GEORGETA PODOLEANU

SCULPTORUL RAFFAELLO ROMANELLI ŞI ORAŞUL IAŞI

Sfârşitul secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului al XX-lea se înscriu în is­
toria artelor plastice româneşti printr-o entuziastă şi susţinută iniţiativă particulară de a înălţa,
prin subscripţie, personalităţilor reprezentative ale culturii noastre, busturi şi monumente publi­
ce.
Seria marilor realizări cu rost comemorativ se deschidea la Iaşi prin statuile lui Ştefan
cel Mare (1 �82, creaţia sculptorului francez Emmanuel Fremiet), Miron Costin ( 1 888, realizată
de sculptoru(Vladimir Hegel) şi Gheorghe Asachi (1 89A, opera m marmură a sculptorului Ion ÎO
Georgescu), serie continuată la început de veac cu stabia poetului Vasile Alecsandri ( 1 905,
realizată de Vladimir Hegel) şi prin monumentele statuare, glorificând faptele domnitorului
Al.l.Cuza şi a colaboratorului său Mihail Kogălniceanu, creaţii ale sculptorului florentin
Raffaello Romanelli.
Poate nici o epocă nu a fost atât de prielnică înălţării de monumente istorice ca începu­
tul de secol al XX-lea, când lumea părea că profită de răgazul ce i se oferea, înainte de a fi an­
gajată în tragica experienţă a primului război mondial şi nu o dată, monumentele au prilejuit
confruntări dintre cele mai semnificative pentru evoluţia spiritului public.
Monumentul lui Mihai Viteazul din faţa Universităţii bucureştene n-a putut fi inaugurat
decât sub presiunea opiniei publice, guvernul temându-se de complicaţii externe.După aproape
trei secole, eroul de la Turda continuă să îngrijoreze Cancelaria aulică, mereu temătoare ca fer­
mentul dezagregării să nu pătrundă în Imperiu.Dar iniţiativa care a generat cele mai aprige con­
troverse şi care defineşte spiritul contradictoriu al epocii se leagă de numele lui Alexandru Ioan
Cuza, Domnitorul Unirii şi al reformelor, ignorat cu obstinaţie de oficialităţi, sub cuvânt că ar
incomoda dinastia.
Puternicul curent de opinie s-a creat după apariţia lucrării istoricului A.D.Xenopol,
Domnia lui Cuza Vodă, la sfârşitul anului 1 902, când se reînoia propunerea înălţării la laşi a
unui monument în amintirea domnitorului l .Apelul lansat de preşedintele Comitetului de înălţa­
re a statuii, Grigore Ghica-Deleni către ieşeni, către întreaga populaţie a ţării, pentru susţinerea
"acestui proiect al gratitudinii naţionale", a provocat o limpezire de atitudini, reverberată în
presa timpului în numeroase articole.Unele exprimau ostilitatea făţişă a liberalilor aflaţi la pu­
tere, în frunte cu Dimitrie AI. Sturza, altele redau atitudinea de reţinere din partea conservatori­
lor, spre a nu atinge anumite susceptibilităţi dinastice, dar marea lor maj oritate relevau adeziu­
nea la proiectul enunţat, prin deschiderea listelor de subscripţie, prin organizarea de serbări po­
pulare şi conferinţe (pentru sporirea fondurilor necesare înălţării statuii) în cele mai îndepărtate
colţuri ale ţării, în Transilvania şi la Paris, în rândurile studenţimii române.
Spre a distrage atenţia opiniei publice, adversarii domnitorului repun în circulaţie subit
numele lui Mihail Kogălniceanu, elogiindu-i meritele.Viclenie inutilă.Destoinicul colaborator
al lui Al.I.Cuza îşi "asumase responsabilitatea tuturor faptelor bune şi rele", săvârşite în scurtul
răstimp cât a fost prim ministru.Numele său rămânea indisolubil legat de cel al domnitorului,
nu numai în ochii adversarilor, ci şi în inimile foştilor clăcaşi, cărora le restituise demnitatea şi

1 Al.Zub, Posteritatea lui Cuza Vodă,www.cimec.ro

în vol. Cuza VodăJn memoriam, Iaşi, 1 97 3 , p . 5 8 1 -629.
/ www.muzeul-moldova.ro
https://biblioteca-digitala.ro
98 GEO RGETA P ODOLEANU 2

drepturile legitime2 .Asocierea celor două nume devenea cât se poate de firească.Ca atare,ziarul
" Observatorul" propunea " ca odată cu statui a lui Cuza să se ridice o statuie şi celui mai
apropiat colaborator al domni torul ui " , lansând un apel către întreaga ţară pentru susţinerea pro­
iectului.
După lung] dispute, ideea de a ridi ca o statuie Domnitorului Unirii era acceptată în
principiu de oficialităţi.S-au ivit însă curioa se ob iecţii în legătură cu locul de amplasare a sta­
tuii."Guvernul liberal - nota Xenopol - văzând că n-a putut împi edeca facerea monumentului,
se hotărî să lovească în a lt chip amintirea lui CLJZa V()dă , anume împiedicând aşezarea lui în
Piaţa Uniri i, piaţa centrală a ()raşuJ lJi , legată prin numele ei şi prin tradiţie, de amintirea celui
mai mare act a] domniei lui Cuza, un irea efectivă şi reală a ţărilor române " .
O furtunoasă polemică avea să angaj eze numeroase condeie încă doi ani, fiind susţinută
efectiv de studenţimea universitară, în frunte cu Nico lae Iorga, A.D.Xenopol, A.C.Cuza, deter­
minând o ficialităţile să dea satisfacţie În cele din urmă opiniei pwtestatare.
Lansat în 1 903 , proiectul menit să glorifice personalitatea domnitorului Al.I.Cuza şi să­
i fixeze valoric locul în istoria României, se încheia în l 9 1 2 .În dimineaţa zilei de 25 mai, laşul
înveşmântat în haină de săr bătoare , găzduind numero ş i deputaţi şi peste 6000 de ţărani, veniţi
din toate părţile locuite de rom âni, se împo dobea cu încă un monument de aleasă valoare3.
Voievodul, care părăsise ţara umilit şi înfrant în 1 866, se reîntorcea în veşmânt de
bronz, căl când m aiestuos pe soclul dur, înconj urat de miniştrii şi sfetnicii săi : Mihail Kogălni­
ceanu, Costache Negri, generalul Emilian Florescu şi dr.Ni colae Creţulescu.Sculptorul italian
Raffaello Romanelli, aflat în Iaşi , îşi aducea contribuţia la fmalizarea lucrării .
S olicitat d e Consiliul municipal pentru a-şi e xprima opin.ia î n legătură c u locul unde
avea să fie amplasată statuia, Raffaello Romanelli, după ce studiase străzile oraşului, faţadele
caselor din jur şi înălţimea J ar, optează pentru P iaţa Unirii .
Monumentul statuar relevă o temeinică cun()a.ştere a anatomiei umane, formele sunt
modelate cu precizie şi sensibilitate , artistul ]mbinand echi librul c u mobilitatea gestului, a ati­
tudinii, detaliu semnificativ cu simplitatea ş i măreţia i dei i.Cal ităţile de portretist ale creatorului
sunt dublate de preocuparea sa pentru înţelegerea semnificaţiilor adânci ale evenimentelor isto­
rice prezentate, după cum ne-o mărturisea însuşi artistul într-o scrisoare adresată lui
A.D.Xenopol: " Pentru monwnentul naţional care va fi ridicat la laşi, mă documentez mereu,
considerându-1 una din acele lucrări, de care un artist îşi leagă numele pentru posteritate.Îi cu­
nosc viaţa şi voi căuta să reahzez ceva demn de el " .EJementele concrete, direct aluzive la eve­
nimente, întreaga recuzită a sculptorului italian, conturează concepţia sa artistică. Soclul masiv
de granit este împodobit cu cununi de t auri şi inscripţii.Lucrarea este semnată, incizată lateral
dreapta, pe plintă, cu litere maj uscule: RomanelE Raffaello, Firenze şi datată pe latura poste­
rioară : 1 9 1 O.
Enciclopedia italiană de ştiinţe, l it ere şi artă îl înscrie pe Raffaello Romanelli în catego­
ria marilor personalităţi europene din secolul al XIX -lea 4.S-a născut la Florenţa, la 13 mai
1 8 5 6 şi a murit la 2 aprilie 1 92&.Studiile şi le-a făcut la Academia de arte frumoase din Floren­
ţa şi Roma, cornpletându-şi educaţia artistică în atelierul tatălui său, sculptorul Pasquale Roma­
nelli ( 1 8 1 2- 1 8 87) . După 1 8 &0 , câştigă numeroase concursuri internaţionale , bucurându-se de
deosebite aprecieri .Forţa talentului său apare pregnantă în opere de factură realistă, realizând
portrete bust, monumente statuare, basoreliefuri, decoraţii.Numewasele creaţii de valoare îm­
podobesc oraşele Italiei, Europei, Americii .lată câteva: monumentul regelui A lberti din Roma,
monumentul lui Garibaldi din Siena, . statuile lui Donatello şi Benvenuto Cellini din Florenţa,

2 Ib idem, p. 5 8 3 .
3 A .D .Xenopol, Statuia lui CuzaVodă, în ' 'Arlriva", nr . 1 , 1 90 8 , p.33 1 -336.
4 Enciclopedia Italiana di Scienze, Leterre et A rte , Instituto della Enci clopedia Italiana, Roma, 1 93 6 ,
vol . 29 , p.946.
https://biblioteca-digitala.ro www.cimec.ro / www.muzeul-moldova.ro
3 SCULPTORUl, RAFFAELLO ROMANELLI ŞI ORAŞUL IAŞI 99

monumentul prinţului Demidoff din Kiev, monumentul lui William Pen din Philadephia etc . . .
Într-o carieră de 5 0 de ani, Raffaello a realizat peste 3 0 0 de lucrări.Dintre acestea, 4 0 se
află în România.Între anii 1 902- 1 9 1 3 , artistul lucra la noi în ţară, executând portrete bust fami­
liei regale, ansamblul de sculptură în marmură de la Castelul Peleş, statuia Domnitorului
Al.I.Cuza din Craiova (o variantă a celei de la Iaşi), monumentul eroilor sanitari din Bucureşti,
statuia soldatului-erou Tudorică Dorobanţu din Tumu Măgurele şi alte valoroase monumente
din colecţiile bucureştene.A realizat de asemeni portrete bust şi statui funerare amplasate în ci­
mitirul Bellu.
Statuia lui Mihail Kogălniceanu reprezintă cealaltă creaţie a sculptorului florentin.Ea
împodobeşte faţada Universităţii ieşene, fiind inaugurată la 28 octombrie 1 9 1 1 , în cadrul serbă­
rilor jubiliare a prestigioasei instituţii moldave5.
Marele om politic este prezentat în picioare, în mâna dreaptă ţinând un sul înfăşurat,
într-o atitudine dinamică: el îşi exprimă cu energie şi forţă de convingere crezurile şi idealuri­
le. Stilul oratoric, declamator, domină concepţia monumentului, fiind identic ca reprezentare
plastică cu imaginea lui Mihail Kogălniceanu din grupul statuar ce împodobeşte monumentul
domnitorului Cuza, exprimând patosul epocii sale eroice, voinţa de afirmare în lume a unui în­
treg popor.Lucrarea este semnată, incizată lateral dreapta, pe plintă, cu litere majuscule: Roma­
nelli Raffaello, Firenzc şi datată 1 9 1 1 .
Soclul masiv din granit este decorat cu inscripţii şi două basorelicfuri, diferite ca factu­
ră stilistică. Unul este intitulat " Împroprietărirea ţăranilor de la 1 864" şi îl înfăţişează pe Mihail
Kogălniceanu în mij locul clăcaşilor săi .Concepţia realistă este subliniată prin numeroase ele­
mente concrete, direct aluzive la evenimentele prezentate, prin dinamica compoziţiei, o com­
poziţie deschisă, construită pe diagonală, prin alternanţe de structuri.Celălalt basorelief ne înfă­
ţişează ceremonia inaugurării Universităţii ieşene : momentul solemn al citirii ordonanţei şi
conferirii de către Domn a documentului de fundare a Universităţii, profesorilor Petre Suciu,
Ion Strat şi Octav Teodori. 6 Lucrarea se înscrie în coordonatele neoclasicismului prin echilibrul
formelor, prin modelarea volumelor, prin sobrietatea de atitudine a personaj elor.Basorelieful
nu este semnat, dar aparţine lui Vladimir Hegel.În favoarea acestei atribuiri pledează numeroa­
se adiese şi corespondenţa purtată de Rectorul Universităţii ieşene cu sculptorul HegeF, cât şi
anunţul apărut în ziarul Opinia,VII, 1 9 1 O, m.989, p . 3 , care "aduce la cunoştiinţa opiniei publice
că a fost adus basorelieful reprezentând inaugurarea Universităţii ieşene de Vladimir Hegel
pentru soclul statuii lui Mihail Kogălniceanu" .Documentele din arhiva Universităţii ieşene vor­
besc de o comandă anterioară făcută de sculptorul Hegel de a executa un basorelief de mari di­
mensiuni pe aceeaşi temă, menit să decoreze frontonul Universităţii .Din lipsă de fonduri, lucra­
rea îşi va reduce considerabil dimensiunile, urmând să decoreze una din laturile soclului lui
Mihail Kogălniceanu.Astfel se explică modificarea paternităţii statuii în posteritate, disputată
între Vladimir Hegel şi Raffaello Romanelli.Încă în 1 9 1 1 , anul inaugurării statuii, lucrarea este
atribuită lui Hegel, atribuire semnalată în paginile revistei "Arta română" , editată de A .D.Ata­
nasiu, directorul Şcolii de arte frumoase din Iaşi.Doi ani mai târziu, în 1 9 1 3 , autorul monogra­
fiei Oraşul Iaşi - N.A.Bogdan o menţiona ca o lucrare realizată de sculptorul Hegel.George
Oprescu în Sculptura românească, Bucureşti, 1 965 , analizând creaţia lui Hegel, atribuie statuia
lui Mihail Kogălniceanu din Iaşi aceluiaşi artist, fără a mai cita numeroasele articole apărute
până în zilele noastre, care dădeau aceeaşi atribuire.Dar inadvertenţa apărută se explică şi prin
faptul că personalitatea lui Mihail Kogălniceanu a reprezentat o preocupare constantă în

5 "Opinia", VII, 1 9 1 0, nr.957, 3 martie, p 3 şi "Evenimentul" , XIX, 1 9 1 1 , nr. 1 7 3 , 20 sept., p.2.

.

6 Dimitrie Berlescu, Universitatea din Iaşi de la 1860 pînă la 1 9 1 8, în Contribuţii la istoria dezvoltării
Universităţii din Iaşi (1 860-1960) , Bucureşti, 1 960, vol.I, p. l 1 2.
7 Arh. St.Iaşi, fond Universitatea Al.I.
https://biblioteca-digitala.ro Cuza - dosarul
www.cimec.ro 1 9, 1 909- 1 9 1 O .
/ www.muzeul-moldova.ro
1 00 GEORGETA P ODOLEANU 4

creaţia lui Vladimir Hegel .

Artistul l-a cuno s cut personal p e Mihail Ko gălniceanu în 1 8 86 la Constanţa, unde se re­
tră sese însingurat, amărât de nepăsarea egoi stă a t in er e lor generaţii.Mai liber decât la
Bucureşt i , ilustrul om politic îi va poza lui Hegel, realizând în acea perioa dă o m ască în gips şi
un bust în marmură, ambe le aflate ia Galeri a Naţio nală . În 1 88 3 , Hegel realiza un bust lui
Mihail Kogălniceanu care s e in augura în p arcul municip iului Galaţi, din iniţiativa şi pe
cheltui ala lui V.A.Urechia . O v arLantă a acestuia va f1 aş ezată în cavou l familiei Kogălniceanu
din cimitirul Eternitatea din Iaşi.În 1 8 96 se de zve lea la Bac ău un bust al lui Mihail
Kogălniceanu, realizat de acelaşi artist, iar în 1 9 1 3, se inaugura la Dorohoi o lucrare
similară. Toate aceste argumente expli c ă schimbarea paternităţii statuii lui Mihail Kogălniceanu
din Iaşi, concepută ş i realizată de Raffa ell o Romanel li.Cele două monum ente statuare, real i zate
la Iaşi de sculptorul Raffaello Romanelli se ad augă bogatului patrimoniu arti sti c existent la noi
în ţară, diversificându-1 prin frumuseţea ş i valoarea lor.

www.cimec.ro / www.muzeul-moldova.ro
https://biblioteca-digitala.ro
5 SCULPTORUL RAFF AELLO ROMANELLI ŞI ORAŞUL lAŞI 101

Statuia lui Al . 1 . Cuza

https://biblioteca-digitala.ro
Statuia
www.cimec.ro / www.muzeul-moldova.ro lui Mihail Kogălniceanu