La începutul secolului al XX-lea, Craiova era al treilea oraş ca mărime din România,

după Bucureşti şi Iaşi . A fost o perioadă de apogeu şi de mare efervescenţă culturală, cu

instituţii de prestigiu, precum: Fundaţia „Alexandru şi Aristia Aman” (pinacotecă, muzeu şi
bibliotecă publică), Muzeul Regional de Antichităţi şi Etnografie, Şcoala „Mihai Trişcu”,
societăţile culturale : „Filarmonica”, „Traian Demetrescu”, „Prietenii Ştiinţei” şi
Universitatea Liberă „Mihai Eminescu”. Dar, nu numai de institutii putem aminti în
Craiova ,ci şi de existenţa unor oameni cu simţ civic şi filantropic care au ctitorit biserici, au
construit şcoli şi spitale, au înfiinţat biblioteci , muzee, şcoli de muzică, din averile lor lăsate
în acest scop. Amintim contemporanilor, pe câţiva dintre aceştia : Constantin Obedeanu, Ilie
Otetelişanu, Dimitrie Ştirbei, Petrache Trişcu, Alexandru şi Aristia Aman, Nicolae P.
Romanescu, Elefterie şi Elena Cornetti.
Familia Cornetti era de mult stabilită pe pământ românesc, dovadă stând o carte de
hotărnicie a moşiei Cornetu, datând din 1729. Pe soţii Cornetti îi vedeau zilnic cei ce şedeau
în strada Kogălniceanu căci zilnic ieşeau la braţ de făceau mişcare pe jos, lucru nu tocmai
obişnuit pe vremea aceea. El, bărbat chipeş, purta favoriţi mari, bine îngrijiţi; ea, mititică,
urâţică, dar foarte deşteaptă. În casa lor, de o curăţenie exagerată, primeau toată Craiova.. Nu
e mai puţin adevărat că la Cornettina era un salon, un adevărat focar de cultură şi civilizaţie.
În fiecare an soţii Cornetti îşi petreceau câteva luni la Paris, unde Cornettina fusese în
pension şi unde avea prieteni: pe Mlle Ried, cea care adunase şi tipărise într-o elegantă ediţie
toate scrierile lui Barbey d’Aurevilly, pe Tafanel Directorul Conservatorului din Paris, pe
pictorul Dourangel .
Elefterie Cornetti s-a implicat mereu în viaţa urbei în care trăia şi chiar în viaţa
politică a ţării. A trăit vremurile unor mari şi rapide schimbări: Unirea din 1859 urmată de
reformele lui Cuza, venirea lui Carol I, obţinerea Independenţei, organizarea unui sistem
politic constituţional, dublat de apariţia partidelor politice, ca să amintim doar unele
coordonate ale acelei perioade numite pe bună dreptate la belle époque.
Elena Cornetti, precum toate doamnele din înalta societate a acelei vremi, s-a ocupat
cu organizarea de serate muzicale şi cu actele de caritate. A donat, în 1870, bani pentru
construirea capelei şi terminarea azilului „Elena Doamna” şi a activat ca voluntară în
spitalele cu răniţii din Războiul de Independenţă. În numeroasele călătorii şi vremelnice
statorniciri prin oraşe europene, soţii Cornetti l-au cunoscut pe Charles Camille Saint-Saens,
compozitor, pianist, dirijor şi energic luptător pentru încurajarea formării şi consolidării
şcolii muzicale franceze. În această amiciţie de durată a apărut ideea înfiinţării şcolii de
muzică vocală şi instrumentală la Craiova. Elena Cornetti a murit în 1907, iar Elefterie
Cornetti a murit la Viena, la 13 septembrie 1910. Legatele testamentare au prevăzut trecerea
averii în patrimoniul Primăriei Craiova, în vederea înfiinţării unei şcoli de muzică vocală şi
instrumentală, ce va purta numele: Fundaţia Elefterie Kr. Cornetti şi Elena Eleft. Cornetti,
născută Zissy.
 În toamna lui 1911, Şcoala de muzică “Elefterie şi Elena Cornetti, născuta Zissy” îşi
deschide, în cadru festiv, porţile. Pornind cu numai şase clase şi câţiva profesori inimoşi,
Şcoala şi-a extins de-a lungul timpului sfera de activitate, incluzând artele plastice, teatrul,
coregrafia, fotografia şi cinematografia.
Marele muzician George Enescu a vizitat în mai multe rânduri şcoala ai cărei elevi şi
profesori, alături de excelenţii profesori ai Orchestrei Ministerului Instrucţiunii Publice, au
fost fericiţii interpreţi ai unor compoziţii enesciene.
Permanenta legătură de prietenie, a familiei Cornetti cu elitele vremii este puternic
reliefată atât în domeniul teatrului, învăţământului cât şi în colecţia de carte veche
românească şi străină. Colecţia din cadrul Bibliotecii Judeţene Alexandru şi Aristia Aman,
din Craiova, evidenţiază existenţa unor opere de referinţă în domeniul religios, literar, istoric
ce poartă pe pagina de titlu, ştampila familiei.
Biblia de la Blaj, Constantin Brătianu, Nicolae Romanescu, Nicolae Titulescu, Dimitrie
Sturdza, Moliere, Tolstoi, Stendhal, Oscar Wilde, Anatole France sunt câteva nume de cărţi şi
autori ce au aparţinut ilustrei familii, cărţi ce reprezintă valori bibliofile.
Familia Cornetti a avut o relaţie durabilă cu comunitatea de-a lungul timpului, aceasta
bazându-se pe o muncă titanică, respect şi stimă pentru munca celorlalţi iniţiatori de acţiuni
culturale menite să conserve timpul.
Cu mândrie putem afirma, că în Craiova au trăit oameni cu caractere antice şi
cavalereşti, cu minţi cumpătate şi filozofice. Au avut credinţă, inimi de apostolat, gândiri
agere şi destoinice. Spiritele lor se simt ca prezenţe vii în cultura şi politica românească.