DINU C. GIURESCU (n.

1927)

Dinu C. Giurescu născut la 15 februarie 1927, în

București, este un istoric și politician român,
membru titular al Academiei Române începând cu
anul 2001, deputat în Parlamentul României și
vicepreședinte al Partidului Conservator.

Este fiul lui Constantin C. Giurescu (n. 1901 Focșani - d. 1977) și nepotul lui
Constantin Giurescu (n. 1875 Chiojdu, Buzău - d. 1918). Este licențiat al Facultății de Istorie,
Universitatea din București, 1950. În anul 1968 a obținut titlul științific de doctor în istorie.
Profesor la Universitatea de Artă, Secția Istoria și Teoria Artei-Muzeografie (1968-1987).
Este președinte al părții române în Comisia româno-bulgară de istorie (1979-1985 și din 1991,
în continuare). A fost profesor universitar Universitatea București, Facultatea de Istorie
(1990-1997). Este membru al Academiei Române din 2002 (membru corespondent din 1990).
Este membru în Consiliul Științific al Institutului Revoluției Române.
Pe 24 aprilie 2014 a devenit vicepreședinte al Academiei Române, pentru un mandat
de patru ani.
Activitatea sa științifică, reunită în numeroase lucrări, cuprinde o arie bogată. De la
sinteze monumentale de istorie, până la studii de artă şi civilizaţia românească.
Între lucrările publicate menționăm:
 Giurescu, Dinu C (1962), „Anatefterul. Condica de porunci a vistieriei lui Constantin
Brâncoveanu”, Studii și Materiale de Istorie Medie vol. 5: pp. 353–504
 "Istoria ilustrată a românilor" (1981); colaborare cu Constantin C. Giurescu
 Giurescu, Dinu C. (1996), Guvernarea Nicolae Rădescu, București: Editura All
 "Imposibila încercare. Greva regală, 1945" (1999);
 "România în al doilea război mondial" (1999);
 "Cade Cortina de Fier -România 1947" (2002) etc.
 „Zid de pace, turnuri de frăție. Deceniul deschiderii: 1962 - 1972”, în colaborare cu
Mircea Malita, 2012
 „Lichidatorii. România în 1947”, Colecția “Biblioteca de istorie a României. ”Editura
Enciclopedică. București, 2012