VIATA PRIVATA SI PUBLICA IN EUROPA

RASARITEANA SEC. AL XX LEA

.
 Viata cotidiana in perioada interbelica
Debutul perioadei interbelice a gasit spaţiul românesc într-un amplu
proces demodenizare şi dezvoltare a statului şi instituţiilor, cu mutaţii în
structura economiei, datorate unirii provinciilor istorice cu patria-mamă.
Viaţa romanilor, în perioada pusa in discutie a devenit
mult mai complexă şi diversificată, în funcţie de mediul delocuire(urban
sau rural), stare materială, mentalitate.
Populaţia României se ocupa, în mare parte, cu agricultura, urmată la
o distanţa considerabilă de industrie, ceea ce denotă că societatea
românească se integra în categoriastatelor agrare. Din recensământul facut În aşezările urbane româneşti predominau clădirile cu
în 1930 rezulta că 20% din populaţia Românieilocuia în oraşe, iar 80% parter, dar existau şi edificii cu 7-8 etaje. Se poate spune că
trăia în sate. oraşele aveau 4 zone funcţionale: zona centrală,
zonamahalalelor, zona industrială şi zona agricolă.
 Cele mai reprezentative clădiri ale mediului urban erau
primăria, liceul, tribunalul, plus cinematografele, teatrul,
monumentele istorice, librăria, banca sau bancile; dar au
existat şi gospodării colective: cazărmi, internate,
inchisori, aziluri, însă cele mai multe constructii apartineau
gospodariilor individuale.
 Viata cotidiana in perioada interbelica
Viaţa în mediul rural a fost afectată şi de obligaţiile impuse pentru achitarea pământului primit prin reforma agrară,
de creşterea taxelor şi impozitelor, de scăderea preţurilor la produsele agricole. Toate acestea confirmă realitatea dură,
neputinţa deachiziţionare a unor unelte şi maşini moderne, practicarea unei agriculturi pe suprafeţemici. Ţăranii au fost
nevoiţi să apeleze la împrumuturi de la cămătari şi bănci, situaţiecare a atras de la sine datoriile agricole ce s-au
concretizat în vânzarea pământului dat în proprietate. Acestea au fost o parte din cauzele ce au determinat interesul
pentru un loc de muncă la oraş.
 Viata cotidiana in perioada interbelica
Familia în spaţiul românesc erau una tradiţională de tip lăstar.
Întemeierea unei familii se făcea odată cu căsătoria. Pe măsură ce
feciorii creşteau şi le venea vremea de însurătoare, ei plecau din casa
părintească, tatăl îi înzestra cu un lot de pământ şiîmpreună cu ceilalţi
membri ai familiei îi ajuta să construiască o casă nouă. În
casa părintească rămânea cel mai mic dintre feciori, care o va moşteni,
cu obligaţia de a face apoi slujbele bisericeşti şi pomenile.
Fetele primeau şi ele pământ, dacă familia era înstărită, dar
întotdeauna zestrea lor consta în lucruri, lada de zestre
era nelipsită.Tinerele de la ţară se căsătoreau la 14-15 ani, obicei întâlnit
şi în mahalalele oraşelor. În familiile burghezilor fetele se căsătoreau
după terminarea pensionului(17-18 ani) sau a facultăţii(21-22 ani).
Băieţii de la ţară îşi întemeiau o familie înainte de a pleca să-şi satisfacă
stagiul militar(21 ani). În mod tradiţional mai întâi se întâlneau părinţii
carestabileau toate condiţiile, apoi urma logodna(ce dura 1-2 luni), dacă
acordul era deplin tinerii se cununau civil, apoi religios.

.
 Viata cotidiana in perioada interbelica
Timpul liber, la sate, în perioada de iarnă era din
belşug, iar in celelalte anotimpuri, munca de la câmp nu
le oferea nici un răgaz. Zilele de sărbătoare erau
respectate; cei mai mulţi dintre ţărani mergeau duminica
dimineaţă la biserică. După masă, se întâlneau la
cârciumă sau în faţa primăriei şi se dezbăteu subiecte
dintre cele mai diverse. In unele sate erau cămine
culturale, pe scena cărora se prezentau spectacole
susţinute de elevi, de cetăţeni talentaţi sau chiar de
formaţiuni artistice venite de la oraş. Tot aici
învăţătorii, profesorii, medicul, preotul ţineau conferinte
pe teme diverse, de cultură generală,igienă, sănătate,
 religie. Femeile se adunau pe şanţ sau pe banca din faţa 
porţii, informându-se despre ce se întâmplă prin sat,
despre activităţile casnice.

https://youtu.be/2fyh0zv0wNw
 Viata cotidiana in perioada postbelica
Parcursul postbelic al României este introdus pe aspecte
comune cu ţările învecinate - schimbarea de sistem politic, economic
şi social - dar şi pe singularităţi specifice. Regimul totalitar a avut o
istorie lungă pentru o viaţă de om, scurtă pentru clasificarea
perioadelor istorice. Ziua Victoriei de la 9 mai 1945, final al celui de-
al doilea război mondial a fost una simbolică. De aici-ncolo, avea să
înceapă un lung proces de evoluţie/involuţie după criticii regimului
autoritar, proces care din păcate a fost pătat de mult sânge nevinovat.
Şi România făcea parte din combatantele noului război între
cele două blocuri, între cele două lumi, între Puterile momentului:
războiul Rece. Căderea regimului politic totalitar în Europa Centrală
şi de Est a plasat aceste state într-o sferă a competiţiei. Pentru a prinde
un start bun, pentru a se înscrie într-o altă etapă a evoluţiei ţărilor din
regiune. Pentru România a fost un start întârziat.
 Viata cotidiana in perioada postbelica
Viața privată a oamenilor era controlată de stat prin
intermediul Miliției și Securității, iar drepturile și libertățile
cetățenești erau încălcate. Mijloacele media erau în totalitate
controlate de partid, convorbirile erau ascultate,
corespondența era verificată. Educația oficială urmărea
uniformizarea ideologică a țării. A apărut proletcultismul,
curent cultural care promova ”lupta de clasă”. Memoriile
fostilor detinuti politici, de pilda, asternute pe hartie sau, mai
ales, impartasite prin viu grai, nepotilor si stranepotilor,
insistă asupra unor amintiri de-a dreptul sinistre din timpul
regimului comunist. Modalitatile prin care au fost inlaturati,
unii dintre cei mai valorosi oameni ai Romaniei interbelice,
find exilati sau inchisi - politicieni, preoti, muzicieni, etc.

https://youtu.be/C3AE6U4cwxE
.

.
 CENACLUL FLACARA
Cenaclul Flacăra a fost un fenomen cultural desfășurat între
anii 1973 și 1985 condus de poetul Adrian Păunescu. De la poezia
compusă de însuși Adrian Păunescu (uneori și instant, pe scenă) și
până la versurile recitate din poeziile poeților consacrați, de la
muzica timid îngânată de debutanți anonimi, care urcau pentru
prima dată pe scenă și până la unele piese deja cunoscute ale unor
formații sau grupuri muzicale și ale unor soliști deja afirmați,
Cenaclul Flacăra delecta publicul cu muzică începând de la melodii
populare și până la muzică clasică, folk și rock.

Spectacolele aveau loc la început luni după-masa/seara în sala Teatrului „Ion Creangă” din
București, urmate mai târziu de turnee în toată țara, spectacolele desfășurându-se pe stadioane, sălile
de spectacol devenind neîncăpătoare. Printre participanți erau: Mircea Vintilă, Doru Stănculescu, Dan
Andrei Aldea, Adrian Ivanițchi, Dan Chebac, Valeriu Sterian, Evandro Rosetti, Florian Pittiș, Anda
Călugăreanu, Zoia Alecu, Tatiana Stepa, Vasile Șeicaru, Marcela Saftiuc, Alexandru Zărnescu și
Ștefan Hrușcă.
Spectacolele au fost interzise în anul 1985, motivul oficial fiind busculada de la stadionul Petrolul din
Ploiești în timpul unui spectacol, care s-a soldat cu cinci morți și câteva zeci de răniți.
 CANTAREA ROMANIEI
Festivalul național „Cântarea României” a fost un
ansamblu de manifestări culturale din perioada regimului
comunist, organizate de Consiliul Culturii și Educației
Socialiste. A fost inaugurat în anul 1976, după primul
Congres al culturii și educației socialiste din 2-4 iunie
același an. Denumirea a fost inspirată de eseul omonim
„Cântarea României”, al lui Alecu Russo. „Cântarea
României” era definită ca un „festival al educației și
culturii socialiste, amplă manifestare educativă, politico-
ideologică, cultural artistică de creație și interpretare,
menită să îmbogățească și să diversifice viața spirituală a
Implicația directă era că orice creație artistică, dar și tehnică,
țării, să sporească aportul geniului creator al poporului
orice manifestare culturală, spectacol de amatori sau folcloric,
român la patrimoniul cultural național și universal.”
reprezentație teatrală, etc. trebuiau să obțină aprobarea „activiștilor”
responsabili cu Cântarea României, prezenți în fiecare întreprindere
și în fiecare sat. Motivul real al înființării festivalului a fost
promovarea artiștilor „populari” și înlocuirea artei culte cu arta
populară, singura care, în viziunea conducătorului, ar fi trebuit
sprijinită.
 Bibliografie
https://www.scribd.com/doc/164872881/Viata-Cotidiana-in-Perioada-Interbelica
https://materialedeistorie.com/2019/11/03/viata-cotidiana-in-perioada-interbelica-schita-lectiei-
prezentare-power-point-clasa-a-vii-a/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cenaclul_Flac%C4%83ra
https://ro.wikipedia.org/wiki/Festivalul_Na%C8%9Bional_%E2%80%9EC%C3%AEntarea_Rom
%C3%A2niei%E2%80%9D
https://www.romania-actualitati.ro/emisiuni/istorica/romania-si-epoca-postbelica-id71007.html
https://oradeistorie.ro/viata-cotidiana-in-perioada-regimului-comunist/
https://www.romania-actualitati.ro/emisiuni/istorica/viata-cotidiana-in-romania-intre-anii-1941-1965-
id71862.html
https://www.scribd.com/document/402413320/viata-cotidiana-in-perioada-comunista-docx