România în comunism

Cojocaru Claudia
Popescu Maria
Stoian Maria
XII C

This Photo by Unknown Author is licensed under

 Comunismul
Comunismul este o ideologie care promovează un
sistem social în care nu există stat, clase sociale
și proprietate privată asupra mijloacelor de producție, și
care are scopul de a realiza o societate egalitară,
un regim politic care se revendică „comunist”, „socialist”,
„republică populară” sau „democrație populară”, în
care statul există, fiind chiar atotputernic și totalitar sub
conducerea excluzivă a unui singur partid, zis
„comunist”, „socialist” sau „muncitoresc”, iar clasele
sociale fiind diferențiate nu prin accesul la proprietate, ci
prin accesul inegal la uzufructul proprietății colective.
 Comunismul în România
În România comunismul se instaureaza in 1947
si se încheie in 1989. Se adopta denumirile:
Republica Populară Română și Republica
Socialistă România.
În această perioadă, Partidul Comunist
Român (care s-a numit Partidul Muncitoresc
Român între 1948-1965) a fost partidul politic
unic care a dictat prin guvern viața publică
în România.
 Viața in comunism
Sub Ceauşescu, românii au cumpărat pâinea, zahărul şi
uleiul numai pe cartelă şi doar de la alimentarele de
cartier. Raţionalizarea alimentelor a fost un proces
introdus începând din anii '80. Magazinele de mâncare
erau goale. Se vindea, la coadă, doi pui care cântăreau
împreună un kilogram ”frații Petreuș”, copite de porc
”adidași”, gheare și spinări de pui.
 Școala comunistă
Școala însemna nu numai ore de curs, ci şi atelier, muncă la strung,
muncă patriotică, apartenenţa la organizaţii precum Pionierii sau
Uniunea Tineretului Comunist. Uniformele erau obligatorii,
manualele erau unice, carnetul de note cuprindea 15 îndatoriri,
abecedarele aveau texte patriotice, copii aveau îndatoriri şi obligaţii
încă de la intrarea în grădiniţă. Anul şcolar era împărţit pe vremea lui
Ceauşescu în trei trimestre. Învăţământul era structurat în ciclu
primar (I-IV), gimanziu (V-VIII), treapta I de liceu (IX-X) şi a doua (XI-
XII).
 “Nu prea ieseam la restaurant in Bucuresti, decat cand aveam intalniri cu
colegii de munca sau cu barladenii. In rest, mergeam la padure sau la
cineva care avea curte, se taia un animal si se facea gratar. Cineva aducea
bautura din productie proprie. Si stateam la povesti pana se facea
noapte. Iar la zile de nastere, ne vizitam acasa, faceam mancare ca la
carte: aperitive, felul 1, felul 2, felul 3, desert. Negrese, clatite, papanasi,
chec, prajitura cu gem, prajitura cu crema de lamaie Ma tot intrebi de
distractie, imi zice, dar cata distractie crezi ca putea sa fie? Faceam copii pe
la 24-26 de ani si se cam ducea distractia. Nu se purta parul lung ci scurt si
ondulat, cu bucle. ”
"In vremea studentiei ieseam la Casa de Cultura Nicolae Preoteasa, de la
Eroilor. Mergeam la spectacole de ziua Frantei, Angliei, vedeam tot felul de
obiceiuri si cantece autohtone, asa reuseam sa vedem straini invitati din
toate tarile astea. Zilele de nastere se faceau in apartamente, totul era gatit
de casa: prajituri, salata de boeuf, tort de casa, chiftele. Faceam multa
mancare...si salata de cruditati, pate de ficat, salam cu soia - nelipsit! Din
acela cu pandispan, unt si crema de ciocolata. De obicei, ne adunam in
apartamentul celui care se oferea. Jucam table, remi, carti, spuneam glume
si bancuri. "
 Viaţa din Bucureşti era destul de plină din punct de vedere al distracţiei
până înspre anii 1980, când au dispărut filmele vestice complet, accesul la
restaurante nu-şi mai avea rostul pentru că nu se găsea mai nimic din
meniu, iar lipsa căldurii şi a mâncării deveneau din ce în ce mai
necruţătoare.
În anii ʼ80 ”se tăiau” curentul, apa caldă și căldura. Oamenii pândeau ore
în șir apa caldă și făceau baie pe rând. Orășenii s-au adaptat lipsei de
curent electric: au cumpărat lămpi pe gaz, fitile și sticle de lampă. Și gazul
de la aragaz era oprit ori nu avea presiune. Cozile la buteliile de aragaz era
impresionantă.
Restaurantele se închideau la ora 19.00, nunțile se terminau la ora 12
noaptea. Era întuneric pe stradă și în case. Orfelinatele erau precum niște
lagăre.
Transportul în comun era un calvar. Muncitorii mergeau la serviciu agățați
de tampoanele tramvaielor sau pe scara autobuzelor. Mașinile circulau cu
cotă de benzină, iar duminica circulau alternativ mașinile cu număr par și
impar.
Înaintea vreunui eveniment comunist, la venirea iernii sau când Nicolae
Ceaușescu se deplasa în țară, angajații făceau muncă patriotică, neplătită.
Strângeau zăpada de pe străzi, măturau străzile sau văruiau pomii. Tot
”voluntar” se mergea la paradele 1 Mai și 23 August. Elevii din clasele de
liceu erau duși ”la practică”, la sortat de cartofi, sau pe șantiere.
Televizorul alb negru se umplea de ”purici” după ora 22.00. Cine avea
antenă de bulgari, se uita la programul vecinilor de la sud. Programul TVR
începea la ora 19.50, cu zece minute de desene animate, urmate de o oră
de Telejurnal, care prezenta activitatea Tovarășului și al Tovarășei
Ceaușescu.
 Proletcultismul
• În momentul sovietizării României, cultura sovietică se afla în plin
avânt al realismului socialist. Curentul a fost imitat și la noi în țară,
simultan cu anumite principii și forme ale proletcultismului.
Creatorilor români li s-au impus, așadar, modelele, practicile şi
teoriile realismului socialist. Dacă ,,producția” lor slujea programului
politic, partidul îi răsplătea cu mare dărnicie. În 1966, spre exemplu,
Premiul de Stat avea o valoare pecuniară de 50 000 lei. Adică,
aproximativ, 33 de salarii medii pe economie. Atunci l-au primit,
printre alții, romancierul Eugen Barbu (Facerea lumii), poetul
Alexandru Philippide (Poezii) și regizorul Liviu Ciulei (Pădurea
spânzuraților). “Creaţia de toate genurile, cântecele de masă şi
patriotice au înflăcărat poporul nostru în munca şi lupta sa pentru o
viaţă mai bună.Arta plastică redă, într-o formă artistică, aspecte ale
muncii socialiste, ale vieţii oamenilor muncii, ale frumuseţii patriei
noastre socialiste “. – afirma Nicolae Ceausescu.
„Oriunde merg/ În tot ce simt/
Alături eşti/ Iubit partid!“
Poezia „Comunistului“, de
Nicolae Labiş
 Bibliografie
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Comunism
• https://ro.wikipedia.org/wiki/România_comunistă
• https://adevarul.ro/locale/alexandria/cum-era-viata-cartela-vremea-ceausescu-
pedepsele-primite-romanii-care-si-faceau-provizii-alimente-
1_59c75ca95ab6550cb87a0d16/index.html
• https://adevarul.ro/locale/alexandria/placerile-scolii-comunism-manuale-unice-
uniforma-obligatorie-lucru-strung-atelier-munca-patriotica-camp-
1_569f8b1437115986c6b732da/index.html
• https://adevarul.ro/news/societate/cum-distrau-parintii-vremea-ceausescu-ceaiuri-
dansate-gradini-vara-cozi-cinematografe-tinerii-cool-comunismului-purtau-plete-blugi-
evazati-ascultau-rocknroll-1_514ee28900f5182b854756c8/index.html
• https://istoriiregasite.wordpress.com/2012/01/16/programul-de-televiziune-in-romania-
anilor-70-80/
• http://metropotam.ro/La-zi/Cum-se-distrau-femeile-pe-vremea-comunismului-in-
Bucuresti-art2084828293/
• https://www.click.ro/news/national/va-mai-amintiti-cum-traiau-romanii-comunism
• Poze personale