Holocaustul în România

Evreii,unul din cele mai vechi popoare ale lumii,în urma unei răscoale fără succes
împotriva stăpânirii romane,a dus la distrugerea celui de-al Doilea Templu în anul 70
d.Hr. şi la împrăştierea lor în toată lumea.
Până în perioada modernă,evreii au fost persecutati în diferite tări precum în
Spania,Franţa,iar în perioada moderna şi contemporană şi în Rusia,Germania,fiind
acuzaţi în perioadă de criză că ei sunt principalii vinovaţi.În realitate,însă,erau pizmuiţi
pentru faptul că erau buni comercianţi,finanţişti,bijutieri şi că mulţi dintre ei erau bogaţi.
Evreii au avut cel mai mult de suferit în timpul cancelarului german Adolf Hitler,al
cărui bunic,surprinzător,era evreu austriac, şi care s-a dovedit a fi cel mai puternic
antisemit.Obiectivul său final ca antisemit trebuia să ducă la înlăturarea în totalitate a
evreilor.În Main Kampf,el îl descrie pe evreu ca “distrugător al culturii,un parazit în
interiorul naţiunii şi o ameninţare.”Punctul culminant al acestei politici l-a prezentat
“soluţia finală”, adică intenţia de a extermina evreii din Europa.
La conferinţa de la Wansee ,1942 a fost adoptată soluţia finală pentru exterminarea
evreilor în Europa.Practic, la această conferintă, s-a dezvoltat ideea holocaustului,adică
exterminarea în masă a evreilor deportaţi în lagăre de concentrare.
În rezolvarea acestei probleme trebuiau să participe şi tările ocupate sau aliate cu
Germania nazistă,deci şi România.
Conform recensământului din `30,în România Mare existau 1 milion de evrei.Cea
mai mare proporţie de evrei o găsim în Bucovina (10,8
%),Basarabia(7,2%),Moldova(6,5%),Crişana-Maramureş(6,2%), Banat(1,2%),
Dobrogea(0,5%) şi Oltenia(0,2%).
Încheierea Pactului Ribbentropp-Molotov între Germania şi URSS a avut ca urmare
declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial care,în primă fază,a permis Germaniei să
ocupe o mare parte din Europa.
Pentru Romania,acest pact a însemnat distrugerea României Mare printr-o serie de
cedări teritoriale în favoarea URSS :Basarabia,Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa.Nord-
Vestul Transilvaniei a fost cedat in favoarea Ungariei şi Cadrilaterul Bulgariei.
În urma pierderilor teritoriale,în 6 septembrie 1940 se instaurează dictatura condusă
de Ion Antonescu care în primele luni a colaborat cu legionarii.Antonescu se aliază cu
Germania pentru refacerea României Mari,însă este este obligat să introducă în ţară şi
legile rasiale,care nu au fost aplicate în România,căci la noi,o minune durează trei zile.
În lunile de colaborare cu legionarii au fost unele excese ale acestora în timpul
rebeliunii din ianuarie 1941,iar câteva luni mai târziu menţionăm Pogromul de la
Iaşi.Deşi Hitler i-a cerut lui Antonescu să rezolve problema evreiască în mod radical,el s-
a rezumat la înfiinţarea unor lagăre din Transnistria,fără a-i extermina pe evrei.
Exterminarea evreilor se va face însă de către autorităţile maghiare care stăpâneau
vremelnic Nord-Vestul Transilvaniei;în jur de 150 000 de evrei îşi găsesc sfârşitul în
lagărele naziste unde aceştia au fost trimişi.
Deşi Antonescu este acuzat că în timpul guvernării sale ar fi dat ordin să fie
exterminaţi evreii,cum putem explica că la instaurarea regimului comunist aproape 150
000 de evrei părăsesc ţara între anii 1945-1951? Mai mult decât atât,evreii emigrează
masiv şi după anul 1960,tot în perioadă comunistă.
 În final, gasim binevenita concluzia lui W. Filderman, care a tinut împreuna cu
Sabin Manuila o comunicare la Congresul Institutului International de Statistica, la
Stockolm, în 5-8 august 1957,cu titlul “Evoluţia numerică regională a populaţiei
evreieşti din România”:In nicio ţară dominată de nazişti n-a supravieţuit o aşa de
mare proporţie a populaţiei evreieşti.