HOLOCAUST-

CRIMĂ DE
RĂZBOI

Realizat de Zîmbreanu Dragoș

 Originea
antisemitismului
German
Situația politică în Germania și în restul
Europei după Primul Război Mondial (1914–
1918) a contribuit și ea la escaladarea
antisemitismului virulent. Mulți germani nu
acceptau faptul că țara lor fusese învinsă în
război, ceea ce a dat naștere mitului înjunghierii
la spate. Mitul insinua ca politicienii trădători,
în principal evreii și comuniștii, orchestraseră
capitularea Germaniei. Inflamarea
sentimentului antievreiesc a fost cauzată și de
un alt mit, cel al aparenței suprareprezentării
etnicilor evrei la conducerea guvernelor
revoluționare comuniste din Europa, cum ar
fi Ernst Toller, care a condus un efemer guvern
revoluționar în Bavaria. Această
suprareprezentare percepută a contribuit la
noțiunea propagandistică de ,,bolșevism
evreiesc,,
Ascensiunea Nazismului în Germania
◦ Viziunea lui Adolf Hitler asupra evreilor:
Ideea centrală a filosofiei lui Hitler era expansiunea și
Iebensraum(spațiul vital) pentru Germania. Hitler își
arăta deschis ura față de evrei și subscria majorității
stereotipurilor antisemite. De la începutul anilor 1920,
Hitler punea semnul egal între evrei și microbi și
susținea că trebuie tratați exact la fel. Hitler
considera marxsimul o doctrină evreiască și proclama
că luptă împotriva „marxismului evreiesc”. El credea
că evreii creaseră comunismul în cadrul unei
conspirații ce viza distrugerea Germaniei. În anii
1920, ziaristul Joseph Hell susținea că atunci când l-a
întrebat pe Hitler ce va face evreilor odată ajuns la
putere, el a răspuns că „prima și cea dintâi sarcină va
fi anihilarea evreilor”.
În preludiul alegerilor din martie 1933 pentru
Reichstag și după acestea, naziștii și-au intensificat
campania de violență împotriva adversarilor lor. Ei au
organizat lagăre de concentrare pentru încarcerarea
extrajudiciară a inamicilor lor. Unul dintre primele,
cel de la Dachau, s-a deschis la 9 martie 1933.
Legile de la Nürnberg și
emigrarea evreilor
◦ La 15 septembrie 1935, Reichstagul a adoptat Legea
Cetățeniei Reichului și Legea pentru Protejarea
Sângelui German și Onoarei Germane, denumite
Legile de la Nürnberg. Prima stipula că numai cei de
„sânge german sau înrudit” pot fi cetățeni. Oricine
avea trei sau mai mulți bunici evrei era clasificat ca
evreu A doua lege specifica: „căsătoriile între evrei și
cetățeni de sânge german sau înrudit sunt interzise”.
Relațiile sexuale în astfel de cupluri erau și ele
incriminate; evreilor li s-a interzis să aibă ca angajate
în casele lor femei german de vârstă sub 45 de
ani.Legile se refereau la evrei, dar se aplicau și
romilor și negrilor.
◦ Politica rasială nazistă avea ca obiectiv forțarea
evreilor să emigreze Cincizeci de mii de evrei
germani plecaseră din Germania la sfârșitul lui
1934, și până în 1938, aproximativ jumătate din
populația evreiască din Germania părăsise țara.
Noaptea sticlei sparte
(Kristallnacht)
◦ La 7 noiembrie 1938, Herschel Grynszpan), un evreu
polonez, l-a asasinat pe diplomatul german Ernst
vom Rath la Paris ca represalii pentru expulzarea
părinților săi din Germania. Când vom Rath a murit
la 9 noiembrie, guvernul s-a folosit de moartea sa ca
pretext pentru a instiga un pogrom împotriva evreilor
din al Treilea Reich.
◦ atacurile au fost comise de către SS(organizație
paramilitară nazistă care reprezenta baza partidului
nazist) și SA(Batalioanele de asalt, o armată
paramiliatară care au participat la ascensiunea lui
Adolf Hitler) deși au luat parte și germani care nu
erau membri ai niciuneia din cele două grupări. În
unele zone, violențele au început chiar înainte de
sosirea SS-ului sau a SA-ului.Peste 7500 de
magazine evreiești (din 9000) și peste 1000
de sinagogi au fost fie avariate, fie distruse. Pagubele
au fost estimate la 39 de milioane de mărci.
Al doilea război mondial
◦ Când Germania a invadat Polonia în septembrie 1939, a
căpătat control asupra a circa 2 milioane de evrei din
teritoriul ocupat. Restul Poloniei au fost ocupat de
Uniunea Sovietică), care controla restul populației
dinainte de război de 3.3–3.5 milioane de evrei
polonezi. Planurile germanilor pentru Polonia erau să
excludă polonezii neevrei din unele zone mari, de a
restricționa accesul evrilor și de a coloniza zonele
eliberate cu germani. Pentru a ajuta acest proces,
Reinhard Heydrich, șeful Biroului Principal de
Securitate a Reichului, a ordonat ca „clasa conducătoare”
din Polonia să fie ucisă și evreii să fie expulzați
din zonele poloneze ocupate de Germania
Nazistă.Germanii au demarat politica de a trimite evreii
din toate teritoriile recent anexate (Austria, Cehoslovacia
și vestul Poloniei) în partea centrală a Poloniei, denumită
de ei Guvernământul General. Acolo, evreii erau
concentrați în ghetouri în marile orașe, alese după
conexiunile lor feroviare, pentru a facilita deportările
ulterioare.Proviziile de hrană erau restricționate, igiena
publică dificilă, iar locuitorii erau adesea puși la muncă
forțată.
Lagărele de concentrare  Auschwitz
◦ Cunoscut drept cel mai mare lagăr de exterminare nazist,
Auschwitz a devenit locul emblematic de implementare a
soluției finale, un element major în punerea în practică a
Holocaustului; se estimează că au fost omorâte circa 6 milioane
de persoane au fost omorâte acolo, din care peste 90% au fost
evrei.
◦ Oamenii erau exterminați cu ajutorul a mai multor dispozitive
de torutră precum: camere gazale, giliotine, cuptoare
specializate, trenuri umplute cu vite pentru greutate,apoi cu
evrei care erau lansate cu viteză în diferite instituții.
Sfârștiul

◦ A avut loc eliberarea a mai multor lagăre de concentrare:

◦ Lagărul de exterminare Majdanek a fost descoperit de sovietici la 23 iulie 1944
◦ Auschwitz a fost eliberat la fel de sovietici la 27 ianuarie 1945
◦ Buchenwald- 11 aprilie 1945 de americani
◦ Bergen-Belsen- de britanici la 15 aprilie
◦ Dachau-de americani la 29 aprilie 1945
◦  Ravensbrück - de sovietici în aceeași zi