Al doilea Război Mondial

Autorii:Purciuc Andrei , Colesnic Maxim , Lazăr Daniel , Tăureanu Cătalina

Marineac Victoria,
 Holocaust

 Holocaust este termenul care reprezintă cel mai mare masacru din istorie. În
timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost asasinați circa șase milioane de
evrei de toate vârstele, majoritatea din Europa dar, ca parte din „soluția finală a
problemei evreiești” au fost persecutați și asasinați evrei și în Asia și nordul
Africii, conform programului de exterminare a evreilor plănuit și executat de
regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler și de
colaboratorii acestuia.Între victime, s-au numărat 1,5 milioane de copii. Termenul
de „Holocaust” se referă exclusiv la masacrarea evreilor, și nu la alte asasinate -
fasciștii și acoliții lor au asasinat și ne evrei, precum romi, polonezi cetățeni
sovietici și alte grupuri etnice slave, prizonieri de război homosexuali etc. Se
estimează că peste 200.000 de asasini au comis crime asociate Holocaustului.
 Persecuțiile au fost efectuate pe etape, culminând cu politica de exterminare denumită „Soluția
Finală a problemei evreiești(d)”. În urma accederii la putere a lui Hitler, guvernul german a
adoptat legi prin care evreii erau excluși din societatea civilă, cele mai cunoscute fiind Legile
Nürnberg din 1935. Începând cu anul 1933, naziștii au început să pună la punct o rețea de lagăre
de concentrare. După izbucnirea războiului în 1939, evrei germani și străini au fost înghesuiți în
ghetouri. În 1941, când Germania a început să se pregătească să cucerească noi teritorii înspre
est, toate măsurile antievreiești s-au radicalizat. Unități paramilitare specializate, denumite
Einsatzgruppen, au omorât circa două milioane de evrei în execuții în masă în mai puțin de un an.
În prima fază s-a folosit uciderea cu gloanțe, metodă considerată de eficiență scăzută pentru
exterminarea unui popor deci, s-a trecut la transporturile cu Trenurile morții - vagoane de vite
supra încărcate - spre lagărele de exterminare. Majoritatea celor care supraviețuiau călătoriei erau
uciși sistematic prin camere de gazare(d) și incinerare în cuptoare special concepute. Aceasta a
continuat până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial în Europa în aprilie–mai 1945.
 Holocaustul a reprezentat încercarea Germaniei naziste, a aliaților săi și a altor colaboratori de a ucide
evreii din Europa. În cei șase ani ai celui de-Al Doilea Război Mondial, persecuția și opresiunea
sistematică, birocratică, sponsorizată de stat și organizată de guvern au dus la moartea a șase milioane de
evrei europeni de pe întregul continent. Persecuția evreilor în Germania a început în 1933, aproape
imediat după venirea la putere a naziștilor. Cu toate acestea, uciderea sistematică, în masă, a evreilor a
avut loc în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. La început, acest lucru însemna ghetoizare și
împușcări în masă în Europa Centrală și de Est. Apoi, între 1941 și 1945, au început deportările în centre
de ucidere precum Auschwitz, Treblinka și Belzec, mai întâi din locații din Polonia ocupată și apoi din
întreaga Europă ocupată. Această fază de ucidere sistematică a fost numită de naziști „Soluția finală a
problemei evreiești”. În teritoriile controlate direct sau indirect de naziști au trăit între 8 și 10 milioane
de evrei. Incertitudinea apare din lipsa de informații privind numărul de evrei domiciliați în Uniunea
Sovietică. Cele 6 milioane de victime ale Holocaustului reprezintă, astfel, între 60% și 75% dintre evreii
europeni. Au fost exterminați peste 90% din evreii polonezi, care fuseseră în număr de 3,3 milioane.
Aceeași proporție se înregistrează și în țările baltice Letonia și Lituania, dar mare parte din evreii din
Estonia au fost evacuați la timp. În Cehoslovacia, Grecia, Olanda și Iugoslavia, au fost uciși peste 70%.
Peste 50% au fost uciși în Belgia, Ungaria și România. Este posibil ca o proporție similară să fi murit în
Belarus și Ucraina, dar cifrele pentru aceste țări sunt mai puțin sigure. Printre țările cu mortalitate mai
mică în Holocaust se numără Bulgaria, Danemarca, Franța, Italia și Norvegia. Dintre cei 750 000 de
evrei care trăiau în Germania și Austria în 1933, au supraviețuit doar aproximativ un sfert. Înainte de
1939 s-au refugiat din Germania foarte mulți evrei, însă în majoritate și-au ales locuri de refugiu în
Cehoslovacia, Franța și Olanda, de unde, ca urmare a ocupării acestor țări de armata hitleristă, au fost
deportați în lagăre și, în mare parte, uciși.
Cunoscut drept cel mai mare lagăr de exterminare nazist, Auschwitz a devenit locul emblematic de
implementare a soluției finale, un element major în punerea în practică a Holocaustului; se estimează
că cel puțin 1,1 milioane de persoane au fost omorâte acolo, din care peste 90% au fost evrei.