HOLOCAUST

Proiect realizat de Gheorghe Răzvan Cristian

 CE ÎNSEAMNĂ HOLOCAUST?

Holocaust este termenul care reprezintă cel mai mare masacru din istorie. În
timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost asasinați circa șase milioane de
evrei de toate vârstele, majoritatea din Europa dar, ca parte din „soluția finală a
problemei evreiești” au fost persecutați și asasinați evrei și în Asia și nordul
Africii, conform programului de exterminare a evreilor plănuit și executat de
regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler și de
colaboratorii acestuia.
 Între victime, s-au numărat 1,5
milioane de copii. Termenul de
„Holocaust” se referă exclusiv
la masacrarea evreilor, și nu la
alte asasinate - fasciștii și
acoliții lor au asasinat și ne
evrei, precum romi, polonezi,
cetățeni sovietici și alte grupuri
etnice slave, prizonieri de război,
homosexuali, Martori ai lui
Iehova, negri, adversari politici
ai naziștilor și handicapați fizic
și mental Aktion T4. Se
estimează că peste 200.000 de
asasini au comis crime asociate
Holocaustului.
 Persecuțiile au fost efectuate pe etape,
culminând cu politica de exterminare
denumită „Soluția Finală a problemei
evreiești”. În urma accederii la putere
a lui Hitler, guvernul german a adoptat
legi prin care evreii erau excluși din
societatea civilă, cele mai cunoscute
fiind Legile Nürnberg din 1935.
Începând cu anul 1933, naziștii au
început să pună la punct o rețea de
lagăre de concentrare. După izbucnirea
războiului în 1939, evrei germani și
străini au fost înghesuiți în ghetouri. În
1941, când Germania a început să se
pregătească să cucerească noi teritorii
înspre est, toate măsurile antievreiești
s-au radicalizat.
 NUMARUL EVREILOR UCISI

Nu este cunoscut numărul exact al evreilor uciși în Holocaust. Cifra cea mai
frecventă este cea de șase milioane, avansată de Adolf Eichmann, un demnitar
de rang înalt al SS-ului. Majoritatea cercetărilor confirmă că numărul victimelor
s-a situat între cinci și șase milioane. Primele estimări plasau numărul la între 5,1
milioane (Profesorul Raul Hilberg) și 5,95 milioane (Jacob Leschinsky).
Cercetări mai recente, ale Profesorului Yisrael Gutman și Dr. Robert Rozett în
Enciclopedia Holocaustului, estimează numărul de morți între 5,59 si 5,86
milioane, iar potrivit unui studiu coordonat de cercetătorul german Wolfgang
Benz numărul estimativ este de 5,29 până la 6 milioane. Principalele surse
pentru aceste statistici sunt comparațiile dintre recensămintele de dinainte de
război și cele postbelice. A fost folosită și documentația nazistă cu date parțiale
privind diversele deportări și asasinate. Se estimează că centrul de comemorare
și documentare Yad Vashem are în prezent peste patru milioane de nume ale
victimelor.
 IDEOLOGIE SI SCARA
GENOCIDULUI

Istoricul Yehuda Bauer afirmă că Holocaustul s-a bazat mai degrabă pe ideologie
şi pe mituri decât pe consideraţii practice. Eberhard Jäckel afirmă că o trăsătură
distinctivă a Holocaustului a fost aceea că pentru prima oară în istorie un stat şi-a
pus întreaga putere în spatele declaraţiei că un întreg popor trebuie eliminat
complet şi fără excepţie, cât mai repede posibil. Richard J. Evans a observat
„obsesia” şi „dorinţa de comprehensivitate” a germanilor în timpul Holocaustului
în timp ce încercau să elimine evreii din toată lumea, nu doar din Germania.
Dogma nazistă era că evreii sunt, aşa cum afirmă David Bloxham, „un popor
parazit, poluant”, coroziv faţă de orice interacţionează cu ei. Alte „rase” sau
grupuri erau şi ele considerate inferioare, dar nu în acelaşi grad ca evreii. Printre
aceste grupuri se numărau romii şi negrii, precum şi persoanele cu handicap,
infractorii şi alţi neadaptaţi sociali.
Uciderile au fost efectuate sistematic în practic
toate zonele teritoriului ocupat de germani în
peste 20 de țări ocupate. Aproape 3 milioane
de evrei din Polonia ocupată și între 700.000 și
2,5 milioane de evrei din Uniunea Sovietică au
fost uciși. Sute de mii de alți evrei au murit în
restul Europei ocupate de Germania. Discuțiile
de la Conferința de la Wannsee arată limpede
că „soluția finală a problemei evreiești”
cuprindea și Regatul Unit și toate statele neutre
din Europa, cum ar fi Irlanda, Elveția, Turcia,
Suedia, Portugalia și Spania. Peste 200.000 de
oameni se estimează că au participat la
comiterea crimelor Holocaustului. Fără
ajutorul colaboratorilor locali, germanii nu ar
fi putut extinde Holocaustul complet peste
mare parte din Europa.
În Europa au fost înființate ghetouri în care
evreii au fost închiși înainte de a fi trimiși în
lagăre de concentrare.
 ANTISEMITISM SI RASISM

De-a lungul Evului Mediu european, evreii au fost supuși antisemitismului

bazat pe teologia creștină, care îi blama pentru respingerea și uciderea lui
Isus. Chiar și după Reformă, catolicismul și lutheranismul au continuat să-i
persecute pe evrei, acuzându-i de omoruri rituale și supunându-i
pogromurilor și expulzărilor. A doua jumătate a secolului al XIX-lea a adus
apariția în Germania și Austro-Ungaria a mișcării Völkisch dezvoltată de
gânditori ca Houston Stewart Chamberlain și Paul de Lagarde.
Mișcarea îmbrățișa un rasism pseudoștiințific și îi considera pe evrei o rasă
ai cărei membri erau într-o luptă pe viață și pe moarte cu rasa ariană pentru
dominarea lumii.
În Imperiul German, noțiunile
völkisch și rasismul pseudo-
științific deveniseră fapt divers și
erau acceptate în toată Germania,
clasele profesioniste ale țării
adoptând o ideologie care nu îi
considera pe oamenii de rase
diferite ca fiind egali și cu valori
ereditare egale. Deși partidele
völkisch au avut la început o
oarecare susținere în alegeri, până
în 1914 ele și-au pierdut influența,
ceea ce nu înseamnă că
antisemitismul dispăruse. El a
fost încorporat în platformele unor
partide politice mainstream.
 BIBLIOGRAFIE

Wikipedia

Google Photos

Smithsonianmag

www.theguardian.com
MULTUMESC PENTRU ATENTIA ACORDATA!