Definiție: Sistemul este un ansamblu de elemente dependente între ele,
formând un întreg organizat, care pune ordine într un domeniu de gândire teoretică.
Pentru a avea un impact minim asupra mediului și facilitării deciziei
consumatorilor de a achiziționare au fost realizate produse “eco friendly” sau “pietenenoase față de mediu” , care nu dăunează mediului înconjurător. Astfel, au fost elaborate standardele ISO 14000 referitoare la etichetarea ecologică și analiza ciclului de viață a produselor și au fost introduse sisteme naționale și regionale de etichetare ecologică a produselor.
Favorizarea produselor etichetate ecologic contribuie la utilizarea
eficientă a resurselor și la un nivel ridicat de protecție a cadrului natural.
Scopul marcării ecologice este de a arăta consumatorului
caracteristicile naturale ale produsului furnizate de producător. Metoda aplicată cu privire la evaluarea caracteristicilor ecologice este analiza ciclului de a viață a produselor și analizarea efectelor asupra mediului în fiecare etapă de viață a sa. Mărci de etichetare ecologică: Etichetarea ecologică este un simbol grafic și/sau un text descriptiv aplicat pe produs, ambalaj sau pe o broșură și oferă informații legate de unul și cel mult trei tipuri de impact asupra mediului, cum ar fi: poluarea aerului, eficient din punct de vedere energetic și toxicitate redusă). O etichetă ecologică identifică performanța de mediu a unui produs, în cadru categoriei de produse din care face parte.
Preocupările din U.E. privind realizarea unui sistem unitar de marcare
ecologică a produselor s-au concretizat printr-o reglementare din anul 1992, care introduce un sistem comunitar de marcare ecologică. Acest sistem urmărește promovarea produselor care au un impact mai redus asupra mediului înconjurător.
La acordarea mărcii ecologice sa iau în vedere următoarele
caracteristici: impact ambiental, consumul de energie și resurse naturale, gradul de poluare și degradare a solului, contaminarea apei și a aerului, etc.