DEZVOLTARE DURABILA

7. CONCEPTIA ECOLOGICA A PRODUSELOR

7.1. NOTIUNEA DE CONCEPTIE ECOLOGICA

 Noţiunea concepţie ecologică sau pe scurt eco-
concepţia reprezintă un mod de a concepe produsele
ţinând seama de aspectele mediului înconjurător.
 Există două definiţii ale concepţiei ecologice, care
fac apel la viziuni diferite asupra producţiei industriale:
1. axată pe ameliorarea tehnologică a produselor
pentru a le face cât mai puţin periculoase pentru
mediul înconjurător şi
2. axată pe ameliorarea modului de viaţă prin
conceperea produselor prin prisma conceptului de
dezvoltare durabilă.

1
 DEZVOLTARE DURABILA
7. CONCEPTIA ECOLOGICA A PRODUSELOR
1. În prima viziune, eco-concepţia este privită ca integrarea parametrului
mediu în procesul de dezvoltare a produselor. Obiectivul unui astfel de
demers este reducerea impacturilor produsului asupra mediului
înconjurător de-a lungul întregului său ciclu de viaţă.
• Conceptul de bază al unei asemenea definiţii este modelul ciclului de
viaţă, în care toate intrările (materiale şi energie) şi toate ieşirile (emisii
poluante şi deşeuri) din fazele procesului de fabricaţie, precum şi cele din
etapele de distribuţie, utilizare şi eliminare sunt identificate şi luate în
considerare.
• În contextul creşterii continue a producţiei industriale, aceasta abordare
este tehnologică, deoarece criteriile considerate sunt pur tehnice: alegerea
materialelor, durabilitatea produsului, consumul de energie.
• Nu se urmăreşte diminuarea cantităţii de produse fabricate, ci reducerea
impactului lor asupra mediului înconjurător.
•Se concep produse mai puţin energofage, cu un conţinut mai mic de
materiale toxice susceptibile să reprezinte un pericol pentru utilizatorul său,
mai uşor de reparat pentru a creşte durata lor de viaţă.
2
 DEZVOLTARE DURABILA
7. CONCEPTIA ECOLOGICA A PRODUSELOR
2. A doua viziune este mult mai globală, accentul nu mai este pus pe
ameliorarea tehnologică a produselor pentru a le face cât mai inofensive
pentru natura care le înconjoară, ci pe dezvoltarea de noi produse şi
servicii a căror viaţă să fie în totală armonie cu natura şi să asigure un mod
de viaţă mai durabil.
• O astfel de viziune este axată pe preocupări de ordin socio-cultural
precum respectul pământului şi al resurselor sale naturale epuizabile,
echilibrul bogăţiilor.
• Nu este vorba de a produce pentru a produce, chiar dacă se respectă
natura, ci de a produce în mod inteligent eliminând ceea ce poate fi inutil.
Se ajunge în acest fel chiar la regândirea produselor, regândirea
funcţionalităţii lor în vederea dezvoltării de produse rentabile, în care
raportul funcţiuni / cost să fie cel mai mare posibil, iar funcţiunile inutile,
care dăunează mediului înconjurător, să fie eliminate.
• Din punct de vedere al concepţiei ecologice, preocupările industriale au
în vedere abordarea tehnologică, pentru că cea de-a doua viziune - mai
largă şi mai "anti-comercială" - se împotriveşte unei practici industriale din
ce în ce mai actuală şi mai cerută de clienţi: cursa către accesorii care 3
personalizează fiecare produs.
 DEZVOLTARE DURABILA
7. CONCEPTIA ECOLOGICA A PRODUSELOR
7.2. ABORDARI ALE REDUCERII IMPACTULUI
 Cercetările concentrate asupra eco-concepţiei au
permis identificarea şi clasificarea a cinci tipuri de
abordări diferite ale reducerii impacturilor produselor
asupra mediului înconjurător în funcţie, pe de o parte, de
tipul de impact avut în vedere şi, pe de alta parte, de
scara de timp considerată:
1.Ingineria mediului
2.Prevenirea poluării
3.Concepţia care respectă mediul înconjurător
4.Ecologia industrială
5.Dezvoltarea durabilă.

4
 DEZVOLTARE DURABILA
7. CONCEPTIA ECOLOGICA A PRODUSELOR

1. Ingineria mediului: se referă la managementul şi

controlul poluanţilor din ape şi atmosferă, şi deşeurilor
solide în contextul producţiei industriale:
• acoperă tratamentele numite end of pipe şi constă în a
minimiza impacturile asupra mediului înconjurător produse
în timpul fabricării produselor;
• se foloseşte, de asemenea, termenul de environmental
design, tradus impropriu în franceză prin: concepţia în
favoarea mediului înconjurător;
• această abordare caracterizează primele lucrări ale
întreprinderilor în materie de mediu, derulate în cursul
anilor '70. Ea s-a generalizat în principal în anii '80.

5
 DEZVOLTARE DURABILA
7. CONCEPTIA ECOLOGICA A PRODUSELOR

2. Prevenirea poluării: considerată ca o alternativă esenţială la

tratamentele end of pipe sau ex-post, ea a fost introdusă către sfârşitul
anilor '70 în Statele Unite de întreprinderi pionier (3M) ca urmare a
reglementărilor din ce în ce mai drastice asupra deşeurilor.
 A fost dezvoltată în anii '80 şi şi-a făcut apariţia în Europa în anii '90,
regrupând o întreagă serie de lucrări despre reducerea la sursă (mai
puţină producţie de deşeuri) şi reciclarea în bucla deschisă sau închisă
în timpul producţiei.
 Scopul este deci de a elimina orice tip de poluare prin echipamente
sau procedee de fabricare, reconcepând produsele pentru a înlocui
materiale, pentru a modifica anumite tehnologii sau pentru a elimina
etapele poluante inutile.
 După modelul ingineriei mediului, aceasta abordare este focalizată
pe etapa fabricării produselor.

6
 DEZVOLTARE DURABILA
7. CONCEPTIA ECOLOGICA A PRODUSELOR

3. Concepţia care respectă mediul înconjurător sau

concepţia pentru mediul înconjurător, categorie desemnată
prin mai mulţi termeni frecvent utilizaţi:
• Environmentally Conscious Design and
Manufacturing (ECDM);
• Design for the Environment (DFE);
• Life Cycle Design (LCD).
 Dacă în cazul primelor două abordări se pune accentul
pe etapa fabricării produselor, începând cu aceasta
terminologie lucrările se focalizează pe ciclul de viaţă
complet al unui produs, incluzând nu numai impacturile
potenţiale asupra mediului înconjurător în timpul fabricării
sale, dar şi cele din timpul utilizării şi eliminării la sfârşitul
vieţii. 7
 DEZVOLTARE DURABILA
7. CONCEPTIA ECOLOGICA A PRODUSELOR
4. Ecologia industrială:

Acest concept de ecologie industrială constituie baza unei

abordări integrate a gestiunii impacturilor asupra mediului, a
utilizării energiei şi a materialelor într-un ecosistem industrial.

 Atât ecologia industrială cât şi următoarea abordare -

dezvoltarea durabilă, depăşesc scara ciclului de viaţă al unui
singur produs în termeni de impact şi de timp. Nu se vorbeşte
de lucrări orientate spre produse, ci orientate spre sisteme.

8
 DEZVOLTARE DURABILA
7. CONCEPTIA ECOLOGICA A PRODUSELOR
5. Dezvoltarea durabilă: este un concept legat de mediul
înconjurător în care contextul industrial se amestecă cu
aspectele culturale şi sociale (la nivelul întregii
umanităţi) într-o viziune pe termen foarte lung.
 O concepţie durabilă pare să fie compromisul ideal a
numeroase criterii de dezvoltare care permit o creştere
economică în armonie cu natura.
 Dezvoltarea durabila presupune între altele luarea în
considerare a caracterului reînnoibil al resurselor
utilizate pentru producţia industrială şi aceasta pentru ca
populaţiile actuale să-şi poată satisface propriile nevoi
fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-
şi satisface la rândul lor propriile nevoi.

9
 DEZVOLTARE DURABILA
7. CONCEPTIA ECOLOGICA A PRODUSELOR
7.3. FACTORI INTERNI SI EXTERNI DE MOTIVARE A UNEI INTREPRINDERI PENTRU ECO-CONCEPTIE
 Pentru a demara un proces de eco-concepţie, o întreprindere va fi
motivată de unul sau mai mulţi factori interni şi externi.
 Pentru a face distincţie între aceste două tipuri de factori, trebuie analizate
motivele externe pentru a afla ce trebuie să facă întreprinderea referitor la
problemele ecologice şi motivele interne pentru a desemna ce vrea să facă
întreprinderea în raport cu ecologia.
 În general, motivele externe reies mai degrabă dintr-o strategie reactivă a
întreprinderii ca răspuns la presiunile exterioare: ele sunt trăite ca si
constrângeri la care trebuie să se supună întreprinderea.
 Motivele interne reies mai degrabă dintr-o strategie proactivă, dintr-o
voinţă deliberată de a se poziţiona pe anumite pieţe, de a face economii sau
de a ameliora calitatea produselor. Acestea sunt oportunităţi pentru
întreprindere.
 Pentru a rezuma se poate afirma faptul că factorii importanţi de motivare
ai unei întreprinderi într-o lucrare de eco-concepţie par să fie conform
studiilor de teren: presiunea clientelei, concurenţa şi legislaţia în exterior,
reducerea costurilor şi ameliorarea imaginii de firmă în interior.
10
 DEZVOLTARE DURABILA
7. CONCEPTIA ECOLOGICA A PRODUSELOR

7.4. CONTINUTUL PROCESULUI DE ECO/CONCEPTIE

Procesul de eco-concepţie din punct de vedere al
produsului, in funcţie de obiectivele propuse, poate
urmări:
1. Ameliorarea produsului
2. Reconceptia produsului
3. Un nou concept al produsului
4. Un nou sistem productiv

11
 DEZVOLTARE DURABILA
7. CONCEPTIA ECOLOGICA A PRODUSELOR
1. Ameliorarea produsului: o actualizare a produsului, restricţia de mediu fiind
administrată punct cu punct în condiţiile în care tehnicile de fabricaţie şi
produsul însuşi rămân în general identice.
 Într-o primă etapă va fi nevoie de adunarea unui anumit număr de
informaţii despre produs pentru a identifica rapid ameliorările care trebuie
efectuate. Aceste informaţii pot fi obţinute:
- contabilizând: numărul de piese componente, numărul de materiale,
numărul de şuruburi sau alte tipuri de fixare;
- măsurând: consumul de energie (în faza de utilizare), greutatea produsului,
timpul de dezasamblare a principalelor piese, prezenta şi cantitatea de
substanţe posibil periculoase.
- calculând: costul ameliorărilor ecologice posibile, beneficiile acestor
ameliorări.
 Se va urmări, de exemplu: reducerea cantităţii de materii prime folosite,
suprimarea unui tratament de suprafaţă toxic, eliminarea unui anumit tip
de acoperire, adăugarea unui dispozitiv anti-poluare, organizarea unui
sistem de colectare a produselor uzate, reducerea timpului de asamblare
şi de dezasamblare, reducerea masei produsului sau al ambalajului sau,
reducerea consumului de energie etc. 12
 DEZVOLTARE DURABILA
7. CONCEPTIA ECOLOGICA A PRODUSELOR
2. Reconcepţia produsului: este vorba de o regândirea a unui produs
existent.
 În acest caz proiectul necesită un studiu mai aprofundat al produsului
existent şi o mobilizare mai importantă a echipei de concepţie.
 Ideal ar fi să nu se impună nici o restricţie de cost, de termen şi de
calitate pentru a facilita activitatea de creativitate.
 La acest nivel, tehnologiile pot sa evolueze pentru a minimiza - de
exemplu - consumul de energie în mai multe etape ale ciclului de viaţă a
produsului.
 La nivelul produsului, componentele pot sa fie schimbate, ca şi
materialele etc. pentru folosirea materialelor netoxice, pentru a uşura
dezasamblarea, reutilizarea anumitor piese sau reciclarea materialelor.
 Un astfel de proiect implică nu numai întreprinderea, care poate sa aibă
metodele sale de producţie, de asamblare etc., dar şi furnizorii sau
antreprenorii care trebuie la rândul lor sa modifice tiparele, materialele,
tehnologiile de fabricaţie etc.

13
 DEZVOLTARE DURABILA
7. CONCEPTIA ECOLOGICA A PRODUSELOR
3. Un nou concept al produsului: este primul nivel al inovaţiei, care se
înscrie într-o politică reală de inovare cu o viziune strategică pe termen
lung.
 Inovaţia este radicală, fiind vorba de o inovaţie de ruptură: trecerea de
la scrisorile pe hârtie la email-uri, de la motoarele termice la motoarele
electrice.
 Riscurile la care se expune o întreprindere pot să fie enorme:
• alternativele de produs pot produce investiţii mari cu
compensări incerte;
• alternativele de produs pot face investiţiile curente
inutile şi să oblige anumiţi furnizori să-şi modifice în
întregime procesele cu riscul de a-i condamna;
• clienţii pot fi reticenţi la cumpărarea noului produs sau
serviciu dacă avantajele ecologice nu se îmbină cu alte
criterii considerate indispensabile (cost, performanţă,
calitate etc.);
• infrastructurile necesare nu există.
 O întreprindere va trebui deci să adopte o strategie de dezvoltare a
produsului cu o viziune foarte largă şi cu termen foarte lung care sa ia14în
considerare evoluţia pieţei.
 DEZVOLTARE DURABILA
7. CONCEPTIA ECOLOGICA A PRODUSELOR

4. Un nou sistem productiv: este chiar inovaţia

sistemului de producţie; conceperea de produse şi
servicii care necesită schimbări profunde ale
infrastructurilor şi organizaţiilor.
 Exemple elocvente ale acestui nivel al Eco-
concepţiei sunt trecerea unei producţii alimentare
bazate pe agricultura la o producţie bazata pe
industrie sau schimbările bazate pe noile tehnologii
ale informaţiei (de exemplu video-conferinţele).
 Pentru moment, cea mai mare parte a
întreprinderilor preocupate de Eco-concepţie
depăşesc rar nivelul de reconcepţie a produselor
lor.
15
 DEZVOLTARE DURABILA
7. CONCEPTIA ECOLOGICA A PRODUSELOR

7. 5. Principii esenţiale în adoptarea strategiilor de eco-proiectare si

strategii de eco-proiectare
 Când o întreprindere decide să elaboreze un proiect de eco-
concepţie în cadrul politicii sale de protejare a mediului înconjurător,
ea îşi fixează obiective de eco-dezvoltare şi una sau mai multe
strategii pentru a le atinge.
 Principiile esenţiale care trebuie avute în vedere pentru adoptarea
acestor strategii sunt:
• Protecţia resurselor. Are drept obiectiv reducerea de la
început a cantităţii de resurse necesare fabricării unui
produs.
• Prevenirea deşeurilor. Se concentrează asupra reducerii
poluanţilor şi a daunelor produse de un produs în ciclul său
de viaţă suprimând cauza impactului ecologic (problemă
vizată încă de la sursă).
• Optimizarea serviciului făcut de produs. Obiectivul vizat
este ameliorarea funcţiilor, a performanţelor şi a duratei de
utilizare a produsului, fără a creşte potenţialele impacturi 16
ecologice pe ansamblul ciclului de viaţă.
 DEZVOLTARE DURABILA
7. CONCEPTIA ECOLOGICA A PRODUSELOR
Strategii de eco-proiectare
 Cele 3 principii se regăsesc într-un număr de axe strategice foarte
diferite, a căror alegere va depinde de obiectivele întreprinderii pe
termen lung sau scurt, de obiectivele pieţei, de tipul de produse fabricate
etc. Obiectivele de ameliorare fiind diferite, strategiile adoptate vor fi de
asemenea diverse:
• În faza de pre-fabricare: utilizarea de materiale reciclate, de
materiale mai puţin consumatoare de energie;
• În faza de fabricare: utilizarea de procedee care necesită mai
puţine materiale;
• În faza de distribuţie - transport: diminuarea volumului şi a
greutăţii, utilizarea de materiale reciclate pentru ambalaje etc.;
• În faza de utilizare: mai puţin consum de energie, creşterea
duratei de viaţă, ajutor la întreţinere;
• În faza sfârşitului de viaţă: ajutor la dezasamblare, protecţia
calităţii materialelor etc.

17
 DEZVOLTARE DURABILA
7. CONCEPTIA ECOLOGICA A PRODUSELOR
 În literatura de specialitate se descriu mai multe axe strategice de
concepţie clasate după patru abordări:

- prima referitoare la produs şi la materialele sale componente (1);

- a doua referitoare la producţia, distribuirea şi utilizarea produsului (2);
- a treia referitoare la sfârşitul vieţii şi la noţiunea de durabilitate (3);
- ultima la un nou concept de dezvoltare – adică un studiu mai
inovant decât celelalte (4).

 Corelând aceste axe la cele 3 principii majore, se poate constitui

un tabel în care figurează mai multe metode de acţiune şi principiile
la care se referă. Alegerea uneia sau a altei axe şi a uneia sau a
altei metode de acţiune va depinde în fapt de domeniul de activitate
al întreprinderii, de pieţele sale (mai ales marele public sau
industriaşi), de politica sa de dezvoltare, de partenerii săi etc.
18
 DEZVOLTARE DURABILA
7. CONCEPTIA ECOLOGICA A PRODUSELOR
Probleme întâlnite în procesul de concepţie ecologică

19
 DEZVOLTARE DURABILA
7. CONCEPTIA ECOLOGICA A PRODUSELOR
Probleme întâlnite în procesul de concepţie ecologică

20