MARKETINGUL

PRODUSELOR
AGROALIMENTARE
ECOLOGICE

Titular curs și laborator:

Șef lucr. dr. Morna Anamaria
PREZENTARE

 Curs: 2h/săptămână – sala S 16 Marți 10-12

 Laborator: 1h/săptămână - sala S 16 Marți 12-13

 Sef lucrări dr. ing. Morna Anamaria

anamaria_simut@yahoo.co.uk
Tip activitate 10.1 Criterii de evaluare 10.2 Metode de evaluare 10.3 Pondere din nota
finală
10.4 Curs Cunoaşterea terminologiei utilizate în
marketingul produselor agroalimentare Test de examinare oral 70%
ecologice. Susținerea unui referat

Notǎ:
Capacitatea de utilizare adecvată a • temele referatelor se aleg de
noţiunilor din marketing ecologic. cǎtre student pe baza
bibliografiei prezentate sau
a unor surse alternative
Înţelegerea importanţei cererii si ofertei (biblioteci publice sau
de produse agroalimentare ecologice. private)

• referatul se predǎ ȋn format

Capacitatea de intocmire a unei
cercetări de marketing.
Cunoasterea politicii de promovare,
pret, produs si distributie ecologica.
electronic (prin e-mail) ȋn
cursul sǎptǎmânii
precedente prezentării în
format Word si PowerPoint

10.5 Laborator Însuşirea problematicii tratate la curs şi Proiect 30%

laborator. prezentarea rezultatelor
obținute în urma unei
Măsurarea fenomenelor de marketing cercetării cantitative de
pornind de la o temă de cercetare dată. marketing
Capacitatea de a utiliza corect
metodele și interpreta corect
rezultatele.

10.8 Standard minim de performanţă

Intelegerea notiunilor teoretice si aplicarea lor in practica, intocmirea unui referat pe anumite teme propuse legate de marketingul
produselor agroalimentare ecologice, intocmirea unei cercetări de marketing.
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

 Cămășoiu C., M.Rudăreanu, 1999, Marketing ecologic – concepte, practici

și oportunități de piață., Editura Centrul de Informare și Documentare
Economică

 Danciu V., 2006, Marketing ecologic: etica verde a producției și consumului,

Editura Economică, București

 Danciu V., 2005, Marketing internațional. Provocări și tendințe la începutul

mileniului trei., Editura Economică, București

 Lucrări științifice în domeniu.

 TEME DE REFERAT PROPUSE

1. Factorii care afectează implementarea orientării de marketing ecologic.

2. Conceptul de marketing ecologic și dezvoltarea produsului ecologic
privind abordarea de cumpărare a consumatorilor.
3. Consumul responsabil: următoarea frontieră în marketingul ecologic.
4. Rolul și influența marketingului ecologic în cadrul activității întreprinderii.
5. Managementul lanțului de aprovizionare ecologic: un instrument potențial
pentru un marketing ecologic sustenabil.
6. Marketing ecologic: Sunt compatibile obiectivele de mediu și sociale cu
maximizarea profitului?
7. Dezvoltare Durabilă și Marketing Durabil - Integrarea aspectului clientului
și socio-ecologic în conceptul de marketing.
8. Consumul ecologic: Efectele strategiilor de marketing ecologic asupra
comportamentul consumatorilor.
MARKETING ECOLOGIC
Brand-uri ecologice
 INTRODUCERE

 Odată cu dezvoltarea industriei, s-a observat o creştere şi a gradului de poluare a Terrei.

 De aceea, este normal ca oamenii să fie conştienţi de importanţa preocupării pentru

mediu şi să nu aştepte apariţia unei catastrofe naturale pentru a acţiona în favoarea
planetei.

 Un exemplu elocvent este cel al inundaţiilor ce au loc mai ales primăvara, după topirea
zăpezilor.

 Majoritatea oamenilor încep să priceapă motivele apariţiei acestor calamităţi naturale,

abia atunci când văd imagini, filmări, reportaje din aceste zone cu calamitate, sau mai
grav atunci când sunt victime ale acestora şi deja este prea târziu.

 Marketingul ecologic este extrem de important, deoarece el poate potenţa în mod

eficient conţinutul şi procesele ciclului bazat pe ecologie şi informaţie, mai ales la
nivelul tehnologiilor şi aplicaţiilor. El este astfel menit să oprească deteriorarea
mediului, să îmbunătăţească viaţa şi să prezerve natura şi calitatea vieţii pe Pământ.
 Ce este marketingul ecologic?

 Managementul holistic pentru identificarea, anticiparea și satisfacerea

cerințelor clienților și a societății într-un mod profitabil și durabil (Peattie,
1995)

Cerințe:
• Proces de producție compatibil cu mediul înconjurător
• Compatibil cu obiectivele companiei
• Satisfacerea nevoilor clientului.

 Nevoia de a găsi un echilibru între aceste cerințe.

 Anii 1980: începutul marketingului ecologic; începând din 1987: concept de

dezvoltare durabilă (națiuni) 1992 și 1993: cărți de referință pentru marketing
ecologic de Ken Peattie, apoi Jacquelyn Ottman „Problemele de mediu ar
trebui să fie echilibrate cu nevoile primare ale clienților”
 Ce este marketingul ecologic?

 Comercializarea produselor care se presupune că sunt sigure pentru mediu.

 În termeni simpli, se referă la procesul de vânzare a produselor și sau a serviciilor

bazate pe beneficiile mediului. Un astfel de produs poate fi ecologic în sine sau produs
și/sau ambalat în acest fel.

 Marketingul ecologic sau verde constă în toate activitățile menite să genereze și să

faciliteze orice schimburi destinate să satisfacă nevoile sau dorințele umane, astfel încât
satisfacerea acestor nevoi și dorințe să aibă loc, cu un impact negativ minim asupra
mediului natural.

 Înclude o gamă largă de activități:

 modificarea produsului
 modificări ale procesului de producție
 modificări ale ambalajelor
 modificarea publicității.
ASOCIAȚIA DE MARKETING AMERICANĂ (AMA) definește marketingul ecologic
în funcție de:

 Vânzarea cu amănuntul: se presupune că comercializarea produsului este sigură

pentru mediu.

 Marketing social: dezvoltarea și comercializarea produselor destinate să

minimalizeze efectele asupra mediului sau pentru a-și îmbunătăți calitatea.

 Mediu: eforturile organizate de producție, promovare, ambalare și recuperare a

produselor într-un mod sensibil sau care răspunde preocupărilor ecologice.

 Marketingul ecologic presupune:

 Beneficiu reciproc
 Un avantaj competitiv
 Creșterea cererilor consumatorilor de produse ecologice
 Marja de profit mai mare.
 De ce marketing ecologic?

 Conștientizarea tot mai mare în întreaga lume cu privire la

protecția mediului. Consumatorii sunt din ce în ce mai
preocupați de produsul ecologic.

 Producătorii au recunoscut preocupările de mediu ca o sursă de

avantaj competitiv și au dezvoltat produse cu o imagine verde
sau ecologică.

 Diversele reglementări încadrate recent de guvern pentru a

proteja consumatorii și societatea în general.
Exemplu:

 MacDonald a încetat să-și ambaleze hamburgeri în ambalaj

din polistiren și a început să folosească cartoane care
provin dintr-o resursă regenerabilă, sunt biodegradabile sau
reciclabile – astfel procesul de producție este compatibil
cu ecosistemul, este compatibil cu obiectivele companiei,
acesta satisface consumatorii.

 Interzicerea pungilor de plastic în multe părți ale țării.

 CEI TREI R AI
ECOLOGISMULUI

Reduceți cantitatea de deșeuri pe care le produceți.

Reutilizați obiecte vechi; reparați dacă sunt stricate.

 Reciclați cât mai mult posibil; cumpărați produse

reciclate pentru a sprijini reciclarea.
 ETICHETA ECOLOGICĂ

 Identifică produse și servicii ecologice.

 Garantează că un anumit produs sau serviciu este potrivit pentru utilizare și

va avea un impact asupra mediului pe tot parcursul ciclului său de viață.

 Îmbunătățirea imaginii și a vânzărilor de produse.

 Responsabilitatea producătorului - este mai responsabil de impactul asupra

mediului.

 Conștientizarea consumatorilor.
 ECO- MARCA DE DEZVOLTARE

1. Alimente de bază, băuturi - roșu

2. Condimente – portocaliu
3. Semințe, fructe uscate – galben
4. Snack, sărățele – verde
5. Ceai, cafea, cacao – albastru deschis
6. Dulciuri, compoturi, miere – albastru închis
7. Suplimente alimentare - mov
 MIX-UL DE MARKETING
ECOLOGIC - 4P:

Produs
Preț
Plasare/distribuție
Publicitate/promovare
 PRODUS ECOLOGIC

 Este definit ca un produs care a fost fabricat prin tehnologie ecologică și

care nu a produs pericole pentru mediu.

 Promovarea tehnologiei ecologice și a produselor ecologice este necesară

pentru conservarea resurselor naturale și dezvoltarea durabilă.

 Putem defini produsele ecologice ca:

o produse reciclabile, reutilizabile și biodegradabile,
o produse cu ingrediente naturale, produse care conțin conținut reciclat,
substanțe chimice non-toxice, conținut de produse cu substanțe chimice
aprobate,
o produse care nu dăunează sau poluează mediul înconjurător,
o produse care nu vor fi testate pe animale,
o produse care au ambalaje ecologice, adică recipiente reutilizabile,
reciclabile.
 ECO, BIO sau ORGANIC?

 ECO, BIO sau organic sunt termeni utilizați în mod diferit în funcție de țară sau
de regiunea geografică în care se fabrică produsele care poartă aceste embleme.
 Spre exemplu, în România se utilizează ECO.

 La modul general, un produs organic este acela obținut „fără utilizarea

substanțelor chimice, fără intervenții genetice și în armonie cu natura și mediul
înconjurător”.
 Pentru produsele certificate în acest sens de către un organism abilitat, se
utilizează termenii: bio/organic/ecologic.

 Cei care produc bunuri ecologice, organice ori bio, trebuie să urmeze pașii
impuși prin legislație. Nu există posibilitatea de a omite anumite etape de
producție sau de a nu respecta normele în vigoare, deoarece există
organisme de certificare și inspecție care fac controale în mod periodic
pentru a se asigura că produsele în cauză pot fi etichetate ECO.
 Toate fermele care cultivă fructe, cereale și legume pentru a fi etichetate organic
trebuie să fie certificate organic de către o agenție de certificare.

 Pentru produsele agricole și animale, „BIO” înseamnă că produsul a fost crescut /

crescut în conformitate cu regulile Regulamentului UE privind agricultura ecologică.

 Pentru alimentele procesate, precum biscuiții, „BIO” de pe etichetă garantează că cel

puțin 95% din ingredientele de origine agricolă provin din agricultură ecologică.

 Produsele alimentare modificate genetic nu au voie să utilizeze această etichetă.

Reglementările organice interzic, de asemenea, utilizarea multor aditivi alimentari.

Regulamentul UE privind agricultura ecologică protejează termeni precum:

• „BIO / ECO”
• „organic/ecologic”
• „ecologic/organic controlat”
• „agricultură ecologică/ecologică”
• „organic-dinamic”
• „biologic-organic”
 Există termeni înșelători, imprimați pe pachetele de alimente care ne fac să credem
că produsul este organic sau ecologic. Aceste fraze includ:
• „din agricultură controlată”
• „din fermele aprobate de stat”
• „sub control independent”
• „nu este tratat”
• „fără spray-uri pentru protecția culturilor”
• „din agricultura integrată”
• „din agricultură contractuală”
• „din agricultura ecologică”

 Acești termeni nu înseamnă că produsele sunt de origine organică.

 ECO, BIO sau ORGANIC?

 Eticheta ECO trebuie să conțină în mod obligatoriu:

1. Informații cu privire la producția ecologică;
2. Sigle;
3. Denumirea și codul organismului de certificare și inspecție care a realizat
controalele și, în cele din urmă, a eliberat producătorului un certificat de produs
ecologic.

 Termenii sunt utilizați în funcție de regiune și țară:

• „organic” este folosit cu precădere în spațiul anglo-saxon – de exemplu organic
food;
• „BIO” este folosit cu precădere în spațiul franco-german – de exemplu
agriculture biologique;
• în țara noastră, pe sigla de certificare este scris: Agricultură Ecologică.
 Există patru încadrări pentru etichetarea
produselor organice:

1. '100% Organic': Asta înseamnă că toate ingredientele

sunt produse organic.
2. 'Organic' : Cel puțin 95% sau mai mult din ingrediente
sunt organice.
3. 'Făcut cu ingrediente organice': Conține cel puțin 70%
ingrediente organice.
4. 'Mai puțin de 70% ingrediente organice': cel puțin trei
dintre ingredientele produsului sunt organice.
 PREȚ

 Un aspect esențial al dezvoltării de produse ecologice este prețul acestor produse.

 Prețul este singurul element al mixului de marketing care produce venituri, toate
celelalte elemente produc costuri.

 Prețul comunică, de asemenea, pe piață poziționarea în valoare a produsului sau a

unei mărci a companiei.

 În termeni cei mai simpli, prețul poate fi definit ca suma de bani necesară pentru
achiziționarea unui produs sau a unui serviciu.

 Cu alte cuvinte, organizațiile trebuie să prețuiască produsul, astfel încât (a) să

recupereze costurile suportate în producția și distribuția produsului (b) să
ofere o anumită cantitate de rentabilitate organizației și (c) să fie acceptabil
pentru țintă piaţă.
 Pentru a da un „preț verde” unui produs și pentru a îndeplini obiectivele de mai sus,
este necesar ca o firmă să se uite la întregul său proces de producție și nu la produsul în
sine.

 Aceasta ar include activități precum gestionarea deșeurilor, gestionarea bio-diversității,

minimizarea utilizării resurselor epuizate și conservarea resurselor naturale.

 Întregul lanț valoric din organizație ar trebui să fie ecologic pentru a produce un produs
ecologic. Aceasta ar însemna că în fazele inițiale s-ar suporta o cantitate substanțială de
costuri; crescând astfel prețul produsului final.
 PROMOVAREA

 Pentru a depăși riscul dezvoltării de noi produse și a prețurilor produselor

ecologice, companiile au apelat la etichetare ecologică și autocolante
ecologice.

 Acestea reprezintă o formă de măsurare a durabilității adresată

consumatorilor, menite să faciliteze luarea în considerare a problemelor de
mediu la cumpărături.

 Unele etichete cuantifică poluarea sau consumul de energie pe baza

scorurilor de index sau a unităților de măsură; alții afirmă pur și simplu
respectarea unui set de practici sau cerințe minime pentru durabilitate sau
reducerea daunelor aduse mediului.
 PLASAREA/DISTRIBUȚIA

 În ceea ce privește ecologia, s-a pus mult accent pe canalul de distribuție,

direct sau indirect.

 „Managementul lanțului de aprovizionare ecologică” (GSCM) a evoluat

din principiile tradiționale de gestionare a lanțului de aprovizionare, care
a devenit popular la mijlocul anilor '70.

 Focusul ecologismului și conștiința tot mai mare despre ecologie duc la

popularitatea tot mai mare a „Managementului lanțului de aprovizionare
ecologică”
 Cu toate acestea, GSCM nu încorporează doar canalele de distribuție, dar
a făcut un pas dincolo pentru a cuprinde în special alte aspecte ale
activității:
 proiectare ecologică,
 operațiuni ecologice,
 logistică inversă,
 gestionarea deșeurilor și fabricație ecologică.
 Proiectarea ecologică - are ca scop dezvoltarea de produse și procese ecologice.
În trecut, efectele asupra mediului au fost ignorate în faza de proiectare pentru noi
produse și procese. De exemplu, deșeurile periculoase au fost aruncate în mod cât
mai convenabil posibil, ignorând posibile daune aduse mediului. Deșeurile au fost
obișnuite în producția, fabricarea și distribuția materialelor. Recunoașterea acestor
probleme a dus la curățarea poluării din trecut și a deșeurilor continue. Provocarea
proiectării ecologice este de a modifica procedurile convenționale de proiectare
și fabricație pentru a încorpora în mod sistematic și eficient considerentele de
mediu.

 Operațiunile ecologice pot fi definite ca un sistem de operații durabile, care

este închis în natură. Cu alte cuvinte, produsul secundar al procesului operațional,
de exemplu materialul, energia și informațiile sunt tratate și readuse în sistem
pentru a face sistemul să fie durabil. În afară de acestea, operațiunile ecologice
trebuie să se uite la o gamă largă de părți interesate, în afară de clienții
tradiționali și părțile interesate financiare. De asemenea, trebuie să se uite la
mediul înconjurător, la comunitate, la public, la furnizori și la generațiile
viitoare
 Logistica inversă poate fi definită simplu ca opusul logisticii tradiționale sau
forward. Cu alte cuvinte, este un proces în care un producător acceptă produsele
expediate anterior din punctul de vedere al consumului pentru o posibilă reciclare și
re-fabricație, ceea ce duce la reducerea costurilor de realizare a unui nou
produs. A fost utilizat pe scară largă în industria auto - în special de BMW și
General Motors - pentru a deveni competitiv în industrie. Colectarea, sortarea și
reciclarea joacă un rol important în realizarea logisticii inverse. Obiectivul este
reutilizarea materialelor și a pieselor care pot duce la reducerea substanțială a
costurilor. Acest lucru ajută clienții să elimine produsele folosite.

 Gestionarea deșeurilor se referă la colectarea, transportul, prelucrarea sau

eliminarea, gestionarea și monitorizarea deșeurilor produse de activitatea de
producție umană. Procesul este, în general, întreprins pentru a reduce efectul
lor asupra mediului. Producția ecologică, care rezultă din ISO 14001, este
axată pe prevenirea poluării și se concentrează pe îmbunătățirea continuă a
procesului de fabricație pentru a reduce impactul asupra mediului. O mare
atenție în producția ecologică s-a concentrat asupra emisiilor de CO2 și a altor gaze
cu efect de seră.
 Ce este spălarea verde?

 „Dezinformarea diseminată de o organizație pentru a prezenta o

imagine publică responsabilă cu mediul.”

 „Spălare verde”, termen derivat din termenul „spălare

albă”.

De ce spălarea verde?

 Oamenii devin din ce în ce mai conștienți de pericole.

 Oamenii caută produse ecologice.

 Corporațiile se spală verde pentru a face să pară mai ecologice.

 SPĂLARE VERDE: EXEMPLE ALE
FIRMELOR ȘI-AU PROMOVAT ÎN MOD FALS
MAȘINILE CA FIIND ECOLOGICE

 Anunțurile cu GM SUV-uri în habitatele naturale parcă ar fi la fel de

naturale ca și copacii din jur.
PRODUSEL ECO, BIO ȘI
ORGANIC
 În prezent, este dificil să nu observăm că în societate produsele descrise
ca fiind benefice pentru sănătate devin din ce în ce mai populare.

 Din ce în ce mai mult, pe rafturile magazinelor, vedem mâncare și

obiecte de zi cu zi cu etichete speciale.

 Produsele sunt denumite eco, bio sau organice.

 Aceste concepte diferă?

 ACESTE CONCEPTE DIFERĂ?

 Opiniile sunt împărțite.

 Adesea, termenii eco, bio sau organic sunt folosiți în mod interschimbabil. Unii
spun că aceste cuvinte diferă doar prin sunet, deci sunt sinonime care definesc
același lucru.

 Chiar dacă se acceptă acest punct de vedere, trebuie menționat faptul că chiar și
înlocuirile de cuvinte înseamnă rareori același lucru.

 De obicei, pun accent pe altceva. În mod similar în acest caz.

 Și chiar fără o analiză lingvistică amănunțită, ajungem la concluzia că termenii

sunt legați, dar fiecare este responsabil pentru chestiuni ușor diferite.
 PRODUSE ORGANICE

 Conform descrierii lexicale „organicul” aparține lumii animale sau

vegetale, deci conectat sau originar din lumea organică. În plus,
reglementările stricte prevăd că un produs care dorește să fie considerat
organic trebuie să conțină cel puțin 95% din ingrediente naturale în masa
sa.

 În procesul de producție organică, este important să se mențină anumite

standarde și anume:
- starea solului nu poate suferi, trebuie să rămână fertil și, în plus, să se
asigure că valorile sale continuă să crească, folosind doar metode naturale.
- Pământul nu poate fi exploatat la nesfârșit, pe termen lung, aduce rezultate
slabe.
- Utilizarea rotației culturilor, pentru a îmbunătăți regenerarea solului.
 Alimentele organice sunt produse în mod tradițional fără a utiliza
produse chimice sau modificări genetice.

 Alimentele organice, inclusiv carnea, nu folosesc pesticide sintetice,

erbicide, antibiotice, hormoni de creștere și încearcă să crească animalele
într-un mod mai uman și mai normal.

 Mâncarea organică are beneficii cunoscute asupra sănătății, în special

pentru copii, iar persoanele care aleg hrana ecologică tind să fie mai
sănătoase.
 PRODUSE ECOLOGICE

 Trebuie să provină din cele mai bune practici de mediu, nu pot perturba sau distruge
niciun ecosistem. Ba mai mult, ar trebui să sprijine chiar și sistemele naturale pe cale de
dispariție.

 Conștientizarea ecologică a oamenilor crește de la an la an.

 Acest lucru este confirmat de faptul că cererea de detergenți, denumită eco-chimie, este
în creștere. Important, compoziția lor conține o cantitate minimă de substanțe nocive,
astfel încât acestea să nu polueze solul, aerul și apa. De asemenea, este folosit de
persoanele cu piele mai sensibilă.

 Produsele de curățare ecologice sunt marcate cu certificate speciale. Eticheta ecologică

este utilizată în Uniunea Europeană. Pentru ca produsul să primească această distincție,
toate etapele creării acestuia, trebuie să respecte cerințele ecologice stricte.

 Atunci când cumpărăm un produs etichetat ecologic susținem dezvoltarea durabilă.

Eticheta ecologică ne comunică că:
- ambalajul este biodegradabil - se descompune în timpul procesului de compostare și nu
emite substanțe nocive.
- ambalajul este reciclabil- reciclarea.
- ambalajul este reutilizabil.
 PRODUSE BIOLOGICE

 Termenul BIO este folosit pentru a desemna alimentele cultivate în Uniunea

Europeană care demonstrează îngrijirea pentru mediu, procesele genetice naturale, o
strategie naturală de reproducere și grija pentru biodiversitate.

 BIO are o nișă foarte puternică, în lumea bebelușilor, iar părinții preferă să cumpere
BIO pentru sugari. BIO este, în general, mai scump decât convențional și organic.

 Agricultura biologică respectă consumatorul, dar şi mediul înconjurător şi

biodiversitatea şi se bazează pe reciclare, rotaţia culturilor, interzicerea
organismelor rnodificate genetic (OMG), a hormonilor şi antibioticelor în creşterea
animalelor.

 Un produs BIO este un produs pentru care nu s-au folos pesticide.

 PRODUSE CONVENȚIONALE

 Sunt obţinute din materie primă provenită din agricultura convenţională

(normală), în care s-au folosit şi substanţe chimice de sinteză, şi, de asemenea,
aditivi artificiali alimentari.

 Producția convențională implică utilizarea unei cantități însemnate de chimicale

care au un efect devastator asupra pământului și mediului înconjurător.
 PRODUSE FUNCȚIONALE

 „Alimente funcţionale sau alimentele pentru folosire specială de sănătate (Food for
specified Health Use = FUSHU) sunt acele alimente care conţin componente cu
efecte benefice asupra sănătăţii omului, respectiv alimente din care au fost
îndepărtaţi alergenii".

 „Alimentul funcţional trebuie să fie un produs similar ca aspect cu un aliment

convenţional (băutură sau aliment solid), consumat ca parte a unei diete normale,
care conţine componenţi activi cu beneficii fiziologice demonstrate şi care oferă un
potenţial de a reduce riscul unei boli cronice, îndeplinind în acelaşi timp şi funcţiile
nutriţionale”.

 Prin urmare la baza definirii unui aliment funcţional se iau în consideraţie

următoarele cerinţe:
- valoarea nutritivă intrinsecă şi funcţia nutrimentelor la creştere, dezvoltare şi
funcţionare normală a organismului;
- îmbunătăţirea unei funcţii fiziologice, psihologice sau a activităţii biologice a
organismului;
- reducerea riscului unei boli, îmbunătăţirea stării de sănătate şi a stării de bine.
 Alimentul funcţional nu este comercializat sub formă de pilule, capsule sau ca orice formă de
supliment alimentar.
 Din punct de vedere practic alimentele funcţionale pot fi:
 produse naturale nemodificate;
 produse naturale în care componenţii naturali au fost îmbunătăţiţi în condiţii de creştere speciale, fără
intervenţie genetică;
 produse fortificate cu diferite nutrimente biologic active;
 produse eliberate de anumiţi compuşi care acţionează asupra prizei alimentare, cu acţiune
antivitaminică şi antiminerală, care provoacă tulburări de absorbţie, care provoacă fenomene de
flatulenţă, care au efecte metabolice sistematice, care provoacă tulburări hematologice, cu acţiune
hepatotoxică şi renală, care prezintă acţiune alergică şi cancerigenă;
 produse cu una sau mai multe componente modificate prin acţiunea fermentativă a bacteriilor lactice
şi bifidobacteriilor, respectiv prin fermentare (produse lactate probiotice şi simbiotice, cereale
germinate);
 produse la care natura unuia sau mai multor componente a fost modificată chimic în vederea
îmbunătăţirii stării de sănătate (produse cu proteine hidrolizate destinate sugarilor în vederea
reducerii riscului de alergenitate);
 produse în care biodisponibilitatea unuia sau mai multor nutrimente a fost mărită în vederea creşterii
absorbţiei nutrimentului(telor) respectiv(e).
 Componentele bioactive pot fi preexistente în alimentul nemodificat sau adăugate în cazul unui
aliment procesat.