Reprezentarea

îmbinărilor
sudate
pe desenele tehnice

Linia de indicaţie - este
o linie subţire înclinată de
aceeaşi grosime ca şi liniile de
cotă, prevăzută cu o săgeată
în vârf orientată spre axa
mediană a cusăturii sudate.
Dacă numai una dintre piesele
sudate este prelucrată, linia de
indicaţie va fi orientată
obligatoriu spre aceasta
Linia de referinţă - constă din
două linii paralele, una este continuă şi
de aceeaşi grosime ca şi linia de
indicaţie şi este trasată în prelungirea
acesteia după o direcţie orizontală
paralelă cu baza desenului sau cu axa
cusăturii. A doua linie este întreruptă şi
indică poziţia rădăcinii cusăturii sudate în
raport cu vârful săgeţii liniei de indicaţie.
Linia de referinţă întreruptă este
omisă doar în cazurile îmbinărilor
sudate din ambele părţi cu rosturi
simetrice.
Reprezentarea îmbinărilor
sudate pe desenele tehnice
se face în conformitate cu
standardul
ISO 22553:2013.
Simbolurile de bază – indică cu
ajutorul unor semne convenţionale forma
rostului de sudare. Simbolurile se plasează
relativ la mijlocul liniei de referinţă,
deasupra sau dedesubtul acesteia în
funcţie de ce parte este situată rădăcina
îmbinării în raport cu linia de indicaţie.
Simbolurile suplimentare – sunt
ataşate simbolurilor de bază oferind
informaţii despre forma şi starea suprafeţei
cusăturii după sudare (prelucrări mecanice,
resudarea rădăcinii etc.)
Alte indicaţii, în dreptul liniei oblice
superioare – codificarea numerică a
procedeului de sudare (SR ISO 4063-92),
abaterile limită a dimensiunilor cusăturii, clasa de
execuţie, poziţia de sudare dacă diferă de cea
orizontală (SR ISO 6947:1994).
Alte indicaţii, în dreptul liniei oblice
inferioare – calitatea electrodului sau a
materialului adaos.
Cotele rostului – se face în jurul simbolului
de bază. La stânga acestuia este trecută
grosimea cusăturii s, iar în dreapta se trece
lungimea cusăturii Lc. Dimensiunile rostului de
sudare (b - deschiderea, α-unghiul rostului,
h - înălţimea rădăcinii, E - lăţimea rostului)
se trec în spaţiul disponibil deasupra sau
dedesubtul simbolului de bază.
CODIFICAREA NUMERICĂ A PROCEDEELOR DE SUDARE, SR ISO 4063-2011
BAZELE FIZICO-METALURGICE
ALE SUDĂRII MATERIALELOR
 SURSE TERMICE PENTRU SUDARE
Surse termice la sudarea prin topire

Arcul Plasma Fascicol de Radiaţia Baia de Reacţii chimice

electric termică electroni laser zgură exoterme

• să dezvolte o temperatură mult mai mare decât

temperatura de topire a materialelor care se sudează;
• să concentreze fluxul de căldură pe o suprafaţă cât mai
redusă (Concentrare fluxului de căldură pe o suprafaţă
cât mai redusă asigură o pătrundere ridicată a cusăturii
în metalul de bază şi reduce la minimum riscul apariţiei
deformaţiilor după sudare. Zona influenţată termic este
îngustă, ceea ce asigură păstrarea proprietăţilor
metalului de bază );
• să asigure o cantitate de energie suficientă în funcţie
de particularităţile îmbinărilor sudate, formă, dimensiuni,
material etc.;
• să fie reglabilă şi să-şi păstreze caracteristicile pe toată
durata sudării;
• să prezinte siguranţă în exploatare;
• costul energiei termice produse să fie mic.
 SURSE DE CURENT FOLOSITE LA
SUDARE

CONVERTIZOR TRANSFORMATOR REDRESOR INVERTOR

de sudare de sudare de sudare de sudare
 COMPARAŢIE DINTRE CARACTERISTICILE CELOR MAI
UTILIZATE SURSE DE CURENT DE SUDARE

GENERATOR
CARACTERISTICA TRANSFORMATOR REDRESOR INVERTOR
ROTATIV
PREŢUL SURSEI mare redus mare mediu
COSTUL ÎNTREȚINERII mare redus mediu redus
DURATĂ DE VIAȚĂ medie mare medie mare
SENSIBILITATE LA SUPRASARCINĂ redusă redusă mare medie
TIPURI DE ELECTROZI toate bazice nu toate toate
DEVIEREA ARCULUI mare redusă medie redusă
POLUARE SONICĂ mare redusă medie redusă
RANDAMENTUL [%] 0,4-0,7 0,7-0,9 0,6-0,8 0,8-0,9
FACTORUL DE PUTERE 0,7-0,9 0,3-0,6 0,6-0,8 0,8-0,9
CONSUM DE ENERGIE MERS ÎN GOL [kW] 1,5-5 0,4-1 0,3-0,8 0,1-0,4
GREUTATEA (KG) 400-600 200-300 80-200 30-90
 EXEMPLE ALE ARCULUI ELECTRIC

- FULGERUL

- SCÂNTEIA DE LA BUJIE

- ARCUL ELECTRIC ÎN PROCESUL DE SUDARE

 ARCULU ELECTRIC
ARCUL ELECTRIC este demonstrat fizic ca fiind un curent care trece printr-un gaz.

POLUL

POLUL
 ARCUL ELECTRIC este o descărcare electrică printr-o coloană de gaz ionizat şi
incandescent a unui flux de electroni liberi, care sunt acceleraţi de la catod (-) spre anod (+) sub influenţa
câmpului electrostatic exercitat între cei doi electrozi conectaţi la bornele unei surse de curent
 Electronii liberi care părăsesc suprafaţa
incandescentă a catodului prin fenomenul de
termoemisie sunt acceleraţi spre anod şi prin
coliziune cu moleculele de gaz produc disocierea
acestora şi excitarea atomilor de gaz (emit cuante
luminoase) şi bombardează suprafaţa anodului
unde energia lor cinetică este absorbită şi
convertită în căldură. Ciclul se închide prin sursa de
curent care menţine în echilibru fluxul necesar de
electroni pentru ca procesul să se desfăşoare
stabil.

Energia minimă pe care un electron trebuie să o

deţină pentru ca să părăsească suprafaţa metalului
trebuie să fie egală sau mai mare cu lucrul de
extracţie W, care este o proprietate specifică
fiecărui metal în parte. W
Prezenţa oxidului pe suprafaţa metalică reduce
valoarea lucrului de extracţie, electronii părăsind
J  A T  e 2 kT [A/m2]
mai uşor suprafaţa oxidată. 4mk 2 e
Densitatea de curent (J) a fluxului de termoioni A 3
 1.20173x10 6
este descrisă de legea lui Richardson-Dushmann. h
k - constanta lui Boltzman (1.3806505 x10-23 J/K);
e - sarcina electronului (1.60217653 x 10-19 C);
m - masa unui electron (9.1093826 x 10-31 kg);
h - constanta lui Planck (6.6260693 x10-34 Jꞏs);
W - lucrul de extracţie pentru metalul respectiv (A/m2);
T - temperatura suprafeţei metalice (K).
 DISTRIBUŢIA DE TEMPERATURI ŞI TRANSFERUL
DE MATERIAL PRIN ARCUL ELECTRIC
Pătrunderea cusăturii sudate în metalul de bază reprezintă un aspect foarte important pentru asigurarea
caracteristicilor de rezistenţă mecanică ale îmbinării. Un parametru tehnologic important care controlează
pătrunderea cusăturii în metalul de bază este viteza de sudare. La viteze mari de sudare volumul băii de
sudare şi supraînălţarea cusăturii sudate sunt reduse, iar adâncimea de pătrundere în metalul de bază este
mică. La viteze mici de sudare, se măreşte supraînălţarea cusăturii sudate, creşte volumul băii de sudare,
iar adâncimea de pătrundere este iarăşi mică.
INFLUENŢA PRAMETRILOR DE SUDARE ASUPRA
PĂTRUDERII CUSĂTURII SUDATE
 PLASMA TERMICĂ este o stare disociată, ionizată, incandescentă şi sub presiune a gazelor
caracterizată prin temperaturi foarte înalte.

În stare de plasmă pot fi aduse toate gazele (heliu, hidrogen, azot. bioxid de carbon, aer etc.), însă cel mai frecvent este
utilizată plasma de argon. În principiu, gazul plasmagen se ionizează prin trecerea lui printr-un arc electric, care în urma comprimării
la trecerea printr-un ajutaj de strangulare, se încălzeşte la temperatura de 10.000-30.000° C.
Cu cât temperatura arcului este mai ridicată, presiunea gazului mai mare şi orificiul de strangulare mai mic, se obţine un jet de
plasmă cu temperatură mai ridicată.
Plasma de sudare se realizează în generatoare de plasmă, formate dintr-un electrod de wolfram legat la polul negativ al sursei de
curent şi un ajutaj de cupru. Jetul de plasmă care iese din ajutajul generatorului de plasma poate avea lungime diferită (5-150 mm),
în funcţie de parametrii de lucru.
Se deosebesc trei variante ale plasmei termice de sudare:
– jetul de plasmă (a), când sursa de curent este legată între electrodul de W şi ajutajul de Cu;
– arc de plasmă transferat (b), când polul pozitiv al sursei este legat la piesa metalică, astfel încât prin plasma termică trece şi un
fluxul de electroni al curentului electric, îmbunătăţind mult eficienţa termică a procesului;
– plasma combinată, dintre cele două variante.
SCHEMA GENERATORULUI DE PLASMĂ TERMICĂ

(a) jetul de plasmă (b) arc de plasmă transferat

 Taierea cu plasma
Conventional plasma cutting
FORMAREA FASCICOLULUI DE ELECTRONI este un flux de electroni de mare intensitate, generat în vid prin
termoemisie electronică de către un filament de wolfram incandescent, încălzit de un curent de 3-10 A şi la o tensiune de
cca. 5-12V.
Accelerarea electronilor se face cu ajutorul anodului (cilindru Wehnelt) conectat la polul pozitiv a unei surse de curent continuu
de înaltă tensiune (30-200 kV).
Electronii sunt acceleraţi la viteze ce ating 60-70% din viteza luminii (viteza luminii în vid=299.792.458 m/s), iar controlul
fluxului de electroni se face cu ajutorul unei potenţial negativ aplicat pe un catod secundar care acţionează ca şi o valvă de reglaj.
Efectul termic de încălzire şi topire se datorează frânării în metalul de sudat a fluxului de electroni de mare viteză, care poate
ajunge la valoarea de 175.000 km/s, în funcţie de tensiunea de accelerare, conform relaţiei:
SCHEMA DE PRINCIPIU A UNUI
TUN ELECTRONIC UTILIZAT LA SUDAREA CU FASCICOLULUI DE ELECTRONI

2e
Ve   Ue
me
Unde:
e - sarcina electronului;
me - masa electronului;
Ue - tensiunea de accelerare a electronilor.
 Adâncimea de pătrundere a electronilor în material este foarte redusă, de
cca. 20-150 μm, însă prin vaporizarea locală a materialului se creează un
efect de tunel prin care fascicolul de electroni pătrunde tot mai adânc în
material, până la străpungerea acestuia.

Fenomenul de străpundere şi sudare pe întreaga grosime a materialului

dintr-o singură trecere de către un fascicol concentrat de energie, se
numeşte sudare în “gaură de cheie” în traducere din “key hole welding”
(lb.eng.).

Aspectul microscopic al “găurii de cheie”

microscopie SEM.
Instalaţie de sudat cu facicol de electroni cu 9 axe
 RADIAŢIA LASER este un fascicol coerent şi monocromatic de înaltă densitate obţinut
într-un oscilator optic prin pompaj optic şi care poate fi concentrat pe o lăţime egală cu lungimea de undă a
radiaţiei. Undele electromagnetice variază în fază şi sunt paralele, ceea ce asigură coerenţa razei laser chiar
pe distanţe foarte mari, spre deodebire de lumina obişnuită

Atomii sunt în stare excitată şi la revenirea în starea normală ei emit o cuantă de energie întotdeauna egală cu
cea acumulată, sub forma unui foton. Această energie este caracteristică elementului chimic a cărui atomi au fost
excitaţi şi are asociată o lungime de undă proporţională cu energia eliberată. Fenomenul de revenire la starea
iniţială a atomului din starea excitată poartă denumirea de emisie spontană.
Fotonii eliberaţi prin emisie spontană se deplasează în mod aleator prin spaţiu cu viteza luminii şi având
asociată aceeaşi lungime de undă λ, deoarece la emisia lor s-a eliberat întotdeauna aceeaşi cuantă discretă de
energie.
LASER – Light Amplification by the Stimulated Emission of Radiation
 RADIAŢIA LASER este o rază de înaltă energie şi din acest punct de vedere este asemănătoare
cu fascicolul de electroni. Cu excepţia acestei trăsături radiaţia laser este complet diferită de fascicolul de
electroni, de la formare, transport, proprietăţi şi aplicaţii .

LASER – Light Amplification by the Stimulated

Emission of Radiation