Holocaust

Matei Rusu
Madularu Alexia
Holocaustul a reprezentat încercarea Germaniei naziste, a aliaților săi și a altor colaboratori
de a ucide evreii din Europa. În cei șase ani ai celui de-Al Doilea Război Mondial, persecuția
și opresiunea sistematică, birocratică, sponsorizată de stat și organizată de guvern au dus la
moartea a șase milioane de evrei europeni de pe întregul continent.
Persecuția evreilor în Germania a început în 1933, aproape imediat după venirea la putere a
naziștilor. Cu toate acestea, uciderea sistematică, în masă, a evreilor a avut loc în timpul celui
de-Al Doilea Război Mondial. La început, acest lucru însemna împușcări în masă în Europa
Centrală și de Est. Apoi, între 1941 și 1945, au început deportările în centre de ucidere precum
Auschwitz, Treblinka și Belzec, mai întâi din locații din Polonia ocupată și apoi din întreaga
Europă ocupată.
Această fază de ucidere sistematică a fost numită de naziști „Soluția finală a problemei
evreiești”.

Cu toate acestea, în Uniunea Sovietică, evreii au fost uciși în cea mai mare parte prin
împușcări în masă: aproape o treime din victimele Holocaustului au fost ucise acolo unde
locuiau sau în apropiere, fără a fi duse în ghetouri sau lagăre.
 Rezistența evreiască în timpul Holocaustului

Datorită bunei organizări polițienești și a uriașei puteri militare ale Germaniei Naziste și ale
sprijinitorilor ei, evreii nu au reușit să lupte împotriva persecuțiilor grave la care erau supuși. Au
existat însă mai multe încercări de rezistență, printre care și cam 100 de revolte armate
evreiești.

Rezistența evreilor din Germania a luat o mare varietate de forme în perioada nazistă, de la
sabotaje la spionaj în favoarea Aliaților, de la distribuirea de propagandă antinazistă la
organizarea emigrării evreilor din teritoriile controlate de Germania. S-a spus la un moment
dat că, în condițiile în care naziștii aveau intenția să extermine întreaga populație evreiască
europeană, până și supraviețuirea evreilor a constituit un act de rezistență
Rezistența din țările ocupate

Olanda, singurul grup de rezistență care a început imediat lupta împotriva ocupației germane a
fost cel al comuniștilor. În primii doi ani de ocupație, comuniștii au reprezentat de departe cel
mai numeros grup al rezistenței, mai mare decât al tuturor celorlalte organizații la un loc.
Concluzie
Holocaustul reprezintă una dintre cele mai întunecate perioade din istoria umanității, în
care aproximativ 6 milioane de evrei au fost persecutați, deportați și uciși în masă de către
regimul nazist condus de Adolf Hitler și aliații săi. Această tragedie a evidențiat
brutalitatea extremă a extremismului rasial și politic, precum și nevoia constantă de a se
aminti și de a învăța din trecut pentru a preveni astfel de orori în viitor.