a.

 Regimul totalitar comunist din Rusia (U.R.S.S.)

Rusia în 1917*. Rusia era un imperiu uriaş (170 milioane locuitori) în care un sfert din populaţie era de altă etnie
decât rusă (polonezi, finlandezi, români etc.), datorită politicii de cucerire dusă de ţari. Ţarul Nicolae al II-lea
conducea autoritar, fără a ţine seamă de constituţie şi de parlamentul numit Dumă. În februarie 1917 a avut loc o
revoluţie condusă de burghezie şi de nobilimea reformatoare în urma căreia s-a instaurat un regim politic liberal.
Puterea a fost preluată de un guvern provizoriu şi de nişte adunări ale muncitorilor şi soldaţilor, numite soviete, aflate
în principalele oraşe ale Rusiei. Ţarul a abdicat şi Rusia a devenit republică.

a. 1. Regimul totalitar comunist condus de Lenin (1917-1924)

Partidul comunist rus (creat în 1903), numit şi Partidul bolşevic, condus de Vladimir Ilici Lenin a ajuns la putere prin
revoluţia din 25 octombrie 1917. Bolşevicii au înlăturat guvernul liberal şi au instaurat un guvern al lui Lenin; la scurt
timp, comuniştii şi-au impus controlul în rândul tuturor sovietelor (parlamentelor regionale). Succesul lor a fost
determinat de faptul că regimul liberal instaurat prin revoluţia din februarie 1917 nu a reuşit să rezolve problemele
economice ale populaţiei. Din 1922, Rusia s-a numit U.R.S.S. (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste).

Regimul comunist rus s-a bazat pe ideologia socialismului a lui Karl Marx (elaborată după 1848), reluată de Lenin în
mai multe scrieri ale sale. Idei lui Marx despre lupta de clasă au legitimat măsurile dure luate de toate regimurile
comuniste împotriva elitelor economice şi culturale ale societăţii pe motiv că fac parte din clasa asupritorilor şi că
sunt duşmani ai poporului (prin popor înţelegeau muncitorii şi ţăranii săraci).

Practici totalitare în perioade regimului lui Lenin (1917-1924):

A fost creată poliţia politică, Ceka, încă din decembrie 1917, pentru a-i urmări pe cei care erau
consideraţi duşmanii poporului (de fapt, opozanţii regimului). Familia ţarului a fost executată (în total 11
persoane).

Libertatea presei a fost desfiinţată.

Băncile, fabricile şi marile proprietăţi agricole au fost trecute în proprietatea statului.

Ţăranii au fost obligaţi să dea la stat surplusul lor de cereale. Cei care refuzau, erau executaţi.

Toate instituţiile erau controlate de membrii partidului comunist.

Celelalte partide politice au fost marginalizate, iar membrii lor au fost treptat eliminaţi din funcţiile publice
sau persecutaţi, astfel încât pluripartidismul a dispărut fără a fi nevoie de vreun decret special.

Conform constituţiei din 1918, puterea supremă era deţinută de Congresul Sovietelor, o adunare
parlamentară alcătuită din reprezentanţii tuturor republicilor care alcătuiau statul federal Rusia (numit din
1922, U.R.S.S.). Acest parlament era condus de un Comitet Central Executiv, care avea puteri similare unui
şef de stat. Guvernul, numit Consiliul Comisarilor Poporului (cunoscut ca Sovnarkom), avea în practică
puteri foarte mari deoarece putea emite decrete cu valoare de lege. Deşi Partidul Comunist nu era
menţionat în constituţie, în realitate şeful acestuia (secretarul general), Lenin, era cel care deţinea cu
adevărat puterea. Orice funcţionar public şi om politic era membru al partidului şi dădea, astfel, seamă
pentru acţiunile sale în faţa superiorilor săi din partid şi, implicit, în faţa şefului suprem, Lenin.

a.2. Regimul totalitar comunist condus de Stalin (1924-1953)

În 1922 Lenin s-a îmbolnăvit (paralizează parţial). La vârful partidului a apărut un conflict pentru putere între mai mulţi
membri, care este câştigat de Iosif Vissarionovici Stalin, un om foarte ambiţios, abil şi viclean. Stalin, proclamat
Secretar General al Partidului Comunist, a instaurat un regim de teroare nemaiîntâlnit.

Practici totalitare staliniste:

Teroarea practicată cu ajutorul poliţiei politice N.K.V.D. (apoi K.G.B.), condusă de Beria, l-a ajutat pe Stalin să elimine
toţi adversarii politici şi posibilii adversari. El a extins represiunea asupra tuturor locuitorilor care erau bănuiţi de
nesupunere faţă de regimul comunist. Tuturor li se făcea un proces sumar în care erau acuzaţi de trădare şi în care
nu aveau nicio şansă să se apere (nu aveau nici dreptul la un avocat), apoi erau condamnaţi la moarte sau muncă
silnică. Această acţiune de eliminare a persoanelor nedorite a fost numită epurare. Ca urmare a epurărilor, au fost
executaţi din ordinul lui Stalin 70% dintre membrii comitetului central al partidului (aproape 100 de persoane), 80%
dintre ofiţerii superiori ai armatei, iar din rândul populaţiei se apreciază că numai în anul 1934 au fost executate 1
milion de persoane. Până în 1937, 18 milioane de persoane au fost transportate în lagăre, 10 milioane murind acolo.
Reprimarea a continuat până la moartea lui Stalin, victimele totale fiind de 17,5 milioane de morţi.

Controlul riguros al statului asupra economiei.

În perioada 1928-1933 s-a realizat colectivizarea forţată, pământul ţăranilor fiind trecut în proprietatea
statului. El era muncit de ţărani în comun în cooperative numite colhozuri. Cei care se opuneau colectivizării
erau executaţi împreună cu familiile lor. Victimele colectivizării au numărat aproximativ 4 milioane de morţi.

În industrie, s-au introdus planurile cincinale, nişte planuri care fixau cât va trebui să fie producţia pentru
următorii 5 ani pentru fiecare ramură industrială. În întreprinderile unde nu se îndeplinea planul, cei găsiţi
vinovaţi erau acuzaţi de sabotaj (împiedicarea intenţionată a activităţilor economice), putând fi chiar
executaţi. U.R.S.S. a ajuns, totuşi, să fie a treia mare putere economică a lumii în urma industrializării
forţate.

Organizarea politică fără respectarea principiului separaţiei puterilor în stat.

Statul era condus de un guvern şi de o adunare numită Sovietul Suprem al U.R.S.S., alcătuită din reprezentanţii
tuturor republicilor sovietice, care avea atribuţii legislative şi judecătoreşti. Stalin era Secretar general al Partidului,
dar, de fapt el era singurul conducător. Orice funcţionar public trebuia să facă parte din Partidul Comunist. Ocupanţii
funcţiilor înalte în partid şi în stat au alcătuit nomenclatura, care era de fapt o clasă de privilegiaţi pentru că aceştia
beneficiau de diverse favoruri economice şi sociale.

Propaganda de partid. Cultul personalităţii. În toate instituţiile statului şi în mijloacele de comunicare în masă (presa,
radioul, cinematograful, televiziunea) existau membri de partid care aveau grijă de glorificarea partidului şi a lui Stalin.
Propaganda arăta realizările partidului mult înfrumuseţate, îl prezenta pe Stalin ca pe un tată iubitor care veghează la
bunul mers al societăţii. Pentru el se organizau serbări oficiale, se puneau statui în pieţele marilor oraşe, se făceau
afişe care îl prezentau ca pe un erou popular. Această propagandă a fost atât de eficientă, încât, chiar şi astăzi, o
parte a populaţiei Rusiei îl consideră pe Stalin un erou civilizator.