l

SOCIETATEA „AVÂNTUL” LA TULCEA

Prof. Mihai MILIAN

La sfârşitul secolului al XIX-lea în cultura românească apar o serie de tendinţe

ideologice care generează grupări ale intelectualilor în jurul unor curente literare cu program
nu numai artistic ci şi social şi politic: socialismul, poporanismul, sămănătorismul, etc.
Ca o reacţie la pătrunderea socialismului internaţionalist şi ateu, mai ales în
porturile dunărene, se configurează o mişcare naţionalistă care să combată străinismul,
iredentismul, socialismul, care să pună accent pe valorile naţionale, pe educarea poporului,
mai ales a tineretului în cultul familiei, al valorilor creştine şi al românismului.
Articolele lui Nicolae Iorga din revista Sămănătorul, ideile altor oameni de
cultură, cărţi ale clasicilor sunt comentate şi de elevii mai mari ai uneia dintre cele mai vechi
şi prestigioase şcoli, Liceul Nicolae Bălcescu din Brăila, Unde ia fiinţă o societate culturală
denumită Asociaţia de Educaţie şi Cultură Naţională şi Socială – Avântul în anul 1896.
Asociaţia se ramifică repede şi apar filiale în 1897 la Galaţi, în 1898 la Tulcea, apoi în alte
oraşe din ţară. Deoarece regulamentul şcolar interzicea elevilor asocierea, Avântul
funcţionează la început în clandestinitate, dar scoate publicaţii discrete şi are totuşi o
activitate culturală bogată în cadrul bibliotecilor din şcoală, care devin, cu timpul, publice.
Activitatea este coordonată de un bibliotecar, care este şi preşedintele activ al
asociaţiei, ales dintre elevii ultimului an de liceu, sprijinit şi de ajutoare de bibliotecar, elevi
din alte clase, membri al asociaţiei.
Întreaga activitate era îndrumată de un preşedinte de onoare, un profesor al
liceului sau o altă personalitate a oraşului, care în anii de liceu fusese avântean.
După ce au devenit majori la absolvirea liceului, întemeietorii Avântului au
înregistrat asociaţia ca persoană juridică la Tribunalul Ilfof. Absolvenţii nu mai erau membri
activi, dar sprijină, îndrumă, ajută organizatoric şi financiar filialele din ţară.
Fondatorul Asociaţiei Avântul, Vasile Panaitescu, devine medic militar ajungând,
cu timpul, la gradul de general, Secretar General în Ministerul Sănătăţii şi Inspector General
Sanitar în Comisiunea Europeană a Dunării pentru spitalele din Tulcea şi Sulina.
După ce participă în 1898 împreună cu elevul Panait Stanciof, viitorul poet
dobrogean Panait Cerna, la întemeierea filialei din Tulcea, Vasile Panaitescu va sprijini
activitatea acesteia şi de pe poziţia funcţiilor menţionate mai sus, dar şi ca o datorie de
onoare faţă de prietenul său de liceu, Panait Cerna, mort în 1913, în care generaţia sa vedea o
mare speranţă a literaturii române.
Activitatea asociaţiei era complexă, avea caracter naţionalist dar nu şovin şi
documentele sunt puţine. Multe s-au pierdut în timpul celor două conflagraţii mondiale sau
au fost distruse după aceea. Există însă mărturii sporadice despre participara avântenilor la
diferite comemorări ale poetului Panait Cerna, mobilizaţi mereu de sufletul acestei asociaţii,
generalul-medic Vasile Panaitescu, ales preşedinte de onoare pe viaţă până la desfiinţarea ei
în 1948 odată cu schimbarea regimului politic.

Biblioteca „Panait Cerna” din Tulcea.

Societatea „Avântul”, „asociaţie de educaţie şi cultură naţională şi socială” avea
în programul său idei naţionaliste contra socialismului internaţionalist „ateu şi agresiv”.
În Dobrogea elementul naţional românesc mai avea de contracarat tendinţele
iredentiste ale unor reprezentanţi ai populaţiei bulgare care, după Independenţa României
câştigată în 1877 şi trecerea Dobrogei la statul român la 14 Noiembrie 1878, nu au încetat a
unelti cu scopul destabilizării vieţii în zonă şi trecerii acestui ţinut la Bulgaria. De altfel, aşa
îşi începe cariera de excepţie în cadrul serviciilor secrete româneşti Mihail Moruzov,
denunţând aceste acţiuni subversive ale oficialilor bulgari din Tulcea.
În timpul ocupaţiei bulgaro-germane din perioada 1916-1918 şcolile au fost
închise şi arhivele distruse. Promovarea valorilor naţionale era realizată prin acţiuni culturale
şi de aici decurge cultul cărţii la membrii acestei asociaţii.
Culturalizarea maselor nu putea fi realizată decât prin popularizarea marilor
valori culturale naţionale prin conferinţe, spectacole şi prin funcţionarea unor biblioteci
publice.
Cadrul cel mai adecvat pentru înfiinţarea şi funcţionarea unei astfel de biblioteci
în Tulcea era Liceul de băieţi, actualul Colegiu Dobrogean „Spiru Haret”. În 1918 liceul îşi
reia activitatea şi elevii din clasele superioare se întrunesc „într-o şedinţă extraordinară” la
data de 7 iulie 1919 la ora 2 pm sub preşedinţia profesorului D. Popescu-Comişani. S-au
discutat şi s-au cristalizat câteva idei şi principii care să călăuzească activitatea elevilor în
afara programului şcolar pentru continuarea acţiunii iniţiate la 1898 de societatea „Avântul”:
1. Ajutorarea elevilor săraci.
2. Şedinţe literare săptămânale.
3. Înfiinţarea unei biblioteci.
4. Organizarea unor festivaluri cu taxă în vederea finanţării excursiilor şcolare.
Elevii clasei a VIII-a de liceu prezintă şi un proiect de statut cu punctele:
1. Societatea ce lua fiinţă va purta numele de „Tinerimea tulceană”.
2. Activitatea în şcoală şi în afară de şcoală.
3. Clasele din care să se aleagă membrii comitetului şi modalitatea alegerii.
4. Comitetul era format din: preşedinte, vicepreşedinte, bibliotecar, ajutor de
bibliotecar, secretar, casier şi doi cenzori.
5. Atribuţiile comitetului în timpul şcolii, al vacanţei şi durata mandatului unui
comitet.
6. Societatea nu se putea desfiinţa decât în urma unei şedinţe extraordinare care
să-i decidă soarta.
Pentru că a fost lansată ideea ca societatea să poarte totuşi numele unei
personalităţi s-a ales numele lui Barbu Delavrancea care se stinsese recent.
Din banii obţinuţi din prezentarea piesei „Curcanii” în sala de Conferinţe în ziua
de 12 iulie 1919 se organizează o excursie la Ismail şi Chilia Nouă. Prin prezentarea filmului
Scufundarea Lusitaniei la Cinematograful Regal se obţine suma de 523, 5 lei destinată
înfiinţării bibliotecii.
Noul comitet ales în următorul an şcolar prezintă la acelaşi cinematograf filmul
Viaţa lui Isus Hristos şi se strânge suma de 295 lei. Se înfiinţează biblioteca şi este instalată
în două săli oferite de Camera de Comerţ.
În zilele de 7,8 şi 9 ianuarie 1920 se prezintă în sala de conferinţe piesele
„Curcanii”, „Se face ziuă” şi „Pe aicea nu se trece”, realizându-se suma de 3455 lei.
Biblioteca avea în iunie 1920, 1540 de volume şi 7900 lei. Comitetele sunt alese
cu regularitate în fiecare început de an şcolar şi sunt prezentate spectacole culturale,
conferinţe ştiinţifice şi filme tot mai diversificate.
La 25 martie 1921 se ia hotărârea înfiinţării unei orhestre ale societăţii. Aceasta
va diversifica şi îmbogăţi activitatea culturală mărind prestigiul societăţii, al bibliotecii şi al
liceului de-a lungul multor ani.
O parte din instrumentele muzicale, mai ales alămuri specifice fanfarei, care nu
mai funcţiona de mulţi ani au ajuns piese de muzeu în colecţia secţiei de etnografie şi artă
populară din Tulcea prin donaţia făcută de liceu în anul 2005.
În anul 1929, la şedinţa din 6 decembrie, la care au participat ca invitaţi directorul
liceului şi prefectul judeţului se ia hotărârea ca biblioteca „Barbu Delavrancea”, susţinută
până atunci de Cella Delavrancea, să se înscrie ca persoană juridică şi să devină publică.

2
 În anul 1930 deţinea 2100 de cărţi şi îşi permitea să doneze bibliotecii „Gavriil
Muzicescu” din Ismail un număr de 35 de cărţi.
Fiindcă la sfârşitul anului 1931 „întreaga suflare românească” sărbătorea 50 de
ani de la naşterea poetului Panait Cerna, comitetul, de acord cu reprezentantul membrilor
fondatori, schimbă numele bibliotecii publice „Barbu Delavrancea” în biblioteca publică
„Panait Cerna”.
Biblioteca se mutase într-o clădire din centrul oraşului şi se face o slujbă de
sfinţire în prezenţa unui grup de avânteni şi a unui numeros public.
Vasile Panaitescu, preşedintele ales pe viaţă al societăţii „Avântul”, sprijină
continuu filialei din Tulcea. Ajuns general-medic, devine Secretar General în Ministerul
Sănătăţii şi Inspector General Sanitar în Comisia Europeană a Dunării pentru spitalele din
Tulcea şi Sulina.
Din regalul său primit la pensionare oferă o parte Bibliotecii Publice „Panait
Cerna”.
Pentru că în 1932 clădirea bibliotecii va fi destinată Cercului Didactic, aceasta se
mută într-o sală a liceului, la primul etaj, şi stă un an închisă. În 1935 biblioteca avea un fond
de 4503 cărţi şi 3000 de reviste.
Pentru personalităţile marcante care au sprijinit activitatea culturală a societăţii şi
a bibliotecii, fără a face politică, se numără: Constantin Baciu, fraţii Ion şi Gheorghe Niţescu,
Gheorghe Eminescu, Ştefan Gheorghiu (profesor de limba română), Gheorghe Robescu -
profesor de istorie, Andrei Sandu – profesor de latină şi elină, Nicolae Gâlcă – profesor de
geografie şi director al liceului.
La începutul anului 1935 se mai împlineşte un vis al acestora, acela de a scoate o
revistă care să afirme „energia românească”, „ca o reacţiune împotriva unor tendinţe ale
streinismului, de înjosire şi suprimare a elementului naţional”, după cum se menţionează în
„Cuvânt înainte!” din nr. 1, anul I, ianuarie 1935 al revistei Dobrogea Literară.
Pe prima pagină, sub denumirea revistei, se face precizarea: „Revistă pentru
unificarea sufletească a Dobrogei”.

Preşedinţi activi ai societăţii „Avântul” din Tulcea (elevi în ultimul an de liceu):

 1935-1936 Mihail Aprilescu, viitor medic veterinar;
 1936-1937 Constantin Crăciunescu, viitor inginer silvic;
 1937-1938 Dumitru Pârâu, viitor avocat;
 1940-1941 Tudorel Pârâu, viitor inginer constructor.

Alţi membri avânteni:

 Constantin Baciu, Ion Niţescu, Gheorghe Eminescu

Preşedinţi de onoare:
 dr. Ghorghe Niţescu – profesor de igienă, preşedinte în 1932, conform menţiunii
făcute de avocatul Dumitru Pârâu pe spatele fotografiei cu colectivul de conducere al
Bibliotecii Publice Panait Cerna;
 profesorul de limba română Ştefan Gheorghiu;
 profesorul de geografie Nicolae Gâlcă, avântean venit de la Bârlad;
 profesorul de istorie Gheorghe Robescu, avântean venit de la Brăila;
 profesorul de limbi clasice Sandu Andrei, mort pe front;
 avocatul Dumitru Pârâu, între 1945-1948.

Documentele prezentate despre înfiinţarea societăţii cultural-ştiinţifice Tinerimea

tulceană în 1919, devenită Barbu Delavrancea până în septembrie 1931, când Societatea
Avântul serbează 50 de ani de la naşterea poetului Panait Cerna şi-i dau bibliotecii publice
numele acestuia şi cele referitoare la revista Dobrogea literară arată o continuitate a
3
programului iniţial al Societăţii Avântul cu activitate naţionalistă discretă şi a modului de
organizare a activităţii „la vedere” prin biblioteca publică.