Doruri - Camelia Cuzub

Camelia Cuzub Doruri
__________________________________________________________________________
DOR DE VIAȚĂ
„Menirea vieții tale e să te cauți pe tine însuți”

Mihai Eminescu
5
__________________________________________________________________________
Minune
Aștept o minune...
Mă întreb dacă minunea ești tu,
Dacă trebuie să o caut într-un om,
Într-o stare, într-un răsărit de soare...
Sau să o aștept să reînvie în mine
Să crească, să înflorească...
Până am să înțeleg, să mă înțeleg.
Dar dacă minunea va trece

Pe lângă mine
Fără să o recunosc?
Indiferent că ar fi un om,
O stare,
Un răsărit?
6
__________________________________________________________________________
Veșnic copii
Copilul din noi

vrea să se joace veșnic;
Copilul din noi
vrea să râdă în fiecare clipă;
Copilul din noi
vrea să plângă doar de fericire;
Copilul din noi
vrea să fie veșnic fericit;
Copilul din noi
vrea să iubească veșnic și să fie iubit;
Copilul din noi
vrea să simtă permanent
că e copilul lui Dumnezeu.
De ce omorâm copilul din noi
și nu îl lăsăm să creadă,
să nădăjduiască, să iubească
la fel ca în prima zi
pentru totdeauna?
7
__________________________________________________________________________
Asemeni
Merg pe stradă
Și privesc oamenii...
Tineri și bătrâni,
Veseli sau triști,
Slabi sau grași,
Cerșetori sau bogați...
Nu sunt doi la fel pe dinafară.
Dar pe dinăuntru
Toți au aceleași vise și speranțe;
Toți vor să fie iubiți,
Toți caută fericirea –
unii o găsesc, alții nu...
Toți sunt buni și frumoși
în adâncul sufletului;
Deși unii o arată, alții nu;
Orice obraz a fost brăzdat de lacrimi
Dar a și hohotit de râs;
8
__________________________________________________________________________
Toți au fost pe marginea prăpastiei

de disperare,
Dar și cu un picior în rai, de fericire...
Toți trecem prin toate
În mod diferit,
Deși pe dinăuntru suntem asemenea:
suntem iubire,
ne naștem din iubire,
căutăm iubire,
murim în iubire.
9
__________________________________________________________________________
Fericire
E soare azi în sufletul meu!

Aș urca un munte cu fericirea din suflet,
Aș arunca în jur zâmbete
Să fac toți oamenii să fie fericiți!
Aș semăna flori de câmp în fiecare grădină,
Aș arunca curcubeie peste fiecare oraș
Și aș îmbrățișa viața mea,
a ta, a tuturor
Să o fac mai frumoasă.
10
__________________________________________________________________________
Întrebări
în memoria lui Ioan Dan
Ce este fericirea?
Un crâmpei de bucurie
Care îți inundă inima;
Parfumul unei flori
Care îți trezește amintiri,
Un zâmbet suav de copil
Care îți amintește de minunata
Copilărie fără griji...
O puternică trãire
Care îți taie răsuflarea,
Un om care cu un cuvânt
Îți alungă tristețea
Transformând-o în fericire.
11
__________________________________________________________________________
Cum e fericirea?
Ca o ploaie de vară care
Vine din senin,
Când nu te aștepți,
Și dispare la fel de repede
Lăsându-te cu sufletul gol,
Alergând după o altă clipă de fericire.
Unii mor fără să afle

că fericit cu adevărat
este cel care a dăruit
celorlalți fericire.
6 septembrie 2017
12
__________________________________________________________________________
Florile mele, copiii
Am un buchet de flori:
fiecare floare are alt parfum,
altă formă,
altă culoare...
Dar pe toate le iubesc la fel.
Le privesc la nesfârșit
încercând să le înțeleg frumusețea.
Aș vrea să pot sufla peste ele
nemurire din sufletul meu,
să rămână așa –
cu suflet de copil –
pentru totdeauna.
Și să nu se mai ofilească niciodată.
13
__________________________________________________________________________
Poveste
Un greiere meloman
mă trezește în noapte...
Am adormit cu geamul deschis
și cu gândul la tine,
strângând cu disperare o pernă în brațe,
închipuindu-mi că ești tu.
Deschid geamul
și greierele curajos sare în casă.
Se așază pe pernă și îmi cântă...
Și deodată înțeleg...
mi-a simțit durerea
și a vrut să mă mângâie
în singurătatea mea.
14
__________________________________________________________________________
Adorm cu un zâmbet larg

și cu lacrimi pe obraz
legănată de serenada
noului meu prieten...
Visez că te-a transformat

o zână în greiere
ca să poți veni la mine
când dorul de tine
începe să doară.
15
__________________________________________________________________________
Doruri
Mi-e dor de mare

De nisip și de soare,
Mi-e dor și mai tare
De buzele tale.
Mi-e dor de pădure,

De brazi și de mure,
Mi-e dor tot mai mult
De al tău sărut.
Mi-e dor de stele,

De cer și de mere,
Mi-e dor de ochii tăi,
Să mă pierd iar îi ei.
Mi-e dor de flori,

De păsări, de nori,
Mi-e dor de tine,
Să fii iar cu mine.
16
__________________________________________________________________________
Tu, primăvara mea!
Zăpada se topește încet;

Țurțurii plâng pe la streșini întruna,
Soarele îmi zâmbește șiret
În timp ce cochetează cu luna.
Miroase a iarbă, miroase a flori,

Crește în mine o bucurie mare,
Iubirea ta îmi dă acum fiori
Și tristețea se pierde departe în zare.
E primăvară afară, e primăvară în mine

Mă bucur de flori, de păsări, de albine,
Mă bucur că te simt în inima mea -
Ia-mă și du-mă departe de tristețea grea!
17
__________________________________________________________________________
Iubește-mă azi, iubește-mă mereu,

Nu vreau să mă lași din brațele tale,
Eu ți-am pus în palme tot sufletul meu
Când întâmplător mi-ai ieșit în cale.
Ești primăvara mea cu păsări și albine,

Cu flori și fluturi mari, cu zile doar senine,
Ești primăvara mea și vreau să mă iubești,
Să fiu a ta prințesă, tu prinț, ca în povești.
18
__________________________________________________________________________
Bucuria mea ești tu
Mi-e sufletul plin de bucurie

Și pe orice parte
Îl privesc,
În bucuria mea,
Azi te regăsesc pe tine!
Zâmbesc florilor,
Zâmbesc cerului,
Zâmbesc oamenilor,
Zâmbesc doar la gândul
că ești undeva departe
și te bucuri de bucuria mea.
Îți mulțumesc că exiști, bucuria mea!
19
__________________________________________________________________________
Îmi place
Îmi place să mă joc cu cuvintele,

Îmi place să flirtez cu soarele,
Îmi plac marea, nisipul și muntele,
Îmi plac fructele, ciocolata și buzele tale.
Îmi place muzica bună,

Îmi plac bananele,
Îmi place să dorm sub clar de lună,
Dar mai mult îmi plac îmbrățișările tale.
Îmi place să râd,

Îmi place să cânt,
Îmi place să alerg cu pletele-n vânt,
Îmi plac căpșunele,
Îmi plac murele,
Dar mai mult și mai mult îmi placi tu!
20
__________________________________________________________________________
Dezechilibru
M-am rătăcit într-o imagine

Care nu mă reprezintă;
Nu mai știu cine vreau să fiu
Și cine sunt eu cu adevărat;
Nu știu ce vreau de la tine,
Nu știu ce vreau de la mine,
Simt că sunt pe marginea prăpastiei
și uneori doresc
să simt gustul căderii.
Alteori mă trag speriată înapoi.
Știu că doar un pas
face diferența între cădere și renaștere,
între viață și moarte.
21
__________________________________________________________________________
Dor, dor
Mi-e dor de iubire,

De zile senine,
De stele și vise
Și inimi deschise.
Mi-e dor de un sărut

Pe care să nu îl uit,
Mi-e dor de mare
Și de buzele tale.
Mi-e dor de vară,

De-o iubire de-o seară,
Mi-e dor să zbor,
Mi-e dor să îmi fie dor.
22
__________________________________________________________________________
Deziluzii
Am obosit să trăiesc...
Nu știu cine sunt,
Ce vreau de la mine,
De la ceilalți...
Tânjesc după iubire,
După ceva ireal,
Ce nu a mai trăit și visat nimeni.
Visez cu ochii deschiși că voi fi fericită
Într-o zi...
Închid ochii și mă întreb:
Ești tu cel pe care îl caut de-o viață?
Posibil că nu,
Posibil să nu existe ce visez eu.
Și iar mă joc cu singurătatea,
Și-mi împletesc lacrimile cunună,
Și-mi plâng visele unul câte unul;
Și râd și plâng ca un biet om
Care caută ceva ce nu există,
Visează ce nu e de visat,
Iubește ce nu e de iubit.
23
__________________________________________________________________________
De vorbă cu fericirea
Fericire, unde mă duci?

Mă arunci în prăpăstii abrupte
și apoi mă trezesc pe piscuri de munte.
Mă faci să plâng, mă faci să râd,
Te joci cu inima mea de-a râsu`-plânsu`,
Îmi schimbi culorile sufletului
Din oră în oră;
Mă plimbi prin stele,
Mă fugărești printre nori.
Ce vrei de la mine, fericire?

Hai, fii prietena mea și nu mă mai
Fugări prin lume!
Rămâi aici, în sufletul meu!
24
__________________________________________________________________________
Criticilor mei
În nopțile mele albastre,

când doar greierii îmi ascultă
bătăile inimii
și îmi citesc versurile răsturnate
în viteză pe hârtie,
ei sunt criticii mei literari, nocturni.
Dacă scriu frumos, greierii cântă mai puternic;
Dacă nu le place, ei tac cu subînțeles.
Atunci rup pagina și scriu frenetic
și aștept ca inima să-mi iasă din piept;
Și când aud din nou „cri-cri” în liniștea nopții,
știu că e ceea ce trebuie.
Iubiții mei greieri,

Voi, care îmi știți toate dorurile,
Lacrimile, poeziile și sufletul...
Ce m-aș face fără cântecul vostru
În nopțile lungi de insomnii?!
25
__________________________________________________________________________
Revelație
Trecem prin viață ca niște străini

Avem rude, colegi, vecini... pe care
Îi considerăm prieteni.
Ne salutăm, ne zâmbim, râdem, vorbim
Fără să ne cunoaștem cu adevărat sufletul,
Trăirile, aspirațiile...
Nu ne știm dorințele
Nu ne simțim suferințele;
Ne plângem lacrimile fiecare
În tăcerea sufletului său.
Și uneori ne trece viața fără să ne atingem
sufletele.
Alteori, printr-o minune,
sufletele se deschid
și ajung să se cunoască,
să se atingă timid,
apoi să se bucure de aceleași speranțe,
aceleași lacrimi,
același răsărit de soare...
26
__________________________________________________________________________
Destin
Se-nserează.
Odată cu asfințitul soarelui
fericirea coboară din sufletul meu,
lăsând tristețea ochilor
să urce
plânsă,
croșetând printre ițele încurcate ale dragostei.
27
__________________________________________________________________________
Sărut furat
Un singur sărut
Aș vrea să-ți fur
De pe buzele-ți ce-mi tulbură
Visele noaptea.
Să alerg râzând printre stelele invidioase,

Să-mi țip în gura mare isprava mea:
- Am sărutat un luceafăr în zori!
28
__________________________________________________________________________
Sete de viață
Mistuitoare sete de viață

Mi-aș arde visele,
Mi-aș topi soarele,
Mi-aș alerga stelele spre zori.
Cuvintele din mine le-aș face colan

Să-l agăț de cornul lunii
Și să-mi țip secundele
Ce aleargă nebune prin mine
Îmbătrânindu-mi speranțele
Cu încă o zi...
Vreau să-mi trăiesc viața într-o secundă!

Vreau să-mi strig toate cuvintele într-un cuvânt!
Vreau să-mi iubesc iubirile
într-un singur sărut!
29
__________________________________________________________________________
DOR DE IUBIRE
„Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare….

...
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte,
toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată.”
1 Corinteni 13 (4, 7-8)
30
__________________________________________________________________________
Extrem
Când îți văd buzele,

îmi vine să închid ochii
și să simt fiorul
unui sărut fără sfârșit.
Când îți simt privirea, m-aș pierde

în ochii tăi
precum un fir de nisip în mare.
Când îți aud pașii, inima

începe să alerge, tăindu-mi respirația.
Când mă atingi din greșeală,

fiori adormiți se trezesc sălbatic în mine
țipându-și mut dorința.
Când nu ești lângă mine, te caut.

Când pleci, trupul îmi plânge nemângâiat.
Când vii, de bucurie aș sări
31
__________________________________________________________________________
în brațele tale
să te încolăcesc ca un șarpe,
să îți sorb fiecare picătură de dragoste,
să îți rup buzele în sărutări,
să te iubesc până la epuizare;
să ne contopim într-un „Te iubesc”
cum nimeni nu știe
și n-a mai iubit vreodată;
să ne pierdem unul în celălalt,
să nu mai știm unde începe ziua
și unde se termină noaptea;
să plângem, să râdem;
să zburăm până în al treilea cer
îmbrățișați ca doi oameni
îndrăgostiți de iubire.
32
__________________________________________________________________________
Dor
În serile pustii și reci

Când te aștept să vii
Mă-ntreb de iarăși ai să pleci
Hai, vino acum și zi!
De ochii tăi mi-e așa de dor -

De mult nu i-am văzut,
Eu zi de zi învii și mor
Și plâng că i-am pierdut...
Nu-mi spui nimic, nimic nu-mi scrii,

Eu zilnic pun scrisori,
Tu nu răspunzi, tu nici nu vii,
Nu îmi trimiți nici flori...
33
__________________________________________________________________________
Mai știi cu mine când erai,

Mă îmbrăcai în flori!
Eu te iubeam, tu te mirai
Și acuma simt fiori.
Când seara mă gândesc la noi

Mi-e dor să mă săruți.
De am fi iarăși amândoi
Să știi, n-ai să mă uiți!
Și trece-o zi, și luni tot trec,

Eu te aștept, să știi.
Tot aici sunt, nu am să plec
Și știu că vei veni.
34
__________________________________________________________________________
Mulțumesc
Nu te cunosc prea bine, dar

ți-am simțit sufletul frumos
din prima zi.
Nu-ți știu culoarea preferată,

când e ziua ta, pe ce parte dormi,
ce mâncare îți place cel mai mult...
Nu știu aproape nimic despre tine

dar, când îți văd zâmbetul
am impresia
că te cunosc de undeva,
nici eu nu știu de unde...
Nu știu ce doruri ai,

ce vise îți tulbură somnul noaptea,
dar am simțit că dorurile și visele
tale sunt curate.
35
__________________________________________________________________________
Îți știu doar durerea din inimă

și aș vrea să o iau
să o duc la un doctor de inimi,
să o arunce în stele,
să capete nemurire
și în valurile mării
să-i spele lacrimile și să prindă
aripi să zboare spre fericire
și să nu te mai doară.
Aș vrea să rup din sufletul meu

raze de fericire
și să ți le dăruiesc
într-un buchet mare, mare
ca să îți mulțumesc că exiști.
36
__________________________________________________________________________
Clipe
Prin somn, raze de soare jucăușe

îmi mângâie fața;
încerc să le alung cu mâna
și nu reușesc.
Mă întorc să fug de ele
și te găsesc lângă mine,
privindu-mă...
Și surâsul tău îmi inundă
Sufletul
și adorm fericită în brațele tale.
37
__________________________________________________________________________
Antagonism
Privesc crengile copacilor

cum se unduiesc armonios
sub bătaia vântului
și aș vrea ca sufletul tău să se miște
la fel când simte dragostea mea...
Ascult păsările cum își cântă libere fericirea
Și aș vrea ca inima ta să cânte la fel
de liberă când mă simte alături...
Privesc o glicinã cum își împletește

frenetic tulpinile ca o liană
în jurul unui copac;
Și mi-aș dori la fel să ne împletim
și noi sufletele, emoțiile, sentimentele, iubirea...
Dar sufletul tău e atât de închis
și inima ta atât de rece
că, oricât aș încerca,
nu reușesc să ajung la ele.
38
__________________________________________________________________________
Și, când ești departe, mi-e ușor,

Dar când ești alături de mine
și paradoxal atât de departe,
singurătatea în doi mă doare
și îmi topește dragostea pentru tine
încet, încet...
Și mă întreb de ce nu simți și tu asta.
Pe tine de ce nu te doare
dacă zici că mă iubești???
39
__________________________________________________________________________
Stropi de bucurie
Îmi cresc aripi către cer

În serile senine
Când sufletul e ușor
Și fericirea vine.
Inima-mi râde iar

Când norii îmi zâmbesc,
Și visele-mi aleargă
Când ochii ți-i privesc.
Și-n suflet simt cum plouă

Cu stropi de bucurie,
Și plâng și râd cu tine –
Totul e armonie.
40
__________________________________________________________________________
Adânc
Adânc în suflet am găsit lumina,

Vreau să o arunc afară,
Să o împrăștii peste lume,
Dar nu pot și nu știu cum se face
Că lumina fuge de mine și se pierde
În adânc de nu mai simt
Nici eu căldura,
Dar să o dau și altora...
Și tot plângând
și strigând-o
pe cărările întortocheate ale sufletului
te-am găsit pe tine
jucându-te cu lumina mea.
41
__________________________________________________________________________
Capăt de drum
Plâng. Azi mi-ai călcat iar sufletu-n picioare

Și m-a durut, și încă mă mai doare.
Nu te-nțeleg cum spui că mă iubești,
Când tot ce simt e doar că mă rănești.
Iubirea ta-i bolnavă și ciudată,

Nu știu dacă a fost altfel vreodată,
Sau am fost oarbă - te iubeam nespus,
Nu îmi păsa de nimeni ce-ar fi spus.
Încerc să răscolesc prin amintiri și nu găsesc

Ceva frumos de unde să pornesc
Iubirea să o ud cu lacrimi și să crească,
În casa noastră iar să înflorească.
Mi-e frig, mi-e dor, mă doare și-i târziu,

Nu pot și nu mai vreau nimic să știu.
Nici un cuvânt nu m-ar aduce înapoi,
Nu mai există și cred că nici n-a existat
cuvântul „noi”.
42
__________________________________________________________________________
Fantezie
De ce nu vii când te aștept,

Iar când adorm apari
În vis și bați încet-încet
La ușa sufletului meu?...
Dar când te-am așteptat să vii
Și câte lacrimi mi-au ținut de urât
În serile triste și pustii
Când te chemam și nu veneai
Și doar sufletul meu plâns
Îmi auzea suspinele...
Și de aș ști că tu ești cel ce bate iar
Mi-aș rupe somnul meu hoinar
Și mi-aș visa toate visele
Cu ochii deschiși
Doar ca să pot să îți deschid
Când vei veni.
Să mă iubești cum o făceai
cândva,
demult,
în visul meu,
în fantezia mea.
43
__________________________________________________________________________
Întrebări
Mi-am strâns toate gândurile

din mine
și le-am aruncat către tine
în speranța că vei întoarce capul o secundă
și mă vei culege de jos,
mă vei șterge de praf
și mă vei așeza în vitrina ta.
Dar gândurile mele s-au spart
de privirea ta de gheață
și s-au împrăștiat în neant,
și odată cu ele mi-am pierdut
iubirea.
Acum mă întreb
cine sunt eu,
cine ești tu,
în care vis ne-am rătăcit
și ne-am iubit?
44
__________________________________________________________________________
Vino!
Petale de flori îmi cad pe față

Fugărite
De un vânt hoinar;
Le primesc cu bucuria unui copil
Care descoperă
Prima floare
În prima lui primăvară pe pământ.
Stau sub cireș și râd
Cu flori parfumate
În păr, pe față, în sân
și mă întreb:
ce poate fi mai frumos
decât această clipă,
aceste flori,
acest zumzet vesel de albine,
aceste raze de soare
care mă mângâie
printre frunze?
45
__________________________________________________________________________
Cum știi să mă mângâi doar tu!

Da!
Acum am aflat ce îmi lipsește!
Ce poate fi mai frumos decât această bucurie?!
Să fii aici,
acum, cu mine,
în bucuria mea,
în ochii mei,
în inima mea.
Hai, vino!
46
__________________________________________________________________________
În lumea mea
Într-un alt univers,

Într-o altă viață,
Aș zbura la tine în vis
Să te iau în lumea mea,
În tărâmul iubirii,
unde florile cântă,
păsările zâmbesc,
copacii vorbesc,
fluturii dansează.
Și te-aș iubi
Cum știu să iubească doar
Fluturii îndrăgostiți de stele,
Florile de vânt,
Păsările de zbor.
Și aș vrea să ne rătăcim
Printre stele, flori, fluturi și
Miresme de iubire;
Să nu mai găsim drumul înapoi
Și să rămânem pentru totdeauna
Îndrăgostiți ca în prima zi
În tărâmul iubirii.
47
__________________________________________________________________________
Inocență
Mi-e frig...
Vino și învelește-mă cu dragostea ta,
Încălzește-mă cu îmbrățișări primăvăratice,
Mângâie-mi visele cu stele căzătoare,
Alungă-mi tristețile cu sărutări albastre
Și ia-mă în noaptea adâncă a gândurilor tale;
Să îți ating fiecare vis,
Fiecare bucurie,
Fiecare speranță,
Să adorm fericită ca un copil
Cu capul sprijinit de iubirea ta
pentru mine.
48
__________________________________________________________________________
Competiție
Visez cu ochii deschiși;

Alerg pe o plajă pustie
Și mă iau la întrecere cu vântul...
Cine ajunge primul la tine?
Și vântul râde - e sigur de victorie -
Dar ce nu știe vântul e că iubirea
are aripi
și pe aripile iubirii am ajuns
la tine prima
și am căzut în brațele tale
și aș vrea să rămânem
așa – într-o îmbrățișare fără sfârșit –
în visul meu de vară.
49
__________________________________________________________________________
Dorințe
Când mi-e frig

Aș vrea să fii lângă mine,
Să mă încălzești cu îmbrățișările tale;
Când mi-e cald
Aș vrea să mă răcorești cu iubirea ta;
Când mi-e foame
Aș vrea să mă satur doar cu buzele tale;
Când mi-e sete
As vrea să beau apă doar din gura ta;
Când mi-e somn,
Aș dormi doar în brațele tale;
Când m-aș gândi la iubire,
Aș vrea să îmi vină doar
Numele tău pe buze...
Când aș muri,
Aș vrea să reînvii doar alături de tine.
50
__________________________________________________________________________
Ești aici
Îmi deschid poarta sufletului

și invariabil
te găsesc pe tine,
cu zâmbetul tău care îmi rupe inima bucăți
și mi-o lipește la loc
mai întreagă, mai plină de dragoste.
Te văd în fiecare zi de parcă ai fi altul
în mii de ipostaze...
și nu știu cum se face
că mă îndrăgostesc iar și iar de ochii tăi.
Aș vrea să fug,
aș vrea să te uit,
dar ca o alarmă din minut în minut
îmi apare în minte imaginea ta;
îmi inundă gândurile cuvintele tale
și mă trezesc râzând singură,
vorbind cu florile
și sporovăind cu stelele despre tine,
despre ziua când vom fi împreună.
51
__________________________________________________________________________
Iubire fără granițe
Visez la o lume a noastră

fără granițe în suflete.
Să ne iubim frumos și liberi,
să ne trezim diminețile
unul în brațele celuilalt;
să nu ne pese dacă e zi sau noapte...
Luna să răsară doar pentru a ne lumina
pașii spre cărările iubirii,
Florile să înflorească la geam
încălzite de dragostea noastră,
Păsările să cânte doar pentru noi
Și de ar fi vis
să nu se termine niciodată.
52
__________________________________________________________________________
Prizonier fericit
M-am pierdut în tine.

Am trecut granița dintre noi și
m-am rătăcit printre gândurile
și amintirile tale...
Și m-am bucurat că în unele sunt și eu...
Nu m-am recunoscut la început -
în mintea ta arăt altfel,
parcă mai frumoasă și mai fericită
decât mă știu eu.
Aș vrea să rămân aici, mă primești?

Voi fi un chiriaș exemplar,
îți voi plăti chiria cu tichete de dragoste
și nici un preț nu ar fi prea mare...
53
__________________________________________________________________________
Poți să îmi ceri milioane de sărutări,

nopți albe de iubire nenumărate,
să îți gătesc în fiecare zi doar
supă de amor și tocăniță de iubire...
Îți voi face vin din fructul pasiunii

Să îl bei doar de pe buzele mele.
Te aștept să semnăm contractul.
Dar stai, nu pot ieși,
Poți să intri tu în tine?
Dacă reușești și nu dai de mine,

Caută-mă în inima ta!
54
__________________________________________________________________________
Metamorfoză
Aș vrea să pot să-ți iau sufletul

Să îl arunc în stele
Să strălucească ca ele,
Apoi l-aș arunca în mare
Să ia fericirea și libertatea valurilor,
Apoi l-aș da pe aripile vântului
Să învețe să zboare
Oricând și oriunde,
Și la sfârșit l-aș săruta pe toate părțile,
l-aș acoperi cu mângâieri
și l-aș iubi
până ar deveni dependent
de iubirea mea
și ți l-aș pune la loc
mustind de fericire.
55
__________________________________________________________________________
Sinceritate
Îmi adun amintirile cu tine

și le răsfoiesc ca pe o carte...
În aceste pagini sunt sufletele noastre,
două culori diferite
împletindu-se în întrebări, zâmbete,
lacrimi, destăinuiri, speranțe...
În fiecare zi descopăr câte ceva din tine
cu fiecare privire, cu fiecare sărut,
cu fiecare „te iubesc”.
De obicei abia aștept să termin o carte,
să aflu finalul,
dar această carte în care finalul
se depărtează cu cât mai adaug o pagină
de iubire
aș vrea să nu se termine niciodată.
56
__________________________________________________________________________
Necuvinte
„Ce bine că ești, ce mirare că sunt...”

Ce frumos scria Nichita Stănescu!
Eu caut cuvinte să-mi arunc
fericirea pe hârtie,
și vin prea multe într-o revărsare de
bucurie...
Aleargă nebune, care să ajungă

mai repede la tine,
și mă fac să râd în hohote
și las pixul,
închid ochii și te văd lângă mine.
Apoi cuvintele zboară
și se adună în ochii mei...
Nu, nu, nu mai trebuie să scriu nimic!
Uită-te în ochii mei
și acolo vei vedea tot:
pe mine,
pe tine – bucuria mea,
minunea mea,
fericirea mea.
57
__________________________________________________________________________
Fire invizibile
Fire invizibile îmi îngrădesc dorințele

Privesc cu dor o pasăre rebelă...
Vreau libertatea ei,
Să zbor la tine când mi-e dor să te sărut;
Cum își deschide petalele
Un trandafir în luna mai
Aș vrea să îmi pot deschide
Sufletul în fața ta;
Așa cum frunzele se lasă purtate de vânt
mi-aș dori să mă las purtată
de dorința ta și a mea
pe tărâmuri nebănuite de plăcere,
bucurie,
iubire...
Dar cum să rup toate aceste

fire invizibile care mă fac
să îmi fie frică de tot...
58
__________________________________________________________________________
Cum, cum să îmi rup sufletul

de tot ce cred cu toată ființa mea
și să simt libertatea păsării,
a florii,
a frunzei?
Nu știu de pot,
știu doar că îmi doresc să pot
să fug în fiecare dimineață
și să mă cuibăresc în brațele tale,
unde mă simt ocrotită;
Să mă uit la nesfârșit
în ochii tăi calzi
și fără o vorbă să mă faci
să simt ce simți și tu:
iubire nesfârșită.
59
__________________________________________________________________________
Iubire interzisă
Mi-am ascuns gândurile

de ochii tăi iscoditori
care-mi cereau un răspuns.
Mi-am pus palmele
peste buzele sufletului
ce voia să-și țipe iubirea.
Mi-am înghițit cuvintele
disperate să ajungă la tine
- N-am să vă las,
de mi-ar rămâne sufletul mut
și-aș ști că n-am să mai iubesc
niciodată!
60
__________________________________________________________________________
Sticluța cu iubire
Topește-mi iubirea, toarn-o într-o

sticluță și ia-o cu tine oriunde,
în buzunarul de la piept;
Să se împletească speranțele mele
cu bătăile inimii tale...
Să fiu lângă tine mereu,
de-i zi sau noapte,
de ți-i cald sau frig,
de plângi sau râzi...
Și când ți-e dor,
să deschizi sticluța,
să picuri un strop din iubirea mea
în palmă
ca să mă simți
lângă sufletul tău
și să îți treacă dorul de noi.
61
__________________________________________________________________________
Greu
Mi-ai cusut amintirile

cu lacrimi.
Sufletul meu biet
abia le poate târâi.
Greu să fii după ce ai fost,
Am uitat pașii pașilor mei,
Îi știu doar pe ai tăi.
Greu să iubești după ce ai iubit:
am sperat iubind cu iubirea ta!
Greu să plângi după ce ai plâns:
ți-am plâns lacrimile, una câte una.
Ale mele? Le-am rătăcit în viitor!
62
__________________________________________________________________________
Fotografie
Privesc o fotografie cu tine

Și gândurile mi s-au oprit în loc,
În acea clipă în care te-ai gândit
la mine...
Aș vrea să mă teleportez în timp,

să intru în fotografie,
să te iau în brațe,
să sărut acești ochi verzi care zâmbeau
doar pentru mine,
să gust aceste buze cărora nu le-am
simțit dulceața niciodată,
să îți mângâi obrajii,
să-ți iau capul în mâini
și să îți șoptesc dorul meu
de tine la ureche,
să ne împletim dorințele și bucuria
că ne-am întâlnit în sfârșit.
63
__________________________________________________________________________
Și în acea clipă,
în acea fotografie
să rămânem captivi,
mereu fericiți,
mereu împreună,
mereu noi.
64
__________________________________________________________________________
Părere
Am văzut un om
Și mi s-a părut că ești tu.
Am văzut un copac
Și-am crezut că te-a preschimbat
Un zmeu ca să nu vii la mine.
Am văzut o fântână
Și m-am gândit că un călător însetat
Mi te-a furat, făcându-te apă stătătoare.
Iar când te-am văzut pe tine,
N-am putut să cred că ești tu
Și am plecat.
65
__________________________________________________________________________
Iubita mea
Îmi întreb inima ce face

și îmi șoptește numele tău...
Stau de vorbă cu sufletul meu
și îmi vorbește doar de tine...
Îmi întorc fericirea acestor zile

pe toate părțile
și peste tot văd zâmbetul ochilor tăi.
Nu e gând care să nu înceapă
și să nu se termine cu tine...
Timpul s-a oprit pentru mine

în ziua în care mi-ai zis:
- Iubita mea!
și mă doare gândul că puteam
să nu ne cunoaștem niciodată!
66
__________________________________________________________________________
Declarație de dragoste
Te iubesc cum iubesc răsăritul de soare

Care îmi inundă diminețile în lumină
Și totuși lumina mea ești tu.
Te iubesc cum iubesc florile
Care mă încântă cu parfumul lor îmbietor...
Și totuși cel mai mult mă îmbii tu...
Te iubesc cum iubesc vântul
Care îmi alungă tristețile și îmi aduce fericire...
Și totuși fericirea cea mai mare mi-o aduci tu...
Te iubesc cum iubesc viața
Cu fiecare clipă, fiecare zi, fiecare anotimp...
Și totuși tu ești viața mea...
Te iubesc când râzi, când vorbești,

Când îmi spui „dragă mică”,
Când îmi spui că ți-e dor,
Te iubesc când îmi spui că mă iubești,
iubirea mea!
67
__________________________________________________________________________
Te...
Te vreau, te doresc, te iubesc,

Te simt, te cunosc, te privesc,
Te știu, te aștept, te visez,
Te dor, te cânt, te creez...
Te plâng, te râd, te zâmbesc,

Te bucur, te mângâi, te citesc,
Te alung, te chem, te șoptesc,
Te vreau, te doresc, te iubesc...
68
__________________________________________________________________________
Noapte de vis
Ești atât de departe

și totuși te simt atât de aproape...
Închid ochii și sunt lângă tine.
Fiori de plăcere îmi aleargă
Pe sub piele când mă atingi.
Aș muri și aș învia în brațele tale
de mii de ori într-o singură noapte;
Buzele tale lipite de ale mele
Într-un sărut fără sfârșit,
Trupurile noastre împletindu-se
Armonios
Într-o îmbrățișare eternă!
Vreau să intru pe sub pielea ta,

să fim una,
să simți ce simt și eu,
să împărțim fiecare fior, fiecare clipă,
69
__________________________________________________________________________
fiecare bucurie a ta să fie a mea,

fiecare atingere să fie un început,
fiecare sărut să fie o cădere într-un
abis de plăcere.
Mâinile tale, buzele tale,

ochii tăi, sufletul tău,
iubirea ta sunt aici, în brațele mele,
în noaptea noastră de vis.
Cum să îngheț timpul

să nu se termine această noapte
în care tu mă înveți ce e iubirea?
70
__________________________________________________________________________
Singurătate în doi
Ești aici și totuși sunt singură,

Vreau să ajung la inima ta,
Dar m-am rătăcit pe drum.
Tu nici măcar nu încerci să mă cunoști –
ți-e frică.
Și uite așa
Eu conversez cu tristețea mea,
Iar tu stai de vorbă cu himerele tale.
Stăm lipiți unul de altul
dar sufletele ne rătăcesc
aiurea,
căutându-și inconștient jumătățile.
71
__________________________________________________________________________
Chemare
Mi-am ascuns capul în mâini

și ți-am șoptit numele
până ți-am simțit prezența.
Te-am chemat
și nu știu prin ce minune
sufletul tău mi-a auzit
chemarea
și a venit
ca să ne plângem dorurile
unul altuia.
72
__________________________________________________________________________
Luna portocalie
M-am uitat din întâmplare

pe geam
și am văzut că este lună plină -
dar nu una obișnuită,
ci portocalie,
de parcă ar fi bolnavă.
Bolnavă e și inima mea -
de dragoste,
de dor
de tine,
de noi amândoi.
Când vom fi din nou împreună,

sigur mă voi vindeca
și probabil
nici luna nu va mai fi bolnavă,
nici plină,
nici portocalie.
73
__________________________________________________________________________
Trafic cu suflete
Mă căutai de o viață...
M-ai văzut și te-ai întrebat:
Oare o fi EA?
Și ai intrat în viața mea
Cumpărându-mi sufletul
Cu o privire,
Un surâs,
Câteva cuvinte scrise frumos,
Iar când ai încercat să-mi vinzi sufletul
Altcuiva,
Nefiind sigur că m-ai găsit,
Am ieșit din carapace
Și m-am dezbrăcat de aparențe
în fața ta.
Atunci m-ai recunoscut!

Și din acea zi
Nu ai mai încercat să cumperi
Alte suflete,
Căci ți-ai găsit în mine
Sufletul pereche.
74
__________________________________________________________________________
Mereu
Mi-e dor de tine că mă doare

Și tot mă-ntreb: de ce oare
Nu pot acum să zbor la tine?
Ar fi atât de bine!...
În ochii tăi vreau să privesc,

Să simți cât de mult te iubesc,
S-alung distanța dintre noi,
Să fim iar doi!
De ce mi-e greu, de ce nu pot

Să las în urmă toate, tot?
Să vin cu sufletul deschis –
Nu doar în vis!
Să inventăm cuvinte noi,

Să le cunoaștem doar noi doi,
Să fim un tot, să fim un eu
Azi, mâine, aici, mereu!
75
__________________________________________________________________________
DOR DE NATURĂ
„Pe harta răsturnată a ierburilor tale, Vară,

trupul și sufletul meu sunt începutul unui mare cântec
și tremurul mâinii care-l caută.”
Ionel Teodoreanu
76
__________________________________________________________________________
Din nou îndrăgostită
M-am culcat
Cu un sentiment ciudat:
O altă privire,
Un nou surâs,
Un alt început...
N-am știut ce e.
Dimineața însă,
Privind florile, am înțeles:
Eram îndrăgostită de o nouă
primăvară.
77
__________________________________________________________________________
Apă
Boabe de viață clipocesc

Căzând fericite de pe munte la vale,
Cernind uscăciunea pământului palid.
E eterna, indispensabila, banala apă.
78
__________________________________________________________________________
Nisip
Grăunte de nisip,
Unele peste altele,
Pe o plajă pustie
Adunate din cele patru vânturi,
Bârfind soarele care le arde
tălpile uscate.
79
__________________________________________________________________________
Zidire în dragoste
Plouă și stropii reci

se-mbrățișează doi câte doi...
Plouă și norii sărută pământul
cu buze fierbinți de rouă.
Plouă și eu iubesc ploaia
cu o dragoste pe cât de veche,
pe atât de eternă.
80
__________________________________________________________________________
Nori
Bulgări albi atârnă de cer

Spărgând seninul
Cu stropi furioși de cristal.
Se strâng pe sus compacți,
zgomotoși și veseli
ca după o cină de stele
colorate de rouă.
81
__________________________________________________________________________
Zgomote
Un tunet, două,
O flacără spintecând viața
Și ploaia e gata.
Ritmic, încet cad stropii veseli
Spălând obrazul pământului
De păcatele întunecate
ale oamenilor.
82
__________________________________________________________________________
Melc
Urcă ducând în spinare

șiraguri de păcate ale strămoșilor
răsucite simetric
în jurul unui punct invizibil.
Alunecă încet
prin liniștea frunzelor
trăgându-și speriat
cornițele de drăcușor pestriț
la fiece picătură de rouă plictisită
de simpla inerție pe o frunză.
Merge târâș lăsând în urma sa
o dâră subțire –
săruturi de mulțumire naturii.
83
__________________________________________________________________________
Pui de viață
Din asfaltul fierbinte se auzi un zgomot:

Un strop de viață părea că învie;
Piatra se sparse cu tunet de fulger –
Un căpșor mic apăru
Și viața izbucni la lumină
Cu strigăt de ferigă victorioasă!
84
__________________________________________________________________________
Frunză călătoare
Are aripi subțiri

ca niște foi de ceapă
de te-ntrebi cum de zboară.
Are spatele pestriț
de parcă a nins peste el
roua stelelor.
Este de o frumusețe eterică....
și, totuși,
odată cu asfințitul soarelui,
apune și viața lui mică
de fluture
îndrăgostit de natură.
85
__________________________________________________________________________
Pescăruș
Punct incert
pe cerul spart
de țipetele norilor zgomotoși
dornici să arunce
din clipă în clipă
furia lor udă asupra pământenilor.
86
__________________________________________________________________________
Gărgăriță
E plină de puncte negre

de parcă
după ce fusese vopsită
în roșul pur al dragostei
a plouat asupra ei
cu păcate negre,
lăsându-i cercuri pe spinare – povară.
87
__________________________________________________________________________
Stejari
Se cunosc de mici,
Au crescut din aceeași rădăcină.
O furtună i-a despărțit într-o zi,
Iar ei,
Împotriva legilor naturii,
Au crescut înlănțuiți unul de altul,
Ca doi îndrăgostiți
Într-un vechi sărut.
88
__________________________________________________________________________
Fior
Plouă...
Răceala lacrimilor norilor
îmi înfioară
genele grele
într-un tremur ușor
de nimfă îndrăgostită
de aburul zorilor.
89
__________________________________________________________________________
Floare de colț
M-am născut pe un colț de stâncă;

Eram fericită,
Eram frumoasă... până când
a apărut omul.
Atunci am fost declarată
monument al naturii.
Toți mă priveau ca pe ceva în plus
în decorul munților
pentru că nu mă mai puteau rupe.
Și atunci
văzând răutatea oamenilor,
nu am mai fost fericită,
nu am mai fost frumoasă
și,
veștejindu-mă,
am murit încet...
90
__________________________________________________________________________
Dansând
E o simplă frunză
dintr-un covor de atâtea alte frunze.
Dar dacă o arunci în aer
se întoarce pe pământ
într-un vals ușor de epocă,
valsând cu stelele, cu luna,
cu licuricii,
cu greierii,
Și când nu are alt partener de dans
preferă și singurătatea.
91
__________________________________________________________________________
Soarta unui nuc
De ani de zile
străjuiește falnic grădina.
Toți îl respectă: copacii din livadă,
florile de pe margine, păsările, fluturii;
chiar și vântul se oprește la taifas cu el.
De un timp însă, fructele i s-au micșorat,
frunzele i-au surit,
unele crengi i s-au uscat.
Și într-o zi s-a găsit cineva
Care nu l-a mai respectat – stăpânul livezii!
A luat toporul din cui

și, cu câteva lovituri puternice,
l-a zdruncinat din rădăcină,
făcându-l să se-nchine
într-o plecăciune
până la pământ,
de parcă și-ar fi cerut iertare.
În locul lui a rămas
un gol și o mare tristețe.
92
__________________________________________________________________________
Păpădie
Trece vântul printre florile din grădină,

Toate se mișcă odată cu el,
șoptind foșnit
mulțumiri
pentru răcoarea adusă de departe...
Doar păpădia, prea firavă,

se scutură,
plecând cu vântul călător,
transformându-se în pufuri mătăsoase
după care aleargă copiii,
ascunzându-le superstițioși în sân,
crezând, în naivitatea lor,
că le vor aduce noroc.
93
__________________________________________________________________________
Tablou de toamnă
Mă pierd prin frunze

ruginii de toamnă.
Aș vrea să prind curaj și aripi ca ele,
Să zbor la fiecare bătaie de vânt,
Să am libertatea lor de a merge
oriunde!
Să mă bucur de cer, de flori, de stele,
Să adorm fericită
lângă un stejar secular
și să mă trezesc mângâiată
de frunzele unui iris.
Să trăiesc și începutul
și sfârșitul toamnei.
Să simt cum toamna
coboară în mine,
alungându-mi tristețile,
mângâindu-mi visele neîmplinite,
transformându-le în bucurii înflorite
și miresme de iubire.
94
__________________________________________________________________________
Te iubesc, vară!
E vară iar în inima mea,

A mai trecut peste noi
O iarnă și o primăvară;
Gândurile înoată spre marea cea mare,

Speranțele înfloresc din nou,
Pașii mei vor iar să simtă
Cărări de munte cu miros de salcâm
și soc înflorit,
Visele mele miros iar a liliac și lăcrămioare...
Alerg cu păsările pe dealuri,

Cu fluturi albi în păr,
Un trandafir sălbatic
Îmi face o plecăciune
Să-i miros primii boboci,
95
__________________________________________________________________________
Trec pe poteci bătute de vreme

Cu duzi și oțetari înverziți;
E o explozie de nuanțe de verde,

De bucurie, viață și libertate
Care îmi inundă ființa
Și strig împreună cu vântul:
Te iubesc, vară!
Ce m-a durut dorul de tine!...
96
__________________________________________________________________________
Dor de tot
Mi-e dor...
Când se apropie primăvara
Crește în mine un dor pe care nu-l pot defini:
un dor de o dragoste inocentă,
ca la 16 ani,
când ai impresia că doar tu știi
ce e iubirea;
un dor de flori de câmp,
de miros de pădure,
de alergat prin ploaie;
un dor de stat în iarbă
și privit la stele căzătoare;
un dor de trecut Dunărea înot,
să fac pluta cu ochii închiși,
să simt cum apa mă îmbrățișează
și mă iubește așa cum sunt
și îmi dă un sentiment
de libertate, fericire, iubire...
Mi-e dor să-mi fie dor de tot.
97
__________________________________________________________________________
DOR DE DUMNEZEU
„În ce chip dorește cerbul izvoarele apelor,

așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!”
Psalmul 41
98
__________________________________________________________________________
Alerg
Alerg prin viață -

Uneori mă simt ca un strop de ploaie
fugărit de vânt,
căutând la nesfârșit
alt strop de ploaie rătăcit asemeni mie,
să ne împletim singurătățile...
Alteori sunt ca o tornadă de fericire

care aleargă nebună
de la un suflet la altul,
împărțind cât mai multă fericire,
cu riscul de a se risipi pe sine,
dăruindu-se într-o bucurie nestăvilită...
Câteodată sunt ca o tăcere

care spune mai mult decât
o mie de cuvinte...
99
__________________________________________________________________________
Alteori sunt un monolog de neoprit,

care vrea să exprime ce nu e de exprimat,
să sufere ce nu e de suferit,
să iubească ce nu este de iubit.
Și de cele mai multe ori

sunt doar un suflet rătăcit
în el însuși
căutându-și identitatea, rostul,
fericirea,
iubirea,
pacea,
liniștea...
Iar când nu mai știu unde să caut

toate acestea, ridic privirea la Tine
și acolo găsesc tot.
100
__________________________________________________________________________
Iubire fără sfârșit
În fiecare zi de duminică
Sufletul aleargă
Înaintea pașilor mei
Să ajungă la Tine.
Intru cu răsuflarea tăiată,
Ridic ochii și Te văd;
Sus pe catapeteasmă ne aștepți
Cu brațele deschise,
Într-o îmbrățișare fără sfârșit...
Nu închizi brațele –
Sunt mulți cei pe care-i aștepți
Și e loc pentru toți în inima Ta.
Închid ochii și mă rog,

Îți mulțumesc, plâng, mă bucur
De cei din jur și de Tine.
Și când plec plină de Tine,
Mai întorc o dată capul
Și te văd – tot acolo,
Cu brațele desfăcute,
În aceeași îmbrățișare fără sfârșit.
101
__________________________________________________________________________
De ziua ta
lui Matei
Să crezi că nimic nu-i întâmplător,

Să le primești pe toate cu iubire,
Să știi că toate vin și pleacă-n zbor,
Dar toate au un scop și o menire.
Să crezi că te iubește cineva

Cum niciun om nu va putea iubi vreodată,
Să nu aștepți ca oamenii să-ți dea
Ce îți dă El – iubire fără pată!
Chiar dacă știi că n-ai greșit nicicând,

Ei te vor judeca mereu, dintr-o privire,
Tu nu o face nici măcar în gând,
Acoperă-i pe toți doar cu iubire!
102
__________________________________________________________________________
Să crezi că orice în viață ai primit

Te-a ajutat și te-a schimbat în bine,
Căci altfel mai mult ai fi suferit
Și te-ai fi depărtat de toți, chiar și de tine.
Așa că azi zâmbește – e ziua ta!

Bucură-te de viață ca de o minune
Și mulțumește-I mereu pentru ea,
Mereu făcând în jur doar fapte bune!
26 septembrie 2017
103
__________________________________________________________________________
Dar din iubire
Iubirea mi-a ieșit în cale

Și m-a-ntrebat de o primesc,
Eu am pornit pe-a ei cărare
Spunând: nu mai păcătuiesc!
Cărarea-ngustă este uneori,

Dar de la ea nu mă abat,
Căci știu – de voi călca pe-alături,
Sufletu-mi cade în păcat.
Când simt că nu mai am speranță

Cad în genunchi, ochi-mi îndrept
Spre patimile din icoană
Și inima-mi sare din piept.
104
__________________________________________________________________________
Cand lacrimile-mi curg pe față

Strig: Doamne, știi că Te iubesc!
Îți mulțumesc că mi-ai dat viață
Dă-mi zile să mă mai căiesc!
Trec zile-n zbor, iar eu plutesc;

Simt c-am primit în dar ceva.
Privesc în suflet, văd cum cresc:
Credința, Nădejdea și Dragostea!
105
__________________________________________________________________________
Migdalul
Privesc în gol pe geam

și printre lacrimile care-mi ard obrajii
nu văd nimic.
Nu simt decât durerea care îmi sfâșie
Sufletul,
și inima care strigă mut:
- Doamne, nu mă lăsa! Doamne, întărește-mă!
Și încet, încet sufletul se liniștește,

inima nu se mai zbate ca o pasăre în colivie,
lacrimile se usucă una câte una,
și printre ele zăresc pentru prima dată
migdalul înflorit din grădină.
Și minunea înflorită din fața mea
își dezvăluie tainele
cu fiecare floare,
cu fiecare albină care zumzăie fericită,
106
__________________________________________________________________________
cu fiecare adiere de vânt

care se ia la întrecere cu petalele...
Alerg afară, sub migdal,

și privesc fermecată...
și...
Te simt în fiecare floare,
în fiecare rază de soare,
în fiecare zumzet de albină,
Te simt în tot și în toate,
Te simt în mine!
Și o bucurie fără margini mă învăluie
și inima iar aleargă,
lacrimile iar dau năvală pe obraji – dar
de data asta de fericire,
și sufletul cântă inundat de prezența
Ta mângâietoare:
- Iisuse, Iisuse, miluiește-mă, Iisuse!
107
__________________________________________________________________________
Recunoștință
Te simt în frunze,
Te aud în păsări,
Te miros în flori,
Te iubesc în oameni!
Ești în tot și în toate, Doamne!
Când se mișcă frunzele parcă Îți aud
Glasul cum îmi spune că mă iubești,
Când mă uit la păsări
Îmi simt inima zburând către Tine;
Când văd o floare înflorită
Dimineața, știu că Tu, doar Tu,
O poți face să înflorească pentru mine,
Încălzind-o cu dragostea Ta.
Când văd soarele dimineața
Cum se ridică pe cer,
știu că fără voia Ta nu ar exista
nici soarele, nici eu...
În fiecare om văd minunea vieții
create de Tine!
108
__________________________________________________________________________
Lacrimi
Un suflet chinuit am întâlnit

Și mai departe mi-am văzut de drum;
Dar inima în piept mi s-a oprit
Strigând: „Fii flacără, nu scrum!”
Și m-am întors la omul ce plângea

Cu frică să nu îl rănesc mai mult,
Ci cu speranța să-l ajut cumva:
Credință să îi dau - eu aș fi vrut.
Dar ajutorul nu mi l-a primit

Și m-am simțit neputincios și mic:
Un om ce vrea să dea și e gonit,
Atât de mult aveam, și nu a vrut nimic!
109
__________________________________________________________________________
Iubire i-aș fi dat, să se-ncălzească,

Credință - să primească și durerea
Speranță - mai departe să pornească,
Răbdare - ca în cer să-i crească-averea!
L-am mângâiat ușor și am plecat

Rugându-mă ca Domnul să se-ntoarcă
Spre-acel suflet singur, sfâșiat,
Cerându-i ca durerea să i-o șteargă.
Plâng, plâng și-aș plânge până mâine

De-aș ști că plânsul meu l-ar ajuta
Și dacă de la mine n-a vrut nici de-o pâine,
Sper că de la Iisus Iubirea va lua!
110
__________________________________________________________________________
Speranță
Dragostea Ta e mult prea mare

Pentru-al meu suflet păcătos,
Aș vrea să fiu puțin mai tare -
Iubirea-mi să nu fie mai prejos.
Dar știu că oricâtă dragoste Ți-aș da,

Tot Tu-mi vei da mai mult mereu,
Și-oricât aș vrea să fac doar voia Ta
Voi face uneori tot ce vreau eu.
Sunt om cu trup, cu suflet și păcate,

Îngerul meu se luptă pentru mine,
Dar nu le poate-nvinge chiar pe toate
Și simt cum iar mă-ndepărtez de Tine.
Eu sper că-n mila și iertarea Ta

Îmi vei vedea și chinul, și iubirea,
Și-ntotdeauna în suflet voi păstra
Speranța că-mi vei da Tu nemurirea!
111
__________________________________________________________________________
Vis
Îngerul mi-a zâmbit în zori

Bătând la ușa sufletului meu.
În inim-am simțit atunci fiori
Și am zburat pe-aripi de curcubeu!
Eram ușoară ca un fulg de nea,

Păcatele în zare se pierdeau;
Eram un puf firav de catifea,
Iar gânduri negre-n zbor se risipeau.
Și-ntr-o lumină caldă am intrat

Simțind că dau și că primesc ceva –
Misterul mai târziu l-am dezlegat,
Când am simțit plutind în jur Iubirea.
112
__________________________________________________________________________
Pe raze de iubire m-am pierdut,

Lăsând tristețea pe un colț de stea;
Prin vis, atunci eu am știut
Că voi urma de-acum doar Calea Ta.
Și mă trezesc. La geam un porumbel

Mai alb ca cerul de april
Mă cheamă cu privirea către El,
Eu îl privesc cu suflet de copil.
Și porumbelu-n suflet mi-a intrat

Și din Iubire eu renasc mereu;
Și din Iubire altora am dat
Că ce-am primit în dar, nu-i doar al meu -
E dar de viață de la Dumnezeu!
113
__________________________________________________________________________
Omul frumos
Se întâmplă ceva...
Văd un om cu suflet frumos
Și-mi doresc să fiu ca el,
Să am limpezimea ochilor lui,
Curajul vorbelor lui,
Curățenia lui interioară,
Libertatea cugetului
și puterea lui de a-și supune patimile.
Și mă avânt!
Cu lacrimi binecuvântate!
Simt aripile rugăciunii
crescând curate către cer
și o voință imensă mă umple
de bucurie sfântă;
Și-mi zic: voi fi ca el!
și o zi, două plutesc în visul meu
de a fi un om mai bun,
mai aproape de Dumnezeu!
114
__________________________________________________________________________
Și apoi
un e-mail,
o îmbrânceală în autobuz,
o vorbă urâtă,
o prăjitură bună,
o tristețe...
Și mă întorc încet, dar sigur,
În trupul meu de humă,
Stăpânit de patimi,
Și mă întreb, a câta oară?,
- Doamne, de ce Te iubesc
atât de puțin
și mă iubesc atât de mult pe mine?!
115
__________________________________________________________________________
Aripi de înger
Visez că zbor...
mi-au crescut aripi de înger
și alunec pe cărările iubirii.
Ești lângă mine, Doamne,
Te aștept, Te vreau, Te simt;
Tu mi-ai lipit aripile
și tot Tu m-ai învățat să zbor!
Nu vreau să mă trezesc,
Vreau să rămân în vis,
cu Tine,
să nu mă mai întorc în trup.
Vreau să fiu doar suflet și Iubire!
Vreau să fiu ca Tine!
116

Doruri - Camelia Cuzub

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Doruri - Camelia Cuzub

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Camelia Cuzub Doruri

„Menirea vieții tale e să te cauți pe tine însuți”

Dar dacă minunea va trece

Copilul din noi

Toți au fost pe marginea prăpastiei

E soare azi în sufletul meu!

în memoria lui Ioan Dan

Unii mor fără să afle

Florile mele, copiii

Adorm cu un zâmbet larg

Visez că te-a transformat

Mi-e dor de mare

Mi-e dor de pădure,

Mi-e dor de stele,

Mi-e dor de flori,

Tu, primăvara mea!

Zăpada se topește încet;

Miroase a iarbă, miroase a flori,

E primăvară afară, e primăvară în mine

Iubește-mă azi, iubește-mă mereu,

Ești primăvara mea cu păsări și albine,

Bucuria mea ești tu

Mi-e sufletul plin de bucurie

Îmi place să mă joc cu cuvintele,

Îmi place muzica bună,

Îmi place să râd,

M-am rătăcit într-o imagine

Mi-e dor de iubire,

Mi-e dor de un sărut

Mi-e dor de vară,

Fericire, unde mă duci?

Ce vrei de la mine, fericire?

În nopțile mele albastre,

Iubiții mei greieri,

Trecem prin viață ca niște străini

Să alerg râzând printre stelele invidioase,

Mistuitoare sete de viață

Cuvintele din mine le-aș face colan

Vreau să-mi trăiesc viața într-o secundă!

„Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare….

Când îți văd buzele,

Când îți simt privirea, m-aș pierde

Când îți aud pașii, inima

Când mă atingi din greșeală,

Când nu ești lângă mine, te caut.

În serile pustii și reci

De ochii tăi mi-e așa de dor -

Nu-mi spui nimic, nimic nu-mi scrii,

Mai știi cu mine când erai,

Când seara mă gândesc la noi

Și trece-o zi, și luni tot trec,

Nu te cunosc prea bine, dar

Nu-ți știu culoarea preferată,

Nu știu aproape nimic despre tine

Nu știu ce doruri ai,

Îți știu doar durerea din inimă

Aș vrea să rup din sufletul meu

Prin somn, raze de soare jucăușe

Privesc crengile copacilor

Privesc o glicinã cum își împletește

Și, când ești departe, mi-e ușor,

Îmi cresc aripi către cer

Inima-mi râde iar

Și-n suflet simt cum plouă