DUMBRAVA MINUNATĂ

Povestitor 1

Nu toți copii-s fericiți

Sunt unii triști și necăjiți

Căci n-au părinți, un adăpost,

Că n-au pe lume niciun rost.

_________________________________________________

Un colț de pâine, niște bani,

O haină, niște jucării

Oferă celor ce-s sărmani

Și înzecit tu vei primi.

_______________________________________________________

Astăzi de-acasă au fugit

Și spre bunici ei au pornit.

Căci doar acolo se simt bine

Și-s îngrijiți cum se cuvine;

Dar iat-o pe Lizuca. Vine!

____________________________________________________________

Au ajuns la un pârâu

Unde apa-i pân’ la brâu,

Dar nu o vor trece înot

O vor trece peste un pod.

_____________________________________________________________
 Deodată, ca prin vis,

Lizuca văzu în noapte

Că o ușă s-a deschis

Și-au intrat cu toții șapte,

Șapte bărboși mititei

Și-o domniță lângă ei;

_____________________________________________________

A fost un vis? E-adevărat?

Niciodată nu va ști

Fiindcă s-a trezit, copii,

La bunicii ei în sat.

Povestitor 2

Ei n-au pe nimeni să-i alinte

Și sfaturi bune să le dea.

Iar tu ce ai, să iei aminte:

Ajută-i dacă poți cumva!

____________________________________________

Noi o poveste vă vom spune

Despre-un copil orfan de mamă,

Ce-avea prieten doar un câine;

Lizuca și Patrocle-i cheamă.

_________________________________________________________
Și așa cum scrie-n carte,

Tristă, slabă, mărunțică,

Ce pășește-ncetinel

În mână cu un toiegel.

________________________________________________

Soarele a asfințit

Și-nserarea s-a lăsat.

Pe cer luna s-a ivit

Nu vor mai ajunge-n sat.

____________________________________________________

Două mâini, uscate, mici,

Cu drag o îmbrățișează.

I se pare că visează,

Dar nu, Lizuca-i trează,

Iar bunica ei îi spune

O poveste cu albine,

Care-au săgetat cândva

Mama vitregă și rea,

Ce copilul nu-și iubea.

Lizuca

Am bătut de-atâtea ori

Drumul ăsta spre bunici

Este presărat cu flori;

Uite una chiar aici.

(se îndreaptă către Floarea Soarelui)

Vai cât ai crescut de mare!

Seamănă cu Mândrul Soare

Și ce-naltă, ce frumoasă,

Parcă e Împărăteasă!

Spune! Ce mai faci mata’?

La bunicii mei din sat!

Hai, Patrocle să plecăm,

Bun rămas, floare frumoasă!

_______________________________________________________

Uite, Patrocle, aici

Un mușuroi de furnici.

Stai cuminte, să nu-l strici!

De cu zori și până-n seară

Furnicuțele tot cară

Sacii cu provizii-n casă,

Pentru iarna friguroasă.

___________________________________________________

Bună ziua, mătușică!

___________________________________________________

Dar de unde știi mata’?

Sfânta Miercuri ești cumva?

Despre tine-am auzit,

Însă nu te-am cunoscut.

Unde-i cățelușa ta,

Cea cu dinții de fier

Și măsele de oțel?

______________________________________________________
 - Nu ne temem noi de ea,
Că suntem oameni cinstiți!
Acum iute vom pleca.
Sărut mâna, buna mea!
_______________________________________________

( pe pod se află o broscuță )

- Patrocle, uite o broscuță!

Dacă ne va face rău?

_____________________________________________________

Câte păsări sunt aici!

Ciocănitori și mierloi,
Ia ascultă-le, Patrocle,
Parcă ar râde acum de noi.

________________________________________________________

- Vai, Patrocle, am zărit

Urechi lungi și-am auzit
Parcă și un fâșâit.
Dacă o fi un bursuc?

________________________________________________________

- Îi era frică de mata’!

- Ce ne facem noi, Patrocle?

Drumul nu se mai cunoaște
Știu că tu o să mă aperi,
De-un pericol mă va paște.
Căci ești vrednic și viteaz,
 Mă scapi iute de necaz!

_____________________________________________________

Brrrr! Se lasă frig afară!

Mulțumim, aici la tine,

E atât de cald și bine!

( cei doi se duc să se culce, se aude glasul greierelui )

________________________________________________________________

Vă cunosc, v-am mai văzut

Într-o carte de demult,

Când trăia măicuța mea

Și povești ea îmi citea.

Și ce bine mai era!

______________________________________________________________________

Cât de bine mă cunoști!

Mama îmi spunea acasă

Că-i fac viața mai frumoasă!

_________________________________________________________________

Patrocle

În curând se face noapte,

Hai să mergem mai departe!

_________________________________________________

Hei, Lizuca, nu te teme,

Treci pe pod, te apăr eu!

- După el acum mă duc!

...................................................................

- Doar un iepure era,

Și ce iute mai fugea!

________________________________________________

Stelele au răsărit.
Vom rămâne în pădure.
O lumină am zărit.
Hai să cerem găzduire!

_________________________________________________

Știi ceva, măi greieraș?

Aș dormi, dar nu mă lași.
Cântă și altundeva
Nu lângă căsuța mea!

__________________________________________________

Floarea Soarelui

- Ziua bună, fata mea!

Mulțumesc de întrebare;
Coc semințele la soare,
Căci sunt Floarea soarelui,
Răsfățata cerului
Spuneți, unde ați plecat?

_______________________________________________________
 Du-te, du-te sănătoasă!

____________________________________________________

Furnicuța

Suntem harnice, să știi

Ne trezim în zori de zi,

Măturăm, aerisim,

Spălăm rufe sau gătim

Și copii-i îngrijim.

______________________________________________________

Ziua plecăm fiecare

Să aducem de mâncare.

Strângem boabe în cămară

Și ne-ntoarcem de cu seară.

Sfânta Miercuri

-Să te faci mare, Lizuca!

Nu-i așa că ai plecat

La bunicii tăi din sat?

______________________________________________

-De ce-ntrebi, te temi de ea?

Cățelușa este acasă.

Am lăsat-o să păzească

Întreaga gospodărie,

Căci cu hoții, nu se știe!

____________________________________________-

-Să trăiți, iubiții mei!

Broscuța

-Ce s-a speriat, drăguța!

Nu te teme, sunt broscuța

Chiar acum m-arunc în lac

Loc să treci pe pod să-ți fac.

Ciocănitoarea

-Pac, Pac, Pac!

Ieși tu gâză, ieși gândac!

Pac, Pac, Pac, Pac!

Ciocul meu e ca un ac.

Și cu el sub coaja tare

Caut puilor mâncare.

Eu vin iute-n ajutor

Tuturor copacilor.

De omizi eu îi feresc

Puișorii îi hrănesc.

Mierla

-Te cunosc, dragă Lizuca,

Știu că ești cam necăjită,

Și vreau să te-nveselesc.

Pentru tine ciripesc.

Licuriciul
-Nu-i lumina dintr-o casă

Doar eu luminez aici.

Mă găsiți în iarba deasă.

Sunt vestitul licurici.

________________________________________________

Eu sunt licuriciul

Precum vezi,

Sunt un ciob dintr-o stea

Și zbor numai noaptea

Ce să fac? Asta-i viața mea!

________________________________________________________

Dacă vreți să mă urmați,

Vă conduc la o căscioară,

Unde o să înoptați

_______________________________________________________

Răchita

-Poftește, Lizuca,

La mine-n căsuță

Îți dau o saltea de mușchi

Și-o perniță.

Până ziua se ivește

Vei dormi împărătește!

 Greierele

-Cri, Cri, Cri! Sunt greierușul.

Cânt întruna cu arcușul.

Nu mi-e teamă ce-o să zică

Iat vecina mea furnică:

„Ești un leneș, iar nu strângi boabe!...

Și la iarnă plângi

Că nimic n-ai adunat...”

Nu mă las eu de cântat!

Domnița

-Lizuca, așa-i că iubești

Sfaturi, basme și povești?

_____________________________________________________

-Fiindcă ești fetiță bună,

Vei vedea sub clar de lună

Păsări, gâze și jivine

Ce-or dansa doar pentru tine!

______________________________________________________

În dumbrava minunată

E o lume fermecată,

Însă oamenii de rând

N-o cunosc, n-o văd nicicând

Numai tu, căci ne ești dragă

Știi povestea din dumbravă.

Eiii, dar vine Moșul Ene

Pe la tine pe la gene.

Noi acum plecăm, Lizucă,

Tu încearcă și te culcă.