FIȘĂ DE LUCRU - VERBUL

I. Transcrie din fragmentele următoare câte trei verbe la moduri diferite, pe care le vei
preciza:

1. Așa An Nou, așa Sân-Vasile, să-l hărăzească Domnul vrăjmașilor noștri, că și de-ai avea
tufă în bătătură, uiți și de topor, te dai cât mai afund în plapumă, îți răstorni toate țoalele în
spinare, și tot gheață rămâi din tălpi până la creștet.

__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
2. Toți așteptau să vadă astă grozavă "Vasilcă", și nimeni n-o mai vedea, deși trecuseră ca la
trei ceasuri de când se luminase de ziuă. Nu se pomenea nici de sorcovăială, după cum s-ar fi
cuvenit de la moși, de la strămoși.

__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
3. — Scoală, Irino mamă, pune pe tine cojoaca ta și dulama mea și du-te de vezi, îi aburește
coșul a fum?

— Nu e, mamă, nu e fum, nu e nimic; geamurile — înghețate tun, cu frunze geruite, de nu le-

ai răzui nici cu custura.
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
4. — Grăbește, Irină, să-i duci ceva găteje, nițică mămăligă și ceva fiertură; să le aprinzi
focul cum ăi ști, să le pui masa, c-or fi flămânzit; și e mai mare păcatul să știi pe femeie cu
copilașul ăla pocâltit și degerat la o zi așa de mare!

__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
5. — Mamă, mi-e frig lângă tine, tu ești prea rece, îngână copilul dârdâind, lasă-mă să mă dau
jos.

__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
6. — Mamă, mie mi-e frig când stau în casă, adăugă copilul trăgându-și cizmele, mai bine ar
fi să mă duc cu sorcova. 

__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
7. Și el, care înghițea în sec de foame, nu-i venea să spuie drept — deși abia era de șase ani
— căci simțea pe mă-sa bolnavă greu, și tot zadarnic ar fi fost s-o mai mâhnească și el cu foamea
lui.
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
8. — Du-te, răspunse Bălașa închizând ochii. Știu eu ce te mână pe tine, dragul mamei, știu
eu, numai Dumnezeu nu știe! Să te sărut o dată înainte de-a pleca.

__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
9. — Vrei să te sorcovăiesc? (...)

— Nu zic bine, mamă? De ce nu mă asculți? "Ca un fir de trandafir, tare ca piatra, iute ca
săgeata"... Mai sărută-mă o dată, c-am să-ți aduc pâine caldă de la Iane brutarul.
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
(Fragmente selectate din opera literară Sorcova de Barbu Ștefănescu Delavrancea)

II. Rescrie din fiecare secvență câte trei verbe aflate la timpuri diferite ale modului
indicativ.
1. S-a înşurubat în pământ, apoi a pornit-o, tehui, peste câmp, curţi şi livezi, luând cu el tot ce
găsea mai uşor în cale. Şi dacă de pe jos fura flori, pene şi hârtii, de pe-o ramură luă un cărăbuş.

__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
2. Când l-a luat vârtejul pe sus, şi-a strâns şi el picioruşele şi a văzut că poate zbura şi fără să
dea din aripi. Vârtejul şi-a făcut gustul, şi-n mijlocul unui drum de ţară, lângă o curte, s-a înţepenit
o clipă ca un sfredel, apoi s-a topit deodată, lăsând tot ce luase, baltă, la pământ. 
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
3. Când s-a trezit, privi împrejur: un drum prăfuit. Şi din capătul drumului, ţanţoş, cu pieptul
în platoşă, cu pintenii arcuiţi, venea un cocoş.

__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
4. „Ia! scap de unul şi dau peste altul, îşi zise cărăbuşul; ăsta mă-nghite!” Cucoşul s-a
apropiat, s-a uitat cu un ochi la cărăbuş şi a trecut mândru înainte.

__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
5. „Am scăpat!” gândi cu bucurie cărăbuşul, şi se întoarse să privească după cucoş. Atunci
încremeni de spaimă. Din celălalt capăt al drumului sosea un curcan. 
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
6. Cărăbuşul se făcu mai mic decât era, ţinându-şi sufletul: „Acuma chiar c-am păţit-o!” 

__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
(Fragmente selectate din opera literară Sărăcuțul de Emil Gârleanu)

III.Rescrie fragmentele următoare, trecând verbele de la perfect simplu la perfect

compus:
1. După aceea, o mulse pe Fulg-de-nea şi umplu cana de lapte proaspăt şi gustos, şi o chemă
pe Heidi, care nu se mai sătura jucându-se cu caprele.
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

2. Deodată Peter sări în picioare ca fript şi o luă la goană după zvăpăiata Pestriţa, care pornise
în căutare de iarbă mai fragedă, spre marginea prăpastiei.
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
3. Peter căscă ochii cât cepele de atâta mirare când zări bucata groasă de slănină pe o felie de
pâine tot atât de groasă, pe care bătrânul i-o puse în faţă.
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
4. ...luându-şi rămas bun de la amândoi, dădu să plece, dar, când să treacă pragul, îşi mai
aduse aminte de ceva şi se întoarse.
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
5. Heidi o deschise şi pe asta, şi astfel îşi dădu seama că nu intrase într-o casă de păstori, cu o
singură odaie mare şi cu un pod de fân deasupra...
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

6. Liniştiţi, intrară amândoi în casă şi-i spuseră bunicii de ce a fost întoarcerea lor atât de
grabnică. Bunica se arătă foarte încântată.
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
 7. Când ajunseră în faţa uşii, bunicul opri şi-i spuse nepoatei, la fel ca în ajun.
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
8. Peter dădu buzna în odaie şi trânti mănunchiul de nuiele cu atâta putere, de se zgudui toată
casa.
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
(fragmente extrase din opera literară Heidi, fetița munților, de Johanna Spyri)

IV. Rescrie fragmentele următoare, trecând verbele de la imperfect la perfect compus:

1. Săniuţa aluneca la vale cu asemenea repeziciune, încât Heidi era încredinţată că zboară la
iuţeală ca păsările.
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
2. Printre altele, dădea singură de mâncare caprelor, care, ori de câte ori îi auzeau glasul,
behăiau de bucurie…
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
(fragmente extrase din opera literară Heidi, fetița munților, de Johanna Spyri)

V. Rescrie fragmentele următoare trecând verbele de la perfect compus la perfect simplu:

1. — Cum, te-ai şi întors de la şcoală?! strigă bunica mirată. De mult n-a mai trecut după-amiaza
atât de repede. Ei, cum a fost la şcoală?
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
2. — Dimpotrivă, domnişoară, spuse ea; eu cred că este întocmai aşa cum aţi cerut-o. Aţi stăruit
foarte mult să nu semene cu nicio altă fetiţă. De aceea m-am gândit la ea, fiindcă, ştiţi, la noi, pe
măsură ce cresc, copiii încep să semene repede între ei
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
(fragmente extrase din opera literară Heidi, fetița munților, de Johanna Spyri)