VĂCARIU IOAN_____________________________

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

VORBĂ DÎN BANAT

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Capitolul 1: lntroductiv

VORBA DÎN BANAT

Vorba spusă, vorba scrisă,

În cihnă ori păce-n zarvă,
Îi pasu șie pune băşca
Om cu om, marvă cu marvă.

Vorba noastă bănăţană

Vara o sfinţît-o plugu
Şî iarna dîn fus cu lână
O ţăsut-o băbălugu.

Zăstre să nie fie nouă,

Înţăleaptă şî bogată,
S-o-nnoim dacă baş trăbă,
Da să n-o zoităm v-odată.

Că ea-i talpă păntru casa

Înălţată cătă stele,
Să nie ocrocească niamu
Şî la bunie şî la rele.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Şî-i frumoasă cumu-i floarea
Pă chimeaşă împupită,
Îi şî prapure dă fală
Şî p-altare vin şî pită.

Îi duioasă cumu-i doina

Când nie stâmpără durerea,
Ori voioasă cumu-i hora
Şî dulșie, dulșie ca mierea.

Daţ-îi glas, tăţ bănăţănii,

Şî vorbiţ-o fără frică!
Ea mincea nu v-o scoboară,
Da sufletu vi-l răgică!

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

A CUI ÎI VINA

Vremea cure ca șî apa

Domoală sau zbușiumată;
Una sapă-n mal pământu
Alta-n viaţă-agevărată.

Lasă vremea-n urma ei

Aminciri, lucruri zoitace,
Dîn năşcinţă or prostie
Trăice pă apucace.

Tu, Banat, unge ţî-i graiu,

Portu, câncecu şî jocu?
S-or nemţît modernizace
Şî le-o părăsît norocu.

Să pierd unu după altu

Obișieiuri dîn vechime.
Dumnezău ni le-o dat toace
Șî le are grija... nime.
Tată Oancea dîn Vasiova,
Victor Vlad dî la Marina
Jugecaţ voi toace aşcea

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Şî spunieţ a cui îi vina?

Tu, român dîn toată ţara

Nu lăsa vremi curgătoare
Să îţ piardă avuţîia
Dîn strămoşăşci vechi izvoare!

Mai târzîu sau mai dăvreme

Pergerea ei o să doară
Că naţia fărʼ trecuturi
Îi sorcită-înșiet să piară.

Capitolul 2:Graiul bănățan păntru

copii

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
PUII

Are buna la sălaș

Puișori cu gât golaș
Douășdoi sau douăștri
Niși cloța nu-i poace șci.

Toată zîua piu, piu, piu

Lângă ei trăbă să fiu,
Să le dau cu un șol mare
Galbăn păsat dă mâncare,

Apă reșe cu-n căuș.

Pă urmă, pă uțuluș
Legat d-o creangă dă nuc,
Dă colo, colo mă duc.

Grija puilor aș vrea

S-o aibă d-acum cloța.
Io, mică, frumoasă foc
Trăbă numa să mă joc.
Să mă joc, să mă joc, să mă joc!

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

MÂȚA

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Pă pătuțu meu curat
S-o culcat așa d-odat,
Strânsă parcă dîn tărâță
Mică, îndungată mâță.

Șiț, tu, mâță ca dă pliș!

Ai vinit iar pă furiș
Să îmi strîși pătuțu? Ha?
Pă să poace-așa șieva?

Merji în pod, ce culcă-n câlț

Şî mai pringe șî v-un hârț!
Că dă nu, baș dă nu vrei
Ce dau grijă lu Grivei.

COCOSTÂRȘII
Cu iancălu alb șî negru

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Patru cocostârși d-odată
Sus, sus, sus pă pișioroanjie
Înșiep tăț duba să bată.

Vreau să spună-n ciocu mare

Că-s flamânz șî ta, ta, taca
Broscărimea-i în pericol
Mintunaș ia, ia, ia, iaca.

Daficea înșiep să sară

Care încotro brotașii.
Cocostârșii-i prind în ciocuri
Şî-i înghit. Vai, vai, sărașii.

VEVERIȚA

Ieri în parc la Buziaș

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Să juca un copilaș.
Când d-odată pă cărare
S-o ivit o arătare.

Riță, riță, veveriță

Cu stufoasa ta cogiță,
Hai, să ne jucăm d-a prinsa!
Ghișiț șinie nu-i învinsa?

Ea cu ochii, dă mărjiele,
S-o ascuns parcă în stele.
Riță, riță, veveriță,
Hai, să-ț dau o aluniță!

PĂPUȘA

Ieri la-a mea mătușă

Găsî-i după ușă,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Cu păr dă șienușă,
Mândră o păpușă.

Păpușă, tu, floare

Nie jiucăm noi oare
Ca miși surioare
Șie fug pă pișioare?

Ea dă bună samă
Zîșie numa mamă,
Visu mi-l dăstramă,
Păpușă codană.

O leagăn în brață,
O mângâi pă față.
Ea, un ghem dă ață,
Nu dă sămn dă viață.

CÂNILI MEU

Ghem dă blană cam sperlită,

Are ochi, da parcă nu-s.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Poart-o coadă dăsplăcită
Şî cu nasu-i tăt pă sus.

Latră să-ș apere locu

Sau poace când îl ia frica,
Da să gudură la minie;
Vrea să zîcă: „ nu-i nimica”!

Când șî când rînjășce colțî

La v-o mâță năstăvită,
Care cu mișcări dă coadă
La bătaie îl învită.

ARIȘIU

Într-o zî măi cătă sară

În grăgină la buniși,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Vine pîș, pîș pă cărare
Drăgălaș, țăpos ariși.

Cu lăbuță micucele
Şî un rât ca dă purșiel,
Are ochi miși dă mărjiele;
Aș vrea să mă jioc cu el.

Da să fașie ghem fricosu,

Să-ș păzască a lui viață.
Ca o lopta-i da cu așie,
Da, nișiunu n-are ață.

CĂLUȚU

În ştălog la moşu
P-aşcernut dripit
Stau cai dă coșie
Şî dă călărit.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

Moşu îi grijăşce,
Le dă dă mâncare
Şî mai dup-amiazăț
Mă punie călare.

Am prins drag dă şauă,

Nu mai vreau căruţ,
D-aia tata-moşu
Mi-o luat căluţ.

Călăresc într-una
Dîn a lui îngemn.
Calu meu îi tare
Că-i făcut dîn lemn.

CĂLUȚU MEU

Pă căluţu meu dă lemn

Călăresc fără hogină.
Pot să zbor cu el dă vreau
Pîn’ la buna în grăgină.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Aiși, dacă-i ostănit,
Îl las să mai hoginească.
Stă la umbră şî nu vrea
Niși să bea şî niși să pască.

Io dî la buna dîn şpais

Aş mînca dunţ dă căisânie,
Da nu pot că mi-s acasă.
Poace merg la buna mânie.

LA BUNA

Tătă lumea şcie

Că buna-n avlie
Creşce la grămadă
Fără pic dă sfadă

Zăși găini roşcace,

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Răţă lăbărţace,
Gîşce lace-n şăle,
Ciurcani cu mărjiele.

Când foamea le-ajiunjie

Urechea-ţ împunjie
Larma dîn ogradă
Dă gângeşci că-i sfadă.

Cot, cot, cot şî cot-codac,

Măcăice: mac, mac, mac,
Ga, ga, ga şî ghi-ga,ga
Lăr, lăr, lăr strîgat aşa.

Buna-atunși le-aruncă
Boambe să le-ajingă
Adusă în sâtă
Pîn’ guşa-i cicsâtă.

Linişcea să lasă
În avlie-n casă
Şî-n călduri ori friguri
S-aud cucuriguri.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

DĂ CRĂȘIUN

Șieru dîn agins

S-o pornit pă nins,
Ca să-ş pună satu
Dă niauă căbatu

Şî albe clăbeţe

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Ca să nu îngheţe
Pusă pă furiş
Pă acoperiş.

La fereşci flori dalbe

Pă pomi mii dă salbe
Mă-ncheţăsc să spun:
Vinie Moş Crașiun!

Fluturaș albi cad.

Moșu-adușie brad
Plin cu jiucărele,
Lumini, acadele.
Nimic nu vă spunie
Da, sub brad el punie
Daruri ca dă prinţ
La copii cuminţ.

Voi grămadă-n cindă

Să-i cântaţ colindă
Șie spune duios:
„S-o născut Hristos!”

Domnu nostu sfânt

Vinit pă pământ
Să nie mântuiască

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Dîn milă șierească.

FAINI COPII

În ocol la moșu,
Poace nu mă crez,
D-astă primăvară
S-or ivit doi iez.

Săr, fac năsărâmbe,

N-au dăloc stăveală.
Îs frumoș șî sprinceni
Da, îs plini dă geală.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

Moșu îm priceșce
Mintun să-i bocez.
Iada: Puf dă niauă,
Iedu: Titirez.

Câtu-i zîulica
Ne jucăm toț tri,
Că bag sama iaca,
Noi ni-s faini copii.

FECIȚA CURAJOASĂ

Dă tri zîle Baba-cloanţa

S-o ascuns la noi în casă,
În cădrofu nou al mamei
Şî d-acolo stă să iasă.

Vrea să mă vadă pă minie

Dacă beau în zori lăpticu;
O ascult io pă mămica?
Fac șie îmi șiere tăticu?

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Sigur că le fac pă toace.
Daa… nu le fac cu plășiere;
D-aia astăz ajiutoru
Jiucăriilor voi șiere!

Vinie ursuleţu panda,

Cățăl dîn peceșiei mulce,
Leul, tigrul ş-o măimucă
Vin năcazu să-m asculce.

Iepuraşu fără coadă

Şî clovnu fără scufie,
Alce jiucării mărunce
Ajiutor vin să-m dea mie.

Fac în juru meu șierc mare;

Nime, nime n-are frică.
Iepuroniu Ţopăilă
Vrea șieva babei să-i zică:

-Di șie năcăjăşci copiii,

Babă slută, cotoroanţă?
Dacă ai coraj în cinie
Vină să ce iau dă cloanţă!

Frica șie-ţ poartă copiii

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Să să șceargă pă veșie,
Iar numili tău dă jăle
Zoitat dă lume să fie!

Baba nu-ş arată mutra.

Jiucăriili-o armată
Scotoșiesc, da cotoroanţa
Nu-ișî nu-i agevărată!

-Ura! Cloanţa nu-i șî nu!

Vă rog să-m primiţ solia.
Ea îi numa o povastă!
Vă spun sigur, io, Maria!

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

MAI NĂINCE DĂ CULCARE

Punând jieană păstă jieană,

Ostănită zîua-ș ceamă
Însărare, stele, lună,
Păntru o hogină bună.

Tri nepoț cu vorba dulșie,

Năvrând sara să să culșie,
O roagă pă Buna-Bună
O povastă să le spună.

„Aia cu Șienușăreasa!

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Cu purșeii șie-ș fac casa!
Cu mârtanu încălțat,
Ori cu Verge împărat!”

Șî povasta să-nfiripă
Pă a somnului aripă.
Vorba blândă a lu buna
Îi învăluie ca duna.

Șî dorm un somn linișcit

Pînă soarili ivit
A doua zî dă cu zori
Îi șcerjie la ochișori.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

VIAȚĂ DĂ CÂNIE

Cu acoperiș dă niauă
Stâlpi dă țurțuri, tri piroanie,
Casa strâmb-a lu Grivei
Cu greu pă ei să sprijoanie.

Nu i-o pus niși anu ăsta

Ușă d-a dă termopan,
Niși căptușală pă zîduri,
Șî niși barem pă tavan.

Pă pogeauă, câcea paie.

Nu cuptori, calorifer.
El colac cu nasu-n blană,
Cui să să plîngă dă jier?

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

Cînd auge pă poceacă

Scârțâind niaua-n pișioare,
Râge dîn ochi, șî dîn coadă.
Șcie că-i pică mâncare.

Poace-o mămăligă caldă,

Nișce oasă...Până mânie
Îi ajung cît, biet, să-ș ducă
Viața lui, viață dă cânie.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

D-ALE COPIILOR

Cu cătanili dă niauă
Iarna s-o făcut stăpână
Păstă tăt, tăt satu nostu
Şî-l ninjie d-o săptămână.

Nieaua groasă d-un jienunche

Nu să dă nișicum mutată.
Scârţâie a iarnă lungă
Dă moş Nică lopătată.

În odaie, la căldură,
Tri nepoţ, cu ei şî buna.
Ei să jioacă, ea mai toarșie
Şî n-au grij, da baş nișiuna.

Da în linişcea prea multă

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
O fătucă- nșiepe a plânjie.
Pașiea bună-n toată casa
Ca un vis frumos să frânjie.

Să întoarșie atunșia buna:

-Di șie plânji, tu, fată mică?
-Pâng… că… fiincă fățiolu
M-o bătut şî pâng... dă fică.

-Când? Că el văd dăsănmează

P-o hârcie albă, moale?
-Da, da m-o bătut, o şciu io!
Mânie, m-o bătut şîîî… doaleeee!

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

CAPRA CU TRI IEZ

Mai dă mult, cîndva, odată,

În pădure-ntră buiez
Îş avea casa o capră
Văduvă, șie-avea tri iez.
Trăiau traiu cum să poace
Când mai rău şî când mai binie:
Iezişorii într-o jioacă,
Ea-n grija zîlei dă mânie.
Când dîn şpais s-or cam gătat
Ultimile-mbucături,
Capra îş vestăşce iezii:
„Mă duc la cumpărături.
Voi, cuminţ să staţ în casă,
Vă jucaţ, nu vă sfăgiț
Dăloc uşa nu dăşchigeţ,
Afară să nu ieşiţ,
Pînă n-o să auzîţ

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Cânceșielu meu frumos,
Pă care nu-l şcie nime”
Ş-o cântat aşa, duios:
„Tri iezi cucuieţi
Mamei uşa dăscuieţi
Că mama v-adușie vouă
Frunză-n buză,
Lapce-n ţâţe,
Drob dă sare
În spinare
Mălăieş
În călcăieş,
Smoc dă flori
Pă subsuori.”
Iezîşorii cuminţăi
Ascultînd șie le-o spus maica
După șie ea pleacă-n cale-i,
Uşa-ncuie cu clențaica.
N-or şciut bieţ iezîşori,
Că un lup rău şî zbîrlit,
Ascuns după casa lor,
Toace, toace-o auzit.
Planu ş-o făcut în grabă;
Clănţăind încuietoarea,
Cu glas gros şî răguşît

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Cântă el, rău, cântarea.
„Tri iedzi cucuieţi…”
…………………….
Iedu mic, isteţ dîn fire
Nu să lasă păcălit
Pă fracili lui mai mare
Să dăschidă l-o oprit.
Mă, tu n-o cunoşci pă mama,
Glasu ei frumos, iubit?
Nu auz că ăl d-afară
Îi prea gros şî răguşit?”
Lupu-ş înţălejie zminta;
Merjie-n fugă la covași:
„Omule, dă-ţ iubeşci viaţa
Glasu ascuţît să-mi fași.”
Dă-i cu pila, cu șiocanu,
Limba dă pă nicovală
Să ascuce ş-aşa lupu
Îi gata dă păcăleală.
D-astă dată, ooo! șie zmintă:
Reza iaca-i dăşcuiată
In uşă s-o ivit lupu
Şî nu mama aşeptată.
Șie s-o petrecut acolo
Cred vă nădăiţ d-ajiuns.
Numa iedu mic mai scapă

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Că el binie s-o ascuns.
In urmă vinie pegeapsa:
Lupu lacom, minșinos,
Într-o groapă cu jar mult
Pică dă pă scaun jos.
O ars cum să şî cuvinie.
Iar pădurea-n vesălie
Iş creşce toţ iezîşorii
În cântări dă bucurie.
Asta-i întâmplarea toată.
Nu-i povastă dă bitangă
Şî șie v-am spus io acuma
O scris dascălu Ion Creangă.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Capitolul 3: Poezii păntru ai mari

ŞÎ TU STAI SĂ MĂ ÎNTREBI

Mă întreab-un curios:
Șinie mi-s? Dîn șin’mă trag?
Di șie graiu bănăţan
Mi-i atât dă sfânt şî drag?

Mă trag dă jos, dîntra-i mulţ

Dîn pusta Banatului
Şî-m iubesc niamu şî graiu
Că mi-s fiu al satului.

Am fost dascăl ani şî ani

Păntru rânduri dă copii,
Le-am dat agevăr dă viaţă.
Ei mi-or dat doar bucurii.

Acuma, într-un târzîu

Prăbălesc să dăruiesc
Picături dîn sufetu-mi
Cu vers în grai bătrâniesc.

Mă–ntorc la bătrânu-m grai

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Care-o bătușit bun drum
În atât-amar dă vreme
Păntru limba a d-acum.

Limba poetului sfânt,

Steua noastă fără soţ,
Care mândru că-i român,
Nie-o făcut mândri pă toţ.

Îi comoară ea dă mult
Cu adânșie rădășini
Da-i lovită zî dă zî
Cu vorbe dă pîn străini.

Angluzîsme fără rost

Şî miştouri dă doi bani
Limba sfântă ogârsăsc
Ş-o schimbă în nişce ani.

Şî tu stai să mă întrebi
Di șie bătrânu meu grai
Mă însufleţăşce şî
Fașie să mă sîmt ca-n rai?

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

MOȘCENIREA

Colo-n șpais, pă polișioară

Pâșcăveșce-un dunț dă prunie;
Vânățîu șî moale plișu
Păstă el vremea îș punie.

Năpăsarea, năorânda
Țăs stropu dă strâcășiunie
Păstă toace alea-n viață
Ca păstă dunțu-al dă prunie.

Obișeiuri, portu, graiu

Au dulșiața obrincită
Dă v-o toană ogârsâtă
Dîn prostie dobângită.

Șie rău poace fașe-o ie?

Un opreg cu fir dă jieană?
Da un jioc săltat șî vesel?
Da o vorbă bănățană?...

Șin’ să poartă cumu-i portu,

Șinie obișeiu-ș țînie,
Șin’ vorbeșce cumu-i vorba

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Aibă zîlili săninie!

Țînă-l Dumnezău în pașie

Sănătos, șî el să poată
Să tăt poarce moșcenirea
D-ai bătrâni nouă lăsată.

GIVAN CU LIMBA

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
BĂTRÂNIASCĂ

Bătrâniască limbă dulșie,

Dă măicuţa mea vorbită,
Mama-i dusă să să culșie,
Tu-ai ugit năfolosîtă.
Cînd vin şî mai caut în cine
Alinare, dau dă jăle.
Șie-o făcut vremea dîn minie?
Unge-i graiu mamei mele?
Tăt acuma, pieptu-mi mare
Să umple cu-a tea dulșiaţă
Şî mi-i binie, binie care
Mă-ngeamnă la altă viaţă.
Mult-îmi plașie viaţa asta,
Când ăi draji dîn jiurul meu,
Nepoţ şî copii, nevasta,
Sănătoş îs tăt mereu.
Vreau să afle aşcea toace,
Într-un vis, pă altă lume,
Mama mea, dacă să poace.
D-aia scriu poveşci şî glume
În bătrâna limbă dulșie,
Dă moş şî strămoş vorbită;
Ea buniaţă îmi adușie!
Viaţa trăbuie trăită!

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

CUVINVE 1

Mi-s beceag dă așceptare,

Șî dă năpăsare multă,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Nu mă doare șie să spunie,
Niși dă șineva m-ascultă.

Niși dă cinie nu-m mai pasă,

Ciniereața mea bătrână.
N-am să mai așcept o clipă
Să-m încinji dorita-ț mână.

Io rămân în urma tea

Un pumn dă șienușă stînsă.
Poarce-o vântu unge-o vrea!

Să-l opresc io nu mai pot

Îi șienușa mea învinsă
Răsfirată păstă tot.

CUVINCE 2

Să petrec în viața asta

Bunie, fără număr fapce,
Unili șioplice-n strîgăt,

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Alcili-alinace-n șoapce.

Da oricând un nime harnic,

Prea grăbit să ia amince
Vrea-n băjocuri să le-ascundă,
Măscări picind în cuvince.

În urmă cu năpăsare
Îș șiere bicher iertare,
Așteptând viața să-i șceargă
Tătă fapta în zoitare.

Da! Iertarea nie e dată

Șî ea inima ni-o creșce.
Da zoitarea nișiodată!

Așa că pă nou o spun

A ierta îi creșcineșce,
A zoita, nu! Nișidăcum!

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

FLORI ȘÎ SPINI

Să treșie vremea mereuț

Șî șinie țînie mince
Că o trugit cândva p-aiși
Un plugar dă cuvince.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
În arătură o avut
Dîn când în când șî zmince.
Da holgili le-o sămănat
Cu flori, flori dă cuvince.

Șî dacă vremi i-or năpăgit

Sub soare cald, fierbince,
O holdă cu buiege, spini
Șicind, pliviț cuvince!

Iar dacă șinieva o vrea

În somnu-i să-l alince,
Să cauce-n holda inimii
Florili, dă cuvince.

DARURI

Dîn șier bine căpușît,

Într-o pălărie spartă,
Tata Nic-o cules stele
La nepoț să le împartă.

Le împarce câce doauă:

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Doauă mie, doauă ție,
Doauă lui șî doauă ei,
Doauă cui o fi să fie.

Cu stelili el împarce,
Dîn suflet dă om bătrân,
Poveșci d-adormit copiii,
În șopru, p-un pat dă fân.

Așa că le păsăleșce,
Dîn a vremii lui avere,
Zîle, nopț șî șeasuri mulce
Petrecuce în plășiere.

DOCTORIȚA MEA BUNĂ

Nepoțîca mea, Maria,

Șasă ani numa adună,
Da să laudă-n gura mare
Că îi doctoriță bună.

Șî când acuma tri zîle

M-am lovit la mâna stângă

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
D-am făcut o bubă mare
Șî o vânătaie lângă,

Doctorița mea făloasă

Ș-o luat trusa dîn baie
Dă beceșug să mă cauce
La bubă șî vânătaie.

M-o văzut cu d-amănuntu,

Că buba mea nu-i v-un fleac,
Șî o pus hârcie udă
Pă bubă să-m fie leac.

După două sau tri zîle

Vinie, că a ei îi dreptu,
Pă nou să îm cauce buba
Șî să îm schimbe rățăptu.

Scobeșce cu-n bât mic zgaiba,

Vrea pă ea șieva să pună,
Da zbiară d-odată tare:
-Nu mi-s doctoriță bună,

Nu mi-s doctoriță bună

Că ț-am rupt buba pă lat!
Șî doctorița mea dragă

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Să punie pă băonat.

-Las-o-n sărășie bubă

O picat că-i vingecată.
Vină, tu, la Tat-Nică
Să-ț dau bani d-o șiocolată!

JIOACĂ DĂ IARNĂ

Iarna îmbrăcată-n friguri

Şî gânduri dă sărbătoare,
Sara, la șiasuri dă șină,
Jioacă jiocuri dă ninsoare.

Răsfiră fluturi dă apă,

Steluţă cu ochi dă gheaţă,
Șie-or acoperit cu totu
Satu până-n gimineaţă.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

Căşîli parcă-s turcice

Sub clăbăţ dă oaie albă,
Iar la streşîni poartă, mândre,
Ţurţuri, dă mărjiele salbă.

Copilama-nveselită
Sănii trajie-n larmă mare,
Copiii dîn toată casa
Au d-acuma sărbătoare.

Ei să tăvălesc în niaua
Moale, moale dă pămucă,
Dup-o vreme, tot cu niauă,
Dă bătaie să apucă.

Zboară bruş dă niauă strânsă,

Larma-i mare ca-n bătaie,
Fujie pîntră ei şî latră
A lu moş Pătruţ potaie.

Nasuri roșii ca piparca

Şî obraji rumeni dă mere
Au, da frigu nu să sîmce;
Totu-i râs, totu-i plășiere.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Dup-o vreme baş dăstulă,
Câce-o mamă-nfofolită
Să iveşce la porciţă
Şî acasă îi învită.

Nu s-ar dușie, da nu-i modru,

Zîua s-o trecut în sară.
Să dăspart cu legământu
Că mânie să jioacă iară.

DORINȚĂ

Să mă topesc în veșnișie vreau

Când dăltuesc ca-n cremenie
Un gând, o vorbă, un surâs
Cu bucuria mea să semenie.

Că ea îi nămurirea mea,
Cu ea umplu un năcuprins
Și baș dacă-i târzâu șî cemere
Io o iubesc șî nu mă dau învins.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Cînd ce-ai ivit în viața mea,
Io ce-am primit cu veselie.
Cu sufletu dăschis așcept
Să mă cotropi, tu, poezie.

MARIA

Mi-s bătrân, bătrân dă mult

Ș-am cuștulit veșnișia,
Când în viață mi-o vinit
Nepoțîca mea Maria.

Înjierii mi-or fost p-aproape.

Mare m-o fost bucuria,
Când în brață am primit
Prima dată pă Maria.

Ea îi zâna mea dă suflet

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Șî cu ea copilăria
Îmi bucură bătrâniața
Mult frumoasa mea Maria.

Dă s-așază lângă minie,

Cântă-n soare șiocîrlia
Veselindu-mi tare anii
Iubitoarea mea Maria.

Când năcazuri mă înșiarcă

Șî-mi scot în cale mânia
Cu-n surâs iuce o șcerjie
Grijulia mea Maria.

Ea mi-i sufletu, viața,

Mi-i cântarea, poezia,
Totdăuna mi-i lumina
Prea iubita mea Maria.

Vreau să crească lângă minie,

Să cunoască veselia
Șî iubirea fără marjini
Draga mea dragă, Maria!

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

ĂI ȘAPCE ANI D-ACASĂ

Dîn vremuri dă mult cărunce

Scot dîntr-un puiuţ dă masă
Câcea vorbe pâşcăvice:
„Primii şapce ani d-acasă”.

Multă vreme-o curs d-atunșia

Când era șinste aleasă
Să ce lauge șineva:
„Are-ai şapce ani d-acasă”!

Astăz vez fișiori şî fece

Grămez stând pă v-o terasă;
Beau, suduie toţ d-a-rându.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Unge-s şapce ani d-acasă?

Ele cu sucnie d-o palmă

Golișiunia-n văz o lasă:
Pipt şî buși şî alce alea.
Ăşcea-s şapce ani d-acasă?

Ei fiţoş în lăbărţare,
Dă v-un mânie nu le pasă;
Bani da-gata, vorbe goale.
Au ei şapce ani d-acasă?

Oameni buni, luaț amince

Viitoru az să ţasă!
Daţ cu drag copilăriei
Tăţ ai şapce ani d-acasă!

Mame, învăţaţ copiii

Că Dumnezău nu nie lasă
Dacă-i stăm mereu p-aproape
Având şapce ani d-acasă!

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

ARIȘIU

Un ariși, o jiucărie
Ştricuită-n fir dă lână,
Tătă lumea-n casă-o şcie,
Sara, păntru Ioana-i zână.

Cu el doarme linişcită,
Învălită-n dor şî visă,
Şî să sîmce ocrocită
Dă strâgoanie, pare-mi-să.

Dă cumva, cândva, îl pierge,

Îi năcazu câtu-i şura;
Ioana, parcă vege verge,
Plînjie cât o ţînie gura.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Sara, nu-l dă dî la ea
Păntru aoru dîn lume,
Dacă nu-i, nimic nu vrea.
Tăţ îl caută, fără glume.

Da-ntr-o sară, mai dăvreme,

La cinduță, baș pă prag
Auzîm, șinieva jieme:
Nică o picat beceag.

Inima în piept îl doare.

Caută leacurili bunie.
Șî atunși Ioana apare
Şî arișiu ei îl punie

Pă pieptu lu Tata Nică

Drept pă inima beceagă.
Leac să fie dîn iubire,
Dî la nepoțîca dragă.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

RĂSPLATA

Zî dă şcoală ca mai toace,

Domnu îi la tablă-n faţă.
În bănși copilaş d-o samă
Ascultă, scriu şî învaţă.

Îş şcolari dă șieva vreme,

Dă mai mult d-o săptămână.
Or scris linii, bastonaşă
Şî ovale miși dă mână.

Az, repetă liniuţa

Înclinată cătă dreapta,
Ovalu şî bastonaşu
Răsturnat care îs treapta

Care, pregăceşce bine

Scrierea lu „a” dă mână,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Mic, frumos, plin dă mirare
Cu un trup frumos dă zână.

În clasa plină dă larmă

Linişcea s-aşcerne blândă.
O feciţă să trugeşce
Şî cu mîna-i trămurândă

Scrie apăsată, cârnă

Prima literă dîn viaţă...
Șie mîndrie, șie izbândă,
Arată micuţa-i faţă!

Domnu mereuţ ajiunjie

Lângă mica-nvingătoare.
Cu o laudă scurtă şcerjie
Fruncea plină dă sudoare.

Pă urmă în mâna-i caldă

Pringe pumnu mic șie ţînie
Un stilou.Ş-aşa-mpreună
Or ţăsut scris șie rămânie

Pildă şî îngemn dă binie

Păntru mai tăt alfabetu
Care-ş fașie loc pă viaţă

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
În scrisu ei cu înșietu.

Lauda domnului clar spusă,

Dă faţă cu clasa toată,
Umple pieptu dă copilă
Cu dragoste-agevărată.

Păntru domnu-i hotărâtă

Să facă baș ş-o minunie.
Caută-n gând şî îndârjâtă
La nime nimic nu spunie.

Şî cînd toţ copiii pleacă,

Pustie clasa primeşce
Răsplata șie păntru domnu
Şcolăriţa împlineşce:

Cu şponghia dî la tablă,
Mulţumit domnu să fie,
Spală pogeua dîn clasă,
Să-i facă lui bucurie.

Clasa-i acum ca oglinda

Credenţului cu vitrină.
Cui îi pasa că albi ştrimfii
S-or șiernit cu motorină?

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

PĂPĂRUGA

Într-o zî ca orişâcare,
Dă prîn jienie dă pământuri
Or ieşît, să-ş spele faţa,
Ghioșiei cemaţ dă vânturi.

S-or ivit dă nicăurea,

Mărunţăi şî albi în plece,
Să zorescă primăvara,
Să bucure ochi dă fece.

Galbinie şî mândre tare,

Brânduşă-n chip dă păhare,
Or vinit să zogoniască
Neaua prea cotropitoare.

Toporaş mărunţ şî vânăţ,

Mirosuri îmbătătoare,
S-or grăbit şî ei, în fugă
Să le deie ajutoare.

Stupu-o prins să oringească

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Dîn cârtogu șie nu-i plașie,
Iar găini rîşchietoare
Să întrec în cotcodașie.

Mieii-n slobodă zburdare

Izlazu vreau să-l măsoare;
Spăriată să ascunge
Neaua în adânşi ponoare.

Dă prîn crăpături dă lemnie,

O ieşît şî ea la soare,
Roşie, o păpărugă
Cu pupi negri pă spinare.

Pă scoarţa ca dă șienuşă
Ea, roșie firmitură,
Şăge parcă năvăzută,
Dă tristeţă picătură.

−„ Io mi-s mică, năînsămnată,

N-am şî io un rost pă lume.
Nime nu mă bagă-n samă,
Nime nu-m zîșie pă nume”.

Şî atunşi, dă supărare,
Aripi larji, ca dă mătasă,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
O dăschis, iar vâtu-o dușie
La un copiluţ acasă.

Bucuros, copilu ţînie

Pă palmă strop dă rubinie
Şî lu moşu lui îi zîșie:
−„ Moşule, vez șie-am cu minie?

Mică goangă drăgălaşă!

Poace-i frig, că tare-i mică,
O-ncălzăsc eu baş acuma”.
Şî-nspră soare o răgică...

−„Ea îi a dîntîi gonghiţă

Șie s-arată-n primăvară,
Ea nie strîgă, mărunţîca:
− Hai, copii, la jioc afară!”

Bucuroasă, păpăruga
Vrea să spună-n toată țara:
−„Am şî io un rost pă lume:
Io vă aduc primăvara”!

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
BROASCA

Dîntr-o baltă cam verzuie

Or ieşît, cu îmbrânșială,
Broaşce mulce, o grămadă,
Să meargă la șpăţâreală.

Şî sărind păstă bouţă,

Urme mulce dă copită,
Să trezăsc într-o poiană
Dă sărbare pregăcită.

Jîvinili dă pădure
Au az mare sărbătoare:
O-nșieput campionatu
Dă suiş şî căţărare.

Toată lumea îi pofcită

Să să suie p-o tulpină
Şî s-ajungă pînă-n vârfu-i
Plecând dî la rădășină.

Trăitoarili pădurii,
Împărţîce după faită,
Ş-or făcut echipe-n taină:
Turmă, cârd, or păce haită.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

O-nșieput concursu-n larmă:

Urlet, behăit, lătrare,
Uni-s pro, alţî îs contra –
Umblă la dăscurajare.

Când broaşcile-or fost în probă,

Cu șielaina şî minşiuna,
Zbiară toată adunarea;
Ele pică pân’ la una.

Numa una mai tăcută,

Până-n vârf să dușie strună
Şî coboară fain în lece.
Campioană-i cu cunună!

Toţ o molăresc cu bliţu,

Prind cu toţ a o-ntreba:
Cum ai răuşît menunea?
Ea răspunge la toţ: „Ha?”

Bag sama-i atât dă surdă

Că n-o azît minșiuna
Şî s-o tăt suit săraca
Pân-o căşcigat cununa

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Să întâmplă şî-ntră oameni,
Răutacea când s-arată,
Surdu să căşcije-n lupta
Cu minșiuna răsuflată.

CÂNILI ȘÎ OGLINDA

Un cânie domnesc şî mare,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Vrând un nu şciu șie să prindă,
S-o băgat baş într-o sobă
Cu păreţî dă oglindă.

Cum să sușie el în fugă

Păstă tăt, tot cânie vege
Arătându-ş colţ-n rânjăt,
La el parcă să răpege.

Cum? Să şadă el a proasta

Să-l atașie o potaie?
Săre el primu la luptă
Cu toţ cânii dîn odaie.

Îş ia şfung. Dă în oglindă.
Cage lat, da nu să lasă.
El îi mare, nu să poace
Bătut dîn luptă să iasă!

Şî povasta să pră-ntoarșie:
Rânjăt, salt şî izbitură,
Tot el cage pă pogeauă
Cu stropi sânjierii la gură.

Îş ia şfung păstă măsură,

Dîn oglindă să doboare

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Cânili tot plin dă sânjie,
Lovit tot ca el dă tare.

D-astă dată izbitura

Oglinda o sparjie binie,
El, zdrelit dă lovitură,
Vege c-acolo nu-i nime.

Şî cu mincea dă pă urmă,
Jiemând şî suflând cu greu,
Să întreabă ca dășceptu
„Cu șinie m-am bătut eu?”

O-nţăles târzîu potaia

Că el s-o luptat cu sinie,
Că priecenos dîn coadă
Dă dăgea era mai binie.

Toț cînii dă pă părece

Răspungeau frumos cu coada,
Bătaia nu-ş avea locu,
Preceșugu-ș spunea roada.

Mulţ d-ar înţălejie asta

S-ar găta rălili-n lume;
Nănţălejierea s-ar stînjie

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
În râsăce şî cu glume.

DÎN LUMEA FLORILOR

Pă un colț dă rai cîndva,

În mulțîme dă colori,
O brânduș-o răsărit
Gălbioară întră flori.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

Lujăru îi creșce drept

Mlădios ca dă zăfir,
În veșinătăț dă pașie
Dă un tânăr trăndăfir.

Schimbă întră ei priviri

Dă colore, dă miros
Prinsă-n vraja unui joc
Dîn al dragostei prinos.

Suflet dă petale finie

Cătră el dăschige ea
Plin dă dragoste zîcîndu-i:
-Tăt șie am dă preț, tu, ia!

El o prins atunși să-i spună:

-Tu, ieșci nămurirea mea
Sufletu mi-i plin cu cinie,
Tu-mi ieșci tătă dragostea.

Dar prîn leji șie îs dasupra

Dă voință, dă priviri
Grăginaru o pus bășca
Brândușă dă trăndăfiri.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Străjuie căi dăpărtace
Da, șieva nu pot zoita;
Dă dureri el scoace spini,
Petale aruncă ea.

Povestea-i fără sfârșît.

Poace-n alce primăveri
Viața o schimba șieva
Șî dîn leji șî dîn păreri.

COCOȘU

Dîn vremuri dă mult zoitace

Zîle a lu moș-strămoşu,
Zîua, noapcea-s împărţîce
După cum cântă cocoşu.

Cântând baş la miez dă noapce,

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Când să bace rău cu binie,
După șie-o cântat cocoşu,
Sigur binile nie vinie.

Năcuratu-n vremea asta,

Cocoşu rupând tășierea,
Îl auge şî pă dată
Îş pierge dă tot pucerea.

Glasu dă cocoş în noapce

Dăspică negre văzduhuri,
În tri rânduri el gorgoanie
Dîn ocoale rele duhuri!

Când auz prima cântare

Pîn somn vinind parcă-n şoapce,
Cocoşu treaz îţ dă sămnie
C-o trecut juma dă noapce.

Cântarea lui a d-a doaua

Îţ spunie să ai răbdare,
Că mai îs tri șiasuri bunie
Până soarili răsare.

Dac-auz a tria oară

Cucurigu cântat tare,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Asta-nsamnă că atunșia
Soarili baș că răsare.

Dă cântă în prag dă uşă,

El spune la toţ ai noşcii
Că până în sară-i musai
Să nie vină-n casă goşcii.

V-un pericol dă-i p-aproape,

Zîsa asta nu vă mire,
Cocoşu, cu mare larmă,
Mintunaş nie dă dăşcire.

Să spunie, dîn vremi cărunce,

Că oşti dusă la răzbele
Purtau ş-un cocoş șie noapcea
Vestea schimb dă săntiniele.

În poveşci șie ni-s draji nouă,

Năzdrăvan, cocoşu poace
Să aducă la stăpînu-i
Aor, marve şî bucace.

D-aia-i cred dă trăbuinţă

Un cocoş în bătătură,
Că îş fașie tăt zănatu

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Şî pă jier şî pă căldură!

FLORILI GRĂGINII MELE

În grăgina d-aminciri
Am săgit minuni dă flori;
Moalăre îs dă trăire,
Sărbătoare dă colori.

Tăt furt io le bișiulesc,

Aș vrea să le văd mai ghes
Ca să şcerg așa durerea
Că cinăr nu le-am cules.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

Nu s-or prăpăgit şî cred

Că-n petale dă privire
Ele măi poartă şî az,
Dă mult, miros dă iubire.

Mult aş vrea să le ud iară

Cu stropi mari, stropii dă viață,
Să-m bucur apusu greu
Cu-a lor jioc plin dă vergeață.

COLINDA ZÎLEI DĂ VARĂ

Răsărind dă gimineaţă, soarili

Poleieşce ierbii firişoarili,
Mângâie în ape limpez pietrile,
Somnoroase nie trezăşce vetrile.
Soare, bună gimineaţa, soare!

Păst-o vreme, bolta toată spune că

Mânioasă-i tare, şî să-ntuniecă.
Năcuprinsa-i jiană încruntată
Lasă păstă noi ploaia ei bogată.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Nori, bună zîua, nori!

O trecut, şî vremea-ş caută cătă-amurg

Hogină pă streşînili șie mai curg.
Plin dă bălţ rămînie baş întregu sat,
Holgile, cu toace, binie s-or udat.
Ploaie, sănătace bună, ploaie!

La zănit zâmbeşce șieru norocos,

Cocostîrcu-ş bace aripi bucuros.
Bolta-mpodobită cu cununi dă flori
Scapă-n năcuprinsuri minuni dă colori.
Curcubeu, bună vremea, curcubeu!

Luna-ş scutură dă aor poalili,

Vrînd parcă să-ş aereze ţoalili,
Şî îş strânjie a hogină buzîle,
Lăsînd să nie vină-n casă muzîle.
Lună, bună sara, lună!

Păstă sat, cihna-i stăpână pă dăplin,

Șieru s-o umplut dă stele şî sănin.
Firea-ntreagă, lumea toată s-o culcat,
Nu s-auge niși un murmur păstă sat.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Stele, somn uşor, stele!

ÎI PRIMĂVARĂ

Îi primăvară, mamă,
La noi pă lângă casă
Iar cântă ghioșeii
Dîn zvoanie dă mătasă.

Îi primăvară, mamă,
În arie şî-n grăgină
Ş-apringe iorgovanu
Șiorchinii dă lumină.

Îi primăvară, mamă,
Pământu-ş punie salbă

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Şî râge cătă Soare
Cu hohoce dă iarbă.

Îi primăvară, mamă,
O sîmt în piept că-mi vinie
Cu-alaiu ei dă înjieri
Şî doru meu dă cinie.

Îi primăvară, mamă,
La șieruri ea mă mână
Să vin dăgrab la cinie
Cu sărutări dă mână.

Îi primăvară, mamă,
Porniesc p-a ei cărare
Dîn dragostea dă cinie
Picită-n lumânare.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

PRIMĂVARA

Răsărit firu dă iarbă

L-or nins florili-n livadă,
Răsfirace crenji în soare
Lasă rod nou să să vadă.

Raza sorelui, călduţă,

Scaldă păsări învrăjbice.
Gongărimea mărunţîcă
Scrie drumuri încâlșice.

Căutând dulșili pă lume,

Zumzăie albina-n floare,
Fluturi coloraţ ş-arată
Ţoalili dă sărbătoare.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

Turturelili-ş răsfiră
Cântarea dă bucurie
Şî ca sămn dă primăvară
Mieii iar zburdă-n câmpie.

Păstă tot vergeaţa-i multă,

Înnoire-i la tot pasu,
Păsări vin dîn ţări străinie
Dă-ş probează la noi glasu.

Orișie sâmbure dă viaţă

A minune-ş pierge somnu.
Primăvara ni s-arată
Aşa cum o vrut-o Domnu.

Oamenii, a primăvară,
Ş-or pus în cădrof cojocu;
Uliţa-i plină dă larmă,
Dă copii șie-ş trăiesc jocu.

Lucru o sfinţît grăgina

Şî holgili sămănace,
Pă ţăranu nostu, Doamnie,
Ţînie-l şî-i dă sănătace!

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Păntru toace să cuvinie,
Miși şî mari, binie să şcim
În pioasă rugășiunie
Domnului să-i mulţumim!

VREME DĂ PRIMĂVARĂ

Noapcea smolită dă umbre

Doarme pă perini dă visă
Ș-o lăsat v-o cîcea stele,
Lumină dă veghe zisă.

Luna cu dă aor coarnie

Ațîpită-i într-o rînă,
S-o zoitat că păstă noapce
Sîngură ea îi stăpână.

O pală dă vânt trezîtă

Dă un vis nălinișcit
Îmbolgeșce toată frunza
C-o vint vremea dă iubit.

Ș-atunși pomu-ș scoace floare

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Pă ascuns, ca-n gimineață
Să mire o lume-ntreagă
Cât dă plin îi el cu viață.

Floarea pomului gătată

Cu sucnă țăsută rară
Dă sămnie la lumea toată
Că-i vreme dă primăvară.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

VARA

Mulţumită, primăvara,
Într-o zî bine-nsorită,
La givan s-o pus cu vara,
Tânără abia vinită.
I-o vorbit dă câce toace
După iarn-o-avut să facă.
Da, d-acuma nu mai poace.
Ostănită-i. Gata. Pleacă.
- Vară, tu ai baş dăstule
Dă făcut, cu rânduială:
Coașie grânile şî du-le
În poduri, sus, la scuceală!
Împlineşce, tu, grăgina,
Coașie mulce lubeniţă,
Umple dă miere stupina,
Pune fânu în căpiţă!
În livadă coașie poame,
La cucuruz rod în ghijă,

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Nime să nu sîmtă foame.
Dă sălbătișiuni ai grijă!
Păsărili le ajiută
Să îş scoată puişorii!
Nu ce da niși cum bătută.
Du apă la roata morii!
Încălzăşce apa-n scaldă
Păntru oameni la hogină,
Dup-o zî pă plaja caldă,
Dă pomină, dă-le șină!
Şî mai fă tot șie îi binie,
Când şî cum pică la mînă,
Da dă vez că toamna vinie,
Nu zoita că eşci bătrână!
Lasă toamnei șie să facă,
Împlinirile-ţ adună,
Când eşci gata, haida, pleacă!
La anu să vini mai bună!

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

S-O DUS VARA

S-o dus vara, s-o dus

Pă nășciuce căi dă stea.
S-o dus vara, s-o dus
Da mai cântă-n inima mea.

S-o dus vara, s-o dus

Lăsând dă toamnă năcazuri.
S-o dus vara, s-o dus
Dripind dă năgejge tălazuri.

S-o dus vara, s-o dus

Gângind c-așa-i binie, înțălept.
S-o dus vara, s-o dus
Oare io mai pot s-o așcept?

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

TOAMNA

Vara ostănită parcă

Dă zîle cu însorire,
O plecat ş-o lăsat toamna
C-o vinit, să dea dăşcire.

La aşa o veste mare

Frunze gălbinesc dă frică;
Şî cum vremea nu le iartă
Una după alta pică.

Pă oriunge-i răspângită
Gongărimea înţăleaptă,
Fașie tot șie îi mai binie
Păntru vremea șie-o aşceaptă.

Cu penile-n vânt sperlice

Mulce păsări cântătoare
Gata, gata îs să pleșie
În străine țări, cu soare.
Joavine dă toată forma

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
La nărav şî-nfăţîşare
Să tot pregăcesc cu sloagă
Păntru toamnă şî iernare.

Da niși omu nu să lasă,

Strânjie-n şpais, podrum şî pod
Dîn grăgină şî dîn holdă
Al strădaniei lui rod.

Şî gângind pă an năince
Ară, samănă pământu
Mulţămeşce şî să roagă
D-ajiutor la Tatăl Sfântu.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

TOAMNA LA SMICLĂUȘ

Într-o noapce, cătă zori,

S-o dus vara pîntră flori
Ş-o lăsat toamna bolândă,
Care tot şăgea la pândă
După şură în grăgină,
Să șiarnă stropi dă rujină.
Păstă vergeaţa dă vară,
Păstă zîuă, păstă sară,
Păstă cânt dă păsărele,
Păstă gândurili mele.
S-o lăsat acuş-acuş
Toamna păstă Smiclăuş,
Păstă sacile dîn jur,
Nori-ş șiern lacrămi pîn șiur.
Dîn șier negru, afumat,
Pică zloată pă Banat.
Păstă Murăş, păstă pustă.
Toamna rea ca o lăcustă
Rujinieşce tăt șie-i verge.
Holda dîn culoare-ş pierge,
Şî ugeşce pustiită,
Sîngură şî părăsîtă.
Smicloşănii, oameni buni,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Ş-ai bătrâni şî ai mai jiuni,
Gată lucru a hogină
Păntru iarna șie-o să vină,
După șie or rânduit
Tăt șie holda o rogit:
Grâu-n pod, făina-n ladă,
Comina dîn vie-n cadă;
Cucuruzu-ş caută parcă
Hogina într-o cotarcă.
Au dă foc, au dă mâncare
Păntru vreme dă iernare.

SARĂ DĂ IARNĂ

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

Soarili plecat s-apună

După sat, în văgăună,
O lăsat sara să vină
Cu umbră dă somot plină.
Multă-i neaua. Jieru-i mare,
O-ngheţat apa-n căldare,
Şî s-o pustiit tăt drumu.
O-ngheţat până şi fumu
Dîn coșuri șie-nşîră-n stele
Cășîli ca pă mărjiele.
Iar streșîna s-o propcit
Pă ţurţuri șie s-or lunjit,
Dă îngheţ, dăzgheţ şî jer,
Dîn pământ şî până-n șier.
Iarna, într-un fel glumeţ,
Sara, pă vreme dă-îngheţ,
Nie arată pă cărare,
Care-i o oglindă mare,
Soarili plecat s-apună
După sat în văgăună.

POGANU

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

Când îi vremea ei să vină,

Iarna să arată plină,
Ca o albă arătare,
Cu țurțuri dă gheață tare
Șî jier mare, multă neuă,
Viscole șî vreme reauă,
Sau păce șî vreme bună
Cînd copiii să adună
În neaua ca dă pămucă
Șî dă jioacă să apucă.
Sara, în sobița caldă
În poveșci poace să scaldă.
Iaca una: „Moşu Prica”;
Tăţ veşinii îi şciu frica,
Că-i mărunt el la statură,
Da îi rău şî mare-n gură.
La obraz roş ca ciurcanu,
Tăț l-or bocezat „Poganu”.
Hai, să vă spun una bună:
Lu moş Prica îi căşună
Ş-o strîgat: „Nevastă, Chivă,
Ce du la coperativă,
Să cumperi un radio mare,
Bun dă vorbă şî cântare!”
Schimbă baba numa latu,

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Dusă-i să ia aparatu.
Intră baba în ducheană,
Tare binie bagă-n samă,
Târguieşce, probăleşce,
Iaca ăsta-i! Îl plăceşce.
Nu-i uşor, da niși prea greu.
Îl leagă în lepegeu
Şî îl punie binie în roabă,
Hai cu el acasă, babă!
Cum ajunjie-l punie-n priză.
Na! Iaca prima surpriză:
O pornit. Auz? Vorbeşce!
Numa că-i pă ungureşce.
„Nu-i bai, iuce zîșie moşu
Şî să unflă ca cocoşu.
„Mai târzîu poace să schimbă
Şî vorbeşce-n a mea limbă!”
Dup-un şeas dă mers p-afară,
Întră şî-i dă drumu iară.
Radio, dă cum pornieșce
Îi dă iar pă ungureşce.
Moşu-atunci îş pierge crezu,
Iuce, cum îi titirezu,
Ia în mîn-o boată bună
Şî pă babă îş căşună:
„Dare-ar dracu-n rânza tea,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Cum ai ales baş aşa,
Radio să mă căzniească
Cu limba lui ungurească?
O eşci proastă cum îi bâta,
Nu şcii niși măcar atâta,
Să aleji, pă cum gângesc,
Un radiu d-ăl româniesc?
Scapă, babo, d-aşa limbă
Şî ce du iuce d-ăl schimbă!
Că dă ce pocniesc la ţastă,
Mă scăp io d-aşa nevastă!”
S-o-ntors baba-n măgăzînă,
Plânsă, cu radio în mână,
Şî-i spune la vânzătoare
Care-i marea supărare.
Vânzătoarea îi arată
Rociţa puţîn crestată
Pă care-o sușeşci cu-o mână,
Cu puţînu, atâta până
Radio, cum şcie rostu,
Schimbă, la nievoie, postu:
„Iac-aișea, bunăoara,
Cântă radio Cimişoara!”
Râge baba, binie-i pare,
S-o zoitat dă supărare.
Șcătula îi dusă- acasă,

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Dă năcaz cui îi mai pasă?,
Că radio cântă, vorbeşce,
Toată zîua, românieşce!
Acuma povestea-i gata.
Aşa o şciu dî la tata,
Spusă într-un fel glumeţ,
Tăt pă vreme dă îngheţ.

DĂ CRĂȘIUN

Az, îi Crășiunu, mamă,

Az, s-o născut Mesia,
Naşcerea Lui nie ceamă,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
La fel ca veşnișia.
Az, îi Crășiunu, tată,
Să naşce mântuirea,
Şî ea ni-i nouă dată,
La tătă omenirea.
Az, îi Crășiunu, mamă,
Un dor dă voi mă pringe,
Astăz, dă bună samă,
În sat s-aud colinge.
Az, îi Crăşiunu, tată,
Iarna îi friguroasă,
Io dă dăparce, iată,
Vreau să vin az acasă.
La fel parcă-i înaltu
Șie păstă noi să lasă,
Da satu-m pare altu:
Mă sîmt străin acasă.
Di șie în uşă, mamă,
Făptura tea nu iasă?
Di șie az nu mă ceamă
Să mă bag iuce-n casă?
Di șie, bătrânie tată,
La casa voastă sfântă,
Îi uşa încuiată?
Colindători nu cântă.
Voi aţ plecat nișiunge,

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Tășierea-i crezu vostu,
Pământu vă ascunge…
V-aţ dus la „Tatăl nostu”.
Asta îi jărtfa noastă
Pă drum dă mântuire.
Surdă, tășierea voastă,
Mă strîgă la-ntâlnire…
Az, îi Crășiunu, mamă,
Un dor dă voi mă pringe,
Astăz, dă bună samă
În sat s-aud colinge.
Az, îi Crăşiunu, tată,
Iarna îi friguroasă,
Az, dă dăparce, iată,
N-am unge merjie-acasă…

COLINDĂ

Cu toțî împreună,
În zî dă sărbătoare,
Ce-ntâmpinăm Iisuse
Cu bucurie mare.
Refren:

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Pă mama Ta, Feșioara,
O proslăvim în câncec
Că ea nie-o dat năgejge
Purtînd Fiu sfînt în pâncec.
Refren
Nașcerea Ta, Iisuse
Spre-a noastă mântuire
Nie-o întărit cregința
În Cinie șî-n iubire.
Refren
Îngemnu Tău nie poartă
Pă căi dă pocăință
La dragostea dă-aproape
Ca dă-a noastă ființă.
Refren
Prîn jărtfa ta dă sânjie
Nie-ai înnoit în viață,
Cregința-n veșnișie
Șî-a mântuirii față.
Refren

Că Dumnezău pîn Cinie

O luminat Pământu
Ș-o întărit Treimea:
Tată, Fiu șî Duh sfântu!
Refren:

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Cu bucurie mare,
În suflet dă creșcin,
Nașcerea Ta, Iisuse
Noi az sărbătorim.

O MAMĂ

Șieru îş apleacă jiana

Pă a bolţî civitură,
Bribeţî-ş perie piana
Pă streşîna dî la şură.

Satu umbrili-ş aşcernie;

Să ascunge într-o doară.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Norii, păntru lună pernie,
Cătră zare-nșiet coboară.

Firea-ntreagă, a hogină,
Cu sfială-ş pleacă fruncea,
Toace florili-n grăgină
Însărării îi trec puncea.

În târnaţ, p-o ladă mică,

Mama-ş varsă-n gând năcazu,
Iar în poala ei Ionică
Îş dăzmiardă iar obrazu.

Acolo îi cît mai mare

Bucuria baș măruntă,
Acolo mică îi pare
Supărarea a mai cruntă.

Poala mamei îi vrăjîtă,

Plină cu poveşci şî visă,
Viaţa acolo-i păzîtă,
Doar la bucurii dăschisă.

Binie adormit odoru,

Mama-l poartă lin pă braţă,
Să îş culșie-n pat cu doru

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Şî năgejgea, ş-a ei viaţă.

Îl păzășce ş-adormită;
Cum el mişcă, ea îi trează,
Nu să sîmce ostănită,
Somnului cale-i răcează.

Umbre prind să să răsfire.

Satu să umple dă viaţă,
S-o trezît dîn amorţîre
Într-o nouă giminieaţă.

Mama copilaşu-ş ţucă

După noapcea petrecută,
Dă lucru iar să apucă.
Zîua-i binie înșiepută.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

MAMĂ

Mamă dîn tăt năcuprinsu,

Tu, m-ai plămăgit pă minie
Cu năgejgea dă pă lume,
Când pîn rău şî când pîn binie.

Mamă, mamă, tu anume

Şci tăt greu, tătă frica
D-a mă răgica-n lumină
Fără să păţăsc nimica.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Mamă, grija dă pă lume
Numa-n ochii tăi s-o-aprins
Cînd io poace am căzut
Şî tu, mamă, nu m-ai prins.

Mamă, ruga tea fierbince

Maica Domnului o şcie
Șî mă apără dă rele
Cu dă mamă bucurie.

Mamă, mamă păntru toace

Grij, năgejge, suferinţă
Az la crușe-ţ pun o floare
Cu drag şî recunoşcinţă.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

BĂTRÂNĂ, MAMĂ BĂTRÂNĂ

Bătrână, mamă bătrână,

Ce-o ascuns vremea-n pământ,
Vin să îţ țuc astăz crușia,
Ţie, înșeputu-mi sfânt.

Plecată, mamă plecată,

Vin la uşa tea, o crușie,
Uşa-mi pare încuiată.
Pasu meu unge s-apușie?

Iubită, mamă iubită,

Caut năuc dragostea tea,

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Da tu, mamă, răsîpită,
Ai pierit dîn calea mea.

Duioasă, mamă duioasă,

Șinie să-nţăleagă firea?
Dacă tu nu ieşci acasă,
Pustîie mi-i omenirea.

Prea bună, mamă prea bună,

În zîuă dă sărbătoare,
Amincirea tea ne-adună
Să-ţ apringem lumânare.

Durută, mamă durută,

Sună toaca păstă sat,
Lumea az îș dă bineață
Cu: „Hristos a înviat!”

Creşcină, mamă creşcină,

Aşa cum m-ai învăţat,
Răspunsu meu o să vină:
Agevărat c-o înviat!

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

CARCE PĂNTRU MAMA

Dragă mamă, multă vreme

Nu ț-am scris pîn poștă carce,
Poace păntru că poștariu
În morminț cărț nu împarce.

Vreau să-ț spun că-s rânduice

Toace lucrurili-n casă,
În cuină, șpais, ori în șopru
Cum dă mâna tea-s rămasă.

Când acuma nieșce zîle

Am căutat în șpais un șol,
Văd sus, pă stelaj zoitată
Lampa noastă cu petrol.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

Afumată, nă-ngrijîtă,
S-ar plânjie da, n-are glas
Că i s-o uscat feșcila
Șî făr’ petrol o rămas.

Dă când noutăț dă samă

Nie vin ca apa pă scoc,
Flacăra ei îi zoitată
Șî-n sobă nu-ș află loc.

M-am uitat la ea cu milă

Șî mi-am amincit d-odată
Cum mi-ai porunșit pă sară
Să-i șcerg uiaga-afumată.

Să îi pun petrol dă trăbă,

Feșcila să-i tai dă-i arsă,
Că numa-așa rânduită,
În nopace lumină varsă.

Az, dă vreme închețîtă,

Stă ascunsă în zoitare
La un loc cu alce lucruri
Dă mult năfolosîtoare.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Ț-am scris să îț dau dă șcire
Dă vremuri dă altădată
Șî să-ț spun că în zoitare
N-am să ce las nișiodată.

Colindă de drum

Mamă, ţ-am adus colindă

La morminţ şî nu în cindă,
Că ţ-ai gătat caieru
Cînd ţ-o pierit aeru.

Şî ce-ai dus, mamă, ce-ai dus

Parce-n jos, parce în sus.
Io ugit, cu suflet frânt,
Îmi caut calea pă pământ.

Calea mea-i un drum pietros

Dă om slab, om păcătos,
Ş-am aflat-o, îţ pot spunie,
În iubire, rugășiunie,

Ascultare, pocăinţă,

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
În Hristos şî în creginţă;
Şî-m merg drumu bucuros
Că-i dăschis el dă Hristos!

DORINȚA MAMEI

Dup-amiaz, mai cătă sară,

Am ajiuns purtat d-un gând
La căsuța părincească,
Raiu, leagănu meu sfânt.

O caut cu mult drag pă mama,

Cu-al ei glas dulșie, domol,
Șî în cindă șî în cuină,
Ori pîn tainiță-n ocol.

O măi caut șî în grăgină,

În târnaț șî-n soba mare.
Nu-i, da trăb-acum să vină
Că-i stîns soarili-a-nsărare.

S-o fi dus să givănească

Cu tăț înjierii dîn stele

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Cum să facă să-m păzască
Șî-n vis drumurili mele.

Sau ce pomeni că trugită

O fi ațîpit p-o dungă
Pîntră stele răsîpită
P-o stea d-a cu coadă lungă.

Nu-i! Ba îi că-i sîmt privirea,

Poace-un pic mai lăcrămată,
Ochii ei sfințînd iubirea
Dă mine-al dă altă dată.

Cu-a ei grijă să cresc mare,

S-ajiung om dă omenie
Așăzat acasʼ cu stare
Șî cregință, ea mă-mbie.

S-o-mpăcat cu soarta dată

Cum o sușie mersu roțî,
Da ar vrea barem odată
Să îș vadă străniepoțî.

N-o fost dat să-ș dăplinieasccă

Ș-astă ultimă dorință
Că s-o dus să hoginiească

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
În iubire șî cregință.

POMU MEU SFÂNT

Coborâtor dîn stea dă dor,

Cu visu meu d-o samă,
M-am răsușit pă un pom sfânt
Cu sufletu dă mamă.

Io prind puceri dîn viața lui,

Năgejgile i le-nfloresc
Că mi-s legat dă el pă veși
Pîntr-un înscris dumniezăiesc.

Picat d-o vreme pomu sfânt;

Vergeața lui îm vinie
Pîn năvăzucile-i puceri
Șe-nlăstăresc în minie.

Șî tot șie am: gând, aminciri,

Năgejgi șî împliniri sau dor
În el își au sfântu izvor,
În pomu meu prea iubitor.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

Da! Pomu păntru minie sfânt

Îi mama care m-o născut
M-o învălit cu grija ei
Șî-n dragoste ei m-o crescut.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

BĂTRÂNII

Şî iar mi-i dor dă ai bătrâni,

Dă viaţa lor cihnită dor,
Dă lucru binie rânduit
Nișicînd prea greu, nișicînd uşor.

Să închinau în zori dă zî
Cu „Doamnie-ajiută”, primu gând,
Pă urmă grija marvelor:
Hrănit şi adăpat la rând.

Îi vege-un soare-abia trezît

Pă drumu holgilor dripit
Şî parcă-i încheţăşce iar
La năhogină, la trugit.

Îş sococesc ei zîlili
În cucuruzu dă săpat,
În holgili în care au
Năgejgea rodului bogat.

Şî zî dă zî, an după an

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Aşa s-o dus viaţa lor.
În urmă-n pământu iubit
Ascund răboju anilor.

Iar io şcolat, c-aşa or vrut,

Să nu sîmt bătături şî spini,
Mai picocesc abia, abia
Într-un oraş, pîntră străini.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

MOȘU MEU

Vremuind dă el şciuce
Rosturi șie să tăt părindă
Moșu mieu mai trajie-o dungă
Pă răboju dă pă grindă.
Şî d-abia topit troianu
Șie nu-ngăduie hogina
Îş rânduie-a primăvară
Holda, casa şî grăgina.
Mâni cu pălmili dă piatră
Coarnili dă plug apasă
Ca dîn năhogina lor
Pita zîlnică să iasă.
Şî pă când chimeaş-asudă
Apăsând brăzdar dă fier, 
Fruncea ţas-o rugășiunie
Aninînd Pământu-n şier.

Iar când Domnu Sfânt prăsară

Pă șerime însărare

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Moșu mieu Îi mulţămeşce
Păntru sporu dîn hotare.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
NĂGEJGEA

În casă, în soba mare,

Ca să nie poarce noroc,
Stăruie mirosu dulșie
Dîn chituş dă busuioc.

Sus pă grindă l-o pus buna

Şî d-atunși îi obișei
Să-i păzîm cu toţî locu
Dî l-ai mari l-ai micucei.

Vremea parcă în zoitare

Aiși s-o oprit pă prag.
Soba mare povestăşce
Şî io o ascult cu drag.

Bunii mei în cinereaţă

Dîn năgejgi ş-or făcut plan
Ş-or căutat să-l dăplinească
Mereuţ an după an.

Că-i şîr dă năgejgi viaţa

Împlinice cât să poace.
Una să dușie-n zoitare,
Alta-n locu ei să zbace.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

După bunu, după buna

Vin la rând părinţî mei
Să-ş trăiască ei năgejgea,
Să să lase-n vraja ei.

Vin târzîu şî io dîn urmă

Cu pas trămurat, mărunt
Vin să-mi dăplinesc năgejgea
Într-un timp d-acum cărunt.

Mai dăparce ea rămână

La fișiori şî la nepoţ.
Împlinirea ei să treacă
Dîn unu-n altu, la toţ.

UN SAT UNIC

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Nerău, satu meu frumos
Estă şî aşa rămânie
Rugășiunea mea dă az
Amincirea mea dă mânie
Un sat unic pă pămînt.

Ne purtăm paşî pîn el,

El îi cuibu nost dă visă,
Rădășină ni-i dă dor,
Agevăr cu porţ dăschisă,
Un sat unic pă pămînt.

Ne-am şî răsfirat dăstui,

El aiși noi, mai dăparce,
Rădăşina nie mai ţînie
Aiși șî nu ne dăsparce,
Un sat unic pă pămînt.

Ne adună astăz iar,

E prilej dă sărbătoare
Ruga noastă dîn Nerău,
Astă împupită floare,
Un sat unic pă pămînt!

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

ULIȚA COPILĂRIEI

Vara-ş scaldă pîntră şoapce

Ochii ei dă albăstrele,

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
În tălaz dă grânie coapce
Şî în zbor dă rânduniele.
Soarili pripeşce tare,
Dă asudă frunţ dă ape,
Aburi fug în șieru mare
Dă căldură să mai scape.
Satu-i cufundat în pașie
Dă lucru şî dă hogină.
Nărăianţu rostu-ş fașie
Pă holdă în casă, grăgină.
Io, Ionică a lu Ţâru,
Mi-s plecat dă mult dîn sat,
D-atunși pierd anilor şîru
Da satu nu l-am zoitat.
Sfântă mi-i icoana încă
A Nerăului în care
Durerea mea mai adâncă
Îşi afla cîndva-alinare.
Iaca Uliţa Sârbească
Pă care-am copilărit
Şî căsuţa părincească
Unge-ntâi am gângurit!
După casă stă nea Nuţu,
Mai colo Ghiţă Brăgiuca,
Păstă drum Săbin Dinuţu,
Care-n ghinţ îţ sparjie nuca.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Mai pă urmă Neprea, Gala,
Botaş, Celcea şî Băran,
Toţ erau uliţăi fala,
Da s-or dus an după an.
Cum mai merg, bag sama, iaca,
Şăge Frigli, Barbu, Costa,
Lîngă ei Pătru lu Paca,
Neam cu părinţî mei fost-a.
Îţ calc plaştăru agale,
Tu eşti sufletul dîn minie,
Da acum străin, cu jale,
Io mă sîmt, Nerău, pîn cinie.

SATU MEU

Nerău, satu meu dă pustă-i

Parcă-n palmă aşăzare,
Pă loc drept, mănos şî darnic,
În Banatu nostu mare.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

Căşâli i-s rânduice

Ca mărjielili pă aţă,
Moşî noşci i-or sfinţît vatra
Şî l-or năpăgit cu viaţă.

Iaca uliţa a mare

Șie împarce satu-n două,
Două jumătăţ ca una,
Tăt la fel dă draji ni-s nouă.

Biseriși două, ca una,

În sat străjuie creginţa;
Ele-or apărat pîn vremuri
Unitacea şî fiinţa.

Năntrărupt, şcoala lumină

La copiii tăţ împarce,
Ea-i învaţă omenia,
Ea şî dragu păntru carce.

Tăt aișia-i răgicată

Mândră Casa Naţională,
Păntru jiocuri, păntru baluri
Şî sărbări cu multă fală.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Mai la marjine-ntr-o parce,
Cu multă, multă vergeaţă,
Stă arena a dă fotbal,
Cândva plină dă viaţă.

Nărăienţ-ş grijăsc satu

Şî lucră holgile toace,
Băşcinaş unu şî unu
Or avut oricând bucace.

Drag mi-i să-m zîc „nărăianţuˮ

Baş dă m-o zoitat tăt satu,
Io nu l-am zoitat şî pașie:
Ca Nerău, sat nu-i altu!

SATULE, OGLINDĂ SFÂNTĂ

Satule, oglindă sfântă,

A copilăriei mele
Mi-ai fost înjieru dă pază
În toace zîlile grele.

Tu m-ai învăţat șie-i vremea

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Şî cum păstă noi să lasă,
Tu m-ai învăţat iubirea
Dă ţară, neam şî dă casă.

Tu mi-ai spus în orișie clipă

Tot șie-i bun şî tot șie-i rău,
Ai zîgit în minie omu
Care mi-s, tu ,sat Nerău!

Dacă stau dă cin’ dăparce

Vina cui îi aparţînie? ...
Aş vini dîn nou la cinie
Viaţa câtă-mi mai rămânie!

Da-s pă cale pegişi mulce

Grea şî mare-nstrăinarea!
Oare cum să găsăsc drumu?
Cum, dreaptă a tea cărarea?

Doamnie, iartă-l, ce rog, Doamnie,

Pa-l d-o înlesnit plecarea!
Dă-i lui clipa dă hogină
Iar mie, dreaptă cărarea!

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

VRAJĂ DĂ SARĂ

Dup-o zî dă vară plină

Cu sudori șî năhogină
Pă târnaț stau șî mă uit
Ca vrăjît păstă grăgină.

Soarili dă noi s-ascunge

În umbră dă însărare.
Ca un ban mare dă aor

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Luna-n locu lui răsare.

Holda șerului încinsă

Scoace la iveală stele
Mulce fără dă păreche
Cum îs gîndurili mele.

Linișcea-acopere satu
Cu un țol vrăjît dă lână,
Rar s-auge scârțâind
V-o cumpănă dă fântână.

V-un săcean mai amânat

Marvili șî le adapă,
C-or trugit, amar dă ele,
Mult în plug șî mult în grapă.

Io, acins dă vraja asta

Șie-o cuprins aria, grăgina,
Ațîpesc până când baba-m
Zîșie că îi gata șina.

Rânduiț șinăm în lece

Străjuiț cumva dă Lună,
După care ca tăt natu
Ne piergem șî noi sub dună.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

Dormim somn lung, sănătos

Până când întâia rază
Dă soare, la ochi șî nas
Cu un pai nie fașie nează.

D-acuma vraja să rupe.

Rost să-ș cauce fiecare.
Zîua-i bine înșepută;
Șine vrea dă lucru are.

ZÎ DĂ VARĂ

Zî dă șireşar sănină
Soarili pripeşce tare,
Lumea satului, în holge,
Răsfirată-i pîn hotare.

Cucuruzu îi dă sapă,
Fânu trăbă rânduit
Şî în vie îi dă lucru:
Dă legat, dă şpriţuit.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Păce într-o săptămână
Orzu-i bun dă sășierat,
Săcienii-s mai mult la holdă;
Numa bătrânii-s în sat.

Să petreșie zîua-n cihnă.

Cîntă șiocîrlia-n soare.
Oamenii s-opresc v-o ţără
Să să şceargă dă sudoare.

Da d-odată să adună
Negri nori ca dă pămucă.
Or vinit dă nicăurea
Şî dă duruit s-apucă.

Fuljire străluc pă șieruri,

Duruie dă spăriat.
Lumia fujie dă s-ascunge
Care unge-o apucat.

Picuri mari dă ploaie udă

Toace-n jiur, în lung şî-n lat,
Toarnă parcă dîntr-o vadră,
N-o rămas nimic uscat.

Un ţîgan aflat pă drumuri

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Vege într-o hold-aproape
Nişce căpiţă dă fânuri .
S-ascunge acolo dă ape.

Bagă capu în căpiţă,

Barem capu să-l ferească
Şî tot trînură dă frică
Nu cumva să îl trăzniească,

Înfricat să roagă tare:

„ Tună, Doamnie, şî trăznieşce
Dă-i cu ploaie cât dă multă,
Numa capu mi-l fereşce!”

Tăt lângă căpiţa aia

S-o scucit şî Ion Bădoi…
Nu l-o văzut biet ţîganu,
N-o şciut că-n fân îs doi.

Potcaş, Ion cum îi auge

Rugășiunea cu îngemn,
Fără larmă, punie mâna
Pă furcoiu lui dă lemn

Şî cum, aplecat, ţîganu

Îş scucieşce capu-n claie,

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Îi trăznişce una-n space
Dă ghingeşci că-n două-l taie.

Ţîganu jiemând mai spunie:

- Apără-mă, fă, tu, mumă!
Că Dumnezău, cînd dă ploaie,
Nu şcie dăloc dă glumă!

VORBE DĂ NĂZOITARE

Șinie poace să-nțăleagă

Clipa dă trăire rară
Când pare că șeru-ntreg
În gând agevăr presară?

Și iar mă înterb: dă unge,

(Mulț veșini mă șivișăsc)
Îmi vin vorbili șie caută
Năzoitări cât io gângesc?

Le trec prîn tăiș dă daltă

În a veșnișiei noimă

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Păntru-o zîșiere înaltă.

Le pun șî-n fuior dă lână,

Ca mama le torc în doină,
Năzoitării să-i rămână.

OLCUȚA

Frământat zîle la rând,

Pă masă dîn șier un gând,
L-am rocit în pălmi căuş
Până l-am făcut un buş
Bun dă pus p-a vieţî roată
Să-l fac olcuţă-nflorată.
Olcuţa am smălţuit
Cu colori dă șier topit
Şî dă mândru curcubeu
Dîn adânc sufletu meu.
Am ars-o la foc dă dor
În al dragostei cuptor,
Ca să fie păstrătoare

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Dă grai vechi dîn vechi izvoare
Păntru săcea cui o vrea
Să asculce vorba mea.
Arsă dîn pământ d-aiși
S-o cauce şî mari şî miși.
Să le răcorească vreau
Dorurile șie le au.
Iar d-o fi să să şî spargă
Olcuţa mea-n lumea largă
Fiii mei cu gânduri bunie
Șioburili le adunie
Ş-or lipi cum s-o pucea
Frumoasă olcuţa mea
Ca să poarce mai dăparce
Vorba mea măcar în parce.
Şî dă şcirbă o rămânie
Pună-n ea jar şî tămânie,
Să cureţe-aşa pîn fumuri
Casa lor şî a lor drumuri.
Fumul sfânt, mirosîtor
Le fie dă ajitor.
Să-i ferească orişîcând
Dă rea faptă, dă rău gând,
Să nu zăuice v-odat
Olcuţa șinie le-o dat.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

NUMĂRĂTOARE DĂ VIAȚĂ

Numărăm atâcea zîle

Câce viața le încape,
Adăugând tot câce una
Parcă dîn clipiri dă pleoape.

Numărăm atâta viață

Câtă nie-o fost proroșită
Împlinind-o-n rugășiunie
Șî în frica dă ispită.

Numărăm priecenie
Cât-am sămănat pîn leaturi.
O hrănim cu-nțălepșiunie
Șî cu cât mai bunie sfaturi.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Numărăm șî ferișire
Șie țînie cât o clipită,
Dă nu s-ar găta v-odată,
Da pă nou s-o-avem pornită.

Numărăm ș-atîcea visuri

Câce lumea nu le șcie.
Noi le dăm aripi să zboare,
Ele cântă-n poezie.

Numărăm șî mulce piergeri

Câce viața le-o tăt vrut
Șî nie pirgem în durere
Pă un drum năcunoscut.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

ÎNCHINARE PLUGARULUI

Negre firanguri dă noapce

Zarea-n taină le adună.
Soarili tăcut, în şoapce,
Pă șier raza vrea să-ş pună.

Cântătorii dîn pădure

Să întrec în festivaluri;
Tot mai mult cântarea cure
Dî la ei, la noi, în valuri.

Zîua-i bine-nstăpânită,
Plugu-asudă tot sfinţînd-o,
Holda-i şî ea rânduită,
Roada tot mereu crescînd-o.

Iar plugaru fără nume,

Uneori flămând, sătos,

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Palma-i chezășie-ş punie
Păntr-un trai mai sănătos.

Închinare-ţ aduc ţie,

Tu, în ţarina tea rege!
Mult slăvit numili-ţ fie,
Iar dreptacea ta o lege!

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

CE-AI DUS

Ce-ai dus dă prea multă vreme

În zîle șie nimic nu scapă
Curg a năsîp,
Curg a apă.
Ce-ai dus dă prea multă vreme.

Ce-ai dus atât dă dăparce

Șî io nu-ț șciu cărarea.
Fie ca vântu?
Fie ca marea?
Ce-ai dus atât dă dăparce.

Ce-ai dus, ce-ai dus bucuroasă.

Bucuria ț-o fost multă.
Șine-o văzut-o?
Șine-o ascultă?
Ce-ai dus, ce-ai dus bucuroasă.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

Ce-ai dus, di șie oare ce-ai dus?

Vrei să mă-nveț părăsirea,
Sîngurătacea,
Când buraca-mi ia privirea?
Ce-ai dus, di șie oare ce-ai dus?

Ce-ai dus șî-aș vrea să ce-ntorși

Să-ț pot da bineață,
Să ce strâng în brață
Să ce trăiesc dîn nou cinereață.
Ce-ai dus șî-aș vrea să ce-ntorși!

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

DOINA PLUGULUI

Plug bătrân cu două coarnie,

Sprijînit pă vechi rocile,
Călindaru-o prins să-ţ toarnie
Zoitări scrisă-n a lui file.

Altădată erai fală

Păntru gospodarii mari,
Fiind sorsamu-al mai dă samă
Rîndurilor dă plugari.

Astăz pierdut în zoitare

Fierul teu o prins rujină.
Nu ce vaiţ şî nu ce doare
Baș dă nu ai niși-o vină.

Șinie doru să-ţi audă;

Duduind dîn cai pucere
Mari tractoare-n brazdă-asudă
Trăgând plug nou cu plășiere.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Tu ce du cătă muzee
Şî îţi hoginieşce fieru,
Ungeva pă o alee.
Să ce aibă-n pază șieru!

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

LA SĂȘIERIȘ

Vara-ş lăfăie-n hotare

Zîlili ei dă pucere,
Soarili pripeşce tare,
Șieru râge dă plășiere.

Grânile s-or copt la soare,

Ş-or făcut dă aor spicu,
Işi şî colo, mași-n floare
Ş-arată roşu buricu.

Satu, gis-dă-gimineaţă,
Pînă să apară zorii,
Mişună dă sfântă viaţă:
S-or trezît sășierătorii!

Coșia îi pregăcită
Dă cu sara cu sorsamuri,
Ruda-i şî ea rânduită,
Păntru cai, cu două hamuri.

Acasă la Trifu Meiu,

Le-o pus tăce-n rând Măria,
Vez, c-aşa îi obișeiu

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Pregăceşce ea coșia.

Şî în ultima clipită,
Cînd cai-s prinş la coșie,
Tăt în fugă şî pripită,
- Scoal’, Trifule, strîgă Mărie.

În coșie-o sărit omu,

Ia frînili, ia şî zbişiu,
- Haida, Fraila! Haida Tomu!
Să înșiepem sășierişu!

Scîrţîie, în plină noapce,

O roată sau păce două,
Zgribuliţ, vorbesc în şoapce:
- Mierjiem până-i grâu-n rouă,

Să fașiem funii dăstule

Păntr-o zî-ntreagă dă coasă,
Daia-am pus ş-atâcea scule
Şî mâcare dă acasă.

Cînd ajiung în dreptu morii,

Trifu parcă înzglemenie,
Dă frig l-or trecut fiorii:
- Io mi-s numa în izmenie!

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

’Tuţ nărocu teu, Mărie!

Ha? Tu la lucru mă gorgoni:
Iuce, iuce în coșie!
Cum?… Aşa?… Făr’ păntăloni?

-Trifule, nu ţî-i ruşînie?

Io am dăzbrăcat asară
Păntălonii?... Mince ţînie!
Nu ce fă, tu, dă ocară,

Învălieşcece cu ţolu
Mînă caii şî coșia,
Că dăsară-ţ umplu şolu
Până dă dîn el răchia!

Hai, să nu ne-ntreacă Ghiţă,

Tăiem grâu, legăm snopii
Şî îi punem în peciţă,
Mai iuce ca Ghiţ-al Popii!

LIBERTACEA NĂTÂNGĂ

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Moşu meu ş-o arat locu,
L-o udat mult cu sudoare,
Ca să-l ajiuce nărocu
Să strângă spișie dă soare
Strâns legace-n snopi dă aor.
Cu ei o umplut ocolu,
Ca mai fiecare paor.
În jîreadă mare; obolu
Zîlilor dă trudă-amară
Păntru-ai copilaş zglobii,
Ca să aibă dîn cămară
Foamea cu șie potoli.
Cînd batoza întră-n curce,
Iaca sărbătoare mare!
Baba-Tână fașie turce
Şî le dă la fiecare...
În râs, veselie multă,
Batoza snopi-i înghice.
Măşînistu stă ş-ascultă,
Roţîli iuce-sușice.
Curjie grâu-n saşi dă iută,
Oameni suie grâu-n pod,
Veșnii vin dă nie ajiută
Să scucim al holgei rod.
Baba-Tână să socoace
Că-ntr-o săptămână, două

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Dîn cigane poace scoace
Turce dîn făină nouă.
Noi, pă aripi dă visare,
Ne căutăm rostu în jiocuri
Ş-aşceptăm zîua în care
Turce noi să coc pă focuri.
Mai târzîu, colo în iarnă,
Să auz, șie nu poţ crege,
Comunişci cu mare larmă
L-or fost gorgonit pă Rege...
D-atunși rânduiala-i dusă.
Dă tot or schimbat ei rostu.
Vremuri bunie îs apusă,
Frica îi stăpînu nostu.
Vara, grânile s-adună
Într-o arie, lângă sat,
Treierişu, zîua bună,
Înţălesu ş-o schimbat.
Nu tu sași cu grâu în pod,
Niși paie bine chicice,
Nie-or luat întrăgu rod
În coce dă ei ghișice.
Dî la arie vini acasă
Cu mătura subsuoară.
Ghingeşci că poace le pasă,
Sau d-ai mulţ că o să-i doară?

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
…………………………….
Baba-Tână-i dusă-n șieruri,
N-o mai apucat să plângă
Lipsa făinii dă moară
Din „libertacea nătângă”.

PITA

Soarili frământă pita

Într-o copaie dă aor
Ş-o-mplinieşce pân-ajunjie

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Rotundă în mîni dă paor.

Vremea vremuieşce pita

Dă când toamna-n arătură
Șiernie cu o sâtă rară
Boamba ruptă dî la gură.

Tot ea cu pucere mare

La timp boamba o-ncolţăşce
Şî cu grijă ca dă sfântă
La vreme colţî-nfrăţăşce.

Iarna, ca o zână bună,

Cu ochii frumoş dă steuă,
Încălzăşce-n pământ pita
Cu căldură dî la neauă.

Primăvara-n urmă-ş poartă

Palma pă cilim dă grânie
Şî cu grijă le tot creşce
Az un pic, un pic şî mânie.

Vara-ş picură pucerea

Păstă spișie, ca o mamă
Şî le-nvaţă cum să treacă
D-a coașierii caldă vamă.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

Dup-o vreme numa bună

Dă-mplinit şî dă hogină,
La moară ajunjie grâu
Să-l facă dă nea făină.

Pă urmă-n lădoi aşceaptă

Rând la sâta a dîn cindă,
La frământat pân-asudă
Dîn cuină bătrâna grindă.

D-acum creşce şî dospeşce

În cigaie unge-i locu
Care-o poartă la iubirea
Jărfelnică, a cu focu.

Dragostea asta-mplineşce
Calea dî la arătură
Pânʼ la crişca a dă pită
Caldă, unsă cu untură.

Şî povestea să prăntoașie:
Toamnă, bob şî colţ şî spic.
Fără truda omului
Aşcea toace nu-s nimic.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

SĂMN CĂ SOARILI RĂSARE

Șieru-n marjini dă Pământ

Scoace dîn ascunzătoare
Jienie aurice, lunji.
Sămn că Soarili răsare.

Cîcea peceșie dă nori

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Vînăţăsc în dăpărtare
Şî d-odată să aprind.
Sămn că Soarili răsare.

Stropi dă rouă îş preling

Şî pă frunză şî pă floare
Pomii, policandre vii.
Sămn că Soarili răsare.

Gongărimea mărunţîcă
Mişcă aripi şî pişioare,
Să să dăzmorţască vrea.
Sămn că Soarili răsare.

Mulţ bribeţ sperliţ dă somn

Cip-ciripuri strîgă tare
Scuturând penie vîlvoi.
Sămn că Soarili răsare.

Tri cocoş fără dă somn,

În ocol fieşcecare,
Trâmbiţază cucuriguri.
Sămn că Soarili răsare.

Turturele turuie
Cu râvnă şî nărăbdare

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Visu păstă noapce-avut.
Sămn că Soarili răsare.

Omu s-o dăsprins şî el

Dîn a nopţ-îmbrăţîşare
Șopcind rar o rugășiunie.
Sămn că Soarili răsare.

DOR DĂ DOR

Mi-i dor dă vatra satului

Pitulată în hogină
Dup-o zî pă holdă-n soare
Ori trugită în grăgină.

Mi-i dor dă cai mergând la pas,

Dă-ngemn la drum cu glas domol,
Mi-i dor dă somnu aţîpit

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Colo-n şîreghe-n fân, pă ţol.

Mi-i dor dă drumu plin cu prau,

Dă pas dăsculţ pân’ la veşini,
Dă Moşu meu mi-i tare dor,
Dă ochii lui cu soare plini.

Mi-i dor dă Mama-Tînă-n prag

Cemînd la colășei, scoverz,
Mi-i dor dă glasu ei duios,
Dă ochii ei blăjîni şî verz.

Mi-i dor dă vorba dîn givan,

Dă dulșile ei bănățan,
Mi-i dor dă sărbători cu jioc,
Șie le-am trăit an după an.

Mi-i dor dă minie al dă mult,

Dă mama şî dă tata dor,
Cu ei şî soru-mea, acas’
Mi-o fost şî binie şî uşor.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

ÎNSTRĂINARE

Pă o uliță străină
Pașî mei urmili-ș lasă,
Cînd mă chinuie dor mare;
Dor dă sat șî dor dă casă.

Dor dă sat-unge-am avut

Cuibu visurilor mele
Cu givan întră veșini
Amincit astăz cu jele.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Toace așcea le-am lăsat
Păntru o năgejge mare
Care mereu, mereuț
Să ascunge-n năpăsare.

Unge-i satu, unge-i casa,

Unge îs ai mei veșini?
S-or pierdut cum mi-i pierdută
Năgejgea pîntră străini.

Șî așa o bătrâneață
Stă picită în zoitare,
Că asta nie fașie viața
Rând pă rând la fiecare.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

POVAȚĂ

Bătrâneață, grea povară.

Șin’ s-o țînă, șin’ s-o ducă
Dacă stă p-ai mai slabi umeri?
Poarce-o șinie cît apucă!

Tu, om cinăr, drept ca bradu

Cu multă pucere-n brață,
Ce apleacă la bătrâni-ț
Că ei ț-îs parce dîn viață!

Lasă-i să vorbească mulce,

Că-i viața lor comoară

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
D-agevăr șî lucruri bunie
Șie-n pământ n-ar vrea să piară!

Lasă-i să îmbătrânească
În iubirea tea bogată,
Că șî ei ca șî copiii
Sîmt dragostea-agevărată!

Lasă-i pă ei să cășcijie
În givanuri tăt mai rare,
Să să sîmtă drepț șî siguri
Cât mai pot sta în pișioare!

Lasă-i să mai țasă visuri

Cu ortași dă altă dată,
Că așa mai trăiesc iară
Bucurii avuce-odată!

Lasă-i să tot povestască

Repetace povestioare,
Atunși sîmt ei ferișirea,
Când i-asculț, tu, cu răbdare!

Lasă-i să trăiască-n casa

Plină cu lucruri bătrânie,
Că alt fel în suferință

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Viața lor îi doar fărâme!

Lasă-i v-odată să strîjie

Când ei cred c-ai zmincit tare,
Că ei ca șî copilașî
Au dreptu la ascultare!

Lasă-i să-ș spună părerea

Cât alături îți stau ție,
C-ar pucea-n zîua dă mînie
Pântră noi să nu mai fie!

Lasă-i să să roaje-n cihnă

Cum ei șciu șî cum le plașie
Că așa sîmt Duhu Sfânt
Umplând drumu lor cu pașie!

Lasă-i un pic să șî moară

În brațăle-ț iubitoare,
Că atunși ei sîmt pă Domnu
Mai aproape șî mai tare!

Nu-i lăsa zoitaț în prau

Prăsărat dă vremi fugare,
Că arjintu cînd ce ninjie
Amincirea lor ce doare!

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

CINIEREAȚĂ

Ciniereață, ciniereață,
Suflet mult, mince puțînă,
Mi-o scos viața-n drum o fată
Mai mândră dăcât o zână.

Viața mi-s-o-mplut cu fata

Prea mică să fie mare
Da șî io prea cinăr, lume,
Să am gînd dă-nsurătoare.

Ne-am iubit o vreme bună

Cu dragoste preacurată;
Aș fi dat orișie pă lume
Numa să n-o pierd v-odată.

Da o soartă prea vrășmașă

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
M-o times dă ea dăparce,
Când dragostea ei măruntă
N-o trăit dîn scris pân carce.

Ea mi-o fost viața toată,

Șî icoana șî statuia
Da, vai ungeva dăparce
Râgea-n brațîli altuia.

Am îmbătrânit dă mult
Suflet, săcată fântână,
Da mai plâng dîn când în când
Fata mândră ca o zână.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

CĂUTĂRI

O noapce îmbrăcată-n nori

Mă poată în tășieri închis
La chipu teu atît dă drag
Rămas dă mult numa în vis.

Copilă tu și io copil
În vrajă dă-mplinire
Tu mi-ai sfințît viața-atunși
Cu prima mea iubire.

Drumeț pân pulbere dă șier,

În jioc pă muziși înjiereșci
Nănumărace- mbrățîșări,
Ne-or rupt dă grijîli lumeșci.

Da înjierii or amuțît.
Dîn vina mea? Dîn vina tea?
Iar jocu nost pică învins

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
P-al năpăsării drum dă nea.

Ce-ai dus în vis năcunoscut

Purtată iuce dă zoitări,
Iar io cu sufletu înfrânt
Mă pierd în lunji, prea lunji căutări.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

FÂNTÂNA BUNĂ

Soarili roata-ş ascunge

După nușii dîn cărare.
Șieru bolta-ş molăreşce
Cu-a-nsărării gri coloare.

Răsfiră ş-un pumn dă stele,

Parc-ar fi dă flori cunună,
Şî dîn răsărit dă taină
Scoace plină, mândră Lună.

Fântâna stă să adoarmă,

Când în ochiu ei dă apă
Bolta linişcită caută
Năcuprinsu să-ş încapă.

Tăt acum iasă dîn umbra

Nușilor dă pă cărare,
Parcă vrînd să-nghinie Luna,
O frumoasă arătare.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
În a Lunii răvărsare
Mlădiază trup dă zână,
Răsfirând dîn chip şăgalnic
Dor, pă drumu spră fântână.

Acolo, lângă fântână,

Plin dă multă nărăbdare,
O aşceaptă Făt-Frumosu
Să îi prindă-n păr o floare.

Șî s-o strângă tare-n brață,

Trupurile lor să fie
Fir dă viaţă care-adușie
Împlinire, bucurie.

Cu năsaţ el o tăt ţucă;

Sâni dă piatră-i înfioară
Trupu, sâmţîrea şî gându
Tăt aşa ca-ntâia oară.

Fântâna îi ocroceşce,
Scurjiere dă timp le-ascunge
Supărarea să nu-i prindă
Vinită rea dă oriunge.

Da, într-un târzîu prea grabnic

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Țucături fără dă număr
S-or gătat. Ea-ş poartă apa
Cu obraniţa pă umăr.

Să topeşce-n jar dă Lună,

O ascunge umbra gheasă
Cînd cu vedrili dă apă
Ajiunjie cumince-acasă.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

LUMINA

Întâia rază dă lumină

Mi-o dăruit-o mama mea,
Când după naşcerea-n dureri
M-o şcers la ochişori c-o stea.

Lumina sfântă mai târzîu

Mi-or împlinit-o la bocez
Un preot şî cu naşa mea
Rostind asupră-mi Sfântu Crez.

Ani dă lumină, ani dă şcoală

Cu dascăli buni io am dăprins,
Am trăit munţ dă bucurie
Lumina lor când am acins.

Târzîu, om în pucere-ajiuns,
Lumina șie-n şcoli am primit,
Învățășieilor dîn bănși,
Dî la catedră-am dăruit.

Ajuns şî tată dă copii,

O Doamne,Ție-ț mulţămesc,
Lumini dă viaţă io le-am dat:

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Tăt șe-am mai bun şî prețuiesc.

Acum, bătrân, prîn ochelari,

Mai văd lumina șie-am primit,
Până când Dumnezău Sfânt
Mă treșe-n loc dă hoginit.

LUMINI ȘÎ UMBRE

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

Rând pă rând lumini șî umbre

Nie scriu viața pă cărare.
Luminili nie dau aripi,
Umbrili stropi dă visare.

Dăinuim crescând lumina

Cu doru dă dăruire,
Pă când umbre dă visare
Nie dau fior sfânt dă iubire.

Lumini dîn argeri dă viață

Nasc dă umbră trăbuință
Iar dîn a lor înfrățîre
Iubirea-n orișie ființă.

Șî când amurgu să lasă

Ogoind dîn strălușire,
Ne rămâne-ncinsă umbra
Șî nevoia dă iubire.

PĂ FURIȘ

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Ca o fată bolnăvioară,
Luna mult înșiercănată,
În oglinz clare dă ape,
Pântră nori cu greu s-arată.

Păstă satu-n adormire,

Linişcea-i cu tot stăpână
Cînd o poartă ostănită
Suspină dîntr-o ţâţână.

O copilă, umbră vie,

O treșie cu binişoru.
Îmbrăcată în visare,
Pă furiş îş caută doru.

Sub un cei cu floare multă,

În chimeaşa albă, spume,
O aşceaptă el, fișioru,
Pă buză cu al ei nume.

Înţălept ceiu bătrânu,

Sub poalili lui dă floare,
Două umbre-acum adună
Într-o lungă-mbrăţîşare.

Boranjicu fin dă ie

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Stăpânişce tari odoare,
Care în bătăi dă inimi
Caut-aleasă dăzmirdare.

Buzîli-n taină şî ele

Zoitace-s în dulși săruturi.
Ceiu şî el firea-ş pierge,
Caută-n floare înșieputuri.

Ar vrea vremea s-oprească,

Bucuria lor să ţînă
Cât viergile-n frunză-i vinie
Pă coroana lui bătrână.

Nori niegri ca dă tășiunie

Șiern d-odată stropi dă ploaie.
Ceiu vrea, dîn frunză gheasă,
Să le facă o hodaie.

Noru tare-i încheţăşce,

Vrea frunza să o străbată,
Să vadă pîn ia udă
Frumoasă forme de fată.

Şî cum vremea nu îi iartă,

Mai târzîu în plină noapce,

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Să dăspart lângă porciţă
Cu țucări dulşi şî cu şoapce.

VĂPĂI DĂ LUNĂ

S-o lăsat văl dă-nsărare

Păstă firea ostănită
Cu o lungă-mbrăţîşare

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Mult visată, mult dorită.

P-un ochece dă fereastă

Luna ş-o propcit văpaia,
Răsfirând neguri dă noapce
Șie-or cuprins toată odaia.

Poleind jienie-ostănice
Ea o-nveselit hogina,
Cum înveseleşce floarea
Năgejgi în toată grăgina.

Văl dă dragoste curată

Năşciută şî năspusă
Umple-un suflet pustiit
Cu năgejgea parc-apusă.

Când cu aripi dă mătasă

Ar vrea Luna s-o cuprindă
Ea s-ascunge-n lumea reșie
Pă cărări lunji dă colindă.

Somnu, ca un nor dă visă,

O ascuns văpăi dă Lună;
Nu-i tu cui şî nu-i tu șinie
Să-ţ mai zîcă:„Noapce bună”!

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

VINIE O VREME

Vinie o vreme dă cihnă

Care ne punie-n icoanie
Trăirea dîn ciniereață,
Șî-n urmă pă noi nie zogoanie.

Șie vrei, tu, bătrânie, șie vrei?

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Sufletu fă-țî-l să tacă!
Ajungă-ț iubire d-întâi!
Punie-o-n zoitare șî pleacă!

Ori sufletu parcă nu vrea;

Doreșce șî păstă puceri
Să-ș umple stropu dă viață
Cu soare dă vechi primăveri.

Inimă, tu, prea beceagă

Daficea mai cauț bucurii
Vrei să le gușci mai odată
Când poace că n-ar trăbui.

Pă dacă asta mi-i soarta,

Rămână-n zădărnișie
Șî-n lungă, lungă zoitare
Trugita mea poezie.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

VREME FĂRĂ SUFLET

Vreme fără suflet, vreme,

Tu m-ai pus arjint la tâmple,
Vrei să vez dacă să ceme
Versul meu, șie viaţa-m umple?

Nu să ceme el dă cinie,
Că-i pornit dîn gânduri bunie,
Poace-un pic mai lin el vinie,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Dorul meu cât îl mai spunie.

C-am dăscris dîn ciniereţă

Veselia, dorul, jalea,
Şî acum, la bătrânieaţă,
Tot pîn versuri îmi caut calea.

Strâng acum cunună vie

Dă vobire bănăţană,
Vreme fără suflet, ţie,
Astăz, io ţ-o las în samă!

STRĂLUȘIRI

Trecuce strălușiri
Sorcice-s să apună;
Dîn tăt șie au dă zîs
Nimic o să măi spună.

O tainică-mpăcare
S-așcerne păstă vrere
Nimic șî dî la nime
Dacum ea va mai șiere.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

În suflet ciniereața
Mai dăinue rămasă,
Atît cât bătrânieața
Cu greu văd că o lasă.

SFADA

O, suflece al meu bătrân,

Astăz ce sfăgesc tare iar!
Di șie în iarna care ești
Dă dor mereu mai ai habar?

Nu înțăleji că visăle
Numa în primăveri ivesc?
În iarna tea-s dă nănțăles
Șî nu, nișicum nu să-împliniesc!

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Ce-așază în hogină, cum
Să stă la oameni d-ai bătrâni
Șî lasă doru inimii
În cinere, vânjoasă mâni.

SÎNGURĂTACE

În sîngurătacea sură
Mă topesc dă prea tășiere.
Nu am cui șî nu am cum
Să mai șier câce-o părere.

M-am pierdut pă drum dă visă

În îmbrățîșări dășarce
Căutând licăru dă steauă
Păntru mersu mai dăparce.

Mi s-o răsfirat năgejgea

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Dă givan cu biata mama,
Dusă-i șî ea lângă tata
Nicăuri făr’ să-ș dea sama.

D-aia ghes mă pringe șiuda

Că-n potop dă vremi pierduce
N-am prea stat cu ei p-acasă,
Zîle păntru ei duruce.

M-o vinit șî mie rându

Să gust chin dă-nsîngurare
Șî-n tășierea îmbrumată
Să caut firav strop dă soare.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

CONTRE

Cinereața mea bătrână,

Aproapili mi-i dăparce,
Împreuna nie dăsparce,
Graba șî ea nie amână.

Zâmbetu plânjie pă buză,

Tot mai greu pare ușoru,
Năpăsarea-mi stînjie doru,
Tristeața să tot amuză.

Bucuria mi-i mâhnită

Dă puceri d-acum tăiace,

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Iar găsîrea rătășită

Înfrânjie orișie izbândă,

Pă când aminciri zoitace
Stâng năgejgea stând la pândă.

CRUȘIA RĂSFIRATĂ

Iar mă-nvăluie septembrie

Iar or rujinit castanii.
Împăcat cu toace așcea
Mereuț îm număr anii.

Anii vin șî trec într-una,

Obrazu-mi să tot zbârșieșce,
Ciniereața-m, viața toată,
Mi s-o cam scurs pîntră jieșce.

Iar mă nădăi az la satu

Care m-o pornit în lume,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
La pământu șie-m ascunge
Tata, mama ș-a lor nume.

Șinie să-i mai pomenească,

Șinie-o floare să le ducă
Dacă-a lor urmaș, bătrânu,
Așcea nu le mai apucă?
O zoitare dă când lumea
Baș șî dîn mormânt nie pierge.
Putrăzîtă-i dă tot crușia
Răsfirată-n iarba verge.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

COST MARE

Dă nătrăire clipe stau

Sub prauri șî păiejăniș,
Dă unge sămne mai trimet
Fricoasă, rare, pă furiș.

Zăluge frici dă vorbe-n vânt,

Dă leji morale scrisă prost,
S-or dovegit opreliști tari
Șî plăț cu un prea mare cost.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

SCURTĂ ISTORIE

Într-o ţară-n Europa,

Dup-al „Doilea razboi,”
Ruşî or numit pucerea.
Baş cum s-o-ntâmplat la noi!

Comunişci dă proastă spiţă,

Cu şcoli dă v-un an sau doi,
Or ajuns ei să conducă.
Baş cum s-o-ntâmplat la noi!

Or băgat la închisoare
Oamenii ţării dă soi,
Să înfrișie-aşa poporu.
Baş cum s-o-ntâmplat la noi!

Or luat averi la oameni,

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Lăsându-i aproape goi,
Păstă noapce-aveu ei toace.
Baş cum s-o-ntâmplat la noi!

Zăși dă ani dă suferinţă,

Vorbe goale, minșiuni, zoi,
Or prostit mai tăt poporu.
Baş cum s-o-ntâmplat la noi!

Târzîu o vinit sorocu,

Timp dă scăpat dă strîgoi.
Anticomunistă-i lupta!
Baş cum s-o-ntâmplat la noi!

Or murit prea mulţ copiii.

O curs sânjie dă eroi,
Păntr-o prea mică schimbare.
Asta îi numa la noi!

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

MIC GLOSAR POLITIC

Am șicit az pîn ocheţ

Vorbe șie la minie-ajiung,
Terfelice binie-n prau,
Picace dîntr-un ţăitung.

Le astrâng az în glosar
Să nie fie dă-nţăles
Politica cum să fașie,
Cum şî șie-avem dă ales.

Prima-i „dreptace” la toţ.

Cârnă îi p-al nostru șier;
O plâng şî morţî-n morminţ
Şî în năhogină pier.

Alta-i „libertace”-n laţ.

Minșiună păntru-ai sărași,
Purtată dîn prag în prag.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Ca s-o ai șie tră’ să fași?

„Politișieni”- joavinie,
Cu ghinţ, gheară înzăstraţ
Păntru pozonariu lor
Sfâșîie părinţ şî fraţ.

„Campanii electorale”-
Vorbe, promisiuni, minșiună.
Câce-n lună, câce-n stele,
Toace, toace ei le-adună.

„Privatizare”-glumă
Dă râsu găinilor.
Aleşî dîn zăstrea țării
Mult mai strâng în chesu lor.

„Părlăment”- adunătură
Dă privilegii-asumace.
Ei calcă primii-orișie lejie;
Că au, vez, imunitace.

„Deputat”- omu cu pile.

El votează nu gângeşce.
În ședinţă trăʼ să doarmă.
Mai mult tașie când vorbeşce.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

„Senator”- nume dă nobil,

S-ar pucea să-ţ deie-n gânduri,
Când în faptă el s-arată
Găinar în mulce rânduri.

„Preşedince”- omu drept.

Cumpănă trăbă să fie
Dacă interes, năravuri
La strâmbătăţ nu-l îmbie.

Micu meu glosar îi gata.

Cum, nă-cum îmi pare plin.
Păntru zîua a dă astăz;
Ei au miere, noi venin.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

CORABIA DEMOCRAȚIEI

Biet popor român trugeşce,

Doamnie, da dă câtă vreme,
Să plucească păstă apa
Tulbure șie-n furtuni jieme.

Dumnezău i-o dat corabie,

Ţara asta românească,
S-o grijască tăt românu.
Domnii să o cârmuiască.

Am avut pîn vremi trecuce,

Cu purtare creşciniească,
Domni şî regi șie la timonă
Or stat trej să nu greşască.

Da-ntr-o vreme mai încoașie

La timonă cu cârpașiu,
Ni-am învățat baș ca marva
Cu zbişiu şî cu corbașiu.

O vinit şî optzăşnouă,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Când cu puşcă şî dreptace,
Am schimbat cârmuitoru
Dîn dor sfânt dă libertace.

Dă atunși timona fujie

Ba la stânga, ba la dreapta.
Corabia-i jăfuită
Cu minșiuna şî cu fapta.

Marinari mărunţ dă baltă,

Cu brevet luat pă sub mână,
Vă blăstamă toată ţara,
Toată naţia română.

Voi v-aţ stors averi în grabă

Dîn a noastă obosală
Ş-acum vreţ nota dă plată
Să fie la toţ egală?

Tu, președince dă cramă,

Schimbi corabia cu bodoanca
Iar drumu „Să trăiţi binie”
Bag sama îl vez da-poanca.

Şî cu gânduri hăbăușie
Nie luaț pită, nie luaț leacuri.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Vreț să nimișiț o ţară
Ş-un popor trecut pîn veacuri?

N-aveţ niși pic dă ruşînie,

Dă Dumnezău nu vi-i frică
Niși că într-o zî românu
Capu iară şî-l răgică!

Tăt mai cregeţ că-l dă latră

Îi sigur că nu șî muşcă?
Nu vi-i ceamă că az-mânie
Luăm în mână iar v-o …..uşcă?

Sau mai bine zîs păharu

Șie vă ţînie în beţîie.
Doar vă vinie la cap mincea
Părlăment, guvern şî ţîie.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Întrebări

Vremea vremuieşce-n taină

Răsfoind pajini dă viaţă,
Trecutu ne încheţăşce,
Prezentu parcă ne-ngheaţă…
Când o trăbuit românu
Să pleșie dîn sat, dîn ţară,
Păntr-un colţ amar dă pită?
Cînd o mai lucrat p-afară,
Prîn ale străinătăţuri,
Păntr-un pumn dă gologani?
Cînd or ponosît românii,
Să li să zîcă ţîgani?
Di șie stau orfani copiii
Când părinţî le trăiesc?
Şî di șie să-ntreabă-ntruna:
- Mama, tata, nie iubesc?
Cum îi oare cu pucinţă,
Cum mai ponosăşce firea,
Un copil micuţ dă ani
Nu-i şcie mamei privirea?...
O văzut-o numa-n moalăr,
Colo o hârcie reșie.
Zî dă zî copilăria
În durere lui îi treșie.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Suspinînd, zîșie mereu:
- Vreau să am şî io o mamă
Ca să-mi ocrocească somnu
Lângă pat șî nu dîn ramă!
Mamă mult îndăpărtată
Măsura unge-ai aflat
Să-i măsoare lui durerea,
Plânsu, spaima ş-un oftat?

ÎNVĂȚĂTURĂ

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Om bogat şî mare goangă
În guvern, o părlăment,
Fiul vrea să ș-îl înveţe,
Păntru-o vreme, un moment,
Cu viaţa dî la sace
Trăită în sărăşie,
Ca să preţuiască binie
Luxu, viaţa-n bogăţîie.
Păntru asta fiu-ş dușie
Ungeva în sat, dăparce,
La o casă ţărănească,
Dă lipsuri să aibă parce.
Patru nopţ şî patru zîle
L-o lăsat acol, la ţară,
După care, cu măşîna,
La oraş îl dușie iară.
Pă drumu dă-ntors acasă,
Omu îş întrabă-odoru:
-Șie zîşi, cum îţi pare viaţa
Dîntr-un sat frace cu doru?
Dup-o pauză, cu tristeaţă,
Zîșie fiul: - Bună, tată!
Mult măi bună ca a noastă
Ş-ai s-auz di șie pă dată:
Noi avem numa un cânie,
Ei au patru colo-n curce;

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Noi avem apă-n pişcină,
Ei, râuri cu-ape mulce.
Noi ne luminăm grăgina
Cu becu-n lumină slabă,
La ei stelili şî luna
Varsă lumină-n livadă;
Noi nie cumpărăm mâncarea,
Ei o sfinţăsc colo-n oală.
O-ncălzîm la microunge,
Ei la foc ars cu sfială;
Nouă muzîca nie vinie
Dîn CD-uri repetace,
Tril dă păsări cântătoare
Lor le-adușie sănătace.
Nouă o frică ni-i dată
Dă porţîli ferecace,
Ei trăiesc cu uş dăschisă
În bună veșinătace.
Noi vegem lumea-n ecrane
Dă teve, calculatoare;
Ei văd verge dă pădure,
Au şî umbră au şî soare.
M-o ajiutat, dragă tată,
Șie-am văzut şî șie mai fași,
Să-nţăleg pă todăuna
Cît suncem noi dă sărași,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Şî cum zî dă zî, într-una,
Sărășim păstă măsură
Cînd ne-ndăpărtăm, mă tată,
Dă viaţă șî dă natură.
Şî în suflet sărășia
Să aşază tot mereu
Cât în viaţa noastă, tată,
Ocolim pă Dumnezău!

MAMA PLECATĂ

Plecată mamă-n ţări europenie

Cujietu ei hogină n-are
Că ş-o lăsat sîngur odoru

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Care-i prea mic să fie mare.
Io am brodat lacrimi străinie
Pă streşîna jenilor mele.
Îs lacrămile dă durere
Ale-unui prunc cu ochi dă stele.
El caută-n ponosîtă hartă
Mirosu năzoitat dă mamă
Şî gustu-atît dă dulșe-al ţâţei
Ascuns cu greu într-o năframă.
Că mama-n mâni ocrocitoare
Adună o căpşună coaptă
Sau culcă alt copil al lumii
Crezând c-al ei iartă ş-aşceaptă.
Fără folos lacrămi dă jăle
Îş croesc drum pă a lui faţă.
El poace ierta dîn năgejge
Da nu zăuită-n a lui viaţă.
Ce păcăleşci tu biată mamă
Cu glasu lui vinit pîn unge.
Da doru lui mare dă cinie
Pîn tălifoanie nu pătrunge.
Ş-atunși lacrimi amare plânjie.
Le plânji şî tu cam ostănită
Da el nu ce poace-nţălejie,
Tu, mamă dusă în ispită.
Lacrima lui mă înfioară

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Şî o petrec cu jale-aprinsă.
Da tu ce-ntoarșie cât dă-n grabă
L-al tău copil cu mâna-ncinsă.

JALE LA „COLECTIV”

O sară șie înșiepe 

În veselă cântare
Să gată fără veste-n
Durere, jale mare.
Fărʼ grijă sau habar

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Să cântă, să trăieşce
Clipa dă bucurie,
Dî-n care iad pângeşce.
S-o vrut dă veselie
Scâncei să slobozască,
Da ele-mprejurimea
Aprind ca pă o iască.
Șie foc, șie vâlvătaie
Şî fierbînţală multă!
Toţ zbiară prinş dă frică
Da nime nu ascultă.
Prea multă cinierime
Fără leac dă scăpare
Dîn iad voind să fugă
Să calcă în pișioare...
S-or dus prea mulţ în șieruri
În chip dă păsări sfince
Zdrobiţ dă suferinţă
Şî-n jale dă părince.
Cu aripile arse
Dă nămiloasă flamă
Abia mai prind să strîjie:
Vină că io ard, mamă!
Nu-i șinie să-i ajiuce
În clipile mărunce
Cînd toţ poartă pă umeri

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Jar mare, cât un munce.
Da, oameni d-omenie,
Vin să-i poarce pă braţă
La marea înșiercare,
Spră licăru dă viaţă.
P-ai dă s-or dus nișiunge
Doamne-i punie-n hogină,
Iar l-ai dîn pat dă chinuri
Le dă grija-ţ divină!
Fără pic dă năgejge
Nu-i lăsa, Doamne sfince,
C-a ta-i toată pucerea
Şî mila dă părince!

RUGĂȘIUNE PRECISTEI

Căzut în mari păcace,

Mamă a Lu Hristos,
Ajută-mă, Fecioară,
Să mă răgic dă jios!
Încinjie a ta mână,
Șî pringe-mi năpucința,
Săgește-n minie, Maică,

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Năgejgea șî cregința!
Cregința mi-i iubirea
Șie binili mă-nvață,
Năgejgea mi-i cărarea
La veșnișie-n viață!
Credința mi-i îngemnu
La noi treșieri dă punce,
Năgejgea mi-i pucerea
Gata orișie să-înfrunce.
Sîmțî-le-voi pucerea
Pă calea mea dă dus,
După cuvântul, fapta
Domnului meu, Iisus!
La cinie, Mamă sfântă,
Io veșnic mă închin,
La Tată-Fiu-Duh Sfântu
În veși dă veși! Amin!

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

RUGĂCIUNE

Ajută-mă măicuță

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Să urc pă crușiea mea,
Ca prins în a ei brață
Să-nvăț șie va urma:

Cum să scobor sub piatra

Șie-i scară dă-nălțare
Spră veșnișia viețî
P-a Domnului cărare.

Smerit să primesc toace

Dă-s sfadă ori mărire
Ca întărit dă ele
Să merg la mântuire.

Să-nvăț dreptacea Lui

Pă drm pietros dă crușie,
Încregerea în Domnu,
În locu-unge mă dușie.

Acolo răbdătoare
M-așeaptă să-mplinim
Tot rostul viețî mele
În veci dă veci.Amin!

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

RUGĂCIUNEA EI

Sfinţască-să ,Doamnie, numili teu!

Plecată ce rog greşala să-m ierţ!

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Biniecuvântează-mă ,Doamnie, în șiasu
greu!
În minie ,ce rog tăt rău să-l cerţ!
Cu vorbe dă slavă îţ mulţumesc
În fie șie clipă ,Părince șieresc!
Cu multă năgejge, șieresc Părince,
Răgic pocăită inima mea
Rugându-ce cu pocăice cuvince
Să-îndrepţ cătă minie privirea tea.
Trimece-mi ,Doamnie, îndurare multă
În zîlili grele șie le petrec,
Nu mă lăsa, Tu, ruga-m ascultă,
Ajută-m, ajută-m tăt rău să-l trec!

RUGĂCIUNEA LUI

Ajută-mă, Hristoase,
Să mă găsăsc pă minie
Pă calea mântuirii,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Năgejgii în mai binie!

Biserica să-m fie

Întotdăuna casă,
Cregința șî năgejgea
Sîngura cale-aleasă.

Să-m aflu-n rugășiunie

Cu toț, toț creginșioșî
Trăirea împlinirii
Șie m-or dat-o strămoșî.

Cu toace așcea-n suflet

Pîn rugă-ț mulțumesc
Păntru grija ta sfântă
Dă Fiu dumnezăiesc.

RUGĂCIUNE SCURTĂ

Prea sfântă născătoare dă Dumnezeu,

Eşci plină dă har ş-aşa îi fi mereu.
Totdăuna Domnu fie cu cinie!

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Roagă-ce, maică, șî păntru minie!
O tu, biniecuvântată-ntre mame,
Născătoare dă prunc binecuvântat,
Ieşci drumu, calea sfântă dî la păcat,
La iertare. Până-n ultimu meu șieas
Drumu ăsta l-oi treșie, pas cu pas!

HRISTOS A ÎNVIAT

Măicuţa mea iubită,

Cum tu m-ai învăţat
Îmbrăţoşăz az lumea.
Hristos o înviat!

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

Pîn jertfa lui preasfântă,

Dîn neguri dă păcat,
Nie-o răgicat în soare.
Hristos o înviat!

Preasfântă născătoare,
Al tău suflet curat
N-o sânjierat zădarnic.
Hristos o înviat!

Şî omenirea toată
Cu El, acum, d-odat
Pornieşce viaţă nouă.
Hristos o înviat!

Vă bucuraţ voi oameni

Urmând năînșietat
Cărarea dă creginţă.
Hristos o înviat!

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

CONDEIER PĂ DRUM DĂ STELE

Banatu cât îi dă mare

Dî la pustă, geal or munce
Îș tăt scarmănă în palmă
Dă vremi bițîli cărunce.
Dac-o fost într-una fruncea
Mărturie să ne vină
Dî la „Țara dîn adâncuri”

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Cu-a ei plugari dă lumină.
Sapa, coasa șî cu plugu,
Dă grijît holge sorsamuri
N-or împegecat plugarii
Să-ș crească dă suflet ramuri.
Ramuri dă scipiri dă mince
Scrijălice pă veșie
În scriere bănățană
Cu viers dă mers dă coșie.
Scrisu-n slova bănățană,
Trudă baș dă loc ușoară
L-o avut ca om dă samă
Pă uica Ion Colojoară.
S-o născut el ca năgejge
Într-o casă-n satu Vrani,
Casa lu moș Colojoară,
Umbrită dă mulț castani.
Pețășce el poezia
Dă mic, dîn copilărie
Șî dă n-o pierdut condeiu
Poace-n Rai încă mai scrie.
C-o pus suflet, dăruire
Cu plivaisu an dă an
În „A treia tinerețe”
Șî-n „Memorii-Bărăgan”.
Dîn Banat foi șî reviste

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
I-or scos slova la iveală.
Festival dă poezie
I-o cihnit, făr obosală.
Da acuma, mai în urmă,
N-o-așceptat „suta” să-i vină,
S-o tăt dus pă drum dă stele.
L-o pus Domnu la hogină.
Nu ș-o gătat dă tot planu,
Mai avea mulce dă spus,
Da caieru-i fără veste
S-o gătat șî el s-o dus.

Dus pă drumu al dă stele

La loc fără dă durere,
Unge ortașii-l așceaptă
La givan da-l în tășiere.
Noi, ai d-am rămas în urmă-i
Când șî când așa-ntră rânduri
Să îl pomenim c-o floare
Ruptă dîn noian dă gânduri.
Să grijîm ca truda lui,
Care șî nouă ni-i trudă,
Să nu piară în zoitare;
Banatu s-o tot audă.
Năzoitată fie-i truda!
Năzoitată fie-i carcea!

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Numili dă condeier
Dă onoare aibă-ș parcea!

CÂNCEC LU ACHIM NICA

Doamnie, iuce mai suși roata,

Astăz, mânie, viaţa-i gata
Ş-ai să mă întrebi anume
Șie-am făcut pă astă lume.

Am făcut ca orişîșinie,
Niși prea rău, da niși prea binie.
N-am trăit ca orişîcare,
Am trăit păntru cântare!

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Am cântat dă veselie
La oameni dă omenie,
Am cântat doina dă jele,
Doina dorurilor mele.

Acum, cu arjint pîn pleată,

Îmi adun cântarea toată.
Vreau s-o las ca moşcenire,
Să-mi fie dă pomenire.

Vreau s-o las la lumea toată,

Să îş aminceasc-odată
La oraş, ca şî la sat,
D-Achim Nica dîn Banat.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

O UGIT DOINA SĂRACĂ

O prins toamna să s-ascundă

În a iernii dă frig bundă,
Când, dîn Obreja dîn sat
Achim Nica o plecat.
Achim Nica nu-i, s-o dus
Pă un viers dă doină-n sus
Să doiniească cum el şcie
În șier, la împărăţîie.
La Obreja-ntr-o grăgină
S-o uscat o rădășină
Că în prag dă iarnă, iacă,
O ugit doina săracă.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Patru boi leagănă caru
Şî duc cu el tăt amaru,
Că-n uliţa cu fântâna
Nime nu-i fașie cu mâna.
Măi Achime, măi Achime,
Șie-ai făcut n-ai făcut binie,
Ce-ai pornit pă drumuri grele
Zoitînd dă doinili tele!
Achime, tu-ai fost pîn ţară
Da-n Banat ce-ai întors iară;
Dîn drumu dă astă dată
Nu ce mai întorși v-odată.
Plânjie, tăt Banatu plânjie
Mult amar în lacrimi strânjie
Că doina lui a dă dor
O ugit făr’ doinitor.
-„Plânji, Banat, plânji păntru minie
Că mă duc, ce las cu binie.
Io sub brazda dă pământ
Hoginesc şî nu mai cânt…

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

O TĂCUT O LAUTĂ-N CIMIȘOARA

O tăcut o laută-şcolală
Cu viers omeniesc nu dă robot;
S-o gătat mândră cântare,
Viaţa domnului Ion Odrobot.

Ceaica Odrobot o leacă

Ostănit să culcă-n stele.
Lauta lui năîntrăcută
Tașie o doină dă jăle.

Hore, brâuri şî sorocu

S-or picit dă mult în laută;
Năstrunit arcuşu-i zașie
Părăsît, nu le mai caută.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

Muzicanţ dîn tăt Banatu

Șie-aţ dăprins cu el arcuşu
Trăgănaţ-îi binie doina
Ca să-i uşuraţ urcuşu!

Pîntră voi ca să rămână,

În clipe dă vesălie,
Pă pământ turnaţ pomană
Cîce-o gură dă răchie.

Dascăli dă prîn tătă ţara

Că v-o-nvăţat lucruri bunie,
Păntru sufletu lui mare
Spuneţ az o rugășiunie!

Şî dîn gânduri bunie-n taină

Rupeţ câce-o floare albă;
Le trimeceţ cătă Ceaica
Dă răcunoşcinţă salbă.

Cimişoară, Cimişoară,
Dîn cinie un om dă fală
Dirighează cor dă înjieri
Sus, în rai, în catedrală.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

NĂZOITĂRI

Cu dălţ dă vorbe bătrânie

Dîn vremuri dă cremenie
Rostuiesc lu Ceaica Marius
Nădzoitări să-i semenie.

La-nșeput mugur dă steuă,

Săgit dă Soare-n Murani,
Tot treșiea la Tie drumu
În ai dulși da prea scurţ ani.

Când cu roţ fără dă spiţă

Înșepe-un vis dă copil
Purtat pă aripi dă înjieri
Într-un năstăvit april,

Îl află pă„ opt ori şape”

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
A lu Doamna -nvăţătoare
Strâns în carcea dă socoată
Sus, p-anvonu al dă soare.

Or trecut cum treșie frunza

Anii lui ai fără plânjieri,
Cînd domol îngeam-o fată:
„Hai să ce-ncunun cu înjieri”.

Ş-o-ngropat umbra-n părece

Cu doru da îş ascunge
Draga lui dîn mași şî rouă
La sălaşu dă nișiunge.

Cînd l-o încheţît sorocu

Trist îş lasă ulișioara
Căutând cu sârg o poceacă
Pîngă Bega-n Cimişoara.

Cimişoara cu-mprumutu
I-o dat suiş şî căgere,
Cât la căpătâiu ţării,
Potcaş năgeau d-aor ere.

Da atunși când o vint vremea

Fără piegiși pă cărări,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Năhogina lui dă dascăl
Sfinţăşce flori dă cântări.

Şî o plăsmuit dîn gânduri

Păntru placu natului,
Numa-n Radio Cimişoara,
Toaca: „Gura satului”.

O trugit strângând în carce

Rubinie-n grai bănăţan
Şî le-o cununat cu viaţa
Satului an după an.

Năzoitat numili-i fie,

Fie-i lungă cununia,
Păntru dragostea lui mare
Dă Banat şî România!

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

DOR DĂ CEAICA MARIUS

Gîndu blînd dă Ceaica Marius

Păsălit binie să sunie
În „Cântări dă noapce bună”
Mereuț, dulșie ni-l spunie.

Sămnili dă primăvară
Or şcers prau al dă niauă.
Într-o marjinie dă lume
Soare râge p-o nuiauă.

Şî cu așie ca dă șipcă,
Păntru-a vieţî noi catanie,
Împistresc în alb şî rosu
Mărţîşoare cu găitanie.

Într-o gimineaţă-n rouă

Năstăvit April iar punie
Pă o creangă dă grăgină
Coz dă soare păntru prunie.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

S-o pornit iar Buna-Bună

În suiş p-un fir dă soare
Ca dîn vârfu al dă cupă
Cicilacu să-ş scoboare.

Az, cântări dă Sânzienie,

Ba şî câncecu dă brumă
Să înşîră cîtu-i viaţa
Până iarna le adună.

Rămână în veși mirarea:

„Poace-fi că Maica-bună
Acolo-n târnaţ cu furca,
Toarșie razîle dă lună”.

Bunișii trugiţ dă vreme

Stau pă poala streşînei.
Or îmbătrânit d-o viaţă,
Da-i mai bătrân el ca ei.

Ş-atunși testament să fie

Poezia lui dîn carce;
D-o șiciţ aşa v-odată
N-o ia focu şî n-o arge.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Să rămână câtu-i firea
Zî dă zî, an după an
Doru sfânt dă Ceaica Marius,
Dă scrisu lui bănăţan.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

DÎN SUFLET PĂNTRU CINIE

Banat, giminieaţă bună!

Ai legat noapcea-n cunună
Cu-ale tăle visă mulce.
Înșiepând dîn şăs în munce
Lumea tea zîua-ş pornieşce
Ascultând cântări. Primeşce
„Din suflet păntru cinie!”
Auzîţ că binie vinie:
Niși mereu, da niși prea tare,
În „Radio-felicitare,”
Cântarea cum curjie toată
Lin dîn laută, torogoată,
Alta dîn gură bogată.
Givănind dă giminieaţă,
Ei nie-aduc frumosu-n viaţă:
Lăutaş, solişci, solișce
Umplu unda în lunji lisce.
Sî atunși când vinie șiasu,
Radio-ș porņeșce glasu
Da, la „Radio Cimişoara”,
Auzîm fieşcecare
Numili şî o cântare.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

DUMINICA LA PRÂNZ

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

Cred că vinie primăvara

Că grăgina-ș schimbă lejiea.
Cu puceri ca dă povastă
Încolțășce iar buegea.

În ocol la văru Lae

Zburdă mei, zburdă ș-un mânz.
Pă târnaț spunie un radio
Că-i„Duminica la prânz.”

Mă gângesc atunși în minie

C-o fi rost poace d-o zupă
D-a cu flechiță mărunce
Ș-o friptură mare după.

Da s-auge-un glas dă zână,

O doamnă, doamna Băcilă,
Zîșie că-n vers șî cântare
La radio adaug-o filă.

Șî dîn radio prind să curgă

Cântări, poezii mândreață
Care-ț fac inima bună,
Șî-ț măresc pofta dă viață.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Mariana Drăghicescu,
Carmen Popovici Dumbravă,
Achim Nica șî Cioclodea
Cântând nie răgică-n slavă.

La fel Doriana Talpeș

Șî Ramona a lu Vița
Pistrilă, Dolores Doncea,
Ș-a lu Jucu Luminița.

Nicoleta, Andreea Voica,

Stanca, Laichici șî Novac,
Ceia șî Petrică Moise
Cântă fain p-al nostu plac.

Dacă-ț plașie șî îl vrei

Graiu nostu bănățan
Ascultă-l pă Ceaica Marius,
La fel pă Ion Căliman.

Tibi Popovici dîn Bocșa,

Dîn Făget Gelu Cîmpeanu,
Gheju șî Livia Ilcău,
Ioan Văcariu bănățanu.

Maria a lu Mândroanie

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Acea, Violeta Tipa,
Pătru Chira șî Ion Peia;
Nu scăpaț la radio clipa!

Toț îs iubitori dă grai

Bănățan agevărat,
Toț îș caută rădășina
Bătrâniească dî la sat.

Radio Cimișoara-n undă

Îi trimece cătă noi,
Ca să nu zoităm niși satu,
Niși șie are el dă soi.

FESTIVALU INIMILOR

Spicu dă grâu cînd să coașie

Galbăn ca roata dă soare,

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Luna lu Cuptor i-adușie
Cimișoarei sărbătoare.

„Festivalu inimilor”:
Jocuri, cântare străbună
Dă prîn lume șî țînuturi
Cimișoara le adună.

Macedonia, Ungaria,
Bosnia șî Herțegovina,
Șî India șî Moldova
Sau veșini dîn Ucraina,

Dîn Bulgaria șî dîn SUA,

Dîn Mexic, ba șî Taiwan
Șî Georgia, Serbia, Turcia
Vin pă plaiu bănățan.

Șî pă bina mare, lată

Colo-n Parcu Rozelor,
Goșci viniț dîn lumea spusă
Îș arată portu lor.

Cântă, jioacă fiecare

După felu lui d-acasă.
Da niși românașî noșci

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Mai pă jos, vez, nu să lasă.

Dă un bun dărab dă vreme

Festivalu să petreșie,
Gângit dă oameni dă binie,
Sămn păntru vremea șie treșie

Păntru inimile care-n

Optzășnouă or pierit
Ca să scape biet românu
Dă traiu nănoroșit.

Cimișoara nu zăuită!
Bătrâni, cinieri șî copii
Dă ei îș aduc amince
Mii dă oameni, mii șî mii.

PĂ DRUM CU TATA OANCEA

Dîn Vasiova, pîntră gealuri,

Pă drumuri dă el șciuce,
Tata Oance-ș poartă pasu
Când mereu șî când mai iuce.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

Îș dușie în lume gându

Năhogina lui a sfântă
Care-n graiu lui dă paor
Păntru tăt Banatu cântă.

Nu merjie cu aizâmbanu;
Să cheltuie nu mai poace.
Că, dă-l prind fără țâdulă
Capătă tri pumni pă space,

Bășca gloabă d-a mai scumpă

Șî-l dau jios în prima gară.
Ca p-un nima-n drum îl lasă
Sîngur, făcut dă ocară.

Da șî-n „odăița mică,

A cu nule”cum să șadă?
Că pă nou îș umple nieamțu
Nădrajii cu brânză șoadă.

Mai binie-ș poartă opinca

Pîn sace, pîn mahalale
Șî dîn a frunțî sudoare
Poace ia câcea parale.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
C-o scos foița „Vasiova”
Sîngur. Cum? Numa el șcie
Ș-o uplut-o cu „novele”
Șî cu vers dă poezie.

Șiciț:„Caii lu’Sîn’ Toager”

Poace:„ Însămnări dă viață”
„ Năcazuri dă prî la sace”
Că toace binie vă-nvață!

S-or cam dus ani buni d-atunșia.

El pîn șieruri pribejășce,
Da-n Vasiova-n tăt Banatu
Scrisu lui curat ugeșce.

Că sfătos cum i-o fost felu

Înțălept sfat nie-o lăsat:
„Munșiț, cetiț, călătoriț”
Sămn că dă noi i-o păsat.

Noi în urmă, păstă vreme,

Dîn respect șî dîn iubire
Năzoitarea lui s-o țîniem
Prîn veșnică pomenire!

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

TRUGITOR DĂ VISĂ

Dîn vremuri dă istorie

Pământ creşcin, pământ dă dor,
Banatu îi slăvit oricînd
Dă bănăţanu iubitor.
Şî-i dăruit dă Dumnezău
Cu oameni buni, oameni făloş,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Plugari şî harniși condeieri,
Zănatu lor dîn moş-strămoş.
Balica Ion unu din ei,
Cemat dă timp pă drum dă vis,
S-o străduit să pună punct
La tot șie o făcut şî scris.
În urmă tot pă ăsta drum
Şî Iosif Loga-Cireşan
S-o dus să poarce şî în rai
Crâmpei dîn scrisu-i bănăţan.
Pornit dî la Duleu, dîn sat,
O dus viaţă grea, dă chin.
Da crezu lui dă condeier
Nu l-o lăsat niși ciar puţin.
„Prin roua vieţii” ne-o purtat
Cu „Plînjierile mele” spus
În „Poezii dîn lacrime”
Șie-o pătimit, cât greu o dus.
În „Bună gimineaţa plug”
Cu parcă fermecat penel
O zugrăvit viaţa dîn sat,
Cu dăruire şî mult zel.
Şî povestiri dă prîn război,
Locuri şî fapce, aminciri
O creionat dîn crez preasfânt,
Prinos al marii lui iubiri.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
S-o dus să hogineasc-un pic,
Da îl sîmţîm, îi tot cu noi.
Ne-ajută-n crez dă condeieri
Să scriem pajini mereu noi.
Bătrânie trugitor dă visă,
Plug şî condei ţ-or fost zănatu,
Pă drum dă nămurire, iată
Az te șinsteşce-ntreg Banatu!

FESTIVAL DĂ PĂPRICAȘ

Când toamna pringe coloare

Să țînie la Buziaș,
Cum niși unge n-ai văzut:
„Festival dă păpricaș.”

Uica Mihai bănățanu,

Dîn șie-i mai bun pî la noi
Fașie, dă ce linji pă jieșce,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Păpricașu-al mai dă soi.

Tăt el sfătos nie învață

Cam, în șie fel să-l mâncăm
Ca să nie priască binie
Dă el să nie bucurăm.

Înaince dă mâncare
Musai să bei o răchie.
După șie ce-ai săturat
Bei vin dă butuc dîn vie.

Șî ce veseleșci, mă frace,
În băile Buziaș
Dacă vreț șî voi s-o fașieț
Daț fuguța mintunaș!

Uica Mihai vă așeaptă

Cu-n păpricaș cu gălușce
Ș-alce feluri tare bunie
Śinie vrea vină să gușce!

Șinie nu să-nghită noduri

Pînă-n postu Pașcelui
Ș-altă dată vrând-nievrând
Șă îș pună pofta-n cui!

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

PICTORU

Sfântă-ş cântă dulșie doina,

În colori ca dă șiupaguri,
Luace dîn ochii dă șieruri
Vălurice până-n praguri.
În aleasă ape-ascunge
Umbre, stele şî sîmţîre,
Oringind cum doar el şcie
Raza soarelui subţîre.
Amincirile-l tăt caută.
Vrând ca truda să îi vină,
Inima-n palmă să-ș pună,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Tălmășind viers dă lumină,
Aşciernie pă pânza bună
Năhogina lui divină.

ZÂNILE
Zac beceag pă iarba albă
Încins parcă-n pat dă jar.
Două zânie dă zăfir
Vin să-m dea șeiva în dar.
Apă vie, apă moartă,
Fir dîn iarba fiarelor
Le prăsară păstă minie;
Să mă-nzdrăveniească vor.
Așcernutu-m înverzăsc,
Altaru mi-i numa floare.
Io c-o galbănă brândușă
Șcerg dîn vis tăt șie mă doare.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Lîngă mine-n bucurie
Râd două codanie-n soare.
Vingecat a primăvară,
Dî la ele-am sărbătoare.

ZBORU MEU

Șier în juru meu, mult șier,

Sufletu-m, pală dă zbor,
Îl tot duc în dăpărtări
Aripile norilor.

Șier șî sus șî șier șî jos,

Șier șî șier cît pot vegea
Durerea mo-îmbrățoșat
Cu doruri dîn altă stea.

Mă poartă-n sîngurătăț
Zbor șî zbor nou căpătat,
Când aripa mea s-o frânt

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Șî-n pământ s-o îngropat.

Cât și unge mă tot duc

Când io-s îmbrăcat în dor?
În sîngurătacea mea
N-am d-ales. Am să tot zbor.

VĂ ROG ȘÎ VĂ ÎNGEMN

Peșiecea sufletului meu

Vă fie vouă fii, nepoț,
O rugășiune lu Iisus
În taină spusă dă voi toț.

Cu fața la icoana Lui

Să șiereț păntru Tata Nicʼ
Iertare șî hogină-n veși
Cînd io-am să plec d-aiși un pic.

Pă urm-așa dîn an în an,

Dă Pașci vă rog șî vă îngemn
Viniț să îndreptaț cumva
Zoitata mea crușie dă lemn.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

Sîmțî-voi pîn tot lemnu ei

Vinirea voastă ca p-un dor
Oricât dă rar, oricât dă mic,
Da nu! Nu-l vreau întâmplător.

TU, URMAȘU MEU

Pă o sacară dă cuvince
Io am ieșît dîn minie
Suind cărări dă suflet
Dî la strămoş la cinie.
Dîn slova bănățană
Asud în lece-o punce
Spră năzoitări dă aor
Dî la strămoș dă frunce.
Trugit las asta-n samă
Dă fii șî dă nepoț.
Purtaț-o voi pîn vamă
Dă vremi, ca unu toț.
Ea-i sufletu dîn minie

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Șie-n lume-aș vrea să-l scoț.

HRANA FLORILOR
Mereuț cătă zoitare
Pașî mei mărunț mă poartă.
Nu mă tângui șî nu plâng
Drumu șie mi-i dat dă soartă.

Las aiși v-o câcea gânduri

Scrijălice pă hârcie
Poace șinieva le caută
Să vad-acolo șie scrie.

Scrie că mi-i dor dă viață

Șî că-n lungu zîlilor
Nu mă mai găsîț acasă,
Că io-s hrana florilor.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

GIVAN CU VIAȚA

Viață, viață draga mea

D-o vreme dă samă bag
Că parcă dă minie fuji.
Tu nu șci că mi-s beceag?

Oasîli la-ncheieturi
Mă dor, ș-or înțăpenit.
Mă mișc greu șî mereuț
Parcă tăt mi-s rujinit.

Doare-n pipt șî-n șăle baș,

Suflu greu, mai șî tușăsc,
Au, în burtă-n space, mîni!
Leacu unge să-l găsăsc?

Mă chinuie șî alce boli.

Dă unge le-oi fi primit?

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Șie-mi mai dai viață grea,
Șie mai am dă pătimit?

Șciu o vorbă dîn bătrâni,

Dî la opinși cu gurgui,
Că niși Dumnezău nu ia
D-acolo dă unge nu-i!

Atunși șie să îț mai șier,

Viață cu bunie, cu rele?
Poace țîni în aminciri
Parce dîn vorbili mele.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

OMU ȘÎ RAIU

Omu cât pă lume-i om,

Dacă n-o săgit un pom,
Nu sîmce în viaţa lui
Dulșie gustu raiului.

Omu șie-n urmă-i nu lasă,

Făcută dă el, o casă,
Nu trăieşce-n viaţa lui
Bucuria raiului.

Omu cîtu-i dă umil,

Dacă n-o crescut copil,
Nu are în casa lui,
Bun, mirosu raiului.

Omu șie n-o avut parce

În viaţa lui dă o carce,
Nu vege în jurul lui,
Az, lumina raiului.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

Omu schimbător mereu,

Dacă-i fără Dumnezeu,
Nu sîmce în casa lui
Bunătacea raiului.

Omul șie-n păcat trăieşce

Şî nișicînd nu să căieşce,
Nu are-n inima lui
Vai, năgejgea raiului.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

MUSTU

Vara ostănită bine

O-nchețît toamna să vină
Să adunie toată roada
Dîn vie, holdă, grăgină.

Strugurii-aninaț pă loză
Or ascuns în boambe soare
Șî făcînd ochi dulși la oameni
Îș prind rând la zdrobitoare.

Pîntră valțuri trec în fugă.

Zamă-n cadă-s. Hai s-o gust!
Pun un șol jos la slăvină
Ea mi-l umple ras cu must.

Mustu-i dulșie șî îi bun

Presuit baș mintunaș
După două sau tri zîle
El să schimbă: îi rampaș.

Grijă! Ce-ngeamnă să-l bei!

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Pițigă un pic șî-i bun.
Nu-ț vine să ce ogoi
Da ia sama șie îț spun:

Dacă bei păstă măsură

Măi mulce șole la rând
Ce înveselesc prea bine,
Da ce șî dau dă pământ.

Dup-o vreme, câtă-i trăbă

Zdravăn s-ajungă dăplin
În vas bine țîmporit
S-ogineșce noul vin.

Vinu-i bun că agevăru

Stă în el zîc ai bătrâni;
Dacă bei, bea cu măsură
Ca oricum om să rămîni.

Ș-acum, hai, păharu sus

Ăl dă vrea șî ăl dă poace
Să ne veselim, mă oameni!
Vă dea Domnu sănătace!

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

GOSTIA

Ungeva lângă Arad,

În Hanu dî la răscruşie,
O gostie ca-n poveşci
Lume după lume-aduşie.
Să-nsoară Cipri Popov
C-o fată, Subici Cristina.
O mireasă mândră foc
Şie vă zîc io îi istina.
Dîntră goşcii-ai mai dă samă-i
Domnişoara dă onoare.
Maria, niepoata Maria,
Poartă flori, baș ea o floare.
Gostia-i ca la gostie.
Goşcii jioacă mai şî beau.
Veselie-i cât cupringe.
Oare io dişie mai stau?
Mama Mili, buna-bună,
Dîn sîngurătace-ş iasă,
Vrea să-ş vadă az nepoata
A mai frumoasă mireasă.
Lăcrimează, într- o rugă

„Doamnie,dă-i casă dă piatră

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Şî i-o umple tot cu binie”!
Dîn adînc sufletu-i vinie.
Soacra mare-i soacră mare.
Ea ni-e zîşie-az tuturora
Şie mândru-i fişioru ei,
Cât dă frumoasă îi nora.
Soacra mică-i jiucătoare.
Poartă hora pă pogele
Până păpuşii-ai cu tocuri
Rămân fără dă pinjiele.
Socru mic – om aşăzat –
Are-n faţă plin un bol:
Ăl cu apă. C-ăl cu whisky
Cum îl umple, iară-i gol.
Naşa-i tare zâmbitoare,
Poartă-n ochi ca bucurie

Faptu că pă Cristinica
O dus-o la cununie.
Naşu cu-n surîs ascuns
Îş zîşie preocupat:
Mă, şî io mânie, poimânie 
Am fată dă măritat.
Vremea treşie, să tăt duşie,
Gostia mierjie năince,
Goşcii când capătă, mâncă

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Zupă, friptură, plăşince.
Gostia când s-o gătat
Nu şciu că… m-am cherchelit
Şî-ntr-o sobă-un cat mai sus
Un somn bun am hârconit.
Da vă spun clar, cu căinţă
Dă mă cemaţ la gostie,
Nu mai beau o picătură…
Dă nu-m daţ barem o mie.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
BAREM CA ÎN VISĂ

Un bătrân, bătrân ca umbra

Șie-nsoţăşce-n timp lumina,
Stă la masă să îș mânșie
Linişcit cu baba șina.

Fiecare-ş poartă gându

Păstă vieţîli trecuce
Şî privind în gol cu ochii
Ei az mâncă pă tăcuce.

Doi fișiori au nalţ ca brazî

Șie privesc semeţ în vale,
Împlinind tot și-or visat
Vreau să-ş cauce altă cale.

Unu vre-n oraş să meargă,

Ălălalt în ţări străinie.
Ei să-ş vînd-agonisala
Să meargă, vai, cu șinie?

Or trecut zîle puzdării;

Hotărârea greu să lasă,
Da într-un târzîu vîndură
Şî pământu ş-a lor casă.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

Le-o rămas numa-amincirea;

Banii să fac pă dîn două.
Baba pleacă-n ţări străine,
Moşu-n târg, în casă nouă.

Cum să rupi nori dîn furtună?

Cum să scoț lumini dîn soare?
Şine poace-n uşurinţă
Să împartă-n două-o floare?

Viaţa lor îi nimișită

Șî trăiesc cu dăpărtarea.
Di șie? gura lor tot zîșie.
Di șie? Asta-i întrebarea!

N-ai să vez să mai dea floare

Pom bătrân, dîn rădășină,
Dacă l-ai mutat cu totu
În alt loc, altă grăgină.

Moşu nu-ş mai află locu.

Orișie fașie n-are pașie.
Căi el caută cătră cineri,
Lor, să-l vadă nu le plașie.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Şî într-un târzîu cam grabnic
Moşu-i dus ca-ntr-un exil
Dăparce d-oraş şî casă,
Dăparce, într-un azil.

Acolo, mai tăț bătrînii

Stau cu pleoapili închisă,
Aşceptînd fiii să vină
Cumva, barem ca în visă…

MĂRU ÎNTREG

Șieru-i leagă zîlei şnuru,

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Suie luna-n vârf d-aldan.
Mădălina a lu Buru
Vinie la noi, la givan.
Îi bătrână ca durerea.
Chica ei dă neauă-i plină,
Da pîn-o ţînie pucerea
La givan tăt vrea să vină,
Să îş bucure vegerea
Cu-a nepoţîlor mei jocuri,
Când a ei, șie-i sunt averea,
Stau dăparce-n alce locuri.
În cuină, abia întrată,
Să opreşce lângă prag,
Pozonarile-ş arată.
Ai miși iuce-atunși, cu drag,
Bagă mâni în pozonare.
Fiecare scoace-un măr
Galbăn şî frumos, şî mare.
Vezî-i bucuroş cum săr?
Mircea mintun să apucă,
Stând ascuns după cuptor
Şî îmbucă, iar îmbucă,
Până măru-i doar cotor.
Marius, molcom, fără grabă,
Parcă soare ţîne-n mână,
Măru primit dî la babă

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Vrea întreg să îi rămână.
Măru-ntreg îi dă pucere!
Păstă jiucării îi rege.
Ochii-i râd d-aşa plășiere.
Măru, păntru el, îi lege!
O fi măru al dă aor
Dîn povestea dă ieri sara,
Iar el, prinţu, pă balaor
L-o tăiat, scăpându-ş ţara.
Da, să-ntâmplă șî-n poveste
Fraţî mari, dîn lăcomie,
Să îl fure fără veste
Pă Prâslea dă avuţie.
Clipa dă visare-i spartă,
Mircea iuce-i muşcă măru,
„Poace Marius az îl iartă”.
Cum să-l ierce când lui păru
I s-o-mpăroşat şî-l doare
Visu lui d-acum ruină?
Plânjie, bace dîn pișioare:
- Întreg măru să rămână!
Strîgă el în gura mare
Cu durere pă obraz.
Toată lume-atunşia sare
Să-i mai şceargă dîn năcaz.
Alt măr îi adușie-n grabă

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Baba bună dîn veșini...
Năcăjît, strîgă la babă:
- În zădar cu altu vini!
Io v-am spus şî nu-nţăleg
Cum dă nu aţ prişieput,
Îm vreau măru meu întreg,
Cum o fost la înșieput!...
O tăt plâns târzîu în noapce
Visuri șie nu să mai dreg,
Repetînd mereu în şoapce:
- Îm vreau măru meu întreg!
-Îm vreau măru meu întreg!…
Mama mea o ţînut mince
Şi-or păţît copiii mei,
Întâmplarea, în cuvince,
O fost spus-o dumneaei.
Lacrimile lui amare
Dă atunși, la o agică,
Le plâng io acum. El mare,
Vinie cu o nepoţică,
O minunie dă feciţă,
Care mânie, fără veste,
Viind dî la grăginiţă,
O să-m șieară o poveste.
Io atunși, cu glas dă paor,
O să-i spun, stând la cuptor:

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
„Prâslea şî mere dă aor”
Basm frumos, nepieritor.

SORĂ ȘÎ FRACE

La lucru să duc părinţî

Să căşcije bani dăstui.
Acasă rămân „cuminţî”,
Niși flămânz, da niși sătui.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Mama li-o spus la plecare
Șie mai trăbă dă făcut:
- Tu să oringieşci, mîncare!
- Tu ajiuţ la înșieput!

După aia, vez dă hoare,

Le dai cucuruz dăstul
Şî apă-n adăpătoare,
Pă urmă, gunoiu du-l!

Vă mai şî jucaţ p-afară,

Cum vă plașie, pîn ocol.
Nu vă fașieţ dă ocară!
Tu fii dreaptă! Tu domol!

Şî abia s-or dus părinţî:

Larmă, zbierăce, pîn casă,
Mai binie să rup cu ghinţî
Dăcât unu să să lasă!

Mai pă urmă să apucă

Să facă șie-i porunșit:
Ea tăiţăi o prins să sucă,
El hoarile-o rânduit.

Gătând lucru, el, cu brişca

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Să jioacă-n pământ afarʼ
Ea-i arată codărişca
Şî îi porunșieşce rar:

- Uit-acuş înșiepie-o ploaie,

Hai, mai lasă şî tu jocu,
Vez, adu-m vo’ două paie
Să aprind cu iele focu!

Dîn cale-afar dă cumince,

La jîreadă s-o oprit.
Două paie ia, mărunce,
Baș cum sora i-o pricit.

Cum s-aprinz foc cu nimica?

Fașie ea șie-i dă folos...
Sara, cînd o vint mămica,
L-o spus iuce şî frumos.

Mama vrea să îl sfăgească,

Poace să-i dea ş-o nuia,
El, vrînd să să pocăiască,
Doamne, cum mai hârconia!

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

SORA MEA
Călindaru meu dă dor
Perge foaie după foaie.
Vânturi reși dă bătrânieață
Zî dă zî mai mult mă-ndoaie.

Nu mă plîng șî nu mă doare,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Pot să facă șie or vrea
Pînă șciu c-o am alături,
Orișîcând pă sora mea.

Încă dîn copilărie

Grija ei dă soră mare
Îmi era aripa bună
Dă zbor șî dă apărare.

Am ajuns pîntră străini

Urmînd poace-o oarbă stea.
Trec zîlnic șî păstă asta
Cu gându la sora mea.

Zîlnic parcă îi sîmt pasu

Baș dă ni-s cam dăpărtaț.
Pînă-n piept inima-m bace
Noi ni-s șî rămâniem fraț.

Mi-i plin sufletu cu cinie,

Tu eșci tot șie m-o rămas.
Ce iubesc mult, soră dragă
Zî dă zî șî șias dă șias.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

SFÂRȘÎT DĂ PRIMĂVARĂ

Pă surâs dă flori pălice

S-o mai stîns o primăvară.
Io o-nşîr p-un fir dă aor
Alta-n locu-i să-m apară.

Port pă umeri, dar dă viaţă

Plin cu primăveri dă visă
Ş-aşcept zbor dă rânduniele
Cu-aripi dă năgejgi dăschisă.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

Vinie-o noua primăvară

Pă drum plăştărit cu stele.
Cum s-o fac să să picească
În șîru zîlilor mele?

Ea, bag sama, mă ocoleşce

Să-ş răsfire dărnișia
Şî m-ascunge-n locu ultim
Dă viaţă: veşnișia.

S-or strâns rari păreri dă rău;

Râge floare lăngă floare,
Io dîn lumea fără umbre
Pierd şî primăveri şî soare.

Cînd mă caut cu ochi dă iarbă,

În lumina tăt mai mică,
Aud glas dă flori în şoaptă:
Iartă-l Doamnie pă moș Nică...

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

JUGECATA DREAPTĂ

Dă mult, dă când cuvântu s-o făcut

lumină,
Noi nie predăm în gheţîmanilii grăgini,
Suim trugiţi golgocili dă spini,
La jugecata dreaptă şî dăplină.

Lăsăm în urmă pumnu dă ţărână rară,

Proptă-n morminț să fie păntru-o crușie,
La care fiii noşcii poace vor adușie
Un dor șioplit p-o lacrimă fugară.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Aşa s-o dus un om dă pă pământ dăparce,
Trugit dă multă, multă dăruire,
Şî o lăsat aşa cum i-o fost dat dîn fire
O crușie şî un nume pă o carce.

Az, plânjieţî-l voi fii, nepoţi, nevastă

Da vă-mpăcaţ cu dăspărţîrea trecătoare,
Baș dacă-i greu şî baș şî dacă doare,
Că revegerea îi năgejgea noastă.

DASCĂL NOU

Toamna iar o prins pucere

În pădure, lângă sat.
Trâmurând, frunzişu piere
A hogină-n galbăn strat.
La Biniş, vinie făr veste,
Păntru şcoală dascăl nou;
L-or văzut vo’ tri nieveste
La Bocşa, lîng-un panou
Întrăbând dă sat, dă şcoală.
În mână cu-n cufăraş,
O ajiuns în zî cu zoală,

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Trimes, cred, dî la oraş.
La şcoală, baş doamna Micu,
Directoarea şcolii-n sat,
L-o primit. El i-o dat plicu
Cu care-i repartizat.
Or vorbit dă câce toace
Şî dă gazdă pă v-un an.
Directoarea să socoace:
„Îl duc la Lena lu Stan.”
Acolo, baș mama Lena
Poace vorba să o spună,
Mintun, ea scurteză şcena:
„Vreau atât ş-atât pă lună”!
Înţălejerea să gată.
Iaca, s-o bătut şî palma.
Vestea-n sat îi răsfirată.
Veșini or vinit d-a valma,
Să îl vadă, să-l cunoască,
Cine-i, cum, dă unge vinie?
Mama Lena le-o spus: „ Las-că
Vreme-i să-l cunoaşceţ binie!”
Şî aşa s-o şî-ntâmplat:
Șie-i nou az, bătrân îi mânie.
Lucru s-o fost aşăzat.
Noutacea mult nu ţînie...
Într-o zî, mai cătă sară,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Parcă bace tare duba,
După și-o tunat p-afară,
Întră-n casă popa Liuba.
Să cunosc. Le pare binie.
Mama Lena iut adușie
Răchie-n olcuţă plinie,
Nu cumva să să... usușie.
Preceni buni, la cătăramă,
În stare cam aburită,
Feri-mă, Doamne, sau ia-mă,
S-or suit într-o clipită,
În copotniţa bătrână.
Ştreanguri clopocelor toace
Le-or fost prins în câce-o mână
Ş-apoi trag care cum poace!
Cât or fi zvonit dîn turlă
Nu mai şciu, că îi dă mult.
Da-n sat când s-auge-un clopot
Nu mai vreau să îl ascult.
S-o tot rîs dă ei în hohot...
Multă vreme. Șinie scie
Poace-n rai la-mpărăție
Dascălu șî popa nostu
Mai șinstăsc câta răchie...

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

DĂ AZ MĂ PIERD

Dă az mă pierd, că mă tot pierd,

Tu, află-mă pântră cuvince,
Or păce-n umbra lor urzîtă
Dă raza soarelui fierbince.

Mai prăbăleșce șî-n colori

Dîn pup dă primăvară nins
Or în mirosu lui dă dor
Șie l-am trăit baș dîn agins.

Dă nu mă afli niși aiși,

Să nu ce tângăi tare rău
Că m-am pierdut și mă tot pierd
Cât o vrea bunul Dumnezău.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

ZÎUA ÎNTREAGĂ

Somnoroasă dăpărtarea
Soarili-l scoace să-l vadă.
Păsărimea cam sperlită
Să porneșce iar pă sfadă.

Păstă tăt un zvon dă lucru

Linișcea dîn sat dăzgheață
Firea tătă jioacă hora
Năhoginii dă gimneață.

Tot acum-n cîce-o casă

Zarva pare că-nfloreșce.
Copilama-n dor dă jioacă
Hârjoana pă nou pornieșce.

În fugă, copii grămadă

Nori dă prau calcă-n pișioare,
Obosala niși că-i pringe
Șî niși grija dă mâncare.

În țarini, chimeș asudă

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Ba dîn plug, ori păce grapă,
Până-ș află greu hogina
Marvili cât să adapă.

Însărarea varsă umbre

Sure cum goge-i buraca
Oamenii mai au dă lucru,
Copiii n-or gătat joaca.

Da o jiană dă hogină
Năcuprinsu îl îmbracă
Pă când luna stând în șieruri
Dă coarne-o ugit săracă.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

HAI SĂ FAȘIEM EUROPA!

După Paşci, în primăvară,

Niepotu meu, Livi Popa,
M-o-ntrebat dacă-m convinie
Să fac cu el Europa.
Cum s-o fașiem noi, copile,
Cînd ea stă pă hartă binie
Dă când lumea şî Pământu,
Cun s-o mai fași tu cu minie?
Nu aşa, mă uica Nică!
Așa-i numa vorba doară.
Noi, mergînd pîn Europa
Treșiem dîn ţară în ţară!
Epi-aşa mai vini d-acasă!
Fă-m straiţa iuce, Mărie,
Şasă săptămâni dă zîle
Mă duc în călătorie!
M-am zoitat să vă spun una:
Că nepotu meu şofează
Pă un TIR d-al lung şî mare
Cât mincea mea nu visază.
Iacătă-l TIR-u. Pogan îi!
Patru trepce-i sui dă parcă
Păntru mâncare la porși

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Mă sui la noi în cotarcă.
Aiși, sus, in coşmelie
Două paturi, frigideru,
Lăzi păntru ţoale, mâncare,
Loc să stau io şî şoferu.
Dă-năincea lui: volanu,
Pedăli şî mulce butoanie,
Șiasuri fainie, oglinjoare
Spun mersu la cămioanie.
Ş-am pornit cu „Doamnie-ajută”!
S-opinceşce-un pic poganu.
După șie pringem viteză,
Toarșe pă nas ca mârtanu.
Ne-am pornit aşa pă drumuri,
TIR-u nostru fujie tare
Şî ne poartă cu iuţală
Dîncolo, păstă hotare.
Cămionu calcă-n roace,
Dă parca n-ar şci să şadă,
Toată ţara ungurească
În mers lin pă autostradă.
Da’ d-odată-n coşmelie,
O dodă calmă dîn fire,
Ne priceşce s-avem grijă
Că dîn drum avem ieșire.
„După şapte sute metri

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Ieșiţi și ţineţi pe dreapta”!
Noi, musai, aşa să fașiem
Cum le zîşie ea dăşceapta.
Ne îndreaptă şî ne-ndrumă
Ca să nu nie prindă stresu.
Livi zîșie: Doamna asta-i
Oana a cu GPS-u.
Slovașia după aia
O treșiem cu binişoru.
Pîn Cehia iuce, iuce
Fujie roata nu pișioru.
Păstă tăt pă autostradă,
Treșiem fuga ca năluca.
Nu-i tu vreme să caşci ochii.
Noi avem drumu şî duca.
Autostrada-i o menunie:
Lată, ca la noi izlazu
Ș-are asfaltu drept ca palma.
S-o fașiem şî noi îi cazu!
În Germania pă urmă
Ajiunjiem spră gimineaţă.
Văd oraşă şî văd sace,
Păduri şî multă vergeaţă.
Verge-n dreapta, verge-n stânga
Nie topim parcă în verge.
Numa-asfaltu drept şî negru

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Ungeva în șier să pierge.
Totu-i rânduit ca-n moalăr
Şî-i lucrat, vere, ca-n carce.
Mai că aş rămânie-aișea…
Da mi-i să merg mai dăparce.
Pîn Olanda şî pîn Belgia
Treșiem ca mânaţ d-o toană.
Voi nu şciţ, da noi şcim bine
Șie dîn space nie gorgoană.
Musai s-ajiunjem în Franţa,
Să treșiem apa a mare,
Că ne-aşceaptă „Ser” englezu
Fix la opt la dăscărcare.
În port la Calais s-adună,
Să vă spun c-o vorbă scurtă,
Suce dă TIR-uri. Le-ngice
Un văpor ungeva-n burtă.
Pîn la Dover merji pă apă.
Sau, să vez șie nu-ţ dă-n gând
Au ş-un tren d-al care merjie
Pă sub apă șî pământ.
Ş-am ajuns şî-n Englitera.
Aiși mincea-ţ stă nătângă:
Şoferii nu merg pă dreapta;
Musai tăţ pă mâna stîngă.
Au ş-un pod zîs al reginei

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Ş-un tunel- o zî dă post.
Îţ iau bani frumoş dîn pungă
Dacă p-acolo ai fost.
Ei să laudă pă da-fecea
Cu-a lor bani „lire sterlinie”.
Păntru mine io şciu una.
Tăt acasă îi mai binie!

ŞVABII DÎN BANAT

Primu şvab vinit aișia

Șie cu el mulţ alţ adușie,

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Dă atât amar dă vreme
S-o făcut pământ sub crușie.

Şvabii viniţ mai pă urmă

Harniși șî tare cuminț,
Ş-or făcut case frumoase,
Da, or umplut şî morminț.

Iar cărările lor toace

Însămnace-s pă veșie
Cu lucruri binie făcuce,
Rânduială, hărnișie.

Lucrarea lor a mai bună,

Cred c-o fost prieceşugu
Șie l-or legat cu românii
Şî-n cântări, da şî cu plugu.

Or trecut ei, laolaltă,

Vremuri bunie şî urjie
Şî cu alce naţii care
S-or prins cu ei în frăţie.

Într-un timp, oligarhia

Comunist-conducătoare
O scos niemţ dîn toată ţara

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Pă tarabă, la vânzare.

Primu şvab plecat d-aișia

Și-o dăschis drum dă mutare,
Dă străbuni să-l prindă doru,
S-audă a lor strîgare,

Dîn morminţ, unge stau strîmbe

Cruși dă şvabi în pietace
Plângând că îs părăsîce,
Năgrijîce şî zoitace.

Șinie-o zîs că az Banatu

Nu mai are şvabi „dă leacuri”,
O zoitat că ţara asta-i
Şî a lor dă mulce veacuri!

Să vină în Cimişoara,
Duminica -n „Notre Dame”,
Să vadă şvabi cum să roagă:
Taţi bătrâni, bătrânie mame.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

SORBIND CAFEAUA

Dîntr-un şol mărunt şî vânăt

Beau cafeaua mereuş,
Pă când aburi dă visare
Mă poartă la Smiclăuş.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Când la Smiclăuş, pă vremuri,
Pă uliţa „Eminescu”,
Am avut şî io o casă,
Mă-ntâlnieam atât dă ghes cu

DomnuToni, şnaidăr harnic,

A lu Şota Văsălie,
Niea Lică şî Iani bàcsi,
Ghili şî cu niea Ilie.

Tăţ veşini buni, cumsăcage,

Nie-ajutam cu bucurie,
Givănieam câce dă toace
La un păhar dă răchie.

Într-o zî, mai cătă sară,

Când copiii ,cască gură,
Ascultau givanu nostu,
După înc-o sorbitură

Iani bàcsi hâtru zîșie:

„Me, còpii, voi chind suraţ
Un nevasta fain eș frumos,
Nem jò, nu bun să luaț.

Che frumosu la toţ plașie.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Toţ vrea kicsit barem ţucă.
Şî nu şcie voi chind plecat
Dacă asta nu apucă!?

Mai bun voi luat nevasta

Rît, rît, vez cum îi maimuţu
Che la altu ea nu trebe
Şi nu chepetam draguţu”.

Vesel râge tăt givanu.

Moşu, cu privirea-i calmă,
O ascuns în colţu gurii
Un surâs sub dos dă palmă.

D-atunși vreme-o curs dăstulă,

Iani bàcsi ş-o stâns steaua,
Iară io la vorba-i şoadă
Mă gângesc sorbind cafeaua...

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

PĂNTĂLONII

Bună vremea, drajilor!

Am vinit, iaca, la voi
Să vă spun o întâmplare
Petrecută-n sat la noi:
Văru George-a lu Măruntu,
O fost ieri pî la oraş,
Ş-o luat păntăloni dă somot
Şî chimeaşă cu pumnaş.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Chimeaşa îi numa bună,
Toată-i bumbi şî cheotori,
Are coţche mari, frumoasă,
În v-o două-tri colori.
Păntălonii au o zmintă:
Îs dă somot ei cu dunji,
Numa că-mbrăcaţ îi vege
Că îs c-o palmă mai lunji…
Cătrănit, la Şofronica,
Nevastă bună dă tot,
S-o dus: „ - Taie-mi-i, ce rog,
O palmă-s prea lunji, socot!”
Şofronica, asudată,
Trugită şî ostănită:
„- Baș acum gătai spălatu
Şî am frământat dă pită,
Las că-i tai colo dăsară,
Nu dau turșii în ocol,
Îm trag sufletu oleacă
Şî ţî-i tai, nu ce las gol”.
Cu nădrajii subsuoară,
S-o oprit la soacră-sa:
„- C-o palmă-s prea lunji nădrajii,
Vrei să mi-i tai dumneata?”
Mama soacră să încruntă:
„- George, o, șie poșinog,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Nu pot, maică, baş acuma,
Măi târzîu, vez că mă rog!”
Hai, atunși, la Mărioara,
Fata lui dă măritat:
„- Îs prea lunji nădrajii, fată,
Ce apucă dă tăiat!
„- Ba io, tată, că-s grăbită,
Ion m-aşceaptă pă poceacă,
Ne-am vorbit acum să mierjiem
Într-un club, la discotecă.
Da ţi-i taai, ...sigur ţî-i taie
Iubitoare fata tea,
După șie pîn discotecă
Un pic cu Ion m-oi distra!”
Năcăjît, îi pune-n cindă
Pă un scaun cu spătar
Şî să dușie să dăspoaie
Cucuruzu dîn hambar.
N-o trecut prea multă vreme,
Poace un fârtai dă șias,
Dă păreri dă rău cu toace
Ş-or zîs: „- Aşa nu îl las!”
Toace tri muieri dîn casă
Iau nădrajii rînd pă rînd.
Le-o găsît mila dă George
Şî ş-or zîs atunși în gând:

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
„- Odată m-o rugat omu
Să îi fac şî io șieva;
Nu îi binie! Nu să poace!
Sigur! Nu-l pot refuza!”
Şî pă rând fieşcecare
Măsoară d-o palmă lat,
Nevastă, soacră şî fată,
Şî taie șie-or măsurat.
Cu gându la Georgilică,
Pică şuşcini rând pă rând.
„- Las că-i fac o bucurie,
Să-l văd astară râzând.”
Sara, cînd o fost la probă,
Toţ patru-or încremenit
Cînd or văzut păntălonii
Buni d-acuma dă lunjit!

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

TESTAREA

Un ţâgan… un rrom ş-o rroamă...

El nu-i pom, da ea-i cam poamă,
S-or, vez, europenizat.
Hai la Roma, la fur… îî la lucrat!
Şî, s-or dus şî fac dă toace,
Dar văzând că nu să poace
Să şparlească la mişto,
Șie să facă? Încotro?…
— Șie să fași atunșia, vere,
Când cu musai ţî să șiere?
Când dîn europenizat
Ce trezăşci cam expulzat?

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Străiţîli d-a subsuoara,
Hai acas, la Cimişoara!
— Aiși avem alt stătut;
O luăm dî la-nșeput.
Daa, ş-aiși nie pringe frica
C-ajiunjiem la mititica.
Căutăm lucru să găsim...
— Ce du, mă, pî la RETIM.
Auzî-i că angajează
D-ai dă managerizează
Bedoanili dă gunoi.
Câştiji lei, nu euroi.
Îs pă roţ şî nu-s prea grele,
Le zîc europubele.
Merje Pralea, p-a lui nume,
Să-ş afle sărviși în lume.
Acolo, angajatoru
L-o luat cu binişoru:
— Stai un pic şî ai răbdare
Că ce puniem la testare.
— Tex tare? Haoleo! Oare nu doare?
Nu să poace pă tex moale?
—Praleo, tu spuni vorbe goale...
Testare: Io îţ pun o întrebare,
Tu răspunz ş-aşa vegem
Se-angajat dăşcept avem.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
O luat testu! Angajat.
Hai acas’! — Pirando, o ai aflat
Cât mi-s dă dăşcept io oare?
Cum am trecut prîn tex tare?
Iaca acum, mintunaş,
Pune-ce pă scăunaş,
Io, dăşceptu, dăşcept tare,
Ce pun acu la tex tare.
Piranda rămâne mută,
Șie să facă?… Execută.
Pralea, serios, înșepe:
— Tu răspunge, că-i uşor,
Șie şăge pă colidor
Şî înșiepe baş cu „O”?
— „O”?
— „O”! Hai răspunge tu mişto!
Piranda să tot gângeşce,
Da răspunsu nu-l găsăşce.
Vrea în colidor să iasă...
— Hoo! Că Pralea nu ce lasă!
— Dă nu şci, ce dă bătută!
Nu şcie, rămâne mută...
— Ori cît vrei tu să o suși,
Îţi spun io: O pareche dă papuși!
Vez cît eram dă dăşcept?
Şî să umflă tare-n piept.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
— Treșiem măi dăparce: Doi.
Pirando, cu forţă noi,
Tu răspunge binişor
Șie şăge pă colidor
Şî înșiepe-acum cu „D”?
— „D”?
— „D”! dacă şci, acuma zî!
— Nu şciu, Praleo, haoleu!
Că îi tare, tare greu.
— Îţ spun io că tu n-apuși:
Două parechi dă papuși!
Şî acuma, vrei nu vrei,
Treșiem la-ntrebarea trei.
Pralea îi dă mai cu zor:
— Șie şăge pă colidor
Şî înșiepe-acum cu „T”?
— „T”?
— „T”!
Lu’ Piranda fişa-i pică
Şî răspunsu vrea să-l zică.
— „T”? Trei parechi…
— Taşi, Pirando, spuni prostii!
Tu răspunsu nu îl şci
Ciar dacă-n lume tu ce duși!
Răspunsu-i „Tăt o pareche dă papuși!”
Piranda s-o săturat

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Să răspundă la textat.
Dîn simplu ascultător,
S-o făcut examinator.
— Bine, Praleo, tu ieşci tare!
Stăi să-ţ pun şî io-ntrăbare
Că-i rîndu pirandelor:
Șie şăge pă colidor
Şî înșepe baş cu „H”?
— „H”?
— „H”! Hai răspunsu tu îm zî!
Pralea să tot perpeleşce,
Fuga-n colidor păşăşce,
Da răspunsu nu-l găsăşce.
Zîșie-atunși Piranda binie:
— Praleo, răspunsu-i la minie!
Că acuma tu ieşci prost!
Iar răspunsu bun au fost,
Nu-l şci că ieşci mic, cu muși,
„Hîncă o pareche dă papuși.”

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

AGRONOMU
Văsălică-a lu Căurmă,
Dîn geal, după primărie,
O-învățat la Cimișoara
Școala dă agronomie.

Angilir îi cu diplomă,
Șăfu holgelor sub soare,
Zdarvăn, harnic, da c-o hibă:
N-are gînd dă-nsurătoare.

Cînd într-un târzîu, în toamnă,

Închețît dă baba Nastă,
S-o-întâlnit cu Anișoara,
O șî luat-o dă nievastă.

Toace-s bunie. Mai că-i plașie.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Zîua-ntreagă-n holdă ară,
Sara trajie la hogină
Lângă a lui Anișoară.

Șăge-n pat cu ea sub dună

Șî o mângăie pă față.
-Uit-aiși aș săgi, Ană,
Bujori, trăndăfiri, vergeață.

Șî cu gându-al bun adoarme.

Mânie zî: grij dă combină,
Dă remorși șî dă tractoare.
Sara-n pat, hai la hogină.

-Anișoară, zâșie-acuma
Mângâind-o-un pic pă space,
Aiși aș săgi curechiu.
Ș-adoarme pă loc, niepoace!

Mânie sară-ș treșie palma

Păstă burta ei grăbit
Șî pân să adoarmă zîșie:
-Aiși crumpii-s dă săgit.

Anișoara îi răspunge
Stând cu ochii drept în grindă:

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
-Dă nu-m dai niși az morcovu,
Dau grăgina în arindă!

BECEȘUG LA MODĂ

Dă un bun dărab dă vreme

Fece, vipuri au o boală:
Toace caută, că-i la modă,
Molăritu-n pielea goală.

Să dăzbracă-n faţa lumii;

Asta nu-i mare scofală,
Una-două dă-i cu bliţu
Păstă ele-n pielea goală.

Nu vez niși-o diferenţă,

Că-i frumoasă,că-i nasoală,
Ca să dea binie la lume,
Să dăzbracă-n pielea goală.

N-au pic dă ruşînie-n ele;

Răgică dă grab’ v-o poală
Să să vadă năvăzuta

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Toată, toată-n pielea goală.
Îmbrăcace cu v-o fustă
Scurtă, scurtă sau o ţoală
Când le vez îţ vine-a crege
Că-s pă nou în pielea goală.

Când în mână au ţîgarea

Sau dă cafă-n aburi şoală,
Mai gata le dușie gându,
Pă nou să stea-n pielea goală

Ca-ncheiere, când îs toace

Pusă la olaltă-n oală,
Să le-o spunem p-aia dreaptă:
„Mai răruţ cu pielea goală!

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

BIȚIGLU

Dă doi ani şî două luni

Laie, a lu moş Pătruţ,
Ş-o luat, mă, oameni buni,
Un biţiglu nou-nouţ.
Cum să-l hăznuie-o-nvăţat,
Niși prea greu, niși prea uşor.
Acuma, oriunge-n sat
Pă biţiglu-i parcă-n zbor.
O mers fără niși un bai
Până mai alaltăieri,
Când s-o dus la Ion Mihai
S-oltoiască nişce meri.
Pă drum șie o fi păţît,
Șie rău pă cap i-o vinit,
Că, d-odată, s-o trezît
Cu biţiglu-nţepenit.
Roata mică, dă pă lanţ,
Nu să sușie baș dăloc.
Șie să facă?… Hai la Hanţ!
Că ţ-o fașie neamţu… ştoc!
Caută Hanţi cu folos

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Şî p-acolo, şî p-aiși
Apăi, zîșie serios:
„Tu l-ai uns pre mult! Şie zişi ?”
„Nu l-am uns! N-ai nimerit”!
Râge Hanţ: „ Ha, ha, ha! Oil nu-i dai,
Biţigli teu ţepenit,
Asta fost la el tot bai!”

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

BOALĂ DĂ PIELE

S-o-mbătat. S-o făcut criţă

Ş-acuma cage-n uliţă
Ba pă şanţ, ba pă cărare;
Nu-i ajiung două pișioare.
Da niși patru pă poceacă
Nu-l ajiută nișioleacă.
Cin’ să fie? Cin’ să fie?
Ăă-i veșinu meu Ilie,
Fișioru lu Păulina,
Însurat cu Mădălina,
A lu Pătru-a lu Tănasă.
Cum să fac să-l duc acasă?...
Îl răgic cumva în cârcă
Ajiutat dă a lu Sârcă
Şî-l duc la ei în avlie
Pă beţîcu dă Ilie.
Mumă-sa, da şî nevasta,
Cînd or văzut iar năpasta,
Înţăleasă d-altă dată,
Pun mâna pă câce-o boată
Şî îi dau nănumărace,
Pă pișioare, mâni şî space,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Lovituri să îi ajiungă,
Care lasă cîce-o dungă
Neagră, poace vânăţie,
Ca prunili dă răchie.
El nu sîmce, nu să plânjie,
Pot să-l facă numa sânjie…
S-or oprit șî răzbunace
L-or dus pă pat. Stă pă space.
Zașie lat, jieme a boală,
Patru zîle nu să scoală…
Treaz, să-ntreabă a mirare:
„Șie-i cu minie, şi-o fi oare,
Dă-s, dîn cap până-n pișioare,
Numa dungă lângă dungă?”
Atunși, dup-o pauză lungă,
Împreună, îi zîc ele:
„Poace ai boală dă piele!”
El ascultă şî primeşce
Zîsa lor, niși nu crâcnieşce.
După aia, la birt, iară,
Să dușie şî, până-n sară,
Bea şî bea, şî bea întrună
Bere, vin, zamă dă prună,
Până pică mut sub masă.
Șineva l-o dus acasă.
În ocol l-o pus grămadă.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Muierili, fără sfadă,
Cu bâcili pregăcice,
I-or dat iar nişce lovice,
Cu dunjile cunoscuce,
Dacă tăt miroas-a buce.
La trezîre, întrebare:
Di șie dunji mai mulce are?
Ele, molcom şî cu jele:
„Iară ai boală dă piele!”
Mult să miră, mai nu crege,
Da boala şî el o vege.
Hai la birt! Dă astă dată,
S-o-ntîlnit cu Tie Boată,
A lu Ion Boată, vestit
Că dă mic îi bâlbăit.
Să nu tacă, Tie-ntreabă:
- Și și șin’ ţ-o fă făcut aşa treabă?”
Ba că-i pungă, ba că-i ceacă,
Ba că-i plină, ba că-i goală,
Zîșie că-i cazu dă boală.
- Ni ni niși vorbă! A a asta nu-i boală!
Eşci îmbă- bătut cu cu rînduială!
Vrei să să să şci tu agevăru,
Cu cum dă eşci bă bă bătut ca măru?
Nu nu mai bea ni nimic, veșine,
Toarnă răchia pă cinie,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Ce prefă că eşci beat turtă,
Jieme, ţînece dă burtă!
Ş-ai să vez, cum să cuvinie,
Boala tea dă unge vinie.”
Cum îi zîsa şî făcuta,
Acasă, iar săre bâta.
Ei, da s-o schimbat povasta!
Plâng șî mama șî nevasta,
După șie-or primit şî ele
Boata, dă boală dă piele.

BOBOLOȘ

Mai pă sară, pă răcoare,

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Mama şî cu tuşa Floare,
Mădălina a lu Buru,
Fac boboloş d-ai cu șiuru.
Șiuru îi dăstul dă mare,
Mai gata cât o căldare.
Are fundu buturit,
Bun la șie-o fost nădăit.
Or legat un lanţ dă grindă,
Să poată uşor să-l prindă
Şî să ţînă păstă foc
Șiur cu boambile în jioc.
Boambile pot să-nflorească
Albe ca pita domnească.
Pânʼ le întră focu-n pâncec,
Babile zîc ș-un dăscâncec:
„Ieş babă dîn cuptori
Că ţ-or vint tri peţîtori,
Peţîtori dî la Logoj
Cu tri penie dă cocoş.
Poc mie, poc ţie,
Poc la moşu-n pălărie!”
Dăscântarea muierească
Fașie boamba să pocnească,
Când boambile toace-s sparce,
Trag șiuru mai într-o parce,
Şî-l golesc într-un lighean;

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Să pun toace la givan
Şî mâncă pă săturace,
Şî vorbesc câce dă toace.
Mâncă toace boboloş,
Alţî le mai zîc cocoş,
Iar boambili nă pocnice
Puichiţă or fost numice,
Şî la spartu dă givan,
Ele rămân în lighean
Că nu-s bunie dă mîncare,
Numa dă ţîpat la hoare.

COCOȘU SIUPELIT

Să vă spun o petrecută
Șie n-o vez baş la tot pasu;
Cum s-o ales cu-o bătută

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Costică a lu Pripasu.

Fălos, ras şî tuns anume,

Îmbrăcat la patru așie,
Costică s-o vrut pă lume
Al măi prim cocoş şî pașie.

Sîngurică, vo muiere
Oricînd dacă o zărit,
Iuce, cu multă plășiere,
La şliţ bumbii i-or sărit.

Văduve, câcea la număr

Şî, colo, nişce neveste,
Șică i-ar fi plîns pă umăr...
El le-o avut, fără feste.

Da acuma, mai în urmă,

I-o picat cu tronc Mărie
A lu Ginu-a lu Căurmă.
O-ncheţăşce, mă să fie,

Zîua, în amiaza-mare!
Păharu ş-o făcut plinu!
Măria dă supărare
Le-o spus tăce baş lu Ginu.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

Amîndoi s-or nădăit

Cum să îl înveţe mince
Pă cocoşu-nchipuit,
Muieracic şi fierbince.

Ca dîn întâmplare, șică,

Mărie s-o dus pă vale
Să îl vadă pă Costică,
Să pună treaba la cale.

„Dacă pofta-ţ mai stă trează

Şî dacă tot mă mai vrei,
Vină jioi după-amiază
Pâ la șiasurili trei,

Când Ginuţ îi dus la moară,

S-avem vreme-ndăstulată,
Până colo cătă sară,
Dragul meu, s-o fașiem lată.”

Fărʼ să bănuie nimică,

La sorocu prorocit,
Ţanţoş să dușie Costică
La muiere dă iubit.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
O trecut uliţa lungă
Cu givan, cum îi la sat,
La Ginuţ ca să ajiungă
Cu Măria lui în pat .

Cum ajiunje-n grabă, sare

Măria să îl pofcească
Sus, în casă-n soba mare,
Și-o dorit să să-mplinească.

Ea îi spune cum, năcum,

Gol-goluţ să să dăzbrașie,
Pân-adușie dîn podrum
Vin bătrân cum lui îi plașie.

Mintun Costa să dăspoaie

Ca să-ş împlinească ofu.
Numa că toace să moaie
Cînd s-o fost dăschis cădrofu

Ş-o ieşît Ginuţ cu-o boată

Noduroasă şî cu moţ
Şî i-o măsurat-o toată.
„Jioacă, Costo, dă mai poţ!”

L-o bătut, nu i-o fost lenie,

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Mai pă urmă, cam scârbit,
I-o ţîpat ale izmenie
Şî l-o luat la gorgonit.

Numa în izmenie scurce,

Pîn givanurile toace,
Fujie Costa făr s-asculce
Vorbe-n urmă-i urezace.

Cînd ajiunje la nevastă,

Gol-goluţ şî vânăt tot,
Îl paşce altă năpastă;
Ş-o luat alcili pă bot!

Iar morala-i:„ O primit

Șie pîn sat o tăt căutat:
Îi cocoş! Cam... șiupelit
Şî bătut şî cam ploiat.”

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

ION GRĂMADĂ LA SPOVADĂ

Dă Pașci cu o săptămână
Mai dăvreme, Ion Grămadă
S-o dus pînʼ la taica popa
Că îi vremea dă spovadă.

O-nșîrat pă rând păcace

Șie ca omu le-o făcut;
Taica Popa îl ascultă

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Şî-i dă cănon dă țînut.

După asta ca-ntră oameni

Givănesc, când dă odată
Taica Popa îl întreabă:
-Șie fași, Ioane, zîua toată?

-Cînd mă scol, dă gimineaţă,

Beau un păhar dă răchie.
Dau la marve dă mâncare,
Pă nou gura dă tărie.

Grijăsc coşina, ştălogu;

Mă șinstăsc iar dîn uiagă,
Ş-aşa sticluţa şî lucru
Să părîndă zîua-ntreagă.

Fiule! Nu-i bine dragă,

C-am întrat în Europa
Care ţînie la cultură,
Zîșie dă grabʼ taica Popa.

D-aia să-mplăceşci tu lucru

Cu șicitu dîn v-o carce
C-aşa culturalizat
În Uniunie-ajiunji dăparce.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

-Binie zîși, Sfinţia ta,

Baş dă astăz înăince
Înșiep culturalizarea
Cum spuni dumneata, părince.

Treșie-o vreme. Să-ntîlniesc.

Taica Popa îl întreabă:
-Cum stai cu șicitu, Ioane?
-Binie stau! Să-ţ spun dăgrabă:

Mă scol şî șicesc o carce;

Dau la marve dă mîncare,
Mai șicesc o carce bună
Şî mătur ocolu-al mare.

Mă duc şî la bir...ăăă...la biblioteacă

Şî cu precenii șcim,
Două, tri sau patru cărţ
Pînʼ șie pofta nie-mplinim.

Şî șicim, șicim, părince

Pînă cînd picăm sub masă.
Târzîu, pă două cărări,
Șiciţ ajiunjiem acasă.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

ION GRĂMADĂ ȘÎ CRIZA

Drajii mei șiuliț urechea

S-auzîț toț spusa mea
C-o trăit-o Ion Grămadă
Cînd s-o dus în Spania.

S-o dus vez șî el ca omu

Să cășcije euroi,
C-acolo-i dăstul dă lucru,
Nu năloagă ca la noi.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
La-nșieput, șie rînduială!
Lucru mult șî plată bună
Dîn care Măria lui
Primea sucili pă lună.

Mai tîrzîu, mai cătă toamnă,

Cînd s-o ivit mare criză
Măria s-o pomenit
Dîn Spania c-o surpriză.

Ion al ei, șciț Ion Grămadă,

D-acolo i-o scris o carce
Cum că dă prea mare criză
Dă bani n-o mai avut parce.

Așa că el iubitor
Îi dă suce. Nu dă bani!
Dă țucuri fierbinț șî dulși
Ca-n urmă cu nieșce ani.

După, cred tri săptămîni,

Iaca: Ion primeșce-un plic;
Îi dî la Măria lui.
Cam târzîu, da, nu-i nimic!

Șî șiceșce Ion cu sloagă:

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
„Dragu meu, a tăle țucuri
Le-am cheltuit chibzuit,
D-aia cred c-o să ce bucuri.

Am plăcit l-al cu corentu

Șapcespreșe țucuri bunie.
Zășe-am dat la ăl cu apa.
La duchean, o prins s-adune
Nămilos, patronu hameș,
Tot șie-am luat pă dătorie.
Am plăcit șinșizăși dă țucuri
Bășac-n pat șie-o fos să fie.

Or mai rămas cîcea țucuri

Șî aș vrea tu să îm spuni
Dacă plăcesc mai dăparce
Tot așa, mai mulce luni.

Ion, cu ochii mari, dă bou,

Nu-nțălejie șî nu crege
Cum l-o lucrat pă el criza
Dă numa stele verz vege.

Ș-atunși, plată d-a dă criză,

Fac-o șine-o vrea s-o facă.
El boarfili șî le-adună

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Șî drept la Măria pleacă.

IZĂMENTU

Drajii mei, iar mi-s fălos

Că stăm un pic la givan
Șî că trecând pîn viață,
Am mai dobângit un an.

Vreau să vă spun o-întâmplare

Cu o fată înțăleaptă,
Care șcie dî la viață
Șie-i dă luat dîn cîce-o-așceaptă.

Floare, a lu Văsălică,
O niepoată după frace
Vrea jugecător să fie
Șî s-o dus la făcultace.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

O-învățat câce dă toace

Până când baș la moment,
Cu ștudențî tăț dîn grpă
S-or ivit la izăment.

Într-o sobă plină ochi

Cu ștudențî cadindaț,
La comisie așceaptă
Pă rând să fie cemaț.

Un prăfesăr gârb dă ani,

Cu vocea pițigăiată
Îi întrabă șie vrea el
Dîn învățătura toată.

O ajiuns la rând șî Floare

Scurtă, scurtuț îmbrăcată.
Prăfesoru cu ochi hulpavi
O șî vege promovată.

O întrabă:„Fată dragă,
Lejiea noastă-i dreaptă, justă,
Cum numeșce fapta mea
Dacă-ț bag mâna sub fustă?”

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Floare hotărâtă zîșie:
„Șcena asta nu-i reală,
Iar lejiea la faptă-i spunie
Hărțuire sexuală!”

„Foarce binie, bre drăguță!

Lejiea-i bună cum să șcie.
Da cum ar numi ea fapta
Dacă asta-m fași tu mie

Șî mânuța tea a fină,

Cu grijă, binie o baji,
Ca să cauț șieva p-acolo,
Tu, la minie în nădraji?”

Floare-ș fașie iuce-o crușie.

„Mă ferească Domnu Sfânt!
Iar lejiea fapta-o numeșce
Profanare dă mormînt!”

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

RĂȚĂPTA

Pă uliţa mare-n Freidorf

Când zîua jeana-ş răgică
Să dăschid mulce ducheanuri;
Întră ele ş-o păcică.

Îi păcica lu domn Ţâru,

Om cu carce şî sfătos,
Are fel dă fel dă leacuri
Să ce facă sănătos.

Bumbi dă cap şî dă măsăle,

Dă urechi şî dă măndule.
Boambe dă piept şî dă burtă,
Dă reumă, îs dăstule.

Prauri, unsori şî siropuri,

Leacuri dă să dau cu acu;

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Ba amare, ba greţoasă.
Vai dă om beceag săracu!

La păcic-aduși rățăpta,
În computer domnu-o punie
Şî în câceva clipice
Cât ai dă plăcit îţ spunie.

Tu dai banu, capeţ leacu

Şî sfat cum să-l folosăşci.
Bagă sama și-o zîs domnu!
Nu cumva să ce zminceşci!

Az, cînd m-am dus la păcică,

Am văzut pă trepţ, afară
Stând dă vorbă pă moş Pavăl
Cu moş Ginu-a lu Nicoară.

Primu năcăjît să vaită

Că-i rășit rău, fără glume,
Zdravănă şî are focuri
Şî-i slăbit ca vai dă lume.

Vrea să-ş ieie șieva boambe

Dă băut, siropuri , ceaiuri.
-Nu-i binie! Săre moş Ginu.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Ce-nvăţ io să scapi dă baiuri:

Ia-ţ o litră dă răchie,

Da dă prună, da mai tare.
Ce culşi cu ea-n pat şî binie
Puni clăbăţu la pișioare.

Şî bei mereuţ şî-ntruna,

Baș dă baba-ț fașie feţe,
Tu bei mai dăparce, vere,
Pînă vez două clăbeţe.

Cînd gaţ litra, somnu-l lasă

Să ce-nvăluie-n buracă!
Sănătos tu la trezîre
Lasă clăbăţu să zacă!

Moşu Pavăl stă pă gânduri;

Care răţăptă-i mai bună?
Să bea leacuri, o răchie ?
Șinie dîn voi vrea să-i spună?...

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

ULTIMU ȘOL CU APĂ

Nu nie-am mai văzut d-o vreme,

N-am mai povestit nimica,
D-aia vreau sa vă spun astăz
Povestea lu Pavăl Nica.

Încă dîn copilărie,

Mai târzâu în ciniereaţă,
Mâna i-o fost iscusîtă,
Iar mincea i-o fost isteaţă.

Un şrof, o măşînărie
Dacă i-o picat la mână,
O mers fără nişi o zmintă
Cum merjie trenu pă şînă.

Punând una lângă alta,

Dumnezău ruga-i ascultă;
Cu trudă şî sănătace,
O astrâns avere multă.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Ş-o luat casă frumoasă,
Un trăctor, măşînă mică,
Fel dă feluri dă sorsamuri
Averea îi tot răgică.

Toace aşcea-s ca nimica.

Nu s-o însurat la vreme.
Babile tră’ să-l însoare
Şî dă asta el să ceme.

Ana, lu George Vestitu,

Veşină cu a lu Nica
Îi priceşce: „Făr’ nevastă,
Pavele, nu ai nimica.”

Cînd ajiunji bătrân, pă moarce,

Șine-un ultim şol cu apă
Îţi dă lângă cinie stând?
Șine mai târzîu ce-ngroapă?

Spăriat dă prevestîrea
În givan spusă dă babă
Pavăl, fişioru tomnacic,
Mi s-o însurat dăgrabă.

Toace-or mers d-atunși pă bunie.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Nevastă, fișiori şî fece
I-or făcut raiu în viaţă;
Da anii s-or dus în lece.

O ajiuns bătrân, pă moarce...

Toţ a lui stau ca pă spini,
Da lui i-o vinit în mince
Vorba babei dîn veșini,

Aia, cu şolu dă apă.

Zîșie-ntors cătă părece:
-Nu mi-i șiudă că mor, Doamnie!
Șiudă mi-i că nu mi-i sece!…

Să șier şolu al cu apă,

Șî să-l beau cum o zîs baba
Ca să fiu sigur acuma
Că nu mă-nsurai dăjieaba.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

ASCUNSĂ ÎN NĂZOITARE
Pă cărări dă mult pierduce
Trec în gând ca altădată;
Poace mai aflu minunea
Oglingită-n ochi dă fată.

O să râz ca mai dă mult

Zoitînd dă-ntâlnirea noastă
Șie-am trăit-o în iubire,
Poezia mea măiastră.

Prinsă-n viața mea d-a pururi

Tu, minunie și cântare,
Iubire pă todăuna,

Lumină înălțătoare,
Inima mea ce tăt țînie
Ascunsă în năzoitare.

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

ANII MEI
În adîncuri dă-întunieric
Vântu doarme-n sân dă floare.
Linișce dă-nsângurare
Îm vinie dîn dăpărtare.

Somnu-n taină să așcernie

Păstă truda ostănită
Și îi șterjie toată urma
Lăsată dă vo ispită.
Numa vremea-n somn nu șăge;
Să tot scurjie, să adună
Pă umeri dă bătrânieață
Fie soare, fie lună.
Cînd zorii dăstupă noapcea,
Hogina un pic grăbită
Îm trezășce viața asta
Prcă mai îmbătrânită.
Șî așa să tăt adună
Zîle-n dăsaji tăt mai grei,
Pă care dă stau să-i număr,
Bag sama că-s anii mei.

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT

ÎMPĂCARE

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Dîn fire lunji dă noapce
Țăs gând dă împăcare
Cu soarta care curjie
Lin pă a ei cărare.

O iarnă dă trăire
Cu chipu dă ursită
Mi-o zogonit visarea
Purtînd-o în ispită.
Pă foaia albă, ninsă
O ațîpit condeiu,
Acoperit dă frunza
Pă care-o nins-o teiu.
Să scurg clipili-n taină
Ascunsă-n nă-mplinire.
Mi-o ostănit șî gându
Fără să-m dea dă șcire.
S-or bulușit tălazuri
Șî slovili-m d-a valma.
Zădarnic caut condeiu,
Nu îl mai țînie palma.
Învins dă năpucință
Aș strivi foaia goală!

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Dar șie vină să aibă
Bătrâna-m albă coală?
Să-nstăpâniesc în minie
Mii frământări dă noapce
Odată cu năhogina
Șie-ș tașie a ei șoapce.

MULȚAMURI

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Az, cînd zîlile-m săninie
Într-un fel să rotunjăsc
Gîndu meu caută la șier
Domnului Să-i mulțămesc.
Păntru bucuria toată,
Păntru ușor, păntru greu,
Păntru ieri șî păntru mânie
Mulțămesc Lu Dumniezeu.
Și cum mă tot uit la Șieruri
Șî-n adâncuri dă pământ
Pântră stele șî flori mulce
Chipu mamei îl văd sfânt.
Ea-n durere șî năgejge
Mi-o dat dîn pucerea ei
Înșieput frumos dă cale
Șî dîn viața ei crâmpei.
Numărându-m zîle mulce,
Tot șie mi-s: suflet și lut
Mulțamuri îi aduc astăz
Crușia ei când o sărut.
Vouă care-m staț p-aproape
Șî la rău ca șî la binie

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
Pîn multă, multă iubire
Mulțămirea mea vă vinie.

DUREREA LOR

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
Durerea ălor dă or fost,
Or fost cîndva da s-or pierdut
În lumea fără dă dureri,
Astăz, pă minie m-o durut.

Ei n-o mai sîmt șî n-au puceri

Să-ș amincească or să spună
Dîn tot șie o rămas năspus
Barem un sfat, o vorbă bună.
Pă lumea asta când erau,
Le-am stat p-aproape dă tăt rar
Lăsându-i în sîngurătăț
Șî dă dureri șî dă amar.
Az mă doboare-amaru lor,
Durerea lor vinitu-mi-o
Șî șciu șî sîmt, da șie folos,
Că tătă vina o am io!
Voi, ai dă viniț în urma mea,
Dă aveț vreme, nu-i târzîu,
Să ocoliți amaru ăla,
Să piară ungeva-n pustiu.
Durerea ălor dă or fost,
Or fost cîndva da s-or pierdut

- 353 -
___________________ VORBA DÎN BANAT
În lumea fără dă dureri,
Astăz, pă minie m-o durut...

VIAȚA

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________
O sămânță norocoasă
O-ncolțît năcunoscută
Șî o-nfăptuit minunia:
Viața în viață trecută.

Vinim, vez, dîn întâmplare

O vinire norocoasă,
Șî o treșiem pîn viață
Când urâtă, când frmoasă.
Am copilărit-o parcă
Prea scurt șî pă nășciuce,
Îndopaț d-ai la pucere
Cu vruce și cu năvruce.
Ciniereața, vis, năgejge
Într-un câncec am săgit-o.
La urmă strâgăm toț tare:
Cum și când, Doamnie-am trăit-o?
Vin șî vremuri dă-nțălesuri,
Cu grija-n suflet picită,
Dă trudă fără hogină,
Păntr-un colț amar dă pită.
Ș-o vinit șî bătrânieața
Prinsă-n mrejîli dă boală,

- 353 -
 ___________________ VORBA DÎN BANAT
Trăită cu amincirea
Dîn straița d-o vreme goală.
În urmă vinie plecarea
Dîn viața săcătuită.
O petreșiem fiecare
Că, nu poace fi sărită.

GLOSAR
A
aldan s.m.-tulpină de cânepă
arteză s.f. –fântână forată din care apa curge
continuu

- 354 -
 VĂCARIU IOAN_____________________________
astruca vb. –a acoperi
arie s.f. –curte/ spațiu ăn care se aduna și treiera
grâul
avlie s.f. -curte

B
batoză s.f.-mașină de treierat cereale păioase
baș adv.-chiar
bășca adv.-separat de...
beceag adj.- bolnav
beceji vb.- a se îmbonăvi
bișiuli vb. –a privi cu atenție- a cerceta
boboloș s.m.- floricele de porumb- popcorn
bribece s.m. –vrabie
buce s.f. –butoi
buimacă adj. – amețită de somn
buneață s.f. – bunătate
buș s.n. – bulgăre

C
cantă (cănată) – vas din tablă pentru păstrat apa
cădrof s.n. – dulap pentru haine
cârcă s.f. – umăr –spate
cheotoare (cheotori) –butonieră
chicice adj. –aranjate

- 353 -
 ___________________ VORBA DÎN BANAT
chică s.f. – coadă de păr împletită
cicnă s.f. – tihnă
cei s.m. – tei
ciema vb. – a chema
cieme vb. – speria
ciganie s.f. – tigaie
ciniereață s.f. - tinerețe
cinie pron. – tine
civitură s.f. – tiv
codărișcă s.f. – coadă de bici
copilamă s.f. – mulțime de copii
coșie s.f. – căruță trasă decai
crâcni vb. – a protesta
cuină s.f. – bucătărie

D
dăspoia vb. – a desface boabele de porumb de pe
știulete
dârjală s.f. – coadă pentru unelte agricole
dubă s.f. – tobă(instrument de percuție)
ducheană s.f. – prăvălie
dunț s.n. – borcan cu copmpot, (dulceață)
drâmboia vb. – a umfla buzele de supărare

- 354 -
 VĂCARIU IOAN_____________________________

fercheș adj. – aranjat frumos

feșcilă s.f. – fitil pentru lampă
firang s.n. – perdea
funie s,f. – sfoară vegetală cu care se leagă snopii
de grâu

G
givan s.n. – conversație, taifas între oameni
goangă s.f. – insectă
gongărime s.f. – mulțime de insecte
gogleaz s.f. – semințe de buruieni scoase din grâu
gorgoanie vb – alungă, fugărește

H
ham s.n. - ansamblu de curele cu care se îhamă
caii la căruță
hârconi vb. – a sforăi
hoare s.f. păsări domestice (de curte)
hodaie s.f. – casă în câmp la parcela cu
semănături
holdă s.f. - parcelă cu semănături
huncă s.f. – ridicătură,movilă de pământ

- 353 -
 ___________________ VORBA DÎN BANAT
iorgovan s.m. – liliac(arbust)

Î
împle vb. – umple
împupit adj. – îmbobocit

J
jâreadă s.f. – claie
jiunie s.m. – tânăr, fecior
joavină s.f. – jivină, fiară sălbatică

L
lat s.n. - șorț
laută s.f. – vioară
lăfăie vb. – se destinde, se simte bine
lepegeu s.n. – cearșaf

M
marvă s.f. – vită, animal domestic
măsai s.n. – față de masă, față de pat
mășânist s.m. – mecanic
modru s.n. – mod, chip, cale, posibilitate
molări vb. – a fotografia

N
nădăit vb. – gândit

- 354 -
 VĂCARIU IOAN_____________________________
năgejge s.f. – speranță, încredere
năpăgit vb. – cucerit,ocupat,
năstăvit adj. – neastâmpărat

O
obraniță s.f. – cobiliță
obrincit adj. – alterat stricat,infectat
ocol s.n. - curte
ogârsît adj. – urât,inform
ogoi vb. – a domoli
oltotoniască vb. – altoiască
oringi vb. – a deretica, a face ordine, curățenie
ostănit adj. – obosit

P
paor s.m. - țăran,agricultor
pămucă s.f. – vată,măciulie de bumbac
păsăli vb. – a potrivi, aîmbina
pâșcăvi vb. – a mucegăi, a se strica
peciță s.f. – grămadă de snopi de grâu anume
aranjați
piroceșce vb. – dormitează, moțăie
plaștăr s.n. – trotuar
pleată s.f. – păr, plete
pliș s.n. – catifea, velur
pogan adj. – puternic,uriaș

- 353 -
 ___________________ VORBA DÎN BANAT
ponosît vb. - învechit, uzat
pozonar s.n. – buzunar
pripeșce vb. dogorește
priși s.n. – pat mic confecționat de gospodarul
casei
pumnaș s.m. – manșetă la cămașă

R
rocile s.f. – ansamblu de 2 roți pe care stă plugul
rudă s.f. – oiștea căruței

S
scovardă s.f. – clătită
slăvină s.f. – robinetul butoiului
sloagă s.f. în înțelegere, acord
somot s.n. – catifea
sorsam s.n. – scule, unelte, echipament de lucru
sperlit adj. – zburlit, cu părul ciufulit
sudalmă s.f. – înjurătură
suși vb. – suci, a întoarce ceva

Ș
șielaină s.f. – înșelăciune, amăgeală
șâreghe s.f. – partea care închide spatele căruței

- 354 -
 VĂCARIU IOAN_____________________________
șiupag s.f. – ie, cămașă de femeie cusută cu
motive naționale
șiur s.n. – ciur, sită mare
ștoc s.n. – stoc, ca nou
ștricuit vb. – a tricota, tricotat
șușcină s.f. – fâșie

T
tălaz s.n. – val, undă
tătfurt adv. – tot timpul, oricând
tășiunie s.m. – jăratec, rămășiță de lemn ars
târnaț s. n. – prispă, pridvor
toșilă s.f. – roată de cremene care ascute unelte
tăietoare
tulei s.m. tulpina porumbului

Ț
țâțână s.f. – balama
țoale s.f. – haine
țol s.f. – pătură

U
ugit vb. – rămas

- 353 -
 ___________________ VORBA DÎN BANAT
zănat s.n. – meserie
zăpsât vb. – găsit, prins la strâmtoare
zoală s.f. – vreme urâtă cu ploaie și noroi, apă
murdară
zoita vb. – uita
zmintă s.f. – greșeală
zvoanie s.n. – clopote, clopoței

CUPRINS
CAPITOLUL 1 INTRODUCERE
VORBA DÎN BANAT.......................................................5
A CUI ÎI VINA...................................................................7
CAPITOLUL 2 GRAIUL BĂNĂȚAN PĂNTRU COPII
PUII...................................................................................9
MÂȚA..............................................................................11
COCOSTÂRȘII...............................................................12
VEVERIȚA......................................................................13
PĂPUȘA ..................................................................14
CÂNILI MEU...........................................................15
ARIȘIU.....................................................................16
CĂLUȚU..................................................................17
CĂLUȚU MEU........................................................18
LA BUNA.................................................................19
DĂ CRĂȘIUN...........................................................21
FAINI COPII.............................................................23
FECIȚA CURAJOASĂ............................................24
MAI NĂINCE DĂ CULCARE................................27
VIAȚĂ DĂCÂNIE...................................................29

- 354 -
 VĂCARIU IOAN_____________________________
D-ALE COPIILOR...................................................31
CAPRA CU TRI IEZ................................................33
CAPITOLUL 3 POEZII PĂNTRU AI MARI
ȘÎ TU STAI SĂ MĂ ÎNTREBI................................37
MOȘCENIREA........................................................39
GIVAN CU LIMBA BĂTRÂNIASCĂ...................41
CUVINCE 1.....................................................................43
CUVINCE 2.....................................................................44
FLORI ȘÎ SPINI...............................................................46
DARURI...........................................................................47
DOCTORIȚA MEA BUNĂ.............................................48
JIOACĂ DĂ IARNĂ.......................................................50
DORINȚĂ........................................................................52
MARIA.............................................................................53
ĂI ȘAPCE ANI D-ACASĂ..............................................55
ARIȘIU.............................................................................57
RĂSPLATA.....................................................................59
PĂPĂRUGA....................................................................62
BROASCA.......................................................................65
CÂNILI ȘÎ OGLINDA.....................................................68
DIN LUMEA FLORILOR...............................................71
COCOȘU..........................................................................73
FLORILI GRĂGINII MELE............................................76
COLINDA ZÎLEI DĂ VARĂ..........................................77
ÎI PRIMĂVARĂ..............................................................79
PRIMĂVARA..................................................................81
VREME DĂ PRIMĂVARĂ............................................83
VARA...............................................................................85
S-O DUS VARA..............................................................87
TOAMNA........................................................................88
TOAMNA LA SMICLĂUȘ.............................................90
SARĂ DĂ IARNĂ...........................................................92
POGANU.........................................................................93
DĂ CRĂȘIUN..................................................................97
COLINDĂ........................................................................99
O MAMĂ.......................................................................101
MAMĂ...........................................................................104
BĂTRÂNĂ, MAMĂ BĂTRÂNĂ.................................106
CARCE PĂNTRU MAM...............................................108

- 353 -
 ___________________ VORBA DÎN BANAT
COLINDĂ DĂ DRUM..................................................110
DORINȚA MAMEI.......................................................111
POMU MEU SFÂNT.....................................................113
BĂTRÂNII.....................................................................115
MOȘU MEU...................................................................117
NĂGEJGEA...................................................................119
UN SAT UNIC PĂ PĂMÂNT.......................................121
ULIȚA COPILĂRIEI.....................................................123
SATU MEU....................................................................125
SATULE, OGLINDĂ SFÂNTĂ....................................127
VRAJĂ DĂ SARĂ.........................................................129
ZÎ DĂ VARĂ.................................................................130
VORBE DĂ NĂZOITARE............................................134
OLCUȚA........................................................................135
NUMĂRĂTOARE DĂ VIAȚĂ.....................................137
ÎNCHINARE PLUGARULUI.......................................139
CE-AI DUS.....................................................................141
DOINA PLUGULUI......................................................143
LA SĂȘERIȘ..................................................................145
LIBERTACEA NĂTÂNGĂ..........................................148
PITA...............................................................................151
SĂMN CĂ SOARILI RĂSARE....................................154
DOR DĂ DOR...............................................................156
ÎNSTRĂINARE.............................................................158
POVAȚĂ.......................................................................160
CINIEREAȚĂ................................................................163
CĂUTĂRI......................................................................165
FÂNTÂNA BUNĂ........................................................167
LUMINA........................................................................170
LUMINI ȘÎ UMBRE......................................................172
PĂ FURIȘ......................................................................173
VĂPĂI DĂ LUNĂ........................................................176
VINIE O VREME..........................................................178
VREME FĂRĂ SUFLET...............................................180
STRĂLUȘIRI.................................................................181
SFADA...........................................................................182
SÎNGURĂTACE............................................................183
CONTRE........................................................................185
CRUȘIA RĂSFIRATĂ..................................................186
COST MARE.................................................................188

- 354 -
 VĂCARIU IOAN_____________________________
SCURTĂ ISTORIE........................................................189
MIC GLOSAR POLITIC...............................................191
CORABIA DEMOCRAȚIEI.........................................194
ÎNTREBĂRI...................................................................197
ÎNVĂȚĂTURĂ..............................................................199
MAMA PLECATĂ........................................................202
JALE LA „COLECTIV”................................................204
RUGĂCIUNE PRECISTEI............................................206
RUGĂCIUNE................................................................208
RUGĂCIUNEA EI.........................................................210
RUGĂCIUNEA LUI......................................................211
HRISTOS A ÎNVIAT.....................................................213
CONDEIER PĂ DRUM DĂ STELE.............................215
CÎNCEC LU ACHIM NICA..........................................218
O UGIT DOINA SĂRACĂ...........................................220
O TĂCUT O LAUTĂ-N CIMIȘOARA.........................222
NĂZOITĂRI..................................................................224
DOR DĂ CEAICA MARIUS........................................227
DÎN SUFLET PĂNTRU CINIE.....................................230
DUMINICA LA PRÂNZ..............................................231
FESTIVALUL INIMILOR............................................235
PĂ DRUM CU TATA OANCEA..................................237
TRUGITOR DĂ VISĂ...................................................240
FESTIVAL DĂ PĂPRICAȘ..........................................242
PICTORU.......................................................................244
ZÂNILE..........................................................................245
ZBORU MEU.................................................................246
VĂ ROG ȘÎ VĂ ÎNGEMN............................................247
TU, URMAȘU MEU......................................................248
HRANA FLORILOR.....................................................249
GIVAN CU VIAȚA.......................................................250
OMU ȘÎ RAIU...............................................................252
MUSTU..........................................................................254
GOSTIA.........................................................................256
BAREM CA ÎN VISĂ...................................................259
MĂRU ÎNTREG............................................................262
SORĂ ȘÎ FRACE..........................................................266
SORA MEA...................................................................269
SFÂRȘÎT DĂ PRIMĂVARĂ........................................271
JUGECATA DREAPTĂ................................................273

- 353 -
 ___________________ VORBA DÎN BANAT
DASCĂL NOU..............................................................274
DĂ AZ MĂ PIERD........................................................277
ZÎUA ÎNTREAGĂ.........................................................278
HAI SĂ FAȘIEM EUROPA..........................................280
ȘVABII DÎN BANAT....................................................285
SORBIND CAFEAUA...................................................288
PĂNTĂLONII................................................................291
TESTAREA....................................................................295
AGRONOMU................................................................300
BECEȘUG LA MODĂ..................................................302
BIȚIGLU........................................................................304
BOALĂ DĂ PIELE........................................................306
BOBOLOȘ.....................................................................310
COCOȘU ȘIUPELIT.....................................................312
ION GRĂMADĂ LA SPOVADĂ.................................317
ION GRĂMADĂ ȘÎ CRIZA..........................................320
IZĂMENTU...................................................................323
RĂȚĂPTA......................................................................326
ULTIMU ȘOL CU APĂ................................................329
ASCUNSĂ ÎN NĂZOITARE........................................332
ANII MEI.......................................................................333
ÎMPĂCARE...................................................................335
MULȚUMIRI.................................................................337
DUREREA LOR............................................................339
VIAȚA............................................................................341
GLOSAR........................................................................343
CUPRINS………………………………………………351

- 354 -
VĂCARIU IOAN_____________________________

- 353 -