Purşeii, poezie în grai banațan de Sergiu Boian

Laie Burfă într-o dzî,

pră o vreme cu cârşei,
s-o dus la Lugoj în târg,
ca să-şi cumpere purşei.

După şe-o vinit acas’,

Mărie iuce s-o dat,
să vadă ea mai întâi
şe purşei o cumpărat.
Cum i-o văzut, o sărit,
s-o stropit şî dă năroi:

- Laie, întoarşe coşia

şî să pleşi cu ei ’năpoi.
Şine-o măi vizut d-aşcea!
că tu ciar sameni pră ei,
să-m iei mozomaine negre,
nişi nu dzâşi că îs purşei!
Nu-i primesc la casa me,
vinge-i un’ s-o nimeri!
Da-n voreţu meu nu-i baji,
asta trăbe să o şcii!

- Mărie, lasă aşia!

Să-i vedz numa la mânare!
Io mi i-am ales, Mărie,
d-afi cea ce măi întorşi;
în târg m-am făcut socoata
să măi schimb rasa dă porşi!

- Ai scimbat-o cum ţî mincea!

Da d-ăi albi nu ai găsât?
Ai cumpărat şioare d-aşcea,
tu nu vedz că ce-ai prostât!?”

„Negri, albi şe am io treabă?

Să mânşe! tu să trăieşci!
Şî dă vrei tăţ albi să fi e,
poţ să-i şî fărbăluieşci!”
Mâţu lu Stela, poezie în grai banațan de Livia Ilcău

O ajuns un mâţ d-al mic

Să mă bolânzască-un pic,
Banii să mi-i cheltuesc
Şi pă el să-l slugăresc.

Coşuleţ cu danteluţe
Kitika-turi pentru mâţă
Şi pesac d-al parfumaţ
Şi-un bliduţ pentru mâncat.

Păntru pureşi o zgărdiţă,

Vitamine pentru mâţă.
Păntru colici la stomac
Medâţănuri pentru leac.

Jucării pentru jucat,

Ghem dă lână spânzurat.
Zdrăncănele să se joaşie
Să strofoaşie tăt şi-ei plaşie.

Ficăţăl dă pui prăjât,

Lapce pântru încălzât.
Ciocolată, bombonele...
Mă! Şe faşi cu zâlili mele?

M-am băgat la cişi pândar,

Mozomaină si mâgar.
Tătă ziua m-ai întors...
Ia mă roage şi un os.
La târguit purşei, poezie în grai banațan de Arcadie Chirşbaum

Cum îi vremea, drajii mei,

Ca să cumpărăm purşei,
Io cu Nelu am plecat
La moşîia lui gin sat,
La Sînceşci, pă Fărcăzîia,
Inge-ş are el moşîia…
Mama lui, draga gi ea,
I-o pricit lui cam aşa:

- Gin străbuni îs nişce leji

Cum purşeii să-i aleji:
După formă şî culoare,
Că-s gi carne, o’ unsoare,
După chile, după rât,
Să nu fie baş urât…
- Nelule, îi zâsă mama,
Când îi cumperi, să iei sama,
Ţân, la cine, ce iubesc,
Da’ nu pot să nu-ţ pricesc,
Să mânşe, să doarmă bine,
Şî să sămene cu cine,
Ca să pună şeva chile,
Câce-or măi ave gin zîle,
Să fi e frumos şî greu,
Cam aşa ca Nelu-a meu,
Care-o fost gi mic vigan,
C-o crescut el într-un an
Cam cât alţî cresc în tri,
Cum vă măi zâsăi, copii…
Şî s-ajiungă la Creşiun
Baş ca cine, numa’ bun!

Şî s-o dus Nelu şcolat,

Purşeii i-o cumpărat,
Ş-am venit noi la Creşiun,
Să vegem Porcu gi-i bun…
Mândru-i, Doamne, ţâne-i felu,
Că-i frumos, pogan ca Nelu,
Cred că, dacă-i dăm răchie,
El şî să vorbească şcie…
Când în U.E. am intrat,
Porcu trăbuie şcolat:
Cum la troacă tră’ să steie,
Cum să mânşe şî să beie,
Chile el să aibă-o sută,
Că atunşi luăm vălută,
Cum şer ăia la Externe,
Pucem exporta Guverne!...
Dacă vrei să vez purşei,
Vină să îi vez p-a mei,
Vini la mine la moşîie,
C-or venit ei pă gostâie,
Tăţ priecenii pogani,
C-am crescut la ei mulţ’ ani…
I-am ţânut cu cotoroaje,
Cu cântări şî vorbe şoage
Şî, cum m-o plăcut şî mie,
Măi cu samă cu răchie…
Şî acuma Nelu-a meu
Îi măi bun ca Leu’ greu,
Că să umfl ă ca un ştab,
Nelu-i gras şî Leu-i slab…
Da’ să şcie az tăt natu,
Gin Sânceşci în tăt Bănatu,
Gi la domni pân’ la prostime,
Porc ca Nelu n-are nime!...
Da’ la mine gi măi buie,
Io îl bag pă Porc în U.E.!

Dăspră visuri, Ion Frumosu

Dzâc unii măi şciutori
C-atunşi când visădz’ că zbori,
Sufl ietu’-făr’ să cie-ntrăbe,
Pliacă pră unge nu trăbe.
Şî, îngăduit dă criăl,
Ia şî mincea după iăl
La şpaţâr - să cie cruşieşti!
Tocma-n vânătări şiereşci...
D-aia-n visuri d-aşciaţ’ pare
Că işci soi dă zburătoare,
Ca ş-un huliu, bunăoară,
Ca ş-un stârc, o’ ca o şioară.
N-aş vigea-n dăşcea nimic,
Dă n-aş jugieca un pic:
Suflet, mince... şciu prea bin

Sufl ăce în fulji dă neauăAdrian Gherhard

Norii să strâng pă aleasă
Duşî dă noapcea şie-o trecut
Numa’ luna, făr’ să-i pesă
Întră ei s-o aşcernut.
Vântu’ să propceşce-n şopru
Nişi nu intră nişi nu iesă
Pă un scamn lângă şpoiert
Mama ştrimfi dă lână coasă.
174
Poezie în grai bănăţean
Frundzăle dă nuşi căzuce
Lângă staulu dă oi
Şăd grămadă adunace
Plângând parcă nuşii goi.
Fuljii mari ca dă pămucă
Pă ţâgla căşî să lasă,
După iei să-mburdă alţî
Ostăniţ’ dă noapcea groasă.
Iarba-i strânsă păstă gealuri
Când sufl ăcili ălor mulţ’
Bat în apa dă pă maluri
Cu pişioarăle, dăsculţ’...
Aşceptăm să pişie iarna
Fuljii albi ai tuturor
Să aducă daruri sfi nce
În odăi românilor.

La cules dă cucurudz, Ana Caia

Dă vo tri nopţ şî giumace,
Cage brumă pă răzoare.
Poamili să coc pă crendgi,
Agemenice dă soare.
Neamurili şî veşinii
Să adună-n ortăşie,
Împrumută cotăriţă
Loitre mari pun la coşie.
Pă la holge larmă mare,
Râsăce şî vorbă multă;
Doda Lena cânt-o doină
Şî ăilalţ tac ş-o ascultă...
Să-ntrec care măi dă care,
Ca să gace măi dăvreme mie,
Să nu-nşiapă vriemie ră –
Dă care orişini să ciemie.
28.08.2009

Sara, la bunişii mei, Marius Munteanu

Ca un panjăne, subţâre,
Toarşe buna neşce fi re.
Dân şe lume dă mătasă-s
Firili dân caier scoasă?
Mă tăt uit cum vin, dă sus,
Rază galbene pră fus.
Caieru şî fi ru-n mână
Îs dă aor şî lumină.
Poace-fi că maica-bună
Toarşe razâli dă lună,
Tata-moşu, dă cu vreme,
Mereuţ, le-adună-n gheme,
Leagă fi ru la sucală
Şî-n suveică, dă băceală.
După care, buna-n spată
Pitulă grăgina toată.
Ca pră spuma dă săpun
Mă căznii şî eu s-adun
Două fi re, să-m rămână
Numa sara asta-n mână;
Răsâpice-n păru-m nins
S-or topit şî nu le-am prins…
Sara, la bunişii mei
Sâmt că-s mai bătrân ca ei.

Mă duşiam fălos la jioc

Cu chimiaşa dăzbumbată
Mă duşiam fălos la jioc,
Ungie m-aşciepta o fată
Supţârea, frumoasă foc.
La-nvârcita pră supt mână
Amândoi nie potriviam:
Ea pră paşî ei stăpână
Când pogan o răsuşiam.
S-o gătat spră sară jiocul.
Fiecarie înspr-acas
Să-îndrieptau, bată-i nărocu,
Io cu ea am măi rămas.
Viniau vaşili şî porşii
Dân izladz, dă la păscut.
Îi ţucam budzâli roşii
Şie cu farbă li-o făcut.
Dup-o vriemie, fi ecarie
Ş-o văzdut dă calea lui.
Umbra-adusă dă-nsărarie
O-ascuns forma satului.
M-am întors acas la şină.
Dă mâncat, n-am prea mâncat:
9
Aurel Turcuş
Ochii niegri dă vieşină
Sufl ietu m-or tulburat.
M-am încins prăstă poniavă
S-adorm, să mă oginiesc;
N-am făcut nişi o ispravă.
C-am lăsat-o, mă căiesc.
Trăbuia s-o fur atunşia
Şî în lumie să fujim,
Ca lumina-n întunieric
Amândoi să nie topim.
N-am făcut-o-n sara aia;
Şi-am avut, nişi adz nu şciu.
Poacie că numa dă aia
O tot capt, până mi-s viu.
Fata nu-i. O luat-o altu
Măi isteţ şî măi în grabă
Şî-n atâţa ani în liecie
O făcut dân ia o babă.

Unge-i niaua... , Ionel Iacob-Bencei

Lui Marius Munteanu
Unge-i niaua..., bat-o vina!
Oare o-nghiţât-o vântu
Sau s-o dus la rădăşina
Vieţî şe o dă pământu?
Poace s-o suit la şeri
Şi colo pân luna mai
Ploaie ca dântr-un cineri
Buturit, s-avem mălai.
S-o ascuns în v’o pădure,
În „Burău” sau pă „Ogaş”?
Primăvara o s-o fure,
Dacă vine, mintunaş.
În grăgină-nşepe buna
Ca să pună nişce straturi;
Stau pă gard, la soare, duna
Şi dricălili dân paturi.
Bunu fi erbe în voreţ,
Pă săjiac, la scroafă, mandra;
Latră cânili-n coceţ –
Că i dor să pleşe vandra.
După-un gial răsăre luna;
Sara şerne ca făina.
Dân târnaţ ne strâgă buna:
„Hai copii, că-i gata şina!”
La Murani şî la Bencei,
Să întreabă cucuveaua
Stând pă cupa dă tulei:
Unge-i niaua...? Unge-i niaua...?