Sunteți pe pagina 1din 3

Bănatu-i fruncea”.

A fost cuprins în dicţionarul Creatorii în grai bănăţean,


condeierii plugari din Bănat, personalităţi care scriu despre
graiul bănăţean de Ştefan Pătruţ, Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj,
2003. Mă duşiam fălos la jioc Cu chimiaşa dăzbumbată Mă
duşiam fălos la jioc, Ungie m-aşciepta o fată Supţârea,
frumoasă foc. La-nvârcita pră supt mână Amândoi nie
potriviam: Ea pră paşî ei stăpână Când pogan o răsuşiam. S-o
gătat spră sară jiocul. Fiecarie înspr-acas Să-îndrieptau, bată-i
nărocu, Io cu ea am măi rămas. Viniau vaşili şî porşii Dân izladz,
dă la păscut. Îi ţucam budzâli roşii Şie cu farbă li-o făcut. Dup-o
vriemie, fi ecarie Ş-o văzdut dă calea lui. Umbra-adusă dă-
nsărarie O-ascuns forma satului. M-am întors acas la şină. Dă
mâncat, n-am prea mâncat: 9 Aurel Turcuş Ochii niegri dă
vieşină Sufl ietu m-or tulburat. M-am încins prăstă poniavă S-
adorm, să mă oginiesc; N-am făcut nişi o ispravă. C-am lăsat-o,
mă căiesc. Trăbuia s-o fur atunşia Şî în lumie să fujim, Ca
lumina-n întunieric Amândoi să nie topim. N-am făcut-o-n sara
aia; Şi-am avut, nişi adz nu şciu. Poacie că numa dă aia O tot
capt, până mi-s viu. Fata nu-i. O luat-o altu Măi isteţ şî măi în
grabă Şî-n atâţa ani în liecie O făcut dân ia o babă. Bănăţanu
Bănăţanu o fost fruncia, El nişi astădz coada nu-i, Că până şî-n
America Să cunoaşcie fala lui. Ţarina la el e-o mină: Cât cie uiţ,
dă aor îi. Bun dă lucru bănăţanu-i, Tot fala românului. 10 Poezie
în grai bănăţean L-or spart ruşî, Nu în doauă, Nişi în tri şî nişi în
patru, Ci în noauădză’ şî noauă . . . I-or luat avierea toată:
Marve, caii şî coşia, Că, bolândz şî fără mincie, N-or şciut să-i ia
omenia. L-or suit în bou -vagoanie Şî l-or dus în Bărăgan, Dar o
doviegit şî-acolo Şie-i mincia dă bănăţan. Hărnişia n-or putut-o
Să i-o-năbuşă dăloc, Ungie el îş pune mâna, Dumniedzău pune
năroc . Ninsă-i şura mea bătrână Ninsă-i şura mea bătrână A
dân gial, dă la şălaş, Unge-am izăfl at ogină Când vinam dă la
oraş. Spartă-i uşa mea bătrână Şî dă ploi, ca şî dă vânt, Ş-
aplecată, să dărâmă Sprijinindu-să-n pământ. Spartă, şura mea-i
putâne, Nu-i un prun pră lângă ea, 11 Aurel Turcuş Oare o măi fi
vr-un mânie S-o răgic la loc să stea?!... Vriemea sin-o fi -nventat
Şî oprire nu –iâo dat? Naua carie cage mâne-n Câce iern n-o fl
uşturat! Şura mea-i putrădzătură Ea ca mân-o fi pământ. Nu mă
măi întorc pr-acolo Să măi fl uier şî să cânt. N-oi măi sta supt
pruni-n pârgă, Oasâli să mi li-ogin Şî ca-n ani cinerieţî Cu bribieţî
să mă-nghin. În amurg Pârâiaşu’ al să taie În livedz fâniaţa-n
douauă O săcat şî-i cât o aţă Parcă umiedzâtă-n roauă. Numa-n
el colcăie viaţa, -i Plin dă peşci şî mormoloşi Şî-n amurg,
orăcăicie Prăstă tot s-aud dă miarşi. Îl măi treşie-aşa-ntr-o fugă
Şî vr-un şărpie rătăşit. Şe s-ascunge să nu-l vadă Cocostârcu-
nflămândzât. 12 Poezie în grai bănăţean Îi chicit în boghii, fânu’
Gat-acasă dă cărat Cu paş rari l-or duşie boii Şe la car i-am
înjugat. Toamna-i parcă măi aproape Dăcât vara dâ sâlaş, Baş ca
mânie pică bruma Baci-o vântu-al nărăvaş. Ş-o-nşiepe sâ pişie
niaua, Umplând drumu dă troienie Parc-o dună spratâ-i şieriu Şî
sâ scutură dă penie. Şî pră el care-i ca plumbu Nor aliargă după
nor, Ş-atunşi frigu cu-aşa vremie N-o trânci lângă cuptor. S-o
văitat Iar mi s-o văitat cumnata Că sâlit-o fost, săraca, Într-un
târg să-ş vindă vaca, Să-ş înmormântădză soacra. M-am uitat la
ea cu milă, Cât i-i mincea dă săracă; Dă când ea îi vintă-n lumie,
N-o avut nis grajgi, dar vacă! O avut într-o poiată Doi ieduţ ş-o
biată capră; 13 Aurel Turcuş Pr-a lor prieţ, nis până-i lumia Nu
pucea să-ngroape-o soacră. Dar dân sărăsia soacrii I-o rămas şî
ei d-o vacă, Numa nu s-o cumpărat-o, Câ la mince-o fost săracă.
Bani cum i-or vint în mână S-or şî dus, iar ea, buimacă, O rămas
numa cu doru Dupâ soacr,-or după vacă... 14 Poezie în grai
bănă