Motelismul. Sinodul al VI lea de la Constantinopol 680-681.

Sinodul II Trulan (Quinsext ) din 691-692.

a. Monotelismul.
- toate concesiile facute succesiv monofizitilor au avut ca efect incurajarea in pozitia lor fata de
Biserica Ortodoxa.
- condamnarea «Celor Trei Capitole» la Sinodul al V-lea ecumenic de la Constantinopol din 553a
fost considerata de ei un triumf.
- în secolul al VII-lea monofizifii constituiau un pericol grav pentru unitatea Imperiului bizantin.
- în timpul imparatului Heraclie (610-641), cel mai mare pericol extern pentru Imperiul bizantin
erau persii
- intre 612 si 628 a izbucnit un razboi impotriva persilor condus de imparatul Heraclie convins
de de pericolul monofizit si ca trebuia gasit un compromis dogmatic pentru impacarea cu
Ortodoxia.
- în 622, trecand prin Armenia Mica şi Siria, caţiva conducatori monofiziţi moderaţi i-au inspirat
imparatului ideea ca ei ar cadea de acord cu Sinodul al IV-lea ecumenic din Calcedon, din 451,
daca ortodocsii ar admite concepţia monoenergista, potrivit careia in Hristos sunt doua naturi,
dar nu şi doua voinţe şi energii, ci numai o singura voinţa s.i o singura energie.
- la intoarcerea in capitala, imparatul s-a sfatuit cu patriarhul Serghie al Constantinopolului (610-
638), iar acesta a intrat in legatura cu episcopi Teodor de Faran, in Arabia, un bun cunoscator al
monofiziţilor, si cu Cir de Phasis (Sebastopolis, in Lazica, din 630, patriarh al Alexandriei (intre
630-644).
- cei trei ierarhi au căzut de acord ca s-ar putea admite, fara nici o primejdie pentru dogma
ortodoxa, ca in Hristos sunt doua naturi, dar o singura voinţa divino-umana si o singura energie
divino-umana, deoarece voinţa si energia umana sunt absorbite cu totul in voinţa si energia
divina.
 Din aceasta concepjie gresita, s-a nascut erezia monotelita sau monotelismul, care apare
in istorie ca o prelungire a ereziei mono-fizite. In fond, monotelismul nu e decat un monofizism
deghizat.
- in tendinţa de impacare cu monofizifii, s-au obţinut unele rezultate favorabile.
- monofizifii moderaţi din Egipt, s-au unit, la 3 iunie 633, mai mult in aparenţa, cu Ortodoxia, pe
baza formulei monoenergetice despre «o singura energie in Hristos», socotita «unica lucrare
teandrica a lui Hristos» dupa intrupare.

- îndata insa s-au ivit proteste din partea ortodocsilor. Conducatorul reacţiunii ortodoxe a fost
eruditul calugar Palestinian Sofronie, ajuns patriarhul lerusalimului din 634.

1
- în 634, Sfantul Sofronie (634-638) a convocat un sinod la lerusalim, in care a fost condamnata
noua erezie monotelita.

- dupa inchiderea sinodului, el a adresat o Scrisoare sinodala ceor mai insemnafi conducatori
bisericeşti, cunoscuta in istorie sub denumirea de «Sinodiconul patriarhului Sofronie al
Ierusalimului», in care expune invaţatura ortodoxa ca fiecare din cele doua firi sau naturi ale
lui Hristos trebuie, sa-şi aiba voinţa sa, caci alfel nu ar fi depline, voinţa fiind o insusire
necesara a firii.

- de asemenea, Sfantul Sofronie a combarut cu succes si concepţia eronata a patriarhului

monofizit Sever de Antiohia (512-518), care susfinea ca Hristos ar avea «o natura compusa
divino-umana».

 ca sa puna capat disputelor care framantau din nou Biserica Rasaritului, imparatul Heraclie
a dat in 638 un edict de credinţa, numit «Ekthesis» = Expunere, prin care declara ca in lisus Hris-
tos exista numai o voinţa.
- pentru restabilirea pacii si linistii in Biserica si Imperiu, imparatul Constans al II-lea (641-668),
numit si Constantin III, a fost nevoit sa revoce edictul imparatului Heraclie din 638: Ekthesis-ul,
iar in locul lui publica in 648 un nou edict teologic, numit «Typos» - «Norma», prin care retracta
afirmaţia ca Hristos a avut numai o singura voinţa, dar interzicea orice discuţie referitoare la una
sau doua voinţe si doua energii in persoana Mântuitorului.
 Papa Martin I (649-655) intruni, in octombrie 649, un sinod in Biserica Mantuitorului din
Lateran, la Roma, care a condamnat cele doua edicte: «Ekthesis-ul» si «Typos-ul», şi erezia
monotelita, precizand ca in persoana lui Hristos sunt doua naturi unite si doua voinţe si lucrari
naturale, divina si umana, in perfectă armonie.

a. Sinodul al Vl-Iea ecumenic de la Constantinopol din 680-681.

- fiul lui Constans II i-a urmat la domnie, Constantin al IV-lea Pogonatul (668-685), barbat
cumpanit si intelept care s-a hotarat sa paraseasca monotelismul, restabilind pacea si injelegerea
in Biserica.

- in acest scop, el a convocat Sinodul al Vl-lea ecumenic de la Constantinopol, numit si

Sinodul al III-lea de la Constantinopol, precum si «Sinodul I trulan», pentru ca s-a ţinut in sala
boltita a palatului imperial.
- Sinodul s-a deschis la 7 noiembrie 680 §i s-a mcheiat dupa 18 sedinţe, la 16 septembrie 681.
- Au participat la el 174 de episcopi, majoritatea din Patriarhia ecumenica şi Patriarhia Antiohiei.

- un rol important in Sinod 1-a avut patriarhul Gheorghe al Constantinopolului (679-686).

2
O importanţa deosebita au sedinţa a 13-a din 28 martie si sedinţa din 9 august 681, in care au fost
anatematizaţi susfinatorii ereziei monotelite.
- in sedinţa a 18-a din 16 septembrie 681, in prezenfa imparatului, s-a citit hotararea dogmatica - a
Sinodului al Vl-lea ecumenic, care, in ceea ce priveste raportul celor doua voinţe si celor doua
energii sau lucrari din persoana divino-umana a lui lisus Hristos a hotarat astfel:
 «Marturisim, de asemenea, ca in Hristos exista, asa cum ne-au invaţat Sfinţii Parinţi, doua
voinţe si doua lucrari care sunt unite intre ele in chip neamestecat si neschimbat, neimparţit si
nedesparţit. Cele doua voinţe ale Sale nu sunt opuse intre ele, asa precum pretind in mod neevlavios
ereticii, dar voinţa Sa omeneasca, fara sa se opuna, se supune voinţei dumnezeiesti atotputernice...».
 «Noi marturisim ca in Domnul lisus Hristos, adevaratul nostru Dumnezeu, exista si doua
lucrari naturale, unite intre ele in chip neimparţit si nedesparţit, neamestecat si neschimbat, adica
lucrarea dumnezeiasca si lucrarea umana, dupa cum spune foarte limpede Leon (papa al Romei, 440-
461), ca «fiecare din cele doua firi lucreaza ceea ce ii este propriu, cu participarea celeilalte, Cuvantul
facand ceea ce este al Cuvantului, iar trupul, ceea ce aparţine trupului. Noi nu putem admite sa se
afirme ca Dumnezeu si firea omeneasca a lui Hristos ar fi avut o singura si aceeasi lucrare, ca sa nu
ridicdm Faptura in fiinţa divina şi nici să cobrâm firea dumnezeiască cea aleasa la locul cuvenit
Fapturilor. Credem ca Unul si Acelasi a savarsit minunile si a indurat suferinţele, potrivit cu cele
doua firi din care este compus.
Păstrtând deci ceea ce este neamestecat ,i neimpdrţit, marturisim ca : Unul şi Acelasi este Domnul
lisus Hristos, adevdratul Dumnezeul nostru, in Sfdnta Treime s,i dupa intrupare...»
- dupa semnarea marturisirii de credinţa, chiar si de imparat, la sfarsitul sedinţei, membrii
Sinodului au adresat imparatului o cuvantare de mulţumire
- Imparatul a declarat hotararile Sinodului obligatorii pentru toţi crestinii, avertizand pe
cei ce nu le vor recunoaste ca vor fi loviţi cu pedepse grele.
Astfel, erezia monotelita, care a tulburat spiritele mai mult de o jumatate de secol, a fost infranta,
iar pacea a fost restabilita in sanul Bisericii.

b. Sinodul II trulan sau quinisext (691-692)

- disputele monofizite si monotelite au slabit mult disciplina Bisericii.
- tot mai mult s-a simfit nevoia intaririi ei din cauza ca nici Sinoadele ecumenice V si VI n-au dat
nici un canon.
 în acest scop, impararul Justinian al II-lea a convocat pentru anul 691-692 un sinod la
Constantinopol, care s-a ţinut tot in sala boltita a palatului imperial, din care cauza a primit numele de
«al doilea sinod trulan», iar pentru ca el trebuia sa completeze deciziile disciplinare ale sinoadelor

3
ecumenice V (553) si VI (680-681), de la Constantinopol, el se mai numeste «Sinodul quinisext»
sau al «cinci-şiaselea ecumenic».
- la el au participat 240 de episcopi.
- Parinfii episcopi au dat 102 canoane prin care s-au adus diferite intregiri disciplinei si ritualului
bisericesc.
- Astfel, Sinodul a intarit Canoanele Apostolice, in numar de 85, si ale Sinoadelor ecumenice de pana
atunci, hotararile lor dogmatice, precum si hotararile unor sinoade locale.
- Prin canonul 30 s-a confirmat din nou ordinea onorifica a scaunelor, stabilita anterior prin
canonul 3 al Sinodului II ecumenic de la Constantinopol, din 381, si canonul 28 al Sinodului al
IV-lea ecumenic.
- Sinodul a condamnat si unele practici din Biserica de Apus :
+s-a oprit pictarea Mantuitorului in chip de miel
+s-a condam. celibatul preotesc şi al diaconilor, in afara celui al episcopilor
+s-a interzis postul de sambata şi uzul de a manca branza si oua în Postul Mare al Pastelui