Sunteți pe pagina 1din 3

Obiceiuri de înmormântare

În tradiția ortodoxă și conform învățăturilor Bisericii, nu există o viață separată aici pe


Pământ și una care începe după moarte; există o singură viață care începe la naștere și
continuă până la veșnicie. De aceea, moartea este considerată o trecere către Dumnezeu,
motiv pentru care creștin-ortodocșii urmează întotdeauna o serie de obiceiuri de
inmormantare în cazul decesului unei persoane dragi.
Aceste obiceiuri și tradiții încep încă din momentul în care o persoană se apropie de
sfârșitul vieții. În această situație, rudele apelează la ajutorul preotului, care vine să ofere
ultima împărtășanie și ultima spovedanie a celui ce va pleca pe lumea cealaltă.
Obiceiul creștinesc este ca rudele sau cei apropiați să aprindă o lumânare lângă patul
celui aflat la apusul vieții sale, astfel ca Dumnezeu să poată să îl călăuzească, îndată ce
sufletul său se va desprinde de trup.
Totuși, există situații în care decesul să ia prin surprindere rudele sau să se întâmple la
depărtare de casă, chiar într-o altă țară. În acest din urmă caz, este recomandată apelarea
imediată a unei companii de repatriere decedati, pentru a se începe demersul aducerii acasă, la
locul de veci, al persoanei decedate.
Deși compania de servicii funerare poate asigura întregul proces logistic (de la
transportul funerar până la furnizarea sicriului și a crucii imprimate cu datele decedatului și
anii între care a trăit), preotul local este cel care trebuie consultat pentru obiceiuri de
inmormantare și desfășurarea ceremoniei.
Obiceiuri de inmormantare conform Bisericii Ortodoxe
În cazul decesului unui creștin ortodox, este posibil ca rudele să nu cunoască în detaliu
obiceiurile și tradițiile necesare dinaintea și de după ceremonia de înmormântare. De aceea,
așa cum spuneam mai devreme, este indicat ca aceștia să consulte preotul local.
Însă, este indicat ca orice creștin să cunoască, cel puțin la nivel teoretic, ce trebuie să
facă pentru a organiza o ceremonie de înmormântare. Iată care sunt pașii care trebuie urmați.
Imediat după deces
După ce persoana și-a dat ultima suflare, acesta trebuie, conform obiceiului, spălat cu
apă curată, stropit cu agheasmă și îmbrăcat în haine curate. În cazul bărbaților, de regulă,
această îmbrăcăminte constă într-un costum negru și o cămașă, precum și o pereche de pantofi
noi. În cazul femeilor, se poate alege o fustă neagră, precum și o bluză și o cămașă, călcate și
curate dar și pantofi noi. În anumite cazuri, la femei se pune pe cap și un batic de culoare
închisă.
După îmbrăcarea decedatului, acestuia i se leagă membrele (mâinile și picioarele),
conform celor mai multe obiceiuri de inmormantare din toate regiunile țării.
Se spune, de asemenea, că înainte ca mortul să fie așezat în sicriu, sicriul trebuie
înconjurat cu un recipient cu tămâie de trei ori, pentru a alunga spiritele rele.
După așezarea acestuia în sicriu, mâinile i se vor încrucișa la piept și sub ele se va
plasa o icoană sfințită. Sicriul se va așeza cu capul spre răsărit.
Referitor la obiceiuri precum pieptănarea, fardarea sau tăierea unghiilor persoanei decedate,
sunt mulți credincioși care consideră aceste aspecte de natură păgână. La fel este valabil și cu
obiceiul de a așeza bani în mâinile mortului.
Totuși, sicriul se împodobește cu flori și este așezat într-o cameră – care poate fi chiar
spațiul în care a avut loc decesul, pentru desfășurarea priveghiului.
Priveghiul
Acesta poate să aibă loc fie la casa decedatului, fie la capela bisericii de care acesta
aparține. Priveghiul este organizat pentru toți cei care doresc să își ia rămas bun pentru ultima
dată de la răposat.
Acesta are loc în prima și în a doua seară după deces. Aici se aprind lumânări, se spun
rugăciuni în gând pentru iertarea păcatelor și se oferă o gustare și un pahar de vin, suc sau
cafea invitaților.
Atât la priveghi cât și la înmormântare, toate persoanele se vor saluta cu „Dumnezeu
să îl / o ierte”, în locul salutului tradițional.
De asemenea, dacă invitații doresc să contribuie financiar cu o sumă în funcție de
posibilitatea lor, drept ajutor de decespentru familia decedatului, se plasează un recipient pe o
masă, în camera unde are loc priveghiul.
Se consideră păcat să se pună acești bani chiar în sicriu.
În timpul priveghiului se va decide, împreună cu preotul, ziua și ora înmormântării,
informații care vor fi comunicate invitaților la înmormântare.
Locul de veci
Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri de inmormantare constă în cumpărarea unui
loc de veci cu tradiție, de obicei alături de locurile celorlalte rude decedate. În cazul în care
răposatul nu a avut un loc de veci achiziționat din timpul vieții acestuia, rudele sau persoanele
care vor organiza ceremonia de înmormântare vor achiziționa unul, după posibilități.
În ziua înmormântării, sicriul este scos din casa decedatului cu picioarele înainte și
condus de cei apropiați, pe ultimul drum, către locul de veci.
Toți cei invitați la ceremonie se vor îmbrăca în negru și vor primi din partea familiei
lumânări aprinse și prosoape albe sau batiste, conform tradiției.
Convoiul mortuar va avea o ordine prestabilită: în fața acestuia se va afla un credincios care
va transporta crucea care va fi așezată la capătul mortului. După acesta se vor așeza cei care
poartă coroanele și jerbele florale, urmați de persoanele cu icoane și steaguri. În continuare, se
vor așeza preotul sau preoții și cântăreții.
Sicriul este mai apoi purtat de o mașină cu ladă sau dric funerar, în spatele căruia se
vor afla rudele decedatului și cei apropiați.
Slujba de înmormântare
Familia decedatului care organizează ceremonia de înmormântare trebuie să fie mereu
pregătită pentru a asigura onorariile groparilor (celor care, în dimineața zilei de înmormântare,
vor săpa groapa și o vor astupa după așezarea sicriului), precum și cele ale preotului sau
preoților, ale cântărețului și a altor părți implicate.
Odată ajuns convoiul funerar la biserică, sicriul va fi așezat în mijlocul lăcașului de
cult, pentru a începe slujba de înmormântare.
Conform tradiției, alături de preot, lângă altar, pe o masă, se vor așeza două farfurii cu
colivă, fiecare având câte o lumânare în interior, o sticlă care va conține jumătate vin –
jumătate ulei și colaci cu câte o lumânare care arde pe tot parcursul slujbei.
Lângă sicriu, în fața și în spatele acestuia, se vor așeza sfeșnice cu lumânări care vor
arde în timpul slujbei.
Rudele se vor așeza aproape de sicriu în timpul slujbei, iar invitații îi vor înconjura.
Preotul împreună cu cântăreții, va oficia slujba de înmormântare. Acesta va susține o
cuvântare, bazată pe informații despre decedat furnizate de familie cu o zi înainte (data
nașterii, perioada căsătoriei, rudele sale dar și alte momente importante din viața sa).
Icoana care fusese plasată pe pieptul decedatului va fi luată de rude pentru a fi folosită
la pomana de 40 de zile.
Prohodul și ritualul de îngropare
După încheierea slujbei, toți invitații vor forma un șir în dreptul sicriului pentru a își
lua, pentru ultima oară, rămas bun de la decedat.
După aceea, aceștia vor părăsi biserica iar sicriul va fi purtat pe brațe de bărbați, până
la locul de veci. Odată ajuns acolo, se va cânta „Veșnica pomenire” iar sicriul este acoperit cu
capac. Preotul va spune ultima cuvântare, în timp ce groparii vor așeza, cu grijă, sicriul la
locul său de veci.
La final, rudele și invitații vor oferi fiecare câte un ultim omagiu, prin aruncarea unui
pumn de pământ peste sicriu. După aceea, groparii vor astupa sicriul și vor acoperi groapa,
pentru veșnicie.
Coliva și colacii se vor oferi drept pomană celor prezenți la slujbă dar și săracilor.
Alte obiceiuri de înmormantare
În funcție de posibilități, după înmormântare, familia decedatului invită la masă pe cei
care au luat parte la ceremonie, inclusiv preotul și cântăreții.
Masa începe cu o rugăciune și binecuvântarea bucatelor și a băuturii, după care toată
lumea este liberă să servească. De obicei, această masă se servește în liniște și nu se fac
abuzuri. În loc de „Noroc”, se spune „Dumnezeu să-l /o ierte!”.
De asemenea, în loc de „Mulțumesc” se va spune „Dumnezeu să primească”.
Un alt obicei esențial care este respectat este pomenirea la 9 zile după înmormântare
dar și cea la 40 de zile. În ambele cazuri, se organizează o ceremonie la biserică alături de
rude și apropiați, care vor aprinde o lumânare și se vor oferi pomeni și colivă celor prezenți.
În funcție de diferite zone ale țării, există numeroase obiceiuri de înmormantare
specifice, cunoscute de preoții locali. De aceea, în cazul în care ne aflăm în situația de a fi
pierdut pe cineva drag, persoana cea mai în măsură care să ne sfătuiască cu ce trebuie făcut în
caz de înmormântare este preotul local.