Sunteți pe pagina 1din 62

MARUL CARE RiDE Si

MARUL CARE PLiNGE


- Basme populare turce~ti-
In romine~te de VIORICA DINESCU
MARUL CARE RIDE $1
MARUL CARE PLINGE

() dinioara, pe cind puricii erau ciobani,


coco~ul-vata~el, vulpea-samsar ~i co-
tofana-barbier, vietuia un padi~ah
care avea doi feciori. $i cu toate ca
erauei frati buni, din aceea~i mama ~i
acela~i tata, nu se asemuiau de loc unul
cu altul. Cel mare· intuneca pina ~i soa-
rele la amiaza, atit de ursuz ~i de cumplit
era. Doar ca-l priveai ~Hi pierea cheful
de viata. Cel mic revarsa in jur 0 lu-
mina blinda, de-o seama cu stelele. Vesel
~i eu inima deschisa, alina orice durere.
In preajma sa pina ~i orfanul i~i uita de
ursita-i amara. Toti cei care Ii cuno~-
teau pe cei doi printi - Intunecatul ~i
Luceafarul, caci a~a Ii poreclise norodul
oftau ingindurati: "Acum, treaca-
mearga, dar 0 sa vina vremea cind padi-
~ahul-tata 0 sa inchida ochii. Atunci,
daca dupa datina, locul 0 sa-i fie luat
de fiul mai mare, vai de traiul supu~i-
Jor. 0 VOl' duce mai rau ca in iad. Dad!
iJ sa nu Intunecatul, ci Luceafarul ar
primi sceptrul imparatesc, totul s-ar in-
toarce in bine."
Gindurile astea it
zbuciumau $i pe pa-
di$ah. I$i iubea fe-
ciorii deopotriva, ca
doar Ie era tata Ia
amindoi, dar, pe de
alta parte, avea 9i
grija ocirmuirii. $i
azi a~a, miine a~a,
tot in ginduri 9i gin-:
duri, Ii pieri som-
nul, Ii pieri pofta de
mlncare, se Imbol-
navi f?i cazu la pat.
Citi vraci destoinici
-nu venira sa-l cerce-
teze ca sa gaseasca
leacul bolii, citi
oameni Intelepti nu-
f?i dadura sfatul, dar
totul In zadar! Pa-
dif?ahul, chinuit de
gindurile lui, slabea
vazind .cu ochii.
Intr-o zi, un cer-
f?etor strain se opri
la portile seraiului,
cerind de mincare. $i
cum Luceafarul se

~~:u,P~i a::::rec~i~~ ~~.


el cu mina lui 0 mul- i .~
time de merinde ~i,
pe deasupra, ~i un pumn cu galbeni 9i
unul cu arginti. $i, din vorba in vorba,
cer~etorul afla de boala padi~ahului. Ceru
sa vada~i el pe slavitul stapin ~i inainte
de a parasi seniiul, spuse, clatinind din
cap:
Numai marul care ride :;;i marul
care pUnge i-ar putea ajuta padi:;;ahului,
altcev'a nu!
De unde sa iei marul care ride :;;ima-
rul carE; pUnge, dnd, cu 0 clipa mai
inainte, nici nu :;;tiai di se afla pe lume
minunatiile astea! Dar Luceafarul, care
de mult nu mai putea rabda sa se uite
.cu bratele incruci~ate cum i se stinge
parintele, ceru invoirea sa se duca in
lume ca sa gaseasca leacul spus de cer~
.:;;etor.Mai cu voie, mai fara voie. de sila,
de mila, !ntunecatul i se alatura mezinu-
lui :;;iiata-i pe amindoi fratii pornind la
drum prin lume. Mersera' ei ce mer sera
pirta ce dMura de-o
fintina pe ale direi
ghizduri s~ de~lu~e~u,.SCrij~la:e:l\ .•,~-;;::".t
tere. Se Ultara mal bme ~l cltlr.a;-:"Cme '.J ()
'{< /,-.. "'.. '"",
merge pe poteca din dreapta se "d ct;...<~l:. cf2
vine, cine merge pe poteca din sting a
se duce, dar nu se mai intoarce".
Sosise ceasul despartirii pentru cei doi
frati. $i ca sa ~tie, la inapoiere, unul de
soarta celuilalt, i~i scoase fiecare din de-
get inelul ~i il puse sub un bolovan de
linga fintina. Care cum se intorcea tre-
buia sa dea piatra la 0 parte ~i sa-~i ia
inelul.
$i .fratii i~i vazura mai departe de
drum a~a cum se invoisedi: Intunecatul
o apuca pe poteca din dreapta, Lucea-
farul pe cea din stinga, a drumului fara
intoarcere. $i umbla, ~i umbla el zile
lungi de vara, din zori ~i pina-n seara,
fara sa intilneasdi nici 0 vietate. In a
patruzecea zi de colindat, dadu peste 0
poiana intinsa in care pa~tea 0 turma de
oi. Se apropie de ciobanul turmei ~i-j
diidu binete:
- Pacea fie cu tine, unchia~ule!
- ;;i cu tine, fatuI meu! Da' ia zi, ce
vint te mina prin Iocurile astea? Ca eu,
de atitia amar de ani de cind traiesc,
n-am vazut pe-aici picior de om.
Atita a~tepta Luceafarul, sa-~i descarce
sufletul cuiva! Incepu dar sa-~i spuna
pasul. ;;i vorbi despre boaia padi~ahu-
Iui-tata cu atita durere, incit pina ~i
ochii ciobanului se umezira.
- Tare a~ vrea sa te ajut sa-ti vin-
deci parinteIe, dar nu ~tiu cum a~ face.
MaruI care .ride ~i marul care plinge se
afla chiar in iatacul domnitei din seraiul
padi~ahului meu. Te-a~ duce pina acolo,
da' yorba 'e, cum sa intri inauntru, ca
la poarta, in fiece seara, ma opre~te ~i,...
mi
numara mioarele ...
Chibzui ~i chibzui ciobanul ~i pina Ia
urma, innoda iar firul vorbei:
- Ia stai nitelu~! Vezi burduful asta
mare? Cind ne apropiem de serai, te vir
in el ~i intri cu turma odata. Eu iti spun
eu de-amanuntul unde-i iatacul domni-
tei ~i raftul pe care i~i tine merele. Mai
departe-i treaba ta. Dac-ai sa izbute~ti
sa iei merele, 0 sa fie bine, dac-ai sa fii
prins, iii pierzi viaia. Hai s-o ~i pornim
la drum, di mai avem cale, nu gluma, de
strabatut.
Se petrecu totul dupa spusele ciobanu-
lui. Catre dimineata, atunci dnd somnul
e mai dulce, Luceafarul ie~i din burduf
~i, bini~or-bini~or, se strecura pina in ia-
tacul domnitei care dormea dusa. $i era
atlt de frumoasa domnita, aUt de fru-
moasa, ca pe Enga ea pale a pina ~i far-
mecul unei nopti senine de vara. Oricine
o vedea inmarmurea, parca lovit in ini-
ma. Dar Lueeafarul se gindi la suferinta
padi~ahului-tata :;;i seapa de sub vraja
frumusetii feteL Intinse mina sa ia cele
doua mere, dar unul ineepu sa fida eu
hohote, altul sa pllnga eu sughituri. lu-
te, Lueeafarulalerga in virful picioarelor
~i se aseunse in burduf.
Domnita se trezi :;;ichema stFajiIe care
rascolira peste tot, dar nu dadura de
nimeni.
- Va bateti joc de mine? dojeni ea
merele. Dadi ma mai· treziti din somn,
fara rost, sa ~titi oa va bat!
Culcindu-se din nou, fata adormi.
Atunci Luceafarul veni iara~i ~i u~urel-
u~urel sefuri~a pina la mere. Dar, cind
sa Ie ia, unde mi se p.ornira merele sa
fad un taraboi! Hauia saraiul de hoho-
tele lor de ris :;;ide sughiturile de pIins!
Noroc ca Luceafarul apucase sa se bage
in burduf. ca ungher din serai nu ramase
nescotocit. Cum insa iara~i nu fu gasita.
nici 0 urma de hot, domnita Iua. merele
~i a~a Ie Iovi, a~a Ie Iovi unul de altul
ca, de i-ar fi stat in putinta, nu ~tiu
zau' daca :;;imarul care ride n-ar fi var-
sat Iacrimi!
-:- Daca va mai prind ca ma sculati
din somn, va tai in bucati :;;iva maninc!
A:;;a se facu ca, dupa ce se lini:;;ti tot
seraiul i?i Lueeafarul, tiptil-tiptil, fu pen-
tl'U a treia oara Iinga mere, eIe, de friea,
taeura ehitie. Baiatul Ie Iua frumui?el de
pe raft i?i Ie aseunse in sin. Cum toemai
se crapa de ziua ~i ciobanul se pregatea
sa iasa cu turma Ia pascut il viri pe
print in burduf ~i-I scoase teafar afara
din serai. $i dus a fost Lucea-Hirul!Nu se'
opri decit Ia fintina. Aici, cind dadu bo-
Iovanul Ia 0 parte, sa-~i ia ineIuI, gasi
~i ineIul Intuneeatului. .
"Pesemp.e c-a patit el ceva, de nu
s-a intors inca. Ma due sa-I caut ca, Ia
intoarcerea acasa, bucuria tatii sa _fie
deplina! i~i zice Luceafarul."
Dar abia 0 apudi pe poteca' din dreapta
::;ifu silit sa se opreasca: de-a curmezi~ul
drumului zacea un om sfirsit, gata-gata
sa-~i dea duhul. Luceafarul nu a~tepta
sa i se ceara ajutorul. Ingenunche iute
linga eI, ii Iua capul pe genunchi i?i Ii
diidu sa bea citeva inghitituri de apa
proaspata. Intr-o clipita omul se inviora,
deschise ochii li'i grai:
- Tinere, tinere, nu-i nevoie sa-mi
spui cine eli'ti li'i ce cauti, ca eu Ie li'tiu
pe toate. Nu mai zabovi li'i zoreli'te spre
padili'ahul-tata, sa-l mai prinzi in viata!
Cit despre fratele tau, Intunecatul, de-
geaba-l mai cauti. Cind a trecut pe-aici
~i eu zaceam in praful drumului, i-am
cerut ajutor. In loc de asta, a ridicat
biciul asupra-mi, ca prin lovituri sa ma
sileascasa ma dau la 0 parte. Atit I-am
rugat, aUt I-am rugat sa ma crute, sa-i
fie mila, dar in zadar! "N-ai inima de
om, ci de piatra! i-am zis eu atunci. In
piatra sa te prefaci!" $i sa vezi minune:
la fiecare lovitura de bici pe care mi-o
dadea, se preschimba putin cite putin in
stana de piatra. Acum, piatra ca toate
pietrele e fratele tau mai mare, 'Intune-
catul. Tu illearga la parintele tau, sa
nu-ti fie zadarnica truda!
$i dupa ce vorbi astfel, omul din drum
se facu neviizut. Luceafarul intelese ca
n-are incotro. Se intoarse la fintina, Iua
~i inelul Intunecatului de sub bolovan ~i
se indrepta spre cas~i.
Ajuns linga patul de zacere al padi-
~ahului-tata, scoase din sin merele. Cum
Ie atinse, acestea incepura sa faca ce
~tiau: unul, adicii, sa rida, iar celiilalt, sa
plinga; ~i pe Ioc puterea prinse sa se in-
firipe in trupul bolnavului.
- Dar Intunecatul? fura primele cu-
vinte rostite de padi~ah dupa atitea zile
de suferinta.
Drept raspuns, Luceafarul Ii arata ine-
lul, iar tatal pricepu pe data ca nu mai
are in viata dedt un singur fiu. $i tare
11 mai duru inima, dar dragostea nema-
surata a Luceafarului ~i tovara~ia celor
doua mere nazdravane 11ajutara sa biruie
~i cumpana asta.
Intr-o zi, un calaret strain, plin de colb
din crel?tet pina-n talpi, batu la portile
seraiului. Spunea ca vine de departe, tri-
mis de 0 domnita sa strabata lumea cu
un ~irag de matanii, pina va da de omul
care, povestindu-~i viata, are de spus
atitea patanii cite boabe au mataniile ei.
Inseamna ca acela - zicea domnita - e
hotul marului care ride ~i al marului ca-
re plinge, fara de care ea nu poate sa
traiasca ...
Vorbele lui stirnira in sufletul Lucea-
farului 0 mare tulburare, caci frumuse-
tea neasemuita a domnitei n'u-i ie~ise 0
clipa din cuget. eu voia padi~ahului-tata
pled iar la drum, insotind pe calaret
pina la palatul domnitei, un de povesti
peripetii1e vietii sale care se potrivira la
numar cu boabele ~iragului de matanii.
- Ar mai fi trebuit inca 0 boaba la
matanii, incheie el cu un zimbet.
- Pentru ce? il intreba domnita, cu
inima batind mai repede, caci prinsese
drag de print.
- P<m.itiru. ~itun1l Jl1XIDWqttiiii m~ ~
iiilj)Je.a ~!!
ll1l1lJl e ~
$JPlUll'S. ~
ifMillill ~ mroJIrimJ«lllJJHB'e
~me ~ :ffiaIleii" @

<aeJrilll de mt(iie..

Se :ffi.rernt ll1lummrn lIllIl:a!I\e" ~ ~ • .a-


IDe'1llri S-;R ~ ~ ~. 1I<alr <Illiimm-
]pl.tre1lllllJliiJ1 rernt ~, iRe l1:ooM:mnr.allml ~ ~
padi:;;ahii-socri. Patruzeci de zile ~i patru-
zeci de nopti a tinut petrecerea. $i ce nu
s-a dat la ospat! Din toate bunatatile,
un bob de orez mi-a ramas :;;i mie.
IndaUl ce I-am mincat, m-a imboldit un
chef de vorba cum n-am mai avut nicio-
data. $i a:;;a s-a facut ca m-am pomenit
spunindu-va povestea marului care ride
~i a marului care pllnge.
p 0 V EST E A BA BEl
$1 A COCO$ULUI

r-r raia odaia 0 baba singura pe lume.


Adica, la drept vorbind, nu era de tot
singura. Avea pe cineva: un coco',).Unul
1"0;:;. Cu el vorbea, cu el se sfatuia, cu
el i:;;iimpartea :;;ipiinea, :;;igrijile gospo-
dariei. $i 0 ajuia coco;:;ulla treburi mai
abitir ca un om. Pina ;:;i vreascuri din
padure tot el ii adueea. Nu ',)tiucum fa-
cea, dar izbutea in toate.
intr-o zi babuta seotoci prin tot bor-
deiul, doar-doar a mai gasi vreun lucru
de vindut, sa-;:;i faca rast de ceva bani,
di iarna batea la u~a 9i ei n-aveau de
l,ici unele. $i tot ci:iutind 9i cautlnd, gasi
intr-un ungher 0 I?a scilciata I?i crapaHi
ea vai de ea. 0 lua I?i 0 scoase afara, in
curticica, I?i aUt 0 ~terse de praf, aUt 0
unse I?i 0 lustrui, di nici nU-l?i dadu
seama cind se facu noapte. Atunci se
gdibi sa se ducii la culcare, dici a doua zi
era tirg ~i voia sa mearga ~i ea, eu ~aua.
Dis-de-dimineata, cind se trezi, ingheta
in a~ternut: nu auzise cintatul coco~ului,
ca de obicei. Alerga nauca la cotet, cote-
tul, pustiu. Rascoli curticica, discoli bor'-
deiul, nici urma de coco~. Ba, ca necazul
sa-i fie mai mare, ~i ~aua pierise. Gasi
doar opaitul - pe car~, pesemne, de
oboseala, n uitase afara - I?i atita tot. .
Incredintata ca un om hain Ii furase
peste noapte ~i coco~ul ~i ~aua, matu:?a
incepu sa boceasca. $i boci ~i boci pina
nu mai avu nici lacrimi, nici glas. Se
tiri cum putu in bordei ;;i boli de inima
rea.
In vremea asta, oare ee se petreeuse
ell coco~ul?
Cind mijira zorile,
se scula, dal' al'un-
cindu-~i ochii in
cUl'ticica, ii pieri
pofta de cintat: opa-
itul era rasturnat,
iar ~aua, nadejdea
babutei pentru iar-
na, era facuta scrum.
Ca sa-~i fereasca sta-
pina de suparare, co-
co~ul, nici una, nici doua, cu ciocul
un sac, viri ~aua arsa in el ~i, dupa ce
indrepta opaitul, pe-alCl ti-e drumul!
Tocmai la tirg se mai opri.
Aici a~tepta, a~tepta printre ceilalti ne-
gustori pina ce un bogatan prinse sa-l
iscodeasca:
Ai ceva de vinzare in sac?
Am! se grabi sa raspunda coco~ul.
Ce?
- Daea te uiti, e carbune. Dad!. nu te
uiti, e aurul eel mai eurat.
- ~i cit vrei pe marfa ta?
- Sacul asta plin eu bani.
Crezind ca.-i vorba de cine ~tie ce
lucru fermecat, carE-O sa-I sporeasca ~i
mai mull avutuI, bogatul nu statu 0 clipa
pe ginduri. Se duse intr-un suflet acasa,
puse bine ,saua $i, umplind la loc cu
bani sacul, il dadu coco~ului eare-~i lua
pe data tiHpa~ita. Cind se dumiri omul
c-a fost tras pe sfoara, pe eoeO$ ia-l de
unde nu-i! Ce, doar un eoco~ ro~ exista pe
lume?!
Iar babei nu-i veni sa creada cind i~i
vazu coco~ul din nou acasa, ba inca ~i
e-un sac plin eu b~ni. De-atunei bo"rdeiul
li se umplu de bunastare. Caci banii i-au
inchis frumu~el intr-un sipet ~i cind Ii
imbulzeau nevoile, deschideau sipetuJ ~i
treeeau hopu1.
~i a~a traira ei deasupra necazurilor,
\clltte ziik llllDalii.. atWl!1l1Im: m1!I!lt1te" lDJri pu1IDe.
a~ lllilll!llI1Dalii
eii aur jfjj p1lll1t1ll!1t:sat va SPWla..
Dfum €ft' ~;fu fureii IDBe: mUll e a1
lillll€.1ll1" 1lI11lD.111ille aill trallill" 1!lllilllllill e aill celli care
~e JP'®Wes;!tteat
l!l!llarii deprtre.
P 0 V EST EA" L U I A TOG L U
$1 A LVI GULHAN!M

D~ mult de tot, in vremi indepartate,


traia un padi~ah. !n ziua in care ii aduse
_pe lume un fiu, imparateasa muri. $i
cum, in aceea~i clipa cu feciorul de padi-
~ah, se nascu, in grajduri, un minz, ba-
iatul fu hranit cu lapte de iapa pina
ajunse la virsta sa manince de toate.
Astfel se facu ca- printul se simtea legat
de minz cu 0 dragoste de frate. Iar
oamenii, ~tiindu-i povestea, Ii dadura
porecla de Atoglu - Fiul Calului - 9i
a~a ii ramase numele pina astazi.
Trecura zilele. Atoglu deveni un Wi.-
cau voinic ~i neinfricat. Minzul de odi-
nioara era acum un cal iute ~i puternic.
Padi~ahul I~i lua 0 noua sotie, care piz-
muia tot ce-ar fi Eutut sa-i aduca aminte
de prima Imparateasa. E lesne de Inteles ca
Atoglu Ii stiHea ca un ghimpe In inima.
Intr-o buna dimineata, dnd mai Inainte
de-a pleca la medreset, Atoglu trecu, ca
de obicei, sa-~i vada calul, acesta 11 In-
tlmpina cu un nechezat de bucurie, In
timp ce din ochi ii picurau lacrimi.
- 0, frate, ce-i cu tine? se mira Atog-
lu. Pentru ce ~i te bucuri ~i pIingi?
- Astazi Imparateasa, printr-o sluga
credincioasa ei, a pus la cale moartea ta.
M-am bucurat ca te-am vazut, dar, amin-
tindu-mi ce te a~teapta, am pIins.
- N-ai grija, 11 lini:;;ti printul. N-am
sa ma dezlipesc toata ziulica de llnga
padi~ahul-tata ~i raul n-o sa rna atinga.
VazIndu-~i planul zadihnicit, Impara-
teasa se dadea de ceasul mortE. Atunci
sluga ei Ii spuse:
- Degeaba te mai framinti, stapina.
Cit traie~te calul lui Atoglu, n-o sa iz-
butim. Isprave1?te intii cu calul ~i apoi
u~;or ii venim de hac 1?iprintului.
Peste citeva zile,. ducindu-se la me-
· drese, Atoglu trecu iar sa-~i vada calul,
care il primi din nou pllngind ~i bucu-
rindu-se in acela~i timp.
- Ce ai, calutul meu? il mingiie
Atoglu. De data asta ce suparare te
pa~te?
- Ei, bunul meu stapin! De bucurat,
ma bucur ca ori de cite ori dau ochii
cu tine. Dar teama· mi-e ca mai mult
n-am sa te mai vad, ~i de-asta pllng.
- Cum a$a?
- Imparateasa a hotarit moartea mea,
ca sa-i fie mai u~or sa loveasca in tine.
Cind ai sa-mi auzi nechezatul, sa ~tii,
stapine ~i frate, ca imi iau ramas bun de
la tine pentru totdeauna!
- Om vedea noide-i chiar a~a! spuse
Atoglu ~i pleca la ~coala.
Dar, tocmai cind hogea il puse sa ci-
teasca din Coran, se auzi un nechezat
aUt de puternic, incH zanganira geamu-
rile medresei. Amintindu-~i de spusele
calului, Atoglu se ridica ~i dadu sa fuga
afara. $i cum hogea Ii statea in drum,
printul il pali eu hangerul de la ~old ~i,
trednd peste trupul lui, goni spre graj-
duri. Aici, ee sa vada? 0 mu1time de
slujitori, eu fete erunte i;'i iataganele
ridieate, se imbulzeau in jurul ealului
sau trintit la pamint i;'i legat fedelei;'.
- A~teptaW Ie striga Atoglu. Lasati-
ma sa-l mai inealee a data, ~i-apoi faeeti
ee vreti ~i eu el, ~i cumine!
Cind i~i simti stapinul in spinare, caIul
pare a prinse aripi. Se smuci zdravan de
rupse legiHurile de la 'picioare ~i, avin-
tlndu-se in inaltul eeruIui, disparu in
nori .
. . . Se oprira departe, pe 0 poiana in-
tinsa, numai iarba ~i £lori.
- lata-ne seapati de urgia imparate-
sei, stapine ~i frate! Tu insa, dragul meu,
ai a vina grea de ispa~it: ai luat viata
unui am nevinovat, a hogei. 0 vreme
va trebui sa rataee~ti singur prin lume,
supus Ia fel de fel de incereari. In tot
acest rastimp al .pribegiei tale, ajutor nu
• pot sa-ti mai dau. Totu~i, ia capastrul
asta. Poate ca odata ;;i odata 0 sa-ti prin-
da bine. :;;i-acum ne despartim! :;;i calul
se facu nevazut.
Singur, ingindurat, Atoglu 0 lua pe
jos, prin meleaguri necunoscute. $i co-
linda, ;;i colinda pina ajunse pe malul
unei mari necuprinse. Ostenit, se cuibari
pe nisip ~i adormi. La miezul noptii un
vuiet surd 11 trezi din somn. I~i arunca
ochii spre mare ~i ramase inlemnit: din
valuri ie~ea 0 herghelie de cai. Toti erau
albi, albi de tot, ca fulgul de omat, in
afara de l.lnul singur. Acesta, negru ca
pana corbului, avea in frunte 0 stea ar-
gintie care stralucea in lumina lunii de
te orbea. Sarind ul?or peste ape, caii ve-
nira la tarm l?i impral?tiindu-se printre
ierburi l?i tufil?uri, pascura pina in apro-
pierea zorilor, cind se intoarsera $i fura
inghititi de valuri.
Prins ca intr-o vraja, Atoglu a~tepUi
infrigurat sa vina din nou noaptea.
Cind caii, iviti iara~i din valuri, atinsera
tarmul, el se ridica in picioare ~i iute
ca fulgerul zvirli capastrul pe grumazul
armasarului negru. Acesta, cu fruntea
plecata, pa;;i supus in fata printului, ur-
mat indeaproape de intreaga herghelie.
- De-acum incolo sintem ai tai, sta-
pine. Poti face cu noi ce vrei. Te-om
urma pretutindeni, dar nu de buna voie.
Caci dragi ne sint grajdurile noastre de
margean din fundul marii, dragi, tainui-
tele noastre tinuturi. Mai bine, rogu-te,
daruie;;te-ne libertatea :;;~no~, la orice
chemare a ta, iti sarim in ajutor. E des-
tul sa tii in mina un fir de par din frun-
tea mea,ca eu, cu toata herghelia, iti
implinim orice porunca.
- Sa fie dupa voia voastra, hotari
Atoglu :;;i luind un fir de par argintiu
din fruntea calului, U ascunse cu gnp,
in timp ce caii se aruncadi in mare, mis-
tuiti de ape.
Dimineata, Atoglu pomi sa pribegeasca
mai departe. Merse ce merse pin a ce
dadu de 0 padure. A:;;ezat la umbra sa
se odihneasca, auzi un fi:;;iit: era un
~arpe care se strecura tiptil spre cuibul
unei pasari, sa-i manince puii. Atoglu nu
statu 0 clipa ,pe ginduri. Lua 0 sageata
din tolba, i~i incorda arcul, ochi ~i trase
in capul ~arpelui, care ramase mQrt pe
loco
- Sa traie~ti, Atoglu, ca mult bine
mi-ai fclcut, ii grih pasarea-mama. DE
noua ani de zile n-am apucat sa-mi vad
un pui mare, din pricina tilharului ucis
de tine. De-acum incolo, datorita tie, toti
puii mei or sa tniiasca. Tine pana asta.
De cite ori ai sa fii la strimtoare, ia-o
~i ginde~te-te la mine, ~i toata pasarimea,
de aici ~i aiurea, 0 sa alerge sa te ajute.
Atoglu mai zabovi in padure, de se
odihni, ~i pled iara~i mai departe. Dupa
zile si zile de umblat, ajunse intr-o cetate.
o lua agale pe strazi, sa cunoasca locu-
rile ~i oamenii.
Cind trecu prin fata seraiului impara-
tesc, vazu adunata acolo 0 multime de
barbati. Amestecindu-se printre ei, in-
treba pe unul:
- Ce s-a intimplat?
- Fetele padi~ahului nostru - trei la
numar - i~i aleg azi soW. Toti barbatii
neinsurati din tara au venit buluc sa-~i
incerce norocul. Vorba aceea: ,,~tie ea
musca ce e dulce".
Nici nu-~i sflqi omul bine spusele, ~i
strajerii deschisera portile din piatra
alba, diiltuiiii, ale seraiului, liisind sa
treaca afara mai intli pe padi~ah, apoi
pe cele trei fete, frumoase intre frumoase.
Ele venira spre multimea de bihbati, in
mina' cu vase de aur pline cu apa de
trandafir. Una din fete, apropiindu-se de
un fecior chipe$ si, dupa cum 11arata im-
bracamintea, ~i de neam, 11stropi cu apa
de trandafiri.
- Ural izbucnira sutele de VOCI. lar
crainicii vestira:
- Cea mai mare fiicii a padi:;;ahului
nostru va lua de sot pe fiul mai marelui
vizir, primul sfetnic al tarii!
A doua fata se indrepta spre alt fla-
cau, la fel de bogat inve$mintat ca pri-
mul, $i il stropi cu apa de trandafiri din
vasul sau.
- Ural strigara iara~i oamenii. lar
crainicii vestira din nou:
- Fiica mijlocie a padi$ahului nostru
si-a ales de sot pe fiul marelui nostru
vistiernic!
Mai ramasese mezina. Ea pa~i pin a in
dreptul lui Atoglu $i-l stropi cu apa de
trandafiri.
- Ce ru~ine! se ridicara din multime
glasuri minioase. GUlhanim sa se in-
joseasca intr--atit incit sa vrea de sot un
ceq;etor pribeag!
Cad oamenii judeeau dUpEi straie, ori
ve~mintele ~i inealtarile lui Atoglu erau
numai zdrente eolbuite.
- Mai ginde~te-te, fiica mea! 0 imbie
padi~ahul. Recunoa~te c-ai gre~it ~i te
voi ierta. Alege-ti un alt mire, vrednic
de tine, ~i eu eeqetorul. 0 scoatem noi
la capat. Ii dam citiva banuti ~i ne mai
saruta ~i mina.
- Pe el 11vreau de barbat, tata. N-am
gre~it de loc, a~a-mi spune mie inima.
La un semn al padi~ahului, strajile
vestira peste capetele incremenite ale
adunarii:
- Mezina padi~ahului nostru se va in-
soti cu un strain pripa~it nu se ~tie de
unde. MEne se va savir~i nunta intreita
a domnitelor noastre!
La nunta, mezina ~i Atoglu fura a~e-
zati la coada mesei, printre lautari ~i
slugi, in timp ce celelalte doua perechi
erau tinute la locul de cinste, de-a dreap-
ta ~i de-a stinga padi9ahului.
Spre sfiqitul petrecerii, padi~ahul in-
cuno~tiinta mesenii ca daruie~te celor
doua fiice mai mari ~i sotilor lor cite
un pal at, la alegere, ~i atltea avutii, in-
cit sa p<3ata trai in bel~ug imparatesc
11eam de neamul lor. Iar lui Giilhanim
~i Atoglu, Ie porunci sa stea in grajd,
laolalta cu vitele.
;;i cite umilinte nu indurara Atoglu cu
printesa lui! Nu era zi in care sa nu fie
tinta batjocurilor cumnatilor lor ~i a
padi~ahului., ba ~i a curtenilor!Ei insa
rabdau totul cu seninatate ~i amarul Ii
lega ~i mai strins unul de altul.
A~a trecea timpul. ;;i se parea ca nimic
n-ar patea schimba urgisita soarta a ce-
lordoi tineri, cind, pe nea~teptate, zile
grele se abatura asupra imparatiei. Un
padi~ah vecin, care de mult rivnea la
tara socrului lui Atoglu, parni in frun-
tea unei o~ti mai numeroase ca firele de
iarba. Zdrobind orice in cereare de im-
potrivire din drumul sau, se indrepta,
cumplita amenintare, chiar asupra cetatii.
Padi~ahul-socru i~i aduna in graba curtea
~i armata ~i iesi sa-l intimpine pe vraj-
ma~. Cind' trec~ra prin dreptul grajdului,
cei doi gineri mai mari ai padi~ahului,
care-~i intovara~eau socrul,' strigara in
batjoeura: .
- Ei, grajdare ~i ginere de padi~ah,
tu nu vii la lupta? Cum 0 s-o scoatem la
capat fara un voinie ea tine?!
- Vin, vin! Ie raspunse Atoglu ~i 0
lua pe jos in. urma armatei, in risetele
curtii.
Cind ultimul om din oaste pieri din
fata ochilor sai, Atoglu se opri ~i dupa
ee, uitindu-se in toate par tile, se· inere-
dinta ea e singur, scoase din sin pana
data de pas are ~i firul argintiu de par
dat de padi~ahul cailor.
- Porunce~te, stapine! graira laolalta
pasarea ~i armasarul iviti ca din pamint.
- Tu, pasare, cheama-tl toate suratele,
iar tu aduna-ti caii eei mai eurajo~i, eu
caHireti eu tot :;;i alergati dimpreuna la
locul bataliei. La un semn al meu, napus-
titi-va ea 0 vijelie asupra du~manu1ui I;>i
zdrobiti-1! Apo'i plecati 1<..rostul vostru.
- Dar tu, stapine? indrazni sa in-
trebe armasaru1.
- Lupt :;;i eu!
- Atunci, imbradi vel;>minteleastea -
:;;i iiintinse un rind de straie scumpe,
stropHe cu aur :;;i perle - incaleca pe
mine :;;i-ti fagaduiesc cea mai stra1ucita
izbinda din cite a cunoscut vreodata tara
asta!
Cind Atog1u ajunse pe cimpul de 1upta,
soarta biltaliei parea pierduta :;;i insa:;;i
viata padi:;>ahului-socru era in primejdie.
- Inainte! stl'iga Atog1u :;;i, rotindu-:;;i
infrico:;;ator sabia pe deasupra capetelor
vrajma:;;ului, se arunca in mijlocul v11-
toarei, urmat de sute de ca1areti pe ar-
masari a1bi, in timp ce un nor de pasari
de prada tabari asupra du:;;manului, luin-
du-i vederea :;;inaucindu-l. ~i zvonu1 ba-
tiHiei se ridiea eumplit eeasuri intregi,
cutremurind ~i eerul, ~i pamintul.
Spre seara, zarva se potoli. Vrajma~ul,
gonit, fugea spre tara sa, fara sa se mai
uite inapoi. Padi$ahul-soeru se uita dupa
flacaul eare-i seapase ~i viata, ~i impa-
ratia. Cind 11 gasi, ranit la bratul drept,
lua batista sa ~i-i lega el insu~i rana.
- Cere-mi oriee, straine, pentru aju-
torul tau. Nici 0 rasplata nu e prea mare.
- ·Vreau numai dragostea ta parin-
teasea, padi~ahule, spuse Atoglu ~i dind
pinteni ealului, se indrepta spre casa.
Mai inainte de-a ajunge la grajduri des-
ciHeca ~i i~i imbraea iar straiele sale
ponosite de om sarae. Frint de oboseaUi
~i de durerea pricinuita de rana, adormi
indata, fara sa apuee sa sehimbe 0 yorba
eu GUlhanim.
A doua zi de dimineata, cind aeeasta
se duse la ci$mea, in rind eu slugile, ea
sa spele legaturile" insingerate ale lui Atog-
lu, auzi pristavii impariite$ti strlgind:
- Cine cunoa~te un de se afla voinicul
care ne-a scapat tara de du:;>man, ori
macar :;;tie uncle e batista eu care padi-
~ahul nostru i-a legat rana, sa dea Indata
de v€ste maritului nostru stiipin.
Tulburata, printesa mezina eauta prin-
tre rufele din co:;; 9i eu batista tatalui
sau In mlna alerga intr-un suflet la serai.
- Batista ta, tat a ...
- Chiar ea e! Repede, de unde-o ai?
grai padi:;;ahul nerabdator.
- Era la barbatul meu., pe ran a ...
Dar GUlhanlm nU-:;;i sflr9i vorbele, ea
padi9ahul, in marea-i graba, 0 91 luase
spre grajduri. Din u:;;aii zlmbea Atoglu, in
straiele stralucitoare din ajun.
- Tu?! zise uluit padi9ahul, reeunos-
dndu-l.
- Eu, tata.
- Putea--vei oare sa ma ierti! mai
zise padi:;;ahul. $i adauga: Nu numai dra-
gostea mea parinteasca, ci 9i Imparatia
mea ti-o daruiesc, ca ~tiu ca va fi in
miini vrednice!
... A~a luara sflqit zilele maharite din
viata viteazului Fiu al Calului. La!' Ie
urmara multe, muIte altele, mai toate
insarite, caci lui Atoglu ii fu harazit un
tl'ai indelungat ~i lin, alaturi de GiHha-
nim, sotia-i draga, ~i vegheat de calul-frate
care, cind trecu sarocul incercarilor? se
intoarse la el pentru totdeauna.
1)
it ovestea ce urmeaza s-a petrecut de
mult, de multo Pe atunci sita cernea paie,
cioara vindea carbuni ~i magarul, sare.
Vezi bine, cite n.u se puteau Intimpla
atunci! De unde ~tiu eu toate astea? Mi
Ie-a povestit 0 bi'itrina care, ~i ea, Ie ~tia
de copilita, de Ia 0 batrina eoclita. ~i
aceasta, cine mai ~tie de Ia cine Ie au-
zise!·... Dar mai bine sa Iasam vorba :;;i
sa ascultam povestea.
A fast odata ca niciodata. A fost
odata un padi~ah care avea trei feciori.
Clnd Ie veni sorocul, li Insura pe rind.
;Biiiatul mai mare Iua fiica unui alt pa-
diiah ~i pleca in tara acestuia, sa Im-
parateasca. in locul socrului sau, batrin.
MijloGiul, 0 data cu nevasta, primi in dar
~i 0 tara pe care s-o cirmuiasca. Ramase
acasa numai mezinul; el trebuia sa sta-
pineasca mo~ia strabuna, cind tatal sau
se va fi sfir~it.
Intr-o zi, pe cind printul se afla la
vinatoare, prin fata Ii trecu, iute ca 0
sageata, 0 caprioal'a. Se lua dupa ea in
goana calului, dar la 0 cotitura caprioara
intoarse 0 clipa capul ~i-l privi in ochi,
apoi se mistui in codru. Printul simti
deodata cum 11 napade~te 0 ciildura in
inima ~i ~opti fara voie: "Ah! De-a1$pu-
tea intllni 0 fata cu ochii umezi ~i bllnzi·
ca ai caprioarei, a:;;purta-o in suflet, sta-
tornic, toata viata!"
Mai rataCi el incoace ~i incolo, in
mreaja unui dol' nedeslu~it ~i pina la
urma hotari sa se intoarca acasa. Dadu
pinteni calului ~i cum tocmai trecea pe
sub ni~te copaci mai jo~i,· 0 creanga n
~fichiui peste obraz ~i 0 piditura de singe
dizu peste omiHul neatins. Din nou sus-
pin a printul: "Ah! De mi-ar fi· dat sii vad
o fata cu fata alba" ca neaua ~i buzele
ro~ii ca piditura de singe cald, a~ in-
dragi-o pe ea ~i' numai pe ea, cite zile
a~ trail"
Din clipa aceea, printul nu-~i mai .afla
lini~te. Tinjea dupa fata pe care 0 pli:is-
muise inchipuirea lui infierbintata. Ce
n-a fikut padi;;ahul-tata sa-i intoard.
gindul! Zadarnic insa; baiatul se topea
pe picioare. Dindu-~i seama ca nimic nu
e in stare siH sUivileasca dorul, tatal ii
dadu invoire sa Se dud in lumea larga
s8.-t?icaute mireasa. dupa. imboldul inimii.
$i mezinul pledi. Merse el mult, mult,
cutreiera meleaguri care mai de care
mai straine, intllni in calea sa sute :;;i
mii de fete, dar nid una nu se potrivea
cu cea din gindul sau. Dupa zile ~i zile
de colindat fara ragaz, se opri istovit in
fata unei ci:;;mele. 0 batrina mica, midi,
stafidWi :;;icocirjata, se trudea sa la apa
intr-un ulcior. eu toata osteneala lUl,
printul sari 8-0 ajute. Umplu ull;:iorul
intr:-o clipita ~i-i spuse:
- Lasa-ma sa ti-1 duc eu aca5a, ma-
tu~ico, Eu tot sint In drumetie, fara
nici un rost. Te petrec pe tine ~i-apoi
imi vad de drum,
Ajun~i la coliba ei, Mtrina il ospata
cu ce avea ~i ea mai bun ~i n imbie sa-~i
spuna aleanul care-l face sa ratikeasca
prin 11.lme.Cind baiatul sflr~i de povestit,
ea li zise:
- Uite ce-i, fatuI meu, eu is saraca
:;;imare lucru n-am a-ti cia. Dar cum nu
vreau-cu nici un chip sa pled de la mine
cu mina goala, ia toiagul asta al meu
:;;itred in curtidca din spatele bordeiului.
Acolo e un portocal. Arunca toiagul
in crengile lui :;;i cite poame or cadea,
sint ale tale.
Printul 0 asculta :;;i peste' putin veni
inapoi cu trei portocale.
- De-aeum ineolo, mai grai batrina,
numai de tine atirna sa fii fericit ori ba.
Intoaree-te lini~tit aeasa ~i tine bine
minte: sa. nu eoje~ti portoealele decit in
preajma unei ape, altminteri nu. Daca
ai sa faci a~a, 0 sa-ti fie tare bine. Daca
n-ai sa faci a~a, 0 sa te dHe~ti amarmc.
$i-aeum, drum bun!
Printul 0 lua spre casa, dar cum calea
era lunga :;;i soarele dogOl'a naprasnic,
uita de spusele batrinei lji scoase din sin
o portoeala., sa:"~iastimpere setea. Abia
apuea s-o eurete de coaja ¢. ramase m-
m1irmurit: din portocala ie~i 0 zina fru-
moasa ca insu;;i visul sau.
"Apa!" ljopti ea stins, dar cum jur im-
prejur nu erau decit coline sterpe ~
pustii, ~i nici 0 picatllra de apa" zina
inehise ochii lji, eu un o&t, pi~.
Abatut, printul plec~ roai depart€. ro-
sa nerabdarea ii dadea mereu tircoole..
"Dare ~i dintr-a doua portocala va i~i
o zina?" se tot gindea el. Nemaiputindu-:se
Infrina, coji inca 0 portocaHL Se arata
o altii zina, aidoma primei, dar ~i ea
pieri, pentru ca printul nu avu strop de
apa sa-i dea.
Invatind, in sfir~it, ce inseamnii puterea
stiipinirii, printul i~j struni simtiimintele;
a$tepta sa fie in preajma unei ape
~i numai atunci se incumeta sa ll1cerce
daca :;;iin cea de a treia portocala se afia
o zina.
Cind ajunse linga un izvor se opri :;;i
desfacu cu grija coaja ultimei portocale.
Dintre feliile ei se ivi 0 zina pardi mai
frumoasa ca celelalte doua.
"Apa", ceru ea :;;i feciorul de padi:;;ah
ii dadu sa soarba apa proaspata. Pe data
zina se insufleti,. iar printul nu :;;tia ce
sa mai faca de fericire ca-:;;i atinsese visul.
eu dragoste, prinse zina de mina $i 0
salta in :;;a.Astfel caHirira alaturi tot res-
tul drumului :;;i"fiecare clipa ce trecea ii
apropia :;;imai mult unui de. altul.
Nici nU-:;;idadura seama cum :;;i dnd
se pomenira la hotarul imparatiei padi-
:;;ahului-tata. 0 fintina, umbrita de un
pin stufos, despartea tara Sa de tara
vecina. Printul, care voia sa-:;;iaduca iu-
bita in seraiul parintesc cu toata stra-
lucirea cuvenita,
sui pe zina in pin,
sa stea pina s-o in-
turna el cu alaiul de
nunta cerut de da-
tina.
Abia disparu fecio-
rul de padi~ah ~i la
fintina se ivi 0 fa-
ta udta, udta cum
nid nu se poate inchipui. Era din impa-
ratia vedna ~i venise cu ulciorul, dupa
apa. Aplecindu-se deasupra fintinei, vazu
chipul minunat al zinei oglindit alaturi
de al sau ~i se invineti de duda. Pizma
Ii crescu dnd i~i arunca privirea spre
copac ~i dadu cu ochii aievea de fap-
tura din el. Cu glas prefacut cit mai
dulce, intreba pe zina ce cauta in copac.
Cum aceasta Ii povesti totul, fara nici
un ascunzi~, pe loc in mintea untei in-
coW un plan.
- Oh! ce viata fericita te a~teapta!
zise ea. ~i ce frumoasa e~ti!A~ da orice ca
sa tepot vedea maide aproape.Rogu-te,
da-te putin jos din pin, sa starn nitel
de yorba. Vrei?
Lipsita de arice banuiala, zina cobod
din copac ~i se apleca deasupra fintinei,
sa-~i racoreasca fata cu apa. AUt a~tepta
urita! 0 imbrinci in fintina cu toata pu-
terea ~i se urea ea in pin, in locul zinei.
Acolo unde zina pieri, inghitita de apa,
rasari 0 floriciea alba, eristalina ea la~
erima $i tare inmiresmata.
Nu treeu mult ~i tropote de eai se
auzira din ee in ee mai deslu~it: era
printul, urmat de eurteni. Venea sa-~i
ia mireasa ;;i s-o infiiti~eze padi~ahului-
tata. Cind din pin se dadu. jos fata eea
slutii, ineremenirii eu totii. "Oare pentru
o pocitanie ea asta a eolindat atlta?"
murmurara oamenii. Maiuimit decit toti
era insa printul insu;;i. Totu~i nu zise
nimie ~i urea urita pe cal. Dar, cind sa
pIece, privirea-i fu atras~ de floriciea cea
alba. 0 lua ~i ~i-o puse linga inima,
induio~at far a sa :;;tie nici el pentru ce
anume.
La imbel:;;ugata masa imparateasca,
urita, pricepind ca chiar zina, preschim-
bata in floare; se odihnea linga. inima
printului, n ruga cu viclenie:
- Dragul meu logodnic, fa-mi hatirul
$i da.-mi mie floarea pe care ai luat-o
de la fintina!
Cum nu se cuvenea sa se impotriveasca
dorintei logodnicei sale, printul ii intinse
floarea pe care urita 0 strivi intre degete,
cu ura, :;;i 0 arunca pe fereastra. Pe
locul unde dizu se ivi ca din pamint 0
pasare, cu penele stralucitoare ca cele
mai curate nestemate. Lovind de citeva
ori vazduhul cu aripile, pasarica i:;;i lua
zborul 9i se facu nevazuta.
A doua zi, dis-de-dimineata, cind gra-
dinarul ie:;;isa ude florile din jurul pala-
tului, pasarica 11urmari ca 0 umbra, ciri-
pind intr-una.
-- Ce tot te tii dupa mine? Vrei ceva?
mormai ursuz omul.
Ce face printui? intreba pasarica.
E bine, sanatos.
Dar logodnica?
- Sta inchisa in iatacul 'Ell
Zice ca daca n-a s-a mai vada saarele,
din tuciurie a sa se faca iar alba ca
amatul, cum a fast mai inainte. Nunta
s-a aminat pina atuncea. '
Pasarica film din aripi ~i? a~ezindu-se
pe un trandafir, dnta de dteva ari cu
jale, apai h;i lua zbarul :;d disparu.
urma ei, trandafirul pe care statuse se
vesteji pina la radacina.
$i astfel, rind pe rind, se uscara mai
taate flarile din gradina. Caci in fiecare
zori de zi pasarica venea in gradina, il
Intreba pe gradinar despre .print :;;i 10-
godnica lui, popasea' pe cite a floare, i:;;i
dnta cintecul ei de amar :;;ipleca. $i era
destul sa atinga cu aripa a floare, ca pe
data aceasta se ve:;;tejea ca arsa, :;;iorice
i-ar fi Hicut gradinarul, nu-~i mai re-
venea.
Taate mersera a~a pIna in clipa In care
printu1 baga de seama urgia din gradina.
Foe de suparat, chema la el pe gradinar,
hotarit sa-l pedepseasca stra~nic pentru
lipsa lui de grija. Cind insa afla ade-
varul, porunci sa se unga cu cIei puti-
nele tufe cu flori care mai ramasesera ~i,
inainte de revarsatul zorilor, se puse el
insu~i la pinda.
Pasarica veni, ca de obicei, dar cind
se a~eza pe-o floare, nu se mai putu
desprinde sa zboare. $i oricit se zbatu
ea, printul izbuti cu w;mrinta s-o prinda
~i s-o duca in serai.
Auzind cele intimplate, logodnica lui,
pricepind ca zina este totuna cu pasarica
prinsa, incepu sa se vaiete:
- Vai, printe, printer Dad vrei sa
ma vezi mai degraba cea care-am fost
cind m-ai cunoscut, porunce~te sa se taie
pasarea asta, s-o maninc fripta! Simt ca
a~a s-or dezlega toate vrajile care mi-au
preschimbat chipul!
Plin de ).'ladejde,printul ii facu pe voie
~i dadu pasarica pe mYna bucatarului.
in vreme ee aeesta 0 jumulea, 0 pan a
fu luaUi de vint I;>idusa :;;i dusa pina la
coliba padurarului de la marginea pa-
durii. Vazind pe pervazul ferastruicii
sale pana care stralucea ea stropita eu
aur, padurarului nu-i veni s-o arunce.
o lua I;>i0 pUSt; bine pe masuta scunda
din odaita I;>inumai dupa aeeea pleea la
lueru.
Cind se intoarse seara acasa, trudit ca
vai de el, ee-i vi:izura oehii? Casuta ii
stralucea de euratenie, in vatra pe care-o
lasase rece se alergau vesele flaearile,
in timp ee pe plita ulcele eu bucate sfi-
riiau de-ti era mai mare dragul.
- Mai, mai, cine sa fi faeut toate
astea? se intreba nedumerit omul, dar
oricit il;>icazni mintea, oricit scormoni
prin disuta, nu gasi nimie care sa-l ajute
sa inteleaga ceva.
Zilele urmatoare se intimpHi la fel.
-Atunci, ce-i trecu prin cap mOl;>neagului?
Se prefacu ca pleadi in padure, ca de.
obicei, dar se piti afara, In dreptul u~ii.
$i cum auzi mi~care In casuta, buzna ~i
el lnauntru. Se trezi fat a In fata cu 0
fata frumoasa, frumoasa, care tocmai se
pregatea sa-i deretlce prin casa.
- Nu ma alunga, draga batrine, grai
fata. Slnt pribeaga, 0 straina far a ada-
post. Lasa-ma In casa ta ~i eu, In schimb,.
am sa te lngrijesc cum m-oi pricepe mai
bine!
Padurarul, fire~te, se lnvoi: cine se
lmpotrive~te dnd e yorba sa-~i schimbe
traiul rau pentru unul mai bun?!
... Timpul se scurgea tihnit In casuta
de la marginea padurii, pin a lntr-o zi
dnd printul, satul sa tot stea ferecat In
serai a~teptind fericirea pierduta, ie:;;i sa
se plimbe. Se lasa inserarea; prin feras-
truica casutei padurarului, opaitul lumina
blind, ca· 0 chemare. Printul se indrepta
agale intr-acolo.
Abia pa9i pragul ~i ramase ca trasnit;
inaintea sa statea Insa9i zina din por-
tocala, frumoasa aidoma visului sau, cea
.pentru care ratacise prin lume i?i pe care
o pierduse atlt de repede!
o vreme ii pieri glasul, atit de tulburat
era. Apoi, venindu-:;;i in fire, 0 prinse
de mYna cu aceea~i dragoste navalnidi
de altadata :;;i 0 ruga sa-i dezvaluie ce
sau cine i-a despartit atita vreme.
Cind afla din gura ei cums-au petre-
cut Iucrurile, printul alerga mai intii
de-o izgoni inapoi in tara ei pe urita
care se furi:;;ase tilhare:;;te in seraiul sau
:;;iapoi se intoarse in disuta padurarului
:;;ii:;;iIua "adevarata mireasa. $i zina din
portocala avu parte de 0 viata lunga :;;i
fericita, alaturi de sotul ei care 0 iubi
credincios pin a la moarte.
In amintirea zilelor tineretii, prin-
tul, devenit padi:;;ah, puse de se ridica,
pe locul fintlnii urgisite de la hotarul
imparatiei, 0 alta, frumoasa, toata numai
~i numai din marmura alba. Pe ghizdu-
rile ei, un vestit cioplitor in piatra dal-
tui povestea pe care ati auzit-o, inche-
ind-o eu 0 zicala .din batrini: "Omul,
daca iube~te trandafirul, trebuie sa-i iu-
beasca ~i' spinii, cad din tufi~ul plin de
ghimpi cre~te floarea care 11incinta".
MaruI care ride ~i
marul care plinge 3
Povestea babei ~i a
coco~ului 19
Povestea Iui Atoglu
~i a Iui Giilhanim 25
Zina din portocaHi 44