Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cerbul la fântână
de Gheorghe Asachi
Într-o fântână limpide,
La codru, pe la munte,
Văzându-şi cerbul coarnele
Ce-i se-nalţă pe frunte,
Urâte mădulările
L-ar fi putut s-ajute,
De nu-i era de piedică
Podoabele cornute
Imparteala
Avand tovarasie
La o negustorie,
Cativa prieteni pe viata
Au castigat multime de bani gheata.
Si adunandu-se la casa lor obsteasca
S-au apucat folosul sa-mparteasca.
(Dar sunt cam rare impartele
Fara galceve, sau smintele.)
Si-ai mei prieteni buni, castigul impartind,
S-au intaratat la sfada.
Cand, iata! deodata,
Aud strigand:
- "Sariti! sariti! foc! casa arde!"
- "Lasati si ne vom socoti pe urma;
Dar trebuie sa stiti ca mie mi se cade
Din cea de fata suma
O mie inca si mai bine",
A zis dintre tovarasi unul.
- "Iar mie in tot bunul
Vreo doua mii mi se vine",
Le zice lor un alt.
- "Aidem insa!" - "Ba stati,
Si dreapta partea-mea imi dati",
Strigara celalalt.
- "Da pentru ce? Si cum? ..."
Sfadindu-se asa, prietenii vad fum
Cu palalaie-n casa,
Si neputand sa iasa,
Au ars ei toti, cu bani, cu tot.
Leul era atat de indragostit incat si-a smuls coltii din falci si ghearele din
labe .Atunci , insa, cand s-a reintors la parintii fetei , acestia , vazandu-l fara
puterea de a le mai face rau, i-au ras in nas si l-au batjocorit.
Maimuţoiul şi Motanul
de La Fontaine
În casa unui om din vremea veche,
Un maimuţoi
– Pocitul Maimuţilă –
Şi un cotoi
– Cumătrul Motănilă.
Zis şi făcut!
Fârtatul priceput
A şi-nceput
Să scoată cu gheruţa
În vreme ce maimuţa
Le şi mânca pe loc.
O rupseră la fugă.
Zugravul şi portretul
de Grigore Alexandrescu
La un zugrav foarte vestit mergând din întâmplare,
Şi patrioţi pe ticăloşi,
Că adevăru-adevărat
Omul şi raţa
de George Topârceanu
Unui om, săracul, într-o dimineaţă,
Morala:
Urechile iepurelui
de La Fontaine
Rănit cu coarnele de-o fiară oarecare,
Pe toate-acele animale
Ce coarne-aveau în frunte.
El se temea ca nu cumva
Şi-oricât la interogator,
Oricât neadevărul cerca-voi să-l răstorn,
Savant
de Ion Luca Caragiale
Toate cărţile din lume, de când lumea, câte-au fost,
Calul şi călăreţul
de Alecu Donici
Un vrednic călăreţ
Să iasă la primblare.
La pas, încetişor;
Tu sub povăţuire
A frâului strunit,
A sa măsură înţeleaptă,
Se face primejduitoare.
Omul şi raţa
de George Topârceanu
Unui om, săracul, într-o dimineaţă,
Morala:
Maimuţoiul şi Motanul
de La Fontaine
În casa unui om din vremea veche,
Un maimuţoi
– Pocitul Maimuţilă –
Şi un cotoi
– Cumătrul Motănilă.
Zis şi făcut!
Fârtatul priceput
A şi-nceput
Să scoată cu gheruţa
Castanele din foc,
În vreme ce maimuţa
Le şi mânca pe loc.
O rupseră la fugă.
Întrebare şi răspuns
de George Topârceanu
Rumegând cocenii de pe lângă jug,
Grierul şi furnica
de Gheorghe Asachi
Săltând, grierul la ţară
Pe furnica sa vecină
Ş-interesul de-mprumut!
Văduva şi piticul
de George Topârceanu
Zice că demult, odată,
Cu o văduvă bogată,
Ce fusese măritată
Cu un mare om de stat.
Cu muncă şi cu răbdare,
Doi prieteni
de George Topârceanu
Un beţiv din lumea toată
De nevastă-sa-n bătaie,
Morala:
Mângâiere
de Ion Luca Caragiale
O babă chioară-aşează tingirea cu păsat
Morala
Ne trebuiesc… instigatori.
Măgarul în grevă
de George Topârceanu
Un măgar s-a pus în grevă, nu se ştie pentru ce…
Leul deghizat
de George Topârceanu
Leul s-a-mbrăcat odată
– O, măria-ta! Iertare!
Ţintă
Să intrăm în U. E. am ţintit
Cu o voinţă şi-o putere rară
Şi iată, pân-la urmă-am reuşit,
Dar ţara ne-a rămas afară!
Dlui ***