Stimați ascultători vă spun de la început că n-am pe

nimeni nicăieri. Nici la telefoane, nici la instalații gaze, nici la

OCL, nici la OCTS, la nici o altă instituție oricâte inițiale ar
avea, n-am!

Spun asta că să auda și amicul meu, domnul "n-ai pe

cineva". Acuma că suntem între noi putem vorbi deschis.
Omul ăsta a devenit o obsesie a mea, sau dacă vreți c-un
termen mai modern - angoasa vieții mele. Aud refrenul ăsta,
"n-ai pe cineva" de dimineață până seara, mai des că o
porumbiță cât o bobiță! Domnul "n-ai pe cineva" a insistat să
mă convingă că e foarte bine să ai pe cineva, care să aibă
și el pe cineva pe lângă altcineva... undeva... chiar din clipa
în care vi pe lume. Nici n-apuci să faci ochi și te ia sora în
primire: ce dai buzna așa tinere nou născut, ai răbdare, ai
răbdare, e tovarășul înainte. Și după ce te naști trebuie să
ai pe cineva care să te ia în brațe - nu mama, nu tata, poate
să fie și adjunct care să te ia în brațe și opa sus! Fără avizul
brațelor de muncă. N-ai pe cineva, hopa prin concurs.
Concursul se ține joi și postul e ocupat de marți.

Domnia sa, domnul "n-ai pe cineva" îmi argumentează că

până la urmă și cele mai simple elemente ale materii, vezi
oul, au pe câte cineva. Strămoșii oului contemporan l-au
avut pe Columb, c-alminte nu intra în istorie, intra în omletă.
Fenomenul s-a extins și la regnul animal. Cum amicul meu
vorbește curent canina - scris, citit - mi-a relatat ce i-a mârâit
la ureche un câine-lup: "Ști problema care mă frământă? De
ani de zile stau în comun c-un fox terier pensionar și aș vrea
să mă extind. N-ai pe cineva?..." Și în sectorul mitologic. "N-
ai pe cineva", întreabă o vrabie zglobie, "să dau și eu
examen de stewardesă pentru un cocor Boeing, ciripesc în
patru limbi europene, vezi, rândunelele se duc și eu tot în
pomul de la universitate."

De-abia am reușit să scap de domnul "n-ai pe cineva" și

m-a interceptat doamna. "N-ai pe cineva la "Steaua fără
nume" și dacă nu măcar un mecanic la Ciclop că ăștia sunt
bine cu toată lumea. Știți, am vrea să-i facem pe nepoțeii
mei soliști de muzică ușoară, bineînțeles dacă noră-mea
naște gemeni." Sau stai puțin! Poate ai pe cineva pentru
Fane. Fane care a făcut la Constanța școala aia de lupte
mare. N-ai pe cineva să-l repatrieze la căpitănia postului
Cișmigiu colț cu Atlantic Bar?

N-ai pe cineva, care să aibă pe cineva, pe lângă

altcineva... undeva... Gata, gata! Șlagăr mare domnule,
șlagăr mare! Poate-l cânt la un festival internațional și iau
marele premiu! Morcovul de aur...

Gata, gata, plec acasă că... mai stau de vorbă cu soția

mea, mai vorbim despre una, despre alta. Cum am vorbit și
aseară despre căznicia noastră fericită și-am întrebat-o la
un moment dat dacă n-ar fi bine s-avem și noi un copil. Și
ea mi-a răspuns: "Da, Toma, da. N-ai pe cineva?..."