FRIDERIKE Dacă te omori, mă piş pe mormântul tău. Şi una pentru mama.

Înghite o tabletă.
Bolile încep aşa, ceva se face tot mai mare, şi eu n-am reuşit încă niciodată
să înţeleg imaginile Röntgen, un corp aşa de suspect, l-am cunoscut încă de
copil, un genunchi zdrobit ca o carte deschisă, şi sângele care se scurge din
el, era chiar al meu, şi una pentru copil.
Înghite o tabletă.
Zace printre organele mele nu ştie nimic despre mine, acuma umblăm în doi,
şi nu-mi spune că n-ai încotro, poate te transplantează careva, înainte să fie
prea târziu. Şi una pentru soră.
Înghite o tabletă.
Eu însămi sunt încă un copil, nici nu pot să merg, nici nu pot să vorbesc, bra,
bll, bm, kn, fll, rr, şi una pentru tata. Înghite o tabletă.
Şi dacă te omori, mă piş pe mormântul tău, şi una pentru tipul ăla bătrân.
Înghite o tabletă.
Şi una pentru infirm. Înghite o tabletă.
Şi una pentru tatăl copilului. Înghite o tabletă.
Vreau să mă arunc într-un alt om, ca într-o prăpastie. Şi una pentru pisicuţă.
Înghite o tabletă.
Trebuie să meargă totul mai repede, altfel mi se face frig. Şi una pentru mine
însămi. Înghite o tabletă.
Şi una pentru voi şi pentru tot căcatul ăsta. Înghite o tabletă.
E doar o chestie de obişnuinţă, până când aţi dispărut cu toţii. Cade de pe
scaun.
Nu uita treaba cu pişatul.

FRIDERIKE Petrik. Eşti aici? De ce e aşa de întuneric aici? Spune ceva, te

rog, nu mă speria. Ştiu că eşti aici, mă urmăreşti. S-a făcut aşa de nasol, stau aici ca
un scuipat şi vorbesc cu mine însămi, mă auzi?
Petrik râde.
De ce râzi? Ce e aşa de comic? Râzi de mine? Cu ce-am greşit? M-ai minţit?
Termină. Te rog. Mă îmbolnăveşti, se învârteşte totul cu mine. Nu mi-e deloc bine
acum, te rog, termină cu râsul. Vreau la spital. Copilul nu se mai mişcă. Te rog.
Du-mă înapoi. De ce s-a făcut aerul aşa de negru şi aşa de greu aici? Ai închis deja
capacul? Petrik? Vrei să vii te rog? Doar eşti întotdeauna pe aproape. Vii? Te rog,
Petrik, scoate-mă de-aici.