EDITATA DE REVISTA STIINTA sTEHNICAREZUMATUL GAPITOLELOR PRECEDENTE Pics! de geografie lon Spineanu povesteste asistentulul stu despre c&latorla Intreprinsé de el tn Africa In anul 1910. Urmind indlcatiiie unei vechi legende arabe, malorul Alfred Rosechamp pleacd tn fruntea unel expedifi! sé caute In Congo Belgian un meteorit de aur. lon Spineanu a Izbutit s& participe la expaditie | Ley Tn-urma reusitel sale la un concurs cu probe rele. foarte < iploratoril vor s& se foloseascé de o b&trind caléuzi care “cunoaste amanunte despre pretlosul meteorit sl care, cu un de- cenlu’ tn urmd, condusese o portiune din drum, expeditia colo- nelulul englez Arthur Smith, disp&rut mal tfrziu Tn adtncurile Jungle. Niste necunoscufl ucld Tns& c&léuza cu ajutorul unel — s&get! de dimienstunl- foarte micl. Aceast& crim& pare un aver- - tisment dat celor care ar Indrazni s& se dventuréze Tn céutarea _ aerolitulul. rete incur si se ae ean sakral -fieehe . me eon , Sergentul Marssack si geograful romin rund Tn coborind c&tre ecuator Bupa primele zile, se dovedeste cA telurile . care-I anima pe membril expeditiel nu stnt aceleasl. Singurul ps care-|_mtnd dorinja de a contribul la largirea cunostintelor despre aceasta parte a lumii este lon Spineanu. Cellalti stnt atrasi de miraju! Tmbogatiril, al aurulul. Ostenellie drumulul stnt tnsd . chinultoare. Unul dintre hamali, Mambo, cade Istovit ranindu-se grav Ja un piclor. Rosechamp si Marssack nu dau crezare su- ferintelor negrulul si Tncep sa-| biciulascd pentru a-! obliga sé . duc3'mal departe poverile grele. Spineanu la apSrarea hamalulul, fllnd nevolt s& se foloseasc& de amenintarea revolverulul pentru a-l determina pe malor sé renunte la brutalitatea obisnuita. Rosechamp nu wit& aceasti Insutt&-sl-1 ameninté pe Spl- neanu c& se va razbuna.f oe: TR ee eS ee (Continuare din numérul 1) CAPITOLUL VII MISTERUL JUNGLE! PITICE Nici nu mai fineam socoteala zilelor care trecuseri de cind He risisem Bassoko. Toate se asemanau prea mult una cu cealalt: Aceleasi ploi, aceeasi cilduri sicfitoare, aceleasi insecte dezgusta- } toare. Nicdieri nu aparea vreun sat, cit de mic, cit de srac, Jungla sé intindea fnaintea noastri la fel de salbaticd gi mepatrunsd. Intr-o noapte, ajunserd pind la noi mugetele unei turme de ele- ' fenfi. Era un semn ca savana se afla prin apropiere. Dar fie c& gresisem drumul, fie ci turma ni se prise mult mat aproape decit era in realitate, pind in cele din urma pdtrunsesem si mat adine in jungli, iar mult rivnita savand, cu soare, cu_ierburi inalte si moi, cu vinat imbelsugat, savana luminoasi, liber’, unde simti pe obraz mingiierea alizeclor si aerul proaspal, se sterse dinaintea noastri ca mirajul amégitor al fetei Morgana,’ A dowa zi Leicher se imbolndvi de friguri. Doi hamali trebuira sa-1 poarte pe o brancarda incropita din fibre de liana impletite inire ele si trecule prin doud bete lungi de bambu. Fata alba a Jocotenentului cu ochii adinciti i orbite, cu pleoapele incercdnate, plrea de mort. Aira aproape (ot timpu. Ziua urmatoare, in timpul unui scurt popas, in mica noastri ca- favana se petrecu ceva neobisnuit, Hamalii gesticulau, vorbeau pe un ton ridicat si aruncau priviri pline de teama in jur. —Nu, nu mergem mai departs, fi strig’ unui maiorului, Pa- durea e vrajita. Duhurile rele ne inchid caloa. — Vorbiti timpenii! raspunse réenind sergentul Marssack. Ali vazut citeva animale militele sia inghefat singele in vol, \-ali speriat de niste soareci, parc-ati fi fete de pension, SA nu mai aud nici o vorba! Porniti de indatd inainte! Caliuza, un negru bantu, bairin dar inci in puteri, se adres’ si el Ini Rosechamp. Triise mult timp printre europeni si vorbea o francezi fara cusur. — Credeti-mi, domnu!e maior, e mai bine s& ne intoarcem. Eu am vizut multe, am colindat cu mulfi exploratori jungla si am vinat nenunmiarate fiare salbatice. Nici elefantii marile miastini pline de crocodi{i nu_m-au inspdimintat, dar niciodata ny am vizut o astfel de pidure. Credeti-mi, este un loc biestemat! Nu numai copacii si animalele sint aici altfel, parci si vazduhul ‘s-a schimbat, Pe cer parcd e alt soare, In genunchi va rugim, nu ne éuceti mai departe. N-am iesit pind acum niciodata din vorba dum- neavoastra, n-am cirtit nicicind, ne-afi batut cind am gresit si noi rill _ne-am supirat, pentru ca sintefi stapinul nostru, dar acum, ori- cit ne-afi bate, nu mergem mai departe! Rosechamp fl privea tacut, lovindu-si nervos cizma cu cravasa. Se vedea bine ci sieletuiburat de céea ce vedea im jur si de cele ce auzea de la negri.Rimase asa un timp, apoi spuse fneet : —Bine, yom face un popas aici, voi cerceta pidurea De, mormai zulusut fmeureat, Cine stie, poate cd nau veut incd sa se arate! - — Asculté Mambo, ai inevedere in mtine? —Da, master, — Atunci crede-mi ci nu existé duhuri, iar idolii n-au nici © puiere. Zilusul ticu o clipa agwi spuse incet: — Asta imi spunea si Ferney. Dar e greu s crezi, Mambo o Ind inainte, grihindu-se si iasi cit mai repede din’ padurea pitica. Eu veneam in urma incet, nevenindu-mj sa ma des- lipesc de aceasta lume ciudaid, tulburaloare, cind deodata privirea mi se pironi asupra unui trunchi de copac. Mi se piru ci deslu- gest 0 inseripfie, Din dot pasl eram lings arbore. Tnlr-adevar,_roase de vreme, sitimbate de scoar{a inyechita a copacului, puteam des- clira cfteva litere : LASC T O Ni SPER VOI CHE RATE Am privit indelung aceasta inscriplie, far si pot pitrunde Infelesul. Am pus tot felu? de litere in lecurile unde mi se parea cd lipsese, dar_n-am izbutit si reconstitu’ propozitiunea. Cuvintul CHE", singurul care mi se parea seris in intregime, este un cuvial ilalienese gi inseamna ,,care" Era foarte probabil ci intreaga inscriptie si fi fost scrisi in limba italiana. Aceasta constituia un element foarte important. Daci rationamentul meu era just, trebwia si caut acele litere care s dea sens unor euvinte italienesti, Din picate inst, cunostintele mele privitoare la aceastA frumoas jimba erau mai mult deci reduse, Stiam pe de rost doar citeva expresii uzuale si acclea destul aproximative, CAutind a mi le readuce in minte, pe-datd imi amin de un citat din nemuritoarea opera a lui Danie Divina Comed La poarta iadului, inchipuirea marelui poet sipase urmitoarea i scriptie: ,Laseiate ogni speranza, voi che'ntrate*. Nu cumva aceeasi inscriptie se gasca ¢i aici, pe unul din miste- riosii arbori ai padurii pitice ? M& apucai degrab’ si inlocuiese locurile goale cu litere din citatul italian si spre marea mea bucurie inseriptia aparu de asta clara: LASCIATE OGNI SPERANZA, VOI CHE'NTRATE Un european strabituse deci inaintea noastra aceste meleaguri si in urma vitregici intimplarilor prin care irecuse gi a nenorocirilor pe care poate le indurase, ne Wsase acest sever avertisment: ,,Vel care intrafi, parasifi orice sperant2*.Inscriptia parea foarte veche. Poate de un secol, poate de mat It Cine era curopeanul care patrunsese cu veacuri in urma pind in acest {inut misterios? Sice injeles trebuia si dam cuvintelor sapate de ei in scoarta copacului ? CAPITOLUL VII »PARASITI ORICE SPERANTA‘ Rosechamp nu se arata prea impresionat nici de descrierea jun- glei pitice si nici de inseriptia gisitd, Adresindu-se lui Marssack fi spuse vesel, risucindu-i un nasiure de la tunica soioasa, — Marssack batrine, am o tncredere far margini in steaua mea. Nu ¢tiu de ce, dar pidurea asta imi spune cA meteoritul e pe aici pe aproape. Orice s-an pia, mergem inainte. Sergentul se scirpini in cap gi raspunse posomorit, — Dar Al care a iost pe aici inaintea noastri zice si nu ne bagim. Maiorul il privi cu un aer_ disprefuit — Nu te stiam atft de bleg. Eu am o vorba pe care a spus-o tot un italian: ,e mai bine sd faci si s te cdiesti, decit si te cdiesti cA nu ai facut: A doua zi, sub ameninjarea revolverelor si a loviturilor de bici, coloana se puse in mers. ‘Am mers o zi intreagi si apoi inci una, Intilneam pretutindeni copaci chirciti si tristi, liane palide si animale mici care Iugeau spe- rate la vederea noastra In cea de a treia zi, in zori, curind dupa ce strinsesem corturile, ne ajunse la urechi zvonul unor tam-tam-uri, Rasunau infundat si ritmic, farimitind zgomotele obignuite ale padurii. — Master, tobe de rizboi, spuse Mambo riigusit. Rosechamp ascultd si el atent. — Incarcati-va armele, ordona el, — Credefi ci o si fim atacati? intrebi Marssack. In Joc de rispuns maiorul se mul{umi sd ridice din umeri, Ser- gentul isi scoase carabina din bandulierd si trase un glon} pe {eava. 4poi, mingiind pat! Iucios al armei, spuse cu o veselie forfata. “SA pofteasci! Biata mea Micheline (asa isi poreclise cara- bina) abia asteapta'si mai scuipe si ea saraca. Tam-tam-uriie se awzeau acum mai aproape. Ele ne ardtau ci jungia piticd ascunde oameni, Mi intrebam daci si asupra lor actionase acea cauzi misterioasi care micsorase_ plantele si anima- iele. Nu camva aveam sa iniilnim o noua specie umand, 0 specie” ailata in alt stadiu de evolutie decit restul omenirii ? Duruitul tobelor de rizboi crestea, Ele isi trimiteau chemarea lor ritmicd si ameninjitoare pini in cele mai departate colfuri ale pidurii, De sus, din crengile copacijor, maimufele pitice ne priveau cu ochi mirati si rotunzi, Din patul su de liane, Leicher soptea indbusit : ,,Piatra de aur, legenda, voi fi bogat !* Pe neasteptate frunzisul se dadu la o parte si se ivi o fath neagra, zbirciti si micd, Doi ochi sireti si rautdciosi ne sfredelird © clip’ iscoditori si se fdcuri nevazuti. —Ce-a fost asta? biigui Marssack facindu-si repede o cruce . Nu cumva ni s-a ardtat chiar necuratul ? Rosechamp se incrunt# Ja el gi mirfi scurt:ae ne TRE —Nu vorbi timpenij Marssack, Apoi, maiorul didu ordin co- foanei sd se opreasca. — Spineanu, porunci el, treci_ in frunte! Ti arma pregitita. Marssack, tu inchei coloana.’ Dafi-i_ drumul ! Coloana se puse din nou in miscare. Inaintam in sir indian. Eu unul ma gaseam intr-o pozilie cit se poate de nefericila, Prima victima a celui dintii atac urmam si fiu cu! Imi veni in minte legenda Niebelungilor, © yeche poveste ger- mani, Niste pitici, spunea legenda, pazeau cu strisnicie 0 comoai Indrdzncjul care s-ar fi apropiat de ea platea cu viata aceasti fapta necugetali, Piticii erau neinduratori. Nimeni nu scdpa de razbunarea lor. Era de-ajuns si privesti de departe neprejuitul tezaur pentru ca moartea sa te cuprindi de indata cu braele ei reci. Gindurile mele infierbintate {eseau o legituri strinsi intre le- genda de pe malurile presirate cu casicie ate batrinului Rin si pi- ficii din preajma fluviului Congo. Imi spuneam cA pigmeul pe care-1 inttinisem era negresit unul din paznicii meteorituiui de aur. Ne vor lisa oare accsti paznici si ne apropiem de bolid? S&-I priv micar? Sau, aveam si plitim cu viaja indrizneala noastri necuge tala, mainte de a aila micar daca meteoritul exisla sau nu? Raspunzind parca la intrebarile mele, tam-tam-urile isi intefeau rSpaitul lor caden{at, Acum rasunau tot mai aproape, tol mai aproape. Vesteau pretufindeni in jungli cd strdini nepofliti si nedo- fifi calcd aceste meleaguri neumblate, tulburind tacerea padurii pi- tice, venind si smulgi o taina ascunsi cu strasnicie. Inaintam incet, stringind in mtini carabinele, aten{i la fiecare fognet de frunze, la fiecare zgomot al junglei, Tipatul prelung al Pr ceveesri deiptats ne isoaks sai lectins specie; Guest gett pilor ne str3pungea dureros auzul. Pe fefele hamalilor se. citea groaza. Toate superstifiile despre duhurile rauvoiloare ascunse in padurile adinci- reinviaseri in sufletele lor. simple, umplindu-i de spaima, De altfel, nici noi, europenii, nu aratam mai cali, Marssack, atit de nepasitor de ‘obicei, astepta acum galben ca ceara si se product, in stirsi - §-o ia dracu de ireaba, sorigni el. Nu mai am rabdare... Vreau vad odati pe alurisitii Asia care ne tot amenin{a cu tobele lor nenorocite. Intimpla-se orice, numai si se intimple odati! Fata Jui Rosechamp parea calmé, dar miinile ii tremuray pe carabin’. Eu insumi sim{eam nevoia sé-mi astup urechile casi nu mgi and tam-tam-urile, Sunetul lor monoton, siciitor, prevestitor de rele, venind de pretulindeni, mi scotea din’ minfi. Deodati, hamalul care mergea in urma mea scp balotul de pe umeri gi se rostogoli la pamint. Ne-am repezit la cl, dar pind sé-i dim vreun ajutor, bietul om se chirci ca si cum ar fi fost gituit si tsi. didu_sufletul. . Nu parea s@ aibi nici o fam’. Nui curgea singe de_nicdicri, Abia atunci cind am vrut si-l culcim sub un ascunzig de frunze (chiar daci Lam fi ingropat, tot ar fi dat hiencle peste el) am vzut ci avea infipli in dreptul inimii o sigeati minuscula, Am re- eunoscut-o indati. Era aidoma cu aceea care pusese capat vielii, b: trinei clauze din Leopoldville, Dugmanul nostru nevazut ne ri ined un om. Intii fl lovise pe cel care ar fi fost in stare sd ne arate drumul citre meteoritul de aur, iar acum, cind poate gisisem calea si singuri, se rézbunase rapunind pe un al doilea. 6Dar cine era acest dusman ascuns si de temut? M-am aplecat si-i smulg _ bietului negru sigeata din piept. Dar, chiar fn clipa aceea, tufigurile dimprejur se dadurd la o parte si o armata de pi mei ne Inconjurari sco{ind {ipete sii- batice. In miini {ineau — niste arcuri mici, pe corzile cirora tremurau geli subliri si scurte, asteptind sa-si ia zborul, Aceste arme teribile ne im- puneau un respect desavirsit, efectul lor fulgerator fiindu-ne deja cunoscut. Moartea celor doi nenoroci{i era un avertisment prea de temut pentru ca vreunul din noi si incerce sa reziste arcurilor. Marssack ridici totusi__carabina ochind pieptul unui pitic, Dar inainte de a avea vreme sd apese pe trigaci, un liliputan cu fafa vopsiti in alb si cu capul impodobit cu un penaj viu colorat, scoase un strigit scurt si mai mulli pitici se repezira la sergent gi-i smulsera carabina din miini. ;oe hay = Sfinte Nepomuc! exclami Marssack néucit. Malmuloii Asta gtin la ce slujesle o carabini Winchester | Sergentiil n-apucd insd si-si sfirgeased vorba ci pigmeii ne dezarmara pe toli, luindu-ne pind gi pistoalele ascunse in tocurile for de picle, Cunosteau, deci, nu numai !a ce folosesc carabinele Winchester, dar si intrebuinfarea produselor cu marca uzinelor Colt, Browning, Parabellum si altele. lam privit cu_atenfie. Nu seménau igmeii pe care-i mai intilnisem in Africa. Erau mai mici de sta- eae puslean inn ceurtrelr ardent shape pede ted Ayeoui eles” zuri monstruoase, mici, smochinite, brizdate de nenumarate zbirci- turi, sipate parcd cu dalta. Picioarele cricinate, scurte, erau rasti- cite inzuntru ca Ja maimufe. De aceea, umblau greoi, leg’nindu-se, cum fac copiii care abia invata si meargs Lilipuianii ne dadura brine, impingindi-ne pe o potect ingusta ce serpitia de-a lungu! unui perete neied de stined, Pind atunci nu zirisem acest perete, fiindu-ne ascuns privirilor de ciliva copaci. Cam dupa un sfert de ori de mers, niste suvite subtiri de fum ce se ridicau spre cer parci trase de sfori, ne deteri de stire ci sintem in preajma unui sat. Marturisese ci desi nu stnt um om fricos, inima tmi batea s& sparga pieplul, La urma urmei, acesti omuleli eu inidtigare de mai- muje puteau foarte bine si fie antropofagi si nu aveam nici un chef sa fiu transformat fn fripturé de explorator. CAPITOLUL IX UNDE APARE O VECHE CUNOSTINTA Satul pigmeiior era o asezare de citeva zeci de colibe rotunae aledtuite din crengi de copac si lat intarit, Destul de inedpitoare, de altfel colibele aveau in loc de intrare un fel de gaurd prin care abia se putea strecura un pigmeu. Satul era inconjurat de un gard destul de inalt ca si opreasca vizita nepoftité a razboinicilor din alte triburi sau a animalelor sil- batice. Dowd deschizAturi_ ingusie, una spre risdrit si alta spre apus, constituiau cele doua intrari ale gardului. Binefnteles c4 ele se astupau in timpul nop}ii. Pe aceeagi intrare cu noi patrunserA in sat cifiva pigmei care purtau infipt intr-un trug lung un animal ciudat, asemanifor cu un pore mistret. In urma lor, citeva femei, la fel de pipernicite, ca si solii lor, aduceau pe umeri niste vase grosolane de lut, inci cate cu radacini, nuci, fructe, tuberculi culesi probabil din padure. Intregul grup se opri sé ne priveasea, scofind strigate ascutite de uimire. Nicdieri in jur mu se vedea_vreun petic de pamint lu- erat sau vreun tare pentru vite. Oamenii_acestia se gaseau inci pe ccle mai fnapoiate irepte ale civilizatiei. Se deosebesi prea pufin de trogloditii care silasluiaw in infunericul cavernelor. Nimic nu arta ci invi{aseri s& lucreze pi- mintul sau sa creasci vite. Vesnic infometati, barbafii colindau, pro- babil, zile intregi jungia in cautarea vinaiuiui, iar femeile preg: ieau hrana, mestereau din lut vase rotunde si, tne: ‘Apitoare, iar anoi porneau si cle in padure si culeagi fructe silbatice, riddci perci. Astfel trecea viata lor trista, biniuita de frica chinuitoare a celor ce avea si aduc& ziua de miine, cind vinalul sau culesul va fi poate neindestuldtor. Din pricina greutatii cu care isi procuran celede-ale gurii, era mai nwit ca sigur cd practicau si antropofagia * , carnea dusmanulii ‘ripus impirlindu-se frateste intregului trib ta fel ca orice alt aliment adus din padure. Desi ne dovediserd cd au cunostinte despre armete de- foc, st vedea bine cA nu stiu sd Iucreze uneite din fier, pentru cd armele lor personale erau ficule numai din jemin si piatri slefuita fe aflam la inceputul veacului XX si cXzusem_ prizonieri ai unor oameni care se mai aflau ined in epoca de piatrd. Triiam dect in plina preistorie. Pigmeli ne impinsera spre mijlocul satului, unde se ridica um idol hidos sculptat din lemn. Monstrul avea niste ochi bulbucali si gura schimonositi intr-un rinjet fnfricosalor. Niste co asculifi, ca niste pumnale, iegeau amenintatori din col{urile gurii. Obrazul vopsit violent in-rogu contrasia. cu iruniea verde gi cu nuanfa galbuie a pleoapelor. idolul isi tinea mifinile scurte, cioplite grosolan, pe pintecu! umflat. Deasupra acestui chip, care numai fru- Thusel nu era, se vedea o jumatate de obraz al unei alte aratari, din care ,artistul* anonim nu cioplise dectt ochii bulbucali si o irunte ineruntata, : De cum d&du cu ochii de idol, Marssack sopti maiorulut : — Nu-mi miroase a bine, domnule maior. Tare mi-e team ci o si ne rém{nd oscioarele pe-aici! — Cui naiba-si-i trésnsascd prin cap cd in loc si ne umplem de aur 0 si dim peste piticii dstia’ scirbogi? facu Rosechamp cu ciuda. Fira s& find seama de aceste goapte, pitmeii ne impinseré cu virful sulifelor fn fata umei colibe mai aratoase. Dinduntru iesira doi liliputani cu fetele vopsite lipitor. De git aveau alirnate cite o toba cilindricd cioplita din trunchiuri de copac. Dupa ce baturi de cileva ori cu palmele in tobe, cei doi adusera din coliba si un pitic batrin, mai pipernicit si mai urit decit tofi ceilalli pigmei, Pocitania avea fata vopsité in galben si miinile si picioarele incinse cu nenu- Mirate brafari din scoici. Un fel de fusta din fibre de rafie ti aco- perea goliciunea, iar pe piept fi atirna o tidva omeneascé. Pocitania se strimba la noi i incepu sé invirteasca fioros prin aero miciuea. — Cine o mai fi si asta? tntreb’ Marssack in soaptd. — Cred ci e vrijitorul tribului, raspunse Rosechamp, apoi facu un semn ciliuzel si se apropie si-l’ intreba. — Tu infelegi ce vorbesc Asfia? — Inteleg pufin, desi vorbesc alta limba, fl lmuri. —Bine, Cit pricepi e de-ajuns! Spune-le cd n-am venit eu ginduri rele. Ca le-am adus in dar méarzele, oglinzi si alle podoabe. Caliuza vorbi indelung cu vrijitorul, — Ce spune? intrebi Rosechamp. — Ca nu el poate hotari soarta noastra, Seful tribului va ho- {rt dacd vom fi sau nu jertfiti — Atunci si ne duca la seiul tribului, se indirji maiorul. — Seful tribului este aici! auziram rostind pe englezeste 0 voce chiar indardtul nostr Am intors tofi capetele ca arsi. Un alb imbracat in zdren{uite, ne privea ironic, cu niste ochi obosi{i de nesomn. Parul * Antropofagl = mtnegtori de oameni — canibali,cirunt, fi_cadea tn neorfnduiala pe frunte. O barb4 tepoasa, crescutl sdlbatic, fi ascundea obr: — Nu ma recunoaste{i, domnilor? Am fost faimos pe vremuri! Orice explorator adevarat a auzit de mine, — Colonelul Arthur Smith, murmura Rosechamp. — Chiar el, domnule maior. Colonelul Arthur Smith, dispdrut fn anul 1900 in taina pAdurilor virgine, iar astizi, cApetenia fribu- dui Mantusari si cel mai bogat om din lume. Tn timp ce rostea ultimele cuvinte, o seinteie ciudata se aprin- sese in ochii colonelului... Cred ca nici un dinozaur imbracat in frac si cu_un joben pe cap, aparut pe neasteptate in mijlocu] unei strazj din Bucuresti, n-ar fi produs o stupefactie mai mare decit aparifia Iui mister Arihur Smith In calitate de sef de trib. I priveam cu toi buimicili, nes si credem. Oare acest om imbatrinit, neingrijit, era inlr-adevar co- lonelul Arthur Smith, alfi dati unul din cei mai chipesi ofiferi ai armatei britanice? lar daca era el, nu ne mintea cind afirma ca a devenit seful tribului de pigmei > Parcii ar fi ghicit intrebarile care ne chinuiau. Smith dadu_or- din si fim dezlegali si adresindu-ni-se tn limba francez4 ne pofti sd intrim in coliba lui. Locuinja seiului de trib se deosebea destul de in de celelalte colibe ale satului, Era numai ceva mai incdpatoare in plus avea si mobili—o masi si citeva scaune cioplite rudimentar. Invitindu-ne sd ludm loc, Smith ne spuse: — Va rog si iertati purtarea supusilor mei. A fost un pic cam salbaticd. Sint putin obisnuiti cu strainii. In afara de mine gi de toy trei membri ai expedifiei mele n-au mai vazut nici un alt Cum, si_ceilal{i membré ai expedifiei sint in viati? tntreba vadit_interesat Rosechamp. Glasul colonelului tremurd usor. — Nu tofi, Sir Ewald Robertson a murit ined in jungli, mug- cat de o viper. Ceilal{i triiese si lucreazi impreuni cu mine. — Atunci ti vom cunoaste si pe ei, m-am bucurat eu. — Desigur! raspunse Smith, fard s4 clipeasc’. Miine fi veli cu noaste pe toti. Perdeata Impletita din fibre sublisi de palmieri, care atirna ta intrare, se didu la o parle si in coliba se strecuri vrAjitorul tribu- lui, Apropiindu-se de colonel, ti sopti ceva la ureche. — Azi nu-ti dau nimic! spuse Smith tnir-un dialect asemini- for cu limba bantu, Dar vrdjitorul i se arunci la picioare si i se agati rugator de haine. — Infelege c& nu-{i dau nimic, mai spuse 0 dati colonclul, Vrajitorul continua insi s&-1 tragi de haine si si bolboroseasca niste cuvinte din care nu infelegeam nimic, Vadit plictisit, Smith fl lovi cu cizma tn obraz. Fata piticului se umplu de singe si in ochii lui ingu;ti se aprinse o scintefe de mi- nie, Ne asleptam sd sari in picioare ‘si sii se repeadi asupra colo- nelului cu’ miciuca pe care o finea legata Ia sold, Dar nu se intim- pli nimie din toate acestea, Scinteia de minie se stinse tot atit de beuse de cum apiruse si, izbuenind tn holiote de plins, pigmeiul se tir mai departe la picioarele englezului, Smith tl didu inlituri cu o nous lovilur de picior si duciadu-se la o lada aflati intr-un colf 10eS ar eo al colibei scoase dinduntru o sticld umplata pe jumitate cu un Is chid de culoare inchis3. De indaté ce o vazu, vrajitorul scoase un {ipat de bucurie si intinse citre ea miinile iremurinde. Engiezul to dadu cu un gest plin de dispref, iar vrijitorul © zbughi jute din coliba, stringind sticla la piept. Smith il urmiri cu o strimblturk de sclrbi sipatd in colful uri, Sib. Lam dat alcool, ne tAmurl el, Bu tain tnvitat s& bea sl a prins atit de bine acest obicei, fneit acum nu mai poate trai fara alcool. Cind am sosit in satul Martusari habar nu avea de gustul »apei de foc", Sint tare inapoiafi, Nici si facd spirt nu stin! Vraji- torului i-a plicut din prima clipa gustul whisky-ului, iar apoi, pen- tru citeva sticle m-a declarat sef de trib in locul sefului proaspat mutat in fume celor feric Marssack incepu si rida in_hohote. — Frumoasa poveste, chicoti el. Rise si Smith, un ris forfat carei ascutea si mai mult trisitu- tile fetel. : Rosechamp ticéa. Il urmirea pe englez cu ochii pe juméitate inchisi si nimeni n-ar fi putut spune ce ginduri fi treceau prin creier. Inviorat, Smith ne povesti o mulfime de amanunte despre viata sa. — In gase luni, spuse el, vrajitorul mi-a sfirsit toati rezerva de bauturi. ‘Si stifi gi dv. c& niste adevara{i englezi, cum sint de- altfel toi membrii expeditici mele, nu pleacd la drum fari o re- zerva serioasd de alcool. Am fost nevoit si-mi injghebez singur un alambic si si fabric rachiu din fructe. Am avut moroc cd vr. nu e prelenfios. In lipsi de whisky ,,Black and white“ *, vr: s-a mul{umit si cu rachiu. Ti dau in fiecare zi cite putin. Pentru asta mi-e devotat! Smith se ineruntd si spuse apof cu o voce fnabusiti, stergin- du-si cu mineca fruntea imbrobonaté de sudoare. —Stiu ci mA uriste In ziua cind n-as mai avea alcool sé. dau sau ar inva{a s4-l fabrice singur, m-ar ucide! Atunci ar picri cel mai bogat om din lume. mith ne privi pe fiecare in ochi si spuse rar: — Nu va mirati cd un individ imbracat in zdrenfe, demn de mila, un individ nespilat, bolnav, care traieste in cea mai neagra sAlbiticie, pretinde ci e posesorul unei averi incomensurabile | — Ce avere? ingaimi Marssack, ; — Meteoritul de aur! Aceste {rei cuvinte avuri efectul exploziel unui srapnel. Rose- champ holba ochii mari si scip’ un fipat de uimire, Marssack fu cit p-aci sa cada de pe ‘scaun, iar cu insumi simfii cum in vine singele a inceput si-mi circule mai repede. Féri si se mire de emofia de care fuseserim cupringi, Smith continua calm. — Da, domnilor, In anul 1901, dup’ 10 luni de ritaciri prin jungla, in’ apropierea satului Maniusari am descoperit metcoritul legendar. 1 veti putea vedea si dv. miine diminea{i. Acolo ii veli % Black and whites — afb gi negru, celebr mare de whisky. i= iniflni si pe ceilalti membri ai expeditici mele. Pind atunci yrajitorul se va ecupa de tovaragul dy. bolnay. Puteti avea toata increderea, In ceca ce priveste frigurile se pricepe mai bine decit multi medic? din Londra, $i acum imi permit sd va rog si mergeti ja culcare, Sint obosit si eu si dy. E timpul sa ne odihnim, O balaie din palme si doi pigmei venira si ne conduc’ la co- Tibele noastre. Vizita noastri Ja acest om enigmatic, care renunjase de 10 ani la toate binelacerile civilizatiei, desi dupa cum aratase el insusi era cel’ mai avut om din lume, luase sfirsit. CAPITOLUL X METEORITUL DE AUR N-as putea spune cé am petrecut o noaple prea placuté. Desi eram frint de oboseald, a fost cu neputinja sé adorm inghesuit in- tr-o colibi de pigmei. Acrul greu gi caldura apasStoare nu ma 1a- sar nici s4 atipesc. Desi ne primise foarle politicos si se aratase foarte binevoitor fat de toate cerintele noasire, sub diferitele pretexte, Smith nu ne inapoiase nici armele si nici macar corturile, Asa ca pind in cele din urmi ma culeai afara, sub cerul vast si insielat al nop{li ecuatoriale. De diminea{a, Leicher se sim{i intr-adevar mai bine. lerburile gtiuie numai vrajilor se dovedira binefacdtoare. Locotenentul, desi inca foarte slabit, se ridicd de pe brancarda si fu in stare sa ue fnsofeased pind-la meteorit, Pe la orele 9, Smith dadu semnalul de plecare. Impreund cu noi mai venea ‘un’ grup destul de numeros ce razboinici si vrajitorul iribului. Mambo {inu sa ma insofeascd gi fara sa-i._mai cer permisiunea lui Rosechamp ii luai cu mine. La iesirea din sat, Smith ne conduse pe acecasi potecd pe care fuseserim adusi cu o zi inainte. N-am mers mult si peretele de stincd a i netezime neobis- auita ne mai atrésese afenjia la venire, apdru din nou in fafa noas- tra. Aici coionelul se opri. im in jaja meteoritului, cintat de legendele arabe, indu-ne_peretele. Niei nu-si termina bine vorba ci Mi ack cu Leicher se repezira fnfrigurati la stincd si incepurd s-o ciocdne, s-o pipdie, ba chiar sa incerce si desprinda un buigire din piaira durd. , Smith rise batjocoritor. Domnilor nu va prea pricepeti_la_meteorifi, Va inchipuiti oie ca aurul se giseste la supralajd? Vretl sA-l smulgeli chiar acum? Pe loc? Eu am avut ribdare 10 ani, pin’ ce am ajuns la el. Mai raébdsti gi dv. macar o jumatate de ord. Marssack gi Leicher se intoarsera rusinati — Cred ca inainte de a patrunde induntru_ meteoritului, adaugi colonelul, sint necesare citeva lamuriri, MA vad obligat si va fin o scurta lectie despre aceste ciudate corpuri venite pe calea_aerulti. f Prelegerea lui Smith nu fu atit de scurti cum ne prevenise, dar el se covedi cu acest prilej un adevirat savant cu cunostinte foarte vaste, Era la curent cu tot ceea ce siiinja din vremea aceea adunase in comeniul meteorifilor. . 12— Unii savanti, ne spuse Smith, numese bolizi acele mari mase de piatré si minereu care vin din spatiile ceresti si, patrun- zind in aimosfera piminteased, se aprind si cad in facari farimitati in mii de~meteoriti sau aeroliti, Unul din cei mai mari bolizi Inre- gistra{i pind acum este cel din Orguiel. i Bincinteles c& metcoritii ajunsi pe pamint sint eu mult mai mici, Totusi meteoritul meu are o razi de doi kilometri si jumitale, find un adevarat meteorit gigant. Criginea bolizilor a fost indelung discutati si se mai discuta si astizi, Mulia vreme s-a negat insusi faptul ca ei mu provin de pe pdmint, Primul studiu mai cuprinziior asupra meteorililor i se datoreazd inva{atului irancez Biot. In anul 1803, 9 mare ploaie cu wpietre“ s-a abatut asupra orasului francez Laigle. Academia de Stiinte I-a_trimis pe ilustrul invi{at s4 le studieze. Biot a stabilit atunci definitiv originea extrapaminteascd a meteoritilor. Asta insd nu era de ajuns; réminea de lamurit anume de unde vin. La aceasta problema s-au dat foarte multe réspunsuri. Unii savan{i pretind c& bolizii au o origine lunar4, formindu-se in mediile sirace in oxigen. Alfii,-dimpotriva, sustin ca bolizii nu sint alfceva decit niste as adic’ niste mici planete ce se in- virtese in jurul soareluj intre orbitele lui Marte si Jupiter si care, scipind de sub atractia marilor corpuri ceresti din jur, gonese ver- tiginos in spatiile interastrale. In sfirsit, alfii te atribuie o origine cometara, confundindu-le cu stelele cizitoare, Pind acum, nu s-a putul trage nici o concluzie pre- cisi. Un fapt care a tulburat insi foarte mull pe faviltati a fost c& in meteoritul din Argueil a fost descoperit carbune de provenienta organicé. Deci, celebrul bolid sosea dintr-o lume unde existé sau a existat viata. Trebuie sa stiti, mai ad: patru eategorii de | meteorit pe care o contin. Mingiind giganticul bloc de piatra si metal, Smith mai spuse: — La suprafata, dupa cum vedeti, meteoritul este invelit intr-o pojghi{a subtire de substan{& sticloasd, care netezeste asperitatile. Aceasta pojghita s-a format datoriti unui proces de topire super- ficiala de foarte scurta durata, la care a fost supus aerolitul, Acest proces nu s-a petrecu! numai cu meteoritul meu, ci cu toale me- teoritele care au ajuns pe pamint. Terminindu-si explicatia, Smith ne invita s4 trecem mai de parte. in interiorul metcoritului. ' Pigmeii aprinserA niste vreascuri si pitrunserim intr-un gang strimt care dadea intr-o grota aproape perfect rotunda. De indata ce intrarim in groti, din teate ungherele izbucnira zeci de lilieci mici_ca niste fluturi, care incepura s& zboare incoace si incolo speriafi de Jumina. Trecurim printr-o galerie strimtd si umedd ce se ingusta tot mai mult, dindu-ne senza{ia ci in curind vom fi striviti sub ana- sarea perefilor. Desi o suflare de aer rece, venind de undeva din- tr-un loc necunoscui, ne mingtia fruntile infierbintate, sudoarea curgea leoare’ de pe noi. Deodati, gangul coli deschizindu-se bruse intr-o pester larga ~ si simtii pe neasteptate atingerea unei ini omenesti reci ca gheafa. © mina de mort. Am scos un strigit de groa ‘A Smith, prinire altele, ef se cunose dupa cantitatea de fier si de nichel— Lumina! tind Smith, Pigmeii adusei fnaintea ochilor nost holbau u ling’ mine vreascurile aprinse si fnspaimintali aparuri trei_mumiy, care se noi cu orbitele lor negre lipsite de globi oculari is dracese destepti ecouri prelungi i i. Ridea cofo~ ul Smith, —Dafi-mi voie sa int pe membrii expedifici mele, ho- i cele trei_ mumii. John Russel, pe sir Roger Watson si, in sfirgit, Richard Burminghom. Priviti-i ce cumin{i-stau! = rise din nou. Un ris sardonic, infricositor, care n-ayea nic omenese in el, Colonelul ne privea cu ochi scinteietori, Nu mai ridea, Incepu explice cu acelasi ton calm cu care ne vorbise despre oti- meteorifilor. i antusari obisnuieste si mumifice trupurile dusma lor ucisi, ca si nu se prelacd tn fiare’ salbatice, Prizonierii intii jertfiti idolului, iar apoi sint inveli{i in fisii lungi de fibreadmirabila vegetale si depusi induntrul meteoritului, care, pe lin “ ealitate de a ascunde aur, mai are si proprietatea misterioasa de a conserva cadavrele, Cine patrunde in grotele sale tainice nu mai futrezeste niciodatd. Grasimea se topeste, se macereaza, dar piclea Himine intacla. Dupi cum vedeti, mumiile se aseamana izbitor cu coiegele lor din piramidele egiptene, f tn diferitele ganguri si pesteri din meteorit se giisese cada- vrele multor. cilafori, Pe tofi i-a minat acelasi miraj al aurului. Tacerea perejilor de piatra si metal adaposteste arabi veniti de pe intinderea nesfirsiti a pustiurilor, inci in urma cu doua secole. Alituri, se afli portughezi si spanioli, descinsi din Angelo si Coasta de Aur. Poate unul din ei, evadind din ghiarele pigmeilor, si ne- maiavind putere sa fuga mai departe, a scris cilatul dantesc pe unul din copacii junglei’ pitice. Pind ta urma, prins din nou, a fost sacrificat si el. Nu departe de aici dorm somnul vegnic doi nemfi din Africa de sud-vest si tm olandez care a strdbitut continental urcind spre ecuator, tocmai din Colonia Capului. +» Toti citi au rivnit meteorittl au ajuns la el numai sub aceasta forma jalnica de mumii, Singur eu am izbutit sa-| ia in stapinire, sé ma bucur de co- morile lui, ceilal{i au fost ucisi de pigmei. Smith vorbea calm si mindru de toate aceste tragedii zgudui- toare, cind deodat4 fu tntrerupt de strigatul infricogat al lui Leicher. Locotenentut] se apropizse de mumii ‘si acum arata inspSimintat timpla uneia din ele — Acest om, inainte de a fi mumificat, a fost impuscat, mur- muré el. Are timpla sfarimata de un glonfe de revolver. Atthur Smith tresiri si aruncd locotenentului o privire plina de ura. = Da! a fost impuscat, ria colonelul. Eu l-am impuscat! © ticere de gheati cuprinse grota, Ce tragedie se petrecuse in aceasta lume salbaticad a piticilor, in preajma meteoritului tainuitor de comori? De ce un om tidicase revolverul impotriva unui to- varis de-al su? Era blestemul auruiui, care amelea mintile? Cu pieptul cutremurat de spasme, Smith spuse rdgusit. —L-am impuscat pentru cd voia si-mi rapeascd aurul, aurul meu, aurul care mi se cuvine numai mie. Doi oameni am impuscat cu mina mea, iar pe al treilea l-am daruit tribului, A fost jertfit marelui idol, Smith igi sfigie cimaga ca sA respire mai usor, Parea cd din clip’ in clipa se va prabust miort ta picioarele noactre. Cu un efort de voin{é isi tnvinse tnsa slabiciunea si continua, —N-am cerut ajutoare din partea societa{ii belgiene de geo- grafie, n-am adus unelte perfectionate, fiindea nu vreau si impart cu nimeni aurul. Zece ani impreund cu pigmeii mei am sapat cu unelte mai mult decit primitive o galerie care duce pind in centrul meteoritului, Acolo banuiam ed se afla aurul. Nu m-am inselat Metalele grele cad intotdeauna in centrul meteoritelor, Aurul are greutatea atomicé 197,2, si intr-adevir am dat peste aur, Acum, cu citeva Jovituri de tirnd se privalese la picioarcle mele kilo- % grame de metal prefios. Sint boat, sint cel mai bogat om din ure | 15a | Din mou i se aprinse tm ochi scinteia ciudaté pe care o mai ziricem la cl. . : ‘Acum insa ti p&trunsesem fnjelesul, Omul din fafa mea era ne- bun. Aurul ii furase mintile. Nu era nici prima, nici ultima victima a acestui metal blestemat — Si voi vreli si-mi ripiti comoara, guier’i Smith, Stiam de mult despre yenirea_voactra, Trimesesem’ un negru credincios, sin- gurul rimas in viet, din-hamalii ce mA insoliserd pina aici, sd-mi aduci niste unelte din Leopoldville. Acolo el a aflat ca batrina ciliuzd care m-a condus pind la padurea piticd, mai traieste gi este x clutati de niste exploratori albi, ca si-i conducd la meteorit, Atun asa cum primise ordin de la mine, a pus capat vietii acelui_ma tor primejdios si s-a gribit si ajung in sat inaintea voastrd. Voi afi J gasit drumul si singuri. Dar si voi_veti muri inainte de a izbuti sA-mi furati un_singur gram de aur. Poimiine este sarbatoarea marelui idol, De mult nu i S-a Mai jertfit carne omeneasca. Poimiine trupurile yoastre vor cidea pe altarul de jertfa. Pigmeii mel yor fi foarte bucurosi. Apoi, intorcindu-se cdtre razboinicii care il insoteau, colonglul Je ordona. — Legati-i! CAPITOLUL XI JERTFA MARELUI IDOL Jarcul in care fusesem inchisi, impreund cu hamalii nostri, era strimt si incomod. Fuseseram dezlegati, dar 30 de pigmel aflati tn jurul farcului cu arcurite pregatite, ne faceau imposibila evadarea, In sat, se porniseré cintece si dansuri salbatice, vestind apro- pierea serbirii sacre. Leicher se chircise intr-un colt si plingea ca un copil. Se afla in apropierea comorii pe care o visase de atita vreme si era sortit sé piarii inainie de a putea macar s-o alinga. : Mai la o parte de restul grupului, Marssack si cu Rosechamp susoieau in mare taind. Deodata, majorul se culcd pe burta si incepu ~ Sa {ipe ca din gurd de sarpe, Parea ci este tncercat de dureri cumplite. Se zvircolea cuprins ce spasnte, i striga dupa ajulor, Marssack, vadit ingrijorat, ciuia si-l linisteascd, fara sa izbuteascli ins sa-i potoleasca du- rerile ingrozitoare. : Cheam indatié pe vrajitor, strigd el cdlduzei. Maiorul esie pe moarte. Cilauza parlamenté timp indelungat cu unul din pigmeii care ne pazeau si pind in cele din urma il convinsese si porneascd in goana mare dup vrajitor. Tntre Hip inaioral, ea epume ta. pura) fuceuprins de un tremor care-i zgil{iia fniregul’ trup, Degeaba {i intindea Marssack plosca cu apd ca sa bea, caci Rosechamp giltind cu respiratia suicratoare, mu Vola si se ating’ de bautura ca si cum intestineie Iui arse mu ur fi fost in stare si primeascd nici un fel de jichid, Curind sosi si orul. De cum infra in arc, Marssack ne indepirta pe to{i, lésind in preajma bolnavului nuntai pe vrajitor si cilduza care slujea si de talmaci. 16Vrijitorul se aplecd peste bolnav gi-i puse mina pe frunte, Ca printr-o minung, spre stupoarea noastré, a tuluror, gemeiele maio- ruluii se potolira’ pe dat, Rosechamp incepu si yorbeasci cu vrajitorul prin intermediul tilmaciului, Pocitania parea stupefiald de ceea ce ii Spunea belgianul. Incet-incet, se lumina insd la fajA si im clipa cind a parasit {arcul, un zimbet triumfaior fi flutura pe buze. Tn colful lui, maiorul isi frecd multumit mtinile gi ti striga’ ser- gentului. — Hai Marssack sA facem nani, putem s& ne cule’m linistitit Noaptea aceca mi s-a plirut ci dureazi o vesnicie, Marssack si cu Rosechamp, in schimb, adormira zimbind ca si cum nu iar i amenin{at nici’ o primejdie, Leicher, dupa ce se rasucise toata noaptea, spre zori adormise si el, Zicea intins pe spate, cu gura deschisd $i cu pieptul zgil{iit de suspine dese. Numai Mambo si cu mine n-am fnchis un ochi pind la revér- gatul zorilor, Bunul nmegru cauta sa-mi dea curaj, desi vedes bine cd nu prea reuseste. — O sa scapiim master! Piticii sint prea mici ca si omoare un niasler atit de mare, spunea el intruna. Soarele se inaljase de-o sulifi cind vazuri venind in goana mare o mul{ime de liliputani, cu vrdjitorul in frunte, R&zboinicii agitau sulijele in aer, infigindu-le intr-un inamie invizibil si sco- icau |ipete ascutite. Un murmur de groazi trecu printre hamalii nostri, Sosise oare momentul executici ? Rosechamp izcu citiva pasi inainte si astepta calm sosirea ce- tel de pigmei, Pe fafa lui nu se clintea nici un muschi. In acel mo- ment l-am admirat pe acest om, care era im stare si intimpine cu otita liniste moartea. Marssack sta alituri de maior si isi museca nervos virful mus- . Leicher se pitise tremurind prinire bamali, Tsi inchipuia poate ¢4 acolo nu vor da pigmeii de el. Piticii patrunsera in fare $s spre nemarginita mea mirare, se trintira cu totii la pamint in faja_misiorului. : Vrdjitorul incepu un discurs lung din care nu infelegeam 0 joaba. — Ce spune? Tu injelegi? Iam fntrebat eu pe Mambo, Zice cA sufletul sefuiui a fost Juat de idolul mare. — Cum, Arthur Smith a murit? — Da’... $i idolul mare a aratat prin semne c4 maiorul Rose-, champ trebuie sa fie ales ef. — Ei, asta-i bund, fcui cu. Rosechamp sef de trib, Si fiu al naibii_dacé m-as fi dit vreodata la una ca asta. Fara sd pari de loc uimit de Voinfa marelui idol care-l fniiltase capetenie peste pigmei, maiorul iesi din fare cu pagi miasurati, plini de demnitate, dupa cum. cerea marele rang pe care il obtinuse. In urma lui, gloata liliputanilor {ipa de bucurie, facind o harmalaie de nedescris. Ne indreptarim spre coliba tui Smith. Eu rideam fericit, Roata nortcculti se intorsese, Condamaafii de ieti devenisera stapiwii de ezi. Numai Mambo nu pdrea foarte incintat. — Tu nu te bueuri, Mambo ? — Ba da, master, raspunse negrul clatinind trist din cap. 17— Dae% te bucuri, de ce esti alft de posomorit ? — Miine este sarbiloarea jerticlor, sopti bunul negru, Cineva trebuie ucis.. Marele idol cere. — Lasa si ceara! Rosechamp este acum gef si nu va ingadui o ceremonie atit de barbara, — Eu rog pe master sd-mi dea voie si fug. Lui Mambo fi e teama! — Unde sa fugi? Sintem departe de orice centru populat. Vei fi ripus de fiarele junglei. Negrul stirui : — Mambo roagi si-i dati voie si fuga. —Neai decit. FA cum crezi! am rispuns eu supirat. Mambo se indeparta tacut, iar eu intrai fn fosta colibé a lui Smit, Inguntru, Rosechamp tocmai fi didea o sticl cu alcool vra- jitorului. Maiorul ma intimpind cu un zimbet baijocoritor : —Nu te asteptai si scapi atit de usor, domnule Spineanu, nu-i aga? — Va mirturisese ci nu, domnule maior, am raspuns cu. Rosechamp mingiie sc&firlia neagra a vrdjitorului si_spuse: — Vrajitorul asta sa ardtat a fi un bdiat bun si cit se poate . de priceput. Citeva picaturi de otrava si marete sef Smith a zburat la marele sau idol, — Cum? Colonelul a fost otravit ? — Dar ce {i-ai inchipuit ? ficu maioru! zeflemitor. Credeai ca a murit de moarte naturald? Stii ci ai haz, tinere! Leicher si Marssack incepura si ridd cu hohote, Maioru! con- tinua sa-si bati joe de mine — Fara indoiala c4 dumneata crezi ca insusi marele idol a hot&rit numirea mea ca sef al tribului Mantusari. Nici nu-ti trece prin cap c4 totul a fost aranjat dinainte cu vrajitorul. I-am faga- duit dowd sticle de alcool pe zi si deasupra ca-l invat sa traga cu pusca, Afacerea s-a incheiat pe data. Te miri, nu? Esti cam tanac, baietasule. Nu stiu ce ai invirtit pe la Bruxelles, dar a Africa nu esti bun de nimic. Am simtit cd-mi ard obrajii, Ag fi vrut si-i rispund ceva s8-1 usture. Dar am tacut. Imi dadeam seama ca siretenia acestui om, oricit de mirsay ar fi fost, ue salvase pe toti de la moarte, Jucase de minune rolul omului bolnav si izbulise si-1 atraga pe vrajitor de pariea sa, — De miine iucepem exploatarea aurului din meteorit, spuse maiorul dezbracindu-se. Vom folosi insa metode mai perfectionate decit cele intrebuintate de Smith. In primul rind exploziv, Avem 0 cantitate suficienté in baloturi, — Cum, nu anuntim la Bassoko descoperirea noastri? Nu ce- rem ajutoare? am intrebat eu mirat, — Nu, imi raspunse scurt Roseckamp. Nici _nu/m4 gindese ca aurul nostra si intre in mfinile statului belgian. Noi l-am des- coperit, al nostru sa rimina! — Faceti aceeasi nebunie ca si Smith. Fira unelte, fara oament priceputi, aurul nu poate fi exploatat ca lumea — Pe naiba! zise Marssack. Cit avem noi nevoie lum si sin- guri. Ce ramine, n-are decit si ia cine o pofti, La urma urmei roate nici nu-i atit de mult! Citeva sute de kilograme aco.o, si gata. — $i cum o sé-1 transportim ? 18 ss— Asta vom yedea mai tirziu, rdspunse Rosechamp, De altfel folosirea persoanei I-a plural nu e cea mai corecta. — Nit infeleg ! : — Nu trebuia sa spui ,cum o sa-l.transportam“, ci cum o si-1 transporta{i* — persoana a Il-a plural, Vezi, desi sint citiva ani de cind am terminat scoala, ma pricep inca perfect la gramatica. L-am privit nedumerit. — Am uitat, domnule Spineanu, s-{i comunic ce era mai f semnat, Stii cd miine este sarbatoarea jerifei! Am fAgadnit poporu- lui meu ca nu-) voi lipsi de aceasta bucurie, De altfe) a fost si una din condifiile incorondrii mele. Nu pot fi o capetenie mai rea decit predecesorul meu. Vrajitorul mi-a_cerut o jertia alba. Pe ori- care dintre noi! Cit timp ai fost afara, noi am tras la sorji, Din nefericire, numele dumitale a iesit din cascheta care ne-a folosit crept urna. Esti menit sa devii jerifa marelui idol, Este o cinste deosebita, Incercai un gest de revolt. Stringind pumnii voiam si ma reped la maior, dar acesta imi iesi fnainte gsi ocolindu-mi privirea imi spuse linistit : — Te sfatuiesc si nu Incerei sd opui vreo rezisten{a, pentru c& fn timp ce noi trei sintem inarmai, am avut grija sa n-ai asupra dumitale nici macar un briceag! Am ramas o clipa incremenit, apoi am strigat, — Nu se poate! Nu se poate si ma ucidefi! Leicher se uwita afarad, printr-o fereastra a colibei, L-am intors cu fafa la mine, Era alb ca hirtia, iar miinile albe gi ingrijite fi tremurau. I-am strigat : — Esti ofiter, nu poti s& fii pitas la o nelegiuire ca asta, Iti in- carci constiinja cu o non’ miselie. Aminteste-}i de mama ta, $i pe ea ai ucis-o tot tu! Buzele golite de singe ale locotenentului se schimonosira ca si cum i-ar fi venit si plinga. rf — Ai dreptate, murmura el, cu glasul abia auziti Nu pot ldsa fii ucis, Domnule maior, iarta-l! se adresd Leicher de asta data lui Rosechamp. Este membru al expedifiei noastre. Nu e cu putinta s-l arynci in miinile canibalilor, Maiorul il privi dispre{uitor, — Dac& vrei, spuse el, poti si-i ici locul, Mie mi-e indiferent cine va_fi jertfit idofufui. — Esti prea cinic, domaule Rosechamp, gopti Leicher, Dar daca vei fi dumneata acela care va fi jertfit? In miinife focotenentului apdru feava unui revolver, — Daca acest revolver va pune capat nelegiuirilor dumitale? suierd Leicher, Marssack incercA s& se repeadd asupra tindrului ofifer, dar acesta i-o lua inainte. — Nici o miscare, sergentule, dacd nu vrei si treci tn rindul stramosilor. Rosecliamp nu parea fnsd deloc impresionat de amenintarea revolveruli, Zimbea la fel de disprejuilor ca si mai inainte. — Esti mult prea las, locotenente Leicher, ca sa ai indrizneala si apesi pe trigaci, spuse el, Ai fost intoldeauna slab, N-ai nici un pic de voinla in tine, N-ai fost niciodata in stare sa te ridici de ia masa de joc, desi simleai ci trebuie s-o faci! N-ai fost wreodata 19capabil si duci m%car o singuri activne la bun sfirsit. Te-am scos cin noroi si din mizerie ca sa te imboga(ese. Te-am facut om atunci cind nu erat decit o cirpi. — M-ai facut complice, nu_om! — Numeste-o cum vrei. Ti-au placut intotdeauna titulaturi’e rempoase, dar n-ai stiut si fi le pastrezi. Nu! Ti este mult prea greu si renunti la mine. Stii prea bine ci fara Rosechamp nu te Foti tmbogati. Nu poti obtine meteoritul de aur. Admiri voin{a mea de fier, at nevoie de ea, In aceste condifii, n-ai si mai impusti! Aruncd deindata revolverul pind ce nu ma fnfurii! Dach ma infurii o sa-ti paré réu, Te voi biciui sau poate te voi jertfi si pe tine. ‘Tu gtii ci desi sint in bataia revolverului tau, sint mai puternic de © mie de ori decit tine. Arunca, deci, revolverul chiar acum, dacd mai vrei si te iert, Ca hipnotizat de privirea unui garpe, Leicher asculta cu ochii Folbati ceea ce ii spunea maiorul. Nu mai era in stare si facd nici © miscare — Hai, zzvirle jos revolyerul, mai spuse o data maiorul. Moi, degetele locotenentului se desficura de pe patul revolve- rului si arma cz jos. Leicher se Intoarse apoi bruse si iesi plin- gind din coliba. _ Wrajitorul care asistase Ia toaté scena, scoase un {ipat gutural si tnduntru navali o ceaté de pigmel, La un semn al lui, piticil se repezira asupra mea, Dar eram hotarit sé nu ma predau alit d= usor. Din cifiva pumni bine plasati pigmeii se rostogolica unii peste alti, Incercai si fug din coliba, dar Marssack ma prinse si-mi ra- suci miinile la spate. Acum pigmeii indraznira sé se apropie din nou si si mi lege. ane Ai s& dai soccteali de asta! l-am amenintst eu pe Rose- champ. Dar acesta se opri inaintea mea si-mi rispunse nepasitor, — Ti-amintesti ca in urma cu citeya zile m-ai ameninjat cu revolverul si m-ai hatjocorit. Erau de fata subalternii mei si opt negri. O astiel de ofensi mu se poate ierta, L-am fulgerat cu privirea gi i-am spus printre dinti. — Esti o bestie, Rosechamp | Vinele de pe fruntea maiorul si m& izbi plin de furie cu pumnul fn obraz. Am cazut gramada cu fata insingerati, Pigmeii ma ridicaré in grabé si ma duscra la stilpul de’ jertfa, Citeva funii trecute ei pricepere peste tot trupul ma imobilizard ca desavirsire, Dupd ce am stat aproape dowd ore in aceastd pozitie, sub razele fierbinfi ale soarelti ecuatorial, am lesinat si m-am_ trezit abia_seara... CAPITOLUL XII FANTOMA linigtea Cei trei albi fuiau impreu ijitorul, Dadusera de aur, aveau puterea tn mina, er2u fericiti. lar eu trebuiam s4-mi astept sfirsitul, tintuit 20 se se umflara si se sparga, ’Serigni ©