CARAGIALE

(De la Caragiale la Caragiale)

Vol. XVII
Cronologia operei

(1893 – 1902)

Antologie de
MANEA ADRIAN

1|Page
Copyright © 2021 by Manea Adrian
Caragialele Antologic -
(De la Caragiale la Caragiale)
Vol. XVII
Cronologia operei
(1903 - 1912)
Antologie de
Manea Adrian
First Printing: LULU <2020>
Second edition
ISBN 978-1-716-41221-9

2|Page
 Table of Contents

Cap. 23 – 1905 - Exilul la Berlin....................................................................... 9

Poveste [1] – Calendarul ‘’Minervei, anul V, 1903, p.156 ............................16
Poveste [2] (neterminată) – manuscris publicat postum ................................26
1904 - Ultimele cugetări] ..............................................................................57
Maxime ṣi cugetări – Lumina, anul II, nr.12, decembrie 1904, p.358; ...........58
Activitatea lui Ion Luca Caragiale în perioada 1870-1905 .........................61
Caragiale la Berlin - 1905 ..........................................................................70
1905-07-07- Scrisoare către Alceu Urechia despre vizita lui Barbu
Delavrancea ..................................................................................................72
‘’MITICĂ’’. ..............................................................................................86
1905-07-08- Scrisoare către Alceu Urechia [20] ........................................87
Manifest – Moftul Român, seria II - 1901 – nr.14, 1 iulie 1901, p.7...........92
Mare artă!... Mare artist!!.. - Moftul Român, seria II - 1901 – nr.18, 29 iulie
1901, p.7 ....................................................................................................95
1905-07-25- Scrisoare către Alceu Urechia [22] [=Scrisoarea despre
PROSTIE] ...............................................................................................101
1905-07-25 - Un pedagog de ṣcoală nouă ................................................108
Metoda lui Peṣtaloṭiu - Zeflemeaua, anul II, nr.57, duminică, 27 octombrie
1902, p.6 ..................................................................................................128
Despre cometă – prelegere populară - Abu-Hasan’’ - [Povesti, Povestiri] -
Bucureşti, Ed. Flacăra, 1915p.114-124 .......................................................129
Emulaṭiune - Abu-Hasan’’ - [Povesti, Povestiri] - Bucureşti, Ed. Flacăra,
1915, p.125-133 ..........................................................................................146
Premiul întîi - Universul, XVIII, nr.180, 3 iulie 1900, p.1-2 .......................157
Dascăl prost - Universul, XVIII, nr.163, 16 iunie 1900, p.1. .......................168
Cap. 24 – 1906 - Scrisori din exil ...................................................................176
1906-01-02 – Procură pentru avocatul Constantin Lecca .........................186
1906 – Procură pentru avocatul Barbu Delavrancea .................................188

3|Page
 1907-09-20 – Contract cu editura ‘’Minerva’’ .........................................192
1911-09-01 – Contract cu Emil Gîrleanu – Teatrul Craiova .....................202
Notele referitoare la poeziile din epistole .................................................212
1906-01-18 – 1906] – (poezie) - OPERE – vol.7, 1942, p.17 ......................223
1906-05-04- ................... Duel armenesc] – Scrisoare către Paul Zarifopol [68]
226
1906-06-10- Di ieri seară] – (poezie) – Scrisoare către Paul Zarifopol [78] –
din Berlin, 10 iunie 1906 - ..........................................................................230
Tricolorul] – Scrisoare către Paul Zarifopol [411] (din Leipzig) – [fără data]
...................................................................................................................231
Mare actor, mari gogomani - Protestarea, Anul I, nr. 108, mercuri, 28 iunie
1906, p.1; ....................................................................................................254
1906-07-05 - Fabulă democratică – Scrisoare către Paul Zarifopol, din 5 iulie
1906; ...........................................................................................................260
1906-08-28- CATREN [1] - Scrisoare către Paul Zarifopol [94] – din Berlin,
28 august 1906 ............................................................................................263
Cîntec studenṭesc (3 cuplete) – Tribuna (Arad), anul X, 23 decembrie 1906/5
ianuarie 1907, p.3-4 ....................................................................................264
Cap. 25 – 1907 – Din primăvară pînă-n toamnă .............................................268
1907 – Scrisoare către Mateiu Caragiale ..................................................270
1907-03- Scrisoare către Iancu Brezeanu .................................................272
1907 - Din scrisorile către Paul Zarifopol (despre răscoala ṭăranilor) .......275
1907. Din primăvară pînă-n toamnă. Cîteva note - Die Zeit (Viena), IV,
nr.624, 3 aprilie 1907, p.1-2 ........................................................................284
1907-10-17 – Scrisoare către Barbu Delavrancea [5] ...............................317
1907-11-09 – Scrisoare către Alceu Urechia ............................................321
1907-11-15 – Scrisoare către Mihail Dragomirescu .................................327
Cap. 26 – 1907 – 1908 - Fabulele marelui anonim şi strofele lui Picolini .......329
Nebun ce sunt! (Fabulă) – Scrisoare către un redactor al ziarului ‘’Epoca’’ –
[aprilie 1907] ..............................................................................................331

4|Page
 Revista ‘’Convorbiri critice’’ – 1907-1908 ..............................................334
1906-12-31 – Scrisoare către Mihail Dragomirescu [12] ..........................339
Duel… (Fabulă) – Convorbiri, anul I, nr.13, 1 iulie 1907, p.581 .................354
Ziarul ‘’Opinia’’ (Iaṣi) – 1907 (iulie – august) .........................................363
1907-07-15- Telegrama către ‘’Opinia’’ (Iaṣi), 15 iulie 1907 ..................364
1907-07-05 – Scrisori care Mihail Dragomirescu, directorul revistei
‘’Convorbiri’’ ..........................................................................................367
1907-07-26 – Scrisoare către redacṭia ziarului ‘’Opinia’’.........................377
1907-08 Scrisori către redacṭia ziarului ‘’Liberalul’’ ...............................385
Modern – Monolog burlesc – 1907 – 08 - ...................................................393
Temelia (Fabulă) – Convorbiri, I, nr.14-17, 15 iulie - 1 septembrie 1907,
p.617 ...........................................................................................................407
Odă – Copilului - Convorbiri, anul I, nr.14-17, 15 iulie-1 septembrie 1907,
p.681 ...........................................................................................................417
Bietul Ion (Fabulă) – Convorbiri, I, nr.14017, 15 iulie-1 septembrie 1907,
p.618 ...........................................................................................................420
Talmud… (Fabulă) – Convorbiri, I, nr.18, 15 septembrie 1907, p.709 ........425
1907-10-02- Contract cu Editura ‘’Minerva’’ ..........................................428
Mic ṣi mare – Convorbiri, I, nr.19, 1 octombrie 1907, p.750.......................430
1907-11-10- Scrisoare către Paul Zarifopol [154] – MÎNGÎIERE – Fabulă -
...................................................................................................................432
Mângâiere - 1907-11-15 - Convorbiri critice, anul I, no. 22, 15 noiembrie
1907, ...........................................................................................................437
Cap. 27 – 1907 – 1908 - Colaborarea la ziarul ‘’Opinia’’ (Iaṣi) .....................443
Exotism - Opinia, anul IV, nr.292, miercuri, 14 noembre 1907, p.3 .........445
1907-10-27 – Scrisoare către A. Steuerman-Rodion ................................448
Litere -Ṣtiinṭe –Arte - Opinia, anul IV, nr.292, miercuri, 14 noembre 1907,
p.2............................................................................................................450
Cronică - Opinia, anul V, nr.294, vineri, 16 noiembrie 1907, p.1 ................453
Cîte-va note - Opinia, anul V, nr.294, vineri, 16 noiembrie 1907, p.2 ......463

5|Page
 1907-11-07- Scrisoare către un redactor la „OPINIA” din Iaşi.................464
1907-11-22 – Scrisoare către A Steuerman-Rodion .................................465
1907-11-23 – Scrisoare către Mihail Dragomirescu [36 ...........................467
1907-12-01- Constatare – (versuri) - manuscris autograf, ...........................469
1907-12-06 – Scrisoare către Steuerman-Rodion .....................................470
1907-12-10 - Scrisoare către A. Steuerman-Rodion .................................471
1907-12-15 – Scrisoare către Mihail Dragomirescu [35] ..........................472
Caragiale ṣi ‘’Opinia’’ - Opinia (Iaṣi), anul V, nr.317, sîmbătă, 15 decembre
1907, p.1 ..................................................................................................473
Anul fabulei - Opinia (Iaṣi), anul V, nr.317, sîmbătă, 15 decembre 1907, p.
2 ..............................................................................................................477
Tinereṭe – Opinia (ziar conservator cotidian), anul V, nr.318, duminică, 16
decembrie 1907, p.1 .................................................................................482
Rubrica ‘’Litere-Ṣtiinṭe-Arte’’ – Opinia, anul V, nr.318, duminică, 16
decembrie 1907, p.2 .................................................................................484
1907-12-17- ... Nu ṣtiu cum să vă spun…’] – Ordinea, I, nr.27, 17 decembrie
1907, p.2 485
1907-12-17 – Scrisoare către A. Steuerman-Rodion ................................486
1907-12-18- Scrisoare către redacṭia ziarelor ‘’Adevărul’’ ṣi ‘’Dimineaṭa’’
– ..............................................................................................................487
Sărbătorirea lui Caragiale - Opinia, anul V, nr.322, vineri, 21 decembre
1907, p.2 ..................................................................................................491
O erată - Opinia, anul V, nr.322, vineri, 21 decembre 1907, p.3 ..............493
Cîte-va note - Opinia, (Iaşi), anul V, nr.323, sîmbătă, 22 decembre 1907,
p.1; ..........................................................................................................494
Greṣeli de tipar - Opinia, (Iaşi), anul V, nr.323, sîmbătă, 22 decembre 1907,
p.2............................................................................................................495
Caragiale festiv - 1907-12-23 - Opinia, (Iaşi), anul V, nr.324, duminică, 23
decembrie 1907, p.1. ................................................................................497
Numărul de Crăciun - Opinia, (Iaşi), anul V, nr.324, duminică, 23
decembrie 1907, p.2 .................................................................................500

6|Page
 Rime festivale - 1907-12-23 - Opinia, (Iaşi), 23 decembrie 1907, p.2; .....501
Opinia’’ de Crăciun - 1907-12-23 - Opinia, (Iaşi), anul V, nr.324, duminică,
23 decembrie 1907, p.3; ...........................................................................503
Cronică de Crăciun - Opinia, (Iasi), anul V, nr. 325, 25 decembrie 1907, p.1-2
...................................................................................................................504
Abis – Opinia, (Iaşi), 25 decembrie 1907, p.2; ............................................522
1907-12-26- Caracudi de Paṣti – Opinia, 26 decembrie 1907...................523
An nou – (semnat Rigoletto) .......................................................................524
1907-12-27 – Scrisoare către A. Steuerman-Rodion ................................525
1907-12-29- Telegramă - Către Societatea studenṭească Uniunea – Opinia,
29 decembrie 1907, p.3 ............................................................................526
Cîte-va note - Opinia (Iaṣi), anul V, nr. 326, sîmbătă, 29 decembre 1907,
p.1............................................................................................................527
1907-12-29 – Scrisoare către Mihail Dragomirescu [38] ..........................529
1907-12-30- Opinia (Iaṣi), anul V, nr.327, duminică 30 decembre 1907, p.3,
................................................................................................................531
Boul ṣi viṭelul – Convorbiri critice, anul II, nr.1, 1 ianuarie 1908, p.1-2 ....532
Boul ṣi viṭelul – Opinia, anul V, nr.330, vineri, 4 ianuarie 1908, p.2........534
Desminṭire - Opinia, anul V, nr.328, marṭi, 1 ianuarie 1908, p.1 .................556
Caracudi – de Paṣti - Opinia, anul V, nr.328, marṭi, 1 ianuarie 1908, p.2 ....558
An Nou - Opinia, anul V, nr.328, marṭi, 1 ianuarie 1908, p.2 ......................560
Iluzie - Opinia, anul V, nr.328, marṭi, 1 ianuarie 1908, p.2 .........................561
1907-12-26 – Scrisoare către redacṭia ziarului ‘’Opinia’’ [3] ...................562
Răspuns la ‘’Struna zilei’’ – Opinia, anul V, nr.328, marṭi, 1 ianuarie 1908,
p.3...............................................................................................................564
1908-01-10 – Telegrame de condoleanṭe .................................................567
1908-01-10- Telegramă de condoleanṭe – Către Familia Herṣcovici ........568
Savant – Convorbiri critice, anul II, nr.2, 15 ianuarie 1908, p.57 ................569
1908-02-06 – Scrisoare către redacṭia ziarului ‘’Opinia’’ (Iaṣi) [4] ..........570
1908-02-07 – Scrisoare catre Mihail Dragomirescu [45]..........................572

7|Page
 1908-02-16 - Inscripṭie pe fîntîna slujnicelor] - Scrisoare către Paul Zarifopol
[183] ...........................................................................................................578
Semnul – Opinia, anul V, nr.386, 17 februarie 1908, p.2 ............................581
Litanie. Pentru sfîrṣitul lumii – Opinia, anul V, nr.360, duminică, 20 februarie
1908, p.2. ....................................................................................................583
1908-02-18 Telegramă de felicitare pentru Titu Maiorescu....................592
Poveste de Paṣti – Opinia, anul V, nr.413, 13 aprilie 1908, p.2-3 ................593
De ce? Scherzo – Convorbiri critice, anul II, nr.8, 15 aprilie 1908 ..............598
Lista colaborărilor cunoscute CONVORBIRI CRITICE este următoarea:
................................................................................................................600
Addendum - Versuri ocazionale .....................................................................601
Ion Luca Caragiale – Boul ṣi viṭelul [manuscris] ........................................633

8|Page
 Cap. 23 – 1905 - Exilul la Berlin

După ce publică cu success volumul ‘’Momente’’,

1901-10-10- vol. „Momente”, Bucureşti, Editura Librăriei Socecu & Comp.,
1901, (353 pagini), viaṭa lui Caragiale împrumută parcă din ‘’ghinionul’’ lui
Lefter. Tot mai multe voci îi contestă valoarea, ṣi sunt publicate multe cronici
nefavorabile.
E posibil ca la toate aceste campanii pline de tracasãri ṣi epuizante ṣicanãri sã se
fi adãugat ṣi problemele create de datoriile contractate cu scadenṭã la date fixe, ṣi
contestãrile venite de la Hasdeu, prinṭul D. Sturdza, ṣi Macedonski.
Achitarea lui Caion (în iunie 1902), care îl acuzase de plagiat, venise după
hotărîrea din 23 martie 1902 a comisiunii de premii a Academiei Române de a-l
respinge de la Premiul Nãsturel Herãscu, (cu 5 voturi contra ṣi 2 voturi pentru),
pentru care îl propusese poetul ṣi dramaturgul junimist Dumitru C. Ollãnescu-
Ascanio, dupã ce, în 1891, volumele Teatru ṣi Nãpasta îi fuseserã, de asemenea,
respinse de la premiul Academiei.
Mai mult decât atât, în 1903, tentat de ideea unor aspiraṭii politice, Caragiale
trãieṣte deziluzia primei încercãri de a se alege deputat: ‘’Vreau sã trec prin apa
sacrã a aleṣilor poporului; deschid, puṭin de tot, augusta perspectivã.’
Astfel, Ion Luca Caragiale trece printr-o lungă perioadă de neliniṣte, dezamăgiri
ṣi zbucium sufletesc.
Între iunie 1902 ṣi 1905 Caragiale nu a mai publicat nimic.
Singurele menṭiuni despre el sunt:
=1903 – vrea să plece din ṭară – fie la Cluj, ori la Sibiu, sau la Braṣov, sau undeva
în Europa. Din decembrie 1903 pânã în februarie 1904 călătoreṣte prin Italia,
Franṭa ṣi Germania, dupã ce, reîntors la Bucureṣti, la 24 februarie 1904 se
consultã cu preotul ṣi protopopul Ilie Dãianu în privinṭa unei posibile stabiliri la
Cluj.

9|Page
10 | P a g e
11 | P a g e
Anterior, într-o scrisoare din 21 martie 1892, îi ceruse juristului braṣovean I. C.
Panṭu sã-i înlesneascã stabilirea în Braṣov, unde intenṭiona sã finalizeze un
proiect mai vechi, ‘’o lucrare la care gândesc, pentru cã am adunat material
destul, s-o pot scrie afarã din ṭara româneascã, unde, de-atâta vreme puternicii
deosebiṭi ce s-au perindat la putere vor, sistematic, sub fel de fel de cuvinte, sã
mã ṭinã într-o poziṭie umilitoare ṣi inferioarã. ‘’Un exil voluntar, mi-ar da multã
energie de lucru, mai ales cã m-aṣ afla într-un aṣa inteligent cerc ca al vostru.’’
1903 - 1904 In turneu cu Leonescu-Vampiru, ‘’O scrisoare pierdută’’, cu lecturi
facute de autor din schitele lui
1904-01-14 – Roma
1904-04-09 – Nuremberg
1904-04-29 – Koln
1904-11-01 Se stabileste provizoriu la Berlin, pe strada Nachodstrasse, la nr.
18.

12 | P a g e
Fotografie cu portretul dramaturgului Ion Luca Caragiale, executată la Sinaia în
anul 1905, de către renumitul fotograf A. Duschek din Sinaia.

13 | P a g e
În cele din urmă, la 14 martie 1905, se stabileṣte definitiv, cu soṭia ṣi cei trei copii,
la Berlin. Voia să trăiască departe de Romănia, ṣi nu mai voia să se reîntoarcă:
‘’Nu mai pot trăi aici! E prea grea duhoarea”, le spunea Caragiale amicilor
dezgustat de oamenii din jurul său. Cu partea care i se cuvenea dintr-o moştenire,
Caragiale a luat drumul exilului şi a plecat la Berlin. ”Am fugit din ţară de proşti”,
le explica dramaturgul copiilor odată ajunşi în ţara adoptivă, iar în prima scrisoare
din exil îi scrie unui prieten:

În iulie 1905 îl primeṣte în vizită pe Barbu Delavrancea, ṣi îi scrie prietenului său

Alceu Urechia: ‘’Am ajuns la Berlin. De acuma, ṭin-te! Administraṭie, armatã,
arte, ṣtiinṭe, litere, tramvaie, drumuri de fier, birji, chelneri, frizeri, public,
prãvãlie, case, monumente, mâncare, bere, tot, tot, prost, stupid, imbecil! Numai
un lucru scapã, ca prin minune - apa; nu-nṭeleg de ce.’’

14 | P a g e
În perioada 1902 - 1905 Caragiale nu a mai publicat nimic, exceptînd cîteva
cugetări ṣi cîteva interview-uri după achitarea lui Caion:
- 1902-05-12- Cugetare - Moftul romăn, seria III, nr.1, 12 mai 1902, p.8; -
Cugetare – de I.L. Caragiale - [Opiniile sunt libere dar nu şi obligatorii.]
// Cugetări - Calendarul Moftului Romăn, 1902, – p.92: //- Cugetări – O-
5-, p.458 – [ În politică, un om fără principiile noastre e un om pierdut; el
se poate regăsi cînd ni le îmbrăţişează.], 1902]
- 1904 – Ultimele cugetări;
- 1904-12-01 Maxime ṣi cugetări – Lumina, anul II, nr.12, decembrie
1904, p.358;
- 1902-06-13- După procesul Caragiale-Caion. - Convorbire cu D.
Caragiale – Opere-4, p.435-436 [PETIŢIE ÎN PROCESUL CAION – O-
4 -, p.435 (Epoca, 13 Iunie 1902, la < Tribuna literară e semnat: Al.
Antemireanu) =
- 1902-06-13- Procesul CAION - Epoca, VIII, nr.2059 (1570, joi 13 iunie
1902, p.1-2, la rubrica „Tribuna literară”, semnat: Al. ANTEMIREANU -
Procesul CAION – 1 – Petiţie în procesul Caion. - Procesul CAION – 2 –
După procesul Caragiale-Caion, convorbire cu D. Caragiale – //=
Convorbire cu d. Caragiale – O-4 – pag.902

15 | P a g e
Poveste [1] – Calendarul ‘’Minervei, anul V, 1903, p.156

În Calendarul ‘’Minervei’’ pe anul 1903, republică o ‘’Poveste’’ din revista

‘’Vatra’’.
Poveste (cu subtitlul ‚Imitaţie’) - 1894 - Vatra, I, Anul I, nr.2, 1894, pag. 39-42.
semnat: I. L. Caragiale; – reprodus şi în „Schiţe” (1897). - Poveste (cu subtitlul
‚Imitaţie’) – {Pagina 42 are şi următoarea notă de subsol aparţinînd lui Caragiale:
„ Subscrisul roagă pe onorata şi competenta critică romănă să nu-i denunţe acest
plagiat. E o poveste veche, pe care o iscăleşte numai întru cît i s-a părut că nu-i
rău s-o înnoiască.]] POVESTE – [Imitaţie] O-1-, p.117-123 Poveste - A fost
odată un împărat ş-o împărăteasă, care aveau trei feciori: ăl mai mare să fi avut
şapte anişori, ăl mijlociu vreo şase şi Prâslea vreo patru. Şi erau frumoşi şi
cuminţi de-ţi era mai mare dragul să-i vezi] = Poveste. Imitaṭie – O-1 – pag.136
= Poveste [1] (Caragiale, ed. Pillat, p.17-24)

16 | P a g e
17 | P a g e
18 | P a g e
19 | P a g e
20 | P a g e
21 | P a g e
22 | P a g e
23 | P a g e
24 | P a g e
25 | P a g e
Poveste [2] (neterminată) – manuscris publicat postum

Poveste (neterminată) - manuscris = Poveste (neterminată) = [Au fost odată doi

împăraţi prieteni, Crin şi Bujor,..] în „Opere” vol.II, pp.284-302. – [manuscris
autograf]] = POVESTE – OPERE-2 -, p.284 = Poveste [2] [‚’Au fost odată doi
împăraṭi prieteni, Crin ṣi Bujor, stăpînind alături – cel dintîiu o împărăṭie mare,
cel de-al doilea una mai mică, ṣi amîndoi erau văduvi..’(Caragiale, ed. Pillat,
p.25-48)
În ediṭia îngrijită de Ion Pillat este publicată ṣi cea de-a doua poveste.

26 | P a g e
27 | P a g e
28 | P a g e
29 | P a g e
30 | P a g e
31 | P a g e
32 | P a g e
33 | P a g e
34 | P a g e
35 | P a g e
36 | P a g e
37 | P a g e
38 | P a g e
39 | P a g e
40 | P a g e
41 | P a g e
42 | P a g e
43 | P a g e
44 | P a g e
45 | P a g e
46 | P a g e
47 | P a g e
48 | P a g e
49 | P a g e
50 | P a g e
51 | P a g e
52 | P a g e
53 | P a g e
54 | P a g e
În manuscris titlul este ‘’Doi împăraṭi’’

55 | P a g e
Perioada 1902- 1907 este o perioadă de tranziṭie ṣi de căutări. Prin 1907 se
reapucă să scrie cu tot dinadinsul literatură, trecând la basme parodice, istorii
apocrife și naraţiuni sapienţiale de inspiraţie orientală. O dată, se fotografiază
îmbrăcat în costum albanez, pe chilim, cu fes pe cap, dar având în spate o
bibliotecă grea de manuscrise, semn că opţiunea sa nu antrenează vreun
esenţialism de tipul „întoarcerii la origini strămoşeşti”, ci este ochirea complice
a unui estet cu gust pentru contrafacerea istorică. Scrie capodopere precum
‘’Pastramă trufanda’’, ‘’Calul dracului’’ şi ‘’Kir Ianulea’’, prin care redeschide
dosarul lumii sale de personaje, făcându-i acum genealogia şi coborându-se la
1800, în epoca fanariotă, pentru a descoperi urmele aceleiaşi mentalităţi gregare,
vesele, zurbagii, pe care o ştampilase atât de convingător peste psiheea naţională
în Momente. Noile texte sunt adunate în volumul ‘’Schiţe nouă’’, din 1910

56 | P a g e
1904 - Ultimele cugetări]

[O-2, 2015, – pag.884 /p.1044 –

vol. OPERE 3, 1962, p.562

57 | P a g e
Maxime ṣi cugetări – Lumina, anul II, nr.12, decembrie 1904, p.358;

[semnat: I. L. Carageale; (sic) - MAXIME ŞI CUGETĂRI – [ Între un om şi altul

este adesea ca de la o stea la alta. Arde colo un soare uriaş şi dincolo altul. Printre
învîrtitoarea pulbere de lumi, un colos de flăcări d’abia zăreşte pe celălalt ca pe
o scînteie ce clipeşte perdută în negura fără fund.... Ba cîţi încă nu se mai zăresc
de loc şi unul de altul nici măcar nu bănuesc. Adesea tot aşa se pricep oamenii
între ei şi pot înţelege unul altuia sufletul”]

58 | P a g e
59 | P a g e
Dacă comparăm această perioadă neproductivă (1902-1905) – din punct de
vedere literar – cu toată activitatea lui anterioară, ne dăm seama că Ion Luca
Caragiale ajunsese la un punct de cotitură în cariera sa. [notă – transcriem în
continuare o listă sumară cu date biografice]

60 | P a g e
Activitatea lui Ion Luca Caragiale în perioada 1870-1905
Caragiale a desfăşurat o bogată activitate literară în ţară, înainte de a pleca la
Berlin.
2. Perioada de formare
1868 - 1870 - Fascinat de timpuriu de teatru, se inscrie la cursul de mimica si
declamatie tinut la Conservatorul bucurestean de unchiul sau Costachi Caragiali,
actor si autor dramatic cunoscut in epoca. In toamna anului 1868 il cunoaste pe
M. Eminescu, pe atunci sufleur in trupa lui Mihail Pascaly.
1870-03-28 - Transcrie pentru folosinta unchiului sau, Iorgu, melo-drama
originala a acestuia, Fiul padurii sau Moartea haiducului Tunsu.
1870-06-20 - Este numit copist la Tribunalul Prahova
1870-08-08 - Ia parte la miscarea revolutionara a lui Alexandru Candiano-
Popescu si se distinge incingandu-se cu sabia unui subcomisar de serviciu, care
o uitase in cui.
1870-09-10 - Moare tatal sau, Luca, de hidropizie. Tanarul copist devenind
singurul sustinator al familiei.
1870-10-24 - Este destituit din post, pentru ca de la moartea tatalui sau din
septembrie nu se mai prezentase la munca.
1871 - 1872 - Sufleur, la Iasi, in trupa lui Mihail Pascaly, apoi este propus de
Mihail Pascaly sufleur al doilea si copist la Teatrul National din Bucuresti. Peste
ani, autorul va evoca acesta epoca in scanteietoarele sale "Amintiri din teatru",
republicate ulterior sub titlul "Din carnetul unui vechi sufleur".
3. Debutul
1873 - 1875 Colaboreaza la Ghimpele, cu semnaturile Car si Policar.
1874-10-01 Numele intreg ii apare la publicarea poemei "Versuri" in ‘’Revista
contimporană’’.
4. Activitatea publicistica
1875-03-01 - 1876 "Girant responsabil" la "Alegatorul liber", foaie liberala de
opozitie
1876 - 1877 Corector la "Unirea democratica" (organ al tinerilor liberali),
redactor la "Claponul" (mai - iunie 1887), revistă umoristică pe care o redactează
în întregime, apoi impreuna cu Frederic Dame, la "Natiunea romana" (august) si,
iarasi singur, la "Calendarul Claponului" (decembrie). La sfarsitul anului, pe
parcursul caruia servise in "garda civica", incepe in "Romania libera" seria de
foiletoane "O cercetare critica asupra teatrului romanesc"
1878 La invitatia lui M. Eminescu, pe care-l cunoscuse la Giurgiu cu zece ani
in urma, incepe (in februarie) colaborarea la "Timpul". La Teatrul National are
loc premiera piesei lui Al. Parodi, "Roma învinsă" în traducerea excelenta a lui
Caragiale, care avea acum 26 de ani. In 26 mai 1878 participa pentru prima data
la intrunirile bucurestene ale "Junimii", in casa lui Titu Maiorescu. Maiorescu il
61 | P a g e
prezinta si cumnatului sau, domnul Kremnitz, si il ia pe socoteala sa la a XV-a
aniversare a Junimii la Iasi.
1878-02-01 La ziarul Timpul, intra si Ion Luca Caragiale. Intre cei trei scriitori
(Eminescu, Slavici si Caragiale) se leaga o prietenie stransa.
1878-07-13 Eminescu, Slavici si Caragiale combat cu energie politica
guvernului liberal, dar critica si atitudinea Partidului Conservator. Acordarea de
drepturi strainilor se putea face numai in masura in care acestia produceau bunuri.
1878-11-12 Citeste la Iasi, la a XV-a aniversare a "Junimii", comedia "O noapte
furtunoasa" sau "Numarul 9". Junimistii recunosc in tanarul autor o nadejde a
literaturii noastre dramatice.
1879-01-18 Premiera piesei "O noapte furtunoasa". O nepoata a lui Nicolae
Balcescu pe nume Olga, a consemnat intr-o scrisoare tracul autorului la premiera
si masa oferita de Titu Maiorescu dupa reprezentatie in cinstea tanarului
dramaturg.
1879-01-21 La al doilea spectacol Ion Ghica, directorul Nationalului intervine
in text fara consimṭămîntul autorului. Iritat, acesta isi retrage piesa de pe afis,
unde iarasi nu figura numele lui Caragiale. Titu Maiorescu il va ajuta la
redactarea corespondentei de protest pe langa comotetul teatral si catre Ion Ghica.
1879-02-11 Este invitat la dejun in casa lui Titu Maiorescu, dat in cinstea
celebrului actor italian Ernesto Rossi.
1879-04-01 De Pasti, Titu Maiorescu il duce, pe cheltuiala sa, la Viena, unde
asista la spectacolul feeriei Visul unei nopti de vara la Burgtheater.
1879-05-01 - 1879-07-01 Ziarul Timpul era condus de Eminescu, Slavici si de
Caragiale, care publicau numai ce voiau ei. Ioan Negruzzi se plange in repetate
randuri ca redactorii ziarului nu faceau publciitate Junimii iesene si Convorbirilor
literare.
1879-10-01 - 1879-11-01 Abonamentele la ziarul Timpul si asa putine, incep sa
scada iar cotizatiile pentru sustinerea ziarului nu se pot incasa de la membrii
Partidului Conservator. Eminescu intra in polemica cu Alexandru Lahovary.
Paraseste redactia Caragiale, iar cateva luni mai tarziu si Slavici, care izbuteste
sa intre in invatamant. Redactia ziarului Timpul ramane exclusiv in grija si pe
umerii lui Mihai Eminescu
1880 "Conul Leonida fata cu reactiunea" este citita in cercul "Junimii" acasa la
Maiorescu.
1880 Apare in Convorbiri literare, comedia "O noapte furtunoasa" cu o
respectuoasa dedicatie catre Titu Maiorescu, nimeni altul decat binefacatorul sau.
1881 Retras de la "Timpul", va fi numit in octombrie, prin decret regal, revizor
scolar pentru judetele Neamt si Suceava.
1881-07-07 Cere un modest ajutor banesc invatatorului D. Scureiu.

62 | P a g e
1881-12-01 Eminescu, afla de la domnul Badescu despre recenta legatura dintre
Caragiale si Veronica.
1882 Pentru a-l evita pe Eminescu. este transferat, la cerere, in judetul Arges-
Valcea. Va pune astfel o necesara distanta intre el si Veronica Micle, cu care
avusese o scurta idila, evitand astfel si posibilele accese de violenta ale lui
Eminescu. Functia de revizor inceteaza in octombrie.
1882-07-01 La cursurile de vara cu invatatorii circumscriptiei sale, Caragiale
face o stralucita lectie-model de aritmetica si de romana.
1883-02-01 - 1883-04-01 Tanarul Caragiale are o pasiune nebuna pentru
Fridolina (pe numele sau adevarat Leopoldina Caulla) de la Iasi. Este atat de
amorezat incat are ganduri matriominiale si ameninta cu sinuciderea daca nu este
luat in seama.
1883-02-18 Are loc premiera farsei Soacra-mea Fifina (O soacra).
1883-02-23 Comitetul Teatrului National din Iasi, prezidat de Iacob Negruzzi,
il numeste director de scena. Caragiale refuza!
1883-08-01 Ca agent de asigurari al societatii "Natiunea" bate drumurile pentru
a colecta inscrieri.
1884 Functionar la Regia Monopolurilor, unde o va cunoaste pe Maria
Constantinescu; din aceasta legatura se va naste Mateiu I. Caragiale.
1884-03-01 Premiera operei bufe "Hatmanul Baltag", scrisa in colaborare cu
Iacob Negruzzi.
1884-03-17 La sedinta Junimii, in prezenta lui Vasile Alecsandri, isi
marturiseste agresiv preferinta pentru poeziile lui Eminescu.
1884-10-06 Citeste la aniversarea Junimii, la Iasi, piesa O scrisoare pierduta.
1884-11-13 Intaiul spectacol cu "O scrisoare pierduta". Succesul depaseste
orice asteptari, gratie si actorilor I. Petrescu (Trahanache), C. Nottara (Tipatescu),
I. Niculescu (Catavencu), A. Catopol (Farfuridi), Anton Leonteanu
(Branzovenescu), St. Iulian (Pristanda), N. Mateescu (Cetateanul turmentat),
Aristizza Romanescu (Zoe). In prezenta Reginei, reprezentatia este un succes
extraordinar. Autorul a fost chemat de doua ori la rampa pentru a primi aplauzele
publicului. Piesa are 11 reprezentantii consecutive.
1884-12-01 La inceputul lunii, comedia "cumplit de prost jucata" dupa
aprecierea prietenului Vlahuta, la Iasi, place totusi.
1885-03-12 Nasterea lui Mateiu, fiul natural al Mariei Constantinescu
(functionara la Regie), si al lui Caragiale, care il declara la oficiul starii civile.
1885-04-08 Premiera piesei "D-ale carnavalului", care a fost fluierata, datorita
unei intrigi organizate de cronicarul dramatic D.D. Racoviutza-Sphinx.(deṣi
fusese premiată pe 25 ianuarie).
1885-09-01 Maiorescu publica in "Convorbiri literare" Comediile d-lui
Caragiale.

63 | P a g e
1885-11-09 Moare la Bucuresti Ecaterina, vaduva lui Girolamo Momolo Cardini
si bogata vara primara a mamei lui Caragiale. Caragiale va mosteni a sasea parte
din avere, in valoare totala de trei-patru milioane. Procesul de partaj va dura peste
20 de ani.
1887 La Sibiu, "In Biblioteca poporala a Tribunei" apare Roma invinsa.
1887 Accepta sa faca parte din Asociatia "Prietenii lui Richard Wagner", filiala
bucuresteana a centrului munchenez "Wagner-Verein".
1887 iunie – octombrie - Publica articole literare si politice la Vointa nationala
1888-06-03 Decesul mamei scriitorului, Ecaterina L. Caragiale.
1888-07-02 Este numit, tot prin decret regal, (din 26 iunie 1888), director
general al teatrelor. Oficialitatile si presa ii privesc cu ostilitate initiativele. Ca
director general al Teatrului National din Bucuresti îsi face mulṭi duṣmani printre
actori.
1888-09-01 Organizeaza reprezentatiile teatrale de la Sinaia, in cinstea
principelui de Walles, viitorul Eduard al VII-lea. Primeste, cu aceasta ocazie,
decoratia Steaua Romaniei, in grad de cavaler.
1889-01-07 - 1889-01-08 Casatoria religioasa si civila a lui Caragiale cu
domnisoara Alexandrina Burelly, fiica arhitectului Gaetano Burelly. Alaturi de
Alexandrina va avea 4 copii : Ioana ( nascuta in 24 octombrie 1889 si moarta la
15 iunie 1891 de tuse convulsiva), Agatha ( nascuta la 10 noiembrie 1890 si
decedata la 24 martie 1891, de difterie), Luca Ion ( nascut la 3 iulie 1893, scriitor
, va muri de tanar) si Ecaterina (nascuta in 1894).
1889-05-01 Aparitia volumului Teatru la Editura Socec. In prefata, studiului lui
Titu Maiorescu despre "Comediile d-lui I.L. Caragiale.
1889-05-05 Caragiale demisioneaza de la directia teatrelor, [dupa caderea
guvernului junimist], dupa o stagiune foarte criticata, si este inlocuit prin Gr. C.
Cantacuzino.
1889-06-01 - 1889-10-01 Colaborare politica si literara in ziarul junimist
Constitutionalul. Se va semna cu litera C. si cu pseudonimele Falstaff, Zoil,
Nastratin si Hans
1889-06-10 Se intruneste consiliul de curatela al lui Mihai Eminescu, instituit
de Tribunalul Ilfov, sectia a II-a civila-corectionala, la cererea prim-procurorului
G.A. Mavrus, pe baza raportului d-rilor Sutu si Petrescu. Consiliul e alcatuit din:
Titu Maiorescu, D. Laurian, Stefan Mihaileanu, M. Braneanu si I.L. Caragiale.
Dupa concluzia lor, boala cere neaparat interdictia si numire aunui tutore pentru
primirea pensiei viagere de stat si ingrijirea cuvenita pacientului.
1889-06-19 Dupa decesul poetului Eminescu, Tribunalul dispune incheierea
dosarului, cu numarul 645. Caragiale publica articolul in Nirvana odata cu
moartea amicului Eminescu si intra in comitetul pentru ridicarea monumentului

64 | P a g e
marelui poet, alaturi de Maiorescu, Rosetti, I.C. Negruzzi, N. Mandrea, dr.
Neagoe, M. Braneanu si N. Saveanu.
1890 Profesor de istorie la clasele primare, la liceul particular Sf. Gheorghe.
1890-02-03 Are loc premiera piesei Napasta. Piesa apare la Editura Haimann si
este dedicata d-nei Ana T. Maiorescu.
1890-02-18 Nicolae Iorga îi publica o cronica favorabila pentru piesa Napasta,
in ziarul Lupta.
1890-08-02 Se stinge mama sa, Ecaterina, in varsta de 75 de ani.
1891-04-14 Volumele Teatru si Napasta sunt respinse de la premiul Academiei
Române in sedinta din 14 aprilie (cu 20 de voturi contra, 3 pentru). Rolul cel mai
important in dezavuarea operei scriitorului il va juca liberalul D. A. Sturza, care
l-a acuzat, declarand sententios ca dramaturgia lui ar fi imorala si antinationala.
De altfel, singurul membru al "Junimii" care a avut lealitatea sa pledeze in
favoarea fostului colaborator a fost Iacob Negruzzi.
1891 Incearca fara folos sa-si ofere serviciile Astrei, ca profesor de franceza.
Spera sa se poata stabili cu familia la Sibiu.
1892 Gandul unui "exil voluntar", de asta data la Brasov, il tenteaza iarasi.
Caragiale putea sa dea lectii de franceza si de romana "pentru incepatori in
familii" iar sotia sa " de limba engleza, franceza si de piano".
1892 Publica volumele Note si schite, la Sfetea, Pacat, O faclie de Paste, Om cu
noroc, 3 novele, la Gobl.
1892 – În anul jubiliar al revistei ‘’Convorbiri literare’’ (=anul XXV), revista nu
publică nimic scris de Ion Luca Caragiale ṣi nu este invitat la festivităṭi.
1892-05-09 Conferentiaza la Ateneu cu titlul "Gaṣte ṣi gîṣte literare", atragandu-
si ostilitatea "Junimii" si a lui Maiorescu si incetarea colaborarii la Convorbiri
literare. Conferinta "Gaṣte ṣi gîṣte literare’’ si articolul ‘’Doua note’’ vor
determina ruptura cu Titu Maiorescu si incetarea colaborarii la Convorbiri
literare. Violente diatribe antijunimiste.
1892-10-18 Revista muzicala Doina anunta romanul lui Caragiale, in lucru inca,
cu titlul Patria si familia.
Publica volumele Note si schite si Pacat, O faclie de Paste, Om cu noroc, 3
novele.
Isi exprima intentia de a se expatria la Sibiu sau la Brasov
1893-01-22 Vinde fratilor Saraga din Iasi dreptul de a-i retipari teatrul.
1893-01-24 - 1893-06-23 Timp de 5 luni, aparitia revistei umoristice Moftul
roman, impreuna cu Anton Bacalbasa, in postul de prim-redactor.
1893-05-09 Conferinta la Clubul muncitorilor despre " Prostie si inteligenta",
cu aluzii impotriva lui Titu Maiorescu.
1893-07-02 Se naste Luca I. Caragiale.

65 | P a g e
1893-11-01 Caragiale deschide, in asociatie cu Mihalcea, o berarie in strada
Gabroveni. Alexandru Macedonski, in ziarul Romanul, invinuieste guvernul de
nepasare fata de imprejurarile ce silesc un fost director general al teatrelor,
scriitor de talent, sa deschida o berarie.
1894-01-01 Editeaza, impreuna cu I. Slavici si G. Cosbuc, revista 'Vatra'
1894-05-01 Caragiale deschide, de aceasta data singur, Beraria Academica Bene
Bibenti, in strada Sfantul Nicolae din Selari, la numarul 2.
1894-05-30 Nasterea fiicei sale Ecaterina.
1894-08-01 O parte din presa raspandeste versiunea unui proces ciudat: un
camatar care i-ar fi imprumutat lui Caragiale 70 de lei acum 10 ani, ar cere, cu
dobanzi compuse conform clauzelor contractuale 160.000 lei. Tribunalul din
Ilfov a respins insa contestatia creditorului si a admis plata unei sume de 140 lei.
1895 Din primavara si pana in iarna, Caragiale conduce restaurantul din gara
Buzau.
1895-04-20 - Are loc o reprezentatie neautorizata a comediei O scrisoare pierduta
la Teatrul National din Bucuresti.
1895-09-01 Se inscrie in partidul radical sub conducerea lui G. Panu.
1895-11-18 P. P. Negulescu ii scrie lui Simion Mehedinti ca a obtinut de la Titu
Maiorescu sa se ceara colaborarea lui Caragiale la Convorbiri literare, fara
reluarea insa a relatiilor personale dintre critic si scriitor. Caragiale refuza
colaborarea in asemenea conditii
1895-12-30 - Se reprezinta la Cernauti drama ‘’Napasta’’, in traducerea in
germana a lui Adolf Last.
1896 – ianuarie-aprilie Colaboreaza la revista umoristica a lui Alceu Urechia -
Lumea veche (semneaza Ion si Luca).
1896, februarie - martie - Scrie, fara semnatura, articole politice, reportaje, la
Ziua, ziar condus de Gh. Panu
1896-04 Apare volumul "Schite usoare".
1896-04-01 - 1896-06-01 în perioada aprilie-iunie în colaborare cu St. O. Iosif
scoate revista "Epoca literara" supliment al ziarului politic "Epoca"
1896-09-01 Ii cere lui N. Gane, primarul orasului Iasi, directia Teatrului
National, recladit dupa incendiu si aflat in faza de reorganizare; fiind refuzat,
solicita in deradere postul de intendent si apoi de controlor de bilete.
1896 octombrie - noiembrie - Scrie la Sara (Iaṣi); publica la ‘’Europa’’ o serie de
editoriale politice saptamanale
1896-11-15 - 1897-04-13 Publica in Epoca o serie de editoriale politice,
saptamanale.
1897 Activitate publicistica la "Epoca", "Drapelul". Ii apar volumele "Schite",
traduceri originale (Editura Saraga), "Notite si fragmente literare" ṣi ‘’Calendarul
Dacia pentru anul 1898.

66 | P a g e
1897-02-27 Intr-o brosura, apare fara semnatura, Sfant Ion, balada haiduceasca.
1897-04-27 Conferinta la Iasi, cu titlul "Pareri literare", in folosul ridicarii
monumentului lui Alexandru Lahovary; se remarca lipsa junimistilor. Aceeasi
conferinta se va tine si la Craiova si in Turnu-Severin.
1898-01-29 - 1898-03-03 ianuarie - martie - Publica o serie de articole in
Evenimentul de la Iasi. Importante articole despre criza Teatrului National din
Bucuresti.
1898-09-27 Se interzic reprezentarea pieselor lui Caragiale pe scena Teatrului
National din Bucuresti.
1898-10-22 Conferinta la Constanta despre "Seriozitate", in folosul cercului
literar Ovidiu.
1899 Registrator clasa I la Regia Monopolurilor Statului. Delavrancea, devenit
primar al capitalei il numeste in postul onorific de membru in comitetul Teatrului
National. 1899-09-27 – La 27 septembrie incepe colaborarea la "Universul",
seria de ‘’Notite critice’’, foiletoane ce vor forma volumul "Momente"
1899 Esuarea unei noi tentative de reluare a colaborarii la Convorbiri literare.
1900 Are in proiect sa deschida la Iasi "Beraria Caragiale", in asociatie cu
Gheorghe Popa Radu, viitor controlor fiscal.
1900-06-30 Ii propune lui Barbu Delavrancea pe atunci primar al capitalei
infiintarea unui teatru popular si a unei mari orchestre comunale intr-un local
propriu.
1901-01-29 In L' Independance Roumaine, poetul Cincinat Pavelescu releva
despre Caragiale ca "trebuie sa munceasca sapte ore pe zi ca sa castige 400 de lei
sau sa scrie pentru Universul cronici platite cu 25 de lei bucata".
1901-02-23 Un grup de prieteni sarbatoresc, printr-un banchet, 25 de ani de
activitate literara a lui Caragiale. Vorbesc Take Ionescu si amicul Delavrancea.
Hasdeu ii trimite o felicitare foarte elogioasa si prieteneasca. Inaintea banchetului
a fost tiparit un numar festiv si unic, cu titlul Caragiale.
1901-10-10 Apare volumul Momente, la Editura Socec. despre care G. Ranetti
va afirma " Nu Momente, Monumente!"
1901-11-18 Seria a II-a a revistei Moftul român
1901-12-18 Un gazetar obscur, Constantin Al. Ionescu (Caion), iritat de
intepaturile din "Moftul", il acuza ca ar fi plagiat "Napasta" dupa piesa unui fictiv
dramaturg maghiar Istvan Kemeny. Caragiale ii intenteaza proces pentru
calomnie pentru două articole din ‘’Revista literară’’.
1902 Curtea cu jurati din Ilfov il condamna in lipsa - la 11 martie - pe Caion la
inchisoare corectionala, cinci sute de lei amenda si zece mii de lei daune-interese.
Ulterior, Caion e achitat. El isi va continua calomniile, invocand si numele lui L.
Tolstoi si publicand brosura "Originalitatea lui Caragiale, doua plagiate".
Caragiale a fost aparat la proces de Barbu St. Delavrancea.

67 | P a g e
1902-03-23 Comisiunea de premii a Academiei Române respinge de la Premiul
Nasturel Herascu (cu 5 voturi contra si 2 voturi pentru) volumul ‘’Momente’’
propus de Dimitrie C. Ollanescu.
1903-02-24 Incercare de a se muta la Cluj
1903 - 1904 In turneu cu Leonescu-Vampiru, O scrisoare pierduta, cu lecturi
facute de autor din schitele lui.
1904 In martie, Academia respinge de la premiu, volumul Momente,
preferandu-i o simpla culegere de documente.
1904-11-01 Se stabileste provizoriu la Berlin, pe strada Nachodstrasse, la nr.
18.
5. Exilul la Berlin.
1905 Dupa peregrinari, impreuna cu familia, prin Italia, Franta si Germania, se
stabileste, toamna, la Berlin. Intentioneaza sa reia personajele din "O noapte
furtunoasa", si "O scrisoare pierduta" intr-o noua comedie, "Titirca, Sotirescu &
Co". Piesa nu depaseste stadiul de schita.
1905-03-14 Se stabileste definitiv la Berlin de unde scrie cu umor o scrisoare d-
lui Alceu Urechia " Plînge-mă! In acest moment pun în gura prima franzela a
exilului. Va salut cu o foame îndrăcită, mînca-v-ar nenea!"
1905-07-06 - 1905-07-08 Vizita la Berlin a bunului sau prieten, Barbu
Stefanescu Delavrancea.
Caragiale revine în ţară în 1905 pentru a se afla la căpătâiul surorii sale, în
ultimele clipe de viaţă. Revenirea a fost una scurtă
1905-09-05 Moare sora lui, Elena (Lenci), pe care o mosteneṣte integral.

68 | P a g e
69 | P a g e
Caragiale la Berlin - 1905
După o activitate literară de peste 25 de ani (pe 23 februarie 1901, împreună cu
un grup de prieteni, sărbătorise ‘’Jubileul’’), Caragiale era cunoscut peste tot,
deṣi unii continuau să-I nege valoarea. Poate că în semn de apreciere, unii scriitori
foloseau pseudonime inspirate din opera lui Caragiale:
- Domnul Goe (= Ion Anestin);
- Mitică (= Demetru; D. Marinescu-Marion; Tudor Muṣatescu; Dimitrie V.
Păun)
- Rică Venturiano (= Paul P. Papadopol).
[VENTURIANO, RICĂ, personaj celebru şi foarte popular, din piesa “O
noapte furtunoasă”, de I. L. Caragiale. Este cules de autor din viaţa de toate
zilele, de pe maidan şi de pe stradă, un personaj foarte des întâlnit, la modă în
epocă. De aceea s-a şi întors în societate ca personaj popular
(vezi Ṣtefan Dumitrescu – Dicṭionarul complet al dramaturgiei lui I.L.
Caragiale).
[vezi ṣi:

Dicționarul personajelor din teatrul lui I.L. Caragiale inventariază și analizează

această forfotă umană, reconstituind tabloul unei societăți cu ecouri încă vii în
70 | P a g e
imaginarul cititorului de azi. Alături de personajele emblematice din cele mai
cunoscute și mai jucate comedii, autorii Dicționarului se opresc cu aceeași atenție
și asupra unor personaje și opere mai puțin amintite și analizate, întregind astfel
tipologia umană caragialiană.
Personajele din teatrul lui Caragiale formează, toate, o lume. O lume agitată,
frământată, ridicolă sau gravă, neserioasă, veselă, superficială ori prinsă în
dilemele tragismului, o lume care pare uneori absurdă, alteori înfricoșător de
„actuală“, de contemporană cu lumea de acum, de după un secol și mai bine.
Tema scrisorii despre vizita lui Delavrancea la Berlin este ‘’prefaṭată’’ de o altă
scrisoare, din 18 martie 1905.

71 | P a g e
1905-07-07- Scrisoare către Alceu Urechia despre vizita lui Barbu Delavrancea

[1905-07-07 – Scrisoare către Alceu Urechia despre vizita lui Barbu Delavrancea
– din Berlin, 7/20 iulie 1905. - = Manuscris – şi în Corespondenţă – OPERE,
vol. VII – Scrisoare – (4) – (11 pagini) Scrisoarea către Alceu Urechia despre
vizita lui Barbu Delavrancea OPERE – vol.7 – 1905-07-07 - Corespondenţă –
OPERE, vol. VII – Scrisoare – 4 – (11 pagini) [– din Berlin, 7/20 iulie 1905] -
Scrisoare - Către Alceu Urechia [19] {despre vizita lui Barbu Delavrancea} -
OPERE – vol.7 – 1905-07-07 - Corespondenţă – OPERE, vol. VII – Scrisoare –
4 – (11 pagini) [– din Berlin, 7/20 iulie 1905.] semnată; al tău, Iancu – O-5 –
p.529-543
Valoarea artistică a acestei scrisori rivalizează cu ‘’Momentele’’ ṣi schiṭele
publicate în volume. Ion Vartic consideră Scrisoare din 7/20 iulie 1905 [către
Alceu Urechia] descriind vizita lui Barbu Delavrancea la Berlin, drept ‘’o
capodoperă absolute a genului epistolar românesc’’.

72 | P a g e
Scrisoare cãtre Alceu Urechia despre vizita lui Barbu Delavrancea
Ion Luca Caragiale
Berlin-Wilmersdorf, Preussishestr.10, Joi, 7/20 iulie 1905
Dragã Alceu,
Am pãțit mai zilele trecute o mare rușine. Sã tac și s-o înghit? Greu — și ar fi și
pãcat! Mi-ești prea bun prieten — așa cel puțin mã mãgulesc a crede, și sper cã
nu mã-nșel — ca sã nu ți-o mãrturisesc, așteptând cu încredere de la tine un
rãspuns de mângâiere. Dar, rogu-te, sub secret de jurãmânt, numa-ntre noi sã
rãmâie. O sã-ți parã, desigur, prea lungã trista mea scrisoare, dar iartã-mã,
scumpul meu amic, trebuie sã-ți spun totul. Ai, te conjur, rãbdare și acordã-mi
câteva minute de atențiune.
Am compromis Berlinul, compromis imperiul si nația germanilor, compromispe
mine, compromise familia mea, în fine!
Barbu!… Barbu, în trecerea lui spre Paris, a dat prin Berlin!… Eu! eu, lipsitul de
cel mai elementar instinct de conservare a reputației naționale germane-eu l-am
ăndemnat să treacă pe aici!
I-am ieșit joi 23 iunie, întru întîmpinare la gara de la Breslau… Era —
binișor…intrăm în vagonul-restaurant ca să dăm drumul încoace. Berea-„iar
caldã“! De când a intrat (azi-dimineață) pe teritoriul german, nu s-a învrednicit
sã gãseascã un pahar de „ber’rece!“ (o înjurãturã la adresa nemtilor ca entitate
națională. Dar ce sã facem? rece, caldã, alta nu e; asta este; datoria ne calcã s-o
bem ș-așa; și tragem și tutun. Suntem cam fleșcăiți, probabil de căldură cu toate
că e destul de răcoare. Deodată, miroase strașnic a ars. S-a aprins vagonul! Zic
eu îngrozit. 83 de km pe oră! Carbonizat în goanna rapidului! Departe de patrie
de familie! Maica mea!!!… Ce e?… Arde fața de masã: o țigaretã nestãpânitã —
o gaurã neagrã cât o bãncuțã… Degrabă înãbuș scandalul — acopăr aceastã
ocarã, de frica chelnerului.
Am ajuns laBerlin. De acuma, țin-te!
Administrație, armatã, arte, știinte, litere, tramvaie, drumuri de fier, birjari,
chelneri, frizeri, public, prãvãlii, case, monumente, mâncare, bere, tot, tot, prost,
stupid, imbecil! Numai un lucru scapã, ca prin minune — apa; nu-nțeleg de ce.
Începem de vineri dimineața.
Vezi-ne de acolo, pe mine, domnule doctor, ce figurã fac eu, mã rog, la d. Meister
Metzentin, frizerul meu, ceva mai mult, vecinul meu, când Barbu, pe care l-am
recomandat ca „Herr Professor“, rãcnește cã-l jupoaie! Uite-l cum aleargã de colo
pânã colo, cu bogata lui capelurã vâlvoi, sãpunit, cu servetelul la gît, vãitându-
se, și-n ruptul capului nu mai vrea sã se lase „torturat“ „…lui de neamț stupid!“
Meisterul, scrupulos, vrea sã-l apuce sã-l puie jos; Herr Professor țipã și nu se
lasã, Doamne ferește! Furie mare…
— Mersi, destul, maiher!… ta de neamț stupid! M-ai omorât, domnule!

73 | P a g e
Și, ce e drept, dl. Metzentin, de fel nu prea deștept, face niște ochi de adevãrat
stupid.
Cu chiu cu vai, Herr Professor, mai potolit, se reașeazã oftând greu și se mai lasã
sãpunit încã o datã, mai bine. Neamțul ascute briciul, și iar începe supliciul. La
fiecare trãsãturã, clientul face pe scaun niște contorsiuni oribile, ca un condamnat
american la experiențã de execuție prin electricitate (1). Dar, Gott sei Dank, am
ajuns la cioc: aici trebuie sã lucrãm cu foarfeca. Țac! odatã neamțul. Aș! pacientul
se ridicã-n picioare exasperat: „Pardon, maiher!“ smuceste instrumentul din
mâna calãului și-ncepe sã-și potriveascã singur țãcãlia. Iese nițel mai micã la
stînga, o mai ciupeste la dreapta, iese mai micã la dreapta, etc. În fine, „Hai
sictir!“ trântește foarfeca — cât pe-aci sã facã praf borcãnelele negustorului, se
uitã placid în oglindã, dã din cap, și pe urmã din buze:
— Mprṭ!
Apoi, cãtre mine:
— Cât sã-i dau nenorocitului ãstuia?
— Taxa e de 20 pfenigi, dar… fiindcã l-ai cam mâhnit pe bietul neamț, poti sã-l
mângâi cu 30.
Îi dã lui maiher cât îi dau eu pentru o lunã de abonament, douã mãrci, taxa
înzecitã, și plecãm. De atunci, mereu mã-ntreabã dl. Metzentin, când mai vine
Herr Professor; care i-a plãcut mult: „Sehr or’ginal“.
Acuma, vezi-ne, mã rog frumos, d-le doctor, în vestitul parc Tiergarten. Uite cum
oprim trãsura și ne dãm jos, ca sã fiu eu supus la un sever examen de silviculturã,
si cum dl. profesor, triumfãtor asupra ignoranței mele, îmi aratã cu bastonul una
câte una toate deosebitele esențe:
— Ãsta e brad, boule! ãsta mesteacãn, ãsta stejar, paltin, frasin, gorun, arin, fag,
oțetar, jugastru, plutã, plop, alun, corn, salcîm turcesc, tei popesc, lemn jigãrit,
lemn-câinesc, lemn pãduchios, râia-pãdurii — und so weiter.
Eu urmez cu atenție, iar birjarul priveste la noi cu mult respect, crezîndu-ne
negustori strãini, veniți sã luãm în tãiere pãdurea împãrãteascã a orașului.
Mai vezi-ne de acolo d-ta ce figurã facem în fața Reichstag-ului (Parlamentul
imperiului) între statuia lui Bismarck, și Siegessäule. Eu stau umilit, ca un școler,
mã rog, iar dl. profesor mã muștruluiește la esteticã: fãcând cu bastonul gesturi
indicative foarte largi, îmi aratã („Uite, boule!“), una câte una toate ereziile
artistice ale grandiosului palat.
— Il a voulu faire grandieux … Mprṭ!… Stupizi!… Nu vezi, mã, cã sunt
imbecili?! n-au talent, mã!
Toate astea pe un diapazon potrivit cu vastitatea pieței… Și așa, încep câțiva
nemți curioși și niște „engleji” travellers, o familie numeroasã, sã se strângã
împrejurul nostru și sã ne admire.

74 | P a g e
Englezul cel bãtrân închide Baedeker-ul și toți ne ascultã cu luare-aminte. Asta
încordeazã verva profesorului, care continuã, ridicând și mai solemn tonul:
— Imbecili… Și vor sã facã în mare!… Il veut pettre (2) plus ho que leur kiou.
(Textual și fonografic garantat.)
„Englejii” noștri probabil nu înțeleg franțuzeste: nici cea mai palidã încruntãturã
mãcar.
— Dar, îndrãznesc eu, trãgând cu coada ochiului la cartea de sub subțioara
milordului, am vãzut în Baedeker…
— Baedeker e stupid!
Un gest foarte larg cu bastonul… „Englejii” fac niște ochi mari: parcã ar înțelege
ceva.
— Dar, adaug eu prostește, nu zice chiar Baedeker personal… colaboratorul lui
francez, un cunoscut critic de artã — Desfontaines.
Dl. profesor, impacientat de atâta stãruințã, foarte sever:
— Nu fi bou!… Uite, mã! uite, mã! uite, mã!
Și, lucrând foarte volubil și larg cu amândouã brațele, m-ajunge cu mâneca stîngã
peste obraz și-mi zboarã ochelarii cât colo; îi culeg repede… M-a chiorît! un
geam spart țãndãri. Toatã lumea ne face mare haz.
— Haide, Barbule…
Și pornesc; dar el m-apucã de braț, mã-nvârtește-n loc și iar… pettre!
Am isprãvit conferența asupra Reichstag-ului. Dãm sã intrãm pe Unter den
Linden. Englejii dupã noi… Nu mai pot de necaz insularii, se vede bine, cã nu ne
pricep frumoasa limbã maternã:
— A beautiful language indeed!… very beautiful!
Poarta de Brandenburg… Mãiculițã! ce iritațiune! ce nobilã indignare și ce
înjurãturi!
— Partenonul si Tezeionul lipite! îngemenate! Asta e prea mult!… lor de nemți
stupizi!… Mizerabilii!
Câțiva pași pe Unter den Linden, unde sunt „mai mulți tei jigãriți decât popești,
și pe urmã arini, paltini“ etc. și ne rãzbește foamea. Spre dezolarea englejilor, o
birje: „Ei! maiher!“.
Acasã:
— Ai un moment rãbdare, se fac numaidecît ochiurile… Stai nițel…
— Nu stau! Mi-e foame!
Și fãrã sã mai scoatem pardesiul, atacãm fioros o ridiche mare deBavaria, foarte
necãcioasã (specialitate), tãvãlind-o prin solnițã.
— Haide, fie cum o fi! zic eu nevestii la bucãtãrie… Mi-e fricã, Doamne ferește,
de vreo apendicitã! Slava Domnului! Vin ochiurile cu mãmãliguțã și brânzã de
burduf și dupã ele, Madame Caragiale, autoarea, foarte convinsã de un frumos
succes.

75 | P a g e
Ochiurile — „prea rãscoapte“. Mãmãliguța — „prea pripitã“. Brânza — „iutițã“
(figura autoarei). Peștele rasol — musafirul îl miroase de-aproape de tot și parcã
s-ar cam strâmba.
Madame Caragiale (très piquée): E proaspãt Barbule, vai de mine! l-am cumpãrat
eu azi-dimineațã: era viu; uite așa se bãtea și l-am fiert eu în persoanã…
Mosafirul (cu humor): O fi fost proaspãt soro, dacă zici d-ta; dar nu l-ai fiert
destul! Nu știi sã-l fierbi! e crud…
Îmbucã, clefãie și scuipã în taler:
— Nu mîncați, copii! e mai tot crud, când vã spun eu… pãcat!
Și, spre pedeapsã, peștele crud sufere tortura cuțitului, spre a i se alege pãrțile
oarecum mai admisibile.
Ciulamaua — „lãbãrțatã, nu destul de închegatã și de prãjitã, rumenitã!“
— Sã te-nvãț eu sã faci ciulama, neicã! Iei un clapon gras, durduliu etc. etc.
Friptura de porc (altã specialitate localã, sã juri cã e piept de curcan) „n-are a face
cu purcelul nostru românesc de casã“… Berea (iarãși o specialitate, Pfungstaedter
Export-Bock, articol hors-concours, finisim) — „n-are a face cu berea francezã
St.-Jean“. Piersicile — „mãlãiețe“. În fine, șvartul — „apã chioarã“.
Îmi pare rãu; dar la urmã, gândesc eu, astea toate privesc pe Madame Caragiale
— care rãmâne foarte tristã de nenorocitu-i debut.
Am dejunat. Daca ar fi fost St.-Jean, poate c-am fi bãut mai mult; Pfungstaedter
n-am putut bea decât vreo zece sticle, a 700 gr.
Dupã amiază.
Intrãm pe un mare bulevard — Kurfürstendamm. Ne oprim în fața unuia din
magazinele de lux, așa-numitele Kunstausstellung, unde se expun noutãți artistice
— autori de toate națiile. La un geam enorm de cristal (vreo cinci metri lãțime și
cam tot atâta-nãlțime), fel de fel de figurine, porțelanuri, picturi și aquarele.
Începem lecția de esteticã cu bastonul… Mișcare indicativã foarte pronunțatã: o
semnãturã francezã (3); un cer cu „clocotealã“ de nori, pe o mare „îndârjitã“ —
perspectivã „sincerã“!
— Uite, mã, boule!
Și, amãgit pesemne de sinceritatea perspectivei, poc! cu vârful bastonului în
geam. Mi s-a tãiat inima: ãsta nu mai e geam de ochelari; cel putin 300 mãrci!…
Dumnezeule! din ce am scãpatãrã! Herr Professor s-a schimbat și el la fațã,
grozav. S-a uitat repede la vârful bastonului și, scurt mișcarea! întorcându-se cu
spatele la marea îndârjitã, l-a înțepenit în trotuar. Apoi, deodatã, cãtre mine, care
încã țiu mâna pe bãtãile inimii:
— Ia ascultã-mã, nene, ce mã tot porți pe la prãvãlii? Muzeuri serioase n-au
mãgarii ãștia?
— Ba da.
Și-ncep a-i enumera, dupã Baedeker, toate muzeurile, pe care eu nu le-am vãzut.

76 | P a g e
— Nu vreau clasic, domnule! nu-nțelegi? Vreau sã vãz de ce sunt dumnealor
capabili.
— Atunci, hai la Național-Galerie — moderni.
— Du-mã acolo! Ce mã tot porți de colo pânã colo?
Acolo…
— Aratã-mi, domnule, pe celebrul Menzel al dumnealor, de care fac atâta caz.
Mã rog de gardian sã mã-ndrepteze.
— Uite-l, Barbule.
Un pas mare înapoi, o încruntãturã, cu mâna la sprâncene en guise de visière;
apoi o ricanare fieroasã:
— Ãsta e Menzel?… Hahahà! Ei, sunt ridiculi, pe onoarea mea!… Ãsta?… mã-
sii de stupid!
Scuipãm pe Menzel și ieșim foarte scârbiți.
…Dar Domul cel nou? — Mai stupid decât Reichstag-ul… Dar monumentul
Victoriei de la 70? — Iar pettre! Dar restaurantele de lux, așa-numitele
Weinrestaurant, ori Weinabtheilung, unde nu se pomenește bere?… Dar
bãcãniile? Auzi d-ta sã nu-ți taie, așa de gustare, câte un mezel, la odãițã, cu un
miș-maș!… scl. … scl.
Foarte obosiți, trecem prin câteva berãrii; la fiecare, douã-trei halbe… Proastã —
peste tot.
Înapoi, acasã.
Le souper à la hauteur du déjeuner…
Câteva sticle de Pfungstaedter, în timp ce (altã mâhnire pentru Didina! care
zdrobitã se duce sã se culce) mi se demonstreazã cã sunt „absolut tâmpit“ în
materie de artã.
Încã o sticlã… și celelalte… Foarte târziu… Fleșcãialã… Somn ușor!… Ar’ vedè
mâine!
A doua zi, sâmbãtã, de la 8 1/2 dim., da capo, con brio e piu mosso. Dupã dejun,
care e și mai puțin reușit ca ieri, iatã ne sosește de la Lipsca, chemat într-adins
telegrafic spre a face cunoștintã, d. Doctor Philologiæ Paul Zarifopol (4). Fațã cu
tânãrul erudit, ne-nțepenim în picioare, ne-ncordãm în gât și ne umflãm în gușe
— chestie de prestigiu!
Plecãm toți trei la Potsdam, la Sans-Souci. Aci, douã ceasuri de conferințã asupra
artelor plastice și-ndeosebi asupra stilului francez al epocii — le rococo…
Umãrul Venerii lui Pigalle, în copie (5), e prea „teșit“. „Nu se putea un francez
sã facã un umãr așa de ”teșit“ etc. etc.
Moara de la Sans-Souci:
— Il y a de jouges à Berlin… Mprṭ!… lor de nemți! etc.

77 | P a g e
Pãrãsim Potsdamul și ne-ntoarcem cu vaporul pe Havel pânã la Wansee — vastã
colonie de ville-palazzi și de stabilimente estivale — o pasiune, între multe altele,
pentru berlinezi.
Plimbare, nec-plus-ultra: un mãreț apus de soare pe o apã largã, înconjuratã de
dealuri cu pãduri, parcuri și castele.
— Uitați-vã la apã zic eu, parcã e argint…
— Mprṭ!… aur, nu argint!
— Uite, zice dl. doctor Zarifopol, arãtând în bãtaia blondei luni pe crețurile apei,
parcã e fosfor…
— Mprṭ!… sulf, nu fosfor!
Nu-i chip sã nimerim nuanța exactã.
În Wansee, ne suim la Kaiserpavillon, mare restaurant, pe deal, de pe terasele
cãruia se deschide asupra apei o panoramã mirificã. Cãutãm vreun sfert de ceas,
Barbu înainte și noi dupã el, o masã, de unde sã avem exact punctul de privire
„cel mai grat“. Punctul de privire e cel mai important lucru pentr-un paysage,
„boule!… nu știi?“ Ochim de colea, ochim de dincolo, când în picioare, când pe
vine: aici lumina „prea crudã“, aici „prea searbãdã“, acolea „ternã“, dincolo,
„prea lãptie“… În fine, am gãsit punctul exact, punctul grat. Așa, da! Ne așezãm
la masã.
Aici, mâncãm („prost“, se-nțelege) și ne pilim cu câteva sticloaie de vin de
Mosella, cel mai fain, mã rog frumos, și pe urmã svarturi — aavele!
Nu știu cum și nu știu de ce, nesimțitori, se vede, la frumusețile esteticei, dl.
doctor și eu, à propos de punctul de privire „cel mai grat“, riscãm oarecari
pornografii, nu tocmai grave, ba aș putea zice, chiar destul de inocente.
Barbu se scandalizeazã grozav și, stãpânind greu un gaz, care vrea sã scape din
captivitate, foarte sever:
— Știi cã niciodatã nu mi-au plãcut trivialitatea și… porcãriile!
A scãpat gazul…
Ne întoarcem cu ṭugul, pe la unu noaptea, înBerlin. Mergem în tentrum la Café
National — un loc foarte interesant, stație de bãi de mare mixte pe uscat — un
pandemonium!
Prezența noastrã nu trece indiferentã; ba, daca n-am fi așa de modești, am putea
chiar afirma cã produce oarecare senzație: „Fremde Herren!… Sehr
or’ginelle!…“. Walkyriile ne aplaudã în surdinã și parcã ar vrea sã ne deoache.
Ne facem cã ne supãrãm, dar nu putem birui îndestul un surîs de vanitate… Ne
suim sus la billard; facem o partidã, care ține cam mult: bilele parcã ar fi patru,
si chixuri peste chixuri; bem bere (iar caldã!… lui de neamț idiot!), rãsturnãm
pahare, le spargem… svarturi… aavele… cești, lingurițe, farfurioare etc. etc.
Suntem leoarcã!

78 | P a g e
S-a fãcut ziuã. Soare… Uite, domnule, cum trece vremea cu conversația!…
Duminicã dimineața. Ne urcãm într-o birjã… Imbecilul de birjar — fã-ți idee,
mon cher! — așa de dimineațã, beat!… nu înțelege ce-i spunem! În fine, hâța-
pâța — un ceas de cãlãtorie. Ajungem la mahala, în Preussischestrasse. Barbu —
ce memorie, domnule! — cunoaște casa — eu n-o cunosc, ma parole d’honneur
! — lovește pe birjar cu bastonul peste mîna dreaptã și pe urmã i-l împlântã în
șira spinãrii.
— Ho, maiher! (… nu stiu ce și nu știu cum!)
Neamțul, beat, se-ntoarce, ca orice neamț stupid; dar îndatã înțelege cã trebuie sã
fie mândru de aceste semne de intimitate, ca bun camarad. 6 ore 1/2 dim.
Copãcel — pe scarã. Sunãm… Familia și servitoarea rãmân îngrozite vãzându-
ne: cred cã am scãpat din ghearele Inchiziției.
Dl. doctor Zarifopol, transportat, se pune la piano sã ne delecteze cu ceva din
Beethoven. Profitãm de ocazie spre a-i da câteva lecțiuni de muzicã clasicã…
„Nu trebuie sã se șterpeleascã, sã se trezeascã, ca sã zic așa, unele note: prrt,
prrrt!“ Pianistul se apãrã arãtând caietul, unde apogiaturile sunt scrise cu semne
minuscule, într-adins, spre a fi „șterpelite și tesite, ca sã zic asa, prrt! prrrt!“
— E-mprṭ!
Vedem în perete portretul lui Anghel și-ncepem sã plângem; mai bem ceva bere
și mai spargem un pahar. Durerea ne-a biruit. Ne culcãm nedezbrãcați pe la 8
dim., declarând categoric cã de astã datã refuzãm cu desãvârșire dejunul Didinei.
Biata fatã! închipuie-ți.
Pe la 3 post-meridiane, niște muște ne scoalã, sã ne dregem. În lipsã de St.-Jean,
ne mulțumim cu Pfungstaedter — parcã începe a fi potabil.
Pe la 4, iatã cã ne sosește un nou musafir, un compatriot, d. Gusti, doctor în
filosofie și în drept, un tânãr savant (6). E foarte timid, politicos și pudic, ca o
fatã mare — nu nemțoaicã. Îndatã ce facem cunoștința, dl. doctor Gusti primește
o violentã lecțiune de filosofie à l’emporte-pièce — anume despre Schopenhauer.
— Apoi, sã-mi dați voie! sã mã iertați!… pardon!… nu-l înțelegeți deloc pe
Schopenhauer!… dar absolut de loc!
Iar dl. dr. Zarifopol (7) aflã cã noi, pe drum, en voyage, citim, ce carte?… Les
Fabliaux! cãci, trebuie sã stiți, ne preparãm a ținè, la Facultatea de Litere din
Bucuresti, „o serie de cursuri asupra poeziei populare și originilor ei în genere,
și-n particular la români“.
Et de deux! Matés sur toute la ligne! Enfoncée l’école allemande!
Dar noi stãm de vorbã, și sunt 6 trecute: s-apropie ora despãrțirii… Barbu își ia
adio de la copii și de la Didina, care rãmâne inconsolabilã de completul ei fiasco:
despre apartament, niciun compliment; despre mine, chiar din contră, iar cât
despre arta culinarã… mprṭ!

79 | P a g e
Trenul pleacã la 10 seara. Mai avem așadar aproape patru ceasuri. Suntem tare
congestionați și cam prea neprimeniți în costumul nostru de traveller… Sã
prânzim la Grãdina Zoologicã, peste drum de garã. Lãsãm bagajele la dl. Gusti
acasã, aci aproape și mergem la grãdinã.
Duminicã searã. Public endimanché circulã ca la orice Promenade-Conzert,
încet-încet, în masã compactã. Dar avem noi vreme de pierdut? Dãm din coate ca
la școala de natație; spargem valurile mulțimii și cu pas gimnastic, ajungem la
birtul de lux pe terasã (Etablissement de tout premier ordre)… Iar
Weinrestaurant! — D-abia gãsim loc, înghesuiți între o lume foarte elegantã.
Chelnerul nostru, un adevãrat secretar de ambasadã de cel mai sever stil… Bãtãi
strașnice cu cuțitul în serviciul de muștar.
— Pleacã trenul, domnule!
Eu zâmbesc zaharisit. El, vânãt suprem:
— Ascultã-mã! Înțeleg sã mã faci ridicul într-o cafenea infamã de femei pierdute;
dar, fațã de domnii (și aratã cu un gest solemn pe domnii doctori), asta este prea
mult!
Se scoalã sã plece, turbat; dar își ia repede seama și s-așeazã iar la loc — mai
vânãt decât cum se sculase.
… Și secretarul de ambasadã tot nu vine!… Dar pare cã, iatã-l. Pãșește calm. Ce
flegmã diplomaticã!… A! de ce n-are, mizerabilul! douã mame — trei!… Ne
aduce douã butelii de vin de Rhin (extraordinar, ceva!) la gheațã, în gãleatã de
argint, și apã mineralã.
— Sã-mi dea orice, mã! fie și… (figura d-lui dr. Gusti), numai sã nu mã
chinuiascã! Sã-mi dea degrabã! Înțelegi bine cã nu vreau sã scap trenul! (à la
Mounet) Mi-e dor de copilul meu! nu-nțelegi?
O porție de șuncã și alta, pe nemestecate… și una de saumon de Rhin fumé…
Atacãm eroic cu furculița… Malheur!
— Saumon-ul ãsta e vechi, mã! pute!… Sã nu mã-nvãțați și la saumon! eu îl
miros, nu cu nasul — cu furculița!
— ?!
— (crescendo con furore) Pute! pute! p u t e !
Și-ncepe sã risipeascã, cu furculița, nevinovatele feliuțe trandafirii, afarã din
talerul de argint. Apoi o mutrã acritã ca de un oribil dezgust:
— Mâncați-l voi, daca vreți!
Dl. doctor Zarifopol, cam nevricos, se scoalã și se face cã merge sã caute undeva
ceva prin vastul stabiliment; dl. dr. Gusti, tânãr ageamiu, rãmâne cu gura cãscatã,
cam tremurând de un fel de vagã fricã; eu, bãtrân hârsit, mã uit la atâta lume
frumoasã; Barbu strică așa vin cu apã; cei de la mesele apropiate ne cam trag cu
coada ochiului — ba și oarecari pufneli, destul de discrete — în vreme ce banda

80 | P a g e
militarã urlã, cu o ferocitate în adevãr catolicã, conjurația din Hughenotii…
Dumnezeul meu! ce situațiune! Infern și maledicțiune!
Mâncãm și noi cu sulița-n coaste, fripturile sosite la potrivitã vreme. Am sfîrșit…
O pauzã… Gazuri…
— Are ãsta… șampanie?… (duios) Iancule! a’s’bem o șampanie!
— Nu! zice Iancu, cã pierdem trenul! (à la Nottara) Te așteaptã copilul tãu! nu-
nțelegi?
Vreau sã plãtesc. Îmi dã peste mânã și-mi risipește pitulele. Cheamã pe maiher
și-i aruncã o piesã de 20 mãrci; toatã socoteala 16 mãrci, 40 pfg.
— De ieftin, e ieftin, ce e drept… dar sunt stupizi, mã! (iar gazuri)… lor de
nemți!… (Oftând) Iancule!… a’s’bem o saap…
— Nu se poate, zice Iancu, gândind cu groazã la ce primejdie s-ar expune.
Ne-am ridicat. Dl. dr. Gusti a mers înainte sã ia de-acasã bagajele traveller-ului
și sã le dea pentru wagon-lits în primirea tregherului. Ne ducem cu trei sferturi
de ceas înainte la garã. Ne suim pe peron, unde bem bere sur le zinc. „Rece, da’
nu face p’àle… nu e șampanie! …“
Iatã trenul… Einsteigen bitte!
Ne pupãm cu muci și ne despãrțim foarte lacrimoși.
Plecat!… Pãcat!… Dd. d-ri și eu ne uitãm lung unul la altul multã vreme, pânã
sã ne dezmeticim, aiuriți de trecerea meteoricã a acestui phénomène vivant, prin
capitala germanã… Vertiginos…Grandieux!
Am ostenit. Iartã, scumpul meu amic, cã a abuzat de prețioasele tale momente,
pe acela care cu mult dor te îmbrãțișazã,
al tãu,
Iancu
P.S.: Stãruie pe lîngã dl. dr. Zarifopol, care vine la Sinaia și pe care ți-l recomand
ca o excelentã pastã de prieten, sã-ți dea, la ocazie, mai ample amãnunte. I-a
plãcut mult! A rãmas încântat!
(1) Am aflat pe urmã cã Madame Metzentin, care locuiește în odãița din dos,
despãrțitã de prãvãlie numai cu scânduri, ușã cu geam și perdeluțã, a dat, în seara
memorabilei experiențe americane, naștere unui Metzentinel — cam cu vreo
sãptãmânã înainte de termen (pretinde dumneaei). Desigur, a greșit socoteala. Se-
ntîmplã. Mama și copilul se aflã bine. (Nota aut.)
(2) Așa mi se pare cã se scrie verbul acesta. Ori asa: paître? Nu știu. Mi-e lene sã
mai caut în Larousse. (Nota aut.)
(3) Aici, în Prusia, sunt foarte mulți germani cu nume franceze — Maché,
Coundé, Doré, Barthet, Romain Thalbot, Dupuy, Dampmartin si câte altele…
Prima noastrã servitoare aici, fatã de la țarã, tatãl cultivator de pãmânt, se numea,
scris în condicutã, Mina de Vantier. Dupã cum mi s-a explicat (ti-o dau cum am
primit-o, și cred cã nu te induc în eroare), toți aceștia sunt urmașii germanizați ai

81 | P a g e
emigranților francezi protestanți, din veacul XVII, dupã revocarea Edictului de
la Nantes. Mare câștig pentru Germania. (Nota aut.)
(4) D. dr. Paul Zarifopol își preparã acuma examenul de agregat la Universitatea
unde și-a fãcut studiile. Se pretinde, nu putem ști pânã la ce punct trebuie acordatã
încredere acestor aserțiuni, cã aici examenele ar fi, poate, și mai riguroase decât
în România. (Nota aut.)
(5) Originalul acesteia, cât și minunatul ei pendant, Mercure încãlțându-se cu
aripi, amândouã capodopere ale celebrului Pigalle, au fost strãmutate, de teama
intemperiilor, la Muzeul Imperial din Berlin. În locul lor s-au așezat douã copii,
reproducții stricte, fãcute pe tipar. (Nota aut.)
(6) Colaborator al unei reviste speciale de drept; membru al Cercului
criminaliștilor moderni, unde are sã facã în curând o conferințã despre o chestie
controversatã etc. (Nota aut.)
(7) Specialitatea, în filologie romanicã: limba francezã si evul mediu. (Nota aut.)

82 | P a g e
Această scrisoare pentru un prieten, despre un prieten, atinge cote apoteotice în
scena despărṭirii, în formula: ‘’Ne pupãm cu muci și ne despãrțim foarte
lacrimoși’’. Descrierea de-scriitorului aminteṣte finalul din ‘’La Moṣi’’, după ce
coana Lucsiṭa a mîncat ṣi a băut pantagruelic: ‘’ Dar deodată, ca printr-un farmec,
se opresc într-o clipă şi lăutarii, şi cimpoierii, şi claranetele şi toate glasurile, şi
în acea clipă se aude banca pe care stă coana Lucsiţa făcând ca o cadenţă de fagot;
apoi, iar porneşte cu mult brio grandioasa simfonie: muzici, jucării, cleşte,
glasuri...
- Ţe? ţe râdeţi? zice coana moaşa roşie ca focul.
- Nu-i nimica! strigă d. Mitică. Sifonul meu a făcut aşa.
- Ce sifon? zice madam Petrescu. Nici n-ai pus mâna pe el!
- Parcă dumneata n-ai văzut sifoane să scârţie fără să le atingi! dacă răsuflă la
maşină...
Dar până să explice d. Mitică, moaşa s-a sculat repede şi s-a pierdut în
învălmăşeală.
- Unde-i ţaţa? unde-i coana moaşa?
- S-a dus în grădină - zice d. Mitică - să mai tragă o planetă!...
Al dracului d. Mitică!’’
[La Moși - 1900-06-05 - Universul, 5 iunie 1900 - La Moși (1900) - Schiţa
apăruse anterior în „Foaia interesantă” nr.2, 19 ianuarie 1897, pag.2, cu numele
„PLANETA” – şi sub titlul general de „Idile Bucureştene”]
Am menṭionat în perioada 1905-07-06 - 1905-07-08 vizita la Berlin a bunului
său prieten, Barbu Ṣtefănescu Delavrancea. Scrisoare către Alceu Urechia despre
vizita lui Barbu Delavrancea – expediată din Berlin, 7/20 iulie 1905 are următorul
Post-Scriptum: ‘’ P.S.: Stãruie pe lîngã dl. dr. Zarifopol, care vine la Sinaia și pe
care ți-l recomand ca o excelentã pastã de prieten, sã-ți dea, la ocazie, mai ample
amãnunte. I-a plãcut mult! A rãmas încântat!’’
În ziua următoare Caragiale îi scrie prietenului său Paul Zarifopol, la Lipsca, pe
aceeaṣi temă – scrisoarea însă este datată incorect, ar trebui: Berlin, 8/21 iulie
1905.

83 | P a g e
În Opere, vol.5, 2015, Scrisoarea este numerotată cu nr,15, la paginile 611-612

84 | P a g e
85 | P a g e
Interesantă pare ṣi interpretarea lui Ṣerban Cioculescu, în ‘’Revista Fundaṭiilor
Regale’’, anul II, nr.4, aprilie 1935, p.151.
El consideră că această scrisoare ‘’era destinată publicităṭii’’.
[deṣi ar fi afectat relaṭiile de prietenie dintre Caragiale ṣi Delavrancea].

Înainte de scrisoarea din 8 iulie 1905 despre MITICĂ, Caragiale îi expediase pe

7 iulie 1905 o altă scrisoare prietenului său Alceu Urechia.

Dintre personajele intrate în literature romănă, un loc aparte îl ocupă

‘’MITICĂ’’.
Personajul a existat în realitate, ṣi în finalul unei scrisori din 8 iulie 1905, G.
Matheescu ‘’Paradis’’ din Sinaia, este enumerat printre primii.

86 | P a g e
1905-07-08- Scrisoare către Alceu Urechia [20]
1905-07-08- Scrisoare - Către Alceu Urechia [20] – despre Sinaia - OPERE –
vol.7 – p.443-445, 8/21 iulie 1905, către Dr. Alceu Urechia – Scrisoarea cu lista
persoanelor din Sinaia, primul de pe listă fiind „G. Matheescu, ‚Paradis’ şi famil.”
– O-5 – p.543-546 –
=Într-o scrisoare către Paul Zarifopol [36] (din Dresden, 20 ian. 1906) [‘’Salutare
cît de tare / De la un marinar călare. – (semnat: Car – Porecla ‘’Marinar-călare’’
era a lui Gh. Mateescu, care ṭinea colonial în Sinaia. (vezi Reclame în ‘’Moftul
roman’’)
=vezi ṣi Scrisoare – Către Paul Zarifopol [211] – după ce semnează: Car ṣi
datează scrisoarea (Berlin, Mittag, 8/VI/1908) adaugă – ‘’Complimente de la G.
Mateescu – Coloniale Sinaia ‘’ – O-5 – p.737

87 | P a g e
88 | P a g e
89 | P a g e
În ‘I. L. CARAGIALE, “OPERE”, vol. VII, - CORESPONDENŢĂ; ediţie
îngrijită de Şerban Cioculescu, Bucureşti, 1942; La pp.443-445 este publicată o
scrisoare a lui I.L. Caragiale din 8/21 Iulie st.n. 1905, Berlin, scrisoare adresată
lui Alceu Urechia. La P.S. acestei scrisori, Caragiale adaugă o foarte lungă listă
de ‘cunoscuţi din Sinaia”, citez: “ cărora te-nsărcinez a le transmite
complimentele mele”.
-Primul pe această lungă listă este: ”G. Matheescu, “Paradis” şi famil.” [
=MITICA
Alceu Urechia - Opera 2015 p,543 -546 –
În revista ‘’Moftul român’’, seria II, 1901, sunt publicate în mod repetat 2 poezii-
reclamă:
- În “Moftul Român”, Anul I, nr.41 (ultimul), din 8 iulie 1893, în editorialul
(nesemnat) de la pagina 2, -intitulat “Marca de Fabrică – În Moftangirie” -
Caragiale scrie ”…Toată lumea imparţială, Onor. Public şi Înalta Nobilime, a
putut să vază ca…”

90 | P a g e
- În “Moftul Român” din 1901, avîndu-l ca director pe I.L. Caragiale, este
publicat în mod repetat o poezie-reclamă pentru magazinul “Paradis’ din Sinaia;-
“Manifest – către Înalta Nobilime şi onor. P.T. Public.”, datată iunie 1901,
şi semnată: Gheorghe Matheescu.
- În numere alternative din ‘Moftul Român” din 1901 este publicată o altă
poezie-reclamă pentru acelaşi magazine ‘Paradis” – “Mare artă!... Mare
Artist!!...” – Dedicaţiune Înaltei nobilimi şi onor. P.T. Public din SINAIA –
poezie semnată de acelaşi Gh. Matheescu din Sinaia.
Deci putem spune că cele două poezii-reclamă, publicate în mod repetat de
Caragiale în “Moftul Român” din 1901 au la bază o relaţie de prietenie care
dăinuia şi în 1905.

91 | P a g e
Manifest – Moftul Român, seria II - 1901 – nr.14, 1 iulie 1901, p.7
[ ṣi nr.17, 22 iulie 1901, p.7;
Nr.19, 5 august 1901, p.7;
Nr.21, 19 august 1901, p.7;
Nr.25, 16 septembrie 1901, p.7.

92 | P a g e
93 | P a g e
94 | P a g e
Mare artă!... Mare artist!!.. - Moftul Român, seria II - 1901 – nr.18, 29 iulie 1901, p.7
[ṣi în nr.20, 12 august 1901, p.7;
Nr.23, 2 septembrie 1901, p.7;

95 | P a g e
96 | P a g e
Ecaterina Logadi – ‘’Din amintirile mele despre tata (3)’’, aminteṣte despre acest
prieten din Sinaia:
‘’Acolo avea doi prieteni. Unul era lelea Tica, zarzavagioaica, cu care "filozofa"
timp indelungat, studiind-o amanuntit; celalalt era "Matheescu, coloniale &
delicatese". In el a descoperit tata pe celebrul sau "Mitică", de la care a cules ṣi
multe din miticismele lui.’’
Zicerile lui Mitică (sau a la Mitică) au valoare aproape aforistică, nu sunt simple
bancuri ṣi jocuri de cuvinte, ci sunt ‘’miticisme’’ de sine stătătoare, care pot fi
antologate (ca ṣi ‘’legile lui Murphy’’). Vezi definiṭia lui ‘’Mitică’’ = ‘’o comoară
de vorbe, de întrebări, de răspunsuri’’. Un ‘’mitică’ are răspuns la orice, are ‘’arta
dialogului’’ în orice situaṭie, oriunde, oricînd, ṣi cu oricine. Caragiale a fost
prieten cu Mitică, prieten cu ‘’Amicul X’’ – ‘’El știe câtă admirație-mi inspiră,
cât ascendent moral și intelectual exercită asupră-mi; de câte ori însă ne întâlnim
amândoi, nu-mi arată niciun fel de mândrie care m-ar atinge; totdeauna modest,
simplu și fără nici o pretenție, mă pune în curent cu tot ce se petrece în sferele
înalte. Omul acesta pare că nu știe cât prețuiește pentru mine amiciția lui: nu-și
face idee, de sigur, ce fericit sunt eu de când aflu de la dânsul importantele secrete
ale zeilor’’ (inclusive ‘’ce gîndeṣte suveranul’’. Mitică, Amicul X, este în termeni
familiari cu toată lumea, se adaptează la orice situaṭie de comunicare, ṣi îṣi
adaptează forma mesajului la nivelul de înṭelegere al colocutorului, inclusiv unul
călătorind într-un vagon de clasa a treia, în trenul de plăcere pentru Sinaia, într-o
duminică la ṣase dimineaṭa.
Dialogurile ‘’mecanice’’ din ‘’Petiṭiune’’, ‘’Căldură mare’’, sau ‘’Cum vorbesc
ṭăranii’’sunt exerciṭii de ‘’socializare’’ într-un spaṭiu dezumanizat, pe cînd
comunicarea de tip ‘’caṭavenc’’ este un model de ‘’cameleonism verbal’’. Este
căutat un Costică Popescu, strada Pacienṭei, numărul 11 bis. Sau o strada
Sapienṭii, 11 bis, d. Popescu, propitar?
Un ‘’lefter-popescu’’ este un mitică ‘’cameleonizat’’. Analiza vorbirii acestui
personaj tragi-comic în diferite situaṭii de comunicare (cu soṭia sa, cu cele 3
chivuṭe, cu căpitanul Pandele ṣi comisarul Tutureanu, cu ṣeful lui ṣi cu bancherul)
arată că el îṣi modifică ‘’discursul’’ nu numai în functie de statutul social al
interlocutorului, ci ṣi în relaṭie cu acelaṣi interlocutor în alte circumstanṭe ale
acṭiunii. Atunci cînd sparge farfuriile are un ton poruncitor, dar ṣi batjocoritor,
faṭă de soṭia sa., pe care o tratează ca pe o fiinṭă inferioară. Mai tîrziu, într-o altă
situaṭie de comunicare, în faṭa chivuṭelor cu un evident statut social inferior,
vorbeṣte în termeni laudativi despre soṭia sa.

97 | P a g e
Lefter poate deveni violent (nu doar o violenṭă de limbaj). ‘’Să-mi scoṭi biletele!
Scrîṣneṣte d. Lefter; să-mi scoṭi biletele, hoaṭo! Că te omor, mă-nṭelegi! Te omor!
Şi-i trage Ţâchii o palmă, s-o năucească.’’(după care le ia să le bată la secṭia de
poliṭie).
Avînd ṣi el o sămînṭă de caṭavenc în el, Lefter îṣi poate adapta discursul: ‘’D.
Lefter şezu pe marginea de lemn a prispii şi aprinse o ţigaretă... Şezu cât şezu
aşa, meditând un discurs bine simţit pentru a convinge pe chivuţe că nişte femei
muncitoare pot câştiga o avere într-un chip onorabil, fără să caute a ruina pe un
om, de la casa căruia au câştigat totdeauna o bucăţică de pâine... Ar fi păcat!’’
După scrisoarea prietenului, un Mitică, Lefter se întoarce la statutul lui social de
mic funcṭionar umil la un minister.
‘’Peste câteva momente, domnul şef, care a plătit paharul său de bere, se scoală
şi, trecând spre uşă pe lângă masă, zice:
- Domnule Popescu, dacă dumneata nu mai vrei să vii la serviciu, atunci, te rog,
cel puţin trimite mâine cheia sertarului, unde ai acte publice în întârziere.
- Am fost bolnav, domnule şef.
- Mofturi!...

98 | P a g e
După ce găseṣte biletele, Lefter îṣi exprimă ‘’liber’’ sentimentele faṭă de ṣef ṣi
faṭă de instituṭie.
[etimologia numelui său oficial, Eleutheriu, provine din grecescul
‘’Eleutherios’’, care înseamnă ‘’liber’’]

99 | P a g e
În dialogul final cu bancherul, Lefter schimbă din nou discurul: ‘’ Cum aude
cuvântul viceversa, d. Lefter se face vânăt ca ficatul şi se ridică izbucnind cu o
volubilitate supremă:
- Vice-versa! Nu se poate, domnule! peste poate! Vice-versa! Asta-i şarlatanie,
mă-nţelegi! Vă-nvăţ eu minte pe d-voastră să umblaţi d-acu-ncolo cu infamii, şi
să vă bateţi joc de oameni, fiindcă este o exploatare şi nu vă mai săturaţi ca
vampirii, pierzând toată sudoarea fiecare om onest, deoarece se-ncrede orbeşte-n
mofturile d-voastră şi cu tripotajuri ovreieşti de bursă, care suntem noi proşti şi
nu ne-nvăţăm odată minte ca să venim, mă-nţelegi, şi să ne revoltăm... da! să ne
revoltăm! Aşa să ştiţi: proşti! proşti! proşti!’’
Lefter, ca ṣi Rostogan, este un funcṭionar mărunt al statului, un viitor Mitică.

100 | P a g e
1905-07-25- Scrisoare către Alceu Urechia [22] [=Scrisoarea despre PROSTIE]
[– OPERE – vol.7 – p.446-449, din 25 iulie/7 august 1905, Berlin – O-5 – p.547-
554 (scrisoarea are 3 P.S.)

101 | P a g e
102 | P a g e
103 | P a g e
104 | P a g e
105 | P a g e
La un moment dat, în vîrful carierei, i se cere un curriculum vitae. „Nu am,
domnilor, decît patru clase primare pe care pot să le justific. […] Şi să spun pentru
ce nu am decît patru clase primare. Văzînd că de acum încolo se îngroaşe lucrurile
mi-am zis: mai bine la şcoala lumii, unde nu sînt stabilite examene…” (Şerban
Cioculescu, Viaţa lui I.L. Caragiale).
... În lucrarea de memorii „Din trecutul oraşului Piatra-Neamţ”, publicată de
Dimitrie Hogea, fost primar al urbei de la poalele Pietricicăi (1914-1918), sunt
cuprinse şi câteva amintiri legate de activitatea lui I.L. Caragiale în Neamţ. La
vârsta de 30 de ani, Caragiale a fost numit, prin decret regal, revizor şcolar pentru
judeţele Baia (Suceava) şi Neamţ, cu reşedinţă la Piatra Neamţ. Deşi mandatul
era pentru patru ani, Caragiale a activat doar în perioada 1 octombrie 1881 - 28
februarie 1882.
Din perioada cînd bătea drumurile din nordul Moldovei, Nenea Iancu i-a povestit
lui Octavian Goga o întâmplare pe care a trăit-o în acele vremuri, denumind-o
‘’Pilda cu iapa nărăvaşă’’:

106 | P a g e
‘’ „Trenuri nu găseai prin Moldova, mergeam la inspecţii călare ... Avea popa o
iapă murgă ... Zic, ... Popa zâmbea. . Şi-am plecat ...” Nenea Iancu avea însă
destul de mult de furcă în a stăpâni iapa, după cum el însuşi povestea: „Cât m-
a zolit iapa ceea, mă ... Oricum dam din căpăstru ieşea rău ... N-o puteam cârmui
nicidecum...” La revenirea din inspecţie, Caragiale a purtat un dialog spumos
cu preotul de la care împrumutase iapa, redat în amintirile lui O. Goga: „M-am
intors la vreo doua ceasuri tot apă: - Părinte, cât face iapa asta? - Face zece
galbeni! - Ei, pui d-ta cinci, să pui şi eu cinci, s-o tăiem, a-n asta-i om... ”
Proprietarul iepei nărăvaşe i-a dat lui Caragiale şi soluţia pentru a o putea stăpâni
şi conduce pe drumurile lungi din inspecţii: „Ba să n-o tăiem, domnule Iancule,
mai bine să-i învăţăm năravul ... Ştii ce? Când o încaleci şi ajungi la o răspântie,
dacă vrei să apuce la stânga, tu să tragi de frâu la dreapta ... Da' să tragi cumplit,
auzi ... Să vezi c-o ia la stânga ... ” Caragiale a menţionat că i-a urmat sfatul
preotului, iar concluzia sa a fost: „Ei vezi, la prost, trebuie meşteşug, nu glumă
... Ascultă-mă ...” Povestea lui Caragiale s-a vrut o pildă pentru prietenul ajuns
în închisoare în urma articolelor publicate de Goga în revista „Ţara noastră” unde
a adoptat o poziţie critică faţă de exploatarea la care erau supuşi ţăranii din
România şi faţă de guvernanţii de atunci. „Ţi-am spus de-atâtea ori, nu te mai
bate cu proştii, că te răpun ... Ce crezi tu, pe urma cui am suferit eu în viaţă? Pe
urma deştepţilor? Prostia, suverana prostie, e totdeauna mai tare. În zadar lupţi
frumos cu tăieturi fine de floretă, el loveşte greu cu lăstarul în moalele capului.
Şi în zadar risipeşti spirit şi vervă, el e tare ca piatra. Cum să-ţi spun, prostul are
o concepţie telurică a vieţii. Uite aşa îşi înfundă ochii şi urechile, îşi infige capul
în pământ ca struţul, ridică spatele şi trec pe deasupra lui toate curentele ... Nimic
mai greu decât să cârmuieşti proştii ... Ei au un instinct de împotrivire
organică”.

107 | P a g e
1905-07-25 - Un pedagog de ṣcoală nouă
Un alt personaj de nivelul lui Mitică ṣi Lefter este ṣi Mariu-Chicoṣ Rostoganul,
ṣi el emiṭător de ‘’miticisme’’.
Pentru Ion Luca Caragiale, fost revizor ṣcoalar, personajul este ‘’o comoară vorbe
ṣi de înṭelepṭii’, motiv pentru care îl conturează într-o serie de schiṭe.
În aprilie 1906, ṣi în septembrie 1906, în scrisorile către Paul Zarifopol, face
vorbire ṣi despre ‘’Rostoganul’’:

108 | P a g e
Într-o scrisoare către Alceu Urechia (de la începutul exilului său, din Berlin, 25
iulie/7 August 1905), aflăm că Ion Luca Caragiale plănuia să scrie o carte în care
să cuprindă toată seria cu eminentul pedagog Marius Chicoṣ Rostoganu. Titlul
propus era ‘’Mariu-Chicoṣ Rostoganul pedagog absolut / Viaṭa lui – operele –
activitatea – etc.’’ {Opere, vol.7, 1942, Corespondenṭa, p.449]

109 | P a g e
Anterior, despre acelaṣi plan (‘’să completez pe ‘’Rostoganu’’), îi scrisese ṣi lui
Paul Zarifopol

110 | P a g e
111 | P a g e
112 | P a g e
În ‘’Revista Fundaṭiilor Regale’’, anul II, nr.4, aprilie 1935, p.157, Ṣerban
Cioculescu aminteṣte de acest personaj

Un pedagog de școală nouă, (1–4) - 1893-02-03 - Moftul român, 1893, nr. 3,

nr.10, nr.20, nr.34; retipărite şi în „Schiţe uşoare (1896) - Un pedagog de școală
nouă (1–4) + Seria a fost completată în 1899 -1900, în „Universul”, cu textele
„Despre Cometă’ (publicat în ’Universul’’- 12 noiembrie 18990), şi
„Emulaţiune” (publicat în ’Universul’’ – 19 mai 1900) = – OPERE-1-, p.88 –//–
O-1, 2015, – pag.99
Opere, vol.1, 1930, p.340 – 341- 342

113 | P a g e
114 | P a g e
115 | P a g e
116 | P a g e
=Dorinṭa lui Caragiale de a grupa toată seria ‘’rostoganiană’’ este îndeplinită
postum, în 1915, cînd este publicat volumul ‘’ Abu-Hasan’’ - [Povesti, Povestiri]
- Bucureşti, Ed. Flacăra, 1915, 252 pagini volum îngrijit de Luca Ion Caragiale;
{Cuprins: - 1 – Abu-Hasan – p.5; / 2 – Poveste – p.61; / 3 – Un pedagog de şcoală
nouă – p.96; / 4 – Despre cometă – p.114; / 5 – Emulaţiune – p.125; / 6 – Premiul
întîiu – p.135; / 7 – Reformă – p.144; / 8 – Dascăl prost; / 9 – Tardiv – p. 157; /
10 – Acceleratul no. 17 – p.165; / 11 – Cum devine cineva Revoluţionar şi om
politic... – p.173; / 12 – Bacalaureat – p.181; / 13 – La Paşti – p.188; / 14 –
POLITICĂ ŞI LITERATURĂ _ V – p.197; VI – p.208; / MORALĂ ŞI Educaţie
– VII –p.216; VII –p.225; IX – p.233; X – p.243}

117 | P a g e
118 | P a g e
119 | P a g e
Un pedagog de ṣcoală nouă, p.96 – 113
- 1. Conferinṭă;
- 2. O Inspecṭiune;
- 3. Ajunul examenelor;
- 4. Examenul anual;
Primele 4 texte, publicate în revista ‘’Moftul român’’, seria I, 1893, sunt urmate
de alte 4 texte, publicate în ziarul ‘’Universul’’:
- Despre cometă – prelegere populară, p.114-124 // 1899-11-12 -
Universul, XVII, nr.311, 12 noiembrie 1899, p.1-2, cu titlul „Marţi la 2
Noemvrie” , ṣi semnătura: Carageale. - Despre cometă – prelegere
populară [continuă seria „Un pedagog de școală nouă (1–4) O-2, p.540
- Emulaṭiune, p.125-133 // Emulațiune 1900-05-19 - Universul, XVIII,
nr.135, 19 mai 1900, p.1-2 -– [continuă seria „Un pedagog de școală
nouă (1–4)”/ Opere, vol.2, 2015, p.587 //p.998 // 990 //
- Premiul întîi, p.134 – 143 // Premiul întâi 1900-07-03 - Universul,
XVIII, nr.180, 3 iulie 1900, p.1-2 - (o reminiscență din tinerețele
pedagogului // retipărit în 1921, I.L. Caragiale – ‚’Povestiri’’, la editura
’Cartea romănească’’, p.6-14 //O-2, 2015, p.598
- Dascăl prost, p.150-156 - Dascăl prost 1900-06-16 - Universul, XVIII,
nr.163, 16 iunie 1900, p.1. Retipărit în 1921, I.L. Caragiale –
‚’Povestiri’’, la editura ’Cartea romănească’’, p.14-21 // O-2, 2015, p.593

120 | P a g e
121 | P a g e
122 | P a g e
123 | P a g e
Marius Chicoṣ Rostogan, pedagogul modern, îṣi adptează ṣi el modul de adresare
ṣi comunicarea în funcṭie de statutul social al colocutorului. El este ‘’un pedagog
de ṣcoală nouă’’ ṣi experimentează o nouă metodă de predare ṣi de raportare la
elevi. “Ca-z asta doară e metoda lui Pestaloṭiu”
Dascalul elvetian Johan Heinrich Pestalozzi, de la care se revendica Rostogan, a
fost unul din cei mai influenti pedagogi ai tuturor timpurilor. Ideile sale, inspirate
de romantismul antropologic al lui Rousseau, au fost preluate in sec XIX de mai
toate tarile occidentale si, dupa cum arata Caragiale, inclusiv de Romania.
Metoda sa ignora textele si lecturile (Pestalozzi abia putea sa citeasca, dar nu
considera asta un handicap deoarece credea ca deficienta il poate apropia de
elevi), insa punea accent pe dezvoltarea abilitatilor personale prin diferite
experiente, ceea ce nu constituie o surpriza avand in vedere ca presupozitia sa
fundamentala era bunatatea omului de la natura, copiii fiind, desigur, cei mai buni
Motto-ul său era „Învățarea după cap, mână și inimă”. Datorită lui Pestalozzi,
analfabetismul în Elveția secolului al XVIII-lea a fost depășit aproape complet
până în 1830.
Cartea lui Pestalozzi ‘’Cum îṣi învaṭă Gertrude copii (1801)’’ a avut un impact
profund asupra opiniei și practicii educației
Inscripția de pe mormântul lui Pestalozzi spune:
Heinrich Pestalozzi:
născut la Zurich la 12 ianuarie 1746 a
murit la Brugg la 17 februarie 1827
Mântuitorul săracilor de pe Neuhof.
Predicator pentru oamenii din Leonard și Gertrude
In Stans, Tatăl orfanului, din
Burgdorf și Münchenbuchsee,
fondator al noului învățământ primar.
În Yverdon, educatorul umanității.
Era un individ, creștin și cetățean.
A făcut totul pentru alții, nimic pentru el!
Binecuvântează-i numele!’’
[Ar trebui menṭionat doar faptul că pedagogul elevetian făcea parte din
conspiratia Iluminatilor bavarieni, printre ale caror obiective se numarau
subminarea educatiei, religiei si regimurilor traditionale].
Problema principala a “distinsului nostru pedagog absolut”, Marius Chicos
Rostogan, este educaṭia ‘’democratică’’, deoarece Pestalozzi promova o metoda
prin care, sustinea el, îi putea face pe cei saraci să îṣi accepte conditia fara sa puna
in pericol elitele financiare si politice. “Cu metoaghele mogherne, totul zace
numai in aplicatiune”, zice Rostogan.

124 | P a g e
Potrivit lui Pestalozzi, educatia trebuie sa aiba rolul social de a-i pregati copilului
viitoarea pozitie pe care urmeaza sa o ocupe in societate, de a putea obtine
satisfactii din munca prestata, indiferent cat de joasa ar fi ea. Conditionare
psihologica, in toata regula. “Educatiunea prinṭipiala mai apoi ne obliga la respect
catre cei mari si la infatisare moghesta”, declara pedagogul lui Caragiale.
Satira lui Caragiale nu se îndreapta numai asupra ignorantei si a prostiei
personajului, ci vizeaza si aspecte mai profunde, cu implicatii sociale. Marius
Chicos Rostogan este tipul reprezentativ al scolii burgheze, care avea un vadit
caracter de clasa, discriminatoriu. La examenul anual, bietul elev Ionescu, fiul
unei spalatorese este tratat cu loaza, prostovane, amenintat, iar când vine rândul
micului Ftiriadi, baiatul unei doamne bogate, întrebarile, pe care pedagogul i le
pune, nu lasa elevului decât o singura posibilitate de raspuns: Da.
Educatia burgheza începe înca înainte de scoala, în familie, si Caragiale
zeflemiseste si satirizeaza cu ascutime metodele de educare a odraslelor burgheze
(vezi ‘’D-l Goe’’, ‘’Vizita’’ http://www.karamazov.ro/index.php/polemici/258-
rostogan-elevul-lui-pestalozzi.html
Nu sunt de accord cu cei care îl consider pe Marius-Chicoṣ Rostogan un exemplu
de incultură ṣi prostie. Ṣi consider că faimoasele ‘’citate’’ din metodele de
predare ale lui Rostogan [apreciate de un inspector care-l viziteaza si gaseste ca
metoda lui e admirabila, - apreciere careia Rostogan îi raspunde că e metoda lui
Pestalotiu] sunt în mod eronat îndreptate împotriva unei metode de predare
recunoscute.
Johann Heinrich Pestalozzi [12 ianuarie 1746 - 17 februarie 1827] a fost un
pedagog elvețian reformator care a fondat mai multe instituții de învățământ și a
scris numeroase lucrări explicând principiile sale revoluționare moderne ale
educației. A îmbogățit și reînnoit conținutul și metodele învățământului primar,
fiind considerat întemeietorul școlii populare.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Johann_Heinrich_Pestalozzi
“Datoria ni-i sa luminam jeneratiunile june”, incheia pompos Rostogan lectia in
fata doamnei Ftiriadi.
În spațiul românesc ideile lui Pestalozzi pătrund mai întâi în Transilvania. Aceste
idei au influențat regulamentul școlar din Țara Românească (1832) și pe cel din
Moldova (1835). Principiile școlii pestalozziene au fost preluate, cu unele
îmbunătățiri, de întreaga pedagogie științifică: intuiția, stimularea activității
proprii a copilului, respectarea individualității lui, asigurarea dezvoltării
armonioase și echilibrate a omului și încadrarea în comunitatea educativă (de la
familie până la umanitate).
În loc de a critica metoda lui Pestalozzi aplicată de Rostogan, unii ar trebui să
vadă ‘’Reforma’’ cu bătaia pe care o aplică Cuza.

125 | P a g e
Scriitorul “ridiculizeaza in tipul lui Marius Chicos Rostogan prostia didactica,
slugarnicia fata de fetele simandicoase, badarania fata de cei umili si lipsa
flagranta de decenta in expresie si buna cuviinta in aprecieri a profesorului
nechemat” - zice Pompiliu Constantinescu.

Spre deosebire de Lefter Popescu, Rostogan nu este violent, iar limbajul lui
deseori este amuzant. Ca ṣi Lefter, el se adaptează la situaṭiile de comunicare: în
funcṭie de contextual situaṭional în care se află, ṣi în funcṭie de statutul social al
interlocutorilor.
(vezi Elena Trifan – Particularităṭi diafazice ale vorbirii personajelor din opera
lui i.L. Caragiale’’)

126 | P a g e
127 | P a g e
Metoda lui Peṣtaloṭiu - Zeflemeaua, anul II, nr.57, duminică, 27 octombrie 1902, p.6

Tot în aceeaṣi revistă a lui George Ranetti, la pagina 5, găsim un alt text, despre
‘’limbajul’’ epocii.

128 | P a g e
Despre cometă – prelegere populară - Abu-Hasan’’ - [Povesti, Povestiri] -
Bucureşti, Ed. Flacăra, 1915p.114-124

[1899-11-12 - Universul, XVII, nr.311, 12 noiembrie 1899, p.1-2, cu titlul „Marţi

la 2 Noemvrie” , ṣi semnătura: Carageale. - Despre cometă – prelegere populară
[continuă seria „Un pedagog de școală nouă (1–4) O-2, p.540

129 | P a g e
130 | P a g e
131 | P a g e
132 | P a g e
133 | P a g e
134 | P a g e
135 | P a g e
136 | P a g e
137 | P a g e
138 | P a g e
139 | P a g e
140 | P a g e
141 | P a g e
142 | P a g e
143 | P a g e
Bătălia de la Solferino (în Italia) la 24 iunie 1859, a dus la victoria alianṭei
franco-sarde (Armata franceză sub Napoleon al III și Armata Sardiniei, condusă
de regele Victor Emmanuel al II – lea) împotriva Armatei Austriei condusă de
împăratul Franz Joseph I. A fost ultima bătălie majoră din istoria lumii în care
toate armatele erau sub comanda personală a monarhilor lor. Bătălia de la
Solferino este o etapă importantă în războiul de independenṭa Italian. Garibaldi
este deseori citat de Ion Luca Caragiale ca un erou al lumii modern.
Încercarea cancelarului habsburg de a recrea Sfântul Imperiu Roman presupunea
latinizarea impusă de generalissimul prinţ latin Eugeniu de Savoia. De aceste
condiţiile favorabile a beneficiat Şcoala Ardeleană. După 1867, administratori
maghiari impuşi de austrieci în Transilvania au adoptat o altă politică pentru
maghiarizarea forţată a celorlalte naţiuni. Toate şcolile deveniseră ungureşti, iar
dascălii români pregătiţi de Şcoala Ardeleană nu mai unde să îi înveṭe pe copiii
romănilor. Unii dintre ei au emigrat în Romănia.
Marele nostru I.L. Caragiale râdea pe nedrept de bietul dascăl român ardelean
Marius Chicoş Rostogan. Fonetismele lingvistice care provoacă rîsul (roskim,
ghespre, gramakica în jenere etc.), sunt conparabile în context istoric cu epoca ‘’-
ciunismelor’’. Nu numai către M. Dragomirescu aminteṣte Caragiale de limbajul
‘’rostoganian’’

144 | P a g e
145 | P a g e
Emulaṭiune - Abu-Hasan’’ - [Povesti, Povestiri] - Bucureşti, Ed. Flacăra, 1915,
p.125-133

[Emulațiune - 1900-05-19 - Universul, XVIII, nr.135, 19 mai 1900, p.1-2 -–

[continuă seria „Un pedagog de școală nouă (1–4)”/ Opere, vol.2, 2015, p.587
//p.998 // 990 //

146 | P a g e
147 | P a g e
148 | P a g e
149 | P a g e
150 | P a g e
151 | P a g e
152 | P a g e
153 | P a g e
154 | P a g e
155 | P a g e
156 | P a g e
Premiul întîi - Universul, XVIII, nr.180, 3 iulie 1900, p.1-2

[-(o reminiscență din tinerețele pedagogului) retipărit în Abu-Hasan’’ - [Povesti,

Povestiri] - Bucureşti, Ed. Flacăra, 1915, p.134 – 143 // Premiul întâi 1900-07-
03/
Retipărit în 1921, I.L. Caragiale – ‚’Povestiri’’, la editura ’Cartea romănească’’,
p.6-14 //
O-2, 2015, p.598

157 | P a g e
158 | P a g e
159 | P a g e
160 | P a g e
161 | P a g e
162 | P a g e
163 | P a g e
164 | P a g e
165 | P a g e
166 | P a g e
167 | P a g e
Dascăl prost - Universul, XVIII, nr.163, 16 iunie 1900, p.1.

[retipărit în ‘’Abu-Hasan’’ - [Povesti, Povestiri] - Bucureşti, Ed. Flacăra, 1915,

p.150-156 - Dascăl prost 1900-06-16 –
Retipărit în 1921, I.L. Caragiale – ‚’Povestiri’’, la editura ’Cartea romănească’’,
p.14-21 //
O-2, 2015, p.593

168 | P a g e
169 | P a g e
170 | P a g e
171 | P a g e
172 | P a g e
173 | P a g e
174 | P a g e
175 | P a g e
 Cap. 24 – 1906 - Scrisori din exil

Genul epistolar este considerat un domeniu la marginea creaṭiei artistice

Poate doar cine a văzut ‘’Epistulae ex Ponto’’ ṣi ‘’Tristia’’ poate înṭelege
complexitatea acestui gen literar, în proză sau în versuri. [Ambele opere sunt
culegeri de elegii personale sub forma unor scrisori trimise din Tomis și adresate
lui Augustus, soției sau prietenilor cu rugămintea de a fi iertat și de a i se permite
revenirea la Roma. Ovidiu prezintă situația nefericită a propriei persoane,
exprimarea directă a sentimentelor de durere și de tristețe provocate de dorul de
Roma, de casă, de familie și de prieteni.] Epistolele lui Caragiale de după 1905
ascund în plus ṣi tristeṭea de a ṣti că drumul exilului său este un drum fără
întoarcere.

[scrie Ṣerban Cioculescu în prefaṭa ediṭiei de Opere, vol.VII, Corespondenṭă,

Bucureṣti, 1942

176 | P a g e
177 | P a g e
În secolul XXI (= epoca e-mail-urilor), un asemenea volum de corespondenṭă ar
fi aproape imposibil de editat, ṣi multe amănunte ṣi informaṭii despre viaṭa
scriitorilor, oamenilor politici ṣi biografia personalităṭilor epocii vor fi pierdute
pentru posteritate. Studiind corespondenṭa lui Caragiale avem privilegiul de a
pătrunde în ‘’laboratorul’’ creaṭiei sale, multe epistole fiind adevărate
‘’jurnale’’ în care sunt notate preocupările cotidiene ale creatorului.

Faṭa de perioada anterioară exilului la Berlin, corespondenṭa lui Caragiale după

1905 este mult mai importantă.
Pînă la 1905 s-au păstrat aproximativ o duzină de scrisori expediate de Caragiale
unor conaṭionali, scrisori pe diferite teme, nu neapărat cu subiecte literare. Din
această perioadă am reṭinut ca prezentînd interes următoarele scrisori (reproduse
în volumele de Opere - I.L. Caragiale – vol.7 – CORESPONDENŢA – 1942 –
(541 pagini), ṣi
Opere, vol.5, Corespondenṭa, 2015 (1216 pagini):

178 | P a g e
1. 1881-12-10- Scrisoare - Către Camera Deputaṭilor – Asachi, (Piatra
Neamṭ), I, nr.9, 10 decembrie 1881 – Scrisoare [din Piatra Neamṭ, 5 decembrie
1881 – Caragiale era revizor ṣcolar al jud. Neamṭ ṣi Suceava)] – O-5 – p.23
2. 1883-04-04- Scrisoare - Către Petrache Missir - OPERE – vol.7, 1942 –
p.521-524, din Craiova, 4/16 aprilie 1883, către Petrache Missir – [Îndrăgostit de
Fridolina] – O-5 – p.327-328-333
3. 1888-09-02- Scrisoare - Către Lea Vermont – Epoca, 2/14 septembrie
1888, p.3 – O-5 – p.584 //p.1093
4. 1888-10-26- Scrisoare – Către (o persoană dintre angajaṭii Teatrului
Naṭional) [‘’Direcṭia Teatrului Naṭional. Mon cher ami, (text în franceză) –
semnat: Caragiale. Data: 26 oct. [1888] – O-5- p.873
5. 1891-02-14- Scrisoare –Către Redacṭia ziarului Lupta – Lupta, 14
februarie 1891, p.2 (rubrica ‘’Informaṭiuni’’) – O-5 – p.285 //p.1006
6. 1895-04-30- Scrisoare - Către Prim-Procurorul tribunalului de Ilfov –
Lupta, 30 aprilie 1895, p.1-2 – [Scrisoarea se încheie: Al d-voastră plecat servitor
– I.L. Caragiale. Domiciliul meu: Buzău, în gară] - O-5 – p.447-450 //p.1057
7. 1895-09-10- Scrisoare - Către Gheorghe Panu – Lupta, 10 septembrie
1895, p.1 – O-5 – p.405 //p.1041
8. 1896-04-04- Scrisoare – Către Nicolae Filipescu – Epoca, II, nr.123, 4
aprilie 1896, p.3 (la rubrica ‘’Ultime informaṭiuni’’) – {Prin scrisoarea, din 4
aprilie 1896, Bucureṣti, Caragiale propune să publice Epoca literară de duminică}
– O-5 – p.195-196
9. 1896-09-21- Scrisoare - Către Primarul Oraṣului Iaṣi – Evenimentul, 21
septembrie 1896, p.2 [scrisoare semnată: I.L. Caragiale, publicist]– O-5 – p.444-
445 //p.1056
10. 1896-11-21 - Necunoscutule Şandernagor - (Scrisoare) - OPERE – vol.7,
1942 – p.357, din Bucureşti, 21 noiembrie 1896 – „Unui pseudonim” –
Necunoscutule Şandernagor [ = alias George Ranetti)]
11. 1897-03-27- Scrisoare –Către A.G. Olteanu – Fulgerul, (Craiova), 27
martie 1897, p.3 – O-5 – p.390 //p.1034
12. 1897-07-18- Scrisoare - Către Alceu Urechia – [2] – [din Piatra-Neamţ] -
OPERE – vol.7, 1942 – p.437 – din Chiatra N., 18 iulie 1897 - Scrisoare către
Alceu Urechia O-5 – p.521
13. 1898-03-01- Scrisoare – Către Redacṭia ziarului ‘’Evenimentul’’ –
Anunṭuri despre Conferinṭa de la Iaṣi – Evenimentul, VI, 1 martie 1898, (ṣi 4
martie 1898), cu titlul ‘’Caragiale ṣi Iaṣul’’, anunṭă ”În curînd Caragiale,
cunoscutul scriitor, va ṭine în cîteva oraṣe cite o conferinṭă literară cu lecture
umoristice…’] [Scrisoarea din 26 februarie 1898] Anunturi-RECLAME - O-5 –
p184

179 | P a g e
14. 1898-11-01- Scrisoare - Către Preṣedintele Cercului literar ‘’Ovidiu’’ –
Ovidiu, (Constanṭa), nr.4, 1 noiembrie 1898, p.58 (cu titlul ‘’Scrisori însemnate’’
– {Scrisoare din octombrie 1898] - Opere-5 – p.33
15. 1899-02-18- Scrisoare - Către Scipione I. Badescu - Curierul roman,
(Botosani), nr.6, 18 februarie 1899, p.1 (editorial, cu titlul ''O pretioasa surpriza'')
(scrisoare din 13/25 februarie 1899, Bucuresti) - O-5 - p.7 -
16. 1899-03-17- Scrisoare - Către Un Comitet de doamne din Iaṣi –
Evenimentul (Iaṣi), nr. 1773, 17 martie 1899 – Opere-5 – p.42
Unii critici consideră că plecarea lui Caragiale din ṭară nu a fost o experienṭă
traumatizată. Pur şi simplu, scriitorul a ales ‘’un loc frumos şi curat, cu o climă
agreabilă şi cu acces la toate avantajele civilizaţiei, unde să locuiască împreună
cu familia sa’’ ṣi unde să-ṣi cheltuiască moṣtenirea. Acest loc este, la 1904,
Berlinul, unde Caragiale se fixează în elegantul cartier Wilmersdorf, din sud-
vestul capitalei germane.
Ecaterina Logadi, fiica dramaturgului, îṣi aminteṣte:
‘’ O întamplare l-a despovarat pentru o vreme pe tata de grija zilei de maine. Am
plecta cu totii intr-o lunga calatorie in strainatate, colindand mai multe tari din
Europa, dupa un itinerar minutios alcatuit de tata.
Aceasta calatorie, facuta totusi in conditii modeste, i-a adus tatii uitarea
amaraciunilor si deceptiilor avute pana atunci in tara.
Timp de un an, intr-un ritm precipitat, am vazut Austria. Italia, Elvetia, Franta,
Olanda si Germania.
Austria l-a incantat pe tata. Ii placea voiosia oamenilor, peisajul frumos "ca o
gradinita", gratia vieneza; apoi traditia muzicala a tarii lui Mozart si Beethoven,
idolii lui.
La Paris a fost tot timpul de o rara veselie. Acolo am stat cel mai mult, si acolo
si-a gasit tata cei mai multi prieteni. Mergea zilnic prin muzee si biblioteci. Si am
fost surprinsi, Luchi si cu mine, cand mai tarziu ne-a spus ca Parisul l-a
dezamagit. Noi copiii ajunsesem la convingerea ca spunea aceasta ca o reactie
contra snobilor, care admirau Parisul fara sa-si fi dat osteneala sa-l cunoasca si
sa-i priceapa adevaratele frumuseti.
Dar tara lui preferata a fost Italia, care il entuziasma. Totusi, la Neapole, l-a
ingrozit mizeria si murdaria zdrentelor care atarnau in ulitele stramte prin care se
scurgeau laturile. Aici "se prinde raia pe galosi" - zicea el. Am plecat de acolo in
asa graba, ca mama nu a avut nici timpul sa-si ia rufele de la spalatorie.
Aveam foarte putin bagaj si nu posedam alta imbracaminte decat ce aveam pe
noi. Cand o haina se invechea, ne cumpara alta, iar cea veche era lasata pe loc
"ca sa nu ne complice existenta". Batistele intrebuintate le arunca pe geam din
mersul trenului. Zicea ca le trimite la spalatoreasa, spre dezolarea mamei, care
era ordonata si chibzuita.

180 | P a g e
In drumul spre Berlin am poposit putin in Olanda. La Amsterdam, a ramas in
adanca admiratie in fata tablourilor lui Rembrandt si ale altor mari pictori
olandezi
… Alegerea facuta de tata ne-a parut, mie si fratelui meu, greu de inteles, dat
fiind temperamentul si spiritul tatii. Cred ca nu poate fi alta explicatie decat grija
lui pentru sanatatea noastra, pe care nu o vedea nicaieri mai la adapost ca in acel
climat temperat si in acel oras asa de civilizat si de curat. Un oras in care "nu
bantuie scarlatina" si unde domneste o ordine si o disciplina exemlare. Poate a
contribuit si atractia lui pentru muzica de mare calitate care se facea pe vremea
aceea in Germania.
Reintors in tara dupa acel drum lung si obositor, care a tinut un an, tata a decis sa
ne mutam definitiv la Berlin.’’
La Berlin Caragiale petrece cu prietenii de aici, în primul rând cu prietenul mai
tânăr Paul Zarifopol (ginerele lui Dobrogeanu-Gherea), stabilit pe atunci la
Leipzig, alături de care ascultă concerte, bea bere Pfungstädter, discută despre
literatură și face haz de caraghioslâcurile presei române care îi parvenea la Berlin.
Până a reveni la scris, se preocupă de cele ale casei: îşi creşte copiii într-o
atmosferă plăcută, veselă, încurajatoare, întreţine o vie şi spirituală
corespondenţă cu prietenii rămaşi în ţară (C. Dobrogeanu-Gherea, Ranetti-
Roman, Alceu Urechia, Barbu Delavrancea) pe care se repede destul de des să-i
vadă, la Sinaia, la Iaşi, la Bucureşti.
După ce, în 1905, Ion Luca Caragiale se mută cu familia la Berlin, numărul
scrisorilor expediate prietenilor ṣi revistelor este mult mai mare.
1. 1905-07-07 - Scrisoarea către Alceu Urechia despre vizita lui Barbu
Delavrancea OPERE – vol.7, 1942 – 1905-07-07 - Corespondenţă – OPERE,
vol. VII – Scrisoare – 4 – (11 pagini) [– din Berlin, 7/20 iulie 1905.]
2. 1905-07-08 - Scrisoare către Alceu Urechia – despre Sinaia - OPERE –
vol.7, 1942 – p.443-445, 8/21 iulie 1905, către Dr. Alceu Urechia – Scrisoarea
cu lista persoanelor din Sinaia, primul de pe listă fiind „G. Matheescu, ‚Paradis’
şi famil.”
3. 1905-07-25- Scrisoare – Către Alceu Urechia [22] [despre PROSTIE] –
OPERE – vol.7, 1942 – p.446-449, din 25 iulie/7 august 1905, Berlin – O-5 –
p.547-554 (scrisoarea are 3 P.S.)
4. 1906-01-18 - 1906 – (poezie) - OPERE – vol.7, 1942, – p.17 - – [Aurora
azi apare}Scrisoare către Paul Zarifopol, din Berlin, 18 ianuarie 1906; semnat:
Un tînăr poet daco-romăn; Scrisoare semnată: Familia Caragiale – în Opere –
vol.7, 1942 – p.17; - V
5. 1906-05-04 - Duel armenesc – în Opere – vol.7, 1942 – p.34, Berlin, 4 mai
1906; scrisoare despre duel. Manuscris - Scrisoare autografă, din 4 mai 1906,

181 | P a g e
către Paul Zarifopol, - Duel armenesc – [versuri inspirate de duelul dintre doi
avocaţi armeni din Focşani -] (postumă, în „OPERE”, vol. IV, 1938)
6. 1906-06-05 - Fabulă democratică –OPERE – vol.7, 1942 – p.49, din 5 iulie
1906; 1906-06-05 - Manuscris - Poezie scrisă pe o carte poştală din 5 iulie 1906,
Travemunde, Germania, către Paul Zarifopol; - Fabulă democratică – (Postumă,
în „OPERE” vol. IV, 1938) - Versuri
7. 1906-06-10 - DI IERI SEARĂ]” – (poezie) - OPERE – vol.7, 1942 – p.41
– din Berlin, 10 iunie 1906, poezie “Di ieri seara, dila nouă, / Plouă, c’coani,
plouă, plouă./ “ – semnat: Al matale, Caragiale. – V
8. 1906-12-10 - CUPLETE] - OPERE – vol.7, 1942 – p.56, - 3 cuplete din
Berlin – 10 şi 11 decembrie 1906;
1906-12-23 – Cîntec studenṭesc -
9. 1907-07-15- Scrisoare - Către Redacṭia ziarului Opinia – Opinia, 15 iulie
1907, p.2 (la rubrica ‘’Litere-Stiinṭe-Arte); – O-5 – p.393-401 //p.1036
10. 1907-07-28- Scrisoare –Către Redacṭia ziarului Liberalul – Liberalul
(Iaṣi), 28 iulie 1907, p.1 cu titlul ‘’O scrisoare a maestrului Caragiale’’ ; 4 august
1907, p.1; 11 august 1907, p.1; – O-5 – p.273-280 //p.1002
11. 1907-11-09 - Scrisoare către un redactor la „OPINIA” din Iaşi.- OPERE –
vol.7, 1942 – p.425-426; Scrisoare din Berlin, 9/22 XI, 1907, către Dr. A
Steuerman-Rodion, redactor la „OPINIA” din Iaşi.
12. 1907-11-10 - MÎNGÎIERE – Fabulă - OPERE – vol.7, 1942 – p.97 – din
10-11 noiembrie 1907 – „MÎNGÎIERE – Fabulă” – [O babă chioară-aşează
tingirea cu păsat / Pe-o pirostrie şchioapă... Hiertura-n foc a dat // .. Şi scuipă
biata babă, şi blestemă, se-nchină. // „Spurcatu!.. Necuratu!..” (El singur e de
vină). // Morala : Spre mîngîiere-adeseori, / Ne trebuiesc... instigatori.”. [ Notă
de subsol în Opere 7 – Fabula a apărut în „Convorbiri”, 15 noiembrie 1907,
nesemnată.
13. 1907-12-21- Scrisoare - Către redacṭia ziarelor Adevărul si Dimineaṭa -
(din Berlin, 18 dec.1907) ///Opinia, V, nr.322, 21 decembrie 1907, p.3 (la rubrica
''Ultima ora'') - O-5 - p.1 -
14. 1907-12-29- Telegramă - Către Societatea studenṭească Uniunea – Opinia,
29 decembrie 1907, p.3 – O-5 – p.484 //p.1067
15. 1908-01-01- Scrisoare - Către Redacṭia ziarului Opinia – Opinia, 1 ianuarie
1908, p.2, (cu titlul ‘’Caracudi – de Paṣti) – O-5 – p.1036
16. 1908-01-10- Telegramă - Către Eleonora Ronetti-Roman – Dimineaṭa, 10
ianuarie 1908, p.2; 10 ianuarie 1908, p.2 – O-5 – p.466 /p.1062
17. 1908-01-10- Telegramă de condoleanṭe – [D-zeu vă întărească] –Către
Familia Herṣcovici – Dimineaṭa, 10 ianuarie 1908, p.2 – (Moartea lui Ronneti-
Roman. Telegrame) – O-5 – p.238 //p.986

182 | P a g e
18. 1908-03-06- Scrisoare - Către Iancu Brezeanu - // Ordinea, nr.83, 6 martie
1908, p.1 (scrisoare din martie 1907) - O-5 - p.18
19. 1909-01-01- Scrisoare –Către Take Ionescu – Ordinea, nr.322, 1 ianuarie
1909, p.2; nr.355, 15 februarie 1909; nr.662, 21 ianuarie 1910, p.2; nr.1201, 1
februarie 1912, p.2; nr.1207, 9 februarie 1912, p.3; O-5 – p.257-258 //p.992-993
20. 1909-02-04 - CÎNTEC PENTRU KIR IANULEA] - OPERE – vol.7, 1942
– p.122, din Berlin, 4 februarie 1909; cîntec pentru lăutarii lui Kir Ianulea – V
21. 1909-03-01 - DOGARESA ŞI POETUL – (poezie) - OPERE – vol.7, 1942
– p.132-133 – martie 1909, TRADUCERE – „Dogaresa şi poetul” (versuri)
22. 1909-08-01- Scrisoare - Către Dr. A. Steuerman-Rodion – [14] – din
august 1909, se încheie cu formula: Cu toată dragostea / Un Ploieṣtean / fervent
Conserv.-Democrat. {urmat de două P.S.} – O-5 – p.504
23. 1909-08-08- Scrisoare - Către Redacṭia ziarului Opinia – Opinia, 8 august
1909, p.1, (cu titlul ‘’Scrisoarea dlui caragiale) – o-5 – p.1037
24. 1909-09-10- Scrisoare - Către Preṣedintele ṣi membrii Comitetului teatral
din Iaṣi – Opinia, VI, nr.817, 10 septembrie 1909, p.3 – [din 11 sept. 1909] -
Opere-5 – p.46
25. 1909-09-11- Scrisoare - Către Dr. A. Steuerman-Rodion – [15] – Opinia,
11 septembrie 1909, p.2; [16] -19 septembrie 1910, p.2; - O-5 – p.492-p.1075
26. 1909-11-08- Telegramă - Către Nicolae P. Răṣcanu – Opinia, 8 nov. 1909,
p.2 (cu titlul ‘’Caragiale ṣi evenimentul din Ploieṣti’) [avusese loc o întrunire în
care un grup de liberali locali trecuse la Partidul conservator-democrat al lui Take
Ionescu] – O-5 – p.455 //p.1059
27. 1910-01-20- Scrisoare - Către Redacṭia ziarului Opinia – Opinia, 20
ianuarie 1910, p.1; 26 ianuarie 1912, p.3; 28 ianuarie 1912, p.3; 2 februarir 1912,
p.3; 5 februarie 1912, p.3; - O-5 – p.1038-1039
28. 1910-08-23 - CATREN] - OPERE – vol.7, 1942 – p.174, Leipzig, 23
august 1910, Catren – „ Încă o salutare / În fuga mare / Dela Bayrbhf /[=
Bayrischer Bahnhof] din depărtare/ - semnat: Car. -
29. 1910-12-09- Scrisoare - Către Ioan Burbea – Vremea, IV, nr.207, 9
decembrie 1910, p.3 – O-4 – p.21
30. 1911-01-14- Scrisoare –Către Un intelectual din Galaṭi – Adevărul, 14
ianuarie 1911, p.3 (cu titlul ‘’Caragiale ṣi alegerile’’ – O-5 – p.260 //p.994
31. 1912-01-01- Scrisoare –Către Benedetto de Luca – Liga culturală (Bîrlad),
ian.-martie 1912, p.15 – O-5 – p.282 //p.1004
32. 1912-01-11 - ANUL NOU – (catren) - OPERE – vol.7, 1942 – p.189,
Berlin, 11 ianuarie 1912; - catren – „ Anul nou cu bucurie / Şi cu toate ce doriţi /
Mulţi ani Domnul să vă ţie / Todeauna fericiţi!’ – semnat: Car. – V
33. 1912-02-02- Scrisoare –Către Constantin Mille – Adevărul, 2 februarie
1912, p.3 (la rubrica ‘’Ultime informaṭiuni’’) – O-5 – p.302 //p.1014

183 | P a g e
34. 1912-02-04- Scrisoare –Către Dr. I. Kiriak – Adevărul, 4 februarie 1912,
p.3 (cu titlul ‘’Sărbătorirea lui Caragiale’’); ṣi în Dimineaṭa, 5 februarie 1912, p.4
– O-5 – p.267
35. 1912-02-08- Scrisoare - Către redacṭia ziarului Universul – Universul, 8
februarie 1912, p.3 – O-5 – p.519 //p.1080
36. 1912-02-11- Telegramă – Către Directorul revistei Flacăra – [din Berlin.
11 februarie 1912] ‘’Regret. Imposibil amîndouă. Mulṭumesc atenṭie.
Caragiale’’. – Publicată în ‘’Flacăra, I, nr.16, 4 februarie 1912, p.126, în articolul-
reportaj ‘’Sărbătorirea lui Caragiale. Cum a fost sărbătorit marele scriitor. Cum
era să fie sărbătorit. De ce n-a venit Caragiale în ṭară. Două telegrame’’ O-5 –
p.197
37. 1912-02-12- Telegramă – Către Emil D. Fagure – Mulṭumiri cordiale.
Noroc, sănătate. (semnat; Caragiale. – [din 12 februarie 1912] [pentru] Fagure /
‘’Adevărul’’, Bukarest – {Telegramă de mulṭumire pentru urările cu prilejul
împlinirii a 60 de ani. Un articol al lui Emil D. Fagure a fost publicat în
‘’Adevărul, 2 iunie 1910, p.1, cu titlul ‘’O după-amiază la Caragiale – iunie
1910’’} – O-5 – p188
38. 1912-02-16- Scrisoare - Către Ioan Anestin - -// Viitorul, V, nr.1445, 16
februarie 1912, p.2 (scrisoarea datata - 10/23 febr. 1912) - O-5 - p.4
39. 1912-02-20- Scrisoare –Către Ioan Urban Jarnik – Romănul (Arad), 7/20
februarie 1912, p.7; p.10; – O-5 – p.264 //p.996
40. 1912-02-21- Scrisoare – Către Ṣt. Georgescu-Sergent – Adevărul, 21
februarie 1912, p.3 – (notă cu titlul ‘’Sărbătoriea lui Caragiale’’ – Scrisoare din
1912-03-31, semnată: Carageale - O-5 – p.210
41. 1912-06-12- Scrisoare –Către Vasile Goldiṣ - Romănul, 12/25 iunie 1912,
p.6 (cu titlul ‘’Din corespondenṭa lui Caragiale cu ziarul ‘’Romănul’’ - O-5 –
p.981 // p.982-983;
42. 1912-06-13- Scrisoare - Către Societatea academică Romănia Jună din
Viena – Romănul, (Arad), 13/26 iunie 1912, p.5 (cu precizarea ‘’Ultima epistolă
a lui Caragiale’’ – din 4/17 VI. 1912) – O-5 – p.476-477 //p.1064
43. 1912-06-24- Scrisoare –Către Octavian Goga [3] – Luceafărul, XI, 24
iunie st.v. 1912, p.467, (cu titlul ‘’O scrisoare a lui Caragiale adresată dlui
Octavian Goga’’ – O-5 – p.217-218 // p.979
44. 1912-06-27- Scrisoare - Către Aurel C. Domṣa – Unirea, (Blaj), nr.67, 27
iunie 1912, p.2, = Datată 5/XI. St.n. 1911 - urmată de Scrisoarea către Al. Ciura)
- O-5 – p.107
45. 1912-07-08- Scrisoare –Către Emil Isac – Rampa, I, nr.213, 8 iulie 1912,
p.1 (un grup de 5 scrisori, cu titlul ‘’Cîteva scrisori de ale lui Caragiale (adresate
lui Emil Isac). – O-5 – p.261-263 //p.995

184 | P a g e
De asemenea, în perioada exilului la Berlin, Ion Luca Caragiale semnează diferite
acte oficiale: contracte, scrisori către redacṭia unor ziare, scrisori către teatre care
nu i-au plătit drepturile de autor, procură pentru avocat, procură pentru vînzarea
drepturilor de autor, etc.
Într-o scrisoare din Berlin către avocatul Const. Lecca (21.06.1905) menṭionează:
P.S. – Procură am dat lui Gr. Cernescu, amicul nostru. Adresa lui: Mihai Vodă
20. Dacă e nevoie, anunṭă-l.’’

185 | P a g e
1906-01-02 – Procură pentru avocatul Constantin Lecca

186 | P a g e
187 | P a g e
1906 – Procură pentru avocatul Barbu Delavrancea
O altă procură este amintită la ‘’Note ṣi comentarii’’ la Scrisoarea către Barbu
Delavrancea [2]
1906- Procură din 1906 – [Subsemnatul I.L. Caragiale, domiciliate în Berlin, W.
Nachodstrasse 18, declar că autorizez, prin această procură autentificată, pe dl.
avocat Barbu Delavrancea ca, pentru mine ṣi în numele meu, să asiste la vînzarea
moṣiei Frăṭeṣti – jud. Vlaṣca, ṣi la vînzarea caselor ṣi locului din str. Batiṣte, …]
– semnat: I.L. Caragiale, publicist - O-5 – p.58 / p.904-906

188 | P a g e
189 | P a g e
190 | P a g e
191 | P a g e
1907-09-20 – Contract cu editura ‘’Minerva’’

192 | P a g e
193 | P a g e
194 | P a g e
195 | P a g e
196 | P a g e
197 | P a g e
198 | P a g e
199 | P a g e
O propunere (mai mult sau mai puṭin ironică) de învoială cu un tînăr poet
compune Caragiale ṣi într-o scrisoare, probabil netrimisă

200 | P a g e
201 | P a g e
1911-09-01 – Contract cu Emil Gîrleanu – Teatrul Craiova

202 | P a g e
203 | P a g e
204 | P a g e
205 | P a g e
206 | P a g e
5 ian. 1912

207 | P a g e
208 | P a g e
209 | P a g e
210 | P a g e
211 | P a g e
Majoritatea textelor poetice scrise de Ion Luca Caragiale după 1905 au fost mai
întîi trimise prin scrisori unor prieteni. Acestea erau fie versuri ocazionale, fie
poezii ce urmau a fi publicate.

Notele referitoare la poeziile din epistole

au fost grupate în Opere, vol.3, 2015, p.1261 – 1273

212 | P a g e
213 | P a g e
214 | P a g e
215 | P a g e
216 | P a g e
217 | P a g e
218 | P a g e
219 | P a g e
220 | P a g e
221 | P a g e
Considerate poezii ‘’postume’’ deoarece au rămas o perioadă doar în scrisori:
- ‘’Aurora’’;
- ‘’Duel armenesc’’;
- ‘’Bilet de ploaie’’;
- ‘’Fabula democratică’’;
- ‘’Constatare’’;
- ‘’Inscripṭie pe Fîntîna Slujnicelor’’;
- ‘’Fabulă (lui Vlahuṭă)’’;
- ‘’Tricolorul’’.

222 | P a g e
1906-01-18 – 1906] – (poezie) - OPERE – vol.7, 1942, p.17

[– [Aurora azi apare] Scrisoare către Paul Zarifopol [35], din Berlin, 18 ianuarie
1906; 1906 – (Felicitare în versuri) - semnat: Un tînăr poet daco-romăn; Scrisoare
semnată: Familia Caragiale – în Opere – vol.7, 1942 – p.17; - V
// – O-5 – p.622-623 –
Anterior, expediase un text ṣi lui Alceu Urechia: Scrisoare – Către Alceu
Urechia [27] – Poezie în care I.L. Caragiale înlocuieṣte litera ‚’R’’ cu ‚’b’ – [
Auboba azi apabe / Mai mîndbă ṣi mai voioasă / Căci e zi de sab’bătoabe, / Zi
plăcută ṣi fbumoasă / Bugăm cebul cu căldubă. – etceteba. (semnat: Cab (datat:
Beblin, 1 ianuabie 1906] – O-5 – p.556

223 | P a g e
Scrisoare reprodusă de Serban Cioculescu în ‘’Revista Fundaṭiilor Regale’’,
anul II, nr.4, aprilie 1935

224 | P a g e
225 | P a g e
1906-05-04- Duel armenesc] – Scrisoare către Paul Zarifopol [68]

4 mai 1906 (glumă versificată - postumă) - Duel armenesc - 1906-05-04 -

Manuscris - Scrisoare autografă, din 4 mai 1906, către Paul Zarifopol, - Duel
armenesc – [versuri inspirate de duelul dintre doi avocaţi armeni din Focşani -]
(postumă, în „OPERE”, vol.IV, p.342, 1938)
1906-05-04 –în Opere – vol.7, 1942, p.34, Berlin, 4 mai 1906; scrisoare despre
duel.
= Duel armenesc – OPERE – vol.7 – p.34 - 1906-05-04 –în Opere – 7 – DUEL
ARMENESC] – OPERE-4 -, p.342 // Duel armenesc] – O-3 – pag.1075 -
Scrisoare – Către Paul Zarifopol [68] – din Berlin, 4 mai 1906 - Duel armenesc
– OPERE – vol.7 – p.34 - 1906-05-04 –în Opere – 7 – p.34, Berlin, 4 mai 1906;
scrisoare despre duel. Manuscris - Scrisoare autografă, din 4 mai 1906, către
Paul Zarifopol, - Duel armenesc – [versuri inspirate de duelul dintre doi avocaţi
armeni din Focşani -] (postumă, în „OPERE”, vol.IV, 1938) – O-5 – p.643-644
[ vezi ṣi ‘’Scandalul de la Capṣa’, în Gazeta poporului, 1895].

226 | P a g e
227 | P a g e
228 | P a g e
229 | P a g e
1906-06-10- Di ieri seară] – (poezie) – Scrisoare către Paul Zarifopol [78] – din
Berlin, 10 iunie 1906 -

Alte versuri ocazionale scrise de Caragiale în diferite epistole, au primit nume

diferite.
Poezia “Di ieri seara, dila nouă, / Plouă, c’coani, plouă, plouă/ – semnat: Al
matale, Caragiale. - V - DI IERI SEARĂ]” – a primt titlul [Di ieri seară],
sau [Bilet de ploaie].
(poezie) - OPERE – vol.7, 1942, – p.41 – din Berlin, 10 iunie 1906, poezie “Di
ieri seara, dila nouă, / Plouă, c’coani, plouă, plouă./ “ – semnat: Al matale,
Caragiale. – V – O-5 – p.652-653
1906-06-10- [Bilet de ploaie] – O-3 – pag.1076 carte postala autografa catre
Paul Zarifopol, din 10 iunie 1906 (publicata postum) - Bilet de ploaie - 1906-06-
10 - Manuscris - şi în vol. „OPERE”. IV, ed. îngrijită de Ş. Cioculescu, Bucureşti,
1938, p.343; - [Bilet de ploaie] – v = [BILET DE PLOAIE] – OPERE-4 -, p.343
// Bilet de ploaie] – O-3 – pag.1076

230 | P a g e
Dintre aceste versuri ocazionale se distinge ‘’Tricolorul’’.

Tricolorul] – Scrisoare către Paul Zarifopol [411] (din Leipzig) – [fără data]

[nota mea – Nu cred că este un text scris de Caragiale, ci este un fragment dintr-
o poezie a lui Vasile Alecsandri. Caragiale doar transcrie versurile bardului de la
Mirceşti, cu care nu s-a avut niciodată în relaţii amicale.]
vezi Opere, vol.IV, p.456

231 | P a g e
[Tricolorul - (poezie) - din Travemunde, 26 iulie 1908; - despre tricolor; 1905 -
Manuscris - Scrisoare autografă, către Paul Zarifopol, 1905 -1912 – Tricolorul –
Versuri) TRICOLORUL - OPERE – vol.7, 1942 – p.207, Scrisoarea CCCLXXIX
către ‘’cetăṭeanul’’ Paul Zarifopol, fără dată. – „Vezi, mă rog frumos, alăturata
urmare a „Tricolorului”. : „Că li-i groază lor, / Groază tutulor, / Groază liftelor, /
Şi păgînilor / Şi Maghiarilor / Sălbaticilor / Fii ai Hunilor: / Fanaticilor, /
Otomanilor, / Ulemanilor, / Şi paşalelor, / Budalalelor, / Şi Antarţilor, /
Grecomanilor / Caţaonilor; / Schipetarilor, / Capsomanilor, / Şi Bulgarilor, /
Sîrboteilor, / Geanabeţilor, / Şi sectanţilor / Panslaviştilor, / Lipovenilor / Şi
Scapeţilor / Şi Jădanilor / Scărrnăviilor / Groază tutulor / Inimicilor / De-al
romănilor / Braţ răzbunător / Şi triumfător / Voi Poeţilor, / Prozatorilor, /
Oratorilor, / Muzicanţilor, / Lăutarilor, / Trubadurilor! / Toţi cîntaţi în chor / Cu
viers tunător / Mîndrul Tricolor / Ş-al său brav popor, / Rege iubitor, / Patrie ş-
onor /.../ - V =
Tricolorul este îndemnul spre izbândă şi glorie sub deviza ”ONOARE şi
PATRIE”, aşa cum primul domn al României, Alexandru Ioan Cuza, a decretat
când a înmânat drapelul oştirii române :„Vă încredinţez onoarea ţării. Steagul e
România, acest pământ binecuvântat al Patriei, stropit cu sângele străbunilor
noştri şi îmbelşugat cu sudoarea muncitorului”
I.G. Sbiera, în ‘’Calendarul Minerva – 1910’’, scrie despre apariṭia imnului
despre tricolor:

232 | P a g e
Se deduce că tricolorul a fost iniṭial un simbol al ‘’Junimii’’. Atunci cînd Ion
Luca Caragiale s-a rupt de societatea ‘’Junimea’’, pare logic să atace ṣi simboluri
ale ‘’Junimii’’ cum era V. Alecsandri ṣi ‘’Imnul regal’’ pe care îl scrisese
Alecsandri, convins că ‘’Romănul s-a născut poet’’. Ṣerban Cioculescu
comentează:

233 | P a g e
– conṭinînd ṣi versurile cu titlul ‘’Tricolorul (o ṣarjă satirică) – publicate în Opere
– vol.7, 1942, p.206-208. O altă scrisoare către P. Zarifopol este iscălită: I.L.
Caragiale (poet naṭional) – O-5 – p.1205 // – p.867-869 Tricolorul] – O-3 –
pag.1082-1083 scrisoare autografa catre Paul Zarifopol - Tricolorul –
[Postumă, în „OPERE” vol.IV, ed. îngrijită de Ş. Cioculescu, Bucureşti, 1938,
p.360;] - ) // TRICOLORUL] – OPERE-4 -, p.360 // Tricolorul] – O-3 –
pag.1082-1083 = Tricolorul – proză - Manuscris - Scrisoare autografă, către Paul
Zarifopol, 1905 -1912 (restul scrisorii din care este extras poemul) O-3 – p.1272-
1273 //
[nota mea - Textul pare cenzurat pentru că este de fapt un fragment în continuarea
scrisorii primite de la Paul Zarifopol. Ṣerban Cioculescu pare să considere textul
un proiect serios, nu o parodie.

Mai sunt ṣi alte texte manuscrise ale lui Ion Luca Caragiale din care transpare un
sentiment de patriotism la vederea tricolorului. O scrisoare care P. Missir din 21
iunie 1906 [cu o săptămînă înainte de publicarea pamfletului anti-monarhic
‘’Mare actor, mari gogomani’’ - Protestarea, Anul I, nr. 108, mercuri, 28 iunie
1906, p.1] se încheie cu noua adresă: ‘’Travermunde Ostseebad
Villa Iris (acolo unde flutură falnic tricolorul daco-roman!).
Iar în primăvara anului 1907 publică, sub semnătura ‘’Un patriot român’’, în
ziarul ‘’Die Zeit’’ din Viena, prima parte din scrierea politica ‘’1907’’.

234 | P a g e
1908-07-26- despre tricolor; 1905 - Manuscris - Scrisoare autografă, către Paul
Zarifopol, 1905 -1912 – Tricolorul – Versuri) OPERE – vol.7 – p.106-107, din
Travemunde, 26 iulie 1908

235 | P a g e
Opere, vol.4, p.360

236 | P a g e
237 | P a g e
238 | P a g e
Opere, vol.7, 1942, p.206-208

239 | P a g e
240 | P a g e
=……….
=………..

241 | P a g e
Opere, vol.5, 2015, p.867-869. Scrisoarea [411]

242 | P a g e
243 | P a g e
În ‘’Opere, vol.3, 2015, p.1082.
La Note ṣi comentarii’, p.1272, despre această poezie postumă se consideră că
este ‘’o ṣarjă antiṣovinistă’’. Greu de explicat atunci prezenṭa acestui text
FRAGMENTAT pe site-urile naṭionaliste:
Mandrul Tricolor
10/02/2017
165 de ani de la naşterea lui Ion Luca Caragiale

244 | P a g e
Tricolorul
Că li-i groază lor, Groază tutulor,
Groază liftelor
Şi păgânilor...
Şi maghiarilor
Sălbaticilor
Fii ai hunilor;
Fanaticilor;
Otomanilor,
Ulemalelor,
Şi paşalelor,
Budalalelor;
Şi antarţilor,
Grecomanilor,
Caţaonilor;
Schipetarilor,
Capsomanilor;
Şi bulgarilor,
Sârboteilor,
Genabeţilor;
Şi sectanţilor
Panslaviştilor,
Lipovenilor
Şi scapeţilor,
Şi jădanilor
Scărnăviilor!
Groază tutulor
Inimicilor
De-al românilor
Braţ răzbunător
Şi triumfător!...
Voi! Poeţilor,
Prozatorilor,
Oratorilor,
Muzicanţilor,
Lăutarilor,
Trubadurilor!
Toţi cântaţi in chor
Cu viers tunător
Mândrul Tricolor

245 | P a g e
Ş-al său brav popor,
Rege iubitor,
Patrie ş-onor!
Autor Ion Luca Caragiale
“Corespondenţa dintre I. L. Caragiale şi Paul Zarifopol (1905-1912) de Şerban
Cioculescu, Bucureşti, 1935, pp. 47-48.
Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru
unitatea spirituală a Românilor de pretutindeni
https://www.romaniamagnifica.ro/?do=Newsletter…

246 | P a g e
Ion Luca Caragiale publicase cîteva texte suggestive pe această temă:
=1901-05-06- Romănii verzi’’ – O-4 – pag.882 Moftul român, nr.6, 6
mai 1901, p.3-4 (si Statutele Societatii ''Romanii Verzi''- cap.I - IV, art.1-49)
Caragiale -Românii verzi” - 1901-05-06 - Moftul român, II, nr.6, 6 mai
1901, p.3-5; semnat: Caragiale. – „Românii verzi” + Statutele Societăţii
„Românii Verzi” (- cap.I - IV, art.1-49). {vezi ṣi ‚’[Se numeṣte ṣi este
‚pămîntean’’ – O-4 – p.1050-1057 acte – pentru Monitorul Oficial}= ROMĂNII
VERZI” – OPERE-5-, p.446 // Românii verzi’’ – O-4 – pag.882
Şi un text semnat: Un bulgar român.
Muzica imnului regal al ROMANIEI era scrisă şi ea de un neamţ pentru un neamţ.
=1901-06-03- Țara lui Hubsch – O-2 – pag.667 Moftul român, nr.10, 3
iunie 1901, p.1 Caragiale - Țara lui Hübsch - 1901-06-03 - Moftul român, nr.
10, 3 iunie 1901, p.1; semnat: Caragiale. - Țara lui Hübsch -= ŢARA LUI
HUBSCH – OPERE-5-, p.452 // Țara lui Hubsch – O-2 – pag.667
=1901-05-18 – Moṣii - Moftul roman, 18 mai 1901 [la bîlci sunt prezenṭi ṣi:
“M.M.L.L. – A.A.L.L.-‘’
Imnul Romăniei era ‘’Trăiască Regele’’, pe versuri de Vasile Alecsandri,
Muzica: Eduard A. Hübsch.
‘’
Trăiască Regele
În pace și onor
De țară iubitor
Și-apărător de țară.
Fie Domn glorios
Fie peste noi,
Fie-n veci norocos
În război.
O! Doamne Sfinte,
Ceresc părinte,
Susține cu a ta mână
Coroana Română!
Trăiască Patria
Cât soarele ceresc,
Rai vesel pământesc
Cu mare, falnic nume.
Fie-n veci el ferit
De nevoi,
Fie-n veci locuit
De eroi.
O! Doamne Sfinte,

247 | P a g e
Ceresc Părinte,
Întide a Ta mână
Pe Țara Română!’’

248 | P a g e
În luna iunie 1906 îi scrie prietenului săi Petre Th. Missir despre Jubileu,
ironizînd vorbirea regelui:

249 | P a g e
250 | P a g e
Revista Fundaṭiilor Regale, anul II, nr.4, aprilie 1935, Ṣerban Cioculescu citează
din corespondenṭa dintre I.L. Caragiale ṣi Paul Zarifopol.

251 | P a g e
p.151

252 | P a g e
253 | P a g e
Mare actor, mari gogomani - Protestarea, Anul I, nr. 108, mercuri, 28 iunie 1906,
p.1;

[la rubrica „Pamflete”; cu titlul „MARE ACTOR! – MARI GOGOMANI!” -

semnat: Farsor - Mare farsor, mari gogomani (1906) = [imită pe N.T. Orăşeanu,
de la revista ‘’Ghimpele’’] =
În tinereṭe, Ion Luca Caragiale mai publicase un pamflet antimonarhic - ‘’Şarla
şi ciobanii’’-=1873-12-16 – Ghimpele, 16 decembrie 1873 – (publică povestea
satirică în versuri), semnat: I.L.C. - Şarla şi ciobanii – (poveste) – (la final, după
semnătură, în paranteză, menţiunea (Va urma) - [ 20 ianuarie 1874 – NOTA –
pagina 3 – „ Cititorii să nu se mire că n-am mai publicatu restul fabulei intitulate
„ŞIARLA ŞI CIOBANII”, din No.48 de la 16 Decembre. Am tot aşteptatu şi noi,
cum au aşteptatu şi d-lor, ca autorul să ne trimită urmarea, dară... în zadaru, căci
– după cum aflăm – i-ar fi îngheţat musa şi trebuie să vie zefirii primăverii ca să
i-o dăsmorţească.] – v = Ṣarla ṣi ciobanii (Poveste) – O-3 – pag.942
‘’Ṣarla’’ vine de la ‘’Charles’’, adică regele Carol.
= MARE FARSOR, MARI GOGOMANI – OPERE-4 -, p.344 // Mare farsor,
mari gogomani – O-3 – pag.1041 [‘’Versiunea pe care o publicăm aici a fost
tipărită pentru întîia oară, după un manuscris autograf – semnat, burlesc, ‘’N.T.
Orăṣanu’’ – manuscris dăruit de Caragiale lui Paul Zarifopol – vezi O-3 – p.1261]
{revista Ghimpele, la care a colaborat în tinereṭe, în perioada 1873-1876, avea o
orientare anti-monarhistă}

254 | P a g e
255 | P a g e
256 | P a g e
{Prima poezie publicată de I.L. Caragiale în ‘Ghimpele’ şi apoi în “Telegraful”
de marţi, 11 decembrie 1873, la pagina 3, este un sonet închinat unui bariton
Italian. Ultimul vers al sonetului este: “Cînd sceptrul este arta, şi regele
artistu.”]
In corespondenta purtata intre Caragiale si Vlahuta în 1906 se pomeneste si
despre jubileul de 40 de ani de domnie a Regelui Carol.

257 | P a g e
{În revista “MOFTUL ROMĂN”, 1901, Caragiale a publicat în mod repetat o
poezie-reclamă. Ultimele două versuri ale acestei poezii-reclamă sunt: “Băcănia-
i mare artă, / Mateescu mare-artist!”. Titlul acesta din 1901: “Mare artă!.. Mare
Artist!!..” seamănă cu pamfletul anti-monarhic publicat de Caragiale în
„PROTESTAREA”- nr.108 - 28 iunie 1906, p.1 “Mare actor!... Mari
gogomani!”, care începe cu versurile:” Artistul nostru cu bravură / Joacă de
patruzeci de ani….”. Titlul recunoscut al pamfletului este “MARE FARSOR,
MARI GOGOMANI”}

258 | P a g e
Gh. Mateescu este prototipul lui ‘’MITICĂ’’

259 | P a g e
1906-07-05 - Fabulă democratică – Scrisoare către Paul Zarifopol, din 5 iulie 1906;

1906-07-05 - Manuscris - Poezie scrisă pe o carte poştală din 5 iulie 1906,

Travemunde, Germania, către Paul Zarifopol; - Fabulă democratică –
– (Postumă, în „OPERE” vol.IV, 1938, p.342), Scrisoare autografa catre Paul
Zarifopol, din 5 iulie 1906 - Versuri - /= // Fabulă democratică – O-3 – pag.1077
- Scrisoare – Către Paul Zarifopol [87] - Fabulă democratică –OPERE –
vol.7, 1942, p.49, din 5 iulie 1906; V // Versuri – O-5 – p.663
Interesul lui Caragiale faṭă de evenimentele din ṭară apare în versurile ocazionale
pe care le include în epistolele sale. Unele improvizaṭii sunt apreciate de Ṣerban
Cioculescu în ‘’Revista Fundaṭiilor Regale’’, anul II, nr.4, aprilie 1935

260 | P a g e
261 | P a g e
262 | P a g e
1906-08-28- CATREN [1] - Scrisoare către Paul Zarifopol [94] – din Berlin, 28
august 1906

– [‘’Cutremure se-ntîmplă-n lume / Cu grozăvii fără de nume; Dar grozăviile din

Harz / Le fac pe toate marṭ. – semnat: Car] – O-5 – p.667

263 | P a g e
Cîntec studenṭesc (3 cuplete) – Tribuna (Arad), anul X, 23 decembrie 1906/5
ianuarie 1907, p.3-4

Aceste versuri ocazionale au fost scrise pe cîteva cărṭi poṣtale trimise lui Paul
Zarifopol.
1906-12-10 - CUPLETE] - OPERE – vol.7, 1942 – p.56, - 3 cuplete din Berlin –
10 şi 11 decembrie 1906;
- Scrisoare – Către Paul Zarifopol [104, 105-106] - CUPLETE] - OPERE – vol.7
– p.56,//; - O-5 – p.673-674 - Scrisoare – Către Paul Zarifopol [104, 105, 106] –
{ca răspuns la versurile – în germană – primite de la Zarifopol (care semnase:
Anacreon} – Caragiale îi răspunde cu trei cuplete, din:
=10 decemvrie 1906
[‘’Barometru se tot lasă - / Vezi numa cum vremueaṣke… / Ṣ-apoi? Parcie-mi
pasă? / Încă un pocal! – Noroc! / Să se lese cît pofteaṣke, / Că eu nu mă las ghe
loc! ‘’ – semnat: Car];
=11 decembrie 1906 –
[‘’Ṣi ghe-i vorba pe lăsake, / Apoi lasă-ke pe mine! / Să se lese el cît poate, / Eu
tot ṣtiu că l-am rămas; / Că, să nu dau ghe ruṣine, / Pînă-n pimniṭă mă las! - Al
doilea cuplet e semnat: Cu stimă, Poeta.] Al treilea cuplet, din
=11 decembrie 1906 –
[‘’La el consecvenṭă nu e, / Că’z, cum vremea I s-arată, / Cînd se lasă, cînd se
suie; / Pe cînd eu, mă rog frumos, / Dacă m-am lăsat o data, / Singur nu mă scol
ghe jos!’’ – semnat: Car.] – O-5 – p.673-674

264 | P a g e
1906-12-23- Cîntec studenṭesc – Tribuna (Arad), X, 23 decembrie 1906, 5
ianuarie 1907, p.3-4
- Cîntec studențesc - 1906-12-23 - Tribuna, (Arad), 23 decembrie 1906/ 5
ianuarie 1907; semnat: L. ; o primă variantă a fost trimisă lui Paul Zarifopol pe
10 şi 11 decembrie 1906] - Cântec studențesc == OPERE-4 -, p.343 // Cîntec
studenṭesc – O-3, 2015, – pag.1043
‘’Barometrul se tot lasă –
Vezi numa cum vremuiește ...
Ș-apoi ? parcă mie-mi pasă ?
Încă un pocal ! – Noroc !
Să se lase cât poftește,
Că eu nu mă las de loc.
**
Și de-i vorba de lăsate,
Apoi lasă-te pe mine !
Să se lase el cât poate,
Eu tot știu că l-am rămas :
Că, să nu dau de rușine
Până-n pimniță mă las !
***
La el consecvență nu e,
Că-z, cum vremea i s-arată,
Când se lasă, când se suie;
Pe când eu, mă rog frumos,
Dacă m-am lăsat odată,
Singur nu mă scol de jos!’’
[notă – a se compara textul cu variant iniṭială, scrisă în ‘’dialectul’’ lui Mariu-
Chicoṣ Rostoganu.

265 | P a g e
266 | P a g e
267 | P a g e
 Cap. 25 – 1907 – Din primăvară pînă-n toamnă

În toamna 1906 ṣi primăvara 1907 are mai multe proiecte

[vezi ṣi Scrisoarea [22] din 13/ 26 VII 1907, către M. Dragomirescu, în care se
aminteṣte de: ‘’Titircă, Sotirescu & Cie’’, ṣi ‘’Urmaṣul, sau ‘’Moṣtenitorul’’).
Urmăreṣte însă cu atenṭie răscoala ṭăranilor din 1907 ṣi scrie despre ea.

268 | P a g e
269 | P a g e
1907 – Scrisoare către Mateiu Caragiale

270 | P a g e
Relaṭiile dintre tată ṣi fiu, după cum sunt descrise de fiica dramaturgului, nu erau
prea afectuoase:
=’’Raporturile tatii cu fiul lui mai mare, fratele meu vitreg Matei, au fost mereu
încordate. Matei a facut împreună cu noi lunga calatorie care a precedat plecarea
noastra definitiva din tara si a locuit cu noi la Berlin unde fusese adus să urmeze
dreptul. Dar cand tata a descoperit ca nu frecventa cursurile ci hoinarea prin oras,
admirand pomii seculari din Tiergarten, s-a suparat cumplit si l-a expediat urgent
la Bucuresti, inscriindu-l la Universitate acolo.
Matei nu avea nimic din generozitatea sufleteasca a tatii. Era dispretuitor, amar,
plin de morga si mai ales snob. Aceasta ne facuse pe noi, fratii mai mici, sa-l
botezam "domnul conte" si sa radem de aerele ce si le dadea. Radea si el, dar cu
atata superioritate, incat parca tot el iesea invingator. Era rece si distant cu tata.
Nu-i intelegea nici talentul, nici firea, precum nici tata nu facea haz de parerile
lui. Marei era refractar la orice sfat si apreciere a tatii asupra parerilor si
convingerilor lui. Auzind mereu "nu fi prost", ajunsese sa spuna ca la noi toate
se masoara cu "prostometrul". Singur el ii tinea piept tatii, contrazincandu-l in
mod metodic si distrugand intelegerea si voia buna care domnea in casa noastra.
Niciodata nu a fost cu tata in cmuniune de idei si lupta incepuse de cand pot eu
sa-mi aduc aminte.
A fost totusi un moment cand s-au apropiat. Afland ca Matei s-a imbolnavit de
pojar, tata a plecat urgent la Bucuresti. Cand s-a intors la Berlin, a desfacut plicul
pe care Matei i-l daduse pe peronul garii si a citit cele treisprezece sonete scrise
de fiul razvratit. Ne-a ctiti si noua versurile, cu ochii inlacrimati. Erau atat de
frumoase, cizelate in cel mai pretios metal! "Nenorocitul, spunea tata, cat i-am
spus sa nu se apuce de literatura! L-am sfatuit sa faca orice meserie, numai pe
asta nu: e cea mai trudnica. Dar acum s-a molipsit si nu mai pot sa-l scap!".
[Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (8)]

271 | P a g e
1907-03- Scrisoare către Iancu Brezeanu
În luna martie 1907 Ion Luca Caragiale este atent nu numai la tulburările politice
ṣi sociale care îl vor determina să scrie ‘’1907 – Din primăvară pînă-n toamnă’’,
ci ṣi la viaṭa culturală din Bucureṣti. Scrisoarea indică atitudinea critică a lui
Caragiale împotriva lui Spiru Haret. (ministru care îl apărase în procesul Caion).
‘’Preṭioṣii mei amici,
Din suflet regret că nu pot profita de graṭioasa d-voastră invitare, - sunt bolnav.
Să trăiṭi cu toṭii!...
Să trăiască Davila!
Al d-voastră cu toată dragostea,
Caragiale’’
Ion Iancu Brezeanu (1 dec. 1869 – 17 mai 1940) sau “Nenea Iancu Brezeanu”
cum îl numeau contemporanii - a fost actorul pe care iubitorii de teatru din prima
jumătate a secolului trecut îl identificau cu personajele lui Caragiale: "Ipingescu"
din "O noapte furtunoasă“, "Cetăţeanul turmentat" din "O scrisoare pierdută“ sau
"Ion din "Năpasta“ au fost rolurile memorabile interpretate în premieră de marele
actor.

272 | P a g e
I.L. Caragiale ṣi Iancu Brezeanu – caricaturi de pe coperta volumului
autobiographic.
1908-03-06- Scrisoare - Către Iancu Brezeanu - Ordinea, nr.83, 6 martie 1908,
p.1 (scrisoare din martie 1907). Semnat: Caragiale - O-5 - p.18
Scrisoarea a fost citită la banchetul oferit de actorii Teatrului Naṭional din
Bucureṣti în onoarea lui Davila, înlocuit abuziv din funcṭia de Director general al
Teatrelor. În locul lui Spiru Haret, ministrul Cultelor ṣi Instrucṭiunii Publice, îl
numise pe Pompiliu Eliade, care era cumnatul său.
Scrisoarea a fost publicată în ziarul ‘’Ordinea’’, anul I, nr.83, 6 martie 1908, p.1,
în care, sub titlul ‘’Două scrisori’’, sunt redate atît scrisoarea lui Caragiale către
Iancu Brezeanu, cît ṣi cea a lui Alceu Urechia către Al. Davila. În nota redacṭiei
este evidenṭiată atitudinea celor doi: ‘’cele două scrisori constituie cea mai
binemeritată răsplată data d-lui Davila ṣi cea mai zdravănă palmă aplicată d-lui
ministru Haret.’’

273 | P a g e
Ion Luca Caragiale a expediat aceste telegrame către Alexandru Davila în
februarie 1912. Telegramele se referă la invitaṭia de a participa la spectacolul
jubiliar, programat pentru 29 ianuarie 1912, în care Ion Luca Caragiale urma să
fie sărbătorit la împlinirea vîrstei de 60 de ani. Caragiale nu a droit să vină de la
Berlin la Bucureṣti pentru manifestările programate să se desfăṣoare la Teatrul
Modern, festivităṭi la care era anunṭat că va participa ṣi regina. Ultima telegram
exprimă politicos ṣi clar refuzul ‘’motivat’’ al scriitorului.
274 | P a g e
1907 - Din scrisorile către Paul Zarifopol (despre răscoala ṭăranilor)

275 | P a g e
276 | P a g e
277 | P a g e
278 | P a g e
279 | P a g e
280 | P a g e
281 | P a g e
282 | P a g e
Din corespondenṭa dintre I.L. Caragiale ṣi Paul Zarifopol (1905-1912),
comentată de Ṣerban Cioculescu în ‘’Revista Fundaṭiilor Regale’’, anul II, nr.4,
aprilie 1935, aflăm informaṭii interesante despre apropierea dintre Caragiale ṣi
cercurile revoluṭionare socialiste. Într-o scrisoare din 17/ 30 iulie 1905 aflăm că
niṣte marinari ruṣi (răsculaṭi de pe cruciṣetorul ‘’Potemkin’’) fuseseră adăpostiṭi
de Gherea.

p.149

Tot în ‘’Romănia Muncitoare’’ republică fabula ‘’Mîngîiere’’

283 | P a g e
1907. Din primăvară pînă-n toamnă. Cîteva note - Die Zeit (Viena), IV, nr.624, 3
aprilie 1907, p.1-2

[Ziarul vienez ‘’Die Zeit’’ (=Timpul), publică pamfletul ‘’1907’’ cu titlul

''Rumanien, wie es ist'') = (Romania aṣa cum este)

- # 1907 - Din primăvară până'n toamnă - 1907-04-03 - Die Zeit, (Viena), nr.1624,
3 aprilie 1907, Partea I; Tradus ṣi publicat în ‚’Monitorul’’, (Craiova), II, nr.114,
6 aprilie 1907, p.1-2. Semnat: Un patriot romăn. 1907, – un fragment apare în
„Convorbiri’, I, nr.19, 1 octombrie 1907, pp.765-771. Semnat: Un patriot romăn
(pe copertă, la sumar). La tabla de materii este indicat autorul: I.L. Caragiale. -
1907, Din primăvară până'n toamnă – cu subtitlul ‚Cîteva note” – de I.L.
Caragiale – [Lucrarea, în trei părţi, apare în broşură, Bucureşti, Tipografia
ziarului ‚Adevărul’, în Octombrie 1907. -] [broşura, de 30 pagini, începe cu o
notă [ în martie trecut, un scriitor romăn a dat pentru ‚die Zeit” un articol privitor
la răscoalele tărăneştri, pe care acel ziar l-a şi publicat, suprimîndu-i, după
conveninţele redacţiei, încheierea....// nota este semnată: I.L.C. ]] Partea I – 1907;
martie ; - Partea II (p.19-27) – 1907; septembrie; - Partea III (p.29-32) – 1907;
octombrie; - ]] = Din primăvară pînă-n toamnă - 1907 – Convorbiri – pp.765-
771 – I.L.Caragiale republică un fragment din „1907 – Din primăvară pînă-n

284 | P a g e
toamnă” – cu subtitlul ‚Cîteva note’ – ṣi alte fragmente, cu titlul ‚’Răscoala
ṭărănească’ sunt tipărite în ‚’Calendarul poporului romăn’’, VI, 1908, p.120-122.
Semnat: Ca. =1907 – OPERE-5 - p.167 // 1907. Din primăvară pînă-n toamnă.
Cîteva note – O-4 – pag.121 - # 1907, din primăvară până'n toamnă - 1907 –
octombrie –
„1907, din primăvară până'n toamnă – cu subtitlul ‚Cîteva note” – de I.L.
Caragiale – [ Lucrarea, în trei părţi, apare în broşură, Bucureşti, Tipografia
ziarului ‚Adevărul’, în Octombrie 1907. -] [broşura, de 30 pagini, începe cu o
notă [ în martie trecut, un scriitor romăn a dat pentru ‚die Zeit” un articol privitor
la răscoalele tărăneştri, pe care acel ziar l-a şi publicat, suprimîndu-i, după
conveninţele redacţiei, încheierea....// nota este semnată: I.L.C. ]] Partea I – 1907;
martie ; - Partea II (p.19-27) – 1907; septembrie; - Partea III (p.29-32) – 1907;
octombrie; - ]
– O-4, 2015, – pag.121
Eseul apare integral, în broṣură: ‘’1907-Din primăvară pînă-n toamnă’’, la
Editura Adevărul, într-un tiraj total de 10.000 de exemplare.

285 | P a g e
286 | P a g e
287 | P a g e
288 | P a g e
289 | P a g e
290 | P a g e
291 | P a g e
292 | P a g e
293 | P a g e
294 | P a g e
295 | P a g e
296 | P a g e
297 | P a g e
298 | P a g e
299 | P a g e
300 | P a g e
301 | P a g e
302 | P a g e
303 | P a g e
304 | P a g e
305 | P a g e
306 | P a g e
307 | P a g e
308 | P a g e
309 | P a g e
310 | P a g e
311 | P a g e
312 | P a g e
313 | P a g e
314 | P a g e
315 | P a g e
Retipărit în broṣură, în 1921 (37 de pagini)

316 | P a g e
1907-10-17 – Scrisoare către Barbu Delavrancea [5]
‘’1907 – Din primăvară pînă-n toamnă’’ are un puternic ecou în rîndul
contemporanilor săi. Scrisorile păstrează emoṭiile puternice pe care le-au atît
stîrnit răscoala ṭăranilor, cît ṣi notele publicate de Caragiale

317 | P a g e
318 | P a g e
319 | P a g e
320 | P a g e
1907-11-09 – Scrisoare către Alceu Urechia

321 | P a g e
322 | P a g e
323 | P a g e
324 | P a g e
325 | P a g e
326 | P a g e
1907-11-15 – Scrisoare către Mihail Dragomirescu

327 | P a g e
328 | P a g e
 Cap. 26 – 1907 – 1908 - Fabulele marelui anonim şi strofele lui
Picolini

Spre deosebire de celelalte perioade de creaṭie, din care ni s-au păstrat doar
textele tipărite în reviste ṣi în volume, deseori ṣi fără semnătură, acum putem să
coroborăm diferite tipuri de informaṭii: date autobiografice, gîndurile ṣi intenṭiile
scriitorului, părerile prietenilor, relaṭiile cu unii contemporani ṣi cu unele
evenimente la care este silit să fie spectator ‘’de departe’’, etc. Criticii îṣi pot
sprijini sau demonstra părerile critice chiar pe baza informaṭiilor furnizate de
autor în timpul actului de creaṭie. Era de asemenea cunoscută grija lui Caragiale
pentru corectitudinea textelor, fiind poreclit ‘’Moṣ Virgulă’’.
Iată cîteva încercări de autoportret:
„Om din popor, fără nume de naştere, fără avere, fără sprijin, mie nu mi-e permis
un moment să uit, oricât de puţin ar însemna persoana mea ca publicist – că n-am
avut pe lume alt protector decât libertatea tiparului.
Am o educaţie nu tocmai îngrijită, fiindcă părinţii mei n-au avut mijloace să-mi
dea una aleasă; dar am puţin bun-simţ şi […] mă exprim, fără vreun fel original
de gândire, destul de limpede şi comod. Pe lângă asta, sunt, slavă Domnului!
sănătos şi voinic; duc bine la tăvăleală; dovadă că pot fi, în acelaşi timp şi fost
sufleor şi copist la teatru, şi corector într-o tipografie mare, la două ziare şi dau
lecţii la nişte copii; aşa că pot, cu una cu alta, câştiga destul cu ce să ne susţinem
eu şi familia până să termin studiul dreptului.” (Opere, V, p. 467)
● „Sunt o fiinţă foarte complexă! Capriţioasă şi statornică; impresionabilă ca un
copil incult, blazată ca un filozof istovit, mahalagioaică şi aristocrată; aici
primitivă, aici ultra-rafinată, iau în glumă împrejurările cele mai grave şi sunt
gravă faţă cu cine ştie ce nimicuri. Mă înnebunesc după evenimente de senzaţie,
vesele sau funebre, parade, accidente, crime, sinucideri, scandaluri…[… ] Îmi
trebuiesc dimineaţa cum deschid ochii ştiri palpitante, dacă nu mâhneşte peste
măsură şi nu mă pot mângâia decât a doua zi cu o născocire şi mai şi.” (I.L.
Caragiale, „Începem” ,1909)
● „Nu ştiu, când am hârtia albă dinaintea ochilor, mă apucă aşa ca o ameţeală şi
o spaimă… Mi se pare că e cineva în spatele meu care-mi pune mâna pe umăr,
poate chiar eternitatea, şi se uită să vadă ce scriu“. (Mişcarea literară, nr.3)
● „Arta cere conştiinţă, fără un perfect simţ de onorabilitate literară nu se pot
scrie lucruri de seamă. Ca în toate, şi în literatură se pretinde o cinste profesională,
un prestigiu de atelier… Ce crezi tu, în câte ape n-am scăldat eu “Hanul lui
Mânjoală?”
Ce să mai vorbesc de melodia frazei, de frecătură, de ritmul vorbelor… Iaca,
numai interpuncţia… Câţi nu înţeleg că interpuncţia e gesticularea gândirii…

329 | P a g e
Vezi, pe mine mă frământă astea, mă rod… Nu se poate artă fără migăleală… Cu
vremea îţi cresc tot mai mult scrupulele de conştiinţă… Dac-o fi să îmbătrânesc,
ştiţi cum să-mi ziceţi ? Să-mi ziceţi Moş Virgulă !…”.
Astfel e mai uṣor de înṭeles geneza unor texte semnate de Ion Luca Caragiale; de
exemplu această epistolă din Aprilie 1907, în care îl ironizează pe fostul lui
director de la ziarul ‘’Adevărul’’, Constantin Mille (militant socialist roman, care
a luptat pentru emanciparea ṭărănimii)

330 | P a g e
Nebun ce sunt! (Fabulă) – Scrisoare către un redactor al ziarului ‘’Epoca’’ –
[aprilie 1907]

1907-04-01- Nebun ce sunt!... (fabulă) – Aprilie, 1907 – trimisă ziarului

‚’Epoca’, dar nepublică –
– [‘’Stimate Domnule redactor, Binevoiṭi, vă rog, a da ospitalitate în coloanele
preṭiosului dv. Organ – la un loc mai de vază, de e posibil – micii fabule de mai
la vale. Rogu-vă dacă o admiteṭi, păstraṭi-i cu scumpătate ortografia original.
Cu toată stima ṣi modestia, (semnat: Autorul. {urmează fabula}: Nebun ce
sunt!... (cu subtitlul - Fabulă) – Un publicist s-a lăudat / Că e nebun bun de
legat.. / Ei, aṣi! nici nu e, nici n-a fost: / Cui Mile taie? / Morala // ’I numa
prost.’’ – {probabil aluzie la C. Mille (1861-1927), director al cotidianului
‘’Adevărul între anii 1898-1920. (scrisoare adresată: D-sale Domnului
Redactor al ziarului ‘’Epoca’’ – Bucureṣti - =O-5 – p.182

331 | P a g e
332 | P a g e
333 | P a g e
Revista ‘’Convorbiri critice’’ – 1907-1908
Dacă relaṭiile cu unii directori de ziare (C. Mille – ‘’Adevărul’’ ṣi ‘’Dimineaṭa’’;
Dr. A. Steuerman-Rodion de la ‘’Opinia’’ de Iaṣi), sunt uneori încordate, cu M.
Dragomirescu rămîne constant prieten.
Directorul revistei ‘’Convorbiri’’ a fost Mihail Dragomirescu, prieten cu Ion
Luca Caragiale. Dintre cele 66 de scrisori adresate lui M. Dragomirescu, de la
nr.12 la nr.56, sunt din perioada colaborării la revista ‘’ Convorbiri critice’’.
Mihail Dragomirescu (n. 22 martie 1868, Plătărești, Călărași - d. 25 noiembrie
1942, București) a fost un estetician, teoretician și critic literar roman, discipol al
lui Maiorescu, (de care se desparte). Punctul culminant a venit atunci când
Dragomirescu și-a părăsit foștii colegi pentru a înființa o nouă școală critică care
se învârtea în jurul revistei ‘’Convorbiri’’, pe care a înființat-o în 1907, și care a
apărut sub numele de ‘’Convorbiri critice’’din 1908 până în 1910. Promovând
un purism estetic, el a adoptat un set de idei ale lui Maiorescu în timp ce își
încorporează propriile opinii pentru a dezvolta o viziune critică originală asupra
lumi.

334 | P a g e
335 | P a g e
CONVORBIRI CRITICE: 1907-1910 [1 ianuarie 1907-25 decembrie 1910],
Revistă literară bimensuală | aparitie bilunara | format 27 x 20 cm | 40 + 4 pagini
| Director: Mihail DRAGOMIRESCU | tiparita la tipografia „Gutenberg”, Joseph
Göbl. In 1907 revista apare sub titlul Convorbiri iar incepand cu 1 ian. 1908
devine Convorbiri critice, păstrînd subtitlul vechi |de la 25 ian. 1909 apare pe 25
a fiecărei luni | de la 1 martie 1907 prim-redactor: Cincinat PAVELESCU | de la
1 iunie 1907 până la 15 mai 1908 indică şi un comitet de redacţie, compus din:
Cincinat Pavelescu, prim-redactor, D. Nanu (până la 1 mart. 1908) şi Emil
Gârleanu care se completează apoi cu Eugen Lovinescu (de la 1 iulie 1907),
Corneliu Moldovanu (de la 1 nov. 1907), H. Frollo (de la 15 nov. 1907), I.
Dragoslav (de la 15 apr. 1908), A. Mândru (de la 15 apr. 1908), Dinu Ramură (de
la 15 apr. 1908, care, de la 1 mai, apare cu numele A. de Herz) şi Donar Munteanu
(de la 1 mai 1908).
De la 25 ianuarie 1909 adaugă ca director pe Ion Peretz. De la 25 febr. la 25 dec.
1909, secretar de redacţie: Corneliu Moldovanu; 25 ianuarie-25 martie 1910:
Liviu Rebreanu, iar de la 25 aprilie 1910: Mihail Sorbul. La 1 martie şi 1 aprilie
1907, Mihail Dragomirescu şi Cincinat Pavelescu sînt menţionaţi coproprietari.
De la 1 februarie 1907 apare la tipografia „Minerva”; de la 15 iulie 1908, la
tipografia Socec et. Comp; de la 25 iunie 1909, la tipografia Profesională,
Dimitrie C. Ionescu. Table generale de materii în fiecare an. Reapare pentru o
scurta perioada de timp in 1935.
@info/referinte: PUBLICAŢIILE PERIODICE ROMÂNEŞTI, Editura
Academiei, Tom II, 1969
[notă – a se vedea exemplarele păstrate la Cluj.

336 | P a g e
= Caragiale se comporta amabil cu toṭi membri redacṭiei (vezi Opere, vol.5, 2015,
p.141-142

337 | P a g e
338 | P a g e
1906-12-31 – Scrisoare către Mihail Dragomirescu [12]
A doua zi, pe 1 ianuarie 1907, urma să apară primul număr al revistei
‘’Convorbiri’’, ṣi în atmosfera festivă a sărbătorilor, Caragiale îṣi sfătuieṣte
prietenul [după ce îl felicită că a divorṭat], să nu-ṣi ia colaboratori la noua revistă
oameni de-ai lui Maiorescu (‘’bătrîna proxenetă sulemenită’’), nici pe Iorga, nici
pe Coṣbuc, nici pe Mehedinṭi.

339 | P a g e
340 | P a g e
341 | P a g e
342 | P a g e
343 | P a g e
344 | P a g e
Începînd cu următoarea scrisoare către Mihail Dragomirescu [13], din 29 iunie
1907, Caragiale trimite în mod regulat diferite fabule spre publicare, însă cu
condiṭia anonimatului:
- Scrisoarea nr.13 – propune colaborarea cu fabula ‘’Duel’’, sub
pseudonimul ‘’Un mare anonim’’.
- Nr.14 – ‘’Duel’’;
- Nr.15 – două fabule;
- Nr.16 – încă o fabulă;
- Nr.18 – ‘’Temelie’’;
- Nr.20 – ‘’Odă’’;
- Nr.22 – ‘’Duel’’;
- Nr.33 – ‘’Mîngîiere’’;
- Nr.34 – ‘’1907’’;
- Nr.38 – o fabulă;
- Nr.39 – ‘’Constatare’’;
- Nr.41 – ‘’Boul ṣi viṭelul’’;
- Nr.45 – cu pseudonimul ‘’Picolino’’;
- Nr.49 – ‘’Făt Frumos cu moṭ în frunte’’.
-
A publicat în revista literară bilunară ‘’Convorbiri’’ (din 1908, ‘’Convorbiri
critice’’), 7 fabule. Ultima dintre ele, ‘’Boul și vițelul’’, a fost tipărită în fruntea
numărului 1 al ‘’Convorbirilor critice’’, având, în facsimile, autografe atât textul,
cât și semnătura Caragiale. În articolul bilanț ‘’După un an ...’’, M.
Dragomirescu, editorul revistei, afirma:
„În fine, acum în urmă, autoritatea celui mai mare poet, a celui mai desăvârșit
artist ce am avut vreodată, autoritatea lui Caragiale, a venit, ca odinioară
Alecsandri la „Junimea” născândă, să consfințească și să întărească importanța
activității Convorbirilor critice și să dea modestului râu măreția fluviului ...”
După seria celor 3 scrisori (15, 16, 17 iulie 1907) adresate lui Mihail
Dragomirescu ṣi redacṭiei de la ‘’Convorbiri critice’’, editorii volumului de
Opere, V, Corespondenṭă, 2015, adaugă următoarele note despre seria fabulelor:

345 | P a g e
346 | P a g e
347 | P a g e
348 | P a g e
[Nu am revista ‘’Convorbiri’’ din 1907.
Textele din ‘’Convorbiri critice’’ au fost republicate postum, în 1922, ṣi adnotate
de Barbu Lăzăreanu.

349 | P a g e
350 | P a g e
351 | P a g e
352 | P a g e
353 | P a g e
Duel… (Fabulă) – Convorbiri, anul I, nr.13, 1 iulie 1907, p.581

[(cu titlul ''Plugul si tunul'' pe copertă) semnat cu pseudonimul: ‘’Un mare

anonim’’, indicat pe copertă ṣi la table de materii, ṣi hotărît de redacṭia revistei.
- Duel - 1907-07-01 - Convorbiri, I, nr.13, 1 iulie 1907, p.581 {Convorbiri
critice, an I, nr. 14-17, din Iulie-Sept. 1907 - Duel = (fabulă) == DUEL – OPERE-
4 -, p.345 - V= Duel… (Fabulă) – [‚’Naivul plug, odată (probabil, ofensat) / La
un duel de moarte pe tun l-a provocat......(morala) Doamne! Fereṣte / Pe mojicul
prost de boier nebun!’’] = O-3 – pag.1044
Reprodus în ‘’Opinia’’, IV, nr.191, 11 iulie 1907, p.2.

354 | P a g e
Retipărit în ‘’Miṣcarea’’, IV, nr.22, 31 ianuarie 1912, p.1

355 | P a g e
356 | P a g e
357 | P a g e
358 | P a g e
359 | P a g e
360 | P a g e
361 | P a g e
362 | P a g e
Ziarul ‘’Opinia’’ (Iaṣi) – 1907 (iulie – august)

Începînd cu vara anului 1907, Ion Luca Caragiale publică simultan articole atît
în presa:
- de la Bucureṣti (în revista ‘’Convorbiri critice’’, anul I, nr.13, 1 iulie
1907 începe să publice ‘’fabule’’);
- cît ṣi de la Iaṣi (în ziarul conservator ‘’Opinia’’);
- Cu puṭin timp în urmă publicase la Viena ‘’1907 – Din primăvară pînă-n
toamnă’’ (în ziarul ‘’Die Zeit’’, din 3 aprilie 1907);
- Text tradus în ‘’Monitorul’’ (Craiova) în numărul din 6 aprilie 1907.
- După ce publicase în ‘’Tribuna’’ din Arad,
- Caragiale voia să publice o revistă a lui ṣi la Budapesta. Dimitrie
Birăuṭiu, director la ‘’Lupta’’, a fost prieten cu Ion Luca Caragiale, ṣi a
scris: ‘’Caragiale voia să scoată o revistă literară la Budapesta’’.
- Nu ṣtiu dacă ploieṣteanul a publicat ṣi la Braṣov, locul naṣterii mamei
sale (Ecaterina, născută Karaboa, era fiica unui negustor grec din
Braṣov), dar cu siguranṭa a publicat în revista ‘’Familia’’ din Oradea
(1890)
- ṣi în ‘’Albina Carpaţilor’’, Sibiu, nr.14, 17 nov. 1877, cu pseudonimul:
Zah. George Duma.
În ‘’Convorbiri’’, anul I, nr.14-17, 15 iulie – 1 septembrie 1907, p.617 – publică
cu pseudonimul ‚’Un mare anonim’’, (hotărît de redacṭia revistei), pseudonim
care apare pe copertă, în sumar, ṣi în tabla de materii a anului I) - [Convorbiri
critice, iulie 1907 – decembrie 1908] {Duel”, Temelia, „Talmud” – fabule]. Mai
tîrziu va semna cu pseudonimul ‘’Picolino’’.

363 | P a g e
La Viena semnase cu pseudonimul ‘’Un patriot român’’, iar la ziarul ‘’Opinia’’
din Iaṣi îl găsim semnînd cu pseudonimul ‘’Caracudi’’.
1907-07-11- Opinia, nr.191, 11 iulie 1907, La rubrica ‚’Litere-Ṣtiinṭe-Arte’’
anunṭă cu ironie publicarea fabulei ‚Duel’.
Fabula se referă la modul cum a fost reprimată de guvern răscoala ṭăranilor din
1907.
Caragiale a trimis fabula spre publicare la ‘’Convorbiri critice’’, rugîndu-l pe
prietenul său Mihail Dragomirescu să-i păstreze anonimatul.
Republicarea fabulei în ziarul ‘’Opinia’’ de Iaṣi, ṣi comentariile răutăcioase au
declanṣat polemica dintre Caragiale ṣi Blumenfeld. Cu această ocazie Caragiale
a scris ‘’Modern. Monolog burlesc’’, care a fost tipărit pe o foaie volantă, fără
semnătură, ṣi fără indicarea tipografiei.

1907-07-15- Telegrama către ‘’Opinia’’ (Iaṣi), 15 iulie 1907

364 | P a g e
1907-07-15- Scrisoare Către Redacṭia ziarului ‘’Opinia’’ – Opinia, 15 iulie 1907,
p.2
[(la rubrica ‘’Litere-Stiinṭe-Arte); – O-5 – p.393-401 //p.1036
1907-07-18- Opinia, 18 iulie 1907 – publică Scrisoarea lui Caragiale, suprimînd
cîteva rînduri, spre nemulṭumirea scriitorului. [’Această supărare Caragiale ṣi-a
manifestat-o în ‚’Liberalul’’ din Iaṣi, într-o serie de scrisori tipărite în numerele
de la 28 iulie, 4 ṣi 11 august 1907.’’]

365 | P a g e
[notă - Am Opinia, anul IV, numărul 167, duminică 10 iunie 1907; ṣi nr.173 marṭi
19 iunie 1907; dar numerele din luna iulie ar avea altă numerotare {?} – fabula
Duel - 1907-07-01 - Convorbiri, I, nr.13, 1 iulie 1907, p.581, cu titlul ‚’Plugul
ṣi tunul’, semnat „UN MARE ANONIM” {Convorbiri critice, an I, nr. 14-17,
din Iulie-Sept. 1907 - Duel = (fabulă) == DUEL – OPERE-4 -, p.345 - V= Duel…
(Fabulă) – [‚’Naivul plug, odată (probabil, ofensat) / La un duel de moarte pe tun
l-a provocat......(morala) Doamne! Fereṣte / Pe mojicul prost de boier nebun!’’]
= O-3 – pag.1044

366 | P a g e
1907-07-05 – Scrisori care Mihail Dragomirescu, directorul revistei ‘’Convorbiri’’

367 | P a g e
368 | P a g e
369 | P a g e
370 | P a g e
371 | P a g e
372 | P a g e
Alte două epistole, din 26 iulie 1907, comentează modul în care fabula ‘’Duel’’
a fost primită în presă, mai ales în ziarul ‘’Opinia’’

373 | P a g e
374 | P a g e
375 | P a g e
376 | P a g e
1907-07-26 – Scrisoare către redacṭia ziarului ‘’Opinia’’

377 | P a g e
În vara anului 1907, cînd Ion Luca Caragiale primeṣte multe laude pentru eseul
‘’1907’’, se declanṣează conflictul cu ‘’Opinia’’ de la Iaṣi.
Este posibil ca întregul conflict cu ziarul lui Blumenberg să fi fost declanṣat de
afirmaṭia cum că ‘’răscoalele ṭărăneṣti [din 1907] erau contra jidanilor’’,
afirmaṭie pe care Ion Luca Caragiale să o fi făcut publică în altă ocazie.
[Notă - A se compara telegramele de pe 9 martie 1907 versus 10 martie 1907 –
Opere, vol.7, Corespondenṭă, scrisori către Paul Zarifopol, p.65

378 | P a g e
379 | P a g e
[Scrisoarea CXII din 10 martie 1907 este numerotată Paul Zarifopol [124] în
Opere, vol.5, 2015, p.684.
După publicarea fabulei ‘’Duel’’ (Opere, Vol.4, 1938, p.452-
Notă la fabula ‘’Duel’’

380 | P a g e
381 | P a g e
382 | P a g e
383 | P a g e
384 | P a g e
1907-08 Scrisori către redacṭia ziarului ‘’Liberalul’’
Corespondenṭa din luna august între Ion Luca Caragiale ṣi ziarul ‘’Liberalul’’
este edificatoare [vezi Opere, vol.5, Corespondenṭă, 2015, p.273 -280]

385 | P a g e
386 | P a g e
387 | P a g e
388 | P a g e
389 | P a g e
390 | P a g e
391 | P a g e
392 | P a g e
Modern – Monolog burlesc – 1907 – 08 -

Tipărit mai întîi pe o foaie volantă, fară dată, fără semnătură, ṣi fără indicarea
tipografiei.
Retipărit în ”Conservatorul’’, XII, nr.131, 15 iunie 1912, p.1 cu titlul ‚’Din viaṭa
lui Caragiale, o pagină necunoscută. Din activitatea de polemist a scriitorului’’.
’Modern’’ – monolog burlesc, reprodus după ’Reforma’ 1907-1908 ṣi în
‚’Evenimentul’’, XX, nr.87, 16 iunie 1912, p.1, cu titlul ‚’Blumenfeld di pi
Upinia’’, cu semnătura: Caragiali. = Modern – Monolog burlesc = OPERE,
vol.6, p.511 – 515 – // Modern (monolog burlesc) – O-3, 2015 – pag.455
Opere, vol.6, Teatru, 1939, p.509

393 | P a g e
394 | P a g e
395 | P a g e
396 | P a g e
397 | P a g e
398 | P a g e
399 | P a g e
400 | P a g e
401 | P a g e
402 | P a g e
403 | P a g e
404 | P a g e
405 | P a g e
Scrisoare publicată în ‘’Liberalul’’ din 11 august 1907

406 | P a g e
Temelia (Fabulă) – Convorbiri, I, nr.14-17, 15 iulie - 1 septembrie 1907, p.617

[semnat: Un mare anonim - Temelia - 1907-07-01 – OPERE-4 -, p.346 //

Temelia (Fabulă) – O-3 – pag.1045

407 | P a g e
Urmează, pe 15 iulie, ‘’două fabule’’; pe 16 iulie ‘’încă o fabulă’’, ṣi pe 17 iulie
1907 ‘’încă una’’.

408 | P a g e
409 | P a g e
410 | P a g e
411 | P a g e
412 | P a g e
413 | P a g e
414 | P a g e
415 | P a g e
416 | P a g e
Odă – Copilului - Convorbiri, anul I, nr.14-17, 15 iulie-1 septembrie 1907, p.681

[semnat: OBLIVIUS - ODĂ – copilului – v-== V - [Umbli hoinărind p-în lume /

ca un orb, la ochi legat,] - V / = ODĂ – (copilului) - O-4 -, p.349 – 350 –[
(Convorbiri, Iulie-Septembrie 1907; semnat : Oblivius) = ODĂ – OPERE-4 -,
p.349 // Odă – O-3 – pag.1046

417 | P a g e
418 | P a g e
419 | P a g e
1907-07-28- Scrisoare –Către Redacṭia ziarului Liberalul – Liberalul (Iaṣi), 28
iulie 1907, p.1 cu titlul ‘’O scrisoare a maestrului Caragiale’’ ; 4 august 1907,
p.1; 11 august 1907, p.1; – O-5 – p.273-280 //p.1002

Bietul Ion (Fabulă) – Convorbiri, I, nr.14017, 15 iulie-1 septembrie 1907, p.618

[Un mare anonim (semnat, la sumar) - BIETUL ION - 1907-07-00 - Convorbiri

critice, anul I, no. 14 -17, din iulie-septembrie 1907; - BIETUL ION – v= (fabulă)
= V = BIETUL ION – OPERE-4 -, p.345 // Bietul Ion (Fabulă) – O-3 – pag.1048

420 | P a g e
421 | P a g e
422 | P a g e
Mihail Dragomirescu trimite spre publicare fabula ‘’Bietul Ion’’, ṣi fabula
‘’Temelie’’.

423 | P a g e
424 | P a g e
Talmud… (Fabulă) – Convorbiri, I, nr.18, 15 septembrie 1907, p.709

[Un mare anonim - Talmud - 1907-09-15 - Convorbiri [critice], anul I, no. 18,
15 septembrie 1907, p.709, nesemnat; în sumarul de pe copertă apare
pseudonimul „UN MARE ANONIM” – Fabula este precedată în ‚’Convorbiri’’
de un fragment adăugat de redacṭie, ‚’din scrisoarea lui Caragiale către d. Dr.
Blumenberg [sic!], prim-redactorul ‚’Opiniei’’. - Talmud – v= (fabulă) = V =
TALMUD – OPERE-4 -, p.349 // Talmud… (Fabulă) – O-3 – pag.1050

425 | P a g e
426 | P a g e
427 | P a g e
1907-10-02- Contract cu Editura ‘’Minerva’’
20 septembrie/2 octombrie 1907, autentificat la Tribunalul Ilfov - vînzarea
drepturilor de autor către editura ’’Minerva’ – semnat: I.L. Caragiale, publicist.
St. Țepeṣ Vodă 1. - O-5 – p.191-194 / p.967
Scrisoare către Mihail Dragomirescu, expediată din Berlin, octombrie 1907
‘’Aranjat ‘’Minerva’’. Articol completat, apare broṣură, rog urmăreṣte, lucrez
greu. Vale.
Caragiale’’
Este vorba despre contractul, din 20 septembrie/ 2 octombrie 1907, semnat cu
editura ‘’Minerva’’, pentru publicarea întregii sale opera, primind 4000 de lei.
La editura ‘’Minerva’’ vor apărea în 1908 trei volume de ‘’Opere complete’’.

428 | P a g e
429 | P a g e
Mic ṣi mare – Convorbiri, I, nr.19, 1 octombrie 1907, p.750

[Un mare anonim - Mic şi mare – v= 1907-10-01 - Convorbiri critice, anul I, no.
19, 1 octombrie 1907, - Mic şi mare – v= (fabulă) = V = MIC ŞI MARE –
OPERE-4 -, p.347 // Mic ṣi mare – O-3 – pag.1051

430 | P a g e
431 | P a g e
1907-11-10- Scrisoare către Paul Zarifopol [154] – MÎNGÎIERE – Fabulă -

În Opere, vol.5, 2015, p.943, se consideră că scrisoarea este din 14 noiembrie

1907, iar pe 15 noiembrie 1907 a fost publicată.
OPERE – vol.7 – p.97 – din 10-12 noiembrie 1907 – „MÎNGÎIERE – Fabulă” –
[O babă chioară-aşează tingirea cu păsat / Pe-o pirostrie şchioapă... Hiertura-n
foc a dat // .. Şi scuipă biata babă, şi blestemă, se-nchină. // „Spurcatu!..
Necuratu!..” (El singur e de vină). // Morala : Spre mîngîiere-adeseori, / Ne
trebuiesc... instigatori.”. [ Notă de subsol în Opere 7 – Fabula a apărut în
„Convorbiri”, 15 noiembrie 1907, nesemnată.
O-5 – p.704 //p.1143– Scrisoare din 10-11 noiembrie 1907 –
– O-3 – pag.1053 Convorbiri, I, nr.22, 15 noiembrie 1907, p.880. semnat: Un
mare anonim - MÎNGÎIERE - 1907-11-04 – Viitorul Social – Seria 1, nr.4,
noiembrie 1907- MÎNGÎIERE – v – [republicate din (Convorbiri Critice nr. 22,
15 Noiembrie 1907) /

432 | P a g e
433 | P a g e
434 | P a g e
435 | P a g e
436 | P a g e
Mângâiere - 1907-11-15 - Convorbiri critice, anul I, no. 22, 15 noiembrie 1907,
reprodusă şi în „Viitorul Social”, seria I, nr. 4, noiembrie 1907 - Măngîiere =
Mângâiere =(fabulă)V MÎNGÎIERE – Fabulă
MÎNGÎIERE – O-4 -, p.347 - 1907-11-15- Mîngîiere - Scrisoare – Către Paul
Zarifopol [154] – MÎNGÎIERE – Fabulă - OPERE – vol.7 – p.97 – din 10-12
noiembrie 1907 – „MÎNGÎIERE – Fabulă” – [O babă chioară-aşează tingirea cu
păsat / Pe-o pirostrie şchioapă... Hiertura-n foc a dat // .. Şi scuipă biata babă, şi
blestemă, se-nchină. // „Spurcatu!.. Necuratu!..” (El singur e de vină). // Morala
: Spre mîngîiere-adeseori, / Ne trebuiesc... instigatori.”. [ Notă de subsol în Opere
7 – Fabula a apărut în „Convorbiri”, 15 noiembrie 1907, nesemnată. O-5 – p.704
//p.1143

437 | P a g e
Reprodusă ṣi în ‘’Calendarul Muncei’’ 1907, unde publicase ṣi broṣura ‘’1907’’

438 | P a g e
439 | P a g e
440 | P a g e
441 | P a g e
442 | P a g e
 Cap. 27 – 1907 – 1908 - Colaborarea la ziarul ‘’Opinia’’ (Iaṣi)

1. 1907-11-16 - Opinia, (Iaşi) (ziar conservator), anul V, nr. 294, vineri 16

noiembrie 1907, Editorial, p.1, cu titlul ‚CRONICĂ’ ; semnat: Caragiale; şi în
vol. „Schiţe nouă” (1910), p.111, cu titlul - Monopol... (1907)
2. 1907-12-15- Opinia (Iaṣi), anul V, nr.317, sîmbătă 15 decembre 1907, p.1
– art. Caragiale ṣi ’Opinia’’ care se încheie cu publicarea unei scrisori semnate
I.L. Caragiale, publicist romăn.-
3. 1907-12-23 - Opinia, (Iaşi), anul V, nr.324, duminică 23 decembrie 1907,
p.1. – art. ‚’Caragiale festiv’’ de Rodion anunṭă [...’’Çronica ‚din numărul viitor
al ‚’Opiniei’’.Iată un adevărat dar de sărbători. De mîni Caracudi va intra în
paradisul nemurirei.’’]. La pagina 3 articolul ’Opinia’’ de Crăciun - anunţă
„Cronică de Crăciun” de I.L.Caragiale] (ṣi IWAN (poem) de Ronetti Roman).
(din Sumarul numărului viitor).
4. 1907-12-23 - Opinia, (Iaşi), anul V, nr.324, duminică 23 decembrie 1907,
p.2; şi în „Schiţe nouă” 1910, p.125 – anunṭă O cronică de Crăciun... –
5. 1907-12-23 - Opinia, (Iaşi), 23 decembrie 1907, p.2; - la rubrica’ Struna
Zilei” – Rime festivale- [ şi pagina 1 – art. – „CARAGIALE festiv” ]
6. 1907-12-25 - Opinia, (Iaşi), anul V, nr.325, 25 decembrie 1907, p.1-2; şi
în „Schiţe nouă” 1910, p.125 – Cronică de Crăciun – semnat: Caragiale
7. 1907-12-25 - Opinia, (Iaşi), 25 decembrie 1907, p.2; - Abis – poezie,
semnată: Piccolino;
8. 1907-12-29- Opinia (Iaṣi), anul V, nr. 326, sîmbătă, 29 decembre 1907,
p.3, coloana 3, la rubrica ‚’Ultime informaṭii’’ – [’D. C. Jornescu, preṣedintele
societăṭii studenṭeṣti ’Uniunea’’, a primit următoarea telegramă de la d. I. L.
Caragiale, ca răspuns la telegrama trimeasă de studenṭi, marelui publicist romăn,
cu ocazia festivalului de teatru: ‚’Recunoscător Uniunei. Rog primiṭi cordiale
salutări. Caragiale’’]
9. 1907-12-30- Opinia (Iaṣi), anul V, nr.327, duminică 30 decembre 1907,
p.3, coloana 2, la rubrica ‚’Ultime informaṭii’’ – ‚’Nemuritorul Caracudi al
maestrului Caragiale
10. 1908-01-01 - Opinia V, nr.328, 1 ianuarie 1908. p.1 – Desminţire -
[scrisoare din 27 decembrie 1907, semnată: Cu toată stima, I.L.Caragiale,
publicist-romăn.] –
11. 1908-01-01 - Opinia V, nr.328, 1 ianuarie 1908. p.2; semnat: Caragiale; -
Caracudi – de Paşti -
12. 1908-01-01 - Opinia, 1 ianuarie 1908, p.3; rubrica „Struna... Strunei” –
„Răspuns la „Struna zilei” = (în versuri)

443 | P a g e
13. 1908-01-04- Opinia (Iaṣi), anul V, nr.330, vineri 4 ianuarie 1908, p.2 –
Boul ṣi Viṭelul – semnat: Caragiale [fabulă reprodusă din ‚’Convorbiri’’]
14. 1908-01-30 - Opinia (Iaşi), 30 ianuarie 1908, editorial, semnat: Caragiale,
şi la sfîrşit cu data: 1897, iunie. Acelaşi articol a apărut întîi în „La Roumanie
illustree” de la 8 iunie 1897, fusese reprodus în ‚Epoca” din 11 iunie 1897, semnat
cu iniţiala C.; - Take Ionescu -
15. 1908-02-10 - Opinia, (Iaşi), 10 februarie 1908, nesemnat; Retipărite în
„Flacăra”, I, 35, 16 iunie 1912, - Litanie – pentru sfîrşitul lumii = (parodie) =şi -
[[CONTRA LUI TAKE IONESCU ? = V
16. 1908-02-17 - Opinia, (Iaşi), 17 şi 19 februarie 1908, nesemnat; –
SEMNUL - V
17. 1908-04-13 - Opinia, (Iaşi), 13 aprilie 1908, semnat: Caracudi. - Poveste
de Paşti -
18. 1909-08-08 - Opinia, VI, nr. 791, 8 august 1909 – Scrisoarea D-lui
Caragiale – (Despre Pompiliu Eliade, directorul general al teatrelor) -

444 | P a g e
Exotism - Opinia, anul IV, nr.292, miercuri, 14 noembre 1907, p.3

445 | P a g e
446 | P a g e
{notă – Dr. A. Steuerman-Rodion era redactor la ‘’Opinia’’ din Iaṣi. Vezi ṣi
‘’Opinia’’, nr.281, 31 octombrie 1907

447 | P a g e
1907-10-27 – Scrisoare către A. Steuerman-Rodion

448 | P a g e
449 | P a g e
Litere -Ṣtiinṭe –Arte - Opinia, anul IV, nr.292, miercuri, 14 noembre 1907, p.2

450 | P a g e
451 | P a g e
452 | P a g e
Cronică - Opinia, anul V, nr.294, vineri, 16 noiembrie 1907, p.1

Editorial, cu titlul ''Cronică', semnat: Caragiale Cu titlul ‘’- Monopol... - 1907-

11-16 - Opinia, (Iaşi), (ziar conservator), 16 noiembrie 1907;
şi în vol. „Schiţe nouă” (1910), p.111 - OPERE-2 -, p.160 // - O-1, 2015, – pag.
556

453 | P a g e
454 | P a g e
455 | P a g e
456 | P a g e
457 | P a g e
458 | P a g e
459 | P a g e
460 | P a g e
461 | P a g e
462 | P a g e
Cîte-va note - Opinia, anul V, nr.294, vineri, 16 noiembrie 1907, p.2

463 | P a g e
1907-11-07- Scrisoare către un redactor la „OPINIA” din Iaşi

464 | P a g e
1907-11-22 – Scrisoare către A Steuerman-Rodion
Scrisoare din Berlin, 9/22 XI, 1907, către Dr. A Steuerman-Rodion, redactor la
„OPINIA” din Iaşi. - OPERE – vol.7 – p.425-426

465 | P a g e
466 | P a g e
1907-11-23 – Scrisoare către Mihail Dragomirescu [36]

467 | P a g e
468 | P a g e
1907-12-01- Constatare – (versuri) - manuscris autograf,

[corespondenṭa cu Mihail Dragomirescu, p.140 - O-3 – pag.1079 / p.1270

469 | P a g e
1907-12-06 – Scrisoare către Steuerman-Rodion

470 | P a g e
1907-12-10 - Scrisoare către A. Steuerman-Rodion

471 | P a g e
1907-12-15 – Scrisoare către Mihail Dragomirescu [35]
Caragiale îṣi aminteṣte ce îl sfătuise cu un an în urmă, ṣi urează revistei
‘’Convorbiri critice’’ o viaṭă lungă.

472 | P a g e
Caragiale ṣi ‘’Opinia’’ - Opinia (Iaṣi), anul V, nr.317, sîmbătă, 15 decembre 1907, p.1
art. Caragiale ṣi ’Opinia’’ se încheie cu publicarea unei scrisori semnate I.L.
Caragiale, publicist român –

473 | P a g e
474 | P a g e
475 | P a g e
476 | P a g e
Anul fabulei - Opinia (Iaṣi), anul V, nr.317, sîmbătă, 15 decembre 1907, p. 2
Articol nesemnat, care îl laudă pe ‘’Marele Anonim’’

477 | P a g e
478 | P a g e
479 | P a g e
480 | P a g e
481 | P a g e
Tinereṭe – Opinia (ziar conservator cotidian), anul V, nr.318, duminică, 16 decembrie 1907,
p.1

482 | P a g e
483 | P a g e
Rubrica ‘’Litere-Ṣtiinṭe-Arte’’ – Opinia, anul V, nr.318, duminică, 16 decembrie 1907, p.2

484 | P a g e
1907-12-17- Nu ṣtiu cum să vă spun…’] – Ordinea, I, nr.27, 17 decembrie 1907, p.2
(Scrisoare către Preṣedintele Societăṭii studenṭeṣti 'Unirea'') semnat: I.L.
Caragiale
O-4, 2015, – pag.904
Reluată - 1907-12-23- Libertatea tiparului - 1907-12-23 - Romănia Muncitoare,
23-30 decembrie 1907, scrisoare adresată preşedintelui unei asociaţii studenţeşti
din Iaşi; semnată: I.L. Caragiale, publicist romăn. - Libertatea tiparului – =
[LIBERTATEA TIPARULUI] – OPERE, vol.5, 1938, p.467

485 | P a g e
1907-12-17 – Scrisoare către A. Steuerman-Rodion

486 | P a g e
1907-12-18- Scrisoare către redacṭia ziarelor ‘’Adevărul’’ ṣi ‘’Dimineaṭa’’ –
(Scrisoare din Berlin, 18 decembrie 1907) publicată în ziarul ‘’Opinia’’, anul V,
nr.322, 21 decembrie 1907, p.3 (la rubrica ''Ultima ora'') - O-5 - p.1 –

487 | P a g e
Numere de Crăciun - Opinia, anul V, nr.322, vineri, 21 decembre 1907, p.2
[la rubrica ‘’Litere-Ṣtiinṭe-Arte’’

488 | P a g e
489 | P a g e
490 | P a g e
Sărbătorirea lui Caragiale - Opinia, anul V, nr.322, vineri, 21 decembre 1907, p.2
[la rubrica ‘’Informaṭii’’

491 | P a g e
492 | P a g e
O erată - Opinia, anul V, nr.322, vineri, 21 decembre 1907, p.3
(la rubrica ''Ultima ora''

493 | P a g e
Cîte-va note - Opinia, (Iaşi), anul V, nr.323, sîmbătă, 22 decembre 1907, p.1;

494 | P a g e
Greṣeli de tipar - Opinia, (Iaşi), anul V, nr.323, sîmbătă, 22 decembre 1907, p.2
[la rubrica ‘’Litere-Ṣtiinṭe-Arte’’

495 | P a g e
……

…..

496 | P a g e
Caragiale festiv - 1907-12-23 - Opinia, (Iaşi), anul V, nr.324, duminică, 23 decembrie 1907,
p.1.
– art. ‚’Caragiale festiv’’ de Rodion anunṭă [...’’Çronica ‚din numărul viitor al
‚’Opiniei’’.Iată un adevărat dar de sărbători. De mîni Caracudi va intra în
paradisul nemurirei.’’]. La pagina 3 articolul ’Opinia’’ de Crăciun - anunţă
„Cronică de Crăciun” de I.L. Caragiale] (ṣi IWAN (poem) de Ronetti Roman).
(din Sumarul numărului viitor).

497 | P a g e
498 | P a g e
499 | P a g e
Numărul de Crăciun - Opinia, (Iaşi), anul V, nr.324, duminică, 23 decembrie 1907, p.2
[la rubrica ‘’Litere-Ṣtiinṭe-Arte’’

500 | P a g e
Rime festivale - 1907-12-23 - Opinia, (Iaşi), 23 decembrie 1907, p.2;
- la rubrica’ Struna Zilei” – Rime festival - [ şi pagina 1 – art. – „CARAGIALE
festiv”]

1907-12-23- Struna Zilei” - 1907-12-23 - Opinia, (Iaşi), 23 decembrie 1907, p.2;

- la rubrica ‘’Struna Zilei” – Rime festivale - [ şi pagina 1 – art. – „CARAGIALE
festiv”]

Într-o scrisoare a lui Ion Luca Caragiale, din Berlin, 24 decembrie 1907, către
Paul Zarifopol [168], la Leipzig, scrisoare publicată în ‘’Opere, vol.VII, 1942,
p.84-85, după semnătură, autorul menṭionează: ‘’Nici vorbă să merg în
Dacoromania’’. Explicaṭia propoziṭiei o găsim în Opere, vol.5, Corespondenṭa,
2015, p.1146

501 | P a g e
502 | P a g e
Opinia’’ de Crăciun - 1907-12-23 - Opinia, (Iaşi), anul V, nr.324, duminică, 23 decembrie
1907, p.3;
şi în „Schiţe nouă” 1910, p.125 – anunṭă “O cronică de Crăciun... –

503 | P a g e
1907-12-23- Cronică de Crăciun – 1907-12-23 - Opinia, (Iaşi), 23 decembrie
1907, p.2; şi în „Schiţe nouă” 1910, p.125 - O cronică de Crăciun... – [ şi pag. 3
– anunţă „Cronică de Crăciun” de I.L. Caragiale] = –

Cronică de Crăciun - Opinia, (Iasi), anul V, nr. 325, 25 decembrie 1907, p.1-2

[semnat: Caragiale.
şi în „Schiţe nouă” 1910, p.125 – Cronică de Crăciun – / OPERE-2 -, p.166 //–
O-1, 2015, – pag.563
În volumul ‘’Schiṭe nouă’’, Bucureṣti, 1910, p.123- 141, poezia ‘’Abis’’ este
inclusă clar în text, iar titlul schiṭei este ‘’O cronică de Crăciun…’’’

504 | P a g e
505 | P a g e
506 | P a g e
507 | P a g e
508 | P a g e
509 | P a g e
510 | P a g e
511 | P a g e
512 | P a g e
513 | P a g e
514 | P a g e
515 | P a g e
516 | P a g e
517 | P a g e
518 | P a g e
519 | P a g e
520 | P a g e
521 | P a g e
Abis – Opinia, (Iaşi), 25 decembrie 1907, p.2;

[poezie, semnată: Piccolino; - Abis – V

522 | P a g e
1907-12-26- Caracudi de Paṣti – Opinia, 26 decembrie 1907
– Scrisoare d-lui Caragiale din Berlin (26 dec.1907) prin care anunṭă ca va
publica: ’Cronică de Paṣti’’

523 | P a g e
An nou – (semnat Rigoletto)

524 | P a g e
1907-12-27 – Scrisoare către A. Steuerman-Rodion

Alături de această scrisoare, Caragiale a trimis ṣi o scrisoare deschisă redactorului

de la ziarul ieṣean ‘’Evenimentul’’, autor al unei notiṭe pline de insinuări. Riposta
lui Caragiale a fost publicată în ‘’Opinia’’, anul V, nr.328, I ianuarie 1908, p.1,
cu titlul ‘’Dezminṭire’’.
Următorul fragment de scrisoare aparṭine tot acestei perioade de la sfîrṣitul anului
1907, perioadă în care Ion Luca Caragiale a avut o bogată corespondenṭă în
legătură cu texte scrise de el.

525 | P a g e
1907-12-29- Telegramă - Către Societatea studenṭească Uniunea – Opinia, 29 decembrie 1907,
p.3
– O-5 – p.484 //p.1067

526 | P a g e
Cîte-va note - Opinia (Iaṣi), anul V, nr. 326, sîmbătă, 29 decembre 1907, p.1

527 | P a g e
1907-12-29- Opinia (Iaṣi), anul V, nr. 326, sîmbătă, 29 decembre 1907, p.3,
coloana 3, la rubrica ‚’Ultime informaṭii’’ – [’D. C. Jornescu, preṣedintele
societăṭii studenṭeṣti ’Uniunea’’, a primit următoarea telegramă de la d. I. L.
Caragiale, ca răspuns la telegrama trimeasă de studenṭi, marelui publicist romăn,
cu ocazia festivalului de teatru: ‚’Recunoscător Uniunei. Rog primiṭi cordiale
salutări. Caragiale’’]

528 | P a g e
1907-12-29 – Scrisoare către Mihail Dragomirescu [38]
În ultimele zile ale anului, Ion Luca Caragiale îi mai trimite prietenului său încă
o fabulă spre publicare. Nu uită însă să-i atragă atenṭia asupra punctuaṭiei, ṣi
asupra păstrării anonimatului său.

529 | P a g e
530 | P a g e
1907-12-30- Opinia (Iaṣi), anul V, nr.327, duminică 30 decembre 1907, p.3,
coloana 2, la rubrica ‚’Ultime informaṭii’’ – ‚’Nemuritorul Caracudi al
maestrului Caragiale ...’]

531 | P a g e
Boul ṣi viṭelul – Convorbiri critice, anul II, nr.1, 1 ianuarie 1908, p.1-2

(fabula) semnat: Caragiale - Boul şi viţelul - / =BOUL ŞI VIŢELUL - Calendar

literar şi artistic – ed. Socec, Bucureşti, 1909; pag.51 – portret cu autograf: 1901,
febr. 23; (semnat) Caragiale; pp. 52-53, (scris de mînă) – fabula – BOUL ŞI
VIŢELUL – semnat: Caragiale; text reprodus după „Convorbiri Critice” an I, nr.
1, 1 Ianuarie 1908.= BOUL ŞI VIŢELUL – OPERE-4 -, p. 348 // Boul ṣi viṭelul
– O-3 – pag.1055

532 | P a g e
533 | P a g e
Boul ṣi viṭelul – Opinia, anul V, nr.330, vineri, 4 ianuarie 1908, p.2

534 | P a g e
535 | P a g e
semnat: Caragiale [fabulă reprodusă din ‚’Convorbiri’’]

536 | P a g e
537 | P a g e
538 | P a g e
539 | P a g e
Fabula a fost republicată în 1909

540 | P a g e
541 | P a g e
542 | P a g e
543 | P a g e
544 | P a g e
Corespondenṭa lui Ion Luca Caragiale dezvăluie laboratorul creaṭie, amalgamul
viu de fapte ṣi întîmplări, dintre care doar unele vor genera capodopore literare,
majoriatea rămînînd consemnate într-un anonimat de ‘’jurnal’’. Descoperirea ṣi
publicarea scrisorilor marelui scriitor este considerată ‘’o opera de pioasă
deshumare’’, dar hîrtia păstrează încă ‘’aura’’ celui care a zăbovit îndeasupra
slovelor. Dincolo de tîlcurile textului, dincolo de nivelul suprasegmental al limbii
ṣi de grija lui ‘’Moṣ Virgulă’’ pentru semnele de punctuaṭie, putem descoperi, nu
în textul tipărit, ci în textul manuscris, grija lui Caragiale pentru litera scrisă.
Putem compara fabula ‘’Boul ṣi viṭelul’’ – varianta tipărită, cu fabula ‘’Boul ṣi
viṭelul’’ – varianta din manuscris.

545 | P a g e
546 | P a g e
547 | P a g e
Ṣerban Cioculescu, în ‘Introducere’’ la volumul de ‘’Corespondenṭă’’ din 1942,
scrie:

548 | P a g e
549 | P a g e
550 | P a g e
În epocă era la modă reluarea unor teme ‘’clasice’’(ex. – La Fontaine:

551 | P a g e
Almanahul “Romănului” pe anul 1892 - p.68

552 | P a g e
Clasică era ṣi fabula lui Grigore Alexandrescu ‘’Boul ṣi viṭelul’’, din care Ion
Luca Caragiale preia primele două versuri:
‘’Un bou ca toti boii, putin la simtire,
În zilele noastre de soarta-ajutat,
Si decît toti fratii mai cu osebire,
Dobîndi-n cireada un post însemnat.
—Un bou în post mare? —- Drept, cam ciudat vine,
Dar asta se-ntîmpla în orcare loc:
Decît multa minte, stiu ca e mai bine
Sa ai totdauna un dram de noroc.
Asa d-a vietei vesela schimbare,
Cum si de mîndrie boul stapînit,
Se credea ca este decît toti mai mare,
Ca cu dînsul nimeni nu e potrivit.
Vitelul atuncea, plin de bucurie,
Auzind ca unchiul s-a facut boier,
Ca are clai suma si livezi o mie:
„Ma duc — zise-ndata — nitel fîn sa-i cer.“
Far-a pierde vreme, vitelul porneste,
Ajunge la unchiu, cearca a intra;
Dar pe loc o sluga vine si-l opreste:
„Acum doarme — zice — nu-l poci supara.“
— „Acum doarme? ce fel! pentru-ntia data
Dupa-prînz sa doarma! Obiceiul lui
Era sa nu saza ziua niciodata;
Ast somn nu prea-mi place, si o sa i-o spui.“
— „Ba sa-ti cauti treaba, ca manînci trînteala;
S-a schimbat boierul, nu e cum îl stii;
Trebuie-nainte-i sa mergi cu sfiala,
Priimit în casa daca vrei sa fii.“
La o mojicie atîta de mare,
Vitelul raspunde ca va astepta;
Dar unchiu se scoala, pleaca la plimbare,
Pe lînga el trece, far-a se uita.
Cu mîhnire toate baiatul le vede,
Însa socoteste ca unchiu-a orbit;
Caci fara-ndoiala nu putea a crede
Ca buna lui ruda sa-l fi ocolit.
A doua zi iarasi, prea de dimineata,
Sa- gaseasca vreme, la dînsul veni:

553 | P a g e
O sluga, ce-afara îl vedea ca-ngheata,
Ca sa-i faca bine, de el pomeni.
„Boierule — zise — asteapta afara
Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu.“
— „Cine? a mea ruda? Mergi de-l da pe scara.
N-am asfel de rude, si nici voi sa-l stiu.’’
Fabula’’Boul si vitelul’’ a fost publicata în vol. ’’Poezii’’(1842, editie îngrijita
de Al.Donici si M. Kogalniceanu). Ceea ce da originalitate fabulii este
schimbarea atitudinii boului sub influenta bogatiei si a puterii.
‘’Boul ṣi viṭelul’’ de Ion Luca Caragiale pune accentual pe manipularea prin care
politica controlează ‘’turmele de votanṭi’’ cu ajutorul presei.

554 | P a g e
555 | P a g e
Desminṭire - Opinia, anul V, nr.328, marṭi, 1 ianuarie 1908, p.1

556 | P a g e
[scrisoare din 27 decembrie 1907, semnată: Cu toată stima, I.L. Caragiale,
publicist-romăn.]

În Opere, vol.5, p.468

1908-01-01- Desminţire - [Scrisoare] - 1908-01-01 - Opinia V, nr.328, 1 ianuarie
1908. p.1 – [scrisoare din 27 decembrie 1907, semnată: Cu toată stima, I.L.
Caragiale, publicist-romăn.] - Desminţire – OPERE-5-, p.467
În Opere, vol.4, 2015, p.905, cu titlul: ‘’Mistificat pesemne…’] – Opinia,
(Iasi), nr.328, 1 ianuarie 1908 (in Opere, V, 1938, p.467-468, cu titlul
''Dezmintire'') I.L. Caragiale

557 | P a g e
Caracudi – de Paṣti - Opinia, anul V, nr.328, marṭi, 1 ianuarie 1908, p.2

1908-01-01- Caracudi – de Paşti - 1908-01-01 - Opinia V, nr.328, 1 ianuarie

1908. p.2; semnat: Caragiale; - Caracudi – de Paşti – [Numele ‘’Caracudi’’ este
o ironie la adresa binecunoscutei ‘’caracudă’’ de la Junimea]
1908-01-01- Scrisoare către Redacṭia ziarului ‘’Opinia’’ – Opinia, 1 ianuarie
1908, p.2, (cu titlul ‘’Caracudi – de Paṣti) – O-5 – p.1036

558 | P a g e
559 | P a g e
An Nou - Opinia, anul V, nr.328, marṭi, 1 ianuarie 1908, p.2

[în continuarea articolului; semnat: Rigoletto

560 | P a g e
Iluzie - Opinia, anul V, nr.328, marṭi, 1 ianuarie 1908, p.2

[poezie pe aceeaṣi pagină cu urarea ‘’An Nou’’. Semnată: Rigoletto

561 | P a g e
1907-12-26 – Scrisoare către redacṭia ziarului ‘’Opinia’’ [3]
[Opere, vol.5, 2015, Corespondenṭa, p.394-395

562 | P a g e
563 | P a g e
Răspuns la ‘’Struna zilei’’ – Opinia, anul V, nr.328, marṭi, 1 ianuarie 1908, p.3

1908-01-01- Răspuns la ‘’Struna zilei’’ – Opinia, V, nr.328, 1 ianuarie 1908, p.3

(epigrama apare in rubrica 'Struna zilei'') - Răspuns la „Struna zilei” - 1908-01-
01 - Opinia, 1 ianuarie 1908, p.3; rubrica „Struna... strunei” – „Răspuns la
„Struna zilei” = V =” – OPERE-4 -, p.352 // Răspuns la ‘’Struna zilei’’ – O-3 –
pag.1054

564 | P a g e
565 | P a g e
566 | P a g e
1908-01-10 – Telegrame de condoleanṭe
1908-01-08- Telegramă - Către Eleonora Ronetti-Roman –
[Publicată în ‘’Dimineaṭa’’, 10 ianuarie 1908, p.2; – O-5 – p.466 //p.1062
‘’Dumnezeu să te ajute a suferi marea ta nenorocire. Sfinṭeṣte memoria nobilului
tău soṭ; trăieṣte pentru copiii voṣtri.
Caragiale’’

567 | P a g e
1908-01-10- Telegramă de condoleanṭe – Către Familia Herṣcovici
‘’ D-zeu vă întărească.
Caragiale’’
[Această telegramă de condoleanṭe, trimisă socrilor lui Roneti-roman, a fost
publicată în ‘’Dimineaṭa’’, anul V, nr.1400, 10 ianuarie 1908, p.2 – (Moartea lui
Ronetti-Roman. Telegrame) – O-5, 2015, – p.238 //p.986
În 1908, după moartea prietenului său Ronetti-Roman, îṣi ia angajamentul să-i
reediteze scrisorile.

568 | P a g e
Savant – Convorbiri critice, anul II, nr.2, 15 ianuarie 1908, p.57

(epigramă la adresa lui Nicolae Iorga) - Savant - 1908-01-15 - semnat: Caragiale

- v / – OPERE-4 -, p.349 // Savant – O-3, 2015, – pag.1057
Retipărită în ziarul ‘’Ordinea’’, anul I, nr.46, 20 ianuarie 1908, p.2.

569 | P a g e
1908-02-06 – Scrisoare către redacṭia ziarului ‘’Opinia’’ (Iaṣi) [4]

570 | P a g e
571 | P a g e
1908-02-07 – Scrisoare catre Mihail Dragomirescu [45]
După o telegramă din 5 februarie 1908, urmează această lungă scrisoare.

572 | P a g e
573 | P a g e
574 | P a g e
575 | P a g e
576 | P a g e
p.948
În această scrisoare din 7 februarie 1908 Caragiale menṭionează că a găsit ‘’ṣi
altă poezie a lui Piccolino. Ți-o trimit aici alăturată’’. Această poezie pare a fi
‘’De ce? Scherzo’’ – poezie care va fi publicată în ‘’Convorbiri critice’’ din 15
aprilie 1908

577 | P a g e
1908-02-16 - Inscripṭie pe fîntîna slujnicelor] - Scrisoare către Paul Zarifopol [183]

1908-02-16- Scrisoare către Paul Zarifopol [183] – [‘’De la o întrunire din

coloarea de Albastru din Capitală – textual: ‘… Într-o fericită figură oratorică, d.
J.Th. Florescu compară pe ilustrul nostru Ṣef (Take Ionescu) cu mama
răniṭilor…căci a venit în coloarea de Albastru, cea mai mult lovită de reacṭionari,
ca să vindece rănile sufleteṣti ale cetăṭenilor…’’ – Mă rog, destul! t.s.v.p.
(urmează textul poeziei) Inscripţie pe fîntîna slujnicelor] – (Versuri) –
[nota mea – Nu este un text scris de Caragiale, ci o traducere, cu care vrea să-l
laude pe Take Ionescu, ṣeful lui de partid.]
[1905- Titlul i-a fost dat de Ṣerban Cioculescu = [Inscripṭie pe fîntîna slujnicelor]
– Scrisoare către Paul Zarifopol [183] - Inscripţie pe fîntîna slujnicelor -
1905 - Manuscris - Carte poştală autografă, către Paul Zarifopol, [1905 /1912].
Trimisă de Caragiale din Berlin, lui Paul Zarifopol, la Leipzig.
OPERE – vol.7 – p.93, din Berlin, 16 februarie 1908; catrenul, scris pe recto al
cărţii poştale, reprezentînd „Fîntîna slugilor” din Lipsca.- [ Apa, dac-o vreai
curată, / Cana să-ţi hie spălată - / Şi zî, cînd ke-ai adăpat, / Bogdaproste cui a dat.
/ Apa spală toate şeale, / Fără doar ghe voarbe reale.] - 1905 - Manuscris - Carte
poştală autografă, către Paul Zarifopol, [1905 /1912] şi în vol. „OPERE”. IV, ed.
îngrijită de Ş. Cioculescu, Bucureşti, 1938, p.343 – [Inscripţie pe fîntîna
slujnicelor ] – Versuri – O-5 – p.721 //1149 - OPERE – vol.7 – p.93, din Berlin,
16 februarie 1908;
O-3, 2015, – pag.1080
Opere, vol.5, 2015, p.721, Scrisoarea [183]
Opere, vol.4, p.343

578 | P a g e
579 | P a g e
Opere, vol.7, p.93

580 | P a g e
Semnul – Opinia, anul V, nr.386, 17 februarie 1908, p.2

1908-02-17- Semnul – Opinia, V, nr.386, 17 februarie 1908, p.2 (republicat în

numărul 367, marṭi, pe 19 februarie 1908, p.2, cu o notiṭă explicativă pentru
republicare) nesemnat - SEMNUL - 1908-02-17 - Opinia, (Iaşi), 17 şi 19
februarie 1908, p.2. – SEMNUL - V = SEMNUL – OPERE-4 -, p.352 // Semnul
– O-3 – pag.1060 - Poezia apare într-o scrisoare [12 – din 28-29 febr. St.n. 1908]
- Către A. Steuerman-Rodion, (redactor la Opinia), [‚’Ți-am răspuns de-aseară,
stimate d-le doctor, la chestiunile linguistice. – Iată acum un mic Klatsch în
versuri. Te conjur pe onoare a păstra ṣi de data asta aceeaṣi discreṭiune. {se referă
la publicarea anterioară a poeziei ‚’Litanie’’}. Dacă-ṭi convine să le publici, rogu-
te, copiază-le d-ta exact; nu arăta manuscrisul meu altcuiva.] - O-5 – p.502

581 | P a g e
582 | P a g e
Litanie. Pentru sfîrṣitul lumii – Opinia, anul V, nr.360, duminică, 20 februarie
1908, p.2.

Litanie (pentru sfîrṣitul lumii) a apărut în Opinia (Iaṣi), anul V, nr.360, duminică,
10 februarie 1908, p.2. Fără semnătură.
Retipărită în ‘’Ordinea’’.
1908-02-20- Litanie. Pentru sfîrṣitul lumii – 1908-02-10 - Opinia, (Iaşi), 10
februarie 1908, nesemnat;
Retipărite în „Flacăra”, I, 35, 16 iunie 1912, - Litanie – pentru sfîrşitul lumii =
(parodie) = V = LITANIE – OPERE-4 -, p.351 // Litanie. Pentru sfîrṣitul lumii –
O-3, 2015, – pag.1058 /Poezia apare într-o scrisoare [11] - Către A. Steuerman-
Rodion, (redactor la Opinia), din februarie 1908 [‚’Stimate confrate, te rog,
luîndu-ṭi cuvîntul de onoare, dacă-ṭi convine alăturata litanie în genul medieval,
copiază-o exact ṣi dă-o la tipar. Fac o condiṭie sine qua non, pentru colaborarea
mea pe viitor la ‚’Opinia’’, din discreṭia d-tale: absolut nimini să nu ṣtie de unde
vine această satiră. Nici o vorbă – nici o aluzie cît de pe departe. O poṭi
recomanda cu discreṭie ṣi celor de la ‚’Ordinea’’ să-i dea drumul pe uliṭele primei
capitale. Vă mulṭumesc de laudele cam prea-prea exagerate ce-mi faceṭi ṣi vă
salut contînd pe discreṭia d-tale. Fiṭi sănătoṣi ṣi d-ta ṣi ai d-tale, (semnat: Car.) -
O-5 – p.499-502

583 | P a g e
După răscoalele ṭărăneṣti din 1907, un grup de conservatori conduṣi de Take
Ionescu (un presupus ateu), formează un nou partid. La PCD i s-a alăturat Ion
Luca Caragiale, care l-a caracterizat pe Take Ionescu drept „Un patriot neobosit
și înțelept”, viitorul diplomat Nicolae Titulescu, scriitorul Barbu Ștefănescu-
Delavrancea, jurnalistul Nicolae Xenopol, Alexandru Bădărău, ṣi alṭii. Noul
partid a devenit ținta unor atacuri atât din PNL cît și de la conservatorii, și a fost
584 | P a g e
confruntat cu reticenta regelui Carol I. PNL i-a acuzat în special pe
conservatorii-democrați că au fost instigați și finanțați de Mochi Fischer, iar alṭi
politicieni l-ar fi convins pe regale Carol I că PCD avea o agendă de destituire a
Casei de la Hohenzollern-Sigmaringen și îl descrisese pe Ionescu ca „un«
Belzebuth » care trebuia să fie îndepărtat din viața publică.
[https://en.wikipedia.org/wiki/Take_Ionescu
Constantin Xeni, "Portrete politice din anii interbelici" ("Political Portraits from
the Interwar Years"), în Magazin Istoric, Aprilie 1975. Recent, Ion Coja nu
comentează presupusul ateism al lui Take Ionescu https://ioncoja.ro/apara-ne-
maica-de-fiii-lui-belzebuth/ ṣi republică poezia ‘’Litania – Pentru sfîrṣitul
lumei’’, cu comentariul: ‘’Un Caragiale profund religios, profund pravoslavnic!
Text scris în vremea când Caragiale trăia în …Germania’’

585 | P a g e
După moartea lui Caragiale, în decembrie 1912, după ce Take Ionescu ajunsese
prim-ministru, revista ‘’Furnica’’ publică următoarea caricatură:

În octombrie 1912, Take Ionescu a ajutat la crearea unui nou executiv cuprinzând
mai multe tendințe conservatoare și condus de asemenea de Maiorescu,
funcționând ca ministru al afacerilor interne până în decembrie 1913.

586 | P a g e
587 | P a g e
Căderea executivului Titu Maiorescu în 1914, coperta revistei ‘’Furnica’’. Ion
I.C Brătianu și miniștrii săi se uită la Maiorescu care se aruncă jos; titlul scrie
„Dragă Titu, nu uita să-i faci complimentele lui Tăkiță!”
O altă interpretare a poeziei ‘’Litanie’’ este posibilă dacă dacă o punem în
legătură cu răscoalele ṭărăneṣti din 1907:
- ‘’Fiul lui Belzebut’ ar putea fi cel care a dat ordinul de represiune –
Primul ministru, sau chiar Regele Carol.
- În 1907, în timpul ultimei guvernări a lui Dimitrie A. Sturdza, I.I.C.
Brătianu, ministru de interne, și generalul Alexandru Averescu, ministru
de război, au condus acțiunea de reprimare a țăranilor răsculați

. Circulara din 16 martie 1907, semnată de Ion I. C. Brătianu, prin care guvernul
liberal cere prefecṭilor să reprime sîngeros ṣi imediat răscoalele ṭărăneṣti.
Tot din aceeaṣi perioadă este ṣi definiṭia ‘’Semnului’’ (pe ciocoi îl poṭi recunoaṣte
după mai multe semne)

588 | P a g e
589 | P a g e
590 | P a g e
591 | P a g e
1908-02-18 Telegramă de felicitare pentru Titu Maiorescu
[ cu ocazia aniversarii zilei de naṣtere. (15 februarie). În răspunsul de pe data de
16/29 Fevr. 1908 Maiorescu îi mulṭumeṣte ‘’pentru călduroasa ṣi neaṣteptata
amintire’’.

592 | P a g e
Poveste de Paṣti – Opinia, anul V, nr.413, 13 aprilie 1908, p.2-3

[semnat: Caracudi –
OPERE, vol.4, p.437 // – O-2, 2015 – pag.703

593 | P a g e
594 | P a g e
595 | P a g e
596 | P a g e
597 | P a g e
De ce? Scherzo – Convorbiri critice, anul II, nr.8, 15 aprilie 1908

1908-04-15- De ce? (Scherzo) – [semnată – Piccolino] v [ = DE CE? – OPERE-

4 -, p.350 // De ce? (Scherzo) – O-3, 2015, – pag.1061

598 | P a g e
599 | P a g e
Colaborarea lui Ion Luca Caragiale la revista ‘’Convorbiri critice’’ continuă
pînă în luna decembrie 1908.
Lista colaborărilor cunoscute CONVORBIRI CRITICE este următoarea:

1907-07-01 - Convorbiri, 1 iulie 1907, semnat „UN MARE ANONIM” – sau

{Convorbiri critice, an I, nr. 14-17, din Iulie-Sept. 1907 {} - Duel = (fabulă) ==
V
1907-07-01 - Convorbiri critice, anul I, no. 14 -17, din iulie-septembrie 1907 -
Temelia – v = (Fabulă) = V
1907-07-01 - Convorbiri critice, anul I, no. 14 -17, din iulie-septembrie 1907; -
BIETUL ION – v= (fabulă) = V
1907-07-00 - Convorbiri critice, anul I, no. 14 -17, din iulie-septembrie 1907,
semnat: OBLIVIUS - ODĂ – copilului – v-== V Convorbiri Critice, nr. 14-17,
an 1, Iulie-Sept. 1907 - ODA – 1 -[Umbli hoinărind p-în lume / ca un orb, la
ochi legat,] - V
1907-09-15 - Convorbiri critice, anul I, no. 18, 15 septembrie 1907, semnat;
„UN MARE ANONIM” - Talmud – v= (fabulă) = V
1907-10-01 - Convorbiri critice, anul I, no. 19, 1 octombrie 1907 - Mic şi mare
– v= (fabulă) = V
1907-11-15 - Convorbiri critice, anul I, no. 22, 15 noiembrie 1907, reprodusă şi
în „Viitorul Social”, seria I, nr. 4, noiembrie 1907, - Măngîiere – v –
MANGAIERE = Mângâiere = (fabulă) = V
1908-01-01 - Convorbiri critice, anul II, no. 1, 1 ianuarie 1908, semnat;
Caragiale - Boul şi viţelul – v== V – FABULA
1908-01-15 - Convorbiri critice, anul I, 15 ianuarie 1908, semnat: Caragiale - -
Savant – v == V
1908-04-15 - Convorbiri critice, anul II, no. 8, 15 aprilie 1908 - [semnată –
Piccolino] v [== V -De ce? – Scherzo –
1908-12-15 - Convorbiri critice, II, 15 decembrie 1908, p.785; retipărit în
„Schiţe Nouă’ (1910), p.273. - Făt-frumos cu moț- în- frunte == [proză – vezi
note în „OPERE”, vol.II, - TRADUCERE după Charles Perrault] – [A fost
odată ca niciodată o împărăteasă tare frumoasă..]
1908-12-15 – ‘’Convorbiri critice" din 15 decembrie 1908 - Făt-frumos cu moț
în frunte =[epigrama finală] =V
1908-12-15 – ‘’Convorbiri critice" din 15 decembrie 1908 - Doamna cu evantai
-V

600 | P a g e
 Addendum - Versuri ocazionale

De la Berlin, Ion Luca Caragiale a trimis diferite poezii, scrise cu diferite

‘’scopuri’’.
În corespondenṭa lui Caragiale de la Berlin putem detaṣa:
- 1 – Poezii trimise unor prieteni (redactori de ziare) pentru a fi publicate
în diferite periodice. Aceste ‘’înscrisuri versificate’’ sunt de obicei fabule
politice ṣi sunt semnate cu pseudonime. (7 fabule în revista ‘’Convorbiri
critice’’) În unele scrisori găsim ṣi textul poeziei (pe care o regăsim mai
tîrziu publicată în ziare), iar în alte scrisori este numit doar titlul poeziei.
- 1907-07-26 - Duel… (Fabulă);
- Temelia (Fabulă);
- Odă;
- Bietul Ion (Fabulă);
- Talmud (Fabulă);
- Mic ṣi mare;
- 1907-11-14 - Mîngîiere (Fabulă) [scrisoare către Mihail Dragomirescu.
Reluată în 12 noiembrie 1907 într-o scrisoare către Paul Zarifopol;
- Boul ṣi viṭelul (Fabulă).
- 1907-04 – Nebun ce sunt (Fabulă) – (nepublicată)
- 1907-12-26 – An Nou (semnată: Rigoletto. – în ziarul ‘’Opinia’’ (Iaṣi).
- 1908-02 – Litanie (Pentru sfîrṣitul lumii) – (“’Opinia’’ ṣi ‘’Ordinea’’)
- 1908-02-29 – Semnul - (‘’Opinia’’)
- 2 – În unele scrisori adresate unor prieteni s-au păstrat însă ṣi poezii care
nu erau destinate publicării. Unele sunt traduceri ṣi prelucrări pe care
scriitorul le-a considerat demne de atenṭie. Unele dintre aceste poezii pot
fi regăsite în ‘’Opere’’, la capitolul ‘’poezii postume’’ În Opere, vol.3,
2015, p.1075-1082 sunt 7 asemenea texte:
- [Duel armenesc];
- [Bilet de ploaie];
- 1906-07-05 - Fabulă democratică;
- 1907-12 - Constatare;
- 1908-02-16 - [Inscripṭie pe fîntîna slujnicelor] (traducere) – într-o
scrisoare către Mihail Dragomirescu [39] ṣi, la fel, într-o scrisoare către
Paul Zarifopol [183];
- Fabulă. Lui A. Vlahuṭă;
- [Tricolorul].
- 1909-04 - Duettino veneziano = Dogaresa ṣi Poetul - traducere într-o
scrisoare către Paul zarifopol [263]

601 | P a g e
 - 3 – Versuri ocazionale, pe care Ion Luca Caragiale le include în scrisori
adresate unor rude sau prieteni apropiaṭi. De obicei versurile ocazionale
nu au un titlu ṣi sunt ‘’banalităṭi festive’’ expediate cu ocazia unor
evenimente sau sărbători. Ele probabil au fost scrise în maniera ‘’Paṣa
din Silistra’’ (vezi 1912-04-01- Cum scria Bolintineanu - Luceafărul, 1
Aprilie 1912, pp.279-280 - Apărută sub titlul "Cum scria Bolintineanu" -
Paşa din Silistra) sunt însă ṣi înscrisuri (versificate) la care ‘’poetul’’
Caragiale o fi ‘’compus’’ mai îndelung, în maniera ‘’Telegramă de la
Blaj’’ ṣi ‘’masa de brad’’ (vezi ṣi ‘’O poezie la un chef’’). O ‘’poezie’’
din Strada Polonă 96 are parcă atmosfera din ‘’ cugetările unui sărman
Dionis’’:
‘’90-7 noiembrie, Bucureṣti
Dragă Petrache,
În starea în care mă aflu –
dar mai întîi să ṭi-o descriu această plăcută stare:
Chiria n-am plătit-o
ṣi sunt dat în judecată;
Lemne n-am deloc;
Palton nici atîta;
Aṣtept din ceas în ceas
Apariṭia unui nou moṣtenitor;
Unul mi-este bolnav;
Ca culme:
m-am apucat să scriu o piesă,
ṣi din pricinrebuie să stau să scriu
noaptea foarte tîrziu,
am căpătat la ochi conjunctivită catarală.
Dau din colṭ în colṭ
ṣi nu ṣtiu ce să mă fac.
În starea asta, mare noroc aṣ avea
de un prietin care să ṣtie
să facă un sacrificiu pentru mine.
Ṣi astfel, m-am gîndit la tine. …’’
Versuri ocazionale
1909-06
Epistola în versuri este adresată fiului cumnatului său. Cu aceste versuri
ocazionale [cu ecouri eminesciene din ‘’Cugetările sărmanului Dionis’’] încearcă
să-ṣi descurajeze nepotul, să nu mai scrie poezii.

602 | P a g e
1912-03-07- EPISTOLE în versuri – (postume) – [6] – Epistole în versuri – Către
Ionel Duṭescu-Duṭu – [6] – 7/20 III 1912] – {Versuri de circumstanṭă, prin care
răspunde versurilor dedicate aniversării sale} - [ Frunză verde busuioc, / Busuioc
si siminoc, / Tizule eṣti un boboc; / Dumnezeu să-ṭi dea noroc /Ca s-ajungi la
vreme floare, / Floare mîndră roditoare! / Că uitării nu m-ai dat / Ṣi atît m-ai
bucurat / Cu frumoasa poezie / Ce mi-ai dedicat-o mie, /La ṣaizeci de primăveri
/ Ce-mplinii alaltăieri… {30 ianuarie 1912} // Deci, nepoate-tiz Ioane, / Pîn’să
vin iar cu plocoane, / Cu rahat ṣi cu bomboane, - / Cum se cade-a fi cinstit /
Autorul favorit, / Tizul mic ṣi mult iubit, / Viitor poet vestit, - / Îṭi trimit din
depărtare, / Ca un unchi ṣi tiz mai mare, / Părintească sărutare / Ṣi o binecuvîntare,
// Iscălind: al dumitale, / Nen-tu Iancu, / Caragiale. // P.S. Multe sărutări la toṭi /
Ceilalṭi iubiṭi nepoṭi.] – O-5 – p.175-176 / p.960

603 | P a g e
1912-03-20
Epistola în versuri din martie 1912 conṭine versuri de circumstanṭa prin care
răspundea nepotului său, care îi dedicase o poezie. Ion Luca Caragiale împlinise
60 de ani la 30 ianuarie 1912.

604 | P a g e
605 | P a g e
1906-01-01 Scrisoare către Alceu Urechia [27]

606 | P a g e
1906-01-18 Felicitare în versuri pentru familiile Zarifopol ṣi Gherea, cu ocazia
Anului Nou 1906. Este forma iniṭială a versurilor de mai sus. Anterior, expediase
poezia ṣi lui Alceu Urechia: – Poezie în care I.L. Caragiale înlocuieṣte litera ‚’R’’
cu ‚’b’

607 | P a g e
Versurile de pe cartea poṣtală din 20 ianuarie 1906 se referă la ‘’Mitică’ = poreclit
‘’marinar călare’’ (Gh. Marinescu, prietenul lui Caragiale din Sinaia)

608 | P a g e
1906-06-25 – versuri ocazionale, în final, cu o semnătură aparte:
‘’Vă trimitem de la mare
O frăṭească salutare
Toṭi’’

1908-07-16

609 | P a g e
610 | P a g e
1908-07-26 Scrisoare către Alceu Urechia [51]

611 | P a g e
1908-07-26 Scrisoare către Zarifopol [215]
Acelaṣi text versificat

612 | P a g e
1910-08-23
’ Încă o salutare
În fuga mare
De la Bayrbhf
Din depărtare
Car.’’

Catrenul este semnat: S…

Numărul de puncte corespunde numărului de litere pentru a compune numele
‘’Smaranda’.

613 | P a g e
1906-05-04 – versuri ocazionale inspirate de duelul cu pistol ghintuit (dintre doi
avocaṭi de la Focṣani). Poezie intitulată de Ṣerban Cioculescu [Duel armenesc].

614 | P a g e
1906-06-10 – Versuri improvizate de Caragiale pe tema singurătăṭii ṣi expediate
lui Paul Zarifopol [78]

615 | P a g e
616 | P a g e
1906-08-28 –

617 | P a g e
1906-12-10 – 3 cuplete – în Scrisori către Paul Zarifopol [104, 105, 106]

618 | P a g e
619 | P a g e
620 | P a g e
Versurile din cupletele studenṭeṣti sunt reproduse în limba germană în Opere,
vol.5, 2015, p.1129.
Publicate în ziarul ‘’Tribuna’’ din Arad

621 | P a g e
1908-02-16 - [Inscripṭie pe fîntîna slujnicelor] (traducere) – într-o scrisoare către
Mihail Dragomirescu [39] ṣi, la fel, într-o scrisoare către Paul Zarifopol [183];

622 | P a g e
1909-03 Dogaresa ṣi poetul – probabil o traducere, într-o scrisoare către Paul
Zarifopol [263]

623 | P a g e
624 | P a g e
625 | P a g e
626 | P a g e
1909-02-04 – Scrisoare către Paul Zarifopol [247] Încercări de versificare a
subiectului din ‘’Kir Ianulea’’

627 | P a g e
628 | P a g e
1909-05-08 – reproduce într-o scrisoare din Budapesta cîteva versuri populare:
‘’Poetul liric cel mai ghe seamă, Poporul, a cîntat dă dămult moda la pălării de
damă din sezonul actual, în neuitatele sale versuri:
‘’-Pupă-mă, bade Ilie!
-Da nu pot de pălărie!
-Da dă pălăria jos
Ṣi mă pupa mînios!’’
1907-12-26

1912-01-11
‘’Anul nou cu bucurie
Ṣi cu toate ce doriṭi!
Mulṭi ani Domnul să vă ṭie
Todeauna fericiṭi!
Car.’’

629 | P a g e
630 | P a g e
631 | P a g e
632 | P a g e
Ion Luca Caragiale – Boul ṣi viṭelul [manuscris]

633 | P a g e
634 | P a g e