1|Page

LIMBA ROMÂNĂ PENTRU TOŢI

VOL. 7

MANEA ADRIAN
All rights reserved. This book or any portion thereof may not be reproduced or used in any manner
whatsoever without the express written permission of the publisher except for the use of brief
quotations in a book review or scholarly journal.

First Printing: 2022

=(seria – Nivelele limbii
Nivelul morfologic)
ISBN

CRED
În tot ce am fost învăţat să cred.
Am fost învăţat că Biblia este o singură Carte.
Cred din obişnuinţă că Tabla înmulţirii este una singură, aceeaşi pentru toţi.
Îmi place să cred că şi Gramatica este una singură pentru toţi
Şi chiar CRED.

3|Page
Table of Contents
Cap. 6.2. - Flexiunea sintetică primară – Consoane de bază ............................................................... 8
6.2.1. – Elementul PRINCIPAL şi elementele SECUNDARE ..................................................... 12
6.2.1.1. - Relaţiile dintre sensurile categoriilor gramaticale ...................................................... 19
6.2.1.2. – Relaţia dintre familia de cuvinte şi paradigma flexionară.......................................... 30
6.2.1.2.1. – Paradigma lexicală ............................................................................................ 31
6.2.1.2.2. – Paradigma flexionară......................................................................................... 34
6.2.1.2.3. - Paradigma lexicală a unui cuvînt primar vs. paradigma flexionară...................... 36
6.2.1.3. – Relaţiile dintre semnificatul şi semnificantul aceluiaşi cuvînt. .................................. 45
6.2.1.3.1. - CUVINTE PLURI_FORME (= cu variante lexicale).......................................... 52
6.2.1.3.2. - Cuvinte PLURI_SEMICE (POLISEMANTICE) ................................................ 57
6.2.2. - Relaţiile dintre cuvinte diferite în funcţie de forma şi de conţinutul lor ............................ 67
6.2.2.1. - Caracteristici ale polisemelor şi pluriformelor ........................................................... 71
6.2.2.1.1. - PARONIMIA .................................................................................................... 75
6.2.2.1.2. – Parolexia ........................................................................................................... 76
6.2.2.2. - Relaţia dintre sensurile lexicale ale cuvintelor din dicţionar; (=relaţii semantice). ..... 84
6.2.2.2.1. - Cîmpul de expansiune sinonimică ...................................................................... 88
6.2.2.2.2. – Cîmpul lexical ................................................................................................... 91
6.2.2.3. – Relaţia de OMONIMIE ............................................................................................ 96
6.2.2.3.1. - OMONIME LEXICALE .................................................................................... 98
6.2.2.3.2. - VARIANTE LEXICALE ................................................................................. 118
6.2.2.3.3. - OMONIME FLEXIONARE ............................................................................ 130
6.2.2.3.4. - VARIANTE..................................................................................................... 139
6.2.2.3.5. - In loc de concluzii ............................................................................................ 146
6.2.3. – Flexiunea sintetică primară şi flexiunea sintetică secundară .......................................... 164
6.2.3.1. – Alternanţa ’-L /-ĭ ‘’[Consoană – semivocală] ......................................................... 179
6.2.3.2. – Consoane fără alternanţă [ K + ị ] ........................................................................... 181
6.2.3.3. – Alternanţe consonantice ......................................................................................... 184
6.2.3.4. - POLIGRAFIA ........................................................................................................ 188
6.2.4. – T – 4 – [-L, -R, -N, -M] - /ĭ/ .......................................................................................... 197
6.2.4.1. - T – 4 – 1 –AL – Aĭ – A – A-LE .............................................................................. 207
6.2.4.2. - T - 4 – 2 –EL – Eĭ – EA – E-LE.............................................................................. 209
 6.2.4.3. - T – 4 – 3 – CEL – Ceĭ – CEA/CI-CĂ – CELE/CICI................................................ 212
6.2.4.4. - T – 4 –4 - goL, –goĭ – goa-LĂ – goa-LE ................................................................. 215
6.2.4.5. - T – 4 – 5 - -LE/ -RE / -NE / .................................................................................... 217
6.2.4.6. - VERBE .................................................................................................................. 224
6.2.4.6.1. – L ..................................................................................................................... 228
6.2.4.6.2. – R ..................................................................................................................... 229
6.2.4.6.3. – N ..................................................................................................................... 232
6.2.4.6.4. – M .................................................................................................................... 236
6.2.4.6.5. – Tipuri verbale .................................................................................................. 237
6.2.5. - T – 5 – [ K + ị (fără alternanţe)] ..................................................................................... 242
6.2.5.1. - T – 5 – 1 - – K - +ị - +Ă - +E .................................................................................. 247
6.2.5.1.1. - Adjective ......................................................................................................... 247
6.2.5.1.2. - SUBSTANTIVE .............................................................................................. 249
6.2.5.1.3. - =Substantive masculine .................................................................................... 250
6.2.5.1.4. - Sufixul -EZ ...................................................................................................... 252
6.2.5.1.5. - =Substantive feminine...................................................................................... 256
6.2.5.1.6. - =Substantive neutre.......................................................................................... 259
6.2.5.1.7. - =Substantive DEFECTIVE .............................................................................. 262
6.2.5.1.8. - =Substantive NEREGULATE .......................................................................... 266
6.2.5.1.9. - =Conjugarea verbelor –[ -EZ] .......................................................................... 268
6.2.5.2. – III (_ă) sg. – pl. K+ị ............................................................................................... 278
6.2.5.3. – III sg. = IV pl. [-E] ................................................................................................. 282
6.2.5.4. – sg. (M + F) Mare – pl. (M = F) mari ....................................................................... 285
6.2.5.5. - F.sing. –Ă / -E – (Pl.) – URI ................................................................................... 288
6.2.6. - T – 6 – [ K + ị (cu alternanṭă consonantică)] .................................................................. 292
6.2.6.1. – D/Z, T/Ţ, S/ş, Z/J ................................................................................................... 302
6.2.6.1.1. - D =>(Z)ị .......................................................................................................... 304
6.2.6.1.2. - T => (Ţ)ị.......................................................................................................... 305
6.2.6.1.3. - S => (Ş)ị .......................................................................................................... 307
6.2.6.1.4. - Z => (J)ị........................................................................................................... 309
6.2.6.1.5. - SUBSTANTIVE .............................................................................................. 310
6.2.6.1.6. - Verbe ............................................................................................................... 314
6.2.6.2. = pl. M = F............................................................................................................... 321

5|Page
 6.2.6.3. – sing. (M =F) – pl. (M =F) ....................................................................................... 323
6.2.6.4. - Note – Alte alternanţe consonantice ........................................................................ 325
6.2.7. – T – 7 - Alternanṭă consonantică [-SC; -Ṣc; -ST, -Ṣt; => ṢT + ị zero .............................. 334
6.2.7.1. – ST – şTị – STĂ - STE ............................................................................................ 339
6.2.7.2. – St/şt/şti [şchi] ......................................................................................................... 342
6.2.7.3. –(sg.) Sc- scă – (pl.) şTE - şTi................................................................................... 347
6.2.7.3.1. – Substantive feminine ....................................................................................... 348
6.2.7.3.2. - VERBE............................................................................................................ 348
6.2.7.3.3. – verbe CONJUGAREA a IV-a .......................................................................... 354
6.2.7.4. – şc – şcă – (pl.) şte - şti ............................................................................................ 360
6.2.7.5. - (M) - ESC - (F) – EASCĂ – (pl.) (M=F) -EṢTI ...................................................... 362
6.2.7.6. – (sg.) scă/şcă – (pl.) şti............................................................................................. 365
6.2.7.7.a– (sg.) –Ste – (pl.) Sti ............................................................................................... 368
6.2.7.7.b – (sg.) STE – (pl.) şti............................................................................................... 370
6.2.7.8.a – (sing.) – şTE – (pl.) ştị.......................................................................................... 371
6.2.7.8.b - FEMININE – (singular) – IṢTE // (plural) – IṢTI ................................................. 373
6.2.7.9. – Substantive feminine cu forme duble de plural ....................................................... 381
6.2.7.9.1. – ste-sti .............................................................................................................. 381
6.2.7.9.2. – (sg. ştă) – (pl.) şte - şti ..................................................................................... 382
6.2.7.9.3. – (sg. – scă) – (pl.)- şte - şti ................................................................................ 382
6.2.7.9.4. – (sg. – şcă ) – (pl.) şte - şti ................................................................................ 383
6.2.7.9.5. – (pl.) – şte=şce – şti=şci .................................................................................... 384
6.2.7.10. – (sg.) sc – scă – (pl.) SCE - SCI ............................................................................. 389
6.2.8. – T – 8 – [C = > CI; G = > GI] ......................................................................................... 392
6.2.8.1. – G =>GI / Ğ/ ........................................................................................................... 402
6.2.8.1.1. – Substantive ...................................................................................................... 404
6.2.8.1.2. - VERBE............................................................................................................ 406
6.2.8.2. – C => CI /Č/ ............................................................................................................ 408
6.2.8.2.1. - =substantive feminine cu forme duble de plural ............................................... 410
6.2.8.2.2. - VERBE............................................................................................................ 411
6.2.8.3. – (pl. GI) M =F ......................................................................................................... 414
6.2.8.3.1. – Substantive ...................................................................................................... 414
6.2.8.3.2. - Substantive feminine cu forme duble de plural ................................................. 415
6.2.8.4. – (pl. CI) M =F ......................................................................................................... 416
6.2.9. – T – 9 – [CI, GI ṣi CHI, GHI] ......................................................................................... 418
 6.2.9.1. – M (sing. = pl.) – F (sing. = pl.) ............................................................................... 428
6.2.9.1.a. – gi......................................................................................................................... 429
6.2.9.1.b. – ci......................................................................................................................... 431
6.2.9.1.c. – ghi ....................................................................................................................... 435
6.2.9.1.d. – chi ....................................................................................................................... 436
6.2.9.2. – singular (M = F = N) – CE/GE/ .............................................................................. 439
6.2.9.2.a. – Masculin plural - GI ............................................................................................ 440
6.2.9.2.b. – Masculin plural - CI ............................................................................................ 441
6.2.9.3. - Plural M = F [GHI / CHI] ....................................................................................... 443
6.2.9.4. - Singular M = F - Ce / GE / ..................................................................................... 445
6.2.9.4.a - Singular M = F =GI.............................................................................................. 445
6.2.9.4.b - Singular M = F =CI.............................................................................................. 446
6.2.9.4.c – Singular M = F = ghe - ghi .................................................................................. 447
6.2.9.4.d – Singular M = F =che - chi ................................................................................... 448
6.2.10. - Alte alternanţe fonetice ................................................................................................ 449
6.2.10.1. - ‘-ị’’final asilabic (=I zero) în cadranul I ................................................................ 449
6.2.10.1.1. - zilele săptămînii ............................................................................................. 450
6.2.10.2. - DANDANACHE .................................................................................................. 453
6.2.10.3. - Formarea pluralului prin palatalizarea consoanei finale ......................................... 465
6.2.10.4. - Numărul plural al substantivelor ........................................................................... 467
6.2.10.4.1. - Relaţia dintre forma cuvîntului şi sensul său gramatical.................................. 470
6.2.10.4.2. - Substantivele defective ................................................................................... 471
6.2.10.4.3. - Substantive cu forme multiple ........................................................................ 474
6.2.10.5. - LITERA [-i ] final................................................................................................. 479
6.2.10.6. - Alternanţe consonantice care nu reprezintă flexeme .............................................. 496
6.2.10.7. - Segmente consonantice monofonematice şi bifonematice ...................................... 509
=

7|Page
Cap. 6.2. - Flexiunea sintetică primară – Consoane de bază
Am inclus într-un tabel unic toate fonemele limbii române situate în poziţie FINALĂ de cuvînt (flexibil).
Forma de bază a cuvintelor flexibile din dicţionar suferă modificări în timpul vorbirii. FLEXEMELE
SINTETICE participă la realizarea flexiunii sintetice, într-un system flexionar unic, pentru toate
declinările cît şi pentru toate conjugările împreună.
În capitolul anterior am discutat despre Flexiunea sintetică primară – Vocale şi semivocale de bază. În
timp ce alternanţa fonetică cu bază vocalică reprezintă o mişcare descendentă în interiorul sistemului
vocalic [De la Ă la E,(vocale medii) şi de la U la I (vocale închise)], alternanţa fonetică cu baza
consonantică reprezintă o mişcare ascendentă (consoanele surde cer mai mult aer decît consoanele
sonore).

Este evident că Flexiunea sintetică primară – consoane de bază , este un subsistyem complementar.
 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
### 14 15 16

ł ɨ ị ĭ I E Î Ă eA A O U ǔ
IV III SINGULAR III
PLURA SING
L ULAR

LE
A A
LE LE
eA eA
Feminin

E Ă Ă
FEM + Ma
iE iE

urị E E
M+F+N

II I I
PLURA SINGUL SINGU
L AR LAR
MASCULIN

L R M N
ĭ
4 CONSOAN
L, R, B, P V, F Z J, Ş Ţ, h
5 ị M, N
T Z S
Z ị D
ţ T
J Z

6 ş S
şt ị st
şt sc
ştị şc
ştị
7
Ğ G
8 ɨ Č C
Ğ Ğ
Č Č
g' g'
9 ɨ k' k'

9|Page
Sistemul flexionar al limbii române este un system unitar şi unic.
11 | P a g e
6.2.1. – Elementul PRINCIPAL şi elementele SECUNDARE

La flexiunea sintetică primară, cadranul I reprezintă forma de bază.

Cadranul IV Cadranul III –

-LE Substantive feminine sing.
Verbe persoana III, sing.
-E -
Substantive feminine, pl.
Verbe, pers. III sing. – Conj.
Cadranul II CADRANUL I –
- I , – vocală -
‘-ĭ’, - semivocală Vocale -O / -U / -I /
-ŭ
-ĭ
“-ị”– final asilabic (‘I-zero Consoane
Substantive masculine sing.
Substantive masculine pl.
Verbe persoana I, sing.
Verbe persoana II, sing.

Cadranul I este deci cadranul PRINCIPAL, iar celelalte 3 cadrane sunt derivate, adică SECUNDARE.

Cuvântul de bază este forma-tip, articolul-titlu din dicţionare. Cuvântul de bază este cuvântul care
serveşte ca element fundamental (PRINCIPAL) pentru formarea altor cuvinte, derivate SECUNDARE).

‘’ Cuvântul reprezintă unitatea lexicală (unitatea de bază a vocabularului), unitatea fundamentală a

limbii (materialul de construcție a limbii în ansamblul ei), unitatea fundamentală a gândirii și a
comunicării dintre oameni.
Totalitatea cuvintelor (unităților lexicale) formează vocabularul (lexicul) limbii.
Prezentate izolat, precum în dicționare, cuvintele sunt independente, dar într-o comunicare, înțelesurile
izolate se contopesc și permit transmiterea unei anumite informații.
Deși cuvântul este o noțiune deosebit de importantă în lingvistică, până în prezent, datorită naturii
complexe a acestei realități lingvistice, o definiție pe deplin satisfăcătoare nu a fost oferită. Cu toate
acestea, putem spune că orice definiție a cuvântului trebuie să țină cont de trăsăturile lui esențiale:
autonomia și interdependența între formă și conținut. Pe baza acestor caracteristici, cuvântul ar putea fi
definit simplu ca o structură fonică autonomă, care are asociat un sens și poate să îndeplinească o
funcție în comunicare.’’ [https://lexicologialimbiiromane.ro/cuvantul/

Pentru analiza sistemului flexionar al limbii române ar trebui ca întreg vocabularul limbii (sau cel puţin
toate cuvintele flexibile) să fie înregistrate într-un dicţionar INVERS, (în ordine alfabetică
descrescătoare A-Z pornind de la ultima literă, apoi penultima literă, etc)
Astfel se va putea pune în evidenţă faptul că sistemul flexionar al limbii române este un system unitar şi
unic, compus din două subsisteme complementare (2 tipuri de FLEXEME): în cadranul I, forma de
bază a cuvintelor (şi a variantelor lor lexicale) flexibile, înregistrată în dicţionar, poate fi reprezentată de
- un fonem vocalic (sau semivocalic) – vezi cap. anterior‘’Flexiunea sintetică primară – Vocale şi
semivocale de bază’’,
- sau de un fonem consonantic (vezi cap. următor ‘’Flexiunea sintetică primară – consoane de
bază’’).
În concluzie, cadranul I este cadranul de bază, cadranul PRINCIPAL, în sistemul flexionar al
limbii române. Cadranele II, III şi IV reprezintă cadrane secundare.
În lingvistică, rădăcina este acel element ireductibil (care nu poate fi subdivizat în continuare) care
exprimă sensul principal al cuvântului . Este deci elementul PRINCIPAL, la care se pot adăuga
elemente secundare (afixe). Cuvântul folosit ca punct de plecare pentru formarea altor cuvinte,
înregistrat în dicționare, se numește cuvânt-bază, iar cel format prin adăugarea afixelor se numește
derivat. În dicționare, derivatele sunt explicate prin indicarea cuvântului-bază și nu prin indicarea
rădăcinii sau temei. Fiecare cuvînt înregistrat în dicţionar reprezintă o temă lexicală unică. Tema
lexicală reprezintă partea cuvântului comună întregii flexiuni a acestuia, adică partea care nu se
schimbă în timpul flexiunii și este formată obligatoriu dintr-o rădăcină și elemente afixale (secundare).
Orice cuvînt din dicţionar (=orice temă lexicală) reprezintă forma de bază (PRINCIPALĂ) a flexiunii şi
este în cadranul PRINCIPAL (cadranul I). Dacă cuvîntul are flexiune complete, formele din celelalte
cadrane reprezintă forme flexionare sintetice derivate.

‘’Fiecare nivel al limbii are un număr de FORMANṬI caracteristici. Specific fiecărui nivel avem:
- un tip de unitate minimală (u.m.)
- ṣi un tip de unitate maximală. (U.M.)
UNITĂṬILE MINIMALE sunt elemente centrale (obligatorii), cărora li se pot adăuga elemente mini-
male periferice (secundare, opṭionale).
UNITĂṬILE MAXIMALE au o structură analizabilă, care poate fi descompusă în unităṭi minimale.’’
(vezi Vol. 1)
{-Aşa cum la nivelul fonetic avem cele 7 foneme vocalice – elemente centrale, obligatorii – faţă de
care se pot poziţiona elemente periferice opţionale (4 foneme semivocale şi 22 de foneme
consonantice), rezultînd, din aceste combinaţii, diferite tipuri de structuri silabice;
-La nivelul formanţilor lexicali avem un element central, obligatoriu (radicalul cuvîntului, purtător al
sensului lexical principal) şi un număr de afixe lexicale opţionale. Inventarul de sufixe şi de prefixe

13 | P a g e
este prezent în dicţionarul limbii. Din combinaţia dintre rădăcină şi afixele lexicale rezultă un număr de
structuri (=teme lexicale) aparţinînd la diferite tipuri (=fiecare tip reprezintă o familie de cuvinte
[Familia lexicală sau familia de cuvinte reprezintă totalitatea cuvintelor înrudite ca sens și cu aceeași
rădăcină, formate prin derivare, compunere și schimbarea valorii gramaticale de la același cuvânt de
bază sau primitiv. Cuvântul format prin adăugarea unui prefix sau sufix se numește cuvânt derivat. Din
această perspectivă, cuvîntul de bază este un cuvînt-PRINCIPAL, şi toate derivatele acestui cuvînt sunt
cuvinte-SECUNDARE]. Tema lexicală este înregistrată în dicṭionar ṣi este comună tuturor formelor
flexionare ale aceluiaṣi cuvînt, deci fiecare articol-titlu din dicţionar reprezintă o temă lexicală. Fiecare
LEMĂ, (=fiecare articol-titlu) este reprezentat de un semnificat cu un sens lexical principal, iar
semnificantul notează forma literară (=forma principală). Opţional, pe lîngă aceste elemente centrale
obligatorii, pot fi descrise sensuri secundare şi pot fi notate forme secundare (variante lexicale).
Cele 10 părţi de vorbire (7 flexibile şi 3 neflexibile) înregistrate în dicţionarul limbii pot fi clasificate în
principale (substantivul şi verbul) şi secundare [dacă avem în vedere DECLINAREA şi
CONJUGAREA].
-La nivelul formanţilor morfologici avem un morfem principal (forma de bază a cuvîntului din
dicţionar, tema lexicală) şi un număr de afixe gramaticale, reprezentînd morpheme dependente,
secundare. Se consideră că, la nivel flexionar, sunt două tipuri de astfel de morpheme: morfeme
nominale (care ajută la evidenṭierea categoriilor gramaticale de gen, număr ṣi caz la substantive,
pronume ṣi adjective), şi morfeme verbale (care ajută la evidenṭierea categoriilor de persoană ṣi de
număr, de mod ṣi de timp la verbe). Eu folosesc termenul unitar de FLEXEM pentru toate afixele
gramaticale sintetice şi analitice. Toate formele flexionare rezultate cu flexeme sunt variante
secundare, sunt derivate din forma de bază din dicţionar.
-La nivelul sintactic avem o clasificare a funcţiilor sintactice principale, obligatorii, (subiect şi
predicat) care le diferenţiază de cele 4 părţi de propoziţie secundare.
-şi la nivelul comunicării putem spune că unitatea minimală a oricărui act de comunicare este dialogul.
Dialogul este unitatea logico-gramaticală minimală principal (esenţială, obligatorie), relaṭia de
comunicare tipică fiind schimbul de informaṭii între 2 co-locutori, 2 vorbitori.}

La fiecare dintre nivelele limbii am vorbit despre

- un element PRINCIPAL, obligatoriu, central,
- şi elemente SECUNDARE, opţionale (Zero [ Ø ], unu, două, sau mai multe afixoidale
periferice).
Din combinaţia celor două tipuri de unităţi elementare se formează o structură lingvistică specifică
fiecărui nivel al limbii;
- la nivelul fonetic – un fonem vocalic (PRINCIPAL) + foneme consonantice (periferice) =
generează 4 tipuri de silabe;
una sau mai multe silabe combinate formează un cuvînt = un semn lingvistic.
- la nivel lexical – o rădăcină lexicală (=un radical = unitate PRINCIPALĂ, obligatorie) + afixe
lexicale (=unităţi secundare, periferice - Zero [ Ø ], unu, două, sau mai multe, de tip proclitic
sau enclitic, sau cumulative) generează 4 tipuri de structuri lingvistice. [cuvînt-bază (fără afixe),
prefixarea, sufixarea, derivare parasintetică]. Fiecare din aceste derivate este un LEXEM
(=cuvînt-bază sau temă lexicală) înregistrat în dicţionarul limbii. [Familia lexicală sau familia de
cuvinte reprezintă totalitatea cuvintelor înrudite ca sens și cu aceeași rădăcină, formate prin
derivare cu afixe şi afixoidale, compunere și schimbarea valorii gramaticale de la același cuvânt
de bază sau primitiv]. Fiecărui cuvînt i se atribuie o LEMA (şi eventual un indicator numeric)
care face posibilă diferenţierea şi identificarea fiecărui cuvînt drept un semn lingvistic unic.
- La nivel morphologic – fiecare LEMĂ (=temă lexicală Tema lexicală este comună întregii
flexiunii a unui cuvînt)) este considerată un MORFEM independent (în sensul că orice cuvînt
 este analizabil în morpheme). Avem deci posibilităţi de combinare între – o rădăcină tematică
(=MORFEM, element PRINCIPAL, obligatoriu) + afixe morfologice (FLEXEME, elemente
secundare care la părţile de vorbire flexibile sunt elemente obligatorii). [Totalitatea formelor
derivate astfel formează paradigma flexionară a unui cuvînt din dicţionar = LEMA].
{notă
‘’ Lematizarea reprezintă, în lingvistică, procesul de grupare a formelor flexionare ale unui cuvânt,
astfel încât acestea să poată fi analizate ca o singură entitate, identificată prin lema cuvântului (forma sa
de dicționar).
În lingvistica computațională, lematizarea este procesul algoritmic de determinare a lemei unui cuvânt
pe baza sensului intenționat. Spre deosebire de găsirea rădăcinii, lematizarea depinde de identificarea
corectă a părții de vorbire și a sensului unui cuvânt într-o propoziție, precum și în contextul mai larg din
jurul propoziției, precum propozițiile vecine sau chiar întregul document. Ca urmare, crearea de
algoritmi eficienți pentru lematizare este o arie de cercetare curentă.
În multe limbi, cuvintele apar în mai multe forme flexionare. De exemplu, în limba română, verbul „a
merge” poate apărea ca „merg”, „mergeau”, „merseseși” sau „mersei”. Forma de bază, „merge”, care ar
putea fi căutată în dicționar, este numită lema cuvântului. Asocierea dintre forma de bază și partea de
vorbire este adesea numită un lexem al cuvântului.
Lematizarea este strâns legată de găsirea rădăcinii. Diferența este că un algoritm de identificare a
rădăcinii funcționează pe un singur cuvânt, fără cunoștințe de context, și, prin urmare, nu poate
diferenția între cuvinte care au semnificații diferite în funcție de partea de vorbire sau formă flexionară.
Cu toate acestea, algoritmii de identificare a rădăcinii sunt de obicei mai ușor aplicat și au viteză de
execuție mai mare. „Precizia” redusă poate fi irelevantă pentru unele aplicații. De exemplu, atunci când
sunt utilizate în sistemele automatizate de căutare, identificarea rădăcinii îmbunătățește rapelul,
comparativ cu lematizarea. În schimb, reduce precizia pentru astfel de sisteme.
Ca exemplu, cuvântul „ouă” poate fi fie forma de plural a unui substantiv („ou”), fie o formă conjugată
a unui verb („a oua”), în funcție de context, precum în propozițiile „am cumpărat patru ouă” sau
„găinile nu se ouă”. Spre deosebire de identificarea rădăcinii, lematizarea încearcă să selecteze lema
corectă în funcție de context. Mai mult, în unele cazuri lematizarea găsește legătura corectă, care poate
fi ratată de identificarea rădăcinii. Atunci când alternanțele fonetice modifică rădăcina cuvintelor, doar
căutarea în dicționar executată de lematizare duce la identificarea corectă a lemei, precum în cazul
cuvintelor „toți”–„tuturor”, „muscă”–„muște” sau „carte”–„cărți”.
[https://ro.wikipedia.org/wiki/Lematizare }
În funcţie de modul de combinare al rădăcinii tematice cu elemente secundare reprezentînd flexeme
sintetice şi flexeme analitice, avem cele 3 tipuri de flexiune: flexiune sintetică, flexiune analitică şi
flexiune mixtă.
- La nivel sintactic – avem o formă flexionară PRINCIPALĂ, reprezentată de forma de bază
nominal (în cazul nominativ) sau de forma de bază verbală. Această formă flexionară de bază
(unitate PRINCIPALĂ, obligatorie) + afixe gramaticale (unelte gramaticale = cuvinte de
legătură) reprezintă o parte de propoziţie, adică un SINTAXEM.
Părţile de propoziţie PRINCIPALE, împreună cu părţile de propoziţie secundare (opţionale),
formează structura unui enunţ propoziţional. Există 8 tipuri de propoziţii analizabile, diferite ca
structură.

15 | P a g e
 Propoziţii Propoziţii
SIMPLE DEZVOLTATE

MONO- BIMEMBRE MONO- BIMEMBRE

MEMBRE MEMBRE
Propoziţii
NOMINALE

Propoziţii
VERBALE

La fiecare nivel al limbii avem:

- structuri mono-membre (alcătuite doar din elementul principal + zero [Ø] (adică elementul
principal poate apărea şi independent)
- Şi structuri pluri-membre.
Nivelul morfo-sintactic este nivelul grammatical, caracterizat prin prezenţa unor GRAMEME. Orice
gramem este reprezentat de un morfem cu funcţie sintactică (=sintaxem).

Nivelele Element Elemente STRUCTURA

limbii PRINCIPAL SECUNDARE (U.M. =unitate maximală)
(u.m. central (u.m. periferice, Rezultată din combinaţii
Obligatorie, Opţionale, De u.m. (unităţi minimale)
independentă dependente
1 - nivel FONEM Foneme 4 tipuri de SILABE
FONETIC vocală consoane
2 - Nivel Rădăcina (Radical) Afixe 4 tipuri de structuri
LEXICAL Tema lexicală lexicale ale unui lexem =LEMA
3 - Nivel MORFEM Afixe 3 tipuri de flexiuni
MORFOLOGIC Tema flexionară morfologice
=FLEXEME
4 - Nivel SINTAXEM 4 tipuri de părţi U.M. este un
SINTACTIC (2 tipuri principale = secundare de propoziţie COMUNICATEM (=un enunţ
Subiect şi predicat propoziţional, parte a unui
DIALOG
Termenul supra-ordonat (U.M.) devine termen subordonat (u.m.) pentru nivelul ierarhic superior, (în
care este inclusă noţiunea respective, folosindu-se o terminologie diferită).
-fonem (=infima species) este o noţiune care este doar specie, fără a fi gen.
-comunicatem/ DIALOG – este genul cel mai mare.
Orice noţiune între fonem (infima species) şi comunicatem (sumum genus) este atît gen, cît şi specie.

Sistemul flexionar al limbii române ( cu toate tipurile de flexiune: flexiune sintetică, flexiune analitică,
flexiune mixtă şi flexiune neregulată) este reprezentat de un element principal (baza flexionară în
cadranul I) şi de mai multe elemente secundare (Flexeme sintetice şi analitice).

Sistemul Flexiunea SINTETICĂ

Flexionar PRIMARĂ
Al limbii
române
TEMA FLEXIONARĂ TEMA FLEXIONARĂ
PRIMARĂ SECUNDARĂ
CADRANUL I Cadranele II, III, IV
PRINCIPAL Cadrane secundare
Cap. 6.1. Un FLEXEM
Flexiunea Vocalic
sintetică primară Sau semivocalic
– Vocale şi
semivocale de
bază
Cap. 6.2. Un FLEXEM
Flexiunea consonantic
sintetică primară
– Consoane de
bază

17 | P a g e
6.2.1.1. - Relaţiile dintre sensurile categoriilor gramaticale

Orice cuvînt flexibil are un sens principal, denotativ, sens care ia naştere din actul denumirii obiectelor.
Pe lîngă sensul lexical fundamental, de bază, unele cuvinte pot avea unul sau mai multe sensuri
conotative (affective), secundare. Nici un cuvînt nu conţine mai mult de un sens denotative, care este
sensul principal. Sensurile connotative sunt sensuri secundare derivate din sensul principal, ele
constituie devieri (contextuale) de la sensul denotative.
Considerăm că şi în domeniul sensurilor gramaticale avem o clasificare între:
- Un sens gramatical principal
- Şi mai multe sensuri gramaticale secundare derivate.
În volumul anterior am analizat şi ‘’Relaţia dintre sensul lexical şi sensul gramatical’’. Sensul lexical
(noţional) principal, înregistrat în dicţionarul limbii ca articol-titlu, este uneori însoţit de unul sau mai
multe sensuri lexicale secundare, derivate din sensul principal (sensuri care se actualizează în diferite
context, în funcţie de realizarea concretă a unui act de comunicare verbală (orală).
Sensul gramatical ţine de natura gramaticală a cuvîntului, de valoarea lui morfologică, de funcţia
sintactică, fiind exprimat printr-o formă flexionară. Un cuvînt flexibil are calitatea de a-şi modifica
forma pentru a exprima, pe lîngă sensul grammatical PRINCIPAL, şi unul sau mai multe sensuri
gramaticale secundare, subordonate (sensuri care se actualizează în diferite context, în funcţie de
realizarea concretă a unui act de comunicare verbală (orală).
Comparînd tipurile e relaţii care se stabilesc între sensul lexical şi sensul grammatical al cuvintelor la
starea lor de dicţionar, am identificat 7 tipare-model de distribuire a sensurilor în cuvinte.

Nr. Crt. SENSUL SENSUL SENSUL Sensul Sensul

Clasei gramaticale Denotative conotativ Gramatical relaţional
(10 părţi de (denominativ)
vorbire)

1 + + +
2 + + + +
3 + + +
4 + Articol +
5 + Interjecţie + +
6 + Prepoziţie +
Conjuncţie
7 + + +

19 | P a g e
Pentru primele 3 subsisteme, reprezentînd părţile de vorbire flexibile, (=cu conţinut noţional), putem
încerca să analizăm distribuţia relaţiilor în timpul actului de vorbire.
Faţă de forma INVARIANTĂ înregistrată în dicţionar, fiecare cuvînt (articol-titlu) flexibil are (sau
poate avea), în fluxul vorbirii, un număr de VARIANTE. Totalitatea acestor forme, prin care se
exprimă diferite Categorii gramaticale, reprezintă paradigma cuvîntului respectiv, (=declinarea sau
conjugarea care reuneşte toate formele flexionare ale aceluiaşi cuvînt). Le-am reprezentat pe toate pe o
axă verticală – axa paradigmatică.
Din punct de vedere al înregistrării lui în dicţionarul limbii, cuvîntul este un lexem. Noţiunea de
‘’LEXEM’’ ‘’ca unitate de bază a lexicului este cuvântul așa cum apare în dicționare în calitate de
cuvânt-titlu. În acest sens este un element abstract ce aparține limbii, cuvântul fiind un element concret
ce ține de vorbire. Lexemul ca element abstract este un semn lipsit de mijloace gramaticale, de rol
sintactic. În afara vorbirii există doar ca posibilitate, pe când în vorbire există realmente. Sensul
lexemului considerat în sine se poate schimba deseori sub influența celeorlalte elemente ale vorbirii, dar
sensurile din vorbire rămân legate de sensul permanent al lexemului Astfel, cuvântul-titlul din dicționar
este un lexem, iar formele sale gramaticale sunt cuvinte [https://ro.wikipedia.org/wiki/Lexem
Unii autori (ex. Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris,
Larousse-Bordas/VUEF, 2002) opun noțiunea de lexem celei de gramem (fr grammème), termen
format de la „gramatică”. Acesta poate fi un afix sau un cuvânt autonom și, ca atare, cuvânt-titlu de
dicționar, fiind vorba de un cuvânt gramatical: le „-ul” (articol), pour „pentru” (prepoziție), et „și”
(conjuncție) etc.
Eu folosesc opoziţia dintre noţiunea de ‘’LEXEM’’ (cuvînt cu sens lexical denotativ sau conotativ) şi
noţiunea de ‘’GRAMEM’’(adică cuvînt care are un sens grammatical). Astfel, din punct de vedere al
articolului-titlu din dicționar, cuvîntul este un lexem, iar din punctul de vedere al folosirii lui în actul de
comunicare verbală, cuvîntul este un gramem. Acelaşi cuvînt are deci întotdeauna două aspecte:
- Este un lexem (o Invariantă de sens lexical reprezentînd o parte de vorbire);
- Şi în acelaşi timp este un gramem (o variabilă cu diferite forme şi funcţii sintactice prezente în
diferite acte de vorbire, adică este o parte de propoziţie).
Gramemul este o unitate morfologico-sintactică, o unitate gramaticală cu două aspect analizabile,
deoarece sensul gramatical are 2 aspecte. În lingvistică, paradigma (=Model de declinare sau de
conjugare. /<lat. paradigma, ngr. Paradeigma) reprezintă totalitatea formelor flexionare ale unui cuvînt
 (cu alte cuvinte, un ansamblu de termeni, apartinand aceleiasi clase morfosintactice sau semantice, care
se pot substitui unul cu altul).
=Structura unui lexem (forma cuvîntului înregistrată în dicţionar) poate fi: un cuvînt rădăcină, un cuvînt
compus, un cuvînt derivat cu afixe lexicale sau afixoide (adăugate unei rădăcini), un cuvînt prescurtat
sau abreviat.
=Din punct de vedere al sistemului flexionar, paradigma unui cuvînt este formată întotdeauna dintr-un
morfem reprezentînd rădăcina lexicală şi unul sau mai multe afixe gramaticale (=FLEXEME). În
funcţie de poziţia afixelor gramaticale (care exprimă diferitele sensuri ale categoriilor gramaticale),
avem FLEXEME SINTETICE şi FLEXEME ANALITICE, care se ataşează unui morfem. Morfemul
(element morphologic invariant) reprezintă cea mai mica unitate principală din structura morfologica a
cuvîntului cu un sens determinat (lexical sau gramatical). Morfemul este elementul lingvistic central
(principal, obligatoriu), cu ajutorul căruia se formează o nouă formă flexionară = derivată cu
FLEXEME (=afixe gramaticale).
=Din alt punct de vedere, fiecare parte de vorbire (flexibilă) îndeplineşte şi o funcţie sintactică, deci
este, în acelaşi timp, un sintaxem (=o parte de propoziţie cu sens de relaţie sintactică). Acelasi cuvînt,
depinzînd de formele sale flexionare diferite, poate îndeplini diferite funcţii sintactice. (acestea apar pe
axa orizontală, axa de succesiune a fluxului vorbirii, adică axa relaţiilor sintagmatice).
În vorbire, lexemul (invariant) din dicţionar capătă variabilitatea unui
GRAMEM (adaugă unul sau mai multe sensuri gramaticale) şi se desparte
- pe axa verticală (paradigmatică) într-o serie de MORFEME (variante flexionare, la care afixele
gramaticale diferite (=FLEXEME) marchează diferite sensuri ale categoriilor gramaticale).
- Fiecare variantă flexionară este un SINTAXEM care marchează, pe axa orizontală (sintagmatică),
sensuri sintactice.
Din punct de vedere formal şi static (fără a considera linearitatea semnului lingvistic şi relaţiile
sintactice care se stabilesc în timpul vorbirii), trebuie să remarcăm faptul că aceste clasificări sunt
schematice şi nu sunt ‘’pure’.
Semnul lingvistic, care poate fi identificat (în general) cu un cuvânt sau un morfem lexical,
reprezintă un obiect din realitatea extralingvistică despre care se vorbește (obiect numit referent sau
denotat al semnului lingvistic). Pentru Saussure, semnul lingvistic este o entitate cu două fețe, care
unește un concept, numit semnificat (fr. signifié) cu o imagine acustică, adică o înșiruire de foneme,
numită semnificant (fr. signifiant).
Lexemul, (din perspectiva semnificaţiei sale lexicale [de=semnificat]) a fost denumit şi cu termenul de
LEMĂ. Cuvântul din greaca veche, "lemma" (λεμμα), la singular, respectiv "lemmata" (λεμματα), la
plural, semnifica inițial orice ce este primit . History and Etymology for lemma
Noun (1) Latin, from Greek lēmma thing taken, assumption, from lambanein to take.
Definition of lemma
1: an auxiliary proposition used in the demonstration of another proposition
2: the argument or theme of a composition prefixed as a title or introduction
also : the heading or theme of a comment or note on a text
3: a glossed word or phrase
[https://www.merriam-webster.com/dictionary/lemma
(psycholinguistics) The theoretical abstract conceptual form of a word, representing a specific
meaning, before the creation of a specific phonological form as the sounds of a lexeme, which may
find representation in a specific written form as a dictionary or lexicographic word. LEMA reprezintă
forma de dicţionar, /sau forma de bază a tuturor părţilor de vorbire inventariate în vocabularul limbii.

21 | P a g e
The dictionary form = The basic form of a word used as a dictionary entry (of any part of speech, but
especially of a verb).
The dictionary form of the verb is the infinitive in English, the first-person singular present indicative
in Ancient Greek, and the third-person masculine singular perfect in Semitic languages.
headword (plural headwords) - =A word used as the title of a section, particularly in a dictionary,
encyclopedia,
basic form (plural basic forms) = The uninflected form of a word used as a dictionary entry.
(linguistics, lexicography) The canonical form of an inflected word; i.e., the form usually found as the
headword in a dictionary, such as the nominative singular of a noun, the bare infinitive of a verb.
O LEMĂ = Un lexem înregistrat în dicţionar are (poate avea) şi variante lexicale. Toate acestea au, la
forma lor de dicţionar, marcate cu FLEXEME sintetice, cîteva categorii gramaticale specifice.

Forma de dicţionar a substantivelor [de orice gen] este forma nearticulată de cazul nominativ, la
numărul singular.
Forma de dicţionar a adjectivelor este cea de masculin, singular.
Forma de dicţionar a verbelor [de orice conjugare] este forma de la diateza active a modului
infinitive, timpul prezent.
[În analiza gramaticală a unui substantive, vom specifica, de exemplu, că substantivul are: fel, gen,
număr şi caz, articulat hotărât (cu articolul “le”), cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect (+
funcţie sintactică); sau -substantiv comun, simplu, genul neutru, numarul singular, cazul acuzativ,
articulat cu articolul hotarat „l”, functie sintactica de complement…În analiza unui verb vom specifica
felul (personal/impersonal, predicativ/nepredicativ), tranzitivitatea, (tranzitiv/intranzitiv), forma,
conjugarea, diateza, modul, timpul, persoana, numărul, (gen) și funcția sintactică pe care o îndeplinește
în propoziție.

Ca şi la inventarierea LEMELOR în dicţionarul limbii, unde aveam fiecare semn lingvistic înregistrat
într-un articol-titlu unic,
- Semnificatul cu un sens lexical principal ( şi cu variante ale sensului principal [notional, iniţial],
adică, la cuvintele polisemantice – cu unul sau mai multe sensuri secundare);
- Şi semnificantul cu o formă principală [=forma articolului-titlu, forma literară] (şi cu forme
secundare derivate din acelaşi etymon – la cuvintele poli-forme, care au variante lexicale);
Şi la nivelul gramatical putem vorbi despre un gramem principal şi grameme secundare.

=[[[
Dacă la nivelul gramatical se poate vorbi de un gramem principal şi grameme secundare, şi în rîndul
acestora din urmă există subsisteme. Sistemul flexionar al limbii romăne este unic şi include atît
declinarea cît şi conjugarea, folosind acelaşi system de flexeme pentru toate părţile de vorbire flexibile.
[prin comparaţie cu sistemul fonetic al limbii române, amintim că fiecare fonem ocupă un anumit loc
în system, potrivit unui indice de ordine ierarhică care funcţionează şi ca ordonator al succesiunii
fonemelor în orice tip de structură silabică. Nu este vorba de ordinea alfabetică, nici de un indice de
frecvenţă a sunetelor limbii, ci de posibilităţile lor de combinare între ele, în interiorul oricărui tip de
silabă. Indirect, acest lucru limitează şi lungimea structurilor silabice ascendente sau descendente, cît şi
posibilităţile de combinare între ele în tipuri de silabe mixte.]
Dacă, în privinţa relaţiilor semantice stabilite între cuvinte la forma lor de dicţionar, s-ar lua în
consideraţie şi relatia de HIPONIMIE, atunci am putea aplica un termen similar pentru relaţii
gramaticale stabilite între categoriile gramaticale. (Un termen ‘’hiponim’’ denotă un sub-tip, iar
termenul ‘’hipernim’’ denotă un supertip. Raportul de incluziune (de subordonare şi supraordonare) se
stabileşte între 2 termeni atunci cînd extensiunea unuia dintre termini şi numai a acestuia este cuprinsă
în întregime în extensiunea celuilalt termen.
‘’- Termenul subordonat se numeşte specie. (A) (ex. pisică
– Termenul supraordonat se numeşte gen. (B) .(ex. mamifer
Incluziunea stă la baza raportului dintre GEN şi SPECIE (extensiunea speciei va fi întotdeauna
cuprinsă în extensiunea genului)’’ [https://floringeorgepopovici.wordpress.com/2011/10/03/raporturi-
intre-termeni/

În logică, ‘’specie’’ este o noțiune care desemnează o clasă de obiecte ce posedă aceleași însușiri
esențiale, fiind cuprinsă în sfera unei alte noțiuni mai generale numită gen.
Specia infimă, este ultima în ordinea determinării, și se referă numai la indivizi, astfel că ea nu
subordonează alte specii.
În afară de genul suprem și de specia infimă, celelalte noțiuni pot fi:
- specii în raport cu noțiunile în sfera cărora se cuprind,
- gen în raport cu noțiunile mai puțin generale pe care le includ în sfera lor.
Trecerea de la gen la specie se face prin determinare,
Trecerea de la specie la gen se face prin generalizare,
Speciile aceluiași gen se află în raport de coordonare.’’[https://ro.wikipedia.org/wiki/Specie (logică)

In raportul de ordonare notiunea supraordonata se numeste gen, iar notiunea subordonata specie.
"⊂" este simbolul incluziunii dintre multimi.
Sfera lui om este inclusa in sfera lui mamifer (orice om este mamifer), iar continutul lui mamifer este
inclus, la randul lui, in continutul lui om. De exemplu, vertebrat este nota din continutul lui mamifer,
deci ea este nota si in continutul lui om.
Fiecare notiune este gen si specie in acelasi timp. Este gen fata de notiunea subordonata si este specie
fata de notiunea supraordonata. Exista, totusi o notiune care este doar specie fără a fi gen (tigru) si una
care este gen fara a fi specie (animal). Prima se va numi infima species, adica specia cea mai mica,
cealalta se va numi sumum gens (genul cel mai mare). Intre infima species si sumum gens orice
notiune este atat gen cat si specie
https://www.scritub.com/sociologie/filozofie/RELATII-INTRE-NOTIUNI54864.php

Am încercat, la nivelul grammatical al limbii române, să identificăm şi să definim un gramem principal

şi grameme secundare, (şi în rîndul acestora din urmă să identificăm existenţa unor subsisteme).
Relaţiile stabilite între categoriile gramaticale au fost clasificate de Constantinescu-Dobridor (vezi
‘’Mic dicţionar de terminologie lingvistică’’) în două tipuri:
- categorii gramaticale flexionare, care se manifestă în flexiunea anumitor cuvinte (flexibile), ca genul,
numărul, persoana, modul, timpul și diateza,
-și categorii gramaticale de relație, ce se manifestă în relațiile sintactice dintre cuvinte, cum sunt cazul,
determinarea și comparația.
Categoriile gramaticale de relaţie se manifestă în relatiile sintactice dintre cuvinte, în cadrul
comunicării.
=La substantive, categoria determinării este o categorie principală (= sumum gens (genul cel mai
mare; este doar gen, fără a fi specie), iar categoria cazului este o noţiune subordonată (=infima species,
adica specia cea mai mica; este doar specie, fără a fi gen). Între cele două, orice categorie nominală
reprezintă o noţiune care este atît gen, cît şi specie.(fiecare noţiune este gen şi specie în acelaşi timp).

23 | P a g e
Determinarea şi cazul sunt deci categorii gramaticale de relaţie (care se manifestă în relaţiile sintactice
dintre cuvinte) care delimitează declinarea. ‘’ În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților
de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a
exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri. Cazul este unul din mijloacele de a
exprima funcțiile sintactice ale părților de vorbire nominale. Totalitatea formelor unui cuvânt parte de
vorbire nominală formează paradigma acestuia’’ [https://ro.wikipedia.org/wiki/Declinare]
În limba română se consider că există trei clase sau grupe de declinare a substantivelor, după terminația
lor la nominativ singular nearticulat.
In raportul de ordonare notiunea supraordonata se numeste gen, iar notiunea subordonata specie.
Sferele şi conţinuturile categoriilor gramaticale nominale sunt în relaţie de INCLUZIUNE inversă.
Determinare ⊂ GEN ⊂ NUMĂR ⊂ CAZ ⊂
Forma de dicţionar a substantivelor [de orice gen] este forma nearticulată, la numărul singular. la cazul
nominativ. Pentru a fi gen o noţiune trebuie sa aiba minimum doua specii (exemplu – Numărul singular
şi numărul plural). Noţiunile de masculin, feminin şi neutru sunt subordonate aceleiaşi noţiuni (GEN),
deci ele sunt noţiuni co-subordonate. Cazul, specia cea mai mică, este reprezentat de 5 noţiuni co-
subordonate. Cazul (lat. Casus) este o categorie gramaticală de relaţie prin care se exprimă
raporturile sintactice dintre cuvinte în urma modificării formale a acestora.
=La verbe, pe de altă parte, diateza (lat. Gr. ‘’diathesis’’ =dispoziţie, orientare, aşezare, situare), este o
categorie gramaticală flexionară, specific verbului, care exprimă raportul sintactic dintre subiectul
grammatical, process şi obiectul acestuia. Cele două definiţii publicate de Gh. Constantinescu-
Dobridor mă fac să consider ideea că, la verbe, categoria diatezei este categoria principal, care are în
conjugare un rol similar cu rolul determinării în declinare. În morfologie, conjugarea este, într-una din
accepțiunile termenului, flexiunea verbului, adică modificarea formei sale în funcție de anumite
categorii gramaticale specifice. În limba română, acestea sunt persoana, numărul, timpul, modul și
diateza’’ [https://ro.wikipedia.org/wiki/Conjugare

Diateză ⊂ MOD ⊂ TIMP ⊂ NUMĂR ⊂ PERSOANĂ

Forma de dicţionar a verbelor [de orice conjugare] este forma de la diateza activă a modului infinitiv,
timpul prezent. Aceeasi notiune poate avea mai multe specii si mai multe genuri. De exemplu,
timpurile trecutului aparţin mai multor moduri diferite, şi au fiecare numărul singular şi numărul plural.
Persoana, specia cea mai mică, este reprezentat de 3 noţiuni co-subordonate (pers. I, II, III).
=
Deci primul lucru pe care îl face un vorbitor în construirea unui enunţ este alegerea celor 2 categorii
gramaticale PRINCIPALE:
1-alegerea relaţiei dintre subiectul propoziţiei şi acţiune (adică alegerea DIATEZEI. Nu toate verbele
au conjugarea complete la toate cele 3 diateze).
2-alegerea relaţiei dintre vorbitor şi obiectul mesajului (adică alegerea DETERMINĂRII.
La substantive, categoria determinării este categoria PRINCIPALĂ, supraordonată. Articularea cu
articol hotărît sau cu articol nehotărît marchează relaţia dintre emiţătorul mesajului şi obiectul
grammatical (cunoscut sau neprecizat) care reprezintă conţinutul mesajului.
La verbe, ex. ‘’Mîncau banane cînd am ajuns eu acolo la ei.’’
I – Orice act de comunicare verbal începe (cel puţin la nivelul construcţiei mentale a
vorbitorului/emiţătorul/-autorul mesajului) cu precizarea subiectului comunicării. Chiar dacă subiectul
comunicării este neprecizat la început [Ei mîncau o banană], subiectul propoziţiei trebuie definit
concret, trebuie precizat cît mai repede în cadrul oricărui act de comunicare (fie că reprezintă o cerere
de informaţie sau un răspuns la o astfel de întrebare). Prin analogie cu funcţia articolului hotărît,
(funcţie ANAFORICĂ, care se referă la ceva cunoscut vorbitorilor), putem vorbi şi despre o funcţie
epiforică. În exemplul de mai sus, pronumele personal ‘’ei’’ are o funcţie epifotică (nespecifică.
Pronumele personal, ca substitut nominal, înlocuieşte precis, deci vorbitorul cunoaşte numele înlocuit
de un pronume). Funcţia EPIFORICĂ (deictică) este specific articolului nehotărît, care se referă la ceva
necunoscut, mennţionat anterior în comunicare, reprezentînd un element nou al comunicării. Ordinea
normală şi logică este deci ca într-un enunţ să apară mai întîi obiectul însoţit (determinat) de articolul
nehotărît, şi abia la a doua lui menţionare să apară însoţit de articolul hotărît. Ordinea 1 (articol
nehotărît) +…2 (articol hotărît) este singura admisă în limbă. Categoria determinării (=articulării) la
substantive este deci o categorie gramaticală principală (generică, genul cel mare; noţiunea
supraordonată). Acesta este motivul pentru care DECLINAREA unui substantive are 2 subsisteme (=
specii în raport cu noțiunile în sfera cărora se cuprind):
- Declinarea cu articol nehotărît (tip de flexiune analitică);
- Şi declinarea cu articol hotărît propriu-zis (tip de flexiune sintetică).
Articolul este o parte de vorbire flexibilă care individualizează substantivul, adjectivul sau (mai
rar), alte părți de vorbire. Articolul este o parte de vorbire flexibilă care însoțește de obicei un
substantiv și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor. Are un rol de
instrument gramatical (unealtă gramaticală, morfem sau cuvânt ajutător) pentru declinarea
substantivului. Articolul nu are un înțeles de sine stătător și nici funcție sintactică. Articolele nu se
folosesc niciodată singure, ci doar împreună cu substantive, adjective, pronume sau numerale.
Articolul hotărît şi articolul nehotărîr se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul pe care îl
determină.
- Prezenţa articolului posesiv-genitival generează un tip de flexiune mixtă.
(ex. Al bărbatului, a fetei, ai noştri, ale paznicului, etc Sunt 16 posibilităţi de combinare, putînd fi
considerate ca un tip de flexiune sintetică dublă, deoarece ambele elemente ale construcţiei îşi modifică
genul şi numărul independent unul de altul.

Substitut NUMELE POSESORULUI

Pentru
Numele
Obiectului
posedat

Articolul Substantive Substantive

posesiv MASCULINE FEMININE

singular plural singular plural

Masculin AL
singular
Masculin AI
plural
Feminin A
singular
Feminin ALE
plural

25 | P a g e
 Mai poartă desinență de genitiv-dativ și articolele, de aceea se vorbește, pe lângă declinare nearticulată,
și de declinare articulată a acestuia:
-cu articol hotărât: pomului, pomilor; casei, caselor; florii, florilor; cafelei, cafelelor;
-cu articol nehotărât: unui pom, unor pomi, unei case, unor case, unei flori, unor flori, unei cafele, unor
cafele.).
(La numele proprii – ex. Al lui Vasile – este flexiune analitică.) Articolul posesiv înlocuieşte numele
obiectului posedat – (este un substitute ‘’pronominal’’) – cu care se acordă în gen şi număr (ex. Al
băiatului, al băieţilor, al fetei, al fetelor), şi are o funcţie anaforică, ca şi pronumele personal.
Guțu-Romalo 2005 definește articolul ca „modalitate (gramaticală) afixală de integrare enunțiativă”,
punând accent pe statutul său de afix. Așadar, nu mai interpretează articolul ca o parte de vorbire.
Considerăm categoria determinării (articulării) la substantive drept categorie principală, supraordonată,
deoarece la începutul comunicării vorbitorul apreciează (precizează) ce tip de relaţie se află între
vorbitor/emiţătorul mesajului şi obiectul comunicării (obiect definit, cunoscut, sau obiect nedefinit,
necunoscut). Astfel, vorbitorul alege tipul de sub-sistem flexionar în care se încadrează declinarea
numelui obiectului.
II- La verbe, vorbitorul face o alegere similară, deoarece, încă de la începutul comunicării, el stabileşte
subiectul (propoziţiei) comunicării şi precizează /defineşte tipul de relaţie în care acest subiect se află
cu predicatul propoziţiei. Spre deosebire de categoria determinării nominale (definită ca relaţie între
vorbitor şi obiectul comunicării, relaţia de succesiune avînd un singur sens {întîi este menţionat noul
obiect ca nedefinit, apoi, abia la a doua menţionare, obiectul poate fi însoţit de articolul hotărît, fiind
considerat un obiect cunoscut anterior}, categoria determinării verbale nu impune o relaţia de
succesiune, oricare dintre cele 3 sub-sisteme putînd fi prezente în enunţ încă de la început. Categoria
diatezei la verbe este deci o categorie generică, principală, supraordonată. Prin poziţia ei în sistemul
flexionar, categoria diatezei îndeplineşte la verb o funcţie asemănătoare cu cea îndeplinită la
substantive de categoria determinării. Avem de asemenea tot 3 situaţii distincte, conjugarea unui verb
cu paradigma completă presupunînd prezenţa tuturor acestor 3 sub-sisteme:
- Conjugarea activă (subiectul este precizat ca active, ca autor al acţiunii [parţial este un tip de
flexiune sintetică – considerînd modul indicativ, timpul prezent, şi timpuri ale trecutului, etc)
- Conjugarea pasivă (subiectul nu este autorul real al acţiunii, este doar un subiect grammatical. [tip
de flexiune analitică];
- Conjugarea reflexivă, reprezentînd o formă mixtă (o combinaţie între cele 2 diateze).

Sunt nivele de analiză diferite:

-relaţia/relaţiile dintre sensul lexical şi sensul gramatical al cuvintelor (la forma lor de bază = forma
de dicţionar);
-relaţia dintre sensurile lexicale ale cuvintelor din dicţionar; (=relaţii semantice).
-relaţia dintre forma cuvîntului de bază şi cuvintele derivate din acesta (formînd o familie de
cuvinte).
-relaţia dintre această formă de bază (forma de dicţionar) şi totalitatea variantelor acestei forme (în
dicţionar şi în vorbire);
-relaţia dintre sensurile categoriilor gramaticale.

Fără a comenta lungimea silabică a unui cuvînt inventariat în dicţionar, putem considera element
principal tipul de cuvînt mono-semantic şi monoform care adaugă Zero [Ø] elemente secundare. Din
acest punct de vedere sunt deci posibile 4 tipuri de cuvinte:
- Un tip principal; şi 3 tipuri secundare, derivate din tipul principal. (adoptînd modelul structurii
silabice (ascendentă, descendentă şi mixtă), vom avea : V; -VC, -CV, CVC.
Din punct de vedere al relaţiilor stabilite între sensul lexical şi sensul grammatical, am înregistrat 7
tipuri (vezi mai sus), dintre care doar primele 3 subsisteme reprezintă părţile de vorbire flexibile, (=cu
conţinut noţional).
Din punct de vedere al relaţiilor semantice dintre cuvinte la forma lor de dicţionar, vom avea, în afară
de relaţia (normal şi logică) de non-identitate, 4 tipuri de relaţii:
Relaţii între forme (între semnificanţi) – relaţia de omonimie şi relaţia de paronimie.
Relaţii între sensuri (între semnificaţi) – relaţia de sinonimie şi relaţia de antonimie.

Relaţia dintre sensurile gramaticale ale categoriilor gramaticale nominale şi ale categoriilor gramaticale
verbale se bazează pe fenomenul de hiponimie. Relaţia de hiponimie la categoriile gramaticale de
relaţie se manifestă în relaţiile sintactice dintre cuvinte în cadrul lanţului vorbirii. Raportul de
incluziune se stabileşte între 2 tipuri de termini: un termen principal, supraordonat, şi un număr de cel
puţin 2 termeni subordonaţi, secundari. {cf. raporturi sintactice între părţile de propoziţie: raportul de
subordonare. ‘’Raportul de subordonare este un raport de inegalitate sintactică între două unități
sintactice. Unitățile nu au aceeași importanță, iar una depinde de cealaltă. O unitate se numește regent
(determinat) și este notată cu R, iar cealaltă subordonat (determinant) și este notată cu S. (relația dintre
cele două poate fi notată S→R sau R←S)’’ [https://gramaticalimbiiromane.ro/sintaxa/raporturile-
sintactice/

27 | P a g e
Forma de bază a cuvîntului (=forma de dicţionar = LEMA) este considerate forma principal a
paradigmei oricărui cuvînt flexibil.
Forma de dicţionar a verbelor [de orice conjugare] este forma de la diateza activă a modului infinitiv,
timpul prezent. În stabilirea relaţiei de hiponimie, categoria (specific verbală a) diatezei este termenul
hipernim (genul suprem = categoria principală, faţă de care toate celelalte sunt categorii secundare,
sub-tipuri).
Diateză (3 diateze – diateza active, pasivă şi reflexive, fiecare din ele incluzînd ⊂ MOD (categoria
modului cuprinde 4 moduri personale (plus modul prezumtiv) şi 4 moduri nepersonale) ⊂ TIMP
(timpurile indicativului trecut, prezent şi viitor, timpurile celorlalte moduri personale) ⊂ [genul
masc. Şi fem. la mod. Participiu sau gerunziu cu valori adjectivale] ⊂ NUMĂR (singular şi
plural) ⊂ PERSOANĂ (pers. I, pers. II, pers. III).
Totalitatea formelor flexionare ale unui verb în limba romănă depăşeşte 500 de variante (vezi vol. 4.
Cap. 3.7. – Concluzii privind numărul total al formelor flexionare
Forma de dicţionar a substantivelor [de orice gen] este forma nearticulată de cazul nominativ, la
numărul singular. În stabilirea relaţiei de hiponimie, categoria (specific nominal a) determinării
(=articulării) este termenul hipernim (genul suprem = categoria principală, faţă de care toate celelalte
sunt categorii secundare, sub-tipuri).
Determinare (3 articulări – cu articol hotărît enclitic; cu articol nehotărît propclitic, cu articol posesiv –
genitival) ⊂ GEN 3 genuri: masculine, feminine şi neutru) ⊂ NUMĂR (singular şi plural) ⊂ CAZ
(5 cazuri: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ şi cazul vocativ (fără funcţie sintactică). În total
declinarea substantivelor comune prezintă 135 de forme flexionare, reprezentînd tot atîtea
sensuri gramaticale diferite.

Paradigma verbală şi paradigma nominală au deci un element principal, supraordonat, care generează
celelalte categorii gramaticale subordonate.
Desinenţele sunt afixe gramaticale care se adaugă la tema unui cuvînt pentru a exprima relatiile de
hiponimie – la substantive, numărul şi cazul, (la adjective genul, numărul şi cazul), iar la verbe
numărul şi persoana [în limba latină puteau marca şi DIATEZA verbelor].
La verbe, categoria gramaticală a persoanei este subordonată de tip ‘’infima species’’. Persoana se
manifestă simultan cu categoria numărului, şi exprimă acordul cu subiectul gramatical al acţiunii.
a).La substantive, categoria gramaticală a cazului este o noţiune subordonată (=infima species, adică
specia cea mai mica; este doar specie, fără a fi gen). Spre deosebire de persoană (Pers.I, II, III sg. care
aparţin de flexiunea sintetică primară), cazurile nominativ-acuzativ aparţin de flexiunea sintetică
primară, iar cazurile genitiv şi dativ aparţin de flexiunea sintetică secundară.
Dacă ne imaginăm schema ramificată şi completă a raportului de incluziune al categoriilor gramaticale
nominale şi verbale, vom putea încerca să legăm relaţia de hiponimie (adică de subordonare succesivă
între ele) cu toţi termenii rezultaţi pe ultimul nivel. Dacă ne imaginăm TOATE formele flexionare
nominale ca prezenţe simultane pe axa verticală (paradigmatică), putem presupune că, în ordinea
categoriilor gramaticale, determinarea este prima /categoria principală (cea mai generală). Odată cu
stabilirea obiectului grammatical şi al relaţiei sale de cunoaştere cu acesta (obiect nedefinit sau
definit/cunoscut), vorbitorul precizează şi genul şi numărul obiectului. La flexiunea nominală genul şi
numărul sunt categorii gramaticale ce aparţin de flexiunea sintetică primară (reprezentînd forma
cazului nominativ). Deci, în ordinea categoriilor gramaticale hiponime, cazul este ultima categorie
subordonată (=specia cea mai mică), de aceea face parte din flexiunea sintetică secundară şi este o
formă derivată din forma de nominativ. De fapt, doar cazurile genitiv şi dativ (cu articol hotărît) sunt
prezente aici, deoarece formele de nominativ şi acuzativ (fără articol) sunt incluse în forma de dicţionar
a substantivului. Prin analogie, este o situaţie de ‘’dublu sufixare’’.
Deci, pe axa vertical (paradigmatică), formele cazuale reprezintă formele finale pe care le poate avea
un substantiv într-un act de comunicare. Dintre toate aceste 135 de VARIANTE FLEXIONARE
(derivate de la forma principal din dicţionar) vorbitorul alege o singură formă, pe care o foloseşte într-
un anumit context. Acesta este un morfem unic, cu FLEXEME specific, care îl diferenţiază de celelalte
variante flexionare ale aceluiaşi cuvînt (Toate aceste variante fiind prezente pe axa paradigmatică, în
situaţia unui cuvînt cu flexiune completă).
b).Orice act de comunicare verbal (orală) este reprezentat printr-o succesine de cuvinte /secvenţe
fonice dotate cu semnificaţie lexicală şi gramaticală. Linearitatea semnului lingvistic se referă la axa
orizontală (de succesiune), axa sintagmatică. Sintagmaticul atribuie fiecărei forme cazuale o funcţie
sintactică, adică leagă sensul lexical general şi sensul particular exprimat de formele categoriei
gramaticale, de sensul de realţie cu alte semne lingvistice din context (=prin concatenare). Deci, dacă
pe axa verticală (paradigmatică) orice cuvînt flexibil este un morfem cu flexeme specifice [totalitatea
formelor flexionare reprezentînd PARADIGMA acestui cuvînt], pe axa de succesiune (axa
sintagmatică) cuvîntul este considerat un sintaxem (avînd o funcţie sintactică [Sintaxa stabileşte
regulile de îmbinare a cuvintelor în propoziţii], cf. ‘’orice parte de vorbire flexibilă are o funcţie
sintactică în propoziţie.
Cele două aspecte ale cuvîntului, MORFEM + SINTAXEM, se combină în noţiunea de GRAMEM.
Hiponimia este un tip de relaţie care se aplică atît la nivelul relaţiilor dintre categoriilor gramaticale
(morfologice) cît şi la nivelul categoriilor sintactice (categorii sintactice principale, categorii sintactice
subordonate, categorii sintactice cu dublă subordonare).

29 | P a g e
6.2.1.2. – Relaţia dintre familia de cuvinte şi paradigma flexionară.

Putem stabili relaţii între unităţile minimale (u.m.) ale aceluiaşi nivel al limbii, relaţii între diferite
tipuri de structuri (U.M.) ale unui anumit nivel, sau putem stabili relaţii între elemente / sau între
structuri lingvistice la nivele de analiză diferite. Sunt diferite tipuri de relaţii stabilite între elementul
principal şi elementele secundare ale semnificantului şi ale semnificatului semnului lingvistic, în
interiorul unui articol-titlu de dicţionar, şi în exterior, între articole-titlu diferite din dicţionar.
-Relaţii între sensul lexical PRINCIPAL (denotativ) şi sensurile Secundare (connotative) – la cuvintele
polisemantice;
-Relaţii între semnificantul principal (forma de bază a cuvîntului, reprezentată de un articol-titlu) şi
variantele lexicale ale acelui cuvînt (=forme secundare, derivate din aceeaşi rădăcină etimologică);
-Relaţia/relaţiile dintre sensul lexical şi sensul gramatical al cuvintelor (la forma lor de bază = forma de
dicţionar);
-Relaţia dintre sensurile categoriilor gramaticale.
-Relaţia dintre sensurile lexicale ale cuvintelor din dicţionar; (=relaţii semantice).
Putem stabili un alt tip de relaţii între structurile lingvistice (U.M. = unităţi maximale) aparţinînd unor
nivele diferite (de exemplu, între forma statică a unui semn lingvistic, înregistrată în dicţionar ca
INVARIANTĂ, şi forma dinamică, reprezentînd variantele contextuale, folosite în actul de vorbire.
Relaţia dintre nivelul lexical şi nivelul gramatical al limbii se realizează, în primul rînd, prin definirea
noţiunii de lexem şi a noţiunii de gramem (=morfem + sintaxem). (adică între u.m. principale (centrale,
obligatorii) ale celor două nivele, dar şi între u.m. periferice, secundare.
Forma/elementul PRINCIPALĂ, invariantă, obligatorie + [Ø]* /forme secundare, derivate, opţionale =
structuri U.M. comparabile la cele 2 nivele:
- relaţia dintre forma cuvîntului de bază şi cuvintele derivate din acesta (formînd o familie de cuvinte
(3 tipuri de derivate)
-relaţia dintre această formă de bază (forma de dicţionar) şi totalitatea variantelor acestei forme (în
dicţionar şi în vorbire). (formînd paradigma flexionară a unui cuvînt (3 tipuri de flexiune)
==[[Relaţia între U.M. ale nivelului lexical şi ale nivelului morphologic este de tip structural, rezultată
din relaţia dintre elementul principal (u.m. centrală, obligatorie) şi elementele secundare (u.m.
periferice, opţionale).

Faţa de analiza relaţiei dintre sensul lexical şi sensul gramatical al cuvintelor (la forma lor de bază =
forma de dicţionar),
putem analiza relaţia dintre această formă de bază şi totalitatea variantelor acestei forme (=totalitatea
modificărilor pe care le suferă forma unui cuvînt flexibil) pentru a exprima anumite raporturi
(categorii) gramaticale. Modificarea sensului gramatical al cuvîntului prin adăugarea unor sensuri
gramaticale secundare duce la apariţia unor forme (flexionare) diferite de forma de bază. Astfel, la
nivel gramatical –morfologic, este adaptat un procedeu de la nivelul lexical al limbii (procedeul de
îmbogăţire al vocabularului prin mijloace interne. ‘’Pe cale internă vocabularul se îmbogățește prin
formarea de cuvinte (unități lexicale) noi de la materialul lingvistic deja existent printr-un ansamblu de
procedee specifice limbii respective. Cuvintele noi formate se numesc creații interne, iar cele existente
la care se raportează se numesc cuvinte de bază sau primitive. Toate cuvintele noi creații interne
rezultate din același cuvânt de bază au o rădăcină comună, sunt înrudite ca sens și alcătuiesc o familie
lexicală. Procedeele principale de formare a cuvintelor sunt: derivarea, compunerea, schimbarea valorii
gramaticale (conversiunea). Procedeele secundare de formare a cuvintelor sunt: trunchierea,
reduplicarea și contaminația.’’ https://lexicologialimbiiromane.ro/vocabularul/mijloace-de-imbogatire-
a-vocabularului/
Noţiunea de paradigmă defineşte orice clasă de elemente lingvistice, indifferent de principiul ce
guvernează reuniunea acestora. O ‘’familie de cuvinte’’ reprezintă un grup de cuvinte înrudite, cu
sensuri şi forme asemănătoare, derivate şi compuse, formate de la un cuvînt de bază numit ‘’cuvînt
primitiv’’. Familia de cuvinte include, alături de acest element principal, central, şi toate derivatele şi
compusele acestui cuvînt-simplu, dar şi alte grupuri associative secundare rezultate din derivarea şi
compunerea acestor derivate (=derivate de gradul 2).

6.2.1.2.1. – Paradigma lexicală

PARADIGMA LEXICALĂ a unui cuvînt primar (=cuvînt de bază, cuvînt simplu) poate fi organizată
ca o structură ierarhică de tip piramidal. Fiecare membru al unei familii de cuvinte este înregistrat ca
un articol-titlu separat în dicţionarul limbii (exceptînd metoda ‘’cuiburilor de cuvinte’’) şi devine temă
lexicală de la care se formează paradigm flexionară a respectivului cuvînt. Paradigma flexionară a
oricărui cuvînt flexibil (cu flexiune nominal, flexiune pronominală sau flexiune verbal), poate fi o
paradigmă cu flexiunea completă sau cu flexiune incompletă (în cazul cuvintelor defective, cuvinte
cărora le lipsesc anumite categorii gramaticale specifice clasei). Şi paradigma flexionară a oricărui
cuvînt are o structură ierarhică de tip pyramidal. Elementul principal, care îşi generează o familie de
cuvinte, este numit ‘’cuvînt primar’’ (=cuvînt de bază). Elementul principal, care îşi generează
paradigma flexionară se numeşte temă flexionară primară. [în situaţia denumită ‘’flexiune neregulată’’,
modificările în interiorul radicalului generează şi o temă flexionară secundară – temă specific unei
singure forme/ sau unui grup de forme ale unei părţi de vorbire flexibile. În situaţia acestor aşazise
‘’cuvinte neregulate’’ paradigma flexionară a cuvîntului este complete şi formată din două subsisteme
complementare, provenite de la cele două teme flexionare. Etimologic, ele sunt variante ale aceluiaşi
cuvînt-bază.
Considerăm, prin analogie, termenul de ‘’familie lexicală’’, (la nivel lexical), şi termenul de
‘’paradigmă flexionară’’ (la nivel morphologic).
Flexia poate fi definită ca un mecanism asemănător, din punct de vedere lingvistic şi logic, cu
procedeul de formare a cuvintelor prin derivare. Adăugarea FLEXEMELOR (afixe flexionare / afixe
gramaticale/ morpheme flexive) la un cuvînt are o influenţă (/=determină) asupra categoriilor
gramaticale pe care acesta le exprimă, dar nu îi modifică semnificaţia şi nici clasa lexicală. Modificarea
formei îi schimbă doar sensurile gramaticale secundare (exprimate prin categoriile gramaticale specific
acelui cuvînt). Afixele flexionare sunt deci diferite de afixele lexicale, unde ele erau morpheme
derivative (de sens lexical) prin care se forma un cuvînt nou (=cu un sens lexical nou) pornind de la
un cuvînt existent deja în limbă. (procedeul nu se referă strict la cuvîntul-bază (etymon), pentru că
există şi dubla sufixare sau dubla prefixare).
În mod similar (afixelor lexicale), afixele flexionare sunt morpheme prin care este derivată o formă
nouă (=cu un sens gramatical nou) a aceluiaşi cuvînt (flexiunea, ca procedeu, nu se reduce strict la
cuvîntul-bază, putînd să existe situaţii de adăugare a unor flexeme la alte flexeme, cf dubla afixare.
Comparînd afixele lexicale cu afixele gramaticale, putem spune că amîndouă tipurile au un rol
derivative. Afixele lexicale au un rol lexical, şi intră în structura unui cuvînt derivat (un cuvînt nou, cu
un sens lexical nou)
Afixele gramaticale au un rol morfologic și intră în structura unei forme derivate a unui cuvânt flexibil,
pentru realizarea flexiunii, deci pentru marcarea categoriilor gramaticale.
Afixele sunt segmente purtătoare de sens (elemente morfematice sau morfeme) care alipite la rădăcină
(radical) modifică sensul primar al acestuia, obținându-se un cuvânt nou.

31 | P a g e
În funcție de poziția față de radical, afixele derivative se împart în prefixe și sufixe.
Avem deci, la nivel lexical, cuvinte formate prin derivare cu prefixe şi cu sufixe lexicale.

-Prefixele sunt afixe (sunete sau grupuri de sunete) care se atașează înaintea rădăcinii sau temei unui
cuvânt pentru a forma un cuvânt nou.
Prefixele prezintă un sens lexical, dar pe care-l valorifică numai atunci când se atașează unui cuvânt de
bază. Formarea de cuvinte noi cu ajutorul prefixelor se numește derivare cu prefixe sau prefixare. Spre
deosebire de sufixare, prefixarea nu are ca rezultat schimbarea clasei gramaticale a cuvântului nou
format, ci doar schimbarea sensului acestuia.
Adăugarea succesivă a prefixelor la rădăcina sau la tema unui cuvânt se numește dublă prefixare.
Frunză – înfrunzit – neînfrunzit; pădure – împăduri – reîmpăduri;

-Sufixele sunt afixe (sunete sau grupuri de sunete) care se adaugă după rădăcina sau după tema unui
cuvânt pentru a crea cuvinte noi (sufix lexical);
sau forme gramaticale noi (sufix grammatical).
Formarea de cuvinte noi cu ajutorul sufixelor se numește derivare cu sufixe sau sufixare. Spre
deosebire de prefixe, sufixele pot schimba clasa gramaticală a cuvântului-bază, dar și sensul, precum
prefixele.
Adăugarea succesivă de sufixe la rădăcină sau la tema unui cuvânt se numește dublă sufixare.
Albină – albinar – albinărie.
https://lexicologialimbiiromane.ro/morfonemia/structura-morfematica-a-cuvintelor/afixe/prefixe/

Elementul lingvistic principal, la nivel lexical, este radicalul. Radicalul este invariabil şi conţine sensul
lexical al cuvîntului. Radicalul-etimon (poate să) generează serii de cuvinte înrudite ca sens (=este
comun tuturor cuvintelor din aceeaşi familie de cuvinte) dar nu este obligatoriu ca el să fie un cuvînt de
sine stătător, înregistrat ca semn lingvistic în dicţionarul limbii. În această situaţie, radicalul este
marcat cu semnul*. Spre deosebire de radicalul-etimon*, toate cuvintele simple sunt formate din
radicalul-etimon + afix [Ø], rezultînd un cuvînt care reprezintă rădăcina lexicală. Cuvântul-bază care
nu are în structura sa nici un afix derivativ, acesta se mai numește și cuvânt primar sau primitiv
Segmentul constant al unei familii de cuvinte, obținut prin eliminarea celorlalte segmente se numește
rădăcină lexicală, iar segmentele antepuse sau postpuse rădăcinii se numesc afixe (-ie, -i, -le, -ioară,
în-, -itor, -esc, -ire, -it;). Afixele pot fi lexicale (prefixul în-, sufixul -ioară) sau gramaticale
(desinențele -esc, -i-ilor). Exemplu de familie de cuvinte: soț, soție, soțiile, soțioară, soțior, însoțitor,
însoțesc, însoțire, însoțit. În structura morfematică a cuvintelor enumerate se identifică un cuvînt de
bază (baza de derivare este un cuvînt simplu, reprezentînd rădăcina lexicală. ‘’ Baza de derivare poate
fi simplă și neanalizabilă, iar atunci se numește rădăcină.
căsuță este format din baza de derivare sau rădăcina căs*- + sufixul -uță
Atunci când este complexă și este analizabilă, baza de derivare este la rândul ei un derivat, adică e
formată din rădăcină și cel puțin un afix. În acest caz, baza de derivare se numește temă lexicală.’’
https://lexicologialimbiiromane.ro/morfonemia/structura-morfematica-a-cuvintelor/
Cuvântul folosit ca punct de plecare pentru formarea altor cuvinte, înregistrat în dicționare, se numește
cuvânt-bază, (=elementul principal), iar toate celelalte cuvinte formate prin adăugarea afixelor se
numesc cuvinte derivate. Orice familie de cuvinte este formată dintr-un element principal, central, şi o
serie de cuvinte derivate din el, care sunt elemente secundare.
În funcţie de poziţia lor în structura cuvintelor-noi, derivativele sunt afixe antepuse (proclitice, prefixe)
sau postpuse (enclitice, sufixe).
La nivel lexical avem un element lingvistic principal (=cuvînt-primar), care împreună cu formele
derivate din el reprezintă o familie de cuvinte. La nivel grammatical (morphologic) avem un element
principal, LEMA (=articol-titlu din dicţionar), care, împreună cu formele derivate din el în vorbire
alcătuiesc paradigma flexionară a acelui cuvînt. Deci
FAMILIE DE CUVINTE <= >PARADIGMĂ FLEXIONARĂ

Familia lexicală sau familia de cuvinte reprezintă totalitatea cuvintelor înrudite ca sens și cu aceeași
rădăcină, formate prin derivare, compunere și schimbarea valorii gramaticale de la același cuvânt de
bază sau primitiv. Cuvântul format prin adăugarea unui prefix sau sufix se numește cuvânt derivat.
Cuvintele unei familii lexicale nu aparțin unei singure categorii lexico-gramaticale.
Flexiunea se deosebește de altă operație care constă în adăugarea de afixe, anume derivarea, prin faptul
că acesta este un procedeu de formare de cuvinte noi
Paradigma reprezintă totalitatea formelor flexionare ale unui cuvânt.

-Rădăcina (radicalul) reprezintă elementul central, obligatoriu, invariabil (sau variabil total sau partial)
de expresie al unui cuvînt, ireductibil din punct de vedere morphologic, şi care este comun tuturor
cuvintelor din aceeaşi familie de cuvinte. Deoarece rădăcina conţine sensul lexical de bază, comun
pentru toate cuvintele din aceeaşi familie lexicală, chiar dacă acestea sunt părţi de vorbire diferite, se
numeşte rădăcină lexicală. Rădăcina cuvîntului rămîne stabilă în timpul flexiunii, şi păstrează sensul
lexical, dar ea în sine nu primeşte flexiune şi nu include afixe. Rădăcina lexicală precede orice formă
de LEMĂ, deci nu constituie obiectul unui articol-titlu din dicţionar.
-Deşi rădăcina este purtătoarea sensului lexical, ea nu constituie singură un cuvînt (articol-titlu
inventariat în vocabular) ci, împreună cu afixe lexicale, formează cuvinte derivate, înregistrate în
dicţionar.
Rădăcina lexicală (element principal, obligatoriu) + afixe lexicale (periferice, opţionale) => formează
tema lexicală, adică forma de dicţionar a oricărui cuvînt. [există şi posibilitatea unui afix lexical zero
[Ø], şi atunci tema lexicală este într-o relaţie de omonimie cu rădăcina lexicală].
Tema lexicală este deci analizabilă (în 2 tipuri de elemente = un element principal şi zero, unul sau
mai multe elemente secundare, care au şi ele sensurile lexicale slabe ale unei categorii de afixe
lexicale), şi constituie elementul comun numai pentru formele unuia şi aceluiaşi cuvînt. Fiecare cuvînt
înregistrat în dicţionar reprezintă o temă lexicală unică.
-Rădăcina lexicală (comună mai multor cuvinte cu sens lexical înrudit, care pot aparţine la părţi de
vorbire diferite şi care alcătuiesc împreună o familie de cuvinte), împreună cu afixele lexicale
(opţionale) formează tema lexicală (care este comună întregii flexiuni a unui cuvînt). Caracteristicile
flexiunii sunt determinate de tema lexicală: o temă lexicală nominală generează declinarea, iar o temă
lexicală verbală generează conjugarea.

Definiţia flexiunii nu este unitară. Cuvintele care nu îşi modifică forma în timpul vorbirii sunt cuvinte
neflexibile. Clasele de cuvinte (părţile de vorbire invariabile în vorbire (=au o singură formă, unică)
sunt: prepoziţia, conjuncţia şi interjecţia. [La nivel lexical, cuvintele simple, care nu generează nici o
familie de cuvinte, sunt cuvinte primare unice].
Flexia este un mechanism de modificarea a formei cuvintelor-bază din dicţionar pentru a exprima
diferite categorii gramaticale în vorbire.
‘’ Flexiunea (fr. flexion, lat. flexio, indoire) reprezinta totalitatea modificărilor pe care le suferă forma
unui cuvînt [în vorbire], în funcţie de categoriile lui gramaticale, şi exprimînd aceste sensuri

33 | P a g e
gramaticale. Mulţi cercetători (v.Dicţionarul de ştiinţe ale limbii, Morfologia structurală a limbii
române) pun semnul egalităţii între flexiune şi paradigmă. Acest procedeu propriu limbilor flexionare
constă din ataşarea la un radical sau parte constantă a unuia sau mai multe afixe gramaticale sau
mijloace externe radicalului, care exprima, materializează categoriile gramaticale, şi care poartă
denumirea de flectiv. Trebuie facuta o precizare terminologică în ceea ce priveşte cei doi termeni
vehiculaţi: radical şi rădăcină. Deşi etimonul este comun (lat. radicalis < radix “rădăcină” v. Dobridor),
radicalul desemnează secvenţa obţinută după îndepărtarea flectivului, de ex. Cas* din casa; el se
identifică cu rădăcina în cazul cuvintelor nederivate, şi se deosebeşte în cazul cuvintelor derivate,
deoarece radicalul cuprinde şi afixele derivative; în studiile structuraliste, este preferat termenul
radical, care are avantajul de a fi indiferent faţă de structura lexicală internă a cuvîntului, dar
semnificativ sub aspectul flexiunii. Aşadar, radicalul este morfemul lexical comun unei paradigme, pe
cînd rădăcina este cuvîntul de baza de la care se obţin prin derivare cuvinte noi (în desface, radicalul
este desfac, iar rădăcina fac) “totalitatea modificarilor paradigmatice pe care le suferă părţile de vorbire
flexibile” . Se poate vorbi de flexiune în general, ca procedeu morfologic de schimbare a formei
cuvîntului comun mai multor limbi şi se poate vorbi de flexiunea fiecarei limbi în parte, avînd în
vedere faptul că fiecare limbă are legi proprii, o variaţie morfologică proprie; vorbim de o flexiune a
limbii romane, maghiare, ruse, latine etc.
Cf. Componentele sistemului paradigmatic. Subsistemul flexiunii
https://www.qdidactic.com/didactica-scoala/literatura/gramatica/componentele-sistemului-
paradigmatic-subsistemul-fle512.php
După unii autori, flexiune este numai procedeul care schimbă forma cuvântului prin afixe care fac corp
comun cu baza la care se adaugă. Alți autori consideră flexiune și folosirea unor cuvinte gramaticale
nealipite la bază, precum articole, verbe auxiliare, prepoziții etc., în care văd afixe mobile. În această
viziune ar exista o flexiune sintetică (prin afixe alipite la bază), o flexiune analitică (prin afixe mobile)
și o flexiune mixtă, concomitent sintetică și analitică.

6.2.1.2.2. – Paradigma flexionară

Paradigma flexionară este reprezentată de totalitatea formelor flexionare ale unui cuvînt, dar forma de
dicţionar reprezintă tema lexicală, comună întregii flexiunii a respectivului cuvînt. Considerăm tema de
bază (la forma de dicţionar) cu termenul de TEMĂ FLEXIONARĂ PRIMARĂ. Aceasta este tema
principală în cadrul sistemului flexionar. De la această temă principală, unele cuvinte au şi o temă
derivată, o temă flexionară secundară (la unele cuvinte cu flexiune neregulată apar modificări parţiale
sau totale în interiorul rădăcinii lexicale). [în unele situaţii, de la această temă principală se mai
formează una sau două teme secundare, numite ‘’teme flexionare 2, 3’’
În locul termenului de TEMĂ FLEXIONARĂ SECUNDARĂ, Gh. Constantinescu-Dobridor foloseşte
termenul de ‘’temă flexionară’’.
‘’O temă flexionară este specifică unei singure forme sau unui grup de forme ale unei părţi de vorbire.
De exemplu: Tema flexionară este specifică unei singure forme sau unui grup de forme ale unei părți
de vorbire. De exemplu, în cazul verbului a tăcea, tăcea este tema flexionară a imperfectului, tăcu –
tema flexionară a perfectului simplu, iar tăcuse – tema flexionară a mai mult ca perfectului, (formate
din rădăcina tac/tăc și sufixele specifice acestor forme temporale), - teme flexionare valabile pentru
toate persoanele şi numerele la aceste timpuri menţionate (la ele se adaugă desinenţele de persoană şi
de număr)’’.

În funcţie de poziţia lor faţă de elementul principal, radical, afixele sunt elemente proclitice sau
elemente enclitice.
Element proclitic (Grm; despre cuvinte; articole nehotărâte, posesive și prefixe; îoc enclitic) = cuvînt
așezat înaintea altui cuvânt (cu care face corp fonetic comun), neavând accent propriu.
cf. gr. proklitikos): în sintagmele afix proclitic, articol proclitic și determinant proclitic.
Element enclitic (Grm; d. unele articole și unele pronume; îoc proclitic) Care este legat de un cuvânt
precedent făcând corp (comun) cu el și fiind lipsit de accent propriu. 2-3 sn, a (Articol hotărât ,
enclitic) care se așază la sfârșitul unui cuvânt.
Cf. lat. encliticus, gr. onklitikos – înclinat): în sintagmele afix enclitic, articol enclitic și determinant
enclitic.
Structura generică a unui cuvânt este descrisă de următoarea formulă, (în plus, sufixul vid este
considerat un sufix gramatical propriu-zis):
(prefix)* + rădăcină lexicală + (sufix-lexical)* + sufix-gramatical.
Paradigma flexionară a unui cuvînt este reprezentată de suma (=totalitatea) formelor flexionare ale
acelui cuvînt. Putem vorbi despre paradigma nominală (a substantivului), paradigma adjectivală,
paradigma verbală.
Paradigma lexicală a unui cuvînt simplu (=cuvînt primar) este reprezentată de toate cuvintele derivate
din acel cuvînt-bază, împreună cu care formează o familie de cuvinte. Familia de cuvinte a unui cuvînt-
primar poate fi o serie mai scurtă sau mai lungă.

Specialiştii atrag atenţia asupra deosebirilor dintrte cele două noţiuni.

‘’Familie lexicală a unui cuvânt nu trebuie confundată cu paradigma flexionară a unui cuvânt.
Flexiunea şi derivarea sunt două concepte total diferite. Spre exemplu, muncind e numai una din
formele flexionare (determinate gramatical) ale cuvântului a munci, iar muncitor e un cuvânt diferit, cu
propria sa mulțime de forme sau paradigmă flexionară (ex. muncitor – muncitori – muncitorul –
muncitorului – muncitorii etc.)’’. https://lexicologialimbiiromane.ro/morfonemia/structura-
morfematica-a-cuvintelor/familia-lexicala/

35 | P a g e
6.2.1.2.3. - Paradigma lexicală a unui cuvînt primar vs. paradigma flexionară

Analizînd relaţia dintre familia de cuvinte (la nivelul lexical, la forma de dicţionar) şi paradigma
flexionară (la nivel morphologic, în vorbire), putem enumera cîteva structuri (U.M.) similare.

1. elementul principal, obligatoriu.

= radical + afix [Ø] = cuvînt (simplu) primar.

Element principal central, tema lexicală pentru toate cuvintele derivate care formează familia de
cuvinte (generată/derivată de cuvîntul-bază primar).
=Din punct de vedere morphologic, orice cuvînt flexibil, la forma lui de dicţionar, include şi cel puţin
un sens grammatical – deci nu există afix gramatical zero [Ø], şi nici desinenţă zero [Ø]. Baza flexiunii
o constituie radicalul (element principal, obligatoriu, invariabil. Baza flexiunii poate fi şi un cuvînt
compus). Morfemul lexical, care există în calitate de cuvînt autonom (înregistrat în dicţionar) are în
mod obligatoriu ataşat în partea finală un afix gramatical (=un FLEXEM). Fiecare membru al unei
familii lexicale (atît cuvîntul simplu, primar, cît şi fiecare din cuvintele derivate) devine o temă
flexionară primară.
Sistemul flexionar al limbii române este UNIC, şi, din acest punct de vedere, au valoare de diferenţiere
doar tipurile de FLEXEME, nu tipurile de părţi de vorbire. Forma de dicţionar a părţilor de vorbire
conţine tipul de flexem care este supraordonat, şi include toate cele 3 subsisteme:
-flexiunea nominală (substantivală, adjectivală) se numeşte declinare. Flexiunea nominală este
caracteristică substantivului, adjectivului şi numeralului, şi se realizeaza în funcţie de categoriile
gramaticale de gen, număr, caz, determinare. Gradele de comparaţie şi gradele de intensitate ale
adjectivului şi adverbului se formează tot prin mecanisme flective. Uzul limbii a impus o flexiune
nejustificată a adverbelor, confundate cu adjectivele omonime: cîţi mai numeroşi, proaspeţi sosiţi, uşori
ridicoli, grei de pornit, noi-născuţi. În schimb, normele literare nu acceptă comparativul de
superioritate sintetic (repejor, încetişor, binişor), dar acceptă la adverbe comparativul de superioritate
analitic (El aleargă mai repede decît mine)
-Înainte, flexiunea pronominală era considerată o variantă a flexiunii nominale; astăzi se vorbeşte
distinct de flexiune pronominală, datorita statutului pronumelui de a se flexiona în comparaţie cu
substantivul. Flexiunea pronominală, caracteristică pronumelor şi adjectivelor pronominale, se
realizează în funcţie de categoriile gramaticale de gen, număr, caz şi de persoană (pronumele
personale, reflexive, de întărire, posesive).
- flexiunea verbală se numeşte conjugare şi este caracteristica verbelor, avînd categorii gramaticale
verbale specifice: categoria de mod, timp, diateză, dar şi categorii gramaticale comune cu celelalte
părţi de vorbire: categoria de persoană, număr (şi de gen - verbele la participiu şi eventual gerunziu
vechi).

Elementele secundare (AFIXALE) caracterizează atît structurile lexicale aparţinînd unei familii de
cuvinte, cît şi structurile morfologice aparţinînd unei paradigma flexionare.

2 -afixe enclitice

=cuvînt-bază simplu (cuvînt primar) + sufix lexical

Sau cuvînt-bază simplu (cuvînt primar) + sufixoid
De notat că se pot obţine cuvinte noi şi prin derivarea regresivă, adică prin suprimarea din structura
cuvântului de bază a unor afixe cu valoare lexicală.
=cuvînt –titlu din dicţionar (=tema lexicală) + sufix gramatical + (obligatoriu) FLEXEM (dar la
modurile nepersonale apre doar la valorile adjectivale).
Sufixele gramaticale servesc la exprimarea unor categorii gramaticale precum modul și timpul.
sufixul infinitival (conjugarea I, II, III, IV);
mod participiu: amintit (-it), auzit (-it), fugit (-it), plecat, văzut;
mod gerunziu: amintind (-ind), auzind (-ind), fugind (-ind), plecînd;
timpul mai mult ca perfect: amintise (-se), auzise (-se), fugise (-se)
Baza cea mai simplă la care se poate adăuga un afix gramatical este radicalul. Acesta poate fi un
morfem lexical liber, adică existent și în calitate de cuvânt autonom. Baza flexiunii poate fi și un
radical la care s-a adăugat deja un afix sau afixe, derivaționale sau gramaticale, ori de ambele tipuri. Și
o asemenea bază poate fi un cuvânt autonom.
În paradigma flexionară a unui cuvînt se formează astfel un subsistem bazat pe un flexem encliticcare
marchează tema flexionară primară. Flexiunea sintetică PRIMARĂ se realizează cu FLEXEME
SINTETICE, = morpheme legate, care nu pot fi folosite ca cuvinte de sine stătătoare, şi care exprimă
sensuri ale unor categorii gramaticale. {în articolul menţionat, ‘’Componentele sistemului
paradigmatic. Subsistemul flexiunii’’ criteriul de clasificare, în funcţie de cum se face marcarea
flexionară a categoriilor gramaticale, defineşte flexiunea sintetică astfel: ‘’flexiune sintetică realizată în
interiorul cuvîntului cu ajutorul desinenţelor, al sufixelor, al prefixelor, al articolului hotărît enclitic,
care fac corp fonetic comun cu radicalul (ex. cînt (radical)+a (morfem sufix de perfect)+se (morfem
sufix de mai mult ca perfect)+m (morfem desinenţa), precum şi cu ajutorul accentului (ára-arằ), al
intonaţiei (diferenţiind N: Andrei de V: Andrei!)’’ După locul de manifestare a modificărilor formei
cuvîntului, adică în radical sau în flectiv, acelaşi articol menţionează 2 tipuri [?] de flexiune: flexiunea
internă (care constă în modificarea rădăcinii sau a temei cuvîntului cu ajutorul alternantelor fonetice),
flexiune foarte bogată în limba română; şi flexiunea externă (care constă în modificarea terminaţiei
cuvîntului cu ajutorul articolului hotărît enclitic, al sufixelor şi al desinenţelor.’’ Şi alte surse defines,
după părerea mea incorrect, această ‘’flexiune internă[?] ‘’În unele limbi flexionare (fuzionale),
categoriile gramaticale sunt exprimate și de morfeme care intervin în radical, ceea ce se numește
„flexiune internă”. Aceasta este uneori combinată cu adăugarea de afixe. Unii lingviști numesc infixe,
deci un tip de afixe, astfel de vocale, dar acest termen este aplicat mai ales unor consoane care se
întâlnesc uneori în latină. Referitor la română, Constantinescu-Dobridor numește flexiune internă
alternanțele fonetice care, spre deosebire de cele de mai sus, sunt numai condiționate (combinatorii),
adică apar numai la adăugarea de sufixe. Ele sunt foarte frecvente și uneori complexe, adică alternanțe
vocalice și consonantice concomitente, ex. poartă ~ porți ~ purtăm, cetate ~ cetăți.’’
[https://ro.wikipedia.org/wiki/Flexiune

Flexiunea sintetică primară este generată de tema lexicală de bază (cuvîntul la forma lui de dicţionar),
finala cuvîntului fiind considerate un flexem sintetic care reprezintă TEMĂ FLEXIONARĂ
PRIMARĂ. Tema flexionară primară poate genera întreaga paradigmă flexionară a unui cuvînt
(=totalitatea formelor flexionare ale aceluiaşi cuvînt) sau doar o parte din ea. Atunci cînd paradigmă
flexionară a unui cuvînt nu este unitară, poate fi vorba şi de o temă flexionară secundară. O altă cauză
poate fi şi modificarea rădăcinii cuvîntului. Se consideră că forma de dicţionar este o INVARIANTĂ
care reprezintă tema lexicală, comună întregii flexiunii a respectivului cuvînt. Radicalul însă poate fi şi
un element primitiv variabil, parţial sau total. Prin aceste modificări în interiorul rădăcinii apare un tip
de flexiune neregulată, dar ea nu este general. Flexiunea neregulată este de fapt un subsistem al
flexiunii regulate, (care apare la un număr de cîteva verbe şi cîteva substantive).

37 | P a g e
 Alături de tema flexionară primară, care generează o parte din paradigmă flexionară (flexiunea
sintetică primară regulată), apare şi o temă flexionară provenind din modificarea radicalului – o voi
numi temă flexionară primară NEREGULATĂ, deşi termenul apare doar în opoziţie cu celălalt termen.
[NOTĂ –
Flexiunea neregulată este un tip de flexiune complementară cu flexiunea sintetică primară.
NU este o formă de flexiune internă, cum este de exemplu flexiunea unor cuvinte compuse: însumi –
însămi; însuţi, însăţi; etc.]
Tema flexionară neregulată poate fi considerată secundară în raport cu tema flexionară primară (forma
cuvîntului-bază înregistrată în dicţionar), dar amîndouă se află într-o relaţie de complementaritate. De
exemplu, verbul neregulat ‚’a lua’’ are două rădăcini: [eu/ei/ele iau, tu iei, el/ea ia – prezent indicativ,
dar noi luăm, voi luaţi / imperfect – eu luam.
‘’Un procedeu de flexiune existent şi în alte limbi este reduplicarea, adică repetarea în formă identică
sau puțin diferită a unui segment din radicalul cuvântului;
în limba latină: do „dau” – dedi „dădui”, sto „stau” – steti „stătui”.
Reduplicarea din exemplele latine de mai sus s-a moștenit în română:a da - dădui, dădeam, dădusem; a
sta - stătui, stăteam, stătusem. În acestea, elementele reduplicate nu mai sunt analizabile ca morfeme, ci
constituie silabe din radicali percepuți ca neregulați’’
https://ro.wikipedia.org/wiki/Flexiune
Alte verbe, pe lîngă tema flexionară neregulată şi-au păstrat în variante regionale învechite tema
flexionară primară, regulate, deci avem două serii de forme flexionare;
a mînca; (regional – mînc, mînci, mîncă /
a usca; (regional – usc, uşti, uscă;
a bea, (regional, se menţine vocala originară ‘’-e- eu beu, beut;
Regional, verbul a (se) la apare folosit la toate timpurile şi modurile – deci este un verb regulat.
Şi la unele substantive, considerate neregulate, se păstrează variante regionale care aparţin, în forma lor
veche, de flexiunea sintetică primară REGULATĂ;
sóră și (rar) suróră, pl. surorĭ și (vechĭ) sororĭ (lat. sŏror, de unde vine și vechea formă soru, ĭar
suroră, din ac. sororem saŭ refăcut din pl. sorores;
noră sf [At: CORESI, EV. 205 / V: nuroră, (îrg) nor, (înv) nuoră, nur, nură, (reg) nororă, nunoră / Pl:
nurori, (reg) ~re, ~ri / E: ml nurus]
La substantivul ‘’Om’’ se vede cum tema flexionară primară regulată este complementară cu tema
flexionară neregulată, formînd împreună flexiunea sintetică primară a acestui substantiv.
Mr. om, oamini, megl. (u)om, oamini, istr. om, ǫmiri. Lat. homo, pl. homines
om1 sm [At: PSALT. HUR. 2v/2 / Pl: oameni și (înv) omeni, omene / G-D: omului / E: ml homo, -inis]
sursa: MDA2 (2010)
-nominativ-acuzativ, singular, nearticulat – om; genitiv-dativ nearticulat, singular – om;
nominativ-acuzativ, singular, articulat – omul; genitiv-dativ articulat, singular – omului;
vocativ singular – omule!
-nominativ-acuzativ, plural, nearticulat – oameni; genitiv-dativ, plural, nearticulat – oameni;
nominativ-acuzativ, plural, articulat – oamenii; genitiv-dativ, plural, articulat – oamenilor;
vocativ plural – oamenilor!
În concluzie, flexiunea neregulată este un subsistem care aparţine de flexiunea sintetică primară şi este
reprezentat de o serie limitată de forme flexionare. Dacă considerăm că acest substantive are două
rădăcini, observăm că rădăcina de singular generează un tip de flexiune regulate, şi rădăcina de plural
generează un alt tip de flexiune regulate. Amîndouă tipuri regulate. Deci termenul de flexiune
neregulată este folosit doar pentru a evidenţia opoziţia lor, dar şi complementaritatea. Chiar şi formele
cu mai multe rădăcini se unesc într-un singur system (vezi verbe neregulate – a fi, a avea, a vrea (pot fi
şi verbe auxiliare – la flexiunea analitică). Pentru a evita impresia de echilibru antinomic între termenii
de flexiune regulate şi flexiune neregulată, ar trebui folosit un termen mai restrîns;
[‘’ flexiune neregulata sub aspectul desinentelor (cap-capete, om-oameni, sora-surori), sub aspectul
omonimiilor (paradigma subst. tata, care cuprinde trei forme distincte: tata-tatei-tati), sub aspectul
accentuarii (sóra-suróri, nóra-nuróri, radió-radióuri), sub aspectul variatiei radicalului (mana-maini; un
caz special de neregularitate il constituie substantive care pot fi analizate: randun-ica sau randunic-a si
randun-ele, randunel-e randune-le); adjective neregulate sub aspectul flectivelor (rosu) sau al
radicalului (rau), verbe cu variatii aberante ale radicalului (a da, a sta, a bea, a vrea), verbe cu radical
total variabil (a fi, a lua)’’ cf Componentele sistemului paradigmatic. Subsistemul flexiunii]
În loc de noţiunea de ‘’flexiune neregulată’’ aş folosi termenul de ‘’serie de forme flexionare
neregulate’’
Un comentariu separat ar trebui făcut despre noţiunea de ‘’infix’’ (considerat un affix interior) INFÍX
~e n. Element morfologic (constând, de obicei, dintr-o consoană) care se introduce în rădăcina unui
cuvânt. /<fr. infixe [sursa: NODEX (2002)
INFÍX s. n. (< fr. infixe, lat. initxus „inserat”): consoană cu valoare morfologică, inserată în rădăcina
(radicalul) unui cuvânt. Astfel, consoana n, inserată în rădăcina indo-europeană jug- (păstrată în lat.
jugum „jug” și în rom. jug) a dat naștere temei jung-, care apare în lat. jungere „a uni”; consoana n,
inserată în lat. punctum, s-a păstrat și în rom. punct, consoana m inserată în lat. rumpo s-a păstrat numai
în v. rom. rump (folosit de M. Eminescu: să rumpă), dar a dispărut mai târziu: rup – să rupă. [sursa:
DTL (1998)
În limba română actuală un infix nu participă la flexiune, ca element distinct. În situaţiile compuselor
cu flexiune internă, flexemele din interior (cu ajutorul cărora se realizează flexiunea) sunt identice cu
flexemele sintetice, dar pot fi numite şi infixe, spre a le deosebi de flexemele sintetice (enclitice,
sufixoidale) şi de flexemele analitice (proclitice, prefixoidale).

3- Afixe proclitice

=prefix + cuvînt-bază simplu (cuvînt primar)

Sau prefixoid + cuvînt-bază simplu (cuvînt primar)
Un alt procedeu de formare a unor cuvinte noi prin derivare (prefixare) este prin substituția de afixe,
adică înlocuirea unui afix lexical cu alt afix echivalent într-un cuvânt de bază. Astfel se măreşte
numărul de cuvinte din aceeaşi familie lexicală (a încăleca, a dezcăleca, a face – a desface – a reface).
=FLEXEM ANALITIC + cuvînt –titlu din dicţionar (=tema lexicală)
Flexiunea analitică primară este comparabilă cu structura derivatelor cu prefixe. Flexemele analitice,
care sunt morpheme libere, proclitice, cuvinte ajutătoare (adică unităţi de semnificaţie care pot fi
folosite şi separat), şi care sunt înregistrate în dicţionarul limbii.
În afară de verbele auxiliare [În gramatică, un verb auxiliar (de la cuvântul latinesc auxilium „ajutor”)
este un verb care la origine are sens lexical plin, dar în anumite contexte devine instrument gramatical,
pierzându-și acest sens, și îndeplinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens plin,
categorii gramaticale ale acestuia, precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana] a fi, avea, a
vrea,
-alte flexeme analitice pot fi conjuncţii, prepoziţii sau adverbe. Flexiune analitică (realizată în exteriorul
cuvîntului, cu ajutorul prepoziţiilor, al conjuncţiei ‘’să’, al articolelor proclitice nehotarate şi al
articolului hotărît proclitic ‘’lui’’, al articolelor demonstrative, al adverbelor de exprimare a comparaţiei
şi intensităţii, al verbelor auxiliare, al pronumelor reflexive etc.’

39 | P a g e
Flexemul analitic primar poate să fie variabil (ex. modul condiţional-optativ / aş cînta, ai cînta, ar cînta)
sau invariabil (mai bine – comparative la adverbe).

4- Prefixarea şi sufixarea

=Printre mijloacele de îmbogăţire a vocabularului sunt şi procedee mixte (derivarea şi compunerea – ex.
mărinimie = mare + inimă + ie; derivarea regresivă şi sufixarea (rugină => rugin + iu); trunchierea şi
afixarea, compunerea şi schimbarea valorii gramaticale; Prefixarea şi sufixarea ( con – sat – ean)
Derivarea cu sufixe și prefixe (derivare parasintetică): îm + pădur + it = împădurit; poate fi reprezentată
prin mai multe formule:
prefix + cuvînt-bază simplu (cuvînt primar) + sufix lexical
prefixoid + cuvînt-bază simplu (cuvînt primar) + suffix lexical
prefix + cuvînt-bază simplu (cuvînt primar) + sufixoid
prefixoid + cuvînt-bază simplu (cuvînt primar) + sufixoid
Există şi cuvinte formate doar din afixoide: Prefixoid + sufixoid. (ex. cromofob)
=La nivel morphologic, structura este formată din 3 elemente:
Flexem analitic + cuvînt –titlu din dicţionar (=tema lexicală) + flexem sintetic.
Rezultă un tip de flexiune mixtă realizată prin utilizarea concomitentă a mijloacelor sintetice şi
analitice. Flexiunea mixtă este reprezentată de mai multe formele: cu flexem analitic variabil sau
invariabil, şi cu flexem sintetic variabil sau invariabil (4 structuri posibile).
Ex. mai bună, mai buni, să cîntăm, să cîntaţi (modul conjunctiv).

5- Cumulul de prefixe

=Derivarea progresivă poate avea şi aspecte mai complicate. Adăugarea unor afixe derivative la
rădăcina sau tema unui cuvânt poate fi şi cumulativă.
Dubla prefixare pădure – împăduri - reîmpăduri
Prefix 2 + prefix1 + radical.
(dublu prefixarea poate fi reprezentată prin analogie cu tipul de silabă ascendentă C2C1V
=La nivel morphologic, cele două tipuri de flexeme analitice formează o unitate:
Auxiliar2 + auxiliar1 + rădăcină [+ flexem sintetic]
Ex. cel mai înalt – cea mai înaltă; Deoarece formele de superlativ (ex şi cel mai puţin înalt; cea mai
puţin înaltă) provin de la cele de comparative, considerînd succesiunea:
înalt – mai înalt – cel mai înalt;
(flexiune sintetică primară => flexiune analitică primară => flexiune analitică secundară)
considerăm că avem un tip de flexiune analitică secundară.

6- Cumul de sufixe

=Adăugarea succesivă de sufixe la rădăcină sau la tema unui cuvânt se numește dublă sufixare
A munci – muncitor – muncitorime;
Ceas – ceasornicar – ceasornicarie;
Cuvînt primar + suffix lexical1 + suffix lexical2
(dublu sufixarea poate fi reprezentată prin analogie cu tipul de silabă descendentă VC1C2)
=La nivel morphologic, cele două tipuri de flexeme sintetice nu formează o unitate, deoarece doar
ultimul flexem stabileşte tipul flexionar:
rădăcină + flexem sintetic1 + flexem sintetic2
băiat – băieţi – băieţii – băieţilor.
A crede – eu cred – crezu – crezuse - crezuserăm
(flexiune sintetică primară + flexiune sintetică secundară [+ flexiune sintetică terţiară]
considerăm că avem un tip de flexiune sintetică secundară. Flexiunea sintetică secundară este generate
de o TEMĂ FLEXIONARĂ SECUNDARĂ (a arde – el arde / participiu – ars – perfect simplu arsei –
mai mult ca perfectul – arsesem – noi arseserăm.)

41 | P a g e
 Nivel LEXICAL Nivel morphologic Paradigma
(în dicţionar) FLEXIONAR flexionară
(în vorbire) Formată din
1 Element Cuvînt simplu (primar) Radical tematic + Flexiune
PRINCIPAL = cuvînt-bază +[Ø] = flexem = tema analitică
(cf. etymon*) tema lexicală flexionară primară primară
Elemente Paradigma
secundare LEXICALĂ
A unui (cuv. Simplu)
Cuvînt-primar
2 Sufix Cuvînt-simplu + sufix Tema flexionară Flexiune
sufixoid lexical primară+ sintetică
/sau sufixoid flexem sintetic primară
3 Prefix Prefix + cuvînt-bază Flexem analitic + Flexiune
prefixoid Prefixoid + cuvînt- radical tematic analitică
bază primară
4 Prefix + sufix Prefix/prefixoid + Flexem analitic + Flexiune mixtă
Cuvînt-primar + rădăcină +
Suffix lexical /sau Flexem sintetic
sufixoid
[derivare parasintetică]
4 Cuvînt Prefixoid + sufixoid
afixoidal
5 Prefix 1 + Prefix2 + prefix1 + Auxiliary 2 + Flexiune
Prefix 2 cuvînt-primar auxiliary 1 + radical analitică
[cf. C2C1V [dubla prefixare] ExCel mai repede secundară
6 Suffix 1 + Cuvînt-simplu + sufix1 Radical + flexem1 + Flexiunea
suffix 2 + flexem2 Sintetică
[cf.VC1C2 Sufix2 Băiat/băieţi/băieţilor secundară
[dubla sufixare A
cu sufixe lexicale] crede/crezu/crezusem
7 Prefix1 + Re-aşeza-se-răm Flexem analitic Flexiune mixtă
prefix2+ Re-îm-păduri-se-m variabil + flexem secundară
…+sufix1 Re-în-frunzi-se-ră analitic invariabil +
radical + flexem
sintetic variabil
Cel mai înalt
Cea mai înalţă
Cei mai înalţi
Cele mai înalte
Putem concluziona că paradigma flexionară a unui cuvînt poate avea toate aceste caracteristici
paradigmatice sau doar unele dintre ele, aflate toate într-o relaţie de complementaritate.
Paradigma flexionară a unui cuvînt poate fi completă sau incompletă, în funcţie de modul cum această
complementaritate acoperă total/integral sau parţial schema morfologică. Un cuvînt cu paradigma
flexionară completă are forme la toate categoriile gramaticale specifice. Cuvintele cu paradigma
flexionară incompletă sunt cuvinte defective. ‘’flexiune incompletă (parţială): substantive defective
(miere, icre, cîlţi) sau verbe defective (a ploua, a ninge, va, a desfide), adjective care nu sunt
compatibile cu categoriile comparativului şi superlativului analitic fie pentru că sunt vechi comparative
43 | P a g e
sau superlative (major, inferior, ultim, suprem), fie pentru ca nu pot fi supuse comparaţiei (mort, viu
intreg, oral) etc.
În paradigma cuvintelor cu flexiune complete pot apărea, pe lîngă flexiunea regulate, generată de
radicalul tematic inclus în articolul-titlu din dicţionar, şi o serie de forme flexionare care nu provin din
această sursă.
‘’ flexiune regulată cuprinzînd clasele de cuvinte care prezintă un radical constant în cursul paradigmei,
de ex. substantive neutre cu afix –uri e plural (car, foc, tablou, dulap etc), feminine cu radical terminat
în vocală accentuată şi afix Ø la singular (basma, para, baclava, sarma etc.), adjective invariabile
(ferice, eficace), adjective cu trei forme flexionare (dulce, mare, rece, tare), verbe cu radical invariabil
(verbe cu sufix de prezent in –ez, -esc)’’ [apud Componentele sistemului paradigmatic. Subsistemul
flexiunii]
Această serie de forme flexionare (aparent ‘’neregulate’’ în raport cu forma normală de dicţionar) este
generată de un radical modificat (parţial sau total). Spre deosebire de flexiunea sintetică secundară, care
nu porneşte de la tema flexionară primară, ci de la o formă flexionară care devine temă flexionară
secundară), acest tip de flexiune ‘’neregulată’’ pleacă de la un radical modificat (dar nu este o flexiune
internă. În loc de termenul de ‘’flexiune neregulată’’ ar trebui folosită formularea ‘’o serie de forme
flexionare neregulate’’.
În asemenea situaţii flexiunea completă se realizează prin unificarea flexiunii regulate (generate de
primul radical, cel reprezentat în dicţionar) cu aşazisa ‘’flexiune neregulată’’ generată de cel de-al
doilea radical. (cf. definiţiei – mulţimea tuturor formelor, (regulate şi neregulate), pe care le ia un cuvînt
prin flexiune (regulată şi neregulată) se numeşte paradigma flexionară a acelui cuvînt. Am putea
considera flexiunea completă ca formată din două subsisteme complementare: 1-flexiunea regulată
(primară), avînd ca punct de plecare radicalul din dicţionar (=tema flexionară primară), şi
2-flexiunea regulată secundară (numită ‘’flexiune neregulată’’), avînd ca punct de plecare un radical
DERIVAT din radicalul thematic din dicţionar (se consideră că modificările din interiorul radicalului
generează forme ‘’neregulate’’, dar observăm că aceste modificări (moştenite din limba latină) se supun
şi ele unor reguli (vezi – soră – suroră – suroti; notă – nuroră – nurori; a da – dădeam; a sta – stăteam; a
usca – usc/usuc; a mînca – mînc/mănînc;).
În funcţie de flexemele folosite, paradigma flexionară a unui cuvînt include diferite tipuri de flexiune
(flexiune sintetică – flexiune analitică – flexiune mixtă), fiecare dintre ele putînd fi primară şi
secundară.
6.2.1.3. – Relaţiile dintre semnificatul şi semnificantul aceluiaşi cuvînt.

Principiul enunţat de Saussure, care afirmă că între semnificantul (forma unui cuvînt) şi semnificatul
(înţelesul acelui cuvînt) unui cuvînt nu există nici o legătură (=arbitrariul semnului lingvistic), poate fi
extins la toate nivelele limbii, în sensul că nu există nici o legătură de determinare obiectivă între
secvenţele fonice (şi grafice) {reprezentînd unităţi minimale de forme – semnificantul acelui nivel} şi
semnificatul (reprezentînd unităţile minimale de semnificaţie = sensurile lexico- gramaticale) care li se
atribuie acestor forme.
Semnul lingvistic inventariat în dicţionar reprezintă forma de bază a oricărui cuvînt flexibil.
Semnificantul, reprezentînd tema flexionară primară, conţine şi FLEXEMUL sintetic de bază – iar
acesta determină tipul de flexiune în care se va încadra cuvîntul. Există deci o legătură între cele două
aspect ale semnului lingvistic înregistrat în dicţionar (la nivel lexical) şi formele flexionare ale acelui
cuvînt (la nivel morphologic). Vom discuta separat despre:
- A) - relaţiile dintre formele flexionare care alcătuiesc paradigma flexionară a aceluiaşi cuvînt.
- B) - Şi despre relaţiile dintre formele flexionare ale unor cuvinte diferite
Paradigma flexionară a oricărui cuvînt flexibil este generată de FLEXEMUL PRINCIPAL, adică
flexemul sintetic de bază, care marchează semnificantul notînd titlul articolului de dicţionar. Flexemul
principal, esential, poate fi un fonem vocalic (sau semivocalic) ori un fonem consonantic [rareori
FLEXEMUL sintetic este un grup de foneme, ex. diftongul ‘’-ea’’)]
Relaţia dintre tipul de flexiune sintetică cu Vocală de bază, şi tipul de flexiune sintetică cu o
consoană de bază este o relaţie de complementaritate.
La rîndul lor, între categoriile gramaticale se stabileşte o relaţie de complementaritate. De exemplu, în
limbiile natural care au categoria gramaticală de singular trebuie să o posede și pe cea de plural.
Complementaritatea reprezintă însuşirea de a fi alcătuit din părţi complementare.
În gramatică, flexiunea (< fr flexion < la flexio „îndoire”) este, în unele limbi, un procedeu de
exprimare a categoriilor gramaticale proprii limbilor respective, prin asocierea la o bază a unor
morfeme gramaticale. După unii autori, flexiune este numai procedeul care schimbă forma cuvântului
prin afixe care fac corp comun cu baza la care se adaugă (=FLEXIUNE SINTETICĂ). Aceste
FLEXEME SINTETICE, prin care se realizează flexiunea sintetică la toate părţile de vorbire flexibile,
sunt numite de unii autori ‘’desinenţe’’.Se consider că sufixele gramaticale folosite în declinare sunt
‘’desinenţe cazuale’’, iar ‘’desinenţele verbale’’ sunt folosite în conjugare pentru a exprima persoana şi
numărul (subiectului propoziţiei). Consider că există un inventar limitat de flexeme sintetice, care
exprimă sensul gramatical al categoriei de NUMĂR (atît la flexiunea nominală cît şi la flexiunea
verbală), şi sensul gramatical al categoriei de GEN (nominal) simultan cu exprimarea categoriei
gramaticale a persoanei (la verbe). Împreună cu discuţia despre ‘’Arbitrariul semnului lingvistic’’ se
poate discuta, în termeni asemănători, despre ARBITRARIUL (partial) al flexemelor sintetice, deoarece
tipul de flexiune sintetică cu vocală de bază exprimă atît genul feminin (specific), cît şi genul masculin
[spre deosebire de flexiunea sintetică cu consoană de bază, la care toate flexemele marchează numai
genul masculin (şi neutru) singular. Raportul dintre semnificat (semnificaţia lexicală) şi semnificant
(forma cu care este înregistrat cuvîntul în dicţionarul limbii) este arbitrar, dar raportul dintre
semnificaţia gramaticală şi flexemul sintetic este doar parţial arbitrar.

Teoria semnului lingvistic, ca asociere (prin gîndire) a unui SEMNIFICANT (imaginea auditivă sau
vizuală a unui cuvînt) şi a unui SEMNIFICAT (concept, sens), definieşte o unitate fundamental a
limbii. Semnul lingvistic (identificat cu un CUVÎNT sau un morfem lexical), reprezintă un obiect

45 | P a g e
(=referent, sau denotat al semnului lingvistic) din realitatea extralingvistică despre care se vorbeşte.
Cuvinte sunt (încearcă să fie) copii ale unor fragmente din realitatea obiectivă. [prin afirmaţia că
semnul lingvistic este arbitrar se înţelege că este nemotivat, deoarece între semnificant şi semnificat nu
există nici o legătură. (*exceptînd onomatopeele)].
Vorbind de sunetele şi de silabele cuvântului, adică despre ‘’imaginea acustică’’, vorbim şi despre litere
şi grafie, adică ‘’imaginea scrisă’’a acelui cuvînt. [şi legătura dintre sunet şi literă este arbitrară].
Semnificantul, fiind de natură auditivă, se derulează în timp şi are caracterele pe care le împrumută de
la acesta: a) reprezintă o întindere, şi b) această întindere este măsurabilă într-o singură dimensiune;
este o linie. Lanţul vorbirii poate fi redat în scris printr-o succesiune de semne grafice. Delimitarea
unităţilor formale permite inventarierea tuturor semnelor lingvistice dintr-o limbă într-un dicţionar al
limbii.

Orice semn lingvistic înregistra în dicţionarul limbii este caracterizat de o formă proprie (semnificant)
şi un sens propriu (semnificat), între care există o legătură convenţională, nemotivată natural. (=între
forma şi înţelesul unui cuvînt nu există nici o legătură). Putem extinde această teorie de la nivelul
dicţionarului, considerînd că, la diferite nivele ale limbii, nu există o legătură între secvenţele fonice (şi
grafice) şi semnificaţia (lexicală, morfologică sau sintactică) care li se atribuie. Teza de bază a
lingvisticii structurale este conceperea limbii ca system (sau ca o reţea de RELAŢII); unităţile
lingvistice nu există independent în reţea, altfel spus identificăm simultan unităţile şi interrelaţiile.
Limba este un system de semne lingvistice care reprezintă unirea sensului cu imaginea acustică.
Orice cuvînt înregistrat în dicţionar poate fi definit ca un semn lingvistic unic, caracterizat de o formă
proprie (F1) şi de un înţeles propriu (S1). Orice cuvînt ar fi o unitate {F1 –S1].
Orice relaţie între 2 cuvinte din dicţionar at fi o relaţie de incompatibilitate, atît la nivel formal (F1 ≠
Fn) cît şi la nivel semantic (S1 ≠ Sn). Relaţia de incompatibilitate semantică este o relaţie care
caracterizează (sau ar trebui să caracterizeze) toate elementele lexicale. Unicitatea fiecărui semn
lingvistic este caracterizată (sau ar trebui să fie) şi de relaţia de incompatibilitate formală , orice cuvînt
avînd o formă unică, diferită de forma tuturor celorlalte elemente lexicale, şi un înţeles unic, diferit de
sensul tuturor celorlalte cuvinte din dicţionar.
Vorbind despre caracterul LINEAR al semnificantului vorbim despre nivelul segmental al comunicării.
În scris, în grafia actuală, separăm semnele lingvistice cu blancuri, iar, la nivel suprasegmental, putem
marca accentul. Este un avantaj faţă de ‘’Scrierea continuă’’ (scriptio continua’’)
 (text din poetul latin Vergilius – ‘’ Carmina tua melius cum venerit ipse canemus’’
‘’ Moeris
[Desine plura, puer, et quod nunc instat agamus]:
carmina tum melius, cum venerit ipse, canemus.
[rîndul 2 adăugat]
ECLOGA X.
Extremum hunc, Arethusa, mihi concede laborem:
pauca meo Gallo, sed quae legat ipsa Lycoris,
carmina sunt dicenda. neget quis carmina Gallo?
sic tibi, cum fluctus subterlabere Sicanos,
Doris amara suam non intermisceat undam. -5
incipe; sollicitos Galli dicamus amores,
dum tenera attondent simae virgulta capellae.
non canimus surdis; respondent omnia silvae.
Quae nemora, aut qui vos saltus habuere, puellae
Naides, indigno cum Gallus amore peribat? -10’’

Toate semnele lingvistice folosite în comunicarea verbală orală (semne lingvistice = segmente sonore)
fac parte din vocabularul limbii şi sunt înregistrate în dicţionarul limbii.
În plus, abrevierile şi prescurtările folosite doar în comunicarea scrisă, sunt înregistrate în dicţionar ca
variante grafice ale cuvintelor pe care le reprezintă.
La orice semn lingvistic, raportul dintre semnificant şi semnificat este arbitrar. Forma prescurtărilor şi a
abrevierilor este însă motivată de cuvîntul de bază. Unitatea arbitrară dintre un semnificant (complex
sonor) şi un semnificat (înţeles, meaning) poate fi interpretată, prin analogie, şi cu referinţă la
segmentele lanţului vorbirii.

47 | P a g e
La nivel segmental, caracterul linear al semnificantului permite delimitarea semnelor lingvistice şi
inventarierea lor, dar cea mai simplă distincţie care se poate face este în legătură cu dimensiunea
(=lungimea segmentelor fonice).
În funcţie de lungimea cuvintelor inventariate în dicţionar, putem considera diferenţierea între:
- Cuvinte mono-silabice ( un cuvînt = o silabă) [tu, gri, sus, cu, cînt];
- Cuvinte pluri-silabice (poli-silabice), formate din mai multe silabe.
Silaba este sunetul (vocala) sau grupul de sunete care cuprinde în mod obligatoriu o vocală și care
se pronunță printr-un efort expirator (printr-o singură deschidere a gurii).
O silabă poate fi alcătuită din cel puțin un sunet (o vocală) sau din maximum 6 sunete succesive.
(vezi tipuri de silabe, vol. 1)
-un sunet
(o – articol nehotărît feminin) – cuvînt monosilabic;
(a-er, a-pă, a-vi-on, e-li-cop-ter, po-e-zi-e -) silabe vocalice care fac parte din cuvinte
polisilabice;
- două până la șase/şapte sunete alăturate în jurul unui nucleu vocalic
(sunete care formează un cuvînt monosilabic - ca, măr, parc, sfert, strâmt, ştreang);
( sunete alăturate, care împreună cu alte silabe fac parte dintr-un cuvînt polisilabic - ma–să, car-te,
e-chi-dis-tant, splen-did, vârst-nic, con-strâns ).
=Sunetele care formează o silabă pot fi în același cuvânt sau în cuvinte diferite. Aceste tipuri de silabe
nu sunt înregistrate în dicţionar [vezi exemple - https://foneticalimbiiromane.ro/fonologia/silaba/

O silabă alcătuită din:

două cuvinte întregi: să-mi (iau), nu-i (dau);
un cuvânt întreg și începutul altui cuvânt: mi-a-duci;
sfârșitul unui cuvânt și un cuvânt întreg: ce-rân-du-mi;
sfârșitul unui cuvânt și începutul altui cuvânt: floa-re-al-bas-tră.
{vezi vol. 6, relaţii de omonimii sintactice, ex. - ne-am / neam (substantive); ne-a / nea (subst. omăt ,
sau nenea) Acestea sunt SILABE OMOFONE (care se pronunţă la fel, dar se scriu diferit);

Cuvintele pluri-silabice pot fi clasificate, în funcţie de numărul de silabe, în:

-cuvintele bisilabice (cea mai amplă structură are 5 foneme: con-trast) (gal-ben; ma-mă; tre-ce; în-spre;
nos-tru;)
-cuvintele trisilabice [bu-ni-că; vi-o-let; de-par-te; în-tru-cît; scr-se-sem; ces-tă-lalt; ori-ca-re;]
-cuvinte tetrasilabice (la care cea mai amplă structură are 4 foneme: in-te-re-sant) [ve-ni-se-ră; vi-o-la-
ceu; îm-pre-ju-rul; fa-cul-ta-te; trei-spre-ze-ce; nici-o-da-tă;]
-cuvinte pentasilabice; [cu-min-ţe-ni-e; o-di-ni-oa-ră; prac-ti-ca-se-ră;]
-cuvintele cu mai mult de 5 silabe structura fonemică nu depășește 3 foneme: în-gă-du-i-tor, co-rup-ti-
bi-li-ta-te; incoruptibilitáte s. f.
Silabele pot fi diferentiate şi în funcţie de poziţia lor în structura cuvintelor polisilabice:
-silaba primă = silaba care se găseşte la începutul cuvîntului;
-silaba ultimă = silaba care se găseşte la sfîrşitul cuvîntului.
[ATENŢIONARE - de notat că în limba română, această silabă are un rol important în flexiunea
sintetică. Dacă s-ar publica un dicţionar alphabetic INVERS al limbii române, s-ar putea studia părţile
de vorbire flexibile şi modul în care FLEXEMUL sintetic (sunetul final, ultima literă, sau ultima silabă)
influenţează tipul de flexiune)
-silaba penultimă, care se află înaintea ultimei silabe dintr-un cuvînt; (numită şi silabă paroxitonă,
atunci cînd este accentuată);
-silaba antepenultimă.
Lungimea cuvintelor poate fi înțeleasă în termeni de ortografie și număr de litere scrise, sau (mai puțin
frecvent) fonologie și numărul de foneme. Termenii tehnici pot fi arbitrari de lungi, şi din aceast motiv
nu (prea) sunt folosiţi în comunicarea orală. [ex. Pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioza (44 de
litere); Difosfopiridinnucleotidpirofosfataza (36 de litere); Encefalomielopoliradiculonevrita (32 de
litere); Gastropiloroduodenojejunostomie (31 de litere);
Lungimea cuvintelor înregistrate în dicţionar diferă de lungimea formelor lor flexionare. În limba
română, cuvintele pot avea până la 10 silabe, cu tot cu adaosul flexionar de o silabă a substantivelor la
genitiv și dativ plural și cu adaosul de două-trei silabe a verbelor la mai mult ca perfect. Cuvintele mai
pot fi clasificate în parisilabice (care îşi păstrează numărul silabelor în cursul flexiunii), şi cuvinte
imparisilabice.
Un polisilab este un cuvînt format din mai multe silabe = un cuvînt plurisilabic.
Structura silabică a cuvintelor este definită la nivel segmental. Între silabă (la nivel segmental) şi
accentual şi intonaţia (la nivel suprasegmental), există un raport de dependenţă. Silaba reprezintă
elementul constant (şi independent), iar accentul şi intonaţia sunt elemente variabile şi dependente. Prin
definiţie, silaba este un cuvînt (monosilabic) sau parte dintr-un cuvînt (pluri-silabic), care se rosteşte cu
o singură emisiune a vocii, adică este cea mai mica tranşă fonică susceptibilă de a fi caracterizată printr-
un singur accent. Accentul contribuie la individualizarea cuvîntuluisau a unităţii pe care o
caracterizează în raport cu celelalte unităţi de acelaşi fel. Printre alte funcţii, accentual are rol lexical,
deosebind cuvinte OMOGRAFE. (dar şi forme gramaticale flexionare).

Variabilitatea dimensiunilor (=lungimii) cuvintelor inventariate în dicţionar ne permite să extindem

acest tip de clasificare atît în privinţa semnificantului, cît şi în privinţa semnificatului.
Orice semn lingvistic înregistrat în dicţionar poate fi clasificat, din punct de vedere al înţelesului, în
funcţie de dimensiunea semantică, în:
- Cuvinte monosemantice (un cuvînt = un sens); un cuvînt monosemantic este univoc, dispune de
un singur sens lexical. {ex. brațétă (la ~) (fam.) loc. adv. / consider şi plural ‘’braţete IVO-III
(1941)] brațétă sfs [At: PANN, P. V. II, 115/s / Variantă: brațét sm / Pl: ~te / E: braț + -etă]
(Pfm; îe) A merge, a fi (cu cineva) sau a lua (pe cineva) la (sau de) ~ A merge, a fi (cu cineva)
sau a lua (pe cineva) la (sau de) braț. [sursa: MDA2 (2010) Din braț (după it. [a] braccetto).
- Cuvinte polisemantice (un cuvînt cu mai multe sensuri).
Cuvintele monosemantice sunt acele cuvinte care au un singur sens și sunt, de regulă, termeni
tehnici și științifici, multe regionalisme şi arhaisme.
Cuvintele polisemantice sunt acele cuvinte care au două sau mai multe sensuri. Aproximativ 80%
din lexicul activ sunt cuvinte polisemantice.
Un cuvînt considerat monosemantic (=univoc) într-un dicţionar, poate fi considerat plurivoc în alt
dicţionar, ceea ce demonstrează îmbogăţirea vocabularului.
(monosemantic) catárg n., pl. e și urĭ (ngr. katárli; sîrb. katarka, vechĭ katarga, catarg, supt infl. luĭ
catargă). Stîlpu care ține antenele și pînzele corăbiiĭ. – Rar catart. În marina militară árbore. [sursa:
Scriban (1939)] catart n. bucată lungă și verticală de lemn care serva a sprijini pânzăria unei corăbii sau
luntre. [Gr. mod. KATÁRTI]. [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)] CATÁRG ~ge n. Stâlp vertical montat
pe o navă pentru a susține velele și instalațiile de semnalizare; arbore. /<ngr. Katárti [sursa: NODEX
(2002)

49 | P a g e
(bisemantic) CATÁRG, catarge, s. n. 1. Stâlp de lemn sau tub metalic care se montează vertical pe o
navă pentru a susține pânzele sau antenele de telegrafie fără fir; arbore. 2. Construcție de metal care
înlocuiește turnul de extracție în industria petrolieră. – Din ngr. katárti. [sursa: DEX '09 (2009)
(pluri-semantic) catárg1 sn [At: VARLAAM, C. II, 31/2 / V: (înv) catárt / Pl: ~rge și ~uri / E: ngr ] 1
Stâlp de lemn sau tub metalic care se montează vertical pe o navă pentru a susține pânzele sau antenele
de radio Si: arbore. 2 (Pex) Brad lung și gros curățat de crengi și de coajă, din care se fac catarge (1). 3
(Reg; pex; lpl) Plută formată din trei sau patra catarge (2) legate la un loc. 4 (Pex; nob) Băț de steag. 5
Construcție metalică care înlocuiește turnul de extracție în industria petrolieră. [sursa: MDA2 (2010)
După modelul clasificării cuvintelor pluri-silabice, putem avea:
-cuvinte bisemantice (un cuvînt cu două sensuri);
-cuvinte tri-semantice (un cuvînt cu 3 sensuri);
-cuvinte tetra-semantice, cuvinte penta-semantice, etc.
În interiorul unui cuvînt poli-semantic, fiecare sens este numerotat şi explicat. Acest tip de clasificare
nu este operabilă pentru cuvintele pluri-semantice, pentru că unele cuvinte (mai ales din fondul
principal) au zeci de sensuri.

braț1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 25/2 / Pl: ~e și (înv) ~ă / E: lat brachium] 1 Segment al membrului
superior cuprins între cot și umăr. 2 Parte de la umăr până la încheietura mâinii Si: mână. 3 (Îe) A ține
(sau a lua ori a cuprinde etc.) în ~e A strânge pe cineva la piept, încrucișând brațele în jurul său. 4 (Fig;
îe) A ține pe cineva în ~e A favoriza pe cineva. 5 (Îlav) (~) la ~ (sau de ~) Cu brațul trecut pe sub brațul
altcuiva. 6-7 (Îe) A da (sau a oferi, a lua cuiva) ~ul A trece brațul (1) sub brațul cuiva spre a-l conduce
sau a fi condus. 8 (Îe) A duce pe cineva de ~ (sau la ~) A sprijini pe cineva, ducându-l de braț (1). 9-10
(Îe) A primi cu ~ele deschise A primi (sau a aștepta pe cineva) cu mare plăcere. 11-12 (Îe) A fi ~ul
(drept al) cuiva A fi sau a ajunge omul de încredere al cuiva. 13 (Îe) A ajunge (sau a aduce, a arunca pe
cineva) în ~ele cuiva A ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreția cuiva. 14 (Îe) A sta cu ~ele încrucișate
A nu se implica. 15 (Îae) A nu face nimic. 16 (Îe) A fi cu ~ele legate A nu putea face nimic. 17 (Fig;
lpl; șîs ~e de muncă) Muncitori. 18 (Pex) Cantitate care se poate cuprinde și duce în brațe. 19 (Pan)
Părți ale obiectelor care, prin forma, poziția sau funcția lor, se aseamănă cu brațele omului. 20 (Lpl) Cei
patru stâlpișori înfipți în tălpile războiului de țesut în care se sprijină sulurile Si: furci, mâini, picioare
de sul, stâlpi. 21 (Lpl; lrț) Lemne verticale unite în partea de sus cu arțarul și în partea de jos cu vetalele
Si: băteli, bete, brățare, fălcele, fofeze, lopățele, mănuși, mâ(i)ni, speteze. 22 (Lpl) Lemne orizontale
care leagă podul coșului morii Si: chingi, corzi, curmezișuri, legătura-brâului, speteze, stinghii. 23 (Lpl)
Cele două lemne verticale ale ferăstrăului Si: conduce, cotoaie, craci, margini, mâini, mânere,
pervazuri, speteze. 24 Coadă a cleștelui. 25 Loitre a căruții. 26 Mâini ale grapei. 27 (Lpl) Cele două
lemne de care se apucă targa Si: mânuri. 28 (Lpl) Cele două stinghii verticale ale oloiniței. 29 (Lpl)
Stinghii din care se compune războiul de rogojini. 30 (Lpl) Stinghii ale caprelor de la podul caselor. 31
(Lpl) Stinghii de care atârnă polița scrânciobului Si: holobe, spițe. 32 Element solid al unui sistem
tehnic, solidar sau articulat la un capăt cu sistemul respectiv și care servește la preluarea unei sarcini
sau la transmiterea unei mișcări. 33 Parâmă legată la capătul unei vergi și care servește la manevrarea
laterală a acesteia. 34 Distanță de la un punct fix la linia de acțiune a unei forțe. 35 Ramificație a
cursului principal al unei ape curgătoare. 36 (Îs) ~ mort Ramificație părăsită a unei ape, alimentată
numai la revărsări. [sursa: MDA2 (2010) Dicţionarul menţionează şi expresiile şi locuţiunile, uneori şi
sinonimele: BRAȚ s. 1. (ANAT.) mână, (înv. și reg.) brâncă. (A duce pe cineva de ~.) 2. (GEOGR.)
ramificație, (pop.) crac. (~ al unei ape curgătoare.) 3. (TEHN.) pârghie. (~ al unei balanțe.) 4. (TEHN.)
crac, margine, mână, mâner, pervaz, spetează, (reg.) condac, cotoi. (~ la ferăstrău.) 5. (TEHN.) chingă,
coardă, spetează, stinghie, (pop.) curmeziș. (~ la podul coșului morii.) 6. v. bată. 7. (TEHN.) furcă,
mână, stâlp, (reg.) ciocan, cujbă. (~ la războiul de țesut.) [sursa: Sinonime (2002)
În afară de VARIANTELE (mai mult sau mai puţin îndepărtate) ale unui sens principal (toate
provenind din aceeaşi rădăcină etimplogică), dicţionarele menţionează şi omonime (provenind din altă
etimologie. Braţ 2 – este un cuvînt mono-semantic. braț2 sn [At: LTR2 / Var.: bras2 / Pl: ? / E: engl.
brace, fr bras] (Marină) Manevră folosită la orientarea orizontală a unei vergi, pentru ca velele să aibă o
anumită poziție față de direcția vântului. [sursa: MDA2 (2010)] Alte dicţionare prezintă acest cuvînt
drept tri-semantic (=cu 3 sensuri) - BRAȚ s. n. 1. (mar.) manevră curentă care servește la brațarea
vergilor. 2. (constr.) element rigid, solidarizat sau articulat, care transmite o mișcare sau poartă o
sarcină. 3. distanța dintre un punct și linia de acțiune a unei forțe. (< engl. brace, fr. bras) [MDN 2000)]

‘’Cuvîntul polisemantic dispune de mai multe corpuri fonetice identice, reunite printr-o caracteristică
semntică comună (sem)./ Polisemia este însuşirea unui cuvînt de a evoca mai multe sensuri; stare a unui
cuvînt care are capacitatea de a indica fie mai multe caracteristici semantice (seme) ale aceluiaşi obiect,
fie caracteristica semantică comună (sensul) a mai multor obiecte.’’ (Gh. Constantinescu-Dobridor, Mic
dicţionar de terminologie lingvistică, 1980)

Sensul denotativ este sensul invariabil și nonsubiectiv și reprezintă ceea ce denumește în mod obișnuit
un cuvânt. Cuvintele monosemantice prezintă doar acest sens, în timp ce cele polisemantice prezintă și
un sens particular, afectiv (expresiv) adăugat primului, numit sens conotativ. Sensurile conotative apar
prin producerea unor abateri subiective de la denotație. când ținem cont de legătura dintre sensul
cuvântului și obiectul pe care-l denumește, avem sens propriu și sens figurat.
când vorbim despre apariția sensurilor la un cuvânt polisemantic, avem un sens primar (etimologic) și
sensuri derivate. Cînd privim sensul din perspectiva importanței funcționale a sensurilor, avem un sens
principal și unul sau mai multe sensuri secundare.
‘’Cuvintele polisemantice pot avea unul sau mai multe sensuri principale, fiecare din acestea pot avea la
rândul lor unul sau mai multe sensuri secundare. Putem să ne imaginăm ierarhia semantică prin
analogie cu procedeele formării de cuvinte noi prin derivare de la un cuvînt primar (=cuvînt principal).
Spre exemplu, cuvântul ‘’pieptene’’ prezintă următoarele sensuri principale și secundare:

sens principal: „obiect cu dinți mărunți care servește la pieptănatul părului”

două sensuri secundare: „unealtă cu dinți din metal folosită la pieptănatul fibrelor textile” și „nume
pentru alte obiecte, unelte sau părți componente, care au forma și utilizarea unui pieptene”
https://lexicologialimbiiromane.ro/semantica/sensul-cuvintelor/sens-principal-si-sens-secundar/
PIÉPTENE, piepteni, s. m. 1. Obiect de toaletă făcut din os, din celuloid, din metal etc. cu dinți, care
servește la pieptănat. Cine are barbă are și pieptene. NEGRUZZI, S. I 249. La trup pepene, La cap
pieptene, La picioare Rășchitoare (Cocoșul. GOROVEI, C. 92. ◊ Fig. Vîntul scăpat din pieptenele
pădurii începea să gonească șuierînd prin mărăcini. DUMITRIU, N. 187. Nu știu ce să fac cu cățelul
ăsta al meu. Cît ii dau să îmbuce, coastele top pieptene. SADOVEANU, P. M. 69. ♦ Obiect asemănător
cu cel descris mai sus, uneori incrustat, cu care femeile își prind părul. 2. (Mai ales la pl.) Unealtă de
diferite forme, cu dinți, de fier, care servește în industria casnică la pieptănatul firelor textile, la
descurcarea sau la aranjarea părului animalelor etc. Pieptenii de pieptănat cîlți. CREANGĂ, P. 59. ♦
Cilindru cu dinți metalici sau pînză fără fire, cu ace, care constituie piesa principală la mașina de
pieptănat. ◊ Pieptănuș (1). 3. Unealtă în formă de disc dințat la periferie, folosită pentru tăierea
filetului.- Variantă: piépten s. m. [sursa: DLRLC (1955-1957)

51 | P a g e
6.2.1.3.1. - CUVINTE PLURI_FORME (= cu variante lexicale)

=Alte dicţionare menţionează nu numai polivalenţa semnificatului (=cuvînt polisemantic), ci şi

polivalenţa semnificantului (=variante de scriere şi de pronunţare).

pieptene sm [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 2r/20 / V: piaptăn (Pl: ~e) sn, piapten, piaptin (Pl: ~uri)
sn, ~ect~[1], ~en (Pl: ~e) sn, ~tin, (Pl: ~e) sn, ~tine, ~pțin / Pl: ~ni, (pop) ~pțeni / E: ml pecten, -inis] 1
Obiect de toaletă confecționat dintr-o placă de os, de metal, de material plastic etc., cu dinți pe una sau
pe ambele părți, care servește la pieptănat sau pe care îl poartă femeile în păr. 2 (Bot; reg; îc) ~le-
Vinerei Hasmațuchi (Ahthriscus silvestris). 3 (Îrg) Țesală pentru vite. 4 (Mpl) Unealtă alcătuită dintr-o
placă de lemn pe care sunt fixați dinți ascuțiți lungi, metalici, folosită în industria casnică, la pieptănatul
lânii, al cânepii etc. 5 (Pex) Element al mașinii industriale de pieptănat fibrele textile. 6 (Reg; gmț; îe)
A bate din (sau în) ~ni ori a face din ~ sau a face ~ni A clănțăni din dinți de frig, din cauza unei emoții
etc. 7 (Îvr; pan; lpl) Instrument de tortură cu dinți de fier Vz ciulin. 8 (Reg) Unealtă de metal cu dinți
mari și rari, cu care se îndeasă bătătura la covoare sau la unele țesături groase de lână Si: furculiță. 9
Scândurică specială cu care se bat firele de tort la capătul pânzei, când ele nu se mai pot bate cu
vatalele. 10 (Reg) Parte a greblei pe care sunt fixați dinții. 11 (Rar) Surdină de vioară. 12 (Reg) Unealtă
în formă de căuș, prevăzută cu dinți rari, cu ajutorul căreia se culeg afinele. 13 (Trs) Unealtă de lemn cu
care se scutură sămânța de cânepă sau de in. 14 (Reg) Regulator la capătul grindeiului de plug. 15 (Reg)
Capăt mai lat al scocului unei lese de prins pește Si: (reg) bărbie, dinte. 16 (Trs) Cerbice la jug. 17 (Trs;
pex) Parte a jugului care stă pe cerbice. 18 (Reg) Con de brad. 19 (Trs) Fel de pieptănătură cu coc, pe
care și-o fac femeile de la țară. 20 (Reg; îf pieptin) Cozoroc la șapcă. 21 (Reg) Înnăditură la doaga
polobocului. 22 (Mun) Căpăcel mic de lemn cu care se înfundă putina de murături. /[ MDA2 (2010)]
NOTĂ
În diferite dicţionare, acelaşi articol-titlu poate fi încadrat în diferite tipuri de prezentare (unul din cele 4
tipuri de articol-titlu), în funcţie de modul de încadrare a semnificatului (cuvinte mono- sau pluri-
semantice), şi în funcţie de modul de încadrare a semnificantului (cuvinte mono- sau pluri- forme; cu
variante lexicale).
Ex. (cuvînt monoform şi monosemantic) - BRÁGĂ, brăgi, s. f. Băutură răcoritoare cu gust acrișor și
miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă și fermentată, sau din bucățele
de pâine fermentate în apă. ◊ Expr. (Fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. – Din rus. braga. [sursa: DEX
'98 (1998)
(cuvînt monoform şi polisemantic) - BRÁGĂ, (2) brăgi, s. f. 1. Băutură răcoritoare cu gust acrișor și
miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă și fermentată, sau din bucățele
de pâine fermentate în apă. ◊ Expr. (Fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. 2. Porție de bragă (1). – Din
rus. braga. [sursa: DEX '09 (2009)
(cuvînt poliform şi monosemantic) - brágă f., pl. brăgĭ (rus. brága, rut. bráha, d. celt. brace, kimrik brag,
lat. brâce, un fel de grîŭ alb din care se făcea bere; fr. brais, vfr. bras, malț; germ. brei, terci. V. Bern. la
braga și morky și cp. cu borhot și vîlced). Drojdie rămasă după ce s’a scos rachiu. Un fel de băutură
răcoritoare fermentată opacă mucilaginoasă năhutie care se prepară ferbînd meĭu cu făĭnă. Conținutu
unuĭ pahar de bragă: a bea o bragă, doŭă brăgĭ. – În nord brahă, fără pl. – Braga e o băutură foarte
gustoasă și igenică și e consumată foarte mult de popor vara. Cu comercĭu eĭ se ocupă foarte mult
Bulgariĭ. [sursa: Scriban (1939)
(cuvînt poliform şi polisemantic) - brágă sf [At: LB / V: ~ahă, ~aică / E: rs врага] 1 (Rar) Orz măcinat
care se întrebuințează la fabricarea berii. 2 (Îf braică) Rămășițe în urma fierberii rachiului de bucate. 3
(Îf braha) Bobală Si: lături. 4 Băutură răcoritoare preparată din zeamă de mei râșnit, fiert și fermentat
sau din bucățile de pâine fermentate în apă. 5 (Iuz) Băutură preparată din apă și faină de mei sau de
mălai care se bea în post drept ciorbă. 6 (Fam; îe) Ieftin ca ~ Foarte ieftin. [sursa: MDA2 (2010)]
Deci şi din punct de vedere al semnificantului putem considera o diferenţiere între cuvintele
inventariate în dicţionar:
- Cuvinte mono-forme (care au o singură formă – grafică şi sonoră). Această formă unică
reprezintă şi articolul-titlu din dicţionar.
- Cuvinte pluri-forme (cuvinte care au mai multe forme, înscrise în dicţionar sub acelaşi articol-
titlu). Un cuvînt pluri-form poate avea mai multe variante de scriere, sau mai multe variante de
pronunţare, sau mai multe variante combinate, la care diferă atît nivelul segmental, cît şi nivelul
suprasegmental (accentul).
În dicţionar există o ORDINE de înregistrare a formelor ‘’pluri-‘’. În interiorul unui articol de dicţionar
se face numerotarea sensurilor unui cuvînt polisemantic (cu cifre arabe, şi cu litere mici). De asemenea,
în interiorul unui articol de dicţionar, la un cuvînt pluri-form, înregistrarea VARIANTELOR lexicale se
face în ordine alfabetică, fie la începutul articolului-titlu, fie la sfîrşitul lui.
În cazul cuvintelor pluri-forme (=cu grafii multiple) putem considera POLI-GRAFIA un fenomen de
alofonie grafică care generează variante lexicale. Cuvintele care se scriu la fel dar sunt pronunţate
diferit (aparţin fenomenului de OMO-FONIE) pot fi considerate tot o formă de alofonie, în sensul de
variante ale poziţiei accentului. În cazul cuvintelor polisemantice, putem considera POLISEMIA drept
un fenomen de alofonie semantică. În ambele situaţii, prin ALOFON am încercat să definim variantele
funcţionale ale unei invariante, în raport cu noţiuni lingvistice esenţiale: cuvântul, sensul cuvântului
interpretat drept ansamblu de seme, structura semantică a cuvântului polisemantic, varianta şi invarianta
semantică etc.
Atunci când este considerat izolat, cuvântul poate avea unul sau mai multe sensuri. În schimb, într-un
anumit context, cuvântul nu poate avea decât o singură semnificație, rezultată din relațiile pe care le
stabilește cu celelalte unități lexicale.
În lingvistică, un alofon reprezintă o VARIANTĂ poziţională a aceluiaşi sunet (fonem). Este în funcţie
de context.
Cuvîntul = ‘’ Lexemul, format după modelul fonemului din fonologie și a morfemului
din gramatică, reprezintă un morfem, dar cu semnificație lexicală, nu gramaticală.
El denumește o invariantă formală și semantică, adică radicalul stabil. În fapt,
lexemul este forma standard a cuvântului sau forma-tip, întâlnită în dicționare.
(copac, casă, mașină)
Formele flexionare ale lexemului se numesc alolexeme. (casei, caselor; copacii, copacului,
copacilor) [https://lexicologialimbiiromane.ro/cuvantul/
‘’ Analiza funcţională, verificată pentru fonemele s e g m e n t a l e (invariantele corespunzătoare
sunetelor), a fost extinsă şi în domeniul s u p r a s e g m e n t a l (accentele, intonaţia), unde n-a întrunit
adeziunea unanimă a fonologilor. Altă extindere s-a produs în planul morfologic, unde numeroşi
lingvişti deosebesc morfemele (invariante) de alomorfe (variante): de exemplu, morfemul–rădăcină al
verbului a învăţa se realizează prin alomorfele învăţ, înveţ–, învaţ-. Paralelismul fonem/alofon –
morfem/alomorf nu este total, şi susţinerea lui poate genera confuzii, de aceea unii l-au respins. Într-
adevăr, alofonele au caracter individual, concret, sunt „manifestări” ale fonemului, câtă vreme
alomorfele sunt unităţi abstracte, fiind compuse din foneme. Alomorfele nu sunt „manifestări” concrete
ale morfemelor. Dintre lingviştii care menţin cuvântul printre unităţile limbii, unii au utilizat analiza
funcţională şi au făcut distincţia între lexeme (invariante) şi alolexeme (variante). Titlul unui articol de
dicţionar este simbolul lexemului; variantele sale sunt semantice (corespunzătoare diverselor sensuri ale
lexemului), morfologice (deosebindu-se între ele prin categoriile gramaticale: caz, număr, gen, mod,
53 | P a g e
timp etc.), fonologice (aldămaş–aldămaş). Toate aceste tipuri de variante sunt abstracte, fiind alcătuite
din foneme. (Pentru analiza funcţională a morfemelor-rădăcină, vezi mai jos.) Alolexemele seamănă
din acest punct de vedere cu alomorfele. Tot astfel se prezintă variantele planului sintactic, numai că
aici există o ierarhie de invariante: partea de propoziţie, sintagmemul (ale cărui variante sunt
sintagmele), tipul (modelul) de propoziţie, sintaxemul (ale cărui variante sunt enunţurile). Analiza
funcţională, în sintaxă, e relativ puţin elaborată. [http://ebooks.unibuc.ro/filologie/dominte/3-3.htm]

‘’Ceea ce definesc dictionarele sînt invariantele lexicale (lexemele), titlul unui articol de dictionar
jucînd rolul de simbol arbitrar al unui lexem. ‘’ Orice cuvînt flexibil reprezintä o unitate într-o
diversitate de forme gramaticale; el este în realitate ansamblul formelor sale flexionare, raportate la
acelasi sens lexical. Cuvîntul trebuie socotit ca o
- invariantă lexicală, cu o formă-tip cu un sens principal (fundamental):
- invariantă fonetică avînd un înveliş sonor acceptat recomandat de normele limbii literare la un
moment dat în evolutia ei;
-invariantă semantică, cu un sens principal din care pot deriva sensuri secundare;
-invariantă gramaticală, care presupune varietatea flexionară a unei categorii lexico-gramaticale.’’(cf.
Cristian Moroianu – Tipuri de variante)
Titlul unui articol de dicţionar reprezintă invarianta unui lexem (iar dicţionarul o formă de alfabetar).
La fiecare nivel al limbii avem două tipuri de unităţi minimale (u.m.), care, prin combinare, formează o
unitate maximal (U.M.).
‘’ UNITĂṬILE MINIMALE sunt elemente centrale (obligatorii), cărora li se pot adăuga elemente
minimale periferice (secundare, opṭionale).
UNITĂṬILE MAXIMALE au o structură analizabilă, care poate fi descompusă în unităṭi minimale.
Lungimea unităṭilor maximale variază între un număr minim ṣi un număr maxim de u.m. Inventarul
structurilor U.M. poate fi definit.’’’(vezi vol. I)
Dacă notăm unitatea minimală centrală cu [u.m.P.] – ca element principal, obligatoriu;
Şi dacă notăm elementele periferice, opţionale, dependente, cu [u.m.S] – ca elemente secundare; putem
descrie orice articol de dicţionar în aceşti termeni, cele două tipuri de elemente minimale formează
unitatea maximală (U.M.), adică cuvîntul inventariat. Separat de discuţia despre structura lexicală a
cuvintelor, putem discuta, la nivelul dicţionarului, de cîte o unitate maximală (U.M.) reprezentată de
fiecare articol-titlu din dicţionar. În privinţa lungimii silabice, orice articol-titlu poate fi un cuvînt
monosilabic sau un cuvînt plurisilabic.

SEMNIFICAT
(=sens)
MONO- POLI-

SEMNIFICANT
(=formă)
MONO- 1 [u.m.P.F. + 2 [u.m.P.F. +
u.m.P.S.] u.m.P.S. + u.m.S.S.
POLI- 3 [u.m.P.F. + u.m.S.F. 4 [u.m.P.F. + u.m.S.F.
u.m.P.S.] u.m.P.S. + u.m.S.S.
Cele 4 tipuri de articol de dicţionar pot fi descrise astfel:
1- Cuvînt mono-semantic şi mono-form. Articolul-titlu este elementul central (principal),
invarianta semnificantului [u.m.P. Formă] şi elementul principal semantic (invarianta
semnificatului [u.m.P. Sens]. Un cuvînt monosemantic şi monoform are adăugate Zero [Ø]
elemente secundare.
Ex. MOTÉL, moteluri, s. n. Unitate hotelieră de dimensiune mică sau medie, amplasată de obicei pe
marginea șoselelor intens circulate. – Din fr., engl. motel. [sursa: DEX '09 (2009) A motel, also
known as a motor hotel, motor inn or motor lodge, is a hotel designed for motorists. Entering
dictionaries after World War II, the word motel, coined as a portmanteau of "motor hotel",
originates from the Milestone Mo-Tel of San Luis Obispo, California (now called the Motel Inn of
San Luis Obispo), which was built in 1925.
MOTÉT, motete, s. n. Gen de muzică vocală religioasă polifonică, cu sau fără acompaniament
muzical, în care fiecărei strofe sau fiecărui verset din text îi corespund o melodică și o ritmică
proprii. – Din fr. motet. [sursa: DEX '09 (2009)]
MOTOCRÓS, motocrosuri, s. n. Cursă de motociclism care se desfășoară pe teren accidentat și în
care plecările se dau de obicei în grup, pe clase, după capacitatea cilindrică a motocicletei. ◊
Motocros nautic = cursă care se desfășoară pe apă, cu ambarcațiuni speciale, pe trasee în circuit sau
în linie dreaptă; motonautică. – Din fr. moto-cross. [sursa: DEX '09 (2009)
2- Cuvinte mono-forme polisemantice (un cuvînt care are o singură variantă de scriere şi de
pronunţare [u.m.P. Formă], şi are mai multe sensuri) [u.m.P.S. + u.m.S.S.]
Ex. (bisemantic) - motet sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr motet, ger Motette, it motetto] 1 Compoziție
muzicală bazată pe un text religios, scrisă conform regulilor contrapunctului pentru mai multe voci.
2 Poezie medievală de trei sau patru cuplete. [sursa: MDA2 (2010)
motocros sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: fr moto-cross] 1 Cursă de motociclism care se desfășoară pe
teren accidentat și în care plecările se dau de obicei în grup, pe clase, după capacitatea cilindrică a
motocicletei. 2 (Îs) ~ nautic Cursă care se desfășoară pe apă, cu ambarcații speciale, pe trasee în
circuit sau în linie dreaptă Si: motonautică. [sursa: MDA2 (2010)
3- Cuvinte monosemantice [u.m. P. S.] care sunt poliforme (au variante de scriere şi/sau de
pronunţare) [u.m.P.F. + u.m.S.F.]
Ex. moșmon sm [At: POLIZU / V: mojmon~, moşmol, mușmul, s.m. / Pl: ~i / E: moșmoană1]
Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, albe și cu fructe comestibile Si: (rar) gorun, măceș,
scoruș-nemțesc, (reg) misculariu, mișcul, mostochin (Mespilus germanica). [sursa: MDA2 (2010)
4- Cuvinte pluri-forme şi polisemantice (un cuvînt care are mai multe variante de scriere [u.m.P.F.
+ u.m.S.F.] şi mai multe sensuri [u.m.P.S. + u.m.S.S.]
Ex. moș sm [At: PSALT. HUR 41v/26 / Variantă: (reg) muș s.m./ Pl: ~i / Etimologie: Din moașă
(derivat regresiv)] 1 (Îrg; șîs tata ~, ~tătuca) Bunic. 2 (Îrg; mpl) Ascendent mai îndepărtat Si:
55 | P a g e
înaintaș, strămoș. 3 (Îe) Din (sau de la) ~i (de Ia strămoși) Păstrat din generație în generație. 4 (Pex;
îae) Din vremuri străvechi. 5 (Îe) De când cu ~ Adam sau (reg) de la (sau din) ~i putrezi De foarte
multă vreme. 6 (Reg) Unchi. 7 (Reg) Naș2 (1). 8 Bărbat mai în vârstă Vz moșneag (1), unchiaș,
(reg) ghiuj, vâj. 9 (Prc) Apelativ pentru un bărbat mai în vârstă. 10 (Îs) ~ ajun Zi din ajunul
Crăciunului. 11 (Îas) Colind care se spune în seara de Moș ajun. 12 (Mtp; îs) ~ Nicolae, ~ Crăciun
Personaje imaginare de după creștinare despre care se spune că aduc daruri copiilor de Sfântul
Nicolae, respectiv de Crăciun. 13 (Gmț; îs) ~ Martin sau ~ Ursilă Urs. 14 (Mtp; îs) ~ Apeș Satir care
personifică un bătrân afemeiat. 15 (Mtp; îs) ~ul codrului Personaj închipuit de obicei cu însușirile
mamei-pădurii. 16 (Mtp; îas) Spirit rău. 17 (Îe) A-i veni (cuiva) ~ Ene pe la gene A i se face somn, a
începe să moțăie. 18 (Îe) A spune (sau a înșira, a îndruga) ~i pe groși sau ~i păroși A îndruga
nimicuri, a spune vorbe fără temei, minciuni, a povesti lucruri fanteziste. 19 (Îlav) La ~ii ăi verzi
Niciodată. 20 (Îlav) De când cu ~ii verzi (sau roșii) Demult. 21 (Zlg; reg; îc) ~u-pământului Arici
(Erinaceus europaeus). 22 (Mtp; lpl; art.) Ființe imginare despre care se crede că ar alunga iarna. 23
(Pop; lpl; art.) Fiecare dintre cele nouă zile din luna martie, care urmează după zilele babelor. 24
(Reg) Sfânt. 25 Mucenic. 26 (Reg) Bărbat care moșește (1). 27 (Reg) Personaj mascat reprezentând
un bărbat bătrân, care însoțește brezaia sau care apare în anumite creații dramatice populare Vz
moșneag. 28 (Reg) Sperietoare de păsări. 29 (Pop; lpl) Rude decedate ale unei persoane sau ale unei
familii. 30 (Șîs ziua ~ilor, sâmbăta ~ilor, (reg) ~ii de cărnelegi, ~ii de iarnă, ~ii de toamnă, ~ii de
hranghel, ~ii duminicii mari, ~ii rusaliilor, ~ii de rusalii etc.) Diferite zile din an în care se fac slujbe
și pomeni pentru morți. 31 Obiecte sau alimente date de pomană în ziua moșilor (30). 32 Bâlci
tradițional de mari proporții, organizat anual în București, în sâmbăta dinaintea Rusaliilor. 33 (Pex)
Târg unde sunt organizate distracții publice. 34 (Îe) S-a strâns lumea ca la ~i Se spune când se
adună multă lume pentru a vedea un lucm neobișnuit. 35 (Înv) Prim deținător, cu titlu de moștenitor,
al unui pământ Si: (înv) bătrân, stâlp, trei. 36 (Iht; reg; șîc) ~-de-Dunăre, ~-de-baltă Ghiborț
(Acerina cenua). 37 (Iht; reg; șîc) ~-de-baltă, ~Antoci Pălămidă3 (2) ~-de- baltă (Pungitius
platygaster). 38 (Iht; reg; îc) ~-cu-trei-ghimpi Pălămidă3 (3) ~-de- baltă (Gasterosteus aculeatus
pontecus). 39 (Reg) Știulete de porumb de pe care se desprinde greu mătasea Si: (reg) moșneag (8).
40 (Reg; lpl) Cireșe sau vișine uscate, smochinite. 41 (Mun) Cocoloș rămas după stoarcerea nucilor.
42 (Mun) Caltaboș sau câmat pregătit din intestinul gros al porcului. 43 (Îoc „babă”) Parte cu cârlig
a unei copci. 44 Disc al unei capse, care se îmbucă în celălalt disc. [sursa: MDA2 (2010) ] din
moși-strămóși loc. adj., loc. adv.
6.2.1.3.2. - Cuvinte PLURI_SEMICE (POLISEMANTICE)

Deseori, un cuvînt cu mai multe variante de scriere are şi mai multe variante de sens, care sunt
actualizate în context diferite.
mustră1 sf [At: IST. AM. 15718 / V: ~ru, (reg) muștăr, muștru sn, mușt~ / Pl: ~re / E: pn musztra,
mg mustra] 1 (Îvp) Instrucție militară Si: (înv) ocenie, șmotru, (iuz) muștruluială (1), (nob)
mustreală (1). 2 (Pex) Manevră (1). 3 Trecere în revistă (a unor unități militare) Si: inspecție. 4
(Rar) Militărie. [sursa: MDA2 (2010)
mustră2 sf vz mostră
mostră sf [At: (a. 1781) IORGA, S. D. VIII, 97 / V: (înv; nrc) mons~, (îvr) mus~ (Pl și: muștre), mustru
(Pl: mustri) sm, muștră / Pl: ~re / E: ngr μόστρα] 1 (Înv) Ceea ce servește sau poate servi ca obiect de
imitație în privința formei, a alcătuirii Si: model (1), exemplu. 2 (Reg) Alesătură. 3 (Înv) Exemplu care
merită să fie urmat, imitat Si: pildă. 4 (Ban; Trs, îf mustră) Tipar pentru pieptare Vz model. 5 Obiect
dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material, care poate să servească la
determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care face
parte Si: eșantion, (reg) modă1 Vz probă. 6 (Îs) Târg de ~re Târg la care un stat, diverse întreprinderi
etc. își expun produsele în cantități mici, pentru a le face cunoscute. 7 Formă particulară care, prin
însușirile sale, ilustrează o categorie, un ansamblu de fenomene, o situație generală. [MDA2 (2010]

Numărul de sensuri lexicale secundare (derivate din sensul principal, denominativ) al(e) unui cuvînt
polisemantic variază de la două-trei pînă la cîteva zeci. De asemenea, numărul de variante lexicale
variază între nişte limite asemănătoare. Deci dimensiunea semnificatului şi dimensiunea
semnificantului unui semn lingvistic este rareori un criteriu de clasificare.
Dacă un cuvînt poate fi clasificat precis în funcţie de lungimea lui şi se poate face un tabel statistic cu
întreg vocabularul limbii române după numărul de litere/sau după numărul de foneme, sau după
numărul de silabe, toate acestea prezentînd limite de subclase de semnificanţi,
[exemplu- The Wordsworth Crossword Dictionary, 1985, where the words are given in order of length
(from 2 to 45 letters), and then alphabetically within each wotd-length section, so that all the five-letters
words, for example, are found together in alphabetical order)]
este mult mai dificil de clasificat numărul de sensuri secundare ale unui semnificat (adică un tabel – x
cuvinte monosemantice; y cuvinte bisemantice; z cuvinte cu 3 sensuri, atîtea cuvinte tetrasemantice,
etc. (pentru că sunt şi cuvinte care au peste 100 de sensuri connotative).
Dacă adoptăm un system de clasificare simplificat, unde folosim doar opoziţia binară dintre singular şi
plural, polivalenţa semnificantului şi polivalenţa semnificatului poate fi inclusă într-un system minim.
Dimensiunea oricărui semn lingvistic înregistrat în dicţionar se reduce la un aspect mono sau pluri-
valent.
SEMNIFICAT SEMNIFICANT
Singular Plural
MONO_SEMANTIC PLURI-SEMANTIC
(polisemantic)
Singular 1 2
MONO_FORM
Plural 3 4
PLURI-FORM
(cu variante lexicale)

57 | P a g e
POLISEMIA reprezintă o relaţie între sensul principal denotativ al unui cuvînt şi mai multe sensuri
secundare connotative derivate din acesta. Polisemantismul reprezintă însuşirea unui cuvînt de a avea
mai multe sensuri, iar totalitatea acestor sensuri are în comun o relaţie asemănătoare cu relaţiile din
interiorul unei familii de cuvinte. Conform definiţiei, polisemia este starea unui cuvânt de a indica fie
mai multe caracteristici semantice ale aceluiași obiect, fie caracteristica semantică comună a mai
multor obiecte. Îmbogăţirea polisemică a cuvintelor are loc în timp, şi nu se reduce doar la vocabularul
moştenit. Noţiunea de polisemie se opune noţiunii de monosemie, adică unicitatea sensului, dar nu se
reduce doar la relaţia dintre semnificantul şi semnificatul aceluiaşi cuvînt din dicţionar. [Limbajul
științific și tehnic are tendința de a folosi termenii de specialitate cu un singur sens, pentru a evita
ambiguitatea.] Îmbogăţirea polisemică poate duce la o relaţie de omonimie între formele a două cuvinte
diferite. Problema care poate să apară este dacă, în cazul a două cuvinte cu corp fonetic identic, este
vorba de polisemie sau de omonimie. Unul din criteriile de diferenţiere este criteriul etimologic. ‘’Dacă
două cuvinte sunt identice, dar se știe sigur că provin de la două cuvinte diferite, sensurile lor fiind
complet diferite, fără nicio legătură între ele, este vorba de omonime.’’
[https://ro.wikipedia.org/wiki/Polisemie
POLIGRAFIA reprezintă o relaţie între o formă principală (INVARIANTA cuvîntului reprezentată de
articolul-titlu de dicţionar) şi mai multe grafii secundare derivate din forma de bază. Un cuvînt pluri-
form, care are mai multe variante lexicale, formează, împreună cu variantele sale, un articol-titlu de
dicţionar.
Atît la nivelul semnificatului unui semn lingvistic, cît şi la nivelul semnificantului aceluiaşi semn
lingvistic, distingem un element PRINCIPAL, central, obligatoriu, şi mai multe elemente secundare,
periferice, opţionale, derivate din elementul central.
Semnificantul cu mai multe variante grafice (=variante lexicale) formează în dicţionar o unitate în care
toate elementele sunt incluse în acelaşi articol-titlu, dar variantele apar şi separate, în ordine alfabetică,
cu trimitere la articolul-titlu.
Semnificatul cu mai multe sensuri (=cuvînt polisemantic) are înregistrate toate sensurile secundare într-
o succesiune numerică, în cadrul aceluiaşi articol-titlu.

Estimarea dimensiunilor (=lungimii, dar şi numerotării) unui articol-titlu din dicţionar depinde de
numărul de sensuri ale semnificatului şi de numărul de variante ale semnificantului.
Estimarea dimensiunilor (=numărului) vocabularului unei limbi depinde de modul în care este definit
cuvîntul ca semn lingvistic (mono sau poli valent).’’The most common definition is that of a LEMMA
[=the inflected or dictionary form]. Lemmas do not include proper names.’’.

[De notat că, în limba română, orice cuvînt flexibil înregistrat în

dicţionar este caracterizat de prezenţa unui FLEXEM SINTETIC].
În ‘’Noțiuni introduse de lingvistica structuralistă’’, (cf. Bidu-Vrănceanu), Bergez ‘’ Pornește de la
noțiunea de semnificant (complexul sonor, latura materială a semnului lingvistic), respectiv de la cea de
semnificat (noțiunea, sensul, latura imaterială a semnului lingvistic). Câmpul semantic ar rezulta din
gruparea tuturor sensurilor pornind de la același semnificant (studiat în diacronie). Un câmp lexical ar fi
obținut în urma analizei unui text, pornind de la un semnificat și grupând toate metaforele
(semnificanții acelui semnificat) folosite în text. În legătură cu distingerea celor două noțiuni, tot
Bergez (în1994) atrage atenția asupra faptului că lexicul și semantismul (sensul) sunt atât de indisolubil
legate între ele ca și semnificantul și semnificatul, prin urmare un câmp semantic este în mod necesar și
lexical în același timp, și invers, un câmp lexical este totodată semantic, de aceea preferă să vorbească
despre câmp lexico-semantic.
În lingvistică, termenii câmp lexical și câmp semantic denumesc ansambluri formate cu scopul de a
grupa cuvintele în diverse clase pe baza ariei de semnificație acoperită de ele, pornind de la diverse
câmpuri noționale în care se încadrează cuvintele. [https://ro.wikipedia.org/wiki/Cîmp_lexical
Conform acestei surse, sunt identificate mai multe tipuri de cîmpuri lexico-semantice:
-Unul din tipurile de câmp poate fi format de diversele accepții ale unui cuvânt polisemantic.
-Un alt fel de câmp este numit noțional sau asociativ, în care toate cuvintele pot trimite, în diacronie și
în sincronie, la un același domeniu al experienței despre lume. Un asemenea câmp se organizează în
jurul unui cuvânt cheie.
-Câmpul „generic” este un grup de cuvinte aceeași parte de vorbire, cu radicali diferiți, dar înrudite prin
sens.
-Câmpul derivațional, format dintr-un cuvânt de bază și derivatele lui este numit tradițional familie
lexicală sau familie de cuvinte.

POLISEMIA nu este doar o relaţie între un sens principal şi sensurile secundare ale aceluiaşi cuvînt.
Uneori, un cuvînt cu mai multe sensuri se poate împărţi în 2 cuvinte omonime (avînd aceeaşi
etimologie). Divergenţa sensurilor unui polisem nu are nici o legătură cu convergenţa formelor unor
cuvinte cu etimologii diferite, care ajung să reprezinte o pereche de omonime.
Se consider că un polisem are mai multe sensuri diferite, aflate într-o relaţie semantică (bazată pe
aceeaşi rădăcină lexicală), iar cuvintele omonime se consider că au sensuri complet diferite, a căror
origine etimologică este diferită.
Totuşi, multe perechi de omonime au apărut prin dezagregarea polisemiei unui cuvînt, deci au o
etimologie comună.
Pe de altă parte, dacă la omonime vorbim despre relaţii între forme identice, putem continua şi cu
descrierea relaţiilor de asemănare între cuvinte din serii paronimice. Dublete paronimice de forma
‘’familiar- familial’’ au cu singuranţă o etimologie comună.

Elementul principal al oricărui semn lingvistic înregistrat în dicţionar poate fi însoţit (atît la nivelul
semnificatului = cuvînt polisemantic; cît şi la nivelul semnificantului) de unul sau mai multe elemente
secundare, derivate şi dependente de elementul central, obligatoriu.
Unele cuvinte polisemantice pot genera perechi de cuvinte omonime. Un cuvînt polisemantic are un
sens principal, denotative (notional), şi mai multe sensuri connotative derivate din acesta. Aceste
sensuri secundare sunt VARIANTE contextuale, fiind actualizate în anumite contexte. Uneori, în lanţul
vorbirii, o anumită variantă se permanentizează într-un anumit context, devenind sens principal şi
ducînd la apariţia unui nou cuvînt, omonim (=omograf şi omofon) cu cel iniţial. Dicţionarele nu
menţionează evoluţia semantică a cuvintelor, adică modificările care au loc în semnificatul semnului

59 | P a g e
lingvistic. Doar modificările care au loc în semnificantul unui semn lingvistic sunt menţionate în
dicţionar, la categoria variantelor lexicale. Un articol-titlu din dicţionar reprezintă o LEMĂ, adică un
symbol arbitrar al unui lexem. LEMA defineşte o INVARIANTĂ formală (invarianta semnificantului)
şi o invariantă noţională (denotativă – invarianta semnificatului. Nici un cuvînt nu conţine mai mult de
un sens denotative. Acest sens denominative constituie invarianta lexicală.
Fiecare cuvînt flexibil inventariat în dicţionar este prezentat ca o unitate (=în acelaşi articol-titlu) între
un element principal, obligatoriu, INVARIABIL, şi o serie (mai mică sau mai mare) de elemente
secundare, derivate, (opţionale). Cuvîntul trebuie socotit ca o unitate lexicală cu o structură distinctă
(cuvinte simple, cuvinte derivate şi, uneori, cuvinte compuse tratate ca articol-titlu. Cuvintele compuse,
locuţiunile şi expresiile nu sunt considerate unităţi lexicale individuale şi sunt enumerate în cadrul
aceluiaşi articol-titlu împreună cu părţile lor).
LEMA = articolul titlu de dicţionar prezintă invarianta semnificantului:
- (ca formă grafică, cu grafia actuală, adică aspectul segmental al semnului lingvistic);
- şi cu indicaţii de pronunţare conform normelor actuale din DOOM. Este specificată şi poziţia
accentului, adică şi comportarea cuvîntului la nivel suprasegmental. Articolultitlu de dicţionar
prezintă deci nu numai invarianta formală ci şi invariantă fonetică (avînd un înveliş sonor
acceptat recomandat de normele limbii literare la un moment dat în evolutia ei).
Faţă de această invariantă, care reprezintă forma principală (forma de bază a cuvîntului), articolul-
titlu din dicţionar înregistrează şi formele secundare, derivate.
Din punct de vedere al structurii cuvintelor din dicţionar, VARIANTELE semnificantului sunt de
mai multe categorii:
- VARIANTE LEXICALE – care afectează forma cuvintelor (grafia, pronunţarea) (şi variante
care sunt doar omografe sau doar omofone. Omografiile au aceeaşi scriere, şi se referă la un set de
cuvinte care împărtășesc aceeași ortografie, dar semnificații diferite, indiferent de ortografia lor.
Omofonele au aceeaşi pronunţie, au aceeaşi ortografie (sunt omografii la nivel segmental, dar diferă
la nivel suprasegmental, motiv pentru care au semnificaţii diferite)
- Variante afixale (şi afixoidale)
- Variante flexionare, care pornesc de la forma de bază din dicţionar.
Un cuvînt din dicţionar (de obicei un polisem, dar poate fi şi un cuvînt monosemantic) poate avea
mai multe variante (=grafii. De aceea, prin analogie cu termenul de ‘’cuvinte polisemantice /pluri-
semantice’’ am numit aceste variante lexicale cu termenul de poli-grafii / pluri-grafii, = cuvinte care
au mai multe variante de scriere). Între aceste grafii diferite există o relaţie de sinonimie totală, ele
reprezentînd acelaşi cuvînt şi fiind înregistrate sub acelaşi articol-titlu. În vorbire însă, ele selectează
anumite tipuri de context, fiind actualizate în mod diferit. De asemenea, (în funcţie de flexemul
sintetic primar, prezent obligatoriu atît în structura finală a invariantului, cît şi în structura finală a
fiecărei variante lexicale) problema variantelor lexicale poate fi descrisă şi clasificată în mai multe
tipuri (flexionare):
-variante din aceeaşi categorie, aparţinînd aceleiaşi părţi de vorbire, şi cu acelaşi tip de flexem
sintetic (=aceeaşi terminaţie sau acelaşi tip de terminaţie);
-variante din aceeaşi categorie, aparţinînd aceleiaşi părţi de vorbire, dar cu tipuri de flexeme
sintetice diferite (ex. flexem vocalic, semivocalic sau consonantic. – vezi cap. 6.1. şi cap. 6.2.);
-variante reprezentînd categorii gramaticale diferite (ex. Masc _ Fem. _ neutru) sau verbe la
conjugări diferite.
Orice cuvînt flexibil, la forma lui principală (de dicţionar =invarianta semnificantului), inclusiv toate
forme lui secundare (=variante lexicale) reprezintă o unitate, o clasă de forme raportată la acelaşi sens
lexical. Fiecare din aceste forme reprezintă o temă flexionară primară unică (= o INVARIANTĂ
GRAMATICALĂ), care generează în vorbire o paradigmă flexionară unică (dar care utilizează un
ansamblu de FLEXEME comun şi limitat ca număr (Numărul de flexeme analitice este aproximativ
egal cu numărul de foneme din alfabetul fonetic al limbii române, la care se adaugă cîteva grupuri.
Fiecare invariantă gramaticală face parte dintr-o sub-clasă flexionară a unei categorii lexico-gramaticale
şi din unul din cele 9 sub-sisteme ale sistemului flexionar unic al limbii române).

61 | P a g e
LEMA = articolul titlu de dicţionar prezintă invarianta semnificatului:
- Faţă de această invariantă lexicală, care reprezintă sensul principală (forma-tip de bază a
cuvîntului, sensul fundamental, primar,)
- articolul-titlu din dicţionar înregistrează (la cuvintele polisemantice) şi sensurile secundare,
derivate, conotative. Clasa tuturor sensurilor secundare se consider o clasă de variante
semantice.
VARIANTELE SEMNIFICATULUI (ca şi variantele lexicale) reprezintă modificări diacronice sau
se referă la dimensiunea sferei de folosire a respectivului cuvînt. Modificările care pot avea loc la
nivelul semnificatului (=sensului unui cuvînt) se realizează prin diferite mijloace.
-arhaizarea = învechirea unui sens secundar, ceea ce determină ieşirea din uz (ex. limbă’’ cu sensul de
‘’popor’’ ‘’Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vreo limbă, Ce cu-a turmelor păşune, a ei patrie ş-o
schimbă,’’(Eminescu). Un sens lexical învechit devine anacronic, este degradat.
-înnoirea = înlocuirea unui sens învechit cu un sens nou [mișel („sărac, sărman; fricos, laș”) – mișel
(josnic, ticălos)]. Un tip aparte este identificat de unii lingvişti cu numele de ‘’înnobilarea sensului’’ –
‘’ Prin înnobilarea sensului este înțeleasă înlocuirea unui sens vechi cu altul nou, dar superior calitativ
primului sens ex. războinic („hoț, ucigaș”) – războinic („luptător, viteaz”)
Prin opoziţie, apare şi cealaltă formula: ‘’ Degradarea sensului reprezintă înlocuirea sensului vechi cu
unul nou, dar inferior calitativ primului sens. Ex. mitocan („locuitorul mitocului «mănăstire»”) –
mitocan („om fără maniere”) Sensul depreciative (=peiorativ) sugerează o atitudine de dispreţ.
[https://lexicologialimbiiromane.ro/semantica/evolutia-semantica/

Îmbogăţirea polisemică a unui cuvînt poate fi cauzată de elemente lexicale ieşite din uz (pe axa
diacroniei, acestea sunt arhaisme), dar şi de elemente lexicale cu uz regional.
CẤINE, câini, s. m / [Variantă Banat: (reg.) cấne s. m.] – Lat. canis.
Unele forme arhaice şi regionale păstrează mai bine etimologia, şi indică provenienţa cuvîntului.
NÍȘTE art. nehot. (Precedă substantive la pl. pentru a arăta un număr, o cantitate nedeterminată) [Var.:
(reg.) néște art. nehot./ Variantă NISCE] Lat. nescio quid „nu știu ce”. niște [At: (a. 1521)
HURMUZAKI, XI, 843 / G-D: (înv) ~ștar, ~stor / V: (îvp) neș~, (înv) ~ștea, ~șteaie, ~ști, (reg) neștu,
~ștre, nuște, nuști, nuștu, nuștuc / E: ml nescio quid „nu știu ce”] 1 arn (Precedă substantivele la plural,
corespunde pluralului articolului nehotărât singular un, o) Exprimă imposibilitatea de a preciza
identitatea, cantitatea și, mai rar, calitatea noțiunii exprimate de substantivul înaintea căruia se află
Niște cărți. 2 arn (Înaintea unui substantiv care redă o calitate negativă; prt) Sunt niște răi. 3 arn
(Precedă nume de materii; csc) Frige niște carne. 4 anh (Înv; înaintea unui numeral) Oarecare. 5 anh
(Înv; înaintea unui numeral) Un fel de... [sursa: MDA2 (2010)
O3 art. nehot. v. un. Lat. unus, una. / variantă ‘’uă’’
Formele arhaice pot explica uneori şi excepţiile de la regulile limbii române contemporane:
roșu, ~șie [At: CORESI, EV. 425 / V: (îrg) ~ș, ~șă (înv) ~șiu, (Trs) ~șou / Pl: ~șii, (rar) ~șie af, ~șuri sn
/ E: ml roseus, -a, -um] 1-2 a, [MDA2 (2010) ROşIU => Roşu
umple [At: PSALT. HUR. 53723 / V: (îvp) ~a, im~, împlea, (reg) imple / Pzi: ~lu, (reg) umpliu / Ps: 4
și (înv) -lum; Cj: 3 și (rar) ~plă / Grz: și (înv) -lund / E: ml implore / var. împle
umbla [At: PSALT. HUR. 8v/3 / V: (îrg) îm~, (reg) im~, imla / Pzi: ~lu, (reg) umblui, ~bu, 2 ~li, (reg)
~beli, 6 ~lă, (reg) ~lu / Im și: (îrg) 2 blemi, 4 blem, blăm, 5 bleți, bleați, blați, blemați, blămați / E: ml
ambulare] sursa: MDA2 (2010)

Unele variante sunt considerate arhaisme semantice. Cuvîntul ‘’rost’’ avea înţelesul de ‘’gură’’, pe cînd
în limba contemporană înseamnă ‘’menire’
rost1 sn [At: PSALT. HUR. 51r/7 / Pl: ~uri / E: ml rostrum „cioc”] 1 (Îrg) Gură (1). 2 (Bis; îla) (Cu) ~
(sau ~ul) de aur Epitet dat Sf. Ioan Gură-de-Aur. 3 (Îe) A-i fi (cuiva) ~ul de aur (sau aurit) A avea darul
profeției. 4 (În legătură cu verbele „a grăi”, „a vorbi”, „a spune”, „a auzi” etc.; îoc în scris, de pe carte,
îe) De ~ Prin viu grai Si: verbal. 5 (Îae) Inventat. 6 (Nob; îae) Din propria inițiativă Si: neîndemnat, de
la sine. 7 (Îe) A ști (sau a spune, a recita) pe de ~ (sau de a ~ul, sau, înv, de~) A ști (sau a spune, a recita
etc.) din aducere-aminte Si: pe dinafară. 8 (Îae) A cunoaște foarte bine. 9 (Îe) A învăța pe de ~ (sau (îrg)
de ~, de-a ~ul) A învăța un text pe dinafară, pentru a-l putea reproduce din memorie. 10 Cioc (1). 11
Facultatea de a vorbi Si: glas (2), grai (13), limbă, vorbire. 12 Spațiu între firele urzelii ridicate de ițe și
cele rămase jos, prin care se trece suveica cu firul de bătătură. 13 Încrucișarea firelor de urzeală între ițe
și sulul dinapoi (menținută cu doi fuscei), care servește la formarea rostului (12). 14 (Îe) A porni ~ul A
începe țesutul. 15 (La războiul de țesut) Locul unde se încrucișează firele pe rășchitor sau pe urzitor. 16
(La războiul de țesut) Distanța de la sulul de dinainte până la spată. 17 Urzeală înfășurată pe sulul
dinainte al războiului. 18 „Distanța din cinci în cinci coți la pânza țesută”. 19 (La războiul de țesut)
Fiecare dintre crestăturile de pe laturile urzitorului. 20 Vergea (de trestie) care se pune între firele
urzelii pentru a menține rostul (12). 21 Tăiș. 22 (Reg; îe) A pune ~ ul A rosti. 23 Spațiu îngust dintre
cărămizile unui zid, dintre țiglele unui acoperiș, dintre piesele care trebuie sudate etc. 24 (Reg) Fiecare
dintre cele două orificii tăiate în cutia viorii. 25 (Reg) Ușor la ușă. 26 Fiecare dintre laturile formate de
filele unei cărți închise. 27 (Reg) Jgheab de lemn, pe care alunecă un oblon. 28 (Reg) Crestătură în
piciorul de sus al prispei. 29 (Reg) Curătură1 (2). 30 Mod de organizare a unei activități. 31 Ordine
(naturală sau logică) a faptelor. 32 Organizare (în întocmirea unui lucru, în desfășurarea unui proces)
Si: aranjament (2), plan, rănduială. 33-34 (Îljv) Cu ~ Ordonat. 35-36 (Îljv) Fără ~ (Într-un mod)
dezordonat (4). 37 (Îe) A ști (sau a învăța, a cunoaște, a înțelege) ~ul (sau ~urile) A ști (sau a cunoaște,
a înțelege) mersul unui lucru Si: a fi familiarizat... 38 (Îe) A face ~ (de ceva) A procura. 39 (Îe) A fi
(sau, rar, a simți) ~ (de ceva) A exista o posibilitate sau o ocazie favorabilă pentru ceva. 40 (Îe) A-și
pierde ~ul (sau ~urile) A-și pierde cumpătul Si: a se zăpăci. 41 (Îe) A (nu) ști de ~ul cuiva A (nu) ști ce
face și unde se află cineva. 42 (Îe) A nu-și afla ~ul sau a nu mai avea nici un ~ A nu avea liniște. 43 Loc
unde se cuvine sau se potrivește să fie ceva. 44 (Pop) Socoteală. 45 (Îe) A lua sau a trage (pe cineva) la
~ A cere socoteală Si: a mustra. 46 (Îrg) Regulă (1). 47 (Reg; îlav) De ~ În mod neîntrerupt. 48 Mod de
a-și întocmi viața 49 Situație socială, materială, familială. 50 (Ccr) Gospodărie (1). 51 (În construcție cu
verbele „a avea”, „a face”, „a găsi”, „a preda”) Sursă de câștig Si: ocupație, post. 52 Sens. 53 Scop. 54
Justificare. 55 (Îlav) Fără (de) ~ Zadarnic. 56 (Îe) A da de ~ A găsi soluția Si: a descifra (9), a desluși, a
înțelege. 57 Atribuție (1). [sursa: MDA2 (2010) Din Lat. rostrum
rost2 sn [At: CHEST. II, 336/9 / Pl: ~uri / E: ger Rost] (Buc; Ban) Grătarul sobei, prin care cade cenușa.
[sursa: MDA2 (2010) (etimologie germană)

63 | P a g e
Cele 10 părţi de vorbire reprezintă clase de cuvinte grupate după sensul lor general şi după caracteristi
morfologice şi sintactice. Părţile de vorbire flexibile sunt părţi de vorbire cu sens lexical determinat,
concret sau abstract.
Sensul lexical concret se referă la ceva ce poate fi perceput prin simţuri, ceva ce poate fi reprezentabil
în planul senzorial.
Sensul lexical abstract se referă la ceva ce nu poate fi perceput prin simţuri, cu un conţinut
nereprezentabil în planul senzorial.
Abstractizarea sau concretizarea sensului are în vedere evoluția sensului de la concret la abstract și
respectiv de la abstract la concret. Este o modificare a semnificatului prin lărgirea sau prin restrîngerea
sferei sale de reprezentare. Abstractizarea (=trecerea de la concret la abstract) este o operație a gândirii
prin care se separă ceea ce nu este separat sau separabil în realitate, de considerare a unui lucru
independent de legăturile lui, a unei substanțe independent de atributele ei sau invers. Acțiunea de a
abstractiza; proces al gîndirii, constînd din desprinderea însușirilor esențiale și comune ale unui grup de
obiecte sau de fenomene și din generalizarea lor, în vederea formării noțiunilor și a categoriilor logice și
a descoperirii legilor generale ale existenței și dezvoltării fenomenelor.

În semantica diacronică, pe lîngă sensul general este definit şi sensul particular, care corespunde unei
anumite situaţii contextuale.

Dimensiunea semnificantului poate fi modificată prin lungire sau prescurtare cuvîntului. Variante mai
lungi se pot obţine prin reduplicare [=reduplicarea este repetarea în formă identică sau puțin diferită a
unui morfem legat sau a unui cuvânt autonom. În funcție de limbă, are un rol în flexiune și/sau în
formarea de cuvinte simple (ex.Bebe, tutu=maşină) sau compuse (ex.harcea-parcea, terchea-berchea)],
iar variante mai scurte prin prescurtare şi abrevier (ex. mămăligă – variant regională – măligă).
A se compara dumneata – mneata – mata - matale – mătăluţă – mătălică – tălică.

Aşa cum dimensiunea semnificantului poate fi modificată, şi dimensiunea semnificatului poate fi

modificată, prin lărgirea sau restrîngerea sferei semantice.
Prin expansiunea sensului se înțelege procesul prin care are loc lărgirea sferei unui sens particular la un
sens general, iar prin restrîngerea sensului se înţelege un proces invers, care constă în reducerea sferei
sensului general la un sens particular.
Un alt punct de vedere pleacă de la noţiunea de sens denominativ – sens care ia naştere ca rezultat al
denumirii obiectelor. Fiecare cuvînt flexibil conţine un singur sens denominative, chiar dacă denumeşte
mai multe obiecte diferite. Atunci cînd conţinutul semantic al unui cuvînt se reduce doar la acest sens
PRINCIPAL, unic, fundamental, obligatoriu, este un fenomen de monosemantism. Un cuvînt
monosemantic are un singur sens. Rareori, unele cuvinte au doi poli semantici.Prin polarizarea sensului
se înțelege apariția a două sensuri opuse în același cuvânt (ex. a împrumuta = a lua/ sau a da cu
împrumut; a asculta = pe cineva / sau de cineva).
Cuvintele polisemantice apar atunci cînd, din sensul principal, denotativ, sunt derivate sensuri
secundare, conotative (=affective). Evoluţia semantică de la monosemie la polisemie se realizează prin
lărgirea sferei semantice, transferul între sensul propriu și sensul figurat
[ex.apus („asfințirea unui astru”) – apus („declin”)] fiind una din schimbările care au loc la nivelul
sensului unor cuvinte.
În semantica sincronică, sensul denominativ (sensul general, fundamental, principal) este denumit
‘’sens propriu’’ [Sens propriu (literal) este sensul obișnuit, folosit în mod curent și care trezește în
mintea vorbitorului imaginea obișnuită a unui obiect, a unei acțiuni, însușiri. Sensul propriu redă exact
ideea ce trebuie exprimată. Sensul propriu este sensul obişnuit al unui cuvânt, cunoscut de toţi vorbitorii
şi legat de un aspect din realitate.
Unii cercetători consideră că sensul propriu are două aspecte: sensul propriu de bază [Sensul propriu de
bază reprezintă ceea ce un cuvânt are specific în sine în orice context] şi sensul propriu secundar
[Sensul propriu secundar este sensul ce rezultă dintr-o asemănare şi depinde strict de context]. Sensul
impropriu este un sens lexical nepotrivit, care nu aparţine de fapt cuvîntului dat şi nu i se potriveşte,
fiind considerat deseori o greşeală de exprimare.
În contrast cu sensul propriu, sensul figurat este un sens mai puțin obișnuit al cuvintelor și care trezește
în mintea vorbitorului altă imagine decât cea obișnuită. Sensul figurat presupune un transfer semantic
realizat printr-o figură de stil şi este folosit în scopuri afective, artistice, expresive.
În domeniul relaţiilor semantice putem analiza modificări ale dimensiunii semnificatului şi trecerea de
la un cuvînt monosemantic la un polisem, dar putem considera şi relaţiile semantice care apar între
cuvinte diferite înregistrate în dicţionarul limbii.
Cuvântul polisemantic intră în seria sinonimică cu un singur sens şi numai cu unul, cel care stă la baza
organizării seriei, fiecare sens funcţionând ca o unitate independentă:
„A venit la ceas târziu": ceas = „oră" cu sensul „unitate temporală de 60de minute", nu şi „obiect
pentru măsurat timpul".
De aceea, cea mai clară relaţie de sinonimie se stabileşte numai între cuvintele monosemantice
(termenii ştiinţifici), care sunt identice ca sens: natriu = sodiu, cupru =aramă.
În cazul cuvintelor polisemantice, diferitele sensuri ale acestor cuvinte trimit la sinonime diferite, care,
la rândul lor, trimit la altele; polisemia se desface deci în sinonimie, rezultând un CÎMP DE
EXPANSIUNE SINONIMICĂ (V. Şerban şi I.Evseev, Vocabularul românesc contemporan, Ed. Facla,
Timişoara, 1978, p. 202).

Între polisemie, punct de plecare pentru multe omonime, şi sinonimie, raportată la ansamblul
echivalenţelor formale, omonimice, există relaţii strînse, dar şi delimitări.
Un cuvînt polisemantic reprezintă un singur articol-titlu în dicţionar. În interiorul acestei unităţi sunt
prezentate şi numerotate toate sensurile acelui cuvînt polisemantic (=variante ale semnificatului
principal, sensul denominativ) şi sunt enumerate în ordine alfabetică toate variantele semnificantului
principal [variante diferenţiate în timp si variante regionale şi de grup social]. Cuvintele omonime sunt
şi ele numerotate, dar sunt inventariate separate în dicţionar, ca articole-titlu distincte.
Atît polisemia cît şi omonimia se referă la cuvinte cu semnificaţii multiple. (la nivel morphologic îi
corespund, de exemplu, cuvintele cu forme multiple de plural şi formele flexionare cu mai multe
sensuri gramaticale = omonimie flexionară).
Polisemia se referă la co-existenţa mai multor sensuri posibile pentru un singur cuvînt (un polisem are
un sens principal şi un număr de sensuri secundare derivate din el).
Omonimia se referă la două sau mai multe cuvinte care se scriu şi se pronunţă la fel (sunt omografe şi
omofone), dar care au sensuri (şi etimologii) diferite.
Ambele tipuri de relaţii au nevoie de clarificări CONTEXTUALE. Diferenţele între sensurile unui
cuvînt polisemantic sau diferenţele dintre sensurile cuvintelor omonime pot fi înţelese şi clarificate doar
în context. În starea de dicţionar, diferenţa dintre polisemie şi omonimie se rezumă la cîteva aspecte;
-Omonimia se referă la co-existenţa (alfabetică) unor cuvinte omografe şi omofone. [din acest punct de
vedere, omografia nu are un character distinctive, în timp ce poligrafia (scrierea diferită a variantelor
lexicale ale aceluiaşi cuvînt) are.]
-Polisemia se referă la co-existenţa mai multor sensuri posibile ale unui singur cuvînt. Unii lingvişti
include în noţiunea de polisemie şi sensurile diferite pe care le poate avea unul şi acelaşi affix.
Polisemia afixelor de derivare ţine şi de lexic, dar şi de morfologie. Dacă acceptăm existenţa unui affix

65 | P a g e
polisemantic (înregistrat în dicţionar) trebuie să extindem noţiunea pentru a descrie şi existenţa unor
flexeme cu mai multe sensuri gramaticale. Flexemele, ca afixe morfologice, pot exprima mai multe
categorii gramaticale, deci sunt poli-semice.
Polisemia se referă la o relaţie între un semnificat PRINCIPAL unic şi diferite variante ale lui;
Omonimia se referă la relaţia dintre un semnificant unic şi diferite semnificaţii ale acestuia.
6.2.2. - Relaţiile dintre cuvinte diferite în funcţie de forma şi de conţinutul lor

În funcţie de modul în care este definit cuvîntul ca semn lingvistic, principalele criterii după care poate
fi organizat vocabularul unei limbii sunt: criteriul etimologic, criteriul functional-ierarhic, şi criteriul
semantic (unde am considerat două tipuri de subsisteme). Pe baza distincţiei dintre un element
PRINCIPAL (central, obligatoriu) şi diferite elemente SECUNDARE (opţionale) cele 3 criterii de
organizare a vocabularului limbii pot funcţiona ca sisteme paralele (independente) sau ca sisteme
complementare (de obicei, într-un dicţionar explicative găsim informaţii şi despre etimologia
cuvîntului, şi despre aria lui de folosire). Toate cuvintele din vocabularul limbii pot fi analizate
separate, după fiecare criteriu în parte, astfel încît avem:
1. După criteriul etimologic – un dicţionar etimologic (complet, cf. Etymologicum Magnum
Romaniae), în care toate cuvintele din limba română să fie descrise după originea lor (după
criteriul etimologic avem un subsistem care cuvinte cuvinte moştenite, şi un alt subsistem care
cuprinde toate cuvintele împrumutate, grupate după limba de origine. Cuvintele recente sunt
înregistrate separate în dicţionare de neologisme.
Criteriul etimologic evidenţiază etimonul (=RADICALUL) comun unei familii de cuvinte. După
identificarea acestui element PRINCIPAL din structura oricărui cuvînt, unele dicţionare configurează
paradigma lexicală a fiecărui cuvînt-primar (cuvînt simplu) prin metoda cuiburilor de cuvinte. În D.A.,
de la litera B se schimbă modul general de organizare a materialului, adoptându-se metoda
„cuiburilor” lexicale, potrivit căreia derivatele sunt subsumate cuvântului-titlu, figurând în acelaşi
articol cu acesta, ceea ce determină simplificarea excesivă a analizei semantice a termenilor subsumaţi.
Sensurile au fost despărţite în numeroase ramificaţii, cu cele mai diverse sisteme de izolare (cifre
romane şi arabe, litere mari şi mici, bare duble şi simple etc.), împrumutate din lexicografia franceză.
Este o premieră, în istoria lexicografiei româneşti, organizarea semantică a materialului, în mod
sistematic, pe două linii dominante: prin coordonare şi prin subordonare.
După ce este identificat etimonul, fiecare LEMĂ poate fi descrisă ca o sumă de elemente formative:
element principal + elemente afixale subordonate (dependente). Elementul principal poate apărea şi
independent, cu Zero afixe lexicale [Ø], acesta avînd structura unui cuvînt-simplu. Fiecare lemă simplă,
de la orice parte de vorbire, poate genera cuvinte noi. După modul de formare, tema lexicală poate fi
rezultatul unui process de derivare (cu afixe lexicale), compunere sau conversiune. Structura cuvintelor
formate în interiorul limbii române prin derivare sau conversiune este menţionată la sfîrşitul fiecărui
articol-titlu. Cuvintele formate prin compunere, prescurtare, abrevire şi calchiere sunt de obicei incluse
în articolul-titlu reprezentat de cuvîntul-simplu.

2. După criteriul funcţional-ierarhic, întreg vocabularul limbii române poate fi organizat după
criteriul frecvenţei (Dicţionar de frecvenţă a cuvintelor limbii române).
Criteriul functional separă vocabularul PRINCIPAL, fundamental, (un fel de ‘’Basic English’’)
de vocabularul cu o frecvenţă mai mică, vocabular specializat pentru anumite grupuri sociale şi
cu delimitări în spaţiu şi în timp.
După criterial folosirii cuvintelor, vocabularul poate fi organizat pe submulţimi care să prezinte:
-doar vocabularul fundamental al limbii române;
-sau dicţionare specializate pentru termini ştiinţifici şi tehnici, dicţionare specializate pentru
terminologia specifică unor domenii de activitate, termeni sportivi, termini din anumite meserii;
-dicţionare explicînd limbajele unor anumite grupuri sociale (dicţionarde de jargon, dicţionare de
termeni argotici);
67 | P a g e
-dicţionare care să cuprindă termeni folosiţi de anumite grupuri de vorbitori, în anumite epoci istorice,
sau în anumite regiuni geografice; (dicţionare de arhaisme, de regionalism);
-dicţionare de cuvinte noi, apărute recent (dicţionare de neologisme).
Din punct de vedere al structurii lor, arhaismele, regionalismele, neologismele, străinismele (cuvinte
împrumutate şi neadaptate sistemului limbii române; barbarisme), profesionalismele, cuvintele argotice,
etc. pot fi descrise după modul de formare şi li se poate analiza structura (sunt formate tot prin
procedeele analizate anterior, sau sunt împrumutate – au o structură neanalizabilă în limba română).

3. După criteriul semantic, avînd în vedere ambele aspecte ale semnului lingvistic, putem împărţi
întregul vocabular al limbii române în subsisteme. Din punct de vedere al descrierii semnului
lingvistic ca unitate între un semnificat şi un semnificant, ne permite subclasificări atît ale
formei (ale semnificantului) cît şi ale sensului lexical (ale semnificatului).
În privinţa dimensiunii semnificantului, cuvintele pot fi clasificate în privinţa lungimii lor (cuvinte
mono-silabice sau cuvinte poli-silabice: bisilabice, trisilabice; cuvînt tetra-silabic; cuvînt pentasilabic,
etc)
Cuvîntul PNEUMONOULTRAMICROSCOPICSILICOVOLCANICONIOZA are o lungime de 44 de
litere şi a apărut în limba engleză în 1930, fiind denumirea unei boli pulmonare.
DIFOSFOPIRIDINNUCLEOTIDPIROFOSFATAZĂ (36 de litere)
ENCEFALOMIELOPOLIRADICULONEVRITĂ (32 de litere)
GASTROPILORODUODENOJEJUNOSTOMIE (31 de litere)
DICLORDIFENILTRICLORMETILMETAN (30 de litere)
Cele mai lungi cuvinte alcătuite dintr-o singură silabă: STRINCHI (regionalism pentru „ciorapi”),
STRÂMPŢI, STRIMPŢI (variante pentru „strâmţi”) (8 litere),
ŞTREANG, TRUNCHI, SCONCŞI, SFINCŞI, PROMPŢI, ŞCHIOPI etc. (7 litere)
[https://telegraph.md/cele-mai-lungi-cuvinte-din-limba-romana-unul-are-44-de-litere/
Tot la nivel segmental, cuvîntul poate fi clasificat în: imparisilabic (=care nu păstrează acelaşi număr de
silabe în cursul flexiunii) şi parisilabic.

În privinţa locului accentului (la nivelul suprasegmental) cuvîntul poate fi: oxiton (=accentuat pe ultima
silabă); paroxiton (accentuat pe penultima silabă); proparoxiton (accentuat pe antepenultima silabă).
Unele cuvinte omografe sunt diferenţiate prin poziţia accentului (vezi şi conversiunea).
Prin ‘’dimensiunea semnificantului’’ se poate înţelege şi extensia în spaţiu şi timp, care a generat
variante regionale sau arhaice. Cuvintele sunt deci mono-forme (au o singură formă grafică şi de
pronunţare) sau sunt cuvinte pluri-forme (cu un număr de variante lexicale. Nu a făcut nimeni o
clasificare a cuvintelor după numărul de variante înregistrate în dicţionar. De exemplu, cuvîntul ‘’ler’’
care apare ca refren în colinde are înregistrate 28 de variante.
ler1 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) dalerolei, dalerom, holeroiu, lăr, lelui, lenoi, leo,
~erui, ~onda, ~oi, ~oilio, ~oimdai, ~oloi, ~om, ~omi, ~on, ~ui, ~ului, ~umi, oilârând, oilarînd,
oileranda, oler, oleranda, olerom, valerum, voilerole, voilerom / Pl: (2) ~uri / E: pbl ml
(Ha)llelu(iah, Domine)]). [sursa: MDA2 (2010)
=Semnificantul (monosilabic sau polisilabic) poate fi mono-form sau poate avea variante lexicale
(aparţinînd ariilor lingvistice menţionate). Toate cuvintele pluriforme au o formă PRINCIPALĂ care
reprezintă titlul articolului din dicţionar, şi mai multe variante (considerate elemente lexicale secundare)
derivate de la această formă. Se consider că variantele lexicale sunt într-o relaţie de sinonimie cu
semnificantul principal.
=În privinţa dimensiunii semnificatului, cuvintele pot fi clasificate în mono-semantice (un cuvînt
monosemantic este univoc, dispune de un singur sens lexical, sensul noţional) sau pluri-semantice (un
cuvînt polisemantic este plurivoc, dispune de mai multe corpuri fonetice identice reunite printr-o
caracteristică semantică comună (=sem).
Semnificatul (monosemantic) nu are variante. Semnificatul polisemantic are variante ale sensului
PRINCIPAL. Orice cuvînt polisemantic are un singur sens notional (sensul principal, denotative), şi
mai multe sensuri connotative, sensuri secundare derivate din sensul principal.

A - În privinţa relaţiei dintre semnificat şi semnificant în interiorul fiecărui articol-titlu de dicţionar, am

dedus 4 subsisteme, reprezentînd combinaţii între o unitate minimală principală şi elemente secundare.
B – În privinţa relaţiilor dintre semnificat şi semnificant în interiorul dicţionarului, între cuvinte diferite,
am consemnat cele 4 subsisteme tradiţionale: omonimia şi paronimia, sinonimia şi antonimia. Printre
categoriile lexicale nu este inclusă şi hiponimia, deşi reprezintă relaţii semantice de (sub-)ordonare.
Semantic, relaţia de supraordonare este asemănătoare cu sistemul ierarhic generat de un cuvînt simplu,
primar, (=element central, principal, obligatoriu) şi familia lui de cuvinte. Cuvintele unei familii
lexicale nu aparțin unei singure categorii lexico-gramaticale. Cuvintele între care se stabilesc relaţii
lexicale în interiorul unei categorii lexicale nu aparțin unei singure categorii lexico-gramaticale, nu
reprezintă în mod obligatoriu unităţi din aceeaşi parte de vorbire.
Din punct de vedere morphologic, întreg vocabularul limbii române ar putea fi organizat în 10
dicţionare separate: un dicţionar al tuturor verbelor din limba română; un dicţionar al substantivelor
comune, un dicţionar al adjectivelor, etc. inclusive un dicţionar de interjecţii ale limbii române
(dicţionar la care lucrez în prezent).
Din punct de vedere al semnificantului, orice dicţionar prezintă inventarul de cuvinte în ordine
alfabetică (după litera iniţială). Există un singur dicţionar al limbii române care prezintă întreg
vocabularul limbii române în ordine alfabetică după litera finală (Dicţionar invers, ed. Academiei
R.P.R., 1957, 771 de pagini). Un asemenea tip de dicţionar este util atît pentru analiza sufixelor
lexicale, cît şi pentru analiza şi clasificarea FLEXEMELOR SINTETICE PRIMARE. Fiecare invariant
a unui flexem sintetic primar reprezintă un element PRINCIPAL care generează în vorbire elementele
secundare împreună cu care formează paradigma flexionară a unui cuvînt.
Deşi organizarea vocabularului nu se face pe dicţionare separate, criteriul apartenenţei la unul din cele
10 sub-sisteme apare notat în dicţionarul limbii la începutul fiecărui articol-titlu. Orice cuvînt este o
parte de vorbire, adică aparţine la una din cele 10 categorii lexico-gramaticale ale vocabularului. În
gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general
și după caracteristicile lor morfologice și sintactice. Sensul lexical al clasei este minim (ex. Adjectival
exprimă însuşiri, verbul exprimă o acţiune, etc). Una din grupările tradiționale, pe criteriul semantic,
distinge părți de vorbire de bază (părți de vorbire cu conținut noțional sau lexical) și părţi de vorbire
secundare (fără conţinut noţional, fără sens lexical determinat – ex. Articolul, prepoziţia, conjuncţia şi
interjecţia). Categoriile lexicale sunt clase de cuvinte (de exemplu, substantiv, verb, prepoziție), care
diferă în modul în care alte cuvinte pot fi construite din ele. Fiecare categorie lexicală înseamnă o
categorie lingvistică de cuvinte definită în general prin comportamentul sintactic sau morfologic al
elementului lexical în cauză (precum substantiv sau verb, etc). Categoriile lexicale sunt categorii
deschise (se pot adăuga cuvinte noi), iar categoriile gramaticale sunt categorii închise.
=Pentru delimitarea şi clasificarea categoriilor semantice o parte din inventarul vocabularului este
sortat în dicţionare specializate: dicţionare de sinonime, dicţionare de antonime, dicţionare de omonime
şi dicţionare de paronime. Relaţiile dintre cuvinte în funcţie de forma lor de dicţionar (omonime sau
paronime) şi în funcţie de conţinutul lor (sinonime şi antonime) determină apartenenţa unor cuvinte (nu
toate cuvintele) la una din aceste 4 categorii semantice. Prezenţa acestor tipuri de relaţii semantice nu
69 | P a g e
este obligatorie pentru toate cuvintele şi nu constituie un criteriu de clasificare pentru întreg vocabularul
limbii. Relaţia semantică obişnuită, comună, existent între două cuvinte din dicţionar este relaţia de
non-identitate a formei (a semnificantului) şi de non-identitate a conţinutului (a semnificatului). În
termeni generali, cele două cuvinte sunt diferite.
= Unul din cele două criterii gramaticale ale clasării cuvintelor în părți de vorbire, cel morfologic, ține
seama de faptul dacă cuvântul poate sau nu primi afixe. Această grupare tradițională împarte cuvintele
din punct de vedere morfologic în variabile și invariabile. În gramaticile românești, acestea sunt numite
flexibile și neflexibile. Părţile de vorbire flexibile îşi modifică forma în vorbire, pentru a exprima
diferite sensuri gramaticale aparţinînd unor categorii gramaticale specific. Termenul de categorie
gramaticală se folosește și cu sensul de noțiune, înțelegându-se prin ea trăsăturile ce caracterizează
părțile de vorbire: genul, numărul, modul, timpul, etc. Uneori se foloseşte termenul de „categorie
morfologică”, dar acest termen este folosit şi în opoziţie cu categoriile sintactice.
= Cel de-al doilea criteriu gramatical, cel sintactic, se referă la faptul dacă cuvântul poate avea rol
sintactic și, dacă da, ce fel de rol (funcție de parte de propoziție sau alt rol). Cuvintele fără funcţie
sintactică determinate în cadrul propoziţiei sunt cele din clasa articolului, prepoziţiei şi conjuncţiei.
Celelalte părţi de vorbire sunt şi părţi de propoziţie, adică au funcţie sintactică determinate în cadrul
unui enunţ propoziţional.
Cu sensul de „clasă”, în gramatica tradițională este vorba de două feluri de categorii gramaticale: -prin
categorii morfologice se înţeleg părțile de vorbire (substantivul, verbul, prepoziția, etc.),
-iar prin categorii sintactice se înțeleg părțile de propoziție (subiect, predicat, complement, atribut,
atribut circumstantial cu dublă referire, element predicativ suplimentar).
Diferenţa dintre categoriile lexicale şi categoriile gramaticale este adesea pusă în termeni de categorii
deschise şi de categorii închise (cu inventar finit). Relaţiile dintre categorii pot fi analizabile doar partial
la nivelul vocabularului înregistrat în dicţionarul limbii.
Relaţiile dintre cuvinte diferite în funcţie de forma şi de conţinutul lor prezintă o tipologie mult mai
complexă în secvenţe contextuale aparţinînd lanţului vorbirii.
6.2.2.1. - Caracteristici ale polisemelor şi pluriformelor

Polisemele (=cuvinte polisemantice) şi pluriformele (variante lexicale) aflate în relaţie de identitate

(asemănare totală) sau pseudo-identitate (asemănare parţială) pot genera omonime (cuvinte cu forme
identice) sau sinonime (cuvinte cu sens identic). Sau pot genera paronime (cuvinte cu forme
asemănătoare) sau parolexe (cuvinte cu sens asemănător, sinonime parţiale). Toate aceste lexii (Lexie =
orice unitate funcţională semnificativă a lexicului, cuvânt, locuţiune sau expresie.) se clasifică în
categorii semantice distincte.
În lucrarea ‘’ Bazele lingvistice pentru o teorie generală a lexicografiei româneşti’’, Vasile Bahnaru
comentează tipologia sensurilor cuvintelor polisemantice:
‘’ a fost necesar să determinăm tipologia polisemiei, să identificăm relaţiile existente şi unităţile
lingvistice ale planului de expresiei a unităţilor lexicale (omonimia sau omolexia şi omonimele sau
omolexele, paralexia şi paralexele, heterolexia şi heterolexele), ale planului de conţinut (sinonimia sau
omosemia şi sinonimele sau omosemantele, parasemia şi parasemantele, heterosemia şi
heterosemantele), ale planului de expresie şi ale celui de conţinut simultan (paronimia sau
parasemolexia).’’

Relaţiile analizabile în interiorul vocabularului (înregistrat în dicţionarul limbii) sunt de 2 tipuri:

- Relaţii în interiorul unui articol-titlu. [*Cele 4 tipuri de relaţii posibile între forma
(semnificantul) şi înţelesul (semnificatul) unui cuvînt.]

SEMNIFICAT
(=sens)
MONO- POLI-

SEMNIFICANT
(=formă)
MONO- 1 [u.m.P.F. + 2 [u.m.P.F. +
u.m.P.S.] u.m.P.S. + u.m.S.S.
POLI- 3 [u.m.P.F. + u.m.S.F. 4 [u.m.P.F. + u.m.S.F.
u.m.P.S.] u.m.P.S. + u.m.S.S.

- Relaţii în exterior, între articole-titlu.

Ambele tipuri de relaţii ale unui articol-titlu din dicţionar se bazează pe dihotomiile saussuriene.
Aceste două tipuri pot fi interpretate în termenii distincţiei dintre semnificant (=FORMA semnului
lingvistic) şi semnificat (=conţinutul semnului lingvistic, sensul, semnificaţia), considerate două planuri

71 | P a g e
interdependente ale semnului lingvistic. Se face o singură distincţie: - dacă două forme lingvistice sunt
identice sau diferite. Prin definiţie, relaţia dintre 2 cuvinte din dicţionar este [F1≠ F2 / S1≠ S2].
- Relaţii formale între semnificanţi, adică între formele semnului/semnelor lingvistice (ex. între
F1 şi F2). Perechile formale pot aparţine şi unei serii.
- Relaţii semantice între diferite semnificaţii ale semnului/semnelor lingvistice (ex. între S1 şi S2,
sau într-o serie)
- Relaţii stabilite între un semnificant şi o serie/multitudine de semnificaţii (sensuri). Ex. F1 ⊇
[include; este o supramulţime pentru;] S1, S2, S3, etc. Fenomenul de polisemie este reprezentat de o
serie de semnificaţi care au aceeaşi origine (un sens principal, denotative, initial) – din care au derivate
mai multe sensuri secundare, reprezentînd variante. Dacă semnificaţiile au sensuri diferite, sau provin
din etimologii diferite, aoare fenomenul de omonimie lexicală.
- Relaţii stabilite între un semnificat şi o serie/o multitudine de semnificanţi (care exprimă acelaşi
sens) Ex. S1 ⊇ [include; este o supramulţime pentru;] F1, F2, F3, etc. Fenomenul de sinonimie totală nu
este foarte frecvent la nivelul dicţionarului, sinonimele totale reprezentînd variante ale aceluiaşi sens, -
folosite simultan în acelaşi spaţiu şi timp, de către aceeaşi vorbitori.

Raportul dintre semnificant şi semnificat (vezi capitolul anterior) poate genera, în interiorul aceluiaşi
articol-titlu de dicţionar, 4 tipuri de submulţimi.
- Cuvinte mono-forme (care au o formă unică) şi mono-semantice (care au un singur sens;
- Cuvinte mono-forme pluri-semantice (care au mai multe sensuri secundare derivate din sensul
principal obligatoriu);
- Cuvinte pluri-forme (care au mai multe variante secundare de scriere şi/ sau de pronunţare, derivate
din forma principal) monosemantice;
- Cuvinte pluri-forme şi pluri-semantice.
Cele 4 tipuri de submulţimi pot caracteriza relaţii formale şi semantice în interiorul unui articol-titlu din
dicţionar.
Relaţiile formale şi semantice dintre diferite articole-titlu din dicţionar pot fi grupate, la rîndul lor, în
alte 4 tipuri de submulţimi.
- Relaţiile dintre cuvinte în funcţie de forma lor (Omonime şi paronime);
- Relaţiile dintre cuvinte în funcţie de conţinutul lor (Sinonime şi antonime).
Valoarea semnificaţiei unui cuvînt este întru totul în funcţie de sub-sistemul din care face parte
cuvîntul. Limba, ca sistem, evidenţiaza valoarea poziţională a obiectelor gramaticale, concretizează
semnificaţiile contextuale.
Dihotomia ‘’limbă / vorbire’’ reprezintă o corelaţie care trebuie valorificată de lexicografi. În teoria lui
Saussure, definiția termenilor langue și parole pornește de la două considerente: raportul social –
individual (sau, cum s-a mai spus, vorbirea „colectivă” și vorbirea „individuală”) și raportul schemă –
utilizarea schemei (sau formă – utilizarea formei).
Limba este un obiect de natură omogenă (deci poate fi studiată științific); ea „e un sistem de semne
unde nu este esențială decât unirea dintre sens și imaginea acustică (semnificat/semnificant) și unde
cele două părți ale semnului sunt în egală măsură psihice”; vorbirea este esențialmente eterogenă”
(Saussure, Iaşi, 1998). Această accepţie biplană a semnului lingvistic permite nu numai asocierea
arbitrară a unui semnificant cu un semnificat, ci şi analiza lor separată.
Cuvintele sunt semne ce servesc la comunicarea unor mesaje, la transmiterea de informaţii prin
intermediul unor semnale acustice sau grafice. Procesul informational presupune codarea, de către un
emiţător, a semnelor înzestrate cu conţinut şi expresie în semnale scrise sau orale, unilaterale şi liniare,
care, la rândul lor, sunt decodate de către un receptor în semnele corespunzătoare.
-Un cuvînt polisemantic are mai multe dimensiuni ale sensului, dar, în actul vorbirii, doar un sens este
actualizat.
-Pe de altă parte, dintr-un cuvînt pluri-form (care are mai multe domensiuni = variante ale formei), doar
o singură formă este actualizată într-un anumit context. Semnificantul este nemotivat, arbitrar în raport
cu semnificatul cu care nu are nici o legătură natural. Pe de altă parte, alegerea unui anumit sens (al
unui cuvînt pluri-semantic) şi a unei anumite forme (=variante) a acelui cuvînt, depinde de context şi de
relaţia socială dintre colocutori. Segmentarea lanţului lingvistic (de către vorbitori) presupune nu numai
identificarea secvenţelor sonore, ci şi diferenţirea segmentelor lexicale (cu semnificaţie semantică), atît
diferiţii semnificanţi cît şi diferiţii semnificaţii aflîndu-se într-o succesiune în fluxul vorbirii. Se
consider că fonemul este cel mai mic segment sonor care distinge sensuri lexicale sau gramaticale în
fluxul vorbirii, adică are funcție lingvistică. Ascultătorul nu identifică sunete isolate din fluxul vorbirii,
ci unităţi semantice (=adică semne lingvistice inventariate în dicţionarul limbii. Citim pe cuvinte, nu
citim pe litere, nici nu citim pe silabe). Lanţul vorbirii este o formulă care descrie unidimensionalitatea
semnelor lingvistice, înscriindu-se pe axa timpului, semnele limbii se desfăşoară succesiv, într-o
singură direcţie, fiind percepute vizual (dacă limbajul este transpus în scris) sau auditiv (dacă semnele
sunt rostite).
Linearitatea semnului lingvistic are un aspect concret în scris, reprezentînd un şir de cuvinte. Unii
cercetători consideră că linearitatea semnului vizează numai latura semnificantului. (Lingvistica
generală, Buc., 2000)
Linearitatea semnului lingvistic generează un alt tip de distribuţie (în subsisteme) şi un alt tip de
distincţie între formele lingvistice înregistrate în dicţionar. Apartenenţa lor la un tip de flexiune sintetică
sau la alt tip nu este omogenă, în sensul că un articol-titlu din dicţionar nu aparţine întotdeauna şi în
totalitate la un singur tip de flexiune sintetică. Uneori, acelaşi cuvînt-titlu din dicţionar are forme care
aparţin de flexiunea sintetică primară cu bază vocalică, şi forme care aparţin de flexiunea sintetică
primară cu baza consonantică.
Cauzele polisemiei reprezintă o abatere de la Linearitatea (=monosemantism) unui sens unic. Pluri-
semantismul (gr. Polys ‘’mult’’ + semaino ‘’arăt’) este însuşirea unui cuvînt de a indica mai multe
caracteristici semantice ale aceluiaşi obiect, fie caracteristica semantică comună mai multor obiecte.
Plurisemia se transformă uneori în omonimie, adică apare o bifurcaţie a unui sens linear, bifurcaţie care
generează un alt semn lingvistic. (Perechi de omonime provenind din aceeaşi rădăcină etimologică).
Limbajul are o dimensiune sincronică (raporturi între semne la un moment dat, de obicei diferenţierea
este în spaţiu – generînd regionalism), şi o dimensiune diacronică (ca evoluţie a semnelor în decursul
timpului – generînd arhaisme şi neologisme).
Limbajul implică 2 axe. Prin axe ale limbajului se înţeleg cele 2 planuri posibile pe care se desfăşoară
activitatea mentală a oamenilor prin intermediul limbajului.
-Axa sintagmatică (axa de combinaţie) implică o secvenţialitate orizontală, reprezentată de succesiunea
sunetelor emise efectiv (lanţul vorbirii este reprezentat de succesiunea segmentelor/ secvenţelor sonore,
u.m. ale diferitelor nivele ale limbii). (acestea sunt leme sintagmatice – sintaxa se ocupă de
concatenarea semnelor lingvistice inventariate în dicţionar).
-Axa paradigmatică (axa de selecţie /de substituţie), care se referă la semantica elementelor lingvistice
implicate în discurs, cuprinde repertoriul de elemente lingvistice care sunt practice înlocuibile (într-o
relaţie semantică dispusă ‘’vertical’’ – doar unul din elemente este selectat şi pus de fapt în enunţ.
Din nou, în terminologia lui Saussure, relațiile sintagmatice au loc ‘’in praesentia’’ , în timp ce pe axa
paradigmatică, care are o dezvoltare „verticală”, elementele lingvistice în contrast sunt alternative între
ele, astfel încât acestea sunt date ‘’in absenția’’ (sunt relaţii semantice posibile, realizate prin înlocuirea
unor semne cu alte semne). Semantica se ocupă de substituţia termenilor.

73 | P a g e
Dacă considerăm elementele de tip MONO – drept elemente principale, obligatorii, şi elementele de
tip PLURI – drept elemente secundare, DERIVATE opţionale, observăm că cele 2 tipuri de relaţii
(sintagmatice, la nivelul semnificantului, şi paradigmatice, la nivelul semnificatului) pot fi discutate din
această perspectivă la nivelul fiecărui semn lingvistic din inventarul vocabularului. Avînd în vedere atît
dimensiunea sincronică cît şi dimensiunea diacronică a limbajului, putem observa cele 2 aspecte atît în
domeniul relaţiilor din interiorul fiecărui articol-titlu din dicţionar, cît şi, separate, pentru analiza
relaţiilor dintre cuvinte, la forma lor de dicţionar.
=Orice cuvînt care aparţine submulţimii cuvintelor MONO-semantice apare în lanţul vorbirii numai pe
axa sintagmatică. Doar una din variantele unui polisem poate apărea pe axa sintagmatică într-un context
sau altul. Sunt considerate ca aparţinînd aceleiaşi paradigme toate sensurile secundare (=sensuri
connotative derivate din sensul principal unic, care este sensul denotative primitive) ale unui cuvînt
polisemantic. Altfel spus, pe axa paradigmatică, toate sensurile secundare (ca şi elementele lexicale
distincte) se exclud reciproc, şi nu pot apărea împreună în aceeaşi secvenţă lingvistică. Orice cuvînt
polisemantic reprezintă un grup asociativ de sensuri provenind din aceeaşi origine şi formînd o
paradigmă (noţiune definite în sensul de orice clasă de elemente lingvistice, indifferent de principiul
care guvernează reunirea acestor elemente. Sensurile unui polisem aparţin aceleiaşi paradigme pe axa
de substituţie (=axa paradigmatică) şi sunt unităţi lingvistice care se pot înlocui în cadrul aceleiaşi
sintagme. Cuvinte monosemantice şi cuvinte polisemantice reprezintă o formă de organizare a
vocabularului limbii, după criteriul semantic. Ele însă nu apar separate, ci împreună cu acelaşi tip de
distincţie în privinţa semnificantului.
Orice cuvînt care aparţine submulţimii cuvintelor MONO-forme apare în lanţul vorbirii numai pe axa
sintagmatică. Doar una din variantele lexicale ale unui cuvînt pluriform poate apărea pe axa
sintagmatică într-un context sau altul. Axa sintagmatică este axa combinărilor, al legării (concatenării)
unităţilor lingvistice. Dacă în cazul cuvintelor monosemantice şi monoforme (care au o singură formă a
semnificantului) axa de substituţie este nulă (zero paradigmatică) iar axa combinărilor este unică
(univocă = Care are un singur sens sau păstrează același sens în întrebuințări diferite), în celelalte 3
situaţii nu mai avem o relaţie univocă între cuvinte (=relaţie care se aplică cu același sens unor lucruri
diferite aparținând aceleiași sfere noționale).
-Diferitele sensuri ale unui cuvînt polisemantic monoform intră în diferite contexte (diferite sintagme)
pentru a actualiza diferite sensuri. SINTÁGMĂ este o structură rezultată în succesiunea lanţului
vorbirii, o unitate semantico-sintactică stabilă, alcătuită dintr-un grup de două sau de mai multe cuvinte
între care există raporturi de subordonare (p. ext. locuțiune; expresie) şi care constituie o parte
analizabilă a unei propoziții sau a unei fraze.
- Diferitele forme (=variante lexicale) ale unui cuvînt pluri-form alcătuiesc şi ele o paradigmă, o clasă
de elemente lingvistice care se pot înlocui pe axa paradigmatică (axa de substituţie), în funcţie de
diferite context lingvistice în care este actualizată o anumită formă a cuvîntului de bază. Caracterul
linear (Linearitatea semnul lingvistic) al lanţului vorbirii cere alegerea unei singure forme din
paradigma cuvîntului pluriform, care se integrează într-o sintagmă pe axa combinărilor. În lingvistică,
noţiunea de sintagmă reprezintă un ansamblu liniar de elemente ale limbii, aparținând unor clase
diferite, care, în actul vorbirii, se îmbină unul cu altul. Din paradigma semnificantului se alege o
variantă lexicală (aşa cum din paradigma semnificatului se allege unul din sensurile secundare) care să
actualizeze la nivel syntagmatic forma (şi sensul) unui cuvînt adecvat pentru un anumit context.
[SINTÁGMĂ s. f. (< fr. syntagme, cf. gr. syntagma < syn „împreună” + tagma „rând”, „șir”): unitatea
semantico-sintactică stabilă, formată dintr-un grup de două sau mai multe cuvinte între care există
raporturi de subordonare (sintagmatice). Două unități lingvistice sunt considerate ca aparținând
aceleiași sintagme dacă sunt de același tip. Sintagmaticul definește axa combinărilor de sunete, de
morfeme, de cuvinte în propoziție. El se află, în text, în raport de solidaritate indisolubilă cu
paradigmaticul (v. paradígmă). S. se identifică, în mod obișnuit, în planul gramatical, cu un cuvânt
compus (care are componentele nesudate), cu o locuțiune, cu o expresie sau o parte de propoziție cu
regentul ei: nalbă mare, floare de colț, om de știință, agent diplomatic, ministru de externe; băgare de
seamă, deschizător de drumuri; scos din cutie, cu sânge rece; a da ajutor, a-și lua rămas bun; e bine, e
fără importanță; creangă de cireș, merge la școală etc. [sursa: DTL (1998)
Alegerea unei variante lexicale depinde de mai mulţi factori lingvistici şi extralingvistici.

Vocabularul sau lexicul unei limbi înseamnă totalitatea unităților lexicale, numite în mod obișnuit
cuvinte, care există la un moment sau care au existat, vreodată, în limba respectivă.
Vocabularul poate fi organizate în submulțimi unitare. Criteriile după care poate fi organizat
vocabularul sunt diverse. Dintre acestea, cele mai întâlnite sunt: criteriul funcțional-ierarhic, criteriul
etimologic şi criteriul semantic.
- 1 – Criteriul etimologic. Vocabularul limbii române poate fi descris după originea cuvintelor
(moştenite şi împrumutate) și după modul de formare a cuvintelor (formate în interiorul limbii
prin derivare, compunere, conversiune, prescurtare şi abreviere, sau prin calchiere).
- 2 - Criteriul semantic are în vedere aspecte care țin de conținutul (sensul) cuvintelor, raportate în
unele cazuri și la forma acestora. După acest criteriu, cuvintele vocabularului se împart în:
omonime şi paronime, sinonime şi antonime. (vezi capitolul anterior). Mai apar două discuţii:
=Problema familiei de cuvinte (=PARADIGMA LEXICALĂ a unui cuvînt = Familia lexicală
reprezintă totalitatea CUVINTELOR ÎNRUDITE ca sens, formate de la acelaşi cuvânt de bază şi având
acelaşi radical. Ea este formată din cuvîntul de bază (=element PRINCIPAL de tip MONO), şi toate
cuvintele derivate din cuvîntul primar [cuvintele derivate, cuvintele formate prin compunere şi
abreviere, şi cuvintele obţinute prin conversiune (=prin schimbarea valorii gramaticale)].
=problema cîmpurilor lexico-semantice şi analogice (Cîmpurile semantice constituie (la nivelul lexico-
semantic) o clasă de cuvinte reunite prin componente de sens comun, dar între care se stabilesc
diferenţe (opoziţii) semantice. (ex. –liste tematice de grade de rudenie, liste de culori, etc.) vezi câmpuri
lexico-semantice’’ [https://lexicologialimbiiromane.ro/vocabularul/organizarea-vocabularului/

6.2.2.1.1. - PARONIMIA
Prin analogie, unele serii scurte de cuvinte reunite în acelaşi cîmp lexico-semantic şi diferenţiate de un
număr redus de seme, pot fi considerate ‘’Paro-lexe’’ (cuvînt inventat prin analogie cu ‘’paro-nime’’
relaţia de asemănare formală între două cuvinte cf. gr. para „alături” + onoma „nume”): cuvânt
asemănător (nu identic) cu altul din punctul de vedere al formei, dar deosebit de acesta ca sens (și ca
origine). Cuvintele perechi de tipul:original și originar, familial și familiar, temporal și temporar, literal
și literar, sunt paronime care au aceeaşi origine etimologică. Prezentăm spre comparaţie, relaţia de
paronimie, care reprezintă o relaţie între doi semnificanţi (=între forma grafică a două cuvinte diferite
din dicţionar), şi relaţia de paro-lexie (o relatie de asemănare între doi semnificaţi (=între sensurile a
două cuvinte diferite din dicţionar).
1- Paronimia este o relaţie între cuvinte foarte asemănătoare ca formă şi deosebite ca sens (diferenţa de
formă se reduce la un sunet/o literă sau două). Paronimia apare şi la nivelul rădăcinii lexicale, şi la
nivelul afixelor lexicale (la nivelul elementelor de formare a cuvintelor (prefixe şi prefixoide): anti- /
ante-; pre-/ pro-; în-/ in-; homeo-/ homo-;) Sufixe, sufixoide); şi la nivelul temelor lexicale
substantivale, adjectivale sau verbale (=parte a unui cuvânt alcătuită din rădăcina acestuia + prefixul și
sufixul cu care este format, comună tuturor formelor flexionare ale cuvântului). Fenomenul de
paronimie se stabileşte între unităţi lexicale înregistrate la forma lor de dicţionar, nu între un cuvânt şi o
formă gramaticală a acestuia, ci între formele-tip care aparţin aceleiaşi părţi de vorbire:

75 | P a g e
substantive: (abilitate - agilitate; elipsă - eclipsă);
adjective: (etic - epic);
verbe: (a deconta - a decanta).

Cuvintele din dicţionar se organizează pe baza apropierii formale în „serii paronimice" mai scurte sau
mai lungi:
Dublete paronimice: atlas - atlaz, argou - argon, adsorbţie - absorbţie, conjunctură - conjectură, locatar -
locator.
Triplete paronimice: atitudine - aptitudine - altitudine, a migra - a emigra - a imigra, a releva a reliefa -
a revela.
Sau serii paronimice multiple.

Este evident că unele paronime au aceeaşi rădăcină etimologică, fac parte din aceeaşi familie de cuvinte
şi reprezintă aceeaşi clasă (parte de vorbire).
FAMILIÁR, -Ă, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit în (sau apropiat
de) vorbirea obișnuită; simplu, fără pretenții. ♦ (Despre atitudini, comportări etc.; p. ext. despre oameni)
Simplu, prietenos, apropiat; p. ext. care este fără respectul cuvenit, ireverențios. 2. Care este bine
cunoscut, obișnuit cuiva. [Pr.: -li-ar] – Din fr. familier, lat. familiaris. [sursa: DEX '09 (2009) sinonime
- . obișnuit, simplu. (Stil ~.) 2. afectuos, cordial, intim, prietenesc, prietenos, cunoscut/
FAMILIÁL, -Ă, familiali, -e, adj. Care aparține familiei (1), privitor la familie; destinat familiei. [Pr.: -
li-al] – Din fr. familial. [sursa: DEX '09 (2009) sinonime-. casnic, domestic, gospodăresc.

Deoarece seriile paronimice se stabilesc pe baza apropierii (=asemănării) formale dintre două sau mai
multe cuvinte din dicţionar, putem considera noţiunea de ‘’serie de paronime’’ prin analogie cu
noţiunea de ‘’familie de cuvinte’’.

De asemenea, în dicţionar, seriile paronimice se referă la cuvinte care reprezintă aceeaşi parte de
vorbire, dar sfera descrierii elementelor paronimice poate fi extinsă la toate cuvintele din vocabular (din
moment ce o altă relaţie formală, relaţia de omonimie, nu se referă strict la anumite părţi de vorbire).

6.2.2.1.2. – Parolexia

2-Paro-lexia este o relaţie între cuvinte foarte asemănătoare ca sens.

Un câmp semantic se compune dintr-un grup de cuvinte care au un sens apropiat, [ ∼ ], și care fac parte
dintr-o categorie lexicală diferită. Un exemplu ar fi: roșu, galben, albastru, albăstrui, verzui, roșiatic,
colorat, alb, roșcat (câmpul semantic al culorilor). Cuvintele dintr-un câmp semantic au o proprietate
semantică comună. Același cuvânt aparține mai multor câmpuri semantice. În lingvistică, termenii
câmp lexical și câmp semantic denumesc ansambluri formate cu scopul de a grupa cuvintele în diverse
clase pe baza ariei de semnificație acoperită de ele, pornind de la diverse câmpuri noționale în care se
încadrează cuvintele.
În domeniul gradelor de rudenie, singurul element care diferenţiază cuvintele unchi şi mătuşă’ este
sexul [masculine/feminin]. Relaţia dintre fiu şi nepot este diferenţiat o generaţie (la strănepot de 2
generaţii), iar relaţia dintre soţ şi soţie nu reprezintă o legătură de sînge ca relaţia tată/mamă.
Putem spune că la paronimie şi la parolexie apar perechi de cuvinte asemănătoare [ ∼ ]. În matematică,
Simbolul ∼ [Tilda] indică o relație de echivalență și, prin urmare, este uneori folosită pentru a indica
proporționalitatea . De asemenea, este utilizat pentru a indica faptul că o variabilă aleatorie este
distribuită în funcție de o distribuție specifică de probabilitate .
Exemplu: x ~ y (x este echivalent cu y).
- 3 - Structura vocabularului după criteriul functional. Acest criteriu ține cont de frecvența
utilizării cuvintelor și întrebuințarea lor în comunicarea între toți vorbitorii limbii, dar și de
frecvența cuvintelor folosite de anumite categorii de vorbitori. Avem submulţimi de tipul:
vocabulary fundamental – masa vocabularului; vocabular literar – vocabular neliterar; vocabular
usual – vocabular special; vocabular activ – vocabular pasiv. În general, se consideră că din
sfera vocabularului pasiv fac parte : arhaisme, regionalisme, neologisme, argou, jargon, termeni
tehnici și științifici de specialitate folosiți în grupuri restrânse de vorbitori).
Toate elementele vocabularului pasiv pot fi descrise la toate nivelele limbii: la nivel fonetic (1),
lexical (2), morphologic – flexionar (3), sintactic (4) şi stylistic (5). Inventarul vocabularului,
reprezentat de dicţionarul limbii, caută să înregistreze în fiecare articol-titlu diversitatea formelor
sale. Fiecare articol defineşte INVARIANTA şi variantele unui cuvînt.

1-Invarianta formală (semnificantul principal) – care reprezintă modelul de scriere şi de pronunţare.

Pentru un cuvînt mono-form, articolului –titlu din dicţionar nu i se adaugă variante la invarianta
grafică (la nivel segmental) şi la invarianta fonetică (la nivel suprasegmental, în funcţie de poziţia
accentului). La cuvintele pluriforme, menţiuni despre diferite grafii şi menţiunile despre pronunţie,
pot selecta în cadrul aceluiaşi cuvînt forme foarte diferite, care cu greu ar putea fi integrate în ‘’serii
paronimice’’ Cauza acestei grupări este faptul că acelaşi semnificant înseamnă acelaşi articol-titlu
de dicţionar). Toate acestea sunt considerate VARIANTE.
2-Invarianta lexicală reprezintă sensul principal, notional. Un cuvînt monosemantic adaugă un {Ø}
lexical. Un cuvînt polisemantic adaugă şi unul sau mai multe sensuri secundare derivate din sensul
principal. Variantele lexicale ale unui polisem pot fi reprezentate de cuvinte pluriforme, provenite
din aceeaşi rădăcină etimologică.
3-Invarianta gramaticală are cuprinde menţiuni gramaticale, în primul rînd despre tipul de flexiune
sintetică primară şi despre paradigma flexionară de bază (dar şi menţiuni stilistice şi domeniale;)

Flexiunea sintetică primară reprezintă, în limba română, un sstem unitar (şi unic), atît pentru
declinare cît şi pentru conjugare. Ţoate cuvintele flexibile îşi modifică forma (pentru a exprima
diferite categorii gramaticale specific: gen, număr, persoană, etc) folosind aceleaşi tipuri de
FLEXEME, încadrate în 4 cadrane. Cadranul I reprezintă forma de bază a cuvintelor, (la starea lor
de dicţionar) atît la flexiunea nominal, cît şi la flexiunea verbal, şi am considerat 2 modele:
-A – cu o vocală (sau o semivocală) de bază (cap. 6.1.);
-B – cu o consoană de bază (cap0. 6.2.).
Pentru flexiunea sintetică primară, FLEXEMUL de bază este conţinut în forma cuvintelor flexibile
(în terminaţia lor, la starea lor de dicţionar).
Există o legătură între flexiune (la nivel morphologic) şi semnul lingvistic inventariat în dicţionar
(la nivel lexical). Relaţiile semantice între cuvinte la forma de dicţionar) influenţează relaţiile
morfologice (între formele flexionare care alcătuiesc paradigma unui cuvînt) şi deseori determină
relaţii între formele flexionare ale unor cuvinte diferite. Putem însă rareori comenta o legătură
MOTIVATĂ (o legătură de determinare) între sensul lexical (al cuvîntului inventariant în dicţionar)
şi sensul morphologic (al formei flexionare folosite în vorbire).
Saussure face deosebirea dintre limbă (ca ansamblu de semne folosit de o comunitate pentru a
comunica), limbaj (ca posibilitate de a folosi o limbă), şi vorbire, (ca formulare a unui vorbitor într-
o anumită limbă). Această distincţie, împreună cu distincţia dintre conceptul de sincronie şi cel de

77 | P a g e
diacronie, ne permite să interpretăm vorbirea (şi lanţul vorbirii) nu ca formulare a unui vorbitor, ca
exoresie individulală a limbajului, ci ca act de comunicare comun unui grup de vorbitori (grup
social), într-un anumit spaţiu geographic, într-o anumită perioadă de timp, şi într-un anumit context
social. E. Vasiliu consider că ‘’Sistemul de INVARIANTE reprezintă schema, adică limba.
Domeniul VARIANTELOR, adică realizarea concretă, reprezintă uzajul schemei, adică vorbirea.’’
Prin analogie cu sistemul INVARIANTELOR FONEME şi cu ALOFONELE lor, menţionăm că
dicţionarul limbii inventariază atît INVARIANTELE (reprezentînd fiecare un articol-titlu din
dicţionar), cît şi VARIANTELE lexicale (care au fost sau care sunt folosite într-un anumit spaţiu
geographic, într-o anumită perioadă de timp, şi într-un anumit context social). Toate articolele de
dicţionar care nu reprezintă un cuvînt mono-form şi mono-semantic, includ în articol toate
variantele. Acestea sunt incluse şi în desfăşurarea alfabetică a cuvintelor inventariate în dicţionarul
limbii, dar în dreptul lor se face trimitere la variant literară (articolul-titlu unde sunt explicate
sensurile). Aceste variante de la tema lexicală sunt considerate variante lexicale.
Orice cuvînt înregistrat în dicţionar reprezintă asocierea unuia sau a mai multor sensuri (=cuvînt
monosemantic sau cuvînt polisemantic) cu un complex sonor susceptibil de o întrebuinţare
gramaticală în procesul comunicării (cf. Antoine Meillet). Variantele aceleiaşi unităţi lexicale sunt
înregistrate dicţionar sub acelaşi cuvînt-titlu, şi uneori prezintă modificări ce ating forma-tip
(INVARIANTA) a unităţii respective; modificări ce ating atît nivelul segmental (grafia) şi/sau doar
nivelul suprasegmental (accentul), fără ca sensul principal lexical şi sensul gramatical să se
modifice. Definiţia generic a conceptului de variant lingvistică se referă la ‘’forma unui element
lingvistic ce diferă de aspectul tipic, obişnuit, al acestui element (reprezentat de articolul-titlu).’’ La
nivelul lexico-semantic (al inventarului vocabularului), prin VARIANTĂ LINGVISTICĂ se
înţelege forma unui cuvînt, diferită din punct de vedere fonetic şi ortografic de forma lui obişnuită
(INVARIANTA) sau etimologică, înregistrată drept cuvînt-titlu în dicţionarul limbii
(=INVARIANTA).

Cu alte cuvinte, variantele sunt „realizări concrete ale aceluiaşi cuvânt, dar de alt tip decât cele
morfologice" (Th. Hristea). Variante lexicale sunt cuvintele ştofa ori personagiu faţă de formele
corecte stofă şi personaj; dacă variantele trimit spre limba germană şi italiană (stoff ori
personaggio), formele corecte sunt împrumuturi din italiană (stoffa) şi franceză (personnage).

Există variante lexicale create şi în interiorul limbii, printr-o complexitate de procedee (etimologie
populară, hipercorectitudine, procedee fonetice), In acest sens amintim:
-inerva (în loc de enerva, utilizat cu sensul de a enerva)
-piftea (în loc de literarul chiftea). piftea sf vz chiftea [sursa: MDA2 (2010)
chiftea sf [At: H IX, 365 / V: chef~, chiof~, chiuf~, cuf~ / Pl: ~de / E: tc köfte] 1 Preparat culinar
făcut din carne tocată și prăjită în ulei. 2 (Pop; îe) De la ~ele la izmene Se spune despre cineva care
istorisește faptele fără nici o legătură între ele. [sursa: MDA2 (2010)
chifteá, chefteá și chĭofteá f., pl. ele (turc. [d. pers.] köfte, pop. küfte). Turtișoară de carne tocată
prăjită în unt (numită în Mold. și pîrjoală). Cînd aceste turte îs micĭ și puse în sos se numesc chiftele
marinate. – În Munt. piftea, vulgarizm de răŭ gust. V. perișoară. [sursa: Scriban (1939)
‘’ Se poate vorbi de variante lexicale învechite: INSPECŢIUNE, PROPOZIŢIUNE (INSPECŢIE,
PROPOZIŢIE).
Într-un substanţial capitol dedicat problemei, Theodor Hristea face diferenţa între VARIANTE
LEXICALE ŞI UNITĂŢI LEXICALE DISTINCTE, ultimele fiind net specializate din punct de
vedere semantic. În acest caz, FRACŢIE -FRACŢIUNE (spre deosebire de PROPOZIŢIE -
PROPOZIŢIUNE) nu mai sunt VARIANTE LEXICALE, ci UNITĂŢI LEXICALE DISTINCTE.
Lingvistul citat subliniază faptul că în mod excepţional o VARIANTĂ devine CUVÂNT
INDEPENDENT dacă „se specializează din punct de vedere semantic în raport cu forma literară de
care a depins iniţial (Th Hristea, SINTEZE DE LIMBA ROMÂNĂ, ed. cit., pp. 9-11).’’
[https://www.limba-romana.net/lectie/Variante-lexicale--nivelul-lexico-semantic-/89/]

Analizînd un articol de dicţionar atît pe axa sintagmatică, cît şi pe axa paradigmatică, putem spune
că:
- Un cuvînt mono-form şi mono-semantic reprezintă linearitatea semnului lingvistic în forma de
bază;
- Un cuvînt pluri-form are mai multe VARIANTE LEXICALE (=forme secundare) derivate din
invarianta care reprezintă şi rădăcina etimologică.
- Un cuvînt polisemantic monoform are mai multe variante (=sensuri secundare) derivate din
sensul principal iniţial.

lemn sn [At: COD. VOR.2 75v/6 / Pl: ~e / E: ml lignum] 1 (Îvr) Arbore (1). 2 (Îvr) Arbust. 3 (Rel;
cu determinările „vieții”, „cunoștinței binelui și răului”) Pom aflat în rai, din ale cărui fructe
Dumnezeu le-a interzis lui Adam și Evei să mănânce. 4 (Înv; fig; îs) ~ul vieții Credință creștină. 5
(Trs; șîs ~ sălbatic) Portaltoi. 6 Trunchi sau ramuri ale unui arbore tăiat, care servește la construcții,
drept combustibil etc. 7 Bucată ruptă sau tăiată din trunchiul sau ramurile unui arbore sau arbust. 8
(Prc) Trunchi de arbore tăiat și curățat de crengi Si: buștean (2). 9 (Îe) A crăpa ~ele de ger sau a fi
(un) ger de crapă ~ele A fi foarte frig. 10 (Îe) A da ~e la cel de îngrădește A face lucruri inutile. 11
(Îe) A încurca ~ele degeaba A nu face nimic. 12 (Îe) A o pune de mămăligă cu ~e verzi A acționa
ineficient. 13 (Îe) A intra în ~e de Crăciun A cădea pe gânduri. 14 (Mun; îs) ~ de ouă Bucățele de
lemn, îmbibate cu o substanță roșie, care se folosesc la vopsitul ouălor de Paști. 15 (Mun; îlav) A ~e
seci Foarte tare. 16 (Mun; pex; îal) Exagerat. 17 (Îe) A rămâne (de) ~ (sau ca de ~) A rămâne
nemișcat din cauza surprizei, a unei emoții puternice etc. Si: a încremeni, a înlemni. 18 (Îe) A fi de
~ (sau ca ~ul) A nu simți nimic. 19 (Fig; îae) A fi insensibil la ceva. 20 (Îae) A rămâne imobil. 21
(Îe) A se face de ~ A înțepeni. 22 (Îae) A deveni dur. 23 (Fam; îe) A se face ~ A se îmbăta foarte
tare. 24 (Îe) A îngheța ~ A îngheța foarte tare. 25 (Îe) A dormi ~ (sau ca ~ul) A dormi profund. 26
(Îe) A tăcea ~ A nu scoate nici o vorbă. 27 (Îe) A sta de ~ (Tănase) A sta degeaba. 28 (D. oameni;
îe) A fi de ~ (Tănase) A fi lipsit de energie și de inițiativă. 29 (D. oameni; îae) A fi prost. 30 (Îe) A
fi ~ de tufă A nu fi bun de nimic. 31 (Mol; d. oameni; îe) A sta (sau a ședea) ca găina (sau curca) în
~e A fi posac. 32 (Mol; d. oameni; îae) A fi tăcut. 33 (Îe) A fi ~ A fi foarte beat. 34 (Îe) A dormi de
poți tăia ~e pe el Se spune despre cineva care doarme foarte adânc. 35 (Lsg; csc) Material compact,
solid și fibros, provenit din prelucrarea trunchiului sau a ramurilor arborilor, care diferă ca
rezistență, compoziție și culoare de la o specie la alta și care este folosit la construcții, la
confecționarea mobilei, a unor obiecte decorative sau de uz casnic etc. 36 (Îs) ~ verde Lemn (35)
abia tăiat, din care nu s-a evaporat apa. 37 (Îs) ~ alb Lemn (35) de brad. 38 (Îs) ~ rotund Tip de
material lemnos constituit din trunchiuri nefasonate de arbori, care servesc în special la construirea
podurilor și a acoperișurilor de la case. 39 (Ent; Trs; Olt; îc) Vierme-de-~ (sau, reg, codat-din-~,
carete-de-~) Car-de-pădure (Bostryohus tipygraphus). 40 (Ent; reg; îc) Tăietor-de-~e Scripcar
(Saperda carcharia). 41 (Ent; reg; îc) Stelniță-de-~ Vaca-domnului (Pyrrhocoris apterus). 42 (Ent;
Trs; îs) Păduche-de-~ Ploșniță (Cimex lectularius). 43 (Îlv) A ajunge (ori a rămâne, a aduce, a lăsa
pe cineva) în sapă de ~ A sărăci. 44 (Îe) A porni (sau a începe) de la lingură de ~ A porni în viață
fără avere. 45 (D. diverse alimente, carne, etc.; îe) A sta ~ A rămâne tare în urma fierberii. 46 (Bot;
lsg) Țesut conducător și mecanic dur, compact sau fîbros, format din trahee, parenchim și fibre de

79 | P a g e
lignină, care alcătuiește tulpina, ramurile și rădăcina arborilor și arbuștilor. 47 (Pex) Structură
vegetală lemnoasă. 48 Obiecte sau părți ale acestora confecționate din lemn (46). 49 (Reg) Unealtă
cu vârf ascuțit cu care se fac găuri pentru implantarea semințelor în pământ Si: chitonag. 50 (Reg;
îs) Cioc de ~ Ac mare folosit la confecționarea mănușilor. 51 (Reg) Bețișor cu care se împinge
dopul la pușca de soc. 52 (Reg) Băț cu care se duce o greutate pe umăr Si: (reg) cobiliță. 53 (Trs;
Mol) Butuc al nicovalei. 54 (Reg) Talpă la joagăr. 55 (Mol) Tălpi la războiul de țesut. 56 (Pop; mpl;
șîs ~le scării) Carâmbi ai scării. 57 (Reg; lpl) Stâlpi care alcătuiesc stăvilarul la moară. 58 (Mar;
Mun) Bârnă. 59 (Reg; lpl) Fiecare dintre prăjinile, lemnele sau crengile legate câte două cruciș, care
se așează de o parte și de alta a unui acoperiș de paie, a unei clăi de fân, pentru a le face să reziste
împotriva vântului, a furtunii etc. Si: (reg) păianjen, martac. 60 (Pop) Placă lemnoasă pe care sunt
fixați colții greblei. 61 (Pop; șîs ~ de pisat) Pisău. 62 (Reg; îs) ~ cu ghiulea Mai2. 63 (Reg) Schiuri
rudimentare. 64 (Îvr; îs) ~ adâncat Barcă primitivă obținută prin scobirea unui trunchi de copac. 65
(Ban; Trs) Scaun al coșului de la moară. 66 (Trs) Strat de care este prinsă broasca la moară. 67
(Reg; îs) ~ul sobei Vătrai. 68 (Olt) Tindeche la plug. 69 (Trs) Pod la gealău. 70 (Reg) Jujeu. 71
(Reg; îs) Mâță de ~ Cursă pentru șoareci. 72 (Reg; îs) ~ de țigară Țigaret. 73 (Rel; înv) Crace ca
instrument de tortură. 74 (Rel; înv; îs) ~ sfânt Cruce pe care a fost răstignit Iisus Hristos. 75 (Pop)
Sicriu. 76 (Pop; fig) Moarte. 77 (Îc) ~-câinesc (sau ~ul câinelui, ~-de-câine) Arbust din familia
oleaceelor, cu frunze mici și groase, cu flori albe, cultivat prin grădini ca gard viu Si: (reg) măliniță,
mălin-negru (Ligustrum vulgare). 78 (Bot; îac) Tulichină (Daphne mezereum). 79 (Bot; reg; îac)
Dafin (Daphne laureola). 80 (Reg; îac) Planta Daphne odora. 81 (Bot; reg; îac) Lămâiță (Daphne
cneorum). 82 (Bot; reg; îac) Crușân (Rhamnus frangula). 83 (Bot; reg; îac) Verigar (Rhamnus
cathartica). 84 (Bot; reg; îac) Salbă-moale (Evonymus europaeus). 85 (Reg; îac) Planta Evonymus
latifolius. 86 (Bot; reg; îac) Scoruș (Sorbus aucuparia). 87 (Bot; reg; îac) Drimoc (Viburnum
lantana). 88 (Bot; reg; îac) Caprifoi (Lonicera xylosteum). 89 (Îc) ~ul-Domnului (sau ~ul-lui-
Dumnezeu, ~-domnesc) Arbust din familia compozitelor, cu flori galbene, dispuse în mici capitule
sferice, cu miros de lămâie, cultivat prin grădini și folosit în medicina populară împotriva
afecțiunilor digestive Si: lemnuș (12), (reg) rozmarin (Artemisia abrotanum). 90 (Bot; reg; îac)
Pelin (Artemisia absinthium). 91 (Bot; reg; îac; șîc ~ul-Maicii- Domnului) Peliniță (Artemisia
annua). 92 (Bot; reg; îac) Veninariță (Gratiola offîcinalis). 93 (Bot; reg; îac) Lumânărică
(Verbascum thapsus). 94 (Bot; reg; îac) Cimișir (Buxus sempervirens). 95 (Bot; reg; îac) Levănțică
(Lavandula angustifolia). 96 (Bot; reg; îac) Jneapăn (Pinus mugo). 97 (Îc) ~ul-Maicii-Domnului, ~-
sfânt Plantă ornamentală, foarte aromată, din familia compozitelor, originară din regiunile
mediteraneene, cu tulpină ramificată, înaltă până la un metru, cu frunze persistente, cu flori galbene
sau albastre, dispuse în mici capitule Si: limbricariță (Santolina chamaecyparissus). 98 (Bot; reg; îc)
~-sfânt Guaiac (Guaiacum officinale). 99 (Îc) ~-dulce Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu
frunze imparipenate, cu flori mici liliachii, cu fructul legumă spinoasă Si: (reg) ciorâng, ciorângan,
ciorânglav, fîruță, reglisă, zeliznec (Glycyrhiza echinata). 100 (Îac) Plantă erbacee cu flori albastre
sau albe, a cărei rădăcină, cu gust dulce, se folosește în industria farmaceutică Si: (reg) dulcișor,
reglisă (Glycyrrhiza glabra). 101 (Bot; reg; îac) Feriguță (Polypodium vulgare). 102 (Bot; reg; îac)
Răculeț (Polygonum bistorta). 103 (Bot; îc) ~ galben Dracilă (Berberis vulgaris). 104 (Îc) ~-pucios
Arbore mic din familia rozaceelor, cu frunze imparipenate, cu flori albe și frunze de mărimea unui
bob de mazăre, roșii și astringente la gust Si: (reg) merișor, scoruj, sorb (Sorbus aucuparia). 105
(Îac) Arbust cu ramuri drepte, roșii toamna și iarna, cu frunze, de obicei ovale, vara verzi și toamna
roșii, cu flori albe și fructe drupe, negre Si: sânger (Cornus sanguinea). 106 (Reg; îc) ~-râios, ~u-
caprei Arbust cu flori albe-verzui sau gălbui, cu fructul o capsulă cu semințe negre (Evonymus
verrucosus). 107 (Îc) ~ul-vântului Arbust ornamental din familia oleaceelor, cu frunze ovale și cu
flori violete Si: (reg) călin, iorgovan, liliac, melin, orgoian, scumpie (Syringa josikaea). 108 (Trs;
îc) ~-pipărat Arbust originar din America a cărui rădăcină se folosește în industria farmaceutică
(Lignum sassafras). 109 (Îc) ~ul-bobului Arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, cu
flori galbene-aurii și fructe păstăi Si: drob (Cytisus nigricans). 110 (Reg; îac) Mic arbust cu ramuri
lungi și subțiri acoperite cu peri aspri, cu frunze păroase pe partea inferioară și cu flori galbene Si:
drob-de-munte (Cytisus hirsutus). 111 (Reg; îac) Mic arbust din familia leguminoaselor, cu frunze
lanceolate și cu flori galbene, ale cărui ramuri, fierte în apă, dau o culoare galbenă, folosită la vopsit
Si: drobiță (Genista tinctoria). 112 (Bot; reg; îac) Salcâm-galben (Liburnum anagyroides). 113 (Îc)
~-amar Arbore din familia simarubaceelor, care se folosește în industria farmaceutică (Quassia
amara). 114 (Bot; reg; îc) ~ul-broaștei Siminoc (Helichrysum arenarium). 115 (Bot; Trs; îc) ~-
tătărăsc Arțar (Acer tataricum). 116 (Bot; reg; îc) ~-cu-boabe-albe Hurmuz (Symphoricarpus albus).
117 (Bot; reg; îc) ~-tare Stejar-pufos (Quercus pubescens). 118 (Bot; reg; îc) ~-nelemn Fluierătoare
(Tamus communis). 119 (Bot; reg; îc) ~-acru, ~-domestic Cenușar (Ailanthus altissima). 120 (Reg;
îc) ~ul-lui-Avram Arbust decorativ, cu flori violete, frumos mirositoare Si: mielărea (Vitex agnus
castus). 121 (Reg; îc) ~-de-cuișoare Plantă ornamentală, originară din America, cu flori galbene-
aurii, cu fructul comestibil, galben sau negru, cultivată prin grădini Si: cuișor; (reg) angruz, bufte,
(Ribes aureum). 122 (Reg; îc) ~-de-aloe Gențiană (Gentiana). 123 (Bot; reg; îc) ~-de-apă Cătină-
mică (Myricaria germanica). 124 (Bot; reg; îac) Bucuria-casei (Impatiens balsamina). 125 (Reg; îc)
~-de-acăț, ~-alb Specie de salcâm folosită în medicina populară pentru tratarea unor afecțiuni
pulmonare și digestive (Robinia pseudacacia). 126 (Bot; reg; îc) ~-alb Lămâiță (Philadelphus
coronarius). 127 (Reg; îac) Arbore nedefinit mai îndeaproape. 128 (Îc) Burete-de-~ Planta Lobaria
pulmonaria. 129 (Bot; îvr; îc) ~-de-oleu Măslin (Olea europaea). [sursa: MDA2 (2010)

Cauzele fenomenului de polisemie (=însuşirea unui cuvînt de a avea un sens principal şi mai multe
sensuri secundare derivate din acesta) sunt multiple. Polisemia depinde şi de frecvenţa folosirii unor
cuvinte în vorbire (apartenenţa la fondul principal lexical, adică la vocabularul active). Pentru a
diferenţia polisemia de omonimie s-au încercat diferite criterii, printre care şi criteriul etimologic
(=omonimele sunt 2 cuvinte identice ca formă, care au etimologii diferite, şi sensurile lor sunt
complet diferite, fără nici o legătură între ele). Deseori însă, îmbogăţirea polisemică a cuvintelor
(care de obicei fac parte din lexicul general) suferă şi un proces de diviziune, deoarece, în epoca
modern, limbajul tehnico-ştiinţific are tendinţa de a folosi termenii de specialitate cu un singur sens
, pentru a evita ambiguitatea. Monosemia, unicitatea sensului, poate reprezenta unul din sensurile
secundare ale unui polisem, specializat şi devenit sens principal şi unic al unui monosem. Deci, mai
ales pentru termeni tehnico-ştiinţifici, este posibil ca dintr-un cuvînt polisemantic să se separe un
cuvînt monosemantic, cu care să formeze o pereche de cuvinte omonime.

Folosind cele 2 axe ale limbajului, putem înţelege fenomenul de polisemie împreună cu fenomenul
de poli-grafie (=variante). Limbajul are o dimensiune sincronică (ca raporturi între semne
lingvistice la un moment dat, ca raporturi între cuvinte în spaţiu), şi, de asemenea, are şi o
dimensiune diacronică (ca evoluţie a semnelor lingvistice în decursul timpului, ca relaţie între
cuvinte învechite, ieşite din uz, şi cuvinte noi, recent intrate în uz).
Diacronia este definită ca o axă vertical de succesiune a diferitelor momente din dezvoltarea unui
semn lingvistic
În timp ce DEX '98 (1998), la articolul de dicţionar ‘’ MÁMĂ, mame, s. f. – prezintă 6 sensuri şi o
singură variantă regională - 6. Fig. Izvor, cauză. [Var.: (reg.) múmă s. f.] – Lat. mamma.;
Alte dicţionare înregistrează 49 de sensuri şi mai multe variante învechite şi regionale:

81 | P a g e
mamă sf [At: PSALT. HUR. 21/25 / V: (îvp) mumă, (înv) îmă (S și: îmmă), (20) mamare / G-D:
mamei, mamii (îvp) mămânii (în textele rotocizante) măriei, mamelor (îvp) mămănilor / Pl: mame,
(îvp) mămâni / E: ml mamma cf alb ëmë] 1 Femeie, considerată în raport cu copiii ei Si: maică,
(reg) mică, (înv) mușă Vz născătoare. [sursa: MDA2 (2010)]
La acestea se pot adăuga forme neologice ‘’orăşeneşti’’ - MÁMI s.f. invar. (în limbajul copiilor,
apelativ afectuos) şi derivate diminutivale:Mămică., mamiţa.

fráte s. m., pl. frați [sursa: Ortografic (2002) fráte-meu (-tău, -său) (fam.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui
fráte-meu (-tău, -său), are 31 de sensuri inventariate în MDA2 (2010), şi o singură variant regional
învechită - frate sm [At: COD. VOR. 129/11 / V: (Trs; la vocativ) frateano / Pl: ~ați / E: ml frater, -
tris] 1 Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex) născută
din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă Si: (îvp) frățâne.
Un dicţionar etimologic prezintă mai multe legături:
fráte (fráți), s. m. – Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană născută din
aceiași părinți (sau numai din unul). – Mr. frate, megl. frati, istr. frǫte. Lat. frātĕr, frātrem (Pușcariu
644; Candrea-Dens., 635; REW 3485; DAR), cf. alb. frat, it. fra(te), prov. fraire, fr. frère. Cuvînt
comun (cf. ALR, I, 159). Cf. frăține, fîrtat. Pentru folosirea în doc. vechi, cf. Docan, Arhiva, XI,
422-44. Der. frățesc, adj. (de frate, fratern; călugăresc); frățește, adv. (în mod fratern); frăție, s. f.
(fraternitate; înrudire între frați; iubire frățească); frățime, s. f. (breaslă, confrăție); frățior, s. m.
(dim. al lui frate; plantă, ciormoiag, Melampyrum cristatum); frătuț, s. m. (poreclă dată românilor
din Banat); înfrăți, vb. (a se uni în calitate de frați spirituali; a se asocia, a se uni, a fraterniza; a da
lăstari plantele). Der. neol. fratern, adj., din lat. fraternus; fraternitate, s. f., din fr. fraternité;
fraterniza, vb., din fr. fraterniser; confrate, s. m. pe baza modelului fr. confrère. [sursa: DER (1958-
1966)
Torna, torna, fratre! (τόρνα, τόρνα, φράτρε) (sau retorna, retorna!) reprezintă un îndemn rostit de
către un soldat „în limba părintească” în timpul unei campanii a armatei bizantine împotriva
avarilor, în apropierea munților Haemus, în anul 587. Această expresie este acceptată drept
protoromână de unii și respinsă de alții.
Există două relatări legate de acest episod. Theofilact din Simocatta (570 - 640) povestește în
„Istoriile” sale că în timpul unui marș de noapte al armatei bizantine condusă de Comentiolus, unul
dintre soldați a observat cum stătea să cadă un sac cu provizii aflat pe un catâr. Vrând să-și
atenționeze camaradul, a strigat „în limba băștinașă”: torna, torna! (adică să întoarcă sacul pe catâr).
Ceilalți soldați au interpretat acest îndemn ca pe un semnal de alarmă și au început să-l repete cu
răcnete din om în om. Atât bizantinii cât și avarii sunt cuprinși de panică, fiecare armată fugind în
direcții opuse.
Două secole mai târziu, în lucrarea sa „Cronographia”, Teofan Spovednicul (752 - 817) relatează
aceeași poveste într-un mod puțin diferit. Anume, soldatul văzuse povara catârului căzând și
rostește „în limba părintească” torna, torna, fratre! (adică să se întoarcă după sacul căzut).
[https://ro.wikipedia.org/wiki/Torna,_torna,_fratre!]
În Banat, cuvîntul se pronunţă ‘’fraČe’’. [Hora de Banat - Frace lângă,frace]

Se consideră că toate cuvintele din vocabularul limbii pot fi grupate după ‘’criteriul semantic’’, dar
de fapt aceste relaţii semantice implică amîndouă planurile semnului lingvistic:
- După formă (omonime şi paronime);
- După înţeles (sinonime şi antonime).
Polisemia nu reprezintă un tip de relaţie semantică între cuvinte (diferite). Relaţiile dintre
cuvinte diferite, în funcţie de forma şi de conţinutul lor, sunt reprezentate de cele 4 categorii
semantice (clase de subsisteme). Relaţiile semantice stabilite între unităţi lexicale include şi relaţia
de HIPONIMIE. Un termen ‘’hiponim’’ denotă un sub-tip, iar termenul ‘’hipernim’’ denotă un
supertip. În cîmpul semantic, hiponimele sunt incluse într-un hipernim. Distincţia dintre elementul
PRINCIPAL, hipernim, şi elementele subordonate (secundare), hiponime, reprezintă un criteriu de
clasificare posibilă şi la acest nivel (vezi cap. 6.2.1.)

83 | P a g e
6.2.2.2. - Relaţia dintre sensurile lexicale ale cuvintelor din dicţionar; (=relaţii semantice).

Relaţiile între cuvinte, la forma lor de dicţionar, se stabilesc:

- fie între sensuri lexicale (semnificat),
- fie între forme (semnificant),
- fie între semne lingvistice diferite (doar semnificat diferit, sau doar semnificant diferit), şi pot fi
relaţii de identitate, de diferenţiere, dar şi de asemănare. [ cf. [ ∼ ]Asemenea ∆ABC ∼ ∆MNP].
Relaţiile între cuvinte diferite, la forma lor de dicţionar, se stabilesc în funcţie de semnificant
(forma cuvîntelor) sau/şi în funcţie de semnificat (conţinutul, semnificăţia lor).
Spre deosebire de cele 4 tipuri de relaţii din interiorul unui articol-titlu,

1 [u.m.P.F. + 2 [u.m.P.F. +
u.m.P.S.] u.m.P.S. + u.m.S.S.
3 [u.m.P.F. + u.m.S.F. 4 [u.m.P.F. + u.m.S.F.
u.m.P.S.] u.m.P.S. + u.m.S.S.

tot pe baza distincţiei dintre semnificant (formă) şi semnificat (sens) putem distinge 4 tipuri de relaţii
semantice între cuvintele (articole-titlu) din dicţionar.

Cuvînt Cuvînt Tip de

1 2 Relaţii semantice
între cuvinte
la forma lor din dicţionar
Forma Sens
2 2
Forma 1 F1 = F2 S1 ≠ S2 OMONIME
Omografe şi
omofone
F1 ∼ F2 S1 ≠ S2 PARONIME
Sens 1 F1≠ F2 S1 = S2 SINONIME
F1≠ F2 S1 = - S2 ANTONIME
Relaţii între forme (între semnificanţi) – relaţia de omonimie şi relaţia de paronimie.
Relaţii între sensuri (între semnificaţi) – relaţia de sinonimie şi relaţia de antonimie.
Relaţia de complementaritate este un tip de relaţie antonimică bazat pe opoziţii binare care nu permit
gradarea între cei doi poli ai axei semantice. Opoziţia de gen masculin – feminin (bărbat-femeie)
prezintă perechi de unităţi lexicale aflate într-o relaţie de complementaritate, deoarece sensurile lor se
contrazic reciproc, adică validitatea unui termen implică negarea celuilalt termen.
Se consider că heteronimele sunt acele substantive (care denumesc fiinţe) care prezintă forme total
diferite de la genul masculine la genul feminine. Genul gramatical este marcat: băiat-fată; unchi-
mătuşă; frate-soră; cocoş-găină; armăsar-iapă; berbec-oaie; vier-scroafă; Un alt tip de opoziţie
antinomică este considerate relaţia de reversibilitate stabilită între doi termeni care se presupun unul pe
celălalt. În cazul opoziţiei de gen, reciprocitatea termenilor soţ-soţie ; într-o pereche reversibilă,
‘’mireasă’’ implică şi termenul ‘’mire’’.
Relaţia normală între două cuvinte diferite (înregistrate în dicţionar ca articole-titlu) este o relaţie de
non-identitate [F1≠ F2, şi S1≠ S2]. (relaţia de incompatibilitate permite anumite comentarii). Un cuvînt
înregistrat în dicţionar este caracterizat de o formă proprie şi de un sens propriu, deci relaţia normală
între două cuvinte din dicţionar este o relaţie de non-identitate formală şi semantică, ele avînd atît forma
diferită, cît şi înţelesul diferit.
Separat, putem face aceeaşi distincţie
- la nivel lexical, între rădăcinile cuvintelor (ori între cuvinte primare) sau între afixele lexicale;
- la nivel morphologic, între formele de bază (din dicţionar) sau între afixele flexionare.

=La nivel formal (la nivel segmental; la nivelul semnificantului)

[în afară de relaţia obişnuită, normală F1≠ F2] - avem:
-cuvinte cu forme identice (omonime lexicale +/-)
Omonimele sunt clasificate în funcţie de sfera lor în omonime totale şi omonime parţiale.
-cuvinte cu forme asemănătoare [ ∼ ] (paronime)
[Variantele lexicale ale unui cuvînt sunt înregistrate în acelaşi articol-titlu iar forme lor sunt pseudo-
paronime, adică se află într-o relaţie de paronimie falsă, fiind variaţii ale aceleeaşi forme]
La care se adaugă diferenţierea la nivel suprasegmental (accentul).

Aceleaşi tipuri de relaţii există şi între afixele lexicale. Omonimia în categoria prefixelor sau a sufixelor
poate şi ea să fie clasificată – prefixele sau sufixele pot fi omonime totale sau parţiale.

85 | P a g e
=La nivel morphologic vom discuta despre omonimia flexionară. Variantele flexionare pot apărea la
tema flexionară primară (Acelaşi verb în dicţionar poate fi înregistrat la conjugări diferite. Acelaşi tip
de variante lexicale apare şi la unele substantive înregistrate la genuri diferite. (ex. poem – poemă)
Asemenea dublete morfologice de gen sunt considerate variante morfologice, şi reprezintă
subclasificări ale unor dublete lexicale. Deci, în acelaşi articol-titlu, INVARIANTA are variante
lexicale din aceeaşi clasă (acelaşi tip flexionar), ex.:
la3 [At: PSALT. HUR. 48v/14 / V: (reg) ~ua, lăia / Pzi: lau / E: ml lavare] – toate sunt la conjugarea I
mamă sf [At: PSALT. HUR. 21/25 / V: (îvp) mumă, (înv) îmă (S și: îmmă), (20) mamare / G-D:
mamei, mamii (îvp) mămânii (în textele rotocizante) măriei, mamelor (îvp) mămănilor / Pl: mame, (îvp)
mămâni / E: ml mamma cf alb ëmë] 1 Femeie, considerată în raport cu copiii ei – Toate sunt
substantive feminine.
=sau invarianta are variante lexicale care nu aparţin aceleeaşi clase, situaţie în care cuvîntul reprezentat
de articolul-titlul nu aparţine la acelaşi tip flexionar cu unele din variantele sale lexicale, şi, din acest
punct de vedere, ele sunt definite şi ca variante morfologice.
Verbul ‘’a umple’’ – verb de conjugarea a III, are variantă lexicală tot de conjugarea a III-a ‘’a împle’’,
dar şi o variantă lexicală de conjugarea a II-a, care reprezintă o variantă morfologică în raport cu
verbul-bază.
umple [At: PSALT. HUR. 53723 / V: (îvp) ~a, im~, împlea, (reg) imple / Pzi: ~lu, (reg) umpliu / Ps: 4
și (înv) -lum; Cj: 3 și (rar) ~plă / Grz: și (înv) -lund / E: ml implere]
Vezi mai jos şi substantivul masculine ‘’indrușaim’’, care are şi variante lexicale masculine, dar
variantele lexicale feminine sunt şi variante morfologice. Tot variantă morfologică a acestui substantive
masculin este şi varianta sa lexicală care nu se termină cu flexem consonantic: idrișai sm, această fiind
o variantă lexicală aparţinînd unui alt tip de flexiune, deci este o variant morfologică a variantei
lexicale.
Substantivele cu forme multiple de singular sau de plural prezintă dublete morfologice de număr
gramatical.

Şi în privinţa semnificaţiei cuvintelor (la nivelul semnificatului), avem

-cuvinte cu sens identic (sinonime totale + /-)
-cuvinte cu sens asemănător (sinonime parţiale).
Acelaşi tip de relaţii există şi între afixele lexicale.
Şi în privinţa relaţiei de diferenţiere, atunci cînd între sensurile cuvintelor există o diferenţiere de tip
antonymic [F1≠ F2, şi S1= - S2], avem:
- antonime totale;
- antonime parţiale.
Antonimele prezintă o opoziţie de sens între 2 cuvinte care trimit la realităţi diferite şi contradictorii. În
funcţie de dimensiunea semantică, antonimele pot fi clasificate în:
-antonime polare, care nu admit termeni intermediari (soţ – soţie) Cei doi termeni din relaţia de
bipolaritate a genului gramatical (masculin – feminin) se află într-o relaţie de complementaritate.
-antonime scalare, care admit gradarea;
-antonime contradictorii (căsătorit – necăsătorit);
-antonime contrare (a urca – a coborî)
-antonime reciproce (a cumpăra – a vinde).
În funcţie de structura cuvîntului avem:
-antonime cu radicali diferiţi (heterolexe): cald ≠ frig; lumină ≠ întuneric; sus ≠ jos; aprinde ≠ stinge;
bucurie ≠ tristețe;
-antonime cu acelaşi radical(homolexe), dar cu prefixe/prefixoide sau sufixe/sufixoide diferite (ex.
antebelic ≠ postbelic)
Prefixele de negaţie (prefixe negative) oferă bazei valori negative: a-/an-, in-/i-, ne- (anormal, anistoric,
inexact, imoral).
‘’ Întocmai ca sufixele sau precum cuvintele întregi, prefixele pot contracta relații semantice.
=sinonimie: in- / ne-, i- / ne-, super- / supra- (inadaptabil / neadaptabil, ireal / nereal, superdotat /
supradotat)
=antonimie: sub- / supra-, ante- / post-, îm- / dez-, extra- / intra- (subalimentat / supraalimentat,
antebelic / postbelic, îmbrăcat / dezbrăcat, extravilan / intravilan)
=paronimie: inter- / intra-, super- / supra- (intraurban / interurban, superproducție / supraproducție)
polisemie: a- (anormal, amoral)
=omonimie: ne- / ne- (neajutorare / nelămurit)’’
[https://lexicologialimbiiromane.ro/morfonemia/structura-morfematica-a-cuvintelor/afixe/prefixe/

Prin opoziţie, se crează o relaţie de antonimie şi între sufixe cu sensuri opuse, de exemplu între
- diminutivale [-aș, -el, -ea, -ic, -ică, -ice, -ioară, ișor, -uleț, -uș, -uță, -iță, -uc, -ui, -uie, -uț, -eț, -icică, -
uliță] şi
- augmentative [-an, -ău -andru, ișcană, -oaie, -oi].
Ex. cărticică – cărţoaie; căscioară/ căsuţă – căsoaie.
Întocmai ca prefixele sau precum cuvintele întregi, sufixele pot contracta relații semantice.
sinonimie: -ar / -aș
antonimie: -uță / -oaie, -aș / oi
paronimie: -ar / -al
polisemie: -tor
omonimie: -an’’ [https://lexicologialimbiiromane.ro/morfonemia/structura-morfematica-a-
cuvintelor/afixe/sufixe/

În funcţie de semnificatul principal şi variantele acelui semnificat (sensuri secundare), putem studia
relaţiile semantice dintre aceştia în cadrul fenomenului de polisemie.
Cîmpul de expansiune sinonimică este o modalitate de a arăta diferenţele dintre sensurile unui cuvînt
polisemantic,
dar şi o posibilitate de organizare a cuvintelor în serii sinonimice:
-sinonime totale (perfecte);
-sinonime parţiale (imperfect).
‘’ Exemplu de câmp de expansiune sinonimică:
A RIDICA (o greutate) = a sălta = a înălţa;
A RIDICA (mânecile) = a sufleca;
A RIDICA (o casă) = a zidi = a construi;
A RIDICA (masele) = a mobiliza = a strânge = a aduna;
A RIDICA (preţurile) = a creşte = a urca = a mări;
A RIDICA(o pedeapsă) = a suspenda = a desfiinţa = a anula;
A (SE) RIDICA, (de pe scaun) = a se scula, a se sălta;
A (SE) RIDICA (la luptă) = a se răzvrăti, a se răscula.
OBSERVAŢIE:

87 | P a g e
 Este evident că substituirea unui cuvânt cu sinonimul său nu se poate face în orice
context;’’[https://www.limba-romana.net/lectie/Sinonimie--relatii-semantice-/94/

Un cuvînt polisemantic intră în seria sinonimică cu un singur sens, cel care stă la baza organizării seriei,
fiecare sens funcţionând ca o unitate independent, deci un cuvînt polisemantic face parte din mai multe
serii de sinonime diferite, care la rîndul lor formează o sferă mai largă (în cazul cuvintelor
polisemantice, diferitele sensuri ale acestor cuvinte trimit la sinonime diferite, care, la rândul lor, trimit
la altele, etc).
La nivelul formei (semnificantului) un cuvînt simplu poate deveni cuvînt primar şi poate genera o
familie de cuvinte cu ajutorul afixelor lexicale. La rîndul lor, derivatele obţinute pot genera alte cuvinte,
cu alte afixe (dar şi prin repetare – rereexaminare) sau prin compunere.
Familia lexicală se referă la toate cuvintele care se pot forma prin derivare, compunere, conversiune
sau prescurtare de la un cuvînt primar (simplu). Cuvintele unei familii lexicale nu aparțin unei singure
categorii lexico-gramaticale.
Orice familie de cuvinte este un cîmp lexical derivaţional, format dintr-un cuvînt primar (cf
supraordonator) şi toate derivatele lui.

6.2.2.2.1. - Cîmpul de expansiune sinonimică

Cîmpul de expansiune sinonimică este o modalitate de organizare internă a unui polisem, pornind de
la sensul principal denominativ şi evidenţiind diferenţele dintre sensurile secundare ale unui cuvînt
polisemantic. Sensurile connotative sunt numerotate în interiorul articolului-titlu, apărînd astfel şi o
posibilitate de organizare a cuvintelor în serii sinonimice, fiecare sens secundar participînd, ca o unitate
independent, la o serie sinonimică diferită.Exemplu;
RIDICÁ, ridíc, vb. I. I. Tranz. 1. A lua de jos și a duce în sus (susținând cu forța brațelor, cu spatele
etc.)
= Nici un cuvînt nu conţine mai mult de un sens denotativ. Pe lîngă acest sens obligatoriu, verbul din
exemplu dat are şi un număr de sensuri connotative (216 sensuri secundare), derivate din sensul
principal (sens rezultat al denumirii, al actului de denotaţie).
ridica [At: PSALT. HUR. 22r/21 / V: (îvp) a~, ard~, râd~, (îrg) red~, (înv) arăd~, dirica, rădeca / Pzi:
ridic / E: ml eradicare „a dezrădăcina”] 1 vt A lua de jos și a duce în sus (susținând cu brațele, cu
spatele etc.) Cf a sălta. 2 vt A lua în mână (sau în brațe). 3 vt (Îe) A ~ mănușa A primi o provocare (la
duel). 4 vt (Înv; îe) A ~ (ceva) cu sufletul A susține ceva (fără a avea dovezi). 5 vt (Fig) A-și asuma
ceva. 6 vt (Fig) A suporta o greutate. 7 vt A împinge în sus. 8 vt A trage în sus. 9 vt (Îvr; îla) De ridicat
la cer Vrednic de laudă. 10 vt (Îe) A ~ (pe cineva) în slavă (sau în slava cerului) A lăuda exagerat. 11 vt
(Înv; îe) A ~ jalbă A înainta unei autorități o reclamație. 12 vt (Înv; îae) A veni cu jalba în proțap. 13 vt
(Îe) A ~ armele (sau arma, sabia, înv arme, sabie) contra (sau, înv, asupra) cuiva (sau, îvr, pe cineva) A
ataca (pe cineva). 14 vt (Îae) A porni război (împotriva cuiva). 15 vt (Îe) A ~ paharul (sau un pahar, un
pocal, o cupă, toast, un toast etc.) A închina în cinstea cuiva. 16 vt (În practicile religioase; îe) A-i ~
(cuiva) panaghia (sau praznic, parastas, paos) A face slujbă pentru pomenirea unui mort, în cursul
căreia se urcă și se coboară succesiv un colac făcut anume. 17 vt (Îae) A omorî. 18 vt (Îae) A înjura pe
cineva. 19 vt (C. i. poduri, mobile, bariere etc.) A suspenda (1). 20 vt (C. i. pânzele unei corăbii) A
întinde (pe catarg). 21 vt A așeza (mai sus). 22 vt A așeza peste ceva. 23 vt (Îlv) A ~ în scaun A
înscăuna. 24 vt (Înv; îe) A ~ pe (sau spre) cruce A răstigni. 25 vt (Înv; îe) A ~ (pe cineva) în furci A
spânzura (pe cineva) în furci. 26 vt (Îvr; fig) A închina (ceva cuiva). 27 vt (Înv; fig) A aduce jertfa. 28
vt (C. i. o parte a corpului omenesc) A îndrepta în sus. 29 vt (C. i. o parte a corpului omenesc) A duce
mai sus. 30 vt (Îe) A (-și) ~ fruntea (sau capul, îvr gâtlejul) A se arăta dârz. 31 vt (Îae) A deveni
amenințător. 32 vt (Îae) A se răzvrăti. 33 vt (Îe) A(-și) ~ ochii (sau privire, rar ochi) A privi în sus. 34 vr
(Rar; îae) A privi. 35 vt (În limbajul bisericesc; îe) A (-și) ~ ochii (sau sufletul) către Dumnezeu A(-și)
îndrepta gândul spre Dumnezeu. 36 vt (Îae) A se ruga. 37 vt (Îe) A ~ mâinile (sau, rar, mâna) (către
cineva) A implora (pe cineva). 38 vt (Îvr; îe) A(-și) ~ mâna de pe cineva A înceta ostilitățile împotriva
cuiva. 39 vt (Îe) A ~ mâna (sau două degete) A cere cuvântul. 40 vt (îe) A ~ un deget (sau brațul) A
acționa. 41 vt (Îe) A ~ pumnul la cineva A amenința (pe cineva) cu bătaia. 42 vt (Îe) A ~ ochii (sau
nasul, fruntea) din (sau de pe) (lucrarea, cartea etc. din față) A privi în sus. 43 vt (Îae) A întrerupe
lucrul, lectura etc. 44 vt (Îvr; îe) A ~ cornul A se mândri. 45-46 vtr (Îe) A (i se) ~ (cuiva) pieptul A (i
se) umfla pietul prin inspirație. 47 vt A îndepărta (trăgând în sus). 48 vt (Îe) A-și ~ pălăria (sau căciula
etc.) A-și descoperi capul în semn de respect sau de salut Si: a saluta. 49 vt (C. i. mânecile sau poalele
hainelor) A sufleca. 50 vt (Înv) A scoate cu efort. 51 vt (Îvr) A face să răsară. 52 vt (Fig) A face să
înceteze Si: a anula (1), a desființa (1). 53 vt A șterge. 54 vt (Îe) A ~ ședința A declara ședința
terminată. 55 vt (Înv; îe) A ~ Divanul A încheia lucrările divanului. 56 vt (Înv) A închide o prăvălie, un
local public etc. 57 vt (Înv) A pune capăt unei situații dificile. 58 vt (Îvr; cu compliniri introduse prin
prepoziția „de”) A amâna pe cineva cu o plată, cu o datorie etc. 59 vt (Îvr; cu compliniri introduse prin
prepoziția „de”, „de la”, „dintru”) A scăpa pe cineva de ceva Si: a izbăvi. 60 vt (Fig) A lipsi pe cineva
de ceva Si: a răpi, a sustrage. 61 vt (Îe) A ~ (cuiva) viața (sau zilele) A omorî (pe cineva). 62 vt (Îe) A-
și ~ viața A se sinucide. 63 vt (Îvr; în texte religioase) A lua (cuiva) viața. 64 vt A transporta (obiecte
sau persoane). 65 vt (Îe) A ~ tabăra (sau taberele, îvr lagărul) A desface corturile unei tabere și a se
muta în altă parte. 66 vt (Îe) A ~ stâna A desface stâna toamna și a coborî cu turma și cu toate uneltele
păstorești de la munte. 67 vt (Îe) A ~ masa A strânge vesela și tacâmurile de pe masă după ce s-a
terminat de mânat. 68 vt (Îae) A sfârși masa. 69 vt A aresta. 70 vt A lua în primire. 71 vt A aduna un
impozit, o dare etc. 72 vt A încasa o sumă de bani. 73 vt A scoate din post o gardă sau o santinelă și a o
înlocui. 74 vr (Înv; de obicei în legătură cu alte verbe de mișcare) A pleca (în altă parte) Si: a se muta.
75 vt (Înv) A face (pe cineva) să plece Si: (înv) a alunga (5), a goni (6). 76 vr A începe o acțiune. 77 vr
A se scula de jos (părăsind poziția de așezat sau de culcat). 78 vr (Îe) A se ~ în (sau pe) coate A părăsi
poziția de culcat, săltând de jos numai trunchiul și sprijinindu-l în coate. 79 vr (Îe) A se ~ în capul
oaselor A se scula și a sta așezat pe locul unde mai înainte fusese așezat. 80 vr (Îe) A se ~ pe vârfuri
(sau pe vârful degetelor) A sălta de la pământ călcâiele, sprijinind corpul numai pe vârfurile picioarelor.
81 vr (Îe) A se ~ pe călcâie A sălta de la pământ vârfurile picioarelor, sprijinind corpul pe călcâie. 82 vr
(Îe) A se ~ în scări A se scula în șa, sprijinind picioarele în scări. 83 vr (Îe) A se ~ din cenușă A-și crea
o situație bună, pornind de la una foarte rea. 84 vt A ajuta (pe cineva) să se scoale în picioare. 85 vt A
obliga (pe cineva) să se scoale de jos. 86 vt (Îe) A ~ (pe cineva) din scaun (sau din tron) A detrona. 87
vt (Îe) A ~ (pe cineva) din pulbere (sau din gunoi, din pământ) A ajuta (pe cineva) să iasă dintr-o
situație proastă. 88 vt (Îae) A scoate pe cineva din mizerie, din nenorocire, din starea de decădere
morală Si: a salva. 89 vt (C. i. un obiect aplecat sau culcat) A așeza drept. 90-91 vtr (Înv) A (se) scula
din morți Si: a învia. 92-93 vtr (Îe) A (se) ~ din (sau dintru) morți A învia. 94-95 vtr (Astăzi; îae) A (se)
însănătoși. 96 vr A se trezi. 97-98 vtr (Udp „după”, înv „din”, „de pe”) A (se) însănătoși. 99 vr (D.
clădiri, copaci etc.) A sta drept. 100 vr (D. clădiri, copaci etc.) A se înălța. 101 vt Aface să se contureze.
102 vr A se înălța în văzduh. 103 vr (Îvr; îe) A se ~ spre lumină A se clarifica. 104 vt (Îe) A ~ casa în
slavă A face tărăboi. 105 vr (D. aștri; pex, d. lumină, zori etc.) A se sui pe bolta cerului Si: a răsări. 106
vr (D. nori, fum, praf etc.) A se înălța. 107 vr (D. negură, ceață etc.) A se risipi. 108 vr (D. rouă) A se
evapora (1). 109 vr (D. obiecte cufundate într-un lichid) A ieși la suprafață. 110 vt (Înv; fig) A îndrepta
(din punctul de vedere etic). 111 vt (Îe) A ~ mai (pre) sus A înnobila (din punct de vedere moral). 112
vr (Îe) A se ~ până la... A se înnobila (din punctul de vedere moral). 113 vr (De obicei urmat de
determinări care indică înălțimi) A se urca. 114 vr (De obicei urmat de determinări care indică înălțimi)

89 | P a g e
A se cățăra (1). 115 vr (Îe) A se ~ în șa (sau în scară) A încăleca. 116 vr (Îe) A se ~ pe umerii (sau pe
umărul) cuiva A ajunge la o situație prin cineva. 117 vt (C. i. locul, suprafața) A urca. 118 vr (D. un
drum, o cărare etc.) A duce în sus. 119 vr (Fig) A-și face o situație mai bună. 120 vr (Fig) A se situa pe
o poziție socială mai înaltă. 121 vr (Fig) A se impune în fața altora. 122 vr (Fig) A ajunge la putere. 123
vt (C. i. valori sociale, morale etc., pex, persoane) A promova (pe cineva sau ceva) la o treaptă
superioară. 124 vt (C. i. valori sociale, morale etc., pex, persoane) A ajuta (pe cineva sau ceva) să
progreseze. 125 vt A atinge o treaptă superioară Si: a progresa. 126 vt A pune (pe cineva) pe o treaptă
mai înaltă din punctul de vedere al aprecierii, al respectului. 127 vt A înălța în grad, în rang. 128 vt
(Îvp; urmat de compliniri care indică o funcție, un rang, un titlu etc.) A numi. 129 vt (Îe) A ~ (pe
cineva) în ochii cuiva A face (pe cineva) să câștige mai multă apreciere din partea cuiva. 130 vr (Îe) A
se ~ în ochii cuiva A câștiga mai multă stimă din partea cuiva. 131 vr (Îe) A se ~ mai presus de orice
critică A atinge un nivel foarte înalt. 132 vt (Înv) A preamări. 133 vr (Înv) A se mândri. 134 vr (D.
copii, pex, d. pui de animale) A crește (2). 135 vr (Fig) A se ivi. 136 vr (Fig) A se dezvolta. 137 vr (Fig)
A se forma. 138 vr (Înv; adesea urmat de complinirile „de vârstă” sau „la vârstă”) A crește (1). 139 vr
(Înv; adesea urmat de complinirile „de vârstă” sau „la vârstă) A îmbătrâni. 140 vt A crește copii. 141 vt
A îngriji pui de animale. 142 vr A se face mai înalt. 143 vt (Îe) A ~ prețul A scumpi (o marfa). 144 vt
(Mat; îe) A ~ un număr la (o) putere (sau, înv, la o potență) A înmulți un număr cu el însuși de câte ori
arată exponentul. 145 vt (Mat; îe) A ~ un număr la pătrat A înmulți un număr cu el însuși. 146 vt (Mat;
îe) A ~ un număr la cub A înmulți pătratul unui număr cu numărul simplu. 147 vr (D. o sumă) A atinge
o anumită valoare. 148 vr (D. o sumă) A ajunge la o anumită cantitate Si: a se cifra (1). 149 vt (C. i. o
construcție, un monument) A zidi. 150 vt (Îe) A ~ din cenușă (sau din ruine) A reconstrui (din temelii).
151 vt A face să apară Si: a crea (1) a înființa. 152 vt (Mat; îe) A ~ o perpendiculară A trasa o dreaptă
perpendiculară pe altă dreaptă sau pe un plan. 153 vt (Top) A ~ un plan A determina prin măsurători
poziția punctelor dintr-o regiune și a le reprezenta pe un plan. 154-155 vtr A (se) stârni. 156-157 vtr A
(se) produce. 158 vt (Pop; îlv) A ~ nuntă A nunti. 159 vt (Pop; îlv) A ~ danțuri A dansa. 160 vt (Înv;
îlv) A ~ cumăndare A comânda (2). 161 vt (Înv; îlv) A ~ negustorie A negustori. 162 vt (Înv; îlv) A ~
făgăduință A făgădui. 163 vt (Înv; îlv) A ~ gonire A goni. 164 vt (Înv; îlv) A ~ izbândă A izbândi. 165
vt (Înv; îlv) A ~ ocară A ocărî. 166 vt (Înv; îlv) A ~ pâră A pârî. 167 vt (Înv; îlv) A ~ potrivire A se
împotrivi. 168 vt (Înv; îlv) A ~ sfadă A certa (1). 169 vt (Înv; îlv) A ~ vrajbă A învrăjbi. 170 vt (Îlv) A
~ o acuzație A acuza. 171 vt (Îlv) A ~ o învinuire A învinui. 172 vt (Îlv) A ~ obiecții A obiecta. 173 vt
(Îlv) A ~ pretenție (sau pretenții) A pretinde un lucru (considerându-l ca fiind un drept cuvenit). 174 vt
(Înv; îe) A ~ cuvinte rele (sau viclene etc.) (asupra cuiva) A vorbi (pe cineva) de rău. 175 vt (Înv; îe) A
~ gând asupra gândului (cuiva) A contrazice (pe cineva). 176 vt (Înv; îe) A ~ război A porni război. 177
vt (Înv; îae) A purta război. 178 vt (Îe) A ~ o problemă (sau probleme) A crea o situație nouă care
trebuie rezolvată. 179 vr (D. sunete) A se auzi cu putere Si: a răsuna. 180 vt (Înv; îe) A(-și) ~ glasul
(sau glas, graiul) A vorbi. 181 vt (Îe) A ~ glasul (sau glas, tonul) A vorbi tare. 182 vt (Îae) A vorbi cu
îndrăzneală. 183 vt (Pex; îae) A protesta. 184 vt (Fam; îe) A nu ~ pliscul A tăcea. 185 vt (Îe) A ~ glasul
(la cineva) A se plânge (cuiva). 186 vt (Îe) A-și ~ glasul în favoarea (sau împotriva) cuiva (sau a ceva)
A lua atitudine în favoarea (sau împotriva) cuiva (sau a ceva). 187 vt (Rar) A scoate în evidență Si: a
releva. 188 vt (Îe) A ~ o problemă (sau o chestiune) A pune în discuție o problemă. 189 vt A reproșa.
190 vr (Îvr) A se manifesta. 191 vr (D. oameni, pex, d. popoare, țări, clase sociale etc.; adesea cu
compliniri introduse prin prepoziția ”împotriva„, înv, ”asupra„, ”pre„, ”spre„) A se opune. 192 vr (D.
oameni, pex, d. popoare, țări, clase sociale etc.; adesea cu compliniri introduse prin prepoziția
”împotriva„, înv, ”asupra„, ”pre„, ”spre„) A se răscula. 193 vr (D. oameni, pex, d. popoare, țări, clase
sociale etc.; adesea cu compliniri introduse prin prepoziția ”împotriva„, înv; ”asupra„, ”pre„, ”spre„) A
începe război. 194 vr (Îe) A se ~ (cu vorbe) asupra cuiva A se răsti la cineva. 195 vr (Îae) A-și vărsa
mânia (sau necazul) pe cineva. 196 vr (Înv; îe) A se ~ cu pâră (asupra cuiva) A găsi (cuiva) pricină Si: a
obiecta. 197 vr (Îae) A pârî (pe cineva). 198 vr (Înv; îe) A se ~ cu oaste pre cineva (sau cu sabie asupra
cuiva) A porni război împotriva cuiva. 199-200 vrtf A (se) mobiliza. 201 vt (Îvp; îe) A ~ oaste (sau oști,
oștire, ostași) A pregăti pentru luptă Si: a înarma. 202 vt (Îe) A ~ în picioare (sau în sus) A mobiliza.
203 vt (Îae) A porni la luptă. 204 vr (De obicei în legătură cu verbele ”a spune„, ”a zice" etc.) A lua
atitudine. 205 vr (înv) A se cutremura. 206 vt (D. vapoare; îe) A ~ ancora A porni în larg. 207 vt (D.
oameni; îe) A ~ mâinile (către cineva) A se preda. 208 vt (Îe) A (-și) ~ capul A se arăta dârz. 209 vt
(Pex; îae) A se răzvrăti. 210 vt (Îae) A-și reveni dintr-o situație proastă Si: a se redresa. 211 vt (Îae) A (-
și) ~ nasul (sus sau mai sus decât se cuvine) A fi înfumurat. 212 vt (Îae) A deveni obraznic. 213 vt (Îe)
A ~ (mirat sau surprins) din sprâncene A face ochii mari de mirare. 214 vt (Îe) A~ din umeri A-și arăta
nedumerirea (sau indiferența) față de ceva (sau de cineva). 215 vr (Îe) A (i) se ~ părul măciucă A se
speria foarte tare. 216 vr (D. păsări) A se înălța în văzduh. [sursa: MDA2 (2010)
=O parte din aceste sensuri secundare sunt menţionate în alte serii sinonimice.
RIDICÁ vb. 1. a (se) sălta, a (se) sui, a (se) urca. (~ sacul în căruță; îl ~ pe genunchi.) 2. a culege, a
strânge. (A ~ o hârtie de jos.) 3. a se scula. (S-a ~ de la masă.) 4. v. arbora. 5. a (se) scula. (Se ~ în
picioare.) 6. v. întinde. 7. v. zbârli. 8. a înălța, a sălta. (A ~ din umeri.) 9. v. aresta. 10. v. înălța. 11. v.
cățăra. 12. a (se) înălța, a (se) sui, a (se) urca. (Se ~ în înaltul cerului.) 13. v. stârni. 14. (BIS.) a se
înălța, (înv.) a se văznesi. (S-a ~ la cer.) 15. a îndepărta, a înlătura, a lua. (A ~ colțul vălului.) 16. v.
sufleca. 17. v. risipi. 18. v. răsări. 19. v. crește. 20. v. construi. 21. a se înălța, a răsări. (S-a ~ un nou
oraș.) 22. a scoate. (~ un pachet de la poștă.) 23. v. încasa. 24. v. răscula. 25. v. însănătoși. 26. v.
extinde. 27. v. înmulți. 28. v. majora. 29. v. cifra. 30. a crește, a se mări, a se sui, a se urca. (I s-a ~
temperatura.) 31. a (se) înălța, a (se) urca. (A ~ glasul, vocea.) 32. v. promova. 33. a crește, a (se) mări,
a spori. (S-a ~ nivelul de trai.) 34. v. provoca. [sursa: Sinonime (2002)

6.2.2.2.2. – Cîmpul lexical

Cîmpul lexical cuprinde toate cuvintele care aparţin aceluiaşi domeniu şi au sensuri parţiale comune.
De exemplu, cîmpul lexical al gradelor de rudenie, sau lista tematică a culorilor. Deoarece cîmpul
lexical se referă la lucruri care se află în aceeaşi sferă, le putem considera într-o relaţie de hiponimie. În
lingvistică, termenii câmp lexical și câmp semantic denumesc ansambluri formate cu scopul de a grupa
cuvintele în diverse clase pe baza ariei de semnificație acoperită de ele, pornind de la diverse câmpuri
noționale în care se încadrează cuvintele.
Cîmpul lexical este alcătuit din aceleaşi părţi de vorbire. Ex. cîmpul lexical al cuvîntului ‘’cer’’ = soare,
lună, stele, nori, comete, etc. Un alt fel de câmp este numit noțional sau asociativ, în care toate
cuvintele pot trimite, în diacronie și în sincronie, la un același domeniu al experienței despre lume. Un
asemenea câmp se organizează în jurul unui cuvânt cheie, de pildă mare, care atrage după sine cuvintele
apă, corabie, vapor, marinar etc.
Câmpurile semantice ar fi grupările de contexte în care se distribuie fiecare din sensurile unui cuvânt.
Cîmpul semantic porneşte de la definirea unui semnificant primar. Câmpul semantic ar rezulta din
gruparea tuturor sensurilor pornind de la același semnificant. De exemplu, luând ca punct de pornire
semnificantul ‘’x’’ se poate studia în diacronie câmpul lui semantic pornind de la primul sens,
etimologic, și se pot trece în revistă toate sensurile sale, ajungând până la cele actuale. Vedem
îmbogăţirea sensului primar cu sensuri secundare, dar şi modificarea în timp a sferei noţionale.
‘’Câmpul numit de unii autori „generic” este un grup de cuvinte aceeași parte de vorbire, cu radicali
diferiți, dar înrudite prin sens, precum scaun, fotoliu, taburet etc., care acoperă câmpul „obiectelor de
șezut”. Din câmp poate face parte și un cuvânt generic pentru toate celelalte. În limba franceză, de

91 | P a g e
exemplu, în acest câmp există cuvântul siège care înseamnă orice obiect de șezut.’’
[https://ro.wikipedia.org/wiki/Cîmp_lexical
Cuvîntul care acoperă întreg cîmpul lexical poate fi considerat un hipernim. (cf. cuvînt-primar [ca
noţiune generică], iar subordonatele, derivate hiponimice).
Cîmpurile lexico-semantice conţin informaţii despre realităţile sociale în care funcţionează diferite
limbi.
‘’Prin câmp lexico-semantic înțelegem un fragment de lexic relativ autonom și izolat format din cuvinte
care se află într-o relație de ierarhizare, stabilită pe baza înrudirii noționale sau denotative.’’ În termeni
de unități semantice minimale, cuvintele unui câmp lexico-semantic se delimitează în urma stabilirii
trăsăturilor semantice (seme) comune și trăsăturilor semantice (seme) diferențiatoare.
[https://lexicologialimbiiromane.ro/semantica/sensul-cuvintelor/camp-lexico-semantic/
Organizarea vocabularului limbii după un criteriu intern, semantic, duce la elaborarea unui dicţionar
analogic. Un grup analogic cuprinde părţi de vorbire diferite, între care se stabilesc tipuri de relaţii
semantice diferite. Deci un cîmp analogic (=un grup analogic) este alcătuit din cuvinte care aparţin la
categorii semantice diferite (multiple), nu numai serii sinonimice. Grupurile analogice sistematizează
unităţi lexicale din toate zonele vocabularului, indiferent de criteriile utilizate în structurarea lor
(criteriul semantic, criteriul frecvenţei, sau criteriul etimologic). Cîmpul analogic se bazează pe relaţia
de concordanţă între termeni a căror extensiune coincide total (=între sinonime se stabileşte un raport de
identitate a semnificatului) sau parţial (raportul de subordonare între hiponime – şi raportul de
intersecţie între termeni [=se stabileşte între termenii care au unul sau mai multe elemente în comun,
fiecare termen având în extensiunea sa elemente care nu aparţin extensiunii celuilalt/celorlalţi termeni].
Un cîmp analogic cuprinde elemente din mai multe cîmpuri lexicale, incluzînd toate părţile de vorbire
înregistrate în dicţionar. (pe cînd un cîmp lexical este o clasă ‘’mono’’ - Elementele care formează un
câmp semantic au aceeași clasă gramaticală. Câmpurile semantice ale cuvintelor rudă și locuință sunt
formate din substantive. Alte câmpuri, cum ar fi cel al numelor de culoare sunt adjective, iar cele ale
fenomenelor sonore sunt verbe.
Câmpul lexico-semantic al cuvântului locuință este alcătuit dintr-o submulțime de cuvinte, de exemplu:
casă, vilă, castel, palat, bloc, colibă; iglu, bungalou; hotel, han, cămin, internat, pensiune; cabană,
baracă, cort etc.
Rudenia dintre cuvintele câmpului semantic de mai sus se bazează pe primele două seme comune
(trăsături semantice comune): „loc construit”, „pentru a fi locuit”
Dimensiunea cîmpului analogic este mai mare, incluzînd serii din toate categoriile lexicale;
‘’Substantiv – locuinţă, locaş (rar), domiciliu, casă, căsuţă (diminutive), căscioară, căsişoară (rar),
căsulie (rar), căsoaie (augmentative), adăpost, acioală (rar), sălaş (popular), cămin (figurat), penaţi
(figurat, livresc). Vilă. Conac. Castel, palat, palută (regional, învechit). Clădire, imobil, bloc, blochaus
(rar), bloc-turn, zgîrie-nori. Internat, cazarmă, azil, orfelinat. Hotel, motel, camping, cabană. Colibă,
budă (regional), comarnic, surlă, cocioabă, tîroagă (regional), coştoroabă (rar), magherniţă, hardughie,
şandrama, chichineaţă (familiar), baracă, bojdeucă (regional), bujdă (regional), otac (regional), coşmacă
(regional), coşmelie (regional), colnă (regional), izbă, bordei, bordeiaş (diminutive). Palafită, locuinţă
palustră, locuinţă lacustră. Apartament, garsonieră, mansard. Spaţiu locativ.
Iglu, bungalou, bidonvil, han, birt, pensiune, baracă, cort, cvartir, cvartal, imobil, mahala, …
Adjective – adăpostit, domiciliar, găzduit, locuibil, locuit, local, clădire, edificiu;
Verb- a locui, a domicilia, a sta, a se stabili, a-şi avea domiciliul. ‘’ a şedea, a sălăşui, a coabita, a se
aciua, a se adăposti, a se pripăşi, a se oploşi, a închiria, a se instala, a trage în gazdă, a găzdui,
Dicţionarul analogic şi de sinonime al limbii române, (Bucureşti, 1978, p.162) cuprinde 612 grupuri
analogice, care reunesc următoarele categorii de cuvinte (nu numai sinonime):
1-sinonime absolute (= cuvinte cu sens identic);
2-sinonime ideografice (=cuvinte cu sensuri apropiate şi rădăcini diferite – ex. imens – mare);
3-cuvinte cu sensuri identice, dar cu valori stilistice diferite (ex. preot (neutru) – popă (familiar) – cleric
(livresc) – părinte)
4-hiponime (cuvinte legate prin relaţii de gen [termenul supraordonat] şi specie[termenul subordonat]);
5-cuvinte legate prin relaţii ontico-semantice dintre:
a) – autor şi acţiune (muncitor – a munci; elev – a învăţa);
b) Acţiune şi obiect (a ara – arătură, a construi – edificiu, construcţie);
c) Acţiune şi instrument ( a ara – plug; a tăia – cuţit; a ascuţi – ascuţitoare);
d) Acţiune şi locul acţiunii (a învăţa – şcoală; a opera – spital).’’ (cf. op. cit. Prefaţă)

Nu am putut consulta lucrarea lui Vasile Bahnaru, ‘’Bazele lingvistice pentru o teorie generală a
lexicografiei româneşti’’, 2008, dar titlurile subcapitolelor sugerează o abordare interesantă.
CAPITOLUL 2. Lexicografia interpretată prin prisma semasiologiei moderne
2.0. Preliminarii
2.1. Tipologia semantemelor sau tipologia polisemiei
2.2. Relaţiile dintre cuvinte în funcţie de conţinutul lor
2.3. Relaţiile dintre cuvinte în funcţie de forma lor
2.4. Relaţiile dintre cuvinte în funcţie de forma şi conţinutul lor
2.5. Examinarea polisemiei prin prisma problemelor de lexicografie
2.6. Lexicografia modernă ca punct de intersecţie a tuturor disciplinelor lingvistice’’
http://www.cnaa.md/thesis/12483/

Consider relaţia dintre tipul de flexiune sintetică cu vocală de bază, şi tipul de flexiune sintetică cu o
consoană de bază drept o relaţie de complementaritate. Un semn lingvistic flexibil care aparţine unui tip
nu poate aparţine [∉ „nu aparține”] şi celuilalt tip. Problemele de diferenţiere între tipurile de flexiune
sintetică cu bază vocalică şi tipurile de flexiune sintetică cu bază consonantică sunt probleme generate
nu numai de cuvintele (articole-titlu de dicţionar) pluri-forme (=cu variante lexicale), şi de poliseme, ci
şi de fenomenele de omonimie care apar între articolele-titlu. De exemplu, un cuvînt care are, la acelaşi
gen gramatical, variante cu flexem (=finală) consonantic dar şi cu flexem vocalic, şi, în plus, are
variante la diferite genuri gramaticale, nu poate fi încadrat în mod omogen.
=indrușaim sm [At: FILIMON, C. II, 640 / V: droș~, dr~, endriș~, ~rașaia sf, ~raș~, ~rișaia sf, ~riș~,
~rișain, ~roș~, ~in, mân~ / P: ~șa-im / Pl: ~i / E: tc itirşahi, itrişahi] 1 Plantă agățătoare decorativă din
familia leguminoaselor, cu flori roșii, violete sau albe Si: sângele-voinicului (Lathyrus odoratus). 2
(Reg) Mușcată (Pelargonium odoratissimum). [sursa: MDA2 (2010) [Turc. YTRI ȘAHI, lit. esență
regală]. [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
droșaim sm; indrașaim sm; indrișaim sm; indroșaim sm; indrușain sm; endrișaim.;
indrișain sn.;
idrișai sm vz indrușaim
indrașaia sf vz indrușaim / indrișaia sf vz indrușaim /
Pentru un asemenea articol-titlu menţiunea gramaticală despre forma de plural nu este suficientă
(trimite la flexiunea sintetică cu o consoană de bază). Unele variante lexicale aparţin de flexiunea
sintetică cu o bază vocalică, dar forma de masculin cere un alt tip de flexiune (6.1.3.1.a.) decît forma de
feminine.
Articolul lexicografic este interpretat în calitate de ansamblu constituit din următoarele componente:
-forma sau formele semnificantului [=cuvinte mono- sau pluri-forme] (acelaşi semnificant înseamnă
acelaşi articol-titlu de dicţionar) = menţiuni de accentuare şi de pronunţie, menţiuni despre diferite

93 | P a g e
grafii, şi despre paradigma flexionară de bază (menţiuni gramaticale, în primul rind despre tipul de
flexiune sintetică primară), şi menţiuni stilistice şi domeniale;
-sensul sau sensurile semnificatului [cuvinte mono- sau pluri-semantice] (definiţia lexicografică a
sensului),
-indicaţii privind relaţiile sintagmatice, expresii, locuţiuni, exemple excerptate din literatură şi
etimologia cuvântului respectiv. Tocmai aceste componente ale articolului lexicografic constituie
metalimbajul dicţionarului.

= Între termenii logici, din punct de vedere al extensiunii (al sferei unei noţiuni) se pot stabili diferite
raporturi, printre care:
-Raporturi de concordanţă stabilite între termeni a căror extensiune coincide total (cînd cei doi termeni
se aplică aceloraşi obiecte). Acest raport se stabileşte între sinonime.
-Raport de incluziune care se stabileşte între doi termeni atunci când extensiunea unuia dintre termeni şi
numai a acestuia este cuprinsă în întregime în extensiunea celuilalt termen (raport de subordonare)

Relaţiile de interdependenţă dintre paradigmă lexicală şi paradigmă flexionară a unui cuvînt pot fi mai
uşor evidenţiate la nivelul semnificantului.
Fiind forme de dicţionar, arbitrariul semnului lingvistic caracterizează şi:
- Atribuirea genului gramatical la substantive (Genul este o categorie gramaticală supraordonată)
- Atribuirea tipului de conjugare (criteriul după care se pune sufixul de infinitiv specific celor 4
conjugări) la verbe. (Conjugarea I-IV este o categorie gramaticală supraordonată. Şi categoria
diatezei este o categorie gramaticală verbală supraordonată).
În funcţie de FLEXEMUL SINTETIC PRIMAR care marchează forma de dicţionar (=categoria
gramaticală supraordonată / =categoria gramaticală principal / categoria gramaticală de bază,
specificată la forma/Invarianta semnului lingvistic) şi anume
–flexemul de GEN, numărul singular, cazul nominative, nearticulat – la substantivele comune;
-şi flexemul de infinitive scurt la verbe, la diateza activă)
Avem, la nivel morphologic, 9 tipuri de flexiuni, organizate în 2 subsisteme complementare:
-Flexiunea sintetică primară – cu vocale şi semivocale de bază;
-Şi flexiunea sintetică primară – cu consoane de bază.
Aceste tipuri flexionare (în care pot fi incluse paradigmele flexionare ale tuturor cuvintelor, indifferent
de partea de vorbire la care aparţin) sunt determinate de FLEXEMUL SINTETIC PRIMAR (aşa cum
un cîmp lexical derivaţional, (=o familie de cuvinte / o paradigmă lexicală) este
determinat/format/derivat dintr-un cuvînt primar). Şi dacă flexemul nominal este identic (=în situaţie de
omonimie flexionară) cu flexemul verbal, formele declinării şi cele ale conjugării sunt partial identice
(=la flexiunea sintetică primară).
Tot prin teoria arbitrarului semnului lingvistic (aplicată doar la semnificant) se pot explica formele
duble sau multiple care reprezintă VARIANTE LEXICALE ale aceluiaşi cuvînt (atu – atu-uri ; ata –
atale) şi din care rezultă forme flexionare multiple.
Astfel, desi aceste variante reprezintă acelaşi cuvînt, formele lor flexionare pot fi diferite. Avem
-variante reprezentînd acelaşi gen gramatical, cu flexiune în acelaşi tipar flexionar, sau cu flexiune în
tipuri diferite;
-la care se adaugă variante de genuri diferite, care evident aparţin la tipuri de flexiune diferite.
În afară de variantele lexicale (variante de gen la substantive şi variante de conjugări (I –IV) la verbe)
înregistrate în dicţionare, în vorbire pot apărea şi diferite variante flexionare (desi gramatica este un
system mult mai stabil/fix).
Formele duble de plural (ex. Boală – pl. boli / boale; chibrit – chibrite / chibrituri) sunt variante
flexionare care nu modifică sensul grammatical. Uneori însă între asemenea forme flexionare duble se
produce o diferenţiere lexicală.
Putem spune că variantele lexicale (variantele unui semnificant) generează modificări ale sensului
gramatical (schimbă categorii gramaticale şi deci tipuri flexionare), dar şi reciproc, variantele flexionare
(exemplu – forme duble de plural, sau la verbe +/- suffix –ez/-esc/) generează modificări ale sensului
lexical.
Chiar dacă arbitrarul semnului lingvistic postulează lipsa de legătură dintre conținutul exprimat de
semnul lingvistic (semnificat) și forma sa (semnificant) = forma semnului este întâmplătoare în raport
cu conținutul acestuia, nu depinde de el), observăm o legătură între modificarea semnificatului
(modificări ale sensurilor lexicale şi ale relaţiilor semantice) şi modificarea semnificantului (modificări
ale sensurilor gramaticale).
Relaţiile dintre sensurile lexicale ale cuvintelor din dicţionar, şi dintre variantele lexicale ale acestor
cuvinte, determină modificări ale categoriilor gramaticale (modificări ale sensurilor gramaticale
flexionare) şi modificări ale categoriilor sintactice.

95 | P a g e
6.2.2.3. – Relaţia de OMONIMIE

Relaţiile dintre cuvinte, la forma lor de dicţionar, pot fi clase în 6 clase. Alături de cele 4 categorii
semantice bazate pe relaţii între forme (semnificant – Omonime şi paronime) sau pe relaţii între sensul
lexical (semnificat – Sinonime şi antonime), adăugăm şi categoria de bază, =relaţia de non-identitate, şi
categoria homonimelor (cu nivele de ordonare semantică: nivelul supraordonat şi nivelul subordonat).
Toate categoriile semantice cuprind cuvinte care aparţin la toate părţile de vorbire. În accepţiunea
generală, OMONIMIILE se referă la semnificant (la identităţi şi asemănări parţile de forme – forma
grafică sau/şi forma sonoră), în timp ce, tot într-o accepţiune largă, sinonimiile se referă la semnificat (la
identităţi şi asemănări parţile de semnificaţii).
Din identităţile perfecte vor rezulta sub-clase de omonime totale şi sinonime totale, iar din relaţia de
asemănare (=identităţi imperfect, parţiale) rezultă sub-clase de omonime parţiale şi sinonime parţiale.
Există şi două categorii de opoziţii antonimice: contradicţie (=antonime totale, relaţie între două cuvinte
care se exclud reciproc) şi antonimie imperfectă (relație în care perechea nu acoperă complet dimensiunea
data, existând un domeniu intermediar caracterizabil prin „nici primul membru, nici al doilea”).
{Antonimele contradictorii sunt polare, nu admit termeni intermediari. Implică negarea unuia de către
celălalt și sunt numite antonime negradate de către unii lingviști, sau cuvinte complementare, care împart
domeniul noțional în două segmente mutual exclusive. Antonimele scalare admit gradarea și sunt adesea
legate de proceduri de comparare, fiind numite complementare gradabile}.
Analizînd omonimele din dicţionarul limbii române (şi excluzînd paronimele), trebuie să avem în vedere
următoarele:
-relaţia dintre un cuvînt-titlu şi variantele sale lexicale (incluse în acelaşi articol-titlu) nu este o relaţie de
omonimie/paronimie, şi nici o relaţie de sinonimie în sensul posibilităţiilor de înlocuire.
-În schimb putem evidenţia cîteva tipuri de omonime [1 - (titlu C1 = titlu C2) / 2 - (titlu C1 = variantă C2
/sau varianta C1 = titlu C2) / 3 - (varianta C1 = varianta C2).] rezultate din:

- 1 – Relaţia dintre 2 (sau mai multe) cuvinte-titlu (titlu C1 = titlu C2).

Două (sau mai multe) cuvinte din dicţionar sunt omonime lexicale dacă au aceeaşi formă grafică (sunt
omografe) şi au şi aceeaşi formă sonoră (pronunţare, accent = sunt omofone). Dacă doua (sau mai multe)
cuvinte (titlu de articol definite separate în dicţionar) sunt identice ca formă grafică (la nivel segmental)
şi pronunţare (la nivel suprasegmental), dar diferă (total sau parţial) prin sens(uri), atunci ele se află într-
o relaţie de omonimie.

-2 – Relaţia de omonimie dintre un cuvînt-titlu şi una din variantele lexicale ale altui cuvînt-titlu; (titlu
C1 = variantă C2 /sau varianta C1 = titlu C2)
căpói1 sn [At: DA ms / Pl: ~oaie / E: cap1 + ~oi] (Pop) Cap mare. [sursa: MDA2 (2010)
căpói2 sn vz copoi [sursa: MDA2 (2010 ]
hodaie1 [At: VICIU, GL. / Pl: ~dăi / E: nct] (Reg; lpl) Focuri care se aprind pe dealuri în marțea din
Săptămâna Brânzei. [sursa: MDA2 (2010)] (reg.) luminația ce se face la postul de Paști când flăcăii strigă
fetele de pe un deal.
hodaie2 sf vz odaie1 [sursa: MDA2 (2010)
hodaie2 sf vz odaie / [odaie1 sf [At: URECHE, L. 209 / V: (reg) ho~, (înv) oda[1] / Pl: odăi / E: tc oda,
bg одая]
hodáie, hodăi, s.f. – 1. Îngrăditură pentru oi, vara, în câmp, unde e amenajată și o căsuță sau o colibă
(Scriban). 2. Cătun (sens provenit din magh. hodaly „cătun”). 3. Fermă, gospodărie. 4. (în Trans.) Casă
izolată. ♦ (top.) Dâmbu hodăii, uliță în Vălenii Lăpușului (Vișovan, 2008). – Din tc. oda „cameră,
încăpere” (Șăineanu, Scriban, DER, DEX). Cuv. rom. > magh. hodaly „cătun”, ucr. odaǐa „stână”
(Scriban). odáĭe f., pl. odăĭ (turc. oda, ngr. odás [scris ontâs], bg. sîrb. odaja. D. rom. vine ung. hodály,
cătun, și rut. odaĭa, stînă. V. odaliscă). Cameră, încăpere: odaĭe de dormit. Perdea, îngrăditură p. oĭ vara
la cîmp orĭ în pădure și în care e și o căsuță: la munte-s oamenĭ care-șĭ fac vacu maĭ mult în pădure pe la
odăĭ (Sov. 209), odaĭa luĭ era în fundu pîrăuluĭ (209). Cazarmă (Vechĭ). Cătun (Trans. După ung.). – Și
hodaĭe (Trans. Munt.). [sursa: Scriban (1939)
=Relaţie de omonimie dintre un cuvînt din dicţionar şi varianta altui cuvînt din dicţionar poate fi extinsă
şi la un grup de cuvinte carte îndeplinesc această cerinţă.
cioclói sm [At: T. PAPAHAGI, M. / Pl: ~ / E: nct] (Orn; reg) Ciocârlie1 (1). [sursa: MDA2 (2010) cioclói,
cioclói, s.m. (reg.) ciocârlan; ciocârlie. [sursa: DAR (2002)
cĭoclóĭ, V. cĭocoĭ. [sursa: Scriban (1939)
CIOCÓI1, ciocoi, s. m. 1. Termen de dispreț pentru un parvenit (mai ales la sate) din rândurile arendașilor,
vătafilor etc.; ciocofleandură; p. ext. boier. 2. (Înv.) Fecior în casă, servitor angajat la un boier. – Et. nec.
[sursa: DEX '09 (2009)
CIOCOÍ2, ciocoiesc, vb. IV. Refl. 1. A deveni ciocoi1 (1), a-și însuși apucături de ciocoi1; p. ext. a se
boieri. 2. Fig. (Rar) A fi slugarnic, a se linguși. – Din ciocoi1. [sursa: DEX '09 (2009)
muroi1 smi [At: DLR / E: mur2 + -oi] 1-2 (Bot; reg; șdp) Mur2 (2) (mare). ). Gen de arbuști cu fructe
negre (mure) – [Si: (reg) murar2 (1), murai, muroi1.
muroi2 sn [At: VAIDA / V: ~oaie sf / Pl: ~oaie / E: cf murui1, murnău] (Trs) 1 Pâine mică împletită. 2
Colac de Paști.
muroi3, ~oaie smf vz moroi2 [sursa: MDA2 (2010)
moroi1 smi [At: BĂCESCU, P. 37 / E: ns cf morun2] (Reg) 1 Pește de baltă nedefinit mai îndeaproape.
2 (Lpl) Pește sărat adus spre vânzare.
moroi2, ~oaie smf [At: ANON. CAR. / V: muroi / Pl: nct / E: slv мора cf boroi] 1 (Mtp) strigoi
moroi3 vti [At: PAMFILE, DUȘM. 131 / Pzi: ~esc / E: moroi2] 1-2 (Reg; d. strigoi) A vizita noaptea
casa în care s-a născut, a apărea înaintea oamenilor, speriindu-i, umplându-i de groază. [sursa: MDA2
(2010)

-3 – Relaţia de omonimie între o variantă lexicală a unui cuvînt-titlu şi o variantă lexicală a altui cuvînt-
titlu (varianta C1 = varianta C2).
urzoaie sf. plural vz hârzob [sursa: MDA2 (2010) [?]
urzoaie sf vz urzoi / orzoi sn vz urzoi [sursa: MDA2 (2010)
urzoi [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) or~, ~oaie sf / Pl: ~oaie, (reg) ~ sn, (reg) ~uri / E: urzi1
+ -oi] 1 snm (Pop) Urzitor (1). 2 sn (Trs) Vârf, gurgui la opincă. 3 sfp (Reg; art.) Ursitoare (3). [sursa:
MDA2 (2010) /var. - orzoi sn vz urzoi / urzói, urzoaie, (urzitor), s.n. – (reg.) Instrument

97 | P a g e
6.2.2.3.1. - OMONIME LEXICALE

Omonimia lexicală este evidenţiată la nivelul dicţionarului general al limbii, unde cuvintele cu aceeaşi
formă sunt înregistrate în articole-titlu separate, numerotate cu cifre în ordine crescătoare (pentru a arătă
că sunt cuvinte diferite ca înţeles).
Omonimia a fost descrisă ca o relaţie semantică între unități lexicale distincte, inventariate în
dicţionarul limbii. Ea reprezintă o categorie semantică, face parte din rîndul fenomenelor lexico-
semantice (polisemia, omonimia şi paronimia, etc).
Unii lingvişti amestecă noţiunea de OMONIMIE LEXICALĂ cu omonimia gramaticală (=Omonimie
FLEXIONARĂ) şi consideră că există și omonimie între formele flexionare ale unor cuvinte distincte
sau chiar între formele flexionare ale aceluiași cuvânt.
‘’Adeptii unei conceptii mai largi asupra omonimiei includ in categoria omonimelor lexicale orice
complexe sonore identice sau apropiate, care prezinta diferente in planul continutului. Interpretarea
omonimiei in sens larg duce, in cele din urma, la desfiintarea limitelor dintre omonimie lexicala si
omomorfie sau omografie, dintre omonimie si polisemie’’
https://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/Tipuri-de-omonime87.php

Omonimia (în sensul strict al cuvîntului), se referă la relaţia dintre două sau mai multe cuvinte, la forma
lor de dicţionar, care au calitatea de a fi omografe (au aceeaşi grafie) şi omofone (au aceeaşi pronunţare,
fără diferenţe de accent). Cuvintele omonime sunt cuvinte înregistrate în articole de dicţionar diferite,
(şi numerotate) ca o dovadă că, deşi au o formă identică, între sensurile cuvintelor respective nu mai
există nici o legătură. [F1 = F2 / S1 ≠ S2].
În interiorul fiecărui articol-titlu sunt înregistrate variantele semnificantului. În afară de prezentarea
variantelor lexicale şi ortografice în dicţionar, se fac şi menţiuni fonetice (Pronunţare, accent, silabaţie)
şi ortoepice. După ce sunt clarificate forma scrisă şi forma sonoră, se menţionează etimologia
cuvîntului. Separat, în dicţionar apare prezentarea cuvintelor derivate şi a cuvintelor compuse din
cuvîntul-primar.
==
Structura oricărui articol lexicografic cuprinde, după prezentarea INVARIANTEI –titlu, şi menţiuni
gramaticale sumare, referitoare la apartenenţa unităţilor lexicale la una din cele 10 părţi de vorbire.
(deoarece diferă interpretare lexicografică a substantivelor, articolelor, adjectivelor, numeralelor,
pronumelor, verbelor, adverbelor, conjuncţiilor, prepoziţiilor şi interjecţiilor).
Este menţionată categoria gramaticală primară – GENul (la substantive) sau CONJUGAREA (la verbe).
În funcţie de acest criteriu, avem
- omonime totale - care aparţin la aceeaşi clasă morfologică, şi au forme flexionare identice;
- şi omonime parţiale, care aparţin la aceeaşi clasă morfologică, dar au forme flexionare diferite.
Omonimele totale (complete) sunt cuvintele care au toate formele flexionare identice (singular și
plural), dar care au etimologie (origine) diferită.
=substantive masculine –
LEU1, lei, s. m. 1. Mamifer carnivor;
LEU2, lei, s. m. Unitate monetară principală în România, egală cu 100 de bani;
=substantive feminine:
Capră1 – (pl.) capre – s.f. – animal rumegător, cu coarne.
Capră2 – s.f. – unealtă de lemn cu patru picioare, folosită pentru a tăia lemne cu fierăstrăul.
Capră3 – s.f. (la singular, articulat) numele unui joc de copii; numele unui obicei de Anul Nou.
Capră4 – s.f. – scaun în partea din faţă a trăsurii pe care şade vizitiul.
Capră5 – s.f. – aparat de gimnastică pentru sărituri.
bancă/bănci („scaun lung pentru mai multe persoane”) ‒ bancă/bănci („instituție financiară”)
=substantive neutre –
CARTÚȘ1 ~e s.n. 1) Tub de metal sau de carton care conține încărcătura unei arme de foc portative. 2)
Exploziv
CARTÚȘ2 ~e s.n. 1) Ornament sculptat, gravat sau desenat în formă de sul desfăcut parțial, având la
mijloc diferite inscripții.
Cartúș3 ~e (cu țigări) s. n. Ambalaj de carton care conține zece pachete de țigări.
lac/lacuri („apă stătătoare”) ‒ lac/lacuri („soluție din rășini folosită pentru a proteja unele obiecte”)
-Nu pot fi considerate omonime complete relaţiile de omonimie dintre cuvinte care sunt defective; ex.
MÍLĂ1, (rar) mile, s. f. 1. Sentiment de înțelegere și de compasiune; MÍLĂ2, mile, s. f. Unitate de
măsură pentru distanțele terestre./ sare/defectiv de plural („folosită în alimentație” ‒ sare/defectiv de
plural („ceva spus cu farmec”) ‒ sare/săruri („substanță chimică”)

Omonime parţiale (incomplete):

=substantive masculine
=substantive feminine – masă1 – pl. mese („obiect de mobilă”) / masă2 – pl. mase („mulțime de
oameni”)
CÁNĂ1, cane, s. f. (Bot.) Belșiță. – Din fr. canne.
CÁNĂ2, căni, s. f. 1. Vas cu toartă care servește pentru a bea;
=substantive neutre
caval1 (pl. cavale) s.n. (fluier mare ciobănesc (din turc ‘’kaval);
caval2 (pl. cavaluri) s.n. şănţuleţ pentru apă în grădină.
țipắu (-áie), s. n. – Corn, chiflă. – Var. tipou, țipoi. Mag. cipó (Tiktin) / țipău s. n., art. țipăul; pl. țipăie /
țipắŭ n., pl. ăĭe (ung. cipó). Trans. Franzeluță.[sursa: Scriban / țipắŭ s.n., pl. ăĭe (ung. cipó). Trans.
Franzeluță. [sursa: Scriban (1939)
țipău s. n., art. țipăul; pl. țipăie - țipău1 sm [At: ANON. CAR. / V: ~pou, ~poi (Pl: țipoaie sn), ~peu,
~piu, țăpoaie sfp / Pl: ~ăi, țipauă sn / E: mg cipó] (Reg) (Reg) 1 Pâine mica / țipóu, țipoi, (țâpou, țipău),
s.n. – - țăpoaie2 sf. plural vz țipău1 [sursa: MDA2 (2010)
țipău3 sn. singular [ / V: ~pei / E: nct] 1 (Buc) Lapte acru. 2 (Reg; îf țipei) Zer.[MDA2 (2010)

- omonime lexicale care aparţin la clase morfologice diferite = diferă categoria primară de gen
sau de conjugare;

-nu aparţin la acelaşi gen (sau conjugare) şi au forme flexionare identice

PELÍN (1) s. m. (2, 3) s. n. 1. S. m. Plantă erbacee cu frunze compuse, spintecate, albe-verzui, păroase
și cu flori galbene, folosită în medicină și la prepararea unor băuturi (Artemisia absinthium). ◊
Compuse: Pelin-alb (sau -mic) = plantă asemănătoare cu pelinul (1), cu frunze albe, păroase (Artemisia
austriaca). Pelin-de-mături = plantă erbacee cu flori verzui-brune, dispuse în capitule (Artemisia
scoparia). 2. S. n. Vin cu gust amărui, obținut prin tratarea lui cu pelin (1). 3. S. n. Băutură foarte
amară, preparată din frunze de pelin (1) și folosită în scop curativ. – Din bg. pelin. [sursa: DEX '09
(2009)

-nu aparţin la acelaşi gen (sau conjugare) şi au doar o relaţie de omonimie parţială. De exemplu, la
singular, s.m. = s.n. , dar la plural au forme flexionare diferite.
Cer1 – (pl.) ceri – s.m. (lat. Cerrus) – arbore mare, înrudit cu stejarul.
Cer2 – (pl.) ceruri – s.n. (lat. Caelum) – bolta cerească, văzduhul, spaţiul cosmic.

99 | P a g e
Cer3 – s.n. – rai.
leu3 sn [At: ALR SN I, h 234/235 / Pl: leie / E: ns cf leică2] (Reg) Pâlnie. [sursa: MDA2 (2010)
CAR1, cari, s. m. Nume dat mai multor specii de insecte mici dăunătoare [Lat. carius (= caries).
CAR2, care, s. n. 1. Vehicul terestru [Lat. carrus
Car4, s.n. (reg.) - Parte a fierăstrăului mecanic alcătuită din două bârne puse pe rotițe, pe care se așază
bușteanul pentru a-l tăia.
CAR3, caruri, s. n. Piesă cilindrică mobilă pe care se fixează hârtia la mașina de scris, făcând posibilă
(prin deplasare) scrierea succesivă a literelor și a rândurilor. – După engl. [typewriter] carriage, fr.
chariot.
CIOCÁN1, ciocane, s. n. 1. Unealtă [Din sl. čekanŭ.
CIOCÁN2, ciocane, s. n. Păhărel în formă de sticluță, [Din bg. čokan, sb. čokanj.
CIOCÁN3, ciocani, s. m. (Reg.) Știulete de porumb (curățat sau nu de boabe); ciocălău. – Din sb.
čokan.

=În limba română sunt foarte multe dublete de acest tip la singular [masculine sg. = neutre sg.]

bătălắu1 (bătăuș) (pop.) s. m., art. bătălắul; pl. bătălắi [ sursa: DOOM 2 (2005)
bătălắu2 (unealtă) (pop.) s. n., art. bătălắul; pl. bătăláie [sursa: DOOM 2 (2005)
păscălău1 sm [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~ăi / E: păscăli + -ău] (Trs) Păscălitor. [sursa: MDA2 (2010)
pascalău pascălău
păscălău2 sn [At: DR. IV, 1081 / V: pascal~, pas~ / Pl: ~aie, (reg) ~auă / E: paște3 + -ălău cf cosălău]
(Trs; Mar) pascalău sn vz păscălău2/ pascalău pascălău / Pășune (1). [sursa: MDA2 (2010)
pascălău sf vz păscălău2 [sursa: MDA2 (2010)
tecărău1 sm [At: COMAN, GL. / Pl: ~ăi / E: teacăr + -ău] (Reg) 1 Nătărău. 2 Bădăran (4). 3 Haimana
(2). [sursa: MDA2 (2010)
tecărău2 [At: KLEIN, D. 528 / V: (reg) techereu sn, ticar~, tic~, ticăreu sn, ticaraie, ticarauă sf / Pl:
~raie sn, ~ăi sm / E: mg teköro] (Trs) 1 sn Bucată de lemn cu care se strânge lanțul sau funia care leagă
fânul, lemnele etc,* în car. 2 sn (Pex) Băț având diverse întrebuințări. 3 sn (Îf ticărău) Verigă de fier
care se pune pe roata camlui în locul unde șina este slăbită. 4 sm (Fig; dep) Om scund și gras. [sursa:
MDA2 (2010)
bodârlắu1 sm [At: COSTINESCU / V bodărlău s.m.: -dăr-, -lan / Pl: ~ăi / E: nct] (Orn) 1 Cufundar -
bodârlắu s. m., art. bodârlắul; pl. bodârlắi, art. bodârlắii [sursa: DOOM 2 (2005)
bodârlắu2 sn [At: JIPESCU, O. 95 / Pl: ~laie, -Iăie / E: nct] (Arg) Închisoare. [sursa: MDA2 (2010)
CEACẮU, ceacăie, s. n. (Reg.) / V: ceacóu, ceaco / Pl: ~ăie și ciacuri / E: mg csákó, ger Tschako]
(Mgmr) 1 (Mil) Un fel de chipiu de parade / ceacău s. n., art. ceacăul; pl. ceacăie, art. ceacăiele.
ceacău2 sm [At: VAIDA / E: mg csákó „cu coarnele aduse în afară”] (Mgmr) Bou.[sursa: MDA2
(2010)
găunoi1 (pl.) găunoi1 sm [At: POMPILIU, B., ap. DA ms / Pl: ~ / E: găun1 + -oi] (Ent, reg) 1 Găun (4)
mare. 2 Viespe mare. 3 Tăun. / = gărgăun; bărzăun.
găunoi2 sn [At: MARIAN, ap. DA / Pl: ~oaie / E: găun2 + -oi] (Reg) Găun (1) mare. [sursa: MDA2
(2010)
găún, găúne, s.n. (înv.) 1. scorbură; bortă mică. 2. gărgăun, bărzăun. [sursa: DAR (2002)
găún, găuni, s.m. – 1. (înv.) Scorbură. 2. (reg.; zool.) Gărgăun, bărgăun. – Lat. *cavo, -onis (Scriban,
MDA). [sursa: DRAM 2015 (2015)
găună sf vz găun
[sau, pe baza etimologiei, sunt incluse în acelaşi articol, reprezentînd un cuvînt polisemantic, cu
variante lexicale la genuri diferite:
găun, ~ă [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~ă sf / Pl: ~i, ~e / E: lat cavo, -onis] 1 sn (Înv) Parte
scorburoasă, goală sau seacă a unui obiect. 2 (Înv; îe) A auzi ~ A suna a gol. 3 sf (Buc; îf ~ă) Gaură
mică în pământ, cât o jumătate de cuib de pasăre. 4 sm (Ent; reg) Gărgăun. 5 sm (Ent; Trs)
Bărzăun.[sursa: MDA2 (2010)

dulắu s.m., art. dulắul; pl. dulắi, art. dulắii [sursa: DOOM 2 (2005) = zăblău.
dulắu1 sm [At: PRAV. 64 / Pl: ~ắi / E: pn dolow] 1 Câine mare (și lățos) Si: (îvr) zăvod. 2 (Fig)
Calificativ injurios pentru un om bătrân lipsit de educație (și de cultură), cu deprinderi grosolane.
dulắu2 sm [At: VICIU, S. GL. / Pl: ~ắi / E: nct] (Reg) Dovleac. [ sursa: MDA2 (2010)
dulắu3 sn [At: CHEST. IV, 16/62 / V: ~léu / Pl: ? / E: mg dülö] (Reg) 1 Drum de țară situat mai jos
decât terenurile care îl mărginesc. 2 Țarină. 3 Făgăraș. 4 (Buc) Mămăligă cu brânză. [sursa: MDA2
(2010

ȘALẮU2, șalăi, s. m. Veche monedă de aramă șalắu (pește, monedă veche) s. m., art. șalắul; pl. șalắi,
art. șalắii [sursa: DOOM 2 (2005)
șalău1 sm [At: KLEIN, D. 425 / V: (înv) ceal~, (reg) ~lâu, șel (îrg) șuleu / Pl: ~ăi / E: mg süllö] 1 Pește
șalău3 sn [At: ALR II/I, 3 816/316 / Pl: ~lauă / E: mg zsalu] (Reg) Oblon (la fereastră). [sursa: MDA2
(2010)

ZĂBLẮU2, zăblăi, s. m. (Reg.) / zablău / zăblắu1 (vlăjgan, câine) (reg.) (ză-blău) s. m., art. zăblắul; pl.
zăblắi, art. zăblắii.
zăblău1 sn [At: NEAGOE, ÎNV. 54/20 / V: (reg) zăblou, zablou~2, (înv) ~lou, (reg) zâb~ / Pl: ~laie și
(îvr) ~baie / E: bg забло] (Îvp) ’’ O laviță învelită cu rogojini și cu zăblaie (ODOB.). • pl. -aie. /
ZĂBLẮU1, zăblaie, s. n. Pânză de câlți sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. gener.
țol, pătură

țărcălău1 sm [At: LB / Pl: ~ăi / E: mg cirkáló] (Înv; Trs) Persoană care umbla pentru a însemna dările
sau pentru a verifica felul cum erau încasate. [sursa: MDA2 (2010)
țărcălău2 sn [At: VUIA, PĂST. 169 / V: ~leu, țarcaleu, ~lau, ~lam, țarcalan / Pl: ~laie / E: țarc + -ălău]
1 (Reg) Țarc (mic) pentru animale. 2 (Olt; îf țărcăleu) Gard de nuiele făcut în jurul grămezii de gunoi
de grajd. 3 (Îrg) Pătui1. 4 (Olt) Corlată care se pune deasupra loitrelor pentru căratul snopilor sau
fânului Si: (reg) țărcădău (6). 5 (Mol) Moviliță rotundă de pământ împrejmuită cu un gard mic de
nuiele, care servește ca semn de hotar. [sursa: MDA2 (2010) țărcălău țarcalan țarcaleu țarcălau
țărcălau țărcăleu, țarcălau./ țârcălău sn vz țărcălam1
țiclău2 sm [At: BĂCESCU, PĂS. 167 / V: (reg) țigl~, țacl~ / Pl: ~ăi / E: ns cf țic1, țiclă2, țiclean]

=Uneori, în dicţionar se menţionează că forma de plural este necunoscută.

vântălău1 sn [At: ALEXI, W. / V: văntălău, văn~, ~tră~ / Pl: ? / E: mg vantoló] 1 (Min; Trs) Ciocan de
oțel (cu mâner curbat) cu care se bate într-un sfredel pentru a face găuri în peretele unui abataj. 2 (Reg;
îf vântrălău) Ciocan mai mare. [sursa: MDA2 (2010
vântălău2 sn [At: PAȘCA, GL. / Pl: ? / E: ns cf vântălău] (Trs) Cantitate de fân conținută într-un car3
(1). [sursa: MDA2 (2010) vîntrălău = vântrălău sn vz vântălău
zaslău1 sn [At: ALR II/I h. 209 / V: (reg) lazl~, (reg) zazl~, (reg) zăs~ / Pl: ~lauă / E: mg zászló] (Reg)
1 Steag la nuntă. 2 (Pex) Steag la armată. [sursa: MDA2 (2010)
zaslắu2 s [At: DLR / Pl: ? / E: nct] (Reg) Lavină. [sursa: MDA2 (2010)

101 | P a g e
foiofiu sm [At: MARIAN, T. 336 / V: ~foi, ~ionțiu, fonfiu, fonchiu, ~ianfir, ~iamfir, ~iumfie sf / Pl: ? /
E: mg folyό-fii] (Bot; reg) Saschiu (Vinca herbacea). [sursa: MDA2 (2010)
foiofoi sm vz foiofiu
foĭofíŭ și foĭofóĭ m. (ung. folvö-fü, pervincă, d. folvó, curgător, și fü, plantă. Cp. cu saschiŭ). Pervincă.
– Și fonfíŭ, fonchíŭ, foĭunfíe. [sursa: Scriban (1939)] Se maĭ numește și brebănoc, cununiță, foĭofiŭ,
foĭofoĭ, fonfiŭ, fonchiŭ, foaĭe’n fir, merișor, saschiŭ ș. a. /
FOIOFIU, FOIOFIE (s.n.) - plantă ornamentală. FOIOMFIU, FOIOMFII (s.m.) - (var. FOIENFIU)
plantă medicinală de pădure cu frunzele întotdeauna verzi
FOIENFIU, FOIENFIE (s.f.) – pervincă
FOIOFIU, FOIOFIE (s.n.) - plantă ornamentală
FOIOMFIU, FOIOMFII (s.m.) - (var. FOIENFIU) plantă medicinală de pădure cu frunzele
întotdeauna verzi FOIOMFIU, FOIOMFII (s.m.) - fonfiu, pervincă, plantă cu flori albastre
FOIONFOIU (s.f.) – palntă plăcut mirositoare cu foi mari
http://www.vorbireabanatana.ro/wp-content/uploads/2015/12/F.pdf

= Diferenţierea sensurilor unui cuvînt polisemantic

cotór s. n., pl. cotoáre [sursa: Ortografic (2002

cotor s.n. 1. partea plantei ce iese din pământ și scoate ramuri, frunze, flori și fructe; 2. mâner de cuțit
mare, coadă de topor. [Origină necunoscută]. [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
COTÓR, (1, 2) cotoare, s. n., (3) cotori, s. m. 1. S. n. Tulpină, lujer (la legume și la plante erbacee)
care susține frunzele, fructul sau florile. ♦ Partea de jos a unei tulpini. Cotorul viței. ♦ Cocean (3). ♦
Rest nefolositor dintr-un obiect uzat. ♦ (Fam.) Mătură foarte uzată. 2. S. n. Parte, loc unde se leagă sau
unde se cos foile unei cărți, ale unui registru, ale unui caiet etc. ♦ Parte a unui chitanțier, a unui bonier
etc. rămasă după ce s-au rupt jumătățile detașabile ale foilor; partea fiecărei foi care rămâne în
chitanțier, bonier etc. după predarea chitanței. 3. S. m. (La ființe; rar) Partea dinspre rădăcină a unei
pene, a unei cozi sau a unui fir de păr. – Et. nec. [sursa: DEX '98 (1998)
cotor [At: ECONOMIA, 30 / V: cătur, ~tior, ~oară, ~tur / Pl: ~oare, (reg) ~oară sn, ~i sm / E: nct] 1 sn
(Înv) Parte, segment care unește două părți ale unui obiect. 2 sn (Bot) Tijă care leagă frunza sau fructul
de ramură Si: lujer. 3 sn (Bot) Cocean. 4 sn (Bot) Miezul verzei. 5 sn (Bot) Picior rămas după tăierea
căpățânii de varză. 6 sn (Bot) Miezul fructului. 7 sn (Bot) Parte superioară a codiței, care rămâne la
fructul cules sau căzut. 8 sm (Bot; reg) Mugur. 9 sm (Bot; reg) Inimă a miezului la fragi, căpșuni,
zmeură și mure, care intră în receptacul și de care sunt lipite sepalele. 10 sn (Bot) Parte de jos a plantei,
mai groasă, opusă vârfului. 11 sn (Bot) Tulpină a plantelor, de la rădăcină până la primele ramuri sau
frunze. 12 sn (Bot; reg) Trunchi al arborilor. 13 sn (Bot) Coardă lăsată la butucul viei, din care dau
vițele. 14 sn (Bot) Tijă purtătoare de semințe la ceapă. 15 sn (Bot) Tulpină a plantelor, de la rădăcină
până la vârf, de pe care pornesc ramurile sau frunzele. 16 sn (Bot; spc) Tulpină a porumbului, cu sau
fără frunze, de pe care s-au cules știuleții. 17 sn (Bot; reg) Nervură a frunzei. 18 sn (Bot) Capăt inferior,
mai gros, al tulpinii sau al ramurii unui copac. 19 sn (Bot) Ciot rămas după tăierea unui copac sau unei
ramuri. 20 sn (Bot) Ciot rămas pe tulpină după culesul știuletelui de porumb. 21 sn (Pop) Parte a
snopului de grâu formată din tulpini legate, în opoziție cu spicele. 22 sn (Bot) Parte rămasă în pământ
din plantele cu tulpina tare. 23 sn (Bot) Rădăcină a plantelor leguminoase. 24 sn (Bot) Butuc al viței. 25
sn (Bot) Trunchi de copac de pe care s-au tăiat crengile. 26 sn (Agr) Tăiere a vițelor inutile la vie. 27 sn
(Agr) Săpare a viei. 28 sn (Agr; îe) A ridica via la ~ A lega via de haraci. 29 sn (Pex; lpl) Resturi
rămase din tulpina plantelor de nutreț. 30 sn (Pex; lpl) Crengi tăiate la curățatul pomilor sau la vie. 31
sn (Pop) Parte rămasă dintr-un membru amputat. 32 sn Bază a organului sexual bărbătesc. 33 sm Parte
de la cap a cornului rupt. 34 sn Coadă tăiată sau ruptă. 35 sn Parte superioară a cozii calului, care unește
șira spinării cu rădăcina părului lung care formează coada. 36 sn Coadă de cal tăiată scurt. 37 sm Ax al
penei de pasăre, de pe care se iau fulgii. 38 sm Parte tare a penei păsărilor, din piele și până unde încep
fulgii. 39 sm Rădăcină a penelor unei păsări care nu a fost jumulită bine înainte de a fi gătită. 40 sm
(Pop; pan; d. oameni) Fire rare și tari care cresc în barba tinerilor care n-au început încă să se
bărbierească. 41 sm (Pop; pan; d. oameni) Fire din barbă rămase după bărbierit. 42 sm (Pop; pan) Fire
rare rămase pe capul unui chel. 43 sm (Pan) Păr tuns prea scurt. 44 sm (Pop; pan) Barbă rasă prost. 45
sn (Înv; pan) Toc fără peniță. 46 sn (Pan) Parte mai groasă a unui instrument de scris, care se ține între
degete. 47 sn (Pan) Capăt de funie. 48 sn (Pan) Parte din fier a unui cuțit, a unei săbii etc. care intră în
mâner. 49 sn (Pan) Parte a peniței care se înfige în toc. 50 sn (Pan) Parte a pipei în care intră țeava care
se ține în gură. 51 sn (Pan) Capăt de sus al undiței, cu cârligul de care se leagă coarda. 52 sn (Pan) Parte
a lingurii care unește concavitatea cu capătul ținut în mână. 53 sn (Pan) Parte a măturii unde coada intră
între nuiele sau paie și este legată cu sârmă. 54 sn (Pan) Parte prea scurtă rămasă dintr-un obiect tăiat.
55 sn (Pan) Coadă prea scurtă a unei unelte. 56 sn (Pan) Bucată din coada ruptă a unei unelte care
rămâne în inelul de metal. 57 sn (Pan) Parte a cărții unde se unesc foile. 58 sn (Pan) Parte a
chitanțierului care rămâne după tăierea chitanțelor. 59 sn (Pan) Carte cu copertele și o parte din foi
rupte. 60 sn (Pan) Parte a crucii de la pământ până la brațe. 61 sn (Pan) Parte care se înfige în pământ a
unui par. 62 sn (Îvp; fig; îe) A avea sau a face ~oară cu cineva A avea legături de afaceri cu cineva. 63
sn (Îvp; fig; îe) A avea ~oare A avea bani. 64 sm (Fig) Om mic de statură și gras. 65 sn (Pex) Mâner. 66
sn (Pex) Toartă. 67 sn (Pex) Coadă a unei unelte. 68-69 sn (Spc) Mâner al unei săbii sau al unui cuțit.
70 sn (Spc) Coadă a undiței. 71 sn (Pex) Orice resturi care nu mai servesc la nimic. 72 sn (Pex) Mătură
roasă de prea multă întrebuințare. 73 sn (Pex) Lingură cu coada ruptă. 74 sn (Pex) Cuțit cu lama ruptă.
75 sn (Pex) Cuțit tocit. 76 sn (Pex; reg; îf ~tior) Răzuș cu care se curăță plugul 77 sn (Pex) Bază rămasă
dintr-o lumânare care a ars. [sursa: MDA2 (2010)

Omonime lexicale care reprezintă părţi de vorbire flexibile diferite

s.m. – adj.
CARDINÁL1, cardinali, s. m. Titlu din ierarhia bisericii catolice [Fr. cardinal (lat. lit. cardinalis).
CARDINÁL2, -Ă, cardinali, -e, adj. Principal, esențial, fundamental [Fr. cardinal (lat. lit. cardinalis).
s.n. - adj.
CAPITÁL1, (1) capitaluri, s. n. 1. (Ec. pol.) Totalitatea bunurilor economice deținute de o persoană sau
de un grup de persoane [Din fr. capital, germ. Kapital.
CAPITÁL2, -Ă, capitali, -e, adj. 1. De primă importanță, de frunte; fundamental, essential [Din fr.
capital.]
capital2 sn vz capital
sf, a (Caracter tipografic) de dimensiuni mai mari decât litera obișnuită și cu o formă, de obicei, diferită.
6-7 sf, a Majusculă
s.f. – adj.
CALCINATÓR1, calcinatoare, s. n. Aparat folosit pentru recuperarea căldurii gazelor
CALCINATÓR2, -OÁRE, calcinatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la calcinare. – Calcina +
suf. -tor.
calcinatoáre s. f., g.-d. art. calcinatoárei; pl. calcinatoáre [sursa: Ortografic (2002)
??bălălău1 sm [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~lăie / E: nct] (Reg) Mâncare făcută din mămăligă, unt și brânză.
[sursa: MDA2 (2010)
bălălău2, ~aie [At: CREANGĂ, P. 322 / Pl: ~ăi, ~laie / E: bălălăi + -ău] (Reg) 1-3 a Bălăbănit2 (1-3).
4-5 smf Prostănac care umblă cu mâinile bălăbănind. 6 sn Variantă a jocului bâza.[ sursa: MDA2
(2010)

103 | P a g e
bălălău adj. invar. (reg.)
!bălălắu (reg.) adj. m., s. m. [sursa: DOOM 2 (2005)
bălălău, bălălăi s. m. (deț.) persoană cu dereglări psihice; țicnit, smintit [sursa: Argou (2007

=numărul de omonime dintr-o serie poate să fie mai mare.

știr1 sn [At: ALR II, 5670/353 / V: (reg) șpir / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Mar) Lanț. 2 (Reg; îf șpir) Fiecare
dintre cele două lanțuri care leagă pieptarul hamului de orcic.
știr2 sn vz peșchir
știr3 sms [At: ANON. CAR. / V: (rar) st~ / E: bg щир, srb štir] 1 (Șîc ~-mic, ~-bun, ~-prost, ~-roșu, ~-
porcesc) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori verzi, dispuse în glomerule, cu frunze acrișoare la
gust și comestibile.
știr4 s [At: LEXIC REG. II, 54 / Pl: ? / E: nct] (Trs; c. i. obiecte de îmbrăcăminte; îe) A lua de-a ~ul A
lua la purtat.
stir sn vz știr3
știr5 s [At: ALR SN II h 619/836 / V: (reg) ștel / Pl: ? / E: ns cf ster, ger Ster] (Reg) Grămadă de
trunchiuri.
știr6, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 204v/14 / V: (îrg) stiră a / Pl: ~i, ~e / E: ns cf ngr
στετρα, alb shtjerrë] 1-2 (Îvp) (Ființă) sterilă Si: sterp. 3-4 (Reg) (Plantă) neroditoare.
știr7, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~e / E: ns cf știr3, știros1] (Îvr) Acru. [sursa: MDA2 (2010)

Sau relaţia de omonimie se stabileşte între părţi de vorbire flexibile şi părţi de vorbire neflexibile
Dar (conjuncţie) – dar (substantive) – dar (adverb)
DAR1 conj., adv. A. Conj. I. (Leagă propoziții sau părți de propoziție adversative) / B. Adv. (Înv. și
reg.) Da, așa, astfel. ◊ Expr. (Pop.) Păi dar = cum altfel? ♦ Firește, desigur; negreșit. [Var.: da, dáră
conj.] Variante: (îpf) da, (îvp) ~ă, ~î, (îvr) deară /
DAR2, daruri, s. n. I. 1. Ceea ce se primește sau se oferă în semn de prietenie, ca ajutor etc.; cadou.
Variante: (înv) ~iu / Pl: ~uri, (înv) ~ure / E: slv дарь]
dar3 sn vz darn
DARN adv. (Înv.; în loc. adv.) În darn = în zadar, degeaba. – Din it. indarno.[sursa: DEX '09
DLRLC (1955-1957) consideră o serie de 4 omonime: DAR1 adv. (Învechit, exprimînd o apro -bare)
Da, așa;/ DAR2 adv. v. darn. / DAR3 conj. (Și în forma dară sau da) /DAR4, daruri, s. n.

CHIT1 adv. (Fam.; în expr.) A fi chit (cu cineva) = a nu mai datora nimic (cuiva); a nu mai avea de dat
(cuiva) nicio socoteală. ◊ Loc. conj. Chit că... = chiar dacă..., indiferent dacă... – Din fr. quitte.
(Franțuzism)
CHIT2, (2) chituri, s. n. 1. Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos [Din germ. Kitt.]
Chit3, sn [At: VICIU, GL. / V: chítiu, chítăl sn / Pl: ~turi / E: ger Kittel] (Reg) Suman.
CHIT4, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ.

DECI1 conj. conclusivă (introduce propoziții care exprimă o condiție) Așadar; prin urmare; în
consecință. /de + aici [ Variante - V: deáci, deácii /
DECI2 adv. Înseamnă că; prin urmare; așadar; adică. /de + aici [sursa: NODEX (2002) DECI conj.
așadar, dar, (livr.) or. (Să spunem ~ lucrurilor pe nume.)
DECI1- Element de compunere savantă care intră în denumirea submultiplilor unităților de măsură
pentru a exprima a zecea parte din întreg. – Din fr. déci-. [sursa: DEX '09 (2009)
În acest exemplu se consideră în relaţie de omonimie şi prefixoidele.
Prin definiţie, omonimul este un cuvânt care are aceeași formă și aceeași pronunție cu alt cuvânt sau cu
alte cuvinte, de care diferă ca sens și ca origine. În sens general, atunci cînd nu se referă strict la
cuvinte cu etimologii diferite, pot fi acceptate ca tipuri de omonime şi cuvinte care au aceeaşi
etimologie.
Cauzele omonimiei lexicale (înregistrată în dicţionarul limbii) pot fi:
1-divergenţa semantică (apariţia unui sens nou în structura semantică a unui cuvânt polisemantic
îndepărtat de sensul de bază, astfel încât legătura semantică nu se mai poate vedea). În această situaţie
se păstrează legătura etimologică. Diferenţierea sensurilor se face prin formele diferite de plural
(omonimie parţială): [singular – F1 =F2 / plural F1≠ F2 / S1 ≠ S2 ]
Din lat. ‘’caput’’ avem:
Cap1, (pl. capete) s.n. cu numeroare sensuri;
Cap2, (pl. capi) s.m., căpetenie, şef.
Din lat. ‘’calculus’’s-a format, prin divergenţă semantică, o pereche de omonime:
cálcul1 (piatră) s. m., pl. calculi;
cálcul2 (socoteală, matematică) s. n., pl. cálcule [sursa: DOOM 2 (2005)
Alte dicţionare înregistrează un singur articol – un cuvînt polisemantic.
calcul [At: EMINESCU, P. 221 / Pl: (sn) ~e, (sm) ~i / E: fr calcul, lat calculus] 1 sn Ansamblu de
operații matematice făcute cu scopul de găsire a uneia sau a mai multor mărimi Si: socoteală. 2 sn (Îs) ~
grafic Rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor construcții geometrice. 3 sn (Îs) ~ logic Ansamblu de
operații prin care anumite expresii logice sunt derivate din alte expresii logice. 4 sn Plan. 5 sm
Concrețiune de forma unei pietricele, rezultată din precipitarea sărurilor organice sau anorganice, care
se formează în anumite organe interne Si: piatră. [sursa: MDA2 (2010)

Uneori, un cuvînt polisemantic se desface într-un grup de cuvinte omonime.

CĂLÚȘ, călușuri, s. n. 1. Bucată de lemn sau de metal care se pune între dinții dinainte ai unui animal,
spre a-l forța să țină gura deschisă; mototol de cârpe care se introduce în gura unei persoane, pentru a o
împiedica să strige. ◊ Expr. A pune (cuiva) călușul în gură = a împiedica (pe cineva) să vorbească. 2.
Bețișor care face parte din mecanismul de declanșare al capcanelor de lemn. 3. Mică piesă de lemn cu o
formă specială, pe care se sprijină coardele întinse ale unui instrument muzical; scaun. 4. Suport de
lemn pe care pictorul își așază tabloul când lucrează; șevalet. 5. Utilaj de foraj, pentru rotirea prăjinilor,
folosit în forajul prin percuție sau în cel manual. 6. (De obicei art.) Numele unui dans popular cu figuri
variate, jucat (în preajma Rusaliilor) de un grup de flăcăi; melodie după care se execută acest dans;
călușar (1), călușel (4). – Cal + suf. -uș. [sursa: DEX '09 (2009)
În Dicţionarul de omonime al lui Gh. Bulgăr şi N. Felecan, 1996, p.57, sunt considerate omonime
totale:
Căluş1, –uri, s.n. – bucată de lemn sau de metal care se pune între dinţii…
Căluş2, –uri, s.n. – mica piesă de lemn cu o formă special, pe care se sprijină coardele întinse..
Căluş3, –uri, s.n. – utilaj de foraj…
Căluş4, s.n. art – numele unui dans..

Omonime cu etimologie identică şi forme flexionare diferite.

Un cuvînt polisemantic se desface într-un grup de cuvinte omonime.
CĂMÍN, (1, 2, 3, 6) căminuri, (4, 5) cămine, s. n. 1. Sobă joasă, zidită la peretele camerei, cu vatra larg
deschisă. 2. Cuptor, vatră. 3. Coș pe unde iese fumul; horn. 4. Fig. Casă părintească; p. ext. familie. 5.
Denumire dată unor instituții cu caracter social-cultural: cămin de copii = instituție cu regim de internat

105 | P a g e
pentru copii preșcolari (3-6 ani), cu orar de zi sau săptămânal; cămin studențesc = așezământ universitar
care asigură cazarea studenților, pe lângă acesta funcționând uneori și cantine; cămin cultural =
instituție înființată în România la începutul decen. 3 al sec. XX în scopul propagării culturii la sate
(5)[1]; cămin școală = cămin pentru copiii orfani, în care se află și școala; cămin-spital = cămin (de
bătrâni) în care se acordă asistență medicală. 6. Încăpere mică subterană, zidită și acoperită cu capac de
fontă, pe traseul unei conducte de alimentare cu apă a unui canal, construită pentru a permite accesul la
conductă sau la canal. – Din sl. kamina. [sursa: DEX '09 (2009)
În Dicţionarul de omonime avem:
Cămin1, -uri, s.n. – sobă, cuptor…
Cămin2, -uri, s.n. – casă pintească..
Cămin3, - e, s.n. – denumire data unor instituţii.

Un cuvînt polisemantic se desface într-un grup de omonime.

cenușár [At: ALECSANDRI, T. 1758 / V: ~șér / Pl: ~e sn, ~i sm / E: cenușă + -ar] 1 sm (Rar) Persoană
care adună cenușă pentru fabricarea săpunului. 2 sm (Rar) Cenușotcă. 3 sm (Mol; înv; gmț) Copist prost
(care usca cerneala presărând cenușă). 4 sm (Bot; reg) Arbore cu flori mici, galbene-verzui, cu miros
neplăcut Si: arbore-puturos. 5 sn Loc de sub sobă unde cade cenușa. 6 sn Loc unde se depozitează
cenușa. 7 sn (Rar) Scrumieră. 8 sn (Rar) Urnă în care se păstrează rămășițele morților incinerați. 9 sn
Cearșaf în care se pune cenușă amestecată cu paie, deasupra rufelor spălate și așezate în putină sau prin
care se leșia când se albeau cămășile. 10 sn Cadă mare îngropată în pământ în care se punea var nestins
pentru a se face lapte de var. 11-12 sn (Tăb) Bazin sau butoi în care se efectuează, cu ajutorul unor
substanțe chimice, depilarea pielii și prepararea ei pentru prelucrare. 13 sn (Tăb) Aparat cu care se
îndepărtează părul de pe pielea întrebuințată pentru încălțăminte. 14-15 sn Cenușărire (3-4). [sursa:
MDA2 (2010)
CENUȘÁR, (I) cenușare, s. n., (II, III) cenușari, s. m. I. S. n. 1. Cutie de metal așezată sub grătarul
locomotivei sau al unei sobe de încălzit, al unui cuptor etc., în care cade cenușa rezultată din ardere. 2.
Atelier sau secție dintr-o fabrică de tăbăcărie în care se execută operațiile premergătoare tăbăcirii. ♦
Bazin folosit în tăbăcărie, în care se pun pieile crude, cu o soluție de lapte de var, pentru a le curăța de
păr. ♦ Soluție de lapte de var proaspăt sau alcalin, folosită pentru depilarea pieilor crude și îndepărtarea
epidermei. 3. Urnă în care se păstrează cenușa unei persoane incinerate; urnă cinerară. II. S. m. (Înv. și
ir.) Scriitor de cancelarie, copist (prost). III. S. m. Arbore ornamental originar din China, înalt, cu
coroană ovală, cu frunze compuse și cu flori mici verzi-gălbui (Ailanthus altissima). – Cenușă + suf. -
ar. [sursa: DEX '09 (2009)
În Dicţionarul de omonime avem:
Cenuşar1, -e, s.n. – cutie de metal…
Cenuşar2, -e, s.n. – atelier sau secţie..
Cenuşar3, - i, s.m. – (învechit şi ironic) copist;
Cenuşar4, -i, s.m. – arbore ornamental.
=]]
În afară de divergenţa semantică, alte cauze ale fenomenului de omonimie sunt:
2-convergenţa fonetică. Dacă prin divergenţa semantică, un cuvînt (cu forma) F este separate în două
cuvinte cu sensuri diferite [S1 ≠ S2], în această situaţie două cuvinte diferite [F1≠ F2/ F1~F2]
transformă o relaţie de paronimie (asemănare a formelor) într-o relaţie de omonime (=identitate
formală). Această evoluţia fonetică spre aceeaşi formă a două cuvinte diferite ca sens, de origini
diferite, fie un cuvânt moştenit sau altul împrumutat, fie împrumuturi din limbi diferite, este un
fenomen care apare în timp (se referă de obicei la cuvinte din epoci diferite, şi cu etimologii diferite):
Cap3, (pl. capuri) s.n. (din fr. cap) proeminenţă a uscatului care înaintează în mare.
CALC ~uri n. 1): Hârtie de ~ hârtie transparentă folosită pentru reproducerea desenelor. [(fr. calque, d.
lat. calcare, a călca)
casă1 sf [At: COD. VOR. 26/9 / Pl: ~se, (reg) ~si, căși[1] / E: ml casa] 1 Clădire destinată pentru a servi
de locuință omului.
casă2 sf [At: LB / V: cassă, (reg) coașă / E: it cassa, ger Kasse] 1-2 Dulap sau lădiță de fier în care sunt
ținuți bani, hârtii de valoare etc. Si: seif. [sursa: MDA2 (2010)
cásă3 sf [At: LTR / Pl: ~se / E: fr casse] Boală a vinurilor, pe care acestea o capătă când ajung în
contact cu aerul și care se caracterizează prin tulburare și prin schimbare a culorii. [sursa: MDA2
(2010)

3-relaţia de omonimie rezultată prin CONVERSIUNE nu este înregistrată în dicţionare care fenomen de
omonimie lexicală.
Omonimele formate prin conversiune sunt cuvinte omografe (=identice la nivel segmental), diferentiate
doar prin accent (la nivel suprasegmental).
[Accentul poate să apară într-un cuvânt, formă gramaticală (corp fonetic lexico-gramatical) sau într-o
propoziție (corp fonetic sintactic) -móbilă (substantiv) vs. mobílă (adjectiv) vs. mobilắ (formă verbală
la timpul perfect)]

Definiţia cuvintelor omografice poate fi adaptată şi la conversiune. [În lingvistică, termenul

conversiune denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, prin care un cuvânt trece dintr-o
clasă lexico-gramaticală în alta fără modificarea formei de bază a cuvîntului din dicţionar, adică devine
altă parte de vorbire prin ZERO derivare. Cu referire la partea de vorbire rezultată, termenul
„conversiune” poate fi înlocuit cu „substantivare” sau „substantivizare”, „adjectivizare]
Un cuvînt homograf este un cuvînt care se scrie la fel cu un alt cuvînt, dar diferă de acesta din punct de
vedere fonetic (la nivel suprasegmental). Prin etimologie, substantivul ‘’răţoi’’ este în relaţie de
omografie cu verbul ‘’a se răţoi’’. (homo = asemănător, identic, acelaşi, egal). O altă definiţie pentru
termenul ‘’homograf’’ îl apropie de ‘’homograme (=care se scriu cu aceleaşi litere), dar echivalentele
sinonimice sunt mai suggestive: omograf, homofon, omonim, paronim, alofon. Termenul ‘’ALOFON’’
se referă la varianta poziţională, varianta combinatorie, varianta contextuală. Homoformele se referă la
diferite părţi de vorbire. Homoformele obţinute prin conversiune sunt variante contextuale ale aceluiaşi
cuvînt-titlu, îndeplinind un rol nominal sau un rol verbal, în diferite contexte. Şi omonimele parţiale
sunt homoforme. Sunt omonime gramaticale contextuale (ex. Adjective, participii, numerale sau verbe
trecute prin conversiune în categoria substantivelor).
Dacă la trecerea dintr-o categorie gramaticală nominală într-o categorie verbală (şi invers – ex. Altoi –
substantiv – a altoi – verb) accentul diferenţiază, indicînd două cuvinte diferite [aparţinînd la două

107 | P a g e
tipuri flexionare], conversia unor substantive în adjective (şi invers) nu generează problem de
diferenţiere flexionară (Perechile obţinute prin conversiune au flexiunea identică).
Pseudo-Omonimele de tipul:
RĂȚÓI1, rățoi, s. m. Bărbătușul raței.
RĂȚOÍ2, rățoiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se răsti la cineva, a amenința pe cineva. – Din rățoi1. [sursa:
DEX '09 (2009)
Nu au acelaşi tip de flexiune. {substantivul este tip 6.1.3.3. – T3, iar verbul T-7 - -ESC / -eşti / eşte}
rățói1 s. m., pl. rățói, art. rățóii [sursa: DOOM 2 (2005)
rățoí2 (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rățoiéște, imperf. 3 sg. se rățoiá; conj. prez. 3 să se
rățoiáscă [sursa: DOOM 2 (2005)
Nu se admite forma fără sufixul-desinenţă ‘’-ESC’’ { eu mă *răţoi la tine; tu te *răţoi la mine; el se
*răţoie la noi / conjunctiv – o să se răţoie la tine şi o să-I treacă/ Răţoieşte-te şi la altcineva! Imperativ
negative - Ia nu te mai răţoi la mine!
coi1, coaie s. n. (vulg.) testicul
coi2, coiesc (vulg.) I v. t. a trage pe cineva de testicule. II v. r. 1. a se foi de colo-colo fără rost. 2. a
lenevi. [sursa: Argou (2007) [Ex. – ‘’Nu te mai coi atîta!’’]
Tendinţa de omogenizare a paradigmelor flexionare ar trebui încurajată, şi ar trebui scoasă în evidenţă
unitatea sistemului flexionar al limbii române, faptul că atît declinarea cît şi conjugarea operează cu
aceleaşi flexeme. OMONIMIA sistemului de flexeme este specifică limbii române

4 -Omonimele cu etimologie identică pot reprezenta cuvinte de categorii gramaticale diferite, dar care
au aceeaşi rădăcină lexicală. ex.
BUN1 adv. (Exprimă o aprobare
BUN2, buni, s. m. Bunic. / străbun;
BUN3, bunuri, s. n. 1. Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura
bunăstarea.
BUN4, -Ă, buni, -e, adj. (În opoziție cu rău) Care are însușiri pozitive.
Bună5 – s.f. zorea (planta).
Bun! interj. îld. bine!.

5-Nici relaţia de omonimie derivaţională nu este înregistrată în dicţionare, omonimele rezultate prin
derivare lexicală fiind înregistrate fie ca sensuri diferite ale unui cuvînt polisemantic derivate ( desi este
derivate cu sufixe diferite)

Sau omonimele derivaţionale.

Deseori considerat un cuvînt polisemantic, acest tip de derivare care denumeşte meseria şi atelierul
poate fi desfăcut într-o pereche de omonime, cu forme flexionare identice:
croitorie sf [At: H II, 62 / Pl: ~rii / E: croitor + -ie] 1 Meșteșugul croitului de haine Si: croitorit. 2
Atelierul croitorului, unde se lucrează haine. [sursa: MDA2 (2010
CROITORÍE1, croitorii, s. f. 1. Meșteșugul, meseria croitorului
CROITORIE2. croitorii, s. f Atelier unde se lucrează haine, rochii etc. [Pr.: cro-i-] – Croitor + suf. -ie.
fierăríe (meșteșug, atelier, colectivitate) s. f. (sil. fie-), art. fierăría, g.-d. art. fierăríei; (ateliere,
magazine) pl. fierăríi, art. fierăríile [sursa: Ortografic (2002)
fierărie1 sf [At: H II, 62 / Pl: ~ii / E: fierar +suf. -ie] 1 Atelier în care fierarul prelucrează la cald fierul
sau alt metal Si: (înv) făurărie1, făurie (1), (îvp) făuriște, (reg) covăcie. 2 Meșteșugul fierarului Si:
fierărit1, (înv) făurărie1 (2), făurărit, făurie (2). –
fierărie2 sf [At: ISPIRESCU, L., 136 / Pl: ~iI / E: fier +suf. -ărie] 1 Magazin unde se vând obiecte
fabricate din fier sau din alt metal. 2 (Csc) Obiecte sau piese din fier ori din alt metal Si: (pfm) fierătaie,
(înv) făurărie2, (reg) fierăt (3). [sursa: MDA2 (2010)
‘’ 5) Omonimele derivationale provin de pe urma proceselor de derivare prefixala sau sufixala, cand
unei radacini cu mai multe sensuri i se ataseaza un morfem de derivare cu sensuri si functii diferite. De
pilda, in limba romana cu ajutorul sufixului -ie (-arie) de la substantive nume de agent (argintar, aurar,
cojocar, rotar, tabacar, dulgher, etc.) se pot obtine substantive cu mai multe sensuri:
1) „meseria practicata de persoana respectiva” (ceasornicarie1 „meseria ceasornicarului”, dulgherie1
„meseria dulgherului”, blanarie1 „meseria blanarului”, fierarie1 „meseria fierarului”);
2) „atelierul in care se lucreaza sau pravalia unde se vand produsele” (ceasornicarie2 „atelierul
ceasornicarului”, dulgherie2 „atelierul dulgherului”, blanarie2 „atelierul blanarului; magazinul in care
se vand blanuri”, fierarie2 „atelierul fierarului”);
3) „obiecte confectionate in atelierul respectiv” (blanarie3 „sortimente sau obiecte de blana”, fierarie3
„obiecte din fier”).

Acest tip de omofonii prezinta dificultati de interpretare deoarece este foarte greu de stabilit cu
exactitate daca in cazurile mentionate mai sus avem a face cu fenomenul polisemiei sau cu cel al
omonimiei. Graitor in acest sens este modul in care derivatele respective sunt interpretate in DEX, unde
se observa numeroase inconsecvente de la un cuvant la altul. In unele cazuri, sunt considerate omonime
sensurile de „meserie” si „atelier” (ceasornicarie, ornicarie, dogarie etc.) la altele, in categoria
omonimelor sunt trecute sensurile „meserie” si „obiecte confectionate” (blanarie, fierarie, rotarie etc.).

La multe dintre cuvintele acestui grup perechile de sensuri sau toate cele trei tipuri de sensuri sunt
considerate polisemii (argintarie, dulgherie, croitorie, tabacarie etc.). Intrucat tipul de omonime
derivationale de felul celor analizate mai sus se apropie foarte mult de omonimele semantice, ar trebui
sa fie considerate omonime derivationale, in adevaratul sens al cuvantului, numai derivatele cu un sufix
sau prefix identic de la radacini omonimice, de tipul: muschi1 - muschios1 „care a prins muschi
(licheni)”; muschi2 - muschios2 „musculos”; pasui1 - pasuire2 „ragaz, amanare”.’’
=[
Unele perechi de omonime totale au tendinţa de a dispărea din uz. Omonime învechite, ieşite din uz, pot
fi considerate şi următoarele:
păcurár (muncitor care extrage păcura, cioban) s. m., pl. păcurári [sursa: Ortografic (2002)
păcurar – muncitor care extrage petrol – păcură + suf. Meserie –ar.
păcurár (păcurári), s. m. 1. Cioban. – 2. Ciocîrlie. – Mr. picurar, picular, megl. picurar, istr. pecuror.
Lat. pecorarius (Densusianu, Hlr., 159; Pușcariu 1238; Candrea-Dens., 1301; REW 6326), cf. it.
pecoraio, calabr. pecuraru, sicil. picuraru, gal. pegueiro, port. pegureiro. Datorită concurenței cu păcurar
„muncitor care extrage petrolul”, a fost înlocuit în mare parte de cioban (Caracostea, Mitt. Wien, 106;
Pușcariu, Lr., 201); se păstrează mai ales în Trans. – Cf. păcuină. Der. păcurăresc, adj. (ciobănesc);
păcurărește, adv. (ciobănește); păcurariță, s. f. (păstoriță). – Din rom. provine mag. pakular (Candrea,
Elemente, 400; Edelspacher 21). [sursa: DER (1958-1966)
păcurar1 sm [At: PALIA (1581), 23/18 / V: (îrg) ~ai, ~riu, pec~, (reg) ~ular, pecuar, (înv) poc~ / Pl: ~i /
E: ml pecorarius] 1 (Îrg) Păstor. 2 (Fig) Preot creștin. 3 (Îs) ~ul cel mic Strungar la oi. 4 (Îcs) ~ul cu
oile Joc de copii Si: cloșca. 5 (Reg) Păstor de capre. 6 (Reg) Văcar. 7 (Reg) Porcar. 8 (Trs: art) Dans
popular în ritm de horă. 9 (Trs; art) Melodie după care se execută păcurarul (8). 10 (Orn; reg; șîc ~-
mare) Ciocârlan (Galerida cristata). [sursa: MDA2 (2010)

109 | P a g e
‘’ Limba are variate mijloace pentru evitarea confuziei care ar putea sa apara in utilizarea omonimelor:
1. Inlocuirea, in timp, a unuia dintre omonime. Cuvantul latinesc pecorarius a dat in limba romana
cuvantul pacurar cu sensul de „cioban”.
Termenul a fost concurat omonimic de cuvantul pacurar provenit din pacura + sufixul -ar, in regiunile
petrolifere. Unde exista posibilitatea confuziei, termenul vechi provenit din latina a fost inlocuit cu un
termen nou: cioban, provenit din limba turca, care s-a impus mai mult in limba decat sinonimele:
pacurar, pastor, oier, ultimul derivat de la oaie + suf. -er.
2. Adaugarea unui determinant la un cuvînt omonimic înlătură confuzia. Substantivul ‘’miere’’ în unele
graiuri este rostit ‘’mere’’. Pentru a înlătura confuzia, se pronunţă ‘’miere de albine’’.
3. Se folosesc diferentieri morfologice ca forme de plural: cap, cu forme diferite de plural: capi, capete,
capuri; sau cot, cu forme diferite de plural: coti, coate, coturi.’’
[https://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/Tipuri-de-omonime87.php
Raportul de identitate a semnificatului se stabileşte între sinonime, dar uneori termenii aflaţi într-un
raport de sinonimie, fac parte din serii diferite, în care există un raport de identitate a semnificantului
(=Omonimie lexicală).

Semnul lingvistic, în accepţie saussuriană, constituie o structură, un ansamblu unitar format dintr-un
semnificat (conceptul) şi un semnificant (imaginea acustică), între care există o legătură indisolubilă, o
,,relaţie interioară”. Nu există semnificat fără semnificant şi nici semnificant fără semnificat.

În interiorul unui articol de dicţionar putem distinge 4 tipuri de relaţii între semnificant şi semnificat:
1-cuvînt monoform şi monosemantic.
2-cuvînt monoform polisemantic. (=pe lîngă sensul principal, denotativ, mai are şi alte sensuri
secundare, connotative, derivate din sensul lexical de bază).
3-cuvînt pluriform monosemantic (=pe lîngă forma de bază, cuvîntul are şi variante lexicale [=variante
de scriere şi variante de pronunţare derivate din forma literară care reprezintă titlul articolului de
dicţionar);
4- cuvînt pluriform polisemantic (Pe lîngă forma principală cuvîntul are şi variante lexicale, iar pe lîngă
sensul principal cuvîntul are şi sensuri secundare).

Pe baza distincţiei dintre semnificant (formă) şi semnificat (sens) putem distinge 4 tipuri de relaţii între
cuvintele din dicţionar (fie cuvinte-titlu de articol, fie variante lexicale ale unor cuvinte-titlu).
Relaţii între forme (între semnificanţi):
1 – relaţia de omonimie [F1 = F2 / S1 ≠ S2]
2 -şi relaţia de paronimie. [F1 ∼ F2 / S1 ≠ S2].
Relaţii între sensuri (între semnificaţi):
3 – relaţia de sinonimie [F1≠ F2 / S1 = S2]
4-şi relaţia de antonimie. [F1≠ F2 / S1 = - S2].
 Cuvînt Cuvînt
1 2
FORMA SENS
2 2
Semnificant Semnificant Semnificat Semnificat Tip de relaţii
Singular Plural Singular Plural semantice
Mono-form Pluri-form Mono- Poli- între cuvinte
(cu variante semantic semantic la forma lor din
Lexicale) dicţionar

F1 Semnificant F1 = F2 F1 = F2 S1 ≠ S2 S1 ≠ S2 OMONIME
singular
Semnificant F1 = F2 F1 = F2 S1 ≠ S2 S1 ≠ S2 omonime
plural
S1 Semnificat F1≠ F2 F1≠ F2 S1 = S2 S1 = S2 SINONIME
singular
Semnificat F1≠ F2 F1≠ F2 S1 = S2 S1 = S2 sinonime
plural

În relaţia de omonimie dintre formele a două cuvinte din dicţionar există 4 posibilităţi de combinare din
care rezultă identitatea F1 = F2.
1. F1 monoform = F2 monoform;
2. F1 monoform = F2 o variantă lexicală a unui cuvînt pluriform.
3. F1 o variantă lexicală a unui cuvînt pluriform = F2 monoform.
4. F1 o variantă lexicală a unui cuvînt pluriform = F2 o variantă lexicală a unui cuvînt pluriform

111 | P a g e
În relaţia de sinonimie dintre sensurile lexicale a două cuvinte din dicţionar există 4 posibilităţi de
combinare din care rezultă identitatea S1 = S2.
1. S1 monosemantic = S2 monosemantic;
2. S1 monosemantic = S2 un sens (=o variantă secundară) al unui cuvînt polisemantic.
3. S1 un sens (=o variantă secundară) al unui cuvînt polisemantic = S2 monosemantic.
4. S1 un sens (=o variantă secundară) al unui cuvînt polisemantic = S2 un sens (=o variantă
secundară) al unui cuvînt polisemantic.

Cei doi termeni (=cele două cuvinte) se află într-un raport de concordanţă
-fie a semnificantului (a formei),
-fie a semnificatului ( a sensului lexical). [exemplu de termeni aflaţi în raport de identitate: (termeni
care exprimă sinonimii perfecte) nea – omăt – zăpadă].

Aşa cum există tipuri de relaţii diferite între semnificant şi semnificat, în interiorul unui articol de
dicţionar, pot exista relaţii diferite şi între semnificanţii şi semnificaţii unor cuvinte diferite din
interiorul dicţionarului limbii.

Se pornește tot de la noțiunea de semnificant (complexul sonor, latura materială a semnului lingvistic),
respectiv de la cea de semnificat (noțiunea, sensul, latura imaterială a semnului lingvistic). [Câmpul
semantic ar rezulta din gruparea tuturor sensurilor pornind de la același semnificant. Rezultatul însă nu
face decît să ne prezinte evoluţia (în diacronie) a unui cuvînt, şi îmbogăţirea semnificaţiilor sale. Pentru
alţi cercetători, câmpurile semantice ar fi grupările de contexte în care se distribuie fiecare din sensurile
unui cuvânt, pornind de la sensul iniţial.]

O singură unitate lingvistică poate avea mai multe semnificaţii şi deci poate să aparţină (poate fi
inclusă) în mai multe cîmpuri semantice. Considerînd o serie sinonimică, el aparţine unui tip de relaţie
între semnificaţii (S1 =S2). Pe de altă parte, fiecare cîmp semantic este legat de alte cîmpuri semantice
ale limbii şi împreună cu acestea formează subsisteme ale vocabularului. Cîmpurile semantice se pot
intersecta.
RAPORTUL DE ÎNCRUCIŞARE SAU DE INTERSECŢIE – se stabileşte între termenii care au unul
sau mai multe elemente în comun, fiecare termen având în extensiunea sa elemente care nu aparţin
extensiunii celuilalt/celorlalţi termeni.
Pe de altă parte, între mai multe serii [diferite] de omonime (bazate pe relaţii între forme) pot apărea
relaţii între sensuri (între semnificaţiile unor elemente).

nea1 interjecţie [At: ALECSANDRI, T. 1536 / V: (reg) ne / E: ns cf na1] 1-4 (Are) Strigăt cu care (se
cheamă) (se alungă) (se îndeamnă la mers sau) se opresc diferite animale domestice. 5 (Rar; îe) A fi ~
într-o parte A fi țicnit.
nea3 sm vz nene (Pop. și fam.; urmat de un prenume masculin sau de un nume de familie) Termen de
respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tânără unui bărbat mai în vârstă. – Prescurtare
de la ‘’nene’/ nenea’.
nea2 sf [At: PSALT. 305 / Var.: neauă / Pl: (nob) nei / E: ml nix, nivis] 1 (Trs; îrg; în limba literară
actuală cu valoare poetică) Zăpadă. 2 (Poetic; îla) De ~ Alb strălucitor. 3 (Îal) Marmorean. 4 (Reg)
Promoroacă. [sursa: MDA2 (2010)
ne-a dat .[ortogramă]

OMẮT, omături, s. n. (Regional) Zăpadă; nea.

omăt1 smn [At: HERODOT (1645) 99 / V: (îvr) um~, (reg) homet[1], homete, omat, omet, omete,
omeț, umet, umete / Pl: ~uri, (rar) ~ete, ~eți / E: ucr обмет] 1 (Pop) Zăpadă. 2 (Reg) Troian. 3 (Reg)
Spumă de albuș de ou. [sursa: MDA2 (2010)
omắt și (vechĭ) omét n., pl. omete și omăturĭ (vsl. ometŭ, chenar, plasă de pescuit; sîrb. omet,
măturătură, umet, gunoĭ măturat, troĭan; bg. námet, nămete, troĭan; rut. zámet, viscol; rus. metélĭ,
viscol, omët, chenar, căpiță de snopĭ, zamëty, pl. troĭan, zametátĭ, -mestí, a troĭeni. V. mătură, nămete,
pomătuf, podmet, predmet, smetie). Vechĭ (omet și omăt). Chenar, tivitură. Azĭ. Est. (omăt). Zăpadă.
Vest și Ur. (pl. m. omețĭ). Nămețĭ, zăpadă veșnică. – Pl. și ometurĭ (Biblia 1668, Tkt.). [sursa: Scriban
(1939)
omet1 sms [At: PALIA (1581) 78/11 / V: (înv) oam~, (îrg) omăt / E: om + -et] 1 Mulțime mare de
oameni Si: lume. 2 Popor. [sursa: MDA2 (2010) omăt2 sms vz omet1

Relaţia de sinonimie nu trebuie confundată cu relaţia dintre un cuvînt şi variantele sale diacronice
(forme vechi, arhaice) sau variantele regionale (chiftea – vs. piftea). (acestea sunt variante lexicale,
înregistrate în interiorul aceluiaşi articol-titlu). V. Şerban şi I. Evseev, în ‘’Vocabularul românesc
contemporan’’, 1978, consideră că, în cazul cuvintelor polisemantice, diferitele sensuri ale acestor
cuvinte trimit la sinonime diferite, care, la rîndul lor, trimit la altele. ‘’Polisemia se desface deci în
sinonimie, rezultând un cîmp de expansiune sinonimică’’. Aşa cum diferenţele dintre sensurile unui
cuvînt polisemantic reprezintă şi o posibilitate de organizare a cuvintelor în serii sinonimice, şi
diferenţele dintre variantele lexicale (formele unui cuvînt pluri-form) reprezintă şi o posibilitate de
organizare a cuvintelor în serii pseudo-omonimice / paronimice.
Vasile Bahnaru în ‘’Bazele lingvistice pentru o teorie generală a lexicografiei româneşti, 2008, are un
capitol despre ‘’Relaţiile dintre cuvinte în funcţie de forma şi conţinutul lor’’. [ relaţia dintre semn şi
semnificaţia lui este arbitrară]. Pe linia clasificării semnelor, alături de distincţia dintre semn natural-
semn conventional, Alan Cruse adaugă, în funcţie de relaţia stabilită între forma şi semnificaţia
semnelor, dihotomia semne continue-semne discrete. Potrivit acestui punct de vedere, un semn este
continuu dacă şi numai dacă modificarea formei lui antrenează o schimbare la nivelul semnificaţiei. Pe
de altă parte, un semn este discret dacă şi numai dacă îi este fixată o anumită formă, selectată dintr-un
inventar limitat.
Relaţiile dintre forma şi sensul lexical al cuvintelor din dicţionar sunt considerate relaţii
semantice. În funcție de posibilitățile cuvintelor de a avea unul sau mai multe sensuri și de modul în
care formele cuvintelor și sensurile acestora se grupează, se pot distinge următoarele categorii
semantice (semasiologice): monosemia, polisemia (polisemantism), sinonimia, omonimia, antonimia și
paronimia.
Studiind relaţiile DINTRE CUVINTE la forma lor de dicţionar, considerăm doar cele 4 categorii
semantice tradiţionale. [putem însă comenta şi relaţia de non-identitate {F1≠ F2; S1≠ S2} şi relaţia de
Hiponimie.
Întregul vocabular poate fi reprezentat ca o ierarhie a câmpurilor semantice de diferite ranguri: mari
sfere semantice ale vocabularului sunt împărțite în clase, clasele în subclase etc., până la microcâmpuri
semantice elementare. Microcâmpul semantic elementar este grup lexico-semantic(LSG) este o serie
relativ închisă de unități lexicale ale unei părți de vorbire, unite printr-o arhisemă de conținut mai
specific și de ordin ierarhic inferior arhisemei domeniului. Cea mai importantă relaţie de structurare a
elementelor din câmpul semantic este hiponimie - a lui sistem ierarhic pe baza relaţiilor gen-specie.
Cuvintele corespunzătoare unor concepte specifice acționează ca hiponime în raport cu cuvântul
corespunzător conceptului generic - hipernimul lor, și ca cohiponime unul în raport cu celălalt.

113 | P a g e
Relaţiile dintre forma (semnificantul) şi sensul lexical al cuvintelor din dicţionar sunt descrise în 4
categorii lexicale distincte, dar observăm că între termenii acestor serii diferite pot apărea raporturi de
intersecţie. (ex. două serii de omonime lexicale intersectate printr-o relaţie de omonimie generată de
cuvîntul ‘’nea’’).
Putem analiza şi relaţiile dintre forma (semnificantul) şi sensul gramatical al unor clase de cuvinte.
Sensul gramatical primar este înregistrat în dicţionar (şi la substantive este reprezentat de categoria de
GEN gramatical – la verbe este conjugarea I –IV) Faţă de relaţia de non-identitate {F1≠ F2; S1≠ S2},
avem următoarea descriere:
-Fm – Sm = un substantive care are formă de masculin şi înţeles de masculin [FLEXEMELE specifice
genului masculine sunt vocalele -U, -O, -I, semivocalele -ŭ, ĭ, şi toate consoanele].
-Ff – Sf = descrie un substantiv cu formă de feminin şi înţeles de feminin [ FLEXEMELE specifice
genului feminine sunt vocalele –Ă, -A] Nu am constatat existenţa unui flexem vocalic ‘’-î’’.
Flexemul vocalic ‘-E’’ are o corespondenţă biunivocă.
=relaţia de non-identitate {F1≠ F2; S1≠ S2} este reprezentată de heteronime cu radicale diferite.
Diferenţa de gen este exprimată prin cuvinte diferite [Fm ≠ Ff ; Sm ≠ Sf].
=relaţia de paronimie { F1~ F2 ; S1 ≠ S2} este reprezentată de heteronime derivate din aceeaşi
rădăcină, cu sufixe moţionale (deci au forme asemănătoare) [ Fm ~ Ff ; Sm ≠ Sf].
=omonimia {F1 = F2 ; S1≠ S2} poate fi considerate un fenomen de polisemantism binar la
substantivele epicene. Heteronimele monografice pot fi reprezentate prin formula [Fm = Ff; Sm ≠ Sf],
iar arunci cînd diferenţa de gen este exprimată printr-un element de compunere specific, formula tipului
de relatie antonimică este bazată pe complementaritate [[Sm = - Sf] (ex. elefant-mascul / elefant-
femelă; privighetoare-bărbătuş). Relaţia de antonimie între diminutive şi augmentative nu reprezintă o
relaţie între forma şi genul gramatical al substantivelor. Rareori însă, un augmentativ cu formă de
masculin poate fi ataşat unui cuvînt cu sens feminin [Fm – Sf]:
- fătoi, fătoaie, sn [At: ALECSANDRI, T. 339 / Pl: ~oaie / E: fată + -oi] (Fam; prt) Fată voinică (și
înaltă) cu trăsături ca ale unui bărbat Si: fătăloancă, (Mol) fătătoi, (Trs) fătoc, (Ban) fătocină. [sursa:
MDA2 (2010) Augmentativ cu nuanţă peiorativă al lui fată + suf. -oi. ‘’Dintr-atîtica s-o făcut coșcoge
fătoi! ALECSANDRI, T. I 43.
muieroi, ~oaie sfi [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / E: muiere1 + -oi] 1-6 (Îrg; șdp) Muiere1 (1-2, 5)
(voinică). 7 Femeie bârfitoare, intrigantă, certăreață. [sursa: MDA2 (2010)
Acelaşi suffix augmentativ, ataşat de un substantive feminine, poate genera un substantive cu înţeles
masculin: vezi poezia lui Ion Heliade Rădulescu, ‘’Un MUIEROI şi o femeie’’.
Un muieroi [=Muieruşca nevăstuică] ş-o femeie,
Cum şi când nu prea ştim bine,
Peste drum erau vecine
BĂRBĂȚÓI, bărbățoi, s. m. (Depr. sau glumeț) Augmentativ al lui bărbat (1). ♦ Femeie cu apucături de
bărbat (1). – Bărbat + suf. -oi. [sursa: DEX '98 (1998)
bărbătoi sm [At: TDRG / V: ~ățoi / Pl: ~ / E: bărbat + -oaie] (Prt) 1 Bărbat mare și voinic. 2 Bărbat cu
apucături grosolane. 3-4 Femeie cu apucături (sau trăsături) bărbătești Si: hermafrodită. [sursa: MDA2
(2010)

Tot formă e masculin şi înţeles de feminin [Fm – Sf] o au şi substantivele care se termină cu un flexem
consonantic:
fătoc sm [At: MARIAN, NA. 248 / Pl: ~i / E: fată + -oc] (Trs) Fătoi. [sursa: MDA2 (2010)
PROFILAXÍE, profilaxii, s. f.
profilaxie sf [At: (a. 1788) GÁLDI, M. PHAN. 238 / V: ~filaxis (S și: profilacsis) / Pl: ~ii / E: fr
prophylaxie] sursa: MDA2 (2010) profilaxis s vz profilaxie
protipendadă sf [At: (a. 1827) URICARIUL VII, 99 / V: (înv) ~da (Pl: ~das), ~dală, ~ndă, ~ntadă,
protis-pentados / Pl: ~de / E: ngr πρώτη πεντάδα] 1 Aristocrație care se bucura în Evul Mediu de
privilegii speciale. 2 (Pex) Elită socială. [sursa: MDA2 (2010)
protis-pentados s vz protipendadă / variantă – protipendas.s.f.
GALIMATÍE, galimatii, s. f. Vorbire sau scriere confuză. [Var.: galimatiás s. n.] – Fr. galimatias
[sursa: DLRM (1958)
CANAVÁ, canavale, s. f. Țesătură rară de fire de bumbac, tari și duble, formând o împletitură de
pătrate regulate și servind la executarea unei broderii. – Fr. canevas. [sursa: DLRM (1958) Var.
canafas, s. n. / canavas
ipoteză sf [At: P. MAIOR, IST. 12 / V: (înv) h~, ~esis, ~es / Pl: ~ze / E: fr hypothèse, ngr ὑπόθεσις] 1
Presupunere enunțată pe baza unor fapte cunoscute, [sursa: MDA2 (2010) /
ipotes sf vz ipoteză; ipotesis sfs vz ipoteză;
hois [At: H X, 498 B / V: ~a / E: nct] (Reg) 1 i Hăis. 2 sf [Îf hoisa) Dans popular. 3 sf (Îf hoisa)
Melodie după care se execută dansul hoisa (2). [sursa: MDA2 (2010) hoisa i, sf vz hois
elefantiză sf vz elefantiazis [sursa: MDA2 (2010
elefantiazis sn [At: LM / V: (înv) ~tiză sf / S și: ~asis / P: ~ti-a~ / E: fr élephantiasis, lat elephantiasis]
Boală.
frasis sf [At: NEGRUZZI, S. I, 8 / Pl: nct / E: ngr φράσις] (Îvr) Frază (1). [sursa: MDA2 (2010)
protază sf [At: CANTEMIR, IST. 39 / V: (înv) ~tas (Pl: ~uri) sn, ~asă (Pl: ~ases), ~asis / Pl: ~ze / E: fr
protase, lat protasis, ngr πρότασις] 1 Primă parte a unei perioade condiționale, care cuprinde
propozițiile secundare și care îndreaptă atenția asupra consecințelor ce se enunță în apodoză. 2 (Înv)
Premisă. 3 (Înv; îs) Protase părtnicești Premise particulare. 4 (Înv; îs) Protase adeveritoare Premise
afirmative. 5 (Îvr; îf protas) Teză. 6 Parte de început a unei drame antice, care cuprinde expunerea
subiectului. [sursa: MDA2 (2010) protas sn vz protază;
protasis sf vz protază [sursa: MDA2 (2010)
stasis s vz stază
stază sf [At: (a. 1820). DOC. EC. / V: (înv) ~asia, ~asis / Pl: ~ze / E: ngr στάσις, fr stase] 1 (Grî; îf
stasis) Oprire. [sursa: MDA2 (2010) gr. stasis „reținere, oprire”
catastásis sf [At: (a. 1804) DOC., ap. DA / Pl: nct / E: ngr ϰατάστασις] (Grî) 1 Stare. 2 Situație. [sursa:
MDA2 (2010)
peristasis si vz peristas
perístasis n. fără pl. (ngr. peristasis). L. V. Împrejurare. [sursa: Scriban (1939)
peristas sn [At: CANTEMIR, IST. 217 / V: ~is si / A și: ~tas / Pl: ~uri, ~ii / E: ngr περίστασις] 1 (Înv)
Situație. 2 Conjunctură. 3-4 Eveniment (neplăcut) Si: incident. [sursa: MDA2 (2010)
peristásis – Circumstanță. – Var. peristas. Ngr. περίστασις (Tiktin; Gáldi 226). Sec. XVIII, înv. [sursa:
DER (1958-1966) probabil forma ‘peristasis – este s.f.
extaz sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 258 / V: (înv) ecst~, estas, estasă sf, estaz, estază, ~as, ~ase, ~asă,
~ă sf (îvr) ~sie sf, extasis / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr extase, ngr εκστασις, εξστασις [extasis sn vz extaz
catarésis sf [At: ȘINCAI, HR. III, 249 / Pl: nct / E: ngr ϰατάρρευσις] 1-2 (Înv) (Ordin de) destituire.
[sursa: MDA2 (2010)
catarésis s.n. (înv.) ordin de destituire dintr-o funcție; destituire, caterisire. [sursa: DAR (2002)
PROÉRESIS s. n. (Grecism înv.) Bunăvoință, intenție bună, generozitate. [Var.: proéres s. n.] – Din
ngr. proéresis. [sursa: DEX '98 (1998)

115 | P a g e
proeresis ssg [At: MAG. IST. IV, 176/17 / V: ~resie sf, proeres, ~eris, ~erisis / E: ngr προαίρεσις] (Grî)
1 Intenție bună Si: bunăvoință. 2 (Îe) Din (sau cu) bun ~ ori de bun ~resul (cuiva) De bună voie. 3 (Îe)
A lăsa la (bun) ~ul (cuiva) A da cuiva libertatea să procedeze cum dorește [sursa: MDA2 (2010)
eres sn [At: COD. VOR.2 27v/9 / V: (pop) ires, (înv) ~ă (pl: ~e, ~ii), iresă (pl: ~e) / Pl: ~uri, (înv) ~ure /
E: vsl єрєсъ] 1 (Înv; asr) Erezie [ eresă sf vz eres; iereasă sf vz eres; iresă sf vz eres;
ipoteză sf [At: P. MAIOR, IST. 12 / V: (înv) h~, ~esis, ~es / Pl: ~ze / E: fr hypothèse, ngr ὑπόθεσις]
ipotes sf vz ipoteză; ipotesis sfs vz ipoteză [sursa: MDA2 (2010)
exighisis s [At: CANTEMIR, IST. 182 / V: ~ses, ~igis~ / Pl: nct / E: ngr εξυγυσις] (Grî) 1 Explicație. 2
Interpretare. [sursa: MDA2 (2010) exigisis s vz exighisis;exeghisis s.f.
peripiisis s [At: R. POPESCU, ap. CM I, 560 / P: ~pi-i~ / Pl: nct / E: ngr περιποίησις] (Înv) 1 Grijă. 2
(Pex) Afabilitate. [sursa: MDA2 (2010)
peripíisis n., fără pl. (ngr. peripiisis) L. V. Prevenire, politeță. [sursa: Scriban (1939)
clísis s.f. (înv.) aplecare, dispoziție, înclinare, îndemn (spre ceva)[ sursa: DAR (2002)
caterísis sf [At: MAG. IST. IV, 51/17 / Pl: ? / E: ngr ϰατηρησής] 1-3 Caterisire (1-3). 4 Demitere. 5
Retrogradare. [sursa: MDA2 (2010)
antihrisis sn [At: CARAGEA, L. 34/18 / Pl: ~uri / E: ngr ἀντίχρησις] Antihreză [sursa: MDA2 (2010)
cf. antihreză sf [At: LM / V: ~icr~ / Pl: ~ze / E: fr antichrèse]
teorisis s [At: (a. 1815) TES. II, 396 / P: te-o~ / S și: (înv) the~ / Pl: ? / E: ngr Θεώρησις] (Grî) Teorie1
(12). [sursa: MDA2 (2010)
perilipsis sn [At: (sec. XVIII) MAG. IST. IV, 156/30 / V: perelips, ~rel~, ~ps, ~ripl~ / Pl: ~uri / E: ngr
περίληψις] 1 (Îvr) Pricepere. 2 (Înv) Rezumat. 3 Conținut. 4 (Îlav) În ~ Pe scurt. 5 (Înv) Dare de seamă.
6 Inventar. 7 Extras de cont. 8 Listă de cheltuieli. [sursa: MDA2 (2010)] perelipsis sn
ipolipsis sfs [At: (a. 1764) URICARIUL, I, 313/10 / V: ~ps sms, ~psă / S și: yp~ / E: ngr ὑπόληψις]
(Grî) 1 Considerație. 2 (Îlv) A avea (pe cineva) la ~ A respecta pe cineva. 3 (Îe) A avea ~ asupra cuiva
(sau la cineva) A avea trecere, a fi în mare cinste la cineva. 4 (Îe) A da ~ la cineva A inspira (cuiva)
încredere. [sursa: MDA2 (2010)
ipolípsis s.n. invar. (înv.) trecere, considerație, vază. [sursa: DAR (2002)
taxis1 [At: (a. 1812) FURNICĂ, I. C. 284 / V: (înv) ~ie (S și: tacsie) sfi / Pl: (2) ~ii / E: ngr τάξις] (Înv)
1 sn Rang1. 2 sf (Îf taxie) Clasă de elevi. [sursa: MDA2 (2010)
taxis2 sn [At: BIANU, D. S. / Pl: ? / E: fr taxis] (Med; înv) Reducere prin masaj a unei hernii. [sursa:
MDA2 (2010)
profasis s [At: CANTEMIR, I.I.I, 235 / V: ~fasin / Pl: nct / E: ngr πρόφασσις] (Grî) Pretext. [sursa:
MDA2 (2010)
distazie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr dystasie] (Med) Dificultate în menținerea poziției ortostatice. [sursa:
MDA2 (2010) – diastazis s.f. / diastáză f., pl. e (vgr. diástasis, distanță.
Există un număr de substantive feminine de origine neogreacă (ieşite din uz), care au FLEXEMUL ‘’–
is’’, nespecific sistemului flexionar al limbii române.

O altă clasă de forme au flexeme feminine dar exprimă sensul genului gramatical opus {Ff – Sm]:
Cuvinte cu formă de feminine şi sens lexical de masculin – o cătană – două cătane;
CĂTÁNĂ, cătane, s. f. 1. (Înv.) Soldat, ostaș în armata Austro-Ungariei. 2. P. gener. (Pop.) Soldat,
ostaș. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. – Din magh. katona. [sursa: DEX '09 (2009)
cătană sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 342/25 / V: cat~, cotună / Pl: ~ne / E: mg katona] 1 (Înv) Soldat
în Austro-Ungaria.
Sunt şi unele cuvinte cu formă de feminin şi sens lexical de masculin care sunt încadrate la genul
masculine. (un popă – doi popi)
agà m. (pl. agale) ofițer sau comandant turc; agaua ienicerilor (titlu familiar cântecelor populare). [Turc.
AGA, căpetenie]. [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
agá f., pl. agale, gen. al agaleĭ, și agă m., pl. agĭ, gen. al agăĭ saŭ agiĭ saŭ al luĭ aga (turc. ar. pers. agha,
la Turcĭ, în vechime „domn, om cult”, iar azĭ „mic funcționar, aprod”), Vechĭ. Odinioară, comandantu
general al infanteriiĭ în rezidența domnuluĭ și tot-odată și șefu polițiiĭ, [Scriban, 1939]
ÁGĂ, agi, s. m. (Înv.) 1. Ofițer (comandant) din armata otomană. 2. Titlu dat comandantului pedeștrilor
însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei. 3. Persoană care avea titlul de agă (1,
2). [Var.: agá (pl. agale) s. f.] – Din tc. ağa. [sursa: DEX '09 (2009)
baș-aga, baș-agale - substantiv feminine [Da-n caic cine era? Era căpitan-pașa, Baș-agaua turcilor.
ALECSANDRI, P. P.
baș-aga sm [At: E. VĂCĂRESCU, ap. ȘIO / Pl: baș-agale / E: tc başaga] (Tcî) 1-3 (Persoană cu) rangul
de (întâiul eununc al haremului sultanului). 4-6 (Îppl) (Persoană cu) rangul de (primul căpitan
comandant al unui detașament de turci). [sursa: MDA2 (2010)

117 | P a g e
6.2.2.3.2. - VARIANTE LEXICALE

În situaţia în care nu este evidentă divergenţa semantică, adică nu sunt sensuri diferite, nu avem un
fenomen de omonimie, ci este vorba de un singur articol de dicţionar (un cuvînt polisemantic) care este
în acelaşi timp şi pluri-form, adică are mai multe variante lexicale (variante ale semnificantului, nu însă
şi ale semnificatului).
Deoarece la forma de bază din dicţionar este menţionată categoria gramaticală primară (GENUL la
substantive şi CONJUGAREA I – IV la verbe) acest criteriu permite clasificarea cuvintelor care aparţin
la aceeaşi clasă morfologică şi au forme identice la categoria primară – DAR au forme flexionare
diferite, putînd fi considerate omonime parţiale (incomplete).

Prin ALOLEXEME înţelegem variante lexicale ale aceluiaşi cuvînt: avem o formă principală (=forma
de bază, reprezentatată de articolul-titlu din dicţionar), şi variante (forme secundare, derivate) ale
acestui element central. Este vorba de un cuvînt pluri-form (care are un semnificant central, înregistrat
în dicţionar ca formă INVARIABILĂ, de la care sunt derivate variante (forme secundare, variabile)
care păstrează acelaşi înţeles. Sunt deci cuvinte din categoria ‘’same meaning – different forms’’ dar
care nu reprezintă o categorie semantică diferită (nu este o relaţie de sinonimie.
NOTĂ – Un articol de dicţionar care conţine, pe lîngă cuvîntul-principal (=cuvînt-titlu) şi una sau mai
multe variante lexicale, nu poate fi organizat pentru a evidenţia nivelele ierarhice structurale. În schimb,
la nivelul lexical (=îmbogăţirea vocabularului prin formarea de cuvinte noi, prin mijloace interne) se
poate evidenţia structura piramidală a fiecărei paradigme lexicale, reprezentînd familia de cuvinte
(=elemente secundare, derivate) formate de la un cuvînt primar (cuvînt-bază, simplu). Fiecare cuvînt
dintr-o familie de cuvinte (indifferent de poziţia lui în ierarhia grupului) devine, la nivel morphologic,
elementul principal care îşi generează o paradigmă flexionară proprie – organizată şi ea pe nivele
ierarhice.
În interiorul unui articol de dicţionar, elementul PRINCIPAL este la început, şi reprezintă titlul
articolului de dicţionar, iar variantele lexicale (ALOLEXEMELE) sunt enumerate la sfîrşitul articolului.
Relaţiile dintre elementul principal şi aceaste elemente secundare (care, în cazul cuvintelor mono-forme
sunt reprezentate de mulţimea vidă [Ø]) sunt de diferite tipuri. De exemplu:
-variantele lexicale sunt substantive la acelaşi gen (ex. Genul neutru), dar care au forme multiple de
plural (_E şi/sau –URI);
-variantele lexicale sunt substantive la acelaşi gen, dar care au forme omonime de singular şi de plural
(considerate substantive invariabile);
-variantele lexicale sunt substantive la genuri diferite – ceea ce presupune că fiecare variantă are o
paradigmă flexionară care aparţine de tipuri flexionare diferite;
-verbe differentiate între ele doar prin sufixul de infinitive (variante lexicale verbale de conjugarea I şi
de conjugarea a IV – care aparţin de tipuri flexionare diferite);
-sau verbe la aceeaşi conjugare, dar avînd variante (ALOLEXEME) cu şi fără sufixe.

Faţă de variantele lexicale nominale, care pot fi numeroase (un şir de alolexeme ale unui substantive
poate include zeci de variante, la toate genurile gramaticale), variantele lexicale verbale sunt de obicei
perechi. (Rareori un şir de alolexeme ale unui verb include variante la toate conjugările – a umple, vb.
III; a împle, vb. III, a umplea, vb. II [umple [At: PSALT. HUR. 53723 / V: (îvp) ~a, im~, împlea, (reg)
imple / Pzi: ~lu, (reg) umpliu / Ps: 4 și (înv) -lum; Cj: 3 și (rar) ~plă / Grz: și (înv) -lund / E: ml
implere] sursa: MDA2 (2010)
Vezi mai jos, variante lexicale verbale – VERBE CU FORME DUBLE.
=
Variantele lexicale (în limba română sunt numeroase exemple în dicţionar unde sunt înregistrate forme
de singular s.m. = s.n.) trebuie tratate ca nişte false omonime (pseudo-omonime şi pseudo-paronime)
atunci cînd diferă categoria gramaticală primară (ex. genul – la substantive), dar sensul este acelaşi.
(Omonimele se deosebesc între ele ca origine și sens).
Relaţia dintre un cuvînt-titlu şi variantele sale lexicale (incluse în acelaşi articol-titlu) nu este o relaţie
de omonimie/paronimie, şi nici o relaţie de sinonimie în sensul posibilităţiilor de înlocuire.
În cazul paronimelor vorbim despre cuvinte asemănătoare ca formă, dar care diferă ca sens,
în cazul sinonimelor vorbim despre cuvinte cu formă diferită şi înţeles identic sau asemănător, iar în
cazul antonimelor vorbim despre cuvinte care, în raport cu alte cuvinte, au sensuri contrare sau opuse.
Faţă de omonimele lexicale, care aparţin la clase diferite, variantele lexicale sunt forme ale aceluiaşi
semnificat şi sunt înregistrate în interiorul aceluiaşi cuvînt-titlu polisemantic. Ele sunt forme diferite,
variante, cu acelaşi sens. Spre deosebire de omonimele derivaţionale, unde avem la origine un cuvînt
polisemantic din care se separă 2 sensuri diferite, (notate în continuare cu acelaşi semnificant),
variantele lexicale sunt substantive la genuri diferite – ceea ce presupune că fiecare variantă are o
paradigmă flexionară care aparţine de tipuri flexionare diferite. Variantele lexicale sunt înregistrate în
interiorul aceluiaşi cuvînt polisemantic şi pot reprezenta aceeaşi categorie gramaticală primară (ex.
toate variantele sunt de genul neutru = vezi zîncălău; sau toate variantele lexicale sunt de genul
feminine şi aparţin aceluiaşi tip flexionar:
cretă sf [At: CALENDARIU (1814), 191/29 / V: (reg) ~edă, crită, ~eită, criță / Pl: ~te / E: lat creta, pn
Krejder, ucr Krijda] 1 Carbonat de calciu alb și fărâmicios, formând straturi geologice importante, mai
ales de origine organică. 2 Bucată de cretă (1) (amestecată, uneori, cu substanțe colorante) în formă de
baton sau de creion, cu care se scrie sau se însemnează pe tablă (pe o placă, o stofă etc. de culoare
închisă) Si: (îrg) tibișir. [sursa: MDA2 (2010)] ), sau pot aparţine la categorii gramaticale primare
diferite. Deseori ele aparţin la tipuri flexionare diferite, şi atunci dicţionarele ar trebui să menţioneze şi
formele de plural care sunt diferite de pluralul invariantei.
Faţă de substantivele pluri-forme cu variante lexicale omogene (adică variantele lexicale aparţin
aceleiaşi categorii gramaticale primare, exemplu, substantive de acelaşi gen, sau verbe de aceeaşi
conjugare), substantivele pluri-forme neomogene sunt substantive cu forme şi genuri diferite (vezi
GLR, I, p.60-61 exemplu de perechi cu acelaşi înţeles:
=Feminin. Cătună – pl. cătune / neutru cătun – pl. cătune.
Feminin. colindă – pl. colinde / neutru colind – pl. colinde;
Feminine. Fructă – pl. fructe / neutru fruct – pl. fructe.
Deoarece (în aceste situaţii) forma de genul neutru este considerată literară, titlul articolului de dicţionar
va reprezenta această formă, iar forma de feminine va apărea în interiorul articolului, reprezentînd o
variantă lexicală:
cătún sn [At: I. GOLESCU, C. 240 b / V: ~nă sf, cot~, cotúnă sf, cut~ / Pl: ~e, ~uri / E: cf alb, srb
katun] 1 Așezare arhaică
fruct1 sn [At: EMINESCU, N. 40 / V: ~ă sf / Pl: ~e / E: ml fructus] sursa: MDA2 (2010)
fructă sf vz fruct1 [sursa: MDA2 (2010)
fruct2 sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr fruit refăcut după fruct1] (Cns) Înclinare a zidului exterior, din cauza
diferenței de grosime dintre partea inferioară și cea superioară a acestuia. [MDA2 (2010)
poem sn [At: ST. LEX. 231r/27 / V: ~ă (Pl: ~e, înv, ~i) sf, (înv) pâimă sf, piimă sf / Pl: ~e / E: fr
poème, ger Poem] [Var.: poémă s. f.]
Unele dicţionare le înregistrează separat:
colind sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~e / E: drr colinda] 1 Cântec traditional [sursa: MDA2 (2010)

119 | P a g e
colínd n., pl. urĭ și e. Colindă. [sursa: Scriban (1939)
colindă sf [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~dră, (reg) cori~ / Pl: ~de / E: vsl колѧнда, lat calendae] (Îvr)
Colind. [sursa: MDA2 (2010)
colínd s. n. /colíndă s. f., pl. colínde [sursa: Ortografic (2002)
În alte situaţii forma de genul feminin este considerată literară, titlul articolului de dicţionar va
reprezenta această formă, iar forma de neutru va apărea în interiorul articolului, reprezentînd o variantă
lexicală.
Feminin. Bonetă – pl. bonete / neutru bonet – pl. bonete;
Feminin. Beretă – pl. berete / neutru –beret – pl. berete;
Feminine. Problem – pl. problem / neutru problem – pl. problem;
bonetă1 sf [At: NEGRUZZI, S. I, 15 / V: ~et sn / Pl: ~te / E: fr bonnet] 1 Acoperământ de cap
bonetă2 sf [At: DN2 / Pl: ~te / E: eg bonnet, fr bonnette, it bonnetta] (Mrn) Velă ajutătoare, întinsă
numai pe vreme bună lângă velele pătrate. [sursa: MDA2 (2010) Cf. engl. bonnet, fr. bonnette, it.
bonnetta].
beretă sf [At: CARAGIALE, M. 124 / V: ~ret sn / Pl: ~te / E: fr béret] 1 Șapcă marinărească fără
cozoroc. 2 (Pex) Bască. [sursa: MDA2 (2010) Variantă: (învechit) berét s. n
?[Var.: (rar) berét s. m.] – Din fr. béret. [sursa: DEX '98
problemă sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 195 / V: (înv) problem sm, ~limă, provlemă, provlimă, (reg)
provnimă[1] / A și: (îrg) problemă / Pl: ~me / E: lat problema, fr problème, ger Problem] sursa: MDA2
(2010)
Variantă: (învechit) problém (ALECSANDRI, O. P. 49) s. n. [sursa: DLRLC (1955-1957)
problem sm vz problem [sursa: MDA2 (2010)

Acelaşi sens notional este exprimat prin forme diferite ale genului gramatical, pornind de la aceeaşi
rădăcină lexicală. (aşa cum de la acelaşi cuvînt primitiv (simplu) se formează o familie de cuvinte, - iar
cuvintele unei familii lexicale nu aparțin unei singure părţi de vorbire (=categorii lexico-gramaticale), şi
variantele lexicale ale unui articol titlu de dicţionar pot să aparţină la categorii gramaticale primare
diferite (genuri diferite sau conjugări diferite).
Atunci cînd prin formele de plural nu sunt evidenţiate sensuri diferite ale masculinului faţă de neutru,
avem VARIANTE gramaticale ale aceluiaşi lexem. Cuvîntul-titlu de articol reuneşte cuvintele cu
genuri gramaticale diferite care denumesc acelaşi obiect. Dar trebuie specificate separat formele de
plural pentru fiecare gen.
morcov sm [At: 1808 IORGA, S. D. VIII, 44 / V: (reg) mâr~, ~oavă sf ~ob, ~od, ~oi, ~on, ~ă sf ~oz,
~cur, ~cuv, murcoi, mur~ / Pl: ~i, (reg) ~e sn / E: bg морков] 1 Plantă leguminoasă [sursa: MDA2
(2010) murcov sm
murcoi sm vz morcov
morcoavă sf vz morcov [sursa: MDA2 (2010)
marcoavă sf [At: M. I. CARAGIALE, C. 59 / Pl: ~ve / E: nct] (Înv; arg) 1-2 Prostituată (bătrână).
[sursa: MDA2 (2010)
ALOLEXEMELE (=variantele lexicale) nu sunt incluse în tabelul următor, în care se încearcă
clarificarea unor ambiguități, şi în care omonimia, omografia, omofonia, heteronimia, heterografia,
polisemia și capitonimia sunt explicate separat, prin diferențiere. Un termen este ‘’capitonim’’ atunci
cînd există o asocire între un substantive comun şi un nume propriu (recunoscut prin majuscule, adică
prin capitalizare).

TERMEN SEMNIFICAȚIE ORTOGRAFIE PRONUNȚIE

Omonim Diferită La fel La fel

Omograf Diferită La fel La fel sau diferită

Omofon Diferită La fel sau diferită La fel

Heteronim Diferită La fel Diferită

Heterograf Diferită Diferită La fel

Polisemie Diferită dar apropiată La fel La fel sau diferită

La fel cu excepția
Capitonim Diferită la capitalizare La fel sau diferită
capitalizării

https://www.dictie.ro/lectia-de-gramatica-omonimele/

Polisemia nu ar trebui inclusă în acest tabel, deoarece nu reprezintă relaţii între cuvinte diferite
inventariate în dicţionar. Spre deosebire de un cuvînt polisemantic, variantele lexicale reprezintă un
cuvînt pluri-form. (Cei 2 termeni reprezintă aspect ale semnificatului şi ale semnificantului aceluiaşi
121 | P a g e
semn lingvistic, şi deseori un cuvînt polisemantic este şi un cuvînt pluri-form, adică are mai multe
variante lexicale. Pe de o parte, de la sensul principal denominativ, cuvîntul s-a îmbogăţit cu mai multe
variante = sensuri secundare, connotative, contextuale; şi pe de altă parte, forma iniţială a cuvîntului/
sau forma literară, s-a îmbogăţit cu mai multe variante secundare de scriere şi de pronunţare).

RĂZĂLẮU, răzălaie, s. n. (Reg.) Răzătoare / răsălău sn vz răzălău/ răzălắu (reg.) s. n., art. răzălắul; pl.
răzăláie // răzălău [At: LB / V: razal~, răsă~, ~zal~, râzal~, ~lâu, reseleu, rezeleu, riseleu / Pl: ~laie,
~lauă sn, ~ăi sm / E: mg reszelö cf rade] 1 sn (Reg) Rașpel (1). 2 sn
rășpălău sn vz rașpalău / rașpalău sn [At: LB / V: răș~, rășpăl~, răspăl~ / Pl: ~lauă / E: mg ráspolό] 1
(Reg) Rașpel (1). 2 (Trs) Râzătoare pentru legume. [sursa: MDA2 (2010)
rașpel sn [At: DRLU / V: (reg) hrașpă, hreaspă, raspă sf, rasp~, rasplu, ~pă, ~păl, ~păr, ~pău (Pl:
rașpauă, rașpăie), ~per, ~pil, ~pilă, ~poi (Pl: ~poaie), ~pol, ~por, răspău, rășpău, rășpilă, rășpoi / Pl: ~e,
(rar) ~uri / E: ger Raspiel, Raspel, mg rápoly, rápό] 1 Pilă de oțel cu una sau mai multe fețe, cu dinți
rari, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii și a altor materiale nemetalice sau metalice de duritate
mică Si: (reg) rașpalău (1), (reg) răzălău (1). 2 (Reg; îf rașpău) Râzătoare pentru legume. [sursa: MDA2
(2010) ráșpel s. n., pl. ráșpele [sursa: DOOM 2 (2005)
raşpău s.n. - ráșpă și hráșpă (nord) f., pl. e, rașpắŭ, rașpóĭ (Trans.) n., pl. ăĭe și oaĭe, raspél și rașpél n.,
pl. e (germ. raspel, d. raspeln, a răzui, vgerm. raspôn [hrespan], de unde și it. raspare, fr. ráper, a răzui,
rudă cu rom. hreapcă și grapă. D. germ. vine pol. raszpla și raszpil, rus. ráspilĭ, sîrb. rašpa; ung. raspó și
ráspoiv, de unde rașpăŭ și rașpoĭ). Pilă mare și lată de pilit metalu, lemnu, pelea și copitele. – Și rașpăŭ
și rașpoĭ) răzălăŭ. [sursa: Scriban (1939) răspău sn vz rașpel

şarampău - șarampóĭ m. (ung. sarampó, sorompó, barieră [d. germ. schranke, barieră], de unde și turc.
șaranpol, palisadă, și sîrb. šarampov). Nord. Par: șarampoiĭ unuĭ gard de nuĭele. – Și -şarampăŭ, în
Trans. șorompăŭ, pl. ăĭe. [sursa: Scriban (1939)
șarampoi1 sn [At: LB / V: (reg) sarămpău, ~pău (Pl: ~pauă), ~plău, șarâmpău, șărămboi, șărămpău (Pl:
~paie, ~peie), șărâmpău (Pl: ~paie, ~peie), șărâm~, șempărău (Pl: ~raie), șirâmboi, șirimboi (Pl: ~uri),
șirimpău, șorâmpău, șorompău / Pl: ~oaie / E: ns cf șar1] 1 (Reg) Dâră (de apă, de paie, de grăunțe etc.).
2 (Reg; îf șarampău) Urmă lăsată pe pământ de roțile carului. 3 (Mun; îf șărămboi) Fâșie de pământ
rămasă nearată între brazde. 4 (Reg) Brazdă mare. 5 (Reg) Șir (10) (neregulat) de râuri la cămașă, la ie
etc. 6 (Reg) Cusătură mare. 7 (Mun; irn; îf șărămboi) Desen cu linii mari, groase, neregulate. 8 (Trs; lpl;
îs) Șărămpaie de foc Fulgere (1). 9 (Reg) Șanț1 (3) pentru scurgerea apei. 10 (Reg) Șanț1 (4) prin care
se scurge din grajd zeama de la gunoiul vitelor. 11 (Reg; îf șărămpău) Șanț1 (4) făcut cu săpătoarea, în
care se pun cartofii. 12-13 (Reg) Șar1 (6-7). 14 (Dob; Mol; art.) Dans popular nedefinit mai
îndeaproape. 15 (Reg; art.) Melodie după care se execută șarampoiul1 (14). [ sursa: MDA2 (2010)
șarampoi2 [At: AETHIOPICA, 5477 / V: (reg) ~pău, ~pon, șerăm~ (Pl: ~oaie) șorompou (Pl: ~pauă)
șeremplău, șorompău / Pl: ~poi sm, ~oaie, ~uri sn / E: mg sorompó (reg sarampó)] 1 sm (Pop) Stâlp de
lemn, lung și gros, folosit pentru a face garduri, picioare de pod etc. Si: par, (reg) șaranț (1). 2 sm (Buc)
Leaț. 3 sm (Buc) Scândură groasă, utilizată în construcție Si: (reg) ulucă. 4 sn (Olt; lpl; îf șerămpoaie)
Cuie foarte mari. 5 sn (Reg) Iesle (pentru oi), având forma unui coș, făcută din nuiele împletite în jurul
unor bețe înfipte în pământ. 6 sn (Reg; îf șorompou) Barieră la intrarea în oraș. [sursa: MDA2 (2010)
șarampău1 sn vz șarampoi1 / șorompău1 sn vz șarampoi1 [sursa: MDA2 (2010) șorompău2 sm vz
șarampoi2 [sursa: MDA2 (2010)

CUR, cururi, s. n. (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus. [sursa: DEX '09 (2009)
cur sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri, (înv) ~i sm / E: ml culus] (Pop) 1 Șezut. 2 (Îlav) În ~ sau din ~
Șezând. 3 (Îe) Ce-mi ești bun, dacă dormi în ~! Se spune despre un om leneș. 4 (Îla) Cu ~ul în două
luntre Nehotărât. 5 (Îal) Duplicitar. 6 (Irn; îe) Capul ți-a mai fost o dată la ~ Ți-e capul prost. 7 (Îe)
Gura bate ~ul Vorba nesocotită se pedepsește 8 (Îe) A se da de-a ~u-n cap A se da de-a berbeleacul. 9
(Îe) A se da în ~ și-n cap A se da de-a berbeleacul. 10 (Îae) A face totul. 11 (Îe) A nu-i da ~ul de
pământ (călcâie) A nu-și vedea capul de treburi Si: a nu mai prididi. 12 (D. femei; îla) Iute sau rea de ~
Desfrânată. 13 (Îe) A da averea pe ~ A cheltui banii cu desfrânatele. 14 (Îe) A se scula cu ~u-n sus A fi
prost dispus. 15 (Îe) A se ține de ~ul cuiva (sau a i se băga cuiva în ~, a pune palma în ~ cuiva) A
linguși pe cineva. 16 (Îe) A-și pune palma în ~ A fi nepăsător. 17 (Îe) A rămâne cu ~ul pe gheață A
rămâne rușinat. 18 (Îe) Mă doare în ~ (de tine) Puțin îmi pasă (de tine)! 19 (Îe) Ce-i pasă ~ului lui? (sau
~ul lui și patru bani) Se spune despre cineva care nu se sinchisește de nimic. 20 (Îe) A pătrunde (sau a
reteza) paiul cu ~ul de frică (sau a-i țâțâi ~ul de frică) A fi înspăimântat. 21 (Îe) A (se) râde lumea de
cineva și cu ~ul A ajunge batjocura lumii Si: a ajunge de poveste. 22 (Îe) A-i ploua și a-i ninge în ~ A fi
fără chef. 23 (Mol; îe) Din ~! Nici nu-mi pasă. 24 (Îe) În ~ după ureche Habar n-am. 25 (Îe) A întoarce
(totul) cu ~u-n sus A răsturna totul. 26 (Îae) A cotrobăi. 27 (Îe) A gândi cu ~ul A judeca prost. 28 (Îe) A
lucra cu ~ul (sau cu picioarele) A lucra (foarte) prost. 29 (Bot; îc) ~ul-boului Măceș (Rosacamina). 30
(Bot; îc) ~-cu-beșică Remf (Aristolochia clematitis). 31 (Bot; îc) ~ul-găinii (sau ~ul-puiului) Păpădie
(Taraxacum officinale). 32 (Îae) Podbal (Tussilago farfara). 33 (Îae) Susai (Sonchus arvensis). 34
(Med; șîc) ~-de-găină Pecingine. 35 (Îc) ~-gol(ea) Om sărac. 36 (Dep; îs) ~ de muiere Femeie. 37
(Med; îc) ~-de-ou Urcior2. 38 (Îs) ~ul popii Papiotă pe care se înfășoară bumbacul. 39 (Lpl îf curi)
Bucă. 40 (Înv; îe) A-și bate ~rii A-și bate joc. 41 Anus. 42 (Îe) A se băga (sau vârî) ca rufa (sau
cămașa) în ~ul săracului (sau ca musca în ~ul calului) A se băga nepoftit în vorbă. 43 (Îae) A se duce
undeva neinvitat. 44 (D. haine, obiecte etc.; îe) A trage prin ~ A uza. 45 (Îae) A murdări. 46 (Îae) A
șifona. 47 (Îe) Parcă e cu miere în ~ Se spune despre cineva extrem de atractiv. 48-49 (Îe) A avea ceva
în ~ A fi preocupat (sau supărat) de ceva. 50 (Îe) A-și mânca din ~ (unul altuia sau unul de la altul) A fi
nedespărțiți. 51 (Îe) A muri în ~ul cuiva A nu se despărți de cineva cu care este foarte apropiat. 52 (D.
obiecte) Partea dinapoi a unui obiect. 53 (Îe) La ~ul pământului Foarte departe. 54 (Îs) ~ de stog Partea
de jos a stogului. 55 (Îs) ~ de sac Sac umplut foarte puțin. 56 (Îs) ~ul lemnului Capătul gros al unui
trunchi Vz buzer, butuc. sursa: MDA2 (2010)
țingălău [At: DRLU / V: ~gal~, ~galeu, ~ncă~, ~ghileu / Pl: ~lauă, ~laie sn, ~lăi sm / E: țing1 + -ălău]
(Reg) 1 sn Clopoțel făcut mai ales din bronz sau din aramă, care se atârnă la gâtul vitelor sau al oilor Si:
(reg) țincar2, țingăteu. 2 sn Clopoțel cu care se sună în biserică în anumite momente ale slujbei
religioase. 3 sm (Orn; reg) Gușă-roșie (Erithacus rubecula rubecula). [sursa: MDA2 (2010) țincălău2
sn. / țingalău sn / țingaleu sn / ținghileu sn /
țincălău1 sn vz zâncălău / zincălău
zâncălău sn [At: DDRF / V: (reg) zăn~, zin~, țin~ / Pl: ~lace / E: nct] (Reg) 1 Acoperământ din pânză
de cânepă, susținut pe patru stâlpi înalți cam de un metru (și jumătate), uniți în partea de sus, de-a
curmezișul, printr-o stinghie așezată peste patul din pridvorul casei țărănești. 2 Țingălău. [sursa: MDA2
(2010)
=La unele substantive, variantele lexicale sunt la acelaşi gen gramatical, şi flexemul este acelaşi , astfel
încît toate variantele lexicale aprţin la acelaşi tip flexionar.
La alte substantive, variantele lexicale aprţin de genuri gramaticale diferite, şi, în consecinţă, aceste
variante aparţin la tipuri flexionare diferite.
cocâltắu s. masculin şi neutru [At: EMINESCU, L. P. 133 / E: ns cf coclaur] (Mpl) Coclauri. [sursa:
MDA2 (2010) cocâltắu, cocâltáie, s.n. (mai ales la pl.) (reg.) locuri rele, anevoioase de umblat (coaste
repezi); coclauri, ponoare. [sursa: DAR (2002)
cotârlắu [At: H XVII / Pl: ~láie sn, ~lắi sm / E: nct] (Reg) 1 sn Coteț de găini. 2 sm Băietan fără
mustață. 3 sm Burlac. [sursa: MDA2 (2010) cotârlău1, cotârláie, s.n. (//cotârlău2, cotârlắi, s.m.

123 | P a g e
cotârlắu, cotârlauă, s.n. – (reg.) 1. Cotlon; gaura dintre cuptor și perete (Lenghel, 1979; Bârsana). 2.
Terasa de la cotețul porcilor (în zona Codru). – Et. nec. (MDA). [sursa: DRAM 2015
drugắu sm [At: REV. CRIT. IV, 143 / Pl: ~ắi sm, ~gáie sn / E: drug + -ău] (Îvr) 1 Făcăleț
olălău [At: LB / V: (reg) h~ sm / Pl: (3-4) ~ăi, (1-2) ~ăie / E: ns cf olălăi] 1 sn (îrg) Strigăt. 2 holălău sn
(Îrg) Gălăgie. 3 sm (Reg) Persoană certăreață. 4 sm (Reg) Persoană gălăgioasă. [sursa: MDA2 (2010)
hahău [At: I. CR. IV, 159 / Pl: ~e sn, ~i sm / E: nct] HAHẮU ~ie n. pop hahắŭ n., pl. ăĭe / HAHẮU ~ie
n. pop. 1) Băț gros (hahắŭ n., pl. ăĭe [Scriban
mestecắu (reg.) s. n., art. mestecắul; pl. mestecáie //mestecău1 [At: KLEIN, D. 221 / V: (reg) meșt~,
măzdăgău / Pl: (1-2) ~caie, (3) ~căi / E: mesteca2 + -ău] 1 sn sursa: MDA2 (2010) - Mestecău,
mestecăi, s.m. - m (Reg; pbl) Persoană care se amestecă în treburile din bucătărie, încurcându-i pe
ceilalți..

Unele variante lexicale pot intra în serii omonimice diferite, generînd un tip de cîmp lexical bazat pe
asemănări între formele semnificantului.
făcău s. n., art. făcăul; pl. făcáie [sursa: Ortografic (2002) / FĂCẮU, făcaie, s. n. Roată de moară cu fus
vertical; p. ext. moară mică având o astfel de roată, folosită pe apele de munte. – Et. Nec [sursa: DEX
'09 (2009) / făcắŭ n., pl. ăĭe (d. făc-ăluĭesc). Munt.[Scriban]
facắu, (făcău, focău), adj. – (Ref. la oi) De culoare sură (ALR 1956: 276). – Din magh. fakó (MDA).
[sursa: DRAM (2011) // focău adj. [At: ȘINCAI, HR. II, 321/34 / Pl: ~ăi / E: mg fakό cf foacă] (Trs; d.
cai) De culoare galbenă. [sursa: MDA2 (2010) făcắŭ și focắŭ adj. m. (ung. fakó). Trans. Pămîntiŭ,
întunecat, negricĭos: e cam focăŭ la față. Despre oĭ, cu lîna gălbuĭe întunecată.[Scriban] - facắu, (făcău,
focau), adj. – (Ref. la oi) De culoare sură (ALR 1956: 276]

=Prin divergenţă semantică sau etimologică, variantele lexicale care denumesc acelaşi obiect pot deveni
cuvinte separate, cu forme şi genuri distincte.
ludaie sf [At: PASCU, S. 204 / V: (reg; css) ~dău sn / Pl: ~dăi / E: srb ludaja]. [sursa: MDA2 (2010)
ludáĭe f., pl. ăĭ. Ban. Bostănel, dovlecel. [sursa: Scriban (1939)
ludáie (ludắi), s. f. – (Banat, Trans.) Dovleac, bostan. Sb. ludaja (Candrea). [sursa: DER (1958-1966)
ludău sn vz ludaie /
ludắu, ludăi, s.m. – (bot.) Bostan, dovleac; cuculbătă (Cucurbita pepo). – Din sl. ludaja (Candrea, cf.
DER; MDA) > ludaie, prin schimb de sufix -aie / -ău (Frățilă). [sursa: DRAM 2015 (2015
=
Definiţia: ‘’omonimele sunt cuvinte cu formă identică (din punct de vedere sonor și grafic) și înțeles
total diferit’’ a fost interpretată ‘’în general’’, pentru a acomoda diferite ‘’tipuri de omonime’.
- Cuvinte cu formă identică sau asemănătoare (pseudo=paronime), omofone, cuvinte diferentiate
doar la nivel suprasegmental (prin accent)
[Accentul poate să apară într-un cuvânt, formă gramaticală (corp fonetic lexico-gramatical) sau într-o
propoziție (corp fonetic sintactic) -móbilă (substantiv) vs. mobílă (adjectiv) vs. mobilắ (formă verbală
la timpul perfect)]
Cuvinte omografe rezultate prin diferite procedee lingvistice;
- Cuvinte cu înţeles total diferit, sau asemănător; sinonime contextuale şi variante lexicale;
- Cuvinte cu etimologii diferite, sau cu o etimologie identică.

Cuvintele se deosebesc între ele și în funcție de modul în care se realizează în scris și oral. Din acest
punct de vedere, cuvintele se împart în omografe și omofone. OMOGRAFELE şi OMOFONELE nu
sunt incluse în categoria semantică a omonimelor
 SEMNIFICANT SEMNIFICANT
C1 C2
Nivel segmental Nivel suprasegmental
=forma grafică =Pronunţarea - accentul
Forma C1 = C2 C1 ≠ C2
grafică OMOGRAF
Forma C1 ≠ C2 C1 = C2
sonoră OMOFON

Cuvintele omofone sunt caracterizate de forma sonoră identică a cuvintelor (omofon), dar şi scrierea
diferită.
Cuvintele omografe sunt caracterizate de forma grafică identică a cuvintelor, dar şi de pronunţarea
diferită.
1 - OMOGRAFELE
Omografele au aceeași scriere, şi pronunție diferită.
Exemplu: I-am cumpărat cadou o háină, dar ea este prea haínă să observe.
Se observă că omografia apare şi între cuvinte din aceeaşi categorie, sufrágiu/sufragíu; bárem/barém;
Dar şi între forme flexionare ale unor cuvinte: copíi/cópii; ácele/acéle.
2 – OMOFONELE se pronunţă la fel, [sunt identice la nivel suprasegmental, nu sunt differentiate de
poziţia accentului] dar se scriu diferit. În limba romănă ortografie fonetică (= ortografie bazată pe
principiul scrierii cuvintelor după cum se pronunță) generează o serie de ortograme. [ORTOGRÁMĂ s.
f. (cf. fr. orthogramme < gr. orthos – drept, gramma – scriere): model de scriere, corectă, conformă cu
regulile gramaticale, destinat unor exerciții de fixare și consolidare a ortografiei în rândurile elevilor.
[sursa: DTL (1998)]
Prin folosirea cratimei, sunt notate situaţii de diferenţiere care apar în fluxul vorbirii. La o vorbire în
flux normal se aud clar segmentele care sunt delimitate de pauze (# blanc) ‘’Zi-le că am să îi mai
vizitez.’’, enunţ care într-o vorbire cu ritm mai alert, se transcrie:
‘’Zi-le c-am să-i mai vizitez’’. Secvenţa marcată prin ortogramă intră în relaţie de omofonie cu
adverbul ‘’cam’’ [Vechiu rom. cămai, mai=lat. QUAM MAGIS]. cam mai av vz camai.
Adverbul ‘’mai’’ este în relaţie de omofonie cu ortograma ‘’m-ai’’ (m-ai văzut), dar face parte şi dintr-o
serie omonimică.
mai1 av [At: PSALT. HUR. 43r/20 / V: (reg) măi, ma / E: ml magis] 1 (Înv; udp „de”, „decât”)
mai2 sn [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 44/18 / Pl: ~uri, (reg) maie / E: ml malleus] 1 Ciocan
mai3 sn [At: PSALT. 43 / V: ~er / Pl: ~uri, ~e / E: mg maj] 1 (Reg; șîs ~ negru) Ficat

125 | P a g e
mai4 ssg [At: (a. 1619) GCR I, 56/28 / V: (înv) maie ssg / E: ml maius, slv май] 1 (Șîs luna ~ sau luna
lui ~) A cincea lună a anului [sursa: MDA2 (2010)]
serie: ZI! Verb imperative, zi-le! = Zile substantive feminine plural.
Săi – pronume posesiv – să-I;
[Notă – Spre deosebire de perechile de cuvinte omofone definite în limba engleză – ‘’by and buy’’;
‘’merry, marry, and Mary’’; şi de sintagmele omofone ( ice cream" vs. "I scream"/ depend" vs. "deep
end"/ "example" vs. "egg sample"/ "Gemini" vs. "Jim and I" vs. "Jem in eye" vs. "gem in eye"], în
limba română relaţia de omofonie se realizează de obicei între un cuvînt de sine stătător (cuvînt-titlu de
dicţionar, variantă lexicală a unui asemenea cuvînt, sau variantă flexionară) şi o secvenţă fonică formată
din două cuvinte diferite (=o ortogramă).
Alolexemul este o variantă lexicală (o modificare a semnificantului, o modificare a formei grafice, la
nivel segmental), care păstrează sensul lexical.
Aloflexemul este o variantă a unei categorii gramaticale (o modificare a formei flexionare) care
păstrează acelaşi sens gramatical.
Alosintaxemul este o variantă sintactică a unei sintagme (sintagmă = unitate semantico-sintactică
stabilă, formată dintr-un grup de două sau de mai multe cuvinte între care există raporturi de
subordonare), o modificare a pronunţării unor cuvinte care se succed în lanţul vorbirii = pe axa
sintagmatică, şi care păstrează aceeaşi secvenţă sonoră.
Semnificantul, fiind de natură auditivă, se derulează în timp şi are caracterele pe care le împrumută de
la acesta: a) reprezintă o întindere, şi b) această întindere este măsurabilă într-o singură dimensiune;
este o linie (caracterul linear al semnificantului. Semnificanţii acustici nu dispun decât de linia timpului;
elementele lor se prezintă unul după altul; ele formează un lanţ. [Acest caracter devine evident imediat
ce sunt reprezentate în scris şi înlocuim succesiunea în timp prin linia spaţială a semnelor grafice].
Caval = ca val, caş ca val, cal-var.
[cf banc, care permite jocuri de cuvinte – ‘iubito, astăzi ai o față deprimată.
- Primată e mă-ta’). O altă problemă care poate fi generată de co-existenţa unor cuvinte în anumite
contexte este analizată de fonetica sintactică. Fonetica sintactică are ca obiect influențele dintre sunete
la contactul dintre cuvintele care constituie o sintagmă, precum asimilația, ex. în pădure pronunțat
[ɨmpədure]. Studiul modificărilor fonetice suferite de un cuvânt sub influența cuvintelor vecine cu care
se găsește în relații sintactice. Formele neaccentuate ale pronumelui nu au independenţă fonetică, nu pot
forma singure un cuvînt
Formele neaccentuate determină totdeauna un verb și pot fi folosite singure sau împreună cu formele
accentuate cu prepoziția pe (dublă exprimare).(în cazul acuzativ)
Vezi şi ortografia pronumelui interogativ/relative CE, rostit în aceeaşi silabă cu alte forme pronominale
neaccentuate sau cu auxiliarul unor forme verbale compuse (care încep cu o vocală).
Formele neaccentuate ale pronumelui devin cuvinte ZERO-silabice, fiind rostite împreună cu verbe
auxiliare (de care sunt despărţite prin cratimă). Cele două cuvinte formează majoritatea ortogramelor.
Sunt considerate serii de omofone următoarele secvenţe fonice:
mii/mi-I; car/c-ar; căi/că-I; nai/n-ai; neam/ne-am; sar/s-ar; dea – de-a; sa –s-a; sau – s-au; săi – să-I; la –
l-a; laş – l-aş; cai – c-ai; ia – i-a; iar – i-ar; neam – ne-am; nea – ne-a; (vezi nea – omonime)
Mii (numeral) – mi-I (pronume + verb)
Car (substantive) c-ar (conjuncţie + verb)
noi – n-oi; [ noi – adjective plural (Are haine noi); noi – pronume personal (Noi mergem la scoala).]
noi1 [At: COD. VOR. 18/3 / D: nouă (înv, noauă, nouao, nouauo, reg, noă), ne (înv nă), ni / Ac: (pe)
noi, ne (înv, nă) / E: ml nos] 1 pronume personal.
noi2 ssp [At: PAMFILE, B. 13 / E: nct] (Reg) 1 (În supersitiții; șîs ~ de pădure sau ~ cu leac) Cenușă,
cărbuni, bucăți de frunză etc. care intră, de obicei în număr de nouă în compoziția unor leacuri;
noi3 vtr [At: PSALT. HUR. 85r/2 / Pzi: ~esc / E: nou] (Înv) 1-2 A (se) înnoi.[MDA2 (2010)
adjectivul feminine singular – nouă, intră într-o altă serie omonimică
NÓUĂ1 num. card. 1) Opt plus unu.
NÓUĂ2 m. 1) Număr constând din nouă unități. 2) Cifra 9 sau IX.
nóŭă dativu din noĭ (lat. nǒbe, ild. nôbis): dă-ne noŭă.

=Unele relaţii omonimice sunt dificil de explicat. Cuvintele intrate în relaţie pot fi definitite şi ca
variante regionale, fie omografe, fie omofone, fie obţinute prin conversiune, în funcţie de modul cum
este analizată structura sintactică a enunţului:
‘’Dacă nenai puterinţă, la ce chichirezi gîlceavă?’’ (Anton Pann)
chichiréz2, (pl. chichirezuri) sn [At: CHEST. II, 49/10 / Pl: ~uri / E: nct] (Fam; în construcții negative
cu verbul „a avea” sau cu prepoziția „fără”) 1 Noimă. 2 Haz. 3 Gust. 4 Farmec. [sursa: MDA2 (2010)
chichirez n. 1. (Banat) titirez de moară; 2. fig. rost, haz: fără chichirez. [Rostire provincială din titirez].
[sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
chichiréz n., pl. e și urĭ (var. din titirez). Banat. Titirez la moară. Restu țăriĭ. Fig. Fam. Farmec, haz,
grație (adică „ca un titirez care se învîrtește bine”): vorba asta n’are nicĭ un chichirez. Bună
dispozițiune, veselie: mĭ-a stricat chichirezu. [sursa: Scriban (1939) Vorbe fără chichirez.
chichirez s. n. sg. 1. farmec; haz. 2. șmecherie. [sursa: Argou (2007) – Expresie -a nu avea nici un
chichirez 1. a fi monoton / plicticos / searbăd. 2. a nu avea rost / fără nici un chichirez expr. v. fără cap
și coadă.
chichiréz1 sn vz titirez [sursa: MDA2 (2010)
titiréz1 (sfârlează, piesă la moară) s. m. / s. n., pl. titirézi/titirézuri [sursa: DOOM 2 (2005)
titiréz2 (bibilică) (reg.) s. m., pl. titirézi [sursa: DOOM 2 (2005)
titirez [At: ANON. CAR. / V: (reg) chicher~, chichir~, tetărăz, teter~, tint~, ~eci, ~rici sn, ~rig sm,
~ează sf / Pl: ~e, ~uri sn, ~i sm / E: ns cf alb tir, Par lui tjerr „a toarce”] 1 smn Partea inferioară, de
formă conică, a fusului de tors, care, prin greutatea sa, face ca fusul să se învârtească mai ușor și
uniform. 2 smn (Pex) Jucărie de forma unui titirez (1), care se poate roti pe o suprafață plană Si:
prâsnel, sfărlează. 3 sm (Pfm) Copil mic și vioi. 4 sm (Pfm) Persoană sprintenă și harnică. 5 sm (Reg)
Persoană nedezvoltată fizic. 6 sm (Pfm) Persoană foarte mică de statură. 7 sn Bățul de sub coșul morii,
care lovește teica pentru a face să treacă grăunțele între pietre Si: hădărag, (reg) bătăiuș, băteală, bătuci,
ciocot, mână, tertă, terteleac (1), terteliță. 8 sn (Reg; prc) Pietricică montată la capătul titirezului (7),
pentru ca acesta să nu se tocească. 9 sn (Reg; la moară) Teică1 (1). 10 sn (Reg) Piesă din mecanismul
morii, de formă cilindrică, care primește mișcarea de la roata cu măsele și o transmite pietrei mobile Si:
(reg) vălug. 11 sm (Orn; reg) Bibilică (Numida meleagris). [sursa: MDA2 (2010)
(În metafore și comparații, sugerînd ideea de iuțeală, mai ales în legătură cu verbe de mișcare) Vorbise
așezat, potolit, dar cu o neclintire în glas care-l făcu pe Vasile să se învîrte pe scăunel ca un titirez.
DUMITRIU, N. 241. Fusesem pe coclauri cu un mare naturalist, mititel și iute ca un titirez. HOGAȘ,
M. N. 99. Cum gioacă de frumușel, dragu mamei!!... parcă-i un titirez! ALECSANDRI, T. I 161. (Cu
aluzie la dimensiunile mici ale obiectului) Copilul rămîne titirez ori ghebos, ori cu altă sminteală și
pricină. MARIAN, NA. 337
Pentru a evita problema, se consider că este un regionalism din Banat (=titirez de moară), cu sens
figurat: =fără rost, haz, fără chichirez [Rostire provincială din titirez], şi uneori textul lui Pann este
publicat într-o altă formă:
‘’Dacă nema putirința,
Geaba chichirez gâlceava’’.

127 | P a g e
[O moară fără chichirez = 2. Bățul de sub coșul morii, care lovește teica pentru a face să treacă
grăunțele între pietre, este o moară care se învîrte degeaba. p. ext. jucărie care are această formă;
sfîrlează, prîsnel. Titirez-rez, Calcă pe retez (Cîntarul)
Un comentator – ‘’Dacă nu ai puterea şi ştiinţa de a face ceva, degeaba te dai mare şi faci gălăgie,
certîndu-te cu alţii.’’
Alt comentator propune ‘’Pentru acel „chichirez” la Anton Pann, cu semnificaţia de „caută”, propun
mai curând explicaţia „chercher” sau „cherchez” – din limba franceză.
[Notă – Din biografia lui Anton Pann nu văd ce influenţă franceză ar f putut suferi.
Anton Pann s-a născut în jurul anilor 1796-1798 în localitatea Sliven, Imperiul Otoman (astăzi în
Bulgaria) Tatăl său moare devreme, în 1806, lăsând în urmă o văduvă și trei orfani. În aceste condiții
grele, văduva Tomaida împreună cu cei trei băieți, trece în Basarabia și se stabilește la Chișinău, unde
intră (la vârsta de 10 ani) în corul Bisericii mari din această localitate până în 1812.[19] Aici figurează
sub numele de Antonie Pantelimonovici Petrov, învață limba rusă și își fixează vocația de psalt.[20] Cei
doi frați, înrolându-se în armia rusească, sfârșesc eroic în 1809 la asaltul Brăilei împotriva turcilor. În
iarna anului 1812, ajunge, împreună cu mama sa, la București. În timpul anului 1821 Anton Pann se
refugiază la Brașov, după modelul boierilor, adăpostindu-se pe lângă Biserica Sf. Nicolae din Șchei,
unde cânta la strană.]
Şi în prima parte a enunţului interpretarea (‘’NENAI””) este dificilă:
nemai adv. nu încă: nemai auzit. [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
Nema (Croatian) = there is no; absence, not exist;
Nèma – particular negativă (http://bulgariandialectology.org/lexicon/tokens/nema)
Нема (verb - (transitive) to not have, to lack
(transitive) to be absent, unavailable, non-existent (corresponds to English "there isn't" and "there
aren't")
Нема многу млеко во ладилникот.
There isn't much milk in the refrigerator.
Нема многу дрва во дворот.
There aren't many trees in the yard.
Russian Adjective - short feminine singular of немо́й (nemój)
Ukrainian - нема́є (nemáje) The result of merging the expression не ма́є (ne máje, “does not have”)
нема́ • (nemá) (impersonal verb) -there is no, there are no (+ genitive)
’Dacă nenai puterinţă, la ce chichirezi gîlceavă?’’ (Anton Pann) este o construcţie formată din 2
propoziţii, în a căror structură presupunem 2 predicate verbale: NENAI (=?nu ai, nu este) şi
CHICHIREZI (+? Te învîrţi, te titirezi). Amîndouă aceste predicate au o formă flexionară compatibilă
cu sistemul flexionar (actual) al limbii române, dar semnificatul lor (sensul lor lexical) pare învechit,
ieşit din uz. (în cazul lui ‘’chichirezi’’ ar presupune o conversiune într-un verb de conjugarea I, cu
desinenţe de tipul eu lucrez – tu lucrezi). Rodica Zafiu explică originea acestui enunţ prin ‘’citatele care
intră în circulaţie şi ajung clişee, expresii la modă, uneori în forme destul de diferite de cea originală.
Desigur, când e vorba despre proverbe nu se pune problema unui autor şi a fidelităţii faţă de original.
Totuşi, unele formule mai puţin banale sunt asociate cu o sursă, aşa cum o dovedeşte şi următorul citat
jurnalistic: „Cel mult, poate fi invocat Anton Pann, care ar fi exclamat, probabil: «Unde nema putirinţa,
geaba chichirez gâlceava!»“(RL 2173, 1997, 3). E drept, textul gazetăresc nu presupune o citare exactă,
ci mai curând o parafrază sau o formulare „în spiritul“lui Pann. Precauţie foarte justificată, pentru că
ceea ce apare în Povestea vorbei, în capitolul Despre beţie iarăşi, e uşor diferit: „Cum a zis ţiganul:
Daca nenai puterinţă, la ce chichirezi gâlceavă?“(Pann 1963, II: 104). Zicala are aproape aceeaşi formă
şi la Ion Heliade Rădulescu, în satira Şolcan. Fragment epic: „Nu ştii că ţiganul zice:/ Daca nenai
puterinţa,/ La ce chichirezi gâlceava?“(Heliade Rădulescu 1967: 248). Circulaţia actuală a zicalei într-o
formă uşor schimbată poate fi confirmată de apariţia în dialog şi ca titlu de capitol „Dacă nema
putirinţa, ce mai chichirez gâlceava?“într-o carte-interviu – (Mugur 1982), sau de parafrazarea din
Levantul lui Cărtărescu – „şi eu, bătrân prost, vorbesc în bobote şi fac gâlceavă când nema putirinţă“
(Cărtărescu 1990: 148).
În textul lui Pann şi în cel al lui Heliade, nenai („nu-i“) este un element ţigănesc (v. Pann, nota de la p.
92); l-au comentat şi Al. Graur, într-un cunoscut studiu din 1934 şi Drimba 1992. În forma în care
circulă azi, destul de rarul nenai e înlocuit de nema. Foarte răspândit în limbajul familiar şi argotic
(„nema bani, nema distracţie“), deşi încă neînregistrat de dicţionarele româneşti generale, nema este
probabil un împrumut din sârbă, unde reprezintă o formă a verbului nemati „a nu avea“, folosită cu
sensul impersonal „nu e“. Între nema şi nenai e posibil să se fi produs contaminări şi substituţii
reciproce. Tot ca un cuvânt ţigănesc este explicată, în ediţia Pann, forma verbală chichirezi „provoci“,
care ar putea fi totuşi şi o formaţie glumeaţă. De altfel, şi arhaismul putirinţă (puterinţă), ba chiar şi
popularul gâlceavă au o anumită pregnanţă onomatopeică, care explică în parte efectul umoristic al
întregii expresii. Forma verbală chichirezi s-a transformat, în circulaţia actuală a proverbului, în
substantivul chichirez, ceea ce simplifică identificarea lexicală (substantivul chichirez e bine cunoscut
şi înregistrat de dicţionare), dar complică analiza sintactică.
Succesul zicalei pare determinat de simpatica ei împestriţare balcanică (nu întâmplător, în exemplul de
la care am plecat, i se adăugase şi turcismul geaba), de sonoritatea comică (cacofonică), de modul în
care creează o impresie de simplă juxtapunere nesupusă regulilor sintactice – şi mai ales de surpriza că,
în ciuda tuturor acestor iregularităţi, sensul rămâne limpede şi expresia incisivă.’’ (Rodica Zafiu,
Diversitatea stilistică în româna actuală - http://ebooks.unibuc.ro/filologie/Zafiu/7.htm
https://adevarul.ro/news/politica/daca-nema-putirinta-geaba-chichirez-galceava-
1_617274035163ec4271a92ad9/index.html
Despre cauzele omonimiei şi despre subclasificarea relaţiilor de omonimie lexicală, vezi şi cap. 6.1.3.9.
din volumul precedent.

129 | P a g e
6.2.2.3.3. - OMONIME FLEXIONARE

În afară de fenomenul de OMONIMIE LEXICALĂ (menţionat în dicţionare, omonimele fiind grupate

în acelaşi loc şi numerotate cu indici numerici) apare şi un fenomen de OMONIMIE FLEXIONARĂ.
De obicei această situaţie este menţionată la substantive cu forme multiple de plural.
Prin definiţie, omonimele sunt cuvinte cu formă identică (din punct de vedere sonor și grafic) și înțeles
total diferit. Sensul cuvintelor omonime nu poate fi dedus decât în contexte diferite. Clasificarea
omonimelor se face după locul unde este înregistrat semnificantul. Sunt 2 categorii de omonime:
A. – OMONIME LEXICALE – unităţi lexicale înregistrate în dicţionar. Relaţia de
omonimie se stabileşte fie între cuvinte-titlu de articol, fie între variante lexicale ale
unor cuvinte-titlu diferite. Omonimia fiind o relaţie semantică între cuvinte la forma lor
de dicţionar, prin definiţie ea se referă la omonimele lexicale cuprinse în dicţionare.
Celelalte tipuri de relaţii nu sunt omonime propriu-zise.
B. – OMONIME FLEXIONARE – care nu sunt înregistrate în dicţionar (nu reprezintă
forma de bază a cuvîntului). Relaţia de omonimie flexionară poate apărea între:
-forma unui cuvînt din dicţionar şi o formă flexionară a unui alt cuvînt; {C1 în dicţionar
– C2 flexem; formă flexionară a unui C2} = a)
- formele flexionare ale aceluiași cuvânt;=b)
-între o formă flexionară a unui cuvînt şi o formă flexionară a unui alt cuvînt. {flexem
C1 – Flexem C2; sau o formă flexionară a unui C1 = o formă flexionară a altui cuvînt,
C2)
șâtău1 sn vz șutau1 [sursa: MDA2 (2010)
șâtău2 sn vz șuteu [sursa: MDA2 (2010)
În funcţie de aceste caracteristici, omonimele au fost împărţite în:
a)-omonime lexico-gramaticale,
b)-şi omonime gramaticale.
Fiind forme flexionare (al căror loc nu este în dicţionar, ci în fluxul vorbirii), omonimele flexionare nu
sunt numerotate (spre deosebire de omonimele lexicale, care sunt numerotate atunci cînd sunt
înregistrate în dicţionarul limbii).
Prin analogie cu omonimele lexicale (la nivel lexical, în dicţionar) şi omonimele gramaticale (la nivel
gramatical, morphologic), avem şi omonime sintactice (la nivelul sintactic).

Pentru uniformizarea sistemului flexionar, propunem următoarele:

1- Pentru substantivele care nu au forma de plural menţionată în dicţionar, le includem în grupul
tipologic proxim şi propunem o formă probabilă de plural.

Barloi s.n. (pl. [?] barloaie.

barlói sn [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ? / E: nct] (Reg) Bolovan. [sursa: MDA2 (2010)

brebenoi s.m. (pl. [?] brebenoi

Brebenoi – planta (Orthilia secunda)
Brăbănoi s. (BOT.; Pyrola rotundifolia) (reg.) merișor.
brebenei m. pl. plantă cu colori mândre și variate. (Corydalis). [Cf. Lat. VERBENA]. [sursa: Șăineanu,
ed. VI (1929) brebenél sm [At: ALECSANDRI, P. III, 32 / V: ~ea / Pl: ~nei / (Mai ales la pl.)

buscoi s.n. – (pl. {?} buscoaie

buscói sn [At: VICIU, GL / Pl: ? / E: nct] (Reg) Pungă de bani. [sursa: MDA2 (2010)
puțurgoi s.n. [At: LEXIC REG. / V: puţurgău (Pl: ~gaie) sn / Pl: ? / E: nct] 1 s (Reg) Rachiu. 2 sn (Mar;
îf puțurgău) Spirt denaturat. [MDA2 (2010)[Posibilă formă de plural – puţurgoaie [?]
[
2- Pentru variantele incluse într-un articol-titlu încercăm să deducem o formă PROBABILĂ de
plural pe baza regulilor sistemului flexionar al limbii române

Bulihoi s.n. (pl.)[?] bulihoaie

bulihói sn vz bulihău / bulihắu sn [At: CONV. LIT. XLIV, 3 / V: ~hói / Pl: ~héie / E: nct] 1 Iarbă
mare ce crește la târlitură / 2 (Lpl) Tulpini de plante Si: tuleie. [sursa: MDA2 (2010) [

Brezoi s.n. / brezoaie s.f. – (pl. [?] brezoaie

brezáie s. f., art. brezáia, g.-d. art. brezăii; pl. brezăi [sursa: Ortografic (2002)
brezoáie sf vz brezaie
brezói sn vz brezaie
brezaie sf [At: LM / V: briz~, ~zoaie sf ~zoi sn / E: nct] 1 Joc cu caracter de pantomimi, asemănător
cu capra sau cu țurca, [pl. – brezăi] / Pl. și: brezaie (PAS, L. I 105). [sursa: DLRLC (1955-1957)
În Munt. la munte și brăzaĭe. V. paparudă. [sursa: Scriban (1939)

Ciurgoi s.n. (pl. [?] ciurgoaie

ciurgói sn vz ciurgắu, ciugaie, ciurgauă, s.n. – (reg.) Izvor
ciurgắu, ciurgáie, s.n. (reg.) izvor care curge pe un scoc; cioroi (ciuroi), șiroi (șuroi). [sursa: DAR
(2002) [variantă posibilă – Ciurcoi

curpătoi s.n. (pl. [?] curpătoaie

curpatoi sm vz cârpător [?]
cârpător sn [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 146 / V: căr~, câpl~, (înv) crapator, crup~, crupătoriu,
curpatoi, curpator, curp~ / Pl: ~oare / E: ml coopertorium] (Pop) 1 Bucată de lemn rotundă, pătrată
sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea. [sursa: MDA2 (2010)

picioroi s.n. – (pl. [?] picioroaie

picioroi sn [At: DLR / Pl: ~ie / E: picior + -oi] 1-16 (Șdp) Picior (1-3, 173-174,187-188,198) (mare,
diform). [sursa: MDA2 (2010)

froaie – s.f. [sing. = pl. {?]

froaie sf vz frâuă sf [At: KLEIN, D. 198 / V: froaie / Pl: nct / E: ger Frau] (Trs) 1-2 Săsoaică
(măritată). 3 (Îf froaie) Femeie măritată Si: nevastă. [sursa: MDA2 (2010)

muieroi, ~oaie sf. invariabil [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / E: muiere1 + -oi] 1-6 (Îrg; șdp)
Muiere1 (1-2, 5) (voinică). 7 Femeie bârfitoare, intrigantă, certăreață. [sursa: MDA2 (2010) ] –
Muieroaie{?} ‘’Un muieroi ș-o femeie,’’(I.H. Rădulescu) [Probabil este un subst. neutru]

scoroboaie s.f. – (pl. [?] scoroboi

3 – Pentru omogenizarea sistemului flexionar ar trebui ca definiţia aceluiaşi articol-titlu să fie

identică în diferite dicţionare, şi aceluiaşi substantiv să i se atribuie acelaşi gen grammatical.

131 | P a g e
cirmói sm [At: H XVII, 90 / Pl: ? / E: nct] (Bot) Buruiană nedefinită mai îndeaproape care crește în
lanurile de grâu. [sursa: MDA2 (2010)
cirmói s.n. (reg.) numele unei buruieni ce crește în grâu. [sursa: DAR (2002)

Căturoi s.m. – (pl [?] căturoi

Căturoi (pl.) căturói sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~ / E: cătur + -oi] 1-4 (Reg) Cătur (4-5) (mai gros).
[sursa: MDA2 (2010) [?]
căturói s.m. (reg.) arbore (brad, fag, ștejar) relativ tânăr. [sursa: DAR (2002) căturoi (sing.) defectiv
de plural.

Cîrtiţoi s.n. (pl. [?] cîrtiţoaie

Cîrtiţoi /=cârtițói, -oaie, s.m. – (med.) Umflătură vânătă sau roșie la gât

Ciuguroi s.n. – (pl. ciuguroaie

ciugurói sm [At: CHEST. V, 137/94 / Pl: ~oaie / E: nct] (Reg) Unealtă pentru strâns cașul. [sursa:
MDA2 (2010) [?]

păscoi - sm. invariabil [At: CONV. LIT. XLIV2, 268 / E: pește2] (Pop) Pește2 mascul. [sursa:
MDA2 (2010)
păscói, păscói, s.f. (reg.) păstrăv mascul; pește mascul. [sursa: DAR (2002)[?]

=Unele menţiuni referitoare la genul gramatical al unor substantive par eronate:

prașcău s. m., pl. prașcăi [sursa: Ortografic (2002) /

prașcău sn [At: F (1885) / V: plăscău[1], plăș~, prăscău, prășcau, prăș~ / Pl: ? / E: nct] // prașcău
plășcău prăscău prășcau (Pop; dep) 1-2 Adolescent, băiețandru, flăcău, holtei [sursa: MDA2
(2010) – probabil este o greşeală, substantive de genul masculine [?]

tizărói, tizăroaie, (tizeroi), s.f. – (bot.) Plantă cățărătoare [sursa: DRAM 2015 (2015) [?][probabil
neutru]

mânzoi sni [At: ALR I, 1106/772 / E: mânz + -oi] 1-10 (Reg; șdp) Mânzoc (1-10). [sursa: MDA2
(2010) [?] [probabil masculin]

4 – În unele dicţionare nu este specificat genul substantivului, ceea ce face dificilă stabilirea
formelor flexionare.

rantău1 sm [At: DLR / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Om mâncăcios. 2 Om leneș.

rantău2 s [At: ALR. II/I MN 121, 3809/279 / Pl: ? / E: nct] Scoaba din ușorul ușii, în care intră
zăvorul. [sursa: MDA2 (2010) – nu se menţionează nici genul gramatical.[?] Probabil o consecinţă
este faptul că forma de plural este necunoscută.

martoi subst. [At: I. CR, VI, 218 / Pl: nct / E: ns cf martac - s.m.] (Reg) Butuc scurt și gros. [sursa:
MDA2 (2010) [Probabil - martoi – s.m.

mătricioi subst. [At: MAT. FOLK. 551 / V: met~ / Pl: nct / E: matrice + -oi] (Mtp; csnp) Ființă
imaginară malefică. [sursa: MDA2 (2010) var. – Metricioi /
 mijoi subst. [At: PAMFILIE, J. I, 13 / E: mijă + -oi] (Reg) Joc de copii Si: (reg) mijă (2). [sursa:
MDA2 (2010) [cf. MÍJĂ f. reg.: De-a ~ -a joc de copii în care unul stă cu ochii închiși până se
ascund ceilalți, apoi îi caută; de-a mijoarca. /v. a miji [sursa: NODEX (2002) míjă f. fără pl. / s. f.
art. (Reg.; adesea cu determinări) Nume dat unor jocuri de copii; mijoarca./

mirtoi subst. [At: ȚOPA, C. 220 / Pl: ? / E: ns cf mirt] (Bot; reg) Lemn-câinesc (Ligustrum vulgare).
[sursa: MDA2 (2010) (reg.) mălin

Astfel, pe lîngă categoria omonimelor lexico-gramaticale, avem şi problema variantelor flexionare.

VARIANTELE LEXICALE sunt enumerate (în ordine alfabetică) în cadrul aceluiaşi articol-titlu. Ele
pot avea aceeaşi categorie gramaticală primară ca şi Invarianta-titlu, sau pot aparţine la o categorie
gramaticală primară diferită. De aceea am re-considerat problema genului grammatical, atunci cînd
genul substantivului nu este specificat în dicţionar, atunci cînd (în diferite dicţionare) aceluiaşi
substantiv i se atribuie genuri diferite, şi atunci cînd formele sunt clasificate în mod eronat la alt gen
gramatical (de obicei masculine considerate neutre şi invers).
(vezi mai sus
3 – Pentru omogenizarea sistemului flexionar ar trebui ca definiţia aceluiaşi articol-titlu să fie identică
în diferite dicţionare, şi aceluiaşi substantiv să i se atribuie acelaşi gen grammatical
-Unele menţiuni referitoare la genul gramatical al unor substantive par eronate:
4– În unele dicţionare nu este specificat genul substantivului, ceea ce face dificilă stabilirea formelor
flexionare.)

Pe de altă parte, la categoria omonimelor lexicale care aparţin la clase morfologice diferite, am observat
că atunci cînd nu aparţin la aceeaşi categorie gramaticala primară, între cuvinte poate exista o relaţie de
omonimie parţială, deoarece la numărul plural au forme flexionare diferite. Problema categoriei
gramaticale de număr face parte din paradigma flexionară, deci avem nişte variante flexionare ale
cuvîntului de bază. (vezi mai sus despre forma de plural necunoscută sau nemenţionată în dicţionar:
1- Pentru substantivele care nu au forma de plural menţionată în dicţionar, le includem în grupul
tipologic proxim şi propunem o formă probabilă de plural;
2- Pentru variantele incluse într-un articol-titlu încercăm să deducem o formă PROBABILĂ de
plural pe baza regulilor sistemului flexionar al limbii române.)

Pentru dubletele (omonime la singular) – care sunt diferenţiate flexionar la plural, cele mai multe
variante flexionare apar între forma de genul masculin şi forma de genul neutru. Unele serii sunt
completate cu variante flexionare provenind de la alte părţi de vorbire.

Cer1 – (pl.) ceri – s.m. (lat. Cerrus) – arbore mare, înrudit cu stejarul.
Cer2 – (pl.) ceruri – s.n. (lat. Caelum) – bolta cerească, văzduhul, spaţiul cosmic.
Cer3 – s.n. – rai.
cére vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cer, 2 sg. ceri; conj. prez. 3 sg. și pl. ceáră; ger. cerând; part. Cerút
[sursa: Ortografic (2002) Pzi: eu cer, (reg) cériu, cei, ceu
Forma de conjunctiv prezent intră într-o altă relaţie de omonimie lexico-gramaticală, generînd altă
relaţie de omonimie:
ceáră s. f., g.-d. art. cérii; pl. céruri [sursa: Ortografic (2002) (Scriban - ceáră f., pl. cerĭ)

133 | P a g e
iar forma regională de persoana I (eu cer / tu ceri = cei) intră în relaţie omonimcă cu un alt verb, şi în
relaţie de omonimie flexionară cu un articol demonstrative adjectival.
CEL, CEA, cei, cele, adj. pron. dem. (antepus), art. adj., pron. Dem.
ceí vi [At: DA / Pzi: ~ésc / E: cea] (Reg) A ține la dreapta. [sursa: MDA2 (2010)
ce-I (ortogramă)
CAR1, cari, s. m. Nume dat mai multor specii de insecte mici dăunătoare [Lat. carius (= caries).
CAR2, care, s. n. 1. Vehicul terestru [Lat. carrus
Car4, s.n. (reg.) - Parte a fierăstrăului mecanic alcătuită din două bârne puse pe rotițe, pe care se așază
bușteanul pentru a-l tăia.
CAR3, caruri, s. n. Piesă cilindrică mobilă pe care se fixează hârtia la mașina de scris
cărá vb., ind. prez. 1 sg. car, 3 sg. și pl. cáră; conj. prez. 3 sg. și pl. care [sursa: Ortografic (2002)
Forma de persoana II – tu cari, intră în relaţie omonimică cu pluralul substantivului masculin, iar forma
de conjunctiv prezent cu pluarlul substantivului neutru. Seria intră în relaţie de omonimie lexico-
gramaticală cu pronumele interogativ şi cu pronumele realtiv.
cáre pron. rel. și interog., pl. tot așa; cu alte cuvinte, e invariabil la nominativ. În vechime varia: care, f.
carea, pl. cariĭ, f. carile. Variante - (îvp) art ~le, ~a, ~rii, ~rile / G-D: căruia, căreia, cărora, cărui, cărei,
căror / ] (Cu valoare de adjectiv interogativ) Care om nu ține la viața lui? [Gen.-dat. sg. m. căruia, f.
căreia, gen.-dat. pl. m. și f. cărora; (când are valoare de adjectiv interog.-rel.) gen.-dat. sg. m. cărui, f.
cărei, gen.-dat. pl. m. și f. căror. Nom. sg. m. și: (înv.) carele; nom. pl. m. și f. și: cari] – Lat. qualis.
[sursa: DEX '09 (2009)
c-ar – [ortogramă]

Tot o relatie de omonimie apare între forma unui substantiv din dicţionar, şi o formă flexionară a unui
verb.
vin sn [At: PSALT. HUR. 58r/10 / Pl: ~uri, (îvr) ~ure / E: ml vinum] 1 Băutură alcoolică
veni [At: PSALT. HUR. 64r/13 / Pzi: 1 vin, (îvp ) viu, 2 vii, (îrg) vini, 3 vine, 6 vin, (reg) vine / Pfs și:
6 (înv) vineră / Cj și: 1 (îvp) să viu, 2 (reg) să vini, 3, 6 (îvp) să vie, (pop) să viă / Grz: venind, (îvp)
viind / Par: venit, (reg) vint, vind / Imt: 2 vino, (pop) vină / E: ml venire] verbul are 280 de sensuri -
280 va (Îvp) Realizează o formă a diatezei pasive Unele haine veneau încheiate cu nasturi, altele cu
ceaprazuri. [sursa: MDA2 (2010)
Se consider că schimbarea persoanei, rareori a numărului, produce omonimia, dar acest tip de
omonimie flexionară este general la verbe. (Unii lingvişti le consideră omonime gramaticale – același
sens, aceeași parte de vorbire, dar persoane diferite; cee ace sunt OMONIME FLEXIONARE.
vin – verb, timpul prezent, persoana I, numărul singular;
vin – verb, timpul prezent, persoana a III-a, numărul plural.
Imperativul ‘’Vină!’’ intră în serie cu substantivul ‘’vină’’, iar forma de persoana III singular intră într-
o relaţie de omonimie flexionară cu forma veche de plural a substantivului ‘’vină’’
vină sf [At: COD. VOR2. 22r/14 / Pl: ~ni, (îvp) vine / E: vsl вина]
VẤNĂ, vine, s. f. I. 1. Vas sangvin de diferite mărimi, care duce sângele
Forma de persoana I a prezentului vin și (regional) eu viu, conjunctiv prezent sa viu -
VIU1 s. n. Calitate, însușire a ceea ce este viu, [sursa: DLRLC (1955-1957)
VIU2, VIE, vii, adj. 1. (În opoziție cu mort) [sursa: DLRLC (1955-1957)

fiu1 (pl. Fii) sm [At: COD. VOR. 165/4 / P: (în legătură cu un pronume personal) fi-meu, (rar) fi-ul-
meu, (reg) fii-meu / S și: (înv) fiiu, fii / Pl: / E: ml filius]
fiu2 interjecţie [At: ȘEZ. III, 189 / V: fi / E: fo] 1 Sunet cu care se cheamă câinele. 2 (Îf fi) Exclamație
prin care se arată dezgustul, aversiunea. [sursa: MDA2 (2010)
Relaţia de omonimie lexicală stabilită între părţi de vorbire flexibile şi părţi de vorbire, neflexibile este
extinsă prin forme flexionare ale verbului neregulat ‘’a fi’’.
fi1 vi [At: COD. VOR. 83/13 / V: (pop) hi / Pzi: 1 sunt (pfm îs, prescurtat -s; înv sâmt, sămt, sân, sâm),
2 ești (P: iești), 3 este (P: ieste, prescurtat e, îi, i; înv iaste, ește), 4 suntem (A și: suntem; îrg sâmtem,
sintem, simtem), 5 sunteți (A și: sunteți; îrg sănteți, sămteți, sinteți, simteți, A și: simteți, senteți), 6 sunt
(pfm îs, prescurtat -s; îrg săntu, sintu, simt, sâmt) / Im: eram (P: ieram), îrg eream (P: ieream) / Ps: 1 fui
(reg fusei), 2 fuși (reg fuseși), 3 fu (reg fuse), 4 furăm (înv fumu; reg fuse(ră)m), 5 furăți (înv fuset; reg
fuse(ră)ți, 6 fură (înv fure, furu; reg fuse(ră) / Mp: fusesem / Cj: să fiu / Imt: 2 sg fii (negativ nu fi) /
Grz: fiind / Par: fost / E: ml sum, *fui, *fire (fieri);
Verb care intră într-o altă serie sinonimică.
fi2 i [At: ALECSANDRI, ap. CADE / E: i] Exclamație care redă o surpriză neplăcută.
Şi conjunctivul prezent ‘’să fie’’(cu adverbul, conjuncţia şi interjecţia ‘’Fie’’)
fie2 [At: VARLAAM, C. 46 / E: ml fiat] 1 av Bine! Vino și tul Fie! Voi veni! 2 i (Înv) Amin! 3 i Nu-i
păcat! 4 i (Îvp) Măi! 5 c (În corelație cu sine însuși sau cu „ori” și „sau”, introduce o prepoziție
disjunctivă, exprimând nu numai alternanța sau opoziția, ci și o nuanță de condiție) Ori... ori... 6 c
(Urmat de „și”, introduce o propoziție concesivă) Chiar (și) 7 c (Urmat de „și”, introduce o propoziție
concesivă) Măcar. 8 Element de compunere cu care se formează câteva adverbe și pronume nehotărâte,
cărora le dă sensul de „ori”, și „ori-și-”, (înv) „veri-” Si: fiecare, fiecum. 9 av (Îlav) ~ în ce chip
Oricum. [sursa: MDA2 (2010)

Relaţie de omonimie care apare între forma unui substantiv din dicţionar, şi o variantă lexicală a altui
substantive [C1 = variantă lexicală C2]
cealắu1 sn [At: ARHIVA R. II, 41 / Pl: nct / E: tc çaly] (Trm) Tufiș. [sursa: MDA2 (2010)
cealău1, cealăi, s.m. și adj. m. (reg.) 1. (s..m.) nadă (pentru pește) 2. (adj. m.) amăgitor, înșelător.
„Ochii mei îs mai cealăi, / Celui-ți-or ochii tăi” (Lenghel 1979: 163
cealắu2 sn vz gealău / GEALẮU, gealăie, s. n. Rindea (mare). [Pl. și: gealăuri] – Din magh. gyaló.
[sursa: DEX '09 (2009)
cealắu3 [At: ȚICHINDEAL, F. 288 / V: ceăl~, cel~, șel~ / Pl: ~ắi / E: mg csaló] 1-2 sm, am (Om)
înșelător. 3-4 sm, am (Om) hoț. 5 sm (Pes) Nadă. [sursa: MDA2 (2010)
cealắu3 [At: ȚICHINDEAL, F. 288 / V: ceăl~, cel~, șel~ / Pl: ~ắi / E: mg csaló] 1-2 sm, am (Om)
înșelător. 3-4 sm, am (Om) hoț. 5 sm (Pes) Nadă. [sursa: MDA2 (2010)

jugău1 s [At: CHEST. V, 42/175e / Pl: nct / E: nct] (Reg) Stăvilar pe un pârâu. [sursa: MDA2 (2010)
jugău2 sm vz jujeu [sursa: MDA2 (2010)
?jujeu sm [At: PAMFILE, I. C. 146 / V: jajău, jaj~, jăj~, jâj~, jijău, ji~, jugău, jugeu, jujău / Pl: ~eie /
E: slv жѧжєль] 1 Jug mic Si: hădărău, jug (17), juglău2 / jujắŭ n., pl. ăĭe (A da la jujăŭ, a da în tărbacă.
[sursa: Scriban // jajău sn vz jujeu / jijău sn vz jujeu [sursa: MDA2 (2010) / JUJÉU, jujeie, s. n. [Var.:
jujău s. n.] jujéu s. n., art. jujéul; pl. jujéie [sursa: DOOM 2 (2005)
juglău1 sm [At: DA ms / V: juvl~ / Pl: ~ăi / E: ns cf juglan] (Reg) juvlău. Om morocănos și tăcut.
[sursa: MDA2 (2010)
juglău2 sn [At: DA ms / Pl: ~ăi / E: nct] (Reg) Jujeu (1). [sursa: MDA2 (2010)

135 | P a g e
 a) – OMONIME lexico-gramaticale.
Tot o relaţie de omonimie apare între forma unui substantiv din dicţionar, şi o formă flexionară
(=variantă flexionară) a altui substantiv [titlu C1 = variantă flexionară C2]
cotoráie sf [At: DA ms / Pl: ~ / E: cotor + -aie] 1 (Reg) Cleștișor cu care se scot firele din sprâncene sau
din barbă Si: pensetă, (înv) cimbistră. 2 (Lpl) Haine (vechi) în dezordine. 3 (Lpl) Scule în dezordine. 4
Act sexual la pisici Si: (reg) băcrănire, horjitură Cf cotârji, cotoci. [sursa: MDA2 (2010)
cotoráĭe n. pl. (cp. cu cotovaĭe). Ml. Catrafuse. [sursa: Scriban (1939)
Omonimia lexico-gramaticală între 2 asemenea substantive (la genuri diferite) este frecventă. De
asemenea, omonimia între un substantiv masculin şi forma unui adjectiv:
mic (substantiv „mâncare românească”) – mic (adjectiv);
sau omonimia dintre un substantive feminin şi forma flexionară a unui adjectiv:
mică2 sf [At: ȘINCAI, ap. DR. V, 560 / V: (rar) -ca / E: fr mica] Grup de minerale cristalizate, care se
desfac ușor în foițe subțiri elastice și transparente, utilizate mai ales ca izolante electrice și termice.
MÍCĂ1, mice, s. f. Din fr. mica
mică1 sfs [At: VARLAAM, C. 149 / V: migă / E: pbl lat mica „fărâmă”, cf slv мигъ „clipă”] 1 (Îvp;
îlav) Într-o ~ de ceas (ori, rar, de vreme) sau Pe ~ de ceas, pe țâcă pe ~, în ~ca ceasului etc. într-o clipă
Si: imediat. 2 (Îvp; îal) Dintr-un moment în altul. 3 (Îvp; îlav) Pe ~ pe ceas La intervale foarte dese Si:
mereu. [sursa: MDA2 (2010
mic, ~ă [At: COD. VOR. 80/12 / Pl: mici, (rar, af) mice / E: pbl ml *miccus] adjective.

În general, omonimele lexico-gramaticale sau omoforme sunt cuvintele care aparțin unor clase
gramaticale diferite (părți de vorbire diferite), au sensuri diferite și origini diferite.
(un) fluier (substantiv) ‒ (eu) fluier (verb)
noi (pronume) ‒ noi (adjectiv)
sare (verb) ‒ sare (substantiv)
toc (verb) ‒ toc (substantiv)

Nu considerăm că este suficient ca 2 omonime lexico-gramaticale să aparţină la clase morfologice

diferite (o parte de vorbire flexibilă şi altă parte de vorbire neflexibilă), ci considerăm că este necesat ca
relaţia lor să se încadreze în formula
[titlu C1 = variantă flexionară C2]
?dar (conjuncție) ‒ (un) dar (substantiv).
În schimb considerăm că omoformele obţinute prin derivare cu acelaşi sufix lexical sunt omonime
lexico-gramaticale, un cuvînt derivat fiind înregistat în dicţionar, celălalt cuvînt derivat fiind o formă
flexionară a unui alt cuvînt derivat (dar avînd o rădăcină etimologică comună).
(ex. - derivate cu acelaşi suffix lexical de la verbul ‘’a suna’’),
sunătór adj. m., pl. sunătóri; f. sg. și pl. sunătoáre [sursa: Ortografic (2002)
sunătoáre s. f., g.-d. art. sunătórii;
sunătoare sf [At: COTEANU, PL. 28 / V: (reg) sanit~, sanitoarie, săn~, sănit~ / E: ml [herba] sanatoria
(pad suna)] (Bot) 1 (Șîs floare de ~, iarbă ~) Plantă erbacee [sursa: MDA2 (2010)
[Dacă considerăm planta numărabilă atunci sing. = pl.]
Alături de adjective sunt incluse în acelaşi articol substantive la toate cele trei genuri:
sunător, ~oare [At: ANON. CAR. / V: (înv) nit~ / Pl: ~ri, ~oare / E: suna + -tor] 1 adj. (Dob; d. obiecte
de metal, de lemn etc. de părți ale acestora, despre pământ etc.) Care produce, emite sau propagă sunete
ori, pex, zgomote caracteristice prin atingere, lovire, ciocnire, apăsare etc. 2-3 sn, a (Pfm; îs) Bani ~i
sau monede ~oare Monede, mai ales din aur sau din argint. 4-5 sm, a (Pfm; pex; îae) Numerar. 6 a (Înv;
îs) Șarpe ~ (cu clopoței) Șarpe cu clopoței (Crotalus horridus). 7 a (Reg; îs) Mere ~oare Varietate de
mere de culoare galbenă, cu gust dulce-acrișor. 8 sfp (Pex; fam) Avere (4). 9 sfp (Pex; fam) Zestre (în
bani). 10 a (D. frunze, pex, d. copaci etc.) Care produce un zgomot ușor Si: fâșâitor, foșnitor, susurător,
șoptitor, șoșoitor, șușutor. 11 a (Pan; rar; d. haine, d. țesături, covoare etc.) Foșnitor. 12 a (Rar; d. vânt
sau despre curenți de aer) Șuierător. 13 sf (Îvr) Zbârnâitoare. 14 a (D. instrumente muzicale, d. voce
etc.) Care emite un șir de sunete armonioase, care alcătuiesc un acord, o melodie etc. 15 a (D. oameni
sau d. grupuri, d. ansambluri instrumentale sau corale etc.) Care execută o (parte dintr-o) bucată
muzicală Si: cântător (1). 16 sm (Înv) Instrumentist. 17 sm (Înv) Suflător (5). 18 (D. cuvinte sau d.
glasuri, d. râsete, plânsete, d. cântece sau d. zgomote etc.) Care se face auzit până (ori de) departe Si:
răsunător. 19 sf (Pex; înv) Vocală. 20 a (Fig; d. cuvinte, comunicări scrise sau verbale, d. limbi etc.)
Care produce o anumită impresie. 21 a (Îpf; fig; d. evenimente, d. poziții sociale, d. ranguri etc.)
Răsunător. 22 a (Fig; d. cuvinte, fraze, afirmații etc.) Care e plin de emfază. 23 a (Pex; d. cuvinte, fraze,
afirmații etc.) Pretențios. 24 a (D. instrumente muzicale, d. dispozitive de alarmă, aparate, clopote) Care
emite semnale sonore specifice, pentru a atrage atenția cuiva asupra a ceva Vz bătător (2), cântător,
dăngănitor, țârâitor, zbârnâitor. 25 a (Asr; d. anumite ceasuri, mai ales pendule) Care marchează prin
mijloace sonore (ritmice) anumite unități de timp. 26 a (D. unele ceasuri) Care emite, la o oră dinainte
stabilită, un semnal continuu (și puternic), pentru a trezi din somn sau a atrage atenția că trebuie să se
facă un anumit lucru . 27 a (Îvr) Care se referă la... 28 a (Îvr) A face aluzie la... [sursa: MDA2 (2010)

În unele serii de omonime lexicale sunt incluse şi forme flexionare ale unor cuvinte. Cuvintele
omoforme sau omonimele lexico-gramaticale sunt cuvintele care aparțin unor clase gramaticale diferite
(părți de vorbire diferite), au sensuri diferite și origini diferite.
Ai1 – subst. masc. = usturoi;
Ai2 – (tu ai – formă a verbului ‘’a avea’’ la indicative prezent)
Ai3 – (pl.) pronume şi adjective posesiv (sing. – AL) – conform modelului T4 de flexiune
Dicţionarul de omonime 1996, înregistrează doar :
Ai1 – interjecţie, exclamaţie care exprimă diverse sentimente;
Ai2, (pl.) ai – s.m. = usturoi (lat. Alium);
Ai3 – s.m. (din fr. Ai ) mamifer arboricol.
Se consider că omonimele morfologice sunt forme identice, care aparţin unor părţi de vorbire diferite.
Cel puţin unul reprezintă un cuvînt înregistrat în dicţionar, iar altul este o formă flexionară a unui alt
cuvînt. Sunt numite şi cuvinte OMOFORME = care au aceeaşi formă / sunt omografe, adică se scriu la
fel. Adjectivul ‘’omoform’’ se foloseşte despre forme ale unor părţi de vorbire diferite, care coincide ca
pronunţare [?]
Un 1 – numeral cardinal (din seria – doi, trei);
Un2 – (altul) – adjective prono0minal;
Un3 – (pl.) nişte) articol nehotărît, masculine.
Cele trei forme nu sunt omonime, dar au în comun exprimarea sensului gramatic de gen masculin

= Un alt tip de relaţie de omonimie apare între o variantă lexicală a unui substantiv din dicţionar, şi o
formă flexionară (=variantă flexionară) a altui substantive / verb /sau alt cuvînt flexibil [varianta
lexicală C1 = variantă flexionară C2]
sfânt, ~ă [At: PSALT. HUR. 61r/11 / V: (înv) svent, svânt / Pl: sfinți, sfinte / E: vsl свѧтъ] 1 adjectiv;
s.m.
Variante: (popular) sînt, -ă (ISPIRESCU, L. 153, EMINESCU, O. I 35, NEGRUZZI, S. II 85) adj.,
(înaintea numelor proprii masculine care încep cu o consoană) sîn, sîm adj. m. [sursa: DLRLC (1955-
1957) abreviere la ambele genuri =Sf. [etimologie: limba slavă (veche) sventŭ

137 | P a g e
fi1 vi [At: COD. VOR. 83/13 / V: (pop) hi / Pzi: 1 sunt (pfm îs, prescurtat -s; înv sâmt, sămt, sân, sâm),
2 ești (P: iești), 3 este (P: ieste, prescurtat e, îi, i; înv iaste, ește), 4 suntem (A și: suntem; îrg sâmtem,
sintem, simtem), 5 sunteți (A și: sunteți; îrg sănteți, sămteți, sinteți, simteți, A și: simteți, senteți), 6 sunt
(pfm îs, prescurtat -s; îrg săntu, sintu, simt, sâmt) / Im: eram (P: ieram), îrg eream (P: ieream) / Ps: 1 fui
(reg fusei), 2 fuși (reg fuseși), 3 fu (reg fuse), 4 furăm (înv fumu; reg fuse(ră)m), 5 furăți (înv fuset; reg
fuse(ră)ți, 6 fură (înv fure, furu; reg fuse(ră) / Mp: fusesem / Cj: să fiu / Imt: 2 sg fii (negativ nu fi) /
Grz: fiind / Par: fost / E: ml sum, *fui, *fire (fieri); formele sum, sunt, suntem, sunteți au fost introduse
în limba literară prin Școala latinistă]
éste și ĭáste, pronunțat azĭ ĭéste (lat. est), pers. III sing. a indicativuluĭ prezent d. verbu a fi.
2) sînt, fost, a fi și (est, pop.) hi v intr. (lat. sĭm, sĭmus, sĭtis, sĭnt [cl. sum, sŭmus, estis, sunt], de unde
s’a făcut sîm [azĭ – sînt] sem, apoĭ sîntem, [azĭ sîntém], set [apoĭ sîntețĭ, azĭ sîntéțĭ], sînt. Ești, e și este
vin din es, est. Erám din éram, erámus. Fuĭ din fui. Fusét [azĭ fusesețĭ] din fuissetis. Fiŭ, să fiŭ din fiam.
Fire din fieri. Fost e o formă analogică din fuistes, ațĭ fost, orĭ fuissetis, ațĭ fi fost ș. a.). Se
întrebuințează ca ajutător la formarea pasivuluĭ: a fost prins. Exist, ființez: este Dumnezeu. Îs
proprietatea (cuĭva), am ca stăpîn, îs de la, țin de: carte asta e a mea, insula Șerpilor e a Romăniiĭ, acest
șurub e al mașiniiĭ (maĭ des: de la mașină). Îs originar: eu îs din Galați. Mă aflu, mă găsesc, îs situat:
trupa e pe deal, orașu e ’n vale. Mă fac, devin: ca să fiĭ căpitan, trebuĭe să știĭ multe. Mĭ-e a, doresc, mĭ-
e poftă: mĭ-e a mînca. Mĭ-e că, mĭ-e frică că: mĭ-e că mă vede. Era să, era aproape să, se putea să: era să
zic, era să cad. Aicĭ e de mine, aicĭ e loc p. mine, aicĭ trebuĭe să trăĭesc eŭ, aicĭ îmĭ place mie! – Cînd se
accentuiază și după maĭ se zice sînt, éste (maĭ exact, ĭeste); cînd nu, îs, e (maĭ exact ĭe, în est iĭ): Eștĭ
viteaz? Sînt! Sînt vitejĭ? Sînt! Este viteaz? Este! Maĭ este vin? Nu maĭ este! Maĭ sînt mere? Nu maĭ sînt!
Neaccentuat: nu-s eŭ de vină. Cine e (cine-ĭ) acolo? Nu-s parale. Îs bolnav. Îs prea mulțĭ.- Sunt, suntem,
suntețĭ, îs latinizme inexistente în limba românească. [sursa: Scriban (1939)

=Uneori dicţionarul nu înregistrează toate variantele lexicale

țingắu (reg.) s. m., art. țingắul; pl. țingắi, art. țingắii
ȚÂNGĂU, țângăi, s. m. (Pop. peior.) Flăcăiaș, băietan. [Var.: țingău s. m.] – Țânc + suf. -ău. [
sursa: DEX '98 (1998) Și țincăŭ (Br.). V. țincar.[Scriban]

pămpălău, pămpălăi s. m. (peior.) 1. persoană greoaie și neîndemânatică 2. om molâu / lipsit de

personalitate [sursa: Argou (2007)
===[[[
6.2.2.3.4. - VARIANTE

La fiecare nivel al limbii există unităţi lingvistice care au şi variante.

‘’ b. Variante şi invariante
Calitatea de „variantă” sau de „invariantă” a diverselor unităţi lingvistice prezintă o importanţă
primordială şi a format obiectul multor cercetări. Cel mai limpede se prezintă situaţia în planul
fonologic. În baza principiului izomorfismului, distincţia „variantă / invariantă” a fost extinsă şi la
celelalte planuri, cu rezultate mult mai puţin clare şi concludente. Sunt de reţinut următoarele elemente
ale metodei de reducere a variantelor la invariante:
Căutarea funcţiunii comunicative (adoptarea punctului de vedere funcţional). Examinarea unui corpus
foarte mare de enunţuri duce la observaţia că nu există repetiţie identică: diferenţele fonetice şi
semantice dintre unităţi tind spre infinit. Dar comunicarea lingvistică n-ar fi posibilă cu un număr infinit
de unităţi; în realitate, limbajul operează cu un număr finit de elemente, care se repetă, şi-i revine
lingvistului obligaţia de a le descoperi în structura vorbirii. În felul acesta, adoptarea metodei de
reducere a variantelor la invariante se impune oarecum de la sine.
Invariantele sunt compuse din trăsături distinctive, mai puţine decât unităţile care le formează. Acesta e
un aspect de bază al economiei organizării lingvistice.
Invariantele trebuie astfel concepute şi descrise, încât valoarea lor să rezulte din relaţiile de opoziţie
contractate cu celelalte invariante ale nivelului respectiv. Aceasta presupune un studiu paradigmatic, la
care se adaugă studiul sintagmatic al comportării fiecărei invariante în structure.’’
[https://ebooks.unibuc.ro/filologie/dominte/4-1.htm

-La nivel fonetic, două sunete care apar exact în același context fonetic și care pot fi înlocuite unul cu
altul fără să se producă schimbarea sensului sunt alofone ale aceluiași fonem. Sunetele articulate diferit
se numesc alofone dacă reprezintă doar variante de pronunțare ale unuia și aceluiași fonem. Un alt
termen echivalent cu alofon este variantă pozițională (a unui fonem). Contextul fonetic sau fonologic
poate determina alofoni, adică variante ale unui fonem. Aceste variante se numesc alofonii fonemului.
-şi la nivel lexical se disting variantele de invariante. Unele lexeme (lemă = cuvînt-titlu în dicţionar) au
şi variante lexicale (=ALOLEXEME).
Variantele sunt forme secundare (derivate) ale aceluiaşi semnificant (=cuvînt-bază) care nu modifică
sensul lexical (sunt numite VARIANTE LEXICALE). Unele variante lexicale modifică însă sensul
grammatical (de exemplu, unele substantive au la singular două forme, una de genul neutru, şi alta de
genul feminine, ambele cu acelaşi înţeles: poem- poemă; colind – colindă (pl. colinde). Sunt însă şi
variante care nu modifică nici sensul lexical, şi nici sensul grammatical, adică sunt alolexeme care, la
nivel morphologic, sunt şi aloflexeme.
=Fiecare variantă lexicală din dicţionar devine, în vorbire, o temă flexionară (deoarece unitatea
fundamentală a fiecărui nivel participă la formarea unităţilor lingvistice de la nivelul ierarhic superior).
Astfel, variantele lexicale prezentate înpreună în acelaşi articol de dicţionar pot să genereze fiecare cîte
o paradigmă flexionară care aparţine aceluiaşi tip de flexiune (ca şi cuvîntul-titlu) sau care aparţin la
tipuri de flexiune diferite.
Variantele lexicale reprezintă un cuvînt pluri-form. Toate aceste forme secundare ale semnificantului-
bază păstrează sensul cuvîntului titlu de articol, deci locul alolexemelor este în dicţionar. Inventarul
unui dicţionar este format din două tipuri de cuvinte:

139 | P a g e
 - Cuvinte principale, reprezentînd forma de bază a unui semnificant, adică titlul unui articol de
dicţionar;
- Cuvinte secundare, reprezentînd variante ale semnificantului principal, adică VARIANTE
LEXICALE.
[de exemplu – Dicţionarul limbii române (DLR), serie nouă, tomul VIII, litera P, Bucureşti, 1984,
cuprinde 5 volume, însumînd 1866 de pagini, în care sunt înregistrate în total 19779 de cuvinte.
Numărul 19.779 reprezintă o sumă rezultată din adunarea cuvintelor titlu-de articol şi variantele lor
lexicale, (înregistrate în interiorul articolului titlu, alături de alte menţiuni fonetice, ortoepice şi
gramaticale) enumerate separat, în ordine alfabetică. Nu ştim însă cîte cuvinte titlu de articol avem în
dicţionar şi cîte variante lexicale ale acestor semnificante principale.
Fiecare lemă (lexem) şi fiecare variantă lexicală (ALOLEXEM) are o paradigmă flexionară proprie.
Variantele lexicale (substantivale) cu forme duble de gen [şi variantele lexicale verbale cu forme duble
de conjugare] modifică sensul grammatical al categoriei primare şi deci au sensuri gramaticale diferite.
(vezi şi Veronica Ionescu, DUBLETELE MORFOLOGICE SUBSTANTIVALE ÎN LIMBA
ROMÂNĂ ACTUALĂ, 2.2.3. Substantive cu plurale diferite încadrându-se în genuri diferite - )

cobârlắu sn [At: MARIAN, S. R. I 250 / Pl: ~láie / E: mg kobor, cf cobârnă] (Reg) 1 Loc de adăpost sau
de culcuș al ursului, peste iarnă Si: bârlog, vizuină. 2 Coteț (de păsări). 3 Loc (îngrădit) în care se țin
mieii. [sursa: MDA2 (2010)
cobârlắu, -auă, -laie, s.n. – 1. Culcuș, vizuină (Faiciuc 1998). Bârlog de urs (ALR 1961: 679; Borșa). 2.
Culcuș ascuns (Grad 2000; Săcel). – Probabil din cober „coviltir” (< germ. Kobel) + lău; Din magh.
kobor, cf. cobârnă (MDA). [sursa: DRAM (2011)
cobârlău2 s.m. și adj. (reg.) 1. hoț, tâlhar. 2. nomad, vagabond. [sursa: DAR (2002)

bătălắu snm [At: DOSOFTEI, V. S. II, 64 / Pl: ~laie sn, -lâie sn, (rar) -lăuri sn, -lăi sm / E: bate + -
(ă)lău] 1 Bătăuș. 2 Lopățică pentru bătutul rufelor la gârlă. 3 Pisălog de lemn pentru grâu. 4 Băț scurt și
gros cu care se pisează usturoiul. 5 (Lpl; îf bătălăie) Termen colectiv care desemnează două instrumente
ale cosașului: batca și ciocanul. [sursa: MDA2 (2010) / BĂTĂLẮU, bătălaie, s. n. (Reg.) Pisălog1 /
bătălắŭ n., pl. ăĭe (d. bat). Rar. Unealtă de lemn

Variantele lexicale substantivale şi variantele lexicale verbale care nu modifică sensul lexical, dar nu
modifică nici sensul grammatical generează variante flexionare (ALOFLEXEME).
Variantele flexionare reprezintă un cuvînt care are, la o anumită categorie gramaticală, mai multe
forme, şi toate aceste forme multiple păstrează acelaşi sens grammatical.

b) – OMONIME gramaticale (=OMONIME FLEXIONARE).

Variante lexicale cu forme duble de plural, fără modificarea sensului, întîlnim, de exemplu, la
substantive (=substantive neutre cu forme duble de plural, în –E / -Uri).
altoi – altoaie/altoiuri;
defileu – defile/defileuri; ghişeu – ghişee/ghişeuri; nucleu – nuclee/nucleuri;
tunel – tunele/tuneluri; canal – canale/canaluri; cămin – cămine/căminuri; refren – refrene/refrenuri;
Acoperiş – acoperişe/acoperişuri; albuş – albuşe/albuşuri; lăcaş - lăcaşe/lăcaşuri; blid – blide/bliduri;
diamant – diamante/diamanturi; ospăţ – ospeţe/ospăţuri; şpalt – şpalte/şpalturi; talaz – talaze/talazuri;
vîrtej – vîrteje/vîrtejuri;
(Le-am grupat în funcţie de FLEXEM, în tipuri de flexiune diferite).
Uneori aceeaşi formă, la acelaşi cuvînt, se realizează cu mijloace diferite, de exemplu formele de plural:
boale – boli; chibrite – chibrituri.
Dubletele morfologice pot exprima acelaşi sens lexical şi acelaşi sens grammatical, sau, între formele
flexionare duble apare o diferenţiere lexicală. Nu sunt forme duble variantele fonetice ale unui cuvînt în
care nu intervin mijloace flexionare diferite

Dubletul morfologic reprezintă fenomenul prezenţei simultane, în acelaşi stadiu de limbă, a două sau
mai multe forme de singular sau de plural la un singur substantiv. Dubletele morfologice substantivale
au existat şi în perioadele anterioare, deci ele nu reprezintă un fenomen specific limbii române actuale.
S-a constatat că instabilitatea flexionară a substantivului e de natură să permită, ba chiar să provoace,
utilizarea frecventă a două sau trei forme paralele la singular sau plural, de genul:
chibrite-chibrituri, hotele-hoteluri, nivele-niveluri, pardesie-pardesiuri şi altele.
În general, limba nu păstrează două forme ale aceluiaşi cuvânt având caracteristici morfologice şi
îndeplinind funcţii sintactice asemănătoare.
‘’2.2.Substantive cu forme duble sau multiple de plural
În această clasă avem următoarele categorii de substantive:
a) substantive (feminine, masculine, neutre) cu plurale diferite având acelaşi înţeles;
b) substantive (feminine, masculine, neutre) cu plurale distincte pentru înţelesuri diferite;
c) substantive cu plurale diferite încadrându-se în genuri diferite.
2.2.1. Substantive cu forme de plural diferite având acelaşi înţeles
Normele din DOOM înregistrează 766 de dublete substantivale, dintre care 123 sunt substantive cu
plurale diferite având acelaşi înţeles (vezi anexa 1’’ Veronica Ionescu, DUBLETELE MORFOLOGICE
SUBSTANTIVALE ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ

În afară de numeroase substantive neutre care au plural dublu - -E sau –URI, există şi alte perechi de
alolexeme nominale cu forme duble de plural.
ALOFLEXEMELE sunt variante ale paradigmei unui cuvînt prin care se exprimă acelaşi sens
gramatical.
mălăoáĭe f., pl. tot așa saŭ oĭ. [Scriban]
Porcioaie – [(pl.) porcioaie sf sau porcioi [At: REV. CRIT. III, 165 /P: ~ci-oa~ / Pl: ~, ~oi
Alte substantive cu forme duble de plural, fără modificarea sensului lexical, cu acelaşi înţeles şi ambele
forme literare fiind în circulaţie:
O copertă – coperţi.coperte; o uliță (singular) – ulițe/uliți (plural)
Sau cu acelaşi înţeles, şi doar una dintre forme este literară.
; ciocolate – ciocolăţi; îngheţate – îngheţăţi; hotele – hoteluri; chibrite – chibrituri.

Un obraz – obraze/obraji
1-Arhaismele fonetice şi pronunţările dialectale rezultă în VARIANTE LEXICALE (=modificări ale
senificantului).
Viclean - [Varianta.: (înv.) hicleán, -ă adj.] – Din magh. hitlen.
viclean, ~ă [At: PSALT. HUR. 3v/5 / V: (îrg) fi~, hi~ (Pl și: hicleani, hicleane) hitlen, ~lan, (înv) hitl~,
vitl~, (reg) fitl~, hăc~, hâc~, iclean~, (îvr) hâtl~, vec~, ~len, vihl~ / Pl: ~eni, ~ene, (îvr) ~i, ~e / E: mg
hitlen] 1-2 sm. s.f, adjective.
Umbla - Varianta: (înv. și pop.) îmblá vb. I.] – Lat. ambulare.

141 | P a g e
umbla [At: PSALT. HUR. 8v/3 / V: (îrg) îm~, (reg) im~, imla / Pzi: ~lu, (reg) umblui, ~bu, 2 ~li, (reg)
~beli, 6 ~lă, (reg) ~lu / Im și: (îrg) 2 blemi, 4 blem, blăm, 5 bleți, bleați, blați, blemați, blămați / E: ml
ambulare]

2-pe cînd arhaismele morfologice rezultă în substantive cu forme duble de plural (care reprezintă
ALOFLEXEME, deoarece sunt variante flexionare);
Inimă – (pl.) INIME / inimi.
inimă sf [At: PSALT. 5/30 / V: (înv) inemă, înemă, eni~, îremă, iremă, (reg) iri~, irmă, ermă / Pl: ~mi,
(înv) ~me / E: ml anima] 1 Organ intern musculos, central, al aparatului circulator,
aripă – (pl) ARIPE / aripi.
aripă sf [At: PSALT. SCH. 335/5 / A: aripă / V: (înv) arapă, areapă, arepă, arpie, h~, hăr~, harpă, haripe
sn / Pl: ~pi, (înv) ~pe / E: ml alapa] 1 Organ al păsărilor, insectelor și al unor mamifere care servește la
zbor.
hotár (hotáre), s. n. – Din magh. határ. Variantă – OTAR; (plural arhaic – HOTARĂ.
‘’Săi, Stefane, la hotară
C-a intrat sabie-n ţară!’’
Cele două forme flexionare de plural sunt ca două noţiuni aflate în raport de contradicţie, sunt singurele
doua specii ale aceluiaşi gen, şi se exclud reciproc, deoarece epuizeaza categoria gramaticală prin care
se exprimă sensul de plural. Arhaismele lexicale [cuvinte învechite, ieşite din uz; şi
regionalionalismele – cuvinte cu arii restrînse de folosire] care sunt puse în opoziţie cu alte cuvinte din
limba actuale denumesc aceeaşi realitate (ex. Polcovnic = colonel; chezaş – garant) nu fac parte din
categoria cuvintelor care au mai multe forme de singular. Acestea nu sunt variante lexicale, ci sunt
perechi/ dublete de cuvinte din categoria semantică a sinonimelor. (pentru că păstrează, aprox. acelaşi
semnificat, dar semnificanţii nu provin din aceleaşi bază). Dacă însă apar modificări ale semnificantului
care atribuie alte sensuri (=noi) unor arhaisme lexicale, atunci este un cuvînt poli-semantic care şi-a
îmbogăţit sensul.

Sunt şi substantive cu forme duble de plural care suferă o diversificare a sensurilor: (acelaşi gen ) –
substantive neutre – cot (pl.) coate (parte a corpului) şi coturi (unghi, îndoitură); corn - (pl.) coarne (de
animale) şi cornuri (din aluat de pîine).; ghiveci – (pl.) ghivece (pentru pus flori) şi ghiveciuri (mîncare
din legume amestecate).
Forme duble pot fi interpretate şi înlocuirea tipului de paradigmă prin care se exprimă aceeaşi categorie
gramaticală. Această schimbare constă în înlocuirea unei paradigme sintetice (adică realizată prin
morfeme flexive atașate lexemului) cu una analitică.
Uneori, o categoria gramaticală poate fi exprimată în două feluri – ex. în limba engleză comparativul
sintetic şi comparativul analitic. (la adjective şi adverbe regulate);
We need a bigger garden, but it's much more expensive.
We use than when we want to compare one thing with another: France is a bigger country than Britain.
When we want to describe how something or someone changes we can use two comparatives with and:
The balloon got bigger and bigger.
Everything is getting more and more expensive
We often use the with comparative adjectives to show that one thing depends on another:
The faster you drive, the more dangerous it is.
(= When you drive faster, it is more dangerous.)
Superlative adjectives;
Everest is the highest mountain in the world.
It is the most dangerous mountain.
În afară de variantele lexicale substantivale, şi variantele lexicale verbale pot genera dublete sau serii de
ALOFLEXEME.
Unele verbe şi variante lexicale verbale au forme flexionare duble la persoana I singular a prezentului
indicativ.
spune [At: PSALT. HUR. 17v/19 / Variante: (înv) a spunea, a spone / Pzi: spun, (îvp) spui, 4 (reg)
spunem, 5 spuneț, 6 ~ / Ps: și: 1 (înv) spuș, ~ușu, (reg) ~unsei, spusai, spușei, 2 spusaș, spușeși, 3, 6
(reg) spuseră, 4 (îrg) spusem, (reg) spuserăm, spusem (A și: spusem), spuserăm, 5 (reg) spuseți,
spuserăț (A și: spuserăț) / Cj și: (îvp) să spui, 3 (înv) să spune, 3, 6 să spuie / Grz: și: (reg) spunâu, (îvp)
spuind, (înv) spunindu, (reg) spuint, spuiu / Par: și: (reg) spuns / E: ml exponere]
veni [At: PSALT. HUR. 64r/13 / Pzi: 1 vin, (îvp ) viu, 2 vii, (îrg) vini, 3 vine, 6 vin, (reg) vine / Pfs și:
6 (înv) vineră / Cj și: 1 (îvp) să viu, 2 (reg) să vini, 3, 6 (îvp) să vie, (pop) să viă / Grz: venind, (îvp)
viind / Par: venit, (reg) vint, vind / Imt: 2 vino, (pop) vină / E: ml venire]
Aceste forme flexionare duble aparţin la tipuri flexionare diferite.
VERBE cu forme duble
‘’la persoanele singularului şi la a III-a a pluralului, apar desinenţe speciale:
- -Ez, -ezi, -ează, la conjugarea I;
- -esc, -eşti, - eşte (-ăsc, ăşti, -ăşte) la conjugarea a IV-a.
Observaţii. 1. Grupurile de sunete –ez, -ezi…, -esc, -eşti.., care în limba română au rol de desinenţe
întrucît nu fac altceva decît să marcheze diferenţele de persoană şi de număr, erau în limba latină sufixe
(cf. scandalize, floresco).
2. Unele verbe în –ez şi –esc se conjugă şi fără aceste desinenţe.
-Uneori, deosebirea de desinenţă marchează o diferenţă de sens. De exemplu:
manifestă ‘’exprimă, arată’’, manifestează ‘’face manifestaţie’’;
acord ‘’dau’’, acordez ‘’dau unui instrument musical o anumită înălţime a sunetului’’;
acorda/acord/acorzi/acordă („a da ceva cu grijă”) ‒ acorda/acordez/acordezi/acordează („a regla
frecvența unui aparat”)
turna/torn/torni/toarnă („a vărsa un lichid”) ‒ turna/turnez/turnezi/turnează („a înregistra un film
cinematografic”)
-Alteori ambele forme au acelaşi sens, sunt însă întrebuinţate de vorbitori diferiţi. De exemplu: eu
copii/copiez, invent/inventez, învîrt/învîrtesc, eu lucru/lucrez.’’ (GLR, 1966, p.253)

Alte verbe şi variante lexicale verbale au serii flexionare duble la prezentul indicativului – fără
modificarea sensului lexical şi fără modificarea sensului grammatical – formele cu şi fără ‘’sufix’’.
Aceste forme flexionare duble aparţin la tipuri flexionare diferite.

Adnana Boioc Apintei şi Alexandru Nicolae au publicat un articol în care se face analiza dinamicii
flexionare a unei subclase de verbe de conjugarea a IV-a (verbe cu infinitivul în -i), care prezintă
variație în selecția formei cu augmentul ‘’-esc (prezent slab) / fără augmentul -esc (prezent tare, notat
cu -Ø) (e.g. biciuiesc /biciui) [notă -
Elementele flexionare -esc (conjugarea a IV-a) și -ez (conjugarea I) au primit o serie de denumiri în
literatura de specialitate: sufix, desinență, interfix, infix, augment. Urmându-l pe Maiden (2018), autorii
folosesc termenul ‘’augment’’.]
Există, desigur, și alte verbe care prezintă variație în selecția tiparului de conjugare. Exemplu: [bocăni
(bocănește /bocăne); ciocăni (ciocănește / ciocăne); clănțăni (clănțănește / clănțăne); cloncăni (cloncăne

143 | P a g e
/ cloncănește); crănțăni (crănțănește / crănțăne); croncăni (croncăne / croncănește); dăngăni (dăngănește
/ dăngăne); țăcăni (țăcăne / țăcănește); bombăni (bombăne);
ciondăni (ciondănește); măcăni (măcăne); zgândări (zgândărește / zgândăre).
învârti (învârte / învârtește);

Autorii au identificat în DOOM2 34 de verbe de conjugarea a IV-a care prezintă variație în selecția
formă slabă / formă tare, după cum urmează (ordinea variantelor reflectă preferința din dicționarul
normativ). Există o SINONIMIE GRAMATICALĂ între sensurile gramaticale ale celor două serii de
flexeme.

biciui (biciuiește / biciuie), biciuí [At: DOSOFTEI, V. S. 61 / V: sb-, zb- / Pzi: -esc, biciui / BICIUÍ,
biciuiesc și bíciui,
biciuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. biciuiéște / bíciuie, imperf. 3 sg. biciuiá; conj. prez. 3 să biciuiáscă / să
bíciuie [sursa: DOOM 2 (2005)
biciuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. biciuiésc, imperf. 3 sg. biciuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. biciuiáscă [sursa:
Ortografic (2002)

birui (biruiește / biruie),

birui (ind. prez. 1 sg. birui, 3 sg. și pl. biruie) [sursa: MDO (1953)
biruí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. biruiéște / bíruie, imperf. 3 sg. biruiá; conj. prez. 3 să biruiáscă / să bíruie
[sursa: DOOM 2 (2005)
biruí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. bíruie, imperf. 3 sg. Biruiá [sursa: Ortografic (2002)

jupui [At: ALEXANDRESCU, M. 330 / V: ~pi, ~poi, ~poia, (înv) jep~, jip~, / Pzi: jupoi, ~esc / E: bg
жупя] [sursa: MDA2 (2010)
jupóĭ și jupuĭésc, a -í (vest) și jupésc / Vechĭ. A jepuĭ (Cant.), a jipui (Dos.). [sursa: Scriban (1939)
jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger.
Jupuínd [sursa: DOOM 2 (2005)

îngăduí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. îngădui, 3 sg. și pl. îngăduie, imperf. 3 sg. îngăduiá [sursa:
Ortografic (2002)
îngăduesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp. [sursa: IVO-III (1941)

dezdoí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. dezdói, 3 sg. și pl. dezdoáie, imperf. 3 sg. Dezdoiá [sursa:
Ortografic (2002)
desdoiesc, -iască 3 conj., -iam 1 imp. [sursa: IVO-III (1941)
dezdoi [At: DEX / Pzi: dezdoi și ~esc / E: dez- + (în)doi] 1 vt A desface un lucru îndoit. 2 vr A reveni
în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit) Si: a se destinde, a se îndrepta. [sursa: MDA2 (2010) -
DEZDOÍ, dezdói și dezdoiesc, vb.

[pentru verbe de conjugarea a IV-a cu forme duble, vezi ‘’ăi 6.1.3.2.a / şi unele verbe onomatopeice au
dublete flexionare - Îi – 6.1.3.5.a. Vezi şi forme duble la cap. 6.1.3.6. a – ui]

Omonimia flexionară nu este analizată separat în studiile de morfologie.

Este greu de diferenţiat substantivele masculine defective de singular de substantivele masculine

defective de plural. Deoarece la acest tip de flexiune forma de masculin singular este identică cu forma
de masculin plural, ele nu pot fi diferenţiate decît în contexte diferite.
Substantivele care au aceeaşi formă pentru singular şi plural:
Masculin singular = masculin plural;
Neutru singular = neutru plural;
Feminin singular = feminine plural.

Substantivele care au forma de singular identică cu forma de plural sunt considerate INVARIABILE.
De fapt este un fenomen de omonimie flexionară la categoria gramaticală a numărului.

Adjectivele invariabile sunt adjectivele care nu își schimbă forma în timpul flexiunii. (gata, cumsecade,
ferice, vivace, eficace, vernil, atare, asemenea)
gri1 adj. invar. [sursa: DOOM 2 (2005)
gri2 s. n., art. gríul; (nuanțe) pl. gríuri [sursa: DOOM 2 (2005)
GRI adj.invar. Cenușiu. ♦ s.n. Culoare cenușie. [< fr. gris]. [sursa: DN (1986)
GRI adv. inv., s. n. (de) culoare cenușie. (< fr. gris) [sursa: MDN '00 (2000)

145 | P a g e
6.2.2.3.5. - In loc de concluzii

În funcţie de unităţile lingvistice care intră în relaţie, seriile de omonime sunt de 3 feluri:
- 1 – OMONIME LEXICALE – atunci cînd toate elementele aflate în relaţii de omonimie sunt
inventariate în dicţionar. Din punct de vedere al formei cuvintelor (=semnificantul), dicţionarul
inventariază 2 tipuri de semnificanţi: cuvinte monoforme şi cuvinte pluri-forme (care au
variante lexicale).
- 2 – OMONIME LEXICO-MORFOLOGICE (Este o categorie mixtă, stabilind o relaţie de
identitate formală între o unitate lingvistică de la nivel lexical şi o unitate lingvistică de la nivel
gramatical (morphologic). Doar unul din elementele seriei este present în dicţionar (fie ca
element principal, cuvînt-titlu de articol, fie ca element secundar [=variant lexicală inclusă într-
un articol de dicţionar]. Celelalte elemente din seria omonimică fac parte din paradigm
flexionară a altor cuvinte.
- 3 – OMONIME FLEXIONARE. Nici unul din elementele seriei nu este la forma lui de
dicţionar, fiecare element din seria omonimică reprezentînd forme flexionare diferite ale unor
cuvinte diferite.

Saussure face deosebirea dintre limbaj (ca posibilitate de a folosi o limbă), limbă (ca ansamblu de
semne folosite de o comunitate, și vorbire (ca formulare a unui vorbitor într-o anumită limbă).
Disocierea dintre limbă (fr. langue) şi vorbire (fr. parole) propusă de Ferdinand de Saussure se bazează
pe prezumţia că limbajul natural (fr.language) posedă o organizare internă, inerentă, specifică (limba,
fr. langue), organizare autonomă faţă de organizarea Realităţii.
Limba are patru reguli diferite, care sunt partajate din punct de vedere social. În primul rând, ceea ce
înseamnă un cuvânt, sensul cuvintelor care se numește vocabular; în al doilea rând, cum să compunem
cuvinte noi; în al treilea rând, modul de a pune cuvintele împreună într-o secvență și, în sfârșit, cum să
folosiți propoziția într-o anumită situație.
Vorbirea este o vorbire concretă care are loc în timp și este îmbrăcată în sunet (inclusiv pronunția
internă) sau în formă scrisă. Vorbirea este înțeleasă ca procesul de vorbire (activitate de vorbire) și
rezultatul acesteia (produse de vorbire fixate prin memorie sau scriere).
Separînd limba de vorbire, separăm socialul de individ (=vorbirea este orice act de comunicare
individuală), dar separăm şi generalul de concret.
Pe scurt, separăm INVENTARUL VOCABULARULUI (=dicţionarul, ca o colecţie statică de semne
lingvistice) de folosirea cuvintelor (dinamica semnelor lingvistice în lanţul vorbirii).
Comparînd semnul lingvistic în cele două situaţii, avem următoarele tipuri de relaţii între semne
lingvistice:
[notă – sensul gramatical primar se consideră categoriile gramaticale de:
- GENul gramatical (la substantive);
- Conjugarea I – IV (la verbe, la diateza activă).
Sensul gramatical secundar se consideră că este reprezentat de categorii gramaticale secundare:
- NUMĂRUL gramatical (la substantive);
- Numărul şi PERSOANA I, II, III (la verbe).
Atît sensul gramatical primar, cît şi sensul gramatical secundar, sunt menţionate în dicţionar, în
interiorul fiecărui articol.
Forma de dicţionar Forma din VORBIRE
A semnului lingvistic A semnului lingvistic

SEMNIFICANT Sens gramatical Forma flexionară din

C2 primar Paradigma unui cuvînt

Cuvînt2
Dicţionar

monoform
Singular

Cuvînt-titlu
Pluriform
Plural

LEXICALE
VARIANTE
Plural

Acelaşi gen
Sing.

diferite
Genuri
Plural

titlu
Cuvînt

lexicală
Variantă
=======

Cuvînt1

Semnificant
C1 – sing.
Plural
Cuvînt-titlu
1 2 a b
Plural
VARIANTE
2 3 c d
LEXICALE
Sens
Gramatical
primar – C1
singular
Plural
Genuri
diferite
= ====== == == === === === === ===
Paradigma a b I. II.
Vorbire

flexionară
C1
Cuvînt-titlu

VARIANTE
lexicale
c d III. IV.

147 | P a g e
 1- Relaţia de omonimie lexicală
Identitatea formelor se realizează între:
1-C1 titlu = C2 titlu (două cuvinte titlu de articole de dicţionar, aflate într-o relaţie de omonimie totală
sau parţială. Omonimele incomplete pot fi evidenţiate la forma lor de plural = sens grammatical
secundar).
2-C1 titlu = variantă C2 (un cuvînt titlu din dicţionar, şi o variantă lexicală a altui cuvînt-titlu din
dicţionar. Formula poate fi şi [C2 titlu = variantă C1].
3-variantă C1 = variantă C2 (două variante lexicale ale unor cuvinte-titlu diferite).

2- Relaţia de omonimie lexico-gramaticală

Între o unitate lingvistică înregistrată în dicţionar şi o formă flexionară din paradigm unui alr
cuvînt.
a- C1 titlu (din dicţionar) = o formă flexionară a C2 titlu;
C2 titlu = o formă flexionară a C1.
 b- C1 titlu (din dicţionar) = o formă flexionară a unei variante C2;
C2 titlu = o formă flexionară a unei variante C1.

c- Variantă C1 (din dicţionar) = o formă flexionară a C2 titlu.

Variantă C2 (din dicţionar) = o formă flexionară a C1 titlu.

d- Variantă C1 (din dicţionar) = o formă flexionară a unei variante C2;

Variantă C2 (din dicţionar) = o formă flexionară a unei variante C1;

3- Relaţia de omonimie flexionară. O formă flexionară a unui cuvînt C1 este identică cu o formră
a unui alt cuvînt –C2. OMONIMELE FLEXIONARE sunt de 4 tipuri:
I. – O formă flexionară a C1 titlu = o formă flexionară a C2 titlu.
II. – O formă flexionară a C1 titlu = o formă flexionară a unei variante C2.
III. – O formă flexionară a unei variante C1 = o formă flexionară a C2 titlu.
IV. – O formă flexionară a unei variante C1 = o formă flexionară a unei variante C2.

Relaţiile între semnificanţi pot fi mai complicate.

De exemplu, din seria de omonime lexicale parţiale, cartă2 s.f. are forma de plural ‘’carte’’ – Această
formă flexionară intră în relaţie de omonimie lexico-gramaticală cu carte1 s.f. (dar nu pe baza sensului
grammatical primar – amîndouă sunt de genul feminine – ci pe baza unei relaţii cu sensul grammatical
secundar; cartă2 – (pl) carte = carte1 (singular).
Tot din aceeaşi serie de omonime lexicale avem situaţia C1 titlu = variantă C2 (cartă1 -un cuvînt titlu
din dicţionar, şi cartă3 o variantă lexicală a altui cuvînt-titlu din dicţionar (carte).
Deci avem un raport de intersecţie între termenii a două serii omonimice;
-pe de o parte, cartă2 se intersectează la plural cu carte1 la singular;
-alt termen al seriei, cartă3 este o variantă lexicală a cuvîntului-titlu carte1.
cártă1 sf [At: CULIANU, C. 109 / V: cha~ / Pl: cărți / E: fr carte, lat charta] (Înv) Hartă.
cártă2 sf [At: DEX2 / Pl: ~te/ E: fr charte, lat charta] 1 (În Evul Mediu) Act destinat a consemna unele
privilegii și libertăți fundamentale ale unor clase sau pături sociale și a servi drept constituție unui stat.
2 Manifest cuprinzând revendicările unei organizații politice, sociale, profesionale etc. 3 Act care stă la
baza organizării și funcționării unei organizații internaționale.
cártă3 sf vz carte [sursa: MDA2 (2010
cartă4, s.f. (din fr. carte). Carton subţire de formă dreptunghiulară, pe care este scris numele cuiva, care
stabileşte calitatea unei persoane (cf. carte de vizită, carte poştală, carte de joc).
Carte1, cărţi, s.f. (lat. charta). Scriere cu un anumit subiect, tipărită şi legată în volum.
Carte2, s.f. (din fr. carte), urmat de determinări). Carnet cu date personale, care atestă sau confer unei
persoane anumite drepturi. 2.bucată de carton cu însemnări scrise sau tipărite, căreia I se dau diferite
întrebuinţări.
Carte3, s.f. (înv. Şi pop.) 1.scrisoare. 2.Ordin scris, emis de o autoritate. 3. Act scris, document, dovadă.
(sursa Gh. Bulgăr, N. Felecan, Dicţionar de omonime)

Toate aceste relaţii complicate între forma şi sensul cuvintelor sunt rezolvate în unele dicţionare care le
consider cuvinte pluriforme polisemantice. Astfel, toate omonimele menţionate sunt incluse în
POLISEMIA aceluiaşi termen.

149 | P a g e
carte sf [At: COD. VOR. 38/5 / V: (înv) ~tă / Pl: cărți / E: lat charta, cf fr carte] 1 (Îvp) Scrisoare. 2
(Îvp; spc) Scrisoare de recomandare. 3 (Îvp; îs) ~ de cărat Act de transport Cf foaie de parcurs. 4 (Îvp;
îs) ~ albă Hârtie (albă) de scris. 5 (Îvp) Ordin scris, emis de o autoritate (domnească). 6 (Îvp) Act scris
Si: document. 7 (Îvp) Dovadă. 8 (Îvp; îe) Ai ~, ai parte Dacă ai act de proprietate asupra unui bun, ți se
recunoaște dreptul de stăpân. 9 (Pex; îae) Ai învățătură, cunoștințe, poți reuși în viață. 10 (Îvp; îs) ~ de
judecată Sentință judecătorească (scrisă). 11 (Îvp; îs) ~ deschisă, de obștie Publicație. 12 (Înv; îs) ~ cu
limbă de moarte Testament. 13 (Bis; înv; îs) ~ de blestem sau de afurisenie Scrisoare din partea unui
arhiereu, prin care una sau mai multe persoane, sub amenințarea anatemei, sunt obligate să
mărturisească adevărul cu privire la o crimă, la un litigiu. 14 (Înv; îs) ~ de lăsăciune Sentință de divorț.
15 (Înv; îs) ~ de voie veghiată Permisiune de a merge undeva și a se întoarce Si: permis de liberă
trecere. 16 Scriere cu un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum. 17 (Îs) ~ albastră (sau
albă, neagră etc.) Publicație oficială a unui guvern care conține documente justificative privitoare la o
problemă politică. 18 (Îe) A vorbi (sau a spune) ca la (sau ca din) ~ A vorbi ca un om învățat. 19 (Îae)
A vorbi așa cum trebuie, cum se cuvine. 20 (Îae) A face caz de erudiția sa Si: a fi pedant. 21 (Îe) A se
pune (cu burta) pe ~ A se apuca (serios) de învățat. 22 (Îs) Om de ~ Cărturar. 23 (Îe) Cum scrie la ~ Așa
cum trebuie, cum se cere. 24 (Înv; îs) ~a cântecelor Cântarea cântărilor. 25 (Înv; îs) ~a neamului
Genealogie. 26 (Îvp; îs) ~ de școală Manual. 27 (Îs) ~ de bucate Carte (16) care conține rețete de
mâncăruri. 28 (Pop; îs) Din ~ Ornament cusut pe ie, nedefinit mai îndeaproape. 29 Diviziune mai mare
decât un capitol a unei scrieri de proporții mari. 30 (Fig) Cunoștințe de scriere și citire Si: învățătură. 31
(Fig) Erudiție. 32 (Îe) A nu ști boabă de ~ A nu ști să scrie și să citească. 33 (Îe) A fi tobă de ~ A fi
foarte învățat, erudit. 34 (Înv; îs) Sfânta ~ Biblia. 35 Registru. 36 (Finanțe; îs) ~a depunerilor spre
fructificare Registru mare în care banca ține evidența deponenților. 37 (Iuz; îs) ~ de gir Cont de gir. 38
(Urmat de prepoziții introduse prin prepoziția „de”) Carnet cu date personale, care atestă sau conferă
unei persoane anumite drepturi. 39 (Îs) ~ de muncă Carnet de muncă. 40 Bucată de carton, cu însemnări
scrise sau tipărite, căreia i se dau diferite întrebuințări: pentru corespondență (~ poștală), ca permis de
intrare la bibliotecă (~ de intrare), indicând numele, profesiunea, adresa etc. unei persoane (~ de vizită)
etc. 41 (Șîs ~ de joc) Fiecare dintre cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferențiate după
culorile, semnele și figurile imprimate pe ele și întrebuințate la anumite jocuri de noroc. 42-43 (Îe) A da
cărțile pe față A-și arăta gândurile sau planurile. 44 (Îae) A spune adevărul (după ce mai întâi a încercat
să-l ascundă). 45 (Îe) A-(și) juca ultima ~ A face o ultimă încercare (riscând) în vederea atingerii unui
scop. 46 (Îe) A juca ~a cea mare A depune toate eforturile și a se avânta, cu toate riscurile, într-o
confruntare (desperată) în scopul atingerii unui ideal. 47 (Îe) A da în cărți A încerca să ghicești viitorul
cu ajutorul cărților (41) de joc. 48 (Nob) Stomacul al treilea al rumegătoarelor, a cărui cavitate
interioară este îmbrăcată în membrană. [sursa: MDA2 (2010)

Omonimia lexicală totală sau parţială are termeni comparabili cu fenomenul de polisemie.
Omonimele lexicale complete (titlu de articol de dicţionar C1, C2, C3, etc. care aparţin la aceeaşi clasă
morfologică – ex. Acelaşi GEN gramatical) sunt considerate sensuri diferite (1, 2, 3, ...) ale unui
polisem şi incluse în acelaşi articol, la acelaşi tip de parte de vorbire, cu flexiune identică.
Omonimele lexicale incomplete (C1, C2, C3, ) care aparţin la aceeaşi clasă morfologică (substantive la
acelaşi gen) nu mai reprezintă un raport de identitate. În interiorul unui articol-titlu cuvînt polisemantic,
omonimele devin sensuri diferite în acelaşi tip de parte de vorbire, cu flexiune diferite, (=cu forme
multiple de plural – ex. Neutre –E / -URI) dar cu acelaşi sens.
Tot cuvinte cu forme multiple pot fi considerate şi omonimele lexicale care aparţin la clase
morfologice diferite. Spre deosebire de cele două tipuri de omonime enumerate anterior, unde sensul
gramatical primar este acelaşi (se păstrează acelaşi gen), cuvintele cu forme multiple păstrează acelaşi
sens lexical exprimat prin forme asemănătoare (semnificant derivat, secundar). În funcţie de sensul
grammatical primar, VARIANTELE LEXICALE sunt nominale sau verbale. Variantele lexicale sunt
(cu forme duble sau multiple) uneori denumite ‘’dublete lexicale nominale/ sau dublete lexicale
verbale’’, şi ele pot reprezenta un sens gramatical primar singular sau plural. Substantivele cu forme
multiple sunt variante lexicale de acelaşi gen (= singular, adică au toate acelaşi tip de flexiune cu
substantivul titlu de articol), sau sunt variante lexicale de genuri diferite (=plural, adică au tipuri de
flexiune diferite faţă de substantivul titlu de articol). [exemplu – aceleaşi sensuri exprimat prin părţi de
vorbire diferite – masculine si neutru singular] Spre deosebire de variantele lexicale declinabile, unde
substantivele se clasifică ca variante de gen (identic = sau diferit ≠), verbele se clasifică ca variante de
conjugare I – IV (= identic sau diferit ≠). Dubletele lexicale verbale sunt verbe de conjugări diferite cu
acelaşi sens lexical. Variantele lexicale verbale pot fi verbe de aceeaşi conjugare (=singular, adică au
toate acelaşi tip de flexiune cu verbul-titlu de articol), sau sunt variante lexicale de conjugări diferite
(=plural, adică au tipuri de flexiune diferite faţă de verbul-titlu de articol). [ex. Variante conj. I – conj.
IV a curăţa – a curăţi; a mihona – a mihoni; a datora – a datori; a priveghea – a priveghi; sau conj. III –
conj. II – a prinde – a prindea;]
Variantele lexicale se referă la un cuvînt cu forme multiple (=cuvînt pluri-form). Atunci cînd apar
forme flexionare diferite în paradigmă aceluiaşi cuvînt, acestea sunt considerate VARIANTE
FLEXIONARE. Variantele lexicale exprimă acelaşi sens lexical, iar variantele flexionare exprimă
acelaşi sens grammatical.
Variantele lexicale sunt ALOLEXEME din interiorul aceluiaşi articol de dicţionar (cuvinte care
păstrează identitatea sensului lexical, dar prezintă modificări ale semnificantului).
Variantele flexionare sunt ALOFLEXEME din interiorul paradigmei flexionare a aceluiaşi cuvînt
(păstrează identitatea sensului grammatical, dar o exprimă prin flexeme diferite).

Putem avem şi un raport de intersecţie între termenii celor două serii, o variantă lexicală putînd avea, la
rîndul ei, variante flexionare.
A CURĂȚÁ, cúrăț, vb. Conj.I. - [Var.: (pop.) curățí vb. Conj IV] ambele variante lexicale verbale
provenind din adj.‘’curat’.
Verbul a curăţa, la persoana I singular a indicativului prezent are 2 variante flexionare (cu acelaşi sens
grammatical de pers.I sg.) eu curăţ = eu curăţesc.
curăța [At: COD. VOR. 143/11 / Pzi: curăț, (înv) ~țesc / E: curat3]
curăți vtr [At: PRAV. GOV., ap. DA / Pzi: ~țesc / E: curăța css] 1-27 A curăța (1-27). [sursa: MDA2
(2010)
Variantele reprezintă relaţii între forma şi sensul aceluiaşi cuvînt, în interiorul aceluiaşi articol de
dicţionar. În exemplul dat, relaţiile dintre cuvinte la forma lor de dicţionar generează sinonime,
antonime şi omonime. Spre deosebire de verbele care aparţin la conjugări diferite, omonimele care
aparţin la clase morfologice diferite pot avea sau nu acelaşi etymon.
curat1 sm [At: DA / Pl: ~ați / E: fr curé] Preot paroh în biserica catolică.
curat2 sn [At: SANDU-ALDEA, A. M. 133 / Pl: ~uri / E: cura1] (Înv) 1 Vremea când se curăță
porumbul. 2 (Reg; d. jocuri; îlav) Pe (sau la) ~e Pe câștigate.
CURÁT3, -Ă, curați, -te, adjectiv.
Curat4, adverb - Clar, precis, întocmai, exact.
Unele articole de dicţionar combină într-un polisem toate valorile.
curat3, ~ă [At: COD. VOR. 116/1 / Pl: ~ați, ~e / E: cura1] 1 adjectiv (Înv) Curățat de foi sau de boabe.
2 a (Înv) Sănătos. 3 a (Îvr; d. deal sau vârf de munte) Fără negură. 4 a (Îvr; d. deal sau vârf de munte)
Fără zăpadă. 5 a (Pop; fig) Fără obstacole. 6 a (Pop; fig) Sărac. 7 a (Înv) Iertat. 8 a Lipsit de murdărie
Si: nemânjit, nepătat, neprăfuit, nesoios. 9 a (Înv; fig) Neîntinat. 10 a (Îvr; în superstiții; îs) Lunea ~ă

151 | P a g e
(sau marțea ~ă etc.) sau moșii cei ~ați Fiecare dintre zilele săptămânii care urmează după prima zi a
fiecărei luni când se fac molitve și pomeni. 11 s.neutru (Îe) A trece (a scrie etc.) pe ~ A transcrie ceva,
fără greșeală sau corectură, pe altă foaie sau caiet. 12 a (D. substanțe, materii, metale prețioase) Care nu
conține corpuri străine Si: adevărat, neamestecat, pur. 13 a (Îs) Piatră ~ă Piatră scumpă Si: nestemată.
14 a (Pop; îs) Vin ~ Vin veritabil, necontrafăcut. 15 a (Pop; fig; îs) Bani ~ați Bani obținuți prin muncă.
16 a (Pop; îs) Venit ~ Venit net. 17 a (Fig; d. comportament, ținută) Ireproșabil. 18 a (Fig; d. inimă,
suflet, sentimente, cuget etc.) Sincer. 19 a (Fig; d. cer, văzduh) Senin. 20 a (Fig; d. glas, voce) Clar. 21
a (Fam; îs) Vorbă ~ă Vorbă spusă fără înconjur. 22 a (Pop; îs) Treabă ~ă Lucru clar. 23 a (Fig) Lămurit.
24 a (D. aer) Lipsit de impurități Si: proaspăt. 25 a (D. o încăpere, o casă) Îngrijit. 26 a (D. apă, lacrimi,
pietre prețioase etc.) Transparent. 27 a (D. vase) Din care se poate mânca sau bea Si: (pop) nespurcat.
28 a (Fig; d. sânge) Nobil. 29 a (Fig; d. moarte) Naturală. 30 a (D. ființe) Care iubește curățenia. 31-32
adj, adverb, Ordonat. 33 a (Fig) Cinstit. 34 a (Fam; d. femei) Fără menstruație. 35 a (Pop; mai ales
despre fete) Cast. 36 a (Fam) Care nu are sau nu a avut (în timpul din urmă) relații sexuale. 37 a (Pop;
îs) Duh ~ Duh sfânt, benefic. 38 a (Pop; îs) Prea ~ (fecioară) Maica-Domnului. 39 a (Pop; în superstiții)
Care nu este sub influența diavolului. 40 a (Pop; în superstiții) Asupra căruia nu apasă un blestem, o
vrajă. 41 a (Fam; îe) A nu fi (lucru) ~ A fi ceva (anormal) la mijloc Si: blestemat, nefiresc. 42 a (Pop; d.
ochi) Binevoitor. 43-44 a, adv. (Înv) Evident. 45 a (Muz) Care respectă (strict) principiile armoniei.
[sursa: MDA2 (2010)
=
coc1 sm (mai ales la plural – COCI)[At: DEX2 / Pl: coci / E: fr coccus] Bacterie sferică, izolată sau
grupată împreună cu altele în formă de lanț, de ciorchine etc.
coc2 sn [At: ȘEZ. XXIII, 42 / Pl: ~uri / E: fr coque (de cheveux)] Pieptănătură femeiască cu părul
strâns sau împletit și răsucit la ceafa sau în creștetul capului Si: (îvr) conci.
coc3 s [At: H I, 367 / Pl: ? / E: ns cf coacă, scoc] (Reg; ned) Parte a morii de vânt.
coc4 sm [At: TDRG / Pl: ~coci / E: fo cf cocă] (Orn) Corb-de-noapte (Ardea nycticoras). [sursa: MDA2
(2010)
coc n. săculeț de strâns părul (= fr. coque). [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
coc s.n. (pop. Reg.) produs de panificaţie.[v. coca]
coc6 sn vz cocă1 [sursa: MDA2 (2010)
coáce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coc, tu COCI, el coace, 1 pl. coácem, imperf. 3 sg. coceá, perf. s. 1 sg.
copséi, 1 pl. coápserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. coácă; imper. 2 sg. coáce; ger. cocând; part. Copt [sursa:
Ortografic (2002)

cocă1 sf [At: PANN, P. V. III / V: coacă, coc (Pl: ~uri) sn / E: nct] 1 Aluat (pentru produse de patiserie,
de panificație). 2 (Îe) A se face ~ A se îmbăta foarte tare. 3 (Îs) Minte de ~ Prost. 4 Pastă cleioasă făcută
din făină amestecată cu apă și întrebuințată la lipit (hârtie) Si: pap. 5 (Pan; Ban) Diaree.
cocă2 sf [At: DEX2 / Pl: coci / E: fr coque] 1 Structură a fuzelajului unui avion, formată numai din
pereți periferici. 2 Ansamblu format din scheletul unei nave și din învelișul ei exterior. 3 Construcție în
formă de ansamblu de două bărci care asigură plutirea hidroavioanelor.
cocă3 sfs [At: VICIU, GL. / E: cf srb koka, it cucco] (Reg; în graiul copiilor sau ca termen
dezmierdător) 1 Prunc. 2 Păpușă. 3-4 (Șhp; îf coca) Supranume dat fetelor și băieților.
cócă4 sf [At: CABA, SĂL. 96 / E: fo] (Orn) Ceucă (Coloeus momedula). [sursa: MDA2 (2010)
coca, s.f. Arbust cu proprietăţi narcotice

coci1 i [At: PAMFILE, CR. / E: nct] Strigăt cu care se mână vițeii Si: câci, cutiu.
coci2 sm [At: IORGA, S. D. VII, 235 / E: tc koç, bg коч] (Înv; îoc berbec bătut sau întors) Berbec
necastrat. [sursa: MDA2 (2010)
coci3 s.m. – numele unui joc de copii, cu bile mici. ‘’joacă coci’’.
Ultima serie de omonime lexicale se intersectează cu forme de plural din seria ‘’coc’’(subst.masculin)
şi cu forme de plural din seria ‘’cocă’’(subst. feminin), şi cu forme flexionare verbale ale verbului a
coace (tu coci – pers. II sing. Indicative present).

ALO_LEXEME
În interiorul unui articol de dicţionar sunt inventariate VARIANTELE LEXICALE ale cuvîntului-titlu.
Acestea păstrează identitatea sensului lexical şi sunt derivate (secundare) ale formei. ale semnificantului
principal (care reprezintă titlul articolului de dicţionar. Un articol de dicţionar pluri-form are, pe lîngă
cuvîntul-titlu care reprezintă semnificantul principal, obligatoriu, şi un număr de forme derivate,
secundare, care prezintă modificări ale semnificantului. În funcţie de sensul gramatical primar pe care îl
exprimă, se pot stabili următoarele relaţii:
-variantele lexicale au acelaşi sens gramatical primar (acelaşi GEN/sau aceeaşi conjugare I –IV) cu
cuvîntul-titlu.
-unele variante lexicale au sensul gramatical primar diferit faţă de cuvîntul-titlu. Variantele lexicale
care sunt la genuri diferite /sau conjugări diferite aparţin la tipuri de flexiune diferite.
-=În unele dicţionare, în interiorul aceluiaşi articol de dicţionar sunt enumerate şi alte forme ale
aceluiaşi cuvînt, reprezentînd alte părţi de vorbire (de exemplu s.m.f. şi adj. Adv. – vezi mai sus
‘’curat’’). Relaţia de omonimie lexicală între un cuvînt din dicţionar şi varianta (lexicală) altui cuvînt
din dicţionar se poate extinde şi poate include şi variante flexionare a altor cuvinte.
Cuvîntul-titlu de articol din dicţionar şi fiecare dintre variantele lui lexicale reprezintă teme flexionare
distincte. Fiecare temă flexionară este un cuvînt separat, înregistrat în ordine alfabetică în dicţionarul
limbii.
În interiorul paradigmei flexionare a unui cuvînt
- Sunt şi forme identice care exprimă sensuri gramaticale diferite; (cf. relaţia de omonimie)
- Sunt şi forme diferite care exprimă sensuri gramaticale identice. (cf. relaţia de sinonimie). Cf.
Same meaning – diferent forms

ALO-FLEXEMELE sunt VARIANTE FLEXIONARE care apar în interiorul paradigmei flexionare a

aceluiaşi cuvînt. Ele sunt forme diferite (=variante ale flexemului) prin care se exprimă acelaşi sens
gramatical secundar (de exemplu, categoria de număr şi de persoană.
Vezi substantive cu forme duble de plural; vezi verbe conjugate cu şi fără ‘’–ez şi –esc’’. [Conjugarea
I- a copia – eu copii = eu copiez; /Conj. IV - a învîrti - eu învîrt = eu învîrtesc]
A veni – eu viN = eu viU; tu vii
A lucra – eu lucru – eu lucrez. / a mînca – eu mînc = eu mănînc /
Există şi situaţii cu mai multe variante flexionare.
întârziá vb. (sil. -zi-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. întârzii, 3 sg. întârzie (sil. -zi-e), 1 pl. întârziém; ger.
întârziínd (sil. -zi-ind) [sursa: Ortografic (2002)
întîrzíĭ și -iéz, a -á v. tr. [Scriban] Pronunțat: -zi-a. -Prez. ind. și: (rar) întîrziez. [
întârzia [At: PARACLIS (1639), ap. GCR I, 180/16 / Pzi: întârzii și (înv) ~iez, ~iu / E: în- + târziu] 1-
2 vi A face ceva după termenul (obișnuit sau) fixat [sursa: MDA2 (2010)
Forma ‘’eu întîrziu’’ este neliterară (cf GLR I, p.254)

Unele aloflexeme reprezintă fenomene fonetice rare.[alternanţa T /Ţ]

A simţi – eu simţ = eu simT; tu simţi.
A putea – eu pot = poci; tu poţi=poci;

153 | P a g e
simți [At: PSALT. 63 / V: (îvr) sinți / Pzi: simt, (îvr) simț, ~țesc, 6 și (îrg) ~țesc / Cj și: (îrg) să simț, să
~țesc, 3 și (reg) să ~țe'ască, (îvr) să simțe / E: ml sentire] eu simţăsc [?] pronunţat – a simţî. Cf nesîmţît.
putea vt [At: COD. VOR. 88/8 / V: (reg) potea / Pzi: pot, (îvp) poci, (pop) 2 poci, (reg) 3 poa, (înv) 4
putum / E: ml *potere] 1 vt(a) (şi Cu valoare de semiauxiliar de mod)
scoate [At: PSALT. HUR. 48v/19 / V: (reg) a~ / Pzi: scot, (reg) scoț / Ps: scosei, (înv) scoș, 4 scoaseră,
(înv) scoasem / Par: scos / E: ml *excotere]

Tot în modelul flexionar T -6 găsim, pe lîngă formele de plural ale unor substantive (obraZ – (pl.
obraze/obraJi) şi alternanţa D/Z la verbe.
crede [At: COD. VOR. 29/12 / Pzi: cred și (reg) crez, Cj 3: să ~eadă și (reg) să ~ează, Im: ~ede și
~ezi, Ps: ~ezui, Pt: ~ezut, Gz: ~ezând / E: ml credo, -ere]

vedea1 av [At: BL VIII, 223 / E: țig mai feder] (Mun) 1 (Îlav) Mai ~ ! Niciodată. 2 (Îal) Nicidecum.
vedea2 sf vz vadea
vedea3 [At: COD. VOR2. 15r/12 / V: (reg) vede / Pzi: văd, (îrg) văz, 3 vede, (înv) veade / Im: 3 vedea,
(reg) veda / Ps: văzui, 3 și (reg) vezu, 4 și (îrg) văzum, 5 și (reg) văzut / Mp: 1 văzusem, 3 și (înv)
vezusă / Cj: 3, 6 să vadă, (îrg) să vază, (reg) să vează, să veaze / Par: văzut, (reg) văzt, vezut, vizut,
vuzut / E: ml videre]

sări1 ssp [At: PAȘCA. GL / E: mg szer] (Trs; îlav) De-atâtea ~ De atâtea ori Si: adesea
sări3 v [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 105 / Pzi: ~resc / E: ns cf sără] (Trs) A batjocori.
sări2 vi [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 457/2 / Pzi: 1: sar și săr, (pop) sai, săi, (reg) ser, sar; 2 sari
și (pop) sai, sări, săi, (reg) seri, sei; 3 (pop) saie, (reg) săre; 4 (reg) săim, serim; 5 (reg) săiți, seriți; 6:
(pop) săr, (reg) ser, sar / Cj: (pop) să săr, (reg) să sau, 3 să saie / Imt: 2 (pop) sai, sări, săi, (reg) seri; 5
sărizi / E: ml salire]
[sursa: MDA2 (2010)]

ține [At: PSALT. HUR. 109r/19 / V: ~a, (înv) țenea / Pzi: țin, (îvp) țiu / E: ml tenere]
cf. a veni – eu vin = eu viu / modelul T-2 de flexiune
Alte verbe cu rădăcina ‘’-n sau –r’’ alternează consoana cu semivocala ‘-ĭ’/ cf. model T-4 de flexiune: a
spune; a pune; a sări; a cere;
rămâne [At: URECHE, LET.2, I, 238 / V: -nea (Pc: (reg) 3 am rămâneat / Mp: (reg) rămânusăm, 2
rămânusăi / Imt: (reg) 5 nu rămănerețî), (reg) ~mânde, remânea (Pc: 3 o remânit), remune, rum~ / S și:
rem~ / Pzi: rămân, (reg) ~âi, ~âiu, 2 ~ni, 6 ~âu / Pc: am rămas, (reg) am rămâns / Grz: (reg) rămâind /
E: ml remanere]
cére [At: COD. VOR. 127/8 / Pzi: cer, (reg) cériu, cei, ceu / E: ml quaero] [sursa: MDA2 (2010)

Pe de altă parte, alături de serii de OMONIME LEXICALE (înregistrate şi numerotate în dicţionarul

limbii), apar în vorbire şi serii de OMONIME FLEXIONARE.
Omonimele gramaticale (aparţin aceleiaşi clase morfologice, au acelaşi sens, dar au forme flexionare
diferite) sunt OMONIME FLEXIONARE.
În GLR I, 1966, p.52, există cîteva paragrafe (46 -49) despre ‘’Forme gramaticale cu mai multe valori,
forme omonime, sinonime şi dublete morfologice’’. Există situaţii în care o formă flexionară are mai
multe valori. ‘’Se vorbeşte de omonimie morfologică atunci cînd două sau mai multe forme din
flexiunea unui cuvînt sunt identice. De exemplu, la toate verbele, persoana I singular a imperfectului
are aceeaşi formă cu persoana I plural: eu /noi cîntam; aproape la toate substantivele feminine (cu
excepţia celor cu pluralul în –uri) genitive-dativul singular are aceeaşi formă cu pluralul: unei cărţi –
nişte cărţi. În aceste exemple, structura morfologică a formelor omonime este identică. ‘’(GLR, vol. I,
p.52). Alteori, structura morfologică a formelor care ajung omonime este o structură diferită: ‘’lăudaţi’’,
persoana a II-a plural a indicativului prezent, este alcătuită din ‘’lăuda-(rădăcină + sufixul grammatical)
+ ţi (desinenţa de persoană), pe cînd forma omonimă de participiu masculine plural este alcătuită din ‘’
(rădăcină + sufixe gramaticale) + I (fosta desinenţă). La formele verbale omonime între active şi pasiv,
formele active sunt compuse cu participial invariabil, pe cînd cele passive au participial variabil după
gen şi număr. ‘’Unele omonimii constituie regula pentru formele oricărui cuvînt în situaţia dată, altele
se întîlnesc la clase mai mici de cuvinte, iar altele la cuvinte izolate.’’
În situaţia în care o formă flexionară se întrebuinţează cu valoarea alteia se poate vorbi de SINONIMIE
GRAMATICALĂ.’’(GLR, p.52).
=[
Toate substantivele neutre au la singular flexeme identice cu singularul substantivelor masculine, cee
ace generează un număr mare de perechi de omonime lexicale [tip masc. sing. = neutru sing.], cu
formele în cadranul I.
Relaţia de omonimie flexionară apare de obicei între forme flexionare care exprimă un sens gramatical
secundar (de exemplu numărul sau /şi persoana). Omonimia flexionară apare:
- Fie între două sau mai multe forme flexionare ale unor cuvinte diferite;
- Fie între două sau mai multe forme flexionare din interiorul paradigmei flexionare a aceluiaşi
cuvînt. Această situaţie este generată de flexeme multifuncţionale (=cu valori multiple).
Flexemele polivalente exprimă mai multe sensuri gramaticale, aşa cum un cuvînt plurisemantic
exprimă mai multe sensuri lexicale.

Omonime flexionare care aparţin la aceeaşi clasă morfologică

Adj. sing. Masc = fem = MARE / Pl. masc. = fem = mari
[ viu adj. m., s. m., pl. vii, art. víii; f. sg. vie, pl. vii
Omonime flexionare care aparţin la părţi de vorbire diferite
Viu (adj) = viu (verb)

Există relaţie de omonimie între formele flexionare ale aceluiași cuvânt, dar şi între formele flexionare
ale unor cuvinte distincte/diferite.
Atunci cînd una (sau mai multe) forme din paradigma flexionară a unui cuvînt este identică cu una (sau
mai multe forme) din paradigma flexionară a altui cuvînt, între cele două cuvinte apare o relaţie de
omografie. Omografele rezultate din forme flexionare ale unor categorii morfologice diferite nu sunt
considerate omonime )(vezi omografia).
Două (sau mai multe) cuvinte sunt cuvinte omografice atunci cînd (cel puţin) un punct al paradigmei
flexionare a unui cuvînt este identic cu un punct al paradigmei flexionare a altui cuvînt, cu care intră în
relaţie de omonimie flexionară.
Relaţia de omografie poate apărea:
- Între forme ale unor cuvinte din dicţionar (considerate omonimie lexicală propriu-zisă). În limba
romănă sunt foarte multe substantive neutre care la singular (la forma de dicţionar) sunt identice cu
forma unor substantive masculine. Genul grammatical diferenţiat este marcat doar de flexemele de
plural.
Acest tip de substantive omografice sunt perechi de substantive care la singular au o singură formă,
comună, atît pentru genul masculine cît şi pentru genul neutru. Flexemul characteristic este o consoană
sau una din vocalele menţionate la T1, T2 şi T3. Această relaţie de omonimie este doar punctuală

155 | P a g e
(=parţială). La plural avem forme flexionare distincte pentru genul masculine, diferite de formele pentru
genul neutru (care uneori intră în relaţie de omografie cu formele de feminine plural)
În situaţia [ viu adj. m., s. m., pl. vii, art. víii; f. sg. vie, pl. vii [sursa: Ortografic (2002), substantivele
neutre au formă identică cu substantivele masculine, atît la singular, cît şi la plural.
gimnáziu s. n. [-ziu pron. -zĭu], art. gimnáziul; pl. gimnázii, art. gimnáziile (sil. -zi-i-) [sursa: Ortografic
(2002) (alternanţa între cadranul I şi cadranul II este specifică flexiunii substantivelor comune
masculine. La acest tip de flexiune sintetică primară, în cadranul II se află formele de plural ale
substantivelor masculine şi feminine, deci substantivele neutre fac pluralul după pluralul substantivelor
feminine).
- Forma unui cuvînt din dicţionar este omografă cu o formă flexionară a unui alt cuvînt.
- O formă flexionară a unui cuvînt este omografă cu o formă flexionară a unui alt cuvînt.

OMONIME FLEXIONARE în interiorul paradigmei flexionare a aceluiaşi verb / sau substantiv.

Prezentul indicativului la verbele de conjugarea I (cu şi fără sufixul –ez) , la persoana a II-a plural, este
format din tema verbului, plus sufixul timpului present ‘’-A-‘’ şi flexemul ‘’–ţi’’ (desinenţa personală).
– noi cîntăm /voi cîntaţi, noi lucrăm/ voi lucraţi.
{la persoana a II-a singular se adaugă flexemul semivocalic ‘-I’’ – tu cîntai, tu lucrai.
Tema perfectului simplu este formată din tema lexicală a verbului, cu sufixele perfectului simplu. La
conjugarea I, după sufixul de timp –A- ‘’ se adugă desinenţa de persoana a II-a singular ‘’-I’’ – eu
cîntai/tu cîntaşi; eu lucrai/tu lucraşi}
Imperfectul indicativ la verbele de conjugarea I are sufixul de timp ‘’-A-‘’, după care se adaugă
desinenţele personale – La persoana a II-a plural este flexemul –ŢI (la toate conjugările). – noi cîntam/
voi cîntaţi – noi lucram/ voi lucraţi.
Modul imperativ pozitiv se formează de la tema verbului, la care se adaugă, la persoana a II-a plural,
sufixul modal (identic cu cel infinitival) [la conjugarea I ‘’–A-‘’] şi desinenţa ‘’-ŢI’’ (la toate
conjugările) Cîntaţi! Lucraţi! (la negativ forma este precedată de adverbul de negaţie ‘’nu’’).

La flexiunea sintetică primară, modurile şi timpurile simple se formează adăugînd la tema lexicală a
verbului sufixele flexionare şi desinenţele de persoană. În cele 4 cadrane sunt incluse toate verbele de la
:
- diateza activă, modul indicativ, timpul present, persoana I, şi a II-a, singular, şi persoana a III,
singular şi plural;
- modul conjunctiv, timpul present, persoana I, şi a II-a, singular, şi persoana a III, singular şi
plural;
- şi modul imperative afirmativ, persoana a II-a singular.
Formele de persoana I singular (în cadranul I) şi persoana II singular (în cadranul II) sunt identice la
indicativ prezent cu cele ale conjunctivului present.
[Prezentul indicativului] - la verbele de conjugarea I, şi la cele de conjugarea a IV în ‘’–î’’(tip a coborî),
persoana a III-a singular are forme identice cu persoana a III-a plural, în cadranul III (cu flexem –Ă).
La celelalte conjugări, persoana a III-a plural are forme identice cu persoana I singular, în cadranul I,
iar persoana a III-a singular este singură în cadranul IV (cu flexemul –E’’).
Persoana a III-a singular şi plural a conjunctivului present se deosebeşte de formele indicativului.
Amîndouă formele de persoana a III-a ale conjunctivului present sunt în opoziţie cu formele de pers. III
singular ale indicativului: acolo unde persoana a III-a singular a indicativului are flexemul ‘’-Ă’’ (în
cadranul III), persoana a III-a singular şi plural a conjunctivului present are flexemul ‘’-E’’ (în cadranul
IV). Şi invers - acolo unde persoana a III-a singular a indicativului are flexemul ‘’-E’’ (în cadranul IV),
persoana a III-a singular şi plural a conjunctivului present are flexemul ‘’-Ă’’ (în cadranul III).
Modul imperativ afirmativ, la persoana a II-a singular, la verbele de conjugarea I, şi la cele de
conjugarea a IV în ‘’–î’’(tip a coborî) are flexemul ‘’-Ă’’ (în cadranul III)- v. Cîntă!, Coboară!

La celelalte conjugări (conjugarea II, a III-a şi conjugarea a IV-a (model a dormi), persoana a II-a
singular are forme identice cu persoana II singular a indicativului prezent, în cadranul II ( cu flexemul
‘’–I’’).
La verbele de conjugarea a IV-a cu suffix (-esc, -ăsc) (Povesteşte!, hotărăşte!), şi la unele verbe de
conjugarea a III-a (Scoate!, sPune!), persoana a II-a singular a imperativului pozitiv are forme identice
cu persoana III singular a indicativului prezent, în cadranul IV ( cu flexemul ‘’–E’’).
Imperativul negative are la persoana a II-a singular forma infinitivului, precedată de adverbul de negatie
‘’nu’.
Sunt deci omonime flexionare, aparţinînd paradigmei verbale a aceluiaşi verb, formele:
el LUCREAZĂ = verb indicativ, timpul prezent, pers. a III-a, sg.;
ei LUCREAZĂ = verb indicativ prezent, pers. a III-a, pl.;
LUCREAZĂ! = verb imperativ, pers. a II-a, sg
El/ei să lucrezE.

În interiorul paradigmei flexionare a aceluiaşi cuvînt, seriile de omonime flexionare sunt generate de
FLEXEME cu valori multiple (=polivalente).
Evidenţierea sistemului de flexeme comun tuturor părţilor de vorbire flexibile face obiectul de studiu al
prezentului volum. În funcţie de tipul de flexiune (T-1 - T -9) avem, pe de o parte, omonimele
flexionare care apar în interiorul paradigmei flexionare a aceluiaşi cuvînt (ex. la verbe; la indicativ
prezent, persoana III pl. are formă identică
- cu pers. III sg. la conj.I şi la verbe de tipul a coborî( conj. IV)
- Şi cu persoana I singular la celelalte conjugări
Relaţia de omonimie între formele flexionare ale aceluiași cuvânt nu este denumită OMONIMIE
FLEXIONARĂ, ci omonimie gramaticală.
‘’ Omonimele gramaticale (morfologice) sunt forme flexionare identice ale aceluiași cuvânt, care au
sensuri diferite.
(a unei) cărți (genitiv-dativ, singular) ‒ (niște) cărți (nominativ-acuzativ, plural)
(a) aduna (infinitiv) ‒ aduna (imperfect persoana a III-a, singular)
(eu) adunam ‒ (noi) adunam
(el) cântă ‒ (ei) cântă
(un) copil ‒ (acestui) copil
(eu) merg ‒ (ei) merg
(el să) vină ‒ (ele să) vină’’ [ https://lexicologialimbiiromane.ro/semantica/categorii-
semantice/omonime/

La substantive, forma de masculin singular este întotdeauna în cadranul I, împreună cu forma e neutru
singular, fapt care generează multe perechi de omonime lexicale de tipul [C1 titlu = C2 titlu].
Dacă însă forma de masculin singular este identică cu forma de masculine plural, aceasta este o relaţie
de omonimie flexionară, înregistrată în sistemul flexionar al limbii române la T-3 (cu flexem
semivocala ‘’–ĭ’’) şi T – 9 (cu flexeme consonantice – ci, -gi, -ghi, -chi).

157 | P a g e
Sistemul flexionar al limbii române este unic şi unitar. Atît declinarea cît şi conjugarea folosesc acelaşi
system de flexem polivalente. În cele 9 tipuri flexionare din limba română sunt cuprinse toate fonemele
limbii române în poziţie finală de cuvînt (=reprezentînd flexeme cu care se realizează atît paradigma
flexionară nominală, cît şi paradigma flexionară verbală. Omonimia flexemelor este o relaţie care se
stabileşte între flexeme identice ca formă, dar care au un sens gramatical diferit.
De exemplu
Flexemul care exprimă categoria gramaticală de genul masculin, exprimă în acelaşi timp şi categoria
gramaticală de numărul singular, şi categoria cazului nominativ. Acest flexem, care exprimă trei
categorii nominale simultan poate fi comparat, prin analogie cu un cuvînt poli-semantic (care exprimă
mai multe sensuri lexicale). La flexiunea sintetică primară, flexemul nominal exprimă trei sensuri
gramaticale.
La modelul de flexiune T-3, în cadranul I, flexemul de genul masculin reprezentat de semivocala ‘’-ĭ ’’
este într-o relaţie de omonimie cu flexemul de genul masculin, numărul plural (un pui – doi pui. Din
această cauză, unii lingvişti consideră ca este un substantiv invariabil). Relaţia de omonimie nu se
limitează doar la forme flexionare din paradigma nominală.
Flexemul semivocalic ‘’-ĭ ’’ de la conjugarea verbului ‘’a pune’’ prezintă o relaţie de omonimie la
prezentul indicativului, între formele de persoana I singular şi persoana a II-a singular.
púne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pun, 2 sg. pui, 1 pl. púnem, perf. s. 1 sg. puséi, 1 pl. púserăm; conj.
prez. 3 sg. și pl. púnă; ger. punând; part. Pus [sursa: Ortografic (2002)
2) púĭ, pus, V. pun. [sursa: Scriban (1939) eu pun/eu pui – tu pui – el pune.
PÚNE, pun și (regional) pui, vb. III [sursa: DLRLC (1955-1957)
pune [At: PSALT. HUR. ap. PSALT. 29 / Pzi: pun, (pop) pui / E: ml ponere] [MDA2 (2010)
Acelaşi flexem, cu forme identice pentru declinare şi conjugare, generează şi o serie de omonime
lexicale.
PUI1, (I) pui, s. m., interj. I. S. m. 1. (De obicei urmat de determinări care indică specia) Pasăre, de la
ieșirea din ou până la maturitate. ◊ Expr. Pui de cuc = bastard. Pui de bogdaproste = a) pui de găină (de
obicei mai mic și mai slab) care se dă de pomană la înmormântare; b) copil mic, prăpădit; copil al
nimănui; bastard. 2. Spec. Pui1 (I 1) de găină; carnea gătită a acestei păsări. 3. P. gener. Orice animal de
la naștere până la maturitate. ◊ Expr. Pui de viperă (sau de năpârcă) = om rău, viclean, primejdios. 4.
Ou sau larvă de insectă. 5. Copil. ◊ Expr. Pui de lele = a) copil din flori, bastard; p. ext. derbedeu; b)
bărbat afemeiat; c) femeie ușuratică, imorală. (Nici) pui de om = nici țipenie, nimeni. ♦ (Fam.; adesea la
voc.) Termen de dezmierdare folosit când vorbești cu sau despre un copil ori cu sau despre bărbatul
iubit. ♦ (Urmat de prep. „de”, care introduce un nume de obiect, dă acestuia valoare de diminutiv) Pui
de mămăligă. Pui de pernă. ♦ (Urmat de prep. „de”, care introduce diverse nume, conferă acestora
valoare de superlativ) Pui de somn. Pui de bătaie. 6. Plantă tânără, puiet; ramură tânără care crește din
rădăcina sau tulpina unei plante; mlădiță, lăstar. ♦ Spec. Vlăstar care răsare pe lângă tulpina
porumbului, copileț. 7. (Pop.; la pl.) Cusătură decorativă măruntă în formă de cruciulițe pe pieptul, pe
poalele și pe mânecile cămășilor țărănești. ♦ (Reg.; la pl.) Puncte de altă culoare pe fondul unei țesături;
picățele. 8. Ambarcațiune mică cu vâsle, folosită pentru anumite servicii la bordul vaselor mai mari. II.
Interj. (De obicei repetat) Strigăt cu care se cheamă puii1 (I 2) sau alte păsări de curte. – Lat. *pulleus
(= pullus).
PUI2, pui, s. m. Puișor2. – Din sb. pulja.
PUÍ3, pers. 3 puiește, vb. IV. Tranz. (Reg.; despre păsări) A face pui1. [Var.: puiá vb. I] – Din pui1.
[sursa: DEX '09 (2009)
Cu valori de substantiv masculine, substantiv neutru şi interjecţie, este înregistrat ca un cuvînt
polisemantic:
pui1 [At: PSALT. 304 / Pl: (rar, sn) ~uri / E: ml *pulleus] 1 smi (Urmat de determinări care indică
specia) Pasăre, de la ieșirea din ou până la maturitate. 2 smi (Îs) ~ de cuc Bastard (1). 3 smi (Reg; îe) A
vorbi ~ și ouă A spune nimicuri Si: a flecări. 4 smi (Reg; îe) A sta (sau a trăi) ca ~ul în găoace A sta sau
a trăi izolat. 5 smi (Îae; reg) A fi resemnat. 6 smi (Pfm; îe) A muri ca ~ul de găină A muri repede, fără
chinuri. 7 smi (Bot; Ban; îc) ~-de-gâscă Păpădie (Taraxacum officinale). 8 sfa (Pop; îcs) (De-a) ~a-gaia
(sau ~a-caia, ~-gai, ~-gaie) ori (reg) puiegaie Joc de copii în care unul dintre jucători are rolul cloștii
sau păsării care își apără puii1 (1) de atacul găii Si: (pop) (de-a) cloșca cu pui, (de-a) uliul și porumbeii,
(reg) (de-a) mama-gaia, (de-a) baba-gaia. 9 smi (Fig; rar) Începător într-o profesiune. 10 smi (Pex) Om
naiv. 11 smi (Spc) Pui1 (1) de găină sau de altă pasăre de curte. 12 smi (Prc) Came de pui1 (11). 13 smi
(Pex) Mâncare gătită din pui1 (12). 14 smi (Pgn) Orice animal de la naștere până la maturitate,
considerat în raport cu părinții lui. 15 smi (Bot; reg; îc) ~ul-Sivei Vasilică. 16 smi (Reg; îs) ~ de leu Om
viteaz. 17 smi (Îs) ~ de viperă (sau de năpârcă) Om rău, viclean. 18 smi Ou sau larvă de insectă, mai
ales de albină Si: (reg) cățel (14). 19 smi Puiet (4). 20 smi (Unnat de determinări care indică specia)
Ramură tânără, subțire și flexibilă a unei plante lemnoase Si: lăstar, mladă, mlădiță, vlăstar, (reg)
mlădoacă, (nob) mlăstară, (îvp) odraslă. 21 smi (Reg) Mugur de viță de vie Si: (reg) căpușă (9). 22 smi
(Pop; lpl) Vlăstar crescut la tulpina porumbului Si: (reg) copileț (1), puiec (2). 23 smi (Reg) Porumb
tânăr, rupt cu scopul de a rări porumbiștea. 24 smi (Trs) Mănunchi de fân. 25 smi (Trs) Bob1 (5) de
porumb, de fasole, de mazăre etc. 26 smi (Mun; Trs) Porumb tânăr, înainte de a se forma mătasea și
boabele Si: (pop) păpușă, (reg) pănușie, puică. 27 smi (Trs; Mol) Știulete de porumb îngemănat Si:
(reg) babă (27). 28 smi (Reg) Cățel (18) de usturoi. 29 smi (Cu valori stilistice; udp „de”) Copil (1). 30
smi (Pex) Persoană tânără, considerată în raport cu ascendenții săi. 31 smi (Fam; îs) ~ de lele (sau de
bogdaproste) Copil (21) din flori. 32 smi (Pex; îs) ~ de lele Om șmecher. 33 smi (Fam; îas) Bărbat
afemeiat. 34 smi (Pfm; îas) Femeie de moravuri ușoare. 35 smi (Fam; îs) ~ de drac Copil (1) sau om
neastâmpărat. 36 smi (Fam; îs) ~ul dracului Om nesupus. 37 smp (Reg) Spumă care se ridică deasupra
când începe să fiarbă urda. 38 smi (Reg; îs) ~ de giol Potlogar. 39 smi (Reg; îe) A da ~ de giol A înșela.
40 smi (Pop; îe) A nu fi nici ~ de... A nu fi nimeni sau nimic. 41 smi (Îla) Ca un ~ de bogdaproste
Prăpădit. 42 smi (Îal) Necăjit. 43 smi (Fam) Termen de adresare dezmierdător sau ironic folosit când se
vorbește cu sau despre un copil ori cu sau despre un bărbat tânăr. 44 sfa (Reg; îcs) De-a ~a moartă Joc
de copii în care fetele bocesc, ca la mort, o păpușă făcută din cârpe. 45 smi (Pop) Iubit. 46 smp Cusături
decorative mărunte, în cruciulițe, pe iile, cămășile, cojoacele etc. țărănești. 47 smp Fel de a coase pui
(46). 48 smp (Mol; Buc) Picățele. 49 smi (Reg) Mișină. 50 smi (Reg) Desen cu care se încondeiază
ouăle. 51 smp (Reg) Modele ornamentale făcute pe turte la anumite sărbători religioase. 52 smp (Reg)
Asperități care se fac pe dosul palmei din cauza frigului și a muncii manuale. 53 smi (Fam; udp „de”)
Obiecte de dimensiuni reduse sau considerate ca atare în raport cu altele de același fel. 54 smi Obiecte,
fenomene, manifestări etc. de proporții, intensitate etc. foarte mari, cu însușiri superlative etc. 55 smi
(Reg; îs) ~ul târgului Obiect deosebit. 56 smi (Trs) Sertar mic. 57 smi (Trs; îs) ~ul șurii Pod de
deasupra șurii, în care se păstrează nutrețul. 58 smi (Trs; Mar; îs) ~ de fereastră Ochi1 mic de fereastră.
59 smi (Reg) Șopron. 60 smp (Olt) Surcele pe care cineva le împarte prietenilor, familiei etc. în ajunul
Crăciunului, însoțindu-și gestul cu urări de bine. 61 smi (Mol) Bucată de alun din care e format răbojul
(1). 62 smi (Reg) Bucăți de lemn prinse pe căpriori pentru a-i ține mai bine încheiați și pentru a le mări
rezistența la vânt. 63 smi Ambarcație mică cu vâsle, folosită pentru anumite servicii la bordul vaselor
mai mari. 64 smi (Ecn) Acțiune (11) dintr-o nouă emisiune, care are un curs mai scăzut decât acțiunile
vechi ale aceleiași întreprinderi. 65 smi (Reg) Petic de diferite forme care se pune la răscroiala de la
subsuoară sau la poalele cămășilor țărănești Si: (reg) palhă2, pălăcrinț, puiete2 (3), puiuț (9). 66 smi
(Reg) Bazon. 67 smi (Trs) Bomboană mică.

159 | P a g e
68 i (Rep) Cuvânt cu care se cheamă puii1 (11), găinile și alte păsări de curte. 69 i (Reg; îcr nea1)
Cuvânt cu care se strigă mânzul să vină după căruța în mers. 70 i (Reg) Cuvânt cu care se asmut câinii.
[sursa: MDA2 (2010)
PUI2 ~ m. pop. Iritație a pielii la mâini sau/și la picioare, manifestată prin crăpături mărunte, uneori
sângerânde, provocată de acțiunea concomitentă a umezelii, frigului și a murdăriei. /<lat. pulleus [sursa:
NODEX (2002)
PUI3 interj. (se folosește repetat ca strigăt cu care se cheamă, mai ales, puii de găină și găinile). /<lat.
pulleus [sursa: NODEX (2002)
Ca omonim lexical, separat este înregistrată conversiunea substantivului în verb (cu variante lexicale la
altă conjugare):
pui2 [At: ANON. CAR. / V: (reg; cscj) poia, puia / Pzi: 3 ~ește / E: pui1] 1-2 vt(a) (Îvr; d. păsări) A
face pui1 (1, 11). 3 vrr (Reg; d. animale) A se împreuna. 4 vrr (Reg; pex) A se înmulți. 5 vt (Trs) A făta
(1). 6-7 vri (Îrg; d. insecte) A depune ouă. 8-9 vri (Pex) A se răspândi în număr mare. 10 vr (Reg; d.
albine; îf puia) A-și depune ouăle în vederea înmulțirii. 11 vr(a) (Reg; d. ouăle de albine; îf puia) A
scoate larve de albină. 12 vi (Reg; d. plante, spc d. porumb) A înfrăți. 13 vi (Pex) A forma copileți (3).
14-15 vtr (C. i. plante) A (se) tăia lăstarii fără rod Si: (reg) a copili (2). 16 vi (Olt; Ban; pan; în
descântece; d. bube; îf puia) A se întinde. 17-18 vir (Îrg; fig) A crește în intensitate. 19 vt (Reg; îe) A ~a
capul (sau urechile) cuiva A nu lăsa în pace pe cineva, încercând insistent să-l determine să accepte o
idee. [sursa: MDA2 (2010)
Toate părţile de vorbire flexibile se încadrează, în limba română, într-un singur system de flexiune
sintetică, cu flexeme distribuite în cele 4 cadrane.
FLEXIUNEA SINTETICĂ PRIMARĂ
Părţi de vorbire flexibile
Categoria gramaticală a NUMĂRULUI
Numărul Numărul Categoria gramaticală a
PLURAL SINGULAR PERSOANEI
Include în acest tabel
Persoana I, II, III sing. Şi
pers. III plural
IV III Categoria gramaticală a
p.de. v. declinabile nearticulate p.d.v. declinabile GENULUI.
Cazul N-Ac. nearticulate
genul feminin şi neutru Cazul N-Ac. Genul
numărul plural Genul feminin FEMININ
=VERBE Numărul singular
Modul indicative sau =VERBE
conjunctiv Modul indicativ sau conjunctiv
Timpul prezent Timpul prezent
Persoana a III-a singular Persoana a III-a singular
Modul imperative sf. Modul imperativ af.
Persoana a II-a singular Persoana a II-a singular

II Cadranul I Genul
p.d.v. declinabile p.d.v. declinabile MASCULIN
nearticulate nearticulate
Cazul N-Ac. Cazul N-Ac.
Genul masculine Genul masculin şi neutru
Numărul plural Numărul singular
=VERBE =VERBE
Modul indicativ şi conjunctiv Modul indicativ şi conjunctiv
Timpul prezent Timpul prezent
Persoana a II-a singular Persoana I singular
Modul imperative af.
Persoana a II-a singular

161 | P a g e
163 | P a g e
6.2.3. – Flexiunea sintetică primară şi flexiunea sintetică secundară

Toate cuvintele din dicţionarul limbii române

Cuvinte Cuvinte
NEFLEXIBILE FLEXIBILE

Cu flexiune Cu flexiune
NEREGULATĂ REGULATĂ
(internă)
Incompletă Completă Incompletă Completă
(defective) (defective)
Toate părţile de vorbire flexibilă, cu:
- FLEXIUNE NOMINALĂ;
- FLEXIUNE PRONOMINALĂ, şi
- FLEXIUNE VERBALĂ
-cu FLEXIUNE SINTETICĂ (primară, secundară, şi
terţiară);
-cu FLEXIUNE ANALITICĂ;
-cu FLEXIUNE MIXTĂ;
-[şi cu FLEXIUNE INTERNĂ = neregulată]
Flexiunea sintetică primară cuprinde 2 subsisteme:
- Tipul de flexiunea sintetică primară – Vocale de bază;
- Şi Tipul de flexiunea sintetică primară – Consoane de bază.

165 | P a g e
Flexiunea sintetică primară include (printr-un raport de INCLUZIUNE de tipul gen – specie)
flexiunea sintetică secundară. De exemplu:

Cadranul 2 Cadranul 1 Cazul

Masculine plural Masculin singular NOMINATIV

Băieţi Băiat NEARTICULAT

Fraţi Frate =Flexiunea sintetică
Taţi Tată primară
Boi Bou
miniştri ministru
Băieţi-I Băiat-uL Articulat hotărît
Fraţi-I Ministru-L =Flexiune sintetică
Taţi-I Tată-L secundară
Boi-I Bou-L
Miniştri-I
Băieţi-LOR Băiat-uLUI Cazul
Fraţi-LOR Frate-LUI GENITIV
Taţi-LOR Tată-LUI =Flexiune sintetică
Boi-LOR Bou-LUI terţiară
Miniştri-LOR Ministru-LUI

Cadranul 4 Cadranul 3 Cazul

Feminin plural Feminin singular NOMINATIV
Fete NEARTICULAT
Stele Fem.sing. Masc.sing. =Flexiunea sintetică
Zale fată tată primară
== [[ vale frate
Văi noapte
nopţi
Stea
Za

Fete+LE Fem.sing. Masc.sing. Articulat hotărît

Stele+LE Fat-A Tat-A =Flexiune sintetică
Zale+LE Vale+A Frate+LE secundară
Văi+LE Noapte+A
Nopţi+LE
Stea+uA
Zi+uA

Fete+LOR FetE-i Cazul

Stele+LOR StelE-i GENITIV
Zale+LOR ZalE-i =Flexiune sintetică
Văi+LOR Văi-I terţiară
Nopţi+LOR Nopţi-I
167 | P a g e
 În volumul anterior (cap. 6.1.) am discutat Flexiunea sintetică primară – Vocale de bază.
Am discutat 3 tipuri:
6.1.1. – Tip 1 – Flexeme sintetice vocalice;
6.1.2. – Tip 2 – Flexeme sintetice semovocalice (semivocala ‘’-ŭ ‘);
6.1.3. – Tip 3 – Flexeme sintetice semivocalice (semivocala ‘-ĭ ‘).
Cadranul I cuprinde forma de bază a substantivelor de declinarea a II-a (terminate la nominativ singular
nearticulat în
-flexemele vocalice ‘’-U, -I, -O’’ (v. T-1)
-şi în flexemele semivocalice ‘’-ŭ’’(v.T-2)
-şi ‘’-ĭ’’ (v. T-3).
- şi în consoane (vezi T-4 – T-9).
Substantivele de tipul flexionar II sunt substantive masculine şi neutre care au o singură formă la
nominative singular, şi o altă formă la nominativ plural.
În capitolul următor – (cap. 6.2.) vom discuta ‘’Flexiunea sintetică primară – Consoane de bază’’:
T - 4 – L, R, M, N (rîndul 10)
T - 5 – consoane (rîndul 11)
T - 6 – D, T, Z, S (rîndul 12)
T - 7 – Sc, şc, St, Ṣt => ştị (rîndul 13)
T - 8 – C, G => ci, gi (rîndul 14)
T - 9 – Ci, Gi, CHI, GHI (rîndul 15)

La flexiunea sintetică primară, care are în cadranul I vocale şi semivocale de bază, avem trei tipuri
flexionare.
T-1 – cu flexeme sintetice vocalice [-U; -O; -I] (prin extensie, vocala ‘-E’’ şi vocalele ‘ă’ şi –a’)
T-2 – cu flexem sintetic semivocala ‘’-ŭ’’‚(cei 7 diftongi descendenţi cu semivocala –‚’-ŭ‚)
T-3 – cu flexem sintetic semivocala ‘-ĭ’( cu cei 7 diftongi descendenţi cu semivocala ‚-ĭ)

-LE III –
Substantive feminine sing.
-E - IV – Verbe persoana III, sing.
Substantive feminine, pl.
Verbe, pers. III sing. – Conj.
- I , – vocală - II – CADRANUL I –
-O / -U / -I /
‘-ĭ’, - semivocală -ŭ
-ĭ
Substantive masculine sing.
“-ị”– final asilabic (‘I-zero Verbe persoana I, sing.
Substantive masculine pl.
Verbe persoana II, sing.
În care axa verticală este la stînga întregului system vocalic, permiţînd oricărei vocale să fie în poziţie
finală. Axa orizontală este şi ea deplasată pînă deasupra vocalelor semi-deschise, pentru a separa
formele de singular ale masculinului de formele de singular ale femininului. Apare astfel o zonă
comună, care cuprinde substantive de ambele genuri.
- Un grup de substantive masculine la singular se intersectează cu terminaţia specifică de singular
a substantivelor feminine (-Ă).
- Un grup de substantive masculine (şi neutre) şi un grup de substantive feminine au la singular
aceeaşi desinenţă –E’, specifică pluralului substantivelor feminine.

‘’Forma de bază a cuvintelor (=forma de dicţionar) reprezintă diversificarea sensurilor lexicale

în clase de cuvinte. Dicţionarul menţionează apartenenţa fiecărui cuvînt înregistrat la una din
cele 10 clase de cuvinte.
= forma de bază a substantivelor este; Nominativul, singular, nearticulat.
= forma de bază a adjectivelor este; Masculin, nominative, singular.
= forma de bază a verbelor din dicţionar este; modul infinitive, timpul present.’’

169 | P a g e
FLEXIUNEA SINTETICĂ PRIMARĂ
Părţi de vorbire flexibile
Categoria gramaticală a NUMĂRULUI
Numărul Numărul Categoria gramaticală a
PLURAL SINGULAR PERSOANEI
Include în acest tabel
Persoana I, II, III sing. Şi
pers. III plural
IV III Categoria gramaticală a
p.de. v. declinabile nearticulate p.d.v. declinabile GENULUI.
Cazul N-Ac. nearticulate
genul feminin şi neutru Cazul N-Ac. Genul
numărul plural Genul feminin FEMININ
=VERBE Numărul singular
Modul indicative sau =VERBE
conjunctiv Modul indicativ sau conjunctiv
Timpul prezent Timpul prezent
Persoana a III-a singular Persoana a III-a singular
Modul imperative sf. Modul imperativ af.
Persoana a II-a singular Persoana a II-a singular

II Cadranul I Genul
p.d.v. declinabile p.d.v. declinabile MASCULIN
nearticulate nearticulate
Cazul N-Ac. Cazul N-Ac.
Genul masculine Genul masculin şi neutru
Numărul plural Numărul singular
=VERBE =VERBE
Modul indicativ şi conjunctiv Modul indicativ şi conjunctiv
Timpul prezent Timpul prezent
Persoana a II-a singular Persoana I singular
Modul imperative af.
Persoana a II-a singular
Desinențele exprimă diverse categorii gramaticale, în funcție de limbă, ale părților de vorbire variabile:
la părțile nominale: genul, numărul, cazul etc.;
la verb: persoana, numărul, genul etc.
Pentru conjugarea verbelor, în cele 4 cadrane sunt incluse desinenţele de persoane la:
Diateza activă, modul indicative, timpul prezent;
Modul conjunctiv, timpul prezent;
Modul imperativ afirmativ, persoana a II-a singular.
Tabelul cuprinde atît flexemele nominale, cît şi flexemele verbale.

171 | P a g e
 PĂRŢI DE VORBIRE
CATEGORII FLEXIBILE NEFLEXIBILE
GRAMATICALE GRAMATICALE
CATEGORII

SUBSTANTIV

ARTICOL

ADJECTIV

PRONUME

NUMERAL

VERB

ADVERB

PREPOZIŢIE

CONJUNCŢIE

INTERJECŢIE
Ø - ZERO Ø Ø Ø
GEN + + + + + -/+
NUMĂR + + + + +
CAZ + + + + +
=determinarea +
+ + +
PERSOANĂ + +
GRADE DE + +
COMPARAŢIE
Şi de intensitate
+ +
CONJUGAREA +
DIATEZA +
MOD +
TIMP +
Aspectul +
Continuu
Forma
perfectă
Perfect
continuu
173 | P a g e
Raporturile de subordonare dintre categoriile gramaticale sunt stabile. Flexemul sintetic vocalic,
semivocalic sau consonantic (=terminaţia) de la forma de dicţionar marchează semnificaţia gramaticală
atribuită acelui cuvînt flexibil.
Nu este vorba de raporturi sintactice de subordonare, ci despre raporturi de inegalitate între categorii
gramaticale, unele categorii fiind într-un raport de INCLUZIUNE faţă de altele. Incluziunea stă la baza
raportului dintre GEN (=termenul supraordonat ex. pasăre) şi SPECIE (=termenul subordonat Ex.
vrabie)
La analiza unui substantive dintr-o propoziţie se comentează în ordinea următoare: substantiv – fel, gen,
număr, caz, determinare cu articol, funcţia sintactică. Si la substantivele proprii, şi la substantivele
comune, categoriile gramaticale sunt identice. Forma de dicţionar a substantivelor comune este
reprezentată de FLEXEMUL care marchează categoria genului gramatical, numărul singular, cazul
nominativ-acuzativ, nearticulat.

Substantive comune Substantive proprii

GENUL GENUL GENUL Genul Genul
MASCULIN Feminin neutru Masculin Femini
NUMĂRUL Numărul Nr. Nr. Nr. Nr.
SINGULAR Plural Sing. Pl. Sing. Pl.
CAZUL
NOMINATIV - ACUZATIV
Substantive
NEARTICULATE
Cu articol hotărît

Categoria de număr gramatical este inclusă în fiecare din cele 3 genuri gramaticale. Relatia dintre
categoria de număr (set A = inclusă într-un set B) şi categoria de gen (notată set B) poate fi citită astfel:
Relația A ⊆ B poate fi citită:
„ A este inclus în B ”,
„ A face parte din B ”,
„ A este un subset al lui B ”.
și poate fi scris și B ⊇ A , care citește:
„ B include A ”,

Întîi este marcat GENUL gramatical.

De aceea în cadranul I găsim flexeme de GENUL masculin (şi neutru), numărul singular, iar în
cadranul III găsim flexeme de GENUL feminin, numărul singular.
Putem spune că numărul singular şi numărul plural sunt incluse în categoria genului masculin. Separat,
putem spune că alte flexeme care marchează numărul singular şi numărul plural sunt incluse în
categoria genului feminin. Pentru genul neutru, putem include cele două forme astfel – numărul
singular la formele de masculine, şi numărul plural împreună cu formele de feminin. În cadranele II şi
IV avem deci formele numărului plural al substantivelor şi adjectivelor.
Aceleaşi tipuri de raporturi de subordonare se stabilesc nu numai între categoriile bgramaticale
nominale, ci şi între categoriile gramaticale verbale.
La flexiunea sintetică primară funcţionează aceleaşi tipuri de flexeme, tot în cele 4 cadrane, dar
marchează categorii gramaticale diferite.
La analiza unui verb dintr-o propoziţie se comentează în ordinea următoare: verb (predicativ),
conjugarea, diateza, modul, timpul, persoana, numărul, funcţia sintactică (de predicat verbal).
Aşa cum la substantive, sensul gramatical al categoriei de GEN era termenul supraordonat
[ GEN ⊂ Număr ⊂ Caz ⊂ articol enclitic
Flexiunea sintetică primară ⊂ flexiunea sintetică secundară ⊂ flexiunea sintetică terţiară],
La verbe, sensul gramatical al categoriei de INFINITIV scurt (Cele 4 CONJUGĂRI) este termenul
supraordonat. Infinitivul scurt (precedată, de obicei, de prepoziția a, considerată semn caracteristic)
este forma de bază a verbului pe care o găsim înscrisă în dicționare.
⊂ „inclus” / ∈ „aparține” /∉ „nu aparține”
Verbele limbii române se clasifică în 4 conjugări după sufixul la infinitiv prezent:
Conjugarea I: sufixul "a"
a trasa, a lua, a învăța
Conjugarea a II-a: sufixul "ea"
a bea, a ședea, a vedea
Conjugarea a III-a: sufixul "e"
a merge, a crede, a spune
Conjugarea a IV-a: sufixul "i" sau "î"
a ști, a citi, a urî, a izvorî.
Pentru flexiunea sintetică (primară) nu luăm în discuţie formele verbale analitice, ci doar:
Diateza activă. Moduri (predicative) şi timpuri simple: Indicativ present, conjunctiv present, Imperativ
afirmativ. {timpurile simple ale trecutului indicative le analizăm separate, la flexiunea sintetică
secundară. Modurile şi timpurile compuse fac parte din flexiunea analitică].
Verbe predicative (personale, impersonale şi unipersonale) se clasifică, în funcţie de sufixul infinitival,
în 4 conjugări.
Verbe predicative
Diateza active

175 | P a g e
CONJUGAREA I CONJUGAREA CONJUGAREA CONJUGAREA IV
-A II III -I /î
-eA -E
fără Cu fără Cu fără Cu
sufix Suffix Suffix Suffix
-EZ -ESC -ĂSC
Persoana
I sing.
Persoana
a II-a , sg.
Persoana
a III-a, sg.
Persoana
a III-a
PLURAL
MODUL INDICATIV
TIMPUL PREZENT
MODUL CONJUNCTIV
TIMPUL PREZENT
MODUL
IMPERATIV Af.
– persoana a II-a singular
Este evident că, pe lîngă conceptul saussurian privind ARBITRARUL SEMNULUI LINGVISTIC s. n.
(< fr. l’árbitraire du signe linguistique):lipsa de legătură dintre conținutul exprimat de semnul lingvistic
(v.) și forma sa (forma semnului este întâmplătoare în raport cu conținutul acestuia, nu depinde de el),
putem să comentăm arbitrariul FLEXEMELOR care marchează categoriile gramaticale ale părţilor de
vorbire flexibile înregistrate în dicţionar. Semivocala ‘’-I’’ din cei 7 diftongi descendenţi reprezintă
uneori mărci ale flexiunii nominale IDENTICE cu flexeme ale flexiunii verbale provenind de la
conjugarea a IV-a (cu sufixul infinitival în vocala ;-I’).

Comparativ, putem aproxima un raport procentual între inventarul de verbe din cele 4 conjugări (dintr-
un inventar de 16.689 de verbe =100%)

CONJUGAREA CONJUGAREA CONJUGAREA CONJUGAREA

I II III IV
Sufixul -A Sufixul ‘’-eA Sufixul ‘’-E Sufixul ‘’-I sufixul ‘’- / î
6105 110 482 9871 121
36, 58 % 0, 66 % 2,89 % 59, 15 % 0, 725%

177 | P a g e
6.2.3.1. – Alternanţa ’-L /-ĭ ‘’[Consoană – semivocală]

Faţă de ’Flexiunea sintetică primară – Vocale de bază’’, unde am avut, alături de flexiunea nominal, şi
flexiunea verbală de
-Tip 1 – a intra, a umbla;
a afla – verb, conj. I - aflá vb. (sil. -fla), ind. prez. 1 sg. áflu, tu afli, 3 sg. și pl. áflă, imperativ Află! –
conjunctiv prezent – el/ei să afle. [Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”.
A umple – verb conj. III - úmple (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. úmplu, 2 sg. úmpli, el umple; conjunctiv
prezent – el să umple; Imperativ singular – Umple!; 1 pl. úmplem, 2 pl. úmpleți, perf. s. 1 sg. umplúi;
ger. umplấnd; part. Umplút;
-Tip 3 – Persoana I şi persoana a III-a singular au forme identice, cu flexem semivocala ;;-ĭ’’
Verbe conjugarea I cu final în diftong (nu mai adaugă nici un flexem în plus)
A tăia – eu tai – tu tai – el/ei taie – Conj. Prezent, pers. III – să taie
mângâiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. mângâi, 3 sg. și pl. mângâie, conj. prez. 3 să mấngâie; împerativ
singular – mîngîie!1 pl. mângâiém; ger. Mângâínd [sursa: Ortografic (2002)
Verbe de conjugarea I şi conj. IV cu final în HIAT, adaugă flexemul semivocalic ‘’-ĭ’’
suí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sui, 3 súie, imperf. 3 sg. suiá; conj. prez. 3 să súie; Imperativ singular –
suie/sui!
îndoí1 (a ~) (a împături, a încovoia) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îndói, 3 îndoáie, imperf. 3 sg. îndoiá; conj.
prez. 3 să îndoáie; împerativ singular – îndoaie!
îndoí2 (a ~) (a dubla) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndoiésc, tu îndoieşti, el îndoieşte; conj. prez. 3 să
îndoiáscă; imperf. 3 sg. îndoiá;;
îndoí3 (a se ~) (a ezita) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îndoiéște, imperf. 3 sg. se îndoiá; conj. prez. 3 să se
îndoiáscă [sursa: DOOM 2 (2005)
{de observant că un verb cu formă dublă marchează prin flexeme diferite şi diferenţa de sens}
periá vb. (sil. -ri-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. périi, 3 sg. și pl. périe, conjunctiv 3 să périe; imperative
sing. –perie! 1 pl. periém (sil. -ri-em); ger. periínd (sil. -ri-ind) [sursa: Ortografic (2002)
périe s. f. (sil. -ri-e), art. péria (sil. -ri-a), g.-d. art. périei; pl. périi, art. périile (sil. -ri-i-)
{de observat omonimiile între unele forme flexionare verbale şi unele forme flexionare nominale, ceea
ce demonstrează că sistemul flexionar este unic, pentru toate părţile de vorbire flexibile}.
Flexiunea sintetică primară este alcătuită din două sisteme complementare:
A - ’Flexiunea sintetică primară – Vocale de bază’’ (Tip – 1 – 2 – 3), şi
B - ‘’Flexiunea sintetică primară – Consoane de bază’’:
T - 4 – L, R, M, N (rîndul 10)
T - 5 – consoane (rîndul 11)
T - 6 – D, T, Z, S (rîndul 12)
T - 7 – Sc, şc, St, Ṣt => ştị (rîndul 13)
T - 8 – C, G => ci, gi (rîndul 14)
T - 9 – Ci, Gi, CHI, GHI (rîndul 15)
Vom sugera şi modele de conjugare acolo unde este cazul.

179 | P a g e
 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
### 14 15 16

ł ɨ ị ĭ I E Î Ă eA A O U ǔ
IV III SINGULAR III
PLURA SING
L ULAR

LE
A A
LE LE
eA eA
Feminin

E Ă Ă
FEM + Ma
iE iE

urị E E
M+F+N

II I I
PLURA SINGUL SINGU
L AR LAR
MASCULIN

L R M N
ĭ
4 CONSOAN
L R B P V F Z J h

Alternanţa dintre un flexem consonantic sonor (lichid sau nazal) şi un flexem semivocalic [ĭ] / {sau [ŭ]
în alte situaţii}poate genera mai multe subtipri flexionare:
- Al – a – ai – ale (articol posesiv genitival)
- Cel – cea – cei cele (articol demonstrativ adjectival
El – ea – ei – ele (pronume personal, persoana a III-a)
Verbe neregulate - A avea – am – ai – el are - ei/ele să aibă.
Forme regionale ale verbului ‘’a sări – conj. IV
sări2 vi [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 457/2 / Pzi: 1: sar și săr, (pop) sai, săi, (reg) ser, sar; 2 sari și
(pop) sai, sări, săi, (reg) seri, sei; 3 (pop) saie, (reg) săre; 4 (reg) săim, serim; 5 (reg) săiți, seriți; 6: (pop)
săr, (reg) ser, sar / Cj: (pop) să săr, (reg) să sau, 3 să saie / Imt: 2 (pop) sai, sări, săi, (reg) seri; 5 sărizi /
E: ml salire] sursa: MDA2 (2010) Imperativ singular Săi! – pl. Săriţi!
Sar, săr [vest] și saĭ, sarĭ și saĭ, sare; să sar, săr [vest] și să saĭ, să sarĭ și să saĭ, să sară și să saĭe, să sărim,
și să saĭ, să sărițĭ, să sară și să saĭe. Cp. cu cer, ceĭ și scap, scăp. [Scriban]
Forme regionale ale verbului ‘’a pune; a spune’’– conj. III
spune [At: PSALT. HUR. 17v/19 / V: (înv) ~a, spone / Pzi: spun, (îvp) spui, 4 (reg) spunem, 5 spuneț, 6
~ / Ps: și: 1 (înv) spuș, ~ușu, (reg) ~unsei, spusai, spușei, 2 spusaș, spușeși, 3, 6 (reg) spuseră, 4 (îrg)
spusem, (reg) spuserăm, spusem (A și: spusem), spuserăm, 5 (reg) spuseți, spuserăț (A și: spuserăț) / Cj
și: (îvp) să spui, 3 (înv) să spune, 3, 6 să spuie / Grz: și: (reg) spunâu, (îvp) spuind, (înv) spunindu, (reg)
spuint, spuiu / Par: și: (reg) spuns / E: ml exponere] sursa: MDA2 (2010)
spúne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spun, 1 pl. spúnem, 2 pl. spúneți; conj. prez. 3 sg. și pl. să spúnă; ger.
spunând; part. Spus [sursa: Ortografic (2002)
6.2.3.2. – Consoane fără alternanţă [ K + ị ]

2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
### 14 15 16

ł ɨ ị ĭ I E Î Ă eA A O U ǔ
IV III SINGULAR III
PLURA SING
L ULAR

LE
A A
LE LE
eA eA
Feminin

E Ă Ă
FEM + Ma
iE iE

urị E E
M+F+N

II I I
PLURA SINGUL SINGU
L AR LAR
MASCULIN

L, R, B, P V, F Z J, Ş Ţ, h
5 ị M, N

181 | P a g e
 După localizare
După modul Labiale Labio- Dentale Antero- Palatale Velare Laringale
de articulare Dentale palatale (glotale)

sonoritate + - + - + - + - + - + - + -
Plozive B P
[OCLUSIVE]
Africate = ţ
[Semi- (dz)
OCLUSIVE
FRICATIVE V F Z J Ș - H

Nazale M - N -
[OCLUSIVE]
Lichide
Vibrantă-într R -
Lateral-conti L -
[ị] [ị]
consonantic Final
asilabic
Semivocale /ĭ/ /ŭ/
închise =/j/ =/
w/
Verbe
ará vb. conj.I, ind. prez. 1 sg. ar, 2 sg. ari, 3 sg. și pl. áră; Imperativ singular – ară! - conj. Prezent - El să
are; [sursa: Ortografic (2002)
aștérne vb. Conj. III, ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aștérn; tu aşterni; conj. prez. 3 sg. și pl. să așteárnă; Imperativ
singular – așterne! - part. Așternút [sursa: Ortografic (2002)
acoperí (a ~) vb. Conj. IV, ind. prez. 1 sg. acópăr, tu acoperi; el/ei acóperă, imperf. 3 sg. acopereá; conj.
prez. 3 să acópere [sursa: DOOM 2 (2005) Imperativ singular - acoperă/ acopere!
coborî́ (a ~) vb. Conj. IV, ind. prez. Eu cobor, tu cobori; el/ei coboáră, imperf. 3 sg. coborá, perf. s. 3 sg.
coborî́, 3 pl. coborấră; conj. prez. 3 să coboáre; imper. 2 sg. coboáră; ger. coborấnd; part. coborất [DOOM

Verbe de conjugarea I cu sufixul-flexem –EZ

citá vb., ind. prez. 1 sg. citéz, tu citezi; 3 sg. și pl. citeáză; Imperativ singular – citează! – conjunctiv
prezent – el/ei să citeze; [sursa: Ortografic (2002)
=alt grup de verbe au în cadranele III – IV alternanţa inversă:
apăreá (a ~) vb. Conj. II, ind. prez. 1 sg. și 3 pl. apár, 2 sg. apári, el apare; 1 pl. apărém, viit. 3 sg. va
apăreá; conj. prez. 3 să apáră; Imperativ singular – apari! - cond. prez. 3 ar apăreá; ger. apărấnd; part.
Apărút [sursa: DOOM 2 (2005)
adormi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adorm, tu adormi, 3 sg. adoarme, imperf. 1 adormeam; conj. prez.
1 sg. să adorm, 3 să adoarmă; imper. 2 sg. afirm. adormi/(+ clitic) adoarme (Adormi repede! dar:
Adoarme-l repede! Adoarme-i bănuielile!) [sursa: DOOM 3 (2021)

183 | P a g e
6.2.3.3. – Alternanţe consonantice

Alternanţele consonanţice sunt de mai multe feluri.

2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
### 14 15 16

ł ɨ ị ĭ I E Î Ă eA A O U ǔ
IV III SINGULAR III
PLURA SING
L ULAR

LE
A A
LE LE
eA eA
Feminin

E Ă Ă
FEM + Ma
iE iE

urị E E
M+F+N

II I I
PLURA SINGUL SINGU
L AR LAR
MASCULIN

T Z S
Z ị D
ţ T
J Z
6 ş S
Verbe
árde vb. Conj. III, ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ard, tu arzi, el arde; imperf. 3 sg. ardeá, perf. s. 1 sg. arséi, 1 pl.
árserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. să árdă (și árză în expresia arză-l focul); imper. 2 sg. intranzitiv - arzi!,
tranz. árde!, 2 pl. árdeți!; part. Ars [sursa: Ortografic (2002) / Pzi: ard, (pop) arz / E: lat ardeo, arsi, arsum,
*ardere
cântá vb. Conj. I, ind. prez. 1 sg. cânt, 2 sg. cânți, 3 sg. și pl. cântă [sursa: Ortografic (2002) Conjunctiv
prezent, pers. III – să cînte; Imperativ singular – cîntă!
coáse (a ~) vb. Conj. III, ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cos, tu coşi, el coase; 1 pl. coásem, imperf. 3 sg. coseá,
perf. s. 1 sg. cusúi, 1 pl. cusúrăm; conj. prez. 3 să coásă; ger. cosấnd; part. Cusút [sursa: DOOM 2 (2005)
imperative singular – coase!
A vedea – vb. Conj. II – eu văd – tu vezi – el vede – să vadă – vezi!
 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
### 14 15 16

ł ɨ ị ĭ I E Î Ă eA A O U ǔ
IV III SINGULAR III
PLURA SING
L ULAR

LE
A A
LE LE
eA eA
Feminin

E Ă Ă
FEM + Ma
iE iE

urị E E
M+F+N

II I I
PLURA SINGUL SINGU
L AR LAR
MASCULIN

şt ị st
şt sc
ştị şc
ştị
7

Verbe
cití vb. Conj. IV, ind. prez. 1 sg. și 3 pl. citésc, tu citeşti, el citeşte; Imperativ singular – citeşte! - imperf.
3 sg. citeá; conj. prez. 3 sg. și pl. să citeáscă [sursa: Ortografic (2002)
hotărî́ (a ~) vb. Conj. IV, ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hotărắsc, 2 sg. hotărắști, 3 sg. hotărắște. Imperativ singular
– hotărăşte! imperf. 3 sg. hotărá, perf. s. 3 sg. hotărî́, 3 pl. hotărấră, m.m.c.p. 3 sg. hotărấse; conj. prez. 3
să hotăráscă; ger. hotărấnd; part. hotărất [sursa: DOOM 2 (2005)
a cunoaşte – vb. Conj. III – eu cunosc – tu cunoşti – el cunoaşte – să cunoască
a mişca vb. Conj. I – eu mişc – tu mişti – el mişcă – să mişte
Verbele de conjugarea a IV care se termină în HIAT adaugă şi un ‘’-‘’ semivocalic de legătură
A trăi (conj. IV) – tră-i-esc, tră-i-eşti;
A locui – Conj. IV – eu locu-i-esc; tu locu-i-eşti;
A îndoi – conj. IV – eu îndo-i-esc, tu îndo-i-eşti;

185 | P a g e
 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
### 14 15 16

ł ɨ ị ĭ I E Î Ă eA A O U ǔ
IV III SINGULAR III
PLURA SING
L ULAR

LE
A A
LE LE
eA eA
Feminin

E Ă Ă
FEM + Ma
iE iE

urị E E
M+F+N

II I I
PLURA SINGUL SINGU
L AR LAR
MASCULIN

Ğ G
8 ɨ Č C

verbe
tăceá vb. Conj. II, ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tac, tu taci, el tace; 1 pl. tăcém, 2 pl. tăcéți, imperf. 3 sg. tăceá,
perf. s. 3 sg. tăcú; conj. prez. 3 sg. și pl. să tácă; imper. Singular – Taci! 2 pl. tacéți; part. Tăcút [sursa:
Ortografic (2002)
tăcea [At: COD. VOR. 28/6 / Pzi: tac: C-o (înv) tăcure: Ps 4 (înv) tăcum; Imt 2 (reg) ta, 5 (îrg) la forma
neg nu tăcereți / E: ml tacere]
fáce vb. Conj. III, ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fac, tu faci, el face; 1 pl. fácem, 2 pl. fáceți; Conjunctiv prezent
– el/ei să facă - imper. 2 sg. fă, neg. nu fáce; part. Făcút [sursa: Ortografic (2002)
face [At: CORESI, PS. 197 / V: (reg) fa, făcea / Pzi: fac / Ps: 1 făcui, 2 făcuși, 3 făcu, 4 făcurăm (înv
făcum), 5 făcurăți (înv făcunt), 6 făcură (Mun făcutără); (reg) 1 feciu (S și: feci), 2 feciși, 3 feace, (fece),
4 feacemu, 5 feacetu (feceți, fecerăți), 6 feaceră, feapse / Par: făcut, (îrg) fapt / Imt: fă!, nu face! (Mun;
rar) nu făcea! / E: ml facere] sursa: MDA2 (2010)
tréce vb. Conj. III, ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trec, tu treci, el trece; imperf. 3 sg. treceá; conj. prez. 3 sg. și
pl. să treácă; part. Trecút [sursa: Ortografic (2002) Imperativ singular – treci! trece-
coáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coc, tu coci, el coace; 1 pl. coácem, imperf. 3 sg. coceá, perf. s. 1
sg. copséi, 1 pl. coápserăm; conj. prez. 3 să coácă; imper. 2 sg. coáce; ger. cocấnd; part. Copt [sursa:
DOOM 2 (2005)
a pleca – vb. Conj. I – eu plec – tu pleci – el pleacă – să plece
fugí vb. Conj. IV, ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fug, tu fugi, el fuge; Conjunctiv – să fugă; Imperativ singular –
Fugi! - imperf. 3 sg. fugeá; ger. Fugínd [sursa: Ortografic (2002)
fríge vb. Conj. III, ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frig, tu frigi, el frige; Conjunctiv prezent pers. III - să frigă;
Imperativ singular – Frige! imperf. 3 sg. frigeá, perf. s. 1 sg. fripséi, 1 pl. frípserăm; ger. frigând; part.
Fript [sursa: Ortografic (2002)
súge vb. Conj. III, ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sug, tu sugi, el suge; 1 pl. súgem; Conjunctiv prezent pers. III
– să sugă; Imperativ singular – Suge! Sugi! -, perf. s. 1 sg. supséi, 1 pl. súpserăm; part. Supt [sursa:
Ortografic (2002) Pzi: sug, Par: supt și (îvr) sugt / E: ml sugere]

187 | P a g e
6.2.3.4. - POLIGRAFIA

Un cuvînt poli-semantic care are mai multe variante de scriere este şi poli-grafic. (ex. A merge – vb. Conj.
III, variantă lexicală regional ‘’a MÉRE ’’, vb. Conj. III (formă omonimă cu pluralul substantivului
desemnînd fructe).

mérge vb. Conj. III, ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mérg, tu mergi, el merge; 1 pl. mérgem, perf. s. 1 sg. merséi,
1 pl. mérserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. să meárgă; Imperativ singular – mergi! - part. Mers [sursa:
Ortografic (2002)
merge [At: COD. VOR. 38/25 / V: (Trs) mere (Pzi: 2 meri, 3 mere, 4 merem, 5 mereți, 6 mer), (Mar) me
(Pzi: 2 mei, 3 me, meie, 4 mem, meiem, 5 meți, meieți) / Pzi: merg, (Trs) meg, 2 (Trs) megi, 3 merge, 4
mergem (pop, A și: mergem), (Trs) megem, 6 (Olt) merge; Ps: 1 mersei, (reg) mergei, mergăi, mersui,
(înv) merși, merșu, 3 (reg) mersu, 4 (înv) mersem Mp: 5 (îvr) mersesiți / E: ml mergere „a se cufunda”]
1 vi (D. ființe) A se mișca deplasându-se dintr-un loc în altul Si: a umbla. 2 vi (Reg; îe) A ~ de-a roata
(sau de-a zbârdigoala) A se da peste cap. 3 vi (Cu determinarea „înainte”) A preceda în spațiu. 4 vi (Cu
determinări ca: „în sus”, „la deal” etc.) A urca. 5 vi (Cu determinări ca: „în jos”, „la vale” etc.) A coborî.
6 vi (Mgm; reg; cu determinarea „din drum”) A-și schimba direcția de mers. 7 vt (Îrg) A străbate. 8 vi A
trece dintr-un loc în altul. 9 vi (Cu determinări ca „la dreapta”, „la stânga”, „hăis”, „cea”) A coti. 10 vi
(D. obiecte sau ființe) A se deplasa prin aer Si: a zbura. 11 vi (D. nave ori obiecte plutitoare) A se deplasa
pe apă Si: a pluti. 12 vi (Fam, d. mâncări sau băuturi; de obicei determinat prin „pe gât”) A putea fi
înghițit ușor și repede Si: a aluneca. 13 vi (Deplasarea este văzută în stadiul inițial) A se îndrepta spre...
Si: a pleca, a porni, a se duce. 14 vi (Îe) A ~ înaintea cuiva sau a-i ~ (cuiva) înainte A întâmpina pe cineva.
15 vi (Pop; îe) A ~ de la... A se despărți de cineva. 16 vi (Pop; îe) A ~ (fiecare) în (sau la) treaba lui (ori
sa etc.) A-și relua treburile obișnuite. 17 vi (Reg; îe) ~gi-ncolo! sau ~gi în treabă-ți! Pleacă de aici! 18 vi
(Reg; îae) Nu mai spune! Si: extraordinar. 19 vi (Pop; îe) A(-i) ~ (ceva) (drept) la inimă (sau la suflet) A-
i plăcea foarte mult. 20 vi A vizita. 21 vi (De obicei cu determinări ca: „la școală”, „la universitate”) A
frecventa cursurile unei instituții de învățământ. 22 vi (Îrg; d. ființe sau obiecte; cu determinări care indică
un spațiu delimitat) A intra. 23 vi (Înv; deplasarea este văzută în stadiul final) A ajunge. 24 vi (Îe) A ~
prea departe A trece peste limitele îngăduite. 25 vi (Pop; udp „în”, „la”) A se angaja într-un serviciu. 26
vi (Cu determinările „la armată”, „la oaste”) A se înrola. 27 vi (Udp „la”) A cere sfatul Si: a consulta. 28
vi (Udp „la”) A cere sprijinul Si: a apela. 29 vi (Udp „cu”) A însoți pe cineva. 30 vi (D. întâmplări,
fenomene etc.; îe) A ~ mână în mână (cu... ) A se afla în strânsă legătură, a fi strâns legate între ele. 31 vi
(Pop; d. persoane; îae) A fi înțeleși pentru săvârșirea unei nereguli, fraude etc. 32 vi (Înv; îlv) A ~ după...
A urma. 33 vi (îal; îvp; d. femei) A se căsători. 34 vi (Îal) A urmări. 35 vi (Îe) A ~ după... A accepta, a
urma sfaturile, învățăturile cuiva. 36 vi (Înv; îe) A ~ pe legea cuiva A accepta sau a respecta o credință.
37 vi (Reg; îlv) A ~ în urma cuiva A urmări. 38 vi (Înv; îe) A ~ în (sau la) sfatul cuiva A accepta, a urma
sfaturile cuiva. 39 vi (Înv; îlv) A ~ spre nuntă (sau, reg, în cununie cu...) A se căsători. 40 vi (La unele
jocuri, mai ales la jocul de cărți) A accepta miza și a participa la joc. 41 vi (D. ape curgătoare) A curge.
42 vi (Pop; d. lichide sau secreții organice) A se scurge. 43 vi (Pop; d. praf, fum, aburi etc.) A ieși din...
44 vi (Pop; d. praf, fum, aburi etc.) A se desprinde din ceva, deplasându-se în spațiu. 45 vi (În legătură
cu „a bate”; îlav) De-i ~ (sau să-i meargă) fulgii (sau colbul, peticii, peticile, untul, rar, scânteile) Zdravăn.
46 vi (Trs; d. pete, murdărie etc.) A se curăța prin frecare. 47 vi (D. drumuri) A duce la..., a o lua spre...
48 vi (D. întinderi de pământ, drumuri, linii de hotar etc.) A se întinde de la... până la... 49 vi A se extinde.
50 vi (D. vești, evenimente etc.) A ajunge la cunoștința cuiva. 51 vi (Îe) ~ vorba sau vorba ~ Se vorbește
peste tot. 52 vi (Îe) A-i ~ (cuiva) vestea (sau numele, vorba etc.) A se spune despre el că... 53 vi (Îae) A
fi renumit. 54 vt (În imprecații; îe) Meargă-i numele! Să nu se mai audă de el sau de ea decât numele. 55
vi (D. acțiuni, fenomene, evenimente etc., cu determinări modale) A se desfășura. 56 vi (Cu determinare
subînțeleasă) A se desfășura destul de bine, normal. 57-58 vi (D. aparate, mecanisme, sisteme tehnice)
(A fi în funcțiune sau) a putea fi pus în funcțiune Si: a funcționa. 59-60 vim (D. ființe, ccd; îe) A-i ~ bine
(sau rău) A o duce (bine sau) rău. 61 vi (Cu determinarea subînțeleasă) A avea succes. 62 vi (Cu
determinarea subînțeleasă; îcn) A nu avea succes. 63 vim (Cu determinări modale ca: „înainte”, „bine”,
„încet”, „greu”) A progresa. 64 vi (D. oameni; cu determinări ca: „(tot)-înainte”, „mai departe”) A
persevera. 65 vi (D. oameni; urmat de o determinare numerică; îe) A ~ pe... A se apropia de sau a se
îndrepta spre data la care împlinește un an în plus. 66 vi (Îe) A ~ spre... (sau către...) A se apropia de un
anumit stadiu de evoluție, de o anumită fază, de perioada de timp imediat următoare. 67 vim (Îe) De ce
(sau, rar, pe cât) ~ sau pe zi (ori pe an) ce ~ Pe măsură ce trece timpul. 68 vi (D. ființe) A trece dintr-o
situație în alta. 69 vi (D. ființe) A ajunge într-o anumită situație. 70 vi (D. materiale) A fi necesar în
cantități determinate la realizarea unui produs Si: a se consuma, a se întrebuința. 71 vi (Pfm; îe) Unde ~
mia, meargă și suta Dacă s-a cheltuit atât de mult, se mai poate cheltui încă puțin. 72 vi (Pex) Fie, treacă
de la mine! 73 vt (Rar, cu determinări nume de alimente introduse prin „pe”) A se hrăni. 74 vi (Îvp) A se
adăuga la socoteală. 75 vi (Mat; d. numere) A se cuprinde în alt număr. 76-77 vim (Și îcn) A (nu) fi
posibil, acceptabil, permis sau valabil Si: a (nu) se accepta, a (nu) se admite, a (nu) se putea. 78-79 vi (Și
îcn; îlv) A (nu)-i ~ la socoteală A (nu) -i conveni. 80 vi A se potrivi. 81 vi (Jur; d. termene, clauze etc.)
A intra în vigoare Si: a curge. 82 vi (Trs; d. vorbe, expresii etc.) A se putea folosi Si: a se spune, a se zice.
83 vi (Rar) A avea valoare de... Si: a face, a valora. 84 vi (D. bani, pex d. documente care conferă anumite
drepturi) A fi valabil. 85 vi (D. salarii, venituri etc.) A reveni cuiva cu continuiate. 86 vi (Înv; d. bunuri
materiale) A-i reveni cuiva de drept. 87 vi (îvr; d. legi) A prevedea. 88 vi A se îmbrăca într-un anumit fel
Si: ci se asorta, a se purta. [sursa: MDA2 (2010)

Ğ (gi), č (ci), g' (ghi), k' (chi)]

/
Spre deosebire de poligrafia unor leme înregistrate în dicţionarul limbii (variante lexicale ale unor
cuvinte pluri-forme, adică cu grafii multiple), poligrafia unor flexeme se referă, la nivel morphologic, la
cuvintele cu forme flexionare multiple/duble. Ex. Verbul de mai sus; substantive cu forme duble de
singular (mugur /mugure) sau cu forme duble de plural – chibrite/chibrituri). Între formele flexionare
multiple pot apărea şi diferenţieri lexicale (=pot genera valori poli-semantice. Bande/benzi).
Poligrafia unor foneme, atunci cînd sunt în poziţie finală de cuvînt, reprezintă variante de scriere a unor
flexeme.
=În tipul 6 nu am inclus o alternanţă consonantică veche [ T =>ci]
A putea – eu pot / eu poci
putea vt [At: COD. VOR. 88/8 / V: (reg) potea / Pzi: pot, (îvp) poci, (pop) 2 poci, (reg) 3 poa, (înv) 4
putum / E: ml *potere] 1 vt(a) (Cu valoare de semiauxiliar de mod) A avea forța fizică, morală,
intelectuală de a înfăptui ceva.
A a-pre-CI-a vb. I – variantă învechită = a a-pre-Ţi-a [CI – Ţi]
aprecia vtr [At: MAIORESCU, CR. I, 9 / P: ~ci-a / V: (înv) ~eția / Pzi: ~ciez / E: fr apprécier, lat
appretiare] sursa: MDA2 (2010)
=În tipul 9 nu am inclus alternanţa între consoanele velare şi perechea corespunzătoare de consoane
palatale.
=C=>Che
=G => Ghe
A şoca – vb. Conj. I -, ind. prez. 1 sg. șochéz, tu şochezi, 3 sg. și pl. șocheáză / Conjunctiv prezent,
pers. III – să şocheze – Imperativ singular – şochează!

189 | P a g e
dialogá vb. Conj. I (sil. di-a-), ind. prez. 1 sg. dialoghéz, tu dialoghezi, 3 sg. și pl. dialogheáză;
Conjunctiv prezent, pers. III – să dialogheze; Imperativ singular – dialoghează!

Poligrafia unor segmente fonematice este consecinţa existenţei grafemelor complexe şi a celor poli-
valente. Grafemele care redau aceeaşi realitate lingvistică sunt OMOFONE. Printre altele, se află în
relaţie de omofonie
- Un grafem simplu polivalent şi unul sau mai multe grafeme complexe.
/Č/ = c, ce, ci;
/Ğ/ = g. ge, gi.
AFRICATELE pot fi interpretate ca secvenţe compuse din:
/ t / + / ş / = / tş / = CI - / č /
sau / d / + / j / = /dj/ = GI - / Ğ
- Sau trei grafeme complexe.
/k'/ = ch, che, chi;
/g' / = gh, ghe, ghi.

[ k' (chi)] mai poate fi redat cu ‘’K + I = Kilometru / ḱ

(vezi G. Beldescu, Ortografia actuală a limbii române, Bucureşti, 1985, p.83)

Pentru a nota fonemele consonantice palatale {/Č/, /Ğ/, /k'/, /g' /} ortografia română foloseşte 10
grafeme complexe. Aceste secvenţe au valoare monofonematică. Cele 10 grafeme complexe ale
ortografiei române actuale au ca bază fonematică literele ‘’C, G’’(care reprezintă separate fonemele
velare), urmate de un ‘’e’’ sau ‘’I’cu funcţie diacritică, sau, intercalat, şi de un ‘’h’’ cu funcţie diacritică
(acest ‘’h’’ este zero fonetic = nu se pronunţă).
‘’e’’ şi ‘’I’’, după ‘’ch’’, gh’’, capătă exclusive rolul unor semne diacritice suplimentare, ca elemente
ultime în secvenţele diacritice ‘’-he, -hi’’, şi intră în compunerea grafemelor complexe ‘’CHE, CHI,
GHE, GHI’’ nesilabice.
Paradigma flexionară a unor verbe îşi păstrează aspectul unitar prin utilizarea unor grafeme complexe.
POLIGRAFIA fonemelor [/k'/, /g'/] oclusive palatale marchează verbe de conjugarea I cu aspect formal
(graphic) de conjugarea a II-a. Sunt verbe de conjugarea I la care sufixul infinitival (-A) este precedat
de una din consoanele [che, ghe, ce, ge], unde litera ‘’-e-’’ este un semn diacritic. (este deosebită de
semivocala ‘’-ě-‘’, de la verbele de conjugarea a II-a cu sufixul infinitival ‘’-eA’’). În poziţia
‘’CHE/GHE + A, che şi ghe sunt grafeme complexe, nesilabice, reprezentînd consoanele occlusive
palatale. La joncţiunea flectivelor şi a unor sufixe lexicale, ‘’-e’’ diacritic capătă uneori o funcţie de
referinţă morfologică, asemănătoare cu cea de după ‘’c, g (ce, ge).
Verbul ‘’a îm-pe-re-CHEA / k'A/ -(verb de conjugarea I, nu de conjugarea a II) notează consoana /k'/ cu
grafemul complex ‘’CHE’’. În conjugare la indicativ prezent (şi la alte timpuri), semnul diacritic ‘’-e-‘’
dispare, (rămîne doat semnul diacritic ‘-h-‘’) şi consoana este notată doar cu grafemul complex ‘’CH’’,
după care se adaugă, la persoana I singular, sufixul/FLEXEM –‘’EZ’’.
împerecheá vb., ind. prez. 1 sg. împerechéz, 3 sg. și pl. împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3
sg. și pl. împerechéze; ger. Împerechínd [sursa: Ortografic (2002)
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I., şi variant lui lexicală tot de conjugarea I - [Var.: (reg.) împărecheá
vb. I], mai este notat şi cu ‘’I’diacritic – ‘’împerechia/ cf. împerechea [At: PRAV. MOLD. 334 / V:
(Mol) ~păr~ / S și: ~chia / P și: ~chia / Pzi: ~chez / E: în- + pereche]
desperecheá vb., ind. prez. 1 sg. desperechéz, 3 sg. și pl. desperecheáză, 1 pl. desperechém; conj. prez.
3 sg. și pl. desperechéze; ger. desperechínd; part. Desperecheát [sursa: Ortografic (2002)
GHE + A final reprezintă verbe de conjugarea I, nu verbe de conjugarea a II-a cu diftong.
Conform – a îm-pe-re-CHEa , / a ve-GHEa. (eu îm- pe-re-Chez / eu ve-GHez)
vegheá vb., ind. prez. 1 sg. veghéz, 3 sg. și pl. vegheáză 1 pl. veghém, 2 pl. vegheáți; conj. prez. 3 sg. și
pl. veghéze; ger. veghínd; part. Vegheát [sursa: Ortografic (2002)
Verbul are şi o variant învechită - (înv.) a veghi vb. IV. / veghea [At: COD. VOR2. 16r/9 / V: (înv)
veghi / Pzi: ~ez, (înv) veghi / Cj și: (înv) să veghi / C-o și: 3 (îvr) vegheare / E: ml vigilare]
A priveghea, a supraveghea.

Înainte de blanc, ‘’-E’’ din secvenţele ‘’CHE, GHE’’ devine grafem simplu, reprezentînd vocala
silabică. Astfel, în substantivele ‘pe-re-chE, u-re-chE’’, ‘’CH-, GH-‘’se realizează ca grafeme complexe
cu valoarea consoanelor oclusive palatale [/k'/, /g'/], dar în verbele corespunzătoare, (a împerechea, a
urechea) aceleaşi consoane sunt reprezentate de grafemele complexe ‘’CHE şi GHE’’.
Înainte de blanc, grafemele complexe ‘’CHI, GHI’’nesilabice pot avea şi implicaţii morfologice. (vezi
modelul flexionar Tip 9, unde substantivele au forma de singular identică cu forma de plural).
Substantivele ‘’Mă-nunchi /nun k'/, ge-nunchi ‘’, generează verbe de conjugarea I cu aceleaşi grafeme
complexe: a în-mă-nun-CHEa / k'A/, a în-ge-nun-CHEa, a în-tor-to-CHEa.
îngenuncheá vb., ind. prez. 1 sg. îngenunchéz, 3 sg. și pl. îngenuncheáză, 1 pl. îngenunchém; conj. prez.
3 sg. și pl. îngenunchéze; ger. Îngenunchínd [sursa: Ortografic (2002), scris şi cu varianta
‘’îngenunCHIa’’ - îngenunchea [At: DOSOFTEI, V. S. 133/1 / V: (înv) ~uchia, (înv) ~nchia,
~gerunchia / Pzi: ~chez, (înv) îngenunchi / E: ml *ingenuculare]
La verbe însă, înainte de blanc, ‘’I’’ nu este un semn diacritic, ci vocala specifică conjugării a IV:
Vechi (substantive monosilabic) – a în-ve-Chi.
ÎNVECHÍ, învechesc, vb. IV. / învechesc, -chiască 3 conj., -chiam 1 imp. [sursa: IVO-III (1941)
învechí vb., ind. prez. 3 sg. învechéște, 3 pl. învechésc, imperf. 3 sg. învecheá; conj. prez. 3 sg. și pl.
învecheáscă [sursa: Ortografic (2002)

Ca şi la verbele de conjugarea I, (unde consoana oclusivă palatală este notată doar cu grafemul complex
‘’CH’’, după care se adaugă, la persoana I singular, sufixul/FLEXEM –‘’EZ’’) verbele de conjugarea
IV au la indicativ prezent (şi la alte timpuri), doar semnul diacritic ‘-h-‘’ deci consoana este notată doar
cu grafemul complex ‘’CH’’, după care se adaugă, la persoana I singular, sufixul/FLEXEM –‘’ESC’’.
Ex. – verb conjugarea IV – a o zbu-GHi //g' +I/ - consoana /g' / este notată cu grafemul complex ‘’GH-
’’ urmat de vocala ‘’’-Í’’ reprezentînd sufixul infinitival al verbelor de conjugarea a IV-a. La prezentul
indicativului, după grafemul complex ‘’GH-‘’ se adaugă la persoana I singular desinenţa /FLEXEMUL
‘’-ESC’’.(zbu – Ghesc).

La verbele de conjugarea I terminate în hiat, consoana oclusivă palatală este notată cu un grafem
complex, CH- / GH-, urmat de vocala centru de silabă ‘-í’’, care intră într-o relaţie de difttong cu
sufixul infinitival ‘-A’’. La tema flexionară primară se adaugă sufixul/FLEXEM considerat desinenţă
de persoana I singular _ EZ. (aş – Chi – EZ)
=așchiá vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. așchiéz, 3 sg. și pl. așchiáză, 1 pl. așchiém (sil. -chi-em); conj.
prez. 3 sg. și pl. așchiéze ger. așchiínd (sil. -chi-ind) [sursa: Ortografic (2002)
=trunchiá vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. trunchiéz, 3 sg. și pl. trunchiáză, 1 pl. trunchiém (sil. -chi-
em); conj. prez. 3 sg. și pl. trunchiéze; ger. trunchiínd (sil. -chi-ind); part. Trunchiát [sursa: Ortografic
(2002) Verbul are şi variant la conjugarea IV - trunchia vt [At: DRLU / P: ~chi-a / V: (înv) -nca, (reg)
~chi / Pzi: ~chiez / Reg; îf trunchi) A tăia un copac în bucăți.[MDA2 (2010)

191 | P a g e
=burghia vt [At: MARIAN, S.R. II, 1 / Pzi: ? / E: burghiu + -a] (Reg) A sfredeli. [MDA2 (2010)
=apreciá vb. (sil. -pre-ci-a), ind. prez. 1 sg. apreciéz, 3 sg. și pl. apreciáză, 1 pl. apreciém (sil. -ci-em);
conj. prez. 3 sg. și pl.apreciéze; ger. apreciínd (sil. -ci-ind) [sursa: Ortografic (2002)
=elogiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. elogiéz, 3 sg. și pl. elogiáză, 1 pl. elogiém (sil. -gi-em); conj.
prez. 3 sg. și pl. elogiéze; ger. elogiínd (sil. -gi-ind) [sursa: Ortografic (2002)
La verbele cu variante lexicale de tipuri diferite, uniformizarea paradigmelor flexionare ale variantelor
este uneori forţată.
zgâria [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 143r/26 / P: ~ri-a / V: (îvp) ~râia, zgăr~, (îrg) zdăr~, (Pzi: 3
zdarie), zdărâia, zder~, zgărâia, (înv) zgărăia, zdârăia, (reg) ~răia, zgăiera, zgărâia, zgher~, zdărla,
zdârla, zdrighia, zdrâgăla, zdrâghia, zdrâjila, jgherăia, zdărâia, zgrăia / S și: sg~ / Pzi: 1 zgârii; 3
zgârie,[1] (înv) zgarie, zgarie) / E: ml *scaberare (<scaber)] sursa: MDA2 (2010)
zdrâghia v vz zgâria [sursa: MDA2 (2010)
zdrighia v vz zgâria [sursa: MDA2 (2010)
sferghia v vz sferdi [eu sfer-desc ar trebui considerat împreună cu varianta ‘’eu sfer-GHez]
sferdi [At: VICIU, S. GL. / V: ~rghia, ~rgiha, sfârgi, șfărgia / Pzi: ? / E: sferde] 1-2 vtr (Reg; d. obiecte
din lemn, de piatră etc.) A așchia (1). 3-4 vtr (Reg) A (se) zgâria. [sursa: MDA2 (2010)
încopciá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. încopciéz, 3 sg. și pl. încopciáză, 1 pl. încopciém (sil. -ci-em);
conj. prez. 3 sg. și pl. încopciéze; ger. încopciínd (sil. -ci-ind) [sursa: Ortografic (2002)] Dar se
păstrează şi variante arhaice - încopcia vt [At: LB / P: ~ci-a / V: (înv) ~pca / Pzi: ~iez, (înv) încopciu /
E: în- + copci (pll copcă].

=
Pentru a nota fonemele consonantice antero-palatale {/Č/, /Ğ/} ortografia română foloseşte cite un
grafem simplu, sau două grafeme complexe.
Folosirea grafemelor complexe CE = /Č/ şi GE =/Ğ/ nesilabice, cu ‘’-e’/ sau ‘’=I’’ cu funcţie diacritică
[CI, GI], permite un grad mai mare de omogenizare ortografică a formelor flexionare. Ex. tace – tăcea
(cf. pare – părea); face – făcea; merge – mergea.
Paradigma flexionară a unor verbe îşi păstrează aspectul unitar prin utilizarea unor grafeme complexe.
POLIGRAFIA fonemelor [/Č/, /Ğ/] semi-oclusive antero-palatale marchează verbe de conjugarea I cu
aspect formal (graphic) de conjugarea a II-a. Forma literară a acestor verbe este la conjugarea a III, cu
un grafem simplu, C sau G, urmat de vocala ‘-E’’ reprezentînd sufixul de infinitive. Sunt verbe de
conjugarea I la care sufixul infinitival (-A) este precedat de una din consoanele [che, ghe, ce, ge], unde
litera ‘’-e-’’ este un semn diacritic. (este deosebită de semivocala ‘’-ě-‘’, de la verbele de conjugarea a
II-a cu sufixul infinitival ‘’-eA’’).

Verbul ‘’a tăcea’’ nu este de conjugarea a II-a [ tă-/Č/A] [Sil. tă-cea] TĂCEÁ, tac, vb. II. Intranz
tăceá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tac, 1 pl. tăcém, 2 pl. tăcéți, imperf. 3 sg. tăceá, perf. s. 3 sg. tăcú; conj.
prez. 3 sg. și pl. tácă; imper. 2 pl. tacéți; part. Tăcút [sursa: Ortografic (2002)
tăcea [At: COD. VOR. 28/6 / Pzi: tac: C-o (înv) tăcure: Ps 4 (înv) tăcum; Imt 2 (reg) ta, 5 (îrg) la forma
neg nu tăcereți / E: ml tacere] [sursa: MDA2 (2010)
Alte verbe de conjugarea I, cu final -/Č/A
făcea v vz face fáce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fac, 1 pl. fácem, 2 pl. fáceți; imper. 2 sg. fă, neg. nu
fáce; part. Făcút [sursa: Ortografic (2002)
face (vb. Conj. III) [At: CORESI, PS. 197 / V: (reg) fa, făcea / Pzi: fac / Ps: 1 făcui, 2 făcuși, 3 făcu, 4
făcurăm (înv făcum), 5 făcurăți (înv făcunt), 6 făcură (Mun făcutără); (reg) 1 feciu (S și: feci), 2 feciși,
3 feace, (fece), 4 feacemu, 5 feacetu (feceți, fecerăți), 6 feaceră, feapse / Par: făcut, (îrg) fapt / Imt: fă!,
nu face! (Mun; rar) nu făcea! / E: ml facere] [sursa: MDA2 (2010)
PLĂCEÁ, plac, vb. II.
plăceá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plac, 2 sg. placi, 3 sg. pláce 1 pl. plăcém, 2 pl. plăcéți, imperf. 3 sg.
plăceá; part. Plăcút [sursa: Ortografic (2002)
plăcea [At: CORESI, EV. 541 / Variantă: a place / Pzi: plac / E: ml placere] [MDA2 (2010)
COMPLĂCEÁ, complác, vb. II./ [Var.: a compláce vb. III]
complăceá [At: ALECSANDRI, ap. DA / V: ~pláce / Pzi: ~lác / E: con1- + plăcea
DISPLĂCEÁ, displác, vb. II. Intranz. A nu-i plăcea, a nu agrea. [Var.: displáce vb. III]
displăcea vi [At: HELIADE, O. I, 371 / V: ~lace, (îvr) desplace / Pzi: ~lac / E: it dispiacere] [MDA2
(2010) Variantă - DISPLÁCE vb. III. v. displăcea.
ZĂCEÁ, zac, vb. II. / jăcea v vz zăcea / zace v vz zăcea [sursa: MDA2 (2010
zăcea vi [At: CORESI, EV. 214 / V: zace, jă~ / Pzi: zac / E: ml iacere] [sursa: MDA2 (2010)
zăceá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zac, 1 pl. zăcém, 2 pl. zăcéți; conj. prez. 3 să zácă; ger. zăcấnd;
part. zăcút. [sursa: DOOM 2 (2005)
încopcea – vezi ÎNCOPCIÁ, încopciez, vb. I. (variantă – a încop-ca) eu în-cop-ci-ez
Alte verbe de conjugarea I, cu final -/Ğ/A
A mergea – vezi MÉRGE, merg, vb. III. / variantă MÉRE vb. III v. merge.
merge [At: COD. VOR. 38/25 / V: (Trs) mere (Pzi: 2 meri, 3 mere, 4 merem, 5 mereți, 6 mer), (Mar)
me (Pzi: 2 mei, 3 me, meie, 4 mem, meiem, 5 meți, meieți) / Pzi: merg, (Trs) meg, 2 (Trs) megi, 3
merge, 4 mergem (pop, A și: mergem), (Trs) megem, 6 (Olt) merge; Ps: 1 mersei, (reg) mergei, mergăi,
mersui, (înv) merși, merșu, 3 (reg) mersu, 4 (înv) mersem Mp: 5 (îvr) mersesiți / E: ml mergere „a se
cufunda”] sursa: MDA2 (2010)
trăgea v vz a TRÁGE, trag, vb. III.
trage [At: PSALT. HUR. 52725 / V: (reg) trăgea / Pzi: trag; Ps trăsei, (înv) trașu; Par tras / E: ml
trahere] sursa: MDA2 (2010)
tráge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trag, imperf. 3 sg. trăgeá, perf. s. 1 sg. trăséi, 1 pl. tráserăm; part. Tras
[sursa: Ortografic (2002)
a răgea - / a răgi vb. IV/ = a RÁGE, rag, vb. III.
rage [At: PSALT. 215 / V: (îrg) răgi (Pzi: răgesc / Par: răgit, ras), (reg) răgui (Pzi: 3 răguie), râgi / Pzi:
rag / Par: ras / E: ml ragere] sursa: MDA2 (2010)
rugea v vz rugi [ind. prez. 3 sg. rugéște, imperf. 3 sg. rugeá; conj. prez. 3 sg. și pl. rugeáscă
rugi vi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 81v/24 / V: (reg) rugea / Pzi: rugesc / E: lat rugire] (Îrg; d.
animale) A rage. [sursa: MDA2 (2010)
a sugea – vezi a SÚGE, sug, vb. III. Tranz.
súge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sug, 1 pl. súgem, perf. s. 1 sg. supséi, 1 pl. súpserăm; part. Supt [sursa:
Ortografic (2002)

=). În poziţia ‘’CE/GE + A, ‘’ce’’ şi ‘’ge’’ sunt grafeme complexe, nesilabice, reprezentînd consoanele
semi-occlusive antero-palatale [/Č/ şi /Ğ/ ] La joncţiunea flectivelor şi a unor sufixe lexicale, ‘’-e’’
diacritic capătă uneori o funcţie de referinţă morfologică.
Secvenţele CI/GI la finală de cuvînt
- Sunt grafeme complexe dacă se rostesc nesilabic;
- Şi sunt digrafematice cînd au valoare silabică, /Č+ i/ ( a în-cop-CI-a / eu în-cop-CI-ez),
şi în infinitivele de conjugarea a IV [a mun-ci /Č+ i/; a fu-gi /Ğ + i/]
Uniformizarea paradigmelor flexionare permite poligrafia acestor consoane. [/Č/ şi /Ğ/ ] pot fi notate cu
un singur grafem [C, G], ca şi la verbele de conjugarera I, unde sunt notate cu grafeme complexe.

193 | P a g e
/Č/ => C
A tă-cea / Č +A/ – eu tac /C/ – tu taci /Č/
A toca – eu toc – tu toci
/Ğ/ => G
A tră-gea /Ğ + A/ – eu trag /G/– tu tragi /Ğ/
A fu-gi/Ğ+ I/ – eu fug /G/ – tu fugi/Ğ/
Verbele de conjugarea IV unde consoana [/Č/ şi /Ğ/] este notată cu un grafem simplu [C, G] pierd
vocala ‘’-I’’ care reprezintă sufixul infinitival. La tema flexionară se adaugă (ca şi la conjugarea I)
sufixul considerat desinenţă de persoană – ESC.
A ghi-ci/Č + I/ – eu ghi-cesc /Č/+ ESC; tug hi-ceşti; el ghi-ceş-te
A mun-ci – eu mun-cesc – tu mun-ceşti – el mun-ceş-te [consoana /Č/este notată doar cu un grafem
simplu ‘’C’.]
Dar la persoana III a conjunctivului prezent, ‘’-e’’ diacritic revine în grafie. În penultima silabă este
present un grafem complex. CE/GE [/Č/ /Ğ/] +A
A ghi-ci – să ghi-ceas /Č + As/ -că
A mun-ci – să mun-ceas-că;
A lun-gi – să lun-geas-că
‘’E’’diacritic revine în grafie şi pentru consoanele palatale /k'/, /g'/
verb conjugarea IV – a o zbu-GHi – să o zbu-gheas/g' + As/-că.
Şi la verbele de conjugarea I, la persoana III singular a indicativului present ‘’e’’ diacritic revine în
grafie.
A împere-chea – eu îm-pe-re-chez - el îm-pe-re-chea/k' + A/-ză
A ve-ghea – eu ve-ghez – el ve-ghea /g' +A/-ză
Avem şi alternanţa /C/ => /k'/
Șo-cá vb., ind. prez. 1 sg. șo-chéz, 3 sg. și pl. șo-cheá-ză [sursa: Ortografic (2002)
Şi alternanţa /G/ => /g' /
Intero-gá vb., ind. prez. 1 sg. intero-ghéz, 3 sg. și pl. intero-gheá-ză [sursa: Ortografic (2002)
 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
### 14 15 16

ł ɨ ị ĭ I E Î Ă eA A O U ǔ
IV III SINGULAR III
PLURA SING
L ULAR

LE
A A
LE LE
eA eA
Feminin

E Ă Ă
FEM + Ma
iE iE

urị E E
M+F+N

II I I
PLURA SINGUL SINGU
L AR LAR
MASCULIN

Ğ Ğ
Č Č
g' g'
9 ɨ k' k'

Substantivele de tipul flexionar III au o singură formă de nominative la ambele numere: ex. Ochi, unchi.

195 | P a g e
Variantă veche

2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
### 14 15

ł ị ĭ I E Î Ă eA A O U
ǔ
IV III sing. III
PL. sing.

LE
A A
LE LE
eA eA Fem.

urị Ă Ă FEM + Ma
iE iE

E E E
M+F+N

II PL. I I
sing. sing.
Masc.

L R M N
4 ĭ CONSOAN
L,R,M, B, P V,F J, ş h, ţ Z
5 ị N
D
ị
Z T Z
ţ S
J
6 Ş
ŞT ị St
Sc
Şc

7
G
Ğ C
č
8
Č Č
Ğ Ğ
Ḱ Ḱ
Ḡ Ḡ
9
ştị ştị -
-ị ị
10
6.2.4. – T – 4 – [-L, -R, -N, -M] - /ĭ/
Sistemul flexionar al limbii române cuprinde toate fonemele limbii, în poziţie finală de cuvînt flexibil
(=fonem cu valoare gramaticală de flexem). Sistemul fonemelor limbii române este ordonat în 9 tipuri
de FLEXEME sistetice primare, care include toate părţile de vorbire flexibile.

197 | P a g e
În afară de unităţile suprasegmentale (accent şi intonaţie) limba română are un inventar de unităţi
segmentale format din: 7 vocale, 4 semivocale, o vocală asilabică şi devocalizată (/ị/=I ZERO), şi 22
de consoane.
[notă Unii lingvişti iau în considerare şi alte soluţii. - În fonetică, consoana nazală velară este un sunet
consonantic care apare în unele limbi. Simbolul său fonetic este [ŋ] (ex. – prunc, gong).În limba
română apare ca alofon al consoanei nazale alveolare [n] atunci cînd aceasta este urmată de o consoană
velară sau de una palatală. La nivel fonetic, cele două sunete sînt distincte întrucît au un loc de
articulare complet diferit, unul velar și celălalt alveolar. Din punct de vedere fonologic însă, în limba
română ele sînt percepute ca unul și același fonem, deci înlocuirea unuia cu celălalt nu poate produce
schimbarea sensului cuvintelor. [https://ro.wikipedia.org/wiki/Consoană_nazală_velară

Sistemul fonetic al limbii române este format din două subsisteme complementare:
- Sistemul vocalic
- Şi sistemul consonantic.
Aceeaşi relaţie de complementaritate se păstrează şi în cadrul sistemului flexionar sintetic al limbii
române, care este un system unic, format din două subsisteme:
- Flexiunea sintetică primară – cu vocale şi semivocale de bază (vezi cap. 6.1.)
- Flexiunea sintetică primară – consoane de bază (vezi cap. 6.2.)
La flexiunea sintetică primară – cu vocale şi semivocale de bază, alternanţa vocalică reprezintă o
mişcare de închidere a canalului fonator {de la Ă la E, şi de la U la I}.După apertură (=după gradul de
deschidere/închidere=strîmtare a canalului fonator dintre muşchiul lingual şi palat) avem o serie
progresivă A – O - ă– E – U - I (A este vocala cea mai deschisă, I este vocala cea mai închisă).
La flexiunea sintetică primară – cu consoane de bază, alternanţa fonetică reprezintă o mişcare de
deschidere, de la occlusive spre semiconsoane (=lichide) şi semivocale. În funcţie de tipul de obstrucţie
pe care îl întîlneşte aerul expirat în timpul producerii unui fonem consonantic (=după modul de
articulare) avem mai multe grupe de consoane:
-Deschiderea bruscă a cavităţii bucale produce un sunet ploziv (=închis, oclusiv).
-Dacă deschiderea se face treptat, se produce un sunet semioclusiv (=consoane affricate).
-Închiderea completă a cavităţii bucale şi direcţionarea aerului expirat prin cavitatea nazală produce
sunete nazale plosive (=occlusive nazale).
- Dacă închiderea cavităţii bucale nu este completă, şi între cele două organe ale vorbirii se formează un
pasaj îngust prin care este împins aerul expirat, se produce un fenomen de fricţiune. În acest mod sunt
produse sunetele FRICATIVE.
- Dacă închiderea este intermitentă şi sunetul se produce fără fricţiune, atunci avem o consoană-
vocalică: [R] – este o consoană lichidă vibrantă – întreruptă; [L] este o consoană lichidă lateral-
continuă.
SONANTELE sunt consoanele nazale, lichide şi semivocalele închise [ L, M, N, R, /w/, /j/ ]

199 | P a g e
După gradul de deschidere, sunetele vorbite se pot clasifica, de la închis la deschis: OCLUSIVE,
FRICATIVE, NAZALE, LICHIDE, SEMIVOCALE, Vocale închise, vocale semi-deschise, vocale
deschise.
De la deschis spre închis, sistemul fonematic al limbii române se poate ierarhiza în următoarea ordine:

Fiecare fonem ocupă un loc precis în system potrivit unui INDICE (numeric – 30 – 1) de ordine
ierarhică, indice care funcţionează şi ca ordonator al succesiunii fonemelor în orice tip de structură
silabică. Nu este un criteriu de clasificare după sonoritate.
Lanţul vorbirii reprezintă înlănţuirea segmentelor fonice de diferite tipuri, cele mai mici unităţi fiind
fonemele [(la nivel morphologic de analiză a lanţului vorbirii, unele foneme finale (înainte de pauza de
blanc) au valoare de FLEXEME.] Domeniul fonic este un domeniu continuu, cee ace face ca trecerea
de la un sunet la altul să se facă gradat (cf. Em. Vasiliu).
La trecerea treptată de la un sunet la alt sunet vecin are loc fenomenul de coarticulaţie. [=Începutul
articulării unui sunet înainte ca articularea celui precedent să fi luat sfârşit. Producere concomitentă a
mişcărilor articulatorii în emiterea unor sunete, rostirea concomitentă a două sunete vecine.
‘’ Coarticulația înseamnă începutul articulării unui sunet înainte ca articularea celui anterior să fi luat
sfârșit. Altfel spus, articularea sunetelor succesive se face concomitent, astfel încât vorbirea apare ca un
flux sonor continuu.’’
Din punct de vedere theoretic, tranșarea diferențelor între două sunete distincte este dificilă din cauza
fenomenului de coarticulaţie.’’ În realitatea vorbirii, între două sunete distincte există o serie de nuanțe
intermediare posibile, care fac trecerea de la un sunet la altul. Spre exemplu, între [e] și [i], ambele
vocale anterioare, există o serie de nuanțe intermediare, unele mai apropiate de [e], iar altele mai
apropiate de [i]. Acest fapt ne permite sa spunem că, din punct de vedere fonetic, un [e] poate fi
considerat un [i] foarte deschis sau un [i] poate fi considerat ca un [e] foarte închis.’’
[https://foneticalimbiiromane.ro/fonetica/coarticulatie/

201 | P a g e
Comparînd acest fenomen din fluxul vorbirii cu spectrul (vizibil) al luminii, ştim că nu există o linie
clară de separaţie între culori – ROGVAIV. Un galben foarte închis poate fi perceput ca un verde foarte
deschis, iar un galben foarte deschis poate fi perceput ca oranj, adică un portocaliu foarte închis.
În general, tiparele de flexiune pot fi define ca o mişcare pe o singură axă. De exemplu:
- Alternanţa vocalică între Ă – E;
- Sau alternanţa vocalică între U – I; sunt caracteristice tipului de flexiune T -1.
- În timp ce alternanţa între semivocalele /ŭ/ - /ĭ/ este caracteristică tipului de flexiune T-2.
Din tabelul sistemului vocalic ne dăm seama de ce alternanţa vocalică O – I nu este caracteristică
sistemului flexionar al limbii române.
Tiparele de flexiune rezultate prin linearitatea mişcării sunt vizibile şi în tabelul reprezentînd sistemul
consonantic al limbii române. Este posibilă şi o mişcare de tranzit care leagă cele 2 subsisteme, prin
transformarea unor consoane în semivocale. (semivocala este un sunet intermediar între vocală și
consoană, cu însușiri comune amândurora. O semivocală este o vocală care nu se poate rosti decât
împreună cu o altă vocală (cu care formează un diftong). Fiind un sunet intermediar între vocală şi
consoană, acest sunet poate fi denumit semi-vocală sau semiconsoană [desi termenul semiconsoană este
mai potrivit pentru o consonantă lichidă (R și L) pronunțată fără vocală, sau alte situătii cu silabe fără
vocale – pst!]. Modelul flexionar T -4 (de trecere de la sistemul vocalic la sistemul consonantic)
alternează consoanele lichide şi consoanele nazale cu semivocalele închise [/ŭ/ - /ĭ/

Toate cele 22 de consoane ale limbii romăne pot fi grupate în

CONSOANE:
1 – consoane lichide ṣi nazale – [L, R, M, N] – fac flexiunea fie alternînd cu semivocala [ -ĭ ] în
cadranul II, (conform T - 4), fie adăugînd un [ -ị ] final zero (nevocalic) (conform T - 5).
2 – consoane labiale ṣi labio-dentale; fricative anteropalatale, fricative laringală, dental semioclusivă
3 – dentale oclusive ṣi fricative (conform T – 6)
4 – consoane velare occlusive (T – 8)
5 – palatale africate ṣi palatale occlusive (T – 9)
Toate consoanele limbii române sînt grupate în cele 6 tipuri de flexeme (T 4 – T 9)

203 | P a g e
Fluxul vorbirii este un domeniu fonic continuu. El poate fi analizat în elemente componente. Prin
segmentarea lanţului vorbirii se poate stabili numărul unităţi cu sens lexical sau numărul de cuvinte al
unei secvenţe, numărul de silabe ale unui cuvînt, numărul de sunete/foneme ale unui cuvînt sau ale unei
silabe. După identificarea elementelor (şi prin metoda constituenţilor imediaţi) se poate stabili
inventarul de invariante:
- inventarul de foneme al limbii, cu subsisteme bine definite de foneme vocale şi de foneme
consoane. Sistemul fonologic al limbii române are un inventar închis.
- Inventarul de lexeme al limbii (=vocabularul limbii române înregistrat în dicţionar. Inventarul
cuprinde atît invariantele (articole-titlu) cît şi variantele lexicale ale acestora, enumerate în
acelaşi articol- lemă. Acesta este un inventar deschis.
- Tot prin segmentarea cuvintelor putem identifica elementele componente (ex. Prefixe, sufixe,
prefixoide, sufixoide) şi putem descrie structura cuvîntului.
Analiza semnificantului semnelor lingvistice, atît la forma de dicţionar, cît şi la toate celelalte forme
care alcătuiesc paradigma flexionară a unui cuvînt, pot evidenţia segmente fonice purtătoare ale unor
sensuri gramaticale. Multe dintre aceste FLEXEME sunt identice cu fonemele în poziţie finală de
cuvînt (înainte de blanc). De aceea considerăm şi repetăm afirmaţia că ‘’sistemul flexionar al limbii
române cuprinde toate fonemele limbii, în poziţie finală de cuvînt flexibil (=fonem cu valoare
gramaticală de flexem).
=În cadrul sistemului consonatic, avem următoarele tipuri de alternanţe consonantice:
- o mişcare pe o singură axă – pe verticală sau pe orixontală ( cf. T – 6)
i. Dentalele occlusive (plosive) [D, T] devin dentale semioclusive [Z] sau fricative [ţ]
ii. Dentalele fricative [Z, S] devin fricative antero-palatale ‘[j, ş].
-Sau o mişcare pe diagonală (cf. T – 8)
iii – Velarele occlusive [G, C] devin semioclusive anteropalatale [Ğ, Č].

Ordinea flexemelor în tipurile flexionare T-4, T-5, T-6, T-7, T-8, T-9, nu corespunde cu indicele de
ordine ierarhică a fonemelor.
205 | P a g e
L, R, N, M.
4 - Consoanele lichide ṣi nazale [sonore] devin semivocala /-ĭ/
6.2.4.1. - T – 4 – 1 –AL – Aĭ – A – A-LE

În fonetică, consoana sonantă palatală este un sunet care apare în foarte multe limbi vorbite. Se mai
numește iot, iod sau i consonantic. În cuvinte joacă rol de consoană, dar întrucît articularea sa seamănă
foarte mult cu cea a unei vocale (vocala [i]) face de asemenea parte din categoria semivocalelor.
Simbolul său fonetic este [j]. Acest sunet apare întotdeauna precedat sau urmat în aceeași silabă de o
vocală, împreună cu care formează diftongi sau, în prezența altei semivocale, triftongi.

În limba română nu există o literă separată pentru acest sunet, el se notează cu litera I la fel ca și vocala
[i]. În cuvinte împrumutate se mai notează și cu litera Y. Exemple de cuvinte: iarbă /'jar.bə/, caiet
/ka'jet/, doi /doj/, yard /jard/, spray /sprej/.
Consoana [j] este sonoră și nu are o pereche surdă.

207 | P a g e
 Consoana finală (LICHIDĂ LATERAL-CONTINUĂ) alternează cu semivocala /ĭ/
Articol posesiv - aL - A – ai – A-le
adjective demonstrative de depărtare – ĂL – ĂI – (fem. sing.) – A – (pl.) – ALE

masculine sing. – pl. [ L – ĭ] –

caL – cai
M – miel – miei
ALUNÉL, alunei, s. m. 1. Diminutiv al lui alun.

bojoțél sm [At: PANȚU, PL. / V: bogățel / Pl: bojoţei / E: pbl bojoc + -el cf bojgățel, boțățel, bozățel]
(Bot; reg; mpl) 1 Cutcurig. 2 Spânz. [sursa: MDA2 (2010)
bojoței s. pl. v. SPÎNZ. [sursa: Sinonime82 (1982

fuscel sm [At: SLAVICI, N. I, 54 / V: fușcel, fuștel, fuștei / Pl: ~ei / E: ml *fusticellus (< fustis „băț”,
„țăruș”] (Mpl) sursa: MDA2 (2010)] Variante: fușcél, fuștél (pl. și: (n.) fușteie,
fuștei sm vz fuscel / fucei smp vz fuscel /

motocel sm [At: CREANGĂ, A. 33 / V: (reg) ~ogel / Pl: ~cei / E: motoc1 + -el] 1-2 (Reg; șhp) Motănel
(1-2). 3 (Bot; reg; lpl) Struțișori (Selaginella selaginoides). 4 (Bot; reg; lpl) Papanași (Trifolium
arvense). 5 (Bot; reg; lpl) Flocoșele (Filago arvensis). 6 (Bot; reg; lpl) Dediței (Anemone pulsatilla). 7
(Bot; reg; îc) Barba-ursului (Equisetum arvense). 8 (Bot; reg) Aglică (Spiraea Filipendula). 9 (Bot; reg;
lpl) Ghizdei (Lotus corniculatus). 10 (Mpl) Mâțișor de salcie, de alun etc. 11-12 (Mpl; pex) (Ramură
verde și înflorită de salcie, de alun etc. sau) întreg copacul tânăr. 13-14 (Pan; șhp) Ciucure (mic). [sursa:
MDA2 (2010)

tocmăgél s. m., pl., tocmăgéi, art. tocmăgéii [sursa: Ortografic (2002)

TOCMĂGÉI s. m. pl. 1. (Reg.) Diminutiv al lui tocmagi. [sursa: DEX '98 (1998)
TOCMĂGÉL, tocmăgei, s. m. 1. (Regional, la pl.) Tocmăgei
6.2.4.2. - T - 4 – 2 –EL – Eĭ – EA – E-LE

Adj. -
MIȘÉL, -EÁ, mișei, -ele, adj., s. m. și f. – mişeaua - Lat. Misellus

Pronume personale – persoana a III-a – EL – ei – eA – e-LE

EL, EA, ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Ține locul persoanei despre care se vorbește)
EL, EA, ei, ele, pron. pers. 3. - [Pronunţat.: iel, ia, iei, iele] – Lat. illum, illa.
ĭel (vechĭ el), ĭa, pron. pers., pl. ĭeĭ, ĭele, vechĭ eĭ, ele (lat. ĭlle, ĭlla; it. ello, ella; pv. sp. el; fr. il. – Gen.
dat. sing. [al] luĭ, [al] ĭeĭ, eĭ, pl. [aĭ] lor, [ale] lor). Dînsu (nu tu, nicĭ eŭ). – Ca art., în limba de azĭ (deja
în Cod. Vor. 97, 14), nu se maĭ zice luĭ, ci lu: lu Ĭon. Luĭ e numaĭ pronume: casa e a luĭ, dă-ĭ și luĭ. În
Ps. S. lă = le (dativ): dă-lă lor, Doamne! [sursa: Scriban (1939)
iĭ, pl. d. ie 1 și 2 și (est) dativu d. ĭa 1 îld. ĭeĭ și pl. d. ĭel îld. ĭeĭ (dînșiĭ). [sursa: Scriban (1939)
Atenţie
Pronume şi adjective demonstrative de depărtare
209 | P a g e
 ĂLa – Ăia – Aia – ALEa/ ălea
Cf. el – ei – ea – ele / pronunţat : iel – iei – ia – iele - / substantive feminine tip – NUIA – NUIELE. (v.
T – 2 – 3 – b]
Substantive feminine – sing. (cadranul III) în diftong – [-eA, -iA] – primesc articol hotărît prin separare
silabică, cu un ‘-u’ semivocalic de legătură. [Substantivele masculine terminate în consoană primesc un
‘-u’ vocalic de legătură, după care urmează articolul enclitic ‘-L”. Dacă aceast lipseşte (în scris sau în
vorbire) funcţia articolului hotărît este preluată de vocala de legătură] – La fel şi diftongul –‘’-ea’’ Stea
– stea-uA, rea-uA (adjective care precedă substantivul
Nuia – nuia-uA; boia-uA, maia-uA;
saia1 sf [At: IORGA, S. D. VIII, 16 / P: sa-ia / V: (reg) salai sn, săia, sălai sn / Pl: ~iele, (înv) ~le / E:
ns cf însăila] 1 (Îvp) Ață pentru însăilat. 2 (Pex) Cusătură provizorie, cu împunsături rare Si: însăilătură,
(reg) pular (2), seilătură. 3 (Înv) Cusătură ornamentală cu împunsături rare. 4 (Reg) Rochie proastă
(parcă doar însăilată).
saia2 sf [At: DOC. EC. 70 / P: sa-ia / V: (reg) ~ie, săia, șa~ / Pl: ~iele, (reg) ~ieli / E: tc saye] 1
Construcție improvizată mai ales din nuiele, stuf, pământ, ori făcută din lemn sau zid, cu sau fără
acoperiș, servind ca adăpost pentru oi, vite, unelte, nutreț etc Si: saivan (2). 2 (Reg; prc) Gard
improvizat în jurul adăpostului pentru vite. 3 (Reg; prc) Podul grajdului.
saia3 sf [At: CIHAC, II, 694 / P: sa-ia / V: (înv) seia, (reg) sai, ~ș sn / Pl: ~iele / E: tc saya] 1 (Înv)
Țesătură (subțire) de lână sau de bumbac. 2 Obiect de îmbrăcăminte confecționat din saia3 (1). [sursa:
MDA2 (2010)

VADEÁ, vadele, s. f. (Înv.) Termen de plată; vedeaua.

PAVEÁ, pavele, s. f.
TANEÁ, tanele, s. f. (Înv.) Bucată de blană
MADEÁ, madele, s. f. 1. (Înv.)
NOREÁ, norele, s. f. (Bot.; pop.)
BELEÁ, belele, s. f. (Fam.) [Art. beleaua; G.-D. belelei; Sil. be-lea] /<turc. Belá
ZOREÁ, zorele, s. f. (La pl.)
BEZEÁ, bezele, s. f. 1. (Fam. [Art. bezeaua; G.-D. bezelei; Sil. be-zea]
BAGEÁ, bagele, s. f. (Reg.) Bageacă. Bageaua.
eglengea sf [At: (sfârșitul sec. XVIII) LET. III, 192/16 / V: eglin~, engl~, englin~, (rar) eglintea, ing~,
inglin~, igligea / Pl: ~ngele / E: tc eğlence[1]]
PACEÁ, pacele, s. f. 1. (Înv. – paceaua
=În silaba finală ‘’ –CEA ; -GEA; ‘’ este un fals diftong: /Č A/; /Ğ A/.
articol demonstrative - ceL – ceA – cei – cele
pronume demonstrative de depărtare – acel – acea/aceea – acei - acele
Sufixele diminutivale exprimă diferite sentimente sau atitudini ale vorbitorilor (simpatie, dragoste,
gingășie, duioșie, ironie, dispreț). Ele pot întra în serii de opoziţii pentru a exprima genul grammatical: -
el,/-ea; -ic/-ică, -icică, (mare – măricel - măricică)
bogățél, ~eá smf, adj. [At: ALECSANDRI, P. P. 41 / Pl: bogăţei, ~e / E: bogat + -el] 1-2 (Rar; șhp)
(Destul de) bogat (1) Si: bogățică (1-2). bogățél sm. Pl. vz bojoțel [sursa: MDA2 (2010)
ÎNȘIRĂȚÉL, -EÁ, înșirăței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui înșirat. [sursa: DLRM (1958)
înșirățél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (dim. d. înșirat, part. d. înșir). Fam. Cam înșirat: oile pasc pe cîmp
înșirățele. [sursa: Scriban (1939)

=Substantive Feminine cu plural dublu

șa f., pl. V. maĭ jos (die șea, lat. sĕlla, scaun / pune şa-ua
În Munt. vest șea, pl. șele și șeĭ (ca mantale, măntăĭ). În vest șale (ca șade, șase, șapte) cu înțelesu de
„mijlocu spinăriĭ”. În est numaĭ șele. [sursa: Scriban (1939)

manta sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 265/20 / V: (reg) ~uă, măntauă, mânta / Pl: ~le, (pop) ~tăli,
măntăli, ~tăi, mântăi / E: pn manta, ucr манта] sursa: MDA2 (2010)

211 | P a g e
6.2.4.3. - T – 4 – 3 – CEL – Ceĭ – CEA/CI-CĂ – CELE/CICI

Purcel – purcei
Seria de feminine are forme duble:
Pur-cea - = pur-ci /Č I/-că / (pl.) – purcele - = pur-CICI /Č I Č/

T – 4 – 3 sufixul – “-EL” (masculine singular) – ‘-ei’ – (masculine plural)

4 – 3 – adjective cu sufixul – EL/

M – miel – miei – mieluṣică/ mieluṣea –
MIELUȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mielușei, -ele, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Diminutiv al lui miel; mieluș,
mielușică sf [At: MAT. FOLK. 3 / Pl: ~ici / E: mielușea

Substantive cu sufixul –EL / -EA = -ICĂ

– M – dovlecel, şoricel, ghiocel, vornicel, ibricel, puricel, bobocel, cojocel,
porumbel, gîndăcel, godăcel, colăcel, copăcel, gînsăcel, brotăcel,
învăţăcel, căzăcel, berbecel, diecel, liliecel, forfecel, corcodel,
iobăgel, moşnegel, covrigel,
funigel – funigei / obrăjel, ciobănel, băieţel, bunel; cîrcel, botoşel, bourel,
M – stînjenel, cercel, cîrcel, puradel,
PĂTRUNJÉL, pătrunjei, s. m
–/ viţel – viţei – viţea /viţică – viṭele
– M – purcel – purcei /căţel – căţei
– F – purcea/purcică – purcele / căţea – căţele /
vintrea – vintrele / (de obicei plural = VINTRE
ÎNSURĂȚÉL, însurăței, s. m. Bărbat (tânăr) însurat de curând; (la pl.) soți (tineri) de curând căsătoriți.
– Însurat2 + suf. -el.
– N – diminutive – (inanimate)
N – (sing) vînticel – (pl) vînticele
Ibricel, cojocel, ciomăgel, desăgel, bîrlogel
EL – (f. sing.) –Ea/ - icĂ – pl. –Ei – E-LE

Adjectivele derivate cu sufixul diminutival ‘ –EL formează femininul cu sufixul –ICĂ (rar – Ea)(pentru
pluralul feminine – ici – vezi ṣi T-7)

7 – 2 – adj – bătrînel - bătrînică /bătrînea – bătrînei – bătrînele

mititel – mititică/mititea – mititei – mititele
tinerel – tinerică/tinerea – tinerei – tinerele
frumuşel – frumuşică/frumuşea – frumuşei – frumuşele
măricel – măricică/măricea – măricei – măricele
mărunţel – mărunţică/mărunţea – mărunţei - mărunţele
căldicică/căldicea – căldicele
singurel - singurică/singurea – singurei – singurele
niţel –– niţei – niţică – niṭele
bunicel, voinicel, hărnicel, măricel, răricel, multicel, scurticel,
molicel, căldicel, prostăcel, dolofănel,

Unele substantive feminine în –EA au şi o variantă în –CI-CĂ

(variantă al cărei plural poate fi –Cicị). [vezi - ciC – ciCI ]
Diminutivele formate cu sufixele –EA sau –ICĂ au pluralul în –ELE.
= purcel – purcică/purcea – purcei - purcele
Purcel – purcei – purcea – purcele [ cu dubletul feminine purci-cĂ]
Fem – părticică – părticele / purcică - purcele

– F – viţea / viţică – viţele, rîndunea / rîndunică – rîndunele/ rîndu-nici,

păsărea / păsărică – păsărele,
mărgea / mărgică – mărgele, pietricea / pietricică – pietricele,
rămurea/rămurică – rămurele, surcea/surcică – surcele,
vîlcică, floricică, rămurică, pielicică,

vale – vălicică; piele – pielicică /pielicea; (curte) – curticică; oală – olicică; putină – putinică; lacăt –
lăcăṭică;
excepṭie –
M – ginerică, taică, [maică], tătîcă, frăṭică, băieṭică, ṭică, bădică, bădiṭică, vlădică; neică, uică, stăruică,
tuică, teică;bîdîică; vasilică; ṭîlică; ramolică;lăzărică; bimbirică; biṣbirică; piṣpirică; tică, ṭîcă, tatică,
tătică;tetică; mitică;
Pronume – tălică, mătălică, (matale), cutare – cutărică;
Gagiu – gagică; ṣef - ṣefulică; moṣulică, ursulică; mutulică; Aurel – Aurică, Aurica;

Dintre adjectivele cu sufixul ‘’-ică’’

Nătăroaică, codălbică,
Căldicică, (moale) – molicică; hărnicică; (mare) măricică; înăltăcică, strîmticică; scurticică, scurteică,
prosticică; dulcică; deveică; (gigea) - gigică, rotunjică; drăgălică; durdulică; drăgulică; bălănică;
vivlenică; sprintenică; cetinică; cîtinică; puṭinică; cindrică; tinerică; buṣtirică; bujorică; aurică; uṣurică;
bunicică, trufăṣică, gingăṣică, ocheṣică; chedneṣică, hărniṣică, înflocoṣică, frumuṣică, ṭîrṭîratică;

213 | P a g e
plecătică; pipitică; pitică; micutică; picăṭică; încărcăṭică; gurilăṭică; sărăṭică; băltăṭică; puchiṭică;
învăliṭică; mîṭiṭică; cuminṭică; mînînṭică; mănunṭică; mîninṭică; cărunṭică; micuṭică; marmuzică,
DEFECTIVE de singular

Numerale Colective compuse cu Masculin – TREI, Feminin – TRELE (vezi T-3 - 6-)
excepţii – cîte trei = (pl.) M – cîteşitrei / (pl.) F – cîte TRELE capetele = – cîteşitrele
toţi trei = M – tustrei - F - tustrele – (latină – numeral – tres, tria)
[cf. numarul trial – cf numărul DUAL – doi - două]
6.2.4.4. - T – 4 –4 - goL, –goĭ – goa-LĂ – goa-LE

consoana –L devine –i semivocală

Palatalizarea şi muierea dentalelor lichide şi nazale

[O-; e- U-; I-; +] -L, – ĭ – LĂ – LE

2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
### 14 15

ł ị ĭ I E Î Ă eA A O U
ǔ
IV III sing. III
PL. sing.

3 E Ă Ă FEM + Ma

II PL. I I
sing. sing.
Masc.

L R M N
10 ĭ CONSOAN

adj. gol – goi – goa-lă – goa-le (feminine + adaugă o silabă] feminine imparisilabice
– 1 – adj. – gol – goală – goi – goale
Chel – cheală – chei - chele
sătul – sătulă – sătui - sătule
destul – destulă – destui – destule

– M – copil – copii
– F – copilă – copile
215 | P a g e
N – copil – (pl.) copilE.
Există însă şi un omonim masculin, denumind un lăstar, care are flexiunea după modelul T -5.
copíl (-íi), s. m. – 1. (Înv.) Bastard, fiu natural, nelegitim. – 2. Fiu, fiică. – 3. Prunc. – 4. Vlăstar,
mlădiță. – 5. Vîrf, sfîrc, capăt. – Mr. cochil „bastard”, cóchilă „fecioară”, megl. cópil „bastard”, cupiláș
„flăcău”. Origine necunoscută. S-a răspîndit din rom. în toate celelalte idiomuri balcanice [sursa: DER
(1958-1966)]
copil1 sm [At: PRAV. 675 / V: (înv) cupi~ / A: copil / Pl: ~ii / E: cf alb kopil] 1 Băiat sau fată în primii
ani ai vieții, până la adolescență.
copil2 sm [At: LM / Pl: ~i / E: cf copil1] 1 (Pop) Lăstar crescut la baza tulpinii unei plante, din primul
nod [sursa: MDA2 (2010)
CÓPIL ~e n. Cui special fixat în stâlpul ușii sau al porții, pe care se îmbracă țâțâna. /Cuv. autoht. [sursa:
NODEX (2002)
cópil m., pl. lĭ (var. din copil). Copileț, ștulete mic răsărit pe lîngă cel mare. S. n., pl. e. Cîrligu (țîțîna)
în care se prinde ușa, cîrligu pe care cade ivăru și ține ușa închisă. [sursa: Scriban (1939)
copil1 (persoană) s. m., pl. copii, art. copiii (-pi-ii)
copil2 (lăstar) s. m., pl. copili
copil3 (obiect) (înv.) s. n. / s. m., pl. copile/copili [sursa: DOOM 2 (2005)
copil1 (cârlig; cui) (reg.) s. n., pl. copile
copil4 (rar) adj. (mai copil) [sursa: DOOM 3 (2021)

mățăl sm [At: ALR I, 1134/675 / Pl: ~ăi / E: mâț + -ăl] (Reg) 1-3 Mâțișor (1-3).
foale sn [At: CORESI, PS. 80 / V: foi sm, foaie sf (Pl: foale, foi) / Pl: ~ / E: ml follis]
OL, oluri, s. n. - f – OALă – OALe / ol1 sn vz oală [sursa: MDA2 (2010)
oală sf [At: PSALT. HUR. 1v/25 / V: (îrg) ol sn / Pl: ~le și (reg) oii / E: ml olla] MDA2 (2010)
DEFECTIVE de singular
F – BALE – (e la plural)
În textele vechi, pluralul lui ‚’GOL’’ este ‚GOLI’(Rosetti, op. cit. p. 131)
F – (sing) mia (cf. miel) – (pl) miele (T-3-2)
(sing) mială (considerat singular refăcut după plural) –
(T-7-1) – miel –– miei - mială – miale
T – 3 – 5 – F – (sing) MIA-UĂ – considerat singular refăcut după singular articulate)
(pl) mia-le
Defectiv de plural
mățășăl sm vz mușețel

(rar la verbe

=consoana L / devine –I semivocalic –

a înşeLa – eu înṢeL – tu înşeLi = tu în-ŞEĭ (cu transformarea lui –L în –I semivocalic) vrei să mă înşei ,
el înṣală (nu înṣeală); el să înṣele – [umblă să înṣeie lumea]
6.2.4.5. - T – 4 – 5 - -LE/ -RE / -NE /
Singular M = F
Plural M = F (minus o silabă)
-LE – devine I semivocală

2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
### 14 15

ł ị ĭ I E Î Ă eA A O U
ǔ
IV III sing. III
PL. sing.

1
LE LE
2 F+M

II PL. I I
sing. sing.
Masc.

L R M N
10 ĭ CONSOAN

217 | P a g e
Adj. (sing. M=F) moa-LE – (pl. M =F) – moi (plural – minus o silabă – plural imparisilabice
Se reduce o silabă = imparisilabice
– adj. – moale – moale – (pl. M. = F.)- moi – moi

feminine sing. – pl. [LE – ĭ] –cale – căi

neutru sing. – pl
adjective – moaLE – moi – moaLE - moi.
 – F – vale, art. Valea, G-D art. văii – (pl) văi (latină, feminin – vallis,valles -is)
vaLE – (vechi – G -D sing. - valei, cf. Rosetti, op. cit., p. 128 / văiei – p.127)
regional, se folosesc ṣi alte forme de G-D – (calea duce în fundul) văii = apii / = vălii; vălilei (ALR
h.1589)
vale2 [At: PSALT. 114 / G-D: sg și: (îrg) ~i, (reg) vălii, velii / Pl: văi, (reg) văli, veli / E: ml vallis] 1 sf
Formă de relief
(sing) cale, G-D art. căii – (pl) căi
F – (sing) piele, Art. pielea – (pl.) piei
(sing. G-D art pielii / (la animale – pieii) – (pl. art.) pieile

FASÓLE, (rar) fasole, s. f. /Variante: (regional) fasólă (ȘEZ. IV 110), fasúlă, fasúle, făsúle (SBIERA,
P. 10), păsúlă (BIBICESCU, P. P. 53) s. f., făsúi, păsúi s. m. /
fasole sf. singular [At: (a. 1793) URICARIUL VI, 168 / V: (reg) ~lă, fasulă, fasule, fansulă, fansule,
fajolă, făsulă, făsule, păsulă, păsule sf făsui, păsui sm / E: ngr φασόλι] 1[sursa: MDA2 (2010)
făsúi s. m. (pl. făsui)

excepţie
PRÂSLEA s.m. art. 1) Băiatul cel mai mic dintr-o familie; mezin. 2) Copil mic; prichindel; puradel. /cf.
prâsnel [sursa: NODEX (2002)[ (rar) prîsle, s. m./ prî́snea
pî́rslea, prî́slea și zapî́rstea (ea dift.) m., gen. al luĭ, din aceĭașĭ răd. cu nă-pîrst-oc, d. vsl. prĭstŭ, deget).
Vest. Cel din urmă copil, mezin. [sursa: Scriban (1939)
prâslea sm [At: POLIZU / V: (înv; reg) prîsnea, prăsle, (înv) prîsle, părsle, prăslea, pîrslea / Pl: (rar)
(s.m.) prîsli, (s.n.) prîsle / E: cf prâsnel]

219 | P a g e
 -Consoana finală (LICHIDĂ VIBRANTĂ) urmată de un “-I’ final asilabic (‘-i’ zero) alternează cu
semivocala /ĭ/ .
Adj.
Bătrîn – bătrîior (suffix diminutival) /ioară
an1 sm [At: COD. VOR. 135/8 / Pl: ani, (îrg) ai / E: lat annus]

Unele neutre cu ‘–u’ semivocală la singular au desinenţa ΖiE (scrisă –iE sau ΖE) la plural.
Cîteva neutre au 3 forme de plural: (vezi şi pîrîu-pîraie – pîrîuri) rîu – rî-uri;
Alte neutre pot fi comparate şi cu forme neregulate, vechi:

N - (sing) brîu – /(pl.) brî-uri (dans) / pl. brîi-e (obiect)/ BRÎNE

(cf. F – (sing) brînă – (pl) brîne – ornament care înconjoară casa)
N - (sing) frîu – /(pl.) frî-uri / frî-ie / FRÎNE (latină ‘frenum, pl. frenA)
N - (sing) grîu – /(pl.) grî-uri / grî-ie / GRÎNE (latină ‘granum, -i = grăunte)
NOTĂ
Substantive – pl. – singular
GRÎNE (pl.) – grîU (sing)
brîne (pl) – brîU (sing)
frîNe (pl) = frî-ie – frîU (sing)

221 | P a g e
Cu diferenţă de sens:
N – sing. brîu (cingătoare) – pl. BRÎ-IE
N – sing. brîu (dans) – pl. brîuri
carne sf [At: GCR I, 14/1 / Pl: cărnuri (înv) cărni /

M – sing. grîu (cereală) – defective de plural

N – sing. grîu (lan) – pl. grî-IE

formele de plural neutre BRÎNE, GRÎNE, nu pot fi comparate cu masculinele singulare pentru că
acestea sunt substantive masculine regulate –
(sing) frate - pl. fraţi / fîrtat (frate + at) – (pl) fîrtaţi/
(sing) frăţî-NE (frate + ÎNE) – (pl) fră-ţîNi
frățâne sm (popular) [ / V. frățân, (2) ~țini smp / Pl: ~ni / E: frate + -âne] 1 (Îvp; urmat de un adjectiv
posesiv) Frate// [Var.: frățấn s. m
frățấne-meu (-tău, -său) (înv., pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui frățấne-meu (-tău, -său)
frățîn (-ni), s. m. – Frate. – Var. frățîne(= frățâne), frăține.- pl. frățâni [Lat. Frāternus]
‚În afară de flexiunea ‚tatălui’, ‚tată’ apare la genitiv-dativ ṣi sub forma ‚tătănrilui’, tătănelui, tătărelui,
tătînului, tătîne-său, tătîni-său. La plural găsim numai forma ‚tătări, tătîni’.
Aceeaṣi flexiune apare în ‚frăṭîne-miu’, frăṭîni-tău, frăṭini-său, formaṭie analogică după ‚tătîne’.[Al.
Rosetti în ‘Limba romănă în secolele al XIII-lea – al XVI-lea’, Editura Academiei, Bucureṣti, 1956,
p.124]
M – tătîn(e) – (pl.) tătîni,
(sing) tătîNE (tată + ÎNE) – (pl) tătîNI
Forma articulată a vocativului substantivelor masculine apare în unele texte: tatîl, tatîle, (Rosetti, p.124)
(sing) jupan – (pl) jupaNi / (sing) jupîn – (cazul VOCATIV) jupînE – (pl.) jupîNI -
Alt cuvînt format asemănător este ‚Terţîn(e)’
Sau feminin – sg. Brînă – (pl.) brîne (vezi mai jos (sg.) mumînă – pl. mumîne
Forme cu circulaṭie regională:
Tată, tatăl, tatăle, tată-său, tată-so, tată-su, tat-su, ta-su, tatu, tata, tati; (ALR h.1573);
TĂTÎNE, tătîni, tatu-su, tas, (h.1444); (îi dă) tatălui (ceva), tatului, tatulu, tătînilui, tatii, tatii-meu, tetii,
tată-mio, tată-miu (h.1576).
Fratelui meu, frăṭîni-meu, frăṭîne-meu, frate-miu, frate-mio, frate-vă (ALR h.1676, h.1336)

F - mamă - E cuvînt de largă circulație (ALR, I, 155). În limbaj vulgar, în Munt., se abreviază cu un
adj. posesiv: mă-ta (< mamă-ta) mă-sa (< mamă-sa), cf. it. mammata, mr. mă-ta. Cf. muma, mămăligă.
Der. mamaie, s. f. (mamă); mămică, s. f. (mamă); mămucă, s. f. (Mold., mamă); mamă-mare, s. f.
(bunică); mucă, s. f. (Olt., mamă), reducere din mămucă; muică, s. f. (Olt., mamă), încrucișare a
cuvîntului anterior cu maică.[DER (1958-1966) mámă-ta (-sa) (pop.) s. f. + adj. pr., g.-d. mámă-tii (-sii)
mamă sf [/ V: (îvp) mumă, (înv) îmă (S și: îmmă), (20) mamare / G-D: mamei, mamii (îvp) mămânii (în
textele rotocizante) măriei, mamelor (îvp) mămănilor / Pl: mame, (îvp) mămâni / E: ml mamma cf alb
ëmë] Si variante: maică, (reg) mică, (înv) mușă[sursa: MDA2 (2010) – variantele mămă (scurtat mă) și
mumă - Substantivul formează un compus invariabil = lă-mă-mámă (pop.) s. m. și f., g.-d. lui lă-mă-
mámă; pl. lă-mă-mámă [sursa: DOOM 2 (2005
Mamă - Regional (hainele) MAMEI – lu mama, lu muma, mumei, (maică) maichii, (mămucă) mămuchii,
muică, muicii, muichii, (vezi plural – muici).
múmă (múme), s. f. – 1. Mamă. –– Var. î(n)mă, imă. – Mr., megl. mumă. Creație expresivă din limbajul
infantil, cf. mamă, momîie. Der. din mamă prin intermediul unei forme cu a aton, ca mamă tá (Tiktin;
REW 5277), este suspectă, fiindcă această formă nu suferă nici o reducere (mă-sa există, fără îndoială,
pentru masa, atestat în sec. XVI, în loc de ma(mă)-sa). Mumîni, pl. înv. de la mumă, pare o formație
analogică, precum tătîni, frățîni (după Tiktin, din lat. mammanis). REW 5277 îl derivă pe îmă din lat.
amma; pentru folosirea lui imă, cf. Ghibănescu, Arhiva, VII, 651-7 și VIII, 367. [sursa: DER (1958-1966)
‘’ÎMĂ, forma scurtată din mama sau mumă, avea în secolul al XVI-lea formele de genitive-dativ ‘măriei,
care aparṭin nominative-acuzativului ‘’mumînă’ (mumănrei). Formele de Genitiv-dativ ‘măriei, mării,
mănre-sa, măni-sa. – (...) – Pe lîngă ‘mumeei, forma de genitive-dativ a lui mumă, textele cunosc formele
mumănr(i)ei, ṣi mumîniei. [Rosetti – p. 121/p.125] –

=Notă – pentru substantivul neutru – brîu - ṣi feminin – sing. Brînă – pl. brîne.
Probabil alternanţe consonantice de origine latină –
vezi şi T-3-5 (_V / U semivocală)
(bos, boVis – Genitiv plural boUm = m. f. =bou, vacă)(oVum, oVi =oU)
vezi şi T-7-6 (_N , _M, _L // - i semivocală)

Consoana – N dispare şi în locul ei apare –U semivocalic / sau –I semivocalic.

(lat. Granum) – grîNe – (sing) grîU
(lat. freNa) – frîNe – (sing) frîU
Lat. Frenum, pl. freni, -orum (masculin), ṣi frena, -orum (neutru) = frîu
(nu e considerat de origine latină) – brîNe – (sing) brîU
=Variantele de plural cu –i semivocalic
M – (sing.) AN – (pl. vechi) AI
Al Rosetti, în ‘’Limba romănă în secolele al XIII-lea - al XVI-lea’’, Ed. Acad., Bucureṣti, 1956, pag.
113, după ce analizează fenomenul de rotacism (N =>R) aminteṣte ṣi următorul fenomen lingvistic:
‘’n ‘’ urmat de iod a fost palatalizat ṣi apoi muiat; în această situaṭie, poate dispărea, după ce nazalitatea
sa a fost comunicată vocalei precedente.’’… Pluralul de la ‘’an’’ e notat ani, anniii;..an(n)ii, dar ṣi aii. /
anii, aii; ai, ailor; dar ṣi ani.’’
Cu pronunţare regională, ‚’plămîn – (pl. plămîni – plămîi.
plămân s. m., pl. plămâni [sursa: Ortografic (2002)
Plămîn – s.m. - În Munt și plumîn. Vechĭ în Mold. și Trans. și plămînă, maĭ rar plumînă, pl. ĭ și e:
plămînele arse de sete (N. Cost. 2, 33). Azĭ în est ob. plămîĭ m. pl. tot așa. [Scriban (1939)
plumâi sm vz plămân
plomâi sm vz plămân
plămâi sm vz plămân / plămăi sn vz plămân
plămân sm [At: CUV. D. BĂTR. I, 297 / V: (îvr) ~ă sf, plumână sf, plumună sf, (înv) ~mină sf, plumân,
plumoană sf, (reg) ~d (Pl: ~zi, ~ji, ~de sn), ~j, ~âi, ~âie sf, ~măi, ~măie sf, ~mună sf, plâmân, plomâi,
plomân, plomână, plomună, plumină sf, plumâi, plumânr, prumână sf, prumâne ssp / Pl: ~i / E: ml
pulmo, -onis (= *plumonis)] 1 (Atm; îvr, șîs ~e albe) Fiecare dintre cele două organe anatomice situate
simetric în cavitatea toracică, cu aspect spongios, care alcătuiesc aparatul respirator principal la om și la
animalele vertebrate Si: pulmon, (pop) bojoc. [sursa: MDA2 (2010)

Consoana –N a dispărut şi fostul ei timbru palatal s-a păstrat ca element semivocalic

(pl) grîNe = grîIe
(pl) frîNe = frîIe
(pl) brîNe = brîIe

223 | P a g e
6.2.4.6. - VERBE

[/L / R / N / M /] - [/ ĭ / – semivocală
Verbe care au forme iotacizate la indicativ prezent
palatalizare sau înmuiere a unei consoane sub influenţa unui IOT (i)
225 | P a g e
227 | P a g e
6.2.4.6.1. – L

=consoana L / devine –I semivocalic –

(rar la verbe),
a înşeLa – eu înṢeL – tu înşeLi = tu în-ŞEĭ (cu transformarea lui –L în –I semivocalic) vrei să mă înşei ,
el înṣală (nu înṣeală); el să înṣele – [umblă să înṣeie lumea]
6.2.4.6.2. – R

=”Cînd finala rădăcinii este –N, acesta dispare, şi verbele au desinenţa –I’ semivocalic.” (GLR, I, p.255)
Uneori, regional, şi –R suferă acelaşi tratament, fiind transformat în ‘-I’ semivocalic: a cere – eu cer – tu
ceri = tu cei; a sări – eu sar, tu sari = tu sai, [vechi forme regionale – eu să sai, tu să sai, el să saie],
imperative – săi!
=”Pe lîngă formele ‘pieri’ şi ‘sări’, verbele ‘a pieri’ şi ‘a sări’ mai prezintă la IMPERATIV şi formele
‘PIEI’ şi “SĂI”, în care consoana finală a rădăcinii a dispărut.”(GLR I, p.265)
Verb, conj. IV – a răsări – (tu) răsai!
Verb – a pieri – imperative – Piei!
verbele ‘a pieri’,‘a sări’, ‘a cere’, au forme duble, paralele (iotacizate şi neiotacizate) la modul
CONJUNCTIV PREZENT – el să sară = să saie, el să piară = să pieie, tu să ceri = să cei;

229 | P a g e
-R / - ĭ -
model G -3
verb (a sări) – imperative – SăRi - = Săi !
verb (a pieri) - Pier – pieRi – PIEI !
verb (A merge) – mergi – meRi = mei !

IMPERATIVE

consoana R /urmată de un iot, devine -ĭ semivocalic în eu sar= sai (lat. Salio)

A săRI – eu = ei sar, tu sari, el sare, să sară, (imp) sări ! = sari ! (lat. Salire)
= eu săr = eu sai (vechi), eu să sai, =tu sai, tu să sai, sări / el sare, să saie, = SĂI !

A răsări – Răsari = RĂSAI lună! / să răsaIE

A pieRI – eu = ei pier, tu pieri = tu piei, el piere, / conj. Prez. Tu să piei, el să piară,= să pieIE
(imp) pieri ! = PIEI !, pl. pieriţi !, ger. Pierind,

a cere – eu = ei cer, tu ceri = tu CEi, el cere, să ceară, cere ! (conj.III - model G-2)

Forme double de conjunctiv prezent;

(a pieri) – să piară = (să) pieIE / să piei
(a sari) – să sară – să saie

Pe lîngă formele de imperative “ PIERI !, SĂRI ! “, verbele “a pieri” şi “ a sări” mai au şi formele populare
“PIEI !, SĂI !”, în care consoana finală a rădăcinii – R – a dispărut.

a MERGE – eu = ei merg, tu mergi, el merge, să meargă, (imp) mergi !

(din latină – mergere), part mers
(variante regionale) – eu meg, tu megi, el mege, noi megem,
perfect simplu – eu mersei = (regional) eu mergei, mergăi, mersui, merşi, merşu, el mersu,
noi mersem, voi mersesiţi
= a MERE – tu meri, el mere, noi merem, voi mereţi, ei mer, să MEIE, (imp) meri = MEI !
(latină – meo (I) a merge)
= a ME – tu MEI, el ME = MEIE, noi MEM = MEIEM, voi MEŢi = MEIEŢI

231 | P a g e
6.2.4.6.3. – N
Consoana – N dispare la unele substantive vechi, şi în locul ei apare –U semivocalic / sau –I semivocalic
(vezi mai sus)
(lat. Granum) – grîNe – (sing) grîU – (pl.) grîIe.
(lat. freNa) – frîNe – (sing) frîU – (pl.) frîIe.
Transformarea apare şi la verbe;
Eu spuN – tu spuI, / eu puN – tu puI, /
Eu ţiN – tu ţiI, / eu viN – tu viI, /
verbe
Consoana N / urmată de un iot, devine semivocala – U – (rar)
A ţiNe – eu ţiN = eu ţiU (lat. Teneo)
A veNi – eu viN = eu viU (vechi) / reviU,

233 | P a g e
Verb conj. I – a amîna – eu amîn, tu amîni, =tu amîi, el amînă, conj. El să amîne / să amîie
Verb conj. II – a mînea – eu mîn/ mîi, tu mîi, el mînă, conj. El să mîiE/să mînă, part. Mas

Verb conj. III – a rămînE – eu/ei rămîn, tu rămîi, el rămîne, conj. El să rămînă [el să rămî-iE], imperative
– rămîi! – gerunziu - rămîind
= “Prin analogie cu ‘a (ră)mîne(a) are şi verbul a (a)mîna, de conjugarea I, alături de forma neiotacizată
(a)mîn, una iotacizată (a)mîi, care nu e literară.” (GLR, I, p.255)
= “La persoana a II-a singular, verbele cu tema terminată în consoanenţă, deosebirea faṭă de persoana I
fiind marcată prin palatalizarea consoanei finale a rădăcinii” – redată în scris prin ‘-i’ final asilabic.
=”Cînd finala rădăcinii este –N, acesta dispare, şi verbele au desinenţa –I’ semivocalic.” (GLR, I, p.255)
În afară de verbele cu rădăcina în consoană nazală – oclusivă dentală – (î)N – şi alte verbe cu aceeaşi
caracteristică prezintă la persoana I şi a II-a singular două forme:
- o formă ‘neiotacizată” , în (u)N, [a pune]
- şi o formă ‘iotacizată” – cu consoana finală a rădăcinii modificată în semivocala ‘-u’ sau ‘-i’.
verb, conj. III – a spune – eu spun/=eu spui, tu spui, el spune – el să spună = să spuie; gerunziu - spuIND

verb, conj. III – a ţine – eu ţin/ = eu ţiu, tu ţii, el ţine, el să ţină = el să ţie
verb, conj. IV – a veni – eu vin= eu viu, tu vii, el vine, el să vină = el să vie; imperative – vino! = vină!,
gerunziu – venind = vi-ind

235 | P a g e
6.2.4.6.4. – M

-M / - ĭ -
verbul neregulat ‘a fi’, care are la conjunctiv present formele – eu să fiu – tu să fii – el să fie, are formele
de imperfect – eu eraM – tu erai – el era – ei erau; FIE!
=consoana M / devine –I semivocalic – (rar) – a avea – eu aM – tu aĭ
verbul NEREGULAT - a avea (conjugarea a II-a) are ṣi forme flexionare care pot fi integrate în system.
La prezentul indicativului) – eu aM – tu aĭ – el a-RE – ei au (persoana a III-a pl. are formă proprie). –
La plural – noi avem, voi aveṭi.
La prezentul conjunctiv, verbul neregulat ‘a avea’ are formele: eu să aM, tu să ai, el/ei să aibĂ.[ vechi
‘să aivă - Formele de persoana III conjunctiv present “ să AIBE / să AIVă nu sunt corecte; iar Forma “să
AIBI este învechită.
La imperativ – Ai !, forma AIBI este învechită - pl. aveţi !
Alături de forma imperativului negative “nu avea = /n-avea”, în limba vorbită circulă forma “N-AI”,
identică cu cea a imperativului pozitiv: forma “N-AIBI” este învechită.
Ger. Avînd, part. Avut-avută-avuţi-avute - Perfectul simplu, pers.I sing. – eu avui / avusei.
Cînd are rol de AUXILIAR al perfectului, verbul “ a avea” are următoarele forme:
Eu AM – tu Ai – el A / (pl.) noi AM – voi AŢI – ei AU
Verbul neregulat ‚’ a avea ‚- eu aM -– tu ai - el aRE
6.2.4.6.5. – Tipuri verbale

237 | P a g e
-N /-ŭ/
-N/-ĭ /

-N /-ŭ/
Consoana N / urmată de un iot, devine semivocala – U – (rar)
A ţiNe – eu ţiN = eu ţiU (lat. Teneo)
A veNi – eu viN = eu viU (vechi) / reviU,
A veni (conj.IV) – eu vin = eu viu – tu vii – el vine – el să vină =să vi-E; imp. Vino! =vină!
A ṭine – eu ṭin = eu ṭiu – tu ṭii – el ṭine – el să ṭină =să ṭi-E – imp. ṭine!

a îngreuNa – eu îngre-uN = eu îngre-UI

- N / - ĭ / = Consoana N / -I semivocală
Cînd finala rădăcinii verbului este –N-, acesta dispare şi verbele au desinenţa –I semivocalic
Verbele care au forme iotacizate la persoana II singular indicativ present sunt :
Conj.I – a amîNa, - eu amîN = eu amîi, tu amîi, / a mîna – eu mîN = eu mîi, tu mîi,
Conj. II – a mîNea – eu mîN = eu mîi = tu mîi
Conj III – a apuNe (numai la conjunctiv) –
A puNe – eu puN = eu puI, tu pui,
A spuNe – eu spun = eu spui, tu spui,
A ŢiNe – ( a aţine) – eu ţin = eu ţiu, tu ţii,

A rămîNe – (= a rămînEA) – eu rămîN = eu rămîi, tu rămîi,

(latină – maneo, -ere, MANSI, mansum)

A mÎnEA (conjugarea II) - (a se adăposti) = (rar) a mina (conj. I), a mîne (conj. III), (din latină –
manere)
eu mîn = (învechit şi regional) eu MÎI, tu mîi, el mînă, să mîne = să MÎIE
perfect – eu măsei, ger. Mîind, part. MAS – (imp) MÎIE ! = mînea-o-ar…!

La aceste verbe persoana I sing. – forma neiotacizată – este identică cu rădăcina verbului,
Iar forma iotacizată este identică cu pers.II sing. (eu pui = tu pui, eu rămîi = tu rămîi…
Eu mîn = mîi = tu mîi)

La conj. IV – grup G – 4 Infinitivul verbului (rădăcină + I) = pers. I sing. = pers. II sing.

La conjugarea IV iotacizarea e generală, din cauză că vocala caracteristică a conjugării este –I

Sub influenţa verbelor din alte conjugări, în care persoana I singular nu este iotacizată şi persoana II
singular este iotacizată, se refac şi la conj. IV forme neiotacizate la pers.I sing. La următoarele verbe:
A veni –
A sări –
A pieri –
A răsări –
(a ascuţi, a auzi, împărţi, puţi, împuţi, înghiţi, simţi, sughiţi)

== Forme iotacizate apar şi la modul conjunctiv. – G - 4

Literare sunt formele neiotacizate, iar cele iotacizate sunt vechi şi regionale.
A amîna – să amîNe = să amî-Ie
A mînea – să mîNe = să mî-ie
a rămîNE – eu rămîn – tu rămîi – el rămîne – el (să) rămînă = să rămîie

(a spuNE) – eu spuN(SPUI) – tu spui – el spune – (să) spuNĂ = spuIE

Gerunziu (rar) – SPU-IND
(a puNE) – eu puN(pui) – tu pui – el pune – (să)puNă = puIE

(a veNI) – eu viN(viU) – tu vii – el vine – (să)viNă = viE

gerunziu(rar) – VI-IND

[vezi – R]
(a pieri) – să piară = (să) pieIE / să piei
a sări – să sară – să saie
Unele verbe cu rădăcina terminată în –N au forme duble la modul GERUNZIU, cu şi fără modificarea
consoanei:
(a spune) – spu-Nînd = SPU-IND
(a veni) – ve-Nind = VI-IND
239 | P a g e
Conjugarea numai cu forme iotacizate :
A amînA – eu amîi = tu amîi, el = ei amînă, să amîie
A mînEA – eu mîi = tu mîi, el = ei mînă, să mîie
A spuNE – eu spui = tu spui, el spune, ei spun, să spuie
A puNE – eu pui = tu pui, el pune, ei pun, să puie
A ţiNE – eu ţiu, tu ţii, el ţine, ei ţin, să ţie
A veNI – eu viu, tu vii, el vine, ei vin, să vie
A rămîNE – eu rămîi = tu rămîi, el rămîne, ei rămîn, să rămîie, RĂMÎI !
A merge = a mere = a ME – tu MEI, el ME = MEIE, să MEIE, (imp) meri = MEI !

[Vezi – R] modul imperativ

A săRI – eu sai = tu sai, el sare, ei sar, să saie, SĂI !
A pieRI – eu = ei pier, tu piei, el piere, să pie-ie, PIEI !

– Verbe – G- 1

conjugarea I
a amîna – eu amîN – tu amîi – el amînă = ei amînă – să amîne – (imperative) amînĂ !
(dar – tu amîni – / tu mîni - tip -8) (dar a în-mîna – el înmînEAZĂ)
a mîna – eu mîn – tu mîi – el = ei mînă – să mîne – (imp) mînă !

unele verbe au variante populare de conjugare:

a îngreuNa – eu îngreuNEZ (cu sufixul – EZ) / eu îngreuN – tu îngreuNi /
sau eu îngre-uI (cu transformarea lui – N – în –I semivocalic)
verbul de conjugarea I “ a îngreuNa” are şi o variantă de conjugarea IV
a îngre-U-IA – eu îngre-u- IEZ

a înşeLa – eu înṢeL – tu înşeLi = tu în-ŞEi (cu transformarea lui –L în –I semivocalic)

a înşe-ia /a înşe-ua – eu înşe-UEZ ( cu un diftong rar / în-şe- UAT), tu înṣeuezi, el înṣeuează; el să înṣe-
ue-ze; - noi înṣeuăm; Gerunziu – înṣe-uînd.
(variantă – eu în-şeU – tu în-Şei )

conjugarea II
verbul “ a MÎNEA” are două variante de conjugarea:
model G-1 – a mînea – (= a mîna) – eu mîn – tu mîi – el = ei mînă – să mîne – mînă !
model G-2 – a mînea – (= a rămînea) – eu = ei mîn – tu mîi – el mînE – să mînĂ,
perfect – eu măsei, noi maserăm, ger. Mî-ind = mînînd , part. MAS (conf. DOOM)

verbe – G – 2
conjugarea III
a ţine – eu = ei ţin – tu ţii – el ţinE – să ţinĂ – (imp) ţinE ! , ger. Ţinînd, part. Ţinut
a aţine – eu = ei aţin, el aţine, noi aţinem, să aţină, imperfect – el aţinea, ger. Aţinînd,
a obţine, aţine, abţine, deţine, întreţine, menţine, conţine, aparţine, susţine,

=unele verbe de conjugarea II au variante de conjugarea III

a ţine/ţinea, a abţine/abţinea, a obţine/obţinea, a deţine/deţinea, a reţine/reţinea,…
a puNE – eu = ei puN - tu pui, el puNE, ei pUN , să puNĂ, (imp) puNE !
noi punem, perfect – eu pusei, noi puserăm, ger. Punînd, part. Pus
a spuNE – eu = ei spun – tu spui – el spune, să spună, spune !
noi spunem, voi spuneţi, ger. Spunînd, part. Spus, (subst. feminine – spusă, pl. spuse)

a apune, suprapune,răpune, depune, impune, compune, descompune, interpune, opune, propune,

dispune, indispune, transpune, supune, presupune, expune,

-verbe – G – 3
conjugarea III
A ţine – eu ţiu – tu ţii – el să ţie
a rămîNE – eu = ei rămîn – tu rămîi – el rămînE, să rămînĂ, (imp) rămîI !
perfect – eu rămăSEi, noi rămăSE-rĂ-m, ger. Rămînînd, part. Rămas
a rămînEA – (conj II)

a MERGE – eu = ei merg, tu mergi, el merge, să meargă, (imp) mergi !

(din latină – mergere), part mers
(variante regionale) – eu meg, tu megi, el mege, noi megem,
perfect simplu – eu mersei = (regional) eu mergei, mergăi, mersui, merşi, merşu, el mersu,
noi mersem, voi mersesiţi
= a MERE – tu meri, el mere, noi merem, voi mereţi, ei mer, să MEIE, (imp) meri = MEI !
(latină – meo (I) a merge)
= a ME – tu MEI, el ME = MEIE, noi MEM = MEIEM, voi MEŢi = MEIEŢI

conjugarea IV

a veNI – eu = ei vin – tu vii – el vine – să vină, (imperativ) vinO ! = VINĂ ! pl. veniţi !
noi venim, imperfect – el venea, ger. venind, (latină – venio, -ire, veni, ventum)
A veni – eu viu – tu vii – el să vie
a reveni, deveni, redeveni, contraveni, bineveni, preveni, conveni, proveni, interveni, surveni, cuveni,

241 | P a g e
6.2.5. - T – 5 – [ K + ị (fără alternanţe)]

2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
### 14 15

ł ị ĭ I E Î Ă eA A O U
ǔ
IV III sing. III
PL. sing.

3 urị Ă Ă FEM + Ma
iE iE

E E E
4 M+F+N

II PL. I I
sing. sing.
Masc.

L,R,M, B, P V,F J, ş h, ţ Z
11 ị N
 După localizare
După modul Labiale Labio- Dentale Antero- Palatale Velare Laringale
de articulare Dentale palatale (glotale)

sonoritate + - + - + - + - + - + - + -
Plozive B P
[OCLUSIVE]
Africate = ţ
[Semi- (dz)
OCLUSIVE
FRICATIVE V F Z J Ș - H

Nazale M - N -
[OCLUSIVE]
Lichide
Vibrantă-într R -
Lateral-conti -
L
[ị] [ị]
consonantic Final
asilabic
Semivocale /ĭ/ /ŭ/
închise =/j/ =/
w/

243 | P a g e
IV III
Feminine Feminine
Plural Singular
- [k]+E - [k]+ Ă

II I
Masculine Masculine
Plural Singular
- [k]+ị - [k]
(M) (sing.) Bun – (pl.) buni – (F) – (sing.) bunĂ – (pl)\.) bunE

2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
### 14 15

ł ị ĭ I E Î Ă eA A O U
ǔ
IV III sing. III
PL. sing.

3 urị Ă Ă FEM + Ma

E E
4 M+F+N

II PL. I I
sing. sing.
Masc.

L,R,M, B, P V,F J, ş h, ţ Z
11 ị N

245 | P a g e
T–5– - k (consoană) + ị nevocalic (fără alternanţe consonantice interne)

consoana finală poate fi : L, R, M, N, / Z /

B, P, V, F, / Ţ /J, Ş / H / - (pl. + ị ZERO)
(13 consoane – (la Feminin - = imparisilabice = adaugă o silabă în plus)
Consoane lichide ṣi nazale: L, R, M, N;
Consoane labiale ṣi labio-dentale: B, P, V, F;
Ț – africată dentală;
J, Ṣ - fricative antero-palatale;
H – fricativă laringală;
Z – dentală fricativă.
6.2.5.1. - T – 5 – 1 - – K - +ị - +Ă - +E

Declinarea

6.2.5.1.1. - Adjective

5 – 1 – adj. – capabil – capabilă – capabili - capabile

rar – rară – rari – rare / uşor,
pur – pură – puri – pure
ultim – ultimă – ultimi - ultime
optim – optimă – optimi – optime/ infam,
prim – primă – primi – prime
brun – brună – bruni – brune / modern,
bun – bună – buni – bune
ţeapăn – ţeapănă – ţepeni - ţepene
geámăn adj. m., pl. gémeni; f. sg. geámănă, pl. gémene// Var.: (rar) gémen, -ă adj.] – Lat. geminus.
adjectiv nehotărît – puţin – puţină - puţini - puţine
adjective şi substantive; African, egiptean, republican,

B - orb – orbi – oarbă – oarbe/ slab – slabi – slabă - slabe / roib – roibi /
alb, strîmb, tălîmb, curb, neghiob, hidrofob, aerob,
P - miop, şchiop, sterp, calp, tîmp, sireap, stereotip, interlop,
IZOTÓP, -Ă, izotopi, -e, s. m., adj
izotop, ~ă sm[1], a / S și: iso~ / Pl: ~i, ~e
V - bolnav – bolnavi / gîngav – gîngavi / bivalv – bivalvi / bilingv, conviv, mov,
F - amorf – amorfă – amorfi – amorfe / fonf,

Ț - hoţ – hoaţă – hoţi – hoaţe / terţ – terţă – terţi – terţe/ creṭ - creṭi – creaṭă – creṭe /
şugubăţ, mălăieţ, lunguieţ, glumeţ, pestriţ, desculţ, slăbuţ, micuţ, sărăcuţ, grăsuţ, iubeţ,

j - / bleój, ~oájă adj. [At: CIAUȘANU, V. / Pl: ~i, ~oaje / E: nct] (Reg; d. găini) Cu moț și cu smoc de
pene lângă ochi.
bloj, ~oaje [At: ȚICHINDEAL, F. 229 / V: (1) ~oajă sf / Pl: ~i, ~oaje / E: nct] 1-2 smf, adj. (Om)
ordinar. 3-4 smf, a (Om) prost. 5 sm Persoană mascată Si: (înv) mască. 6 sm Personaj care face pe
247 | P a g e
măscăriciul la jocurile călușarilor, „turca” și „mutu’ cu mutoașca”. 7 sf Sperietoare. 8 smf Cerșetor.
[sursa: MDA2 (2010).
Ṣ - oacheş – oacheşă – oacheşi – oacheşe / vrăjmaş, codaş, trufaş, laş, drăgălaş, băştinaş,
H -) valah – valahi – valahă - valahe
Z – adj. – confuz – confuzi – confuză – confuze /
difuz – difuzi / obez – obezi / ursuz – ursuzi /
(adjectivul invariabil – ROZ, îşi poate adapta flexiunea)
ṣi unele verbe care au rădăcina infinitivului în -Z- :
a acuZa – eu acuZ – tu acuZi – el = ei acuZĂ, să acuZE, (imp) acuZĂ !
6.2.5.1.2. - SUBSTANTIVE

– 1 – F – (substantive feminine cu conţinut MASCULIN) –

calfă, călăuză, cătană, ordonanţă, santinelă,

Substantive EPICENE
F – girafă, cămilă, viperă, panteră, balenă,
M – crocodil, greier, dihor,

Substantive MOBILE
Masculine formate din feminine cu sufixul lexical – AN (cf. –OI)
(gîscă) – gîscAN, (curcă) – curcAN, (ciocîrlie) - ciocîrlAN

Feminine formate din masculine

= cu sufixul lexical – OR (M.sg.) – OARĂ (F.sg) – (plural) – M – Ori, F - OARE
– M – profesor – profe-sori, / domnişor, / prinţ,
– F – profesOARĂ – profesoare (vezi 6.2.5.3.) / domnIŞOARĂ, / prinţESĂ
– M – învăţătOR – (pl) învăţători, - F (sg.) învăţătoare –(pl.) învăţătoare
– M – rob – robi / plop – plopi / naş – naşi / moṣ - moṣi/ baron – baroni /
– F – roabă – roabe / pleoapă – pleoape / naşă – naşe / baroană – baroane /
.
străbun – străbuni – străbună – străbune
=Variante lexicale [ masculine – feminine]
straj sm vz strajă [straj m. (vsl. stražĭ). Dos. Păzitor. [sursa: Scriban (1939)
strajă sf [At: GCR I, 84/31 / V: (îvp) ~reajă (Pl: streje, streji), (îvr) ~age, straj sm, (reg) ~reje / Pl: străji,
(rar) ~je / E: vsl стража, стражь] 1 (Asr) Pază. [sursa: MDA2 (2010) [Var.: (reg.) streájă s. f.
hulubéj (pl. –i) s.m. și hulbeájă f., pl. ele (ung.?). Munt. Ulĭ, erete: dase ĭama ca hulubeju (CL. 1913,
327). – În Olt. Munt. vest hudubleajă, pasăre mare, ulĭ ș. a.; în Mold. sud olibejă și hulibej, un fel de ulĭ.
V. buligaĭ, bulihare, cilihoaĭe. [sursa: Scriban (1939)
udublej sm vz hudubleajă

249 | P a g e
6.2.5.1.3. - =Substantive masculine

5 – 1 - L – general – generali / dascăl, hamal, batal,

steról s. m., pl. steróli
ștrengár s. m., pl. ștrengári/ ṣi adjective// ștrengár m. (d. ștreang, adică „bun de ștreang, un
spînzurat”). Fam. Care face ștrengăriĭ. – Fem. -ăriță, pl. -e.
R - catîr – catîri (F – catîrcă) / abur – aburi / Treiar – (pl) treiari (de la numeral) /
M - gnom – gnomi / heruvim, jandarm, şoim, salcîm, psalm, atom,
N –élan – elani / căpcăun, biban, Vulcan, cocean, bolovan, ciulin – ciulini,
cioban, decan, Taliban, ţigan, ulan, puştan, American, Italian,

B - efeb – efebi / şerb – şerbi / pîrcălab – pîrcălabi / rob – robi /

baobab, corb, cerb, crab, plumb, bumb,
P - – pop – popi (stîlpi) / / snop – snopi / dulap, plop, stîlp, ciorap, proţap, nap,
cap – capi / casap, satrap, lup - lupi, crap,
V - elev – elevi – elevă – eleve / sclav – sclavi – sclavă – sclave;
slaV – slavi / zugrav, păstrăv, morcov, nerv, bolnav,
F - – şef – şefi / elf – elfi / ciuf – ciufi (pasăre) / zaraf, şerif, calif,
Masculin – (meserii) – muzeograf, fotograf,
H - rajah – rajahi / vlah – vlahi / monarh, patriarh, paroh, oligarh, ceh, amfibráh,
Ț - – colţ – colţi / obleţ – obleţi / mistreţ, struţ, zimţ, găinaţ,
prinţ – prinţi / stareţ, călăreţ, tîrgoveţ,
j - – PAJ, paji, s. m / gînj – gînji / vrej – vreji /
Cij, (pl. ciji) sm [At: MARIAN, O. I, 388 / V: cis, ciz / Pl: ~i / E: ucr чиж] (Orn; reg) Scatiu (Cardnelis
spiniis). [sursa: MDA2 (2010)
beléj sm [At: REV. CRIT. III, 88 / E: bg бедезб] (Reg) Prepuț. [sursa: MDA2 (2010)
vlej sm [At: LEXIC REG. 111 / Pl: ~i / E: ns cf ucr влежати] (Buc) 1 Cal bătrân sau rău. 2 Om bătrân.
3 Bou care are coarnele întinse lateral. [sursa: MDA2 (2010)
tărséj (-ji), s. m. – Tovarăș, camarad. Mag. társ (Tiktin). În Trans., înv. – Der. tărșejie, s. f. (înv.,
tovărășie, prietenie). [sursa: DER (1958-1966)
papij sm [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 248v/2 / E: slv папєжь, pn papież] 1-2 (Îvr) Papă2 (1-2).
[sursa: MDA2 (2010) = popă / papa
pápij s.m. (înv.) papă (catolic). [sursa: DAR (2002)
/ ghiuj (reg) – (pl) ghiuji
ghiuj, (pl. ghiuji) sm [At: ALECSANDRI, T. 941 / V: ghioj / Pl: ~i / E: cf alb gjysh Cf gânj, vâj, bijog]
(Mol, Buc; fam; prt) Om bătrân (și ramolit, neputincios) Si: baccea. [MDA2 (2010)
ghij sm vz ghiuj
ghĭuj m. (cp. cu alb. ghĭuș, bunic). Iron. Ghijoĭ, bătrîn hodorogit. – Și ghĭoj, ghijoĭ și ghijog. În Trans.
vîj (Rebr. 2, 90) și vîjoĭ. [sursa: Scriban (1939)
Ṣ - – moş – moşi / unchiaş, copilaş, arcaş, slujbaş, păgubaş, cărăuş, vameş,
cocoş – cocoşi / caniş – canişi / arendaş, megieş – megieşi, / mîntuṣ - mîntuṣi /
=ceauş – (pl.) ceauşi (pronunţat la fel)
ceaúș s. m., pl. ceaúși [sursa: Ortografic (2002) [Etimologie: tc. çavuș. /Turc. ČAUȘ]
ceaúș [At: LET. I, 245/3 / V: ceúș, ceiúș / Pronunţare - silabisit: cea-uș / Pl: ~i / E: tc çaus] (Înv) 1-4 sm
(Persoană cu) (rangul de) (funcționar inferior turc) ușier la curte.
seleám-ceaúș s. m. (sil. -leam), pl. seleám-ceaúși [sursa: Ortografic (2002)
deli-ceauș sm [At: DIONISIE, C. 210 / Pl: ~i /
diván-ceaúș sm [At: VĂCĂRESCUL, IST. 255 / Pl: ~i /
orta-ceauș sm [At: (sf. sec. XVIII) LET2 III, 208 / Pl: ~i
schemni-ceauș sm [At: M. COSTIN, O. 181 / V: schim~, chim~ / Pl: ~i / E: tc iskemni çavușu]
M. sing. – SCHEMNị (monosilabic – CCVCCV0) (variantă – SCHIMNI) – (turcism învechit) = Titlu
pentru un demnitar turc, care avea funcţia de a oferi sultanului scăunelul împodobit cu plăci de argint, la
urcarea sau la coborîrea de pe cal. (variante : Schemni –aga; schimni –agasi).
schemni-aga sm [At: NECULCE, L. 36 / V: ~si, schimi-~[schimî-], schim~[schimnî-] / Pl: ? / E: tc
iskemni agasi] Înalt demnitar turc care avea funcția de a oferi sultanului scăunelul, împodobit cu plăci
de argint, la urcarea sau la coborârea acestuia de pe cal, și care, ca reprezentant al Porții otomane, era
însărcinat să instaleze, în țările române, pe noul domn numit aici de Poartă.
schemni-agasi sm vz schemni-aga
schemni-ceauș sm [At: M. COSTIN, O. 181 / V: schim~, chim~ / Pl: ~i / E: tc iskemni çavușu] Ceauș
care, ca reprezentant al Porții otomane, însoțea în țările române, pe noul domn numit aici de Poartă.
[sursa: MDA2 (2010)

Defectiv
M - pl. - ginși s. m. pl. blugi, blue-jeans
ginși s. m. pl. blugi, blue-jeans, pantaloni strâmți, confecționați dintr-un material special, foarte
rezistenți, purtați mai ales de tineri. [sursa: Argou (2007)
5 – 1 – M – joule (pronunţat ‘jul’) – (pl) jouLI (cf. pronunţare)

Z - 5 – 1 – M – burghez – burghezi / matroz – matrozi / amorez – amorezi /

titirez – titirezi / solz – solzi /
huhurez – huhurezi / sturz – sturzi /
colăréz (pop.) s. m., pl. colărézi// colărez sm [/ V: ~lar~, ~lariz, ~lareț / Pl: ~i / E: nct]

251 | P a g e
6.2.5.1.4. - Sufixul -EZ

Sufixul LEXICAL – EZ / (fem. – EZĂ) folosit pentru a arăta originea, naţionalitatea,

francez – francezi / vienez – vienezi / genovez – genovezi – genoveză - genoveze,
nu trebuie confundat cu sufixul FLEXIONAR verbal, la conjugarea I present:
(a lucra – eu lucrEZ, tu lucrEZi )
Notă – dublete:
Burghez – (pl) burghezi = (vechi popular – burgheji)

Prezentul indicativului se formează din tema verbului, la care se adaugă sufixul prezentului şi
desinenţele personale. La conjugarea I avem două tipuri de verbe:
- Verbe care la persoana I singular păstrează ultima consoană din tema flexionară, care devine
FLEXEM specific. [notă – verbele la conjugarea I care se termină la infinitive în diftong,
păstrează semivocala ( a tă-ia – eu tai); verbele în HIAT adaugă flexemul semivocalic /ĭ / sau
/ŭ/. ‘’Verbele cu rădăcina în semivocală de tipul apropia, continua (în transcriere fonetică
apropi-ĭa, continu-ŭa) fac excepţie numai apparent, datorită grafiei, de la regula identităţii dintre
persoana I sg. a indicativului prezent şi tema verbului. Astfel, aceste verbe adaugă în scris la
rădăcina verbului, un –ĭ /-ŭ, care în vorbire există şi la infinitive, dar nu este marcat în scris.’’
GLR I, p.254]
- Verbe care adaugă la toate persoanele singularului, şi la pers. A III-a pl. desinenţe specifice.
‘’Grupurile de sunete –EZ, -EZI,… -esc, -eşti…, care în limba română au rol de desinenţe întrucît
nu fac altceva decît să marcheze diferenţele de persoană şi de număr, erau în limba latină
sufixe (cf. scandalize, floresco).
Unele verbe în –EZ şi –ESC se conjugă şi fără aceste desinenţe. Uneori, deosebirea marchează o
diferenţă de sens. (….) Alteori ambele forme au acelaşi sens, sînt însă întrebuinţate de vorbitori
diferiţi. Copii/copies; invent/ inventez; lucru/ lucrez.’’(GLR, I, p.253)
A copia – eu copii = copiez
lucra [At: CORESI, EV. 317/25 / V: a lucla (pop) ~cla / Pzi: ~rez, (îrg) lucru / E: ml lucro, -are] [sursa:
MDA2 (2010)
A lucra – eu lucrez = (popular – eu lucru, tu lucri, el/ei lucră; el/ei să lucre)
A lucra – eu lucrez – tu lucrezị – el/ei lucreazĂ – el să lucrezE
lucrá vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. lucréz, 2 sg. lucrézi, 3 sg. și pl. lucreáză [sursa: Ortografic (2002)

CONJUGAREA I
IV III
-EZE -EAZĂ
El să lucr-EZE verb
Lu-cre-ze El =ei lucr-EAZĂ
Substantive
Bur-ghe-ze Bur-ghe-ză

II I
-eZ ị -EZ
burghez
Bur-ghezi Eu lucr-EZ
Tu lucr-EZị
Notă
‘’Conjugarea structurală ţine seama de omonimiile generale şi specifice, sufixale şi desinenţiale. Sunt
10 clase flexionare sau conjugări structurale:
I. terminate în sufixul infinitival ‘’-a’’, fără sufixul de prezent ‘’-ez’’: a continua, a preceda, a ara, a
invata, a canta, a aseza
II. terminate în sufixul infinitival ‘’-a’’, cu sufixul de prezent ‘’-ez’’: a lucra, a crea, a agrea, a veghea, a
perpetua’’ [https://www.rasfoiesc.com/educatie/literatura/LIMBA-ROMANA-Verbul-in-limba-r58.php

Sufixele lexicale se adaugă după rădăcină.

Tema lexicală este un cuvînt simplu sau un derivate cu un afix. Printre temele lexicale sunt teme
nominale și teme verbale. Cele nominale au la bază un substantiv sau un adjectiv. Temele lexicale
verbale se formează de la verbe, de exemplu prefăcătorie, din verbul preface și sufixele -ător + -ie.

Tema flexionară este specifică unei singure forme [Tema lexicală este comună întregii flexiuni a unui
cuvînt] sau unui grup de forme ale unei părți de vorbire. Temă flexionară principală (de la forma de
dicţionar) şi temă flexionară secundară (specific unui anumit timp). De exemplu, în cazul verbului a
tăcea, tăcea este tema imperfectului, tăcu – tema perfectului simplu, iar tăcuse – tema mai mult ca
perfectului, formate din rădăcina tac/tăc și sufixele specifice acestor forme temporale.

Sufixele gramaticale se adaugă după sufixele lexicale şi intră în alcătuirea unor forme flexionare care
fac parte din paradigma flexionară specific fiecărui cuvînt flexibil.
Sufixele gramaticale (=morfologice sau flexionare) servesc la exprimarea unor categorii gramaticale
precum modul și timpul.
Modul infinitiv – în funcţie de sufixul infinitival, conjugarea tradiţională include 4 grupe de verbe
(conjugarea I (-A), II (-eA), III (-E), IV (-I , -î).
mod participiu: sufixul participial (-T) plec-at; tăc-ut; amintit (-it), auzit (-it), fugit (-it); cobor-ît; prinS,
arS,
mod gerunziu: cîntînd (-înd), amintind (-ind), auzind (-ind), fugind (-ind)
timpul imperfect: cu sufixul (-A) sau (-ea).
timpul mai mult ca perfect: amintise (-se), auzise (-se), fugise (-se)

253 | P a g e
O formă verbală se poate construi şi cu două sufixe gramaticale.
De exemplu participiul cu forme deosebite după gen şi număr. În alcătuirea diatezei pasive, participiul
se acordă în gen şi număr cu subiectul (asemeni unui adjectiv): cîntat – cîntată – cîntaţi – cîntate; văzut
– văzută – văzuţi – văzute; ars – arsă – arşi – arse;
[vezi tip de flexiune T-6]
Timpul mai mult ca perfect se formează cu sufixul perfectului simplu (care este, în funcţie de conjugări,
-ă, -i, -î, -u, -SE) după care se adaugă sufixul mai mult ca perfectului –[-SE-] (şi desinenţele personale).
Cînt-A – SE; luc-A-Se; tăc-U-SE; Băt-U-SE; văz-U –SE; făc-U-SE; scri-SE-SE; dorm-I-SE; cobor-î-
SE;
Desinenţele personale de plural la perfectul simplu şi la mai mult ca perfectul sunt identice: persoana I
pl. [-RĂM]; pers. A II-a pl. [-RĂŢI]; pers. A III-a pl. [-RĂ].
A mînca – noi mînc-A-SE-RĂ-M;
A scrie – voi scr-I-Se-Se-RĂ-Ţi;

Pluralul mai mult ca perfectului fără particula caracteristică – RĂ- este o formă arhaică.
În prezent se consideră desinenţe de plural:
pers. I pl. –RĂM;
pers. II pl. – RĂŢI;
pers. III pl. –RĂ.
Particula ‘-RĂ-‘’ care face parte din desinenţă, este FLEXEM DE PLURAL, care marchează numărul
plural la perfectul simplu şi la mai mult ca perfect, după care se adaugă FLEXEMUL DE PERSOANĂ:
pers. I pl. –M;
pers. II pl. – ŢI;
pers. III pl. –[ Ø ].
Astfel, desinenţele de persoana I şi persoana a II-a plural ale acestor timpuri ale trecutului sunt identice
cu desinenţele de persoana I şi persoana a II-a plural ale prezentului indicativ.
Se consider că numai la pers.I şi pers. II plural apar sufixele prezentului indicative:
-A – ( -ă-) la conjugarea I;
-E – la conjugarea II şi III;
-I - / -î- la conjugarea a IV-a.
La unele verbe de conjugarea I şi unele verbe de conjugarea IV, aceste sufixe ale timpului prezent ale
indicativului intră într-o relaţie de complementaritate cu alte serii de SUFIXE ALE PREZENTULUI :
- EZ (conj. I);
- ESC şi –ĂSC (conj. IV).
Asrfel, din punctul de vedere al desinenţelor de persoană, structura tuturor verbelor la indicative prezent
este unitară şi unică:
1. Pers. I sing. – K (consoană / sau semivocală) reprezentînd tema verbului (de la forma de bază
din dicţionar, fără sufixul infinitival) sau tema flexionară a prezentului (fără sufixul timpului
prezent).
2. Pers. II sing. K +/ ị / (în scis - + i) conjugarea II şi III, ci, gi prezintă alternanţe de consoane [k – Č
] [g – Ğ].(vezi T – 8).
3. Pers. III sing. K + Ă (la conjugarea I şi conjugarea a IV-a, cf, a coborî – el/ei coboară) unde III
sing. = III pl.
Pers. III sing K + E ( la conj. II, III, şi IV –restul verbelor) în situaţia Pers. III pl. = pers. I sg.
La modul conjunctiv prezent, persoana a III-a sg. şi pl. este în poziţie alternative cu persoana a
III-a sing. a indicativului prezent.
 Cadranul IV Cadranul III
Indicativ prezent Indicativ prezent
Pers. III sing. Pers. III sg. = III pl.
+E +Ă

Cadranul II Cadranul I
Indicative prezent = conjunctiv prezent Indicativ prezent=conjunctiv prezent
Persoana II singular Persoana I singular
+ị -K
Şi persoana III pl. = I sing.

La toate conjugările, desinenţele indicativului prezent sunt:

- la persoana I pl. - +M
- la persoana II pl. + Ţị
Persoana a II-a plural a imperativului este identică cu persoana a II-a plural a indicativului prezent.
Persoana a II-a singular a imperativului afirmativ are forme identice cu prezentul indicativului,
-persoana a II-a singular la conjugarea a II-a (tu taci), a III-a (tu mergi), şi conj. A IV-a (tu dormi);
-şi persoana III singular, la conj. I (el cîntă, lucrează), conj. III (el scoate) şi conj. IV (el povesteşte,
coboară, hotărăşte)

La modul indicativ şi modul conjunctiv

Desinenţele de plural sunt identice.

Persoana Persoana Persoana

I II III
Indicativ prezent Noi cînt-Ă – M Voi cînt-A-ŢI Ei cînt-Ă
Conjugarea I Lucr-A-ŢI Lucr-eaz-Ă
Lucr-Ă-M
Imperfect Noi cînt-A-M Cînt-A-ŢI Ei cînt_A
Sufixul – A- Lucr-A-ŢI (forma veche)
Conj. I şi IV (-î) Lucr-A-M Ei cînt-A-U
Lucr-A-U
Perfect simplu Noi cînt-A-RĂ-M Cînt-A-RĂ-ŢI Cînt-A-RĂ
Sufixul –A- Lucr-A-RĂ-ŢI Lucr-A-RĂ
Conj. I Lucr-A-RĂ-M
Mai mult ca Cînt-A-SE-RĂ-M Cînt-A-SE-RĂ-ŢI Cînt-A-SE-RĂ
perfectul Lucr-A-SE-RĂ-ŢI Lucr-A-SE-RĂ
Sufixul –SE- Lucr-A-SE-RĂ-M

255 | P a g e
6.2.5.1.5. - =Substantive feminine

L - 5 – 1 – F – sculă – scule / movilă – movile / vilă – vile / blastulă – blastule /

zicală, hală, oală, gală, rafală,
șcórlă, șcórle, s.f. (reg.) 1. încălțăminte neîngrijtă sau deteriorată. 2. (în forma: șcârlă
R - gheară – gheare / agoră – agore (rar) /
= feminine cu sufixe diminutivale – oişoară – (pl) oişoare / ulicioară – (pl) ulicioare /
M - noimă – noime / rîmă – rime / iazmă – iezme / lamă, coamă, ramă, dramă, sîrmă, crimă,
molimă – molime /
epitómă s. f., pl. epitome // epitomă sf [/ V: ~om sn, ~me (pl: ~mi) / Pl: ~me /
[variant – N - epitom sn vz epitomă]
N - bîrnă – bîrne / brînă – brîne / balenă, coroană,

B – babă – babe / roabă / dubă / slujbă /

P - cupă – cupe / Pulpă, iapă, ceapă, mapă, echipă, cîrpă, prispă, trompă, pompă,
V - Văduvă – văduve / Avă (unealtă) – (pl) ave / potcoavă, navă, epavă, colivă, snoavă,
sclavă,
F - calfă – calfe / nimfă – nimfe / Scroafă – scroafe / gafă, strofă, tufă, ceafă, carafă,

H - buhă – buhe / silhă, puhă,

Ț - – torţă – torţe / fortăreaţă, zdreanţă, hoaţă, raţă, cîrciumăriţă (cu suffix)
piaţă – pieţe / locuinţă, trîmbiţă, faianţă,
j - birjă – birje / şarjă – şarje / forjă – forje / barjă – barje / ojă – oje /
Ṣ - naşă – naşe / vrăjmaşă – vrăjmaşe / planşă, platoşă, ţigăncuşă (cu suffix) = ţigăncuşe

Z – Fem. - amiază – amieze

(masculine – sing. Miez – pl. mieZi = (popular) mieJi de nucă /
(din latin “meDius”) – (Neutru – Miez – pl. miez-uri)
MERCHÉZ, merchezuri, s. n. 1. (Reg.; astăzi rar) Tâlc (ascuns) al unui lucru; taină, rost, semnificație. ◊
Expr. A-i veni (cuiva) la merchez = a-i conveni, a-i veni (cuiva) la îndemână. 2. (Fam.) Șmecherie,
șiretlic, truc. – Din tc. merkez.
RÂNCHÉZ, rânchezuri, s. n. (Rar) Rânchezat. – Din râncheza (derivat regresiv).

F - (sing) sîmbătă – (pl) sîmbete

(G-D art. Sîmbetei, - pl. expresie ‘îi poartă sîmbetele’ / adverb – SÎMBĂTA)
sấmbătă s. f., g.-d. art. sấmbetei; pl. sấmbete și (rar) sâmbăte s. f.
într-o sîmbătĂ / sîmbătA, - (pl) 2 sîmbetE, art. Pl. Sîmbete-LE / – sîmbăta = adverb

=Perechi flexionare
M – colţ – (pl) colţi / moţ (persoană) – (pl) moţi / ev – (pl) evi /
N – colţ – (pl) colţuri / moţ (smoc de păr) – (pl) moţuri / ev – (pl) evuri /

M – elan – (pl) elani / / han – (pl) hani (oameni) /

N – élan – (pl) elanuri / / han – (pl) hanuri (loc) /
calcán1 (pește) s. m., - (pl.) calcáni –
calcán2 (zid) s. n., - (pl.) calcáne
M - pistól1 (monedă) s. m., pl. pistóli
N - pistól2 (armă, aparat, probă sportivă) s. n., (arme, aparate) pl. pistoále
M - ṣah - ṣahi
N - ṣah - ṣahuri (joc)
M - / cer – ceri (arbori) /
N –/ cer – ceruri (boltă) /
M – spor – (pl) spori / car (insectă) – (pl)cari / acar (persoană) – (pl) acari /
N – spor – (pl) sporURI / car (vehicul) – (pl) care – caruri / acar (obicei) – (pl) acare /
M – fagot – (pl) fagoţi /
N – fagot – (pl) fagoturi /
M – tip – (pl) tipi / timp – (pl) timpi / corp – (pl) corpi /
N – tip – (pl) tipuri / timp – (pl) timpuri / corp – (pl) corpuri /
M – jap – (pl.) japi;
N – jap – (pl.) japuri;
CRÉIER, (1,3) creieri, s. m., (2) creiere, s. n.// creier sm [At: CORESI, EV. 277/32 / V: cleeri smp, clei
smp, cleieri smp, cleri smp, clii smp, ~eer, ~eere snp, ~eeri smp, ~ei smp, ~eiere snp, ~eire snp, ~eiri
smp, ~el, ~eri smp, criei smp, criel, crier, crieri smp, criili smp, criiri smp, crili smp, greier, greieri smp
/ Pl: ~i / E: ml cerebrum] –
créĭer m., uzitat și la pl., și n., pl. -e //

M – bob – (pl) bobi / (sing) şah – (pl) şahi (persoană) /

N – bob (sanie) – (pl) bobURI / (sing) şah (joc) – (pl) şahuri /
N – bob – (pl) boabe
F – boabă – (pl) boabe

Perechi - (M) arbori/ (F) fructe:

M – pom – pomi / (F) – poamă – poame
M – bob – bobi - /(F) – boabă - boabe
M – (sing.) un măr – (pl.) doi meri (arbori)
N – (sing.) un măr – (pl.) două mere (fructe)
M – (sing) prun – (pl) pruni (arbori) / păr – (pl) peri (arbori) / cireş – (pl) cireşi /
F – (sing) prună – (pl) prune (fructe) / pară – (pl) pere (fructe) / cireaşă – (pl) cireşe /
F – oală – (pl) oale / ţoală – (pl) ţoale
N - ol – oale / ţol – ţoale

gânj smn [At: DAMÉ, T. 11 / Pl: (rar) ~i, ~uri / E: bg гъз „îndoitură”, cf vsl *газ „nuia”, гуз „funie”]
(Pop) 1 Nuia / gînji, s. m., gînjuri, s. n.
hâj1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 102/1 / V: hârj, îrj / Pl: ~uri / E: pn hyz] 1 (Înv) Bordei. 2 (Reg) Hambar
mic. 3 (Reg) Șură în care se țin alimente. 4 Clădire separată în care se țin vase cu lapte, smântână, seu
etc.
hâj2 sm [At: VASILIU, C. 33 / Pl: ~i / E: nct] (Îrg; îs) ~ de babă Babă afurisită. [sursa: MDA2 (2010)
vâj1 [At: GHEȚIE, R. M. 494 / V: vâjă av, voj smn / Pl: ~uri sn ~i sm / E: fo] 1 i (Pop; are) Cuvânt care
imită sunetul produs de vânt, de curgerea unei ape sau de mișcarea rapidă a unui corp. 2 av (Reg; îe) A
se duce (sau a ieși) ~ă A pleca repede. 3 sn (Reg; îe) A face un ~ A efectua o acțiune în mare grabă. 4
sm (Trs; îf voj) Vâltoare (1). 5 sn (Trs; îf voj) Cadă mare (de lemn) în care se storc strugurii și se lasă la
fermentat. 6 sn (Reg; îf voj) Tulnic.

257 | P a g e
VÂJ2, vâji, s. m. (Reg.) Om bătrân, moșneag, ghiuj. – Ucr. viži. [sursa: DLRM (1958)
vânj [At: (a. 1620) D. BOGDAN, GL. / Pl: ~i sm, ~uri sn / E: vsl вѫже] 1 sm (Bot; pop) Velniș (Ulmus
laevis). 2 sm (Înv) Flexibilitate (1). 3 sn Forță fizică. 4 sm (Buc) Om puternic. 5 sn (Olt; Mun) Unealtă
care servește la ridicarea unor greutăți. [sursa: MDA2 (2010)

VÂNJ s. n., (2) vânji, s. m. 1. S. n. (Înv. și pop.) Putere, vigoare =VÂNJ2 ~uri n. înv.
VÂNJ1 ~i m. Varietate de ulm, având frunzele ovale și florile de culoare verzuie sau roșiatică; velniș.
/cf. sl. važe, vonzu [sursa: NODEX (2002)
vrej sn [At: PISCUPESCU, O. 194/3 / V: (reg) vreag s, vreg, (îvr) vreajă sf / Pl: ~uri sn, vreji sm / E: bg
вреж] 1 Tulpină a unor plante agățătoare sau târâtoare. 2 (Reg; îe) A lua (sau a căta) (pe cineva) pe ~
A-i cerceta cuiva cu de-amănuntul originea, trecutul, viața. 3 (Trs; pex) Strujan. 4 (Ban; lpl) Pănușe de
porumb. 5 (Pex) Lăstar. [sursa: MDA2 (2010) pl. -uri, (reg.) -e, m. -i.
6.2.5.1.6. - =Substantive neutre

L - 5 – 1 – N – inel – inele / edicul – edicule / cristal, pendul, fitil, ovul, interval, nivel,
fáchĭol n., pl. e (ung. fátyol, sîrb. facol, fačol, d. ven. faciol, faziol, pînză de in, care vine d. it.
fazza, față, de unde și fazzoletto, basma; ngr. [d. ven.] fakĭóli). Trans. Vălu alb de borangic pe care-l
poartă fetele. Vest. Gĭulgĭ. – Și pachĭol (poate ngr.). Vechĭ și fachĭ, pl. urĭ. V. cimber.[sursa: Scriban
(1939)
R - – popor – (pl) popoare / car – care /hotar – hotare/ izvor – izvoare /
M - ghem – gheme / program, gram, volum, poem, basm, fonem, morfem,
N – (singular cu sufixul – ISM – de obicei sunt DEFECTIVE DE PLURAL)
(sing) germanism – (pl) germanisme / Latinism,
N – ciocan – ciocane / saivan, turban, caftan, ciolan, burlan, volan, talisman, tavan,
N - Ocean, aeroplan,
parțon sn [At: CIAUȘANU, V. 187 / Pl: ~oane / E: cf porțon] (Olt; Mun) 1 Porție. 2 Tain
dârmón (pop.) s. n., pl. dârmoáne// dârmon sn [ / V: (îrg) ~oi, ~iu / Pl: ~oane

B - – bob - boabe / gheb – ghebe / proverb, adverb,

P - horoscop – horoscoape / periscope, prosop,
V - motiV – motive / ceaslov, masiv, calificativ, purgativ, portativ, stativ, superlativ
F - cinematograF – cinematografe / recif – recife / tarif,
H – catastih (vechi) = catastíf (înv., fam.) s. n., pl. catastífe [majoritatea sunt cu plural în -uri]
Ț - braŢ – braţe / coteţ, judeţ, băţ, juvăţ, opaiţ, făcăleţ, letopiseţ, glonţ, ghemuleţ,
N - maţ, - (de obicei plural) MAŢE
J - miraJ, avantaj, reportaj, voiaj, garaj, baraj, limbaj, placaj, bandaj, bagaj, aliaj, atelaj, grilaj, utilaj,
viraj, pelerinaj, furaj, pasaj,
scorój, - (pl.) scoroáje, s.n. (reg.)
păj n. Mold. 1. cep de roată de stâlp; 2. tigăița puștii. [Rus. PYJĬ, tigăiță de tun]. [sursa: Șăineanu, ed.
VI (1929)
GĂTÉJ, găteje, s. n. (Mai ales la pl.) și gîtéj n., pl. e [Vreascurĭ,
gătej [At: CREANGĂ, P. 130 / V: (reg) ~ă, ~eajă sf, ~erj[1] sn / Pl: ~e, (reg) ~i sm / E: ns cf vsl гати] 1
sn Creangă sau nuia uscată, subțire, cu care se aprinde sau se ațâță focul. 2 sm (Reg; îs) ~jii
prepeleacului Ramuri scurtate de la prepeleac care servesc de cuier. [sursa: MDA2 (2010)

Ṣ - – oraş – oraşe / sălaş, locaş, făgaş, cartuş, cartonaş, sicriaş, ştiubeiaş, (cu suffix)
Z - – meterez – metereze / aragaz, trapez, taluz, obuz, gaz, autobuz,

5 – 1 – Neutre (-uri) -
L - deal – dealuri / val – valuri / toval – tovaluri / ideal – idealuri / stol - stoluri,
prăvál/privál (reg.) s. n., pl. prăváluri/priváluri //privál (pisc.) = var. preval, prăval s. n., pl.
priváluri
R - adevăr – adevăruri / zar – zaruri / dar – daruri / cer, ciur, retur, hatîr, femur,
M - totem – totemuri / ram, geam, tărîm, neam, ham, gem,
N - élan – elanuri / chin, gen, teren, plan, regn,

B - N – (sing) job (pronunţat ‘giob’) – (pl) joburi / club, schimb, jgheab, trib,

259 | P a g e
 cuib – cuiburi / ciob – cioburi / şurub, nimb, dîmb,
P - chip – chipuri / gherdap – gherdapuri / hap – hapuri / cep – cepuri /
anotimp, şlep, slip, scalp, scop, grup, trup,
V - stîrv – stîrvuri / nărav, morav, alcove, tiv, conclav,
F - chef – chefuri / vîrf, golf, coif, jaf, cearceaf, taraf, relief, praf,
H – duh – duhuri / almanah, crah, stih, văzduh, catastih (f), octoih, distih, (h)emistih,
acrostih, coh, stroh, crah, metah, ṣtreh, ṭeh, tearh, produh,
Ț - colţ – colţuri / laţ, lanţ, hăţ, şanţ, jilţ, valţ, anunţ, sughiţ, preţ, ṣpiṭ - ṣpiṭuri (de obicei plural), ṣpriṭ;
J - vîrtej – vîrtejuri / ruj, vrej, prilej, deranj,
{majoritatea substantivelor cu ‘-j’ final sunt substantive NEUTRE]
gâtlej sn [At: DOSOFTEI, PS. 21 / V: (înv) gârl~, gâltej, (rar) ~eajă sf / Pl: ~uri / E: gât + ~ej] 1 Parte
interioară a gâtului
velj sn [At: ALR SN III h 816/64 / Pl: ~uri / E: mg völgy] (Reg; mgm) Vâlcea (1). [sursa: MDA2
(2010)
Ṣ - coş – coşuri / cloş – (pl) cloşuri – (de la adj. invariabil ‘cloş’)
marş, tufiş, podiş, desiş, lăcaşuri, acoperiş, arcuş,
N – (sing) leş – (pl) leşuri // surpíș – surpíșuri //
Z - auz – auzuri / laz – lazuri / izlaz – izlazuri / abuz, moloz, necaz, refuz,
crez, botez, zaplaz, iaz,

Multe substantive neutre au la plural forme duble în –E şi –URI

8 – 1 – N – canal – canale – canaluri
car – care (vehicul) – caruri (parte a maşinii de scris)
ghem – gheme - ghemuri
cămin – cămine – căminuri
refren – refrene – refrenuri
b - bob1 [At: (1588) CUV. D. BĂTR. I, 309 / V: bobă (1) (Pl: bobe) sf / Pl: ~i sm, boabe, (nob) ~uri /
Etim.: vsl бобъ] boburi – s.n. -sanie
p
v
f
h
veşmînt – (pl) veşminte – (vechi) vesmînturi = odăjdii (pl)
ospăţ – ospeţe – ospăţuri
vîrtej – vîrteje – vîrtejuri / gîtlej,
acoperiş – acoperişe – acoperişuri
albuş – albuşe – albuşuri
lăcaş – lăcaşe – lăcaşuri
talaz – talaze – talazuri

Feminine cu forme duble de plural

SCRÓFULĂ, scrofule și scrofuli, s. f. (Popular, mai ales la pl.) // - scrófulă s. f., g.-d. art. scrófulei; pl.
scrófule// scrofule f. pl. umflături la gât.
gádină (pop.) s. f., g.-d. art. gádinei; pl. gádine// gadină sf [At: VARLAAM, C. 253/2 / V: ~denă / Pl:
(înv) ~i, ~e / gadini = gadine[ sursa: MDA2 (2010)

Sunt şi substantive feminine cu plural dublu (cu diferenţă de sens);

F – (sing) vioară – (pl) vioare (toporaş – flori) / viori (instrumente)
= F – (sing) plajă – (pl) plajE / (popular) ‘ am două PLĂJI’, art. plăjile
F – (sing) cireaşă (fruct) – (pl) cireşe = cireşi
F – căpşună – (pl) căpşunE = căpşuni
F – (sing) ţeapă – (pl) ţepe (fam. =înşelăciuni) / (pl) ţepi (aşchie) /M –ţep – (pl) ţepi

261 | P a g e
6.2.5.1.7. - =Substantive DEFECTIVE

N. - ițar [At: I. IONESCU, P. 544 / Pl: ~e (1-2), ~i (3-4) / E: ițe + -ar] 1 sn (Îrg) Sulișor de care se leagă
ițele[sursa: MDA2 (2010
M. plural - IȚÁRI s. pl. (reg.) strâmțari (pl.).
ițăráși (rar) s. m. pl. (diminutive al lui íṭari’
ochelári s. m. pl. // ochelari smp [At: (a 1754) IORGA, S. D. XII, 68 / V: (îvp) ochil~, (înv) ocăl~, (reg)
ochiol~, ocol~, ochelar[1=incorect] sm, (înv) ~iu sm / E: cf lat ocularis]

M – defective de singular - pantaloni , şalvari, ochelari, iţari, încălţări,(sunt la plural)

M – brăcinari, (obiecte de îmbrăcăminte – obiecte cu 2 părṭi identice)
M – pl. – buṣi;
M – mezi (matematică) – art. Mezii – (e la plural)
M – de obicei la plural - spongiér (-gi-er) s. m., pl. spongiéri
M. plural – saurieni - //saurián (sa-u-ri-an) s. m., pl. sauriéni (-ri-eni)
saurián, -ă adj. pl. ieni, iene (vgr. saúra și saúros, șopîrlă).; simieni;
M – plural - caraibi, carpi, caravani, catari, LARI,
grunjĭ m. pl. V. grunț. [sursa: Scriban (1939)
grunț, zgrunț și grunz n., pl. urĭ - În Munt. pl. m. grunjĭ, asperitățĭ, glodurĭ: nu călca pin grunjĭ
laji smp [At: DDRF / V: (înv) lagi / E: nct] (Îvr) Negustori turci stabiliți în Principatele Române. [sursa:
MDA2 (2010)

F – pl. – catrafúse (fam.) (ca-tra-) s. f. pl. = boarfe // /catrafúse sfp [At: ISPIRESCU, L. 354 / V: (reg)
catalfoáse, catâlfoásă sf ~aváse / E: nct][ sursa: MDA2 (2010) //catrafúse (Mold. Munt.), catraváse (Olt.)
și trancafúse (Olt. Munt.) n. saŭ f. pl. (var. din trancanale, tărăbuțe, teleuțe). Iron. [sursa: Scriban (1939)
F – pl. - fecále s. f. pl., art. Fecálele/// FECÁLE s. pl. (FIZIOL.) excrement, (pop.) căcat, scârnă,
scăpău, (reg.) scârnăvie, spurc, spurcat, spurcăciune, (înv.) scremet, (fam.) caca, coco, gâli, (fig.) rahat,
(eufemistic)
F – defective de singular – ICRE ( e la plural) – (singular ‘ICRĂ’ nu e folosit)
F – CRUPE (boabe) – (e la plural)
F - izmene
F – CALENDE (latin – e la plural), IDE (latin – e la plural), CAUDINE (latin – e la plural)
F - CALÉNDE s. f. pl. Numele primei zile a fiecărei luni la romani; zi întâi. ◊ Expr. La calendele
grecești = niciodată (grecii neavând „calende”). – Din lat. calendae, fr. calendes. [sursa: DEX '09
(2009)
F - íde f. pl. (lat. idus). A cincĭ-spre-zecea zi a luĭ Martie, Maĭ, Iuliŭ și Octobre și a treĭ-spre-zecea a
celor-lalte lunĭ ale calendaruluĭ roman: - art. Idele lui Marte
N - ide n. pl. a 15 sau a 13 zi a lunei, în calendarul roman: idele lui Martie.[sursa: Șăineanu, ed. VI
(1929)
F - NÓNE s.f.pl. Nume dat zilei a șaptea din lunile martie, mai, iulie și octombrie și zilei a cincea din
celelalte luni în calendarul roman. [Sg. nonă / < lat. nonae].
nónă s. f., g.-d. art. nónei; pl. none [sursa: DOOM 2 (2005)// NÓNĂ2 s. f. 1. a noua oră a zilei în
vechea Romă (numărată după orele 6 dimineața, ora 15 actuală).

F – PERSEIDE – (e la plural)
M. plural - dioscuri smp [At: N. TEST. (1648), 172r/32 / P: di-o~ / V: (îvr) ~cori / E: fr Dioscures]
(Mit) 1-2 (Supranumele lui) Castor și Pollux.
filipi smp plural - [At: PANN, ap. TDRG / E: Filip] (Pop) Nume dat zilelor dintre 11-17 noiembrie,
cuprinzând sărbătoarea Sf. Filip (14 noiembrie)
cílipi1 smp [At: PAMFILE, S. T. 113 / E: ns cf chilichi] (Ant; înv) Filipi
chílichi smp [At: H VII, 466 / V: ~ipchi / E: ns cf Filipi] (Trs) Filipi.

N – (rar singular – salmonid) – (pl) SALMONIDE

N – (de obicei plural) Maţe, VISCERE, BAIERE;

N – plural - cocláuri (co-cla-uri) s. n. pl.[sursa: DOOM 2 (2005)] / cocláură s. n., pl. cocláuri (sil. -cla-
uri)
cocláuri smp [At: ȘEZ. XXXII, 15 / V: (sg refăcut) ~r sn, (sg refăcut) ~ră sf, (sg refăcut) cotlaúr sm,
~lâu~ / P: ~la-uri / E: nct] [sursa: MDA2 (2010)

substantive defective de plural

F – sing. – pleavă – G-D art. plevei.
F – sing. – podagră – G-D art. podagrei (nume de boală)
míjă f. fără pl. (d. mijesc; nsl. miža, mijire). De-a mija saŭ (maĭ des) saŭ de-a mija-patca (Mold. sud) saŭ
de-a mijoarca (Mold. nord), jocu copilăresc de-a mijitele saŭ de-a ascunsele. [sursa: Scriban (1939)
mijă sf [At: DOSOFTEI, PS. 130/1 / V: (înv) miză / Pl: (rar) miji/ E: pvb miji] (Înv) Apariție de o clipă
Si: clipire, clipeală. 2 (Reg) Mijoarcă (1). [sursa: MDA2 (2010)

ZORI – defectiv de singular, considerat după articol,

Fie M – art. ZORII
Fie F – art. ZORI-LE

M = F plural - zori s. m. pl. / s. f. pl., art. zórii / zórile

Adjective – blajin – blajini – F. – blajină – blajine;
M. pl. art. blajinII, Paştele BlajiniLOR;
F. pl. art. – Blajinele
M - molóh (livr.) s. m., pl. molóhi (din nume propriu)
F.sing. sînziană – G-D art. sînzienei - Pl. sînziene (mai ales la plural -= flori)
Şi nume propriu – SînzianA;
Fem. pl. – Sînziene – nume propriu – Numele unei sărbători;
Feminine PLURAL
F – (pl) FIŢE
părésimi (înv., pop.) s. f. pl. // parésimĭ f. pl. (dintr’un sing. părésimă, azĭ uĭtat, lat. quadragésima, a
patru-zecea, adică „zi”, de unde s’a făcut *quaraesima, *quaresima, părésimă; it. quaresima, pv.
caresma, fr. carème, cat. coresma, sp. caresma, pg. quaresma), care ține șapte săptămînĭ. Mĭezu
Păresimiĭ (azĭ mĭezu Păresiĭ și Părețiĭ, ca cum ar exista un nom. Păreasa orĭ Păreața), mijlocu postuluĭ
mare, Mĭercurea din săptămîna a patra (fr. mi-carême). – În Munt. est mĭez de Părezĭ, în vest Păreásimĭ
(CL, 1910, 3, 76).[sursa: Scriban (1939) variante - parisimi sfp vz păresimi [sursa: MDA2 (2010) –
paresimi; paresime; peasimi;
F - miază-păresi - / miezi-păresi pl// Miezii-Păresimi. / păresími, s.f., pl. – v. miezul (păresii). [Variante:
părése, părésemi, părăsimă, parésimi, parísimi, păreásemi, păreásimi, pareásimi s. f. pl.]

263 | P a g e
Multe substantive, deṣi nu sunt defective de singular, se folosesc mai ales la plural, în cadranul II,
adăugînd un -I zero final:

IV III
Feminine Feminine
Plural Singular
- +E - +Ă

II I
Masculine Masculine
Plural Singular
- +ị - [k]

Masculine Plural [ +ị ] Dacă această formă de plural nu are un correspondent de singular, sau are un
corespondent de singular identic ca formă, atunci ar putea fi încadrate în regulă.

ciólfi smp [At: TOMESCU, GL. 270 / E: ns cf bg челви „ghete”] (Reg) Pantofi foarte rupți Cf cioloafe
= cioloáfe sfp [At: COMAN, GL. / E: ns cf bg челви] (Reg) Opinci mari și uzate Cf ciolfi.
ogrínji (pop.) (o-grinji) s. m. pl. /= ogrăji =/ ogrinji smp[1] [At: LB / V: (rar, sms) ~reș, ogrinj, (înv)
~răji, (reg) ~reji, ~riji, ~ini, ~nși, ori~ / E: srb ogrizine]
trînji s. pl. v. HEMOROIZI – variantă – trînṣi
prevéli s.m. pl. (reg.) persoane de aceeași vârstă, întovărășite; leat.
colí s.m. pl. (reg.) oameni care nu fac nimic, trântori, leneși.
cormí smp [At: CV, 1949 nr. 9, 34 / E: nct] (Reg) Perne mici de lână puse de femei sub basma.
drăgán (drăgáni), s. m. – (Înv. și arh.) Dragon, soldat. – Var. dragon.
rohmáni s. m. pl. (În credințele populare) Ființe evlavioase care ar trăi la marginea pământului sau sub
pământ; blajini. ◊ Paștele rohmanilor (sau al blajinilor) v. blajini. [Var.: rocmáni, rogmáni, rahmáni,
rugmáni s. m. pl.][ sursa: D.Religios (1994)
zgrében, zgrebeni, s.m. – v. greben („pieptene”).
zgrébenĭ și zgrébențĭ m. pl. v. buci.// zgrebéni s.m. pl. (reg.) puzderie, resturi de lână, de cânepă.=
chiorăní smp [At: PAMFILE, J. I / V: ~rení / E: chior] (Îlav) = ṣi neutru
drăbicáni smp [At: PAȘCA, GL. / E: nct] (Reg) Locuri râpoase Si: coclauri
jep (arbust) s. m., (Mai ales la pl.) pl. jepi
jep1 sm [At: PANȚU, PL. / V: jâp, jip, jipi smp, jup / Pl: ~i / E: nct]
jep și jip m., pl. urĭ (ung.?). Vest. Rîĭe la porcĭ orĭ la cînĭ.// jep2 sms [At: MAT. FOLK. 1453 / V: jăp,
jâp, jip / E: ns cf jeg1] (Reg) 1 Bube pe pielea porcilor
RUP, rupi, s. m. (Înv., sec. XVIII) Unitate de măsură a lungimii, egală cu o optime de cot
golopi smp [At: (a. 1910) N. REV. R., 86, ap. DA / V: gulupi / E: nct] 1 (Olt) Prune de toamnă. 2 (Ban)
Prune coapte înainte de timp, în urma unei boli.[sursa: MDA2 (2010)
șlap s. m., pl. șlapi
șlap , s. n. pl. ṣlape = pălarie
M - strimp, s. m. (pl.) strimpi – (Trans. de N) Șosetă. – Var. strimf.

ghiulúș (-șuri), s. n. //ghilúș [/ V: diliș, ghiliș[1], ~liș, ~liuș, giliș / Pl: ~i /

ghĭulúș și -lĭúș n., pl. urĭ (ung. gyülés, a. î.). Vechĭ. Adunare, întrunire (maĭ ales legislativă orĭ p.
alegerea unuĭ domn în Ungaria). Azĭ, Maram. (gĭuliș). Ședință judecătorească (Șez. 31, 106). Trans.
(ghĭuliș și ghilúș) și Arg. (ghilúș). Reuniune, sindrofie (la o nuntă, la o logodnă). Dolj (ghelúș)[ sursa:
Scriban (1939)
N – plural – GHILIṢI
MEȘ, meși, s. m. (Mai ales la pl.) [sursa: DLRLC (1955-1957)
meși (înv., reg.) s. m. pl., art. Méșii
meș (méși), s. m. – 1. Un fel de încălțăminte purtată de turci în interiorul pantofilor. – 2. Papuc. – Var.
meșt, mestie. Mr. mestră, pl. mești.
M. plural - meși smp [At: MOXA, 370/7 / V: (rar) mești, mesti, mestii / E: tc mest] 1 Un fel de
încălțăminte fără toc [sursa: MDA2 (2010)

drăgăicúși smp [At: H IX, 306 / E: drăgaică + -uș] (Bot; reg) Drăgaică
BABÚȘI s. m. pl. (Înv.) Papuci.
muscoși smp [At: PĂCALĂ, M. R. 518 / E: ns cf muscă] (Reg) Motiv de cusătură pe ie Si: muscă
TAPONÍȘI s. pl. = tăponiṣi (planta, nemṭiṣor)
TĂTĂÍȘI s. pl. (planta - v. romaniță)
córlăși s.m. pl. (reg.) măcriș-de-câmpie. = corlégeni s.m. pl. (reg.) măcriș. [sursa: DAR (2002)// córlăși
smp [At: VICIU, GL. / V: ~leși / E: ns cf corlegeni]

F – defective de plural [substantive care exprimă stări sufleteṣti, sentimente, ) – frică, curaj, teamă;
F – milă (sentiment) – G-D art. ‘miLEI’
(dar F – milă (unitate de măsură) – (pl) mile)
F – ciumă, teamă, groază,
N – (material) - maltéh s.n. (înv.) mătase malteză= maltef - : rochie de maltef
N - corh [/ E: nct] (reg) Grupă de cristale așezate într-un spațiu deschis, nemărginit.
N – zor - / colb,
N – (singular cu sufixul –ISM) – capitalism, idealism,

Colective (Defective de plural - păiṣ, pietriṣ,

KRILL s. m. mic crustaceu din apele arctice, comestibil. (< engl. krill)

265 | P a g e
Adjective INVARIABILE – crem, cloş, bej, oranj, mov, ecosez, ROZ,
bej2 sn, adj. invariabil [At: KLOPSTOCK, F. 108 / S: beige / E: fr beige] 1-2 (Culoarea) cafeniu-
deschis.

ORÁNJ adj. invar. (Franțuzism) Portocaliu. Cutii goale... în același format și de aceleași tandre culori:
bleu, roz, oranj, gri. C. PETRESCU, O. P. I 145. [sursa: DLRLC (1955-1957)
oranj sn, a [At: PETRESCU, O. P. I, 145 / Pl: ~uri / E: fr orange] (Frm) 1-2 (Culoare) portocalie.
[sursa: MDA2 (2010)

6.2.5.1.8. - =Substantive NEREGULATE

Masculin NEREGULAT – (sing) OM – (pl) OAMENI (latină – homo, hominis)

om sm [/ Pl: oameni și (înv) omeni, omene / G-D: omului / E: ml homo, -inis][ sursa: MDA2 (2010)
variante vechi: – (singular) – omol, (p.75); omulu > omu; în forma de vocative masculine singular
ÓME’(p.97) – (plural) – omine, omenii (p.71), oamini (p.73), omeni (p.97).
[Al. Rosetti în ‘Limba romănă în secolele al XIII-lea – al XVI-lea’, Editura Academiei, Bucureṣti,
1956]

Neutru – (sing) CAP – (pl) CAPETE ( latină Neutru – caput,-itis, cu mai multe sensuri / caput - capita)
M – (sing) Cap – (pl) CAPI (conducători, CĂPetenii)
N – (sing) Cap – (pl) CAPuri (promotoriu)
Sensul de ‘cap’ anatomic apare şi în - F – căpăţînă – (pl) căpăţîni,
Sensul de ‘şef ‘ apare şi în - M – căpcăun – (pl) căpcăuni / capitul – capituli
Sensul de ‘extremitate’ apare şi în - F – copită – (pl) copite,
N – (sing) capăt – (pl) capete
(adj. derivate – căpăţînos, încăpăţînat, / verb – a descăpăţîna, )

Excepţie
M – (sing) LEAH (învechit) – (pl) LEŞI (= polonezi)
(de la ‘Lehia’ / din ucr. ‘ljach’)
F – (sing) leáhă s. f., (pl.) léhe –
Variantă regulată – M (sing) LEŞ – (pl) LEŞI (fără legătură cu N (sing) leş – (pl) leşuri)
(nu avem un M sing LEAH cu plural *‘LEHI’) - leáh (-léhi), s. m. – Polonez. – Var. (înv.) leav, leș.
LEAH, -Ă, pl. m. leși, s. m. și f. (Învechit) Polonez(ă). – Variantă: leș s. m.
leah, ~ă [At: CORESI, ap. GCR. I, 25/24 / V: leaf sm, leav sm, leș sm / Pl: lehi, leahi, leși
leáșcă - pl. Leșĭ, Lește
leș s. n., pl. léșuri

excepţie
F – (singular) MADAM – (substantive feminine cu finală consoană)
(Precede un nume de familie au un prenume/
sinonim cu ‘doamna’ dar e un titlu familiar)
cf. F – (sing) madamă
=omonimie între forme defective şi forme flexionare neregulate
vor sn [At: ARH. FOLK. VI, 300 / Pl: ? / E: mg udvar] (Reg) Ogradă. [sursa: MDA2 (2010)

verb
Auxiliarul viitorului reprezintă forme specializate de prezent ale verbului a vrea.
Omonimia – a vrea (a voi) modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a plural – ei/ele VOR, voiesc;
Şi auxiliarul de viitor, persoana a III-a plural – ei/ele VOR (vor vrea; vor voi; vor fi vrut, vor fi voit).
Omonimia dintre auxiliarul de viitor, persoana I singular (eu VOI vrea, eu voi voi; eu voi fi vrut, eu voi
fi voit);
Şi modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a singular ( eu vrui/eu voii, tu vruşi, el vru/el
VOI).
vrea1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vreau /VRAU, 2 sg. vrei /VRAI, 3 sg. vrea /VRA, 1 pl. vrem, 2 pl. vreți,
3 pl. vor /VREAU / VRAU, imperf. 1 sg. vream, perf. s. 3 sg. vru; conj. prez. 3 să vrea; ger. vrând; part.
vrut.
vrea2 (a ~) vb. aux. pentru viit., 1 sg. voi, 2 sg. vei, 3 sg. va, 1 pl. vom, 2 pl. veți, 3 pl. vor (vor merge)
[sursa: DOOM 2 (2005)
[Prez. ind. și: (II) voi (pop. oi), vei (pop. ăi, ei, îi, i, oi), va (pop. o, a), vom (pop. om), veți (pop. ăți, eți,
oți), vor (pop. or). – Var.: vroí vb. IV]
oĭ, verb auxiliar îld. voĭ: oĭ vedea (voĭ vedea).
Ăi - vei
a v. ajutător p. formarea viitorului, prescurtare din va.
o (est) var. din a 2, ca: o fost, îld. a fost.
o (vest), particulă îld. va (din care se și derivă) în: o fi îld. a fi, va fi (Fam.) și a să fie îld. a să fie, va să
fie, va fi.
om, verb auxiliar îld. vom: om vedea (vom vedea).
or, prescurtare îld. vor: or fi, vor fi.
aș v. ajutător (lat. vŏlébam, [imperfectu luĭ volo] din care s’a făcut vurea, vrea [că vream d. vreaŭ șĭ-a
adăugat maĭ tîrziŭ m de la pl.], apoĭ s’a adăugat lat. sic, așa [rom. și] ca și în acelașĭ, și s’a făcut reașĭ
[ca la Istrienĭ], apoĭ aș. Tot așa celelalte pers.: volébas, -at, -ámus, -átis,. ébant aŭ dat rom. vureaĭ,
vurea, vuream, vureațĭ, vurea, apoĭ vreaĭ, vrea, vream, vreațĭ, vrea, apoĭ reaĭ, rea [influențat de ajutătoru
are, ar’, cum se vede de la Cost. 1, 289, 290 și 309: n’are hi hălduit, are hi răsărit, s’are hie uĭtat], ream,
reațĭ, rear [ca la Istrienĭ] și, în sfîrșit, aĭ, ar, am, ațĭ, ar (face). V. voĭ 2. [sursa: Scriban (1939)
voĭ, veĭ, va, vom, vețĭ, vor v. ajutător care, în unire cu inf., formează viit. lit. (lat. *vóleo, vŏlére [după
dóleo, dŏlére, a durea], cl. vŏlo, velle, a vrea. Veĭ vine din vĕlis [îld. vis], de unde s’a făcut vrom. verĭ,
apoĭ veĭ, pop. eĭ (munt. oĭ), -ĭ; va vine din vŏlet [V. orĭ], de unde s’a făcut *voare, vare, va, pop. a
(munt. o, din *ua, *uă); vom vine din *volemus, de unde s’a făcut *vurem, vrem, vechĭ vem și văm, azĭ
vom, pop. om; vețĭ vine din *voletis, de unde s’a făcut *vurețĭ, vrețĭ, vețĭ, pop. ețĭ, îțĭ [munt. oțĭ]: vor
vine din volunt, rom. pop. or. V. vreaŭ și aș 1): voĭ merge (fam. munt. o să merg, mold. am să merg).
Voĭ, va și vor se întrebuințează (numaĭ lit.) și ca v. tr.: nu voĭ, nu va, nu vor îld. nu vreaŭ (eŭ saŭ eĭ), nu
vrea. Subj. vechĭ și să voaĭe (lat. *voleat). [sursa: Scriban (1939)
voi1 (pronume personal [At: (ante 1550) CUV. D. BĂTR. II, 424/14 / D: vouă (înv) vooă, voă, voî,
voo, vooa (S și: voah), voao, voaă, voaî, (reg) vouo, vouî, voauă, voavă), vă (-v, înv, ve), vi / Ac: (pe)
voi, vă (-v, reg, ve) / E: ml vos] sursa: MDA2 (2010)
voi3 sn [At: ANTIPA, P. 540 / V: zb~ / Pl: ~uri / E: bg dou] 1 (Reg) Fiecare dintre rândurile de
împletitură de papură sau de nuiele, într-o leasă sau într-un gard de prins pește. 2 Distanța dintre două
voiuri (1), considerată ca unitate de măsură pentru gardul de prins pește. 3 (Olt) Împletitură din nuiele
mai groase, ca un brâu, în construcția pătulului care servește la păstrarea porumbului. 4 Fâșie de pământ
(arabil). [sursa: MDA2 (2010)

267 | P a g e
6.2.5.1.9. - =Conjugarea verbelor –[ -EZ]

VERBE – – EZ – (G -1)
Numai verbe de conjugarea I – model G – 1

Indicativ present – persoana I singular – EZ,

Persoana II singular – EZị
Persoana III sing = pl. – EAZĂ
Conjunctiv prezent – persoana III sing. –el să …- EZE
Imperativ af. Pers.II sing – EAZĂ!

dar – alte verbe nu sunt T- 1 -

alte verbe de conjugarea I terminate în aceleaşi grupuri consonantice, au flexiunea după
modelul cu desinenţa – EZ)

a grebla, dribla, asambla, dubla, binocla,

a camufla, a persifla,
regla, jongla, tripla, cupla, decupla,
a ilustra,

unele verbe de conjugarea I (provenite din substantive ca : pereCHE, păduCHE, ureche, veGHE,
genunCHI, mănunCHI…) fac conjugarea tot după G-1, cu desinenţa – EZ :
a veghea – eu veghEZ, tu veghEZI, el = ei veghEAZĂ, supraveghea, priveghea, despăduchea,
împerechea, desperechea, înmănunchea, întortochea, a urechea,
trunchia, calchia, răşchia, aşchia, schia,
a îngenunchea – eu îngenunchEZ – tu îngenunchEZI – el = ei îngenunchEAZĂ,
să îngenunchEZE, ger. Îngenun-chind
a urechea – eu urechez, el urechează, noi urechem, să urecheze, ger. Ure-chind, part. Ure-cheat
a machia – el machiază, să machieze - // a demachia

Unele verbe pot avea forme duble (cu şi fără ‘’-ez’’):

A lucra – eu lucrU = eu lucrEZ, tu lucri = tu lucreZI…
A îngreuNa – eu îngreuN = eu îngreunEZ,
A acorda (1 = a da) - eu acord – tu acorZi – el acordă – el să acorde
A acorda (2 = a regla) –// eu acordEZ – tu acordEZi – el acordează ( cu diferentă de sens)
A degaJa – eu degaJ – tu degaJi – el degaJe – să degaJE (cu diferenţă de sens)
Eu degaJEZ – tu degaJEZi – el = ei degaJEAZĂ – să degaJEZE

– verbe - _EZ – conjugarea I – (G -1)

Verbele cu rădăcina – VOCALĂ

Exceptînd verbul “a lu-a” şi derivatele lui (a re-lu-a, a pre-lu-a), şi verbul “ a continu-a”,

Celelalte verbe de conjugarea I cu finale – U-A, -E-A, -I-A, adaugă desinenţa –EZ.
Cu HIAT.

A atenu-A – eu atenu-EZ, tu atenu-EZI, el atenu-EA-ZĂ, să atenu-E-ZE, ger. Atenu-ÎND

A accentu-A – el accentu-EA-ZĂ, să accentu-E-ZE, ger. Accentu-înd
A a-ciu-A = (variante a-ciu-La, a-cio-La, şi conjug.IV – a-ciu-I), el aciolează,
Eu a-ciu-EZ, tu a-ciu-EZI, el a-ciu-EA-ZĂ, să a-ciu-E-ZE, ger. A-ciu-ÎND
A dezavu-a – el dezavuează- noi dezavu-Ăm, să dezavu-E-ZE, ger. Dezavu-înd
A diminu-a – eu diminuez, el diminuează, să diminueze, ger. Diminu-înd
A dilu-a – el diluează, să dilueze, ger. Dilu-înd
A efectu-a – el efectuează, să efectu-e-ze, ger. Efectu-înd
A eşu-a – el eşuează, noi eşu-ăm, să eşu-e-ze, eşu-înd
A evacu-a – el evacuează, noi evacuăm, să evacueze, ger. Evacu-înd
A evolu-a – el evoluează, să evolueze, ger. Evolu-înd
A evalu-a – el evaluează, noi evaluăm, să evalueze, / a supraevalu-a /
A insinu-a – el insinuează, noi insinuăm, să insinu-e-ze, ger, insinu-înd,
A perpetu-a – el perpetuează, să perpetueze, ger. Perpetu-înd,
A prostitu-a – ea se prostituează, să prostitueze, ger. Prostitu-înd,
A statu-a – el statuează, noi statuăm, să statu-e-ze, ger. Statu-înd
A tatu-a – el tatuează, să tatueze, ger. Tatu-înd
A situ-a – el situează (pronunţat greşit si-tuea-ză), să situeze, ger. Situ-înd

a CRE-A – eu cre-EZ, tu cre-EZI, el cre-EAZĂ, noi cre-Ăm, ger. Cre-Înd

a re-cre-A – eu re-cre-EZ, a pro-cre-A – eu pro-cre-EZ, a A-GRE-A – eu a-gre-EZ

(vechi) – a VI-A – (conjugarea I) – eu vi-EZ, / a în-vi-A – eu învi-EZ (popular)

– el vi-a-ză, el să vi-e-ze, ger. Vi-ind
a învi-A – (eu = tu învii) / eu înviez, tu înviezi, el înviază, să învieze

apre-ci-a, încopcia, descopcia, naufra-gi-a,

iradia, înfia, rezilia, remania, alinia, căpia, paria, avaria, închiria, graţia, devia, asfixia,

= verbe cu rădăcina – DIFTONG

269 | P a g e
=A în-şe- UA – eu în-şe-UEZ – tu în-şe-UEZI- el = ei în-şe-UEA–ZĂ, noi înşe-UĂm,
Să înşe-ue-ze, ger. În-şe-uînd
=A deşe-UA – eu de-şe-ueZ – tu de-şe-ueZi – el de-şe-UEA-ză, noi de-şe-UĂm,
Să de-şe-UE-ze, ger. De-şe-UÎnd, part. De-şe-uat
(cu diftongi şi triftongi RARI în limba romînă – uE, -uĂ, -uÎ, -ueA -)
=a pi-UA – eu pi-uez – tu pi-uezi – el = ei pi-UEA-ză, noi pi-uĂm, să pi-UE-ze
ger. Pi-UÎnd,

Verbele provin de la substantivele feminine corespunzătoare:

- Şa / ŞEA – art. Hotărît – ŞA-Ua – a pune şaua pe cal,
- Pi-UĂ – art. Hotărît – pi-UA – a se pune pi-UA (în pi-UĂ)
Alte posibile verbe, prin asemănare;
A abu-a (a legăna copilul mic) – (imperative) ABUĂ-te !
A LĂ-UA =a LA,
a înză-UA – participiu înză-UAT, a înzi-UA –a se face zi-UĂ
a înneua – (nea = zăpadă, nea-ua , art hot.) – a se acoperi cu nea
A înfrî-Ua = a înfrîNa – de la “FRÎu = frîNă, eu înfrînEZ,

Verbele defective – a OUA şi a PLOUA fac excepţie.

A înapo-ia, usturoia, împuia,

Remaia, deraia,
Îmbăia, învăpăia, împăia,
Încondeia, ardeia, încleia, întemeia, ambreia, scînteia,

– EZ – verbe cu rădăcina CONSOANĂ

A proBa – eu probEZ – tu probEZi – el = ei probEAZĂ, să probeZE, (imp) probEAZĂ !

A turba, holba, înşuruba,
A gruPa, derapa, anticipa, echipa, pompa, galopa, scalpa, înghimpa

A ceDa, acorda, degrada, trăda, extrăda, evada, pleda, sfida, amenda, broda, suda, brăzda,
Prezida, sonda, ceda, scanda, amenda, arenda,

A filozoFa, parafa, coafa, gafa, bifa, apostrofa,

A angaJa, menaja, amenaja, proteja, dirija, bandaja, voiaja, şantaja, neglija, aranja, forja,

A apeLa, ambala, pedala, egala, decala, decola, inhala, echivala, semnala, etala, instala,
Intercala, destrăbăla, modela, congeal, duela, distila, exila, articula, gesticula, calcula, simula, acumula,
mobila, înnobila, oscila, defila, asimila, viola, înrola, izola, anula, îndestula,

A miMa, blama, inflama, decimal, anima, reanima, rima, stima, estima, aproxima, calma, fuma,
Filma, acumula, înarma, reforma, informa, urma,

A deseNa, şicana, profana, aplana, crăcăna, împăna, antrena, bobina, vaccina, imagina, tachina,
învenina, ruşina, vîna, semna, consemna, înmîna, telefona, creiona, spiona, demisiona, pensiona,
tampona, tatona, betona, intona, asana, înscena, jena, indigna, cina, înstrăina, examina, asasina, ruina,
abona, dona, acţiona, menţiona, interna, guverna, împreuna, înnora, înfrîna.
A frîna – eu frînEZ, tu frînEZi, el frînEAZĂ, să frînEZE

(grup consonantic)
A luCRA, prelucra, ilustra, distra, înzestra, păstra, arbitra, filtra, descifra, cabra, celebra, calibra,
echilibra, vibra, dezmembra, timbre, masacra, încadra, integra, migra, emigra, denigra,

A elibeRa, contracara, ăra, demara, acapara, împovăra, ancora, exagera, sîngera, înfiera, tolera, venera,
opera, coopera, colabora,
(vechi) – a CURA (= a curăţi ştiuleţi) – eu curez, el (curează) = el curĂ
cu diferenţă de sens – a cura (= a trata) – el curează

A danSa, încasa, clasa, pasa, confesa, dresa, avansa, inverse, aniversa, presa, finisa, pisa, lansa,
compensa, traversa,

A fiXa – (eu ficsEZ, tu ficsEZi, el ficsEAZĂ)

A axa, relaxa, taxa, anexa, boxa, luxa,

A afiŞa, ataŞa, încruciŞa, triŞa, furiŞa, declanŞa, cocoŞa, înduioŞa, încătuŞa, retuŞa, defriŞa, înfăţiŞa,
îmbrăţiŞa, înfricoŞa, reproŞa, îngreţoŞa (eu îngreţoşEZ)

A ofTa, relata, flata, trata, contracta, infecta, obiecta, rata, păta, selecta, corecta, înceta, ancheta,
Înfometa, limita, recolta, planta, comenta, raporta, scurta, încleŞta, inspecta, dicta, picta, cresta,
împacheta, amaneta, debita, medita, vizita, alimenta, demonta, monta, toasta, devasta, aresta,

A schiŢa, prefaŢa, trîmbiŢa, fărîmiŢa, întemniŢa, finanŢa, nuanŢa, influenŢa, burniŢa,

fiinŢa, înfiinŢa, încuvinŢa, întrebuinŢa, însămînŢa, forŢa, divorŢa,

a activa, excava, pava, agrava, preleva, eschiva, saliva, promova, renova, inova, deriva, motive, salva,
enerva,

a analiZa, baza, caza, preciza, regiza, utilize, miza, deghiza, realize, aviza, repartIZA….
Expulza, doza, abuza, poza,

T – 5 – Verbe

La toate conjugările, forma de persoana I singular a indicativului present este identică cu tema verbului.
(cu unele excepţii).

Aflată în cadranul I, specific substantivelor masculine la singular, de obicei aceasta este o temă
consonantică [obţinută prin înlăturarea sufixului de infinitive – suffix care diferenţiază cele 4 conjugări
– conj. I (-A), conj. II (-eA), conj. III (-E), conj IV (-I sau –Î)] Deci pentru flexiunea sintetică nu este
importantă conjugarea, ci tema verbului la infinitive.

271 | P a g e
Vom nota această temă consonantică cu K (=o consoană oarecare). Acest “_K” reprezintă şi desinenţa
de persoana I singular a indicativului present, la oricare din cele 4 conjugări. Includem în această
situaţie şi desinenţa ‘-ez” (conj.I), şi ‘-esc / -ăsc’ (conj.IV). [Notă – Aceste grupuri de sunete care în
limba romănă au rol de desinenţe – care marchează diferenţele de persoană şi de număr – erau în limba
latină sufixe.]

La persoana a II-a singular la indicative present, verbele cu tema în CONSOANĂ [-K] (desinenţă de
persoana I singular), adaugă desinenţa ‘-i’ final asilabic. GLR (vol.I, p.255) consideră că verbele nu au
desinenţă de pers. II, deosebirea faţă de persoana I fiind marcată prin palatalizarea consoanei finale a
rădăcinii, redată în scris prin ‘-I’ ( şi uneori prin Alterarea aceleiaşi consoane).

1 2 3 5 6 7 9 10 11 12 13 14
III
1 IV plural SINGULAR III singular

4 (u)Rị E E Ă FEMININ

5 E Ă sing. MASCULIN
6
II
7 PLURAL I SINGULAR I SINGULAR MASCULIN

12 L, R, N, M

13 ị B, P, V, F, J, Ş Ţ H

14 Z
Cele 4 cadrane încadrează flexiunea sintetică primară astfel:

IV III
Părṭi de vorbire Părṭi de vorbire
declinabile - Cazul N-A declinabile - Cazul N-A
Feminine Feminine
Plural Singular
Verbe – Verbe –
Modul indicativ – Modul Indicativ –
Timpul Prezent Timpul Prezent
Persoana III singular Persoana III singular
Modul Conjunctiv, Pers. III sing. Modul Conjunctiv, Pers.III sing.
Modul imperative, Pers. II sing. Modul imperativ, Pers. II sing.
- [k]+E - [k]+Ă
II I
Părṭi de vorbire Părṭi de vorbire
Declinabile – Cazul N-A Declinabile – Cazul N-A
Masculine Masculine
Plural Singular
Verbe – Verbe –
Modul Indicativ – Modul Indicativ –
Timpul Prezent Timpul Prezent
Persoana II singular Persoana I singular
- [k]+ị - [k]

273 | P a g e
 – verbe G – 1 -
conjugarea I
a întreba – eu întreB – tu întreBi – el întreaBĂ = ei întreaBĂ – să întreBE – (imperative) întreaBĂ !
a plimba, schimba, strîmba, aproba, îmbiba,
a scăpa – eu scaP – tu scaPi – el scaPĂ = ei scaPĂ – să scaPE – (imp) scaPĂ !
a adăpa, crăpa, săpa, înţepa, ţipa, scuipa, ocupa, pupa, participa, îndopa, îngropa, astupa,

a cultiva – eu cultiV – tu cultiVi – el cultiVĂ = ei cultiVĂ – să cultiVE – (imp) cultiVĂ !

a rezolva, dizolva, observa, conserva, rezerva,
a se îngîmFa –

a învăţa – eu învăŢ – tu înveŢi – el învaŢĂ = ei învaŢĂ – să înveŢE – (imp) învaŢĂ !

a înhăţa, agăţa, încălţa, descălţa, răsfăţa, curăţa, îngheţa, aţîţa, înălţa, ameninţa, cruţa,
a anunţa, denunţa, renunţa, pronunţa,

a spăla – eu spăL – tu speLi – el spaLĂ = ei spaLĂ – să speLE – (imp) spaLĂ !

a gîdila, a ţesăla, a răscula, a se scula, a circula, deşela,
a înşela – eu înşel – tu înşeli – el = ei înşeală, part. Înşelat - înşelaţi

a ara – eu aR – tu aRi – el aRĂ = ei aRĂ – să aRE – (imp) aRĂ !

a declara, repara, prepara, separa, compara, căra, număra, enumera, apăra, scăpăra,
cumpăra, supăra, degera, fluiera, mira, admira, jura, înjura, tulbura, bucura, presăra, căţăra, fura,
zbiera, secera, respire, considera, prefera, încăiera, treiera, spera, adora,
a chema – eu chem. – tu cheMi – el cheaMĂ = ei cheaMĂ – să cheME – (imp) cheaMĂ !
a aclama, reclama, proclama, exclama, dărîma, vătăma, dehăma, înhăma, sfărîma, a afuma,
destrăma, blestema, rechema, consuma, rezema, defăima, îngăima, reprima, imprima, suprima,
afirma, confirma, buciuma, îndruma,
a clătina – eu clatiN – tu clatiNi – el clatiNĂ = ei clatiNĂ – să clatiNE – (imp) clatiNĂ !
a emana, legăna, leşina, tărăgăna, semăna, asemăna, scărmăna, depăna, clătina, îndemna,
îmbina, pieptăna, combina, măcina, înclina, alina, elimina, domina, termina, determina, anina,
întîmpina, scărpina, suspina, atîrna, turna, condamna, ordona, aduna, cununa, suna,
a amîna – eu amîn – tu amîni – el amînă – să amîne, ger. amînînd

a acuZa – eu acuZ – tu acuZi – el = ei acuZĂ, să acuZE, (imp) acuZĂ !

aŞeZa, reteza, boteZa, scuZa, amuZa,

a (se) piŞa – eu (mă) piŞ – tu (te) piŞi – el = ei (se) piŞE – el să se piŞE – (imperative) – piŞĂ-te

– verbe G - 1
Conjugarea IV
Cîteva verbe de conjugarea IV terminate în –Î fac tot după modelul G -1-

A COBORÎ – eu cobor- tu cobori – el = ei coboară, să coboarE, (imp) coboaRĂ !

A omorî, a tăbărî, a vîrî, a scoborî, a pogorî, a doborî, a oborî, a duhorî (=a duhni)

– verbe G-1
Cîteva verbe de conjugarea IV terminate în –I fac tot după modelul G-1
(majoritatea se termină cu –RI)
sufeRI – eu sufăr – tu suferi – el = ei suferĂ – să suferE – (imp) suferĂ !
a oferi – eu ofer – tu oferi – el = ei oferă – să ofere
a diferi, a deferi, a conferi, a descoperi,
a acoperi – eu acopăr – tu acoperi – el = ei acoperă – să acopere,
a sprijini – eu sprijin – tu sprijini – el = ei sprijină – să sprijine,
a înăbuşi – eu înăbuş – tu înăbuşi – el – ei înăbuşă – să înăbuşe,

Cîteva verbe au dublete flexionare :

A înăduşi – eu înăduş/înăduşESC,
A curăţi = a curăţa – eu curăţ – tu cureţi – el = ei curăţă
Verbul “ a absolve” are variante cu diferenţă de sens :
A absolvi (= a ierta) – eu absolve – tu absolve – el = ei absolvă, să absolve,
A absolvi (= a termina) – eu = ei absolvESC, să absolvEASCĂ

– verbe G-2
conjugarea IV
a sorBi – eu = ei sorB – tu sorBi – el soarBE – să soarBĂ – (imp) soarbE !
a absorbi – eu = ei absorb – tu absorbi – el absoarbe – să absoarbĂ

– verbe – G-3

275 | P a g e
conjugarea IV – în –I ( multe verbe au infinitivul identic cu persoana II singular / + i)
a dorMi – eu = ei dorm – tu dormi – el doarmE – să doarmĂ – (imp) dormI !
a adormi – eu = ei adorm, tu adormi – el adoarme – să adoarmă
a tresăRi – eu = ei tresar – tu tresari – el tresare – să tresară
a răsări – eu = ei răsar – tu răsari – el răsare – să răsarĂ
a muri – eu = ei mor – tu mori – el moarE – să moarĂ – (imp) mori !
= două verbe din acest grup au la modul IMPERATIV forme duble ;
a SĂRI – eu = ei săr/ SAR – tu sări/ SARI – el sare – el să sarĂ, (imp) SARI ! = SĂRI ! = SĂI !
a PIERI – eu = ei pier – tu pieri – el piere – să piarĂ, (imp) PIERI ! = PIEI !/ neg. Nu Pieri !
imperativ plural – Pieriţi !, imperfect – el pierea, gerunziu – pierind,
- verbe – G-3
conjugarea II şi conjugarea III
a apărEA – eu apaR – tu apaRi – el apaRE – ei apaR – să apaRĂ, (imp) apaRI !
a părea, a dispărea /
şi variantele lor de conjugarea III – a aparE, a reapare, a pare, a disparE,

a durea – eu = ei dor, tu dori, el doare, el să doară, part. DURUT/ sau durît?, ger. Durînd
(latină – doleo, dolere, -ui
a încăpea – eu = ei încap – tu încapi, el încape, să încapă

a CERE – eu = ei cer, tu ceri, el cere, să ceară

a fierBe,
a geME, a screme, a teme,
a cerNe, - eu = ei cern – tu cerni, el cerne, să cearnă, part. cernut
a discerne – eu = ei discern, tu discerni, el discerne, el să discearnă,
noi discernem, part. discernut / Unele dicţionare consideră că e DEFECTIV de timpurile trecute
(latină – discerno, -ere, -creVi, -creTum = a separa)
a aşterne – eu = ei aştern, tu aşterni, el aşterne, el să aştearnă, part. ăsternut
a ruPe, erupe, corupe, întrerupe,
a încePe, pricepe, concepe,

– verbe – G- 4
formele neliterare ale unor verbe:
Unele verbe regulate cu rădăcina – Ş-, sau –J-, care fac conjugarea după modelul G- 1
(şi nu au desinenţa – EZ la persoana I singular) –

a degaja – eu degaJ – tu degaJi – el = ei degaJĂ/ = degajează –

să degaJE /= să degajeze, noi degajăm, part. Degajat,
a înfăŞa – eu înf㪠– tu înfeŞi – el = ei înfaŞĂ, să înfeşe, noi înfăşăm,
a desfăşa – eu desf㪠– tu desfeŞi – el = ei desfaŞĂ, să desfeŞE, noi desfăşăm, ger. desfăşînd
a îngroŞa – eu îngroŞ – tu îngroŞi – el = ei îngroaŞĂ, să îngroaŞE, noi îngroşăm,
a îngrăŞa – eu îngraŞ – tu îngraŞi – el = ei îngraŞĂ (regional el îngraşE), să îngraŞE, noi îngrăşăm,
a înăbuşI – eu înăbuş – tu înăbuşi – el = ei înăbuŞĂ, să înăbuŞE
a înăduşI – eu înăduş / = înăduşESC, el înăduşă / = înăduşeşte, să înăduşe/=înăduşească

Aceste verbe au VARIANTE REGIONALE de pronunţare

în care desinenţa – Ă se modifică în _E
Astfel, persoana III devine identică cu conjunctivul imperativul, formînd o subgrupă a modelului G-4
A degaja – el degaJE = să degaje, noi degajem
A îngrăşa – el îngraŞE = să îngraşe, noi îngrăşem
A înăbuşI – el înăbuŞE = să înăbuşe
Aceste forme NU sunt admise în limba literară şi această subgrupă a modelului G -4 nu e corectă.

conjugarea IV
a azvîrLi – eu = ei azvîrL – tu azvîrLi – el azvîrLE – să azvîrLE – (imp) azvîrlE !
=(după modul cum e prezentat în unele dicţionare (DOOM), pare a fi excepţie :
a azvîrli – eu az-vîRL, tu az-vîRLi – el azvîrLE = el azvîrLĂ, ei az-vîRL = ei azvîRLĂ,
el să azvîrle// să azvîrLĂ – , imperfect – el azvîrlea, (imp) azvîrlE !

a zvîRLi – eu = ei zvîRL, tu zvîRLi, el zvîrLE = el zvîrLĂ, ei zvîrl = zvîrLĂ,

el să zvîrle, imperfect – el zvîrlea, imp. zvîrlE!
Sunt interesante şi tipurile de silabe cu grupul consonantic
-RL – tu zvîrlị = C2C1VC1C2C3 = monosilab)

Forme DUBLE, cu diferenţă de sens;

A CURA (1 = a trata bolnavii) – el curează

A CURA (2 – a curăţi ştiuleţii)- regional – el CURĂ = el curează
(învechit, regional) a CURE = a curge, el cură = el curge, perfect – el CURSE, part. curs
(latină – curro, -ere, cucurri, cursum = a alerga, a fugi)
(latină – incurro, -ere, -curri /cucurri, cursum = a se repezi)
a cure / a cura / a ÎNCURA – el încură,
= (în balada ‘Toma Alimoş’, cînd vine Manea la Toma şi îi reproşează:
“-D-alei, Tomo Alimoş /…/ Pe la mine ce-ai cătat?
Copile / Mi-ai înşelat, /
Florile / Mi le-ai călcat, /
Apele mi-ai tulburat, /
Livezi / verzi / Mi-ai ÎNCURCAT /
Păduri / mari / Mi-ai dărîmat /..” – Din context se pare că nu e de la verbul ‘a încurca’
Ci de la verbul ‘a ÎNCURA’, cu sensul de a alerga, a se repezi în cursă / întrecere cu cai.

277 | P a g e
6.2.5.2. – III (_ă) sg. – pl. K+ị
O lună – 2 luni
Un popă – doi popi

2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
### 14 15

ł ị ĭ I E Î Ă eA A O U
ǔ
IV III sing. III
PL. sing.

3 Ă Ă F+M

II PL. I I
sing. sing.
Masc.

L,R,M, B, P V,F J, ş h, ţ Z
11 ị N

IV III
Feminine Feminine
Plural + masculine
[k]+E Singular
- [k]+ Ă
II I
Feminine + Masculine
Masculine Singular
Plural - [k]
- [k]+ị
T–5–2
(sing) - Ă – (pl.) –ị
palatalizarea consoanei care precede flexemul de feminine singular ‘-Ă’
(feminine la plural – pierd o silabă = imparisilabice)

L – F – boală – boli / coală – coli /şcoală – şcoli / sală – săli /

F – tencuială – tencuieli / boială – boieli /
R - nară – nări / murătură – murături / marmură – marmuri(varietăţi)
vioară – (pl) viori (instrument musical) / gură – guri / gaură – găuri /
cioară – ciori / scară, seară, gară, ţară,
M - inimă – inimi / lacrimă, patimă, cîrciumă,
N - găină – găini / rană – răni / cană – căni / dojană, pomană, pagină, grădină – grădini/
lună – 2 luni
/ căpăţînă – căpăţîni /
b
P - groapă – gropi / aripă, talpă, lampă,
V - ţeavă – ţevi / tavă – tăvi / slavă – slăvi /

f
h
Ț - viaţă – vieţi / dimineaţă – dimineţi /
J - grijă, art. Grija, G-D art. Grijii – (pl) griji /
/ majă – măji / mlajă – mlăji (arbust) / lojă – loji /
strajă – străji / vrajă – vrăji /
F - coájă ( și coáje ( f., pl. cojĭ (//coajă sf [/ V: ~je, (îpp) ~arjă / E: vsl кожа]
potnójă f., pl. ĭ (vsl. podunožiĭe, scăunel, d. podŭ, dedesupt, și noga, picĭor; bg. podnožie,
pĭedestal; rus. podnóžie, scăunel, podnožka, scara trăsuriĭ, pl. -óžkí, potnogĭ., vechi – potnojie
Ṣ - uşă – uşi / păpuşă – păpuşi / guşă – guşi / cămaşă – cămăşi / sacoşă,
mănuşă – mănuşi (variantă ‘mînuşă’)/ mătuşă – mătuşi /
Z- amiază – amiezi /
279 | P a g e
Vechi forme de plural feminine:
(sg.) groapă – (pl.) gropi – regional – grochi.
(sg.) cămaṣă, uṣă = (sg. Vechi - cămeṣe, uṣe.

excepṭie
8 – 2 – M – popă – popi / (vezi T- – pop – (pl) popi) -
paşă – (sg. Vechi – paṣe) – (pl.) paşi /

Unele substantive feminine terminate la singular în –Ă fac pluralul în două feluri:

- cu desinenţa –E
- sau cu palatalizarea consoanei
(însoţită sau nu de alternanţe vocalice şi uneori consonantice)

– F – boală – boale – boli

coală – coale – coli
credinţă – credinţe – credinţi
sudalmă – sudalme – sudălmi
palmă – palme – pălmi
cătuşă – cătuşe - cătuşi
vioară – vioare – viori
ţeapă – ţepe – ţepi
talpă – G-D art. sing. – tălpii - (pl) tălpi –-(var.) talpE.
Uneori formele multiple de plural pot fi diferenţiate semantic, dar nu totdeauna intervine diferenţierea
semantică.
Unele substantive feminine au pierdut formele vechi:
Mî́nă f., pl. ĭ – (pl.) mîinị (lat. Mănus)Vechĭ - mînu, pl. ( mînule. Pl. și mînurĭ [Scriban]. Formele primitive
‘mănu, pl. mănule’’ apar în majoritatea textelor din secolul al XVI-lea. Formele analogice ‘mănă, mă(i)ni,
mă(i)nile, mă(i)nele, mînuli, mănuli. (cf. Rosetti – p. 125)

Substantive DEFECTIVE de plural

F – (sing) PLEAVĂ, G-D art. Plevei
F – (sing) ZARVĂ, G-D art. Zarvei – (? Pl – zarve)

Defective de singular
cocăieli sfp [At: DA ms / E: cocă1] (Pop) Tot ceea ce se coace în cuptor, în afară de pâine Si: cocături [
sursa: MDA2 (2010)
hârșcăli sfp [At: CHEST. V, 20 / E: hârșcăi] (Reg) Oi bătrâne.
Priveli - priveálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. privélii; (priveliști) pl. privéli
F. pl. - gîli -

Substantive NEREGULATE

8 – 2 – F – (sing) SORĂ (rudă), G-D art. surorii – (pl) SURORI

( 2 – soră ( medicală) – G-D art. Sorei – (pl) surori / =(pop) sore
(sing. popular) SURORĂ – (pl) surori (regulat)
F – (sing) NORĂ, G-D art. nurorii – (pl) NURORI
sóră s. f., g.-d. art. (grad de rudenie) surórii, (personal sanitar) sórei; pl. suróri
Var. înv. sor rar suroră. Mr. sor(ă), megl. soră. [Lat. Soror] - în anumite expresii, cum ar fi sor cu frate,/
sor(u)-mea, sor(u)-ta, sor(u)-sa
Pentru pl. imparisilabic, cf. și noră, om. Der. sorică, s. f. (Maram., Bucov., sora mai mică); surată (mr.
surata), surioară, s. f. (soră de suflet; soră, titlu de prietenie; prietenă, camaradă), format ca fîrtat, soróră
(învechit și popular) sor, surori și (rar) sori (, s. f.
În texte din secolul al XVI-lea, substantivele feminine ‘NOR(u) ṣi SOR(u) apar urmate de adj. posesiv,
ca în limba de astăzi (soru-mea, noru-mea), ṣi isolate: nor(u), sor(u), sora, soră, surora-mea (Rosetti,
p.125).
Alte variante populare: soru, sorî, soro, sorii [ALR h.1677].
(zestrea) SURORII mele [ALR h.1593 / h.1679] – sorî-mea, soră-mea, soru-mea, lu sor-mea, (lu) soro-
mea, de la/la/lu/ sora-mea, lu soru-mea, soru-mi, sor-mi, sorii-mi, sorii-mea, sorii mele, surorii-mi, surorii
mea, a surorii mele, a sorii mele, a sor-mi mele.

281 | P a g e
6.2.5.3. – III sg. = IV pl. [-E]
O femeie muncitoare – 2 femei muncitoare
Un nume – 2 nume

T–5–3-

2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
### 14 15

ł ị ĭ I E Î Ă eA A O U
ǔ
IV III sing. III
PL. sing.

E E E
4 M+F+N

II PL. I I
sing. sing.
Masc.

L,R,M, B, P V,F J, ş h, ţ Z
11 ị N

IV III III
Feminine Feminine Feminine
Plural Singular Singular
- +[k]E +[k]E - +Ă

II I
Masculine Masculine
Plural Singular
[k]+ị - [k]
T–5–3

F sg. = F pl. (-OARE)

– 3 – adj. muncitor – muncitoare – muncitori – muncitoare

trecător, lucrător, servitor, folositor, încîntător, răbdător, atrăgător,
plutitoare, grăitoare, datoare,
– 3 – F – o muncitoare = două muncitoare
F – învăţătoare = 2 învăţătoare
F – educatoare = 2 educatoare
(meserii, funcţii)- dansatoare, autoare, scriitoare, desenatoare, servitoare,
ambasadoare, organizatoare,
Priveghetoare (persoană) = (pl.) priveghetoare / mîntuitoare = 2 mîntuitoare
Luptătoare = (pl.) luptătoare, fumătoare,

Unele substantive nume de agent (persoane şi animale) şi de instrument, care au aceeaşi formă la
singular (se termină în –TOARE) formează pluralul în mod deosebit pentru fiecare din aceste sensuri:
- numele de persoane au pluralul egal cu singularul (F sing. = F pl.)
călătoare, cititoare, semănătoare,

IV III III
Feminine Feminine Singular
NEUTRU Masculin - +Ă
Plural Neutru
- +[k]E Singular
+[k]E
II I
Masculine Singular
Plural - [k]
[k]+ị

283 | P a g e
– Neutru sing = pl. (cf. M sing / F pl)

– N – Nume = 2 nume (latin – nomen), art. numeLE (sing = pl)

pronume = 2 pronume
(sing) spate = (pl) spate/ şi spete (cf a se speti), art. spateLE
(latină – spathae – pluralul lui spatha)
(vezi F – (sing) spată (os) – (pl) spete)
N – (sing) foale = (pl) foale (latin – folies)
FOÁLE, foale, s. n [Var.: (1) foi s. m.] – Lat. follis.
foale sn [At: CORESI, PS. 80 / V: foi sm, foaie sf (Pl: foale, foi) / Pl: ~ / E: ml follis] 1 Sac primitiv
făcut din pielea unor animale Si: burduf [sursa: MDA2 (2010
N – (sing) cleşte = (pl) cleşte (vezi ṣi – un cleṣte – doi cleṣti)

N – (sing) LUDE / LIUDE (învechit, unitate fiscală) = (pl) LUDE / LIUDE

F – (sing) – LUDE – (denumire a unităţii de contribuabili alcătuită dintr-un număr variabil de birnici)
Excepţie – M sing = M pl (LUDE – cu sens de ‘lume, grup de oameni’)
M - (singular) LUDE / LIUDE (persoană) = (pl) LUDE / LIUDE (vezi ‘LIUZI’ – T-9-1)

F – sg. = pl. - stírpe (livr.) s. f., g.-d. art. stírpei; pl. stírpe
Defective
ȘÁLE s. f. pl. (Și în forma șele) 1. Parte a spinării situată în jurul regiunii lombare a coloanei
vertebrale, la om. 2. Partea din mijlocul spinării, la unele animale; locul unde stă șaua pe cal. – Lat.
sella. [sursa: DEX '09 (2009)
6.2.5.4. – sg. (M + F) Mare – pl. (M = F) mari

IV III
Feminine Feminine
Plural Singular
- +E - +Ă

II I
Masculine Masculine
Plural Singular
- +ị - [k]

Singular – M = F
Plural - M = F (minus o silabă) – cu ‘-ị’ final asilabic

8 – 5 – adj. mare – mare – mari – mari

tare – tare – tari – tari
călare, tulbure, subţire,

= avem o formulă flexionară redusă, de tipul: sing. (M. = F.), pl. (M. = F.)
adj. M. sing. – mare, pl. mari; F. sing. – mare, pl. mari.
Adj. sg. Masc. = Fem. – MARE / pl. Masc. + fem. - MARI
MÁRE1, mari, adj. 1. (Indicînd dimensiunea; în opoziție cu mic)
mare1 [At: PSALT. HUR. 123v/6 / V: (reg) măre, mire / Pl: ~ri, (înv) ~re / E: pbl ml mas, maris] 1 a
(îoc mic) Care depășește dimensiunile mijlocii, obișnuite, considerate în mod absolut sau prin
comparație. [sursa: MDA2 (2010)
mare2 sf [At: PSALT. HUR. 53710 / V: (reg) ~ră / G-D: mării, (înv) mariei, măriei / Pl: mări, (înv)
mari, ~ / E: ml mare, -is] 1 Vastă întindere de apă stătătoare,adâncă și sărată,
mare3 s [At: (cca 1825) ARH. OLT. IV, 369 / V: mar, ~ră / Pl: ~ri / E: ns cf amar] (Îvp; precedat de
„atâta” udp „de”) Număr sau cantitate mare Si: mulțime, grămadă. [sursa: MDA2 (2010)

285 | P a g e
SOÁRE, (2) sori, s. m. [Lat. sol, -is.
sare sf [At: CORESI, EV. 411 / Pl: (reg) săruri, (înv) sări, sărure, sari / E: ml sal, salis] 1 (Șîs ~ de
bucătărie, ~ de bucate) Substanță chimică natural [sursa: MDA2 (2010)
floáre f., pl. florĭ (lat. flos, flóris m., it. fiore
flori1 sfp [At: COSTINESCU / E: ml fluores] (Pop) Menstruație. [sursa: MDA2 (2010)
8 – 5 – M – / cîine – cîini /
8 – 5 – M – TĂTÎN(E) – (pl) tătîNI / FRĂŢÎN(E) – (pl) frăţîNI /
Cărbune – cărbuni /

M – sing. Ie-pu-rE – (pl.) ie-puri

/ fagure – faguri / fluture – fluturi /
M – sing - strugure – (pl.) struguri (printre puṭinele substantive nume de fructe care este masculin, ṣi nu
feminin cum este regula).

8 – 5 – F – (sing.) mare – (pl.) mări /Oare – (pl.) ori (orătănii) / adăpătoare – adăpători / floare – flori /
bere – 2 beri /pădure – păduri / lume – lumi /
/ vulpe – vulpi / pîine – pîini /
viespe – viespi
viéspe s. f., g.-d. art. viéspii; pl. viespi [sursa: DOOM 2 (2005)
viéspe (-pi), s. f. – Insectă himenopteră, asemănătoare cu albina (Vespa vulgaris). – Mr. vaspe, megl.
vaspi. Lat. vĕspa (Pușcariu 1883; REW 9272), cf. it., prov., cat. vespa, fr. guêpe, sp. avispa, port. bespa.
Rezultatul normal este viaspă, de la al cărui pl. viespi s-a constituit un sing. cu e (Byck-Graur 16);
viaspă se aude încă în Mold. – Der. viespar, s. n. (cuib de viespi; mulțime de viespi, furnicar,
încurcătură), mr. viespar, cu suf. -ar (după Pușcariu 1876, de la un lat. vespārium); viespariță, s. f. (cuib
de viespi); viespoi (var. viespăroi), s. m. (viespe; trîntor, Vespa crabro; varietate de viespe, Sirex gigas).
[sursa: DER (1958-1966) Lat. *vespis (= vespa).
VIASPĂ (pl.) viespi / Și veaspă, pl. vespe [Scriban]
viespe [At: PO 257/19 / V: (reg) avespe sm, vespă, vespe sfm, vesp sm, vespere sm, vespie (Pl și:
vespi), vepsie, veșpe, viapsă (Pl și: viepse), viaspă, viaspe, viaspră, viastră, ~pă, ~pie, ~piră, ~pre sfm,
~pră, ~stre sfm, ~ste, ~eșpă, ~eșpe, ~ește, ~eștre, vreșpere sm / Pl: ~pi, (reg) ~ / E: ml vespa] 1 sf,
[sursa: MDA2 (2010)
iestre sf [At: GIUGLEA, U. 87 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Viespe. [sursa: MDA2 (2010)
viespre (cf. D.I.)

F – singular – TOARE - plural în –TORI

cu palatalizarea consoanei finale şi alternanţa vocalică OA/ O
pentru
- numele de animale şi de instrumente au pluralul în –TORi ()
Ciocănitoare – ciocănitori / lipitoare, privighetoare, / (animale)
Semănătoare – semănători / strecurătoare – strecurători /(obiecte)
Trecătoare – trecători (loc)

jale1 sf [At: PSALT. 291/37 / V: jăl, jea~, jele / Pl: (rar) jeli / E: slv жаль] 1 (Îvp) Dorință arzătoare. 2
(Îvp) Dor mare
jale2 sf [At: PANȚU, PL. / V: jaie, jele / Pl: jăli / E: mg zsálya] (Bot) arbust

– F – (sing) o CÎTime, G-D art. Cîtimii – (pl) CÎTimi

 – numerale fracţionale se formează prin derivare cu sufixul –IME de la numeralele cardinale propriu-
zise.
– F – (sing.) Doime – (pl.) doimi
treime, pătrime, cincime, optime, noime, zecime, sutime, miime,

Substantive DEFECTIVE de plural

F – lene, ruşine, foame, sete,

Adjective INVARIABILE – Pane, forte,

287 | P a g e
6.2.5.5. - F.sing. –Ă / -E – (Pl.) – URI

Leafă – lefi - lefuri

IV IV III III
Feminine Feminine Feminine Feminine
Plural Plural Singular Singular
-URI - +E - E - +Ă

II I
Masculine -
+ feminine
Plural
- +ị

Al. Rosetti în ‘Limba romănă în secolele al XIII-lea – al XVI-lea’, Editura Academiei, Bucureṣti, 1956,
pp. 128 – 129 menṭionează că în textele din secolul al XVI-lea, la pluralul substantivelor neutre, finalul -
URE apare în toate textele: stălp – (pl.) stălpure, războiu – (pl.) războae / războiure, ceasure, ceriure,
kinure, kipure, coṣure, graiure, lucrure, crăngure, grajdure, locurele, iscăliturile, răspunsure, vinure,
vadure. În alte texte apare finalul -uri. ‘’La substantivele neutre, terminaṭia (veche) -URE la plural apare
alături de cea nouă, -URI’’(Rosetti, p.44)

F.sing. –Ă / -E – (Pl.) – URI

Unele substantive feminine nume de materie, de lucruri sau de acţiuni (terminate la singular în –Ă sau –
E) au, alături de pluralul (de cele mai multe ori învechit) în consoana palatalizată sau, mai rar, în –E
(uneori şi cu alternanţe vocalice), şi un plural în –URI.
Desinenţa – URI, specifică pentru substantivele neutre, a fost folosită aici pentru că substantivele
feminine respective, datorită sensului lor, au fost apropiate de neutre.

8 – 6 – F sing. leafĂ, G-D art. lefii – pl. lefi (învechit) – lefURI

lipsă, G-D art. lipsei – lipse (învechit) – lipsURI
marfă, G-D mărfi, G-D art. mărfii – mărfi (învechit) – mărfURI
 treabă, G-D art. trebii – trebi – trebURI
iarbă, G-D art. ierbii – ierbi – ierbURI (buruieni)
ceartă – certuri/ cearte
gîlceavă – gîlcevi/gîlceve – gîlcevURI
grijă – griji - grijuri
blană – blăni (piei) – blănuri (haine)
lînă, G-D lînii – lîni (cantităţi) – lînuri (varietăţi)

8 – 6 – F – Uneori, cele două forme de plural au înţeles diferit

F - mîncarE – mîncări (repetarea acţiunii) – (pl.) mîncărURI (feluri de mîncare deosebite,
varietăţi)

vremE – vremi / vremURI

Sau sunt două perechi ; 1 – leafă (retribuţie) – (pl) lefuri / 2 – leafă (găvan) – (pl) lefi

Unele substantive feminine din aceste categorii semantice, cu aceleaşi desinenţe de singular –Ă sau –E,
fac pluralul numai în –URI
ceartĂ – certURI
gheaţĂ – gheţURI (vechi plural – gheṭile)
ceaţă - ceţuri
Unele substantive feminine nume de materie sunt folosite la plural pentru a indica varietăţi deosebite,
cantităţi, extinderea. Ele desemnează la plural speciile sau obiectele făcute din materiile respective.
alamĂ – alămURI
mătasE – mătăsURI / mătăsării
lînĂ – Pl. lînURI/ (rar) lîni, lîne) / lîneţe (spălate)
pînză – pînzeturi
brînză – brînzeturi
aramă – arămuri (obiecte)
făină – făinuri
mătase – mătăsuri /

Cîteva substantive feminine îṣi păstrează terminaṭia -e la singular: arame (=aramă), marmure, grindire.

La unele substantive feminine singular forma cu -Ă apare ṣi scrisă cu -E;

grijă/ = grije – (art. grijA
cenuşă / cenuşe – (art. - cenuşA
Al. Rosetti comentează ‘’trecerea lui ă la e după ṣ, z, notată în mod constant în textele vechi: cămeṣe
(cămaṣă),grije, uṣe, paṣe (=paṣe). (…) găsim alternanṭe ă/e: usă/uṣe, grijă/grije, etc. Procesul a fost
produs, în ambele cazuri, de semioclusiva care precedează pe ă. “(p.76) Pe lîngă çămeṣe (cămaṣe),
grije, uṣe, găsim atestate forme în -ă: cămaṣă, uṣă. (p. 128)

NEUTRE excepţii
Faţă de situaaţia obişnuită, cînd în limba romănă actuală substantivele de genul neutru au

289 | P a g e
 - forma de singular identică cu substantivele masculine la singular[în cadranul I, aici cu flexem
consonantic]
- şi forma de plural identică cu substantivele feminine la plural, în cadranul IV

IV III
Feminin plural Feminin
=Neutru plural Singular
+E +Ă
II I
Masculin Masculin singular
Plural =Neutru singular
+ị - K
Un substantiv este de genul neutru dacă poate fi numărat de forma un ~ / două ~ sau dacă admite
contextele adjectivale acest ~ / aceste ~.

Cadranul IV Cadranul III

Indicativ prezent Indicativ prezent
Pers. III sing. Pers. III sg. = III pl.
+E +Ă
Feminin singular
====
NEUTRU PLURAL -Ă

Cadranul II Cadranul I
Indicative prezent = conjunctiv prezent Indicativ prezent=conjunctiv prezent
Persoana II singular Persoana I singular
+ị -K
Şi persoana III pl. = I sing.
Masculin singular
=Neutru singular
- K
- ŭ [ou]
Şi ou – plural - ouă

La unii scriitori apare o variantă regională învechită –Ă a desinenţei de plural – E

La substantivele neutre terminate la singular în –R sau –Ţ.
Sing. Car – (pl.) carĂ
Hotar – (pl.) hotarĂ
Izvor – (pl.) izvoarĂ
Braţ – (pl.) braţĂ
(
N – (sing) car – (pl) care (latină – M – carrus, -i)
N – (sing) hotar – (pl) hotare (din maghiară)
N – (sing) izvor – (pl) izvoare (din slavă)

N – (sing) braţ – (pl) braţe (latină brachium, -ii)

‘Hotar face pluralul în -ă; hotarăloru. (…) Formele de plural: cioarăle, como(a)răle, ocărîle, care apar pe
lîngă formele normale ‘çămări, comori, ocare’ sînt refăcute după analogia pluralelor neutre în -ă.
(Al. Rosetti, ‘Limba romănă în secolele al XIII-lea – al XVI-lea’, Editura Academiei, Bucureṣti, 1956,
pp. 128 – 129)
Următoarele substantive FEMININE, care fac astăzi pluralul în -I, fac pluralul în -e în secolul al XVI-
lea:
Dobînde, grădine, greṣale, groape, isprave, lingure, maice, măhreme, mreje, nunte, ograde, omide, prade,
rane, săgete, same, sape, slave, talpe, tocmele, vame, vrajbe, pacele.
Dimpotrivă, fieri (plural de la fiară) ṣi pietri, fac pluralul în -i.
Următoarele substantive fac pluralul în -e ṣi în -i:
Bucate/bucăṭi, cetere/ceteri, ferestre/ferestri, gadine/gadini, giudecatele, lacrîme/lacrămi, pagube/pagubi.
(p.127)

291 | P a g e
6.2.6. - T – 6 – [ K + ị (cu alternanṭă consonantică)]

Consoanele sunt sunete ale căror trăsături sunt determinate de prezenţa unor obstacole în calea fluxului
de aer emis.

În distingerea consoanelor sunt implicate trei mecanisme articulatorii:

1 - modul de articulare, care produce sunete oclusive, semioclusive, fricative (constrictive), sonante
lichide (laterale şi vibrante) şi oclusive nazale;
După modul de articulare, o consoană poate fi:
-oclusivă sau explozivă, cînd pentru pronunția ei fluxul de aer prin canalul fonator se întrerupe complet
pentru ca apoi să fie eliberat cu o ușoară explozie. Exemplu: [p]; [t].
-fricativă dacă întreruperea este incompletă, dar suficientă pentru a produce o șuierătură. Ex.: [f]; [s].
-africată, obținută printr-o combinație între primele două moduri de articulare, și anume inițial fluxul de
aer este întrerupt pentru ca apoi să fie eliberat parțial printr-o șuierătură.
Exemplu: [ʦ] ca în cuvîntul ață. Simbolul fonetic este sugestiv pentru modul de pronunțare.
AFRICATELE pot fi interpretate ca secvenţe compuse dintr-o consoană plosivă şi o consoană fricativă:
Dentale SONORE - /d/ + /z/ = /dz/
Dentale SURDE / t / + / s / = /ţ/
Sonore - / d / + / j / = /dj/ = GI - / Ğ /
Surde - / t / + / ş / = / tş / = CI - / č /

-oclusivă nazală. Exemplu: [m]; [n].

-lichidă vibrantă (întreruptă). Exemplu: [r]. / lichidă lateral (continua) – ex. [L]
-spirantă. Exemplu: semivocala [j] (ca la începutul cuvîntului iarbă).
2 - locul de articulare al organelor fonatorii, care caracterizeazǎ sunetele bilabiale [p], [b], [m],
labiodentale [f], [v], dentale [t], [d], [ţ], [s], [z], [n], [l], [r], prepalatale [č], [ğ], [ş], [j], palatale [k’],
[g’], velare [c], [g] şi laringale [h].
3 - vibraţia coardelor sau lipsa vibraţiilor, care creează opoziţia sonor/ surd;
Din combinaţia acestor trăsături distinctive rezultă matricea fonologică a fiecărei consoane.
’’ În fonetică, locul sau punctul de articulare al unei consoane este locul de pe canalul fonator în care
fluxul de aer este blocat sau strîmtat pentru a produce o turbulență audibilă. Articularea consoanei se
realizează prin interacțiunea unui element activ (mobil) și a unuia pasiv. Elementul activ este în multe
cazuri o anumită parte a limbii, iar elementul pasiv este de obicei o parte a palatului.

Locul și modul de articulare împreună cu sonoritatea (intrarea sau nu în vibrație a coardelor vocale) dau
consoanelor sunetul lor specific.

Schița alăturată prezintă locurile de articulare active și pasive:

293 | P a g e
1. Exolabial
2. Endolabial
3. Dental
4. Alveolar
5. Postalveolar
6. Prepalatal
7. Palatal
8. Velar
9. Uvular
10. Faringal
11. Glotal
12. Epiglotal
13. Radical
14. Posterodorsal
15. Anterodorsal
16. Laminal
17. Apical
18. Subapical

https://ro.wikipedia.org/wiki/Loc_de_articulare

Modificarea locului și/sau a modului de articulare a unor consoane generează fenomenul de alternanţe
fonetice.
Alternanţele fonetice reprezintă modificarea regulată a unor foneme în radicalul cuvântului sau în tema
cuvântului (terminația de după radical). Aceste modificări au loc în procesul flexiunii nominale, verbale
sau în timpul derivării.

Asimilaţia
‘’ În fonetică, asimilația sau asimilarea este o schimbare fonetică foarte răspândită, prin care un sunet
preia unele caracteristici articulatorii sau totalitatea acestora de la un sunet diferit, aflat în vecinătatea
primului sau în apropierea acestuia. Fenomenul contrar asimilației este disimilația.
Asimilația poate fi privită din punct de vedere diacronic (al istoriei limbii) și din punct de vedere
sincronic (al stării actuale a limbii). Din primul, asimilația este unul din fenomenele care explică
diferențe între aspectul actual al unor cuvinte și cel al cuvintelor din care provin. De exemplu, lat.
corona a dat rom. cunună, în care una din schimbările fonetice a fost asimilarea lui [r] de către [n] din
silaba următoare. Din al doilea punct de vedere, asimilația între sunetele finală și inițială ale
cuvintelor care se succed joacă un rol important în menținerea fluenței și ritmului vorbirii.
La nivelul cuvântului izolat se pot deosebi, asimilările standard de asimilările nestandard. De exemplu,
unele asimilări nestandard sunt regionale: băiet în graiul moldovenesc, cu asimilarea lui [a] de către [j].
Altele sunt individuale, ex. poliloghie > polologhie, cu asimilarea lui [i] de către cei doi [o].

Asimilația este clasificată pe baza mai multor criterii.

-După natura sunetului asimilat, există asimilație consonantică ( în + bun > îmbuna), şi asimilaţie
vocalică (adăuga > adăoga).
-După numărul trăsăturilor definitorii care se modifică, asimilaţia poate fi:

295 | P a g e
=parțială, numită și „acomodare”, ce privește schimbarea uneia sau cel mult a două dintre
caracteristicile fonetice ale sunetului (des- + goli > dezgoli ([s] preia numai caracterul sonor al lui [g]);
=sau totală, adică schimbarea tuturor caracteristicilor fonetice ale sunetului, astfel încât cele două
sunete devin identice (slavă > nasŭpŭ > năsip > nisip).
-După distanţa la care se găsesc cele două sunete putem avea o asimilația în contact (organică, care
privește două sunete învecinate: merg > regional mărg), sau o asimilația la distanță (armonică, care
privește sunete care nu sunt alăturate. Fenomen numit „anticipare”, ex. ro strachină > straichină (în
Oltenia), sau într-o silabă osterioară („propagare”): lat. genuculus > rom. Genunchi).
-După poziţia faţă de reper a sunetului modificat, asimilaţia este regresivă, (atunci când sunetul supus
schimbării se află înaintea sunetului modificator - înmulți [ɨmmulˈtsi]), sau progresivă (atunci când
sunetul supus schimbării se află după sunetul modificator - țintirim > țințirim).

(cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Asimilaţie_(lingvistică)

Alternanțele fonetice se împart, în funcţie de tipul de foneme, în alternanțe fonetice vocalice şi

alternanțe fonetice consonantice.
Alternanţele fonetice apar atît la nivel lexical, cît şi la nivel morphologic (flexeme care exprimă
categorii gramaticale diferite).

Alternanțele vocalice implică vocale și pot avea loc între:

-vocale: mare / mări (a ∼ ă); masă / mese (a ∼ e); văr / veri (ă ∼ e)

-o vocală și Ø: usuc / uscăm(u ∼ Ø)
-o vocală și un diftong: merge / meargă (e ∼ ea); port / poartă (o ∼ oa); mână / mâini (â ∼ âi)
-între diftongi: piatră / pietre (ia ∼ ie)
De exemplu, alternanţa vocalică de tip [vocală – diftong] apare şi la nivel lexical, şi la nivel flexionar.
În paradigma flexionară a unor cuvinte ea reprezintă un fenomen fonetic (secundar) care precede
flexemul şi este localizat în penultima silabă. Această alternanţă însoţeşte opoziţia de gen gramatical
(la numărul singular, la forma de dicţionar):
- Masculine [Vocală + K]
- Feminine [ diftong + K + flexem /e/]
Exemplu – opoziţia –‘’OR – OA-RE’’ (vezi mai sus 6.2.5.4)
Sau opoziţia dintre forma de singular şi cea de plural (vezi 6.2.5.2. – [mî-nă (pl. mîini]
Şi la verbe, opoziţia la singular, între pers. I (şi II) şi persoana a III-a. Exemplu, la conjugarea I,
(verbele cu ‘’sufixe’’):
- Pers. I - -EZ;
- Pers. III sing. –EA ZĂ; (vezi mai sus verbe 6.2.5.)
Alternanţa vocalică de tip [diftong – vocală] însoţeşte, ca fenomen fonetic secundar, opoziţia dintre
flexemul de număr singular şi flexemul de numărul plural la unele substantive feminine (vezi mai sus
6.2.5.2. [boa lă – (pl. boli] şi 6.2.5.5. lea fă – (pl. lefi].

=Cînd avem alternanţe vocalice finale, acestea se integrează în sistemul de FLEXEME al limbii
române:
- Tip de flexiune T – 1 [vocală – vocală] şi [vocală – semivocală] (CONTÍNUU, -UĂ, contin-ui, -
ue, adj. continuu [nuu pron. nuŭ] (desp. -nuu)/continuu [nuu pron. nuu] (desp. -nu-u) adj. m., pl.
continui (desp. -nui); f. continuă (desp. -nu-ă), pl. continue (despărţit. -nu-e) [sursa: DOOM 3
(2021)
- Tip de flexiune T – 2 ; T – 3 [diftong – diftong]
 - Cu alternanţe fonetice mixte, tipul de flexiune T – 4 (consoană – semivocală) [ex. Cal – (pl. cai,;
vale / (pl. văi]. rămân / rămâi (n ∼ Ø

Alternanțele consonantice implică consoane și pot avea loc între consoane sau între grupuri de
consoane.
Alternanţele fonetice consonantice cu valoare de flexem
=consoana finală poate fi : D –(Z),// T – (Ţ),// Z – (J),// S – (Ş),// {vezi 6.2.6.}
cad / cazi (d ∼ z);
tăiat / tăiați (t ∼ ț)
frate / frați (t ∼ ț);
urs / urși (s ∼ ș);

(vezi T – 8)
urc / urci (c ∼ č);
fragă / fragi (g ∼ ğ);
=grup de consoane finale - st, sc, şc – (ŞT) {vezi 6.2.7.}
cunosc / cunoști ( sc ∼ șt); citesc / citești (sc ∼ șt);
pușcă / puști (șc ∼ șt);
acest / acești (st ∼ șt)

Alternanțele fonetice mixte implică atât vocale cât și consoane:

Ex. stradă / străzi (ad ∼ ăzi), cunosc / cunoaște (sc ∼ aște),’’
Cf. https://foneticalimbiiromane.ro/fonologia/alternante-fonetice/

297 | P a g e
 1 2 3 5 6 7 9 10 11 12 13 14
III
1 IV plural SINGULAR III singular

4 (u)Rị E E Ă FEMININ

5 E Ă sing. MASCULIN
6
II
I
7 PLURAL I SINGULAR SINGULAR MASCULIN

ị J Z

Ş S

Z D

Ţ T

ST

ŞT SC

15 ŞC

16 č č K

17 ğ ğ G

18 K' K'

19 G' G'

T–6–1

-k (consoană) => (CU alternanţe consonantice) + i final consonantic

consoana finală poate fi : D –(Z),// T – (Ţ),// Z – (J),// S – (Ş),//

st,sc, şc – (ŞT)
 După

articulare
După modul de

lichide

nazale

fricative
oclusive)
(semi-
Africate

(oclusive)
Plozive
localizare

M D T B P labiale

V F Labio-
dentale

L R N Z S (dz) dentale
ṭ

J Ṣ Antero-
palatale

Ğ č g' k' /- ị / palatale

final

G C velare

H laringale

299 | P a g e
301 | P a g e
6.2.6.1. – D/Z, T/Ţ, S/ş, Z/J

IV III
Feminine Feminine
Plural Singular
- DE - DĂ
- TE - TĂ
- SE - SĂ
- ZE - ZĂ
II I
Masculine Masculine
Plural Singular
- Zị - D
- Țị - T
- Ṣị - S
- jị - Z
 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
### 14 15 16

ł ɨ ị ĭ I E Î Ă eA A O U ǔ
IV III SINGULAR III
PLURA SING
L ULAR

E Ă Ă
FEM + Ma

urị E E
M+F+N

II I I
PLURA SINGUL SINGU
L AR LAR
MASCULIN

T Z S
Z ị D
ţ T
J Z
6 ş S
şt ị st
şt sc
ştị şc
ştị
7

Dentalele occlusive devin dentale fricative (D =>Z) sau dentale africate (T => Ț).
Este o mişcare alternativă între consoanele dentale (după modul de articulare, pe verticală). Canalul
fonator, care la oclusive se întrerupe complet, este întrerup doar partial la fricative, iar la africate mai
întîi fluxul de aer este întrerupt, apoi este eliberat parțial printr-o șuierătură.

303 | P a g e
6.2.6.1.1. - D =>(Z)ị

9 – 1 – adj. – crud – crudă – (pl.) cruZi – crude

rapid – rapidă – (pl.) rapiZI - rapide
cald – caldă – (pl.) calZi – calde
adenoid – adenoidă – (pl.) adenoiZI – adenoide
adj. – durd – durdă – (pl) durzi - durde
UD, -Ă, (1) uzi, -de, adj., (2) uduri, s. n.
zălud, ~ă [At: MARDARIE, L. 95 / V: (Înv) ~lod, zol~, sal~ / Pl: ~uzi, ~e / E: slv *залуд cf bg залуд,
залуда „prost”] 1-2 smf, a (Îvp; adesea cu sens atenuat) Naiv. 3-4 smf, a (Îvp) Prost. 5 a (Îvp) Zănatic.
6-7 smf, a (Pop) Neserios. 8-9 smf, a (Pop) Ușuratic. 10-11 smf, a Nebun. 12 a Tulburat. [sursa: MDA2
(2010)

acid, nomad, timid, rînced, putred, comod, umed, flămînd, stupid, perfid, şubred, veşted, neted,
splendid, blond, palid, invalid, scund, rotund, fluid, buged,
searbăd, fad, retrograde, lînced, fraged, rapid, biped,
şod –(pl) şozi

verb – a flămînZI (conj.I) - adj. – flămînd – flămîndă – flămînZi – flămînde

adj. – mugind – mugindă – muginZi - muginde

Modul GERUNZIU – cu sufixele modale –ÎND şi – IND cu valoare de adjective

(poate avea forme diferite după gen şi număr)
tremurînd – tremurîndă – tremurînZi – tremurînde
crescînd – crescîndă – crescînZi - crescînde
fumegînd, sîngerînd,
suferind – suferindă – suferinZi – suferinde
aburind,
6.2.6.1.2. - T => (Ţ)ị

9–1- adj. – lat – laŢi – lată – late

Înalt – înalṭi – înaltă - înalte
tont – tonŢi – toantă – toante
drept – drepŢi – dreaptă – drepte

proaspăt – proaspeŢi / vînăt – vineŢi / deştept – deştepŢi /

înze-uat – (pl) înze-uaţi /
incorect, defect, încet, secret, elegant, şiret, beat, curat, anumit, diferit,

adjective nehotărîte – ALT – ALTĂ – ALŢI – ALTE

atît – atîtă – atîŢi – atîte
mult – multă – mulţi – multe
forme vechi ṣi regionale ale adjectivului nehotărît - tot – toată – toţi – toate
toate = tuate – tote - / tuturor (a) = tut, tutururu (Rosetti, p. 75)

Pron. şi adj.
Astălalt – ăşti(a)lalţi – (compus printr-o DUBLĂ modificare) - astălaltĂ – astelaltE
Ălălalt – ăi(a)lalţi – ai(a)laltĂ – alelaltE

pronume interogativ relative – CÎT – CÎTĂ – CÎŢI – CÎTE

pronume nehotărîte compuse – oricît – oricîtă – oricîţi – oricîte
oarecît – oarecîtă – oarecîţi – oarecîte
fiecît – fiecîtă – fiecîţi - fiecîte

pronume demonstrative – celălalt – cealaltă – ceilalŢi – celelalte

pronume demonstrative de diferenţiere de apropiere (cu FLEXIUNE DUBLĂ)-
cesTălalT – cestĂlaltĂ – (pl) – ceştIlalţI – cestElaltE

Numerale multiplicative (formate cu sufixul lexical –IT, asemănător cu sufixul de participiu al verbelor
de conjugarea IV în –I)
(numeral - zece – verb - a înzeci) – înzecIT – înzecită – înzeciţi – înzecite
îndoit, întreit, împătrit, însutit, înmiit,

T – 9 - Modul PARTICIPIU – adaugă sufixul participial – T (-at, / -ut, / -it, -ît)

Participiul are forme deosebite după gen şi număr:
participii – turbat – turbată – turbaŢi – turbate
vestit – vestită - vestiŢi – vestite
urît – urîtă – urîŢi - urîte
plecat, căzut, cunoscut, ştiut, venit, curăţit,

D/Z - a veDea - văzut – văzută – văzuŢi – văzute

De la regula formării participiului din tema perfectului se abat numai cîteva verbe de conjugarea a III-a
(vezi ṣi mai jos):

305 | P a g e
- A frînge – frînT – frînŢi
A rupe – rupT – rupŢi
A sparge – sparT – sparŢi /
A fierbe – fierT – fierŢi
A frige – fripT – fripŢi
A coace – copT – copŢi /
A înfige – înfipT – înfipŢi
A suge – supT - supŢi
Alternanţe de consoane fricative
În fonetică, o consoană se numește fricativă (sau constrictivă, spirantă) dacă la pronunțarea sa canalul
fonator se strîmtează astfel încît aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii. Strîmtarea fluxului de aer
poate fi produsă de exemplu prin apropierea buzei inferioare de incisivii superiori ca în cazul consoanei
[f]&[v] sau prin apropierea unei părți a limbii de dinți sau de cerul gurii.
Consoanele fricative se clasifică în consoane sibilante și nesibilante.
Consoanele sibilante sînt articulate prin dirijarea forțată, cu ajutorul limbii, a curentului de aer spre
marginea ascuțită a dinților și producerea unui sunet șuierător, ca în cazul consoanei [s]&[z]. [s], ca în
cuvîntul românesc sosi /so'si/;
[z], ca în cuvîntul românesc zeu /zew/;
[ʃ], ca în cuvîntul românesc așa /a'ʃa/;
[ʒ], ca în cuvîntul românesc joc /ʒok/
Dimpotrivă, consoanele nesibilante nu au acest caracter, ca de exemplu în cazul consoanei [f]&[v].
[cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Consoană_fricativă
Are loc o alternanţă consonantică între dentale şi antero-palatale:
- Sonore [ Z => J];
- Surde [S => ş].

6.2.6.1.3. - S => (Ş)ị

9 – 1 - adj. - frumos – frumoŞi – frumoasă – frumoase, / fals – falşi – falsă – false /

gras – graŞi / cleioS – cleioŞi / vînjoS – vînjoasă – vinjoŞi – vînjoase /
înţeles – înţeleasă – înţeleŞi – înţelese /
jos – joasă – (pl) joşi – joase / luminos,
ras, uns, rămas, des, fals, ales, înţeles, încins, învins, prins, divers, ascuns,
incaș, ~ă [At: DEX / V: inca a, ~as / Pl: ~ași, ~e / E: fr incas, inca]
incás adj. m., s. m., pl. incáși; adj. f., s. f. incásă, pl. incáse [sursa: DOOM 2 (2005)
incaș adj. m., s. m., pl. incași; adj. f., s. f. incașă, pl. incașe (dar: Imperiul Incaș s. propriu n. art.) [sursa:
DOOM 3 (2021)
adj. – complex – complecŞi – complexă – complexe, / FIX – ficŞi – fixă – fixe
307 | P a g e
 anex – anexă – (pl) anecşi – anexe /

Modul PARTICIPIU – La verbele de conjugarea aIII-a care au perfectul simplu format cu – SE-
sufixul participiului este –S. Modificările fonetice suferite de rădăcină sunt aceleaşi ca la perfect :
A arde – arS – arsă – arŞi – arse
A scoate – scoS – scoasă – scoŞi – scoase
A trimite – trimiS – trimisă – trimiŞi - trimise
A pune – puS – pusă – puŞi – puse
A zice – ziS – ziŞi
A duce – duS – duŞi
D/S – a rade – ras – rasă – raşi – rase
/Ğ/ Ge /S a plînge - plîns
A înţelege – înţeleS – înţeleŞi
A ajunge – ajunS – ajunŞi
A merge – merS – merŞi
A strînge – strînS – strînŞi
6.2.6.1.4. - Z => (J)ị

9 - 1 - adj. – viteaz – viteJi – vitează – viteze

dîrz – dîrJi – dîrză – dîrze /
DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. [Pl. și: (m.) dârzi]
dârz, ~ă [At: CORESI, EV. 168/7 / V: dîrj / Pl: ~rji (și ~i), ~e / E: vsl дръзъ]
breaz – breJi – brează - breze/
breáz, ~ă [At: I. IONESCU, D. 371 / V: braz, breză / Pl: breji (și brezi), breze / E: bg бреж] 1-2 smf,
adjectiv
breáj, ~ă smf, a vz breaz [sursa: MDA2 (2010)

treaz – treJi /
adjective arătînd naţionalitatea, originea – cu sufixul - EZ
danez, finlandez, genovez,

Pronunṭare popular veche:

Francez – francezi = franţuz - franṭuji (vechi), (franceji)
Burghez – (pl) burghezi = (vechi popular – burgheji / - burJui)
burjúi sm [At: DEX2 / Pl: ~ / E: rs буржуй] (Rsm; iuz) 1 Burghez
Ogrinji – (subst. masculine, plural) = resturi de paie
Portughez – pl. portughezi [Pl. (m.) și: portugheji]
cerchéz, -ă s., pl. ejĭ, eze (turc. čerkez).
praz s. m., pl. praji [sursa: Ortografic (2002)
praz (vest) și praj (est) m., pl. jĭ [Scriban]
praz sm [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1071 / V: (înv) praș, (reg) praj sn / Pl: ~aji / E: bg праз] 1 Plantă
erbacee legumicolă [sursa: MDA2 (2010)

309 | P a g e
6.2.6.1.5. - SUBSTANTIVE

Substantive masculine

D =>Z

– 1 – M – brad – braZi / dud – duZi / molid – moliZi /(pomi)

ied – ieZi (F iadă – iade)/ stavrid – stavriZi / guvid – guvizi /
scud – scuzi / asteroid, oxid,
camarad - camarazi, druid, normand, herald, bard, rapsod, aed, aprod, plod, vagabond,
zăvod

– 1 – M – (sing) LIUDE / LUDE (persoană) – (pl) LIUZI

( vezi varianta T – 8-4 - M sing = M pl Liude / LUDE)
cf. adjective învechit, regional – LUD, ZĂLUD
adj. – M. sing. LUD – M. pl. LUZI, F. sing. LUDĂ – F. pl. LUDE

Substantive feminine cu forme duble la plural

búdă, buzi, s.f. 1. Cocioabă, colibă. 2. Latrină, closet, privată.
BÚDĂ, bude și buzi, s. f. (Reg.) 1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2.
Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). – Din rus., pol., magh. buda. [sursa: DEX '98 (1998)
búdă sf [At: PAMFILE, I. C. 433 / Pl: ~de, (îvr) ~ uzi / E: rs буда] (Reg) 1 Cocioabă de lemn, în care
locuiesc pădurarii. 2 Prăvălioară de lemn Si: baracă, magherniță. 3 Closet. [sursa: MDA2 (2010)
cádă sf [At: ANON. CAR. / Pl: căzi, (rar) cade / E: slv кадь] 1 Vas mare din doage, întrebuințat la
prepararea vinului, a rachiului etc. Si: zăcătoare. 2 Vas mare pentru îmbăiat Si: baie, vană. 3 Recipient
mare, deschis, din lemn, din metal, din beton etc. în care se introduc lichidele folosite în diverse operații
tehnologice. [sursa: MDA2 (2010)
=Alternanţa apare şi la verbe
cădea [At: COD. VOR. 92/3 / Pzi: cad, (înv) caz / E: ml cado, ~ere] eu cad /caz- tu cazi
+cădea2 (a se ~) (a se cuveni) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cade, imperf. 3 pl. se cădeau; conj. prez. 3 să
se cadă; ger. căzându-se (nefolosit la celelalte moduri și timpuri) [sursa: DOOM 3 (2021) căzấnd; part.
Căzút.

T =>Ț

amant – amantă – (pl.) amanţi – amante

M – băiat – băieŢi / bărbat – bărbaţi / cumnat – cumnaŢi - cumnată – cumnate/

M - (sing) făt – (pl) feţi (frumoşi) / (F. sing – feată /fată – (pl) fete)
logofăt, poet, profet, valet, cadet, architect, adjunct, acrobat, arbust,
- elefant – elefanŢi (epicen), cot – coţi, cent – cenţi /
- ficat, cîrnat,
- rahat – rahaṭi
- puiet – puieṭi
fráte s. m., pl. frați
LÍNTE, (1, 2) s. f., (3) linți, s. m. pl.
linte sf [At: PO 85/5 / Pl: ~nți și (îvr) ~ti / E: ml lens, -ntis] 1 Plantă
Z =>j

M – cneaz – cneJi / mînz – mînJi / praz – praji / boz – boji /

GRUMÁZ, grumaji, s. m. / [Pl. și: (înv.) grumazi]
grumaz smn [At: CORESI, PS. 375 / V: (reg) ~aj, gurmaj, gurm~ / Pl: ~aji, (înv) ~i sm, (rar) ~uri sn /
E: ns cf alb grumas] (Pop) 1 Gât. 2 (Prc) Ceafă
(sing) miez – (pl.popular) MieJi / harbuz – (pl) harbuji /
obraz – (pl.) obraJi = (vechi – obraze – cf. Rosetti, p.123)
praz sm [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1071 / Variante: (înv) praș, (reg) praj sn / Pl: ~aji /
narámz m., pl. jĭ (d. naramză). Rar. Pomu care produce naramze. [sursa: Scriban (1939)
(pronunţare populară) – guvizi = guviji /
= unele forme populare au singularul refăcut după plural;
- cneaj, obraj, dîrj, grumaj, burduj,
grunz s. m. / s. n., pl. grunji / grunzi, grunzuri Grunz - pl. m. grunjĭ, = gronji //grunț, zgrunț și grunz n.,
pl. urĭ // variante - / V: (înv) gronji smp, ~ng, ~grunj sn / Pl: ~nji, (înv) ~i sm și ~uri sn / E: ns cf alb
grundë „tărâțe”]

S =>Ṣ

gros adj. m., pl. groși; f. sg. groásă, pl. groáse

ROS, ROÁSĂ, roși, roase, adj
roáde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rod, perf. s. 1 sg. roséi, 1 pl. roáserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. roádă;
part. Ros [sursa: Ortografic (2002)
valós, valóși, s.m. (înv. și reg.) berbece scopit
Cs =>cṣi
FIX, -Ă, ficși, -xe, adj
M – pas – paŞi / urs – urŞi / sconcs – sconcŞi / rîs – rîŞi /
as – aŞi/ biceps – bicepŞi / mops (cîine) – mopşi /mus – muşi / bos – boşi /
Cais, cactus, ananas (fruct), albatros, irbis, ibis,
(Naţionalităţi) – sas - saşi, rus – ruşi,
box (rasă de cîini) – (pl) bocşi / amfiox – (pl) amfi-ocşi /
Ortodox – ortodocŞi – ortodoxă – ortodoxe / ins – insă – inŞi – inse /
Sfinx – sfincŞi / fenix – fenicŞi / linx – lincŞi / limax - limacşi,

Perechi flexionare:
9 – 1 – M – (sing) cot – (pl) coţi
9 – 1 – N – (sing) cot – (pl) coate
M – (sing) ort (monedă) – (pl) orţi
N – (sing) ort – (pl) orturi

M – (sing) index – (pl) indecşi / M – (sing) mops (cîine) – (pl) mopşi

N – (sing) index – (pl) indexuri / N – (sing) mops (cleşte) – (pl) mopsuri

M – (sing) miez (de nucă) – (pl) miezi / sau MIEJI

N – (sing) miez (interior) – (pl) miezuri

311 | P a g e
 M – (sing) cais – (pl) caişi (arbori) / M – (sing) iris (plantă) – (pl) irişi /
F – (sing) caisă – (pl) caise (fruct) / N – (sing) iris (la ochi) – (pl) irisuri /

Substantive feminine
F - sing.-Ă – pl. -E

iscoadă – iscoade / odă, gravidă (şi adjective), spadă,

vedetă – vedete / armată, gheată, ceată,

(sing. rar) pleată – (pl) plete / copileată (cu suffix),
coasă – coase / mireasă, ducesă (cu suffix)
(x = cs) - taxă – taxe / boxă – boxe /
oază – oaze / gîză, barză, batoză, cauză, fază, bază, viză

Substantive neutre
N – sing consoană – (plural) +E
– N – partid – partide / grad – grade, colind, rod, calapod, episode, năvod, standard, fluid – fluide /

- N – stat – state / sat – sate / palat, păcat, lacăt, cuţit, ţipăt, anticariat, halat, . aparat, tichet,
obiect, fruct, clopot, deget, bilet, buchet,
N - capăt – capete,
N – sat – sate / excedent – excedente /
- N – os – oase / atlas – atlase / vas – vase / fus, compas, success, acces, congres,
Proces,
/ afix – afixe, sufix – sufixe, crucifix - crucifixe
N – apex – (pl) apexuri /
- N – obuz – obuze / autobuz – autobuze / gaz – gaze /
Macaz, topaz, meterez, aviz, deviz,

– N(-uri) – mod – moduri, răsad – răsad-uri, vad – vad-uri, gînd, grind, nod, pod, şold, bold, gard, rid,
zid, grajd, rînd,
- N - sfat, pat, set, profit, trust, ŞIRET – şireturi/ chioşc – (pl) chioşcuri/
- N – glas – glasuri / înţeles – înţelesuri / corpus – corpusuri /
bis – bisuri / înscris – înscrisuri /
papirus, ceas, dans, nas, eres, şes, popas, vals, lapsus,
drops – dropsuri /
N – flux – fluxuri / bax – baxuri / paradox,
- N – abuz – abuzuri / MIEZ – miezuri / caz – cazuri /
Talaz, răgaz, refuz, loz, taluz, zăgaz, izlaz, parbriz, prînz,

N – prăpăd; Jad; iad; (defective de plural)

Leat
Neutre cu plurale duble
blid – (pl.) blide – bliduri /
Diamant – (pl.) diamante - diamanturi
N – (sing) AX – (pl) AXE, axuri / (F – axă – (pl) axe

N – (sing) - acces (atac) – (pl) accesE

N – (sing) – Acces (intrare) – (pl) accesuri

Substantive DEFECTIVE
M – (pl.) - CÎLŢI - defectiv de singular
M – (singular – rar ‘chilot’) – (pl) – CHILOŢI
M – (pl.) - LAPŢI
M – pl. - DUȘI s.m. pl. - v. dispoziție, toane, voie.// duși smp [At: ANON. CAR. / V: dugi / E: pll duh]
(Reg) Dispoziție, stare sufletească.[sursa: MDA2 (2010)
Adj. - DUS, -Ă, duși, -se, - adj. substantivat – çu duṣii de pe lume’’
M. pl. - scrobóși s.m. pl. (reg.) 1. obiecte făcute din piele de oaie sau de iepure
Adj. - scrobós, -oásă, adj. (reg.; despre țesături

313 | P a g e
6.2.6.1.6. - Verbe

verbe
IV III
Persoana III Persoana III
singular singular

II I
Persoana II Persoana I
Singular Singular
- zị - D
- ṭị - T
- jị - Z
- ṣị - S

– 1 – V – (conj III) – (a crede) – eu cred – tu creZi – el crede – (să) creadă

(a arde) – ard – arZi – arde – (să) ardă
rîd – rîZi / ucid – uciZi / cad – caZi / rod – roZi /
A cînta – eu cînt – tu cînţi – el cîntĂ – el să cîntE

serie de verbe cu rădăcina în CONSOANE DENTALE [D, Z, T, S, Ţ]

(vezi mai sus şi N, R, L) au la persoana I singular a indicativului present forme duble:
- o formă neiotacizată
- şi o formă iotacizată – cu consoana finală a rădăcinii modificată sub influenţa unui vechi iot
următor în Z, Ţ, CI,
 la persoana a II-a singular se adaugă desinenţa ‘-I’ final asilabic, sau se adaugă această
desinenţă după alterarea consoanei finale
D - a vedea – eu văd = eu văz – tu vezi – el vedE – el să vadĂ
Z - a auzi – eu aud = eu auz – tu auzi – el audE – el să audĂ
T – a scoate – eu scot = eu scoţ – tu scoţi – el scoatE – el să scoatĂ
A cînta – eu cînt – tu cînṭi – el cîntă – el să cînte

Identitatea dintre formele persoanei I singular şi a III-a plural la indicative present nu apare şi la
formele iotacizate: eu văz – ei văd; eu auz – ei aud;

A putea – eu pot = (vechi) eu poci – tu poţi – el poatE – el să poatĂ

T – 6 – verbe cu alternanţă consonantică

IV III
Părṭi de vorbire Părṭi de vorbire
declinabile - Cazul N-A declinabile - Cazul N-A
Feminine Feminine
Plural Singular
Verbe – Verbe –
Modul indicativ – Modul Indicativ –
Timpul Prezent Timpul Prezent
Persoana III singular Persoana III singular
Modul Conjunctiv, Pers. III sing. Modul Conjunctiv, Pers.III sing.
Modul imperative, Pers. II sing. Modul imperativ, Pers. II sing.
- DE - DĂ
- TE - TĂ
- SE - SĂ
- -
II I
Părṭi de vorbire Părṭi de vorbire
Declinabile – Cazul N-A Declinabile – Cazul N-A
Masculine Masculine
Plural Singular
Verbe – Verbe –
Modul Indicativ – Modul Indicativ –
Timpul Prezent Timpul Prezent
Persoana II singular Persoana I singular
- Zị - D
- T
- Țị
- S
- Ṣị -
-

315 | P a g e
9 verbe – G-1
conjugarea I
[notă – nu sunt verbe cu alternanţa [Z / J]

- D =>/ Zi
a răbDa – eu rabD – tu rabZi – el = ei rabDĂ, să rabDE, (imp) rabDĂ !
a prăDa, - eu prad, tu prazi, el pradă, să prade
a lepăDa, - eu lepăd, tu lepezi, el leapădă, să lepede
a poseDa, - eu posed, tu posezi, el posedă
a scălDa, - eu scald, tu scalzi, el scaldă
a comanDa, - eu comand, tu comanzi, el comandă,
a recomanDa, - eu recomand, tu recomanzi, el recomandă
a colinDa, - eu colind, tu colinzi, el colindă,
a afunda – eu afund, tu afunzi, el afundă
a înfunDa, - eu înfund, tu înfunzi, el înfundă,
a confunda – eu confound, tu confunzi, el confundă
a scufunda – eu scufund, tu scufunzi, el scufundă
a inunda – eu inund, tu inunzi, el inundă
a înnoDa, - eu înnod, tu înnozi, el înnoadă
a lăuDa, - eu laud, tu lauzi, el laudă
a dezmierDa, - eu dezmierd, tu dezmierzi, el dezmiardă, să dezmierde,
a uDa, - eu ud – tu uzi – el udă
a zburda – eu zburd, tu zburzi, el zburdă
a asuDa, - eu asud, tu asuzi, el asudă,
a aplauda – eu applaud, tu aplauzi, el aplaudă,

a precede – eu preced, tu precezi, el precedă, să preceadă

a preceda – eu preced, tu precezi, el precedă, el să preceadă
(latină – procedo / praecedo, -ere, -ceSSi, - ceSSum)
a succeDa, - eu succed, tu succezi, el succedă, să succeadă
(latină – succedo, -ere, -ceSSi, -ceSSum)
( variantă - a succedE (conj. III) (rar) – eu succed, tu succezi,

a suspenDa, - eu suspend, tu suspenzi, el suspendă

a acorda (1 = a da) – eu acord, tu acorZi, el acordă, el să acordE

- S =>/ Şi
a LĂSa – eu laS – tu laŞi – el = ei laSĂ, el să laSE, (imp) LASĂ !
a vărSa,
a apăSa, - eu apăs, tu apeşi, el apasă
a înţesa – el înţeasă, să înţese
a îndeSa,

- T =>/ Ţi
a arăTa – eu arăT – tu arăŢi – el = ei araTĂ, să araTE, (imp) araTĂ !
a CÎNTA, căta, căuta, îmbăta, executa, discuta, ajuta, recăpăta, pregeta, cugeta, văieta, încumeta, repeat,
regreta, recita, solicita, achita, imita, uita, evita, ezita, invita, accepta, ierta, purta, împrumuta, săruta,
muta, întărîta, sălta, asculta, insulta, alinta, descînta, înfrunta, înota, aştepta, lupta, certa, a se înfrupta
(el se înfruptă)

9 – G- 2
conjugarea IV – terminată în – I

- D => Zi
A repeZi - eu = ei reped – tu repeZi – el repeDE – să repeaDĂ -

- S => Şi
A mirosi – eu = ei miroS – tu miroŞi – el miroaSE – el să miroaSĂ – miroasE !
317 | P a g e
(varianta –ei miroasE nu mi se pare corectă)
a amirosi,

- T => Ţi
majoritatea se termină în –Ţi, pe care îl păstrează la persoana II singular:
a împărŢi – eu = ei împart – tu împarŢi – el împarTE – să împarTĂ – împarTE !
a despărŢi – eu = ei desparT – tu desparŢi – el desparTE – să desparTĂ –
a ascuŢi – eu = ei ascut – tu ascuţi – el ascute – să ascută – (imp) ascutE !
a minţi –

unele au modele de conjugare diferite, deşi sunt înrudite;

Ex. A dezminţi (G-2), dar a minţi (G – 3) cu imperativ - MinţI !
A împuţi (G-2) , dar a puţi (G – 3) cu imperativ - puţI !
A dezminŢi – eu = ei dezmint – tu dezminţi – el dezminte – să dezmintă –
A împuŢi – eu = ei împut – tu împuţi – el impute – să împutĂ -
A înghiŢi – eu = ei înghit – tu înghiţi – el înghite – să înghită – înghite !
Dar “a sughiţa diferit de a sughiţi”-
A sughiŢA – (G-1) – eu sughiŢ – tu sughiŢi – el = ei sughiŢĂ – să sughiŢE – sughiŢĂ !
A sughiŢI – (G-2) – eu = ei sughiT – tu sughiŢi – el sughiTE – să sughiTĂ – sughiTE !

Unele verbe trec de la o conjugare la alta prin METAPLASMĂ ;

Ex. A asmuţi – a asmuţA – a asmutE
A asmuŢi – (G-2) – eu = ei asmuT – tu asmuŢi – el asmuTE – să asmutĂ –
A amuţa (=a asmuţi) – eu amuT, tu amuţi, el amuTE = el să amuTE, ger. amuţînd
Alte verbe au şi forme duble la persoana I singular :
Ex. A simŢi (g-2) = variantă “ a simTE”, / eu simT = eu simŢ = eu simţESC
A simŢi – eu = ei simT – tu simŢi – el simTE – să simTĂ – simTE !
A presimŢi, a resimŢi, a consimŢi,

9 - verbe – G – 2
unele verbe de conjugarea III fac după acest model. Singura diferenţă este la modul IMPERATIV

- S => Ş
A COASE – eu = ei coS, tu coŞi – el coaSE – să coaSĂ – (imp) COASE !
A Descoase, - eu = ei descos, tu descoşi, el descoase, să descoasă, descosînd, descusut
a Ţese, ţăse,

- T => Ţ
Unele verbe au forme duble : neiotacizate (literare) şi iotacizate (populare):
A SCOATE – eu = ei scoT – tu scoŢi – el scoaTE – să scoaTĂ – (imp) SCOATE !
Eu SCOŢ să SCOAŢĂ
(latină – excudo, -ere, -cudi, -cuSum)
A BATE – (imperativ) BATĂ / BATE
A străbate, abate, combate, zbate, dezbate,
A TRIMITE – retrimite, promite, compromite, permite, transmite, admite, emite, demite, remite, omite,
comite, încumete,
A sumete – eu = ei sumet, tu sumeţi, el sumete, el să sumeatĂ, noi sumetem
Perfect – eu sumesei, el sumeSE, noi sumeserăm, part. SUMES

9 - Verbe – G-3
Verbe de conjugarea II şi conjugarea III
Unele verbe au două forme – o formă neiotacizată şi un dublet iotacizat.

- D => Z
A ve-DEA – eu = ei văD – tu veZi – el veDE – să vaDĂ – (imp) veZI !
Eu vĂZ să vaZĂ
A revedea, prevedea, întrevedea,
A cădea – eu = ei cad – tu caZi – el cade – să cadă – imperativ - caZI !
Eu caZ să caZĂ
[vechi – lat. Dico =>Dzic > zic ;
D + z = dz > Z;
T + s = Ț;
D + j = GI (djin = gin);
T + ṣ = Tṣ = CI

A recădea, decădea,
A scădea – eu = ei scad, tu scaZi, el scade, el să scadă, scaZI ! (SCADE!,
part. scăzut, ger. Scăzînd,
A şedea – eu = ei şeD, tu şeZi, el şade, el să şadă, şeZi !, part. şezut, ger. şezînd
A RADE – eu = ei rad, tu razi, el rade, el să radă, noi radem,
Perfect – eu rasei, el raSE, noi raserăm, part. RAS, ger. Răzînd
(latină – rado, -ere, raSi, raSum)
A RÎDE, roade, succede, precede, ucide, decide, coincide, sinucide,
A CREDE, încrede, închide,
A deschide – eu = ei deschid / reg. – eu deschiZ) – tu deschiZi, el deschide – el să deschidă
Noi deschidem, voi deschideţi, - perf. – eu deschisei, el deschiSE, part. deschiS
(latină – discludo, -ere, cluSi, cluSum = a despărţi, a separa)
A surîde, transcende, descinde,
A PRINDE, depinde, aprinde, deprinde, întreprinde, cuprinde, surprinde, desprinde,
A VINDE (latină – vendo, -ere, -didi, -diTum) – eu vînd, tu vinzi, el vinde
revinde, tinde, pretinde, întinde, destinde, extinde, ascunde, întrepătrunde,
A RĂSPUNDE, corespunde, pătrunde, tunde, include, exclude, pierde,
A ARDE – eu = ei ard, tu arzi, el arde, el să ardă /= el să ARZĂ
(imperfect – el ardea, perfect – eu arsei, el arSE, noi arserăm, part. ARS
(imperative – tranzitiv – tu – arde! / intranzitiv – tu – arzi!, pl. ardeţi!)
A ascunde – eu = ei ascund, tu ascunzi, el ascunde, să ascundă, (imp) ascunde !
(perfect - eu ascunSEi, part. ascunS
A purcede – eu = ei purced, tu purcezi, el purcede, el să purceadă
319 | P a g e
(perfect - eu purceSEi, el purcese, part. purceS, ger. Purcezînd)

= Verbe cu flexiunea INCOMPLETĂ – a desfide, a divide, a accede –

nu se folosesc la timpurile trecute, la participiu şi gerunziu.
A desfide – eu = ei desfid, tu desfizi, el desfide, el să desfidă
(latină – diffido, diffidere, -fiSus = a nu se încrede)
A divide – eu = ei divid, tu diviZi, el divide, el să dividă
(latină – divido, dividere, -viSi, -viSum)
A accede – eu = ei acced, tu acceZi, el accede, el să acceadă

= Nu pot fi socotite ca DEFECTIVE verbe ca – a PUTEA, a PLĂCEA – care nu au imperative (GLR –

pag. 297).

T => Ţ/ (vechi -CI)

A PUTEA (conjugarea II) – eu = ei pot, tu poţi, el poate, el să poată
(vechi – eu POCI) - Perfect – eu putui, el putu, noi puturăm, part. putut, ger. putînd

9–G–3
conjugarea IV – terminate în –I

- T => Ţi
a minŢi – eu = ei mint – tu minŢi – el mintE – să minTĂ – (imp) MINŢI !
a puŢi – eu = ei puT – tu puŢi – el putE – să puTĂ –

- D => Zi
A auZi – eu auZ / eu = ei auD – tu auZi – el auDE – el să auDĂ/ = el să auZĂ – AUZI !,
Imperfect – el auzea, perfect – el auzi, ger. Auzind

- S => Şi
A ieŞi – eu = ei ieS – tu ieŞi – el ieSE – să iaSĂ – (imp) IEŞI !
A reieşi – el reiese – să reiasă
6.2.6.2. = pl. M = F

IV III
Feminine Feminine
Plural + masculine
Singular
- DE - DĂ
- - TĂ
- SE - SĂ
- - ZĂ

II I
FEMININE + Masculine
Masculine singular
Plural
- Zị
- Țị
- Ṣị
- jị

321 | P a g e
T–6–2

Substantive feminine
D =>Zi
– F – caDă – căZi / pradă – prăZi / coadă – coZi / ladă – lăzi / coardă – corzi /
ogradă, cireadă, stradă, zăpadă,

SCOVÁRDĂ, scoverzi și scoverze, s. f. (Mai ales la pl.)[ sursa: DLRLC (1955-1957)

F - Mai ales la plural - scovérgă/scovárdă s. f., g.-d. art. scovérgii/scovérzii; pl. scovérgi/scovérzi

T =>Ți
– F - balTă – bălŢi / harTă – hărŢi / burtă – burţi /
F – (sing) o dată – două dăţi / daltă, judecată, săgeată, lopată, roată,

- –
excepṭie Masculine
– M – (rar) – TATĂ – (art. tatA - / tată-L) – pl. taŢi – art. taţiI
M – popă – art. popA – (pl. popI
M – cu valoare de nume propriu – Papă – (art. PapA de la Roma
M – vlădicĂ – art. vladicA – pl. vlă-dici

Unele substantive feminine terminate la singular în –Ă fac pluralul în două feluri:

Cu desinenţa –E sau cu palatalizarea consoanei, însoţită de alternanţă consonantică.
– F – coadă – (pl.) coadE - / coZi (cu diferenţe de sens)
coardă – (pl) coarde - corzi

S => Ṣi
casă – (pl) casE - / căŞi (popular)
plasă – (pl) plasE - / plăŞi

Cu reducerea diftongului -OA- din cadranul II (feminine singular) în vocala -O – în cadranul II (plural):
Coa-dă – cozi; coar-dă – corzi; roa-tă – roṭi;
6.2.6.3. – sing. (M =F) – pl. (M =F)

IV III III
Feminine Feminine Feminine
plural + masculine singular
Singular
- DE
- TE
-

II I
Masculine Masculine
+ Feminine singular
Plural
- Zị
- Țị
-

Sing. M = F – [ E ]
Plural M = F

– adj. (din categoria adjectivelor variabile cu o singură terminaţie la nominativ singular – E final

– adj. – sing. (M.) verDe – (F.) verDE – plural (M.) verZi – (F.) verzi
/ repede – repeZi / limpede – limpeZi /
323 | P a g e
 adj. - cuminTe – cuminŢi / fierbinte – firbinţi / iute – iuţi /

– M – (sing) gîDe, art. gîdeA / sau gîdeLE – (pl) gîZi / jude – (pl) juZi /
– M – fraTe – fraŢi / dinte – dinţi / sticlete – sticleţi / Fante (fam) – (pl) fanţi /
M – (sing) oaspete (= oaspe) – (pl) oaspeţi (latină – hospes, -itis)

– F – parTe – părŢi / carte – cărţi /

Adjectiv INVARIABIL – Pendinte (latină – pendens, -ntis)

Substantive DEFECTIVE
M - (sing) grăunTE – (pl) grăunŢi /
**GRĂUNŢE – e la plural
N – LAPTE (aliment) – e la singular, defective de plural
M – LAPŢI (de peşte) – este la plural, defective de singular
M – (regulat) – (sing) - LAPTE (mulsoare) – (pl) LAPŢI

M – BADE, art. badeA, G-D art. Badei / sau LUI BADEA

M – bădi-E, art. bădiA, G-D art. Bădiei / sau LUI bădiA
Bădiţă (diminutive) – art. bădiţA.
6.2.6.4. - Note – Alte alternanţe consonantice

La consoane sunt trei feluri de asimilație, conform trăsăturilor articulatorii care se modifică. Am
prezentat toate cele 3 tipuri la nivelul cuvintelor derivate, cu exemple de prefixe (=afixe lexicale).
Unele schimbări fonetice sunt motivate fonetic de tendința spre scăderea efortului articulator. În acest
capitol discutăm cele 3 tipuri la nivelul AFIXELOR gramaticale (respectiv FLEXEME SINTETICE =
care marchează categorii gramaticale la flexiunea sintetică).
În funcţie de trăsătura care se schimbă, respectiv numărului de trăsăturii care se schimbă, există
asimilație:
• după modul de articulare: in- + regular > irregular „neregulat(ă)” (schimbare din consoană
nazală în vibrantă);
• după locul de articulare: in- [ɪn] + complete > incomplete [ɪŋkəmˈpliːt] „incomplet(ă)”
(alveolară > velară);
după sonoritate: des- + goli > dezgoli (surdă > sonoră). [
cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Asimilaţie_(lingvistică)

Modul de articulare indică tipul de obstacol întâmpinat în cale de curentul de aer

fonator:
- cu oclusiune (= închidere completă)
- cu ocluzie şi explozie incompletă (semi-oclusive)
- cu fricţiune (ca trecere printr-un canal îngustat).
Am analizat separat deschiderea dentalelor şi palatalizarea fricativelor:
-Dentalele occlusive devin dentale fricative (D =>Z) sau africate (T => Ț).
-Iar fricativele dentale devin fricative antero-palatale (Z => j), (S => Ṣ).
[În tabelul sistemului consonantic al limbii române, primul tip reprezintă o mişcare pe verticală
(DESCHIDEREA canalului fonator, deschiderea gurii], iar al doilea tip reprezintă o mişcare pe
orizontală, deplasarea locului articulării sunetului din zona dinţilor spre zona palatului [spre interior].
AFRICATELE pot fi interpretate ca secvenţe compuse dintr-o consoană plosivă şi o consoană fricativă:

325 | P a g e
=DZ
Un sunet intermediar, între oclusiv şi fricativ, sunetul compus /D/+/Z/ semioclusiv, nu s-a mai păstrat în
pronunţarea actuală. Este un sunet africat (sonor) compus din două secvenţe sonore: dintr-o consoană
plosivă şi o consoană fricativă.

După localizare
După modul Labiale Labio- Dentale Antero- Palatale Velare Laringale
de articulare Dentale palatale (glotale)

sonoritate + - + - + - + - + - + - + -
Plozive B P D T g' k' G K
[OCLUSIVE]
Africate = ţ Ğ Č
[Semi-
OCLUSIVE
(dz)
FRICATIVE V F Z S J Ș - H

Nazale M - N -
[OCLUSIVE]
Lichide
Vibrantă-într R -
Lateral-conti L -
[ị] [ị]
consonantic Final
asilabic
Semivocale /ĭ/ /ŭ/
închise =/j/ =/
w/

Despre grafia cu DZ ṣi Z în cuvintele de origine latină (<d + I, e) vezi ṣi Al. Rosetti, ‘’Limba romănă în
secolele al XIII-lea – al XVI-lea’’, Ed. Acad., Bucureṣti, 1956, p.105
Într-o fază mai veche a limbii, alternanţa a trecut printr-o fază intermediară: D > DZ > Z
“Dumnedzeu ; dzară (= zară), dzic (= eu zic); (verb) a creDe – credz > creZ ;
Unele verbe din dialectal bănăţean aveau la
- conjugarea IV-a sufixul ‘-ESC” (înşelesc, scrivescu-mă; creştinescu-mă; cruţesc; vîrăsc; - şi la
conjugarea I sufixul ‘-EDZ” > -ulterior ‘-EZ’ (apropieDZ, turbureDZ; sănătoşeDZU-mă; trufăşeDZu-
mă; [ cu vocala ‘-u-‘ de legătură]; Conform “Dictionarium valachico-latinum” (~1650), alternanţa poate
apare în flexiunea aceluiaşi cuvînt: ur/ureDZ; îngrăşu-mă / îngrăşeDZu-mă; prînd / prînDZesc; scurt /
scurteDZ;

Din limba latină, ‘’Dies’’ , ‘’D’’ a devenit ‘’DZ’’ (DZi => dzî =>zî =.Zi
zi s.f. I 1 (în opoz. cu „noapte”)
zi și ziŭă f., pl. zile, cu art. ziŭa, pl. zilele (vlat. dî, Lat. dies, rudă cu dĕus, zeŭ;
Vechĭ zioa (îld. ziŭa), zuoa, zua; gen. dat. ziŭăĭ, zuoeĭ (îld. zileĭ). Fără art. zio, zuă, zuo. [sursa: Scriban
(1939)
‘’ Prin vreamea a șease dzile lucrînd și isprăvind toate răcodealiile tale, iară a șeaptea dzi te odihneaște.
Cantemir, Divanul, 1698, 36r’’
‘’Mă certară din dzî pănă-n noapte Rărunchii miei. DOSOFTEI, PS.
‘’ ‘’ În tot anu, pista tot pomîntu, Svedośi a lu Jehova cînje dzîua kînd Isus o murit pintru nuăj, aša kum
jel a spus (Luka 22:19). Nuăj va kjemăm să fic ku nuăj la sastanak în dzîua asta a mare. Pućec să
învacac kum vijaca š muarća a lu Isus puaće să va ažuće.’’
zi [At: COD. VOR.2 25/11 / V: ~uă, (înv) zuao, (îrg) zâ, zâua, zauă2 (înv) zele sfp, zio, dzuo, zouă sf,
(reg) zăua / Pl: ~le, (nob) ~ / E: ml dies] 1 sf Lumină [Si: (reg; hip) zilișoară, ziluță, ziulică (1), zioară
(1), ziucă, ziuliță (1), ziuță, ziușoară (1).] sursa: MDA2 (2010) zele sfp vz zi
– Macedoromân. dzi, dzuă, megl. zuă, istr. zi. Lat. dĭes
Mr. dzîc, dzîșu, dzițeare; megl. zic, ziș, ziceri; istr. zic, zis. Lat. dῑcēre
a zice - zic, vb. III. Tranz. 1. A exprima ceva în cuvinte, a spune,[ Lat. dicere.
zice [At: COD. VOR2. 24r/15 / V: (îrg) gice, ice[1] / Pzi: zic / E: ml dicere] 1 [sursa: MDA2 (2010) În
Ps. S. și azĭ în Maram. a gice și (136, 11) a cice. / a dozice.
Și țările megieșe știindu-ne de unde am ieșit ... au dzis vlah. NCostin, Letopiseţul I, 49.
cum cutedzaț, dzice, de alean face? VCC, 1697, 7, Transilvania.
De vor fi unii dintre dînșii mai capete, cumu s-ar dzice, ispravnici. PRAV
dz – z / este prezentat şi într-un fals Letopiseţ care imită limba veche;
‘’ Iaște la Moldova Nouă, de-i dzice și Împărăția Americhii, un obiceai ce-l au și alte neamuri – acela ca
Împăratului să i se clatine scaunul domniei den patru în patru leaturi, și de a căta vot înnoit de la norod
– ci numai o dată, că nimănui nu i-s îngăduite domnii întreite. Ci aceia dn taraful protrivnic cată a-l
surpa pre Împărat, vroind a-l înscăuna pre un altul de-i dzice Iosif Bideanul. Ci acest Iosif iaște la fel de
vechi de dzile precum Trumpie, măcar că nu iaște iute la minte și are mare hicleșug. Că l-au trimes pre
ficiorul seu, Vânătorul, preste șapte mări și șapte țeri în Chitai, apoi la Cazacii Zaporojeni, ba chiar și la
noi în țeară -- ci dzic unii că.. Iară Epstenie nice cela nu și-au luat sieși dzilele. ’’

În transcrierea lui Ion Gheţie, Texte româneşti din secolul al XVI-lea, Bucureşti, 1982, găsim cel mai
vechi text în limba română, cu alphabet latin:
‘’ „La Esaias prorocul tuturora au scris lăsat că Domnulu-i va odihni carii mor în credința Lui.
Cu Sine-i va rădica sus care cu El adevereadză, cum morții Săi îi va învia și sus în cer îi va duce
Aceasta o face să-L fericăm, binele Lui să nu-l uităm, ce mai tare să-L lăudăm cine așteptăm sculătura.
Aceștia-i lasă în odihnă, tremete să viedze și lasă acolo viselind, cum să aibă tot binele.
Credzuții Miei, întrați luntru, porțile vă încununați, puținelu închideți, să nu între mânia Me.
Ce numai în vreme scurtă, în clipitul ochilor, până-Mi va trece mânia-Mi, tot acolo odihniți.
Că mânia lu Domnezeu toată tărime purcegând, pre oamenii despre pământ pogori-va giudecata.
Cu care alenișii săi pierde-le-va strâmbătate, ce va ține oamenii săi, că s-au în el usbăitu.
Mai mult pământul sângele nu-i va ascunde trupul lui, ce Domnezeu viața lui rădica-va pre vecie.
Mare-i noauă veselie, cându ne vom îngrupare, că iară vom fi într-una, cu Domnezeu vom lăcui.
Cest frate-ne ce-au muritu, amu-i fătul lu Domnezeu; ce plângem, când casa Lui este-n părăția
Domnului?
Lucrul nostru-i de căștigă, lucrul lui de veselie; să rugăm pre miloste Lui, fie cu voi Svânta Troiță.
De-ne noauă Duhul Svântu după moarte-ne împărăția-și, să putem vede fața Lui până în vecia veacului
[…]”

dumnezéu [At: PSALT. HUR., ap. PSALT. 5/15 / V: (reg) ~zắu, ~năzắu, (înv) ~niz~, ~nizắu, dom~ /
Pl: (rar) ~ei / E: lat dom(i)ne deus] sursa: MDA2 (2010)
dumnezéŭ m. (lat. dómine déus, domnule zeŭ, doamne zeule;
Nu este prezentat în dicţionare cu o variantă ‘’DZău’’, dar separate apare ca interjecţie

327 | P a g e
zău interj. 1 (întărește o afirmație sau o negație) Pe legea mea, jur că... Zău, nu știu ce se poate întîmpla
(C. NEGR.). ◊ (întărit prin „așa”, „că da”, „că nu”, „aceea” etc.) Am să-ți dăruiesc ceva să nu mă mai
uiți... Zău așa! (DELAVR.). ◊ Expr. (pop.) A zice zău = a jura. Ba (nu) zău! sau nu zău! = a) (iron.) să
fim serioși!; b) să fim drepți!; c) chiar așa este! 2 (cu sens atenuat) Într-adevăr, desigur, fără îndoială,
bineînțeles. Eu, zău, nu înțeleg de ce mai vii. 3 (mai ales în formule fixe ca „nu știu, zău”, „da zău”
exprimă o nedumerire, o îndoială, o uimire) Mă mir; mă întreb (dacă...). Nu știu, zău, cum a sta și asta
(CR.). ◊ Expr. Așa zău! sau zău așa! v. așa. 4 (însoțește și întărește o rugăminte, un îndemn) Te rog.
Hai, zău, cu mine la oraș (VLAS.). • și zeu interj. /lat. deus. [sursa: DEXI (2007)
dzău sm, i vz zeu
dzéu sm, i vz zeu
zo2 i vz zeu [sursa: MDA2 (2010)
vezi şi ZOTECUşte – Dumnezeu să te custe! =să te trăiască - Pentru expresia zo te cuște, în Trans. de
V, care trebuie să provină din lat. Deus te constet, cf. Drăganu, Dacor., I, 308. [sursa: DER (1958-1966)

==[
Unele variante lexicale au aceleaşi tipuri de alternanţe fonetice ca şi alternanţele de FLEXEME

excepţii / de la adjective cu –D final – la verbe cu –Z

adj. putreD – verb – a putreZi / adj. verDe – verZui /
substantive – nume proprii de ţări – la substantive – naţionalitatea
franceZ – (Sufix – EZ)
la verbe persoana I – singular ( Sufix – EZ) –
a lucra – eu lucrEZ – tu lucreZi

Uneori, în loc de semioclusiva DZ apare semioclusiva GI (tot sonoră)

D–Z–J-
=Rareori, apar unele alternanţe fonetice de tipul [/ j /- / Ğ = GI] în derivate lexicale.
FLĂMẤND, -Ă, flămânzi, -de, adj. (Adesea substantivat)
flămânjor, ~oară a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 240 / V: ~ngior / Pl: ~i, ~oare / E: flămând + -ior]
(Irn) Flămânjos (2). [sursa: MDA2 (2010) flămângior, ~oară a vz flămânjor

ROTÚND, -Ă, (I) rotunzi, -de, adj., (II) rotunduri, s. n. [Var.: (înv. și reg.) rătúnd, -ă adj.] – Lat.
retundus (= rotundus).
ROTUND – ROTUNJOR – rotunzior - [Var.: rotungiór,
rotund, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 283 / V: (îrg) răt~ / Pl: ~nzi, ~e /
rotunjor, ~oară [At: CANTEMIR, IST, 107 / V: (reg) ~nzior, rătundioară, rătungior, răt~, rătunșoare,
rătunșor, rătunzioară, retunsoare sf, ~ndior, ~nzor / Pl: ~i, ~oare / E: rotund + -ior] sursa: MDA2 (2010)
ROTUNJÓR, -OÁRĂ, rotunjori, -oare, adj., s. f. pl. [Var.: rotungiór, -oáră adj.] – Rotund + suf. -ior.
ROTUNJÍ, rotunjesc, vb. IV.
rotunji [At: LB / V: nzi, (reg) răntuzi, răt~ rătunza, rătunzi, rântunza / Pzi: ~jesc / E: rotund] 1 vt A da
formă rotundă (sursa: MDA2 (2010)

RÉPEDE, repezi, adj., adv.

repede [At: PSALT. 89 / V: (înv) răp~, răpide, / Pl: ~ezi, (îvr ) ~ / E: ml rapidus, rapide] sursa: MDA2
(2010)
repezi, repéd, vb. IV. [At: (a. 1625) GCR I, 72/2 / Pzi: reped, (reg) repez, ~pesc / E: repede]
adj. Sing. Masc. = fem. – REPEDE / pl. masc. = fem. - REPEZI
REPEJÓR adv. Diminutiv al lui repede. [Var.: repegiór adv.] – Repede + suf. -ior.
răpegĭór (est) și repejór, -oáră adj. (dim. d. răpede). Est. Cam răpede. Adv. A merge răpegĭor. [sursa:
Scriban (1939)

limpede – limpezi -
limpede [At: CORESI, EV. 5 / V: (îvp) ~di, (înv) ~ped, ~ă / Pl: ~ezi / E: ml limpidus, -a, -um]
limpegĭór (est) și -jór (vest), -oáră adj. Fam. Cam limpede. [sursa: Scriban (1939)
329 | P a g e
LIMPEJÓR, -OÁRĂ, limpejori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui limpede; destul de limpede. –
Limpede + suf. -ior. [sursa: DEX '09 (2009)

lespede (pl. lespeZi), sf [At: PRAV. GOV. / V: (reg) ~pide / Pl: ~ezi / E: nct]
lespejoară - Var.: lespegioáră s. f.]
lespejoară sf [At: ȘINCAI, ap. ȘA I, 663 / V: (înv) ~edio~, ~ezio~, (reg) ~egio~ / Pl: ~re / E: lespede +
-ioară] 1-4 (Șhp) Lespede (1-2) (mică) Si: (pop) lespeziță (1-4), (rar) lespeduță (1-4), (îvr) lespezuie (1-
4). 5 (Buc) Pasăre de apă nedefinită mai îndeaproape. [sursa: MDA2 (2010)

verbe
A pricăji = variant . a pricăzi

Dentala occlusivă devine dentală fricativă (D =>Z), apoi devine fricativă antero-palatală (Z => j).
Semioclusiva sonoră este o secvenţă compusă din consoana plosivă sonoră /D/ şi consoana fricativă
postalveolară sonoră J [Simbolul său fonetic este [ʒ]. Perechea surdă a acestui sunet este consoana
fricativă postalveolară surdă [ʃ].]
- / d / + / j / = /dj/ = GI - / Ğ /

Pronunţia consoanei J. [ʒ]. [cf.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Consoan%C4%83_fricativă_postalveolară_sonoră
Modul de articulare este fricativ, adică în timpul articulării canalul fonator se strîmtează suficient pentru
a produce o turbulență audibilă a aerului, dar nu se închide complet în nici un moment.
Locul de articulare este postalveolar, adică prin plasarea părții anterioare a limbii în spatele alveolelor
incisivilor superiori, în același timp cu împingerea corpului limbii în sus spre palat.
Este o consoană sonoră, adică în timpul pronunției sale coardele vocale vibrează.
Este o consoană orală, adică fluxul de aer lăsat să iasă pe gură.
Este o consoană centrală, adică aerul trece pe deasupra părții centrale a limbii.
Este o consoană pulmonară, adică obținută prin aplicarea unei presiuni din plămâni.
Majoritatea cuvintelor terminate cu litera (-j) sunt substantive neutre.

[D/J ; J/Z] gi
Grămadă – grămăJoară /
oglindă – oglinJoară /
aguridă – agurijoară (planta)
ogradă – ogrăjoară - ogrăjică
ogradă sf [At: PSALT. HUR. 6v/25 / V: (reg) ~readă / Pl: ~răzi și (rar) ~de / E: slv ограда]
ogrăjoară sf [At: NECULCE, L. 115 / V: (reg) ~ăgioară, ogrej~ / Pl: ~re / E: ogradă + -ioară] 1-10
(Șhp) Ogradă (1, 3-4, 7-8) (mică). 11 (Reg) Grădiniță de flori. [sursa: MDA2 (2010)
ogrăgioară sf vz ogrăjoară
ogrăjică sf [At: ALR SN I, h 187/325 / Pl: ~ici / E: ogradă + -ică] (Reg) Grădină de zarzavat.

trunji smp vz trând2

TRÂND, trânji, s. m
trând1 sm [At: COD. VOR. 98/2 / V: (reg) ~nc, ~ns, ~nt, ~nz sm, ~nci, ~nși smp / Pl: ~nji, (reg) ~nzi /
E: vsl трѫдъ] 1 (Med; înv) Hidropizie. 2 (Med; pop; mpl) Hemoroizi.
trând2 [At: LB / V: (reg) ~nt, ~nz sm, ~nci, trunji smp / Pl: ~nji sm, ~uri, (reg) ~e sn / E: vsl трѫтъ,
трѫдъ „bondar, parazit”] 1 sm (Pop; de obicei lpl) Larva unei insect
trând3, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~nji, ~e / E: ns cf trândav2] (Reg) 1-2 (D. oameni) Trândav2 (2, 4).
3 (D. pâine) Trândav2 (8). [sursa: MDA2 (2010)

tiz2, ~ă sm (rar) sf [At: DOSOFTEI, PS. 917 / V: (reg) chiză sf / Pl: ~i, ~e / E: slv тьзъ] 1 Persoană care
poartă același nume cu alta, considerată în raport cu aceasta Si: omonim
tij adv. – Idem, la fel. Pol. tež (Tiktin) sau mai bine sl. tizŭ (Cihac, II, 414; Conev 59), cu cons. finală
alterată prin analogie cu pl. tiji. Este dubletul lui tiz, s. m. (persoană care poartă același nume cu alta),
TIZ, -Ă, tizi, -e, s. m. și f.

zăplaz sn [At: (a. 1677) IORGA, S.D.V., 91 / V: (rar) ~praz, (pop) zap~, (reg) zaplaț, (îvr) ~aj (Pl: ~uri
și ~i sm), zaplagiu, zaplaj smn / Pl: ~uri, (rar) ~e, (îvr) ~i sm / E: vsl *за-плаз cf plaz] 1 (Pop) Gard (de
scânduri, de ulucă) Si: ulucă. 2 (Pex) Îngrăditură. 3 (Buc) Pârleaz (1). 4 (Trs) Perete la coliba
ciobanului. 5 (Reg) Tavan al unei pivnițe. [sursa: MDA2 (2010)
zăplaj smn vz zăplaz

SPÂNZ ~ji m.
spânz1 sm [At: ANON. CAR. / V: (îrg) spanț, spănț, spănz, spân, ~ă sf, șpinț, (înv) spăn, sprânz, spun,
spunț, spunz, (reg) spanj, spanz, ~nc, ~ng, ~nj, ~ns, ~nț, spenț, sprenț, sprențur, șpanț, șpânț / Pl: ~nji,
(reg) ~i / E: vsl спрежь] 1 (Șîc) Plantă erbacee [sursa: MDA2 (2010

Z–J–ş
fricativele dentale devin fricative antero-palatale (Z => j), (S => Ṣ).
Apoi ‘’ş îşi pirde sonoritatea, devenind ‘’ş’’. Astfel apar şi alteranţe rare.
[ paj = pag / J /ş;
paj sm [At: ȘINCAI, HR. III, 118/14 / Var.: (înv, 1) pagiu[1], pag / Pl: (1) ~i / E: fr page, ger Page] 1
pâș8 s vz pâj
pâj [At: CONACHI, P. 302 / V: (reg) pâș, pinj / Pl: ~e, ~uri, (4) ~i / E: nct] 1 sn (Mol) Cui de lemn
[sursa: MDA2 (2010) pâj2, pâji, s.m. (reg.) stâlp
pâj [At: CONACHI, P. 302 / V: (reg) pâș, pinj / Pl: ~e, ~uri, (4) ~i / E: nct] 1 sn (Mol) Cui de lemn cu
care se fixează între ele obezile unei roți de lemn Si: pâjele. / pâș8 s vz pâj [sursa: MDA2 (2010)

pâș1 i [At: CARAGIALE, O. I, 117 / V: (reg) pășia, pâșa / E: fo] (Are) Cuvânt care redă zgomotul slab
produs de pașii cuiva care merge în vârful picioarelor, pentru a nu fi auzit.
pâș2 i vz piș2
pâș3 sm [At: COMAN, GL. / Pl: ~i / E: ns cf pâșin] (Reg) Om tăcut și rău, care privește pe sub
sprâncene.
pâș4 sm [At: PAMFILE, A. R. 132 / Pl: ~i și (n) ~uri / E: nct] 1 (Trs) Snop de paie, de grâu, de secară
etc., adesea îmblătit. 2 (Reg) Cocean de porumb.
pâș5 sm vz pârș2
pâș6 sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Reg) Adaos făcut la un dulap care este prea scurt. 2
(Mol) Tip de încheietură la tocurile ferestrelor sau ale ușilor. 3 (Reg) Crestătură ornamentală care se
face la piciorul de sus al prispei.
pâș7 s [At: PĂCALĂ, M. R. 299 / Pl: nct / E: nct] Unealtă de pescuit formată din nuiele de mesteacăn
care alcătuiesc un fel de stavilă mobilă.
pâș8 s vz pâj [sursa: MDA2 (2010)

331 | P a g e
pârș2 sm [At: SIMIONESCU, F. R. 57 / V: (reg) pâlh, pâlș[1], pâș / Pl: ~i / E: slv плъцъ] 1 (Șîc ~-
cenușiu, ~-comun) Animal

tartaj sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 204/7 / V: (reg) ~aș, tăr~, trat~, trataz, tetraj sm, trăt~, trătaș,
tetrad smn, târtaz, (îrg) tetradiu sn, tetradă sf (înv) tetrage, trătade sfp / Pl: ~e, (îrg) ~i sm / E: ngr
τετράδιον, vsl татрать, тотрадь, тзтрадь] 1 (Înv) Cărticică (1). 2 (Înv) Caiet (1). 3 (Înv) Condică (1). 4
(Mol; înv; lpl) Abecedar scris de mână. 5 (Îrg) Fiecare dintre cele două coperte de carton ale unei cărți
Si: scoarță. 6 (Înv) Legătură. [sursa: MDA2 (2010)

STACÓJ, stacoji, s. m. (Înv. și reg.) Homar; p. ext. rac. [Var.: (reg.) stacóș s. m.
stacoj sm [At: GOLESCU, Î. 81 / V: (înv) ~oș (A și: sta~), (îvr) ~os, străcoș / A și: sta~ / Pl: ~i / E: ngr
στακός] (Asr) 1 (Șîs ~ de mare) Homar (Homarus vulgaris). 2 Rac2 (Astacus fluviatilis). [sursa: MDA2
(2010)
stacojiu, ~ie [At: PISCUPESCU, O. 260/22 / V: ~oșiu, ~oziu, străcoșiu / Pl: ~ii, (rar) ~iuri sn / E: stacoj
+ -iu] 1-2 a, av De culoare roșu aprins (ca racul fiert) Si: carmin (2), (pop) cărămiziu (2), (reg) stanculiu
(1-2). 3 a (Rar) Care are reflexe roșietice Si: roșcat. 4 sn Culoare stacojie (1). [sursa: MDA2 (2010)

ciocléj sm [At: CREANGĂ, GL. / V: ~éș, ciuc~, coc~, cotl~, (dai) șoc~ sm / Pl: ~i / E: ns cf srb cuklja
„membru tăiat”, cukljav „schilod” Cf ciocălău, cioclod] (Reg) Partea de jos a tulpinii porumbului,
rămasă la nivelul pământului după ce restul a fost tăiat la recoltare. [sursa: MDA2 (2010) ciucléj sm vz
cioclej
cocléj sm vz cioclej
ciocléș sm vz cioclej / CIOCLÉJ, ciocleji, s. m. (Reg.)
La unele variante lexicale, alternanţa consonantică [J – ş] este inversă [ş – J]
TALÁȘ s. n. (Cu sens colectiv; și în forma talaj)) 1. Așchii lungi, subțiri și răsucite care se desprind la
prelucrarea cu rindeaua sau cu unelte cu tăiș lat. 2. Totalitatea sculelor de care au nevoie unii meseriași
(cizmari, dulgheri). [Var.: taláj s. n.] – Din tc. talaș. [sursa: DEX '09 (2009)

târș2 [At: LB / V: (reg) tarș, tărș, ~rj, ~rs, terci, terș, truș, turj, turș smn, ~ă sf / Pl: ~i sm, ~uri sn / E: ns
cf slv тръсъ, sv trš] 1 sm (Pop) Copac pipernicit Si: (reg) târșoi. [sursa: MDA2 (2010
târș1 [At: CADE / Pl: ~uri sn, ~i sm / E: fo] 1-2 sn, i (Cuvânt care) redă zgomotul produs de târâtul
picioarelor, al încălțămintei sau al altor obiecte. 3 sm (Reg) Papuc fără ștaif. [sursa: MDA2 (2010)

tálpoș, tálpoși, s.m. (înv.) infanterist.

talpoș sm [At: (a. 1700) IORGA, S. D. V, 357 / V: (înv) ~Iboj, tălpaș, tolpaș, (reg) tăl~ / Pl: ~i / E: mg
talpas, talpos] 1 (Înv) Infanterist. 2 (Reg; îf tălpoș) Cal căruia îi lipsește din talpa copitei osul mort, în
formă de unghi ascuțit (și astfel calcă pe toată talpa). [sursa: MDA2 (2010)
talboj sm vz talpoș

agriș sm [At: ANON. CAR., ap. LB / V: acriș, ~reș, agrij, aghireș / A și: agriș / Pl: ~i / E: mg egres]
(Bot) 1 Arbust [sursa: MDA2 (2010)
agríj sm vz agriș

copléș sm [At: I. CR. VI, 127/ V: ~éj / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Copil mic. [sursa: MDA2 (2010)
copléj sm vz copleș

búrcoș sm [At: JIPESCU, O. 51 / V: ~oj, ~cuș / Pl: ~i / E: mg burkos] (Îrg) Câine mițos. [sursa: MDA2
(2010)
búrcoj sm vz burcoș

=O altă alternanţă consonantică este la sonorele prepalatale, unde fricative J devine semioclusivă.
Alternanṭă grafică este Ğ/j – Ğios (pronunṭat gios) = jos
Sau [d + j ] dji = gi
sacrilej - sacrilegi
sacrilej sn vz sacrilegiu
sacrilegiu sn [At: LB / V: (înv) ~eghiu, ~ej, (reg) ~egi / E: lat sacrilegium, fr sacrilège] 1 (Liv) Faptă
profanatoare. 2 (Reg; îs) ~ mic Ultima sâmbătă din postul de Paști, în care se fac pomeni (și slujbe
religioase) pentru morți. 3 (Reg) Sărbătoarea moșilor de iarnă. ][sursa: MDA2 (2010)

neblej - neblegi
neblej, ~ă a vz năvleg
năvleg, ~eagă [At: JIPESCU, O. 61 / V: navligă af, năbleg, năsvleg, ~eag, ~vlig, nev~, nebleg, neblej /
Pl: ~egi, ~ege / E: nct] (Mun; Olt) 1-2 smf, a Nătâng (1-2). 3-4 smf, a (Om) bădăran. 5 sf (Dep) Om
nepriceput. 6 sf (Dep) Om prost crescut. 7 a (D. părți ale corpului) Bolnav. 8 a (Pex; d. părți ale
corpului) Schilod. [sursa: MDA2 (2010

=Acelaşi tip de alternanţă consonantică apare şi la prepalatalele surde, unde fricative ş devine
semioclusiva ci.
gladiş, s.m. – v. glădici
glădici sm [At: GHICA, S. 534 / V: gladij, gladiș, gladeș, ~ius, ~iș / Pl: ~ice[1] / E: srb gladiž] (Reg)
Arbust cu frunze ascuțite și cu flori albe [sursa: MDA2 (2010)

Surde - / t / + / ş / = / tş / = CI - / č

Č la verbul a putea – eu poČ (pronunṭat poci)(vechi) = eu pot

ști [At: PSALT. HUR. 67v/7 / V: (reg) știe / Pzi: știu; (reg; îf negativă) ștu; Pzi: 3 știe, (îrg) ști; Irn
știam, (Trs) știrem; Cj 3 să știe, (reg) să știbă, să știuă; Grz știind, (îvr) știund / E: ml scire]
sursa: MDA2 (2010) Lat. scῑre – vechi eu şciu

333 | P a g e
6.2.7. – T – 7 - Alternanṭă consonantică [-SC; -Ṣc; -ST, -Ṣt; => ṢT + ị zero

T – 7 - Alternanṭă consonantică [-SC; -Ṣc; -ST, -Ṣt, => ṢT + ị zero

 8
1 2 3 4 5 6 7 9 10 11 12 13 14
IV plural
III
====== SINGULAR III singular

1 LE LE A
e
2 .. A

3 iE iE

4 (u)Rị E E Ă FEMININ

5 E Ă sing. MASCULIN

II plural
I
======= I SINGULAR SINGULAR MASCULIN

6 i O

7 i U

8 ĭ ĭ ŭ

9 ĭ
L, R, M,
10 ị N
B, P, V,
11 F, J, Ş Ţ H

12 Z

335 | P a g e
13 ị Jị Z

Şị S

Zị D

Ţị T

ST

14 ŞTị SC

ŞC

15 [-ɨ] č č K

16 ğ ğ G

17 K' K'

18 G' G'

2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
### 14 15

ł ị ĭ I E Î Ă eA A O U
ǔ
IV III sing. III
PL. sing.

3 urị Ă Ă FEM + Ma

E E
4 M+F+N

II PL. I I
sing. sing.
Masc.

ŞT ị St
Şt
Sc
Şc
13
Spre deosebire de tipul de flexiune descris anterior, unde aveau loc alternanṭe consonantice în cadrul
sistemului de foneme consonantice, la acest tip de flexiune alternează un grup consonantic final cu un
alt grup consonantic final. Spre deosebire de morfoneme
(exemplu – (masculine sing.) mon-STRu – (pl.) mon- ṢTri) care ajută la realizarea flexiunii, dar nu sunt
flexeme propriu-zise (în exemplul – mon-strU / mon-ṣtrI avem flexemele vocalice – U /-I), aceste
grupuri consonantice participă la realizarea flexiunii, sunt deci FLEXEME:
ST => Ṣt+ị ; ṢT =>Ṣt+ị ; SC => Ṣt +ị ; ṢC => Ṣt+ị ;

Flexiunea sintetică primară se încadrează astfel în cele 4 cadrane:

IV III
Părṭi de vorbire Părṭi de vorbire
declinabile - Cazul N-A declinabile - Cazul N-A
Feminine Feminine
Plural Singular
- STE - STĂ
- ṢTE - ṢTĂ
- SCE - SCĂ
- ṢCE - ṢCĂ

Verbe – Verbe –
Modul indicativ – Modul Indicativ –
Timpul Prezent Timpul Prezent
Persoana III singular Persoana III singular
Modul Conjunctiv, Pers. III sing. Modul Conjunctiv, Pers.III sing.
Modul imperative, Pers. II sing. Modul imperativ, Pers. II sing.
II I
Părṭi de vorbire Părṭi de vorbire
Declinabile – Cazul N-A Declinabile – Cazul N-A
Masculine Masculine
Plural Singular
- ṢT+ị - ST
- ṢT
- SC
- ṢC
Verbe – Verbe –
Modul Indicativ – Modul Indicativ –
Timpul Prezent Timpul Prezent
Persoana II singular Persoana I singular

337 | P a g e
T – 7 – 1 - verbe – [-ST, -Ṣt, -SC; -Ṣc; => ṢT + ị zero
6.2.7.1. – ST – şTị – STĂ - STE

IV III
Feminin Feminin
Plural Singular
-STE -STĂ

II I
Masculin Masculin
Plural Singular
-şTị -ST

Trist – triŞTi – /Fem. – tristĂ – tristE

– adjective demonstrative – Ăst –– ăŞTi – astĂ - aste

adjectiv demonstrativ de apropiere - acest – această – a-ceŞtị – aceste
excepţie –
pronume şi adjective demonstrative de apropiere
ĂstA – ĂştiA – AstA – AsteA
Astălalt – ăṢti(a)lalȚi – Fem. – astălaltă – astelalte
(compus printr-o DUBLĂ modificare = FLEXIUNE SINTETICĂ DUBLĂ)
ăstălalt/ăstalalt pr. m., adj. m., g.-d. ăstuilalt, pl. ăștilalți/ăștialalți (sil. -tia/-ti-a-), g.-d. ăstorlalți; f. sg.
ástălaltă, g.-d. ăsteilalte/ásteilalte, pl. ástelalte, g.-d. ăstorlalte [sursa: Ortografic (2002)
Din ăst + alalt (= ălalalt).
Pronume – iast, ăst, ahăst, cest, acest, aist, aiest, nost, vost;
AIÉST, AIÁSTĂ, aiești, aieste, adj. dem. (Reg.: când urmează după substantiv are forma aiesta, aiasta)
Acest. [Gen.-dat. sg.: aiestui, aiestei, gen.-dat. pl. aiestor; (când are forma aiesta, aiasta) gen.-dat. sg.:
aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Pr.: a-iest. – Var.: aiésta adj. dem.] – Lat. ad + istum.
CEST2, CEÁSTĂ, cești, ceste, adj. dem. (Înv. și reg.) Acest. [Gen.-dat. sg. cestui, cestei, gen.-dat. pl.
cestor] – Din acest (prin afereză).

Adjective
Cast, nefast, vast, entuziast, onest, modest, anost, robust, just.
– 1 – adj. – mixt – mixtă – (pl.) micŞTi – mixte
adj. – trist – tristă – triŞTi – triste
prost – proŞTi – proastă - proaste/
îngust – înguŞTi – îngustă - înguste/
339 | P a g e
 adj. - august – auguṣti – (F) – augustă – auguste
VETÚST, -Ă, vetuști, -ste, adj. (Livr.) Care are un aspect învechit, arhaic sau demodat; uzat
VENÚST, -Ă, venuști, -ste, adj. (Livr.). –(mai ales despre femei) Care are o frumusețe feminină
voluptoasă; Care este graţios; care încântă; frumos; fermecător. /<lat. venustus, it. venusto Din fr.
vénuste.

adjective participiale (un adjectiv care insoteste un substantiv si este format prin conversiune dintr-un
verb la modul participiu – cf. ars –arşi)
participiu verbului “ A FI” – fost – fostă – foşti – foste

Substantive cu sufixul –IST(Ă) – (pl. M) – IṢTi (pentru profesii)

Artist – artistă – artişti – artiste
[vezi acelaṣi morfonem St => ṢT ṣi la – albastru – (pl). albaṢtri]
Masculine – cineaste, gymnast, Dadaist, biciclist…
HELIÁST, heliaști, s. m. Membru al unui cunoscut tribunal din Atena, care-și ținea ședințele în aer
liber la răsăritul soarelui. [Pr.: -li-ast] – Din fr. héliaste.

F – biciclistă, modistă,
– 1 – F - sing.-Ă – pl. -E
Substantivele feminine nu modifică grupul consonantic menţionat
(ex. NevastĂ – nevestE) decît dacă pluralul feminin este în cadranul II: F – (sing) - povESTE – ( pl) –
po-vEŞTI ].
F – vestă – veste / nevastă – neveste / creastă – creste / castă – caste /pastă – paste /
Fustă – fuste;

Substantive neutre
Toast, contrast, rast, balast, arest, gest, lest, rest, protest, cost, adăpost, holocaust, bust
=Substantive neutre cu plural în -E
TEST1, teste, s. n.
=Substantive neutre cu plural în -URI
holocaust sn [At: CORESI, ap. DA ms / V: ol~ / P: ~ca-ust / Pl: ~uri / E: fr olocauste, it olocausto, lat
holocaustum] 1 (În Antichitate și la evrei) Jertfa adusă zeilor sau lui Dumnezeu, în care victima era arsă
în întregime Si: ardere-de-tot, (înv) arse, întreg-de-ars. 2 (Fig) Ofrandă. 3-4 Ucidere (prin ardere) a unui
foarte mare număr de oameni. [sursa: MDA2 (2010)
=Substantive neutre cu forme duble de plural.
MAST, masturi, s. n. Construcție metalică mobilă, folosită ca turlă de sondă, când se sapă la adâncimi
mici.
protest sn [At: (a. 1703) FN 155 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: lat protestum,
țest sn [At: TETRAEV. (1574), 251 / V: (îrg) țist, (reg) ~ru[1], țeșt / Pl: ~uri, ~e / E: ml testum] 1
Obiect de lut ars, de fontă etc., având de obicei forma unui capac adâncit (prevăzut cu o toartă sau cu un
cârlig), cu care, după ce este bine încălzit, se acoperă aluatul de pâine, mălaiul etc. pentru a se coace.
[sursa: MDA2 (2010) țestre;

Substantive defective
EST s.n. (în opoziţie cu vest)

M – substantiv masculin invariabil //(singular) – luna AUGUST – (plural) AUGUST

august1 sms [At: NEGRUZZI, S. I, 330 / A: august / V: agost, ~ru, avg~ / E: lat augustus] Numele lunii
a opta a anului Si: (pop) gustar, (înv) măsălariu[1], secerar. [sursa: MDA2 (2010)

VERBE
conjugarea I - -ST – Şti

A exiSTa – eu exist – tu exiŞTi – el = ei exiSTĂ, să exiSTE, (imp) exiSTĂ !

A asiSTa, insiSTa, persiSTa, reziSTa, conteSTa, adăSTa, coSTa, deteSTa,
A adăSTa – eu adăST, tu adăşti, el adastă, el să adaste
A guSTa – eu gust – tu guŞTi – el = ei guSTĂ, să guSTE, (imp) guSTĂ !

Grupul consonantic final ‘-ST’ se transformă în cadranul II , prin adăugarea unui ;-I’final mut, în grupul
‘-ŞTi” – reprezentînd desinenţa specifică a persoanei a II-a singular
verb neregulat – a fi – prezent indicativ – eu/ei sunt – tu EŞTI – el ESTE

341 | P a g e
6.2.7.2. – St/şt/şti [şchi]

IV III
Feminin Feminin
Plural Singular
-şTE -şTĂ

II I
Masculin Masculin
Plural Singular
-şTị -şT
-şti
-ị final asilabic (=-I zero) nu se modifică – [singular = plural].
M sing. = M pl. / _i final NEVOCALIC ( consoană palatalizată)
M (sing) PUŞTi (familiar), art. puştiuL – (pl.) 2 PUŞTi, art. puştiI

CRÉNVURST, crenvurști, s. m. [Var.: crénvurșt s. m.] – Din germ. Krenwürstchen. [DEX '09 (2009)
Var.: crénvurșt s. m.]
crénvurst s. m., pl. crénvurști [sursa: DOOM 2 (2005)
M - crénvurșt s. m., (mai ales la pl.) crénvurști / sursa: Ortografic (2002)
CRÉNVURȘT ~i m.
CRÉNVURȘT, crenvurști, s. m. (Mai ales la pl.) [sursa: DLRLC (1955-1957)
CRÉNVURȘT ~i m. mai ales la pl. Cârnăcior subțire care se mănâncă fiert. /<germ. Krenwürstchen
[sursa: NODEX (2002)
crénvirșt (-ti), s. m. – Cîrnăcior asemănător cu tipul numit Frankfurt. Germ. Krenvürstel (DAR). [sursa:
DER (1958-1966)
crenvurșt sm [At: C. PETRESCU, Î. II, 108 / V: ~vir~, ~viș, ~vișt / Pl: ~i / E: ger Krenwürstchen]
Cârnăciori subțiri, din carne de vacă sau oaie, tocată fin, care se vând, uneori, în perechi și se consumă
fierți, cu muștar și hrean. [sursa: MDA2 (2010) = variante – crenviṣi; crenviṣt; crenviṣ;
crenvîrşti, crenvişti;
crenvirșt sm
crenviș sm
crenvișt sm vz crenvurșt [sursa: MDA2 (2010)
[varianta de pronunţare – *cremvuş/ *cremvuşt – nu este considerată]
343 | P a g e
lebăr / lebărvurst s. n. [sursa: DOOM 2 (2005)
lebărvurst (înv.) s. n., pl. lebărvurști [sursa: DOOM 3 (2021)
LÉBĂRVURST s. n. (Rar) Preparat alimentar din pateu de ficat de porc; lebăr. [Pr.: -vurșt. – Var.:
lebărvúrșt (pl. lebărvurști) s. m.] – Din germ. Leberwurst. [sursa: DEX '09 (2009)

Lebărvurșt [sursa: MDO (1953)

lébărvurșt s. m., pl. lébărvurști [sursa: Ortografic (2002)
LEBĂRVÚRȘT ~i m. Preparat alimentar în formă de salam din pateu de ficat de porc. /<germ.
Leberwurst [sursa: NODEX (2002)
LÉBĂRVURȘT, lebărvurști, s. m. Cîrnat preparat din ficat de porc. [sursa: DLRLC (1955-1957)
lebărvurșt sm [At: BRĂESCU, O. A. I, 197 / V: (reg) ~ănbuș, lebărvurș, lebenvuș, leberbuș,
lebervurșt[1] / Pl: ~i E: ger Leberwurst] Preparat alimentar ca un cârnat umplut cu pateu de ficat de
porc Si: lebăr. [sursa: MDA2 (2010) Variante - lebănbuș sm; lebenvuș sm.; leberbuș sm; lebărvurș,;
lebervurșt] [mai există o variantă în D.I – LEBERVURST, dar în Dicţionarul invers nu este înregistart
nici un cuvînt cu finala –şT]
[varianta de pronunţare – lebărbuş/ lebărbuşt – nu este considerată]
Notă
În afară de cuvintele de origine germana – CRENVURşT/ crenvurşti; LEBĂRVURşT, nu am găsit alte
cuvinte flexibile în limba română.

curfiurst sm [At: LET. II, 64/10 / Pl: ? / E: ger Kurfürst] (Înv) Prinț elector în imperiul german. [sursa:
MDA2 (2010

singular – şT
deşt (sg.) – (pl.) deşte – variant lexicală de la ‘’deget’’
deget, degete s. n. cantitate mică de băutură alcoolică (mai ales spirtoasă) turnată într-un pahar. [sursa:
Argou (2007)
déget s. n., pl. dégete [sursa: Ortografic (2002) [Var.: (pop.) deșt s. n.]
déget n., pl. e (lat. dĭgĭtus,) - În sud, pop. deșt. [sursa: Scriban (1939)
deget sn [At: CORESI, PS. 16/7 / V: (pop) deșt, (îrg) dăgit, dejt, digit, (îvr) deajet / Pl: ~e și (rar) ~uri /
E: ml digitus] 1 Fiecare dintre prelungirile mobile, alcătuite din falange cu care se sfârșește mâna.
[sursa: MDA2 (2010)

– [k] + ị ] Putem include în acest system de alternanṭe consonantice ṣi substantivul masculin ‘puṣti’’
Pare a fi o excepṭie dacă acceptăm pronunṭarea – [un puṣt ](sing) – 2 puṣti (pl.)
pust sm vz puști [sursa: MDA2 (2010)
M – un puṣti – doi puṣti (excepṭie -)
Puşti – sing. = pl. [bg., sb. pušt (/cf. turc. pușt
puști (fam.) s. m., art. púștiul; pl. puști, art. púștii [sursa: DOOM 2 (2005)

puști smi [At: NECULCE, L. 168 / V: (înv) pust / E: tc pușt] (Familiar, cu o nuanță de simpatie; și în
forma pușchi) 1 (Înv) Tânăr corupt. 2 (Înv; spc) Tânăr care practică sodomia. 3 (Înv) Tânăr neserios. 4
Ștrengar. 5 (Pop; îf pușchi) Amant (1). 6 (Fam) Tânăr. 7 (Reg) Om scund.= pușchiu

púști (púști), s. m. – 1. (Înv.) Pederast, sodomit. – 2. Tînăr, flăcău, copil. – Var. pușchi. Mr. puștu
„golan”, megl. pușt. Tc. pușt „desfrînat” (Șeineanu, II, 298; Tiktin; Ronzevalle 60), cf. ngr. πούστης,
alb., bg., sb. pušt (după Cihac, II, 301, rom. ar proveni din sb., căci autorul îl consideră drept cuvînt
autentic sl.). Cu sens injurios s-a pierdut aproape complet în limba actuală, dar mai este evident la
Alecsandri. – Der. puștan, s. m. (tînăr, copil); puștancă, s. f. (fată); puștime, s. f. (mulțime de copii);
pușlău, s. m. (leneș, puturos), probabil în loc de *puștlău, cu suf. expresiv, ca în fătălău, bătălău;
pușlanie, s. f. (lenevie; trîndăvie); pușlama, s. f. (leneș, puturos; golan), a cărui der. nu este clară,
probabil direct dintr-un cuvînt tc. neatestat. [sursa: DER (1958-1966)
puștĭ și varianta -pușchĭ m., pl. tot așa (turc. pers. pușt). Obscen. Tînăr foarte corupt. Băĭat de vre-o 14-
15 anĭ. [sursa: Scriban (1939)
pușchiu m. craidon, ștrengar: un pușchiu ca tine ISP. auzi, pușchiul! AL. [Turc. PUȘT].
[sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) puṣtiu(-l), puṣtan, puṣtoaică, puṣtime,
PUȘTI, puști, s. m. (Familiar, cu o nuanță de simpatie; și în forma pușchi) 1. Copil mai mărișor, băiețaș;
ștrengar. Din felul cum v-a zis «puștilor», ați înțeles că are gînduri bune. PAS, Z. I 74. Măi pușchiule!
ia să vedem ce ai făcut tu mai mult decît noi? CREANGĂ, la CADE. 2. (Învechit și popular) Iubit,
ibovnic. Descuie-mi, soro, a poartă, Că mi-a venit pușchiul beat Astă-seară pe-nserat. TEODORESCU,
P. P. 641. ♦ Berbant. D-apoi căpitanul! Bată-l norocu că mare nostimior mai era, pușchiu!
ALECSANDRI, T. I 310. – Variantă: pușchi s. m. [sursa: DLRLC (1955-1957)
PUȘTI, puști, s. m. (Fam.) Băiat tânăr, băiețaș, copil; copil ștrengar. – Cf. tc. pușt „desfrânat”.
puști smi [At: NECULCE, L. 168 / V: (înv) pust / E: tc pușt] 1 (Înv) Tânăr corupt. 2 (Înv; spc) Tânăr
care practică sodomia. 3 (Înv) Tânăr neserios. 4 Ștrengar. 5 (Pop; îf pușchi) Amant (1). 6 (Fam) Tânăr.
7 (Reg) Om scund. [sursa: MDA2 (2010)

puștĭ și pușchĭ m., pl. tot așa (turc. pers. pușt). Obscen. Tînăr foarte corupt. Băĭat de vre-o 14-15 anĭ.
[sursa: Scriban (1939)

M – sing. – e un ṭîṣti-bîṣti –

substantive masculine – vlaşti, meşti, fîşti, horşti (şi verb).

HĂRȘTÍ, hărștesc, vb. IV. Tranz. V. hărșni.

HÂRȘTI interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de frecarea sau de zgârierea suprafeței aspre a două
obiecte. ♦ Cuvânt care imită zgomotul produs prin spintecarea cu putere a aerului (lovind, plesnind,
retezând etc. ceva). [Var.: harș, hârș interj.] – Onomatopee.
ȚUȘTI interj. Cuvânt care sugerează mișcarea bruscă și precipitată a unei ființe care sare, care țâșnește
(de) undeva. [Var.: țâști, țâșt interj.] – Onomatopee.
ŢUŞTI interj. (se foloseşte pentru a reda o mişcare bruscă şi neaşteptată a unei fiinţe care ţâşneşte de
undeva). Iepurele ~ din tufiş. ♢ A face ~ a se deplasa iute dintr-o singură mişcare. /Onomat.
HUȘTI interj. 1. Cuvânt care sugerează mișcarea făcută de cineva sau de ceva care iese sau dispare
repede, se strecoară repede undeva. 2. Strigăt cu care se alungă păsările de curte. – Onomatopee.
HUŞTI interj. 1) (se foloseşte pentru a reda mişcarea făcută de cineva care iese sau pleacă repede
undeva). 2) (se foloseşte pentru a alunga păsările de curte). /Onomat.

hórști s. m. pl. – Plantă, Luzula maxima. Origine necunoscută. [sursa: DER (1958-1966)
horști1 sm. plural [At: PANȚU, PL.2 / E: nct] (Bot; reg) 1 Plantă erbacee cu frunze păroase și cu flori
brune sau verzi (Luzula pilosa). 2 Mălaiul-cucului (Luzula maxima). [sursa: MDA2 (2010)

N – (singular) CÎŞTI – (plural) cîş-tiURI

345 | P a g e
Neutre – deşti, fuşti, bruşti, hroşti

Situaṭia Masc. Pl. = Fem. Pl. se întîlneṣte în cadranul II, pentru formele vechi ale articolului nehotărît
de plural: NIṢTI; NUṢTI; [= nu ṣtiu] (vezi NISCAI)
Articol nehotărît – NUŞTI (=nişte)
Situaṭia Masc. Pl. = Fem. Pl. nu se întîlneṣte în cadranul IV [-ṣtE] decît pentru formele articolului
nehotărît de plural: NIṢTE (reg. NEṢTE).
NÍȘTE art. nehot. Cuvînt (de obicei invariabil) întrebuințat înaintea substantivelor la pl. pentru a arăta o
cantitate oarecare. (Însoțind un substantiv nume de materie la singular sau un substantiv cu sens
colectiv) (Pe lîngă un substantiv care redă o idee de calitate, întreaga sintagmă avînd o nuanță
peiorativă) (vechĭ) nește pron. indefinit (d. lat. néscio quĭd, nu știŭ ce. V. neștine, niscaĭ). Oare-care,
oarecari, ceva: Se întrebuințează numaĭ la nom. și ac.: niște banĭ, pe niște oamenĭ, ĭar la genitiv se
întrebuințează unor saŭ a niște: unor oamenĭ, a niște oamenĭ, a niște mîncare. Se găsește și niștor (vechĭ
neștor): niștor norĭ (Al. Cazaban, Vĭața Liter. 1906, 37, 3, 2). – Și’n Olt. nește (V. la puĭez). [sursa:
Scriban (1939)
niște [At: (a. 1521) HURMUZAKI, XI, 843 / G-D: (înv) ~ștar, ~stor / V: (îvp) neș~, (înv) ~ștea,
~șteaie, ~ști, (reg) neștu, ~ștre, nuște, nuști, nuștu, nuștuc / E: ml nescio quid „nu știu ce”] 1 arn
(Precedă substantivele la plural, corespunde pluralului articolului nehotărât singular un, o) Exprimă
imposibilitatea de a preciza identitatea, cantitatea și, mai rar, calitatea noțiunii exprimate de
substantivul înaintea căruia se află Niște cărți. 2 arn (Înaintea unui substantiv care redă o calitate
negativă; prt) Sunt niște răi. 3 arn (Precedă nume de materii; csc) Frige niște carne. 4 anh (Înv; înaintea
unui numeral) Oarecare. 5 anh (Înv; înaintea unui numeral) Un fel de... [sursa: MDA2 (2010

NIşte
Expresia nu știu, cînd nu poartă accent stilistic se abreviază de regulă nuș’, cel puțin în Munt., nuș cu ce
< nu știu cu cine. De aici niște, pron. indef. (unii, unele, anumiți, anumite, cîțiva, cîteva) în loc de
nuș’ce, REW 5899; neștine (var. neșcine, nușcine), pron. indef. (oarecare); nescit (var. neschit), adv.
(ceva); niscai (var. niscaiva, nescai, nescare, niscare), pron. indef. (ceva, unii). Toate aceste comp., sau
cel puțin unele dintre ele ar putea conduce direct la lat., respectiv la nescio quid, nescio quem, nescio
quantum, nescio qualem; dar această ipoteză poate nu este necesară. [sursa: DER (1958-1966)
6.2.7.3. –(sg.) Sc- scă – (pl.) şTE - şTi

IV III
Feminin Feminin
Plural Singular
-şTE -SCĂ

II I
Masculin Masculin
Plural Singular
-şTị -SC

adj - brusc – bruscă – (pl) bruŞTi - bruşte

MOSC, (1) moști, s. m., (2) moscuri, s. n. 1. S. m. Mamifer rumegător de mărimea unei căprioare, lipsit
de coarne, cu caninii superiori foarte lungi, originar din Asia (Moschus moschiferus). 2. S. n. Substanță
cu miros pătrunzător și plăcut

347 | P a g e
mosc2 m. [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 51v/15 / V: (înv) musc, moscos sn / Pl: (1-2) moști, (3, 4)
~uri / E: ngr μόσχος]

6.2.7.3.1. – Substantive feminine

– F – muscă – (pl.) muŞte /moluscă – (pl.) moluṣte /

gîscĂ – (pl.) gîŞte (masculin mobil – vezi ‘gîscAN)
broască – broaşte /
zacúscă s. f., g.-d. art. zacúștei; (sorturi) pl. zacúște
pască – paşte
F - loască sf [At: LB / Pl: loaște / E: pbl ger Los] (Îvr) 1 Noroc. 2 Soartă. [sursa: MDA2 (2010)
F - rostopáscă s. f., g.-d. art. Rostopáscăi - rostopáscă f., pl. ște (rut. rostopast). O plantă erbacee
papaveracee numită și crucea voĭniculuĭ și negelariță (chelidonium majus). – Și răst- și lost- (Mold.).
[sursa: Scriban (1939)

6.2.7.3.2. - VERBE
Palatalizarea poate atinge grupul consonantic atît în cadranul II cît şi în cadranul IV:
conjugarea I - -SC – Şti

A riSCa – eu riSC – tu riŞTi – el = ei riSCĂ – să riŞTE – (imp) riSCĂ !

A căSCa, – eu casc – tu caşti – el cască - să caşte / a iSCa,
A confiSCa, - eu confiSC – tu confiŞTi – el = ei confiSCĂ – să confiŞTE
A USCA (verb neregulat) – / regional – eu uSC – tu uŞTi – el uSCĂ, să uŞTE, uSCĂ !
(eu) usc/usuc – (tu) uŞTi/usuCi/ uşci – (el) uscă/usucă
(Latină – exucare / uro,-ere, ussi, ustum= a arde, a seca, a pîrjoli) , adj. Uscat

conjugarea III -
unele verbe de conjugarea III fac după acest model. Singura diferenţă este la modul IMPERATIV.
Prezentul conjunctivului alternează cu persoana a III-a singular a indicativului present.

Verbe de conjugarea III – al căror infinitive este identic cu persoana III singular:
A NAŞTE – eu = ei naSC – tu naŞTi – ea NAŞTE – să nasCĂ – (imp) NAŞTE !
Italiană* – nascere – io nasco – tu nasci – egli/ella nasce. / A renaŞte
A CREŞTE – eu = ei creSC – tu creŞTi – el creŞTE – să creaSCĂ – (imp) CREŞTI
Italiană* - crescere – cresco – cresci – cresce / a descreŞte
a cunoaŞte – eu = ei cunosc – tu cunoṣti – el cunoaṣte – el să cunoască –
Italiană* – conoscere – io conosco – tu conosci – egli/ella conosce. / a recunoaŞte,
A paŞte – eu = ei pasc, tu paşti, el paşte, el să pască
Perfect – el păscu, part. păscut, ger. păscînd

= Unele verbe erau obişnuite în limba veche, dar acum au ieşit parţial din uz şi se mai întrebuinţează
numai la unele forme, numai regional:
A ÎNVEŞTE – (învechit, regional = a înveşti – conj. IV) –
eu înveSC, tu înveŞTi, el înveşTE - (perf. Învăscui, part. Învăscut)
A învéște (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învésc, 2 sg. învéști, perf. s. 1 sg. învăscúi; conj.
prez. 3 să înveáscă; part. Învăscút [sursa: DOOM 2 (2005)- învắsc, -văscút, a -véște și (în)veștésc v.
învește [At: CORESI, PS. 87 / V: (cscj) ~șca, ~ti / Pzi: ~esc, învăsc, (sst) ~eștiu; Ps: înveștii, învăscui /
E: ml investire] (îrg)// învéștea s.f. (înv.) îmbrăcare,
înveștí vb. IV (reg., înv.) V. învește. – [defective]
DEZVEȘTÍ vb. v. dezbrăca

A méște (vb. III (înv.) - (-sc, -scut), vb. A turna în pahar, a da de băut. –
Eu mésc, tu meṣti, el meṣte, el să mească //mește vt(a) [At: BIBLIA (1688), 30/57 / V: mesca, mesti /
Pzi: mesc; Ps: mescui, Par: mescut / E: ml miscere]

Grupul consonantic final ‘-SC’, atunci cînd este desinenţa persoanei I a indicativului present, sau
desinenţa care se adaugă unor verbe de conjugarea a IV [ -ESC / -ĂSC] probabil în variantele
ÎNVECHITE devenea desinenţa persoanei a II singular prin adăugarea lui ‘-I’ final asilabic, prin
alterare desinenţa devenind ‘-SCI’ [vezi şi vechi: BucurEŞCI]

Grupul consonantic ‘-SC’ se mută dinspre zona dentală spre zona palatală, şi devine ‘-ŞTI’, prin
adăugarea lui ;-I; final asilabic (= palatalizarea consoanei ‘T” din desinenţa de persoana a II-a singular.
A răpștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpștésc, imperf. 3 sg. răpșteá; conj. prez. 3 sg. și pl. să răpșteáscă

349 | P a g e
răpști [At: PSALT. 113 / V: ~pși, ~pti, ~ptș~, râp~ / Pzi: ~tesc / E: slv ръпътати, ръпъѱѧ] 1 vi (Îrg;
adesea udp „spre”, „împotriva”, „asupra” etc.) A protesta. 2 vr (Îrg) A se răsti1 (1). 3 vt (Înv) A invidia.
4 vi (Îvr) A se tulbura. 5 vt (Înv) A-și însuși pe nedrept (un bun, un drept etc.) care aparține altuia Si: a
jefui, a răpi2 (5), a uzurpa. [sursa: MDA2 (2010)
eu/ei răpştesc, tu răpşteşti, el răpşteşte; el/ei să răpştească.
F – sing - răpște sf [At: VARLAAM, C. 327 / V: ~tă / Pl: ? / E: pvb răpști] (Înv) Mustrare.[sursa:
MDA2 (2010) Variante: răpștă (VARLAAM). Etimologie: răpști

Marea majoritate a verbelor de conjugarea IV terminate în –I

Fac conjugarea după modelul G-2, adăugînd urmatoarele desinenţe de persoană:
Persoana I singular – eu – ESC = persoana III plural – ei - ESC
Persoana II singular – tu – EŞTi
Persoana III singular – el – EŞTE
Conjunctiv present – el – să…EASCĂ
Imperativ afirmativ – tu – EŞTE !

În limba romănă, unele dintre desinenṭele indicativului prezent la cele 4 conjugări sunt reprezentate
printr-un grup silabic, iar unele au ṣi un grup consonantic.
‘’la persoanele singularului ṣi la persoana a III-a a pluralului apar desinenṭe speciale:
- EZ, - EZI, -EAZĂ, la conjugarea I;
- ESC, - EṢTI, - EṢTE
- ĂSC, - ĂṢTI, - ĂṢTE, la conjugarea a IV-a.
Deoarece primele două persoane ale pluralului nu primesc aceste desinenṭe accentul cade la toate
persoanele pe silaba care urmează imediat după temă (tema lexicală).
Observaṭii. 1. Grupurile de sunete -ez, -ezi, ează; -esc, -eṣti, -eṣte; -ăsc, -ăṣti, -ăṣte, care în limba
romănă au rol de desinenṭă întrucît nu fac altceva decît să marcheze diferenṭele de persoană ṣi de
număr, erau în limba latină sufixe (cf. scandalize, floresco).
2. Unele verbe în -ez ṣi -esc se conjugă ṣi fără aceste desinenṭe. ‘’ (GLR, ed. Academiei, Buc., 1966,
vol.1, pag.253)
exemplu – a lucra (verb conj. I) – eu lucru / eu lucrez – tu lucri/tu lucrezi – el lucră/el lucrează
a învîrti (conj.IV) – eu învîrt/eu învîrtesc – tu învîrṭi – tu învîrteṣti – el învîrte/ el învîrteṣte.

Unele verbe de conjugarea IV terminate în –Î au acelaşi model de conjugare, dar folosesc desinenţele cu
vocala –Ă în loc de vocala –E : a uRÎ – eu = ei urĂSC, tu urĂŞTi, el urĂŞTE – el să urască.
(a nu se confunda cu verbe de alte conjugări – eu cresc – tu creşti – el creşte – să crească)
= (a dogori – eu dogorESC = a dogorÎ – eu dogorĂSC
a duhni – eu duhnESC = a duhorÎ – eu duhorĂSC
VERBE

351 | P a g e
9 verbe – G-1
conjugarea I

- ST – Şti
A exiSTa – eu exist – tu exiŞTi – el = ei exiSTĂ, să exiSTE, (imp) exiSTĂ !
A asiSTa, insiSTa, persiSTa, reziSTa, conteSTa, adăSTa, coSTa, deteSTa,
A adăSTa – eu adăST, tu adăşti, el adastă, el să adaste
A guSTa – eu gust – tu guŞTi – el = ei guSTĂ, să guSTE, (imp) guSTĂ !

- SC – Şti
A riSCa – eu riSC – tu riŞTi – el = ei riSCĂ – să riŞTE – (imp) riSCĂ !
A căSCa, – eu casc – tu caşti – el cască - să caşte / a iSCa,
A confiSCa, - eu confiSC – tu confiŞTi – el = ei confiSCĂ – să confiŞTE
A USCA (verb neregulat) – / regional – eu uSC – tu uŞTi – el uSCĂ, să uŞTE, uSCĂ !
(eu) usc/usuc – (tu) uŞTi/usuCi – (el) uscă/usucă
(Latină – exucare / uro,-ere, ussi, ustum= a arde, a seca, a pîrjoli) , adj. Uscat

- ŞC – Şti
A muŞCa – eu muŞc – tu muŞTi – el = ei muŞCĂ, să muŞTE, (imp) muŞCĂ !
a împuşca – împuŞc – împuŞTi – împuşcĂ – (să) împuŞte
a împroşca – eu împroşc – tu împroşti – el împroşcă
A miŞCa, piŞCa, a împuŞCa, împroŞCa,

9 - verbe – G – 2
unele verbe de conjugarea III fac după acest model. Singura diferenţă este la modul IMPERATIV.

- Sc –
Verbe de conjugarea III – al căror infinitive este identic cu persoana III singular:
A NAŞTE – eu = ei naSC – tu naŞTi – ea NAŞTE – să nasCĂ – (imp) NAŞTE !
Italiană* – nascere – io nasco – tu nasci – egli/ella nasce. / A renaŞte
A CREŞTE – eu = ei creSC – tu creŞTi – el creŞTE – să creaSCĂ – (imp) CREŞTI
Italiană* - crescere – cresco – cresci – cresce / a descreŞte
a cunoaŞte – eu = ei cunosc – tu cunoṣti – el cunoaṣte – el să cunoască –
Italiană* – conoscere – io conosco – tu conosci – egli/ella conosce. / a recunoaŞte,
A paŞte – eu = ei pasc, tu paşti, el paşte, el să pască
Perfect – el păscu, part. păscut, ger. păscînd

Grupul consonantic final ‘-ST’ se transformă în cadranul II , prin adăugarea unui ;-I’final mut, în grupul
‘-ŞTi” – reprezentînd desinenţa specifică a persoanei a II-a singular
verb neregulat – a fi – prezent indicativ – eu/ei sunt – tu EŞTI – el ESTE

Palatalizarea poate atinge grupul consonantic atît în cadranul II cît şi în cadranul IV:
Verb - A creşte – eu creSC – tu creŞTI – el creŞTE – el să creaSCĂ
Verb – A căsca – eu casc – tu caşti – el/ei cascĂ – el să caştE
Verb - A risca – eu risc – tu rişti – el/ei riscĂ – el să riştE

*Italiană – conjugarea verbelor – putem vedea comparativ alternanṭe consonantice:

A lăsa – (lasCIare) – io lascio/ eu laS – tu lasci / tu LAṢI – egli/ella lascia/el lasă;
A ieṣi – (lat. Exire/ it. Uscire) – io esco/eu ieS – tu esci/tu ieṢI – egli/ella esce/ el iese;
A uṣchi – eu = ei uṣchesc – tu uṣcheṣti – el/ea uṣcheṣte – să uṣchească- imp. uṣcheṣte! (verb argotic – a
o uṣchi = a fugi, a pleca repede – din ṭigăneṣte Uṣchea! Uṣcheo!
La alte verbe, fără grup consonantic, avem alternanṭa [C – CI / G – Gi]
A plăcea – (piacere) – io piaccio/eu plac – tu piaci/ tu placi – egli/ella piace/ el place.

verbe – G-2 – ESC

353 | P a g e
6.2.7.3.3. – verbe CONJUGAREA a IV-a

IV III
-eşte -ească
El povest-eşte El =să povest-ească
-ăşte -ască
El hotăr-ăşte El să hotăr-ască

II I
-eşt ị A povesti/ a hotărî
-ESC
Tu povest-eşti Eu/ei povest-ESC
-ăşti -ĂSC
Tu hotăr-ăşti Eu/ei hotăr-ăsc

a VOI (conj. IV – verb regulat / vezi şi verbul auxiliar neregulat “ A VREA”

cu formele – eu VOI, tu VEI, el VA, noi VOM, voi VEŢI, ei VOR)
a Voi – eu = ei vo-i-ESC, tu voiEŞTi, el voiEŞTE, să voiASCĂ, (imp) voiEŞTE !
noi voim, voi voiţi, ger. Vo-IND, part. Voit – voită – voiţi – voite

a slăBi – eu = ei slăbESC – tu slăbEŞTi – el slăbEŞTE – să slăbEASCĂ – (imp) slăbEŞTE !

a grăbi, băbi, deosebi, învrăjbi, albi, înălbi, zîmbi, bobi, cobi, scobi, împodobi, ciobi, scrobi, iubi,
zdrobi, înrobi, dezrobi, zobi, ştirbi, scîrbi, orbi, vorbi, convorbi, păgubi, despagubi, răzbi, izbi, tăbăci,
dibăci, bumbăci, cotcodăci, dădăci, bălaci, încolăci, încolătăci, descolăci, burlăci,

a munCi – eu = ei munCESC – tu munCEŞTi – el munCEŞTE – să munCEASCĂ – munCEŞTE!

a tălmăci, răstălmăci, buimăci, zăpăci, cîrpăci, răci, dărăci, sărăci, crăci, îndrăci, mustăci, rătăci,
burătăci, zgîrci, chirci, corci, storci, turci, năuci, cruci, suci, răsuci, bătuci, boci, îmboboci, născoci,
cotcodăci, cloci, mijloci, stîrmoci, poci, clipoci, noroci, nenoroci, proroci, toci, soroci, tăbîrci, zbîrci,
încîrci, cofleci, întuneci, întunerici, împletici, dezmeteci, peteci, ghici, înzeci, zbici, calici, oblici,
catolici, nimici, nimicnici, învrednici, ucenici, voinici, zădărnici, destoinici, slugărnici, împuternici,
statornici, înveşnici, îndeletnici, ferici, neferici, obrăznici, doctorici, clăbuci, haiduci, sălbătici,
dezmetici, petici, domestici, gîci, fîstîci, încîlci, descîlci, scofîlci, stîlci, îndulci, scînci, încinci, adînci,
îmbrînci, luci, năluci, străluci, buluci, porunci, smuci,
a lărGi – eu = ei lărGESC – tu lărGEŞTi – el lărGEŞTE – să lărGEASCĂ – lărGEŞTE !
a amăgi, dezamăgi, ciomăgi, îndrăgi, pălăvrăgi, pribegi, blegi, reblegi, întregi, reîntregi, betegi, lungi,
alungi, prelungi, cucurigi, încovrigi, închingi, îndungi, dogi, pisălogi, zălogi, hodorogi, ologi, milogi,
lărgi, amurgi, meşteşugi, linchi, uschi, uşchi, muşchi, zbughi, unghi, bunghi,

învechi, ochi, - eu = ei oCHESC – tu oCHEŞTi – el oCHEŞTE – să oCHEASCĂ – ocheşte !

a gînDi – eu = ei gîndESC – tu gîndEŞTi – el gîndEŞTE – să gîndEASCĂ – gîndEŞTE !

a clădi, năpădi, sfădi, reclădi, plămădi, grămădi, îngrămădi, înnadi, prăpădi, îngrădi, sădi, răsădi, dovedi
– eu = ei dovedesc – tu dovedeṣti – el dovedeṣte – el să dovedească;
spovedi, obidi, prididi, podidi, stafidi, zidi, rezidi, îmboldi, înghioldi, oglindi, dobîndi, osîndi, izbîndi,
răzgîndi, pîndi, răspîndi, osîndi, îmbrobodi, codi, iscodi, logodi, brodi, trudi, prohodi, schilodi, rodi,
boscorodi, izvodi, ciordi, înrudi,

a bîrFi, a jertfi, a mehehi,

a vrăJi – eu = ei vrăjESC – tu vrăjEŞTi – el vrăjEŞTE – să vrăjASCĂ – vrăjEŞTE !

a necăji, pricăji, prăji, gălbeji, beteji, viteji, învîrteji, veşteji, miji, rînji, tînji, sluji, strunji, îngriji,
rotunji, coji, descoji, obloji, cocîrji, îndîrji, hîrji,

a păcăLi – eu = ei păcălESC – tu păcălEŞTi – să păcălEASCĂ – păcălEŞTE !

a căli, hali, cicăli, dăscăli, tîndăli, iscăli, făli, drăgăli, migăli, măzgăli, păli, năvăli, prăvăli, porecli,
sfecli, sticli, tăvăli, beli, sfredeli, terfeli, cheli, tigheli, jeli, scrijeli, şterpeli, veseli, înveseli, oţeli, înveli,
restabili, stabili, ofili, umili, pili, copili, sili, stăvili, mazili, boli, aboli, ocoli, zvîrcoli, răscoli, viscoli,
şcoli, împodobi, mototoli, goli, rostogoli, dezgoli, pîrjoli, ramoli, înnămoli, domoli, potoli, înţoli,
vînzoli, ciopli, mierli, mocirli, zbîrli, năpîrli, zburli, pîrli, odrăsli, vîsli, zămisli, hăuli, zgribuli, fuduli,
ciufuli, măguli, ciuguli, huli, ciuli, căciuli, juli, chiuli, jumuli, tuli,

a priMi – eu = ei primESC – tu primEŞTi – el primEŞTE – să primEASCĂ – primEŞTE !

a uimi, alămi, arămi, tocmi, întocmi, năimi, reprimi, pătimi, împătimi, compătimi, lăcomi, momi,
molcomi, aromi, cîrmi, glumi, numi, denumi, mulţumi, nemulţumi,

a răNi – eu = ei rănESC – tu rănEŞTi – el rănEŞTE – să rănEASCĂ – rănEŞTE !

a hrăni, bălăbăni, bombăni, măni, păcăni, clincăni, croncăni, bocăni, ciocăni, dondăni, chelfăni, ţigăni,
bălăngăni, zdrăngăni, jugăni, prihăni, îmblăni, golăni, tolăni, jecmăni, sulimăni, duşmăni, încotoşmăni,
clămpăni, cumpăni, precumpăni, descumpăni, cătrăni, căftăni, clănţăni, răcni, icni, poticni, ţicni, crîcni,
zvîcni, ciocni, mocni, pocni, izbucni, îngălbeni, troieni, băjeni, împăienjeni, stînjeni, dojeni, vicleni,
desţeleni, meni, ademeni, sulemeni, încremeni, primeni, omeni, pomeni, rumeni, izmeni, înţepeni,
încoţopeni, încetini, împrieteni, ieftini, împămînteni, conteni, osteni, moşteni, dezmoşteni, încetăţeni,
înzdrăveni, ţîfni, bufni, răbufni, pufni, jigni, răstigni, odihni, lihni, tihni, mîhni, duhni, îndeplini,
împlini, complini, suplini, doini, încetini, stăpîni, înstăpîni, rîni, îmbătrîni, smîntîni, întîlni, înlemni,
domni, ploconi, goni, izgoni, prigoni, obloni, scormoni, canoni, priponi, depriponi, pironi, zvoni,
povîrni, scorni, stîrni, urni, porni, înlesni, plesni, trosni, ţîşni, fîşni, rîşni, scrîşni, ţîşni, foşni, reuni,
întruni, înnebuni, uni, rîvni, cheuni, surghiuni, minciuni, săpuni, arvuni, căzni, răzni, îndrăzni, ciupi,

355 | P a g e
a cerni, (diferit de “a cernE”) – eu = ei cernesc, el cerneşte, să cernească,
a duhni (= a duhorî), eu duhnesc(miros urît) / a duhăni (a fuma), eu duhănesc

a răPi – eu – ei răpESC – tu răpEŞTi – el răpEŞTE – să răpEASCĂ – răpEŞTE !

a lipi, căsăpi, proţăpi, dezlipi, alipi, clipi, sclipi, pripi, risipi, aţipi, tîmpi, scumpi, şchiopi, răspopi,
snopi, încropi, toropi, stropi, cotropi, retopi, topi, contopi, potopi, cîrpi, stîrpi, dospi,

a zăRi – eu = ei zărESC – tu zărEŞTi – el zărEŞTE – să zărEASCĂ – zărEŞTE !

a murdăRi – eu = ei murdărESC – tu murdărEŞTi – el murdărEŞTE – să murdărEASCĂ
cuibări, bălăcări, flecări, văicări, licări, cojocări, măscări, şucări, zidări, gospodări, jigări, pîngări,
fugări, călugări, slugări, tîlhări, călări, măcelări, copilări, mări, preamări, drumări, urmări, băjenări,
grădinări, hoinări, buzunări, tipări, retipări, întipări, luntri, opări, bucătări, rări, împroprietări, întări,
înstări, gustări, năzări, întrezări, frunzări, adumbri, umbri, smeri, acri, mîndri, înăcri, încuscri, recuceri,
cuceri, şmecheri, dulgheri, hingheri, stingheri, fraieri, boieri,
bărbieri, nimeri, dumiri, întineri, negustori, meşteri, adeveri, înnegri, ponegri, sictiri, răcori, batjocori,
dori, dogori, hori, huhori, desfeciori, înflori, spori, sărbători, recăsători, căsători, bătători, cositori,
ctitori, păstori, popri, înăspri, împătri, împietri, a feluri ( eu feluresc), OPRI, albăstri, măiestri, împistri,
nutri, auri, făuri, găuri, aburi, deschiaburi, licuri, împăduri, despăduri, cufuri, gînguri, înmuguri, înrîuri,
feluri, înmărmuri, ţipuri, împături, despături, lămuri, huzuri, asupri,

A LUNTRI – eu = ei luntrESC, tu luntrEŞTI, el luntrEŞTE, el să luntrEASCĂ

Imperfect – el luntrea
A nutri – eu = ei nutresc, tu nutreşti, el nutreşte
nutri [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îvp) năt~, not~ / Pzi: ~resc / E: lat nutrire]
nutrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nutrésc, imperf. 3 sg. nutreá.; conj. prez. 3 sg. și pl. nutreáscă
sursa: Ortografic (2002)
A (se) FERI – eu feresc, tu fereşti, el fereşte, să ferească, (imp) fereşte ! fereṣte-te! = FERI! În lături;
FEREA!
A ZORI (1 = a se grăbi) – eu = ei zoresc, tu zoreşti, el zoreşte, el să zorească, imperf. El zorea
A zori (2 / popular = a se ivi zorile) – se zoreşte, să zorească, imperf. Se zorea

a găSi – eu = ei găsESC – tu găsEŞTi – el găsEŞTE – să găsEASCĂ – găsEŞTE !

a părăsi, regăsi, argăsi, furgăsi, prăsi, covăsi, ticsi, îmbîcsi, îndesi, hămesi, înşesi, silabisi, vopsi, urgisi,
dichisi, sinchisi, buchisi, catihisi, zeflemisi, economisi, agonisi, hirotonisi, garnisi, chivernisi, zaharisi,
aerisi, categorisi, istorisi, afurisi, mărturisi, plictisi, sclivisi, osi, obosi, cosi, dosi, pardosi, fandosi,
sclifosi, înjosi, folosi, schimonosi, ponosi, tîrnosi, poposi, irosi, bolborosi, descotorosi, sosi, prisosi,
văpsi, pedepsi, lipsi, molipsi, pricopsi, oropsi, ursi,

a păŞi – eu = ei păŞESC – tu păşEŞTi – el păşEŞTE – să păşASCĂ – păşEŞTE !

învălmăşi, mătrăşi, bulibăşi, încîrdăşi, pungăşi, vrăjmăşi, năşi, depăşi, pripăşi, propăşi, ispăşi, prăşi,
întovărăşi, mătrăşi, împărtăşi, butăşi, răvăşi, zdropşi, nevoieşi, moleşi, copleşi, împoncişi greşi,
chelboşi, storcoşi, codoşi, încîrdoşi, ticăloşi, învoieşi, cocoloşi, oploşi, moşi, zămoşi, înroşi, puturoşi,
însănătoşi, învîrtoşi, stropşi, tîrşi, desăvîrşi, săvîrşi, cerşi, covîrşi, borşi, zborşi, sfîrşi, buşi, înăbuşi,
prăbuşi, înnăduşi, burduşi, reuşi, lingu, deslu, tuşi, căptuşi, însuşi,

a pregăTi – eu = ei pregăTESC – tu pregătEŞTi – el pregătEŞTE – să pregătEASCĂ –

a aminti – eu = ei amintesc, tu aminteşti, el aminteşte
a găti, clăti, plăti, răsplăti, răzvrăti, clefeti, cleveti, împleti, despleti, speti, oţeti, cafti, reciti, POFTI, citi,
piti, ispiti, bălti, unelti, bolti, trînti, clinti, reaminti, sminti, obrinti, scrînti, trînti, opinti, ţinti, aţinti,
ciunti, înghionti, nunti, roboti, coti, chicoti, picoti, clocoti, socoti, nesocoti, roti, cîrcoti, forfoti, hihoti,
hohoti, tropoti, ropoti, şopoti, ocroti, piroti, înşepti, converti, perverti, propti, şopti, cîrti, învîrti, turti,

a povesti – eu/ei povestesc – tu povesteşti – el povesteştE – el să povesteascĂ

a VESTI – prevesti, răsti, travesti, investi, binevesti, repovesti, povesti, cinsti, necinsti, posti, îndrăgosti,
adăposti, năpusti, rosti, prosti, musti, prăşti, obşti, înveşti, blagoveşti, dezmirişti, nelinişti, linişti, bîşti,
ţîşti, oşti, pleoşti, uşti, ciuşti, ţuşti, izbuti, scuti, pluti, însuti, şuti,

a îmbogăŢi – eu = ei îmbogăţESC – tu îmbogăţEŞTi – el îmbogăţEŞTE – să îmbogăţEASCĂ

a Lăţi, îmbucăţi, beregăţi, argăţi, împărăţi, înfrăţi, înjumătăţi, îmbunătăţi, îndreptăţi, înrăutăţi,
dezvinovăţi, învinovăţi, profeţi, însufleţi, ameţi, semeţi, învineţi, peţi, încreţi, înteţi, sfărîmiţi, urîţi,
împestriţi, răzleţi, înmulţi, sfinţi, asfinţi, consfinţi, cuminţi, amănunţi, încărunţi, mărunţi, boţi, hoţi,
clopoţi, crîmpoţi, însoţi, înţelepţi, ciopîrţi, amorţi, dezmorţi, iuţi, sluţi, amuţi, înavuţi,
a dezmorţi – eu = ei dezmorţesc, tu dezmorţeşti, el dezmorţeşte, să dezmorţească
a iŢi – eu = ei iŢESC, să iŢESCĂ,

a slăVi – eu = ei slăvESC – tu slăvEŞTi – el slăvEŞTE – să slăvEASCĂ –

a izbăvi, trîndăvi, gîngăvi, proslăvi, îmbolnăvi, nărăvi, zugrăvi, isprăvi, otrăvi, gîlcevi, lenevi, A SE
IVI, plivi, privi, potrivi, împotrivi, strivi, tivi, milostivi, beţivi, zăbovi, gîrbovi, sorcovi, lovi, potcovi,
blagoslovi, istovi, servi, aservi, deserve, văduvi, pleşuvi, a catadixi,

a păZi – eu = ei păzESC – tu păzEŞTi – el păzEŞTE – să păzEASCĂ – păzEŞTE = pĂZEA !

a umezi, hărăzi, lîncezi, rîncezi, mucezi, frăgezi, înzăpezi, limpezi, şubrezi, putrezi, netezi, trezi,
veştezi, hlizi, încălzi, îmbolzi, îmbulzi, desolzi, franţuzi,îmblînzi, bolînzi, flămînzi, împînzi, brînzi,
prînzi, înfrunzi, desfrunzi, slobozi, îngrozi, înverzi, urzi, surzi, asurzi, lăuzi, călăuzi, mofluzi,

= Unele verbe (G- 2) au o variantă la IMPERATIV

a FERI – eu = ei feresc, tu fereşti, el fereşte, să ferească, (imperativ) Fereşte !, FEREA ! Feri!

A OPRI – eu = ei opresc, tu opreşti, el opreşte, să oprească, (imp) opreşte !, OPREA !
A PĂZI – eu = ei păzesc, tu păzeşti, el păzeşte, să păzească, (imp) păzeşte ! PĂZEA !

9 – verbe – G-2
conjugarea IV – verbe cu rădăcina vocalică
Unele verbe de conjugarea IV în –I nu fac după modelul G – 4, dar sunt şi multe care au forme DUBLE
A birui – eu birui = eu biruiesc, tu birui = tu biruieşti, el biruie = el biruieşte
El să biruie = el să biruiască
A se căi – eu mă căIESC, tu te căIEŞTI, el se căIEŞTE
A mucegăi, hăi, năclăi, grăi, înrăi, trăi, ciorovăi, sporovăi,

A se zgîi
A polei – eu = ei poleiesc
A slei – eu = ei sleIESC

357 | P a g e
înzei, îndumnezei, a cei, întrei, holtei,

a sfii – eu = ei sfiesc, să sfiască, ger. Sfi-ind

a se albii – el albieşte, el să albiască, imperfect – el albi-A, ger. Reflexive – albi-in-du-SE
a prii, înmii, iţii, mlădii, înfii, pustii,

a învoi – eu învoIESC, / a înnoroi – eu = ei înnoroIESC, să înnoroIASCĂ

a spoi – eu = ei spoIESC
înnoi – eu = ei înnoIESC, să înnoIASCĂ
reînnoi, binevoi, croi, răscroi, şiroi, altoi, răţoi, ciorovoi, a drîmboi, muşuroi, îngunoi,moşmoi,
a se foi, răsfoi, război, ciocoi, roi, şoşoi, ogoi,
= unele verbe în –O-I păstrează identică rădăcina substantivelor din care provin :
(substantive - altoi, răţoi, noroi, muşuroi, gunoi, ciocoi, război, sloi, roi,)

a mînui – eu = ei mînuIESC, tu mînuIEŞTi, el mînuIEŞTE, să mînuIASCĂ

a A-U-I – eu a-u-IESC, a hă-u-I – eu hă-u-IESC,
a făgădui, tăgădui, pescui, strădui, propăvădui, tîngui, ticlui, hurlui, măslui, asemui, plăsmui, bănui,
ului, obişnui, nărui, birui, instrui, construe, reconstrui, urlui, hurui, urui, vui, secătui, alcătui, ghiftui,
hăitui, cheltui, intuit, mîntui, tutui, hărţui, năzui, răzui, chibzui, revizui, căpătui,
tămădui, hălădui,

Spre deosebire de verbele de conjugarea IV cu rădăcina vocalică –Ă-i, Î-i (care sunt în general de
origine interjecţională – model de conjugare G -4), cele cu rădăcina vocalică –Ui (sunt puţine derivate
onomatopeice) sunt majoritatea derivate din substantive şi adaugă un –U vocalic înaintea sufixului de
infinitive.
= exceptînd substantivele M/N care la singular se termină cu –U vocalic (lustru – a lustru-i)
ferăstrău/ a ferăstru-i
celelalte substantive masculine/neutre care la singular se termină cu o consoană adaugă un –U vocalic
înaintea sufixului de infinitiv –I :
a plumb-U-I, hăcui, loc-u-I, înloc-u-I, drac/drăc-u-I, leac/ lec-u-I, spic-u-I, tîlc-u-I, arc-u-I,
în-cerc-u-I, în-zid-u-I, jind-u-I, rind-u-I, jaf/ jef-u-I, praf/ prăf-u-I, desprăf-u-I, chef-u-I, vîrf-u-I,
dig/ indigo-u-I, fulg-u-I, pîrg-u-I, tîrg-u-I, bici-u-I, terci-u-I, prilej-u-I, dram/ drăm-u-I, plan-u-I, ghem/
înghem-u-I, chin-u-I, dar/ dăr-u-I, păr-u-I, var/ văr-u-I, mir-u-I, furnir-u-I, ciur-u-I, taifas/ tăifas-u-I,
glas/ glăs-u-I, păsui, vacs/ văcs-u-I (= văcsi/ vopsi), sălăş-u-I, sfat/ sfăt-u-I, lacăt/ lăcăt-u-I, păcat/ păcăt-
u-I, chit-u-I, nit-u-I, ghint-u-I, rost-u-I, preţ-u-I, dispreţ-u-I, şpriţ-u-I, smălţ-u-I, fălţ-u-I, zimţ-u-I, danţ=
dans/ dănţ-u-I, lanţ/ înlănţ-u-I, dezlănţ-u-I, cer-u-I,

= verbele care provin din substantive cu –E final îl transformă pe acesta în –U- :

nădejdE/ a nădăjd-u-I, deznădăjd-u-I, pecetE/ a pecet-u-I, primejdie/ primejd-u-I, lege/ legi-u-I, vreme/
vrem-u-I, vierme/ vierm-u-I, şarpE/ şerp-u-I, povestE/ povest-u-I (= povesti),
= verbele care provin din substantive feminine îl transformă pe -Ă final în –U - :
pomadĂ/ pomăd-u-I, pradĂ/ prăd-u-I (= a prăda), obid-u-I, orînd-u-I, rind-u-I, und-u-I, găzd-u-I, vlăg-
u-I, străj-u-I, jale/ jel-u-I, mil-u-I, alamă/ alăm-u-I, văm-u-I, împrejm-u-I, ocîrm-u-I,
palmă/ pălm-u-I, mînă/ mîn-u-I, pizm-u-I, tăin-u-I, destăin-u-I, pricin-u-I, învin-u-I, mit-u-I,
piatră/ pietr-u-I, dălt-u-I, ţint-u-I, faptă/ înfăpt-u-I, năpastă/ năpăst-u-I, făţ-u-I, povăţ-u-I, stiv-u-I,
viaţă/ vieţ-u-I, supravieţ-u-I, convieţ-u-I, zdrenţ-u-I,

= La unele verbe se mai adaugă un –L în plus, şi pot apărea forme DUBLE :

preţ – a preţ-u-I /= a preţă-LU-I,
sălaş – a sălăş-u-I / = a sălăş-LU-I,
pecete – a pecet-U-i/ = pecet-LU-I,

lustru – lustru-I – lustru-LU-I,

treabă – a trebă-LU-I,
ciuf – a ciuf-UL-I,
a făcăLU-I, boncă-LU-I, rindeLU-I, pingeLU-I,

-ST în rădăcina verbului rămîne nemodificat:

a veSTi – eu vestesc / a proSTi – eu prostesc, a poSTi – eu postesc / a se năpusti – mă năpustesc
a musti – musteşte /
a linişTi – eu liniştesc /
a bleşti – eu = ei bleştesc, tu bleşteşti, el bleşteşte, el să bleştească, imperfect – el bleştea

Verbe G- 2-
Modelul G-2 este şi pentru verbele de conjugarea IV care au la persoana I singular desinenţele –ĂSC /
ESC.
Verbele de conjugarea IV terminate în – Î sunt puţine (aprox. 120)- [dintr-un total de aprox. 140 de
cuvinte terminate cu litera ‘î’ în limba romănă].). Majoritatea acestora sunt de fapt variante populare ,
variantele literare fiind cu terminaţia –I .
(ex. A îngrozî/ îngrozi, a mirosî/ mirosi, a izgorî/ izgoni, a dogorî/ dogori, duhorî/duhni…
ex. ocări/ ocărî, oţări/ oţeri/ oţărî…variantele cu –Î sunt literare)
Aceste verbe de conjugarea IV se termină cu –RÎ.

Cîteva dintre ele fac conjugarea după modelul G-1, alături de verbele de conjugarea I.
(ex. A coborî, scoborî, pogorî, tăbărî, vîrî, a doborî, oborî, a omorî).

Celelalte verbe de conjugarea IV terminate în –RÎ, fac după modelul G-2 -.

A HOTĂRÎ – eu = ei hotărĂSC – tu hotărĂŞTi – el hotărĂŞTE
El Să hotărASCĂ, (imp) hotărĂŞTE !
A ocărî, zădărî, zăporî, zăvorî, scociorî (eu scociorăsc), duhorî (eu duhorăsc= duhnesc) A amărî,
oţărî, duhorî, mohorî,
A urî, izvorî, pîrî, tîrî, borî, chiorî, posomorî,

359 | P a g e
6.2.7.4. – şc – şcă – (pl.) şte - şti

IV III
Feminin Feminin
Plural Singular
-şTE -şCĂ

II I
Masculin Masculin
Plural Singular
-şTị -şC

Adjective
țușc adj. m., pl. țuști; f. sg. țúșcă, pl. țúște [sursa: Ortografic (2002)
țușc, ~ă [At: MANOLACHE DRĂGHICI, I. 23/6 / Pl: țuști, țuște a, țușce sf / E: nct] (Mol) 1-2 sf, a
(Varietate de oi) care se înrudește cu țurcana2. 3-4 sf, a (Oaie) care aparține varietății țușcă (1) Si:
(oaie) țurcană2 (1-2). 5 sf Epitet pentru o fată tânără și naivă. [sursa: MDA2 (2010)
Adj. (țușc, țușcă). Se zice despre un fel de oĭ micĭ (proaste), înrudite cu țurcanele: oĭ țuște, berbecĭ țuștĭ.
[sursa: Scriban (1939)

ciúșcă s. f., g.-d. art. ciúștei; pl. ciúște [sursa: Ortografic (2002)
ciúșcă (pop.) s. f., g.-d. art. ciúștii; pl. ciuști [sursa: DOOM 2 (2005)
CIÚȘCĂ, ciuște, s. f. (Pop.) Ardei iute. – Din bg. čuška.
ciúșcă1 sf [At: PAȘCA. GL. / V: ~ște / Pl: ~ște / E: bg чущка] (Reg) 1 Ardei (1). 2 Ardei iute. 3
Păstaie. 4 Salată de ardei acrită cu oțet. [sursa: MDA2 (2010)
ciúșcă2 sf vz ciuște
țușcă2 sf vz ciușcă
ciúșcă3 sf vz ciușche [sursa: MDA2 (2010)

F. - dróșcă s. f., g.-d. art. dróștei; pl. dróște [sursa: Ortografic (2002)

găluşcă – găluşte /
BABÚȘCĂ, babuște, s. f. Pește
F - trúșcă, - trúște, s.f. (reg.) curcă. [.sursa: DAR (2002)
bălúșcă s. f., g.-d. art. bălúștei; pl. bălúște
BUȘCĂ subst., pl. buște

RÍȘCĂ, (2) riște, s. f.

ríșcă2 (cârciumă) (reg.) s. f., g.-d. art. ríștei; pl. ríște [sursa: DOOM 2 (2005)

Substantive DEFECTIVE

Feminine defective de singular

F – (pl) MOAŞTE – e la plural
F – (singular) – MOAŞTE = (plural) MOAŞTE [ sg. = pl. (DOOM)
F - moáște s. f. pl. – //moaște sfp [At: MOXA, 381/7 / V: (înv) ~tie (Pl: moștii), moaște sf moști sfp / E:
slv мошти] 1-2 (Rel). [sursa: MDA2 (2010)
F. pl. - trúște s.f. pl. (reg.) catrafuse; traiste cu merinde.
F. pl. - foroáște (oa dift.) f. pl. (rudă cu foloștină). Gorj. Surcele, așchiĭ pe care le face rindeaŭa.[sursa:
Scriban (1939)
F. pl. - PIRÚȘTE s. pl. v. chibrit.
măgheruște sfp [At: VICIU, GL. / E: nct] moghioruște sfp vz măgheruște (Trs) Cartofi. [sursa: MDA2
(2010)
halamuște sf [At: PAMFILE, J. II, ap. DA ms / Pl: ? / E: ns cf rs хломозд, ceh хламоз „gălăgie”] Lume
multă. [sursa: MDA2 (2010) //hălămujdíe f.. Mare dezordine și gălăgie, tărăboĭ, zăhăĭală, forfoteală,
amestec de lume. – Și hălămústie (Săgh. 56), hălămústă, halamúște, lămújde, lămóste, lămúste,
lămústie. Și zgromójd (Dos.), n., pl. urĭ și oajde. În jud. Olt glágomă, pl. e (sîrb. galama). La Acad.
alimójdiĭ (f. pl.), fleacurĭ. V. arababura. [sursa: Scriban (1939)

VERBE
conjugarea I - -ŞC – Şti
A muŞCa – eu muŞc – tu muŞTi – el = ei muŞCĂ, să muŞTE, (imp) muŞCĂ !
a împuşca – împuŞc – împuŞTi – împuşcĂ – (să) împuŞte
pușca [ / Pzi: pușc, 2 puști, (reg) pușci, Cj: 3, 6 (reg) să pusce, să pușce / E: pușcă]
A miŞCa, piŞCa, a împuŞCa, împroŞCa,

a împroşca – eu împroşc – tu împroşti – el împroşcă

împroșcá vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 sg. și pl. împroáșcă; conj. prez. 3 sg. și pl.
împroáște [sursa: Ortografic (2002)

361 | P a g e
6.2.7.5. - (M) - ESC - (F) – EASCĂ – (pl.) (M=F) -EṢTI

IV III
ADVERBE Feminin
-eşTE Singular
-eaSCĂ

II I
Masculin Masculin
Plural Singular
-şTị -eSC
-(i)ESC
FEMININ
PLURAL
Adjective – (pl.) M = F)

-plural [M + F] = EṢTị

Foarte multe adjective cu sufixul (singular) – ESC / (plural) – EŞTi

9 – 3 – Adj. – romanESC – romanEASCĂ – (plural M = F) romanEŞTi
românésc adj. m., f. româneáscă; pl. m. și f. românéști

OIÉSC, OIÁSCĂ, oiești, adj. (Pop.) Care aparține oilor, privitor la oi, ca al oilor, de oaie. [Pr.: o-iesc] –
Oaie + suf. -esc.

FI//ÉSC ~eáscă (fiéşti), adj. înv. Care este caracteristic pentru fii; propriu fiilor; feciorelnic; filial.
Dragoste ~ească. [Sil. fi-esc] /fiu + suf. ~esc

firésc adj. m., f. fireáscă; pl. m. și f. firéști [sursa: DOOM 2 (2005)

(frate) => : frățésc adj. m., f. frățeáscă; pl. m. și f. frățéști- adj. – frăţESC –– (pl) frăţEŞTi /
(hoţ) hoţesc – (pl) hoţeşti /

adj. – tătărăsc, arăbesc, sîrbesc, căzăcesc, grecesc, frîncesc, turcesc, secuiesc, americănesc, ṭigănesc,
italienesc, armenesc, unguresc, latinesc, bulgăresc, nemṭesc, englezesc, franṭuzesc,
drăcesc, calicesc, voinicesc, pruncesc, dobitocesc, porcesc, haidicesc, regesc, dumnezeiesc, diavolesc,
lumesc, mitocănesc, golănesc, ṭărănesc, poliṭienesc, oltenesc, ardelenesc, omenesc, orăṣenesc,
prietenesc, cetăṭenesc, lipovenesc, cîinesc, creṣtinesc, romînesc, păgînesc, bătrînesc, domnesc, popesc,

363 | P a g e
trupesc, lupesc, pescăresc, marinăresc, gospodăresc, măgăresc, ṣtrengăresc, călugăresc, meṣteṣugăresc,
tîlhăresc, birjeresc, copilăresc, ṣcolăresc, milităresc, lăutăresc, ceresc, îngeresc, boieresc, muieresc,
cavaleresc, tineresc, sărbătoresc, judecătoresc, vînătoresc, muncitoresc, pitoresc, ostăṣesc, strămoṣesc,
bărbătesc, sătesc, sufletesc, părintesc, pămîntesc, grotesc, prostesc, frăṭesc, studenṭesc, preoṭesc,
Foarte multe adjective; https://www.cuvintecare.ro/adjective-care-se-termina-cu-esc_pg_1.html

=notă – forme în – EŞTE sunt ADVERBE

Arabesc s.n. - pl. arabescuri

VERBE
-esc – foarte multe verbe la persoana I singular; https://www.cuvintecare.ro/verbe-care-se-termina-cu-
esc_pg_1.html
-ăsc – verbe pers. I singular, conjugarea IV – a urî – urăsc - https://www.cuvintecare.ro/verbe-care-se-
termina-cu-ăsc.html

Verbele de conjugarea IV în hiat adaugă un ‘’-i-‘’ semivocalic (vocală de legătură)

A trăi – eu tră-I –ESC

trăi [At: PO 245/4 / V: (îvr) trei, (reg) st~, trii / Pzi: ~esc / E: vsl трагати] 1 vi (D. ființe) A se afla în
viață Si: a exista, a viețui, (înv) a custa, (îvr) a ojivoi. [sursa: MDA2 (2010)
trăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trăiésc, imperf. 3 sg. trăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. trăiáscă [sursa:
Ortografic (2002) eu/ei trăiesc – tu trăieşti – el trăieşte; el/ei să trăiască. Împerativ af. Trăieşte!

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să
zavistuiáscă [sursa: DOOM 2 (2005)

horști2 v vz horșchi
horșchi vi [At: BUL. FIL. IV, 103 / V: ~ști / Pzi: ~chesc / E: cf hușchi] (Arg) A fura. [sursa: MDA2
(2010
horșchi, horșchesc v. t. (intl., înv.) a fura. [sursa: Argou (2007)
6.2.7.6. – (sg.) scă/şcă – (pl.) şti

BÁSCĂ, băști, s. f.
BASC2, bascuri, s. n. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: báscă (pl. băști) s. f.] – Din fr.
[beret] basque. [sursa: DEX '09 (2009)

- F – mască – măŞti / ploscă – ploşti / cască – căşti /

HÚSCĂ, huști, s. f. (Reg.) Sare obținută prin fierberea apei de izvoare sau de bălți sărate; p. ext. calup
de sare. – Din ucr. huska [soly].
huște sfp [At: MARIAN, S. R. II, 6 / V: huce, hoș~, huști / E: ucr хушча] (Reg) 1 Tărâțe care rămân în
fundul putinei cu borș după acrirea acestuia. 2 (Pex) Drojdii de pe fundul unui lichid. [sursa: MDA2
(2010)
huști3 sf.plural [At: COMAN, GL. / E: nct] (Reg) Colibe pe hotar. [sursa: MDA2

=IÁSCĂ s. f. Nume dat mai multor ciuperci parazite în formă de copită de cal, uscate și tari, Lat. esca
„hrană; medicament”. Forma de pl. ieşti (DAR), este practic ieşită din uz.

IÚȘCĂ2, iuști, s. f. (Reg.) Bici; p. ext. Lovitură dată cu biciul. – Cf. biciușcă
IÚȘCĂ1 s. f. (Rar; în expr.) Iușcă de femeie = femeie șireată și plină de temperament. – Cf. femeiușcă.
IUȘTI interj. (Reg.) Cuvânt care imită sunetul produs de plesnitura biciului. – Onomatopee.
IÚŞCĂ1 f. 1) reg. Zeamă dintr-o mâncare lichidă (ciorbă, supă). 2): ~ de femeie a) femeie şireată; b)
femeie plină de temperament. /<ucr. Juška
IÚŞCĂ2 iúşte f. reg. 1) Bici scurt şi subţire; biciuşcă. 2) Lovitură dată cu un astfel de bici. /Din biciuşca
iúșcă s. f., g.-d. art. iúștii; pl. iuști [sursa: Ortografic (2002)
iușcă2 sf [At: VLAHUȚĂ, ap. CADE / Pl: ~ște / E: nct] (Mol) 1 Biciușcă (2). 2 Lovitură cu biciușca
(2).
iușcă3 sf [At: DR. IV, 825 / V: ~șpă / Pl: ~ște / E: ucr юшка] (Mol; înv) 1 Zeamă subțire. 2 Ciorbă de
pește

365 | P a g e
iușcă1 sf [At: C. PETRESCU, R. DR. 324 / Pl: ~ște, ~ști / E: cf femeiușcă] 1-2 (Rar; îe) ~ de femeie
Femeie (temperamentală sau) plină de șiretenie. [sursa: MDA2 (2010)
IÚȘCĂ2, iuști, s. f. (Reg.) Bici; p. ext. Lovitură dată cu biciul. – Cf. biciușcă. [sursa: DEX '98 (1998)
ĭúșcă f., pl. ștĭ și ște (cp. cu cĭușcă și tușcă). Est. Șfichĭ, vîrfu bicĭuluĭ: caiĭ arșĭ de ĭușcă fugeaŭ (Sadov.
Sămăn. 5, 1039). Lovitură orĭ plesnitură de șfichĭ. [sursa: Scriban (1939)

ȚÚȘCĂ1, țuști, s. f. 1. (Și în sintagma oaie țușcă) Varietate de oaie înrudită cu oaia țurcană. 2. Basma
răsucită și înnodată la unul din capete, folosită la un joc distractiv; p. ext. jocul însuși. – Et. nec.
ȚÚȘCĂ2, țuști, s. f. (Reg.) Ardei mic, iute; ciușcă. ◊ Expr. A se face țușcă = a se îmbăta. – Et. nec. Cf.
ciușcă.
ŢÚŞ//CĂ1 ~ti f. 1) Varietate a rasei de oi ţurcane. 2) Oaie aparţinând acestei varietăţi. 3) Basma
răsucită şi înnodată la un capăt, folosită la un joc distractiv. /Orig. nec.
ŢÚŞ//CĂ2 ~ti f. reg. Ardei mic, iute. ♢ A se face ~ a ajunge în stare de maximă ebrietate. /Orig. nec.
ȚÚȘCĂ2, țuști, s. f. (Reg. și fam.) Ardei mic, iute; ciușcă. ◊ Expr. A se face țușcă = a se îmbăta. – Cf.
ciușcă.
ȚÚȘCĂ1, țuști, s. f. (Reg.) 1. (Și în sintagma oaie țușcă) Varietate de oaie înrudită cu oaia țurcană. 2.
Basma răsucită și înnodată la unul din capete, folosită la un joc distractiv; p. ext. jocul însuși. – Et. nec.
[sursa: DEX '09 (2009)
țușcă1 sf [At: LAMBRIOR, S. 186 / V: țoaș~ / Pl: țuște / E: ns cf țuști1] sursa: MDA2 (2010)
țúșcă (oaie, basma, ardei iute) s. f., g.-d. art. țúștii; pl. țúști [sursa: Ortografic (2002)
țúșcă și (Btș.) țoáșcă f., pl. ștĭ și ște (sîrb. čuška, palmă, fleașcă. Cp. cu cĭușcă, ĭușcă și țoșcă). [Scriban

CARABÚȘCĂ, carabuști, s. f./

cuşcă – cuşti /
cloşcă – cloşti /
F – caleaşcă – caleşti /
poduşcă – poduşti
F / (sing) paşcă (tutun) – (pl) păşti /
DÉȘCĂ, dești, s. f. (Înv. și pop.) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în
serviciu sau, p. gener., care denumea un ostaș în vârstă, cu experiență. [Pl. și: deșce] – Din scr. dečko
„băiat”.
BÁȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o
fortificație; redută. [Var.: báștă s. f.] – Din pol. baszta. [sursa: DEX '09 (2009)
pleváșcă, plevăști, s.f. (reg.)
plevașcă sf [At: CHEST. IV, 30/356 / V: ~viș~, ~vuș~, pla~ / Pl: ~văști / E: cf plavie] 1 (Reg) Jgheab
cu apă pentru coborât lemnele de la munte Si: scoc. 2 (Mar; îf plavașcă) Procedeu de transportare a
buștenilor pe apă, lăsându-i să vină singuri în jos, în dezordine, nelegați în plute [sursa: MDA2 (2010 ]
plavașcă; plevâșcă; plevușcă;

meșcă sf [At: LEXIC REG. 42 / Pl: mești / E: ns cf mește] (Olt) 1 Lemn cu care sunt zdrobiți strugurii,
pentru a obține mustul. 2 Bătător de lapte Si: (reg) brighidău, drugă, mâtcă. [sursa: MDA2 (2010)

băbușcă a [At: NEGRUZZI, S. I, 125 / V: bab~ / Pl: ~ști

BĂBÚȘCĂ, băbuști, s. f. 1. Băbuță
BĂBÚȘCĂ, băbuști, s. f. 1. Băbuță. 2. Nume dat păsărilor cântătoare îmbătrânite, în special sticletelui
și scatiului. – Cf. rus. babușka.
balabúșcă sf [At: ALRT II, 177 / Pl: ~ști / E: nct] (Reg) Turtă din mălai făcută de fetele de la țară în
seara de Sfântul Andrei. [sursa: MDA2 (2010)
BICIÚȘCĂ, biciuști, s. f. 1. Cravașă. 2. Bici scurt și subțire. – Bici + suf. -ușcă.
BICIÚŞ//CĂ ~ti f. 1) Bici scurt şi subţire. 2) Vargă flexibilă din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la
călărie; cravaşă. /bici + suf. ~uşcă

CERNÚȘCĂ, cernuști, s. f. Numele a două plante; a) negrușcă; b) negrilică. ♦ Sămânța acestor plante,
întrebuințată drept condiment. – Din ucr., rus. černuška.

VIPÚȘCĂ, vipuști, s. f. Fâșie îngustă de postav, cusută ca garnitură de altă culoare la unele uniforme
(pentru a masca anumite cusături, mai ales cusătura exterioară a pantalonilor). ♦ P. gener. (Rar) Fâșie,
bandă îngustă (dintr-un material). [Var.: (înv.) vipíscă s. f.] – Din rus. vypuška.

=RĂCÚȘCĂ s. f. (Cu sens colectiv) Crustacee mici de diferite specii. – Rac + suf. -ușcă.

367 | P a g e
6.2.7.7.a– (sg.) –Ste – (pl.) Sti

STÁROSTE, starosti, s. m.
staroște sm vz staroste
staroste sm [At: URECHE, LET. I, 202/15 / V: (reg) ~riște, ~oște, ta~ / Art și: (îvp) ~a / Pl: ~ti, (îvp)
~oști / G-D: și: ~i / E: pn starosta, ucr староста] sursa: MDA2 (2010)
M - stároste s. m., - pl. stárosti [sursa: DOOM 2 (2005) // tároste, s.m. – v. staroste.[sursa: DRAM 2015
(2015)
STÁROSTE, starosti, s. m // Pl. și: (3) staroști (CONTEMPORANUL, I 162). – Formă gramaticală, sg.
art. și: starostea (.[sursa: DLRLC (1955-1957)

stràste f. fără pl. (vsl. strastĭ. V. strajnic 1, strătuĭesc). L. V. Patimă, pasiune. [Scriban (1939) stráste,
strásti, s.f. (înv.; de obicei la pl.) 1. patimă. 2. durere de pântece. 3. săptămâna mare. 4. (reg.) denie.
[sursa: DAR (2002)
straste sf [At: PSALT. 75 / V: (îrg) trastie, (înv) ~ti, ~tie, ~răstie, ~răștie, (reg) traistă, traste, traștie,
trăștie / Pl: ~ti / E: slv страсть] 1 (Înv; de obicei lpl) Patimă [sursa: MDA2 (2010)
cu forme duble de plural

Bogdapróste s.f. [At: (a. 1746) MĂRGĂRITARE, ap. TDRG / V: (pop; reg) ~ta, -tă, -ti, bod~ ti, bod- /
Pl: ~i -ști sf / E: bg бог да прости] (Pop) 1 i Cuvânt de mulțumire pentru cel care dă de pomană. 2 i
(Îla) De ~ De pomană. 3 i (îal; d. lucruri) Prost. 4 i (îal; d. oameni) Stingher. 5 i (Îe) Ca un pui de ~
Prăpădit. 6 i (Fam; îe) A umple de ~ A ocări. 7 i (Îe) A se încărca de ~ A da de necaz. 8 snf Mulțumire
(pentru o pomană). 9 i Cuvânt prin care se exprimă mulțumirea sufletească. 10 sf Stinghie care leagă
picioarele mesei în partea de jos. [sursa: MDA2 (2010)

PÁCOSTE, s. f., g.-d. art. pácostei; pl. pácoste [sursa: Ortografic (2002)
pacoste sf [At: MOXA, 352/19 / Pl: ~ și (rar) ~oști / E: slv пакость] 1 Ceea ce provoacă cuiva mari
neplăceri, necazuri, suferințe [sursa: MDA2 (2010)
F – pácoste s. f., g.-d. art. pácostei; (pl.) - pácoste [DOOM
F – sing. = pl. - drágoste s. f., g.-d. art. drágostei; (pl.) - drágoste [sursa: DOOM 2 ]
drágoste s. f., g.-d. art. drágostei; pl. drágoste [sursa: DOOM 2 (2005)
DRÁGOSTE, dragoste, s. f. I. 1. (Numai la sg.; în opoziție cu ură, vrăjmășie, [sursa: DLRLC (1955-
1957)
drágoste sf [At: CORESI, EV. 33 / V: (reg) ~gus~, ~tă / Pl: ~ (îvp) ~ti / E: vsl драгость] 1 (De obicei la
sg; [sursa: MDA2 (2010) dragostă; draguste;
dragóste f., pl. rar stĭ (vsl. dragostŭ, scumpete) Scriban (1939)
F – numai la singular –
drágoste s. f., g.-d. art. Drágostei [sursa: Ortografic (2002)
DRÁGOSTE, dragoste, s. f. I. 1. (Numai la sg.; [sursa: DLRLC (1955-1957)
DRÁGOSTE f. 1) Sentiment [[Art. dragostea; G.-D. dragostei] /<sl. Dragosti [sursa: NODEX (2002)
F – numai singular –
cínste s. f., g.-d. art. cínstei [sursa: DOOM 2 (2005)
cinste f. - ; 3. pop. dar; pl. cinstile, daruri făcute miresei de rude și cunoscuți. [Slav. ČISTĬ, onoare,
influențat de ČENSTĬ, parte].[sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) //
cinste sf [At: COD. VOR. 152/13 / V: (înv) ~tă / S: (înv) cis~ / Pl: (rar) ~și ~ti, (înv) ~turi / E: vsl
чисти] 1 [sursa: MDA2 (2010)
cínste f., pl. inuz. Cinstĭ [sursa: Scriban (1939]

F - jáloste f. fără pl. (vsl. žalostĭ). Vechĭ. Zel, rîvnă. Dor: topitu-me-aŭ jalostea ta (Ps. S. 118,
139).[sursa: Scriban (1939)
jaloste sf [At: PSALT. 261/2 / Pl: ~ti / E: slv жалость] (Îvr) Jale1 (2).[sursa: MDA2 (2010)

369 | P a g e
6.2.7.7.b – (sg.) STE – (pl.) şti

IV III III
Feminin FEMININ Feminin
Plural SINGULAR Singular
-STE -STE -STĂ

II I
Masculin Masculin
Plural Singular
-şTị -ST

FEMININ
PLURAL

Po-vES-TE – ( pl) – po-vEŞTI

F – veS-TE – veŞTi /
F – oaste – art. oastea; g.-d. art. óștii; (pl) oṢTi
oaste sf [/ V: (îrg) ~tă, (reg) oaște / Pl: oști și (reg) ~, (îrg) oște / G-D: oștii / E: ml hostis, -is]
F - liboṣte / - ivóste, s.f. – v. iboste.= iboste sf [At: COD. VOR. 127 / V: (îvr) iub~, lib~ / Pl: ~sti / E:
vsl любоσть]
6.2.7.8.a – (sing.) – şTE – (pl.) ştị

M – (sing.) peṣte – (pl.) peṣti (latină – M piscis –is)/

M – (sing) cleşte – (pl) cleşti (şi Neutru (sg) cleşte – (pl) cleşti / sau cleşte)/
M – (sing) = N – (sing) –CLEŞTE / M – (pl) = N – (pl) – CLEŞTI
CLEȘTE, clești, s. m., clește, s. n.
cléște s.m. / s.n., pl. clești / cléște [sursa: Ortografic (2002)
clește n., pl. tot așa (bg. klešti, vsl. klĭešta, pl. klĭešte).– E și masc. (pl. cleștĭ), dar ob. neutru: doŭă
clește / art. cleṣtele La Dos. pl. cleștĭ și cleșturĭ. [sursa: Scriban (1939)
cléște [/ V: cleaștă2 sf / Pl: ~ti sm, (înv) -turi sn / E: vsl клешта]

F – obṣte – (pl.) obṣti //F - óbște (înv., pop.) s. f., g.-d. art. óbștii; pl. obști - obște sf [/ V: ~tie, (reg)
obiș~ / Pl: ~ti / E: slv обьщиѥ] // obṣte - = ópște f., pl. opștĭ, și (maĭ rar) ópștie f.

FÚȘTE, fuști, s. f. (Înv.) Suliță de lemn cu vârful de fier; lance. – Lat. fustis.

F - hârște sf [At: CHEST. V, 20/70 / Pl: ~ti / E: cf hârșcăli] (Csc) Turmă de oi bătrâne.
F - horște sf [At: HERZ.-GHER., M.lI-III, 424 / Pl: ~ti / E: nct] (Buc) Cămașă grosolană.

F – sing - pălóște s.f. (reg.) staul pentru vite. [sursa: DAR (2002)
păloște sf [At: CADE / Pl: ~ti / E: nct] (Ban) Staul pentru vite. [sursa: MDA2 (2010)

poloște sf [At: CADE / A și: poloște / Pl: polóști, [sursa: MDA2 (2010
F - polóște, polóști, s.f. (reg.) 1. loc împrejmuit unde stau vitele sau oile la odihnă după muls sau unde
dorm vara; stână

Excepṭii
F – sing. - podagráște s.f. (înv.) podagra (boală)
podagraște sf [At: ȘEZ. X, 142 / Pl: ? / E: podagră] 1 (Îvr) Podagră (1). 2 Gută. [MDA2 (2010)
F – sing. = pl. [?] –
coárște sf [At: BARCIANU / Pl: ~ / E: ger Karst] (Trs) Unealtă ca o sapă, dar cu două coarne, cu care
se răscolește pământul. [sursa: MDA2 (2010)
- Adj. defective - nimoáște adj. (înv.) slab, uscat.
- Pronume ṣi adjective nehotărît defective
371 | P a g e
– fiște - pronume nehotărît - pnh vz fiece – fiṣtecare, fiṣtecine; //FIECÉ adj. nehot. // pronume nehotarît
- Fiecare. La fiece pas se întîlnea cu același om. ARGHEZI, P. T. 118. S-au tras mai mult de șase mii
exemplare de fiece volum. CARAGIALE, O. VII 515. Pe rîu fiece undă se-mbracă cu o rază, Copacii se
cutremur în frunțile de stînci. EMINESCU, O. IV 83. – Variante: fieșcé, fieștecé, (învechit) fiește (- )
adj. nehot. [sursa: DLRLC (1955-1957)

Excepṭie – NUME PROPRII

Pască => paṢTE
Fem. Paşte / paşti
PAȘTE2, paști, s. m., s. f. 1. N. pr. m. Sărbătoare religioasă din Paști în Crăciun = foarte rar, la
intervale mari de timp. La Paștile cailor (sau calului) = niciodată. 2. S. f. Pâine sfințită care se împarte
la biserică în ziua de Paște (1); pască. [Var.: páști s. m.] – Lat. pascha, -ae. [sursa: DEX '09 (2009)
PÁȘTE2 s. n. v. paști.[sursa: DEX '98 (1998)
Paște (Paști) f. pl. 1. sărbătoare solemn
páște2/paști (pâine sfințită) s. f. pl., art. páștele/páștile[ sursa: DOOM 2 (2005)
páște și paștĭ f. pl., și n. sing. [(Mold.) Paștili ista. În orĭ-ce caz, și Paște, și Paștĭ, îs considerate de
popor ca un neutru singular. [sursa: Scriban (1939)
paștie sf [At: CHEST. IV, 125/162 / V: ~te / Pl: ? / E: paște3 + -ie] (Trs) Loc nearat.

Blagoveṣte – (pl.) blagoveṣti =>Blagoveșténie (pop.) (-ni-e) s. propriu f., art. Blagoveșténia (-ni-a), g.-
d. art. Blagoveșténiei [ Buna Vestire] - blagoveșténie sf [At: VARLAAM, C. II, 67/2 / V: -ște, -veaș-, -
viș-, -tene / Pl: ~ii / E: vsl влаговѣшение] (Pop; lpl) Bunavestire.
Zăpîrṣte = Prîslea = zăpấrstea (reg.) s. m. și f., g.-d. lui zăpấrstea; pl. zăpấrstea - zăpârste sms [At: LM /
V: ~rște, ~rță2 sfs, zapâște / E: ns cf bg запарсте] 1 (Olt; Trs; mai ales art.) Ultimul născut dintr-o
familie Si: mezin, (pop) prâslea
6.2.7.8.b - FEMININE – (singular) – IṢTE // (plural) – IṢTI

Majoritatea substantivelor feminine din acest tip flexionar sunt cu sufixul vechi ‘’– IṢTE’’

F - / boişte – boişti / oişte – oişti /pajiṣte – pajiṣti/

ráriște f. (d. rar și suf. slav -iște). Răriș, parte pe unde pădurea e rară.[sursa: Scriban (1939)
óiște (o-iș-) s. f., g.-d. art. óiștii; pl. óiști ///oiște1 sf [=hoiște sf vz oiște / V: (reg) h~, oște, oștie / Pl: ~ti
/ E: bg оище]

defective de singular
F - zăvişti

1. alergăríște sf [At: CADE / Pl: ~ti / E: alergare + -iste] (Înv) 1 Alergare

2. aluníște sf [At: Dr XI, 65 / Pl: ~ti / E: alun + -iște] Aluniș.
3. ardíște sf [At: HEM 1748 / Pl: ~ti / E: arde + -iste] (Reg) Pădure arsă (în parte) de foc Cf: jăriște.
4. ariníște/aríniște s.f., g.-d. art. ariníștii/aríniștii; pl. ariníști/aríniști [sursa: Ortografic (2002) //
ariníște sf [At: EMINESCU, P. 102 / V: ani~ / A și: arin~ / Pl: ~ti / E: arin + -iște] Pădurice de
arini Si: arinărie, ariniș [sursa: MDA2 (2010) - Acc. și: aríniște. – Var.: aníniște s. f.]
5. aríște, ariști, s.f. – (reg.; arh.) Închisoare
6. baraboiște sf [At: DR. X, 65 / Pl: ~ti / E: baraboi2 + -iște] (Îrg) Barabuliște. ////barabúliște (reg.)
s. f., g.-d. art. barabúliștii; pl. barabúliști
7. barabuliște sf [At: MARIAN, ap. HEM 2480 / Pl: ~ti / E: barabulă + -iște] (Reg) Ogor cultivat cu
cartofi Si: baraboiște, baraboiștină.[sursa: MDA2 (2010)
8. bătéliște (reg.) s. f., g.-d. art. bătéliștii; pl. bătéliști //bătéliște sf [At: CANTEMIR, IST. 307 / V: -
leș- / Pl: ~ti / E: bate + -eliște Cf batiște] 1-2 (Mol; Buc) Loc (sau pământ) bătătorit (mai ales de
vite) Si: batiște, bătătură /// BATELEȘTE s.f. (Mold.) Loc bătătorit (mai ales de vite). În pomet
batelește să se prefacă. CANTEMIR, IST. Etimologie: bate + suf. -eliște = băteliște
9. bátiște sf [At: VICIU, GL. / E: bate + -iște] (Reg) Curte = băteliște.
10. bătucéliște sf [At: DA ms / Pl: ~ti / E: nct] (Reg) Adăpost închis (de iarnă) pentru oi.

373 | P a g e
11. béliște sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~ti / E: nct] (Reg) 1 Drum impracticabil pentru vehicule. 2
Izbeliște.
12. boáriște sf [At: CHEST. IV, 116/62 / Pl: ~ti / E: boar + -iște] (Reg) 1 Coastele dealurilor pe care
pasc vitele mari
13. bobíște sf [At: VAIDA / V: -tină / Pl: ~ti / E: bob + -iște] (Reg) Loc plantat cu bob
14. bóiște (bo-iș-) s. f., g.-d. art. bóiștii; (var. zbóiște). - pl. bóiști
15. bóliște(reg.) s. f., g.-d. art. bóliștii; pl. bóliști
16. bóriște f. (sîrb. borište, loc de exercițiĭ, de luptă, d. boriti se, a se lupta). Trans. (Arieș). Staniște,
locu unde se odihnesc vitele la cîmp
17. bouríște sf [At: VICIU, GL. 59 / V: bor- / Pl: ~ti / E: bour + -iște] Loc unde stau vitele vara, afară,
pe camp = staniṣte
18. Bradiṣte – (F)
19. brániște s. f., g.-d. art. brániștii; pl. brániști ///brániște f., pl. braniștĭ și brăniștĭ //sing. = pl. -
braniște sf [/ Pl: ~[1] / [Art. braniștea; G.-D. braniștii] /<bg. Branište/ E: bg бранишe[2] – (Reg;
în trecut; îs) ~le domnești Loc de pășune
20. buchéliște sf [At: URICARIUL X, 400/7 / E: ns cf buchisa] (Reg; rar) Pământ (care trebuie) lucrat
îndelung.
21. cápiște (înv.) s. f., g.-d. art. cápiștii; pl. cápiști // CÁPIȘTE, capiști, s. f. (Înv. și arh.) – var. capeṣte
22. cinstéliște sf [At: DOSOFTEI, V. S. II, 711 / Pl: ~ti / E: cinsteală + -iște] (Înv) 1 Statuie
23. ciocălaiște f. Mold. porumbiște. = ciucălăiṣte sf [At: DAMÉ, T. 63 / V: ciuc~ / E: ciocălău + -iște]
(Reg) //ciocălăíște, ciocălăíști, s.f. (reg.) porumbiște. / ciocălăiște sf [At: DAMÉ, T. 63 / V: ciuc~
/ E: ciocălău + -iște] (Reg) - ciocălaiște f. Mold. porumbiște. / ciucălăiṣte/
24. ciocăníște sf [At: GAZETA SĂTEANULUI, ap. TDRG / Pl: ~ti / E: ciocăni+ -iște] (Reg) 1-2
Ciocălăiște
25. cireșíște sf [At: DR. XI, 70 / Pl: ~șíști / E: cireș + -iște] Cireșărie. ciríște sf vz cireșiște
26. coceníște sf [At: MAT. FOLK. 99 / Pl: ~ti / E: cocean + -iște] Câmp pe care au rămas cocenii de
porumb.
27. codiríște sf [At: BIBLIA (1688), 269/2 / V: ~dărâș~, ~dăr~, ~der~, ~ili~, ~réș~, ~dor~, ~dorâș~,
~dorắș~ / Pl: ~ti / E: ctm coadă + toporiște] (Pop) Coadă de bici Si: (reg) codărie (1), codie (3),
(reg) codirlă (7), (reg) codobalt, codorțe.[sursa: MDA2 (2010) //codorấște, codorâști, (codorișcă),
s.f. – (reg.) Coadă de bici (Poienile Izei) sau coadă de secure (Borșa). – Var. a lui codoriște
(contaminare între coadă și toporiște) (MDA); codiriṣte = codireṣte // codilíște sf vz codiriște
28. coroníște s. f., g.-d. art. coroníștei //coroníște sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ti / E: coronă + -iște]
(Bot; reg) Planta ierboasă
29. cosíriște (loc cosit)/(coadă de coasă) (reg.) s. f., g.-d. art. cosíriștii; pl. cosíriști /// cosiriște sf [At:
PAMFILE, A. R. 160 / V: ~sor~ / Pl: ~ti / E: cosire + -iste] (Reg) 1 Loc cosit Si: cositură. 2
Cosie1.[sursa: MDA2 (2010)
30. cótiște sf [At: (a. 1755) IORGA, S. D. IV, 5 / Pl: ~ti / E: cot2 + -iște] (Înv) Cătun.
31. crumpeniște sf [At: H XI, 69 / V: crumpiriṣte; comiriṣte; compiri~, ~pei~, ~piri~ / E: crumpen +
-iște] (Reg) Crumpărie.[sursa: MDA2 (2010)
32. cucuruziște sf [At: ECONOMIA, 29/23 / Pl: ~ti și (înv) ~ / E: cucuruz + -iște] (Trs; Buc) 1
Porumbiște. 2 Tuleiște. [sursa: MDA2 (2010)
33. cuibiște sf [At: PORUCIC, E., 31 / Pl: ~ti / E: cuib + -iște] (Reg) Vâlcea în formă de cuib
34. cuptoriște sf [At: CDDE, nr. 371 / Pl: ~ti / E: cuptor + -iște] 1 (Înv) Loc unde se află un cuptor
35. curechiște sf [At: H X, 90 / Pl: ~ti / E: curechi + -iște] (Reg) Teren cultivat cu varză Si: (reg)
curechierie, curechiștină, vărzărie.[ sursa: MDA2 (2010)
36. curpeniște sf [At: DR. II, 67 / Pl: ~ti / E: curpen + -iste] Curpănărie.
37. cuțuriște sf [At: GR. S. V, 120 / Pl: ~ti / E: cuțurie + -iște] (Reg) Femeie care înșală, care trage
chiulul.
38. desíște sf [At: SĂM. II, 232 / V: (reg) ~sấș~ / Pl: ~ti / E: des + -iște] (Rar) Pădure deasă.
39. dosíște sf [At: AGÂRBICEANU / Pl: ~ti / E: dos + -iște] (Reg) 1-2 Dosime
40. dripéliște sf [At: ȚIPLEA, P. P. 44 / Pl: ~ti / E: dripi + -eliște] (Trs) Loc călcat în picioare și
bătătorit Si: (reg) (dripăliște), s.f. băteliște, dripiște (1).[sursa: MDA2 (2010) pl. dripeliști,
41. drípiște sf [At: CHEST. IV, 20/29 / Pl: ~ti / E: dripi + -iște] (Trs) 1 Dripeliște. 2 Cărăruie în pădure
făcută de animalele sălbatice.[sursa: MDA2 (2010)
42. făgiște sf [At: DR. XI 67 / V: fag~ / Pl: ~ti / E: fag1 + -iște] (Reg) Făget.
43. fâniște sf [At: TOMESCU, GL. / Pl: ~ti / E: fân + -iște] (Reg) Loc de pe care s-a cosit fânul.
44. fasoliște sf [At: H II, 17 / Pl: ~ti / E: fasole + -iște] (Reg) 1 Fasolărie
45. făuríște (reg.) (fă-u-) s. f., g.-d. art. făuríștii; pl. făuríști
46. firiște sf [At: DA / V: (reg) cir~ / Pl: ~ti / E: fire + -iște] (Reg) Specie.
47. frăsiniște sf [At: DR. XI, 70 / V: (reg) ~săn~, ~sân~ / Pl: ~ti / E: frasin + -iște] Frăsinet.[MDA2 )
48. găinăriște sf [At: ECONOMIA, 106/25 / P: gă-i~ / Pl: ~ti / E: găinar + -iște] Găinărie1
49. gariște sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~ti / E: srb gàrište] (Reg) Luncă.
50. ghiriște sf [At: CHEST. II, 122/176 / Pl: ~ti / E: nct] (Reg) Loc de pe care s-a secerat grâul.
51. glodiște sf [At: DOSOFTEI, V. S. 71 / Pl: ~ti / E: glod + -iște] (Înv) Glodări
52. góliște (înv.) s. f., g.-d. art. góliștii; pl. góliști
53. goruníște s. f., g.-d. art. goruníștii; pl. goruníști //goruniște sf [At: LB / V: ~ron~ / Pl: ~ti / E:
gorun + -iște] (Înv) 1-2 Goruniș (1-2). [sursa: MDA2 (2010)
54. grádiște f. (vsl. gradište, întăritură, d. gradŭ, îngrăditură. V. gard. / grădiṣte //grádiște, gradiști, s.f.
– ///grắdiște s. f., g.-d. art. grắdiștii; pl. grắdiști ///grădiște sf [At: ODOBESCU, S. II, 144 / V:
graghiștie / A și: grădiște / Pl: ~ti / E: bg градичте]
55. grâíște, s.f. – Holdă, lan de grâu. – Din grâu (< lat. granum) + suf. -iște.
56. grâniște sf [At: DR XI, 83 / Pl: ~ / E: grâne (pl lui grâu) + -iște] (Reg) 1 Ogor semănat cu grâu
57. gróbiște (gróbiști), s. f. – Cimitir ///GRÓPIȘTE, gropiști, s. f. (Reg.) Cimitir. – Din groapă + suf.
-iște.
58. grumbiște sf [At: DR XI, 69 / V: (reg) ~umi~ / E: grumbă + -iște] (Reg) Crumpeniște.
59. gunoeliște sf [At: DA ms / Pl: ~ti / E: nct] (Reg) Loc dinaintea strungii, unde se odihnesc oile
după muls.
60. gunoíște s. f., g.-d. art. gunoíștii; pl. gunoíști //gunoiște sf [At: CORESI, PS. 320 / P: ~no-i~ / Pl:
~ti / E: gunoi1+ -iște] 1 Grămadă de gunoi1 (1) Si: (reg) gunoiștină (1). 2 Loc unde se adună

375 | P a g e
 gunoiul1 (1) Si: (reg) gunoiștină (2). 3 Teren agricol îngrășat cu gunoi1 (3).[sursa: MDA2 (2010)
// Gunoieliṣte – [gunoi]
61. gurliște sf [At: CHEST. II, 314 / Pl: ~ti / E: nct] (Reg) Loc amenajat în apropierea cuptorului
pentru uscarea hainelor.
62. hăraniște sfs [At: CHEST. VIII, 3/2 / E: h(ă)rană + -iște] (Reg) Hrană ce se gătește pentru întreaga
famile pentru o zi.
63. hârbeliște sf [At: PAMFILE, J., ap. DA ms / V: her~ / Pl: ~ti / E: hârb + -eliște] 1 Obiect stricat.
2 Car stricat. 3 Plug stricat. 4 Acaret mare și inutil. 5 Casă dărăpănată. [sursa: MDA2 (2010)
64. horíște (reg.) s. f., g.-d. art. horíștii; pl. horíști // horiște sf [/ V: -râște / Pl: ~ti / E: horă + -iște]
(Reg) Loc pe care se face o horă //horiște sf [At: I. IONESCU, C. 110/6 / V: -râște / Pl: ~ti / E:
horă + -iște] (Reg)
65. horliște sf [ap DA ms / A: nct / Pl: ~ti / E: cf horli] (Reg) Loc steril
66. hraniște sf [At: (a. 1591) CUV. D. BĂTR. I, 58 / Pl: ~ti / E: hrană + -iște] (Înv) Hrană
67. huriște [At: VICIU, GL. / Pl: ~ti / E: nct] (Reg
68. hurubiște sf [At: CIAUȘANU, GL. / Pl: ~ti / E: hurubă + -iște] (Reg; șîe o ~ de casă) 1
Dărăpănătură.
69. ieliște sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~ti / E: nct] (Reg, d. case, îlv) A rămâne în ~ A se părăgini.
70. împărtăliște sf [At: LB / Pl: ~ti / E: împărțeală + -iste] (Reg) Împărțire.
71. împărțiște sf [At: VAIDA / Pl: ~ti / E: împărți + -iste] 1-2 (Reg) Împărțire (1-2). 3 (Jur; înv) Divorț
72. íniște s. f., g.-d. art. íniștii; pl. íniști = : inuliște
73. inuliște sf [At: DR. XI, 71 / Pl: ~iști / E: nct] (Reg) Iniște (1).
74. izbéliște (pop.) s. f., g.-d. art. Izbéliștii // variante - izbeleṣte, zbeliṣte; ///izbeliște sf [At:
SADOVEANU, P. S. 36 / V: ~leș~ / Pl: ~ti / E: izbeală + -eliște]
75. járiște s. f., g.-d. art. járiștii; (păduri arse) pl. járiști //jariște sf [At: DOSOFTEI, V. S. 112/1 /
V:jăriṣte; jăr~, jârâște, jer~ / Pl: ~ti / E: jar + -iște] 1 (Îrg) Jar
76. jíriște (reg.) s. f., g.-d. art. jíriștii; pl. jíriști
77. lăcovíște/lácoviște (reg.) s. f., g.-d. art. lăcovíștii/lácoviștii; pl. lăcovíști/lácoviști
78. líniște s. f., g.-d. art. líniștii //liniște sf [ / V: (îvr) ~neș~ / A și: liniște / Pl: (rar) ~ti / E: lin + -iște]
////liniște sg., -știi gen. a. – [sursa: IVO-III (1941) //liniște sf [At: VARLAAM, C. 45 / V: (îvr)
~neș~ / A și: liniște / Pl: (rar) ~ti / E: lin + -iște]
79. loviște sf [At: (a. 1471) DERS / Pl: ~ti / E: slv ловищє] 1 (Înv) Vâltoare
80. lupiște sf [At: H XVIII, 15 / Pl: ~ti / E: lup + -iște] (Reg) Loc unde stau lupii (1) Si: (reg)
lupișteriță.[ sursa: MDA2 (2010)
81. măieriște sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: mai~ / Pl: ~ti / E: maier + -iște]
82. mălăíște (reg.) s. f., g.-d. art. mălăíștii; pl. mălăíști / MĂLĂÍȘTE s. v. meiște, porumb, porumbiște.
///mălăiște sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ti / E: mălai + -iște] 1 (Dob; Mar) Loc cultivat cu mei sau
cu porumb Si: mălăină (1), mălăiș, mălăiștină, meiște.
83. mâliște sf [At: CHEST. IV, 44/560 / Pl: ~i / E: mâl + -iște] (Mol; Buc) 1-5 Mâlitură
84. măsóriște (înv.) s. f., art. măsóriștea, g.-d. art. măsóriștii; pl. măsóriști ///măsoriște sf [At: (a. 1742)
IORGA, S. D. VI, 267 / V: (înv) ~reș~, (reg) ~sur~, mes~ / Pl: ~ti / E: măsura + -iste] (Îrg)
Măsurare (1)[sursa: MDA2 (2010) – var. – măsoreṣte; - mesoriște sf vz măsoriște //
85. măzăriște sf [At: DR. XI, 76 / Pl: ~ti / E: mazăre + -iște] (Reg) Loc semănat cu mazăre (1) Si:
(reg) măzăriștină.
86. méiște (me-iș-) s. f., g.-d. art. méiștii; pl. méiști = (reg) mălăiște.
87. meriziște sf [At: CADE / V: ~rez~ / Pl: ? / E: meriză + -iște] (Trs) Meriză.[sursa: MDA2 (2010)
= var. - mereziște sf vz meriziște
88. míriște f. (bg. merište, d. merá, pășune. V. merea). Vechĭ. Grâne secerate lăsate încă pe ogor. Azĭ.
Locu pe unde s’a secerat (grîu, orzu, ovăsu, meĭu). – Și mé-.= Și meriṣte; miriștină, pl. ĭ
(Trans.).[sursa: Scriban (1939)
89. moiște [/ A și: moiște / P: mo-i~ / V: (reg) moli~ / Pl: ~ti / E: moale1 + -ște] 1-3 sf (Reg) Moină1
(1, 5-6). 4 a Moinos (1). 5 sf (Atm; Ban) Tâmplă. 6 sf (Ban) Creștet al capului. [sursa: MDA2 )
//MÓIȘTE s. f. (Rar) Moină (1). – Din *moi (< lat. *mollius) + suf. -iște.[sursa: DLRM (1958)
90. moliște sf [At: CHEST. VI, 122/3 / Pl: -ști / E: molie + -iște] (Reg) Culcuș pe care și-l fac moliile
în faguri.// moliște2 sf vz moiște [sursa: MDA2 (2010)
91. mulgăriște sf [At: CHEST. V/II supl. / Pl: ~ti / E: mulgară + -iște] (Reg) Loc în care se mulg oile
Si: (reg) mulsoare. ///mulgăríște, mulgăríști, s.f. (reg.) loc unde se mulg oile.[sursa: DAR (2002)
92. năpiște sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~ti / E: nap + -iște] (Reg) Loc semănat cu napi – pl. năpíști,
93. niriște sf [At: PSALT. 208 / A: nct / E: slv нирищє „ruinele unui turn”]
94. nisipíște s. f., g.-d. art. nisipíștii; pl. nisipíști //nisipiște sf [At: MOLIN, R. B. 285 / V: (reg) năsăp~
/ Pl: ~ti / E: nisip + -iște] (Pop) 1-2 Nisipiș
95. noiște sf [At: DLR / P: no-iș~ / Pl: ~ti / E: nou + -iște] (Reg) Primă zăpadă căzută.
96. noriște sf [ / A și: nori~ / V: nour~ / Pl: ? / E: nor1 + -iște] (Trs; Ban) 1 Cer înnorat. //noriște sf [
/ A și: nori~ / V: nour~ / Pl: ? / E: nor1 + -iște] (Trs; Ban) 1 Cer înnorat
97. nuciște sf [At: DR. XI, 71 / Pl: ~ti / E: nuc + -iște] (Reg) Nucet.
98. ogoriște sf vz ogorâște = ogorấște, ogorấști, s.f. (reg.) /// ogorâște sf [At: ALR I, 1229/1 / V: (reg)
~riște / Pl: ~ti / E: ogor + -iște] (Reg) 1-2 Teren (cultivat sau) cultivabil. 3 Primă arătură care se
face înaintea lucrărilor de însămânțare. [[sursa: MDA2 (2010)
99. opréliște (o-pre-) s. f., g.-d. art. opréliștii; pl. opréliști
100. orlíște (reg.) s. f., g.-d. orlíștii; pl. orlíști //// orliște sf [At: PAMFILE, A. R. 26 / A și:
orliște / Pl: ~ti / E: srb orližte] (Reg) 1 Loc necultivat, lăsat în paragină. 2 Loc sterp
101. orziște sf [At: (a. 1715) URICARIUL, XVII, 257 / Pl: ? / E: orz + -iște] 1-3 (Reg) Orzărie
(1-3). [sursa: MDA2 (2010)
102. ovăziște sf [At: IOVESCU, N. 96 / V: (reg) ovăs~, oves~, ovez~[1] / Pl: ~ti / E: ovăz + -
iște] (Reg) 1 Teren semănat cu ovăz (1-7). 2 Miriște de ovăz – pl. ovăzíști
103. păduríște s. f., g.-d. art. păduríștii; pl. păduríști
104. Păiṣte = paiṣte/(F.)
105. pájiște s. f., g.-d. art. pájiștii; pl. pájiști //Var. (Trans.) paviște. – //pajiște sf [/ V: (înv)
pagi~, ~jeș~, (reg) padi~, pajoș~, pajuș~, parâșcă, parâș~, pari~, pavi~, pla~, poarăș~ / Pl: ~ti,
(înv) păjiști / G-D: ~tii, (înv, 1-3) ~tiei / E: slv пашиштє] 1 Teren acoperit cu vegetație ierboasă

377 | P a g e
 perenă, măruntă și deasă, folosită ca nutreț Si: (reg) pajiștine // [sursa: MDA2 (2010) variante -
padiște pagiște pajește pajoște pajuște parâșcă parâște pariște paviște
106. păliște sf [At: SADOVEANU, O. XI, 275 / Pl: ~ti / E: păli1 + -iște] 1 (Reg) Arșiță a
soarelui Si: dogoare. 2 (Pex) Loc situat în bătaia soarelui. 3 Câmp ars de arșița soarelui Si: (reg)
pălitură (3), pârlitură (3). [sursa: MDA2 (2010).
107. PĂLTINÍȘTE s. v. păltinet.
108. papiște sf [At: L. ROM. 1959, nr. 2, 54 / Pl: ~ti / E: papă1 + -iște] (Reg) Om lacom,
109. păpríște (păpríști), s. f. – Unitate de lungime egală cu 100 de stînjeni. Sl. puprište (Tiktin).
Înv. [sursa: DER (1958-1966) //pắpriște și pó- f., pl. -iștĭ (vsl. pŭ- și poprište, alergătură; rut.
póprište, loc de alergat, de muncit). Vechĭ. Popas, drum străbătut, stadiŭ: se întindeaŭ pînă la 25
de „păpriștĭ” (popasurĭ) de Lemberg (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. I, 189).[Scriban (1939) – var. popriṣte
110. păpuríște s. f., g.-d. art. păpuríștii; pl. păpuríști
111. păpușoíște (reg.) s. f., g.-d. art. păpușoíștii; pl. păpușoíști //PĂPUȘOÍȘTE, păpușoiști, s.
f. (Reg.) Porumbiște. [Pl. și: păpușoiște. – Var.: popușoíște s. f.] – Păpușoi + suf. -iște.
112. părăsíște, părăsíști, s.f. (reg.) 1. loc sau așezare omenească părăsită, neîngrijită, părăginită.
113. pepeníște (pop.) s. f., g.-d. art. pepeníștii; pl. pepeníști // PEPENÍȘTE, pepeniști, s. f.
(Pop.) Teren cultivat cu pepeni. – Pepene + suf. -iște.
114. piciocăríște, piciocăríști, s.f. (reg.) loc cultivat cu cartofi; piciocărie.
115. piecíște s.f. (reg.) loc, pe coasta unui deal, de unde izvorăște un pârâu./= piesciṣte
116. PIÉIȘTE s. f. (Regional) Pieire; prăpăd, [Din pie[ire] + suf. -iște.]
117. píniște s. f., g.-d. art. píniștii; pl. píniști
118. pláiște s.f. /Pl: ? / E: plai1 + -iște] (Pop) (reg.) plai, poiană, luminiț
119. PLOPĂRÍȘTE s. v. plopărie, plopiș.
120. PLOPÍȘTE s. v. plopărie, plopiș.
121. POMĂRÍȘTE s. v. livadă, pomet
122. POMÍȘTE s. f. (Rar; colectiv) Mulțime de pomi. – Pom + suf. -iște.
123. popréliște, popréliști, s.f. (înv.) interdicție, interzicere, opreliște // propéliște, propéliști,
s.f. (înv. și reg.) interdicție.[ sursa: DAR (2002)
124. porumbíște s. f., g.-d. art. porumbíștii; pl. porumbíști / =Popușóiște; cucuruzaștină,
cucuruze (pl.), cucuruziște, mălaie (pl.), mălăină, mălăiște, mălăiștină, păpușoi, păpușoiște,
păpușoiștină, tenchiște, (Ban. și Olt.) ponov, PORUMBĂRÍȘTE
125. póviște, póviști, s.f. (reg.) colină mică și accidentată, care nu poate fi cultivate
126. pribegíște s.f. (înv.) adăpost;
127. prigóriște f. (d. prigoresc). Vechĭ. Arșiță: prigoriștea soareluĭ.
128. prihodíște s.f. (înv.) cărare, potecă printre stânci;
129. pristániște f. (vsl. Pristanište. V. staniște). L. V. Port, liman, refugiŭ.
130. privéliște s. f., g.-d. art. privéliștii; pl. privéliști = (d. priveală, privesc, și -iște ca’n vsl.
sîrb. prozorište, rus. žrĭelišče, spectacul. Cp. cu izbeliște). Aspect, înfățișare: o priveliște
încîntătoare de pe munte. – La Dos. prăviriște (d. prăvire, după lat. spectaculum), spectacul, teatru.
În vest privelíște.[sursa: Scriban (1939)
131. pruníște s. f., g.-d. art. pruníștii; pl. pruníști // prunét n., pl. e și urĭ (d. prun sau lat.
*prunetum; it. pruneto). Loc cu prunĭ. – Și prúniște (Criș.). [sursa: Scriban (1939)
132. púiște, púiști, s.f. (reg.) țarină de pe care s-a cules porumbul; porumbiște.
133. pumnoríște, pumnoríști, s.f. (reg.) ridicătură de zid la o casă țărănească pe care este așezată
vatra sau soba; cuptoriște.[sursa: DAR (2002)
134. ráriște s. f., g.-d. art. ráriștii; pl. ráriști / RÁRIȘTE, rariști, s. f ///rariște sf [At: RUSSO, S.
128 / V: (reg) răr~ (A și: răriște) / Pl: ~ti / E: rar + -iște] 1 Loc (dintr-o pădure) unde copacii sunt
rari (1) Si: răriș (1), răritură (3), (reg) răreț, rărime (11), răriștiș. 2 (Rar; îf răriște) Răritură în
pânză. 3 (Reg; îf răriște
135. rebeliște sf [At: PERPESSICIUS, M. III, 142 / Pl: ~ti / E: rebel + -iște] (Rar) Răscoală
136. restríște (pop.) s. f., g.-d. art. restríștii; pl. restríști
137. ROGOZIȘTE s. rogoziș, (reg.) rogozaștină, rogozărie
138. róiște (ro-iș-) s. f., g.-d. art. Róiștii (din roi) // Roieliṣte
139. sacóviște (reg.) s. f., g.-d. art. sacóviștii; pl. sacóviști
140. sâhlíște, sâhlíști, s.f. (reg.) pădure deasă; hățiș, sihlă.
141. sămăchiște = samachíșă și sămă- (nord) f., pl. ĭ (ceh. samokyška, d. samo-, auto, și kyška,
ĭaurt, d. kysnouti, vsl. kysnonti, a se acri. V. chisnovat). Rar. Cununiță, o plantă (în Prah. și
sămăchiște; rut. samokeša). [sursa: Scriban (1939)
142. secăríște, secăríști, s.f. (reg.) 1. câmp semănat cu secară. 2. miriște de secară. 3. (în forma:
săcăriște) pământ slab, bun numai pentru secară.[sursa: DAR (2002)
143. seceríște, seceríști, s.f. (reg.) miriște.[sursa: DAR (2002)
144. SECÓVIȘTE, secoviști, s. f. (Regional) Vad în care se găsește un ochi adînc de apă.
145. semeníște, s.f. (reg.) semn. / = arătură
146. síliște (est), selíște și sălíște (vest) și séliște (vechĭ) f. (vsl. selište, cort, locuință, curte, d.
selo, moșie, ogor, d. sĭedeti, a ședea; bș. sîrb. selište, loc unde a fost sat; șíliște (-ti), s. f. – 1. Vatra
satului. – 2. Pustiu, loc pe care s-a aflat altădată o populație. – Var. seliște, săliște.
147. solíște, s.f. – (reg.) Teren sărat. ♦ (top.) În soliște, fânațe
148. soríște, soríști, s.f. 1. (înv. și reg.) loc așezat în bătaia soarelui
149. stániște (reg.) s. f., g.-d. art. stániștii; pl. stániști / art. staniṣtea /stániște f. (vsl. bg. stanište,
cantonament, popas. V. stînă, pristaniște). Mold. Trans. Locu unde se odihnesc vitele la amează
după păscut (V. boriște). Fig. Iron. Popas obișnuit, stațiune, liman: la crîșmă era staniștea luĭ.
Lagăr, tabără: staniștea oștilor. V. storiște, zăcâtoare, dezjugătoare. [sursa: Scriban (1939)
150. stăulíște, stăulíști, s.f. (reg.) 1. loc unde a fost odată o stână; stăvărie, stâneică, stânișoară,
stâniște. 2. (în forma: staoriște) târlă.[sursa: DAR (2002)
151. stejăríște (pop.) s. f., g.-d. art. stejăríștii // (Pop.) Stejăriș. [Var.:stejăriṣte; stejeríște s. f.]
– Stejar + suf. -iște.
152. TENCHIȘTE s. v. porumb, porumbiște.
153. tîrgóviște f. (vsl. trŭgovište, tîrg, pĭață; bg. tŭrg-). Munt. vest. Gură de tîrgoviște, gură
(vociferare) de pĭață, strigăt de mitocan.[sursa: Scriban (1939)
154. TÎ́RLIȘTE, tîrliști, s. f. Loc unde a fost o tîrlă.
155. tîrvéliște f. (din *stîrveliște. V. stîrv). L. V. Mulțime de stîrvurĭ.

379 | P a g e
156. toporíște = toporấște/ (reg.) s. f., g.-d. art. toporấștii/toporíștii; pl. toporấști/toporíști //
TOPORẤȘTE, toporâști, s. f. Coadă de coasă, de topor, de secure. [Var.: toporíște s. f.]
157. toríște/túriște s. f., g.-d. art. toríștii/túriștii; pl. toríști/túriști [sursa: Ortografic (2002)
////tóriște și (maĭ des) stóriște f. (bg. torište, d. tor, băligar. V. tor). Locu de unde s’a scos băligaru.
Locu unde mănîncă oile. Loc băturit între semănăturĭ. Loc de adunare, staniște: un stol de
potîrnichĭ care-șĭ aveaŭ storiștea acolo. Br.-Voĭn. VR. 2, 9, 344). A face storiște, a face murdărie
pin prejur cînd mănîncĭ. – Și túriște (Mold.), ogrinjĭ, rămășiță din mîncarea vitelor; și túliște
(Trans.), staniște.= // storiṣte
158. trifoíște s. f., g.-d. art. trifoíștii; pl. trifoíști
159. tríște s. f., g.-d. art. tríștii; pl. triști ///tríște și (vechĭ) stríște și strînște f. ///tríște s. f. –
Soartă. – Var. înv. striște, strînște. Sl. sŭręsta „întîmplare” (Miklosich, Lexicon, 953; Cihac, II,
372), cf. bg. srĕštŭ „întîmplare”, sb. sredja „soartă”, mag. szerencse „fericire”. – Der. răstriște
(var. restriște), s. f. (nenorocire, nefericire, mîhnire), cu pref.răs-.[sursa: DER (1958-1966)
160. trupíște, trupíști, s.f. (înv.) statuie.
161. tuleíște s.f. (reg.) loc cultivat cu porumb, porumbiște
162. tulujíște s.f. (reg.) porumbiște; loc de pe care s-au tăiat tuleii de porumb.
163. tutuniṣte s.f.
164. văcăríște, s.f. – (reg.) Loc amenajat pentru vaci; adăpost, văcărie
165. velíște s.f. (reg.) trecut îndepărtat, origine veche. = vĭéliște și (Mold.) vé- și ví- f. // =
géliște, gheliște, jăliște sf, jeliște sf, jeliță sf, =veliște geliște gheliște jăliște jeliște jeliță jiliște
166. Verziṣte, s.f. = verziṣ
167. vĭéliște și (Mold.) vé- și ví- f. (vsl. *vĭelište, d. vĭeĭati, a sufla. V. izbeliște). Rar. În
vĭeliștea vîntuluĭ, în bătaĭa vîntuluĭ. – Greșit je-, ge-, pron. dial. V. áret, pradă, pravăț, steriță,
vileag. [sursa: Scriban (1939)
168. vráiște s. f. (sil. vra-iș-/vraiș-), g.-d. art. Vráiștii ////vráiște f., pl. vrăiștĭ (vsl. *vrahište, d.
vrahŭ, vraf). Evoluțiunea înțelesuluĭ a fost de la „treĭerare” la „cutreĭerare, loc deschis, casă pe
unde poțĭ cutreĭera ca în arie”. V. vraf). Lucrurĭ aruncate claĭe peste grămadă, în dezordine. Loc
orĭ casă în care poțĭ intra și cutreĭera fără să fiĭ oprit: casa asta-ĭ vraiște. – Și hraiște (nord), raiște
și haiște (Olt. Ml.). V. hardughie.[sursa: Scriban (1939) var. – aiṣte ////VRÁIȘTE adj. invar. și
adverbial ///Defective de plural ---F – VRAIŞTE, G-D art. Vraiştii // = hraiște (nord), raiște și
haiște (Olt. Ml.) ///haiște [ / Pl: ~ti / E: cf vraiște] 1 sf (Reg) Casă rămasă neterminată
169. zăcăriște sf [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 236v/26 / Pl: -ti / E: zăcări + -iște] (Înv)
Loc pe care zace cineva (mort).
170. zălíște (reg.) s. f., g.-d. art. zălíștii; pl. zălíști
171. záriște (pop., reg.) s. f., g.-d. art. záriștii; pl. záriști //záriște sf [At: POGOR, HENR. 228 /
V: (rar) zắr~, (înv) zér~ / Pl: ~ti / E: zare + -iște] 1 (Pop) Orizont (1). 2 (Pop) Văzduh. 3 (Pop;
fig) Margine (1). 4 (Reg) Poiană (1). 5 (Reg) Pădure rară. 6 (Înv; îf zeriște, rar zăriște) Ruină
(1).[sursa: MDA2 (2010)
172. zbóriște f. (sîrb. bg. zborište). Vechĭ. Loc de adunare, de privit
173. zvoríște, (voriște), s.f. – (reg.; arh.) 1. Piață publică. 2. Loc de casă. //= dvóriște sf vz
zoriște /// voríște, s.f. – v. zvoriște („piață publică; loc de casă”).
6.2.7.9. – Substantive feminine cu forme duble de plural

IV III
Feminin Feminin
Plural Singular
-şTE -şTĂ
-şCĂ
-scă

II I
Masculin Masculin
Plural Singular
-şTị -ST
-sc
FEMININE
PLURAL

Unele substantive feminine terminate la singular în –Ă fac pluralul în două feluri:

Cu desinenţa –E sau cu palatalizarea consoanei, însoţită de alternanţă consonantică.

6.2.7.9.1. – ste-sti

TRÁISTĂ, traiste, s. f.
traistă1 sf [At: N. TEST. (1648), 47v/31 / V: (îrg) taistră, ~tră, (înv) tainstră, ~ins~, (reg) staiță, st~,
straită, straiță, strianță, ~acită, ~iță, ~te, ~tie (P: ~ti-e), ~aștie (P: ~ti-e) / Pl: ~te, (reg) trăiste, trăisti,
trăiști, trăiște, (înv) ~iște / E: ns cf alb trastë, trajstë] sursa: MDA2 (2010)

381 | P a g e
6.2.7.9.2. – (sg. ştă) – (pl.) şte - şti

F - póștă s. f., g.-d. art. póștei; pl. póște

fóștă, (poștă), s.f. – pl. – foște = Scândură mai groasă de 3 cm
poṣtă - În Munt. și poște (sing.) și póștie: doŭă poștiĭ.[ sursa: Scriban (1939) // [Var.: (înv.) póstă,
(reg.) póștie s. f.] PÓȘTIE1, poștii, s. f. (Reg.) Alică de dimensiuni mari; poș. [Var.: póștă s. f. -
PÓȘTIE2, paștii, s. f. (Regional) Alică mare
poștă1 sf [At: (a. 1790) IORGA, S. D. VIII, 110 / V: (îrg) postie[1] (înv) pocită, postă / Pl: ~te, (rar) ~ti
/ E: rs почта, ger Post, mg posta, fr poste] sursa: MDA2 (2010)
poștă2 sf [At: CIHAC, GL. / V: (reg) ~tie / Pl: ~te / E: mg posta] (Reg) Poș2
poștă3 sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~te / E: ger Pfosten] (Reg) 1 Scândură groasă. 2 Ramă de lemn a ușii.
3 Buștean mai lung din corpul unei plute, de care se leagă cu sârmă pluta care urmează.
poștă4 sf [At: ARVINTE, TERM. 162 / Pl: ~te / E: ger Posten „santinelă”] (Reg) Persoană care
supraveghează de pe marginea ulucului desfășurarea muncii de transportare a lemnului tăiat. [sursa:
MDA2 (2010)

6.2.7.9.3. – (sg. – scă) – (pl.)- şte - şti

F – gîscă – (pl.) gîşte - gîşti

F - láscă f., pl. laște saŭ lăștĭ (pol. rut. laska). Vechĭ. Favoare, grație. /[sursa: Scriban (1939) loște sfp vz
lasca
lască1 sf [At: (a. 1703) FN 118 / Pl: laște și lăști / E: pn laska] (Îvr) Favoare.
lască2 sf [At: (a. 1726) BOGDAN, C. M. 159 / Pl: ? / E: rs ласка] (Zlg; îvr) Nevăstuică (Mustela
nivalis).
lască3 sf [At: BORZA, D. 136 / Pl: ? / E: nct] (Bot; îs) ~ca broaștei Broscariță (Potamogeton natans
[sursa: MDA2 (2010) Etimologie: ucr. laska. Vezi și Iascăv, lăscui.
F - zapíscă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zapíștii; pl. zapíști// zápiscă f., pl. ște și ștĭ (rus. zápiska. vezi
peripiscă). Vechĭ. Certificat de moarte.[sursa: Scriban (1939) //zapiscă sf [/ V: (reg) țâpușcă, (reg)
țipișcă / Pl: ~iște și (rar) ~iști / E: rs записка] 1 (Îrg) Zapis
F - lopiscă sf [At: PAȘCA, GL. / V: (reg) ~ișcă, ~iște / Pl: ~iște, ~iști / E: mg lapicka] 1 (Mar) Vătrai. 2
(Reg) Otic. 3 (Reg) Unealtă casnică făcută dintr-o bucată de scândură, în formă de lopățică (1). 4 (Reg)
Vâslă. 5-6 (Reg) Lopată (29,33). 7-8 (Reg) Lopățică (49, 58). 9 (Trs; șîf lopiște) Pește cu multe oase //
lopișcă lopiște

6.2.7.9.4. – (sg. – şcă ) – (pl.) şte - şti

Feminine cu sufixul diminutival –UŞCĂ

Raţă – (sing) răţuşcă – (pl)răţuştE (şi popular – răţuşti

găluşcă – (pl.) găluşte – găluşti

babúșcă (pește) s. f., g.-d. art. babúștei; pl. babúște //băbúșcă f., pl. ște și ști

CARABÚȘCĂ, carabuști, s. f. (Reg.) Cutioară confecționată din coajă de copac, în care se păstrează
tutunul. – Ucr., rus korobotka. [sursa: DLRM (1958)
carabúșcă f., pl. ște și ștĭ (rut. karabúška, dim. d. koróbka, coropcă, cutie mare). Buc. Cutie de coajă de
mesteacăn. [sursa: Scriban (1939)

PLEVÚȘCĂ, plevuști și plevuște, s. f

PLEVÚȘCĂ, plevuști, s. f. [Pl. și: plevuște] – Pleavă + suf. -ușcă.
plevușcă1 sf [At: VALIAN, V. / V: (înv) plăv~ / Pl: ~ște, ~ști / E: pleavă + -ușcă] 1 Specie de pește
PLEVÚŞ//CĂ ~ti şi ~te f. 1) Peşte dulcicol de talie mică, cu corpul alungit, acoperit cu solzi mărunţi,
având o dungă albastră-închisă pe părţile laterale. ♢ ~-de-baltă peşte dulcicol de talie mică, cu corpul
plat, având pe spinare şi pe abdomen spini protectori. 2) Orice peşte mărunt. 3) fig. Grup de persoane
de mică importanţă. [G.-D. plevuştii; Pl. şi plevuşte] /pleavă + suf. ~uşcă

383 | P a g e
tașcă sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 63r/16 / V: (reg) tească, teaș~ / Pl: tăști, (reg) ~șche, ~ște / E:
ucr ташка, mg táska] (Reg) 1 Geantă de piele, de pânză etc

F - láșcă, laște, s.f. – (gastr.) Tăieței; //lașcă sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) lacșă, loacșă, locșă, loș~ /
Pl: ~ște, lăști / E: mg laska, ceh lakža, ucr локша] 1 (Reg; mpl) Tăieței. 2-3 (Ban; îf lacșă, loacșă)
Gălușcă (de făină). 4 (Trs; lpl) Colțunaș (1). [sursa: MDA2 (2010) - laștile lácșă (-e), s. f. – (Banat)
Un fel de tăieței. Mag. laksa (Candrea; DAR). láșcă s. f. – Tăiței. Mag. laska (DAR). În Trans., cf.
lacșe. [sursa: DER (1958-1966) = lașcă loacșă loască locșă
F – - loște sfp vz lasca [sursa: MDA2 (2010)

6.2.7.9.5. – (pl.) – şte=şce – şti=şci

IV III
Feminin Feminin
Plural Singular
-şTE = şCE -SCĂ
-şcă

II I
Masculin Masculin
Plural Singular
-şTị =şCI -SC

FEMININ
PLURAL

Unele substantive (feminine) păstrează în grafia ṣi pronunṭarea de plural o formă veche – SCE / -
ṢCE / -ṢCI. Aceaste forme sunt variante ale pluralelor -ṢTE / -ṢTi.
Exemple (vezi mai sus, mai ales Scriban): duṣci, haluṣce, luṣce, piroṣce, piroṣci, briṣce, briṣci, areṣce,
areṣci;

aréșcă f., pl. ște, ștĭ, șce, șcĭ (cp. cu rus. arešokŭ, gen. -ška, dim. d. arĭeh, scris orĭeh, nucă). Mold. Dosu
uneĭ monete (scrisă) în opoz. cu arol. – În Munt. reșcă, în vest rișcă (cp. cu rut. orišk, nucușoară).[sursa:
Scriban (1939)

bríșcă f., pl. ște, ștĭ și șce, șcĭ [sursa: Scriban (1939)
BRÍȘCĂ1, briște, s. f. (Reg.) Briceag. [Pl. și: briști] – Magh. bicska. [sursa: DLRM (1958)
bríșcă (trăsură, briceag) s. f., g.-d. art. bríștii; pl. briști
bríșcă1 sf [/ V: ~ștă / Pl: ? / E: mg bricska] (Pop) Briceag cu prăsele de lemn și cu o singură limbă.
[sursa: MDA2 (2010

piróșcă s. f., g.-d. art. piróștei; pl. piróște [sursa: Ortografic (2002) // piróșcă - (piróște), s. f. [sursa:
DER (1958-1966)
piróșcă (reg.) s. f., g.-d. art. piróștii; pl. piróști [DOOM
piróșcă f., pl. ște, ștĭ și șce, șcĭ [ sursa: Scriban (1939) = paroșcă
piroșcă sf [At: CIHAC, II, 257 / V: paroș~, ~roaș~ / Pl: ~șce, ~ște, ~ști, ~știi / E: rs, ucr dal пирожки]
(Mpl) 1 (Cul; reg) Colțunaș. 2 (Trs) Tăiței de formă pătrată, fierți în apă și dați prin ulei. 3 (Trs; Buc)
Sarma. 4 (Bot; reg) Condurul-doamnei (Tropaeolum majus). 5 (Bot; Trs) Cartof (Solanum tuberosum).
[sursa: MDA2 (2010)

DRÓȘCĂ, droște și droști, s. f. (Învechit) Variantă: (rar) droáșcă

dróșcă sf [At: ALECSANDRI, T. 1 / V: ~oáș~ / Pl: ~ște, (pop) ~ști, (înv) ~sce, ~șce, ~șci / E: rs
дрожка] 1 (Îvp) Trăsură pe arcuri, cu patru roți (mai mică decât careta sau caleașca) Si: birjă, caleașcă,
trăsurică. 2 (Înv; îs) ~ de birjă Birjă. [sursa: MDA2 (2010)

F - lúșcă f., pl. ște și ștĭ // lușce s. pl

halușcă sf [/ Pl: ~ște, ~ști și ~șce / E: ucr халушка] (Reg) Gălușcă. [sursa: MDA2 (2010) halúșcă,
haluște, s.f.
halúșcă, - halúșce, s.f. (reg.) gălușcă. [sursa: DAR (2002)

F - húște (reg.) s. f. pl [ F. Pl.] - húște și huștĭ (est) și hușce și hușcĭ (sud) f. pl. (rut. gústa, d. vsl.
gonšta, drojdie, gonštŭ, des, bg. gystina, sîrb. gustina, drojdie). Plămădeala borșuluĭ, compusă din tărîță
de grîŭ saŭ și de secară. V. hoștină.[sursa: Scriban (1939) // . - huște sfp [At: MARIAN, S. R. II, 6 / V:
huce, hoș~, huști / E: ucr хушча] (Reg) 1 Tărâțe// drojdii //fúște (înv.) s. f., g.-d. art. fúștii; pl. fuști

=púșcă s. f., g.-d. art. púștii; pl. puști [sursa: Ortografic (2002)
pușcă sf [At: MOXA, 403/36 / Pl: ~ști, (îvr) pusci, ~ște, (înv) ~șce, ~șci / E: mg puska] 1 (Înv) Tun.
[sursa: MDA2 (2010)
púșcă f., vechĭ pușic (Nec. 2, 389), pl. puștĭ și (sud) pușcĭ [sursa: Scriban (1939)] pușcócĭ (Olt. Munt.
vest) n., pl. oace, și pișcoace (Gorj) f., pl. ocĭ (cp. cu rus. pisčókŭ, fluĭeraș, și cu bg. piskúnĭ, fluĭer. V. și
piscoĭ). Pocnitoare pe care șĭ-o fac copiiĭ dintr’un cotor de soc orĭ de cucútă încărcat cu doŭă dopurĭ de
cîlț, pe care le împing c’un huludeț. – În Munt. est pușcoĭ, n., pl. oaĭe, în Mold. pușcă de soc, la Hațeg
piscoañĭe. [sursa: Scriban (1939)

385 | P a g e
PÚȘCĂ, puști, s. f. 1. Armă de foc portativă și individuală cu patul de lemn și cu țeava lungă. ◊ Pușcă-
mitralieră = pușcă la care încărcarea și descărcarea se execută automat. Pușcă de soc = pușcoci. ◊ Expr.
(Adverbial) Gol pușcă = a) complet dezbrăcat, în pielea goală; b) fără avere, sărac lipit. A se duce (sau
a trece etc.) pușcă = a se duce (sau a trece etc.) în mare viteză (și de-a dreptul). 2. (Înv.) Tun. 3. (Bot.; în
compusul) Pușca-dracului = plantă erbacee cu flori, de obicei albastre (Phyteuma tatramerum). – Din
magh. puska, pol. puszka, rus. pușka.
A PUȘCÁ, pușc, vb. I. Tranz. și intranz. (Înv. și pop.) A împușca. ♦ Intranz. A produce sfărâmarea
rocilor cu ajutorul unui exploziv. – Din pușcă.

ploscă1 sf [At: PALIA(1581), 78/13 / V: (reg) ploașcă, pleoscă / Pl: ploști, ploște, (rar) plosci, ploșce,
plosce, (reg) ~uri / E: bg плоска, srb ploska]

F – (sing) - bască – (pl) băŞti (Neutru – ‘basc’)

BASC2, bascuri, s. n. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: báscă (pl. băști) s. f.] – Din fr. [beret]
basque.
BASC1, bascuri, s. n. Parte a unei jachete (sau fuste) care, pornind din talie, acoperă șoldurile. – Din fr.
basque.
BASC s.n. 1. V. bască. 2. Parte a unei rochii, care, pornind din talie, acoperă șoldurile. [< fr. basque <
it. basca] [sursa: DN (1986)
báscă1 sf [At: DEX2 / V: basc sn / E: fr [beret] basque] Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [sursa:
MDA2 (2010)
báscă4 sf [At: H III, 119, 311 / Pl: ~sce, băști / E: nct] (Reg) 1 Poalele unei bluze sau jachete de damă.
2 Bluză cu bască4 (1). 3 Ilic de stambă nevătuit (socotit, în trecut, ca îmbrăcăminte de lux, de modă
nouă). [sursa: MDA2 (2010)
báscă f., pl. baște și băștĭ (fr. bérret basque, beretă bască, cum poartă Bașciĭ, un popor din Pirineĭ). Nou
nume al bereteĭ după războĭu mondial. [sursa: Scriban (1939

Fem. (de obicei defectiv de plural) – o duṣcă

F – dúșcă f., pl. ște și ștĭ
dúșcă s. f., g.-d. art. dúștii; - (pl.) duști [sursa: DOOM 2 (2005)
dușcă (pl. duști) dugă dutcă dupcă
dúșcă s. f., - pl. dúște [sursa: Ortografic (2002)
DÚȘCĂ, duști, s. f. [sursa: DEX '09 (2009)
dușcă s. f., g.-d. art. duștii; pl. duști [sursa: DOOM 2 (2005)
dúșcă s. f., pl. dúște [sursa: Ortografic (2002)
dúșcă sf [At: KLEIN, D. 207/ Pl: dúște, îvr ~șci / E: srb dužak] 1 Cantitate de băutură (alcoolică) care
se poate bea dintr-o singură înghițitură. 2 (Îe) A da (de) ~ A bea dintr-o singură înghițitură sau fără să
se oprească. [sursa: MDA2 (2010)

cĭúșcă f., pl. ștĭ și șcĭ (bg. čuška, a. î. Cp. cu ĭușcă și țușcă). Sud. Ardeĭ roș mic. Praf de ardeĭ verde (V.
boĭa): cîrnațĭ presărațĭ cu cĭușcă de ardeĭ verde. (Chir. CL. 1910, 433). Meh. Saramură de ardeĭ. [sursa:
Scriban (1939)
F - ciúșcă (pop.) s. f., g.-d. art. ciúștii; pl. ciuști /
ciúșcă3 sf vz ciușche //ciúșcă sf [/ V: ~ște / Pl: ~ște / E: bg чущка] (Reg) 1 Ardei.[MDA2 (2010)
F - ciúște sf [At: ALECSANDRI, T. 241 / V: ~scă, șuș~, (înv) ciúcică, țúșcă / Pl: ~ti / E: ns cf ciuști]
(Buc) Ștergar răsucit strâns și înnodat la capete, cu care se lovește unul dintre jucători la jocul „de-a
puha”. 2 (Înv; îf țușcă îe) A se face țușcă A se îmbăta.[sursa: MDA2 (2010)
PODÚȘCĂ, poduști, s. f. (Înv.) Canal de scurgere a unei ape, [Pod + suf. -ușcă.] sursa: DEX '09 (2009)
PODÚȘCĂ, poduște, s. f. (Înv.) Canal de scurgere a unei ape, folosit adesea pentru irigații. – Pod + suf.
-ușcă. [sursa: DEX '98 (1998)
podușcă1 sf [At: (a. 1761) URICARIUL VII, 30 / V: podușc sm / Pl: ~ști, (înv) ~ușci / E: pod1 + -ușcă]
1 (Îvr) Galerie subterană Si: tunel. 2 (Îrg) Canal (de scurgere) al unei ape curgătoare folosit adesea
pentru irigații. 3 (Îrg) Șanț cu apă folosit pentru irigații. 4-7 (Îrg; șhp) Podeț1 (4-7). 8 (Reg) Podeț1 (8).
podușcă2 sf [At: H X, 69 / V: pro~ / Pl: ~ști / E: ucr подушка] 1 (Buc; Mol) Bară sau șină de fier
folosită ca sprijin la osia carului sau la căruță, pentru a-i mări rezistența. 2 (Buc) Capac metalic care
căptușește capetele osiei roții carului, sau a căruței spre a le feri de uzură. 3 (Reg; îf produșcă) Lemn
scurt și nu prea gros pentru transportul buștenilor. [sursa: MDA2 (2010)
podușcă (înv.) s. f., g.-d. art. poduștii; pl. poduști [sursa: DOOM 2 (2005)
podúșcă s. f., g.-d. art. podúștei; pl. podúște [sursa: Ortografic (2002)

pitúșcă, pitúști, s.f. 1. (înv. și reg.) pâine mică; franzelă; franzeluță, chiflă, pituță, pitucă. 2. (reg.)
ciupercuță comestibilă; pitărcuță. [sursa: DAR (2002) douăzeci pituști pentru masă FIL. [Diminutiv din
pită].
pitușcă sf [At: (a. 1795) IORGA, S. D. VIII, 30 / Pl: ~ști, (rar) ~ște / E: pită + -ușcă] 1-2 (Îrg; șhp) Pită
(1) (mică) Si: (reg) pituță (1-2), pitucă (1-2). 3-4 (Spc; șhp) Franzelă (mică) Si: (reg) pitucă (3-4), pituță
(3-4). 5 Chiflă. 6 (Bot; Mol) Pitărcuță (Boletus versipellis). [sursa: MDA2 (2010)
pitúșcă f., pl. ște și șce, ștĭ și șcĭ (d. pită). Pită mică, pînișoară. [sursa: Scriban (1939)

substantive DEFECTIVE
F – (sing.) - PLEAŞCĂ – = chilipir
pleașcă s. f. sg. câștig neașteptat, obținut fără muncă; chilipir; pomană
pleáșcă (pradă, chilipir) (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pléștii; pl. plești
pléșcă, s.f. – 1. Chelie, goliciune. Din pleș „chel” (MDA).
pleáșcă f., pl. pleștĭ și (sud) pleșcĭ (bg. sîrb. pljačka, turc. plačla, pradă). Fam. Pradă. Chilipir, cîștig fără
muncă: leneșiĭ umblă după pleașcă.[sursa: Scriban (1939)
pleașcă, plește.[sursa: IVO-III (1941)
defective de singular
țușce f. pl. varietate de oi, cea mai pipernicită din țară. [Origină necunoscută]. [sursa: Șăineanu, ed. VI
(1929)

Pentru unele substantive feminine nu se specific forma de plural:

firușcă sf [At: PANȚU, PL.2 / V: ~riș~ / Pl: ? / var - firiṣcă; E: fir + -ușcă] (Reg)
búșcă1 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Bucată mică (din ceva). 2 Îmbucătură. [sursa: MDA2
(2010

verbe – forme regionale arhaice

a şti – eu *sCIu* – tu *scii* – el *şcie*
ști [At: PSALT. HUR. 67v/7 / V: (reg) știe / Pzi: știu; (reg; îf negativă) ștu; Pzi: 3 știe, (îrg) ști; Irn
știam, (Trs) știrem; Cj 3 să știe, (reg) să știbă, să știuă; Grz știind, (îvr) știund / E: ml scire] 1 vt(a) A fi
informat (în legătură cu...) Si: a cunoaște
ști vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știu, 2 sg. știi, 3 sg. știe, imperf. 3 sg. știá, perf. s. 1 sg. știúi, 3 sg. știú, 3
pl. știúră; ger. știínd; part. Știút [sursa: Ortografic (2002)

387 | P a g e
preștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preștíu, 3 sg. preștíe [sursa: Ortografic (2002)
prești1 vt [At: POLIZU / Pzi: ~u / E: pre- + ști] (Rar) A prevedea (1). [sursa: MDA2 (2010)
preștí2, preștésc, vb. IV (reg.) 1. a bate leațuri pe pereții de lemn ai unei case, pentru a fixa tencuiala
sau lutul. 2. (despre garduri) a consolida cu nuiele puse cruciș și acoperite cu spini, cu paie etc. (care
împiedică trecerea). [sursa: DAR (2002) . 3 vr (D. pâine) A se lăți în timpul coacerii la cuptor.

A usca – [Considerat verb neregulat, are forme regionale regulate.

uscá vb., ind. prez. 1 sg. usúc, 2 sg. usúci, 3 sg. și pl. usúcă, 1 pl. uscăm; conj. prez. 3 sg. și pl. usúce
[sursa: Ortografic (2002)
2) usúc (est) și usc (vest), a uscá v. tr. (lat. ex-súco,) - Se conj. usuc, usucĭ, usucă; să usuce saŭ usc,
uștĭ, uscă; să uște, ĭar în colo, uscăm ș. a. Cp. cu mănînc). [sursa: Scriban (1939)
usca [At: CORESI, EV. 198 / Pzi: usuc, (reg) usc, usâc, 2 usuci, (reg) uști, ușchi, uschi (P și: bisilabic),
ușuci, usâci, 3 usucă, (reg) uscă, ușcă, usăcă, 4 uscăm, (reg) ușcăm, usucăm, 5 uscați, (reg) ușcați,
usucați, 6 usucă, (reg) uscă, ușcă / E: ml *exsucare] sursa: MDA2 (2010)
6.2.7.10. – (sg.) sc – scă – (pl.) SCE - SCI

IV III
Feminin Feminin
Plural Singular
- şCE -SCĂ
-şcă

II I
Masculin Masculin
Plural Singular
-şCị /Č/ -SC

2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
# 14 15 16

ł ɨ ị ĭ I E Î Ă eA A O U ǔ
IV III SINGULAR III
PLURAL SING
ULAR

E Ă Ă
.şcE

FEM + Ma

II I I
PLURAL SINGUL SINGU
AR LAR
MASCULIN

. şt ị st
. şt sc
. ştị şc
. ştị
.şci -SC
- şc

Se păstrează alternanţa dintre două grupe de cîte două consoane /SC/ - /şČ/ unde /Č/ este reprezentat în
scris prin litera C şi litera ‘’I – [ litera ‘’-I’’este un semn diacritic. Şi la următoarele tipuri flexionare
[T – 8 şi T – 9] litera ‘’-I’’este un semn diacritic]

389 | P a g e
=adj. – etrusc – etruscă – (pl) etrusci - etrusce
ETRÚSC, -Ă, etrusci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.)
etrusc, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. XXIII/3 / Pl: ~sci, ~sce, (nob) ~ușci, ~ușce / E: fr étrusque, it etrusco]
1 smp Populație Si: (rar) tusci, (îvr) etruri. [sursa: MDA2 (2010)
etrúsc s. m., adj. m. (sil. -trusc), pl. etrúsci; f. sg. etrúscă, g.-d. art. etrúscei, pl. etrúsce [sursa:
Ortografic (2002) (scris) Etrusc – etruṣci/ etrusci
=adj. – basc – bască – (pl) basCI - basce
BASC4, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor
basc2, ~ă [At: V. ROM. octombrie 1934, p. 19 / Pl: ~sci, ~sce, ~uri, băști / E: fr basque] 1-2 smf, a
(Persoană) care aparține unei populații din Pirineii occidentali, în Franța și în Spania. 3-4 a Care
aparține (sau este caracteristic) bascilor (1). [sursa: MDA2 (2010)
basc1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. basci; adj. f., s. f. báscă, pl. básce [sursa: DOOM 2 (2005)
basc2 / báscă1 (beretă) s. n. / s. f., pl. báscuri / băști [sursa: DOOM 2 (2005
basc3 (adaos la îmbrăcăminte) s. n., pl. báscuri [sursa: DOOM 2 (2005)

adj. – oSC – oSCĂ – (pl) oSCI - oSCE

(M. sing.) -osc – (pl.) osci – (F. sing.) – oscă – (p.) osce
OSC, -Ă, osci, -ce, s. m. și f., adj.
Osci m. pl. vechiu popor italic care locuia pe malurile Tibrului. [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)

F – ască, G-D art. Ascei – (pl) ASCE

búșcă2 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~șce / E: bg бучка] (Reg) 1 Turtă coaptă din aluat de pâine Si: chiflă. 2
(Lpl) Încrețitura mânecii iei, formată în locul în care aceasta se prinde la umăr.
búșcă1 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Bucată mică (din ceva). 2 Îmbucătură
búșcă3 sf vz babușcă [sursa: MDA2 (2010)
BUȘCĂ subst., pl. buște.
buște sfp vz bușcă3

cráșci s. f. pl. – Arbust (Rhamnus frangula). Sl. krasŭ „roșu”, de culoarea fructului său.
‘’în limba contemporană se observă alternanţa [şc/sci ]: pituşcă – pituşci (în loc de ‘’pituşti’’ –franzelă,
şi alternanţa [sc/şci]: basc- başci (nume de popor), etrusc – etruşci (în loc de basic, etrusci, sau başti,
etruşti). ‘’ (GLR, I, p.74)

391 | P a g e
6.2.8. – T – 8 – [C = > CI; G = > GI]

T–8

C = > CI
G = > GI
Forma de singular (cadranul I) se realizează cu occlusive [G, C /K/].
În principal, este o alternanţă consonantică între occlusive şi semioclusive, adică o deschidere a
canalului fonator.în acelaşi timp este şi o deplasare a locului articulării.
= În fonetică articulatorii , o consoane ocluzivă este o consoană care este generată prin blocarea
completă a fluxului de aer la nivelul gurii , faringelui sau glotic , iar eliberarea rapidă a acestui bloc și
este clasificată în funcție de propriul mod de articulare .
La producerea unui ocluziv, două organe intră în contact pentru a nu permite trecerea aerului și
evacuarea acestuia: aerul care vine din plămâni se acumulează apoi în spatele acestui obstacol până
când presiunea sa eșuează într-un fel pentru a-l forța, continuând spre exterior. Prima fază, cea a
blocării, se numește ocluzie ; redeschiderea bruscă a ocluziei se numește explozie : fonul , adică
sunetul, este produs de această ultimă fază. Termenul ploziv , uneori folosit în loc de ocluziv , ia în
considerare posibilitatea ca în locul exploziei, să avem o implozie , adică atunci când aerul este inhalat
și, prin urmare, urmează calea inversă în raport cu procesul obișnuit.
Consoanele ocluzive sunt clasificate în funcție de locul articulației (adică în funcție de care organe
produc efectiv ocluzia) și de gradul de sonoritate (adică în funcție de faptul dacă sunt pronunțate cu
vibrație sau fără vibrația corzilor vocale )
- /K/ - Consoana ocluzivă velară fără voce are următoarele caracteristici:
modul său de articulare este ocluziv , deoarece acest fono se datorează ocluziei canalului oral ( gura )
urmată de o eliberare bruscă numită explozie ;
locul său de articulare este voalul , pentru că în pronunțarea acestui sunet partea din spate a limbii intră
în contact cu vălul palatului ;
este o consoană surdă , deoarece acest sunet este produs fără vibrații de corzile vocale
-/G/ - Consoana ocluzivă velară vocală are următoarele caracteristici:
modul său de articulare este ocluziv , deoarece acest fono se datorează ocluziei canalului oral ( gura )
urmată de o eliberare bruscă ( explozie );
locul său de articulare este voalul , pentru că în pronunțarea acestui sunet partea din spate a limbii intră
în contact cu vălul palatului ;
este o consoană vocală , deoarece acest sunet este produs cu vibrația corzilor vocale ..
https://koaha.org/wiki/Consonante_occlusiva

Forma de plural se realizează cu semioclusive. /Ğ/{GI [ʤ]; - /Č/ CI [ʧ]}.

În fonetică, o consoană se numește africată sau semioclusivă dacă începe ca o consoană oclusivă prin
blocarea fluxului de aer din canalul fonator și se termină ca o consoană fricativă prin eliberarea parțială
și de obicei șuierătoare a aerului. În limba română standard există două consoane africate:

[ʧ], ca în cuvîntul face /'fa.ʧe/;

[ʤ], ca în cuvîntul fuge /'fu.ʤe/.
393 | P a g e
La fel ca în cazul altor consoane africate, [ʧ] nu este simpla succesiune de două consoane [t.ʃ], ci o
consoană care începe ca oclusiva [t] și se termină ca fricativa [ʃ]. Diferența dintre consoana [ʧ] și
secvența [t.ʃ] constă în faptul că în secvență are loc emisia aerului de două ori, atît după [t] cît și în
timpul fricativei [ʃ], în timp ce la consoana africată emisia aerului are loc o singură dată, la final.

În fonetică, consoana africată postalveolară surdă este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Simbolul său fonetic este [ʧ]. În limba română se notează cu litera C urmată de E sau I și apare în
cuvinte precum cerb /ʧerb/, ace /'a.ʧe/, vraci /vraʧ‿i/.

Perechea sonoră a acestui sunet este consoana africată postalveolară sonoră [ʤ].

Pronunție
Modul de articulare este sibilant africat, adică fluxul de aer este mai întâi blocat complet și apoi lăsat să
treacă printre dinți producând o turbulență care se aude ca o șuierătură.
Locul de articulare este alveolar, adică prin atingerea alveolelor incisivilor superiori cu partea
anterioară a limbii.
Este o consoană surdă, adică în timpul pronunției sale coardele vocale nu vibrează.
Este o consoană orală, adică fluxul de aer lăsat să iasă pe gură.
Este o consoană centrală, adică aerul trece pe deasupra părții centrale a limbii.
Este o consoană pulmonară, adică obținută prin aplicarea unei presiuni din plămâni.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Consoană_africată_postalveolară_surdă

În fonetică, consoana africată postalveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Simbolul său fonetic este [ʤ]. În limba română se notează cu litera G urmată de E sau I și apare în
cuvinte precum gest /ʤest/, ager /'a.ʤer/, dragi /draʤ‿i/.

Perechea surdă a acestui sunet este consoana africată postalveolară surdă [ʧ].

Pronunție
Modul de articulare este sibilant africat, adică fluxul de aer este mai întâi blocat complet și apoi lăsat să
treacă printre dinți producând o turbulență care se aude ca o șuierătură.
Locul de articulare este postalveolar, adică prin plasarea părții anterioare a limbii în spatele alveolelor
incisivilor superiori, în același timp cu împingerea corpului limbii în sus spre palat.
Este o consoană sonoră, adică în timpul pronunției sale coardele vocale vibrează.
Este o consoană orală, adică fluxul de aer lăsat să iasă pe gură.
Este o consoană centrală, adică aerul trece pe deasupra părții centrale a limbii.
Este o consoană pulmonară, adică obținută prin aplicarea unei presiuni din plămâni.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Consoană_africată_postalveolară_sonoră
395 | P a g e
Desinenţa de pers. I singular în occlusive velare, prin adăugarea unui ‘-I’ final asilabic devin
semioclusive (affricate) antero-palatale = desinenţe specifice persoanei a II-a a indicativului present.

Verb – a îmbuca – eu îmbuc – tu îmbuci – el/ei îmbucĂ – el să îmbucE

Verb – a îndruga – eu îndrug – tu îndrugi – el/ei îndrugĂ – el să îndrugE

IV –
Substantive feminine, pl.
Verbe, pers. III sing. – Conj.
II –
Substantive masculine pl.
Verbe indicative present
persoana II, sing.
III –
Substantive feminine sing.
Verbe persoana III, sing.
I–
Substantive masculine sing.
Verbe indicative present
persoana I, sing.

- Ğ [=gi] -G
- č [=ci] -K
397 | P a g e
 1 2 3 5 6 7 9 10 11 12 13 14
III
1 IV plural SINGULAR III singular
L L
2 E E A

eA

3 iE iE

4 (u)Rị E E Ă FEMININ

sing MASCULI
5 E Ă . N
6
II
MASCULI
7 PLURAL I SINGULAR I SINGULAR N

8 O

9 i i U
1
0 ĭ ĭ ŭ
1
1
1 L, R, N,
2 M, N M,
1 B, P, V, V,
3 ị F, F, J, Ş Ţ H
1
4 Z

J Z

Ş S

Z D

Ţ T
 ST

ŞT SC

15 ŞC

16 č č K

17 ğ ğ G

18 K' K'

19 G' G'

T-8

16 č č K

17 ğ ğ G

18 K' K'

19 G' G'

T- 8

399 | P a g e
 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
### 14 15

ł ị ĭ I E Î Ă eA A O U
ǔ
IV III sing. III sing.
PL.

urị CE cĂ GĂ
3 FEM + Ma

GE GĂ

II PL. I I
sing. sing.
Masc.

G
Ğ
C
č
14

T 8 - Consoanele occlusive velare (C, G) alternează cu consoanele africate antero-palatale (CI, GI) –
litera ‘’-I’’ final reprezintă un semn diacritic [ł ]
Repartizarea flexemelor în cele 4 cadrane este următoarea:

IV III
Părṭi de vorbire Părṭi de vorbire
declinabile - Cazul N-A declinabile - Cazul N-A
Feminine Feminine
Plural Singular
- CE - Că
- GE - Gă

II I
Părṭi de vorbire Părṭi de vorbire
Declinabile – Cazul N-A Declinabile – Cazul N-A
Masculine Masculine
Plural Singular
- CI =Č - C
- GI =Ğ - G
 I – (C, G); (masculine + neutru singular)
II – (Ci, Gi = Č, Ğ ); (masculine plural);
III – (C, G, + Ă) – (feminine singular);
IV – (CE, GE) – (feminine ṣi neutru plural)

IV III
Feminine Feminine
Plural Singular
+E +Ă

II I
Masculine Masculine
Plural Singular
- Č - C
- Ğ - G

T–8-1 (singular) - G – (pl) - (Gi) / G => Ğ (Gi)

T-8–2 Masculin (singular) - C – (pl) - (Ci) / C => Č (Ci)

401 | P a g e
6.2.8.1. – G =>GI / Ğ/

/G/ - consoana oclusivă velară sonoră

este un sunet consonantic care în limba română se notează cu litera G și apare în toate poziţiile din
cuvinte (poziţie iniţială, mediană şau poziţie finală – în cuvinte precum galben /'ɡal.ben/, egal /e'ɡal/,
drag /draɡ/.
Simbolul său fonetic este [ɡ].
PRONUNŢIE
Modul de articulare este oclusiv, adică prin blocarea fluxului de aer din canalul fonator.
Locul de articulare este velar, adică în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau prin
apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului.
Este o consoană sonoră, adică în timpul pronunției sale coardele vocale vibrează.
Este o consoană orală, adică fluxul de aer lăsat să iasă pe gură.
Este o consoană centrală, adică aerul trece pe deasupra părții centrale a limbii.
Este o consoană pulmonară, adică obținută prin aplicarea unei presiuni din plămâni.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Consoană_oclusivă_velară_sonoră

Velarele occlusive [G, K] devin semioclusive prepalatale (affricate) [Ğ, Č].

După localizare, postdentalele sunt: prepalatale [č], [ğ], [ş], [j], palatale [k’], [g’], velare [c], [g]. În
funcţie de sonoritate (intrarea sau nu în vibraţie a coardelor vocale), în interiorul fiecărei perechi se
creează opoziţia sonor/ surd.
După modul de articulare, o consoană poate fi:
-oclusivă sau explozivă, cînd pentru pronunția ei fluxul de aer prin canalul fonator se întrerupe complet
pentru ca apoi să fie eliberat cu o ușoară explozie. Exemplu: [g]; [k].
-fricativă dacă întreruperea este incompletă, dar suficientă pentru a produce o șuierătură. Ex.: [j]; [ş].
-africată, obținută printr-o combinație între primele două moduri de articulare, și anume inițial fluxul de
aer este întrerupt pentru ca apoi să fie eliberat parțial printr-o șuierătură.
AFRICATELE pot fi interpretate ca secvenţe compuse din:
/ t / + / ş / = / tş / = CI - / č /
sau / d / + / j / = /dj/ = GI - / Ğ/
Consoanele oclusive (sau explozive) sunt acele consoane pronunțate printr-o ocluzie a canalului
fonator. Blocarea fluxului de aer se realizează de exemplu prin atingerea buzelor sau apropierea limbii
de cerul gurii. Întreruperea curentului de aer urmată de eliberarea bruscă a acestuia produce sunetul
caracteristic consoanei respective, depinzînd de locul de articulare.

[k], [ɡ]: consoane oclusive velare.

În articularea consoanelor oclusive se disting trei faze:

Blocarea curentului de aer, prin acțiunea buzelor, limbii, glotei, etc;

Ocluzia, în timpul căreia diferența de presiune între plămîni și aerul exterior crește;
Eliberarea bruscă a aerului, de unde și numele de consoane explozive

– adj – aprig – aprigă – aprigi – aprige

bleg – bleagă – blegi – blege
nătîng – nătîngă – nătîngi – nătînge

403 | P a g e
 vitreg – vitregi / beteag – betegi / murg – murgi / ciung – ciungi /
olog, dulceag, vitreg,

6.2.8.1.1. – Substantive

substantive coleg – colegă – colegi - colege

HODORÓG, -OÁGĂ, hodorogi, -oáge, s. n., s. m., s. f.
hodorog2, ~oagă [At: LB / V: hăd~, hădoragă, od~ / Pl: ~i, ~e / E: hodorogi] 1-2 sn = variant = odorog
hodorog3, ~oagă sn[1] [At: DA ms / V: ~ob, ~oabă / Pl: ~oage / E: nct]
pipirígă - pipiríge s.f. (reg.)
hoágă, hoáge, s.f. (reg.) groapă cu apă.
OÁGĂ, oage, s. f. (Reg.) Vâlcea. – V. hoagă.

Masculine fag – faGi / rug – ruGi / drug – drugi /

inorog, hîrciog, fulg, frag, covrig, neg, nădrag,
moşneag, mag, pribeag, zoolog, demagog,
M – cyborg – cyborgi / şiling – şilingi /paing – paingi /
iobag – iobagi /
obágĭ, V. ĭobagĭ. [sursa: Scriban (1939)
ĭobág și ĭobágĭ m - La Milescu obagĭ, la Bălc. hobagĭ. [sursa: Scriban (1939)
posmag (reg.) s. m., pl. posmagi
posmag sm [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 45v/15 / V: (reg) bosmag, poșmag, / Pl: ~agi / E: slv
посмагъ] (Îrg) 1 (Mpl) Pesmet. 2 (Rar) Biscuit. 3 Produs alimentar obținut prin uscarea bucăților de
pâine albă sau intermediară și măcinarea acestora. 4 (Îvr; pgn) Aliment solid, zdrobit mărunt. [sursa:
MDA2 (2010)
potnóg s. m., pl. potnógi [sursa: Ortografic (2002)
potnógi s.m. pl. (reg.) iepele sau călcătorile războiului de țesut. [sursa: DAR (2002)
potnóg m. (vsl. podŭnogŭ. V. potnojă). Vest. Pl. Pedalele războĭuluĭ de țesut, care se numesc și tălpigĭ
și ĭepe. – Și ponógĭ, pl. (rut. ponóži, pl.). [sursa: Scriban (1939)
potnoj1 sm vz podnog
podnog sm [At: DAMÉ, T. 135 / V: (reg) patn~, patnogi smp, patnojă sf, pănoj, pocnajeni (A: nct) ssp,
pocnoj, pocnojie, podnoage sf, ~oaje sf, ~ojă (Pl: ~je) sf, pognoj, pognojie, pomnoaje sf, pomnoj,
pomojnii sfp, ponog, ponoș s, ponojie sf, pom~, pornoj, pornojie, potinojie sf, potnoc, potnog, potnoj,
potnojie sf / Pl: ~ogi / E: bg поднога, подножие] 1 (Pop) Fiecare dintre cele două pedale din partea de
jos a războiului de țesut, cu care se schimbă ițele Si: (pop) iapă, tălping. 2 (Pex) Fiecare dintre sforile cu
care sunt legați podnogii (1) Vz talpă, schimbător. 3 (Reg; îf pomnoaje) Curea la șa. 4 (Reg; îf
podnoaje) Legătură de zdrențe. [sursa: MDA2 (2010)
ponógĭ, V. potnog.[sursa: Scriban (1939)
răslóg (-gi), s. m. – Scîndură negeluită folosită la îngrădituri. – Var. răzlog. Sl. razlogŭ, din razložiti „ a
desface” (Cihac, II, 308). În Mold. ‘’cocioabă îngrădită cu răslogi de brad’’ [sursa: DER (1958-1966)
vălog1 sm [At: BOCEANU, GL. / V: ~lug, ~luș, vâl~ sm, ~oagă sf, ~oși, vologi, ulogi smp / Pl: ~ogi
sm, ~loage sn / E: srb valuga „iarbă rea, buruiană”] 1 (Reg; mpl) Fire de cânepă (sau de in)
nedezvoltate, rămase pe câmp după recoltat. [sursa: MDA2 (2010)
vologi smp vz vălog [sursa: MDA2 (2010)

Rege – regi / RÍGĂ, rigi, s. m.

rigă1 sm [At: (a. 1829) AR, 71/11 / Pl: rigi / E: ngr ῥήγας] 1 (Înv) Rege1 (1). 2 Carte de joc cu figura
regelui Si: popă, crai
rigă2 sf vz rigi [sursa: MDA2 (2010)
rigi [At: H VIII, 287 / V: rig, rigiu, rigă sf / Pl: ~ / E: srb rig „roșcat”] (Ban) 1 a (D. părul cailor) Care e
de culoare galben-roșcat. 2 sn Cal care are o pată albă în frunte. 3 sn Cal de culoare galbenă. [sursa:
MDA2 (2010)
VANDRÚG, vandrugi, s. m
DRUG, (1, 2) drugi, s. m., (3) druguri, s. n
deság m. - Și deságă f., pl. ăgĭ. În Munt. vest și dăsag, dăsagă. V. coburĭ. [sursa: Scriban (1939)
desagă [At: NECULCE L. II, 214/11 / V: dasag sm, dăsag sm, dăsagă, deasag sm, ~ag sm, diasag sm,
disac sm, disag sm, ~aci smp / Pl: ~age și ~agi / E: bg дисаги] 1 Traistă formată din două părți, care se
poartă pe umăr sau pe șa. [sursa: MDA2 (2010)
deságă s. f. /deság s. m., pl. desági [sursa: Ortografic (2002)

F – (sing) FALANGĂ, G-D art. Falangei – (pl) FALANGE

- N – ciomag – ciomege,
Toiag, briceag, sarcofag, şomoiog, baltag, cîrlig, cojoc, catalog,
turlig sn [At: LEXIC REG. 57 / Pl: ~ige / E: nct] (Olt) 1 Partea încovoiată a unui obiect. 2 (Pgn) Cârlig
(1). [sursa: MDA2 (2010)
cîrlig – (pl.) cîrlige
tirtilig sn [At: ALR I, 1469/80 / Pl: ~ige / E: ns cf tilincă] (Reg) Fluier din coajă de salcie. [sursa:
MDA2 (2010)
– N(-uri) - stog, drog, bîrlog, meleag, vălmăşag, rug, vicleşug, cîştig, rang,
jug, tîrg, şirag, cheag, prag, dig, crîng, ştreang, ring,
ghig sn [At: VAIDA / Pl: ~uri / E: mg vég] (Reg) 1 Genunchi. 2 (Lpl) Capăt de pânză.[ MDA2 (2010

DEFECTIVE
M – nădragi – e la plural

405 | P a g e
6.2.8.1.2. - VERBE

În acest tip de flexiune sunt incluse toate verbele (de la toate conjugările), care au tema lexicală
terminată în consoana ‘-G’’ (indiferent de sufixul de infinitive. Infinitivul, prin rădăcina verbului, este o
formă de bază pentru formarea celorlalte moduri și timpuri.)

Conjugarea I
V – (a ruga) – rog – roGi – roagă – (să) roage
(a alerga) – alerg – alergi – aleargă – (să) alerge
A alunga – eu alung – tu a-lunGI – el =ei alungă – el să alunge – imp. Alungă!

G – GI
A băGa – eu baG – tu baGi – el = ei baGĂ, să baGE, (imp) baGĂ !
Propaga, lega, delega, dezlega, nega, renege, oblige, iriga, striga, cîştiga, divulga, alunga, adăuga,
abroga, alerga, adăuga, subjuga, înjuga, conjuga, ruga, îndruga, închinga,
A în-che-Ga – eu în-cheg – tu în- chegi (ultima silabă e un tip interesant)

= unele verbe au variante duble, cu diferenţă de sens :

a acorda (= a da ) – eu accord – tu acorZi – el = ei acorDĂ – să acorDE
a acorda (= un instrument) – eu acordEZ – tu acordEZI – el = acordEAZĂ
= unele verbe au forme la diferite conjugări
a ADĂUGA = variante: adăoga (conj.I), adaoge (conj.III), adăogi, adăugi (conj.IV)
(din latină “adaugere”) / De la varianta a adăugi – adj feminine pl. - adăugite
a adăuga – eu adauG – tu adauGi, el adauGĂ, să adauGe, ger. Adăugînd,

A merge (conj. III) – eu = ei merg – tu merGI – el merge – el să meargă – imperative – mergi! = MERI!
(popular : MERI la loc, boule!)
(a ajunge) – ajung – ajunGi – ajunge – (să) ajungĂ
(a frige) – frig – frigi – frige – (să) frigĂ
(a drege) – dreg – dreGi – drege – (să) dreagĂ
G – GI
A AJUNGE – eu = ei ajunG – tu ajunGI – el ajunGE – să ajunGĂ – (imp) AJUNGE !
A ALEGE – eu = ei aleG – tu aleGI – el aleGE – să aleagĂ – (imperativ) ALEGE !
A rage – eu = ei rag, tu ragi, el rage , el să ragă, imperf. El răgea
(variante = învechit şi regional – a răgea, a RĂGI (conj.IV) – eu răgesc,
a răgui (conj.IV) – eu răgui, tu răgui, el răguie
perfect – eu răgii, el răgi, part. RAS, (ei au RAS)/ substantive neutru – răget – (pl) răgete
=Nu se foloseşte la participiu, supin şi la timpurile compuse cu participiu)

A trage, atrage, retrage, distrage, sustrage, extrage, înţelege, culege, drege,

A mulge, smulge, strînge, încinge, linge, prelinge, împinge, respinge, atinge, distinge, stinge, învinge,
convinge, înfige, frige, ninge, plînge, deplînge, frînge, înfrînge, răsfrînge,strînge, restrînge, constrînge,
decurge, scurge, recurge, parcurge, converge,
şterge, sparge, împunge, străpunge, distruge, suge,

G – Gi

A MERGE – eu = ei merG – tu merGi – el merge – să mearGĂ – (imp) merGI !

(imperativ vechi - MERI !
a CURGE, scurge ( perf. scurSEI, part. scurS)
a PLÎNGE – eu = ei plînG – tu plînGI – el plînGE – să plînGĂ – plînGI !

9–G–3
conjugarea IV – terminate în –I

G – Gi

A fuGi – eu = ei fuG – tu fuGi – el fuGE – să fuGĂ – (imp) FUGI !, ger. fugind

407 | P a g e
6.2.8.2. – C => CI /Č/

/K/ - Perechea consoanei G este C.

, consoana oclusivă velară surdă este un sunet consonantic care în limba română se notează cu litera C
[sau mai rar cu litera K] și apare în toate poziţiile din cuvinte (poziţie iniţială, mediană şau poziţie finală
- în cuvinte precum cap /kap/, acum /a'kum/, loc /lok/, karate /ka.ra'te/.
[NOTĂ - literele C și K pot avea în limba română mai multe valori fonetice]
Simbolul său fonetic este [k].
PRONUNŢIE
Modul de articulare este oclusiv, adică prin blocarea fluxului de aer din canalul fonator.
Locul de articulare este velar, adică în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau prin
apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului.
Este o consoană surdă, adică în timpul pronunției sale coardele vocale nu vibrează.
Este o consoană orală, adică fluxul de aer lăsat să iasă pe gură.
Este o consoană centrală, adică aerul trece pe deasupra părții centrale a limbii.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Consoană_oclusivă_velară_surdă
- adj. – obraznic – obraznică – (pl.) obrazniCi – obraznice
tainic – tainici / pitic – pitici / mitic – mitiCi / sălbatic – sălbatiCi /
simpatic, apatic, molatic, paşnic, peltic, prostănac, cardiac, tolomac,
maniac – maniacă – (pl) maniaci - maniace

adjective care arată naţionalitatea cu sufixul lexical –[I] AC

– austriac, bosniac,
[pentru – OSC, BASC, ETRUSC; - vezi mai sus – alternanţe între două grupuri de consoane]

Foarte multe adjective cu SUFIX - [-ÍC, -Ă ] suf. 1. „referitor la...”, „propriu...”. 2. (chim.) „oxacid;
sare metalică”. 3. „de forma”, „cu aspect”.
Arabic, rombic, tabacic, thoracic, cretacic, sporadic, paralelipipedic, encyclopedic,
veridic, periodic, graphic, specific, mitologic, balcanic, animalic, temeinic,zilnic, năstruṣnic,

substantive – amic – amică – amici – amice

[M – leu – (pl.) lei] Fem. – leoai-CĂ – (pl.) leoai-CE

– F – catîrcĂ – (pl) catîrcE (vezi M – catîr) /
fiică – fiice, (vezi M – fiu - / F vechi – fi-E
dădácă, dădace, sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ce / E: ngr δάδα, tc dadi (după babacă, duducă, neneacă

– M – melc – melCi / rac – raci / porc – porci / iac - iaci, malac,

liliac – lilieci / bursuc – bursuci / limbric – limbrici /
nuc, copac, butuc, mac, dovleac,
medic, burlac,
papúc s. m., pl. papúci //papuc sm [At: HERODOT (1645), 117 / V: (îvp) păp~, (reg) păpucă sf, pep~ /
Pl: ~uci / E: tc papuç, mg papucs]
bojoc –
bojogi m. pl. 1. plămânii vitelor; 2. măruntaie de vite gătite pentru masă. [Origină necunoscută]. [sursa:
Șăineanu, ed. VI (1929
boșógi smp vz bojoc [sursa: MDA2 (2010)
bojoc sm [At: CARAGIALE, M. 285 / V: (reg) ~jog, boșogi, borjogi, borjoți smp / Pl: ~oci, ~oace / E:
nct] (Pop; mai ales la animale) 1 Plămân. 2 (Îe) A-și vărsa ~ocii A vomita mult. 3 (Îe) A-și scuipa ~ocii
A muri de ftizie. 4 (D. fumători; îae) A tuși mult și zgomotos. 5 (Îe) A-și umfla ~ocii A face scandal. 6
(Îe) A mânca ~ocii (cuiva) A exaspera [sursa: MDA2 (2010)
borjógi smp vz bojoc

perechi flexionare
M – (sing) muc – (pl) muci
N – (sing) muc – (pl) mucuri (de lumînare, de ţigare)

– N – capac – capace / ac – ace / ibric – ibrice /

caiac, zodiac, bobîrnac, farmec, pîntec

– N(-uri) – leac – leacURI / ic – icuri / asterisc – asteriscuri / risc – riscuri /

409 | P a g e
 veac, plic, stomac, stoc, plisc, pisc, bec, dric, tanc, risc, cec, smoc,
coc – coc-uri,/ frig – friguri,/ dig – diguri / steag – steaguri /
[Rar] – vrac – (pl.) vracuri
– N – (sing) basc – (pl) bascuri (vezi mai sus – SC)

defective
–opintici m. pl. burete alb și mic, bun de mâncare (Agaricus deliciosus). [Lit. ciupercă care se opintește,
se întinde]. [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929
(joacă) coci – [defective de plural
F – sing. – poṣircă – G-D art. Poṣircii – [defective de plural
F – sing. - oácă s.f. (reg.) spirit necurat care sperie copiii.

6.2.8.2.1. - =substantive feminine cu forme duble de plural

verigă sf [At: (a. 1508) cf MIHĂILĂ, D. / V: (reg) vir~, veli~, (îvr) ~ică / Pl: ~igi, (îvr) ~ige / E: vsl
верига] 1 (Îrg; lpl) Lanț.
strigă sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~răgă / Pl: ~igi, (reg) ~ige / E: lat striga] 1 Pasăre răpitoare
tărbacă sf [At: DDRF / V: (reg) tarab~, tarbaca, tar~, ~boacă, târ~ sf, tarbac s / Pl: ~ace, ~băci
dútcă (înv.) s. f., g.-d. art. dútcei; pl. dútce
DÚTCĂ, dutce, s. f. Monedă [Var.: dúpcă s. f.]
dútcă1 sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 128/30 / V: dúhcă, dúcă (Pl: dúce), dúgă (Pl: dúge, dúgi), dúpcă
(Pl: dúpce, dúpci) / E: ucr дудок] 1 Monedă rusească sau poloneză de mică valoare, care a circulat și în
țările românești. 2 Veche monedă românească de argint. [sursa: MDA2 (2010)
6.2.8.2.2. - VERBE

În acest tip de flexiune sunt incluse toate verbele (de la toate conjugările, indiferent de sufixul de
infinitiv) care au tema lexicală terminate în consoana ‘-C’’

Verbe conjugarea I
– V – (a pleca) – (eu) plec – (tu) pleCi – (el) pleacă – (să) plece
(a călca) – calc – calCi – calcă – (să) calce
A arunca – eu arunc – tu a-runCI – el = ei aruncă – el să arunce – imperative – Aruncă!

= Se consideră că verbe de tipul [A Tăcea ; a plăcea] sunt verbe de conjugarea a II-a.

Tă – cea [/Č/ /A/ ] - TĂCEÁ, tac, vb. II. Intranz. [Lat. tacere.
tăceá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tac, tu taci, el tace, 1 pl. tăcém, 2 pl. tăcéți, imperf. 3 sg. tăceá, perf. s.
3 sg. tăcú; conj. prez. 3 sg. și pl. să tácă; imper. 2 pl. tacéți; part. Tăcút [sursa: Ortografic (2002)
tăcea [At: COD. VOR. 28/6 / Pzi: tac: C-o (înv) tăcure: Ps 4 (înv) tăcum; Imt 2 (reg) ta, 5 (îrg) la forma
neg nu tăcereți / E: ml tacere] sursa: MDA2 (2010)
A plăcea – eu = ei plac, tu placi, el place, el să placă,
Noi plăcem, voi plăceţi, viitor – el va plăcea, cond.prez. – el ar plăcea, part. plăcut
A tăCEA – eu = ei taC – tu taCi – el taCE – să taCĂ – (imp) taCI !

Unele verbe au forme duble, aît de conjugarea II cît şi de conjugarea III

411 | P a g e
A tăcea/ a tace, a făcea/ a face, a zăcea/ a zace, a plăcea/ a place
A răgea/ a rage, a mergea/ a merge, a trăgea/ a trage, a sugea/ a suge,
Sau conjugarea I – a încopcea/ a încopcia
Sau conjugarea IV – a încolăcea/ a încolăci

C – CI
A pleCa – eu pleC – tu pleCi – el = ei pleaCĂ, să pleCE, (imp) pleaCĂ !
A ataca, aplica, înşfăca, adulmeca, împăca, îmbrăca, dezbrăca, împiedica, vindeca, judeca, încăleca,
îndupleca, fermeca, îneca, freca, amesteca, mesteca, ridica, culca, a călca, arunca, toca, evoca, încerca,
urca, toarce, juca, apuca, dumica,
A (se) căca – eu (mă) caC – tu (te) caci – el (se) cacă – conj. Prez. – el să se cacE – (imperativ) cacĂ-te!

Verbe conjugarea III

(a zice) – zic – ziCi – zice – (să) zicĂ
A aduce (conj. III) – eu = ei duc – tu duCI – el duce – el să ducă – imperative DU-te! /
ADU! ADĂ!
A face, a trece,

verbe – G – 2
unele verbe de conjugarea III fac după acest model. Singura diferenţă este la IMPERATIV.

C – CI

A COACE – eu = coC – tu coCI – el coaCE – el (o) să coaCĂ – COACE !

A RĂSCOACE – participiu – răscopt – răscoaptă – răscopţị - răscoapte (vezi T – 6)
A TOARCE, place, complace, displace, zice, prezice, dezice, interziCE, stoarce,
A ÎNTOARCE – (imp) întoarce / (vechi ÎNTOARNĂ ! – (Torna! Torna!)

Unele verbe de conjugarea III au IMPERATIVUL prescurtat.

A FACe – eu = ei faC – tu faCi – el faCE – să faCĂ – (imperative) FĂ !

A preface, desface, satisface,
A DUCE – eu = ei duC – tu duCI – el duce – să duCĂ – (imperative) DU !
(latină – duco, -ere, duXi, ducTum)
A aduce – eu = ei aduc, tu aduci, el aduce, el să aducă, part. adus, ger. aducînd
(imp) ADU ! = ADĂ! = ADO, neg. nu aduce!, aduceţi!
(noi aducem, voi aduceţi, imperfect – el aducea, perfect – eu adusei, el aduSE,
a deduce – eu = ei deduc, tu deduci, el deduce, el să deducă, imp. DEDU!, nu deduce!
noi deducem, voi deduceţi, part. DEDUS
A traduce, reduce, seduce, induce, introduce, conduce, produce, reproduce,
A ZICE – eu = ei ziC – tu ziCi – el ziCE – să ziCĂ – (imperative) ZI !
A TACE, zace, trece, petrece, întrece,

VERBE NEREGULATE
A MÎNCA - eu mănînc, tu mănînci, el = ei mănîncă, să mănînce, (imp) mănîncă !
(regional) - eu mînînc, tu mînînci, el = ei mînîncă, să mînînce, (imp) mînîncă !
(regional) – (persoana I singular are formă identică cu rădăcina infinitivului)
eu MÎNC – tu MÎNCI – el = ei MÎNCĂ, să MÎNCE, (imp) MÎNCĂ !
noi mîncăm, voi mîncaţi, (imp. Plural – mîncaţi !
(din latină – manducare)
=Diferenţa originară de accent în flexiune a crea la prezent două rădăcini diferite care au devenit în
limba romană: “MĂNÎNC- “ / şi MÎNC- “; forma din urmă a luat naştere prin SINCOPAREA
VOCALEI a doua atunci cînd era neaccentuată.
Formele NEREGULATE la conjunctivul prezent şi la imperativ sunt aceleaşi ca la indicativul present.
Toate celelalte moduri şi timpuri sunt REGULATE, pornind de la rădăcina “ MÎNC-“.

a USCA – Ca şi la verbul “a mînca”, întîlnim şi la acest verb, la indicativul şi conjunctivul present şi la

imperative două rădăcini, produse de diferenţa de accent:“USUC- / şi USC- “
a usca – eu usuc – tu usuci – el = ei usucă, să usuce – (imp) usucă !, / pl. uscaţi !
(regional – eu USC, tu UŞTI, el USCĂ, să UŞTE,/ să USCE, (imp) USCĂ !)
noi uscăm, voi uscaţi, part. = adj. – uscat – uscată - uscaţi - uscate (latină – exsucare)
Toate celelalte timpuri şi moduri sunt REGULATE,
pornind de la rădăcina SINCOPATĂ “USC-“

413 | P a g e
6.2.8.3. – (pl. GI) M =F

Singular – gĂ / (plural) - Gi
Pl. M = F – gi

adj. – vag – vagă – (pl.) vaGi = vaGi

lung – lungă – (pl.) lunGi = lunGi

larg – largă – larGi = larGi
întreg – întreagă – întregi = întregi
– adj. – Stîng – stîngă – (pl. M = F) STÎNGI = stînGI

6.2.8.3.1. – Substantive

M – (sing) frag – fragi

F – (sing) fragă – fragi)
M – (sing) agă, art. AGA, G-D art. agăi – (pl) aGi

F - desagă – desăGi / mămăligă – mămăligi /cegă – cegi /

slugă – slugi / pirogă – pirogi /dungă – dungi / pungă, rugă, togă,
F – (sing) şagă, G-D art. Şăgii – (pl) şăgi / şpagă – şpăgi
F - ofsígă f., pl. ĭ (bg. ovsiga, sîrb. ovsik, ovsika, pol. owiesec. V. ovás). Ĭarba ovăsuluĭ, secărea, o
plantă graminee (brómus [secálinus și stérilis]). – Și ovăsică. osígă, opsígă, osfígă și oschígă. Și ovăsc,
n. Grafia ovsigă e slavă.

6.2.8.3.2. - Substantive feminine cu forme duble de plural

falángă f., pl. e și fălăngĭ

falángă s. f., g.-d. art. falángei; pl. falánge [sursa: Ortografic (2002)
drag, ~ă [At: COD. VOR. 190 / Pl: ~agi, ~age / E: vsl драгу] 1 a (Înv) Scump. [sursa: MDA2 (2010)
adj. (M. sing.) drag – (M. pl.) draGị, art. Dragii;
(F. sing.) dragă – G-D art. Dragii, - (pl.) draGị, art. dragile
drag adj. m., pl. dragi, art. drágii; f. drágă, g.-d. art. drágii, pl. dragi, art. Drágile (DOOM)
drag adj. m., voc. neart. drag, drágă (prieten drag, dragă prietene, frate dragă), pl. dragi, art. drágii; f.
drágă, g.-d. art. drágii (~ mele fiice), pl. dragi, art. drágile (~ mele fiice)
Variantă feminine plural – dra-GE –
DRAG, -Ă, dragi, -e, adj., subst. (DEX)
DRAG, -Ă, dragi, -e, adj., subst. [sursa: DEX '98 (1998) sursa: DEX '09 (2009)
DRAG, -Ă, dragi, -e, s. m. și f. [ sursa: DLRLC (1955-1957)
drag, ~ă / Pl: ~agi, ~age – [sursa: MDA2 (2010)
F – dragă – (plural) dragi / = draGE (ex. ‘Fetele îmi sunt dragi’/ art. Hot. ‘dragE-LE mele’
(F sg. G-D art. Dragii – pl. G-D art. Dragi-LE
Şi alte forme de feminin au DUBLETE
F – largă – (pl) largi / = larGE (ex. ‘’Şi în două temniţi larGE cu de-a sila să-i aduni,’ (Eminescu))
F – (sing) bigă (macara) – (pl) BIGI
F – (sing) bigă (car roman) – (pl) BIGE

415 | P a g e
6.2.8.4. – (pl. CI) M =F

Singular – cĂ / (plural) – Ci
Pl. M = F – ci,

adj. – miC – mică – (pl.) miCi = miCi

adînc – adîncă – (pl.) adînCi = adînCi

substantive
Bunic – bunică – bunici = bunici/bunice

M – sing. Un Nuc – 2 doi nuCi (arbore)

F – sing. O Nucă – 2 două nuCi (fruct)

M - / cuc – cuci (pasăre)

F - / cucă – cuci (pasăre)
F – (sing) cucă – cuci (căciulă înaltă) /
F – (sing) cucă – cuci (deal înalt)

M – (sing) buc (=fag) – (pl) BUCI /(M- buci = scame – e la plural)

F – (sing) bucă – (pl) buci
Substantive DEFECTIVE
M – defective de singular- BUCI (=scame) – e la plural
Expresie – ‘’o mică de ceas” (lat. Mica, ae (F.) = firimitură

F – Ştiucă – ştiuCi / opincă – opinCi / lotcă – lotCi / / bucă – buCi /

Vacă, puică, păsăruică – păsăruici /rîndunică – rînduniCi (vezi 7-3),
doică, scoică - scoici, gagică – gagiCi / furnică – furnici /luncă - lunci
fleică – fleici, geacă – geci / pică (la cărţi) – (pl) pici

- F – (sing) foarfecĂ – (pl) foarfeCI (vezi T-10-3 neutru – ‘FOARFECE’)

bibliotecă – biblioteCi / teacă – teci / stîncă – stînCi / sponcă – sponci
F – (sing.) curcă – (pl.) curci (masculine mobil ‘curcAN – (pl.) curcani)
Feminine cu sufixul – OAICĂ (dar nu substantive MOBILE – F-oaică/ pl – oaice
F – (sing) piciOAICĂ – (pl) piciOICI
dumínică (zi) s. f., g.-d. art. dumínicii; pl. dumínici /
duminică [/ V: ~necă, (reg) ~men~ / Pl: ~ici / E: ml (dies)dominica]
într-o duminicĂ / duminicA, DuminicA Paştelui - (pl) 2 duminici, art. Duminici-LE /
duminica – adverb

Substantive masculine cu final feminine (_ă).

M - vlădicĂ – vlădiCi, / rigă (vechi= rege) – rigi
nenícă (= nenic) s. m. (pl. nenici) [sursa: DMLR (1981)
Se consideră că unele au formă numai la numărul singular. ‘’Cîteva substantive masculine, nume de
persoane: TAICĂ, vodă, bade.’’ (GLR, I, p.66)

417 | P a g e
6.2.9. – T – 9 – [CI, GI ṣi CHI, GHI]

T–9
 După localizare
După modul de Labiale Labio- Dentale Antero- Palatale Velare Laringale
articulare dentale palatale (glotale)
Plozive B P D T g' k' G K
[OCLUSIVE]
Africate = ţ
[Semi-oclusive] (dz) Ğ č
FRICATIVE V F Z S J Ş - H
Nazale M - N -
[oclusive]
Lichide
Vibrantă- R -
întreruptă
Lateral- L -
continuă
/- ị /
final
asilabic

SEMIVOCALE
închise
/j/ /w/

LE (feminine singular)

419 | P a g e
16 č č K

17 ğ ğ G

18 K' K'

19 G' G'
 1 2 3 5 6 7 9 10 11 12 13 14
III
1 IV plural SINGULAR III singular

2 LE LE A

eA

3 iE iE

4 (u)Rị E E Ă FEMININ

5 E Ă sing. MASCULIN
6
II
7 PLURAL I SINGULAR I SINGULAR MASCULIN

8 O

9 i i U

10 ĭ ĭ ŭ

11
L, R, N,
12 M, N M,
B, P, V,
13 ị V, F, F, J, Ş Ţ H

14 Z

J Z

Ş S

Z D

Ţ T

ST

ŞT SC

15 ŞC

421 | P a g e
T–9
T – 9 – 1 – consoanele reprezentate grafic prin grafeme complexe rămîn neschimbate.
Singular = plural
Africatele anteropalatale (CI, GI) ṣi oclusivele palatale (CHI, GHI) nu se modifică.
‚ Cînd nu mai reprezintă vocale ṣi nu mai constituie, ca atare, centrul silabei comune, ‚e’ ṣi ‚i’ după ‚ch,
gh’ capătă exclusiv rolul de SEMNE DIACRITICE suplimentare, ca elemente ultime în secvenṭele
diacritice -he, -hi, ṣi intră în componenṭa grafemelor complexe CHE, GHE, CHI, GHI, nesilabice, care

423 | P a g e
au valori de reprezentare fonematică identice cu, respectiv, ch, gh; deci: ch, che, chi = /Ḱ/, iar gh, ghe,
ghi = /Ġ/.’’(G. Beldescu, Ortografia actuală a limbii romăne, Bucureṣti, 1985, p.64).

anteropalatale africate – Č (ce = ci); Ğ (ge = gi)

M sing. = pl. - Ci/Gi
F sing. = pl. – CE/ GE
N sing. – CI / GI – (pl) – Ce / Ge
GHI _ CHI
= consoana oclusivă palatală surdă este un sunet consonantic care în limba română apare ca un alofon al
consoanei velare oclusive surde [k], care se palatalizează atunci cînd este urmată de una dintre vocalele
[e] și [i], variantele lor semivocalice sau i-ul nesilabic. Ca urmare, grupurile de litere che și chi, ke, ki
se pronunță cu varianta palatală a acestei consoane.
Simbolul său fonetic este [k'] (ex. ochi /ok‿i/
Diferența dintre consoana velară și cea palatală constă în locul de articulare diferit: în articularea
palatală partea mijlocie a limbii atinge palatul (partea tare a cerului gurii), în timp ce articularea velară
se produce prin atingerea rădăcinii limbii atinge vălul palatului (partea moale). Perechea sonoră a
acestui sunet este consoana oclusivă palatală sonoră [g']
PRONUNŢIE
Modul de articulare este oclusiv, adică prin blocarea fluxului de aer din canalul fonator.
Locul de articulare este palatal, adică partea mijlocie a limbii se atinge sau se apropie de palat.
Este o consoană surdă, adică în timpul pronunției sale coardele vocale nu vibrează.
Este o consoană orală, adică fluxul de aer lăsat să iasă pe gură.
Este o consoană centrală, adică aerul trece pe deasupra părții centrale a limbii.
Este o consoană pulmonară, adică obținută prin aplicarea unei presiuni din plămâni.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Consoană_oclusivă_palatală_surdă

=consoana oclusivă palatală sonoră este un sunet consonantic care în limba română apare ca un alofon
al consoanei velare oclusive sonore [ɡ], care se palatalizează atunci cînd este urmată de una dintre
vocalele [e] și [i], variantele lor semivocalice sau i-ul nesilabic. Ca urmare, grupurile de litere ghe și ghi
se pronunță cu varianta palatală a acestei consoane.
Simbolul său fonetic este [g'] [ ex. unghi /unɡ‿i/
Diferența dintre consoana velară și cea palatală constă în locul de articulare diferit: în articularea
palatală partea mijlocie a limbii atinge palatul (partea tare a cerului gurii), în timp ce articularea velară
se produce prin atingerea rădăcinii limbii atinge vălul palatului (partea moale). Perechea surdă a acestui
sunet este consoana oclusivă palatală surdă [k'].
PRONUNŢIE
Modul de articulare este oclusiv, adică prin blocarea fluxului de aer din canalul fonator.
Locul de articulare este palatal, adică partea mijlocie a limbii se atinge sau se apropie de palat.
Este o consoană sonoră, adică în timpul pronunției sale coardele vocale vibrează.
Este o consoană orală, adică fluxul de aer lăsat să iasă pe gură.
Este o consoană centrală, adică aerul trece pe deasupra părții centrale a limbii.
Este o consoană pulmonară, adică obținută prin aplicarea unei presiuni din plămâni.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Consoană_oclusivă_palatală_sonoră

NOTĂ
Am inclus în T – 9 şi unele plural care ar putea să facă parte din T -8 (C =>CI, respective G => GI –
posibil dîrlic, tîrlic, catalig, durlig, potnog, desagă) sau din alte tipuri flexionare (oglavă, povilă).
pogi ssp vz povilă
pochi2 ssp vz povilă
poghi ssp vz povilă
poghĭ și pogĭ, V. pofil. [sursa: Scriban (1939)
povilă1 sf [At: LB / V: pobilă, pochi ssp, pochilă, pofi ssp, pofil (A și: pofil), pofilă (A și: pofilă), poghi
ssp, pogi ssp, pohilă, poj sm, (reg) povie / Pl: ~le, (rar) ~li / E: ucr повиле] 1 (Pop) Curea care trece pe
sub coada calului, fixând șaua sau hamul. 2 (Îe) A-i pune (cuiva) pofila (sau pofilul) în nas A nu
permite cuiva să facă tot ce dorește. 3 (Îae) A stăpâni pe cineva Si: a înfrâna. [sursa: MDA2 (2010)
Variante - pochi2 ssp vz povilă; poghi ssp vz povilă; pogi ssp vz povilă; poj sm vz povilă;
pófil n., pl. e. Cureaŭa de supt coada caluluĭ (la unele felurĭ de hamurĭ și șele). – Și pofĭ și pohĭ, (Munt.
est) și pogĭ (Mold. nord) și poghĭ, m. pl. (Fc.), și pófilă, póhilă, póvilă, pl. e (Trans. Olt. ș. a.). [sursa:
Scriban (1939

catarígă (cătărígă), catarígi (cătărígi), s.f. (reg.) picioroange, catalige. [sursa: DAR (2002)
CATALÍGE s. f. pl. - Variantă: catalíci (ALECSANDRI, T. 908) s. f. pl.[DLRLC (1955-1957)
catalíge s. f. pl. [sursa: Ortografic (2002)
catalige sfp [At: (a. 1646) GCR I, 164/6 / V: caștarige, ~ică, ~ig sn, ~arigă sf ~ăriți, cătărâge, cătărâji,
cătărig sn, cătârig sn, cătăroage / E: cf bg каталига] 1 Prăjini prevăzute cu suporturi pentru picioare, cu
care se umblă la înălțime (în locurile noroioase) Si: picioroange. 2 (Fig; fam) Picioare lungi (ale
oamenilor sau ale păsărilor) Si: compasuri, crăcane, fuse. 3 (Mol; fig; îf cătărigă) Nume de capră
(probabil cu picioare lungi). 4 (Înv; îf cătărigă) Adolescent. [sursa: MDA2 (2010)
cotorigí sfp vz cotoroage [sursa: MDA2 (2010)
cotoroage f. pl. 1. fam. picioare: mișcă mai repede din cotoroage; 2. Tr. piftie. [V. catarigi].[ sursa:
Șăineanu, ed. VI (1929)
cătărígi s.f. pl. (reg.) răcituri, piftie.[sursa: DAR (2002)
cătărígi sfp [At: LB / V: catar~ / E: srb cotrig] (Acl; Trs) Piftii. [sursa: MDA2 (2010

durlíg, durlíge, s.n. (reg.) picior gol, desculț. [sursa: DAR (2002)
durligi (pop.) s. n. pl. [sursa: DOOM 3 (2021)
durlígi s. m. pl. [sursa: Ortografic (2002)
DURLÍGI s. m. pl. (Reg.) Papuci de casă (din lână sau postav); târlici. – Cf. târlici. [sursa: DEX '09
(2009)
durlígă sf [At: HOGAȘ, DR. II, 9 / V: dârlíge, dulíge, dulúgi, durlíg sm / Pl: ~ígi, ~íge / E: nct] (Reg) 1
(Irn; mpl) Picioare (lungi și subțiri). 2 (Îe) În ~igi Fără pantaloni. 3 Oaie cu picioarele lungi. 4 Papuci
de casă (din lână sau postav) Si: târlici. 5 Prostănac. [sursa: MDA2 (2010)
durlíngi sfp vz durligă [sursa: MDA2 (2010)
durlíg n., pl. e. Est. Iron. În durlige saŭ cu durligele goale, cu picĭoarele goale (cu craciĭ goĭ): copiiĭ
umblaŭ în durlige. – Și dîrlige (Vs.) și dulige (maĭ ales în sud): cu duligele goale (CL. 1912, 6, 616). –
Și -ígă f., pl. ĭ: dă-țĭ duliga maĭ în colo! (Suc.). [sursa: Scriban (1939)
DURLÍGI f. pl. reg.: În sau cu ~ cu picioarele goale; desculț. /cf. turc. Terlic [sursa: NODEX (2002)

terlici m. pl. od. pantofi garnisiți pe dinăuntru cu postav peste cari se puneau papucii (ca sa-i apere de
praf): cu terlici și iminei roșii. [Turc. TERLIK]. [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) - Și stîrlicĭ (Mold.
Munt. vest) și tîrligĭ. [sursa: Scriban (1939)
târlici s. m. pl. [sursa: DOOM 2 (2005)

425 | P a g e
TÎRLÍCI s. m. pl. (Și în forma tîrligi) Variantă: tîrlígi s. m. pl. [sursa: DLRLC (1955-1957)

hulugi smp vz hluj [sursa: MDA2 (2010)

hluj, hluji, s.m. (și hlújuri)
hluj2 sms [At: PAMFIL, A. / E: nct] (Îrg) Noroi cleios.
hluj1 smn [At: PAMFILE, I. C. 246 / Pl: ~i, ~uri / E: refăcut din pll hlujer] (Reg) 1-2 Hlujan (1-
2).[sursa: MDA2 (2010)
=
oglagi sfp vz oglavă
oglavă sf [At: PAMFILE, A. R. 198 / V: (reg) ~adă, ~adie, ~adini sfp, ~agă, ~lage, ~aghie, ~agi, ~agie,
~ajă, ~ajie, ~vie, ~azie, ~leajă / Pl: ~ve / E: srb oglava] (Reg) 1 Fiecare dintre cele două curele fixate la
capetele lemnului cu care se bat cerealele Si: oglaghiță. 2 (Lpl; îf oglagi) Curele cu care se leagă jugul
de hamul calului. 3 (Fig; îf oglaghie) Persoană care bârfește. 4 (Fig; îf oglage) Om slab, fără vlagă,
bolnăvicios. [sursa: MDA2 (2010)

=unele variante lexicale cu finala în semioclusivă prepalatală provin de la cuvinte împrumutate din
limba turcă. Sufixul specific limbii române este (la masculine singular) ‘’-GIU’’.
tahregi sm vz tahregiu
tahregiu sm [At: (începutul sec. XVIII) ap. LET.2 III, 137 / V: (înv) ~regi / Pl: ~ii / E: tc tahrirci] (Tcî)
Funcționar turc care cerceta și stabilea hotarele. [sursa: MDA2 (2010)

saegi sm vz saigiu
SAIGGÍ1 s. m. v. saiggiu. [sursa: DLRLC (1955-1957)
saigiu (sa-i-) s. m., art. saigiul; pl. saigii, art. saigiii (-gi-ii) [sursa: DOOM 2 (2005)
saigiu sm [At: DOC. EC. 67 / P: sa-i~ / V: saeagiu, saegi, saegiu, ~gen, ~ggiu, ~ingiu / Pl: ~ii / E: tc
sayici] 1 Slujbaș însărcinat de Poartă cu strângerea beilicului și a oieritului din țările române. [sursa:
MDA2 (2010

nișangi sm vz nișangiu
mişangi s.m. –
nișangiu sm [At: (sec. XVIII) ȘIO II2, 89 / V: ~sam~, nisa~, ~gi / Pl: ~ii / E: tc nişance] (Înv) 1 Mare
demnitar turc din Imperiul Otoman, însărcinat cu redactarea actelor, cu desemnarea și cu aplicarea
parafei imperiale. 2 (Îc) Nisangi-bașa Secretar de stat. [sursa: MDA2 (2010)

hagì m. V. hagiu.
hagiu sm [At: (a. 1740) URICARIUL XXIV, 442 / V: ~gi / Pl: ~ii / E: tc hagi] 1 Creștin care a călătorit
la Ierusalim. 2 Musulman care a călătorit la Meca. 3 (Pex) Pelerin. 4 (Îf ~gi) Titlu dat persoanelor care
au făcut o astfel de călătorie. [sursa: MDA2 (2010) Variantă: agíu s. m.
 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
### 14 15

ł ị ĭ I E Î Ă eA A O U
ǔ
IV III sing. III
PL. sing.

3 urị Ă FEM + Ma

CE CE
GE GE
CHE CHE
GHE GHE
E E E
4 M+F+N

II PL. I I
sing. sing.
Masc.

Č ci Č ci
gi gi
Ğ Ğ
chi chi
Ḱ ghi Ḱ ghi
Ḡ Ḡ
15

427 | P a g e
6.2.9.1. – M (sing. = pl.) – F (sing. = pl.)
6.2.9.1.a. – gi

Adjective
Singurul adjectiv cu terminaṭia -GE pe care l-am găsit este varianta adjectivului invariabil –
Coṣcoge = cogeá și coșcogeá adj. fix (turc. koğa, bătrîn, enorm, koș koğa, foarte mare). Și cogeámite,
coșcogeámite (după lehámite, pásămite, de unde și sîrb. kogamiti).[sursa: Scriban (1939)
coșcogeá/coșcogeámite (fam.) adj. invar. [DOOM] coșcogeámite ai [At: GANE, ap. ȘIO / V:
cogeámetea, cog~, cogém~, ~mete, ~éme, ~émete, ~ém~, ~émiti, gog~, gojgogém~ / E: tc coscodamiti]
‚’ba zi, neneo, coṣcoge gîscan’ (Alecsandri, T.H. 459). cogeá ain
coșcogeá adj. invariabil [At: ALECSANDRI, T. 339 / V: coș~, cojc~, ~gé, gogeá, gojgo~, goșgo~ / E:
tc košcoğa] (Fam) 1 Foarte mare. 2 Enorm. 3 Barosan. 4 Crescut foarte mult. 5 Ajuns la maturitate. 6
Desăvârșit. [sursa: MDA2 (2010)
egregi – adj.
egregiu, ~ie a [At: ȘINCAI, HR. III, 192/18 / P: ~gi-e / Pl: ~ii / E: lat egregius] (Liv) Distins.[ sursa:
MDA2 (2010)
M. sing. / Ğ / - = M. pl. / Ğ /-
Palatalele occlusive şi palatalele semioclusive au formele de singular şi de plural identice, deoarece
substantivele MASCULINE îl include pe ‘-I’ final asilabic:
Masculin singular = masculine plural

F. sing. = F. pl
F - remíge s. f., g.-d. art. remígei; pl. remíge [DOOM] [lat. remex, -igis „vâslaș”]
remíge s. f., pl. remigi [sursa: DMLR (1981)

Substantive neutre
=E –
SFORÁCI, sforace, s. n. Fiecare dintre cele trei sfori cu care se leagă sacul de pescuit. – Sfoară + suf. -
aci. [sursa: DEX '09 (2009)

429 | P a g e
astrăgáci s. n., pl. astrăgáce [sursa: Ortografic (2002)
astrăgáci sn [At: HEM 1901 / V: (Mol) afterag- / Pl: ~ / E: ns cf bg струган „răzuitor”] (Îrg) 1
Instrument de cizmărie ca un hârleț, pentru întins talpa. 2 Instrument de lemn cu cârlig pentru întors
cizmele pe față, după ce au fost cusute pe dos. [sursa: MDA2 (2010)
astrăgácĭ și (Mold.) aftărăgacĭ n., pl. ce [sursa: Scriban (1939)] astragaciu n. Șăineanu, ed. VI (1929)
=URI –
gugi s. n., pl. gúgiuri [sursa: Ortografic (2002)
schíngĭ (înv.) s.n., pl.schingi urĭ (turc. pers. ișkence, id.) Vechĭ. Pl. Chinurĭ, torturĭ groaznice: a murit în
schingĭurĭ. [sursa: Scriban (1939)
GIÚLGI s. n. v. giulgiu.
ghiolci sn vz giulgiu
gĭulgĭ și (Trans.) gĭolgi n., pl. urĭ
giulgiu sn [At: ANON. CAR. / V: ajol~, ghiolci, giol~, giulgi, gol~[1] / Pl: ~ri / E: mg gyolcs] 1 Pânză
subțire și fină care se așterne peste ceva, care acoperă ceva. 2 Pânză cu care se acoperă mortul Si:
lințoliu, (reg) păioară. 3 Cearșaf cu care se acoperă fața sau corpul mortului [sursa: MDA2 (2010)

substantive DEFECTIVE de singular

F – CATALIGE – e la plural
catalige sfp [At: (a. 1646) GCR I, 164/6 / V: caștarige, ~ică, ~ig sn, ~arigă sf ~ăriți, cătărâge, cătărâji,
cătărig sn, cătârig sn, cătăroage / E: cf bg каталига] 1 Prăjini prevăzute cu suporturi pentru picioare, cu
care se umblă la înălțime (în locurile noroioase) Si: picioroange. 2 (Fig; fam) Picioare lungi (ale
oamenilor sau ale păsărilor) Si: compasuri, crăcane, fuse. 3 (Mol; fig; îf cătărigă) Nume de capră
(probabil cu picioare lungi). 4 (Înv; îf cătărigă) Adolescent. [sursa: MDA2 (2010)
cătălige f. pl. Mold. 1. picioroange;
F - cotoroáge sfp
cotoroage f. pl. 1. fam. picioare: mișcă mai repede din cotoroage; 2. Tr. piftie. [V. catarigi]. [sursa:
Șăineanu, ed. VI (1929)
cotoroáge sfp [At: MARIAN, NU. 500 / V: ~rígi / E: srb kotig „mădular”] 1 Piftii. 2 (Îe) Mai mișcă-ți
~le Mergi mai repede. [sursa: MDA2 (2010)
cotorigí sfp vz cotoroage
F - șatránge (înv.) (șa-tran-) s. f. pl.
șatrange sfp [At: (a. 1765) IORGA, S. D. XI, 61 / V: (înv) sandrace, (reg) șantrace, ~nce sfp, ~ncă (Pl:
~rănci) șetrancă sf, sandraci, ~ngi, șetrangi smp, ~ran, ~ang sm / E: tc satranç] 1 (Înv; cu valoare de sg)
Șah2 (1). 2 (Înv; pex; cu valoare de sg) Tablă de șah2 (1). 3 (Îvp; îla) În ~ În carouri Si: (pop) cadrilat
(1). 4 (Mun; înv; îal) Vărgat. 5 (Trs; Mun; îf șatrancă) Cusătură ornamentală, în formă de pătrate, făcută
pe năframe, ii etc. 6 (Reg; îaf) Lăicer ales în patru ițe, împodobit cu flori dispuse în pătrate. 7 (Reg; îaf)
Macat. [sursa: MDA2 (2010)
șatrange (înv.) (șa-tran-) s. f. pl. [sursa: DOOM 2 (2005)
șatráng s. n., pl. (sil. -tran-) șatránge [ sursa: Ortografic (2002)

M – BELGI – e la plural
belgi (populație antică) s. m. pl.[ sursa: DOOM 2 (2005)
BELGI s. m. pl. Uniune de triburi celtice populând, în Antichitate, teritoriul dintre Sena și Rin, supuse
de romani în sec. I î. H. – Din fr. Belges. [sursa: DEX '09 (2009)
belgí smp [At: DEX2 / E: fr Belges] Uniune de triburi celtice care trăia, în Antichitate, între Sena și
Rin, supuse de romani în sec. I a. C. [sursa: MDA2 (2010)
6.2.9.1.b. – ci

T – 9 – 1 – adj. (sing) dibaCi – dibace – (pl) dibaCi – dibace

Adj. (sing) M – sugaci – F – sugace – (pl) sugaci - sugace
Adj. (sing) M - stîngaCi – F - stîngaCE – (pl) stîngaCi - stîngaCE

– M – (sing) stîngaCi = (pl.) stîngaCi

F – (sing) stîngace = (pl.) stîngace
panabríci adj. (reg.; în sintagme) mere panabrici = soi de mere galbene, de mărime mijlocie. [sursa:
DAR (2002)
panabrici adj.m. plural [At: BIANU, D. S. 445 / V: ~avr~ / E: nct] (Reg; îs) Mere ~ Specie de mere, de
mărime mijlocie, de culoare galbenă, asemănătoare cu merele pătule. [sursa: MDA2 (2010)

M. sing. = M. pl.
Č – (sing.) arici – (pl.) arici
T – 9 – 1 – M – (sing) un ariCi, art. ariciuL – (pl) doi 2 ariCi, art. ariciI /
(sing.) pici, art. piciuL – (pl) 2 pici, art. piciI/
M – (sing.) aci = (pl) aci (învechit, regional = tîmplar)
licuriCi – 2 licuriCi / Baci, cîrpaci, cîrmaci, cornaci, cherci, vraci,
rigi [At: H VIII, 287 / V: rig, rigiu, rigă sf / Pl: ~ / E: srb rig „roșcat”] (Ban) 1 a (D. părul cailor) Care e
de culoare galben-roșcat. 2 sn Cal care are o pată albă în frunte. 3 sn Cal de culoare galbenă. [sursa:
MDA2 (2010)
funogi sm [At: BREBENEL, GR. P. / V: ~oj / Pl: ~ / E: nct] (Îrg) Fălnogi. [sursa: MDA2 (2010)
fălnogiu sm [At: IORGA S. D. XII, 102 / V: folnog, fon~, ful~ / Pl: ~ogi / E: mg falnagy] (Înv) 1 (Trs)
Primar de sat. 2 (Trs) Jurat în sfatul cetății Brașov. 3 (În Țara Bârsei) Dregător în sat. 4 (Mun; îf folnog)
Dregător domnesc în târguri. [sursa: MDA2 (2010
odagaci s. m., (arbuști) pl. odagaci [sursa: DOOM 2 (2005)

431 | P a g e
odagaci si [At: (a. 1749) GCR II, 45/16 / V: (reg) odog~, odăg~, (rar) ~ce, odogace sf ud~ / E: tc
ödağaci] 1 Arbustul [Var.: odogáci s. m.] sursa: MDA2 (2010)

F. sing. = F. pl.
F – (sing) carapace, G-D art. carapacei = (pl.) carapace /
F – (sing) cicatrice, art. cicatriceA, G-D art. cicatricei = (pl) cicatrice
F – (sing) elice, art. eliceA, G-D art. elicei = (pl) 2 elice, art. eliceLE
F – (sing) matrice, art. matriceA, G-D art. Matricei = (pl) matrice
F – (sing) vetrice = (pl) 2 vetrice / vetríce (ve-tri-) s. f., g.-d. art. vetrícei; pl. vetríce

Substantive neutre
=E
gârbaci sn [At: M. COSTIN, LET. I, 257/35 / V: câ~, cor~, gor~, scor~, zg~ / Pl: ~ace[1] / E: bg
гърбач, tc kirbaç] 1 Bici din curele împletite, (cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou, servind ca
instrument de tortură. 2 (Pex) Jordie. 3 Lovitură de gârbaci [sursa: MDA2 (2010)]
N – biCi – bice / ghiveCi – ghivece / puşcoci – puşcoace /
=URI -
dichíci s. n. (sil. -chici), pl. dichíciuri [sursa: Ortografic (2002)
dichici sn [At: CREANGĂ, O. 223 / V: (reg) ~hiș / Pl: ~uri /
terci s. n., pl. térciuri [sursa: Ortografic (2002)
terci1 sn [At: PANN, P. V. II, 148/13 / V: (reg) telci / Pl: ~uri / E: nct] 1 Mâncare făcută din mălai fiert
în apă Si: (reg) coleașă [sursa: MDA2 (2010)
hucĭ n., pl. urĭ, și huceág n., pl. urĭ și ege (rudă cu rut. hušca, ceh. húšč, desime, rut. huščak, desiș, d.
vsl. gonstŭ, des. V. huște). Est. Desiș de copăceĭ și plante agățătoare, tîhlăriș. Hucĭ-margina, V.
margine. – În sud hugeac (Gr. N. 434) și hugĭ (rev. I. Crg. 7, 154), în Munt. vest higĭ (Od. Psevd. 99); la
Cant. hincĭ și hingĭ. V. hățiș. [sursa: Scriban (1939)
higĭ, V. hucĭ
N - scorci s.n. (reg.) nod.
scorci s [At: MAT. DIALECT. I, 235 / A: nct / Pl: ? / E: ns cf scoarță] (Reg) Nod. [sursa: MDA2
(2010)

=Neutre – cu plural dublu

gârlici sn [At: DOSOFTEI, V. S. 221 / V: ~leci, ~lij, ~lej1, garlez, ~lenci, gâtl~ / Pl: ~uri, (îvp) ~ice /
E: srb grlič] sursa: MDA2 (2010)
gîrlícĭ n., pl. urĭ și e ; În Olt. -igĭ. (NPl. Ceaur, 144). [sursa: Scriban (1939)
N(-uri) – meci – meciuri / beci – beciuri / haraci – (pl) haraciuri /
bîlci, lipici, clenci, terci, / trínci – (pl.) trinciuri
(sing) brici – (pl.) brice – briciuri
Cu diferenţe de sens:
N – (sing) ghiveci (de flori) – (pl) ghivece
N – (sing) ghiveci (mîncare) – (pl) ghiveciuri

=substantive DEFECTIVE
Defective de plural
F – (singular) CERBICE, G-D art. cerbicii - defective de plural
cerbíce s. f., g.-d. art. cerbícii [sursa: Ortografic (2002)
cerbíce f. (lat. cérvix, -icis). Rar. Ceafă. În est cerghice. V. guler. [sursa: Scriban (1939)
cerbice sf [At: DOSOFTEI, V. S. 20/2 / V: ~ișă, ~rdiță, ~rghiș, ~rghișă / Pl: ~ / E: ml cervix] 1 Parte
exterioară a gâtului Si: grumaz. [sursa: MDA2 (2010)
DEFECTIVE de singular.
substantive F – VARICE – e la plural
varíce s. f. pl. [sursa: Ortografic (2002)
varice2 sfp [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 372/11 / V: (pop) ~ici ssp, (reg) vărețe, (îvr) ~ițe / E: it
varice, lat varix, ~icis, fr varice, ger Varize(n)] (Med) Dilatație patologică permanentă, de formă
neregulată, a unor vase1 (sangvine), în special a unor vene, mai frecventă la membrele inferioare.
[sursa: MDA2 (2010)
varice1 pron.neh, adj.neh. vz oarece

bigi-bigi s. m. pl. 1. mere coapte cu glazură de zahăr ars, vândute la bâlci. 2. (glum.) testicule. [sursa:
Argou (2007)
bígi-bígi s. m. – Dulce de gelatină. Tc. cici-bici (Scriban). [sursa: DER (1958-1966)
bígi-bígi n., fără pl. [Scriban]
bígi-bígi s. n. (învechit) [sursa: Ortografic (2002)
BÍGI-BÍGI s. n. (Înv.) (invariabil)

M – BERNEVECI (reg) – e la plural

bernevéci s. m. pl. [sursa: Ortografic (2002)
bernevíci s. m. pl. – Pantaloni tipici, din postav alb, ițari. Var. berneveci, bernavici, birneveci, etc. Mr.
pănăvrachi, binivreți, megl. briniveți. Bg., sb. benevreci (Cihac, II, 12; cf. alb. brendevek). Totuși, după
Berneker 49 cuvîntul nu este de origine sl. [sursa: DER (1958-1966)
berneveci smp [At: MANOLESCU, I. 183 / V: ~navici, ~năvicași, ~venci, ~vici, ~nivici, ~vigi,
birnevigi, birni~, brinivici / E: nct] (Reg) Pantaloni țărănești largi și lungi, din stofa groasă (de iarnă) Cf
cioareci, ițari. [sursa: MDA2 (2010)
birnivéci smp vz berneveci [sursa: MDA2 (2010)
digíi smp [At: H II, 285 / E: nct] (Reg) Ițari. [sursa: MDA2 (2010)
borfógi smp [At: CV, 1951, nr. 1, 37 / E: nct] (Reg) Bocanci rupți. [sursa: MDA2 (2010)
ștoflogi smp [At: I. CR. IV, 121 / V: (reg) st~, tof~ / E: ns cf ștolf] (Olt) 1 Ghete vechi și uzate. 2
Papuci de casă (făcuți din ghete sau din cizme uzate). stoflogi smp vz ștoflogi [MDA2 (2010)
trocágĭ m. pl. (cp. cu troșĭ și șotrogĭ). Bz. Papucĭ. [sursa: Scriban (1939)

șotrógĭ m. pl. (orig. vgerm. Cp. cu ngerm. schuh, gheată, și -trogĭ îld. troșĭ. V. troșĭ). Mold. Iron.
Încălțăminte prea largă; toloapă: un băĭat în niște șotrogĭ. Moș Șotrogea (în Cov. Cotrogea), cel încălțat
în ghete orĭ cizme prea largĭ. – Și șotroagă (Tut. Nț.), gheată mare și ruptă, sfîrloagă. [sursa: Scriban
(1939)
cioáreci s. m. pl. [sursa: Ortografic (2002)
cioareci smp [At: El VI, 235 / V: ~rec, ~rici, ~ric, ciorici sm / E: tc čaryk] 1 (Reg) Pantaloni țărănești
strânși pe picior, din pănură sau din dimie, adesea împodobiți cu găitane. 2 (Rar) Pantaloni orășenești. 3
(Înv; reg) Ciorapi de dimie, subțiri și colorați, cu găitane, purtați de țărănci când e frig sau pentru a nu
se înțepa în spini. 4 (Înv; reg) Jambiere. 5 (Înv) Stofă albă, groasă, de lână, din care se fac cioarecii.
[sursa: MDA2 (2010)
jagi smp [At: VICIU, GL. / E: nct] (Trs) Viermi. [sursa: MDA2 (2010)

433 | P a g e
tocmági s. m. pl. [sursa: Ortografic (2002)
tocmagi smp [At: POLIZU / V: (reg) ~aci, togm~, tojmaci, tojm~, tojmăgi, tom~, tomnaci, tomna-,
toșm~ / E: tc tutmag] (Trs; Mol) Tăieței. [sursa: MDA2 (2010) În Trans. și tomnagĭ (ca tomna îld.
tocma)

catarági s.m. pl. (înv.) trupă de cazaci din miliția fără plată. [sursa: DAR (2002)

potnógi s.m. pl. (reg.) iepele sau călcătorile războiului de țesut. [sursa: DAR (2002)

horcegi smp [At: ȘEZ. II, 24 / E: nct] (Bot; Mol) Ceapă mică Cf arpagic, hașmă. [sursa: MDA2 (2010)
horcégi s.m. pl. (reg.) ceapă mică de pus în pământ; orceag, arpagic. [sursa: DAR (2002)
cercúgi smp vz circovi [sursa: MDA2 (2010)
círcovĭ m. pl
círcovi s.m. pl. (pop.) numele unei sărbători nerecunoscută de biserică, în care poporul crede că nu e
bine să lucrezi. [sursa: DAR (2002)

dugi smp vz duși

duși s. m. pl.[sursa: Ortografic (2002)
duși smp [At: ANON. CAR. / V: dugi / E: pll duh] (Reg) Dispoziție, stare sufletească. [sursa: MDA2
(2010)
6.2.9.1.c. – ghi

MEHÉNGHI, -GHE, mehenghi, -ghe, s. m. și f. Variantă: mehénchi [un mehenghi / o leliță mehenghe.
mehénghi1 (pop.) adj. m., pl. mehénghi; f. sg. și pl. mehénghe [sursa: DOOM 2 (2005)
mehénghi2 (înv.) s. n., art. mehénghiul; pl. mehénghiuri [sursa: DOOM 2 (2005)
mehenghi, -ghe [At: CANTEMIR, IST. 157 / V: (îrg) meeng, mee~, ~nchi, ~eng, meie~, men~ / Pl: (1)
~uri, (2-6) ~ / E: tc mehenk] 1 s.neutru - Piatră cu care se încercau metalele prețioase. 2 adj. (Pop)
Priceput. 3 a (Pop) Isteț.[ sursa: MDA2 (2010]
meenghi, ~ghe sn, adj./ mehenchi, -che sn, adj./ meienghi, ~ghe sn, adj.
M. sing. = M. pl.

F. sing. = F. pl
F – (sing) LEGHE, G-D art. Leghei = (pl) LEGHE

Substantive neutre - g' - unghi

=E
=URI -
dreptunghi – dreptunghiuri / unghiuri, junghiuri, priveghiuri, renghiuri
=Neutre – cu plural dublu

435 | P a g e
6.2.9.1.d. – chi

PEZEVÉNCHI, -CHE pezevenchi, -che, s. m. și f. (Pop.) Om șarlatan, șmecher, escroc, pungaș. [Var.:
pezevénghi, -ghe s. m. și fi] – Din tc. pezevenk. [sursa: DEX '09 (2009)

pezevenchi, ~che smf [At: (a. 1780) CAT. MAN II, 30 / V: pezăvin~, (înv) ~enc, ~eng, ~nghi, (reg)
pozov~, vezevenghe sf / Pl: ~chi, ~che / E: tc pezevenk] 1 (Îrg) Proxenet. 2 (Pfm) Om șarlatan Si:
escroc, pungaș. 3 (Reg; îf pozovenchi) Om îndărătnic. [sursa: MDA2 (2010)

NOTĂ
Unele dicţionare prezintă alternanţe între consoana surdă şi perechea ei sonoră:
M – (sing) – pezevenCHI /=pezevenGHI (pl.) pezevenchi /= pezevenGHi
pezevénchi / pezevénghi ( pop. , fam. ) sm , pl. pezevénchi / pezevénghi / variantă – pezevenchiu;
pezevenghe (F)
F - pezevénche / pezevénghe (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pezevénchei / pezevénghei; pl. pezevénche /
pezevénghe
M - pezevénchi/pezevénghi s. m., pl. pezevénchi/pezevénghi [sursa: Ortografic (2002)

M. sing. = M. pl.
k' – (sing.) unchi – (pl.) unchi,
9 – 1 – M – oCHi – 2 oCHi / unCHi – 2 unCHi /
riniCHi – riniCHi / muşCHi – muşCHi /

(sing) rărunCHi – (pl.) rărunCHi /

rărúnchi (pop.) s. m., pl. rărúnchi, art. rărúnchii [sursa: DOOM 2 (2005)
rărunchi1 smn [At: PO 276/12 / V: (reg) rănuchi, rănu~, rănune, ~che, renuchi, renu~, rer~, rinuchi / Pl:
~, (reg) ~nți, ~uri / E: ml renunculus] 1 (Îvp; mpl) Rinichi.
rărunchi2 sm [At: LB / V: rănu~ / Pl: ? / E: ml ranuculus] (Bot; reg) 1 Boglar (Ranunculus sceleratus).
2 Piciorul-cocoșului [sursa: MDA2 (2010)
‘’Doftorii au mai aflat și la rărunchii lui de cătră stîngă alte doă pietre. N. COSTIN. Boale la rărunchi.
rărúnchi (pop.) s. m., pl. rărúnchi, art. Rărúnchii
rărúnchi (rărúnchi), s. m. – 1. Rinichi. – 2. Măruntaie. – Var. răruchi, rănunchi. Lat. *rĕnŭncŭlus
(Pușcariu 1439; REW 7213), Lat. renunculus < ren, renis „rinichi” (Scriban; Pușcariu, cf. DER; DEX).
cf. sicil. ranuggiu, engad. nirunkel. Fonetic s-a confundat cu rărunchi, s. m. (plantă, Ranunculus
pedatus, R. aureus), din lat. ranŭncŭlus (Candrea). Cf. rinichi.[sursa: DER (1958-1966)
rărunchi1 smn [At: PO 276/12 / V: (reg) rănuchi, rănu~, rănune, ~che, renuchi, renu~, rer~, rinuchi / Pl:
~, (reg) ~nți, ~uri / E: ml renunculus] 1 (Îvp; mpl) Rinichi.

M – (sing.) genunCHi , art. genunchiuL – (pl) – genunCHi – {latină – Genu – genus – neutru
N – (sing) genunchi – (pl) GENUNCHE (regional)

Masculin, Nom.-Ac, singular – GENUNCHI – art. genunchiul = plural – GENUNCHI – art. Genunchii;
Genitiv – Dativ, sing. – genunchiului – plural – genunchilor
Vocative – sing. – genunchiule – pl. genunchilor
Genúnchi s. m., art. genúnchiul; pl. genúnchi [sursa: DOOM 2 (2005)
GENÚNCHI, genunchi, s. m. - [Var.: (reg.) genúnche s. m.] – Lat. genuc(u)lum (= geniculum). [sursa:
DEX '09 (2009)

GENÚNCHI, genunchi, s. m. - Pl. și: (s. n., neobișnuit) genunche – Variante: (regional) genúnche ,
genúchi s. m. [sursa: DLRLC (1955-1957) [Mold. genunchiu = lat. GENUCULUM].[sursa: Șăineanu,
ed. VI (1929)

Genunchi sm [ V: (înv) ~uchi, ghe~ sm, (iuz) ~che, ~uche, ~runche, ghenuche, gerunche, gerunchi,
ghenunche[1] sn / Pl: ~, (iuz) ~che, ~uri sn / E: lat genuc(u)lum] [sursa: MDA2 (2010)
genúchi (genúchi), s. m. – 1. Parte a piciorului care cuprinde articulația femurului cu tibia. – 2. (Înv.)
Neam, spiță. – Var. genunchi(u). Mr. genuncl’u, megl. zenucl’u, istr. jeruncl’u. Lat. genuc(u)lum (Diez,
I, 212; Pușcariu 706; Densusianu, Hlr., 161; Candrea-Dens., 161; REW 3937; DAR), cf. it. ginocchio,
prov. genolh, fr. genou, cat. genoll, sp. hinojo, port. jeelho. [sursa: DER (1958-1966)
genúchĭ (vest) și genunchĭ (est) m., pl. tot așa (lat. genúculum și genículum, dim. d. genu; vgr. góny,
scr. gânu, got. kniu, germ. knie; it. ginocchio, pv. genolh, fr. genou, cat. genoll, sp. hinojo, pg. joelho.
Cp. cu mănunchĭ, rărunchĭ, păduche). Îndoitura de la mijlocu picĭorului, locu unde se unește tibia cu
femuru și unde e rótula. Vechĭ. Rar. (după vsl. kolĕno, „genuchĭ” și „trib”). Trib. În genuchĭ,
sprijinindu-te pe genuchĭ: a cădea în genuchĭ. – Și un genuche, -unche, pl. doĭ genuchĭ, -unchĭ, și
neutru: un genuchĭ, -unchĭ, pl. doŭă genuche, -unche. Vechĭ și gerunchĭ (ca rărunchĭ).[sursa: Scriban
(1939)

Al. Rosetti, ‚Limba romănă în secolele al XIII-lea – al XVI-lea’, Ed. Acad., Bucureṣti, 1956, pag. 112
‚’..trecerea lui ‚n’la ‚r’a fost produsă prin rotacism. Forme ca ’Ğerunke’ (V, ps. 77, 55) sau gerukiele’
(Cv, 23, 11), din genuchi, se explică prin propagarewa nazalităṭii anterioare (Genuki; cf. S, ps. 77, 55;
genunkile) ṣi trecerea lui ‚n’la ‚r’; sînt cazuri, însă, cînd sunetul inductor a dispărut, prin disimilare
totală: n-n > r-zero: gerunkiele (CV, 25, 12), gerunkiu, genrukiu (H, ps. 104, 37; 71, 17; 77, 67, 68). ”
iar la pagina 123, autorul menṭionează că acesta era un substantuv neutru, nu masculin: genunkiu, pl.
genu(n)ki(e)le sau ge(n)ruk(i)ele

437 | P a g e
hasmațuchi smi [At: (a. 1773) GCR II, 98 / V: amazu~, asmațiu, asmațuc, as~, asmațuic, asmăciuc,
asmățui, ațima~, ațmaciuc, hagim~, harmagiuc, harm~, hașmaciucă sf, hașm~, hațm~, hazm~ / E: ns cf
tc asma ğyk] (Bot) sursa: MDA2 (2010)
popénchi s. m., art. popénchiul; pl. popénchi, art. Popénchii

hușchi1 s [At: CHEST. IV, 123/846 / Pl: net / E: ns cf huci] (Reg) Țarină lăsată în părăsire. [sursa:
MDA2 (2010)

F. sing. = F. pl
F – (sing) streche, art. strecheA, G-D art. strechei – pl. streche /

Substantive neutre
=E
=URI -
N(-uri) –(sing) ichi – (pl) ichiuri / trunchi - trun-chiuri / şfichi - şfichiuri,
mănunchi,
(sing) de-ochi – (pl) deochiuri / (exp. ‘ouă O-CHIURI’
deochi1 sn [At: EMINESCU, P. 188 / V: dio~, dăo~, didio~ / Pl: ~ și ~uri / E: de4 + ochi] (În
superstiții) [sursa: MDA2 (2010)

VERB
a de-o-CHEa –(Conjugarea I) – eu de-oCHI, = tu de-oCHI, el = ei de-oa-CHE, să deoaCHE,
noi deochem, voi de-o- CHEAŢI –
gerund – De-o-CHIND; participiu – De-o-CHEAT; (variantă – a diochea – a deochia).
deocheá vb. (sil. de-o-chea), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. deóchi, 3 sg. și pl. deoáche, 1 pl. deochém, 2
pl. deocheáți; ger. deochínd; part. Deocheát [sursa: Ortografic (2002)

Excepţie
mariáchi (hisp.) [ch pron. č] (-ria-chi) s. m., pl. mariáchi, art. Mariachi [sursa: DOOM 2 (2005)
6.2.9.2. – singular (M = F = N) – CE/GE/

T–9–2 singular M = F - Ce / GE
Feminin sg. = F.pl. – CE / GE
Neutru sg. = pl. – CE / GE

Unele substantive , nume de părţi ale corpului, care în limba romană sunt la singular cu terminaţia – CE
/ - GE , erau forme de PLURAL în limba latină , declinarea III imparisilabice:
(neutre) - torace, faringe, apendice, pîntece, indice,
(masculine) – laringe, meninge, sînge,
(feminine) – cicatrice, falange, cerbice,

439 | P a g e
6.2.9.2.a. – Masculin plural - GI

M. sing. = F. sing = F.pl.) = CE / GE

M - reGe – reGi / doge – dogi / hoge – hogi

N – (sing) faringe = (pl) faringe

N – (sing) laringe = (pl) laringe
N – (sing) meninge = (pl) meninge
farínge s. n., pl. farínge [sursa: Ortografic (2002)
farínge n., pl. tot așa, ca și laringe și nume (vgr. phárygx, phárygkos, f.). Anat. Înghițitoarea, partea de
sus a esofaguluĭ. [sursa: Scriban (1939)
faringe sn.sing. [At: CADE / E: it faringe cf fr pharynx] (Atm) Canal musculos și membranos între
cavitatea bucală și esofag, de forma unei pâlnii cu vârful în jos, unde calea digestivă se încrucișează cu
căile respiratorii Si: (pop) gâtlej, (îrg) gătlan. [sursa: MDA2 (2010)

larínge s. n., pl. larínge [sursa: Ortografic (2002)

laringe sn [At: CANTEMIR, IST. 160 / V: (înv) laring[1], ~nga, ~ngs, ~nx / Pl: ~ / E: lat larynx, it
laringe] (Atm) Organ de forma unui tub, alcătuit din mai multe cartilaje articulate între ele, situat între
trahee și baza limbii și care produce vocea cu ajutorul coardelor vocale. [sursa: MDA2 (2010)

menínge s. n., pl. menínge [sursa: Ortografic (2002)

meninge sn. invariabil [At: KRETZULESCU, A. 473/10 / V: (înv) ~nen~ / E: fr méninge] Fiecare
dintre cele trei membrane care înfășoară creierul și măduva spinării. [sursa: MDA2 (2010)

Neutru DEFECTIV de plural –

SÎNGE
6.2.9.2.b. – Masculin plural - CI

Adjective cu o terminaţie (sunt terminate la Nom. Sing. cu desinenţa – Ce) sunt adjective VARIABILE
cu 2 forme flexionare. Ele sunt variabile după număr, nu şi după caz.
Unele dicţionare consideră adjectivele ‘FEROCE, Precoce, ...’ drept invariabile.

- adj. (sing) M – FEROCE / F – FEROCE – (pl) M – FEROCI / F – FEROCE

(latină – ferox, -cis)
- adj. (sing) M – Precoce / F - Precoce – (pl) M - PRECOCI / F - Precoce
(latină - Praecox –cis)
– adj. (sing) M – RAPACE / F – RAPACE – (pl) M – RAPACI / F – RAPACE
(latină – rapax, -acis)
- Adj. (sing) M - sagace / F - sagace – (pl.) M – SAGACi / F - sagace
- adj. (sing) M – tenace / F – tenace - (pl) M - TENACI / F - tenace
( latină Tenax –acis)
- adj. (sing) M - vorace / F - vorace – (pl) M - voraCI / F – vorace
(latină vorax, -acis)

Adjective INVARIABILE – FERICE (învechit),

Adjectivele INVARIABILE sunt adjective neologice de origine latină terminate în –CE.
Ele au o singură formă flexionară, care nu se modifică, ci se păstrează indiferent de gen, număr şi caz.
ATROCE (lat. Atrox –cis), EFICACE (lat. Efficax –acis), INEFICACE (lat. Inefficax –acis),
LOCVACE (lat. Loquax –acis), MOTRICE, PERSPICACE, PROPICE, VIVACE,
complice adj. m., s. m., pl. complici; adj. f., s. f. sg. și pl. complice [sursa: DOOM 2 (2005)
441 | P a g e
complíce smf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr complice] 1 Persoană care participă, în mod
secundar, la săvârșirea unei acțiuni. 2 (Pex) Persoană care ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile.
[sursa: MDA2 (2010)
– M – (sing) complice – (pl) 2 compliCi /
– F (sing) complice, G-D art. complicei = (pl) complice
M - (sing) novice – (pl) novici - F (sing) novice, G-D art. novicei = (pl) novice
novice adj. m., s. m., pl. novici; adj. f., s. f. sg. și pl. novice [sursa: DOOM 2 (2005)
novice [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 98 / V: (înv) ~iciu, ~iț sm / Pl: ~ici, ~ice / E: lat novicius, fr
novice, it novizio] sursa: MDA2 (2010)

Neutru singular = Neutru plural = CE

– N – (sing) codice = (pl.) codice /

N - (sing) spadice (inflorescenţă în formă de spic) = (pl) spadice /
– N – (sing) apendice = (pl) apendice (anatomic)
N – (sing) apendice = (pl) apendice (adaos)
N – (sing) pîntece (şi forma PÎNTEC) = (pl) pîntece
N – (sing) torace = (pl) torace

N – (sing) foarfece = (pl) 2 foarfece (latină forfex –icis)

= Unele substantive au VARIANTE diferite, în funcţie de gen;
N – (sing) foarfece – (pl) foarfece
F - (sing) foarfecĂ – (pl) foarfeCI
M – (sing) foarfeC – (pl) foarfeci

perechi flexionare
M – (sing) indice(număr) – (pl) indici
N – (sing) indice (index) = (pl) indice

Substantive cu forme DUBLE de plural

F – (singular) cicatrice – (pl) = Cicatrice / sau CICATRICI
6.2.9.3. - Plural M = F [GHI / CHI]

palatale oclusive
M sing = M pl. (GHI, CHI – CONSOANE palatale oclusive)
Pl. M = F

adj – (sing) veCHi – vechE – (pl) veCHi = veCHi

străvechi adj. m., f. străveche, art. străvechea, g.-d. art. străvechii; pl. m. și f. străvechi, art. m. străvechii
[sursa: DOOM 2 (2005)
strevechi, ~e a vz străvechi
străvechiu a. foarte vechiu: sufletul visează toată istoria străveche EM. [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
străvechiu, -che, -chea f. a. [sursa: IVO-III (1941)

curechi (reg.) s. m., pl. curechi [sursa: DOOM 2 (2005)

curechiu m. Mold. varză. [Lat. COLICULUS (din CAULIS, cotor)]. [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
curéchĭ m., pl. tot așa [Scriban]
CURECHI s. n. 1. (Mold., Ban., Criș., Trans. SV) Varză. - Variante: chiurechi (DVS, 68v). Etimologie:
lat. coIic(u)lus. Cf. varză. [sursa: DLRLV (1987)
curechi sn [At: DOSOFTEI, V. S. 68/2 / V: ~ec, curichi / Pl: ~uri / E: ml colic(u)lus] (sursa: MDA2
(2010)

CIURÉCHI s. m. v. ciurec.
ciurec/ciurechi (înv.) s. n. / s. m., pl. ciurecuri/ciurechi [sursa: DOOM 2 (2005)
ciuréc smn [At: ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 73 / V: ~échi / Pl: ~echi sm, ~uri sn / E: tc çörehe]
(Înv) Plăcintă cu brânză. [sursa: MDA2 (2010)

peréche s. f., art. peréchea, g.-d. art. peréchii; pl. peréchi [sursa: Ortografic (2002)
PERÉCHE, perechi, s. f. (De obicei urmat de determinări). Variantă – păreche;
[Vechiu rom. păreache = lat. PARICULA]. -sursa: Șăineanu, ed. VI (1929
pereche [At: N. TEST. (1648), 682/33 / V: (reg) păr~ / Pl: ~chi / E: ml paric(u)la]

TINDÉCHE, tindechi, s. f. Bucată îngustă de lemn sau de oțel, cu dinți la ambele capete, cu ajutorul
căreia se ține întinsă pânza la război când se țese manual. ♦ Mecanism bazat pe o serie de rotițe, cu care
se întinde pânza în lățime la războaiele mecanice. – Lat. tendicula.
tindéche s. f., art. tindéchea, g.-d. art. tindéchii; pl. tindéchi [sursa: Ortografic (2002)
tindeche1 sf [At: ECONOMIA, 21/1 / V: (reg) chindete, ten~, timbeiche, ~daică (Pl: ~ice), ~a, ~echie,
~eică, ~eiche, ~diche, ~dichea, ~nzaică, ~nzeică sf, ~dec (Pl: ~uri), ~echi sn / Pl: ~echi / E: ml
tendicula] 1 Stinghie îngustă de fier sau de lemn, cu dinți la ambele capete, care se așază la războiul de
țesut, pe toată lățimea pânzei, pentru a o ține bine întinsă. [sursa: MDA2 (2010

TUMBELÉCHI, tumbelechiuri, s. n. Tobă mică de aramă, de formă semisferică, care făcea parte din
instrumentele fanfarei turcești. – Din tc. dümbelek.
ZIMBERÉCHI s. n. v. zimberec.

443 | P a g e
zimberec sn [At: (a. 1810) FURNICĂ, I. C. 275 / V: (înv) ~echi, ~ric, zem~, zemberichi, zâm~,
zimpirig[1] / Pl: ~uri / E: tc zemberek] (Tcî) 1 Arc de ceasornic. 2 (Pex) Mașinărie. 3 (Îrg) Clanță
[sursa: MDA2 (2010)[
zemberichi sn vz zimberec
[Var.: zimberéchi s. n.] – Tc. zemberek. [sursa: DLRM (1958)
zimberéc/zimberéchi s. n., pl. zimberécuri/zimberéchiuri [sursa: Ortografic (2002)
zimberechi (înv.) s. n., pl. zimberecuri / zimberechiuri [sursa: DOOM 2 (2005)
6.2.9.4. - Singular M = F - Ce / GE /

Plural M = F - Ci / Gi

6.2.9.4.a - Singular M = F =GI

Singular M = F
Plural M =F

445 | P a g e
F - minGe – mingi / cange – căngi / lege – legi /
dége sf [At: LEXIC REG. II, 89 / Pl: degi / E: nct] (Reg) Ciubăr.
bélge sf [At: RETEGANUL, P. II, 8 / Pl: ~gi / E: nct] (Trs) Cap.[sursa: MDA2 (2010)

substantive feminine defective de singular

ciuparígi sfp [At: VICIU, GL. / E: nct] (Bot; reg) Baraboi (Chaerophyllum bulbasum) [sursa: MDA2
(2010)

ciupărígi s.f. pl. (reg.) plantele de primăvară denumite și baraboi. [sursa: DAR (2002)

hilgi sfp [At: HERZ.-GHER. II-III, 422 / E: nct] (Reg) Înveliș al cartușului. [sursa: MDA2 (2010)

bobidrági sfp [At: H V, 28 / E: nct] (Reg) Floarea Tropaeolum majus. [sursa: MDA2 (2010)

cherchelígi s.f. pl. (reg.) tufe mici (roase de capre). [sursa: DAR (2002
circhilígi sfp vz cercheligi [sursa: MDA2 (2010)
cerchelígi sfp [At: DA ms / V: circhilígi sfp / E: cf mg csereklye] (Ban) Tufe mici (roase de capre).
[sursa: MDA2 (2010)

mimiligi sfp [At: VICIU, GL. / E: nct] (Reg) Bomboane. [sursa: MDA2 (2010)

6.2.9.4.b - Singular M = F =CI

adj. (din categoria adjectivelor variabile cu o singură terminaţie la nominativ singular – E final
adj. – (singular M = F) dulce – (plural M = F) dulCi /
(singular M = F) rece – (plural M = F) reCi /

M – puriCe – puriCi / şoarece – şoareci / indice (număr) – indici /

M – duce – duci (latină – dux, -cis = conducător)
F – lanCe – lănCi / voce – voci / limace – limaci / pace – păci /
F – (sing) larice, G-D art. Laricii – (pl) larici / (sing) calce (bot.) – (pl) CĂLCI
pogáce s. f., g.-d. art. pogăcii; pl. pogăci [sursa: Ortografic (2002)
pogace [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 325 / V: (reg) boace sf, bogace sf, bogaci sn, bohaci sn, ~aci sn,
~acie sf, pohace sf, pohagi sn, pohoace sf / Pl: ~găci, ~ / E: mg pogácsa, ger dal Pogatsche, srb pogača]
1 sf Turtă [sursa: MDA2 (2010)

Excepṭie – defective – dulce – dulci (pl.) => (pl.) dulciuri

câșlégi s. f. pl. [sursa: Ortografic (2002)
CÎȘLÉGI (lat. caseum ligat) s. f. pl. Interval de timp între două posturi, în care creștinii ortodocși
mănîncă de dulce. Se deosebesc patru perioade de acest fel peste an: c. Crăciunului sau de iarnă (v.
cîrneleagă); c. Paștilor, care țin opt săptămîni, de la Duminica Paștilor pînă la Duminica tuturor
Sfinților; c. Sîmpetrului, care țin de la 29 iun. pînă la 1 aug.; c. de toamnă, care țin de la 15 aug. pînă la
15 nov. [sursa: DE (1993-2009)
câșlégi sfp [At: M. COSTIN, ap. LET. I 200/20 / V: câș~, (nob) ~u sn / E: ml caseum ligat] 1 Interval
de timp între două posturi ortodoxe, în care creștinii pot mânca de dulce. 2 Cârneleagă. [sursa: MDA2
(2010)
cîrneleágă f., pl. cîrnelegĭ (din carne-leagă, adică „oprește a mînca carne”. V. cîșlegĭ).
cârneleágă sf [At: LM / V: (reg) ~rl~, ~nil~, ~lígi / Pl: ~egi / E: ml carnem ligat]

6.2.9.4.c – Singular M = F = ghe - ghi

M - SFÍNGHE, sfinghi, s. m. (Entom.) Sfinx

447 | P a g e
F – (sing) veghe, art. vegheA, G-D art. Veghii – (pl) veghi
VÉGHE, (rar) veghi, s. f. [Art. veghea; G.-D. veghii] /v. a veghea
PRIVÉGHE s. f. v. priveghi
F – (sing) ZÉGHE, art. zegheA, G-D art. Zeghii – (pl) ZEGHI
zeghe sf [At: LB / V: zeghie, (îrg) zeche, zechie, zechi, zechie, zeiche, zeichi, zeichie[1], zeighie, seche
sf / Pl: zeghi / E: nct] (Pop)
F - higheghe sf [/ V: ~gege / P și: higieghie / Pl: ~ghi / E: cf mg hegedü] (Mgm; Trs) Vioară. [sursa:
MDA2 (2010)]

6.2.9.4.d – Singular M = F =che - chi

Pentru situaţiile cînd aceste consoane palatale sunt urmate de un ;-E’ final vocalic:
M – (sing.) pă-du-Che – (pl.) pă-duCHi

F – ure-CHE – 2 u-reCHI, /
F – (sing) pereche – (pl.) perechi / ureche – urechi /
F – (sing) ridiChe – art. Ridichea, G-D art. Ridichii – (pl.) ridiCHi /
F – (sing) buche, art. bucheA, G-D art. Buchii – (pl) buCHI, (verb – a buchisi)
(sing) muche /= sau muchi-e – (pl) muchi / =sau mu-chii
6.2.10. - Alte alternanţe fonetice

6.2.10.1. - ‘-ị’’final asilabic (=I zero) în cadranul I

Dacă am lua în considerare prezenţa posibilă a unui ‘’-ị’’final asilabic (=I zero) în cadranul I, am avea
un tip de flexiune aparte, în care forma de masculine singular ar fi identică cu forma de masculine
plural.

PUȘTI, puști, s. m. (Familiar, cu o nuanță de simpatie; și în forma pușchi)

puști smi [At: NECULCE, L. 168 / V: (înv) pust / E: tc pușt] 1 (Înv) Tânăr corupt. 2 (Înv; spc) Tânăr
care practică sodomia. 3 (Înv) Tânăr neserios. 4 Ștrengar. 5 (Pop; îf pușchi) Amant (1). 6 (Fam) Tânăr.
7 (Reg) Om scund. [sursa: MDA2 (2010)
puștĭ și pușchĭ m., pl. tot așa (turc. pers. pușt). Obscen. Tînăr foarte corupt. Băĭat de vre-o 14-15 anĭ.
[sursa: Scriban (1939)
puști (fam.) s. m., art. puștiul; pl. puști, art. puștii [sursa: DOOM 2 (2005)
pust sm vz puști [vezi T – 7]

cîșt (vest) și cî́ștĭ (est) n., pl. urĭ (turc. ar. kyst). Rată de chirie, de arendă [Scriban]
câști (înv.) s. n., pl. câștiuri (-tiuri) [sursa: DOOM 2 (2005)

Tot cu ‘’-ị’’final asilabicse termină şi ‘’schemni’’ – variantă schimni (turcism învechit) – care intră în
compuse ‘’schemni-aga; schimni-agasi’’.

caraváni (înv.) (-vani) s. m. pl.// caraváni smp [At: FILIMON, C. II, 621 / V: cărăvane sfp / E: bg
каравани] (Înv) Pantaloni largi la talie și strâmți de la genunchi jos, strânși la glezne cu nasturi sau cu
copci.[sursa: MDA2 (2010)

CÎ́TEȘI- numeral (Numai în numeralele colective) Cîteși-trei, cîteșipatru etc. = toți trei, toți patru etc.;
cei trei laolaltă;
cî́teșĭ adv. (d. cîte). Ob. numaĭ unit cu numeralele treĭ, patru, cincĭ: cîteșĭ-treĭ, cîteșĭ-patru = toțĭ treĭ, toțĭ
patru (tus-treĭ, tus-patru), toțĭ cincĭ [sursa: Scriban (1939)] - câtuși adv. ceva neînsemnat: câtuși de
puțin, foarte puțin, cât se poate de puțin. [V. cât].
449 | P a g e
Adjective nehotărîte - câtăváși = câtváși

În categoria flexionară T – 5 – 1 am inclus multe substantive care par defective de singular. Dacă însă
forma de singular este identică cu forma de plural, aceste substantive ar trebui incluse în categoria T –
10 – [sing. - ị = plural - ị ]
lumbĭ m. pl. (lat. lumbus, pl. lumbi, = ṣale
D.I. menṭionează ṣi alte substantive cu finală - ị zero, substantive pe care nu le-am găsit în alte surse:
M – trînji, trînzi, coji, poji, crili, vali, zarnacli, scoli, coli, scorli, dălăpi, popeni, marcoveni, miṣconi,
răṭoni; tatniṣi; văloṣi;
schimni – monosilabic, care intră în compuşi.
F – colorezi (Pl. = jeg), ṣlăpi, stîrpi, zespi, pătrînṣi, leṣi, ogărṣi, buduṣi, drăbicăni, probajeni; tăsuieli;
N – privali, cuculi, feli, aliagni, dîrmoni;
Numeral – Daori, didiori, cîteṣi, SPLINI;
Pronume - Nimeni, nimini, nimiri, nimeri (ca); nimenica; MEUṢIș dînsuṣi, cîtuṣi, tineṣi; sieṣi, careaṣi,
(a)celaṣi, carelaṣi, acestaṣi, cineṣi, careṣi, fiecareṣi, cinescuṣi;
Cevaṣi, cescevaṣi, cinevaṣi, carevaṣi, niscarevaṣi;
[vezi şi părţi de vorbire neflexibile]
Se scrie ‘’I’’ dar se pronunță i̯ (i asilabic) la sfârșitul unor pronume, adjective pronominale și adverbe
formate cu -și: același, aceeași, aceiași, totuși, iarăși, însuși, însăși, sieși
Litera ‘’I’’ are valoarea:
[i] vocală,
[į] (în diftongi) semivocală,
sau [į] (în finalul unor forme, după consoane: pomi, cari – transcris [pomį, carį]).

6.2.10.1.1. - zilele săptămînii

Genul substantivelor după înţeles.

- Sunt de genul Masculin numele lunilor anului.
- Sunt de genul FEMININ numele ZILELOR (joi, sîmbătă, duminică…)
şi părţile zilei (amiază, dimineaţă, seară, noapte, ZI)

LUNI, ziua. 1. Lunea, ceauș, sec. XVIII, munt.

luni s. f., art. lúnea; pl. luni, art. Lúnile
Luni (sing) = pl. = luni // uni2 [At: CORESI, EV. 16 / V: ~nea / Pl: ~ / E: ml lunae(dies)]

Numele zilelor (LUNị, marŢị, miercurị, vinerị) au aceeaşi formă pentru ambele numere.
10 – – F sing. = F pl.
F - (sing) LUNi (monosilabic), art. luneA –– (pl) LUNI, art. luniLE
(latină – lunis (lunAE dies) –
LUNị – (adverbial LunEA = în fiecare zi de luni)
luni [ / V: ~nea / Pl: ~ / E: ml lunae(dies) Lat. *lunis (= lunae [dies]).]

F – lunĂ (astru, perioadă de timp) – (pl) luni / (o lună – 2 luni)

lună [At: (cca. 1550) CUV. D. BĂTR. II, 459/13 / Pl: ~ni, (înv) ~ne / E: ml luna]
[G.-D. lunii]
F – (sing) MARŢi, art. marţeA – (adverbial MarţEA) – (pl) marţi, art. Marţi-LE
MARŢị – (adverbial MarţEA) –
 F - (sing) MIERCURi, art. miercureA – (pl) – miercuri, art. Miercuri-LE
MIERCURị – (adverbial MiercurEA) ––
F – (sing) VINERi, art. vinereA, G-D art vinerii – (pl) vineri, art. Vineri-LE
VINERị – (adverbial VinerEA) ––

lunĭ f. (lat. lûnis, îld. lunae, a luniĭ [dies, zi], după Martis, Jovis, Veneris, a luĭ Marte, a luĭ Joĭe, a
Vineriĭ, Mércurĭ, a luĭ Mercur; it. lunedi, pv. dilun, fr. lundi, sp. lunes). Prima zi a săptămîniĭ, după care
vine Marțea. Lunĭ (ca și Marțĭ, Mercurĭ, Joĭ, Vinerĭ, Sîmbătă și Duminica) e o formă adverbială și arată
Lunea următoare: eŭ plec Lunĭ; cînd e vorba de o repetițiune, se zice Lunea (Marțea, Mercurea, Joĭa,
Vinerea, Sîmbăta, Duminica): ședințele se țin Lunea (maĭ rar Lunile pl.), adică „în fiecare Lunĭ”. Se
declină așa: Lunea, Luniĭ, pl. Lunile (Marțea, -țiĭ; Mercurea, -riĭ; Joĭa, Joiĭ; Vinerea, -riĭ; Sîmbăta,
Sîmbetei; Duminica, -ciĭ). Fără art. se zice o Lunĭ și, maĭ corect, o Lune (Marțe, Mercure, Joĭe, Vinere,
Sîmbătă, Dŭminică): într’o lune, la o sărbătoare (NPl. Ceaur, 70). [sursa: Scriban (1939)

Unele substantive comune se scriu cu majusculă în limba engleză

(ex. Friday, March).
În limba engleză numele ZILELOR şi numele LUNILOR anului au statut de substantive proprii. Şi alţi
gramaticieni le consideră substantive proprii.
Substantivele unice sunt, în primul rind, reprezentate de aşa-numitele
Echivalente ale numelor proprii, fiind, ca şi acestea, nişte nume, cu diferenţa că numele coincide cu
denumirea obiectului. E de altă parte, ele nu sunt private ca făcînd parte dintr-o clasă de obiecte şi, în
consecinţă, nu pot fi nici pluralizate, nici generalizate: The sun – soarele, the moon – luna, the north –
nordul, paradise – raiul.
Lunile anului şi zilele săptămînii au articol ZERO în engleză, ceea ce înseamnă absenţa unui articol
exprimat. Articolul zero precedă un număr de substantive proprii ale căror echivalente romîneşti nu se
suprapun. Substantivele proprii romanizate (fie şi numai prin terminaţie) sunt articulate, spre deosebire
de cele păstrate în forma originală.

– În limba romană numele zilelor săptămînii sunt substantive feminine şi nu sunt compuse cu ‘DIES’
(ca în alte limbi - =day).
Substantivul comun feminin – lună – (pl) luni (cf. latină – luna, ae), şi substantivul comun feminin ‘ ZI
– (pl) ZILE’ (cf. latină – DIES, ei – la masculine şi feminin, la plural numai masculin), nu intră în
compunerea numelor zilelor în limba romană.
- Luni
M – Mars, Martis (zeul MARTE, zeul războiului) – MARŢI (ziua), şi luna MART(i)E.
M – Mercurius, -ii (zeul MERCUR) - MIERCURI (ziua)
F – Venus = Venera (zeiţa) - VINERI (ziua)

=Personaje în basme – NUME PROPRII de fiinţe fantastice (benefice);

Sfînta LUNI, MIERCURI, VINERI, DUMINICĂ,
Personaj malefic – MARŢolea;

Observaṭie – ‘’ Substantivele feminine nume ale zilelor săptămînii terminate în consoană palatalizată se
scriu la forma articulate cu ‘-E’’ înainte de articolul hotărît ‘-A’’ – luni – lunea; marṭi- marṭea; miercuri
– miercurea; vinery – vinerea; La plural, forma articulate, procedeul este acelaṣi ca la celelalte substantive

451 | P a g e
feminine cu pluralul nearticulat în consoană palatalizată: marṭile, lunile, miercurile, vinerile’.[GLR, I,
p.86]

***= într-o lunE / luneA, într-o marţE / marţeA, într-o miercurE / miercureA,
într-o vinerE / vinereA,

Gheorghe Constantinescu-Dobridor, în ‘’Mic dicṭionar de terminologie lingvistică’’, Bucureṣti, 1980, la

articolul despre ‘declinare’ (pp.144-145), vorbeṣte despre clase de substantive ṣi adjective care au
aceleaṣi forme de flexiune ṣi care folosesc aceleaṣi mijloace în realizarea flexiunii. ‘’Substantivele din
limba romănă sunt împărṭite tradiṭional în 3 declinări, după terminaṭia lor la nominative singular
nearticulat.’’
El include în declinarea I (-Ă, -eA, -A) cuvintele – sîmbătă , duminică;
ṣi în declinarea a III-a (cu substantive terminate în -E) numele celorlalte zile. [citez: ‘’tot aici intră
substantivele – luni, marṭi, miercuri, joi ṣi vineri.]. Dintre numeralele tratate ca substantive, se include în
declinarea a III-a substantivele feminine ‘zece (10) ṣi mie (1000)’’.Substantivul-numeral feminine ‘sută
(100) aparṭine de declinarea I.
Substantivele-numerale neutre ‘’milion, miliard’’ aparṭin de declinarea a II-a.
Dobridor ar fi trebuit să includă numele zilei de ‘joi’’ în declinarea a II-a.
=====

într-o jo-iE / joiA, Joia Mare - (pl) 2 joi, art. Joi-LE

joi s. f., art. jóia; g.-d. joi, g.-d. art. jóii; pl. joi, art. jóile (jo-i-)
joi [ / V: jui / E: ml Jovis (dies)]

sấmbătă s. f., g.-d. art. sấmbetei; pl. sấmbete și (rar) sâmbăte s. f.

într-o sîmbătĂ / sîmbătA, - (pl) 2 sîmbetE, art. Pl. Sîmbete-LE / – sîmbăta = adverb

dumínică (zi) s. f., g.-d. art. dumínicii; pl. dumínici /

duminică [/ V: ~necă, (reg) ~men~ / Pl: ~ici / E: ml (dies)dominica]
într-o duminicĂ / duminicA, DuminicA Paştelui - (pl) 2 duminici, art. Duminici-LE /
duminica – adverb.
6.2.10.2. - DANDANACHE

Nu toate alternanţele consonantice reprezintă FLEXEME, adică marchează modificări ale sensului unor
categorii gramaticale.
‘’Alternanţele fonetice au apărut într-o anumită etapă de dezvoltare a limbii române. Ele se aplică cu
regulariate la cuvintele existente ATUNCI în limbă, şi cele mai multe continua să se aplice şi azi. Unele
alternanţe însă nu se mai aplică la cuvinte mai noi. (…) De asemenea în limba română nu sunt posibile
orice fel de alternanţe fonetice, numărul lor fiind limitat’’ (GLR, I, p.73)
Alternanţele fonetice apar atît la nivel lexical (la formarea de cuvinte noi prin derivare, sau la variantele
lexicale cu pronunţare regională), cît şi la nivel morfologic.
Aceleaşi tipuri de alternanţe fonetice pot să apară în diferite poziţii în cuvînt:
- În poziţie iniţială (ex. Variante regionale: albie – (pl.) albii / ălbii; aşchie – (pl.) aşchii / ăşchii.
- În interiorul cuvîntului: fabric – (pl.) fabrici /făbrici; staţie – (pl.) staţii / stăţii;
- Sau alternanţele fonetice care preced FLEXEMELE SINTETICE (finale) (ex. Uriaş – (pl.)
uriaşi / urieşi; ministru – (pl.) miniştri.

Alternanţele fonetice care nu reprezintă FLEXEME SINTETICE tipice pentru sistemul flexionar al
limbii române apar fie în pronunţări regionale, fie în pronunţarea individual a unor vorbitori.
Dandanache este foarte precis caracterizat de Caragiale prin didascalii: "(vorbeste peltic si sssait), iar
‘’pelticeala’’este interpretată ‘’politic’’: "Agamita Dandanache e mai mult un balbait si un marginit
mintal, simbol trist al necesitatilor electorale si lamentabil exponent de clasa" (G.Calinescu).
(ramolismentul si degradarea fiind evidente inca de la sosirea "cu birza tinti postii hodoronc-tronc,
zdronca-zdronca’’). Personajul lui Caragiale vine din Bucureşti, dintr-o veche familie de revoluţionari
(‘’ eu care, familia mea, de la patruzopt în Cameră’’). Caragiale, fost şi el participant activ la ‘’revoluţia
de la Ploieşti’’ uneşte în vorbirea acestui personaj cîteva trăsături dialectale diferite.
‘’Limba română literară veche prezintă numeroase particularităţi dialectale, îndeosebi de natură
fonetică, legate de zona căreia îi aparţin autorii/traducătorii textelor, şi care divizează româna scrisă în
două mari varietăţi dialectale: una nordică (încorporând Moldova, Ardealul şi Banatul) şi alta sudică
(Muntenia). De exemplu, primei varietăţi îi sunt caracteristice consoanele dz şi ğ, rotacismul lui n
intervocalic, lipsa diftongului îi (dzic, gios, bire, pâne), iar celei de sud – consoanele z şi j, prezenţa
diftongului îi şi lipsa rotacismului (zic, jos, bine, pâine). Spre
sfârşitul perioadei vechi a limbii române răspândirea în toate provinciile româneşti a cărţilor de cult şi a
celor laice, provenind dintr-un singur centru, de cele mai multe ori muntenesc (Bucureşti, Târgovişte,
Râmnic), a dus la configurarea unei limbi de cultură preponderent unitare, pe care se va clădi viitoarea
limbă română literară modernă. [Ion Toma]

Înainte de a discuta despre regulile de formare a pluralului (în limba română actuală) prin palatalizarea
consoanei finale, observăm că în limbajul lui Agamiţă Dandanache TOATE consoanele antero-
palatalele devin dentale [/Ğ / Ge =>DZ ; / Č / Ce => ţ (amîndouă semioclusive), J => Z; ş = S
(amîndouă fricative)].

453 | P a g e
O consoană palatală este, în fonetica articulatorie , o consoană dorsală al cărei loc de articulație este
situat pe partea superioară a palatului cunoscut sub numele de palatul dur (spre deosebire de palatul
moale sau velum ); organul de articulare este partea din spate a limbii
O consoană cu un punct diferit de articulație poate fi palatalizată , adică în timpul emisiei, partea din
spate a limbii se îndoaie pentru a se apropia de palatul dur. Prin palatalizare se produce depalsarea
punctului de articulare mai aproape de palat (ZONA centrală) : labialele şi labio-dentalele se deplaseaza
spre interior, iar velarele se deplasează în sens invers. Acest fenomen de fonetică articulatorie
(coarticulare) implică o articulare secundară care poate fi de 4 tipuri:
-Labializare, rotunjind buzele în timp ce produce obstrucția;
-Palatalizare, ridicând corpul limbii spre palatul dur în timp ce produce obstrucția;
-Velarizarea, ridicând partea din spate a limbii spre palatul moale (velum);
-Faringealizarea, constricție a gâtului (faringe).
Vezi si
La Dandanache este un fel de ‘’depalatizare’’ prin mişcarea locului de articulare a consoanelor dinspre
zona pre-palatală (vezi 6) spre zona dental (vezi 3).
[vezi https://wikicro.icu/wiki/place_of_articulation
Locuri de articulare (pasive și active):
1. Exo-labial, 2. Endo-labial, 3. Dental, 4. Alveolar, 5. Post-alveolar, 6. Pre-palatal, 7. Palatal, 8. Velar,
9. Uvular, 10. Faringian, 11. Glotal, 12. Epiglotal, 13. Radical, 14. Postero-dorsal, 15. Antero-dorsal,
16. Laminal, 17. Apical, 18. Sub-apical

=Locul pasiv al articulației este locul din partea mai staționară a tractului vocal în care apare articulația
și poate fi oriunde de la buze, dinți superiori, gingii sau acoperișul gurii până la partea din spate a
gâtului. Deși este un continuum, există mai multe zone contrastive, astfel încât limbile pot distinge
consoanele articulându-le în zone diferite, dar puține limbi contrastează două sunete în aceeași zonă, cu
excepția cazului în care există o altă caracteristică care contrastează și ele. Următoarele zone sunt
contrastive:
-Buza superioară (labial)
-Dinții superiori, fie pe marginea dinților, fie pe suprafața interioară (dentare)
-creasta alveolară, linia gingiei chiar în spatele dinților (alveolar)
-Partea din spate a crestei alveolare (post-alveolar)
-palatul dur pe acoperișul gurii (palatal)
-palat moale mai în spate pe acoperișul gurii (velar)
-uvula atârnând la intrarea în gât (uvular)
-Gâtul în sine, alias faringe (faringian)
-epiglotă la intrarea în trahee, deasupra casetei vocale (epiglotal)
Regiunile nu sunt strict separate. De exemplu, în unele sunete în multe limbi, suprafața limbii intră în
contact cu o zonă relativ mare de la partea din spate a dinților superiori până la creasta alveolară, ceea
ce este suficient de comun pentru a-și fi primit propriul nume, denti-alveolar. La fel, regiunile alveolare
și post-alveolare se fuzionează între ele, la fel și palatul dur și moale, palatul moale și uvula și toate
regiunile adiacente. Termeni precum pre-velar (intermediar între palatal și velar), post-velar (între velar
și uvular) și superior vs. inferior faringianul poate fi folosit pentru a specifica mai precis unde are loc o
articulație. Cu toate acestea, deși un limbaj poate contrasta sunetele pre-velare și post-velare, nu le

455 | P a g e
contrastează și cu sunetele palatale și uvulare (de același tip de consoană), astfel încât contrastele sunt
limitate la numărul de mai sus, dacă nu întotdeauna locația exacta
=Locuri active de articulare.
Gestul articulator al locului activ de articulare implică partea mai mobilă a tractului vocal, de obicei o
parte a limbii sau a buzelor. Se cunoaște că următoarele zone sunt contrastante:
-Buza inferioară (labial)
-Diverse părți ale părții din față a limbii (coronal):
-vârful limbii (apical)
-Suprafața superioară frontală a limbii chiar în spatele vârfului, numită lamă a limbii (laminal)
-Suprafața limbii sub Sfatul (subapical)
-Corpul limbii (dorsal)
-Baza alias rădăcina limbii și a gâtului (faringian)
-pliul ariepiglotic în interiorul gâtului (ariepiglotal)
-glotis chiar în spatele traheei (glotal)
În consoane bilabiale, ambele buze se mișcă, astfel încât gestul articulator aduce buzele împreună, dar,
prin convenție, se spune că buza inferioară este activă și buza superioară pasivă. În mod similar, în
consoane lingolabiale limba contactează buza superioară cu buza superioară care se deplasează activ în
jos pentru a întâlni limba; totuși, limba se spune în mod convențional că este activă și buza pasivă, dacă
nu din alt motiv decât că părțile gurii de sub tractul vocal sunt de obicei active, iar cele de deasupra
tractului vocal sunt de obicei pasive
https://wikicro.icu/wiki/place_of_articulation
457 | P a g e
‘’zi-i pe nume, de! … a! sufradzele lor’’;
sufragiu (vot) și sufragiu (care servește la masă), -gii. [sursa: IVO-III (1941)

‘’IPINGESCU (urmând cu tărie): “...Nu! în van! noi am spus-o şi o mai spunem: situaţiunea Romaniei
nu se va putea chiarifica; ceva mai mult, nu vom putea intra pe calea veritabilelui progres, până ce nu
vom avea un sufragiu universale...” (Amândoi rămân foarte încurcaţi.)
JUPÂN DUMITRACHE: Adicătele, cum vine vorba asta?
IPINGESCU (după adâncă reflecţie): A! înţeleg! bate în ciocoi, unde mănâncă sudoarea poporului
suveran... ştii: masă... sufragiu...’’ (Caragiale - O noapte furtunoasă)
(=Cei doi înţeleg prin sufragiu - omul de sufragerie = SUFRAGÍU, sufragii, s. m. (Înv.) Om de serviciu
care servea la masă. [Var.: sofragíu s. m.] – Din tc. sofraci. / pe cînd originea cuvîntului din text este
alta Var.: sufráj s. n.] – Din fr. suffrage, lat. suffragium. Şi sensul se referă la dreptul de vot universal
(pentru care I.L. Caragiale a militat în articole publicate mai ales în perioada exilului).

Fenomenul fonetic prin care consoanele africate prepalatale devin dentale

[/Ğ / =>DZ; / Č / => ţ] nu este un fenomen singular. [/dj/ => /dz/; /tş/ => /ts/ ] AFRICATELE pot fi
interpretate ca secvenţe compuse dintr-o consoană plosivă şi o consoană fricativă:
Dentale SONORE - /d/ + /z/ = /dz/
Dentale SURDE / t / + / s / = /ţ/
Prepalatale Sonore - / d / + / j / = /dj/ = GI - / Ğ /
Prepalatale Surde - / t / + / ş / = / tş / = CI - / č /

459 | P a g e
Alternanţa [gi/zi] de la pluralul cuvîntului reprezintă FLEXEME sintetice.
F - Mai ales la plural – scoveargă – (pl.) scovergi // scovérgă/scovárdă s. f., g.-d. art.
scovérgii/scovérzii; pl. scovérgi/scovérzi
La fel alternanţa [ji/zi] de la pluralul masculinului
M – trînji, trînzi,
În timp ce palatalizarea de tipul ‘’duminică – duminici’’, scoveargă – scovergi’’ alternează flexemele
de singular (velare occlusive) cu flexeme care marchează numărul plural (prepalatale semioclusive),
modificarea locului de articulare a consoanelor fricative prepalatale (care devin dentale [J => Z; ş = S])
este un fenomen invers palatalizării (=depalatizare) şi nu reprezintă flexeme (nu modifică categorii
gramaticale). Astfel apar variante lexicale (regionale) de pronunţie. Le putem considera substantive cu
forme multiple de plural. Putem avea şi variante lexicale (regionale) de pronunţie la substantive cu
forme multiple de singular:
ghíjă, ghíji, s.f. (reg.) 1. coaja verde a nucii. 2. pănușa știuletelui. [sursa: DAR (2002)
ghíje (-ji), s. f. – 1. Pănușă de porumb. – 2. Coadă verde de nucă. – Var. ghij.
Alternanţa vocalică [ă – e ] de la finalul celor două variante se deosebeşte de alternanţa vocalică dintre
FLEXEMELE SINTETICE de la substantivele de genul feminine: caşa – case, unde ‘’-ă’’ este flexemul
pentru feminine singular, în opoziţie cu flexemul ‘’-E’pentru feminine plural.

=Nu întîmplător sunt publicate articole despre cum să scriem şi cum să ne exprimăm corect în limba
română (exemplu - https://ortografia.ro/ortografia-limbii-romane/formarea-cuvintelor-in-limba-
romana/sufixe-si-prefixe/
frizerie, loterie (nu frizărie, lotărie).
Sufixele –ean, -eală, -eață. Sufixele –ean (fem. –eană, eancă), -eală, -eață se scriu și se pronunță cu ea
după consoane, chiar după ș, j:
După vocale, sufixele –ean, -eală se scriu și se pronunță ­–ian, -ială: buzoian, croială (nu buzoean,
croeală)

‘’Alternanţele fonetice nu formează singure pluralul substantivelor, ci sunt însoţite de anumite

desinenţe sau de fuziunea fostei desinenţe de plural cu tema ‘’.(GLR, I, p.73)
Consider că sistemul flexionar al limbii române este unic şi unitar, şi foloseşte aceleaşi tipuri de
FLEXEME (vezi anterior descrierea lor – T-1 – T -9) atît pentru declinare cît şi pentru conjugare. În
unele situaţii, unele flexeme sintetice primare sunt precedate de alternanţe fonetice care au rolul de a
ajuta pronunţarea.
În afară de flexemele sintetice (primare şi secundare), care marchează diferite categorii gramaticale,
există şi alternanţe fonetice care le preced ca elemente periferice însoţitoare. Aceleaşi tipuri de
alternanţe fonetice apar ca elemente periferice şi la nivel lexical, determinînd apariţia unor variante
lexicale (derivate din cuvîntul principal). Cuvintele cu forme duble de singular sau de plural sunt
variante flexionare.
Flexemele sintetice primare, atît cele nominale cît şi cele verbale, reprezintă de obicei o alternanţă
fonetică care exprimă modificarea unor sensuri gramaticale, de exemplu formarea pluralului
substantivelor (sau a persoanelor I, II, III singular la verbe) prin palatalizarea consoanelor finale.
Flexemele sintetice care marchează numărul plural la flexiunea nominal sunt ambele vocale anterioare
[E şi I].

În triunghiul vocalic al limbii române, fonemele ‘[ E şi I] sunt vocale anterioare închise. [Triunghiul
vocalice este o reprezentare grafică a tractului vocal uman. Permite clasificarea vocalelor în funcție de
două axe: orizontal adâncimea punctului de articulație (poziția limbii în gura anterioară - centrală -
posterioară) și vertical gradul de deschidere. Triunghiul cu șapte vocale evidențiază trei poli: vocala
închisă neregulată anterioară / i /, vocala închisă rotunjită posterior / u / și vocala deschisă / a /,]

În sistemul vocalic al limbii române, vocala ‘’-I’’este caracterizată:

- după deschiderea gurii: vocale închise i, â(î), u.
- după participarea buzelor: vocale nerotunjite a, e, i, ă, â(î).
- după participarea limbii: vocale anterioare e, i;
Deci ‘’-I’’ este o vocală închisă, anterioară, nerotunjită.{U’’ este vocală închisă, posterioară,
rotunjită}.
În poziţie finală, ‘’I şi u’’ se pot realiza atât ca vocale, cât și ca semivocale. Atunci când sunt
semivocale, sunetele respective au o durată de rostire mai scurtă decât atunci când sunt vocale și sunt
incapabile să formeze singure silabe.

Semivocalele [I şi u] participă la formarea grupurilor de sunete numite diftongi descendenţi.

https://www.wikiwand.com/ro/Consoană_sonantă_palatală

În fonetică, consoana sonantă palatală este un sunet care apare în foarte multe limbi vorbite. Se mai
numește iot, iod sau i consonantic. În cuvinte joacă rol de consoană, dar întrucît articularea sa seamănă
foarte mult cu cea a unei vocale (vocala [i]) face de asemenea parte din categoria semivocalelor.
Simbolul său fonetic este [j]. (Atenție, litera J din limba română corespunde sunetului notat [ʒ].) Acest
sunet apare întotdeauna precedat sau urmat în aceeași silabă de o vocală, împreună cu care formează
diftongi sau, în prezența altei semivocale, triftongi.

În limba română nu există o literă separată pentru acest sunet, el se notează cu litera I la fel ca și vocala
[i]. În cuvinte împrumutate se mai notează și cu litera Y. Exemple de cuvinte: iarbă /'jar.bə/, caiet
/ka'jet/, doi /doj/, yard /jard/, spray /sprej/.

Consoana [j] este sonoră și nu are o pereche surdă.

461 | P a g e
PRONUNŢIE
Modul de articulare este sonant, adică printr-o închidere numai parțială a căii vocale, astfel încît fluxul
de aer nu este întrerupt în nici un moment, ci doar îngustat suficient de puțin pentru a nu produce
turbulențe audibile.
Locul de articulare este palatal, adică partea mijlocie a limbii se atinge sau se apropie de palat.
Este o consoană sonoră, adică în timpul pronunției sale coardele vocale vibrează.
Este o consoană orală, adică fluxul de aer lăsat să iasă pe gură.
Este o consoană centrală, adică aerul trece pe deasupra părții centrale a limbii.
Este o consoană pulmonară, adică obținută prin aplicarea unei presiuni din plămâni.

În tabelul de mai sus, poziţia semivocalei nu este reprezentată corect, deoarece s-a încercat
reprezentarea celor 4 semivocale din limba română în proximitatea vocalelor din care derivă.
https://www.wikiwand.com/ro/Consoană_sonantă_palatală

Celulele galbene corespund consoanelor din limba română.

în perechile de consoane, cea din stânga este surdă, iar cea din dreapta este sonoră.

Sonantă labiovelară: /w/ nu apare în tabel.

În fonetică, consoana sonantă labiovelară (sau velară labializată) este o consoană sau semivocală care
apare în unele limbi vorbite. Locul său de articulare este dublu, pe de o parte în zona velară și pe de alta
la nivelul labial. Simbolul său fonetic este [w].

Consoana [w] este sonoră și nu are o pereche surdă.

463 | P a g e
În limba română nu există o literă separată pentru acest sunet, el se notează cu litera U la fel ca și
vocala [u]. În cuvinte împrumutate se mai notează și cu litera W. Exemple: rouă /'ro.wə/, nuiaua
/nu'ja.wa/, colindau /ko.lin'daw/, western /'wes.tern/, cow-boy /'kaw.boj/.
Pronunție
Modul de articulare este sonant, adică printr-o închidere numai parțială a căii vocale, astfel încît fluxul
de aer nu este întrerupt în nici un moment, ci doar îngustat suficient de puțin pentru a nu produce
turbulențe audibile.
Este o consoană velară labializată, articulată prin apropierea părții posterioare a limbii de palatul moale
și în același timp prin rotunjirea buzelor.
Este o consoană sonoră, adică în timpul pronunției sale coardele vocale vibrează.
Este o consoană orală, adică fluxul de aer lăsat să iasă pe gură.
Este o consoană centrală, adică aerul trece pe deasupra părții centrale a limbii.
Este o consoană pulmonară, adică obținută prin aplicarea unei presiuni din plămâni.
6.2.10.3. - Formarea pluralului prin palatalizarea consoanei finale

Palatalizarea, este un termen care denotă schimbarea pronunțării unei consoane prin apăsarea limbii de
palatul dur al gurii. Palatalizarea, ca procedeu fonetic, este o articulare secundară (ca și labializarea sau
velarizarea).

În alfabetul IPA palatalizarea se notează cu semnul [ʲ]: [pʲ, tʲ, sʲ, bʲ, dʲ, zʲ] etc. Când nu există
posibilitatea aceasta, se folosesc consonantele cu o liniuță pentru a denota palatalizare: k→k', p→p',
g→g', b→b' etc.
în limba română poate fi întâlnită, mai ales în regionalisme, când consoanele b, p, m, f și v sunt
palatalizate sub influența vocalei i care le urmează. Un exemplu este regionalismul bade→badʲe.

Palatalizarea este o modificare fonetică prin care o consoană nepalatală devine palatală, se înmoaie,
(mutînd locul de articulație în regiunea palatului dur) sub influența unui i sau e următor. Astfel, în
limba română este cunoscută p. labialelor b, p, m, f și v în cuvinte cu pronunțare regională ca g’ine
(bine), k’icior (picior), n’ere (miere), h’erbe (fierbe) și y’ine (vine) și p. dentalelor d și t în cuvinte tot
cu pronunțare regională ca bag’e (bade), frače (frate) etc. Tot p. este și trecerea inversă, de la rostirea
regională „brață”, „săc”, „șăd”, „zăr” la rostirea literară „brațe”, „sec”, „șed”, „zer”, prin p. parțială a
consoanelor ț, s, ș, z (în locul lui ă nepalatal, apare e prepalatal). [sursa: DTL (1998)

O consoană palatală este, în fonetica articulatorie , o consoană dorsală al cărei loc de articulație este
situat pe partea superioară a palatului cunoscut sub numele de palatul dur (spre deosebire de palatul
moale sau velum ); organul de articulare este partea din spate a limbii .
Palatalizarea unei consoane este notată cu simbolul supercript [ʲ]
O consoană cu un punct diferit de articulație poate fi palatalizată , adică în timpul emisiei, partea din
spate a limbii se îndoaie pentru a se apropia de palatul dur.
Palatalizarea este un fenomen cu dublu sens.
-1 - palatalizarea este fenomenul prin care consoanele velare sunt transformate în consoanele palatale
corespunzătoare, adică în care punctul de articulare al unui sunet se deplasează mai departe pe palat în
raport cu sunetul original;
-2 – sau palatalizarea se produce prin deplasarea punctului de articulare mai aproape de palat – fenomen
în care consoanele alveolare , bilabiale și nazale se transformă în palatine .
Palatalizarea joacă un rol important în evoluția de la limbile latine la limbile romanice , introducând
sunete palatale, africate și fricative necunoscute sistemului fonetic latin.
=ex. sunetele [k] și [g] , velare în latină, se palatalizează în fața [ i] și [e] – devenind – [ce, ci, ge, gi]

Vezi
Grigore CANTEMIR, FENOMENUL PALATALIZĂRII ÎN CADRUL BILINGVISMULUI
ROMÂNO-RUS
GR. RUSU, În legătură CU UNELE PROBLEME PRIVITOARE LA ,,PALATALIZAREA
LABIALELoR în graiurile dacoromâne.
ALEXANDRA ROMAN-MORARU, Noi atestúri ale palatalizárii lui ‘’m’’ în scrisul vechi românesc
https://ioncoja.ro/alternantele-consonantice-si-amutirea-lui-i-final/
Ion Coja , Alternanţele consonantice şi "amuţirea" lui i final

465 | P a g e
SORIN GUIA, CÂTEVA ASPECTE PRIVITOARE LA TRATAMENTUL DENTALELOR ÎN
DACOROMÂNA ACTUALĂ

Alexandru GAFTON, Despre hipercorectitudine (II). Palatalizarea labiodentalelor;

[‘’ vi < ghi. Substantivul movilă are ca etimon sl. mogyla, formă care se rostea cu fonetismul -g’-,
precum cuvintele româneşti rezultate din palatalizarea oclusivei bilabiale sonore ori a fricativei
labiodentale sonore’’ – moghilă => movilă / g’iţăl pentru viţel, / piatră și chiatră / sulfină apare sub
forma sulcină /
6.2.10.4. - Numărul plural al substantivelor

Flexemele sintetice primare care marchează numărul plural la flexiunea nominală sunt ambele vocale
anterioare [E şi I].

Formarea pluralului prin palatalizarea consoanelor finale poate fi reprezentată în cele 4 cadrane:

PLURAL SINGULAR
IV III III
-E -E -Ă
Părţi de vorbire Părţi de vorbire
Declinabile – Cazul N-A Declinabile – Cazul N-A
Feminine + Neutre Feminine
PLURAL SINGULAR
= =
Verbe Verbe
Modul indicativ + modul Modul indicativ + modul
conjunctiv conjunctiv
Timpul prezent Timpul prezent
Persoana III singular Persoana III singular
Modul imperativ, pers. II sg Modul imperativ, pers. II sg

II I
-I -k
Părţi de vorbire
Părţi de vorbire
Declinabile – Cazul N-A
Declinabile – Cazul N-A
Masculin + neutre
Masculin
SINGULAR
PLURAL
=
=
Modul indicativ + modul
Modul indicativ + modul
conjunctiv
conjunctiv
Timpul prezent
Timpul prezent
Persoana I singular
Persoana II singular
Modul imperativ, pers. II sg

467 | P a g e
În cadranul IV flexemul ‘-E’(de plural) şi –uri, iar în cadranul II flexemul ‘-I’.
La flexiunea verbal, în cadranul III cu flexemul ‘-I este persoana a II-a singular, şi în cadranul IV cu
flexemul ‘-E este persoana a III-a singular (alternative indicative/conjunctiv prezent). Atît categoria
gramaticală a numărului plural la flexiunea nominal, cît şi categoria gramaticală a persoanei I, II, III
singular la flexiunea verbal sunt categorii gramaticale secundare, dar totuşi flexemele respective sunt
notate şi în articolele din dicţionarul explicative al limbii (reprezentînd indicaţii morfologice).

Printre categoriile gramaticale flexionare, care se manifestă în flexiunea anumitor cuvinte (flexibile), ca
genul, persoana, modul, timpul și diateza, este şi categoria gramaticală de număr.
Categoria gramaticală de număr este o trăsătură marcată de morfeme gramaticale precum desinențele.
În prezenta lucrare, pentru toate mărcile care au un sens grammatical am folosit termenul de FLEXEM.
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur
exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal,
inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticale.
Opoziția de număr (între un obiect și mai multe) caracterizează clasa substantivelor numărabile (numite
și discrete), adică a celor care denumesc obiecte ce pot fi izolate între ele, numărate și grupate, dar nu și
pe cea a substantivelor nenumărabile, care denumesc mase indivizibile. Opoziția de număr este
exprimată și de pronume, cele de persoana a III-a ca substitute ale substativului, atât ca distincție
naturală, cât și prin acord cu substantivul pe care îl înlocuiesc. Adjectivul și verbul exprimă de
asemenea numărul, dar numai prin acord cu substantivul sau pronumele.
[https://ro.wikipedia.org/wiki/Număr_(gramatică)

Substantivele numărabile au atît numărul singular cît şi numărul plural. Numărul plural poate fi
exprimat prin forme diferite (Sunt doar două flexeme sintetice folosite pentru a exprima numărul plural
la substantive – vocalele anterioare [E şi I]) sau prin forme identice (considerate substantive
invariabile).
=Sensul de singular – UNU, un singur obiect dintr-o categorie de obiecte identice, intră în opoziţie cu
sensul de plural.
[În unele limbi, precum limba latină şi limbile romanice, este exprimată gramatical numai o opoziție,
cea a singularității (un singur obiect) față de cea a plurarității (mai mult de un obiect), prin formele de
singular, respectiv de plural.
În alte limbi, singularității i se opune dualitatea (exprimarea a două exemplare), iar acestora li se opune
pluralitatea, adică un număr mai mare de două obiecte. Această opoziție se păstrează în numeralele
corespunzătoare lui „doi, două”, „amândoi, amândouă”, (noi doi, voi două) dar nu mai avem numărul
dual. Nu avem nici numărul trial, opus singularului, dualului și pluralului, cel din urmă însemnând în
acest sistem „mai multe obiecte decât trei”. (cîteştrei, cîtetrele)].
=Forma de plural exprimă sensul grammatical opus singularului, arătînd două sau mai multe obiecte de
acelaşi fel.
Atît singularul, cît şi pluralul, pot arăta uneori un grup de două sau mai multe fiinţe diferite, atunci cînd
acestea alcătuiesc un grup unitar. (un cuplu - Pereche formată din persoane (de sex opus); tînăra
pereche; o familie, o cireadă, un stol (şi alte substantive collective).
Mirii = mire şi mireasă, părinţii mei, bunici = bunic şi bunică; Veri = veri şi verişoare)
Se poate folosi şi pluralul unor nume proprii pentru a desemna persoane cu trăsături asemănătoare: nişte
caţavenci, caţavencii (art.), Eminescu => emineştii.
Uneori, singularul poate fi folosit cu înţeles de plural (ex. - Isus a folosit termenul"om" în sens generic
referindu-se la întreaga omenire. Teii plin de floare răspîndesc în aer…/ În ţara franţuzului.) Numele de
materie precedate de articolul nehotărît de plural exprimă ideea de cantitate neprecizată – nişte sare,
nişte peşte, nişte piatră.

469 | P a g e
6.2.10.4.1. - Relaţia dintre forma cuvîntului şi sensul său gramatical

Semnificant SEMNIFICANT
(=FORMĂ) (Sens gramatical)
Numărul Numărul
SINGULAR PLURAL
Formă de Formă de singular şi Formă de singular
singular Şi înţeles de singular şi înţeles de
PLURAL

Formă de Formă de plural şi Formă de plural şi

plural înţeles de SINGULAR înţeles de plural

Substantivele colective au la forma de singular înţeles de plural.

Exemple de substantive colective: banc, stol, clasă, ceată, echipă, cireadă. Sau cu sufixe collective:
mulţime, pietriş, brădet, duzină, buchet, public.
Unele substantive care denumesc însuşiri şi calităţi abstracte nenumărabile se întrebuinţează la ambele
numere cu înţelesul singularului (ex. Bătrîneţea – bătrîneţile (regional – bătrîneţa – bătrîneţele; tinereţea
– tinereţile (regional – tinereţa – tinereţele; blîndeţea – blîndeţile (regional – blîndeţa – blîndeţele;
mintea – minţile; silinţa – silinţele.) Toate sunt substantive feminine articulate cu articol hotărît.
Alte substantive nenumărabile, nume de materii, au la plural sensul de varietăţi, tipuri (nişte vinuri, -
sau exprimă plurale stilistice, – ‘’nisipurile deşertului’’ = pluralul multitudinii)
Unele substantive şi-au format serii omonimice. Unele asemenea substantive, (desi provin din
substantive nenumărabile), şi-au format un plural al cărui înţeles s-a desprins de singular.
Frig – friguri (boală); apă – ape (jocuri de lumini); lapte – lapţi (de peşte); grîu – grîne (cereale).

Unele substantive la plural au două sensuri: unul obisnuit, în relaţie cu singularul, şi unul diferit faţă de
singular. Substantivele cu sensuri diferite la plural pot avea forme identice sau forme diferite.

6.2.10.4.2. - Substantivele defective

Substantivele defective au flexiunea incompletă. Ele sunt de două feluri:

a) Singularia tantum - au numai formă de singular şi se numesc substantive defective de plural.
Exemple de substantive defective de plural care denumesc:
-alimente: miere, unt, brînză, muştar, untură, făină, mazăre, mei, trifoi, orez, mălai, zahăr, tutun, piper,
cimbru, usturoi;
-lichide: lapte, vin, bere, ulei, oţet;
-unice – soare, lună;
-materii, substanţe: aur, azot; sînge, tablă, lînă, vată, oţel; sticlă; nisip, nămol;
-însuşiri omeneşti, emoţii, valori morale: cinste, dragoste, onoare, ruşine, curaj, speranţă, nerăbdare;
-stări organice: sete, foame, lene, oboseală, somn;
-nenumărabile abstracte: noroc, pace, fericire, mînie, ură, linişte, tristeţe, gălăgie, dreptate;
-nume de jocuri, de sporturi: fotbal, tenis, volei, atletism,
-obiecte de învaţămînt, ştiinţe, nume de boli: istorie
-epoci istorice, curente culturale: feudalism, Dadaism, paşoptism;
-religii: creştinism, ortodoxism;
- apelative arhaice, regionale, colocviale; - nene, bade; vodă, taică, nea, neică;

b) pluralia tantum au numai forma de plural şi se numesc substantive defective de singular

Exemple de substantive defective de singular:
-Nume de materie: cîlţi, bale,
-alimente: icre, cuişoare, tăiţei, spaghetti, tărîţe,
-părţi ale corpului: şale, măruntaie,
-pluralităţi: aplauze,
- ochelari, pantaloni, blugi,
-moaşte, zori, nuri, confetti, ghilimele,
-moştenite la plural din limba latină: Anale, auspicii;
Nume proprii: Sînziene, Rusalii, Florii,

471 | P a g e
 Semnificant SEMNIFICANT
(=FORMĂ) (Sens gramatical)
Substantive Numărul Numărul
DEFECTIVE SINGULAR PLURAL
Singularia Formă de singular şi x
tantum Şi înţeles de singular

Pluralia tantum x Formă de plural şi

înţeles de plural

Unele substantive defective de plural pot avea forme diferite de forma singularului:
Îngheţată – (pl.) îngheţăţi;
Pătrunjel – (pl.) pătrunjei;
Bunătate – prin extensie, are şi plural - (binefaceri, mâncăruri bune, bogății) pl. bunătăți. Pl. și: (II 1)
bunătățuri. îmbunăciúne s.f. (Pl: ~ni /( înv.) lingușire. Înduplecare. Dar şi ‘’bunăciune – pl. bunăciuni,
termen argotic referitor la ‘’prospături sexoase;.
bunătate sf [At: COD. VOR 146/13 / Pl: ~tăți, (rar) ~ tățuri / E: lat bonitas, -atem] 1 Însușirea de a fi
bun (2) Si: (îvr) bunătăcios, bunătămare (1), bunețe (1). 2 Înclinația de a face bine. 3 Îndurare. 4 Milă. 5
Blândețe. 6 Politețe. 7 (Îs) ~ de om Om foarte bun (1). 8 (Îe) A avea (face) ~(a) să (sau de)... A avea
bunăvoința să... 9 (îc) Ai ~(a) Te rog, fii bun. 10 Faptă bună (40). 11 Binefacere. 12 Gust bun (26). 13
(Lpl) Delicatese culinare. 14 (Lpl) Băutură fină. 15 (Mpl) Lucru de calitate foarte bună. 16 Calitate a
ceva. 17 (Lpl) Averi. [sursa: MDA2 (2010)
sare – pl. săruri
Sunt şi nume de materie folosite la plural, care nu îşi modifică forma:
(sg.) Fasole – (pl.) nişte fasole.

Substantivele nume de obiecte formate din două părţi identice (summation plurals) se întrebuinţează de
obicei la plural, dar cu sens de singular. (ex. Pantaloni, iţari, blugi, şalopete, pijamale, ochelari, izmene,
obiele, desagi, foarfeci, cleşti). Pentru a pune de acord conţinutul cu forma, aceste substantive pot fi
precedate de cuvîntul ‘’o pereche’’ ca numerativ pentru singular: o pereche de cleşti. Multe substantive
cu formă de plural şi înţeles de singular au şi o form singular: pantalon, foarfecă, desagă / desag;
ochelar (Ochelarist), şort, binoclu.
Substantivul ‘Cleşte’’ poate fi:
- de genul masculin [cleşte – (pl.) cleşti];
- de genul neutru [un cleşte – (pl.) două cleşte / sau cleşti];
-sau de genul feminin.
cléște s.m. / s.n., pl. clești / cléște [sursa: Ortografic (2002)
CLÉȘTE, clești, s. m - [Pl. și: (n.) clește] – Din sl. klĕšta.
cléște [At: BIBLIA (1688), 572 / V: cleaștă2 sf / Pl: ~ti sm, (înv) -turi sn / E: vsl клешта] 1 sm Unealtă
din metal sau lemn, alcătuită din două brațe încrucișate și articulate între ele, pentru manipularea unor
piese. 2 sm Clește [sursa: MDA2 (2010)
clește n., pl. tot așa. şi masc. (pl. cleștĭ), dar ob. neutru: doŭă clește (CL. Febr. 1910, CXI). La Dos. pl.
cleștĭ și cleșturĭ. [sursa: Scriban (1939)

473 | P a g e
6.2.10.4.3. - Substantive cu forme multiple

=Unele substantive cu flexiune complete au forme multiple, fie la singular, fie la plural.
Nu se face diferenţă între animate şi inanimate.

Semnificant SEMNIFICANT
(=FORMĂ) (Sens gramatical)
Substantive cu Numărul Numărul
forme multiple SINGULAR PLURAL
Forme multiple Forme multiple de Formă de plural şi
de singular înţeles de plural
singular Şi înţeles de
singular
Forme multiple Formă de singular Forme multiple
de şi înţeles de de plural
plural singular şi înţeles de plural

Acelaşi cuvînt Forme multiple de Forme multiple

poate avea singular de plural
Şi înţeles de şi înţeles de plural
singular

=Substantivele care au forme diferite de singular sunt de două feluri.

- Substantive care au forme diferite la singular, la acelaşi GEN:
Berbec – un berbece; şoarec – un şoarece; flutur – un future; mugur – mugure; glonţ – un
glonte; [multe adaugă un ‘-E’ final, mutînd astfel tipul flexionar]
oaspe – un oaspete –;oaspe(te)
oáspete s. m., pl. oáspeți [sursa: Ortografic (2002)
oáspătă (= oaspete) s. f. (pl. oaspete) [sursa: DMLR (1981)
oáspe (oa dift.) m. fără pl. (din nom. lat. hóspes. Cp. cu jude, rece, șerpe). Rar. Oaspete. [sursa: Scriban
(1939)
oáspete m. (din ac. lat. hóspitem, nom. Hóspes - Rar fem.: oaspetea eĭ, fără pl. [Scriban (1939)
OÁSPAT s. m. v. oaspete. [sursa: DLRLC (1955-1957)
oaspete sm [At: CORESI, L. 140/8 / V: (înv) oáspăt s. m. , oaspe, ~et, ~eț, ~eță sf, os~ / Pl: ~eți și (nob,
sf) ~ete / E: ml hospes, -itis] 1 Persoană care vizitează pe cineva în casa acestuia. 2 Cel căruia i se oferă
ospitalitate Si: conviv, invitat, musafir, (reg) vindic, (liv) gost. 3-4 Persoană (oficială) care vizitează o
țară, o instituție etc. sau asistă, ca invitat, ca reprezentant, delegat etc., la o solemnitate, la un spectacol
etc. 5 (Spc) Musafir la nuntă Si: nuntaș. 6 (Reg) Cel care vine la nuntă cu tatăl miresei. 7 (Rar) Gazdă.
[sursa: MDA2 (2010)

sanda =sandală; zi –ziuă;

Dacă sunt substantive polisemantice, în unele dicţionare pot fi considerate perche omonime:
bolero1 (dans) s. n., art. boleroul; pl. bolerouri [sursa: DOOM 2 (2005)
bolero2 (vestă) bolerou/ s. n., art. boleroul; pl. bolerouri [sursa: DOOM 2 (2005)
bolero sn [At: DA / V: ~u / Pl: ~uri / E: fr bolero] 1 Haină femeiască scurtă până deasupra taliei
și deschisă în față. 2 Dans popular spaniol lent, cu ritm ternar, executat cu acompaniament de
chitară și castaniete. 3 Melodie după care se execută boleroul (2). [sursa: MDA2 (2010) [Var.:
(1) boleróu s. n.] – Din fr. boléro, sp. bolero.

- Substantive care au forme diferite la singular, aparţinînd la GENURI diferite. Variantele

lexicale aparţin de obicei la tipuri flexionare diferite. (vezi GLT, I, p.60-61 -modele de declinare
diferite.
Substantive care au la singular două forme, una de genul feminin şi alta de genul neutru, ambele cu
acelaşi înţeles:
sing. F. cătună / N. cătun – pl. cătune;
sing. F. colindă / N. colind – pl. colinde.
Sing. F. bonetă / N/ bonet – pl. bonete.
[la plural au aceeaşi formă, în -E]
Substantive care au la singular două forme, una de genul feminine şi alta de genul masculin, ambele
cu acelaşi înţeles:
iepure sm [At: DOSOFTEI, PS. 356 / V: ep~, ~ră sf / Pl: ~ri / E: ml lepus, -oris]
iepurime, s. f. (mulțime de iepuri de cîmp sau de casă);
[la plural au aceeaşi formă = iepuri – în -I]
Sau la plural au forme diferite.
Sing. F. grăunţă – pl. grăunţe; sing. Masc. grăunţ/grăunte – pl. grăunţi.
boabe – bobi – boburi;

Substantive care au la singular două forme, una de genul neutru şi alta de genul masculin, ambele cu
acelaşi înţeles – sau aceste forme au sensuri diferite:
capete – capi – capuri; corn –coarne –corni –cornuri;
cocoş, cot, ochi, pas, colţ, timp, cîmp.

=Substantivele care au forme diferite de plural:

ciocolate – ciocolăţi; îngheţate – îngheţăţi;

475 | P a g e
Substantivele feminine care au forme duble de plural prezintă ambele posibilităţi de exprimare a
numărului plural – alternanţa –E (în cadranul IV) şi alternanţa –I (în cadranul II).
Feminine singular –Ă – (pl. -I / -E )
Aripă – aripi/ aripe;
Barbă – bărbi /barbe;
Bortă – borţi /borte;
Boală – boli /boale;
Coală – coli / coale;
Coadă – cozi / coade;
Copertă – coperţi/ coperte;
Credinţă – credinţi /credinţe;
Groapă – gropi /groape;
Regulă – reguli /regule;
Roată – roti / roate;
Stradă – străzi / strade;
Sudalmă – sudălmi /sudalme;
Parade – parăzi / parade;
Uliţă – uliţi / uliţe.

Dar şi modelul:
vreme – vremi / vremuri;
gîlceavă – gîlcevi / gîlcevuri;
iarbă – ierbi / ierburi;
leafă – lefi / lefuri;
marfă – mărfi / mărfuri;
treabă – trebi / treburi;

lipsă – lipse – lipsuri;

mîncare – mîncări /mîncăruri;

Substantive neutre cu forme duble de plural reprezintă cele două posibilităţi în cadranul IV:
-E şi -URI
Hotel – (pl.) hotele – hoteluri; Chibrit – (pl.) chibrite – chibrituri; cămin – (pl.) cămine – căminuri; tufiş
– (pl.) tufişe – tufişuri. nivel –nivele –niveluri

= Substantive cu forme multiple de singular şi cu forme multiple de plural.

livadă – o livede;
livadă sf [At: (a. 1684) IORGA, S. D. VIII, 29 / V: (îvr) lev~, ~de, ~die, ~vea~, ~vede, ~vedie, ~vezea /
Pl: ~vezi, (îrg) ~de, ~văzi, ~vezuri / E: bg ливада, ucr левада] Variantă: livéde [sursa: MDA2 (2010)

‘’’ În limbile flexionare, cum este și limba română, este caracteristică exprimarea numărului prin afixe
de tip desinență. La părțile de vorbire nominale, aceasta exprimă în același timp și genul (această masă),
și cazul (în limbile cu declinare, ex. acestei mese), uneori și caracterul definit, prin articolul hotărât
enclitic (ex. în română – masa). Desinența de singular poate fi și zero, de pildă în română, la masculin,
cazul nominativ și acuzativ: pom înalt. În aceste limbi, la exprimarea pluralului, pe lângă desinență pot
contribui și alternanțe fonetice în rădăcina cuvântului: carte vs. cărți.’’
https://ro.wikipedia.org/wiki/Număr_(gramatică)
Și verbul în funcție de predicat marchează numărul în acord cu cel al subiectului: porţi (persoana a II-a
singular) – purtaţi (persoana a II-a plural).

A sta [At: PSALT. HUR. 113v/13 / Pzi: stau, 2 stai, 3 stă, 4 stăm, 5 stați, 6 stau / Im: stăteam, (reg)
steteam, (îvp) stam, 6 (îvp) sta / Ps: stătui, (îrg) stetei, 4 (înv) stătum Pc: am stat, (îvp) am stătut, 3 (înv)
au stătut, 3 (pop) are stătut / Mp: stătusem, (pop) stasem, (reg) stetesem, 6 (înv) stătuse / Cj: 3, 6 să stea,
(reg) să steie / Imperativ: 2 stai, (îvp) stăi, (înv) stă, 5 stați, (îrg) stareți / Par: stat, (îvp) stătut; Grz:
stând, (înv) stătând / E: ml stare]
La imperativ afirmativ, persoana a II-a singular – Stai! – persoana a II-a plural – Staţi! (vechi
STAREŢI!)
horeți i [At: ARH. OLT. XXI, 267 / E: ho + -reți, cf tăcereți!] (Reg) 1 Stați! 2 Ajunge! [sursa: MDA2
(2010)
Modul imperativ afirmativ are numai două persoane:
- Persoana a II-a singular, care adaugă la tema prezentului FLEXEME SINTETICE PRIMARE
[în cadranul II - la conjugarea I ‘’-ă’’ (şi la conjugarea a IV – model ‘’coboară’’; (excepţie – a face
– fă!)
În cadranul IV - la conjugarea a III ‘-e’’ (model ‘’spune, scoate’’) şi la verbele de conjugarea a IV
cu suffix (-eşte / ăşte),
Şi în cadranul II – adaugă flexemul ‘’-ị’’ la verbele de conjugarea a IV-a (model ‘’dormi’’), auzi!
Minţi! Ieşi! Pe lîngă formele ‘’pieti şi sări!, verbele a pieti şi a sări au şi formele ‘’Piei! Săi!’’, în
care consoana finală a rădăcinii (consoana lichidă întreruptă ‘’-R’’ ) alternează cu semivocala ‘’-ĭ’’
(tot în cadranul II). De la conjugarea a III-a – a rămîne – rămîi! [vezi T – 4]. Excepţie vocala –[-i] -
a zice – Zi!
Flexemul ’-ị’’ se adaugă şi la verbe de conjugarea a III-a şi a III-a: a vedea – vezi!, a cădea – cazi!,
a şedea – şezi! [Cf. T – 6], a rîde – rîzi! [cf. T – 6] – cu alternanţă consonantică.
Tot în cadranul II se află şi semnul diacritic [ɨ] care marchează imperative de la conjugarea a II-a şi
conjugarea a III-a: [/Č/, / Ğ/ ] - a tăcea – taci!, a merge – mergi!, a plînge – plîngi!,

- Persoana a II-a plural, care se formează cu FLEXEME SINTETICE SECUNDARE.

Persoana a II-a plural a imperativului pozitiv adaugă la tema verbului sufixul infinitival (la
conjugarea a II-a ‘’–e-‘’ accentuat, identic cu sufixul indicativului prezent), după care adaugă, la
toate conjugările, flexemul sintetic de persoana a II-a plural ‘’– ţị’’ (identic cu desinenţa
indicativului present. [‘-I’’ final zero marchează palatalizarea consoanei finale. Putem spune că
acesta este un morfem echivoc, deoarece marchează şi unele forme ale singularului]. ‘’Atunci cînd
se folosesc cu elemente enclitice (ex. daţi-mi, luaţi-le, ...) formele de imperative plural sînt
terminate în ‘-I’vocală ) finala vechii desinenţe a persoanei a II-a.’’ (GLR, I, p.265).
Flexemul sintetic de persoana a II-a plural a imperativului pozitiv funcţionează şi independent,
marcînd ‘’verbalizarea’’ unor interjecţionale: haideţi!, blămaţi!
Vechĭ: blăm și blem, haĭde; blațĭ, blămațĭ și blemațĭ, haĭdem. La Nec. (2, 218) blemĭ, haĭde: blemĭ pe la
mine! Și astăzĭ în Maram. blem, blemațĭ, blămațĭ, haĭde, haĭdem, și (P. P. la Moțĭ) blețĭ, haĭdețĭ (din lat.
ambulamus, umblăm, ambulemus, să umblăm, ambulatis, umblațĭ, ambulate, umblațĭ! Perzîndu-se
legătura cu umblăm, s’a format un verb noŭ blem, blemațĭ, blămațĭ, redus și el la o interj.). În eliziune:
ĭa’mblațĭ (pron. ĭam blațĭ), ĭa’mblă (din ĭa umblațĭ, ĭa umblă saŭ din ĭa-mĭ blațĭ, ĭan blațĭ, ĭan blă),
haĭdețĭ, haĭde! [sursa: Scriban (1939)

477 | P a g e
háĭde și áĭde, háĭdem și áĭdem, háĭdețĭ și áĭdețĭ, interj. îndemnătoare cu funcțiune de imper. (turc. haĭde,
„haide”, haĭdeĭin, „haĭdem”. De aicĭ: bg. haĭde, haĭdite, háĭdete, haĭdate; sîrb. hájde, hajdémo, hájdete;
rus. áĭda, aĭdá, gaĭdá, adĕá, aĭdáte; alb. haĭde, háĭdenĭ; ngr. áĭde, háĭde [scris áĭnte, háĭnte]. V. haĭ 1).
Haĭde (haĭ, pornește!); haĭde, băĭețĭ (haĭ băĭețĭ, pornițĭ [singurĭ saŭ cu mine]); haĭde cu mine (haĭ cu
mine, vino cu mine); haĭde (saŭ haĭ) să plecăm împreună; haĭde! fie! (fie cum zicĭ tu saŭ el!); haĭdem
(să mergem!); haĭdețĭ (pornițĭ!). – Și -ém, -éțĭ. [sursa: Scriban (1939)
6.2.10.5. - LITERA [-i ] final

În dicţionare, litera ‘-I’ final reprezintă diferite foneme şi apare în mai multe situaţii:
- la finalul părţilor de vorbire neflexibile;
- şi la finalul părţilor de vorbire flexibile, unde are şi diferite roluri de FLEXEM în paradigma
flexionară a respectivelor cuvinte.
‘-I’ – Acest semn graphic care apare scris la finalul unor cuvinte din dicţionar este o literă care poate
reprezenta 4 flexeme diferite:
1. vocala ‘-I’ final;
2. semivocala ‘-ĭ’ final;
3. sunetul ‘-ị’ final asilabic; [-i zero]
4. semn graphic (= ‘-I’ diacritic) care face parte din reprezentarea consoanelor ‘-Č =CI, Ğ = GI, K'
= CHI, G' = GHI”.
Situaţiile acestor flexeme diferite au fost analizate separat:
1) - Vocala ‘-I’ final; = T – 1 – 2c.
2) - Semivocala ‘-ĭ’ final; [ în diftongii descendenţi: Aĭ, Ăĭ, Oĭ, Eĭ, Îĭ, Uĭ, Iĭ; = T – 3 – 1
3) - Sunetul ‘-ị’ final asilabic; = T – 5 – ‘’fosta desinenṭa ‘- i ‘ este interpretată azi ca
palatalizare a consoanei precedente, încît formele nominale ṣi verbale respective apar
realizate prin alternanṭă consonantică’. (GLR, I p.41)
4) – “-I = LITERĂ AJUTĂTOARE (semn diacritic enclitic) în grapheme complexe. Un
grafem complex este o secvenţă de litere (CI/CE, GI/GE, CHI/CHE, GHI/GHE,) care
notează un singur sunet. (În alte situaţii contextuale ele devin grapheme simple şi ‘-I’-ul
capătă valoare vocalică.)
În limba romănă sunt 10 grafeme complexe (-Č =c şi Ğ =g pot fi şi grapheme simple în anumite
contexte). Ele se formează de la grapheme de bază simple ‘C. sau G’ urmate de un ‘E’ sau un ‘I’ cu
funcţie diacritică. Tot o funcţie diacritică are şi ‘H’ intercalate între grafemele menţionate.
În mod normal, un grafem complex este însoţit de o vocală, toate grafemele complexe fiind nesilabice
şi reprezentînd foneme – CONSOANE: ‘Č = ceas, ciur, / Ğ = geam, giur-giu-vea;
K' = chea-mă, chiar, / G' = ghea-ţă, ghia-ur;
În situaţiile următoare, consoanele menţionate sunt urmate de diftongi, cu care fac împreună o silabă de
tip ascendant: ‘Č = cioa-ră, / Ğ = gioar-să, a-mă-geau / K' = şchiau, chioa-ră/ G' = ghioa-gă.

‘-E” final VOCALIC

Înainte de blanc (de pauza grafică) “secvenţele CE, GE au valoare silabică” (G. Beldescu – Ortografia
actuală a limbii romăne”, ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, pag. 60)
Înainte de blanc, “-E” din secvenţele CHE, GHE, devine grafem simplu(= /e/ vocalic), constituind
totodată contextual diacritic în care “CH. GH’ care-l precedă, se realizează ca grapheme complexe cu
valoarea de / K' / sau / G' /. “ (id. Ibid. pag. 65)

 Grafemele complexe NESILABICE pot apărea şi la finalul unor cuvinte flexibile şi atunci au
rol de FLEXEME.
Părţile de vorbire flexibile cu tema în ‘-I’ diacritic (din compunerea grafemelor complexe) suportă, prin
analogie cu ‘-I’ semivocalic şi vocalic, o interpretare morfologică asemănătoare cu ‘-E’ din ‘CE, GE’ :
“papuc-+I (desinenţă), bogaţ-+I (desinenţă) tu tac-+I (desinenţă verbală de indicative present,
479 | P a g e
persoana a II-a singular. (cf. Paula Diaconescu, apud G. Beldescu, op. cit., pag.62) “Ca atare, putem
interpreta pe ‘-I’ diacritic în situaţii de felul celor arătate şi cu o funcţie de referinţă morfologică, de a
marca în scris …o desinenţă latentă, grafică, nerealizată în vorbire (unde prezintă deci un zero fonetic).
(Beldescu, pag. 62).
= ‘-I’ diacritic şi ‘-ị final asilabic se actualizează cu valoare de ‘-I- ‘vocalic înaintea articolelor
hotărîte enclitice. Un ‘-I’ latent care nu este desinenţă trebuie consemnat şi la pluralul unor
substantive masculine invariabile, care îl actualizează înainte de articole hotărîte ca ‘-I’ vocalic.
Articolul hotărît ‘’cuvînt ajutător, face corp comun cu cuvîntul însoṭit, confundîndu-se cu un
affix.’’(GLR, I, p.41) Am considerat articolul hotărît un flexem enclitic ṣi am discutat formele
acestuia în cadrul flexiunii sintetice secundare.
= Deşi este aceeaşi situaţie, se consideră că, înainte de blanc, grafemele complexe “CHI, GHI”
nesilabice fac parte din cuvinte flexibile care au tema în consoană, cu desinenţa ZERO. Dar la
plural, acest ‘‘-I’ diacritic este actualizat înainte de articole hotărîte ca un ‘-I’ vocalic. [un ochi –
doi ochi, nu rostite – o-chi ‘]. ‘’Un -I latent nedesinenṭial trebuie consemnat la pluralul unor
substantive invariabile, care-l actualizează înainte de articole ca /i/: un arici - /ariČ/, doi arici -
/ariČ (-i), aricii - /ariČii/.’’ (Beldescu, p.62)

Deoarece posibilităţile de alternanţă în cadrul perechilor cu finale grafice ‚– E / - I’ sunt limitate,

tipurile de flexiune în care pot apărea aceste grafeme complexe în poziţie finală sunt următoarele
[urmează un model pentru alternanţele CE - CI.
 Un model asemănor poate fi construit şi pentru celelalte 3 perechi de alternanţe pe care le au grafemele
complexe: GE/ GI; CHE/CHI; GHE/GHI.

481 | P a g e
 CADRANE
Singular Plural
TIPURI I III II IV GE / CHE / GHE /
Flexionare M/N F M F/N GI / CHI / GHI /
CE CE CE CE Invariabile
CI CI CI CI Invariabile

CE CE CE Ci
CE CE Ci CE
CE Ci CE CE
Ci CE CE CE
3+1
Ci Ci Ci CE
Ci Ci CE Ci
Ci CE Ci Ci
CE Ci Ci Ci

I III II IV 2+2
M/N F M F/N
CE CE Ci Ci 1-3 / 2-4
Ci Ci CE CE
CE Ci CE Ci 1-2 / 3-4
Ci CE Ci CE
CE Ci Ci CE 1-4 / 2-3
Ci CE CE Ci
În poziţie finală avem flexemele ‘C [sunetul K], G ” – grapheme simple reprezentînd fonemele velare
occlusive. În timpul flexiunii, acestea devin consoane antero-palatale semioclusive, reprezentate de
grafemele complexe “Č =ci şi Ğ =gi” [rareori devin palatale occlusive, dar fără rol de flexeme:
- Avem asemenea alternanţe consonantice în formarea cuvintelor - La formarea unor substantive
comune sau propria, cu sufixul lexical – EZ, desemnînd locuitori.
burG – burGHez
PREBURGHÉZ, -Ă, preburghezi, -e, adj. (Rar) Care este anterior apariției burgheziei, care
datează din epoca premergătoare burgheziei. – Pre1- + burghez.
ANTIBURGHÉZ, -Ă, antiburghezi, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva
burgheziei. – Anti- + burghez.
Hamburg – hamburGHez, Praga – praGHez,
New-York – newyorCHez;
Cf. Malta – maltez – şi de la numele tării:
Portugalia – portughez;
PORTUGHÉZ, -Ă, portughezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din
populația de bază a Portugaliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Portugaliei sau
populației ei, privitor la Portugalia sau la populația ei, originar din Portugalia. ♦ (Substantivat,

483 | P a g e
 f.) Limba portugheză. [Pl. (m.) și: portugheji] – Din it. portoghese, germ. Portugiese. Cf. fr.
portugais.

În pronunţarea dialectală:
‘’Cine-i acolo? Eu [.] Cine eu? Eu [.] Ivan [.] Și ce vrei? Tabacioc este? Nu-i [.] Votchi este?
Nu-i [.] Femei sunt? Ba [.] [Creangă]
Cuvântul ‘’copchil’’ este un regionalism fonetic – cf. COPIL – (pl. copii) – copchil – (pl. cop-
chii)
În schimb, acelaşi fonetism – în poziţie finală – poate fi considerat un flexem care marchează
sensul grammatical al numărului plural - substantiv plural în formă mold. lupchi < lup:.
- Avem asemenea alternanṭe consonantice la flexiunea sintetică secundară, la cazul Genitiv-Dativ,
atît la substantive comune cît ṣi la substantive proprii (mai ales feminine). Apar dublete flexionare
la cazul Genitiv-Dativ al substantivelor feminine a căror rădăcină se termină cu consoanele –C
sau –G.(+ Ă, nearticulate)
Mămucă – mămuCăi = mămuCHIi
Maică - mai-chii

==Masculin – tată – taică – tai-chii

Sau nume proprii feminine:

PuiCa – PuiCăi = PuiCHIi
OlGa – OlGăi = OlGHIi
‘’La declinarea numelor proprii feminine, de obicei se menţine nealterată teama substantivului.
Multe nume proprii feminine terminate la nominative în [-ca, -ga], au genitive-dativul în –căi,
găi, sau –CHII, -GHII.
De exemplu: Ancăi – Anchii; Olgăi – Olghii; Todicăi – Rodichii.
Substantivele comune cu aceste terminaţii au genitive-dativul în –cii, -gii, astfel că, uneori,
acelaşi cuvînt îşi schimbă forma după cum e substantive comun (puică – puicii) sau proriu
(Puica – Puichii). (GLR, I, p.89).
În tipul T - 8 nu am inclus alternaţele între consoanele prepalatale şi perechea corespunzătoare
de consoane palatale. Această alternanţă apare la cazul Genitiv-dativ la unele substantive care se
termină la singular nominativ cu silaba –‘’-că/ gă’’(în pronunţare regional, populară).
=C=> Chi
=G=> Ghi
Acestea sunt FLEXEME SINTETICE SECUNDARE (participă la flexiunea secundară, nu la
flexiunea primară) şi marchează sensul grammatical al categoriei de caz genitiv-dativ, pentru
substantive comune şi proprii (mai ales feminine) la numărul singular.

M – bădicĂ, G-D art. Bădicăi / sau BĂDICHII – (pl) bădici

taică sms [At: NECULCE, L. 131 / V: (reg) ~cu sma / G-D: taichii, (reg) ~i / Vc: (îrg) ~co / E:
tată adaptat după maică] 1 (Pop) Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) tata.
[sursa: MDA2 (2010) vezi ‘’Budulea Taichii’’ de Ioan Slavici

F – (sing) maică, G-D maicii/ sau MAICĂI / sau MAICHII – (pl) maici
F – (sing) muică, G-D art. Muicii / sau MUICHII – (pl) muici
mămică – mămici
puică sf [At: ANON. CAR. / Pl: puici, (pop) puice, (G-D; pop) ~i, puichii / E: pui1 + -că] 1 Pui1
de sex feminin. [sursa: MDA2 (2010)
múică s. f., g.-d. art. múicii/múichii; pl. muici [sursa: Ortografic (2002)
mămucă (reg.) s. f., g.-d. art. mămucăi/mămuchii; pl. mămuci [sursa: DOOM 2 (2005)

dudúcă s. f., g.-d. art. dudúcăi/dudúchii; pl. dudúci [sursa: Ortografic (2002)

babác/babácă s. m., art. babácul/babáca, g.-d. art. babácului/babachíi/babácăi; pl. babáci [sursa:
Ortografic (2002) /lui babaca, voc. babacă;
babáca și babáĭa m. fără pl., gen a babacăĭ (Mold.), al babachii (Munt.) saŭ al lŭi; al babaiĭ sau
al luĭ; voc. babacă, babaĭe (ngr. babákas, dim. d. babás, tată, d. turc babá; bg. sîrb. babaĭko, rus.
babáĭ, babáika). Fam. rar azi Tată. V. neneacă, dădacă, duducă. [sursa: Scriban (1939)
babácă sm [At: STAMATI, ap. ȘIO / V: babac, băb~ / G-D: -achii / Pl: ~aci / E: ngr βαβάϰας] 1
(Îvr) Tată. 2 (Îe) Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii = [sursa: MDA2 (2010)

‘’Anicuţa neichii dragă (cîntec)

neică sms [At: ISPIRESCU, L. 206 / V: (reg) nică / G-D: neichii / E: nene] (Pop) 1 Termen de
respect

neneácă s.f., g.-d. art. neneácăi / neneáchii [sursa: Ortografic (2002)

neneacă sf [At: VALIAN, V. / V: (reg) ~necă[1], ni~, ninecă / Pl: ? / E: tc nine] (Mol) 1 Mamă.
2 Apelativ pe care și-l dă o mamă atunci când se adresează copiilor ei [sursa: MDA2 (2010)

485 | P a g e
487 | P a g e
 - În tipul T - 9 nu am inclus alternanţa între consoanele velare şi perechea corespunzătoare de
consoane palatale.
=C=>Che
=G => Ghe
După localizare
După modul Labiale Labio- Dentale Antero- Palatale Velare Laringale
de articulare Dentale palatale (glotale)

sonoritate + - + - + - + - + - + - + -
Plozive B P D T g' k' G K
[OCLUSIVE]
Africate = ţ Ğ Č
[Semi- (dz)
OCLUSIVE
FRICATIVE V F Z S J Ș - H

Nazale M - N -
[OCLUSIVE]
Lichide
Vibrantă-într R -
Lateral-conti L -

[ị] [ị]
consonantic Final
asilabic

Semivocale /ĭ/ /ŭ/

închise =/j/ =/
w
/

A şoca – vb. Conj. I -, ind. prez. 1 sg. șochéz, tu şochezi, 3 sg. și pl. șocheáză / Conjunctiv prezent,
pers. III – să şocheze – Imperativ singular – şochează!
A dialogá vb. ConjÎn conjugarea verbelor, fenomenul alternanṭelor consonantice
[C → / K' / = CHE / Chi] ṣi [G → / G' / = GHE/ Ghi] are rolul unor morfoneme (vezi albastru
– albaṢtri) care însoṭesc flexiunea unor verbe de conjugarea I:
A marCa – eu marCHEZ – tu mar-CHEZị – el = ei marCHEAZĂ, să marCHEZE
(imperative) marCHEAZĂ !
A parCa – eu parCHez – tu parchezi
A masCa – eu masCHez – tu maschezi
A Bloca – eu bloCHEz – tu blochezi
A placa, ipoteca, demarca, remorca, demasca; stoca; truca; tărca; claca; placa; franca; brusca;
oblica; îndoca; [https://www.cuvintecare.ro/cuvinte-care-se-termina-cu-chez.html
A urechea; strechea; păduchea; înmănunchea;
 a dialoGa – eu dialoGHEZ – tu dialoGHEZi – el = ei dialoGHEAZĂ, să dialoGHEZE
(imperative) dialoGHEAZĂ !
A naviGA – eu naviGHez – tu na-vi-GHEzi ;
A interoGA – eu interoGHez – tu intero-GHezi
a investiga, droga, draga, naviga, alega; larga; vărga;
a veghea; priveghea; supraveghea;
verbe conjugarea a IV-a
a horghi – horghesc = vorbesc

CONJUGAREA I CONJUGAREA CONJUGAREA CONJUGAREA IV

-A II III -I /î
-eA -E
fără Cu fără Cu fără Cu
sufix Suffix Suffix Suffix
-EZ -ESC -ĂSC
Persoana -EZ -ESC -ĂSC
I sing.
Persoana - -EşTị . -ăşTị
a II-a , sg. EZi
Persoana ează -EşTE -ăşTE
a III-a, sg.
Persoana ezE EASCĂ -ASCă
a III-a
PLURAL
MODUL INDICATIV
TIMPUL PREZENT
MODUL CONJUNCTIV
TIMPUL PREZENT
MODUL
IMPERATIV Af.
– persoana a II-a singular

Pentru verbe din conjugarea I de tipul: a ve-GHEa, a împere-CHEa, a trun-CHIa, ultima silabă este
formată doar dintr-o consoană palatală [/Ḱ / - /Ġ/] şi vocală ‘-A’.
**Verbe de conjugarea I derivate din substantive feminine (art. vegheA, urecheA, strecheA) sau cu
prefixe (perecheA), din neutre (mănunchi, genunchi, trunchi, junghi)
Au la present persoana I singular sufixul gramatical -EZ
A veghea, supraveghea, priveghea, / a urechea / a strechea /a împerechea /
A înmănunchea, a îngenunchea, a întortochea, /
[Varianta de pronunṭare - a trun-chi-A, faṭă de trun-chia]
dar verbele de conjugarea IV – ‘a OCHI’ - eu ochesc / a se învechi – învechesc
hușchi2 v vz ușchi
a ușchi (verb, IV) - [At: BL II, 194 / V: hoș~, hoști, huschi, huști, uschi, ~chia, uști / Pzi: eu uşchesc /
E: țig ušti] 1 vi (Arg) A pleca. 2 vi (Îe) A o ~ A o șterge. 3 vi (În argoul școlarilor) A trage chiului Si: a
chiuli (1). 4 vt A da cuiva o lovitură. 5 vt A atinge (1). [sursa: MDA2 (2010)
eu/ei uşchesc – tu uşcheşti, eo uşcheşte – să uşchească

489 | P a g e
ușchí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ușchésc, imperf. 3 sg. ușcheá; conj. prez. 3 sg. și pl. ușcheáscă [sursa:
Ortografic (2002)

Verb - a de-o-CHEa –(Conjugarea I) – eu de-oCHI, = tu de-oCHI, el = ei de-oa-CHE, să deoaCHE, noi

deochem, voi de-o- CHEAŢI – gerund – De-o-CHIND; participiu – De-o-CHEAT; (variantă – a
diochea – a deochia).
= a înjunghi-A – eu înjun-ghii = tu înjun-ghii – el înjunghi-E

1) C → Č = Ci /CE
2) G → Ğ = Gi /GE
3) C → / K' / = CHE / Chi
4) G → / G' / = GHE/ Ghi

IV - III CE – CĂ GE – GĂ

II - I Č [Ci] - C Ğ [Gi] -G

Deoarece la finalul cuvintelor, secvenţele CE, GE au valoare silabică, anumite paradigme flexionare
se realizează doar prin alternanţa dintre valorile asilabice şi valorile silabice ale aceluiaşi grafem
complex. Acelaşi lucru este valabil şi la celelalte grapheme complexe, deoarece la finalul
cuvintelor, “-E” din secvenţele CHE, GHE, devine grafem simplu, reprezentînd un fonem vocalic.
În sistemul flexemelor are loc o mişcare descendentă, aparent din cadranul IV în cadranul II - ↓

5) - Č - CE ↓ Ci [un şoare-ce – doi şoa-reci]

6) Ğ - GE ↓ Gi
7) K' - CHE ↓ Chi [ un păduche – doi păduchi; o ureche – două urechi
8) G' - GHE ↓ GHi

În timpul flexiunii, grafemele complexe pot reprezenta şi FLEXEME OMONIME. Situaţii de

omonimie flexionară pot să apară între sensuri gramaticale astfel:
- cadranul I = cadranul II [ un arici – (pl.) doi arici; un ochi – doi ochi; un unchi – doi unchi]
- cadranul III = cadranul IV [o carapace – două carapace; un genunche – două genunche; o zeghe
– două zeghe]

T – – 0 – Consoane finale palatalizate

Antero-palatale semioclusive (africate):
Č = - Ce / - Ci
Ğ = - Ge / - Gi
Palatale oclusive (plozive):
K' = - CHe / - CHi
G' = - GHe / - GHi

Dintre situaţiile cu grapheme complexe în poziţie finală, “Dicţionarul Invers” (ed. Academiei, 1957)
include, alături de părţile de vorbire neflexibile, şi verbele de conjugarea a IV-a. Din punct de vedere
statistic avem următoarele situaţii [separat, ar trebui prezentate părţile de vorbire flexibile care în
dicţionar se termină cu ‘-ị’ final asilabic]:
 o Pentru verbele de conjugarea a IV-a, sufixul characteristic modului infinitive este un ‘-I’ final
vocală.

Părţi de Č= - Ci Ğ= - Gi K' = - CHi G' = - GHi TOTAL

vorbire
VERB 617 212 51 16 896
Adverb 24 - 1 - 25
Conjuncţie 7 - - - 7
Prepoziţie -0 - - - -
Interjecţie 21 2 18 6 47
Total 52 2 19 6 79
Articol --- --- --- --- --0
Subst. M. 360 43 75 8 486
Subst. N. 220 12 66 20 318
Subst. F. 24 17 13 2 56
Adjective 73 2 13 2 90
Pronume 1 -- -- -- 1
Numerale 13 -- -- -- 13
Total 691 74 167 32 964
TOTAL 1360 288 237 54 1939

Pentru verbele de conjugarea a III-a, sufixul characteristic modului infinitive este ‘-E’ vocală

491 | P a g e
Părţi de Č = - Ce Ğ = - Ge K' = - CHe G' = - GHe TOTAL
vorbire
VERB 87 129 -- 0 --0 216
Adverb 25 -- 1 - 26
Conjuncţie 12 -- - - 12
Prepoziţie -- -- - - -
Interjecţie 2 1 2 2 7
Total 39 1 3 2 45
Articol -- -- -- -- -
Subst. M. 45 12 17 2 76
Subst. N. 16 4 4 - 24
Subst. F. 214 62 66 32 374
Adjective 49 2 2 1 54
Pronume 15 -- -- -- 15
Numerale 44 - -- -- 44
Total 383 80 89 35 587
TOTAL 509 210 92 37 848
Tabel cu grafemul “–I” FINAL în Dicţionarul Invers al limbii romăne
-I.
MASCULINE
Substantive

NEUTRE

FEMININE

Articole

ADJECTIVE

Pronume

Numerale

Adverbe

Conjuncţii

Prepoziţii

Interjecţii

VERBE

TOTAL
-CI 360 220 24 - 73 1 13 25 7 - 21 616 1360
-GI 43 12 17 - 2 - - - - - 2 212 288
CHI 75 66 13 - 13 - - 1 - - 18 51 237
GHI 8 20 2 - 2 - - - - - 6 16 54
Total 486 318 56 - 90 1 13 26 7 - 47 895= 1939=
-AI 81 166 8 - 18 4 - 24 4 - 36 16 357
-Ăi 15 9 13 - 5 - - 8 2 - 8 799 859
-EI 172 172 1 - 16 2 1 2 - - 18 45 429
-II 15 8 103 - 3 - 3 8 - - 17 70 227
-ÎI 18 13 4 - 15 - 1 3 - - 1 146 201
-OI 453 383 6 - 50 3 2 12 - - 10 181 1100
-UI 53 55 1 - 53 2 - 7 - - 11 1782 1964
Total 807 806 136 - 160 11 7 64 6 - 101 3039 5137
-v -V = =
-bi 4 3 2 - 2 - - 7 - - 1 125 144
-di 7 4 2 - 2 - - 1 1 2 5 283 307
-fi 5 2 2 - 1 - - 3 - - 1 19 33
-hi - - - -- - - - - - - 2 2 4
-ji 11 - 2 - - - - 2 - - 2 164 181
-li 21 10 10 - 3 - - 5 - 1 4 801 855
-mi 3 2 13 - 2 1 - 3 1 - 4 121 150
-ni 54 6 26 - 6 2 1 19 1 - 5 1193 1313
-pi 16 3 4 - - - - 2 - - 2 131 158
-ri 207 150 89 - 63 2 2 51 5 6 10 846 1431
-si 8 2 3 - - - - 1 1 - 1 598 614
-şi 33 1 6 - 6 19 1 37 5 - 4 379 491
-ti 18 9 10 1 3 1 1 5 - - 25 543 616
-ţi 69 5 8 - 1 1 - 2 - - 12 308 406
-vi 1 - 1 - - - - 1 - - - 190 193
-xi - 1 - - - - - - - - 1 16 18
-zi 10 3 15 - 1 - - 11 - - - 218 258
Total 467 201 193 1 90 26 5 150 14 9 79 5937 7172=
1760 1325 385 2 340 38 25 240 27 9 227 9871 14.248
-Î 3 - 4 - 1 - - 3 1 1 8 121 142
final
Verbe 6105
Conj.I
Conj. 110
II -eA
Conj. 482
III -E
total 16689

493 | P a g e
Dintr-un total de 1939 de grapheme complexe aflate în poziţie finală de cuvînt avem 895 de cuvinte –
verbe de conjugarea a –IV-a cu sufixul de infinitive “-I” vocală.
Restul de 1044 de cuvinte din Dicţionarul Invers reprezintă (în majoritate) grefeme complexe
NESILABICE [ Ci ; Gi ; CHi ; GHi ; ] în care ‘-i’ este un semn diacritic.
Total litera ‘-I’ FINAL
Pag. 391 – 126 cuvinte
Pag. 470 – 134 cuvinte
Total = 260
Minus de pe alte pagini – 48
Total = 212
78 de pagini x 180 = 14.040
TOTAL – 14.252 cuvinte

Singurul verb – Vă –= A VA
Verbe conjugarea I – A ( - eA) = 6215 – 110 = 6105
Verbe conjugarea II – eA – 110
Verbe conjugarea III – E - 495
Verbe conjugarea IV – I – 9872
Verbe conjugarea IV – Î - 121
=============
TOTAL VERBE = 16.704 ( o diferenţă de 15 de verbe în plus).
Dintru-un total de cuvinte cu finală vocalică de 76.710.
Totalul verbelor din limba romănă (cf. D.I.) este de 16.704 de verbe dintr-un total de 132.842 de
cuvinte, verbele reprezentînd 12, 57 % din vocabularul limbii romăne.

În D.I. – grafemul -I final apare ṣi la numeroase părṭi de vorbire neflexibile:

Prepoziṭii – (9) – Părdi, Di, Pedri, Dri, Diri, supri, DIRLI;
Conjuncṭii – (14) – Ori, ciri, (i)eri, Ṣi, Deṣi, CUMUṢI, căceṣi, deciṣi;
Dintre numeroasele adverbe cu -I final menṭionăm:
Vizavi, abia = ABI, în-de-osebi, deosebi, deosibi, deusebi, călări, alături, pururi, pururea, ieri, nicăieri,
nicăuri, adineauri, adineaori, rareori, UNEori, ALTEori, ALTminteri, ALTfel, ALTfeli, ASTfel, astfeli,
asfeli, pretutindeni, pututindeni, tutindeni, tutindenea, minteni, mintenaṣi, mîini, poimîni, răspoimîini,
întîiaṣi, dintîiaṣi, dentăiṣi, dintîiṣi, dintăiuṣi;
Atunceaṣi, aciaṣi, aciiṣi, acieṣi, aṣaṣi, aṣăṣi, aṣiṣi, aṣaeṣi, acoleṣi, acoloṣi, acuṣi, acuṣa, acuṣica, amuṣi,
acmuṣi, (a)cumuṣi, atunci, atunceṣi, atunciṣi, totuṣi,
Undevaṣi, cumvaṣi, încăṣi, iarăṣi, mîneṣi, feteṣi;

495 | P a g e
6.2.10.6. - Alternanţe consonantice care nu reprezintă flexeme

Clasificarea sunetelor vorbirii în categorii de FLEXEME

Din punct de vedere al acusticii, sunetul este rezultatul mișcărilor oscilatorii ale unui corp în orice
mediu, disponibil pentru percepția sunetului.
Acustica distinge următoarele caracteristici în sunet:
1. Înălțimea, care depinde de frecvența oscilației.
2. Forța, care depinde de amplitudinea (gama) oscilațiilor.
3. Durata, sau longitudinea, adică durata unui sunet dat în timp.
4. Timbrul sunetului, adică calitatea individuală a caracteristicilor sale acustice.

Prezența a două tipuri de sunete de vorbire (vocale și consoane), care diferă în articulație, face necesară
clasificarea vocalelor separat de clasificarea consoanelor.
Clasificarea sunetelor consonantice.
-după zgomotul pe care-l produc avem consoane sonante și nesonante
-după intensitatea sunetului avem consoane surde și sonore
-după modul de articulare consoanele se împart în oclusive, nazale, semioclusive, constrictive, lichide
-după locul de articulare consoanele sunt bilabiale, labiodentale, dentale, prepalatale, palatale,
postpalatale, laringale.

Din punct de vedere al participării la exprimarea sensurilor categoriilor gramaticale, am identificat toate
FLEXEMELE SINTETICE ale limbii române, care include într-un system unitar toate fonemele limbii
române aflate în poziţie finală de cuvînt flexibil. Pentru flexemele vocalice am identificat primele trei
tipuri flexionare, iar pentru flexemele consonantice am descris în acest volum şase tipuri flexionare (T –
4 – T – 9). Consoanele au fost grupate în funcţie de locul şi modul de articulare.

Consoanele sunt sunete ale căror trăsături sunt determinate de prezenţa unor obstacole în calea fluxului
de aer emis.

În distingerea consoanelor sunt implicate trei mecanisme articulatorii:

-vibraţia coardelor sau lipsa vibraţiilor, care creează opoziţia sonor/ surd;
-modul de articulare, care produce sunete oclusive, semioclusive, fricative (constrictive), sonante
lichide (laterale şi vibrante) şi oclusive nazale;
-locul de articulare al organelor fonatorii, care caracterizeazǎ sunetele bilabiale [p], [b], [m],
labiodentale [f], [v], dentale [t], [d], [ţ], [s], [z], [n], [l], [r], prepalatale [č], [ğ], [ş], [j], palatale [k’],
[g’], velare [c], [g] şi laringale [h].
Din combinaţia acestor trăsături distinctive rezultă matricea fonologică a fiecărei consoane.
http://elitere.ro/clasificarea-consoanelor-in-limba-romana/

În limba română literară, consoanele sunt în număr 22 și anume: b, c, č, k’, d, f, g, ğ, g’, h, j, l, m, n, p,

r, s, ș, t, ț, v, z. Ele pot fi grupate analitic ca în tabelul următor.
Clasificarea consoanelor se face după cîteva criterii: locul de articulare, modul de articulare și
participarea coardelor vocale.

1 - După locul de articulare avem 7 grupe. Denumirea grupelor s-a făcut după numele organelor care
intervin în producerea consoanelor și după locul unde se produc.

497 | P a g e
Consoanele prepalatale (ž, š, ğ, č) sunt produse prin trecerea curentului de aer fonator prin obstacolul
creat de partea anterioară a limbii și partea anterioară a cerului gurii (palatul anterior).

Consoanele palatale (g’, k’) sunt produse prin apropierea părții centrale a limbii de palatul tare, în zona
medie a cerului gurii (palatul mediu).

Consoanele velare sau postpalatale (g, k) sunt produse prin trecerea curentului de aer fonator prin
obstacolul creat de partea posterioară a limbii, aflată în în apropierea palatului moale (vălul palatului).

2 - După modul de articulare avem 3 grupe principale: occlusive, affricate şi fricative. Aici ar trebui să
adăugăm şi semivocalele închise.
În funcție de natura obstacolului (modul de articulare), adică a felului în care intervin organele
articulatorii, consoanele se împart în: oclusive (explozive), constrictive (fricative), semioclusive
(africate).

Consoanele oclusive sau explosive (b, p, d, t, g’, k’, g, k, m, n) sunt articulate prin ocluzia (închiderea
totală) a canalului fonator și deschiderea sa bruscă, urmată de o explozie sau implozie, ca urmare a
presiunii fluxului de aer acumulat în spatele obstacolului. În pronunțarea consoanelor p, b, m,
ocluziunea are loc la nivelul buzelor, pentru n, t, d, ocluziunea are loc la nivelul alveolelor, pentru c, g,
ocluziunea este la nivel velar, iar pentru k’, g’, ocluziunea are loc la nivel palatal.
Consoanele constrictive sau fricative (v, f, z, s, ž, š, h, r, l) sunt articulate prin îngustarea pronunțată a
canalului fonator, iar aerul se freacă zgomots de pereții acestuia. În pronunțarea f, v, constricția are loc
la nivelul buzei inferioare apropiată de incesivii superiori, pentru s, z, constricția se face la nivelul
alveolelor incisivilor superiori, prin ridicare vârfului limbii, pentru ž, š, constricția se ralizează prin
ridicarea marginilor și vârfului limbii spre palatul moale. În cazul consoanei h, construcția se realizează
cu ajutorul rădăcinii limbii care se ridică spre laringe.

Consoanele semioclusive sau africate (ț, č, ğ) sunt rezultatul combinației celor două feluri de articulări
descrise anterior. Articularea începe cu o ocluzie, dar care nu este urmată de explozie sau implozie, ci
de o constricție. Între ocluzie și constricție predomină a două, iar trecerea de la ocluzie la construcție
este foarte scurtă, durata de articulare a unei africate fiind egală cu a unei consoane normale. Spre
exemplu, articularea consoanei ț începe cu o ocluzie, necesară pentru articularea lui t și se continuă cu
constricția necesară lui s. De aici și notația acestei consoane prin ts în unele limbi.

499 | P a g e
3 – Pentru descrierea sistemului flexionar al limbii române nu am luat în consideraţie criteriul
sonorităţii. Alternanţele consonantice între membrii aceleaşi perechi de consoane nu au semnificaţie la
nivelul flexiunii. Pierderea sau adăugarea sonorităţii nu reprezintă o opoziţie semnificativă de
FLEXEME.
În funcție de prezența vibrațiilor faringiene (participarea sau neparticiparea coardelor vocale) în
producerea consoanelor, acestea se împart în sonante și nesonante. Acestea din urmă, la rândul lor, se
împart în sonore și surde.

Consoanele nesonante sonore (b, v, d, z, g’, g, ž, ğ) sunt rostite cu participarea coardelor vocale.
Acestea prezintă o alterare maximă a undei sonore muzicale inițiale, până la transformarea lor în
zgomote.

Consoanele nesonante surde (p, f, t, s, k’, k, š, č, ț, h) sunt rostite fără participarea coardelor vocale.
Acestea prezintă o alterare a undei sonore muzicale inițiale, până la perceperea lor ca zgomote.
https://foneticalimbiiromane.ro/fonetica/sunetul/consoana/

perechi: p-b, t-d, k’-g’, k-g, f-v, s-z, š-ž, ğ-č. ț și h nu au pereche sonoră.

Consoanele sonore sunt acele consoane la articularea cărora coardele vocale intră în vibrație prin
închiderea parțială a glotei. O consoană care se pronunță cu coardele vocale relaxate se numește
"surdă".

Consoanele surde sunt consoanele care se emit fără participarea coardelor vocale. În limba română
următoarele 8 consoane sunt surde.

Multe dintre consoanele surde au un corespondent în categoria consoanelor sonore.

Uneori și vocalele, care sunt cel mai adesea articulate sonor, pot deveni surde. În limba română acest
lucru se întâmplă adesea în cazul vocalei nesilabice /‿i/ atunci când urmează după o consoană surdă,
ca de exemplu în cuvintele rupi /rup‿i/, proști /proʃt‿i/, urechi /u'rek‿i/, faci /faʧ‿i/. Când se află
după consoane sonore se pronunță și ea sonor, ca în unghi /uŋɡ‿i/, fagi /faʤ‿i/, etc

Consoanele c, č, k’ și g, ğ, g’ necesită câteva explicații suplimentare.

• consoana c este pronunțată ca în cuvintele car, ctitor
• consoana č este pronunțată ca în cuvintele ceapă, ciorbă
• consoana k’ este pronunțată ca în cuvintele cheamă, chiar
• consoana g este pronunțată ca în cuvintele gaz, gard
• consoana ğ este pronunțată ca în cuvintele geam, giuvaer
• consoana g’ este pronunțată ca în cuvintele gheață, ghiară.
 După localizare
După modul Labiale Labio- Dentale Antero- Palatale Velare Laringale
de articulare Dentale palatale (glotale)

sonoritate + - + - + - + - + - + - + -
Plozive B P D T g' k' G K
[OCLUSIVE]
Africate = ţ Ğ Č
[Semi- (dz)
OCLUSIVE
FRICATIVE V F Z S J Ș - H

Nazale M - N -
[OCLUSIVE]
Lichide
Vibrantă-într R -
Lateral-conti L -
[ị] [ị]
consonantic Final
asilabic
Semivocale /ĭ/ /ŭ/
închise =/j/ =/
w/

=Alternanţa velarelor oclusive

G <–> C
tălpiG – (variant lexicală) tălpiC
TĂLPÍG, (1, 2) tălpige, s. n., (3, 4) tălpigi, s. m. 1. S. n. Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut
cu ajutorul cărora se schimbă ițele. 2. S. n. Fiecare dintre cele două suporturi laterale curbate cu care
sunt prevăzute unele scaune fără picioare. ♦ Fiecare dintre tălpile unei sănii. ♦ Bucată de lemn sau de
piatră care se fixează sub stâlpii unei galerii de mină pentru a împiedica pătrunderea stâlpilor în talpa
galeriei. 3. S. m. Încălțăminte rudimentară alcătuită dintr-o talpă de lemn și o baretă de piele petrecută
pe deasupra labei piciorului. 4. S. m. Șosetă foarte scurtă de damă care acoperă numai laba piciorului.
[Var.: tălpíc s. m. și n., tălpícă s. f.] – Talpă + suf. -ig

SofraC - (variantă lexicală) şofraG

șofrác (-ci), s. m. – (Bucov.) Pasăre (Troglodytes parvulus). – Var. Banat șofrag
șofrac sm [At: MARIAN, O. I, 304 / V: (reg) so~, şofrag / Pl: ~aci / E: ns cf srb čvorak „graur”, švraka
„coțofană”] (Orn; reg) 1 Pitulice (Troglodytes troglodytes). 2 Codălbiță (Lanius collurio). [sursa:
MDA2 (2010)
șofrag sm vz șofrac.

501 | P a g e
 După localizare
După modul Labiale Labio- Dentale Antero- Palatale Velare Laringale
de articulare Dentale palatale (glotale)

sonoritate + - + - + - + - + - + - + -
Plozive B P D T g' k' G K
[OCLUSIVE]
Africate = ţ Ğ Č
[Semi- (dz)
OCLUSIVE
FRICATIVE V F Z S J Ș - H

Nazale M - N -
[OCLUSIVE]
Lichide
Vibrantă-într R -
Lateral-conti L -
[ị] [ị]
consonantic Final
asilabic
Semivocale /ĭ/ /ŭ/
închise =/j/ =/
w/

Alternanţa prepalatalelor affricate

Ğ<->Č
GIÚLGI s. n. v. giulgiu.
ghiolci sn vz giulgiu
TÎRLÍCI s. m. pl. (Și în forma tîrligi) Variantă: tîrlígi s. m. pl. [sursa: DLRLC (1955-1957)
târlic sm [At: ȘIO III, 356 / V: (reg) ~ig, ter~, tir~ sm, stârlici, tărlici smp / Pl: ~ici / E: tc terlik] (Mpl)
[sursa: MDA2 (2010)
tîrlíc și (Dun. de jos) terlíc m. (turc. terlik; ngr. terliki). Pl. Tîrlițĭ, calacatîrĭ, papucĭ de postav de umblat
pin casă orĭ de încălțat un mort. – Și stîrlicĭ (Mold. Munt. vest) și tîrligĭ. [Scriban (1939)
hucĭ n., pl. urĭ, și huceág n., pl. urĭ și ege În sud hugeac (Gr. N. 434) și hugĭ (rev. I. Crg. 7, 154), în
Munt. vest higĭ (Od. Psevd. 99); la Cant. hincĭ și hingĭ. V. hățiș. [sursa: Scriban (1939)
higĭ, V. hucĭ
hugi2 sn vz huci
huciu n. Mold. pădure măruntă și deasă. [Și hugiu, higiu, de origină necunoscută].
[sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)

gîrlícĭ n., pl. urĭ și e (sîrb. grlič, gît de butelie, rudă cu gîrlă). Intrarea pivnițeĭ (saŭ bordeĭuluĭ care e
lungă și îngustă și ajunge în argea. Loc strîmt pe unde trebuĭe să ĭasă oile cînd se duc la muls. Gaura
pătrată din mijlocu roateĭ rîșnitoare a moriĭ. Jgheab. – În Olt. -igĭ. (NPl. Ceaur, 144).
[sursa: Scriban (1939)
GÂRLÍCI, gârliciuri, s. n. 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță. 2. (Rar) Intrare (îngustă) într-o
colibă, într-un cavou, într-o peșteră. [Pl. și: gârlice] – Din sb. grlič „gât de sticlă”. [sursa: DEX '09
(2009)
gârlici sn [At: DOSOFTEI, V. S. 221 / V: ~leci, ~lij, ~lej1, garlez, ~lenci, gâtl~ / Pl: ~uri, (îvp) ~ice / E:
srb grlič] 1 (Îvp) Intrare îngustă într-un cavou, într-o peșteră, într-o pivniță. 2 (Pop) Intrare îngustă într-
o încăpere mai largă. 3 (Mol) Strungă. 4 (Mor) Gură din mijlocul pietrii alergătoare, prin care grăunțele,
căzând din teică, trec între cele două pietre unde se macină. 5 (Pes) Fund al vârșii. [sursa: MDA2
(2010) gârlij sn vz gârlici
=În această situaţie apare opoziţia între flexeme marcînd singularul [/Č/ ci în cadranul I] în opoziţie cu
sensul grammatical al pluralului [/Č/ce + vocala E în cadranul IV].
gârlíci s. n., pl. gârlíciuri/gârlíce [sursa: Ortografic (2002)

urCIor – ulGIor
urcior1 sn [At: PSALT. 36 / V: ulc~, (reg) olc~, uc~, ulgi~, ulți~ / Pl: ~oare și (reg) ~uri / E: ml
urceolus]
urcior2 sn [At: BIBLIA (1688) 2832/16 / V: ulc~, (reg) uștior (Pl și: uștioruri), ajdior, argior, hârci~,
hurgior, îrci~, îrdior, jdior, olci~, uc~, ujdior, ~ol, urdior, urgior, usc~, ușc~ / Pl: ~oare și (reg) ~i sm /
E: ml hordeolus după urcior1, prin atracție paronimică] (Med) Inflamație acută supurată a glandelor
sebacee ale pleoapelor produsă de către stafilococ. [sursa: MDA2 (2010)

După localizare
După modul Labiale Labio- Dentale Antero- Palatale Velare Laringale
de articulare Dentale palatale (glotale)

sonoritate + - + - + - + - + - + - + -
Plozive
[OCLUSIVE]
B P D T g' k' G K

Africate = ţ Ğ Č
[Semi- (dz)
OCLUSIVE
FRICATIVE V F Z S J Ș - H

Nazale M - N -
[OCLUSIVE]
Lichide
Vibrantă-într R -
Lateral-conti L -
[ị] [ị]
consonantic Final
asilabic
Semivocale /ĭ/ /ŭ/
închise =/j/ =/
w/

503 | P a g e
Alternanţa palatalelor occlusive
g' < - > k'

=Opoziţia dintre palatala plozivă sonoră şi palatala plozivă surdă diferenţiază două variante lexicale.
M – (sing) – pezevenCHI /=pezevenGHI (pl.) pezevenchi /= pezevenGHi
pezevénchi / pezevénghi ( pop. , fam. ) sm , pl. pezevénchi / pezevénghi / variantă – pezevenchiu;
pezevenghe (F)
F - pezevénche / pezevénghe (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pezevénchei / pezevénghei; pl. pezevénche /
pezevénghe
M - pezevénchi/pezevénghi s. m., pl. pezevénchi/pezevénghi [sursa: Ortografic (2002)
În acelaşi timp însă, alternanţa CHI/GHI/ şi CHE/GHE marchează opoziţia de gen (deci sunt flexeme -
Un pezevenchi / pezevénghi (substantive masculine sing. = pl) / O codoaşă = o pezevenche,
pezevenche / pezevenghe, pezevenghe - substantiv feminin
pezevenchi, ~che smf [At: (a. 1780) CAT. MAN II, 30 / V: pezăvin~, (înv) ~enc, ~eng, ~nghi, (reg)
pozov~, vezevenghe sf / Pl: ~chi, ~che / E: tc pezevenk] 1 (Îrg) Proxenet. 2 (Pfm) Om șarlatan Si:
escroc, pungaș. 3 (Reg; îf pozovenchi) Om îndărătnic. [sursa: MDA2 (2010)

După localizare
După modul Labiale Labio- Dentale Antero- Palatale Velare Laringale
de articulare Dentale palatale (glotale)

sonoritate + - + - + - + - + - + - + -
Plozive B P D T g' k' G K
[OCLUSIVE]
Africate = ţ Ğ Č
[Semi- (dz) ↓
OCLUSIVE
FRICATIVE V F Z S J Ș - H

Nazale M - N -
[OCLUSIVE]
Lichide
Vibrantă-într R -
Lateral-conti L -
[ị] [ị]
consonantic Final
asilabic
Semivocale /ĭ/ /ŭ/
închise =/j/ =/
w/

Alternanţa prepalatalelor fricative

J <- > ş
sluj și (Munt. vest) sluș (pol. slysz, ascultă, stăĭ, orĭ rus. slúšaĭ, ascultă!) interj. adresată cînilor ca să
stea în doŭă picĭoare. A face sluj, a sta în doŭă picĭoare (cînele): să facă sluș (CL. 1912, 8, 828). [sursa:
Scriban (1939)
SLUJ s. n. invar. (în expr.) A face (sau a sta) sluj = Din pol. sluz’

Sunt şi variante lexicale în care pierderea sonorităţii este însoţită şi de modificarea locului de articulare,
semioclusivele, prin deschidere, devenind fricative.
Combinației celor două feluri de articulări care caracterizează semioclusivele face posibilă apariţia unor
variante lexicale prin alternanţe consonantice prepalatale.
Ge –> j <-> ş
Prepalatala sonoră africată - / d / + / j / = /dj/ = / Ğ / GE (de-Get), GI (dă-GIt; di-GIt) – pierde
momentul ploziv, apoi [J] (deajet; dejt) îşi pierde sonoritatea, devenind /ş/ (deşt).
deget sn [At: CORESI, PS. 16/7 / V: (pop) deșt, (îrg) dăgit, dejt, digit, (îvr) deajet / Pl: ~e și (rar) ~uri /
E: ml digitus] 1 Fiecare dintre prelungirile mobile, alcătuite din falange cu care se sfârșește mâna.
[sursa: MDA2 (2010)
tatovagie sfp vz tatuaj [sursa: MDA2 (2010)
prestij sn vz prestigiu
prestigiu sn [At: ASACHI, M. H. 4/13 / V: prestij / Pl: (rar) ~ii / E: fr prestige cf lat praestigium]
sursa: MDA2 (2010)
vertij sn [At: ROM. LIT. 2462/9 / V: (rar) ~igiu / Pl: ~e / E: fr vertige
funoj sm vz funogi
hulugi smp vz hluj s.m. [sursa: MDA2 (2010)
dugi smp vz duși
priléj n., pl. urĭ (d. prilejesc). Ocaziune: am găsit prilej să plec cu eĭ. Vechĭ. Pricină, motiv: prilej de rîs.
Pretext. Mold. L. V. Bogăție, avere. – Vechĭ și -égĭ și pîrlegĭ. Azĭ în Cov. pîrlej, ocaziune. [sursa:
Scriban (1939)
sluji [At: COD. VOR.2 12r/3 / Pzi: ~jesc / V: (rar) ~ugi, (reg) scl~ / E: vsl слоужити]
slugi v vz sluji [sursa: MDA2 (2010)
slugă sf, (îrg) sm [At: COD. VOR.2 392/10 / V: (reg) scl~, stl~ / Pl: slugi, (înv) sluge / E: vsl слоуга]

505 | P a g e
 După localizare
După modul Labiale Labio- Dentale Antero- Palatale Velare Laringale
de articulare Dentale palatale (glotale)

sonoritate + - + - + - + - + - + - + -
Plozive B P D T g' k' G K
[OCLUSIVE]
Africate = ţ Ğ Č
[Semi- (dz)
OCLUSIVE
FRICATIVE V F Z S J Ș - H

Nazale M - N -
[OCLUSIVE]
Lichide
Vibrantă-într R -
Lateral-conti L -
[ị] [ị]
consonantic Final
asilabic
Semivocale /ĭ/ /ŭ/
închise =/j/ =/
w/

Alternanţa Z – j[ị] reprezintă opoziţia dintre Flexemul de singular şi flexemul de plural la substantive
masculine [vezi T - 6]
treáz adj. m., pl. treji; f. treáză, pl. tréze
trezvi v vz trezi
franțez sm, a vz francez / Si: (îvr) franțoz , (pop) franțuz, – (pl.) franţuji
praz sm [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1071 / V: (înv) praș, (reg) praj sn / Pl: ~aji / E: bg праз] 1 Plantă
erbacee legumicolă [sursa: MDA2 (2010)
miez s.n. / s.m., (tehn.) pl. n. miézuri / (părți comestibile la nuci) m. miezi [sursa: Ortografic (2002)
miez1 (parte comestibilă a nucii) s. m., pl. miezi/mieji [sursa: DOOM 2 (2005)
miez3 (parte comestibilă a unui fruct cu coaja tare) s. m., pl. mieji [sursa: DOOM 3 (2021
miez smn [At: (a. 1691) GCR I, 288/19 / Pl: ~uri, (rar, sm) ~i, ~eji / E: ml medius] sursa: MDA2 (2010)
păresimi sfp [At: (a. 1626) CUV. D. BĂTR. II, 243 / V: (îrg) pareasimi, paresime, par~, paris~,
părăsimă sfs, ~easemi, (rar șls ~easemă) ~easimi, ~ese, ~semi, ~eți / E: ml quadragesima] (Îvp; îrc) 1
Post al Paștilor. 2 Perioadă de timp cât durează Postul Paștilor, egală cu patruzeci de zile Si: (îdt)
patruzecime (2). [sursa: MDA2 (2010)
miezi-păresi pl. Mold. mijlocul păresimilor sau postului: am dus’o noi așa până la miezii-păresii CR.
[sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
mezu părésiĭ (saŭ păréțiĭ saŭ de părezĭ), V. păresimĭ. [sursa: Scriban (1939) n Munt. est mĭez de Părezĭ,
în vest Păreásimĭ (CL, 1910, 3, 76).
Miezii-Păresimi. [sursa: IVO-III (1941)
Gi – ji – zi
rătungĭór (est) și -jór (vest), -oáră adj. (dim. d. rătund). Fam. Cam rătund, aproape rătund: obraz
rătungĭor. S. m. pl. Banĭ. [sursa: Scriban (1939)
Var.: rotungiór, -oáră adj.] – Rotund + suf. -ior.
rotunzor, ~oară a vz rotunjor
rotunjór adj. m., pl. rotunjóri; f. sg. rotunjoáră, pl. rotunjoáre [sursa: Ortografic (2002)
rotunjor, ~oară [At: CANTEMIR, IST, 107 / V: (reg) ~nzior, rătundioară, rătungior, răt~, rătunșoare,
rătunșor, rătunzioară, retunsoare sf, ~ndior, ~nzor / Pl: ~i, ~oare / E: rotund + -ior] 1-2 a (Șhp) (Cam)
rotund (1) Si: rotunjel (1-2), (reg) rotunduț (1-2), (îvr) rotunjos [sursa: MDA2 (2010)

Ji - Zi
Masculin – (plural) = trînji, trînzi
trânji s. m. pl. [sursa: Ortografic (2002)
trând (înv., pop.) s. m., pl. trânji [sursa: DOOM 2 (2005)
trî́njĭ m. pl. (din trînzĭ, pl. luĭ trînd). Emoroide. O plantă ranunculacee (ranúnculus illýricus), cu care
poporu tratează emoroidele. [sursa: Scriban (1939) Munt. est. Drojdie de cafea
trând1 sm [At: COD. VOR. 98/2 / V: (reg) ~nc, ~ns, ~nt, ~nz sm, ~nci, ~nși smp / Pl: ~nji, (reg) ~nzi /
E: vsl трѫдъ] 1 (Med; înv) Hidropizie. 2 (Med; pop; mpl) Hemoroizi. 3 (Med; reg; îf trâns) Cancer (1).
4 (Reg; lpl; șîc buruiană-de-~nji) Plantă erbacee din familia orhideelor, cu tulpina stufoasă și cu florile
de culoare galbenă sau brun-deschis, plăcut mirositoare Si: (reg) cuibul-pământului, cuibul-păsării,
cuibul-rândunicii, cuibușor, moșnegei, trânjișori (Neottia nidus avis). 5 (Bot; reg; și îae) Mama-pădurii
(Lathraea squamaria). 6 (Bot; reg) Trânjoaică (Ranunculus illyricus).
trând2 [At: LB / V: (reg) ~nt, ~nz sm, ~nci, trunji smp / Pl: ~nji sm, ~uri, (reg) ~e sn / E: vsl трѫтъ,
трѫдъ „bondar, parazit”] 1 sm (Pop; de obicei lpl) Larva unei insecte care trăiește în intestinele cailor
sau ale vitelor. 2 sm (Pop) Boală provocată de trând2 (1). 3 sm (Reg; d. copii; îe) A avea ~ A fi
neastâmpărat. 4 sm (Ent; Buc; Mol; îf trânt, trânz) Băligar (6) (Geotrupes stercorarius). 5 sn (Reg)
Întăritură a pielii în palmă sau la călcâi Si: bătătură. 6 sm (Reg; îf trunji) Grunji (1). 7 sm (Reg; lpl)
Rămășițe care se așază pe fundul vasului în care s-a topit untul Si: toropit1 (1). 8 sm (Reg) Zaț de cafea.
9 sm (Reg) Rămășițe de var în cazan, care nu mai pot fi folosite. 10 sn (Înv) Piatră de var albă și moale,
care se folosea în școli drept cretă.
trând3, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~nji, ~e / E: ns cf trândav2] (Reg) 1-2 (D. oameni) Trândav2 (2, 4).
3 (D. pâine) Trândav2 (8). [sursa: MDA2 (2010)

GHI – GI - JI
ghin și gin n., pl. urĭ (cp. cu ghionoĭ). Raz (de scos bolovaniĭ din pavaj). Răzuș, daltă cu tăĭușu curb de
scobit orĭ de netezit. Un fel de lopățică (la Dun. de jos și ghen) cu care pescariĭ scurmă pămîntu căutînd
rîme (cea cu care scot vetricĭ de supt apă e o lopățică cu laturile curbe pusă în vîrfu uneĭ prăjinĭ). [sursa:
Scriban (1939)
ghin sn [At: DA ms / V: din, gin, grin / Pl: ~uri / E: nct] 1 Daltă cu tăiș semicircular, folosită de dogari
și rotari. 2 Cazma îndoită pe amândouă laturile. 3 Cuțit cu lama curbată în formă de unghie, cu care se
cioplește lemnul (în timpul sculptării lui). 4 Dispozitiv cu care pescarii scot nămolul de pe fundul apei
pentru a aduna larvele de răsură necesare la pescuitul cegii. [sursa: MDA2 (2010)
djinn smi [At: DN3 / E: fr djinn] Spirit binefăcător sau răufăcător în miturile religiei musulmane. [sursa:
MDA2 (2010)

507 | P a g e
G-j
potnoj1 sm vz podnog
podnog sm [At: DAMÉ, T. 135 / V: (reg) patn~, patnogi smp, patnojă sf, pănoj, pocnajeni (A: nct) ssp,
pocnoj, pocnojie, podnoage sf, ~oaje sf, ~ojă (Pl: ~je) sf, pognoj, pognojie, pomnoaje sf, pomnoj,
pomojnii sfp, ponog, ponoș s, ponojie sf, pom~, pornoj, pornojie, potinojie sf, potnoc, potnog, potnoj,
potnojie sf / Pl: ~ogi

Zona africatelor prepalatale – (ci –gi) se poate închide (spre occlusive) sau deschide (spre fricative)]
Prepalatale Sonore - / d / + / j / = /dj/ = GI - / Ğ /
Dentale SONORE - /d/ + /z/ = /dz/
Dentale SURDE / t / + / s / = /ţ/

trepegior av vz trepezior
TĂLGIÓR, tălgiori, s. m. (Pop.) Tălgerel. [Pr.: -gi-or] – Talger + suf. -ior.
tălgiór s. n. (sil. -gi-or), pl. tălgioáre [sursa: Ortografic (2002)
TĂLGIÓR, tălgioare, s. n. (Pop.) Tălgerel. [Pl. și: (m.) tălgiori] – Talger + suf. -ior. [sursa: DEX '09
(2009)
DESĂGIÓR, desăgiori, s. m. (Pop.) Desăguță. – Desag + suf. -ior.
desăgióri smp [At: TEODORESCU, P. P. 503 / V: dis~ / E: desag + -ior] 1-2 (Șhp) Desagi (1) (mai)
mici. [sursa: MDA2 (2010)

= Prepalatale Surde - / t / + / ş / = / tş / = CI - / č
T – ci – eu pot = poci (cu valoare de flexem).

Tot cu valoare de flexeme sintetice, marcînd diferenţa dintre numărul singular şi numărul plural,
întîlnim alternanţa consonantică [ş – şti]; [ce – şte].

meș (orĭ mes?) și (maĭ vechĭ mold.) mest m. (turc. mest de unde și ngr. mésti, alb. meșt, sîrb. mestva,
rut. mešty, pol. meszty). Vechĭ. Pantofĭ de pele galbenă supțire care eraŭ cusuțĭ de ceacșirĭ. (Peste meșĭ
se puneaŭ papuciĭ și se intra în casă numaĭ în meșĭ): meș de marochin (ChN. I, 78). Azĭ. Pantofĭ de
postav orĭ pîslă (tîrlicĭ ș. a.). Fig. Iron. Șĭ-a dat meșiĭ, a murit: nu-ĭ dă meșiĭ să vie, nu-ĭ dă mîna (nu
îndrăznește) să vie. – Forma meștĭ (pl.) în VR. 1922, 9, 354, 356 și 359, și 1923, 4, 4. Forma mestiĭ (pl.
nearticulat) presupune un sing. mestiŭ, inexistent: n’aŭ fost avînd mestiĭ la nădragĭ (Let. 2, 182). [sursa:
Scriban (1939)

huce sfp vz huște

huște (reg.) s. f. pl. [sursa: DOOM 2 (2005)
húște și huștĭ (est) și hușce și hușcĭ (sud) f. pl. (rut. gústa, d. vsl. gonšta, drojdie, gonštŭ, des, bg.
gystina, sîrb. gustina, drojdie). Plămădeala borșuluĭ, compusă din tărîță de grîŭ saŭ și de secară. V.
hoștină. [sursa: Scriban (1939)
huște sfp [At: MARIAN, S. R. II, 6 / V: huce, hoș~, huști / E: ucr хушча] (Reg) 1 Tărâțe care rămân în
fundul putinei cu borș după acrirea acestuia. 2 (Pex) Drojdii de pe fundul unui lichid.
[sursa: MDA2 (2010)
6.2.10.7. - Segmente consonantice monofonematice şi bifonematice

Sistemul fonetic al limbii romăne cuprinde vocale, consoane, semivocale şi semiconsoane, dar nu
diftongi ca segmente monofonematice. Segmentele vocalice şi segmentele consonantice prezintă
fenomene de coarticulaţie (=Articularea concomitentă a unor sunete successive).
Locul de articulare indică punctul de articulaţie în care se plaseaza obstacolul (la buze, la dinti, la
palat). In functie de felul (si locul) in care se produce acest obstacol, pentru consoanele romanesti sunt
distinctive anumite combinatii dintre componentele active si pasive ale articularii, care dau si
caracteristicile consoanelor din sistemul fonematic:
În funcţie de locul de articulare, consoanele limbii romăne se clasifică în:
- Consoane bilabiale (cu participarea celor doua labii): [p /p, m -, /w/(semivocala ŭ);
- Labio-dentale (cu participarea buzelor si a dintilor): [v /f];
- Apico-dentale (cu participarea vîrfului limbii si a zonei alveolare): [d /t; (dz), ţ (ts, tz); n -, r -];(
oclusivele dentale d/ t se mai numesc şi apicodentale – articulate cu vîrful limbii = apex)
- Apicoalveolare: [l ];
- Prepalatale (cu ajutorul muschiului lingual si zona anterioara a palatului):[[ʒ] /ş [ʃ]; Ğ /Č ] În
limba română standard există patru consoane antero-palatale (=postalveolare) , din care două
africate și două fricative:
[ʧ]: consoană africată postalveolară surdă;
[ʤ]: consoană africată postalveolară sonoră;
[ʃ]: consoană fricativă postalveolară surdă;
[ʒ]: consoană fricativă postalveolară sonoră;
- Palatale: [[k'/ g'; /j/ (=semivocala ĭ).
- Velare (cu obstacol in zona valului palatin): [g /k].
- uvulare (cu obstacol in zona uvulei); /h/.
Nu este inclusă consoana [ị] I final ZERO. Prin natura sa, ‘’-I’’ final nu diferă esnţial de ‘’I’ silabic,
deosebindu-se de acesta prin emisiune mai scurtă şi sonoritate mai scăzută. În general se consider că
‘’-[ị] I final ZERO este alofonă asilabică a vocalei ‘’í’. Semivocalele (vezi ‘’-ĭ şi ŭ –) prin poziţia
lor sunt considerate consoane. După gradul de deschidere, sunetele vorbite care alcătuiesc sistemul
de foneme (=invariante) al limbii române pot fi clasificate de la închis la deschis astfel:
- occlusive;
- semioclusive;
- fricative;
- nazale;
- lichide;
- semivocale;
- vocale închise [I, î, u];
- vocale semideschise [e, ă, o];
- vocale deschise [A].

509 | P a g e
În fonetică, locul sau punctul de articulare al unei consoane este locul de pe canalul fonator în care
fluxul de aer este blocat sau strîmtat pentru a produce o turbulență audibilă. Articularea consoanei se
realizează prin interacțiunea unui element activ (mobil) și a unuia pasiv. Elementul activ este în multe
cazuri o anumită parte a limbii, iar elementul pasiv este de obicei o parte a palatului. Toate consoanele
care se articulează prin apropierea sau atingerea părţii superioare a limbii sunt dorsale.
Locul și modul de articulare împreună cu sonoritatea (intrarea sau nu în vibrație a coardelor vocale)
dau consoanelor sunetul lor specific.
Modul de articulare indică tipul de obstacol întîmpinat în cale de curentul de aer fonator:
- Cu închidere complete (cu ocluziune);
- Cu fricţiune ( cu trecerea printr-un canal îngust) – fricativele sunt spirante şi constrictive);
- Cu ocluzie şi explozie incopletă (=affricate).
Primele 3 serii de consoane sunt:
1 – consoane occlusive, toate întrerupte orale [b / p; d /t; [k'/ g'], [g / k (dorsovelate)].
2 – consoane fricative, toate orale, dar continue. Fricativele /z/ / /s/ se numesc aspirante dorsovelare, iar
/j/ / ş/ sunt şuierătoare.
‘’Consoanele care au distinctia întrerupt / continuu, adica oclusivele (p, b, m, t, d, k', g', k, g) care au
blocaj in calea cafului si consoanele fricative (f, v, s, z, S Z, h) care se pronunta prin curgerea continua
a cafului, adica prin frictiune.
*Datorita acestui fapt, o consoana fricativa poate fi prelungita (asemenea vocalelor) pana la eliminarea
totala a aerului expirat.
Consoanele, in articularea carora apare zgomotul produs de inchiderea obstacolului, dar si frictiune,
sunt stridente (t, c , g) ‘’ https://www.creeaza.com/referate/literatura-romana/gramatica/Vocale-si-
consoane-caracterist485.php
3 – consoane semioclusive (=affricate), toate orale.
Semioclusivele sunt combinaţii între 2 elemente consonantice diferite: occlusive şi fricative
[ex. Dentale SONORE - /d/ + /z/ = /dz/
Dentale SURDE / t / + / s / = /ţ/] [ts]
Prin deplasarea locului de articulare a dentalelor se obţin prepalatalele affricate, compuse din dentale
plosive şi prepalatale fricative:
Prepalatale Sonore - / d / + / j / = /dj/ = GI - / Ğ /
Prepalatale Surde - / t / + / ş / = / tş / = CI - / č. (amîndouă sibilante)
Prin definiţie, consoanele semioclusive (ț, č, ğ) sunt rezultatul combinației a două feluri de articulări.
Articularea începe cu o ocluzie, dar care nu este urmată de explozie sau implozie, ci de o constricție.
Trecerea de la ocluzie la constricție este foarte scurtă, durata de articulare a unei consoane semioclusive
(=affricate) fiind egală cu a unei consoane normale. Spre exemplu, articularea consoanei ț începe cu o
ocluzie, necesară pentru articularea lui t și se continuă cu constricția necesară lui ‘’s’’.
Sub aspect funcţional o consoană semioclusivă reprezintă un segment monofonematic, diferit de
fiecare din cele 2 elemente componente.
-/ţ/] este un segment compus din [/t/ + /s/], care începe cu un moment oclusiv şi continua cu un moment
fricativ. = [ts]. Se poate spune că în articularea consoanelor sunt 3 faze:
1-punerea în poziţie, ca implozie;
2-ţinuta;
3 –eliberarea sunetului ca explozie.
-/ č/ (ci) este un segment monofonematic compus din [/t/ + [ʃ] ş/] = [ʧ].
-/ Ğ/ (gi) este un segment monofonematic compus din [/d/ +[ʒ] j/] = [ʤ].

511 | P a g e
 După localizare
După modul Labiale Labio- Dentale Antero- Palatale Velare Laringale
de articulare Dentale palatale (glotale)

sonoritate + - + - + - + - + - + - + -
Plozive B P D T g' k' G K
[OCLUSIVE]
Africate = Ţ Ğ Č
[Semi- (dz) [ts] [ʤ] [ʧ]
OCLUSIVE
FRICATIVE V F Z S J Ș - H

Nazale M - N -
[OCLUSIVE]
Lichide
Vibrantă-într R -
Lateral-conti L -
[ị] [ị]
consonantic Final
asilabic
Semivocale /ĭ/ /ŭ/
închise =/j/ =/
w/

Consoanele palatale [k', g'] au, în interpretare fonematica actuală, valoare de foneme. Ele reprezintă cîte
un segment monofonematic. (În lingvistică, despre grupuri de sunete = segment care are valoarea unui
singur fonem. O consoană velară [G, K] urmată de o vocală sau de o semivocală palatală (E, I, ĭ), se
realizează ca variant palatalizată [/ g'/ , / k'/ ].
Se foloseşte şi în sintagma ‘’diftong monofonematic’’(despre diftongi) care are valoarea unui singur
fonem.
Avem deci 3 tipuri de grupuri consonantice (reprezentînd fiecare un segment monofonematic) la care,
prin modul de articulare, se măreşte gradul de deschidere al canalului fonator.

Ţ - / t / + / s / = /ţ/] [ts]

Dentale
+ -

D T
↓ ↓
= Ţ
(dz) [ts]

↑ ↑
Z S
 Palatale Velare
+ - + -
g' ←G
k' ←K

[/d/ +[ʒ] j/] = [ʤ]. (GI)

Dentale Antero-
palatale
+ - + -
D
↘
= Ğ
(dz) ↘ [ʤ]
Z J ↑

513 | P a g e
[/t/ + [ʃ] ş/] = [ʧ]. (CI)

Dentale Antero-
palatale
+ - + -
T
↘
Ţ Č
[ts] ↘ [ʧ]
S Ș ↑

Sonantele (l, r, n, m) sunt consoane care, pe lîngă caracteristicile specific de zgomot, au şi tonuri
întîlnite la producerea vocalelor.
Putem clasifica fonemele în vocale, consoane, semivocale (în diftongi =consideraţi segmente
monofonematice), şi semiconsoane (în grupuri consonantice. În silabe de tipul ‘’Pst, sst, şt’’ avem
tranşe sonore silabice, deoarece, ca şi vocalele, sibilantele sunt foneme cu aer, sonante. O consoană
fricativă poate fi prelungită (asemenea vocalelor) pînă la eliminarea totală a aerului expirat. Fricativele
sunt consoane continue. /z/ / /s/ se numesc aspirante dorsovelare, iar /j/ / ş/ sunt şuierătoare.
În limba romănâ, litera ‘’x’este un grafem polyvalent, care notează grupuri de consoane surde
/Ks/ şi sonore ‘/Gz/. ‘’Următoarele segmente difonematice sînt reprezentate în variante, prin două
grafeme simple sau printr-un grafem simplu polyvalent:
/ks/ = cs (cocs - /koks’; x (box - /boks/.
/gz/ = gz (Bogza - /bogza/; x (examen - /egzamen/.’’ (G. Beldescu, Ortografia actuală a limbii române,
Bucureşti, 1985).

Dentale Antero- Palatale Velare

palatale

+ - + - + - + -

D T g' k' G K
↙
↙
= Ţ Ğ Č
(dz) [ts] [ʤ] [ʧ] /gz/ /cs/
Z S J Ș

Aceleaşi tipuri de grupuri consonantice, considerate ca segmente difonematice (nu monofonematice,

pentru că s-ar mări inventarul de foneme care reprezintă sistemul fonetic al limbii române (7 vocale, 4
semivocale, 22 de consoane şi I final zero.) pot fi studiate dintr-o perspectivă inversă – prin închiderea
canalului fonator.
Dacă un ’diftong monofonematic’’poate fi ascendent [vV↗] sau descendent [Vv↘], în funcţie de
poziţia faţă de centru silabei, şi aceste grupuri consonantice pot fi de tip ascendent [în ordinea închis-
deschis] sau de tip descendent [în ordinea deschis-închis].
Grupuri consonantice ascendente de tipul [cC↗] sunt [dZ/, tS/, dJ/, tş/, gZ/ cS], unde fricativele
reprezintă centrul segmentului.
Există şi grupuri consonantice de tip descendent [Cc↘].

515 | P a g e
Consoanele-segment [sc] şi [şc] sunt două tipuri de consoane affricate nemenţionate în system (vezi
modelul flexionar T-7]

Dentale Antero- Palatale Velare

palatale

+ - + - + - + -

D T g' k' G K
↗
Ţ Č Sc
[ts] [ʧ] Şc /gz/ /cs/
↗
Z S↗ J Ș↗

Flexemul ‘’–SC’’ se integrează în sistemul flexionar al limbii române astfel:

Cadranul Cadranul
IV III
-sce -scă
-şce -şcă
Cadranul Cadranul
II I
-sci -sc
-şc
-şci
=ştị
Dentale Antero- Palatale Velare
palatale

+ - + - + - + -

D T g' k' G K
↗

sci sgi şci

Ţ Ğ Č↑ Sc
[ts] [ʤ] [ʧ] Şc /gz/ /cs/
↗
Z S↑ J Ș↑

517 | P a g e
FLASC, -Ă, flasci, -ce, adj. Moale, fleșcăit
MORÍSCI s. m. pl. Populație maură din Peninsula Iberică, convertită cu forța la catolicism la mijlocul
sec. XVI, persecutată și după creștinare și expulzată din Spania. – Din sp. morisco, fr. morisque.
pitúșcă f., pl. ște și șce, ștĭ și șcĭ (d. pită). Pită mică, pînișoară. [sursa: Scriban (1939
RÁȘCĂ, rășci, s. f. Unealtă pescărească
MONEGÁSC, -Ă, monegaști, -ste, s. m. și f., adj
PELÁSG, -Ă, pelasgi, -ge, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană
Vosgi m. pl. 1. lanț de munți
usci sfp vz huște

Prin combinaţia dintre consoana fricativă alveolară surdă /s/

[Modul de articulare este fricativ, adică în timpul articulării canalul fonator se strîmtează suficient
pentru a produce o turbulență audibilă a aerului, dar nu se închide complet în nici un moment.],
sau consoana fricativă postalveolară sonoră J [ʒ]
[Modul de articulare este fricativ, adică în timpul articulării canalul fonator se strîmtează suficient
pentru a produce o turbulență audibilă a aerului, dar nu se închide complet în nici un moment.],
şi articularea în continuare a unor velare occlusive
c [k]. consoana oclusivă velară surdă [Modul de articulare este oclusiv, adică prin blocarea fluxului de
aer din canalul fonator.]
sau g [ɡ] consoana oclusivă velară sonoră [Modul de articulare este oclusiv, adică prin blocarea fluxului
de aer din canalul fonator.]

Un alt tip de consoane africată se obţine articularea în ordine inversă a celor două consoane fricative
surde. Se obţin două secvenţe bifonematice consonantice de tip descendent [Cc↘].
 Dentale Antero-
palatale

+ - + -

D T

ST şT
= Ţ Ğ Č
(dz) [ts] [ʤ] [ʧ]

Z S↑ J ↖Ș↑

Ambele grupuri consonantice pot avea valoare silabică datorită fricativelor, şi funcţionează ca flexeme
sintetice în sistemul flexionar al limbii române [vezi T – 7 ].

Primele sînt articulate consoanele fricative sibilante (şuierătoare) prin dirijarea forțată, cu ajutorul
limbii, a curentului de aer spre marginea ascuțită a dinților și producerea unui sunet șuierător, ca în
cazul consoanei [s] şi [z].
Articularea începe cu o consoană fricative (constrictivă). La pronunțarea sa canalul fonator se
strîmtează astfel încît aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii. Strîmtarea fluxului de aer poate fi
produsă de exemplu prin apropierea buzei inferioare de incisivii superiori ca în cazul consoanei [f]&[v]
sau prin apropierea unei părți a limbii de dinți sau de cerul gurii.
După ce articularea începe cu o constricţie, ea este urmată de o ocluzie, rezultînd o succesiune
[/S/ + /t/ = st
519 | P a g e
Dacă articularea începe cu consoana fricative postalveolară surdă ş / [ʃ]., atunci rezultă o succesiune [ş
[ʃ]. + /t/ = şt
Consoanele [st] şi [şt] sunt două tipuri de consoane affricate nemenţionate în systemul fonetic al limbii
române (vezi modelul flexionar T-7]

Astfel, semioclusiva [ş] + /t/ în poziţie finală apare în cadranele cu flexeme de plural:
- şTE (în cadranul IV)
- şTị (în cadranul II)
Acesta este locul pentru articolul nehotărît de plural (defectiv).
niște [At: (a. 1521) HURMUZAKI, XI, 843 / G-D: (înv) ~ștar, ~stor / V: (îvp) neș~, (înv) ~ștea,
~șteaie, ~ști, (reg) neștu, ~ștre, nuște, nuști, nuștu, nuștuc / E: ml nescio quid „nu știu ce”] 1 arn
(Precedă substantivele la plural, corespunde pluralului articolului nehotărât singular un, o) Exprimă
imposibilitatea de a preciza identitatea, cantitatea și, mai rar, calitatea noțiunii exprimate de
substantivul înaintea căruia se află Niște cărți. 2 arn (Înaintea unui substantiv care redă o calitate
negativă; prt) Sunt niște răi. 3 arn (Precedă nume de materii; csc) Frige niște carne. 4 anh (Înv; înaintea
unui numeral) Oarecare. 5 anh (Înv; înaintea unui numeral) Un fel de... [sursa: MDA2 (2010)
NÍȘTE art. nehot. Cuvînt (de obicei invariabil) întrebuințat înaintea substantivelor la pl. pentru a arăta o
cantitate oarecare. [Vechiu-rom. nește = lat. NESCIO QUID].
Nu ştiu ce = nuş’ce.
niște și (vechĭ) nește pron. indefinit (d. lat. néscio quĭd, nu știŭ ce. V. neștine, niscaĭ). Oare-care, ceva:
niște oamenĭ, niște mîncare, niște vin. – Se întrebuințează numaĭ la nom. și ac.: niște banĭ, pe niște
oamenĭ, ĭar la genitiv se întrebuințează unor saŭ a niște: unor oamenĭ, a niște oamenĭ, a niște mîncare.
Se găsește și niștor (vechĭ neștor): niștor norĭ (Al. Cazaban, Vĭața Liter. 1906, 37, 3, 2). – Și’n Olt.
nește (V. la puĭez). [sursa: Scriban (1939)

Astfel, pe lîngă diftongi (=grupuri vocalice ascendente sau descendente) avem şi grupuri consonantice
considerate cu valoare de:
- segment monofonematic [ţ – reprezentat printr-un grafem monovalent simplu; şi cele zece
grafeme monovalente complexe care au ca bază fonematică literele ‘’g, c’’ urmate de ‘’-e’’ sau
‘’-I (sau –h-) cu funcţie diacritică]. [şi segmentele notate cu litera X - /ks/, /gz/].
- Segment bifonematic [grup consonantic descendent - /st/, /şt/, /sc/, /şc/] – (vezi tipul flexionar –
T – 7].
[Notă
Flexiunea sintetică secundară este prezentată într-un volum separat].