CARAGIALE

(De la Caragiale la Caragiale)

Vol. XXI
Cronologia operei

(iunie – noiembrie - 1912)

Antologie de
MANEA ADRIAN

1|Page
Copyright © 2021 by Manea Adrian
Caragialele Antologic -
(De la Caragiale la Caragiale)
Vol. XXI
Cronologia operei
(iunie – noiembrie - 1912)
Antologie de
Manea Adrian
First Printing: LULU <2020>
Second edition
ISBN 978-1-716-34174-8

2|Page
 Table of Contents

Cap. 36 - Epoca Post-Caragiale ......................................................................... 9

Revista Presei – (la 168 de ani de contemporaneitate)................................12
Ziarul ‘’Adevărul’’ .......................................................................................14
Adevărul, anul XXV, nr.8171, marṭi, 12 iunie 1912, p. 1 – Fagure Emil -
“La moartea lui!’’ ......................................................................................14
Adevărul, anul XXV, nr.8171, marṭi, 12 iunie 1912, p. 1, p.3, p.5 .............19
Adevărul, anul XXV, nr.8171, marṭi, 12 iunie 1912, p.3 – Brăniṣteanu B. –
‘’Presa ṣi moartea lui Caragiale’’ ...............................................................26
Adevărul, anul XXV, nr.8171, marṭi, 12 iunie 1912, p.3 – Rosetti Radu –
‘’Caragiale profesor’ ..................................................................................38
Adevărul, anul XXV, nr.8172, miercuri, 13 iunie 1912, p.5 – Sandu A. –
‘’Lui Caragiale i se vor face funerarii naṭionale’’.......................................41
Adevărul, anul XXV, nr.8172, miercuri, 13 iunie 1912, p.1 – Costa-Foru C.
– ‘’Iancu Caragiale’’ ..................................................................................48
Adevărul, anul XXV, nr.8172, miercuri, 13 iunie 1912, p.1 – Ciurcu Al. –
‘’Debutul lui Caragiale’’ ............................................................................50
Adevărul, anul XXV, nr.8172, miercuri, 13 iunie 1912, p.3 .......................55
Adevărul, anul XXV, nr.8173, joi, 14 iunie 1912, p.1 – Mille C. – ‘’După
moarte’’ .....................................................................................................56
Adevărul, anul XXV, nr.8173, joi, 14 iunie 1912, p.1 – Brăniṣteanu B. –
‘’Amintiri despre Caragiale’’ .....................................................................61
Adevărul, anul XXV, nr.8173, joi, 14 iunie 1912, p.3 ................................67
Adevărul, anul XXV, nr.8174, vineri, 15 iunie 1912, p.1 – Rusu-Abrudeanu
I. – ‘’Caragiale ṣi Romînii de dincolo’’......................................................69
Adevărul, anul XXV, nr.8173, joi, 14 iunie 1912, p.1 – Racovski C. –
‘’Caragiale ṣi democraṭia’ ..........................................................................72
Adevărul, anul XXV, nr.8173, joi, 14 iunie 1912, p.4 ................................76
Adevărul, anul XXV, nr.8173, joi, 14 iunie 1912, p.4 – Kaufmann –
‘’Moartea lui Caragiale’’ ...........................................................................77

3|Page
 Adevărul, Anul XXV, nr.8175, sîmbătă, 16 iunie 1912, p.1 – ‘’Cîteva
scrisori de ale lui Caragiale’’ .....................................................................78
Adevărul, Anul XXV, nr.8175, sîmbătă, 16 iunie 1912, p.1 – ‘’Încă una de-
ale lui Caragiale’’ ......................................................................................86
Adevărul, Anul XXV, nr.8175, sîmbătă, 16 iunie 1912, p.5 .......................87
Adevărul, anul XXV, nr.8176, duminică, 17 iunie 1912, p.1 – Fagure Emil -
“O după amiază la Caragiale’’ ...................................................................88
Adevărul, anul XXV, nr.8176, duminică, 17 iunie 1912, p.1 – Ciurcu Al. –
‘’Tot despre Caragiale’’ .............................................................................95
Adevărul, anul XXV, nr.8330, duminică, 18 noembrie 1912, p.3...............99
Adevărul, anul XXV, nr.8331, luni, 19 noembrie 1912, p.1 .....................100
Adevărul, anul XXV, nr.8332, marṭi, 20 noembrie 1912, p.3 ...................102
Adevărul, anul XXV, nr.8334, joi, 22 noembrie 1912, p.3 .......................104
Adevărul, anul XXV, nr.8335, vineri, 23 noembrie 1912, p.1, p.3 ...........105
Adevărul, anul XXV, nr.8336, sîmbătă, 24 noembrie 1912, p.3 ...............135
Adevărul, anul XXV, nr.8337, duminică, 25 noembrie 1912, p.1 –
Gramofon – ‘’Caragiale ṣi Sf. Petre’’.......................................................136
Adevărul, anul XXV, nr.8338, luni, 26 noembrie 1912, p.1 – ‘’Familia lui
Carageale’’ ..............................................................................................138
Adevărul, anul XXV, nr.8338, luni, 26 noembrie 1912, p.1 – Nae
Metafizicu - ‘’Orezonul funebru al lui Rică Ventureanu’’........................139
Ziarul ‘’Românul’’......................................................................................141
Românul (Arad), anul II, nr. 128, marṭi, 12/25 iunie 1912, p.1 ................141
Notiṭe risipite – Românul (Arad), anul II, nr.128, marṭi, 12/25 iunie 1912, p.2,
3, 4..............................................................................................................179
În Nirvana – Românul (Arad), anul II, nr.129, miercuri, 13/26 iunie 1912, p.1,
2, 3..............................................................................................................191
Românul (Arad), anul II, nr.129, miercuri, 13/26 iunie 1912, p.5 ............198
Românul (Arad), anul II, nr.130, joi, 14/27 iunie 1912, p.2, p.3, p.4 ........203
Românul (Arad), anul II, nr.131, vineri, 15/28 iunie 1912, p.3, p.4, p.7 ...221
Românul (Arad), anul II, nr.132, sîmbătă, 16/29 iunie 1912, p.3, p.4, p.5 249

4|Page
 Românul (Arad), anul II, nr.133, duminică, 17/30 iunie 1912, p.3, p.4 ....269
Românul (Arad), anul II, nr.134, marṭi, 19 iunie/2 iulie 1912, p.3, p.6, p.7,
p.8............................................................................................................287
Românul (Arad), anul II, nr.135, miercuri, 20 iunie/3 iulie 1912, p.9, p.10
................................................................................................................296
Românul (Arad), anul II, nr.137, vineri, 22 iunie/5 iulie 1912, p.7, p.8 ....302
Românul (Arad), anul II, nr.139, duminică, 24 iunie/7 iulie 1912, p.2-3 –
Gorun Ion – ‘’Cazul Caion’’ ....................................................................308
Românul (Arad), anul II, nr.141, miercuri, 27 iunie/10 iulie 1912, p.1, p.2,
p.3............................................................................................................314
Românul (Arad), anul II, nr.143, vineri, 29 iunie/12 iulie 1912, p.10 .......326
Românul (Arad), anul II, nr.259, sîmbătă, 24 noemvrie /7 decembrie 1912,
p.8............................................................................................................333
Românul (Arad), anul II, nr.260, duminică, 25 noemvrie /8 decembrie 1912,
p.3-4 ........................................................................................................335
Românul (Arad), anul II, nr.261, marṭi, 27 noemvrie /10 decembrie 1912,
p.3............................................................................................................340
Românul (Arad), anul II, nr.261, marṭi, 27 noemvrie /10 decembrie 1912,
Pagina 9 ...................................................................................................342
Ziarul ‘’Voinṭa naṭională’’ ..........................................................................348
Voinṭa naṭională, anul XXVIII, nr.8047, marṭi, 12 iunie 1912, p.1, p.3....348
Voinṭa naṭională, anul XXVIII, nr.8048, miercuri, 13 iunie 1912, p.2 .....367
Voinṭa naṭională, anul XXVIII, nr.8049, joi, 14 iunie 1912, p.1, p.2 ........369
Voinṭa naṭională, anul XXVIII, nr.8050, vineri, 15 iunie 1912, p.1..........374
Voinṭa naṭională, anul XXVIII, nr.8176, sîmbătă, 24 noembrie 1912, p.2 381
Voinṭa naṭională, anul XXVIII, nr.8176, duminică, 25 noembrie 1912, p.3
................................................................................................................406
Revista ‘’Albina’’ .......................................................................................406
Albina, anul XV, nr.38, 17 iunie 1912, p.1635-1638................................407
O făclie de Paṣte - Albina, anul XV, nr.38, 17 iunie 1912, p.1635-1638 .....411
O făclie de Paṣte - Albina, nr.39, 24 iunie 1912, p.1691-1674 ....................414

5|Page
 Albina, anul XVI, nr.8, 25 noembrie 1912, p.356, 4 (patru) rînduri la
rubrica ‘’Întîmplările săptămînii’’. ...........................................................418
Albina, anul XVI, nr.9, 2 decembrie 1912, p.411-413 ..............................418
Revista ‘’Cosînzeana’’(Orăṣtie) ..................................................................422
Cosînzeana, anul II, nr.26, 30 iunie 1912, p.323-324 – Ciura Alecsandru –
‘’Ion Luca Caragiale’’ .............................................................................422
Revista ‘’Cultura creṣtină’’ (Blaj) ...............................................................431
Cultura creṣtină, anul II, nr.12, 25 iunie 1912, p.378 ...............................431
Revista ‘’Foaia poporului’’ (Sibiu) .............................................................432
Foaia poporului, anul XX, nr.25, duminică, 17/30 iunie 1912, p.8 ...........432
Foaia poporului, anul XX, nr.26, duminică, 24 iunie / 7 iulie 1912, p.8 ...434
Revista ‘’Furnica’’ ......................................................................................437
Furnica, VIII, nr.42, Joi 21 iunie 1912, p.2 – Contele de Tekirghiol
(=Ranetti) – ‘’Viermuṣorii morṭilor iluṣtri’’ .............................................437
Furnica, VIII, nr.42, Joi 21 iunie 1912, p.2 – Coco (=Ranetti) – ‘’Un
calambur al lui Caragiale’’.......................................................................442
Furnica, VIII, nr.43, joi, 28 iunie 1912, p.10 – Biciuṣcă Gheorghe –
‘’Cioclii reclamagii’’ ...............................................................................444
Furnica, anul IX, nr.12, Joi, 22 noembrie 1912, p.5 – Prinṭul Ghytză
(Ranetti) – [Prin fir telepatic] ...................................................................445
Revista ‘’Gazeta ilustrată’’ .........................................................................449
Gazeta ilustrată, anul I, nr.27, 16 iunie 1912, p.5, p.13 ............................450
Gazeta ilustrată, anul I, nr.51, 1decembrie 1912, p.2-3 ............................453
Revista ‘’Libertatea’’ (Orăṣtie) ...................................................................462
Libertatea, anul XI, nr.27, 14/27 iunie 1912, p.2 ......................................462
Revista ‘’Luceafărul’’ (Sibiu) .....................................................................464
Luceafărul, anul XI, nr.25, 1 septembrie 1912, p.455 ..............................465
Luceafărul, anul XI, nr.26, 16 septembrie 1912, p.457 – 459; p.463 – 464;
p.465 – 466; p.470 – 472 .........................................................................466
Luceafărul, anul XI, nr.26, 16 septembrie 1912, p.457–459. Octavian Goga
– ‘’A murit Caragiale’’ ............................................................................468
6|Page
 Luceafărul, anul XI, nr.26, 16 septembrie 1912, p.463–464. Negru
Veniamin – ‘’Autorul lui Chicoṣ Rostoganu’’ .........................................481
Luceafărul, anul XI, nr.26, 16 septembrie 1912, p.465-466. Vlahuṭă Al. –
‘’Caragiale’’ ............................................................................................489
Scrisoare către Octavian Goga - Luceafărul, anul XI, nr.26, 16 septembrie
1912, p.467 .................................................................................................507
Amici - Luceafărul, anul XI, nr.26, 16 septembrie 1912, p.460-462............509
Luceafărul, anul XI, nr.32, 1 decembrie 1912, p.739-741 ........................519
Luceafărul, anul XII, nr.12, 16 iunie 1913, p.377. – Iosif, Ṣt. O. – ‘’O
amintire’’ .................................................................................................526
O amintire - Ṣt. O. Iosif ...........................................................................527
Revista ‘’Neamul Românesc Literar’’ (Vălenii-de-Munte, jud. Prahova)....531
Neamul Românesc Literar, anul V, nr.23, 16 iunie 1912, p.353-354 – Iorga
Nicolae – “I.L. Caragiale’’.......................................................................531
Neamul Românesc Literar, anul V, nr.24, 23 iunie 1912, p.369-371, p.378 –
Iorga Nicolae – ‘’Ce se iubea în Caragiale’’ ............................................536
Neamul Românesc Literar, anul V, nr.24, 23 iunie 1912, p.378. Chirică
Ghe. – ‘’Unde a învăṭat Caragiale?’’........................................................540
Noua Revistă Română - ..............................................................................543
Noua Revistă Română, nr.10, duminică, 17 iunie 1912, p.145-147; p.158;
................................................................................................................543
Noua Revistă Română, nr.10, duminică, 17 iunie 1912, p.146-147.
Dragomirescu Mihail – ‘’În memoria lui Caragiale’’ ...............................547
Scrisoare către C. Rădulescu-Motru - Noua Revistă Română, nr.10, duminică,
17 iunie 1912, p.158; ..................................................................................555
Noua Revistă Română, nr.11, duminică, 24 iunie 1912, p.175 .................560
Noua Revistă Română, nr.12, duminică, 1 iulie 1912, p.190-191. Birman-
Bera – ‘’Caragiale despre suflet ṣi despre muzică’’ .................................561
Revista ‘’Universul literar’’ ........................................................................565
Universul literar, anul XXIX, nr.25, luni, 18 iunie 1912, p.2-3 ................565

7|Page
 Universul literar, anul XXIX, nr.25, luni, 18 iunie 1912, p.2. Bradu I. –
‘’I.L. Caragiale’’ ......................................................................................567
Universul literar, anul XXIX, nr.25, luni, 18 iunie 1912, p.3. Cîmpină
Teodora – ‘’Cinstiṭi oamenii în viaṭă’’ .....................................................582
Universul literar, anul XXIX, nr.26, luni, 25 iunie 1912, p.2. Iov D. –
‘’Caragiale’’ ............................................................................................586
Universul literar, anul XXIX, nr.48, luni, 26 noembrie 1912, p.4. Nicolau
Emil – ‘’Caragiale registrator la R. M. S. ‘’ .............................................587
Ziarul ‘’Minerva’’.......................................................................................593
Minerva”, 4, nr. 1299, 29 iulie 1912, p. 2 ................................................593
Minerva”, 4, nr. 1276, 6 iulie 1912, p.1 ...................................................595
Minerva”, 4, nr. 1335, 3 septembrie 1912 ................................................600
Revista ‘’Viaṭa Românească’’ (Iaṣi) ...........................................................601
Viaṭa Românească, anul VII, nr.4, aprilie 1912 ........................................602
Viaṭa Românească, anul VII, nr.5, nr.6, mai, iunie 1912 ..........................603
Viaṭa Românească, anul VII, nr.7, nr.8, iulie, august 1912 ......................607
Viaṭa Românească, anul VII, nr.10, octombrie 1912 ................................611
Viaṭa Românească, anul VII, nr.9, septembrie 1912 ................................620
Viaṭa Românească, anul VII, nr.9, septembrie 1912, p.336-341. Arghezi
Tudor - ‘’Pentru Caragiale’’ ....................................................................622
Viaṭa Românească, anul VII, nr.11, nr12, noiembrie, decembrie 1912 .....628
Viaṭa Romănească, nr.1, ianuarie 1913 ....................................................640

8|Page
 Cap. 36 - Epoca Post-Caragiale

”Într-o dimineaţă, Caragiale n-a mai apărut în salon să asculte o fugă de

Bach.’’
Apoi, dintr-o dată, se aude un ţipăt” - contină Cella. ”Uşa era deschisă. El,
alunecat pe jos, lângă pat, cu mâna stângă cerispată pe cearşaf, capul dat pe spate,
faţa albă, ochii ficşi. Îngrozită, soţia lui privea. Văzuse că nu apăruse, ca de
obicei, îndrăznise, pe la ora 11 a.m., să bată la uşă. A deschis, a văzut, a ţipat.
Cum să faci şi loc durerii, aşa, pe neaşteptate?’’
Peste noapte, Ion Luca Caragiale a devenit un obiect de muzeu, într-o casă unde
nu a mai locuit niciodată.
La Ploiești se înființează Muzeul I. L. Caragiale, găzduit în „Casa Gheorghe
Teodor Simigiul”. Casa, monument de arhitectură de la sfârșitul secolului al
XVIII-lea, se număra, printre cele mai mari case din Ploiești. În anul 1821, îl
găzduiește, timp de trei zile, pe Alexandru Ipsilanti (conducătorul Eteriei a
așteptat în această casă vizita lui Tudor Vladimirescu. Memoria istorică a reţinut
cuvintele lui Tudor: «Vreţi să mă omorâţi? Eu nu mă tem de moarte’’)

9|Page
10 | P a g e
11 | P a g e
Revista Presei – (la 168 de ani de contemporaneitate)

12 | P a g e
Judecînd după articolele publicate în periodicele vremii, putem spune că
MAREA UNIRE Caragiale a făcut-o.
Moartea lui este regretată în egală măsură în Moldova, în Transilvania, şi în Ţara
Românească.

13 | P a g e
Ziarul ‘’Adevărul’’

În ziarul ‘’Adevărul’’ de sîmbătă, 9 iunie 1912, nu apare nici o ṣtire despre Ion
Luca Caragiale.
Nici în numerele de duminică, 10 iunie 1911, ṣi luni, 11 iunie 1912, nu este
publicată nici o ṣtire.
Adevărul, anul XXV, nr.8171, marṭi, 12 iunie 1912, p. 1 – Fagure Emil - “La moartea lui!’’

14 | P a g e
15 | P a g e
16 | P a g e
17 | P a g e
18 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8171, marṭi, 12 iunie 1912, p. 1, p.3, p.5

19 | P a g e
20 | P a g e
21 | P a g e
22 | P a g e
23 | P a g e
24 | P a g e
25 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8171, marṭi, 12 iunie 1912, p.3 – Brăniṣteanu B. – ‘’Presa ṣi moartea
lui Caragiale’’

26 | P a g e
27 | P a g e
28 | P a g e
29 | P a g e
30 | P a g e
31 | P a g e
32 | P a g e
33 | P a g e
34 | P a g e
35 | P a g e
36 | P a g e
37 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8171, marṭi, 12 iunie 1912, p.3 – Rosetti Radu – ‘’Caragiale profesor’

38 | P a g e
39 | P a g e
40 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8172, miercuri, 13 iunie 1912, p.5 – Sandu A. – ‘’Lui Caragiale i se
vor face funerarii naṭionale’’

41 | P a g e
42 | P a g e
43 | P a g e
44 | P a g e
45 | P a g e
46 | P a g e
47 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8172, miercuri, 13 iunie 1912, p.1 – Costa-Foru C. – ‘’Iancu
Caragiale’’

48 | P a g e
49 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8172, miercuri, 13 iunie 1912, p.1 – Ciurcu Al. – ‘’Debutul lui
Caragiale’’

50 | P a g e
51 | P a g e
52 | P a g e
53 | P a g e
54 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8172, miercuri, 13 iunie 1912, p.3

55 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8173, joi, 14 iunie 1912, p.1 – Mille C. – ‘’După moarte’’

56 | P a g e
57 | P a g e
58 | P a g e
59 | P a g e
60 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8173, joi, 14 iunie 1912, p.1 – Brăniṣteanu B. – ‘’Amintiri despre
Caragiale’’

61 | P a g e
62 | P a g e
63 | P a g e
64 | P a g e
65 | P a g e
66 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8173, joi, 14 iunie 1912, p.3

67 | P a g e
68 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8174, vineri, 15 iunie 1912, p.1 – Rusu-Abrudeanu I. – ‘’Caragiale ṣi
Romînii de dincolo’’

69 | P a g e
70 | P a g e
71 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8173, joi, 14 iunie 1912, p.1 – Racovski C. – ‘’Caragiale ṣi
democraṭia’

72 | P a g e
73 | P a g e
74 | P a g e
75 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8173, joi, 14 iunie 1912, p.4

76 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8173, joi, 14 iunie 1912, p.4 – Kaufmann – ‘’Moartea lui Caragiale’’

77 | P a g e
Adevărul, Anul XXV, nr.8175, sîmbătă, 16 iunie 1912, p.1 – ‘’Cîteva scrisori de ale lui
Caragiale’’

78 | P a g e
79 | P a g e
80 | P a g e
81 | P a g e
82 | P a g e
83 | P a g e
84 | P a g e
85 | P a g e
Adevărul, Anul XXV, nr.8175, sîmbătă, 16 iunie 1912, p.1 – ‘’Încă una de-ale lui Caragiale’’

86 | P a g e
Adevărul, Anul XXV, nr.8175, sîmbătă, 16 iunie 1912, p.5

87 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8176, duminică, 17 iunie 1912, p.1 – Fagure Emil - “O după amiază
la Caragiale’’

88 | P a g e
89 | P a g e
90 | P a g e
91 | P a g e
92 | P a g e
93 | P a g e
94 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8176, duminică, 17 iunie 1912, p.1 – Ciurcu Al. – ‘’Tot despre
Caragiale’’

95 | P a g e
96 | P a g e
97 | P a g e
98 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8330, duminică, 18 noembrie 1912, p.3

99 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8331, luni, 19 noembrie 1912, p.1

p.2
100 | P a g e
101 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8332, marṭi, 20 noembrie 1912, p.3

102 | P a g e
103 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8334, joi, 22 noembrie 1912, p.3

104 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8335, vineri, 23 noembrie 1912, p.1, p.3

105 | P a g e
106 | P a g e
pagina 3

107 | P a g e
108 | P a g e
109 | P a g e
110 | P a g e
111 | P a g e
112 | P a g e
113 | P a g e
114 | P a g e
115 | P a g e
116 | P a g e
117 | P a g e
118 | P a g e
119 | P a g e
120 | P a g e
121 | P a g e
122 | P a g e
123 | P a g e
124 | P a g e
125 | P a g e
126 | P a g e
127 | P a g e
128 | P a g e
129 | P a g e
130 | P a g e
131 | P a g e
132 | P a g e
133 | P a g e
[notă - Holera bîntuie acum la Sofia.

134 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8336, sîmbătă, 24 noembrie 1912, p.3

135 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8337, duminică, 25 noembrie 1912, p.1 – Gramofon – ‘’Caragiale ṣi
Sf. Petre’’

136 | P a g e
137 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8338, luni, 26 noembrie 1912, p.1 – ‘’Familia lui Carageale’’

138 | P a g e
Adevărul, anul XXV, nr.8338, luni, 26 noembrie 1912, p.1 – Nae Metafizicu - ‘’Orezonul
funebru al lui Rică Ventureanu’’

139 | P a g e
140 | P a g e
Ziarul ‘’Românul’’

Românul (Arad), anul II, nr. 126, de sîmbătă, 9/22 iunie 1912, nu publică nici o
ṣtire despre Ion Luca Caragiale. ṣi nici în nr.127, de duminică, 10/23 iunie 1912.
Românul (Arad), anul II, nr. 128, marṭi, 12/25 iunie 1912, p.1
Prima pagină apare în chenar de doliu

141 | P a g e
142 | P a g e
143 | P a g e
144 | P a g e
145 | P a g e
146 | P a g e
147 | P a g e
148 | P a g e
149 | P a g e
150 | P a g e
151 | P a g e
152 | P a g e
153 | P a g e
154 | P a g e
155 | P a g e
156 | P a g e
157 | P a g e
158 | P a g e
159 | P a g e
160 | P a g e
161 | P a g e
162 | P a g e
163 | P a g e
164 | P a g e
165 | P a g e
166 | P a g e
167 | P a g e
168 | P a g e
169 | P a g e
170 | P a g e
171 | P a g e
172 | P a g e
173 | P a g e
174 | P a g e
175 | P a g e
176 | P a g e
177 | P a g e
178 | P a g e
Notiṭe risipite – Românul (Arad), anul II, nr.128, marṭi, 12/25 iunie 1912, p.2, 3, 4.

179 | P a g e
180 | P a g e
181 | P a g e
182 | P a g e
183 | P a g e
184 | P a g e
185 | P a g e
186 | P a g e
187 | P a g e
188 | P a g e
189 | P a g e
190 | P a g e
În Nirvana – Românul (Arad), anul II, nr.129, miercuri, 13/26 iunie 1912, p.1, 2, 3

191 | P a g e
192 | P a g e
193 | P a g e
194 | P a g e
195 | P a g e
196 | P a g e
197 | P a g e
Românul (Arad), anul II, nr.129, miercuri, 13/26 iunie 1912, p.5

198 | P a g e
199 | P a g e
200 | P a g e
201 | P a g e
202 | P a g e
Românul (Arad), anul II, nr.130, joi, 14/27 iunie 1912, p.2, p.3, p.4

203 | P a g e
204 | P a g e
205 | P a g e
206 | P a g e
207 | P a g e
208 | P a g e
209 | P a g e
210 | P a g e
211 | P a g e
212 | P a g e
213 | P a g e
214 | P a g e
215 | P a g e
216 | P a g e
217 | P a g e
218 | P a g e
219 | P a g e
220 | P a g e
Românul (Arad), anul II, nr.131, vineri, 15/28 iunie 1912, p.3, p.4, p.7

221 | P a g e
222 | P a g e
223 | P a g e
224 | P a g e
225 | P a g e
226 | P a g e
==

227 | P a g e
228 | P a g e
[NOTĂ – În Opere, vol.3,

În Opere, vol.3, 2015, Note ṣi comentarii, p.1265-1266

229 | P a g e
230 | P a g e
231 | P a g e
[Nota mea – Totuṣi formula ‘’Suflă duhul diavolului, molipsind pe mari ṣi mici /
Antichrist străbate lumea, cu oṣtiri de eretici’’ poate fi cu greu considerată ca
exprimînd adeziunea unui simpatizant al miṣcării pe care o propunea ‘’Fiul lui
Belzebut’’ prin înfiinṭarea partidului conservator-democrat.
Faptul că a stăruit să nu apară numele autorului nu pare totuṣi o întîmplare.
‘’Litania’’ trebuia să apară simultan, pe 20 februarie 1908, în ‘’Opinia’’, dar ṣi în
‘’Ordinea’’ (unde nu a mai fost publicată. De ce oare?)
Interesant este ṣi faptul că ziarul ‘’Ordinea’’ din 2 februarie 1908 publică
adeziunea lui Caragiale la noul partid conservator-democrat condus de Take
Ionescu. Partidul însă se înfiinṭează oficial pe 3 februarie 1908.
Răscoale din 1907 au avut un impact major asupra tuturor segmentelor societății
românești, inclusiv în planul vieții politice, manifestat atât prin schimbarea în
perioada următoare a conducerii celor două mari partide (Petre Carp la
conservatori și Ionel Brătianu la liberali) cât și prin apariția unui al treilea partid
important, Partidul Conservator-Democrat, condus de Take Ionescu]
Manifestul privind înființarea partidului a fost publicat la 19 ianuarie 1908, iar la
3 februarie 1908, la sala Eforie din Bucureṣti, se ține congresul de constituire al
Partidului Conservator Democrat, unde Take Ionescu este ales președinte al nou-
înființatului partid.
Pe adevăratul nume (din registrul de naṣteri), Dumitru Ioan, a fost al doilea fiu al
familiei de negustori din Ploiești,
El a folosit mai multe nume (Dumitru G. Ioan, Dimitrie G. Ioan, Dimitrie G.
Ionescu, Demetru G. Ionescu, etc.), pentru ca odată cu intrarea în viața politică
să se oprească la numele pe care avea să-l folosească până la moarte, Take
Ionescu.
Ca bun orator, avea porecla de „Tăchiță Gură de Aur”. În Scrisoarea către Paul
Zarifopol [183] din 16 februarie 1908, cu traducerea ‘’Inscripṭiei de pe fîntîna
slujnicelor’’, Caragiale îl laudă pe Take Ionescu. [în ziua următoare, 17 februarie
1908, publică poezia ‘’Semnul’’]
Take Ionescu și-a început cariera politică în1883, în cadrul Partidului Național
Liberal, fiind ales deputat pe listele acestuia în Colegiul III-Ilfov. Părăsește
Partidul Național Liberal în 1885, devenind membru al grupării liberale
„Dizidența” alături de Constantin C. Arion, Constantin Dissescu, Alexandru
Djuvara, Nicolae Fleva, frații Lecca etc. În urma eșuării diferitelor încercări de
refacere a unității PNL, în 1891 Take Ionescu se alătură Partidului Conservator.
În 1908 fondează Partidul Conservator-Democrat, al cărui președinte a fost până
la moarte.
Pe parcursul carierei sale politice, Take Ionescu a ocupat o serie de poziții
ministeriale, cum ar fi ministru al instrucțiunii publice și cultelor (1891-1898)

232 | P a g e
La 18 decembrie 1891, la vârsta de 33 de ani, Take Ionescu ocupă prima sa
funcție ministerială, aceea de ministru la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii
Publice, în guvernul Lascăr Catargiu.

233 | P a g e
Nr.12, [7 martie 1893]
Tache Ionescu (1858-1922), avocat, publicist şi om politic, era poreclit Şapte
Pantaloni, pentru că tatăl său avusese la Ploieşti o abagerie pe pridvorul căreia
ţinea ca firmă, pe o sfoară, şapte pantaloni

234 | P a g e
235 | P a g e
1913

236 | P a g e
Moftul Romăn, nr.9 – 27 mai 1901

237 | P a g e
238 | P a g e
239 | P a g e
240 | P a g e
241 | P a g e
242 | P a g e
243 | P a g e
244 | P a g e
245 | P a g e
246 | P a g e
p.7

247 | P a g e
248 | P a g e
Românul (Arad), anul II, nr.132, sîmbătă, 16/29 iunie 1912, p.3, p.4, p.5

249 | P a g e
250 | P a g e
251 | P a g e
252 | P a g e
253 | P a g e
254 | P a g e
255 | P a g e
256 | P a g e
257 | P a g e
258 | P a g e
259 | P a g e
260 | P a g e
261 | P a g e
262 | P a g e
263 | P a g e
264 | P a g e
265 | P a g e
266 | P a g e
267 | P a g e
268 | P a g e
Românul (Arad), anul II, nr.133, duminică, 17/30 iunie 1912, p.3, p.4

269 | P a g e
270 | P a g e
271 | P a g e
272 | P a g e
273 | P a g e
274 | P a g e
275 | P a g e
276 | P a g e
277 | P a g e
278 | P a g e
279 | P a g e
280 | P a g e
281 | P a g e
282 | P a g e
283 | P a g e
284 | P a g e
285 | P a g e
p.10 (anunṭ repetat ṣi în alte numere)

286 | P a g e
Românul (Arad), anul II, nr.134, marṭi, 19 iunie/2 iulie 1912, p.3, p.6, p.7, p.8

287 | P a g e
288 | P a g e
289 | P a g e
290 | P a g e
291 | P a g e
292 | P a g e
p.7

293 | P a g e
294 | P a g e
295 | P a g e
Românul (Arad), anul II, nr.135, miercuri, 20 iunie/3 iulie 1912, p.9, p.10

296 | P a g e
297 | P a g e
298 | P a g e
299 | P a g e
[Notă -
A rămas în urma lui Caragiale ‘’masa de brad’’, ca o pagină de carte nescrisă,
aṣteptînd, aṣteptînd, …
Vezi Vol.18 – p.15 - masa de brad

300 | P a g e
301 | P a g e
Românul (Arad), anul II, nr.137, vineri, 22 iunie/5 iulie 1912, p.7, p.8

302 | P a g e
303 | P a g e
304 | P a g e
305 | P a g e
p.8

306 | P a g e
307 | P a g e
Românul (Arad), anul II, nr.139, duminică, 24 iunie/7 iulie 1912, p.2-3 – Gorun Ion – ‘’Cazul
Caion’’

308 | P a g e
309 | P a g e
310 | P a g e
311 | P a g e
312 | P a g e
313 | P a g e
Românul (Arad), anul II, nr.141, miercuri, 27 iunie/10 iulie 1912, p.1, p.2, p.3

314 | P a g e
315 | P a g e
316 | P a g e
317 | P a g e
318 | P a g e
319 | P a g e
320 | P a g e
321 | P a g e
p.4

322 | P a g e
Nr.141, Pagina 7

323 | P a g e
324 | P a g e
325 | P a g e
Românul (Arad), anul II, nr.143, vineri, 29 iunie/12 iulie 1912, p.10

326 | P a g e
327 | P a g e
328 | P a g e
329 | P a g e
330 | P a g e
331 | P a g e
332 | P a g e
Românul (Arad), anul II, nr.259, sîmbătă, 24 noemvrie /7 decembrie 1912, p.8

333 | P a g e
334 | P a g e
Românul (Arad), anul II, nr.260, duminică, 25 noemvrie /8 decembrie 1912, p.3-4

335 | P a g e
336 | P a g e
337 | P a g e
338 | P a g e
339 | P a g e
Românul (Arad), anul II, nr.261, marṭi, 27 noemvrie /10 decembrie 1912, p.3

340 | P a g e
341 | P a g e
Românul (Arad), anul II, nr.261, marṭi, 27 noemvrie /10 decembrie 1912, Pagina 9

342 | P a g e
343 | P a g e
344 | P a g e
345 | P a g e
346 | P a g e
347 | P a g e
Ziarul ‘’Voinṭa naṭională’’
Voinṭa naṭională, anul XXVIII, nr.8047, marṭi, 12 iunie 1912, p.1, p.3

348 | P a g e
349 | P a g e
350 | P a g e
351 | P a g e
352 | P a g e
353 | P a g e
354 | P a g e
355 | P a g e
356 | P a g e
357 | P a g e
358 | P a g e
359 | P a g e
360 | P a g e
361 | P a g e
362 | P a g e
363 | P a g e
364 | P a g e
365 | P a g e
366 | P a g e
Voinṭa naṭională, anul XXVIII, nr.8048, miercuri, 13 iunie 1912, p.2

367 | P a g e
368 | P a g e
Voinṭa naṭională, anul XXVIII, nr.8049, joi, 14 iunie 1912, p.1, p.2

369 | P a g e
370 | P a g e
371 | P a g e
372 | P a g e
373 | P a g e
Voinṭa naṭională, anul XXVIII, nr.8050, vineri, 15 iunie 1912, p.1

374 | P a g e
375 | P a g e
376 | P a g e
377 | P a g e
378 | P a g e
379 | P a g e
380 | P a g e
Voinṭa naṭională, anul XXVIII, nr.8176, sîmbătă, 24 noembrie 1912, p.2

381 | P a g e
382 | P a g e
383 | P a g e
384 | P a g e
385 | P a g e
386 | P a g e
387 | P a g e
388 | P a g e
389 | P a g e
390 | P a g e
391 | P a g e
392 | P a g e
393 | P a g e
394 | P a g e
395 | P a g e
396 | P a g e
397 | P a g e
398 | P a g e
399 | P a g e
400 | P a g e
401 | P a g e
402 | P a g e
403 | P a g e
404 | P a g e
Certuri in aceeasi zi

405 | P a g e
Voinṭa naṭională, anul XXVIII, nr.8176, duminică, 25 noembrie 1912, p.3

Revista ‘’Albina’’

406 | P a g e
Albina, anul XV, nr.38, 17 iunie 1912, p.1635-1638

407 | P a g e
408 | P a g e
409 | P a g e
410 | P a g e
O făclie de Paṣte - Albina, anul XV, nr.38, 17 iunie 1912, p.1635-1638

411 | P a g e
412 | P a g e
413 | P a g e
O făclie de Paṣte - Albina, nr.39, 24 iunie 1912, p.1691-1674

414 | P a g e
415 | P a g e
416 | P a g e
417 | P a g e
Albina, anul XVI, nr.8, 25 noembrie 1912, p.356, 4 (patru) rînduri la rubrica ‘’Întîmplările
săptămînii’’.

Albina, anul XVI, nr.9, 2 decembrie 1912, p.411-413

418 | P a g e
419 | P a g e
420 | P a g e
421 | P a g e
Revista ‘’Cosînzeana’’(Orăṣtie)
Cosînzeana, anul II, nr.26, 30 iunie 1912, p.323-324 – Ciura Alecsandru – ‘’Ion Luca
Caragiale’’

422 | P a g e
423 | P a g e
424 | P a g e
425 | P a g e
426 | P a g e
427 | P a g e
428 | P a g e
429 | P a g e
430 | P a g e
Revista ‘’Cultura creṣtină’’ (Blaj)
Cultura creṣtină, anul II, nr.12, 25 iunie 1912, p.378

431 | P a g e
Revista ‘’Foaia poporului’’ (Sibiu)
Foaia poporului, anul XX, nr.25, duminică, 17/30 iunie 1912, p.8

432 | P a g e
433 | P a g e
Foaia poporului, anul XX, nr.26, duminică, 24 iunie / 7 iulie 1912, p.8

434 | P a g e
435 | P a g e
Noiembrie 1912

436 | P a g e
Revista ‘’Furnica’’
Furnica, VIII, nr.42, Joi 21 iunie 1912, p.2 – Contele de Tekirghiol (=Ranetti) – ‘’Viermuṣorii
morṭilor iluṣtri’’

437 | P a g e
438 | P a g e
439 | P a g e
440 | P a g e
441 | P a g e
Furnica, VIII, nr.42, Joi 21 iunie 1912, p.2 – Coco (=Ranetti) – ‘’Un calambur al lui Caragiale’’

442 | P a g e
443 | P a g e
Furnica, VIII, nr.43, joi, 28 iunie 1912, p.10 – Biciuṣcă Gheorghe – ‘’Cioclii reclamagii’’

444 | P a g e
Furnica, anul IX, nr.12, Joi, 22 noembrie 1912, p.5 – Prinṭul Ghytză (Ranetti) – [Prin fir
telepatic]

445 | P a g e
446 | P a g e
447 | P a g e
448 | P a g e
Revista ‘’Gazeta ilustrată’’

[delegatul Comitetului este M. Papamihalopol.

Acest reporter a fost ironizat în mod repetat de I.L. Caragiale

449 | P a g e
Gazeta ilustrată, anul I, nr.27, 16 iunie 1912, p.5, p.13

450 | P a g e
p.13, la rubrica ‘’Efemeride’’

451 | P a g e
452 | P a g e
Gazeta ilustrată, anul I, nr.51, 1decembrie 1912, p.2-3

Cortegiul funerar în piaṭa Teatrului Naṭional

453 | P a g e
454 | P a g e
455 | P a g e
456 | P a g e
457 | P a g e
458 | P a g e
459 | P a g e
460 | P a g e
461 | P a g e
Revista ‘’Libertatea’’ (Orăṣtie)
Libertatea, anul XI, nr.27, 14/27 iunie 1912, p.2

462 | P a g e
463 | P a g e
Revista ‘’Luceafărul’’ (Sibiu)

Luceafărul, anul XI, nr.24, 10 iunie 1912, p.440

Ca o ironie a sorṭii, la data morṭii lui Ion Luca Caragiale, numele lui este pomenit
pe ultima pagină, în contextul comemorării unui actor din Cernăuṭi, care jucase
în piesele lui Caragiale.

464 | P a g e
Luceafărul, anul XI, nr.25, 1 septembrie 1912, p.455
[penultima pagină]

465 | P a g e
Luceafărul, anul XI, nr.26, 16 septembrie 1912, p.457 – 459; p.463 – 464; p.465 – 466; p.470
– 472

466 | P a g e
467 | P a g e
Luceafărul, anul XI, nr.26, 16 septembrie 1912, p.457–459. Octavian Goga – ‘’A murit
Caragiale’’

468 | P a g e
469 | P a g e
470 | P a g e
471 | P a g e
472 | P a g e
473 | P a g e
474 | P a g e
475 | P a g e
476 | P a g e
477 | P a g e
478 | P a g e
479 | P a g e
480 | P a g e
Luceafărul, anul XI, nr.26, 16 septembrie 1912, p.463–464. Negru Veniamin – ‘’Autorul lui
Chicoṣ Rostoganu’’

481 | P a g e
482 | P a g e
483 | P a g e
484 | P a g e
485 | P a g e
486 | P a g e
487 | P a g e
488 | P a g e
Luceafărul, anul XI, nr.26, 16 septembrie 1912, p.465-466. Vlahuṭă Al. – ‘’Caragiale’’

489 | P a g e
490 | P a g e
491 | P a g e
492 | P a g e
493 | P a g e
494 | P a g e
495 | P a g e
496 | P a g e
Pagina 470, rubrica ‘’Cronici’’

497 | P a g e
498 | P a g e
499 | P a g e
500 | P a g e
501 | P a g e
502 | P a g e
503 | P a g e
504 | P a g e
505 | P a g e
506 | P a g e
Scrisoare către Octavian Goga - Luceafărul, anul XI, nr.26, 16 septembrie 1912,
p.467

[Scrisoare datată – 15/28 XII 1911]

507 | P a g e
508 | P a g e
Amici - Luceafărul, anul XI, nr.26, 16 septembrie 1912, p.460-462

509 | P a g e
510 | P a g e
511 | P a g e
512 | P a g e
513 | P a g e
514 | P a g e
515 | P a g e
516 | P a g e
517 | P a g e
518 | P a g e
Luceafărul, anul XI, nr.32, 1 decembrie 1912, p.739-741

519 | P a g e
Începuse războiul din Balcani, ṣi rareori se mai menṭionează numele lui
Caragiale.

520 | P a g e
521 | P a g e
522 | P a g e
523 | P a g e
524 | P a g e
525 | P a g e
Luceafărul, anul XII, nr.12, 16 iunie 1913, p.377. – Iosif, Ṣt. O. – ‘’O amintire’’

526 | P a g e
O amintire - Ṣt. O. Iosif

527 | P a g e
528 | P a g e
529 | P a g e
530 | P a g e
Revista ‘’Neamul Românesc Literar’’ (Vălenii-de-Munte, jud. Prahova)
Neamul Românesc Literar, anul V, nr.23, 16 iunie 1912, p.353-354 – Iorga Nicolae – “I.L.
Caragiale’’

531 | P a g e
532 | P a g e
533 | P a g e
534 | P a g e
p.367, deṣi nu este menṭionat numele lui I.L. Caragiale (ca autor)

535 | P a g e
Neamul Românesc Literar, anul V, nr.24, 23 iunie 1912, p.369-371, p.378 – Iorga Nicolae –
‘’Ce se iubea în Caragiale’’

536 | P a g e
537 | P a g e
538 | P a g e
539 | P a g e
Neamul Românesc Literar, anul V, nr.24, 23 iunie 1912, p.378. Chirică Ghe. – ‘’Unde a învăṭat
Caragiale?’’

540 | P a g e
541 | P a g e
… … ===

542 | P a g e
Noua Revistă Română -
Noua Revistă Română, nr.10, duminică, 17 iunie 1912, p.145-147; p.158;

543 | P a g e
544 | P a g e
545 | P a g e
546 | P a g e
Noua Revistă Română, nr.10, duminică, 17 iunie 1912, p.146-147. Dragomirescu Mihail – ‘’În
memoria lui Caragiale’’

547 | P a g e
548 | P a g e
549 | P a g e
550 | P a g e
551 | P a g e
552 | P a g e
553 | P a g e
554 | P a g e
Scrisoare către C. Rădulescu-Motru - Noua Revistă Română, nr.10, duminică, 17
iunie 1912, p.158;

[rubrica ‘’Însemnări’’]

555 | P a g e
556 | P a g e
[notă – în continuare se vorbeṣte despre debutul lui MATEI ION CARAGIALE]

557 | P a g e
558 | P a g e
559 | P a g e
Noua Revistă Română, nr.11, duminică, 24 iunie 1912, p.175
[la rubrica ‘’Revista revistelor’’ – despre data corectă a naṣterii lui Ion Luca
Caragiale
Nota mea – deci ṣi după moartea scriitorului, junimiṣtii au continuat să aibă o
atitudine ostilă fată de el]

560 | P a g e
Noua Revistă Română, nr.12, duminică, 1 iulie 1912, p.190-191. Birman-Bera – ‘’Caragiale
despre suflet ṣi despre muzică’’
[la rubrica ‘’Însemnări’’]

561 | P a g e
562 | P a g e
La rubrica ‘’Revista revistelor’’, p.191

563 | P a g e
564 | P a g e
Revista ‘’Universul literar’’
Universul literar, anul XXIX, nr.25, luni, 18 iunie 1912, p.2-3

565 | P a g e
566 | P a g e
Universul literar, anul XXIX, nr.25, luni, 18 iunie 1912, p.2. Bradu I. – ‘’I.L. Caragiale’’

567 | P a g e
568 | P a g e
569 | P a g e
570 | P a g e
571 | P a g e
572 | P a g e
573 | P a g e
574 | P a g e
575 | P a g e
576 | P a g e
577 | P a g e
578 | P a g e
579 | P a g e
580 | P a g e
581 | P a g e
Universul literar, anul XXIX, nr.25, luni, 18 iunie 1912, p.3. Cîmpină Teodora – ‘’Cinstiṭi
oamenii în viaṭă’’

582 | P a g e
583 | P a g e
584 | P a g e
585 | P a g e
Universul literar, anul XXIX, nr.26, luni, 25 iunie 1912, p.2. Iov D. – ‘’Caragiale’’

586 | P a g e
Universul literar, anul XXIX, nr.48, luni, 26 noembrie 1912, p.4. Nicolau Emil – ‘’Caragiale
registrator la R. M. S. ‘’
[la pagina 2, la rubrica ‘’Ecourile săptămînii’’

587 | P a g e
588 | P a g e
589 | P a g e
590 | P a g e
591 | P a g e
592 | P a g e
Ziarul ‘’Minerva’’

[traducere preluată din Luiza Marinescu – ‘’Republica lui Caragiale. Stîlpii

societăṭii’’,2005, cap.VII, p.104-114]

Minerva”, 4, nr. 1299, 29 iulie 1912, p. 2

conţine un text intitulat ‘’Caragiale, autorul dramatic al României’’, un articol
tradus din ziarul „Frankfurter Zeitung”. „Sub acest titlu – scrie semnatarul român
al traducerii din „Minerva” –, ziarul «Frankfurter Zeitung» publică în numărul
său de ieri un călduros articol asupra lui Caragiale, datorat scriitorului Herman
Kienzel.
Redăm aici în traducere articolul în chestiune:
‘’La 12 iunie a murit la Berlin poetul român Ion Luca Caragiale. Trăise cu familia
sa aproape 10 ani în Capitala imperiului german, dar nu ştia nimeni de omul, ale
cărui opere dramatice ţin de treizeci de ani afişul Teatrului Naţional din
Bucureşti, şi pe cel al celor din provincie, căci acestea sunt până astăzi cele mai
de seamă opere ale tinerei literaturi româneşti pe terenul dramatic. Abia la cinci
zile după moartea poetului, pe când acesta zăcea de mult în liniştea de veci a
cimitirului «Schönberg» şi presa germană a publicat o notiţă despre moartea lui,
în răstimpul acesta, ziarele româneşti îl preamăreau în foiletoane şi articole
literare.
La Bucureşti se pregăteşte lui Caragiale ridicarea unui monument şi la toamnă
osemintele vor fi duse pe cheltuiala statului şi îngropate în pământul ţării. Un om
mare, răsărit din acest mic popor.
Superficialitatea cu care se judecă lucrurile în viaţa oraşelor mari nu-i un motiv
menit să ne lămurească faptul că cel mai puternic talent literar al României a trăit
şi-a murit între noi, fără să-l cunoaştem. Felul însă cum a trăit între noi ni-l poate
lămuri. Se spune că aici ar fi dus o viaţă de sihastru, ceea ce nu e întru totul
adevărat. Sihaştrii n-au nevastă şi copii, şi Caragiale era cel mai fericit soţ, cel
mai delicat părinte. Era sihastru numai întru cât se baricadase în locuinţa sa din
Insbrucherstrasse şi pentru că ridica întotdeauna puntea de trecere peste şanţurile
cu care se înconjurase.
Această izolare de lumea oficială e singura notă comună cu a sihaştrilor, căci în
colo era temperamental şi prietenia personificată. Caragiale era un epicurian
vesel, de-o gentileţe desăvârşită, un zeflemist nepătimaş. Particularităţile sale de
rasă erau atât de originale şi atât de pronunţate, încât faţă de patrioţii săi putea
trece drept un Aristofan naţional.
Nici dispreţul faţă de lume, nici dulcea melancolie nu l-au făcut să caute
singurătatea acestui oraş. Poate singurul motiv pentru aceasta ar trebui numit

593 | P a g e
«confort». Vroia să se liniştească şi să revină la sine şi opera sa. Oamenii cu spirit
atât de viu nu sunt torturaţi niciodată de plictiseală.
În colo Caragiale trăia o viaţă dublă, întocmai ca un veritabil erou romantic, căci
în vreme ce la Berlin trăia numai pentru familie, se lăsa să fie dus cu ochii închişi
de curentul vieţii publice îndată ce ajunsese pe pământul ţării sale. Şi el vizita
adeseori această ţară, pe care o satirizase şi o rănise până la sânge şi revolta lui
era legitimă – căci o iubea. În fiecare an îşi vizita de mai multe ori patria; s-a
întâmplat chiar ca şi de două ori pe lună să facă scurtul drum de 486 de ore până
la Bucureşti. (Aşa cum rezultă din exprimare, calculul e greşit, căci 486 ore: 24
ore /1 zi = 20, 2 zile; exprimarea nu e clară, căci ar însemna că imediat după ce a
ajuns la Bucureşti, după câteva zile Caragiale să fi pornit înapoi spre Berlin,
pentru a face dumul întors Bucureşti – Berlin. Logic e deci că într-o lună
Caragiale a făcut drumul dus-întors de la Berlin la Bucureşti. n.n. – L.M.) A luat
parte şi la ultimele alegeri pentru cameră alături de partidul conservator -
democrat şi de la Berlin scria articole de ziar despre politica românească.
Deci într-o ţară pe jumătate orientală, viaţa lui Caragiale a fost romantică. Înainte
de toate însă să spunem câteva cuvinte despre opera sa. Numărul comediilor şi
dramelor sale nu e mare. A îmbogăţit repertoriul românesc cu vreo şase piese
care, reprezentate de sute de ori în România, nu ştiu prin ce minune n-au pătruns
încă pe scena germană, cu toate că coloritul naţional, caracterul de critică socială
şi chiar superioara putere artistică le asigură un deosebit succes. Cele mai bune
două piese ale lui Caragiale, comedia «Scrisoarea pierdută» şi drama ţărănească
«Năpastă» sunt foarte bine traduse în nemţeşte de Mite Kremnitz, care şi-a
câştigat mari merite prin introducerea scrierilor româneşti în literatura universală.
Pentru România era absolut nou faptul că în comediile şi dramele sale Caragiale
a îndrăznit cel dintâi să introducă în teatrul naţional oameni şi tineri din pătura de
jos a poporului, în locul eroilor, zeilor sau regilor, ori al manechinelor din
saloanele franceze, oameni din popor, care nu înşirau tirade şi fraze goale, ci
întrebuinţau exuberanta limbă a poporului. Fără să ştie, Caragiale era
anteluptătorul realismului în artă şi a stârnit în România o furtună, care se poate
asemăna cu aceea a tinerilor scriitori germani din Nord. Ca formă dramatică,
scrierile lui se aseamănă cu cele franceze.
Revoluţia literară provocată de stilul popular al scrierilor lui Caragiale a mai avut
o urmare de altă natură. Scriitorul a început să facă uz de drepturile ce-i asigura
cariera cu o îndrăzneală necruţătoare, lovind cu săgeţile sale usturătoare în
slăbiciunile şi ridicolul conaţionalilor săi. (...) Satira politică a comediilor lui
Caragiale a căzut repede în disgraţie bucureştenilor. Lumea a început să
protesteze contra batjocorirei României şi contra scriitorului care îndrăznise să
supere urechia subţirilor intelectuali cu idioma mojicească.

594 | P a g e
Cu toate acestea, cercul literar-politic «Junimea» era de partea scriitorului care
adusese o atmosferă nouă şi începuse să pregătească publicul pentru o operă care
să asigure succesul operei sale. Astfel şi cei hipersensibili au început să se
mândrească că un român a dat scenei creaţiuni vii – care astăzi după mai mult de
treizeci de ani sunt apreciate de toată lumea după adevărata lor valoare.
Moartea a smuls pe omul acesta în puterea vieţii, când se putea bucura de fericire
fără să se teamă decât de demonul ce ne va trimite pe toţi unde nu sunt nici griji,
nici dureri. A plecat fără rămas bun: o boală necruţătoare a coborât perdeaua de-
asupra vieţii sale, înainte de a-şi fi putut chema familia, care era alături.
S-a stins o flacără strălucitoare a spiritului. România îşi jeleşte pe un scriitor
dramatic în care universul a pierdut un original vrednic de imitat.”
Caragiale poetul şi autorul dramatic. Aşa îl cunoştea ţara europeană în care el
alesese să-şi trăiască ultimii săi ani. Şi aşa îl cunoşteau şi contemporanii, care nu
contraziceau pe semnatarul german al rândurilor din „Frankfurter Zeitung”,
Herman Kienzel.

Minerva”, 4, nr. 1276, 6 iulie 1912, p.1

Publică articolul ‘’Caragiale în străinătate’’ semnat de „cunoscuta” „d-na
Vaschide, diplomată a Şcoalei de Înalte Studii din Paris, văduva regretatului N.
Vaschide,” care „face în ziarul parizian «Gil Blas» următorul portret al lui
Caragiale”, dramaturgul şi romancierul (!):
„Înseamnă a face un cuvenit omagiu memoriei acestui dramaturg român care s-a
stins de curând departe de patria sa, consacrând cel puţin câteva rânduri lui Ion
Luca Caragiale.
Născut în 1852, a trebuit să lupte din cea mai fragedă vârstă pentru a-şi câştiga
existenţa; părăsi întâia lui ocupaţie de corector într-o tipografie, pentru a intra
ca sufleor într-un teatru din Bucureşti, voind astfel să se apropie, fie chiar prin
această latură infimă, de teatru, către care se simţea atras.
De atunci a început activitatea lui literară. Ziarele şi gazetele îşi disputau
colaborarea lui, şi el însuşi fondă în 1892 o revistă satirică: «Moftul Român».
Dramaturg puternic, aminteşte în unele părţi de maeştrii dramei ruseşti; ca
romancier şi nuvelist a luat o parte activă la evoluţia literaturii în România şi a
lăsat în puternicile lui analize tipuri nemuritoare. (E curios că autorul este
prezentat ca romancier, pentru că I. L. Caragiale nu a scris romane, ci povestiri,
nuvele şi schiţe. n.n. – L.M.)
Verva lui mişcătoare şi spiritul lui caustic se exercita mai cu seamă pe socoteala
clasei micei burghezii. Comediile lui «Scrisoarea pierdută», «O noapte
furtunoasă», «Conu Leonida faţă cu recţiunea» şi «D’ale carnavalului» dau o idee
de mlădierea şi varietatea talentului său.

595 | P a g e
În afară de aceste piese, care au mai cu seamă un caracter local, Caragiale a scris
opere care prin puterea observaţiei şi analizei psihologice, aparţin cu drept
cuvând literaturei Universale, ele au fost traduse în limba germană şi jucate în
Germania cu multe succes. (Informaţia contrazice ziarul „Frankfurter Zeitung”
în care scriitorul Herman Kienzel scria că, deşi au fost traduse de Mite Kremnitz
în limba germană, piesele lui Caragiale nu au fost reprezentate niciodată în
Germania. – n.n. – L.M.)
Chiar în Franţa d. de Lorde a adoptat acum câţiva ani sub titlul «Idiotul»
emoţionanta dramă a lui Caragiale «Năpasta» şi chiar acum de curând d. Keim şi
Gragnon au scos din nuvela «Făclia de Paşte» piesa lor «O seară de Paşte» care
se joacă actoalmente la teatrul «Varietés».
Privit din orice punct de vedere, satireset ori psiholog, Caragiale rămâne ca unul
din cei mai mari autori ai României contemporane.”
Această concluzie cu care autoarea îşi încheia articolul nu putea fi contestată de
nimeni, mai ales că în „Analele Academiei”, seria II, tom XXIV, se păstrează la
Biblioteca Academiei, la cota p II 10734 Dezbaterile din 1902. Acest tom
înfăţişează la pagina 373, Şedinţa din 23 martie 1902 pentru acordarea de către
Academia Română a Premiului Năsturel Herescu lui I. L. Caragiale pentru
volumul Momente (Bucureşti, 1901). Raportul este întocmit de D. C. Ollănescu.
În continuarea raportului său, referentul, D. C. Ollănescu, apreciază întregul
talent al autorului, ilustrat de scrierile sale în proză, adevărate monumente ale
literaturii române. Acesta este primul studiu critic dedicat prozei lui Caragiale,
după cum Titu Maiorescu este autorul primului studiu critic dedicat dramaturgiei
sale (Comediile d-lui I. L. Caragiale). D-l Ollănescu şi-a continuat prezentarea
pe care a făcut-o în faţa membrilor Academiei Române astfel:
„...Şi să nu se facă eroarea de a se compara precum s-a făcut, pe Caragiale cu
Georges Courteline – autorul atâtor producţiuni comice pentru teatrul şi ziarele
franceze – căci dacă fantasia şi verba pot fi comune amândurora, invenţiunea la
cel dintâiu este naturală, isvorâtă din rostul şi traiul zilnic al oamenilor şi
dătătoare de slobodă şi sănătoasă veselie, pe când la cel de-al doilea, ea este
totdeauna silnicită, convenţională, bazată pe împrejurări într-adins chibzuite ca
să fie poznaşe, aşa că râsul pricinuit e mai mult o surescitare nervoasă decât un
produs nesofisticat şi neplăsmuit al firii.
Aşa cine vrea să aibă o idee despre ce sunt şi cum se alcătuiesc interviewurile,
informaţiile şi reportagiul în ziare, să citească din «Momentele» lui Caragiale:
«Reportaj», (p. 52), «High Life» (p. 213), «Groaznica sinucidere din strada
Fidelităţii» (p. 80), sau «Tempora» (p. 182); copiii rău crescuţi şi răsfăţaţi sunt
zugrăviţi în chip admirabil în «Domnul Goe» (p. 121) şi «Vizită» (p. 127);
«Amicul X» (p. 93) personifică pe acele secături ce-şi dau importanţă şi se trec
de prietenii, confidenţii şi chiar sfătuitorii oamenilor mari şi tari; «Baioneta

596 | P a g e
inteligentă» (p. 283) reînviază vrednica de pomenire gardă naţională, cu multele
ei ciudăţenii; în «Five o’clock» (p. 207), «Cadou» (p. 218), «Diplomaţie» (p.
224), «Mici economii» (p. 229) cunoaştem multe din adâncurile societăţii
Bucureştene, cu toate mizeriile lui morale şi materiale; republica de la Ploesci e
ridiculizată în «Boborul» (p. 276); cei care se ţin scai de o vorbă sau de un om,
până ce te scot din răbdări, sunt minunat tipăriţi în «Petiţiune» (p. 147), «O
lacună» (p. 188) şi «Situaţiunea» (p. 195); iar falsul amic – care pune pe socoteala
altuia ce are el însuşi pe inimă asupră-şi – resare perfect din bucata «Amicii» (p.
253).
Solemnităţile oficiale sunt cu mult spirit înfăţişate în ce au de banal şi ridicol în:
«25 de minute » (p. 289), „«O zi solemnă» (p. 268); din scenele haslii de la
judecătoriile de pace avem una plină de adevăr în «Justiţie» (p. 303), iar în «Art.
214» (p. 308) ni se dă cea mai nostimă consultaţiune în biroul unui tânăr avocat-
licenţiat începător – specialist în ale divorţului; iar în «CFR» (p.339) o frumoasă
pildă de morală conjugală.
Omerică este redactarea «Procesului-verbal» (p. 110) pe care Comisarul secţiei
55 îl dresează, în stilul şi după tipicul obicinuit al autorităţilor poliţieneşti, într-o
cestiune de închiriere.
Nici nota emoţionantă nu lipseşte căci, în «La conac» (p. 44), ni se dă o scenă
vrednică de înduioşare între un unchi „trecut prin focurile lumii” şi un nepot
tânăr, uşurel şi încrezător în poveţe viclene.
Partea fantastică din «Hanul lui Mânjoală» (p.1) par, împreună cu părţile
descriptive, atât de cu măiestrie întocmite, o îndepărtată resfrângere a umbrelor
lugubre din poveştile lui Edgar Poe. (Caragiale este unul dintre traducătorii prozei
fantastice a scriitorului american în limba română. n.n.– L.M.) Şi aşa mai
departe.
Cum vedem lucrarea se prezintă cu o valoare în totul osebită printre lucrările
literare apărute în anul trecut, ale căror merite suntem chemaţi a le proclama şi
răsplăti. Această scriere este deci un juvaer din comoara făurită de Caragiale
literaturii române, aşa că astăzi cercetându-l şi preţuindu-l, aducem un omagiu
meritat mai mult talentului său atât de puternic şi fără de semen la noi.
În aceste simţăminte şi pentru a răsplăti asemenea produceri- o rodnică şi
onorătoare spiritului şi literelor româneşti activitate – îmi fac o plăcută datorie de
a supune cele precedente aprecierii D-voastre, cu rugămintea de a acorda lui I. L.
Caragiale premiul Năsturel Herescu de 4.000 lei.”
Caragiale nu a primit premiul Năsturel Herescu la 23 martie 1902 pentru
Momente, propunerea nefiind admisă de comisiunea de premii formată din
academicieni, care resping candidatura de premiant a lui Caragiale cu 5 voturi
contra două. Evenimentul repeta o întâmplare similară cu volumul Teatru de prin
1893. Cu toate acestea, Caragiale era cunoscut de marele public mai ales prin

597 | P a g e
intermediul pieselor sale de teatru, care făcuseră capul de afiş ale stagiunilor
anterioare. Caragiale nu era citit, ci audiat şi citat de către marel public. Aşa se şi
explică de ce volumul Teatru, apărut la Editura Librăriei Socec & Co în mai 1889,
a beneficiat de multiple semnale din presă. Se întreceau să anunţe evenimentul
„Epoca” nr. 1032, 27 aprilie/ 9 mai 1889 p. 2 (Informaţiuni) şi nr. 1048, 16/ 28
mai 1889, p.2, „Românul” 28 aprilie/ 10 mai 1889 p. 662 (Ştiri d-ale zilei) şi din
7 / 19 iulie 1889, p. 715, „România liberă” nr. 3479, 27 aprilie/ 10 mai 1889, p.
3 şi cea purtând numărul anului 13, nr. 3491, 12/ 24 mai 1889, p. 3 şi bineînţeles,
revista „Convorbiri literare” din 1 august 1889.

Faima internă şi internaţională a lui Caragiale i-a determinat pe redactorii de la

„Minerva” 4, nr. 1280, 10 iulie 1912, p. 4 să publice Cronica literară: Caragiale
şi ,,La Revue” referindu-se tot la faima dramatugului şi umbrind în continuare
celelalte preocupări ale genialului literat român.
Semnatarii cronicii din gazeta „Minerva” scriu că „în ultimul număr din vechea
şi serioasa revistă franceză „La Revue” găsim următorul articol despre Caragiale:
‘’Cel mai mare cugetător al României moderne, maestrul incontestabil al artei
dramatice române, I. L. Caragiale a murit în al 60-lea an al vieţii.
Printre lucrările lui cele mai bune cităm: ,,Scrisoarea pierdută”, ,,O noapte
furtunoasă”, ,,D’ale carnavalului” care sunt opere puternice, pline de observaţie,
adevărate şi de o manieră cu totul originală. E o mare pierdere, nu numai pentru
România, dar pentru întreaga lume literară.”
Aşa cum se poate observa, când s-a scris la moartea lui Caragiale despre opera
sa, nici românii şi nici străinii nu-i cunoşteau opera în totalitate şi această situaţie
nu s-a schimbat nici astăzi, după aproape un veac, de la publicarea tuturor acestor
opinii consemnate din gazetele vremii.
Impactul direct al publicului cu personajele lui Caragiale aflate pe scenă a fost
intuit de actori, încă de la plecarea în eternitate a autorului. Ziarul „Minerva” 4,
nr. 1334, 2 septembrie 1912 cuprinde un articol intitulat Teatrul Naţional
cinsteşte pe Caragiale. Acest articol anunţă o iniţiativă meritorie a conducerii
Naţionalului
bucureştean de atunci, care dedică prima săptămână a stagiunii promovării
pieselor lui Caragiale:
„Afişele Teatrului Naţional din Bucureşti şi, cred că şi cele ale Teatrelor din Iaşi
şi Craiova o să urmeze pilda, afişele Teatrului Naţional anunţă noua stagiune
teatrală numai cu piese d’ale repertoriului maestru (lui – n.n. – L.M.) I. L.
Caragiale: «D’ale carnavalului», «O scrisoare pierdută», «1 Aprilie», «O soacră»,
«Conu Leonida faţă cu reacţiunea», «Năpasta», comedii, farse, drame,
monoloage, vor figura pe afişe mai multe zile.

598 | P a g e
Ideea a fost foarte frumoasă, trebuie să se înceapă odată şi la noi a se slăvi, în
limitele puterilor omeneşti, munca oamenilor noştri mari, şi e indiscutabil că I.
L. Caragiale este unul dintre oamenii noştri mari din veacul trecut şi din acesta
în care ne aflăm. Direcţia Teatrului Naţional a dat probă, prin măsurile luate că e
demnă de măsura ei.
Se începe Sâmbătă, 1 Septembrie stagiunea teatrală cu «D’ale carnavalului».
Foarte nimerită idee! Această piesă e o piesă frumoasă, un cap d’operă, e o piesă
oropsită de autor, deşi a muncit la ea ca la toate celelalte, e o piesă care a fost
fluerată la prima ei reprezentaţie – căci era organizată o cabală în toată forma.
Mă mir de Caragiale, care era om serios şi cu caracter tare, mă mir c-a dat atâta
importanţă unor fluerături, unor ţipete şi urlete dintr-un parter pe sprânceană; mă
mir că el n-a mai lăsat să se joace vesela piesă «D’ale carnavalului», ca şi când
ar fi avut o frică de ea. Lumea care a asistat la întâia reprezentaţie a dispărut prin
bătrâneţe, prin moarte şi prin alte pricini.
Acum se prezintă înaintea scenei o altă lume mai bună, mai cultă, mai civilizată;
o lume care e plină de evlavie faţă de marele talent dispărut, plină de admiraţie şi
gata să aplaude, să admire, să se încline. Patimile de acum douăzeci şi cinci de
ani au apus; nu mai e astăzi decât recunoaşterea respectuoasă a dreptului
muncitorului de geniu. Asta se întâmplă în toate ţările înaintate în cultură şi se va
întâmpla fireşte, şi la noi. Generaţia de acum a primit de la dascălii ei pricepuţi,
patrioţi şi destoinici, dragostea pentru scriitorii noştri; introducerea în şcolile
noastre secundare şi superioare a studiului detaliat al limbei şi literaturei
naţionale, dă fructe foarte bune şi va continua să dea în viitor şi mai bune.
Ne aşteptăm ca sâmbătă seara să fie la Teatrul Naţional un adevărat delir de
adoraţie, o furie de aplauze frenetice. Acestea vor
spăla fluerăturile nesăbuite şi din spirit de ură şi răutate de la întâia reprezentaţie;
umbra fericită a lui Caragiale se va prezenta pe scenă, va fi satisfăcută, fericită
pentru dreptatea ce i se face barim după moarte.
D. Teleor”

599 | P a g e
Minerva”, 4, nr. 1335, 3 septembrie 1912
va publica Note de teatru la Deschiderea stagiunei cu piesele Conu Leonida faţă
cu reacţiunea şi cu D’ale carnavalului. Era clar că această campanie de presă în
memoria marelui dramaturg era făcută pentru a atrage atenţia opiniei publice
asupra posterităţii operei sale:
„D. Ion C. Bacalbaşa, directorul Teatrului Naţional, a avut ideea pioasă de a
deschide actuala stagiune şi de a consacra o săptămână întreagă reprezentării
operei teatrale a lui Ion Luca Caragiale, care în ciuda rafinatelor şi perfidelor
critici ce proclamau această operă ca efemeră şi legată de anumite moravuri
politice, trăieşte şi va trăi, căci pe fondul mediului politic ea proiectează crâmpee
palpitante de viaţă, figuri şi tipuri care au ceva din nota permanentă şi eternă a
umanităţii.
În afară de aceste consideraţii, care privesc în general opera lui Caragiale, mediul
politic şi social care a suscitat această operă, care a provocat spiritualele lui
observaţii, care i-a scândărit şi a excitat verva, trăieşte din nenorocire încă bun şi
nefast sub ochii noştri şi va continua să se prelungească multă vreme, până când
ţara noastră va trece din faza politicianismului în epoca revendicărilor politice şi
sociale.
Până atunci Ipingescu, Trahanache, Caţavencu, Dandanache şi Farfuride sunt
contimporanii noştri, care se plimbă pe stradă, pălăvrăgesc la întruniri publice,
combat la gazetă, bat apa în piuă pe la judecătoriile de pace şi alcătoiesc fondul
josnic al vieţii noastre politice şi sociale.
Deci opera lui Caragiale, în afară de partea ei de umanitate generală, de valoare
estetică intrinsecă, interesează şi subjugă prin partea ei de actualitate; în această
operă regăsim pe contimporanii noştri cu comicul inerent semi-civilizaţiilor.
Spectacolul de deschideri al stagiunei Teatrului Naţional s-a început cu actul
«Conu Leonida faţă cu reacţiunea» – un adevărat giuvaer de observaţie şi satiră,
o întreagă piesă comentată în sobrietatea unui act bine susţinut.
Interpreţii au excelat prin verva lor: Iancu Brezeanu în «Conu Leonida» a fost
minunat, iar Ion Niculescu travestit în coana Efimiţa a fost pur şi simplu delicios.
După aceea s-a reprezentat «D’ale Carnavalului», comedie în trei acte de I. L.
Caragiale. Aceasta este desigur cea mai slabă din opera lui Caragiale. Departe de
a fi o «comedie», gen în care excela acest maestru al observaţiei, al frivologiei,
acest făuritor de tipuri şi de caractere – «D’ale Carnavalului» alunecă pe panta
comediei bufe, a farsei.
În deosebi actul al II-lea e puţin vrednic de talentul şi de abilitatea tehnică a lui
Caragiale. Totuşi piesa – care la prima ei reprezentaţie a căzut – a amuzat publicul
până la hilaritate şi a fost acoperită de aplauze furtunoase.
De altminteri jocul artiştilor a fost admirabil de antrenare şi vervă, şi de ajuns să
spunem că interpreţii principali au fost d-nii I. Brezeanu, V. Toneanu, apoi
600 | P a g e
G. Achille şi Al. Mihăilescu, pentru a avea o idee de forţa teatrală cu care a fost
susţinută şi reliefată această comedie vitregă a maestrului Caragiale.
D. Karnabatt”
Minerva, 31 ianuarie 1912; 8 februarie 1912;
11 iunie 1912; 13 iunie 1912; 14 iunie 1912;
15 iunie 1912; 16 iunie 1912;
6 iulie 1912; 29 iulie 1912;
3 septembrie 1912;
23 noiembrie 1912; 24 noiembrie 1912

Revista ‘’Viaṭa Românească’’ (Iaṣi)

601 | P a g e
Viaṭa Românească, anul VII, nr.4, aprilie 1912

La pp.28 – 37 sunt tipărite poezii de Mateiu Ion Caragiale.

602 | P a g e
Viaṭa Românească, anul VII, nr.5, nr.6, mai, iunie 1912

603 | P a g e
După ce M. Sadoveanu publică un articol intitulat ‘’Caragiale’’, p.354-356, la
p.411 este un anunṭ din care se deduce că I L. Caragiale a murit.

Iar la rubrica ‘’Revista revistelor’’ (p.432), este comentat un articol al lui O. Goga
despre Caragiale.

604 | P a g e
605 | P a g e
Revista ‘’Convorbiri literare’’ doar aminteṣte despre dispariṭia lui Caragiale

606 | P a g e
Viaṭa Românească, anul VII, nr.7, nr.8, iulie, august 1912
La rubrica ‘’Recenzii’’, p.222-223

607 | P a g e
608 | P a g e
609 | P a g e
610 | P a g e
Viaṭa Românească, anul VII, nr.10, octombrie 1912

611 | P a g e
p.67

612 | P a g e
La rubrica ‘’Cronica teatrală’’, p.117-119

613 | P a g e
614 | P a g e
615 | P a g e
p.123-125

616 | P a g e
617 | P a g e
618 | P a g e
619 | P a g e
Viaṭa Românească, anul VII, nr.9, septembrie 1912

620 | P a g e
Cronica teatrală, p.352, p.354
(fragmente în care este amintit Caragiale

…. ;; ….

621 | P a g e
Viaṭa Românească, anul VII, nr.9, septembrie 1912, p.336-341. Arghezi Tudor - ‘’Pentru
Caragiale’’

622 | P a g e
623 | P a g e
624 | P a g e
625 | P a g e
626 | P a g e
CARAGIALE
S-A
OPRIT
PENTRU
UN
RĂS
TIMP
=
[Din inspirat]
=
înainte
merge
Caragialumea
merge
înainte

627 | P a g e
Viaṭa Românească, anul VII, nr.11, nr12, noiembrie, decembrie 1912
[anul se încheie cu primele articole defăimătoare la adresa lui Ion Luca Caragiale]
Notă – concluzia e că Ion Caragiale ar fi elevul lui Alecsandri. Singurul dubiu pe
care îl mai are criticul este pedularea între a spune că ‘’Teatrul lui Caragiale e
urmarea firească a bardului de la Mirceṣti’’ sau că ‘’izvorăṣte pe de-a-ntregul din
Alecsandri.’’ (vezi p.379)

628 | P a g e
629 | P a g e
Cronica teatrală de la Iaṣi ne anunṭă ca ‘’Prima piesă care s-a jucat după
săptămîna Caragiale, a fost comedia…x ‘’
La rubrica ‘’Miscellanea’’, p.373-381

630 | P a g e
631 | P a g e
632 | P a g e
633 | P a g e
634 | P a g e
635 | P a g e
636 | P a g e
637 | P a g e
638 | P a g e
639 | P a g e
Viaṭa Romănească, nr.1, ianuarie 1913

640 | P a g e
641 | P a g e