MANEA ADRIAN

Manea1

aka

Vuvuzela PPE

Vol. IV
Copyright © 2019 by Manea Adrian

All rights reserved. This book or any portion thereof may

not be reproduced or used in any manner whatsoever
without the express written permission of the publisher
except for the use of brief quotations in a book review or
scholarly journal.

First Printing: 2019

ISBN 978-0-359-79315-0

2
 Motto

‘’Au de patrie, virtute, nu vorbeṣte liberalul…?’’

(Scrisoarea III)
4
Dedication..................................................................................... 6
manea14 – căci omu bun noroace nare .................................... 7
manea15 – Tropa – tropa prin evropa.................................... 37
manea16 – sibian manea performed by î.p.s.sa Ioha ............ 61
manea17 – Am diplom în ṣmechereală .................................. 89
Dedication

Această manea
Io dedic
Pentru

La toṭi get-begeṭi-liberalii,
rareṣii,
verneriiohanii,
ṣi… bogdanii
din proto-istorii.

6
manea14 – căci omu bun noroace
nare
[are numa GHINIOANE]
(Nota mea – GHINION.U lui!)
Maneaua este.
Despre Eroi ṣi PeNeL-oi, ṣi despre
Eroismele PeNeL-oilor ṣia PeNeL-oaielor.
PeNeL-OISMUL era
O politică oficială de stat
ȋn ERA
de CaCareze
unden locu lu
căcărează ăla de Căcărău
venise
…altu
Mai rău
VUVUZELA – XXL – Vuvuzela IcsXelă –

([sub] CAPITEAUA (V) - E 1{unu

din cel mai cel E, fără e-uri]

@@@ **** EROUL emblematic, care făcea să

duduie economia, mia
Feisbucărit că cică:
<” după ce cocoş a cîntat în dubă, şi-a doua oară, şin
recurs, sa ajuns la situaţia Pe De hilară în care siamii
treceau unul pe lîngă altu şi (se făcea că) nuse mai
re.
- {Adevărul e că fiecare avea dreptatea de partea
sa {recte aveau ‘’în famiglie’’ un procuror de la
ministerul Dreptăṭii)
- ṣică adevărul lui boc e altu decît adevărul lui
băsu.
- Ṣi fiecare îṣi cunooṣtea doar adevărul său (ṣi
palu frasu),
- ṣi adevărul celui lalt
nul
(-cunoşteau)
[unu cea că:
<Gnothi seauton!
Altu cea
>Nosce te ipsum!

Şi trecea unul pe lȋngă altul

Şi se făcea că nu se
cunoşteau.

8
 …Un nerecunoscător ‘cea că
<”Nu ştiu, nul cunosc, nulam văzut în viaţa mea
pacest Băs!”
(încheiat citatu din bine cunoscutu surdo-mutu)
Şi nulu la rȋndul lui ȋl nula păla
Cu cȋte-un ‘’Hȋş!’’
Şi-l hȋşȋia de la guvernare.
Şi din alainţa DA.
Da şicu mai multă eroime şi sacrifice de sine, Chelu
zice că nici elu nul cunoaşte pe buco-vinu de aldi
finu, cadică:
<”Doar cinle paşte, le cunoaşte, ..”
[notă – cam ăsta era EFECTU de băsăreală, în care
orice “el /or ea’ era ex ponentul unui altcuiva, pe
care nul recunoştea de cloşcă, atîta timp cît era în
matrioşcă, adecă era în băsărie, la eroizare]
Ulterior, după Marea Schismă, locul a fost baptizat
‘’BĂSĂ – RAIE, tocma fiindcă acolo nu se ţinea nici
un fel de post.
[nucan Bocă-IADĂ, unde erau chiu şi vaie şi lipse de
sȋngen instalaţie]
{alt prost, că cică
<”Nam fost niciodat la nicio chitilă să mă canoss,
nici la biserică nam fost, să mă spovăd la boss, şi
nici nu ştiu cinei bossu.
Nerecunoscăritu era întratîtde ṣise nerecunoscătorea
piste tot încît ăi din ui le dădea ‘’To –do – Liste’’
(plus ce să spui, ṣinco listă cu ce să nu spuie. În plus,
la cei din pluṣi+ lise dădea to-duie ṣicu ce să
gîndească ṣi cînd, ṣi cui săi scandeze îndelung de
mamă ṣi .*uie
Nerecunoscătoru de ciolo trecea prin paci ṣi pacolo
ṣi nui mai re cunoṣtea pe nici unii pe unde traseiase
pe cînd făcea traseisme politice.
În ‘’Moftul romăn’’ nr.20, din 8 aprilie 1893, p.5 I.
L. Caragiale publică – O cugetare la trei zile
‘Deplorabil te poate face ori cine;
numai tu însuţi te poţi face ridicul.”
{după ce pe prima pagină publicase o ‘’Metodă
mitocănească pentru a scoate cuiva fumurile din
cap.’’
Pȋnă şi ȋn biroul oval, analizȋndu-se, (cam pe sub
masă) relaţia beli
coasă
dintre ăl cu ciuru din Băsă-RAIE,
şi ăl co coasă din Boc-IADĂ,
sa zis că ‘
dela sublime pȋnla ridicol nu-I decȋt un pas’’
şi I s-a transmis lu Johannis să măsoare distanţa
PAS CU PAS.
Aşa că bravul sas
Sa hăhăit ȋn voe
Hă-hă-hă!
Şi sa luat măsura pentru o gecuţă roşie.
# Pe ARCA lu NOE (aşazisă ARCA NOII),
pedEroii, [mai vechii şi mai noii în par tide], erau
MeReI mai-noii {da şi tot ei e mai vechele Pede? –
centi pede 50% - în mai Noul Pe.}, plini de ei şi de
propria lor NOIme. (că seNOIau garniturele prin
rotaţie, şi luku prin putrefacţie. Or frecţie? – aici
literuşele nuse vede prea bine, şi e şterse).
Că cine alţi veniţi din trecute arfi putut să ajute la
edificarea viitoarelor făcute şimai bine făcute: Foştii
şi foste şi ecşii şi exele şialte venituri venetice şi
neici din ex ile ca reveneau prin paice doar pentru
remeici (cică casăi “remake” civilizaţiei omane
după imigiu celei proto-homericane.) Ei fiind prea-
eroii despuţaţi de puteri, reinvestiţi de MeReroii de

10
azi şi de ieri.
UiteL şipe pedecu ăsta făcător de Bine (faceri),
uitîndusen icon ografie cala imigea gigea a iconii
făcătoare de minună-mare. Daia bocii şi predoii
gubelor de cişmigie vin în echipă şişi închipă că pe
ARCA Noii o să ne civile cu sînge proaspăt (deşis
în carantine şin post) din prea-istoria carea mai fost.
(NOTĂ – şi mai fiind tot ei pre-eroii careau pregătit
epoca pietrei şi civilizaţia lămpaşului. Acum tot ei
cişmigea un drum prin ui)
Naşului care-a năşit Noua Democraţie din Epocu
Bocu Lui, poporu muncitor (şi pulimea cu rol
aplaudator în cor) ia dat cu “OSANĂ” şi “AVE!”
şincăl mai. (că sa hopă-mythicit).
(NOTĂ – Daia a şi fost Eroit – cu Ordinu E. clasa a
IV –a – pentru eroitatea lui. Viaţa eca un şpriţ, or ca
un ‘pas cu pas’ pe ritm de vals (adagio aluşti un friţ)
> HO! Pînaici! Demitizarea de mitici.
{Vezi -Nota autorului despre autorii de note:
>>În loc să tot spovezi despre PeDe-iconi,
pedeicoane şi PeDeCoane (şalţi cai verzi pe pereţi)
pă pedecu ăsta la cuprins înţelepţia emanată de Boc.
(în prima domnie [cînd a domniat sub porecla de
DISPOT])
(cacuma I se zice tom de Geţel)
Despre acest Despoţel vod ştirile e contradictorie,
deoarece sa mai urcat pe Arce şi varianta unui
nepedeu, şiun oareceu ateu cuaspect de boace. Da şi
aşa spurcat cu spurc şi găinaţe de raţe, el tot arată
gigea şi giugiuc atunci cînd îl sfă tuie pe Băse săi
“..tuie!”
(cu ‘TU-ve!
Şi TU-vă!)
şi să-I înscene propria moarte.
[că acumă se poate spune că la referendumă lau
salvat dela moarte boc-eroul şi gîsculiţele lui, careau
dat alarma prin ui, şi ui-ul a sărit de cur în sus întrun
clip.
Unul dintre interpolatorii acestei cronici a puciului,
nici nul consideră pe Boc un erou naţional tot-oman,
cil bagă direct în basorelief printre mega-eroii de la
noi E (deşi pe ARCĂ încă naveam nici-un megă-
erou, era un nou început ieşit din ou, şiun output
cumcă mega-eroismele era “în interesul naţional”,
atîta timp cît nu sabat în vro stahanovă movă. Pe
care să no vadă nauzii şi navezii
Dovadă? –
dovada dovezii e
Dovadă că cum sau sacrificat alde ei pentru ţară, în
numele ‘intereselor naţei omane
Etălăi un ditamai dovedoi: (dacă mai iera nevoi?)
>”NOI, în Olteniile Noi, îi spunem ‘efectul Barca’
(doar unii pedepuţoi care nu pot să pronunţe corect,
zice “tanga” [de la tangaj”?] la orice şut pe din dose,
căE un pas înainte.
Şiuite-aşa,
pas cu pase,
înaintăm cu şute în cure din “săTraie de Bine!’ în
‘sătrăiţe de şi mai Bine’.
‘’şi de săTrai de FeFeBine pe vătrai!’’
Cacu trăgeau ARCA precum broşti, cu racu şicu
guguştiucu de cocoş (care urma să fie eunucu de
servici, şisă fie ciomit paici în direct
Pentru deandolesirea (b)ĂRCII, edecarii lu dealde
nea Boc, şutuiţi în cure din loc în loc, trag la edece
dificarea unui nou SSMDeu.
<De ce?
>De ce? De nece? Doar Draculu ştie! Daco şti şi el!

12
Că pe jupînu lu draculu nul ştie nime, deşii descries
din creştet pînăn coadă în “Despre cusururi sau
urîciuni”. (astai singura dovadă că mai există şi
securişti acoperiţi.) (de peruci pe chelii?).
încă deatunci,
din Epoca de baligă şi boc I,
pedecarii pedeloşi pedeleau în suşi şin joşi (cu şi fără
sacoşi de plastice) – cum sar zice omanu :practicau
yo-yo-ul bangi-gempuit, şialte edecării mai pedelii,
ca trasu în sus al SusIadei, pînă în mai presusul
JosRaiei. {asta da deandoseleală! – ex clamă un ex.
– dînduşi foc la carnetu de partid, să vadă tot netu
Do vada că Bocu era o emanaţie a băsismului putea
(puţea?) să se vadă şi se audă (la o dică se putea şi
gusta, şi mirosi, şi pipăi, - da nu era nimenea atît de
tomă.)
(doar un pui de gomă mai diasporoi a scriitorit
căştia-I zeroi (adică O –O eroi) şi că respectivu scrib
ălău era un lilipuţoi din lumea lilipuţoilor pupincuroi
care se dau mari. (căs pe cai mari cînd sunt la putere)
brob –ding-dangii, şi se cam dau lilipuţi şi lili puţe
[fără nimic eroic în instalaţii) cînd nu mai sunt în
graţii lePeDe puterii. Această aristocraţie PeDecă îşi
creia propria ei utopie despre cum tre’să fie ceea ce
e [şi despre ce mare şi tare e pededosu şi pededoasa
care E]. că doar PeDeLe face ce trebe, şi sacoşerau
ȋn sus şin jos, de se făcuse cărare la sediul din
Modrogane 1(unu) unde se află şi sediul central al
PNL- Oimii, şunde migra pe lȋngă oime şi boimea.
[fiecare-şi plătea taxa de prostie cu un selfie-ort -
care este portretizat pe aversul monedei Bivol
American este o specie care odata hoinarea liber pe
pajistile din Bărăgane, nu prin modroganele care
ȋncă pute a baligă din Epoca de Baligă şi Boc.
Căcică aveau o imagine a istoriei care progresa
dandaratelea, daia mai fiind şi inver sionişti printre
băsişti. (gurile rele ‘cecă deandărăteala le e în adene
încă de pe vremea cue PoCa de Aure, cînd în ue se
eroia Mneaei cu Mnealuie. – 2 codoi).

14
Băse lua nu mai mult deo piele de oaie, spre
deosebire de BOC care era un ciom şi tăia şi de jur
ȋmprejur şi ȋmprejur de jur, şi le lua pȋnă şi pielea de
pe prepuţă. Şi fincă prea tăia, Daia n-avea ȋn RAIA
mulţimi de pulimi de fani şi fane ca alde nenea
Traiane. Că toţi bocii erau pro-băsişti, ȋn afară de
ȋnsuşi boc, care era pro-boc, dar şi boco-fan.
Băsiştii bocofani – aceşti (şi aceste mai puţin
funeste) Eroi civilizatori reali, în carne şi oase, şi
zgîrce, sunt coborîţi pe rȋnd cu hîrzobu din mai
presuşi şi puşi acolo unde e puşi să ne civile (ze!) şi
să ne salvamare (ze!)
[motiv pentru care Băse bătea cu biciu-n mare şi
cȋrmăcea bArca, pe care Boc era mus.
Habemus mus!]
(motiv pentru care E şi UNs. (zeu!).
(un boc uns cu boc = e un uns cu toate alifiile)
(Ăi de trag sforile nus dai lu Jesus, cid oar nişte
interpuşi puşi să sforărească pedepăpuşi, şi care se
crede mai presuşi de lege.
– dăce? –
<Cum dă ce? – fiind că ei au în griji arhivele fostei,
actualei şi viitoarei Securi tăţi de taină.)

BOC I (întîiul), cetăţeanul erou, pe linie holştaină,

eun excepţional dotat ca bărbat (de stat) [un pic fiind
cam prea dez – echilibrat sexual, că fiincă are
ditamai daie, Daia mai cade în dînsa cîteodat. Dai
hopă –mitică şi nare frică şi apără comunitatea
omană de oricee. Popularitatea bocului (măsurată la
pulimea pedee – carei făcea cu bezea),
şef de stat brob-ding-dang se baza (zăU?) pe înaltele
valori culturale, morale şi umanoid-intelectuale,
promovate de …,(suszisu) DAIA!
- Da de ce el şi nu .. icsu?
- DAIA!
- Dade ce Boc înşirat pe lîngă gardu în
Cotrocenat dela unu pînla…ţî-ie?
- DAIE!
- Da di şe, bre? În partea aşea – dă să spuie şo
simonăCreaţă cu aspect de uie – e cei de CEA, şi
partea astălaltă – şi continuă tot ia arătînd cu
zgaibaraca dreaptă – e ceia de hăisa?
- DAIA, că dacă eşti traseist, te poţi duce la
oricare din ei: că şi stînga şi dreapta sunt amîndouă
la fel de bune pentru democraţiune.
- Da dece nui şi cea dea treia cale? Cum sar
zice
- DAIA că nui în ui
- Da de ce…
- Dacă mai o ţii în dadecee, vezi să nu dai cu
subsemnatu prin bece!
PS
Da şin bece, ca şin vece, Băse emana miros de boc,
şi boc emana miros de băşi, ş-amȋndoi emnau ca
izmenele lu matu Salembai...

16
țțde nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.
(citat)
@# & DA mai bines ă nentoarcem la oile noastre
(vorba proverbului) şisă continuăm despre Eroii
conducători de N- oi, şi despre ema Naţie şi emanaţii
din naţie; castai în ţelepţia emanată deun boc în tot
natu şin alte nate mai euronate. (E – manatu a tot e
–manato şila alţi ţelepciunoşi dănileţi şi dănileţe mai
cocoşi, şi telectuali răpciugoşi pe stas simoneCreţe,
pîn’ cînd ăi mai din nato iau strigat să se ‘ka nieţe’.
[că prin nate nu se poate să le deandoseleşti chiar pe
toate.
Da unde nuse, nuse, şi basta!. Dasta şi
deandoselizaţii plătitori de coti zaţii plătitoresc şi se
deandoselesc pe rupte, întro dastă a lucrului bine re
făcut de bine-Făcătoru Neamu lui. Factotumu nui ca
ciomu, ăsta tăia şi punea la loc (altceva!), da de
obicei schimbarea schimbării era boc pe boc (=troc).
Sub mînăria lui, pededeandoşii au intrat pe din dos
în Casa Poporimii, şi deadrept, în direct, direct în
rect la penelee.
Aşa că DECI
Autoru a dat cu decis peste tot şi dup ia umplut cu
exorcisme peste bots a decis so ia dela început co
nouă începută. Că cică ‘’ Premiul pentru un lucru
bine făcut este posibilitatea de a face un alt lucru la
fel de bine făcut’’, sau, vorba lu Hahanis, pe cȋnd
făcea manual din rahat bici, poţi să zici că ‘’re-lucru
bine re-făcut e camca mai-febinele care-I răul
binelui ş-al ‘’SăTrăitorismului de fe Bini plus Re
bine’’.
{Das ă nu ne mai faci vreo nefă, bre!} (că clasa
pedepolitică nuse reformează decît prin DeNeA.
Caşa îţi spun ăia de toate). (caşai cînd ai parte de
nate, pîn’cînd ăi mai din nato iau strigat să se
‘kanieţe!’
că toţi pedectelectuali eracam corineCreţe,. Din ce
în ce mai pededeandoşi.
{EMILatu a tot emanate şila alţi ţelepciunoşi (dă
Nileţi şi dă Nileţe) şi Dă Nili
Aşa că DECI
autoru adat cu decis peste tot, atăiat pădurile,
aotrăvit fîntînile, dinamitat picioarele podurilor şa
trecut la arderea recoltelor, a spropit cu gripă aviară
şi pestă porcină a…, şi a…, pȋnă cȋnd politica
pămȋntului pȋrjolit a-nceput să dea roade; ,,, şi după
ce ia umplut cu exorcisme , sa decis că ce_ “Despre
eroi şi eroisme.“–le lor {Nuvă mai spui căn ui (conf.
autorului), busola valorilor morale e inversată, şinu
pomene o iotă despre eroii hop-mythici din daici, şi
nici de boc-cici careau salvat civili zaţia (dup’ceau
salvamarat ca Pitoliu.). Eroismul cel mai mare se
făcea pur şi simplu prin arunca a unui hoit de 4PeD.
Ist -în cazul otomanilor, un porc era varianta optimă.
Apoi venea un ciom şi tăia o optima, şi un altul, mai
Boc, care tăia o pătrimă, după care se retrăgea ȋn
anonimatul de la palata victoriei, ăsteptȋnd Victoria.
Duşmele era lăsat să avanseze, în timp ce în fața lui
era aplicată tactica pământului pârjolit – po pulimea
se retrăgea, satele nePenel-oide erau incendiate, la
fel și câmpurile (pe care se ara brazde cu seminţe de
‘’*UIE PSD”,– mai ales pentru a crea o perdea de fum
care să obtureze vederea, dar și să-l facă pe inamic
să treacă printr-o zonă fierbinte, unde era nevoit ori
să se oprească, ori să respire mult fum. Astfel, era
măcar încetinit şi fumărit cu ciuşcă, iar trupele
plecate în recunoaștere sau după jaf erau spulberate
una după alta. După care Băsu mai trăgea o duşcă

18
de uiskă şi dicta scribului pleş (căruia I se luase
dreptu de semnătură ȋncă de pe vremea lu Dej, cȋnd
cică ‘’Dixi’ (ar fi demisionat din C.N.pentru S.A.S.
pentru a fi pupincur ȋn jurul lui Petrov)
Se ‘ce că, cu pixi în doliu, autoriu DIXI că cică:
-I –(unu roman)– Eroul E coborît din prea-nalte (dun
roman nea-traian restartat) cun hîrzob
-. II – (şin loc şal lase pe Boc să cadă să se facă zob)
– e hop-miticat de din jos-în-sus, de ca targ, de unde
eroul e introdus în spaţiul (b.(anal, cot idian, în
lumea amărăştenilorr şi mînăşturenilorr de rînde.
-III – În viaţa eroului astfel omanizat apare un
eveniment mai rare, un ceva cît-de-cît mai nou, cu
iz de “Je man fu!”, şialte ize. De ‘uiteo –nui’ – caşai
puterea prin ui) (notă – e posibil, şi chiar fefe
probabil, să fid at şide vreo *izdă, ceva, că prea sa
[da alu nuţa era déjà ocupată de pre- …prezidenţială,
ziua. Şide cocoş cînd? Va) alu crinuţa de diverşi
ioaniOlteni, lavinele erau ocupate cu făcutu de bine
pe centuri,.alinuţa se gotghia cu puţa din dotare şi
ţurcanca ȋşi dăduse ţurca la colectiv, că-n PeNeL-
OIMEA fostă a lu Căcărău trebuia să mai şi dai, ca
să vadă şi uia ce dare avem.]
-IV – Hero-ul e temător de prea-noul, de
necunoscutul şi incertitudinile zilii de mîine.
Muncind din greu pentro felie de pită cu marmeladă
la păscut raţele răchiţenilor, bocu nuse gîndeşte încă
să hercule vreo bar icadă sau vreo altă mişcare
populare de stradă. El are o coţadă de grije în urma
cîrdului pe carel cîrdea, ca nu cum va vreo găinaţă
de raţă săl. (DA cîştiga experienţa necesară unui
Conducă.) tor Asta pînă cînd ise întîmplă ceva cuiva
din famiglia sa (politico-mitică depe Corabia
cusută). Cabia atunci se declanşează vendetta care
urma să în trezească o herculă în el, care să îl hercule
(şi săL bascule direct înȊn alta Poartă înCotro
cenilor.
DEŞI
Nu există destule dovezi în arhive, simpla omitere
din istorie e o DO – VA- DĂ cacest a existat, (şincă
so mai fi existînd prin vrun colţ de Rai, sub o altă
identitate
- V – DEŞI nu ise ştie hereditatea – ESCU –liană,
Boc –EROU trebe să fi avut vreo descendenţă
macoviană în el, căl trăda umbletu (cu umbletă de
raţă). Multe se vor fis cris despre ERoi încă de pe
vremea cînd era pela noi unu alu NOE. (caveam şi
noi la oi un noie, încă din paleo. Acu, mai în neo,
avem chiar doi noi (pl.):
- 1 – Noul BOC IV, (fostrei)
- 2 – şi Nou-Nouţu Băse II (doi)
- Amîn doi e noii noştri to-temi de azi şide
maiieri. Camai ierile, iera pacile un alt nea, care nea
odiosat.
DAIA Boc- erou plecat să se eroice, primeşte
ajutoare în călătoriile sale pe uscate şipe mare dela
personaje neo – bişnuit de fiţoase, de tip nea Nic or
draculă:
- un BarbăCot că lare peo jumătate de iepură
şchiopit, un Barbie scopit gen.P. Cătălin, o altă
herculă în formă de dgin (cu lulă) (da şiun funeriu în
format de .. sulă (cu pre zer vativă),
- un Setil şiun Fomil, Păsărilă –Lăţ – Lungilă
careşi îşi mutase 6 case-ntr-o vilă şi tot nu prididea,
(şi ‘cea căi e sete, căi e foamă, căi e chestii şi fiţă)
- prichindelu de Neghiniţă, şi binenţelese
Kunta Kintele care este, şi care căpcăunea
Ajutoarele omanitare avea ambalaje fecolorate pe
gustu fiecărui PeDemoft.

20
 (se vedea căi ajutorimi din ui), că scria cape tăbliţa
suedeză *U.*E.
- VI – Boc este déjà copt casă se hop-mitice (prin
Casa Poporului?) în lucruri mai mitice şi mai para-
olimpice, unde el seva trans (sexual) în hans (ete
vax?!
- cum aşa, bre? Tui…
– cautăi altă variantă de cioisă şi lui!
– FăL un pic de Moisă, ceva, care săi treacă pe
Omănoşi marea Criză, or făl niţel un găinaţ de fenix.
Da nul face bre, un nul de ics!)
- … unde El se va trans –forma dintr-un (ci) –
om ordinar întrun fiinţ “extra”- ordinar (şintrun ser
afel?)
(că dacă nu EL, atunci cine?)
[şi dacă nu acu, atunci cînd dracu?]
{şi dacă ….,
<ce?}
Atunce, acestea duce la o meta – morfozare a
EROULUI, dar şi induce o serie de hop.stacole în
calea Lui, (dar şi o serie de aşteptări)
-VII – EROUL, déjà pe jumătate un hiper-omeu (cu
coajă de semi, deşi se pare care încă coiţe de pig
meu), intră în fibrilaţie pîn’la brîu. Ca sarate care
coaie şi sȋnge-n instalaţie, emilul depăşeşte toate
obstacolele, sare peste toate gardurile, barierele,
staţionatele şi periculele. Chiar dacă nu mai are
uculelele la el, el înţelege de ce cei de dincolo şi cei
de dincoa de gardul de sîrme ghimpate au parte
deacelaşi nechezol: Cu un nechez de centaure
(moştenit dela ilegaliştii din epoca de aure) sere
PeDe la trînte cu duşmele de clasă: întîi pînla gleznă,
apoi pînla genunche, pormă … (se
Uşura şi scuipăcea în contra Vîntului
[că şi olimpienii aveau pe Vîntu lor, unu Eol, pe care
doar Băsescul întrecea în vînturi. Cȋnd ăştia doi se
scandenbergea, s-auzea pȋn-la curu pămȋntului:
- Te provoc la scande nberg, bă Boc!
-Ba io te provoc la scande! (sar putea crede că
sKanderberga eo ȋntrecere sportive, ceva, ȋn care doi
adversarȋ ȋşi măsoară puterea la gluteus maximus.
Daia tre”spus că, după cum ȋi spune şi numele, era o
ȋn trecere ȋn scande şi-n scandări de slogane de
galerii fane, cu benere porn )

‘’Ieşi afară, javră ordinară!’’

Şi pentru bulldog:
‘’Ce tuşine-I să fii cȋine, să se
Pişe toţi pe tine!’’
‘’Hei! Hei! Hei! Cine nu sare
Ia condamnare!’’, şi-un mesaj al galeriei
dinamoviste la meciurile steleii din două mii:
‘’MUIESTEAUA’’.
Şun mesaj al galeriei dinamoviste la meciurile cu
rapidiştii:
‘Rică, Rică, are puţa mică!’’
Io vă cam las – şi PA!

22
…nu ȋnainte ȋnsă de a vă cita ultimul mesaj băsist
<’Dacă păduchii strȋnşi ȋn modrogane ar fi
fosforescenţi, atunci ar fi un Las Vegas’’.
PA! cacu chiar vă las!

- VIII – ca orice self –made erou, EROUL se

eroieşte, şise orăcăieşte că se căieşte că,. Şin timp ce
se mea-culpeşte pe pedeleşte (carei un fel de
băsească stricată, care nici nu prea se mai vorbeşte),
că cică nu el, şică “numa marea adunare naţională’,
că .. cînd atinge experienţu maxime – adică (nefiind
încă prime) – e prins şie închis în beciu domnesc (la
bulău datornicilor) de unde se pare că iau zidit toate
ieşirile şi iau stins luminile (mai casăl labirinte săşi
iasă din minte şisă se (b)poc – căiască. (să se
mărturisească) Asta în viziunea unora era să se auto-
zidească la temelia Noii Ere care urma să se ere, să
crească, să înflorească, şi să … gaudeme.
{paceaste teme noii penelii iau cerut altui premiere
să se toteme la rădăcina unor şoselii! În loc de’aci e
banii d-voastră!’Hă!}
- IX- Aşa precum se şi cuvine, EROUL revine
cu bine pe Tărîmul unde se ‘săTrăieşte FeBine’, dar
încă na terminat de ‘NA!-vă” toate încercările şi
probele olimpe, şi mai are de călătorit (şi sprîncenat)
un timpe :
- ( - un călătorit la maglavit, unde urma să ise
arate,
- Şiuncă lătorit la răchiţele, unde urma să ne
fie arătat în chip de moaşte,
- Încă două umblături la prefectură, două
umblători la deneale, alte pela cercetări penale,
- O umblătorie la şcoala de băieţi cu ochi
albaştri, şio umblătoare la restu de şcoale
(că şi pristanda asta aduna mai ceva cao anastasă.
 “grea misie!
Să fii adunătoare! (la o aşa adunătură)
Da lilipuţenii era plini de puţenii şi împuţiciuni
lilipuţănii, rămase din alte campanii pro- şi anti -,
aşa că trebuia musai mînărite nisca băseminuni, casă
iasă cine trebe să
- X – Sătul să tot fie un mai-mult-ca-perfect
printre atîtea hoaşte cu dreptde vet, EROUL sare
pîrleazu în eparhia vecină cu palata Victoria, şi
nimereşte direct întrun pedelazaret pe carel băseşte
nimeni altu decît un felde ante-boc.
(mă rog, o leprozerie unde toţi era nişte leper deale
lu Albu-ca-Zăpadu de lăzăr oi şalţi nono-eroi şi
minus-eroiaci laici şi pro - zaici din daici.
Aici totu E perfect şi drept can ue, sau cel puţin aşa
pare, sulfinele au ferigea, la fel şi cele cîteva aline
mai gigea (care se gorgăia picea), chiar şi monicile
stau unde lee locu, şi nui niciun buc de udră pă
feisbuc. (că azi e la bulău).
Totul pînă vine un ics-ulesc, un politruc zerou (adică
un anti-erou fără zer în el) şi vrea şi vrea salare.
Urieşeşti. <”Fără număr! Fără număr!”
{Nota a. – la lilipuţi? Ha! Că înţelepţia lor lor le
şopocăia şopa-şop, că leii grei trebe să aivă valoare
în ei, să fie greu de procurat şide prelucrat şide
falsificat. Primind salare uriaşe, valuta în care era
plătiţi a fost sortată pe diferite categorii de valori
pentru diferiţi nesimţiţi:
<” O piatră cu diametru de un picior corespunde la
ceea ce numim noi mărunţiş. Bănişor. Prin gaura
şlefuită în mijlocul bănuţului se trece o bîtă din lemn
de corn, cu care, proptindo de umăr, porneşti agale
la tîrg. Cu cît pietrele sunt mai mari, fireşte că şi
valoarea lor creşte şise urieşeşte. De exemple,

24
o piatră cu un diametre de un metre are valoarea unei
banknote de 2 dolari. Gaura scobită în centrul unui
astfel de bolovan este atît de mare, încît poate intra
în ea comod un oman oricît de gras, or o grasă (la o
adică putîndule fi casă de vacanţă) Da gaura nu ţine
şi de sex oral.
{ăştia din Uie uluiţi de valoarea urieşească a
salarelor omane, care tot continuă să crescă cu rata
inflaţiei}
Să nuvă închipuiţi însă că această enormă piatră este
rostogolită de colo-colo, de cȋte ori vreo udră or vrun
cocoş cumpără ceva cu ea. Nici pomeneală. Au ei
minte băsiştii băştinaşi. Piatra de moară rămîne pe
locul unde a fost aşezată la început, în cur tea
primului ei proprietar, cioplinduse pe ea numele
noului apropritar. “
(povestea continuă la pagina 10 din “Istoria
culturală a prostiei omeneşti”, de undeam copiat şi
eu fără aprobarea autorului, care oricum era un
colocuitor dacia)
• continuînd pe ideea că de ce vrea politrucu
salar urieşesc, cicăn afară de salare cel-mai-mare-şi-
mai-mare, vrea şalte eroicale mai babane şi mai
gogea –mite, cu nişte ‘punguţe cu doi bani’fără fund
(nişte nesimţite infinite) [caşa iera puterea zEROIlor
ajunşi la putere: cum ajung, dau cep la buget şi se
ZERO-esc şi se ES O. Esc că le mor copii de foamă}
• şatunce încep fiecare: darămite şi ălă că şi io,
aia şi ea că şi ea ar cam mai vrea, fiecare vrea ca
ţărişoara sa, .. şi tot omanu să prospere. (v.Ileca)
şi EROUL ca unmai noul hercul al Noii ERE, să fie
un dur (dură lexă) şi săi ardă la plexă şisă taie şisă
ciome. Fără pică de ură eroul se uită înapoie în urmă
la un trecut brutal şi semi-animal dintr-o destul
de recentă
Epocă de Aur (a unui alt dracul)
Cacu era ȋn plină
EPOCA DE BALIGĂ SI BOC
Şi intra la ȋncălzire
Epoca FăcKutului de nefăcKute alu KuntaKintele lu
hoaşca mer Cheloasă:
- ex terminarea eficientă a lilipuţilor şia
lilipuţelor, ori ciomizarea cu înco procentă a părţii
cea mai indecentă. (că nuş de ce face aşa acordu? –
da aşa vrea bordu de Femei)
- <”Dacă no să facem treaba asta mică,
suntem nişte tîmpiţi!” (zice doamna pa! ula către o
pipidă) [şau făcuto şi pasta, pentru o tomanie a
lukului bine făcut].
(Nota 1 – dan paralele cu tăierile şi curvele de
sacrificiu, şiau făcut din oficiu un spor de pericul.
Băse, ca mai dracul, primea un spor – un cal în
originale.
{déjà se pare că primise prima rată – din
“scîrbavnicu mădulare”})
(nota 2 – în legătură cu oftatu de uşurare cînd sa
auzit deo posibilă boc-plecare a bocului de la
gubernare, vă anunţ că un alt Boc IV e pe vine. [alt
oftat de uş! Pe la pedeluşi după uşi.
Că, zic ei, “Parlamenta e locu unde frecăm menta şi
locu cu bocu unde venim să ne uşurăm! Unii uşuraţi
se uşurează în grup!) că şastai o herculeală.
- XI – Şi-uite-aşa se hercula cu toţii în contra
la EROUL nostru civilizator – de ui
(pe carel des considerea
‘muscă de pişoare’
cu toată ditamuncă civilizatoare). De la capula
Moţoc vrem - pȋnla Boc pe post de muscă de pişoare

26
e o distanţă cam cȋt de la EROU la zERO-izare OO

Că însuşi Draculu şicu Dracula lui îl ademăne pe

erouL boc şil draculisesc în damf băsesc, mai –mai
săl ridicule şi săl edicule-n pămînt pînla genunchi.
Da boc se opintenase din rărunchi şi learătase el
cinei el şi cinel –cinel? Aşa căn loc să se dracule,
Boc se haiducă ca orice EROU popular şi ia calea
codrului (vezi şi clipe pe feisbucă), unde, mai –mai
să se haisame de sete şi de foame, doar cu frunza
verde adăpostind codru verde.
Dai trece.
Şi după post revine la post, pe post de brede.
În preună cualţi eroi gigantoi, ei PeDecă ieşirea
Omaniei din nevoi şio trag la limane cu multe
“Amane!”. (şi ceale! Şi hăisuri! Şi..
(pe un fel de nistru în sus, unde alte oi scriu ce scriu
şalţi boi citesc scrisu de oi) Acest ex od din evul
sinistru în Noul Ev Băsesc se face doar pe un fel de
pod (cît de cît nea traian), sugerînd invazia
civilizatorilor de neam. Daia edecarii lu boc
înhămaţi la ham trag ţară în susă. Dan acelaşi timp,
în Ţara de Jos, trag ţara în jos grăsanii de trei-doi-
doie înhămaţi la Arca lu Noie. (şo trag dinapoie). (că
şi păştia-I înhămase boc la car, şila căruţa, şila
teleguţă, şila dric, şila plugu de plugit dumbrava
portocaliei porto –calice.
- XII – Ultima din cele 10 munci herculice pe
care hop-miticul încă de pe atunci le, cun
randamente de un ape lună, E cînd venea pela
service cu sacoşa PePeCe şi hop –miticea haznaua.
De se cocoşa. Pînşi un prea-înalt la ana furat cînd la
prins cu coş niţa ) şicu spiritisme. Că vampirismu lui
sinistru era recunoscut încă de pe vremea celuilalt
trecut: (citat după alt citat..):
- <”Dacă era primul meu ministru, îl umpleam
de sînge pe bot!”- şasta nuie tot: îl tîram de barbă
prin cur te, îl o100 la tălpi, îi rădeam barba, or io
smulgeam floc cu floc, îl lăsam fără blugi şi fără
pempărşi, şi îl ungeam cu catran, îl tăvăleam prin
fulgi, şi…
- >>”HO! Că nu se ştie cine este cine? Şi cine
este mai postac dintre cei doi?
Da vorba unui: ce mie baba rada, ce mie rada baba;
tot un drac! Că orice poveste despre eroismele lui
BOC e şio povestică despre meta morfozele acestui
hopă –mitică prin cele 4 faze ale.
În fund allele celui deal patrulea pătrar, EROU e re
sus “citat” (buş –a –buş) [cu ‘urcat pe masă şi arătat
cum ş ice fel e – cu tot tacîmu] şi recapătă o nouă
formă de viaţă (pe Tărîmu F.Leacului), aceia de leac
de con stipă şi primat de clujă. În birou oval de
pacolo, regiile din subordinea domnului edil emil
vorbesc afacereza mai bine ca stolo. Şi giga-caloriile
progresa odată cu alţi gigantici şi giga –eroi urieşiţi
şi ieşiţi ca şi coloneii din hrubă.
Eroii pedelomani au o viaţă dublă:
- o viaţă normală, de (cetăţeni (comunitari
ordinari, modestuţi, şide talpa ţării cu ‘să-trai’de o
pincă.
- -şio viaţă monahală de olimpici superomani
şi minunăţei top-modelei.
Că eroii se eroia ei între ei, şise pupincura preventiv
şi prea puţin eroic, da cît de cît stoic, (în veşnică
amintirea lu un popă stoică, fost)
Cenii savea bine cu Denii, traianUngurenii cu
ioniOltenii, dănileţii cu simoniCreţii, şi binenţeles,
dracii cu blagii de paci.
Şi pe din doasă toţi savea bine cu uiezii şi stăteau ca

28
pră.
Brob-ding-dangii mai comitagii erau bine-voitori
mai ales cu brobii lor şicu de-votatorii brob-ding-
dangioşi. Prea puţini curioşi de cur, erau suflete
caritabile care dădeau (din cur?) cu de toate din jur:
>”NA vă! Bă! NA!”
Dădeau tot, pînă se goleau şi rămîneau din ditamai,
doar cun dang (şio zdrangă de lemn). Dacă leam
respinge statura morală tote mică, am fi şi mai
conştienţi de micimea omană (la omănimea de cîrdă
şila prostimea cea multă, pe care gubernu o sictirea
în saia la ia. să stea acolea şi să scrie de o 100 de ori
‘bucovina’)
++ că pede altă parte, Guliveru pro-euro care Băsea
şi Păstorea Tomania era convins că starea de
decădere a partidelor pro – euro în pene, a poli –
(pi)ticilor Ui şia societăţii Lui, e o stare naturală
(care nuva putea fi retro cedată ori cui.)
+ Tot acelaşi guliv îi consideră pe liliputani a fi omi
în mini aturi, fără sare şi piper, (mini – mini, totuşi
cît de cît omi!)
• Da bocii brob-ding-dang oşi cît sunt ei de
boşi, nu pot nici măcar concepe conceptul de ciom
altoit pe idée de minus-om..
• şi nici nuşi pot imagina un gulivăr ca fiind
un brobdingdangiu mai mic, un frate mai sărăcan
sau un brob miniatural.
NUU!
Pur şi simplu nu pot că
nui ajută memoria.
• ĂŞTIA dealui Boc îl tratează pe Băse de sus,
ca pe ceva în care nu te poţi încrede (o coajă de
banană sau o baligă de vacă) nici pînla vece, sau ca
pe ceva pe carel poţi marioneta şi păpuşeri.
Şi nuţi poate spune “Veta!” (ca madam nuţi), că
PAC!
Îl dai pe netă cu vetă cu tot.
(şil tac ȋn ciocumicie cu tot neamu lui cu tot)
• {pentru mai multe asemeni deandosele-uri şi
useleuri, vezi cele mai noi sere de viermuşi de
mătase din Noile Serele-uri cel-mai-nou liberale.
Pentru boci, Băsescu nui decît o jucărea, un papagal
de scos la paradă prin ui, că nui un camarad de drum.
Băsescului nici nui spui ‘fiinţă’, ci icsă ordinară!
Într-un cuvînt, faptul că I se neagă humanitatea şi
umanitarismul, nu face din băsesc un obiect ecosez,
cid oar un virtual “papagal”.
După cea stat un timp cu curu la popor, a considerat
că sa deandoselit destul, şial dracului dracul, acu iar
îşi hop-mitică şi el o mişcare de pulime care săi
anime catranul din suflet.
*
&& şi poate că la anu, bădica traianul,… osă o oasă
Printro deandoasă, tot ce era brob-ding-dang-dos,
devenea li-li-puţos, tot ce era alb se dandosa, tot ce
era sfînt se canosa, şuite-aşa, tot ce era brend şi
totem iera la bunu plac a lu. Ca daia era Libertate la
‘cum vă place?’ prin uie
- unora le place de Băsescu şide
pededindoasele luie.
- Altora nu.
/ că nu le-ar./
dar … nu prea mai au gaze.
(să fie besişti convinşi) (că urma şi gazoducta
Nordstrimă să se, şi să-şi strȋngă sfincterul anal
extern.
- (că unora le place de jaze, unora le place o
manea,
altora – alta.

30
- Unii că sunt cu DA, dealde Da alu DA,
- Alţii cu viceBercea,
alţii cu ciomu,
alţii preferă Pe De-andoasele
(vezi bă! , că ţise vede papahagele.
/ din porhap!
Că pedele dosnicii fack pedeledosnicii
pedeledosnice şi umblă cupe dedeandoase să ne
Sodome.
-<NU fiţi bă! Îndărătnici şi tome! Păi dacă toată
lumea e cu DA, voi de ce naţi? Ce mînă vă mînă pe
voi dindărăt şi vănturmă, şi vă adapă, bă? De vă
ţineţi de îndărătnicii şi golănii? În dărăt! Nicilor şi
refuz – nicilor!
{că cam aşa îşi încheia fiecare BOC discursul anti-
crize. Şintr-o traducere în limbaj mai gorghiu, asta
cică-n semna căşi dă criza demisia cînd îi vede
coafura gorgonă)
Securistul de service (din oficiu) îi lua la încoa şila
întrebări pe fiecare, şinu se lăsa pînă nui demasca;
că la ţărănişti sa găsit arme şi muniţi, şi drog, şi mă
rog, deandoselii de făcut bani. Da credeţi că asta îi
dezarma pe duşmi? Aş!
Ba din contre! ;
se dindărăta şi se întărîta opoziţia să facă şi ea toate
(şi încă mai alte pedendoselile ca să-I înciude. DA
pedeandoaselea la o poziţie era opoziţia pedeandoa.
(starea de pedeandoasel însă ţinea cît ţinea,
şiodată,…, fîss! Se destărea) Cînd toţi o dau pe
sbeng e şipe pinguinie, ei se pedeandoasă şi se vaie
de zici că-I strînge deo coaie cu uşa, sau căi însulă-
n coaste vrun icse. Pedeleaua nuse poate îndosi
cuaşa o pedendoseală. Atît de jos să-I trateze, cape
ultimo boc!
Şi-n loc să-I gomore în cure încep a-I pelendosi prin
ciure – ai ciuri şiai trece prin băse-ciur (unu din
zece?) Asta-I ultima pedelendoseală PeDe şi-I un
fleac E pe lîngă pedeandoaselea ce va. [şi peste care
or să toarne var].
Securizaţi frontiera! Că prea aşa ditamai halcă de
RAi sa deandoselit, şin loc sa ivit o susiadă
semi=pătrăţoasă. Co doasă în plină clizmă. Clizma
valorilor băsite. Deandoselizma valorilor de tip boc
sa hop-mitizat de 4 ori la loc. (pîn acum!)
<””Le dau eu un Au.. deo să iasă fum , şi scîntei din
ei. Îi fac săpun!”
Se pare car fi zis frasu lu Tartoru, cînd iau zis că de
cea dat la fier vechi şi inscripţia din fier forjat
“B&B” de la intrarea pe ARCĂ, care spunea că cică
“Munca înobilează pe om”, şi că cică
“omul e cel mai de preţios capital de ros”.
Ăştia deai lu boc se hei-rupau şil papucau cu
ceapucau:
- că-n loc să şeruieşti, te lăcomeşti (şi tot ce
sacoşeşti, sacoşeşti pentru tine
- şi punguţa cu doi bănuţi o singur,
- şin loc să ne ţie în lanţul de slăbie şin post la
slăvie, nea pus laţe şin lanţe
- căn loc să ne scăpăm de robie şi să ne
slobozască, vrea să ne izaure în sclavie.
- Neam găsit naşu cu naşu, vorba ce: “şi
*utuţi, şi cu banii luăţi!’
- Vrea să ne şatdaune şi săne bagen ciocu mic
/ fără drept de vorbit (or)
- Din aşa ciocumicie, unii începea să dea cepe
la (CePeUnie?):
; “spun io! Spun io!”,
şi să spuie tot, şincă ceva pe deasupra.

32
Ce era naşpa era că pacolea nu sauzea nici un “PA!”.
(toate PA-lele erau prin comunicări non-verbale şi
cu întorsuri de cure şi deandoselire. Daia pacolea nu
sauzea încă nici o ‘olea’ ( că nu-ncepuse încă epoca
Ole-elor cu tricolore:
[neo –Daciade trei întruna; Ole-iadă, borcani-iadă şi
iadă – iadă, adică cascade – IADĂ (cînd sarunca cu
casca între iade şi se striga
>>>’Iad ieşi!’
şi alte cascadorii în cascadă.
Şi la orce mitingăraie se scandal în final de scandal
veşnicul “DEMISIA!”
(sau cel puţin întro alinăGorghie, aşa se traducea
orice vorbea)
Că dandoseleala pre supunea ‘schimbarea
schimbării’ şi ‘negarea negării’(apud.)
<”Votaţi Deandoaselea! Votaţi schimbarea!
Nui votaţi păia!’
nici păi!
Votaţi pă noi!
Schimbarea trebuia să fie o năpîrlire completă, şi
fără nicio regretă. Şica orice pre-schimbare, începea
co re nunţare la tot şila toate, adică se eradica
complet instinctual sexual. (cf. legea ci omă). După
ciomizare şi sterilizare, maidanezu devenea ascet şi
numai recunoştea pe nimenea, şi nu mai lingea decît
mîna care-I dădea micu şi berea (şasta numa ziua, că
noaptea - nui ca ziua).
Că Noul Partid cel-mai-nou nu urmărea arderea
opoziţiei şi auto-dafe-ul răzvrătiţiei (după modelul
Inchiziţiei), ci convertirea şi deandoselirea acestor
oi rătăcite dela căile bătătorite ale trans humei. Daia
apar şi aşa de mulţi transfugi mititei, lilipuţoi ca vai
de ei, care trec de la ei la ei.
A cam trecut vremea cînd ereticii erau distruşi de
mici – mititei de pro-ruşii din ei.
(că cică nişte ivani, Eroi ai marii revoluţii portocalii,
unu mai Tartor şimai traian, şi unu mai aghiuţ,
plecau în fiecare dimineaţă ‘prin siberii de ghiaţă’.
La vînătoare de albi.
Şi de ceo mai fi ş ice so mai găsi.
(fără piei roşii, că ăştia au alt statut, de non-ui ).
Şi vede ăla mai Căpcăun o gaură mică, bagă puşca,
trage o alică şi zice:
<”uite, bă, boace, ce boacănă făcui; am ciuruit un
iepure alb. Ial săl belim!”
Mai mere ei puţin şi mai vede o altă găurice, puţin
mai mărice şimai găuroaie, iar bagă puşca cu alice,
se face că zice, da nu zice “somat! Somat!, - sau
chiar o fi strigă în gînd, şi Trage (că pe “Stai că
trag!’pesemnel uitase) şi scoate o vulpiţă albă
puşcată în coadă (sau sub), iar ‘ce către Boc
<<”…! Iao co so belim!.”.
Da cînd au ajuns la o gaură mai de euro-tunel, Băsel
ia luat puşca şi cureaua lată, şila lăsat baltă. (bocii
era aşa de obsedaţi de luminiţa de la capătul tun –
Elului, încît au uitat de ieşire încă din proiect. Daia
era o eră daia care suferă de “Tunnel – vision”. Boc
nu vede (iun naude-navede) decît “Tot Înainte!” (era
mai bine). Procesul de pro-creare a Omanului Nou –
după chipu şi asemănarea Băsului, (eventuali şia
altor pedeDraculi) e o operă de RE – creaţie [pe
deandoasele].
Îi trecem pe Noii Pedeandoşi prin Bocul Purificator
cam ca atunci cînd
>””..cei care nu, …cu noi, ca noi, /
în flăcările noastre se des tramă” –
Că cam aşa ‘sa călit oţetul’.

34
Bine înţeles că puri ficatorul este pri JosIadă, într-un
loc unde e şi mult boc, şi haznaua cu boci, şi
scurgerea de la vespase, şi ţevile cu Băso-gaze
miraculoase, cacolo se plînge pe un umăr de stolo şi
are loc purgaţia cu lacrimi ‘ala stolo, da mai solo’,
şise e liberea con stipaţia cu laxe.
Unde-I purgaţie, acolo e şi Purga ToriuL.
Şi strung ape unde ies din menajerie homii noi,
asexuaţi, şi PeNeL-OIMEA mulsă a lu Căcărău.
# E o imagerie cam cătrănizată a istoriei, da nu orice
scrib găozar re cunoaşte eroismele gloriei. Iar că
utările şi speranţele EROULUI popular re flectă
versiunea socială a unui Para dis Pro mis încă din
Epoca de Aure Bis., cînd (po) pulimea, adică
OImea, BOImea şi PeDeLimea mea sempatrupeda
toată (în 4 labe) şi stamped ape brînci spre cea dea
patra gube –Boc de patunci. În preună ei aleg şi
formatează echipa care edifice o mai nimica de
ţarea, de parcă ar fi tras la edec ARCA lu NOE. Cu
ultima speranţă de ‘să-trăieli-de-cît-de-cît’, şicu un
mus arborat la catarg. Lucru pe carel fack an de an,
cincinal de cincinal. ANAL –ogic, în mod si multan
re –iese o istorie ca declină şi istoria ca progrese RE
pede, şi nu poartă nimeni nici o vină.
EROUL care este cît încă mai este se îndărătnică să
tragă Ţara Lui în Epoca Lui. (exe. – Boc în Epocu
de Bali gă şi Boc)
Întrebarea care se pune şi rămîne să şio puie şăi din
ui E:
<”A fost Golden Age-ul un Edene? Or na?”.
şi istoria de după nui decît letopiseţul căderii
omanilor din JosăRaie, întrun haosă şio băsăRAIE
deandoasă. Că prin toată deandarata, 4 – pede lor
lise vedea noada. şi coada.
După ultima năpîrlire, se gălbejesc spre căcăniu
parcă
Bipezi şi bipede nuse prea găsesc de loc pe ARCa lu
boc, că boi-erimea (de ieri) fusese decapitată la
revoluţia mai de hăt, dindărăt co seculă în urmă.
Rămăsese doar această draculă şio turmă de OI-me
care edema edema cu căcăreze.:
<”patru zgaibarace ede DA! Şi dubluDA! (vezi
DADA-ul cu Cel-Mai_Noul Partide de Dandana din
‘Ferma Animalelor’), şi toate patru-PeDe –Le se
edecăresc în sens băsesc prin dandarate (aşteptînd şi
ei să ia un băse în rate, sau măcar moaştele
mădularului LUI unsului din all imp.).
Şintre timp
Bocc- esc,
Băs –esc,
iohăn –esc,
gorghi-esc,…şi
edecăresc alt
– ESC
UUUU

36
manea15 – Tropa – tropa prin evropa
cu Vuvuzela ṣi toba
Haida-ha prin europa

VUVUZELA – XXL – Vuvuzela IcsXelă –

([sub] CAPITEAUA (V) - E 2

{cel mai cel E, fără e-uri (DA şi fărun
coi)]
(că cică cinci E al cincilea Ce? –
în ŢARA lu ESCU)

În ŢARA ESCULUI, din zori şi pînă-n seară, noi

edecăm o ţară(edecărind un ESCU
Şio edificăm, şio electificăm, şio muu m ..ificăm cu
tot felul de edecării şi PeDecării. Edecarii edecăresc
cu meşteşugul lor pedestrămoşesc, şi trag ţara în sus,
şio sustrag. Din cînd în cînd cîte un ics – ulescu se
plînge, citez ,
“Ca fost” lucrat pe la spate.
Da astai problema foştilor şi fostelor pedetrupe, şa
viitorilor exi (şi ecse). Depe Arcă. Că noi continuăm
să trăim în Ţara ESCUlui, şiasta ne ocupă cam tot
timpul. Olimpul pe care nilau promis edecarii e încă
dincolo de orizont.
Şi vine cîte un icse, sau cîte o căcărează de icsă, şine
ex plică cum că…
Şicu cît te apropii, cuatît se depărtează.
[Că cam daia s-a dus
Căcărează ăla de Căcărău
Tocma la curu pămȋntului, şi dincolo de
Casă rebreduiască ‘’Săgeata Liberală’’
Şi s-o Uiască.
# E un regal de muzică boc-cică, cu bocete şi
bocitorii, şi cică mai şi alte lucrătorii get-begete,
(fără prea-rect ificări de bugete), de parcă o săse
federeze într-o singură ARCĂ toate partiduleţele şi
toate judeţele. Că pă la noi cam trăim pe vremi de
crize la ‘să-trăituri-de-bine’, se văiera însuşi Boc.
(punînduşi în cui puşca şi cureaua lată. Da nu ştu
cine
(N.a. – ba io ştiu prea bine cine, da nu poci să vă
spui, căi …….ui!ui!)
Ia dat un SMS că cică SCMD se mai amînă înco
legislatură, că bibicu pleacă mîine,.. Aşa că trebuia
să ne mai sisim (să ne răbdăm uia şi să suferim în
poziţia de ‘cioc-mic toată lumînăRAIA dedicată lu
Boc, inclusive IMNU Boccic şi de-a dura pătrit.
DA bocii trăgeau, înhămaţi la carul tranziţiei,
trăgeau să ne scoată la limane, într-o lume unde să
dă “SăTrăDeBine”, şi mici, şi berici, ..fiecăruia după
nevoi.
În SCMD toţi şi toate sunt doar mici. (furnici),
lucrători şi lucrătoare
*(fără trîntori şi fără trîntoare)
Ei lucrăresc şi se sisifă cu FeMe.trudă la Sfînta
Lucrare de edificare a Marii Arce Omane.
Ei lucră şi lucră,
“zi lungă de vară / din zori pînăn seară”
(că vara nui ca iarna),
şila aşa o gigantoşenie lucrătoresc nu numan zile
lucrătoare, ci şin zilele de sărbătoare, pe care le
sărbătoresc prin muncă. (şi se stahanovesc cu olee şi
hei-rupe). Doamnele mai andreiPaule se grăbe scsă
nască în uikende, casănu lipsească din gubele boc în
cursul săptămînii de lucru. [caşa e astea prea paule:
au o literă în plus şi nu ştiu cum să scape de ea, să

38
redevină la vechea lor numă pe sub veşmîntă].
Sub jurămîntă spus cu “Salut voios de edecar!” sa
recunoscut printre rînduri că unele scînduri din
carenă erau CIUR uite! (ca nişte faguri de viermi de
mare şi cari).
{cuaşa o carenă, cum deor fi vrînd o ARCĂ perenă?
– şi cineofi fost vinovatu de ciure?]
DA PeDeedecarii nu răspund nici de cari, nici de
carii, Şin general nu răspund la provocări. Or la
sabotori, (la ăla cu capu mic şi pălăria prea mare,
care lea spus la navezi şi naude că
<“Bă, zidurile au urechi!, şi de auzit orce mobil
ţiaude Naudele!”;
- fie care pedel oman e un sisife condamnat la
muncă zilnică pe viaţă. Şi asta-l face pe omuţ fericit,
nul silnică cu mai nimic. Că munca în nobilea pe
omi în lagărul (b)oc.ialist.
- E Decăria de zi cu zi pentru vieţaşi şi vie
ţaşe e o formă de cur aji pentru cei născuţi în lagăr
aici, crescuţi în lagăr paici şi muriţi în lagăr cam
pacie.
- Deci, cu cît mai mulţi edeci, cu aţît se va des
trăi mai bine de nenumărate ori pe zile (să trăite şi
nemai să trăite de femulte dincele de Bine)
- tot silos şi bucos e sisiful boc, care urcă spre
zările orizontale gubernare după guber nare. Dar
cum se fac zorii şi răsar orizonturile roşii, piatra
unghiulară se prăbuşeşte şiodată cu ea “se duce
dracului judeţu”, vorba lu un nea ileca, şise deshîţă
şandramaua.
- Şi iar o ia de la capăt cu o nouă boc-
gubernărie şio altă edecărie sisifică, (că nune lasă
mnealuie baltă la greu, tocma cînd se făcuse CUR –
cu
 – beu pe cerul oman, dela un răsărit de boc la alt
răsărit. (că nisau gigantuit toate) Că cu cȋt suntem
mai departe de pămȋnt, cu atȋt vedem un curcubeu
mai ȋntreg ȋn jurul la curul lui BOC, că el ne e
sfȋrşitul şi ȋnceputul la toate guvernele, şi deci
curcubeul e un cerc ȋn juru la curu lui. Fenomenul,
ȋn toată splendoarea lui boccică, a dat naştere la
super stiţia cum că cur cubeul, (ca şi călcatul pe boc)
e un fenomen aducător de noroc. [ȋn mitologia
nordică, podul curcubeu de foc leagă curul
pămȋntului de ţinutul olimpicilor Trăieni ‘’sătrăiţiȋn
Febine’’
- Dintro cocoşie neînţeleasă se cere o nouă
suspendare a lu Băse, că cică el nare curcubeu, nici
aureolă, nici destui lucşi. În pluşi vrea de-sisificarea
Tomaniei ,E un moment unghiular al istoriei, la
intrarea în pre-istorie. (ne edecim spre epoca o
paiţelor şia lămpii fără dgin, că dela atîta frecătură
isa luat totema ilu
- Pe lîngă toţi aceşti sisifi, cel care sisifică cel
mai tare e Sarsailu (supranumit “Tătucu lu emilu”)
– {NU există nicio limită la cear putea el să sacrifice
de dragu pedefiilor şial pedefiicei malefice– A celei
monice de monice?
Or a ebei
Toate aceste zilnice execuţii publice au rolul de ai
învăţa pe ceilalţi pedefili pedofili politica
edecăritului şia cărăritului acasă. Că pe unde
edecăresc băşiştii se cărăresc noaptea ce ziua zidea,
şi dalde cocoşi sacoşesc sacoşi dealu cocoş pe
cărările băsiste naturiste.
Transhumanţa era chiar culmea inovaţiei!
@“”Atlas ele democraţiei””- că el şi numai ele – şi
doar pe umerii Lui apasă toată răspunderea

40
menţinerii lumii libere în Europ.
Era o vreme de screme şi lupte pentru pute re,
luptate strop cu stop, pînă la ultimu emilBoc. Din
astia bocilor edecari nuse opre la 4 spre 5., ci mise
hătă încă spre un cătă.
Daia sisifă el în toate părţile şi-l împinge uşurel de
poponeţ (pe cîte-un dănileţ boc-ciu or vrun
simonCreţ mai prostovane, cu dos deald predoi
bocofane) mai la deale, că la vale vine singur de-a
berbeleacu, sireacu, atît de prost e prostănacu în
penele şin prostia lui.
Acu totuşi trebe re cunoscut că fiind un “Hopă –
mitic”,
miticii nu păţeşte nimic,
se ridică,
se scutură de prafe,
strigă “HAI la să-tră-de-Bine!” şila flafe, [N.mea. –
flafării sȋnt ăi care şterg cu limba scamele şi firele
de praf şi fulgii de păpădie din calea Marelui Traian
şi ‘hai să trăime şi mai de bine cantr-o sfȋntă
Trăime”, şi se-apucă iar să-ndeale de-o Nouă
Gubernare.
{N.a. – cu programe că tălinii predoaice, care în linii
mari e ţî-uri pe feisbucă. În paranteze fie spus, de
sisifii şi sisifeii din opoziţie tot Băse are grijă,
‘<”grijania mamii lor de o pozei:”
– face grufie cu ei,
stă cu polonicu (fost sceptru lu nea nicu) şi de cîte
ori scoate vreunu capu sajungă sus la liman, îi dă
peste mîini şi peste ‘Aman! Aman!’ şil ciură, mai
ales pe partea din cură, să spună tot. caşa era în tot
alitarism.)}
Dacă Ţara o cere şio cere, Alternanţa la putere era
asigurată de boci; boci mai funerii unii decît alţii,
boci gorghii or boci predulii, boci ioniOlteni şi boci
blagieni, boci, boci, boci. BOC se sacrifică şi urcă
(b)ARCA pe zoncolanu crizei pedalînd cu avînt în
tot contra la Vînt. Se sisifică o dată, şi încă o dată, şi
iar sisifică din răspute şi-a treia oară, da tot nimică.
În zadare tot. şi iare îl urechează Tartoru. – care e
mentoru întregii mişcări populare de urcuşit în avale
şin mai la deale.
Dupăa patra sisificare pe care şi-o sisifică, sar putea
ca boc, cu limba scoasă deuncot (de e-FOARTE), să
re nunţe la propria sa sanctificare şi la toate. Gubele
următoare.
‘ce <”ĂŞTia nu mă merită! Bă!”.
[N.cuiva–şi ăia e de aşteptat să ‘ce că:.
<”am belito!”?
– Or să rămînă MeReU cuia belită?
Grea misie misia de MeReI, da şi capacitatea
sistemei dea produce mere i] Mereitatea şi pere-
itatea, adică perenitatea cȋteodată produce nu numai
peri şi meri, ci şi polimeri şi poliperi ȋntre cei doi
poli (pi) ai puterii portocalii.
DA boc e în epocu dacu ca o cîrpă şie cam lichidare
de stoc. (adicăi la snop) Ca orce edecar are şi el parte
în viaţă de suişeli şi coborîşe (tîrîşe), şi de coborîşuri
şi urcuşuri la obîrşe, altfel spus; de suişe cu coborîşe
şi tîrşe. Deşi mie cam tîrşe să vă spui cam de ce
tîrîşuri a fost capabil tîrîtura, (cu alţi tîrîtori şi
tîrîtoare din familia lui pedecă) ecă cacu stîlpu şi
reazamu, (baza fund amentului temeliei) e BOC, o
păpuşă din clujă
(şio cloşcă de matrioşcă).
Cinel cinel
Cinel păpuṣerea pă boc
ṣi cinei păpuṣerea ṣi bocu din el?

42
Da pă chivuṭa asta dalu ancilu cineo?
Cinel, cinel
Ca şi religea, {că ‘ce-I religia? – O frază de “}era un
Barbie gigea, în iţari şi obiele. /
[varianta-n iz mene şi opinci era brendă pentru un
gube boc 5 (cinci) care va fi fost peaici înainte de
aşazisu gube port-altoi de cătăliniPredoi, care era o
variantă de boc în bichine]
* Cinel, cinel urma să edece pe-aici la edificarea
Noii Arce tomane. (muncă obositor de obositoare, şi
mai draculică decît toate muncile herculice la un loc.
Din puntu de vedere alu Boc, doar cur ăţarea de
baligă a grajdurilor lui Augiase mai putea fi un
termen de comparaţie
ARCA avea, din proiect, două locuri (în rect?)
[numite loce, nu loje}:
- un loc de cîrmaci (singular)
- şi alt loc pentru orice boc cîrpaci (loc plural,
adică loci pentru boci, şi pentru dat cu capu)
Cîrmaciu se ţinea de cîrmă şi cîrmăcea, sau, cum îi
plăcea mnelui să zică, se ţinea de cîrmăcii şi
cîrmăcătorii, ca orice Cîrmac (vezi texte
bibliomane) Că dacă-ţi cȋrpea una, ȋţi zbura pixelu
albastru din cioc. Iar cîrpacii se ţineau de cîrpăcii şi
cîr- păcerit, şialte trebi specifice diviziunii muncii,
pe care bocii erau datori săle.
În timpul unor cîrmăcituri prea bruşte şi prea
taifune, aveau loc tangaje şi zmuce (cu smucituri
stahanoviste şi hei-rupe băsiste) care mai rupeau din
cîrpăcituri şi se vedea pe dedesupt statu-de-drepţi de
undea supt. Sincronizarea era cam aşa; (cala dansu
sincron): cîrmitura şi cîrpitura, un cîrmit = egal cu o
împunsă tură de cîrpit, altă împunsă – alt cîrmit în
zig-zag-ul Vîntului.
Că cîrpăcenia era o artă pacia, da şi O cîrmuirea o
ştiinţă sacră, transmisă pă ARCĂ din –escu tată în –
escu fiu.
Din cîte ştiu eu, la cîrpătoria din Victoria au fost mai
multe serii de re-re-re (cîrpe) da nu toţi au fost
recondiţionaţi şi eşapaţi, unii au mai fost daţi şila
topit, (la topitoria de ine)
(că unii erau prea de tot cîrpe, alţii prea tîrfe, alţii
prea de pe centură. Unii venea cu cîte o cîr -puţă în
faţă de mai mare rîseta.
(exceptînd strategia cu plînseta pe umărul lui stolo,
dacă era vrun stolo pacolo care să că cică
<”şi io îmi doresc un guberne de penelee cît mai
euro –pEnE) da fără e-uri în ele}.
DA, în principiu, de cîte ori se restarta istoria (ori
vrun DA, da niciodată nuse restarta şi Olimpu),
corăbiile cu sute erau re-cîrpite şi re-botezate cu
iniţialele de SCMD. ,
<”de ce?”.
> de ce, de nece, nute aia grija pe tine, bă cititorule
anonime!
Şi vezi că cine ştie prea multe, ajunge la dubă”
Şi după ce corăbiile cu sute treceau de ERA cu
Sutului şi erau năşite de familionu lu Chioru, şise
intra în epoca NOITULUI.
(N.top-modeling ului – nui epoca în noitului modei
de toamnă-iarnă, nici feşăna de primă –varăvară, ci
Epoca lu NOE şia Arcei lui].
Că cum feisbuca cotroceancă lansa zvonu, cumcă,
ne şi luam zboru.
Şi ne-apuca iar doru să brăzdăm mările lumilor
australe şi ne, că plugăritu ne era meşte şug moştenit
din moşi strămoşi dela MOŞI.

44
Ca şi Boc de altfel, şi alţi mitici daici care dădeau
muştele afară din cişmigiile şi agorele politicii.
Miticii băsişti!
(grea misie misia de Mitic
ă!)
In mod tradiţional dup’acel
“s-a sculat mai an / bădiţa traian, etîcî..”,
urma punerea în scenă a celuilalt tradiţional, Bocu
cu marele lui meşteşug (da şicu un bici FeFelung,
împletit deo bică-n şase), ia pus la plug să are ţaratu
şi ţarina pe toţi cei 3 (trei)- doi –doi vinovaţi de
neascultare (şi ejaculare precoce). Că meşter-
Cîrmaciu nu admitea nici o sotto-voce, nici o voce
din off, nici un ham –ham şi nici o zmucă din ham.
Uite-aşa ia înjugat Boc în slujba ţării pe duşmi.
%(pro) – Fanii erau ne-numerotaţi, de-nominalizaţi
şi de-jugaţi, fiind zero –zeri.
@ O – O – Zerii făcea o – o – (zero-zerii) şi-alte
minunăţii de acva-tumbe şi ski-munte cu schie din
hîrtie igenie. Tumbelismele erau atît de zero-
zeroase încît saitele cele mai feisbucoase care
dădeau imige din Casa Poporului aveau ţî- laice (da
tot nuse aflase înc era mai postac ; icsele or
ygrecele?
– Tot un drac! E ).
Că fiecare se credea Del finul şi se antrena la date
din coade şila sărituri şi salte de “Să-trăituri – de la
– foarte – bine – în sus”, şin plus, se pregătea pentru
şimai olimpicele “săTrăituri-De-FoarteFoarte Bine”
în tandem cu …
Talibanizarea discuţiilor în pro-ul şin contrele
edecărismelor de stradă, arată că nu orice paradă
duce ţara în direcţia cea bună. Şi pedecărismele se
cărăresc multe pe dife cărărisme pe la unii pedeloi
 prin curte, nu numa pela aldi cocoş. Că pentru
dealdi ei, ZERO minute şi ZERO secunde înseamnă
O –O (zero – zera), adică para lela pe care Băse ne
E (un) ecu ator E. (şi faţă de care se raportează totul,
toţi fiind băsodori şi băsofoni [după ce primesc
botezu naşilor şi încoră “Crezu” PeDe rost.
Un zero – zer or o zero – zeră era un dublu nimic şi-
o nimică toată. (prin definiţie dublu-nimicu era
definit prin definiţie ca un început de boc mic, un
scremuş care-a-nceput să pută niţeluş prea, şi are
déjà iz de băs)]
<”În nimic – nicia mea…”
- se mea –culpa Boc de fiecare dată cînd îşi
începea mea-culpa.
- (şin general, mea – culpicele lui sunt
singurele boccice consemnate în istorie)
Şi-n măreţia SA, Băsu-L ierta pe limbric, cu
FeMultă mărinimie (cînd era bine voitor şi
binedispus. Cînd nu, îi dădea una la cură, şil punea
la colţu de ruşine să stea pe tuşă o tură).
Altfel spus, în fiecare dimineaţă Boc se restarta (sau
era re startat?) şi o dată cu el reîncepea viaţa în ţarat
şi Soarele începea să re – răsară :
< Neaţa, Soare!” –
>” Neaţa, Boace!
<Ceai mai face azi?- ia zi?”
că Boc era universal în universe. (şi indestructibil.
Că era din eternită care, de cîte ori mai cădea cîteun
guberne boc, făcea:POC!, şi nuse întîmpla nimica)
Era mai inamovibil decȋt cel mai inamovibil pulete,
care nu putea fi mutat, detaşat, delegat, transferat,
suspendat, etc. ş.a.m.d. rămȋnea nemişcat şi bleg
ȋntre cele două ouă/coaie. Dacă nu ȋl cioma vreo
ciomoaie mai Laură, sau nui dădea vrun şut ȋn coaie

46
nenele.
Pe ARCĂ, Viaţa merge în sens invers pentru Boc
(că parcă întinereşte pe z ice trece. Şi odată cu el
întreaga Arcă . tinereşte. Din cînd în cînd minerii iar
vin să ne apere ţara. Şi se edecăreşte în avale pîna
spre mai spre izvoarele cripto-comunismului. Care
la ouat pe boc. (şila ejaculat pe băse).
(înainte de apariţia primului ciom) pă perioada
mineriatului se intra în perioada pionieratului.
(următoarea etapă era aceea de şoim al patriei).
Singura chest ear fi fost că de ce sisifăm?
Da răspunsu era apre- ştiut: că sisifim casă nu
murim.
Sforaru Pedelar a cam spuso şin limbajul lor, ‘ce că
<”să…tră im ca să jefuim mormintele înaintaşilor”
– [n.a. – na pronunţat cuvîntul ‘Glorie’, da unii
ARCO-nauţi au ridicat în sus un index acuzator,
adică
“CUI”foloseşte? Atîta democraţie pedelie dacă nula
poporu pedeu.?
- cred eu, zice unu, că prea se fac MeReU
alegeri (din 4 x 4) ca să re-aflăm cu cine va mai
guberna ude MeReUL.
- Baio cred că acest preaMereu boc care ne
edcăne şine tic-tăcăne, e tictăcăit.
- Da unii (scris cu doi de i) din edecari sunt
mai mult cari decît edecari, şi edecăritu lor e cam în
sens de crosinvers. (cam seamă cu plutăritu). Poate
tocma daia ce ziua zid ea, ‘noaptea se fura’, şi
SSMDeea nu se mai edifica pîn’la clopotniţă şi coşu
de fumărit.
- Şi din cauză că venea MeReU ştima apelor
şi vampiriza bugetu, şi descosea ARCA (şii
descosea pe toţi depe ea), şi-o desforărea,
Acest Boc, care era cerberu democraţiei omane
(adică un fel de gîscuţă capitolină de pază), şi-a prea
zis ‘atunci în barbă’ co prinde el pe Circă şio flocăie
de pene lopă prin dita europă:
<”Bă! Să-şi vadă de circ, io îmi văd de gubernare!”
(cică ar fi vrut să zică Bocul din acel epoc de Baligă
şi Boc, da na mai apucat, că ia luat-o Ponta înainte
şi ia făcut o poantă)
– Poate trebuia făcut un sacrifiţ, ceva, or vreo
asomare de răspunderi? – da aşa era în epocii de ieri:
orce chibiţ avea drepte de vete.
Sau sfătuit ei înde ei amîntrei (dică Băse, Bocu şi
papahagu papălapt) şi-au stabilit că de fapt şi
papălaptele-ar fi bun să se auto-sacrifice, dar se zice
că şi pleşii ar fi acceptat postu de preşe (după care
lau cedat unora mai lăzăroi). Iar Săftoaica din dos de
predoi îşi clonase déjà măsurile pentru a fi înzidită
la temelia fericirii pedeluşilor şi pedeluşelor. Şi
temenelele făcute de boureni şi bourene erau trecute
în contu icsului care se ocupa cu făcutele bine făcute
şi cu nefăcutele încă. (că şi ăsta era un edecarist pro-
băsist care najunsese încă la conştiinţa de sine, deşi
se klaussa în coaja sa, şi dădea din zgaibarace)
{N. X. – Piei, Drace!}
Şi iar se dădea cepe la edeceală, şi iară
“Ce ziua zidea / noaptea se dispărea”
şi Boc se sisifica săracu că nu mai ştia săracu pe cine
dracu să mai sacrifice. Că orce sar zice, ălora nule
prea pria săi bice or săi ciure.
Pîn’la urmă, din turm a venit rîndu lu ăla mic cu
capu mare care sa potrivit în prima strigare (deşi a
refuzat asomarea), [şi deşi avea un cap prea mare
pentru o aşa o Măreaţă Lucrare)]

48
BOC a luat aminte la tot acest “cap” a la moţoc. Da
de-nvăţat n-a-nvăţat decît să dea din cap în semne de
“Yes-mene”- şia rămas acelaşi ventriloc ca
lanceputu primului boc.
Slujba de împămîntare a fost un fel de “Sulai-bulai,
săi fie lu Ne Culai”.
#(Ar fi fost bun un onac, da era prea plin de cac)
Da din capula moţoacă se vedea rămas în afară doar
ceva cao bab ană (baba ana ?- cavea cap baban în
comparaţie cu curu?– or invers–era prea curoasă de
cap?)
Cert e că din deacolo, de cîte ori bătea Vîntu, sauzea
ca un fel de plînsă ‘a la stolo’ după un boc ecarisat
prea timpuriu. Odiosul boc al Epocii de Baligă şi
Boc, cînd sa tot edecărit ARCA.
<Edecărind un –ESCU, noi edecăm o ţară, (după
chipa şi asemănăturica cu Talpa Jos!Iadului)
ARCA se tanga cînd în colo, cînd încoa, cînd în
dreapta, cînd în stînga, cînd la centru dreapta. Atunci
cînd se PeDeLa, inter pretarea istoriei era clar
pedeo-băsistă Atunci cînd nu se, atunci nu era. Că la
orice era posibilă o dublă interpretare şio
variantizare a adevărurilor variabile. Pînă şi justiţia
justa co dublă măsură, căn afară de inamovibilitatea
justiţiabililor, restu erau nişte căcabili doldora de
varii ade văre.
- Varianta 1 unu de adevăr în parallel cu varianta lor
de adevăr (
- (varianta 2 era la fel de adevărată, dar urma să fie
legiferată cînd urma să fie rîndu lor la putere.
Căncur cate era iţele adevărurilor, can “grădina
potecilor care se bifurcă”, ş ice era azi adevăr, mîine
se dovedea a fi minciună, şi…
 ‘ăştia şi cînd spun adevărul, mint!’
De exemplu, să zicem că despre căpcăuneni şi
căpcăuniile lor se zice că-I o manie de pupincurare
în BăsOmanie:
Alt exe – BăsescuL a fost reales al al enşpelea
congres, în unanimitate de poporani.
(popo ranii din mişcarea poporană, nu poponarii din
mişcarea poponară)
(caşa e ei, un animi în toate pupincuriile) Şi tot
atunci, cuaceleaşi iniţiale M.P. pulimea din mişcare
la ales şi Prim –Ministre. Caşai la căpcăunenii ăştia
poli-fe Mici. Daia Tom – ania –i poreclită Dracula
Lend
(altfel zis Grădina Carpată – pe numele de fată),
că era un NO-Man’s-Landă între
-RAIA din Susăraie şi
-Joasa din Iadă.
Punctu de ‘LA-Revedeală” [şide PA!-le] maximă nu
era nici în Puchenii din Deale, nici în Puchenii din
Vale, cintr-o purgatorie demnă de MOŞII unui Ca
Ragiale.
Şi căpoşenia cu care răchiţeanu arunca cu pietre în
Ciclop, îi face cinste ultimului Boc. Că, “alegerile
cu un singur candidat, REales unanimitat, sunt –
vorba acelui liliput, semnu întoarcerii spre Trecut:
# ”săptămîna trecută am avut alegeri cu un singur
candidat. Caşa nea fost nouă datu dat în PeMePeul
ist. Ăsta este băsismu cel mai băsist!”. PeMePeiştii
nu e de accord cu, şi se porcăiesc unu pe altu, ăla că
tu!, ăla că ‘ba tu!’, ălalaltu că ‘ba pea măti! De
paleo-mylog!’
@ =Şuite-aşa, cioclu Boc a devenit un clown.
Neavînd fată de mamă-eroină (ca buldogu) (şi nici
măcar dos de alină eroină) acest acar mic-eroic de

50
BOC cică se mai eroică o mică de ceas şi pleac-acas.
<”CAS, cas! Cas-cas!!” E Decarii lu boc, lipa-lipa,
~, (că naduce anu ceaduce clipa), se duc şi revin în
trans hume prin lume. Doar că trasu în avale e din ce
în ce mai în vale.
Cum de ce?
<>Păi ce credeţi voi că pede-sisifii care se sisifăie,
sîsîie, fîsîie, băsăie şi găgăie (mai ales ăi cu botic de
raţe care se prin paice pas cu pase (în pase de
gîscă?), se sisifică pe nimică or pe de geabe? –
<NU, bre!”
De fiecare dată cînd vin dea dura la vale iau cu ei tot
ce găsesc în cale şi bagă-n sacoşi şin PPC-ale (Poate
Pică Ceva-le):tablouri, mobiliere, telefoane, icoane,
brăţări (dacă se poate dace), păduri, devotături. Şi
dacă nu şi nu, atunci măcar ceva intravilană or o
halcă de nană.
@ =Şiuite-aşa ăştia mici sisifici care trag ţara la edec
au băgat în punguţa cu 2 bani şi dealu pe care-l urca
hamalu (edecaru Boc IV), şi malu, şi limanu. Aşa
căn loc sajungem la lima, nea boc nea dus la Aman!
şialtAman! Şila IOC!.
52
54
 Se selfăie,
- Tu semnează cun icse ṣi pune degetu!
Dînd un exemple şi altor nuţe deatunci să fie
‘zoi E mai bărbatE!’, pleşcoaica se bate pe bu ci, ‘ce
că
-“Fiţi mai bărbaţi şimai cocoşi!
Fiţi convinşi că va veni şi rîndul vostru într-o
zi! Plecaţi acum acasă sau PLECAŢI la puşcărie!”.
Fiţi convinşi că dacă mai sacoşeriţi paici, va
veni şi rîndul vostru să vă ia dracu!
Or deneaul!
Dacă au spaţ
@@@
Că tot europu auzise de Ciclopu şi de
“bampiru’. Draculele fiindune ‘brend de ţară’, un
nene autor care se auto-brenduieşte, proaspăt ieşit
din puşcării, ;
“…re vizuieşte, completează şi cor rectează
AMBELE versiuni, puind u-le deîndată la adăpost.
(Udrea înainte şi după regimu de dubă)
Această din urmă formă a textului stă, de altfel,
şi la baza ediţiei de faţă.
(apud. NOTA asupra ediţiei “Jurnalul
FERICIRII”)
[vezi “F”].+++ = = = = @@@
*
Căcăutînd sa evadeze de pe ARCĂ (văzută ca
un produs (in) finit al totalit arismului, copistul celor
două texte propune 3 soluţii practice şi accesibile
oricui:
- Soluţia 1 (în tîi) – copypestez în interes
naţional din text:
“Ea constă, pentru oricine păşeşte peste prag, în
infernul Securităţii sau pragul altui organ analog de
 anchetă şi diicotare, în a-şi spune cu hotărîre
susşi tare;’în clipa asta chiar mor.’ (şisă te şi
imaginezi cu zgaibaracele-n sus, făcîndu-ţi un selfie
în timp ce anchetatoii îţi dau cu
‘tuţi!’ şi
‘tute!’ de necaz.
“dacă ăştia mau arestat, de-acum încolo sunt un
om mort, fără nici u număr de stolo pacolo pe la
beci!
- Ziseră;
<El iaste, dai ca ‘surda-n horă’de cînd cu
vanghelele
- Care-I GheNichitele?
- Ziseră; Nu iaste.
- Care iaste Postelnicu Hrebe? Cesta iaste.
- Ia-lăi! (/ şi-l luară.
- Care iaste cutare, cutare?
Că se făcea prezenţa după catalog în ambele
Camere:
- Present!
- Zent!
Îi luară pe toţi penalii ăluilalt şi rămase domnul
Herr singur cu ceilalţi penali ai lui
**
[căcărui panelist nui place să ṣi-o selfăie pin Ui
cun căcărău la braṭetă]
Siluirea celor 47 de boiari mari este atestată
istoriceşte, ca şi de tronarea lu Boc, darn are loc la
un ospăţ la Palată, ci în Cur te, într-o privată. @
@** sub protecţia anonimatelor, unii deţinuţi
politici, scriitori Anonimizaţi şi scriitoricesele lor,
au publicat cît o întreagă Academie (texte semnate
cu dife-rite pseudonime de difi şi dife: voi Cu Lescu,
be -cali, bi-cuţa, co-pos, PARAPANGHELOS!

56
 Telec- tulimea, copypeistimea şi moflugii stau
cu blugii în vine şi-njură la Boc-gubernire, şişi
numără voturile
-:”Curat … curată cură. @@@@
Sau intelecţit pacolon bulău şi ne dau lecţii de
ce e bine ş ice e rău, mai ceva ca un procuror eva.
‘ce că “DACĂ aşi fi ştiut cam ce condiţii de cazare
are Beciu Domne- ESCU naş fi semnat nici un
mandate de arestare pentru nici un Naş. (că grea
misie, misia de
Acel Coco şintrigant de Curte, care făcea şi
desfăcea domniile boccice după propriile sale
interese şi fese, cic a păstrat în caz de
“PAC!”,
o scrisorea
de amor înn toată regula [‘a ta către nevastă-
mea’ – ia zis lu ăl deo regula]
Ciomismu naţiunii naşte corcituri: din coasta
primului –ESCU apare primul Eva, care la rîndul lui
trădează Raia
Dacă aşa gîndeşte, ca un şovă, INSUL e miruit
şi salvat.
Nu ise mai poate face nimic şi nimică, de nici
un fel de nenic sau bică.
Nu mai au cu ce să-l ameninţe.
Nu mai au cu ce să-l cumpere.
Insul nu mai are cu ce să fie ameninţat.
Nici nu ise mai poate promite nimic, nici un
‘săTrăBine’
Pencă numa ise
Nu mai poate fi şantajat, amăgit, îmbrobodit.
De vreme ce se consideră mort, nimic nu-l mai poate
speriaa,ţîţa atrage, supăra, (nici măcar scena cu
siluirea celor cu SULA-n …(coastă?)
 InSUL sau Insa nu mai are – fiindcă nu mai
speră, (că şia lăsat orice speranţă) fiindcă a ieşit din
lume şi-a intrat în Ţara Draculului, a draculilor, a
drăcuşorilor şi-a diicoţilor şi-a diicoatelor, într-un
cuvînt a dracilor şi-a dracelor. (care nul vor lăsa-n
pace pînă nuva spune şi laptele pecare lasu
El nu mai are după ce jindui, ce păstra or ce
dobîndi, pe ce îşi vinde sufletul, liniştea, onoarea or
interesul naţional. Nu mai există monedă în care săi
poată fi plătit preţul TRĂDĂRII. (apud.”Jurnalul
Fericirii
# da şi peacolo, din cauza consumerismului
cultural, se mulţumea lumea doar cu un ort. Ortu nul
lua popa, ci ăl care te spovedea. Şi te re-educa. Că
el la rîndu lui îi dădea ortu altcui. Fiindcă reeducarea
educatorilor devenise o modă, şi fiecare figurant
pentru rolul de Postelnicu Ve. Şi Spătaru X, dă o
probăpătîiul muribundului, ca să se bucure ca toată
bucureştimea de chinurile Draculului, şi să-l forţeze
cu
lama jungherului să bea şi drojdiile lăsate de
‘să-traielile-de-bine’
Iată, în text parallel, izvoarele celor doi ‘cei
mai’ postaci, postăcind unul despre altul:
*
In Cronica Io Hană, viteazul nostru Conducător
şi Cîrmaci de popor apare ca un trădător prins şi
umilit’
>”LAM prins paceste alde BeliBoacă cu ṣicu
alta şiṣi mai boacănă: că cică ARCA Noiei este ca
să fie dată pe drumuF .LoTei.
<”NeaNescule, tare mi-e teamă de TRĂDARE!
Că sănune ademenească ṣiso domească ăsta
ṣipe noi în arca NOIelui CACĂRĂU liberalofil care

58
 le cîrmă partida cu bicea din urmă capeo turmă.
Iote turmu liberal cum senturmă la iohan
>”…trădare, trădare să fie…, dacă o cere
interesul naţional şi interesele partidului, dar s-o
ştim şi noi, cît timp ARCA e pe la Noi.”pe
Dîmboviţa.
** În legătură cu POTOPUL, un neica Da Scălu
dă crez are afirmelor neîntemeiate privitoare la dita
potoape de ape, că cică Boc, gonind Criza şi pe
crizari şi huilari în peste hotari şi peste ţărmurile
acestei ape, ar fi strigat în limba nemtodomilor boc
cizaţi (incizaţi) în legea boccică, că cică
>”SIRE! tem, Siretem” (‘ce să zice car fi zis
‘place-mi, place-mi!’.
Alţi interpolatori mai notori ai cronicii după
ureche sunt adaosurile lui Y.(grec)Călugăru, care
introduce cuneiforme în legenda privitoare la
descălecarea lu Boc întîiul, că ar fi adus cu sine boci
de bine, pe care i-ar fi descălecat (printre bălegime):
“.. pre apa Sucevei în Sus, în ŢARA de Sus, şi
pe Siretin despre Botoşani în avale, în ŢARA de
Jos” – ape pe care lear fi poluat cuatîţi caci că put
pînăn ziua de azi de băsism. Daia zic că ne temem
de trădare un pic, or de vreo amînare a lansării pe
ape, că flotabili tatea pe Sirete e sub cote la diicote.
[un alt –Escu: - adică, vorba lu nea Ileca, voi
veniţi la mine acasă, în vila mea, să mă numiţi pe
faţă trădător?]
{Nota penultimului autor – Trebuie să
recunoaştem că Caragialele putea să folosească un
alt apelativ Pe Din dos:
Cronica Anonimă Esciană, compilată de
pupincurii băsişti, nu pare scrisă ptr epoca sa (Epoca
de Baligă şi Bocci pentru vremi imemoriale –
 caşi Noiel.
Replicile pe care copistul le atribuie unor
Conducători sunt imaginate chiar de el. Scena în
care e referendumat, argumentînduse de către
puciştii autori ai loviturii de stat, cum că Dracula
Lenda nu-l vrea, şi că nu-l iubeşte nimenea prin
Pacia, Bampiru răspundea de fiecare dată că :
” Yam IAM Ciuruit!
De nu mă vor, eu îi voiu pre ei şi de nu mă
iubescu, eu îi iubescu pre dînşii şi tot voiu merge
(‘TOT Înainte!Tovarăşi ori cu voie, ori fără voie”–
Cala Noie
“Însuşi Cîrmacul, cum scriu unii, că au tras
toate băile de mulţime de la ţara toată de se strînsese
atîta omenet de treabă că cînd şiau pus tabăra, 6993
septevrie 1, acolo au venit şi Hanu să ise-
nchine.”(aşa scrie aici?) Care au mai avut nisca
treabă şiau vorovitu, sau mai feisbucit înde ei, mai
apoi l-au şi ospătat şi mi lau îmbătat pe “urmă dă-I
cu bere, dă-I cu vin, dă-I cu vin, dă-I cu bere,..” pînă
cînd ‘mutan
horă’ îi închină un adevărat imne marelui erou din
Răchiţele şi stăpînului sau, după răsunătoarea
victorie: (citez)
”O, bărbat demn de admirat, întru nimic inferior
eroilor Preasfinţi pe care atît de mult îi admirăm în
icoane, o, TU, Oame! Preadreptu, nebeţiv, nelacom,
necurvare şi nerăsipitoriu, Mărire!” După care
enumeră:
”Domnindu acest Vodă Dracula Lend mare secită
s-au tîmplatu în ţară, de au secat toate izvoarele,
văile, bălţile, dunările, mai-mai să sece şi apa
Moldovei fără a şti de ce.” …E e E.

60
manea16 – sibian manea performed
by î.p.s.sa Ioha
fefetare maneaua asta

VUVUZELA – XXL – Vuvuzela IcsXelă –

([sub] CAPITEAUA (V) - EN 3treie

{cel deal treilea E e fără e-e]
(că E cinci al cincile Ce?
– că nuE ?
cincE 5?
Dracu ştie le! Şi ăi din Ue! Care le)

Co fi
Co păţi
Ziua trece
Leafa merge
Noi cu drag muncim
Co fi Boc IV
Co fi Boc cinci
Co fi unu
Co fi altu
Bucuroşi leom duce toate
Şi ne vom
Bucur-eşti-iza
Luku
Şi feis
Bucu.

Că la trecerea cu bacu de la literu 4 spre 5 se boc –

cise natu şise (buli) băşise trebile {cele mari peste
cele mici
/ şi cele pedele cu cele ne.
Şi căcăniu-portocaliu
Cu galbenu diareic}, şinuse mai ştia nici dacă
gubernu care urma lu Boc 4 (pa!) era să fie un gube
Boc V sau un altu guberne Boc 5 dela juniorii pitici,
fără picior de piticu în ele sau şicu? Că deatiţea
piticisme căzusen surzenie & muţenie orce urmă de
căpcăuţenie băsească.
Că Mnezeu lu Boc ăl Mare
Făcuse lumea (şi
implicit ȋl făcuse pe BocI, Boc II, Boc III, Boc IV,
…şi Boc ţȋie)
după chipu şi propria
Lui asemănare
Şi ȋntr-un ritm cam stahanovist.
Majoritatea lucrării creatoare a acelui ‘Mnezeu
Boccist e făcută prin rostire, ȋntr-un număr limitat de
zile lucrătoare.
Relatarea Creației se găsește în Genesa 1-2.
Limbajul relatării din Genesă arată clar că întreaga
creație a fost formată din nimic şi nimice în șase
perioade literale de 24 de ore, fără alte intervale de
timp între zile. [se pare că, desi nu prea s-a spus, Ăl
de Sus, tot lucrătorind să iasă lucru cȋt mai Bine-
făcut, ȋşi făcuse şi 6 (şase) case.
Ȋn ziua a 7-a a Creaţiei, cȋnd Mnezeu s-a odihnit,
Boc nu s-a oprit şi n-a mers pe calea populismului,
alegȋnd calea grea a Reformei şi tăind cam un sfert
(25%) din creaţie, şi impozitȋnd taote casele.
Relatarea din Genesa I şi Genesa II arată faptul că
Boc era Biciul lui Dumnezeu, şi Cuvȋntul Lui ȋncă
avea autoritatea și puterea Organului. Şi penca
‘’nimeni nu trebuie a mȋnca de la datoriile ce ne

62
 impun solemnaminte pactul nost fundamentale,
sȋnta Constituţiune…’’(apud Ileca), profu de drepte
constituţionale a băgat separaţia puterilor ȋn stat ȋn
fiecare din cele 7 alineate ale Creaţiei. Fiecare
propoziţie pre limba lui ȋncepe cu cuvȋntul ‘’şi’’
(ulterior, premierul Ciucă al nostru, ȋn timp ce face
reforma, ȋnlocuieşte cuvȋntul ‘’şi’’ cu ‘’ăăă’’).
ASTFEL, Boc subliniază că fiecare propoziţie e
construită pe afirmaţia precedent, indicȋnd ȋn mod
clar că zilele lucrătoare au fost consecutive, nu
separate de o perioadă de timp. Şi deci nici clasele
sociale nu sunt separate, ci sunt colocuitoare şi con-
lucrătoare toate şapte. Alături de cele 7 Minuni ale
Epocii de Baligă şi Boc, cele 7 clase e formate
pyramidal din:
1-ştabi,
2-ştăbuţi,
3-şefi,
4-şefuţi,
5-futuţi,
6-răsfutuţi, şi
7-pulimea.
Ăştia de ziua a şaptea, deşi nu făcuseră parte din
lucrarea de creaţie a lui Mnezeu, erau toleraţi ca un
fel de addendum prin care se corecta unele greşeli
de tehnoredactare dintr-o lucrare de Creaţie.
<[de fapt pulimea era o ceva ce se adaugă la o
lucrare pentru a o completa)
>ba e nişte reste care n-au pus bani albi pentru zile
negre
Mai ales că băiatu Tarsiţei s-a ales acu ‘’că a fost o
nenorocire acu, cu ocazia bugetului, care am devenit
suprimat pe ȋntȋi aprilie.’’
După care a venit rȋndul lui Caragiale să fie suprimat
(vezi ‘’Caragialele Antologic’’, vol. 15, 2021

64
@@Că de secat secase orice, şi de vină nu putea fi
decît veşnicu boc. Si din cauza secăturii scăzuse
FLOTA bilitatea la ARCĂ (şi vizibilitatea pe mare,
în caze de pot –oape – că doar Cîrmacii pot TOT şi
sunt omni -potenţi). Ăla micu navea destule rude
paparude, şi daia se tîmplase aşa secetă de mare,
“.. şi unde mai nainte prindeai peşte cu mîna, acolo
ara şi piatră prin multe locuri au căzut, copacii au
secat de secită, dobitoacile n-au fost avîndu ce paşte
vara, ci le-au fostu dărîmînd frunză. Şi atîta prafu au
fostu, cîndu să scorniia Vîntu, cît s-au fostu
strîngîndu troieni la garduri şi la gropi de pulbere ca
de omet” (notează cronicarul pro-boc) şi atîta
omănet s-a diasporat şa încălicat un nea Hansel pe
ea. (împreuna cu gretela sa)
(Nota secretă – gurile rele că cică rămaşii mînca
făină de ghindă şi papură crudă, şi domnia a rămas
cunoscută ca Vremea lu Papură Vodă, cînd sa
frichinit aliantza DA
2 *Că tocma daia se DA cu CIURU, şine da cu
ciuciu ăi de neDA;
(că alianţa da-da încă mai respire, şi adusese un căluţ
de lemn pe la gubern – {pe post de CAL troian] – şil
în tărîta pe căcărău să fie rău şi să muşte ca un
bulldog)
**şi tot daia Boc-pulimea era per plexă şii tot dădea
MereU cu
“Kakaia gubă?”,
că cică BOC, cel adevărat, ar fi ameninţat în mitinga
lor cea mai cepexă (unde vin toţi mitingiştii de bine),
că, pseudo-citez,
<””..cămi bag …, şică…,
că îmi iau jucărelele şi ma iarduc..”
(şi mă hai [duc cu puşca şicur iaua lată])
(Nota mea –
ceeace pă mine nu mă mai miră , damă cam [miră]
că nu se harakiră – doar aşa, de sîcă!, nainte să se
reducă)
(da cinse miră, se şi dezmiră]).
Asta cu ‘iar mă duc’ ia creat o aură de ducă, (şi -IL
duce) Ducesar!
Într-un buc, băsiştii toţi au uitatără de orice rîcă, şi
cică ar fi genuncheat tot înşire şiar fi făcut mătănii
în neştire în faţa dumne –aluie can faţa la un Dumne,
că să nu ne
şi să nu,
şică cineo săi mai edene prin uie spre UE, şică să
mai stea niţeluş o vreme pacia şi săne fie STEA
călăuză (toare) şi totel Tot eme.
Cu Evlave şi AVE! fac mătăne la moaştele fostului
Bo care fu, să-l învie, să revie în gubele Boc cince
de pacie. Sempărţea împărtăşanie la evlaviosu popor
băsist fotografii la minut cu preacuviosu cu puşcă
şicu cur ea lată, şi insignia cuacest DA vince
nemaimuritor, care-nvinge orice criz fefe uşor, doar
co hei-rupă dela degetu cel mic. (era bun şide
supozitor de constipă, că te scăpa la fel de uşor).
Şi iau făcut icoane în iconării şi benere în berării,
şila fiecare colţ de stradă împiegaţii dirija circulaţii
învîrtind la flaşnete. Şi depe tuitere şi nete, dar şi din
flaşnete şi tonomate, se iţea un ţîşti – bîşti cu puşcă
şi cur ea, care flaşneta ca orice boc bocitor în corul
bocitorilor lu Boc.
Dar rigor mortis déjà se cam instalase între Boc 4 –
patru – cinci spre şase. Cas ăl gudbaie afară din
Raie, comisia de PeRe-etică (formată dintr-o Bică, o
udrică, o sulfănică, o monică, şia cincea boco-fană,
o alinică) (pora era călare pe şora şi eba se jogginga

66
după tot ce putea prinde printre)
a mai zilele trecute, că cică, insele a trădat ‘nobilele
ideale ale băs-ismului’, ideale mînjite de bocciu cu
boc căcăniu, cu care grafitase şi gardul dela ultima
gubernare.
După cea fost demascat de duşmane, mai-mai să fie
dus în dubă, micu mus a fost pus drept pe post de
‘muscă de pişoare’, şapoi, în loc de lapidare, boc a
fost ţinta la tradiţionalele concurs de scuipat şi de
băşit în lumînare. După care a fost iarăşi uns.
Şi uite-aşa
“Ecce homunculus!”,
Boc redivivus –
‘’Habemus boc!’’
că doar săracu mus ne iera Timoniere din paleo-iere
(şi tot iel ne mai ie şi babană, împămîntat pînla gît
în ..boc E Tot emele Maron, (cacest Zăron e borna
cu kilometrele zero de unde-ncep demo craţiile şi
unde se dă cep la bice [şila diicoţi]) că nu de geabă
se tot zice de mai toţi că-n Răchiţele E –de facto şide
iure –leagănu democraţiei euro – pene şi buricele
nato. Că chiar aşa cam E. – căci se dăduse boc în
leagăn cu covata şi jumulise de
tule!
ie şi de pene raţele (de vii – paremise jocuri de
grecizat copii).
(..TULE! şi
Tu-vă!
Şi Tui!)
Aşa cum obamii îşi iubesc ho! Mericile lor, cu
idioţii lor cu tot, tot aşa şi boc îşi liubova raţele şi
gîştele – cu euro- PeNeLe lor cu tot. şi organiza cu
iele marşe în pas de gîscare ‘pas cu pase’, şi se da
maren defilare (atunci cînd nu călca pe coji de
banana ori pe găinaţe, catuncea se dădea mic pînă se
hop-miticea iar).
Şi chiar se şi dădea cocoş că Boc, adică el, era
emblem.
Că, {zi ‘cea boc 4 (patră)
co voce idolatră, întors cu femult respect
spre Boc trei (3), };
<”EL ne este ESTu vestului şi vestu ESTu lui” –
ceea ce E, e, şi ceia ce nuE, nuie. (şi nare adeneu de
uie)
[Nota – Intradevăr, dincolo de grădina lu boc din
răchiţele începea Vestul West, deci privit mai din
coa, aşa şi era. Da privit dinspre dincolo, borna din
răchiţele marca linia închipuită care despărţea vestul
de ESTE. şin este nu este niciun ui.]
(Nota la comentariu că ‘ceea ce e, este, şi ceea ce nu,
nui’ – cui?
Ex -cepţie, bineînţeles, face Boc, care cînd e, cînd
nui (în gube). Cum sar zice, Dînsul străluce ca un
licur – ice cu inter mitenţe (hop –mitice). [dar mai
ales insul luce prin absenţe, atunce cînd nui reales.]
ca orice piticanie îşi motiva absenteismu cu gîndu
co săle fackă şio să le dreagă de petrecanie la mulţi
băs-Omani din Omanie ,cu tot deismu lor. Şi pre
mulţi o să-I popă cînd so el iar la guberne. Că chiar
prin europă se vorbea (pe la colţuri) despre
BăsOmania cadespreo lume inter lopă, abia dată jos
din pomi şi banani, unde Boc IV e cel mai în altu
dintre omi, şiunde chiar acest Preaînaltu e cel-mai –
Ciom dintre ciomi. Şincă ise vedea coada de drace,
da naveau cei face, nu puteau săi nege existenţa şi
săl asome din samit (sau să-l osame). [Notă
proverbială – că cu cît se caţără mai muţu mai sus,
cu atît ise vede mai bine coada (şi subcoada)]
Că dacă ar fi fost după obami şi obama, boc nu numa
că navea aşa un post, ci nici nu sar fi născut.

68
Da fiindcă sa şi trebuia să poarte un nume, iau zis:
<Na – nă! Fii tu uiele nostru! Şi făi ăstui statui! Căi
deal nostru!”. Că unde nue UE, nimic nu E. Şi Boc
lucra cu o nouă echipă care boc-cifera în echipă de
coră antică SRL.:
**<”Noi estem împreună o echipă [echipaju lu noe]
şi facem treabă mare în echipă!’ (şi după ce se
uşurau, plecau din Parlamente la o bere, sau co dubă,
sau pur şi simplu plecau de la putere, scîrbiţi ) ,
-de ce, domle, de ce?
> “de scîrbă!”.)
Şi era aceeaşi haită pe delea, niţel mai luciferă, care
maid a cîteo raită prin hazna. Căn acea Eră încă mai
era de dat
cîteun “NA! vă!”,
cîte-un ‘NA!-ţi!”
or cîtiun ‘nami’’
Şi dacă nu curge peaci, îşi luau un PPC
(PoatePicăCeva) din fonduri europenele. [că dacă
nu noi, atunci cine? Şi dacă nu acu, atunci cȋnd?]
Şi dacă nici şi nici, atunci şi abia atunci, asfaltagii şi
asfaltagiţele inter veneau la boiangiţele şi la cele
două mai cimonici (da nu după bere şi mici). [că cam
se crede că din cînd în cîndă, pe firu scurt, cele două
monicuţe prezidenţiale (cu rimă de mai muţe or
denuţe?)– şi etalonă ale statului (de) drept? [sau ale
statului capră în saiaua ovală?] …, se-nclintonă şi se
macovicesc, cadică nuse mai regăsesc ca cadîne
Fatimă în timă (aici cu sensu larg de echipă care-
antrunit consensus în interesu naţional – că lea cerut
de-mi-si-a! gorghia – că şi asta umbla cu pedindoase
şi se pedindosea mai ceva ca găina lu cocoş.
[întrebarea mea era :
<da pe alina cineo cocoşea?]
Că Băse-şi luase alt harem (făcea echipă cu nişte
onaci mai tomaci) şadică cum “PA!” şi Pu! La aşa
un pedetime?,
--şi că cum?
--şi dă ce?-
- Şi pen’ce?
În echipa de amazoane pleiboie apare MeReU
aceiaşi pleşcoaică (cu dos de puştoică şi faţă de
MeReU =MihaiRăzvaniUngureni generaţi de alte
generaţii de Merei)
--că ceare ia şi nau iele?
--Că ceau iele şi navem noi?
--şică iele de ce nus bune de iele?
(da, pe bune, nimeni nuntreba că de ce MeReU
acelaşi Uns? Nuvă e de ajuns?)
<#Astai cam aşai, oriceai zice – că nişte monice –
oricît de băbăciuni – prind bine: în aşa de zile, cum
le zice şi fisu lu nea Tra:
”Tatiţo, unde nu e…, acolo e…, şintro fără de,
carevasăzică că …, nule, vorba ceea;
“@cîţi purici, atîtea monici, /
cîte purecuţe, atîtea monicuţe /
care de care mai purii,
că cîte moni, atîţia şi stoli.
Şi cȋte pore - atȋtea şore.”
Că era o ERĂ cu mari nevoi de bocitori şi bocitoare
la gubernare, în echipaju lu Boc Şiodată cu Nou
penaj puteau să se umflen euro-penele, că doar
pedele face ce trebu ie,
pas cu pase.
Şi unde nuie PeDe, nimic nu E.
E chipele de e decari tocmiţi de boci (că de fapte
literu “E” vine de la lideru E – mil –E şi E echipa de
edecari PeDeLe) [şi numele liderului Maximo e cel

70
mai lung cuvînt posibil în o mana vulgară, fiindcă
de la prima literă a acestui E –milă pînă la ultima, e
o milă marină], E
decarii tocmiţi de Boc trăgeau la edec Omania (şii
băteau la cură pe cei rămaşi mai în urmă de turmă)
.+E decăria care urma să salvamare Om ănia şi
Pedecăria se baza pe luare şi dare.
(nupe fese Ne, că lu ăstai dase cuNu pE toate gubele
bocilor) –
luare si dare de troc – tip boc – se lua dela unii şi se
da la alţii – că BOC 3 a impus sistemu cotelor fixe –
căn basmu cu cocoşu roşu sa spus că sad at milioane
de pixe (din cota de picşi) şi sad at şi cota de găleţi
PDL. Tot la puleţi. La capuleţi mai poeţi sad at cota
de mătuşi tamare şidencur după uşi (şila poetese
“gogoşari” şi gumare - ) casă se marseileize mai cu
euro – artă, nucu tot într-o ceartă pe cota de tune:
- Eşti un penal PeDe, bă!
- Bat u Eşti!
- Batu, ba tu, că cine zice ăla E! şiai tras tune
cu sacoşi şai sa coşerit cu coşarii lu Cocoş
- Ba pa măti! Cai depăşit cota de sacoşit euro-
inegri! După ce şiau dat toţi cotele de
“tule” şi
‘tuvă!’ şi
‘’şi tu-i!’’
Şi cota de tune,
amai rămas pe ici colo cîteun pui de stolo care na
mai apucat să dea nici un tune. Că cine na tras nici
un tun, nue bun (decît de carne de tune). Că cȋnd ȋl
vezi, teapucă cufureală şi plȋnsu cu ‘’dragă stolo’’,
cum l-a apucat şi pe apucatu [vezi
https://jurnalul.ro/special-jurnalul/istoria-plansului-
la-basescu-de-la-origini-pana-in-prezent-
511508.html
Că cică relii fenechii şi mihaiNemţii funerii sau
săturat de gorghii şi crinuţe şi caută prospături şi
‘sînge proaspăt în sistemu penitenciar. Ceea ce nar
fi rău, dacă nu sar pune cu dosu dealdi căcărău. Că
PeNeL-OIMEA lu Căcărău vrea să se Euro – Pene
la pene şi să dea drumu la alinuţe să se portorice şi
să-I bice cu bice de mătase ȋmpletite-n şase (case?ce
# Şi-n loc să se mirce – băsească şi să năşească şi el
vrun oarece (casă se edece) a-nceput săl
bălăcărească pe boc că dece ne bagă fericirea cu
forţa şide ce vrea săne binefuckă forţat (şi nendeasă-
n cure un aşa noroc).
# Şi-n loc să aprecieze binefacerile epocii celor 4
boci făcători de minuni de la noi, aceşti puţoi dealu
unu predoi au făcut o guvă din umbră, (casă nu facă
insolaţie). Suszisu nu era singuru că tălinPredoi de
pe la Poarta Uiei. Mai era şi alţ ca ei. În paradise
fiscal din Pleşcoi, cei doi pleşcoieni căzuţi pleaşcă
(depe TAFu )
Refuzau să-şi dea cotele de lapte praf şi-şi dădea
nişte (dii) – coate între ei;
<”Sunt pe cai mari! – se edena mafalda şarunca cu
“NA!” în stînga şi
NA! ȋn dreapta. Mai-mai să se cocoşească de e Fort.
Şi edecarii se trăgea unu pe altu la uşa ei, să-I
sacoşească.
# Şi-n loc de edecari boc – Omani, ăia dădea de “să-
trăiţe-de-Bine” şi uita să mai binefuckă, şi se
rinoceriza pe zice trece, lăsată să treacă ca o vacă
sterpă.
Ca dovadă că fericirea nuse face cu forţa e că Torţa
Democraţiei era tot în mînurile lu boc (şil frigea, şii
pîrlea barba, şil părpălea)
+ Dovada?

72
Do vadă e că din moment ce no să se mai vadă ce nu
mai e de văzut, înseamnă că e la Boc. (la repixelat)
[ultimo remix arăta fix ca Boc IV, da nu era el, era
altu). (caiel)
Că la apela de seară, sergentu-major la dat dezertor
pă “licheluţa de Boc” – că cic-ar fi fugit cu oliţa din
dotare cu tot.
@DA déjà Marele Nemrod era déjà fedeparte, într-
un departe mitic, cu puşca şi cur eaua lată pe care şia
mai dublu lăţito încodată.
<”Maiores pennas uido” (ş-a luat zbotu spre săgeata
Peneloaie) cantins dinadins aripi mai mari decît
cuibu şi şia luat zboru în lume şaşi caute muza [şi
săşi facă un nume – cualt renume]
Şio rara avisă ca udroaica lu cocoş cică
>”mă simt vinovată deacest “Nemrod nărod”,
născut dintrun incest, mă rog, dintr-o eroare de
planificare, că la pedele nuse nasc prostănaci. Nici
nuse fack prostănăcisme, că noi navem prostălăi ca
voi.
(Nota bene – ca şi cum toţi onacii, malacii şi
mihalacii prezidenţiabili iam făcut eu din ţărînă?)
# Şi-n loc să, Boc se prostea şi nuse pro-sterna şi
refuza să moară deo moarte naturală, (nici măcar
ajutat nu voia), şi nici nu putea să cadă. (dela putere,
că era pe pilot automat şi se auto-hopa –mitica). (cf.
hopă-mitică, nare frică de nimică, cum cade, cum se
ridică – în versurile pre-şcola -re). Daia din cînd în
cînd Băse Pleşu vu mai făcea cîte un apele la cîtun
vu-dooo:
<”Bă, BOC 5 cince e paice?”
(şi dacă ăla spunea că “DA!”, căi de da, îl trimitea
în măsa cu picioarele-nainte şi capu la urmă, (ca peo
soluţie imorală ce era),
iar dacă cumva ăla nu răspundea că da, tot aşai zicea,
or zicea că ba, ‘rămîne cum am stabilit!’)
Caşa se obişnuia în băso-democraţie; oricine pe
oricine poate critica, dacă poate. [şi oricine putea
turna, cf Torna, torna, Fratre! (apud Petrov)
Că era totuşi şiun pic de meritocraţie.
<Bine, bine, ori cine pe ori cine(?), da mai bine cu
pededoslîcuri şi pededosnicării, şi pededosnicii, mai
cu nişte machiavelisme şi cu machiaverlîcuri cu mai
multe tîlcuri surdo-mute. Că şi surdo-muţenia
ciocului mic trebuia baptisată un pic şi plisată pe cu
minţenia şi mintoşenia seniorilor penişti. Băsiştii
vor besc între ei pe băsească (dad or strictu necesar:
cît, cine şi unde? Şicît? Şi vor, ca şi udrenii-de –bine,
să.
Cu degetu cel mai drept de la mînu stîng în nara
stîngă, cît mai adînc în adîncitură, şiapoi, cît mai
brusc în apoi băgat în … gură cît mai pînă-n gît, într-
atît a comunicat către ţară, în regim de ‘stejar,
extremă urgenţă!’, că
<”..să nu vă mai prind cămi sacoşiţi euroi cu sac oşa
aşa, că vii bag în apoi pă gît. Şivă trimit din nou la
cocoş. Că io nu pot săi cocoşesc pe toţi, şi am destui
cocoşei. Asta în argou udrist, căn cel băsist, (carei
puţin mai jargotic) comunică Legea vaselor
comunicante, la un pahară cu ape (mine rale) că vrea
cu orice preţ să se scape: îşi bagă-n cure degetu mic
şi băsesc cîteun pic, folosind codu Morse.
# Şi-n loc de aplauzele, un tălmac de zgome dorse
mai cu zele, de genu pleş dalu Pleşu (tot din Pleş –
coi? Or ai vrut să scrii ‘preş?” de la pupincurii preş
– edintelui neodios [încă?)]}, tălmacă căfără greş
fiecare băs- liniuţă mai lungă sau mai lunguţă, şi
fiecare pîrţ mai scurt (cu rol de punt)

74
(acest pleşu nu ierea scritor ca băse, ci doar un
simplu cititor de morse, şi din băşinile băsescului
stenografia communicate de la Cur tea Cotrocenilor.
Dintre telegrafişti, acestai cel mai ileca, că se
caragea şi se flăfărea pe lîngă Băs, şipe lîngă umbra
lu Băse la mînăstirea sinaia, şi pe lîngă urmelelu
Băse rămase pe podea, şipe după umbra sepepistului
lu Chioru, şi pe şipe. Că el era în chipe de agă, în
lipsă de vreo papahagă sau altce, şi neavînd nici un
limbrice de mihalac în stoc la ultimo Boc).
{că doar unu mai cu blagă şi cu sînge-n instalaţie
ştia formula Sesamă, da ăsta avea o scamă pe limbă
de cîte ori sauzea vreo Olimpă}.
Păstal ţineau prin Cur tea cotrocenilor doar casă dea
la raţe şi sadune găinaţe. Şi cui nu putea Băse să-I
dea
“NA!bă!”
nico decoraţe şi nicio tinichea, se titireza cîteo lichea
de preş sau vreo juma de – preş păla toţi prezidenţii
– care apela cu apele la raţe şi alte lichele caiele să
se cam lase de (găinăţării şi găinaţe şi găinării?) şi
să se stîmpe. Că uite, ca să meie-n Edenă, pînşi lu
Prea Elenă iau arestat o sutienă.
<Da sutiena ca sutiena, da cu elastica dela chiloate
ceai avut, băi Diicoate? Ă? [cică pe sub sut ane e alte
sut ane cu sute cu sute,,)
Căn Eden era hîţompinge, da edenarii nuse edenau
pacolea cu gumari, şi nu bla pe jos. , ci că lări pe cai
mari, că tocma daia erau edenari. Şi pe toace cît mai
răs-toace, că sătrăituBine să se vadă prin bikine. (pe
picior mare = pe bulane bulănoase)
@şi, precum se vede acum şipe Columna lu Traiane,
băsescuşi băga două degeten gură şio fluiera cun
<”Liniştea, băce dracu!”
(să fie linişte ca să poată ei fura ȋn linişte).
Cacu Udriştea se re –inventa şi se fenixa din propria
e ice nuşă portocalie (din cenuşar. Şi Cenuşereasa
aştepta un prinţe so ) aşteptînd pîno să vie o
conjunctură astrală favorabilă, şio uie mai cu
conduri şi mai ţesălată, cînd Boc va re – înnoda
vechea relaţie cu nensu, şiva con cubina şi va oda cu
odacii lui de pe Columna Escului alte şi alte odăcii
gen”
>Vrem de toate! Pentru toţi”;
lea dat tricouri personalizate şi pa! puci la fele (căn
Eden era de toate, că daia era Edene, / )şi daia voia
uia săo primim şipe ia în RAia – şin BăseRAIE)
Boc a luat tri coul negru de bi – ciclism în tandem.
Si Băsu pă cel de cod portocaliu la bluestem de po
pulism. Ca resuscitat (po) pulismu ca politik de stat
şi pulismu ca argument politic. (cf. ‘un pulan pe zip
e spinare, ţine de foame şide doftorii’)
Marea Mişcare Populară cocalară se hîrţompingea
prin Edene cu hîrţompinga şi slogana (verb) o
slogană cam aşa ceva:
<<” Jos! JOS cu toţii! /
Toţi e nişte hoţi! Plini de hoţii!
Jos! Jos chiloţii! /
ori :Afară ! afară!
Afară cu diasporii din ţară!”
{PS – Nota lu ileca din 8 aprile 1893, p.5, la rubrica
“Un sfat la trei zile”:
“Dacă mergeţi pe la revoluţie, lăsaţi-vă
copiii mici acasă: îi puteţi pierde prin mulţime.”
(în paranteză fie spus, nu vă luaṭi nici după bicicletu
HaHaNului, că nu cu bi-ciclu a ajuns el aṣa departe,
ci cu alt mijloc de loco)
Şi Miţa Biciclista lui era mai-mai sajungă
PrimaDoamnă, ȋnainte sănceapă epoca muistă.

76
Şi fireşte, se bicicleta fiecare pe unde putea, mai
mult sau mai puţin pe băseşte.
&& (păi pe care nui bastona minerii, care
sembucureşteniseră-ntre timp, şişi aveau propriul
lor Olimp vis-à-vis de cotroceni)
Mai muţărind o altă coană Leană, alte mai muţe, mai
feisbucoase şi mai bucă late, o făceau cît puteau,
casă fie cît mai nuţe, şi şio bicicletau ca orice om şi
oamă. [pînă io prinde vrun ciom or vreo cioamă].
Că doar coana Nuţa Biciclista a căzut de sa rupt
pi…sta. (deocamdată doar ea e fără imunitate la
pedefapte)
Pe velodrom (cît mai băsodrom), tandema Be & Be
îşi face rondu şi bicicleşte tot ce nimereşte (şii
pamplonă din euro-zonă). Şi din velo – e din ce în
ce mai pline de veliere (portu – popular oman E). că
se circum – naviga şi se circa de circa 4 mandate.
(dacă nuL numărăm şi pe odios).
Că fiecare mandate trebuia udat cu mici şicu bere,
cu
‘pupat toţi piaţa Pendenţei’’,
şio relansare a ĂRCII Omane. Caşa ne iera nouă
DATu să fim în Era aceia, cam prea prea în Estu
vestului, dar şi cam prea în vestul Estului. Din cauza
la hop-mitici, adică nici – nici, nici cu ESTu, nici cu
Vestu, ci cu restu,.
Ne căutam MeReU o cale de mijloc între scilele şi
caribdele occident- orientale. (da şi printre caribd –
scilele orient – occidentale) că nu eram nici
-“buni-pentru-Orient”, da nici
-“buni-pentru- Ui şi şenghene.
[eram, cum s-ar zici, o populime bună de ghene. Prin
definiţ, ghena e clipa aia cȋnd n-ai bani nici de bere
şi mici, nici de droguri uşoare, nici de femei.]
Pentru orce NA-vă, lansarea la apă e un fele de botez
(că io cam aşa crez), de Boc unu, boc doi, boc treie,
boc patru, boc ţȋie, or boc care vreie. (Datu în bărci
şi u- Datu papa rudelor rude ţine de lărgimea şi
afunzimea haznalei bugetare)
Lansarea la apă, pă longitudinea şi latitudinea care
nea fost Dată odată, sa făcut nu o singură dată. [caşa
ne era nouă DATU]
(n. a. – doar io ştiu cel puţin 4 poveşti cu –EŞTI).
Escu care ne este acum cică nu vorbeşte pe Eseşte,
da aspect eSeSec are de fiecare dată cînd se postacă,
în loc să tacă.
@ =Mai întîi a fost lansată prova (partea mai din
faţă) – şi primele 2 coşuri de fume, alimentate de 10
cazane. (nuştu cume fără coşarcă pe ARCĂ, da
astai) De faţă au fost de faţă un sobor de bocitori şi
două de bocitore, alte feţe bi. sericeşti şialţii careva
pupa poala popii. (dacă nau făcuto déjà, căn Omania
lucrului bine făcut, toate se dela un alte început).
Apoi pupa, cu toată lăţimea ei, sa lansat pe toată
lăbărţimea. Da-I turnase prea mult Dead-weightE
prin cale (cam de păşind Cap acitatea maximă de în
cărcare a unei ARCE: - re zervele de cadre, de
combustibil, de ulei, de apă şi de bere, proviziile de
mici şi de mari, şi încărcătura utilă [allinclu siv
echipajul şi bagajul pedepasagerilor] şi toată
PeNeLoimea care se haisama la exodare
(N.R.
(- mult mai tîrziu, populimea carea fost de faţă a zis
de BE & BE că ;
<”ĂŞTIA (B&B) au distrus tot, tot,
/ şiau numit asta
PA! –
ce?” (nuvă place pacea pede homericană? Ă?)

78
@ =Mai tîrziu, chila navei a fost lansată la apă pă
data de…, secolul trecut, şia fost reterminată după
cel de-al 4-lea început, chiar acu, în al doilea
mandate al keopsului Kel. Că se lucrărea la statu de
drepţ zi şi noapte (şin loc de ARCĂ şi Noe şarcane,
ieşea tot cîteun B-52 (cinzecidoie) (care ducea Pax
romana şo arunca la toţi.
Băsescu şicu cei lalţi 3-2-2 (doi) şialţi niţei dai lui
scandal l cu topta nu tot anu pe şlagăru
<”JOS tiranu! JOS Boc!”,
şaruncau cu avioane de hîrtie spre acel loc unde se
presupunea că boc îşi duce existenţa lui mizeră, off-
scenă. (dintro Eră de Baligă şi Boc, căcăzuse-n
hazna şin caca bilitatea gubernală, şin disgraţia
massmedia, încă din mileniu doi.)
Fiind non-grat în guber nu Boc cince, era-n non-
grăţie paice şi ostrac, şise diasporea şi el cum put ea.
Noroc cu porica care ia mai redat încrederea în sine
şin Forţele lui de ‘sătraiedeBine’ [o aplicaţie cu
Preasfinţia sa Boc patra, cu colane şi patra -fire,
poate fi descărcată gratuity pe orice smart fără fire,
(wireless) atîta timp cît subiectul (Boc – toples)) este
neexprimat; important e că acţiunea are loc,
neinteresînd cine o face]. Şiatunci Boc şia revenit pe
loc în JosăRaie (mergȋnd pe jos, fiindcă mersul pe
jos face mai mult decȋt piciorul frumos - fărȋmă
ostrace după ostrace, pȋn nu mai rămȋne nici un ciob
de ostraca cu numele lu boc), şia pus picioru în prag
la alte ‘sătraie’, după ce sa hopa –miticat de cîteva
ori, şia căzut lat pe toată lăţimea lui. La intrare. (o
scenă) de rahat.
Barcarii şi Arcarii atît aştepta: săi ia măsura (şi
portu? Şi ortu? – nulla copîrşeu, ci la umbra, pe
punte)
(că ARCA Omană Be&Be se e difica în puntu unde
sentîlna Lungimea epocii Băşescu şicu Lăţimea Erei
Boc-escu) Fix pă fix. Un fenixilăLăţLungilă.
- % cînd santîlnit lungimea T, în lungime de
atîţia coţi
- % cu lăţimea stan dar dă (în dii – coţi)
- % saluat măsura şila onălţime de la punctu
de linii de plutire
- % pînă la puntea principală, de aprox.
pesteomie de picioare boccice (că ăsta navea
zgaibarace onace or mihalce),
- asigurînd un tonaj de ţî- tone (fără port?/
bagaj)
- [ şi fără cele o sută de mii de tone de betone
care urma să se deşarte şisă se şarde în cale, cf.
standarde de ‘dintre sute de’ catarge.
Casă iasă în cît mai large în acest cincinal se lucra
în ritm băsesc de un etaj pe săptămînă (camca or
nuca mirciulică – şantaju şi etaju). Adic vreau să zic
că, carevasăzică, chiar osă se zică că sar putea zice
că ARCA io ‘insulea cu elice” (vezi JulVerne) cu
două dife guberne [şi chiar dacă nusa zis se va zice
cînd seva reface alianţa DA2 (careşi trage seva
dintro DA1unu avortată), şi PeDeii se vor retrage la
provă cu Flacăra Movă, şi PeneLeii vor face pe lei
la pupă şi,
.., fiecare cua măsi, fiecareor să se roage-n legea lor
să moară capra vecinilor.
Întro mai Nouă postare pe feisbucă, Helena se oferă
să fie arsă pe rugă;
<”Dacă ei nu mă mai vor, eu mă vor” (că se vrea
totemă prezidenţială, de ia lăsat pe opozei fără glas
în ei. {şipe toţi iohanişii să se mire de ce nau şi ei
aline aşa toplese?}. că cînd şio băga udroaica toate

80
degetele deodată în nase, atunci doar magia mai
salvă TOmania.
Prin hocu-spocu cu
“NA!-vă! Bă!” BOCU! (sau scremut Zeus şau un
spîrc spurcat
Că mai bine se lansa cu baloane şi mici un guberne
Boc –bis – 5(cinci), decît o totemă fără sutienă (că
cică iau arestuito ăi în sutane de deneoţi)
<“ăi fi fiind mata din Pleşcoi, da la noi doar Bica are
drept de port – jartea. Se zvonă că oi fi făcînd parte
din banda celor 4 boci care se dau cocoşi, da
aparţinătorii să ştie că hoţii sacoşiţi ajung la diicoţii
lu madama Argusă.
{Madama a fost prima doamnă a Omaniei după
revoluţia portocalie. Se zice că ea este autoarea
alianţei politice cunoscute ȋn istorie sub numele de
Banda celor patru boci. Da se poate zice c-a văzut şi
Băsă.RAIA şi Boc.IADA şi pe din afară şi pe
dinăuntru}.
<’oare să se fi existînd sub soare o aşa de de
mascatoare cu fustă? Şi care va fi fiind oare dorinţa
ei cea mai arzătoare? Ar fi fiind cu
“jos fustanela? Or
‘’jos textila?
Co sajungă matusalema de macoveică ca fată mare
în PeDeRaie, deo so dea ăia exemplă de extremă
urgenţă la toplesit.
Meganava Supremă era cea mai mare navă de
croazieră din Eră.
Căn Era de Baligă nici nu se mai prea făcea decît
chiloate de castitate cu chei yale ( şi gale la chiloate
[cu jupe căcate-n picioare]) mai ales ăi care plecau
să se diaspore şişi lăsau ne vestele cu chiloţii-n vine,
ȋn stenbaie
pîn’la următoarele (vezi declaraţia lu un Rus)
În că din faza de schelă şi de embrione, se vedea (sau
aşa pretindea acest avortone funeros) că e un Colos
(industrial?) şi pe faţă şi pe dos.
(N.a. – dacă cumva Boc na fost încă comparat cu
Colosul din Rodos, acum şi aici e timpul să io fuckă)
{Notă la notă – da era niţel chiar cu chiloţii pe dos
pe el}
[ȋntrebare la ultima notă:
-Da după ce-i cunoşti că-s deandoseliţi: după
cusătură or după căcătură?]
Se pare că cu toate schelele giganteşti de francofonie
menite so menţie pacie şi so mai europie, eventual
să ne mai apropie de bruxel. (făr-a mări cantitatea de
entropie din system), Arca nuse prea giganta. Zicese
că nu făcea nimic pe degeaba, ca şi eba. Şise spune
că ar fi avînd şi această patimă din proiect; pricepea
greu şi uita re PeDe. (ulterior PeNele. Era mai ceva
ca Gorghia care se gorghia prin pacia, şi despre care
se spune că
‘’repede se f*ute, dar mai repede se desf*ute’’).
Caşa cum o bama declara :”
<”Iubesc Homerica, chiar şipe idioţii ei cei mai
prostănaci şi mai onaci!”, tot aşa şi europii îşi iubeau
proştii lor şi simoniCreţii, şi nu voiau să seamestece
cuai noştri, şi săi deştepte (deşi ştiau că cantitatea de
prostie din system e o constantă universală) Parcă?
ARCA era, sau cel puţin aşa (a)părea, o insulea de
latinitate (paleo-traiană) într-o mare slavă.
Adevărul era cam vicevercea: că pe ARCă se ţineau
toate într-o mare de :
<”SLAVĂ Ţie, Doamne! Paleo-Slavă Ţie, Boace!”
Boc fiind mai mic, sa euro-penizat mai re pede, şi
era cel mai euro-penat de fostu PeDeLe, actualul

82
 Nou PeNe Lat. (unde PeNeL-OIMEA lu Căcărău
se-amestecase cu pulimea pedelistoidă).
PeNeLarea la unii dura, că pînăşi schimba penaju
chiar şi menaju Blaga-GorgHia gorghia şi grohăia
şaducea cu Borgia. Doar Boc, fiind aşa neghiniţ, sa
mpănat în puf şise răţoia la oricine.
Mulţi, văzînduL cu aripi, îl şi vedeau pe jumătate
îngerat şi martir al luptei pentru ieşirea la male. Da
aşa îngeraş care puţea a boc, mai bine lipsa. :
<”Bă boc, tu încă puţi a băsism!” –
<”Ăi fi puţind! Dai mirosu meu naturel! Şimă
defineşte”(căşi făcuse din nume un renume) Se
spune că ar fi avînd de gînd să re vină prin gube
întrun viitor
Eroul luptei de scos ţara la liman era încă înglodat
în
“Aman! AmanE!’
şi urma să o amaneteze pe o robertAnastasă
Daial slăveau cu
“>Slavă! Şi “
<Osane!” (şi chiştoace de osanale – că şavea drept
de AVE! şi de antemergătorime)
Noroc că nu-I ţinea permanent, şi uitau de boc cînd
apărea ultimo august Klaus din po
pulime.
Şimai şi regurgitau cîteo
“Slavă!” de slave panslavice, (de ziceai cavea la guri
diaree, sau că sunt nişte curi de ioniOlteni rămaşi cu
broaşte-n gît, într-atît se, şi-atît îl. (pro – slăveau pe
Boc? – care din boci?)
Cînd se pornea cîteo rafală de
“Slavă! Or Slave! ‘ şi de
“AVE! traiane!, Ave!”, ARCA plutea cît plutea, şi
deodat se hopa cu tremure, şi lua apă, şi iar tot aşa,
 înşet, înşet, înşetinel, se-ndepărta de Europa şi se
mada gascara ca un Nou Madagascare pentru un
şimai Nou PeneLeu. Că mai era şi moda (cu teoria)
cu deriva continentelor, şi deviaţioniştii de la linia
partidului abia aştepta cîteun Căcărău care [“kakaia
deviaţia?”]. şi cine no prea ştia (teoria aia), cînd ne
vedea plutind aşa în derivă, cu ancora bălăgănindă
cao langa – balanga fără tanga? – sentreba cu mult
miraţ în glas:
<”Unde drac sor fi ducînd ăştia? După ce ui
australe? Nu văd că încolo nui nimic altce decît
mare?”. Ba chiar şi noi, care mai auzisem cît de cît
de teoria convergenţei sistemelor (sociale), tot ne
>“>Unde dracu neo mai fi ducînd ăştia acu?” – că
tot scheleticu moştenit dela nea nicu era un morman
de fier veche, cu nume de FLOTĂ care de la an la
an se rugina de ruşine pe ea, şi toate era în ruine. Şi
ăla cu tanga tot o ţinea tanga-langa –lui cu ;
<”să trăiţile lui ‘de Bine!
– Cine drac săl mai în creze? (şi săl mai voteze?)
Da nimeni nu ştia să cal culeze cantitatea de derivă
faţă de criză şi faţă de ‘să-trăita-de-bine’, aşa că
orice Katrină care ridica praful cu tropăielile pulimii
şi behăiturile de
“Slavă Ţie! Osana!”-
după ce se aurolăceau cu ‘duphalac’ –era semn de
mai-bine (DA mai-binele era duşmanu binelui, şi
geaba se Pamplona Boc IV ca un taure de pe soclu
lui de cioclu din faţă dela guberne din daci.)
Aurolacii tindea să ins – taure Noua Ordine
Mondială şio nouă epocă de bronzuri şi Daure. Că
după Bocu se vedea déjà zorii la Epocu de Dur colac
şi dia rei verbale, cau cam început să se torna-torna
fratre pe ei. Prin ei ȋnşişi!

84
De parcar cîştiga la hrebenciuce, famiglii întregi
stau ciuce şi se balamucesc prin balamuce unde mai
pot duce un cît de cît un sătrai decent, şi au un pat
unde să pună capu jos sătrai de azi pe mîine şi
pastille de săTrăit-Bine.
Laxismu băsist făcea din formula sa de “Aşa Să-
Trăiţi-Bine!” un mod de viaţă de tipu
“HAI!PA!”, în care ‘să-trăitu’ or ‘să-trăita’ (să-
trăitoriţi paici) era regurgitate şi iar se re venea la
“Să-Trăiţile-Bine! Şila “NA!-vă! Bă!”-urile
bineştiute, da pe un ton mai lax, nu aşa constipate,
şicu mai multe pauze de hăhăieli băsoase.
Ha! HA! HA! – Lele erau contagioase.
De la formula
- “PDL face ce treb-uie”
- via “PeDeLe-ul facece trebe”
- se
ajunsese la un formul al unui alt dracul, care
‘ceacă
“JoHannu face o Tortomanie
a lucrului FeBine făcut.”
– Aceeaṣi mărie cu altă pălărie. Ṣi de la hă-urile
băseṣti sajunsese la Ha.Ha.Ha.-urile Hahanului
(vezi ohannis Thug Life Ha, Ha, Ha!)
Cel care participase la re sus citare pe linia-ntîi a
frontului era, binenţelese, Laxu Boc, care-avea
effect cur ativ abia după. Ce ne fusese îndesat cu
forţa de cîteva ori pe gît. Da întratît era de laxative
şi cur (decorative) încît acum îl căutau cu Torţa
Democraţiei prin Buda Victoriei, unde fusese băgat
sub acoperire de unu din caii troieni alu Nuţu
Crinuţu în schimbe (tot aşteptînd alt consemn din
Olimpe), en starea post-comă de cînd sa scoborît din
scrînciob pe celălalt tărîme.
– da nicio crinuţă şi nici
o alinuţă din toate nuţele şi crinuţele şi ebuţele
fostei puteri pedele nul poate şterge de pişă şi vomă.
Caşa va rămînen istorie, în starea lui ciomă, ca orice
ţopîrlan care atunci cînd îşi pirde dregătoia, nu mai
poate (adicăşi perde şi cocoşia). Se vorbeşte pe la
spate că daia santors cu spatele la penelepopor, să
vadă ăia că are şi dos.
Umbla pe vremi un zvon cumcă cocoşu era un
strîngător din fire şi cadunase mai mult de 2 bani în
punguţă (pe care no arătase nici la găina lui nuţă) de
2 bani (casă trăiască dublu de FeBine) ;
<”Să bine-trăieşti!, vecine, cu cine doreşti!” ise
urase de ursitori. Da acuma, pus faţă-n faţă de 4 ori
cu un boc tot mai mic, devenise mai lax, mai scîr
Tzar. (mai io Han?). {ce mie unŢar, ce mie unHan,
tot un ti Ran E}
Re negînd regimul (prea constipate) băsesc, părea
atins deun har petreispiresc şi intrase în Era Cea-
Mai-Cea a Celui Cel-Mai-Cel. (da de erat era un
scîrţa – scîrţai dat afară din PeDeRai)
Scăpat de teroarea lu Boc, regimu (pe nitenciar?)
făcea pe nitenţe şise niznaia (vb.) dela caz la ma caz.
Era din ce în ce mai lax şi să-traitu-de-bine devenise
un moft de ruşine şiun lux prea-de-luxe. (că se
canossau pe rînd şişi punea cenuşi în cap pe la uşi
de deneale, unde prea-de-luxele şi bene-luxele
primea ostrace dela bruxele).
[daia Bocu ultim – 5 (cinci)- (în iţari şin opinci,)
care nuse mai luxa şi nuşi mai tăia unghiile şişi
lăsase barbă, şi nici nu prea se mai ruja, declarase-
ntr-o seară re laxare fix (sc)–ală (la alliţă), şiun
regim cel mai lax şi mai praz, declarînd pe iutube că
de az lui ise rupe, şi căi totu un mare vax şio cacă.
(da nude vacă, că vaca devenise nongrată ȋn UIE.

86
Ulterior Epocilor de Baligă, cuaceastă motivie a fost
pus la un sie, săşi fie sieşi boc MeReU.
<”Aş fi dormind şi eu pe mine şi maş mihălcea, da
teamă mie ca nu cumva să paţ vreo ruşine-n somn
(şisă mă aia pe mine!) [că şăsta era precoc în materie
de boc]
Imediatmente ia sărit în legitimă apărare preşedinţu
ex-constituţionale, care şia zis
>”că nu poţi fi în fiecare zi la fel de intelligent! –ca
toţi cei 4 boci alu boc la un loc! Că nu oricine poate
fi deştept ca un boc! Şi nime nu poate fi MeReU un
boc!” Întrun cuvînt, nimeni na fost, nu e, nu va fi, şi
nici nu sar putea fi ca BOC!
{Acuma, oricît o fi fost el de referen dumat, încă era
în stare să se ţină pe două picioare la o aşa cuvîntare,
şi să conducă o orceva iar pica pe mînă. Căn tot acest
bîlci politic, în fiecare săptă mînă avea loc cîteo
lansare de (boc? Or alt) ceva:
-vreo carte despre primii paşi de pas cu pas pe
baligă moale
-vreo turnătorie de cevale,
-vrun auto-denunţ şio auto-demascare de ofiţei a
coperei
-ori lansarea în cacă a vrunui jurnal cu fîs.
Cajunsese de rîs petreispireala dacă naveai inspiraţia
să dai în gît toată echipa cu care îşi sacoşea raţia de
bişniţăreală.
Iar Chelu era bişniţar model încă din epoca de Aur,
cînd se diasporise prin anver. Unde-I can ui, şi nui
‘’dever slab…Criză teribă, monşere! (semnat Petrov
Funerii şi fenechii şio grămadă dealu nea falcă (şalţi
fălcoşi blăgoşi, mai mult sau mai puţin cocoşi), şicu
alţi băşi care dădeau pe la colţuri cingame şi
kentane, sau unit într-un sindicat şau format o nouă
mişcare popo rană. (şo nouă echipă de “ŞO pă ei!”
[alţii cică săi zică Noua partidă iberală, da asta “sună
ca dracu!” – vorba omanului.] - - În lumina
documentelor de partid şide stat,
- şi Sub înţeleapta în drumare şi con troală a
lui tov. Blagă şia lu tova lui dragă şi macovicioasă,
- -echipa monă şi echipa portocalie se scandă
bergă într-o peDeveselie, scandînd, în cor şi pe rind;
- ->”AVE! Avem valoare! Avem valoare!”
- >”NOI prin Noi ! că Noi suntem împreună o
echipă şi facem treabă mare în echipă! (Nota
autorului – sic. Chiar aşa zicea:”treabă mare’ sic),
şiaşa vă zic)
Aşa că dacă-n echip au făcut blate în fel şin chip, or
trebui acum săi dea cu cip-cirip şi să se
petreispirească unu pe altu, iar federalu să inaugure
o mititică mai mare. Desigure că blagu declară sus
şi tare că el nare habare şi că dorincocoşu (carea spus
basmu cu cocoşu roşu) na adus niciun bane prin
modrogane, şi mai mult decît atît, ise dădea zilnic la
gamelă pomane (întradevăr, cu sacoşea cu care
sacoşia el), casă nu moară de sete şi foame (şi să nu
se ferentare pacilea)
{NOTA r. – Acile are loc Feri – bota (rea) peste bord
a lu boc – (da şia dosarului “FLOTA” – şi trecerea
la litera următoare.}
{Notă de completare la nota informativă precedentă
– în timp ce subsemnatu punea punct şi închidea
paranteza de deasupra, în acelaşi timp (şi tot atîta
timp a durat şi) sa închis şi sa clasat “Dosarul
Revoluţiei”.
P.S. – poate cînd no mai fi mighty-mausu de klauss
or să fie desecretizate. Zic şi eu că poate, da…
Alt Post Scriptum – O mai fi mult dela “F” pîn’la
Kapa?

88
manea17 – Am diplom în
ṣmechereală

ṣălai ciom care o taie

da ṣala care împarte o ṣaorma cu de toate
numa la
Deutsche Volksgruppe in Rumänien
‘’La 30 iunie 1942 prin telegrama adresată direct lui Hitler,
Consiliul ecleziastic al Bisericii Evanghelice din Germania
transmite apelul către Dumnezeu pentru a-i ajuta pe Hitler
și pe națiunea germană să lupte împotiva unui dușman dublu
( Anglia și Rusia) totodată asigurându-l pe Hitler că
obiectul principal al aspirațiilor și al acțiunilor bisericii este
victoria în această luptă și asigurându-l că îi este alături cu
toate rugăciunile și cu soldații săi incomparabili care sunt
pe punctul de a face să dispară prin mari lovituri această
ciumă” [ Apud: Kirchliches Jahrbuch für die Evangelische
Kirche in Deutschland 1933-1944, Gütersloh, 1948, pp.
478, 479]
ṣiuiteaṣa sa pus Ioha cu paru pe ciuma roṣie, partid a cărui
definiṭie a fost statuAT DE Însuṣi hitleru întro celebră
manea prin care celebra supremaṭia rasei
[https://www.cotidianul.ro/documente-din-afacerea-
grupul-etnic-german-fdgr-ul-lui-iohannis-i/]
VUVUZELA – XXL – Vuvuzela IcsXelă –

([sub] CAPITEAUA eN (VI) – sixtină

=F{cel mai prim Fî, fără e-ee]
{NOTA red. – PA!cile au loc Feri – botări de tot
felu. Doar Chelu, dacă am înţeles bine, ‘Are
răspunsuri adecvate la toate” (vezi Cuvîntare, pe 26
X 2015)
– şi [Nota Bene – Unele Fee sau şters din
condee, în graba dea se trece la litera următoare. Din
altele nau mai rămas decît nişte “TULE!:or vrun
“Tu-vă!” (vezi capitula 21)}
– exe – dosaru “Lota” e lipsit de interes şi
conţinut, iar dosarul acestui dosar sa pierdut ‘În
căutarea icsului pierdut’
– Samsaru de îngheţate de vanile sa prescris la
trecut, şa primit NuPe
– Romanele petreispireşti sunt prea fluve şi
prea SeFeeşti,
– Şi déjà toate au fost îngropate sub caca de
muşte, a doua zi după lansare.
Zotecuşte!
(exceptînd lansările de carte în limba hansă) (cau
şters cu limba tot cleiu de pe cotor. ÎNSĂ
Lansă rile de ARCĂ au continuat şin timpul şi după
toate cele 4 gube boace. [cînd începuse şi lansarea
de dubă]. Inau Gurările de ARCE era aşa de drage
Marelui Conducător de PeDePopor încît îşi avea o
sosie care sosea şi tăia panglice inaugurale (dacă
avea o sosie în fiecare port, atunci se putea inaugura
simultan dife lansări (de Arce?) Tăierea de pamblice
şalte pamblicării erau PeDeLicării preferate de
funerii şi paleologii Epocii.
Panglicăria se făcea cu un foarfece anume, pe
adevăratui nume

90
“Foarfeca preţurilor”,,
Care forfeca tot ce-ntîlnea. Daia pamblicarii şi alţi
tăietori de tăietorii se considerau Fesalvatorii naţi
onali. Şi lucrătoreau numa în echipe de cîte trei,
imitînd Parcele. “facem treabă mare în echipă” –
[sic! Chiar aşa ziceau că fuck, “mare!”]
Pamblicătorii erau mari Boco-Fani, şi mari meşteri
în pamblicătorii, ceea ce explică de ce nu fac şi
treaba mică tot acolo în gubă. Dacă astai face
fericiţi! –Forfecăria era ştiinţa de carte CeaMaiCea
prin paicea, că geaba aveai pîinea şi cuţitu şi partea
ta de RAI dacă naveai şi FOARFECA de forfecăit.
Forfecăitu era un obicei trad.Oman, ca şi oieritul, şi
ne devenise bredă de Saia :<”Cine, cinel, face sîca –
bîca pe sub strai în PeDeRai?”. Odată cu Foarfeca,
cînd a fost reinvestit uvrier – prim, boc primise şi
titla de Mare Forfic în rang de cavaler cu 4 stele,
fiindcă micul ciom avea pe inventar şi Par cele.
Apropo! Aţi auzit de
“FOARFECA FERICIRII”
E Foarfeca cu care tăia Boc şi ciomiza ţara. Numele
îi vine de la starea de mega-fericiri pe care o avea
cel care tăia din fericirea altora.
>”Ferice de el!” – se fericea singur.
(N.mea – singurele care se ne – fericeau erau
pedeluţele şi ebuţele care se trezeau cu cîteun
eunuce la uşă} cu care se pozau pe feisbuce. Se
religiozau în carpe-Diema şin fericirea lor, şi nu
credeau în nimic altceva decît în totem aPe De.
Şincet, încet, Boc şi-a clădit propria fericire pe
nefericirea altora, cocoş şi-a făcut propria avere din
averea altora, aia şia făcut moşia tăind din moşia
altora, fiecare se fericea nefericind pe cineva. Pînăn
ziua cînd la Gazeta de perete din Modrogan a apărut
cun “Aşa NU P’ – (VEZI Fe2)
@@@@@@ “Povestea Insulei FERICIRILOR”
(şi bineînţeles a Preafericitului BOC I
** Insula Fericirii

Nu prea mai apare decît pe hărţile antice şi mai de

demult, aşa încît cam greu se mai poate emigra spre.
Iar dinspre, încă na diasporat nici un omon. Da din
motive aproape obiective, (că devenise obiective
turistic de militarizat la trecerea spre Dincolo) [că se
plantase un stolo ca bornă de trecere spre Valea
Plîngerii, şi pedomanii mari amatory de trecute
treceau doar ca săi ia ortu în apoi} cănaintea Epocii
de Baligă şi Boc, pacole fusese un Epoc de Aur şalt
Boc. (pe carel căina)
Paradisul de acum (X – enşpe) ani, din rapoartele
oficiale ale preaînalţilor comisari europei, ori omuli
din bordu de femei, a fost ruinat treptat, că rămidă
cu că rămidă şi chirpic cu chirpic de biro-craţia
adusă şi impusă cu tance de puterea garantă pro-
dusă (care ţinea cu duşii), care mai şi pretindea pe
deasupra că tocma ie (şi numa şi numa ea) este şi era
paznicul insulii, al insului şial inselor, şi garantul
Democraţiei şi dreptăţii sociale. Torţa Democraţiei
circula déjà liberă şi se dădea pe gratis din mînă-n
mînă, ca un fel de preaviz. Lua-te-ar UIA să te ia!
Cum ne demolează uiezii ţara, chirpic cu chir pic!
(ȋn paranteză fie spus:
Bastilia a fost cucerită pe 14 iulie 1789, de parizieni
care căutau acolo praf şi pulbere.
‘’ Demolarea a început pe 16 iulie, la inițiativa unui
antreprenor privat, Palloy, care a vândut o parte din
pietre ca suveniruri (după ce sculptase pe ele o
miniatură a Bastiliei). Majoritatea pietrelor au fost
folosite pentru a construi un pod peste
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bastilia

92
Dȋmboviţa, fără deviz.
Că la aviz ieru redacţiei revistei şăubize se publica
poze şi pozulici cu boci şi şi aline în bikine,
crăcănaţi pe parbrize de motoare prin care se vedea
în zare Paradisa şi mult promise ŢARĂ Făgăduită,
spre care se îndreptau cu viteza cea mai vitezistă (a
melcului temător de radare)
Ideia de a pro teja INSU la şi a-I trimite de ajutoare
omanitare trupe isfor reprezenta de fapt un potir plin
cu ot®ave. [auzind ultimul cuvînt, toţi omanii se
ridică din obişnuinţă, în poziţia lor cea mai 4pedă şi
scandează :
<”AVE, TraianE!
Insularii şi apărţinătorii lor ţineau mai mult de
regnul vegetal, nu de alt regne, şise orientau după
Soarele Marelui Oriente, că încă lumina continua să
vină de la Răsărite să ne înlumine încă un timpe. Şi
stăruiau în această orto doxire a lor, din ce în ce mai
convinşi că :
<”,,,istoria ne spune că începe toată deodată cu
băsescul Traiane şi se înnumără după acel an al des
călecării sale”. Că cum a descălecat, a ridicat steag
şi-a zis
>“Să-vă-Bine-trăiţi-bine!” şi
>“FIAT fericire!” şi luxe
(adică să vă fie bine în fericire savabienu, de unde şi
numele de “Insula Fericirii Lor”, după
descoperitorul ei, care ia eliberat şi ia deşteptat,
dîndule “Deşteptarea!”.
{Bertatea era scrisă şi pe steagă, unde se putea citi
de Ziua Stindardului, că :”Bertate,
Galitate…Suroritate…ori..”} (catît mai rămăsese
scris pe drapele din textele Marii Revoluţe Porto
calice – restu se decolorase depe textile, caşa era
scrierea cu balige.
Bertatea locuitorilor era îngrădită Ȋn Era aceea de
Boc din acel loc sub pretextu că ăştia trebuia să fie
apăraţi de ei, din interior şi, în plus, de influenţele
din afară (care risca să dea sfoară-n ţară că nuş ce
yete a postat pe nete imagini din Era mult Ante
rioară. – că la postacii din fire, nare lecuire)
Poliţia alcătuia rapoarte despre fiecare INS în parte
(de pe întreaga INSulă) inclusive ea despre ea.
(rapoartele era rapoarte de zi şi rapoarte de noapte,
plus şi auto-rapoarte şi rapoarte despre rapoarte.)
* [Limbajul folosit în aceste rapoarte despre dife
fapte din realitate era un limbaj de grad I.
** Limbajul folosit în rapoartele despre rapoarte era
un limbaj secundar, de
gradul II.
***Iar meta-limbajul terţiar era folosit în analiza
limbajelor rapoartelor despre rapoarte şi raportori.
****Un singur boc ajunsese cu intelectu la nivelu
limbajului de lemn IV, şi acela era Emilul BOC IV.]
Raportările (şi dările de seamă) lucrătorilor de
securitate şale ţenilor din buna-vecinătate erau în
principiu raportări adevărate (nu dacele obscene cu
atîtea hectare de boabe la hectar şicu babe violate pe
pian). Orice uvrier din sere iavea dictoană pe ton de
“Noi muncim, noi nu gîndim!”, şi acest gîndirism
profund era unitatea de măsură de IQ pe plan
mondial – un “ţian / ‘ţen” – adică)
Pela noi pe Arca lu Noi erau toţi
mili-ţeni
de dife grade de plutonieri, inclusive cei cu patru
stele. Apăruse şi rasa de
poli –ţieni
(care gîndea prea mult şi prea din pro fund – la final
de mandate dă nileţe şi simoneCreţe.)

94
Dai a fost scris să fie un proscris în rîndul
miliţienilor şial opreştilor.
Fie care ţen era un ciom al legii care de obicei se
ocupa de aplicarea legii, şin lipsa ei aplica legea lu
Ohm şi asigura asigurarea Noii Ordini pentru
Mondiali şi Mondiale.
În Insula FericiriiLor ţenii devenise nişte sex-
simboale omane {asta fiindcă erau dotaţi cu pulane
(la vedere), nucă erau dotaţi dela natură, natural or
fiind cam eunucă}, că o lege Boc-oficială legifera şi
înfierea pe deapsa insularilor cu închisoarea dacă ar
fi făcut semne ceva navelor străine care trecea prin
drepţii lor (sau dac-ar fi luat vrun oareşce care
contact cu orice străine nePeDac.
Pentru a călători în afara Insulii Tuturor
PreaFericirilor, locuitorii locului aveau nevoie de
premise speciale, cu sigiliu bocului, emise de cîte un
icse care se icsase în zetă, şi 2 paşapoarte (original
plus copie cu poză din profile – pe unu cu un
emoticon de om fericit, pe revers cu un emoticon de
fost-la-ciom).
$ Pentru a vedea şine fericirile (altora) şi a se bucura
de ele.
Prea –fericiţii să-trăitori de “Să-trăiţe-de=Bine!”
cereau dispensă de la Înalt Prea Fericirea Sa BOC I
din Capu Statului de Drept casă nu-I trimeaţă să
vadă altă meleagă şi săi lase acasă la vatră. Şi mai
cerură lu Boc patră cu rogojine aprinse în cape ca să
nui scape din Mila Marimii Sale şi cerea să fie iare
lege care săi lege de glie (fără drept de călătorie).
Era Arhi sufficient Simbadele neamelui, Badele Cel
mai Traian, care vizitase tot ce se putea vizita (că
mai fuse unel şi cu odioasa sa. Ş ice nau încă vizitat
ăia, osă vizite madama io Hanna cu vizitiu ei) şiacel
 paradis (FIS
CAL) de vis pentru ei doi acum era moştenit la noi
de cuplu Băse & Boc în acelaşi loc, cu acelaşi scop,
casă fim “ŢARA cu cei mai fericiţi fericitori pe cap
de locuitori”
(după ceam fost ţara cu cei mai mulţi pupincuri )
şicu nivelele de trai la “Să-trăit-de-bine” cele mai
nivele din cel mai (Rai). Şi-ntra devăr, ce fericire
mai mare poate să se existe cînd ştii că vine oareşce
sărbători de sărbătorit (şi calendarul oman e pline de
sărbători; da ciade, parade, nunţi de ebe, boteze de
şi năşii şi cununii de sub egida mircilor băseşti,
nunta anului şi divorţul,…
Şi ştii că ai cui scri felicitări.
Fiecare oman din Dacia FELIX era un felicitator de
Prea-Iubit-Conducător, şi astal făcea să fie fericit,
uneori chiar prea.
(că unii-şi luau funia şi săpunii dela sindicat şişi luau
cîmpii făcînd pă nebunii.:::
### FUNIA
Din fibră (de cocos, desigă, nu de in, nici de sticlă),
şi să punu (dat de Nini de cînd avea stoc în vame) de
casă era principala lor re sursă, da care sursă de venit
nu putea fi vîndută decît gubernului boc-ciomit, care
era oricînd bene-venit la luat bire pe fericire.Legea
în vigoare din epoca traiană timpurie era o
oportunitate ideală (pentru opor –tunişti mai tunişti,
care trăgeau tune cu comerţe cu
fune)
(şi copii funerii)
de a jecmăni po pulaţia prin negustori rude-rudari
între ei (pe rudării în toatal toţi fiind aprox. Vro trei
- : ail u Cocoş, a lu Deanu şialu Ceanu.
(Identificaţi în stenograme drept anagrame dela

96
:Matei, Luca şi Toma Mondialu)
. ŢARĂ cu cel mai prea-fericit PeDepopor, Omania
avea cei mai fericiţi umpla-lumpi şi umpa-laci, care
ştiau să re cite Crezul în la tine.
Zahărul şi orezul erau distribuite LUNAR în mod
egal, printr-o raţie oficială (cu funcţie de do naţie
pan –europeană). Ajutoarele se dădea la sacoşi,
inclusive lu dealde cocoşi; restul obiectelor de uz
mai în delungat fiind cartelate, inclusive obielele,
gumarii şi iz manele secănd-hend-date.
La o aşa naţie de herbivore (băligăroase) de gustarea
de mici şide bere pe gratise asigura fericirea
cotidiană între limite acceptabile. Gratise erau şi alte
drepturi şi bertăţi (aşazise) menite să asigure ‘să-
trăiţe-de-bine’ şi fericire la maximum pe acest drum
al SCMDe-ului multilateral dezvoltat.
Das a cam observat că acum insularii nu se mai
bucură de drepturi; mai mult decît atît, se cam tem
de ele: dreptul de a munci, de a devota, dreptul de a
vedea, dreptul de a auzi ceau auzit.
SăTraiul lor de “SăTrăite-de-Bine” era înrăutăţit pe
z ice trece datorită posibilităţi lor de şantaş pe care
le aveau micii lucrători (aşazişi funcţionari publici)
locali de la sate şi oraş (exclusive pedei – care nu lua
mită ca ei). Asta datorită şi mai ales mulţu mită ideii
idioate de a proteja cultura şi copro-cultura din
insulă, ferind-o de influenţele din afară (şi din paleo-
mai-trecute de multe). Ideea devenise o farsă sinistră
tocmai datorită la o ministră a turismelor careşi
turicase curele prin lume şi care inventase legea
numerelor mari. Aşa că mulţu mită numărului
fefemare de funcţionari gubernamentali şi para-
gubernali veniţi din exterioare, (din toate
Homericile şi din toţi Uii posibili şi virtuali, şi toate
forurile tute lare şi Femeile cu drepte de cetece) care
invadase insu la şine băga ‘Sula-n coastă” casă
navem şi noi o coastă de Azur.](Atenţie că aici am
închis paranteza, deşi se mai putea enumera) Erau
consilieri economici, asistenţi comerciali, oengişti,
grinpişi, foşti pitici la anvere, euro-poliţişti şi
comisari politici, de la cei mai mari la cei mai mici,
(toţi cu picşi), alţi inşi şi inse vacşi la ei, primiţi cu
sarmale pe Insulă ca dovadă de cît de naţiune
tolerantă era pacia, grupuri şi grupuscule de etîcîuri
şi etecee care de care mai oengee,.., lista uezilor şi a
non-uielor lor e fără de sfîrşitE.
Şi nu era nici o şeherezadă care să întrevadă
povestea lor toată. Da de dat laice dădea liote de
postace.
Şi nuşdă ce toţi îl lua la ţintă să-l tomatine (cu roşii,
nu cu ouă roşii), pe BOC Cel Iubit, şi nime narunca
cu vrun papuc or vrun chipiu ceva spre Cotro cenii
escului. Dar Băse cu patriotismu lui local protesta
official prin gura unui mereu că citez :
EU votez cu Boc!
BOC ar fi mai bun (tocma bun de) muscă de pişoar!
Zic că ar fi fost, nu că şi mai E! –
cacum îl avem pe un că cătălinPredoi, care face cît
doi boci la un loc!” (am încheiat citatu din
referendumatu). Şi pentru boci se putea găsi loci şin
alte vespasiene.
Doar că Boc, deşi vedea că el e ţinta puciştilor, (da
se făcea că nu vede), navea a da ascultare decît
Celui-Din_Prea_Înalte, carel unsese şil iertase de
păcate.
PreaFericitul Tartore depe Insula Fericirii Lore îi
asculta spovedania, îi lua dania cu (sacoşa) (caşa se
dădea DARU, casă aivă ăla Haru pro rocirilor, că nu
întîmplător îl chema PA! ul (cică, fără legătură co

98
 madamă paulă voş – care era un fel de paulă femină
cu sculă – da intrase-n ciocumicie şi nu mai era
sufficient de oracolă şi de vie ca Paul Oktopus,
eclozată ȋn Doicilandă). Şi cum ziceam, după cei lua
daru şii dădea vreo două la cure (cu biciu lu o
bicăsau cu pulanu) apoi publică pe iutub scena şi cu
mea-culpu (mea-culparea anexă era arhivată) apoi îi
dădea rePeDe pedepsă:
<”Se PeDepseşte ciomu să ducă toate păcatele
omănirii în spate pînă la următoru potop cu, şi
următoarele 3 potopii (cu 3 proto popii)
Şi bocu ajungea la o nouă răs – cruce din viaţa sa (de
se crucea şi Uia), îşi re lua gubernarea şi re –
promitea marea cu sarea tuturor prea-rafaieliţilor, ;
şun Nou cincinal de
‘’SăTrăituriDePline- de – PreaBine” într-o nouă eră
cincienă.
Că boco-Fanii era credincioşi PreaFericitului şi
“SăTrăitului ‘lui de FeBini. Că cuaşa păstorimi
umpluse colţu de RaiE din Bucovini cu oimi
atotştiutoare de carte.
Dan grădina Edenă euro-birocraţia distrusese
meritocraţia gerontocraţiei care-o ducea din moşi
stră moşi FB (şin ile. galitate )
ARCA avea pe vremea cea o populaţie totală de 20
de (milioni de suflete) de locuitori şi colocuitori
(plus ‘suflete moarte” pentru înlocuitori, plus
mame-surogate pentru orce eventuale) – dar
probabil că erau de 4 (patru) ori mai mulţi
funcţionari civili bugetari, plus cei cu 4 fire, plus 4
pezii lăsaţi în civilie care locuiau în bazele deaici,
toţi aducînd cu ei obiceiuri naţionale NouLiberale şi
atitudini de care insula trebuia de fapt să se izoleze
(casă rămȋie ȋn casă cu toate cele 6 case)
şi să fie ferită
- pentru a rămîne pe deplin FE-RI-CI-TĂ.
Inutilitatea acestor papiţoi bugetari,
“grecotei cu ceafa groasă, bulgăroi cu scîrţa – scîrţa
pe hîrtie, şi altor de pîrţa –pîrţa euro-băşinoşi codoşi,
şi comisari europenoşi ȋn galoşi…, era cvasitotală.
(N.a. – am re citat pe dinafară din ultimele 3 scrisori
primite pe mail.)
Nu numai că nu ştiau să facă nimic, dar făceau
aceasta cu toată hotărîrea şi nici nu lăsau pe nimeni
să facă altceva decît asta.
Că nu ştiau decît saducă vorba, pe feisbucă, deo
Omanie a ‘lucrului bine făckut’
Ei ştiau din almanahele filogermane că “nici un
ciom nu e o in – Sulă, şi- omeau pe fiecare:
- 1 – Consultanţi în probleme financiare îi
învăţau pe poli ţişti cum să bată mai bine (să nu
rămîie dovadă şi urme de pulane) şi fără de cee, şi
cum săi spioneze mai bine pe insulari prin inşi deai
lor infiltraţi ca sula-n coaste şi înfiaţi de băşti – Naşi.
Tot ei erau cei carei consiliau pe fini şi pe naşi, că
năşia era o instituţie înscrisă în patrimoniu une
scoului. (cf. şi pro verbe hungare că odată vede naşu
aia, şi proverbe mondiale că uite ce nea făcut naşu
la tot neamu. Da neamu lave mediator pă Ţurcanu
- 2 – Experţii în pescuit aveau prea puţine să-
I înveţe (fiind ex-Tomi) pe locuitorii in Sulei, care
fuseseră pescari de omi şise ţineau de iordane de
dinaintea epocilor celor 2 traiane.
Şi mulţi fuseseră peşti de generaţii (ȋn Era de Pre-
Traianate şi de săTrăiţe. Chiar dacă-I învăţau să
prindă mai mult peşte, nu era nici o posibilitate de
conservare a lui pe pescadoare, aşa că pur şi simplu
puţea la soare şi se strica Motiv pentru care dăduseră
FLOTA la fiare vechi., că ce le mai trebuia FLOTA

100
FLOTA toată o edecai cu lotca pȋn-la Bucale, port la
mare. În plus, pescarii erau cu toţi de apă dulce, că
pe mare nu mai aveau mare, aceasta fiind amanetată
pe 99 de ani unora şi altora. Nu trebuie omis nici
faptul că pescuitorii fără permis riscau să le fie
ciomit organu. [şi Băse băşise ȋn mare prima – şi
ultima – moleculă de băs-gaze, aşa că marea era o
mare inutilitate pentru mica comunitate de pescari]
- 3 – Uvrierii de la Consiliul Muncilor şal
Con.curelor Neloiale nu aveau nimic de făcut, şi nici
nau avut vreodată. Asta fiindcă nu era necesar să se
construiască şosele, cuatît mai puţin vreo auto
stradă, or străzi asfaltate, pentru că pe insulă nu erau
automobile (nici electrice, nici pe motorine, nici pe
benzene, nici pe rom, nici pe ţuică, nici pe nici
(fuseseră odată cîndva, două maşini mici, acum
mobile vintage, da se ciocniseră amîndouă deodată,
în aceeaşi zi şin acelaşi loc, dovadă că şi alţi
conducători pot fi mai boci ca boc). Şi nici poduri,
apolodoare sau ape-ducte nu trebuiau, căci insula nu
avea rîuri. (doar pîrîuri).
- 4 – singurul proiect concret de construcţie,
aprobat în regimul Boc 4, a fost dărîmarea acelei
porţiuni de autostrade construită cu fonduri
europene, şi implementarea unui debarcader pentru
bac (un bac casă treacă boc) – bac abandonat de un
cincinal, din lipsă de material bămbos.
- 5 – Consilierii locali agrari (zişi agrarieni)
fuseseră şcoliţi prin homerici şi apoi bruxelaţi şi
dezintoxicaţi de beri & mici, şi nato-izaţi şi şpreiaţi
de guber nele din dacii ca să-I înveţe pe in SULARI
să cultive specii noi de plante şi kiwe, şi cartofi cu
păr, în accord global cu Noul Partide De…(de chive,
chivuţe şi tanti Vuţe), dar pe insulă nu creştea nimic
altceva decît Coca-colele şi
 caca-ou, (că nuse mai semănau miguri) Omanii nu
cultivau decît starea de febine şi de caca O pentru
că. {spre deosebire de înainte, cînd nu se putea
spune că ‘Tot înainte era mai bine’, că se caca pe ei,
acum erau omani trataţi cu ierbicide şi ciomizaţi la
timp,
<”Şi nu se mai caca pe ei?”
>”Ba DA, dan regimu DA2 nu le mai pasă. Că doar
la ei acasă se simt caîntr-un olimp, Sunt fericiţii de
pe IN - SULA Fericirii.” Cei mai Fericitoşi (in)
sulari din Dacia {Felixă) = Îi doare-n pixă de orice.
E.
Şacu toţi bucureştenii sembucură şise-ncoadă toţi la
coadă la devotat dăşti din uni Una carea salvat
bucureştiu de goţi. Useristul, ȋncă din starea de
limbrice, zice ‘’goţi-iuuu, goţi-iuu!’’ (că hoţii strigă
‘’hoţii’’ şaruncă cu papucii ȋn sultan (şi insulte ȋn
insulari pretraiani ori post hahani)
Ca orice sulari, stau cu sula-n mînă tot ziulicu, şi
cizmă Măresc ca nea nicu şil preamăresc. (următoru
escu sta cu sula-n coastă şi se căina
• -<citez, “concluzia: FERICIŢI cei săraci,
căci a lor este împărăţia cerurilor şi – mai devreme
sau mai tîrziu – şi împărăţia acestei lumi” (de clară
karlmarcşii în ‘Scrisori din Londra’, şi klauşii din
BăseRaie îi traduc pe limba lor klausă, că cică:
• ->”uite, bă! Ce zice de omii simpli,
simplomanii de pe stradă,! [cadecă a fi sărac cu duhu
nunseamnă căi nătîng or politruc, nu,nu, e cică de
bine, zicese car fi zis sus amintitu întrun texte pus la
index, despre des coperirea (era şi ăsta ‘acoperiţel’?)
lui şia famigliei lui; - un potenţiator de gustu
Fericirii (de gustibus). Nus convins că şi ăstui îi tre
bustu în statui

102
 [o statuie de chirpică, oricît de mică, da dacă se
poate cît mai în ui E]. să vină săl vadă cu mic cu
mare şi să-l mai pupincurare cîtamai lume, dovadă
că asta-I fericeala.
• + “Rînduiala-I bună păntru hăi mari /
Zicea, ce în frîu ţin pă hăi mai mici,/
• Păcum păntru vozi, vornici, spătari, /
Logofeţi, vistirnici şi pă harnici./
• Care prin rînduială sînguri /
Iau şi-şi impart a ţării venituri.”
(a) Pre adevărat! … că s-află în urmă sunt
himere şi izvodiri buiguitoare; - fan teziste.
(N.ed.- şi totuşi să primesc de neamuri întregi! – Ali
Tofilos. Inclusive de boco-fani.
(b) (N.a. – nam ce zice, da nu orice io bag or
iobagă care-a citit ‘Ţiganiada’, aşi înţeleso
• Pentru a evita anu MITE încercări de TRĂ-
dare (nude dare de mite?
)Din partea ţiganilor, Ţepeş Doamne! alcătuieşte o
oaste numai şi numai din ei şi dăi ca ei, cu care
porneşte în cruciadă şi se îndreaptă spre o raia…. În
calea sa, pe drumul plin de peripeţisme, Satan,
sprinijitorul alaturcilor…{copypaste cît încape..
copypestisme}
• Îi ispită cu fel de fel de felicisme, favoritisme
şi drăculisme satanice.
Felicismu era în mod frecvent derivat din
“sătrăirismudeBine” fervent, şi din băsismu fără
ruşine re vigorat cu frecţii şi viagre de un mîndruţ.
Acest pre –puţ al pede-leului făcea mult zgomu cu
talanga şi netu, că tot băsinetu da laice la orice
apariţie asa din haznaua cu boace.:
>”CI.OMU!
– Ce mîndruţ sună acest” cu Vîntuţ, această vorbă-n
 Vînt,
(vȋnt pe care lo fi băşit vrun Bă secu, or vrun urmaş
al lui care se baidănea prin non-ui)
pe care pe drept cuvînt o gorkie şio gorhăie
grohăitorii şi vierii cu vlagă-n istalaţie. Dar coexiştii
se alingorghiesc în spatele unui predoi fără cei doi
coi, îşi ling rănile coexistenţei lor pendeleten ‘lao
glindă’ şi aşteaptă să le vină timpul lor la ghindă.
>”Şi Vîntu le juca prin plete”şise coj bucea la toţi
aceşti pletoşi, mîndri de pletoşie da şi dă năşia lor
cuacel “TU eşti Mirce?’. Cum sar zice, blau toţi cu
pletele-n vînt într-o nomădeală şio bertate totală
(cacu era şi rîndu oilor la transhumanţă), şi fiecare
făcea ce vrea – casta era Omania adevărată, a
ciordelilor Bine-făcute de casta ciorditorilor şi
manglitorilor de meserie.
<”NUma ciordiţi, bre!, şi trimeteţivă copchii la
şcoală!’ –
anceput săi huie şi săi uşuie ăi de prin ui. Da
coexistenţii, cu coexistenţele lor de două coaie la
doi, leau băgat în faţă un gube de predoi care tocmai
se la. (cf. conjuga – eu mă lau, tut e laie – laia de
lăieţi, cu căţel, cu puradel, ȋncepuse o migraţie a
lemingilor spre ui, undei ademenea Merkela cu o
Raie mai ceva ca BăseRAIU. [cacole era ‘’Elbe de
lapte dulce, ţărmurile la rine-s de mămăligă moale,
dealurile şi coastele toate sunt de caş, dă brȋnză, dă
slănină, iar munţii şi stȋncele din Alpii Bavarezi dă
zahăr, stafide, smochine la uiezi şi neouiezi, iar pă
ramurile copacilor din Padurea Boemă atȋrnă
covrigi, turte, colaci. Şi ierea ȋn Wilstermarsch
lebede la discreţie, orice size şi culoare. Aşa că, cu
cȋntec ȋnainte marş! Să intrăm, tropa-topa-n Europa.
“Laţi văţi! Altunde, băi!”

104
şi ieşiţivăţi din vile, şidin bidonvile, că iote, :
<”ca să-I mai civile, ‘preoţi cu pleata rară’ (în
viziunea eminesciană), le fac dreduri la copile şi la
alineGorghine. În fruntea soborului BOR, BOC
întîiul stătător dă cu aghiazme casă ne apere de
CelSpîn. Acest un fel de
“LA-mă! Mamă cu noroc’’..de boc’dă cu apă
sfinţică în spre palatu Cotroceni, doar-doar
La rîndul lui, Ăl cu şuviţa rebelă se pune prislop în
calea fericirii ţuţărului Boc.
• BOC, ca orice boc, era de meserie FRIZer
ventriloc, liber profesionist, şi navea încă friza sa în
Ateneul din răchiţeii măsi.
Patriot, dornic să illumine masele cu torţele pentru
în făptuirea (cu forţa?) unei vieţi de vieţaş mai bune,
(citez “casătră iască maibine!”), dar in capabil să
înţeleagă sensul măreţ al luptei revo de stradă. Aşa
că renunţase la luptele depe baricadă şise baricadase
în vespasiana dela palata Victoria, de unde şia
proclamat Victoria şisa auto proclamat. În schimb
nu cerea decît să fie respectat (“RES pect!”) şi
aclamat.
Ca orice PeDeRev, Boc are o atitudine os tilă faţă de
asupritorii naţionali şi asupritoriile lor, şin plus are
compasiune FeMare pentru iobagii a supriţi de
bampirii care suge sîngele popo…etc
• Şi pencă plete regale erau în semnele puterii
(de cînd nuse mai purta coroane, şi toate cele 4
puteri boccice erau egale în faţa istoriei nedracule),
• Boc al patrule din dinastia Bocilor şia luat şi
el la el însemnele puterilor sale magice şi-a plecat cu
bocceaua-n băţ în boccit prin ţară (Passim. [ici şi
colo dădea de cîteun ilici or de vreo rămăşiţă de
stolo din regime trecute])
• Veţi fi crezînd căn FORU lui intim şio fi luat
puşcă şi cur ea, or şia luat vreo bică. Aş! –
carvasăzică şia
• “Cu o sabie într-o mînă şi cu o FOARFECĂ
în alta” – ecă că vine, ca cei 4 cavaleri ai apoca, din
na poca, şise crede un da mocle;
1 – poate veţi zice că-I mai bine cu sabia să-I taie (la
noade?)
2 – da să ştiţi can băsăRAIE puterea pe care o avea
o foarfecă era cu un ‘AVE!’ mai mare decît orice
sabie. [pe corabie la Noie, orice boc pedec co mandă
şi merge-n fruntea aţilor cu sabia scoasă din teacă-
casăi ioneiPopeştii aceşti}
• Căn RAI – lungimea părului avea o valoare
simbolică şi iconicletele regale fiind în semnele
puterii (prezidenţiale?
Da cum puterea corupe, părul crescut prea lung şi
neîmpletit în coade era în pericol.
Şaci apare prin Dacii rolul de Benefector (=bine
făckător) al întîiului Boc-ciom:
@... şicu FOARFECA
tăia,
frizerea,
ciuntea,
ciopîrţea,
tundea pînă la chele,
chelae pînă le lua şi scalpu pletoşilor.
[cf. prov. – da nu mai mult decît o piele de oaie)]
şin general cioma tot ce prindea.
[şi-l fugărea şi pe Chelu, sau doar se făcea căl?]
*1 -Am o spaimă în mine de trădare şio spaimă şi
mai mare de ăi de mă defaimă – cică acel Samsone
al democraţiei original ear mai fi apucat să zică
înainte săL orbească lumina emanată de emanaţi.

106
Mai tîrziu, în peluza pede din rai, emanaţii acestei
naţii sau concentrat şi sau scremut pînaau emanate
lumină de screm dela Faru-totem, pe care-L ţineau
de Torţă a Demo craţiei băsiste. Zadarnic avea
samsonul forţă herculeană, Micul dalil ia tăiat sursa
puterii şi la prizonierit (întro turlă din cotro ceniii).
Orbit şi chelit, fostul mare eşea noaptea la plimbare
pe calea Victoriei, ca Omul-Sandwich, scris
“Cumpăr păr!! Cum păr!”.
**2 – Mam temut MeReU de cozi de topor şio coadă
de topor mi-a venit de hacă. Iacă cum se văieta, şasta
era vaieta unui Ab Salom care-atîrna spînzurat de
propriile lui plete într-un arbore de stejar, {extremă
urgenţă!?]. Boc ar fi preferat cozile din lemn de
salcîm, dar cum nu iereau pacel tărîm, la tuns pîn-la
chele şila uns cu catran. {poate io fi strigat căi un
zero barat înainte de al rade, deşi nuse cades ă I laşi
spînzuraţi pe spînzuraţi în propriile lor laţe.
***3 -Da veniseră cu juveţe deacasă!
Despre săpun, pot să vă spun căL dăduse sindicatu.
Aşa că nu văd de c ear mai fi treaba lu Boc tăiatu
funiei spînzuratului?
– E treaba lor,
e funia lor,
e săpunu lor,
fackă ce vor cu ele!
****4 -Ceam urît mai mult şi mai mult (decît tăiatu
pamblicilor inaugurale dela gîtu spînzuraţilor (ar
trebui puşă o taxă şi pe astă, că prea scapă ăştia de
plata impozitelor şia birului), deci ceam urît, a fost
mişelnicia trădărilor, ..
- incanta ăla care ia dat triplu ZÎT! Lu Boc 4. Da
Dumnezeul lu Boc era mai tare decît “Dumnezeul lu
Clotilda” şi chiar decît Mnezeii lu Vîntu din parc
are. Aşa că atunci cînd Boc a apărut în faţa lu ŢAR
Traian, a apărut în chip de sfînt Petre cu echip de
îngeri –frizeri şi Ingere –bice, şianceput să le umble
prin pleată, cun sîca-bîca pe sub strai, cu foarfeca de
tuns oi , şi să le radă bărbile de boier – oi (şi boier-
oae). (ş-anceput cu PeNeL-OIMEA lu Căcărău)
La care nu, era acolo un plete (adică un gard de
nuiele împletite cu "cârnăciori lungi, aioişi, cu
plăcinte calde și cu "cârtaboși".în jurul la palatu
Cotroceniului) şi fiecare par (pentru boşi) striga:
CAP! Cap! Capu la moţoc vrem!”
-da n-aveţi voi pari ȋn gard cȋţi boci poate scoate
petrov prin orificiul lui buco-anal.
– da naveţi voi moţoci cîţi boci era cu foarfece şi
tundea pulimea omanăn totime.
<De ce? /
<”De ce, de ne ce! Se primenea clasa politică. Şi se
la.
Da nici ungurii nu se la
să şi făcea şi ei un gard de nuiele, ca să vadă uiele
ce se cere, ş ice se taie prin Euro-Raie.
OLAIE!
Boc se credea mai reformator ca sf. Petru, şi după ce
taie bărbile mogulilor şi dă un ucaz prin care se zice
că cam interzice tuturor bărbaţilor să-şi lase barbă
pe stradă (ȋn afară de purtatul bărbii ȋn biserică, care
se impozita şide cioc ca ţapu ).
*****5 -de primenit se pri menea şi se la şaceste
moş Crăciun ‘cu plete dalbe’, care nu-I atît de moş
pe cît e de cocoş. Eroismu neînfricat al acestui brav
viteaz care sa pus dîrz cu curun uşă la acel mîrşav
puci anti constituţă, cînd sauzea freamăt de
sacoşisme şi teamăt de denea-lisme.

108
După ce s-a războit cu bărbile, Boc a ȋnceput
războiul cu veşmintele, şi prin ucaz a hotărȋt că:
"baronii locali, oamenii de la curte, pupincurii şi
funcționarii gubernamentali ornamentali vor purta
îmbrăcăminte nemţească, cu caftanul de deasupra
până sub genunchi, iar cel de dedesupt mai scurt".
Cei care nu se supun ucazului plătesc bis-bire’’ (da
n Monitorul official legea e semnată de sf. Petru şi,
din lipsă de spaţiu tipografic, apare ȋntr-un variant
prescurtat:
‘’Iarna nu-i ca vara.
Vara se va purta bikine şi şnure-n-cure.
Iarna se va purta gogoşari şi ţȋţari.’’
[Pora lu şora a refuzat aşa veşminte, şi el a fost
ȋmpăiat, iar iei I s-a tăiat raţia de *UIE PSD pet imp
de o lună.]
Boc a realizat că părul (mai ales cel pubian) ‘’este
un suport expresiv extraordinar de bogat. Îndeosebi
pilozitatea capului marchează puternic aspectul
fizic, este un element central al aparențelor
corporale, modalitate de exprimare a identității, dar
și a diferențierilor și a clasificărilor sociale,
religioase, morale, estetice.’’(citat) Tunsul la
‘’zero’’ nu se aplica şipe tablourile cu chipurile
bărboase ale lui Marx, Engels și Lenine. Asta fincă
noapte de noapte Boc vine cu foarfeca lui şi le
tundea bărbile ȋn proporţie de 25%. Da,‘’ce noaptea
tăia, ziua le creştea la loc’’.
Conform evangheliștilor Marcu, Luca și Ioan, Isus
l-a numit "piatră" (în aramaică "Kefa"), nume
consemnat sub forma Πετρος în greacă și tradus în
latină ca Petruş, pencă Boc era un Manol
deandoselit, şin urma lui nu rămȋnea piatră pă piatră
Boc patră, cu sabia-ntr-o mînă şi cu FOARFECA
(bă! Poate crucea?) nu
–Nu, cu foarfecu bocu a tăiat, de foarfec va pieri, că
cine scoate foarfeca, de foarfecă va sfîrşi for fecat,,
În alta, sa prezentat la Poarta lu moş, şi-antrebat:
• Stînga sau dreaptă?
Ali Moş, nevrînd ca cocoş săşi piardă demnitatea şi
în semnele bărbăţiei şiale puterii lui de Cocoş, a ales
sabia, (Cocoş et Co. urmînd să fie deca
pitaţi,..decopitaţi,
(decopitarea - termenul e explicat ȋn mai jos)
Şi din nou, laa doua strigare, în faţa la poarta nouă
dela Noua Mişcare Poporană, boc a stat şi-antrebat:
• Stînga sau dreapta?
De data asta moş a ales foarfeca, găina lu cocoş
renunţȋnd la demnitatea dea purta sutien cu sute, şi
urmînd deci, în varianta topoliceancă, să fie tunsă
cheală
(Cheala lu Chelu)
Desflocăită floc cu floc ȋn mijlocul la Tȋrgul de Floci
şi tăvălită prin ca trană şi prin fulgi de boci instruiţi
special, (ca fostă parte din system şi plimbată pe la
deneale.
Pe unde-apare Spînu şi-I tot dă cu
“PA!-le şi bule PA, Pa-le,
apare şi penumbra lui {din umbra băsescului}
[că erau Băse şi Boc ca umbra şi penumbra de braţi],
cu fOARFECE, şi zice:
##(Mi-e frică deo trădărică!? –
<Carvasăzică, Cum de trădărică, carvasăzică?
>Dacă e vreo trădărică, adică dacă o cer interesele
Partidului PNL.ovin, fie, ne revopsim la pene şi ne
europenim cu niţică euro – penitate şi pe fătă şi pe
spate. Partidul Popular European, care cuprinde şi
Pnloimea, şi-a ales o nouă conducere ȋn Ţările de
Foarte Jos, unde şi-nţărcat dracul copii.

110
Nota de subsol
**===
(decopitarea - termenul folosit ȋn mai sus, e explicat
ȋn mai jos)
Decopitarea membrilor si membronilor din
pedeloime, pentrua intra ȋn rȋndurile la peneloime.
(tot un drac). Ȋn ‘’Adevărul’’ din Cluj-Napoc e
descris acest Arap-Alb cu epitetul de Boc ‘’bărbatul
de stat la stat tresă fie puţintel mai frumos ca dracul.
Si era balcȋz şi lălȋi, de-ţi era frică să ȋnnoptezi cu
dȋnsul ȋn casă. Pasă mite luase vro boală ruşinoasă
de la vrun carol2 orvrun alt ţap sau de la vruna din
cele două capre slabe şi rȋioase ale missei PORhap.
Că daia rămăsese cu coarne de ţap şi cu copite de
capră. [Capra calcă piatra. Piatra crapă-n patru.
Crăpa-i-ar capul caprei precum a crapat piatra-n
patru.]. Hermafroditul nu ierea din Hermanştal, dar
era cel puţin la fel de-al dracu, cacu, după Marea
Decopitarea, făcuse din orice 4PeDe un rumegător
PeNel-ovin. Copitele imparicopitatelor sunt cu mult
mai mari ca la paricopitate. Imparicopitate sunt caii,
măgarii, tapirii, zebrele și rinocerii. Procesul de
rinocerizare ȋi transformă pe toţi ȋn vuvuzela PPE.
-Cum dracu?
-Dracu ştie cum! Co fie el mare Dumnezeu, da
meşter e şi dracul. Boc IV (pari-copitatul) a
observant că adulții pedeloi au picioare portocalii
lungi şin dungi, casă fie buni de fugi. Şis buni la
cocostȋrcit şi la sacoşit (mai ceva ca un cocoş). Un
cocostârc s-a dus la descocostârcărie, unde se
descocostârcăreau şi alţi cocostârci
nedescocostârcăriţi, ca să se descocostârcărească de
cocostârcăria lui. Astfel, sa coşeritula şters diferenţa
care era ȋntre barza neagră şi cocostȋrcă, şi Picioare-
Lungi s-au uit şi sau ascuns ȋn PePeEe şin ultima
tule.
<Tule…!
< şatdaună-te că Vezi tu pe dracu! Se zice = adică
Vezi tu pe boc dacă nu eşti cuminte. Că BOC avea
multe nume şi tizi şi alias-E, aka Mer Kela
EteCă babete lee calul dracului, adică iun drac de
femeie, e dracu gol.

112
Nu te pune cu dracu, nici cu draca.
Şi iaca cum sau pomenit Penel-OIMILE lu Căcărău,
ȋn ȋnauntru ȋnăuntrului po
Pulimii PePeEee
După care uiezii i-au mai amuşinat ȋn-o dată,
inclusive sub-coadă, le-au mai tăiat din ghiare, că
era prea lungi, şi ia luat la ‘’AH-TUNGI!’’
‘’Achtung! Achtunge!
Aşteptaţi-ne ȋn poziţie de drepţi şi cu chiloţii-n
mȋnă! Numai daţi din copite!
După apele li se da fiecăruia ‘’todo’’ liste şi
vuvuzela rebrenduită cu PePeEee şi şpree uiste.
Decopitarea şi deschiloţarea sunt primele faze ȋn
procesul de schimbare a LOOKului
. Omen e nomen
Deci urmează o en rinuă la riniue (Re-new)
Şore-denumire a *UIE PeNeLe, fost PDeLe, fost
PeDe, fost…
Şalte şore denominalizări ale lui BocI, BocII, Boc
III, BocIV, “O altă denumire dată personificării
răului este cea de "satan", care în limbajul uzual al
timpului ante-hristic însemna o renunţare tranşantă,
fără echivoc, o lepădare radicală de un lucru.
Noţiunea de "satan" se traduce prin duşmănie,
contrar, opoziţie. În cartea Iov (I-ÎI, 7) Satan apare
într-o poziţie cvasi-dualistă, dialogală cu Băsescul
zis Mnezeu.’’
https://adevarul.ro/stiri-locale/cluj-napoca/toate-
numele-diavolului-in-folclorul-romanesc-de-
1710303.html
Dintre multele nume ale lui Boc Din Napoc,
bocitoarele boco-fane ȋl numesc ‘’Aghiuţ’’(de la
‘’aghios, aghios = sfȋnt, sfȋnt eşti Doamne Boace.
Aprovizionarea cu vuvuzele se făcea comenzi
onlaine, şi livrarea se făcea fără haine şi ghete.
***Cam paci se termină nota de subsol.
Urmează o notă la nota de subsol:
(citez: ‘’Nam bani de haine şi ghete’’)
Şincă o notă:
(Nota trad. = traducător?)
[ba nu, că unai dezertoru, şi alta delatoru or
plagiatoru (adică autoru în gîndu lui) [uite un oman
patriot!]. – că ia castrat cu 25% pe mulţi.
@ EROUL care a schimbat soarta unei naţiuni, cel
care a creat Omu Nou = PeNeLomu, şi care nea
titanit Viitor1 unul,
“Ecce Ciomu!” –
carea ciomit po pulimea omană, şia schimbat calea
ei prin ui. Şi odată cu schimbarea naţiunii, totodată
a schimbat şi coafura clasei politice şi ia perciunat
looku. Ciomu care nea salvat de dictatori şi de
dictatoriile lor, şi mai ales de dictatorial aleşilor.
<Jos dictatura acestor dredloace cu peruci.
“Slavă ţie, boace!
• Acu chiar caţi dat de dracu! Că dacă lu boc
nuie frică deloc de dreduri, şi cu foarfecu sa avîntat
printre drezi, odată cu el şi pulimea se trezi cîntînd
‘Deşteaptăte bă!’
• Acum strada vrea 100% să-I castreze pe
politicieni. Vrea Nume Noi 100%. Nume pe care nu
poa’să leaducă decît un mîndruţ de pe feisbucă
Chiar boci hop-mitici care miticăie paici cer în cor
reforma clasei politice, adică vor. O nouă
Decopitare şo nouă dez-chiloţare, şo nouă
meaculpare. Chelirea, năpîrlirea şi împrospătarea cu
prospături a clasei politice e pe drum acum, de la
litera “g” mic de mînă la cel mai “K” mare de tipare.
Da pînă se toarnă mulajele de tipare la fostele măşti
(mortuare?) se dă STASul lalte măscării cu măşti şi
măscuţe. Traseiştii din partide –balama se uită cu

114
 jind şicu ‘aman–amane’ la finala gubelui Boc–
patră, cînd Partidul-Şatră îşi năpîrle cu loarea.
(din căcăniu portocaliu devenea galben diareic)
DECI
Chipurle ca să se scape de FOARFECII lu Boc (5?)
pedecii şiau pus basca liberală (şiam încălecat peo
şa, şi) şicu masca “sătrăitoritului de Prea Bine” se-
amestecă prin tre pletoşi şi bărboşi,. Fiecare căutînd
un naş cît mai bulibaş. [că nu toţi au noroc ca davidu
lu boc]. După cea fost atîta ‘hei-rupă’de ortăcie,
plimbat-în –dubă şi
‘vedeate aş cu volgă neagră la poartă!’,
acu eo mare cerere de păr (chiar şide barbe) şi a fişe
la pa! late cu
“Cumpăr păr!’ – ‘’Cum păr păr!’’
recitate de toţi scribii puterii şipe feisbucă:
# ”<NU eşti om de bine dacă nai măcar o perucă la
tine!”
(căn loc de măşti la Bal Mascate, veneau cu boc la
bîlciul (=MOŞII) de la cotroceni mascaţi în alţi şin
alde.
(că alde tăricenii primise NUP de la hahanise)
<”Din acest fragmente de ceremonial NUP ţial
postat de kalimentele anterior, postacii din post
eritae a putut afla că rex Soarele Băsescul Ăl
Marele, s-a scăldat în glorie!, s-a scăldat în Omagiu
Iubitului şi pli de vener aţie al prea-supuşilor săi, s-
a scăldat în multe, multe alte lucruri, numai în apă
nu s-a scăldat niciodat”
{na fost niciodată ‘La scăldat’, caşa am copiat şi eu,
ca orice copist, după o copiuţă de la pagina 46}.,…
şi niciodată n-a pus gura pe un strop de apă
[interpolare a copistului apare, care se dă autor al
acestui texte, deşi navea saca.
În aceleaşi texte se vorbeşte despre cum put a băsism
Prea Fericitele Feţe şi cum se machia –velica
dănileţii prin proba apei.
<”Judecătorul de odinioară se îmbrăca în robîşi
punea pe RUCA, şi din momentul cela se deroba de
el, se dezomaniza; de venea o maşinărie de aplicat
legea băsească, adică Legea lu Ohm, a Celui mai
Tare, care dă cel mai mult”
(citat copypeistat de pe la de neale).
(Notă – aparii şi sacagii era ex-pulzaţi din acest rai
băsesc.
>”Doamnele pedeliste de la Versailles, plus întîia
lor madamăDoamnă, nu put eau fi învinuite de cur
ăţenie exagerată, nici nu se lau mai des de o dată, (ca
lăieţii). Doar în acea epocă, o bocă dealu boc a
inventat “GRATTOIR –ul” – o gheruţă lungă, de
scărpinat, confecţionată din aur sau fildeş. (na avut
răbdare pînla litera “G” mare) Coa fura, clădită şi
lipită cu glue în fel şi chipă, casă reziste [‘coafura
rezistă!’) cîteva zile, or luni de zile, făcea
inaccesibilă pelea scalpului, transformînd-o într-un
maidan modrogan propice pentru dezvoltare
diferitelor vietăţi.
(N.red. – textul istoric nu spune nici care nici pe
unde) Din punct de vedere istoric, s-a sugerat că
infectările cu păduchi de cap erau benefice deoarece
protejau împotriva păduchilor de corp, care sunt mai
periculoși. (zice Wikipedia, da nu zice nimic despre
‘’lăţei’’, care la peneleii cu barbă le mişunau prin
barbă, iar la peneloaice le mişunau prin floace.
Eticheta a rezolvat problema, dînd drept de cur
ăţenie la Cur tea cotrocenilor GRATTOIR –ului. În
situaţiile date, era îngăduit să-l introducă sub
peRUCĂ şi să scarpini cu gingăşie locurile expuse

116
 atacului. În Noul peNEle, aparuse, pe lîngă meseria
de umbre lar alu cătălinpredoii, ţucălar a lui
mihalacii şi ţu-ţu al crinului (da ăsta primise ostracă
şi era pe off-tacă), şi jobu de păducher / or perucher?
Al gorghicelor.
[Da Atenţie! Prin ce păr umblaţi!]
Şi Achtungă pe unde vă dezchiloţaţi!
şi fincă prea colcăia prin Raia păduchii şi puricii,
lisa declarat război (vezi scena F3, p.2) şi s-a lansat
lozinca:
<”Linişte, bă! Ce dracu! Cacu “ŢARAtu se mişcă!”
Se mişca, că “toţi aveau pă duchi care li se tîrau pe
testicule” (copiat) căSe primenea clasa politică şişi
schimbau pERUCILE ei înde ei (şi făceau şi schimb
de păduchi
_ Peruca, încă de la faraoni, era în semnele rangului
social.
>”Vrem monarhie-n Băserie, NU oligarhie!” Căn
numele ‘interesei năţei’, Uni unea Naţo pentru Pro-
gresul Omaniei nare mamă, nare tată!
• Şi parcă-l aud pe boc din găoaza de comandă
de pe ARCĂ:
• “<M-ie groază de tră.”
• Şi parcăL aud şi pe “une PeReul nu ie
unpartid de uie; e o adunare de ..”(trădare, trădare,
da so ştii şi matale!)
‘ce că: “RAS, tuns şi ceara!” = ca orice lucru bine
făcut, într-o Omanie a Bine-făcutelor
Intrarea NeNeloimilor ȋn Partida populimii Euro
pene s-a făcut cu tamtame şi vuvuzela, şi schimb de
tricouri, de chiloţi şi de izmene.
Trăiască lupta pentru pace! – din pacia.
118
120
122
???Numărătoarea inversă continuă! HUăăă!
++[saude o voce din off.) – of! Of!..