Caragiale

CARAGIALE
(De la Caragiale la Caragiale)
Vol. XIX
Cronologia operei
(1903 – 1912)
Antologie de
MANEA ADRIAN
1|Page
Copyright © 2021 by Manea Adrian
Caragialele Antologic -
(De la Caragiale la Caragiale)
Vol. XIX
Cronologia operei
(1903 - 1912)
Antologie de
Manea Adrian
First Printing: LULU <2020>
Second edition
ISBN 978-1-716-41220-2
2|Page
Table of Contents
Cap. 30 – ‘’Noua Revistă Română’’ ............................................................................................9
1909 – Peste 50 de ani........................................................................................................10

1909 - ‘’Noua Revistă Română’’ ........................................................................................12
1909-06-28- Un nou teatru - Noua Revistă Română, vol.VI, nr.12, 28 iunie 1909, p.179-180 13
1909-07-01- De vorbă cu Caragiale – Lupta (Budapesta), III, nr.115, 1/14 iulie 1909, p.2-3
..........................................................................................................................................23
1909-07-15- Epistole în versuri – (postume) – [2] – Către Ionel Duṭescu-Duṭu – [2] –
Travemunde, 15 iulie 1909 .................................................................................................34
1909-08-01- Scrisoare către Dr. A. Steuerman-Rodion – [14] – din august 1909, ............... 37
1909-08-08- Scrisoare către Redacṭia ziarului ‘’Opinia’’ [5] – Opinia, VI, nr.791, 8 august
1909, p.1, ...........................................................................................................................42
1909-09-06- Scrisorile lui Al. Vlahuṭă către I.L. Caragiale .................................................46
1909-09-10- Scrisoare către Preṣedintele ṣi membrii Comitetului teatral din Iaṣi – Opinia,
VI, nr.817, 10 septembrie 1909, p.3 ...................................................................................48
1909-09-20 - Scrisoare către N. Dumitrescu-Câmpina ........................................................53
1909-09-11- Scrisoare către Dr. A. Steuerman-Rodion [15] – Opinia, 11 septembrie 1909,
p.2;.....................................................................................................................................57
1909-09-13- Începem! – (Instantaneu într-un act) - Noua Revistă Română, vol. VI, nr.19, 13
septembrie 1909, p.291-294 ...................................................................................................59
1909-09-20- Scrisoare asupra Teatrului Naṭional - Noua Revistă Romănă, 20 septembrie 1909;
pp.307-308; ...........................................................................................................................74
1909-09-26- Scrisori către C. Stăncescu .............................................................................85
1909-10-04 – Scrisoare către Brătescu-Voineṣti .................................................................88
1909-10-26 – Scrisori către Alexandrina Caragiale [6] .......................................................90
Revista ‘’Viaṭa Romănească’’ ............................................................................................92
KIR IANULEA ................................................................................................................... 121
Scrisori către Paul Zarifopol din iarna anului 1909 ........................................................... 124
1909-02-04 – Scrisoare către Paul Zarifopol [247] ........................................................... 129
1909-11-01- Kir Ianulea – Viata Românească, IV, nr.11, noiembrie 1909, p.208-232 .......... 131
1909-11-08- Telegramă - Către Nicolae P. Răṣcanu – Opinia, 8 noiembrie 1909, p.2 ....... 160
1909-11-15- Calul dracului – Lupta (Budapesta), anul III, nr.204, 15 noiembrie 1909, p.2... 161
1909-11-15- Scrisoare către Al. Vlahuṭă [1] ..................................................................... 182
3|Page
1909-11-17- Scrisorile lui Al. Vlahuṭă către I.L. Caragiale ............................................... 183
1909-12-14- Politică și Literatură – [5] - Universul, XXVII, nr.343, 14 decembrie 1909, p.1
............................................................................................................................................ 185
1909-12-17- Scrisoare către Al. Vlahuṭă [2] ..................................................................... 197
1909-12-25- Pradă de război … Anecdotă orientală – Universul, XXVII, nr.354, 25 decembrie
1909, p.1.............................................................................................................................. 199
1910 - Caragiale, “Schiţe Nouă”, Bucureşti, Editura Adevărul, 1910, (294 pagini) – cu
dedicaţie: “Lui A. Vlahuţă”. ................................................................................................ 208
Volume postume .............................................................................................................. 209
1920 - Vol. „Culegeri postume”, Iaşi, Ed. ‚Viaţa Romănească’, 1920, (38 pagini) ............... 213
1916 – I.L. Caragiale – ‘’Succes’’ (34 pagini), Editura Alcalay & Co. , 1916, (volum postum,
editat de Al. Vlahuṭă)........................................................................................................... 216
Succes – ‘’Succes’’ (34 pagini), Editura Alcalay & Co. , 1916, p.3-9................................... 218
Monopol – ‘’Succes’’ (34 pagini), Editura Alcalay & Co. , 1916, p.17-24 ........................... 225
1915 – Abu-Hasan - Tipărit în vol. Abu-Hasan”, Bucureşti, Ed. Flacăra, 1915, (252 pagini) 233
Poporanismul. Răspuns la o anchetă literară] –Luceafarul, (Sibiu), anul IX, nr.1, 1 ianuarie
1910, p.17............................................................................................................................ 294
Cap. 31 – 1910 - Ziarul ‘’Universul’’ ...................................................................................... 306
1910-01-01- Situaṭie penibilă – Universul, XXVIII, nr.1, vineri, 1 ianuarie 1910, p.1-2 ....... 307
1910-01-05- Politică și Literatură – [6] -Universul, XXVII, nr.4, 5 ianuarie 1910, p.1 ......... 315
1910-01-15- Politică și Literatură – [7] –Universul, 15 ianuarie 1910 .................................. 323
MORALĂ ŞI EDUCAŢIE [I] .............................................................................................. 324
1910-01-20 – Telegramă către redacṭia ziarului ‘’Opinia’’ – ’Opinia’’, 20 ianuarie 1910, p.1
........................................................................................................................................ 334
1910-01-25- Nimic nou – Universul, XXVIII, nr.23, 25 ianuarie 1910, p.1 .......................... 336
1910-02-07- Făcătoare de minuni – Universul, XXVIII, nr.36, 7 februarie 1910, p.1 ........... 343
1910-02-14- În afacerea Porn –Noua Revista Româna, nr.17, duminica, 14 februarie 1910,
p.257 ................................................................................................................................... 351
1910-02-15- Sfînta Ghenoveva –Universul, XXVIII, nr.44, 15 februarie 1910, p.1 .............. 355
1910-03-02- Politică și Literatură – [8] - Universul, XXVIII, nr.59, marṭi, 2 martie 1910, p.1
=Morală ṣi educaṭie [II] ....................................................................................................... 362
1910-03-12- Un incident de senzaṭie - Universul, XXVIII, nr.69, 12 martie 1910, p.1 ......... 371
1910-03-19- Politică și Literatură – [9] - Universul, XXVIII, nr.76, vineri, 19 martie 1910, p.1
= Morală ṣi educaṭie [III] ..................................................................................................... 377
4|Page
1910-04-26- EPISTOLE în versuri – (postume) – [3] – Epistole în versuri – Către Ionel
Duṭescu-Duṭu – [3] – 26 aprilie 1910, Berlin]................................................................... 387
1910-04-26- EPISTOLE în versuri – (postume) – [4] – Epistole în versuri – Către Ionel
Duṭescu-Duṭu – [4] –........................................................................................................ 387
1910-05-23 - Festivitatea onomasticei dlui C. Cantacuzino-Paṣcanu –Ecoul Romanului, X,
nr.470, 23 mai 1910, p.2-3 ............................................................................................... 387
1910-05-25- Politică și Literatură – [10] - Universul, XXVIII, nr.140, marṭi, 25 mai 1910, p.1
= Morală ṣi educaṭie [IV] ..................................................................................................... 388
1910-03-22- Scrisoare a lui Vlahuṭă către Caragiale ......................................................... 397
1910-06-07- Telegramă către Vlahuṭă .............................................................................. 398
1910-07-28- Scrisoare către Paul Zarifopol ...................................................................... 402
1910-08-23- CATREN - Scrisoare către Paul Zarifopol [355] .......................................... 404
1910-09-06- Scrisoare către Ioan Burbea .......................................................................... 407
1910-12-09- Scrisoare către Ioan Burbea – Vremea, IV, nr.207, 9 decembrie 1910, p.3.... 408
1911-01-14- Scrisoare către Un intelectual din Galaṭi – Adevărul, anul XXIV, nr.7667,
vineri, 14 ianuarie 1911, p.3 ............................................................................................. 410
1911-01-24- Interview-uri electorale. Cu D. I.L. Caragiale – Viitorul, 24 ianuarie 1911, p.1
........................................................................................................................................ 419
Festivitatea onomasticei dlui C. Cantacuzino-Paṣcanu – Ecoul Romanului, X, nr.470, 23 mai
1910, p.2-3 ....................................................................................................................... 423
1911-02-09- Scrisori către Al. Vlahuṭă [5], [6], [7]........................................................... 431
Cap. 32 – Ziarul ‘’Românul’’ (Arad) ....................................................................................... 434
Caragiale ṣi Ardelenii – Românul (Arad), anul I, nr.2, marṭi, 4/ 17 ianuarie 1911, p.2 ...... 442
1911-01- Scrisoare către V. Goldiṣ ................................................................................... 459
Este Romănia un stat balcanic? - Românul (Arad), nr.29, 6/19 februarie 1911, p.5 ........... 466
Românul (Arad), nr.18, 23 ian/5 febr. 1911, p.4 ............................................................... 472
Românul (Arad), nr.22, 28 ian / 10 febr 1911, p.1 ............................................................ 473
Românul (Arad), nr.24, 30 ian/ 12 febr 1911, p.3 ............................................................. 475
Românul (Arad), nr.25, 1/14 febr. 1911, p.3 ..................................................................... 477
Românul (Arad), nr.26, 2 /15 febr 1911, p.2 ..................................................................... 479
Românul (Arad), nr.27, vineri 4 /17 febr 1911, p.1-8 ........................................................ 481
Românul (Arad), nr.28, 5/18 febr. 1911, p.3 ..................................................................... 481
Românul (Arad), Nr.29, 6 /19 februarie 1911, p.1 ............................................................ 481
5|Page
1911-02-15- O reparaṭiune - Românul, (Arad), anul I, nr.36, marti, 15/28 februarie 1911, p.1
............................................................................................................................................ 482
“Tribuna’’, (Arad), nr.33, vineri 14 februarie 1911, p.3, ................................................... 486
Tribuna, nr.36, 28 februarie 1911, p.5 .............................................................................. 488
Cît o fi costat - Tribuna, (Arad), anul XV, nr.29, duminică, 6/19 februarie 1911, p.6, .......... 489
Tribuna, (Arad), anul XV, nr.30, marṭi, 8/21 februarie 1911, p.6 ...................................... 489
O perfidie nemaipomenită - Românul (Arad), anul I, nr.30, marṭi, 8/ 21 februarie 1911, p.1,490
‘’O reparaṭiune’’ este publicată în ziarul ‘’Românul (Arad), anul I, nr.36, marṭi, 15/28
februarie 1911, p.1; semnat: I. L. Caragiale.......................................................................... 491
Tribuna, (Arad), anul XV, nr.37, mercuri, 1 martie n. / 16 februarie v. 1911, p.2 .............. 494
Tribuna (Arad), anul XV, nr.39, vineri, 3 martie n. / 18 februarie v. 1911, p.5 .................. 495
Românul (Arad), Anul I, nr.40, sîmbătă, 19 februarie /4 martie 1911, p.2,........................ 499
Tribuna (Arad), anul XV, nr.41, duminecă, 5 martie n. / 20 februarie v. 1911, p.7 ............ 499
Tribuna (Arad), anul XV, nr.39, vineri 3 martie n. / 18 februarie v. 1911, p.5-6 ............... 501
Tribuna (Arad), XV, nr.40, Sîmbătă, 4 martie n. / 19 februarie v. - 1911, p.4-5 ................ 502
1911-06-06 - Cine este mizerabilul autor al infamei notiṭe: ‘’Cît o fi costat’’? - Românul,
(Arad), Anul I, nr.112, marṭi, 24 mai (6 iunie) 1911, p.2-3 ................................................... 504
1911-06-09 - Românul, (Arad), Anul I, nr.115, vineri, 27 maiu /9 iunie 1911, p.3-4......... 507
1911-02-19 – Scrisoare din Viena - Românul, (Arad), Anul I, nr.40, sîmbătă, 19 februarie/4
martie 1911, p.2 ............................................................................................................... 510
1911-03-15- Telegramă către Al. Vlahuṭă ........................................................................ 512
1911-03-18- Scrisoare către V. Goldiṣ [4] ........................................................................ 513
1911-03-19- Nevoile obṣtii ṣi aṣa-numitele ‘’Casa Noastră’’ – Românul, (Arad), I, nr.64,
sîmbătă, 19 martie/1 aprilie 1911, p.1-3 ............................................................................... 516
1911-03-22- Diplomaṭie subṭire. Cronică – Românul, (Arad), Anul I, nr.66, marṭi, 22 martie/4
aprilie 1911, p.1-2; .............................................................................................................. 532
1911-03-27- Termitele – Românul, (Arad), I, nr.70, duminecă, 27 martie/9 aprilie 1911, p.1-2
............................................................................................................................................ 541
1911-03-29- Scrisoare către Vlahuṭă [7] ........................................................................... 550
1911-04-06- Scrisoare către Aurel C. Popovici [2] ........................................................... 551
1911-04-10- Sărbători mîhnite - Românul, (Arad), I, nr.81, (duminica Paṣtelui), 10/23 aprilie
1911, p.6-7 .......................................................................................................................... 554
1911-04-10- Trăiască... – [Scrisoare] - Românul, (Arad), Anul I, nr.81, 10/23 aprilie 1911,
(numărul de Paşti), p.7;........................................................................................................ 562
1911-04-14- Scrisori către Vasile Goldiṣ .......................................................................... 563
6|Page
1911-04-30- Scrisoare deschisă adresată directorului ziarului ''Românul'' – Românul, (Arad),
I, nr.94, sîmbătă, 30 aprilie/13 mai 1911, p.1-2................................................................. 574
1911-05-03 - Curiosul pedepsit [1] (TRADUCERE după Miguel de Cervantes Saavedra) -
Românul, (Arad), Anul I, nr.96, marṭi, 3/16 mai 1911, p.1-3;............................................... 586
Românul, (Arad), I, nr.97, miercuri, 4/17 mai 1911, p.1-2-3; ............................................... 595
Românul, (Arad), I, nr.98, joi, 5/18 mai 1911, p.1-2; ........................................................... 602
1911-05-11- Iubirea de adevăr a „Tribunei” - Românul, (Arad), Anul I, nr.103, miercuri,
11/24 mai 1911, pp.2-3; ................................................................................................... 612
1911-05-15- Între Stan ṣi Bran – Românul, (Arad), nr.107, duminecă, 15/28 mai 1911, p.1-3
............................................................................................................................................ 617
1911-05-18- Fecioara-din-lună (Poveste japoneză) – Românul, (Arad), anul I, nr.109, miercuri,
18/31 mai 1911, p.1-3. ......................................................................................................... 628
Scrisoarea lui Caragiale către Aurel Popovici ................................................................... 643
1911-05-24 – Partea Poetului - Românul, (Arad), I, nr.112, marṭi, 24mai/6 iunie 1911, p.7;. 646
1911-05-24 - Cine este mizerabilul autor al infamei notiţe: “CÎT O FI COSTAT?” - Românul,
(Arad), I, nr.112, 24mai/6 iunie 1911, p.2; ........................................................................... 653
1911-05-27 - Cine este mizerabilul autor al infamei notiţe: “CÎT O FI COSTAT?” - Românul,
(Arad), I, nr.115, 27mai/9 iunie 1911, p.3-4; ........................................................................ 653
Cît o fi cîṣtigat Caragiale ? într-o viaṭă de om................................................................... 655
=Caragiale şi drepturile de autor....................................................................................... 663
1911-06-09- Un băieṭaṣ rău - (Traducere din Mark Twain) - Foaia interesantă, VI, nr.25, 9/22
iunie 1911, p.98 ................................................................................................................... 666
ADDENDUM – ...................................................................................................................... 671
Notiṭe despre Ion Luca Caragiale publicate în ziarul ‘’Românul’’ din Arad ...................... 671
7|Page
8|Page
Cap. 30 – ‘’Noua Revistă Română’’
„Celebru este unul care începe să trăiască după ce a murit”

Ion Luca Caragialele
9|Page
1909 – Peste 50 de ani
‘’Peste 50 de ani’’ – publicat în „Universul”, (XXVII, nr. 133, 18 Mai 1909),

semnat: „Caragiale”; neretipărit.
‘’Sunt aproape cinzeci de ani de când am fost față la o strălucită solemnitate.
Era găzduit în Ploiești Cuza-Vodă, Primul Domn al țărilor unite; înconjurat de
toți notabilii orașului și de mulțimea poporului, venea să asiste la deschiderea anului
școlar.
… ==Să nu mai vorbim de ortografie și de interpuncțiune, dar, într-un articol,
de critică literară, despre un cetățean care trăiește încă și care mereu e osândit a-și
scrie numele întreg cu litere străbune, prin tipar, de două ori pe săptămână (adică
neînsemnatul meu nume), să vezi numele acesta, pe aceeași pagină, în vreo zece
rânduri, scris în trei deosebite feluri, e cam prea-prea: „Carageali, Caragiali,
Caragiale”...
Caragiale i-a împărtășit lui Alexandru Vlahuță o versiune romantică despre
venirea lui pe lume:
10 | P a g e
”Parcă văd…seara. Frig. Ninge. Viscolește. La Ploiești. Acum cinci zeci și atâți
de ani…O femeie săracă, într-o odaie fără foc, se chinuiește, nemâncată, pe o saltea
de paie…Vântul vâjâie afară, nenorocita femeie se zvârcolește înăuntru de dureri
grozave…Și toată noaptea o duce așa…De-abia către ziuă se ușurează. Naște un
copil fără noroc…Ei bine, copilul ăla sunt eu!…”. Sintagma ”parcă văd” vine cel
mai probabil din spiritul modest pe care l-a manifestat toată viața Caragiale. Deși era
foarte apreciat, el nu brava pe seama faimei pe care o căpătase. Tatăl marelui
dramaturg era secretar la mănăstire, meserie care l-a pus la adăpost de neajunsuri,
astfel încât condițiile în care s-a născut Caragiale nu aveau cum să fie atât de vitrege.
La primele ceasuri ale zilei de 30 ianuarie 1852 a venit pe lume Ion Luca, fiul lui
Luca Ștefan și al Ecaterinei Caragiale. Tatăl, în ziua botezului, a dat ca zi a nașterii
1 februarie, desigur nu din rea credință, ci din zăpăceală.
Micul Ion Luca a zburdat până să fie dat la școală prin poienile pădurii
mănăstirești. Copilul își căuta camarazi oriunde, fiind fără ifose de domnișor, având
țigănușii și odraslele țăranilor după el. Trebuie să fi fost isteț, voluntar, organizând
jocurile și punând la cale tot felul de pozne. În climatul dulce al locurilor păduroase,
ferite de vânturi, cu zăpezi târzii, copiii stăpâneau peste raiurile de verdeață și poalele
dealurilor, apele Cricovului dulce și ale pârâiașului Racila, pe care cei mici le treceau
cu piciorul. Îngăduitorii părinți nu ar fi putut stăpâni pornirile zglobii ale lui Ion,
nesupus și prădalnic, a cărui istețime nativă era privită cu admirație și indulgență. În
1859, Ion Luca Caragiale este dus la carte la Ploiești. Marele dramaturg își amintea
despre inițierea școlară: ”…mi-am făcut instrucțiunea cu slovă popească, în curtea
bisericii Sf. Gheorghe; am tocat la biserică și am tras clopotele cu dragoste. Prima
slovă pe care am învățat-o a fost cu dascălul de la biserica Sf. Gheorghe”.
[http://www.istorie-pe-scurt.ro/copilaria-lui-i-l-caragiale/
11 | P a g e
1909 - ‘’Noua Revistă Română’’
În ‘’Noua Revistă Română’’, (seria de după 12 octombrie 1908), Ion Luca Caragiale
publică 3 articole în toamna anului 1909, ṣi un articol în luna februarie 1910:
1909-06-28 - Un Nou teatru - Noua Revistă Română, 28 iunie 1909, pp.179-180;
semnat: Caragiale;
1909-09-13 - Noua Revistă Română, 13 septembrie 1909, pp.291-294; semnat:
Caragiale; - Începem (instantaneu într-un act) –{la Sumar – cu menţiunea: „ Jucat
pentru prima şi ultima oară la 12 Sept. 1909 de toată compania Davila. –
Reproducerea interzisă} – T
1909-09-20 - Noua Revistă Română, 20 septembrie 1909; pp.307-308; la rubrica:
”Cestiuni actuale”; semnat: Caragiale; - SCRISOARE ASUPRA TEATRULUI
NAŢIONAL – Domnului Profesor Rădulescu-Motru; Directorul „Nouei Reviste
Romăne” – { în cuprinsul scrisorii reproduce şi un articol scris în noiembrie 1899 –
NOTIŢE CRITICE – TEATRUL NAŢIONAL -
1910-02-14- În afacerea Porn – Noua Revista Română, nr.17, duminica, 14
februarie 1910, p.257 (la rubrica ''Noutăṭi''). Semnat: Caragiale. / O-4 – pag.1000
12 | P a g e
1909-06-28- Un nou teatru - Noua Revistă Română, vol.VI, nr.12, 28 iunie 1909, p.179-
180
(rubrica ''Chestiuni culturale'') semnat: Caragiale; [ Un nou teatru romănesc se

deschide la toamnă în Bucureşti, sub direcţia d-lui A. Davila…] {articol publicat ca
urmare a neînţelegerilor cu Pompiliu Eliade, Caragiale salută vestea deschiderii unor
teatre particulare} (vezi – O - VI –pp.552-555)
= Un Nou teatru – O-3 – pag.931
[notă - în 1911 va avea însă un mic conflict cu redactorii revistei]
13 | P a g e
14 | P a g e
15 | P a g e
16 | P a g e
17 | P a g e
18 | P a g e
19 | P a g e
20 | P a g e
21 | P a g e
22 | P a g e
1909-07-01- De vorbă cu Caragiale – Lupta (Budapesta), III, nr.115, 1/14 iulie 1909, p.2-3
(cu semnatura: Dr. L.P. Dan) (O-4 – pag.973 vezi si O-4 - p.1237-1241)
În revista ‘’Lupta’’ de la Budapesta Caragiale publică puṭin, dar păstrează o legătură
permanent cu redactorii ziarului, vizitîndu-I deseori atunci cînd trece cu trenul prin
Budapesta.
23 | P a g e
În luna noiembrie Caragiale va publica în ziarul ‘’Lupta’’ din Budapesta, [anul III,
nr.204, 15 noiembrie 1909, p.2] povestirea ‘’Calul dracului’’.
Vezi ṣi articolul ‘’Situaṭie penibilă’’, despre arestarea lui Octavian Goga. Mai tîrziu,
Ion Luca Caragiale l-a vizitat în închisoare pe Goga. (vezi ‘’Amintirile ‘’lui Octavian
Goga)
24 | P a g e
25 | P a g e
26 | P a g e
27 | P a g e
28 | P a g e
29 | P a g e
30 | P a g e
31 | P a g e
32 | P a g e
33 | P a g e
1909-07-15- Epistole în versuri – (postume) – [2] – Către Ionel Duṭescu-Duṭu – [2] – Travemunde,
15 iulie 1909
[‘’O salutare / din depărtare/ de la mare/ pentru toṭi Kinderii prozatori ṣi poet’’ –
(semnat: Al vostru, Ăă Bragabu / ṣi Familia Sa. {Carte poṣtală ilustrată adresată
nepotului său de la Buṣteni (=poetul) ṣi Kinderilor Dutzescu & Zlatko = motiv pentru
care a semnat cu strigătul vînzătorilor de ‘’bragă bună’.}
[vezi Versuri ocazioanale]
34 | P a g e
35 | P a g e
36 | P a g e
1909-08-01- Scrisoare către Dr. A. Steuerman-Rodion – [14] – din august 1909,
[se încheie cu formula: Cu toată dragostea / Un Ploieṣtean / fervent Conserv.-
Democrat. {urmat de două P.S.} – O-5 – p.504
37 | P a g e
38 | P a g e
39 | P a g e
40 | P a g e
41 | P a g e
1909-08-08- Scrisoare către Redacṭia ziarului ‘’Opinia’’ [5] – Opinia, VI, nr.791, 8 august 1909,
p.1,
(cu titlul ‘’Scrisoarea dlui Caragiale) – O-5 – p.1037 = 1909-08-08 - “Opinia”, VI,
791, 8 august 1909; Scrisoarea d-lui Caragiale către Redactorul ziarului – împreună
cu Scrisoarea lui Pompiliu Eliade, directorul general al teatrelor (din 19.V.1898)
1909-08-08- Scrisoarea D-lui Caragiale - 1909-08-08 - Opinia, VI, nr. 791, 8 august
1909 – Scrisoarea D-lui Caragiale – (Despre Pompiliu Eliade, directorul general al
teatrelor) –
42 | P a g e
43 | P a g e
44 | P a g e
45 | P a g e
1909-09-06- Scrisorile lui Al. Vlahuṭă către I.L. Caragiale
În Revista Fundaṭiilor Regale, 1 decembrie 1939 – p.585 -607
46 | P a g e
47 | P a g e
1909-09-10- Scrisoare către Preṣedintele ṣi membrii Comitetului teatral din Iaṣi – Opinia, VI,
nr.817, 10 septembrie 1909, p.3
– [din 11 septembrie 1909] - Opere-5 – p.46
48 | P a g e
49 | P a g e
50 | P a g e
Comentariu cu titlul ‘’Petiṭia’’ dlui Caragiale’’ privind problema ‘’tantiemelor’’
cuvenite autorului.
Caragiale trimite o scrisoare ṣi lui Ion Procopiu, Preṣedinte al Sindicatului ziariṣtilor,
rugîndu-l să intervină. În aceeaṣi problemă scriitorul i se va adresa ṣi lui I. Al.
Brătescu-Voineṣti, într-o epistolă din 4 octombrie 1909.
51 | P a g e
52 | P a g e
Aceeaṣi problemă a banilor apare ṣi într-o scrisoare adresată directorului ziarului
‘’Universul’’, Dumitrescu-Câmpina.
1909-09-20 - Scrisoare către N. Dumitrescu-Câmpina

Este o scrisoare de răspuns adresată directorului ziarului ‘’Universul’’.
53 | P a g e
54 | P a g e
55 | P a g e
56 | P a g e
1909-09-11- Scrisoare către Dr. A. Steuerman-Rodion [15] – Opinia, 11 septembrie 1909, p.2;
- O-5 – p.505 / p.1075
57 | P a g e
58 | P a g e
1909-09-13- Începem! – (Instantaneu într-un act) - Noua Revistă Română, vol. VI,
nr.19, 13 septembrie 1909, p.291-294
[(rubrica ''Actualitati'') - Începem - 1909-09-13 - Noua Revistă Romănă, 13

septembrie 1909, pp.291-294; Semnat: Caragiale; - Începem (instantaneu într-un
act) – {la Sumar – cu menţiunea: „ Jucat pentru prima şi ultima oară la 12 Sept. 1909
de toată compania Davila. – Reproducerea interzisă} – T = – OPERE-6 - p.495 – //
Începem! – O-3 – pag.465
59 | P a g e
60 | P a g e
61 | P a g e
62 | P a g e
63 | P a g e
64 | P a g e
65 | P a g e
66 | P a g e
67 | P a g e
68 | P a g e
69 | P a g e
70 | P a g e
71 | P a g e
72 | P a g e
73 | P a g e
1909-09-20- Scrisoare asupra Teatrului Naṭional - Noua Revistă Romănă, 20
septembrie 1909; pp.307-308;
[la rubrica: ”Cestiuni actuale”; semnat: Caragiale; - SCRISOARE ASUPRA

TEATRULUI NAŢIONAL – [ Scrisoare adresată Domnului Profesor Rădulescu-
Motru, Directorul “Nouei Reviste Romăne”] (vezi O.VI, p.555-556) – şi în
continuare citează din “Notiţe critice – Teatrul Naţional”, foiletonul publicat cu 10
ani mai înainte în “Universul”, 19 noiembrie 1899. – {în cuprinsul scrisorii
reproduce şi un articol scris în noiembrie 1899 – NOTIŢE CRITICE – TEATRUL
NAŢIONAL –
74 | P a g e
75 | P a g e
76 | P a g e
77 | P a g e
78 | P a g e
79 | P a g e
80 | P a g e
81 | P a g e
82 | P a g e
83 | P a g e
84 | P a g e
1909-09-26- Scrisori către C. Stăncescu
[C. Stăncescu era secretarul Companiei ‘’Davila’’ ṣi societar al Teatrului Naṭional]
85 | P a g e
86 | P a g e
87 | P a g e
1909-10-04 – Scrisoare către Brătescu-Voineṣti
88 | P a g e
89 | P a g e
1909-10-26 – Scrisori către Alexandrina Caragiale [6]
90 | P a g e
Opere, vol.5, 2015, p.28
Opere, vol.7, Corespondenṭă, p.397
91 | P a g e
Revista ‘’Viaṭa Romănească’’
Din Tabla de materii a revistei din Iaṣi ne dăm seama că valoarea literaturii lui Ion
Luca Caragiale nu era apreciată.
92 | P a g e
93 | P a g e
94 | P a g e
95 | P a g e
96 | P a g e
97 | P a g e
98 | P a g e
99 | P a g e
100 | P a g e
101 | P a g e
102 | P a g e
103 | P a g e
104 | P a g e
105 | P a g e
106 | P a g e
107 | P a g e
108 | P a g e
109 | P a g e
110 | P a g e
111 | P a g e
112 | P a g e
113 | P a g e
114 | P a g e
115 | P a g e
116 | P a g e
117 | P a g e
118 | P a g e
119 | P a g e
Lista cu Indice (1906 – 1911) continuă pînă la pagina 88, singura menṭiune a numelui
lui Caragiale apare în noiembrie 1909.
[nota mea – Oricum, este mai mult decît au făcut junimiṣtii, la jubileul ‘’Convorbiri
literare’, unde numele lui Caragiale nu este nici măcar pomenit.
120 | P a g e
KIR IANULEA
’AMINTIRI DESPRE CARAGIALE’’:
Povestirea ‘’Kir Ianulea’’ este un exemplu al muncii pe care o depune un scriitor

pînă la realizarea formei finale a operei sale.
Fiul scriitorului, LUCA I. CARAGIALE, povesteṣte în ‘’AMINTIRI DESPRE
CARAGIALE’’:
‘’Caragiale a fost viaţa întreagă foarte mândru de probitatea lui de artist. Expresia
lui favorită, ca să arate cât de mericulos era pe chestia stilului, se închegase într-o
frază pe care i-am auzit-o adese: „Îmi pieptăn stilul”. S-a spus despre dânsul că scria
cu o extremă dificultate. Eu, care am avut prilejul să-l văd de atâtea ori la lucru, cred
că s-a exagerat oareşicum. Mi s-a întâmplat adeseori să-i transcriu manuscriptele
după primul concept. Le-am găsit întotdeauna foarte citeţe, cu puţine ştersături.
Fraza, scrisă în grabă subt imboldul inspiraţiei, curgea clară şi concisă. Când i le
înapoiam transcrise de mine, începea însă o nouă muncă, migăloasă şi încordată:
„pieptănătura stilului”. Îmi revedeam paginile cu totul pestriţe de însemnări,
aruncături de membre de fraze, ştersături şi corecturi în cerneală roşie, verde sau
violetă.
Le copiam iar, şi munca lui reîncepea. L-am văzut astfel prefăcând de patru ori
‘’Calul dracului’’. Ezita asupra poziţiei unui adverb, asupra sensului exact al unui
cuvânt şi chiar asupra necesităţei unei virgule. Trebuie să mărturisesc că adeseori
schimbările nu aveau aproape nici o valoare şi că opera era tot atât de
perfectă la început ca şi subt ultima formă. I-am vorbit odată despre aceasta şi dânsul
mi-a răspuns: „Bine, dar tu nu-nţelegi că, dacă azi las o mică greşeală, mâine uit o
virgulă, poimâine publicul are drept sa mă huiduiască şi eu trebuie
să înghit?”
La dânsul problema stilului nu se punea complexă şi transcendentală, ca la Flaubert;
Caragiale vroia concizie şi claritate. În tinereţea lui, la Iaşi, frecventase cercul
Junimei; de acolo păstrase o amintire scumpă şi puternică, pe Vasile Pogor. Cu
dânsul vorbise mult despre stil. Pogor fusese crescut în dogmele esteticei
clasicismului francez, şi Caragiale se împrietenise cu dânsele.
Caragiale îşi bătea joc de stilul rece al clasicilor francezi, dar, în fond, regulile lui
estetice nu se îndepărtau mult de acelea ale lui Boileau. „Tout doit tender au bon
sens” era şi principiul lui Caragiale. Claritatea, concizia erau pentru dânsul
121 | P a g e
adevăratele calităţi ale stilului. Înfocat detractor al romantismului, arăta o adevărată
ură pentru abuzul de adjective, pe care-l considera ca însăşi marca acelui gen literar.
Când am spus despre Caragiale că nu scria cu dificultate, nu mă gândeam la acea
„pieptănătură” a stilului, ci la primul concept, care, în fond, constituie opera de artă.
Iar acel prim act, dacă era dureros, era, pe de altă parte, destul de scurt.
Caragiale scria în tăcere şi adeseori spunea că se simte subt imboldul unei puteri
străine. Compunând, construia dialogurile vorbind tare, zâmbea sau se-ncruntă.
L-am văzut când muncea la Kir Ianulea, refuzând mâncarea şi veghind două nopţi
de-a rândul. Muncea neîntrerupt până sfârşea opera. În tot acest timp era încruntat,
febril şi ursuz. Când termina, era adesea intoxicat de tutun şi cădea câteva zile într-
o stare de somnolenţă paşnică. Pe Kir Ianulea l-a scris în trei zile şi l-a pieptănat,
pe urmă, două săptămâni. Când îl întrebam cum scrie, îmi răspundea aproape
invariabil: „Eroii mă persecută… Forfotesc în mintea mea… Vorbesc… Le văz
gesturile; le aud cuvintele. Dar nu ştiu exact nici ce spun, nici ce vor face şi, pe urmă,
m-apuc să scriu, şi-i las să-şi spuie singuri păsul.” Şi, după aceea, adăoga întotdeauna
comparaţia creării operei de artă cu o laborioasă parturiţie.
Caragiale scria fără plăcere. L-am auzit, deseori, blestemându-şi „meşteşugul ingrat”
şi afurisind clipa când s-a apucat de literatură. ‘’
=Ṣi Ecaterina Logadi, fiica scriitorului, notează în ‘’ Din amintirile mele despre tata
(6)’’
‘’ O stare de neliniste apasatoare domnea in casa; umblam cu totii in varful
picioarelor, usile se inchideau fara zgomot, nici un ras nu rasuna si vorba era soptita.
"Incet ca lucreaza tata". Pana cand, deodata, cu un singur cuvant, ne luminam cu
totii. Se deschidea usa si aparea tata, cu o sclipire bine cunoscuta pe fata obosita:
"Merge, merge bine!". Dar asta nu insemna sfarsitul trudei. Scria mereu si, dupa ce
termina o pagina, o sfasia pentru cine stie ce amanunt, uneori un singur cuvant. Si,
cu rabdare, o lua de la inceput. Asta numea el "periatul", care dura iarasi zile si nopti
intregi de indoieli, reveniri, incercari continue, pana la ultima virgula, cu aceeasi
constiinciozitate, cu aceeasi migala neobosita, pana la dobandirea perfectiunii.
Cand termina definitiv, venea sa ne anunte vestea cea mare. O chema pe mama si o
intreba daca vrea sa asculte ce scrisese. Ne adunam cu totii. Tata tinea in mana un
creion si un teanc de hartii frumos impodobite cu slova lui clara, care, din departare,
parea o dantela. Ne adunam in sufrageria unde el nu mai aparuse demult si care se
trezea parca la glasul lui. Odaia era in penumbra, doar lampa din mijloc desena un
cerc luminos pe masa. O clipa de tacere pana ce tata se aseza, isi ordona foile, isi
dregea glasul si incepea sa citeasca. Vorba lui limpede, nuantata, mimica lui subtila
si atat de expresiva ne captivau din primele clipe. Ascultam nemiscati. El, din cand
122 | P a g e
in cand, ne privea scrutator: "Va place?" sau "Intelegeti?". "Daca nu intelegeti nu e
vina voastra, ci a mea ca nu am zis bine" repeta el regulat.
Eram recunoscatori si constienti de cinstea mare ce ne-o facea. Astfel am fost noi
cei dintai care am cunoscut, citite chiar de el: Calul dracului, Pastramă trufanda ṣi
Kir Ianulea.
A doua zi de dimineaṭa ne încredinṭa manuscrisul ca să-l expediem recomandat în
ṭară, misiune de care eram mîndri.’’
Din cînd în cînd, în epistolele sale către prieteni, răzbat ecouri din ‘’laboratorul de
creaṭie’, de exemplu în scrisorile către Paul Zarifopol din iarna anului 1909.
123 | P a g e
Scrisori către Paul Zarifopol din iarna anului 1909
124 | P a g e
125 | P a g e
În Note la volumul ‘’Schiṭe Noue’’, , Bucureṣti, Editura Societăṭii Anonime
‘’Adevărul’’, 1910
126 | P a g e
127 | P a g e
128 | P a g e
1909-02-04 – Scrisoare către Paul Zarifopol [247]
Încercări de versificare pentru subiectul din ‘’Kir Ianulea’’
129 | P a g e
130 | P a g e
1909-11-01- Kir Ianulea – Viata Românească, IV, nr.11, noiembrie 1909, p.208-232
[semnat: Caragiale; [p.210, 212 – Carageali (sic)]

=republicat în „Schiţe Nouă”, 1910, p.9-66 - Kir Ianulea - [cu menţiunea după titlu:
”Reproducerea oprită”, şi o notă de subsol:
[ vezi şi note despre originea povestirii] – [Notă de subsol – pagina finală p.232 =–
OPERE-2 -, p.217 // Kir Ianulea – O-1 – pag.501
131 | P a g e
132 | P a g e
133 | P a g e
134 | P a g e
135 | P a g e
136 | P a g e
137 | P a g e
138 | P a g e
139 | P a g e
140 | P a g e
141 | P a g e
142 | P a g e
143 | P a g e
144 | P a g e
145 | P a g e
146 | P a g e
147 | P a g e
148 | P a g e
149 | P a g e
150 | P a g e
151 | P a g e
152 | P a g e
153 | P a g e
154 | P a g e
155 | P a g e
156 | P a g e
Povestirea ‘’Kir Ianulea’’ a fost republicată postum, într-o ediṭie împreună cu ‘’Făt-
Frumos cu Moṭ-în-frunte’’.
157 | P a g e
158 | P a g e
159 | P a g e
1909-11-08- Telegramă - Către Nicolae P. Răṣcanu – Opinia, 8 noiembrie 1909, p.2
(cu titlul ‘’Caragiale ṣi evenimentul din Ploieṣti’) [avusese loc o întrunire în care
un grup de liberali locali trecuse la Partidul conservator-democrat al lui Take
Ionescu] – O-5 – p.455 //p.1059
160 | P a g e
1909-11-15- Calul dracului – Lupta (Budapesta), anul III, nr.204, 15 noiembrie 1909,
p.2
[a fost reluată în „Universul“, numerele din 9 și 10 ianuarie 1910, p. 1,

– Calul dracului – O-2 -, p.244 // Calul dracului – O-1, 2015 – pag.632
=vezi ṣi cu titlul ‘’Prichindel’’.
= inclusă în volumul ‚Schițe nouă’’, 1910, p. 253–272 - Calul dracului.
161 | P a g e
Volum dedicat
162 | P a g e
163 | P a g e
164 | P a g e
165 | P a g e
166 | P a g e
167 | P a g e
168 | P a g e
169 | P a g e
170 | P a g e
171 | P a g e
172 | P a g e
173 | P a g e
174 | P a g e
175 | P a g e
176 | P a g e
177 | P a g e
178 | P a g e
179 | P a g e
180 | P a g e
181 | P a g e
1909-11-15- Scrisoare către Al. Vlahuṭă [1]
[Opere, vol.5, 2015, p.585]
182 | P a g e
1909-11-17- Scrisorile lui Al. Vlahuṭă către I.L. Caragiale
[în ‘’Revista Fundaṭiilor Regale’’
– 1 decembrie 1939 – p.585 -607]
Pagina 601
183 | P a g e
Pagina 602
184 | P a g e
1909-12-14- Politică și Literatură – [5] - Universul, XXVII, nr.343, 14 decembrie 1909,
p.1
[Politică și Literatură – [5] -

Universul, martie 1909 – mai 1910 - Politică și Literatură – Corespondenţă.
Caragiale – Vlahuţă == Scrisori – I – X – în OPERE tomul IV, (Cioculescu), 1938,
pp. 226 – 256
= O-4, 2015, pag.953-973 / 1136
=Retipărit în vol. ‘’Abu-Hasan”, Bucureşti, Ed. Flacăra, 1915, 252 pagini, (volum
îngrijit de Luca Ion Caragiale). P.197-207
185 | P a g e
186 | P a g e
187 | P a g e
188 | P a g e
189 | P a g e
190 | P a g e
191 | P a g e
192 | P a g e
193 | P a g e
194 | P a g e
195 | P a g e
196 | P a g e
1909-12-17- Scrisoare către Al. Vlahuṭă [2]
[Opere, vol.5, 2015, p.585-586 / p.1094-1095]
197 | P a g e
198 | P a g e
1909-12-25- Pradă de război … Anecdotă orientală – Universul, XXVII, nr.354, 25
decembrie 1909, p.1
[semnat: Caragiale; - Pradă de războiu – Anecdotă orientală. [Este cunoscut faptul

că Anton Pann a fost preferat de Caragiale, ṣi din opera acestuia a republicat
fragmente în diferite reviste.
–– O-2, 2015, – pag.740
OPERE-4 -, p.187-191 // Pradă de război … Anecdotă orientală
199 | P a g e
200 | P a g e
201 | P a g e
202 | P a g e
203 | P a g e
204 | P a g e
205 | P a g e
206 | P a g e
207 | P a g e
1910 - Caragiale, “Schiţe Nouă”, Bucureşti, Editura Adevărul, 1910, (294 pagini) – cu
dedicaţie: “Lui A. Vlahuţă”.
[vezi volumul 18, p.273

[==La pagina 7, Caragiale scrie un fel de prefaţă: “Dintre poveştile de faţă, unele –
precum arătăm în notele dela sfîrşitul cărţii – se mai găsesc şi-n alte limbi; pe cît
putem şti însă, apar astăzi pentru ‘ntîia oară în romăneşte. Asupra felului cum sunt
date aci, autorul îşi păstrează întregi drepturile de proprietate literară; căci,
fără’ndoială, de cînd lumea poveştile sunt ale lumii, însă, fireşte, felul povestirii lor
rămîne orcînd al povestitorului – precum Maica-Precista este a tutulor creştinilor,
dar o icoană cu chipul ei e a meşterului care a zugrăvit-o, în felul lui. Îndură-te, tu,
prea-sfîntă şi pururea-curată Fecioară, de toţi zugravii şi ajută-I să nu prăpădească
vreme şi văpsea degeabă!”
==La paginile 290-291, Caragiale scrie “NOTE”; despre:”Kir Ianulea”, “Pastramă

trufanda”, şi “Făt-Frumos cu moţ-în-frunte”; { Cuprins: - 1 – KIR IANULEA – p.9;
/ 2 – MAMĂ – p.67;/ 3 – PASTRAMĂ TRUFANDA – p.77;/ 4 – PARTEA
POETULUI – p.89;/ 5 – DUMINICA TOMII – p.101;/ 6 – MONOPOL – p.111;/ 7
– CRONICĂ DE CRĂCIUN – p.123;/ 8 – ANTOLOGIE – p.143;/ 9 – GREU DE
AZI PE MÎINE – p.157;/ 10 – METEAHNĂ – p.169;/ 11 – IDENTITATE – p.177;/
12 – AŞA SĂ MOR! – P.189;/ 13 – REPAUSUL DOMINICAL – p.199;/ 14 – ŢAL
– p.213;/ 15 – O CONFERENŢĂ – p.227;/ 16 – ION – p.241;/ 17 – CALUL
DRACULUI – p.253;/ 18 – FĂT-FRUMOS CU MOŢ-ÎN-FRUNTE (traducere) –
p.273-291}
208 | P a g e
Volume postume
=1918 – Calendarul nostru pe 1918; p.47-52; – ‘’TEMPORA’’ – de I.L. Caragiale

– reprodus din „Universul”, 17 martie 1900.
=1918 - Vol. „O mie” (BPT) editura Alcalay, ediţia II – Brătescu-Voineşti, I.L.
Caragiale şi Al. Vlahuţă - Nuvele, pag. 66-71;
- ‘’La mormîntul unei artiste’’ - Semnat: I.L. Caragiale; [Zilele trecute s-a stins la
Bucureşti, la o vîrstă nu tocmai înaintată, o veche cunoştiinţă a mea – Teodora
Pătraşcu, pensionară a societăţii dramatice...]; 1918 - Vol. „O mie” (BPT) –
Nuvele; pp.72-77;
- ‘’Paradoxal’’ – Semnat: I.L. Caragiale.
209 | P a g e
210 | P a g e
211 | P a g e
212 | P a g e
1920 - Vol. „Culegeri postume”, Iaşi, Ed. ‚Viaţa Romănească’, 1920, (38 pagini)
- 1920 - Vol. „Culegeri postume”, Iaşi, Ed. ‚Viaţa Romănească’, 1920, pp.3–
8./ - Cronică literară – [Un bătrîn maniac murind, lasă lui fiu-său o foarte ciudată
moştenire;...]
- 1920 - Vol. „Culegeri postume”, Iaşi, Ed. ‚Viaţa Romănească’, 1920, pp.9-
10 - Da şi nu – proză {final – Se poate glumi? / - Da şi nu... [v.]
15; - Criticele lui Gherea
21; - Oare teatrul este literatură? –
26; - Ceva despre teatru -
- 1920 - Vol. „Culegeri postume”, Iaşi, Ed. ‚Viaţa Romănească’, 1920, pp.27
– 32; - Chestiuni literare – {Principiul naţionalităţilor este o inovaţie politică a
veacului nostru..]
36 - Stat şi literatură –
213 | P a g e
214 | P a g e
215 | P a g e
1916 – I.L. Caragiale – ‘’Succes’’ (34 pagini), Editura Alcalay & Co. , 1916, (volum
postum, editat de Al. Vlahuṭă)
216 | P a g e
217 | P a g e
Succes – ‘’Succes’’ (34 pagini), Editura Alcalay & Co. , 1916, p.3-9
Publicat în ‘’Universul’’, 31 decembrie 1899, reprodus în ‘’Calendarul Moftului

Român’’, 1902, cu titlul ‘’Naṭiunea Română’’
218 | P a g e
219 | P a g e
220 | P a g e
221 | P a g e
222 | P a g e
223 | P a g e
224 | P a g e
Monopol – ‘’Succes’’ (34 pagini), Editura Alcalay & Co. , 1916, p.17-24
Publicat în ‘’Opinia’’, Iaṣi, 16 noiembrie 1907, cu titlul ‘’Cronică’’
225 | P a g e
226 | P a g e
227 | P a g e
228 | P a g e
229 | P a g e
230 | P a g e
231 | P a g e
232 | P a g e
1915 – Abu-Hasan - Tipărit în vol. Abu-Hasan”, Bucureşti, Ed. Flacăra, 1915, (252
pagini)
[ - volum îngrijit de Luca Ion Caragiale;

- Abu-Hasan - cu subtitlul- ‚Poveste orientală’ 1915, pp.5-60 = [manuscris
autograf.] =
– OPERE-2 - p.254 // – O-2, 2015, pag.783
233 | P a g e
234 | P a g e
235 | P a g e
236 | P a g e
Manuscrisul povestirii ‘’Abu –Hasan’’, tipărită postum
237 | P a g e
238 | P a g e
239 | P a g e
240 | P a g e
241 | P a g e
242 | P a g e
243 | P a g e
244 | P a g e
245 | P a g e
246 | P a g e
247 | P a g e
248 | P a g e
249 | P a g e
250 | P a g e
251 | P a g e
252 | P a g e
253 | P a g e
254 | P a g e
255 | P a g e
256 | P a g e
257 | P a g e
258 | P a g e
259 | P a g e
260 | P a g e
261 | P a g e
262 | P a g e
263 | P a g e
264 | P a g e
265 | P a g e
266 | P a g e
267 | P a g e
268 | P a g e
269 | P a g e
270 | P a g e
271 | P a g e
272 | P a g e
273 | P a g e
274 | P a g e
275 | P a g e
276 | P a g e
277 | P a g e
278 | P a g e
279 | P a g e
280 | P a g e
281 | P a g e
282 | P a g e
283 | P a g e
284 | P a g e
285 | P a g e
286 | P a g e
287 | P a g e
288 | P a g e
289 | P a g e
290 | P a g e
291 | P a g e
292 | P a g e
293 | P a g e
Poporanismul. Răspuns la o anchetă literară] –Luceafarul, (Sibiu), anul IX, nr.1, 1
ianuarie 1910, p.17
[- ‘’Poporanismul. – O anchetă literară’’ -

[semnat Caragiale - Răspuns la o anchetă literară] – O-4 -, p.436-437 / O-4, 2015, –
pag.978
294 | P a g e
295 | P a g e
296 | P a g e
297 | P a g e
298 | P a g e
299 | P a g e
300 | P a g e
301 | P a g e
302 | P a g e
303 | P a g e
304 | P a g e
305 | P a g e
Cap. 31 – 1910 - Ziarul ‘’Universul’’
În perioada 16 II 1909 – 25 V 1910 Ion Luca Caragiale a publicat peste 50 de texte

în ziarul ‘’Universul’’
306 | P a g e
1910-01-01- Situaṭie penibilă – Universul, XXVIII, nr.1, vineri, 1 ianuarie 1910, p.1-
2
[semnat: Caragiale -
=Retipărit în ‘’Opinia’’, VII, nr.909, 3 ianuarie 1910, p.2 (la rubrica ‚’Litere-Stiinṭe-
Arte’’) cu titlul ‚’Goga’’ ṣi semnătura: Caragiale. – OPERE-4 -, p.148 //– O-4, 2015,
pag.979
307 | P a g e
308 | P a g e
309 | P a g e
310 | P a g e
311 | P a g e
312 | P a g e
313 | P a g e
314 | P a g e
1910-01-05- Politică și Literatură – [6] -Universul, XXVII, nr.4, 5 ianuarie 1910, p.1
Retipărit în vol. ‘’Abu-Hasan”, Bucureşti, Ed. Flacăra, 1915, 252 pagini, (volum
îngrijit de Luca Ion Caragiale), p.208-215
315 | P a g e
316 | P a g e
317 | P a g e
318 | P a g e
319 | P a g e
320 | P a g e
321 | P a g e
În afara ‘’Scrisorilor către Vlahuṭă’’ publicate în ziarul ‘’Universul’’
[vezi seria ‘’Politică ṣi literatură’’ –I –X], corespondenṭa dintre cei doi s-a desfăṣurat
astfel:
-Vlahuṭă (Scrisori din 6 septembrie ṣi 20 septembrie 1909)
– Caragiale (Scrisoare din 15 noiembrie);
-Vlahuṭă (Scrisori din 17 noiembrie, 11 decembrie ṣi 21 decembrie 1909)
– Caragiale (Scrisoarea din 17/30 decembrie 1909).
322 | P a g e
1910-01-15- Politică și Literatură – [7] –Universul, 15 ianuarie 1910
- Politică și Literatură – 7 – {Corespondenṭă cu Vlahuṭă} Scrisorile VII – X –

primesc titlul „MORALĂ ŞI EDUCAŢIE”
= VII - 15 ianuarie 1910,
=VIII – 2 martie 1910,
=IX – 19 martie 1910,
=X – 25 mai 1910 –
[vezi „Politică şi literatură’- 7 – 8 – 9 - 10 -]
1910-01-15- Morală ṣi educaṭie. Corespondenṭa [I-IV] – Universul, XXVIII,
=nr.13, 15 ianuarie 1910, p.1 la foileton;
=nr.59, 2 martie 1910, p.1;
=nr.76, 19 martie 1910, p.1;
=nr.140, 25 mai 1910, p.1;
Toate semnate: Caragiale. MORALĂ ŞI EDUCAŢIE – OPERE-4 -, p.245 // Morală
ṣi educaṭie – O-4, 2015, – pag.984-995
323 | P a g e
MORALĂ ŞI EDUCAŢIE [I]
324 | P a g e
325 | P a g e
326 | P a g e
327 | P a g e
328 | P a g e
329 | P a g e
330 | P a g e
331 | P a g e
332 | P a g e
333 | P a g e
1910-01-20 – Telegramă către redacṭia ziarului ‘’Opinia’’ – ’Opinia’’, 20 ianuarie 1910, p.1
[O-5, 2015 – p.1038-1039
[Opinia, 20 ianuarie 1910, p.1; 26 ianuarie 1912, p.3; 28 ianuarie 1912, p.3; 2
februarie 1912, p.3; 5 februarie 1912, p.3
334 | P a g e
335 | P a g e
1910-01-25- Nimic nou – Universul, XXVIII, nr.23, 25 ianuarie 1910, p.1
[semnat: Caragiale;
– OPERE-4 -, p.153-157 // – O-4, 2015, – pag.996
336 | P a g e
337 | P a g e
338 | P a g e
339 | P a g e
340 | P a g e
341 | P a g e
342 | P a g e
1910-02-07- Făcătoare de minuni – Universul, XXVIII, nr.36, 7 februarie 1910, p.1
[semnat: Caragiale;
– OPERE-4 -, p.139 //– O-2, 2015, – pag.708
343 | P a g e
344 | P a g e
345 | P a g e
346 | P a g e
347 | P a g e
348 | P a g e
349 | P a g e
350 | P a g e
1910-02-14- În afacerea Porn –Noua Revista Româna, nr.17, duminica, 14 februarie
1910, p.257
(la rubrica ''Noutăṭi'') Semnat: Caragiale

O-4, 2015 – pag.1000
351 | P a g e
352 | P a g e
353 | P a g e
354 | P a g e
1910-02-15- Sfînta Ghenoveva –Universul, XXVIII, nr.44, 15 februarie 1910, p.1
[semnat: Caragiale.
– OPERE-4 -, p.134 //– O-2, 2015, – pag.745
355 | P a g e
356 | P a g e
357 | P a g e
358 | P a g e
359 | P a g e
360 | P a g e
361 | P a g e
1910-03-02- Politică și Literatură – [8] - Universul, XXVIII, nr.59, marṭi, 2 martie
1910, p.1 =Morală ṣi educaṭie [II]
MORALĂ ŞI EDUCAŢIE – OPERE-4 -, p.245 // Morală ṣi educaṭie – O-4 –

pag.984-995
[Retipărit în vol. ‘’Abu-Hasan”, Bucureşti, Ed. Flacăra, 1915, 252 pagini, (volum
362 | P a g e
363 | P a g e
364 | P a g e
365 | P a g e
366 | P a g e
367 | P a g e
368 | P a g e
369 | P a g e
370 | P a g e
1910-03-12- Un incident de senzaṭie - Universul, XXVIII, nr.69, 12 martie 1910, p.1
[semnat: Caragiale.
– OPERE-4 -, p.144 //– O-2, 2015, – pag.750
371 | P a g e
372 | P a g e
373 | P a g e
374 | P a g e
375 | P a g e
376 | P a g e
1910-03-19- Politică și Literatură – [9] - Universul, XXVIII, nr.76, vineri, 19 martie
1910, p.1 = Morală ṣi educaṭie [III]

pag.984-995
[Retipărit în vol. ‘’Abu-Hasan”, Bucureşti, Ed. Flacăra, 1915, 252 pagini, (volum
îngrijit de Luca Ion Caragiale), p.233-242.
377 | P a g e
378 | P a g e
379 | P a g e
380 | P a g e
381 | P a g e
382 | P a g e
383 | P a g e
384 | P a g e
385 | P a g e
386 | P a g e
1910-04-26- EPISTOLE în versuri – (postume) – [3] – Epistole în versuri – Către Ionel Duṭescu-
Duṭu – [3] – 26 aprilie 1910, Berlin]
[ – Felicitare de Paṣti [Christos a-nviat! / La mulṭi ani cu sănătate, noroc ṣi voie bună!
(semnat: Carageleṣtii. -O-5 – p.175 –
1910-04-26- EPISTOLE în versuri – (postume) – [4] – Epistole în versuri – Către Ionel Duṭescu-
Duṭu – [4] –
[‘’La mulṭi ani cu sănătate ṣi noroc !’’] – (semnat: Carageleṣtii. {Carte poṣtală
ilustrată adresată: Kinderilor Duṭescu-Duṭu –(Mia, George ṣi Ion) – BuKarest, Str.
Țepeṣ-vodă 1, Rumanien}
1910-05-23 - Festivitatea onomasticei dlui C. Cantacuzino-Paṣcanu –Ecoul Romanului, X, nr.470,

23 mai 1910, p.2-3
(banchetul a avut loc la Roman, la 21 mai 1910)
O-4, 2015, – pag.1001
[Vezi-
1911-01-24- Interview-uri electorale. Cu D. I.L. Caragiale – Viitorul, 24 ianuarie
1911, p.1
387 | P a g e
1910-05-25- Politică și Literatură – [10] - Universul, XXVIII, nr.140, marṭi, 25 mai
1910, p.1 = Morală ṣi educaṭie [IV]

pag.984-995
Volum postum, ’Abu-Hasan”, Bucureşti, Ed. Flacăra, 1915, {Cuprins: -
1 – Abu-Hasan – p.5; /
2 – Poveste – p.61; /
3 – Un pedagog de şcoală nouă – p.96; /
4 – Despre cometă – p.114; /
5 – Emulaţiune – p.125; /
6 – Premiul întîiu – p.135; /
7 – Reformă – p.144; /
8 – Dascăl prost; /
9 – Tardiv – p. 157; /
10 – Acceleratul no. 17 – p.165; /
11 – Cum devine cineva Revoluţionar şi om politic... – p.173; /
12 – Bacalaureat – p.181; /
13 – La Paşti – p.188; /
14 – POLITICĂ ŞI LITERATURĂ _ V – p.197; VI – p.208; /
MORALĂ ŞI Educaţie – VII –p.216; VIII –p.225; IX – p.233; X – p.243}
}Universul - 14 decembrie 1909 – 25 mai 1910}
388 | P a g e
389 | P a g e
390 | P a g e
391 | P a g e
392 | P a g e
393 | P a g e
394 | P a g e
395 | P a g e
396 | P a g e
1910-03-22- Scrisoare a lui Vlahuṭă către Caragiale
[în Revista Fundaṭiilor Regale
– 1 decembrie 1939 – p.602-603
Scrisorile lui Al. Vlahuṭă către I.L. Caragiale
397 | P a g e
1910-06-07- Telegramă către Vlahuṭă
398 | P a g e
399 | P a g e
400 | P a g e
401 | P a g e
1910-07-28- Scrisoare către Paul Zarifopol
[despre articole din ziarul ‘’Lupta’’ din Budapesta]
402 | P a g e
403 | P a g e
1910-08-23- CATREN - Scrisoare către Paul Zarifopol [355]
CATREN] - OPERE – vol.7 – p.174, Leipzig, 23 august 1910, Catren – „ Încă o
salutare / În fuga mare / De la Bayrbhf / din depărtare/ - semnat: Car. (datată de
expeditor: 28 iulie/10 aug. 1910) – O-5, 2015, – p.831
404 | P a g e
405 | P a g e
406 | P a g e
1910-09-06- Scrisoare către Ioan Burbea
[Opere, vol.4, 2015, p.21]
407 | P a g e
1910-12-09- Scrisoare către Ioan Burbea – Vremea, IV, nr.207, 9 decembrie 1910, p.3
408 | P a g e
409 | P a g e
1911-01-14- Scrisoare către Un intelectual din Galaṭi – Adevărul, anul XXIV, nr.7667, vineri, 14
ianuarie 1911, p.3
(cu titlul ‘’Caragiale ṣi alegerile’’)
– O-5 – p.260 //p.994
În luna ianuarie 1911 sunt publicate diferite articole, în timpul campaniei electorale.
410 | P a g e
411 | P a g e
412 | P a g e
413 | P a g e
414 | P a g e
415 | P a g e
– Opere, vol.5, 2015, – p.260 //p.994-995
416 | P a g e
417 | P a g e
418 | P a g e
1911-01-24- Interview-uri electorale. Cu D. I.L. Caragiale – Viitorul, 24 ianuarie 1911, p.1
(cu semnatura: N. Baboeanu;)
O-4, 2015, – pag.1002-1004
419 | P a g e
420 | P a g e
421 | P a g e
În volumul de Opere, IV, Publicistică, 2015, p.1004, ultimul text de pe pagină, cu
titlul ‘’D-l Caragiale’’, este identic cu un toast rostit de Caragiale la festivitatea
onomasticei dlui C. Cantacuzino-Paṣcanu.
422 | P a g e
Festivitatea onomasticei dlui C. Cantacuzino-Paṣcanu – Ecoul Romanului, X, nr.470, 23 mai 1910,
p.2-3
(banchetul a avut loc la Roman, la 21 mai 1910)
O-4, 2015, – pag.1001-1002
Asemănarea dintre cele două texte nu este menṭionată de editori (la pp.1244-1245 –
Note ṣi comentarii).
423 | P a g e
.
424 | P a g e
425 | P a g e
Ambele texte prezentate în 21 mai 1910, ṣi 24 ianuarie 1911, sunt adaptări ale unei
anecdote pe care Ion Luca Caragiale a mai folosit-o.
[vezi ‘’Moftul român’’, seria II, 27 mai 1901, p.7
426 | P a g e
Mai sunt ṣi alte anecdote pe care Ion Luca Caragiale le-a repetat, de exemplu
anecdota cu ṭiganul care nu ṣtie să scrie.
=Gogoaṣa nr.4 din revista ‘’Claponul’’
Foiţă hazlie şi populară, nr. 1, 1877
427 | P a g e
428 | P a g e
=În revista ‘’Bobîrnacul’’, anul II, nr.14, mercuri, 28 februarie 1879, p.4
429 | P a g e
[şi “Moftul Romăn”, 1893, nr.16, p.7]
MR – I – nr16, p.7, rubrica “MOFTURI”
La corecţional: - Ştii să scrii, ţigane? / - Ba să mă ferească Dumnezeu, că destul
scriţi dumneavoastră.
430 | P a g e
1911-02-09- Scrisori către Al. Vlahuṭă [5], [6], [7]
431 | P a g e
432 | P a g e
433 | P a g e
Cap. 32 – Ziarul ‘’Românul’’ (Arad)
Ziarul ‘’ Românul’’ a fost editat de Vasile Goldiṣ ṣi a apărut la Arad pe 3 ianuarie

1911.
434 | P a g e
435 | P a g e
436 | P a g e
Nu se menṭionează în acest prim număr al ziarului scrisoarea din 2 ianuarie 1911, a
lui V. Goldiṣ către Caragiale, prin care îi cere colaborarea.
437 | P a g e
Probabil Ion Luca Caragiale i-a răspuns cu o scrisoare în care discută termenii
colaborării la noul ziar. [după cum rezultă dintr-o scrisoare către Horia Petra-
Petrescu]
438 | P a g e
În acelaṣi timp însă discută cu alṭi prieteni despre posibilitatea înfiinṭării unei noi
reviste. [vezi scrisoare către D. Birăuṭiu]
439 | P a g e
440 | P a g e
441 | P a g e
În al doilea număr al ziarului ‘’Românul’’ (Arad), Horia Petra-Petrescu publică
‘’Note literare’’ despre Caragiale.
Caragiale ṣi Ardelenii – Românul (Arad), anul I, nr.2, marṭi, 4/ 17 ianuarie 1911, p.2
[Articol semnat de dr. Horia Petra-Popescu, la rubrica ‘’Note literare’’
442 | P a g e
443 | P a g e
444 | P a g e
445 | P a g e
446 | P a g e
447 | P a g e
448 | P a g e
449 | P a g e
Continuare - ‘’Romănul’’ (Arad), anul I, nr.3, mercuri, 5/ 18 ianuarie 1911, p.2
450 | P a g e
451 | P a g e
452 | P a g e
453 | P a g e
454 | P a g e
455 | P a g e
456 | P a g e
Aici, în nr. 3, din 5/18 ianuarie 1911, la pagina 4, se menṭionează clar faptul că Ion
Luca Caragiale: ”Zilele trecute a fost din nou în Budapesta. //… La serbările de la
Blaj va vorbi ‘’nenea Iancu’’.
Articolul este scris de Horia Petra-Petrescu, fiul lui Nicolae Petra-Petrescu, vechi
prieten al lui Caragiale (vezi O-5, 2015, p.422-426. Ultimele scrisori arată că exista
o legătură strînsă între cele două familii, Horia fiind unul dintre ascultătorii povestirii
‘’Kir Ianulea’’ în primă lectură:
457 | P a g e
458 | P a g e
Prietenia lui Caragiale cu Vasile Goldiṣ este pusă la încercare, ṣi colaborarea la ziar
amînată, după cum rezultă dintr-o epistolă:
1911-01- Scrisoare către V. Goldiṣ
459 | P a g e
Rugămintea, ṣi condiṭia, lui Caragiale era ca V. Goldiṣ să-l dea afară din redacṭie pe
calomniatorul său, un anume Petre Locusteanu.
Abia la începutul luni februarie se îndeplineṣte rugămintea lui Caragiale.
Românul (Arad), nr.27, vineri 4 /17 febr 1911, p.8
460 | P a g e
461 | P a g e
[NOTĂ – Din păcate, Vasile Goldiṣ nu îṣi menṭine decizia, ṣi mai tîrziu va relua
colaborarea cu P. Locusteanu, cee ace va duce la încetarea colaborării lui Caragiale
cu ziarul ‘’Românul’’ (Arad):
=Românul (Arad), nr.90, 26 aprilie / 9 mai 1911, p.8-9
Articolul ‘’O legendă distrusă’’ – cu subtitlul ‘’Reabilitarea grerului’’, este semnat
de acelaṣi Petre Locusteanu
=De asemenea, Românul (Arad), nr.113, 25 mai /7 iunie 1911, p.6, articolul ‘’
‘’Calugăriṭa – o insectă iezuită
462 | P a g e
=De asemenea, Românul (Arad), nr. 117, 29 mai /11 iunie 1911, p.2
Probabil că după rezolvarea problemei cu calomniatorul, Caragiale a mers la Arad

ṣi a stabilit condiṭiile colaborării.
Românul (Arad), nr.20, 26 ian / 8 febr. 1911. p.8
463 | P a g e
464 | P a g e
Din corespondenṭa cu Al. Vlahuṭă rezultă că la Arad Caragiale ṣi V. Goldiṣ au pus
bazele colaborării viitoare. Cartea poṣtală expediată lui Vlahuṭă este semnată de
amîndoi.
465 | P a g e
Este Romănia un stat balcanic? - Românul (Arad), nr.29, 6/19 februarie 1911, p.5
[articol semnat cu iniṭiala: C. [rubrica semnata de obicei: Corespondent]
466 | P a g e
467 | P a g e
468 | P a g e
Ion Luca Caragiale a semnat ṣi cu iniṭiale în diferite publicaṭii. (de exemplu:
- I. L. C. - [Românul, (Arad), – 1911, „Curiosul pedepsit” – Trad.],
- I.L. – Epoca, 25 aprilie 1897 – p.2 – ??„Moartea lui Ion Ghica”
Următoarea scrisoare către Vasile Goldiṣ sugerează că piedica (=Locusteanu) a fost
înlăturată.
469 | P a g e
470 | P a g e
(Această scrisoare datează probabil din 18 februarie, imediat după Adunarea de la
Arad din 3/16 februarie 1911.) În ‘’Opere, vol.5, Corespondenṭă, 2015, la ‘’Note ṣi
comentarii’ despre scrisorile către Vasile Goldiṣ [5], autorii consider că: ‘’În privinṭa
datării [acestei scrisori], incertitudinea rămîne. Credem, totuṣi, că acest concept de
scrisoare trebuie datat înainte de 20 februarie 1911, întrucît Caragiale începe
colaborarea la ‘’ Românul’’ în numărul din aceea zi, după ce piedica pomenită în
scrisoarea anterioară fusese eliminate.’’ (p.981) ‘’Românul’’, (Arad), anul I, nr.30,
marṭi, 8/21 februarie 1911 nu publică, însă, un text scris de Ion Luca Caragiale, ci
despre Caragiale. Primul text semnat de Caragiale apare abia în numărul 36, din 28
februarie 1911 (stil nou), ṣi este consecinṭa unor evenimente anterioare:
- Ziarul ‘’Românul’’, (Arad), după două săptămîni de la apariṭie, anunṭă în
mod repetat Adunarea populară care urma să aibe loc la Arad pe 3/16
februarie 1911. [ notă – Adunarea era organizată de Partidul Naṭional
Român, ṣi era criticată de ziarul ‘’Tribuna’’]
471 | P a g e
Românul (Arad), nr.18, 23 ian/5 febr. 1911, p.4
472 | P a g e
Românul (Arad), nr.22, 28 ian / 10 febr 1911, p.1
473 | P a g e
474 | P a g e
Românul (Arad), nr.24, 30 ian/ 12 febr 1911, p.3
475 | P a g e
476 | P a g e
Românul (Arad), nr.25, 1/14 febr. 1911, p.3
Adunarea de la Arad
477 | P a g e
478 | P a g e
Românul (Arad), nr.26, 2 /15 febr 1911, p.2
479 | P a g e
480 | P a g e
Românul (Arad), nr.27, vineri 4 /17 febr 1911, p.1-8
Românul (Arad), nr.28, 5/18 febr. 1911, p.3
Românul (Arad), Nr.29, 6 /19 februarie 1911, p.1
481 | P a g e
1911-02-15- O reparaṭiune - Românul, (Arad), anul I, nr.36, marti, 15/28 februarie
1911, p.1
= semnat: I. L. Caragiale. = ‘’O reparaţiune’’ –

[În numărul 29 al “Tribunei” din Arad, pag. 6, coloana 3, a apărut, spre aiurirea
tutulor romănilor de bine, o notiţă minusculă, pe care a reprodus-o “Romănul” în
fruntea numărului său de a doua zi,] =– OPERE-5-, p.216-217 //– O-4, 2015, –
pag.1005
Această primă colaborare a lui Caragiale cu ziarul ‘’Românul’’, din Arad este
precedată de o serie de note într-un alt ziar din Arad, ‘’Tribuna’’ (cele două ziare
româneṣti fiind adversare).
În ziarul ‘’Tribuna’’ (Arad), anul XV, nr.31, mercuri, 22 februarie 1911, p.5
482 | P a g e
483 | P a g e
Este cunoscut faptul că Ion Luca Caragiale, prieten cu poetul, a venit de la Berlin ṣi
la vizitat pe Goga în închisoare.
‘’In casa noastra din Berlin veneau des Barbu Delavrancea si fata lui Cella; mai
veneau Vlahuta, Dobrogeanu-Gherea, Alexandru Davila, Gheorghe Panu, Petre
Missir, poetul Cerna, Ronetti Roman, Petra-Petrescu, Maria Ciucurescu cu barbatul
ei, Romald Bulfinsky, si multi altii. Din romanii care erau la studii in Germania
veneau regulat in casa noastra Paul Zarifopol, ginerele lui Dobrogeanu-Gherea, cu
care tata a legat o stransa prietenie. Venea si D. Gusti, pictorita Otilia Mihail cu
fratele ei pianist, compozitorul C. Nottara, maestrul Marius Bunescu si altii.
Pianistul Dimitriu cu sotia au stat la noi la Berlin mai multe luni.
Tata nu legase nici o prieteni straina si, daca in casa noastra venea cateodata
scriitoarea germana Mite Kremnitz, aceasta era tot in legatura cu tara, caci ea locuise
multa vreme in Romania.
Cu studentii romani care studiau la Berlin, Lipsca, Dresda si Munchen era in mare
prietenie, iar de la o vreme si cu studentii de la Budapesta, unde mergea sa-i vada,
dupa cum se dusese sa-l viziteze si pe poetul Octavian Goga cand acesta era inchis
la inchisoarea de la Seghedin’’’
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (11)
În acelaṣi număr al ziarului, la pagina 3, este discutată problema votului universal.
484 | P a g e
485 | P a g e
“Tribuna’’, (Arad), nr.33, vineri 14 februarie 1911, p.3,
reia ambele teme:
486 | P a g e
487 | P a g e
Tribuna, nr.36, 28 februarie 1911, p.5
, publică un alt articol
ṣi enumeră cîteva personalităṭi din rîndul ‘’tribuniṣtilor’’:
488 | P a g e
Cît o fi costat - Tribuna, (Arad), anul XV, nr.29, duminică, 6/19 februarie 1911, p.6,
publică o notiṭă nesemnată ṣi fără titlu:
Tribuna, (Arad), anul XV, nr.30, marṭi, 8/21 februarie 1911, p.6
489 | P a g e
O perfidie nemaipomenită - Românul (Arad), anul I, nr.30, marṭi, 8/ 21 februarie
1911, p.1,
reia notiṭa din ‘’Tribuna’’ pe prima pagină, ṣi o comentează.
490 | P a g e
‘’O reparaṭiune’’ este publicată în ziarul ‘’Românul (Arad), anul I, nr.36, marṭi,
15/28 februarie 1911, p.1; semnat: I. L. Caragiale.
491 | P a g e
492 | P a g e
493 | P a g e
Tribuna, (Arad), anul XV, nr.37, mercuri, 1 martie n. / 16 februarie v. 1911, p.2
494 | P a g e
Tribuna (Arad), anul XV, nr.39, vineri, 3 martie n. / 18 februarie v. 1911, p.5
[la rubrica: Scrisori din Bucureṣti]
=….
495 | P a g e
496 | P a g e
497 | P a g e
498 | P a g e
Românul (Arad), Anul I, nr.40, sîmbătă, 19 februarie /4 martie 1911, p.2,
publică o telegramă adresată lui Ion Luca Caragiale [vezi mai jos]
Tribuna (Arad), anul XV, nr.41, duminecă, 5 martie n. / 20 februarie v. 1911, p.7
499 | P a g e
În aceste condiṭii este puṭin probabil ca seria celor trei articole despre votul universal
să fie scrisă de Caragiale. Totuṣi este posibil ca la adunarea de la Arad din 16
februarie el să fi lăsat articolele spre publicare. Prima parte a articolului nu am găsit-
o.
500 | P a g e
Tribuna (Arad), anul XV, nr.39, vineri 3 martie n. / 18 februarie v. 1911, p.5-6
501 | P a g e
…… articolul se continuă în pagina 2, unde se menṭionează că urmează partea finală
în numărul următor.
Am menṭionat fragmente din acest articol pentru că el se continuă ṣi în numărul
următor, unde ṣi este semnat cu iniṭialele I.L.
[notă – este posibil ca autorul să fie I. Lupaṣ. Trebuie menṭionat faptul că la moartea
lui Caragiale, C. Mille publică în ‘’Adevărul’’ din 12 iunie 1912 articolul
‘’Caragiale, partizanul votului universal’’.]
Tribuna (Arad), XV, nr.40, Sîmbătă, 4 martie n. / 19 februarie v. - 1911, p.4-5
502 | P a g e
… se încheie …
Polemica continuă pînă tîrziu în primăvara anului 1911.
503 | P a g e
1911-06-06 - Cine este mizerabilul autor al infamei notiṭe: ‘’Cît o fi costat’’? -
Românul, (Arad), Anul I, nr.112, marṭi, 24 mai (6 iunie) 1911, p.2-3
504 | P a g e
505 | P a g e
506 | P a g e
1911-06-09 - Românul, (Arad), Anul I, nr.115, vineri, 27 maiu /9 iunie 1911, p.3-4
507 | P a g e
508 | P a g e
509 | P a g e
1911-02-19 – Scrisoare din Viena - Românul, (Arad), Anul I, nr.40, sîmbătă, 19 februarie/4 martie
1911, p.2
– Ziarul publică o telegram adresată D-lui I. L. Caragiale de un grup de tineri romăni
de la Viena) – {D-lui I.L. Caragiale i s-a trimis din Viena următoarea depeşă:
„Colonia şi tinerimea romănă din Viena. Vă este mulţumitoare pentru serviciul ce
aţi făcut neamului romănesc înfierînd pe cei ce subminează unitatea, şi deci existenţa
naţiunii romăne din Ungaria”}
510 | P a g e
511 | P a g e
1911-03-15- Telegramă către Al. Vlahuṭă
512 | P a g e
1911-03-18- Scrisoare către V. Goldiṣ [4]
513 | P a g e
514 | P a g e
515 | P a g e
1911-03-19- Nevoile obṣtii ṣi aṣa-numitele ‘’Casa Noastră’’ – Românul, (Arad), I,
nr.64, sîmbătă, 19 martie/1 aprilie 1911, p.1-3
[semnat: Caragiale;
Retipărit în ‘’Ordinea’’, IV, nr.959, 23 martie 1911, p.1-3;
Retipărit în ‘’Opinia’’, VIII, nr.1263, 24 martie 1911, p.2 (cu supratitlul’’Caragiale
despre împăcarea romăno-maghiară’’. – OPERE-5-, p.186 // – O-4 – pag.1007
516 | P a g e
517 | P a g e
518 | P a g e
519 | P a g e
520 | P a g e
521 | P a g e
522 | P a g e
523 | P a g e
524 | P a g e
525 | P a g e
526 | P a g e
527 | P a g e
528 | P a g e
529 | P a g e
530 | P a g e
Nr.64, p.7, rubrica ‘’Informaṭiuni’’, Arad, 31 martie 1911
531 | P a g e
1911-03-22- Diplomaṭie subṭire. Cronică – Românul, (Arad), Anul I, nr.66, marṭi, 22
martie/4 aprilie 1911, p.1-2;
[Cu subtitlul ‘’Cronică’’. Semnat: Caragiale.

Retipărit în ‘’Ordinea’’, IV, nr.61, 25 martie 1911, p.1-2;
Retipărit în ‘’Opinia’’, VIII, nr.1265, 27 martie 1911, p.2;
– O-5-, p.193 // Diplomaṭie subṭire. Cronică – O-4, 2015, – pag.1014
532 | P a g e
533 | P a g e
534 | P a g e
535 | P a g e
536 | P a g e
537 | P a g e
538 | P a g e
539 | P a g e
540 | P a g e
1911-03-27- Termitele – Românul, (Arad), I, nr.70, duminecă, 27 martie/9 aprilie
1911, p.1-2
[TRADUCERE. semnată: Caragiale. - Termitele... cu subtitlul – Un mic capitol de

istorie naturală, pentru popor. – { trad. din A. de Quatrefage} =
– OPERE-5-, p.197 // – O-4 – pag.1018
541 | P a g e
542 | P a g e
543 | P a g e
544 | P a g e
545 | P a g e
546 | P a g e
547 | P a g e
Tot în nr.70, p.8, la rubrica ‘’Informaṭiuni’’
ṣi ‘’Invitare la abonament’’, repetată în mai multe numere,
548 | P a g e
549 | P a g e
1911-03-29- Scrisoare către Vlahuṭă [7]
[Scrisoare expediată din Braṣov, pregătind o întîlnire de împăcare la Arad]
550 | P a g e
1911-04-06- Scrisoare către Aurel C. Popovici [2]
Cu cîteva zile înainte de apariṭia numărului festiv de Paṣte, Caragiale îi scrie
prietenului său pe o temă mai veche.
551 | P a g e
Broṣura tipărită în 1896
552 | P a g e
553 | P a g e
1911-04-10- Sărbători mîhnite - Românul, (Arad), I, nr.81, (duminica Paṣtelui), 10/23
aprilie 1911, p.6-7
(numărul de Paşti), semnat: Caragiale.

Retipărit în ‘’Ordinea’’, IV, nr.975, 14 aprilie 1911, p.1; Sub chenar sunt mulṭumirile
lui Caragiale adresate prietenilor colaboratori – OPERE-5-, p.201 // Sărbători
mîhnite – O-4 – pag.1022
(vezi ṣi p.1248 cu mulṭumirile lui Caragiale).
554 | P a g e
555 | P a g e
556 | P a g e
557 | P a g e
558 | P a g e
559 | P a g e
560 | P a g e
561 | P a g e
1911-04-10- Trăiască... – [Scrisoare] - Românul, (Arad), Anul I, nr.81, 10/23 aprilie
1911, (numărul de Paşti), p.7;
[semnat: Caragiale; - Trăiască... [ = Scrisoare – pentru autorii care au publicat în

numărul festiv din „ Românul’’, (Arad)]
562 | P a g e
1911-04-14- Scrisori către Vasile Goldiṣ
[‚Stimate domnule Director, - Am citit în ’Romănul’’ de Joi 14/27 Aprilie, între
altele că:..’’]
– semnat: Al dv. Devotat servitor I.L. Caragiale = OPERE-5-, p.211-215 - Scrisoare
- Stimate domnule Director Am citit în „Românul” de joi 14/27 Aprilie, între altele
că: Scriitorii din România pot veni între românii din Ungaria, numai şi numai ca
literaţi, ca să-şi recite operele lor, să facă adică petrecere de salon literar; n'au dreptul
aci să se vîre, nici chiar să aibă păreri, în afacerile interne ale românilor supuşi
ungari...] – O-5 – p.1248-1249
=Românul, (Arad), anul I, nr.82, joi 14 / 27 aprilie 1911, p.4, publică un articol
despre ‘’Ṣezătorile literare’’, semnat de Em. Gîrleanu.
563 | P a g e
564 | P a g e
565 | P a g e
Corespondenṭa dintre Ion Luca Caragiale ṣi Vasile Goldiṣ marchează un moment de
încordare atunci cînd, pe data de 16/29 aprilie 1911, Caragiale vrea să întrerupă
colaborarea cu ziarul ‘’ Românul’’.
566 | P a g e
567 | P a g e
568 | P a g e
569 | P a g e
O parte din corespondenṭa aceasta a fost publicată în numărul comemorativ.
570 | P a g e
[vezi următorul volum]
571 | P a g e
572 | P a g e
573 | P a g e
1911-04-30- Scrisoare deschisă adresată directorului ziarului ''Românul'' – Românul, (Arad), I,
nr.94, sîmbătă, 30 aprilie/13 mai 1911, p.1-2
(cu titlul: "Scrisoare deschisă adresată directorului ziarului '' Românul'') Semnat: I.L.
Caragiale - Scrisoare şi răspuns – (Am primit următoarea scrisoare: [Stimate
domnule Director /Am citit în „Românul” de joi 14/27 Aprilie, între altele
că:..//semnat: Al dv. Devotat servitor, I.L. Caragiale] – răspunsul semnat de Vasilie
Goldiş
Retipărită în ‘’Ordinea’’, nr.991, 4 mai 1911, p.1;
Retipărit în ‘’Opinia’’, VIII, 7 mai 1911, p.2, cu titlul ‚’Caragiale ṣi poezia’’ – O-4
– p.1026 // p.1248-1249
574 | P a g e
575 | P a g e
576 | P a g e
577 | P a g e
578 | P a g e
579 | P a g e
580 | P a g e
581 | P a g e
582 | P a g e
583 | P a g e
584 | P a g e
585 | P a g e
1911-05-03 - Curiosul pedepsit [1] (TRADUCERE după Miguel de Cervantes
Saavedra) - Românul, (Arad), Anul I, nr.96, marṭi, 3/16 mai 1911, p.1-3;
şi nr.97, p.1-3; şi nr.98, p.1-2;

[semnat: I.L.C.-; la rubrica ‘Din poveştile clasice’ –
CURIOSUL PEDEPSIT – (1) - (notă de subsol – “Această povestire se găseşte în
istoria prodigiosului ‘Don Quixote de la Mania” al ilustrului Miguel Cervantes-
Saavedra, (1547 -1616). Pentru unii povestitori din ziua de astăzi, publicarea unei
aşa lucrări de artă ar putea părea o umilitoare ironie, ca şi trecerea unui meteor
înflăcărat, prin înalt, pe d’asupra unor focuri de artificii. Altora însă, mai puţini
susceptibili, le poate fi de mare folos, luminîndu-le un moment aspra cale a artei
literare. - - Dăm aici povestea aceasta în traducere liberă. În privinţa formei deosebite
romăneşti, traducătorul îşi rezervă toate drepturile garantate prin legi. [semnat]
(I. L. C.) {
{vezi şi traduceri în “Convorbiri literare”} În Convorbiri literare găsim mai multe
traduceri din Cervantes făcute de S. G. Vergolici. 1- Curiosul nepriceput – nuvelă
din Don Quijote, tradusă di spanioleṣte de S.G. Vergolici, în Convorbiri literare, 1
februarie 1881, p.413-426, ṣi 1 martie 1881, p.451-467. Acelaṣi traducător publică
în 1882 ‘’Captivul’’ de Cervantes, ṣi în 1884 ‘’Don Chiṣot de la Manṣa’’, p.219-
283. În 1890 avem în Convorbiri literare - Cervantes – Don Quijote de la Mancha –
traducere de S.G.Vărgolici.} –
=reprodus în „Reminiscenţe’ (1915), p.171. - Curiosul pedepsit, „după Cervantes”
(1911) ==[Această TRADUCERE este mai mult o repovestire prescurtată]] =
CURIOSUL PEDEPSIT – TRADUCERE [după Cervantes] - OPERE-2 -, p.356 //
Curiosul pedepsit (după Miguel de Cervantes Saavedra) – O-2 – pag.754 =
586 | P a g e
587 | P a g e
588 | P a g e
589 | P a g e
590 | P a g e
591 | P a g e
592 | P a g e
593 | P a g e
Nr.96, p.7
594 | P a g e
Saavedra) - Românul, (Arad), I, nr.97, miercuri, 4/17 mai 1911, p.1-2-3;
[la rubrica ‘Din poveştile clasice’ – CURIOSUL PEDEPSIT – (2) –
595 | P a g e
596 | P a g e
597 | P a g e
598 | P a g e
599 | P a g e
600 | P a g e
601 | P a g e
Saavedra) - Românul, (Arad), I, nr.98, joi, 5/18 mai 1911, p.1-2;
[la rubrica ‘Din poveştile clasice’ – CURIOSUL PEDEPSIT – (3)
602 | P a g e
603 | P a g e
604 | P a g e
605 | P a g e
606 | P a g e
607 | P a g e
Opere, vol.2, 2015, p.1025, ‘’Note ṣi comentarii’’.
608 | P a g e
609 | P a g e
610 | P a g e
611 | P a g e
1911-05-11- Iubirea de adevăr a „Tribunei” - Românul, (Arad), Anul I, nr.103, miercuri, 11/24
mai 1911, pp.2-3;
polemică - Iubirea de adevăr a „Tribunei” – – [În nr. Din 19 februarie 1911
“Tribuna” publică la ştirea zilei urmoarea infamie perfidă: “- Cît o fi costat? Suntem
curioşi cît o fi costat ultima mare adunare din Arad,/…] [vezi şi p.3-=
612 | P a g e
613 | P a g e
614 | P a g e
615 | P a g e
[urmează enumerate mai multe ‘’erori’’]
616 | P a g e
1911-05-15- Între Stan ṣi Bran – Românul, (Arad), nr.107, duminecă, 15/28 mai 1911,
p.1-3
[semnat: Caragiale. – OPERE-5-, p. 205 // Între Stan ṣi Bran – O-4, 2015, – pag.1030
617 | P a g e
618 | P a g e
619 | P a g e
620 | P a g e
621 | P a g e
622 | P a g e
623 | P a g e
624 | P a g e
625 | P a g e
626 | P a g e
Nr.107, p.7
627 | P a g e
1911-05-18- Fecioara-din-lună (Poveste japoneză) – Românul, (Arad), anul I, nr.109,
miercuri, 18/31 mai 1911, p.1-3.
[Semnat: L.I.C. - FECIOARA-DIN-LUNĂ - (poveste japoneză) - 1911-05-18 -

ROMĂNUL, I, nr.109, 18/31 mai 1911, p.1-2-3;
=republicată în “Ordinea” cu semnătura lui I.L. Caragiale - FECIOARA-DIN-
LUNĂ – (poveste japoneză) –
{în nota de subsol, autorul dă sursa din limba germană şi citează din introducerea
culegerii de poveşti ..[Această poveste minunată, pe care o dăm aci, în traducere
liberă….] (În privinţa modului particularde traducere în romăneşte, traducătorul îşi
reservă toate drepturile literare potrivit legii. – [semnat] L. I. C.) = Fecioara-din-lună
(Poveste japoneză) – O-2 – pag.769
[Nota mea – E posibil ca semnătura traducătorului să aparţină fiului lui Caragiale,

Luca, n. 1893.]
628 | P a g e
629 | P a g e
630 | P a g e
631 | P a g e
632 | P a g e
633 | P a g e
634 | P a g e
635 | P a g e
636 | P a g e
637 | P a g e
Nr.109, p.7
638 | P a g e
Opere, vol.2, 2015, p.1029, ‘’Note ṣi comentarii’’.
639 | P a g e
‘’Românul’’, nr.109, 18/31 mai 1911, p.7 publică ṣi despre ‘’Noua revistă română’’
640 | P a g e
641 | P a g e
642 | P a g e
Scrisoarea lui Caragiale către Aurel Popovici
nu a avut nici un efect.
643 | P a g e
644 | P a g e
645 | P a g e
1911-05-24 – Partea Poetului - Românul, (Arad), I, nr.112, marṭi, 24mai/6 iunie 1911,
p.7;
la rubrica “Informaţiuni’- Partea Poetului” de Caragiale. – cu motto în germană:

“Nehmt hin die Welt!...”- SCHILLER. –
(reproduce textul după volumul “Schiţe nouă”)
646 | P a g e
647 | P a g e
648 | P a g e
649 | P a g e
650 | P a g e
651 | P a g e
652 | P a g e
1911-05-24 - Cine este mizerabilul autor al infamei notiţe: “CÎT O FI COSTAT?” -
Românul, (Arad), I, nr.112, 24mai/6 iunie 1911, p.2;
- Cine este mizerabilul autor al infamei notiţe: “CÎT O FI COSTAT?” –

(vezi ‘’O reparaṭiune ‘’1911-02-25)
1911-05-27 - Cine este mizerabilul autor al infamei notiţe: “CÎT O FI COSTAT?” -

Românul, (Arad), I, nr.115, 27mai/9 iunie 1911, p.3-4;
- Cine este mizerabilul autor al infamei notiţe: “CÎT O FI COSTAT?” –

(vezi ‘’O reparaṭiune ‘’1911-02-25) //
=pag.7, la rubrica “Informaţiuni” –[ O rugare cătră ziarele şi revistele romăne.
Constatăm că multe ziare şi reviste romăne consecvent reproduce articoli întregi din
ziarul nostru fără a indica izvorul. Nu avem nimic împotriva reproducerii articolilor
din acest ziar, afară, bine înţeles, de acelea a căror reproducere este expres oprită,
cum sunt lucrările literare ale d-lor Gheorghe (sic!) Coşbuc şi I. L. Caragiale, {{Scris
şi CARAGEALE (sic!) în bibliografie} dar dorim totuşi, ca cel puţin cînd se
reproduce articole în întregime, să se indice izvorul, de unde sunt luate.” –
653 | P a g e
654 | P a g e
Cît o fi cîṣtigat Caragiale ? într-o viaṭă de om
‘’Averea lui I.L. Caragiale – moṣtenirea, salariul, drepturile de autor (de Dorin
Stănescu)
Articolul de faţă stă sub semnul unei provocări, dar şi a unei curiozităţi pe care o
propunem cititorilor noştri: aceea de a prezenta o faţetă anume a vieţii lui nenea
Iancu, cea materială. Altfel spus, ce avere a avut maestrul Caragiale – şi cum a
dobândit-o? Ce meserii a practicat şi ce salarii a primit pe parcursul anilor? Câţi bani
a câştigat dramaturgul din drepturile de autor asociate scrierilor sale? Dezvăluim un
altfel de Caragiale, despre care se ştie mai puţin – spre deloc.
=O privire asupra preţurilor şi salariilor în România anului 1900
În intervalul 1880-1914, preţurile şi salariile s-au caracterizat, în general, printr-o
anumită stabilitate, fluctuaţiile generate de diverse crize având efecte de scurtă
durată. Salariile, în această perioadă, erau în jurul valorii de 50-60 de lei pentru
muncitori, de 70-300 de lei pentru funcţionari (un învăţător avea salariul 90 de lei)
şi de peste 300 de lei pentru funcţionarii superiori. La 1900, în Bucureşti, preţul unui
kg de pâine era de 0,24 lei, un kg de cartofi era 0,12 lei, un kg de carne – 0,67 lei,
un litru de lapte costa 0,37 lei, un litru de vin era 0,68 lei, un litru de bere (la 1901)
era 0,70 lei. O casă obişnuită, cu 4-5 camere, costa aproximativ 10.000-20.000 de
lei .
=Caragiale şi moştenirea Momuloaiei

În 1885, Caragiale avea 33 de ani. Era un autor care începuse să fie cunoscut în
spaţiul public, piesele sale aveau succes şi erau apreciate şi susţinute de către
mentorul Junimii, Titu Maiorescu. În planul vieţii private, Caragiale tocmai devenise
tată: în martie 1885 i se născuse un fiu, Mateiu. La sfârşitul anului, un eveniment
avea să-i schimbe întrucâtva destinul.
Pe 7 noiembrie 1885 s-a stins din viaţă Ecaterina Momolo Cardini, verişoara primară
a mamei lui Caragiale. Momuloaia, cum o numea Caragiale, nu a avut copii. Ca
atare, averea ei urma să fie împărţită între rudele sale aflate încă în viaţă. La patru
zile după moartea acesteia, pe 11 noiembrie, G.T. Mavrus, membru supleant al
Tribunalului Ilfov, însărcinat cu inventarierea averii defunctei, însoţit de alte zece
persoane, printre care şi potenţialii moştenitori (I.L. Caragiale printre ei), s-a
deplasat în strada Batiştei nr. 1, la casa Ecaterinei Momolo Cardini. Pentru că, în
trecut, Momuloaia fusese jefuită de hoţi, acum casa a fost păzită de către poliţie,
probabil la cererea moştenitorilor.
655 | P a g e
656 | P a g e
Au fost încheiate trei procese-verbale, semnate de toţi participanţii la operaţiunea
care a durat două zile. Acestea conţin un inventar amănunţit al averii mobile şi
imobile deţinute de Ecaterina Momulo, din care redăm câteva elemente: în „casa de
fier” s-au găsit „41 scrisuri funciare rurale 7% a cinci sute lei (500) fiecare... una
sută nouă spre zece (119) obligaţiuni de stat 6% a câte cinci sute (500 lei) fiecare cu
cuponul pe noiembrie 1885 [...], un act de vânzarea Moşiei Frăteşti semnat Gh.M.
Ghica şi Ecaterina Momolu cu data 30 octombrie 1868, […] un testament cu data 22
Aprilie 1841 semnat Girolamo Cardini (soţul Momuloaiei, decedat în 1859 – n.a.),
scris în limba italiană [...]. Un pachet cu patru bucăţi acte de proprietate case şi
prăvălielor din str.Batiştei nr. 1. Două poliţe asigurare şi opt chitanţe de plata
asigurare [...]. 12 furculiţe de argint [...], o pereche cercei diamante mari, un
ceasornic de aur” . Inventarul continuă cu obiectele din camera de culcare, salon,
sufragerie, bucătărie. Ca avere imobiliară sunt trecute Moşia Frăteşti din plasa
Marginea, Judeţul Vlaşca, dar şi casele şi prăvăliile din strada Batiştei nr. 1.
=3 milioane de lei în banii de atunci, 14 milioane de dolari în banii de astăzi
Averea Momuloaiei era una însemnată: moşia Frăteşti (care face parte astăzi din
comuna Frăteşti, Giurgiu), din Vlaşca, avea 4.650 de hectare de pământ, iar
obligaţiunile din casa de fier însumau 680.000 de lei . La vremea respectivă, bunurile
Ecaterinei Momolo au fost evaluate la aproape trei milioane lei . Oare cât ar însemna
în zilele noastre această sumă?
Fostul judeţ Vlaşca se afla situat în linii mari pe teritoriul ocupat acum de judeţul
Giurgiu şi o mică porţiune din Teleorman. O evaluare simplă ne arată că preţul
hectarului de teren arabil în Giurgiu este astăzi undeva între 3.000-4.000 euro . Dacă
luăm valoarea minimă de 3.000 euro şi o înmulţim cu numărul total de hectare
(4.650), rezultă că moşia ar valora, în banii de astăzi, 14 milioane de euro; şi, în lei,
aprox. 61.880.000.
Un alt criteriu de echivalare a averii, mai potrivit, ar fi raportarea la o valută. În 1915,
un dolar american se cumpăra cu 5,18 lei . Cele trei milioane de lei, transformate în
această valută, însemnau 579.150 dolari. Înmulţind suma cu 24,30, cât valorează
astăzi un dolar de la 1915 , rezultă 14.073.345 dolari americani – sau aproximativ
12,5 milioane de euro. Evident, cifrele sunt impresionante astăzi – iar în epocă au
fost cu siguranţă la fel. Aşa se explică şi de ce ziarul „L’Indépendance Roumaine” a
numit-o pe Momuloaia o adevărată „mătuşă bogată din America”...
Momuloaia nu fusese la fel de prevăzătoare ca soţul ei şi nu lăsase un testament. Ca
atare, averea a fost revendicată de rudele ei la tribunal, pe 22 noiembrie 1885, după
cum rezultă din următorul document: „Domnule Preşedinte, Dna Ecaterina Momolo
Cardini a încetatu din viaţă dupe ce i murise amândoui părinţii şi fără să lase vreun
descendent, de ore ce n’a avut nici o dată copii. În lipsă dar de ascendenţi/încetaţi
din viaţă astădi şi de descendenţă, singurii moştenitori în gradul cel mai apropiat
suntem noi, vere şi veri primari, ai reposatei, după cum se probează cu actele ce
657 | P a g e
alăturăm aci” . Documentul este semnat de următorii potenţiali moştenitori:
Constantin Lecca, pictorul; Catinca Tomescu; Zinca Horstmann; Sofia (Carolina)
Ioanovici; Maria Ioanovici, prin procurator Constantin Lecca; şi Ecaterina Caragiale
(mama scriitorului), prin procurator G. Dissescu. A fost numit un curator al averii,
în persoana lui Athanasie Chiriac , care a administrat provizoriu moşia şi celelalte
afaceri până când instanţa avea să clarifice aspectele succesiunii. Salariul curatorului
a fost de 900 de lei pe lună, o sumă importantă având în vedere şi valoarea bunurilor
avute în grijă. Dar apar pretinşi moştenitori: o fiică, nepoţi şi nepoate...
Cei şase moştenitori urmau să primească fiecare 500.000 de lei la valoarea anilor
1900, echivalentul a 96.525 dolari la valoarea din 1915 – iar dacă luăm în calcul
estimarea noastră anterioară, în banii de astăzi, 2,34 milioane dolari. O adevărată
avere! Realitatea a fost însă alta: în ciuda cererilor moştenitorilor legitimi de a fi puşi
în posesia averii, ei nu aveau să se bucure prea curând de aceasta. La doar câteva
luni de la moartea Momuloaiei au apărut pretinşi moştenitori, în jurul lor roind
avocaţi, intermediari dornici de câştiguri uşoare, obţinute prin şantaj, care au adus
tot felul de acte false, care să le dovedească drepturile: o fiică (Maria Tabay, slujnica
soţilor Cardini), nepoţi (fraţii Constandi, unguri din Sibiu), o nepoată (Maria
Stoicovici), nişte rude de la Belgrad (Darinka şi Lepostava Gheorghevici, acestea
din urmă deschizând acţiunea în 1905).
Procesele, foarte costisitoare pentru cei şase moştenitori, s-au stins rând pe rând: în
1886, cu Maria Tabay; în 1903, cu fraţii Constandi; cu cu cele două surori de la
Belgrad se pare că procesul s-a încheiat abia în 1908-1909 ori chiar mai târziu.
658 | P a g e
După cum ne spune Şerban Cioculescu, primul mare exeget al lui Caragiale, abia în
1909 s-au considerat stinse litigiile şi justiţia i-a pus pe moştenitori în posesia întregii
averi. Până atunci, în intervalul 1886-1908, cei şase moştenitori s-au bucurat doar
de banii rezultaţi din exploatarea moşiei din Vlaşca – 90.000 de lei pe an –, fiecăruia
revenindu-i o sumă în jurul valorii de 13.000 de lei. Caragiale, personal, a încasat
începând cu anul 1888, anul decesului mamei sale, suma de 6.000 lei anual, diferenţa
până la 13.000 mergând la sora sa. A primit această rentă până în anul 1908.
Cât a primit efectiv Caragiale de pe urma rudelor
În septembrie 1904, moşia Frăteşti şi casele din Bucureşti ale Momuloaiei sunt
scoase la licitaţie de către Tribunalul Ilfov pentru suma de 2.600.000 lei. I.L.
Caragiale, prin avocatul său, Barbu Delavrancea, contestă suma şi cere amânarea
licitaţiei, susţinând că, în realitate, valoarea totală a averii este de peste 3 milioane
de lei. Ceilalţi moştenitori nu sunt de acord cu tergiversarea, iar în cele din urmă
moşia singură se vinde, cu 2.600.100 lei, lui Ioan G. Cantacuzino . Tranzacţia este
definitivată în 15 septembrie 1909.
Din această sumă, lui Caragiale îi revin, se pare, 430.000 lei , dar, exasperat de
trenarea afacerii, nenea Iancu îşi vinde partea, în pierdere, pentru suma de 315.000
lei, în aprilie 1908 . Anterior, în 1905, îşi vânduse către generalul Bengescu şi cota
sa din casele Momuloaiei, din strada Batiştei.
În 1905, Caragiale mai primeşte, nu fără un alt proces, o parte de moştenire în
valoare de 10.000 de lei, de pe urma Anastasiei, sora tatălui său , iar tot în acel an,
murind sora sa, Lenci, o moşteneşte şi pe ea. Aceasta era, de altfel, ultima moştenire
pe care o primea marele scriitor.
Dacă ar fi să rezumăm cât a moştenit Caragiale de la rudele sale pe parcursul anilor,
cifrele aproximative s-ar ridica la cel puţin 450.000 lei (am inclus aici cei 315.000
lei – cota din vânzarea moşiei Frăteşti; moştenirea de la sora tatălui, în valoare de
10.000 lei; dar şi renta anuală rezultată din exploatarea moşiei din Vlaşca – 6.000 de
lei, şi apoi 13.000 lei, după moartea surorii). Transformată în valută, suma ar fi astăzi
echivalentă cu 2,1 milioane dolari.
După această avalanşă de cifre şi de calcule, o întrebare – chiar dacă ea ţine, evident,
de istoria contrafactuală. Ce s-ar fi întâmplat dacă I.L. Caragiale n-ar fi avut
moştenirea Momuloaiei? Dumneavoastră, cititorii, puteţi alege din mai multe
variante. Ar fi scris, poate, mai mult – spre câştigul literaturii române. Ar fi făcut
politică şi ar fi devenit deputat sau senator. N-ar mai fi plecat în exil şi n-ar mai fi
murit la Berlin. Poate ar fi trăit mai mult – şi, dacă ar fi prins Marele Război,
filogermanul din el ar fi rămas la Bucureşti sau ar fi plecat la Iaşi? Ar fi făcut
puşcărie, precum Arghezi sau Slavici?
=Banii maestrului. Slujbaşul mărunt, revizorul, directorul, patronul, rentierul şi
autorul Ion Luca Caragiale
659 | P a g e
În ciuda simulărilor care ne arată ce avere impresionantă convertită în banii de astăzi
ar fi moştenit Caragiale, realitatea a fost diferită. Din punct de vedere material,
existenţa lui nenea Iancu a fost mai degrabă una în zig-zag: de la lipsurile
adolescenţei şi tinereţii, la fluctuaţiile maturităţii şi până la comoditatea traiului din
exilul berlinez al ultimilor ani de viaţă.
Părinţii lui Caragiale nu au fost oameni bogaţi, ei se situau mai degrabă în cadrul
micii burghezii: nu aveau o casă proprietate personală, locuiau cu chirie, traiul lor
era îndestulător fără să fie prosper, sursa de venit constituind-o numai salariul
rezultat din profesia de avocat şi funcţionar (membru supleant al Tribunalului
Ploieşti) a tatălui dramaturgului.
În iunie 1870, la 18 ani, tânărul Caragiale, aflat sub tutela tatălui, îşi începe prima
slujbă, aceea de copist la Tribunalul Ploieşti, traiectoria sa profesională, stabilită de
părinte, fiind aceea de a-i urma profesia şi a deveni avocat, funcţionar la acelaşi
tribunal. Moartea tatălui, la 10 septembrie acelaşi an, deşi îi oferă libertatea de a-şi
alege singur drumul în viaţă, îl pune pe tânărul Caragiale într-o situaţie delicată,
aceea de a-şi întreţine familia, pe mama şi pe sora sa. Şi face acest lucru multă vreme,
cu un devotament remarcabil. „Am împlinit douăzeci de ani. Sunt copil de părinţi
sărmani şi fără nume. Am rămas, după moartea lui tată-meu, singurul sprijin al
mamei şi al sori-mi. Am învăţat atâta şcoală câtă, la limită, mi-ar fi de ajuns să mă
pot apuca de învăţătura dreptului... Am o educaţie nu tocmai îngrijită, fiindcă părinţii
meu n-au avut mijloace să-mi dea una aleasă...Pe lângă asta, sunt, slavă Domnului!
Sănătos şi voinic; duc bine la tăvăleală; dovadă că pot fi, în acelaşi timp, şi sufleor
şi copist la teatru, şi corector într-o tipografie mare, la două ziare, şi dau lecţii la
nişte copii; aşa că pot, cu una, cu alta, câştiga destul cu ce să ne susţinem eu şi
familia...” .
Perioada 1870-1887, până la moartea Momuloaiei şi puţin după, reprezintă pentru
Caragiale o etapă a privaţiunilor de tot felul, iar tânărul este nevoit să muncească din
greu, câţiva ani în activităţi obscure, cum numeşte Şerban Cioculescu munca din
„bucătăria” gazetăriei: este corector la ziare („Unirea democratică”), redactor
(„Ghimpele”, „Alegătorul liber”), între 1878-1881 lucrează, alături de Eminescu, la
„Timpul”. O vreme este şi sufleur la teatru, muncă plătită la fel de modest precum
cea din domeniul ziarelor. Face şi traduceri, retribuite ceva mai bine: primeşte, de
pildă, în 1879, 600 de lei pentru o astfel de muncă; numai că solicitările pentru
traduceri sunt mai degrabă fluctuante. Un lucru e cert: experienţa acumulată în aceşti
ani va constitui baza de mai târziu a remarcabilului gazetar, pamfletar şi scriitor I.L.
Caragiale.
„Caragiale mă făcea cal de poştă cu scrisori şi bileţele spre a stoarce câte 2-3 lei”
Oricum, banii câştigaţi nu-i sunt suficienţi; mai tot timpul trăieşte din mici
împrumuturi ori avansuri din leafă. Un astfel de episod, intitulat „Caragiale
corector”, ne este povestit de un contemporan: „Caragiale mă făcea cal de poştă cu
660 | P a g e
scrisori şi bileţele spre a stoarce câte 2-3 lei. Când administratorul se da învins la
«acont», atunci auzeai pe Caragiale: - Mă, afurisitule! Repede la Bulangerie! Un
biftec garnisit – dar să nu-ţi bagi botul în cartofi că te ia dracu’ - ş’o litră cu vin!” .
Iată un Caragiale plin de vitalitate, ironie, spontaneitate, asemenea personajelor sale
– dar mai mereu cu buzunarele goale. Viitorul mare dramaturg va rezuma cu ironie
filosofia de viaţă a datornicului, ipostază care-i era atât de familiară: „Pentr’o datorie
veche/ Eşti fudul de o ureche; Pentr’o datorie nouă/ Eşti fudul de amândouă” .
Despre datornicul Caragiale ar fi rămas legenda că s-ar fi dus chiar la regele Carol I
cerându-i, într-o audienţă, să-l împrumute cu o anumită sumă. Răspunsul regal ar fi
fost: „D-ta nu ştii, d-le Caragiale, că regii nu împrumută bani?” . Până la urmă, ne
spune legenda, regele i-ar fi dat banii de care avea nevoie...
Mai departe, Caragiale este numit revizor şcolar, funcţie în care stă câţiva ani,
perindându-se prin Neamţ, Suceava ori Argeş. Retribuţia unui revizor era, în 1915,
de 349 de lei – un salariu mai bun, dar insuficient pentru nevoile lui nenea Iancu.
Obligaţiile faţă de mama şi sora sa îi reduc drastic veniturile, de aceea nici nu se
grăbeşte cu însurătoarea. După cum rezultă din corespondenţa cu mama şi sora, el le
plătea chiria casei, slujnica şi cheltuielile traiului de zi cu zi. În cartea dedicată lui
Caragiale, Şerban Cioculescu menţionează sume trimise frecvent acestora, 70 de lei,
200 de lei etc. . Consumându-se episodul revizoratului, Caragiale se angajează ca
funcţionar la Regia Monopolurilor Statului.
„Îi place interiorul încăpător, cu odăi largi şi numeroase, unde nu miroase a
sărăcie...”
După 1887, situaţia lui Caragiale începe să se îmbunătăţească: pe lângă sumele
rezultate din activităţile sale (în 1888 este numit director general al teatrelor, iar
salariul său este de 380 de lei), familia primeşte şi renta anuală a moştenirii Momolo,
iar căsătoria cu Alexandrina Burelly, provenită dintr-o familie cu o situaţie
financiară bună, îl mai scapă pe Caragiale de presiunea financiară.
În 1889, el pleacă chiar în voiaj de nuntă în Italia, într-o epocă în care astfel de
călătorii erau un lux, nefiind la îndemâna omului de rând. Atmosfera din casa şi din
viaţa sa se schimbă, evident, în bine: „Când a reuşit să încheie o afacere şi să aducă
bani în casă, Caragiale îşi regăseşte voioşia, încarcă masa cu toate bunătăţile... Îi
place interiorul încăpător, cu odăi largi şi numeroase, unde nu miroase a sărăcie...
Când călătoreşte cu familia, se răsfaţă în vagoane de dormit şi lasă mitocanilor clasa
a doua. ...este bucuros să dea mese în cinstea Momuloaiei, poftindu-şi prietenii acasă
la veselele parastase ale mătuşii” . După ani de privaţiuni, părea că soarele a venit,
în sfârşit, şi pe strada lui nenea Iancu...
Un episod anecdotic, derivat din moştenirea sa de pomină, este acela că, într-o
dimineaţă, nemulţumit de faptul că slujnica a adus cornuri care nu erau proaspete, a
plecat din casă spunând familiei: „Mă duc să aduc eu nişte cornuri bune!” Au aşteptat
câteva ore şi Caragiale nu mai venea. Spre seară o telegramă îi anunţa pe membri
661 | P a g e
familiei: „Sunt în Leipzig pentru două zile. Veniţi şi voi cu cel dintâi tren, diseară
este concert simfonic” . Probabil din această întâmplare s-a născut o nouă anecdotă:
aflându-se la o masă cu prietenii, unul dintre ei a afirmat că ar fi extraordinar să
meargă să bea o cafea în Gara de Nord, la Paris. Brusc, Caragiale ar fi zis: Să
mergem!, oferindu-se să plătească el drumul şi cafeaua. Ajunşi la Paris, au băut
cafeaua, dar ceilalţi doreau să vadă oraşul. Caragiale ar fi afirmat că dacă nu pleacă
acum, pe loc, îşi vor plăti singuri întoarcerea. Neverosimilă întâmplare, dar îi şade
bine lui nenea Iancu această asociere cu imaginea unui om de viaţă şi a unui spirit
mucalit, calităţi pe care contemporanii săi le-au descris admirativ.
„Îl admir pe Caragiale, /Negustor de băutură/Face şi literatură,/Însă... nu face
parale/Semnat I.L. Caragiale”
Anii 1890-1900 sunt fluctuanţi din perspectiva financiară: deşi are un anumit confort
al vieţii casnice, Caragiale este în veşnică goană după bani, pentru că familia a
crescut prin apariţia copiilor. Se angajează profesor de istorie la Liceul ,,Sf.
Gheorghe” din Bucureşti, deschide un ziar, „Moftul român”, colaborează în
continuare la alte ziare, apoi devine cârciumar la Bucureşti şi Buzău, dar tot fără
noroc. „Se bea mult la berăria lui Caragiale, dar se plătea puţin...” , mărturisea Cella
Delavrancea. Iar nenea Iancu va trage cu amar învăţămintele acestei experienţe: „Îl
admir pe Caragiale,/Negustor de băutură/Face şi literatură,/Însă... nu face
parale/Semnat I.L. Caragiale” . În epocă, dorinţa lui Caragiale de a face bani îi
determină pe unii contemporani să-l deplângă ironic: „Bietul Caragiale! – scrie într-
un ziar Scipione Bădescu. Să fii cel mai bun scriitor al ţării şi negustor la Buzău, să
n-ai la timp 200 lei pentru a achita poliţa... asta e desigur cea mai genială ironie a
soartei”.
Activitatea lui Caragiale continuă prin colaborări, la „Universul” lui Cazzavilan
(unde e plătit cu 25 de lei pentru un material), dar şi la alte publicaţii, precum
„Epoca”. Un lucru e cert: până spre 1908, când primeşte toţi banii din moştenirea
Momuloaiei, maestrul rămâne la fel de strâmtorat, veşnic în căutare de bani, sursele
de venit fiindu-i jumătate din renta de 13.000 de lei anual (după moartea surorii, în
1905, renta îi revine integral) şi drepturile de autor rezultate din reprezentarea pe
scenă a pieselor sale, ori sumele primite de la diverşi editori pentru operele sale.
După ce, în 1904, călătoreşte în Italia, Franţa şi Germania pentru a căuta un loc unde
să se stabilească, scriitorul se mută definitiv la Berlin, unde-şi consumă ultima parte
a moştenirii. Aşa cum se cuvenea unui personaj de valoarea şi reputaţia sa, Caragiale
are un trai liniştit şi dulce, fără a fi opulent. Franzela exilului îi mai îndulceşte din
amărăciune celui care toată viaţa a muncit în slujbe mediocre, deşi era genial, a fost
contestat de adversari, acuzat de plagiat şi respins de Academie, pentru că „şi-a bătut
joc de societatea românească” în operele sale...
662 | P a g e
=Caragiale şi drepturile de autor
Aşa cum am menţionat în debutul articolului nostru, noţiunea de drept de autor nu
prea exista în epocă în România, excepţie făcând doar domeniul teatrului. Cu toate
acestea, Caragiale a avut încheiate câteva contracte (nu s-au păstrat, din păcate,
toate) cu editura fraţilor Şaraga din Iaşi şi cu editurile Socec, Gobl şi Minerva, din
Bucureşti.
În 1893, Caragiale a încheiat primul sau contract, pentru editarea a două volume de
Teatru, într-un tiraj de 6.000 de exemplare, primind în schimb suma de 300 de lei .
Volumele conţineau, după propria mărturisire, piesele „Noaptea Furtunoasă,
Scrisoarea pierdută, Conu Leonida, Năpasta, D-ale Carnavalului, şi încă o piesă într-
un act netipărită încă până acum nicăieri, precum şi trei articole din volumul meu
Note şi schiţe”. În 1894 semnează un nou contract, pentru Nuvele (Păcat, Făclie de
Paşti, Poveste, Răzbunare), primind 500 de lei . În 1897 îi apare volumul Schiţe, tot
la editura Şaraga – iar cu 800 de lei, la acea vreme, îţi puteai acoperi cheltuielile unei
gospodării pe câteva luni.
În 1889, 1897, 1901 tipăreşte ediţii ale operei sale la Socec. Nu cunoaştem suma
primită de Caragiale, dar nu poate fi mai mare de 1.000-2.000 de lei. La ediţia din
1901, Caragiale beneficiază şi de reclamă în presa vremii. George Ranetti îi anunţă,
astfel, pe cititorii publicaţiei „Zeflemeaua”: „Caragiale a scos de sub tipar un nou
volum în care a reunit delicioasele-i schiţe şi nuvele. Volumul cuprinde 350 pagini,
costă numai 3 lei şi e intitulat Momente. Nu Momente, Maestre, ci Monumente
trebuia să botezi admirabilul volum…” .
Contractul cu editura Minerva, încheiat în 1907, prevede vânzarea drepturilor de
autor „pe veci a Operelor sale”, iar suma este de 4.000 de lei. Broşura-pamflet 1907
a avut, la rândul ei, succes, vânzându-se în 10.000 de exemplare, iar suma primită a
fost, probabil, de 2.000 de lei.
Dacă ar fi să avansăm o cifră posibilă – bazându-ne pe informaţiile enunţate mai sus,
şi acelea eliptice prin lipsa unor evidenţe clare, a unor contracte de editare – putem
avansa ipoteza, fără a avea garanţia şi pretenţia exactităţii, că din publicarea operelor
sale Caragiale ar fi câştigat o sumă cuprinsă între 7.000-10.000 de lei. Şi cum
Caragiale s-a manifestat ca scriitor în intervalul 1878-1912, dacă am împărţi
ipotetica suma de 10.000 de lei la cei 34 de ani ar rezulta 294 de lei pe an – şi 24,5
lei lunar, bani primiţi ca drepturi de autor din publicarea operelor sale. Ca redactor
sau corespondent al unor ziare, Caragiale a mai scris alte câteva sute (300-400?) de
articole , pentru unele fiind plătit cu salariu lunar, pentru altele „la bucată”.
Cotă parte din încasări
Mult mai consistente au fost sumele revenite din punerea în scenă a pieselor sale de
teatru. Caragiale este prezent pe scenele teatrelor din Vechiul Regat începând cu anul
1884 şi, timp de 28 de ani, primeşte fluctuant o cotă parte din încasările
663 | P a g e
reprezentărilor pieselor sale: „O noapte furtunoasă”, „O scrisoare pierdută”, „D’ale
Carnavalului”, „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, „Năpasta”, „O soacră”. De multe
ori trebuie să îşi apere cu toate mijloacele drepturile de autor, în faţa tentativelor
diverselor companii teatrale private, care joacă în provincie piese fără să plătească
dramaturgilor sumele cuvenite.
664 | P a g e
După cum reiese din documentele de arhivă consultate, autorul primeşte 10% din
încasări; spre exemplu, în stagiunea 1908/1909, pentru trei reprezentaţii ale pieselor
„Scrisoarea pierdută” şi o reprezentaţie a piesei „D’ale Carnavalului”, în decembrie
1908-ianuarie 1909, Teatrul Naţional a încasat 3.150 de lei, din care 315 lei îi remite
lui Caragiale.
Piesele sale au succes şi încep să fie jucate cu o frecvenţă mai mare în special după
1895, când maestrul domină scena literaturii române. Pe 3 octombrie 1898, spre
exemplu, la Teatrul Naţional din Bucureşti se joacă piesa „O scrisoare pierdută”. Se
pun în vânzare 745 de bilete, iar numărul biletelor cumpărate este de 650. O sală
aproape plină, cu 90% din bilete vândute – încasările se ridică la 2.641 de lei. O
chitanţă a TNB către Caragiale arată că pentru reprezentaţiile „Scrisorii pierdute” în
serile de 3, 4, 5 octombrie şi în ziua de 11 a aceleiaşi luni acesta este remunerat cu
1.152 de lei. Pe 13 octombrie, doar 333 de bilete sunt cumpărate, iar pe 25 octombrie,
la aceeaşi piesă, se vând 691 de bilete. Spectacolul cu piesa „O noapte furtunoasă”,
din 26 octombrie, vinde 595 de bilete . Din păcate pentru dramaturg, frecvenţa jucării
pieselor sale nu este mereu aceeaşi. Şi, probabil, sunt şi ani în care operele sale nu
figurează pe lista spectacolelor din Bucureşti, Iaşi sau Craiova.
Oricum ar fi, veniturile lui Caragiale din drepturi de autor, furnizate de teatrele
româneşti, le depăşesc clar pe cele rezultate din publicarea operelor sale. Estimăm
că din dreptul de autor pentru reprezentarea pieselor sale, dramaturgul a primit un
minim de 500-1.000 de lei anual, până spre 1900, când sumele au început să fie mai
mari. Vârful a fost atins în ultimul an de viaţă al lui Caragiale, când, alături de un
premiu de 2.000 de lei, într-o singură stagiune, 1911-1912, a primit 10.000 de lei,
cam cât toată suma câştigată din publicarea operelor sale în câteva ediţii
[https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/averea-lui-i-l-caragiale-
mostenirea-salariul-drepturile-de-autor
665 | P a g e
1911-06-09- Un băieṭaṣ rău - (Traducere din Mark Twain) - Foaia interesantă, VI,
nr.25, 9/22 iunie 1911, p.98
[Semnat: Luca / – O-2, 2015, pag.776

TRADUCERI:
[1] TRADUCEREA dintr-o variantă franceză a textului din spaniolă, după Miguel
de Cervantes Saavedra (‘’Curiosul pedepsit’’)
[2] este urmată de TRADUCEREA, dintr-o variantă germană, a unei poveṣti
japoneze (‘’Fecioara-din-lună’ - poveste japoneză) –
[3] Apoi Caragiale reia TRADUCEREA după scriitorul american Mark Twain.
Vezi în volumul 5, p.419-434
- ISTORIA UNUI BAIAT RĂU CARE N’A FOST NICIODATĂ PEDEPSIT” – de
Mark Twain – (la numărul paginii – 291-293 – este doar - ‘ISTORIA UNUI BĂIAT
RĂU” -) – TRADUCERE publicată în “Convorbiri literare”, nr.8, 1 noiembrie 1883,
pp.11-13; traducătorul semnează: L. –
Un băieţaş rău” şi “Leac de guturai”, două texte după Mark Twain publicate în
“OPERE” – Proza literară” ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000;
O altă traducere, cu titlul ‚’Un băieṭaṣ rău’’ (Traducere din Mark Twain) a apărut în
‚’Foaia interesantă’’, anul VI, nr.25, 9/22 iunie 1911, p.98, semnată: Luca. Textul
apare în ‚’Opere, vol.2, 2015, p.776.
= în ‘’Convorbiri literare’’ începutul este: ‘’Era odată un băiat foarte rău pe care-l
chema Gaga.’’
= în ‘’Foaia interesantă’’ începutul este: ‘’A fost odată un băieṭaṣ rău, îi zicea Jim…
deṣi pe băieṭii răi îi cheamă mai întotdeauna Iacob…’’
= Mark Twain – ‘’ ’Once there was a bad little boy whose name was Jim - though,
if you will notice, you will find that bad little boys are nearly always called James
in your Sunday-school books.’’
666 | P a g e
667 | P a g e
668 | P a g e
669 | P a g e
670 | P a g e
ADDENDUM –
Notiṭe despre Ion Luca Caragiale publicate în ziarul ‘’Românul’’ din Arad
=Românul (Arad), nr.14, 19 ian. /1 febr. 1911, p.9
=Românul (Arad), nr.20, 26 ian / 8 febr. 1911. p.8, rubrica ‘’Informaṭiuni’’.
671 | P a g e
=Românul (Arad), nr.37, 16 febr/1 martie 1911, p.8
=Românul, nr.40, 19 febr/4 martie 1911, p.2
672 | P a g e
=Românul (Arad), nr.60, 15/ 28 martie 1911, p.9
673 | P a g e
=Românul (Arad), nr.64, 19 martie / 1 aprilie 1911, p.7
674 | P a g e
675 | P a g e
676 | P a g e
677 | P a g e
678 | P a g e
=Românul (Arad), 1911, Nr.71, p.6
679 | P a g e
680 | P a g e
681 | P a g e
=Românul (Arad), anul I, 1911, Nr.71, p.9
Invită cititorii la un abonament [apel repetat în nr.72, nr.73, etc
682 | P a g e
=Românul (Arad), Nr.72, p.6
683 | P a g e
=Românul (Arad), Nr.80, 1911, p.8
La rubrica ‘’Informaṭiuni’’, Arad, 7/20 aprilie 1911
=Românul (Arad), 1911, Nr.83, p.3 – Numărul de Paṣti
684 | P a g e
685 | P a g e
686 | P a g e
687 | P a g e
688 | P a g e
689 | P a g e
690 | P a g e
691 | P a g e
692 | P a g e
=Românul (Arad), 1911, Nr,84, p.8
693 | P a g e
=Românul (Arad), nr.96, marti 3/ 16 mai 1911, p.7
694 | P a g e
695 | P a g e
=Românul (Arad), Nr.110, 19 mai / 1 iunie 1911, p.7
696 | P a g e
=Românul (Arad), Nr.115, vineri, 27 mai / 9 iunie 1911, p.7
697 | P a g e
Începând cu 1 ianuarie 1894, sub direcţia lui I. Slavici, I.L. Caragiale şi G. Coşbuc,
a apărut revista „Vatra”.
698 | P a g e

Caragiale - Vol.19

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Caragiale - Vol.19

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

(De la Caragiale la Caragiale)

1909 – Peste 50 de ani........................................................................................................10

„Celebru este unul care începe să trăiască după ce a murit”

‘’Peste 50 de ani’’ – publicat în „Universul”, (XXVII, nr. 133, 18 Mai 1909),

(rubrica ''Chestiuni culturale'') semnat: Caragiale; [ Un nou teatru romănesc se

1909-09-20 - Scrisoare către N. Dumitrescu-Câmpina

[(rubrica ''Actualitati'') - Începem - 1909-09-13 - Noua Revistă Romănă, 13

[la rubrica: ”Cestiuni actuale”; semnat: Caragiale; - SCRISOARE ASUPRA

’AMINTIRI DESPRE CARAGIALE’’:

Povestirea ‘’Kir Ianulea’’ este un exemplu al muncii pe care o depune un scriitor

[semnat: Caragiale; [p.210, 212 – Carageali (sic)]

[a fost reluată în „Universul“, numerele din 9 și 10 ianuarie 1910, p. 1,

[Politică și Literatură – [5] -

[semnat: Caragiale; - Pradă de războiu – Anecdotă orientală. [Este cunoscut faptul

[vezi volumul 18, p.273

==La paginile 290-291, Caragiale scrie “NOTE”; despre:”Kir Ianulea”, “Pastramă

=1918 – Calendarul nostru pe 1918; p.47-52; – ‘’TEMPORA’’ – de I.L. Caragiale

Publicat în ‘’Universul’’, 31 decembrie 1899, reprodus în ‘’Calendarul Moftului

Publicat în ‘’Opinia’’, Iaṣi, 16 noiembrie 1907, cu titlul ‘’Cronică’’

[ - volum îngrijit de Luca Ion Caragiale;

[- ‘’Poporanismul. – O anchetă literară’’ -

În perioada 16 II 1909 – 25 V 1910 Ion Luca Caragiale a publicat peste 50 de texte

- Politică și Literatură – 7 – {Corespondenṭă cu Vlahuṭă} Scrisorile VII – X –

(la rubrica ''Noutăṭi'') Semnat: Caragiale

MORALĂ ŞI EDUCAŢIE – OPERE-4 -, p.245 // Morală ṣi educaṭie – O-4 –

MORALĂ ŞI EDUCAŢIE – OPERE-4 -, p.245 // Morală ṣi educaṭie – O-4 –

1910-05-23 - Festivitatea onomasticei dlui C. Cantacuzino-Paṣcanu –Ecoul Romanului, X, nr.470,

MORALĂ ŞI EDUCAŢIE – OPERE-4 -, p.245 // Morală ṣi educaṭie – O-4 –

Ziarul ‘’ Românul’’ a fost editat de Vasile Goldiṣ ṣi a apărut la Arad pe 3 ianuarie

Probabil că după rezolvarea problemei cu calomniatorul, Caragiale a mers la Arad

Românul (Arad), nr.28, 5/18 febr. 1911, p.3

Românul (Arad), Nr.29, 6 /19 februarie 1911, p.1

= semnat: I. L. Caragiale. = ‘’O reparaţiune’’ –

ṣi enumeră cîteva personalităṭi din rîndul ‘’tribuniṣtilor’’:

publică o notiṭă nesemnată ṣi fără titlu:

reia notiṭa din ‘’Tribuna’’ pe prima pagină, ṣi o comentează.

Polemica continuă pînă tîrziu în primăvara anului 1911.

[Cu subtitlul ‘’Cronică’’. Semnat: Caragiale.

[TRADUCERE. semnată: Caragiale. - Termitele... cu subtitlul – Un mic capitol de

– OPERE-5-, p.197 // – O-4 – pag.1018

ṣi ‘’Invitare la abonament’’, repetată în mai multe numere,

(numărul de Paşti), semnat: Caragiale.

[semnat: Caragiale; - Trăiască... [ = Scrisoare – pentru autorii care au publicat în

şi nr.97, p.1-3; şi nr.98, p.1-2;

[la rubrica ‘Din poveştile clasice’ – CURIOSUL PEDEPSIT – (2) –

[la rubrica ‘Din poveştile clasice’ – CURIOSUL PEDEPSIT – (3)

[Semnat: L.I.C. - FECIOARA-DIN-LUNĂ - (poveste japoneză) - 1911-05-18 -

[Nota mea – E posibil ca semnătura traducătorului să aparţină fiului lui Caragiale,

la rubrica “Informaţiuni’- Partea Poetului” de Caragiale. – cu motto în germană:

- Cine este mizerabilul autor al infamei notiţe: “CÎT O FI COSTAT?” –

1911-05-27 - Cine este mizerabilul autor al infamei notiţe: “CÎT O FI COSTAT?” -

- Cine este mizerabilul autor al infamei notiţe: “CÎT O FI COSTAT?” –

=Caragiale şi moştenirea Momuloaiei

[Semnat: Luca / – O-2, 2015, pag.776

=Românul (Arad), nr.14, 19 ian. /1 febr. 1911, p.9

=Românul (Arad), nr.20, 26 ian / 8 febr. 1911. p.8, rubrica ‘’Informaṭiuni’’.

=Românul, nr.40, 19 febr/4 martie 1911, p.2

=Românul (Arad), 1911, Nr.83, p.3 – Numărul de Paṣti

S-ar putea să vă placă și