MANEA ADRIAN

manea1

aka

Vuvuzela PPE

Vol. III
Copyright © 2019 by Manea Adrian

All rights reserved. This book or any portion thereof

may not be reproduced or used in any manner
whatsoever without the express written permission of
the publisher except for the use of brief quotations in a
book review or scholarly journal.

First Printing: 2019

ISBN 978-0-359-79309-9

2
manea10 – manea interrupted by hue .............. 5
manea11 – manea la PeSeDea ......................... 28
manea12 – manea cun vai vai total ................. 49
manea13 – psd ṣi nlp = aceeaṣi mizerie ........... 72
4
manea10 – manea interrupted by
hue

(addenda
– căcălău de Huie ! din UE
- ṣi din non-uie

VUVUZELA – XXL – Vuvuzela IcsXelă – S

([sub] CAPITEAUA a (III)a – bis

– la CÎ – treiE {ceL mai ceL CÎH]
Alfel zis. Urmează.
Un SECUNDO TEMPO
de
CÎHĂ

Ia să vedem noi cei mai bese mintea lu Băse ăl

din mandatu doi? (fostu) autoroi de
“sătrăiţedeBine.” Şide papiţoi cuaspect de că
tălini şi damf de predoi.:
<”O sus ţine ṣin Undrea în continuare pă udr ea
(pă ia şi doar pă ia). Caşi cum nu sar fi ştiit şi pîn
acum căi udrist şi it convins (din nucleu dur)…
‘şiosăi ciur pă toţi carei contra udri!’ În timp ce
mîndri băşiştii se dau pe feţi şi pe cure cu pudre
de udre şalte viagre-minune, aşteptînd o re-
inventare a unui pedeleu şi mai titane u, Băsu, ca
“>>>un sultane dintre aceia …” care an de dane
şia văzut batjociţi fanii de ANI şi fanele batjocite
cu mulţi batjoci de dAlde boci, (care cereau o
de-băseficare a statului băsist, şi-o ştergere din
slavă – inclusive ştergerea aurei cu care
sentroloacă ctitorele de icoane prin dive(rse)
pantenoane.
Se cerea – evident, deadepţii lu Boacă, cu
rogojini aprinse în cape – să fie declarat
referendumat şi “odios”, şi să ise dea ostracă –
într-un cuvînt se striga cu omagie pe la colţuri
şin cişmigie cîte un <”Jos!” şiun “Afară!”,
>”Afară cu diasporu din ţară!”. Precum şi altă
vorbă de o cară despre o chelie extra ordinară.
(Pluse alte nespuse de spore ori pori.) Da asta era
o plastografie şio batjocorie de blasfemie, atîta
timp cît acolo, în ALL limp, Băse dormea cu
bulbuci şinu răspundea la provocări batjocotito
are cualte măscări decît.(cele recunoscute
patunci. ca oficiale. În Băsăraie._ dalea cu
“…împuţită!”, ‘domle chestor!’ (or ofi zis
‘cherestegiu?”) Perche sar putea crede
că boc Navean stoc îndestulă cinga, ori
Căn Măreaţa ARCĂ supranumită “Grădina
Carpată”, nar mai fi fost de dat ni
că. Bali vernă.
Încă mai era de. Şi statu nu era cu steagăn bernă
aci.
Că cuaşa Meşter Cîrmaci vom ieşi noi la vrun
limane după 2 x 2 cincinale (poate sau poate nice
atunci nu ne vom mintoşi la minţi).
Că an d’ane pedetoţii stă cu toţii cu mînantinsă,
şaşteaptă să pice şi paice fărîmituri de
‘SăTrăituri-de-Bine” rămase de pe cînd plouase
cu cîrnaţi şi mici.
<”Naţi! Naţi!” – din epoca de navă! Şi ‘naţi!’ (Io
naṭie de ‘naṭi’ ṣide boco mascaṭi rămaṣi de cînd
ploaia cu cîrnaṭi. baio pleavă, şau plecat odacii
şi poricile care corau la “slavă!’
Că se zice despre orice “Na-vă!’ că
Trage la chei (nota cuiva – Da de ce nici un
“APEL” nu se face la ..’chel’? – numa la chei?,

6
adecă la Dane - <”Dăne nouă…” / şi el zicea
>”NA! –vă!” – şi dalde noi ‘bogdaprostea!’ (că
danele erau BOG-dane, adică alu un fel de
mnezeu cu nume de Bog. Şi ne bogdaprosteam
la altă dană care trăgea la chei, cualte
bogdaprosteli de bogda-proste!.
Căn limbajul general omenit, inclusive cel
pedelit, “la – chei” avea sensu ab – scons
Că vine acasă, indifferent de bordei (sau bordel)
–
[că şi el e un chei – casăL citez pe “My home,
mai castle! ie”.
Că trăgeau spre acasă la chei la ei ca mus cala
rahat (turcesc).
Că ci că “dulce ca mierea e dragostea de boc
(citat aproximat). Da era cam răsucit la vreji. Că
bocii se dădea vite ji şin batjoci cică că dacea
vrea so lege, şice dacă! Da Boc III, înaintea deai
da cu tifla şial persifla pe săracu cocoş, (ca un
obez cu bacşiş ne simţit ce era), ‘cea şi el că
>>”.. si io crez în udră chiar şi acumă”
Băsel dacăl auzea / drept în picioare sărea / De
la masă se scula / Nici nu bea, nici nu mînca /
Din guriţ’ aşa-I zicea :
<<<<Băi Bocule, dumneata / De stătuşi /De mă-
ntrebaşi, / Adevărul spuneţi-aş:
Io ca săţi fack ţien ciudă /no săţi donez nicio
udră. NO sabordez, Nici daco faceţi keo Ăla
daca auzea / cu batjocote-L boc-cea / şicu scuipe
/ drept în muie, (scuipii inter zişi în uie) (şinainte
de dumnescrişi, ia mai trîntit o flegmă în mutră::
,,”Băi Băsele băs băsos / Cîteo udră a mai cutră
/ osă te cam tragăn joasă./
Căn batjoacă se dă fată / cu century de castitată
/ Fără certuri şi …/ Cheieru-n mînă căi da : NA!
- Să vezi CHEIA cît lopata, / Lacătu cît baniţa /
Mititel cît un purcel / să faci cinci căldări din el!”
– Caşa ştia băbătia / Să îşi apere fetia.?!)))[nota
mea – CHEIA rămăsese de la ăi cu cheia de mai
fuseră paici, dale furase Băse cheia]
Dan loc so scoată din Moll cum paşol, Băse la
scos pe BOC la mezat din gubern – ele ceia ce
era un batjoc la adresa lu eternele. Şin loc să
sentîmple un miracol cu Boc cincele, a fost de
clarat un nasol şi afurisit cu afurisenii, pe
afuriseneşte. Afurisiţii de aghiuţi. Ṣi lua bobîrn
ace cu caru, fiind considerat acaru carea deviat
Tomania de la linia cea filo – cală. Boc
Bobocaru (bolbocînd în el) în
că mai bobocînd bobocăria rămasă de
bodyguardă la steagă şila demo-craţie, a făcut
din ga-ga-le şi macovicale monumente de
“AVE! BOC!” –
Că şin slave urcă (inclusive în ‘Slava Rusă’ şin
‘Slava Cercheză’) miroase de boci şi tămîi, da
mai întîi şintîi în bocitoria din palata Victoria
saud mari boboce bobocind cu plînse de dolce
tot înspre nişte dînse (da astea erau alte
băbăciuni – mai pore care ştia să se pipi-ce în
publice doar pe macoviceşte. (da erau filipice
doar cu numele) Da mai pe bucureşteneşte
(scuzaţi vorba groasă, da se mai obicinuieşte
(şila case mari cîteun băse) a trage la CHEIU
dîmboviţii e a fi lacheiu cuiva, a fila cheremu
unuia sau altuia care te cîrmă de nase. Şi cîrmac
era cine alt?
Şipe cîrmac cine alta-L cîrmăcea ? – cum
suceşte gîtu capu la omi – sau cam aşa ceva. [Că
mai spre bătrîneṭi, băsescul deṣi mai zicea ṣi
Çhelos’ devenise cel mai mer chelos adept al
popularilor. Pentru el, orice popouă se împarte
întotdeauna în două: emisferu sudic ṣi emisferu
Nordic. Lucru pe carel studia pe basic ăla mic.]
Dacă se vas au nu se va, nu se, da putorişca nu

8
mişca şi nuse lasă dusă (din cur sa prezidenţială)
cum nuse lasă dusă ursa din bîrloaga lui, aşa şi
dînsa îşi trăia sava –bienele pă lîngă trăianele
[pîn’a intratără cu auran eclipse ṣi-a fost
portoricată în lipsă - ṣi eclipsată total).
La chei şi la cheie era că
călău pe ambele male: şi pe malele cu Băşi, şipe
malu cu Boci (că era port lamare). Numi dau
seama unde iera căcălaie mai mare (vezi co să
dai sama, tu şi haisama ta!&co)
Că se făceau claie peste grămadă la pupincurare
de pre –şi posle – Daciadă, şila pupincuratu de
investire. Da la Chelu (zis şi necuratu sau, din alt
punct de vedere supranumit preacuratu popou)
în o gradă erau parcă mai mulţi chei pe Arcă! Zic
parcă! Da parcă poţi să ştii précis? Aşi! (că
navea destui robertanastaṣi săi numere ouăle).
Că şila pupincurarea de utrenii sa zis căs mai
mulţi pupincuri decît la pupincura de luni seară.
Că pupincureii pedei era cîţi hîndei vezi pe lîngă
garde.
Că pupincuria ţinea cît Omania şi tindea să
diaspore şi pe celălalt tărîm. Da tot diasporezii
de la Rîm era mai pupincurezi. De! Neamele!
Că se-nfiinţaserăm PeDechei pe unde vrei şi pe
unde nu vrei – ca şi cînd eram o ţară de chei –
{cade exemple:
Cheile turzii, Cheile bi cazei, Cheia, etîceia,, pe
unde PeDeLicheii şi PeDeLichelele cu cheia de
gît îşi făcea veacu şi se PeDechiura fără sasculte
de nici un apele la ci
că nişte PeDeLichele şi licheluţe. Asta ca şi cînd
licheliţelor leo poţi da cu măsură.
Că nu toate aveau harul, şi nici darul dea măsura
măsura.
Chel–aru)= Stăpînu tuturor CHEILOR şi
cheiţelor era Spînu, carel delegase pe post de
chelar provizor pe Bocu de servici (de plankton
paici, şi de bodyguardă la nato)
DA o cheie nuia dato, doar ia arătato. (Nuie
vorba de CHEIA de la (ce)n tură la uie, nici dela
alianţa DA 1 ună, nici dela alianţu DA 2 (doi),
ci cheia de la centura neagră a lu Boc IV (doi),
(N.a. – pun pareu că vaţi gîndit putin la altă
centură? Ha!hA!)
Că dacă Boc umbla şi cu cheia asta şi vedea ce.
nu trebuia să vază şi auzea ce.?– nu trebuia sauză
şi,, Ci ca Ho! cam înţeles dece era un
NaudeNavedea. Da anţeles şi boc că va veni un
momente, supra –aşanumit ‘momentu “moţoc”,
şiun posibil “PA!” de carei Feposibil să fie
pasibil ‘hic & hoc’ (DA boc făcea pe
nemtodomu şi era necredincios ca Tomu).
Că cum oare sar putea tîmpla ca pulimea mai-
mai să-l ruge într-un rug de mure? [dup’ce tot ei
cu ruge îl slăvizaseră de 4 ori în cele 4 zări], da
noroc
că torc – quemada torcea şi sforăia alte saleme
(şi nuse salam-alecuma acuma), car fi spus şi el
că “proşti, proşti, de proşti, da…, cam mulţi
pedeloţi!”(citat din cear fi spus ăla dacar fi spus
ceva]. Da nusa spus nimic deocamdat,}
că erau ortaci peaproape cu ortăcia lor (gata săţi
întindă pielea pe spate), şia adoptat tacit
ciocumicit şi şia autodeclarat ciocumicia în
poziţia ‘ghiocel’. Da boc nula mai răbdat pă chel
şi mişăl. (miṣalamele chelE). Nu şia mai răbdat
tăcia şişia luat CHEIA de la guve şiia dat un
copipeist (în caz de!, saibe )so ia cu el în exile –
căn loc săl aferime, ăştial dă cu vreo huidă! Şi
vrun :Ieşi!”
că cam era prea mulţi beşi (pe cap de boc) (şi
cam prea deşi), deşi băsiştii încă nu veniseră toţi.

10
Deşi se cam intrase în epoca de post (-boc) şise
déjà stră-vedea
că şi reciproca era să fie adevărată odată şodată
(într-o eră de post –băs), po –pulimea (mai ales
cea exoda) tă continua cuacelaşi glasă behe cu
multe behehea
că <”Dă-ne!,… “Dă-ne!” (şalte behehe-uri)
şi din dane care ţinea de Sindicat şide famiglia
Bă&Co, li se făbricea cîteo oricee de oriceva
pentru vrun “Na-vă!” (căştia cu na-Vele dă şi
dreptu dea de-vota prin cor espondenţă din
lumea de dincolo-şa. Tot aşa cam tot pacolo cele
două bocitoare playboaice solo alese să
reprezinte fetele de la Căpîlna (născute
Pleşcoaice), sencor au pă lîngă curu lu Boc-itoru
Nr.1 (unu) căutînd şi el vreo pleaşcă de stolo
peacolo. În timpe ce circ umnavigau spre un luk
cît mai prezidenţiabil amîndouă (rămase ne) se
feisbucau pă feisbuc cu multă behehitate (şi luk
generos pe la spate)
că nau de nici unele nici ele, ca şi ei, şi se
diasporau ca sporii în toate, căutînd stropi de
euro-penitate în Bine–trăismele. săTrăirismul
era însă déjà un curent politic desu et. Aşa căn
duet, monicuţa M. pela Londre şi bela Helena U.
tot prin ue, păla Parisă, [zisă din judeţu Gorjă)
senduetau cu oferte de ojă şi stickăre
simoneCreţu. Trăirismul, ca current politik, intra
în lichidare de stoc, ṣi pupincurii se dădeau la
toptan.
BOC, campe sferte sarazine (dinspre mame) sa
săturat de “SăTrăielile-de-Bine” – (bune pentru
pulime)
că şia şoptit atunci în barbă (văzînd ‘a lor
“proştime, de mulţimi de, ‘cîtă frunză, cîte iar
Bă! (notă autorului – resping orice acuzaţie de
plagiat – aşa mia venit mie, ṣi nici nu umblu cu
iarbă)
că ‘din pridvoru dă pă ARCă – să dea la cale
ovăz”(sau cam aşa ceva, stil imitando) Deşi nu
prea văz cînd şi dă ce, se între vedea o ruptură
faţă de foştii lui tovarăşi de drum, pe care acum
îi cioma. [cul meaAsta în “ţara ovăzului”?]
{cacolo-ncepea Raiu.Deşi iară şi iarăşi ise bătea
în şea, Boc se (prea)făcea
că nu pricepea –
<”Ne panimaiu!” –
că ecşii şi exsele (ex-cepe) şi foştii era marii
anonimi care lucrau la debarcarea sa (şin spatele
lor lucrau la fel de anonimi umilii lucrători de
securitate şi lucrătorii din miliţiile para-militare,
care lucrătoreau pe oricare şi arcăneau pe cine
lise zicea.
Că nor fi fost ei ghicea, da din interceptări
tovarăşii cam ştia ce mănîncă, ce bea, ce zicea
fiecare, cine cu cine se, dar mai ales ce gîndeşte
fiecare gîndărac.
Că cine în afară de ei mai cu tează să zică ceva
de Boc? –
- Acest neică –nimeni că hop-mitic.
- Dar Marele Anonime Traianul Băsesc e
din categoria cui rasatelor, a celor care upper
cutează.
Că cînd ţiof ute băse un upercute cala gala bute,
aif utut un cal în izdă. (şi calul era de lemn şicu
coadan priză)
- În schimb, rechemat în Ol imp, Măreţele
BOC e un sub-produs rămas reste dela categoria
cocoş (de sub-mijloc). Adecă un pullet care se
pehlivănea cu criza în fiecare dimineaţă de la ora
5 pîn’pela 6. cînd pleca pela service.
(La unu din cele 4 joburi ale domniilor sale – că
era un cadru de nădej de!)

12
[N.A. – uite chiar azi semplină aniversarea
deplină cînd BOC IV a trecut baricadu şia
traversat Dîmboviţu în fruntea celei dea patra
mineriade, şi şia recucerit palatu.
{Nota altcuiva – De cucerit a recucerit puterea şi
palatul Victoria, da nu mai înainte deal incendia.
Şica orce ortac care na avut un Raistag săi dea
foc, BOC a dat vina pe micu caporel Băsel, care
nul prea lăsa să facă ce vrea iel, şii striga fără
frică desub lecti că:
<”Ai grijă să nu cazi, bă!’ “vezi că te muşcă de
cur tot deai tăi! Băi!”. Nu vedea căi iar remiză la
o altă criză. (şica orce Naude-Navede, nici
nauzia ‘sirena Griviţei’. Cacu e criză de cur
papire (că cică pe drum e pe vine vremuri că
căcioase şi băşinoase – specific epocii bocoase /
da şi bă soase);
…. Ieri a fost criză de iaurte, şi de mai multe
…. Alaltăierea criza de lapte bătute, [MeReU-L
nostru MRU nu se dă bătut şi stă ca vaca cobe
cu curun gard, cun fel de lozinc stătut de:
> “peaici nu se trece decît iavaş-iavaş, cu
master-card şicu gulaş în cioc!”.
Că la mereii din acest loc sfinţit de Boc mereu io
criză deun ceva şi cînd sajungem la li mal, hop!
, alt criz ne vine dinspre Evrop, şi noi importăm
tot ce vine dela Să-Trăitorii-de-Bine occidenţi
(şi decidenţi –
Căla eiE pîinea şi cuţitu şi cheia demo-ului, şi
formula de calcul a cotelor obligatorii Şal
dracului dracul, Băsescula făcut cea făcut şi nea
adus şi ultimu update al crizei : Criza de Cur. Că
Nare coana Europă destul cure cîţi pupincuri şi
pupincure are Marea mişcare popul ară a acestui
dracul. :pulime ‘cîtă frunzime şi cîtă ierbime” –
(vorba Eminescului? ṣi toṭi cu carnete ipipie).
Daia unii boci mai costoboci şau lăsat barbă,
casă aivă undeşi zice şiunde săi pomene pe
europenoi cînd ‘săTrăismele-lor-de-dince-în-ce-
totmai-foarte- Bine” sencriză şii iar nevoie deo
clismă. Cu toate Că tot de la ei ei nea nvăţat şiam
retro cedat (şi unde nusa putut retro, acolo pur şi
simplu am cedat) tot ce sa.
Că Veneau cu CHEIA de la 6case pe care au
lăsato încui ată acum 500 de ani, şi ANI leo
retro, şi cu cheia dela căsuţa de turtă dulce, şi le,
şi de la pădurea – şi paia “NA-Vă!”, şi de la
moşia – şi paia.., “NA-ţi –vă –ţi! şi Vlăsia. Deşi
nu vorbea la fel de fluent chebecoaza ca şi ei,
Scorilo ia dezmoştenit înscris
că, citez: <”Urmaşilor mei Scorilei / Las vouă
moştenire , / etc, etîcî, etece-şi, . alte etîceuri, şi
ceo mai fi prin scor niceşti.
,,, Şi ălora lea fost retro cedat tot auru carpat
(plus brăţările dacice din dota lu Dece Bale) -
(căruia iau luat şi aura, casă nu eclipsească uia),
,,, ăstora o cotă din flota zis Argosă, casă nule
lipsească
,,, cestora – caveau şi ei nişte chei – juma din
platoul continental (al mării). {mai rămăsese
doar ciobanu care şia pierdut oile, care se
rapsoda popular odată pe an prin pustiu cu
textele “Ale cui sunt cestor case?” da nefiind în
că revendicate, se cam ‘urla cîini-a morţiu”}
,,, moda retro ajunsese tocma pînă la sibie, unde
se sibia de vie sănvie programul Última Casă’,
casă aivă ṣi Naibu cu Naiba lui o căsuṭă de turtă
dulce. Annual, Hanis s-anscris în programul
Prima Casă, pe care tot el ṣio aproba lui sieṣi, ṣii
făcea proba. Umblă vorba căn ultimii 7 ani în
fiecare an Omoiu ṣi Omoaia s-au mutat la Casă
nouă ṣi-au sibiat-o cu apă sfiinṭită casă no plouă.

14
,,, Ăi cu cheile de la Muma lu Fane Babanu au
luat cetăţile, (inclusive Hotinele), leau făcut
bucăţi şi bucăţicile de granit leau.
(că deaici lea venit venitul şi videnilor lea o
oareşcea idée prin capă. [atît cît putea capu lor
să încapă, pe lîngă vid).
,,,, fiecare veneau cu cîte o cheie, o cheiţă, un
şperaclu ceva, şi la fiecare chei gubernu trăgea o
navă! Plină cu “NA-vă!” (şi boc leo edeca).
<<”NA –vă! Şi ţie! –
“Na-vă! Şi mie!
– “Na-vă! Şi luie!”
(Nota unui – nuvă mai spui
(că se spuia prin ui)
Că mai-mai să nu mai ajungă nici Băsescului –
care după cîţiva de ‘tuvă!’ (de necaze că navea
decît cîteva chei de case bengoase – în număr
impar de şase), a scos asu din mînică şio cheie
dela NaNa lui. Catîta batjoacă-I trăsese ăştia alu
Boacă pînă ia retro cedato pe toată în natură. Da
calu şi măgaru dela cotigă nu sau lăsat şi I lau
restituit in-integro în rate. Şi casă fie bat jocoria
deplină, în ultima zi de mandate lau somat să se
prezinte săşi ridice primele 2 rate, [constînd, se
pare, din cele două organe însoţind aiaa calului].
PeDe alte parte, cheia de la Dante o pierduse pe
cînd se translate vila (adică se muta pe nişte
roate de cotige mai spre încoae, unde e de toate.)
Atîţia batjoci de boci pentru o odaie cu piscină
în baie? Şinco odăiţă co cheiţă la arhivele de
microfilme? Că dacă
Venea vreo scorilă pre-dacă sau altă matracucă
în bikină, sar vedea fiecare floc cu floc depe
bloc. Şiun BOC ar inventaria flocăimea floculeţ
cu floculeţ, şiar pune bire. Din fericire porica
nuse mai pipida pacolea, (şi nici macovica –
gorgonă, carese, parese, impusese bonă de zi la
iPiPi-zi),
că dacă
venea pe la Băse şi băsea vreo beşină într-un sac
de făină, nu mai rămînea nici deo gogoaşă. (daia
şi băse evita başoldinele, pipizii şi pipi – zeii şi
pipi –Zelele, (baṣca PiPiIei), şi nuse afişa nici cu
viitoarele aiatuloaice din suita alinuţii- (
gorghioaice)
…, şi toate retrocedările se dădeau la cheie, şi
erau înă –buşite din faşă, inclusive staţiunile [pe
care unile, şialţii nule). Cei rămaşi fără ies la
drumu mare (mai ales în sezoanele estivale, cînd
vara nui ca iarna) şi flutură cheile cu rogo jine
aprinse în cap, în aşteptare
că, cine ştie, PPC,(=poate pica cevaṣi) şile vine
rîndu la “SăTrăitudeBine”. Retroul a dat iama
şin generaţia crescută cu cheia la gît, şi ceauşeii
se mîndresc cu broasca lor întratît, încît ise aude
oracu cum oracă la revederea vrunui codoş de
ona
că. Din variantele de inventare de la Moşi,
etnobotanicele onlaine erau prea de modă retro,
chiar da
că unii foşti încăle, sătui să tot fie clonaţi cu
“<NA –vă! Bă!”- din “nui şi nui”. Foştii de
portaţi, siberizaţi prin diferite bărăgane (care de
care mai ca nale) mai povesteau {da nuia sculta
nimenea nimenica pe limbuţii acei,
că cin sasculte la nişte nimice şi mişeica ăştia, şi
ce? –
[cum sar zice nai la cine asculta –
şi nici ce vedea la ei / }[ca nişti nauzi –navezi] –
aşa că ei îndrugau – ei sascultau
(nici măcar Securitatea nui mai băga în seamă)
Că - Ci

16
că flăfăria flăfărea încă din pre-ziua măreţelor
auguste careau libertaria tOmania (şi datunci o
tot o). şi estem tot întrun retro. (urma la pe lista
de retro un zece auguste cînd venea diasporezii
cu pungi cu nevoi săṣi i aṭara înapoi, ṣi aṭa de
mămăligă).
Că proaspeţii intraţi în ceapee se ducea )casăne
collective nevestele şi fetele?) cu euro-steage ca
să ee, şi cu multă slavă ne luau tot şine dădea
cînd să dee cîte vreo peripravă peste bot: “navă!
Bă! Şi vouă!”. Şi ne europenizau şi pe noi pe
undeva, prin asia, doar aşa, casă nu se zică
că neam dat degeabă jos din arboricol.
Că întîmplările aste nu li sau întîmplat acum un
mileniu, ci acum un dece niu şi ceva. (daia, vezi
mneata, zice Băse la congrese, nui bagă nimeni
în seamă păia, şi asta era de faptă şi grija
lucrătorilor (dela secu.
Dovadă? - Dovada era
că nimenica nu dovedea că ei lucrătorea: să dea
cu dilit, să pîrjolească locu, şi să turbe fîntînile.
Şisă în mîle apa din puţe. Ca să nu paţă şi Băse
(al nuţei) ca Bocu, care sa pîrlit cu flacăra dela
torţa Demo craţiilor, togma cînd sa scandat în
core “Beli-BOC flacăra!” de trei ore (deau sărit
scînteia şi scînteile iau pîrlit barba
{că
Pă unde se bla cu ‘Scînteia’ numa creştea nici
iarba!]}
Şi lau efeminat ca şi mai un epilat demne urmaş
deal său (ca istoria săl consemne alăture de
cîntăreaţa cu barbă [şincă ne cheală]. Da ăsta era
etalon de ciom şi pentru securime, şi pentru
secuime, şi pentru nemtodomii din nentodoime.
Că dup’ceau primit ordin de ..// ..(retro), de la
nişte aşazişi omişori cam ciomii:
,,#”Femeile s-au străduit să lase casele noastre
curate, măturate, să fie faine cînd se vor întoarce
înapoi. Apoi le-au încuiat, au scris pe CHEI
numărul casei, au strîns toate cheile în nişte
coşare mari, şi după ce au plîns cît au mai avut
de plîns, le-au dus de dus cu carele la primărie,
cum li se spusese, unde le-au dat în primire şi
bună păstrare (pîn’la re venire) la Păstrătorul
Cheilor, unu dealu Chelaru, noi urmînd să
intrăm în niţică conservare cîteva cinci “Na-Le!’
(Notă la nota mea – Jur!
Că citatul e aproape autentic)
Păstrătorul Cheilor era o igă, = un fost lucrător
(de miliţie, dezmiliţienat şi lăsat la vatră la ‘trai-
pe-vătraie’) pe post de ajutor de Boc-primare,
carea silabisit retro-cedările imediat ce ăştia au
plecat pe unde aveau de plecat. Vorba ceea:
<<”Cocoşu cînd se vede pe grămede. (de
cocoşei), rîcîie cu picioarele.”
Că dupa moda retro – ăştia dealdi cocoşi făcea şi
desfăcea Era.
Că era vintigi dor la cucurigi şila cucurigale (cît
de cît bute-gale)
Şică se dăbulena încă vrun tun cu retro –cedări
auto-date co flotă de “NA-vă!
Şi “Na-ve!” Astfel, din pepeniERA de cadre a
PPE şiau băgat mîinile în chei pîn’la coate. Un
cadru de nădejde fu, atît cît fu, şun Boc IV, da
şiunu mai sibios poli truccu 6case de ros.
Politrucu Ṣasecase cu Politruca sa notase că:
,,#” … cînd s-au întors ăia din nomădie pe undei
dusese Partidu (carea apucat să mai vie, care nu
– la luat macoveica cu dricu), ăştia lea dat cu
ciuciu şi lea arătat o gură de metro pe care să leo
retro. (la o di
că).

18
{Da ăia era sătui ei de becii Securităţii (care nu
era de loc bece domneşti), voia şi ei să se
exoade, să sencoade la coaden Bucureşti – port
la mare, şisă se tolane la soare în şezloange, deşi
la piscine depe Ar
că, (atuncea cînd avea apă), era cam coadă {ca
deaici pînla Baba Dacă}. Şin aqua-magică coada
mergea ca melcii şi se melcea cu cît mergea.
[deşi apa nuse dădea
încă pe cartelă, doar pîinea se car tela). (pentru
unii). Da oamenii legii spunea
Că ‘Nu şi nu,”
Că şi ei E un fel de omi şiau drepturi (aproape
egale cu ceilalţi pedemuritori). Casă sen barce
dea dreptu pă ARCE (fără vize – conform
Convenţiei de la Geneba şi mai conform unei
BOC 4 (patru) prelege, care sublinia în bold
cuvîntul “toţi”-indiferent de. (că nu era
exceptată nici eba , deşi avea bule tine de bene
luxă. Şimai plăteau bire la ‘săTrăiri şi ceauşeii
cu cheia legată la gît. (caun gît-legău) Aşa
Că vrînd-nevrînd, şi foştii deportaţi şi deţinuţi
politici aveau rezervare de cuşete la clasa a 4-a
spre a cincea [hamace cu curun apa provenită
din ajutoarele omanitare (din topirea gheţuri lord
in pahară)].
{N.a.–iară pentru restul team-ulu foştilor şi
ecşilor şi ex-cepecşilor aveau lojă clasa 1 (întîi-
cu ordinu Muncii în grad de mare. Caşa se
decoară prin RAI}
Neavînd în cale cai mascaţi, şi neavînd CHEI la
hamace, ăştia nave ace face,
Că la dalde dăşti nu Acosta nicio NAVĂ cu
“NA-vă!, NA-vă!bă!”şi rareori, mai mult rare –
ori decît niciodată, mai sabătea cîteo motonavă
ceva cu vrun ‘davai!, davai!’ {şile dădea
mărgele de sticlă, clopoţei şi oglinjoare – şin
schimbe le lua la troc şireturile or nojiţele,
curelele şi gîtlegăii}. Da graţie lu Boc şi
mulţumită atentei coanei Europe, dup’cei graţia,
lise retro CEDA (prin cedo) zeghea în dungi
dungate şi bocancii. (cu talpe de cartoane) [
[căn grija aceleiaşi coane Europii fiind şio nouă
tălpuire) (cacum nui mai bătea nimeni la cur prin
ui, nici la cap, nici la rotisor, nici la.,,, dor la
talpe. Casă nuşi mai ia tălpăşiţa şi să se re fugă
prin
Că leo fi şi lord or de cocoşeii lor şialte calpe
dintrale cu paleo răutăcisme. Da nu iera
meaculpii lor ci nişte simple mostre de truisme
bazate pe turnătorii de cevale, cam niţic contrare
Drepturilor Omilor şi Dreptu lui oamei.
Că cam era sătul Europu de habarnăcisme şi
onăcisme onace cu pretenţe de o ratorie. (mai
ales ebele din pederăţărie dădea esemple de la
alde alineGorghie care la rîndurle se răţoia la
donaldu, (nimeni altu decît cătăPredoiu, pe carel
lua gura pe dinainte şi se auto-proclama ,,) aşa
ca trebit o comis ie rog –atorie [tot PeDeLeea
săraca, care face ce trebe, numa şi numa lucre şi
lucrături bine făcute] pe lîngă unu onacaca să
nuse mai bage printre orace şin (ga) gale piunde
nui fierbe oala.
{că unui o Nacu şialtui cacu lui}
Că prin ui se Bine-ştia că ionii olteni cu calpace
(şi nişte dita atîte broşte-n gîte) (şi încă patîte}
<”Cît erau în bună pace habarnau cît habarnau şi
odată deodată se evrikau şi se fiatluxau. Şi
senhămau cu multă hrebenciugă la un trecut
habarnamic de luptă de clasă, ‘şi dăi şi luptă, şi
dăi .., că încă dela primu boc I era paşoptez’
Că era re – bine- cunoscut HABARNAMISMU
bruxelez cînd venea vorba de vrun trecut. Dai o

20
crez căn materie de retro –cedărie aleşii (vorba
vine) aveau două viteze şiun dublu stan darde.:
- unu pentru cînd îşi cu dărnicie, (şi chiar
cu mărinimie creştină),
- şaltu cînd se termina retrocedăria cu
dărnicie şincepea o economie de retro-cedărie.,
(mai ales la paie de chirpici, căcam aşai paici
prin raie
- că cam aveau ei habarnaie de ici-pi-coli
stoli care trebe puşi în posesie cu oareşce zerouri
şi alrouri, başca o oareşce cît de cîtă amantă (de
care navea habare nici hoaşca dacasă, nici presa)
- că cantitatea de habarnamie (şide
prostovănie) din system tre’ să rămîie constantă.
(că suma prostiilor proştilor e o constantă
universal europeană)
aşa cum rămîne constanţă republica mazăre, mai
inamovibilă ca o hăineală, şi prea puţin
incompatibilă cuo simonăCreaţă. – dovadă? –
dovadă de deatîtea brambureală cei la noi,
abramburica nici numai are rînd, nici în fund la
cor. {căs şi dai noştri, daşi dai lor}.
Or publica lu bica, citată cînd la Ploieşti, cînd la
Pleşcoi. Că sa ajuns cîrnăţăreasa!
Or ice habarnameală începea dela surdo-muţia
unora sau altora dintre habarnamii şi
habarnamele de prin guberne, care habarnau
cum să hekăre un bugete, şi cum să asome.
Şatuncea veneau nehabarnacii mai nedaci şi mai
puţin onaci, cu trusa de scule ajutor Pe Dele, şii
învăţau ce şi cumE, pendelete.:
Că toate marile averi şi marivile ale epocilor
traiane de ‘SăTrăimiDeBine” (Notă – nici o
legătură paronimică cu ‘Sf.Treime”), repet –
toate încep cu mici ciordeli :
&&Întîi luau CHEIA, apoi unu dădea cep şi
pormă fiecare habarnama pe unde putea şi cît
putea, căcam aşa se-mprăştia (de cine ştia) şi
revoluţia portocalie. Şi portocalismul de cum.
Etrie. şi habarna. [şi damfu de năşie].
Habarnamismul (caşi animismul) la omani nuie
un implement roman (nici traian) Nicina fost
implementat de habarnami migratory [şi nici na
de vrun habarnamel gen ‘adomniţel” (deşi , mie
personal, mie chiar simpatică, exceptînd numele
careo dă de goală {căi dea–Escului ) ] } Că
peaici a mai habarnamit şiun împuternicit al Ălui
acare (spurcat fiei numele acelui spurcat) care
nea funericit şi răs- turcit cu habarnamuri auzite
de el depela alte neamuri mai islame.
Că era năimit să ne habarnamice de mici şide
mice, şisă ne geamiice lăcaşele de cult pede. Da
cînd anceput şi ăsta săne (dea) salame de soia (în
loc de mici şi bere), pînşi ceimai habarnamici
pedei auvăzut că “camE groasă” (zisa o
gorghiuţa mai leuţă)
şică isa cam terminat habarnamia şi iau închis
pseudoGeamia, că prea a corcit civilizaţia de jos
cu cea de prea sus şi din presus. Da dacă
măntrebi
că cine mai habarnameşte peaici acum, pă sus în
SusăRaie şi pă jos (în JosăRaie), habar-nam!
(sincer săţi spun – că io habarnamu-namu) O fi
fiind ceva bagabonţi boureni şi moftangii dăidă
Nileţi careşi fack implante în nase cu
etnobotanice,
că nici un habotnice habarnamic, oricît ar fi el de
aparatcic, nar mai putea habarnama ceva cea fost
déjà. [dantreb şi io aşa –
că dacă nu de cea, măcar de hăisa poate so
putea? Ă? Că oricît ai fi fiind de nanamuc şi
habarnamuc, nu poţi a şti cei bese mintea unui
politruc!]

22
Că de la doja şi ghe.ghe.Deja se tot duc şi se-
nroată şi se-ntorc la loc pe post de boc. Deja pe
feisbuc se pixelează un buc cu fată de multi-truc
atoatecunoscător, atoateşti itor şia tot clar
văzător (N.A. – da io laş cam tot crede tot un
naudeNavede!)
Că e o habarnamie generalizată (intrată şin ui) în
care hamurile şi bicele unui nu mai pot ţine în
frîu habarnamurile nărăvaşe
[căi cul dor cine se habarnamează] (asta de cînd
o habarnamă de oamă co jumătate de faţa de riţă
(iepuriţă?) şi co juma de fetiţă, a zis {şincă nu sa
dezis)
că doar habarnamia salvează Omania de criză
[adevăru-adevărat e că chiar aṣa a apărut un
usere salva mare. Da născătorii erau beṭi ṣi lau
declaratără mult mai apoi].
{Da asta era biată criţă, biata de ia, ca ăla care
tot făcea pe el (de foame?) şisa dus la doctoru
specialist încă care şia cerut pastille de trăit cît-
de-cît mai bine, (cauzise şi el de ăla cu “să tră!
Iţi bine”. Doctoru ia dat cîteva pastille de
sătrăitbine, ăsta a plecat unde avea el de plecat,
şi după cîteva zile sau întîlnit iar. (pe un maidan
prin dos la modrogan). La întrebarea că dacă se
mai aia pe dînsu, BOC a răspuns că
da, %%
DA acum e mult mai bine, că nui mai pasă. - Nici
de Băsesc, nici de ui. Aşa
că alianţa DA (oricare din ele), în loc să nil dea
pă Băse promiţînd (la o oră de maximă audienţă)
co
<”Să Trăiţi Bine!” – mai bine near DA pastille
“de sătrăit bine”.
Nici să nuvă mai preamire
că procesul de habarnamire se face prin autede
numire. (nu prin auto denunţare,
că încă de pe cînd se chema PNA şi nu DNA, se
habarnatiza şi se externalize treaba – că cam
puţea a băşi şia boci prin pretutindene a. [pînă şi
dreptul de semnătură şil de legau, şise băgau
cuca pula fundde lise struţia gîtele].
Habarnamitul prime era mereu sus-numitu boc
de serviciu, numit din oficiu primar la noi (or
prim mini stru ?{cu gîşte cu tot/ Despre struţ
nuvă pot spune nimi
că])}
Parcăl şiaud pe Tartor argumenţind acest troc{:
>>”Vil dau pă Boc la schimb cun boc!
Las că te scot io din haznaua asta! (cu referire
directă la guvea Boc III) şite bag în guvele Boc
IV, să faci alta. [în general şi de obiceie, Boc
cam făcea pe el, fie că avea, fie că navea
pempărşii la el. Avea, navea, fix între 8 şi 5 el
habar Navea pela guvea (caşi iepuRiţa, care era
şi ea o habarnavea, mda! DA nu aşa co viziune
habarnamică cică udra nici nul ştia pe cocoş,
decît aşa, din foto, şi habar navea cum se sacoşa
ăla) În varianta lui laică (ne-habarnamică
iniţial), habarnaul îşi gasea habarnaua
şimpreună habarnaveau tot ceaveau de
habarnamat: habarnamic sau habarnamar. Cînd
se habarnaveau habarnamii în habarnamarea cea
mare – şi senpreunau dinpreună cu alţi asfaltagii
şi mai habarnagii o asfaltau (deşi afară plo ua
şise puse deo ceaţă [în piaţă] Da habarnavuse
cuplu udrea –cocoşi de condiţiile meteo în care
se puseseră-n posesie şin retro stare de cod
portocaliu a vremii boc-cice. [epoci boc – cii.!)
Habarnavemii vremii ăstei boc- cii zigzaganează
şi cic’ ne circ um-navighează în juru la curu
lu…Bog. Dan mijloc e haznaua păzită de
habarnaua de Boc şin juru la curu lui se uniţesc

24
cît mai strîns-uniţi ‘caun zide-nalt de
nuliţi’(copypeistare provizorie)
Rămîn pe din afară doar cîţiva habarnaveţi şio
habarnavetă fără drept de vetă. Deşi erau omi de
bine şi fusese re-ciclaţi, nu prea mai erau înbuni
că se rupsese de turmă şide habarnamirea a
patră. Pe urmă, (re)- constituirea de gubern [şi
investirea] se făcea cam cala un azile de ne buni:
<</..care e mai copt la minte? Şi dă mai mult?
As cult! ? urma licitaţia publică cu retro-ce
/?dările de rigoare, timp în care la pulime intra
în vigoare legea rumegatului de voie (cică lise
permitea să rumege în voie – de ce? [de foa.]
caşa-ncepea habarnamizarea – cam ca
electrificarea la sate daici. <”Hareci!”
Căn mediu urban erau majoritari dăja cei ce
vorbea habarnameza.
Că la aşa populimi li se dădea habarnameala cu
gamela şi habarnameli la pătrat cu gamely – dor-
dor sor mai hiberna şi sor mai tălpăşiţa dă paicea
cun na. că unui habarnai – cîntăreţ de votator de
nai – ce poţi săi dai? – Li se promitea – doar lise
– mici şi bere, (or una, or alta, or niciuna, ori
toatedouă) da lise dădea paie (să rumege în
tăcere şin ciocumicenie). Că la nişi la niscai
habarnaie ce le poţi? Altceva decît paie. [fîn nu
– că de cosit la cosit de pe la toţi Cosaşul Emil
Ă!) Da ṣicu pai e ṣi fără paie e tot o niznaie:
că
dacă nu leajunge paiele de chirpici, ṣincep să se
Achtunge! Din deaici ṣi să se exoade? Ca mai
fost un exod într-un epoc de dinaintea erei boc
(î.e.b.), cînd au plecat toṭi ṣi s-au dez-egiptizat,
renuntînd la cetăṭenie, fiindcă fusese o hoṭie care
le fură paiele de chirpici.
Catît e deplină ţara de hoţi, ca fost
habarnamizată din temelie şi furată bucată cu
bucată, şi stog cu stog de dalde boc. Şiau mai
rămas fomii ăştia lacomi de omi care nu se lasă
duşi daice. Cum sar putea zice, aceşti
habarnavuşi care au pe săturate cingame cu de
toate ex[pirate. (Notă – rumegătorii de cingă se
cheamă “cingăi” [nu ceangăi})
Că habarnavii mai dănileţi şimai simoniCreţi,
mie-n sută cu surse-n guberna boc IV(pa! tre) îşi
impart resurse cam aşa _:ţie o habarnare, mie un
habarnam, el habarnavea, noi habarnaveam, toţi
habarnau pe unde puteau (şi pe unde-I lăsa
conştiinţa să nauzească şi să navedească cu
justiţa cea mai băsească.) cică doar 4 la mie
dintre omani suferă de habarnamie. În
habarnamă asta nunseamnă nică.
<<”da ăia 4 milioane de, unde e? da flota?
_>>Care, care? Ce zici tu, străine??! (mirare cu
supramirare!!!) – ar cam trebui o zi a mirărilor
naţionale} în care lumea să se mire şi să se
dezmire de cîte de destule zile ale admirării
avem. Da habarnavem de propria noastră
habarnare Că suntem dintre cei care nu ştiu, şi
nu ştiu că nu ştiu Şin habarnimicnicia noastră
asta ne face savem tot mai des zile cînd parc-am
luat pastille de-să-trăit-bine (dacă nom fi uitat să
le). Şi nu întîmplător cei 4 ∞ (lamie) au grupa Be
– de habarnari fomi, într-o habarnamie
sulfuroasă. <”Habarnaveţi, băi, habarnailor ṣi
habarnalelor, căi plină ţara de boci bocitori şi
pori habarnamici care cică de mici o tot ţin pe
“Tot înaintE!’-le Era mai bine înainte, în era de
pe bremea lu…, (şi aici fac pauze şi se uită în
jură, apoi se încură şi şop tă habarnautu şi
habarnauta- sa). Dupce nii de habarnamie,
habarnamezii iau dat dreptate bruca – nului, alţii
încă nu Dai o tot nu crez că putea un habarnavete
să ne preve, de: vorba lu Farfuridi :”Iar te faci

26
chinez?”Da nici o pipidă nu mă poate sili să
habarnamez ceva. Cum săţi spui: <Vezi tu acel
cui din perete, de deasupra uşii? Da?! Ei bine, eu
nul văz şi nici nul voi vedea. Astai habarnama
mea. Cum alţii îşi au maneaua, eu îmi am
habarna-meaua.
Că ce – (altceva? Le) nenvaţă istoria?
 manea11 – manea la PeSeDea

Istoria ne-nvaṭă că lovstoria se re.

Citez- Áscultaṭimă ce spun, psd-u-i cel mai
bun’ ṣi refrenele din epoca de aure –
‘’votează cuncredere-re /
Liviudragne – psde-re.’’.
[n.a. – după votare ṣi re, maneaua a fost
interzisă prin lege, ṣipe dragnu au venit să
mil lege.]
[prin aceste istorii paralele/ moda fedegeelui
revine/ca un fire roṣu/ ṣica dovadă că iată!
ṣi înco iată! istoriile se repetă / ṣi nimeni
nunvaṭă nimic.) Geabă de ziua drapelului
naṭionale / se intoană ‘Deṣteaptă-te, omană!
ṣi ‘Deṣteaptă-te omane! Pe limba omană/ ṣi
o! manu cînd s-a deṣteptat, a dat drumu la
o manea: Maneaua ..ena

VUVUZELA – XXL – Vuvuzela IcsXelă –

([sub] CAPITEAUA (III) - K {că

CÎH iun cel mai cel HÎCE, fără e-uri]
(cam a treia spre a 4-a oară)
= după
[sub] CAPITEAUA (III) - C {cea mai cea
C] CÎHĂ
= = Şi după
([sub] CAPITEAUA a (III)a - C {ceL mai
ceL CE 2 (doi) E]
= = = Şi după încă undupă
([sub] CAPITEAUA a (III)a – bis – la CÎ
– treiE {ceL mai ceL CÎH]
[Alfel zis. Că cică Urmează. un
SECUNDO TEMPO de curată CÎHĂ]

28
== că
‘cîh iun hîc’, or că
Tot ce se inversă se repetă în universă (şi nu vrea
să moară) (legea conservării)
Că Ce altce nenvaţă storia portoKaloasă??! :
:: . căt omania de la Traiane se trage.
;,.şatunci de ce tace CHELU? Ce inters E are?
(Ex – plicaţie = [N. aut. Din red acţie) :
habarnamia din Habarnamia iun prelung process
de. - / Cio – mi-za-re . a organului (conştinţei ?)
de partid şide stat & şi [deformare a Omului
Nou}La nivel macro, ciomizarea înseamnă sale
tai din VUVUZELĂ pînă rămîne din ea un
Organ ipotent, adus în starea de ciocumicie.
Această Om-noie a omului nou tinde să
dePeSeDizeze universal ṣi săl RE-înnoirească în
ṭoale galbene, cu sigle liberale. Geaba se mai
esemes şise semesesc cei cîţiva ştiutori de carte
carea rămas prin cale,
că cinea tras în noi oare…? În trecutele de
demulte,
Că pentru umpla-lumpi ‘tras’ înseamnă ‘tras pe
nas’ droguri uşoare cu ebuşiare, aşa că boc şicu
ortacii săi scumpi trag ţepe la ţepe, nula umpa-
lumpi. Şi nicila umpalaci plini de umpălăcii
umpălăcioase. Urieşismul gubernamental la
pedecioşi şi pedecioase era aşa de mega-titan
şide super-titanat încît îşi căuta fiecare PeDegrie
cît mai porto- kalie. Şi mai olimpicoase. Ṣtiut
fiind că portocaliu de stînga se pe sedea, ṣică
portocalia de dreapta se-n gălbenea, s-a optat
pentru un crin cu miros de cîhă.
Că se ştie că cel mai bun Pi pidigri nui la omii
ne gri, nici la cele cu Pie căcănie, ci la cei cu cod
de bare în vrie. Urieşenii senvîrtea în juru cozii
lu nemuric, şi se epocau (chiar dacă au sau nau
ce[pu!}ţe. Şi iarăşi, şi iarăşi, dictatura lu BOC
revenea la loc că, uite, în ultimele clipuţe din
sfertu 4, Boc IV ia băgat pe toţi în confessional
[da nula spovadă, nu! (ori casă leo vadă?) {un
felde patu lu Procu}]) şi fără prea multE gargare
şi gură, şi ură de clasă, îi răs croieşte pe toţi pe-
aceeaşi măsură. Boc devenise un nou BOG care
bogumilea orice atingea.
[Notă – ‘Doamne Feri deo măsură de logoş],
şi STASă, (da mai nainte o lasă peo anastasă să
le ia măsura la.) (şi să le numere…
Motiv pentru care izbucniră toţi în urale şintro
singură glasă de “Ura!” şi ”HEKIN AH
DEGUL!” (N.a.–ăstai un ‘Zic’ tipic pentro
Omanie a lucrului FeBine făcut,
că chiar
că nu ştiu ceo fi însemnînd în limbajul neo-
dracul, din epoca de post-băsire şi flite la
“sătrăiteledeBine”.Da dacă omuleţii aşa striga,
eu aşa am copiit, ca peun ‘TOLGO FONAC’ –
căi tot un drac ceo fi însemnat, [daco fi
însemnătorit vrun ceva însemnat pe vremea lu ăi
din Brob-Ding-Dangă])
că Spre pildă, despre rolul copiştilor şial
copypeist-iştilor în istoria (manu) scriselor
scrise şi rescrise [da şi al stenogramelor MeReU
retrans scrise], pedeluşu tace mîlc şicu tîlc face
cu ochiu spre pedeluşa care şi ea se preface a nu
fi nici un of. Acoperit. (luînd exemplu unui
Miron Costinit, într-un final de ‘A po strof’:
<”Cine-şi face zid de pace, turnuri de frăţie,
Duce viaţă fără greaţă într-a sa bogăţie.”
Aşa că,
Cum sar zice, îşi arată intenţiile paşnice şi pentru
a scăpa (de scăpău) cu viaţă
(că altfel nul mai vota nici dracu), Guliveru
democraţiei omane, cel care…, şi care …., jură

30
supunere şi credinţă lu Rexu Lilipuţoi, şabia mai
apoi e primit la CUR
te (pe ARCă), unde are ocazia să asculte de alţii,
(dar şi să-I asculte) şisă observe obiceiele şi
moravele locale (că acel loc era de fapt toto
Omanie mai în miniatură, cuaceleaşi obicee
pedee, - da încă ne bine făcute şincă nebine
crecute can Omania lucrului bine făcut).
Piticania care piticoţea pacolea era atît de nan
(înv.) şi de habarnam încît pînă şi umpla-lumpii
zdrenţăroşi scotea limba la el pe feisbucă, şii
scria prostii pe spinare. (dad oar cu cagule peste
cagulă, că nu te pui cuaşa un draculă de doc. În
Constituţi .
Că cînd lapucă amocu, Bocu bate marginile şi
para – ginile (şi băse mijloacele ?) În scurt
timpe, criza (da şi păgînătatea) eca “Pleava
VÎNTurată de vînt” (citate semi copiate de peo
feisbucă ca răspunse la-ntrebarea că ce mai face
boc? În slava lui. )
<”Slavă Ţie, Boace!”– Vi so fi tot spus şi răspus,
şi poate că încă mai ţi so fi spunînd că
urieşizarea liliputului model sa casă avem şi noi
un totem – ceva, sau un ceva ca un toteme de
care save mane teme cade Celmai dracul
Dintr-un mic scrib (conţopist care copia acte
[şile lega]{liza} – sa ajuns la un ditai scribălău
‘scîrţai-scîrţă’ pe hîrtie, care-a copieturit în
manuscrisul său cam tot ce şia dorit şi nu şia,
inclusive scenele horror or prea sexe.
Treptat, toată scriptologia şi hîrţogă Raia sa sa
stenografiit unitar într-un CO DICE (“CODEX
BOCORUM”), reprezentînd cea mai veche
formă de carte scrisă cu grafie boccică existentă
la omani. Au mirosito, au pipăito, au
zdrăngănito,.., mă rog, cîte nu iau făcut înainte
săi dea de capăt şisă vadă în ea ‘a 8-a minunea’.
Că această culegere manuscrisă de legi
draconice, şin general ciomice, (adică cît mai
boccice), are tot felul de texte vechi, pre-
PeDeLice, şi prea puţin edenice, de obicei cun
conţinut variat, dan principiu despre. pedei şi
non-pedei (nişte cetăţenei de rangu trei). Daia,
pedemogulii , (în frunte cu Cenii şi Denii)
văzînd aşa, îi zicea :
<>’Măria Ta! / cu pa! harul îndeseşte, / Dar cu
birul mai răreşte”.
(că şiăştia bătea şaua [adică la Harul Băsesc],
casă priceapă iapa. Fiindcă multealte basne
scornite pe seama birăului au precedat “O bună
samă de cuvinte” (vezi şi tu cumui prinse cu
ARCA nu pă prinşi, şi cum au fost ei înjugaţi la
muncă şi mînaţi cu BICE (deo bică alu ăl
cubiciu, Cum care?,-Carea pus biciu pă ei pe doi
– doi – patru-lăi), citez după ureche:
<”.. de au arat. Pe o culme de deal, şi au ṣi
sămănatu ghindă şi s-au făcut dumbravă
mare…”. Şa avut ce făină (de ghindă) săle dea la
tot natu, săṣi facă pîine casă nu moară de foame.
Pedeevangheliaru legilor boccice conţine însă
şio serie de adăugiri, ştersături şi adăusături
(şalte ştersuri şi puncte-puncte), datorate unor
alţi copişti interpolatori, cam răuvoitori unii şi
prea binevoitori alţii, careau stîrnit multe discute
byzantine în trecutele UI, privind pater nitatea
acestei capodopere. Anonime a Marelui Anonim
căci Basnele scornite de interpolatorii CODEX-
ului LUI erau şi dale care pretindea că omanii
sunt urmaşii tîlharilor din temniţele Rîmului,
daţi de craiul Rîmului de pomană. (pun CIUR de
mălai) Parcă noi nu ştim că nu daia romii se trag
înapoi expre spre ţările calde prin strigăte de
<”BOIACH MEVOLAH” şii previn pă toţi care

32
mai vin în stol să se dea la o parte din calea lu
unu, Boc În TÎiul Neamului.
Că Marele om politic BOC cel VITEAZ şi
CELMARE, cînd e pe la vro gubernare, E un
brob-ding-dang-gian topmodel şiun reper moral.
(Cînd nu e, nu ie).
Că cînd e altfel şi nuE la gube, boculeţ e iar un
lilipuţan prin lilipuţimea din ue, un ghemiş
cuaspect oman, un felde boc-oman, deşi al dracu
dracul, aghiuţu are chip de homuncul cu barbă,
fără alte conotaţii sexuale. Da încă datuncea,
Tartoru la brob-ding-dăngănenii era băsofon şi
băsofil, şil cînd în hăis, cînd în cea. [daia
rezultanta gubei era cam ca pişa boului). Şi din
brob-ding-dangeala marilor puteri din stată,
BE vs.BE
eşea o debandadă care se stampeda cînd la hăisa,
cînd la cea, un ori-ori şi or-orea
{Că deatîtea orii se dezorientase şi polii şi nu se
mai putea da cotele obligatorii de migratory şi
diaspori}
(Şi patunce? –
<da, datunce!)
Că şi noi suntem o de migranţi transhumanţi, cu
omuli degringolînd de la tîrle peste uluce, şi
cerînd azilen (4)pede. Giumbuşluce cu care
puterea băsistă îl giumbuşluca pe boc cînd aşa,
cînd aşa şi pe dincolea; îl hop-mitica cînd în
susă, cînd în joasă (şi uneori îl mai şi scăpa din
braţă – daie a ieşit un scăpău), şil yo-yo-oa cînd
paicea, cînd pe dincolea; cînd îl brob-ding-
danga, cînd îl lilipuţa, ; cînd îl despuţa, îi punea
danga pă pele. Da toate aceste şi toate acele se
ierta
(că nu daia era indulgenţe în tîrg?)
Că trecutele şi mai demultele gube nuse mai ţin
(minte),
că sau habarnamat puţin.
Că nui nici o bicică de mică, nici o alinuţă, nici
o sămînţucă de poruţă şi nici măcar un denealuşi
săi întrebe – ca pe bee, cum lear fi întrebînd eva
Em.:
<”Nui aşa că habarnavuşi?”
<”Nui aşa că eşti un naude-naved şiun
habarnamat tonomat care nu crede decît ce I se
spune că vede? (şinu umblă să dez-groape
chestii –trestii prea demultate - şialte malte –
ialte. Că pe de alte parte era recunoscută
habarnamia coanei Europe, cînd venea vorba de
vreo trecută din trecut, sau dintr-un mai mult (ca
perfect). Codată se burica că
<_”KA put! Nu vreau saud de gropi şi scheleţi!”
Că dănileţii şi alţi habarnaveţi au acoperit (ei
fiind ofi acoperiţi official) isteria des humărilor
la gropu cu var al istoriei, şi toate sau prescris.
Aşa că nar mai fi nimic de scris şi nici un
habarname papahagiesc de păpuşat. (or de
pănuşat?) Da de ce sa habarnamizat tovarăşu
Băsesc? [or dor face pe mortu? Or s-a petrov it
tovu?) Tocma el? Cel carea re scris istoria şi ăl
dea con damnat –isma şia făcut şi clizma la criză
(pîna trecut de stadiu de boc şisa dezconstipat cu
“hic et hoc’. E caşicumE mai întreba:
Că ce caută HÎ la CÎ? -< chiar aşa!
– Da ce caută “HΔ la “CΔ? nu măntreba.
<<Întreabă mata pă eba sau pealdi stolo căcam
ei fac atîtă în vîrteala la CÎ –HĂ pacolo (şil dau
în gît păla cu broasca stată-n gîtă)
## DA de ce tac elitele? Dă ce tac pleşii,
simoniCreţii, da mai ales de ce ne tac dă Nileţii
dela Înalta Cur. (te-ai fi aşteptat să?
Că doar nor fi şi iele habarnamante de bocu dela
pute re? Şi dă ce tace hamante lelu stolo? De ce
tace acel papahage? Şiacest. Şalt papă-lapt de

34
care unii zic că de fapt chiar şacu “dracu rîde de
monicile din pede, şipe sine nuse vede!”- Etete
la ele de sulfine te! Cine sa găsit să de cine? Hă!
Şin general de ce tac toţi ceilalţi papahagi atît de
dragi telectualului satului (danu cît cheşu) ($$)
Că pleşu-vu se aferima singur cu toată “stima şi
mîndria” – şise complimenta cun pata pievece
complice la abece-ele habarn[am]o-craţiei.
C ăl mai mezin (cu glasă de muezzin) darul
democraţiei băsite e să ştii cînd să taci ce să taci.
Şis atît de multe de tăcut încît nen toarcem iar la
acel pavlovian <”Cei de făckut?”) De ce tac bă
siştii? – cum de ce? Fiind căs la pupincurat doasa
marelui PeDeDemocrat. Cum ar zice omanul
“<Limba vacii este lungă, de lungă, Dar la
coadă-şi tot n-ajungă” – aşa
căi nevoi la Băsu băsesc de pupincuroi de elită.
Şapoi cu oricîte trîmbiţe şi surle sar pata pieviţa
bourenii puterii (de viţă plăviţă), CHELU cînd
aude de cool tură cică “îi vine să urle” (citat mai
re-citat odată dun alt dăst caiel)
Căn loc să-I vadă păştia alu boc cum se papa
hagiesc, mai bine-şi ia un boc săl crească, săl
ţesale, şal şampoane, săl .., (că Boc era un fel de
pete a lu Băse. Da tot pacolo prin pet-shop făcea
hip-hop şi sluj şise izmenea un lăzăruş de pluş şi
mu cava pe post de Albu-ca- (Zăpadu). Da avea
luci cam de tuci şii lipsea aura şi slava Ebei-ca-
Zăpada, or sclipiciu de Izauru. Şi nime no trata
nici cu curu, nici cun mic şio bere, ceva, cavea
faţă de cenuşereasă încenuşerită. [camca faţa (or
să fie oare dosu?) în doliită a monichii macovei,
în floarea vîrstei matusalemei].
{ceea ce era complet false, că “crematoriu
‘Cenuşa’ nu lucra decît cu materialul clientului}.
Alte materiale clientelare se re publica în
republica procurorilor pe blogile oficiale, unde
fiecare blogăr leat cu Mandela îşi lua un blug
(sau îşi dădea jos blugu ( cf.’Jos textila!’) Şi
prima a mai primă îmbluginată toată cu ultima
generaţie de blugi cu cristale swarovschi, era un
fel de baconscki maco-udră.
(că păşti îi cunoşti după umblete, după măşti şi
după bikine, cum ar zice oareşcine:
“<Lă –mă, mui că, şipă mine!” CertE
Căcînd începea nuţaa sta să cînte, toţi îşi avea
ceară în urechi şi sigilate cau crezut (după miros)
co să cînte Sirenele (apud. ‘Sirena Griviţei
răsună, daco tragi de coad ă Şiacel Roaită al
democraţiei înviate era alt lăzărel caşi iel, da
niţel mai boaită, cu nume de băligel bourean.
Căn aşa Epo că de Baligă
(că cică mămăliga nu şi nu explodă) oared oar
emilbocu a declanşat habarnariada?
Unii zice că cam da, / Alţii că nu prea,
Mulţii zic că aşa şaşa, fiindcă uite, puţinii împart
caş cavalu
Că nici io naş prea crede, da,,,
Că dacă nimeni nu te vede şi nimeni nu te-aude,
asta nunseamnă
că nu exişti, cid oar că ei e un pic de nişte naude-
navede şi nişti habarnamişti.
Că unui Boc, - dragu de Boc hop-mitic.
Fiindcă, dupun Pann, cică “>curu băsesc nu cere
chirie / poate vorbi orce fie.” Aṣa ṣi boc.
Auzind cum toca toaca toc-toc-toc pe toace-
nalte (aproape cît toace le udrate, da mai nalte şi
mai gorghi-iate), papahagu a plecat în hagialîc
(casă nuse trezească cu jandarmii în musafirlîc
peacasă pela uşă:<”toc-toc! – în numele udrei –
deschideţi! (cala iezi cucuiezi) Da pe drum uia
ga ia căzut un gumar.
[Nota auto – că de-aice acum vă lass ă continuaţi
singuri (în ce şi cum sa) povesteasa cu un ‘Ce

36
Nuşar’ căcăniu –portocaliu care-arunca cu
pumne de cenuşi şi tot felu de habarnamuşi (feţi
şi fete?) admira confette (crezîndule minuni
venite din ol imp) în timp ce comisia de
INVENTARE inventa cîte CÎHE mai era prin la
belle –poc. La grefa luBoc. Şio beşniţă de riţă da
ctilografa în 4 ezemplare tot ce urma să se mai
ia:
- CHEIA dela acasă, cheia de la geam
antane, cheia de la chelărie (or schele?) şi dela
vecea – căKaca ie un loc sacru. << decînd?
>>”Boc are şperaclu – de! cheia de la gubernare
şi CUR – ia (lată) şi COASĂ, (cf. cutume)
- COSTume (de cosaş–[costumă de BocI
ună, costum de Boc II doi boci generi ci ,
generici siamezi), costum de …(să vezi şisă nu
crezi!) casăl lase să treacă caşai la noi castomu
castăm [încă de pe vremea lu Kaşai}–se cere
COSTum
- şi CRAVATĂ casă intri în ţara omană
prin faţă (oare aşa ca Boc V o fi arătat
comunismu ăla cu făţău uman ă?(Acuma doar
zic şi eu, aşa, că nu cost nimic
Şi de fapt era costuma de vînătoare şi puşca
primite de pomane dela nea nicu
Că din costuma lu viDeanu iese un aghiuţ cu
şpihozenii lu bouReanu, din care pela spate
atîrnă coadele lu berCeanu, (cam berc deo
coadă), de care se dă dea hu – ţăle un ionolTeanu
în costume populari cu doi igaşi la clop, şi din
iţari, hop! Răsar monicimacovici mici-mici şi
porici cu porica în costuma ei de cînd eran fătare
(vreau să zic de faptde alineGorghici în salopeta
dePeDe cînd era fată rămasă în sărcinată cu
broasca-n beregăţi, ) şi de la o palmă mai jos de
burice răsare un bi-ce?(!) [de care prin cordon
ombilical probabil e legat un etalon de boc –
matrice, adică cum sar zice – o matrice
- CLOŞCĂ carvasăzică, care gene rează
guberne de boace (cu +/- AND de bi-cefal falnic
buci – fal) care cloṣcă cloṣchează ouă cu -
COSTUMA e deci dacuma o matrioşcă PeDe,
undes mere, pere şi jartele (şalte curvete şi
babete plei –boite) cu diferiţi dăşti din găşti cu
măşti or din găşcuţe cu măscuţe.
Şide dea supra tuturor, un mirce learuncă cun
brice de confetti şi zice:
<”NA-vă! Mai na-vă! Bă! Navăţi!” ‘jarcaleţilor
şi naveţilor! “naţivăţi ajutoare!
{că orcum, după inventariere, toate urma să se
retro cede} (băsiştilor din noul val [exceptînd
calu prezidenţial, care continua să fie cal şin
rate}])
Ietel pe! Dintre toţi costumaţii la bal-masche,
costuma de Ieti e cea mai ce (şi costumii de boci
cei mai cei), că faţă de alţi tovi şi tove, Băse are
şi cravată move. {tov. Ioha navea încă drept de
bască liberal]
- Cravata movulie prezidenţiabilă (efosta
cravaşă prăzulie alu un fost odios) are o calitate
esenţială (cînd e calibrată bine): e frumos, chiar
prea frumos de prea movă pe amîndouă părţile
şii lungă doar peo singură parte
[căi prea 9] şipe cealaltă en dungă cu dungi
puşcă – riabile]
- Dan schimb, cravata lu finu lu frasu e
lungă pe amîndouă părţile şi microfonată din
timp doar peo singură parte
(Că suferă de alt ţaimăre) casă se dea mare şi tare
(pela fosta parcare alu un vînt
## din inventare mai fac parte şi diferite alte
(excluse din Alde);

38
- CREIOANE şi CARIOCI cu care sunt
trans scrise înregistrările (de ambele părţi)
[aflate la co abitare în conflicte. Da cu diferite
pixe, cocoşu roşu semna cu icse. Daia cînd afost
găsită punguţa cu doi bani, avea puşculiţa spartă.
Drept recompensă, găsitorului isa înregistrat la
registratură petreispireza.
Nu ştiu (N.aut. – chiar nu ştiu!), care e o pinia
obamilor în legătură cu in cidentu amintit, (nici
ce cred boşii obamului în legătură cu
precedentu) da MeReU inter vine ceva pe plan
internaţional şi cam eclipsează evenimenta
putin. (aşa
că chiar nu vom şti niciodată ce cred şefii
obamului despre obam)
[Notă - dan politică şin ui să nu spui niciodată
niciodată]
*)Notiţă la Notele bune ale autorului – da pentru
în caze de mereu se adaugă
- CRÈME (şalte un guente şi maglavaise de
eczema, şpreie, deodorante, decolorante şi
perfume (de! lume bune) cu care să scoată
mirosna de neam prost şi de mitocănie din Casă,
că prea puţea acel loc după boc a boc, aşa că se
inventărea şi niţea apă de Colognie şi apă sfinţită
de chiar I.P.S.sa Po Gea să scoaţă necuraţii şi
necurăţenia
- şalte CÎRMÎZE şisa CÎZE care să-l facă pe
Mereu un mereu prea-fericit în dialectul său (şun
mereu “SăTrăitBine”). Că era întro mare
căcăraie (nun raie)
-CĂCĂ-RAIA de saia – cu căcăreze căcărezate
şi-o mare-mare căcănărie ce făcea căcănarii ăia
(din “Ţarca oilor”=vezi cit) care (-L) căcănau pe
la spate taman pe EL .{Cu tot felu de căcănării –
ca la muşte)
Zo Te Cuşte!
Direptce lumia pacie îi plină de. căcăcioşi şi
căcăcioase cu căcăcioşenii şi cace. Geaba ‘ce ăla
cu gura plinde cîhă:<<”NU mai fiţ căcăcioşi băi!
Fiţ mai vitejoşi!”
Că căcăcenia din fire nare lecuire, şi toţi sunt
căcabili ) cînd aud clopotu dela (şii apucă
pîntecă –Raia.
Că CUI nui e frică de DeNeA-le? – Ia să văz io
cui?
– da nu crez căi vrunu-n ui! (chiar a vrut so
importe paia cu deneaua ei cu tot ăi din ui, da sa
opus UIA ṣa spus că nu-î încă nevoie în UE
deaceasta] Casta era CHEIA de boltă. – frica de
frică
- Carpetarii aduceau carpete, blugi şi
- -Cingale şi trăiau bini şor din
‘sătrăiţeledeBine’ şi din mic-bişniţărale,
- Că - carpetau, îmbluginau şi cingăreau
ţara, dîndui un aere mai de ui şimai boc cidental.
(mai ales
- – cu carpete – “Carpe diem-au, ‘
- - cu cîte-un blug – mai îmblugau generaţia de
udră, [că datîta urdă lisa brînzit],
- şicu cîteo cinga – cingau
- Că făceau chetă săşi cumpereo spaghetă.
{că déjà un pepel îşi cum-necum un cui la de
vessel. Cum lau văzut, au pus mîna pă el, că prea
era insipide, inodol şi incolor pentru gustu şi
mirosu lor, şiau chemat o pepelă (PeDefidelă săl
frece cum ştie ea pe unde ştia ea, şi săl cioc ăne.
Asta era un fel de lavinăşandră trimisă şi
rechemată de pe centură. Din vina ştiu eu CUI
fusese cît pace să fie omisă în Boc IV.
(căn locu ei stase capră una ana alu sTase.
Că parcă daie mulţi nu zic de oaie, ci de
:<”Capra de rîie coada-I chi
că / şi ea tot suso ardi

40
că) – Adică vezi sus-numita.
După ce la pipăit îndeaproape, şi pedin faţă şi
PeDe dinspate, a zis căn mod cert nui un cui
băsesc din epoca de boc şi traiană. Şişa andra şia
continuat cam aşa :
<”Civilizaţia civilă omană (dacă nu cum va e
mult prea mult spus aşa) era – atunci cînd încă
mai era – o civilizaţie a lemnului, şi aşa a şi
rămas pînă-n ziua de azi. Veţi întreba că “CUI
prodest?” o aşa ceva ?
Da parcăl văd pe Momo (regale PeDebalului)
plîngînd pe umăru vrunui stolo căruia iar spune:
(iar?):>”ţiaş aminti tot ceam făcut pentru tine,
dar “CUI?” ar sluj
Că doar boc mai face sluj în faţa mea, (şi numa
cînd nul vede nimenea). Şiasta doar cînd e sătul.
Că cînd e lampărţit prada şi vrun caşcavale odată
rage ca un Dracul şimi dă cu “QUIA.” (vezi
“Quia nominor leo = dreptul celui mai tare!]
Vă veţi fi întrebînd aşa cum şi eu poate mă voi
fi întrebat la rîndul meu, cum dracu foloseau pre-
traianii în loc de cuie de fier – cuia de lemne.
Apăi Că nuie ca acu. Păi procesu de vinificaţie
era simplu şi la îndemîna oriCUI. (dacă ar fi avut
drojdii lear fi putut face cuiele cu mîna).
Singurele care mai aveau un cît-de-cît VINo-n-
coace erau gorghioaice le aline şi cătăline le
predoaice. Omanii mai pro letari aveau un vin
alb de palmier pe care îl schimbau cu un vin
şimai alb de cocotier, pe care îl ‘botezau’ în
beciu domnesc şil întăreau. Abia mai apoi îl
preschimbau pe, din arborele de fier. Cînd îl bei
proaspăt, e dulce ca mierea (şii bun mai ales
pentru femei, cînd îl beau bărbaţii). Cînd nul bei,
nare niciun gust şie tulbure ca un must inodor,
incolor şi insipide. Acest lichide dacăl laşi o zi,
devine pe z ice trece o băutură ameţitoare care ţi
se urcă la cap şila picioare în fel şi chip. După
mai multe astfele de zile [şide încercări
successive din care ieşi beat-cui], se face amar
ca fierea. Şi dacă nu eşti sufficient de beat., mai
baţi şi cîteva cuie de coşciuge.
Deci, din (arborele de) fier, faci cuie de lemne.
Ar fi bines ă bei şiun carcalete cu bere, că cic
CUI pe cuise scoate.
(N.a. – da asta cine mai poate, că io nu mai poci
să pui picătură de băutură în gură atunci cînd
sunt CUI.) Că ce mică e lumea atunci!
Şii cu nosc pe toţi de pe feisbuci!
Şii salut! Ave traiane! Vă pup pă toţi după
ceafă!,, şi pă tine, fă, cu bileţele ecosez!
Că io încă mai crez că naţiunu osă urce-n zbor în
mandate mneata următor (hîc!)
Că mă ştie habarNae şi tov. Boc (cîh!) cioclu
PeDe nică! Car’va să zică(hîc!) ciocomică! Pusă
la saramură (cîhă!) în pufă de liliecime. (şi
screme)
Dai io cu cineşi CUI dau devotărimea mea (îîî?)
Că din Boc aţi făcut un tot eme!
Căci habarNae habarnamură ca nişte căcîci de
bîlci. (şi ia moţii la rahaţi) [ca şi cum am fi cu
toţii nişti sclavi la bă nci helvete. Şila fiecare
PeDepulete bate un portărel cu pulanu în mînă
săl pastrame.
<”TU cu cine de votezi, bă obame>?”
Că dacă şi obamii noştrii sar retro ceda la foştii
lor stăpîni, nu orice spîni şi chei ar mai avea
drept de vot. Şi bocii cu umblătoare cu tot, şi
ciomii cu coţăitoare în spîrc şiar revendica
romii, ar fi puşi în posesie şi iar scoate iar la tîrg.
Cu preţe scrise toate de nişte simoneCreţe. Şila
chei Securitatea ar vinde indulgenţe la vedere
(=la purtător) or sub caschete – că era şi este
peste tot şimparte cheşu pela cheiu Cotrocenilor.

42
Şi CHELU, cît e el de spîn, {Nota aut. – am spus
“Spîn”, nu spin,
că cui stătea ca un spine în ochi, se chema căi
CHIOR}, avea şi el un “SăTrăiţi!” de stăpîn. Aşa
că ce sar mai putea zice?
<<Sar
>>Ia băgaţil păstan off şin ciocumicism pînă şio
plăti ratele la sare. “
Cu imparţialism securist {exceptîndul pe
procurorul pa! pici carea ascultat şi pe cine nu
trebuia) toţi de peaici, da absolute toţi habarnacii
daci vor fi ascultaţi, înregistraţi şi îndosariaţi în
stive de arhive [şi la vrun caz de, “PAC!”, te
trezeşti
că eşti cu portăreii la poartă – şi cu diicoţii să te
diicotească şisă te isco, (da asta mai tîrziu, la
litera “DΔ,
Nula “CΔ
Glosarul termenilor continuă cun alt cuvînt
CHEIE - :
- CLEIe. Cleiul (care ne ţine ca un glu în
juru la curu –EŞTilor, pe care nu şi nu – şi la care
nu renunţăm nici după ce lise face felu) nu se
mai găsea în forma lui de “CLEI de oase” – de
cînd Cizmaru decedase (sau fusese dece ? dat).
Aşa
că pă vremea celui deal patrulea _ESCU,
CLEIUL nostru cel de toate zilele era
- CINGA noastră, care ţine de foame şi de
sete şi de mecdonalde, fast –fude şi sacîze cu
guste de oricee.
Că doar aşa sencleie cîteo alianţă: (sau vro
alianţucă, mai cam ca un DA ceva, mai cu iz de
papucărie (să vadă duşmii cîţi de mulţi vin la
noi, cala mos –CHEIE
Mezalianţele sencheagă fără cheag, cam aşă la o
adicatile:
- se mestecă cît se mestecă (cingă, cum
ce?) şiapoi se întinde, se fac baloane cu
slogane,,, şi-ntr-un finale (apo teotic) sescuipă
şise lipeşte pe CLANŢE (sau pe butoane – cinga
de butoane e mai scumpă şi mai umpa-lumpă, cf.
texte) Nuse menţionă nicăire că mestecu e doar
un pretexte pt. “să-trăirismu-de-FeBire”, scopa
find să sentrebe şisăse mire PeDecu <”Bă, cinea
pus rahat pe CLANŢĂ?” Ă?
Căn minele de sub Casa Poporului era un fel de
gîze ‘balcîze şi lălîi’ (vorba poetului? ălui) din
care se ex trăgea prin pre –sare sa -CÎZE [de pre
SARI specializaţi în stors de info rmaţi).
- Apoi informaticiene mai ebe (de genu
ancăi boagioace or aalinuţii gorgioaice {exclus
din startă orice robertăAnastasă chiompecă,
că asta nu ştie numera prea}, făcea prin tehnica
scarabe egipţian o bilă de
caca be cleios, care era trecut şipe faţă şi pe dos
prin năut de cur (moale),
că poate-poate dispare această duhoare băsistă.
- Mai apoi, respectivele găluşteţe erau
prefăcute de alte simoneCreţe într-o pastă (nu
măntreba cum, că mie ruşine să spun, dantrebaţi
vidanjorii din modrogani, căştia moşesc (şi alde
Băşescu năşeşte tot ce băseşte)]) Pastele
(considerate PeDepască, )inclusive cu căcăţei de
muşte pe ei, sunt pasate cu uleie de cocoşi rînced
încălzit în cet într-o tigaie de Teflon şi parfumată
MeReU cu mult, cît mai mult ai crud. Amestecul
era lipicios şi gros ca un lipinol, şin lipsă de
CLEI de oase era un surogat (în lipsă de alt
symbol, pedeleii avea undei da obol lu ultimo
boc). Mirosna acoperea orice duh oare de
haznale pe mai multe mile pătrate (fiind cea mai
puţitoare milă de pe AR CĂ. [mila pătrată cea
mai bogată în duh oare]

44
- Că nu întîmplător în Epoca de Baligă,
acel ba consk sconcs naveta între BĂs şi boc ca
măgaru lu Buridane.
Acest – săi zicem dacă vrei neapărat – “CLEI” –
se încleia în orice dane şi la orice chei – mai ales
la la CHEII din modrogane – carel băgau în
gaura cheii să nui vadă CHELU ce fack (şî săi
pîre prin ui, că duhănea fără voile lui).
##- CLEIUL re –folosit (cf. cei 3 re-) era folosit
sastupe găurile rămase după (ultiplele) coaserile
(şi descoselile) de scînduri
- că pacolea intra curentu şi crizele în AR
- CĂ) [în grabă uneorea era folosit sastupe
ca astupuşe şi gurile deschise de foame or de
pede admirare!] (a unor fomi şi foame – un felde
omi şi oame care-n regimu Boc IV, deatîta regim
(boc) ajunsese sub-omi de categoria a patră (şia
patridă),
[şavea loc pe ARCĂ mai la sub sol, deci la beci.]
- Că dia –sporii şi dias-porele nu se mai
inventaria la noi, ci la ăia pe unde făceau osînze
şi rînze, cu-alte sa-CÎZE de rumegat. La un aşa
de popor rumegător, şi la atîţia rumegători,
niciodată nu era CLEI destul (vezi. celebrele
crize de cleie), da al dracului dracul, se făcea
- Că joacă bîza cu vrun bulibaş, în timpce
sacîza sacîza lui preferată, aia cu ‘interesu
naţional’ cu clei, că era ca un ade ziv pentru
cîrde de puradei .
- Că chiar era ca o hîrtie de tur nesol – care
era nasol se încleia ca musca, şiacolo rămînea.
Unii venea cu adeziuni în dinţi gata semnate căn
caz de să nu fie tăvăliţi prin procese de de-
mascări în fel şi chipă. Şialte măscării.
Că <”Am fost o naivă pînă-n ultima clipă.” – era
formula uzitată nu numa de monicuţe ci şi
crinuţe care realăptau cu lapte de mestecă şi
rumegau la meste
cău pînă lise făcea rău şil vortau. Că, uite, aşa îi
făceau ‘marinei’ şi făceau economii la mame
surogat şila nechezoale curoase.
- că cînd vacile era grase şi lăptoase, toată
lumea o lăuda, inclusive bi-ca, da acu cînd nuş
cum dracu vacile e slabe, şi numa dau lapte cu iz
de lapte de va că, nici caş – cavale, nimeni nu
mai vrea sauză de nicio lăuză (nici de crinuţele
fostei guberne, nici de vrun altfel de cerne – deşi
au început să vină mai devreme peacasă.
- că chiar şi crinu se cam des-crină dela o
vreme, şi isau încleiat buzele de la sacîz. Că prea
sau sacîzit între ei de lisa scîrbit şi de ciucă lată
şi totodată de boc. (geaba se că nici ai nau, nici
gura nule pute de) – dă!
Că spre pildă, Acelaşi clei care trebuia folosit la
pedit, cosit şila ciocumicit, nu trebuia irosit şila
- CIURE,
Ca nu care cumva s-astupe găurile prin care se
ciuruie ciuruieli, ciuruce şi pleve.
- Că doar pleava o duce Vîntu în slava
cerului, şi doar Băsescul stă cu ciuru la cur,
ciuruind, să-I ghicească Boc pe care gaur-a ieşit
băşitu. băsesc.
(<”ghici, bă, pe undeam bine-voit?”)
[întrebare care avea darul dea face
<”Linişte, Bă, ce dracu! / or
>”Linişte, tovarăşi, şi iarăşi ,.,.<>Bă, GHice?”,
‘ce
Că ciuruitu, ca şi cizmăritu, are mereu meritu de
a face selecţia naturală între cizmari şi ciurari.
(două formule de prea-mărit mari şi tari)
[diferenţa
Fiindcă cizmaru poate fi ciuruit, dar ciuraru nu
poate fi cizmărit, nici pingelit, -

46
-căi prea jevrit.)
Că amîndoi sunt trecuţi în inventari, în tabla de
materii de la Moşi,
Ca ctitori ai acestui bîlci (ori co-autori de pede
cocoşi?). şi autori de “SăTrăitoriiDeBine”, sunt
şi autori de iadă.
_ Dovada.??
-Dovadă. Iatăle! – Navă-! Le nu mai sunt pline
ca altădată. “NA-vă! Na-vă!” la grămadă şi pe
bandă rulantă, la toate clasele ne-puş
că riabile, (şila toţi căcabilii şi la toate
căcabilele). Deşi Prea-Căcabilul Onorabil BOC
a mai plecat mazilit înspre
- CHILIA lui mai înspre NA poca
AziE epoca navelor personificate, fiecare Na-
vă! E după nevoile fiecăruia Şi fiecare e pocă de
boc are alte nevoi
Nucan epoca lu <”dragi tovarăşi şi pretini! Dragi
votanţi despuţaţi! Na-vă! Luaţi! Devotaţi! PU!
Paţi ici!
A cum e cu, de exemplu:
{ex. :Dragă X icsule / or icse / or icsă
Mult Stimate Y igrecule / or Ygrece,
Dragă Zetă! Or vetă! – Ce mai faci tu? Şi ceţi
mai face tuităru? Patamu şto Dai cu veto? – Ne
bucu rămcă feisbucu / feisbuca ta (asta în funcţie
de dacă-I un el or o ia) sa putut apdata la
penultima noastră ofertă de NA! –vă!.
Că sa ajuns în edena băsească atît de sus încît
fiecare are voi săşi ia după nevoi.
Ăştia mai nevoiaşi dealdi cocoşi déjà au dus
sacoşeritu cu sacoşi la tara de susă
<”NA! ai –nai nevoi, iei. Ăsta să fie baiu! [de
no fi vaiu]
++ Iatăvă Raiu!
Sunteţi în RAIE, bă! Să trăiţi! Răieşte!
Da după cum era de arhi-pline de goi şi golime,
se vedea de la o poştă că era şeruit (io chiar cred
că la o porţie de “Să-trăit-Bine” dăduseră share
prea o mega-mulţime. Şi cum e pulimea –
proastă – sempedelise mai pe nimice.
Da în rest era ARCĂ, ca orce Arcă; cu bunele şi
nebunele (şi băbăciunile) vieţii în comun (de pe
Arcă – de parcă nu eram noi sătui de comun….)
= În această mare ctitorie Băsească care e Ţara
omănească, viaţa-I ca o beţie.
Că Tartoru, de cîte ori se trezeşte din beţie,
zghiară primu:
<<”Bă, Omania mai e paici?”
Că cam aşa iera sub regimu lu BUBA; Vînt din
PU!

PA!

“<ADIO PD.
“{Ei nu mai e o piatră de moară pentru mine.
IO nu mai suntem o piatră de moară pentru ei”
(Eva – nghelism de la băsescu citire, jurat în faţa
unui alt Emileva)
{Că EmilBocu, în ‘Epistola a IV-a, către
PeDebraţi’, leva fi spuse multe spuse
ţelepţioase, casăi înveţe pe bocofani a dare
răspunse “La sfaturi ori de taine, ori de orişicee,
ori de voroave”, şin loc de un ultimo “AVE
BOC!”, se gudbăise cu
<”Lască vedeţi voi pe dracu!”
că mai va pîn’săL ia şipe –ESC (ulTraiane)
cineva şi săl dea prin
CA (TRANE)

48
manea12 – manea cun vai vai total

[dup’çe lau trecut pe dragne prin catrane ṣi prin

. pene, ṣi nav rut de nici un fele
Să treacă la pene – Le, ṣi săse
euro-pene] fiecare boc ṣi-a căutat un napoc

VUVUZELA – XXL – Vuvuzela IcsXelă –

([sub] CAPITEAUA (IV) - L {cea

mai cea D]
DAR la literuţa “DΔ daci
“”DECI
, braţilor cetitorilor, cu cît veţi îndemna a ceti pre
acest leto pisăţi mai mult, cu atîta veţi şti a vă
feri de primejdii
Şi veţi fi mai în văţaţi a dare răspunsuri la sfaturi
ori de taină, ori la o ştire, ori de voroave, la
domni şi la noroade de cinste.” (cam aşa credea
un nea Ionne Culce în finala la ‘Pre Doslovia ‘sa,
da na avut decît un cititor împăiat. Că Iohanne
ple case la ) Lifta păgînă încăi făcea molifta,
dar parese că nu tot ce pute, şi e intrat în
descompunere.
Bocii se retrăsese spre Răchiţelele lor din na
poca, aşteptînd alte ere, mai. În lipsă, celor 4
boci din Apoca lipsă (Boc I, II, III, IV)(patru)
apăruse un cult idolatru alu PreaSfîntu BOC
[anuse confunda cu unu Boca, care încă nu
apăruse, şi care cînd va, va fi alt ceva] Şi boc-
Omanii se minunărea că ‘ce Boc uite-aşa ş=aşa,
dăduse cu Noroc peste Omania [çecă ce noroc
am avutără cu boc, că după boc ce GHINION am
avut ca venit Ghinionaru] şică <”Bă!, ce proşti
am fost săL moţocăm pe Boc! Băă! Ş ice puţini
am fost boc-o fani ş ice mulţi am rămas!”
>”Oare să se mai fi existînd aşa Eroi prin ui ca
eroicu Emil de pe la noi? Ă?” că multprea
Devotatu şi multi Decoratu (cu multe decoraţii
de Erou al Luptei…, şicu alte decoraţiuni mai cu
franjuri) mereu sencontra cu –Ncornoratu, şil
ameninţa pe Dracul cu <”Lască vezi tu pă
dracu!”dacă numă laşi să rescriu alfabetu
democraţiei {căn domnia lu Boc I se trecuse la
“A” mare de tipare, boc II predase ‘Bî-ul’ din
alfabetizare, Boc III le trecuse şi el pacile
(dovadă e grafita depe gardă, şi sol DĂŢEIi de
plumb daţi cu căcăniu). Că de cît bătuse şăsta pe
coclauri, primise lauri de încun mandate – al
patră (daşi doftorii de bătături dela statu capră).
# că ce mie “CÎ-u”, ce mie “DÎ-u”, tot un drace
pînla brîu. Cum dă ce? – Păi, cum sar zice, se cu-
acelaşi drice de cîcî-uri. Căntre malu cu cî şi
mala cu Dî (m)[boviţă] ălde viţă plăviţă dus cu
pluta – dusu şi readusu eun mereu acelaşi Bî
(BOC –naut, cît un ghin doc de năut, că cîce
deversat de pîrîie în rîie şide rîie în mare de
undel tot spala cu clor şil băgan formol şil
aducea la înco gubernare {circu itu bocului în
nat ură} mai guvă. <Şi tu, măi tovule, măntrebi
cum dă ce?, tule şi tuvă! Căcam acum, după
epoca de Daure şi după Marele Epoc de Baligă
şi Boc, imediaţii de
după şi emanaţii emanaţi din dubă îndirect din
rect, e cică pe drum (cuaceiaşi cai) mascaţi, o
Eră de Şaormă şi pormă o înco tură de epoci de
hotdogi (de décor) (dacor veni homericanii?![da
dacor veni friṭii osă mîncăm numa salam săsesc
pe pîine. Şialte iere cu icre negre şi piţărăi (sau
cel puţin aşa nisa zis de ăi dăpă twitără, şi de
spikăra celor dela Noua Pute. (re) [paremisă o

50
duduie icsă, clonă dea simoneiCreţu.] (Da nu
nisa spus şi preţu. Păi dacă ‘legea micului’ no
avea cvoru?)
Că iotălăi pă mentoru Noii Democraţii cum se-
mburică şi-ndracă şi cere să se fackă o Nouă
Ordine cît mai Mondială (la băuta de bere la
halbă – pe Arcă, că…)
Băsu a aruncat déjà buzduganu (cica dat cu
halba de pămînt) anunţînd că Boc 5(cin ci) e pe
vine cam la anu, cînd son scrie şi el membron în
vreo pălăvrăgie de party. {ZĂU! - ? – “foaie
verde de dudău / osă hie şimai feBine!’}
Că democraţia e croită pă mă sura lu Boc, şi doar
boc e pe mă sura democraţiei din dacie. (că prin
definiţie, democraţia se drămuie cu dramu şi
saplică cu paru. [şin gerontocraţie osă ne nea
pastille de ieşit şi pilule de democraţie]). Da în
lipsă deo bică, bicele lu boc 4(din apo calipsă)
nu prea mai face poc – caşa era boc , cum sar
zice – voia să facă din boc bice – şi să mai şi
pocne (can label e phoc). Alte epoci, alţi boci!
Dintre bice sa ridicat o bică cea mai bică, şa
pocnit un pornit de “Aho, aho!’ ia pocniţi din zur
gălăi şi pocniţi din bicemăi!, că isa sculat mai an
lu bădiţa nea traian. (şilu mircică din pont – cică
arestuit la domiţil) că să mai deschidă un front.
>>”NA dus Băse nava în port, la chei, pe
furtună? NA-vă! Şipe vreme bună!
>”Nu era el Salvamarele Omaniei Mari? Şial
răpiţilor de peste hotari?!
>”NA salvat băse tot ce era de salvamarat?
>>’Din primu or din al doilea DA?’
(în legătură cu un mult prea citat de “Să – vă –
trăiţi- bine!”, nu ştu cum vine da băsu şiacum
refuză să creadă şi nu vrea să vadă. Aşa
caṣtepṭînd înco victories au o ceva ca, şi pasă
înainte fără păs. Că cam aşai la el: >>Bă ss – şi
starea de FeBine revine. (niţel) {de ce să strici o
copaie de maţe pentru un pîrţe? Căn plină şin cea
mai deplină flatuaţie, era o situaţie de senzaţie
de nedescris:
- pede o parte o situaţie de ghinisbuk
- pe De alt pedele-parte eraN top pe
feisbuk la laice (că carei mai postac nusa încă
aflat)
- DA însă tot paicea se ungeau cu
maglavaise pe dînsă, şi ăi mai unguentali de
venea voiorişti ornamentali pela gube.
- Daia tot pacie pe la Noi ungeau porţile la
înCotroceni cu usturoi şil draculizau pe Dracul
în toate limbile şi toate lumile (cu hîr–Daie de
zoaie şi doniţe de smirne – instrumente specifice
statului de drepţi).
Mai ales o purcică buhăită, realeasă stareţă la
bordel, cîntă la limbrică de dor de el,. Şun blag
la buhai, co să vie un şun mai drag,…, o să vie…
(osă ne, alt boc!0
Că cică-n loc de davai, davai, osăne hie un RAI
de ‘NA-vă!- bă!”,
doldoră de pop corne şi plin cu Osane! Şialte
pupinc –urale! Şin loc de davaiele lu boc cu daia
rele şi portărele osăne fie RAIELE fics în acest
loc précis de grădină carpată, şiosă ne-nfie conu
Europ. (cum de altfel sa mai paradis –promis o
lendă) (dan alt hip-hop) [şin alt street –dance.
Poanta lu Ponta că
<”Caragialele e de păşit total – mente”(şii refug
la friţi). Amicii virtuali sa postăcit unu mai. Cun
<”Dacă mai ştiţi alte bance, să mile scriţi”, că
iun bance re uşit, tocmafiindcă astai BUBA.
(carea mai fost odată). Şi cică totodată iutuba osă
ne daunloade pela poarte fiecăruia după nevoi:
- sacoşi cu fel de fele, uleie, găleţele,
totoşi unisexe,:

52
- [totuşi, un alt exe; - ai nevoie de pămînt
– dacă este –
- Ţil basculă la poartă (dacă nu eşti acasă)
- Ai nevoie de oi – ţile haisamă cu saia cu
tot.
- Îţi retrocedează pînă şi tizicu cu dobîndă
la dobîndă.
Caşa e Raia. Încă de pe vremea aia; cu de toate
pentru toţi. Că cam aşa livra iutuba direct la toate
dorinţile kir eleisoane – cu duba – cu de toate
pentru toţi,
- Ajutoare euro – pene (mai ales puf oaice
de unică folosinţe, şi iz – mene secănd-hende, şi
NAIE [că cică tot ce numaie bun pentru cîte vreo
mamaie ori vrun nea Nae depe la ei e bun pentru
NOIe- (le ori – ente).
 [a ṣipe ghinionarul de nea Iohan uiṣtii nu
lau vrut preṣedinte de uie ṣi iau pus un
ṣtampil pe feis buci că-I un preṣedinte
“BUN pentru Oriente”. Ṣi-aṣa ia ṣi rămas
numele în cărṭile de istorii: Preṣedintele
Klaus Werner Johannis cel BUN doar
PEntru Oriente. nuṣi pentru uezii din
apus.’
 Să mai spus căPe ARCĂ la Noie cantrun
exile de unde se pleacă şi nuse mai vine.
(ṣialte nespuse cumcă azilanţii depe arcă
au fost inscripţionaţi: unii cu drepte
de…, alţii pe spinare. De vrun ‘big
bradăr’ or vrun văr vitreg
- (cam fost şi-nregistraţi peacolo, prin nalt
europoiu piunde se bruxelă stolo, cu <”DE -
VERE slabe, monşere!”, / şi de ficite.
- (da ceea ce nu prea ştia Caragialele
acelor ere iera că vara nuse referea la …’(vara
nui ca iarna’) nici la…, nici la…, cila bănci.
[nu helvete, ci de organe (căn bănci şin
bancomate căutau să extragă din starea de castra
– vete, energia cinetică acumulată şi conservată
în vitrine]
Că matusalemizarea în Raie E pe bază de trans
plante (daia dacă dai, ai
În beobe – şi viaţă lungă, şi imunitate la oricee,
şi rai în baobabe.
{DA dacă nu dai, rămîi co piele lungă!...}
Şăla care dă zice “NA!”, şăla care iar dar mite, o
ia (se cheamă daremită troc, şi binenţeles
rimează cun boc, - (care nicina inventato, şi nici
na inventariato – DA nicina dat milităria jos din
pod în ăst timpe) – că na impozîtat manelele.
Căn răstimpele lui ance put puţinizarea Omaniei
(puţin cîte puţin se împuţina renumeraţia după
bugete, şi pensii, şiuteaşa ne împuţim pemperşii
şi ne împuţinăm. Puţinizarea aducea mai mult co
căcănizare – zic şi io după duh –oare}. Din off,
cîte-o voce de patapă (or ofiţir acoperit pe vece
– care-I bunăciune în orce post şin orce gubă, că
se simte acolo cantrun vece pă veci cun stolo)
{boc a păţit ca toma necredinciosu – na crezut
pînă na (că hîrtia rabdă tot/ şi orce cură), cecă:
<”Nu fiţi bă friţi cala krem line”, nuvă mai
băşiniţi! (în paranteză fie spus, ar merita văzută
iar parada ofiṭerilor germani luăti prizonieri de
ruṣi ṣi puṣi să se defile prin făṭă lu Stalin – dupce
lise dase pastille cu ‘’ṣi starea de bine
revine!’’Zicese că parada se încheia cu divizia
de vidanjori, HA.HA! HA! – vorba Iohanului.
Că ăṣtia ṣtia să paradească cam ca divizia de
procurori de elită de la Ploieṣti – da nu ṣtia să
lingă aṣa bine.
Şi trăiţivăţiBinele cît mai bine cu sau şicu
boc.”- că bibicu ăsta micu iun altfel de pleşu la
care cheşu e doar un rahat de rest, (şi cine mai

54
cere un rest la un boc?). Cel mai telect produs al
univelor din este şi veste şi din apus – exceptînd
sudu extreme undei doar fundu de ebă top-totem
– care-a spus cum caceastă pleaşcă iun ‘om-de-
Bine’, başcă că iun dal nostru din popor dintre
Noi, şia mai spus:
<<”Nu mai fiţ băi căcăcioşi pă voi!”,
După care-ancălicat peo şa dancălare şi sad us
încoloşa în lumea mare. În gîndul lui de boc, de
dimensiuni femici, cu toată gîndirea sa lilipută,
premierele se gîndea să nu pută (mai mult decît
Băsimea Sa), şi nu care cumva să sempută. Şişi
zicea; (în ceace i ţinea loc de gîndit şi de arătat
prin uie):
>’Trebuie “LUMOS KREMLIN Pesso
desmar…bla-bla-bla” – adică să fac legămînt de
pace cu Draculu dintrînsu’ – îşi iar zicea Marele
Ban Boc, cînd ise gulivărea scula şi numa ştia
formula de exorcizare. BA –Nu era mereu un
contra la orce, dar mai ales la cei ‘prea-mulţi’
aleşi ne-pedei. Şi dela un regim la altu bocu sa
maturizat în opera de puţinizare a tărîmei omane
(şi chiar opera şi cioma personal, şinu ezita ) şi
orce NA! îl impozîta cu zîte!. Căn statu obez,
orce gras şi frumos era un suspect de “să-trăieli-
de-prea-Bine” şi era de clarat un obezos
obraznic cu pensie nesimţită, care era în praznic
MeReU [chiar atunci cînd tov. Mereu se re
pauza că nave acie vacă kobe să de vore – ci eran
era de post şi rugate. Cauza obezităţii morbide e
mîncatu prea demîncate! (inclusive mîncatu de
rahate!) şis prea mulţi carnivori şi carnivore care
vor şi tot vor, şise canibală fără motiv pe punte
la Arcă. Pentru cei care se carnivores car tre înco
casă casănuse amestece cu rawveganii ṣicu
rawvegancele care miros a fîn dela munte.
(“păduchii sătui se-nghesuie-n frunte, se-
mbrîncă şi dau din coate să suie cît mai înspre
rai./ ca vacile kobe şi boii se duc la abator / or la
cele mai cele Diicoate din cale. DA raiu tocma
daia era rai.
Că nu venise momentu optim, ăla cu:
<”STAI, poliţia! Stai că trag!”{DA ştim că ar
avea ţî-(-uri) vizualizări pe iutube cînd va.
Că io daia şi ziceam că nu iera nici un motiv să
se tîmple aşa ceva în Raie. Doar că era fur tune
pe sus şi crize de paie pe jos. Da boc trăgea folos
din toate, caşa era democraţia pe care boc neo
drămuia (să vadă uia cum ne el aia pe noi!)
-ne lua şi ne da drahma, şi iar neo c
- a) taxă de intrare în port la NA!-vă!, sau c
- a) ort ] de urcare pe
- b)ARC
- ă). Că inclusive din NA- VĂ ciomii puterii au
mai ciomit pe ici pe colea şi nau păstrat
dimensiunile impuse se STASU bi –blic, că
stafu de robertanastaşi nu ştia să numere în
system binary şi peste ordin. Cănvăţa şi ei ‘pas
cu paşi’ Pe De gete. [ṣi gîndăreau pendelete, ca
Hahanu]
În procesul de trecere dela democraţia istă
capitaistă pînla dictatura proletariată, îşi băgase
şi Băsescul o coadă. (şi frasu înco, şi eba o, şi..
că orice haită e o echipă)
Însă se zvone că cu nici un chipe Boc nu vrea să
renunţe la puterea populară a celor patru boci
triumviri, care de care mai democrat şi mai prea-
naltă. Daia Boc 4 (patră) dădea vina pe greaua
moştenire a gubelui boc III(Trei), dar fără frică
de băsei el de clara cu tot zelu:<<”IO merg tot
înainte! – ca buldozeru”, mai-mai să scoată zeru
din ei. Că chiar fără să mai pună prea multă ură
de clasă, se poate spune că >”7 dintr-o lovitură”

56
era sloganu lui, cu împăciuitorisme capro-
verziste şalte ciunisme de tip:’<Decît nimic, mai
bine decît un nimic e bun şi băsel. Că şi cu el, şi
fără el, tot aia-i. Daiai păstrat în insectar, în
ramă, ca o pastramă de căcăţel de muscă, casăl
arătăm la geam săL vadă coana Europă – că tot
insistă savem şio opoziţie băsistă. [zeu – nezeu ,
da zău că are re zervare pentru băsănău său]
Că în parallel, Băse se ocupa şi el de putinizarea,
putin cîte putin, a statului de drepţi, da rezultatu
putinizării na fost nic altu decît o băsescizare de
duzine, în care fiecare trăire-de-bine era trasă în
ţeapă şi dusă tot cu dricu ăla rămas tot dela nea
nicu. (şi “trăitu” era un tîrîş în marş forţat)
[marşe din cele cu ‘Marş afară, javrete’
Dricele era însă cochete, proaspăt-vopsit
portocaliu în căcăniu kakiu şi pe capră stătea
capră de plankton la steagă un bocom în livrea
de lache, şi ţinea hăţurile în dinţi (?nu ştiu de ce?
<”Cum nu ştii de ce? Casă aivă de ce se ţinea
cînd o cădea.. şiso hop-mitica
Căn spatele lui stătea Băse şii şopocăia şii şoşo-
tea la ureche că :
<ai grijă, ba, ăsta întro ureche, să nu cazi azi!”
{că cam asta urmărea Draculu – “Capu lu Boc!”
Altfel spus – ‘de capitarea gubernelor – şi
formarea unui gube fără un boc în frunte. Că
cuatîtia strîmbe şi drîmbe, asta credea el căi Om
anizarea Omaniei, căci lupta lupta asta din
fragedă pruncie (din căcăcie, adică de cînd era
un căcîci ṣi căcăcea peste tot], să nu mai fie doici
la boci. Şi bocii cu bone şi boni fiecare, să
alăpteze la vedere, - să se vadă cum suge de la
buge te. (că ăşţia de mici ne căpuşa ţarata) (şi bla
după ugere de sugaci ce era) Mai bine toate
alăptările să fie publice ṣi fiecare să-ṣi declare
bugetele ṣi bugeṭii de unde suge.
-Dar la întrebarea că cei Noua Eră, şi cei omii
noi, băsu dădea din umere şi hăhăia ca un hăhăit
ce era (camca HA! HA!..HA! – rarul lu Hahanu).
- iar la întrebarea că…, idema.
- sau o dădea p.. enema! Şipe nemtodoame!
-doar la întrebarea că :”de unde atîţia omi şi
oame, şi pedeRoberţi anasta şi da şi aliniGorghii
maiaşi, de unde atît căcălău de dănileţi şi
simoniCreţi, şi alţi puleţi sulfinii în tandem cu
lavinii (cu etichete de lavine, da cu doase de
cătăline predoase) şalte aşiş, - întrebare la care
băsu adopta un stil de ‘no comment’ şi ‘cea
<”Aşa şi..”
- La orice “DE CE?” ne răspunde cun
>”DAIA!”, caşa vrea muşchii miei! Hă! HăI! Hă
–hă –ia, . Democraţia lu DAIA! – şi daiele
curgea pînă peste. Caşa este întro demo. Şi
coana Europa făcea pă niznaia, [că nu daia ise
zicea ‘Naudea-navedea!”)care nauzise de
protocoale ṣi nu nu voia să le vază] da se niznăia
ca ăia din Bruxele – (oraşul verzei) – în stile
capro-verzist semi-băsist, şi trăia mai mult din
mile (cu tiile milei era prin peste toate. Da cam
toate cele cu sute cu aţe albe au început să se
descoasă şisă sempute {except corăbiile cusute,
care încă nu, da nici mult nu mai aveau pînă să).
(N. unui – Am cam uitat să vă spui că de cînd a
venit ultimo capo la putere, TOmania a
redevenit Ţara Făgăduinţelor pentru imigranţii
non-ui.}
#Ţu –ţu! – ţuţăie ţuţării plătiţi cu juma de normă
de politruc casăl pupincurească pe orce feisbuc.
În opoziţie cu ‘legea de-făimării’, legea făimării
e mult mai stră-veche. Imediat, la chemîndalele
cu “NA! le” gudurăii îşi asmut chemîndăii şi pe
europiştii mai pirpirei (şincă nepedei? Miramaş?
– cun mare semne de mirare!) şimai venea la

58
sarmale pacile cîte-o baroneasă cu aere de
ferentari, care nise niznăia şi ia cumcă cică
”< nu e bine, măi chestorică!”or cu vrun “>Mă
puţică, mă!, vaţi împuţinit! Şasta nui bine,
domnu chestor! Că nu mai e de ‘săBineTrăit’
prin pacile” – că cam sauzise şipe la cur ţile
ropene că democraţia băsească nu mai e gigea în
ie ṣi nu se mai Barbie, şi cam ieşea cu cam prea
multe cezariene ṣi screme, şică cezarul a-nceput
să chelească decît primise în plexe lovitura de
stat parlamentară care voia să instaure “dictatura
parla mentară”
(citez şi io din nişte isaure încă în viaţă, da ion
am văzd nic, nici nam altce nimic, - că prea era
de dimineaţă, şi era prea ceaţă multăn piaţă)
Dup’ce santors sănătos din garaj (unii răi-guri
zic că fusese flota – ntîntr-un butoi] Băse II a
prins niţeluş coraj şia deschis toate termopanele
dela Încotro ceni II(doi) şi uşili (şi din faţă şi din
dos). Că încă mai puţea peacolea a miros de
crine şi duhnea a brutuşime de nuse prea mai
putea trăi-bine săTraiu “Sătrăituluidebine”.
(N.A. – papahagile papahăgeşte că
‘sătrăitoriadebine’ nu maid ă nici papa, nici
braga de altdată, cid oar cîteo surogată de
‘săTrăiṭă’.]
[Altă notă de subsol a aceluiaşi autor – spre pildă
celor care şinchipă cacest surogat de democraţie
chiar e “o daia cu faţă umană’(încheiat plagiatu).
Epoca de post-băşisme nui decît aceiaşi băsie cu
blug mai de ui. Că nuşce sarmale le, că uile uita
şi ierta toate păcatele, şil chemînda la înco
guberna şi la înco cinzeacă de ‘sătrăiturică de
bine’- la botu calului. Şio dracă de denea-lă îi
încînta din drîmburi şi chin vale. DAsta de cînd
cică la mititică au fost puşi lupii să-I paze pe
miei şi pă iezi. (niṣte brutuṣi duṣi cu zăhărele)
Şiaceşti nauzi-navezi de prin senate caricate
(puş căriabili pînă peste poate), naud behăielile
şi behalele sărăcuţilor încelulaţi în ce lule, în
şlapi, fără jacuzze şi fără bară {închipuiţivă, fă-
ră!) de nuşi mai pot face un selfi ca lume.
<<”LUPE, lupe! Ce mierai tu, crine! Pe unde
mai tei fi self -ind tu pe tine (fuck your self!) că
neai lăsat în plin ‘să-trăit-de-prea-bine’ şiai dat
bire cu fugita şi pe noi neau îmbălegit băligoşii
şi jegii jegoşilor
(că sa restaura(n)t imediatamente tot statu de
drepţi! ṣi lupele de Căcărău a pus lupe-n locu său
alt brut)us mai claus ṣi mai michi maus, carea
vea un mauser în dotare ṣi un număr neprecizat
de case în parcare)
[electoratu fidel din tot natu sa re, că se ştie că
traseismu eo neo -formă de migratorie]. (şi neo-
protestare)
Acela a fost, cred io, momentu zero-zero
(moment cheie) al Democraţiei (cu “DΔ mare:
cînd cele două crinuţe au supt lapte de mestecă
şiau lăsat fără seva re Publica, apoi au rumegat
acel mestecău şi cînd sau săturat de cingat, lau
scuipat pe clanţă. Crinu şia prins brînca în cinga
şia rămas lipit (nusa ciungit dela ciungă?) ca
musca. Şi de la sacîza aia na mai putut sa joace
bîza şisa auto – De mascat.
<”Pe din afară crin înflorit, - pe din lăuntre, boc
împuţit”(vorba cuivaşi. [ceva-cevaşi avea şi el
dreptate, da navea cine să io dea.)
Şi sub atenta în drumare şi îngrijare a organelor.
Depede de partid şide state, au început să du-du-
ie motoarele democraţiei şi să urce iar naţi unu
în zbor. [după enjde teste sa stabilit că du-du-ul
nui dela dudăitu dudărilor care se tot duuc în ui
pas cu pas {şin urmăle duduie de dup-după orce
drumă}])

60
Că încă deacumă se pregătesc citaţiile pentru
referendumă şi se fac învitaţiile şi rezervările la
dubă (şi la deneale). După ce prin strunga dela
denea intra brobding ănoşi boşi şi ieşea mieluşei
lilipuţei rozi. Şi după ce se vice versa şavea loc
rotaţia cadrelor, intra în joc mînjii cu “ sîngi
tineri” în system şi din dănileţi şi simonicreţi de
pluş ieşea gogeamitea macovici-oaie şi dita
ioaniOlteni ţapi, cu sîngi în instalaţe. Prea-
iubitele PILOT conducător şi cîrmac de popor
era peste tot omnipresent într-un frăţesc control,
aṣa cum îi stă bine în orice democraţie lu
Preanaltu, Preamăritu ca Nimeni-Altu, Măreţu-
Măreţilor, Alesul Aleşilor, Unsu uns de Cei-de-
la- Euro-Turnu de control. Toate erau screme
casă urce naţiuna în zbor de totdeauna.
(că De Nea era motoru demo-craţiei – sau motto-
ul ei?)
(şi băsiştii veneau doar cu ‘know-how-ul’)
&& Dacaţi ghicit că acel pilo-cîrmac era un drac
de boc, naţi! Că ăla era în alt loc piticot al altui
tărîm – un pseudo-democrat obscure (expulzat
din Rîm, unde se ocupa cu paşterea de gîsculiţe),
- în present ocupat cu fel de fele de găinării (şi
răţării, şi bobocării/ [struţării nu – că de struţi şi
struţe se ocupa un mai senior]) aşa că boc navea
încă struţăria sa – că navea locu îndestul, şi nici
destul cur să dea la struţă, castea dealu lu neica
Bocu erau în caragaţă cu ailalţi din cealaltă
poiată.(mai ales co raţă cu cioc de poră,
Că pe la al ţî-ulea con gres de reales un Sulea
Mai Mare – Realesu fu iar reales în aplaudale şin
pupinc- urale super –maximale de aplaudacii şi
pupincuracii din toate cele cîteştreie dacii.
Şintral ţîiele congrese sa hotărît casăse scuipe
broscoii din gît, şi nu numai atît, cia fost dzisă o
cea mai cea zisă că ce ne e scrisă, noi, ca ciomi,
bucureşti eni leomi duce toate-n Wece (nota mea
cea mai parantetică – dublu weele vine de la Ve.
Ve. (un pontă), ṣi de la un Ve.Ve. mai dăncil,
două drăcovenii cumulate într-un ve-ve de
wernere) de veci. (or pînă sor exoda)
“DECI
Numa o vîlfă stăpînitoare /şi ‘părăţia doar a
unuia (cel mai mare) să hie /întru porto –Dalba
noastră omanie” (N.ed.– cam aşa ceva IBeDeul
ibedena lipsit de omănie) [navea de unde să ştie
că daste date cu copypaste or să mai fie] – asta
fiincă toată edena şi RAIUL şi tot traiu îmbuibat
de ‘sătrăiturimidebine”, şi toată chivernisirea
bună, care ‘vine. Vine, vine’ şi spînzură dintr-o
singură mînă (apud. Ib. id.)
(cara-bara arbiter-jucător şi executor (or victim
şi de nunţător) or ca mai nainte de, cînde un boc
cu voce de ventriloc şide leană cere “dovadă!”şi
vrea săl vadă pe vodă Băse, pretinzînd că vrea
săl pipăie!? (şi săi închine imne de să
‘sătrăitenbine’) (şi osane de slave) [şi şuvoaie de
‘AVE!’ – multe Ave, Traiane!] – toate
după ceo să urle că – “Este!” – şi alte odăcii de
paci – cavea odaci care odau în coare – mai mulţi
decît avea boc bocitoare de ‘Ave!’. şi chiar aşa
din întîmplare, boc deschisese lada cu zestrea
pandorei.
Dan lada de dotă nu mai era nici o flotă, oricît se
dădea Băsele de fată mare.
Da eu cred că Bar oreu adecă grăieşte pentru
stăpînirea unuia (exe. – mai précis a ăstuia) şi ia
dovada sa din fire. Astfel zis, ţine cu băsismu de
stat în stat şicu ‘sătrăiţe ledebine’ de dragu
‘sătrăiţelordebine’. (iun băsist mai băsist ca
Băsescu!)
Precum zice că capula om cîrmuieşte şi cîrmeşte
toate celelalte mădularii, aşa şi pentru o ţară

62
numai unul să fie la CÎRMĂ meşter CÎRMAC,
care cîrmuieşte întreaga democraţie, iar nu mai
mulţi puleţi mărunţi (plini de cîrri – mîri) şi boci
chiştoci.
<”Voia lui pentru toţi easte lege / La toţi e
poruncă a lui clipeală” –
Că la băsişti şi băsiste
(de rit neo-băsist, orce sfîntă băseală carei bese
Chelului prin chelie e literă de pedeEvanghelie),
[mişcare populară care a generat –letrismu stil
latrans, ṣi ulterior PePeIsmul]
statu de drepţi eo cîr peală cu hei-rupisme
stahanoviste, urmate de clisme, “aşa că toate
băselile făcute (cu voie au fără voie), Să duc în
sfîrşit lesne şi iute (la bude, undeşi dau obştescu
sfîrşit în urale de multe). Căcam în cele bude se
naşte dictatura regală, în care toată bocimea e
egală şi tot cam aşa şi pute (că cărezăria din
Victoria) [că unii boci e mai egali decît alţii], Era
déjà apărute mai multe culte idolatre:
- (cultu lu Boc IV (patre) careL idola-tra
pe Boc patru,
- -cultu unui Boc 5 cince care idola doar
pe bocu cincele din oglindă,
- Culta culturnicului dela copro-cultură
- Cu [lta lu Prima Doamnă avea să fie o
meteorie prin dacie}.
Da emblematicul emilbocu complect bulversat
deaşa, nuşi găsea locu, buridanînd între un gube
BocIV şiun posibile gube Boc V. (cinci) {ca
orice liber cugetător liberal, prin buridanare
ajunsese într-un hal fără hale]. Mai era pe
undeva paici pă la noi şiun virtual Boc X, făcut
doar din predoi tot unu şi unu, da era încă pe vine
ṣi navea încă un bon de ordine prea precis.
[depindea de ce mai iohana iohanis}. Din cînd în
cînd dictatorind iutuba cu dicta fonu, unu din cei
patru boci ai apocalipsei făcea cîteun nou apele
de ‘extreme Urgenţă!’ la lichele. (se zice în
popor că de cîte ori Boc dictează ceva (dactilo
grafilor) nu face decît săl chea pline păl cu
“sătrăitede Bine!” pe care îl ură şin somn [fiincă
din cauza Tartorului, a redescoperit mersul pe
jos, din ce în ce mai în jos] şiasta era onjosire
pentru ditamai El, “cel mai cel reales
BOCpremier.”
Conform acestui, băsismul ar putea funcţiona
numa şi numa în două loace:
- în SusăRaie, unde nu este nevoie de el,
fiind déjà un Boc
- şin celălat loc, în Josăiadă, unde există
déjà, Draculul fiind, socialistic vorbind, un băş
tinaş. (care tot îi dă cu <”Jos Boc!”)
casă nu rămînă mai pre jos, un Erudiţian (care
nu poate gîndi ca buşi, fiind de formaţie mili –
ţian), cică
>”Tot uşi, după practeca ştiută / Din monarhia
cea mai de plină / (şimai bine ‘săTrăită-n
FeBine) / DESPOŢIA în urmă fu născută.” –
(text profund authentic) Şie clare că boc se
născuse mai pe urmă decît Băse, deci boc este
Despotu primar care este. (=vezi Dispot vodă].
Şii venit pe Poteca Luminoasă arhicunoscută şi
de multă, căn orice stat băsist lumina vine dela
răsărite,
[“că adecă, monarhia în practecă (în aiavă pusă
în lucrare]nare acele de slavă bunătăţi şi retrăieli
de bunăciuni, care se rădică în stive în slavă, ba,
de împotrivă, pormă salege din ia DESPOŢIA
(ca o şaorma din care curge muştar porto-
căcăniu. Iar explicaţia e una cît se poate de
simplă (nula muştar?) un BOC (de muştar?)
Auto-citez dintrun maidanez:

64
>>”Un oblăduitoriu în cetate / este un vierme
pus la rădăcine / A unui copaciu cu
‘sătrăiţeleDeBine; / şi după o vreme, acel mititel
cărete / pe încete, pe încete şipe îndelete, şi pe
dedesupt, începe a roade (cînd sapucă de supt
din bugete), măduha împrejur şi pe îndelete, pîn
ce întreg statul de drept băsist e cuprins de duha
neîncrederii şi seacă şi cade în cele mai iade de
jos cu un FÎS dureros. Iar a putreziciunii lui
pricină (de rîs) / Fu acel viermuş de la
rădăcină.”/
<<BOC e de vină! ~ ~ [şii de 4 ori re cidivist]
Că ăsta vrea întruna (ca mare specialist în
drepturi) una şi bună: De-mo-cra-ţi-E!
de dragul democraţii!
<HO! ‘casta sună ca dracu!
Da spre pildă dacu, după cum ştie tot
momîrlanu, carii care cariau cu toptanu prin
Dacie au cariat tot – tot, inclusive şosele şi
autostrăzi deo zi (caveau cu gropi şi hopi din
proiect, şi ‘caci sunt banii d-voastră!”) {Nota re.
– sună ca dracu da asta e!}Căcacii scriu ṣi e ice
aud, ṣi sunt caci cares buni de auzit ṣi caci care
doar scriu (sau transcriu) ceau auzit cacii dotaṭi
cu ascultătorii. Ăṣtia ascultătoresc tot, inclusiv
Ambiental, inclusive oral or anal. Tot în
totalitate, caṣai în totalitarism.
Lupta dintre băso-res-publicani şi Tiran se
permanentiza prin pacilea în tradiţionala bătaie
cu măciuci din sata Flămînzi, unde flămînzii de
democraţii se măciucau cu sătuii de democraţii
de ui (şi dornici de autocraţii. – unii. Altele mai
lavino-aline era doar dornice de măciuci).
Acelaşi sport mai cu mănuşi era şi pe scena
politică. Unde? – în amintirea unor célèbre
upercute (repixelate la cute), Băse sponsorizează
cîte-o mică ‘gală –bute’ în fiecare an. În trening,
pe ring, Chioru-şi începea mai fiecare discursă
cun fel de… (că venea lumea ca la ursă):
- @>”,,, în mărinimia mea, .., etîcî, pe un
ton blînd de tătuc sfătos, şin finale dădea cîte
ceva cinga, cîteun mai ‘NA-vă! Şi vouă vreo car
petă cu sfîntu Traian răpind din sa RAIE vreo
curoasă prea-puţin cuvioasă, ş.a.m.d.
- -Dantotdeaună, în finalul finalului
oricărui bă-discurs, indifferent de temă, de
vreme şide anotimp, obişnuia să mai spună, apoi
să respună cu spumă la gură, şisă ţipe şi să urle
la auditor, şi să se tăvale pe jos, şisă saie în suse,
şisă urle şi mai ameninţător cît-un
- <”Să trăiţi Bine!”
Şimai luaţi cîteo porţie de ‘sătrăituride bine!’
dacile şi cîteun ‘sătrăiţi şimai Bine!’ de la mine.
Că pentru tot ce scîrţîie şi nu merge prea bine în
‘sătrăitu de bine!’ e numai şi numa boc de vine.
Totul se datorează lu Boc care nendatorează şine
subminează economia (de piaţă) (nude piţă?) şi
tot elE de vină pentru tot.
Paceastă temă, boc devenise o problemă
naţională, o povară prea grea pentru omania.
Con cluzia iera doar una:
<”Capula Boc!” (un felde ‘capu lu moţoc
vrem!’) [mutarea era déjà în plic, şun dric cu 4
cai mascaţi era-n parcare în stendbai, în
aşteptarea celor 4 crai boc cii.
- @ PeDe cealaltă parte, duşmanu de
moarte al statului de drepţi era egzact viceversa,
că el, dinpotrivă, (re) -venea în ringă la cravată
şi costum (de vînător) şi mai acum şi co puşcă
cu cur ealată şincepea ca un nichipercea ce era
cu un:
- <<”În nemicnicia mea, …, etece,../ şalte
orce fel de vorbe fonfăite pă nas, cum sar putea
zice, uite-aşa se naşte nasismu {da de fapt,

66
- NASIŞTII băsişti (aşazişi ebişti din
generaţia ebei şia etnoboticelor uşoare, ) Anuse
con funda cu
- NĂSIŞTII băsişti (zis şi mircişti) [primu
current ciunist venea dela “nas’, al doilea dela
‘naş’)]
- şiuiteaşaşi,
Boc îşi încheia întotdeauna spiciu cun fel de :
@“<JOS Chelu! HUUU! / sau cun “HU!
Afară!...Fora!”
Dinastia Băsească trebuie dărîmată (au măcar
rîmată) pînă nu mai rămîne piatră pe piatră din –
Escu!”.
Că Cam aşa ceva striga boc în ciocumicia lui
gubernamentală, în timp ce băsiştii voiau săl de
barce depe arcă, (tocma pe El, pe marele
măricel- numi vine să cred!) pe o in sulă pustie
din pustă, unde să strige cît o vrea şi cît o putea:
@<”Trăiască Cheii şi-ntreaga Dinastie ! –
inclusive mircii!”,
Discipolii lu Boc îi idolatrizau pe toţi cei 4 boci
apostolici şi stoici, şil latrinizau pe dracul. Mai
mult decît atîtici, ei lau şi idolau orice ciob şi
ciobic rămas din dinastiuţa de Boc (şi ca orice
idolatru, idolatrau şi lătrau la toate cele 4 guve
cu “să trăiţi!’ (că erau lătrăi plătiţi de foşti
gudurăi disponibilizaţi dela Cotroceni. Da la
rece nsăminte se declarau anti-dinastici, deşi se
vedea pe chipul lor că minte. {de fapt, singuru
fan a lu boc era tasu.} Şin plină Epocă de Baligă
şi Boc, această pasăre măi astră de boc e iar
bolîndă de ‘boala limbii de lemne albastre’.
Portocalicioşii din galleria cu homericanisme
aruncă cu “huie” şicu huiduie” în galleria celor
din uie, doldora de euro – penisme împănate cu
pene şi struţe. (şicu clop – cala stîne). Emisarii
celor 2 (doi) pleiboi urma săse tîlne pe un teren
ne utru şi fără chibiţi, unde să încheie un armistiţ
cît de cît peren. (şisă renunţe reciproc la dubă –
Mai întîi tov, Boc, apoi tov. Colonel)
# După îndelungi tratative şi fumături de pipe
sau ajuns la o epocă de bon jurisme (pe faţă –
şide tutencure – pă la spate) [că cînd nu puteau
să senjure, erau în relaţii bonjure şin bine-
mersie] (pînse prindeau unu-pe-alt în vrun
flagrant)
(Nota auto – io nu cred că ăla cu moacă de crine
a jucat vrun rol de figurant casăi facă să tacă şi
să nuse mai spurce. [că nu era el chiar aşa mare
scul Draculă, ci un fel de (mamă) surogat].
..DA. Prin oime circ ulă un zvon (binenţeles)!
{lansat de zvonaci şi răspîndit de răspîndaci mai
postaci – şalţi omi de bine] cumcă chiar şi
pentruN.’
!<”lăsaţ orce speranţ [de “Să-trăit-mai-bine’] or
mai fi o speranţă de.
Ori de Alimori!. {de! carvasăzică “văleritu”
adică – or vrun văleleu?] – Era un fel de
‘Distracţie Homericană’, cu sau fără PerDeLe,
în care din cînd în cîndea se vedea mînu care
mani pula un poponeţ. Că boc era opera lu Băse
din creştet pînă-n tălpă. Căl făcuse (ca un
adevărat Pygmalion, nul fătase) din propria lui
cacă, şi propria lui snagă. Dovadă!
<”@DOVADĂ? - ieşise un ditamai boc pe care
lumile venea să-L vadă, săl miroasă, săl guste şi
săl pipăie, cadică .._ESTE! (cf. poet_)
Şi pentru căn poveste democraţia ne este ca un
fel de teren de fotbal în pante, jucătoru- albitre îl
lua pe fante de şpilhozăni şil ducea în dinţi (sau
se mimă) săl înfie nisca PeDesfinţi părinţi./ că
cam aşa era acest Pig malion băsesc în Era de
Baligă şi Boc; sisifitea un boc pînăn vîrfu
democraţirii, din dealu Spirii, apoi îi dă drumu

68
să zboare înapoi, şiăsta mic de cît îi de şoimu (al
patri) o ia napoi la vale ca un chetroi. Şi Băse
trebe să-l iare (că doar PeDeLa face ce trebe, /
şi doar tot ei fuck o tomanie a lucrelor bine
făcute). [că de cînd se pygmalionă ṣi Iohanu ăsta
să facă un bine-făcut guverne al luie, ṣi tot nuie
ṣi nuie pygmalionat pe placea la uie.]
Cam asta rămăsese din tradiţionala
transhumanţă omană în spaţiul deal – vale: o
vălărie vălerită cu vălee şi vălelee din vale în tot
mai la vale. ṣi de vaideeni ṣi vaideene care se în
colona să-ṣi ia valea.
(de fiecare dată susmenţionaţii se subsemnau cu
:”VALE!”)- Dovadă că văleritu eran floare. – de
cîte ori îi dădeau cu şutun cure la vreo boc –
gubă. – şise plîngerea.
Că piacolo, în ţara lu stolo, reconstrucţia unui
guberne demo ne –apărat cun boc în frunte (sau
cu un surogat de boc), avea loc în orice fel de
anotimp. La urcuşu pale, lumea se vălelerea că-
I prea grea ‘sătraia” şi căi greu la deal cu
bourenii mici, iar cînd se derdeluşa guberna se
berbeca, lumea iar se vălelea cu văleleuă şi mai
de groaa, cînd de cur cînd de găoază. Boc,
dintrun mus găozar, ajunsese un mistic Il
Conducător, Uns cu toate unsele de sus, de cît
era de hop-mitic şi eternal pe la el pe la guberne.
Săritu în vale (= Ali-muritu) şi plutitu (pentru ăi
care ştiu să facă pluta, că de colaci de salvare –
nema [că FeSe Neaua la plecare luase colacii şi
mobile şi scufun dase tot în urmă{)]. Că cam
doar asemine plute concepute după modelu unor
cor ăbii cusute sunt cam singura speranţă dea
scăpa cît de cît cu ceva viaţă deaici din boc-spre-
5, în altă ţărişoară ne-omană (mai umană).
<”_Se-neacă, nuse, o viaţă are omanu şio gaură-
n cure! – cam asta gîndea BăsescuL despre
diasporele duse şi lăsate să se lampeduse.
[asta fiindcă între scila şi caribda, aleseseră
libertatea dea vota cu picioarele]
DA cu glas tare, adăusese, citez dintr-un
cronicare official:
<”_Iertaţi-mă-ţi, fraţilor duşi, da io, ca orice
oman, mă gînd la ţărişoara mea, la Omania, la
‘SătrăireadecîtmaiBine!” într=o cît mai încolo
viitorime!
??? Stolo e aici!?

(plînse te cu hoho te. Aplauze la fele.)

Apoi dintro dată, pă ton lătrător şi cît mai vitriol;
<”_DAIA IO vin şi zic: (cu Apropo la votu în
plic;)
Or să se re vizuie sfînta Constituţiune? Dar să nu
se schimbe nic prin uie;
Ori să nu se. (re)[vizuiască] de loc, nici un pic,
dar…, atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi
anume prin puntele cardinale!(apud. Unu mai ca
ragiale ca Caragiale, dică nea Iohănică)
???Stolo e aici?!

Deci
Cu sau fără boc vam zis să stăm pă loc. {şi toţi
cei 4 boci din apocalipsă au fost anatemizaţi în
lipsă, (şi se sista orice ajutoare şi orce tip de
“NA-vă! Bă!
Că ARCA se băga în conservare pînla o nouă
gubernare (boc? Care?)

Pîs. Boc sa refugiat în napoc ṣa cerut azile pentru

cîte zile o mai fi avînd

70
manea13 – psd ṣi nlp = aceeaṣi
mizerie
S-a scandat îndelung ṣi s-a manelat profund
despre blatiṣtii din PNL. Ăṣtia aflaṭi
în cîrdăṣie cu PSD sunt niṣte brutuṣi care ne
brutuṣesc ṣi vor să ne iar Republice. Daia se
cam zice
car cam trebui daṭi cu flite. Ṣi Organu ia
chiar dat, ṣi ia ṣi salamalecumat.
InteresantE ca apărut un feedbece ṣi la PSD
Că ṣila ei sad at cu flite pe epoca pesedragne
ṣiia sedat cu salamalece. Se ’çecă atît
iaumplut de binefacerile salamului săsesc
bine-făcut, încît umpalacii senturmau după
cine-I dănciliza ṣi cereau ṭoṭi într-un glase
depe sedizarea pesedeului. ‘Ia să ne mai lase!
HUo! La oase! La oase! – scanda pesedeii
ṣiṣiardea carnetele de pe sedei ṣi de pe sedele.
Organu ia luat cu biniṣoru, i-a luat cu
Salam Alecu (ṣalte manele) ṣicu
Salamalecuma (că cum iacuma salamaleca),
ṣiia încîrduit spre sibii caspre Mecca. [Meca
tunci cînd vor ajunge, vor vedea ei pe dracu ṣi
HA.HA.HA.NU osăle puie pielea pe băṭ
Hăhăind maneaua cu .UIE ṣi hahaneaua cu
Lucrele feBine făcute].

VUVUZELA – XXL – Vuvuzela IcsXelă –

([sub] CAPITEAUA A a (IV) ă –

Ca pitola D {cea mai cea D]
DAR la
literuţa “DΔ daci –
partea a DOUA
==============

72
Băse asista la criza de boci (şila criza de “Navă!
Bă! Cingamă) şi fredona la rumegătorii din
Noua mişcare de pulime {=o apre-PePeIme] o
altă gamă. Prin băsime déjà sencora o înco
năvală spre ţ Arcă.
Draculu cu polonicu în mînă veghea la parade
navală (de numai e ‘NA!ve!”) de AVE!
priveghind toate aceste năvale de vale. Şi
parteneriate expandate. Şialte flote de plute
internaute şi hîr –Daie cu zoaie şi mur Dării în
care se-nghesă ca sardele toţi cari vor să scape
(parcă? Din zarcă) de bocu din frunte. Că pe
punte la ARCĂ, la ped-Omanii de frunte, se
aplică legea lu Ohm (;eşti om cu mine, sun tom
cu tine). Excepṭie dela regulă face doar Omoiu
cu Omoaica lui, care-ave o zi în calendar cînd
primea ca se (în dar).
Donii şi baronii şi pogii, şi igii, şi mihaiNemţii,
şi chiar şi dănileţii, avea drept fiecare la cîte o
navă după chipu şi asemănare. (dar navea drept
de ca.. Căncă peau toţi de-aldi Ceanu şi Deanu
şi traianUngureanu în Edenu băsesc. (nu şi
bocitorii lu boc, care aveau parte de deaşa ciomii
încît se uitau prin gard pe la poarte – doar de
uitat aveau parte). Cei care luau parte la şmen îşi
cărau din Eden fiecare – “fiecăruia după nevoi!”
– cu sacoşi (ca alde cocoşi), cu roabe (ca mai
sulfinele barbe), or în poşete (ca unele mai pede
–cochete). … şi deasupra tuturora, pocitura “cu
bulbucătură de broască în gură”, ‘ce >”NAvă!
Bă! Ue-ul! Edenaţivăţi!- navi lăţi UI! (căn
eparhia draculului erau păstrate cu sfinţenie
dumicăţei de’să-trăite-bini!” din anterioarele
căpcăunii reformatate). Singurul Mereuul avea
dreptu la oglinzi şi oglinjoare şi farde şi pomade
(primite de pomane din ajutoare), pe care le
subînchiria din ui depela băbăciuni stafidite sau
dela Duduia exă. [da asta nu trăgean plexă ca
tasu, ci trăgea cu nasu prafe uşoare – Nu vă mire,
că nu toţi avea mire, şi nu toţi era unşi cu tot felu
de unse, unguente, unsori, scursori şi botuline
<”Dar pentru care fapte aceste decoraţiuni?
Şiaceste
.>’Chiar rexu bercea şial nostrum Traian
împărat iau dat o daia galbe-nie cu salbe, să
aivăn sălbărie şi eba, cînd so mai bruxela şi ia.
(şi şo mai spăla muia aia de ne(m) - băiată. (texte
plagiat deun plagiator refugit în anonimat)
Prin Raia mai iera încă portete rupte ale
ultimului ajatulah şi cam era praf şi pulbere şi
bătea Vîntu-a pustiu şi urlau cîini a morţiu, şi
mirosea a cîhă şia pişe dela aia tulahi şi aia
tulahe paleo-vlahe daice. Alţi boci rămaşi din
alte epoci şi alţi loci )depela alţi eşci, din pre-
PeDeLa-ia omană) rămaşi orfănei, au orfănat cît
au orfănat, pînsau săturat de boc-(it), da şi ei,
trecînd la pedei, şi tot pedelind încet-încet, au şi
lăcustat (tot statu de drept) toată deal-valea şi
spaţiu miorit, (pe care iar lau minerit). Ṣi bocii
bocitori sau tot bocitorit şi sa tot miorlăit că
VALE –leu.
Dan reste se putea trăi pe paralela 45, şi chiar în
‘sătraide FeBine’, cu condiţia să se scape de boc
4 -5 şi să-L debarce de pe ArcE (pe o insulă ne.
uie {încă)}]
(N.au. – Eu nu ştiu dacă RAIu lu Alah E mai bun
au mai ieftine decît raiu creştine- oman, da
pacest mic dîmbe era MereU un Vînte care bătea
prin pînzede păiang cînd înspre, cînd dinspre.
Ăia cu “Văleritu” şicu “Dă-ne nouă, Boace!”era
tuiaţi cu tule ṣi tuişi
era lăsaţi în bune pace în DA – ne să se dăndăne,
fiincă ideia de de – BAR - care şi Di Day e
pentru ei un Navă! –rume gători de rume (pl.)

74
şio megaofertă de nerefuzat (cum ar zice Băse,
(dacar şti), - ‘ire – futabilă’)
Casă fie mulţi şi mulţime, mulţi trebuiau făcuţi
proşti, [căsta era şi rolul la “Cumplit meşteşug
de tîmpenie!”(vezi cinea zis?) – (că doar PD face
ce trebe!] – că numa doar prostiţi aşa poate vor
vreodată scanda :<”Capula Boc vrem!”: dan loc
sarunce-n totem cu pietre şisă jumoale vulture
bicefale şisă taie melu, sauzea (cine nu era naudă
şi navadă) prostiuţe de genu:
><”NU vrem lei, nu vrem valută, / vrem ca bocu
să ne ută!” – Prostii, da multe prostite!
Da tov Băsescu nu sta să cu prostimea. (nici cu
prostitutele?}El tot cea avut de spus a spus:
><”Linişte, bă! Ce dracu! Acu cer debarcarea lu
boc din cer! Chiar acuşa!’
(şi în promo se vedea capu lu Boc decapitat de
cap, şio scenă demnă de un stolo amletizînd de
colo-colo căi nebun, şin loc de timbrele cu cap
de bou (reni) timbru nou cu boc era déjà la preţ
bun (atîta timp cît nui făcea concurenţă neloială
vrun simonCreţ sus ţinut de vrun PeDeUi).
Ei, acu-I acu! Tui! Căi bun nutreţ! La (b)oime.
Şi-ntreaga PeDepo pulime de rume – gători şi de
rumegătoare au început să rume în cor ideea unei
DEMO craţii fără Boc Unii turbau pe loc şi
făceau spume (că cum adică o lume fără Boc?-
că aşa ceva ei nici nu pot săşi închipă?), alţii se
behăia căi o blasfemie daia, alţii se harachira,
cîte unu se mai şi auto-dafa. O fa mai cu adenea
pemepistă-n ia a spus că după multe cîr-mîre
Boc cam ar vrea să pro mulge o lege care săi taie
gazelle la ceacîre (că şiacolo tot chioru-I zicea la
bampire) că, cam citez din memorie, “prea se
bese Băse unde nui fierbe oala lui”, şi mai cerea
să mai ciome de cape cît de cît din cap –
italismele de cum (etrie), de fin {ărie} şi de
năşie, şi de ceor mai fi fiinde paci (cor căpuşat
tot şi suge sîngele la poporu din mişcarea
popular PePeIst-omană)
DA legea na mai apucat să fie citită la prima
citire, nici la a doua, asta pesemne fiindcă Băse
o considera o frecţie la un picior de lemne şi
credea că poate eradica totu co singură lovitură
de stat. (adică nodu Gordian de pela noi de pe
Arcă (depe Dîmboviţa) era permanentu război al
lui Boc contra la tuturor celorlalţi boci, şa altor
ca ei din toate celelalte guberne, şi faţă de care
Boc era incomparabil cel mai mare. Daia pentru
eradicare şi deratizare trebuia tăiat capula Boc.
[N. mea – Da uia? Ce zicea Uia? Şi Aldele?
Şiam basadele? Da ..] că un adevărat bărbat de
stat tre’să fackă ce tre să fackă un mare bărbat
de stată!
@DA casă nuse lased us din Casă, cel care de 4
gene – raţii tot priveşte lumea de sus (şine taie
din raţii, şine ciomă din piei), Mus(i)u Boc s-a
legat de ca targ. Şi nuse de cupla şi nuse mea-
culpa nici o cîtime, nici cît pentrun piş. Ca un
timbre cap-de-afiş-zimbre stătea lipit de tron (şi
trona) mai ceva ca hîrtia zeva de caca. Şia rămas
ne-dezlipit de stîlpa pute (rii) în ultimele 4
generatii şiun sferte, şi unii flafării chiar îl flafa
cu cîte-un incerte şi indecente
<”uite şi cîrpa aia de boc cum atîrnă în bernă
pela gubernă!” Da fuse un bun exemple pentru
un grindean mai de pîslă, care ṣi el nuse dase
dusă.
Da după cîteo aşteptare care bocilor lise părea
maiceva ca eternă, de pe hornu de la palata
Victoria începea să iasă iar FUM. E. [parantezoi
– buletinele de vote e arse ṣi din iele iese un
negru de fum taman bun de exporte, pe carel
exportăm la exporte în UI, ṣin locu lui importăm

76
un fum alb ṣi ‘Habemuṣi’. da era atît de satui de
boci ṣi de muṣi ṣide beli-boci, încît chiar acu, la
ora 12:10, comisia verifi căposibile fraude la
devotare. Caṣcum nar avea fume destul, ăṣtiar
vrea să puie la lume taxă pe fumărit în non-uie
ṣunde cic apa e prea udă. Da bocii nu vor s-audă
ṣi vine cu rogojine aprinse în cap ṣi fac fume.
Iohanis ceacă bacṣiṣul la bacṣiṣ să fie dez-
interzis. La fel ṣi revote; doar o data un singur
revot la un vot.}
şiodată cu rest auraţia începea să duduie toate
motoraşele statului de drepţi, şi toate e-carele
dela dube, că emilboca era un fel de pe jumate
sfînt, pe jumătate pede, şiun stîlpnic pe calea
Victoriei portocalismului la oraşe şi sate. – Tot
înainte! (era mai bine!)
{Atenţiune! – mîine E ziua cea mare la sarmale
şila moaştele sfinte!}
Da cîte unu mai eret, sau poate maicu răutate
şicu acces la net, ‘ce
<”DA lu ăsta nare cine să-I citească stîlpii?: că
era cam cît un sfert de miracol déjà existenţu lui
în înalt, că pacol nare nici un control asupra
sfincterelor sale şi nici asupra mini–ştrilor săi
din sferele puterii. Şiar cam avea nevoie, la cite
nevoi are. Măcar dun ţucăl ar
(că ţuţăru blejnar nu mai face faţă. Nici doasă.
Poa’să numere şisă renumere orce nume re orce
robertAnastasă, şinainte şi dandoaselea, că din
urne ieşea cine trebuia: Pededosu (că tăline) şi
pededoasa (gorgheAline) se tot îndes şiş dau
ghes la pededosirea mileniului trei. (şi tîrnosirea
uiului)
@@@ ## pentru pedelosu şi pedeloasa se
cuvine a se face vorbire într-o subcapitolă
separată, în care se arată cum
Că nimic nu iE. )cum pare(. Întîmplător. E doar
un boc ne muritor./ [acela şişi MereU altu] prin
pe Deală, undei o veşnică coială pedindoasă
=( şio pedindoseală nocturnă) PeDrăcăria din
Cotroceanca s-a decolorate ṣi s-a gălbejit de
soare. Gălbejitura de partid se augrafia pe toate
gardele ṣi gorghiuṭă cu buldogu se selfăia cur
ajos sus pe locomotiva democraṭiei. Pe motiva
Că se trecuse la ora de vară se corcise un
PDL/PNL năzbîtios, deṣtept ca ia ṣi frumos ca
iel. Dic tonu “cur în cură şi noapte bună” E
exempla cea ma FeBună de cum con vieţ
pedelosu şi pedeloasa lui copreşă
(caun simoncreţ cu dănileasa care se macoveşte
şise zbîrceşte pe zice trece) PeDedoşii şi
pededoaselele din celelalte eşa loane îşi
sacrifică, carvasăzică în numele intereselor
naţionale (gretele şi hansele,) tot ce mai au pe
sub bretele: se dezb -Racă de caractere şi
sembarcă, scandînd <”Jos textila!, Jos!”, şi dînd
cu ia de pod ea. Îmbarcarea pe ARCĂ se face
prin faţă (pe faţă) şi prin dos.
[n.a. – pedindos ca Gioni duşi de Vîntu, ori
vînturaţi ca murăturile murate decrine?]
=(prin pedindoseala diurnă se şterge orce urmă
din amicalu din nocturnă.
Datuncea o urnă de vote ran orice vespasiană,
caşa era era datunce. Şi cîteo robert Anastasă era
băgatăn fiecare vespasă cun abac, casă ţieo
evidenţie: caşa era tot oma natu geto-trac; se
ţineau de pedel-omănii şi pedeandoselii şi dez-
chiloţări (şalte mîr lănii). Să tui! Deatîtea
pedegrozăvii, unii se mai uiau şin alte pedeţări
(mai non-ui). Da prea se făcea chinezi toată
diaspora cu diasporezii ei!
Înşet –înşet, înşetuţ, mulţi daci de prin dacia au
devenit dacoli de prin dacolo (ca stolo!) şi sau

78
îndefinitivat în dacole mai rome şi mai londre or
mai parisele. (prea sătui deatîte pedeandosele, şi
sătuizaţi de deatîţi boci pedei zaţi)
Înşetinel, înşetuţ, încetinuţ, (şalte forme de
gubern linuţ cătălinuţ), fiecare dacol înşepea să-
şi decore (ze) existenţa cu (căcăreze de) texte
‘din alba/neagra străinătate unde dincolii suferea
de dor-de-toate, dar cel mai mult şi mai mult de
dor-de-mică. [că ăia nu mînca mici nici săi plici)
(şi făcea micii mici şi mai mici). Că le era mereu
dor să se mai paicene paici pela mereul lor (şi
dor de MereU, şi daşel lin, călin, căcălină al
gubelui ce vas ă vină- cînd?– Tătucu Dracul ştie
cînd! – şi poate pro rocu & poli trucu. Trucu cu
gălbejiṭii la putere et co mai fusese-n trecut,
(pela Grivco) DA n-a ṭinut soluṭia imorală.
Hanisul l-a-ntrecut pe revoluṭionarul Ceauṣescu
la făcut bine-făcute: se făcuse un ditai liberaloid
convins, carea fost politruk communist, apoi
stîngist, apoi forumist, convertit la umblătorie cu
ṣatra din casă-n casă. Ghinion.)
Nomădismu la omani era un mod de viaţă.
Ṣătrăria era ‘Sătrăiia’ din dacie. Că deatîta trans
humanţă în colo şin colea, lise bă tătorise şi că
rările (şi tălpile, şi bătăturile – şavea nevoi de
“doftorii de bătături”[vorba Ca Ragialului]).
Transhumanţele făcuseră văile –văi şi căi de
comunicări între ape (spre mări mai – ‘casă fie
şi Bucale port la mare’) Paici, paicenii daici
învăţa de mici să plîngă şisă se boc – ească cu
bocitorii prin Văile Plîngeri, şi cînd se-ntîlnea
(unu [co bocitorie tip boc I] cu altu [co bocitorie
tip alt tipe de gubă boc], se-ntrebau:
<<Bau! NAI un colţ de pîine să dau la ăi mici?
>NAM!
<DA (asta abian da doi) tu nai? În văţat să dai?
(bună-ziua>?) / >NAM.
++Şi tot aşa, NAI în sus , şi NAI în jos (că erau
habarnai) cam toţi era cîn tăreţi din NAI (că
chiar şi se zicea: - “Nu fii NAIE!” ori / “Băi
NAIE, ce mai faci? (la pîr naie)
++Şi tot aşa, lisa dus vestea de NAI şi de NAIE,
şi lumea de prin nicăieri îi credea cam năieri.
Într-un fel cam asta şi era, în era de “Baligă şi
Boc”datuncea, că erau naişti cam duşi cu pluta
(dacă pluta poate fi nu mită o NAIE – [Olaie!] şi
dacă poate fi ancorată la ‘dare şi luare de mită’
{Orcum, la capitolu ăsta lise pregătea o ARCĂ,
pe care tot Băsitu so cîrmacă}
DAIA dacii daci îşi lua năile şi naiadele şi pleca
în daciade spre nică ieri (cică să se mai
dandoselească o clipă). Că-n fiecare din noi zace
un Naie ṣ-o Naie. Şi mii din năieri mai şi ajungea
peacolea (şise aci – ua). Şi imediat începeaua să
vorbească limba ţării dacolea şi de veneau
dacolazi / sau daco-lani / sau dac-ioloṣi (ori
dădea cepe pe homericăneşte şi cerea ajutoare de
şomăjie, ori începeau iar cu textul bau –bau: -
“NAI..?”.
Dacolii pripăşiţi prin Dacoleanu se salutau înde
ei ca pedelanii, doar îşi arătau cu degetu coada
(unu la al tu) şi se rîdeau. Că cu toată dărnicia
ălora, îşi păstrau cu îndărătnicie coada. (care nui
în cur ca la umblet prin ui!? N-ui). îndărătnicia
asta iar fi putut aduce îndărăt (în vechiul lor
transhumet de baştină, plin de băşi băsişti).
Dacar fi vrut vreo mer chelă săi ia cu “huă! Marş
la loc la bOC!”. Dărătnicia care se îndărătnicea
să întoarcă orice înapoia (Pe Arcă cu Noia), pe
cărările istoriei cu..”..Berte, fratern.” Nuvă
lăsaţipă căliţi de oferte de muncă în străinătate!
Reveniţi la oile voastre!
Şi la deandoaselea istoriei. Restauraţia epocii de
piatră va după retro-cedarea gubelor Boc patră.

80
Deandoaselizarea politicii (şia istorie) merge în
sincron cu dosizarea multor:
- (era trecute la dos multe, prin dosire,
inclusive ştergeri de datorii la stat
- -altele erau dosite prin dosare şi păstrate
la dos – pit pînva veni vremea unei alte noi
dosariade. (gradu şi funcţia sau şters)
- Unele dosiri se mai încă făcea şicu
volgile negre or cu dubele portocalii, (da sunt
convins că deastea nu vrei să ştii
- Unii icşi zicea că tu zişi că el zisese că ea
zise de un icse, … da sunt prescrise.
- Da multe zise au fost dezise şi rescrise,
şi dandoselite cum că cine zice ăla minte. Pînă şi
Boc IV a re cunoscut că el a scris “Scrisoarea a
IV-a”(da pea treia cică nu el, ci un altu mai
dănileţ, (casă zic aşa), va fid at cu
subsemnatu).C-acest lichel de el, acest ghindoc,
acest căcărez, se refreṣează de cîte ori vine lao
nouă reguvernare. Aṣtept o lichidare de stoc la
boc, sau măcar o deandoselire pe termen mediu
Alte fapte vrednice de pedeandoaseli erau mai
puţin trainice că nu ţineau la descoselile tainice
şi mai bigbrădăreşti:
- dintre toate cîte era date PeDindos de
băseşti (cu sacoşile, cu punguţele de 2 bani, ori
cu caltaboşile) mai niciunele (adică zero minus
unele) erau date-n vileag. (şasta de cumnatu lu
finu lu naşu Băsel, care chiar el făcuse blatu şi
organizase flangrantu)
- Datu pe din dos şi parandărătu era
DOVADA (dacă mai trebuie vreo dovadă că
toate se fac pe deandoaselea (inclusive plantarea
palmierelor în gropii depe şuşea – Ăia mereu
uită săi puie “cu verdele-n sus!’ şii seamănă can
uie)
- Intratu şi ieşitu pe din dos nuie ruşinos
(că nu trebuie făckută nicio discriminare la nicio
intrare)
- Pededindos Intrata şi alţi venetici veniţi
întraici tot PeDedindoasele au încălcat statutu
(şilau îmbăligat) care statua că pacoloi IEŞIREA
(nu Intrarea în Criză) şi, înaintea altor stătuţi şi
prea stătute, sau pus în frunte [ca cei mai presus
întîi –stătători din pedeStătătorie].
(au fost astfel aleşi tot fel de fele de (foşti şi
actuali) pededosnici şi pededosnice.
PeDedosniciile e paciile la rang de cinstire şi
cocoşire, dela rude pîn’la paparude, dela o pincă
pînla alu mincă.
- Mai în coace, o dedindoseală pre coace en dos
la eba şila alte eve pleiboaice care şiarată
pededoasele şi îşi bat cu palmele bucile de urlă
feisbucile de laice :’ESTE!
- Alte pedindoseli laice se referă la puterea
exemplei şia sacrificiului desine a cel or care
‘mioi da demisia în ..fine!’– după care vine de la
sine “da de ce?ul şi se dă cepe lao nouă
pededindoseală, cu carencepeo nouă Eră de
Beliboceală prin paice
- Pedindoselile depe timpe de pace era utile la
oricee, pecînd pedeciordelile pedin doase erau
pet imp de noapte şide divorţe, cînd se bla cu
TORŢE şicu democraţii de bla-bla-le (în timp ce
frasu lu torţionaru din Olimpe îşi dosea DAru de
euroi şi euroaice. Pededindoseala se făcean off-
şoră, cîteo pedindoseală din oră-n oră.
Pededindosirea de case se tîmplase ṣi continua
să se mai tîmple doar la Klause. Dar era unii cu
glaṣi groṣi ṣpudicioṣi, clar că ierea rămaṣi in altă
ieră ṣi ierea măgari ṣi fără manieră. Că chiar
sibioṭii cu toṭii se sibiau ṣi făceau zide în juru la
cur ulu viitoru don preṣedinte, ṣil iohanau cape

82
moaṣtele sfîntului Ilarie. Ṣin zilele senine
sibilele sibileau că nue nicio pededindosire de
case, bam ai mult, susnumitu e un hăumless ṣiun
fără niciocasă la el.
- Nicio pededindoasă, orcît de semi-Anastasă
şide lavinoasă ar fi, nu pute lipsi la o aşa de dita
pedindoasă. Şi nuşi nuda doasele nici mai noii
cătăliniPredoi
Deandoaselizarea lov-storiei (ca şia istoriei
alianţelor DA) ERA cam aşa ceva:
• .. se cît se, bot –în –bote şi un blat la
braţetă, după care (conf. pede re ţetă) se
deandoselesc şi se-ncuresc [NU însă înainte
deaşi împărţi sacoşi (vezi la daldi cocoşi) pe la
pede-credincioşi mai cu blagă.
• O cu totualtă exemplă de deandoaselă e
cînd blegosu şiarată blaga de bulldog şi muşcă
dosu ălui dei da ciolane pînă mai ierea. (cacum
blaga îl latră pe băse la drum de seară şio idolatră
peo icsă)
• Totu după ce ăla iantors dosu şi la luat cu
“PA!-uri şi cu ciura. (şi ia pregătit o dubă Da
pedindosu (fostu nostru brend de ţară)
• tot dos în dose e cu mişcarea (po)
pulimii, şi lucru pe din dosu la tot felul de
făcătorii şi făcături naduce neo băse –minuni
{nici laice pă feisbuce, casă se vadă carei mai
postac şi care mai postacă}
• Dacăi bal, bal să fie, şi poste. Că dintre
atîtea foste, uite că şi fosta madamă Cocoş
doarme pe ţambal. (şic ? / or sîc?)
Ăi mai PeDe din dosnicie au pus batista pe
ţambal şiau zis un <”ŢAL!” “Niznam! – să puie
ăi din Uie la proţap o drăcărie! Curaci, şi să ne
fie ARCA şi mai şi racă, (deatîţi curaci cu
drepturi egale caşiracu, broasca şi ea or ăcăia că
vrea să se broscăie, şi ştiuca, senştiuca ca …/) ca
şun boc în pededosnicia sa, căutau cu toţi
IEŞIREA din Criză pe din dos şi se…
Şi rac în sus, şi rac în jos, sad us vestea de că sa
deschis iare oRăcărie şi picnicărie la pedelioşi
(că la picnice ăştia dădea şi bere şi mice, şi nu
lua uiumă la uiume)
Cacumă, deşi toţi cam ştia cea păţit ăla cu
broasca care-I rămăsese-n gîtlane, alţi olteni mai
ioane au riscat cu raca, sau răscrăcănat şiau zis
că DA, se face alianţ (=Ali antz, pe săsească), că
lumile (mai ales Lumea Nouă) era sătule de-
atîtea dracule de dindăreteli şi nazate, şi de multe
alte dedindărătnicii şi băseDrăcii. Aşa
dedindărăteală şi fan – Doseală de dracule (fani
şi fane, mogo-fani cu drepturi egale) face, cum
sar spune ca
<”Ţara să meargă-nainte cu curu-napoi!”
(Nota mea – citatu ăsta sună ca dracu!), mai
bines ă zicem, dacă nu so fi zis déjà, că <”Ţara
merge cu curu-nainte!” şi oracă orăcii şi
orăcăisme pline de neo-băsisme.
D ace părere ai dun:
>>”Tot înainte! Era mai bine! (cacum eatîta
pededinsolire!/ or pededindosire) Dandoselirea
era ‘săpreaBineTrăirea!’ unora pe dindoaselea
altora, şi nu exclude pupincurarea
pedindoaselea. Pedela (dică Partida Direptăţii
şia Liber tăţiei) făcea ce trebui să facă –
Pededindosea. – întro de dindărăteală totală
toată Omania.
Toate merg Deandoasele. Deandoaselea începea
totul de sus pînă jos, în întreaga Raie. Era o
deandosăRAIE daie cît mai pedeloaie, cu tot fele
de predoaie şalinoaie, da şi săftoaie şi udroaie,
şalte draci-laci şi caca-maci.
Deatîţia raci şi raci căraţi în de sagi şin sace şin
rucsaci, şin paporniţe or doniţe, da şin sacoşi

84
(dalea săcoşerite deai lu nea Cocoş) şi poşete
(dalea cochete dale lu madama cocoş), deci, într-
un cuvînt, bag sama, fără alte drace-lace şalţi
draci-laci, era cam toţi depaice săraci (cu duhu?)
or cu raci, or fără. [caşa era în eră]. De cît
căraseră să dea la pedesăraci din sărăcia lor de
raci, (şide broaşte – brotaci, şi ştiuci) că urma
golirea haznalei şi răsturnarea gubei,
DEANDOASELIREA e un procese că şi capu la
peşte (şi se cură din spre coadă).
{Notă antonpănnească adaptată – în ‘Despre
cusururi sau urîciuni’ se zicală că de la un aşa
spus, sa ajuns la proverburile finale ale epocilor
bocice, adică la “Capul lu Boc vrem!”) sugestia
cu ciomirea capului e un gest similar cu
răsturnarea ordinii sociale post-revoluţionare, că
adică, după ce căl cheamă Vlad, mai la pus şi cu
curu-n gard. Judecă şi tu, măi dragă cititorule, ce
îndoială şi nesiguranţe vor fi fost în capul hop-
miticului Boc: (acuzat deatîţia foşti tovarăşi _
<Bă, tu cam miroşi a boc!
,< Oi fi mirosind! Şi tot el, privindusen oglind
după fiecare “OI!”
< Oare să mai fi existînd strigoi? (indubitabil se
gîndea la epoca pe care cu mîndrie o numim
“Timpuri Noi”, şila acei eroi. Şi oglinjoarai
spunea tot ceace-ar fi vrut să audă; ceva de
tipu_”Ăi fi fiind matale un alt ăl din scorniceşti,
da nule spune cine mieşti. Ia exempla lu tov.
Băsescu, care se spune car fi avînd alt nume (un
nume de petrov) ṣi că ar fi avînd şi această
trăsătură de character, (carei cam dă cîteun icter
mechanic, nemotivat de fîss).
Deandoaseleala era o punere a tuturor, şia
toatelor, cu curu-n sus. (chipurle, casă cure
carena). Asta era SCHIMBAREA schimbării, şi
din acest punct de reper începuse revoluţa
portocalie (în ideea că puţa să nu se mai scoale
în sus, ci-n pătruns Asta DA, asta-nsemna
Deandolisirea. Începea să se dea cepe la Era de
Deandoaselea În limbajul pedindoselnic, orice
cuvînt se citea într-un fel vremelnic, cîteodată
tot-Înainte (cînd eşti la putere), altă dată în sens
invers–ionist o poziţionist; exe
CAPAC
Care-şi păstra sensul din orice parte lai
pedindosi. Dovadă? – dovadă că interesele
trans-partinice nus vremelnice, şi se pot reciti (=
se pot pedindosi la orce guve)
Altele însă care nuse dindărătă, e cuvinte cu
două înţelese; în funcţie de alese ; exe TOPOR
= ROPOT
Care se altfelă-n citirea de la stînga la dreapta,
(în cititu official, gubernamental), şin cu totu şi
cu totu diferă de la dreapta spre stîngan (cititu de
opozoi stîngace)
[şi fiecare trage înainte casă ne ducă în Apoi}.
Că chiar şi Slobozan – Cel-mai-Mondial, (din
Slobozia Gară), doarme pe ţambală, la şerpărie,
şi tot scrie, şi tot rescrie. (Din păcate, încă nu ştie
să citească, da nu le poate face nici el chiar pe
toate deodată. Că nu orice oman e un Boc –
oman!
Boc devenise brendă de ţară omană cu mult
înainte să ne dea în arendă. În cel deal 4-lea an
al ultimului său pont ificat (din cel deal 2-lea
cincinal prezidenţial), Boc sa trezit (putin
mahmur de cur) cun fel de:
-%<”voi fi dormind, ? or noi fi?” – în glas.
- % <”Oi fi făcînd încă parte din gubernele boc
patre?” ori noi? [că el era un felde exemple de
predoi în miniatură. Şi ca orice lilipuţoi, avea
probleme de conştiinţă. Mai ales pe teme
sexuale şi / sau euro-morale]

86
-% ,”Oi face or noi? Tot ce visatărăm că oi? (că
toată zestrea ciomilor era în custodia acestor.
(Doar pulanele erau la aldi Blaga, că cam asta
era cutuma).
-%<”Va fi fiind asta dorinţa zeilor indo-
europenişti dacuma? Or nui un dorinţ vrednic de
Ui? Nici io, cît îs de boc, nu ştiu ce să mai spui?
-%<”Vor fi vrînd ei să fiu întra-tît de eroic încît?
– sincer să fiu, chiar cît peaci să mă hercul daci!
Boc stătea şise oglindea , şi bocu din oglindă îl
interogativa: fă aşa, fii aşa, zi aşa şi pe dincolo,
cautăţi şi tu un stolo, .., etîcîuri şi etîcale. Pînă la
urmă nea spus ce avea să fuckă pe ARCă (fără
să ne spuie şi motivele ce vor fi avînd ăi di Uie
pentru o aşa. Prin unele Europe (mai non-ui),
apăruse (alături de caricatura Boc-ometului)
metope {Notă – din DEXE – “Metopă – este un
elemente al frizei unui templu Doric, cuprins
între triglife, constînd dintr-o placă, de obicei
decorată cu basoreliefuri”}, metope cu “>cear fi
fost dacă…/”atribuite Lui Muc –Cel –Mic
(poreclit zis Mucius). De la precedenta
referendumă şi pînă mai acumă (că era o cutumă
să se grafite pe orce zide) sa văzut pixel cu pixel
pe feisbuce cum în mai multe puce boc a eşuat
să arunce cu vitrion (or cu cerneli violete) în
Chior. Or asta nuse poate ierta.
Daia acest stîngaci ajunsese stîngaci;. Fiindcă îşi
pusese chiar el însuşi însăşi mîna lui stîngă (fără
să fie nici măcar niţel vreo sarcină de partide) în
flacăra aprinsă (de la Torţa Democraţiei ;
’[cf. “Trăim în miezu unui ev aprins, săi dăm
ansufleţirii noastre vamă, etîcî”]
Stînga ia fumegat şi isa chircit şia pîlpîit (mai-
mai să stingă făclia) pînă ia mai rămas un singur
ciot din ea (în răstimp Boc na zis nici un iot, doar
că le explica ziariştilor că decea, :”
<”Uite-aşa şi-aşa vreau să pedepsesc mîna care
a dat greş în a ucide tiranu şi bampiru, )(acest
dracul drăcesc cu-aspect Băsesc.)
Deatuncişica, boc e şi ca cum ar fi tot de stînga
(stîngaci, că şio ţine pe stînga) şi Băse e de
dreaptE (dreptaci) – că cuaia dă. [amîn doi raci
– în echipe perfecte ca să-ndrepte o nedreptate
strigătoare de pe firmamente; unde firma Boc &
Băse (B & b) au puso pe deandoasele (b & B).
Băse & boc, (caşa era firmanu venit cu dalai –
lamu. Da cu toată deandoaselirea în toate, tot se
citea o mică –mică ne mulţumire
(mai degrabă o ne-mulţumea mulţumică, la care
na primit ‘mulţume!’] în “Să –Trăirea –de –
Cîtmai –Bine!” depe faţa lu Tartore. (în selfie –
al doilea din dreapta e chiar elE – Băsele –
alături de coristele scriitorind din silabar –‘Bu-
cov-i- na’!]
Stîngaci cade obicei, (mai ales cînd cade şise
hopmitică), Stîngaciu (primul; din stînga în
ordinea intrării-n scenă, da uneore cum intră şi
caden de core, asta fiind una din stîngăciile lui
preferate) pusese pe poarta de la intrarea-n
PeDeA, de motto un “Adio şiun Lasciatea!”, în
timp ce Chioru ar fi vrut slogan un mai simpluţ
<”PA! şi PU se! bă pedeluţ!”. (notă – luînd
exempla la chel, merchela a renunṭat la EPePe
ṣi-a spus PA!-ul ṣi ṣi-a luat aufviderzenu.Asta nu
înainte să asiste la PA-lele băsiste.) Literele de
fiere forjate depe poartă mai ruginise pe la
balamale, da tot se vedea de cupat clar (cu litere
de focă) un B&B (Be end be)
(că la omani vacu, adică bovinu era literă de eva
nghelia [după ciurdar şi după stăvaru care
herghelia herghelia iebelor]ṣi ierea literă divină)
Aṣa că vina nu-i nici a, nici a. com @binagiul
mi-a făcut-o; a tencuit zidul la poartă ṣi mi-a

88
bătut numărul 6 d-a-ndoaselea; (I.L.C.) Da asta-
i deandoselirea finală, cîndpe DL se
deandoseleṣte înpe NL cu fan fara..
Be-end-be-aua naţională era o Bafană-Bafana,
zisă Manga fana! _Cum de ce? Şi de ce nu
‘manga – faua?. Păi, cînd avea mece în
deplasare, se ştia;
<Bă, Manga Fana pleacă mîine, vineri, - zi de
post – la Roma – pe post…, sau:
<Bă, fane, vezi că Mangafana pleacă la El
mundiale!
<Bibi, mangafana pleacă mîine, miercuri, la
Ploieşti! {Cum cine-I Bi-bi? – Ăi mai pede din
dosnici nuntreb aşa pededosnicii,. Nici alte
nimicnicii, dacă sunt fani şi fane de votaţi. Se
zice că B&B- ul, din cînd în cînd se-ndandoselea
pe deandoaselea cu ditamai doasă, da nimenia
nu prea ştia cine-I BeBe-le şi care-I adevărata lui
faţă: (că pupincurii napuca să-I vază decît buca
din doasă şi o parte din găoază – motiv pentru
care Tartoru cel mare îi alinta cu vorba de
‘găozarii tatii!’)
- E un Bau –Bau or un Bib Bradăre?
- E un ba-Bai, un Tataie, or un Tătuc
- Or o fi Bulibaşu & Bulibaşa în PeDe,
Bosu Boşilor, Naşu Naşilor, Frumoşul
Frumoşilor, (Frumu Frumilor, Minunu
Minunilor), tata Noele şi mama (Noia) noastră?
- Da la asta a pro –testat cu un veto coana
Veta şi mama O mida, şiiau promis o para stasă
dacă nu le para-îndărătu. Da şi el lea dat cu flit,
aşe că sunt cam chit pe chit. Orice fan –dosit şi
orice fan –dosită (fie boco fan, fie băso- fan) îşi
au fan –doseli tot pe tema.
@ Problema e cine-I Mario neta cu be mic în
firma cu Be & Be mare (BB). Şi dacă nu cum va
BeBe-le înseamnă altceva, sau “şi” altceva dacă-
I citit deandoselit.
Be – “Bă, cu ce te ocupi TU în lumea reală? Cai
o muie de postac carei ostrac din uie
Be – (sfidător) – “Eu …păi IO sunt Be-Be-le, ne-
ne Be!. [şi nensu Bea se că ce?]
Există libertatea de expresie şi deci şi
posibilitatea de a da răspunse diferite la această
întrebare (care? Tu bei or nu tu bei?)
<”Ce e BeBe ş ice vrea ea?”
Firma Be & Co. Limited, trebuia citită în oglindă
Bi & Bi; .un fel de BiBi. (la atîta pedandoaselă
osă .. aia bi –nomu, şiosă şi ciomu). Un crăcănat
arunca cîte un colac de Salvamare şi-I pescuia
pe rînd, parolînd uia în punct fix.
- TU eşti BiBi? - Cu? Sau) – TU
eşti BiBi?
_ Care Bibic? - care
Bibică?
- Bibicu Marcu? - bibi
cu Lute?
- care Marcu? Sau) – care
Lute?
- Mar cu care-ţi tragen curcu ArCU! - care te
lute! Pe ARCĂ
Apoi îşi continua cursele săl prindă în AVE pe:
etece, etece, care?
-Anton (careţi toarnăn curbe ton.)
Amai încercat şi pe la alţi BeBei, bebeluşe şi
Bebi, şila alte măşti şi măscuţe (inclusive pe la
mascaţi). Pe fie care îi aborda sfidător:
<”Pst! Pst! BibiculE! – ori
>”Unde-I Bi-Bi- Cule? Nui?
Draculu le făcea cu ochiu să intre şii
pededindosea peo uşă (de strungă or de dubă).
Firma B&B era o privată cu firman Uian, o clubă
unde nu ajungea orice nechemat şorce

90
peleLungă. Ca sajungi mare mahăre prin şetre,
tre’să ai vrun văr ceva prin PeDe care să te. Iar
la rîndu lui să cunoască vreun ajutor de ţucălar
pe la vrun BB (ortografiat şi B & B)
(da unii zic că-I Big brothăru, sau firma lu
bradăru lu Big bradăru, alţii căi de la ţintirime,
alţii căi zumu de pulime dela mişcarea
populimii,..
Şi dacă ai ţiduli de la boss, poţi să mi te moguli
şi să mi te draculi în voie, prin toată Arca lu Noe,
şi prin toţi uii din uie. Activitatea infracţională a
unuie asfel de băs e greu de dovedit (cf.’greu de
ucis 4’ de despre celălalt) căntrun deandoselit,
cu cît e mai groa să cuatîte mai pededindoasă. O
pededindoseală nasoală peacoală prin doasă era
în numele (şi sub pro-numele) intereselor
naţionale ale vrunei multinaţionale. Şiatunci se
făcea şise desfăcea multe şi mărunte, descusute
cu aţe albe. Cu toată pedindoseala de pe ARCĂ,
parcă se mai auzea şi cîte-un pui de DA, unul
cîtun pu-pu (nui fie de de ochi). Semn că aliantza
DA încă mai pupuia. {la reluare se vede cum
areun zbate la zbaturile din spate}[şi zbatu de
frînă scoate fume]. La pupă se pupă în pufă şise
dez-bate în grupă pededindoşii şi
pededindoasele PeDe cu pededindoşiile lor (şila
provă, evidente, liberala cam movă, care stă cu
dindărăta la PedeLea şii întărîta. Iar Nou-
Liberalele dindărăta (vb.) zbatele cu zbaturi din
faţa (sa). Cavea făţău şi doasa idemă. (şi MereU
dindărătu cu cremă), de cîte ori la pupă s-aude o
hei-rupă, apre – crinulii de la provă hei-rup, (în
stil antonesc, pînă băsesc) [cu alte hei-rupe şi pu-
uri din epoca hei-rupismului, şi semburică că
cicăla o dică,
<”DOAR prin ei înşişi cică, osă
Dedindărăteala ne duce cu deandărata can
pova.vorbii cu ‘broasca şi raca şi raţa Gorghie.
Deo fi una, deo fi alta, dedindăroşii e bucuroşi
de pedindoşiile şi ghiduşiile lăudăroşiile lor. Co
pededindoasă de tip pre-anastasă era ieşirea prin
faţă şi Intrare a prin doasă. Că cuaşa hei-rupice,
la mulţi hei-rupi osă lise hei-! (rupă). Caşai la
pedei. Veşnica macoveică – fără ţîţe, fără cur (că
aşai femeia şnur)- la braţetă cu matusale micu ei
boc, care nui mai face din secolu trecut, - nici
faţă, nici dos-. Tandemu gubernamental se
căţăra pe stîlpu puterii din sus în mai sus,.. că
care era mai prejos, îl găinăţa ăl de pe creanga
de deasupra. Şi era ploaie cu găinaţe şi boci. –
căn afară de cucuveică, mai era pupăza cu pu-
pu-ul pu-(udrat), mai era şi coţofana de alinuţă,
şi guguştiuca de crinuţă (alu ioniOltenii), şi pora
cu ciocu ei de ăţuşcă, şi gîsculiţele mai ebe, şi
bicile mai bibilici caşi sulfinele mai pelicănoase
şi mai botoase că nau ajuns la nivelu de struţe ca
lavineleŞandre. (udrea, această cenuşăreasă a
putei, era atît de putană că nu mai avea loc
printre celelalte orîtănii şi găini şi cocoş)
În afară de pîrţi şi de boci, tot peacolo de sus, de
pe catargul puterii uns cu CATRANe, Boc a
maid at drumu şi la celebru discurs anti-pro
referendumu de tipu “Zdrobiţi orînduiala cea..”
(clipu cu ăl-mai-al-dracu de Nea, cum îi lua el
pă ciocoi şii dădea pe răzătoare, a primit mai
multe laice decît Draculu cu ciuru, şi cît pace săl
întreacă păl care sa pus cu bicele (lu bica?) săi
dea jos de pe Arcă pe cei 3 – 2 -2. (trei-doi-doi).
După cea discursionat ontreagă gubernare, ia
luat co dubă pe fiecare. DA neavînd răzătoare,
că se tocise dela anterioarele lupte de clasă (nici
ciure băseşti, că navea destul cure în scaun), boc
împărţise în taină DARACE (unde săi dăbarce,

92
să-I scame, să-I descoase şi săi destrame pe răi
şipe rămaşii duşmi de clasă. (Nimica nou sub
soare. Navea nici măcar ghilotine zburătoare or
piro tehnică de ascultare? Asta era moştenirea
lui poli tică şi crezul lui de hop-mitică pe care-l
auzise de mic boc la un oracol , şi dăi şi luptă şi
dăi şi,,,
După modelu acelui loc frumos de pe rîu în mai
jos, fiecare NA-!vă! avea la ea gropată sub
temelie o sămînţă de două sau deo peripravă (să
fie! În cazde!.) Că Boc era déjà un nume prea-
puternic, de Titan al Democraţiuţei, carear fi
putut la un adic să se stîlpuie cu drepturi depline
şi prin Uie – (măcar un chic.) – tot cuacelaşi
nume de renume de Boc şide emil. (că şiaşa ne
ştie pederost o lume cape Ţara luBoc:
<”Omanie! O! timp de aure, / spaţiu cu ce tăţi de
foc! / Ctitorie ctitorită de Boc din temelie!
‘[vorba poetesei CeBe, care şa pierdut bikinele
cînd la văzut pe boc în mărime naturală].
Şin acest spaţ iu deal-val unde dealdi boci scriu
istoria, era tradiţional să fie-ngropate gropile
comune cu de toţi şide toate. Şi polpoţii şi
polpotele se perindau cu toţii şise pretindeau a fi
os de Manole. (careau participat la edificarea
SSMD)
În final, cînd se striga <”OLE!” şişi lua zboru de
pe coperişe, deveneau nişte eroi-martiri, [puşcă
riaţi de vii). Este ezact etapa în care ajunsese la
noi musu boc, cînd simţea căi cresc aripi de
vulture şi nare loc destul să se zboare, şia început
să discurse celebrul discurs întru apărarea
‘sărăciei şi nevoilor neamelui” (şial papa –
rudelor sale) – în timp ce se scurjea înşet în
prejos de Olimp, înclujat în uitare
@#(caşai era lui datu dat – sajungă muc – de
lumînare}
{tocma el – care ţinusen suse Torţa Democraţiei
– în cel hal fără hal ajunse}
DAN urma lui, pe dîra lui Boc, rămăsese o parte
din opera lui, dată bocilor spre al nemaiuita.
Iată aici, şi mai iată colea, şi iatăi miasma de boc,
şi uda încă udă, uitei şi
În ciuda DEVERului slab,
sauzeau DARACEle cum torceau, săracele, în
gol şi fără prea spor pentru dalde. Da o dracă de
pededuduie se nbucura de inflaţie, cadică saivă
şi ea pe unde să se duduie. Că nu
daia? <”A plecat hurdu-burdu la fîntînă / şisa
ntînit cu arsa-n fund.”
Şi damele gonflabile din spatele şandrei;
sulfinet, dănilet, monicuţe, alinuţe, crinuţe, şi,
cum ar zice omanul ‘alte doritoare de..’sapucă să
ţeasă (e feisbucă) imaginea “Eroului
Emblematic” al neamului. De saude, în afară de
poc-ul de bice de bică, doar un tîrţa-pîrţa şun
‘răsună valea’ dela effort.:
<”Hîţa –bîţa., / boca –boca / Hodorog!’ – Dar
mai apoi, urmele celei dea patra hirotonisiri alu
Boc se depixelau, - mă rog! – poate chiar
tineretu pede îi ştergea laikurile – [sau se pe
nelopau, adică dădeau cu vax penelop peste
inter- lop], şi prin europ nu se auzea decît un hei-
rupe băşit, urmat de ene pîrţe, şio iară
<”Hotară – potară, / Sairea – boirea, / Hop –
hop!/”, şi hop-miticul Boc se eroicea la loc. Şi
toată această coială a lui, cînd la hăisa, cînd la
cea şi hălăişa, era pesemne semne că “DUDUIE
economia!”

Bibliografie –
Melin, Mela (2007). Despre manea, Editura
Universul Românesc. ISBN 973-87805-3-8

94
(Nota editurii despre cartea cu manea: _ io carte
de 2 bani care e un sac de prostii ṣiun atac
deliberat la liberali ṣi la Iohani.
(N.red. – ca dovadă că Boc nui decît un pion
otrăvit în lupta dintre RAIe şi IADă – dar vocea
LUI se mai aude încă (?) şi răsună (încă?) ca
Sirena Griviţei, chemînd la un nou “HAI!” şio
nouă “Hei-Rupă!”, [şalte chemîndale şi eroicale
dea ndoseloase
{N.aut. – cartea meaua e aṣa, dar despre asta a
se citi la litera “-E”mare de tipare

}unde vom vedea pEdE cării şi deandoaseleli şi

mai şi…]