ESCU

CINCE
PRESIDENT

Manea Adrian

1
Copyright © 2021 by Manea Adrian

All rights reserved. This book or any portion

thereof may not be reproduced or used in any
manner whatsoever without the express written
permission of the publisher except for the use of
brief quotations in a book review or scholarly
journal.

First Printing: <2021>

ISBN
DEDICATION

Această manea
Io dedic
Pentru
Acel limbric
Din eternită
Carele
ne
E
ESCU al 5-ule

3
PS
Upload-ul meu cu
‘’President ESCU 5’’
A fost şters de gudurăi
BLE.STEMĂ
Pentru violarea dreptului la liberă exprimare
‘’aceluia
să-i fie ciomit
scȋrbavnicul mădular
spre veşnica lui nefolosire – şi darea lui la raţe
leşeşti other mannstale
Contents
CAP.1 – PRIMUL MANDAT............................................ 7
01 - ([sub] CAPITEAUA H (VIII) ................................ 9
02 - ([sub] CAPITEAUA U (VIII) – .......................... 35
03 - CAPITEAUA U (VIII) – ...................................... 61
04 - ([sub] CAPIT - ULA a ∞optE- ............................ 73
CAP.2 – AL DOILE MANDAT E ................................. 99
05 - ([sub] CAPITEAUA (I) –.................................... 101
06 - ([sub] CAPITEAUA (II) – ................................. 127
07 - ([sub] CAPITEAUA (II) - J ............................... 153
08-([sub] CAPITEAUA (III) –................................... 179
09 - ([sub] CAPITEAUA a (III)a .............................. 205

5
CAP.1 – PRIMUL MANDAT

VUVUZELA – XXL = VUVUZELA ICSI-

XELĂ –

7
01 - ([sub] CAPITEAUA H (VIII)
– HĂ! HĂ! {cel mai cel HEE, fără e-uri]

După Epoca de Aur şi

după Epoca de Baligă şi Boc,
urmează o epocă de Haisame.
‘La Belle Epoche!
[dacă-l veṭi întreba pe ionane
Va ’ce că ‘
‘Ha ha ha!
Căcu labele poc ṣi hahaie se intra în.
Vuvuzeală ca un scuip
ṣi tot aṣa se exita.
Cine ne uiază, aşa ne uiază:<” Saveţi parte
doar de “HAI să –uri”. Şi HAi-iuri.” Luavar
Uiu! [şi de luat ne-a luat Naiba]
Va fi fiind asta dorinţa vrtunui ui [or doar a
Uelui Lui] or nui, certe e că na trecut multă
vreme şanceput pe feisbuc un concurs
stahanovist căcare i dă mai multe laice la
politruc, şi mai multe pupincurii. Se spune că
ar fi avînd şi malacii un rolişor, da mihalacii
fac pe hibernacii şipe habarnacii ṣi nu vor să.
Te vei fi întrebînd, dacă nu mă vei fi întrebat
déjà, că de ce sAlina şi de ce mă gorgăi atîta la
ia, că doar no fi mai “surdă-n horă’ ca o poră?
*Din cu lisele debarcării lu boc (or poate alu
pont?) era parese implicate şi nisca haisami cu
9
haisame şi accese la Sesame de intrare în
palata Victoria. (da şi ‘agenturili străine’ au
oareşce vine, cau dat cu “haide” şi ‘Haidame”.
Pîn’la urmă, vocea la turmă a impus un
guberne de madami şi madame guşeţe. Guşatu
şef chiar a cerut să ne spuie ecşii şi cepecşi
motivele ce vor mai fi avînd să încă mai fie
pacie, şi să ne dea daune dacă nu se harakiră.
Căi vine să puie biră pe sătrăirile nonuie, ṣi să
ne şat downe una peste gură, şi să ne
ciocumicească cape vremea lu kapo lu ceaşcă.
Pînă la urmă Guşeta, o hi făcînd or no hi făcînd
parte din Noul program Rabla, a fost.
1. şi dintrun simplu “HAI să.”
2. sa ajuns la acel celebru “HAI să ne luăm
ţara înapoi!”.
3. lantrebarea <”OARE să se mai fi
existînd dacieni pin dacie?”, Draculu şia trimis
nişte pricolici ṣi rareṣi mai pitici
4. mătreb şi io aşa; la ăştia, dacă learăt
usturoi, or mai fi mirosind?
Uiteaşa a avut loc DE barca rea! ARCA e casa
Poporului IO Han, un fel de şăurmă cu vagi
urmi de plini cu hani, aşteptînd că sencepe festi
valu Berii, şisă se dea cepe la noile guberne.
Săne luăm şi noi ţara înapoi. ṣi casele (cel
măcar şase).
ARCA lu Noie seva fi trecînd pe sub Arcu de
Triumfe, dar acu arcele en renovare şin
conservare (aşteptînd aprobare dela străurmaşii
lu naşii lu Ulise, cu drept de restaurare şi
retrocedare de arce. Că numa aieste personaje
biblice pot săne salvamare din bocete ṣi bine-
făcute. Daia Dacienii şau luat înapoi Dacia lor
dacile, şi
“Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o
recunoască,
Îşi aruncă Dacianu bulbucaţii ochi de
broască…”(copiat după ureche dintr-o
scrisoare a III-a)
(Nota autorului, despre citatul pe care autorul
suszis la copiat greşit: Cear mai fi de zis? Că
•BOC şi cînd a greşit – a greşit GE – NI – AL!
(şi nusa de zis)
Autorul citatului greşit face aluze la un fel de
co lumb o fi l (co-preşedinte) carea descoperit
de 4 ori la rînd Homerica, şi de fiecare dat a
strigat < ”Evrika! Greşia!” (o fi făcut el parte
din 4 gubernorate, da nu ştia geo grafa cu
grafie în alfe. Cît despre Grecia, ei navuseseră
parte de nici un Grexit, aṣa că continuau să
vorbească greceṣte pe greceṣte, nu ca noi care
dam cu evriceLe după toṭi descoperiṭii ṣi
acoperiṭii ṣi-I evricam minunîndu-ne că ce
mumos vorbeṣte ei româneṣte pe săseṣte. [mai
ales ăl din urmă neales, care vorbeşte aşe de
frumos numa şi numa ȋn ăăăă-ei, de juri că-I
Ciucă al nost].
• Aşa că oi fi făcînd mneata parte din
retro- cedaţi, da se vorbeşte că Ăi fi fiind dintre
po sedaţi. Unii descoperă acum India
adevărată, “alţii, -conform madam sulfinica –
Alţii descoperă acum apa caldă, (Nu şi
săpunu?)”. Nesiguranţa şi îndoiala domnea la
11
instalarea Noului Gubern de Paiaţe. Că dacă
vine vun nebun şi fumează pacile, şi cade
scrum pe?
Şise uitau unu la altu şise văitau cu vaie şi
vălălaie (căi cu drobu de sare) că dacă zice
vrunu pe stradă vrun ‘Hai.de” şi Haidemacii se.
că haidamacii şi malacii nu ştiu altce decît să
se ‘haide’. Ies mihalacii ‘ca surda-n horă”,
vorba cea post acă:
• <”chiar dacă Am, (sau) nam treabă, ies
pe stradă la horă”, că am program fix!, citez un
insipid (Farfurid)
• <”IO, am n-am să-tîlnesc pe cineva, la
zece fix mă duc în tîrg
(N.a. – asta fincă navea feisbuc, casă comunice
cu sîrg cu ţara daciană)..
• <”IO, am n-am clienţi la meditat acasă,
la un spre zece fix mă-ntorc din tîrg. Cun’Unde
mie jacheta? Look. – Care jachetă? – Jacheta a
roṣie, zice. – Care jachetă a roṣie? Aia de ieṣire
la revoluṭă!
• <”IO, am n-am înfăţişare, la două spre
zece trecute fix mă duc păla tribunale”
Aşa că, voi fi dormind or nu, or vei fi şi tu,
daia ţara se mişcă, şodată cu ia vine hula să ia
ARCA lu Noi.
După generaţia proştilor brucani {grea misie,
misia de cătăliniPredoi_ citat trunchiat) au
venit acei ani cînd uiezii ne dau din dubă
chiftele cu praştia şinco porţie de toţi atîţia ani
– o gene Raţie a hoţilor şia marilor şi micilor
IO hani. Începe să se dea cepe la festi Valu
Berii, şi Beria ‘ce că:
>”Dracula Parkă eo ARCĂ de Vise pentru toţi,
un ‘shopper’s paradise’ pentru hoţi. Zeu! Daia
vreu Ieu “GUBERNU MEU!” (ori o fi dzis
‘bubernu?’) căn definitive, în situaţii dastea
reflexive impersonale, subiectul este
neexprimat, neinteresînd cineo face. Important
ecă acţiunea are loc, şicăi făcută în locu lu boc,
de alt boc, şică rezultanta e tot o Tomanie a
lucrului şimaibine făcut, cum sar fi zis în
regimul trecut, ‘să trăiţi şi mai şi mai cel mai
binele’ pe care vi lam.
Gubele PreaFericitului a început déjà să pută a.
Primul premier alu Ioha e un HA! HA!
Hahalera nea maid at cu ‘Aloha!, şio să ne mai
dea. Catît nea mai rămas din
<”HAI! HAI să!”
(Prea mbul la HÎ! Or Hi!)
Iauzii!
Al dracu lui Dracul!
Că cică na ştiut pîna-acum. (de dup lalac) Şi
căi somn. – ambul. (şi puţin mihalac)
Şi că cică na auzit nimică/ căi şi fudul de
urechi (şin general astea e chestii vechi, că
mise pare că vocea străzii a scandat şi
debarcarea ‘ca pulu moţoacă’), ba se poate
spune căi chior deamîndoi. (da pe ARCA lu
Noi mai sunt nauzi şi navezi, şila ba borzi, şila
triborzi). [Toţi se dau my Lorzi, patru pezi dînd
din cozi, da)

13
În rest, pela Noie o perioadă de reste la
‘sătrăielelideBine’ şorăc –aţie (cu orăcace
orăcăcioase). Mulţu Mită şi graţie acestei
preţioase indicaţie şin lumina documente lor de
partid şide stat, inclusive a ultimelor două deca
loage post-boace, sa prescurtat perioada de
‘sătrăitBine’le fără “sătrăit” în sine şia fost
votat bugetele de prescuri şi luminărături şi
mătănii şialte ajutoare de stat. Că daiai
mocraṭiile.Că nelipsitele Boc gubernamental
iese-n balcoane şi ‘ce că
<:”IOC parale!”, şişi arată ca Romanii
buzunarele goale cu sute.
[Nota mea – daci şi tradiţia co răbiilor cusute]
Da nici Nuţa nuse lasă şil imită cu multă
diicoţime pe mime, şiṣi arată balcoanele goale
(fără pic de sili coane):<”IOC love (le)!” – şi
arată-n sutiene că nare nici o legătură cu nici
un moş alu cocoş. {Cf. acelui binecunoscut
şlagăr lansat de Nelu mexicanu; Nul cunosc,
nu lam văzut, nici peacolo nam fost păscut,
căios mic, nu’ştiu nimic.
În final, salută cu binecunoscutu salut nasist,
şi ură că:
<”Să trăiţi FeBine! Idem caşi mini!” (Blonda
supremă eca aia care Seneca, şi tot făcea semne
şi striga. Şi dacienii din dacile se uita, se uita şi
tot se uita. Pîn’la urmă cică un boc iar fi zis
ăluilalt: Ce zice, bă, Băse?
<”Zice că “HELP!”
ṣi ‘Helpe’ ia rămas numele mic ṣi pronumele
costaric.
Nemai vorbelind limbi latine (şi nici la mine)
Bă sescul deacu face pe dacu şi ce că
<”NU voi intra în coru mediatic la adresa
Sirenei!”
,<<şi voi face pă dracun patru să fuck alt boc
IV dintr-o mişcare de dansepo pulare cu atîtea
po pulimi fane.
Casă fie ordine în stat, forţele de ordine şi de
pristande dotate cu pulane dădea bonuri cun
umere de or dine la intrarea în Dii COATE
(prin faţă şi pela spate. Astea mai gorghii – din
spate liceu şi din faţă muzeu- se foiau prin
foaier). Şi toate aceste pu Hoaie de pu limi şide
PeDezoaie aşteptau nişte Haloine de ide.
(Nota. Ed. – Idele lu Marte? – alfel spuse că
deri din BăseRaie [în Bastilii]) la bece
domnesc
#Că se dăduse cepe la hîrdaie cu lături şi
procororii numa ştia de unde-ncepe orori le, că
se scurgeau din pedele – cavea scurgeri:
<<<Sar dele, pro –vinciali (pro şi nepro, şi
profane), opozei şi opozele se tîrgă în tîrgă şise
tîngă şinciurdă în cor de popor
pedemuncitor…, şi fack în ciudă la cîte-un pro
CUR or,…, veţi fi ştiind voi cares ăi buni şi
care ăi răi, - tîrgoveţi, tîrgo- veţe, feţi şi feţe bi
sericeşti, popi mirosind a pelin şia ţuică
bătrînă, măicuţe cu brîie de lînă, aleşi daţi cu
mir (cărora lise dă la mir pela colţi),
ministerese care au scaune pela mese cu mini –
ştri (da şio mini – struţă cam ţărăncuţă care

15
nare scaun decît odată pe săptămînă – şi io
naudă –navedă
(N.ed. – ministruţa nu iera din struţăria lu nea
greblă, că lu ălai căzuse cloşcă. [nota mea – că
ṣi azi, în iulie 2019, tot aṣa se zicea că aṣa ṣipe
dincolo, măcar vun ou de struṭ ṣi tot… că doar
nu degeab..] Dar cocoşii se cocoşeau în altă
menajerie, şi alt menaj se făcea în cloşcărie)
deo cocoaşcă) Pentru a evita un nou atac direct
la hoaşcă (or la vrun mihalac pleşuv) Băsescu
îşi PA! – latinizează anunţa:
>”IAM proximus ardet Nuţa” (idem)
(adică, în limba din troi, asta voia sănsemne că
“Arde la vecina Elena” – [nula noi] - da era o
ga-ga-leală păntru ai preveni pe pedeleii ne
păsători să nu rămînă ne- păsători la ne
norocirea unei vecine vrednice de mile, căci
aceeaşi nenorocire le poate lovi (vezi lova lu
nea nelu mexinelu) şi înşuşi lor propria lor
sătrăire de FeBine, ṣi costaricacime, şicaşi
văpăia unui incendiu, poate ajunge şi pela alţi
pe la sediu (săi sărăcăcească ṣi săi
costaricească). Deja sediu din modrogane era
sub stare de asediu ṣi duhnea a iohani ṣi iohane
cun aier de dejavu.
*că uitete ṣi tu bă siştii cum se petreispiresc
între ei şi cum socializează ei la tot felu de cozi
pe treptele carei urcă şii coboară dela de Nea
le. (şi cozile era atît de cozi, că veneau decu
seara şişi lăsau rînd la coadă, şi de nervi îşi
muşcau propria coadă pînla sînge – cum de ce?
– casă intre sînge proaspăt în sisteme.) Căn
orice system tot alitar, cozile e un rău necesar.
În juru la CO 2doiu redevenit tot em senvîrt în
sensul acelor de ceas ornice – fel de fel de
orice:
• ţărani pensionari (cu pensii simţite),
ţărance, ţărănoi, ţaţe – ţăţoi, văduvă – văduvoi,
gîscă – gîscoi, mărşăluind PAS CU PAS în
pase de gîscă pe două coloane după modela
promovată de tov. Boc patră şi fidela păla noi
prin răchiţele, unde toate pe ARCĂ era parcă
de genele raţă – răţoi, şi bla amîndoi în due. Te
(de genu ambe –due) beat de pute. (Puterea e
de genu ambigen, că la fel sempute).
• Tot lanu măru dual era şi Be-Be- ul şi
BU –BA, şi mahalagioaica cu mahalagioi cu
aere de boci pro- gubernamentali. Alţi pitici
ornamentali plantaţi prin daci de occidentali
erau semi-dacieni păstraţi de sămînţă. (Ăştiaşi
aveau loc rezervat întro săpînţă a neamului
omeu, ceva de rîsă).
• Pîrlit de flacăra Violet, (împins deo
dînsă) acest valet al unui valet de pică cică:
<Zoo logia nue mate!”, da fincă prin uie un
VIp or o VIPă are toate atu-urile, atunci Băse
şia făcut con sulă o fică. (navea măgar, căl con
sulea!) aşa ieran epoca struţilor şea fanilor
băşismului băsesc:
Se căsătoresc şi se des-căs de cîte ori poftesc. ?
or de cîte ori pot? (pe unde pot, ca un pol-pot).
Că una-s dor –inţele, şi alta pute –rinţele! BI –
BI – cu o fi bi gam pasibil de bi-gamie, or doar
deo pelticie? Căn politică toţi au promis cîteo

17
homerică himerică şi cîteun harem pacest
tărîm. Anadîm? Da unii, mai în interes
naţional, s-au bi-gamit, alţii s-au cam
mexicănit (că cică neluţu mexicanu e acuzat de
tri-gamie, boc e căsătorit a 4-a oară, iar alţii,
mai zburdalnici şi mai traseişti, sunt déjà la a
cincea partidă. Bi- serica nu condamnă nici ea
traseismul politic al bine-credincioşilor şi bine-
credincioaselor, dart rage foloase depe nişte
taxe şi impozite pe ,,.. (cum sar zice mai pudic,
pe ‘Sculă”). (exemple – taxa bi-remă pe
bigamie, taxa tri-remă pe tri-gamie, etece, per
pulise caşa e în politichie) După ce şefa ANI a
fost luată în dubă, şi şefa DIICOT diicotată, a
fost inventată taxa “In Remă” pentru acest tipe
de paradisuri fiscale. Că toţi au promis cîte un
paradis ori o homerică de vis (comun ist) unde
toate bunăciunile sunt ale tuturor **Da
taxidarilor lisa spus că anu ăsta “iepuraşu” a
venit cu amenzi şi taxe pe coclaur. Şi
epuroaicele depe Play îl e-vită, şi şau băgat
blăniţa în grevă (de evă). Că cică:
1. Boureanu ăla de ionOltean a luat mită
niţel un viţel (de aure), o niţică viţică (nedată la
taure), o niţea viţea (cu fătătoarea făckută
harcea –parcea), şi nisca niţele viţele şi viţici
mai monici şide rasă mai kobe, proaspă trase.
2. da dăniluţu ăla de ionuţ popescu-
Restituţio ia răpito pe crinuţă din… Auzind că
sad at drumu la retro – şi la cedări, Cocoşia
cedat partea dumisale de drepturi matrimoniale
şi cic vrea să ise retro-cedeze toţi cocoşeii de
aure, şi bou reanu (vezi sus-menţionatu) dă cu
subsemnatu pentru toţi boii şi viţeii. (şi
Bivolarii neamului?) – da cică nui un capde
boure adevărat, cie un bou în contumancie.
3. şi fiindcă moralitatea istoriei nare cum
să ofere modele de comportare pentru orce ere,
oii şi meii şi beheheii îşi caută saia tot în Bă
SERAIa unde mai fură şin Epoca de Baligă şi
Boc.
4. Oamenii legii (că nu se mai satură de
făr’delegi) erau şi ei mînă-n mînă cu lotrii
(=hoţii) şi lot reau cu ei cot-la-cot lot după lot,
fără frică de dubă şide diicot. (mai ales de cînd
şefa diicoţilor era în dubă. Acest aşazis ‘ala
dine’ care era dubaş
şii “PA! şolea na turbincă” pe toţi cei 40 de
hoţi declaraţi, deci se ştia de pe feisbuc că era
politruc şi căi politrucea cu truce şi trucaje. Da
tot pe feisbuce, antitrucii arăta cumse umblă cu
trucuri şi politrucuri, şi ce truce se fack pentru
debarcarea gubelui. ‘E un truc dea De Nea’
scrie cu chirilice pe gard la Cotroceni.
(Notă – da acia nu era decît vro 3 – 4 dacieni
care ştia să citească, da ăştia nu ştiau să
vorbească decît pe pro-să sească, ṣi nu ṣtia nici
unu să scrie)
PA!ul, (prinţu? Orca Racatiţu?) a pre ziso şi
pasta (cu Băse stînd în poziţie de capră:
<”LEA mulţumit juzilor (din stînga sa) şi
juraţilor (de dreapta) şi uiezilor (de peste tot
din paradis) că lau trimis după gratii (la bulău.)
Zău!

19
LAO dez –intoxicare de rău (de mare?)(de
înalţime) – (or de băsime?)
{Sau dacă na făcuto încă, o va! (cînd va citi
Deca Logu ăstora) – cînd îl vor.
Saud urale, şi scremen forme de bir ouri ovale
şialte ovaţii – cam din ovare. cA pacele
(munciseră dele sărise ca pacele) şise ieşise la
pensii, şiunele ieşise din system.
@ Tot de gen am bigen era gena cu hai-hai-ele
şi haiele cu plului binomial. Căn loc de mea-
culpu unui Boc în tandeme cun Băse, reiese că
sau des-cununat şau renunţat la aura deci omi.
În locu lor sa împămîntenit alţi binomi, care
sau io hănit co haită de flămînjoşi. Sa dat liber
la hai-haie şila epurări din Raie.
Mare-meṣterul în ale lucrului bine făcut a intrat
în anale cînd a-ceput să cureṭe parlamentele –
acest grajd alu augias, ṣia dat glas la un
‘Kaput’ Caṣa a-neput politica lucrului bine-
făckut! De la cap.
Daia toată HAI-a şi tot HAI-u care-a cu prins
Băse-RAIU ampuţit încet-în cet tot cea atins.
Politica Noului Guberne este aceleaşi eterne
griji faţă de omi, “Omii – cel mai preţios
capital” cum sa mai şi zis (deşi sună cam
sulfuros) de fiecare dată.
‘CEAMCĂ tot pare pătat de unsoare şi jeg
portocaliu–spre căcăniu. (cineo fi inventat şi
culoarea asta de căcat!) Nu neg car cam trebi şi
puricat, şi epurat niţel, să fie mai pur puţin, şi
mai cu cur. (aj!), cf. ‘Trăieşte-ţi viaţa din plin
cu Claritin” şi-n perioad ele de re paus, cu
Klaus. Haita lue cam blă haihuie, scăpată din
lanţ de ăi din uie. Ca Uiele-i departe ṣi-i maco
viciat, ṣi-i un naude-navede la vernere.
<”Toată clasa noastră politică trebe DE –MO
lată bucată cu bucată, re-pixe lată şi trecută
prin strunga de Nealelor cape sub nişte furci.
Abia atunci, Şi nici atunci, nosă fie satisfăcută
monicuţa din fostu (ţucal) oval.:
Că CICĂ dua lismul bicefal e greu la deal
cuaşa 2 co-preşi edinţi iohani slabi şi fără dinţi
în gură. (nuca macoviţuţa careavea dinţi şi pe
cerul gurii) punct. Şi de la capăt.
Precum văd,
‘CECĂ ‘că nu e ciom să nu fi scris” un te-miri-
ce, o scrisorică roz, un ceva, or vrun înscris
kali-graficos moş tenit din băsime : [,”1, 2, 3
deai mei se fuck că care-I mai zel –os în greve
de zele, şi care-I mai ciolănos} în semne că sa
declanşat Ciolaniada, AUdierile-s pe bandă
rulantă, pleacă unu – vine altu, lot după lot
coboară din dubă, şi bandă după bandă. (Nota
a. mai secretă – în uikend e programat să
ruleze “Ban da celor 4 boci”, iar la matinee e
Chiar Marele Ban. {Nota ultra secretă – despre
Marele Han nici un cuvinţel pe omană}.
Ceea ce fuseseu o dată o paradă năvală Regală,
acu pare un inofensiv festiv al al micilor şi
berii şal manelii, ṣal datului în bărci cu vîsle de
pîs lă. ĂŞtia-nvaţă plutăria, duşi cu pluta prin
faţa tribunei of iciale de la Tribunalu
Poporului, unde DE neau cel mare îşi face

21
siesta. Şi revistarea trupelor (de trupeţi şi
trupete).
• Sub semnu HAI-elor şial HEI –rupelor,
epoca bice falismului erupe cu poca de bice. O
bică learată pisica, da şi ei îi arată bica bicilor
‘no ţiunea’ de pisică
• “IA pocniţi din bice, măi! Şi sunaţi din .
CEANCĂ binomu B & B numa pot con lucra
în deplin ‘galite – berte, etece”.
Se întrevede un divorţ amiabil între Be (boc) şi
Be- ul celălalt (care este de la Băse) RE* laţia
noastră nu se mai poate co- abita, nici co –
existele noastre coexista can trecut. Ca şin
trecut, BOC IV face Apele la boci, întro
nemtodomă stricată, da băsiştii au déjà moral
scăzut. (lea scăzut nivelul politic întratît, încît
nici nuse mai vede de burtă. Vin şi ei aşa, ca o
surdă la nuntă, sasculte muzica şi chiuiturile de
după. În atmosfera sulfuroasă şicu iz de
mihalac, se disjunge cazul boc de celălalt.
<”Mă car dacar ajunge (dacă no fi ajuns de ja)
între primii o mie din topul omilor politici
posle-Boc” – dorinţa ultimului cioloc se auzea
ca un refrene de manea.
RE* laţia lor sa răcit, spre congel, dar chiar şi
după ce sa congelit, tot e un preţ inacceptabil
ce trebe plătit De. Le găturile emoţionale dintre
Be –Bi trebe rupte. Aşa sa călit Oţelu . la
răchiţel numa încap sentimente faţă de orice
altce, doar pentru RE. *(re –publică, - gîndeşte
fireşte fostu geambaş de gîşte, şica orice
urmaş, sună re tragerea cu ga-ga-le de re. pe
gînsăreşte. ‘CE că “Ultimu stinge lumina”n
modrogan Boc, inFantu, admirat de fani şi
bocofani şalţi piţifani admiratori de 4 ori, nu
mai E. **Uite-L! NU – E! –
(cum se mai licăre, săracu! Şi cum îi pîl –pîie
că lcîie le divin!
PS. – boc a cerut azil în na poc, un’ṣia reluat
postu de boc)
Ăi de prin UE “CEACĂ nici nar fi fost fostu.
şiCĂ de fapt pe postu de bi-nom aveau ei om
mai cu pidigrie, şicu valori pere ne. şi Marele
Licuric a scos din pălărie, cum vă zic, în loc de
Boc re-re-re-repetat (şi reciclat), un boc de
unică folosinţă.
{Notă adăugată pe uşa dela hazna – “pentru a
fi de micăşi mare trebuinţă!”}
[Nota mea la nota mea – NA! cam ajuns să
citez citate de pe pereţii căcăstorilor! ]
Nou trebuitor de neînlocuit, primu lucru pe
care la făcut cînd a venit, a venit să-şi facă
grufie cu mortu în faţă la pede-naţie. Vorba lu
nenea Iancu:”Pu! Pat piaţă!” După mersu la
fotograf, de obicei urma tradiţionala plimbare
cu roaba (sau duba?) Robu lu Zeuse, Boc IV,
fost zaraf prin hazna, îşi cîntărea raţia de
fericire şi sătrăitBine cun cîntare de Aoleu! Şin
timpce de nealele scoteca haznalele după ceo
mai fi rămas din visterie, boc – ca orice nomad
– o lua încet la vale, scurs odat cu apele uzate
din haznale.
(Nota explicativă – pe vremea binomului –
‘HAZNA’ era omonim cu “haz! na!”)

23
Casă nu mai fie vreo mişcare de stradă pacie,
ultima auto stradă fusese demolată si pacienii o
vindea bucată cu bucată la fier vechi. (în ideia
de ;drum de fiere’) că după aşa un referendum
de suspendare
# (ah! Alte vremuri – alte scremuri! Alţi
suspendaci mai daci ca dacienii mihalaci!).
,, cum vă spuneam, pe rioada desus pendare nu
intră în calcul pentru pensie. Aşa că cică, prin
extensie, omonimia a atins şi bi-nonimia. Secu
ristu de service ştie tot despre tine, şi
raportează. (şice nu ştie încă – inventează:
Avem mai mulţi inventatori macovelici la
hectar decît pot uiezii să citească nici întrun an,
şi mai mulţi raportori pipidici decît bici.
Pro zatori pro-pori pro –zaici şi laici, jalnici în
petreIspirescu lor, da şi pro-pore lăuze şi
crinuţe care se plîngea direct la cedo că cică
din cause ne(prea) Bine]ştiute (de placebo),
unii căuzaşi din mişcarea populară îşi făcuseră
un credo din dalea cu “bagu” – mi-aş, ( şi
scoate –miaş – ) că dă ce nu mai vine ne nea cu
cocoşu roş. (dedesubturile afacerii cu
crăciuniţe nu se spun, da un funericos e pe cale
să invente şun să pun. Davizii ar trebui să
schimbe şi apele din cînd în cînd, cuapele la
‘bertate. [Nota mea – aflu azi că da, a fost
achitat după ce l-au …] Da printre suprimaţi
(magi straţi şi juzi) intran şomaje de lăhuzi şi
autorii de pinteni de cocoş şi de barje de şei (că
Io Hanu pusese şeaua pă ei) şilu boc îi luase
ilicitu lula, şi luleaua kaiserului numa avea
fume cu ce să se mai pipe prin lume ‘pipa
păcii’ şi să ise co-abite pipizii cu ominizii
pipizei ai pupe zei.
În încheiere, nemaiavînd ce face, boc 4 şi Băse
2 doi au început să strige amîndoi pela poartă
de UIE huidue de
“<Trăiascăne lupta pentru pace!” şi să joace
joacăne de picioruş (unun curu lu altu). Dup
cea scăpat de dubă şi ia scăpat să dea cu
subsemnatu) (că oricum băsescul
Preapreşedinte a spus de dinainte că el na (şi
nici nuva) semnat nimica) cu plus a
autodenunţat pentru subminarea economiilor
de stat odată cu miruirea lu şova (şi nisca de
desubturi de genocidă?)
**şi uite-aşa, tova procuroare macovei, această
perfidă herculă (care din fericire nu mai ovulă
de pe vremea pa!ukărei) a schinbat cursul
storiei.
{NOTA bene – vezi cap.‘Cei istoria?’
Şia debusolat şi busola
(şa trecut brusc la ora de iarnă în plină vară, că
vorba ei – “vara nui ca iar na!”)
Mulţumită mneaei, Vestu estului a devenit estu
Vestului, şia intrat mai adînc în veste.
Iontreagă poveste cu orizontu ăstui Apus din
Ui – că cu cît neapropiam de el, cuatît se
îndepărta, Vrea să spuie căica un vis Homeric.
Acest uie. Aceasta-I Uia care nea magnetizat
cu muiana ei de miliţiancă care bagă groaza-n
creşe. Priviţi cum creşte farmaco-vigilenţa

25
direct proporţional cu violenţa Zbirului şia
Zbirei. *Iato!
Mai ceva cao sperietoare de ciori pe un cîmpe
cu nato! Ea e maca înflorită, şi face cît o ebă şi
juma. În faţa sa, blaga sa blegit de blagă şi din
cît era el de fălcos şi scorţos, a devenit cam bă
ligos. (că băligoşenia prea avea faţă de maus
oleu! Zeu! – şii iera frică să nunceapă vrun
OLE! Ole! Pela turele lu Noul Pedeluţ). Printre
mahalagioi în fraci şialte mahalagiţe cam riţe şi
rele fenechii, asta urma săne fie preşedinţucă
de pus în pano-rame la copii (casă nu rămîie iar
vid de putere şi ne vidanjere).
Dacăi sarcină de partid şionsărcinează cine
trebe să stea cu cura goală pe un aric, ori pe un
arice sau peo arică, aiastă monică poate orice.
Mona poa’să fackă orce, şi poate să şi zică
orceul orcînd şi oricît;
• (fie stă cu curu altuia, / alt eia,
• fie ariciu e proapăt ras,
• fie găseşte o crinuţă cam ca Violanda,
caremparte landa şinvîrte suveica fără jenă.)
Această păianjenă ţese firele ISTORIEI, ca
orice monică:
<”Am o păsărică; / vîşti în crîng, / vîşti afară.”.
Ţesătoarea sancurcat în propria ei pînză, că
prea a ţesut şincă ţese variante ale istoriei
“Bese” şi versiuni ale referendelor; din
perspective din spată, se dă fată mare de liceu.
Da din faţă, are făţău de mandelă, de pus în
muzeu (fig.ilor de ceare. **IOTEO şi pAsta;
 ‘Toată ziua răgneşte, / şi n-o doare gura, nici
nu oboseşte.
@Ghice cine?/ sau mai bine:
@@”<Hotara - potara, / Sairea – boirea, Hopa
– ţopa! (taman ia!)/ Hîţa – bîţa, boc – bOC: /
Hodorog! Tronc! (tocma ea). Cum îşi ţese
laudatele şi mona dele!
Şi maq oveica mai băga viteză-n presari şi
macovicea presa cu ce pre zicea şi pre sele de
Ani, dede nealităţi şialte diicotisme pentru
flămînzoşi. Că-n idiotisme non trecea nimeni-
nimenica pe monica, fiind o băsea cu solzi pe
ea. Şi haita ei de hiene întratît sa hainit încît
pînă şipe propria lor hăineală o băgasen
abatoru dene a, dea ieşit din ia dor un abajur cu
tatuaju depe cur. Haini şi cîini oşi se dau la oşi
şila ciolani, iar pe necredincioşi îi fack (să fie
şi mai );
Apel către lichea şi lachei;
**“<NU răspundeţi provocărilor şi
provocatorilor care vă dau cu tuvă! Şi tuve! De
mame!
***NU I băgăti în seame şi nu-I brambilaţi!
Căs din Ui. (stau la 3 stele)
****”NU BA te! (saude peste tot, şi zăngănit
de cătuşe. Citez ;
”Toţi se uită cu mirare şi nu ştiu de unde
vine?”)
Băse credea că iel e cel mai brambil dintre toţi
cei 40, şi macoveica cea mai brambilă. Se pare
însă că şi frasu e pasibil de. (printre alţi
puşcăriabili din famiglie). PeDe cealaltă parte,

27
din ditamai RAI de huzur şi dat din cur,
laviniilemai puţin şandre sau ales cu century
(de castitate? - că caşi fătătoarea SînteiMac o
vei tindea şa iei să fackă pînze de păianjen)
(parcă în adins). ‘Ce că;
<”Io Am tot sperat şam tot că io hanis vare
nunţa la hai na de gheaţă şila palton’ !”(am
copi peistit dintr-o re fuzată) Disgraţiata
crezuse că nuse născuse bi nomele (cu
“momele şi şosele”) motiv pentru omonima ei
să se pudre pe. Canainte anaşului
{HAINĂ – substantive cu plural în ‘haine’ cu
referire la îmbrăcăminte. Poriţele iau des
coperit omonime într-un adj.fem. la sing. –
sing.
Iatăvă Zbira, Neîndurătoarea cea Rea, un fel de
gorgonă care-o în fia pe alinuţa,; copil de suflet
cu încă dinţi de lapte, dar carentro noapte a
cuţitelor lungi, osă iarate ea ce poate
Generaţiei în blugi) Deaşa Karate, locii
sentunerica şii cu prindea iar funeruiala, cape
vremea fostului Funer. Singurii care mai
funeresc cu nişte geancuri de sfori rămase reste
de pela dictatori sunt denealiştii care –I leagă
la snop, şii bagă la zdupe. Asta numa dup ce
bocii se petreispiresc şintre ei şise ca nibalesc
(în echipă ), în fel şi chipă, de unde sar mai
demult fi spus că <”BOCU bocilis lu pus!”. [
asta sar fi spus în ainte de drag nea, or nea
acesta se muşca singur de cur Cain becilu} Căn
epoca de azi cecă sunt atît de co – profagi co-
existenţii încît doar
• “Co – pro fagia salva marează Omania”
• Da HAI tele pedelee era ca maidanezii
scăpaţi de sub control – să reau la ciolane şila
cioloşvare. Că nici la
• co-abitare nu dă dea nici unu din pinten
şi omanii străzii băga un sindrom tălmăcean în
fiecare binom cît de cît da cian. (cu cianuri Că
prin
• co-abitare bocii şi băsiştii în ţelegea
fiecare ce vrea (şin punctul ăsta senţelegeau şi
chiar co- abitau) [şi
• co – existau cu zgom mare, ca două
coaie-ntr-o căldare.
Co- existenţii co- pezidau co-preşedenţia cu
schimbu (unul de zi, altu de noapte) – ca nişte
arguşi puşi de pază la Faru Demo Craţiei:
Şile punea poşte la cioloşi la talpe şii dădea cu
prafe de purici şalte prafe de scărpinici (mai
drogi-uşoare) şi se juca BÎZA şii plesnea cu
plesnitori dele sărea sacîza din măsele, şicu
trosnitori îi trosnea (cape Trăsnea) şii pocnea
cu pocuri şi pocnitori şi ciomăgăRAIE de
ortăcisme, şile turna cheselen cizme cu borîturi
de prin Băseraie, şii hingherea cape maidanezi
să vadă uiezii căs blînzi, îi strîngea cu mîna la
uşa dei sîngera, şile punea sare pe rane doar –
doare vor petreispira pe…, ghice mata cinea?.
Demo craţia, caşi ‘sătrăitBinea’ se face şicu
forţa, şi stegarii stegurau pe hărţi pe unde sau
mai victoricit victorioşii. Mai mult sau mai
puţin curioşii îl pupau cu pupincurisme în dife
module pe generalisimu Serenisim (care se

29
stafidise cît o căcărea, auzind că urmea ză
umbra lu un hanise să se căcărezeze.
Da caşi pristandele nostru cel maid rage şi cel
mai iubit con –Ducă, roberţianastaşii nu măra
la steage şise selfiau pe feisbucă:
1. o steagă la fa brica de fete apace,
2. alte două steage la cu cuiete şincă lacu
cuieţii din deale o dita stadioane în pa! ntă.
(N.a. – opozeii mai nesimpatizanţi cică casăşi
tele- Gondole aia şun cile şi slinurile ei, nu ei.
3. Da aşa era de obicei opozanţii anti-
pEdEi – gici contre şi ogici. Careşi pusese pe
steag – mici. (de fapt doar un mic!) (şi pasta
am copypeistito depe vremea lu Iosif b.t.)
4. alte stindarde se punea deo parte şi de
înco parte la cele 7 case şi nisca ivale palate de
Hane (palate ne-sultane, - un fel de saivane cun
singur cat, că singura personae grata cu titla de
IO miss Han, era privit de ceilalţi hani cu
suspiciuni, cadică coana leana lui ce CO2
(codoi) ridică. Cavea ie boită cu roşeţi şi
minifustă cualb ăstreli împistrite cu henne. Mie
lene să cal cul pe ce cai mari era fostu Dracul.
Probabilitatea ca hanna să aibă bikină liberală
era atît de mare, căi mai lipsea doar un băţ în
cure casă ne fie stindardă.
5. restul de steage era arborate pe catarge
pela hanuri cu 2 margarete. (io hanele era nici
motele, nici hotele, moştenite dela fostu boc,
cu loc de parcare şi os pătărie unde se pot
adăposti drumeţii obosiţi şi caii lor, care cu
care, care cu căruţe, care cu cotigi, şi care doar
cu desaga în băţ. Unii mai cocoşi trăgea la han
cu sacoşi, alţii cu samare, alţii mai mihalaci
puturoşi trăgeau că naveau unde doarme. Dan
lipsa io hanilor deacasă, ăştia juca pe masă şi
se aghesmuiau pînă se muiau şi cădea pe sub
mese cu zgaibaracelen susă.
Altfel spusă, hăumleşii, fiind aleşii străzii, erau
habotnici întrale democraţiei, şi beau cot la cot
cu orce drept de vot, pînă neau … tot.
(da mai ales o dădeau pe beret u borgă, că nu
mai eran vogă nicio votcă. Daia sa şi spus că
“Alin şi populu prus, neau adus ce neau adus!”.
(da acum nu se mai spune, că Alin & nuţa sau
trezit cun ciolo pacolo dirijor de muşte) blagii
învăţaţi doar să muşte învăţau şisă miau la unii.
Şio porneau pe
• “ŞO pă ei!”
• Şipe “OLE! OLE!”
• Şalte binecunoscute olee din epoci
revolute
- Şarunca cu roş cove şicu ouă clocite după
roşcovane şovine şi după şove cu mire divine
(şi mecle de dănileţi cu părinţi cu ochi
albaştri),
- Cu porto cale portocalice după calice
rămase fără dubă,
- Şi cu smochine după smo chinite, (mai ales
după una alu macoveiu, carea uitat să sen
chine, vaiu de cura ei!
- Şicu re teveiu după soacră (poame acre ca
nişte lămîi gorghiite) – da delantîi şintîi, punct

31
şi dela capete spală cu piatră acră peste tot pe
undea călcat băsistu.
@şi după ce se satura pînă la saturaţie de vaie
şi vaiuri şi parandărăt, se urca care în ceavea şi
pleca îndărăt; care în trăsuri, care în tramvaiuri,
care în tramcare şi care în care şi se tele-
gondolau la vale cît mai era încă valea vale şişi
puteau lua valea. (cu samarele pline sau cu
sacoşile goale) Unii se îndărăta pe gratise din
Băse Paradise cu Duba (or cu Volga?) neagră.
Păştiai hinghereau chiar şi cînd se văiau.
& _ ŢAL!
…În încheiere, cu maximă stimă, al
dumneavoastră pe vecie,
boc IV (din contumancie
VALE!
(cît încă nu şau retro cedat şi valea, şi no
diicotau ăştia şi pe ea. Cu drujba şi toporu
<”Care? Va să zică toporul tot principii
moderne, ai?
- . >La Che!
<Las’că nici noi nu estem aşa de proşti, cum
credeţi voi, uiezii, pentru ca să nu ştim ce vas ă
zică principiile mondene.
- .> Lache!
_<”Ia să ştie mnealor că este aici o justiţie şun
de Nea, care pre pedepseşte cu asprime orice
tentativă, mă-nţelegi…
- .>La Che!
- <IA să ştie că sunt judecători la Berline!
- Lache!
- Şila Cedo!
- Lache
- Că în materie de poli tică nuţi e permise
…nuţe premise. A mai în trebuinţa violenţa
fără să mergi la GHILOTINă..”
(citat copiat după o editură carea publicat o
addendă la o “Lacună..”de ILeCa.) aşa că
IOnus de vină, nici vrun Io han, căn acest loc
fost plin de boc, e plin de boc iar. Binomu
binomează o biomasă de decreţei, cape nişte
miei şi miale şica ca prele cu iezii. După cumîi
dictează uiezii. Vuia Uia că ce de cocoşii mai
era paci prinDacii în Era Pre-Daciană. Vorba
ceea:”Prin ulturi Vîntu (tot Vîntu! Iar Vîntu!)
viu vuia”)
Mag naţii porto calii ai naţii senşirau
magnetizînduse unul pe altu şi stahanovau dînd
cu subsemnatu. Că mai acumă, în epoca
“posthumă” lu Boc unu, se aplică tot legea lu
ohm pela tine:
<<<”Eşte Homo cu mine, estem homo cu
tine!”
Ca orce binome dinci omi şidinci ome, unii
ceauşei ei înde ei, mă-nţelegi…
se cam aia pă legi.
Bi- nomu binoamă pe lîngă or ceci om şici
oamă…
În sfîrşit, a ieşit un gube numa din decreţei
Tehno! egzaţi

33
02 - ([sub] CAPITEAUA U (VIII) –
cu H 2{cel mai cel HEE, fără e-uri]

,,, egzact cum a vrut nenii depe stradă şun nea

depe strada mia.:
“Gubernu meu”- gubern şia vrut, ṣi guberne şia
avut. (la fel ca Basu, carea avut parte de patre.)
Totul a fost scris déjà (şi re scris). Şi tămîiat co
şovă. Că hîrtia nu e movă şi suportă orice e
prin ue.Pînă şi şoferii şi lacheii şi portarii depe
lîngă pedelee vor să descopere şi ei plăcerea
scrisului, înainte dea se apuca de Opere
Complecte.
Singurul lor handicape e că peo hîrtie nuncape
mai multe de o duzină de turnătorii. Ca să
remede, Hu droaica lansărcinat peun
PeDepredoi să fac-o lungime după modelul
cîrnaţilor de Pleşcoi, care se trag de maţ unu pe
altu. Viitoru gubernăţoi – care nuva fi
niciodată, pesemne, premiere, acest Farmă –
lemne dă să Farme (ce?) toate cuceri rile
epocale ale epocii de Balige. Avînd Iarba-
Fiarelor în dotare, el promite so eli bere de la
puşcă pe con –săteanca lui. Că de la bece a
prins un damf de vece care pe pleşcoieşte se
‘ce căcam ‘putea peşte!”
• Ce le dă dei petreispireşte-n aşa hale?

35
• Cu cei – ischiteşte şii ademeneşte şii
‘Adibe!’ sirenii din denale şi nimfele ANI
• Cele bagăn mîncare?
• Dan vin E?
• Dan ca fea?
Dan bog Dan?
Căn timpe ce Boc IV sacundea în spatele bărbii
de popă, pe băsişti îi lua rînd perînde de barbă
şii rădea. De ce de nece, cert e că Boc lea făcut
farme ce şi fermecării dei ţinean fericiri cu dea
sila şii silea cu NA! –Na!-Le!–şalte argumente
mai contondente săşi ia doza de
‘SătrăismedeBine!’. Şicasă nui ia tanti-roza, ăi
din ui le făcea farme. Ṣil punea păl cu
Vuvuzela să-i Pepee la cape cu manele de
;vrem o ṭară ca afar’. Da de ieṣit afară tot nu
ieṣea Din farmacia de casă a lucrului preaBine
făcut (doldora deajutoare gubernamentale ) –cu
tot felul de în tăritoare şi băuturi energizante
carbo-gazoase pentru tot felul de edecării şi
PeNeLecării (de leac) care de care mai
pehlivănii şi mai peh –ivănoase. Ca uitai să vă
spui că şi ivanii non-ui se apuca se de ivănii
feisbucoase. Orice sar zice, sticlele cu viagre
ale lu MeReU era pe post de popice în hol. În
rol de circe, o orcă cea mai purcică din orce,
care ştia orce să orcească (şisă boc ească) ca o
purcea rămasă grea din era cea cu vecea
turcească.
(da cînd din crinuţa sa retro cedat crinu, a
rămas doar o nuţă cu muian de alinuţă.) În timp
ce turceştii mai turci dă vina pe cea dea cincea
gubă Boc,
1. Circea care vine spre eroul traiano –
oman rănit într-o loviturică de stat, vine într-o
co- tigă şi dă o mică –mică mitingă de sol
idaritate – lovitură de teatru căl ridică din tină
tot pe boc 4, îl putin latrină şi-l repune pe tron.
Poate că zeea nar fi vrut să-l repuie tot pe boc 4
(patru), da aşai bătea telegrafu din uie. Întro
uieză telegrafică(căi iera guba de var ă) VAR
ianta şturlubatică era cu BĂsu preşedinţel la
peneţea, şi blaga pela penelea (HA! HA! Ha? –
nui de rîs de loc! Caṣa iera scris) iar boc căzut
în opoziţie peg aura dela tron. (zi boc şi trage
apa! – cf. ‘îl salvăm păsta şil mai spălăm, ori
facem altu?’)
“se aud orăcăituri şi orace de onace în uşa
compartimentului unde nu intră decît o singură
persoană.” Uniia auzit şi bocete de boace
mihalace, da io cred că era sforăit
{Notă trad. – am copiat şi eu asta de undeva,
şam traduso, da numa ştiu cinea spuso}
(orcum se pare că era unu din Haimanale. Că
prea se face HAI)
NA şu naşilor, Don Sîn Spiri Don, pa! tron uuu
bocilor şi protectoru virginilor şal ventrilocilor,
vizibil şi audibil supărat că Draculu ia tras cu
şute-n curu lu Boac 1 (unu), dea făcut ăla
OAC! Ca un brotac mormoloc, şia zăcut un
săptămîn, anadîm *cum ziceam, de mus – acest
băiet de procopseală preface CUR tea semi-
regală din Cotroceană într-o baltă puturoasă,

37
care pute a pucioasă, plină de broaşte şi mormo
loci de boci, de vete, şi ziţe şi udre (pu!) (care
de care mai nu ) ţe, şi de-un broscoi cun coi
rămas în gît altcui Nimănui (decît Jupînului) –
zici jupîn – zici stăpîn spîn}
*Pîn sau şi autodenunţat nişti inşi schilozi (pe
post de matrozi în costum de marinel. (catîta
mai rămas din dosaru ‘flota’) Da cel mai paleo
log olog dintre paleo- ologi a zis cu multă
paleo-gie
că :toţi aceşti hudi nişti nu fack cît nişte mame-
heroine de bine. {Căştea fiind mai lavine, or
sulfine, or aline, şipe gaura cheii şio bagă (şi
pot să şio tragă}
şică: “al dracu dom Mitică!” _ cineo mai fi şi
dom mitică ăsta de care face zicere
şi cîta vreo ebă care na stat capră, (or vreo
iebduţă care na văzd… crinuţă). Da ca prele sa
auto sesizat şi lau paleologit cun pan egiric de
negineric. Caşai trebă, şilau dat de gol pealu
Greblă., căi o ca iafă de igă (cu numele de fată
‘blejneră’). Astfelă, duduia lu cocoş era cam
icselă de cîte scoici băgasen ia uia (la scoi că
iai ‘cea ‘ostracă”?) şi băse. Iarunca cîteo
chioftelă (a la turca ‘chioftea’) cu praştia.
(printre grate. Alte ‘non grate’ la beciu
domnescu mai era, da nicio alta dealu –ESCU.
2. Se par at, alte Circe într-o altă cotige
vine să salve onoarea de familist a unui cocoş
care nu prea poate mai face ce face de obicei
un cocoş el- că ia tăiat aripuţele un tomă alu
moş.
Cum cu ce? – cu Foarfe cele. De euro –pene. –
Doar nu cun briciag de castrat ori vreo brişcă
de circum cizat. (toţi senghes săi circum cize
de cînd au văzut un tize de goliath co dita mai
goliată grosolană – Ce grosolănie! Să spuie
aşa!
Bine, bine, de grosso lănime, da de lungime ce
zici? Că un ealta de circum sa Pierdut . (cacum
unealta cu care se taie la haimanale unghii şi
gheare şi co pite la 4 PeDe se cheamă unghi–
ERĂ, da în anumite locuri şi timpuri (vezi pe
timpula “Timpuri Noi ”) unghiile se smulgeau
una cîte una din carne cu cleştele de scos (apoi)
dinţii. Caşa numai zgîrîie şi să nu mai muşte
bandiţii, şi duşmii poporului PeDemuncitor să
fie inofensivi şi paşnici şi cît mai mici de mici.
#că la noi pe ARCA lu Noi numai iera
chiaburii rea cţionari încă de pe vremea răz
boaielor cu burii şi nici vreo să mînţă de hrebe
nune mai trebe, că nu mai iera ţepe. Mai
rămăsese de rezolvat probema vrutului de vrute
–şi-nevrute, că noul semi-eterneu astrucat din
ol impe, de 3 luni în coace, gura nui mai tace,
nică nui mai pla ce, doar ‘ce <”Vreu
GUBERNU MEEEU!” (caşi celălalt MeReu
care bătusen tobe de Kobe că vrea, cică: “O
noru meu! Şin plus 3 kile de mastică!”
<Ia mai zile, băi, căle zici Bine! Al dracului
Dracul dom Mitică ăsta! Pe multe a miticărit, şi
pe mulţi ia mai scopit! Acu se dă lăuz, da
parcăl auz :

39
> Ce vreţi voi, bă? – Noi…ă… / Capu lu Boc
IV ! Vrem” - ><<”ZA cem? Za cem>
Deci, dacă nu mai ezistă niciun ‘zaceme’ şinici
un”La Ţepe!~~”, măcar mai există un o biecte
cu aspecte de ghilotină (care se cheamă
foarfece de orce – şi de carear trebi săse teamă
orce non-uiez în toate minţile.) că forfecu
pentru oriceE şi iera pentru tăieri de ori ş ice
tip de boc şi pentru forfecări de tip –ci omi.
Da pentru prezentarea produsului forfecat
(rezultat al dusului şal adusului) trebuia să ai
buletine de ui. Ca fără voi le Unsului de la
Cotroceni şi “fără să mergi la GHILOTINe”
(citat de sanche după vorba lu Lache, amicu lu
Mache) nuse mai poa. Că cam toată justiţia era
opera biroului oval şial monicii (care încă se
mai ţine de monicii) Ceilalţi iloţi mai mate loţi
se opera de ciomii (şi (vise-c) tomii prin alţi
porţi, ori erau seniori senili sau dăduseră déjà
orţi. Iar staţia de epurare fuseseu rebutată dun
A teu ‘in stalaţie de purificare a adeneului pe
deu şide eugenizare a porelor din cor”. Că alea
din fund rîgîia fals în prezenţa mihalacilor care
le şi pee le la valse.
3 – Că la un nivel mai superior era apdatat
foarfecele Băsesc, parcă util izat de-o parcă
(una din cele 3 PARCE contemporane cu Boc
III spre 6 (şase).
Par cele erau sau nu erau ce par, dar chiar şi un
park impar avea parcele cu fel de fele, parce le
erau şi nu iereau minister fără portofoliu. Parcă
cine mai ştie cine era parcă unu, ori parcădoi,
în gubernu Boc II (doi)? Ori careor fi parcele
în viitoru gube predoi versus&7, că déjà circa
Guşetă sa reîntors în poşetă la tors. Sau ce
parce era pe ARCE paci în guvele Boc IV
patre. Dracu săle ea de anonime şi incognite.
Nişte venite sule menite, cum veneau, se uitau
(după dubă or dupe sule mane), ‘ceau ceavea
de zis, ceac –pac, de obicei cîte un:<”Veni,
vidi, fugis!”, şi fugeau pe unde vedeau cu ochii
şise monacau (or bruxelau?) (după ceşi luau
commission din dijmărit).
(Nota a. – am auzit că comisionu varia între
20% şi 80%, dan rest nam auzit nimic) Da în
timp ce-şi lua tălpăşiţa, ăştia alu talpeş le punea
din mers poşte la tălpe şi ăla le tălpuia cu nişte
tălpici tălpuiţi pe măsură în atelierele Griviţa
de tălpăitură şi tropăitură (de tălpaşii şi
pălmaşii lu Talpeş, rămaşi credincioşi
metodelor de lucru ale fostelor securităţi.) că
cam daia sirena Griviţei răsună din cînd în cînd
anunţînd venirea vrunei troici or doici or
comisar politic cu pufoaică din euro- pene şi
struţ la clop. O cam iaca-na nepoate dealu
Boacă al patrele. Parcă chema uiezii la troacă,
şi ei făcea pe muiezinii. Mai mezinii kitcioşi,
dănileţi şi boureni se uita cu mirare de mirători
nedaţi în Auzind toaca care chema toc –toc
tocma la toc mire şila tocuire, se-mbulzea toţi
strungarii în gumari şin şoşo – ni. (şoşotind
cîteun <”ah! Ceaş mai bate un dăsta care ştie să
scrie!) după cei şoşo nau şile dădea drumu pe
casa scării la vale cu cîteun “ŞO pă ăla! Şo pe

41
ăsta!, că…”, îi întreba că de ce se grăbesc aşa?
Şi unde se grăbesc ei aşa? Şi la cine…şii toca
mărunt să spuie tot casă nui guantaname şi săi
de ape mîna la vrun nemtodom. Ṣin fiecare zi
cu soṭ se mai găsea cîteun dastan gumari care
să spuie, ‘ce că ‘IO am scris scrisoarea III’ – ba
io! Că şi ciomii, ca şi omii, sunt ciomi şi ciomi.
*Mecă vă plictisesc cu amănunte dastea de pe
vremea lu Cizmaru, da zic şi io sămi mai treacă
amaru şi doru. Catîtă plictisă iacu
cuApocalipsa Veselă alu Io ha. (şa lu Cioloş) –
că nu mai e nimeni săle toarne (Torna! Torna!)
boc în galoşi! Ṣi doar un rareṣ ṭucălar mai ie pe
lîngă iohan, da ṣi ăsta s-a europarlamentarit de
la brîu în jos. Vin pelerine ca la o meccă săi
vadă Vuvuzelu.
*Mecă nu mai e boci destui în “Gubernu
Mieu”. ṣi nu mai au zelu de
Ama era lipsă la Apel doar o ilecă, căi turnase
un turnător în galoşi zeamuri de boci şialte
neamuri bă şite, (cu ciure şicu site). Depe
saitele cu miros de pralog, strungarii
baconskieni organiza orgasmen şinsămînţări
artificiale. Şi ‘Dale Carnavalului’ trecea prin
strunga de cazacioc în sunetele Sirenei lu
Roaită şin scîntecele vrunui boc (că boc era
indispensabil ca un indispensabil de izmenar, şi
era omnipresent la orce guberne, era un eterne
tot aşa cum o elenă de udră era indispensabilă
şi ea. Avînd indispensabilii cu el la el, Băsele
putea să promită mitinge pro en gro. (şipe
promter apărea musu boc [depe vremea cînd
era mus)] legat fede leş şi luat pe sus şi legat de
oca targ ca o tot emă (alu ptei cu criza)?)
Da nu era o toteamă, cide teamă de sire nalu
roaită să nul fede leşească şi săl atragă iar ca pe
ceau! Şei, în marea mişcare populară. (că era
rîndu la decreţei la gubă) Da şaşa fede legat,
Boc striga că
<”NU vreau să fiu primat la voi în stat!”
Da uneorea mai venea cîte un ize de iz – mene
(şi de obielen iele) deţi muta nasu mai ceva ca
o gală buta şi cînd te iz bea îţi cădea dinţii din
faţă de la iz (bitură) (ca dela o upper –cută sau
de la vreo gagală bută).
• Şi cui ie frică de koveşi? Cînd printre
con juncţiile co- ordonatoare rămîne mErEu un
dar şiun ci.
• Căci hrăpăreţii hulpavi ca niste harpii se
RE –PeDe-le şi cu hire şi mire înde eiişi re
inventează videle de pute re şi videnii şi
bercenii şi traianiUngurenii care săl umple. Şi
mai ales băsenii Băsescului.
• LUI, celui care îi strigă mulţimile
“AVE!” şii odăcesc imne şi Osane de slave
<”DU –ne – strigă po pulimile – măcar înce
parte,
Orla slobozie, sau la moarte!” (N.ed. –
apoteotic final citat din Ibedeul meu preferat)
da adevărul adevărat e puţin altu (şi nuien vine
‘In vino veritase’) şicam ţine deo lume de
basne, cu feţi dănileţi şi zmee
Casă se scape şi să nu trebească să rămîie şi
anu acesta casă dea cu subsemnatu, BeBeul îşi

43
aruncase epoleţii cu grade şi chipiu peste garde
şi luase chipu lu necuratu de funeriu, şi cer use
azil în raie (Cer de unde cică mai căzuse peste
babord, or îl aruncase uiezii încetăţeniţi) A
colo sad us ei de mînă şin colo, şi pe dincolo,
pîn cînd ia văzut vrun sfînt sisoaie or altu
caveau cartea verde dela stolo şise ţineau cu
mîinile deo coaie (dealu lu bombonel?), că el ia
lăsat să aplice niţel.
@Băse zice – ‘eu, că tot mam în tîmplat pea
ice, cersă fiu tratat caun fiu de zeu, şi io voi trăi
mErEu un veşnic “să –trăiţi-bine!’ – dor eu
şicu mine.
@Boc şi el ‘ce (nu ştiu de ce?) – “şi io, şi io,
“”vreu Gubernu meu”” MeReU (ca obsedat
deacest mîncător de vacă Kobă carel tot muşca
de cure){aici am încheiat acest frumos citat în
citat}
@@ aşa că fie care, luat în parte şi de probă
(prin parcare, Vînta lu Vîntu îşi făcea probă la
robă, că bla vorba co vei pune tot pealed
macovei la gubernăciune?). daia, prin raia,
fiecare Be aproape că pare umane privit de
aproape, ca născuţi în zodiac gemenilor capo –
lucşi. Capu răutăţilor se pare că era un căpcă
un Chel şi Ceacîr de fel, care cîrmăcea ca orce
con ducător, cînd la hăis, cînd la cea. Şi pînă şi
ăla cu capu mic era de rutat din rut deatîta
căpoşenie de. Da nicio altă căpetenie Pe De
nab la- bla-gerit o iotă în contra la băsisme.
Răbdau băşii în poziţia ghiocel şi din cînd în
cînd dădeau cu capii aprobativ, în semne că da,
“Ca pullu boc vor” şi mnealor.
(pe semne că cîte capete, atîtea obiceie era, da
obiceia aia cu pupincurisma făcea şi.
[vorba io hană: clisma bine făcutului bine
facke charisma!) – atît îl ducea şipe politruc
capu să spuie, atît a avut de spus către uie}
(lucru pentru care iau dat uiezii o duzină de
capete săşi fackă “Gubernele Meu”)]}..
@@Luat pe de cealaltă parte, Băse nu era un
rău, şipe capii răscoalei nuia luat la
referendumat cu vreo nuia. Nici nuia pus pe
calu bălan. Doar ia ciuruit cu ciuru cu carel
ciuruise şipe o dios. Aşa că “Adios!” capete
înfierbîntate,
şi PA! la PA!le.
Şi nuse lăsau duşi cu nici un chipe, deşin o
limpe se cam scandal (voca) liza că
<”cinea stat la ruşi un timpe, Nu poate bea ca
buşi(?) (da nuse specifica cîtă gheaţă). Că
oriunde sar duce (IL Duce sar!) aveau sepepişti
băsişti careavea mari griji să nu-I siame vreo
ceva – pe Băse şi pe frasu de cruce, - un
chiştoc de ciom cu aspect de boc, un ţîşti –
bîşti. {nota autorului – Boc ăsta-I bun mai ales
în varianta lui post umă, de chiompecu
dracului satanic}
Aşa că separatiştii umbla cu ei amîndoi ca cun
coi mic şunu marentr-o căldare (gălăgiată cum
se gălăgie coiu) întro căldare de căldărari.
B&B – 2 con –stipaţi, con –săteni, con-
lucrînduse unu pe altu.

45
Da Sisoiu (sau cineo fi fost pe post de portar, ia
lăsat cît ia lăsat, să vadă pînă unde vor sajungă
cu gălăgiatu, şi cînd ei sau mai apropiat să dea
din buze a zice “a Zil!’, el lea luato înainte cun
“şat upe!’ şun “Da un paice!”şi un “mazil!”,
urmat deun “HAI sictir!”.
{şiia ţinut în “HAI sictire! pîn’la poartă} [şin
şuten cure]
Şi din înaltu Edenelor acel sfîntuţ Sisoaie la
luat de barbă pe BeBe şi la aruncat prin noroaie
şi zoaie pe poartă – afară, în stradă. (Aşa că re-
aleşii au ajuns la hăumleşi.) ştrigînd în urma
lor cu binecunoscutu şlagăr drag tuturor, care-
ncepe cu :
<<”Eşi afară, javro - ordinară!!”(de două ori în
hiat bisat, şodată în soto voce). Şia mai şi lipit
pe garde denunţuri cu de nunţătorii tip grafite
de mamă şide tate şide big-bradări careşi arată
dentiţia: “În atenţia la Inchiziţii! (pl.?)” – prin
care dublu –arunca cu noroaie şi zoaie peste
munca lor şi peste sistemu lor de achiziţii
publice bazat pe parandărăte. {notă informativă
– casă le puie puncte şi so ia dela capăt cu un
nou început şalt system, Marele Inchizitor a
mers pînăn pînzele albe – la curu pămîntului –
unde era nişte capuri cu paradise fiscale pee le.
Da era doar nişte PROMO torii care promovau
nauzu şi navăzu, şide care, cu cît teapropiai,
cuatît se afundau în şi mai maremare şi băgau
capun nisipe mai ceva ca un struţ dealu nea
greblă. Aici nuse termină nota, da …pe deo
parte era ăsta care nu văzuse picior de struṭ, ṣi
toată populimea creadea că are hectare de
struṭării, ṣi pe de altă parte era ăla care avusese
ghinion saivă 7 case, ṣi despre care tot suszisa
pulime credea că-i un hăumles cu nevastă
hăumlesă ṣiun picuṭ primă-doamnă} Mai era
pacole şun denunţ anonym despre ceva cu
flota, şun antidenunţ tras paremise la indigo cu
<”Cine eşti, Hanise?”, şiun anunţ cu <”Atenţie
– AHTUNGă! – că vin cei doi! (co – profagi}.
1 – # Omani dacie era pro – fani de două fele
de fani:
! – 1 – 1 - Cei care împart omanii în două
feluri de.
! – 1 – 2 - Şi cei care nui. (deşi era şi ei tot
co – pro, da non-ui)
2 - * că omanii voraci (de tip coprofag)
[coprofagia era prin pacia şi coprofagia atît
printre liberalii de rit vechi, cît şi printre
liberalii de rit nou], ‘ceam că se-mpărţea în
două (2) categorii socio-profesionale, care era
într-o veşnică
! – 2 – 1 – Foame
! – 2 – 2 – şi Sete, şi
! - 2 – 0 – lu pte pentru pute re.
(VEZI cum se mînca bocii între ei, şi cum de
geabe se sisifica Băsescul şi se sa crifica să-I
puie sus pe haznale în ui, căn virtutea
gravitaţiei ei cădeau în funde ṣi iar se dădeau la
fund. E)
(N.a. – mai cici existat şio sub – categorioară
sub-umană de subomani [aşa-numiţi “de sub –
ţioară”], fără drept de vot şi fără drept de pute,

47
care doar pişa gardurile (de unde şi porecla de
aşa-porecliţi ‘pişi-omani’). Pepeiṣtii erau
populari cu toată populimea. Ontreagă Mişcare
Po. Pulară pişa ochii pă feisbuci (cu laice co-
ordonate deo ebă, dea dreapta ş idea stînga
unor maice macovicioase) pentru un greblă
acuzat de traffic de capre (capre – capre? Ori
nu ţe state ca pre?) bre, bre! – că ăsta avea
parte şide struţe – cămili după uluci. Şide
parade de curgoale pe feisbuci. Că Sarsaili
dăşti strîng găşti de dănileţi şialţi lăieţi scoş din
băşti (cape cioloşi ciolănoşi), şi satanizează
grădina carpată cu ciure şi dîrmonu. Demonu
legilor draconice nu era altu decît naşu lu frasu
lu tasu.
Alte sulfine demonice după stasu la monice se
silfidesc prin paice şise crăcesc în ritm drăcesc
la o bară unde un papahagă de cacă şio igă de
măligă beau bragă şise miră şise dezmiră tot ei,
(unu pe altu?). Lîngo bică fără însemnele
funcţiei de boc denealist, la foc mic de pus deo
mămăligă, vidonu en vals cu Mamonu de pe-
aici, se ţin de gît şi fac tot felul de măscării şi
drăcării, şi pisicesc pisicile negre cu cîteun zît.
E. La fel o zîtîie şio huă cu huiduie peo duduie
mai hoaşcă, careşi motoţiclă dosu peaice ca pe
o dricărie. (că huiele nu ie dor de la ovare?
Oare?) Doar crinuţa lu nea nelu face o cu totu
altă impresie prin uie, unde are adepţi mai cu
laici decît orce monică. Mise desdemonică
pelea pă mine numa la gîndu căşi va avorta
votu.
DA, brea! Mai drăcărie can lotu telectualilor
nu e (şi nuse va): acolo un asmodeu funeriu se
dă pă chelie cu boc (bun de pus pe orce?) şun
traian împeliţat în ungurean îl linge pe tot,
odată cu propria vomă. Aceşti copro fagi şeruie
prin uie şi prin para –ui, şi prin para – dise (în
extre – sezon), căsa dat drumu pe gratise la
fericirea la maximum.
În Dacia Felix, Feri cirea maximă, dacă nu feri
din calea ei, te calcă or te strope cu cacă din
cap pînăn picioare. (că fericirile siropoase erau
cam căcăcioase).
Toate era bune şi frumoase în iad, şicu aromă
de iadă pînînd a venit tartoriţa şianceput lumile
săio vadă.
*AA!, săvă fie ruşine la ce vă gîndiţi (dacă vă
gîndiţi lace mă gîndesc eu!)
Nu., încă nu! Băsescu nu apăruse. (încă!) Dase
dase şfarăn ţară că. (…se născuse (orcă urma
să se nască) şică purta bască liberală peste
şuviţa pleşu vă şi că la finalul orcărui discurs,
după un “TU-vă!, cea că troia, respective
termenu ‘troian’, provin dela “bă! Diţa
traian(sic!))))
Că se şi spusese că Tartoru şicu Tartoriţa lui
era încă duşi dincolo (în alte raiale cu alte Bă
Seraie, în grădina în cotro Ceană {depe lîngă
grădina car pată, gard în gard.
<””Poate căci omul o fi şezînd prin partea
locului, pe Dealul Spirii. Ei! A venit şi el la
grădină ca şi mneatale, a stat şi el pînla
sprăvitul comediei, ca mă tălică, şisa nemerit

49
să apuce tot pe-un drum cu tălică ca să vă
înturnaţi la domiţil. El a rămas la a lui, şi
dumnea voastră ăţi mers în ainte”(ăstai din
primul act dintr-o “Noapte Furtunoasă” Datîta
HUZUR de ‘sătrăiţeBine’ făcuse ţurţuri la cur
în Co - troceni, împreună cu ceilalţi troceni,
co-meseni la troaca puterii. Daia-n PeDe,
boaca e sub un asede continu (şi cînd nui el,
atunci Băsul lui din Raia e. asediat cu chipie,
cu tichie, cu scufiţe roşii, cu ouă, cu roşii, cu
işlice, cu potcape şi, cum sar zice, cu oricee e
pe cape Veţi zice căde ce? – cum ‘zacem?” –
Pencă era încă dincolo, prin altă Bă să Raie, şi
nu binecuvîntaseră încă cu sublime prezenţa
lor NOUL Sediu şi Parti ul din grădina iadei.
(N.editor–Afurisit fie celce gîndeşte la rele!–
cicăi scris pe Jartele la Ordinu Jart!elei
{N.a. – Da io vin şi măntreb pînă nu măntrebi
mata: (asta fără nici o aluzie la ebi, nici la
mere, nici la pere, nici la jartele)
#– Cei scris, bre! Pă sutiene? –aşa sub ersiv, de
I lau arestuit? Ă? Za ceme?
La noul sede pe NEle mişcarea po pulară avea
loc de mişcare destulă, şi denvîrteală la hori
:Noua Draculă, ca ‘surdan horă” hop şi el co
mută, că se mută… Că nuse…
*Vila Dante lar fi făcut şipe Dante să roşească
de ciudă şi de invidie. Era un inferne de oglinzi
– oglinjoare într-un infern cu jacuză şi dante –
le )(inclusive cu dantele-n dante-le. Şar fi fost
omare danda–na dacă vila sar fi limitat doar la
imaginaţia atît de să racă a acestui Dante
Alighere. (care na avut nici măcar o barcă,
darmite o ARCĂ, pe care so atît de dibaci
cîrmacă) şi Draculu cic avea chiar şo HARTĂ
a acestui tărîm. Că cică toţi Omii de la Rîm se
trag, şi de la un traian.
(Nota anti – Deşi era Epoca de Aur a
băsismului, nuş’ce başbuzuc depe feisbuc’cea
către hinii lunea mircea că da, toţi omii se trag
din maimu, da unii de paci nusau dat încă jos
din co –paci. Acel mus rămas co –coţat pe
catarg la ARCA cu NOi, a trimis o coţadă de
ramuri de măsline după o gubă de predoi care
să ne ducă pe alte meri diane mai feisbucoase.
<”Meri la loc, bă!”Cine te crezi că eşti? ĂĂ?”
• <”Sire E Mile, Primarele de Bucale este
un tînăr chel foarte meritos; însă are (ca orce
trăienel) …are … nun cusur, ci un exces de
calitate: ţine să facă, cu orice preţ, şi cît se
poate mai iute, din urbea sa măcar un port la
mare” (citat din Ab urbe condita”, cap. “despre
Bucale – port la mare” – autor izat de Cara
Giale).
• Urmează Harta (cu steaguri înfipte pe ia,
cîte un steag pentru fiecare Rai a.
• Şi pentru fiecare victorie a SSMDelor
mnealor, cao scară de sfară pe unde să urce
{năţ ion(a spre co -munism în zbor?}din
victorie-n victorie (semnul de dublu Ve nu era
pentru dubla dela palata Victoriei depe Calea
Victoriei, ci pentru că era în semnu dela
EPOCA lu V. (ictor) V.(iorel). (dupcarea
urmatără o altă V.V. epocă.

51
• Care sa de limitat evident de precedentu
dublu Ve, scris cum saude W. ce?
Doar acest dandanache de semi HAIneamţu
ompinge de cură pe nuţă să urce na..
/ or pe cai mari) că cali are altă scul dea
cocoşului, cică?
Carevasăzică ea se scobora de din sus din
PeDeiconării peo scară de mătase îmblătităn
şase) plină cu mă tăsării şi brodeli de meşteri
mătăsari. Ea cobora, pre cum vam spus, de pe
cai mari, despuţaţi, cupă lăriile ei pălărioase şi
cu cocoşu pe umăru drept în semn de mogulă
de Pleşcoi.(din cabinetu doi) (că dacar fi avut
sul şiun coi, ar fi fost ditamai mogul predoi –
căşi baba dacar fi avut barbă sar fi zis că iote
ce moş de treabă.) Da mai nainte săi puie
pirostriilen cap, un alt traian os trăcat din uie,
mai remeş la caltaboş decît cel mai cioloş
cioloş, a fost prins chiar în oval că cîrnăţărea
cu cîrnăţăreasa pleşcoaică. (lu asta că tuşele îi
veneau mănuşe, da nu ştu de ce o făceau cam
isterică şico nuanţă movă des demonică).
Era o lume de basme, feerică, şi dacăr fi avut
renii şi renele acasă, acestDracul ar fi fost pe
post de moş.
Cum vă spuneam, Edenele, sătul de
‘sătrăituldeBine’, cobora, cu multe muzichii şi
cu zamparagii spre iazii şi iadele doldora de
ducăsar-pe-pustii. Că din cauză de lipse de
bice, se pedofilise şi pusta cu pusnici. Că era
obicee de împerechere la pedelei şila pede lele
(şila ăi mai dulăi daşi la ăi mai mici, căs mici
de mici da mai răi şiai dracu! . Acu, în faţă la
Lido, generaţia “Bă!” era cînd în blugă, cînd
fără blugă, cînd era cu
• “<SUS Bă sescul!”, cînd cu
• “>JOS Bă sescul!”. Cînd cu
• SUS cu. / cînd cu
• JOs cu.
(în funcţie de care din cei 4 boci ai apocalipsei
era la gubernare: care dirijora cora cu im –
parţialitate, căi galitate între ăi mari, şaltă e
galitatea între căţei. [că doar nuse compară
clanul Băsesc cu jegii şicu jegurile astea de
mase po pulare}
• “>>JOS cu egalitarismu în faţa legii!”
Extre mismele şi băsismele cîştigă teren în
Eden în perioadele de crize şide post.
Iada era un spaţiu profund democratic în care
mamele prăpădite putea lua smoală de săpune
cu spume “Stell”, catrane cu par fume de fume
şi mălăieşi în călcăieşi. Căn viziunea dante-
escă a lu ibidem, in fernu hărăzea aceiaşi soartă
şi regilor de spoţi da şi puleţilor cu băso-
nepoţi:
• “Aşijdere pă domni şi boieri, /Care
jupescu pă bietul oman,
• Iau la sine dracii măceleri / Făr’a da
pentru dînşii vrun ban,
• Hrănindu-I cu catran, şi, în loc de apă,
• Cu fiere mult amară îi adapă”
(id.ib.p.21)
După cea aflat cine-I adapă, Escul tutelar şia
mai ieşit înco dată din esc cun

53
“Vă Mulţum esc încă o dată, tuturor,…/ şi vă
mulţum de peacum pentru ortăciile care nau
venit încă, das pe drum – cu der di dase”. A
urmat un cor de paleo –macoveici şi dealte
bocitoare cucuveici pregătind momentu
culminant al intrării în scenă din neant (mai
bine din înalt, că asta sună ca dracu!”- vorba lu
Roman). Că cam daia ziceam că tocma intran
raia, cun zîmbet diavolesc, diavoliţa, dacă se
poate spunea aşa deun aşa zîmb şi deo aşa divă
(şi totuşi e puţin spus, dai o tentativă).
- Săru – mînuşiţele! Săru! Sărumînu! (că umbla
cu sărumîna toţi) [că despre ea nuse va putea –
ca despre guseva – ura cu “PUU! Ucigă-L
toaca sau “ucigă-L crucea!” – pur şi simplu
pentru că nui un iel – şin iad nui can ui or can
raie, unde îngerii e asexuaţi şi aseptici.
Iote – a dracu de drăcoaică cum se toplesă şise
mîngîie pe fesă! Şi cînd în calică. Şi cînd o des
calică. Unde mai pui ca fost şi des – sutienată
şi … Şi? – şi!
<”Cum aşa? - >”O să se … la re – constituire.
<”BineBine, da re-să-trăitura-de-mult-prea-
Bine cum a fost? Ei, ia spune, cum a fost?
HAide, zi-ne!
>”Păi mneata nu văzuşi? / ><”Lasă asta,
ailaltă.”
>Păi atai ca şi ailaltă. Şi Ailaltă întocmai ca şi
asta, încă una şi {asta prea sună a Arendăşii,
deşi Arenele Omane numa iera din vremea lu
primu ILeCa} (că iarna nui ca vara. Ştia el ce
ştia!
Aşa că părţile au căzut la pace, mă-nţelegi, să
… cum să zic?... să.. în sfîrşit,.. să fie toate cu
FeBine şau încheiat cun “Trăiască lupta pentru
pace”, ş.c.l., ş.c.l.
Da osă fie oaşa luptă pentru păci, de no să mai
rămîie piatră pe piatră în uie din toată guberna
Boc patră. Şiosă intre mapamondu în bernă. Că
za cem? Mititica la mititica? Şi dece nu şi hopa
–mitica? (al dracului don Mitică?)
Că cei Bastilia asta! Basta cu fomile şi foamea
de, şicu circele fomii!. Că omii, de flămînzili
ce sunt în unele zili, ling clanţele pela
ambasade şi ciugulesc varu depe pereţii budei.
Şin timpe ce cei patru boci en greva foamei
şise auto-flagelează pe rind, şi se ciucesc în
poziţia de ciocumic, gurmanzii carei succed în
Ol impe au în ei o Ceamai mare foame, nişte
fomişti de gargantuă. Gargantuu gurmandă
MeReU numa şi nume fleici de vacă Kobe.
Fără număr, fără număr,..Şicu multe surle şi
trîmbiţe şi tobe anunţă sfîrşitul epocilor de
înfometarea şi revenirea lu Tobă la neo-
gubernare. Că flămînzii din Flămînzi au
început să se răscoale şî să intre la litera “GA”
(dela Grevele Foamei). Neputînd săşi mai
exporte flămînzia prin ui, aceşti flami rămaşi ai
nuştu cui îşi caută prin de-colo-colo un Johhan
săl flafăre. Că la orice popor de rumegători,
într-o zi mămă liga face explozie, şi Liga
Binomă pregăteşte o bozie. Pe unde să se
păstaie Ciocoii vechi şi noi de prin Băse Raie.

55
Tot la sus-menţionata literă trebuie enumerate
şi Cazane.
Ca Zanele care în principe duduie de duduitori
şi duduitoare, da şide duduiţe şi duduci cu aţen
buci.(restu de dudui se pleiboiesc prin ui, d
anus decît puţin de tot curvete politice). Da nu
iera cazanele de pe feisbuci, care-I adăpa şin
dopa cu PA! le pe băsişti, că uite că la sediu pe
neţe sa găsit cazane cu galbeni şi droguri
uşoare şi bi kine creţe şiavea şi arme nu numa
tip arniţe de dolari ca nadieni. În plus au
ascuns şun foarfec de ciomii. Şi nu numa atît…
(notai era şalte mii de fapte strigătoare)
Ori cît arc urge dunăre de omi, Cazanele rămîn
strîmtură pentru atîta pulime care vrea să treacă
dincolo de dincoa, fără să dea vama lu Charon
(şi fără să ie bîze cape un stol de stoli). Că
cinea plătit obol pentru luntraş na ştiut că-I
Boc IV vîslaş, predecesoru lu ciolo, nici că la
timonă e nimeni altu decît …Băse.
#Sub semnatu personal a auzit că acest zeusică
(cum ise mai zice lu Băsică în loc de Bampire)
se hrănea cu dragostea omanilor. Da paremise
mie că zeusică se trăia din frică, nu din lavă.
Căia nu prea iera frontierişti adevăraţi, ci
băsişti odalaci şi boci decoloraţi, carei cînta lui
ode de Slave şi publicau Omagiu cu :AVE!”.
++ Adaugiu la ultimo Omagiu;
Omii nu şia dat toate cotele de lapte şi paie şi
nu neam făcut planu la Anateme, ca nişte
nevrednici de Raie ce sunteme. Că puţoii ăştia
găozari nu ştiau cumsă anateme şi se dănilăţau
ca nişte dănilete bête, intrate ca ‘surda-n horă’.
Oricît ar fi ei de niznaie, unii mai încă behăia
de foame şal ţii mai mugea de vreo sete.
Situaţia sa mai re glementat dup’ce sa co –
optat şi din aceşti flămînzi cîte-un Fomil şi
cîte-un Setil. Samai băgat şi nişte nemtodomi
în gube, că şi ei e omi, ca să dea bine la ăi di
ui. Scena politică semăna tot mai mult cu
basmu cu Cocoşu Roşu în care Fomilă şi Setilă
îl scapă peun Harap (şil în ălbeşte) de Spînu cel
Chior. Or ăştia băga setile în Băsăraie, şi nu
mai era gheţe săngheţe apele, nici simoneCreţe
să desfunde canalele de comunicare dintre
zeus(el) şi Cer. Că ăsta para-olimpicu băşea
plin de zele guberne după guberne (şi boc după
boc).
Căn acest loc iadu-I unde-I Velvăvuvu cu
VUvu – Zele (cf. IBiDeme – în acelaşi loc cun
boc 1, 2 , 3, 4,, şi orşce altu, că pentru ei era
hazna şi ghena. Că, făra face haz de necaz, şi
din vespasiene se scot bani buni).
EDENA (idem Gheena unde HuZura şi se
edema icsa) e o văloaie mare scufundată în
beznă şi fume, pîrjolită de rîure de foc şide
silitră, şi mirosind a băşi şi a boc şa castrişti.
• (Nota – parcă I.B.D. redă fidel atmosfera
depe ARCĂ)
Aicea ne e trădătorii ori tîlharii, ucigaşii
(inclusive regi- cizii şi igaşii), clevetitorii,
Paleo- logii şi neo-paleologii, nemilostivii şi
nemtodomii, ciomii şi lacomii, asupritorii,
vameşii şi re meşii şi blejnerii care se ţin de

57
blejnerii, deşi nini nu sunt pe deplini făcuţi
preşi pe sub uşi, mătuşi tamare şi şi davizi în
pemperşi,
• răii judecători şi tiranii daţi răilor, papa-
rudele capitalismului de cum etrie
• sulfinii funerii şi funerii sulfinii, naşii la
finii cu finii la naşi, cumetrii la socri care se ţin
de cumetrii şi socrii
• toţi ăşti trăiţi în bini şin febine de găşti
• A, să nu uit: şi cîrciumarii {care ‘toarnă
apă-n vin’?)
Acu, dacă sa făcut Apelu de seară şi nu lipseşte
nimenea decît ÎnaltPrea sfinţiesa preşu de
rugăciună, să ne purgăm pă el de Purgator,. Şi
să purgătorim dacilea.
{şin pe urma venea dacienii pe străzi cu
mugete de pamplone casă ne re gurgiteze un
bugete cu varză şi ciol (ane)} că conform lu
papa hagă alu nea blagă, purgatoriu e locu de
graţie şide pur gaţie (şi cacă), unde purgăm
bocu.
(Nota cui? – astea e mărturii şi auto –
demăscării optţinute prin torturii şi făcute doar
casă fie făcute. Că coana Evropă nui lăsa în
Chine să se guantaname de sete şi foame fără
săi purgheze şi săi mai epureze din cînd în
cîndă. Şi să se cioloşeze ţarata Asta era de fapt
adevărata osîndă şi tortură: să te aia din uie,
fără săţi spuie.
• ZA cem, bre!? Za ciocu-mic!
Fără nici un pic de ură de clasă, un fel de juma
de mihăNeamţ călare peo juma de iepure
şchiope susţine că prin Evrope circ ulă un zvon
(lansat deo Draculă cu nişte iepe cam ebe/ (or
invers e?)) cum că., în cazul Greblă, caprele
nau stat ca pră. Nici în pre. Şi căn timpu mai
multor escale la vila Dante în cale (mai bine zis
în bîr log), boc pu! sese la cale propria sa
răpire dela gubernare. Şimai multe gagale tip
bute, aprobate de Belzebute (cun ‘se aprob’cu
pixă mov), casă le dea la ăştia “Panem et
CIRCE”, cum sar zice. Şise făcuse Rocada
Mare în Ceruri, şi Rocada Mică dacie: căn locu
lu Daciana Ve.Ve.-ului fusese pus bocu lu
Dacian, cavea aspect mai cioloş esc (da dacă
nu greşesc, şi miaş dori să nu greşesc, avea în
el ceva mişelesc de …nam cuvinte
Că prea se vaie că nau nici daie, nici daie, şi că
ce drac de Bă SeRAIE e ăsta, canceput şi
cucuvaia dela Cotroceni să mise vaie că nau un
birke nau şi nicio marcă de să pune pe ARCĂ.
Că la toate le pusese băsu danga ua prin tanga.
Se zice că Dante, ruşinat de cîtea văzut şi auzit
prin pacia, sa sculat singur, şia dat palme în
faţa oglinzii şi sa aşezat pe genunchi pe coji de
nuci, la colţu de ruşine, pe cap cun bikine –
“cine face ca mine, ca mine so pată. Ama cap,
ama dovleacă seacă”. Că ce IAD făcuseră ăştia
aici, pentru doar un vot, tot ceşi imaginase el
era un vax şun mizilic.
• “<Ce de mai mîncaci de-a lu Flămînzilă
şi sugaci de-a lu Setilă, mai era
• (da şi cocoşi dealu Cocoşilă, vopiţi la
PeNe..

59
• “”Cîndu-I pîntece bine sătule, / Atunci e
şi gura vorbitoare…” (şile spune?)
• Deci în pîntece pline stă toată filosofia
cea lurată”
“Să – trăiţi – Bine!” (am încheiat citatul în
citatu lu {I.B.D.)
Că opt imismu băsist îl făcea pe optimist să
zică că “<Se poate şi mai rău!”, şi săl
contrazice Marele Băsănău Nou care stă cu
zgaibaracele răscrăcănate şi se mihalacă (al
dracu dracul) că “cînd neo fi mai rău, săne fie
caacu!”(un bizan către un Antes)
‘Bi – zanţ după Bi-zanţ’ şi Ciolo după Ciolo.
3. În pauze, printre aplauze, se mai aude
din vreun tufiş şi cîteun :
>””ALO! Alo! Alo! Liniş….
03 - CAPITEAUA U (VIII) –
H 3{cel mai cel HEE, fără hE-uri ṣi .UIE]

HeeHee, multe-ar fi altfele dacă sar începe în

linişte.
Şi sar da cepe la “ALO! Alo!” şila “AHO!
Aho!”. Cacolo unde nuie nici întristare şi nici
altceie, acolo e Uie! Şi pă uiezi îi colindă de
colindeţi, şii umplu de căcărezi raiezii răieţi,
localnici din Raie. NU,nu, “Mă turătorii iadului
“ e o piesă de teatre, şi maestro Boc IV nu
joacă nici un rol işor în piesa de teatru despre
un alt măturător.
Daţimi voie să în chei şi să trag concluzia că
“Măturătorii Raiului” se joacă cu casa închisă
la Cotro ceni. Acolo se: / mătura pod elele,/
pela colţuri se lua păianjeriile, se spăla
perdelele, / sa şters de prafe peunde sa putut, /
sau bătut covoare, / sa şters geame, asta a fost
cam tot ce pot
Din cauza CRIZElor mici şi dese – CHEIA
marilor succesuri – apa caldă şi curentu curgea
în cocoloaşe şi mai mult nu venea decît venea,
mai ales la oraşe. Că la sate băsiştii făcuse
ceapee de băşinoşi cu gaze şiavea gaze şa mai
şi lase la următorii urmaşi. Doar că nule prea le
putea controla şi navea cine să le taie gazelle,
şiardeau gazu de pomană. Vaide Ma ţele lor.!
Şiaveau scăpări de gaze prin cur te (că pe lîngă

61
băseli mai scăpa şi cîteun scăpău, or, şimai rău,
cîte-un boc; şi iera un băset şiun joc dea cine-
pe-cine-bese, şi cine iese şi cine vine la gubă,
dencepuse să se cu tremure ţara cao dubă
neagră deatîţia de-aldi veseli în beseli (şin
petreIspireli veselioase). Veselioşii şi
băscălioşii avea cîte-o bască liberală pe care o
aruncan susă casă.
<”Casă ce?” Că doar nu strigau dealea cu “Eşi
afar’!”
Dar încă totu era cu totu şicu totu cam într-o
băsălie şio băşcălie, inclusive băsiştii epilaţi,
deveniţi braţi de cruci cu iohaniştii, (daşi cu
fosta oamă de taină a lu Nelu M) şi mai ales
aleşii băsişti apelaţi cu apele de boc 5(cinci?)
într-o nemtodoamă de budă. Din Pesta toţi cei
4 boci ventriloci îi ventrilocea vocea lu Mucea
şio cazocioca în toate cele 4 puncte cardinale
omane, dese dusese vestea de ANI şipe la ruşi.
(nuş’cum?)
& În anii cu mulţi lemingi băşitori, băsismu
puţea înfiorător de puţă tor şi se dădea pe
soldă, ca gazelle de sondă, doar pela popo®u
băsist (cu car tela de ac tivist). Ăsta, dac-avea
scurgeri de gaze, se-ncu metra doar {casă nul
prindă flama dela Torţa Demo}
• <<”S-a rupt gazometrul!
• Ş. c. l., ş. c. l., ş. c. l.
(citat trunchiat din ‘Al dracului dom. Mitică!’)
Prin pori şi pore expulzaţi dela mititică, şi în
fiaţi de mişcarea pro- io, se diasporea caun yo-
yo şi umplea lumea pro-euro peană cu toată
puţenia şi-mpuţiciunea ciunistă (per petuată din
naşMirce înfine) Da fiecare djine care ieşea din
aceste lămpi al dine era duhu sfînt alu Sînt
Bese scu (caren loc şăşi dea duhu odată cu boc)
care-şi trăia sătrăirea de Bine dela Foarte bine
în sus. Dar după ceai eliberat duhu tutelary şi
larii, era cam greu săl bagi înapoi de pe undea
ieşit. (cum să bagi în apoi un beşit?) În plus
nusa spus nimic despre niciun mus beşit (or be
tegit?)
*Că simultan cu scurgerea în ca tran a lu Boc
trei –patru, se în josea şi restu de JosRaie tot
aşa. (că se cam ungea boc cincea pe catarg, şise
căftănea şaselea. La încălzire, alături de ie puru
predoi, eşise şi un pic de cioloşic –da furase
startu). Asfaltagii cătrăniţi şi asfaltagiţele
ideme să pa!u şosele şi scria pă ele [‘cu
momele şi şosele, te făcuşi vornic, mişele! –
aş! – altă manea, mai nouă : scria că aici e
banii mătăluţă. Şăia venea şi săpa, “sapă. Sapă!
Pînă dai de apă) căse săpau unii pe alţii.
1. Şodată cu ţara rămasă de căruţă se
scufunda din vale în şi mai de vale de cu
toatele co tele –guţă. (nota lu – tele –gondola
încă nu se scufunda destul de repede, dar unele
mai şandre ajunsese déjà la fund).
2. şi seafunda în afundă din cauza furtunii
(financiare) care era fără fund ca butoiu
Danaidelor.
3. în toiu luptei e pocale în palată na mai
rămas

63
4. că criza îi prinsese pe mnealor cu
chiloţii-n vine, şi iloţii cu toţii au intrat în
greve de zele. Şi nu mai vrea nimenea să dea
doi bani pe bocii noştri (nici pe predoi) (şi nici
pe punguţa cu cei 2 bani)
Aşa de mare era de –valorizarea încît istoria
consemna “Epoca devalorizării bocilor
autohtoni” – şi contra –semna.) cu semnătură
olografă de mînă.
Că Băsului a-nceput săi cam pîlpîie din aură.
Cu pîl-pîle de mie să nu facă flame Torţa.
Demo craţiei de băseRaie. (IADA fusese-n
conservare în Epoca de Aură, da cam dădea
semne de în catrinare şi se un CIA.)
{apropos – cică pictoru care-I pictase tablou
Infernului din Dante, a fost întrebat de pen-
ultimu locatar:
• <”Mneata eşti autoru? – şi SeMeSeul
primit de răspuns direct în modrogan
• >Nu eu. Voi!”
Ca trinizarea grădinii carpate
(aşanumita Grădină Edenă, fosta, pe numele de
fată, Dracula Parkă) nu era opera unor pi raţi
Somali de tip Gheenă, ci chiar alor noştri depe
ARCĂ, cei mai omani şi mai onaci draci din
daci. (în ainte de bi –nom şi co-preşedinţucă,
pe feisbucă a circulat o poză cu Sînta treime
care se pusese să TRI um VIRE
Şef de echipajă, unu alu Falca co falcă-n cer şi
co falcă-n pămînt. Vă-ncipuiţi ce Jaws! Avea, ş
ice draci! Că cam toţi paci şavea ma trozi irozi
de tip “NU ştiu! Nam văzut – Nam ăuzit!”,
şialţi dalţi dealdi dăşti careavea PPP ; Lăţ –
Lungilă, Setilă, Flămînzilă şi moş Gerilă, care
de pe unde se cu papahagilă, Deanu, Ceanu şi
Bou era pe lîngă brotacu oltenizat plecaţi în
izmenat şi iz menituri. Că de cart Zor-de-Zi şi
Miez-de-Noapte făcea etîcî şi etîcale garde şi
bîltîce. Cum sar zîce
La timona nea Spînu uite-aşa-nvîrtea o nuţă în
pre. Şio nuţăia de
@Şintre două pa! hare lansa încun fel de
chemare la un alt fel de “<HAI la lupta cea
mare!” şincă alte şi alte Apele! Către
Că partida en toate, şi toate en una.:
• “Furtuna mîntuirei straşnică are să
fie…./ aveţi grijă de ziua acee, /
• Şi grăbiţi-vă a vă îndrepta din vreme”.
(citat précis) Or conform lu nea
Ale cu, acel tot eme ne era déjà (nu venise încă
ERA Factotumelui I – O) Băsescul, şi el avea
pe steme ideal de schimbare. (or blesteme)(că
bocii lucra în 4 schimburi pe zi , re pet: DE-
Cu_Seară, Miez-de-Noapte, Zor-de-Zi, şi Boc
IV .
Că, dup’ceşi schimbase pempărşii, băşii băsifi
case toate vieţuitoarele, dela elefanţi la bacterii
(pregătind îmbarcarea pe ARCĂ şi pre –
schimbarea la feţe.
Pînă mai ierea schimbase mai-marele de peste
haznale,
1. şi boc unu fusese schimbat cu un boc
doi,

65
2. care fusese debarcat peo insulă pustie şi
plină de … matriarhat,
3. şin loc de boc adusese Băsescu pe unu
Boc III care fusese după o vreme
4. preschimbat la troc cun boc IV patru de
24 patru de carate (nimeni altu decît actualu
care nexa Karate, că sa luat spoiala de pe el şa
rămas un hîndel). [nişte schimbări post pe post,
cuacelaşi prost peacelaşi prost – Asta era
Marea Schimbare!?
• <”Trebe să vă spui – (vorba Băsescului)
– că nam auzit prin ui o prostie mai mare, de
bitată de un şef de stat mai prosto-van!
• >”Ba prostănac!” (se bagăn vorbă alt
ESC, preocupat de rotaţia cadrelor) (şia beli-
bocilor)
#Da dup îndelungi căutări şi schimbări la pre-
schimbări post pe post, Băsescu a urmat linia
partidului (în toate aceste peregrinări a ţinut
post) ca pe steaua polară. ##Da şi pentru pe
delea Băse era ca bona care ţine timona(ca
biber(e) ?– ona) şii timona prin FURT uni
şiaduce ARCA la dană
(Notă – am luat notă de Vocea Străzii
‘presupunînd că Edena are o dană pe careo
cheamă Helena?)
*Că de fapt ARCA plutea în derivă în largă (de
criză) şi în mare nuse mai vedea linia
[orizontală], doar ceru şi marea.; deşi musu era
mErEu sus pe catarg (toate era cu curun sus
tocma decînd) şi se mareea în flux şin re – flux.
De refluxat se refluxa în perioada dintre două
guberne boc. Şin aşa hal îşi mişca coada şi se
codea de mai să nuse mai ştie pe unde-I SuSu
de Raie şi undei josu. (şi unde-I musu din
JosăRaie?
@Că dacă Boc e cu susu-n jos, atunci vine sau
se duce dela gubă? (că dacă te ei după
feisbuce, un sfert de boc face mai cît nu face
un boc adult! Ba chiar mai mult! Raiu şi iadu e
două noţiuni imponderabile, aşa că probabile
cîte un Boc gravitează între şile orbitează pe
rînd. Cînd BăseRaia, cînd BăseIada se da pe
cartelă, că nu iera păcătuială săle ştii. Şi le
poartă pela fiecare la poartă co-linda co-
preşedinţucii cu re– frena “Zd rob iţi în zob
orînduiala cea de cea” – şi ăia de cea îl huidea
dela ceală Sau o dădea pe chemarea ca un fel
de :”Zobiţi orîndurarea de hăisa!”. Şi ăi de
dreapta îl lua la isa şil da în tîrboc.
Vai şamar de boc şin Rai şin Tartar, Scylla şi
caribda prin care cîrmăcea ţara în fiecare
cincinal.
În epocu de Daur era îndeobşte admis caici e
Paradis – sau că paci va fi.
Para disa promisă. Paremisă Edena se chipocea
un picuţa, şi nicăundea nu iera mai ghini cacia:
• Mai sus de sus nu-I nimic nimicuţa.
• Mai jos de jos nuie niciun prejos şi nicio
uie,
• DECI:, ,,
Mai jos e susu şie identic egale cu mai sus de
josu.

67
şîse amesteca susu cu josu, şi susăraia cu
josiada, într-o HOCUS –pocuseală karlmarcsă,
să nu se mai fie decît o totună şio devălmăşie,
şisă nuse mai ştie.
(cei bine ş ice nui. Să fie totu un orce e, ca la
ăia din ui) Şi tot printr-un HOC–in–poc Băse la
tot reinventat pe boc. Şi mai pormă la pus pe
hocuspocus de bornă la hotară.
Cum la pus, re-pusu sa şi HOP-miticit şi-
nvoinicit că doar el cic face şi drege şi apără o
ditamaie ţară omană şi-o-nRAIE (verb?) dela
plaie Răchiţele pîn’la plaurele dela marea cea
mare, o numa el din hotară în hotară.
Iară?
Iară.
Dară Locu (caşi locii) unde sentîlnă şi
sempreună (devenind o totună) bocu cu băsu ,
nu poate fi decît o Cloacă. (cao strungă lao
stînă mai pişpoacă)
Iar dacă vit ejiile acestui neam, cel mai vitejesc
din neamele trac, nus în trecute (înui decît de
bunăciunile şi burătăciunile acestui numai
puţin străstră-bun prea-bun Dac *ian, atunci
măreţiile măreţele şi dinceînce mai măreţe ale
preamăreţului bădiţă Traian, nu pot fi umbrite
nici măcar de simoneriile dela bară a
simoneiCreţe ajunsă co- preşedinţucă cu enşpe
laice pe feisbucă. (nu pot fi umbrite nici măcar
de umbra lui Mircea).
Iară sentîlnăi doi pe Arcă la Noi so facă maltă
înco dată, şi pute treaba a trădări şia (că doar
pe Nela ştiece trebe făkute şi face treaba).
Bătrînu dela Apa cea Mare chiar că ştia să bage
în maţe de Pleşcoi orice voia ăi din ui (să bage
în NoE), că important nu ice bagi, c ice scoţi.
‘ce un proverbe că semnul unei bunei digestii
interioare, se vede la exte. Ori, una bagi, şi alta
scoţi. (că ştii ce bagi, da nu ştii ceţi ese.) Şiasta
o ştie cu toţi din clipa în care candida la orice
ceva în echipă. Co candidă mirare provocată de
candida, se mirăreau unii la alţii:
>”Scot cît bag? Sau nu? – asta-I întrebarea dea
fi ales uit.”
Că dacă bagi o dita şi scoţi o atîtica, nu se face
să investeşti în afacerie. Mai bine nute bagi
dacăi prostie (da nui de tot? atunci cît pot să?
Ăă?
- Cît bagi? – Cît scoţi? – socot că sar
putea face prin vot şi prin licitaţe tot. Noi
vindem tot. şi sar vinde (dacă nu se şi vor fid at
déjà) posturile de aleşi şi alese pe alese pe
tarabe, în pieţe diverse. Şiar fi preţeluite de
precupeţi şi precupeţe, şi date în rate cam cum
vînd popii indulgenţe.[şi titluri. (de stat?)
Prinţii şiar putea cumpăra genealogii de sfinţi
şi de toate pentru toţi: Parc-aud pe ARCĂ la
babord :
– “Cumpăr păr!”
- Şila tri- bord :
-“Cum păr? Doctor (în)(rate!) {casta era şi
poanta cu Victor Viorel Ponta, din casta
gubernanţilor, cavea un nume care se ponta
singur la glume. Şise auto pla Nuca parcarea
din Draculă Park, unde sentîlnroian cel Viteaz

69
şi CelMai Tare din Parcare cu Bocu Cel Mare
şi Cel Bun. Căsta era momentu şi locu: LOC
de căcă stoare şi loc de pede-mirare. Cau eşit la
drumu mare cu Torţa Movă:
<..”pe Dîmbovă-n jos, / pe un mal
frumos,…”..ete la el ce ice că ici:
>..”pe malul apei sembletesc / că rări ce duc, . /
şi duc,../ şi duc..”
Cum ‘toate drumurile duc la …Rîm”, decă la
con fluenţa dintre un tărîm băsist şi celălalt
tărîm, nebăsit îndestul, da-mbîcsit de-un dracul
de boc bocciu, cu bocofanii şi lăutarii lui
bocofoni să-trăitoridu-şi traiu şi mîncîndu-şi
mălaiu (şi ceor mai fi avînd prin cont)
Da înainte săşi cheltuie şi ultimu ort prin vreo
uie paradisă fiscală, cei doi mari titanei ai
gîndirii omane seaşează pe troane
(în poziţia oficializată de ‘Gînditorul” de la
Hamangia, co-existenţii îşi co-există co-
existenţele lor terestre, şi joacă alba –negra cu
Grădina Carpată)
Da şin epocu cu bocu raiu şi iadu economic co
–există. (că tot ce există, şi (se) co-există). TE
oria con –vergenţei sistemelor era cacuma vine
Era cînd sentîlnă cele două şine pa! ralele (mai
cheferiste ca vasilacheRoaita.) [caşa sentîlna
bocu cu beşescu, săşi numere paralele aduse de
cocoşi.] şii ia la inter ogatoriu pe codoşi
@ Cele 4 rî uri de lapte şi mere care se scurgea
din eterne peste noi în Edene, aveau toate
nume de semi-eroi: Boc unu, Boc doi, boc III
şi Boc IV, nimeni altu decît actualu În rest
toate erau dealu Epocalu, (dacă nu cumva şile
restituţio in integrum alu cocoş cu punguţa lui,
ori cocoaşa cu ‘paşol na sacoşa!”.
Că toate trecea pe la ei, şi ei dirija trafica.Cam
cam rămas peacilea, în josul susului şin susul
josului, într-un pur gatoriu cu epicentru la vila
Dante.
Pe ARCA lu _ESCU, boc e un fel de cetăţean
de rangu doi, un fel de Escă prezentînd
rumegătorilor cele două variante de raia, cape
două cingame cu balsame: “HAI la RAIE! HAI
la!”:
SUSiada vs. JOSIada. – Două Raiale ale celor
două nevoi depe la noi;
Noele şi Noia acestui popor erbivor – Poporu
bă sist. (“<Că pitane, nu fii trist!..
Io lume dură, plină de ură de clasă, unde
senturmă io han cu io han şunde toţi senhaită.
<”Hait!” “Fii pă fază!”
• <”Dacă nu poţi, te e – ja – cu – lea –
ză!” (vorba omului politic)
ĂHĂ!
– “Las’că ne vine rîndu la toţi!”. PeDeloţii
şau schimbat chiloţii, dan toiu nopţii parcă-aud
cum opreşte duba neagră la poartă la ARCă
şaruncă cu arcanu (az noapte lam visat pe
mexicanu! Şise zice căCică caracatiţa Paul nu
mai poa’să ghice nici propria lui soartă!?
– Toţi au vise cu bice (şi unii cu spovadă)
vrei dovadă?

71
– NA!-ţi dovadă!! {şi dova să se vadă e ca
cearşafele lu şova, chiuit de un pui de Stolnici
şi lumelumelume (cala Moşi)
– <”Cit – “”Astă noapte la visat
(şa făcut o HARTĂ – pat,.”> şa
semnat indescifrat
altfelăspusă
04 - ([sub] CAPIT - ULA a ∞optE-
{o capitelă / a mai ++ dubluplusă}
Şi mai zero – zeră
după CAPITULA a ŞAPTE-a B++ dubluplusă
============

… În continuarea continuărilor din ErĂ,

(de înco ziuă) Defila continuă întro cam-prea,
înde aproapă defilare după defilare…de
potoapă de PeDepulime pusăpă drumuri cu
Calea Victorii Ărcii spre Marea Cea Mare…de
peste hotară.
>>Iară?[daio I pak dau ştirii băsimii Tale că şi
şi numărătura INVERSĂ continuă… pe
inverse, (cala inversioniştii [din fosta
pedelitate] din Ca la matale, undese – déjà) se
eja culă mişcarea Po. (n.a.= the term was
initially associated with populist movements)
…….7 (şapte), 6 (şase), 5 (cinci), 4 boc pa…/
Stop joc! Stop-stop!
+++++++++++++++++++++++++++++++++
+++++
Turnu de (Euro?) control:
(pregătind de-un “marş! –la – loc (şi dun stop
la stopă)” înainte deo aşa-zisă Hopă
LANSARE propriu zisă a sus-zisei ĂRCI
[fincă tot du-du ie motoarele de geabe-n bloc-
starte la moto nave],[datîte NA-ve!]

73
Sa trezit că are şi el de făcut un anunţ
importăcel pentru ţaraTa omană, dar fiincă
fusese defore stat orce urm de stejar (de
extremă urgenţe) în… stane (dica în state. Cu .
Stan] a găsit de băse-cuvinţe să de crete în
etere că …pîr – pîr …pîr – pîr… .
@ (că cam aşa se pîr-pîr-a omanitatea traiană
de cînd? De cînd sa vice-versat scursul
historiei IZMELOR. Şidăla Capital@ sa la
Soci@ şinapoi la, că daia mersul în nazat e
îngrecat la deal cu bourenii mici (şicu dănileţii
aşiş de pişpirii).
Printre ‘La-revedercisme’ restauraţia se
restarta buş-a-buş. (şi cur-a-cur?)
Şacuş sauzea în tot spaţiu deal-vale doar pîr-
pîrE şi pîrîturi şi pîr-îie şi beseturi, şi printre
ele vocile ălor dela Europu Cel Mai Liber
anunţînd anunţe că pîr… pîr…/
Căn Draculă Lendă pîr-pîr-oii mai cu vlagă
(dealu nea blagă) se-mbucăl-oia cînd se- mbur
da iama printre pîr-pîr-icii mai macovici
dindaci şi dădea din coadă daceastă bucu rie
încodată. Şi înco data devenea obişnuinţa de
ate REVEDEA dînd din code cualte pîr-pîre
din PeDea. Şi era la mode la-revederitu
moaştelor şi pu. Patu. ++(sajunsese déjà la
nivelu boc-patru / lare vedereale) În tot natu
omane, da şin alte naţe mai mult sau mai
puţine colo cuitoare din băştime, nu ştiu cum
se faţe că era Era cu CREZU la modă. (că
crezu lu boc era că pedea faţe ce trebe):
_“ Că făcătoriul lucrului, acela ferecatu întru
facirile sale fi-va” (C.V.)
Facerile de bine şide FeBine ale bine-
făcătorului menţionat şin “Codicele Voroneţe
an” (= C.V.) era multe (fapte şi mai mărunte
şimai nulte), da cel puţine 4 (patru) erau
evanghelisite npede mai Pe De rost decît.
Astfel încît că pă ARCĂ, toţi, cu toate religiile
lor, aşteaptă re-întoarcerea a… cuiva. Rolul
acestui re-întors MESIA era pentru omanii din
Eden o mania jucat [în acest milen] de BOC 1,
2, 3, 4, 5, etîcî (caşa era crezu lor, saştepte
mereu o reîncarnare de boc, mai bine zis o
reînBOCare din boc). (N.A. – Doar că Boc era
un felde Mesie pă dos, cum sar zice).
##.. Ne ţiniia tot în NEAZATE! Şin pocne de
bice, şi “grăia întru limbi şi pro rociia” pacia
băseştenii şalte paicenii, şi vedea vedenii în
toate. Că se pare căl ajungea din urmă trecutu
şil căla să ise-nghebe-n spinare. Da el ştia caşa
şi trebe.
__” Şi sări spr-inşii ciomul ce iera într-însul
duhul hiclen şi învăţacu loru”(C.V.)
(N.A. – Daia nicinu pot să tacu cînd văz cumne
ţine tot într-un ‘NAZAT!’ şin înapoie la epocu
de dinainte de nea Noie şide SSMDe.
Bunăoară, secam de dulciră la ‘bine-să-traiele’
deo dinioară, în RAIele de pe atunciră.)
_ _ “ Cei ce de a voastră burătate proroociră
ispitindu, cumu sau în care vreme iviia întru
înşii duhu lu … t./ Fără teme fu în vremile
aşele voroavă nu puţină de cale (adecă dacă era

75
sau nu Calea Cea Dreaptă a … Escului
primare) (or prim at?).
_ _ “.. aşa amu era dzis, şî vre însuş pedestru a
merge” (C.V.) şiaş videa cu ochiu acest vis
(comica?) al luie. Pe care nicinu preaputea săl
spuie. (da nici săl or tacă).
Cadicătilea de ce ş ice tot caută cei 4 boci
pacoleşica. Ăă?
_ _ “Şi spuindu luclurele sale ‘ce că ..
“ispovediţivă amu unu alăltului de păcate-vă şi
greşale, şivă rugaţi unul derept alalt cumse
vindecaţi-vă-ţi” (C.V.)
(N.A. – carvasăzică, pentru mărturisenii dastea
mironosite mise plimbărisea bocii unii după
alţii şi se ispăşea!. Io cam credcă boc vindea
indulgenţe la pedepopo, şi de fiecare dat cînd
se re la gube, îşi în scena o via dolerosa (şişi
împletea o coroniţă co-roza) Că Canossa lor
era să se-ntîlne boc cu boc şi să se suporte unul
pe altu (că cam aşa sugera clipu publicitar)) )
evident cu character dublu-duplicitar :”Sîntu la
noi patru (4) sfinţi părinţi cu patrufire, boci în
toată hirea, cari rugă ciuni au de sine (şalte –
ciunisme daşi vise de prea. Mărire)
_ _ “Şi scrise tremetere aibîndu acesta chipu”
(C.V.)
Da nu ise-n tipărea pe zide nici un măcar pro
filu lu boc (ofi lu, nice cînd era în cel mai
albastru boc). Că de fiecare dat cînd boc îşi
semna demisia în anonym, cu.. (Cu degetu-n
muiat în boc, cît de cît voroneţ de poponeţ),
mea-culpu lui suna cam ca un copipeiste după
“Codicel Voroneţean” (şinu dup primarele care
Este):
_ _ “…io mi se cade giudeţu a preemi” (C.V.)
Era un fel de ‘ca pulu ţoc vrem!’, cerut deun
încă boc, aşa căşi dzîse Nea Goe cătră fisusău
mai Noie:
_ _ “Vrere-aşi eu însumi acel ciom săl audzu”.
Şimai şi dzise şi către alte sumi de PDpulimi:
“… zise cătră alţii să meargă şisă fackă (lucre-
bine-făcute, din o mania lucrului şimai bine
făckut) şi so dreagă (da mai pe ascunsa, co
lucrătură cît mai ascunsă).
De va fi fost spusă .[sau a rămas ne],
lantrebarea că dad ice, bre, tot dai cite din
CODICE, răspunsa e căn e poc toate ave
codice (deca “Co-Di-Ţe” = codiţi ala boc Era
un epoc de boc şide draculi aricioşi (în tot
Draculu-Lende), plini de cozi solzoşi coade şi
codiţe de juri împrejuri de curi, în tratît era de
drăcoşi şide pedebăsoşi. De juri căi lumile,
cum sar pute a zice, doar o lume de CODICE.
Şi cu cît urca mai sus codatu, cuatît mai bine
lise vede CODICELE (şi cozile, şi coadele, şi
codoaiele, - şimai toate aiele, allinclusiv şi
coaiele şi? CO2doaiele).
Cacum se-ajunsese la puntu de minimum –
minimorum Boc-orum, şi coru de “Hai Libi!”
avea sonoru pe off, (că navea destul cvorumîn
ele, şică boc 4 – prea-unicul, navea (Ave!) nici
un alibi să lipsească dela propriu lui lifting de
testicul. Mai mult decît ceilalţi trei (la un loc),
şi nici cît o sută ca iei.

77
_ _ “Deca audzi sutaşul se apropii cătră miiaşul
şii ‘ce doară-mi iaste-mi vreme se grăescu
către tîre cacu un dealu Băs – ESCU’(C.V.) şi
toţi băsesc cu băsescu!
Că pacile se rînde la dîre de “Să –trăiri-de-
FeBini” şincepe şi coada a sencoda la coadă la
“La-Revedereală” (în luna lu răpciune şi
mălăieţe, de ăl cu Bine-ţe)( că era ca o lojă cu
bel-vederi la puntu de “La-Revederi! Şi de
solstiţă de boc (că ora de vară pe oliţă nuica
ora de arivede Reală de iarnă).
Într-o chebeqoază stricată Băselea dat
startu Real la o nouă etapă (a 4-a- PA) de “La-
Revederi! – cale”. Nuş ce drac mai punea
‘BAMPIRU’ la cale (caşai zicea şi-n Codex lu
Draculu) cu ixene citate coresene:
_ _ “…întra-voru lupi grei întru voi, ce nu voru
cruţa turmu de (PeDe) lei. Şî deîntru voi înşivă
scula se-voru nisca predoi (cu feţe de omi) ce
voru grăind răz vretitu, cumu să-şi tragă
ucenicii pe urmă-şi întraltă barçă “(o fi
Coresi?)
Că daca este aşa că din cauza lu bocemilu
premieru nuse mai putea re mania (nici des-
premia), şider beduiala şi la-revederuiala ţinea
cam cît ţinea şi orînduiala (citat:’cea crudă şi
de dreapte ce lumia o des-parte în PDL-ei şi
reste-I’.) Unii mai “la-revedergii” se-ncolo-
colea prin paicii şi se la-revederesc camcu toţi
cîţi se-ntîlnesc. prin Nou-Rai. Castai era şi
osînda lu Boc cît dura ne-orînda (şi datu dea
dura în jos, şin sus) şa narhia şi dezordinu din
dacia, că încă nuse fiinţa Dacia-da. [casă meie
la-revederismele ca unse şisăne giugiuce
iavaşi- iavaş ăi di FeMeIe].
_ _ “ …aşaşi credinţa, să lucru nu avure,
moartî iaste de sine-ş. Că ğice neştine: tu
credinţă ai în tine, iară eu lucru amu, aratămi tu
credinţa ta de lucrul tău, şi ieu ţie arăta-voi din
lucrurele mele credinţa me.
[caşaşi juruia unu altuia credinţe la fiecare la-
revedere (şi să-traie-de Bine!)]. Tu credzî că
dumnedzeu unul iaste, bire faci, şi dracii ăimai
draculi că credu şi spămîn tă-se. Veri să
înţelegi, o, ome deşarte, că credinţu fără lucru
moartă iaste”(C. + CV)
<<> Aşa că toţi boco-fanii lucra la plecarea şila
răs-întoarcerea sfiinţiilor sale: şişi aruncau cu
PA-uri şi PA-PA-uri şi PA-pale şalte dale mai
puţin academice (pe care şile SeMeSau cu
emoticoane de Pa-PA (pe) PDmobile. Printre
mereu alte “La-Reve dereli” mai mice sau mai
amice, revedereaua dintre Băsescu şi Boc X
(icse) era fix-e cea mai cea “La-Revederea” şi
participa laia atît BĂ – SE – LU cît şi, uneorea,
chiar şi bocu (lui).{Ieşea un felde grufie cu
“La-revedu” dintre o onacă în propria lui cacă.
(fiecare cu La-revedereau lui:}) Băsescu co ‘la-
revederică’ puchinos de ane mică, şi Bocu co
dita maie ‘la-revederoaie’ – cam cît o vuvuzelă
–cvadruplă. Căn er, mai sigure decît circuitu
apei în nature nu era alt ceval decît capacitatea
sistemului dea degenera boci şi traianeungure.
Doldora de ‘la-revedercizme’ şi ‘să-traie-de’

79
pe care nile turna zeloşi din chesea direct în
cizme şin galoşi. Caşa ne era Era de Baligă.
>,.>Căn (ghin)- iono-sfera puterii domnea o
atmo sferă de sfîrşit. de eră, de sfîrşit de vară
(că vara indiană într-o sară pă deale lu
Cotrocean) ca nui ca … în sfîrşit, de sfîrşit de
concede şide oricee. Dovadă? Dovada căi aşa
cum spusei era ‘larevedereli’ A păi era o Era
paşia trans luciddă clară de “la revedereală” de
orceli (şipă dinlăun tru şipă din afară), uneori
pre sărată cu cîtiun ‘davai menia platocika!”
şicu boceta în surd ină (dale lu Poli ăia de ştia
ceo să vină, şi ce so mai cere la gubernuri).
Numai era ca pre vremuri cu sinu cideri în
masă şicu boco-fani care se kamika zăreau (şi
săreau în faţa dricului cu Boc III) doar-doar lor
mai ţine pe loc. Sau dor se adiosau cu zăl de
odios casăi vadă ĂL. Că din Olimpe se vedea
limpe:
PeDe o parte se “larevedereau” în hohote
plecabilii de nou-veniturile şi prospăturile (la
regubernare). Veniturile venetice venea
întraice de-a buşi pă sub plecabilitatea celor
duşi, care era puşi să fackă (sluj în slujba la
poporu pedeu, şi cîte 5 gioane) caun fel de
ARCE cu cîtiun fir de trandafir imortal [şi
pufe. În formă de boace] Că bocofanii se ţine
tot de bocofănii şi epifanii. Şi larevederce cam
berce
# Pe De alte parte era tradiţionala şi mult mai
hohoata ceremonivitate cu bocitori şi bocitoare
şalte detoţi şide toate din alaiu lu Boc IV (care
se ‘la-revederea ) Şise intra se în Eru de
Leruileru şin Daciada de toamnă-iarnă , cu ‘la-
revedele’ maicu blană..
# Şi PeDe (încă) altă parte era la-revedera celui
care lea fost lea şi nea şi baci pa-aci, că Băsele
se supăr ţase ca văcaru pede oi. Şi ‘cea că
PeDea nui. Nice a lui, nici a ălor din ui, nici a
lor, nici a altor, ci a …bla-bla-bla…{şi noi,
restu de reste nepedee eram prinşi între toate
bla-bla-lele şi toate bla-bla-urile acestei
partyturi larevedericioase. Care la rîndu ei se
eterna în pîr-pîr…şin…pîr-pîre. şin
larevederituri ortodoxo-păgîne (căcam asta era
quintesenţa să-trăitului-de-Bine’ [cf. “O stare
de bine la interior se aude şi la exterior (chiar
dacă de văzut nuse prea-vedea, că era ceaţă-n
piaţă, - sau cam aşa ceva se zicea Pa!. (tuncea)-
dade mirosit – mirosea/]})).
Castai băsea lui mintea cînd sentorcea cu cura
la poporu pede şio da pe Pa-uri şi larevederi-
uri. Căn esenţă bla-bla-urile lu Băse şi papa-
urile aceluiaşi era pesemne semne spre Susă,
ca: <“Iar ia apucat păia-n Joasă La-revedereala
şiosă dea drumu la ‘NA-Vă!’ cu beri&mici şi
baiaramă cu cingamă.
(Nota red. – explicaţia e că Băsele leavea cu
cinga, cu’răpirea din se RAI’ şicu bluga încă
de dinainte de fuga odiosului şia co-odioasei
sale)
(Nota sereistului de service –Asta zice ăi mai
din ui, da mnealui nui păsa, şi păsa-nai nte, (cu
mult‘Tot înainte!’), fără păs, în drumu Luis pre

81
ovăz, şialte cingale dale, că El lupta să re-
brenduiască ţarina omănească. Închei
cu‘Trăiască lupta pentru pa!”)
(N.A. – precum văz, nea se cam făcea cosă dea
ovăz la gîştele lu Boc !(sic) şin general se făcea
că face fapte bune [şi chiar îi spunea lu boc –
‘şi mai făte şi tu că faci ceva!’]
Făcutu de nefăcute sau făcutu faptelor bine
făcute e cam acelaşi lucru; = ideiu iera că
faptele sunt eternele, nu carnea, şică nemurirea
vine din fapte. Daia era boc Nemuriciu
neamului, nu după făptură, ci după fapte. Şi
deşi borbele îi contraziceau fapta, faptu că se
larevedea Mereu pela guberne arăta cîtui de
eterne şi de mereie acest. Făptaş. (singuru guru
care nu stăntors cu curu la popo@u său. Că
pen’ce face, geabă priimea ostrace. Că se aia
pee le.) Făptuitoriu de ciomisme şi clitorise.
@ În ANALE stă scrise (cu verzale) că “La-
revedereala” la romani, mai ales la cei mai
petreromani/(traiani), datează ab- urbu-
conditu, din epocu de “PA şi PU” cînd beli-
bocii, costo-bocii şi vizi-goţii şia luat la
revedereaua unii dela alţii şau plecat cu boc-
ceaua şi vuvuzeaua în ori-în- Cotro- UI.
Maneaua cu “PA&PU” dura o de / ce?nie (2
mandate cinci-) Na-le! [mai îţi poftă ceva
sufleţoiu – mai NA!], pe cînd la beli-bocii fan
– areţi, fiind mai puţin bi-secţi, (şi rareorea
erecţi), “La-Revederelile” era mai dese decît
cifru 4 şiavea un aspecte cam idol atru: Asta
zicese fincă că Boc II îşi lua larevedereala de la
Boc I, şi Boc III se revederea cu Boc III (în
oglindă, şi se şi selfăia), pînă cînd sosea la
puntu de re-revederit sosia (lu Boc IV). Un
Boc IV cam căcărisit [şicu picioru-n ghipse}
deatît umblat canossat şiatît larevederat.
(Nota Mea – Între Boc IV şiun posibil Boc V
(cince) a fost, cum sar zice, un ZERO
larevederit. Şio perioadă de canossit în stil
flutur. (bras pela spate).]
Daia la boci [şi paleo ‘beliboci flacăra’]
“La-Revederelile” erau de noapte şi de zile (că
noaptea nui ca ziua) că nuse ştia cînd se vor
despărţi cun PA! unu de altu, dase ştia că va
veni şi-o zio
- Bă, PA-ule, ia zio şi paia cu PA-le şi la
revedericale, cumîi? .>Cic’ căca racatiţa PA-ul
iar fi pre ziso Băsescului că nun mandatu lui de
Spîn, nici alu ÎNcornoratu lui lui stăpîn, şi nici
în mandatele PA pilor, or în man datu ălui de
Sus…HO! De ajuns! Aşa că ERA de “LA-
Revedereli” era într-un La-revederit nesfîrşit,
între rupt doar de pale (şi ra-fale de Vînt, {şi
vînturi din spre Paleo / Ologu}) şi vro boare de
ecoaie pesemne dinspre la-revederea de iarnă
în spre la-reve-eea de vară. (unii mai venea la
re-re ree şin toamnă, de!}
- - DA, [atît în erele pre-dinastiei boc, da şin
Eru de DA1 cîtu şin ev-oiu DA2 (doiu)] era
diferenţiate şi-n funcţie de vremea dApoi, de
ploi, şi după cum le înfle Vîntu:
_ _ “ ..suflă austrul, păru-le că pre voia sa voru
nemeri. [că căta un felde brăili (Braile) de ieş

83
eli din criz]. Deci luară vetrilele şî veînreră
(deca vineră) întru RAIA din Cotro” (C. +
C.V.) Că unii mai funerii începuse a se cam
codi şiase da înapoi de la a se La-revedui cu ăi
mai noi papahagi, că cică preas mihainemţii pe
ceru gurii. Statu la îndoială nu iera o activitate
tipic boureană, daia se şi minuna la UiaPoartă,
aşteptînd vreo şandră care săl dez-minune şi săi
arate calea spre minunile dînsei. Da elemente
dastea şovăielnice şi insuficient de dănileţe
erau rePeDe la-reverisite dinPD . Că nuse
cades ă nu sencoade băsiştii la larevederatu
moaştelor unei monicimacovii.
Asta lise trage, şila morţ şila vii, dela că :La-
Revedereala de vară e cam ca niculară şi făceai
insolaţ dacă nu purtai evantai [dor boc purta
găinaţ pe maţ şipe basc], şiera urmată deo
scurtă la revedereală de toamnă. Abia apoi
venea LaRevedereala de iar nă, căi FBştiut că
iarna nuica veri, şabea după cel deal III-lea
trimestre venea primă varacu re-revederuiala
(şin toarcerea traseiştilor la cuib), şicu
implementarea deboc i IV (pa). Cînd toţi cei 4
pa larevederioţi revederiotarzi bastarzi
reîncepea Campani a de primă vară, primă casă
şi primă re-vederioasă. Că la orce la-
revederuire Băse-I făcea şi re-brenduire şio
văxuire (cu vax) [Dacă iera nevoi e şo tălpuire,
să iasă cu aspe cte de cît mai top-model NOU-
OM cît mai (ciom) cît pace. Că PA –ce era Era
de PA-ce, PA-le epocale şi (bule) PA-PA=le, şi
cătam fiecare un prom de unde săse vadă mai
celmai bine diferitele scene clasice de “La
Revederire” , Că dela utrenie la vecernie
(şidela vecernie la utrenie) sasculta cu multă
băseştenie această “La revederoşenie” care se-
n pretutinderea paicea prin pacie cu Femultă
pupincurenie. (că peronismu navea nici un
balcon decînd fusese de-balconat un odios
romeu caun balon de săpune – cum sar spune
la noi în sat.) Şi toţi gură-caştii şi gură-caştele
cu bilete de peron la ‘La-revederirea’
ACESTOR, îşi arunca cu hîşi în aere caştele
[căştile şi casc/ hetuţele] aşteptînd momenta
cînd ăia nor mai freca menta şi-şior lua
deadevăratelea valea (cu formula consacrată de
ileca – “VALE!”
, , Că prea îi revederim în atîtea ‘La-
revederime”, şatîta pulime aplaudacă se
pamplonă săL re- re-vadă. Pe dracă.
% Ca fenomen Mondialoman, “La-
Revederismu” cuaşa chiloman depăşise cu 4
procente (4%) bonjurismu [şi intrasen Cartea
Recoardelor din UIJoase, după alte fenomene
pamplonarde de strade, cum era baricadele din
hîrtie creponată cu bene re în contre la
revedenii şi revederii]. Iar numărul “la-
revederiştilor” pupincurelor era incomparabil
mai nenumăr abil decît numărul bonjuriştilor
şal bonjurelor (cu tot cu suporterii lor
paşoptişti optzecişti) Fără nici o cîtime de lez-
băseştate, pleşu viştii şi activiştii (grinpise?)
mai traiani (ungureni?) se ungura prin RAI şise
selfia, că cît timp era Era de la-revederire ţarai

85
în stend-by. Pîn’la următoru good-bai. Cînd sor
mai revederiră şi sor …cît de cît mai preteniră,
şi sor mai coabita prin coa’
& Aşa că istoria se scriia sub ochii noştri, şi
noi eram martorii ai Noii Istorii din era Post-
Comă (Era post-comunistă era era de dupe
epocu de aure CEAU şi St!
{Doar că PA-lele din epoc era ceau! Ceao!
Ciao! – orcum ai dao)}]. Căcam aşa la –
revederit păla cît timp la ciuruit! {si aflu că de
azi fanii ceauşescului fac 3 ani}
Şi tot aşa de la-revedeală pe scurt a fost şi
slujba de ‘la-revederit’ epoca – comă.
(N.A. – coliva a fost bună, da avea coji de nuci
în ia)
**Acu, revenind la revederitu dacu, Băse la
‘la-revederit’ cît la ‘la-revederit’ pă boc – hăl-
mic, cu tot felul de fele de ‘la-revederici’ mai
mari şi altfele de ‘la=revederice’ [alfel zise] tot
mai mice, şi deodat la luat la perpulise cun
“Hai PA şi PU!”
(Nota soţiei autorului – Na zis nici vrun HU,
nici vro Huă, nici vro ‘Ura şila gară!’
(Nota la o vară a soţiei autorului – Nu, că ‘la-
revădăRaia era o instituţie, da navea în că sede,
nici arhive, nici dane or dănileţi, nici wecee,
şise evaziona prin zona (euro).
La-Revederinduse prin la-revederita din piaţă
(ca prin ceaţă), Cel-Mai-La-Revede RIT prime
şi-a luat traista-n băţ şia plecat să se junime
prin neo-clujime. În urma lu “de-4-ori-la-
revederitu” a rămas un gol şogoime şi toate
fără glas de ulu-iale şi fără la-revedericisme în
boc-cizme. Că pe surse se punea deun der-di-
das-E în parallel cun para stase la ultimu
revederit de roberteanastase şalte curoase şi
curgoale şi mise dale lu michiduţ. [că
michiduţa făcea pe crinuţa lu ioanholtean].
>>Băsu tot lucrînd la săritu din lac în puţ
(consiliat deo moto bipedă macovă care sărea
şi e asalte, da din pre-lac), lucra şila re-
inventarea (adică re- brenduirea) bocu lui
(ajuns la nivelu PA (ş5)& Pu, da şi la re –
inventarierea bocilor {la a căror la-revederiere
îl apuca un fel de ‘dragă-stolo’ cu accente de
din vremea de apoi. Apoi recensămîntu venea
dela sine, fiind un sine-qua-non al referendei
depe timpuri.
+(N.red. – În estimpuri Noi, un crin putăcios
din Tînăra Gardă lucra la în contra la
‘Capacitatea sistemului dea reproduce boci,
ungureni şi crineni”(ce citat!?)
Azi fiind zi de vizită, Băsescu sa spălat pă
dinţi, şia scos beţigaşu din ureche, şi se făcea
că lucră iară la un ceva important pentru ţară.
(caşa zicea cînd se juca ca preşe-jucător: pentru
ca un lucru să pară căi bine făckut, el venia în
iţari şin opinci să lucreze şisăse coabiteze cu
niţeii mai puţin zei-ci.
@@@=======================Venit în
vizită de lucru in opinantă ca să vadă cu ochiu
lui propriu urmările dezastrului lăsat în urmă
de Bocii triumviri

87
{Ah! Iar bocii – acest opiu al popomănimii)
căstai preţu pentrun colţ de Rai} …Băsemise
plimba şi mi se preumbla cu mîinile la spate
(dup’cea trecut podeţu lu traian şia dat colţu la
Colţea) prin PA late (palata Victoria, şi palatu
Primăverii) la pase, admirînd fără glase peisaju
plin de rămăşiţi de boci pela colţi [boci rămaşi
paci după epurare şi după vidanjarea haznalei /
- şi exorcizarea Şeitanului – Asta se făcuse cel
mai greoi, cu mulţi căţei de usturoi. Daia încă
duhnea şi continua să pută locul şi PA- docul
(dica locu de la-revederuite de la fostele gube-
boc). Uite, Doar usturoiu şi ardeiu iute
ajută.Lăzăroiu îl mai tot psiho-consilia cu
întrebări:(şil pytia)
– Nu vezi, bre? Uite uşa pe care intra
BOCemilu cînd se ducea (la re-gubernare) şi
pe care ieşea cînd ieşea, uite geamul şimai uite
termopanul pe care se uita EL spre înCotro,
ioitei costuma de mis-marinal, uite biroul semi-
oval, uite preşul de sub biro, uite chestia aia ro-
co-co spîrcîită pă tavan, uite pereţii cu tapet
love-abil cu chipul tău leit-poleit cu. Tu chiar
nu? De cel nu-nu-i atît că de cînd sa pogorît
printre noi, nime nimerica nuse mai îndoaie
nici atîtica că există hemi-eroi şi printre noi.
(ca alde nea Boc, care nui în Ui, nici în alde, da
E)
++Ioite! Pe pereţi maiie pictaţi de picţi (şi re-
pixelaţi cu dife pixe de Cocoş şiai lui din daşi)
dife aspecte mitologice cu castori (şi polucşii?)
daşi cu limacşii tranziţiei basoreliefaţi peste şi
pe sube dife aspecte şi motive ale vieţii de zi
cu zi: uitel ici pe Boc cum duce gunoiu (la
bloc) şi cum dirigă în şpilhozenii lui movei
fanfare (în caze că iso tîmpla vrun ceva
Macovei), şimai uite pă Băsel cum îi toarnă
chiar El apă-n vine şiL spa (la spa?)lă pă
chişere [şi pe unde lo mai la] şilo da cu alifii..,
= (Ba nu , că se alifiează singur şi mii aşe de
alifios ca boc5, care-I uns cu toate, repet toa-te,
alifiile, de nici no să crezi cîtui de omic şi
harpagoniccu bugetu
- Tu chiar nu-L vezi?Ă? şi nuţi mai
recunoşti bocu? Î?
Şi mai uite şi coperişu de paie, vezi! Cît de
modest guberna din dacia?, acoperiş pe care
scrie (în portocalie) “loc de piş –piş’ – în caz
capare vrun gulivere prin faţă pela guberne. [în
undergrounde se zice de .. căi bun de “muscă”
(de pişoar)}]. Acoperişel de PA ie pe carel
repară însuşi iel, cu mînuţele lui reparatoare.
Aist eterne emile. (că venea şicu PA iele de-
acas, din sata Răchiţel, [care dădea răchiţei şi
răchiţele,- şicînd nu dădea nimic–dădea vrun
hîndelde boci], pe care şile cosea
singur.{desigur, cu aprobu la vrun acoperit de
acoperişe casă facă economie la bugetu statului
de drepţi
- Tu chiar nu vezi? Î? Deloc – deloc?
Şi mai uite şi uşa şi după uşa, şi cuiu de după
uşă unde-şi ţinea biciu şi puşca şi cureaua lată
(că brăcinarii dormea cu capu pă ei, de cînd cu
spotu lu Vîntu, ăla cu ‘Dormiţi li-niş-tiţ!’) Şi

89
mai ioite şi clanţa dela careş lua “La-
revedereaua”de fiecare dată cînd pleca şi cînd
se re, că isa dus şilu ciu decît a fost PA&PU
pată. Păi vezi cum eşti? Chiar nu vezi? Chiar
nu? [că doar noi fi şi tu vrun Naude-Navede?
- NU. Şi nu. Şi nu. (caşa iera Bă-ses-cu în
deplinătatea băşismului lui. De NU.
{Doar cînd era în deplinătatea băsismelor
Măriilor Sale era de DA-le} şi NUL mai nuă
pă nul, cil adulă.
…La care lăzăroii continuă mai de susu citat,
enumerînd pînă şi cuiele din duşumele şi petele
în care fu (bere)sese sînge proaspăt (în sisteme)
şi panegiric-înd cu panegirice şi cădelniţe
fiecare pînză de păiang care păstra cu drag
întipărit chipul … (de muscă de pişoar). Si ca
orice panegyrist neo paleo ologiat dădea cu
copipeiste la orice e logiate cu PA: “PA la pa-
lat, şi PA la pa-ie, şiPA la pa-doc, şi…, şi…,,
- “…şi toţi aceşti, şi alţii încă, au fost martorii
iubirilor acelui emil Boc către Tine, Sire. Lasăl
să se mai elixire şi să se fenixe! Se samă-l! Re
– mai cheamăL!
(N.A – şisă nute mire, dragă cititorule, dacă
boc-Lăzărelu o învia sub altă şintro altă formă
mai albo-fonă şi mai albă-ca-zăpadă) Da doica
o să le fie tot Băsesculu [că draculu ăsta o să ne
băsească încă şi încăle de după şi mai încă.
(încă o N.A – mise şopteşten cască că săl las pe
şefe cu selaviu de doică, căi groasă iar cu
CeFeIu.
 >>NA! iacăcă fără pre-aviz vine iaro troică
săne testicule. (ibidem, să-I numere ouăle şi săl
inventere) şi iar să ne inventare la netto şila
tare şila te-miri-cee. (da nula băseşti şi la
mirce, cila restu de hectare de pulimi omane şi
populici.) Că ăştia din femeiie şidi ui ştie şi
cîtă hîrtie igienică pui, şi cîtă pastă de dinţi, şi
cîţi mici, şi de cîte ori se sexăie în medie, ş ice
număr ai la izmene, şi..
Casă termine cu “La-Revederismele” prea tu-
tu-iste (şisă le ciome din rădăcine şi săle usce
seva prin pedepulime). Că nu degeaba Pol şi ăi
de pe la Euro_pol au chiar prezis ca indicaţiile
de regie sănu se mai fien eter, că se pîr,,pîr,
pîr-pîră pînă ajung la Cer (în Draculălendă).
Mai bines ă vie comisarii (cu pufoaice)
perpedeşi prin paice, şi să le indice ei la aleşi,
chiar în viu lor grai, ce şi cumele pe care
$ - ..’ se va face re-verificare de invent / tare pe
pluse or pă lipse. Sunt. [ca să se vadă care
nemai sunt. Acoperiţii, care ne sunt
descoperiţii şi care transfugile şi haisamii) deci
Sunt. Trecute cu majori tăţi de voturimi re-
eşalonări de dat (orii) ex-plicaţii, în-cur (ajări
dere)-cusături, vidanjări de urături, şalte lipsuri
şi lipse (iventariate deun ipse)(careavea o clasă
mai mult decît trenul…) [şicare venise cu
…Sîrmaa!}
$$ - …”se vor lua măsuri la…
$$$ - ,,, ‘seva bla-bla…
Şalte dealde completuri şi adousături la
capitolule “Am fost un prost”( de mic) şi-alţi

91
daldi “io nu regret nimic!” [fără alte
explicaţionări, plec dela aldi…]
##### Inventarierea condusă de-o tanti cu bert-
anastase cu roase (cu chiloate njoase şipe
doase) şi alţi roberţi ex-perţi în numere pare şin
chestoriale
(- Nu-i aşa, domle chestor? Ă?) Cît pace să
stea capră la capră. Dan a vrut şi Pacepu
@ Inchizitorialele de la achiziţii orace pre-
vedeau în dotările fiecărei ARCE (dote (de
para-stase şi stingătoare de incendii, şi barce de
salvamare) inventar e STASe. Inventăritu era
nu doar la mijloace fixe, ci şi la mitocănimea.
(care se stampedea#)
Oracolimea berbecăia [cala oraca] şise
orbecăia cînd la Poarta înCotroce–naia, cînd la
Raia din palata Victoria-Socialismelor-la-oraş-
şila-sate, şi umbla cu bla-bla şicu pîr-pîra ca
nişte pîrîcioşi (băşinoşi ce era. Şi beli-coşi. Că
înbla cu sula belită şi scoasă să te aia. [era un
‘casus Beli’?] Daia absenteismele absenteilor
erau anastaziate şi para-anesteziate casă dea
bine la ‘să-trăitu-de-bine!’ de pe plaie
mioritice. [unde era o Eră de Raie şide discuse
byzantine; că ce e aia, că ce e aialaltă, şică de
ce e ba criza de daia, ba criză de daia lalte} Pe
De alte parte, la pedelime iun
<<Să-ţi fie de bine! Îşi urau, cînd se pîrpîrau
şise băseau sătui de ‘sătraie-de –FB’ comisarii
din ui veniţi la sarmale pacile. Da canalele se
etanşa, caşa era în branşa inventadorienilor. Şi
pă lîngă ei, în grădina Edenului, păcătosu de
Băsu făcea pă bosu şise dădea fată mare
&sfînt. Că ‘ce săi renumere şisăi numeroteze la
indexe pă toţi trei, doi ,doi, şalţi ‘la-revederoi’
acuzaţi de loviturici de stat, cau încercat săi
dea cu “PA!’ şi flit. Da tentativa de ‘Larevede
rit” a eşuat şincă mai vor să la urmările.
Da pîrii se pîrî-ea şi se anastaşea cu
nenumărate limbării (cînd avea limbariţă, ‘cea
că…) şicu fără număr pupincurii (‘ceacă
‘fărănumăr, fărănumăr,…’)(cînd nu, adica
Butica dîmboviţană cu roberanastase pe post
de mili-ţeană şi-alţi berţianastaşi pă poşti de
naşi-PA inventaria codoşlîcurile şi-alte forme
de păzitorii ale ordinii. Şi disciplinării de
partid. Şi cum le inventărea, leşi îndosaria şile
numerătorea (în cel mai pur stil neo-securist)
căn caz de vreo ceva, …Pac! La războiu!. Că
doar pedela făcea ce trebuia, şi ştia ce trebuia
bine-făcut. Că trebuia o cît de cîtă ordine la
exodare (inclusive la.) inventarierea de
diasporei].
>Dala pene-ale? Dala DeNeA.-le? Dastea ce ne
mai istoriceşti? Cuma intrat în storii ?<A
costarea în danele cu deneale era franco. Co
intrare în Anale se făcuse, parese, pe căi anale,
adecă prin intrarea din dos, unii mai încă fiind
josnici pidosnici şi pidosnice doldora de
josnicii şi josnicături nedemne de Raie, Că cam
daie le şi mere toate pă dos tot Mereu. În
mereie de pidosnicii şin dos-nicerii.
NICERENE!

93
{“Tiu, NUCERĂNIE, nu fie de de
ochi!”(cf.com. Zagra – dealu lu zăgreanu)
(N.A – că pă ARCĂ Denealele făcea şi
desfăcea şi intrasen Analele historice ca find
cap – abile de orice drăcărie: inclusive rece-
nsămintele la morţ şila vie, a sporilor,
protosporilor şi diasporeilor, {inclusive, o
intrare peo coloană separată, a diareilor} şi
inclusive inventarea trusei de prim ajutor şi
inventarierea. (ajutoarelor)
@@@@Pasă mite casă nu uitaţ pacasă:
1 – ACE, (m)AŢE [de PA piot şi dupe mosor,
pîn’la FUNII şi PA–rîme {depus pemo -AŢE .
că poporu pede cum îşi iese din găoc
(găoACE), cum se şi in aoAŢE.
2 – (depe la litera BÎ – BICE, BICEpse,
BEnoclu, BRICE, Basc,BIjuuri de familie,
3 – (crestomaţia de pretexte se reia: CHEIA,
Cravata Vio(lentă), Costu(-maţia), COASE,
CARICE, Cîrmîze, Cingame, Cleiuri, CIURE,
Cazane, CURE, CUI-pe-cui,
4 – (litera D – Du-DU-Ie, // iar la litera E – e
Echipa de edecari care ne edecarisesc EDENA
– că băse sa lăsat de ECARISAJE şiadună
maidanezi în P. M. / PO
5 – (liter de Po- mină pe care nu laş lua nici de
POmană – FOARFECE (sau bricege, sau
brişcă sau un ghiere.{de ce? – căe bune la orice
TĂIERE de. şorce ciomizare,
6 – GALOŞI, GUMARI, şi Indispensabili (tip
iţari – că de iz meneli în izmene nusemai,
7 – (dela LÎ pîn’pela MÎ – LAMPĂ, lămpiţă,
lămpaş de ortac, alţi mogîldani -= plus nîşte
gîşte curve şi nişte golani cu orzete,
8 – MAN ta, Mantale, măntăluţe şi-alte dealde,
mioare (cu referire nula mioriţa laie-bucă-laie,
cila mioara lu mantale [ştii mătăluţă care] şi-
alte miorimi tize. + Tizica. Căn afară de tizicu
afferent, era mari nevoi de OI, deo manta de
ploaie (şi ca de ploi şi evedent mănuşi (-
vedeateaş mănuşi!)
9 - …etc. eteţe-uri. (vezi Alu Matale Cara /
geale)
10 - etţete-re. a mere ex-ene (adicătelea în
caze de cexine şide screme în iz mene, AMR
fixe un exe (x = N) +/- (plus minus) eN. Fincă
că Ăsta şi cînd vine zici că pleacă. Iar de plecat
a mai plecatără mnealui şi tot nam scăpat de el
(cf. CCRe)
(N.B. – Re stul notelor explicative eteţerate e
semnate cu numele din conspirativitate (sau
nesemnate în cod. Că la lampulu Aladdin,
căcînd ălaşi da Duhu era şun codicil < (N.
K.G.B-istului - = act întocmit în formă
testamentară prin care se modifică sau se
completează conţinutul iniţial al unui
testamente, semnat paleo-olograf co pseudo
numă din clandestinitate, ori cu cele de cînd
era fată or ficiori), alţi adnotători – adulători
sunt abre-viaţi sau re – de numiţi pe numele
mic de berci-naş, sau pot fi recunoşcuţi după
porecle sau alte însemne particulare:

95
[exe: Ur - echelniţă = căi întro ureche, şi
cilivizaţia sa născut la Ur, bul-dogu,
- Onochefalos )= cap de măgare), Căcărău (da
nucăi rău), Alumuscă (căi rea de mus
%Cea mai ICSELĂ VUVUZELĂ
Are şi unele adnotări făcute de cîte-un X –
icse, Y (I grec), Z (zete) şalţi
Neica-nime mai mult sau mai puţin pedepuleţi
(ca mine şica tine), toate notările informative
cam e para-ntetice şi stau sub protecţia
anonimatului. [şi vor mai sta încă mult şi bine,
căn omanie literature po – pulară, se ştie bine
căse bazează pă anonime]. }şi PA-anonimie}
Alţii au intrat în programul de protecţie al
martorilor (de undeş primesc şi pensie), iar ălor
deau ieşit din system (t) lisa pus cruce.
# mai e şi dăia care-au lins ceau scris şiau re-
zis, daşi dăi (mai dăieni) care şia albit dosaru şi
şi lau de-zis. Tot felu de mea-culpişti şi
traseişti politici se politrucă în juru la curu lu ăl
dei pă ducă şin juru la ăluilat cur [în plin
process de curare].
## În procesul de ra-diere ăi care nu sau lăsat
radiaţi au fost iradiaţi, că securitatea are mîna
lungă şinu doarme nicio dîndă (sub o brelă
bulgă)
### Alte pristande şi mai robertanastase se
ocup să ţie de şase la numărătură. Ca orce
vuvuzăi de RAIă. Că “într-un stat într-un stat
de drept băsesc, un poliţai nu e nici mai mult,
nici mai puţin decît un INS. “ trument!(citat
semi-caţavenc) Şalţii care mai ierea în pacia cu
ştergerea (adunărilor) predecesorilor. Aşa că
nuvă mire
că………………………………………………
……………………………………….. lipseşte
cealaltă jumătate de foaie din inventare, {şi
nare cine somai invente]
(N.A. – nuşce te miră o atîtica de lipsă de-o
juma de foaie, cînd lipsesc flote-ntregi şinu se
mai miră nici. Nică. Că nimenică nu ştie mai
bine ce şi unde să completeze decît copistu
care a şters, şi peste ştersături măsluieşte
adousături la cu săturile istoriei. (care vor fi şi
ăle şterse de scribii următoarei puteri.) (că
bARCA puterii eca o corabie cusută). Că cam
aşa se re-scrie istoria (de ăi de la cadre)
”NU plec cu nici un fel de regret, şicu nici un
fel de părere de rău!(vorbu lu nea nicu ) ĂSTA
SUNT EU! {Citat băsesc} (AMR – 1)
???Numărătoarea inversă continuă! HUăăă!
++[saude o voce din off.) – of! Of!..

97
CAP.2 – AL DOILE MANDAT E
VUVUZELA – XXL – Vuvuzela IcsXelă –

99
05 - ([sub] CAPITEAUA (I) –

A a {cea mai cea A]

======

Că
Flămîndu codrii OF – tează, /şi vrabu mei. Cu
porţia.
(N.me – daia ai mei in aoACE]
Că
ACE – lora e părăţia / şi partea
Careṣi impart case ṣi foloase de acumă
ṣi naṣteaptă nici o referendum care să le a ṭie
partea
(parţial mai coloră şi pusă mai deo parte, în
partea dreaptă a eşicherului, unde stă pişicheru
deălde Căcărău – şi parte-şi face cu stăpînusău,
care de care mai pene leaoşi şin iţari main ea
oşi. Cun voayerism sinucigaş ‘ce
[ că
fac totu pe ei, prin ei – Şi daia ise spune căi şi
el un pic de fucktotum-e.L.
Cume – necume, ioite ce liote de omi-noi şi noi
pede loi, care sunt încă şimai aricioşi şi pă din
ăuntru şi pă din afară, şi pă maţu gros. (alu bou
Reanu pînă şipe smalţu dela dinţi e). (şi
buldogu), (şi paleologu). Căṣi făcuseră toṭi căṣi

101
aricioase ṣi căṣi melcoase, care se melceau în
ele de cum le atingeai co privire.
Căşi făcuseră implante de cactuşi şi erau duşi
prin cactuşerii şi căpuşerii în lese, caşa se
zicese căsa călit nou-PeDe- Liştii.
Că
Cam toţi băsiştii cei mai băsoşi avea la ei ACE
de cojoACE pentru orce (mişcă). [şi orice piş –
că / torie]. (Casă le reziste VELELE pe ARCE,
de cîte ore se-mbARCA în bARCELE puterii
îşi lua cu ei SULA şi cîteo poră cu husă pă ia.
Că
La porici încă de mici îşi avea solzi pă ea) casă
se hip-hop-e. Şavea aceşti băşi şi pelea hipo pă
ei casă reziste la orce altce pişce şîn – ţepe turi
(mai ales de curi), şila orce hip=hopă a puterii
de calicii portocaliceşti (dealu hopă – miticii
bocii). {din cînd în cîndă cîte un popă cu
aspecte şi miros de pop- blăgos, blagos lovea
cîte-un nou hip-hop dealu nensu boc. Şil caza.
Cioca. Că popi = căria e cu mari / O . NeTe
Casă sentinză băşii paci şi să se ţînăn băşii şî
năşii, ca mAŢE [de cîrnAŢE de pleşcoi de la
cîrnăţăria din Cotro – ce?- Noi pînla Casa
Poporului. PeDeLe-it.
Că
DA, oaşa măţăraie îndîra druma spre RAIE
şise măţăra iavaş-iavaşi în tracolea şio tîrcolea.
(şio centurărea ocol-ocolea mai ceva ca o
dealde lavinieşandru,) Că poate or găsi piunde
să sară gardu {Că RAIele mai pe la spate era
unfel de UIe cu scaie, cu ‘băşina porcului’, cu
‘izda ţigăncii’ şalte îmbălăriate pe care ăi mai
din UIA de Sus nile vindea drept medicinale.
{căṣi noi le vindeam laniṣandre pe post de
virgo-le] Şi cingame de “NA-Vă Bă, şi vouă!”
Da nu pă degeabă Că gura lumii cea
că
chiar aşa, erau pestriţi la mAŢE şi lise
inventaria pestriţelile cu pixe, (de dife RITE
culori), pixel cu pixel. Mai ales aia mai pestriţă
a lu cocoş şicu gît-golaşa lu naşa lu Crinuţa, şi
cuuna Bică alu Nea Dene, (carea inventat
Pestităraia în Rai a) ‘Ce lumea
că
prea participa la hore cu tot felu de po pulimi
pestriţe şicu riţze mai mult sau mai puţin pore
pro (-blejnari), (care se încă maid au de fete-
mari)
Iutubii e plini de tobii or not tobie băsiste şialte
heirupisme şi heirupi daice. (pentru cei daicea
care nui ca Noi. E. se umblă la setări)
Că
În mediu on-line uzinele de ACE du-du-ia de
laice – şi deatîţi de pupi-în-cur uzina de like-
uri din Modrogan scotea fume. Cacume casă
meargă şnur pupincuria, repixelarea cu ACU-
puncturi şi tincture portocalicioase. Şialifioase
de curi. Se abia ţinea (ca nişte zmee cu AŢE în
cur cate) în hăţ cu HCMee. [că cu dalde daste
îţi face curu ciur, = vorba lu bampiru ăla cu
{în pădure cioca-BOC a, / în cîmpie mi-ho-ho,
/ iar acasă lipa-lipa/”}= čuru, care făcea pă
guru,

103
Că
“>anul nou 2017 va fi un nou 2010” = ‘ce
acelaşi guru, care făcea pă čuru
++Desigur, acesta va fi şi fiind ide / alele
pentru care se coase aiastă NA-VĂ!” cusută cu
AŢĂ porto- francă. Că zicese
Că
Se inventărea tot ce era cu A /// dealu A mare:
%%%%%%%%%%%%%%
NAVĂ – Artifiţe (pentru venirile şi plecările
bocilor dindaiţe, şi pentru caze de La-
Revedereli. Casa PeDePoporului nu era încă o
clubă de fiţe, da erau destui fiţoşi şi fiţoase
cufeţe de bideu în poporu pedeu. Şi nuie ra
destuie volgi negre cudub

NAVĂ – Acadele (aşişderea, da şi pentru

boace, că şi iele se zice
Că
În spatele fiecărui omin e o oamă sexe (carel
face ar şi ce). “Alexe”, omu lu Mnezo; a.a.L.L.
[ceo mai fi şi asta nu ştiu nici io, dzo, dal trec
căi pă inventare) (& cu m.m.L.L.) dealu
ilecu…

NAVĂ – ăl bii, şio Albiuţă în care Boc stă în

poziţie de ghiocel în chişere buchisind în tăşere
din biblă şi pocnind din BI ‘Ce casă alunge
[cele 3 -2 -2 (trei-doi-doi)] spirite rele din
Casă. Cuaceia şi co-paie boc a trecut iar Rubin
– Conu şia plecat [în ţolit caun hoge], (fără
ştiinţa lu conu Poge) {şi fără nici un alte; ‘Da
dă cee?} la Mereia lui luptă în contra celor nuş
cîţi par la(m)bagii co-rupţi (căştiar trebi
bastonaţi de vii în piaţa publică, în fiecare zi de
dumini- că)
Că
Se rubinconează cam pîn’pela amiază, şi porm,
ă - are –nare treabă, trebe să meargă la berărie
– la mici şila bere şialte cele. Mai bere voieşti.
Şila o şaormă. (că nuse inventaseră încă salami
săseṣti, care săsesc pre limba lor ṣi care…]
Robinconeala o are însă-n vine din paleo
vechimea lui din trăienime, şi din cînd în cînd
îi iar vine cîte-un puseu de “sătrăimi –de –
Bine!” – da nul prea ţine. Rezultatele pot fi
temporare. {O! Tempora!} Dar şi rezultatele
temporare pot fi (şi mai) tempo. Rare se pare
că treptat, treptat, din rubinconat în rubinconat
[să urce naţiunu spre cît mai sus, înzbor} bocu
unu o dăn robin conat gubernal oficial, şi
neştiind lace man e liste săi dea laice or şah-
mată, dă cu pumnele în bancomată. [arfi putut
sădea cu ca pu, da nu scrian greşeşte ‘loc de
dat cu capu’] There is no better way to end the
day!
Că
Ce drac de PeDeRai mai e ăsta în care să nai
aia, să nai daia, şi să mai şi le dai!? Vorba ceea
/ Că / Ai, nai, dai! Şi ciomii care toaletau pomii
şi ciomizau omii se bocea: C- “Am o nuia
vergelea, / vărguii (dică a întări ceva cu vergi
ca să nu se rupă) ţara cui a; / Mai rămase un

105
crîmp ei, / făcui ocol la viţei/ ) [ghiş cei?] şi
‘cea
că
/Ce taxes ă mai? Căn Grădina Carpată –rai
mitic– a ajuns robinhudeala politic de stat Iote
cume se fură codrii can codru (şi codruţa
doarme, sărăcuţa!) daia ‘ce
Că
‘flămînda codrii visează’.
Că
Cam paci, prin codrii vlăsi (un’se fura can
codru), interpolatorul lea băgat sula-n coaste cu
basne despre originea nu prea sănătoasă (para
olimpi - că) a omeilor, veniţi chipurle lao viaţă
mai bună şi la un’să-trăit-de-Cel-mai-Bine să
trăitat’ //. Din tîlharii Rîmleni // din epoca
traiană. [cu Pedepopoare nedece bale E –
migratoare] Aişti lotri de codri par veniţi cu
PDcortu şi PDşatra săşi facă vatra pacile
(N. ed. – adevărături ecă era venituri şi romi,
da romei din cei lihniţi dupe un codru de pită,
că orce “Panem et circe’ se împărţea în 4 sferte
egale (numite cvarte), cîteun codru pentru
fiecare boc în parte, şi pentru fiecare boc o
parte. Şio ciosvîrtă.
Că
Cinem parte – parte şi face, era un adevăr
istoric pentru banda celor 4 Boci. Care se
piticiseră şise miciseră de cît se sclavagiseră în
slujba la grăsoşii şi grasoteii care apăsa pe
grumaji gubernelor lor. Caici Boc se distanţa
de părerea celorlalţi boci din reţeaua oranji. Şi
la un coi distanţă unu de altu, cei doi
nedespărţiţi se siamă – şise fac că nuse mai
bagăn siamă (exe: Nici nu ştiu cum îl chiamă!?
Zău! Cinei el?
Că
parcă lam mai văzut pe Arcă pe undeva, aseară
la cină? Venit în al; 12 ceas. Cinel?
Da Băsel, care pe “…din afară să vădea om
înflorit, şi era Uit prin UI, [iară pe dinlăuntră
lac împuţit” (cf. Bea nea grigore), aşa iera iel
de gigea, cînd se Barbie-a cam religea de cîte
orea se hip-hopănea hopmitică, şi ‘cea către
fisu TeoBoc:
,<<”Bă Boc, de cîte ori vei cădea, (ca un bo…-
boc), rădicăte şi te voi mîntui”(citat) (sau mă
rog, cam aşa ceva iar fi putut zi şi iar fi promis
la un pahar){sau pahară?}
++_--- - A nunţ de coş mară:
Să nu vă vie iară cu vrun Hocu Spocu
NA-VĂ Bocu!
Daia vin şi iar dzic
Că
idealele noastre se va fi numind ARCA cu sută
Că
Cică cine-n cur că iţele, tot el le şi des cur- ©-
ă. Dacăi des cur căreţ. Doar cacest meştereţ –
Cîrmaciu care ne cîrmă, coase şi des coase la
ARCE cu sute (cu ACE portocalACE). cacu
pulimea ce
Că
Ce ziua cosea – noaptea des cosea // şise
meşter – manolea //ceda co mînă, coaia laltă

107
lua // ce ziua gropa – noaptea dezgropa /
(cănsemna cu icse X –pAcie banii d-voastră
Că
Mai tăia din pensii şi cîteo halcă, şi pînă şipe
falcăl descosea de mamă şide tată (şipe finu
din faşă – atît era în el sufletu de ciom – la
strîns cu arătătoru la uşă să spuie unde ie
cocoşeii) Da băsiştii pastea şi pe multe altele le
rabdă, că erau răbdii de fele şi ‘ce
Că
Dacu Cocoş era berbecu de ispaşă.
Că
behăia ca mielu dela zdup. [şinu mai avea
caftan de bimbaşă de cînd fusese mazîlit]
[deşi democraţia eran era de faşă, {şi umblan
pempărşi}
[şi mai deşi Băsea spus că între justiţie şi
famiglie, alege.][ṣică renunṭa la mirce ṣila orce
alt temir’ce]
Că
Înainte, după, între şi în timpul alegerilor, secu
lucra decu seară pînăn zor – mai cu spor – la
prinderea tuturor, şi ziua dor îi lega şi mi ţii
niţel denea cîte puţine (aşa cum le stă FeBine
unor să-trăitori (de să-trăitoriţe-de prea-Bine)
băsoş. ṣi denealizaṭii se grăbea fiecare că io, că
io,
Că Pîn-acu aldi Cocoş & co a scăpat ca prin
urechile ACului, însă mai uşor îi vacă milei la
trecut, decît. (bai o te co trecut ṣi
binefurăciunile iohanului, atît se lărgiseră
urechile acului ṣise laxase deneaua. {nuṣtu cu
ce laxative ṣi cum ierea maneaua în post de
brăil)
C - Acu e momentu!
Iun momenţel pentru jupîn Spînu, să ca ute
niţel ACU (pentru cojoACA lu Boc – un
conţopist, un scîrţa-scîrţa pe hîrtie, un copy-
peistist carel imită) în caru cu fînu. Şi hocu-
pocu, Spînu pă dată găsean dosare [şin mape]
oarece, cave} Cave canem!} ACE de cravată
fermecată cu fermece şi implante de selfi. Şi-
alţi elfi. C-o fi, co păţi, las că-I bine că omu
prevăzător îşi face iarna car şi vara var, că varu
nui ca iarnu, (nici caca catranu), aşa că, pentru
în caz de, [săle fie de hac ṣide bac] să fie şi
nişte ACE de siguranţă (PAC! Pe feisbucă)
şipe abţibilde.,
(Că
Momentan lucrează la un monumenţel [în
China tVictorie] (că aşa se chema Nava – made
în Neo-China) de Canal – Ca nal pe unde săşi
lanse ARCA (cu Noii peneloi). Aşa căi lasă pre
toţi să se zărvăie şi să se selfăie-n voi,
inclusive păi din puşcă. rii să-şi fuckă grafii (la
minute – pe zi) de.
(Nota unuia – Doar la foto-finişe scriitoru sa
nduşia văzut propriile grafii şia recunoscut că
tot el a (porno?) grafiat şi scrisoarea 3.) Şi mai
zicese că sunt lăsaţi şicu mobile la zdup, casă
se simţă ca unghimpe acasă şi casă aivă ăi ce
asculta, / şi dup un timpe vor fi lăsaţi şicu auto,
asta doar aşa,
Că

109
De ce NU?
Adică între a avea şia navea ce dapă iutubă,
ceo fi mai? Ă?
Că zicese că
Pă fiecare sait de socializare iun La-Revede –
RIT cu fanfară. (maica o incontinenţă urinară)
Cu cît e RITU mai mare, cuatît coboară zeii de
pe soclu lor de statui şi vin din dita mai UI să
se salam – alecume la ăl cu Boc – Re nume.
[că
Unii dăşti cam olimpioi nau mîncat salame de
soi – ca noi, şica babai Noie.}or baba novac)
Cei mai zăroni la-revedericioşi îşi păstra
batistele ude dela o la-revedea la alta, atît era
de vuvu-zeloşi: (da ca orce băsişti – era
sulfuroşi de băsoşi) – boceau zeloşi cînd boc
pleca de la, şi mai boceau şi cînd boc revenea
pela, şintre două La revedereale şi PA –le nu
erau nimic [altcevale decît boci bocitori şi pore
bocitoare dealu lu sus-zisu]. Care intonă încoră
şlagăra ‘Să fie pace!...PA – ce!...”Paci le
Că
MeReU era cîteo startă la o ceva şise restarta
bocitorismu de stradă şi pedebocituri le de
PA!‘ce că şi umbra băsului are coarne şi dă să-
mpungă. Aşa că nu uitaţi săvă: ACE.
Că - Arta împunsăturilor şia sulilor în coaste e
apre – izme.
Că - ce e viaţa dacă nu o coseală şiun scul de
AŢE (în cur) cate deşirate cu clizme. Şi mulţi
gem sculind la ghem. Daia e bine să ai cu tine
pentru coseli şi coaseri (şi cîrpeli tot felu de
fele de ACE (şi de-mpuns ături şi de-m
punsătorii – în caze că te-apucă îm punsu) DA
ai grijă cu cin te-mpungi!
Că
Din cîte se aude te cîr peşti ici şi ţise rupea mai
în colea (şi pîr -pi -îia) Caşai viaţa. Se deşiră
ca AŢA, (mai bine zis ca pînza, penelopii. Or
de păiang din careşi face riga ie?) Caşa se
desforărea şi lovitura – loviturea după loviturea
şi loviturică cu loviturică. ‘Pas cu Pas’ – cum
sar zice pă săseşte. (că pe băseşte: Ce azi se
loviturea, noaptea se destrăma, se scăma, de
şira, şise desforărea cu pîr. (şi pîre. [ pe unde?}
Ioteaşa se scămoşa fiecare lovitură de stat.
{Daia şia stat boc – în costuma lui de vînăt
(oare din Kevlar E) – atîta amar de ani, să tragă
sforile. [DA şi lui cine ile ?] Daia tot timpele în
statu de drepţi băsit, se auzea un pîr-pîr şiun
continuu băsit Fîsîit. Pîş-pîş, fîş-fîş / prin păiş,
paci-paci, prin, paci? Zgomu era venit de pe la,
Că
Se umbla cu pîr-pîr, pîra pîrîia şi mulţ avea
pîrîitoare pritocite p-acas (şi cazane) (erau pre-
iohani în epoca pre-iohană) [şi punguţe cu doi
bane] {şi sac oş = şablon după STASu lu frasu
– “La cap pieptene, / La trup pepene, / La
coade secere, / La picioare – Răşchitoare.}
Pîrii care umbla cu pîre cînd ici şi cînd colea,
era pîri care re-configurau majorităţi
parlamentare Trans humante (cumai zice
mneatale, ‘pe cel mic îl face mare, pe cel mare
– mic’). şi traseismul politic era o ARTĂ şun

111
meşteşug mitic. Caşai emigratorismu paleo
traianic. Arta dea coase (des)alianţe (şi deale
des –coase şi mai des e), (toate ierea soluṭii
imorale, da ce conta că era o soluṭie cun număr
negativ, conta doar că se soluṭiona înco)
Că
Unele usele eraN ii şin iţari naţi onali (care-n
funcţie de {DE! – foncţia – foncţie, coana L. –
coana L. …} interesu (că interesu poartă fesu)
naţional se dez- gol – iţau iţă cu iţă. Pînă
rămînea goli –go - lişti. ALAL Artişti! (nema
alt – iţă!)
ARTA legătoriri era din moşi stră-stră-moşi
băş tinaşi care era pîrî – cioşi din fire
Cît “să fim scrufuloşi la,” (şi băşinoşi din
Băse), cu băşinătorii careşi fuck datoria
(N.a unuia – că
Turnătoria la omani ţine de pe cîndă ..hăt
‘Torna, torna, fratre!”. CAia era şi borna cu
kilometra zero. Daia cor abia cu sută era cu
sută 100% în formă de ARCE cu aţă de la
parce. [de parcă aţu par celor nu era tot aţ!?] =
Aţa parcelor aşa chiar era ia; ţinea cît ţiniia şi
deodată nu mai. Şi –atuncişia intervenea
talentul pene lop şi pe loc sforarii dădea sfoară-
n ţară căse sforăie înco ceva, şi-ncepea săse
dea cepe la, şisă se descoasă unul pe altu, şisă
tragă sforile de des –coaseli în toate părţile,. (şi
scri bii pu terii, mai cu trasu de limbă – care de
faptă era nişte securişti amărîţi, pricăjiţi şi nă
căjiţi, ‘cu famelie mare şicu renumeraţie {o
mai cîrpeşti de ici, de colo} un Tipă mi…
Că
Prea “te faci [mane] chine”z că nu pricepi cei o
pristandă, aşadar ca orce lucrător de miliţie
obijduit, în mod obişnuit lucrătorea prin
pacilea, şi scribăia, care doar asta făcea ei (şi
nimic nimicuţa altceva toată ziulica, şi cît era
nopticica de lungă, altceva nimica). Scribăluiau
ce scribăluiau, mai trebăluiau ce mai tre [că
doar ei face ce trebe, şi doar pdleele ştie ce
trebe] şi luau notă de notele informative ale
omeilor şi omeielor şi le coseau în dosare cu
şine şile îndosariau în stive în arhive (pentru
simplele motive de un ve-viitor user) = care să
le, şi săi spre Ţara Făgăduinţi Lor (care cum o
denominai, cum se şi vedea caun luminiţel de
RAI camniţel la capăt u unui [aşanumit pan–
euro] tun el. {dică la CURU Pămîntului}
Cacolo tăbîseră omoii cu omoaiele lor, cu
trolere şi ruc sace şi samare, şi oile, şi valize şi
{da io crez că prea tefaci chinez, dei tot întrebi
de vize} Unde mai pui că ‘golanii & curvele
ameninţă standardele de viaţă din UI. (cf.
MIsix)
Pentrua co-memora acel momenţel, omanii îsi
lua fiecare cu iella iel Aparatele de ‘sei cize’,
de selfie şide grupie (şide ras) ă. Casă rămîie
dovadă pentru ăi mai dealu tomac ă au fost şi
ei pîn pacole. În plusă, fincă tocma atuncişica
se rupsă AŢA la al doile DA (şisavorta), cei cu
rasă seapuc de botează.
Aşa că

113
Pă inventar, în caze de iar şi iar, seva lua (pe
lîngă CAZAN), şi ape {a pe de băut şi ape de
botezat ape} (şin loc de ape de spălat boc – apă
de colonie sfinţită de o Nie) [pentru pă–duchi
fuseseră dotaţi cu andrele de lemne şi udrele cu
peruci]. Da nici aşa nu se putea scăpa de
mirosna de emanaţi desperucaţi depe punte.
Emanaţii fiind duium, (că puţintei au fost şi
mulţi au rămas tot ei), acoperă cu mirosu lor de
NON – Omi duhoarea of-ilor acoperiţi =
duhoare de ouă clocite acoperitoare a tot şia
toate (ex- pirate), duhă caracteristică navelor
fără cuie de fier şi fără fir de caiele în ele.
[că
‘Omu-Nou nu intrase încăn vreo Uie, nic în
Epocu Ferului. Doar Bocu avea o ferătanie as
cuţită cu care cuţita – cînd nu cosea – ‘iş – iş /
prin păiş/. Şi cioma sta tul de orce mai e în
barca puterii. “Un stat pute rnic tre’ să aivă fer-
betoane de instituţii puternicioase. Şi cît mai
băţoase şaţoase şi.
#Aţele de cusut bARCE cu sute în Epocu de
Baligă din dacia (epoc pe care cu mîndr ie îl
numim ‘epoc de boc & băs’), nu erau PA –
piotate îndestul, că cusătoria era în toate cele 7
ARTE (marţiale) făcute scul. (cîte puţin din
fiecare sculărie, fiecare cualte scule, care de
care mai hartişti în artisticării artistice
[excepţie face cizmăritu, că – şi ciuruitu.
Alte meserii de mare viitoare:
= velarii – brodau cu brodării distinctive velele
fiecărei corăbii cusute
= tivarii – care se brodeau să fie fără motive
dădeau doar TIVA! (cînd se brobodeau să fie
cît de cît treji şi cît de cît onaci) . tot de drăcării
cu draci-laci se şi
= mitarii – care nus demni (tari) din paci, şi
care cos buzunarele la doctori pe dos {dică cu
susan jos, casă le cadă mita). Ăştias orii – orii,
adic orice ai face, ei zic
= croitorii – din pacili croia şi ei din ce puteau
cum puteau [şi dacă puteau te croiau cu cîte-un
pop [dăşti dealu alde Popa Pripici şAlte găşti
care dă la gioale (idem. Rotulă) dan generale
erau dotaţi cu pulanele din dotare cu care
croiau OMU Nou {peste mîini şi peste picioare
şi peste orce loc care doare}, OM-Noul pe care
şil jandarmereau pe la spate (înstil MeReu) de
la naştere şi tot ei îl botezau cu nume de culte
patriarhale, gen Hala Matache, Karl marcşi şi
clauşi vacşi. Om-noii napucase bine să se om-
noiască ṣi să se klausIohănească, ca venit
căcărezu ăla mic cu noul euro-luk citire, ṣance
pută să citească ṣisă dzică aṣică toṭi om-noii ṣi
toate om-noiele tre’să se re-înnoire (prin
năpîrlire?)
= ciz marii erau acu nişti halde hale care băteau
fleace şi KĂpute. Peritmde ode din alt timpe.
(trecute)[Cizmăriturile numai e la mode, De!
şin timp ce băga paie n noile Barbie de pluş, le
predica cumui ura de clasă cît mai vacsă şi cît
mai iacaşa;
- Linişte, tovarăşi!
Şi iarăşi:

115
- Măi tovilor PA i AŢE şi mă tovelor pai
aţe, bucuraţivăţi de libertatea lu dece, şi luaţivă
NAVĂ [şi mană băsească] –
Că
Era Era cînd încă mai era ceaţă în piaţă şi toţi
se bucure ştiza la ştirea că, şi venea la alune lu.
Email şi la fasoli cu cîr NAŢI. Că senoda aţă
de aţă şi aţic daţic şise măţăra unii după alţii,
mai ales cei din eşalonu doi (cacolo era şi oi
care ştie să grafite buco –vine Uite-aşa se
deşira şi se înşirăia.. Era măţăraia cît ţine Raia
de peste Omania, că era măţărie de măţăraie de
aţăraie şi ăţărăi peste tot, de şirături ale cultului
odioşilo rşi rămăşiţe dela fostu Paul–pot,
căcălăi de junk-uri, PeDeLături şi rebute
(multe găi ,,bute”) se pregătea frînghii, funii,
scripeţi şi PA–rîme săl lege pe guliveru
guvelor Boc şi să mil răpuien upercute înainte
sapuce să spuie tot. (despre netrecuteţea
acestor trecute, care se tot mereie pacile)
Că
ăi din Uie cică, mai mult de frică, spuna
întruna
“noi, ca euro – penoi, gazeta matale ‘o citesc
ca Evangheliare totdauna’ (< <io crez că se
referea la “PAC!” la războiu. >>Aş! Ditama
europenoiu, iar te faci chineze!
Că doar nuse re la nea cătălinPredoiu, care na
guliverit încă– (nici cît uncalife deo zi )- dar de
călit sa călit. C-acu baros anu ‘ce că a băut
aldămaşele cu nişte Alde neici-nimeni
paicenaţi paici, ca daldi ceanu şi deanu şun
gureanu (trăianu,) da nuşia găsit urma şele în
persoana
Că
Cărăului. Aşa că frînghiuţele, funiuţele şi
parîmuţele era retrocedate la moAŢE, ca nişte
jance, şiuiteaşa se deşira şiu selăria.
Că sculăria de deşirat era cît ca ACU ascuns în
fîn de Spîn.
ŞAm călicat peo uiteaşa.
Şosă mă refug prin Ui.
Da nun ainte să vă spui
Că
Aţăraia era PA-piotată (în caz de vrun PA
vreodată) (păstrată ca orce junkă) de la
Papiotăria de fată mare a unui funeriu (cu alt
iţe şi maţe pestriţe în pidigriu) cu fiţe de fiţos
prea-fericit mînuitoriu de aţe şi păpuşerii.
Şialte bazaconii şi bazacoane (aruncate peste
babord din balcoane ceceiste). Că băsu –
jucător
<”Stimabilu PĂPUŞAR băsescu” [citez din
Cutărescu], era regizor acestor păpuşari care
păpuşereau feisbuca cure inventări de ghiduşii
securiste, (şi reîncarnări spiritiste.] Dintre pro
curiste sa ardicat în două labe (pe labuţele din
spate) această Barbie baletînd şi robesbierînd
prin politikale, Madama de Plumb doldora de
machiavelicale şi de căcăţei de muşte, (gata
oricînd să muşte de cur pe oricine, sau măcar
săl împuşte). Şi unde nuncepe pă iutubă să
ciuşte şisă stuchească cu scuipe după scuipe
după,., înainte şi dupe discurse bubu-linice ;

117
Că
Cam isi e BUBA: [gre misie, bre, şi misia de
misă preşedenţiabilă. Mai ar fi nevoie de înco
liposubţie şo schimbare la faţă. (că areo moacă
de get-beget boacă)
Că
“.>..unde nui moral, acolo e corupţie’(citez din
jurnalul acelui peregrinat prin ui)
(şacu citez din mapa de servici a unei anume
monici (din secola 5 – căş începea o scrisori Că
cu “bunilor I cestitem nimene”:
>>>”Dragi băş – credincioşi! Care estem My
felău cantrimene!
Creduli şi credule, buli şi bule, / (inclusiv nea
Bulică & Co… bulă bulănoasă cucare face casă
PeDeLioasă bună. Cam de vreo juma de lună.
Da déjà se cam gorghie şandra) maua, dragă
naş Mirce şişi mai dragă naş blagă, dragi feţi
Dăndănileţi!
 Nu fiţi! Bulan gii1 (nici cur langii!) [nu
fiţi cure! Nici friţi! Nici prea-căcăcioşi
căcăcioşei, prea-credincioşi credinţoşei! Baste
cu aste căcăcioşii de prea-credincioşii! Băşi bă
– şi – naşi! Vam chemat casă nuse spuie prin
uie
că nu vam spus!
  ! ŞaŢi căcărisito! Aţi îmbulinato!
Căsta vănjugă la plugă! Şi nuvă scapă niciun
Nato!
(N. a. [cineo mai fi şi ăsta?!] – asta vise trage
că naţi votato pă ia! {sic} – şio să cam daţi cu
subsemnatu.
Că
Sulta –natu lu Boc sa cam dus (căi pă ducă) şi
urmează la trecut sulta –natul lu sluta sultana
aia mai slutană, cu sutană neagră, carea pus
bulina neagră pă eşafodu justiţ iar. [dan unele
texte psalmice, unii-o huidă şişi aian ia căi prea
băbăciune cu cur de liceu şi faţă muzeu.
Iar în final se intonă ‘Dăşteaptăte, Bă Omane!’
(deo mie de ani tot se.) şi “Bravos
naţiune!”(sau cel puţin aşa nisa tot spus şi nise
încă spune = de ĂL de Sus, la fiecare nouă
inventariere, ) şi re – investire –re
?> da nu noi lam pus acolea pe Ăl de Sus!
!< Nici noi, nici noi – ‘ce un opozoi rămas în
no-man’s –land.
Că
Duşii cu duşii şi sushi cu suşii. În procesu de
re-inventare a SCMD. Că omanii era process -
omani. Daia şi io mam dus cun ‘hop şi io cu
ţaţa Mia”, să văd RAIA [şiso ‘pipăi şi să urlu –
‘ESTE!”) un fel de citare] ca Oarba cu
tiribomba: Şice văd:
++ ţAŢE cercelate, inelate cu inele şi
far-date cu farde cu de toate, date cu
odicoloane (madipoloane) din reclame, cu
gogoşari şalte chiloate şî chiloţării cu şnuren
cure, jupe călcate, alte dame venite doar
sAclame în cor, şialţi bineveniţi dupe cura lor,
şialtele venite dor la sarmale.
PA i AŢE, pai aţi, ciumpalaci *(dealu o
balabustă, ţîri ţîfnoşi, muşte (dealu o mus că)

119
>>> “Lume, lume, +++++PD-BOBOR”
(apud. Ileca. – ZOTECUŞTE!)
Parcă cam aşa era bARCA puterii, şi cam tot
aşa şi puţea. Bîlcea băseas ……..
Că
ARCA era atît ica de strîmtuţă şi nenăltuţă
mititica, şi strangulată cu-atîta aglomerătură de
pulimi încît se comporta camca oin sulea în
strîmtura sciloCaribdă . (adică se sulea şise
peninsulea şise acotea de colea picolea, şi
cerea viza dea a Costa. Şile stătea la ăi din ui
ca o sulă. (N.a. – specific, în completar - în
coaste
Că Era clar pentru orice comisar European, că
Arca era prea mică pentrun populoi atît de
mare. Mai ales un popor atît de get-begete cel
mai vitejist între toate naţele.
Că
atunci cînd prima găină cînta în zori cocoşeşte
(şi de obicei aceia era [actuala loc ţiitoare şi}
viitoarea care va ţine locde cloşcă la pede–
popor) cucuriga hudrii trezeşte cocoşii din
satele cele mai Bunăvecine, Cu “Să-trăitul-de-
Bine-dinCotrocen” Cocoşei care şii răspund
dumneaei nominal şi fiecare pe rînd, alphabetic
(cu nume, pronume , funcţia, gradu) iar de
peste gardu cucurigatu era purtat (de Vînt?) din
sat în sat şi din stat în stat, prin toată europa
actuală, şin toată se auzea ‘trompeţica
băseas…. că’(ca nuse inventase VuVuzele)
{că
uele cînd se trezea din somnul cel de moarte,
se cam insulariza de homerica şişi avea proprii
ei cocoşi galici paci. [doar în Răchiţele se mai
păstra niţic ADN de gîscă capitolină, care
dovedea orce galină gali…
…că]})
Că
homericanii cînd îi vedea pă mîncătorii ăştia de
mici cît îs de mici încă de mici, şi de boc–cii
(că
ei mînca hotdogi de pe la ei şi se ditamai
hotdogiseră în piei) îi chema pela ei [săi îndop
/eze şisăi ampren/ teze] la Europol (car era
sedia la ăi cu rol de Paul şi Poliţaia europei. Şî
poliţia raia. Sediul pol din RAIA era cam aşa
şiaşa:
,,,- În sala principală erau 1001 de bir – ouri şi
bi-roiaşe aşezate unul în faţa altuia (niciodată
în poziţie de cur în cure şi noapte bună), în
cercuri din ce în ce mai concentrice. {La
fiecare schimbare de gubernă, plecătorii plecau
cu steage în bernă, da şicu mobilieru; iar nou-
veniturile voia fiecare cîte un nou birou,
perdele noi, bucătărie nouă, parchet, wecee,
şialte orcee–nou- nouţele.} (inclusiv clanţele
dela uş [ plus rătia de fini, fine, unchi ṣi mătuṣ]
Fiecare nou-birou era supra-încărcat (pe
deasupre şipe dedesupte) cu sute de dosare
cusute şi fişe-ngălbenite devreme şide fecale
de muscă, şide papiruse, papirusele şi menhire,
toate întrun echilibru instabile, aşa
că

121
din lipsă de spaţiu (virtual) lucrătorii de miliţe
(cu stat ut de funcţionari, funcţionăreau
arhivele şi le arhi - / văreau (cu var?)
aveau obligaţia de a menţine sistemu SCMD în
stare de funcţionare. Şin plus mai aveau şi
obligaţia şi datoria morală de a menţine în
(macrou) echilibre precare pe genunchi un bloc
de sugativă (din epoca de dinainte de epoca
Boc) [bloc atît de învechit de cît fusese de re-
folosit şi re – ciclat, încît devenise cam un pic
opace], - pentru a avea pă ce a se face că scrie.
/ scrii torii fiind cam ne) transparenţi la apace.
Dan rest era insipizei şi stupizei (ca niṣte
adevăraṭi peneloi din epoca cal-eoliticului.
??Veţi mira cu semne de mirare mare !!!?
Că
dă ce scria scribălăii pe neloi pă sugative ṣi nu
pe pene?
NAINE! Bă!
Că
nu se scria nimic. Pă nimica. Ca şin trecute,
lucrătoru de miliţă lucrătorea deşi nu ştia să
scrie, că era un pre-scriitor, era un simplu
funcţionăraş (careavea încă caş la gură) şi care
încă de dinainte de apariţia tiparului (cînd nici
nu se bătea la maşină, ci numa manual), copia
acte [‘Acte, nonverbe”] şi opera manu scrise
déjà scrise, fiind un anonime autor fără picde
originalitate. Pre-scritoricelu, nefiind un scîrţă-
scîrţă cu acte, era un fel de pîrţă, flaf voluntar
la ştersu de prafe: - ‘Ce plastografe!”
Cei mai de joşi era aţîta de proşti încît era
pivniceri şi flafărei buni doar la ṣters praf.
Lîngă ei, da niţei mai deasupră în ierarh, erau
cei mai, cu gradde cenuşeri. [cenuşari şi
cenuşerese modeste
Cenuşerii era atît de proşti copişti că nici nu
copia vrun ceva, nici nu copypeista, nu! Ei,
odinioară, începea funcţia punînd CE –NUŞĂ
(dela crematoriu Cenuşa?} peste. Hîrtiile scrise
cu cerneală, ca să se usce cerneala (asta,
binenţeles, avusese sens pe cînd nu era
sugătoarea -. Adică sugativa./ Da acu, de cînd
cu inventarea sugativei, copiştii puterii numa
făcea nimica. – doar păstra tradiţia. DaDa-
-că
Veţi mira oare cu semne mirătoare, !!!?, nu
vă mai. Caşai în Raiu din Euro-Rai Iun dolce
fai niente. Şii treaba la euro-poliţai să sengrije
să aivă omii lefe la vreme.
>>”Dormi, soro?”(citat dela o pre - revoluţie) –
Dormiţi liniştiţi! (alt citat rămas) {daia Ţaratu
avea imne o mane acu ; Deşteaptăte! O!
mane”} scrisă cu litere de foc
Că
Se cam doarme. Şacolo unde nu se doarme, nu
e nimeni. Or en concede. Or la zero zerouri. La
jumătate din birouri nu era nimeni niciodată
(nici măcar ouri de purici) [dar era afişată poza
cu fostu sau actualu –escu]. Cei care mai
veniseră chipurle să mai lucre pici cîte ceva,
stătea nemişcaţi şise selfăiau în “Cuminţenia
pămîntului” – atît erau lucrătorii de miliţii de

123
cu minţei. Ca orce PeDei, erau ‘militius’ =
PeDe- ştri
Că
Nici ei pe ei nu se re cunoştea dacă sar fi văzut
în oglindă lucrînd (da era ex – clus, că nu erau
oglinzi casă nu se selfie.) 5 selfie-uri cu 5
guberne diferite îţi dădea titla de mili – ţioi
emerite. Co fie, că no fie, cert e că era o linişte
de cimitir. Cei care nu stătea nemişcaţi se
pufăie şi grohăie mai abitir ca o adevărată
gorghie. Dar ca nişte gheorghi ce sunt, de băsit
băseau pe rînd. Şi căscau de plictis.
<<Numai fiţi bă, gheorghe! Singurii care
stăteau mişcaţi se mişca întrun ritm de
ciociosan, (corcit cu ceardaşe) şişi lăsau
scaunul pe spate [în spatele la ghişeu], şi se
bălăngăneau (= balansoreau] deaşa ‘căldură
mare, monşere’ (vezi săracu scribălău de ileca
– Ragiale), privind în gol, indiferenţi la apace
şi fără să te vadă. Cun aspect per total de
‘lasămăn pace!’ care impune respect, or
Se uitau la tine ca prin sticle şi doar dacă le
dădeai bacşişă reuşeau să te întrevadă. Da nui
ţinea prea mult, caveau vederea slabă şi oloagă
de “Naude-Navede”. Eu aş cam crede că asta
fiindcă că cuvîntu ‘gheşeu’ provenea din mai
vechiul latine ‘gheşe fte’. Toţi lucrătorii erau
preocupaţi de siguranţa statului (lor la stat) şi
era în expect ativă doar-doar o-ncepe iar vreo
tentativă de loviturică să eclozeze, vrun oteve
ceva, să aibe şi eice pre lucra mai cu spor şipe
cin’să elodieze. Da pîn-atunce era în poziţie de
pe loc repause la munce
(că
Pause –le mici şi dese e cheia marilor
succesuri)
Nici o fişă nu se mişca, nici un folder nuse
şeruia, şi totuşi printro ciudată înţelegere tacită,
fiecare balansa pe genunchi blocul lui de suga-
tivi. Caşa păzea ei să nu sugă cineva sîngele la
PeDepopor, şiaşa se taie în Raie frunza la
buldogi. Oficial, frunza era pe post de evantai
şi brendă de ţară omană.
* {dan particular, unii se mai şi ştergea cu
frunza la cure, cît era ea de simboală}
{Nota. – Tot ce mai am voie a vă spune e că la
NOI E FeFeBinele de pă lume. În procesul de
inventariere al SCMD sa trecut de trecute şi sa
ajuns în stadiul de re. / - inventare (deseori
printro auto-evaluare şi auto-inventare de
3Dsine].( în viitorime, dupce cioloṣel va fi
trecut cu bine de vatra romănească, de
pesedime ṣi de liberalime, va da semnalul la o
RE-ÎNNOIRE ṣo re-întinerire a întregului
evrop. Horrorul de top e troaziemele
liberaloform care se bălăngă dela o stîngă la
dreaptă, căṭi fur din buzunaru drept în
buzunarul sting, ṣi iar îṭi fur din sṭingan dreapta
Par ezemple de schimbare la faţă (ṣila cur) de
exe.: - calu cu spic în gură călare pun măr de
brad copt înfipt în clop la un boc– barbă-cot
călărit diun epure şchiop – icon elector or al
carea suferit un lifting vaginal şisa re-inventat

125
de fată mare în formă de PeDe-Liberal e, care
urma la rînd să se meta-morfoze, după războiu
dintre roze, întralt (orce altce, da nude DA). Că
epurele cu 8 picioare pus de Organ Pe neleu
(vezi G2), chiar dacă nu crezi, rămîne, în
esenţă, aceeaşi co-existenţă capro-verzistă
(vreau să spui blago-gorghistă) caren ui se
vede ca un epure cu două cure, citeţe
:<”Epuraşu uşa rupe”(!??) Ṣi Re-new Europa e
tot un epure cu opte, ca organ: PeNeLe fuge ce
fuge ṣi cît îl ṭin penele, ṣi cînd obose de fugă se
tumbeṣte pe dose ṣi se refugă cu celelalte 4
chiṣere. Tudose face inventaru la 4X4ule, ṣi
mihalacele stă cu zgaibaracelen sus în poziṭie
de poră, ṣingîna o re – manea aṣteptînd
remanierea lu ‘mută-n-horă’’.
++Fie care inventar în parte (şi toate mai
multele variante de inventare) era doar
încercări dea face din rahat bice (ş idea face şi
poace cu poc). Da bica lu boc nu era ca bicile
Băsului. Ăsta da Bici u lu ĂL de Susă! Şi mai
şi ciur! – uia Uia
Că
Cicăn cepe recensămînta la Be. ….
{ci?}
06 - ([sub] CAPITEAUA (II) –
L {cea mai cea B – la bla]

{Care- ncepe în stil CIU – nist.}

…ciu (domnesc).
DECI
La Beci se dă déjà cepe!(în bece -/ a (le)
Că –
-ncepe recensămînta (la ţepe) cu cîtiun ‘chem –
înda’. (şiun Apel siren către li Chel). Şipela de
neA se dă cu sub semnatu, (şicu spusu), cu
afuma tu cu ciuşcă, cu pusu de poşti şicu bătaia
la talpele (n)ude. [din cînd în cînde se mai aude
şi cîteun
“<Nu bate, mă! Nu!’] {da cică nui bătea deloc
nici un băsesc - ologu săşi ia tălpăşiţa în Ui. [şi
nui bătea să spuie, cisă tacă] Doar un Boc le
arăta ‘pisica’! şi pe Boc!} în ambalajul lui
original de dupa dea cincea gală bute. (urma u
mai multe or?).
==”A Bon entendeur, salute!”
(N.red. – aici vorbitorul îl salută cu mult salam
alecum pe un posibil ascultător care-anţeles
oare cum cam ce era denţeles pînacum. (ṣi care
nici nu fusese becit, nici nu se becise)
[Notă la N. red. – Formula prin care se atrage
atenţia asupra unor lucre care nu pot fi spuse în

127
direct sau se relevă existenţa de ‘fă!’ a unor
sensuri mai profunde de evă (în ebă), ale unei
alocuţiuni or ale unui texte.
{N. ed. – De pe surse aflăm că ceva încă
nespusE (în bece) / erau doar pre-texte pentru
nişte alte da-de-ce ? nenţelese pline de –
nţelesuri. Cert era
că
de tradus era intraductibil, {Nota trad. cf. ileca
copypaste-(ci)tez:
“Pa. – >Caşila mi! (ne!) Mi. - < Caş la
mneatale? … Cum aşa? > Uite-aşa şi uite-
aşa… (şincepe să spuie tot ce ştia şi tot ce nu,
şi tot ce petreispirea în sinea sa de <Caşi mine,
bre!.... (nute mai face chinezeasă!)
… era şi ea o nenţeleasă (din eşalonu doi), cu
luku de zici căi abia întors depe front din
ultimu război [dintre palate]. (Auzind de PAC!
La războiu!, un cetăţean mai boc seamestecăn
ciorbă: >>”Bă! Eu am o vorbă: O mie de ani
PA!” (‘ce)
Co fi pa – ce, co război, ei rămîn tot amîndoi.
Şi deci
La-re vederita îşi caută la-revederitu precum
ursita urs itu. C-aşa era RITU (-alu) (dem-
perechere) la (re) pute (re) – alu BE & Be (boc
şi băse – cupluri băsiste mereu în pe. Trecere./
denregimentaren în reg. (imu ) 9. (ṣi încă nu
venise noul regim de REînnoitură la RE-
înnoirea uiului – ăsazis ‘Bătrînu continente’’)
Trecerea în reviste a atîtor şatîtor batalioane
dela –revederişti rezervişti ṣia orvoarelor au
revoire cam empty de surîse că cam erau
număraṭi pe fuse GMTi
(ṣică
Era număraţi cu ora, ca oile), şi la-revederiste
activiste băsiste marca creşterea şi descreşterea
dinastiei bocilor de Răchiţele în spaţiul deal–
vale, aceşti apevişti atrioţi înjugaţi la Coru
statului de drepţ. Din cînd în cînd sauzea şi
boboru pedemuncitor: >>Stoi! Stoică trag!
Drepţi! Ola! /
/ Pa!!
rola! Scopu şi durata vizitei mneatale în rai!
Şi bocu hocu –spocu scoate de prin buzunare,
parol! Răvaşu alb ca dalba-ca-zăpada (că
Ştersese cu limba caşul şi urmele brînzite ale
tuturor celorlalte gubernăriri anteri oare şi se
dădea de fată mare pe sub anteriu acu.
><”Măi! Ce dracu! Ne uităm noi lung unul la
altu, nemai uităm odată puţin mai prelung, eu
şi d.Nea la belet … pe urmă şi mai lung ne
uităm la boc, pe urmă co şi mai lungă privire
ne privăim unul pe altul, ne pipăim şine ciupim
de buci dei aieve, amirosim şi plai vasu şi
d.Nea, ‘ce că:
<><”Lască vezi tu pă dracu1 Bă! Greule-de-
ucis -4”.
Şi PAC! – cu beletu derect în ‘Monitoru’, casăl
mai afume şi săl anafure şi Tartoru din
CeCeReu cu ciuşcă şi să io ciome. (=săl fackă
din om neome, cape Alde căcărău). Mirosea a
prafe de puşcă, a băşi nongraţi cu scoici şia
auto-dafe. În ici. {Paranteză – “auto Dafele a

129
luat fiinţă ca un act de credinţă. Arderea pe
rugă a celor condamnaţi de PeDeInchiziţă
pentru erezie era dor o punere pe fugă, (caşi
condamnarea comunismului!)datunci, [căcam
toţi era penalii – mai mult sau mai puţin poli
truci - dintrun Orient Exprese]
Zicese că
Înainte dea fi supuşi supliciului focului, supuşii
bocului (aruncaţi ca nişte rahaţi în beciu
domnesc), era solemn rugaţi să facă ‘act de
credinţă’ pentru a binemerita salvarea întro altă
lume. Întrun tărîme de rîme. Daşi dacii daci,
care cu toţi dela ‘Rîm se trag’, şi de la Traian,
cît e ei de rîmi, ridică capu să muşte la bătaie.
(nuse mea-culpă şi nuse autodenunţă can
Raie!).
Da, la război cala război, - aşai la noi. Te mai
con frunţi şi cu condiţe aspre, impuse de
duşmii cu care te tot lupţi, şicu situaţii dificile
şi desea ostile [de TRAI], în careai ajuns nu cai
vrut tu în RAI, nici ca fost vrerea ta, Ci,
>“voi încheia, precum am zis, cît se poate mai
scurt.. (din fund saud scandări de ‘Facăse voia
Bocului! Şi ‘Fiese numele Bocului dat cu
lăudat’)
[că
Încavea (Ave!) AURA (po) PULARIS. (adic
avea trecere la pedepulime, la PPE şila I.S.]
Şi iar osă-nchei, precum am mai zis, cît mai pe
scurt şi din punt de vedere politic, silabisind,
ca orice traianUn gurean, cît mai rar, ca şi cum
ear începe o povestea: //> ”La anul una –mie-
nouă –sute –ob –zeci şi- nouă” fix – précis o
stea cu numele de boc pă ea A . (aprox – citat
din Ileca). Da pulimea nu pricepe astrologia şii
imită în cel mai semi-caţavenc stil polologhia:
[Toţi. În cor :
<<”La anu … // - Mai bine la (anu şi la mulţi
ani).. / - Da, da, da! La.
Adic, vreau să zic, la.. plebiscitu iniţiat de alţi
doi în 1864 şi mai apoi, prin care sa aprobat
prima reformă agrară. [şi sad at pămînt. La ăi
de nuia găsit pacas, Uia ila vărsat în faţa porţii}
şi dela reformă, dacă mise permite, şi isa,
sapropia ‘Pas cu Pas’ de cea dea o sută
cincizecea aniversară.dan două –mii –zece – şi
pasta o retrocedară. Şidela întîlnirea lor tet –a –
tet au plecat la braţet, acelaşi boc şi acelaşi băs,
în veşnicu lor tandem B&B. La-revedera! Lor
a ţinut cît a ţinut, şi pormă na.
Că
era Era cu selfie, şi toţi se selfia cu toţi. Cei
mai la-revederioţi idioţi erau ioţi şi iloţi, adică
nu ştia nici o iotă (nici să citească, nici să scrie)
din toată PA! – (vu –ga –da) care se bla-bla –
bla pela gubea. [coru bocitoarelor că cică boc e
chia / bure!?
(cînd apărea boc pacolea, îl aştepta cu toţii în
poziţie de drepţi! Şicu chiloţii-n mînă). Că
Capacitatea gubelui dea se bla-bla era mai ceva
ca cea a turmelor dea se be- he –hea şia se HAI
–sama. Şise lua por dupe por şi poră după
sporă în trans huma lor. Numa că

131
sporirea navea spor în interior; - Nema Spor –
geaba dai cu spor! – cise stampedan dias –
spor. Unde se încă mai scandal can Eva de
Aure de mijloc
>”Cinste lu Boc! > sau Cinste lor! Cinste lor!
Cinste lor mi…Bocilor! Ş ebelor lor! DA
adevărata menirea lui pacest tărîme era să ia
mereu cîte un şute în cure pentru greşealele
greşite de greşiţii de dinaintea Preasfintei
Bocciferii. (că trecuse de triumvirat caun vir).
Că prea ştersese ca un flaf orce urm de praf
şide cod portocalic
Că
Coana Europă se pregătea deun nou travaliu –
naşterea unui guberne boc 5 cince. Aşa că nu
mai era nevoi de nici un boc 4 paice şi nice
deun alt război.
(Vorba lu ILeCa : - plagiez :” i-a făcut un
moral bun, din porc şi din măgar nu l-a mai
scos, i-a tras şi vreo două palme şi l-a dat pe
uşe afară”) Da ţinîndul tot aşa în palme ise mai
luase di sclipi ce şi ise dez –lucea şi aura prin
pacia. [başca se destrăma PeDegaşca în scame,
şi Marea Corabie cusută se pîrîia pe la cusături,
şii curgeatoate ale din cale, ṣiise vedea…].
‘ce că
Şi “la bătaie cala bătaie, se falnică prin
Raie…./ cu ciurul, fără păs”
(din “De bello traiani”
{în traducere liberală = ‘Despre frumul Băs} –
Cum ar traduce liberalii traducători din firi.
Lao pe trecere în cel mai pur stil Omanez.
[Nota traducătorului – “La mine e o chestiune
de . traducere”]
{Nota . inter – locutorului – “ Iar pre ate faci
chinez”, bre!1
(O fi în celmai pure… , da io cînd văd blagu şi
golghiea, nu văd altce decît un “cură n cură şio
noapte bună!”). Şi tabloul e iscălit anonym de-
acelaşi draculă care băs-cîrmăcea Raia din
umbră “şio să-traia în Tot-Mai-Bine”, cAve!a
pe una pe careo pulărea cînd şi cînd. Şi ăi şi ăle
care iera de rînd la rînd iau cam pus dangaua şi
frun za cu Brenda io trimiteau anonime lu
mangafaua care rămăsese pe-acasă singur,
‘ce că
“Mi se pare, adică nu mise. pare…sunt aproape
sigur
că sunt tradus” (semicitate)
şică
“toţi e nişte golanci şi nişte curve”(citat plagiat
pro-rus). Şi trebuiau re – cenzate, inventa-
riate, dangate cu coade de bare (cu dungi
verticale), să aivă fiecare condicuţă (căi prea
ştiut că politica e cea mai mare cur .vuţă E ca o
curviştină
>Ş ice? Ce-o să? Te joci cu putea? (cf.
copypaste ilecai de vină)
><< “Batem o de peşă la ESCU, la comitetele
celmai centrale, la gazet, la uie, la Alde alţi ş-
alte. [că nave mane teme de ceosă spuie
lumea!] > ‘trădare! Tră dare1 de trei ori trei
trădare!” (plagiat aproximativ ca număr de iscă
lituri anonime) {azi, 3092015 aflăm cu…

133
că sa renunţat la Inscripţionarea omanilor
transfugi, şi nulise mai pune dangaua.}
<Da bate de pe şa mai repejor, pînă nu ie prea
tîrziu şi nuse des Uie şi şandramaua aie, că
Mangafaua are fan-pulimea lui chiar şin Raie.
Cum sar spune, uităte cum îşi nu mără fanii
pentro 9 moţiune …(urmează un citat specific
caragialesc, pe carel copypeistesc:
B – 69 cu portocaliu, buni – dai noşti ca brazii.
Unşce cu căcăniu , - ai lor
F – (întrerupînd pe vorbitor) 12…
T – Ai puţintică răbdare., 1, 2, 3 , 4 ,, …11
F – 12
T – Cu Căcărău?
B – Nici nu mai are drept de vot de cînd sa. Nu
ia dat toate cele 6 case de zestre lu Iohu? Ei?
Dacă votează, merge la …BECe onorabilul!” )
(Autos EPHA) Icoana cu chipu băsescului
făcător de minuni cică mai are în plan o
minune: să-l miruie pe Boc depe acest tărîme şi
săl dărîme de la putere. Pas cu pas! Îl în drumă
spre Beci.
. şia lăsat AŢA de mămăligă la barieră (şi
nojiţele de la opinci), caşa iera peaci. Şi care
cînd intra, îşi lăsa. (chiar şi cusătoria dela ţîţar,
şi elastica de la chil oată – toată –toată? – de
rămînea săraca doar cun şnură în cură.
Das ă nu care cumva să credeţi cum va că boc
mergea la BECE, aşa, ca un berbece, fără să se
vaie cît mai să se vadă şi peste gard de Raie?!
Nu! Mai înainte săl gudbaie Băsescul pe el,
premierul la gudbăit iel şin premieră, ia tras
unan coaie, ia mai zis şi dalde dale de mumă,
Şică
pă dinafarăi portocal înflorit, dapă din lăuntru
nuivrednic de Ui, mici măcar de Uit, şi cun
aeternum Vale sa urcat pe baricadă, mai-mai să
cadă, şi la revederat pentru ultima dată
arătîndui întrun mod moderat- indecent popou
gol.
Că prea sentorsese ăsta cu dosu la PeDepopor
şila famiglie, (şila dragstolo?).
Dacolo, din BEciu domnesc de Bastilie, se
spunea că re acţiunea începe să dea cepe la o
nouă revoluţă portocalică [da cam semăna a
miuţă după cum făcuse gălbenare sub coadă]
{băşii emanaţi în periodu pre-revoluţei nuşi
maid au mîna cu băsiştii ejaculaţi în post re - }
Că vuie o Uie că ‘cei la ăştia, bre? De se tot
coiesc atîta? Ce na ţie de nau stare? ṣi dă ce se
becesc ṣi se bastilie unii pe alṭii’
Deşi era cu voe de la poliţie, de NeA
pregăteşte un lot de dosare aşa-zise ‘Inventare
Inventate-n Dacia” după inventarea lu A (mare
de tipare) şi inventarierea a-urilor.
Cacia
Se inventaria multe şi mărunte de toate care
avea cel puţin un B mare sau un bî mic (în
arboru gene alogic). [că bo //oboru, dacă-I
bîlci, B – îlci să hie.]
Ia să vedem noi cemai bîlciotesc soboru de
boureni, ş ice mai mihaiNemţii preapu terii
bocci- forme …

135
(…bercenii, bercii, bacKonska şi scaraoţca aia
monică, şi Aia mic boiangiţă cu blejneru ei, şi
sulfinetele barbe se-ncolon cu spatele la blagu
autohton… (înterceptările e cu naşii şi finele.
Se pare că ioniOltenii se auto-plagiase, şi
orăcăitura băsită ţinea loc de ga-gale le
Capitoline) [sau de 6?)
…… mai era cîteva cease pînă-n dimineaţa
de zilii deşase cînd tre’ să se . dea loviturica.
(cf. copiată din caragia.) le…..
….bla – bla – bla – gerii şi braşoave,
brînzoaice umplute cu varză (vărzoaice?) de
iaurgii ş iaurtgioaice haram gioace, dar şi
brezoaice umflate pînla stadiu de iebede vreme
ce . [a mai brează e mai de vază bruxelă]. În
următorii zeci de ani vom avea o ţară ca afară
(?! După cum se puiesc iebele sau după cum îl
aclamă să “Ieşi Afară!?
Că
Ce mai fu pe. Arcă. Ş ice maiE. Şi cine cu cine
se mai. Şi cear mai fi?
Păi senc Arcă pai cu pai (pai – aţe şi paiaţete
Mario nete – pre-fabricate):
Boi, cai, caiele, iepe, căluşari, căluşei,
(că cînd îi dai, îi fată iapa, şi cînd săi cei,… )
da mai ales se uploadă multă boime [(dată cu
boia din dotă cu multă bine-voime, deo anume
boiangiţă – tot fetiţă, {din ce în ce mai fetiţă) –
şi tot flu-flu-ie -}, perechi de cîte doi boi cu
muie de cătăliniPredoi, şi ugere de oi mulse la
zi,
Că
Se tot încARCĂ pă provizi de lidăraş obscuri
(cu minus-sculi), da şi pentru ele fanţi bu-fanţi
dalu Boc (or alţi fanţi de obor în şpilhozeni) şin
plusă paie. (de chirpice). Cum sar zice. Alfel
spusă. Dad ice?
 Cum de ce? Deoarece. (şi daia e Raia
Raie – că are orce, [chiar şi pae] aproape cam
cît în cape întrun mini herrodţ)
 Căn caz de vro criză şi pană de vînturi în
vele or trebi nişte oarece omene (cu semne de ‘
să-trăit-bine’ – P Omene electorale?)
 [că omen e nomen –ase vedea boc /şi cel
care la emanate pe boc] care ia omen
it, boureni gigoli şî monici gigolici, dale mai
cu şnure-n cure, care să-I îmbune pă zeii şi
mnezeii mai cătrănizaţi să fie şi ei mai lacşi la
săTrăituri –de- multe-Bine şimai cotrocenizaţi
în sine. Ăi de prin uie se face că nu vede că era
un Er de boc şide hîndel ṣi belit la piele goale,
că ierea nauzi ṣi navezi la protocoale. Să mai
şeruie şi la sătrăitorii de săTrăitorime mană
băsească din ceri. Monşerii de ieri şi de azi
PeDeplîngînduse de crizi (ca şi debilă – ala
stolo).
Cacam fost “Criză teribilă de paie, monşere!”
“Linişte bă, ce dracu! “
(Dan erele din alte ere, nun eru dacu. Cacu io 9
ieră cu aternară, cuAlde
Încît
SE cam ştia că
la orice vile sus pă coama căşii se punia şi un
cocoş (fără cocoşoaie?) (Dica locu era sub

137
protecţia cocoşului babiţei şa lu bica)
{personaje ne. din povestea cu cocoşu roşu
<Există şo interceptare ambientală din care
SE mai ştie că
La orice pol vespas se cerea la orice pas “că –
daţi un boc pentru omagiu lu BOC”, sau daţi
nişte cocoşei pentru hudrei şalţi aleşi homeleşi
ca ei.
Şi SE mai ştia că
{Dacă nu, începea un fenomen de
inscripţionare pe piei, de castrare şi asomare,
or de auto-ciomizare.} Unii mai dădea şi bac
şişe la căcăstoare şi voia să publice ei cei mai
Din tîie, cum sar zice, “?O magiu” cu feisbucu,
şi săl şi mai semneze ano nimeni (cum fuck
toate piga fetele lu pleşu-vu.)
Că
Scrian jurna lele de borde [de perete] numa şi
nume de băşcălioase şi băş – călioşi chelioşi –
într-un cuvînt numa de FeBine despre băşi ṣi
despre pleṣi, deṣi. (Şalte bazaconii ziarii cu
bala buste başoldine şicu balabuşti başolzi &
başoldini care făcea bara–bara să-trăitu-lor –
Bine cualte bara gladine de naşe şi năşi din alte
găşti (cualte măşti şalte năşii).
Ca să SE ştie fiecare ce blagă are.
Şi SE cam ştia,
Da nu din ziare. (nici măcare din LeFigaro).
Plagiez: “Ca un Zorro, boc re vine iare acasă
co mască pe figură [casă nul recunoască
nimenica), şincepe să taie prin Raie. Dacă mai
ciomeşte ăsta paice, “Osă ne trezim peste
noapte într-o groapă. Neagră. (Black Hole –
bineştiut cităţel din gîndirea băsească în stare
de trează).
Ceea ce nu SE ştie de loc e
că
Băse a pus masca 9de O2 pe boc şi la re .(cei 3
RE -), că era pe rol de RO – meu. {ṣiacest boc
HERR cul scibăise pe prompter EU.RO. ṣi
autografiase).
Ceea ce nu prea SE ştia
(şi era secretele din dulapă - ) era căn Er nici
naveau dup’ce bea apă.
Că
Toată apa – apă era ţinută pentru lansarea la
apăa felde fel de Nea Noie (care ne încă tot
învaţă pe noi cum se bea viski cu ghiaţă –
catîta ştie, atîta poate, atîta vrea să.
Şi Lăzăroii vor să facă un lăzăret pentru noii.
[săi dea cu dero, săi dăruie, săi pure de contagii
impure pînă la zero – microb de om, upgradaţi
la zi. Să fie de azi dalbi – albi – zăpezi, (făro
urmă de pedei în ei – Albu-ca-zăpadu). A nici
iadu nule maid ă cetăṭenia.
Că Azile nostre de toate zilele ne sunt Azile.
Azile de “Să-trăiţuri-de-Fe-Bine!” Azilanţii cu
cereri dazile-n proţape se prezintă la Ape le la
Poarta Raiei, fiecare cu cîte un pahar de viscă
cu ape minerală în mînă şiun bileţel de amor de
la un
căcărău către ‘Bibicul” ei (pseudo plagietez).
Lupe! Lup e! în blană de neo-liberal

139
Că la nalta Poartă se dă ghiaţă şi lavă de înco
viaţă de pedefe –bine-să-trăită. Vagabondaju
ăsta cu coada-ntre picioare de la un boc la
altuio adevărată viaţă de cîne. Trăind de azi pă
mîine, emigranţii, exo Daţii (şitoţi daţii cu flite
din dife alte partide) senghes la ‘Să-traiul-de-
Bine’ al Bocului MeReU re. – Ales. ‘Să le
dea!’ Şio ţin tot aşa întrun “Ne daţi or nune!” –
deai crede că pă lume nui decît un singur rai
şiun pui de Ui, şis ale lui. Da Sătrăiţude prea-
Bine devine din ce în ce mai subţire, şise
subţiază şise dilu ează cu cît semparte la mai
mulţi noi-veniţi nou-venituri băgate în porţii la
PeDeCazan. Caici cei mai portocalici dela
cadre îi inscripţionează pe spate, îi
numerotează şii inventariază pe toţii pîn’la
ultimu oman de Bine [cît de cît cu aspect
uman)
>Pasta să io spui mata lu Mutu!, nu lu azilii şi
azilele din zilele dacu![ Mutu era cel mai mut
mut din ṭară, ṣi fiincă era mut ṣiavea rude
peafară lucre la Sibiu ca flafăr arhi var.
Că
Arhivele Securităţii nu ie bun comun cu nicio
uie. Aşa că trecutu băsist (caşi cel communist)
seascunde la secrete (de servici). Că daia e
paici ăi din service secrete. Menirea lor pacest
tărîme esă rîme şi să dea cu rîtu casacopere tot
urîtu portocăcăniu din trecutu regim şidin
trecuta Eră de Baligă şi Boc. Şisă dea un nou
sens şio nouă tîlcă securitismelor. [căn hrubele
lor plănuia să importe pe ARCĂ şi gîn DACI
nedaci (mai précis – australi, din cei coprofagi)
– asta pentru cînd vor şterge urmele acestui
Epoc de Baligă şi Boc]
Daia ceea ce nu prea SE mai ştia era
Căn
Orice Bîlci sau Bîlcă şin orce Bazar sau
Bazarcă, pre cum şin orce iar Maroc de paci,
(mă rog, inclusive în Tîrgu de Floci apre-Boc,
dacă tot insişti), urma să se construie statui
>din BECE ale?
>nu, din bugeta de stat dela ui!. (Ce ne oferă
statu? – vezi reclama) …statui cu statura get –
begete demi-zeiască a prea-credincioselului
mnealui Băsu Dracului (Statuie Băsească
evident din chirpice, ca de altfel tot ce se face
paice ṣi nui încă lucru prea bine făcut.) – se
zice
Că
Paicenii care mise paici – ena prin paice e băşi
tinaşi traco-geto-BOBO –daci din Daci. Naşii
care ia botezat paişti băştinaşi boc-cii ia moşit
de vii era ăi mai viteji şi mai breji traianbăsişti
din Băseşti. Dintre paicenii şi paicenele
paicenaţi prin paice, cei mai daci şimai daci era
nişte draci nebotezaţi încă de nici de mirci, nici
de traiani, nici de alţi băsişti mai pre-Romani,
adică erau ioniOlteni. Si semai dzice
Că
Broscaru (recte conu ionuOltenu, cu bulbucaţii
ochi de broască, era paice doar un gură-cască
băgător-de-seamă, Dă! (ca orice pristandă
numărător de statui prin Ui prin Rai), şun

141
rumegă-pai. (în lipsă de sacîze şi cingamă,
rumega ca orice rumegător tot ce regurgita şii
sta în gîte. Că mai mult deatîte nu putea să se
gorghie. A mai încercat cu nămol omanez de
Techirghiol, dan Ţara oVăzului plastografia
era prea.
Că
Orice sar zice, la chirpice se şi niţele PAIE.
Daia pă ARCĂ se fac provizii de paie, căn
caze de crize să nu trăim de aze pe mîine., prin
paicenare (că cine nare daldi căcărăi, săşi
cumpere!) Da pe Arcă la Noi, noi avem (Ave!)
şi dăi cu bascerală, şi basc, şi dăi fără basce,
mai becheri.[păia fără basc, îi recunoşti căs mai
gură-casc.]
Pen’că
De băligi şi căcăreze dealu Căcărău, avem
băligoşi (că)călău în ditai băligoşenia Noului
pădălău, robi schilombi aşişderi. Şii cozi la
donatorii de, să intre proaspete-n sisteme (şi
băliguţe crinuţe drăguţe, şi băligoaie (mai
macovoaie) – chiar şi căcăreze de oaie] Să fie!
– şi să ne fie Arca – cît mai Raia, Raiu cît mai
ditai saia.
Că
Se fac tot felu de cobăi – turi pe teme de troc
(ca la co bai, [întro soţietate de boc} – cemi dai
săţi dai? (deşi unii zice
Că – frunză verde de ‘Dai – Nai). Brenda de
ţară se retro / ceda la dotă de evă. Asta după ce
şiau dat cotă la stat o parte din bijuurile de
familie. (Vorba lu un Pătrăşcan – “După ce ţia
fost ciomită cu 25%, cu ceai mai rămas în
mînă?)
Caşa iera în Epoca lu Boc – boc peste tot., şi
tot peste tot dăi cu “ace, brice şi carice” dealu
boc. [dor bricu ‘Mircea’ era dealu nea
Mirciulică].
Căntraşa epoc de Balig se trăia în Raia, că
oricît sar fi pus basca liberală pe ţam BAL, nuş
cum dracu se făcea căn loc de banan ieşea tot
portocal căcăniu (or un boc Era o operă de
căcănizare prin paici-zare [ulterior declarată de
canon- izare în ‘interes naţional’] pe care nici
un basc, oricît de mare, (şicu sau fără basca lui,
ori alţi basic din ui) nul putea nul iza sau
ştergea cu buretele din istorie.
NU era nevoiede nici un benoclu cu infra –
roşu {pentru a vedea atîtea şatîtea nevoi de pe
ARCA cu Noi. (aşa că, după părerea mea, îl
puteţi tăia de pe listă, ca şi pe porcu de Ignată),
casă iată ce? – Na, cam uitat de undeam plecat!
…casă IATĂ, primul Cocoş din stat, cocoţat pe
gardu dela poiata Încotro cenilor, şi trezind
ciomii din sat la ciomat: ‘Ecce omii!’
[şadormind anafii din anafat]
Că
Dupe Alde Cocoş ilă se luau (în surd ină) toţi
cocoşii şincepeau să cocoşească în coace.Ăştia
încep ciomizarea (nu doar numa a bijuurilor
[de famelie{mică – renumeraţie mare{}]) cu
brişte şi brice – ge şi-alte nişte de tăieri ori de
cîte orea e ceva de ciomizat. Din categoria
brice nu sunt Mirce (nici un bric mirc)/ iar

143
despre I brice nu se mai de cînd fabrica de
avion au devenit fa – brice A de ibric şisa
privatizat pun ic. ( pitic atît de mic/ … făcea
baie-, tr-un …[cuvînt dublu-cenzurat,
Că
s-a crezut că se făcea aluză la piticuţu boc –ciu
care s-a hop-miticit din privată (pe unde că
zuse) [de cîte bufe făcuse hop-miticu, avea
coţii juliţi şi plini de jule. Al Di Boc, dup’cea
făcut bule în hazna (precum se spune şi
precume vam mai şi spus) pîna că pătat bule –
tin de băs ist – NA! (şi damf)
NeaBulică şa pus bretele la iţari şi-anceput să
se izmene ască pă dife Rite teme cu fu fe
mondene (cu buf –oniadele lui buf! E) [buf!
Ici, buf! Colea! – hopa- mitică se cvadruplu
hopa-mitica]. Şi din invent Tarele din cui de
după uşă şi-a luat un bice –pse (ala Ipse) şi-un
BICE [ultimul fiind şi cel mai notoriu, datorită
posesorului care laşi pus pe ceăi 3- 2 -2
parlamentăi (bine înţeles – “nişte răi’ ş “nişte
fameni”) nişte parlambagii dam blagii
căcăcioşi daţi în pi-ul măsi. – “Ipse dixit”
{formul utilizat de discipolii lui Pi Dracul
pentru a pune capăt oricărei dispute; ‘Basescul
însuşi a spuso – era un argument fără re plică,
inclusive pe muntele Atos or pe Găina}
(continuăm … lamentăi cu feţe de bide, cărora
li se dă cu pipeta (ca la bebei) mură-n gură ce
să spună ş ice să nu.
(căntîi îi bătea să spună şi pormăi bătea ca să
tacă din gură)
Deşi unii zice că şin lupta care se lupta să-I
bage-n poziţia ghiocel şi cioc-mic, - vreau să
zic că area prob are dela..
Miţa – “Şi este . iscălit de cine?
PA – “De-o …nuse mai vede prea bine. Uităte
la biletul ăsta… l-ai citit …Bibicule,
Mangafaua pleacă mîine, joi, la Băseşti,.. rămîi
singură şi ambetată; sunt foarte rău bolnavă;
vino negreşit, am poftă să-I tragem un chef. A
ta adorantă, Miţa.”
Miţa “ – Ei. Eu sunt nenorocita care am scris
biletul ăsta,… şi omul care a fost la Didina
dumitale este amantul meu!”. (copypeist la a
doua mînă, adică plagiat după plagiat). În
traducere liberă, Boc avea tot ce-I trebuia casă:
< avea blagă? – Avea!, avea berceni? – Avea!,
avea blejneri şiavea boureni? – Avea! O avea
pe boagiţa, pe sulfineta de barbu, pe becheru
de baconsc şialţi băsişti. Ave! Boc! Şi-n lupta
în contra la dictatura para-militară
parlamentară, pro –letaru de Boc anceput săi
treacă prin sabie şi foc şi prin strungă, şi să-I
strungărească şi să-I strunjească şi săi
rîndeluiască pe rînde pe toţi legiuitorii ăştia
nelegiuiţi şi neşlefu (după chipu şi asemănarea
lu şefu. Cu toate că narăta ca şefu, Boc era déjà
şi el un pic de şefuţ semi-chel cu bi –ciclă).
Şiau început cică rîndeluitorii să facă coşie
cînd îl vedea păsta cu coasa ieşit [co ieşit să
coase scîndurile la ARCĂ]
(că

145
ARCA era o cor abie cusută cusute) Da nuş
prin ce drăcie (şi drăcărie cam or tăcie)
pedelizarea aleşilor cam prease aseminea cu
arca –nizarea (dică cu luarea cu ARCA )- ne)
în şleahta de mit - o mani băscari ciudoşi că la
alţi cocoşi e mai mulţi rudari cu rude mai cu
daremită şiau ălbi mai cusute şicu cocoşei mai
mulţei.
Că
Nuş prin ce tîmplare se tîmplărea mereu aşa
(poate şi fiindcă.
(în) tîmplarea cu (în)tîmplii cu tot era în cur.
Tea încotroceancă. [caci e BUBA]. C-acolea-
ncepea şi Rai şi Iad şi urma (scapă turma? )
lanceput şiun picde jihade portocaliu. Din dece
– niu depe vremea picţilor de dinDacie. (şi din
PeDepacie). PD-PAicenii care încă se mai
paicea paicea
(că nu trecuseră la ora de vară şi la era de PA!)
era
 ori tralfamadori (mai în spori)
 ori tralfamadore (mai pore – scoase la
pensie şi de căzute din starea de olimpism - (şi
din drepturile de ‘să-trăiţe’ la popota pentru
olimpişti) –
[şi rămase aşa ne.] (~ nici sătule, ~ nici
flămînde) doar cun. / sporadic.
În cel mai pur stil mioritic, ăştia se hara –
chireau şi făceau pe prometeiaşii care salvă
toată totOmania prin înco salvă-vişee. (şi ceva-
ceva fesenee).
Boc & Co se baricada la Victoria (în vecee?) –
{anticipînd sceneta jucată de Grindeanu
cupontu [cacoloi BUBU] de unde se aude bu
bu-uri “ în uşa compartimentului unde nu intră
decît un singur prime { şi ies doi?} (N.a. – am
ajuns să mă cam auto-citez.? Şi sămă
ilecaragialesc)
Şi de unde acest gavroş al democraţiei
originale dirigă pînă şi Caru Mare. Si se auto
ciomau cu mult voyorism şi La-revederism de
stradă la mane băseşti, şila manimani. Că
Mani –festaţia intra întro de- plină de –
gringoleală şi se gringolea cao gringă prin
pacia, plutind în derivă încolea şin-coa. (de
colo-colea, şi uneorea se inverse gringola, în de
colea – colo). Paicişenii care se tot paicişea
paicişica în tOmania în văţa să se hîţe şi bîţe cu
ARCA pe care cu mîndrie o meşter – cîrmăcea
Meşter- Cîrmaciu care ne era Bace. Baciu
Traian se trăgea din Casa Regală de Băse (şi
eran război cu celălalt roze, din Casa de Boc
DemiSec.
Că
Peacolea toţi era piccolo şi picole la cîteun
tîrcolea de gringă. Toţi aştepta vrun grigo ceva,
sau un surogat (obişnuiţi să fie duşi cu zăhărelu
de Lăzărelu Mnealuie,
Că “aşteptaţi, /că mai aveţi puţintică răbdare,
numa puţin /că ăştia vin, da încă nui vremea
favo (pentru veniri şi homericăniri, /că chiar
acu au şi ei nişte probleme mai ca trine, etece,..

147
Vorbitorul – (trăgînduşi clopoţelul) :
PDstimabili! PDonorabili! Faceţi tăcerică!
Că
Pînă vin homericanii săne homere sunt cestiuni
importante, arzătoare la ordinea zilei… Aveţi
puţintică răbdare ‘ pîn’la homericizare..
(probabil citat, Fprob.plagiat
Şi mai ‘ce că Beciu domnesc e cao Neo
Bastilie în careo să se bastilie ṣi Nea.
Că Boc îşi încheia toate discursurile sale
magistrale (indifferent despre orce vorbea) cu
aceeaşi:”>Deal tmintrelea socot că trebuie
distrusă. Şi basta!”- Aşa zicea Boc şi scandal
iar “Ber – ta – te!’ [deşi se spunea căi
ventriloc.şi cam boc.
Şi nici din cealaltă parte a Baricadei nu sauzea
strigătura multaşteptată cu “Ca pull u Boc
vrem!”, şinu iera lovitde nicio piatră şide
niciun “Capitis deminutio” Înschimb , de prin
mai prejos de olimp sauzea iarăşi glasu
FBcunoscut cu bine-cunoscutele refrene de
“Staţi liniştiţivă, băi tovarăşi! Ce dracu! Că vă
ia dracu fărun salvamare! Şi iare îi lozinca cu
lozinca :“Marş la loc! La boc!” (Nota
cronicarului băsist ‘_-îi trimet să se ducacu la
muncă’ [vorba lu ăla care este]). Calfel o să fie
o jihadă de no să mai fie piatră pe piatră, şio să
gorghie scaraoţca din iadă pela porţile Raiei.
Aşa de mare era bătălia electorală de strade
încît.
**decît că
Din cîte ştiu, despre flotă se vorbea cît mai
puţin, pe limba cipriotă, şi cu unii cu alţii (şicu
Anii). Şi o macoviţucă venea păfugă (pe
bicicle) cu lenjeria intimă-n pro ţap să facă
pace între Băse şi Boc (şisă dalbească un
arap)., şi pe loc se făcea,
căşi ia vorbea pe cipriotă o iotă (cacolo – pen’
dotă - era bănci arvunite deun stolo – da astai
balivernă balivernoasă [de spovestit la tavernă]
de care io chiar nu ştiu.
(şi nici nu vreau să ştiu) /DEŞI nu se ştie
niciodată
Că, vorba ceea: C-acuma / Cine-şi ţine
şpihozenii nembrăcaţi / Ai luie num ape juma
{unii zic că Căcărău a zis că … îi păstrează
necăcaţi}
Că la cumui elu de schiomb, mie să nu nil
nimere vrun bomb găinăţat de vrun vrab
neatent şi să ne lase fără pre tendent la
următoru guberne boc, şila toată următorimea
lui. Că după cum anceput să se hopă-mitice-n
aice se pare canceput să se cam ridice singur de
cur în mai sus de cur, şi să se independească
niţel, cît de cît. Alţii cică banu, căl trage
bumbun jos, şică totui doar un caşicum.
Că şalţii, şi io crez că un bun exemple de urmat
iar fi aici Cortez, se independau cum ieşeau din
găoc (exe. Pentru Boc), şi ori de cîte ori
ajungeau undeva, (indifferent unde, la curu
pămîntului) în vreo Lume Nouă dărîmau în
urma lor toate punţile, îşi renegau toate rudele
şi rudăriile şi toate legăturile deafacerii, şişi

149
ardeau singuri flota cu corăbiile la bord (alt
exemple bune pentru Băse şi independenţa sa
faţă de …Boc? Deşi… după cum şia sabordat
Independenţa, nar fi)
Că Boc la ex comunicat pe boc din gubernu
Boc V şi ia dat papucii de peaici, aruncînd cu
pa! pucii după miş El. (fapt consemnat şi în
“Papuciada”, unde alături de iminee şi totoşi şi
pîs lari şi sunt enumerate şi cizme, ghete, şi
şoşoni în bocanci. Da de galoşi – canci! – nu se
pomenea nimic – nimicuţa (nici de chichi, nici
de chesea la subcapitola pomene electorale de
pe Capitoliu) casească lumea. Şin timpe ce el
arunca cu ceapuca (inclusive cu papuca) din o
limpe în Cotro, 99,99% dintre omani aplauda
şil imita aruncînd cu băşti şi căşti peste garde
(tot în Cotro), şil strigau pe birjereşte cun
“HOOO” neparlamentar.
Cacolo aşa era spînu de hapsîne că “ca cînele
rău şedea pă fîne şipă paie” în cîinoşia lui ca
nină, şi (nu da la nimenica nimica) [faptă
consemnată şin textul antonpannesc variantu
ne-bisericit :ce că
<”Nici mîncă, nici va să lase / ca lu măcar săl
miroase” - Catît era de
zgîr ciob şide hagitudosit la tărîţ. Finc aşa era
Băsu de pîrţ la chip şi la tîrţ
Că strîngea firfirea cu firfirea săşi facă turlă
efel la Moşi la iel, la NA NA. Doar Bombonel
săracu mai era cun pic de NA!, cavea (Ave!)
încă dare de mînă şi blăgi, şimai dădea bon
boane, brăgi, (fără şpăgi şi făred plăgi) baloane
balonate (plagiate ca formă şi inscripţionate cu
bibiluri), termo – bane (cu + - cu balamale),
basmale cu fir de borangice şi beteale, ţam –
Bale, supozitoare cu bir- brize, orice obiect de
1 Leu, (floricele de porumb) acuma şi doar
acuma. Numa 40 de bani ocaua de babice, trom
Boane de trombonist şi tam Burine de tamburit
(şi dat din burice. Că mai ca o lavinieŞandră se
burică pe centură cîteo bică şi cîteo monică).
Tom Boale de dat în stamBe şin scrîm cioabe,
zoaie, zoi, şai Be tăm Bălaie, hăhăieli,
Ha.Ha.Ha. - leeditoriale,…
****** “MOŞII – tablă de materiale”
Da invidioşii pedelatri pedelatră
că dă ce. ?/ Deoarece.
Daldi Boc dă numa boc, numai la boci idolatri.
Dă şerbete şi rahaţi cu apă rece.
Hîrdaie de pede lături, fluiereli, fluieraţi,
fluiereţi, fluierături Stas (cu ‘Ieşi afară!) bragă
de Bragadiru şi bocanci, iar canci! – Sa strîns
şurubu paici de cînd cu guberna lu boc V
(cinciulici). Boc ăsta-I doar cu “NAVĂ! Bă!
Boci!

151
07 - ([sub] CAPITEAUA (II) - J
- BIS {cea mai cea Bisă preJohanisă]

CĂ
Cam pînă prin acest loc ţine
BÎ - de la Boc
Şi cam daici încolo en domnie
Cu BÎ de la Bă – ses – cu! {Be.Be. –
iniţialele care-au marcat o epocă!]
+======= +++
P.S. – Avalanşa asta abraşă de BE –e în tranşe
E sub efectu de bulgăre de zăpadă al
datului cu “NA-vă! NA-vă! Bă!
Boci! – de post şi de dulce
Pe post de cerb (eri) merei treji şi streji ai
demo. - ului… omane
Aşa că
Dormiţivăţi (liniştiţi) cu bulbuce:, bei zadei şi
bei zadele şi bei zădici de mici breji (burgheji),
bi bici, năşici, “ne – poate – mă tuşi – ţaţe –
neni – unchi – veri” şi ierni, căi ca la noi la
“MOŞII” (apud. “Moftul romăn”, 1901), coi
eşit la un mic şio bere Bel Ze – Butele dela
pute re (cu putanele lui re – bu(ta)te şi
‘organele’ reşapate)
… şine da cu ciu –ciu la Să-Tră –ielile –de –Bî.
NA-vă! Ciu!

153
… bere, buţi, butoane, butoaie, bombardele,
şimai na-vă ! un ciu!ci
… bote, fote, hohote de, şi hăhăieli băsiste e
beţivănii. Beţiviţii din grota cu iz vor întrun
cuvînt borna zero a proto – băsismului pe carel
dirigă eu nu cucu lolote.
Căn necurăţimea lui de aghiuţ, aist mitutel
acumuşi bocetă singur elu luişi. Şatîta oamet îl
ua aue (= vechi “va avea’) de amulet anticriză,
că pînla urme şi ăi din ue îi vor faceo statuie.
… Bur – sucu bu –hab, tot mai buhăit şimai
blag, a ajuns cît mai jib jimbit de gîb de cînd ia
dat Chioru cu flit (ori cu vitrioli de cîte ori?).
pe scara Richtera, în ultimele 4 ori, e curb la
cub. Co ‘muncă de conducere e FeFegrea’ –
precum prezicea un boc.
Că
Ca şi pe zgîmbocu de bocu, lau pus în hîrzob şi
ni lau scoborîcit p-acest tărîme pă dîmbe cu
surle şi drîmbe., caşi pe anterioru strîmb
chiompec (ul dracului), lau şters de colb, lau
dat cu poli –silab de [porto] cal (=popular ise
mai zice şi pişdecal) şi iau pupăcit posterioru
(caşi lu predecesoru) la gîrjob pînă anceput stră
–luce,
Că
Casă ne fie FARE al demo- cratiţei omane
navea destul lux (şi nici blagă co dalbă) pîna
priimit un aflux de dănileţi şide pore cu
lămpaşe de or taci. Eii venitără paci şişi
făcutără lărgămînt cu boscheţi ornamentali să
aibe ce pişa bourenii cu igaşe. Caşe e MeReU
des tinu unui hîrzob imberb ce trebe frecat cu
multă frecătură şi frecangeală ala ddină deo
hîrbă ştirbă şi poli-sulfină, care se crede
minunătoare capelsixtină. (şi co ditamai
fătătoare a mai de fată mare – cît o căld are –
de zici
Căi leit poleit un fel de monicăMacoveie în
surghiun depe celălalt tărîm.)
… bicicliste traseiste, coane Miţe, tanti Nuţe,
mătuşe tamare, pan –arame cu feţe de bideu,
alte baza conii, baza coane şi baza coniţe din
gubernăriile boc, DZEU!
Că
Boc are contract beton la bocărie (şi băsu la
berărie) (unde mai mic –trafică şi cîteo cingă,
cînd ceilalţi carpetari oficiali nau carpete cu
‘Răpirea din Se. RAI” – pe cămili, NUPE kai.
Că Alde Boc (care nuie în ALDE, şi nici no )
ia spuso, (cum ştie boc să spu ie) şi dacă nu
încă o săi io spuie
Că un auto dafe e nimicirea prin foc [prin
ardere pă rugă) a cărţilor (de joc? / şia
carpetelor cu selfie şi auto-răpiri înhai samat).
Aşa că Băsescul şia asomat propria sinucidere
politică şi şia dat singur foc (la carnetul de
partid). Castai era menirea lui de individ
peacest tărîme; să ină, săne rîme caun
mişelame, să ne dă rîme cu voinicame de
pedeoştime toţi idolii (toţi 4 boci şi să se-nto
ARCĂ pe celălalt tărîm. Al dracului Dracul!
Cau rămas la moşii doar … …. “văduve –
orfani – ‘ (şi plagiatorii lu nenea Iancu). Şi

155
Băsescul nostru cel de toate zilele, cu ciurul
şicu bocul lui din eternită, (cu boc-o – fani ori
fani)
‘ce că
Slujbu-I slujb şi drujbu – drujb. O băşcălie de
poli –tichie (de mărgărat) scoasă la mezat / şi
nimbă de băs. (cave ape cineva prin olimpă, la
cadre).
Că cică
Fiecare păsărică pre limba ei nimbă. Cu multă
fericăciune de ‘să –traie -bine’ eişi.
Că aia cu ‘ţigancă înpuţită’ io băsăsciune ne
dovedită.
Că dă ce, bă, de cînd a fost năşit naşu epe – lor,
se holb cu toţii la el, oare? În chip de efeb cu
gheb – (saducă noroc de boc – caşa vria jupînu,
căruiaşi toatei funerie). Spînu, puţin cam în
băşcălie, băşcălea re citind cu mîna pe nisca
tricoloare portocalii, cu femultă patriotie:
… “brînză, urdă, vezure, salame de soia… “,
şaltele aşisderea pe care le recita cu aceeaşi
blînzie cu care anunţa la ‘Europu Liber’ că ia
Čuruit! – şi pulimile de dănileţi şi mihaiNemţi
sendes săl aclame.
Că fiecare voia mai ales prin încolea cu Bî de
la “Bă – ses – cu!” (şi mai ale prin partea din
dos) “Bă-ses-cu ăsta eca rîia, care se ia” [am
plagiat un cearen guşă şincă
[N.a. – vezi cuvintele cu finale băsiste;
… ‘ gîrjoBu hidro-foB, ca orice snob ori –ori,
le are cu iambii suitori, iavaşi – ava şi: iamb
ăşit! (în loc de ‘iam čurit!’ – exclamat atribuit
lu un boc)
Că cam aşa se ori – orea Băsescul Traian:
- ori cu Boc unu,
- ori cun boc II,
- cînd cu Boc treilea orea
- cu alt boc ori boco –fan căruiaşi cît de
cît săi poa’să-I facă faţă. Şia mai pus deo sîrbă
(ca lălăieţ din drîmbă) cu alţi fanţi drîmbari de
obor, mai mult sau mai puţini şalvaroşi, cor
înţelege toţi aceşti bodogănitori cu pretenţi de
gavroşi,
Că Cine fură azi un ou, mîine fu
Că mulţi pori şi pore şi diaspori şi diaspore din
îndaci, că ..
Că ce?
… “ beţi şi biete, fete (mai mult sau mai puţin
fete), flafări încotro? – cinaţi, toţi cun fel de
“Dai o cu cine vot?” pe bot, şi nişte feţe de
bogdaproste şi bogdaproşti, şi Băsu că cic:
>>”Ia lăsaţi băseştii / băsiştii să ină la mine!”
(întrun cel-mai-nou partid, mai ort –Oman),
deşi la beţii sta bot-în-bot corce ionOltean în
chipe de prinţ broscoi, şil bleştea pe numele
mic de Cristian, bez Pleşcoi, crezîndul un chic
mai predoi şi mai de dreapta decît propriul lui
coi (drept).
[că
Nu daia era el nepot de Traian şi bunic de
Trăienic). Fincă Chelu chiar se mîndrea luişi
cu el, nuca alţii. Fiin
Că

157
BECHERU meu (“nu spui ţine, … e persoană
însemnată..”) (plagiat puţin), ăl cu prohab de
pîr (căla)B tot cerea să sugăla frasu Remus
(care sa pus pe bălăcărit ante-vorbitorii şii dă
cu ‘Ţî –ţîî”!- e şalte oratorii. (cînd nuse
onăcăie, atunci se orăcăie:
>>”,,O – RAC! Oraca! Ora că!”
Intrînd în faza de onacă şi de consilier băsist-
olog. (ultima fază de descompunere a
humusului în hume, redigerate de rîme). Şea
fost pus cu dusun sus dea rămas prin Anale ca
hadîmb şica dînoi (=zînoiu ne bun) căl cam
doare-n bumbăreaţă deKa dîna co dalbă care
cadîna cu alba-neagra şlate bambilici drumele
ebelor cu borne bruxelate. “De colea pînă
colea… gîr-mîr, a trebit
(că
Nu pede geaba doar PeDelele le face ce trebe),
şi tranc! Depeşa aiţi, neicusorule… {tot un
ileca pla giat)
<<”TOmania e paiţi?”- casta era mania lui, era
marţafoi şi violent – ‘cea cucu veica
băşcălioasă despăduchind cu babele şi cu
lăzăroii ei heroii unui nou partid de vădane şi
văduvoi: (ciomiţi dun coi? Ori damîndoo oo?).
Iutubele e prea-ndepline de ebe zborşite, ritze
băbite şi pore ştirbite şi necotîrcite,
depănînduşi în core bocitoriile bocite (ca niscă
ancore spirituale – bora ngicu cu boia ngiţe
bălsă mate în miroasne – dă vremea lu nea nicu
- / şalu nea tase -7 case)
(N.red. – acu nu se mai defil portretu nu nea,
decît cu por tretu tătucului tzar or chiar cu
“Moftul român” Nr. 8 (opt) bis.
Că Sa cam zis şi sa tot rezis de tiranu cezar şi
de cei 4 sfinţei trăieni (care era dor trei,
şanume pe nume de igă şide boci ungureni);
Mai slab ca un arab slab descălărit deun roib
cam el zorab, acest pro xenete xeno fob (pe
jumate ana e- (rob), bleomb de bleomb, atît de
bleomb încît nu era bun nici deun scrob, întratît
era de sclab şi de ion. (oltean? ) [şi iel?]
Că era şi elu pă inventaru lu Chelu (re – venitu
cu euro –blestem – savem parte de el – casă
ne-nveţe să-traitu-de-Bini şalte bîlcerii
PeDeLii,
că cică “munca de conducere e super-grea!”. Şi
tocma daia, în Raia PeDeLioară, bîlc iu e
întreaga ţară, şi bîlceria O- mană (băsească?) şi
pe dinlăuntru, şipe din afară.
(că deatîtea afacerii dinlăuntrimi băşii băs şipe
din afară cu ‘bine-să-trăimi’. În afar de cei 4
boci emblem, tot un stem al Partidului este
udroaica (lu Cocoşel, care se cocoşeşte de-a
lungul ş idea PeDeLatele la palatele depe plaie,
) şi carei face viaţa băsului (de rînd/) o RAIE.,
Că
<<”.. în plus, gîndeşte cum gîndesc eu, şi are
aceleaşi convingeri pro – (letale) caşi adeneu
dinmine” – zicese că sar fi zis} mai an : - citat
plagiat dintrun pan.
Că “ Care cum venea
Tot Udrea-l chema.

159
 Zicînd:
‘- “BA” – pa măti! bă! (vezi bir lic)”
= Alte valori personalizate (în cocoşee) la
congresele pe DeLee era – DENi şi – CENI şi
bourenii [plus un număr neprecizat de
personulităţi nominalizate la categoria geoni],
cei 4 evan ghelişti cu cîteva evan gheliste ne-
ortodoxe careşi sulfină fătătoarele prin poze şi
şio vitrină, 7 ainştaini, o duzină de napoleoni,
ceva marcşi în meno pauză din cauză deun
marcoPolo, şi 3 lenini cu 10 stoli fideli ai unuia
stolo, care se ṣi iel prin pacolo şi-a spus … (da
nu vreau să mă ante- pronunţ ca un papahag, -
cu vrun “Tebag!”[la bulău?])
… cristieniBoureni căcălău, un dulău co haită
de roberteAnastase, cinci or cinci da me
bovaridoame (bovariciose dela donat ovule),
şun notredame duhninda ionOltean (cun
buchete de crinuţe şalte bule cochete dar mai
puţin botulinice pe rol de ebe).
… boci & boace bocitorind locu cu bocituri şi
bociturele bocite de mneaei încă din zorii la
milenia trei (că mile niu doi fusese în în
tregime dedicate marilor omi de stat cu statură
de cătăliniPredoi).
… cei mai mulţi magelani (cîşîiţi de ANI) sunt
în salonu trei, da şi cei mai grei trei pedelei
sunt la par tere, unde nai loc să respire de
Ludovici ṣorgani, monici, hrebenciuci şi
henrici dai lu boc, şalţi daldi ei (nedaţi în jujău
ori la juge, şi netrecuţi prin dALDE)
… cîştigaţi la belciuge orila ‘alba-neagra’ (că
Oarba se cloWnicea şi justiţărea ca un ţuţăr ce
de fapt era – {şin era de Baligă, caşin Era de
Aure, căşin…}), ţîrcovnicii ţîrcovnicesc cu
gugu – ştiuci şi gu-gu ştiuce (plini de ofi, îşi tot
iau unu altuia măsuri la pantofi). Se cal
Că
Pă bătături {căntro societate fără moravuri..] (
vorba lu nea ileca “Bătături strivite” navă
doftorii de bătături la icoana epei (? –or b)
fătătoare de minuni. Tot în misiune paici sunt
toti cei 7 pitici rezervişti ai unei macovici
macovicioase, care prin însăşi existenţa ei matu
salemă io minune perenă (ṣo totemă la
haṣtagi).
(N. dela cenzură – ‘Nu face bă pă prostu, că nu
ţi se gorghie ţie de grija la mumie!)
…fostu ministru al eco nomiei care chiarca
valsat cue ba preaşefului de stat la nunta ei,
oaşteaptă pe viespe pe la vorb. – itor [la “Prima
societate de bazaltşi marmor”. (Asta dor dacă
Bubulina îşiva face meaculpa, că dacă nuse
mea-culpează, totue vaxe Daşa cucuveici
bolnăvicioase duduie feisbucile ca un stupe (cu
trupe de curoase sexoase.) da co machia velică
maco viceală şia dat singură NUPe, şia scris pe
banană mesaje de intere (spublic şavertizări cu
cod portocaliu.) [ din cîteo ştiu, astai în stare să
ne. înapoi la nea nicu,] şine beşteleşte prin ui
cape ultimii omuli cu cozi de draculi
<<”Prin intrarea diasporei respublicu se află
sub săbiuţa de lemne alu Ionele! DaMocles” –

161
aşa că mocles! (era un satîr atîr nînd din păi
anjeniş doar deo aţă –cun fir de păr de catîrr pe
care scria în bold c-“aicea începe ghilotina”,
ṣică ‘Că în materie politică nuṭi e permis a mai
întrebuinṭa violenṭa fără să mergi la ghilotină’.
Tot dîmboviţînd politica monichii, nea făcut un
catîr, drîmbiţînd în tot europu caşa şipe
dincolică. (căstai era şi scopu – să spurce! – cu
vocea ei de cobe) – O macovelică puiandră de
corb alt oită peo tulpă de ţaţă, cu ochiul ei care
se bulbă în chipă de musahibă
Că prea a fost văduvită de. [echipă cualde
Chioru), şi de . motoţiclu (inclusive de ciclu).
Dar acu “Tocsinul sunase” (vorba lu nenea
Iancu). Şial dracu Dracul, ca orice Băsesc,
antorso, ‘ce că
>>”- Cine te-a pus pe tine aţie sus? Ă?
><<” – Boborul “ – răspunde cu gura plină
ultima monică depe baricada pede” şi cea mai
eroică. (cuadene de macovică în coadă)
Căn loc de birji şi de jimblă, justiţiara bir
jereşte drice cu alţi văduviţi de pute ri şi alt-
cee, paukăraş (în ‘încercarea puterii”) îşi în
oieşte garde roba şi face proba la noul ei
posterior (în tors cu faţa spre boc, în zodiac
crabului) şila o ghilo tină nou-nouţă. Rămaşi
de la ultima revoluţă (pan arabă?), cînd se
scribăia cu boc pe gard tot felu de slogane, pe
pereţi, la loc de cinste, pe un soclu de boc, e
boureni mari şi mici, în fipţi pe suporţi de atille
(cu bîzdîgănii şi bozgori în piuneză). Fiecare
feis bucar cu freză postează apostile cu
mărturisiri publice (şi mea-culpice) şi spoveda
niile celor cîteva boiangiţe [învinse de system],
şi bah muţoaice smochinite deatît frecat la
totem.
Că cu toată credincioşia lor, ăi din ui cerea la
poartă – “Do vadă!” şica să se stră vadă luminu
dela capătu tunelei, {pentru cei fărăo pilă. –
paicea le era Termopilă}.
Că lămpile cît de cît aladdine erau din ce în ce
mai dracule şi mai fudule (made in Usa), sătule
de-atîtea bîlbe de ebe şialte batjoace fesiere, de
nuse mai ştia cine-I Bibicu şi cinei Becheru, şi
se viceversăreau. Cuaşa boace, intran eşece
statu de drept Sau că din cînd în cînde Băsele
ne arăta bau-baul-le, a- Dica bocu asortat şi
asezonat la sezon, căi ştiut că sezonu de
vînătoare alu Bica vara nu-I ca iarna.
Că la denea seîngropa (să nu vază şi europa)
plăcuţele cu ”Aiţi sunt banii d-voastră’ Dintre
bu –foni, bufu cel mai mare şila tras crinuţ, ca
luat cotu şi pişcotu, labele şi botu (da de pus a
pus botu!) şisa văzut cîtă cîinoşenie era de
văzut, şi cinei tătucu. Spre deosebire de poli-
glotu Beni Ucu, poli – trucu chiar vorbea
(atunci cînd vorbărea) 7 limbi şi săseşte – toate
pă nemţeşte – şi nu iera de loc coţob în gîndire
(ca Boc). Pentru credincioşenie, boc cincile îşi
devenise luişi boc. De prob e adus un exemple
de pro – verbe din pre-sus,
Că cică …. [N/A/ - aici mam cam autocenzurat
la verbe şiam tăcut de tot cu toată a mea tăcie)

163
( căşi cam limbă plimba-n gură de atîtea
beutură]
{că era mare băutor de ceai) Vai! – că cam era
un felde MeReU în minia tură).
Că Raie se bea fele de ceaiE şi lapte de vaci
Kobi. Da omanii de rînd lecam fura din snopi
şile rumega paia şile bea berea. Şi cobea cu
glase de cobi că leo da bere la gard iun MeReu
cu glasde bufniţ înţelept (adecă de cobe)
Că daia mîncă doar file de vacă kobe)
Caşa ierea ei, Paicenii care mise paiciERA
paiceA era paiceni aşa şiaşa: şi paiceni de
hăisa, da şi paiceni de cea. (saivă şi puterea, şi
o poziţia ce rumega). Noii – de –hăise şi noii –
de –ceale era pe ARCA –lu NOI ca la ei acasă.
Adică rumega şi se băliga şi se băsea ca orice
băsist dela noi, odac la stime cuişi dacă nu
Luişi:
,,<<”Stima noastră şi mîndria…. În schimb, pe
post de victimă sigurisimă în runda a patra,
acelaşi ventriloc incubat în cor, “capu lu boc”
vorbitor,
Că dor PeDeLe face ce trebe, şi dă cu
afurisenie pe cine trebe (da şicu tămîie pă
cînd?.
Că nuţi trebe decît un bob de isteţie (de nuţă)
casă faci cioabe scrim-ciobi nisca robi şi roabe
gloabe (care-n plus – ca orice nuţă – [din lipse
de p.tză ?] se şi auto-denunţă pt. crima de lez –
băseştate. (predecesînd o ṭzatză vasilică care sa
autodafat pentro crima de lez-IO hanitate.
Cuaṣa o papa -laptă mie o lehamitate ṣiun
bullshite)
[N.a. – rima la bulşit scandată (aia cu”la ieşit
pafară!) sună cam caţi belit belenghera!
Şianunţa era posle-Băse. (cînd se zicea că
“punt şi de la capete!”)]} Suspendacii de prin
dacii se mai încă coiesc care-ncotroae, şulfani
de 2 bani (ca orice şulfe, că dau în bîlbe),
băutori de cafea gingirlie (nude ceai) cu năut
(de fapte e cafea de cic oare). Şalte înlocuitorii
şi surogate pentru băutoriile şi mîncătoriile pd.
Că cine ia pe datorie, plăteşte de 2 ori, (cine
pupă poala penală a coanei Udri, de 2,5 Şi
amatorii îşi fack rezervare la un omen aşade
cocoş Codoşia savează Tomania!
Eun fenomen al statului la coadă la orice se dă
– Bodaprostă!
Că de stat se stă. Şi doritori de stat la stat cu
mîna – ntinsă e mulţi daldi cocoşu moşului.,
fiecare cu sacoşu luişi cun singur dor; PePeCe
– ‘poate pică ceva”. (predecesorii mult mai
popularilor PePeE, urmaṣii PeNeLeilor lu
Organ) Doritori şi dori toare mai o singură
dorire mare [şiun doruleţ de poveste]; dacă e în
varianta apacă, multdoritu era să-l vadă, “şi
săL pipăie, în semn că “-ESTE!”, dup care să
urle de poftă (vezi citat arghezic –‘vreau săte ..
pipăi şisă urlu – este!’. Această moftă a
doritorilor şi doritoarelor de organe nu mai este
posibilă acu paci, că organu de partid şide stat
sa dez-existat, (ca un pitic dezechilibrat sexual
- ) Cum? – Iac-aşa! A fost cît a fost şintro bună

165
zi anceput un aşa bum de organe de partide
şide stat şiun aşa de pluralism democrat încît
namai răbdat.
Că şiaşa organu de partid şi de state alu Boc
atîrna între doo organe aşazis cu lori
complementare;
 pe stînga atîrna ca o roşie partidu mai
roş, alu moş Alimoş, carea vea cocoşi dela
baba novac, căruiaşi îi da raportu inclusive
prea înaltul din susă şi preaJosnicul din opusă.
 Pe dreapta se coia ca o gălbeja partida
mai gălbenea, care se zgomotea caun coi întro
căldare prea mare, şi care avea şi doritorirea
cam prea mare. Era ca o banană cu prea multă
coajă şi fără nimic pe sub, că atît era de subtă.
Aşa că
Organu portocaliu sa autodefinit explicit căi un
- “iote că nuie” - catît ajunsese de mic prin uie,
că umbla ăia cu lupa să io cate, (dupce Băsescu
şia luat PA! dela PeDe. [unele texte apocrife
notează aceste momente cu pietre de hotară şi
citate célèbre din zicerea traiană ; -exe. “Bă!
Nici nu ştii / cît de mic începi să fii!”]
Că organu de securitate răspundea şide
imaginea gubernării în străinătate.
Aşa că
Doritoria acestor doritori şi doritoare nu putea
fi decît o variantă la varianta apacă. Că dacă
organu de pede şide stat era pă moment dez-
activat,(din pele) rămîn active, chiar prea hiper,
organelle de securitate (cu lucrătorii de
securitate şicu lucrătorii foşti de miliţie [prin
definiţie, ‘militius’ erau PeDe ] şi
tri]lucrătorind de zor ca nişte albine din zori de
zi pînă-n mez de.
Că sătrăim-de-bine în mezele unui ev aprins
(asta sa mai zis, vezi la Bis) şi-I dăm vame. (de
organe?) Cădaie doritorii şi doritoarele mai au
un singur dor; dorirea lore să aivă parte deo
murire mai scurtă, că de ‘Să-tră –ire –de-
FeBine” au avut destul parte, şi mai au încă, de
no pot duce. Neavînd prin ce bîrloage şi prin ce
diaspore să se haiduce, doritorimea vine iar la
bodaprostea cu carei prostea şi pînacu.
Al dracu Dracul!
Apele către! Donatori şi donatoare (de organe).
De-atîtea să-trăiri-de-FeBini, donaţivăţi!
(Aşa că fiecare are un ID de donator pentru
donare, unii au chiar mai multe aidie [daco
pica netu la re –vot- prin pacie])
Daco pica bica? Da dacă neo?
Acest drob care neo face zob cîndo pica şio
orfăni toată Omania fără Înalt Băsimea Sa! (şi
plîng în hohote în gînd la ţărişooru său, şi la
bocuşoru…{vezi caţavenc})
Că
Proverba chiar verbă că cică rău cu rău, da mai
rău fără pedău
Că ce neom face noi neomi în epoc a a ‘posle
Boc’, fără udreni şi făr boureni de loc? Ă?
Că
“Statu nu oferă condiţii omane de stat”(la bece)
Că

167
cine ştie ce drac neo mai veni din scrînciob şin
cine ştie ce scorb neom ascunde, de unde să
verbalizăm rugi pentru ghindoc casă ne vie la
loc.
Că
lecţia crizei mondialomane se încă mai vede pe
la de p Omane. În locu unde sentîlnă Băsă –
Raia şicu Bocă –Raia şi unde sencuibă Băsia
băsiştilor din Boc-Omania cu toată Băsimea şi
să-trăitorimea de Rai. Dai mare ce artă pă
feisbucă că carei cel mai … mnezeu, şi care
cea mai mneziţă zee din ei doe?
(N.a. – “numi veni iar cu aia cu ‘Zoe fii bă!” –
rbată că e pur şi simplu plagiată, şi areun
character caragialic.
,”Băse e doar un mic derbedeu politic” (citat
antonpannesc. D ate contra –zicesc căcum a
dzis şi Că
pitanu. “dacă nenai puterinţă / la ce chichirezi
gîlceavă?”. [a ṣi ăsescu-avea deasuprăsa un
dumnezeu, care la rîndu său se închina un
dumnezeu după chipul ṣi asemănarea. Crez că
siacest se ruga cu rugale unui Dumnezeu chior
care….]
Crezi, nu crezi, nu te mai boci piacolo (cualţi
boci) şi nune mai batjoci porumbelu.
[Nota mea – de unde pînă unde a ajuns Chelu
porumbelu păcii?] Iote-un stolo de hulubi albiţi
de dor de brucsele cum slavă la “Ave, ce
zare!’. Şio iau la înco pomană spre altă zară,
conform jocurilor politice încă în vigoare.
Că anul 2017 va fi, cică, un nou 2010 (zece) –
“De ce?
Că aşa zice Băse, citind radiografia cu
imaginea morse deandoasă; se vede clar un
Boc pirate – piratat la rîndu lui de Boc al treile
– un surogat ficţional care nici nu sa existat
într-un ţarat oman înglodat în slavă. O altă
braşoavă plînsă la mişto de genial (alt geniu
carpat? Al cîtelea?) e că şi cătălinpredoiu e
prins în războiu oman pt. ţesut (printre mere,
pere şi jartele) în luptele pentru pute (re – Rara
avise). Da şia de clinat com[petenţa în acest
caze, dînduse prins. Cu brăcinarii în vine,
>>”E bine, dom’le chestor? E bine?” E bine
Că
… Se maid au bibile şi dame gonflabile de
hăhăieli şi beigălă, clone de boni şi bone numa
bune (de dat la thai- thai (lan = dat) fineţuri de
finet cu pam blicării şicu pan blicari on laini,
(loterari, drîm Bari, bir jari plătitori de bire, că
lăreţe – şi cea mai turistică călăreaţă fîş – neaţă
[-‘Neaţa!] cu verva cea mai acerbă verva şi
verba întruna cu-aceeaşi vuvu zea
(căcu şuviţu vîl voi vuvu Zelu a ieşit pe canalu
2 să inter zică vuvuZelatu în public,
carevasăzică – vuvuzelarea între orele 4 şi 3 sa
prescris. ZELu – Ce e Zel?
<”E un sub stantiv oman împămîntenit; înainte
de-mpămîntenire şide împroprietărire era verb
germ an (asta sus ţine sus şi tare un fel de al
matale ca ragiale, da io am auzit un vuvuzit cu
furit că cică nu, bă – ses – cu nu cîntă la nai,

169
nici la bu hai, cila čur (şila muştuc). La omei
vuvu ZELitu cu ZELe e un obicei dedinainte
de pre-ei, din erii cu zorii history. Căntîi a fost
ZELE din care cu mînie pro – letară s-a născut
vuvu ZELu, din care a prost –crescut PeDeLu.
Cacu pe gugăle e con curse de bonton şi saite
de “How to silence vuvuZELA horn”, şi haite
de anti- vuvuzelişti care cu şi cu mai mult zel
decîte ZELA cu vuvuzela caută sastupe corul
vuvuzeilor. [metodele sunt tot cele bine-ştiute
deastupat gura cuiva, şin lipsă de balalaică, e
bun şiun ciur.]
Că
Lupta asta homerică ţine de-o veşnicie (şio să
mai ţie) şie apre-traiană,
Că ‘ceo să fie – ceo să fie?’ întrun epoc “posle
Boc”.
Tot aşteptînd PA –ul de la pedelie (sau PA la
ţigănie?) că caracatiţu PA-ul a preziso şi
pasta], anceput săi se vadă tîrtiţu la Papa GAL
[ da nu era deloc gol, că era filo-gherman.
Vorba cee: Cele rele săse spele! – Dan sivie
nuie nici o vorbă despre alu cocoş, decît căi io
imberbă super – bă!, care-şi plimbă pulpu şişi
prea-schibă luku (şi totu pentru un darab.)[din
scîrbavnicu mădular?]
Că şicu el, şi fără el, tot degeab.
Că becheru, priimind sarcină de partid, sa
despieliţat (auz al dracu drac împeliţat) şi sa
autociomizat – în public/ [caun mic autodafe].
Că
Vorba cee, şi cu cît eşti mai na bab şi mai sus,
în ba obab, cu-atît mai. (a se citi ‘cocoş’). Ca
strat. Şicu cît mai dita – mai ai (a se citi
‘cocoş’), ai locu mai aproape de gardu la Rai.
Nu corb,
Că bocu e orb (ete) [un Naude –navede] şi foto
– fob, / şi ştirb. Ca orice tălîmb urcat pe dîmb
uputerii (în pre-Olimp E), se scălămbăie
scălîmb – scălîmb şo tălălăie diri – diri jînd în
costum de vînăt or un cor de odaci (carel sorb
din ochi pe neghiob, creionînd în gînd
“Moartea vînătorului!”, din pseudo – China –
geticoase.
Că
Orb la orb nu scoate ochiu, nici micro B – la
micro b-ist.
Că orice cuvînt cu n ‘bî’ în coadă e băsist. Aşa
că, vorba cea groasă şi frum – oasă:
<”Bă! – Sescule, nu fi trist, activiştii din active
merg ‘Tot înainte!’ tovarăşi. Fiind
Că iarăşi au de urmat un poli – truc. (un ştab
mai şvab decît orice şvab, pus. (din dincolo de
mai pre –sus), ca hrib –vindecărici bun de-
toate-păcatele şorce vindecă turi, inclusive de
bătături şi sar fi zis că ‘desfundă bine’. Hannis
ăsta pus pe post de viagră joacă înco albă–
neagră cu ălde dădea paice polonice cu “Să-
trăiţele-de–Bine” <<” Este nevoie (pe ARCA
lu NoE) de solidaritate” ‘ce nenica. Văzîndul
cum stă toată ziulica bot în bot cu Scaraoţka, şi
bea cu ia uiskă cot la cot, clujii şi clujele din
Cluji au fost mes merizaţi, deun aşa, şi deo aşa.

171
Pre stanţă de lau umplut de rujă pe dos. Deşi pe
faţă Boc avea faţă de boc şide netot hotemtot,
ăsta era tot., în totalitate. Că
Din profil nu prea se mai vedea, atît era de fil ,
şide (nuşi pede). În integralitatea lui de lili
puţan, putea fi luat pe la spate drept sub –
human, o sub specie de hominizi omani mai
nohai, mai de ‘bai-bai’, da per total Era şîncă
mai E) un boc integral integru şi iohhan (nici
prea alb, nici prea-prea negru, nici portocaliu
prea verdepraz – mai mult aducea a căcăniu) –
o nouă rasă de omi. Ăsta era ăla care se
tumbelea cu criza şi tot alitarismele, şi le
scanderbergea, - şipe fund al avem imaginea cu
zavragii de hannisu şicu băsescu cum se şi ei
scand ebergă cu o bere blondă şişi regurgitează
maneaua (cu vuvuzeaua citată deun Ge.Les
Nea, cum sar zice:
<<”Pe Deaua e-n toate / en cele ce este / şin
cele ce nuie încă prin uie..”
Că Sa rupt caneaua. Şi toate zoile şi lăturile se
scurg
… în jgheab la trib, de scribe scribălăi, de pe la
ăi din modogani., pigafeţi şi piga fete ca orbeţi,
dau cu subsemnatu (cau cam dat de dracu).
Acu nimeni altu decît sex-simboala neamelui
omane, măreţu Boc, fiul lui Boc, dintre cei mai
sexoşi utăcioşi iatăvilăi
În hîrzob urcînd în sens inverse (şi perverse).
[Că Băsu-aruncat cu pa pucu dupe Boc, şi ia
zis;PA! marş la loc, bă!” (cîtă per versiune!)
În versiunea lu un boc, (dacăl asculţi pe Boc),
cică Boc arfi aruncat cu tîrlicii după toţi băşii
din daicii, şi lear fi zis ce lea zis. Asta înainte
dea fid at afară pă tuşă şi re trimis să se re-
educe la bobocăria din clujă, unde Boc a party
cipat la con cursu de mis (Io mis Boc!) pe care
nula [deşi lau microcipat în rezerva de cadre) ,
şila anti cipatele de mise (Mise rupe., … de
voi!) pe care poate – poate în vreo postumă săl.
(vedem cum cade) (la intrarea în mizanscenă)
(drept în sculă)? – deşi nu părea a fi un prea
dezechilibrat – sexual, de cîte ori e picat din
guberne, din off ise aude un of! De homuncul
dracul care umblă cu sulan coaste, şi se mai şi
fudulă. Iată dar că toată puterea predoilor se
(p)re – zumă la o simplă strîngere de mînă
(şiun cur în cur şio ‘noapte-bună’)
[căn că dere omu sagaţă de orce paia (ţă) şi deo
bere la gard.
Predarea – Primirea INVENTARULUI gubelui
PeDe lee în prezenţa motanului dănileţe, acest
stîlpe al pute rii care ne MeReU. E. hramă
(şine haisamă spreo ipotetică Uie, cît de cît cu
ize de Ţaratu Făgăduinţei. Cacolo omii e de
două fele: dăi cu “NA-VĂ! Băi! Navilăi!”şi ăi
care stau la stat cu mînurile-ntinse, ieşiţi la
produsE şila cerşetorit oricee. În tratît le e
bogdaprostirea un obicee, încît
Întrucît
Schimbarea bocilor – bucuria bogdaproştilor
Doar atît că

173
Toţi ţucălarii cu ţucale zghiera cît îi ţinea gura
zbierare cam aşa;
<”Daţi bocului cei al bocului!” (sau cam aşa
ceva), daşi “mazil, mazil! “Capu la boc să-L
belim!”. Că era un boc privit la microscop
printrun telescop.
Ca şi Cuma
Acuma nu sar şti cinei adapă pă bla-bla-giştii
din găşti rămaşi făr’de băşti depe vremurile lu
moţoc, cînd era alte moţoace cu-alte hoţoaice;
şialţi sfinţi pă rinţi beţ (ivani) şi beţ (ivance),
toţi cu aure de bideuri şi pungă largă {atît doar
că ia făcut păiang la gură – că pă Arca Ultimii
Speranţe - Cumui băsu –şi băsimea. Invazia de
ciorime (mai ales în îndesimea de pe catargă)
era o dovadă că ciorile invaziază orice E mai
năltuţ decît Bocuţ – (careşi pare
brobdingdangian prin născare)
Măcar că
Ciorile şi porile nu era pă inventare, totuşi avea
oarece tare şi risca să îngreie bugeta (care şi-
aşa se văiera ca văzut izme pă gard şi-a rămas
grea) [ caşai la bugetari – buf onerii şi buf-
oneriade, buf ante, în lipsă de rombi rotofei de
gradu trei, şalţi ruzi pa! paruzi care cerşe prin
anglo-bîrzgău. În tot acest timp de criză (de
identitate, ciorile acoperind cu găinaţe tot şi
toate), Boc era ca un bibelou şi-aşa a şi rămas,
precum un ou hopă–mitic cu plumb întrun
chişoar.(ptru stabilitatea gubernări lor, şia
oricăror muşte de pişoar). Vocea Lui, ca un bu
cium oman tradiţional, se auzea de departe
cînd chema pedele --hoarde la marile adunări
popomane, unde populimea venea din reflex
condiţionat. Orce cuvinţel alLui avea formă de
vuvuZEA şi conţinut demanea
[N.red. – aşişderea, chiar cuvîntu Vu –VU –
ZELa – din limba kudu, însemna a face cu
mare tăm Bălău un VUVU – sunet, un VU-Vu-
it, taman bun la orce form bocit şide talangă –
bangă – langă. Prin spaţiu mioritic dealvălit). ]
Daie în PeDeRaie boc se brob – ding – dangă
şise alisie, cînd la putere şi cînd întro mai mult
sau mai pe scurtă o poziţie. (destine de cioban
mioritic ajuns dîmboviţean). Că ăsta tot ce
linge (eun linge-blide?) şi flafă – umple de boc
– {cum sar zice “midăseşte” cu căcăniu-
portocaliu tot ce atinge. Şi dacă nu mînjeşte,
măcar să calomnieze iar pe săracu băsescu,
(căzut în disgaţiere) care la definit pe ventriloc
încă de mic drept <”.. cumplit instrument de
tortură făcut din plastic ieftin şi decolorat
portocaliu” (citat)
{BOC e VUVUZELA lu Băsescu}
[alt citat provenit din altă guşă, ci
că boc e ca un scai care se ţine de gube, >>“eca
o RÎiA care se Ia”.
(Nota mea – am impresia că vorbea despre
băsescu şise gîndea la boc. Sau viceversa)
Singuru flit contra lu boc e săl bagen ciocu
femic şi casă nune mai polueze cuatîtea ZELE
să-I puie (cf. aqiului din uie) la cur un filtru
contra vuvu ZELitului diurn. Da cum sunt toţi

175
mînjiţi cu pedelici, cine săi puie DEVUVU –
ZEL-ator
[că
Nici în Raia din uie nuE mai Guliv ca Micu-
guraliv ajuns cap – (oral). La Victoria
(taverna SSMDe-ului). De gura lui a fugit cu
steaga-n bernă şi Criza. Şi coana europă le
spune la europoi, cică “Dormiţi liniştiţi, băi!”,
căi cerberu Boc cu pedegîştele lui pedee de pa!
ză la hotară. Da tocma ăsta vindea la migranţi
trasee, şăia năvălea în stole la ‘Să-trăismu-de-
FeBine”. Tot pacole însă nula taverna
SCMDee, cila taberna – colu cu că suţa de
turtă dulce, pe unde se traduce cui Buşoru de
beţivănii şi trăienii (de FeBine), locu unde ţali
semi-oficiali îşi oficializau (relaţia cu) bocu,
Deşi se zice că
¿ Ciomii e şi ei omi ‘de bine’ (între ei)–
inclusive madama macovei, cualte madame de
2 doi$bani roni-euroi
Şi SE mai zicese că
Nu toţi predoii e cătăliniPredoi, şi nu sunt toţi
hoţi (de Bu zunare), urmărind doar ciolaniade
şialte pungăşii (funerii – fenechii – sulfinii –
robertanastasii, întrun cuvînt fel de fele de
blejnerii şi inginerii la care mise gorghie
mintea) {minţea şi ea că
Nu toţi boii şi predoii şi bouroii umblă să
buzunărească (statu) şi să ne dezbrace bocu
sfînt de aura de prea-sfinţie, şi să căftănească
pre altu MeReU la rînd.
Dan faţa Băsului Suprem, fiecare boc iun la
fele (1 = egal cu =2 = 3 = 4 = egalcu altu)
<<”HAnnis ăsta este un pa! pa! – GAL fără
euro (pene) şi ise vede TÎR –tiţa goală” (am
copypeistit un pre-text băsit) (şapoi mam
autoplagiat:
>>”A-IA-IA şi U-IU-IU
Rău mă doare TÎR – TI –ŢU!” (se plîngea tot
(ch) elu con stipat în Vu 7 a - A-Bis)
Că
Dupce şia înscenat onmormîntare fictivă,
anceput un period de DEBĂ zificare la tot.
Vornicu MareBoc, Postelnicu, şi spătaru spîn
Cioc au fugit la napoc, unde, datorită şi
mulţumită insistenţelor mainoului Despot, vor
fi daţi pe mîna călăului şi scurtaţi. Ne Gruzzi a
eludat acest final banal al lu Boc şi, corectînd
istoria, ia rezervat o moarte mai dramatică şi
mai de moţoc.
În rest, dacă nar fi fost ciom, ar fi fost un fel de
‘om de bine” bunuţel – un felde
brobdingdangian care să inspire [sau ex?] alţi
pedeZELoşi. Boc –cii.
Ṣanceput un epoc de hannise, zicese, cu’Çe
minunată-í viaṭa! ṣicu parastase ṣi was-ist-
dase? ṣi plimbări pă drice.
Că cînd binedicea Mutu din Capula Stat s-
auzea, cum s-ar zice
-
Vuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu
uuuu

177
-
Vuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu
uuuu
-
Zeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee
eeeeee
-
Laaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
aaaaaa
- ṣi
-
Haaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
aaaaaa
-
Haaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
aaaaaa
-
Haaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
aaaaaa
- Ua
- Hahanelui.
08-([sub] CAPITEAUA (III) –
O 1{cea mai cea Cî] CÎHĂ

Că cică
Pîn’aci, se guliveri cît se guliveri, şi nuse
Că cam toată ARCA începuse să pută a cîhă
[din cauza lu boc şia bocilor lui], co fi fost
Omania un ţarat ficţional, da fiecare din cei 4 –
5 boci era un boc cît se poate de real. (care
sempuţea în progresie geo metrică) Şi
binenţelese, Micul Colos avea real izări
colosale, dar/ Şi nevoi pe măsură. – Daia şi Era
era numită “Era de Baligă şi Boc ”chiar şi
Olimpele brobdingdangian de unde băsea
Băsescul - cel -mai –Traian era pe temelea de
baligă şi boc, şi chirpice {cum sar zice, pă
Πşere de lut}(şi Doamne-ferea! Deo potoapă,
ceva) [de unde şi graba dea sembarca pe
ARCA SSMDe-uluiṣia se refuga prin paradise
din Euroapă nainte să ne vie vro potoapă.
în legătură cu că
<”.., dacă Boc nar fi fost ciom, ar fi fost un fel
de ‘om de bine” – eu maş abţine!
Că cică
Ciomii e şi ei un fel de pedel-omi, da atîta de
prea-plini de propria lor cacă încît lise urcă
pînăn gît – şii oracă. Şi stăteau aşa ca broscarii
plin de broscării orăcăcioase, şi ‘cea că însuşi

179
ei osăl nască, moşească şi năşească pă prinţele
‘broască rîioasă’. Întratît era teama
contribuabilului că cîcea, zis şi că Cărău de ăi
mai atei, că pînă şi blogării mai blogărei sau
logat şiei la ceva ce părea că merită iutubat
doar de ei (şide puradeii lor), das au în şelat, că
era scris pe broşteşte, (într-o ne cunoscută)
aşa că cu pă reri-de-rău au scris pe blogăreşte
[la miştou]
,<”Vez bă! caci sunt lei! - Din Broşteni!”
(Nota autorilor – Părerologii sunt de părere că
sa trecut din vedere prea cu re PeDeLe dela
Boc la Dănileţe? (sărind peste .rin?) [ambii
susnumiţi amîndoi prezenţi pe blog cu
suficiente prezenţe) şisa sărit peste litera CE.
(co săritură de cale)
- Ceea ce e parţiale adevărat, da zi şitu?
Dragă cititorule de feis bucă?..
Că Băsu-n loc săşi ia tălpăşiţu (cu ar cu cu
scaleschi -) şi să se ducă-n “Huidu-hu”, sta
cucu rele pe capacu haznalei gubernale (ca
KerensKi)cu, aşteptînd să facă criza implozie.
(Las’co vedea el pe dracu cînd lo apuca vro
frică de mămăligă şi feisbu
că. Că no face şi no face măliga explo, da şi
cînd o..
Cacu el ştia ce ştia, căn CASĂ era prea mult
popor (că cabil) de votator, prea multe căcabile
şi prea mulţi căcabili, (şi fiecare are rude
căcabile şialte căcănării de stat). Şi mulţumită
numărului prea prea
căcălău de parli şi parle, trebuia private să fie
vidanjată prea des şi prea înco-dată.
că doar PeDeLe-ele ‘face ce trebe’ (cînd are
vrun interes mai acătare, vreo treabă mare – că
pentru vreo treabă mică cheamă vreo bică). Ca
şi cum băsiştii nu sar fi băşind (?) şi ei pe ei, şi
bocii nu sar fi bocind, - pe-acolo pe unde-or fi
îngerind ei.
Că şiăştia se cioresc şise croncănesc înde ei –
deşi la (euro) pene par îngerei (mai ales
poriţele, riţele, macoviţele şi boiangiţe le se
văd îngeriţe – şef-de-stol).
Cacuma mai nou, întro femică şicam prea puţin
academică ditirambă, o cotoarbă pria”strălucită
bla–bla–gistă” din generaţia blu gistă, a aruncat
cu cîhe în toţi şin toate , că cică tot ce e , în
afară de …(ia)… pute a cac.
Că ia iera printre postări mai ierea în cur (tea
încotroceancă) şi mă tura pacoloşica prafi (ca
orce flafi – de vis. Precis co fi fost visa Maichii
Precistii de post – or poa’ vruna din minunatele
minunăţii ale prea- minunatului Sfînt e Soe
care zicese venea ain –ţvai cu “celemai –din –
urmă –invenţie –care-na –văzut –nici –
PARadISa!”. Or visan vise domnia Sa un
Dormeo cu un hannise dăla care vorbeşte vreo
putin-vorbă şi gîndeşte cam tot peatît (sau chiar
mai puţin de) cît vorbeşte pe-antonpănneşte[şi
borbe–leşte zi cale dale “Despre cu sururi sau
urîciuni”<’Aide ţi să vorbim de geabă ,Că tot
n-avem nici o treabă.’] (copypeistesc– vorba
unui fost crin care sa.

181
Căci
Sa umplut de cacă (cu litera CÎ mare, în bold
şicu sublinietoare la subliniătură cu semnătură
de căcătură autografă (într-o grafie cît mai crin
–ulie) [aci crinele sasemăna cu lavina
macovuţă & sulfina crinuţă, careşi recunosc
bikina căi pă dos, nu după cusătură, ci după că
cătură].
Că tălinapredoaie alu crine, cu unu falcă şicu
una blagă, toţi netoţi dealu crine sentralaie săl
ciupă deo coaie pă boc, să dea locu cu busuioc,
şi să se pună el la loc pă post de boc.
Că era aşa de singure pă tron (acolo unde pînă
şi Băşescu se duce singur) şi nu era în
prinprejur nicio mamiţă şi tanteMiţă, şi nici
ţăţică gorghie, or tzatză vasilicată şinicio
pedeconductoare care să vie săl scape din
căcăstoare ( tocma pe
Căcărău?) Şiaşa ia rămas imaginea în panteonii
politicii – cu pantalonii-n vine. Un symbol al
liberalilor în devenire ṣio sexsimboală a PNL
bolind de boală neo-pro-hannă.
Căntrun allegro –finale toate era “Made Be-be”
– în Era Dacia şi toate trecea prin faţa, da mai
ales prin doasele, la palatele Cotroceni
(că se pare că cam pacolo era BUBA cea mare,
ṣi Buda)
aşa că
la litera Cotro – Cenilor, e clar căi CHELU
primordial cel-mai-cel-bulibaş. (Naşu naşilor
cel mai naş). Că la caş cavale nu tre’să fie nici
vrun prea-prea, nici vro foarte-foarte, (casă
poţi caşcavali din toate, trebe făcute porţii.
(PDL face ce tre).
Şi dor cine dumică ştie cumui să nai zor (da
nici ghidon). (nici în REM.)
Şin tandem cu cel-mai-cosaş cosea tot ce era
de cosit (măcar că cositoarea navea moto la
cositorit şiabia o ţînia de că păstru la marşa –n
marşalier – în buestru). Co sirea (mai ales a
pensionarilor cu pensioare) era în cîrdăşie cu
cîrda celor care au meritu că au lăsat cizmăritu
şi cizmăriţeala şi şiau apucat mineritu, şi
ciomăgeala. Ca nişte bravi ciomi cio măgari ai
epocii de ‘Baligă şi Boc’, co mînă da cofeturi
pentru colivi (şialte pomeni electorale) şi
cualta ciomăgăreau în stînga (da nuşin dreapta)
[ocazie cu care sen măgăreau cu samara pline,
iar ăi mai cocoşi se cocoşeau cu sacoşi. Vezi
WWW.Ocazii.ro]
Şiaşa, ciomăgărind din aproape în aproape, îşi
croiau drume de fiere prin istorie, prea-bine
ştiinduse că se puteau cum păra indulgenţe de
pe tarabe din orice tal cioc sau iar maroc al
oricărui guberne lor Boc. (însămînṭat în napoc)
Cacu ma numa venea or –tacii cu ortă căriile
lor şi costum –aţia specifică de bal –masche
(deacasă), casă păstreze o ordinuţă cît de cîtă
de micuţă (de stat mili – ţienesc) [un “ţian”
fiind u. m. de măsur a intellect-liiceanului, că
statu băsesc, deşi pîr -pîr-îia din toate în
cleieturile, se cîrpea ime. (şi pîrîitu nuse auza
pînăn zona euro– nici bă şitu băşiştilor băşinoşi

183
(mai mult sau mai puţin cocoşi – Că umbla
paci cu hareci! Şi umbla vorba că dac… (nu or
–tac) te fuck apret!. Aşa că or taci, ori tac. (or
mă fuck?)
Că doar ciocumicia mai salvează Băs –
Omania de cleveteală. (cao cingă), şi de cioc –
ăneală, şi de boc – ăneală, şide hăi – neală, şi
de … nea …/ Toţi aceşti cîrtitori critico ş
criticători ai puterii po pulare omane se-alinie
cuminţi în spatele singurului criticastru official
(purtător de vorbisme, căzut şi el ca o pleaş
că- ntraşa fapte – ca musca-n lapte. Dinspre
muşti saud îndemne de
<”NU mai fiţ băi căcăcioşi! La cure!
Că nuşce vitezii e pe vine!
– şi-alte corajări demne de pedelăi care se
cocoşesc (prin regimu băsesc citind “La furat”-
ciune ) cît îi ţine cocoşia (şi fudulia) pe toate
iutubele. (care mai au install – aţie.) 0 [ Păi
Graţie politicii de ciocumicie, păi cu clonţu
mare şimai colţoşi ia pus la colţ pă coji de nuci.
Nu
– că să le fie ruşine, ci casă le fie de bine,
fiecare cu colţu lui de ţară, şicu sectoru lui de
muscă-reală. Şin fiecare colţişor e cîteun
prinţişor ba ron.
– Că, orce sar zîce Colcăie de codoşi puşi
pă codoşlîce şi arhiplini de că
– cănării şi cîhuri, întratît se dau în gît unu
pe altu, încît e coade de dat cu subsemnate la
deneale (şise cer pe feisbuci să fie rePeDen
fiinţate şi secţii de turnătorie şin străinătate. –
Pentru cine? – mă vei fi întrebînd.
– < Cum pentru cinE? Pentru S. Spătaru.
Şi mihaiNemţi, şi simonCreţi
Că
diasporii şi diasporele nuse prea mai căciulea
la nime, şise dezboieriseră., şi bla ca cerşetori
independenţi care cerşetoresc blond–neblond,
totce găsesc pă mapamond Caşa le iera
meseria. Pînă a nu se-mpute se ţinea de găinării
mărunte, apoi trecea la cocoşii. Boieria ţine cît
ţine, şi apoi se pîr –pîr-pîr-îie şi-ncepe
turnătoria, cu pîrî –itu unui pîrîitor trezit prea
în zor. (Şi pîrii se, zicese, precumE o vorbă /
maide codoş…)
(*** Primu cocoş de pe insulea cocoṣea.
Ăialalţi cînd lauzea începea şi ei a. inclusive o
parte din cucoare şi fo douătrei cucoane de la
cucu rigu, încep să cînte cocoşeşte, cerînd să se
răspopească şisă se catherisească. Da în epocu
de DA 2, certurile în cercurile puterii sencheia
toate cu bal-mascate şi comedii plăcute la
cuconet [un fel de “pu! Pate toţi piaţa ..](tot
plagiat e), chefe cu cim poaie, cobze, clarinete,
(de fapt era doar un singur clari (căi maică zuse
din net], a lu unu mai Falc – onet – nu mai ştiu
cum.) cacum pe toţi îi cheamă “cocoş” şi blă
fiecare cu punguţa cu parale ( în cioc).
Că pă duchiu [caşi cioc oiu] cînd îi sătul, iese
în frunte să mi se.
Da din cert în cert ajunsese pum –uri (fără un
visk la el) marele ambasadoreu BeBe

185
Baconski. Dor cun ciorap pă faţă (cafost
demascat în direct
căi paia ţă preşedenţială şică pă cap, ca orce
ofiţerel acoperit, are doar un pre zervativ puţin
mai mare decît capu. [vorba lu ăla mic cu capu
mare: cum sar zice:
<”Ama cap, ama căciulă”. Da deatîte ame şi
hame şi haisame, unii arunca cu ceavea peste
gard la Cotro. [şi Cotrocenii se făcea că nu era
acasă] - (despre “capele pîrlite”, or despre
“copchilu cu 3 chişere”, eu nu ştiu nimicu, şi
nu vă pot spune mai nimicu deatîte. Dami
închipu care coşi pe faţă . sau VA. Cumva, pă
prinţipu
că cui-pă-cui se scoate (adică cuidă cui?), şi
barosanu pe toate, protopopii şi arhi-jandarmii
care bla pacia cu cazanu cu catrane şi smoală
şidă deau la cure în dreapta şi-n stînga tocma
au început să ardă în cuptoarele cu var clei de
oase-de-moaşte cu care vor să înălbească în
portocaliu ARCA caso iubească şi alţii. Din
amestecătura asta de cleiuri şi cîrmîze
portocaliceşti – – cum ziceam –
Că se-ndesa omănimile balcîze la coade în
talmeş–Balmeşu, nui de mirare
Că
sau amestecatără multe; o parte din oier-imea
care urma să se haisame sa berbecit în bulucit
peste boi er-imea care. (ocazie cu care lisau
amestecat şi linbile albastre, ieşind un be-hehe
corcit cu muue şicu meee!) Restul de mioare
din miorime (inclusiv oile din oime şiboii din
boime şiau cătat alte rime. Motiv pentru care
transhuman ţa (vezi drumurile mioriţei lu
Deanu) a trecut dela ministeru dezvoltării la
ministere asa turismelor, unde berbecii din
berbecărime (şi berberii) puteau să berbeceas
că orce. (exceptînd mioriţa expre -şedinţială).
Cei care se opun migraţiei aleşilor se vor
săpun. (o bicei cam stră bun în spaţiu mioritic,
unde mioritismele cu miori era încă din era cu
‘trei culori portocalii cu nosc pă lumi” - Cum
ade
că să nu primeşti tu paceşti refugiaţi veniţi cu
refugi şi rugi dela alte partiduleţe/
Cacu, dacai dus vaca la ciurdă, nu fii ciudos
(cu ură de ca să) nici pe taură, nici pe ciurdaru
careo mai mulge. Că nu preste tot la cîrde se
umblă cîinii cu covrigi în coade, şicu oferte
subcoade. Şinu tot ce vă-cîntă boc en ton cu
puşti şi cucu rele late.
(N.a. – auzind de cure şi curmoale, au sărit de
cur în sus, şiau început aşi face cruci, şia bate
clopotele-n dungi, toţi cei carea avea acţiuni la
burse şi bănci de organe şi care pre simţeau cau
căcărisito dacă sentoarce cruciada copiilor, (cu
toate copiile pierdute şi cu desfiiaţii uitaţi ca
hanşi şi greteli în valize prin euro-tuneli.)
Căn faţă la băsiştii lui din ui, Băse, de cîte ori
băseşte, redefineşte conceptul de “boc” . Şi de
criză (de boc).
{Not. de la Europol – Da nule are de loc cu
cruciaţii musulmani carea năvălit prin europ în
locul la aşazişii ‘porumbei voiajorei”daţi cu

187
hîşe!} Căştia nuse lasă duşi de nişte
europenuşi. Şise ceartă cala uşa cortului.
Migratorii şi migra-porele deprin migatorii se
emigresc de colo-cole, unii în stole, alţii în
şatre, sătui de-atîta gube Boc-patre. Graţie la
migraţie, toţi au un spaţiu de re-fugă prin ui,
[aceste ui încă neînstare săi ridice Bocului
statui.]simultane, în întreaga Omanie, ţarai în
standbaie , adică, carevaszică, re-spusa re-
spusă e că-n cepe un epoc de good-baie-la –
Boc. Şică se dă cepe la “… ba-pa-măti! Bă!”.
{şila :PA!”}.
Da în numele la ‘interesele naţional’, după ce
se dă cu PA!le se întreb cu toţi la ce? – şi cine–
cui îi dă pa! pucii?
Într-un Grand .Finale (plin de deci beli) apud.
Cara. Giale – “pupat toţi pieţi, (can alte dăti),
mîncat tăţi ciucalăţi [can alte dăţi], şi uitat de
copii, de puradei şialţi mubaraci. Apoi, alineaţi
în rînd (can alte dăţi), au mers cu toţi la mici şi
la beri, ca să mai uite de critici. (mai ales de
criticării de cîrd ăşii) (şi năşii) [că fiecare îşi
lăsase rînd în cîrd la fiecare – şila ăl de intra la
gubernare, şila ăl de tocma ieşea dela).
Cîrdăşia asta scindează omănia în 2 clase (şi 2
lupte de clasă); graşii şi slabii
(conform mai vechiului “Grasul şi Slabul”
pluralizat în ţaratu băsist.)
Că grăşia aleşilor se cam dez – îngrăşa cînd
începea să dea cu sub semnatu.
Că tot natu era tot într-o ‘di vide- et –impera’:
Că dă ce unii că ldări şialţii dor că ni?
La unii ciucalate şi dulciuri, şila alţii vacşi şi
ciuciuri?
La unii budigăi şi bluge, altora preservative
folosite şi ciuce!
Păi La unii tigăi şi co păi, şi la alţii doar pixe?
Că doar se zise de sătrăite-bine, sau doar
paremise? - , <<Pareţise!
Precum vezi bine, dacă nuţise urîse cu
‘sătrăitu-de-prea-mult-Bine’ ṣi nuṭise făcuse
clisme de ‘sătrăitde Febine’, atunci o săṭise
auzind răreṣime ale nou MePE-lui care
relaṭionează extraordinar de FePlusBine cu
oricine se iohanizează.
‘’Păsări-Lăţi-Lungilă vrea tot! Vrea şi cu
Dumnezeu dar se întinde şi la lume. Ar vrea şi
în cer dar ar duce cu el în Rai şi inima plină de
cercei, inele, pedichiuri, manichiuri, 5s-uri, s6-
uri, x6-uri etc. S-ar lungi dacă ar putea până
acolo unde a ajuns Pavel când a fost răpit dar
ar vrea să simtă şi puţin din căldura focului
veşnic. Tragic’’
[http://albfaragri.blogspot.com/2014/08/gerila-
setila-pasarila-lati-lungila.html]
Caṣin euro-parlamentărie unde toṭi au huzure
la cure, ṣila omani toate e aşa încît nuse poate
spune decît căi fEBine; - şi toate e de la Foarte-
Bine în sus:
… stanii şi branii cu stane şi brane, tot într-un
bi-silab searmonică la glase,
că unde e un grase şiun slabe, cau făcut club
şiau umplut ţaratu de cuiburi.(de puri ci şi
porici, de viespe gorghii-iubeţe şi corineCreţe,

189
daşide borţoşi şi borţoase–carede care mai
greieroşi) [postul de furnică era ocupat deo
porică cu funcţie de of acoperit *] Un stat
rămas borţos de sus pîn pela mai jos de brîu,
plin de dat orii, de batjocorii şialte boco-terii
de bocotani fani- Boc (plus şalte varii batjoace
de care nici ani nare ce face, căs prea dolo –
fani. Datîte obeziciuni.
Că cam tot coconetu, (inclusiv netu cu
simoneCreţii şi videocetu cu laviniiŞandrii) şi
purtătoarea de vorbe a maco-cucuveicii, se
declară fane de ebe doritoare de implante,
măcar puţin –puţin să rămîie şi ele grele să
vadă cumui să fii cînd slabizat, cînd în grecat.
Analiza sistemului bazat pe graşi şi slabi
(făcută magistral de chiompecu de BăsTraian)
corespunde teoriei convergenţei sistemelor
[celălalt system de grăşie şi de slăbie
corespunde la pungăşia din bogăţia bogăţii
bogaṭilor şila sără căcia sărăcii să racilor)].
Regimu de slabizare (mai pe scurt RTS [adică
regimul de teroare şi de slabizare] era un regim
impus de sus, adică din mai-de-sus-de-Boc-cel-
presus şi era atît de democratic în sine, încît se
mirau şi ei înde ei datît ‘sătrăism-de-preabine’,
cum de le rezistă pede lismele (fără
PeDe.clisme) cuatîtea canibalisme.
Că mulţi ca nibali şica nibale ajungeau în fine
la asomare, (da asta mai întrun final de finale,
şi numa dacă nu ierau aţoşi. Şi prea-prea
obezitoşi.
Căn finalulu finalului rămînea în scenă doar
boşi patru pede: berciBoşi, boureniBoşi,
blagiBoşi, blejBoşi, baconskiBoşi,
barbisulfinBoase, boiangioaceBoase, şi
binenţeles, bociBoci. Care cu toţi se
canibălesc, cît îs de boşi şide ca nibalici.
… **Din unii mai grăsoşi iese-un săpun numa
bun de scos pete de pe dalma ţieni. Unii ţieni
mai grasotei era şi ei buni de slane, alte ţiene
mai grăsane erau atît de şun coase şi curoase
că se zicea dă ele Că
<”… curg şuncile de pe ele” – şi erau tocma
bune de sigle Pe De Le. (înainte şi după ce au
ajuns la putere. Sensul grăsoṣirii a fost preluat
de PNL în indicatorul rutier care le sigleṣte
modroganu. Hahahanu ṣi el a urcat de la o casă
la 7 în progresie geometrică de îngrăsoṣire). Da
dintre porci şi poarce nu era pe ARCE porc
mai porc ca porcu de Na poleion. - că vam mai
spus (şin plus avea neon în cocină şi gaze
trase) care-n fiecare dimineaţă păţea la fel: (ca
orce fratede chel boşizat;)
>”… ş imam trezit cu un porcoi în troacă…
calt remeşel mai tras prin inel, mai în joacă, că
cică-ar fi refuzat nisca euroi şisa trezit
spînzurat în laţ flagrant cun maţ de caltaboşi.
Şia fost deţinut la boşi la regime semi-deschis
de slăbire, dez- alcolizare de pălinci şi dez –
caltaboşire. Dez-caltaboşizarea însă sa calta -
boşizat la loc în timpu dictaturii lu Boc 4 sprea
cincia îngrăşătorie. Aşa că cam paici am în
călicat po şia..,

191
… şiuite-aşa, regimu de slabizare iera pe placu
unor viitoare mandate în caze
că “Sătrăitoria-de-prea-Bine” era în zepelline
(numa deal dracu aşa) – în loc de ARCA lu
Boc {casă urce ‘na ţiunu înspre băsism în
zbor” – vorbu lor preferat)
Regimu [de slăbime] cerea fiecărui oman de
bines ă senstare de slăbire de sine, o devenire
şo auto-depăşire stahanovă; cu flacăra movă
totem şicu boc guardian la drapel, “a fi din ce
în ce mai ascet, la din ce în ce mai detoate.”
(mai era mult pînla era cu nivelele dea fi apret,
deocamdată nam ajuns decît la nivelul boc
patru),
ERA de BALIGĂ era un regim de slăbit bazat
pe o ‘alimentaţie raţională’ şio mentenanţă
redusă (pentru fiecare raţie – cîteo oraţie [ şi
invers se poate viceversa).
Aşa că
Pentru a preveni obezitatea şi o bez itismul la
omanii supra-ponderali de la oraşe şi sat e,
regimu pre vedea fie: fie dez-grăşarea
grăsunilor şa grasoteilor, urmată deo degresare
sumară, fie ciomizarea lor parţială (rare ori
asomarea – doar ca soluţie finală în caze de
crize de să pun {Soluṭia finală no mai practica
în practică nici Iohanele, dar în teorie îṣi punea
Organele ṣa repete cum trebe luaṭi ṣi castraṭi
duṣmii ṣi făcuṭi fume or săpun}). Vreau să
spun că îngrăşătorirea pe seama statului devine
una din erorile cele mai erorice şi. (mai eşece
cumva historice dacum)
Cum sar spune (dacă nu so fi spuse déjà ):
….@ Brob – Ding – Dangii apăruse pă lume
(nuse ştie prea bine cînd an ume) din nişti
brobi-ci mai mitici şimai bobocei, cu adenei de
olimpici. Pe la noi pici olimpicoşii sau aciuat
în epocu de matriarhat şide rahat din Eva de
tranziţie (dela eva la eba, via gorghi-eva [se
pregătea în blocstarte o Prima Doamnă). Şi
cum au făcut pufe şi leau dat tu leiele, brob-
dinii (şi eii şi ielele) au pornit la luptat lupta de
clasă pă baricada unde se baricadase musu
Boc.
(Că Titanii nu se lasă cu una cu două, se
titănesc şi dup’ce năpîrlesc, că erau luptători
ereditari de judoci din ere cu buldogi, şasta
imediat cum ieşea din găoci. [în epoca post-
băsă, imediatul a fost tradus cu ‘deîndat’, ṣi aṣa
ia rămas numele] Din astia Brob-DingDang-
ienilor de Răchiţele era pesemne o stră-nepoată
de soră aMero vingienilor, şavea emblem de
stem un boc to tem. Brob-Ding-Dang-ienii sunt
boc-cii din fire din tată-n fii, după stasu lu
BOC şalu tasu. Cum sar zice (da nu chiar
acum: >@ Ei e, de sigure, cu fizice urîţele (am
putea spune chiar căs chiar borîţei de mici) (da
nucu mult mai urîţîci decît nişte pore majore şi
nişti macovici mai monici, tăvăliten urzici
nude –nuduţe) [or puţin mai tinerelele bici, ebe
şi crinuţe din eşalonu doi, şialte cruduţe
barbsulfinii şi cun fond de tene Robert-
anastasii, şi pudre sulfuroase, înhăitaten hore
cu ciurde de lavinii şi udre (care de care mai

193
şandre). Da tocma fincă era la putere şarmu lor
(cuca masutre de liceu, şicu mutre de
muze)Uu!
, urî-ciunea şi boi-ciunea şi gorghi-ciunea (lista
ciunismelor e cu etece) se bine-vedea cu lupa
[cînd erau mărite cu lupa, erau magnificente
(da doar cînd ‘magnified’),
Că
erau lupe şilu pe. [Lupe! Lupe!] Şi toată – toată
goliciunea acestor goi şi goale în toată a lor
splendoare brob-ding-dangă –noasă, lasă să
learate FeMulta bunătate. Bunătatea acestor
bunăciuni boc-ciene se vede pe drumi:
- cumi dau în stînga şin dreapta de toatea
pentru toţi (cu toată bunătatea) (şileo arată mai
mare)
(Notă – Nu putea fi avortaţi din ui şi nui putea
rejecta nimenea din system doar pen’că vrun
guliver depela vrun denea îi descria pe boci ca
fiind urîţei şi niţei pedei (peste ventrilocismu şi
boccismu specific boci – torilor din inter
belicime). [perioadele de trecere de la un boc la
un alt boc erau numite inter-belle, cf,
interbelicisme, pencă se beleus unii pe alṭii]
Despre micime (şi miciman) nuse poate nici
măcar vorbi (în absenţa musului), fin
că aveau mărime morală super-goliată şi
selfiată zilnic.
Că bocii iubea maidanezii şi buldogii ca pe
sine însuşă. Şi era zile cînd răbda şi nici nu
mînca nici nu că puşa, casă aivă comunitarii
casă şi masă şice ciolane să puie pe masă. [da
cam le da unora doar oase roase} doar căpită
Naşu care mai căpitănase avea un ciolan cu
măduvă). (şi nici o mudavă
cătălinPredoaică nuvă poate cosi pela spate
Bocul gubernal.
(Notă erudite – Brob-Ding-dangii fuşi prin
pacii nu trebe con fundaţi cu vrun limbric anal,
cu căpuşii plin de căpuşii şicu mega-gîndacii
de cultură, care rezistă şila o bombă nucleiară –
mai rezistenţi cao piramidă de joc piramidală)
{Noroc
Că sunt sămînţă de gînsaci migratory şi
migratoresc dupe băutorii de romi}
- Da PeDe altă parte,
Brob-ding-dang-gienii lu BOC sunt omi şi
oame de bine, adevărate epitoame ale unei
urieşimi morale, nişte prea-frumoşi giganţi
etilico-morali poli-omi-ali (Copy- peistaţi după
Codu Etic al membrului de pedele (şal altor
membroane căţărate pe creanga puterii). Giga –
nteria lor interioară poli-nominală nuse mă
soară cu nici un ‘ţian’ = (notă – astai de fapt
u.m. a inteligenţei) şi nuşi are preţu, ca şi cum
toţi ăşti dacum ar fi clonele simoneiCreţu.
[Nota miliţianului – (dac-ar fi o notă a
miliţianului,? Aceasta ar fi cam aşa : clonele
după oaia dolly au ieşit tot oi, Q.e.d. clonele
după (ci)CLOPU din Răchiţele se urieşesc
pîn’la Brob-ding-dang-giatura elementului
Boc.al.

195
(Nota red. – pe scurt, autorul îi laudă pe brob-
ding-dang-ienii de rînd, care-şi aşteaptă orînda,
dar totuşi nar prea vrea să credem
Că BOC şai lui e prea perfecţi omani pentru ui
şi doldora de spirite omanitare. Perfectomanii
ştiu la perfecţie orce lecţie de ciomit. Nemai
putînd fi perfectibili decît în sens invers. În
micul şin mai marele Univers, doar îngerii şi
Titanii pot fi termeni comparabili, dacă aprobă
ANI, (căn RAI încă nu fusese ouat nici un
DeNeau, şi daia nici nau). Ei e întradeveri nişte
giganţi supra-omani (pe cari nici nişti guliveri
de BauBau nui poate ostră
căca din ui), Brob-ding-dang-ginismul e o
supra-somitată a căror super-umanitate se
veden toate şie arătată în toate faptele lor
brobdingdang-iste, unele chiar de breaking
newse. După cumle spune şi numele, ei sunte o
rasă Aleasă – Rasa bocilor. Această rasă re –
Aleasă MeReU en Anale (dupe a 13-cea con
greasă) drept Rasa Supra-conductoare care e:
1-Rasa Rouen, 2-rasa Mulard, 3-rasa Pekin, şi
în fin, 4-rasa Leşeas
că,.
Clasificarea corespunde în mare cu rotaţia
cadrelor la gubernare :Boc 1, Boc 2, Boc 3,
Boc IV, şaltu, ..şi respectivele încrucişări cînd
se cotîrcesc ei înde ele şi iese cîteun produs
infecund (exe. – cu gura la fund, cacă tălinoiu
– premieroi al gubernului care nuva fi
niciodată la noi.
Că nu-va, nuva, da dă ce vă era “nuvă”
împerecheat cu “Tu-vă!”? Ă? De ce nu cu
‘tul!’sau ‘Tui!’? că prin ui e şi omuleţi
portocalii, şi dănileţi, şi tot felu de puleţi plini
de drepturile omuleţilor. “Tui!” cu toată istoria
gheilor. [vezi ṣi capitolul ‘TULE’] Şi dă ceo
apuca isteria pe gorghia şise punea cu
zgăibăracelen sus şi mise nu-nu-ia că nu şi nu
şi că ia nu vrea. Brob-ding-dang-geria era cao
creşă de brob-ding-dongi care creştea într-o zi
cît alţii în zece, şi fără altă dece se urieşeau,
căpătînd o statură morală gigantescă. Parc-
aducea din profil cu Statuia Aia a Libertăţii de-
a. (Şi culmea culmilor pe AR CĂ, cel mai
gigantescu nu era vrun băsescu [?], cin acel
“hic & hoc” era chiar însuşi Boc. Brob-ding-
dangu cel mai Boc-ofan nu se lasă prostit şi
dus de nasă de aşa-zisu guliveraş (cu statute
de’croitoraş-cel-mai-cel-vitezos-pe-iel’ şil
mirosea pe naş căi un Băs împeliţat, infiltrate
în brobding-dang-gerie casă umple Raia de
băsete de băsişti <<IO am de cîrmăcit o
afacerie, nuo ARCă co menajerie cît un zu.!
>>BA la noi E veste-poveste cu salvamaristu
neamului oman ecu ARCA cu NOI!
<<Ba pa măti! Că eroi şi juma-jumi eroi avem
şi noi, da nuşi euroi. [şo adevărată mişcare
poPulară a apărut în rîndu postacilor (din
eşalonu doi 3/4) depe la Noi. (miṣcare popular
care s-a concretizat în partidul popular
European ṣin toată pepe po pulimea populistă).

197
{Vezi ṣi listă -Nota autorului despre autorii de
note informative: că cîtiun patruPeDe din
cabinetu boc II a rămas contrebare că Careo fi
postac mai mare ? Ă?
<<Bacă BOC e….. (puncte –puncte)
>>>Bacă Băse îi …(alte puncte)
Cert e că
Din duelul verbal al celor 2 PeDeTitănei ţîşnea
adevăruri dureroase atît despre chiar ei, cît şi
despre soboru lor de gudurăi şi gudurele şialţi
pupincuri. Tot atunce Staboru PeDeLeu cu toţi
buldogii şi cu toţi a pre-doii şi post-doii, şi pre-
zii şi brezii, a …, că Ce atîta ură de clasă şi
PA!- le. “Ajungăvă un PA!, bre!”
“PA – ul “ era o formulă (puţin cam draculă)
dea salva – mara re publicanismul din comă în
faţa regaliştilor lu Boc. Că oricît ai fi de tomă
se vedea că băsismu sadea intra într-un con de
umbră. Totu iera doar o problemă de imagine,
da atît timp cît nuse rebrenduia, uia îi cam
expulza din Olimp pe foştii şi ecşii şi diverşii
lilipuţoi cu gene alogii de eroi
Mie miso fi părut căi criză în “Epoca de Baligă
şi Boc”, dar lu Boc nu ise, că chiar aṣi ziso.
Că caracatiţu Pol a preziso.
Că după criza mondială, oricît osă ne urieşim,
no să ieşim decît.
Că pîn’la urmă toate urieşismele lu Boc erau
doar clisme pentrun intrat în criză de identitate.
Căatunci era inscripţionat pă spate cu numere
naturale) Şi după asta
cică vine adevărata criză de imagine.
Că se depixelează prin
că p
că unime. Căpcăunimea – adică Brob-ding-
dang-gimea, erau nişte Factotumoi şi Facktot
omoaice, urieşeni şi urieşene, ocupaţi cu
urieşenii şalte dele. (doar cei cîţiva careavea
asme se ocupa cu mărunţenii şi mărunţişe, pe
care le sacoşeau dela unii la alţii pela dife
crame, hrame şi praznice).
Că erau toţi nişte Căpcăuni căpcăunii, plini de
căpcăunii nă praznice. {vezi basme} Căn
poveştile de nealelor nostre Căpcăunii erau
eroii pozitivi, bolind toţi de propria lor
nemurire [ că bocii sunt imortali, şise
regenerează unul pe altu; (vezi boc 1,2,3,4)
şide boala limbii portocalii. (?nu albastre? –
nu) Portocaliu le vine FeBine mai bine decît că
căniu ultimei crize de imagine. Casă cîrpe
imaginea cam zdrenţuită, munchhausenii se
selfăie : ber-cenii cu bercenii, vid-enii cu
videnii, blejnerii cu blejnii, ioanOltenii,
traianUngurenii, bourenii, şi crinenii în
devălmăşie cu gionii şi alţi pinochiarzi, toţi
cîrpesc la chipul cel băsesc pe vela mare dela
catarg. Da cu cît imaginea prinde conture,
Minune! Ca prin se depixelează şise penelopă
în văzu la întreaga Evropă. Şa doua minune e
cînd pe fundalul crizei de imagine proiectatăn
alba-neagra, intervin meseriaşele depe centură
şi de la centru, aceste pinocchioase moderne
care repixelează în culori sulfinate, cu nuanţe
uşor gorghiAlinate, cu demachiante

199
macovicioase, cu lăptişori de mătci cam
robertAnastase, şin finale ebele cu sclipice şi
lipstice ca bomboanele de parastase. Iată
imaginea lucrului bine făcut!
Munchhausiadele pline de băseli sunt şi mai
demne de mile, cînd vezi dita gubernele pus la
regime de îngrăşare (şide canibalizare a clasei
politice)
.<”voi sunteţi mei mei, noi estem lupii pedei.
PeDelupii lupăiesc şi hăpăiesc hap-hap, tot ce
se. poate.”Lupe! Lupe! De ce ai dinṭii aṣa
de?{CITEZ -<”Intrăm în Parlamente ca lupii în
ţarcul oilor – Şin vîrfu lanţului trofic, Fomilă şi
Setilă, fiecare cualt plan de ampu tare şi
sferticizare a bugetei. De la “na-vă!” În dreapta
şi “navă!” în stînga, economia omană este
bolna.
(N.a. – pînă şi la cuvinte se face economie,
şiau apărut pe feisbucă cuvinte amputate)
Casă scape NAVA din era post –comu…,
Ciomu ăl Mare (şicu Vîntu din parcare) vrea so
vigoare cu vi-a-…[mai bine mai schimbaţi şi
voi cocoşii, băi!](saude din off) Sau făcut liste
de fel de fele de ciomii (şi vise ctomii promise
de din Suse) – ideia de bază fiind tăierile de fur
aje (hotărîte de BeOBee). Trebe dor amputate
un membru – o mînă sau un picior - . Exemplu:
- pentru funcţia de simplu Boc (nebocitor)
e nevoie de un piticot
călare peo jumătate de iepure şchiop.
- Pentru funcţia de ci – clop e nevoie doar
de chiar un chior cun oche de pirate.
(că Chioru cam închide ochii la unii şii
deschide pamîndoi la alţii. Caşai just –îţia –
oar-Bă. [şio Naude-Navede] şi nuvă mai
cocoşiţi de geabă, tuvă…
- Pentru funcţia de surde şi surzi, e nevoi
de mini –ştri mini-predoi cam Nauzi, Navezi.
Caiceai concurenţare,
că la fotbal şila trebile afacericale se pricep toţi
şi trăbăluiesc cu spor la sfor.
(că cică cine sfor–ăie e din ceie ce sforăresc ori
trag sfori. {ăialalţi e păpuşi marione ţi. Singura
cu drept de netă şi twiter e aia mai marionetă
Conform acestor legi draconice, tăierea de nas
(fără chloroform) e un caz de păcăliţi şide
“dormiţi liniştiţi!”, dar se aplică şi în cazu unor
pinochi dovediţi. Pinochiu cu ochiu şaşiu a
promis sătrăituri-de-ghine- la pedepulime şisa
dovedit că cam aşa a trăitorit frasu şialţi rudari
dai lui, vecini de ui şide pedeRai.
** O altă ampu tare e pentru jospuşii şi
supusele din cîrd, cărora li se … pe sferte. (şi
déjà stau la rînd). Cert e că nulise taie în mod
concret din fătătoare, cid oar din drept. (ceea
cei o veste bună, nuca la omi, unde-I belit şi
tăbăcit cam fără motiv)
Că inclusive mădularuscîrbavnic cu care se
prea-mîndrea omanu de mic a fost CIOMIT la
filo-pedei, mai mult din rasisme şi invidii de
FeMeI decît din vreo necessitate.
(că condamnaţii la băsism îşi fac necesităţile
doar pe jumătate [şi restul pe ei],

201
că o dată băsist – toată viaţa băşeşti admirativ
în cor cu băşitorii şicu bocitorii. Băsu, fiind
prea mare brob-ding-dang-ian pentru o ţară atît
de lili pută şide gigamicuţî (şi avînd o aşa
chiloţăraie de dita) ce şia zis mnealuie:
<<”Bă, pă lume nuie alte nuţe în UI, doar una
ie, ş-aceea nee constituţă. Şi prin noua
constituţă a băgat ‘reducerea numărului de
căcabili’ şiun stas la pelea de puţă.
++ În legătură cu unele deneae carea început
controale la sîngele din …instalaţie aţie o
dandanae e că legea nu preciză cîte: aşa
că unii au scăpat cu (cîte ?) un coi tăiat, alţii
abiau scăpat scopiţi de oo, unii cu chiar
amîndouă ouă [pluscă mai plătitără şi acciză
amîndoura}. Uite-aşa se eunucă ţara, dan
definitive nici n-avem nevoie de toată, (că şi
eunucia are drepturile să fie pacia) : o halcă
mai mare de mare a fost retrocedată unor firme
agreate deale lu nea falcă, ::o buca tă a fost
tăiată şi re-dată de filo- pes că-ruşi, alta la
nemtodomi,
::alta la bulgi, şi semai taie şila alţi feli de omi.,
mai cazaţi prin păduri.
(mai multe detalii găsiţi pe site-ul:
www.ciomi.ro)
Că nemaiavînd ţară, automat se va (tăia) şi din
numărul aleşilor în Casa Poporului. căÎn rest
nu auzim de parlamentăi, căs dăi de fac
economie (la vorbe vorbite?) şi unora lisa tăiat
din cioc (în ciocu mic!) şi din hîrtie igeni
că. <Cear mai fi de amputate? (după
ciocumicie ṣi ciomie) Ciomii văd multe alte
ciomii.
- &- La puţi şi pute cam Navede –Naude lisa
putat cîte puţin din taxa pă ..utut.
- &- pentru foncţia de putat (că foncţia-I
foncţie, coana nuţi – coana nuţi,.. IonLuca e tot
Ca Ragiale) e nevoi e de un am putat care are
amputate un ceva sau o ceva [sau măcar să şio
în ghipse]. Putatu sau putata pot fi ologi sau
oloage (inclusive paleo, or mai neo-) sau
şchiopi sau şchiopate cu un singure picior de
lemn, …, oricum îşi au loc de muncă întrun
împrejur (de cur) de boc, în biroaele de pate
sau stau în ţepeniţi în scaune forjate, (de care
sunt legaţi cu glue ca nişte sizi sau Cide {fără
apropos la sindrom})[sunt scoşi la termopan
doar cînd vine pensia şi urna mobilă, şatunce
un nea Păpuşilă sau vreo robertăAnastasă îi
face casă voteze cu amîndouă mîinile). În rest e
ţinuţi de mobilă şi intubaţi pe iutubă. Excepţie
face un olog paleo-olog, care e ţinut de urechi
– pe post de iepure paralimpic. Piticania de
Boc e ţinută în ţinută de gală pentru protocol,
şi doar cîteo poră dencredere îi schimbă
pemperşii odată pă zi.
- &- Pentru maşina de vot au nevoie doar
de dăi cu două de gete, (eventual de degetu cu
care semnează ca primaru. Şil primăreau păl de
striga că “nu vreau să fiu primar la voi!” la
sibii

203
- &- Cei mai putaţi au nevoie doar de un
singur degete, (arătătoru), cu care să arate:
<<tu faci asta, tu faci aia, tu tuţi..
- - &- O altă amputare e că la cum se lucră
şise bot ează şi se vot ează pe bandă rulantă,
nuie nevoie de toate cele 5 simţuri, şisă ai toate
simţurile treze (adi
- că poţi fi nesimţit de unele) [sau de
altele, în niciun caz de pensi – oare?].
Nesimţiţii cu pensii nesimţite care nau simţu
cuvîntăritului sunt de tipu “ciocumic” şi se face
economie la microfonie (faza grupei
pregătitoare =vorbitului la vorbitor)
Economie se mai face mai ales la lumină. De
euro-tunelu.
Că cînd Chelu apare, “Soarele răsare!”. Şise stă
la rînd la vizionat.
- &- Maşina de devotat trebe unsă, aşa că
se face contr Acte la stat
(Că doar PeDele face ce trebe!).
Statu e în faţa mini- sterelor, unde nue nevoie
decît de ciungi şide ciunge, că leajunge o
singură mînă întinsă la cerşit (şila bogda
prostit! (Ailaltă le-a fost trasă în ţeapă cînd li
so strigat <”Ajungăvă, bA!”., Ca Licilor!
Că ABeCe-ele democraţiei democratoase E la
/De.NeA. (care ne zec-iuieşte
Dosar. Număr…., Seria., ….
(vezi Capitela aşa sea / cu par Ada Modei şicu
/ cure de slăbire) {sub – Capiteaua A..
Caşai ciomu care are o slăbicune la cure. [se
cam obeziciuieşte şi băşeşte].
09 - ([sub] CAPITEAUA a (III)a –
S {ceL mai ceL CE 2 (doi) E]

Că
Omu sătrăit-Bine trăieşte bine cu oriceine îi
bagă-n gură şin cură.
(da dacăi cur că Ce sencurcă în calea la
pedeluşi ajunşi la putere?
Că nu sencurcă-ntr-un cure de curcă ajungăi!
Că dacă nu cură, pică. (un altfelede pară
mălăiaţă în gura unui om-de-Bine)
Căntro cură de slăbire dintro ridiche se face 4
fele de mîncărici: rasă şi nerasă, cute şi felii –
feliate în dungi mici, or îndungate în felicici.
Daia e fel de fele de cure în funcţie de numele
bocului de la gube. (căs patru fele de mîncare
de post în tot epocu lu Bocu – şi două altfele –
că cine-avea, bea şi mînca, cine nu, doar sta
şise uita. Curele de slăbire pentru pedeluşii
ajunşi la putere eca pentru ebe care trebe să du
că în cîrcă obezăraia de omănime obeză (şi
bezobrază) din Raia.
(că şiun nebune cu ,<”..dăne 9” – mîncă o pîne
albă, da mai nebun E cinei dă nouă)
Cure le de îngrăşare pentru aceşti refugi sfrijiţi
era o politică de stat. (da nuca la friţi, undei
îngrăşea doar aşa, casăi fume). [asta mai
demult, nu acume, cacumă…iafumă cu ciuṣti ṣi
ciuṣte păi de vor să muṣte mîna merkelăi]
politic de stat.. stan – politic de stat ..stan, doar
205
că, dacă ai venite mitituţe, mai opre! Bre din
măseluţe. Ei, din contre, sar la ciolane, întrun
hei-rupism de care-pe-care. Daia io crez că
statui obez, şiar trebi nisca alte statui mai top-
modele şi mai dez-găinăţate cu cloare, castea
prea put a găinaţuri de cioare. Top-modelinele
boccii se apucau cu falca de blagă şi numai
dădeau drumu la ciolane.
Cura de slăbire deven ea o cură de slăvire:
<”Slavă! Slavă ţie, Boace!” punctat de cîteun
“Ave! traiane!”, ca orce cură de slăvire, se
pupincura Ducătorul şi Con Ducătorul,
Slabizarea era o cerinţă obiect-tivă pentru a ne
feri de cannibali ismele celor ajunşi la
preaputere.
(Ajunşii erau atîţi de femulţi încît casă ajungă
săl pupincureze pe Băse se căţărau unu peste
altu, piramidali. Pentru curu lu Boc se totuşi
stătea în ordine la rînde.) Aceşti ca nibali cu
păru creţ [cloni de simonăCreţ] şi porto Kaliu,
fura cîte un marinal {din echipaju lu paju lu
Băse} pe zi (de viu) şi-L. [marinau].
(că marinat la pro ţap avea dever mai mare)
(comercializarea copiilor pentru organe era-n
floare. Se dădea cu copy-peiste peste mame –
(considerate surogat)). Despre alte ciomii nuse
mai gorghie de cînd cu .. Omii navea nici un
cuvînt de spus în facerea bebilor, nici chiar a
BeBE – ului con ducător (cu toată
conducătorimea CeCee), dar vreo oamă
rătăcită de turmă putea declanşa vreo ţunamă
arătînd cu degetu spre vreo clonă de urnă, (sau
vreo pele de puţă nă pîrlită rămasă în culorile
pe nelee).
Cum vam mai spus, marinăria-ncepea pentru
mus încă din stadiu de proiect-intim (erectile?).
In dividu era supus la un regim alimentar
ştiinţific cal culat pentru ai satisface (încă de
mic limbric) raţia de fericire şi ai inocula doza
silnică de “Să-Trăite-Bine”. (supra-doza ar fi
adus cu sine o aşa de prea-Fericire încît nu se
putea compara decît cun bangi-geampinge cu
zilnice reprize de ţiondes-ţiompinge.
DA bună-starea şi starea naţiunii estea acolea
unde beṣtea Băse,
(că cam aşa rezulta din prea multa demultă
înţelepţie antonpănnească.)
Că şin povestea cu Ulise, paremise, Simbadele
şi marinarii au – nau.
Fra. gise
Zicese că peo in sulă pustie, (în cea mai
deplină pustietate, unde nuie ra nici raia, nici
măcar o uie, şi nici măcar nu călcase picior de
pedelist pacol) {şin plus,
că cică nu ierea niciun picol}. Da pustia nu era
de loc pustie pe vremea lu Boc cel din tîie
(şinici insulea), ci locuită de homeridieni din
tribu boc. (căştia sempuiaseră din ţinutu alask
pînă-n ţaratu de foc, şi toţi se tatua pe curecu
hieroglifa “Slavă lu Boc!”. Şavea toţi ciocurile
cao iadă, cît le dai ei tot dzic ;”Adă!”.
Şi Băsescu săracu era MeReU pă drum pe axa
Bucale -Răchiţele – NewYorkale, cu cîte-o

207
flotă de nave dale încărcate cu ,<”Na – Vă!
Bă!” (Naţile şi nau fragiaţile!).
Loc – alnicii care se locălnicea picea au dus
nau fragiaţii cape nişte fugiaţi în Răchiţele
lelor, la nea Boc, şi leau adus flămînzilor de
demo o mîncare aromată cu ierbe şi prafe şi
coji de portocal. (să vadă ṣi ei măcar cum arată
democraṭia, ṣi so amuṣine).Mateloţii ăştia
aproape refugiatori sau re PeDezit la Cazan ca
nişte mîncători de all-inclusive ce era şau
început a în fuleca cu lăcomie lăcomioasă
hotdogii “cala-mama-acasă’ aduşi cu
mărinimie (împreună cu clauza)[nuse ṣtie lăuza
care s-a lăuzat dela hotdogit, ṣi nici nu se va
ṣti. Ce se ṣtie precis era că nu era mici, nici vun
iohanis). Dar sim Badele (din cauza unor bă
nuieli cum căi o cursă – şin pofida foamei (de
democraṭie) din el, a ascuns hot-dogu sub şal
var şi nusa atins de mîncare (nici de cele cîteva
aperitive cu droguri uşoare, produse de ebe,
care deşi era junkfude, făcea pofte de mîncare).
Neavînd pe cine să întrebe şi nevrînd să se mai
îmPeDeliţeze, bădiţa Traian sa ciocumicit în el
pîn-a tăcut.
Că doar ciocumicia putea săl mai salve de
nemicnicia sorţii. Lui sărace de sclave, fără
drept de “Ave!” (caşai la referendumaţi:
lise dă – cala ciumaţi - chioftele cu praştia,
peste gardu Cotrocenilor).
Că ‘ce
Că cine cînd are parale, mîncă zaharicale.
Cînd nare nici un eur, îşi mănîncă de sub cur.
(N.a. – da oare homericanii matale nu trecuse
încă pe verzişori ori pe movii? – măntreb şi eu
aşa? Da nea Hahanele lu băstea, deavea 7 case
ṣiun EU.RO. baṣca?)
Aşa că
Sim Badele a văzut cum tovii săi, {dacă mai
pot fi numiţi tovarăşi aceşti?} în timpce
înfulecau aşa, hap-hap hăpăind ca nişte hăplăi,
şiau perdut (uzu) raţiunea şiau început să dea
ochii peste cape ca nişte omani în letargie. (Ce-
nseamnă să fii Haple!) Fără să ştie cemai aliş-
velişe făcea ăia din de ne Alecu ei, dele dădea
haşişe drept condimente în orice alimente
(chiar şin cele necondimentate nicicu sări, )
[conform Legii Alimentăţiei Raţionalizate,
asomate de guberna Boc şase)}]
Astfel drog aţi şi aliş-velişaţi fără ştirea lor, toţi
avea în ei o foame de ca se, de oase ciolăn –
oase şide dolărei, şi aceşti fomişti fomei era
cuprinşi deo foame veşnică (şi mitică, aproape
tan talică- dacă mă-nţelegi tălică), şi nuse mai
puteau opri din fomit cu niciun <”Opre! Bă!
HOO! Ptru! Or ptroa!”, dacă nuşi lua doza de
(ca semici (hotdogei) MeReU.
Dev – Oratorii de demo –craţie devenisă atît de
de pendenţi de demo încît, dacă (să zicem, prin
absurd), lise părea lor că le lipseşte o uncie, o
aşchie or vrun ciobe măcar din democraţia
originală, atunci îşi muşca mîinile şi picioarele
şi limba şi tot ce mai apuca (da feisbuca nu, că
nule prea ajungea) şişi turna gaz în cap gata

209
săşi deie foc. la circu Fomii, [şisăşi aprindă
rogojinili n cape]
În aşa caz e de trebuia musa să intervie cîte un
Boc (semi)-doct (din linia-ntîie) în drepte
constituţionale, care să le ex –plice
devoratorilor şi devotătoarelor
că FLAcăra Democraţiei încă arde nestinsă cao
torţă olimpică ṣii flăcărea neamele
(şică Statuia Libertăţilor e neatinsă de găinaţe
)(pe poale). – şică ia niciunuia: nici nui statuia
lu Boc, nici a Băsului nui-. E doar aşa – un
simplu statui al unui nimănui, ne prea cunoscut
prin ui. (statuiu mareluiu nea, cu torṭa
Şica săi mai potoale pailu PeDeFomilă şi pai lu
PeDeSetilă, le mai dădea nişte mici, nişte
berici şi nişte cingame casă cinge.
<”Casă ce?
>Ca să! >”Aşa se zice la cine cingă cingi şi
rumegă. Că rumegătorii de cingame nu pot
rumega decît cîteo singură idea. {da se pare
căn regimu lu al doilor DA - regim aşazis al
predoilor – nici cingile nule mai prea ţinea prea
mult de foame (ṣincepuse pela colṭe cite unu să
chiar gînde un gînd.
Că nu ştiu de unde pînă unde apăruse pe tuitere
un apăruş scris în latin cum că
<”Cine mîncă din ce în ce mai puţin, m – încă
din ce în ce mai dese, ori de mai multe ore. [Da
cine multă cingă, mai de puţine ori
carvasăzică) Daia li se aducea mereu (de cîte
vrun totalt MeReU) din ce în ce mai multă po
mană, hot-doage şi căsuţe de turtedulce, şialte
hrăni şi geance comestibil Oase. [în legătură cu
Hansa ṣi gretelu ṣi casu lor de turtedulci, nici
acum nici atunci nu vă pot spune nimic. Tot ce
pot săvă spui e că casele de turte dulci nus în
Ui. Nici în non-UE. ṣi de fapt nici nus.]
Şi ei nu refuza, şi chiar mînca lacomi ca nişte
ne-omi orice pom ane.
Că zicea ei că
Toate e mane cereşti că zute pleaşcă pe capul
lor şi ţineau la siluetu lor şise admirau în duet
unu pă altu, şi se selfăiau. Mai muţe mai
muţărind celebra nuţă şi iar cîteun Mereu mai
şi mai muţărindusen oglinzi: <”Ia zi, bre,
oglindă –oglinjoară, azi cinei maid at cu
pomadă de pomană şicu madipoloane mai ceva
decît mini?(
[că ăsta lua lăzi cu pomăzi şialte chinezării de
‘săTrăBine’ din toate cele 5 zării.]Şila nesătuii
ăia rămaşi fără pedelie le dădea ciuce şi prafe
depe tobe, în timpe ce cei din vîrfu piramizii
trofice şi făcea tobiul cu carafe de magiun-de-
kobe. Geaba-I bleşnerii -I bleşnea şii anafura
cu bire peo oricît de olecuţă stăriţă de
“SătrăiturădeBine”, că nime nuse oprea din
fomit şi era un fom colectiv (cam fără motiv
zis “CIRCEle Fomii”. Şi toată lumea foma, şi
tot lumoiu se stahanoviţa în con curse de fomat
în grupe (duete, triolete, terţete sex – tete, ete-
cete.) – şi toţi bocii – bocea, şi toţi băsii –
băşea, caşa era Era. Plină de voma şi Hula şi
scuipa ne-sătuilor şi ne-sătulelor de.

211
(ca dela Hulă avea mulţi răudemare, şi
multişori răudemaree) şi pohtă de oricee.
că ceţi pohta sufleţelu, aia se făcea}. Dădea în
bulimie şin alcolemie deatîtea poftiri
pofticiose, deatîţi “<şi mai poftiţi pe la noi”
Că democraţica home-meidă marca Băs-Boc
era ca covrigele – plin de-o gaură-n mijloc. Şi
fiecăruia I se dădea cîte ceva. (din ia).:
*Flămîn –zeilor şi flămîn – zuţelor şi riţeilor
sau riţuţelor dacă leai fi dato toată, riscau să
mănînce şi-o vacă de lapte (şio capră) atunci
cînd stau capră)) Noroc că Boc (Mare noroc au
avut omanii cu Boc! Dinnapoc)
Că le băgase opia şi-n laptele de capră şin
cornu&laptele, şin oriceia, şi deci şin brînza de
capră- va.
Că (caşa iera obiceia – în lipse de fier – E)
Fiindcă dacă leai fidat, riscai să mănînce şio
vacă de mare cu fătătoare cutot, şitotsă că nu
sau săturat.
(Notă – vaca de mare iun mami fere mare care
se-ncîrduie în cîrduri cu altele de teapa ei , tot
herbi vore ca ea (da fără nicio behehea în
behăiele). Ele trăiesc în cîrdăşie de ceapee
collective pe straturile de iarbi de mare de la
supra faţă, şile paşte. (Asta fiin că nau fir de
PAIE. Şi cu toate astea, vacile se cred (un fel
de cetăţene second-hand) în RAIE. După cum
se ştie din achiul comunitarilor, cetăţenele
second-hende nau dreptul la. Decît so vadă. Că
daia e RAIA rai.
În schimbe, Precum se ştie dela oteveu din
olimpe, iarba e pe cale de dispariţie şi odată cu
ea şi vacile (că seva re nunţa şila acel obiceu
de deal – val). Straturile de iarbă de mare (depe
mare) unde aceste herbi vore pasc sunt stră-
bătute de zeci de năvoade (şi de hăitaşi cu bîte
şi pulane) care constituie o cap cană inevitabilă
şiun cobe al sorţii. Şuite aşa ajung vacile să
devie kobe.
Căşi ele re spiră în aer, aere, şi cînd se în curcă
în plasele pescarilor de vaci kobi, se îneacă de
fiecare dată şi rămîn imediată cu zgăibăracele-
n suse, Da vacile, care săracile sunt ca vacile,
cam cruduţe de cap, şi nu ştiu că le paşte (să
fuckă trotale pe century), nu fuck decît nesca
nimicale.
(Nota autorului presupus – Nu ştiu cum se face
că eu scriu ceva pe omăneşte şi calculiciu îmi
verifică spellingu pe englezeşte. Aşa că –
una scriu, şi alta iese)
Aşa că
Vacile stau ca vacile (la ciurdar) – nu mai
vorbesc cînd sunt făcut paraşute şiaruncate fără
para, cu ṣuten cure, – casă se facă urde şi lapte
prafe. În rest, macoveicile erau tot flafe, şi
binenţeles pedebune – bunăciuni (cam
băbăciuni),
Că erau bichinate şi siliconate, şi (p)U drate,
şiavea pantoafe, poşe şi că ciuli ce na văzut
Lafaieţii ăi mai fuduli.
}**das ă mai continuăm cu festinu celor ajunşi
în Homerica odată cu Flota:

213
**În zilele următoare, feţii şi fetiţele (şi
dănileţii de ambe sexe,) cu feţe mai localnice
au continuat să darnice ṣisă tot ade în
continuare la praznice MeReE cantităţi enorme
demîncări şi mîncării şa ormizate în faţa
oaspeţilor (întratît de Flămînzili că speriaseră
Uia) şi (care erau întraşa hale de şaormizaţi şi
hotdogiţi cu ciuci că nu bă nuia nimic şi mai
nimici din cei îi aştepta paici şi urma după
ultima şaorma şi ultimii mici)., şiau devenit
graşi şi rotofei (ca pormă şică pitanu unor altor
odisei, tot ca ei duşi de Vînt şi parcaţi pici, la
pi tici PeDeFomici).
Sute de localnici din organizaţiile locale de
tinerete şi futecee se revărsa în echipe spre
ciocurile larg deschise ale Flămînjoşilor,
încărcaţi cu coşuri pline de carne şi pateuri
vegetale. Carnagiu era în mare parte din carnea
unor animale (vînate>?) felurite şi fast-foodite,
pe care nimeni nu lear fi putut de osebi după
guste! <”De Gustibuse!”:
<…ciosvîrte de iezişori şi pipote de capră,
tocăniţe de copite devacă, muşchi, şi pulpi
aducînd cu cele de oaie, coaie (=fudulii)
împănate şi pizdulice pre – gătite în sosuri sote,
dar toate prea detot mici, mai mici decît nişte
vrăbilici şi decît aripioarele unei ciori. Fomilii
lu dalde nea Fomilă înghiţeau cîte-o duzină de
puişori de baltă (vii)
# [şi rîgîiau ca nişte adevăraţi ioaniOlteni staţi
cu oracii în gîte] în cîte-o singură bucătură,
precum şi cîte 2 -3 lipii odată, mari cît nişte
felii de măsline măslinii, rămase de la masle,
cu sîmburii.. Omuleţii îi în dopau de zor şişi
nuarătau în nici un fel şi chipe nemirarea şi
neuimirea la purtător faţă de ăşti omoi şi
omoaie atît de mîn căi şide mîncă cioşi
pofticioşi şide mîncă cioase.
[N. a. - (în lipsă de un meniu cît de cît
pantagruelic, reţetaru psihedelic e adaptat după
un copy-peistat antedatat de J.SWIFTE. {Notă
Notar – Cf. cu original!}
** din cînd în cînd ail u Fomilă făceau
semne in decente către fomila grevei
Că
Adică le le e sete. Ca atare traseiau dela
PeDeFomilă la PeDeSetilă şi biau tot ce era
UD (de băut) [inclusive ud de cal]. (cu spumi
de bere?).
… *după felul cum mîncaseră, locii locali şi
bocii gubernali şau făcut socoatele
că poate o cantitate prea mică de lichidă nu va
fi îndeajuns de ajuns şi nuva fi îndestulă Şi
cum poporimea omană, condusă deo draculă
cama Coveica, era înţelepţită şi prea umană, ce
şiau zis ei înde eie:
<”La politrucii ăşti, (inclusive la Klaus-
Politruc) oricît le dai, ei tot fură (în găşti ṣise
duc)–[va fi zis alu macovei). (si tot ia >.aşa că
CASĂ nu pot ei fura cîtle putem noi săle dăm.”
(‘şi dăi cu bere, dăi cu vine, dăi cu, ,,au plecat
în caragialîc pela toate) Da mai întîia lia pus
bărbiţă şi “Pîlnia lu Stamate

215
** …ridicau polo Boacele şi polo Bocii dede
lor şi setăii le bea dintr-o sorbiturea, şapoi altă
bute pe care ăia o sorbia însetaţi, apoi alte
păhare cu ghiaţă şalte… Ar mai fi adus ei de
adus, dar nu mai prea aveau decît must.
Şi săvîrşind ei cu aceste prea minunate minuni,
deodat izbucniră ail u Setilă într-un singur glas
de : “Să –Trăiţi! – Bine!” “Vivate la nea Boc-
Rex! E!”.
Şa lu Fomilă, idem asemine, întrun glase :”Să-
ne Trăiţi! Bre ! “ şi “Viva la RE! pede”[Cam
uiteaşa mai continuă cu festinu celor ajunşi în
Homerica odată cu Flota:
Deşi obezitatea la ped ei părea naturală, totuşi
nu toţi aveau obezitisme care să necesite
clizme, şinu toţi era ebei, şi nu toate mame
surogat.
**Cam tot ce sa aflat despre cura de pseudo –
slăbire sa aflat dela Cocoş, care acu ciripeşte
tot ce ştie.
Şică cică ARCA omană legendară sentoarce
din Evu de pomană la “epoca Cotelor ”. Nusa
aflat dacă cotele obligatorii de organe au intrat
déjà în vigoare sau osă.
Doar Simbadu, (tăt căutînd o poziţie de pat –
{cuntreaga opoziţie?), continua să refuze hot-
dogu şi să fie parţial în greva foamei, [cun
picior în opoziţie şicun picior la gubernare],
fiindcă observase
Că
Gubernanţii acelei naţii între buinţau droguri
uşoare în mîncare a ape care o dădeau
victimelor
(că chiar cică sar fi şi exprimat între 4 pereţi
şin poziţie ciocumică că cică:
<”ce dracu o fi băgînd ăştia în pensie, de abia
apucă din ia juma de an să ia? …
{ “…”text interzis pe feisbucă de
gugălipoliţai}
Că cam 6 ANI juma dura traiade ne.(PeDelit):
6 ani înainte de grupa zero, care pregătea şoimi
din pedelomi, şi juma mai avea de trăit şi după
ieşirea la pensă – după care urma ieşirea din
sistemă.
(N.red. – Da era evident ca o stemă căn ERA
lu Boc orice hot-dog era cu drog şi iarbă
băsiştitoare – (nu ceai de sculătoare?) – care
liniştea :<”Linişte!, bă! Ce dracu Da eu cred că
dacu
Cam toate conţinea droguri dela drogheria
PeDe -Lea. Lea tot dat şi lea dat pomene şi şiau
tot dat pînă cînd şiau dat seama că omănimea
(da şi cam toată omenirea a pulitică) era în
mare, şi încă mai e, parese, în cel mai mare
pericole. Asta-ntr-o bună zi cînd S. îl surprinde
pe şefu tribului [care tocma dădea, cf. protocol
[din epocu apre-protocoale], un ocol pela Vîntu
– renumitu OracolE – prin par care?] cum,
împreună cun Tărtoroi mai Lăzăr (oi) şialţi
braţi cu buci de cătăliniPredoi, se os pătăreau
(cun ospătar mai tuciuriu şi puţin
traianUngurean) dintrun CEA – Un. Cu carne

217
de oman împănat cu prune şi portocale, şişi dă
seama căn ceaune aceşti băşti – Naşi
portocalicioşi, de pofticioşi ce era, îi îngrăşa pe
tovarăşii lui ca pe nişte porci şi-apoi îi tăia (şii
asoma.) Da chiar dacăn DA2 nui porcăia prin
ui, aṣa cum spui, io tot văspun că pe grăsoşi şi
grasotei îi ţin de săpun.
(N. sereistlui de service – Subiectul BăsescuL
Traian la toate aste lua seama şişi nota note
informative, şiînainte ca pedeluşii lui sănceapă
săl muşte de cur, el a făcut stînga-mprejur (!?).
Si şia luat CEAU! [şi PA! la PeDelea!] de la ăi
dela Ceaun.)
Că
Într-un stat obez, creşterea obezilor era politică
de stat. Da Boc, care déjà era un stat în stat şun
brob – ding - dang, îi tăia cu dela el putere prin
decrete şi HCMee:
- azi le tăia un degete,
- mîine vro mînă ori coapsă dela pulpa din
spate, cu coade cu tot,
- alaltăieri unghiile dela membru inferior,
- mai ajusta pe ici pe colea pensioara,
(chiar şi tivul la pensile nesimţite, care şi după
această indexare continua să fie tot aşa),
- mai amputa cu cîte ceva lefuşoara,
- mai index ape icişa zeciuiala pe careo
lua primarii mai prim ari depela pens – grăsani,
şi de la cei cu salare nesimţite, {că la ăştia
salariu lise plătea în drobi de sare, pe carel
cărau acasă cu roabe (da nun zilele de plată
ploioase),
- mai cioma din luxele ălora cu viloaie, şi
pusese şio taxă pă sulă (plătită de plătitorii şi
plătitoarele care naveau copii de nici un fele
ṣide nicio sexă), iar pe unii mai cu coaie le mai
scurta din coaie. [deajunsese dumneaei o anexă
a pielei…]. Că daia epoca lu Boc era o Eră de
bocete ṣi vălelei.
Şiuite aşa-şi făcea de lucru Bocu cu bocitorii
lui, piticania pregătind epoca unui regim de
slăbit şi mai al PeDeaL-dracului. Sub cupola
Marii Adunării Naţionale, corul băsiştilor îl
huiduia în cor pe Bocu lor. Că vas ă vie epoca
unui regime de SLAB-izare şi austerizare la
toate (inclusive la pomane şila capitolul sex-
itate –
cu sau fără motive) [căntro anterioritate a ălui
cu sule-n coaste mai fuse prin ui şiunu cu
suprataxe pe sule – cu sau fără motiv).
@@ (continuăm…
Ca ptiv în euro b – ARCĂ, S. asistă cu rol de
spectator (ne jucător) lao cerem – onie macabră
prin care ca nibalilor lise cere, conform direc
ivelor euro-pene să se spele pe dinţi înainte să
treacă la asomare şi să-şi asume sîngele vărsat
şi proaspăt intrat în system. Înainte să mai
apuce să mai depene din horrorpoveste,
Simbadu e somat (cun”Stoi! Că trag!”) pe
feisbuce să
Că dacă
E vinovate cinevaşi de naufragă, celuiaşi săi fie
ostracă în cont umacie.

219
(că cam toţi avea conturi prin insule, şi după
mărturia unui cocoş, pacolo se ciprioţeau de
soarta ţărişorii lor cu “plînse de stolo”.)
DA ca să evite şin al doilea DA o bătaie can 7
păcate, samba iese pe uşa din spate fiind cădin
păcate era prea tîrliu pentru aşi salva pe obezii
lui ca marazi de azi (din ex - FeSe Naţionale)
din starea de drogare şin dopare în care se
aflau. [datîtă sete şi foame – de putere].
(că
La dez-alcolizare Băse trăsese obloanele la
garaji, şi doar Crina rămăsese să stingă lumina
pacolo pe unde mai fuse (încă unu / care fuse
şise duse /
Că poarca nu se-ngrasă-n Ajunu)
Aşe că
Simbadele începe a fuge din statu băsist şin
timp ce transfuge trece pe lîngă foştii lui
tovarăşi de drum, [traşi pe linie moartă acum,
căi zi bisectă) – care cacum stăteau în patru
labe (ca orice 4 PeDe pe timpu lu Boc IV), pe
un cîmpe (în poziţie de capre şi post- cîmpeni)
şi păsteau iarbe portocalie deacase daci, ṣalte
droge uṣoare, ca nişte vaci grase şi lăptoase şi
devreme-acasă, adevărate topmodele de ui (pă
zite de văcari PeDeL-omani casă nui prea
pedeseze cualte nutreţe pă dănileţii şi
dănileţele şi simoneCreţele.) şi nice cu pomane
prea electorale săi tîrcoale bicile.
Şin timpe ce păşteau văcăriceau spre O Limpe
(adică mai mult spreo bică), de ziceai căn rai
eo behăiadă –ntreagă, pe lîngă borcaniade,
daciade, başca mineriadele şi fostele IAD-e, be
- hăhăiau cu beheheale soprane (şi mezzo –
soprane) pre limbi “bucovine”, [că unele ṣtia să
scrie ‘Bu-Co-Vi-nA’’n dialect ṣa sesc]că ‘ce o
gigă: <”Să neantrenăm în fiecare zile ‘La
SăTrăitBine!’.
Că sencorau după berbecii soprano care era
top-modelă de “să-trăitori-de-Bine” prin
bucovine (că ştiau şi citi, şi scri, - da pe
rînde).(şi cătau să evite sarate – ca vite
Din cînd în cînd cîte un 4 PeDe (oaie, boaie or
caie) că dea sub propria greutate de
suprapondera – bilitate. Atunci cîte-un dănileţe
or nişti simoniCreţe se smurdA cu trusa de
prim-ajutor la dînsu sau dînsa şi cepea să se
esoie în voie… :
<<”… Am nevoie de un greder şio ştangă ca
săl remorce din criz pe ins şi săl scoată din
propria lui cacă. (că 4PeDeLe se pră buşea cu
zgăibăracii în sus peste locu unde se băliga şi
mînca.)ṣaṣteptau o minună să vină – aṣa cum
înviase băsu din propria lui urină (maybe
‘ruină Ṣo ṣovă le dădea cu mir la mir pe după
cape. Şi Bocu (indifferent care era la rînd în
capu statului la gubernă) cumpăra cu banii
statului [fără licitaţie], ca nfor şi smirnă şi-l
smiruia şi dezinfecta locu, casă nu sempută şi
uia. Şil retrocede altuia (pe paraţe) căn Epoca
de Baligă şi brob-ding-dang-ioşi erau băligoşi,
chiar Febăligoşi, băligoşenia fiind semn-al unei
bune digestii din interior, care se vede la
exterioru lor. Şi ideograma stării de ‘să…bine’

221
era chiar Bocu. Brob-ding-dang-oṣenia la
PeDeL-omi ṣila PeDEL-oame începuse să se
scame ṣisă se destrame.{Nota mea – ceea ce
nuse ṣtia ecă în rame era SătrăiṭăBine pe care
chiar Băse o destrăma noapte de noapte, ca
populimile să strige, conform scenario,
‘’ÇApulabocvrem!’’
Căn organigrama de la temeteu nu era nici un
loc pe post de mnezeu inamovibil (ca Boc
1,2,3,4,…)(cu excepţia lu udrea, care era zeie –
zeia reclamelor de uree şide vecee turceşti (la
becii domneşti). Deşi în statobez ca nibalii
avea moralu scăzut,
că era post de carne (şi pînă şi vampirii lu
“Bampiru” (io copiuţă după un I.Le.Ca
Ragiale) şi-n carna vale cătau fiecare cîte un os
de ros şi se băteau pe ciolan – E
(că cine poate oase) – roase / le re roade
Însă
Din cînd în cîndă şi aceşti slăbănogi deontologi
dorea să se.
Că –
Sătoreas
Că
(şi eventual să se ebe pe cale naturală, şi fără
nicio răspundere politică.
Că la un aşa eveniment matrimonial, cudaru de
nuntă cum părai înco ţară.
Că le era frică de Dracul, da mai frică deo
draculăBică- a dracului – co pune iar impozita
pe sculă. Da cică-nsomn re cită;
<<”Io sunt mic, {tu fămă mare? – nu] nu ştiu
nimic, / şefu-n pod beleşte. )ca pra(“ aşa că
preasfîntuţa a dat drumu la clownerii şalte
preacăsătorii pre-creştine şia deschis drumu
pentru căruţa cu paparude {vezi selfie cu
căruṭa cu paiaṭe] (penele -rude şimai coapte şi
mai crude,
Că se ştie din străbunie
Că găina a mai bătrînă face ciorba a mai bună
(da din moş-strămoş se şi de cocoş Aşezate pe
căprării şinjurînd ca nişte surugii peste omi
năvale oame bucu roase, …, şi curoase, şi bulă
noase, beşniţe grăsoase (dăle care dacă băs un
băs întrun sac cu făină, nu mai rămîne nici deo
scoveargă), Şi cu iele pe ARCĂ mai urcă şalte
iele mai sulfuroase şi mai sulfineBarbie, şi
başoalde cercelate cu cer cei şi boite cu cîrmîze
de boiagiţe ante – macoveice (caşa era obiceia
cînd se pleca la sex-răzbele : să se facă cît mai
bele ele, şi ei cît mai picţi (şimai pitiţi după
iele). Unele mai re – belle şi mai pipi –doase
pin doase (decît ele mai flocoase şimai
focoase) se ciorăpesc între ele ca nişte piţi –
poance cu contre contra la curviştine de Bine
[ca să-trăiască ele mai bine ‘săTrăitura-lor-de
şi-mai Bine!’ –
că la ca nibali (chiar şi la cei care no au cala
cale) şi elele sunt ca nibale şi se mănîncă-ntre
ele şi ele ca şi ei., - De! dacăs filo-pEdEi!
Căn PeDeLea, cînd unu din canibali dorea săse
re-canibale, el putea săşi găsească o soaţă (şiso
cocoşească şipe faţă şipe doasă) doar dacăi

223
aducea alesei inimii sale în mîini craniul unuia
din învinşii lui (din urni) – cu care se cam pare
că cam am letiza – ba de loc! Căn orice epoc
de boc,
*dacă fraterniza cu mai multe ca nibale la un
loc, (cu amăgeli şi promise) atunci preţu (caşi
tax ape penisE) pentru amăgei era mai mare.
**Dacă a ucis 2, putea să se că sătorească cu 2
două (şi chiar de 2 ori),
***dacă 3 obezi, atunci cu 3 pedefemei puteai
să,
***** şi tot aşa, etecee.
Ioteaşa se pretutindenea (pe lîngă denea) şi se-
mpămîntenea metoda lu boc de re – că sătorire
cu pu terea *)(Ajunsese déjà la - Boc la Puterea
a patra!
Precum ca şi găina cînd se vede ea pe grămadă,
rîcîie şi scurmă cu picioarele şi nu se mai
satură de “Sătrăiturele –de –Bine” şi dealte
nebunii. Unii mierea déjà pe la a 5-a muiere,
urmînd să se mai încă hareme o vreme, (cît mai
sunt încă în putere la putere – şi cît îi mai ţiu
puterinţele să… de cidă. : dacă săşi ia un alt
harem mai nou, pe care săl asorte la sacou,
Că
Dacă azi mînci cît un bou, mîini cei să mănînci
cît doi, şi pormă cît poţi să vrei
****(şi deo reuşi să ucidă 50 [cinci – zeci]
poate săşi ia hareme cu 50 de soţii gonflabile,
după numărul craniilor…
Cel care era cel mai mare ucigaş şi cel mai
ciom, se bucura de stima cea mai cea
<<””…. Şi …. >>> / Stima noastră şi mîndria”
Se scandal de fiecare dată lao asemenea
ceremonie de osuar. (de khmer portocal)
Că singura obligaţie a sapiensului mascul-
oman faţă de naţie era să procure hrană (mici,
peşte sau nuci de cocoşi fără e-uri) şi bă!utura
(berea, nu bragă) aşa de dragă omulilor <”NA
–Vă! Bă! Şi eventual să se joace cu ei ca un
yo-yo, din ici în colo, şi din colo-n ice.
Ademenindui cu polo nice de;’Panem et circe”.
Şi homunculi se bogda – prostea în fel şi chipe,
şise prosterna în juru la curu lu Boc – Bog!. Iar
după ce asigura ra ţia pentru o zi, obligaţia lui
se termina paci, şi deacolon colo începea
conducătoria cabinetelor doi, (unfel de predoi
deghizaţi)
Că Domnia sa conducea cocoşeşte şi udrea şi
matriarha toată Cossa,
Că ea era bossa care-a îndoctrinat toată
PeDeLa şia topmodela to ca peo cocă. (or ca
că?)
Că-n epocă, treptat, se renunţase la cat după cat
şila vile şi la cort, şi la rulote, şi se “să-trăia-
FeBine”- ‘din-ce-în-ce-mai-bine, din-ce –în-
ce-mai-înapoi” – întro cît mai aproape de oi şi
de boi şi de vite, şide “înapoile la natură”- -
undeşi făceau şi nevoile, şise mînca cît mai
naturel (fără Ee) – caşa ierea mirosu lui de boc
–
Că ce e – e, ş ice nu e – nu e. Fără cee şi fără
decee! – această directivă nescrisă din uie,
saplică. Că “sătrăielileBine” e fără cexine!

225
Căn băse – Raie, ho! Tărnicea NA-VE –Le ce
urma să se Na-vă!, şi cui se şaorma şi tranşele
de Na-vă! Cu cai şi cale în rate. Şi nime
nuntreba oareşce oareşcît (exceptîndo pe eba –
careavea drept de vetă).
Că chiar în bisericu neamelor, al cărui hrame
traiane îl ţine dinastia băsescă, io frescă în
altare într=o paletă udrescă în care se
macoviceşte pe teme bruxele cu sus-
menţionatele bebe – luşe (cu şi fără că tuşe).:
(bica, crinuţa, alinuţa, boagiţa, nuţa,
laviniţaşandră,şi simonica creţuţa – toate în
dife ipostaze drăcoase, şin dife faze de monici
[stră - macovici/?].
În rupestră se vede pe muri cum lucră la
recoltarea de guan caren acel an şin acel loc era
cam boc necomestibil – aşa zicea ea, şi dacă
ea, atunci toată lumea credea în
necomestibilitatea şin greu digerabilitatea
(acelui produs refuzat la export pe motiv de
limbrici). Da espre ‘cea aşea, că ierea de neam
coprofag, ţinea la ceva mult drag.
Despre Boc avea toţi o singură idea nudă,
şanume că pă lume nui mai mulţi Bocii, doar
unu îi, şacela ne e Domne! (da tot simultan toţi
gîndea acelaşi gînde, şanume că peacelaşi
şabon se poate. {deocamdate era un boc patre –
amirosit de căţei ca căcăţei
Că cum era un stase pentru dealde simbazi şi
guliveri, era şiun STAS pentru Boc.
***(Re venind la starea de canibalism din
epocu căcăniu-portocaliu dominat de statura de
căcărează alu Boc, “Codex Bocorum” şalte
texte psalmice menţionă
că:
>>… de obicei se mînca – cînd se mînca – ca
….rnea crudă a celor pe carei vînau
(că se cănibăleau ei înde ei nu numa prin
deneale){ şi nu numa pe din dos],
… fructe din jungle oraşelor (mai ales
portocale pe ales – aceste alesături fiind şi
singurele permise ca borîturi)
… alte plante comestibile, - cînepe şi ca
nabise, şi
…. mierea viespiilor sălbatice (ca şi cînd nar fi
ştiutără că nu toată musca face mere) unele mai
fac şi poli-mere, oricît ar fi la pute re.
>> şi purtau costume de vînătorei pedelei, cu
că ciuli peste cuşme, şi veşminte şme. Din
Frunze şi din scoarţe. (de copac portocal – mult
drag şi cul.)
Cal dracu dracul cum ţinea el la brende şi
rabdă pînpela calende sulfinării şi josnicii
dosnice numa şi numa ca să nuse spună că
Omănia a fost batjocită de referende. Astai
adevărată băsoterapie! Aproape cît o
simonăCreţie declanşînd ontreagă Mişcare
Populară prin pulimea gorghie. Sa gorghiat
pîna declanṣat un val de ipipie. (EPP)(
Că – {N.a. – că “Că”-ul e mai mult ca un semn
de punctuaţie, decît să însemne ceva}
Că ‘ce
Pe toate vrea Băse săle. (re- brenduie – {şi săle
bage (-n uie)]}). (ca un berbece)

227
Că multora cu mare screm ia berbecărit din
system cuaşa o berbecenie încît sa dus bufa că
ce berbecărie en cotrocenie şi că dacă ai
limbariţe pleci pe drice daice şi cun şut în cure.
>>Cum d ice?
<< De ce de nece, îţi mai spun înco dat iarăşi
că la băşi aşa e –
- băs şi starea de –Bine re vine.
Da deatîtea băsote şi băseli era cam multe
îndeseli de băşi.
Ca şi că cînd nu era destu, udriştii şi băsiştii nu
avea căşi şi deci ‘săTrăia” prin peşt eri oriprin
copaci maifagi –căşi trăia copro–Fagia punde
se nimerea, şişi ducea traia de azi pe mîine –
fiecare cu nevoiele sale –de nevoiaşi şi nevoi-
aşe – Că daia şi era fani traia (-ni). Trăirismu
însă îşi trăia tărîţa [cf. ‘şia trăit săTraiu, şi şa
mîncat mălaiu”].
*DA cîteun bici-isnic mai boc-otean venea să
le ia şi jimbla de la gura copiilor şamantelor,
şii batjocea ca pă iezi cu cuieţi co să le puie
taxidării pe manelării şipe francii helveţi, şialte
monezi cu care chipurle se fac oareşce măgării.
Dupce era ei prigoniţi de presari şide ANI
(şalţi prigoni prigoniţi la rîndul lor de ne
veste), mai venea şi ‘hodoronci-tronci’ dealu
ăla care “este” să-I :
<<”DA mata de unde ai? Ai?”
Şiuiteaşa îi bat joc-otea cu batjocotia de
NeDeNeA. Şicu NUPE. Dupe lupte şi iar lupte
(mai – mai că mise semicentenară pe 9 maiu)
denea- siştii iaşeza păi dei ARCA niza pe
“masa lu procu {ST!]” şii încura la rotisor şii
rotisa, şii pulănea cu pulane, ..<<”.. CUM
aşa?”
>> …Dacă teaşezi pe masă, îţi arăt cum se
face!” (citat plagiat dintrun adevărat preşedinte
oman, dispus să tenveţe cum să faci un ‘umeri-
craci’, şi cum să bei înainte dea porni la
(PAC!”) la răz boiu. _<”Ba pe măta!”.
####{privită cu lupa)
Lupta dintre tirania lu Boc şi demo-craţia lu
Băse apare clar hiero-glafiată (întrun demo ṣa
nuvă mire!) în toate cele 4 Alta mire. (şi
graffitată apoi pe Marele Zide, casă poată fi
văzută de suse)(şi cartografiată de muze). Să
nuvă mire că una din variantele de inventare
[trase la indigo], era tocma din paleo-
portocalie] (era?). Pă petele de la intrare, în
stînga era desemnat un patrulatere (roşu? –
symbol al acestei ere de Boc) ca o slană – cît
ţinea pridvăru, că e lagăru stîngist, şi nare
ivăru, căi mai închist şi mai Stalinist ca iadu
împămîntat – Daci nuse poate ieşi, - doar
intra(.] cu un Boc (unu din cei patru apocalipţi)
pictografiat răs-crăcănat, desigur un autoportret
selfiat din prima gubă, cu biciu în mîna stîngă
şicu coasa între picioare (cao Bică deancălare,
vrăjitorind vrăjitorii cu Muma Pădurei
(evidentă o dealde macovei).
Dace e drept e drept că
Pă peretele din dreapta e ctitorul carea
implementat la temelia raiului RAIA de “Să-
Trăiţe-Bine”, cu Torţa Democraţiei în dreapta

229
(şicu ciuru în cealaltă). Torţionaru zghiera
demenţial un ceva, un fel de :
<<”..Linişte, bă! Ce dracu!... veniţi întrun
suflet la mine săvă dau luminede “Să-
trăiturele-de-Bine” şi cingame şiun…blug, şio
“să-tră-bine” scrise pe carpetă. Era o Raie daie
hăum-meidă la care doar Băse avea)Ave!)
CHEIA ‘sătrăituluiGhine’(depe vremea cînd îşi
făcuse şperaclu de lacheie. Oricine intran pro–
gramu pro–gromit de “Ultimă Casă” era bine-
venit din prag că să lase speranţa de înc-un boc
şinco tură.
* Ia să vedem noi cei mai bese prin minte
Băsescului?:
Ultima măsură pentru a stopa obezitatea
obezilor bolnavi de obeză (, vorba lu Blum
berg)[şi bez-obezitismu lor obraznic, e să-I
şterg din ‘săTrăire’ în
FINE
PRIMO TEMPO