MANEA ADRIAN

Manea1

aka

Vuvuzela PPE

Vol. III
Copyright © 2019 by Manea Adrian

All rights reserved. This book or any portion thereof may

not be reproduced or used in any manner whatsoever
without the express written permission of the publisher
except for the use of brief quotations in a book review or
scholarly journal.

First Printing: 2019

ISBN 978-0-359-79309-9

2
 Motto

‘’Au de patrie, virtute, nu vorbeṣte liberalul…?’’

(Scrisoarea III)
PeNeLiberal-OIMEA
Lu alde Căcărău
Sau reunit cu po
Pulimea
Portocalicioasă
[ex-fostă PA
Băsească]
Şia- rezultat o mare
De căcăreze
Şun galben sulfuros
Zis Schwefelgelb pă să
Sească.
Cu miros pucios

4
Dedication..................................................................................... 6
manea10 – manea interrupted by hue ....................................... 7
manea11 – manea la PeSeDea.................................................. 37
manea12 – manea cun vai vai total.......................................... 69
manea13 – PS deṣi PNL = aceeaṣi mizerie ........................... 97
Dedication

Această manea
Io dedic
Pentru

La toṭi get-begeṭi-liberalii,
rareṣii,
verneriiohanii,
ṣi… bogdanii
din proto-istorii.

6
manea10 – manea interrupted by hue
(addenda corigge
La anterioritatea cu flacăra mov-
Casăse ştie că
Nu Petrov
Facu ţi şi dreguţi tȋrla
Cu PeNeL-OVINELE
Lu alde Căcărău
Mai rău ecă la Rovinele unde
‘’ Fratele meu, Mircea, a primit în primă
instanţă o pedeapsă grea, la 4 ani de închisoare cu
executare.’’ (citat ȋnchis) nu s-a ştiut că se pre-ştia
re
Plica
‘’Știe mă! Crezi tu că nu știe!!!’’
Se aplica tactica
‘’Noi prin noi ȋnşine să ne dăm ȋn gȋt’’
aruncȋnd cu scuipi unii ȋn alţii
pȋnă cȋnd
 pȋnă cȋnd fuziunea PeNeLeilor şi-a PeDeLeilor
a fost validată ȋn unanimitate, o data şi ȋncă o data şi
jumătate.
Formatiunile conduse de Klaus Iohannis si
Vasile Blaga, reunite ȋn congrese la Bucuresti, au
votat pentru fuziune. O ‘’Reuniune a nebunilor si
miseilor sub acelaşi acoperiş" Unii cȋntȋnd, alţii
doar aplaudȋnd
In debutul Congresulului, la intonarea Imnului
a fost omis numele Traian.
De la congresul de fuziune au lipsit foştii
presedinţi PDL si PNL, Emil Boc, respectiv Crin
Antonescu, zis Căcărău.
De din vale de rOVINE s-aud huiduhuie
Care de care mai HUE

– căcălău de Huie ! din UE

- ṣi din non-uie

Pana nu demult adversare pe scena politică,

cele doua partide vor avea un candidat unic la
alegerile prezidentiale, stabilit in urma unor sondaje
de opinie, intre Klaus Iohannis de la PNL si
Cătălinoiu Predoiu din partea PDL.

8
 VUVUZELA – XXL – Vuvuzela IcsXelă – S

([sub] CAPITEAUA a (III)a – bis

– la CÎ – treiE {ceL mai ceL CÎH]
Alfel zis. Urmează.

Un SECUNDO TEMPO
de
CÎ -
CÎ-HĂ

Ia să vedem noi cei mai bese mintea lu Băse ăl din

mandatu doi? (fostu) autoroi de “sătrăiţedeBine.”
Şide papiţoi cuaspect de că tălini şi damf de predoi:
<”O sus ţine ṣin Undrea în continuare pă udr ea (pă
ia şi doar pă ia). Caşi cum nu sar fi ştiit şi pîn acum
căi udrist şi it convins (din nucleu dur)…
‘şiosăi ciur
pă toţi carei contra udri!’
În timp ce mîndri băşiştii se dau pe feţi şi pe cure cu
pudre de udre şalte viagre-minune, aşteptînd o re-
inventare a unui pedeleu şi mai titane u, Băsu, ca
“>>>un sultane dintre aceia …” care an de dane şia
văzut batjociţi fanii de ANI şi fanele batjocite cu
mulţi batjoci de dAlde boci, (care cereau o de-
băseficare a statului băsist, şi-o ştergere din slavă –
inclusive ştergerea aurei cu care sentroloacă
ctitorele de icoane prin dive(rse) pantenoane.
Se cerea – evident, deadepţii lu Boacă, cu rogojini
aprinse în cape – să fie declarat referendumat şi
“odios”, şi să ise dea ostracă – într-un cuvînt se
striga cu omagie pe la colţuri şin cişmigie cîte un
<”Jos!” şiun
<“Afară!”,
>”Afară cu diasporu din ţară!”.
Precum şi altă vorbă de o cară despre o chelie extra
ordinară. (Pluse alte nespuse de spore ori pori.) Da
asta era o plastografie şio batjocorie de blasfemie,
atîta timp cît acolo, în ALL limp, Băse dormea cu
bulbuci şinu răspundea la provocări batjocotito are
cualte măscări decît. (cele recunoscute patunci. ca
oficiale. În Băsăraie._ dalea cu “…împuţită!”,
‘domle chestor!’ (or ofi zis ‘cherestegiu?”) Perche

10
sar putea crede
că boc Navean stoc îndestulă cinga, ori
navea destul sȋnge-n instal
Căn Măreaţa ARCĂ supranumită “Grădina
Carpată”, nar mai fi fost de dat ni
că.
Bali vernă.
Încă mai era de. Şi statu nu era cu steagăn bernă aci.
Că cuaşa Meşter Cîrmaci vom ieşi noi la vrun
limane după 2 x 2 cincinale (poate sau poate nice
atunci nu ne vom mintoşi la minţi).
Că an d’ane pedetoţii stă cu toţii cu mînantinsă,
şaşteaptă să pice şi paice fărîmituri de ‘SăTrăituri-
de-Bine” rămase de pe cînd plouase cu cîrnaţi şi
mici.
<”Naţi! Naţi!” –
din epoca de navă! Şi ‘naţi!’
(Io naṭie de ‘naṭi’ ṣide boco mascaṭi rămaṣi de cînd
ploaia cu cîrnaṭi. baio pleavă, şau plecat odacii şi
poricile care corau la “slavă!’
Că se zice despre orice “Na-vă!’ că
Trage la chei
(nota cuiva – Da de ce nici un “APEL” nu se face la
..’chel’? – numa la chei?,
adecă la Dane –
<”Dăne nouă…” / şi el zicea
>”NA! –vă!” – şi dalde noi
-‘bogdaprostea!’ (că danele erau BOG-dane, adică
alu un fel de mnezeu cu nume de Bog. Şi ne
bogdaprosteam la altă dană care trăgea la chei,
cualte bogdaprosteli de bogda-proste!.
Căn limbajul general omenit, inclusive cel pedelit,
“la – chei” avea sensu ab – scons
Că vine acasă, indifferent de bordei (sau bordel) –
[că şi el e un chei – casăL citez pe “My home, mai
castle! ie”.
Că trăgeau spre acasă la chei la ei ca mus cala rahat
(turcesc).
Că ci că
“dulce ca mierea e dragostea de boc (citat
aproximat).
Da era cam răsucit la vreji. Că bocii se dădea vite ji
şin batjoci cică că dacea vrea so lege, şice dacă! Da
Boc III, înaintea deai da cu tifla şial persifla pe
săracu cocoş, (ca un obez cu bacşiş ne simţit ce era),
‘cea şi el că
>>”.. si io crez în udră chiar şi acumă”
Băsel dacăl auzea / drept în picioare sărea /
De la masă se scula / Nici nu bea, nici nu mînca /
Din guriţ’ aşa-I zicea :
<<<<Băi Bocule, dumneata / De stătuşi /De mă-
ntrebaşi, / Adevărul spuneţi-aş:
Io ca săţi fuck ţien ciudă /no săţi donez nicio udră.
NO sabordez, Nici daco faceţi keo…
Ăla daca auzea / cu batjocote-L boc-cea / şicu scuipe
/ drept în muie,
(scuipii inter zişi în uie,
vor fi reabilitaţi ca ‘’opinie politică’’ de Nea Iohan,
carele consideră că ‘’cuvȋntul care ne uneşte la an
centenar nu trebuie să apară ȋn cel mai infam
instrument de cenzură din istorie - Index Librorum
Prohibitorum) ‘’Bătălia noastră de la r*OVINE
ȋncepe azi, cu sprijine divine. Stiu că vom putea
schimba această ţară ȋn bine. Aşa să ne ajute
Dumnezeu!", a ȋncheiat Klaus Iohannis.
(şinainte de dumnescrişi, ia mai trîntit o flegmă în
mutră::
,,”Băi Băsele băs băsos
/ Cîteo udră a mai cutră

12
/ osă te cam tragăn joasă./
Căn batjoacă
se dă fată / cu century de castitată / Fără certuri şi
…/ Cheieru-n mînă căi da :
NA!
- Să vezi CHEIA cît lopata,
/ Lacătu cît baniţa / Mititel cît un purcel / să faci
cinci căldări din el!”
– Caşa ştia băbătia / Să îşi apere fetia.?!)))
[nota mea –
CHEIA rămăsese de la ăi cu cheia de mai fuseră
paici, dale furase Băse cheia]
Dan loc so scoată din Moll cum paşol, Băse la scos
pe BOC la mezat din gubern – ele ceia ce era un
batjoc la adresa lu eternele. Şin loc să sentîmple un
miracol cu Boc cincele, a fost de clarat un nasol şi
afurisit cu afurisenii, pe afuriseneşte (şi pe alte 7
limbi, plus pe săseşte). Afurisiţii de aghiuţi. Ṣi lua
bobîrn ace cu caru, fiind considerat acaru carea
deviat Tomania de la linia cea filo – cală.
Boc Bobocaru (bolbocînd în el) în
că mai bobocînd bobocăria rămasă de bodyguardă la
steagă şila demo-craţie, a făcut din ga-ga-le şi
macovicale monumente de
“AVE! BOC!” –
Că şin slave urcă (inclusive în ‘Slava Rusă’ şin
‘Slava Cercheză’) miroase de boci şi tămîi, da mai
întîi şintîi în bocitoria din palata Victoria saud mari
boboce bobocind cu plînse de dolce tot înspre nişte
dînse (da astea erau alte băbăciuni – mai pore care
ştia să se pipi-ce în publice doar pe macoviceşte. (da
erau filipice doar cu numele) Da mai pe
bucureşteneşte (scuzaţi vorba groasă, da se mai
obicinuieşte (şila case mari cîteun băse) a trage la
CHEIU dîmboviţii e a fi lacheiu cuiva, a fila
cheremu unuia sau altuia care te cîrmă de nase. Şi
cîrmac era cine alt?
Şipe cîrmac cine alta-L cîrmăcea ? –
cum suceşte gîtu capu la omi – sau cam aşa ceva.
14:45 - "Azi, acest partid alege să se desfiinteze, să-
şi topească istoria sa milenară ȋn PNL. Ca fost
membru al PDL, cu sufletul ȋncă alături de cei de
acolo, e un moment pe care vreau să ȋl marchez
vorbind despre nevoia celor care şi-ar fi dorit ca
partidul să aibă un viitor să-si găsească un drum cu
care să fie multumiţi", a declarat şi Miss Helena
Udrea, la B1 Tv. ȋnainte de a-şi pune poalele-n
cap.14:24 - Buldogul şi HaHannis susţin declaraţii
de presă la comun.

14
aşa
[Că
mai spre bătrîneṭi, băsescul deṣi mai zicea ṣi Çhelos’
devenise cel mai mer chelos adept al popularilor.
Pentru el, orice popouă se împarte întotdeauna în
două:
-emisferu sudic ṣi
-emisferu Nordic.
(ca două buci unite). Lucru pe carel studia pe basic
ăla mic.] Dacă se vas au nu se va, nu se, da putorişca
nu mişca şi nuse lasă dusă (din cur sa prezidenţială)
cum nuse lasă dusă ursa din bîrloaga lui, aşa şi dînsa
îşi trăia sava –bienele pă lîngă trăianele [pîn’a
intratără cu auran eclipse ṣi-a fost portoricată în
lipsă - ṣi eclipsată total). De atȋta po pulime cu
gălbează la cură, care da iama ȋn PeDeLime să le ia
din fȋnă (căn porto-ric pȋnă şi fȋnul era un pic
portocaliu cu puţinel verde ȋnrourat)
La chei şi la cheie era că
călău
pe ambele male: şi pe malele cu Băşi, şipe malu cu
Boci (că era port lamare). Numi dau seama unde iera
căcălaie mai mare (vezi co să dai sama, tu şi haisama
ta!&co)
Că se făceau claie peste grămadă la pupincurare de
pre –şi posle – Daciadă, şila pupincuratu de
investire. Da la Chelu (zis şi necuratu sau, din alt
punct de vedere supranumit preacuratu popou) în o
gradă erau parcă mai mulţi chei pe Arcă!
Zic parcă!
Da parcă poţi să ştii précis? Aşi! (că navea destui
robertanastaṣi săi numere ouăle).
Că şila pupincurarea de utrenii sa zis căs mai mulţi
pupincuri decît la pupincura de luni seară.
Că pupincureii pedelei era cîţi hîndei vezi pe lîngă
garde.
Că pupincuria ţinea cît Omania şi tindea să diaspore
şi pe celălalt tărîm. Da tot diasporezii de la Rîm era
mai pupincurezi. De! Neamele!
Că se-nfiinţaserăm PeDechei pe unde vrei şi pe unde
nu vrei – ca şi cînd eram o ţară de chei – {cade
exemple:
Cheile turzii, Cheile bi cazei, Cheia, etîceia,,. pe
unde PeDeLicheii şi PeDeLichelele cu cheia de gît
îşi făcea veacu şi se PeDechiura fără sasculte de nici
un apele la
ci
că nişte PeDeLichele şi licheluţe. Asta ca şi cînd
licheliţelor leo poţi da cu măsură.
Că nu toate aveau harul, şi nici darul dea măsura
măsura.
Chel–
aru) = Stăpînu tuturor CHEILOR şi cheiţelor era
Spînu, carel delegase pe post de chelar provizor pe
Bocu de servici (de plankton paici, şi de bodyguardă
la nato)
DA o cheie nuia dato, doar ia arătato. (Nuie vorba
de CHEIA de la (ce)n tură la uie, nici dela alianţa
DA 1 ună, nici dela alianţu DA 2 (doi), ci cheia de
la centura neagră a lu Boc IV (doi),
(N.a. – pun pareu că vaţi gîndit putin la altă centură?
Ha!hA!)
Că dacă Boc umbla şi cu cheia asta şi vedea ce. nu
trebuia să vază şi auzea ce.?– nu trebuia sauză şi,,
Ci ca Ho!
cam înţeles dece era un NaudeNavedea. Da anţeles
şi boc că va veni un momente, supra –aşanumit
‘momentu “moţoc”, şiun posibil “PA!” de carei

16
Feposibil să fie pasibil ‘hic & hoc’ (DA boc făcea
pe nemtodomu şi era necredincios ca Tomu).
Că cum oare sar putea tîmpla ca pulimea mai-mai
să-l ruge într-un rug de mure? [dup’ce tot ei cu ruge
îl slăvizaseră de 4 ori în cele 4 zări], da noroc
că torc – quemada torcea şi sforăia alte saleme (şi
nuse salam-alecuma acuma), car fi spus şi el că
“proşti, proşti, de proşti, da…, cam mulţi
PeDeLoţi!” (iloţi) (citat din cear fi spus ăla dacar fi
spus ceva]. Da nusa spus nimic deocamdat,}
că erau ortaci peaproape cu ortăcia lor (gata săţi
întindă pielea pe spate), şia adoptat tacit ciocumicit
şi şia autodeclarat ciocumicia în poziţia ‘ghiocel’.
Da boc nula mai răbdat pă chel şi mişăl. (miṣalamele
chelE). Nu şia mai răbdat tăcia şişia luat CHEIA de
la guve şiia dat un copipeist (în caz de!, saibe )so ia
cu el în exile –
căn loc săl aferime, ăştial dă cu vreo huidă! Şi vrun
:Ieşi!”
că cam era prea mulţi beşi (pe cap de boc) (şi cam
prea deşi), deşi băsiştii încă nu veniseră toţi. Deşi se
cam intrase în epoca de post (-boc) şise déjà stră-
vedea
că şi reciproca era să fie adevărată odată şodată (într-
o eră de post –băs), po –pulimea (mai ales cea
exoda) tă continua cuacelaşi glasă behe cu multe
behehea
că <”Dă-ne!,… “Dă-ne!” (şalte behehe-uri)
şi din dane care ţinea de Sindicat şide famiglia
Bă&Co, li se făbricea cîteo oricee de oriceva pentru
vrun “Na-vă!” (căştia cu na-Vele dă şi dreptu dea
de-vota prin cor espondenţă din lumea de dincolo-
şa.
Tot aşa cam tot pacolo cele două bocitoare
playboaice solo alese să reprezinte fetele de la
Căpîlna (născute Pleşcoaice), sencor au pă lîngă
curu lu Boc-itoru Nr.1 (unu) căutînd şi el vreo
pleaşcă de stolo peacolo. În timpe ce circ umnavigau
spre un luk cît mai prezidenţiabil amîndouă (rămase
ne) se feisbucau pă feisbuc cu multă behehitate (şi
luk generos pe la spate) [caveau dos de liceu şi muie
de muu
Zeu!]
că nau de nici unele nici ele, ca şi ei, şi se diasporau
ca sporii în toate, căutînd stropi de euro-penitate în
Bine–trăismele. săTrăirismul era însă déjà un curent
politic desu et. {Trăirismul-de-Bine fuse /şi se duse/
un cur ent în gândirea filosofică și literară
omânească dintre cele Două Războaie Mondiale
dintre boci şi romani, care propunea căutarea
autenticului prin experiența trăirii nemijlocite a
ceele
vieții. Spre deosebire de ‘’SăTrăitorismulDeFeBine
promovat de Traian, Boc-d-acu avean sȋnge
poporanismul, o ideologie construită în jurul
conceptului de unicitate a civilizației rurale
românești, pe care o exaltă ca fiind autentică,
organică, în opoziție cu civilizația urbană
considerată a fi străină de realitatea românească,
fiind o civilizație de import, deci inorganică.
Din cele două curente culturale româneşti,
Klaus Werner Johannisul neamului
a semănat Asemănănorismul şi a cules
Muismul.}
Aşa căn
duet, monicuţa M. pela Londre şi bela Helena U. tot
prin ue, păla Parisă, [zisă din judeţu Gorjă)
senduetau cu oferte de ojă şi stickăre simoneCreţu.
Trăirismul, ca cur.rent politik, intra în lichidare de
stoc, ṣi pupincurii se dădeau la toptan.

18
BOC, campe sferte sarazine (dinspre mame) sa
săturat de “SăTrăielile-de-Bine” – (bune pentru
pulime)
că şia şoptit atunci în barbă (văzînd ‘a lor “proştime,
de mulţimi de, ‘cîtă frunză, cîte iar Bă! (notă
autorului – resping orice acuzaţie de plagiat – aşa
mia venit mie, ṣi nici nu umblu cu iarbă)
că ‘din pridvoru dă pă ARCă – să dea la cale
ovăz”(sau cam aşa ceva, stil imitando)
Deşi nu prea văz cînd şi dă ce, se între vedea o
ruptură faţă de foştii lui tovarăşi de drum, pe care
acum îi cioma. [cul meaAsta în “ţara ovăzului”?]
{cacolo-ncepea Raiu. Deşi iară şi iarăşi ise bătea în
şea, Boc se (prea)făcea
că nu pricepea –
<”Ne panimaiu!” –
Şi făcea pe niznaiu şi pichinezu.
că ecşii şi exsele (ex-cepe) şi foştii era marii anonimi
care lucrau la debarcarea sa (şin spatele lor lucrau la
fel de anonimi umilii lucrători de securitate şi
lucrătorii din miliţiile para-militare, care lucrătoreau
pe oricare şi arcăneau pe cine lise zicea.
Că nor fi fost ei ghicea, da din interceptări tovarăşii
cam ştia ce mănîncă, ce bea, ce zicea fiecare, cine cu
cine se, cȋnd şi unde s-a, dar mai ales ce gîndeşte
fiecare gîndărac.
Că cine în afară de ei mai cu tează să zică ceva de
Boc? –
- Acest neică –nimeni că hop-mitic.
- Dar Marele Anonime Traianul Băsesc e din
categoria cui rasatelor, a celor care upper cutează.
Că cînd ţiof ute băse un upercute cala gala bute, aif
utut un cal în izdă. (şi calul era de lemn şicu coadan
priză) ‘’Poate mo fi ȋnjurat el ȋn vrun fele’’ a spus
Băsescu, ȋntrebat cum comentează filmul ȋn care
apare lovind un copil ȋn figură.
- În schimb, rechemat în Ol imp, Măreţele
BOC e un sub-produs rămas reste dela categoria
cocoş (de sub-mijloc). Adecă un pullet care se
pehlivănea cu criza în fiecare dimineaţă de la ora 5
pîn’pela 6. cînd pleca pela service.
(La unu din cele 4 joburi ale domniilor sale – că era
un cadru de nădej
de!)
[N.A. –
uite chiar azi semplină aniversarea deplină cînd
BOC IV a trecut baricadu şia traversat Dîmboviţu în
fruntea celei dea patra mineriade, şi şia recucerit
palatu.
{Nota altcuiva – De cucerit a recucerit puterea şi
palatul Victoria, da nu mai înainte deal incendia.
Şica orce ortac care na avut un Raistag săi dea foc,
BOC a dat vina pe micu caporel Băsel, care nul prea
lăsa să facă ce vrea iel, şii striga fără frică desub lecti
că:
<”Ai grijă să nu cazi, bă!’
<“vezi că te muşcă de cur tot deai tăi! Băi!”.
Nu vedea căi iar remiză la o altă criză. (şica orce
Naude-Navede, nici nauzia ‘sirena Griviţei’. Cacu e
criză de cur papire (că cică pe drum e pe vine
vremuri că
căcioase şi băşinoase – specific epocii bocoase / da
şi bă soase);
…. Ieri a fost criză de iaurte, şi de mai multe
…. Alaltăierea criza de lapte bătute, [MeReU-L
nostru MRU nu se dă bătut şi stă ca vaca cobe cu
curun gard, cun fel de lozinc stătut de:
> “peaici nu se trece decît iavaş-iavaş, cu master-
card şicu gulaş în cioc!”.

20
Că la mereii din acest loc sfinţit de Boc mereu io
criză deun ceva şi cînd sajungem la li mal, hop! , alt
criz ne vine dinspre Evrop, şi noi importăm tot ce
vine dela Să-Trăitorii-de-Bine occidenţi (şi
decidenţi – Că Coana Europa nu se dă pet e-miri-
ce-e
-Da pă cee?
-Pă ce, pă nece, Coana Europă e un stabilimente ȋn
care există toleranţă zero pentru devoratori de
democraţie şi de lebede.
Căla eiE pîinea şi cuţitu şi cheia demo-ului, şi
formula de calcul a cotelor obligatorii Şal dracului
dracul, Băsescula făcut cea făcut şi nea adus şi
ultimu update al crizei: Criza de Cur.
Că
Nare coana Europă destul cure
cîţi pupincuri şi pupincure are Marea Mmişcare
popul ară a acestui dracul. :pulime ‘cîtă frunzime şi
cîtă ierbime” – (vorba Eminescului? ṣi toṭi cu
carnete ipipie). Daia unii boci mai costoboci şau
lăsat barbă, casă aivă undeşi zice şiunde săi pomene
pe europenoi cînd ‘săTrăismele-lor-de-dince-în-ce-
totmai-foarte- Bine” sencriză şii iar nevoie deo
clismă.
Cu toate Că tot de la ei ei nea nvăţat şiam retro cedat
(şi unde nusa putut retro, acolo pur şi simplu am
cedat) tot ce sa.
Că Veneau cu CHEIA de la 6case pe care au lăsato
încui ată acum 500 de ani, şi ANI leo retro,
şi cu cheia dela căsuţa de turtă dulce, şi le,
şi de la pădurea – şi paia “NA-Vă!”,
şi de la moşia – şi paia.., “NA-ţi –vă –ţi! şi Vlăsia.
Deşi nu vorbea la fel de fluent chebecoaza ca şi ei,
Scorilo ia dezmoştenit înscris
că, citez:
<”Urmaşilor mei Scorilei /
Las vouă moştenire , / etc, etîcî, etece-şi, . alte
etîceuri, şi ceo mai fi prin scor niceşti.
,,, Şi ălora lea fost retro cedat tot auru carpat (plus
brăţările dacice din dota lu Dece Bale) - (căruia iau
luat şi aura, casă nu eclipsească uia),
,,, ăstora o cotă din flota zis Argosă, casă nule
lipsească
…ăsteia – nosă vă vie să credeţi, iau retro pȋnă şi
fetia, iar ăstuia – recte Boc – iau retrocedat pȋnă şi
haznaua din fundu curţii lu tasu lu tasumare (plus
noiţele de la opinci şi aţa de mămăligă);
,,, cestora – caveau şi ei nişte chei – juma din platoul
continental (al mării). {mai rămăsese doar ciobanu
care şia pierdut oile, care se rapsoda popular odată
pe an prin pustiu cu textele “Ale cui sunt cestor
case?”
da nefiind în
că revendicate, se cam ‘urla cîini-a morţiu”}
,,, moda retro ajunsese tocma pînă la sibie, unde se
ştie case sibia de vie sănvie programul Última Casă’,
casă aivă ṣi Naibu cu Naiba lui o căsuṭă de turtă
dulce. Annual, Hanis s-anscris în programul Prima
Casă, pe care tot el ṣio aproba lui sieṣi, ṣii făcea
proba. Umblă vorba căn ultimii 7 ani în fiecare an
Omoiu ṣi Omoaia s-au mutat la Casă nouă ṣi-au
sibiat-o cu apă sfiinṭită casă no plouă.
,,, Ăi cu cheile de la Muma lu Fane Babanu au luat
cetăţile, (inclusive Hotinele), leau făcut bucăţi şi
bucăţicile de granit leau.
(că deaici lea venit venitul şi videnilor lea o oareşcea
idée prin capă. [atît cît putea capu lor să încapă, pe
lîngă vid).
,,,, fiecare veneau cu cîte o cheie, o cheiţă, un
şperaclu ceva, şi la fiecare chei gubernu trăgea o

22
navă! Plină cu “NA-vă!”
(şi boc leo edeca).
<<”NA –vă! Şi ţie! –
“Na-vă! Şi mie!
– “Na-vă! Şi luie!”
(Nota unui – nuvă mai spui
(că se spuia prin ui)
Că mai-mai să nu mai ajungă nici Băsescului – care
după cîţiva de ‘tuvă!’ şiun ‘’Tui’’
(de necaze că navea decît cîteva chei de case
bengoase – în număr impar de şase), Mnealui a scos
asu din mînică şio cheie dela NaNa lui.
Catîta batjoacă-I trăsese ăştia alu Boacă pînă ia retro
cedato pe toată în natură. Da calu şi măgaru dela
cotigă nu sau lăsat şi I lau restituit in-integro în rate.
Şi casă fie bat jocoria deplină, în ultima zi de
mandate lau somat să se prezinte săşi ridice primele
2(două)
rate,
[constînd, se pare, din cele două organe însoţind aiaa
calului].
{aşa că lu bădica Traian nuisa retrocedat Bucefalul
din urătură ȋn natură, ci ȋn rate – cf.
Că i-S-a sculat mai an bădica Traian,
A încălecat un cal laur,
Cu nume de Graur,
Cu şaua de aur,
Cu frâul de mătasă
Cât viţa de groasă,
Cu coama de argint
De ajungea până la pământ.’’…
{ȋn ‘’Letopiseţul de la Cotroceni’’ cică Udrea co
fustă roşie mini, călărea
biroul preşedintelui.
PeDe alte parte, cheia de la Dante o pierduse pe cînd
se translate vila (adică se muta pe nişte roate de
cotige mai spre încoae, unde e de toate.) Atîţia
batjoci de boci pentru o odaie cu piscină în baie?
Şinco odăiţă co cheiţă la arhivele de microfilme?
Că dacă
Venea vreo scorilă pre-dacă sau altă matracucă în
bikină, sar vedea fiecare floc cu floc depe bloc. Şiun
BOC ar inventaria flocăimea floculeţ cu floculeţ,
şiar pune bire. Din fericire porica nuse mai pipida
pacolea, (şi nici macovica – gorgonă, carese, parese,
impusese bonă de zi la iPiPi-zi),
că dacă
venea pe la Băse şi băsea vreo beşină într-un sac de

24
mălai, nu mai ai nici deo gogoaşă. (daia şi băse evita
başoldinele, pipizii şi pipi – zeii şi pipi –Zelele,
(baṣca PiPiIei), şi nuse afişa nici cu viitoarele
aiatuloaice din suita alinuţii- ( gorghioaice)
…, şi toate retrocedările se dădeau la cheie, şi erau
înă –buşite din faşă, inclusive staţiunile [pe care
unile, şialţii nule). Cei rămaşi fără ies la drumu mare
(mai ales în sezoanele estivale, cînd vara nui ca
iarna) şi flutură cheile cu rogo jine aprinse în cap, în
aşteptare (vezi imagini cu dacei fluturȋnd ȋn mȋnă
chei pe marginea drumului – a nuse confunda cu
Dacele fluturȋnd-uşio ȋn timpce fac trotuarul pe
centură
Presedintele Traian Basescu a dat ieri semnalul
pentru excluderea grupării Guşă din fostul exPD,
trasmiţȋndu-le celor implicaţi, implicit portavocii
Lavinia Sandru, că "ȋn politică e uşor să ajungi pe
centura politicii".
că, cine ştie, PPC,(=poate pica cevaṣi) şile vine
rîndu la “SăTrăitudeBine”. Retroul a dat iama şin
generaţia crescută cu cheia la gît, şi ceauşeii se
mîndresc cu broasca lor întratît, încît ise aude oracu
cum oracă la revederea vrunui codoş de ona
că. Din variantele de inventare de la Moşi,
etnobotanicele onlaine erau prea de modă retro,
chiar da
că unii foşti încăle, sătui să tot fie clonaţi cu
“<NA –vă! Bă!”- din “nui şi nui”.
Foştii de portaţi, siberizaţi prin diferite bărăgane
(care de care mai ca nale) mai povesteau {da nuia
sculta nimenea nimenica pe limbuţii acei,
că cin sasculte la nişte nimice şi mişeica ăştia, şi ce?
[cum sar zice nai la cine asculta –
şi nici ce vedea la ei / }
[ca nişti nauzi –navezi] – aşa că ei îndrugau – ei
 sascultau
(nici măcar Securitatea nui mai băga în seamă)
Că - Ci
că flăfăria flăfărea încă din pre-ziua măreţelor
auguste careau libertaria tOmania (şi datunci o tot
o). şi estem tot întrun retro. (urma la pe lista de retro
un zece auguste cînd venea diasporezii cu pungi cu
nevoi săṣi i aṭara înapoi, ṣi aṭa de mămăligă).
Că proaspeţii intraţi în ceapee se ducea) casăne
collective nevestele şi fetele?) cu euro-steage ca să
ee, şi cu multă slavă ne luau tot şine dădea cînd să
dee cîte vreo peripravă peste bot:
“navă! Bă! Şi vouă!”.
Şi ne europenizau şi pe noi pe undeva, prin asia,
doar aşa, casă nu se zică
că neam dat degeabă jos din arboricol.
Că întîmplările aste nu li sau întîmplat acum un
mileniu, ci acum un dece niu şi ceva. (daia, vezi
mneata, zice Băse la congrese, nui bagă nimeni în
seamă păia, şi asta era de faptă şi grija lucrătorilor
(dela secu.
Dovadă? –
Dovada era
că nimenica nu dovedea că ei lucrătorea: să dea cu
dilit, să pîrjolească locu, şi să turbe fîntînile. Şisă în
mîle apa din puţe. Ca să nu paţă şi Băse (al nuţei) ca
Bocu, care sa pîrlit cu flacăra dela torţa Demo
craţiilor, togma cînd sa scandat în core
“Beli-BOC flacăra!”
de trei ore (deau sărit scînteia şi scînteile iau pîrlit
barba
{că
Pă unde se bla cu ‘Scînteia’ numa creştea nici
iarba!]}

26
Şi lau efeminat ca şi mai un epilat demne urmaş deal
său (ca istoria săl consemne alăture de cîntăreaţa cu
barbă [şincă ne cheală]. Da ăsta era etalon de ciom
şi pentru securime, şi pentru secuime, şi pentru
nemtodomii din nentodoime.
Că dup’ceau primit ordin de ../
/ ..(retro),
de la nişte aşazişi omişori cam ciomii:
,,#”Femeile s-au străduit să lase casele noastre
curate, măturate, să fie faine cînd se vor întoarce
înapoi. Apoi le-au încuiat, au scris pe CHEI numărul
casei, au strîns toate cheile în nişte coşare mari, şi
după ce au plîns cît au mai avut de plîns, le-au dus
de dus cu carele la primărie, cum li se spusese, unde
le-au dat în primire şi bună păstrare (pîn’la re venire)
la Păstrătorul Cheilor, unu dealu Chelaru, noi
urmînd să intrăm în niţică conservare cîteva cinci
“Na-Le!’
(Notă la nota mea – Jur!
Că citatul e aproape autentic)
Păstrătorul Cheilor era o igă, = un fost lucrător (de
miliţie, dezmiliţienat, dezpieliţat de pielea sulii, şi
lăsat la vatră la ‘trai-pe-vătraie’) pe post de ajutor de
Boc-primare, carea silabisit retro-cedările imediat
ce ăştia au plecat pe unde aveau de plecat. Vorba
ceea:
<<”Cocoşu cînd se vede pe grămede. (de cocoşei),
rîcîie cu picioarele.”
Că dupa moda retro – ăştia dealdi cocoşi făcea şi
desfăcea Era.
Că era vintigi dor la cucurigi şila cucurigale (cît de
cît bute-gale)
Şică se dăbulena încă vrun tun cu retro –cedări auto-
date co flotă de
“NA-vă!
Şi “Na-ve!”
Astfel, din pepeniERA de cadre a PPE şiau băgat
mîinile în chei pîn’la coate. Un cadru de nădejde fu,
atît cît fu, şun Boc IV, da şiunu mai sibios poli
truccu 6case de ros. Politrucu Ṣasecase cu Politruca
sa notase că:
,,#” … cînd s-au întors ăia din nomădie pe undei
dusese Partidu (carea apucat să mai vie, care nu – la
luat macoveica cu dricu), ăştia lea dat cu ciuciu şi
lea arătat o gură de metro pe care să leo retro. (la o
di
că).
{Da ăia era sătui ei de becii Securităţii (care nu era
de loc bece domneşti), voia şi ei să se exoade, să
sencoade la coaden Bucureşti – port la mare, şisă se
tolane la soare în şezloange, deşi la piscine depe Ar
că, (atuncea cînd avea apă), era cam coadă
{ca deaici pînla Baba Dacă}
Şin aqua-magică coada mergea ca melcii şi se
melcea cu cît mergea. [deşi apa nuse dădea
încă pe cartelă, doar pîinea se car tela). (pentru unii).
Da oamenii legii spunea
Că ‘Nu şi nu,”
Că şi ei E un fel de omi şiau drepturi (aproape egale
cu ceilalţi PeDemuritori). Casă sen barce dea dreptu
pă ARCE (fără vize – conform Convenţiei de la
Geneba şi mai conform unei BOC 4 (patru) prelege,
care sublinia în bold cuvîntul “toţi”-indiferent de.
(că nu era exceptată nici eba , deşi avea bule tine de
bene luxă. Şimai plăteau bire la ‘săTrăiri şi ceauşeii
cu cheia legată la gît. (caun gît-legău) Aşa
Că vrînd-nevrînd, şi foştii deportaţi şi deţinuţi

28
politici aveau rezervare de cuşete la clasa a 4-a spre
a cincea [hamace cu curun apa provenită din
ajutoarele omanitare (din topirea gheţuri lord in
pahară)].
{N.a.–iară pentru restul team-ulu foştilor şi ecşilor
şi ex-cepecşilor aveau lojă clasa 1 (întîi- cu ordinu
Muncii în grad de mare. Caşa se decoară prin RAI}
Neavînd în cale cai mascaţi, şi neavînd CHEI la
hamace, ăştia nave ace face,
Că la dalde dăşti nu Acosta nicio NAVĂ cu
“NA-vă!, NA-vă!bă!”
şi rareori, mai mult rare –ori decît niciodată, mai
sabătea cîteo motonavă ceva cu vrun
‘davai!, davai!’ {
şile dădea mărgele de sticlă, clopoţei şi oglinjoare –
şin schimbe le lua la troc şireturile or nojiţele,
curelele şi gîtlegăii}. Da graţie lu Boc şi mulţumită
atenţiei coanei Europe, dup’cei graţia, lise retro
CEDA (prin cedo) zeghea în dungi dungate şi
bocancii. (cu talpe de cartoane) [
[căn grija aceleiaşi coane Europii fiind şio nouă
tălpuire) (cacum nui mai bătea nimeni la cur prin ui,
nici la cap, nici la rotisor, nici la.,,, dor la talpe. Casă
nuşi mai ia tălpăşiţa şi să se re fugă prin
Că leo fi şi lord or de cocoşeii lor şialte calpe
dintrale cu paleo răutăcisme. Da nu iera meaculpii
lor ci nişte simple mostre de truisme bazate pe
turnătorii de cevale, cam niţic contrare Drepturilor
Omilor şi Dreptu lui oamei.
Că cam era sătul Europu de habarnăcisme şi
onăcisme onace cu pretenţe de o ratorie. (mai ales
ebele din pederăţărie dădea esemple de la alde
alineGorghie care la rîndurle se răţoia la donaldu,
(nimeni altu decît cătăPredoiu, pe carel lua gura pe
dinainte şi se auto-proclama ,,)
aşa ca trebit o comis ie rog –atorie [tot PeDeLeea
săraca, care face ce trebe,
{“”PeNeLe face ce trebe’’]
numa şi numa lucre şi lucrături bine făcute] pe lîngă
unu onacaca să nuse mai bage printre orace şin (ga)
gale piunde nui fierbe oala.
{că unui o Nacu şialtui cacu lui}
Că prin ui se Bine-ştia că ionii olteni cu calpace (şi
nişte dita atîte broşte-n gîte) (şi încă patîte}
<”Cît erau în bună pace habarnau cît habarnau şi
odată deodată se evrikau şi se fiatluxau. Şi
senhămau cu multă hrebenciugă la un trecut
habarnamic de luptă de clasă, ‘şi dăi şi luptă, şi dăi
.., că încă dela primu boc I era paşoptez’
Că era re – bine- cunoscut HABARNAMISMU
bruxelez cînd venea vorba de vrun trecut. Dai o crez
căn materie de retro –cedărie aleşii (vorba vine)
aveau două viteze şiun dublu stan darde.:
- unu pentru cînd îşi cu dărnicie, (şi chiar cu
mărinimie creştină),
- şaltu cînd se termina retrocedăria cu dărnicie
şincepea o economie de retro-cedărie., (mai ales la
paie de chirpici, căcam aşai paici prin raie
- că cam aveau ei habarnaie de ici-pi-coli stoli
care trebe puşi în posesie cu oareşce zerouri şi
alrouri, başca o oareşce cît de cîtă amantă (de care
navea habare nici hoaşca dacasă, nici presa)
- că cantitatea de habarnamie (şide
prostovănie) din system tre’ să rămîie constantă. (că
suma prostiilor proştilor e o constantă universal
europeană)
aşa cum rămîne constanţă republica mazăre, mai
inamovibilă ca o hăineală, şi prea puţin

30
incompatibilă cuo simonăCreaţă.
– dovadă?
– dovadă de deatîtea brambureală cei la noi,
abramburica nici numai are rînd, nici în fund la cor.
{căs şi dai noştri, daşi dai lor}.
Or publica lu bica, citată cînd la Ploieşti, cînd la
Pleşcoi. Că sa ajuns cîrnăţăreasa!
Or ice habarnameală începea dela surdo-muţia
unora sau altora dintre habarnamii şi habarnamele
de prin guberne, care habarnau cum să hekăre un
bugete, şi cum să asome. Şatuncea veneau
nehabarnacii mai nedaci şi mai puţin onaci, cu trusa
de scule ajutor Pe Dele, şii învăţau ce şi cumE,
pendelete.:
Că toate marile averi şi marivile ale epocilor traiane
de ‘SăTrăimiDeBine” (Notă – nici o legătură
paronimică cu ‘Sf.Treime”), repet – toate încep cu
mici ciordeli :
&&Întîi luau CHEIA, apoi unu dădea cep şi pormă
fiecare habarnama pe unde putea şi cît putea, căcam
aşa se-mprăştia (de cine ştia) şi revoluţia portocalie.
Şi portocalismul de cum. Etrie. şi habarna. [şi damfu
de năşie].
Habarnamismul (caşi animismul) la omani nuie un
implement roman (nici traian) Nicina fost
implementat de habarnami migratory [şi nici na de
vrun habarnamel gen ‘adomniţel”
(deşi , mie personal, mie chiar simpatică, exceptînd
numele careo dă de goală {căi dea–Escului ) ]
} Că peaici a mai habarnamit şiun împuternicit al
Ălui acare (spurcat fiei numele acelui spurcat) care
nea funericit şi răs- turcit cu habarnamuri auzite de
el depela alte neamuri mai islame.
Că era năimit să ne habarnamice de mici şide mice,
şisă ne geamiice lăcaşele de cult pede. Da cînd
anceput şi ăsta săne (dea) salame de soia (în loc de
mici şi bere), pînşi ceimai habarnamici pedei
auvăzut că “camE groasă” (zisa o gorghiuţa mai
leuţă)
şică isa cam terminat habarnamia şi iau închis
pseudoGeamia, că prea a corcit civilizaţia de jos cu
cea de prea sus şi din presus.
Da dacă măntrebi
că cine mai habarnameşte peaici acum, pă sus în
SusăRaie şi pă jos (în JosăRaie), habar-nam! (sincer
săţi spun – că io habarnamu-namu) O fi fiind ceva
bagabonţi boureni şi moftangii dăidă Nileţi careşi
fack implante în nase cu etnobotanice,
că nici un habotnice habarnamic, oricît ar fi el de
aparatcic, nar mai putea habarnama ceva cea fost
déjà. [dantreb şi io aşa –
că dacă nu de cea, măcar de hăisa poate so putea?
Ă? Că oricît ai fi fiind de nanamuc şi habarnamuc,
nu poţi a şti cei bese mintea unui politruc!]
Că de la doja şi ghe.ghe.Deja se tot duc şi se-nroată
şi se-ntorc la loc pe post de boc. Deja pe feisbuc se
pixelează un buc cu fată de multi-truc
atoatecunoscător, atoateşti itor şia tot clar văzător
(N.A. – da io laş cam tot crede tot un naudeNavede!)
Că e o habarnamie generalizată (intrată şin ui) în
care hamurile şi bicele unui nu mai pot ţine în frîu
habarnamurile nărăvaşe
[căi cul dor cine se habarnamează]
(asta de cînd o habarnamă de oamă co jumătate de
faţa de riţă (iepuriţă?) şi co juma de fetiţă, a zis
{şincă nu sa dezis)
că doar habarnamia salvează Omania de criză

32
[adevăru-adevărat e că chiar aṣa a apărut un usere
salva mare. Da născătorii erau beṭi ṣi lau declaratără
mult mai apoi].
{Da asta era biată criţă, biata de ia, ca ăla care tot
făcea pe el (de foame?) şisa dus la doctoru specialist
încă care şia cerut pastille de trăit cît-de-cît mai bine,
(cauzise şi el de ăla cu “să tră! Iţi bine”. Doctoru ia
dat cîteva pastille de sătrăitbine, ăsta a plecat unde
avea el de plecat, şi după cîteva zile sau întîlnit iar.
(pe un maidan prin dos la modrogan). La întrebarea
că dacă se mai aia pe dînsu, BOC a răspuns că
da, %%
DA acum e mult mai bine, că nui mai pasă. - Nici de
Băsesc, nici de ui. Aşa
că alianţa DA (oricare din ele), în loc să nil dea pă
Băse promiţînd (la o oră de maximă audienţă) co
<”Să Trăiţi Bine!” – mai bine near DA pastille “de
sătrăit bine”.
Nici să nuvă mai preamire
că procesul de habarnamire se face prin autede
numire. (nu prin auto denunţare,
că încă de pe cînd se chema PNA şi nu DNA, se
habarnatiza şi se externalize treaba – că cam puţea a
băşi şia boci prin pretutindene a. [pînă şi dreptul de
semnătură şil de legau, şise băgau cuca pula fundde
lise struţia gîtele].
Habarnamitul prime era mereu sus-numitu boc de
serviciu, numit din oficiu primar la noi (or prim mini
stru ?{cu gîşte cu tot/
Despre struţ nuvă pot spune nimi
că])}
Parcăl şiaud pe Tartor argumenţind acest troc{:
>>”Vil dau pă Boc la schimb cun boc!
Las că te scot io din haznaua asta! (cu referire directă
la guvea Boc III) şite bag în guvele Boc IV, să faci
alta. [în general şi de obiceie, Boc cam făcea pe el,
fie că avea, fie că navea pempărşii la el. Avea,
navea, fix între 8 şi 5 el habar Navea pela guvea (caşi
iepuRiţa, care era şi ea o habarnavea, mda! DA nu
aşa co viziune habarnamică cică udra nici nul ştia pe
cocoş, decît aşa, din foto, şi habar navea cum se
sacoşa ăla) În varianta lui laică (ne-habarnamică
iniţial), habarnaul îşi gasea habarnaua şimpreună
habarnaveau tot ceaveau de habarnamat:
habarnamic sau habarnamar. Cînd se habarnaveau
habarnamii în habarnamarea cea mare – şi
senpreunau dinpreună cu alţi asfaltagii şi mai
habarnagii o asfaltau (deşi afară plo ua şise puse deo
ceaţă
[în piaţă]
Da habarnavuse cuplu udrea –cocoşi de condiţiile
meteo în care se puseseră-n posesie şin retro stare de
cod portocaliu a vremii boc-cice. [epoci boc – cii.!)
Habarnavemii vremii ăstei boc- cii zigzaganează şi
cic’ ne circ um-navighează în juru la curu lu…Bog.
Dan mijloc e haznaua păzită de habarnaua de Boc
şin juru la curu lui se uniţesc cît mai strîns-uniţi
‘caun zide-nalt de nuliţi’(copypeistare provizorie)
Rămîn pe din afară doar cîţiva habarnaveţi şio
habarnavetă fără drept de vetă. Deşi erau omi de
bine şi fusese re-ciclaţi, nu prea mai erau înbuni că
se rupsese de turmă şide habarnamirea a patră. Pe
urmă, (re)- constituirea de gubern [şi investirea] se
făcea cam cala un azile de ne buni:
<</..care e mai copt la minte? Şi dă mai mult? As
cult! ? urma licitaţia publică cu retro-ce /?dările de
rigoare, timp în care la pulime intra în vigoare legea
rumegatului de voie (cică lise permitea să rumege în

34
voie – de ce? [de foa.] caşa-ncepea habarnamizarea
– cam ca electrificarea la sate daici.
<”Hareci!”
Căn mediu urban erau majoritari dăja cei ce vorbea
habarnameza.
Că la aşa populimi li se dădea habarnameala cu
gamela şi habarnameli la pătrat cu gamely – dor-dor
sor mai hiberna şi sor mai tălpăşiţa dă paicea cun na.
că unui habarnai – cîntăreţ de votator de nai – ce poţi
săi dai? – Li se promitea – doar lise – mici şi bere,
(or una, or alta, or niciuna, ori toatedouă) da lise
dădea paie (să rumege în tăcere şin ciocumicenie).
Că la nişi la niscai habarnaie ce le poţi? Altceva
decît paie. [fîn nu – că de cosit la cosit de pe la toţi
Cosaşul Emil Ă!) Da ṣicu pai e ṣi fără paie e tot o
niznaie:
că
dacă nu leajunge paiele de chirpici, ṣincep să se
Achtunge!
Din deaici ṣi să se exoade?
Ca mai fost un exod într-un epoc de dinaintea erei
boc (î.e.b.), cînd au plecat toṭi ṣi s-au dez-egiptizat,
renuntînd la cetăṭenie, fiindcă fusese o hoṭie care le
fură paiele de chirpici.
Catît e deplină ţara de hoţi, ca fost habarnamizată
din temelie şi furată bucată cu bucată, şi stog cu stog
de dalde boc. Şiau mai rămas fomii ăştia lacomi de
omi care nu se lasă duşi daice. Cum sar putea zice,
aceşti habarnavuşi care au pe săturate cingame cu de
toate ex[pirate.
(Notă – rumegătorii de cingă se cheamă “cingăi” [nu
ceangăi})
Că habarnavii mai dănileţi şimai simoniCreţi, mie-n
sută cu surse-n guberna boc IV (pa! tre) îşi impart
Re - surse cam aşa:
_:ţie o habarnare, mie un habarnam, el habarnavea,
noi habarnaveam, toţi habarnau pe unde puteau (şi
pe unde-I lăsa conştiinţa să nauzească şi să
navedească cu justiţa cea mai băsească.) cică doar 4
la mie dintre omani suferă de habarnamie. În
habarnamă asta nunseamnă nică.
<<”da ăia 4 milioane de, unde e? da flota? _
>>Care, care? Ce zici tu, străine??!
(mirare cu supramirare!!!) – ar cam trebui o zi a
mirărilor naţionale} în care lumea să se mire şi să se
dezmire de cîte de destule zile ale admirării avem.
Da habarnavem de propria noastră habarnare Că
suntem dintre cei care nu ştiu, şi nu ştiu că nu ştiu
Şin habarnimicnicia noastră asta ne face savem tot
mai des zile cînd parc-am luat pastille de-să-trăit-
bine (dacă nom fi uitat să le). Şi nu întîmplător cei 4
∞ (lamie) au grupa Be – de habarnari fomi, într-o
habarnamie sulfuroasă.
<”Habarnaveţi, băi, habarnailor ṣi habarnalelor, căi
plină ţara de boci bocitori şi pori habarnamici care
cică de mici o tot ţin pe
“Tot înaintE!’-le Era mai bine înainte, în era de pe
bremea lu…, (şi aici fac pauze şi se uită în jură, apoi
se încură şi şop tă habarnautu şi habarnauta- sa).
Dupce nii de habarnamie, habarnamezii iau dat
dreptate bruca – nului, alţii încă nu Dai o tot nu crez
că putea un habarnavete să ne preve, de: vorba lu
Farfuridi :”Iar te faci chinez?”Da nici o pipidă nu
mă poate sili să habarnamez ceva. Cum săţi spui:
<Vezi tu acel cui din perete, de deasupra uşii? Da?!
Ei bine, eu nul văz şi nici nul voi vedea. Astai
habarnama mea. Cum alţii îşi au maneaua, eu îmi
am habarna-meaua.
Că ce – (altceva? Le) nenvaţă istoria?

36
manea11 – manea la PeSeDea

Istoria ne-nvaṭă că lovstoria se re.

Citez- Áscultaṭimă ce spun, psd-u-i cel
mai
bun’ ṣi refrenele din epoca de aure –
‘’votează cuncredere-re /
Liviudragne – psde-re.’’.
[n.a. – după votare ṣi re, maneaua a fost
interzisă prin lege, ṣipe dragnu au venit
să
mil lege.]
[prin aceste istorii paralele/ moda
fedegeelui
revine/ca un fire roṣu/ ṣica dovadă că
iată!
ṣi înco iată!
istoriile se repetă / ṣi nimeni
nunvaṭă nimic.) Geabă de ziua
drapelului
naṭionale / se intoană ‘Deṣteaptă-te,
omană!
ṣi ‘Deṣteaptă-te omane! Pe limba
omană/ ṣi
o! manu cînd s-a deṣteptat, a dat
drumu la
o manea: Maneaua ..ena
 VUVUZELA – XXL – Vuvuzela IcsXelă –

([sub] CAPITEAUA (III) - K {că

CÎH iun cel mai cel HÎCE, fără e-uri]
(cam a treia spre a 4-a oară)

= după
[sub] CAPITEAUA (III) - C {cea mai
cea C] CÎHĂ

= = Şi după
([sub] CAPITEAUA a (III)a - C {ceL mai
ceL CE 2 (doi) E]

= = = Şi după încă undupă

([sub] CAPITEAUA a (III)a – bis – la CÎ
– treiE {ceL mai ceL CÎH]
[Alfel zis. Că cică Urmează. un
SECUNDO TEMPO de curată CÎHĂ]
== că
‘

38
== că
‘cîh iun hîc’, or că
Tot ce se inversă se repetă în universă (şi nu vrea să
moară) (legea conservării)
Că Ce altce nenvaţă storia portoKaloasă??! :
:: . căt omania de la Traiane se trage.
;,.şatunci de ce tace CHELU? Ce inters E are?
(Ex – plicaţie =
[N. aut. Din red acţie) : habarnamia din Habarnamia
iun prelung process de. - / Cio – mi-za-re . a
organului (conştinţei ?) de partid şide stat & şi
[deformare a Omului Nou}
La nivel macro, ciomizarea înseamnă sale tai din
VUVUZELĂ pînă rămîne din ea un Organ ipotent,
adus în starea de ciocumicie. Această Om-noie a
omului nou tinde să dePeSeDizeze universal ṣi săl
RE-înnoirească în ṭoale galbene, cu sigle liberale şi
gălbează la orificiul buco-anal.
Geaba se mai esemes şise semesesc cei cîţiva
ştiutori de carte carea rămas prin cale,
că cinea tras în noi oare…? În trecutele de demulte,
[că erau cam statute şi trecute multe deale
macoveicii, deale Porei, şi alte porici mai gȋgȋlici]
Că pentru umpla-lumpi ‘tras’ înseamnă ‘tras pe nas’
droguri uşoare cu ebuşiare, aşa că boc şicu ortacii
săi scumpi trag ţepe la ţepe, nula umpa-lumpi. Şi
nicila umpalaci plini de umpălăcii umpălăcioase.
Urieşismul gubernamental la pedecioşi şi
pedecioase era aşa de mega-titan şide super-titanat
încît îşi căuta fiecare PeDegrie cît mai porto- kalie.
Şi mai olimpicoase. Ṣtiut fiind că portocaliu de
stînga se pe sedea, ṣică portocalia de dreapta se-n
gălbenea, s-a optat pentru un crin cu miros de cîhă.
Galbenul sulfuros dădea ȋn clocot ca vulcanii
noroioşi, că Io hanul era ȋn sine un Vulcan de
‘’făcut-Bine’’.
Că se ştie că cel mai bun Pi pidigri nui la omii ne
gri, nici la cele cu Pie căcănie, ci la cei cu cod de
bare în vrie. Urieşenii senvîrtea în juru cozii lu
nemuric, şi se epocau (chiar dacă au sau nau
ce[pu!}ţe. Şi iarăşi, şi iarăşi, dictatura lu BOC
revenea la loc că, uite, în ultimele clipuţe din sfertu
4, Bocu IV ia băgat pe toţi în confessional [da nula
spovadă, nu! (ori casă leo vadă?)
{un felde patu lu Procu}])
şi fără prea multE gargare şi gură, şi ură de clasă, îi
răs croieşte pe toţi pe-aceeaşi măsură. Boc devenise
un nou BOG care bogumilea orice atingea.
[Notă – ‘Doamne Feri deo măsură de logoş],
şi STASă, (da mai nainte o lasă peo anastasă să le ia
măsura la.) (şi să le numere…
Motiv pentru care izbucniră toţi în urale şintro
singură glasă de
“Ura!” şi
”HEKIN AH DEGUL!”
(N.a.–ăstai un ‘Zic’ tipic pentro Omanie a lucrului
FeBine făcut,
că chiar
că nu ştiu ceo fi însemnînd în limbajul neo-dracul,
din epoca de post-băsire şi flite la
“sătrăiteledeBine”. Da dacă omuleţii aşa striga, eu
aşa am copiit, ca peun ‘TOLGO FONAC’ – căi tot
un drac ceo fi însemnat, [daco fi însemnătorit vrun
ceva însemnat pe vremea lu ăi din Brob-Ding-
Dangă])
că Spre pildă, despre rolul copiştilor şial copypeist-
iştilor în istoria (manu) scriselor scrise şi rescrise [da
şi al stenogramelor MeReU retrans scrise], pedeluşu

40
 tace mîlc şicu tîlc face cu ochiu spre pedeluşa care
şi ea se preface a nu fi nici un of. Acoperit. (luînd
exemplu unui Miron Costinit, într-un final de ‘A po
strof’:
<”Cine-şi face zid de pace, turnuri de frăţie,
Duce viaţă fără greaţă într-a sa bogăţie.”
Aşa că,
Cum sar zice, îşi arată intenţiile paşnice şi pentru a
scăpa (de scăpău) cu viaţă
(că altfel nul mai vota nici dracu),
Guliveru democraţiei omane, cel care…, şi care ….,
jură supunere şi credinţă lu Rexu Lilipuţoi, şabia
mai apoi e primit la CUR
te (pe ARCă), unde are ocazia să asculte de alţii, (dar
şi să-I asculte) şisă observe obiceiele şi moravele
locale (că acel loc era de fapt toto Omanie mai în
miniatură, cuaceleaşi obicee pedee, - da încă ne bine
făcute şincă nebine crecute can Omania lucrului
bine făcut). Că după
-Epoca de Aure, şi după
-Epoca de Baligă şi BOC, se lansa ȋn UE conceptul
de *U*E, şi se tăia panglica inaugurală la
-Epoca de MUIE.
Piticania care piticoţea pacolea era atît de nan (înv.)
şi de habarnam încît pînă şi umpla-lumpii
zdrenţăroşi scotea limba la el pe feisbucă, şii scria
prostii pe spinare. (dad oar cu cagule peste cagulă,
că nu te pui cuaşa un draculă de doc. În Constituţi .
Că cînd lapucă amocu, Bocu bate marginile şi para
– ginile (şi băse mijloacele ?) În scurt timpe, criza
(da şi păgînătatea) eca “Pleava VÎNTurată de vînt”
(citate semi copiate de peo feisbucă ca răspunse la-
ntrebarea că ce mai face boc? În slava lui. )
<”Slavă Ţie, Boace!”–
 Vi so fi tot spus şi răspus, şi poate că încă mai ţi so
fi spunînd că urieşizarea liliputului model sa casă
avem şi noi un totem – ceva, sau un ceva ca un
toteme de care save mane teme cade Celmai dracul
Dintr-un mic scrib (conţopist care copia acte [şile
lega]{liza} – sa ajuns la un ditai scribălău ‘scîrţai-
scîrţă’ pe hîrtie, care-a copieturit în manuscrisul său
cam tot ce şia dorit şi nu şia, inclusive scenele horror
or prea sexe.
Treptat, toată scriptologia şi hîrţogă Raia sa sa
stenografiit unitar într-un CO DICE (“CODEX
BOCORUM”), reprezentînd cea mai veche formă de
carte scrisă cu grafie boccică existentă la omani. Au
mirosito, au pipăito, au zdrăngănito,.., mă rog, cîte
nu iau făcut înainte săi dea de capăt şisă vadă în ea
‘a 8-a minunea’.
Că această culegere manuscrisă de legi draconice,
şin general ciomice, (adică cît mai boccice), are tot
felul de texte vechi, pre-PeDeLice, şi prea puţin
edenice, de obicei cun conţinut variat, dan principiu
despre. PeDei şi non-pedei (nişte cetăţenei de rangu
trei). Daia, pedemogulii , (în frunte cu Cenii şi
Denii) văzînd aşa, îi zicea :
<>’Măria Ta! /
cu pa! harul îndeseşte, /
Dar cu birul mai răreşte”.
(că şiăştia bătea şaua [adică la Harul Băsesc], casă
priceapă iapa. [da la ia nu-I venise ȋncă prima rată.
Da lu Udroaica lu Cocoş şi lu alde moş Boc li se
retocedase ca lul ȋn natură şi primiseră deja prima
rată.
Cum arăta prima rată?
Păi cam ca unitatea monetară din Botswana, dar
avea circulaţie cu ia ȋn toată uia.

42
Fiindcă multealte basne şi băseli scornite pe seama
birăului au precedat “O bună samă de cuvinte” (vezi
şi tu cumui prinse cu ARCA nu pă prinşi, şi cum au
fost ei înjugaţi la muncă şi mînaţi cu BICE (deo bică
alu ăl cubiciu, Cum care?,
-Carea pus biciu pă ei pe doi – doi – patru-lăi), citez
după ureche:
<”.. de au arat. Pe o culme de deal, şi au ṣi sămănatu
ghindă şi s-au făcut dumbravă mare…”. Şa avut ce
făină (de ghindă) săle dea la tot natu, săṣi facă pîine
casă nu moară de foame. [Vrabu mălai visa, Da a
venit o curoasă başoaldoasă de la saivanul
PeNeLoid,- o ditai cristinătrăilă obişnuită cu
SăTraiBine şi cu nu treţe fine - şi cȋnd a scăpat o
băşină ȋn sacu cu făină, nu le-a mai rămas la 4pede-
i nimic, nici de-o li.pie. (Sar putea ȋnsă să mai fie
pentro juma de Um Alie, depusă ȋn stratul de praf de
pe canatul uşii de la cort). Da alta nui chiar tot-tot.
ȋn materie de po
Pulime nomadă.
Do
Vadă
Cum să vă spun?
Ecă Uiele a fost, este şi va un
mare stat HUN.
{Graţie superiorităţii lor într-ale războiului, şi
mulţumită cailor lor, hunii reuşesc în scurt timp să
domine sud-estul şi centrul Europei, şi nordul, şi
sudul, şi vestul, şi sudul sudului, şi nordul nordului,
şi vestul vestului (exceptȋnd Brexitul, care s-a
brexitat egzact, reuşind să evadeze la timp din ui,
peste canale. Daia se binedice că de la sublime pȋnă
la ridicole nUE decȋt un pas – Pas du Cale.
Un sas depe la noi a luat ridicolul
PAS CU PAS,
să vadă cȋtu-I, şi ȋncă n-a ajuns la apogee. Că şi eu
cred că mai e multă *U*E ȋn U.E.) lucru poate
imposibil fără biciul marelui lor conducător, Attila.
„Biciul lui Dumnezeu”, a venit, a văzut, şa futut tot
ce-a găsit prin paicea, că nu ierta pe nimenea. Vorba
or bană - „Mi-e drag Aristotel, dar mai drag mi-e
adevărul!“
Prim marele Emil Boc a anunțat că s-a pus cu
”biciul” pe angajații din Primăria Cluj-Napoc, }
Bozgorii s-au tȋlnit ȋn udemerismul lor cel mai şov
chiar ȋn catacombele din na poc şi l-au acuzat pe
PreaȊnălţimeaSa BOC că nu-I el bocul primordial
din ui, şică a fost ouat ȋn pre-era creştină deun atilă.
Pentru orbanii păgâni problema nu era pe cine
adorau creștinii din Napocă, ci faptul că foștii
păgâni nu mai respectau zeii păgâni, şi nici măcar
udemereii. Persecuţia penalului Boc a avut loc ‘’hic
et nunc’’, adică pe loc. Absolute insensata fiunt in
hoc mundo.
-Vero! (=Adevărat).
Cel mai nero dintre Kelemeni hunori se zice că chiar
a vrut să fuckă din Boc ‘’O Dirce creştină’’. Io sunt
mic, nu ştiu nimic, da cam aşa se zicese.
Udemereii erau toţi pepei (afiliţi la Partidul Popular
European) şi sau strȋns toţi trei, (fără ghelistul
Matei), ca să re-scrie ISTORIA şi Evanghelia după
Iuda (lucrare se pare pierdută, din care au rămas
doar cotoarele şi praful de pe tobă).

‘’Dar poate şi mai important decât toate aceste ude

mere arme era nimeni altul decât calul, nelipsitul
CAL din orice activitate de uman, un element

44
absolut definitor pentru societatea hună şi pentru
PeDepopor (pre- şi posle- oricărui Hun-or or
Hunoară). Nui prima oară cȋnd spui că cronicari din
ui, ca Ammianus şi Zosimus nea spus că hunii
luptau, se sfătuiau, mâncau, se sexau sau chiar
dormeau în şa.
-Cum?
-Iote-aşa, ca goţii cu goţiu lor cu tot, care sfor (fincă
am stat treji şi viteji ca muieziipsd să nu fuckă vreo
măgărie PeDindosnică). Nu este astfel de mirare că
Sidonius îi compară pe kelemenihuni chiar cu
miticii centauri. Aşadar, având ca sprijin fiecare cȋte
un cal-putere robust şi #rezistent# ȋntre picioare, cȋte
o armă eficacă şi marea lor mobilitate şi viteză,
hunii atacau pe neaşteptate, în unităţi detaşate,
alcătuite pe baza cosangvinităţii membrilor.
(cf. aprox. Irina-Maria Manea)
Revenind la Eveanghela după Markcobela,
-Care Marcu?
-Care trage-n cur cu arcu.
Stă scris că toţi cei 3 evanghelişti victori s-au dus
călări ȋn ţinutul Erdely (pă săsească SSiweberjen,
şîn turca bruxeleză Erdeli.stan), unde se descălecau,
cacolo se baptizau ei ȋn rȋul Mureşi, şişi mărturiseau
păcatele şi greşii unii ȋn faţa altora.
Aşa că deci şi prin urmare Hunorii şi toţi tocheşi au
fost primii care-au descălecat aci, ȋn Ţinutul
Secuiesc dacia. Şin lipsă de alt Ioan, plecat să
Iordane pe la Iordan, se miruiau la cȋte-un or Ban or
vro Imre mai Orbană. Şi or Banele ierea îmbrăcat în
haină de păr de cal, avea cingătoare de piele cabalină
împrejurul mijlocului şi mânca lăcuste şi greieri
sălbatici.
7. Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea
Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt
vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua
încălţămintelor, nici nojiţele de la clăparii de ski
{paranteză
ȋn paranteză
[Zi
Dacă mai poţi zi ceva de]
Schimbarea la faţă a Orbanului, de la
-“’Cine este generalullll”?’’ la
-‘’Mă voi implica cu toată forţa pentru demiterea
preşedintelui’’.
Nu o poate explica nici Bibla, nici ‘’Gesta
Hungarorum’’. Cacolo stă scris dor că cei 4
evanghelişti era 3 – V. Orban şi e L. or Ban.}
*
-Nu vă fie cu bă nat, zise Boc, din colţul lui, unde
fusese pus la colţ ȋn genunchi pe coji de nuci, da mai
scrie şi că tot atunci
“”s-au dus călări ȋn ţinutul Erdely (pă săsească
SSiweberjen, şîn turca bruxeleză Erdeli.stan), unde
sau descălecat, şi sau ȋmbăiat ei ȋn rȋul Mureşi, şi…şi
cȋnd po
pulimea de huni şi hune ude
(meriste) au binevoit să iasă din apa răcoroasă, nu şa
mai găsit nici caii, nici şeile (ba pardon, nau rămas
chiar la curu gol, că lea rămas şaua turcească)

Boc, care ştia şapte limbi şi săseşte, le-a mai tradus

odată textul din Gest ape ungureşte, şi ȋncă o data pe
maghiareşte, şa făcut un gest a lehamete cu mȋna şa
ȋncălicat pe-o şa şi vas pus un Pa!
PS
Se uita la nemtodomi ca la nişte juma de omi călări
pe jumătate de iepure şchioape

46
Poi
Prima-primorul Boc-lege a fost să-şi delege
atribuţiile de Prime Lu Boc II, penca el să-şi
retrocedeze calul strămoşesc şi să pozeze pentru o
statuie ecvestră (comparabilă cu Udroaia lu Cocoş
călare pe calul Troian). Da retrocedarea s-a făcut ȋn
etape, prima tranşă retro
Cedată
Pe care a primit-o boc
ȋntr-o adunare festivă festivată ȋn Na Poc
a fost Sula Calului
NA-
-ţi-o, mă
Moştenitorule
De hoţi de cai
Acu ai
Să plăteşti impozite pe
Titlul deprimat.
Da la război, cala război
Nu contează cine e primul
Care dă la gioale
Ci contează
Cine rămȋne la urmă
ȋn picioare
(urma allege).’’Viitorul e al celora care ştie să lupte
şi nu se predau. Sau „La Garde recule”
Premierul interimar Emir Boc, a cumpărat cu 15 lei
un bici, spuiind că PeNeLe face ce trebe, şică
Trebuie pus biciu pe ei, ȋncepȋnd de la Parlament
(legislativ) şi de la Guber (executive), şi mergȋnd
mai jos cu biciul, mai departe, da nupe paralmentarii
democraţi-liberali, şi nici pe liberalii ultra-
conservatori, nici pe udemeriştii ultra-progresişti or
liberschimbiştii neortodocşi.
ȋn acel ‘’La belle epoche’’
Primatul Boc din suszisul Na
Poc
Avea ceva din piticimea măreaţă a lu Na
poleion
mai ales cȋnd stătea cu biciul ȋn mȋnă
şi se dădea jos din arboricol dȋnd din coadă
[că cică toţi omii se trag din maimuţe care-au coborȋt
din pomi
Şi nici bocii nu sa lăsat mai prejos,
Doar că boc
Nu se trăsese chiar de tot]

După
-Epoca de aur a Ardealului
-si după Epoca de Baligă şi Boc
-urma să vie Epoca de piatră a lucrului Bine-făcut,
cu tot ce mai rămasese de scris scris pe piatră.
Pedeevangheliaru legilor boccice conţine însă şio
serie de adăugiri, ştersături şi adăusături (şalte
ştersuri şi puncte-puncte), datorate unor alţi copişti
interpolatori, cam răuvoitori unii şi prea binevoitori
alţii, careau stîrnit multe discute byzantine în
trecutele UI, privind pater nitatea acestei
capodopere. Anonime a Marelui Anonim căci
Basnele scornite de interpolatorii CODEX-ului LUI
erau şi dale care pretindea că omanii sunt urmaşii
tîlharilor din temniţele Rîmului, daţi de craiul
Rîmului de pomană. (pun CIUR de mălai) Parcă noi
nu ştim că nu daia romii se trag înapoi expre spre
ţările calde prin strigăte de <”BOIACH
MEVOLAH” şii previn pă toţi care mai vin în stol
să se dea la o parte din calea lu unu, Boc În TÎiul
Neamului.

48
Că Marele om politic BOC cel VITEAZ şi
CELMARE, cînd e pe la vro gubernare, E un brob-
ding-dang-gian topmodel şiun reper moral. (Cînd nu
e, nu ie).
Că cînd e altfel şi nuE la gube, boculeţ e iar un
lilipuţan prin lilipuţimea din ue, un ghemiş cuaspect
oman, un felde boc-oman, deşi al dracu dracul,
aghiuţu are chip de homuncul cu barbă, fără alte
conotaţii sexuale. Da încă datuncea, Tartoru la brob-
ding-dăngănenii era băsofon şi băsofil, şil cînd în
hăis, cînd în cea. [daia rezultanta gubei era cam ca
pişa boului). Şi din brob-ding-dangeala marilor
puteri din stată,
BE vs.BE
eşea o debandadă care se stampeda cînd la hăisa,
cînd la cea, un ori-ori şi or-orea
{Că deatîtea orii se dezorientase şi polii şi nu se mai
putea da cotele obligatorii de migratory şi diaspori}
(Şi patunce? –
<da, datunce!)
Că şi noi suntem o de migranţi transhumanţi, cu
omuli degringolînd de la tîrle peste uluce, şi cerînd
azilen (4)pede. Giumbuşluce cu care puterea băsistă
îl giumbuşluca pe boc cînd aşa, cînd aşa şi pe
dincolea; îl hop-mitica cînd în susă, cînd în joasă (şi
uneori îl mai şi scăpa din braţă – daie a ieşit un
scăpău), şil yo-yo-oa cînd paicea, cînd pe dincolea;
cînd îl brob-ding-danga, cînd îl lilipuţa, ; cînd îl
despuţa, îi punea danga pă pele. Da toate aceste şi
toate acele se ierta
(că nu daia era indulgenţe în tîrg?)
Că trecutele şi mai demultele gube nuse mai ţin
(minte),
că sau habarnamat puţin.
Că nui nici o bicică de mică, nici o alinuţă, nici o
sămînţucă de poruţă şi nici măcar un denealuşi săi
întrebe – ca pe bee, cum lear fi întrebînd eva Em.:
<”Nui aşa că habarnavuşi?”
<”Nui aşa că eşti un naude-naved şiun habarnamat
tonomat care nu crede decît ce I se spune că vede?
(şinu umblă să dez-groape chestii –trestii prea
demultate - şialte malte –ialte. Că pe de alte parte
era recunoscută habarnamia coanei Europe, cînd
venea vorba de vreo trecută din trecut, sau dintr-un
mai mult (ca perfect). Codată se burica că
<_”KA put! Nu vreau saud de gropi şi scheleţi!”
Că dănileţii şi alţi habarnaveţi au acoperit (ei fiind
ofi acoperiţi official) isteria des humărilor la gropu
cu var al istoriei, şi toate sau prescris. Aşa că nar mai
fi nimic de scris şi nici un habarname papahagiesc
de păpuşat. (or de pănuşat?)
>Da de ce sa habarnamizat tovarăşu Băsesc? [or dor
face pe mortu? Or s-a petrov it tovu?) Tocma el? Cel
carea re scris istoria şi ăl dea con damnat –isma şia
făcut şi clizma la criză (pîna trecut de stadiu de boc
şisa dezconstipat cu “hic et hoc’. E caşicumE mai
întreba:
Că ce caută HÎ la CÎ?
-< chiar aşa!
– Da ce caută “HΔ la “CΔ? nu măntreba.
<<Întreabă mata pă eba sau pealdi stolo căcam ei fac
atîtă în vîrteala la CÎ –HĂ pacolo (şil dau în gît păla
cu broasca stată-n gîtă)
## DA de ce tac elitele?
Dă ce tac pleşii,
simoniCreţii,
da mai ales de ce ne tac dă Nileţii dela Înalta Cur.
(te-ai fi aşteptat să?

50
Că doar nor fi şi iele habarnamante de bocu dela pute
re?
Şi dă ce tace hamante lelu stolo?
De ce tace acel papahage? Şiacest.
<dece tace filosoful Meşora din cabinetul Anei
Paukăr, şi de ce Pora lui, dar şi Tutankhamonul tace
cȋnd nu-I de tăcut şis SpikărCornere la orce colt de
ştrase.
Şalt papă-lapt de care unii zic că de fapt chiar şacu
“dracu rîde de monicile din PeDe, şipe sine nuse
vede!”
- Etete la ele de sulfine te! Cine sa găsit să de cine?
Hă! Şin general de ce tac toţi ceilalţi papahagi atît
de dragi telectualului satului (danu cît cheşu) ($$)
Că pleşu-vu se aferima singur cu toată “stima şi
mîndria” – şise complimenta cun pata pievece
complice la abece-ele habarn[am]o-craţiei.
C ăl mai mezin (cu glasă de muezzin) darul
democraţiei băsite e să ştii cînd să taci ce să taci. Şis
atît de multe de tăcut încît nen toarcem iar la acel
pavlovian
<”Cei de făckut?”) Chto delat -De ce tac bă siştii?
– cum de ce? Fiind căs la pupincurat doasa marelui
PeDeDemocrat. Cum ar zice omanul “<Limba vacii
este lungă, de lungă, Dar la coadă-şi tot n-ajungă” –
aşa
căi nevoi la Băsu băsesc de pupincuroi de elită.
Şapoi cu oricîte trîmbiţe şi surle sar pata pieviţa
bourenii puterii (de viţă plăviţă), CHELU cînd aude
de cool tură cică
“îi vine să urle”
(citat mai re-citat odată dun alt dăst caiel)
Căn loc să-I vadă păştia alu boc cum se papa
hagiesc, mai bine-şi ia un boc săl crească, săl ţesale,
şal şampoane, săl ..,
(că Boc era un fel de pete a lu Băse. Da tot pacolo
prin pet-shop făcea hip-hop şi sluj şise izmenea un
lăzăruş de pluş şi mu cava pe post de Albu-ca-
(Zăpadu). Da avea luci cam de tuci şii lipsea aura şi
slava Ebei-ca-Zăpada, or sclipiciu de Izauru. Şi
nime no trata nici cu curu, nici cun mic şio bere,
ceva, cavea faţă de cenuşereasă încenuşerită. [camca
faţa (or să fie oare dosu?) în doliită a monichii
macovei, în floarea vîrstei matusalemei].
{ceea ce era complet false, că “crematoriu ‘Cenuşa’
nu lucra decît cu materialul clientului}.
Alte materiale clientelare se re publica în republica
procurorilor pe blogile oficiale, unde fiecare blogăr
leat cu Mandela îşi lua un blug (sau îşi dădea jos
blugu ( cf.’Jos textila!’) Şi prima a mai primă
îmbluginată toată cu ultima generaţie de blugi cu
cristale swarovschi, era un fel de baconscki maco-
udră.
(că păşti îi cunoşti după umblete, după măşti şi după
bikine, cum ar zice oareşcine:
“<Lă –mă, mui că, şipă mine!” CertE
Căcînd începea nuţaa sta să cînte, toţi îşi avea ceară
în urechi şi sigilate cau crezut (după miros) co să
cînte Sirenele (apud. ‘Sirena Griviţei răsună, daco
tragi de coad ă Şiacel Roaită al democraţiei înviate
era alt lăzărel caşi iel, da niţel mai boaită, cu nume
de băligel bourean. Căn aşa Epo că de Baligă
(că cică mămăliga nu şi nu explodă) oared oar
emilbocu a declanşat habarnariada?
Unii zice că cam da, /
Alţii că nu prea,
Mulţii zic că aşa şaşa, fiindcă uite, puţinii împart caş
cavalu
Că nici io naş prea crede, da,,,

52
Că dacă nimeni nu te vede şi nimeni nu te-aude, asta
nunseamnă
că nu exişti, cid oar că ei e un pic de nişte naude-
navede şi nişti habarnamişti.
Că unui Boc, - dragu de Boc hop-mitic.
Fiindcă, dupun Pann, cică
“>curu băsesc nu cere chirie / poate vorbi orce fie.”
Aṣa ṣi boc.
Auzind cum toca toaca toc-toc-toc pe toace-nalte
(aproape cît toace le udrate, da mai nalte şi mai
gorghi-iate), papahagu a plecat în hagialîc (casă
nuse trezească cu jandarmii în musafirlîc peacasă
pela uşă:
<”toc-toc! – în numele udrei – deschideţi! (cala iezi
cucuiezi) Da pe drum uia ga ia căzut un gumar.
[Nota auto – că de-aice acum vă lass ă continuaţi
singuri (în ce şi cum sa) povesteasa cu un ‘Ce Nuşar’
căcăniu –portocaliu care-arunca cu pumne de cenuşi
şi tot felu de habarnamuşi (feţi şi fete?) admira
confette (crezîndule minuni venite din ol imp) în
timp ce comisia de INVENTARE inventa
cîte CÎHE mai era prin
la belle –poc.
La grefa luBoc. Şio beşniţă de riţă da ctilografa în 4
ezemplare tot ce urma să se mai ia:
- CHEIA dela acasă, cheia de la geam antane,
cheia de la chelărie (or schele?) şi dela vecea –
căKaca ie un loc sacru.
<< decînd? >>”Boc are şperaclu – de! cheia de la
gubernare şi CUR – ia (lată) şi COASĂ, (cf. cutume)
- COSTume (de cosaş–[costumă de BocI ună,
costum de Boc II doi boci generi ci , generici
siamezi), costum de …(să vezi şisă nu crezi!) casăl
lase să treacă caşai la noi castomu castăm
[încă de pe vremea lu Kaşai}–se cere COSTum
- şi CRAVATĂ casă intri în ţara omană prin
faţă (oare aşa ca Boc V o fi arătat comunismu ăla cu
făţău uman ă?(Acuma doar zic şi eu, aşa, că nu cost
nimic
Şi de fapt era costuma de vînătoare şi puşca primite
de pomane dela nea nicu (carei fusese cloşcă
[puşca şi cur
Eaua lată] [deghizată ȋn ma trioşcă]
Că din costuma lu viDeanu iese un aghiuţ cu
şpihozenii lu bouReanu, din care pela spate atîrnă
coadele lu berCeanu, (cam berc deo coadă), de care
se dă dea hu – ţăle un ionolTeanu în costume
populari cu doi igaşi la clop, şi din iţari, hop! Răsar
monicimacovici mici-mici şi porici cu porica în
costuma ei de cînd eran fătare (vreau să zic de faptde
alineGorghici în salopeta dePeDe cînd era fată
rămasă în sărcinată cu broasca-n beregăţi,) şi de la o
palmă mai jos de burice răsare un bi-ce?(!) [de care
prin cordon ombilical probabil e legat un etalon de
boc –matrice, adică cum sar zice – o matrice
- CLOŞCĂ carvasăzică, care gene rează
guberne de boace (cu +/- AND de bi-cefal falnic
buci – fal) care cloṣcă cloṣchează ouă cu
-COSTUMA e deci dacuma o matrioşcă
PeDe, undes mere, pere şi jartele (şalte curvete şi
babete plei –boite) cu diferiţi dăşti din găşti cu măşti
or din găşcuţe cu măscuţe.
Şide dea supra tuturor, un mirce learuncă cun brice
de confetti şi zice:
<”NA-vă! Mai na-vă! Bă!
Navăţi!” ‘jarcaleţilor şi naveţilor! “naţivăţi ajutoare!
{că orcum, după inventariere, toate urma să se retro
cede} (băsiştilor din noul val

54
[exceptînd calu prezidenţial, care continua să fie cal
…de cal
şin rate}])

Ce-are Nuţa lu Cocoş ȋntre picioare? Ietel pe! Dintre

toţi costumaţii la bal-masche, costuma de Ieti e cea
mai ce (şi costumii de boci cei mai cei), că faţă de
alţi tovi şi tove, Băse are şi cravată move. (carel lasă
livid de invid pe un individ ca Vid – eanu, care cecă
"Bratianu s-ar ȋntoarce ȋn mormȋnt dacă ar vedea că
Iliescu a pus basca pe capul liberalilor"
{tov. Ioha navea încă drept de bască liberală.
Da era pe listă Prea tȋrziu constată un dealde
Florintrip că cic ‘’impertinenţa pedelistă dă ȋn
fiebere sub basca liberală’’.]
- Cravata movulie prezidenţiabilă (efosta
cravaşă prăzulie alu un fost odios) are o calitate
esenţială (cînd e calibrată bine): e frumos, chiar prea
frumos de prea movă pe amîndouă părţile şii lungă
doar peo singură parte
[căi prea 9] şipe cealaltă en dungă cu dungi puşcă –
riabile]
- Dan schimb, cravata lu finu lu frasu e lungă
pe amîndouă părţile şi microfonată din timp doar
peo singură parte
(Că suferă de alt ţaimăre) casă se dea mare şi tare
(pela fosta parcare alu un vînt
## din inventare mai fac parte şi diferite alte
(excluse din Alde);
- CREIOANE şi CARIOCI cu care sunt trans
scrise înregistrările (de ambele părţi) [aflate la co
abitare în conflicte. Da cu diferite pixe, cocoşu roşu
semna cu icse. Daia cînd afost găsită punguţa cu doi
bani, avea puşculiţa spartă. Drept recompensă,
găsitorului isa înregistrat la registratură
petreispireza.
Nu ştiu (N.aut. – chiar nu ştiu!), care e o pinia
obamilor în legătură cu in cidentu amintit, (nici ce
cred boşii obamului în legătură cu precedentu) da
MeReU inter vine ceva pe plan internaţional şi cam
eclipsează evenimenta putin. (aşa
că chiar nu vom şti niciodată ce cred şefii obamului
despre obam)
[Notă - dan politică şin ui să nu spui niciodată
niciodată]
*)Notiţă la
Notele bune ale autorului – da pentru în caze de
mereu se adaugă
- CRÈME (şalte un guente şi maglavaise de eczema,
şpreie, deodorante, decolorante şi perfume (de!
lume bune) cu care să scoată mirosna de neam prost
şi de mitocănie din Casă,

56
că prea puţea acel loc după
boc
a boc,
aşa că se inventărea şi niţea apă de Colognie şi apă
sfinţită de chiar I.P.S.sa Po Gea să scoaţă necuraţii
şi necurăţenia [din Camera Superioară. ‘’ Ba s-au
mai stropit şi cu mir – Doamne, iartă-i! – de parcă
acest ulei sfinţit şi frumos mirositor i-ar proteja pe
derbedei de mânia Dreptului Judecător, nu pe
smeriţii credincioşi de ispita necuratului… În
România tristelor noas­tre vremuri ar trebui să
instituim, pentru o vreme, prezumţia de
vinovăţie.’’(stă scris ȋn Glasul Aradului’’ şi pe
gardul Cotrocenilor]
- şalte CÎRMÎZE şisa CÎZE care să-l facă pe
MeReU un mereu prea-fericit în dialectul său (şun
mereu “SăTrăitBine”). Că era întro mare căcăraie
(nun raie)
-CĂCĂ-RAIA de saia – cu căcăreze căcărezate şi-o
mare-mare căcănărie ce făcea căcănarii ăia (din
“Ţarca oilor”=vezi cit) care (-L) căcănau pe la spate
taman pe EL .{Cu tot felu de căcănării – ca la muşte)
Zo Te Cuşte!
Direptce lumia pacie îi plină de. căcăcioşi şi
căcăcioase cu căcăcioşenii şi cace. Geaba ‘ce ăla cu
gura plinde cîhă:
<<”NU mai fiţ căcăcioşi băi! Fiţ mai vitejoşi!”
Că căcăcenia din fire nare lecuire, şi toţi sunt
căcabili ) cînd aud clopotu dela (şii apucă pîntecă –
Raia.
Că CUI nui e frică de DeNeA-le?
– Ia să văz io cui?
– da nu crez căi vrunu-n ui! (chiar a vrut so importe
paia cu deneaua ei cu tot ăi din ui, da sa opus UIA
ṣa spus că nu-î încă nevoie în UE deaceasta]
Casta era CHEIA de boltă. – frica de frică
- Carpetarii aduceau carpete, blugi şi
- -Cingale şi trăiau bini şor din
‘sătrăiţeledeBine’ şi din mic-bişniţărale,
- Că - carpetau, îmbluginau şi cingăreau ţara,
dîndui un aere mai de ui şimai boc cidental. (s-avem
şi noi o ţară ca afară) (mai ales
- – cu carpete – “Carpe diem-au, ‘
- - cu cîte-un blug – mai îmblugau generaţia de
udră, [că datîta urdă lisa brînzit], şi damele din
generaţia ȋn blugi a luat-o pe obiceiu lu Obamele
[mai tȋrziu şi Hahanele neamului Johan a preluat
obiceele – da doar la zis, nu şi la lucru bine făcut]
- şicu cîteo cinga – cingau
- Că făceau chetă săşi cumpereo spaghetă. {că
déjà un pepel îşi cum-necum un cui la de vessel.
Cum lau văzut, au pus mîna pă el, că prea era
insipide, inodol şi incolor pentru gustu şi mirosu lor,
şiau chemat o pepelă (PeDefidelă săl frece cum ştie
ea pe unde ştia ea, şi săl cioc ăne. Asta era un fel de
lavinăşandră trimisă şi rechemată de pe centură. Din
vina ştiu eu CUI fusese cît pace să fie omisă în Boc
IV.
(căn locu ei stase capră una ana alu sTase.
Că parcă daie mulţi nu zic de oaie, ci de :
<”Capra de rîie coada-I chi
că / şi ea tot suso ardi
că) – Adică vezi sus-numita.
După ce la pipăit îndeaproape, şi pedin faţă şi PeDe
dinspate, a zis căn mod cert nui un cui băsesc din
epoca de boc şi traiană. Şişa andra şia continuat cam
aşa :
<”Civilizaţia civilă omană (dacă nu cum va e mult
prea mult spus aşa) era – atunci cînd încă mai era –
o civilizaţie a lemnului, şi aşa a şi rămas pînă-n ziua

58
de azi. Veţi întreba că
“CUI prodest?” o aşa ceva ?
Da parcăl văd pe Momo (regale PeDebalului)
plîngînd pe umăru vrunui stolo căruia iar spune:
(iar?):
>”ţiaş aminti tot ceam făcut pentru tine, dar
“CUI?” ar sluj
Că doar boc mai face sluj în faţa mea, (şi numa cînd
nul vede nimenea). Şiasta doar cînd e sătul. Că cînd
e lampărţit prada şi vrun caşcavale odată rage ca un
Dracul şimi dă cu
“QUIA.” (vezi “Quia nominor leo = dreptul celui
mai tare!]
Vă veţi fi întrebînd aşa cum şi eu poate mă voi fi
întrebat la rîndul meu, cum dracu foloseau pre-
traianii în loc de cuie de fier – cuia de lemne. Apăi
Că nuie ca acu. Păi procesu de vinificaţie era simplu
şi la îndemîna ori
CUI. (dacă ar fi avut drojdii lear fi putut face cuiele
cu mîna). Singurele care mai aveau un cît-de-cît
VINo-n-coace erau gorghioaice le aline şi cătăline
le predoaice. Omanii mai pro letari aveau un vin alb
de palmier pe care îl schimbau cu un vin şimai alb
de cocotier, pe care îl ‘botezau’ în beciu domnesc şil
întăreau. Abia mai apoi îl preschimbau pe, din
arborele de fier. Cînd îl bei proaspăt, e dulce ca
mierea
(şii bun mai ales pentru femei, cînd îl beau bărbaţii).
Cînd nul bei, nare niciun gust şie tulbure ca un must
inodor, incolor şi insipide. Acest lichide dacăl laşi o
zi, devine pe z ice trece o băutură ameţitoare care ţi
se urcă la cap şila picioare în fel şi chip. După mai
multe astfele de zile [şide încercări successive din
care ieşi beat-cui],
 se face amar ca fierea. Şi dacă nu eşti sufficient de
beat. , mai baţi şi cîteva cuie de coşciuge.
Deci, din (arborele de) fier, faci cuie de lemne. Ar fi
bines ă bei şiun carcalete cu bere, că cic
CUI pe cuise scoate.
(N.a. – da asta cine mai poate, că io nu mai poci să
pui picătură de băutură în gură atunci cînd sunt
CUI.) Că ce mică e lumea atunci!
Şii cu nosc pe toţi de pe feisbuci!
Şii salut!
Ave traiane! Vă pup pă toţi după ceafă!,, şi pă tine,
fă, cu bileţele ecosez!
Că io încă mai crez că naţiunu osă urce-n zbor în
mandate mneata următor (hîc!)
Că mă ştie habarNae şi tov. Boc (cîh!) cioclu PeDe
nică! Car’va să zică (hîc!) ciocomică! Pusă la
saramură (cîhă!) în pufă de liliecime. (şi screme)
Dai io cu cineşi
CUI dau devotărimea mea (îîî?)
Că din Boc aţi făcut un tot eme!
Căci habarNae habarnamură ca nişte căcîci de bîlci.
(şi ia moţii la rahaţi) [ca şi cum am fi cu toţii nişti
sclavi la bă nci helvete. Şila fiecare PeDepulete bate
un portărel cu pulanu în mînă săl pastrame.
<”TU cu cine de votezi, bă obame>?”
Că dacă şi obamii noştrii sar retro ceda la foştii lor
stăpîni, nu orice spîni şi chei ar mai avea drept de
vot. Şi bocii cu umblătoare cu tot, şi ciomii cu
coţăitoare în spîrc şiar revendica romii, ar fi puşi în
posesie şi iar scoate iar la tîrg. Cu preţe scrise toate
de nişte simoneCreţe. Şila chei Securitatea ar vinde
indulgenţe la vedere (=la purtător) or sub caschete –
că era şi este peste tot şimparte cheşu pela cheiu
Cotrocenilor. Şi CHELU, cît e el de spîn,

60
{Nota aut. – am spus “Spîn”, nu spin,
că
cui stătea ca un spine în ochi, se chema căi CHIOR},
avea şi el un “SăTrăiţi!” de stăpîn. Aşa
că ce sar mai putea zice?
<<Sar
>>Ia băgaţil păstan off şin ciocumicism pînă şio
plăti ratele la sare. “
Cu imparţialism securist {exceptîndul pe procurorul
pa! pici
carea ascultat şi pe cine nu trebuia) toţi de peaici, da
absolute toţi habarnacii daci vor fi ascultaţi,
înregistraţi şi îndosariaţi în stive de arhive [şi la vrun
caz de, iar…
“PAC!”,
te trezeşti
că eşti cu portăreii la poartă – şi cu diicoţii să te
diicotească şisă te isco, (da asta mai tîrziu, la litera
“DΔ,
Nula “CΔ
[că tema folosirii informaţiilor private ca un
mecanism de "modelare politică" putea să apară la
noi la fȋrşitu mileniului doi, după ce ȋmpuşcatul şi
ȋmpuşcata au, că ‘’Când i-am pus piţorul în prag, -
ori coledzi, ori "Războiul" mă-nţeledzi, - tranc!
Depesa aiţi’’(IleCu despre un bileţel roz-bonbon,
perdut…)
**
Glosarul termenilor continuă cun alt cuvînt CHEIE
*- :?
- CLEIe. Cleiul (care ne ţine ca un glu în juru
la curu –EŞTilor, pe care nu şi nu – şi la care nu
renunţăm nici după ce lise face felu) nu se mai găsea
în forma lui de “CLEI de oase” – de cînd Cizmaru
decedase (sau fusese dece ? dat). Aşa
că pă vremea celui deal patrulea _ESCU, CLEIUL
nostru cel de toate zilele era
- CINGA noastră, care ţine de foame şi de sete
şi de mecdonalde, fast –fude şi sacîze cu guste de
oricee.
Că doar aşa sencleie cîteo alianţă: (sau vro alianţucă,
mai cam ca un DA ceva, mai cu iz de papucărie (să
vadă duşmii cîţi de mulţi vin la noi, cala mos –
CHEIE
Mezalianţele sencheagă fără cheag, cam aşă la o
adicatile:
- se mestecă cît se mestecă (cingă, cum ce?)
şiapoi se întinde, se fac baloane cu slogane,,, şi-ntr-
un finale (apo teotic) sescuipă şise lipeşte pe
CLANŢE (sau pe butoane – cinga de butoane e mai
scumpă şi mai umpa-lumpă, cf. texte) Nuse
menţionă nicăire că mestecu e doar un pretexte pt.
“să-trăirismu-de-FeBire”, scopa find să sentrebe
şisăse mire PeDecu
<”Bă, cinea pus rahat pe CLANŢĂ?” Ă?
Căn minele de sub Casa Poporului era un fel de gîze
‘balcîze şi lălîi’ (vorba poetului? ălui) din care se ex
trăgea prin pre –sare sa
-CÎZE [de pre SARI specializaţi în stors de info
rmaţi).
- Apoi informaticiene mai ebe (de genu ancăi

62
boagioace or aalinuţii gorgioaice {exclus din startă
orice robertăAnastasă chiompecă,
că asta nu ştie numera prea},
făcea prin tehnica scarabe egipţian o bilă de
caca
be cleios, care era trecut şipe faţă şi pe dos prin năut
de cur (moale),
că poate-poate dispare această duhoare băsistă.
- Mai apoi, respectivele găluşteţe erau
prefăcute de alte simoneCreţe într-o pastă (nu
măntreba cum, că mie ruşine să spun, dantrebaţi
vidanjorii din modrogani, căştia moşesc (şi alde
Băşescu năşeşte tot ce băseşte)])
Pastele (considerate PeDepască, ) inclusive cu
căcăţei de muşte pe ei, sunt pasate cu uleie de cocoşi
rînced încălzit în cet într-o tigaie de Teflon şi
parfumată MeReU cu mult, cît mai mult ai crud.
Amestecul era lipicios şi gros ca un lipinol, şin lipsă
de
CLEI de oase
era un surogat (în lipsă de alt symbol, PedeLeii avea
undei da obol lu ultimo boc). Mirosna acoperea
orice duh oare de haznale pe mai multe mile pătrate
(fiind cea mai puţitoare milă de pe AR CĂ. [mila
pătrată cea mai bogată în duh oare]
- Că nu întîmplător în Epoca de Baligă, acel
ba consk sconcs naveta între BĂs şi boc ca măgaru
lu Buridane.
Acest – săi zicem dacă vrei neapărat –
“CLEI” –
se încleia în orice dane şi la orice chei – mai ales la
la CHEII din modrogane – carel băgau în gaura cheii
să nui vadă CHELU ce fack (şî săi pîre prin ui, că
duhănea fără voile lui).
##- CLEIUL re –folosit (cf. cei 3 re-) era folosit
sastupe găurile rămase după (multiplele) coaserile
(şi descoselile) de scînduri
- că pacolea intra curentu şi crizele în AR
- CĂ) [în grabă uneorea era folosit sastupe ca
astupuşe şi gurile deschise de foame or de pede
admirare!] (a unor fomi şi foame – un felde omi şi
oame care-n regimu Boc IV, deatîta regim (boc)
ajunsese sub-omi de categoria a patră (şia patridă),
[şavea loc pe ARCĂ mai la sub sol, deci la beci.]
CLEIU re-scuipat şi re-ciclat prin orificiul buco-
anal, a fost mai tȋrziu re-folosit de Marele Iohan
pentru a cȋrpi alianţa dintre PDL-face ce trebe- şi
PNL –care face ptin noi ȋnşine tot ce-I nevoi de
făckut.
- Că dia –sporii şi dias-porele nu se mai
inventaria la noi, ci la ăia pe unde făceau osînze şi
rînze, cu-alte sa-CÎZE de rumegat. La un aşa de
popor rumegător, şi la atîţia rumegători,
niciodată nu era CLEI destul (vezi. celebrele crize
de cleie), da al dracului dracul, se făcea
- Că joacă bîza cu vrun bulibaş, în timpce
sacîza sacîza lui preferată, aia cu ‘interesu naţional’
cu clei, că era ca un ade ziv pentru cîrde de puradei
- Că chiar era ca o hîrtie de tur nesol – care era
nasol se încleia ca musca, şiacolo rămînea. Unii
venea cu adeziuni în dinţi gata semnate căn caz de
să nu fie tăvăliţi prin procese de de-mascări în fel şi
chipă. Şialte măscării.
Că
<”Am fost o naivă pînă-n ultima clipă.” – era
formula uzitată nu numa de monicuţe ci şi crinuţe

64
 care realăptau cu lapte de mestecă şi rumegau la
meste
cău pînă lise făcea rău şil vortau. Că, uite, aşa îi
făceau ‘marinei’ şi făceau economii la mame
surogat şila nechezoale curoase.
- că cînd vacile era grase şi lăptoase, toată
lumea o lăuda, inclusive bi-ca, da acu cînd nuş cum
dracu vacile e slabe, şi numa dau lapte cu iz de lapte
de va că, nici caş – cavale, nimeni nu mai vrea sauză
de nicio lăuză (nici de crinuţele fostei guberne, nici
de vrun altfel de cerne –
deşi au început să vină mai devreme peacasă. Că-
ntre timp savanţii homericani descoperise paremise
că vacile erau mai băşinoase decȋt crezuse Băse cȋnd
le văzuse ȋnainte de referendum, şi nu erau sufficient
de fane, că prea era mulţi băşi pe Km2. Produceau
ȋncălziri sulfuroase globale;
- că chiar şi crinu se cam des-crină dela o
vreme, şi isau încleiat buzele de la sacîz. Că prea sau
sacîzit între ei de lisa scîrbit şi de Ciucă
lată şi totodată de boc. (geaba se că nici ai nau, nici
gura nule pute de) – dă!
Că spre pildă, Acelaşi clei care trebuia folosit la
pedit, cosit şila ciocumicit, nu trebuia irosit şila
- CIURE,
Ca nu care cumva s-astupe găurile prin care se
ciuruie ciuruieli, ciuruce şi pleve.
- Că doar pleava o duce Vîntu în slava cerului,
şi doar Băsescul stă cu ciuru la cur, ciuruind, să-I
ghicească Boc pe care gaur-a ieşit băşitu. băsesc.
(<”ghici, bă, pe undeam bine-voit?”)
[întrebare care avea darul dea face
<”Linişte, Bă, ce dracu! / or
>”Linişte, tovarăşi, şi iarăşi ,.,.
<>Bă, GHice?”, ‘ce
Că ciuruitu, ca şi cizmăritu, are mereu meritu de a
face selecţia naturală între cizmari şi ciurari. (două
formule de prea-mărit mari şi tari)
[diferenţa
Fiindcă cizmaru poate fi ciuruit, dar ciuraru nu poate
fi cizmărit, nici pingelit, -
-căi prea jevrit.)
Că amîndoi sunt trecuţi în inventari, în tabla de
materii de la Moşi,
Ca ctitori ai acestui bîlci (ori co-autori de pede
cocoşi?). şi autori de “SăTrăitoriiDeBine”, sunt şi
autori de iadă.
_ Dovada.??
-Dovadă. Iatăle! –
Navă-! Le nu mai sunt pline ca altădată de na-ve.
“NA-vă! Na-vă!” la grămadă şi pe bandă rulantă, la
toate clasele ne-puş
că riabile,
(şila toţi căcabilii şi la toate căcabilele
Care era contribuabili
La ERA de Baligă şi Boc).
Deşi Prea-Căcabilul Onorabil BOC a mai plecat
mazilit înspre
- CHILIA lui mai înspre NA poca
AziE epoca navelor personificate, fiecare Na-vă! E
după nevoile fiecăruia Şi fiecare e pocă de boc are
alte nevoi, (cf. „De la fiecare după capacităţi,
fiecăruia după ne voi’’(1875) eo sintagmă preluată
(aproape literal) din Noul Testamente) Filozofia
Sfântului BOC Gură de Aur avea și ea conotații
egalitariste similare, Gură de Aur considerând că
toate bunurile lumești trebuie egal împărțite între
boccreștini,

66
Nucan epoca lu <”dragi tovarăşi şi pretini! Dragi
votanţi despuţaţi! Na-vă! Luaţi! Devotaţi! PU! Paţi
ici!
A cum e cu, de exemplu:
{ex. :Dragă X icsule / or icse / or icsă
Mult Stimate Y igrecule / or Ygrece,
Dragă Zetă! Or vetă!
– Ce mai faci tu? Şi ceţi mai face tuităru? Patamu
şto Dai cu veto?
– Ne bucu rămcă feisbucu / feisbuca ta (asta în
funcţie de dacă-I un el or o ia) sa putut apdata la
penultima noastră ofertă de NA! –vă!.
Că sa ajuns în edena băsească atît de sus încît fiecare
are voi săşi ia după nevoi.
Ăştia mai nevoiaşi dealdi cocoşi déjà au dus
sacoşeritu cu sacoşi la tara de susă
<”NA! ai –nai nevoi, iei. Ăsta să fie baiu! [de no fi
vaiu]
++ Iatăvă Raiu!
<Sunteţi în RAIE, bă! Să trăiţi! Răieşte!
Da după cum era de arhi-pline de goi şi golime, se
vedea de la o poştă că era şeruit (io chiar cred că la
o porţie de “Să-trăit-Bine” dăduseră share prea o
mega-mulţime. Şi cum e pulimea – proastă –
sempedelise mai pe nimice.
Da în rest era ARCĂ, ca orce Arcă; cu bunele şi
cu
nebunele (şi băbăciunile) vieţii în comun (de pe
Arcă – de parcă nu eram noi sătui de
comun…Odată, cȋnd so trezi din beţie, Băsu va
anathema usrplusu cu celebru lui spus, căi un party
neomarxist care a avut obrăznicia să ne propuie să
trăim la comun (ȋn peri prave din uie?).) = În această
mare ctitorie Băsească care e Ţara omănească, viaţa-
I ca o beţie. cu
Ui
skie
Că Tartoru, de cîte ori se trezeşte din beţie, zghiară
primu:
<<”Bă, Omania mai e paici?”
Că cam aşa iera sub regimu lu BUBA; Vînt din PU!

PA!

“<ADIO PD.
“{Ei nu mai e o piatră de moară pentru mine.
IO nu mai suntem o piatră de moară pentru ei”
(Eva – nghelism de la băsescu citire, jurat în faţa
unui alt Emileva)
{Că EmilBocu, în ‘Epistola a IV-a, către PeDebraţi’,
leva fi spuse multe spuse ţelepţioase, casăi înveţe pe
bocofani a dare răspunse “La sfaturi ori de taine, ori
de orişicee, ori de voroave”, şin loc de un ultimo
“AVE BOC!”, se gudbăise cu
<”Lască vedeţi voi pe dracu!”
că mai va pîn’săL ia şipe –ESC (ulTraiane) cineva
şi săl dea prin
CA

ca(TRANE)

68
manea12 – manea cun vai vai total

?
? [dup’çe lau trecut pe dragne prin catrane
ṣi prin
. pene, ṣi nav rut de nici un fele
Să treacă la Pene – Le, ṣi săse
euro-pene] fiecare boc ṣi-a căutat un
napoc
unde săse
săseas
că
ceacă ‘’Nu şi Nu!’’
‘’-Și de ce nu vrei adică să te faci primar în
stat?’’
‘’cănainte să meargă la şcoala de primari, Emil
Boc a fost responsabil cu gaştele gaştelor sale. (apud
‘’Gaște și gâște’’, conferinţă ţinută la Ateneu ȋn
1892, care a provocat iritarea junimiştilor. Textul a
fost făcut pierdut). Ca să nu se plictisească, era
obligat să scoată zilnic gaştele la plimbare pe
centura satului. "Aveam o turmă de gaşte, şi gȋscani
găşcari, pe care trebuia să le pasc ȋn fiecare zi şi să
le şterg găinaţul de pe cioc. De cȋte ori le dădeam
drumul pe Ȋnalta poartă, gaştele se năpusteau ȋn
ierburile vecinilor şin toate etnobotanicele
disponibile, iar pentru asta primeam mustrări de la
părinţi şi admonestări de la uiezii din ui.
 Ajunsesem să urăsc gaştele, iar cȋnd mama mi-
a spus că, dacă merg la şcoala de primari cu un an
mai devreme, taie toate gaştele, am ales şcoala"
(am citat din trecutul lui ‘’Emil - gȋscarul
statului’’. Aflat la Eforie Nord, la Scoala de vară a
tinerilor democrat liberali, Boc a catalogat USL
drept "alianţa socialistă care are patru lideri ai
apocalipsei. PNL este pe nicăieri, vă spun
ardeleneşte. Dacă merg ȋn direcţia pe care o au
acum, PNL se desfinţează singur", a declarat Boc.
Lucru care s-a Bine-făcut mai apoi. Nici Leul
lui Androcle, nici elefanții lui Iulius Cezar nu au
depășit la capitolul celebritate gâștele lui Boc, care-
au salvat iar Capitoliul ȋn dimineaţa zilei de 6 gerar.

‘’De Bello Bocco’’ titlul complet:

‘’Commentarii rerum gestarum belli Bocci’’ este o
relatare la persoana I plural (pluralul majestăţii), a
celor nouă ani traiani petrecuţi de acesta ȋn
războaiele Boccice. Cronica cuprinde 3 capitole:
‘’Veni, vidi, i-am ciuruit’’ [Ȋn varianta scrisă de Boc
Cele 3 e ‘’Veni, vidi, fugi!’’

70
 VUVUZELA – XXL – Vuvuzela IcsXelă –

([sub] CAPITEAUA (IV) - L

{cea mai cea D]
DAR la literuţa “DΔ daci
“”DECI
“”DECI
, braţilor cetitorilor, cu cît veţi îndemna a ceti pre
acest leto pisăţi mai mult, cu atîta veţi şti a vă feri de
primejdii
Şi veţi fi mai în văţaţi a dare răspunsuri la sfaturi ori
de taină, ori la o ştire, ori de voroave, la domni şi la
noroade de cinste.” (cam aşa credea un nea Ionne
Culce în finala la ‘Pre Doslovia ‘sa,
da na avut decît un cititor împăiat.
Că Iohanne ple case la ) [să-şi mai vadă de
casă/case
Lifta păgînă încăi făcea molifta,
dar parese că nu tot ce pute, şi e intrat în
descompunere. ‘’E un sistem putred, mâncat pe
dinăuntru, dar ȋmpodobit pe dinafară cu verde
‘’ȋnrourat’’
Bocii se retrăsese spre Răchiţelele lor din na poca,
aşteptînd alte ere, mai. Şi mai belle epche. În lipsă,
celor 4 boci din Apoca lipsă (Boc I, II, III, IV)(patru)
apăruse un cult idolatru alu PreaSfîntu BOC
[anuse confunda cu unu Boca, care încă nu apăruse,
şi care cînd va, va fi alt ceva] Şi boc- Omanii se
minunărea că ‘ce Boc uite-aşa ş=aşa,
dăduse cu Noroc peste Omania [çecă ce noroc am
avutără cu boc, că după boc ce GHINION am avut
ca venit Ghinionaru] şică
<”Bă!, ce proşti am fost săL moţocăm pe Boc! Băă!
Ş ice puţini am fost boc-o fani ş ice mulţi am
rămas!”
>”Oare să se mai fi existînd aşa Eroi prin ui ca
eroicu Emil de pe la noi? Ă?” că multprea Devotatu
şi multi Decoratu (cu multe decoraţii de Erou al
Luptei…, şicu alte decoraţiuni mai cu franjuri)
mereu sencontra cu –Ncornoratu, şil ameninţa pe

72
Dracul cu
<”Lască vezi tu pă dracu!” dacă numă laşi să rescriu
alfabetu democraţiei {căn domnia lu Boc I se trecuse
la “A” mare de tipare, boc II predase ‘Bî-ul’ din
alfabetizare, Boc III le trecuse şi el pacile (dovadă e
grafita depe gardă, şi sol DĂŢEIi de plumb daţi cu
căcăniu). Că de cît bătuse şăsta pe coclauri, primise
lauri de încun mandate – al patră (daşi doftorii de
bătături dela statu capră).
**
# că ce mie “CÎ-u”, ce mie “DÎ-u”, tot un drace pînla
brîu. Cum dă ce?
– Păi, cum sar zice, se cu-acelaşi drice de cîcî-uri.
Căntre malu cu cî şi mala cu Dî (m)[boviţă] ălde viţă
plăviţă dus cu pluta – dusu şi readusu eun mereu
acelaşi Bî (BOC –naut, cît un ghin doc de năut, că
cîce deversat de pîrîie în rîie şide rîie în mare de
undel tot spala cu clor şil băgan formol şil aducea la
înco gubernare {circu itu bocului în nat ură} mai
guvă.
<Şi tu, măi tovule, măntrebi cum dă ce?, tule şi tuvă!
Căcam acum,
-după epoca de DAure
-şi după Marele Epoc de Baligă şi Boc, imediaţii de
după şi emanaţii emanaţi din dubă îndirect din rect,
e cică pe drum (cuaceiaşi cai) mascaţi, o
-Eră de Şaormă
-şi pormă o înco tură de epoci de hotdogi (de décor)
(dacor veni homericanii?![da dacor veni friṭii osă
mîncăm numa salam săsesc pe pîine. Şialte iere cu
icre negre şi piţărăi (sau cel puţin aşa nisa zis de ăi
dăpă twitără, şi de spikăra celor dela Noua Pute. (re)
[paremisă o duduie icsă, clonă dea simoneiCreţu.]
(Da nu nisa spus şi preţu. Păi dacă ‘legea micului’
no avea cvoru?)
Că iotălăi pă mentoru Noii Democraţii cum se-
mburică şi-ndracă şi cere să se fackă o Nouă Ordine
cît mai Mondială (la băuta de bere la halbă – pe
Arcă, că…)
Băsu a aruncat déjà buzduganu (cica dat cu halba de
pămînt) anunţînd că Boc 5(cin ci) e pe vine cam la
anu, cînd son scrie şi el membron în vreo pălăvrăgie
de party.
{ZĂU! - ?
– “foaie verde de dudău / osă hie şimai feBine!’}
Că democraţia e croită pă mă sura lu Boc, şi doar
boc e pe mă sura democraţiei din dacie. (că prin
definiţie, democraţia se drămuie cu dramu şi saplică
cu paru. [şin gerontocraţie osă ne nea pastille de ieşit
şi pilule de democraţie]). Da în lipsă deo bică, bicele
lu boc 4(din apo calipsă) nu prea mai face poc – caşa
era boc , cum sar zice – voia să facă din boc bice –
şi să mai şi pocne (can label e phoc). Alte epoci, alţi
boci! Dintre bice sa ridicat o bică cea mai bică, şa
pocnit un pornit de “Aho, aho!’ ia pocniţi din zur
gălăi şi pocniţi din bicemăi!, că isa sculat mai an lu
bădiţa nea traian. (şilu mircică din pont – cică
arestuit la domiţil) că să mai deschidă un front.
>>”NA dus Băse nava în port, la chei, pe furtună?
NA-vă! Şipe vreme bună!
>”Nu era el Salvamarele Omaniei Mari? Şial
răpiţilor de peste hotari?!
>”NA salvat băse tot ce era de salvamarat?
>>’Din primu or din al doilea DA?’
(în legătură cu un mult prea citat de “Să – vă –trăiţi-
bine!”, nu ştu cum vine da băsu şiacum refuză să
creadă şi nu vrea să vadă. Aşa caṣteptînd înco

74
victories au o ceva ca, şi pasă înainte fără păs.
Că cam aşai la el:
>>Bă ss – şi starea de FeBine revine. (niţel)
{de ce să strici o copaie de maţe pentru un pîrţe? Căn
plină şin cea mai deplină flatuaţie, era o situaţie de
senzaţie de nedescris:
- pede o parte o situaţie de ghinisbuk
- pe De alt pedele-parte eraN top pe feisbuk la
laice (că carei mai postac nusa încă aflat)
- DA însă tot paicea se ungeau cu maglavaise
pe dînsă, şi ăi mai unguentali de venea voiorişti
ornamentali pela gube.
- Daia tot pacie pe la Noi ungeau porţile la
înCotroceni cu usturoi şil draculizau pe Dracul în
toate limbile şi toate lumile (cu hîr–Daie de zoaie şi
doniţe de smirne – instrumente specifice statului de
drepţi).
Mai ales o purcică buhăită, realeasă stareţă la bordel,
cîntă la limbrică de dor de el,. Şun blag la buhai, co
să vie un şun mai drag,…, o să vie… (osă ne, alt
boc!)
Că cică-n loc de davai, davai, osăne hie un RAI de
‘NA-vă!- bă!”,
doldoră de pop corne şi plin cu Osane! Şialte pupinc
–urale! Şin loc de davaiele lu boc cu daia rele şi
portărele osăne fie RAIELE fics în acest loc précis
de grădină carpată, şiosă ne-nfie conu Europ. (cum
de altfel sa mai paradis –promis o lendă) (dan alt
hip-hop) [şin alt street –dance.
Poanta lu Ponta că
<”Caragialele e de păşit total – mente”(şii refug la
friţi). Amicii virtuali sa postăcit unu mai. Cun
<”Dacă mai ştiţi alte bance, să mile scriţi”, că iun
bance re uşit, tocmafiindcă astai BUBA. (carea mai
fost odată).
Şi cică totodată iutuba osă ne daunloade pela poarte
fiecăruia după nevoi:
- sacoşi cu fel de fele, uleie, găleţele, totoşi
unisexe,:
- [totuşi, un alt exe; - ai nevoie de pămînt –
dacă este –
- Ţil basculă la poartă (dacă nu eşti acasă)
- Ai nevoie de oi – ţile haisamă cu saia cu tot.
- Îţi retrocedează pînă şi tizicu cu dobîndă la
dobîndă.
Şun alt iutubăr de pe iutuba oficială cea că
„Retrocedarea pădurilor a fost o prostie istorică. (...)
Ne transformăm în vandali şin protoromani. Mai
bine retrocedăm ȋn natură şin rate toţi caii şi măgarii
care-au ajuns de vii salam de cal de sibii. Să trăiască
şi ei FeBine, ca nişte Houyhnhnms de bine, ȋn casele
lor pline cu fȋne calitatea-ntȋia.
Caşa e Raia. Încă de pe vremea aia; cu de toate
pentru toţi. Că cam aşa livra iutuba direct la toate
dorinţile kir eleisoane – cu duba – cu de toate pentru
toţi,
- Ajutoare euro – pene (mai ales puf oaice de
unică folosinţe, şi iz – mene secănd-hende,
şi NAIE [că cică tot ce numaie bun pentru cîte vreo
mamaie ori vrun nea Nae depe la ei e bun pentru
NOIe- (le ori – ente).
 [a ṣipe ghinionarul de nea Iohan uiṣtii nu lau
vrut preṣedinte de uie ṣi iau pus un ṣtampil
pe feis buci că-I un preṣedinte
“BUN pentru Oriente”.
Ṣi-aṣa ia ṣi rămas numele în cărṭile de istorii:
Preṣedintele Klaus Werner Johannis cel
BUN doar Pentru Oriente. nuṣi pentru uezii
din apus.’

76
  Să mai spus căPe ARCĂ la Noie cantrun
exile de unde se pleacă şi nuse mai vine.
(ṣialte nespuse cumcă azilanţii depe arcă au
fost inscripţionaţi: unii cu drepte de…, alţii
pe spinare. De vrun ‘big bradăr’ or vrun văr
vitreg
- (cam fost şi-nregistraţi peacolo, prin nalt
europoiu piunde se bruxelă stolo, cu
<”DE - VERE slabe, monşere!”, / şi de ficite (la bu
gete).
- (da ceea ce nu prea ştia Caragialele acelor
ere iera că vara nuse referea la …’(vara nui ca
iarna’) nici la…, nici la…, cila bănci.
[nu helvete, ci de organe (căn bănci şin bancomate
căutau să extragă din starea de castra – vete, energia
de Vete cinetică acumulată şi conservată în vitrine]
(şi din vagine căutau să extragă energia sexuală
neconsumată, - care este o energie sacră – pentru a
fi transformată ȋn energie pentru maşini electrice
care să ne zboare ȋn cer (căi ştiut că lipsa sexului
duce la cancer)
Că matusalemizarea în Raie E pe bază de trans
plante (daia dacă dai, ai
În beobe – şi viaţă lungă, şi imunitate la oricee, şi rai
în baobabe.
{DA dacă nu dai, rămîi co piele lungă!...}
Şăla care dă zice “NA!”, şăla care iar dar mite, o ia
(se cheamă daremită troc, şi binenţeles rimează cun
boc, - (care nicina inventato, şi nici na inventariato
– DA nicina dat milităria jos din pod în ăst timpe) –
că na impozîtat manelele.
Căn răstimpele lui ance put puţinizarea Omaniei
(puţin cîte puţin se împuţina renumeraţia după
bugete, şi pensii, şiuteaşa ne împuţim pemperşii şi
ne îm
puţinăm.
Puţinizarea aducea mai mult co căcănizare – zic şi
io după duh –oare}. Din off, cîte-o voce de patapă
(or ofiţir acoperit pe vece – care-I bunăciune în orce
post şin orce gubă, că se simte acolo cantrun vece pă
veci cun stolo) {boc a păţit ca toma necredinciosu –
na crezut pînă na
(că hîrtia rabdă tot/
şi orce cură),
cecă:
<”Nu fiţi bă friţi cala krem line”, nuvă mai băşiniţi!
(în paranteză fie spus, ar merita văzută iar parada
ofiṭerilor germani luaţi prizonieri de ruṣi ṣi puṣi
să se defile prin făṭă lu Stalin – dupce lise dase
pastille cu… ‘’ṣi starea de bine revine!’’Zicese că
parada se încheia cu divizia de vidanjori, HA.HA!
HA! – vorba Hahanului. Că ăṣtia ṣtia să paradească
cam ca divizia de procurori de elită de la Ploieṣti –
da nu ṣtia să lingă aṣa bine.
Şi trăiţivăţiBinele cît mai bine cu sau şicu boc.”- că
bibicu ăsta micu iun altfel de pleşu la care cheşu e
doar un rahat de rest, (şi cine mai cere un rest la un
boc?). Cel mai telect produs al univelor din este şi
veste şi din apus – exceptînd sudu extreme undei
doar fundu de ebă top-totem – care-a spus cum
caceastă pleaşcă iun ‘om-de-Bine’, başcă că iun dal
nostru din popor dintre Noi, şia mai spus:
<<”Nu mai fiţ băi căcăcioşi pă voi!”,
După care-ancălicat peo şa dancălare şi sad us
încoloşa în lumea mare. În gîndul lui de boc, de
dimensiuni femici, cu toată gîndirea sa lilipută,
premierele se gîndea să nu pută (mai mult decît
Băsimea Sa), şi nu care cumva să sempută.

78
Şişi zicea; (în ceace i ţinea loc de gîndit şi de arătat
prin uie):
>’Trebuie “LUMOS KREMLIN Pesso
desmar…bla-bla-bla” – adică să fac legămînt de
pace cu Draculu dintrînsu’ – îşi iar zicea Marele Ban
Boc, cînd ise gulivărea scula şi numa ştia formula de
exorcizare.
BA –Nu era mereu un contra la orce, dar mai ales la
cei ‘prea-mulţi’ aleşi ne-pedei. Şi dela un regim la
altu bocu sa maturizat în opera de puţinizare a
tărîmei omane (şi chiar opera şi cioma personal, şinu
ezita ) şi orce NA! îl impozîta cu zîte!. Căn statu
obez, orce gras şi frumos era un suspect de “să-
trăieli-de-prea-Bine” şi era de clarat un obezos
obraznic cu pensie nesimţită, care era în praznic
MeReU [chiar atunci cînd tov. Mereu se re pauza că
nave acie vacă kobe să de vore – ci eran era de post
şi rugate. Cauza obezităţii morbide e mîncatu prea
demîncate! (inclusive mîncatu de rahate!) şis prea
mulţi carnivori şi carnivore care vor şi tot vor, şise
canibală fără motiv pe punte la Arcă. Pentru cei care
se carnivores car tre înco casă casănuse amestece cu
rawveganii ṣicu rawvegancele care miros a fîn dela
munte.
(“păduchii sătui se-nghesuie-n frunte, se-mbrîncă şi
dau din coate să suie cît mai înspre rai./ ca vacile
kobe şi boii se duc la abator / or la cele mai cele
Diicoate din cale. DA raiu tocma daia era rai.
Că nu venise momentu optim, ăla cu:
<”STAI, poliţia! Stoi că trag!”
{DA ştim că ar avea ţî-(-uri) vizualizări pe iutube
cînd va.
Că io daia şi ziceam că nu iera nici un motiv să se
tîmple aşa ceva în Raie. Doar că era fur tune pe sus
şi crize de paie pe jos. Da boc trăgea folos din toate,
caşa era democraţia pe care boc neo drămuia (să
vadă uia cum ne el aia pe noi!)
-ne lua şi ne da drahma, şi iar neo c
- a) taxă de intrare în port la NA!-vă!, sau c
- a) ort ] de urcare pe
- b)ARC
- ă). Că inclusive din NA- VĂ ciomii puterii au mai
ciomit pe ici pe colea şi nau păstrat dimensiunile
impuse se STASU bi –blic, că stafu de
robertanastaşi nu ştia să numere în system binar şi
peste ordin. Cănvăţa şi ei ‘pas cu paşi’ Pe De gete.
[ṣi gîndăreau pendelete, ca Hahanu] Sistemul de
număraţie robertAnastas nu era un system
hexazecimal, nici zecimal, ci era un system SeXa,
avȋnd baza toate cele 5 degete de la o mȋnă dreaptă:
udă, cu transpiraţia curgȋndă şi pe fată, şi pe ceafă,
şi pe sub brat, şi printre picioare, robertAnastasa
ȋncepea să numere, desi se vedea pe chipul ei cȋt de
mult o doare acest effort intellectual supra-
4PeDelesc: Zicea – 1 (unu), şi ridica un deget, şi cea
2(doi), şi ridica două deşte, şi răcnea 3(trei) şi arăta
trei degete de la mȋnă, şi tot aşa continua procesul
de numărare a aleşilor, cum număra boc din moşi-
strămoşi oile - Cȋnd ajungea la numărul 4(patru)
arăta patru degete şi arăta spre Boc IV, după care
continua numărătoarea pȋnă la capăt, arătȋnd toate
cele 5 deşte ȋmpreună, asta ȋnsemnȋnd toT – unu,
doi, trei, patru, mai multe. Tot ce era mai mult de
patru se număra cu deştu cel mic, care ţinea de mult
iplu.
În procesul de trecere dela democraţia istă capitaistă
pînla dictatura proletariată, îşi băgase şi Băsescul o
coadă. (şi frasu înco, şi eba o, şi.. că orice haită e o
echipă)

80
Însă se zvone că cu nici un chipe Boc nu vrea să
renunţe la puterea populară a celor patru boci
triumviri, care de care mai democrat şi mai prea-
naltă. Daia Boc 4 (patră) dădea vina pe greaua
moştenire a gubelui boc III(Trei), dar fără frică de
băsei el de clara cu tot zelu:
<<”IO merg tot înainte! – ca buldozeru”, mai-mai să
scoată zeru din ei. Că chiar fără să mai pună prea
multă ură de clasă, se poate spune că
>”7 dintr-o lovitură” era sloganu lui, cu
împăciuitorisme capro-verziste şalte ciunisme de
tip:’
<Decît nimic, mai bine decît un nimic e bun şi băsel.
Că şi cu el, şi fără el, tot aia-i. Daiai păstrat în
insectar, în ramă, ca o pastramă de căcăţel de muscă,
casăl arătăm la geam săL vadă coana Europă – că tot
insistă savem şio opoziţie băsistă. [zeu – nezeu , da
zău că are re zervare pentru băsănău său]
Că în parallel, Băse se ocupa şi el de putinizarea,
putin cîte putin, a statului de drepţi, da rezultatu
putinizării na fost nic altu decît o băsescizare de
duzine, în care fiecare trăire-de-bine era trasă în
ţeapă şi dusă tot cu dricu ăla rămas tot dela nea nicu.
(şi “trăitu” era un tîrîş în marş forţat) [marşe din cele
cu ‘Marş afară, javrete’
Dricele era însă cochete, proaspăt-vopsit portocaliu
în căcăniu kakiu şi pe capră stătea capră de plankton
la steagă un bocom în livrea de lache, şi ţinea
hăţurile în dinţi (?nu ştiu de ce?
<”Cum nu ştii de ce? Casă aivă de ce se ţinea cînd o
cădea.. şiso hop-mitica
Căn spatele lui stătea Băse şii şopocăia şii şoşo-tea
la ureche că :
<ai grijă, ba, ăsta întro ureche, să nu cazi azi!” {că
cam asta urmărea Draculu –
“Capu lu Boc!”
Altfel spus – ‘de capitarea gubernelor – şi formarea
unui gube fără un boc în frunte. Că cuatîtia strîmbe
şi drîmbe, asta credea el căi Om anizarea Omaniei,
căci lupta lupta asta din fragedă pruncie (din
căcăcie, adică de cînd era un căcîci ṣi căcăcea peste
tot], să nu mai fie doici la boci. Şi bocii cu bone şi
boni fiecare, să alăpteze la vedere, - să se vadă cum
suge de la buge te. (că ăşţia de mici ne căpuşa ţarata)
(şi bla după ugere de sugaci ce era) Mai bine toate
alăptările să fie publice ṣi fiecare să-ṣi declare
bugetele ṣi bugeṭii de unde suge.
-Dar la întrebarea că cei Noua Eră, şi cei omii noi,
băsu dădea din umere şi hăhăia ca un hăhăit ce era
(camca HA! HA!..HA! – rarul lu Hahanu).
- iar la întrebarea că…, idema.
- sau o dădea p.. enema! Şipe nemtodoame!
-doar la întrebarea că :”de unde atîţia omi şi oame,
şi pedeRoberţi anasta şi da şi aliniGorghii maiaşi, de
unde atît căcălău de dănileţi şi simoniCreţi, şi alţi
puleţi sulfinii în tandem cu lavinii (cu etichete de
lavine, da cu doase de cătăline predoase) şalte aşiş,
- întrebare la care băsu adopta un stil de ‘no
comment’ şi ‘cea <”Aşa şi..”
- La orice “DE CE?” ne răspunde cun
>”DAIA!”, caşa vrea muşchii miei! Hă! HăI! Hă –
hă –ia, . Democraţia lu DAIA! – şi daiele curgea
pînă peste. Caşa este întro demo.
Şi coana Europa făcea pă niznaia, [că nu daia ise
zicea ‘Naudea-navedea!”) care nauzise de
protocoale ṣi nu nu voia să le vază] da se niznăia ca
ăia din Bruxele – (oraşul verzei) – în stile capro-

82
verzist semi-băsist, şi trăia mai mult din mile (cu
tiile milei era prin peste toate. Da cam toate cele cu
sute cu aţe albe au început să se descoasă şisă
sempute {except corăbiile cusute, care încă nu, da
nici mult nu mai aveau pînă să).
(N. unui – Am cam uitat să vă spui că de cînd a venit
ultimo capo la putere, TOmania a redevenit Ţara
Făgăduinţelor pentru imigranţii non-ui.}
#Ţu –ţu! – ţuţăie ţuţării plătiţi cu juma de normă de
politruc casăl pupincurească pe orce feisbuc. În
opoziţie cu ‘legea de-făimării’, legea făimării e mult
mai stră-veche. Imediat, la chemîndalele cu
“NA! le”
gudurăii îşi asmut chemîndăii şi pe europiştii mai
pirpirei (şincă nepedei? Miramaş? – cun mare semne
de mirare!) şimai venea la sarmale pacile cîte-o
baroneasă cu aere de ferentari, care nise niznăia şi ia
cumcă cică
”< nu e bine, măi chestorică!” or cu vrun “
>Mă puţică, mă!, vaţi împuţinit! Şasta nui bine,
domnu chestor! Că nu mai e de ‘săBineTrăit’ prin
pacile” – că cam sauzise şipe la cur ţile ropene că
democraţia băsească nu mai e gigea în ie ṣi nu se mai
Barbie, şi cam ieşea cu cam prea multe cezariene ṣi
screme, şică cezarul a-nceput să chelească decît
primise în plexe lovitura de stat parlamentară care
voia să instaure “dictatura parla mentară”
(citez şi io din nişte isaure încă în viaţă, da ion am
văzd nic, nici nam altce nimic, - că prea era de
dimineaţă, şi era prea ceaţă multăn piaţă)
Dup’ce santors sănătos din garaj (unii răi-guri zic că
fusese flota – ntîntr-un butoi] Băse II a prins niţeluş
coraj şia deschis toate termopanele dela Încotro ceni
II(doi) şi uşili (şi din faţă şi din dos).
Că încă mai puţea peacolea a miros de crine şi
duhnea a brutuşime de nuse prea mai putea trăi-bine
săTraiu “Sătrăituluidebine”.
(N.A. – papahagile papahăgeşte că
‘sătrăitoriadebine’ nu maid ă nici papa, nici braga de
altdată, cid oar cîteo surogată de ‘săTrăiṭă’.]
[Altă notă de subsol a aceluiaşi autor – spre pildă
celor care şinchipă cacest surogat de democraţie
chiar e “o daia cu faţă umană’ (încheiat plagiatu).
Epoca de post-băşisme nui decît aceiaşi băsie cu
blug mai de ui. Că nuşce sarmale le, că uile uita şi
ierta toate păcatele, şil chemînda la înco guberna şi
la înco cinzeacă de ‘sătrăiturică de bine’- la botu
calului. Şio dracă de denea-lă îi încînta din drîmburi
şi chin vale. DAsta de cînd cică la mititică au fost
puşi lupii să-I paze pe miei şi pă iezi. (niṣte brutuṣi
duṣi cu zăhărele) Şiaceşti nauzi-navezi de prin
senate caricate (puş căriabili pînă peste poate), naud
behăielile şi behalele sărăcuţilor încelulaţi în ce lule,
în şlapi, fără jacuzze şi fără bară {închipuiţivă, fă-
ră!) de nuşi mai pot face un selfi ca lume.
<<”LUPE, lupe! Ce mierai tu, crine! Pe unde mai tei
fi self -ind tu pe tine (fuck your self!) că neai lăsat
în plin ‘să-trăit-de-prea-bine’ şiai dat bire cu fugita
şi pe noi neau îmbălegit băligoşii şi jegii jegoşilor
(că sa restaura(n)t imediatamente tot statu de drepţi!
ṣi lupele de Căcărău a pus lupe-n locu său alt brut)us
mai claus ṣi mai michi maus, carea vea un mauser în
dotare ṣi un număr neprecizat de case în parcare)
[electoratu fidel din tot natu sa re, că se ştie că
traseismu eo neo -formă de migratorie]. (şi neo-
protestare)
Acela a fost, cred io, momentu zero-zero (moment
cheie) al Democraţiei (cu “DΔ mare:

84
cînd cele două crinuţe au supt lapte de mestecă şiau
lăsat fără seva re Publica, apoi au rumegat acel
mestecău şi cînd sau săturat de cingat, lau scuipat pe
clanţă. Crinu şia prins brînca în cinga şia rămas lipit
(nusa ciungit dela ciungă?) ca musca. Şi de la sacîza
aia na mai putut sa joace bîza şisa auto – De mascat.
<”Pe din afară crin înflorit, - pe din lăuntre, boc
împuţit” (vorba cuivaşi. [ceva-cevaşi avea şi el
dreptate, da navea cine să io dea.)
Şi sub atenta în drumare şi îngrijare a organelor.
Depede de partid şide state, au început să du-du-ie
motoarele democraţiei şi să urce iar naţi unu în zbor.
[după enjde teste sa stabilit că du-du-ul nui dela
dudăitu dudărilor care se tot duuc în ui pas cu pas
{şin urmăle duduie de dup-după orce drumă}])
Că încă deacumă se pregătesc citaţiile pentru
referendumă şi se fac învitaţiile şi rezervările la
dubă (şi la deneale). După ce prin strunga dela denea
intra brobding ănoşi boşi şi ieşea mieluşei lilipuţei
rozi. Şi după ce se vice versa şavea loc rotaţia
cadrelor, intra în joc mînjii cu “sîngi tineri” în
system şi din dănileţi şi simonicreţi de pluş ieşea
gogeamitea macovici-oaie şi dita ioaniOlteni ţapi,
cu sîngi în instalaţe. Prea-iubitele PILOT
conducător şi cîrmac de popor era peste tot
omnipresent într-un frăţesc control, aṣa cum îi stă
bine în orice democraţie lu Preanaltu, Preamăritu ca
Nimeni-Altu, Măreţu-Măreţilor, Alesul Aleşilor,
Unsu uns de Cei-de-la- Euro-Turnu de control.
Toate erau screme casă urce naţiuna în zbor de
totdeauna.
(că De Nea era motoru demo-craţiei – sau motto-ul
ei?)
(şi băsiştii veneau doar cu ‘know-how-ul’)
&& Dacaţi ghicit că acel pilo-cîrmac era un drac de
boc, naţi! Că ăla era în alt loc piticot al altui tărîm –
un pseudo-democrat obscure
(expulzat din Rîm, unde se ocupa cu paşterea de
gîsculiţe), - în present ocupat cu fel de fele de
găinării (şi răţării, şi bobocării/ [struţării nu – că de
struţi şi struţe se ocupa un mai senior]) aşa că boc
navea încă struţăria sa – că navea locu îndestul, şi
nici destul cur să dea la struţă, castea dealu lu neica
Bocu erau în caragaţă cu ailalţi din cealaltă
poiată.(mai ales co raţă cu cioc de poră,
Că pe la al ţî-ulea con gres de reales un Sulea Mai
Mare – Realesu fu iar reales în aplaudale şin pupinc-
urale super –maximale de aplaudacii şi pupincuracii
din toate cele cîteştreie dacii. Şintral ţîiele congrese
sa hotărît casăse scuipe broscoii din gît, şi nu numai
atît, cia fost dzisă o cea mai cea zisă că ce ne e scrisă,
noi, ca ciomi, bucureşti eni leomi duce toate-n Wece
(nota mea cea mai parantetică – dublu weele vine de
la Ve. Ve. (un pontă), ṣi de la un Ve.Ve. mai dăncil,
două drăcovenii cumulate într-un ve-ve de wernere)
de veci. (or pînă sor exoda)
“DECI
Numa o vîlfă stăpînitoare /şi ‘părăţia doar a unuia
(cel mai mare) să hie /întru porto –Dalba noastră
omanie”
(N.ed.– cam aşa ceva IBeDeul ibedena lipsit de
omănie) [navea de unde să ştie că daste date cu
copypaste or să mai fie] – asta fiincă toată edena şi
RAIUL şi tot traiu îmbuibat de ‘sătrăiturimidebine”,
şi toată chivernisirea bună, care ‘vine. Vine, vine’ şi
spînzură dintr-o singură mînă (apud. Ib. id.)
(cara-bara arbiter-jucător şi executor (or victim şi de
nunţător) or ca mai nainte de, cînde un boc cu voce

86
 de ventriloc şide leană cere “dovadă!”şi vrea săl
vadă pe vodă Băse, pretinzînd că vrea săl pipăie!?
(şi săi închine imne de să ‘sătrăitenbine’)
(şi osane de slave)
[şi şuvoaie de ‘AVE!’ – multe Ave, Traiane!] – toate
după ceo să urle că – “Este!” – şi alte odăcii de paci
– cavea odaci care odau în coare – mai mulţi decît
avea boc bocitoare de ‘Ave!’. şi chiar aşa din
întîmplare, boc deschisese lada cu zestrea pandorei.
Dan lada de dotă nu mai era nici o flotă, oricît se
dădea Băsele de fată mare.
Da eu cred că Bar oreu adecă grăieşte pentru
stăpînirea unuia (exe. – mai précis a ăstuia) şi ia
dovada sa din fire. Astfel zis, ţine cu băsismu de stat
în stat şicu ‘sătrăiţe ledebine’ de dragu
‘sătrăiţelordebine’. (iun băsist mai băsist ca
Băsescu!)
Precum zice că capula om cîrmuieşte şi cîrmeşte
toate celelalte mădularii, aşa şi pentru o ţară numai
unul să fie la CÎRMĂ meşter CÎRMAC, care
cîrmuieşte întreaga democraţie, iar nu mai mulţi
puleţi mărunţi (plini de cîrri – mîri) şi boci chiştoci.
<”Voia lui pentru toţi easte lege /
La toţi e poruncă a lui clipeală” –
Că la băsişti şi băsiste
(de rit neo-băsist, orce sfîntă băseală carei bese
Chelului prin chelie e literă de pedeEvanghelie),
[mişcare populară care a generat –letrismu stil
latrans, ṣi ulterior PePeIsmul]
statu de drepţi eo cîr peală cu hei-rupisme
stahanoviste, urmate de clisme, “aşa că toate băselile
făcute (cu voie au fără voie), Să duc în sfîrşit lesne
şi iute (la bude, undeşi dau obştescu sfîrşit în urale
de multe). Căcam în cele bude se naşte dictatura
regală,
în care toată bocimea e egală şi tot cam aşa şi pute
(că cărezăria din Victoria)
[că unii boci e mai egali decît alţii], Era déjà apărute
mai multe culte idolatre:
- (cultu lu Boc IV (patre) careL idola-tra pe
Boc patru,
- -cultu unui Boc 5 cince care idola doar pe
bocu cincele din oglindă,
- Culta culturnicului dela copro-cultură
- Cu [lta lu Prima Doamnă avea să fie o
meteorie prin dacie}.
*
Da emblematicul emilbocu complect bulversat
deaşa, nuşi găsea locu, buridanînd între un gube
BocIV şiun posibile gube Boc V. (cinci) {ca orice
liber cugetător liberal, prin buridanare ajunsese într-
un hal fără hale]. Mai era pe undeva paici pă la noi
şiun virtual Boc X, făcut doar din predoi tot unu şi
unu, da era încă pe vine ṣi navea încă un bon de
ordine prea precis.
[depindea de ce mai iohana iohanis}. (că şi cȋnd nu
iohaniza nimic, iutuberii ȋi citeau ȋnţelepţia de a fi
din tăceri ca la oracolul din Delfi.
Din cînd în cînd dictatorind iutuba cu dicta fonu,
unu din cei patru boci ai apocalipsei făcea cîteun nou
apele de ‘extreme Urgenţă!’ la lichele. (se zice în
popor că de cîte ori Boc dictează ceva (dactilo
grafilor) nu face decît săl Cea pline păl cu
“sătrăitede Bine!” pe care îl ură şin somn [fiincă din
cauza Tartorului, a redescoperit mersul pe jos, din
ce în ce mai în jos] şiasta era onjosire pentru ditamai
El, “cel mai cel reales BOCpremier.”
Cea mic-Bocu de Michiduţ.

88
Conform acestui Cel de-al treile ieduţ, băsismul ar
putea funcţiona numa şi numa în două loace:
- în SusăRaie, unde nu este nevoie de el, fiind
déjà un Boc
- şin celălat loc, în Josăiadă, unde există déjà,
Draculul fiind, socialistic vorbind, un băş tinaş.
(care tot îi dă cu
<”Jos Boc!”)
casă nu rămînă mai pre jos, un Erudiţian (care nu
poate gîndi ca buşi, fiind de formaţie mili –ţian),
cică
>”Tot uşi, după practeca ştiută /
Din monarhia cea mai de plină /
(şimai bine ‘săTrăită-n FeBine) /
DESPOŢIA în urmă fu născută.” –
(text profund authentic)
Şie clare că boc se născuse mai pe urmă decît Băse,
deci boc este Despotu primar care este. (=vezi
Dispot vodă]. Şii venit pe Poteca Luminoasă
arhicunoscută şi de multă, căn orice stat băsist
lumina vine dela răsărite,
[“că adecă, monarhia în practecă (în aiavă pusă în
lucrare] nare acele de slavă bunătăţi şi retrăieli de
bunăciuni, care se rădică în stive în slavă, ba, de
împotrivă, pormă salege din ia DESPOŢIA (ca o
şaorma din care curge muştar porto-căcăniu. Iar
explicaţia e una cît se poate de simplă (nula muştar?)
un BOC (de muştar?)
Auto-citez dintrun maidanez:
>>”Un oblăduitoriu în cetate /
este un vierme pus la rădăcine /
A unui copaciu cu ‘sătrăiţeleDeBine;
/ şi după o vreme, acel mititel cărete /
pe încete, pe încete şipe îndelete, şi pe dedesupt,
ȋncepe a da cepe la butoiu pe care stă esetul Keren
ski
şîncepe a roade (cînd sapucă de supt din bugete),
măduha împrejur şi pe îndelete, pîn ce întreg statul
de drept băsist e cuprins de duha neîncrederii şi
seacă şi cade în cele mai iade de jos cu un FÎS
dureros. Iar a putreziciunii lui pricină (de rîs) / Fu
acel viermuş de la rădăcină.”/
<<BOC e de vină! ~ ~ [şii de 4 ori re cidivist]
Că ăsta vrea întruna (ca mare specialist în drepturi)
una şi bună: De-mo-cra-ţi-E!
de dragul democraţii!
<HO! ‘casta sună ca dracu!
Da spre pildă dacu, după cum ştie tot momîrlanu,
carii care cariau cu toptanu prin Dacie au cariat tot
– tot, inclusive şosele şi autostrăzi deo zi (caveau cu
gropi şi hopi din proiect, şi ‘caci sunt banii d-
voastră!”)
{Nota re. – sună ca dracu da asta e!}
Căcacii scriu ṣi e ice aud, ṣi sunt caci cares buni de
auzit ṣi caci care doar scriu (sau transcriu) ceau auzit
cacii dotaṭi cu ascultătorii. Ăṣtia ascultătoresc tot,
inclusiv Ambiental, inclusive oral or anal. Tot în
totalitate, caṣai în totalitarism.
Lupta dintre băso-res-publicani şi Tiran se
permanentiza prin pacilea în tradiţionala bătaie cu
măciuci din sata Flămînzi, unde flămînzii de
democraţii se măciucau cu sătuii de democraţii de ui
(şi dornici de autocraţii. – unii. Altele mai lavino-
aline era doar dornice de măciuci). Acelaşi sport mai
cu mănuşi era şi pe scena politică.
Unde? – în amintirea unor célèbre upercute
(repixelate la cute), Băse sponsorizează cîte-o mică
‘gală –bute’ în fiecare an. În trening, pe ring,
Chioru-şi începea mai fiecare discursă cun fel de…

90
 (că venea lumea ca la ursă):
- @>”,,, în mărinimia mea, .., etîcî, pe un ton
blînd de tătuc sfătos, şin finale dădea cîte ceva cinga,
cîteun mai ‘NA-vă! Şi vouă vreo car petă cu sfîntu
Traian răpind din sa RAIE vreo curoasă prea-puţin
cuvioasă, ş.a.m.d.
- -Dantotdeaună, în finalul finalului oricărui
bă-discurs, indifferent de temă, de vreme şide
anotimp, obişnuia să mai spună, apoi să respună cu
spumă la gură, şisă ţipe şi să urle la auditor, şi să se
tăvale pe jos, şisă saie în suse, şisă urle şi mai
ameninţător cît-un
- <”Să trăiţi Bine!”
Şimai luaţi cîteo porţie de ‘sătrăituride bine!’ dacile
şi cîteun ‘sătrăiţi şimai Bine!’ de la mine. Că pentru
tot ce scîrţîie şi nu merge prea bine în ‘sătrăitu de
bine!’ e numai şi numa boc de vine. Totul se
datorează lu Boc care nendatorează şine subminează
economia (de piaţă) (nude piţă?) şi tot elE de vină
pentru tot.
Paceastă temă, boc devenise o problemă naţională,
o povară prea grea pentru omania.
Con cluzia iera doar una:
<”Capula Boc!” (un felde ‘capu lu moţoc vrem!’)
[mutarea era déjà în plic, şun dric cu 4 cai mascaţi
era-n parcare în stendbai, în aşteptarea celor 4 crai
boc cii.
- @ PeDe cealaltă parte, duşmanu de moarte
al statului de drepţi era egzact viceversa, că el,
dinpotrivă, (re) -venea în ringă la cravată şi costum
(de vînător) şi mai acum şi co puşcă cu cur ealată
şincepea ca un nichipercea ce era cu un:
- <<”În nemicnicia mea, …, etece,../ şalte
 orce fel de vorbe fonfăite pă nas, cum sar putea zice,
uite-aşa se naşte nasismu {da de fapt,
- NASIŞTII băsişti (aşazişi ebişti din
generaţia ebei şia etnoboticelor uşoare, ) Anuse con
funda cu
- NĂSIŞTII băsişti (zis şi mircişti) [primu
current ciunist venea dela “nas’, al doilea dela
‘naş’)]
- şiuiteaşaşi,
Boc îşi încheia întotdeauna spiciu cun fel de :
@“<JOS Chelu! HUUU! /
sau cun
“HU! Afară!...Fora!”
Dinastia Băsească trebuie dărîmată (au măcar
rîmată) pînă nu mai rămîne piatră pe piatră din –
Escu!”.
Că Cam aşa ceva striga boc în ciocumicia lui
gubernamentală, în timp ce băsiştii voiau săl de
barce depe arcă, (tocma pe El, pe marele măricel-
numi vine să cred!) pe o in sulă pustie din pustă,
unde să strige cît o vrea şi cît o putea:
@<”Trăiască Cheii şi-ntreaga Dinastie ! – inclusive
mircii!”,
Discipolii lu Boc îi idolatrizau pe toţi cei 4 boci
apostolici şi stoici, şil latrinizau pe dracul. Mai mult
decît atîtici, ei lau şi idolau orice ciob şi ciobic rămas
din dinastiuţa de Boc (şi ca orice idolatru, idolatrau
şi lătrau la toate cele 4 guve cu “să trăiţi!’ (că erau
lătrăi plătiţi de foşti gudurăi disponibilizaţi dela
Cotroceni. Da la rece nsăminte se declarau anti-
dinastici, deşi se vedea pe chipul lor că minte.
{de fapt, singuru fan a lu boc era tasu.}
Şin plină Epocă de Baligă şi Boc,

92
această pasăre măi astră de boc e iar bolîndă de
‘boala limbii de lemne albastre’.
Portocalicioşii din galleria cu homericanisme
aruncă cu “huie” şicu huiduie” în galleria celor din
uie, doldora de euro – penisme împănate cu pene şi
struţe. (şicu clop – cala stîne). Emisarii celor 2 (doi)
pleiboi urma săse tîlne pe un teren ne utru şi fără
chibiţi, unde să încheie un armistiţ cît de cît peren.
(şisă renunţe reciproc la dubă – Mai întîi tov, Boc,
apoi tov. Colonel) Se zicese că ei au decis la 7 de ce
Ridicarea anatemelor reciproce din una mie
cincizeci şi 4.
# După îndelungi tratative şi fumături de pipe sau
ajuns la o epocă de bon jurisme (pe faţă – şide
tutencure – pă la spate)
[că cînd nu puteau să senjure, erau în relaţii bonjure
şin bine-mersie]
(pînse prindeau unu-pe-alt în vrun flagrant)
(Nota auto – io nu cred că ăla cu moacă de crine a
jucat vrun rol de figurant casăi facă să tacă şi să nuse
mai spurce. [că nu era el chiar aşa mare scul Draculă,
ci un fel de (mamă) surogat].
..DA. Prin oime circ ulă un zvon (binenţeles)!
{lansat de zvonaci şi răspîndit de răspîndaci mai
postaci – şalţi omi de bine] cumcă chiar şi pentruN.’
!<”lăsaţ orce speranţ [de “Să-trăit-mai-bine’] or mai
fi o speranţă de.
Ori de Alimori!. {de! carvasăzică “văleritu” adică –
or vrun văleleu?] – Era un fel de ‘Distracţie
Homericană’, cu sau fără PerDeLe, în care din cînd
în cîndea se vedea mînu care mani pula un poponeţ.
Că boc era opera lu Băse din creştet pînă-n tălpă. Căl
făcuse (ca un adevărat Pygmalion, nul fătase)
din propria lui cacă, şi propria lui snagă. Dovadă!
<”@DOVADĂ? - ieşise un ditamai boc pe care
lumile venea să-L vadă, săl miroasă, săl guste şi săl
pipăie, cadică .._ESTE! (cf. poet_)
Şi pentru căn poveste democraţia ne este ca un fel
de teren de fotbal în pante, jucătoru- albitre îl lua pe
fante de şpilhozăni şil ducea în dinţi (sau se mimă)
săl înfie nisca PeDesfinţi părinţi./ că cam aşa era
acest Pig malion băsesc în
Era de Baligă şi Boc; sisifitea un boc pînăn vîrfu
democraţirii, din dealu Spirii, apoi îi dă drumu să
zboare înapoi, şiăsta mic de cît îi de şoimu (al patri)
o ia napoi la vale ca un chetroi. Şi Băse trebe să-l
iare (că doar PeDeLa face ce trebe, /
şi doar tot ei fuck o tomanie a lucrelor bine făcute).
[că de cînd se pygmalionă ṣi Iohanu ăsta să facă un
bine-făcut guverne al luie, ṣi tot nuie ṣi nuie
pygmalionat pe placea la uie.]
Cam asta rămăsese din tradiţionala transhumanţă
omană în spaţiul deal – vale: o vălărie vălerită cu
vălee şi vălelee din vale în tot mai la vale. ṣi de
vaideeni ṣi vaideene care se în colona să-ṣi ia valea.
(de fiecare dată susmenţionaţii se subsemnau cu
:”VALE!”)- Dovadă că văleritu eran floare. – de cîte
ori îi dădeau cu şutun cure la vreo boc –gubă. – şise
plîngerea.
Că piacolo, în ţara lu stolo, reconstrucţia unui
guberne demo ne –apărat cun boc în frunte (sau cu
un surogat de boc), avea loc în orice fel de anotimp.
La urcuşu pale, lumea se vălelerea că-I prea grea
‘sătraia” şi căi greu la deal cu bourenii mici, iar cînd
se derdeluşa guberna se berbeca, lumea iar se
vălelea cu văleleuă şi mai de groaa, cînd de cur cînd
de găoază. Boc, dintrun mus găozar, ajunsese un
mistic Il Conducător, Uns cu toate unsele de sus, de

94
cît era de hop-mitic şi eternal pe la el pe la guberne.
Săritu în vale (= Ali-muritu) şi plutitu (pentru ăi care
ştiu să facă pluta, că de colaci de salvare – nema [că
FeSe Neaua la plecare luase colacii şi mobile şi
scufun dase tot în urmă{)]. Că cam doar asemine
plute concepute după modelu unor cor ăbii cusute
sunt cam singura speranţă dea scăpa cît de cît cu
ceva viaţă deaici din boc-spre-5, în altă ţărişoară ne-
omană (mai umană).
<”_Se-neacă, nuse, o viaţă are omanu şio gaură-n
cure! – cam asta gîndea BăsescuL despre diasporele
duse şi lăsate să se lampeduse.
[asta fiindcă între scila şi caribda, aleseseră
libertatea dea vota cu picioarele]
DA cu glas tare, adăusese, citez dintr-un cronicare
official:
<”_Iertaţi-mă-ţi, fraţilor duşi, da io, ca orice oman,
mă gînd la ţărişoara mea, la Omania, la
‘SătrăireadecîtmaiBine!” într=o cît mai încolo
viitorime!
??? Stolo e aici!?
(plînse te cu hoho te. Aplauze la fele.)
Apoi dintro dată, pă ton lătrător şi cît mai vitriol;
<”_DAIA IO vin şi zic: (cu Apropo la votu în plic;)
Or să se re vizuie sfînta Constituţiune? Dar să nu se
schimbe nic prin uie;
Ori să nu se. (re)[vizuiască] de loc, nici un pic,
dar…, atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume
prin puntele cardinale!(apud. Unu mai ca ragiale ca
Caragiale, dică nea Iohănică)
???Stolo e aici?!

Deci?
Deci
Cu sau fără boc vam zis să stăm pă loc.
{şi toţi cei 4 boci din apocalipsă au fost anatemizaţi
în lipsă,
(şi se sista orice ajutoare şi orce tip de “NA-vă! Bă!
Se tăia de pe listă pȋnă şi porcul
De cocoş
Că ARCA se băga în conservare pînla o nouă
gubernare (boc? Care?)
?!
Pîs.
Boc sa refugiat în napoc ṣa cerut azile pentru cîte
zile o mai fi avînd

96
manea13 – PS deṣi PNL = aceeaṣi
mizerie

S-a scandat îndelung ṣi s-a manelat

profund
PENTRU DE-A-NDOSELIREA SUPREMă
Cu gura-n loc de fund
‘’Stima noastră şi mȋndria’’
Aceeaşi totemă
cȋnd cu *UIE PesEdeţii,
cȋnd vine rotativa
cu *UIE PeneLeţii
Desigur ie
rotaţia cadrelor
‘’ S-au demascat singuri!’’
Ţipureşte acest gavroş rămas
Pe baricadele democraţiei.
Din transportorul blindat a coborât un fel de
Petre Roman care le-a spus hoardelor de puleţi ceea
ce voiau să audă: „S-au demascat, țara știe cine
sunt“. ‘’Ei s-au demascat!, s-au demascat!’că sunt
cu toţi de-o mama şi de-un tată, urmaşi de-ai lu
Traian şi Decebal. Un băşinos a spus că rotativa
‘’Este vorba despre viitorul Ordinii Liberale a Lumii
și trebuie să rămânem fermi pe poziție." Deci asta
era! Cum ar zice Petre Roman, „ei s-au demascat"
(citat din A. Pătru) şcă
Deandoselirea iun pretext
Pentru aceeaşi….
S-a scandat îndelung ṣi s-a manelat profund
despre blatiṣtii din PNL. Ăṣtia aflaṭi
în cîrdăṣie cu PSD sunt niṣte brutuṣi care ne
brutuṣesc ṣi vor să ne iar Republice. Daia se
cam zice
car cam trebui daṭi cu flite.
Ṣi Organu ia
chiar dat, ṣi ia
ṣi salamalecumat.
InteresantE ca apărut un feedbece ṣi la PSD
Că ṣila ei sad at cu flite
pe epoca pesedragne
ṣiia
sedat cu salamalece.
Se ’çecă atît
iaumplut de binefacerile salamului săsesc
bine-făcut, încît umpalacii senturmau după
cine-I dănciliza ṣi cereau toṭi într-un glase
depe sedizarea pesedeului.
‘Ia să ne mai lase!
HUo! La oase! La oase! – scanda pesedeii
ṣiṣiardea carnetele de pe sedei ṣi de pe sedele.
Organu ia luat cu biniṣoru, i-a luat cu
Salam Alecu (ṣalte manele) ṣicu
Salamalecuma
(că cum iacuma salamaleca),
ṣiia încîrduit spre sibii caspre Mecca. [Meca
tunci cînd vor ajunge, vor vedea ei pe dracu ṣi
HA.HA.HA.NU osăle puie pielea pe băṭ
Hăhăind maneaua cu .*UIE ṣi hahaneaua cu
Lucrele feBine făckute].

98
VUVUZELA – XXL – Vuvuzela IcsXelă –

([sub] CAPITEAUA A a (IV) ă – Ca

pitola D {cea mai cea D]
DAR la literuţa
“DΔ daci –
partea a DOUA
==============

Băse asista la criza de boci (şila criza de “Navă! Bă!

Cingamă) şi fredona la rumegătorii din Noua
mişcare de pulime {=o apre-PePeIme] o altă gamă.
Prin băsime déjà sencora o înco năvală spre ţ Arcă.
Draculu cu polonicu în mînă veghea la parade
navală (de numai e ‘NA!ve!”)
de AVE!
priveghind toate aceste năvale de vale. Şi
parteneriate expandate. Şialte flote de plute
internaute şi hîr –Daie cu zoaie şi mur Dării în care
se-nghesă ca sardele toţi cari vor să scape (parcă?
Din zarcă) de bocu din frunte. Că pe punte la ARCĂ,
la ped-Omanii de frunte, se aplică legea lu Ohm
(;eşti om cu mine, sun tom cu tine).
Excepṭie dela regulă face doar
Omoiu cu Omoaica lui,
care-ave o zi în calendar cînd primea ca se (în dar).
Donii şi baronii şi pogii, şi igii, şi mihaiNemţii, şi
chiar şi dănileţii, avea drept fiecare la cîte o navă
după chipu şi asemănare. (dar navea drept de ca..
Căncă peau toţi de-aldi Ceanu şi Deanu şi
traianUngureanu în Edenu băsesc. (nu şi bocitorii lu
 boc, care aveau parte de deaşa ciomii încît se uitau
prin gard pe la poarte – doar de uitat aveau parte).
Cei care luau parte la şmen îşi cărau din Eden fiecare
– “fiecăruia după nevoi!” –
cu sacoşi (ca alde cocoşi),
cu roabe (ca mai sulfinele barbe),
or în poşete (ca unele mai pede –cochete).
… şi deasupra tuturora, pocitura “cu bulbucătură de
broască în gură”, ‘ce
>”NAvă! Bă! Ue-ul! Edenaţivăţi!- navi lăţi UI!
(căn eparhia draculului erau păstrate cu sfinţenie
dumicăţei de’să-trăite-bini!” din anterioarele
căpcăunii reformatate). Singurul Mereuul avea
dreptu la oglinzi şi oglinjoare şi farde şi pomade
(primite de pomane din ajutoare), pe care le
subînchiria din ui depela băbăciuni stafidite sau dela
Duduia exă. [da asta nu trăgean plexă ca tasu, ci
trăgea cu nasu prafe uşoare – Nu vă mire, că nu toţi
avea mire, şi nu toţi era unşi cu tot felu de unse,
unguente, unsori, scursori şi botuline
<”Dar pentru care fapte aceste decoraţiuni? Şiaceste
.>’Chiar rexu bercea şial nostrum Traian împărat iau
dat o daia galbe-nie cu salbe, să aivăn sălbărie şi eba,
cînd so mai bruxela şi ia. (şi şo mai spăla muia aia
de ne(m) - băiată. (texte plagiat deun plagiator
refugit în anonimat)
Prin Raia mai iera încă portete rupte ale ultimului
ajatulah şi cam era praf şi pulbere şi bătea Vîntu-a
pustiu şi urlau cîini a morţiu, şi mirosea a cîhă şia
pişe dela aia tulahi şi aia tulahe paleo-vlahe daice.
Alţi boci rămaşi din alte epoci şi alţi loci (depela alţi
eşci, din pre-PeDeLa-ia omană) rămaşi orfănei, au
orfănat cît au orfănat, pînsau săturat de boc-(it), da
şi ei, trecînd la pedei, şi tot pedelind încet-încet,

100
au şi lăcustat (tot statu de drept) toată deal-valea şi
spaţiu miorit, (pe care iar lau minerit). Ist topos
mioritic alcătuit din alternanţa deal-vale {alternanţa
cu dus-ȋntors la guvernare}, iun univers rustic ȋn care
‘’buciumul sună cu jale’’ de cȋte ori vine, şi de cȋte
ori pleacă vreun boc de la vreo guvernare. [apud
https://arhiva.bzi.ro/din-categoria-ce-mai-face-
emil-boc-canta-la-xilofon-kalimba-si-harpa-in-cluj-
404087
[Ṣi bocii bocitori sau tot bocitorit şi sa tot miorlăit
că VALE –leu.
Dan reste se putea trăi pe paralela 45, şi chiar în
‘sătraide FeBine’, cu condiţia să se scape de boc 4 -
5 şi să-L debarce de pe ArcE (pe o insulă ne. uie
{încă)}]
(N.au.
<>– Eu nu ştiu dacă RAIu lu AlahE mai bune au mai
ieftine decît raiu creştine- oman, da pacest mic
dîmbe era MereU un Vînte care bătea prin pînzede
păiang cînd înspre, cînd dinspre. Ăia cu
“Văleritu” şicu
“Dă-ne nouă, Boace!”
era tuiaţi cu tule ṣi tui şi
era lăsaţi în bune pace în DA – ne să se dăndăne,
fiincă ideia de de – BAR - care şi
Di Day
e pentru ei un Navă! –rume gători de rume (pl.) şio
megaofertă de nerefuzat (cum ar zice Băse, (dacar
şti), - ‘ire – futabilă’)
Casă fie mulţi şi mulţime, mulţi trebuiau făcuţi
proşti, [căsta era şi rolul la “Cumplit meşteşug de
tîmpenie!”(vezi cinea zis?) – (că doar PD face ce
trebe!] – că numa doar prostiţi aşa poate vor
vreodată scanda
:<”Capula Boc vrem!”:
dan loc sarunce-n totem cu pietre şisă jumoale
vulture bicefale şisă taie melu, sauzea (cine nu era
nauz şi navad şi cin’nu ierea naudă şi navadă)
prostiuţe de genu:
><”NU vrem lei, nu vrem valută, /
vrem ca bocu să ne ută!”
– Prostii, da multe prostite!
Caşai po
Pulimea –
Prostovancă
Ca Penel-OIMEA.
Da tov Băsescu nu sta să cu prostimea.
(nici cu prostitutele?}El tot cea avut de spus a spus
(din uşa cabinetului ’unde nu intră decȋt o persoană’:
><”Linişte, bă! Ce dracu! Acu cer debarcarea lu boc
din cer! Chiar acuşa!’
(şi în promo se vedea capu lu Boc decapitat de cap,
[=cf. ‘’capul vorbitor’’] şio scenă demnă de un stolo
amletizînd de colo-colo căi nebun, şin loc de
timbrele cu cap de bou (reni) timbru nou cu boc era
déjà la preţ bun (atîta timp cît nui făcea concurenţă
neloială vrun simonCreţ sus ţinut de vrun PeDeUi).
Ei, acu-I acu! Tui! Căi bun nutreţ! La (b)oime. Şi-
ntreaga PeDepo pulime de rume – gători şi de
rumegătoare au început să rume în cor ideea unei
DEMO craţii fără Boc Unii turbau pe loc şi făceau
spume (că cum adică o lume fără Boc?- că aşa ceva
ei nici nu pot săşi închipă?, şicăi o erezie după chipă
şi asemănare cu – cadică Dumnezeu, chipurle, era
chel şi chior ca şi el, dacă-l făcuse pe Băse după
chipul şi asemănarea), alţii se behăia căi o blasfemie
daia, alţii se harachira, cîte unu se mai şi auto-dafa.
O fa nămai cu adenea pemepistă-n ia a spus că

102
după multe cîr-mîre Boc cam ar vrea să pro mulge o
lege care săi taie gazelle la ceacîre (că şiacolo tot
chioru-I zicea la bampire) că, cam citez din
memorie,
“prea se bese Băse unde nui fierbe oala lui”,
[de fapt zisese că, citez din viitorime, ‘’prea să băse
băse şi se bai dănă’’], şi mai cerea să mai ciome de
cape cît de cît din cap – italismele de cum (etrie), de
fin {ărie} şi de năşie, şi de ceor mai fi fiinde paci
(cor căpuşat tot şi suge sîngele la poporu din
mişcarea popular PePeIst-omană)
DA legea na mai apucat să fie citită la prima citire,
nici la a doua, asta pesemne fiindcă Băse o considera
o frecţie la un picior de lemne şi credea că poate
eradica totu co singură lovitură de stat.
Nota mea - (adică nodu Gordian de pela noi de pe
Arcă (depe Dîmboviţa) era permanentu război al lui
Boc contra la tuturor celorlalţi boci, şa altor ca ei din
toate celelalte guberne, şi faţă de care Boc era
incomparabil cel mai mare. Daia pentru eradicare şi
deratizare trebuia tăiat capula Boc.
[N. mea – Da uia? Ce zicea Uia? Şi Aldele? Şiam
basadele? Da ..] că un adevărat bărbat de stat tre’să
fackă ce tre să fackă un mare bărbat de stată!
@DA casă nuse lased us din Casă, (‘’ Cum nu se dă
scos ursul din bârlog’’) cel care de 4 gene – raţii en
acelaşi LOC şitot priveşte lumea de sus (şine taie din
raţii, şine ciomă din piei), Mus(i)u Boc s-a legat de
ca targ. Şi nuse de cupla şi nuse mea-culpa nici o
cîtime, nici cît pentrun piş. Ca un timbre cap-de-
afiş-zimbre stătea lipit de tron (şi trona) mai ceva ca
hîrtia zeva de caca. Şia rămas ne-dezlipit de stîlpa
pute (rii) în ultimele 4 generatii şiun sferte, şi unii
flafării chiar îl flafa cu cîte-un incerte şi indecente
<”uite şi cîrpa aia de boc cum atîrnă în bernă pela
gubernă!” Da fuse un bun exemple pentru un
grindean mai de pîslă, care ṣi el nuse dase dusă [deşi
a rămas singur cuc după demisia tuturor membrilor
guvernului pe care-l conducea].
Da după cîteo aşteptare care bocilor lise părea
maiceva ca eternă, de pe hornu de la palata Victoria
începea să iasă iar FUM. E.
[parantezoi – buletinele de vote e arse ṣi din iele iese
un negru de fum taman bun de exporte, pe carel
exportăm la exporte în UI, ṣin locu lui importăm un
fum alb ṣi ‘Habemuṣi’. da era atît de satui de boci ṣi
de muṣi ṣide beli-boci, încît chiar acu, la ora 12:10,
comisia verifi căposibile fraude la devotare. Caṣcum
nar avea fume destul, ăṣtiar vrea să puie la lume taxă
pe fumărit în non-uie ṣunde cic apa e prea udă. Da
bocii nu vor s-audă ṣi vine cu rogojine aprinse în cap
ṣi fac fume. Iohanis ceacă bacṣiṣul la bacṣiṣ să fie
dez-interzis. La fel ṣi revote; doar o data un singur
revot la un vot.}
şiodată cu rest auraţia începea să duduie toate
motoraşele statului de drepţi,
[că sauzea de din peste tot, tot un ‘’Habemus Boc’’,
- ulterior ȋn locuit ȋn totalitate cu sloganul ‘’MUIE
PSD’’ rostit de toţi şi de toate ],
şi toate e-carele dela dube, că emilboca era un fel de
pe jumate sfînt, pe jumătate pede, şiun stîlpnic pe
calea Victoriei portocalismului la oraşe şi sate.
– Tot înainte! (era mai bine!)
{Atenţiune! – mîine E ziua cea mare la sarmale şila
moaştele sfinte!}
Da cîte unu mai eret, sau poate maicu răutate şicu
acces la net, ‘ce
<”DA lu ăsta nare cine să-I citească stîlpii?: că era

104
 cam cît un sfert de miracol déjà existenţu lui în
înalt, că pacol nare nici un control asupra
sfincterelor sale şi nici asupra mini–ştrilor săi din
sferele puterii. Şiar cam avea nevoie, la cȋte nevoi
are. Măcar dun ţucăl ar
(că ţuţăru blejnar nu mai face faţă. Nici doasă.
Poa’să numere şisă renumere orce nume re orce
robertAnastasă, şinainte şi dandoaselea, că din urne
ieşea cine trebuia: Pededosu (că tăline) şi pededoasa
(gorgheAline) se tot îndes şiş dau ghes la
pededosirea mileniului trei. (şi tîrnosirea uiului)
@@@ ## pentru pedelosu şi pedeloasa se cuvine a
se face vorbire într-o subcapitolă separată, în care se
arată cum
Că nimic nu iE. ) cum pare(. Întîmplător. E doar un
boc ne muritor./ [acela şişi MereU altu] prin pe
Deală, undei o veşnică coială pedindoasă
=( şio pedindoseală nocturnă)
Ca PeDELe face ce trebe, ca cel mai partid:
‘’Partidul e-n toate. E-n cele ce sunt / Și-n cele ce
mâine vor râde la soare / E-n holda întreagă şi-n
bobul mărunt / E-n pruncul din leagăn şi-n omul
cărunt / E-n viața ce veșnic nu moare.”(G. Glod,
predecesorul lui Boc. Nimic nu mișcă în ţara asta
fără știrea și aprobarea partidului. Să fie foarte clar
pentru oricine. Linişte, bă, ce dracu, e aşa de greu de
înțeles? Numă interesează cinmă referendum, nici
că s-au desfiinţat spitale şi oamenii mor inzăpeziţi,
nici nu mă dă pă spate că Boc dă cu lopata ȋn faţa la
reve şi-mparte ceaie la tirişti. Io vă dzic, dragi
pedelişti, să nu fiţi trişti că PA! ‘’Io vă las Bocu! Vil
pă ziţi! Ca pun muzeu de muze! Şi boc e-n toate, căn
toţi şin toate am pus o sămȋnţă de boc.
Am spus! Dixi!
PeDrăcăria din Cotroceanca s-a decolorate ṣi s-a
gălbejit de soare. Gălbejitura de partid se augrafia pe
toate gardele ṣi gorghiuṭă cu buldogu se selfăia cur
ajos sus pe locomotiva democraṭiei. Pe motiva Că se
trecuse la ora de vară se corcise un PDL/PNL
năzbîtios, deṣtept ca ia ṣi frumos ca iel. Dic tonu
“cur în cură şi noapte bună” E exempla cea ma
FeBună de cum con vieţ pedelosu şi pedeloasa lui
copreşă
(caun simoncreţ cu dănileasa care se macoveşte şise
zbîrceşte pe zice trece) PeDedoşii şi pededoaselele
din celelalte eşa loane îşi sacrifică, carvasăzică în
numele intereselor naţionale (gretele şi hansele,) tot
ce mai au pe sub bretele: se dezb -Racă de caractere
şi sembarcă, scandînd
<”Jos textila!, Jos!”,
şi dînd cu ia de pod ea. Îmbarcarea pe ARCĂ se face
prin faţă (pe faţă) şi prin dos. PeNeL-OIMEA lu
Căcărău se selfăie. Pas cu pas, ‘’selfies are dead,
it’s all about the ‘’Usie’’ now.

Uniunea PeDeLe/PeNeL-OVINĂ
[n.a. – pedindos ca Gioni duşi de Vîntu, ori vînturaţi
ca murăturile murate decrine?]

106
=(prin pedindoseala diurnă se şterge orce urmă din
amicalu din nocturnă.
Datuncea o urnă de vote ran orice vespasiană, caşa
era era datunce. Şi cîteo robert Anastasă era băgatăn
fiecare vespasă cun abac, casă ţieo evidenţie: caşa
era tot oma natu geto-trac; se ţineau de pedel-omănii
şi pedeandoselii şi dez-chiloţări (şalte mîr lănii). Să
tui! Deatîtea pedegrozăvii, unii se mai uiau şin alte
pedeţări (mai non-ui).
Da prea se făcea chinezi toată diaspora cu
diasporezii ei!
Înşet –înşet, înşetuţ, mulţi daci de prin dacia au
devenit dacoli de prin dacolo (ca stolo!) şi sau
îndefinitivat în dacole mai rome şi mai londre or mai
parisele. (prea sătui deatîte pedeandosele, şi
sătuizaţi de deatîţi boci pedei zaţi)
Înşetinel, înşetuţ, încetinuţ, (şalte forme de gubern
linuţ cătălinuţ), fiecare dacol înşepea să-şi decore
(ze) existenţa cu (căcăreze de) texte ‘din alba/neagra
străinătate unde dincolii suferea de dor-de-toate, dar
cel mai mult şi mai mult de dor-de-mică. [că ăia nu
mînca mici nici săi plici) (şi făcea micii mici şi mai
mici). Că le era mereu dor să se mai paicene paici
pela mereul lor (şi dor de MereU, şi daşel lin, călin,
căcălină al gubelui ce vas ă vină
- cînd?
– Tătucu: Dracul ştie cînd!
– şi poate pro rocu & poli trucu. Trucu cu gălbejiṭii
la putere et co mai fusese-n trecut, (pela Grivco) DA
n-a ṭinut soluṭia imorală. Hanisul l-a-ntrecut pe
revoluṭionarul Ceauṣescu la făcut bine-făcute: se
făcuse un ditai liberaloid convins, carea fost politruk
communist, apoi stîngist, apoi forumist, convertit la
umblătorie cu ṣatra din casă-n casă. Ghinion.)
Nomădismu la omani era un mod de viaţă.
Ṣătrăria era ‘Sătrăiia’ din dacie.
Că deatîta trans humanţă în colo şin colea, lise bă
tătorise şi că rările (şi tălpile, şi bătăturile – şavea
nevoi de “doftorii de bătături” [vorba Ca
Ragialului]). Transhumanţele făcuseră văile –văi şi
căi de comunicări între ape (spre mări mai – ‘casă
fie şi Bucale port la mare’) Paici, paicenii daici
învăţa de mici să plîngă şisă se boc – ească cu
bocitorii prin Văile Plîngeri, şi cînd se-ntîlnea (unu
[co bocitorie tip boc I] cu altu [co bocitorie tip alt
tipe de gubă boc], se-ntrebau:
<<Bau! NAI un colţ de pîine să dau la ăi mici?
>NAM!
<DA (asta abian da doi) tu nai? În văţat să dai?
(bună-ziua>?) /
>NAM.
++Şi tot aşa:,
NAI în sus , şi
NAI în jos
(că erau habarnai şi habar naie) cam toţi cȋţi era cîn
tăreţi din
NAI (că chiar şi se zicea: -
“Nu fii NAIE!” ori / “
Băi NAIE, ce mai faci? (la pîr naie)
++Şi tot aşa, lisa dus vestea de
NAI şi de NAIE,
şi lumea de prin nicăieri îi credea cam năieri.
Într-un fel cam asta şi era, în
Era de “Baligă şi Boc”
datuncea, că erau naişti cam duşi cu pluta (dacă
pluta poate fi nu mită o NAIE – [Olaie!] şi dacă
poate fi ancorată la ‘dare şi luare de mită’

108
 {Orcum, la capitolu ăsta lise pregătea o ARCĂ, pe
care tot Băsitu so cîrmacă}
‘’Mȋndră corabia, meşter cȋrmaciu!’’
DAIA dacii daci îşi lua năile, naiele şi naiadele şi
pleca în daciade spre nică ieri (cică să se mai
dandoselească o clipă). Că-n fiecare din noi zace un
Naie ṣ-o Naie. Şi mii din năieri mai şi ajungea
peacolea (şise aci – ua). Şi imediat începeaua să
vorbească limba ţării dacolea şi de veneau dacolazi
/ sau daco-lani / sau dac-ioloṣi (ori dădea cepe pe
homericăneşte şi cerea ajutoare de şomăjie, ori
începeau iar cu textul bau –bau:
-“NAI..?”.
Dacolii pripăşiţi prin Dacoleanu se salutau înde ei ca
pedelanii, doar îşi arătau cu degetu coada (unu la al
tu) şi se rîdeau. Că cu toată dărnicia ălora, îşi păstrau
cu îndărătnicie coada.
(care nui în cur ca la umblet prin ui!?
-N-ui!).
îndărătnicia asta iar fi putut aduce îndărăt pe
ȋndărătnici (în vechiul lor transhumet de baştină,
plin de băşi băsişti). Dacar fi vrut vreo mer chelă săi
ia cu
“huă! Marş la loc la bOC!”.
Dărătnicia care se îndărătnicea să întoarcă orice
înapoia (Pe Arcă cu Noia), pe cărările istoriei
cu..”..Berte, fratern. /Or surorite”
-Nuvă lăsaţipă căliţi de oferte de muncă în
străinătate! Reveniţi la oile voastre!
Şi la deandoaselea istoriei. Restauraţia epocii de
piatră va după retro-cedarea gubelor Boc patră.
Deandoaselizarea politicii (şia istorie) merge în
sincron cu dosizarea multor:
- (era trecute la dos multe, prin dosire,
inclusive ştergeri de datorii la stat
- -altele erau dosite prin dosare şi păstrate la
dos – pit pînva veni vremea unei alte noi dosariade.
(gradu şi funcţia sau şters)
- Unele dosiri se mai încă făcea şicu volgile
negre or cu dubele portocalii, (da sunt convins că
deastea nu vrei să ştii
- Unii icşi zicea că tu zişi că el zisese că ea
zise de un icse, … da sunt prescrise.
- Da multe zise au fost dezise şi rescrise, şi
dandoselite cum că cine zice ăla minte. Pînă şi Boc
IV a re cunoscut că el a scris “Scrisoarea a IV-a” (da
pea treia cică nu el, ci un altu mai dănileţ, (casă zic
aşa), va fid at cu subsemnatu).C-acest lichel de el,
acest ghindoc, acest căcărez, se refreṣează de cîte ori
vine lao nouă reguvernare. Aṣtept o lichidare de stoc
la boc, sau măcar o deandoselire pe termen mediu
Alte fapte vrednice de pedeandoaseli erau mai puţin
trainice că nu ţineau la descoselile tainice şi mai
bigbrădăreşti:
- dintre toate cîte era date PeDindos de băseşti
(cu sacoşile, cu punguţele de 2 bani, ori cu
caltaboşile) mai niciunele (adică zero minus unele)
erau date-n vileag. (şasta de cumnatu lu finu lu naşu
Băsel, care chiar el făcuse blatu şi organizase
flangrantu)
- Datu pe din dos şi parandărătu era
DOVADA (dacă mai trebuie vreo dovadă că toate
se fac pe deandoaselea (inclusive plantarea
palmierelor în gropii depe şuşea
– Ăia mereu uită săi puie “cu verdele-n sus!’ şii
seamănă can uie)
- Intratu şi ieşitu pe din dos nuie ruşinos (că
nu trebuie făckută nicio discriminare la nicio intrare)

110
- Pededindos Intrata şi alţi venetici veniţi
întraici tot PeDedindoasele au încălcat statutu (şilau
îmbăligat) care statua că pacoloi IEŞIREA (nu
Intrarea în Criză) şi, înaintea altor stătuţi şi prea
stătute, sau pus în frunte
[ca cei mai presus întîi –stătători din pedeStătătorie].
(au fost astfel aleşi tot fel de fele de (foşti şi actuali)
pededosnici şi pededosnice.
PeDedosniciile e paciile la rang de cinstire şi
cocoşire, dela rude pîn’la paparude, dela o pincă
pînla alu mincă.
- Mai în coace, o dedindoseală pre coace en dos la
eba şila alte eve pleiboaice care şiarată pededoasele
şi îşi bat cu palmele bucile de urlă feisbucile de laice
:’ESTE!
- Alte pedindoseli laice se referă la puterea exemplei
şia sacrificiului desine a cel or care ‘mioi da demisia
în ..fine!’– după care vine de la sine “da de ce?ul şi
se dă cepe lao nouă pededindoseală, cu carencepeo
nouă Eră de Beliboceală prin paice
- Pedindoselile depe timpe de pace era utile la
oricee, pecînd pedeciordelile pedin doase erau pet
imp de noapte şide divorţe, cînd se bla cu TORŢE
şicu democraţii de bla-bla-le
(în timp ce frasu lu torţionaru din Olimpe îşi dosea
DAru de euroi şi euroaice. Pededindoseala se făcean
off-şoră, cîteo pedindoseală din oră-n oră.
Pededindosirea de case se tîmplase ṣi continua să se
mai tîmple doar la Klause. Dar era unii cu glaṣi groṣi
ṣpudicioṣi, clar că ierea rămaṣi din altă ieră ṣi ierea
măgari ṣi fără manieră. [‘’ Cititorul mă va ierta că
nu dau nici o indicație de ton, de acțiune și de gamă
temperamentală în tot decursul dialogului - Uite,
vezi! ăsta e cusurul lui - e măgar!... și violent!... și
n-are manieră!’’]
Că chiar sibioṭii cu toṭii se sibiau ṣi făceau zide în
juru la cur ulu viitoru don preṣedinte, ṣil iohanau
cape moaṣtele sfîntului Ilarie.
Ṣin zilele senine sibilele sibileau că nue nicio
pededindosire de case, bam ai mult, susnumitu e un
hăumless ṣiun
fără niciocasă la el.
- Nicio pededindoasă, orcît de semi-Anastasă şide
lavinoasă ar fi, nu pute lipsi la o aşa de dita
pedindoasă. Şi nuşi nuda doasele nici mai noii
cătăliniPredoi
Deandoaselizarea lov-storiei (ca şia istoriei
alianţelor DA) ERA cam aşa ceva:
• .. se cît se, bot –în –bote şi un blat la braţetă,
după care (conf. pede re ţetă) se deandoselesc şi se-
ncuresc [NU însă înainte deaşi împărţi sacoşi (vezi
la daldi cocoşi) pe la pede-credincioşi mai cu blagă.
• O cu totualtă exemplă de deandoaselă e cînd
blegosu şiarată blaga de bulldog şi muşcă dosu ălui
dei da ciolane pînă mai ierea. (cacum blaga îl latră
pe băse la drum de seară şio idolatră peo icsă)
• Totu după ce ăla iantors dosu şi la luat cu
“PA!-uri şi cu ciura. (şi ia pregătit o dubă Da
pedindosu (fostu nostru brend de ţară)
• tot dos în dose e cu mişcarea (po) pulimii, şi
lucru pe din dosu la tot felul de făcătorii şi făcături
naduce neo băse –minuni
{nici laice pă feisbuce, casă se vadă carei mai postac
şi care mai postacă}
• Dacăi bal, bal să fie, şi poste. Că dintre atîtea
foste, uite că şi fosta madamă Cocoş doarme pe
ţambal. (şic ? /
or sîc?)

112
Ăi mai PeDe din dosnicie au pus batista pe ţambal
şiau zis un
<”ŢAL!”
“Niznam! – să puie ăi din Uie la proţap o drăcărie!
Curaci, şi să ne fie ARCA şi mai şi racă, (deatîţi
curaci cu drepturi egale caşiracu, broasca şi ea or
ăcăia că vrea să se broscăie, şi ştiuca, senştiuca ca
…/) ca şun boc în pededosnicia sa, căutau cu toţi
IEŞIREA din Criză pe din dos şi se…
Şi rac în sus, şi rac în jos, sad us vestea de că sa
deschis iare oRăcărie şi picnicărie la pedelioşi (că la
picnice ăştia dădea şi bere şi mice, şi nu lua uiumă
la uiume)
Cacumă, deşi toţi cam ştia cea păţit ăla cu broasca
care-I rămăsese-n gîtlane, alţi olteni mai ioane au
riscat cu raca, sau răscrăcănat şiau zis că DA, se face
alianţ (=Ali antz, pe săsească), că lumile (mai ales
Lumea Nouă) era sătule de-atîtea dracule de
dindăreteli şi nazate, şi de multe alte dedindărătnicii
şi băseDrăcii. Aşa dedindărăteală şi fan – Doseală
de dracule (fani şi fane, mogo-fani cu drepturi egale)
face, cum sar spune ca
<”Ţara să meargă-nainte cu curu-napoi!”
(Nota mea – citatu ăsta sună ca dracu!),
mai bines ă zicem, dacă nu so fi zis déjà, că
<”Ţara merge cu curu-nainte!” şi oracă orăcii şi
orăcăisme pline de neo-băsisme.
D ace părere ai dun:
>>”Tot înainte! Era mai bine! (cacum eatîta
pededinsolire!/ or pededindosire) Dandoselirea era
‘săpreaBineTrăirea!’ unora pe dindoaselea altora, şi
nu exclude pupincurarea pedindoaselea. Pedela
(dică Partida Direptăţii şia Liber tăţiei) făcea ce
trebui să facă
– Pededindosea. – întro de dindărăteală totală toată
Omania.
Toate merg Deandoasele. Deandoaselea începea
totul de sus pînă jos, în întreaga Raie. Era o
deandosăRAIE daie cît mai pedeloaie, cu tot fele de
predoaie şalinoaie, da şi săftoaie şi udroaie, şalte
draci-laci şi caca-maci.
Deatîţia raci şi raci căraţi în de sagi şin sace şin
rucsaci, şin paporniţe or doniţe, da şin sacoşi (dalea
săcoşerite deai lu nea Cocoş) şi poşete (dalea
cochete dale lu madama cocoş), deci, într-un cuvînt,
bag sama, fără alte drace-lace şalţi draci-laci, era
cam toţi depaice săraci (cu duhu?) or cu raci, or fără.
[caşa era în eră]. De cît căraseră să dea la pedesăraci
din sărăcia lor de raci, (şide broaşte – brotaci, şi
ştiuci) că urma golirea haznalei şi răsturnarea gubei,
DEANDOASELIREA e un procese că şi capu la
peşte (şi se cură din spre coadă).
{Notă antonpănnească adaptată – în ‘Despre
cusururi sau urîciuni’ se zicală că de la un aşa spus,
sa ajuns la proverburile finale ale epocilor bocice,
adică la “Capul lu Boc vrem!”) sugestia cu ciomirea
capului e un gest similar cu răsturnarea ordinii
sociale post-revoluţionare, că adică, după ce căl
cheamă Vlad, mai la pus şi cu curu-n gard. Judecă şi
tu, măi dragă cititorule, ce îndoială şi nesiguranţe
vor fi fost în capul hop-miticului Boc: (acuzat
deatîţia foşti tovarăşi _
<Bă, tu cam miroşi a boc!
,< Oi fi mirosind! Şi tot el, privindusen oglind după
fiecare “OI!”
< Oare să mai fi existînd strigoi? (indubitabil se
gîndea la epoca pe care cu mîndrie o numim
“Timpuri Noi”, şila acei eroi. Şi oglinjoarai spunea

114
 tot ceace-ar fi vrut să audă; ceva de tipu_
”Ăi fi fiind matale un alt ăl din scorniceşti, da nule
spune cine mieşti. Ia exempla lu tov. Băsescu, care
se spune car fi avînd alt nume (un nume de petrov)
ṣi că ar fi avînd şi această trăsătură de character,
(carei cam dă cîteun icter mechanic, nemotivat de
fîss).
Deandoaseleala era o punere a tuturor, şia toatelor,
cu curu-n sus. (chipurle, casă cure ca rena
Se numește ca rena deoarece pe această parte a
bordajului se depun alge și scoici şi reni. Acestea
măresc rezistența la înaintare a navei, micșorând
viteza sa de deplasare prin arenă.).
Asta era SCHIMBAREA schimbării, şi din acest
punct de reper începuse revoluţa portocalie (în ideea
că puţa să nu se mai scoale în sus, ci-n pătruns Asta
DA, asta-nsemna Deandolisirea. Începea să se dea
cepe la Era de Deandoaselea În limbajul
pedindoselnic, orice cuvînt se citea într-un fel
vremelnic, cîteodată tot-Înainte (cînd eşti la putere),
altă dată în sens invers–ionist o poziţionist; exe
CAPAC
Care-şi păstra sensul din orice parte lai pedindosi.
Dovadă?
– dovadă că interesele trans-partinice nus
vremelnice, şi se pot reciti (= se pot pedindosi la
orce guve)
Căn Epoca de DEANDOSELIRE,
Johannis dirija care e dreapta şi care e stȋnga, şi cȋnd
e dreapta stȋngă şi stȋnga dreaptă. Şi tot dirijorul de
aplauze dirija cȋnd erau amȋndouă de dreapta sau
amȋndouă stȋngile de stȋnga.
Altele însă care nuse dindărătă, e cuvinte cu două
înţelese; în funcţie de alese ; exe TOPOR = ROPOT
Care se altfelă-n citirea de la stînga la dreapta, (în
cititu official, gubernamental), şin cu totu şi cu totu
diferă de la dreapta spre stîngan (cititu de opozoi
stîngace) Ȋn funcţie de interese şide fese, suszisul
dirijor de aplauze a zis ‘’*UIE PSD’’, apoi sa
deandoselit şi tot Johanis ca Joha s-a dezis ş-a zis că
na zis, decȋt “*U*E PNL’, şi de fapt nu s-a auzit prea
FeBe pela voi, da opinia lui politică e ‘’*U*E *U*E!
[şi fiecare trage înainte casă ne ducă în Apoi}.
Că chiar şi Slobozan – Cel-mai-Mondial, (din
Slobozia Gară), doarme pe ţambală, la şerpărie, şi
tot scrie, şi tot rescrie. (Din păcate, încă nu ştie să
citească, da nu le poate face nici el chiar pe toate
deodată. Că nu orice oman e un Boc –oman!
Boc devenise brendă de ţară omană cu mult înainte
să ne dea în arendă. În cel deal 4-lea an al ultimului
său pont ificat (din cel deal 2-lea cincinal
prezidenţial), Boc sa trezit (putin mahmur de cur)
cun fel de:
-%<”voi fi dormind, ? or noi fi?” – în glas.
- % <”Oi fi făcînd încă parte din gubernele boc
patre?” ori noi? [că el era un felde exemple de predoi
în miniatură. Şi ca orice lilipuţoi, avea probleme de
conştiinţă. Mai ales pe teme sexuale şi / sau euro-
morale]
-% ,”Oi face or noi? Tot ce visatărăm că oi? (că toată
zestrea ciomilor era în custodia acestor. (Doar
pulanele erau la aldi Blaga, că cam asta era cutuma
mai dacuma).
-%<”Va fi fiind asta dorinţa zeilor indo-europenişti
dacuma? Or nui un dorinţ vrednic de Ui? Nici io, cît
îs de boc, nu ştiu ce să mai spui?
-%<”Vor fi vrînd ei să fiu întra-tît de eroic încît? –
sincer să fiu, chiar cît peaci să mă hercul daci!

116
Boc stătea şise oglindea , şi bocu din oglindă îl
interogativa:
fă aşa,
fii aşa,
zi aşa şi pe dincolo,
cautăţi şi tu un stolo prin pacolo,
.., etîcîuri şi etîcale.
Pînă la urmă nea spus ce avea să fuckă pe ARCă
(fără să ne spuie şi motivele ce vor fi avînd ăi din
Uie pentru o aşa. Prin unele Europe (mai non-ui),
apăruse (alături de caricatura Boc-ometului) metope
{Notă – din DEXE –
“Metopă – este un elemente al frizei unui templu
Doric, cuprins între triglife, constînd dintr-o placă,
de obicei decorată cu basoreliefuri”}, metope cu
“>cear fi fost dacă…/”
atribuite Lui Muc –Cel –Mic (poreclit zis Mucius).
De la precedenta referendumă şi pînă mai acumă (că
era o cutumă să se grafite pe orce zide) sa văzut pixel
cu pixel pe feisbuce cum în mai multe puce boc a
eşuat să arunce cu vitrion (or cu cerneli violete) în
Chior. Or asta nuse poate ierta.
Daia acest stîngaci ajunsese stîngaci;. Fiindcă îşi
pusese chiar el însuşi însăşi mîna lui stîngă (fără să
fie nici măcar niţel vreo sarcină de partide) în flacăra
mov aprinsă (de la Torţa Democraţiei ;a lu tov.
Petrov.
’[cf. “Trăim în miezu unui ev aprinS, S
ăi dăm ansufleţirii noastre vamă, etîcî”]
Stînga ia fumegat şi isa chircit şia pîlpîit (mai-mai
să stingă făclia) pînă ia mai rămas un singur ciot din
ea (în răstimp Boc na zis nici un iot, doar că le
explica ziariştilor că decea, :”
<”Uite-aşa şi-aşa vreau să pedepsesc mîna care a dat
greş în a ucide tiranu şi bampiru, )(acest dracul
drăcesc cu-aspect Băsesc.) – Vă jur căNu credeam
că mai rămȋn ȋn politică cȋnd a zis cam zis că tăiem
25% din salarele bugeţilor, 15% din pensii, plus
tăierea ȋmprejur.
Deatuncişica, boc e şi ca cum ar fi tot de stînga
(stîngaci, că şio ţine pe stînga)
şi Băse e de dreaptE (dreptaci) – că cuaia dă.
[amîn doi raci – în echipe perfecte ca să-ndrepte o
nedreptate strigătoare de pe firmamente; unde firma
Boc & Băse (B & b) au puso pe deandoasele (b &
B). Băse & boc, (caşa era firmanu venit cu dalai –
lamu. Da cu toată deandoaselirea în toate, tot se citea
o mică –mică ne mulţumire
[‘’ Așa e; asta meșterul Dincă binagiul mi-a făcut-o;
a tencuit zidul de la poartă și mi-a bătut numărul 6
d-a-ndoaselea; - apud ILeca]
(mai degrabă o ne-mulţumea mulţumică, la care na
primit ‘mulţume!’] în “Să –Trăirea –de –Cîtmai –
Bine!” depe faţa lu Tartore.
(în selfie – al doilea din dreapta e chiar elE – Băsele
– alături de coristele scriitorind din silabar
–‘Bu-cov-i- na’!]
Stîngaci cade obicei, (mai ales cînd cade şise
hopmitică), Stîngaciu (primul; din stînga în ordinea
intrării-n scenă, da uneore cum intră şi caden de
core, asta fiind una din stîngăciile lui preferate)
pusese pe poarta de la intrarea-n PeDeA, de motto
un “Adio şiun Lasciatea!”, în timp ce Chioru ar fi
vrut slogan un mai simpluţ
<”PA! şi PU se! bă pedeluţ!”.
(notă – luînd exempla la chel, merchela a renunṭat la
EPePe ṣi-a spus PA!-ul ṣi ṣi-a luat
Aufviderzenu.

118
.Asta nu
înainte să asiste la PA-lele băsiste.) Literele de fiere
forjate depe poartă mai ruginise pe la balamale, da
tot se vedea de cupat clar (cu litere de focă) un B&B
(Be end be)
(că la omani vacu, adică bovinu era literă de eva
nghelia [după ciurdar şi după stăvaru care herghelia
herghelia iebelor]ṣi ierea literă divină)
Aṣa că vina [dela Buco – VINA]
nu-i nici a,
nici a.
com @binagiul mi-a făcut-o; a tencuit zidul la
poartă ṣi mi-a bătut numărul 9 d-a-ndoaselea; să-l
pui mâine să mi-l întoarcă la loc, să nu mi se mai
întâmple vreun conflict, vreo viveversa…Da, Vice-
versa! (I.L.C.) Da asta-i deandoselirea finală, cîndpe
DL se deandoseleṣte înpe NL cu fan fara..
Be-end-be-aua naţională era o Bafană-Bafana, zisă
Manga fana! _
Cum de ce?
Şi de ce nu ‘manga – faua?.
Păi, cînd avea mece în deplasare, se ştia;
<Bă, Manga Fana pleacă mîine, vineri, - zi de post
– la Roma – pe post…, sau:
<Bă, fane, vezi că Mangafana pleacă la El mundiale!
<Bibi, mangafana pleacă mîine, miercuri, la
Ploieşti! {Cum cine-I Bi-bi? – Ăi mai pede din
dosnici nuntreb aşa pededosnicii,. Nici alte
nimicnicii, dacă sunt fani şi fane de votaţi. Se zice
că B&B- ul, din cînd în cînd se-ndandoselea pe
deandoaselea cu ditamai doasă, da nimenia nu prea
ştia cine-I BeBe-le şi care-I adevărata lui faţă: (că
pupincurii napuca să-I vază decît buca din doasă şi
o parte din găoază – motiv pentru care Tartoru cel
 mare îi alinta cu vorba de ‘găozarii tatii!’)
- E un Bau –Bau or un Bib Bradăre?
- E un ba-Bai, un Tataie, or un Tătuc
- Or o fi Bulibaşu & Bulibaşa în PeDe, Bosu
Boşilor, Naşu Naşilor, Frumoşul Frumoşilor,
(Frumu Frumilor, Minunu Minunilor), tata Noele şi
mama (Noia) noastră?
- Da la asta a pro –testat cu un veto coana Veta
şi mama O mida, şiiau promis o para stasă dacă nu
le para-îndărătu. Da şi el lea dat cu flit, aşe că sunt
cam chit pe chit. Orice fan –dosit şi orice fan –dosită
(fie boco fan, fie băso- fan) îşi au fan –doseli tot pe
tema.
@ Problema e cine-I Mario neta cu be mic în firma
cu Be & Be mare (BB).
Şi dacă nu cum va BeBe-le înseamnă altceva, sau
“şi” altceva dacă-I citit deandoselit.
Be – “Bă, cu ce te ocupi TU în lumea reală? Cai o
muie de postac carei ostrac din uie
Be – (sfidător) – “Eu …păi IO sunt Be-Be-le, ne-ne
Be!. [şi nensu Bea se că ce?]
Există libertatea de expresie şi deci şi posibilitatea
de a da răspunse diferite la această întrebare (care?
Tu bei or nu tu bei?)
<”Ce e BeBe ş ice vrea ea?”
Firma Be & Co. Limited, trebuia citită în oglindă Bi
& Bi; .un fel de BiBi. (la atîta pedandoaselă osă ..
aia bi –nomu, şiosă şi ciomu). Un crăcănat arunca
cîte un colac de Salvamare şi-I pescuia pe rînd,
parolînd uia în punct fix.
- TU eşti BiBi? - Cu? Sau) – TU eşti BiBi?
_ Care Bibic? - care Bibică?
- Bibicu Marcu? - bibi cu Lute?
- care Marcu? Sau)

120
– care Lute?
- Mar cu care-ţi tragen curcu ArCU!
- care te aia (alrfel spus, care te …lute! Pe ARCĂ
Apoi îşi continua cursele săl prindă în AVE pe:
etece, etece, care?
-Anton (careţi toarnăn curbe ton.)
Amai încercat şi pe la alţi BeBei, bebeluşe şi Bebi,
şila alte măşti şi măscuţe (inclusive pe la mascaţi).
Pe fie care îi aborda sfidător:
<”Pst! Pst! BibiculE! – ori
>”Unde-I Bi-Bi- Cule? Nui?
Draculu le făcea cu ochiu să intre şii pededindosea
peo uşă (de strungă or de dubă).
Firma B&B era o privată cu firman Uian, o clubă
unde nu ajungea orice nechemat şorce peleLungă.
Ca sajungi mare mahăre prin şetre, tre’să ai vrun văr
ceva prin PeDe care să te. Iar la rîndu lui să cunoască
vreun ajutor de ţucălar pe la vrun BB (ortografiat şi
B & B)
(da unii zic că-I Big brothăru, sau firma lu bradăru
lu Big bradăru, alţii căi de la ţintirime, alţii căi zumu
de pulime dela mişcarea populimii,..
Şi dacă ai ţiduli de la boss, poţi să mi te moguli şi să
mi te draculi în voie, prin toată Arca lu Noe, şi prin
toţi uii din uie. Activitatea infracţională a unuie asfel
de băs e greu de dovedit (cf.’greu de ucis 4’ de
despre celălalt) căntrun deandoselit, cu cît e mai
groa să cuatîte mai pededindoasă. O pededindoseală
nasoală peacoală prin doasă era în numele (şi sub
pro-numele) intereselor naţionale ale vrunei
multinaţionale. Şiatunci se făcea şise desfăcea multe
şi mărunte, descusute cu aţe albe. Cu toată
pedindoseala de pe ARCĂ, parcă se mai auzea şi
cîte-un pui de DA, unul cîtun pu-pu (nui fie de de
 ochi).
Semn că aliantza DA încă mai pupuia.
{la reluare se vede cum areun zbate la zbaturile din
spate}[şi zbatu de frînă scoate fume].
La pupă se pupă în pufă şise dez-bate în grupă
pededindoşii şi pededindoasele PeDe cu
pededindoşiile lor (şila provă, evidente, liberala cam
movă, care stă cu dindărăta la PedeLea şii întărîta.
Iar Nou-Liberalele dindărăta (vb.) zbatele cu zbaturi
din faţa (sa). Cavea făţău şi doasa idemă. (şi MereU
dindărătu cu cremă), de cîte ori la pupă s-aude o hei-
rupă, apre – crinulii de la provă hei-rup, (în stil
antonesc, pînă băsesc)
[cu alte hei-rupe şi pu-uri din epoca hei-rupismului,
şi semburică că cicăla o dică,
<”DOAR prin ei înşişi cică, osă
Dedindărăteala ne duce cu deandărata can
pova.vorbii cu ‘broasca şi raca şi raţa Gorghie. Deo
fi una, deo fi alta, dedindăroşii e bucuroşi de
pedindoşiile şi ghiduşiile lăudăroşiile lor. Co
pededindoasă de tip pre-anastasă era ieşirea prin faţă
şi Intrare a prin doasă. Că cuaşa hei-rupice, la mulţi
hei-rupi osă lise hei-! (rupă). Caşai la pedei. Veşnica
macoveică – fără ţîţe, fără cur (că aşai femeia şnur)-
la braţetă cu matusale micu ei boc, care nui mai face
din secolu trecut, - nici faţă, nici dos-. Tandemu
gubernamental se căţăra pe stîlpu puterii din sus în
mai sus,.. că care era mai prejos, îl găinăţa ăl de pe
creanga de deasupra. Şi era ploaie cu găinaţe şi boci.
– căn afară de cucuveică, mai era pupăza cu pu-pu-
ul pu-(udrat), mai era şi coţofana de alinuţă, şi
guguştiuca de crinuţă (alu ioniOltenii), şi pora cu
ciocu ei de ăţuşcă, şi gîsculiţele mai ebe, şi bicile
mai bibilici caşi sulfinele mai pelicănoase şi mai

122
Bo
toase că nau ajuns la nivelu de struţe ca
lavineleŞandre.
(udrea, această cenuşăreasă a putei, era atît de
putană că nu mai avea loc printre celelalte orîtănii şi
găini şi cocoş)
În afară de pîrţi şi de boci, tot peacolo de sus, de pe
catargul puterii uns cu CATRANe, Boc a maid at
drumu şi la celebru discurs anti-pro referendumu de
tipu “Zdrobiţi orînduiala cea..” (clipu cu ăl-mai-al-
dracu de Nea, cum îi lua el pă ciocoi şii dădea pe
răzătoare, a primit mai multe laice decît Draculu cu
ciuru, şi cît pace săl întreacă păl care sa pus cu bicele
(lu bica?) săi dea jos de pe Arcă pe cei 3 – 2 -2. (trei-
doi-doi). După cea discursionat ontreagă gubernare,
ia luat co dubă pe fiecare. DA neavînd răzătoare, că
se tocise dela anterioarele lupte de clasă (nici ciure
băseşti, că navea destul cure în scaun), boc împărţise
în taină DARACE (unde săi dăbarce, să-I scame, să-
I descoase şi săi destrame pe răi şipe rămaşii duşmi
de clasă. (Nimica nou sub soare. Navea nici măcar
ghilotine zburătoare or piro tehnică de ascultare?
Asta era moştenirea lui poli tică şi crezul lui de hop-
mitică pe care-l auzise de mic boc la un oracol , şi
dăi şi luptă şi dăi şi,,,
După modelu acelui loc frumos de pe rîu în mai jos,
fiecare NA-!vă! avea la ea gropată sub temelie o
sămînţă de două sau deo peripravă
(să fie! În cazde!.)
Că Boc era déjà un nume prea-puternic, de Titan al
Democraţiuţei, carear fi putut la un adic să se
stîlpuie cu drepturi depline şi prin Uie – (măcar un
chic.) – tot cuacelaşi nume de renume de Boc şide
emil.
 (că şiaşa ne ştie pederost o lume cape Ţara luBoc:
<”Omanie! O! timp de aure,
/ spaţiu cu ce tăţi de foc!
/ Ctitorie ctitorită de Boc din temelie! ‘[vorba
poetesei CeBe, care şa pierdut bikinele cînd la văzut
pe boc în mărime naturală].
Şin acest spaţ iu deal-val unde dealdi boci scriu
istoria, era tradiţional să fie-ngropate gropile
comune cu de toţi şide toate. Şi polpoţii şi polpotele
se perindau cu toţii şise pretindeau a fi os de Manole.
(careau participat la edificarea SSMD)
În final, cînd se striga
<”OLE!”
şişi lua zboru de pe coperişe, deveneau nişte eroi-
martiri, [puşcă riaţi de vii). Este ezact etapa în care
ajunsese la noi musu boc, cînd simţea căi cresc aripi
de vulture şi nare loc destul să se zboare, şia început
să discurse celebrul discurs întru apărarea ‘sărăciei
şi nevoilor neamelui” (şial papa – rudelor sale) – în
timp ce se scurjea înşet în prejos de Olimp, înclujat
în uitare
@#(caşai era lui datu dat – sajungă muc – de
lumînare}
{tocma el – care ţinusen suse Torţa Democraţiei – în
cel hal fără hal ajunse}
DAN urma lui, pe dîra lui Boc, rămăsese o parte din
opera lui, dată bocilor spre al nemaiuita.
Iată aici,
şi mai iată colea,
şi iatăi miasma de boc,
şi uda încă udă,
uitei şi
În ciuda DEVERului slab,
sauzeau DARACEle cum torceau, săracele, în gol şi

124
fără prea spor pentru dalde. Da o dracă de
pededuduie se nbucura de inflaţie, cadică saivă şi ea
pe unde să se duduie. Că nu daia?
<”A plecat hurdu-burdu la fîntînă /
şisa ntînit cu arsa-n fund.”
Şi damele gonflabile din spatele şandrei; sulfinet,
dănilet, monicuţe, alinuţe, crinuţe, şi, cum ar zice
omanul ‘alte doritoare de..’sapucă să ţeasă (e
feisbucă) imaginea “Eroului Emblematic” al
neamului. De saude, în afară de poc-ul de bice de
bică, doar un tîrţa-pîrţa
şun ‘răsună valea’ dela effort.:
<”Hîţa –bîţa., / boca –boca / Hodorog!’ –
Dar mai apoi, urmele celei dea patra hirotonisiri alu
Boc se depixelau, - mă rog! – poate chiar tineretu
pede îi ştergea laikurile – [sau se pe nelopau, adică
dădeau cu vax penelop peste inter- lop], şi prin
europ nu se auzea decît un hei-rupe băşit, urmat de
ene pîrţe, şio iară
<”Hotară – potară, / Sairea – boirea, / Hop – hop!/”,
şi hop-miticul Boc se eroicea la loc. Şi toată această
coială a lui, cînd la hăisa, cînd la cea şi hălăişa, era
pesemne semne că
“DUDUIE economia!”

Bibliografie –
Melin, Mela (2007). Despre manea, Editura
Universul Românesc. ISBN 973-87805-3-8
(Nota editurii despre cartea cu manea: _ io carte de
2 bani care e un sac de prostii ṣiun atac deliberat la
liberali ṣi la Iohani.
(N.red. – ca dovadă că Boc nui decît un pion otrăvit
în lupta dintre RAIe şi IADă – dar vocea LUI se mai
aude încă (?) şi răsună (încă?) ca Sirena Griviţei,
chemînd la un nou “HAI!” şio nouă “Hei-Rupă!”,
 [şalte chemîndale şi eroicale dea ndoseloase
{N.aut. – cartea meaua e aṣa, dar despre asta a se citi
la litera “-E”mare de tipare}

unde vom vedea pEdE cării şi deandoaseleli şi mai

şi…] că-I un concurs de edcărit josu-n sus şi avalu
ȋn amonte
Că s-a deandoselit lumea
Şi toate-s cu curu-n sus
[except Merkela
Care-a rămas cu zgaibaracele-n sus
Se cȋnd a apucat-o tremuricea cȋnd a văzut că i-
a căzut alu macrou cloşcă şa căzut De la
…… puncte-puncte
(şide mocraţia era cartel şi se dădea pe puncte)
Şi se repetă ȋntr-o buclă a timpului
Ca banda lui Mobius
(asta are proprietatea că este un model de
suprafaţă cu o singură faţă, iar aia e un corp
pluricelular cu o singură gaură, numită orificiu
buco-anal (şi fără alte organe).
Completarea cît mai complectă a completărilor
rămase incomplete, a etceteraelor cu puncte-puncte
ştampilate în albe şia altor hîrţoage şi anecdote carea
circulat în epoc cu titlu de boc-legi – sau par odii de
legi
”NU plec cu nici un fel de regret, şicu nici un
fel de părere de rău!(vorbu lu nea nicu ) ĂSTA
SUNT EU! {Citat Hahann.esc} (AMR – 1 an)

???Numărătoarea inversă continuă! HUăăă!

++[saude o voce din off.) – of! Of!..

126
128
130