CARAGIALE

(De la Caragiale la Caragiale)

Vol. XVIII
Cronologia operei

(1903 – 1912)

Antologie de
MANEA ADRIAN

1|Page
Copyright © 2021 by Manea Adrian
Caragialele Antologic -
(De la Caragiale la Caragiale)
Vol. XVIII
Cronologia operei
(1903 - 1912)
Antologie de
Manea Adrian
First Printing: LULU <2020>
Second edition
ISBN 978-1-716-41414-5

2|Page
 Table of Contents
Cap. 28 – De la fabule politice la ‘’Cuvîntări’’ ......................................................................7

Meseria de om politic .....................................................................................................8

Lista ziarelor ṣi revistelor la care a colaborat Ion Luca Caragiale ..................................11
Întrunirea din Ploieşti – sîmbătă 3 mai 1897 – vezi “Epoca” – 6 mai 1897, p.1 ............. 30
Întrunirea conservatoare din Ploieşti – ..........................................................................32
1908-01-30 - Take Ionescu - Opinia (Iaşi), 30 ianuarie 1908, ...........................................38
1908-01-24 – Scrisoare către Steuerman-Rodion – redactor la Opinia (Iaṣi) .................46
1908-02-08 – aderarea la partidul conservator-democrat a prietenului său M.
Dragomirescu ...............................................................................................................47
1908-02-15- Scrisoare către Delavrancea [6] ................................................................48
CUVÎNTĂRI - [martie 1908 – iunie 1908].......................................................................56
1908-03-02 - Cuvîntare [I] [Într-o seară frumoasă…] – 2 martie 1908, Iaṣi...................68
1908-03-06- Scrisoare către Iancu Brezeanu - Ordinea, nr.83, 6 martie 1908, p.1 ......... 75
1908-03-11- Cuvîntare [II] – [‘’Un orator de mare marcă...’] - 9 martie 1908, Ploieṣti– 76
1908-03-09- Cuvîntare [III] – [‘’Domnilor, vreau să fiu ’] - 9 martie 1908, Ploieṣti ......85
1908-03-09 - Cuvîntare [IV] [Părinte! Sunt mulṭumit în sufletul meu că văd un preot
romănesc…] .................................................................................................................89
1908-04-02- Cuvîntare [V] [‘’Fiindcă orele sunt destul de înaintate…’] – 30 martie
1908, Roman ................................................................................................................91
1908-04-03 – Toast la Banchetul în onoarea lui A.D. Xenopol – Bucureşti, 3 aprilie
1908 ........................................................................................................................... 101
1908-04-13 - Ordinea, anul I, nr.105, 2 aprilie 1908, p.2; nr.110, 13 aprilie 1908, p.2;101
1908-04-13 - Poveste de Paṣti - Opinia (Iaṣi), anul V, nr.413, 13 aprilie 1908, p.2-3 ...... 102
1908-04-15 - De ce? (Scherzo) - Convorbiri critice, anul II, no. 8, 15 aprilie 1908 ......... 102
1908-04-27 – Cuvîntare la Craiova - (27 aprilie 1908) ................................................ 102
1908-04-29 – Cuvîntare la Bucureşti – (29 aprilie 1908)............................................. 102
1908-05-04- Cuvîntare [VI] [‘’Domnilor, oricît aṣ fi de ascultător…’] - 4 mai 1908,
Călăraṣi ...................................................................................................................... 102
1908-05-11- Cuvîntare [VII] [Domnilor şi doamnelor, din cîte persoane sunt aici,] – 11
mai 1908, Piteṣti......................................................................................................... 108
1908-05-18- Cuvîntare [VIII] [‘’Domnilor, să mă ierte amicul meu Bădărău…’] – 18
mai 1908, Buzău ........................................................................................................ 113

3|Page
 1908-05-21 – Cuvîntare la Râmnicu-Vâlcea - 21 mai 1908 ........................................ 119
1908-05-25- Cuvîntare [IX] [Fraṭilor, nu vă zic domnilor,] - 25 mai 1908, Tîrgoviṣte
.................................................................................................................................. 119
1908-06-01 - Cuvîntare [X] [De cinci luni îmi dau ] – 1 iunie 1908, Turnu-Severin ... 119
Toast la Banchetul de la Turnu Severin, în ziua de 1 iunie 1908 ................................. 120
1908-06-05- Cuvîntare [XI] [‘Domnilor, oamenii aud adeseori cîte o sută de ani o
vorba…’] - 5 iunie 1908, Turnu-Severin .................................................................... 121
1908-06-25- Toast. La banchetul politic dat in cinstea lui Take Ionescu – [’Voi sunteţi
armata, iar el e eroul] - Bucuresti, 22 iunie 1908 ........................................................ 126
1908-07-26- Tricolorul - Manuscris - Scrisoare autografă, către Paul Zarifopol, ............ 127
1908-10-10 – Cuvîntare la Roman - 10 octombrie 1908 ............................................. 127
1908-10-30 – Telegramă către Tache Ionescu, de ziua onomastică ............................. 127
1908-11-25 - Cuvîntare [XII] [Domnilor, un poet italian din timpul Renaşterii zicea că
omul] - 23 noiembrie 1908, Botoṣani ......................................................................... 128
1908-11-30 - Scrisoare către Paul Zarifopol [232] din Berlin, 30 noiembrie 1908....... 129
1908-12-01 – Cuvîntare la Ploieşti – 1 decembrie 1908 .............................................. 131
1908-12-04 – Cuvîntare la Bucureşti – 4 decembrie 1908........................................... 131
1908-12-13 – Toast în cinstea lui Tache Ionescu ........................................................ 131
1908-12-14 - Toast la Marea întrunire din Sala Eforiei, Bucureşti, 14 decembrie 1908
.................................................................................................................................. 132
1909-05-30 – Cuvîntare la Târgovişte – 30-31 mai 1909 ............................................ 134
1910-06-01 – Cuvîntare la Roman – 1 iunie 1910....................................................... 134
1909-06-14 – Cuvîntare la Brăila - 14 iunie 1909 ....................................................... 134
1909-08-01- O Scrisoare către Dr. Steuerman-Rodion [14] – redactor la Opinia (Iaṣi) se
încheie cu o semnătură ‘’memorabilă’’: ......................................................................... 142
1911-01-20 – Scrisoare către un intelectual din Galaṭi ................................................ 144
1909-01-01- Scrisori către Take Ionescu – (în ziarul ‘’Ordinea’’ ................................ 146
Făt-Frumos cu Moṭ-în-frunte (după Charles Perrault) – Convorbiri critice, II, nr.24, 15
decembrie 1908, p.785-791............................................................................................ 154
1908-12-15- Făt-Frumos cu Moț- în- frunte – [epigramă] – ‘’Convorbiri critice" din 15
decembrie 1908 ............................................................................................................. 171
Doamna cu evantai (epigramă) - Convorbiri critice, 15 decembrie 1908 ....................... 172
1909-02-04- Cîntec pentru Kir Ianulea] ......................................................................... 173
1909 - Calendar literar şi artistic – ed. Socec, Bucureşti, 1909, p.53-69 ...................... 175

4|Page
 Masca – după Edgar Poe – Calendarul literar ṣi artistic – 1909, p.55-............................. 178
Cap. 29 – 1909 - Ziarul ‘’UNIVERSUL’’ .......................................................................... 190

1909-02-04- Scrisoare către M. Dragomirescu [52] .................................................... 205

1909-02-19- Scrisoare către M. Dragomirescu [53] .................................................... 207
1909-02-27 – Scrisoare către M. Dragomirescu [54]................................................... 209
În ordine alfabetică, cele 14 texte preluate din ziarul ‘’Universul’’ sunt ...................... 257
1909-02-16- Domnul X... – Universul, XXVII, nr.45, luni, 16 februarie 1909, p.1 ......... 263
1909-02-20- O conferenṭă – Universul, XXVII, nr.49, 20 februarie 1909, p.1 ................ 271
1909-02-27- Poeme în proză – Universul, XXVII, nr.56, 27 februarie 1909, p.1 ............ 284
1909-03-01- DOGARESA ŞI POETUL – (poezie) – Scrisoare către Paul Zarifopol [263]
...................................................................................................................................... 291
1909-03-02- Țal!... – Universul, XXVII, nr.52, 2 martie 1909, p.1 ................................. 295
1909-03-06 - Mamă – Universul, XXVII, nr.63, 6 martie 1909, p.1 (cu titlul ''Florea-
Voevod') ........................................................................................................................ 309
1909-03-09- Ion... – Universul, XXVII, nr.66, 9 martie 1909, p.1 .................................. 319
1909-04-16- Păreri despre artă – Luceafărul, VIII, nr.8, 16 aprilie 1909, p.190-191 ....... 330
1909-03-13- Apus de soare’’. Cîteva note – Universul, XXVII, nr.70, 13 martie 1909, p.1;
nr.71, 14 martie 1909, p.1 .............................................................................................. 333
1909-03-16- Corespondenţă Caragiale – Vlahuţă = Scrisori – [I – X] ......................... 347
1909-03-16- Literatura ṣi politica. Corespondenṭă [I -VI] – Universul, XXVII, .............. 351
1909-03-16- Politică și Literatură – [1] - 1909-03-16 - Universul, nr.73, luni, 16 martie
1909, p.1 ........................................................................................................................ 351
1909-03-28- Scrisorile lui Al. Vlahuṭă către I.L. Caragiale ......................................... 360
Scrisorile lui Al. Vlahuṭă către I.L. Caragiale ............................................................. 371
1909-03-20- Greu de azi pe mîine … sau unchiul ṣi nepotul – Universul, nr. 77, 20 martie
1909, p.1 ........................................................................................................................ 382
1909-03-23- Partea Poetului – Universul, XXVII, nr.80, 23 martie 1909, p.1 ................. 395
1909-03-27- Iniṭiativă – Universul, XXVII, nr.84, 27 martie 1909, p.1 .......................... 407
1909-03-29- Ouăle roṣii. Cronică veche –Universul, XXVII, nr.86, 29 martie 1909, p.1 416
1909-04-03- Primul mănunchi’’. Poezii de A. Museus – (5 poezii) - Universul, XXVII,
nr.91, 3 aprilie 1909, p.1 ................................................................................................ 422
1909-04-03- Crucea ṣi semiluna – Universul, XXVII, nr.91, 3 aprilie 1909 .................... 435
1909-04-03- Graṭia domniṭei - Universul, XXVII, nr.91, 3 aprilie 1909 ......................... 439
1909-04-03- În gondolă – Universul, XXVII, nr.91, 3 aprilie 1909 ................................ 442

5|Page
 1909-03-01- Dogaresa ṣi poetul – .................................................................................. 445
1909-04-03- Steaua – Universul, XXVII, nr.91, 3 aprilie 1909 ...................................... 449
1909-04-03- Idilă – [2] - Universul, XXVII, nr.91, 3 aprilie 1909 .................................. 451
1909-04-06- Duminica Tomii – Universul, XXVII, nr.94, 6 aprilie 1909, p.1 ................ 454
1909-04-07- Politică și Literatură – [2] - Universul, XXVII, nr.92, 7 aprilie 1909, p.1 – 464
1909-04-08 – Scrisoare către Paul Zarifopol............................................................... 466
1909-04-09 – Scrisoare către N. Dumitrescu-Cîmpina, directorul ziarului ‘’Universul’’.
.................................................................................................................................. 470
1909-04-10- Antologie – Universul, XXVII, nr. 95, 10 aprilie 1909, p.1........................ 474
1909-04-13- Pastramă trufanda –Universul, XXVII, nr.98, 13 aprilie 1909, p.1 ............. 487
Păreri despre artă – Luceafărul, VIII, nr.8, 16 aprilie 1909 ............................................. 499
1909-04-17- Politică și Literatură – [3] - Universul, XXVII, nr.102, 17 aprilie 1909, p.1 -
...................................................................................................................................... 500
1909-04-20- Dintr-un catastif vechiu –Universul, XXVII, nr.108, 20 aprilie 1909, p.1... 508
1909-04-24- Meteahnă – Universul, XXVII, nr.112, 24 aprilie 1909, p.1 ....................... 517
1909-04-27 - Identitate – Universul, XXVII, nr.115, 27 aprile 1909, p.1........................ 525
1909-05-04- Cella Delavrancea – Universul, XXVII, nr.122, 4 mai 1909, p.1 ............... 537
1909-05-16- Aṣa să mor! - Universul, XXVII, nr.130, 16 mai 1909, p.1 ........................ 539
1909-05-18- Peste 50 de ani – Universul, XXVII, nr.133, 18 mai 1909, p.1 ................... 549
1909-05-25- Repausul dominical – Universul, XXVII, nr.140, 25 mai 1909, p.1............ 556
1909-06- Scrisorile lui Al. Vlahuṭă către I.L. Caragiale .............................................. 569
1909-06-02- Politică și Literatură – [4] - Universul, XXVII, nr.148, 2 iunie 1909, p.1 – 571
1909-06-09- Interview [2] - 1909-06-09 - Universul, la sfîrşitul articolului „Notiţe Critice”,
9 iunie 1909. .................................................................................................................. 574
1909- iunie - Epistole în versuri – (postume) – Către Ionel Duṭescu-Duṭu – [1] – iunie
1909] ......................................................................................................................... 576
ADDENDA ...................................................................................................................... 581

Lista oamenilor politici care apar în textele scrise de Ion Luca Caragiale: .................. 581
Caragiale ṣi epigonii ‘’Convorbirilor Literare’’ - Viaṭa Românească, anul VII, nr.11-
nr.12, noiembrie-decembrie 1912, p.374-381 ............................................................. 596
Realitatea de gradul 2 – ‘’Titircă, Sotirescu & Comp.’’ .............................................. 608

6|Page
 Cap. 28 – De la fabule politice la ‘’Cuvîntări’’

"Pot să mor liniṣtit că n-am scris nimic de care să-mi fie ruṣine".
Ion Luca Caragiale

7|Page
Meseria de om politic

Ion Luca Caragiale a învăṭat cu greu meseria de scriitor, dar a învăṭat-o bine, ṣi a
continuat să înveṭe să scrie pînă n-a mai.
Ecaterina Logadi, fiica scriitorului, îṣi aminteṣte:
8|Page
‘’Se ṣtia că tata scria greu. El însuṣi o spunea adesea. În special începuturile erau
anevoioase, trecînd prin adevărate crize în care neîncrederea alterna cu
optimismul.
Îl vedeam ieṣind agitat din odaia lui, cu faṭa trasă, vădit nemulṭumit, blestemîndu-
ṣi meseria lui nenorocită, ideea nefastă de a se fi apucat de ea, ṣi ne povăṭuia să
nu-i urmăm niciodată pilda, ci să ne luam orice altă meserie. "Căci - adauga el -
mai bine să fii cizmar bun decît scriitor prost". Dar tot el ne spunea că scrie
fiindcă la el asta e o nevoie peste voinṭa lui.
Alteori, după ce se întorcea supărat în ceea ce el numea "cameră de tortură",
reaparea după cîtva timp, binedispus ṣi începea să ne povestească planul
lucrărilor pe care voia să le aṣtearnă pe hîrtie.’’ [Ecaterina Logadi – ‘’Din
amintirile mele despre tata (6)’’]
A scris comedii ṣi schiṭe, apoi a trecut la nuvele ṣi povestiri. De la pamflete a
trecut la monolog, de la Scrisori la Prelegeri ṣi Conferinṭe (la Ateneu, la Clubul
muncitorilor, ori oriunde altundeva prin ṭară). [Conferinṭele din 1893, ‘’Gaṣte ṣi
gîṣte literare’’, ṣi ‘’Prostia ṣi inteligenṭă’’, nu pot fi găsite de public nici azi]. La
fel de uṣor cum a trecut Caragialele de la fabule (politice) la Cuvîntări
(=discursuri politice ṭinute la diferite întruniri publice ale partidului) ṣi Toasturi
festive, trece ṣi cititorul de la un text de Caragiale la un alt text de [mereu- altul
ṣi mereu-acelaṣi] Caragiale.
‘’Cum devine cineva revoluṭionar ṣi om politic?’’
– Ion Luca Caragiale a fost toată viaṭa un publicist care a colaborat cu articole
pentru diferite ziare ṣi reviste, multe dintre acestea fiind plătite de diferite partide
politice. Ca ṣi diferitele ‘’meserii’’ ṣi slujbe pe care le-a schimbat, fiind pe rînd
sau în acelaṣi timp: Ziarist, traducător, publicist, berar, poet, dramaturg,
conferenṭiar, corector, responsabil girante, bugetar suprimat, …
A lucrat de-a lungul anilor în multe instituţii:
a ocupat şi posturi ca revizor şcolar, funcţionar la Regia Monopolurilor Statului,
profesor la liceul particular ”Sf. Gheorghe” din Bucureşti, director general al
teatrelor (în stagiunea 1888-1889)..
”Toate meseriile necurate lasă pete” Într-una din revenirile sale în ţară,
găzduit de prietenul său, Caragiale vrea să scrie ceva la masa de brad pe care i-
o pregătise Vlahuţă special pentru actul creaţiei. ”Cucerit de dorinţa neînfrântă
de a scrie, Caragiale rămase încântat de masa lui de brad şi se aşeză să scrie. Dar
n-apucă să aştearnă niciun rând, când călimara se răsturnă şi cerneala se întinse
pe luciul mesei.
(...) «Aşa sunt eu, ghinionist», spuse Caragiale cu amărăciune. Apoi, după ce se
linişti, scrise lângă pata de cerneală: «Toate meseriile necurate lasă pete.
Caragiale»”. [vezi cartea ”Destinul tragic al marelui scriitor”]. Masa de brad
pătată cu cerneală de Caragiale a fost păstrată cu sfinţenie în casa lui Vlahuţă.

9|Page
După întâmplare, nume mari ale literaturii care s-au perindat prin casa lui Vlahuţă
au adăugat alte cugetări lângă înseamnarea lui Caragiale. ”Şi soarele are pete şi
cu toate acestea e tot soare”, a scris Şt. O. Iosif. ”Picăturile de cerneală pe masa
unui scriitor sunt ca picăturile de sânge pe câmpul unei lupte”, a completat
Octavian Goga.
[notă – ‘’masa de brad’’ este o formula de aducere-aminte a Eminescului. Vezi
ṣi o scrisoare către Vlahuṭă [8]

Trecerea lui Caragiale de la un ziar la altul înseamnă ṣi schimbarea atitudinii lui

politice.

10 | P a g e
Lista ziarelor ṣi revistelor la care a colaborat Ion Luca Caragiale
1. Actiunea (Conservatori) - 11 martie 1908, p.3; 8 august 1909;
2. Adevărul – 1893; 1895; 1896; 1898 (C. Mille); 1899; 1908;
3. Adevărul literar – 16 ianuarie 1895;
4. Adevărul literar şi artistic – mai 1939 -
5. Albina Carpaţilor (Sibiu) - 1877-11-17
6. Alegătorul liber – al cărui girant responsabil a fost în anii 1875 -1876
7. Almanahul hazliu ṣi popular – 1878
8. Amicul copiilor (Slatina) – 1891 - 1895
9. Asmodeu – 1871 \\ 1874
10. Bobîrnacul – 1878 – 1879-02-28 - martie 1879; (foaie satirică ṣi
umoristică)
11. Calendarul Claponului 1876 – 1877 Apare în 1878.
12. Calendarul Dacia - pentru anul 1898
13. Calendarul Moftului romăn - 1902
14. Claponul – mai – iunie 1877 (Foiṭă hazlie ṣi populară)
15. Conservatorul – (Modern (monolog burlesc) – Conservatorul, XII, nr.131,
15 iunie 1912, p.1) (cotidian care apare în locul ziarelor ‘’Constituṭionalul’’(15
iunie 1889-14 decembrie 1900) ṣi ‘’Timpul’’ (15 martie 1876 / 14 decembrie
1900) – care fuzionează.
16. Constitutionalul – 15 iunie 1889 - octombrie 1889 (apare în locul ziarelor
‘’Romănia liberă’’ (15 mai 1877 -14 iunie 1889) ṣi ‘’Epoca’’ (16 noiembrie
1885-14 iunie 1889) - care fuzionează.
17. Convorbiri critice – iulie 1907 – decembrie 1908 – Publică în revista
literară bimensuala, 7 fabule.
18. Convorbiri literare – 1879-10-01 – 1880-02-01 //1881-1885 / 1890; 1879
– (1 martie 1867 – publicaṭie ‘’Junimea’’.
19. Curierul romăn (Botoṣani – 2 martie 1886 -26 august 1904) – 1899-02-18
20. Democraṭia – (anul III, nr.1, 1 ianuarie 1912, p.1)
21. Die Zeit (Viena) – 1907-04-03 = Die Zeit, - 1907, 3 aprilie –
22. Dimineaṭa – (ziar de stînga – din 16 noiembrie 1904) - 10 ian. 1908, 1912-
06-16; 8 iulie 1912;
23. Doljul (Craiova) – 18 aprilie-mai 1879 // 1883, cît timp este revizor ṣcolar
24. Drapelul – (ziar naṭional-liberal – 10 mai 1897 – 1 decembrie 1900) –
1897-09-30 // 1897-12-04 /nov. -dec. 1897 / 1899
25. Dreptatea – (ziar naṭional-liberal – 1 februarie 1896 – 1 iulie 1900) - 1897-
03-20 // 1899-10-05 // 1900
26. Ecoul Romanului (Roman – din 24 decembrie 1900) (de la 26 octombrie
1906 cu subtitlul ‘’Ziar conservator’’) – 1910-05-23

11 | P a g e
27. Epoca – (de la 2 noiembrie 1895 cu titlul: ‘’Epoca, ziar conservator’’) 1896
- / 27 aprilie 1897-// 1897-09-21 -// 1899-09-14-
28. Epoca literară - 1896-04-15 [15 aprilie 1896 – iunie 1896] –
29. Era nouă (Iaṣi – 8 octombrie 1889-25 iunie 1900) – (Sfintele Sărbători –
Era nouă, nr.13, 31 decembrie 1889, p.3-4; Om cu noroc – Era nouă, I, nr.38, 24
iunie 1890, p.3-4)
30. Europa - unde publică o serie de editoriale politice săptămînale; 1-11-
1896;/ 16-11-1896;/ 23-11-1896;/ - vezi „SARA” .
32. Evenimentul [Iasi] (ziar naṭional-liberal, din 3 februarie 1893) - anul IV,
21 septembrie 1896, p.2 -1898-01-29, [ianuarie - martie 1898]; anul VII, nr. 1773,
17 martie 1899; [din 26 ianuarie 1900 schimbă subtitlul în ‘’ziar conservator’’ –
De la 24 ianuarie 1900, ziarul ‘’Opinia’’ (ziar conservator, Iaṣi, 1 mai 1897-23
ianuarie 1900) fuzionează cu ‘’Evenimentul’’] 16 iunie 1912.
33. Evenimentul literar (Iaṣi – 20 decembrie 1893 – 24 octombrie 1894) -
Evenimentul literar, I, nr.10, 21 februarie 1894]
34. Familia (Pesta, Oradea – 5 iunie 1865 -31 decembrie 1906) – [Om cu noroc
– Familia, XXVI, nr.26, 1/13 iulie 1890, p.312-313]
35. Flacăra – 1911-12-03; nr.4, februarie 1912, p.126;
36. Florile dalbe (Bîrlad) – (anul I, nr.20-21, 1 noiembrie – 15 decembrie 1919,
p.222 – Scrisoare a lui Caragiale din iarna anului 1912)
37. Foaia populară – (18 ianuarie 1898-1 iunie 1903)
38. Foaia interesantă – (12 ianuarie 1897-2 noiembrie 1897 – G. Coṣbuc)/
1897-01-19; /1897-03-23; iunie,
39. Gazeta poporului – (ziar naṭional-liberal, 1/13 februarie 1895-16/28
ianuarie 1896) 1895-11-04 // decembrie 1895;/ ?noiembrie 1899
40. Gazeta săteanului (Rîmnicul-Sărat, 5 februarie 1884-20 noiembrie 1897;
Bucureṣti, 5 decembrie 1897-20 aprilie 1898; //20 ianuarie 1904) – 1884 / 1897 /
1898-05-20 / 1900-02-05
41. Ghimpele (29 mai 1866- mai 1879) - 1873-12-06 // 1874 - 1876 –
42. Globul (Bucureṣti, 1 noiembrie 1891-5 aprilie 1892) - (Norocul
culegătorului – Globul, II, nr. 99, 4 martie 1892)
42. JUBILEUL - 1901, 23 februarie - Este sarbatorit cu ocazia implinirii a 25
de ani de activitate literara.
43. L'Indépendance Roumaine - 5e Série, 24, no. 7327, 11 Décembre 1900
44. Liberalul (Iaṣi – ziar naṭional-liberal, din 1 martie 1900) – 4 - 11 august
1907
45. Literatură şi artă romănească – (Bucureṣti, din 25 noiembrie 1896) – 1897,
1898, 1899
46. Luceafărul (Budapesta / Sibiu, din 15 octombrie 1906) - 1909 / 1910-01-
01; / 24 iunie 1912;

12 | P a g e
47. Lumea ilustrată – (noiembrie 1891-octombrie 1896) nr.2 – 1893
48. Lumea nouă (organ al social-democraṭiei romăne- 2 noiembrie 1894 – 1
octombrie 1900)
48. Lumea vechie – [15 ianuarie 1896 – 1 aprilie 1896; Dr. A. Urechia] – 1896-
05-15
49. Lumina [Bitolia, Mînăstire. Din ianuarie 1903] - 1904
50. Lupta [ziar liberal-opoziṭionist, Iaṣi (19 iulie 1884-7 noiembrie 1886), apoi
Bucureṣti (23 noiembrie 1886-30 noiembrie 1895. Director: G. Panu) xx– 10
septembrie 1895; 1899; / 1909-10-15;
51. Moftul roman – seria I - 24 ianuarie 1893 / 23 iunie 1893
52. Moftul roman – seria II – 1 aprilie 1901- 18 noiembrie 1901 / Seria a III-a
a revistei – 12 mai 1902.
53. Monitorul (Craiova) [organ conservator săptămînal, din 5 noiembrie 1904]
– [anul II, nr.114, 6 aprilie 1907, p.1-2
54. Naṭiunea romana – 26 august 1877 – septembrie 1877; 1877-09-01 //
55. Noua Revistă Romănă – (după 12 octombrie 1908; C. Rădulescu-Motru)
1909-09-13; 28-06-1909; 20-09-1909; vol.6, nr.12, 28 iunie 1909, p.179-180 – 9
decembrie 1912, p.85;
56. Opinia (Iaşi – ziar conservator. 1 mai 1897-23 ianuarie 1900. După 23
ianuarie 1900 ‘’Opinia’’ se contopeṣte cu ‘’Evenimentul’’, ziar naṭional-liberal.
[ṣi după 15 noiembrie 1906) – noiembrie-decembrie 1907; 1908-01-01; 1909;
57. Ordinea – [după 20 ianuarie 1902 este ‘’organul partidului conservator din
Buzău’’] 1902-02-17// 1908-04-02/ 17 martie 1908, p.2-3; 7 iulie 1980; / 1911-
05-07 /1911-05-21
58. Pagini literare – (Bucureṣti, 21 ianuarie 1899-30 aprilie 1900) – 1899 /
1899-10-03; - 1899-10-17;1900;
59. Povestea vorbei [Bucureṣti, 10 octombrie 1896-4 mai 1897] // 28-11-
1896;/ 1896-12-19;
60. Protestarea – [Bucuresṭi, 20 februarie 1906-22 iulie 1906] 1906-02-
24;1906-06-28;
61. Răsăritul [Iaṣi, organ autorizat al sioniṣtilor din Romania. 18 iunie 1899-
17 martie 1901] - anul II, nr.55, 6 iunie 1900; nr.56, 30/13 iunie 1900, p.2
62. Reforma – 1907-1908 (Modern – monolog burlesc)
63. Reformatorul – 1923-07-21
64. Revista Contimporană – [Bucureṣti, 1 martie 1873- 1 iunie 1876] 1873 –
1875
65. Revista Fundaṭiilor Regale – 1939-10-01
66. Revista literara (7 aprilie 1885-20 noiembrie 1905) - 18 decembrie 1901 –
67. Romănia ilustrată (din 10 decembrie 1900) – 1900-12-10

13 | P a g e
68. Romănia jună – (Bucureṣti, 2 decembrie 1899-9 octombrie 1900) 1899-
12-23
69. Romania liberă – (Bucureṣti, 15 mai 1877-14 iunie 1889) decembrie 1877-
12-27 - 1878 - 29-12-1877;/ 5-01-1878; / 11, 17-01-1878; 1888-08-25
70. Romănia Muncitoare (seria II, din 5 martie 1905. ‘’organ social-
democrat’’) – (Libertatea tiparului - 23 -30 Decemvrie 1907
71. Romănul – 1899
72. Romănul (Arad) – 1911-02-15 //, februarie – mai 1911//
75. Sara – (Iaṣi) [1 noiembrie 1896-15 decembrie 1896] – 1896-11-01; 16-11-
1896;
76. Scînteia - [Bucureṣti, 1 noiembrie 1892-25 aprilie 1893] – (anul I, nr.10,
17 ianuarie 1893, p.75-78 publică ‚’Ironie’’)
77. Telegraful (Bucureṣti, 7 aprilie 1871-2 noiembrie 1888) – octombrie 1873-
(rubrica ‚Curiozităţi)
78. Timpul (Bucureṣti, 15 martie 1876-17 martie 1884; ṣi 13 noiembrie 1889-
14 decembrie 1900) - 1877 – 1878 -1881 //1881; 1890-07-15
79. Tribuna (Arad, de la 25 decembrie 1903) – 1906-12-23
80. Tribuna (Sibiu; 14 aprilie 1884-16 aprilie 1903) – nr.45, 1887
81. Unirea (Blaj, din 3 ianuarie 1891) – (anul XXII, nr.67, 27 iunie 1912, p.2)
82. Unirea democratică (Bucureṣti, 2 noiembrie 1876-iunie 1877) – 1877-01-
06 // 1876 şi 1877 a fost corector
83. Universul – (Bucureṣti, din 20 august 1884) 1899-09-27 - / 1900-03-10; -
/ 1901-01-02 - //1909/
84. Universul literar – (din 19 septembrie 1888) [Păcat - 1892-01-20//
85. Vatra – (Bucureṣti, 1 ianuarie 1894-august 1896) (I. Slavici, G. Coṣbuc,
I.L. Caragiale) 1894-01-01 // - 1895, 1 ianuarie
86. Viaţa nouă -
87. Viaţa Romănească (Iaṣi, din martie 1906) – noiembrie -1909;
88. Viitorul – 1911-01-24; 1912-02-16;
89. Viitorul social – (Mîngîiere - Nr.4, noiembrie 1907
90. Voinṭa naṭională (ziar naṭional-liberal, Bucureṣti. Din 10 iulie 1884) -
1885-06-13 //iunie - octombrie 1885-10-08 // – 1885-08-22 //25sept/8 oct. 1907//
26 ian.1911;
91. Ziua (organ al partidului democrat-radical, Bucureṣti. 11 ianuarie 1896-19
iunie 1896) 1896-02-16 // – martie 1896-03-13 -
92. Arta romănă, anul II, nr.9; nr.10; nov.-dec. 1909, p.176;
93. Asachi (Piatra Neamṭ), anul I, nr.9, 10 decembrie 1881, p.286-287
94. Biruinṭa (Ploieṣti), anul VII, nr.603, 24 noiembrie 1912, p.3;
95. Conservatorul, anul XII, nr.170, 3 august 1912, p.1;
96. Cosînzeana, anul II, nr.26, 30 iunie 1912, p.323;

14 | P a g e
97. Curierul român (Botoṣani), XIV, nr.6, 18 februarie 1899, p.1 (ca editorial,
‘’O preṭioasă surpriză’’ = Scrisoarea către Scipione I. Bădescu.
98. Doljul, anul V, nr.1058, 17 februarie 1912, p.2;
99. Egalitatea, anul XIX, nr.27, 11 iulie 1908, p.1215;
100. Fulgerul (Craiova), anul I, nr.6; nr.7, 27 martie 1897, p.3;
101. Gazeta Botoṣanilor, anul I, nr.1, 20 octombrie 1907, p.2.
102. La Liberte Roumanie, nr.98, 5/17 mai 1889, p.3;
103. La Roumanie Illustree – 1897;
104. La Roumanie, anul I, nr.24, septembrie 1888, p.12;
105. Liberalul (Iaṣi), anul VIII, nr.124, 28 iulie 1907, p.1;
106. Liga culturală (Bîrlad), anul III, nr.1, ian. – martie 1912, p.15;
107. Lumea nouă, anul VI, seria III, nr.48, 18 iunie 1900, p.4;
108. Minerva, anul IV, 7 februarie 1912, p.2; 16 februarie 1912, p.3;
109. Neamul romănesc literar, anul IV, nr.5, 1912;
110. Ovidiu, anul I, nr.4, 1 noiembrie 1898, p.58 (Scrisoarea către Preṣedintele
cercului literar ‘’Ovidiu’’, ṣi o dare de seamă: ‘’Conferinṭa d-lui I.L. Caragiale
despre seriozitate’’, ṭinută la Constanṭa, la 22 octombrie 1898.
111. Prahova (Ploieṣti), anul X, nr.205, 19 noiembrie 1906, p.3;
112. Rampa, anul I, nr.98, 17 februarie 1912, p.2; 8 iulie 1912, p.1; nr.281, 27
septembrie 1912, p.1;
113. Revista politică ṣi literară, anul IV, nr.5, 1 martie 1912, p.142
114. Romănia muzicală, anul VII, nr.16, 1 octombrie 1896, p.123;
115. Teatrul, anul I, nr.2, 28 octombrie 1912, p.7-8;
116. Tribuna, anul IV, nr.253, 7/19 noiembrie 1887 – nr.270, 28 noiembrie
1887;
117. Unirea (Blaj), anul XX, 14 martie 1912;
118. Unirea (Foaie bisericească politică – Blaj), anul XXII, nr.67, 27 iunie
1912, p.2 (Scrisoarea către Aurel C. Domṣa);
119. Viaṭa nouă, anul I, nr.31, 3 august 1912, p.3;
120. Viitorul Dobrogei, anul III, nr.51, 23 ianuarie 1911, p.3;
121. Viitorul, anul V, nr.1445, 16 februarie 1912, p.2 (Scrisoare către Ioan
Anestin);
122. Vremea, anul IV, nr.207, 9 decembrie 1910, p.3 (Scrisoare către I.
Burbea);
123. Ziarul meu. Revistă literară, socială ṣi artistică. Anul I, nr.6, 1 iunie 1916,
p.85-86;

15 | P a g e
=[Unele periodice au publicat postum texte scrise de I.L. Caragiale:
Ararat, anul XI, nr.127, noiembrie 1935, p.2;
Argeṣ, anul I, nr.5, octombrie 1966, p.14;
Ecoul (Timiṣoara), anul XX, nr.2422, 13 aprilie 1944, p.2;
Ecoul, II, nr.78, 9 martie 1942, p.2; nr.105, 5 aprilie 1944, p.2;
Florile dalbe (Bîrlad), anul I, nr.20-21, 1 nov. - 15 dec. 1919, p.222;
Gazeta literară, anul XIII, nr.48, 1 decembrie 1966, p.3;
Miṣcarea (Iaṣi), anul XXIV, nr.24, 1 februarie 1930, p.1;
Noutatea ilustrată (Iaṣi), anul I, nr.2, 15 noiembrie 1927, p.1;
Orizontul (Rîmnicu Vîlcea), anul II, nr.172, 18 mai 1969, p.3;
Presa (Cîmpulung Muscel), nr.1, 25 ianuarie 1930, p.3;
Steaua, nr.11, noiembrie 1955, p.115; nr.4, 1956;
Viaṭa Romănească, decembrie 1921;
Vîlcea literară. Foaia Societăṭii literare ‘’Anton Pann’’, iunie 1986, p.2;
Veselia, nr.33, 8 august 1940, p.7;
Muzica, nr.6, iunie 1962, p.19-26;
Kalende, anul II, nr.4-5, aprilie-mai 1943, p.77-78;
Jurnalul literar, 1990, p.2;]
În vederea întocmirii albumului ‘’Caragiale în Iaṣii Junimii’’ (Editura Timpul,
Iaṣi, 2002), s-a acordat o atentie deosebitã consemnãrilor din presa ieseanã a
anilor 1878-1912, cu referire la activitatea literarã (si nu numai) a autorul piesei
‘’O noapte furtunoasã’’, (piesă pe care a citit-o în cercul Junimii în ziua de 12
noiembrie 1878).
Profesorul Dan Mãnucã observa: „... Vizitele frecvente ale dramaturgului au dus
si la stabilirea unor legãturi strînse cu presa ieseanã de calitate din ultimele douã
decenii ale secolului al XIX-lea si primele douã decenii ale secolului urmãtor, în
care un loc aparte îl detin cotidianele «Evenimentul» si «Opinia». I.L. Caragiale
a fost un rãsfãtat al acestora: îi informa prompt pe ieseni despre sosirile
scriitorului în oras, despre spectacolele sau piesele sale, despre conferintele pe
care le tinea, despre activitatea literarã si proiecte de lucru si despre multe altele,
unele nu neapãrat plãcute. Mai ales cele douã gazete amintite au creat si au
întretinut un adevãrat cult pentru Caragiale. Nici un alt oras din România nu l-a
primit pe scriitor cu atîta cãldurã si nu i-a oferit atîtia prieteni statornici...”. [Dan
Mãnucã: Iaṣul e generos cu cei generosi – prefatã la albumul Caragiale în Iasii
Junimii, editura Timpul, Iasi, 2002]. Sunt menṭionate ṣi cîteva titluri de ziare ṣi
reviste ieṣene din perioada 1880-1920, în care au fost publicate diverse informatii
cu privire la relaṭiile lui I.L. Caragiale cu Iaṣii:
Arhiva Societãtii Stiintifice si Literare 1889-1890
Calendarul „Dacia” 1898; 1912-1913
Contemporanul 1881-1891

16 | P a g e
Convorbiri literare (perioada ieseanã)1867-1885
Curierul (Balassan) 1883
Curierul de luni 1893-1894
Democratia Românã 1893-1895
Ecoul Moldovei 1890-1912
Era nouã 1889-1890
Evenimentul 1892-1912
Evenimentul ilustrat 1894
Evenimentul literar (Iasi – Bucuresti)1893-1894
Familia literarã 1912
Foaia popularã 1899-1912
Liberalul 1880-1883
Lupta 1884-1885 , 1912
Miscarea 1902-1912
Noua revistã 1883-1886
Noutatea 1897-1898
Opinia 1897-1900 ; 1912
Orizontul Moldovei 1902-1903
Perdaful 1873-1893
Rãsãritul 1899-1901
Revista criticã literarã 1893-1897
Sara 1896
Timpul 1911
Tribuna conservatoare 1903-1904
Tribuna liberalã 1891-1892
Tara 1888-1889
Unirea 1893; 1912
În perioada 1909 – 1912 Ion Luca Caragiale a publicat la diverse ziare ṣi reviste,
de pe tot cuprinsul teritoriului locuit de români.
- Adevărul
- Dimineaṭa
- Ecoul Romanului (Roman)
- Flacăra
- Foaia interesantă
- Liga culturală (Bîrlad)
- Luceafărul (Sibiu)
- Lupta (Budapesta)
- Noua Revistă Româna
- Opinia (Iaṣi)
- Rampa (Craiova).

17 | P a g e
- Românul (Arad)
- Unirea (Blaj)
- Viaṭa Românească
- Viitorul
- Vremea
Cu tot elogiul pe care, în 1909, îl face implicarii politice a omului de condei,
Caragiale îsi da seama ca nu are vocatie în acest domeniu. Este adevarat ca
dispretuia prea mult politicianismul pentru a se înscrie în vreun partid.
- Dupa o perioada de atasament, poate sincer, fata de ideile liberale,
Caragiale ajunge sa le considere un reflex degradat, pâna la
schimonoseala, al pasoptismului. Este una dintre temele publicisticii sale
pe care o exploateaza si în comedii.
- Fara a se integra, propriu-zis, grupării junimiste, Caragiale gândeste în
consens atunci când sanctioneaza (nu numai în articole, ci si în scrierile
literare) progresul nostru pripit sau forma fara fond; la fel ca Eminescu el
invoca teoria paturii superpuse.

18 | P a g e
- Dupa o scurta apropiere de socialisti, se înscrie în Partidul Radical al lui
G. Panu, criticând drastic, în ‘’Epoca’’, liberalismul românesc.

19 | P a g e
- În 1901, în Moftul român, se declara independent.
- Va intra apoi, cum am mai spus, în Partidul Conservator Democrat al lui
Take Ionescu, tinând si el cuvântari în turneele si campaniile omului
politic pe care îl admira. Articolele sale politice, reportajele parlamentare,
reflectând toate aceste sinuozitati si inconsecvente, impun prin luciditate,
prin energia iradianta a argumentatiei si, prin calitatea literara.

20 | P a g e
Caragiale tinteste, la fel ca în comediile lui, parvenitismul,
cosmopolitismul, farsa alegerilor, binefacerile sistemului constitutional,
mascarada vietii politice, schitând un îndemn la cultivarea sentimentelor
patriotice, cetatenesti.

21 | P a g e
După publicarea pamfletului antimonarhic din 1906, ‘’Mare farsor, mari
gogomani’’, urmează broṣura ‘’1907 - Din primavara pâna-n toamna’’,
eseu în care, cautând sa descopere radacina raului, întreprinde o adevarata
disectie în societatea româneasca.

22 | P a g e
S-au păstrat puṭine cuvîntări, puṭine conferinṭe ṣi puṭine toasturi dintre cele rostite
de Ion Luca Caragiale cu diverse ocazii.
Conferinṭe
1892-05-09 – Conferinṭa de la Ateneu cu titlul "Gaṣte ṣi gîṣte literare", îi atrage
ostilitatea "Junimii" ṣi a lui Maiorescu ṣi încetarea colaborării la revista
‘’Convorbiri literare’’.
1893-05-09 - Conferintă la Clubul muncitorilor despre " Prostie ṣi inteligenṭă",
cu aluzii ṣi afirmaṭii împotriva lui Titu Maiorescu.
TOASTUL lui I.L. Caragiale la Banchetul de la 29 ianuarie 1897 în onoarea d-
lui Nicu Filipescu – ‘Epoca”, nr.365, 1 februarie 1897, p.1 =
‘’TOASTUL la Banchetul de la 29 ianuarie 1897, în onoarea lui Nicu Filipescu.
A luat mai întîi cuvîntul d. Al. Catargiu. După Toastul d-lui N. Filipescu, au luat
cuvîntul: d. C. Disescu, D-l Ionel Grădişteanu, Ion Lahovari, apoi d. Caragiale’’

23 | P a g e
“Epoca”, nr.366, 2 februarie 1897, p.1-2, la rubrica “Literatura şi politica” –
(Toastul d-lui Caragiale la Banchetul dat în onoarea d-lui N. Filipescu la 29
ianuarie) – republicat în OPERE – V – p.218-220 – [ vezi şi – Opere – V – p.477]
‘’Toastul lui Caragiale la Banchetul de la 29 ianuarie 1897, în onoarea d-lui Nicu
Filipescu.
‘’Literatură ṣi politică’’.

24 | P a g e
25 | P a g e
26 | P a g e
27 | P a g e
TOAST ‘pentru bărbaţii de Stat luminaţi ai partidului conservator” – Toastul ţinut
de Caragiale la “Banchetul cercului de studii” dela 23 martie 1897, la Bucureşti.
- cf. “Epoca”, 13 aprilie 1897, supliment.

Întrunirea din Ploieşti – (partidul conservator) - 26 aprilie 1897 –

vezi “Epoca”, nr.437, marţi 29 aprilie 1897, p.1

28 | P a g e
29 | P a g e
Întrunirea din Ploieşti – sîmbătă 3 mai 1897 – vezi “Epoca” – 6 mai 1897, p.1

30 | P a g e
31 | P a g e
Întrunirea conservatoare din Ploieşti –
vezi “Epoca” – 13 mai 1897,

32 | P a g e
Trei CONFERINŢE ale lui I.L. Caragiale, pe tema “STATUA LUI
LAHOVARY” – [conferinţe ţinute pentru a strînge fonduri pentru ridicarea
statuiei lui Alex. Lahovari.] – =“Seria conferinţelor a deschis-o la Craiova,
=a urmat apoi Turnul-Severin.
=Cea mai recentă a avut loc duminică 27 aprilie la Iaşi, unde d-l Caragiale a vorbit
despre “OPINIA PUBLICĂ” - vezi “Epoca” nr.441, din 3 mai 1897, p.1. – art.
“Statua lui Lahovari” - ?{anterior se menţionase prezenţa lui I.L. Caragiale –
sîmbătă 26 aprilie 1897, la întrunirea de la Ploieşti} = Opinia publică =
Mărgăritare alese – III - 1894 - Vatra, Anul I, nr.7, p.194, 1894, Semnate cu
iniţialele; I.L.C. - Mărgăritare alese – 3 – (Opinia publică – p.194)
Epoca – 3 mai 1897 – Craiova – Turnu-Severin – Iasi

33 | P a g e
34 | P a g e
1897-04-27 – Conferinṭă la Iaṣi, cu titlul "Păreri literare", (în folosul ridicării
monumentului lui Alexandru Lahovary), se remarcă prin lipsa junimiṣtilor.
Aceeaṣi conferinṭă o va ṭine ṣi la Craiova ṣi la Turnu-Severin - [Cea mai recentă
conferinţă a avut loc duminică 27 aprilie la Iaşi, unde d-l Caragiale a vorbit despre
“OPINIA PUBLICĂ” - vezi “Epoca” nr.441, din 3 mai 1897, p.1. – art. “Statua
lui Lahovari”]
Toastul lui Caragiale la Banchetul în onoarea lui Coşbuc - 1897-06-02 - Epoca,
nr.468, 2 iunie 1897, p. 3, în cadrul reportajului - Cuvînt rostit la banchetul în
onoarea lui Coșbuc =
vezi Banchetul în onoarea lui Coșbuc. Şi în Opere, V, 1938, la Note și variante,
p. 478 - Toastul d-lui Caragiale la banchetul dat în onoarea lui Coşbuc, premiat
de Academia Romănă –
‘’ Domnilor,
Cine, cunoscînd foarte bine dezvoltarea talentului lui Coșbuc, n-ar cunoaște
îndestul condițiunile particulare ale vieții publice și ale progresului nostru, și ne-
ar vedea adunați aici ca să sărbătorim pe acest minunat poet, fiindcă a obținut un
premiu academic, ar trebui să gindească rău despre noi, amintindu-și vechea
judecată pesimistă: succesul moral inspiră foarte multă invidie, respect prea puțin
și dragoste de loc; iar succesul material inspiră, pe lîngă invidie, tot atit de mult
respect și, dacă nu dragoste, închinăciune desigur. Care va să zică, i-a trebuit un
premiu academic pentru o traducere acestui original talent, autorul
incomparabilelor Balade și idile, ca admiratorii lui să se strîngă la un loc și să-l
festiveze!
Cel ce ar gîndi așa rău despre noi ar fi, poate, prea nedrept. În condițiunile
particulare de viață publică în cari trăim, premiul lui Coșbuc nu e numai un succes
material: e un mare succes moral.
Desigur, poetul zîmbește acum ascuns; el, ca toți semenii lui, n-are nevoie și rîde
de succesul moral: pe acesta îl are, mai mare decît l-ar putea găsi altundeva, în
puternica și nobila lui conștiință de artist; și astfel, dacă nu-l disprețuiește chiar,
venind de la alții, cel mult fi este absolut indiferent. Ceea ce-l poate afecta într-
un mod plăcut nu e decît un succes material. Dar pentru noi, ceștilalți, cari nu ne
putem bizui pe atîta talent, cari nu putem găsi prin încrederea-n noi înșine virtutea
de a nesocoti aplauzele — pentru noi e cu totul altfel.
Într-adevăr, noi, literații in genere, nu ne putem tăgădui starea noastră de
inferioritate socială. Oricît de puțin talent am avea noi, oricit de puțin folositori
am fi societății noastre, această stare de inferioritate ne produce un fel de
depresiune morală care s-ar asemăna cu urnirea unui copil nevoiaș între atîția alți
copii procopsiți, tolerat la coada mesei, în intimitate, și exclus de la orice
reprezentațiune de dignitate a familiei. Și așa, noi, cari facem profesiunea literară,
obicinuiți cu atîta lipsă de considerație din partea societății noastre, obicinuiți cu

35 | P a g e
atîta nesocotire, aș putea zice chiar dispreț, din partea tutulor fraților din alte
profesiuni liberale, cari stau la cîrma mișcării publice, cum sunt avocații, medicii,
tehnicii, oameni de afaceri — toți, în genere, oameni politici; noi, deprinși a juca
în societate un rol sărac și umilit adesea pînă la a părea chiar neonest, trebuie să
considerăm că ni se face o mare favoare cînd ni se întinde, cu oarecare
bunăvoință, o mînă, fie amestecată acea oarecare bunăvoință cu oricîtă mîndrie.
Cînd, mai ales, din înălțimea unei mărețe instituțiuni publice se aruncă unuia
dintre noi, cît de în treacăt, o privire binevoitoare, trebuie să ne simțim cu toții
măguliți și încîntați și să fim recunoscători.
De aceea consider, în afară de succesul material al lui Coșbuc, actul Academiei
Romîne ca un succes moral pentru noi toți. Savanta adunare, premiînd pe acest
mare poet, a arătat că știe a avea considerațiune pentru literații romîni în genere;
ea a dat dovadă pipăită că nu-i nesocotește totdeauna.
Și de aceea dați-mi voie ca, aducînd și eu, ca literat, umilul meu omaj înaltei
Academii Romîne, să beau acest pahar pentru cea mai frumoasă podoabă a ei și
fală de căpetenie; în sănătatea celui mai celebru academician, în sănătatea
bărbatului de talent prodigios, care va covîrși cu numele lui mișcarea intelectuală
romînească a unui veac întreg, în sănătatea ilustrului Bogdan Petriceicu
Hasdeu.’’
Discurs în CHESTIUNEA NAŢIONALĂ – [luni, 29 septembrie 1897, a avut loc
întrunirea naţională convocată de studenţi în sala Hugo.- în legătură cu vizita
regelui la Budapesta] -
vezi “Epoca”, nr.573, 30 septembrie 1897, p.1. –

36 | P a g e
 vezi şi supliment la “Epoca’ cu discursul rostit de D.C. Disescu la mitingul
naţional ţinut în sala Hugo la 28 septembrie 1897. – [vezi şi “Culisele Chestiunii
Naţionale” publicat de I.L. Caragiale în Tipografia “Epoca”, 1896. (54 pagini).
1898-09-27 Se interzice reprezentarea pieselor lui Caragiale pe scena Teatrului
National din Bucuresti.
1898-10-22 Conferinṭă la Constanṭa despre "Seriozitate", în folosul cercului
literar ‘’Ovidiu’’.

S-au păstrat ṣi cîteva fragmente epistolare în care Ion Luca Caragiale îṣi
manifestă ideile politice.

37 | P a g e
1908-01-30 - Take Ionescu - Opinia (Iaşi), 30 ianuarie 1908,

[editorial, semnat: Caragiale, şi la sfîrşit cu data: 1897, iunie. Acelaşi articol a

apărut întîi în „La Roumanie illustree” de la 8 iunie 1897, fusese reprodus în
‚Epoca” seria II, anul III, nr.476, miercuri, 11 iunie 1897, p.1-2, la rubrica
‘’Tribuna literară’. semnat cu iniţiala C.; -–

38 | P a g e
39 | P a g e
40 | P a g e
41 | P a g e
42 | P a g e
43 | P a g e
44 | P a g e
45 | P a g e
1908-01-24 – Scrisoare către Steuerman-Rodion – redactor la Opinia (Iaṣi)
[Articolul a fost publicat în ‘’Opinia’’, 30 ianuarie 1908

46 | P a g e
1908-02-08 – aderarea la partidul conservator-democrat a prietenului său M. Dragomirescu

47 | P a g e
Apoi, peste cîteva zile, îṣi arată preocuparea faṭă de scena politică din ṭară într-o
scrisoare către Paul Zarifopol [am amintit deja de traducerea inscripṭiei germane
de pe Fîntîna Slujnicelor]
1908-02-16- Scrisoare – Către Paul Zarifopol [183] – [‘’De la o întrunire din
coloarea de Albastru din Capitală – textual: ‘… Într-o fericită figură oratorică, d.
J.Th. Florescu compară pe ilustrul nostru Ṣef (Take Ionescu) cu mama
răniṭilor…căci a venit în coloarea de Albastru, cea mai mult lovită de reacṭionari,
ca să vindece rănile sufleteṣti ale cetăṭenilor…’’ – Mă rog, destul! t.s.v.p.
(urmează textul poeziei) Inscripţie pe fîntîna slujnicelor] – (Versuri) - OPERE –
vol.7 – p.93, din Berlin, 16 februarie 1908; catrenul, scris pe recto al cărţii
poştale, reprezentînd „Fîntîna slugilor” din Lipsca.- [ Apa, dac-o vreai curată, /
Cana să-ţi hie spălată - / Şi zî, cînd ke-ai adăpat, / Bogdaproste cui a dat. / Apa
spală toate şeale, / Fără doar ghe voarbe reale.] - 1905 - Manuscris - Carte poştală
autografă, către Paul Zarifopol, [1905 /1912] şi în vol. „OPERE”. IV, ed. îngrijită
de Ş. Cioculescu, Bucureşti, 1938 - – [Inscripţie pe fîntîna slujnicelor] – Versuri
– O-5 – p.721 //1149 - OPERE – vol.7 – p.93, din Berlin, 16 februarie 1908;
Aṣa cum în perioada 1903 – 1904 face un turneu prin ṭară [cu actorul nomad
Leonescu-Vampiru, punînd în scenă ‘’O scrisoare pierdută’’, urmată de lecturi
făcute de autor din schiṭele lui], apoi întreprinde împreună cu familia un voiaj
prin Italia, Franṭa ṣi Germania (1903-1904);
După ce se înscrie în partidul conservator-democrat nou înfiinṭat, participă, în
perioada martie 1908 – iunie 1908, (ṣi în toamnă), la peste o duzină de întruniri
electorale unde ṭine discursuri în favoarea lui Take Ionescu. Ion Luca Caragiale
ia parte la turneele politice ale lui Take Ionescu dorind să candideze ṣi el.
1908-02-02 – ziarul ‘’Ordinea’’, 2 februarie 1908, publică adeziunea lui
Caragiale la noul partid conservator-democrat condus de Take Ionescu – [apud
“De la Berlin, unde se stabilise de 4 ani, Caragiale îşi trimite telegrafic adeziunea
la noul partid, reprodusă în ediţia de seară din 2 februarie 1908 a ziarului
"Ordinea", devenit organul de presă al partidului, la puţin timp de la hotărârea lui
Tache Ionescu de a-şi întemeia un partid propriu, după ce iniţial se
autoproclamase şef al partidului conservator.]
Ṣi ziarul ’Acṭiunea’’, nr.1480, 5 februarie 1908, p.2 anunṭa că I.L. Caragiale s-a
alăturat Partidului Conservator Democrat al lui Take Ionescu, la sfîrṣitul lunii
ianuarie, cînd ‚’s-a înscris telegrafic’’. Caragiale a ajuns la Bucureṣti abia după
15 martie 1908.
1908-02-15- Scrisoare către Delavrancea [6]
După înăbuṣirea răscoalei din 1907, îi scrie lui Alceu Urechia: ‘’ "Intrarea în viaţa
publică mi-a fost pân-acum închisă de boierii şi de ciocoii noştri pe simpla

48 | P a g e
bănuială instinctivă că n-aş fi amantul destul de fidel al sacrei noastre
constituţiuni’’.
Acum I.L. Caragiale este atras de o carieră politică, avînd exemplul oferit chiar
de prietenul său B. St. Delavrancea. Acest avocet de renume s-a realizat
deopotrivă ca scriitor şi om politic. Într-o scrisoare-confesiune, Caragiale
dezvăluie cu sinceritate prietenului său raţiunile care l-au determinat să adere la
partidul lui Tache Ionescu.

49 | P a g e
50 | P a g e
51 | P a g e
52 | P a g e
==Take Ionescu (n. 13/25 octombrie 1858, Ploiești, Țara Românească – d. 2 iunie
1922, Roma, Italia) a fost un om politic, avocat și ziarist român, care a deținut
funcția de prim-ministru al României în perioada 1921-1922. De-a lungul vieții
a folosit mai multe nume (Dumitru G. Ioan, Dimitrie G. Ioan, Dimitrie G.
Ionescu, Demetru G. Ionescu, etc.), pentru ca odată cu intrarea în viața politică
să se oprească la numele pe care avea să-l folosească până la moarte, Take
Ionescu.
Dumitru Ioan (cum a fost trecut în registrul de nașteri) a fost al doilea fiu al
familiei de negustori din Ploiești, Gheorghe (Ghiță) și Eufrosina Ioan, care a mai
avut alți trei copii: Constantin, Toma și Victor. Studiază la Liceul Sfântul Sava
din București, după absolvirea căruia își continuă studiile în Franța, unde absolvă
Facultatea de Drept a Universității din Paris (1875-1879), la care obține și titlul
de Doctor în Drept cu mențiunea „magna cum laude” (1881), cu teza „De la
condition de l'enfant naturel dans la legislation romaine”. Întors în țară a ales să
devină avocat, înscriindu-se în baroul de Ilfov.
În anul 1883 și-a început cariera politică în cadrul Partidului Național Liberal,
fiind ales deputat pe listele acestuia în Colegiul III-Ilfov. Părăsește Partidul
Național Liberal în 1885, devenind membru al grupării liberale „Dizidența”
alături de Constantin C. Arion, Constantin Dissescu, Alexandru Djuvara, Nicolae
Fleva, frații Lecca etc. În urma eșuării diferitelor încercări de refacere a unității
PNL, în 1891 Take Ionescu se alătură Partidului Conservator. În 1908 fondează
Partidul Conservator-Democrat, al cărui președinte a fost până la moarte.
Pe parcursul carierei sale politice, Take Ionescu a ocupat o serie de poziții
ministeriale, cum ar fi ministru al instrucțiunii publice și cultelor (1891-1898),
ministru de finanțe (1904-1907), ministru de externe (1912-1914) și în cele din
urmă, președinte al Consiliului de Miniștri (1921-1922). S-a făcut remarcat prin
calitățile sale oratorice, căpătându-și în epocă porecla de „Tăchiță Gură de Aur”.
Take Ionescu a activat și în presă, conducând sau colaborând la publicații cum ar
fi Românul, Epoca, La Liberté Roumaine, Dreptatea, Timpul, Constituționalul,
Conservatorul, La Roumanie, Acțiunea, Universul și Evenimentul. Între 1883-
1898 a fost corespondentul ziarului Times la
București.’’[https://ro.wikipedia.org/wiki/Take_Ionescu

53 | P a g e
‘’Cheltuitor şi boem, la Berlin Caragiale a dus o viaţă în care nu şi-a pus problema
zilei de mâine şi, destul de repede, banii din moştenire s-au dus. Când a constatat
că banii sunt pe sfârşite, a început să caute surse de venit. Revenit în ţară, este
atras de Take Ionescu în luma politicii. ”Caragiale participând cu însufleţire la
întrunirile politice, după ce ani de zile se ţinuse departe de astfel de frământări,
intenţiona să se aleagă deputat. Strâmtorat de nevoi, îi cere lui take Ionescu să îi
fixeze candidatura. Binenţeles, şeful nu îl refuză, ba chiar e încânat”, mai notează
B Jordan şi Lucian Predescu în cartea ”Tragicul destin al unui mare scriitor”.
Comitetul de partid îi respinge însă candidatura, considerând că I. L. Caragiale
”nu inspiră încredere şi nu este destul de serios”.
. https://adevarul.ro/locale/alexandria/viata-caragiale-exil-scris-fabule-anonim-
respins-sprijin-tara-vagonul-mortuar-trupul-scriitorului-s-a-ratacit-drum-tara-
1_55cb2ea7f5eaafab2c776518/index.html
Acest eṣec în cariera politică îl va marca profund ṣi este, conform mărturiei fiului
său Luca, unul din motivele pentru care a refuzat să participe la sărbătorirea
jubileului său.
‘’Conştient, în fond, de valoarea lui, rămânea un veşnic jignit în viaţă. În anul
când a împlinit şaizeci de ani, în anul când a murit, până şi ultima oară mi-a vorbit
cu adâncă sinceritate, cu scârbă şi cu necaz. Fusese poftit în ţară pentru un jubileu
al lui de şaizeci de ani, şi răspunsese printr-o scrisoare către prietenii lui, astăzi
morţi amândoi, Vlahuţă şi Delavrancea. L-am întrebat ce hotărâse şi mi-a
răspuns, întunecat, ca refuzase. L-am întrebat, mai departe, din ce motive. Atunci
a vorbit mult, cu patos şi aproape cu lacrimi în voce. Mi-a povestit toată viaţa lui.
Cum luptase; cum, hulit de unii, neluat în serios de alţii, pus la o parte de toţi
oamenii influenţi, în fine tot ajunsese. Cum, odată celebru, tot nimeni nu lua
cuvântul lui în seamă. Atunci mi-a povestit cum odată, când era cunoscut de toţi,
subt un regim politic de prieteni, dorise să ocupe un loc de deputat şi cum
fusese refuzat pentru lipsă de încredere.

54 | P a g e
M.Sevastos surprinde în cîteva fraze amintirea acelui Caragiale-actor care îṣi
intră în pielea personajului (politic).
‘’ Într-o seară, Stere, care tocmai se despărţise de Caragiale, ne spuse că se
distrase câteva ore cu planurile… politice ale marelui scriitor, care – plimbându-
se agitat prin odaie – vorbea cu o vervă îndrăcită:
— Dragă Costică, ştii ce dorinţă mi-a mai rămas în viaţă? Pariez că n-ai să
ghiceşti. Să-ţi spun eu care mi-i idealul: să fiu deputat sau senator… să ajung
parlamentar… să mă numesc şi eu „alesul naţiunii”… să jur pe „constituţiune”…
să apăr „sfânta constituţiune”.
— Şi pe această temă – urmă Stere – Caragiale brodă fel de fel de năzdrăvănii,
care întreceau pe cele puse de dânsul în gura lui Trahanache,
Farfuridi şi Conu Leonida. Uneori însă îmi strecurase oarecare îndoială. N-o fi şi
ceva serios în glumele lui? Îndoiala mea s-a confirmat mai târziu, când Caragiale
a consimţit să candideze pentru un scaun tachist în parlament.’’ (M. Sevastos –
I.L. Caragiale printre scriitori’’)

55 | P a g e
CUVÎNTĂRI - [martie 1908 – iunie 1908]

În ziarul ‘’Ordinea’’ sunt publicate multe dintre cuvîntările politice ale lui
Caragiale:
- Ordinea – 5 martie 1908;
- Ordinea – 17 martie 1908;
- Ordinea – 2 aprilie 1908;
- Ordinea – 4 aprilie 1908;
- Ordinea – 13 aprilie 1908;
- Ordinea – 28 mai 1908;
- Ordinea – 22 iunie 1908;
- Ordinea – 25 noiembrie 1908;
- Ordinea - 16 decembrie 1908;
‘’Ordinea’’ a fost o publicație din România care a apărut în perioada dinaintea
Primului Război Mondial.
Ziarul ‘’Ordinea’’ apare pentru prima dată la București, la data de 23 noiembrie
1907 cu subtitlul „Organ conservator”, fiind editat de gruparea din Partidul
Conservator din jurul lui Take Ionescu.
Începând cu data de 27 ianuarie 1908 și până la încetarea apariției sale, la 30
ianuarie 1913, ziarul își schimbă subtitlul care devine „Organ conservator
democrat.” Schimbarea a fost cauzată de desprinderea aripii conduse de Take
Ionescu din Partidul Conservator și înființarea de către aceștia a Partidului
Conservator-Democrat.]
‘’Ordinea’’ a fost organul de presă oficial al Partidului Conservator Democrat
între 27 ianuarie 1908 și 30 ianuarie 1913, când a fost înlocuit cu ziarul
„Acțiunea”.
Ziarul apărea zilnic, în formatul 65x46 cm. Periodic a scos și suplimente de 1-2
pagini. Costul unui număr era de 5 bani iar abonamentul pe un an costa 20 de lei.
A fost tipărit la tipografia „Speranța” până la 10 septembrie 1907, la tipografia
„Adevărul” între 11 decembrie 1907 și 18 februarie 1908, iar de la 20 februarie
1908 la tipografia ziarului „La Roumanie”.[

56 | P a g e
57 | P a g e
1908-02-05 – ‘’Ordinea’’, 5 februarie 1908, reproduce un articol din iunie 1897,
intitulat "Tache Ionescu" şi semnat numai cu iniţiala sa. – [Tache Ionescu
participase în anul 1901 la sărbătorirea a 25 de ani de activitate literară a lui
Caragiale, vorbind elogios despre acesta]
Cuvîntările politice pe care le-a ṭinut Ion Luca Caragiale la întrunirile electorale
ale susṭinătorilor lui Take Ionescu nu sunt toate cunoscute. Caragiale a participat
la întrunirile de la: : Iaşi (2 martie 1908), Ploieşti (9 martie şi 1 decembrie 1908),
Roman (30 martie 1908), Bucureşti (3 şi 29 aprilie, 22 iunie şi 4 decembrie 1908),
Craiova (27 aprilie 1908), Călăraşi (4 mai 1908), Piteşti (11 mai 1908), Buzău
(18 mai 1908), Râmnicu Vâlcea (21 mai 1908), Târgovişte (25 mai 1908 şi 30-
31 mai 1909), Turnu Severin (1 iunie 1908), Roman (10 octombrie 1908 şi 1
iunie 1910) şi Brăila (14 iunie 1909).]
[„Din păcate, acestea sunt cunoscute într-un cerc foarte restrâns de specialişti şi
aproape deloc de marele public cititor. Ziarele vremii n-au reprodus decât o parte
din aceste discursuri politice: în ziarul "Ordinea" au apărut integral numai trei
discursuri, majoritatea toasturilor şi telegramelor politice apărând şi în alte ziare.
Ş. Cioculescu a publicat cele trei discursuri, fără să le dateze, în Opere, V, altele
patru, găsite târziu, printr-o întâmplare fericită, alături de două toasturi, rostite la
Ploieşti şi publicate în "Revista Fundaţiilor Regale" nr. 10/1939. Dăm publicităţii
numai pe cele apărute în anii 1908 şi 1909.” – cf. Ion N. Nastasia – I. L. Caragiale
– orator ṣi om politic’’]
‘’CUVÎNTĂRILE POLITICE ale lui Ion Luca Caragiale, din 1908’’ publicate de
Ṣerban Cioculescu în ‘’Revista Fundaṭiilor Regale’’, anul VI, 1 octomvrie 1939,
p.8-33, sunt urmate de o notă explicativă.

58 | P a g e
59 | P a g e
60 | P a g e
61 | P a g e
62 | P a g e
63 | P a g e
64 | P a g e
65 | P a g e
66 | P a g e
Am putea urmări turneul electoral din 1908 studiind datele scrisorilor pe care le
trimite prietenului său Paul Zarifopol:
- Scrisoare către Paul Zarifopol [192], din Berlin, 4 martie 1908.
- [193] – din Bucureṣti, 30 martie 1908;
- [194] – Bucureṣti, 4 aprilie 1908;
- [195] – Bucureṣti, 28 aprilie 1908;
- [196] – Bucureṣti, 30 aprilie 1908;
- [197] – Piatra, 1 mai 1908;
- [198] – Ploieṣti, 6 mai 1908;
- [199] – Piteṣti, 25 mai 1908;
- [200] – Buzău, 31 mai 1908;
- [201] – Bucureṣti, 3 iunie 1908;
- [202, 203, 204] – Sinaia, 5 – 9 iunie 1908 (‘’Duminică, 1 iunie, ultimul
concert democrat-consrv. La T. Severin’’)
- [205] – T.-Severin, 15 iunie 1908.
- [206] – Berlin, 23 iunie 1908
Păstrăm ordinea cronologică din
‘’Caragiale, Opere, vol.4, Publicistică, 2015.

67 | P a g e
1908-03-02 - Cuvîntare [I] [Într-o seară frumoasă…] – 2 martie 1908, Iaṣi
1908-03-02 - Iaşi – (2 martie 1908) == CUVÎNTARE – I - Ordinea, (Bucureşti.),
9 martie 1908.
1908-03-04- Cuvîntare [1] – 2 martie 1908, Iaṣi [‘’Într-o seară frumoasă ..’] –
publicată în ziarul ‘’Dimineaṭa’’, 4 martie 1908, p.1-2 (note stenografice "La
intrunirea conservatorilor democraṭi); ṣi în ‘’Ordinea’’, nr.82, 5 martie 1908, p.1-
3
- Cuvântare – [I] - [Iaşi] - 1908-03-05 - Ordinea, (Bucureşti.), I, nr.82, 5 martie
1908, p.1-3 - ( Cuvîntarea d-lui Caragiale rostită la întrunirea partidului
conservator-democrat din Iaşi, în ziua de 2 martie 1908;
- şi în :OPERE” vol. V, p.221-224, cu titlul ‚CUVÎNTARE [I] - [Într'o seară
frumoasă de vară, un tânăr călător obosit de drum, ajungând lângă un izvor, s'a
aşezat jos să se odihnească. În faţă spre apus de vale se ridica o pădure bătrână,
iar la spatele pădurii cobora măreţ soarele...’] - // Cuvîntare [1] [‘’Într-o seară
frumoasă...’] – O-4 – pag.906/ p.1228

68 | P a g e
69 | P a g e
70 | P a g e
71 | P a g e
72 | P a g e
73 | P a g e
74 | P a g e
1908-03-06- Scrisoare către Iancu Brezeanu - Ordinea, nr.83, 6 martie 1908, p.1
(scrisoare din martie 1907). Semnat: Caragiale - O-5 - p.18
‘’Preṭioṣii mei amici,
Din suflet regret că nu pot profita de graṭioasa d-voastră invitare, - sunt bolnav.
Să trăiṭi cu toṭii!...
Să trăiască Davila!
Al d-voastră cu toată dragostea,
Caragiale.’’

75 | P a g e
1908-03-11- Cuvîntare [II] – [‘’Un orator de mare marcă...’] - 9 martie 1908, Ploieṣti–
[publicat în ‘’Actiunea’’, 11 martie 1908, p.3 [Discurs la Marea intrunire
conservator-democrată din Ploiesti]; Ordinea, nr.93, 17 martie 1908, p.2-3;
- Cuvântare – [II] –[Ploieşti] - 1908-03-17 - Ordinea, I, nr.93, 17 martie 1908,
p.2-3 - (Cuvîntarea d-lui I.L. Caragiale rostită la întrunirea Partidului
Conservator-democrat de la Ploieşti, în ziua de 9 martie 1908)
- şi în „OPERE” vol.V, p.225; = [Rostită la 9 martie 1908 și tipărită prima dată
de Șerban Cioculescu, în Revista Fundațiilor Regale, VI, nr. 10, octombrie 1939,
în suita de Cuvântări politice (după note stenografice).]
- CUVÎNTARE [II] – O-5-, p.225-229 [Domnilor Cuvântare II - Un orator de
mare marcă (nu se află printre noi; pot asta fără să-i ating modestia) numea odată
oraşul Ploeşti, Atena, iar pe dv. vă numea Atenieni.] = CUVÎNTARE [II] – [‘’Un
orator de mare marcă..’] - OPERE-5-, p.225 // Cuvîntare [2] [‘’Un orator de mare
marcă..’] – O-4 – pag.910

76 | P a g e
77 | P a g e
78 | P a g e
79 | P a g e
80 | P a g e
81 | P a g e
82 | P a g e
83 | P a g e
84 | P a g e
1908-03-09- Cuvîntare [III] – [‘’Domnilor, vreau să fiu ’] - 9 martie 1908, Ploieṣti
Revista Fundatiilor Regale, octombrie 1939, cu titlul: [''Toast la Ploiesti, 9 martie
1908''] (postum) I.L. Caragiale
- Cuvântare – [II] = [Toast la Ploiești] - 1908-03-09 – CUVÎNTARE la Ploieşti
– [ Domnilor, vreau să fiu cît se poate mai scurt. (Voci: Mai lung!) Atunci să-mi
faceţi o concesie, fiindcă iar trebuie să deschid o paranteză.] – CUVÎNTAREA
este publicată în „Moftul Romăn”, editura Moldova, Iaşi, 1991; pp.342-344;
cuvîntarea cu titlul „ – V –„ (ultima din serie) şi în final are menţiunea: ”Ploieşti,
9 martie 1908) = Toast la Ploiești – 9 martie 1908, Ploieşti Rostit la 9 martie
1908 și tipărit prima dată de Șerban Cioculescu, în Revista Fundațiilor Regale,
VI, nr. 10, octombrie 1939, în suita de Cuvântări politice (după note stenografice)
Cuvîntare [3] [‘’Domnilor, vreau să fiu…’] = Toast la Ploieṣti, 9 martie 1908, cu
semnătura lui I.L. Caragiale, tipărit în ‚’Revista Fundaṭiilor Regale, nr.10,
octombrie 1939, p.24-26 = Cuvîntare (III) – O-4 – pag.915

85 | P a g e
86 | P a g e
87 | P a g e
88 | P a g e
1908-03-09 - Cuvîntare [IV] [Părinte! Sunt mulṭumit în sufletul meu că văd un preot
romănesc…]
[ Cuvîntare [4] [‘’Părinte! Sunt mulṭumit..’] – O-4, 2015, – pag.918 Revista
Fundatiilor Regale, octombrie 1939 (cu titlul ''Alt toast''), p.26-27, semnat: I.L.
Caragiale - Cuvântare – [9] = cu titlul [Alt toast ] - 1908 - Revista Fundațiilor
Regale, VI, nr. 10, octombrie 1939, în suita de Cuvântări politice (după note
stenografice). Text Editat de Șerban Cioculescu. =Data și locul neprecizate. -
Cuvîntare = Alt toast (1908) – [Părinte! Sunt mulţumit în sufletul meu că văd un
preot romănesc, vorbind ca un preot european; sunt mulţumit din suflet...] =
Cuvîntare [4] [‘’Părinte! Sunt mulṭumit..’] – O-4 – pag.918 / p.1231 = vezi ‚’Alt
toast’’ –

89 | P a g e
90 | P a g e
1908-04-02- Cuvîntare [V] [‘’Fiindcă orele sunt destul de înaintate…’] – 30 martie 1908,
Roman
[– O-4, 2015, pag.920 Ordinea, I, nr.105, 2 aprilie 1908, p.2; nr.110, 13 aprilie
1908, p.2 - Cuvântare – [IV] = [Discurs la marea întrunire de la Roman] –1908-
04-13 - Ordinea, I, nr.105, 2 aprilie 1908, p.2; nr.110, 13 aprilie 1908; -
(Cuvîntarea d-lui I.L. Caragiale rostită la întrunirea partidului conservator-
democrat din Roman, în ziua de 30 martie 1908;)
- şi în „OPERE” vol. V, pag.230-235, - Cuvântare – III – [Domnilor , - Fiindcă
orele sunt destul de înaintate, daţi-mi voie să vă fac... istoria ţării... dela 1866
încoace (ilaritate). Voiu căuta să fiu cât mai complet; şi, se înţelege, trebue să
aveţi puţintică răbdare; orice istorie completă are nevoie de comentarie, de note
şi de note la note (ilaritate) = [...[ Acesta este partidul nostru, Partidul
Conservator-Democrat (ovaţiuni prelungite, aclamaţiuni)]
=Discurs la marea întrunire de la Roman (1908) = Cuvîntare [5] [‘’Fiindcă orele
sunt destul de înaintate…’] – O-4 – pag.920

91 | P a g e
92 | P a g e
93 | P a g e
94 | P a g e
95 | P a g e
96 | P a g e
97 | P a g e
98 | P a g e
99 | P a g e
100 | P a g e
1908-04-03 – Toast la Banchetul în onoarea lui A.D. Xenopol – Bucureşti, 3 aprilie 1908
[publicat în ‘’Ordinea”, 4 aprilie 1908, p.3. Toast la Banchetul de la hotelul
"Bulevard" din Bucureşti, dat în onoarea lui A.D. Xenopol, în ziua de joi 3 aprilie
1908
‘’Domnilor, închin paharul în sănătatea acelora care ar lipsi de la această
sărbătoare din cauza invidiei, căci, dacă n-ar exista invidia, nici meritul şi nici
talentul n-ar putea trăi.’’
("Ordinea" vineri, 4 aprilie 1908, p. 3)

1908-04-13 - Ordinea, anul I, nr.105, 2 aprilie 1908, p.2; nr.110, 13 aprilie 1908, p.2;
[vezi mai sus - (Cuvîntarea d-lui I.L. Caragiale rostită la întrunirea partidului
conservator-democrat din Roman, în ziua de 30 martie 1908;)

101 | P a g e
1908-04-13 - Poveste de Paṣti - Opinia (Iaṣi), anul V, nr.413, 13 aprilie 1908, p.2-3

[semnat: Caracudi. - Poveste de Paşti - =– OPERE-4 -, p.437 //– O-2 – pag.703

[1907-12-26- Caracudi de Paṣti – Opinia, 26 decembrie 1907 – Scrisoare d-lui
Caragiale din Berlin (26 dec.1907) prin care anunṭă ca va publica: ’Cronică de
Paṣti’’
==[1908-01-01- Caracudi – de Paşti - 1908-01-01 - Opinia V, nr.328, 1 ianuarie
1908. p.2; semnat: Caragiale; - Caracudi – de Paşti – =[1908-01-01- Scrisoare -
Către Redacṭia ziarului Opinia – Opinia, 1 ianuarie 1908, p.2, (cu titlul ‘’Caracudi
– de Paṣti) – O-5 – p.1036

1908-04-15 - De ce? (Scherzo) - Convorbiri critice, anul II, no. 8, 15 aprilie 1908

[semnată – Piccolino – OPERE-4 -, p.350 // De ce? (Scherzo) – O-3 – pag.1061

1908-04-27 – Cuvîntare la Craiova - (27 aprilie 1908)
[aminteṣte de această întrunire electorală după o săptămînă, în finalul discursului
de la Călăraṣi]
1908-04-29 – Cuvîntare la Bucureşti – (29 aprilie 1908)
1908-05-04- Cuvîntare [VI] [‘’Domnilor, oricît aṣ fi de ascultător…’] - 4 mai 1908, Călăraṣi
O-4, 2015, – pag.926 Revista Fundatiilor Regale, octombrie 1939, cu titlul
[''La Calarasi, 4 mai 1908)
- Cuvântare – [V] = [Cuvântare la Călărași] - 1908-05-04 - Cuvântare rostită la 4
mai 1908. Editată de Șerban Cioculescu în suita de Cuvântări politice (după note
stenografice) în Revista Fundațiilor Regale, VI, nr. 10, octombrie 1939] -
Cuvântare la Călărași (1908) – [(Se face o călduroasă manifestaţie de simpatie
oratorului) Domnilor, oricît aş fi de ascultător şefului şi disciplinei de partid, eu
nu pot să merg cu nedreptatea pînă acolo, încît să nu recunosc marile servicii
publice pe care le fac adversarii noştri (ilaritate)] = Cuvântare la Călăraşi - (Se
face o călduroasă manifestaţie de simpatie oratorului.) Domnilor, oricât aş fi de
ascultător şefului şi disciplinei de partid, eu nu pot să merg cu nedreptatea până
acolo, încât să nu recunosc marile servicii publice pe care le fac adversarii noştri
(ilaritate). = Cuvîntare [6] [‘’Domnilor, oricît aṣ fi de ascultător…’] – O-4 –
pag.926

102 | P a g e
103 | P a g e
104 | P a g e
105 | P a g e
106 | P a g e
107 | P a g e
1908-05-11- Cuvîntare [VII] [Domnilor şi doamnelor, din cîte persoane sunt aici,] – 11 mai
1908, Piteṣti
– Revista Fundatiilor Regale, octombrie 1939, cu titlul ['"La Pitesti, 11 mai 1908']
- Cuvântare – [VI] =[Cuvântare la Pitești] - 1908-05-11 - Cuvântare rostită la 11
mai 1908. Editată de Șerban Cioculescu în suita de Cuvântări politice (după note
stenografice) în Revista Fundațiilor Regale, VI, nr. 10, octombrie 1939] -
Cuvântare la Pitești (1908) – [(Se fac oratorului mari şi călduroase manifestaţiuni
de simpatie, aplauze prelungite.) Domnilor şi doamnelor, din cîte persoane sunt
aici, fără exagerare, jumătate cel puţin sunt membri ai Partidului Conservator de
cînd sunt alegători şi chiar mai devreme, ...] = Cuvântare la Piteşti - Domnilor şi
doamnelor, din câte persoane sunt aici, fără exagerare, jumătate cel puţin sunt
membri ai Partidului Conservator de când sunt alegători şi chiar mai devreme, de
când începuseră ca cetăţeni să gândească, să aibă pornirea de a judeca şi socoti
afacerile publice = Cuvîntare [7] [‘’Domnilor ṣi doamnelor..’] – O-4 – pag.931

108 | P a g e
109 | P a g e
110 | P a g e
111 | P a g e
112 | P a g e
1908-05-18- Cuvîntare [VIII] [‘’Domnilor, să mă ierte amicul meu Bădărău…’] – 18 mai 1908,
Buzău
– Revista Fundatiilor Regale, octombrie 1939, cu titlul [''La Buzau, 18 mai
1908']
– Cuvântare – [VII] = [Cuvântare la Buzău] - 1908-05-18 - Cuvântare rostită la
18 mai 1908. Editată de Șerban Cioculescu în suita de Cuvântări politice (după
note stenografice) în Revista Fundațiilor Regale, VI, nr. 10, octombrie 1939] -
Cuvântare la Buzău (1908) – [Domnilor. Să mă ierte amicul meu Bădărău, fruntaş
mai mare în partid, să spun că ce a făcut d. Marghiloman, foarte bine a făcut.]
[Alexandru Bădărău (1859-1927) a fost un om politic conservator. A fost senator
de Iaṣi (1907) ṣi ministru, ṣi l-a ajutat pe Take Ionescu în fondarea Partidului
Conservator-Democrat, în 1908. ‘’Fabula democratică’’ a fost scrisă după
evenimentele politice în care a fost implicat acest ministru.

113 | P a g e
= În Cuvîntare [VIII] – O-4, 2015 – pag.936, e transcris în mod eronat intenṭionat
[‘’Domnilor, să mă ierte amicul meu Brătianu, fruntaṣ mai mare în
partid…’](Brătianu era la partidul liberal, iar Tache Ionescu înfiinṭase Partidul
Conservator-Democrat.
1909-08-01- Într-o Scrisoare către Dr. A. Steuerman-Rodion – [14] – din august
1909, Ion Luca Caragiale încheie cu formula: Cu toată dragostea / Un Ploieṣtean
/ fervent Conserv.-Democrat. {urmat de două P.S.} – O-5 – p.504
(vezi ṣi Opere, vol.5, 2015, p.357 Scrisoare către Petre Th. Missir despre Bădărău
( vezi ‘’ Fabula Democratică’’ – 1 iulie 1906 [adresa de la Villa Iris ‘’acolo unde
flutură falnic tricolorul daco-romăn)

114 | P a g e
115 | P a g e
116 | P a g e
117 | P a g e
118 | P a g e
1908-05-21 – Cuvîntare la Râmnicu-Vâlcea - 21 mai 1908
1908-05-25- Cuvîntare [IX] [Fraṭilor, nu vă zic domnilor,] - 25 mai 1908, Tîrgoviṣte
Ordinea, I, nr.146, 28 mai 1908, p.2
=1908-05-28- Cuvîntare. Tîrgoviṣte, 25 mai 1908 – O-4 – pag.940
Publicată în ziarul ‘’Ordinea’’, I, nr.146, miercuri, 28 mai 1908, p.2
Cuvântarea de la Târgovişte, în ziua de duminică, 25 mai 1908 (pe scurt)
‘’Fraţilor, nu vă zic domnilor, fiindcă pentru întâia oară mi se întâmplă să văd
atâta cămaşă albă şi văd într-adevăr partidul conservator-democrat.
În tinereţele mele, acum vreo patruzeci de ani, era un fecior de boier nebun, dar
nebun din dragoste - el îşi închipuia că toate cucoanele erau amorezate de el şi,
de câte ori voia cineva să-şi bată joc de dânsul, îi zicea:
- Chimiţă, căci aşa îl chema, ştii că se mărită fata cutare?
- Ştiu, pe mine mă ia.
- Cum, dar tu n-ai parale?
- Ei, eu am altceva, sunt băiat de treabă şi am valoare morală...
Tocmai aşa sunt şi conservatorii. Ei vin la guvern fiindcă sunt băieţi de treabă şi
au valoare morală. Ia să judecăm noi dacă se va putea întâmpla lucrul acesta.
Regele nostru e unul dintre cei mai înţelepţi suverani din Europa; ca o dovadă că
şi pe noi ne-a făcut înţelepţi, care nu tocmai eram. Prin urmare, nu-şi va putea
păta coroana pentru gustul lui Chimiţă. Când vor cădea liberalii de la putere,
regele ştie de pe acum cui să dea guvernul’’.
(în "Ordinea", miercuri 28 mai 1908, p. 2)
1908-06-01 - Cuvîntare [X] [De cinci luni îmi dau ] – 1 iunie 1908, Turnu-Severin
1908-06-05- Cuvîntare [X] – 1 iunie 1908, Turnu-Severin –
=Toast. La banchetul de la Turnu Severin, 1 iunie 1908 – publicat în ‘’Ordinea’’,
I, nr.152, 5 iunie 1908, p.1 = [‘’ De cinci luni îmi dau perfect de bine seama de
ce vrea să zică război, deṣi am făcut armata numai în garda naṭională…’] - O-4 –
p.945-946 / p/1234 //
1908-06-05- Toast. La banchetul de la Turnu Severin, 1 iunie 1908 – Ordinea,
I, nr.152, 5 iunie 1908, p.1 O-4 – pag.945 = vezi Cuvîntare [11]

119 | P a g e
Toast la Banchetul de la Turnu Severin, în ziua de 1 iunie 1908
‘’De cinci luni îmi dau perfect de bine seama de ce vrea să zică război, deşi am
făcut armata numai în garda naţională; de patru luni şi jumătate suntem în război
sub comanda generalului Tache Ionescu şi nu regret acest lucru, pentru că
mergem din victorie în victorie.
Noi n-am luat cetăţi, ci ele ne-au luat pe noi. Îmi pare rău însă că acum ne
retragem în castelul de vară, dar, după atâtea triumfuri, are dreptul şi şeful nostru
să se odihnească.
Pe adversari îi terorizăm cum ne arătăm şi dacă noi mâine eram hotărâţi să ţinem
o întrunire la Bucureşti, rămâneau junimiştii cu chiria plătită degeaba.
Ridic paharul pentru naţiunea democratică şi pentru şeful partidului conservator-
democrat. ‘’
(în ziarul "Ordinea", 5 iunie 1908)

120 | P a g e
1908-06-05- Cuvîntare [XI] [‘Domnilor, oamenii aud adeseori cîte o sută de ani o vorba…’] -
5 iunie 1908, Turnu-Severin
– Revista Fundatiilor Regale, octombrie 1939, cu titlul ['' La Turnu-Severin'] –
Cuvântare – [VIII] = [Cuvîntare la Turnu-Severin ] - 1908-06-05 – Ordinea,
nr.152, 5 iunie 1908, p.2 - Cuvîntare = Discurs la întrunirea de la Turnu-Severin,
consemnat în ziarul ‚Ordinea’ = Cuvîntare la Turnu-Severin (1908) – [Domnilor,
oamenii aud adeseori cîte o sută de ani o vorbă, se învaţă cu vorba şi nu ştiu ce
conţinut are vorba aceea. (ilaritate). Tot aud de vorba aceasta: conservator,
conservator, conservator. (ilaritate)} Cuvîntare. La Turnu-Severin - [‘Domnilor,
oamenii aud…’] publicat în ‚’Revista Fundaṭiilor Regale’’, nr.10, octombrie
1939, p.21-24. =Discurs la Turnu-Severin (1908) - = Cuvîntare (IX) - O-4 –
pag.941

121 | P a g e
122 | P a g e
123 | P a g e
124 | P a g e
125 | P a g e
1908-06-25- Toast. La banchetul politic dat in cinstea lui Take Ionescu – [’Voi sunteţi armata,
iar el e eroul] - Bucuresti, 22 iunie 1908
1908-06-22 – Toast la Bucureşti, 22 iunie 1908 Ordinea, I, nr.169, 25 iunie 1908,
p.1-2
(reportaj ''Sărbătorirea dlui Take Ionescu''] - Ordinea, I, nr.169, 25 iunie 1908,
p.1-2 [‚’’Voi sunteṭi armata, iar el e eroul...’] = O-4 – p.946 /p.1235
1908-06-25 – publicat în "Ordinea", miercuri, 25 iunie 1908
Toast la Banchetul politic dat în cinstea lui Tache Ionescu, Bucureşti, 22 iunie
1908
(d-l I.L. Caragiale, venit special de la Berlin, a toastat, spunând că face cinste
acelora care au ţinut să cinstească pe d-l Tache Ionescu)
‘’Voi sunteţi armata, iar el e eroul. Să-i zicem să trăiască pentru gloria tuturor.
Aminteşte că, pe când era copil în mahalaua unde locuia, se afla o babă care ocăra
pe copii din pricină că-i ura că erau tineri, oameni ai viitorului. Şi Tache Ionescu
e urât fiindcă el este viitorul. Închină pentru şeful partidului conservator-
democrat.’’ (în ziarul "Ordinea", miercuri, 25 iunie 1908, în rezumat)

126 | P a g e
1908-07-26- Tricolorul - Manuscris - Scrisoare autografă, către Paul Zarifopol,

– Tricolorul – Versuri) OPERE – vol.7 – p.106-107, din Travemunde, 26 iulie

1908 - [p.358 – Scrisoare din 1906-06-21 – de la Villa Iris (acolo unde flutură
falnic tricolorul daco-roman!).
În toamna anului 1908 îṣi reia activitatea politică, participînd la mai multe
întruniri electorale.
1908-10-10 – Cuvîntare la Roman - 10 octombrie 1908
1908-10-30 – Telegramă către Tache Ionescu, de ziua onomastică
publicată în ziarul "Opinii", 30 octombrie 1908
‘’Să trăieşti, d-le şef, căci ţara românească fără d-ta nu poate merge înainte şi o
ţară care nu merge înainte stă pe loc.’’ (în ziarul "Opinii", 30 octombrie 1908)
[notă – vezi alte telegrame adresate lui Take Ionescu în Opere, vol.5, 2015, p.257-
258]

127 | P a g e
1908-11-25 - Cuvîntare [XII] [Domnilor, un poet italian din timpul Renaşterii zicea că omul]
- 23 noiembrie 1908, Botoṣani
Publicată în ziarul ’Ordinea’’, anul II, nr.293, marṭi, 25 noiembrie 1908, p.1-2-
O-4 – pag.946
"Cuvântarea de la Botoşani, duminică 23 noiembrie 1908 (pe scurt) –
‘’Domnilor, un poet italian din timpul Renaşterii zicea că omul, în fericire, îşi
aduce aminte cu plăcere de clipele de mizerie prin care a trecut; trebuie să
întoarcem fraza şi să zicem în fericire: Bine că am scăpat de sărăcie. Aşa este
cazul cu junimiştii (râsete şi aplauze).
Adversarii noştri, conservatorii şi junimiştii, seamănă cu omul lovit de
damblageală. Oricât ar voi el să meargă drept, picioarele nu-l mai ascultă şi se
împleticesc întruna. Capul e lovit, căci acolo stă puterea picioarelor. Şi la
junimişti capul e lovit. Cât despre conservatori, domnia lor spun că, pentru ca să
fii şef de guvern, trebuie să ai moşie şi copii. Ce-am spune noi, după teoria lor,
de papa, care n-are nici moşie, nici copii, dar care n-are dreptul să aibă copii
(râsete şi aplauze) şi când are, este nevoit să-i ascundă (râsete generale).
Conservatorii mai fac şi conferinţe academice la "Dacia", înşelând cu vorbe goale
pe ţărani şi îmbătând cu apă chioară pe cârciumari (râsete). Conferinţele lor au
drept scop defăimarea d-lui Tache Ionescu.
Am părăsit clubul Vanicu pentru ca să ne scăpăm de atmosfera înăbuşitoare şi de
mizeriile ştiute. Am urmat pe d-l Tache Ionescu, care reprezintă mândria şi
aspiraţiunile neamului (aplauze).’ (în ziarul "Ordinea", marţi 25 noiembrie 1908,
p. 2)

128 | P a g e
1908-11-30 - Scrisoare către Paul Zarifopol [232] din Berlin, 30 noiembrie 1908

129 | P a g e
130 | P a g e
În note, se spune că I.L. Caragiale plecase precipitat din Berlin pentru a participa
la întrunirea partidului de la Botoṣani. [vezi în ziarul ‘’Acṭiunea’’, nr.1716, din
25 noiembrie 1908, p.2-3, articolul ‘’Marea întrunire a Partidului conservator-
democrat din Botoṣani’’]
1908-12-01 – Cuvîntare la Ploieşti – 1 decembrie 1908
1908-12-04 – Cuvîntare la Bucureşti – 4 decembrie 1908
În ziarul ‘’Opinii”, 13 decembrie 1908

1908-12-13 – Toast în cinstea lui Tache Ionescu

[publicat în ziarul „Opinii”, 13 decembrie 1908
Toast I
‘’Domnule şef, de când te-am întâlnit în calea vieţii mele, mi-am pierdut uzul
raţiunii. Te iubesc peste poate şi simt că mă topesc pe picioare’’.
Toast II
‘’Domnule şef, ţara aşteaptă mântuirea de la d-ta. Ni se tot cântă că partidul nostru
este fără program. Ei şi, un partid fără program înseamnă că nu-l are’’. (în ziarul
"Opinii", 13 decembrie 1908)

131 | P a g e
1908-12-14 - Toast la Marea întrunire din Sala Eforiei, Bucureşti, 14 decembrie 1908
[– publicat în ziarul "Ordinea", II, nr.312, 16 decembrie 1908. - O-4, 2015, p.947

‘’Când ilustrul nostru scriitor îşi face apariţia la tribună, publicul îl aplaudă
frenetic.
După ce m-aţi salutat cu atâta dragoste, daţi-mi voie să salut şi eu, la rândul meu,
pe venerabilul nostru preşedinte, d. Ghica-Deleni, pe ilustrul nostru şef şi pe acest
om (arată pe d. Fleva), pe care ştiu cât îl iubiţi (aplauze furtunoase).
Noi v-am adunat aici ca să vă spunem să vă băgaţi minţile în cap (aplauze, râsete).
Voi nu veniţi aici ca să ascultaţi glume, voi, prin împrejurări istorice, sunteţi
chemaţi ca să luaţi parte la trebile ţării, deci se cere să nu fiţi uşurei.
Conservatorii au vrut să facă cu Tache Ionescu politică de eunuci, au voit să-l
distrugă, au voit să-l arunce în mare, după cum făceau cei de pe malul Bosforului,
dar povestea spune că omul deştept, aruncat chiar în mare, nu piere. Uitaţi-vă de
ce sunt capabili! Omul duce o viaţă partidul în spinare şi pe acest om caută să-l
arunce în piaţa teatrului.
Un om zdravăn ia în spinare o babă oloagă, o scapă de râpi şi baba voieşte să
arunce pe acest om în râpă. Vă întreb: n-a făcut el bine să strivească cu călcâiul
capul babei nebune şi s-o arunce în baltă? (ilaritate, aplauze).
Dacă Tache Ionescu nu făcea ce a făcut, rămânea cel puţin un om ilustru al unui
partid care nu era iubit. Iată de ce a plecat din mijlocul acestui partid. Voi l-aţi
urmat pentru că l-aţi iubit şi când baba oloagă şi nebună a văzut cât este de iubit
acel care a dus-o în spate, înţelegeţi ura şi turbarea şi de aci spusa că şeful este
un aventurier, iar Fleva un răsuflat. Un răsuflat... Asta-mi aduce aminte o
poveste: la un loc erau adunaţi o mulţime de catâri; iată că la un moment dat vine
vestea că armăsarul, care a fost cândva între ei, se reîntoarce. Veselia e la culme...
Catârii, enervaţi de această veste, spuneau că armăsarul e bătrân. Dar un păzitor
le-a spus: oricât de bătrân ar fi un armăsar, tot armăsar rămâne, pe când catârul,
chiar tânăr dacă e, e tot catâr.
La "Dacia" este o mare întrunire. S-au băgat în sală şoferii automobilelor cu care
a fost adusă asistenţa; până şi caii de trăsuri, şi sala tot goală este.
Junimiştii au făcut cartel cu liberalii şi au ajuns până acolo cu cartelul încât în
Cameră unii pe alţii se desemnează ca luând puterea. Ce? Nu mai e popor, nu mai
e vodă, nu mai e nimic? Ce? D. Costinescu are voie să spună d-lui Carp: "Nene
Petrache, acum vino d-ta la putere" şi mai târziu acesta să spună celui dintâi:
"Nene Mihalache, acum vino d-ta"? E serios asta?
Dar junimiştii spun de atâta timp că vodă trebuie să-i cheme pe ei şi când i-aţi
întreba: "- De unde ştiţi asta, aţi vorbit cu colegiul electoral?" - "Nu", vi se va
răspunde." "- Aţi vorbit cu vodă?" "- Nu ne trebuie să vorbim!" "- Apoi de ce

132 | P a g e
trebuie să veniţi?" "- Pentru că avem forţă morală" Şi vedeţi la ce se reduce
această forţă morală, la un scârbos cartal.
Până acum ştiam că o mână spală pe cealaltă şi amândouă obrazul; de azi încolo
se va zice: o mână mânjeşte pe cealaltă şi amândouă obrazul.
Sunteţi alegători la colegiul al doilea. Liberi sunteţi să votaţi pe N. Fleva şi pe
oamenii care trăiesc în mijlocul d-voastră, sau pe ciocoi. Dar să nu uitaţi că
aceştia, a doua zi după vot, vă vor spune: "În lături cu canalia, noi suntem aduşi
de vodă". (în ziarul "Ordinea", 16 decembrie 1908)

133 | P a g e
După obositorul turneu electoral din 1908, Ion Luca Caragiale mai participă doar
uneori la întruniri electorale ṣi mai ṭine cîteva discursuri:
1909-05-30 – Cuvîntare la Târgovişte – 30-31 mai 1909
1910-06-01 – Cuvîntare la Roman – 1 iunie 1910
1909-06-14 – Cuvîntare la Brăila - 14 iunie 1909
În volumul ‘’Caragiale, Opere, vol.4, Publicistică, 2015’’, editorii publică doar o
parte din Cuvîntările politice ṣi Toast-urile ṭinute de Ion Luca Caragiale în această
perioadă:
Cuvîntare [I] [Într-o seară frumoasă…] – (p.906
Cuvîntare [II] [Un orator de mare marcă…] – (p.910 –
Cuvîntare [III] [Domnilor, vreau să fiu cît se poate de scurt.] – (p.916 -
Cuvîntare [IV} [Părinte! Sunt mulṭumit în sufletul meu că văd un preot
romănesc…] – (p.918-
Cuvîntare [V] [ Fiindcă orele sunt destul de înaintate...] – (p.920-
Cuvîntare [VI] [Domnilor, oricît aṣ fi de ascultător…] - (p.926-
Cuvîntare [VII] […Din cite persoane sunt aici, fără exagerare, jumătate…] –
(p.931-
Cuvîntare [VIII] [ Domnilor, să mă ierte amicul meu Brătianu, ] – (p.936-
Cuvîntarea de la Tîrgoviṣte, în ziua de duminică, 25 mai 1908 – (p.940-
Cuvîntare [IX] [Domnilor, oamenii aud adeseori cite o sută de ani o vorbă] –
(p.941-
Toast la Banchetul de la Turnu-Severin, în ziua de 1 iunie 1908 – (p.945-
Toast la Banchetul politic dat în cinstea lui Tache Ionescu, Bucureṣti, 22 iunie
1908 – (p.946-
Cuvîntarea de la Botoṣani, duminică, 23 noiembrie 1908 – (p.946-
Toast în sala Eforiei, Bucureṣti, 14 decembrie 1908 – (p.947-949)
Notele ṣi comentariile la acest volum mai adaugă unele informaṭii interesante, la
paginile 1228-1236.

134 | P a g e
135 | P a g e
136 | P a g e
137 | P a g e
138 | P a g e
139 | P a g e
140 | P a g e
141 | P a g e
1909-08-01- O Scrisoare către Dr. Steuerman-Rodion [14] – redactor la
Opinia (Iaṣi) se încheie cu o semnătură ‘’memorabilă’’:

142 | P a g e
143 | P a g e
Din Scrisoarea adresată unui grup de simpatizanṭi din Galaṭi, care îi propun să
candideze în alegeri în colegiul lor, ṣi din telegramele pe care le trimite lui Take
Ionescu, putem deduce că Ion Luca Caragiale îṣi păstrează convingerile politice
în ultimii ani de viaṭă.
1911-01-20 – Scrisoare către un intelectual din Galaṭi
[Cred că scrisoarea este din 7 ianuarie 1911, pentru că este publicată în ziarul
‘’Adevărul’’, 14 ianuarie 1911, p.3 (cu titlul ‘’Caragiale ṣi alegerile’’ – O-5,
2015, p.260 //p.994

144 | P a g e
145 | P a g e
1909-01-01- Scrisori către Take Ionescu – (în ziarul ‘’Ordinea’’
=nr.322, 1 ianuarie 1909, p.2;
=nr.355, 15 februarie 1909;
=nr.662, 21 ianuarie 1910, p.2;
=nr.1201, 1 februarie 1912, p.2;
=nr.1207, 9 februarie 1912, p.3;
O-5 – p.257-258 //p.992-993

146 | P a g e
147 | P a g e
148 | P a g e
149 | P a g e
Peste ani, criticii vor comenta în mod diferit această aventură politică a lui Ion
Luca Caragiale.

Editura ‘’Adevărul’’ a publicat o mica antologie comemorativă (76 pagini).

150 | P a g e
151 | P a g e
152 | P a g e
La sfîrṣitul anului 1908 publică un basm (traducere) ṣi două epigrame, iar la
începutul anului 1909 găsim într-o scrisoare ‘’Un cîntec pentru lăutarii lui Kir
Ianulea’’ ṣi în ‘’Calendarul literar şi artistic’’ este republicată fabula ‘’Boul ṣi
viṭelul’’ ṣi traducerea ‘’Masca’’(după Edgar Poe).

153 | P a g e
Făt-Frumos cu Moṭ-în-frunte (după Charles Perrault) – Convorbiri critice, II,
nr.24, 15 decembrie 1908, p.785-791

[retipărit în „Schiţe Nouă’ (1910), p.273.

- Făt-frumos cu moț- în- frunte == [proză – vezi note în „OPERE”, vol.II, -
TRADUCERE după Charles Perrault] – [A fost odată ca niciodată o împărăteasă
tare frumoasă..] =] -OPERE-2 -, p.348 // – O-1 – pag.643 – 651
Schiṭe nouă – Bucureṣti, 1910, p.273-289, cu următoarea NOTĂ:

154 | P a g e
155 | P a g e
156 | P a g e
157 | P a g e
158 | P a g e
159 | P a g e
160 | P a g e
161 | P a g e
162 | P a g e
163 | P a g e
164 | P a g e
165 | P a g e
166 | P a g e
167 | P a g e
168 | P a g e
169 | P a g e
170 | P a g e
1908-12-15- Făt-Frumos cu Moț- în- frunte – [epigramă] – ‘’Convorbiri critice"
din 15 decembrie 1908

- Făt-frumos cu moț în frunte =[epigrama finală] =– [‘’ Zi că-i dragoste, și pace !

/Te-a vrăjit ? atât ți-a fost : / Din pocit, frumos îți face, /Și deștept din ăl mai
prost.’’

171 | P a g e
Doamna cu evantai (epigramă) - Convorbiri critice, 15 decembrie 1908

Doamna cu evantai – V–
‘’ Pe canapeaua elegantă /
Se-ntinde doamna nonșalantă /
Și c-un papyrus se evantă /
De atmosfera ambiantă. ‘’

172 | P a g e
1909-02-04- Cîntec pentru Kir Ianulea]

- în OPERE – vol.7 – p.122, din Berlin, 4 februarie 1909; cîntec pentru lăutarii
lui Kir Ianulea – V - CÎNTEC PENTRU KIR IANULEA - Scrisoare – Către Paul
Zarifopol [247] – CÎNTEC PENTRU KIR IANULEA] - Versuri - O-5 – p.760-
761

173 | P a g e
174 | P a g e
1909 - Calendar literar şi artistic – ed. Socec, Bucureşti, 1909, p.53-69

175 | P a g e
176 | P a g e
La pp.52-53 este reprodusă fabula ‘’Boul ṣi viṭelul’’

177 | P a g e
Masca – după Edgar Poe – Calendarul literar ṣi artistic – 1909, p.55-

[vezi ṣi - Calendarul Dacia, 1898, Iaşi; p.95; şi în ‚Epoca literară’ –

[TRADUCERE – cf. OPERE II, nota lui Paul Zarifopol] - Masca, „după Edgar
Poe”= Caragiale traduce din POE folosind texte de Baudelaire. [„Masca” mai
fusese tradus în 1885}

178 | P a g e
179 | P a g e
180 | P a g e
181 | P a g e
182 | P a g e
183 | P a g e
184 | P a g e
185 | P a g e
186 | P a g e
187 | P a g e
188 | P a g e
189 | P a g e
Cap. 29 – 1909 - Ziarul ‘’UNIVERSUL’’

190 | P a g e
191 | P a g e
În perioada
10 septembrie 1899 – 12 decembrie 1900,
Ion Luca Caragiale a publicat 70 de texte în ziarul ‘’Universul’’
1. 1899-09-10 - Universul, - în foiletonul „Universului”, 10 septembrie
1899, primul articol din seria „Notiţe critice”; semnat ;Caragiale; Neretipărit. -
Introducere = [ la „Notiţe critice”]=.
2. 1899-09-17 - Universul, 17 septembrie 1899, cu titlul „NOTIŢE
CRITICE”; reprodus în „Momente , 1901 - Caut casă...
3. 1899-09-22 - Universul, 22 septembrie 1899, 19 noiembrie 1899, 3
decembrie 1899; şi în OPERE, vol. 5, pp. 302-314; - Teatrul Naţional - 1 – 2 –
3-
4. 1899-09-22 - Universul, 22 septembrie 1899, semnat: Caragiale;
neretipărit; - Teatrul Național – III – [ Stagiunea Teatrului Naţional se deschide
poimîine 23 Septembrie.]
5. 1899-10-01 - Universul, 1 octombrie 1899, cu titlul „Notiţe critice” -
reprodus în „Calendarul Moftului Romăn, 1902 - Slăbiciune
6. 1899-10-08 - Universul, 1899, 8 octombrie 1899, după articolul-foileton
Notițe critice din pag. 1, În Opere, III, 1932, la Addenda, pag. 299 - Ștefan
Vellescu (1899) ==
7. 1899-10-08 - Universul, 8 octombrie 1899, cu titlul „Notiţe critice”;
republicat în „Moftul romăn, 21 octombrie 1901, şi în Calendarul Moftului
romăn, 1902 - - Intelectualii...
8. 1899-10-15 - Universul, 15 octombrie 1899 – şi în vol. „Momente”
(1901) - - Telegrame
9. 1899-10-22 - Universul, 1899, 22 octombrie 1899, la sfărșitul rubricii
Notițe critice cu semnătura C., În Opere, IV, la Addenda - D-a valma (Viața la
mahala)” de Marion (1899) ==
10. 1899-10-22 - Universul, 22 octombrie 1899, cu titlul”Notiţe critice”,
reprodus în „Calendarul Moftului romăn” , 1902 - Sgomot
11. 1899-10-29 - Universul, 29 octombrie 1899, 3 decembrie, p. 1, la rubrica
„Notițe critice”. În Opere, V, 1938, p. 307 - Salonul (1899) ==
12. 1899-10-29 - Universul, 29 octombrie 1899 – şi în vol. „Momente”
(1901) - Proces-verbal
13. 1899-11-05 - Universul, 5 noiembrie 1899, cu titlul „Notiţe critice”,
semnat ;Caragiale;, neretipărit. - - Cometa Falb
14. 1899-11-12 - Universul, 12 noiembrie 1899, cu titlul „Marţi la 2
Noemvrie” - Despre cometă – prelegere populară [continuă seria „Un pedagog
de școală nouă (1–4
15. 1899-11-19 - Universul, 19 noiembrie 1899; semnat: Caragiale;
neretipărit; - Teatrul Național – I – [Pentru ce ne-am face iluziuni?]

192 | P a g e
16. 1899-11-24 - Universul, 24 septembrie 1899, cu titlul „Notiţe critice”,
semnat :Caragiale;. Neretipărit. -Fragmente ===
17. 1899-11-26 - Universul, 26 noiembrie 1899, - şi în vol.
„Momente”(1901). – C.F.R.
18. 1899-12-03 - Universul, 3 decembrie 1899, semnat: Caragiale;
neretipărit; - Teatrul Național – II – [Notiţele mele din urmă asupra teatrului
naţional au supărat multă lume.]
19. 1899-12-10 - Universul, 10 decembrie 1899, reprodus în „Calendarul
Moftului Romăn” 1902 - - Accelerat no. 17
20. 1899-12-17 - Universul, 17 decembrie 1899, şi în vol. „Momente”(1901)
- Urgent... [cu telegrame]
21. 1899-12-24 - Universul, 24 decembrie 1899 – şi în vol. „Momente”
(1901) - High-life – 1- [Tînărul Edgar Bostandaki este suplinitor la catedrele
de...// din ziarul „Vocea zimbrului”]
22. 1899-12-31 - Universul, 31 decembrie 1899 – reprodus în „Calendarul
Moftului Romăn” (1912) sub titlul:”Naţiunea Romănă”. - Succes ==
23. 1900-01-07 - Universul, 7 Ianuarie 1900, Notițe critice, semnat:
Caragiale; neretipărit. - Noi și Biserica =
24. 1900-01-14 - Universul, 14 ianuarie 1900 – retipărită în broşură, 1902 -
Mitică (1900)
25. 1900-01-21 - Universul, 21 ianuarie 1900, sub „Notiţe critice”, semnat
Caragiale, ;neretipărit. - Armata noastră== Universul, 21 Ianuarie 1900, Notițe
critice, semnat: Caragiale; neretipărit.
26. 1900-01-28 - Universul, 28 ianuarie 1900, semnat ;Caragiale; retipărit în
„Calendarul Moftului romăn” 1902, şi în „Reminiscenţe” - Leac de criză
27. 1900-02-04 - Universul, 4 februarie 1900, cu titlul „Notiţe critice”,
semnat; Caragiale, neretipărit, - Școala și familia ==
28. 1900-02-11 - Universul, 11 februarie 1900 – şi în vol. „Momente” (1901)
- Amici =
29. 1900-02-18 - Universul, 18 februarie 1900, cu titlul „notiţe critice”,
semnat Caragiale;, neretipărit. - Scrisorile anonime =
30. 1900-02-25 - Universul, 25 februarie 1900, - şi în vol. „Momente” (1901)
- Five o'clock ===
31. 1900-03-03 - Universul, 3 martie 1900, la rubrica ‚Notiţe critice”, -
reprodus în ‚Calendarul Moftului romăn” (1902) - Cum devine cineva
revoluționar și om politic...?
32. 1900-03-10 - Universul, 10 martie 1900, cu titlul „Fantasie” - şi în vol.
„Momente” (1901) - Atmosferă încărcată==

193 | P a g e
33. 1900-03-17 - Universul, 17 martie 1900, + sub titlul „FANTASIE...” ===
[citim în „Amicul poporului”.] – - şi în vol. „Momente” (1901) - Tempora... –
şi în ‚Calendarul nostru’ – pe 1918, pp.47-52.
34. 1900-03-24 - Universul, 24 martie 1900, cu titlul „Notiţe critice”, semnat
Caragiale, neretipărit. - Împotriva subvențiilor de Stat - Universul, 22 Martie
1900,
35. 1900-03-31 - Universul, 31 martie 1900, şi în vol. „Momente” (1901) - 1
Aprilie (schiță) – (Desigur, avînd cineva inspiraţie, poate minţi şi
mistifica...[telegrame] din 1 aprilie 1900)..
36. 1900-04-07 - Universul, 7 aprilie 1900, la rubrica „Notiţe critice”; la
sfîrşitul foiletonului cu menţiunea: Bucureşti, 5 aprilie 1900; semnat: Caragiale;
neretipărit – Benefissul -
37. 1900-04-14 - Universul, 14 aprilie 1900 – reprodus şi în „calendarul
Moftului Romăn” (1902) - La Paști
38. 1900-04-21 - Universul, 21 aprilie 1900, şi în vol. „Momente” (1901) - O
zi solemnă
39. 1900-04-28 - Universul, 28 aprilie 1900, semnat; Caragiale, retipărit şi în
vol. „Momente” (1901) și în Opere complete,„Momente, Schițe, Amintiri” - De
închiriat... ==”.
40. 1900-05-05 - Universul, 5 mai 1900, - cu titlul „Notice critice” – semnat;
Caragiale, neretipărit. - Dărâmarea bisericii Vărzaru=
41. 1900-05-12 - Universul, 12 mai 1900, cu titlul „De 10 Maiu”, şi în vol.
„Momente” (1901) - D-l Goe...
42. 1900-05-19 - Universul, 19 mai 1900 - Emulațiune – [continuă seria „Un
pedagog de școală nouă (1–4)”
43. 1900-05-25 - Universul, 25 mai 1900; semnat: Caragiale; neretipărit; -
Raport cătră D. Barbu St. Delavrancea primarul capitalei -
44. 1900-06-05 - Universul, 5 iunie 1900 - La Moși (1900) - Schiţa apăruse
anterior în „Foaia interesantă” nr.2, 19 ianuarie 1897, pag.2, cu numele
„PLANETA” – şi sub titlul general de „Idile Bucureştene”. -
45. 1900-06-08 - Universul, 8 iunie 1900, cu titlul „Notiţe critice”, semnat
Caragiale, neretipărit. - Păreri libere
46. 1900-06-09 - Universul, 9 iunie 1900 - Păreri libere (1900)
47. 1900-06-16 - Universul, 16 iunie 1900. - Dascăl prost
48. 1900-06-23 - Universul, 23 iunie 1900 – şi în vol. „Momente” (1901) -
Situațiunea – (A fost o zi îngrozitor de fierbinte.)
49. 1900-07-03 - Universul, 3 iulie 1900 - Premiul întâi - o reminiscență din
tinerețele pedagogului
50. 1900-07-07 - Universul, 7 iulie 1900 – şi în „Momente” - Întârziere

194 | P a g e
51. 1900-07-14 - Universul, 14 iulie 1900–şi în vol. „Momente” (1901) -
Amicul X...
52. 1900-07-21 - Universul, 21 iulie 1900, semnat; Caragiale, neretipărit. -
La Monza
53. 1900-07-28 - Universul, 28 Iulie 1900, cu titlul „Notițe critice,” semnat:
Caragiale; neretipărit - Cabinetul negru
54. 1900-08-04 - Universul, 4 şi 11 august 1900, şi în vol. „Momente”
(1901), p.166. - Tren de plăcere ==
55. 1900-08-18 - Universul, 18 august 1900, şi în „Momente” (1901), p.61. -
Ultima oră!...
56. 1900-08-25 - Universul, 25 august şi 1 septembrie 1900 – şi în volumul
Momente (1901), pp. 68-79 - Boris Sarafoff !...;
57. 1900-09-08 - Universul, 8 septembrie 1900, neretipărit. - Cum stăm...
58. 1900-09-15 - Universul, 15 septembrie 1900; retipărit în „Calendarul
Moftului Romăn” (1902), p.47. - Bacalaureat
59. 1900-09-29 - Universul, 29 septembrie 1900, - şi în vol. „Momente”
(1901), p.147. - Petițiune...
60. 1900-10-09 - Universul, 9 octombrie 1900, semnat; Caragiale. retipărit în
„Calendarul Moftului romăn” 1902; - Deziderate legitime
61. 1900-10-13 - Universul, 13 octombrie 1900; retipărit în „Calendarul
Moftului Romăn” (1902), p.59; - Republicat în „Abu-Hassan” cu titlul
„TARDIV” - - Cam târziu...
62. 1900-10-18 – Universul, București, 18 octombrie, 1900 – Notă [‘’ Un
confrate german din capitală, d. Ludwig Klein, traduce din Universul, pentru
cititorii d-sale, unele din cronicele și schițele mele de joi.
Mulțumesc d-lui Klein pentru onoarea ce-mi face; îmi permit însă a-l ruga să
binevoiască — dacă nu vrea să-mi ceară, potrivit legii civile, consimțămîntul
meu de autor cînd îmi traduce ceva — măcar potrivit legii civilității literare. să
spună că-l ia după Universul și să traducă exact, fără a altera economia
originală a lucrării, or să spună anume că lucrarea tradusă nu este de mine
numai, ci de d-sa și de mine... Și-n cazul acela, tot ar rămînea să știe și d-sa
dacă și mie îmi convine să lucrez în colaborare cu altul.’’]
63. 1900-10-20 - Universul, 20 octombrie 1900, la rubrica ‚Notiţe critice’; -
cu menţiunea, la sfîrşitul foiletonului: Bucureşti, 18 octombrie; semnat:
Caragiale; neretipărit; - Publicul teatrului naţional -
64. 1900-10-27 - Universul, 27 octombrie 1900, şi în „Momente” (1901),
p.229. - Mici economii...
65. 1900-11-06 - Universul, 6 noiembrie 1900, şi în „Momente” (1901),
p.247. - Ultima emisiune

195 | P a g e
66. 1900-11-13 - Universul, 13 noiembrie 1900, şi în „Momente” (1901),
p.188. - O lacună...
67. 1900-11-17 - Universul, 17 Noiembrie 1900, semnat: Caragiale;
neretipărit. La sfârșitul articolului, însemnarea: București, 15 Noemvrie 1900 -
O seară bine petrecută ==
68. 1900-11-24 - Universul, 24 noiembrie şi 1 decembrie 1900, - şi în vol.
„Momente” (1901), p.235, - Inspecțiune (1900)
69. 1900-12-12 - Universul, 12 decembrie 1900, şi în vol. „Momente”
(1901), p.134 - Triumful talentului...
70. 1900-12-19 - Universul, 19 Decembrie 1900, semnat: Caragiale;
neretipărit - Notițe literare — „Cum era odinioară” –
71. 1901-01-02 - Universul, 2 ianuarie 1901, şi în vol. „Momente” (1901),
p.219 - Cadou... [începe cu un bileţel – invitaţie – la Panaiotopolu)]
O parte din aceste texte au fost republicate în volumul ‘’Momente’’ din 1901,
iar alte texte în ‘’Calendarul Moftului român – 1902’’
1901- vol. „Momente” 1901 - vol. „Momente” , Bucureşti, Editura Librăriei
Socecu & Comp., 1901, (353) pagini; - autor: Caragiale – cu următoarea
dedicaţie: „ Strălucitului maestru N. Grigorescu, ca semn de admiraţiune,
închină aceste momente. – Autorul]
{Cuprins:
1- La Hanul lui Mînjoală –p.1; /
2- Cănuţă, om sucit – p.13; /
3- Două loturi – p.24; /
4- La conac – p.44; /
5- Reportaj – p.52; /
6- Ultima oră – p.61; / Universul, 18 august 1900
7- Boris Sarafoff – p.68; / Universul, 25 august şi 1 septembrie 1900
8- Groaznica sinucidere – p.80; /
9- Amicul X... – p.93; / Universul, 14 iulie 1900
10- Caut casă.. – p.99; / Universul, 17 septembrie 1899
11- De închiriat – p.104; / Universul, 28 aprilie 1900
12- Proces-verbal – p.110; / Universul, 29 octombrie 1899
13- Urgent – p.115; / Universul, 17 decembrie 1899
14- Domnul Goe – p.121; / Universul, 12 mai 1900, cu titlul „De 10 Maiu”,
15- Vizita – 128; /
16- Triumful talentului – p.134; / Universul, 12 decembrie 1900
17- Întîrziere – p.141; / Universul, 7 iulie 1900
18- Petiţiune – p.147; / Universul, 29 septembrie 1900
19- Lanţul slăbiciunilor – p.154; /
20- La Moşi – p.160; / Universul, 5 iunie 1900

196 | P a g e
21- Tren de plăcere – p.166; / Universul, 4 şi 11 august 1900
22- Atmosferă încărcată – p.176; / Universul, 10 martie 1900, cu titlul
„Fantasie’
23- Tempora – p.182; / Universul, 17 martie 1900
24- O lacună – p.188; / Universul, 13 noiembrie 1900
25- Situaţiunea – p.195; / Universul, 23 iunie 1900
26- 1 Aprilie – p. 201; / Universul, 31 martie 1900
27- Five O’clock – p.207; / Universul, 25 februarie 1900
28- High-life – p.213; / Universul, 24 decembrie 1899
29- Cadou – p.219; / Universul, 2 ianuarie 1901
30- Diplomaţie – p.224; /
31- Mici economii – p.229; / Universul, 27 octombrie 1900
32- Inspecţiune – p.235; / Universul, 24 noiembrie şi 1 decembrie 1900
33- Ultima emisiune – p.247; / Universul, 6 noiembrie 1900
34- Amici – p.253; / Universul, 11 februarie 1900
35- Telegrame – p.260; / Universul, 15 octombrie 1899
36- O zi solemnă – p.268; / Universul, 21 aprilie 1900
37- Boborul – p.276; /
38- Baioneta inteligentă – p.283; /
39- 25 de minute – p.289; /
40- Grand Hotel „Victoria Romănă” – p.296;
41- Justiţie – p.303; /
42- Art. 214 – p.308; /
43- Căldură mare – p.325; /
44- Bubico – p.331; /
45- C. F. R. – p.339 – 345 / Universul, 26 noiembrie 1899
În ordine cronologică, ultimul text inclus în volumul „Momente” 1901 este din
Universul, 2 ianuarie 1901 = ‘’Cadou’’
În ‘’Calendarul Moftului român – 1902’’, sunt republicate următoarele texte din
ziarul ‘’Universul’’:
- Slăbiciune - Universul, 1 octombrie 1899, cu titlul „Notiţe critice”;
- Intelectualii... - Universul, 8 octombrie 1899, cu titlul „Notiţe critice’’;
- Sgomot - Universul, 22 octombrie 1899, cu titlul ”Notiţe critice”;
- Accelerat no. 17 - Universul, 10 decembrie 1899;
- Succes - Universul, 31 decembrie 1899;
- Leac de criză - Universul, 28 ianuarie 1900;
- Cum devine cineva revoluționar și om politic...? - Universul, 3 martie
1900;
- La Paști - Universul, 14 aprilie 1900;
- Bacalaureat - Universul, 15 septembrie 1900;

197 | P a g e
- Deziderate legitime - Universul, 9 octombrie 1900;
- Cam târziu... - Universul, 13 octombrie 1900.
Celelalte texte din ‘’Universul’’ nu apar grupate în ‘’Opere’’.
=Notiṭe critice
Opere, vol.3, 1932
1899-10-08 - Universul, 1899, 8 octombrie 1899, după articolul-foileton Notițe
critice din pag. 1, În Opere, III, 1932, la Addenda, pag. 299 - Ștefan Vellescu
(1899
Opere, vol.4, 1938
1899-10-22 - Universul, 1899, 22 octombrie 1899, la sfărșitul rubricii Notițe
critice cu semnătura C., În Opere, IV, 1938, p.422, la Addenda - D-a valma
(Viața la mahala)” de Marion (1899) ==
1899-10-29 - Universul, 29 octombrie 1899, 3 decembrie, p. 1, la rubrica
„Notițe critice”. În Opere, 4, 1938, p. 422 - Salonul (1899)
1900-12-19 - Universul, 19 Decembrie 1900, semnat: Caragiale; neretipărit -
Notițe literare — „Cum era odinioară = Notiţe literare [”Cum era odinioară
- 1900-12-19 - Universul, 19 Decembrie 1900, semnat: Caragiale; neretipărit -
Notițe literare — „Cum era odinioară” –= NOTIŢE LITERARE – CUM ERA
ODINIOARĂ – OPERE-4 -, p.95
Opere, vol.5, 1938
1899-09-22 - Universul, 22 septembrie 1899, 19 noiembrie 1899, 3 decembrie
1899; şi în OPERE, vol. 5, pp. 302-314; - Teatrul Naţional - 1 – 2 – 3 –
1900-04-07 - Universul, 7 aprilie 1900, la rubrica „Notiţe critice”; la sfîrşitul
foiletonului cu menţiunea: Bucureşti, 5 aprilie 1900; semnat: Caragiale;
neretipărit – În Opere, V, 1938, p. 315 – [Benefissul] –
1900-10-20 - Universul, 20 octombrie 1900, la rubrica ‚Notiţe critice’; - cu
menţiunea, la sfîrşitul foiletonului: Bucureşti, 18 octombrie; semnat: Caragiale;
neretipărit; - În Opere, V, 1938, p. 320, [Publicul teatrului naţional]
1900-05-25 - Universul, 25 mai 1900; semnat: Caragiale; neretipărit; - În
Opere, V, 1938, p. 324 - Raport cătră D. Barbu St. Delavrancea primarul
capitalei
Opere, vol.2, 2015
1899-11-05 - Universul, 5 noiembrie 1899, cu titlul „Notiţe critice”, semnat:
Caragiale;, neretipărit. - Cometa Falb – O-2, p.534
1900-02-18 - Universul, 18 februarie 1900, cu titlul „Notiţe critice”, semnat:
Caragiale; neretipărit. - Scrisorile anonime – O-2, p.565
1900-05-05 - Universul, 5 mai 1900, - cu titlul „Notiṭe critice” – semnat;
Caragiale, neretipărit. - Dărâmarea bisericii Vărzaru= O-2, p.581
Opere, vol.4, 2015
NOTIȚE CRITICE – rubrică ṭinută de I.L. Caragiale, semnat: Caragiale.

198 | P a g e
Notiṭe critice. [Introducere] – O-4 – pag.791 – [1899-09-10 - Universul, - în
foiletonul „Universului”, 10 septembrie 1899, primul articol din seria „Notiţe
critice”; semnat; Caragiale
Notiṭe critice. [Fragmente] – O-4 – pag.796 – [1899-11-24 - Universul, 24
septembrie 1899, cu titlul „Notiţe critice”, semnat: Caragiale; Neretipărit. -
Fragmente
Am Notă – p.806 / 1208
Notiṭe critice. [‘Noi ṣi biserica] – O-4 – pag.808 – [1900-01-07 - Universul, 7
Ianuarie 1900, Notițe critice, semnat: Caragiale; neretipărit. - Noi și Biserica =
Notiṭe critice. [Armata noastră] – O-4 – pag.812 – [1900-01-21 - Universul, 21
ianuarie 1900, sub „Notiţe critice”, semnat Caragiale. - Armata noastră
Notiṭe critice. [Ṣcoala ṣi familia] – O-4 – pag.817 – [1900-02-04 - Universul, 4
februarie 1900, cu titlul „Notiţe critice”, semnat; Caragiale, neretipărit, - Școala
și familia
Notiṭe critice. [‘’Împotriva subvenṭiilor de stat...’] – O-4 – pag.838 – [1900-03-
24 - Universul, 24 martie 1900, cu titlul „Notiţe critice”, semnat Caragiale,
neretipărit. - Împotriva subvențiilor de Stat - Universul, 22 Martie 1900
Notiṭe critice. [Păreri libere] – O-4 – pag.847 – [1900-06-08 - Universul, 8 iunie
1900, cu titlul „Notiţe critice”, semnat: Caragiale. 1900-06-09 - Universul, 9
iunie 1900 - Păreri libere (1900)
Notiṭe critice. La Monza – O-4 – pag.851 – [1900-07-21 - Universul, 21 iulie
1900, semnat; Caragiale, neretipărit. - La Monza
Notiṭe critice. [Cabinetul negru] – O-4 – pag.856 – [1900-07-28 - Universul, 28
Iulie 1900, cu titlul „Notițe critice,” semnat: Caragiale; neretipărit - Cabinetul
negru
Notiṭe critice. O seară bine petrecută. – O-4 – pag.860 – [1900-11-17 -
Universul, 17 Noiembrie 1900, semnat: Caragiale; neretipărit. La sfârșitul
articolului, însemnarea: București, 15 Noemvrie 1900 - O seară bine petrecută
==

199 | P a g e
În perioada 16 februarie 1909 – 25 mai 1910, Caragiale colaborează la ziarul
‘’Universul’’ cu următoarele texte:
1. 1909-02 – 16 - Universul, 16 Februarie 1909, semnat: Caragiale; retipărit
de Luca I. Caragiale în Reminiscențe. - Domnul X ...===
2. 1909-02-20 - Universul, 20 februarie 1909; şi în vol. „Schiţe nouă”
(1910), p.227 [ cu subtitlul: ‚Dare de seamă”] - O conferență
3. 1909-02-27 - Universul, 27 februarie 1909, semnat: Caragiale - POEME
ÎN PROZĂ – vezi şi ‚ADDENDA – pp.361-354 – POEME ÎN PROZĂ _
Prefată - ; Astrul amanţilor - ;Orgie antică - ;Doina - ; Premiu - ;Cuminte - ]
4. 1909-03-02 - Universul, 2 martie 1909, şi în vol. „Schiţe nouă” (1910),
p.213 - Țal!...
5. 1909-03-06 - Universul, 6 martie 1909, cu titlul ” FLOREA-VOEVOD”;
republicat de Caragiale în „Schiţe nouă”(1910), p.67, cu titlul „Mamă”;
reprodus în „Reminiscenţe” (1915), sub îngrijirea lui Luca Ion Caragiale, cu
titlul din „Univers’ - Mamă...
6. 1909-03-09 - Universul, 9 martie 1909, semnat; Caragiale; retipărit în
„Schiţe nouă” (1910) - Ion...
7. 1909-03-13 - Universul, 13 şi 14 martie 1909, semnat: Caragiale;
neretipărit; - „Apus de soare” – (cu subtitlul) - cîteva note -
8. 1909-03-16 - Universul, 16 martie 1909, (cu titlul „ Literatură şi politică
– corespondenţă”) - Politică și Literatură – 1 -
9. 1909-03-20 - Universul, 20 martie 1909 - Unchiul şi nepotul – sau Greu
de azi pe mîine...
10. 1909-03-20 - Universul, 20 martie 1909, şi în vol. „Schiţe nouă” (1910),
p.157 - Greu, de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul.
11. 1909-03-23 - Universul, 23 martie 1909, semnat; Caragiale, Retipărit în
„Schiţe nouă” (1910) - Partea poetului
12. 1909-03-27 - Universul, 27 martie 1909; şi în „Reminiscenţe’ (1915),
p.113. - Inițiativă...
13. 1909-03-29 - Universul, 29 Martie 1909, cu subtitlul Cronică veche,
semnat: Caragiale; retipărit, fără modificări, de Luca I. Carăgiale,
înReminiscențe (1915). - Ouăle roșii
14. 1909-04–01 - Universul, aprilie 1909 – semnat; Caragiale; neretipărit. -
Dintr-un catastif vechi
15. 1909-04-03 - Universul, 3 aprilie 1909, semnat: Caragiale; - Primul
mănunchiu - Crucea și semiluna == V
16. 1909-04-03 - Universul, 3 aprilie 1909, semnat: Caragiale; - Primul
mănunchiu - Grația domniței == V
17. 1909-04-03 - Universul, 3 aprilie 1909, semnat: Caragiale; - Primul
mănunchiu - Idila – 1 - = [Ia vezi toanta de Mărie] == V

200 | P a g e
18. 1909-04-03 - Universul, 3 aprilie 1909, semnat: Caragiale; - Primul
mănunchiu - În gondolă === V
19. 1909-04-03 - Universul, 3 aprilie 1909, semnat: Caragiale; - Primul
mănunchiu – Poezii de A. Museus – {PSEUDONIM}} Parodii – cu o notiţă de
Caragiale – VERSURI = Crucea și semiluna == V - Grația domniței === V
[parodii după Bolintineanu], - În gondolă === V - Steaua == V [parodie după
Eminescu], - Idila === V [parodie după Coşbuc], – Primul mănunchi –
VERSURI
20. 1909-04-03 - Universul, 3 aprilie 1909, semnat: Caragiale; - Primul
mănunchiu - Crucea și semiluna -V
21. 1909-04-03 - Universul, 3 aprilie 1909, semnat: Caragiale; - Primul
mănunchiu - Grația domniței - V
22. 1909-04-03 - Universul, 3 aprilie 1909, semnat: Caragiale; - Primul
mănunchiu - În gondolă - V
23. 1909-04-03 - Universul, 3 aprilie 1909, semnat: Caragiale; - Primul
mănunchiu - Steaua - V
24. 1909-04-03 - Universul, 3 aprilie 1909, semnat: Caragiale; - Primul
mănunchiu - Idila - V
25. 1909-04-06 - Universul, 6 aprilie 1909, şi în vol. „Schiţe nouă” 1910,
p.101. - Duminica Tomii (1909)
26. 1909-04-07 - Universul, 7 aprilie 1909 - Politică și Literatură – 2 –
27. 1909-04-10 - Universul, 10 aprilie 1909 – şi în vol. „Schiţe nouă”(1910),
p.143. - Antologie... {de scrisori anonime]
28. 1909-04-13 - Universul, 13 aprilie 1909, cu titlul: ”ANECDOTĂ
ORIENTALĂ”; şi în „Schiţe nouă”(1910) - Pastramă trufanda – [ vezi şi note
despre originea povestirii//]
29. 1909-04-17 - Universul, 17 aprilie 1909 - Politică și Literatură – 3 -
30. 1909-04-24 - Universul, 24 aprilie 1909 - Meteahnă (1909)
31. 1909-04-27 - Universul, 27 aprilie 1909 ++ reprodusă şi în ‚Schiţe nouă”
(1910), p.177. - Identitate...
32. 1909-05-04 - Universul, 4 mai 1909; semnat: Caragiale; neretipărit; -
Cella Delavrancea -
33. 1909-05-16 - Universul, 16 mai 1909, şi în „Schiţe Nouă” (1910), p.189.
- Așa să mor!
34. 1909-05-18 - Universul”, (XXVII, nr. 133, 18 Mai 1909), semnat:
„Caragiale”; neretipărit. - Peste 50 de ani
35. 1909-05-25 - Universul, 25 mai 1909; şi în „Schiţe Nouă” (1910), p.199.
- Repausul duminical
36. 1909-06-02 - Universul, 2 iunie 1909 - Politică și Literatură – 4 -

201 | P a g e
37. 1909-06-09 - Universul, la sfîrşitul articolului „Notiţe Critice”, 9 iunie
1909. – [ text din 7 iunie 1900] - Interview -
38. 1909-10-15 – ‘’Lupta“ (din Budapesta), III, nr. 204, 15 noiembrie 1909,
p. 2; a fost reluată în „Universul“, numerele din 9 și 10 ianuarie 1910, p. 1,
ulterior inclusă în volumul ‚Schițe nouă (1910), p. 253–272 - Calul dracului
(1909)
39. 1909-12-14 - Universul, 14 decembrie 1909 - Politică și Literatură – 5 -
40. 1909-12-25 - Universul, 25 Decembrie 1909, semnat: Caragiale;
neretipărit. - Pradă de război – Anecdotă orientală -==
41. 1910-01-01 - Universul, 1 Ianuarie 1910, semnat: Caragiale; neretipărit. -
Situație penibilă
42. 1910-01-05 - Universul, 5 ianuarie 1910 - Politică și Literatură – 6 -
43. 1910-01-15 - Universul, 15 ianuarie 1910 - Politică și Literatură – 7 –
Scrisorile VII – X – primesc titlul „MORALĂ ŞI EDUCAŢIE” == VII - 15
ianuarie 1910, VIII – 2 martie 1910, IX – 19 martie 1910, X – 25 mai 1910 -
[vezi „Politică şi literatură’- 7 – 8 – 9 - 10 -]
44. 1910-01-15 - Universul, 15 ianuarie 1910 - Politică și Literatură – 7 –
Scrisorile VII – X – primesc titlul: MORALĂ ŞI EDUCAŢIE”
45. 1910-01-25 - Universul, 25 Ianuarie 1910, semnat: Caragiale; neretipărit.
- Nimic nou... ==
46. 1910-02-07 - Universul, 7 Februarie 1910, semnat: Caragiale; neretipărit
- Făcătoare de minuni...
47. 1910-02-15 - Universul, 15 februarie 1910, semnat; Caragiale,
neretipărit, - Sfânta Ghenoveva
48. 1910-03-00 - Universul, martie 1909 – mai 1910 - Politică și Literatură –
Corespondenţă . Caragiale – Vlahuţă == Scrisori – I – X – în OPERE tomul IV,
(Cioculescu) – pagina – 226 - 256
49. 1910-03-02 - Universul, 2 martie 1910 - Politică și Literatură – 8 -
MORALĂ ŞI EDUCAŢIE
50. 1910-03-12 - Universul, 12 Martie 1910, semnat: Caragiale; neretipărit -
Un incident de senzație
51. 1910-03-19 - Universul, 19 martie 1910, - Politică și Literatură – 9 -
MORALĂ ŞI EDUCAŢIE
52. 1910-05-25 - Universul, 25 mai 1910 - Politică și Literatură – 10 -
MORALĂ ŞI EDUCAŢIE
Almanahul ziarului ‘’Universul’’ din 1910 scoate în evidenṭă valoarea acestei
colaborări, publicînd, la pagina 101, ṣi fotografia scriitorului.

202 | P a g e
203 | P a g e
Din corespondenṭa de la începutul anului 1909 rezultă că Ion Luca Caragiale
avea pregătit un volum de povestiri inedite.
[notă – Nu ṣtiu conṭinutul volumului

204 | P a g e
1909-02-04- Scrisoare către M. Dragomirescu [52]

205 | P a g e
206 | P a g e
1909-02-19- Scrisoare către M. Dragomirescu [53]

207 | P a g e
208 | P a g e
1909-02-27 – Scrisoare către M. Dragomirescu [54]

Faṭă de volumele anterioare, care conṭineau articole din diferite periodice,

ultimul volum publicat de Ion Luca Caragiale este mai omogen.

209 | P a g e
1. 1888-08-22 - Tipărită în foi volante, Bucuresci, 1888; Tipografia Curţei
Regale. - Scrisoare – (2) – (broşură, 13 pagini) - O întempinare personală
în cestiunea Teatrului Naţional –

[Domniilor-lor, Domnilor redactori ai ziarelor din Bucureşti.// Iubite

confrate, / De două luni de zile am înalta onoare de a fi numit Director
General al Teatrelor în locul onor. d-lui C.I. Stăncescu, demisionat...]
[final, semnat:) – I.L. Caragiale, Directorul General al Teatrului Naţional.
/ Bucureşti, 1888, August 22.]

210 | P a g e
2. 1892 – Note şi Schiţe – Bucureşti, 1892, 129 pagini; cu dedicaţie:
Doctorului A. Urechiă – {Cuprins: În Nirvana - Ironie – Două note –
Grand Hotel ‚Victoria Romănă’ – Un artist – Norocul culegătorului – 25
de Minute – Temă şi variaţiuni – A zecea Muză – Din Carnetul unui
vechi sufleor -]1892 – Note şi schiţe”, 1892, pp.85-127 – Din Carnetul
unui vechi sufleor – (cuprins: - Nenorocirea unei Regine – QuiproQuo –
Exces de zel – Din care se vede că metoda chinorozului nu-i atît de
recentă pe cît s-ar crede – Logică strînsă – Moment de distracţie – Luptă
dreaptă – Ruşine – Fericită improvizaţie – Extemporare – Un ‚la’ natural
– Glumă proastă – Ofertă graţioasă – Un creditor turbat – Îndoit lapsus –
Chestie personală – Bonbon ]

211 | P a g e
212 | P a g e
3. 1892 - Vol. „Păcat..., O făclie de Paşte, Om cu noroc. – 3 Novele” – Tip.
‚Gutenberg’; Bucureşti, 1892, (114 pagini) - - Păcat... (pp.5-70;)

213 | P a g e
214 | P a g e
4. 1897 – Notite si fragmente literare – Bucuresti, ed. Alcalay, 1897 – (144
pagini) {Cuprins:1 – CÎTEVA PĂRERI – p.3; / 2 – POLITICĂ ŞI
CULTURĂ – p.62;/ 3 – NOTE RISIPITE: – p.76 = EXIGENŢE GRELE
–(1); p.81 = AMATORUL ŞI ARTISTUL (2); p.86 = SALOANELE
NOASTRE –(3); p.98 = SOLICITUDINE DE STAT – (4); p.103 =
OFENSĂ GRAVĂ –(5); p.111 = OBLIGATIVITATEA OPINIILOR –
(6); /10 – O VIZITĂ LA CASTELUL “IULIA HASDEU” – p.115;/ 11 –
ÎNTRE DOUĂ POVEŢE… -schită - p.136-144

215 | P a g e
216 | P a g e
5. 1896 – Culisele chestiunii naţionale – Tipografia ‘Epoca”, Bucureşti,
1896. (54 pagini)

217 | P a g e
6. 1896 – Schiţe uşoare – (BPT), Bucureşti, Editura Alacalay, 1896; 99
pagini – - 1 – Un pegagog de Şcoală nouă (p.3); - 2 – Reformă (p.24); - 3
– Bene-Merenti (p.31); - 4 – Statistică (p.37); - 5 – 1 Aprilie, monolog
(p.40); - 6 – Congresul Cooperativ Romăn (p.49); - 7 – Noaptea Învierii,
nuvela (p.60) şi Notă – p.75; - 8 – Literatura şi Artele Romăne (p.76-94)
1896 - Schiţe uşoare”, 1896, pag. 60-75 - Noaptea învierii – [Notiţă
explicativă – Nuvelă – ] + pag. 75 – NOTA – {În momentul cînd cronica
mea era deja culeasă la tipografie, un amic îmi spune că i se cam pare a fi
citit odată o novelă ceva cam aşa. Acum e prea tîrziu ca să mai schimb
subiectul....}]1896 - Schițe ușoare”, 1896, pag.76-94, „încercarea critico-
istorică”, așa cum precizează autorul, „era menită a se citi ca o conferință
la Ateneul Român”. A fost reprodusă în 1908 în Momente, schiţe,
amintiri. - Literatura și artele române în a doua jumătate a sec. XIX -
încercare critică - [Prefaţa + Introducţie + [Capitolul I – Capitolul II –
Capitolul III - ] + Concluzie şi Entuziasm]

218 | P a g e
219 | P a g e
220 | P a g e
221 | P a g e
7. 1898 – Calendarul „DACIA” – literar şi artistic – Publicat în editura
Tipografiei ‚Dacia’, şi sub îngrijirea d-lui I.L.Caragiali – Anul I – 1898 -
Iaşi, ; (154 pagini); – {Cuprins: TRADUCERI: - O balercă de
Amontillado – după Edgard Poe; p.89; şi „Masca”, după Edgard Poe,
p.95; - „Reminiscenţe” – de I.L.Caragiale = 1 – Karkaleki – p.117; / 2 –
Baioneta inteligentă – p.119; / 3 – C.A.Rosetti – p.123; / 4 – Istoria se
repetă – p.128; / 5 – Resplata jertfei patriotice – p.131; / 6 – Şah şi Mat! –
p.135; / 7 – Politica şi delicateţe – p.137; / 8 – Boborul – p.142; / 9 –
Garda civică – p.146; }1898 - Calendarul Dacia, anul I, 1898, Iaşi, p.89.;
şi în ‚Epoca literară’ ; text reprodus şi în „Reminiscenţe” (1915). –
[TRADUCERE – cf. OPERE, II, nota lui Paul Zarifopol] - O balercă de
Amontillado, „după Edgar Poe” [ Ambele traduceri din POE Caragiale le
face după textul francez al lui Baudelaire]

222 | P a g e
223 | P a g e
224 | P a g e
8. 1901-02-23 – în broşura „Caragiale - JUBILEU”, pp.4-5 – Mici
economii...
9. 1901 – Două bilete perdute – (cu dedicaţie) –‘’Lui Gherea’’ – Tipografia
Eminescu, Bucureşti, 1901; (31 pagini)

225 | P a g e
226 | P a g e
10. 1901 - vol. „Momente”, Bucureşti, Editura Librăriei Socecu & Comp.,
1901, (353) pagini; - autor: Caragiale – cu următoarea dedicaţie: „
Strălucitului maestru N. Grigorescu, ca semn de admiraţiune, închină
aceste momente. – Autorul ] {Cuprins: 1- La Hanul lui Mînjoală –p.1; / 2
– Cănuţă, om sucit – p.13; / 3 – Două loturi – p.24; / 4 – La conac – p.44;
/ 5 – Reportaj – p.52; / 6 – Ultima oră – p.61; / 7 – Boris Sarafoff – p.68;
/ 8 – Groaznica sinucidere – p.80; / 9 – Amicul X... – p.93; / 10 – Caut
casă.. – p.99; / 11 – De închiriat – p.104; / 12 – Proces-verbal – p.110; /
13 – Urgent – p.115; / 14 – Domnul Goe – p.121; / 15 – Vizita – 128; /
16 – Triumful talentului – p.134; / 17 – Întîrziere – p.141 ; / 18 –
Petiţiune – p.147; / 19 – Lanţul slăbiciunilor – p.154; / 20 – La Moşi –
p.160; / 21 – Tren de plăcere – p.166; / 22 – Atmosferă încărcată – p.176;
/ 23 – Tempora – p.182; / 24 – O lacună – p.188; / 25 – Situaţiunea –
p.195; / 26 – 1 Aprilie – p. 201; / 27 – Five O’clock – p.207; / 28 – High-
life – p.213; / 29 – Cadou – p.219; / 30 – Diplomaţie – p.224; / 31 – Mici
economii – p.220; / 32 – Inspecţiune – p.235; / 33 – Ultima emisiune –
p.247; / 34 – Amici – p.253; / 35 – Telegrame – p.260; / 36 – O zi
solemnă – p.268; / 37 – Boborul – p.276; / 38 – Baioneta inteligentă –
p.283; / 39 – 25 de minute – p.289; / 40 – Grand Hotel „Victoria
Romănă” – p.296; / 41 – Justiţie – p.303; / 42 – Art. 214 – p.308; / 43 –
Căldură mare – p.325; / 44 – Bubico – p.331; / 45 – C. F. R. – p.339 –
345}

227 | P a g e
228 | P a g e
229 | P a g e
230 | P a g e
231 | P a g e
232 | P a g e
233 | P a g e
11. 1907 – octombrie – „1907, din primăvară până'n toamnă – cu subtitlul
‚Cîteva note” – de I.L.Caragiale – [ Lucrarea, în trei părţi, apare în
broşură, Bucureşti, Tipografia ziarului ‚Adevărul’, în Octombrie 1907. -]
[broşura, de 32 pagini, începe cu o notă [ în martie trecut, un scriitor
romăn a dat pentru ‚die Zeit” un articol privitor la răscoalele tărăneştri, pe
care acel ziar l-a şi publicat, suprimîndu-i, după conveninţele redacţiei,
încheierea....// nota este semnată: I.L.C. ]] Partea I – 1907; martie ; -
Partea II (p.19-27) – 1907; septembrie; - Partea III (p.29-32) – 1907;
octombrie; - ]

234 | P a g e
235 | P a g e
236 | P a g e
12. 1908 – Momente, schiṭe, amintiri

237 | P a g e
238 | P a g e
239 | P a g e
240 | P a g e
13. 1908- Nuvele, Povestiri

241 | P a g e
242 | P a g e
14. 1909 – Calendar literar şi artistic – ed. Socec, Bucureşti, 1909; pag.51 –
portret cu autograf: 1901, febr. 23; (semnat) Caragiale; pp. 52-53, (scris
de mînă) – fabula – BOUL ŞI VIŢELUL – semnat: Caragiale; text
reprodus după „Convorbiri Critice” an I, nr. 1, 1 Ianuarie 1908; pag.55-
66 – MASCA – după Edgard (sic) Poe – (la finalul textului) Traducere de
I. L. Caragiale.

243 | P a g e
244 | P a g e
245 | P a g e
246 | P a g e
247 | P a g e
248 | P a g e
Ultimul volum publicat de Ion Luca Caragiale, ‘’Schiṭe Nouă’’ (1910),
cuprinde o parte din textele publicate în ziarul ‘’Universul’’ în 1909.
1910 - Caragiale, “Schiţe Nouă”, Bucureşti, Editura Adevărul, 1910, (294
pagini) – cu dedicaţie: “Lui A. Vlahuţă”.
==La pagina 7, Caragiale scrie un fel de prefaţă: “Dintre poveştile de faţă,
unele – precum arătăm în notele dela sfîrşitul cărţii – se mai găsesc şi-n alte
limbi; pe cît putem şti însă, apar astăzi pentru ‘ntîia oară în romăneşte. Asupra
felului cum sunt date aci, autorul îşi păstrează întregi drepturile de proprietate
literară; căci, fără’ndoială, de cînd lumea poveştile sunt ale lumii, însă, fireşte,
felul povestirii lor rămîne orcînd al povestitorului – precum Maica-Precista este
a tutulor creştinilor, dar o icoană cu chipul ei e a meşterului care a zugrăvit-o, în
felul lui. Îndură-te, tu, prea-sfîntă şi pururea-curată Fecioară, de toţi zugravii şi
ajută-I să nu prăpădească vreme şi văpsea degeabă!”
==La paginile 290-291, Caragiale scrie “NOTE”; despre ”Kir Ianulea”,
“Pastramă trufanda”, şi “Făt-Frumos cu moţ-în-frunte”; =={{Cuprins: -
1 – KIR IANULEA – p.9; /
2 – MAMĂ – p.67;/ Universul, XXVII, nr.63, 6 martie 1909, p.1
3 – PASTRAMĂ TRUFANDA – p.77;/ Universul, XXVII, nr.98, 13 aprilie
1909, p.1
4 – PARTEA POETULUI – p.89;/ Universul, XXVII, nr.80, 23 martie 1909,
p.1
5 – DUMINICA TOMII – p.101;/ Universul, XXVII, nr.94, 6 aprilie 1909, p.1
6 – MONOPOL – p.111;/
7 – CRONICĂ DE CRĂCIUN – p.123;/
8 – ANTOLOGIE – p.143;/ Universul, XXVII, nr. 95, 10 aprilie 1909, p.1
9 – GREU DE AZI PE MÎINE – p.157;/ Universul, XXVII, nr. 77, 20 martie
1909, p.1
10 – METEAHNĂ – p.169;/ Universul, XXVII, nr.112, 24 aprilie 1909, p.1
11 – IDENTITATE – p.177;/ Universul, XXVII, nr.115, 27 aprile 1909, p.1
12 – AŞA SĂ MOR! – P.189;/ Universul, XXVII, nr.130, 16 mai 1909, p.1
13 – REPAUSUL DOMINICAL – p.199;/ Universul, XXVII, nr.140, 25 mai
1909, p.1
14 – ŢAL – p.213;/ Universul, XXVII, nr.52, 2 martie 1909, p.1
15 – O CONFERENŢĂ – p.227;/ Universul, XXVII, nr.49, 20 febr. 1909, p.1
16 – ION – p.241;/ Universul, XXVII, nr.66, 9 martie 1909, p.1
17 – CALUL DRACULUI – p.253;/ Universul, 9 -si 10 ian. 1910, p.1
18 – FĂT-FRUMOS CU MOŢ-ÎN-FRUNTE (traducere) – p.273-291}

249 | P a g e
250 | P a g e
251 | P a g e
252 | P a g e
253 | P a g e
254 | P a g e
255 | P a g e
Nu au fost publicate în ziarul ‘’Universul’’:
Cronică de Crăciun - 1907-12-25 - Opinia, (Iaşi), 25 decembrie 1907, p.1-2; O
Cronică de Crăciun – 1907-12-23 - Opinia, (Iaşi), 23 decembrie 1907, p.2; – [ şi
pag. 3 – anunţă „Cronică de Crăciun” de I.L. Caragiale] = OPERE-2 -, p.166 //–
O-1, 2015, – pag.563
=şi în „Schiţe nouă” 1910, p.125 – O Cronică de Crăciun.
Monopol... - 1907-11-16 - Opinia, (Iaşi), 16 noiembrie 1907, Editorial, cu
titlul ‚CRONICĂ’ ; semnat: Caragiale;
şi în vol. „Schiţe nouă” (1910), p.111 - Monopol... (1907) = – OPERE-2 -,
p.160 // - O-1, 2015, – pag. 556
Făt-Frumos cu Moț- în- frunte - 1908-12-15 - Convorbiri critice, II, 15
decembrie 1908, p.785;
=retipărit în „Schiţe Nouă’ (1910), p.273. - Făt-frumos cu moț- în- frunte ==
[proză – vezi note în „OPERE”, vol.II, p.348 - TRADUCERE după Charles
Perrault] – [A fost odată ca niciodată o împărăteasă tare frumoasă..] = - // Făt-
Frumos cu Moṭ-în-frunte (după Charles Perrault) – O-1, 2015, – pag.643 – 651
Kir Ianulea - Viaţa Romănească, XV, noiembrie 1909, p.208-232;
semnat: Caragiale; [p.210, 212 – Carageali (sic)]
=şi în „Schiţe Nouă” (1910), p.9. - Kir Ianulea - [cu menţiunea după titlu:
”Reproducerea oprită”, şi o notă de subsol: [ vezi şi note despre originea
povestirii] – [Notă de subsol – pagina finală p.232 =OPERE-2 -, p.217 // Kir
Ianulea – O-1, 2015, – pag.501

256 | P a g e
În ordine alfabetică, cele 14 texte preluate din ziarul ‘’Universul’’ sunt:
1. =Antologie... -- 1909-04-10 - Universul, 10 aprilie 1909 – şi în vol.
„Schiţe nouă” (1910), p.143. - Antologie... [Sunt in lume amatori de fel de fel
de colectiuni curioase] = = ANTOLOGIE – OPERE-2 - p.186 // Antologie – O-
1 – pag.574
2. =Așa să mor! - 1909-05-16 - Universul, 16 mai 1909, şi în „Schiţe Nouă”
(1910), p.189. - Așa să mor! = AŞA SĂ MOR! – OPERE-2 - p.205 //Aṣa să
mor! – O-1 – pag.598
3. =Calul dracului - 1909-10-15 - Lupta“, (din Budapesta), III, nr. 204, 15
noiembrie 1909, p. 2; - a fost reluată în „Universul“, numerele din 9 și 10
ianuarie 1910, p. 1, ulterior inclusă în volumul ‚Schițe nouă (1910), p. 253–272
- Calul dracului (1909) = Calul dracului – 1910-01-09 – Universul, 9 şi 10
ianuarie 1910 – republicat din „Lupta” din 15 noiembrie 1909 – Calul dracului
= CALUL DRACULUI – O-2 -, p.244 // Calul dracului – O-1 – pag.632
4. =Duminica Tomii - 1909-04-06 - Universul, 6 aprilie 1909, şi în vol.
„Schiţe nouă” 1910, p.101. - Duminica Tomii (1909) = DUMINICA TOMII –
OPERE-2 -, p.181 // Duminica Tomii – O-1 – pag.550
5. =Greu, de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul. - 1909-03-20 -
Universul, 20 martie 1909, şi în vol. „Schiţe nouă” (1910), p.157 - Greu, de azi
pe mâine... sau unchiul și nepotul. = GREU DE AZI PE MÎINE sau Unchiul şi
nepotul – OPERE-2 -, p. 154 // Greu de azi pe mîine … sau unchiul ṣi nepotul –
O-1 – pag.582
6. =Identitate.. - 1909-04-27 - Universul, 27 aprilie 1909 ++ reprodusă şi în
‚Schiţe nouă” (1910), p.177. - Identitate... = IDENTITATE – OPERE-2 -,
p.199 // Identitate – O-1 – pag.592
7. =Ion... - 1909-03-09 - Universul, 9 martie 1909, semnat ;Caragiale;
retipărit în „Schiţe nouă” (1910) - Ion... = ION – OPERE-4 -, p.158 // Ion – O-1
– pag.626
8. =Mamă.. - 1909-03-06 - Universul, 6 martie 1909, cu titlul ” FLOREA-
VOEVOD”; republicat de Caragiale în „Schiţe nouă”(1910), p.67, cu titlul
„Mamă”; reprodus în „Reminiscenţe”(1915), sub îngrijirea lui Luca Ion
Caragiale, cu titlul din „Univers’ - Mamă... = MAMĂ – OPERE-2 -, p.149 //
Mamă – O-1 – pag.531
9. =Meteahnă - 1909-04-24 - Universul, 24 aprilie 1909 - Meteahnă (1909)
= METEAHNA – OPERE-4 -, p.183 // Meteahnă – O-1 – pag.588
10. =O Conferență - 1909-02-20 - Universul, 20 februarie 1909; şi în vol.
„Schiţe nouă” (1910), p.227 [ cu subtitlul: ‚Dare de seamă”] - O conferență =
CONFERENŢĂ, O – OPERE-2 -, p.135 // Conferenṭă, O – O-1 – pag.619
11. =Partea Poetului - 1909-03-23 - Universul, 23 martie 1909, semnat;
Caragiale, Retipărit în „Schiţe nouă” (1910) - Partea poetului - / = Partea

257 | P a g e
Poetului - 1911-05-24 - ROMĂNUL, I, nr.112, 24mai/6 iunie 1911, p.7; la
rubrica “Informaţiuni’- Partea Poetului” de Caragiale. – cu motto în germană:
“Nehmt hin die Welt!...”- SCHILLER. – (reproduce textul după “Schiţe nouă”)
– = PARTEA POETULUI – OPERE-4 -, p.164 // Partea Poetului – O-1 –
pag.544
12. =Pastramă trufanda - 1909-04-13 - Universul, 13 aprilie 1909, cu titlul
:”ANECDOTĂ ORIENTALĂ”; şi în „Schiţe nouă”(1910) - Pastramă trufanda
– [[ vezi şi note despre originea povestirii//] = PASTRAMĂ TRUFANDA –
OPERE-2 -, p.193 // Pastramă trufanda – O-1 – pag.537
13. =Repausul duminical - 1909-05-25 - Universul, 25 mai 1909; şi în
„Schiţe Nouă” (1910), p.199. - Repausul duminical = REPAUSUL
DUMINICAL – OPERE-2 -, p.210 // Repausul dominical – O-1 – pag.604
14. =Ţal! - 1909-03-02 - Universul, 2 martie 1909, şi în vol. „Schiţe nouă”
(1910), p.213 - Țal!...= ŢAL! … - OPERE-2 -, p.142 // Țal!... – O-1 – pag.611

258 | P a g e
În postume, sunt republicate din ziarul ‘’Universul’’ doar cîteva texte:
1915 – „Reminiscenţe”, Bucureşti, Editura ‚Flacăra’, 1915, (230) pagini.
{Cuprins: [Reminiscenţe; 1- Karkaleki- p.5;/ 2- Baioneta inteligentă –p.10; /3 –
C.A. Rosetti –p.18; / 4 – Istoria se repetă –p.30; / 5 – Şah şi Mat – p.36;/ 6 –
Politică şi delicateţe – p.42;/ 7 – Jertfe patriotice –p.51;/ 8 – Leac de criză –
p.59;] –
9 – Ouăle roşii –p.68;/ Universul, XXVII, nr.86, 29 martie 1909, p.
10 – Orientale – p.73; /
11 – Florea-Voevod – p.81;/ = Mamă = Universul, XXVII, nr.63, 6 martie
1909, p.1
12 – Lună de miere – p.90;/ 13 – La Peleş – p.102;/ 14 – Infamie.... p.106; /
15 – Iniţiativa… p.113;/ Universul, XXVII, nr.84, 27 martie 1909, p.1
16 – Intelectualii – p.122;/
17 – Domnul X… p.128;/ Universul, XXVII, nr.45, luni, 16 februarie 1909,
p.1
18 – În vreme de răsboi –p.136;/
TRADUCERI – 19 – Curiosul pedepsit – p.171; / 20 – O Balercă de
Amontillado – p.196;/ 21 – Masca – p.207;/ 22 – Broasca minunată – p.218 –
228.//

259 | P a g e
260 | P a g e
261 | P a g e
262 | P a g e
1909-02-16- Domnul X... – Universul, XXVII, nr.45, luni, 16 februarie 1909, p.1

[semnat: Caragiale; retipărit de Luca I. Caragiale în vol. ‘’Reminiscențe’’,

p.128-135. - Domnul X. – OPERE-4 -, p.178 // – O-4, 2015, pag.949

263 | P a g e
264 | P a g e
265 | P a g e
266 | P a g e
267 | P a g e
268 | P a g e
269 | P a g e
270 | P a g e
1909-02-20- O conferenṭă – Universul, XXVII, nr.49, 20 februarie 1909, p.1

(cu titlul ''Conferenṭa. Dare de seamă) semnat: Caragiale -

=şi în vol. „Schiţe nouă” (1910), p.227 [ cu subtitlul: ‚Dare de seamă”] -
OPERE-2 -, p.135 // – O-1, 2015, – pag.619
Din vol. „Schiţe nouă”, 1910, p.227-239

271 | P a g e
272 | P a g e
273 | P a g e
274 | P a g e
275 | P a g e
276 | P a g e
277 | P a g e
278 | P a g e
279 | P a g e
280 | P a g e
281 | P a g e
282 | P a g e
283 | P a g e
1909-02-27- Poeme în proză – Universul, XXVII, nr.56, 27 februarie 1909, p.1

POEME ÎN PROZĂ - 1909-02-27 - Universul, 27 februarie 1909, semnat:

Caragiale –
= vezi şi ‚ADDENDA – pp.361-364 – POEME ÎN PROZĂ:
- Prefată;
- Astrul amanţilor;
- Orgie antică;
- Doina;
- Premiu;
- Cuminte; –
= POEME ÎN PROZĂ – OPERE-4 -, p.361 // Poeme în proză – O-2, 2015, –
pag.713-718 / p.1022

284 | P a g e
285 | P a g e
286 | P a g e
287 | P a g e
288 | P a g e
289 | P a g e
290 | P a g e
1909-03-01- DOGARESA ŞI POETUL – (poezie) – Scrisoare către Paul Zarifopol
[263]

[în OPERE – vol.7 – p.132-133 – martie 1909, TRADUCERE – „Dogaresa şi

poetul” (versuri) - O-5 – p.773-776
[Din conṭinutul scrisorii reiese că da teste în luna aprilie.
[notă – vezi ‘’Poezii ocazionale’’în vol. XVII]
În luna martie 1909, Ion Luca Caragiale i-a trimis lui Paul Zarifopol 10
epistole:
- [254] [Berlin, 1 martie 1909 – în care îi trimite ṣi ‘’notele lui Vlahuṭa ṣi
două bucăṭi despre ‘’Apus de soare’’.
‘’M-am încurcat rău cu ‘’Universul’’ ṣi vreau să fac un stoc mai mare de
articole, ca să-mi menajez timp ṣi pentru basmele mele, care aṣteaptă în
carton.’’
- [255] – [Berlin, 2 martie 1909]
- [256] – Berlin, 3 martie 1909] [‘’Pentru ‘’Universul’’ fac Cronici,
Momente, Schiṭe – după vechiul calapod. Mîine trimit pe a ṣasea.]
- [257] – [între 3 ṣi 7 martie 1909] [Stimate domnule Doktor, mă-ntrebaṣi
mai alltăieri ce spanac dau ‘’Universului’’…. Ți-am făcut ṣi cîteva
‘’poeme în proză’’de gen strict naṭional-poporanist, ca fond; ca formă, de
ṣcoală maeterlinckă. Pe urmă ṭi-am mai făcut ṣi două băsmuṣoare, care
vor putea, cred, (să văz ce zici ṣi d-ta), trece în volum cu celelalte.]
- [258] [Berlin, 7 martie 1909]
- [259] – [Berlin, 13 martie 1909] {Ți-am expediat ‘’Verzi ṣi Uscate’’;
citeṣte-le sănătos! .P.S. Adaug în ultimul moment ‘’Poeme în proză’,
primate adineaori.]
- [260] [Berlin, 18 martie 1909] [Am lucrat mult ṣi prost (un articol despre
‘’Apus’’) ṣi sunt ṣi oboist de nesomn.]
- [261] [Berlin, 21 martie 1909] [Am trimis articolul despre ‘’Apus’’ ṣi
articolul de dezbatere cu Vlahuṭă.]
- [262] [Berlin, 27 martie 1909] [E foarte probabil că la ‘’Universul’’ nu
voi mai colabora. Cînd ne vedem îṭi voi explica de ce ṣi cum.]
- [263] [aprilie 1909]

291 | P a g e
În luna martie 1909 nu stă numai la Berlin ṣi întreṭine corespondenṭă ṣi cu alṭi
prieteni.

292 | P a g e
293 | P a g e
294 | P a g e
1909-03-02- Țal!... – Universul, XXVII, nr.52, 2 martie 1909, p.1

[semnat: Caragiale - Ţal! –

şi în vol. „Schiţe nouă” (1910), p.213 - OPERE-2 -, p.142 // – O-1, 2015, –
pag.611
Din vol. „Schiţe nouă”, 1910, p.213-226

295 | P a g e
296 | P a g e
297 | P a g e
298 | P a g e
299 | P a g e
300 | P a g e
301 | P a g e
302 | P a g e
303 | P a g e
304 | P a g e
305 | P a g e
306 | P a g e
307 | P a g e
308 | P a g e
1909-03-06 - Mamă – Universul, XXVII, nr.63, 6 martie 1909, p.1 (cu titlul
''Florea-Voevod')

[Mamă.. - 1909-03-06 - Universul, 6 martie 1909, cu titlul ”FLOREA-

VOEVOD”; =republicat de Caragiale în „Schiţe nouă” (1910), p.67-76, cu titlul
„Mamă”;
=reprodus în „Reminiscenţe” (1915), sub îngrijirea lui Luca Ion Caragiale, cu
titlul din „Univers’ - Mamă... = OPERE-2 -, p.149 // Mamă – O-1, 2015, –
pag.531
Din „Schiţe nouă”, 1910, p.67-76

309 | P a g e
310 | P a g e
311 | P a g e
312 | P a g e
313 | P a g e
314 | P a g e
315 | P a g e
316 | P a g e
317 | P a g e
318 | P a g e
1909-03-09- Ion... – Universul, XXVII, nr.66, 9 martie 1909, p.1

[semnat; Caragiale; retipărit în „Schiţe nouă” (1910) - Ion... = – OPERE-4 -,

p.158 // – O-1, 2015, – pag.626
=republicat în revista ‘’Luceafărul’’ (Sibiu), VIII, nr.8, 16 aprilie 1909, p.176-
178

319 | P a g e
320 | P a g e
321 | P a g e
322 | P a g e
323 | P a g e
324 | P a g e
325 | P a g e
326 | P a g e
327 | P a g e
328 | P a g e
329 | P a g e
1909-04-16- Păreri despre artă – Luceafărul, VIII, nr.8, 16 aprilie 1909, p.190-191

[La rubrica ‘’ Cronică’’ – reproduce un fragment din ‚’Apus de soare – cîteva

note

330 | P a g e
331 | P a g e
332 | P a g e
1909-03-13- Apus de soare’’. Cîteva note – Universul, XXVII, nr.70, 13 martie
1909, p.1; nr.71, 14 martie 1909, p.1

[# Apus de soare - 1909-03-13 - Universul, 13 şi 14 martie 1909, semnat:

Caragiale; retipărit; - „Apus de soare” – (cu subtitlul) - Cîteva note - OPERE-5
- p.330 // – O-3, 2015, – pag.922

333 | P a g e
334 | P a g e
335 | P a g e
336 | P a g e
337 | P a g e
338 | P a g e
339 | P a g e
340 | P a g e
341 | P a g e
342 | P a g e
343 | P a g e
344 | P a g e
345 | P a g e
346 | P a g e
1909-03-16- Corespondenţă Caragiale – Vlahuţă = Scrisori – [I – X]
1910-03-16 - Universul, martie 1909 – mai 1910 - Politică și Literatură –
Corespondenţă. Caragiale – Vlahuţă == Scrisori – I – X – în OPERE tomul IV,
(Cioculescu) – pagina – 226 – 256
= Relaṭia de prietenie dintre Caragiale ṣi Vlahuṭă este mai veche. Alexandru
Vlahuṭa (1858-1919) a publicat, ca ṣi Ion Luca Caragiale, la Convorbiri literare
(1880), Epoca (1886), Timpul (1889), Gazeta Săteanului (1894). În perioada
cînd a editat ‘’Epoca literară’’, Caragiale a publicat ṣi o schiṭă în foileton:
1 - POETUL VLAHUŢĂ =1896-05-13 - Epoca literară, nr.5, 13 mai 1896, p.1,
nesemnat; (anunţ) – [În numărul viitor, vom publica în foileton o nuvelă inedită
a d-lui Caragiale, cu titlul „Poetul VLAHUŢĂ”. Tot în numărul viitor, vom da
cîteva extracte dintr-un interesant studiu al colaboratorului nostru, d. C.R.-
Motru, publicat în „Convorbiri literare” cu titlul: „Un caz de literatură
patologică, ‚Marea Frescă a Ateneului”, conferinţă de d. Gion. ] (şi un alt
anunţ în nr.6, 20 mai 1896, p.4; „ POETUL VLAHUŢĂ” – Novela anunţată se
va publica în numărul viitor.}] POETUL VLAHUŢĂ – OPERE-4 -, p.386
2 - 1896-05-20 - Epoca literară, nr.6, 20 mai 1896, p.4; (anunţ) „Poetul
Vlahuţă” – Novela anunţată, se va publica în numărul viitor’’.
3 - Poetul Vlahuţă – [1] =1896-05-27 - Epoca literară, nr.7, nr. 8, şi nr 9, din 27
mai, 3 iunie şi 10 iunie 1896, semnat: Caragiale - Poetul Vlahuţă – schiţă – 1 –
2 - 3 - / = POETUL VLAHUŢĂ, schiţă – OPERE-3-, p.269 // Poetul Vlahuṭă.
Schiṭă – O-2 – pag.398
4 - Poetul Vlahuţă – [2] =1896-06-03 - Epoca literară, nr.8, 3 iunie 1896, p.1-2;
semnat: Caragiale; - Poetul VLAHUŢĂ – schiţă – II –
5 - Poetul Vlahuţă – [3] =1896-06-10 - Epoca literară, nr.9, 10 iunie 1896, p.1-
2; semnat: Caragiale; - Poetul VLAHUŢĂ – schiţă – III –
În perioada 16 martie 1909 – 25 mai 1910
Ion Luca Caragiale a publicat în ziarul ‘’Universul’’ un număr de 10
‘’Scrisori’’.
= În ‘’Opere’’, vol.4, Publicistică, 2015, acestea au fost grupate separate, astfel:
- Cu titlul ‘’Literatură ṣi politică’’ – Corespondenṭă [I – VI], de la pagina
953 pînă la pagina 973. Cele 6 scrisori publicate în ziarul ‘’Universul’’ în
perioada 16 martie 1909 – 5 ianuarie 1910 sunt, în ordine cronologică,
următoarele:
- 1. Literatură ṣi politică. Corespondenṭă [I] – p.953
- 2. Literatură ṣi politică. Corespondenṭă [II] – p.958
- 3. Literatură ṣi politică. Corespondenṭă [III] – p.959
- 4. Literatură ṣi politică. Corespondenṭă [IV] – p.964
- 5. Literatură ṣi politică. Corespondenṭă [V] – p.966
- 6. Literatură ṣi politică. Corespondenṭă [VI] – p.971 - 973
347 | P a g e
Tot în acelaṣi volum (Opere, vol.4), sunt publicate separat următoarele 4
scrisori. Aceste 4 scrisori au fost publicate în ziarul ‘’Universul’’ în perioada 15
ianuarie 1910 – 25 mai 1910. Cu un alt titlu ṣi o nouă numerotare, aceste 4
scrisori sunt, în ordine cronologică, următoarele:
- 7. Morală ṣi educaṭie. Corespondenṭă [I] – p.984
- 8. Morală ṣi educaṭie. Corespondenṭă [II] – p.988
- 9. Morală ṣi educaṭie. Corespondenṭă [III] – p.990
- 10. Morală ṣi educaṭie. Corespondenṭă [IV] – p.993 – p.995
= În ‘’Opere’’, vol.4, (Notiṭe critice, literature ṣi versuri), 1938, toate cele 10
scrisori din ‘’Universul’’ sunt publicate împreună, iar numerotarea scrisorilor se
face în ordine cronologică, de la I la X, astfel:
- 1. Politică ṣi literatură. Corespondenṭă. [I] – p.226
- 2. [II] – p.230
- 3. [III] – p.231
- 4. [IV] – p.236
- 5. [V] – p.238
- 6. [VI] – p.242
- 7. Morală ṣi educaṭie [VII] – p.245
- 8. [VIII] – p.248
- 9. [IX] – p.250
- 10. [X] – p.253 – 255
(Scrisorile încep cu formula: Frate Vlahuṭă) Semnate: Caragiale. Scrisorile care
după semnatură au un P.S. (Scrisorile I, II,) se încheie cu formula latină
„Vale’’ (imp. vb. Valeo) (ca formula de despărṭire înseamnă: cu bine, adio)
Opera, vol.4, 1938, p.226 – 255

348 | P a g e
Postum, primele 4 scrisori au fost retipărite de Al. Vlahuṭă în volumul
‘’Dreptatea’’, Bucureṣti, 1914, p.212-252.
Celelalte 6 scrisori [V – X] au fost retipărite postum de Luca I. Caragiale în
volumul ‘’Abu-Hasan’’, 1915, p.197 – 243.
A) - Din aceeaṣi perioadă (16 martie 1909 – 25 mai 1910) cînd au fost publicate
cele 10 scrisori în ziarul ‘’Universul’’
- B) – am selectat din Opere, volumul 5, Corespondenṭă, 2015, p.585-594,
Scrisorile lui Caragiale către Vlahuṭă, ṣi le-am integrat cronologic.
Scrisoare către Al. Vlahuṭă [1] – 15 nov. 1909
Scrisoare către Al. Vlahuṭă [2] – 30 XII 1909
S-au păstrat 19 scrisori ale lui Caragiale către Vlahuṭă, cf. Corespondenṭă, note,
p.1094-1101
- C) – de asemenea am integrat cronologic Scrisorile lui Vlahuṭă către
Caragiale. Din cele 29 de scrisori publicate de Ṣerban Cioculescu în ‘’Revista
Fundaṭiilor Regale’’, anul VI, nr.12, 1 decembrie 1939, p.585-607, doar 12
scrisori au fost trimise lui Caragiale în perioada 16 martie 1909 – 25 mai 1910.
În ordine cronologică, acestea sunt:
1. Scrisoare către I.L. Caragiale [VIII] în versuri – 28 martie 1909 - p.597-
598
2. [IX] – 8 aprilie 1909 – p.598
3. [X] – între 8 ṣi 17 aprilie 1909 - p.598-599
4. [XI] – 23 mai 1909 – p.599

349 | P a g e
5. [XII] – 25 mai 1909 – p.599
6. [XIII] – 10 iulie 1909 – p.600
7. [XIV] – 6 septembrie 1909 - p.600
8. [XV] – 20 septembrie 1909 - p.601
9. [XVI] – 17 noiembrie 1909 – p.601
10. [XVII] – 11 decembrie 1909 – p.601-602
11. [XVIII] – 21 decembrie 1909 – p.602
12. [XIX] – 22 martie 1910 - p.602
Toate cele 10 scrisori publicate în ziarul ‘’Universul’ încep cu formula ‘’Frate
Vlahuṭă’’, ṣi se termină cu semnătura: Caragiale.
Scrisorile lui Vlahuṭă către Caragiale încep cu formula:’’Frate Caragiale’.
În prezentul volum, pentru o prezentare unitară, am folosit următoarele titluri
pentru cele 10 scrisori:
1. Politică și Literatură – [1] - 1909-03-16 - Universul, 16 martie 1909, (cu
titlul „ Literatură şi politică – corespondenţă”) - Politică și Literatură – 1 - =
POLITICĂ ŞI LITERATURĂ – OPERE-4 -, p.226
2. Politică și Literatură – [2] - 1909-04-07 - Universul, 7 aprilie 1909 -
Politică și Literatură – 2
3. Politică și Literatură – [3] - 1909-04-17 -Universul, 17 aprilie 1909 -
Politică și Literatură–3
4. Politică și Literatură – [4] - 1909-06-02 - Universul, 2 iunie 1909 -
Politică și Literatură – 4
5. Politică și Literatură – [5] - 1909-12-14 - Universul, 14 decembrie 1909 -
Politică și Literatură – 5 -
6. Politică și Literatură – [6] - 1910-01-05-Universul, 5 ianuarie 1910 -
Politică și Literatură– 6
7. Politică și Literatură – [7] – 1910-01-15 - Universul, 15 ianuarie 1910 -
Politică și Literatură – 7 – Scrisorile VII – X – primesc titlul „MORALĂ ŞI
EDUCAŢIE” == VII - 15 ianuarie 1910, VIII – 2 martie 1910, IX – 19 martie
1910, X – 25 mai 1910 - [vezi „Politică şi literatură’- 7 – 8 – 9 - 10 -]
8. Politică și Literatură – [8] - - 1910-03-02 - Universul, 2 martie 1910 -
Politică și Literatură – 8 - MORALĂ ŞI EDUCAŢIE
9. Politică și Literatură – [9] - 1910-03-19 - Universul, 19 martie 1910, -
Politică și Literatură – 9 - MORALĂ ŞI EDUCAŢIE
10. Politică și Literatură – [10] - 1910-05-25 - Universul, 25 mai 1910 -
Politică și Literatură – 10 - MORALĂ ŞI EDUCAŢIE

350 | P a g e
1909-03-16- Literatura ṣi politica. Corespondenṭă [I -VI] – Universul, XXVII,

- nr.73, 16 martie 1909, p.1;

- nr.92, 7 aprilie 1909, p.1;
- nr.102, 17 aprilie 1909, p.1;
- nr.148, 2 iunie 1909, p.1;
- nr.343, 14 decembrie 1909, p.1;
- nr.4, 5 ianuarie 1910, p.1
Semnat: Caragiale - Literatura ṣi politica. Corespondenṭă {I-VI] – (Scrisorile
încep cu formula: Frate Vlahuṭă) Semnate: Caragiale Scrisorile care după
semnatură au un P.S. (Scrisorile I, II,) se încheie cu formula latină „Vale’’ (imp.
vb. Valeo) (ca formula de despărṭire înseamnă: cu bine, adio) = O-4 – pag.953-
973

1909-03-16- Politică și Literatură – [1] - 1909-03-16 - Universul, nr.73, luni, 16

martie 1909, p.1

(cu titlul „ Literatură şi politică – Corespondenţă”) ṣi semnătura: Caragiale. -

Politică și Literatură – 1 - = POLITICĂ ŞI LITERATURĂ – OPERE-4 -, p.226

351 | P a g e
352 | P a g e
353 | P a g e
354 | P a g e
355 | P a g e
356 | P a g e
357 | P a g e
358 | P a g e
359 | P a g e
1909-03-28- Scrisorile lui Al. Vlahuṭă către I.L. Caragiale
Publicate de către Ṣeban Cioculescu în ‘’Revista Fundaṭiilor Regale’’, 1
decembrie 1939, p.585-607

360 | P a g e
361 | P a g e
362 | P a g e
363 | P a g e
364 | P a g e
365 | P a g e
366 | P a g e
367 | P a g e
368 | P a g e
369 | P a g e
370 | P a g e
1 decembrie 1939 – p.585 -607
Scrisorile lui Al. Vlahuṭă către I.L. Caragiale
Prezentare –

371 | P a g e
372 | P a g e
373 | P a g e
374 | P a g e
375 | P a g e
376 | P a g e
377 | P a g e
378 | P a g e
379 | P a g e
Succesiunea primelor scrisori ale lui Vlahuṭă către Caragiale este următoarea:
- Scrisoarea [1] – din 10 aprilie 1906;
- Scrisoarea [2] – 7 mai 1906;
- Scrisoarea [3] – 15 iunie 1906;
- Scrisoarea [4] – 26 iunie 1906;
- Scrisoarea [5] – 14 mai 1907;
- Scrisoarea [6] – 26 iunie 1907;
- Scrisoarea [7] – 7 noembrie 1907;
- Scrisoarea [8] este în versuri, iar următoarele 10 epistole trimise de
Vlahuṭă le vom urmări cum se integrează cronologic printre Scrisorile lui Ion
Luca Catagiale către Vlahuṭă, publicate în seria ‘’Politică ṣi literatură’’ (Scrisori
I – X) – în perioada 16 martie 1909 – 25 mai 1910.

380 | P a g e
În unele scrisori Vlahuṭă face comentarii sau aluzii la texte publicate recent de
I.L. Caragiale. (ex. - Literatura ṣi politica. Corespondenṭă [I] – Universul,
XXVII, nr.73, luni, 16 martie 1909, p.1 // sau – ‘’Iniṭiativă’’ – Universul,
XXVII, nr.84, 27 martie 1909, p.1)

381 | P a g e
1909-03-20- Greu de azi pe mîine … sau unchiul ṣi nepotul – Universul, nr. 77, 20
martie 1909, p.1

[- Greu, de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul. –

şi în vol. „Schiţe nouă” (1910), p.157 -– OPERE-2 -, p. 154 //– O-1, 2015, –
pag.582
1909-03-20- Unchiul şi nepotul – sau Greu de azi pe mîine... - 1909-03-20 -
Universul, 20 martie 1909 –
Din vol. „Schiţe nouă”, 1910, p.157-168

382 | P a g e
383 | P a g e
384 | P a g e
385 | P a g e
386 | P a g e
387 | P a g e
388 | P a g e
389 | P a g e
390 | P a g e
391 | P a g e
392 | P a g e
393 | P a g e
Mai tîrziu va reproṣa redacṭiei ziarului numărul de greṣeli ale tipografilor.

394 | P a g e
1909-03-23- Partea Poetului – Universul, XXVII, nr.80, 23 martie 1909, p.1

[Partea Poetului - 1909-03-23 - Universul, 23 martie 1909, semnat; Caragiale.

=Retipărit în „Schiţe nouă” (1910) - Partea poetului - /
= Partea Poetului - 1911-05-24 - ROMĂNUL, I, nr.112, 24mai/6 iunie 1911,
p.7; la rubrica “Informaţiuni’- Partea Poetului” de Caragiale. – cu motto în
germană: “Nehmt hin die Welt!...”- SCHILLER. – (reproduce textul după
“Schiţe nouă”) – =OPERE-4 -, p.164 // Partea Poetului – O-1, 2015, – pag.544
Din vol. „Schiţe nouă”, 1910, p.89-99

395 | P a g e
396 | P a g e
397 | P a g e
398 | P a g e
399 | P a g e
400 | P a g e
401 | P a g e
402 | P a g e
403 | P a g e
404 | P a g e
405 | P a g e
406 | P a g e
1909-03-27- Iniṭiativă – Universul, XXVII, nr.84, 27 martie 1909, p.1

[semnat: Caragiale -
şi în „Reminiscenţe’ (1915), p.113-121. - OPERE-2 -, p.176 // – O-2, 2015, –
pag.719

407 | P a g e
408 | P a g e
409 | P a g e
410 | P a g e
411 | P a g e
412 | P a g e
413 | P a g e
414 | P a g e
415 | P a g e
1909-03-29- Ouăle roṣii. Cronică veche –Universul, XXVII, nr.86, 29 martie 1909,
p.1

(cu subtitlul ""Cronica veche'') Semnat: Caragiale –

=retipărit, fără modificări, de Luca I. Caragiale, în ‘’Reminiscențe’’ (1915)
p.68-72. – OPERE-4 -, p.170 // Ouăle roṣii. Cronică veche – O-2, 2015, –
pag.724

416 | P a g e
417 | P a g e
418 | P a g e
419 | P a g e
420 | P a g e
421 | P a g e
1909-04-03- Primul mănunchi’’. Poezii de A. Museus – (5 poezii) - Universul,
XXVII, nr.91, 3 aprilie 1909, p.1

- Primul mănunchiu - semnat: Caragiale; - Primul mănunchiu – Poezii de A.

Museus – {PSEUDONIM}
Parodii – cu o notiţă de Caragiale – – Notă introductivă ṣi o încheiere – [...Un
singur lucru numai: prea sunt din cale-afară originali poeṭii ăṣtia moderni!’] -
O-3 – pag.1063 //p.1267-1268 - VERSURI
= Crucea și semiluna == V –
= Grația domniței === V [parodii după Bolintineanu], -
= În gondolă === V –
= Steaua == V [parodie după Eminescu], - = = = Idila === V [parodie după
Coşbuc], –
Primul mănunchi – versuri - OPERE-4 -, p.353 = -Primul mănunchi’’. Poezii de
A. Museus – (5 poezii) O-3 – pag.1063

422 | P a g e
În volumul ‘’I.L. Caragiale, Versuri, Bucureṣti, 1922, volum editat ṣi adnotat de
Barbu Lăzăreanu, găsim la paginile 96 – 118 textele commentate, dar încadrate
într-o cronologie eronată.

Despre activitatea de dramaturg, prozator ṣi publicist a lui I.L. Caragiale s-a

vorbit mult, ṣi s-a vorbit în termeni apreciativi. Despre poezia sa, ṣi despre
conferinṭele sale s-a vorbit în schimb foarte puṭin, ṣi din acest puṭin doar
puṭintel a fost apreciat de puṭintei. Totuṣi să nu uităm că Ion Luca Caragiale a
scris şi a publicat versuri de la debuturile sale şi până la sfârşitul vieţii.

423 | P a g e
=Consider că a debutat cu două parodii – ‘’ODĂ LA ELISA’’ ṣi ‘’ DUOI OCHI
!?!’’, în revista ‘’GHIMPELE’’, ANUL XIV, NR.29, 26 AUGUST 1873, P.2 –
ambele parodii semnate: PICCOLLO.
Se consideră că prima publicaţie în care îi putem identifica numele este
"Ghimpele", în 1873. Primele sale texte literare sunt în versuri: ’Sonet’’ şi
poema ‚’Versuri’’, apărută în "Revista contimporană": "Ce-mi spui de poezie,
s-acea chimeră tristă, / Când lumea d-astăzi, rece şi materialistă, / Îşi râde de
chimere şi de puterea lor? / Credinţele d-acum condamnă poezia / Ca rătăcirea,
crima, păcatul, erezia / Ce merită să poarte dispreţul tuturor."
Tot în revista ‘’Ghimpele’’ din 16 decembrie 1873, I.L.C. semnează o fabulă
antimonarhică – ‘’Ṣarla ṣi ciobanii’’, temă la care va reveni peste ani în ‘’Mare
farsor, mari gogomani’’ (1906).
Tot în revista ‘’Ghimpele’’ publică, de asemenea şi epigrame: ‘’Unui amic
înecat în datorii’’, ‘’Unui poetastru’’, ‘’Un poet liric’’ – [Mă-trebaşi ieri: -
Genul liric], ‘’Unui cavaler de industrie’’, sau o epigramă dedicată "unui
filozof pleşuv": "Măiastră-i Natura! În veci nu greşeşte, / Ci toate le pune la loc
potrivit: / Deasupra o Lună, sub care domneşte / O noapte adâncă şi fără
sfărşit!"), dar mai valoros este Sonetul (Contimpuranilor mei), apărut în 1876,
care aminteşte de Epigonii lui Eminescu: "Fără de graiuri gure şi ochi făr' de
priviri, / Făr' de mişcare forme, şi încă, vai! Ce este / Mai sec în astă lume şi
mai nemernic, ţeste / Făr' de gândiri şi inimi lipsite de simţiri!".
Pohod la şosea – V. - 1877 – 11 - = În revista ‘’Claponul, foaie hazlie și
populară (1877), nr. 2 a publicat o cronică rimată ‘’Pohod la şosea’’ în care
surprinde aspectele străzii în timpul trecerii armatei ţariste prin Bucureşti.
După epoca ‘’Moftului român’’ cu multe parodii ‘’contra’’ lui Macedonski ṣi
Haṣdeu, [vezi Addenda’’], Caragiale a continuat să scrie ṣi să publice epigrame
pînă la sfîrṣitul vieṭii: 15 decembrie 1908, epigrama ‘’Făt-Frumos cu moṭ-în-
frunte’’ - [ Zi că-i dragoste, și pace! /Te-a vrăjit? atât ți-a fost: / Din pocit,
frumos îți face, /Și deștept din ăl mai prost.], ṣi ‘’Doamna cu evantaiul’’ [Pe
canapeaua elegantă /Se-ntinde doamna nonșalantă /Și c-un papyrus se evantă
/De atmosfera ambiantă.]
Se consider că Ion Luca Caragiale a renunţat la chemarea lirică ṣi n-a manifestat
în poeziile sale nici o ambiţie creatoare, punând versul în serviciul anecdotei, al
chestiunilor personale şi al polemicii literare. Marele său talent satiric îşi arată
un revers minor în producţia versificată. Dar de scris a scris ṣi parodii în proză,
nu numai în versuri. ‘’Smărăndița’’ (roman modern în 5 acte) – este o parodie -
publicată în revista ‘’Moftul român’’, nr. 34-37, din 3, 6, 10 şi 13 iunie 1893. O
altă proză, ‘’Dă-dămult’, este o parodie după Delavrancea.

424 | P a g e
După anul răscoalelor ṭărăneṣti Caragiale a scris cele 7 fabule care au apărut în
"Convorbiri critice", nesemnate, apoi cu pseudonimul ‘’Un Mare Anonim’’, şi
au fost considerate de către Mihail Dragomirescu capodopere ale genului.
Urmărind cronologic producţia de versuri caragialiene, descoperim că după
fabulele trimise de la Berlin ṣi după obositorul turneu electoral din 1908,
Caragiale publică cîteva parodii în proză, în contra poeziei moderniste, într-un
foileton al "Universului", de la 27 februarie 1909 – ‘’Poeme în proză’’. = = =
[în ‚’Orgie antică’’, poetul ṣade la masa lui ‚’de brad’’ – semnele citării fiind o
ironie clară la adresa lui Mihai Eminescu, care scrisese în poezia ‘’Singurătate’’
– [Cu perdelele lăsate,/ Şed la masa mea de brad, /Focul pâlpâie în sobă, /Iară
eu pe gânduri cad.’’
[vezi ṣi incidentul cu ‚’masa de brad’’ la Vlahuṭă] - ”Toate meseriile necurate
lasă pete”
= Caragiale a fost un foarte bun imitator, parodiind pe Bolintineanu, Alecsandri,
Coşbuc, Eminescu, versurile sale fiind reunite sub rubrica " Parodiile din Epoca
literară, 1896" şi au apărut în foiletonul "Universului" de la 3 aprilie 1909.
‘’Primul mănunchi. Poezii de A. Museus – [=Crucea ṣi semiluna/ =Graṭia
domniṭei /=În gondola/ =Steaua/ =Idilă] nu sunt ultimele versuri scrise de
Caragiale.
Apărută sub titlul "Cum scria Bolintineanu" - ‘’Paşa din Silistra’’ este o
parodie publicată în revista ‘’Luceafărul’’, 1 Aprilie 1912, pp.279-280, =V =–
OPERE-4 -, p.359 // – O-3 – pag.1071
=Deci, de la poezia de debut din 26 august 1873 [cu parodia ‘’Duoi ochi’’] pîna
la ultima poezie, ‘’Paṣa din Silistra’’, Ion Luca Caragiale a fost preocupat de
imitarea parodică a unor scriitori, de schimbarea măṣtilor, nu doar a actorilor, ci
ṣi ale cuvintelor.
Multe improvizării ṣi versuri ocazionale găsim ṣi în Corespondenṭa lui
Caragiale către prieteni ṣi către membrii familiei. Puṭine din aceste versuri au
fost publicate în timpul vieṭii, celelalte (ex. Tricolorul Fabula democratică,
Fabulă. Lui A. Vlahuṭă], au fost publicate postum.

425 | P a g e
426 | P a g e
427 | P a g e
428 | P a g e
429 | P a g e
430 | P a g e
431 | P a g e
432 | P a g e
433 | P a g e
434 | P a g e
1909-04-03- Crucea ṣi semiluna – Universul, XXVII, nr.91, 3 aprilie 1909

[semnat: Caragiale; - Primul mănunchiu - Crucea și semiluna == (parodie după

Bolintineanu) - V = OPERE-4 -, p.353 // Crucea ṣi semiluna – O-3 – pag.1063

435 | P a g e
436 | P a g e
437 | P a g e
438 | P a g e
1909-04-03- Graṭia domniṭei - Universul, XXVII, nr.91, 3 aprilie 1909

[semnat: Caragiale; - Primul mănunchiu - Grația domniței == V= (parodie după

Bolintineanu) – OPERE-4 -, p.355 // Graṭia domniṭei – O-3 – pag.1065

439 | P a g e
440 | P a g e
441 | P a g e
1909-04-03- În gondolă – Universul, XXVII, nr.91, 3 aprilie 1909

[semnat: Caragiale; - Primul mănunchiu –

În gondolă === V = – OPERE-4 -, p.356 // În gondolă – O-3 – pag.1067

442 | P a g e
443 | P a g e
444 | P a g e
1909-03-01- Dogaresa ṣi poetul –

probabil o traducere, într-o scrisoare către Paul Zarifopol [263] [în OPERE –
vol.7 – p.132-133 – martie 1909, TRADUCERE – „Dogaresa şi poetul”
(versuri) - O-5 – p.773-776

445 | P a g e
446 | P a g e
447 | P a g e
448 | P a g e
1909-04-03- Steaua – Universul, XXVII, nr.91, 3 aprilie 1909

[ semnat: Caragiale; - Primul mănunchiu - Steaua – V = (parodie după

Eminescu) – OPERE-4 -, p.357 // Steaua – O-3 – pag.1069

449 | P a g e
450 | P a g e
1909-04-03- Idilă – [2] - Universul, XXVII, nr.91, 3 aprilie 1909

[semnat: Caragiale; - Primul mănunchiu - Idila – 2 – (parodie după Coṣbuc) =

[Ia vezi toanta de Mărie] == V - O-3 – pag.1069

451 | P a g e
452 | P a g e
453 | P a g e
1909-04-06- Duminica Tomii – Universul, XXVII, nr.94, 6 aprilie 1909, p.1

=şi în vol. „Schiţe nouă” 1910, p.101-110 -– OPERE-2 -, p.181 // Duminica

Tomii – O-1 – pag.550
=ṣi postum, în volumul - I.L. Caragiale – ‘’Succes’’ Editura Alcalay & Co.
1916, p.10-16 (volum editat de Al. Vlahuṭă)

454 | P a g e
455 | P a g e
456 | P a g e
457 | P a g e
458 | P a g e
459 | P a g e
460 | P a g e
461 | P a g e
462 | P a g e
463 | P a g e
1909-04-07- Politică și Literatură – [2] - Universul, XXVII, nr.92, 7 aprilie 1909,
p.1 –

[Literatura ṣi politica. Corespondenṭă [II] – Universul, XXVII, nr.92, marṭi, 7

aprilie 1909, p.1; [cu acest titlu ṣi semnătura: Caragiale].

464 | P a g e
465 | P a g e
Din Scrisorile lui Al. Vlahuṭă către I.L. Caragiale

1909-04-08 – Scrisoare către Paul Zarifopol

Opere, 1942, Vol.7 Corespondenṭă (ediṭie îngrijită de Ṣerban Cioculescu),
p.135

466 | P a g e
467 | P a g e
468 | P a g e
Ca un adevărat ‘’meṣteṣugar literar’’, Caragiale nu uită să dea atenṭie ṣi celor
mai mici detalii, inclusiv cuvintelor de legătură la nivelul frazei ṣi semnelor de
punctuaṭie. Într-o scrisoare către Steuerman-Rodion – redactor la Opinia (Iaṣi) –
subliniază cu ironie greṣeli de tipar ṣi nu numai.

469 | P a g e
1909-04-09 – Scrisoare către N. Dumitrescu-Cîmpina, directorul ziarului ‘’Universul’’.

470 | P a g e
471 | P a g e
472 | P a g e
473 | P a g e
1909-04-10- Antologie – Universul, XXVII, nr. 95, 10 aprilie 1909, p.1

[ # Antologie... – şi în vol. „Schiţe nouă” (1910), p.143-155 - Antologie... [Sunt

in lume amatori de fel de fel de colectiuni curioase] = = – OPERE-2 - p.186 //
Antologie (de scrisori anonime)// – O-1 – pag.574

474 | P a g e
475 | P a g e
476 | P a g e
477 | P a g e
478 | P a g e
479 | P a g e
480 | P a g e
481 | P a g e
482 | P a g e
483 | P a g e
484 | P a g e
485 | P a g e
486 | P a g e
1909-04-13- Pastramă trufanda –Universul, XXVII, nr.98, 13 aprilie 1909, p.1

(cu titlul ''Anecdota orientala') - Pastramă trufanda – şi în „Schiţe nouă” (1910)

p.77-88 - Pastramă trufanda – [ vezi şi note despre originea povestirii/] =–
OPERE-2 -, p.193 //– O-1 – pag.537

487 | P a g e
488 | P a g e
489 | P a g e
490 | P a g e
491 | P a g e
492 | P a g e
493 | P a g e
494 | P a g e
495 | P a g e
496 | P a g e
497 | P a g e
Notă finală

498 | P a g e
Păreri despre artă – Luceafărul, VIII, nr.8, 16 aprilie 1909

– reproduce un fragment din ‚’Apus de soare – Cîteva note.

[vezi prezentarea la ‘’Apus de soare’’- 13 martie 1909

499 | P a g e
1909-04-17- Politică și Literatură – [3] - Universul, XXVII, nr.102, 17 aprilie 1909,
p.1 -

[Literatura ṣi politica. Corespondenṭă [III] – Universul, XXVII, nr.102, 17

aprilie 1909, p.1; [cu acest titlu ṣi semnătura: Caragiale].

500 | P a g e
501 | P a g e
502 | P a g e
503 | P a g e
504 | P a g e
505 | P a g e
506 | P a g e
507 | P a g e
1909-04-20- Dintr-un catastif vechiu –Universul, XXVII, nr.108, 20 aprilie 1909,
p.1

[semnat: Caragiale –
OPERE-4 -, p.192 //– O-2, 2015, pag.727-733

508 | P a g e
509 | P a g e
510 | P a g e
511 | P a g e
512 | P a g e
513 | P a g e
514 | P a g e
Cîteva din textele publicate de I.L. Caragiale în ziarul ‘’Universul’’ au fost
grupate ṣi publicate în ‘’OPERE - 4 - Notite critice - Literatura - VERSURI –
1938, p.129 – 197

Ordinea cronologică a publicării în ‘’Universul’’ este următoarea:

1. Dintr-un catastif vechi – p.192=
2. Făcătoare de minuni – p.139
3. Un incident de senzaṭie – p.144
4. Nimic nou – p.153
5. Peste 50 de ani – p.129=
6. Pradă de război – 187
7. Sfînta Ghenoveva – 134
8. Situaṭie penibilă – 144
Aceste texte le menṭionăm, dar nu le mai reproducem, ele fiind grupate în
Opere, vol.4, 1938. Celelalte 5 texte prezente în grupaj au fost reproduce din
alte surse:
=Ion – p.158

515 | P a g e
=Partea poetului – p.164
=Ouăle roṣii – p.170
=Domnul X – p.178
=Meteahnă – p.183

516 | P a g e
1909-04-24- Meteahnă – Universul, XXVII, nr.112, 24 aprilie 1909, p.1

- Meteahnă - 1909-04-24 - Universul, 24 aprilie 1909 - Meteahnă (1909) =

METEAHNA – OPERE-4 -, p.183 // Meteahnă – O-1 – pag.588
=reprodusă şi în ‚Schiţe nouă”,1910, p169-176

517 | P a g e
518 | P a g e
519 | P a g e
520 | P a g e
521 | P a g e
522 | P a g e
523 | P a g e
524 | P a g e
1909-04-27 - Identitate – Universul, XXVII, nr.115, 27 aprile 1909, p.1

[- Identitate.. - reprodusă şi în ‚Schiţe nouă” (1910), p.177-188 - Identitate... =

– OPERE-2 -, p.199 // Identitate – O-1 – pag.592

525 | P a g e
526 | P a g e
527 | P a g e
528 | P a g e
529 | P a g e
530 | P a g e
531 | P a g e
532 | P a g e
533 | P a g e
534 | P a g e
535 | P a g e
536 | P a g e
1909-05-04- Cella Delavrancea – Universul, XXVII, nr.122, 4 mai 1909, p.1

[‘’Cella Delavrancea’’ - 1909-05-04 - Universul, 4 mai 1909; semnat:

Caragiale; neretipărit; – OPERE-5-, p.338-339
// Cella Delavrancea – O-4 – pag.977

537 | P a g e
538 | P a g e
1909-05-16- Aṣa să mor! - Universul, XXVII, nr.130, 16 mai 1909, p.1

[- # Așa să mor! - şi în „Schiţe Nouă” (1910), p.189-198 –

OPERE-2 - p.205 //– O-1 – pag.598

539 | P a g e
540 | P a g e
541 | P a g e
542 | P a g e
543 | P a g e
544 | P a g e
545 | P a g e
546 | P a g e
547 | P a g e
548 | P a g e
1909-05-18- Peste 50 de ani – Universul, XXVII, nr.133, 18 mai 1909, p.1

[ Peste 50 de ani - 1909-05-18 - Universul”, (XXVII, nr. 133, 18 Mai 1909),

semnat: „Caragiale”; neretipărit. - Peste 50 de ani =– OPERE-4 -, p.129 //– O-2
– pag.734-739

549 | P a g e
550 | P a g e
551 | P a g e
552 | P a g e
553 | P a g e
554 | P a g e
555 | P a g e
1909-05-25- Repausul dominical – Universul, XXVII, nr.140, 25 mai 1909, p.1

[Repausul duminical - şi în „Schiţe Nouă” (1910), p.199-212 – OPERE-2 -,

p.210 // Repausul dominical – O-1 – pag.604
= Postum – I.L. Caragiale – ‘’Succes’’ (34 pagini), Editura Alcalay & Co. ,
1916, p.25-32 (volum editat de Al. Vlahuṭă)

556 | P a g e
557 | P a g e
558 | P a g e
559 | P a g e
560 | P a g e
561 | P a g e
562 | P a g e
563 | P a g e
564 | P a g e
565 | P a g e
566 | P a g e
567 | P a g e
568 | P a g e
1909-06- Scrisorile lui Al. Vlahuṭă către I.L. Caragiale
Nu se referă de obicei la articolele publicate de Caragiale în Universul.

569 | P a g e
O scrisoare din 10 iulie 1909 aminteṣte de promisiunea făcută de Caragiale în
anul sosirii la Berlin.

570 | P a g e
1909-06-02- Politică și Literatură – [4] - Universul, XXVII, nr.148, 2 iunie 1909,
p.1 –

[Literatura ṣi politica. Corespondenṭă [IV] – Universul, XXVII, nr.148, 2 iunie

1909, p.1; [cu acest titlu ṣi semnătura: Caragiale].

571 | P a g e
572 | P a g e
573 | P a g e
1909-06-09- Interview [2] - 1909-06-09 - Universul, la sfîrşitul articolului „Notiţe
Critice”, 9 iunie 1909.

– [ text din 7 iunie 1900] - Interview - = INTERVIEW – OPERE-5, 1938, p.461

574 | P a g e
În legătură cu ‘’împămîntenirea evreilor’’ s-a păstrat o lungă scrisoare, din
17/30 ianuarie
1908, adresată lui I. Duscian, scrisoare din care cităm:

575 | P a g e
1909- iunie - Epistole în versuri – (postume) – Către Ionel Duṭescu-Duṭu – [1] – iunie 1909]
- [Frunză verde de scaiete, / Ionică, mă băiete, / Lasă-te de poezie, / Că-i curată
sărăcie… / Sărăcie ṣi … prostie.- semnată: Anonim ] -O-5 – p.174 {Epistola în
versuri este adresată fiului cumnatului său, care de obicei era încurajat cu
încercările sale poetice.} - O-5 – p.959
[vezi ‘’Versuri ocazionale]
1909-07-15- EPISTOLE în versuri – (postume) – [2] – Către Ionel Duṭescu-
Duṭu – [2] – Travemunde, 15 iulie 1909 [‘’O salutare / din depărtare/ de la
mare/ pentru toṭi Kinderii prozatori ṣi poet’’ – (semnat: Al vostru, Ăă Bragabu /
ṣi Familia Sa. {Carte poṣtală ilustrată adresată nepotului său de la Buṣteni
(=poetul) ṣi Kinderilor Dutzescu & Zlatko = motiv pentru care a semnat cu
strigătul vînzătorilor de ‘’bragă bună’.}
[vezi ‘’Versuri ocazionale]

576 | P a g e
577 | P a g e
În afară de scrisorile către familie, Ion Luca Caragiale a scris ṣi cîteva epistole
către Al. Vlahuṭă.

Foto din 1892.

578 | P a g e
O altă fotografie mai veche este făcută în casa din Cîmpina a pictorului Nicolae
Grigorescu.
Alexandru Vlahuță, I.L. Caragiale și Barbu Ştefănescu Delavrancea

579 | P a g e
Vara anului 1909 pare plictisitoare, după cum rezultă din scrisorile lui Caragiale
către prietenul său Petre Th. Missir:
- [44] Hamburg, 3 iunie 1909;
- [45] Travemunde, 27 iunie 1909, Villa Iris;
- [46] 9 iulie 1909, Villa Maris;
- [47] Travemunde, 31 iulie 1909 (vremea ‘’e aṣa de frumoasă că e peste
poate să lucrez ceva’’);
- [48] Hels. – 1 august 1909.
Colaborarea la ziarul ‘’Universul’’ va mai continua, însă sporadic. În anul 1910
(pînă pe 25 mai 1910) va mai publica încă 15 articole.

580 | P a g e
 ADDENDA

Lista oamenilor politici care apar în textele scrise de Ion Luca Caragiale:
1- Regele Carol I – (‘’Mare farsor, mari gogomani’’)
2- Tache Ionescu (poreclit ‘’Belzebut’’)
3- C.A. Rosetti
4- Gună Vernescu
5- Dum. Brătianu
6- I. C. Brătianu
7- Lascăr Catargiu
8- I. Lahovari
9- I. Fleva
10- Nic. Ionescu
11- Pantazi Ghica
12- V.A. Ureche
13- I. Marghiloman
14- Gruparea SOTIR (cu Bacalbaṣa ṣi Mille)
…..
ṣi nu în ultimul rînd Titu Maiorescu.
Mulṭi dintre aceṣtia erau recunoscuṭi în toate teritoriile locuite de romăni, ṣi
numele lor apărea în presa din Bucovina ṣi Transilvania.
Ziarul ‘’Românul’’ (Arad), anil I, nr.39, vineeri, 18 februarie /3 martie 1911, p.5,
publică o listă cu fruntaṣii politici din România

581 | P a g e
582 | P a g e
583 | P a g e
=Partidul Conservator a fost între 1880 și 1918 una dintre una dintre cele două
forțe politice principalele din România, cealaltă fiind Partidul Liberal. A fost
partid la guvernare timp de 14 ani, mai mult de o treime din existența sa.
A fost fondat pe 3 februarie 1880 în București, pe baza unor doctrine ale
diverselor grupuri conservatoare existente dinainte. Precursorii partidului au fost
gruparea politică "Juna Dreaptă" (Noiembrie 1868), și ziarul Timpul (fondat
martie 1876).
Partidul se baza pe susținerea marilor proprietari de pământ, burghezia, și a unor
intelectuali. Politica economică se baza pe susținerea industriei ușoare, dar nu se
împotriveau nici investițiilor în industria grea.
La începutul secolului XX, partidul a suferit mai multe rupturi. În ianuarie 1908,
Take Ionescu a părăsit partidul pentru a forma Partidul Conservator-Democrat
(PCD).
În mai 1915, a părăsit partidul Nicolae Filipescu împreună cu un grup care
susținea intrarea în primul război mondial de partea Antantei;
în octombrie 1916, grupările lui Filipescu și Ionescu au fuzionat în Partidul
Conservator Naționalist.
În perioada 1918–1919 partidul s-a rupt în Partidul Conservator-Democrat (care
a fuzionat în 1922 cu Partidul Național-Țărănesc) și Partidul Conservator-
Progresist.
Președinți de partid
Emanoil (Manolache) Costache Epureanu (februarie – septembrie 1880)
Lascăr Catargiu (1880–99)
Gheorghe Grigore Cantacuzino (1899–1907)
Petre P. Carp (1907–1313)
Titu Maiorescu (1913–14)
Alexandru Marghiloman (1914–25)
Alți membri importanți
Alexandru Lahovari
Dimitrie S. Nițescu
Mihail G. Cantacuzino
Dimitrie A. Grecianu
Constantin Garoflid
Guverne formate
Theodor Rosetti (23 martie - 12 noiembrie 1888)
Theodor Rosetti (12 noiembrie 1888 - 26 martie 1889)
Lascăr Catargiu (29 martie - 3 noiembrie 1889)
George Manu (5 noiembrie 1889 - 15 februarie 1891)
Ioan Emanoil Florescu (21 februarie - 25 noiembrie 1891)
Lascăr Catargiu (27 noiembrie 1891 - 3 octombrie 1895)

584 | P a g e
Gheorghe Cantacuzino (11 aprilie 1899 - 7 iulie 1900)
Petre P. Carp (7 iulie 1900 - 13 februarie 1901)
Gheorghe Cantacuzino (22 decembrie 1904 - 12 martie 1907)
Petre P. Carp (29 decembrie 1910 - 28 martie 1912)
Titu Maiorescu (14 octombrie 1912 - 31 decembrie 1913)
Alexandru Marghiloman (5 martie - 24 octombrie 1918)
Publicații de partid
Timpul (15 martie 1876 - 17 martie 1884; 13 noiembrie 1889 - 14 decembrie
1900)
Epoca (16 noiembrie 1885 - 14 iunie 1889; 2 decembrie 1895 - 13 februarie 1901)
Conservatorul (15 decembrie 1900 - 15 noiembrie 1914)
Steagul (14 noiembrie 1914 - iulie 1922)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Partidul_Conservator_(Rom%C3%A2nia,_1880%
E2%80%931918)

585 | P a g e
=Partidul Național Liberal (PNL) este unul din principalele partide din
România și totodată cea mai veche formațiune politică din țară. A fost înființat
sub acest nume la 24 mai 1875.
La 4 iunie 1875, „Alegătorul liber” publica programul acestei puternice
formațiuni politice, iar o zi mai târziu, „Românul” insera lista cu numele celor 25
de membri constituiți în Comitet coordonator: V. Arvanezu, Dimitrie I. Berindei,
Pană Buescu, Ion C. Brătianu, Dumitru Brătianu, dr. Nae Calinderu, Dimitrie
Cariagdi, Ion Câmpineanu, Manolache Costache Epureanu, Nicolae Fleva,
Mihail Ferechide, Ion Ghica, Dimitrie Gianni, Alexandru G. Golescu, Constantin
Grădișteanu, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Lupescu, Constantin Nacu,
Remus Opreanu, Pache Protopopescu, C. A. Rosetti, Eugeniu Stătescu, Dimitrie
A. Sturdza, George Văcărescu.
Din cele 87 de guverne ale României, 30 au fost conduse de premieri liberali. De
numele și istoria Partidului Național Liberal se leagă cele mai importante
evenimente din istoria modernă a României: instaurarea monarhiei
constituționale (1866), obținerea independenței de stat (1877), ridicarea
României la rang de regat (1881), Războiul de întregire a neamului și crearea
României Mari (1918), adoptarea Constituției din 1923, și relansarea economică
după criza din 1929–1933.
Preṣedinṭii Partidului Liberal
Nr. Nume
născut–decedat Începutul mandatului[ Sfârșitul mandatului Durata
mandatului
1 Ion C. Brătianu
1821–1891 Ion C. Bratianu 24 mai 1875 4 mai 1891 - 15 ani, 11 luni și 10
zile
2 Dumitru Brătianu
1818–1892 Constantin Lecca - Portretul lui Dimitrie Bratianu. 21 mai 1891 8
iunie 1892 - 1 an și 18 zile
3 Dimitrie A. Sturdza
1833–1914 Sturdza. 20 noiembrie 1892 10 ianuarie 1909 16 ani, 1 lună și
20 zile
4 Ion I. C. Brătianu
1864–1927 Ion I C Bratianu - 11 ianuarie 1909 24 noiembrie 1927 - 18 ani,
10 luni și 13 zile
5 Vintilă I. C. Brătianu
1867–1930 Vintila Bratianu - 24 noiembrie 1927 21 decembrie 1930 - 3 ani și
27 zile
PNL s-a aflat la guvernare între 1876 și 1888, după care a urmat lunga conducere
conservatoare (1888–1895)

586 | P a g e
 Facțiune /
Aleger Votur Asamblar Poziţi
Conducăto % Senat Guvern [b]
i i e e
r

Sprijinirea
Ion C.
1891 60/183 guvernulu
Brătianu
i

Dimitrie 18/11 Al 2-
1892 32/183 Opoziţie
Brătianu 2 lea

1895 Sturdza 177/183 Primul Majoritate

95/11
1907 Sturdza 166/183 Primul Majoritate
2

10/11 Al 2-
1911 IC Brătianu 16/183 Opoziţie
2 lea

24/11
1912 IC Brătianu 35/183 A treia Opoziţie
0

Ziare
Românul (1875–84)
Voința națională (1884–1914)
Viitorul (1914–38, 1944–45
Liberalul (1946–47)
Drapelul (1944–48)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Partidul_Na%C8%9Bional_Liberal_(Rom%C3%
A2nia)

587 | P a g e
=Parlamentul ṣi dezbaterile parlamentare publicate în presă.

588 | P a g e
589 | P a g e
590 | P a g e
591 | P a g e
592 | P a g e
593 | P a g e
594 | P a g e
Vezi ṣi reportajele parlamentare:
1. Reportaj parlamentar = Timpul, IV, nr.54, 9 martie 1879, editorial,
nesemnat; - [Ieri s-a făcut în Cameră a doua citire a declaraţiei pentru modificarea
art. 7 din Constituţie..] =
2. Reportaj parlamentar) – [I] =1881-01-15 - Timpul, VI, nr.10, 15/27
ianuarie 1881, pag.1, editorial; cu titlul: „BUCUREŞTI, 14 ianuarie” - nesemnat;
[Ieri, în Cameră, d. Nic. Ionescu ş-a dezvoltat interpelarea făcută d-lui ministru
de resboiu în privinţa întîrzierii publicării unui raport oficial despre operaţiunile
armatei noastre în campania din Bulgaria.] + {la p.2 se încheie publicarea
foiletoanelor din „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă, - „Dedicaţie
Domnişoarii L. M. – reluat din „Convorbiri Literare” -}
3. Reportaj parlamentar) – [II] =1881-01-25 - Timpul, nr.19, 25 ianuarie/6
februarie 1881, pag.1, editorial. Cu titlul: „BUCUREŞTI, 24 ianuarie/5
februarie” - nesemnat; [Şedinţa de ieri a Camerii s-a deschis printr-un incident
personal al d-lui Pantazi Ghica.] =
4. Reportaj parlamentar) – [III] =1881-01-28 - Timpul, nr.21, 28 ianuarie/9
februarie 1881, pag.1, editorial, - Cu titlul: „BUCUREŞTI, 27 ianuarie” -
nesemnat; [Camera a ascultat ieri interpelarea d-lui Ureche asupra relaţiilor
guvernului nostru cu sfintele locuri.]
Reportaj parlamentar) – [IV] =1881-02-12 - Timpul, nr.32, 12/24 februarie 1881,
pag.1, editorial. Cu titlul: „BUCUREŞTI, 11 februarie” - nesemnat; [„Proiectul
de modificare a art. 409 şi 410 din procedura civilă amendat de Cameră, s-a depus
ieri pe biroul Senatului.] =
Dintre oamenii politici, Titu Maiorescu este cel mai important pentru cariera
literară lui Ion Luca Caragiale.
În februarie 1908, Caragiale încearcă o împăcare cu Titu Maiorescu, trimiṭîndu-i
o felicitare cu prilejul zilei de naṣtere.
‘’Bătrînul ṣcolar este fericit că o pornire din inimă i-a fost întîmpinată cu atîta
graṭie din partea ilustrului ṣi totdeauna neuitatului învăṭător. Încă o data, la mulṭi
ani cu sănătate ṣi veselie, trăiască Titu Maiorescu’’.
Fără să fi reușit o reluare a colaborării la ‘’Convorbiri literare’’, conștient de locul
uriaș deținut în cultura noastră de prestigioasa revistă ieșeană, Caragiale a
încercat în anul următor (1909) „o nouă și ultimă expresie a unei «mea culpa»“ :
„Un școlar puțin însemnat, care a știut mai mult să te supere decât să se folosească
de învățăturile dumitale, își permite, cu tot respectul, a-ți trimite din depărtare
urarea sa cordială: Să trăiască ilustrul nostru profesor Titu Maiorescu întru mulți
ani, sănătos, cuminte și vesel! așa cum din tinerețe îl știe bătrânul școlar. I. L.
Caragiale – 15/28 febr. 1909

595 | P a g e
Caragiale ṣi epigonii ‘’Convorbirilor Literare’’ - Viaṭa Românească, anul VII, nr.11-nr.12,
noiembrie-decembrie 1912, p.374-381

596 | P a g e
La rubrica ‘’Miscellanea’’ este comentat pe larg un studio al lui E. Lovinescu,
publicat în ‘’Convorbiri literare’’.

597 | P a g e
598 | P a g e
599 | P a g e
600 | P a g e
601 | P a g e
602 | P a g e
603 | P a g e
604 | P a g e
605 | P a g e
606 | P a g e
607 | P a g e
Realitatea de gradul 2 – ‘’Titircă, Sotirescu & Comp.’’
Prin urmare, în ciuda faptului că a participat la diferite întruniri electorale ṣi ṣi-a
exprimat diferite opṭiuni politice, în esenṭă nu realitatea politică
(=REALITATEA de gradul I) îl interesa pe Ion Luca Caragiale, ci imaginea
acestei realităṭi. Scrierile lui Caragiale sunt descrieri ale caragialumii, sunt texte
prezentînd diferite puncte de vedere, scene-realităṭi de gradul II, reflectînd scena
politică permanent updatată. În aceste flashmoburi din diferite locuri sau localuri,
autorul schiṭează instantanee care aparent nu pătrund în profunzimea psihologiei
participanṭilor, Caragiale considerînd că timpul este o succesiune de
‘’MOMENTE”” ṣi deci ‘’Comicul trebuie să surprindă. Tragicul trebuie pregătit
de la început.’’(I.L. Caragiale). Din marea tragedie la care a lucrat tot timpul
exilului, s-a păstrat doar un început neterminat. Încă din 1905, primul an cînd a
ajuns la Berlin, Caragiale a fost preocupat de scrierea unei piese cu redistribuirea
rolurilor din piesele anterioare. O rescriere a textelor sale, o realitate de gradul II,
ca o copie a unei caragialumi înveṣnicite. O comedie atît de îndelung pregătită
încît s-a pierdut în jocul de oglinzi din Realitatea secundă. Acolo unde, într-o
scriere fără sfîrṣit, este inclus ṣi personajul Caragiale. Dacă ar fi apucat să publice
această formă de auto-biografie scenică, cu siguranṭă ea s-ar fi numit ‘’Titircă,
Sotirescu & Comp.’’
Aṣa cum pînă la apariṭia tiparului, textul era transcris ṣi retranscris de diferiṭi
copiṣti, acest text ar fi fost să fie o altfel de copie a unei altfel de caragialumi, o
încununare a întregii opere, un hiper-text. Hipertextul se găseşte frecvent în
formatul tipărit: în textul biblic, în enciclopedii, glosare şi dicţionare, cărţi
medicale şi acte legislative cu amendamente, cataloage şi ghiduri de călătorie,
cărţi de bucătărie şi reviste ştiinţifice, în rezumate şi indexuri, în textele literare,
etc. ‘’Numesc hipertext orice text derivat dintr-un text anterior prin transformare
simplă (procesare) sau de transformare indirectă (imitaţie)”). Termenul se referea
la data apariţiei exclusiv la domeniul umanioarelor, denotând relaţia care uneşte
un text B (un hipertext) cu un text anterior A (hipotextul), pe care este grefat într-
o altă manieră decât comentariul (metatextul). Hipertextualitatea reprezintă
aşadar relaţia de derivare a unui hipertext dintr-un hipotext; imitaţie şi
transformare, pastişă, parodie, eroi-comic, travesti, şarjă, a la maniere de,
forgerie, transpoziţie etc. [Pascu (Popescu) 2006] apud Elena Ungureanu: Textul
şi –textele. {Termenul nu trebuie confundat cu ‘’hypertextualitatea’’, care
reprezintă textualitatea Internetului. "Very unlike digitized hypertext, which
simulates the complexity of things and behaves like a game of the world, the book
shrugs off all confusion between language and world, reality and representation;
it intrinsically aims for effects of truth (of which literary fiction in particular is at
bottom only the inverted double). On the whole, the book fortifies social
conversation by producing arguments" (Patrick Bazin).}
608 | P a g e
Martoră la aceste conversaṭii dintre scriere ṣi rescriere, fiica dramaturgului
surprinde porṭile prin care realitatea (biografică) pătrunde în operă ṣi modelează
o nouă realitate. Canalul de comunicaṭie rămîne deschis între cele două existenṭe,
ṣi uneori, pe principiul vaselor comunicante, cuvintele trec în dincolo de noi. De-
acolo, aceste dovezi pe care se întemeiază demonstraṭia că nemurirea e în noi, ṣi
că ceea ce e dincolo de noi nu este decît imaginea ei în afara noastră, de acolo se
reîntorc pline de amintiri din de dincolo de ceea ce este. Ecaterina Logadi îṣi
aminteṣte despre tatăl ei:
‘’Se gîndea cu puṭin înainte de moarte să scrie o piesă de teatru care să fie urmarea
‘’Nopṭii furtunoase’’ ṣi care s-ar fi intitulat ‘’Titircă, Sotirescu & Comp.’’ Din
caietul care poartă acest titlu ṣi pe care recent l-am donat Muzeului Literaturii de
pe lîngă Uniunea Scriitorilor din R.P.R., caiet în care se află o serie de note
disparate ṣi greu descifrabile, se vede că el nu ajunsese încă la o închegare
definitivă a planului său. În proiectul acestei piese interveneau ṣi personagii din
‘’O scrisoare pierdută’’, ca de pildă Caṭavencu. Acṭiunea s-ar fi petrecut cu
douăzeci ṣi cinci de ani mai tîrziu decît ceea din ‘’O Noapte furtunoasă”. În
general, din acele notiṭe se văd destul de detaliat situaṭiile la care aveau să ajungă,
după douăzeci ṣi cinci de ani, eroii din cele doua piese. Unii din ei încep chiar să
vorbească. Aṣa, Rica Venturiano, probabil în vreun discurs:
"Rică (cu putere ṣi volubilitate ṣi emoṭie crescîndă): Da, am apărat o viaṭă
întreagă fără ṣovăire ideile mele, ideile progresiste, instrucṭiunile, Constituṭiunea,
acel pact fundamental al nostru al tuturor pentru care am vărsat atîtea secole
generoase ṣiroaie de sînge, da! le-am apărat cu un amor sincer (deṣi) dezinteresat,
ca o adevărată tigresă care, sentinelă neadormită, stă totdeauna gata la postul său
de onoare spre a-ṣi apăra ca o leoaică desperată micii ei puiṣori favoriṭi care n-au
decît pe mama lor în combaterea luptei pentru existenṭă, ṣi a evoluṭiunei generale
precum ne spune ṣtiinṭa modernă ca o garanṭie.
Prinṭul: Il est vraiment remarquable cet animal!"
Sau o scenă între Caṭavencu ṣi Rică:
(cu Rică, după împăcăciune)
Caṭavencu: Mă rog dă-mi voie: ori avem dreptate, ori n-avem dreptate, din
această dilemă nu poṭi ieṣi, ori, dacă avem dreptate...
Rică: Dă-mi voie ... ăsta poate fi punctul de vedere al dv. Suspin însă...
-Însă ce?
-Însă ... (după multă reflecṭie) Dă-mi voie: noi zicem aṣa: ori aveṭi dreptate, ori
n-aveṭi dreptate; din aceasta dilemă nu puteṭi ieṣi! Ori ... dacă n-aveṭi dreptate...
-Ba, pardon!
-Ba, pardon eu!
-Atunci nu rămîne decît să facem apel la opinia publicului"

609 | P a g e
Dintr-un articol de propagandă electorală apărut în ziarul ‘’Politica’’ din Buzău,
(unde Caragiale a avut o berărie în gară), aflat în acest caiet ṣi însemnat pe dos
de tata, se vede că piesa trebuia să fie tot o satiră a moravurilor politice care
existau la noi în ṭară în acel timp. Aceasta reiese limpede din dialogul Rică-
Caṭavencu reprodus mai sus, precum ṣi din textul articolului din ziar.
Despre această piesă el ne-a vorbit ṣi ne-a dat amănunte asupra personagiilor,
numai că portretele lor le schimbă mereu.’’
= Scrie un Caragiale despre un Caragiale.
Aṣa cum hipertextul este un text în text în text, ṣi fiecare text pare o copie după
o matrioṣcă.
Chiar dacă uneori re-scrierile sale au un caracter auto-parodic, tehnica parodierii
a practicat-o Caragiale în multe scrieri despre ‘’scriitura’’ altora. El realizează
astfel o parodie a parodiei, un amalgam specific scriiturii postmoderne, în care
dublează actul ficṭional prin cel critic. Astfel, scriitorul Caragiale este ṣi propriul
său critic literar, sau, dimpotrivă, din perspectiva criticului îṣi compune creaṭia
literară ṣi re-scrie dimensiunile caragialumii. Caragialumea, privită din exterior,
este un colaj din diferite tipuri de material: – comedii, drame, nuvele, povestiri,
poezii, schiṭe, articole politice, ode, parodii, traduceri, scrisori, ṣi alte mofturi.
‘’ Cititorul trece ca o furnică de la o schiṭă de Ion Luca Caragiale la o fabulă de
Caragiale, de la o comedie de Caragiale la un basm de Caragiale, de la o nuvelă
la un sonet, telegrame, conferinṭe, mofturi, ṣi alte cele care reprezintă zig-zag-
urile unei vieṭi. Între o cuvîntare la o întrunire politică ṣi un toast la o masa festivă,
regăsim, ca pe o bandă-Mobuse, epigrame ṣi ode, printre drame ṣi povestiri, ṣi
trecem de la o schiṭă de Caragiale la altă schiṭă de Caragiale, apoi la romane ṣi
pamflete politice. Un Zig-zag!... perpetuu în care vedem cum Caragiale îl rescrie
pe Caragiale. Despre ‘’Titircă, Sotirescu et Comp’’ ṣi alte scrieri virtuale nu
putem spune decît că ele sunt, ca ṣi toate celelalte, ale lui Caragiale ṣi ale
caragialumii’’ – (autocitat, vol.20, pag.338) Andrei Pleşu conchidea: “De aceea
problema nu este dacă, astăzi, Caragiale este sau nu este actual, ci, invers, dacă
noi suntem sau nu caragialeşti.”
Despre Caragiale nu se poate spune nimic: nici dacă a existat, nici dacă nu a
existat. Tot ce ṣtim despre el este doar ceea ce se spune (că s-a spus). Personajul
devine mitic. ]
‘’— Eu, nene Iancule, n-am avut noroc să dispun de părinţi care să-nţeleagă de
ce fel de copil dispuneau, pe onoarea mea! Păcat că nu m-au dat să-nvăţ filozofia!
eu ieşeam filozof, să nu crezi că spun mofturi! filozof: asta era nacafaua mea, nu
negustor! Şi-n adevăr, Mitică este un cap filozofic. Totdeuna când ne vedem,
trebuie să-mi toarne un aforism remarcabil. (‘’Țal!’’)
Regretând că nu a studiat la şcoli înalte înţelepciunea regină, Caragiale poate fi
considerat autor al propriei filosofii a operei. În istoria culturii moderne,

610 | P a g e
caragialismul este un concept care derivă din înţelesurile operei sale cu valoare
mitologică şi care se referă la ilustrarea cu exemple a importanţei şi a
consecinţelor salturilor istorice asupra evoluţiei mentalităţilor şi a progresului
moral al umanităţii.(Luiza Marinescu).
‘’Tot Mitică: ‘’-Amice Costică, nu mai merge cu căldurile acestea dropicale. M-
am hotărât în fine să plec mâine dimineaţă.
-Costică: Unde?
Mitică: La băi... Să-mi scrii.
Costică: Adresa?
Mitică: Nu ştii?... "Mitică".
Costică: Bine. "Mitică" ştiu; dar unde?
Mitică: "Mitică, la băi".
Costică: Bine, la băi, ştiu; dar unde la băi? Băi!
Mitică: "Mitică... la băi... în Europa."
=[=Miticismul reprezintă o atitudine, un mod de comportare specific miticilor.
Caragialele, în căutarea miticului, colindă tropa-tropa prin Europa.
„…mărturisesc că nu-nţeleg. Ce-are a face familia mea, care nu e nobiliară, cu
operele mele!’’ notează Caragiale. Ba, tocmai că are! Vociferează unul ca mine.
Personajul Ion Luca Caragiale s-a născut în satul Haimanale, de lîngă Ploieṣti.
Conform actului de botez (scris cu alfabet chirilic), Ioanne L. Caragiali s-a născut
pe 1 februarie (stil vechi / 13 II stil nou) 1852, ṣi a fost botezat în legea
pravoslavnică a Bisericii Răsăritului. Era fiul nelegitim al lui Luca St. Caragialli,
născut la Constantinopol,[„în ţinutul Turchiei", cf. actul de deces], ṣi al
Iecaterinei Karaboas, fiica unui negustor grec din Braṣov.
Dinastia Caragiale a fost întemeiată de bunicul său, Ștefan Karaialis, care era
originar din Kefalonia. Caragiale susṭinea că bunicul său vine din insula Idria (la
sud de Atena, Grecia), ṣi că el este neam de ‘’idriot’’. Am fost, precum ţi-am spus
de multe ori, sămânţă de idriot, vecinic doritor de alte orizonturi" ( idrioṭii sunt
de origine albaneză). Venit ca bucătar în alaiul domnitorului fanariot Ioan
Gheorghe Caragea (de la care se pare că i se trage şi numele), Ștefan a avut trei
fii care au devenit nume cunoscute în istoria teatrului românesc:
Iorgu Karagiale (1826 – 1894 actor, ca si sotia sa.
Luca Ṣt. Karagiale (1812 – 10 septembrie 1870), actor, împreună cu prima sotie,
Caliopi (Caloropoulos) cîntăreaṭă în vodeviluri. [În actul său de cununie, Luca
Caragiali (cu ultima variantă ortografică: Carageally). nu îşi dă numele de
familie, la anul 1838, ci acela de Luca sân (adică fiul lui) Ştefan. Pe la 1850, Luca
părăseṣte teatrul, despărţindu-se şi de Caliopi, dar fără să divorţeze oficial de ea.
Cf. https://xdocs.ro/doc/serban-cioculescu-viata-lui-caragiale-xn4k9dr5l3oj
Kostache Karagiale (1815 – februarie 1877), a fost cel mai cunoscut dintre cei
trei fraṭi.

611 | P a g e
=În timpul vieṭii sale, I.L. Caragiale a trăit schimbarea de 5 ori a numelui ṭării (ṣi
schimbarea imnului, ṣi schimbarea drapelului).
El s-a născut în 1852 în Principatul Țării Romăneṣti.
După 24 ianuarie 1859, prin unire cu Principatul Moldovei, ṭara primeṣte numele
de Principatele Unite
La 22 ianuarie/3 februarie 1862 Principatul Moldovei și Principatul Țării
Românești s-au unit oficial pentru a crea Principatele Unite Române (sub
domnitorul Alexandru Ioan Cuza).
După abdicarea lui Cuza din 22 februarie 1866, numele ṭării a fost schimbat,
intrînd în vigoare o nouă constituție, care dădea țării numele de România.
Succesorul lui Cuza, prințul Karl de Hohenzollern-Sigmaringen, a fost proclamat
Domnitor drept Carol I al României la 20 aprilie 1866.
Republica de la Ploiești este denumirea unei mișcări antimonarhice din data de 8
august 1870, miṣcare la care a participat ṣi tînărul Ion Luca Caragiale.
La 9 mai/21 mai 1877 România s-a proclamat pe deplin independentă, iar la 14
martie/26 martie 1881 a devenit Regatul României
==La sfîrṣitul secolului XIX ṣi începutul secolului XX, Ion Luca Caragiale a avut
mai multe încercări de a se stabili la Cluj, la Sibiu sau la Braṣov, toate localităṭi
din Ungaria [==Austro-Ungaria, numită și Dubla Monarhie împărătească și
crăiască (kaiserlich und königlich Doppelmonarchie sau k. u. k.
Doppelmonarchie) sau Monarhia Dunăreană, desemnează statul condus de
monarhii Habsburgi în Europa Centrală și în Europa de Sud-est între 1867 și
1918. Acest stat a existat după transformarea Imperiului Austriac într-o dublă
monarhie pe baza compromisului austro-ungar din 8 iunie 1867, recunoscut în
Austria prin constituție începând cu 21 decembrie 1867, până în 31 octombrie
1918 (când Ungaria a ieșit din uniune). Monarhia austro-ungară se compunea din
două state: din „Regatele și Țările reprezentate în Consiliul Imperial”, neoficial
Cisleithania (stat numit oficial Austria doar din 1915), și din „Țările Sfintei
Coroane Ungare a lui Ștefan“, neoficial Transleithania (stat numit colocvial
Ungaria). Altfel spus, Dubla Monarhie era formată dintr-un imperiu (al țărilor
austriece) și un regat (al țărilor ungurești). . Șeful de stat comun era Împărat al
Austriei și Rege Apostolic al Ungariei din casa de Habsburg-Lorena. Din 1867
până în 1916 a domnit Francisc Iosif I,[ https://ro.wikipedia.org/wiki/Austro-
Ungaria]
=În 1905 Ion Luca Caragiale pleacă în exil ṣi se stabileṣte definitiv la Berlin,
capitala Imperiului German. [=Termenul Imperiul German (în limba germană:
Deutsches Kaiserreich) se referă de obicei la Germania începând cu fondarea ei
ca stat național unificat la 18 ianuarie 1871 și până la abdicarea ultimului kaizer,
Wilhelm al II-lea, la 9 noiembrie 1918.]

612 | P a g e
Se poate spune că Ion Luca Caragiale ṣi-a trăit toată viaṭa undeva în Europa, într-
un principat, o republică, un regat ṣi un imperiu, ‘’un vecinic doritor de alte
orizonturi’’. În acest spaṭiu, undeva, pe o scenă, se joacă întotdeauna un
Caragiale. Dintotdeauna s-a jucat ‘’Caragialele nostru’’ cel de toate zilele.
Caragialele pre-există orice scenă, ṣi a pre-existat caragialumii. Sau poate?
Tocmai de aceea Caragialele coexistă cu toată caragialumea. Întotdeauna, pe o
scenă, undeva, va exista un Caragiale. Sau se vorbeṣte despre Caragiale. Sau se
vorbeṣte în limba lui Caragiale.
Orice act de comunicare presupune un schimb reciproc de informaṭii, transmise
de la un actor-emiṭător către un receptor (=destinatar al mesajului). Textul, trimis
de către un scriitor către un cititor, (prin intermediul unui actor), păstrează
caracterul linear al limbii, care exclude posibilitatea de a pronunṭa două elemente
lingvistice în acelaṣi timp. Vorbirea concretizează organizarea limbii în lanṭul
vorbirii, în aṣa fel încît, cu cît vorbim mai mult, cu atît uităm mai mult. Și cu cît
citim mai multe despre Caragiale, cu atît ṣtim mai puṭin despre Caragiale.
Cine mai citeṣte azi Caragiale? Cine mai are timp de citit cărṭi atunci cînd toate
lumea scrie? Ce ar trebui de știut despre comunicarea prin mesaje? {cui să-i scrii?
Ce să scrii? Când să scrii? ṣi mai ales, de ce?, astea sunt întrebări pentru altă data.
Deocamdată, important e să ‘’„Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!’’ {Întrucât este
unul dintre cele mai rapide moduri de a comunica unul cu celălalt. Dar, uneori,
există unii expeditori anonimi, care trimit mesaje enervante și neplăcute pentru
cei dragi.} Patrick Bazin vorbeṣte ‘’despre riscurile hypertextului’’ care
pulverizează limitele textului ṣi relaṭia sa cu realitatea. "Another risk, of which
any Internet user is conscious, is that of a nomadic roaming or surfing that has
lost its bearings -- or its correlate, confining oneself around singular, self-
maintained or self-sustained problematics. This double slippery slope vis-à-vis
the fundamentally universalist model of the book finds an echo in postmodern
relativism and can lead to a kind of cultural tribalism. A third difficulty has to do
with the possible disqualification of "eyewitnessing" and its relation to reality (as
distinguished from what Derrida calls proof) which the book knew how to
guarantee -- by engaging, through the ethos of what was fit to be printed, the
responsibility and so to speak the reality of the author, even if he had lied or
deluded himself. On the contrary, the constant updating in real time of an
electronic magazine, such as the one with which the IPSI Institute in Darmstadt
is now experimenting, illustrates forcefully one of hypertextuality's paradoxes:
by one reckoning, the most immediate reality bursts onto the screen; by another,
it loses all its force for lack of having been truly inscribed there. At the same time
that it explodes the limits of text, hypertextuality revives one of the founding
questions of culture: by what mediations can private experience and collective
practice enter into exchange?" (Patrick Bazin, Toward Metareading. ‘’The Future

613 | P a g e
of the Book’’ - Proiectul său digital este mediat de acordul semnat în 2008 cu
Google, ca urmare a unei cereri de ofertă lansate de orașul Lyon și la digitalizarea
unei mari părți a fondurilor bibliotecii vechi sau aproximativ patru sute de mii de
volume.) Anticipînd parcă atîta scriitoricime ṣi atîta scriitorism, Caragiale scrie:
=‘’Pentru un român care ṣtie citi, cel mai greu lucru e să nu scrie’’
Scrisul aparṭine emiṭătorului ṣi cititul aparṭine destinatarului mesajului scris.
Cum ar suna oare Caragiale, în lectura lui Caragiale? Caragiale în traducerea lui
Caragiale? Caragiale în rolul lui Caragiale?
-Caragiale… ṣi mai cum?
-E destul atîta: Caragiale!....
[nota mea – NICIODATĂ nu e destul Caragiale! Pentru atîta caragialume!]
Personajul-Caragiale îṣi caută propria identitate printr-un labirint de texte
suprapuse, copii ale unor copii, realitaṭi de gradul X, tot mai îndepărtate de
realitatea textului-iniṭial. Capcana textului re-tipărit împinge cititorul spre citiri-
multiple, nivelele lecturii unui Caragial depăṣind metalectura caragialumii.
Biografia autorului ṣi cronologia operei sale ar trebui să formeze un tot unitar.
Contextualizarea spaṭio-temporară reflectă imaginea omului din spatele operei
sale, dar ṣi modul în care opera se reflectă asupra biografiei autorului.
Parafrazîndu-l pe Borges, nimeni nu s-a gîndit că omul ṣi cartea sa erau un singur
labirint. Caragialele călătorindu-se în căutarea lui Caragiale.
Caragiale recitindu-l pe Caragiale, Caragiale rescriindu-l pe Caragiale, Caragiale
de vorbă cu Caragiali.
Orbul e iarăşi printre noi” – „Şi-n noi”
Personajul care vedea dincolo de cuvinte reprezintă o privire de ansamblu a
autorului asupra evenimentelor petrecute în caragialumea ultimiilor lui ani. Spre
deosebire de scriere ṣi de re-scriere, care sunt cele două aspect ale activităṭii
scriitorului, citirea ṣi re-citirea sunt cele două faṭete care alcătuiesc ansamblul
activităṭii cititorului. Atît scrierea, cît ṣi citirea, au două nivele distincte de
realizare a semnificaṭiei: ’Citesc ṣi scriu, scriu ṣi citesc, citesc ṣi trăiesc, trăiesc
pentru a scrie mai bine, ṣi astfel să mă înṭeleg mai bine’’ Și, după toate cîte le-a
scris, Nenea Iancu Caragiale concluzionează: ‚’ ‘’Știu că n-am talent la scris ṣi
pace.’’
Meta-Citirea ṣi meta-înṭelegerea unui text pleacă de la afirmaṭia simplă – ‘’Citesc
ce scriu.’’ Elementul de compunere ‘’Meta-‘’ exprimînd noṭiunea de
transformare, de modificare, de schimbare, este folosit la formarea unor
substantive ṣi adjective noi. Dar Meta-lectură? Ce înṭeles adaugă cititorul atunci
cînd foloseṣte prefixoidul ‘’meta-‘’? Acel ‘’dincolo de’’, spaṭial ṣi temporal, e un
‘’după’’, sau un ‘’dincoace’’ de noi? Dincolo de Caragiale e un alt Caragiale.
Caragialele recitindu-l pe Caragiale. Caragialele rescriindu-l pe Caragiale. .
Caragialele retrăind un Caragiale, în contextul caragialumii. ’Titircă, Sotirescu &

614 | P a g e
Comp.’’ este într-adevăr un transfer ‘’De la Caragiale la Caragiale’’? Un text
despre un alt text. Metatextul este textul care interpretează un alt text. În relaţia
operă–cititor, referitor la fidelitatea faţă de structurile textului, interpretarea poate
fi aşezată pe un nivel ‘’meta’’, metatextul fiind rezultatul unei analize complexe,
aprofundate a textului, prin aplicarea unui demers critic, o ipoteză asupra textului.
Metatextualitatea este una din cele cinci tipuri de relaţii stabilite în text,
identificate de Gérard Genette, relaţie ce defineşte statutul unui text care se
prezintă drept comentariul unui text anterior. Deasemenea, prin metatextualitate
se operează o altă deschidere exegetică asupra operelor literare.
Cu puṭin timp înainte de moarte, Caragiale se gîndea să scrie o piesă de teatru
care să fie urmarea pieselor lui de teatru anterioare: ‘’O scrisoare pierdută’’ ṣi
‘’O noapte furtunoasă’’.
={Pe 18 ianuarie 1879, Teatrul Național din București prezintă în premieră “O
noapte furtunoasă”
‘’Iar la a doua reprezentație, din 21 februarie, am fost iar fluierat, huiduit și
amenințat, de o droaie de patrioți din Garda Civică, cu bătaia în piața Teatrului.
Niște tineri ofițeri m-au scăpat de furia lor.” – mărturiseṣte însuṣi Caragiale. ‘’Tot
atunci, în 30 ianuarie 1879, autorul “Nopții furtunoase” își ia revanșa, publicând
în „Telegraful”, în stil venturianesc: „După o călduroasă reclamă – meliora
causae digna (lb. lat. trad. “cauză mai bună”) -, avurăm nefericita ocasiune de a
constata valoarea acestei hibride inspirațiuni ce depinge într-un mod foarte clar
starea de infectațiune ce caracterisă atmosfera morală în care trăiesc unele
individe ”, semnat “Nairolfus”. Parodia este evidentă și semnătura “Ion sufler”
arată de unde venea batjocora’’ (vezi Ziarul Metropolis)
“Măi, Rică sunt eu!” îi spune autorul “Nopții furtunoase” bunului său prieten Paul
Zarifopol. Nu, nu este dramaturgul, ci gazetarul epocii lui ’Titircă, Sotirescu &
Comp. Caragialele era ṣi el un personaj din caragialume.
‘’ Jupân Dumitrache a trăit în București, pe Calea Șerban Vodă, la numărul 26,
într-o casă plasată în fundul unei curții, cu etaj și geamlâc. De la locuința sa în
sus, până la colțul din strada Pincipatele Unite, era un depozit de cherestea. În
spatele casei fusese cândva grădina banului Costache Bălăceanu, a cărui locuință
împodobită cu o stemă pretențioasă și greoaie, pe lângă biserica Sf. Ecaterina, a
ajuns tot în proprietatea lui. Jupân Dumitrache zis “Titircă inimă rea”, cherestegiu
și căpitan în garda civică, este personajul lui Caragiale din comedia „O noapte
furtunoasă”. Reprezentatul cartierului bucureștean numit atunci “mahala” făcea
parte din clasa de mijloc a societății, despre care Șerban Cioculescu, eminent
exeget al operei carageliene, spunea: Caragiale „n-a născut tipul ci l-a avut sub
ochi, l-a cultivat poate, ca să-l prindă cât mai veridic, ca pe o copie după natură”.
Jupân Dumitrache avea “ambiț”. “Titircă inimă rea” știe că “Vocea patriotului
naționale” combătea tot pentru el, că „sfânta Constituție” îl „reprezinta”. Cu o

615 | P a g e
mână pe burta grasă și alta pe pungă, curios despre “ce mai zice politica”,
disprețuia pe cei cu leafa mică numindu-i „bagabonți”, „coate-goale”, „mațe-
fripte”. Stăpân pe situație, dădea mandate de arest împotriva bolnavilor, bătea
slugile, pe Spiridon, și-l „umfla” pe redactorul Rică Venturiano, un „scârța-
scârța” pe hârtie. (…) / Povestea cetățeanului „onorabil”, negustorul și
„apropitarul” de pe Calea Șerban Vodă cu necazurile lui conjugale, este sursă de
inspirație pentru marele dramaturg. În scrierea piesei și construirea personajului
principal, Caragiale îi dă numele real, atribuindu-i porecla “Titircă inimă rea”,
care era a unui ciomăgaș electoral al vremii ce ieșise din anonimat prin august
1865, când liberalii voiseră să-l răstoarne pe Cuza. Dramaturgul îi adaugă
înfățișarea unui binecunoscut negustor de cherestea al vremii, Dumitru Nicolau
care a trăit între 1825-1900. Se zicea că n-ar fi fost un om ursuz, iar Caragiale era
bine primit în casa lui. Soția negustorului, numită în piesă Veta, purta în realitate
numele Paraschiva și era alintată Vița. Sora Viții – Zița, în piesă – se numea în
realitate Rița. Chiriac, tejghetarul din piesă și amantul nevestei lui Dumitrache,
era Gheorghe Berevoianu, ajuns și el mare “negustor chiristigiu”, la depozitul în
dosul Colței. În urma adulterului, căsnicia a ajuns la divorț; dar până atunci, toată
urbea era la curent cu aventurile nevestei lui Dumitrache. “Măi, Rică sunt eu!” îi
spune autorul “Nopții furtunoase” bunului său prieten Paul Zarifopol. Nu, nu este
dramaturgul, ci gazetarul epocii, care avea nevoie de un pretext pentru a derula
povestea. Întâmplarea cu numărul inversat la poartă este reală.Citiți în Ziarul
Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/ultima-noapte-furtunoasa-a-lui-
caragiale-in-povestea-unei-strazi-calea-serban-voda/
Caragiale scriind despre Caragiale îl trăieṣte pe Caragialele din el, sau pe
Caragialele de dincolo de el. Caragiale despre mitici ṣi miticisme, sau despre
români și românisme! Pentru a-ṣi putea să-ṣi vadă imaginea Caragiale se
îndepărtează de sine, trece dincolo de ceea ce se vede. Ce e dincolo de
caragialumea din oglindă? Ce-ar putea fi altceva decît o caragialume mai mare,
care ne priveṣte, aṣa cum ṣi noi ne privim imaginea oglindită în fîntînă. Și în timp
ce ne oglindim în abis, ṣi abisul se oglindeṣte în noi. Cu cît te uiṭi mai mult în
întuneric, cu atît mai adînc întunericul se uită în tine. Nietzsche, filozoful german
care a spus asta‚( ‘’Când te uiți îndelung într-un abis, abisul se uită și el la tine"),
a mai adăugat ṣi întrebarea: ‚’ Care este adevărul? E omul una din gafele lui
Dumnezeu sau Dumnezeu e una din cele ale omului?" Pentru a putea răspunde la
această întrebare trebuie să te detaṣezi de cele două realităṭi, să treci dincolo de
existenṭa lor spaṭială ṣi temporală.
Această realitate unică, obiectivă, este materia care există în afara conștiinței
omenești și independent de ea. Pentru a o înṭelege, omul a făcut un pas în afara
ei, încercînd, prin cuvinte, să creeze o copie a realităṭii, o REALITATE de gradul
II. Această realitate deschisă spre infinit ṣi spre invizibil cuprinde nu numai tot

616 | P a g e
ceea ce există, ci ṣi tot ceea ce ar putea vreodată exista. Metarealitatea este situată
dincolo de materie ṣi de minte, este o lume adamică unde realităṭile virtuale sunt
amestecate printre rîndurile realităṭi concrete, obiective. Aṣa cum în democraṭie
‚’ the locus of power is in the people’’, metarealitatea este centrul în care se
uneṣte întregul univers cu tot ceea ce se află sau s-ar putea afla în el, inclusiv cu
activitatea mintală. Scriitorul aflat în faṭa unei pagini de hîrtie albe, înainte de a
începe să scrie, îṣi deschide sufletul spre această metarealitate. Cărṭile sunt deci
locul unde se întîmplă minunea, deci metarealitatea nu se formează într-un singur
loc (=locus), ci conturează un ‚’dincolo de’’ definit prin mai multe ‚’loci’’.
Poziṭia determinată ocupată de un scriitor în structura bibliotecii este aceea de
bibliotecar detaṣat de spaṭiul din jur. ‚’Meta-reading? What does my title mean?
I may be the last person in my profession to have learned what one does to a word
when one adds the prefix meta: that one takes one step back from the action and
becomes self-conscious and reflexive about the nature of the act or subject that
follows the prefix. ‘’ ( Lois Kuznets, Meta-Reading). Elementul de compunere ṣi
sentimentul ‚’meta’’ generează o altă realitate: REALITATEA de dincolo de
cuvinte. Realitatea de dincolo de noi, realitatea de care trebuie să ne desprindem
pentru a o putea vedea. Relaṭia dintre noi ṣi cărṭi este este o relaṭie care duce de
la noi la noi. Suntem ca niṣte furnici captive într-un spaṭiu bidimensional, spaṭiul
cărṭii. Metatextualitatea este relaţia care leagă un text de altul prin comentariu,
fără să-l citeze ori să-l numească în mod necesar, este un dialog dinspre noi înspre
noi. Patrick Bazin scrie ‚’Despre metatextualitate’’ ‚’ "Books, the centuries-old
foundation of textualilty, can now be seen as overshadowed by a metatextuality
that extends progressively to the whole complex of modes of representing the
world, to all the different media, while continuing, nevertheless, to function as a
referent. It is for this reason that the difficulty of perfecting and framing the
methods for leafing through "pages" on screen witnesses both an effort to
reconform the book as nonbook, and at the same time the book's permanence"
(Patrick Bazin, On Metatextuality). Biblioteca infinită a lui Borges, recreată pe
internet, este adevărata bibliotecă-labirint. În viziunea lui Borges, lumea este o
imensă bibliotecă, Biblioteca Babel. Despre cărṭi s-au scris alte cărṭi, ṣi apoi
despre aceste noi cărṭi s-au scris alte cărṭi, ṣi continuăm să scriem cărṭi despre
cărṭi. Este o hipertextualitate construită pe verticală, cu texte despre textele
derivate din textele preexistente prin transformare ori imitaţie, pînă cînd se pierde
modelul iniṭial. Și pînă cînd ajungem în nicăierea textului suprem, ’Titircă,
Sotirescu & Comp.’’, textul hipertext care include toate texte anterioare.
Hipertextul (textul în text), constituie forma de structurare a textului cea mai
apropiată de modul de-a fi al conștiinței umane. În acelaṣi timp cu rescrierea
textului lui Caragiale de către Caragiale avem ṣi o aplecare a lui Caragiale asupra
lui însuṣi. Imaginea lui Caragiale privită de Caragiale? Sau imaginea lui

617 | P a g e
Caragiale privindu-l pe Caragiale. În labirintul Bibliotecii, nu se mai ṣtie cine pe
cine priveṣte.
Funcṭia metalinguală, (una din cele 5 funcṭii ale limbajului), care orientează
limbajul asupra lui însuṣi, aparṭine ambilor participanṭi la actul de comunicare
orală. La comunicarea scrisă, scrierea aparṭine emiṭătorului ṣi lectura cititorului.
Și dacă s-au scris ṣi rescris cărṭi despre cărṭi, ṣi cititorul are posibilitatea să
citească ṣi să re-citească o carte. METALECTURA este deci caracteristică
destinatarului comunicării scrise.

=Metalimba este un limbaj profesional specific lingviṣtilor (=un limbaj de rangul

II), folosit de aceṣtia ca instrument specializat pentru a descrie limbile naturale
(=limbaje de rangul I). În ordinea realităṭii obiective, putem defini limba (care
utilizează cuvinte, =semne lingvistice) drept o copie a realităṭii, o realitate de
gradul II. Metalimba, (care foloseṣte cuvinte despre cuvinte, pentru a descrie
realitatea limbii), este deci o realitate de gradul III. Analiza limbajului verbal
poate fi centrată doar pe receptarea comunicării. Din punctul de vedere al
cititorului, cuvintele, ca unităṭi minimale ale realităṭii lingvistice, sunt obiecte
care se succed linear în fluxul vorbirii. Conform teoriei relativităṭii restrînse,
timpul și spațiul nu pot fi definite separat unele de altele. Două lucruri nu pot
ocupa acelaṣi spaṭiu în acelaṣi timp. Obiectele pot exista in acelasi loc in spatiu
dar la timpi diferiṭi.
Semnul lingvistic are un caracter linear (semnificantul) şi se poate analiza în
unităţi componente (v. dubla articulaţie a limbajului). Semnul lingvistic nu
substituie, nu denumeşte o realitate pre-existentă, ci o articulează, o
conceptualizează (adică o segmentează, o distinge în raport cu alte fapte ale
realităţii). Limba nu produce semne pentru semnificaţii existente deja (faptele
realităţii sunt delimitate unele de altele prin limbaj). Caracterul linear al limbii se
manifestă prin lanṭul vorbirii, al scrierii ṣi al citirii. „A citi înseamnă a parcurge
textul liniar, stopând efortul în momentul încheierii; a interpreta înseamnă a reciti
textul de mai multe ori, pentru a-l stăpâni în detaliu. Cititorul, la lectura unui text,
vede realitatea cărṭii. Prin METALECTURĂ, cititorul vede realitatea de dincolo
de carte. În loc să asculte povestea celor 1001 de nopṭi, cititorul descoperă o
povestire despre arta povestirii.
Cuvintele au sens numai în lanṭul vorbirii, putînd fi definite doar în
CONTEXTUL celorlalte cuvinte de pe axa sintagmatică. Acesta este contextul
verbal de gradul I, care reprezintă totalitatea elementelor care preced sau succed
o unitate lingvistică în lanṭul vorbit sau scris. Contextul explicit este ansamblul
secvenṭial (sintagmatic) în care este integrată fiecare componentă a unui enunṭ
verbal împreună cu toate corelatele non-verbale. Contextul de gradul I este
reprezentat de un micro-text.

618 | P a g e
În sens larg, contextul este definit drept un text mai cuprinzător dintr-o scriere,
în care se încadrează un segment discursiv, (fie un cuvînt, o propoziṭie, un
paragraf sau un fragment alcătuit din mai multe fraze), analizat din diferite puncte
de vedere.
Caragiale a fost gazetar, sufleur, prozator, revizor şcolar, copist, profesor,
corector, registrator, director general al Teatrelor, berar, poet, publicist,autor de
comedii, etc. Iar în politică a slujit nonşalant, cu pragmatic sarcasm,
cameleonismul, trecând pe la conservatori şi socialişti, la liberali, junimişti şi
radicali, pentru ca la bătrîneṭe să susṭină „takismul“ conser vator-democrat.
Ion Luca Caragiale poate fi înṭeles doar în contextul celorlalṭi Caragiali.
Caracterul linear al lanṭului vorbirii permite înṭelegerea acestui cuvînt numai în
funcṭie de Caragialii care l-au precedat ṣi de Caragialii care l-au urmat. (contextul
reprezintă totalitatea elementelor care precedă sau urmează o unitate lingvistică
în lanțul vorbit sau scris (în planul sintagmatic). Lectura piesei de teatru ‘’O
scrisoare pierdută’’, scrisă de Ion Luca Caragiale, trebuie făcută în contexul
celorlalte piese de teatru publicate în revista ‘’Convorbiri literare’’ ṣi jucate pe
scena Teatrului Naṭional. Jocul actorilor ṣi reacṭiile spectatorilor, fluierăturile din
sală ṣi aplauzele familiei regale (care asistă la premiera piesei), toate sunt
elemente care fac parte din contextul situaṭional al operei literare, considerată ca
reprezentînd un act de comunicare. Nu e sufficient să citim piesa pentru a o
înṭelege. În afară de lectura textului, trebuie să facem ṣi lectura ansamblului de
împrejurări în care s-a produs actul de comunicare: unde a fost publicată prima
data, de cite ori a fost republicată, care a fost reacṭia criticilor literari, în ce limbi
a fost tradusă, în ce teatre a fost jucată ṣi de către cine, cine ṣi cînd a făcut
ecranizări ale piesei, ṣi multe alte elemente comune scriitorului ṣi cititorilor,
elemente prin a căror descifrare/citire se realizează METALECTURA.
Aṣa cum, la nivelul scrisului, metatextul este un text despre text, la nivelul
cititului metalectura este lectura con-textului unui text, o lectură despre lectură.
Meta.citirea este un mod de a ‘’descoperi’’ un alt punct de vedere în procesul
citirii unui text. Citirea nu este doar o activitate de decodare, ci ṣi un proces de
participare și actualizare de către un cititor activ care recunoaște acest lucru.
Activitatea de receptare a textului, ca proces de cooperare textuală, depăṣeṣte
relaṭia de comunicare emiṭător-receptor, respectiv scriitor- cititor. Dacă lectura
implică relaṭia dintre cititor ṣi text, metalectura se referă la a ști să citești, acṭiunea
este înțeleasă ca o activitate complexă care presupune utilizarea diferitelor tipuri
de cunoștințe care sunt activate pentru înțelegerea și interpretarea unui text. Prin
lectură cititorul urmăreṣte să descifreze conṭinutul comunicării verbale. Prin
analogie cu orice act de comunicare orală ‘’face-to-face’’, METALECTURA
urmăreṣte să descifreze con-textul comunicării verbale. Comunicarea nonverbală
între oameni este comunicarea prin trimiterea și primirea de indicii nonverbale.

619 | P a g e
Conţinuturile afectiv-atitudinale se transmit în proporţie de 55% nonverbal,
38%paraverbal şi doar 7% verbal. Astfel, un mesaj verbal neînsoţit de component
nonverbală şi paraverbală, va fi mai greu de decodificat (aṣa cum este greu de
citit un mesaj verbal nesegmentat. Scriptio continua (Latin for "continuous
script"), also known as scriptura continua or scripta continua, is a style of writing
without spaces, or other marks between the words or sentences. The form also
lacks punctuation, diacritics, or distinguished letter case.
Modurile multiple în care textul interacṭionează cu realitatea ṣi cu ceilalṭi cititori
pot reprezenta context deschise unor interpretări noi. Nivelele de analiză a
textului se multiplică , generînd tot atîtea porṭi prin care un cititor poate avea
acces la textul iniṭial. În timp ce re-citirea textului este o lectură intensive,
(propune o apropiere de detalii, un zoo, o concentrare pe interiorul textului),
metalectura propune o lectură extensivă, (o îndepărtare de textul iniṭial, pentru a
căpăta o altă perspectivă), o concentrare pe exteriorul textului. Dacă discutăm în
termenii opoziṭiei dintre text ṣi metatext, metalectura este ‘’despre lectură’’, este
ceea ce este în jurul textului. La acest meta-nivel de înṭelegere a textului cititorul
ajunge prin meta-citire. Asta înseamnă că cititorul îṣi pune întrebări despre ceea
ce citeṣte în timp ce citeṣte. Această căutare și construcție a sensului implică
faptul că cititorul face o serie de operații cognitive (abstractizare, analiză, sinteză,
inferență, predicție, comparație) în cele care pun în joc cunoașterea, interesele și
strategiile, cu aspectele pe care le oferă textul ca atare, în anumite circumstanțe.
În acest fel, lectura devine o interacțiune între cititor, text și context. Procesul de
citire, ca ṣi cel de vorbire, implică cunoaṣterea codului (=cunoaṣterea limbii) ṣi
identificarea semnelor lingvistice ṣi a semnificaṭiilor lor contextuale. Metalectura
este un instrument prin care înveṭi conștientizarea propriilor procese de gândire
ṣi prin care se dezvoltă abilități cognitive superioare ṣi înveṭi ce ai de făcut pentru
a citi, ṣi la ce întrebări trebuie să-ṭi răspunzi pentru a ajunge la nivelul
metalecturii. Unii cititori nu îṣi pun asemenea întrebări, ei fac pur ṣi simplu
lectura textului. Alṭi cititori nici măcar nu ṣtiu că există asemenea întrebări. Unii
citesc de plăcere, alṭii de plictiseală, alṭii din obligaṭie. Doar puṭini dintre cei
puṭini, care vor ṣti mai multe informaṭii despre textul cărṭii, vor face
‘’metalectura’’ ṣi vor înṭelege mai bine informaṭiile din text. Caragiale ne refuză
informaṭiile extra-literare, din afara literaturii scrise de el [‘’Ce-are a face familia
mea, care nu e nobiliară, cu operele mele!’]
De aici încolo începe metalectura, în sensul că, atunci când citești o carte, te poți
opri pentru a te gândi la procesul de citire care a fost efectuat, poṭi judeca dacă
este ușor sau dificil, superficial sau profund, poṭi reciti anumite fragmente sau
poṭi amîna lectura, etc. Făcând aceste lucruri nu citiți, ci judecați acțiunea citirii,
iar acest lucru nu ar putea fi făcut decît dacă nu e cunoscut. Această cunoaștere a
cititului în sine este meta-lectură. Pentru a define metacitirea trebuie să

620 | P a g e
răspundem la cîteva întrebări generale: ce trebuie făcut pentru a citi, de ce citiți
un text, ce necesită pentru a citi bine, ce elemente influențează negativ sau pozitiv
asupra procesului de citire și modul în care acestea sunt controlate, în ce context
sociolingvistic a fost emis un anumit text.Personajul Caragiale se ascunde în
spatele mai multor măṣti, imaginînd caragialumea ca pe un ‘’D-ale carnavalului’’
perpetuu. ‘’ ’Republica lui Caragiale s-a afirmat inedit ca o operă deschisă avant
la lettre prin faptul că a permis timpului naraţiunii să alunece în actualitatea
momentului. Caz unic de suprapunere a realităţii artei în realitatea vieţii, ecoul în
posteritate al operei lui Caragiale uimeşte, fascinează, tulbură generaţiile de
cititori. Paradoxal, în ciuda opiniilor lui Titu Maiorescu despre Comediile d-lui
I. L. Caragiale, lectorul operei lui Caragiale nu mai reuşeşte deloc să ajungă la
catharsis.... purificarea prin artă...’’, concluzionează Luiza Marinescu în finalul
cărṭii sale, ‘’REPUBLICA LUI CARAGIALE, Bucureṣti, 2005. Metalectura
caută să descifreze această ‘’ suprapunere a realităţii artei în realitatea vieţii,’’, ca
ṣi cum caragialumea ar fi generatoare de lumi, ṣi textele ar prinde viaṭă în
realitatea cotidiană: „Din ce în ce mai actual Caragiale. El nu a copiat viaţa şi
limbajul unui timp trăit, el a creat anticipat schema unei societăţi în înfiripare.
Tiparele lui dau serii imense de personaje după câteva modele, atât de noi încât
par inventate de el. Epoca e a lui şi cum durează de o bună bucată de timp şi
priveşte tot mai mult înmulţirea exemplarelor în carne şi oase, ea nu pare să
sfârşească aşa de curând şi merită câte o menţiune, verificând din când în când
puterea scriitorului de a face, ca Dumnezeu, oamenii cu niţel noroi.’’ (…)
‘’Privind viaţa personajelor din afară şi din interior în acelaşi timp, Caragiale
descoperă clişeele identitare şi dialogul ca singură şansă a convieţuirii în marea
diversitate a lumii. Meşter abil în redarea legăturilor invizibile dintre materialitate
şi spiritualitate, Caragiale compune un joc periculos între virtual şi real, între text
şi lectorul din orice moment, care-i interpretează opera.’’ (Luiza Marinescu).
Metalectura înseamnă a ṣti să-l citeṣti pe Caragiale dincolo de textul cărṭii. Ce
informaṭii include autorul în text ṣi de ce? Pentru mine, ca cititor, sunt informaṭii
convingătoare? Sunt suficiente? De ce da ṣi de ce nu? Care sunt informaṭiile pe
care autorul le omite, ṣi ce implică aceste omisiuni? De ce neagă paternitatea unor
texte al căror autor sigur este? De ce nu îṣi asumă paternitatea altor texte, pe care
nu le semnează? Ce înseamnă această omisiune – că nu îṣi asumă
responsabilitatea conṭinutului, sau de ce îṣi ascunde identitatea? Este textul
informative, predictive, sau este orientat spre amintiri personale ori spre trecut?
Informaṭiile pe care le prezintă autorul sunt similar cu alte informaṭii prezentate
de el în alte texte, sau sunt informaṭii care intră în contradicṭie cu ce spusese tot
el anterior? Sau intră în contradicṭie cu alte informaṭii pe acelaṣi subiect din alte
surse? (de exemplu evoluṭia relaṭiilor sale cu Eminescu). Îṣi exprimă autorul
emoṭiile, simpatiile ṣi antipatiile pe un anumit subiect sau faṭă de anumite

621 | P a g e
persoane? Are subiecte preferate, ṣi de ce? Și poate, una din întrebările
fundamentale este păstrată în corespondenṭa intima, care nu era destinată
publicării. Pentru unii, citirea tuturor acestor urme ale trecerii lui Caragiale prin
lume reprezintă un joc de memorizare a unor date biografice ṣi istorice, pentru
alṭii un process de înṭelegere, pentru alṭii o atitudine de a învăṭa ‘’orice fel de
informaṭie’’ într-un mod amuzant, de reconstituire a unui puzzle. Pentru unii
biblioteca cu cărṭi scrise de Caragiale ṣi cu cărṭi scrise despre Caragiale, ṣi cu
cărṭi de citit sau de recitit, se tranformă într-un joc de cărṭi. Mai devreme sau mai
tîrziu, pe ruinele bibliotecii va curge un rîu de nisip ṣi un computer (Vox 114)
interacṭionînd cu oamenii ca o persoană reală, va silabisi în faṭa urmaṣilor
urmaṣilor noṣtri numele personajului principal din galaxia Gutenberg:
-CA – RA – GIA - LE!

622 | P a g e
623 | P a g e
624 | P a g e