Cioculescu - Varietati PDF

+ERBAN CIOCULESCU
VARIET{|I CRITICE
LITERA
CHI+IN{U, 1997
2 +erban Cioculescu
CZU 859.0.09
C 51
Not[ asupra edi\iei
Compartimentul }nceputurile literaturii artistice a fost repro-

dus dup[ Istoria literaturii rom`ne moderne de +erban Cioculescu,
Vladimir Streinu =i Tudor Vianu (Editura Eminescu, Bucure=ti, 1985),
celelalte texte dup[ volumul: + e r b a n C i o c u l e s c u , Variet[\i
critice (Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1966).
Coperta: Isai C`rmu
ISBN LITERA, 1997

Variet[\i critice 3
Biobibliografie
1902 7 septembrie. S-a n[scut, la Bucure=ti, +erban, fiul lui Nicolae

Cioculescu, inginer naval, =i al Constan\ei (n[scut[ Milloteanu).
19131920 +erban Cioculescu ]=i face studiile la Institutul Schwetz-
Thierrin =i la Liceul Traian din Turnu-Severin.
19201923 +erban Cioculescu ]=i continu[ studiile la Facultatea de
Litere =i Filozofie a Universit[\ii din Bucure=ti.
1923 Debuteaz[ cu cronici literare ]n Facla literar[ a lui N. D. Cocea.
19241935 +erban Cioculescu este profesor secundar la G[e=ti =i
Bucure=ti (p`n[ ]n 1946).
19261928 Studiaz[ filologia romanic[ la Sorbona =i la cole Pratique
des Hautes tudes.
19281937 Este titular al cronicii literare la revista Adev[rul.
1935 +erban Cioculescu debuteaz[ editorial cu volumul Coresponden\a
dintre Ion Luca Caragiale =i Paul Zarifopol (completat ]n 1964
cu Documente inedite).
19381942 Continu[ publicarea Operelor lui Ion Luca Caragiale (vol.
IV-VII), ]nceput[ ]n 1930 de Paul Zarifopol.
1940 Public[ Via\a lui I. L. Caragiale (ed. a doua 1971, ed. a treia
1972, ed. nou[ 1986).
1942 I se tip[re=te volumul Aspecte lirice contemporane.
1944 Public[, ]n colaborare cu Vladimir Streinu =i Tudor Vianu, Is-
toria literaturii rom`ne moderne (alte edi\ii 1971, 1985).
1945 }=i tip[re=te teza de doctorat, Dimitrie Anghel. Via\a =i opera.
1946 Editeaz[ o excelent[ Introducere ]n poezia lui Tudor Arghezi
(edi\ie rev[zut[ 1971).
4 +erban Cioculescu
19461948 +erban Cioculescu ]=i ]ncepe cariera universitar[ la Facul-

tatea de Litere a Universit[\ii din Ia=i.
1947 Public[ lucrarea Curs de istorie a literaturii rom`ne moderne.
Literatura militant[.
19591965 }mpreun[ cu Alexandru Rosetti =i Liviu C[lin ]ngrije=te
edi\ia critic[ a Operelor lui I. L. Caragiale (vol. I-III).
1963 Public[ volumul Scrisori =i acte.
19631965 }=i continu[ activitatea de profesor la Institutul Pedago-
gic din Pite=ti.
19651974 Este profesor =i =ef de catedr[ la Facultatea de Limba =i
Literatura Rom`n[ a Universit[\ii din Bucure=ti.
19651967 Este redactor-=ef al revistei Via\a rom`neasc[.
1966 Vede lumina tiparului volumul lui +erban Cioculescu Variet[\i
critice.
1967 Public[ monografia I. L. Caragiale.
19671974 +erban Cioculescu este director general al Bibliotecii Aca-
demiei Rom`ne.
1971 Vede lumina tiparului volumul Medalioane franceze.
1972 +erban Cioculescu public[ volumul Aspecte literare contempo-
rane. 19321947. Este distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor.
1973 Public[ volumul Amintiri (ed. a doua 1981).
19731989 Public[ volumele IV cu genericul Itinerar critic.
1974 Vede lumina tiparului lucrarea Caragialiana (edi\ie nou[ 1987).
1977 +erban Cioculescu public[ volumele Via\a lui I. L. Caragiale.
Caragialiana =i Prozatori rom`ni. De la Mihail Kog[lniceanu la
Mihail Sadoveanu.
1981 Este distins cu Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor.
1982 Public[ volumul Poe\i rom`ni.
1983 +erban Cioculescu scoate volumele Introducere ]n opera lui Di-
mitrie Anghel =i Introduction a la posie de Tudor Arghezi.
1985 Scoate alte dou[ volume: Argheziana =i Eminesciana.
1987 Public[ volumul Dialoguri literare.
1988 25 iunie. Ilustrul critic, istoric literar =i memorialist +erban
Cioculescu se stinge din via\[.
Variet[\i critice 5
}NCEPUTURILE
LITERATURII
ARTISTICE
6 +erban Cioculescu
[NOTE PRELIMINARE]
Literatura noastr[ din secolul trecut ]ncepe s[ se afirme

abia cu genera\ia de la 1830, c`nd romantismul francez, cu
prestigiul s[u continental, p[trunz`nd =i pe la noi, s[v`r=e=te
o prefacere oarecum miraculoas[ a versului, nedesprins p`n[
atunci din tiparul mecanic al ritmului popular sau chiar din
pasta cleioas[ a prozaismului. Noi nu am cunoscut, ca alte
literaturi vecine, atingerea direct[ cu problematica roman-
tic[. Experien\a interioar[ a romantismului ne-a r[mas
str[in[. Scriitorii no=tri nu au trecut printr-o criz[ mora-
l[, de esen\[ faustic[, demoniac[ sau egotist[, ca urma=ii
spirituali ai lui Goethe, Byron sau Chateaubriand, din alte
\[ri. Boala veacului a p[truns prin unele st`ngace traduceri,
care denot[ c[ s-a luat act de ea, de bun[ seam[, c[ feno-
menul n-a fost ignorat cu des[v`r=ire; dar ea n-a operat pusti-
itor, prin variante morale. }nainte de Eminescu, a=adar, noi
n-am avut un adev[rat exemplar de poet romantic, ]n sensul
plenar al cuv`ntului. Cauzele de neaderen\[ moral[, ]n tot
decursul dintre anii 1830 =i 1866, la esen\a patetic[ a roman-
tismului, ar comporta un studiu deosebit. S[ ne mul\umim
cu unele constat[ri: o cultur[ t`n[r[, ca a noastr[, care nu
trecuse prin succesive etape ra\ionaliste, timp de c`teva se-
cole, nu-=i putea propune eliberarea de sub tirania normelor
silogistice; st[p`ni\i de o veche tradi\ie religioas[, noi nu ne
puteam r[scula ]mpotriva unor principii materialiste, revendi-
c`ndu-ne o rena=tere spiritualist[; nu ni se putea pune nici
Variet[\i critice 7
problema eliber[ii eu-lui, prea str`ns ]ncantenat ]n struc-

tura social[, de conven\ii =i interdic\ii etice. Nu eram pu=i ]n
condi\ii speciale de evolu\ie, ca s[ ni se iveasc[ ]n chip firesc
probleme morale =i literare, ca acelea ce se impuseser[ ]n Apus,
f[c`nd din romantism nu numai un mare curent literar euro-
pean, dar =i o zguduire moral[, urmat[ de ]ncadrarea fo=tilor
artizani ai libert[\ii artistice, ]n r`ndurile lupt[torilor pen-
tru libertatea politic[. Romantismul apusean implic[, a=adar,
pe l`ng[ o estetic[ emancipat[ =i o filozofie religioas[, o moral[
individual[ nu totdeauna de acord cu atitudinea spiritualist[
=i o politic[ de generozitate social[, sf[r`m`nd hotarele egois-
te. Ca orice curent vital impetuos, romantismul e sf`=iat de
contradic\ii fundamentale care-i m[resc ]ns[ prestigiul,
refuz`ndu-se cadrelor logice, prestabilite. Dintre componen-
tele pe care i le-am enumerat, cele estetice =i etice nu vor fi
prea bine asimilate la noi, cele religioase ]=i vor g[si un teren
consolidat, iar cele politice vor avea o deosebit[ rezonan\[.
}ntr-adev[r, ]n aceast[ direc\ie, condi\iile sunt cu totul fa-
vorabile paralelismului dintre preocup[rile literare =i cele
politice. Rena=terea noastr[ literar[ coincide cu rede=teptarea
con=tiin\ei na\ionale. Socialul se ]mplete=te str`ns cu na\io-
nalul, ]n perioada prepa=optist[. Litera\ii =i c[rturarii, mai
]n genere, ]=i simt chemarea de oameni publici =i liberalismul
romanticilor apuseni serve=te, ]n principatele noastre, ca =i
peste mun\i, ca un ]ndemn de afirmare a individualit[\ii
na\ionale. Lingvistica =i studiile istorice devin auxiliare pu-
ternice ale ac\iunii politice. Prin cea dintì, se afirm[ latini-
tatea noastr[, ca un element de prestigiu, pentru revendicarea
unit[\ii na\ionale; prin cercet[rile istorice, acela=i prestigiu
se confirm[ =i se amplific[, ]n ambian\a european[, favorabil[
cre[rii statelor na\ionale. Este vremea c`nd mai to\i scrii-
torii europeni cred ]n func\ia social[ a artei =i se consider[
lumin[torii poporului. Chiar =i ]n statele puternice, care trec
8 +erban Cioculescu
]ns[ prin fr[m`nt[ri sociale proprii momentelor de tranzi\ie,

litera\ii sunt convin=i de eficacitatea cuv`ntului asupra
evolu\iei politice =i ]=i revendic[ rolul de reformatori sociali.
Romantismul dezv[luie transform[ri nea=teptate ]n tempe-
ramentele scriitorice=ti, cum e cazul lui Lamartine care, din-
tr-un poet suav =i eteric, oarecum feminin ]n reac\iunile-i
morale, ajunge agitator liberal =i =eful guvernului provizo-
riu, ]n 1848. Mai nici unul din scriitorii no=tri dintre 1830 =i
1848 nu r[m`ne ]n afar[ de lupta social[ =i na\ional[; fie c[
temperamentul ]i este, r`nd pe r`nd, sceptic =i depresiv, ca
la Grigore Alexandrescu, fie c[ ]n st[p`nirea unei structuri
specifice de iluminat =i de apostol, ca Nicolae B[lcescu, scrii-
torul rom`n se afirm[, ocazional, sau se consacr[ din tot
sufletul, politice=te, misionarismului. Caracterul epocii este,
a=adar, dinamic, angaj`nd diversitatea temperamentelor, care
]n alte ]mprejur[ri, de stabilitate, ar fi fost ]ndemnate s[ se
]ncadreze =i s[ fie oameni de litere, ]n sensul strict profe-
sional. Acest moment va veni la noi mult mai t`rziu, ulterior
form[rii con=tiin\ei estetice. C`nd Eminescu, spre surprin-
derea confra\ilor junimi=ti, exalta ]n Epigonii genera\ia scrii-
torilor ilumina\i de un crez, dar ]n mare m[sur[ nevalabili
sub raportul artistic, el ]=i afirma congeneritatea esen\ial
romantic[ cu poe\ii misionari de la 1848, de=i nu le ]mp[rt[=ea
idealurile, deoarece se formase la =coala german[, organi-
cist[ ]n privirea evolu\iei istorice.
Etapele de formare ale unei con=tiin\e politice sunt mult
mai repezi dec`t acelea ale con=tiin\ei estetice, pentru c[ in-
divizii, ]n cadrul unei culturi ]ncep[toare, se orienteaz[ mai
u=or ]n direc\ia ac\iunii dec`t ]n aceea a specula\iei sau a
crea\iei. Despre o doctrin[ literar[, la scriitorii no=tri din
jurul anului 1830, nu poate fi vorba. Le lipsea acel spirit de
grupare ]n cenacle, unde se fr[m`nt[ manifestele artistice,
precum =i tradi\ia literar[, care asigur[ continuitatea sau
Variet[\i critice 9
st`rne=te reac\iunile ]nnoitoare. De alt[ parte, prestigiul so-

nor al romantismului francez se echilibra, ]n cadrul genera\iei
respective, cu autoritatea clasicilor francezi, din programa
didactic[ de la Sf`ntul Sava. Pu=i ]naintea unor modele felu-
rite =i multiple, scriitorii se arat[ receptivi fa\[ de toate,
ceea ce denot[ orientarea =ov[itoare ]n afar[ =i chiar ]n direc\ia
propriei structuri subiective, pentru surprinderea afinit[\ilor
literare. Un larg eclectism domin[, a=adar, ]nceputurile lite-
raturii noastre din secolul trecut. }ndreptarele artistice, de
care s-a f[cut at`ta caz, ca acelea ale lui I. Heliade R[dulescu,
sunt prea spa\iate, ca s[ produc[ un efect generator de fru-
mos, =i, mai ales, prea pu\in competente. Spiritul critic, at`t
de dezvoltat la creatorii din literaturile constituite =i r[sp`ndit
chiar printre amatorii sau diletan\ii artistici, ]n acela=i cli-
mat, se formeaz[ ne]nchipuit de ]ncet, la ]nceputurile unei
literaturi na\ionale. Printr-un fel de acord unanim, de la G.
Ibr[ileanu ]ncoace, se recunoa=te, ]n programul revistei Da-
cia literar[, cea dintì orientare literar[ precis[. Ea se re-
duce ]ns[ la respingerea traducerilor, ]n ordinea negativ[, =i
la recomandarea izvoarelor proprii de inspira\ie, ca norm[
pozitiv[; at`t =i nimic mai mult; programul ]=i accentueaz[ o
directiv[ na\ional[, f[r[ s[-=i precizeze ]ns[ un ideal de fru-
mos, prin mijloace artistice determinate. Suntem, la mijlocul
veacului, ]nc[ ]n stadiul gramatical =i lingvistic al culturii
noastre, c`nd se discut[ cu aprindere simplificarea alfabetu-
lui chirilic =i se opune etimologismului latini=tilor de peste
mun\i, mai preocupat de relatinizarea total[ a limbii dec`t
de promovarea literaturii rom`ne=ti, solu\ia bunului sim\,
fonetic[. C`t de mult s-a prelungit aceast[ dezbatere o
dovede=te tip[rirea at`t de ]naintat[ ]n a doua jum[tate de
veac a hibridului monument lexical, care se nume=te Dic\io-
narul limbii rom`ne, redactat de Laurian =i Massim, ]n sen-
sul latinist aberant. }nse=i ]nceputurile criticii maioresciene
10 +erban Cioculescu
au fost consacrate problemelor gramaticale, ]nt`rziate din

considerente de politic[ cultural[, care =i-au impus primatul
fa\[ de preocup[rile literare pure. Chirurgia radical[ a pri-
mului critic =i estetician rom`n a operat cu succes abcesul, dar
i-a atras clinicianului n[prasnice resentimente peste mun\i,
st[ruitoare pe alocuri p`n[ la ]nceputul secolului nostru. Cu
o limb[ literar[ nefixat[, desp[r\it[ ]n dialecte provinciale,
fiecare ]ncredin\at de puterea sa absorbant[, p`n[ la impu-
nerea fireasc[ a celui muntenesc, nu se puteau ]ntruni condi-
\iile prielnice crea\iei artistice. Fa\[ de construc\iile arbitrare
ale unor filologi pasionali, care preconizau, din interese de
politic[ cultural[, un monstruos limbaj artificial, f[r[ nici o
leg[tur[ cu limba uzual[, s-a ridicat o stavil[, aceea a poeziei
populare, primit[ ca un mit regenerator. Genera\ii succesive
de c[rturari au investit aceste produc\ii, ]n parte admirabile,
de=i nu totdeauna =tiin\ific culese =i perfect autentice, cu
virtu\i colective, superioare capacit[\ii individuale de crea\ie.
Acestui mit ]i corespunde, pe un plan paralel, cultul pentru
valorile lingvistice cronic[re=ti, ]n care aceia=i c[rturari cred
c[ au descoperit izvoarele de ap[ vie ale limbii moderne. Este
]ns[ de net[g[duit c[, oric`t de discutabile ar fi valorile artis-
tice ale poeziei populare =i ale cronicilor, ca ]ndreptare perma-
nente, ele =i-au verificat caracterul binef[c[tor, ]n ceasul lor,
c`nd b`ntuia furia experien\elor latiniste =i italienizante.
}ntoarcerea la limba uzual[, dup[ aventurile fantastice mai
sus-numite, li se datore=te ]n bun[ parte. E=alonat[ pe mai
multe genera\ii scriitorice=ti, crea\ia limbii literare este ]ns[,
mai presus de orice, oper[ individual[. Un Costache Negruzzi,
ca ]ntemeietor al prozei literare, oric]t a beneficiat de
cunoa=terea izvoarelor istorice na\ionale, p[streaz[ meritul
sim\ului artistic, strict personal; un Mihai Eminescu, ca fon-
dator al limbii poetice, nu poate fi privit cu exclusivitate ca
ne]ntrecut cunosc[tor al limbii populare, din toate \inuturile
Variet[\i critice 11
rom`ne=ti =i al vechilor izvoare, trec`ndu-se peste geniul

elabora\iei sale artistice; iar un Titu Maiorescu, creator al
prozei eseiste, nu e c`tu=i de pu\in motivat prin bunul sim\
de ordin gramatical =i lingvistic, substituit talentului expre-
siei. Dintre cei trei, numai Costache Negruzzi pare o excep\ie,
pentru c[ =i-a realizat destinul, f[r[ s[ fi fost nevoie de un
=ir ]ntreg de ]nainta=i; Eminescu =i Maiorescu sunt ]ns[ feno-
mene de cultur[ progresiv[ =i lent[, peste care s-au altoit ge-
niul =i talentul, am`ndou[, ecua\ie individual[; de altfel ceea
ce am numit excep\onal la Negruzzi apare explicabil, ]ntr-o
dreapt[ axiologie, cu ierarhii naturale. Cantonate ]ntr-un
mediu literar ]n devenire ca acela dintre 1830 =i 1867, isto-
riile noastre literare z[bovesc de obicei asupra figurilor de
dimensiuni mai cur`nd culturale, care =i-au asumat rolul de
]ndrum[tori, f[c`nd ocazional =i literatur[; scrierile lor,
embrionar teoretice, din domenii auxiliare, sunt ]ndeaproape
cercetate, cu instrumente m[ritoare; opera lor de imagina\ie,
c`t[ este, e privit[ ]n func\ie de evolu\ia literar[ a genurilor,
considerate brunetieristic, ]ntr-un fel de perspectiv[ realist
scolastic[; scriitori adev[ra\i, ]n schimb, sunt mai pu\in
pre\ui\i =i repede trecu\i ]n revist[, dac[ s-au p[strat ]ntregi
artei lor =i n-au f[cut carier[ oficial[ de dirigen\i; alte nume-
roase chipuri, de amatori literari, ]mpiedic[ circula\ia pe aleile
istorice, aglomerate cu c`t mai multe nume proprii. }n capi-
tolul introductiv care urmeaz[, ne vom limita s[ selec\ion[m
scriitorii verifica\i cu vremea, prin permanen\a operelor,
neg[sindu-ne ]ndatora\i s[ ]ncepem cu clasicii pe drept neciti\i,
ca Iancu V[c[rescu =i Constantin Conachi; din scriitorii
clasiciza\i prin trecerea anilor, vom re\ine edificiile durabile,
relev`ndu-le frumuse\ile, dar nu vom ]nt`rzia ]n preajma ve-
nerabilelor gr[mezi de moloz, cu ingenioase c[ut[ri de cr`mpeie
de versuri sau de proz[ citabile, ca acele cartu=e de pe c[r[mi-
zile ruinelor romane, din care se p[streaz[ inscrip\ia. Cititorii
s[ nu se a=tepte a g[si rezumate, din operele epice, dramatice

sau chiar lirice, cum i-au deprins unele manuale de strict[
utilitate sezonier[. Se vor da, ]n schimb, caracteriz[ri =i citate
ilustrative; din cunoa=terea operelor, mai relevante dec`t
am[nuntele biografice, at`t de pu\ine, de altfel, pentru epoca
respectiv[, se va schi\a, ]n linii simple =i nepreten\ioase,
fizionomia moral[ a scriitorilor; extinderea biografic[ e cu
totul de prisos. }n\eleg`nd istoria literar[, ]ntemeiat[ ca =i
critica, axiologic, vom m`nui, a=adar, judec[\i de valoare,
raportate nu la idealuri artistice normative, ci la scara de
posibilit[\i a fiec[rui autor, potrivit structurii sale scriito-
rice=ti. }n acest fel, vom selec\iona ceea ce ni s-a ar[tat con-
form cu natura intim[ a creatorilor, omi\`nd cu bun[-=tiin\[
tot ce se ]ndep[rteaz[ de la ea, excluz`ndu-se din componen-
tele structurii sale permanente sau evolutive.
VASILE C~RLOVA
}n privin\a lui Vasile C`rlova, notele biografice sunt destul

de s[race. T`rgovi=tean sau nu, =i-a legat amintirea de ora=ul
natal ori numai al copil[riei, prin cea mai frumoas[ din poe-
mele lui: Ruinurile T`rgovi=tei, care a avut darul s[ patro-
neze inspira\iile lui Grigore Alexandrescu =i I. Heliade R[du-
lescu. Prin mam[, Sevasti\a, se tr[gea din neamul L[custenilor
doljeni; tat[l pare a fi boierna= buzoian; o sor[, Bali\a, moart[
la 20 ani, era coco=at[; alta, Elena, a fost c[s[torit[ cu colo-
nelul Alexandru Florescu. Poetul, n[scut ]n 1809, a ]nv[\at
=coala greceasc[ particular[ =i a compus primele versuri ]n
grece=te, p`n[ ce prietenul lui, I. Voinescu II, ]l pov[\ui s[
scrie ]n limba p[rin\ilor s[i. Era familiarizat cu limba lui
Voltaire, din care traduse un act al tragediei Zare. }nfiin\area
mili\iei na\ionale ]l atrase ]n r`ndurile cavaleriei, ca sublo-
cotenent. Sf`r=itul s[u nea=teptat, ]n 1831, a dat loc la tot
felul de ipoteze. Versiunea N. |inc, a congestiei pulmonare
contractat[ dup[ o nunt[, ca urmare a romanticei ]napoieri,
]n zorii zilei, c[lare, la garnizoan[, s-a acreditat mult[ vreme.
Ea contureaz[ o ]ndoielnic[ fizionomie de galanterie roman-
\ioas[, cu cruzime =fichiuit[ de N. Iorga, care a f[cut haz de
presupusul ofi\er amorezat =i mort t`n[r, cum nu mor, de
regul[, ofi\erii amoreza\i. Din amintirile colonelului Gr.
L[custeanu, v[rul s[u primar, =tim cu certitudine c[ a murit
]n bra\ele acestuia, de tifos. }ntreaga oper[ a lui C`rlova, de
altfel, a fost caracterizat[ de N. Iorga ca o poezie de domni-
=oar[ (S[m[n[torul, 5 iunie 1905). Nu exist[ nici un alt

temei pentru asemenea nedreptate ]n judecata literar[, dec`t
dorin\a istoricului literar de a ridica pe moldoveanul G. Asa-
chi la rangul de cel dintì poet al timpului (Vasile C`rlova,
]n Istoria literaturii rom`ne=ti ]n veacul al XIX-lea, I, 1907).
}n condescendenta comp[timire pentru presupusa maladivi-
tate a poetului, dedus[ din sf`r=itul lui prematur, istoricul
lua drept autentic acel postum portret conven\ional de
frumu=el t`n[r cu fa\a rotund[, delicat[, cu ochii mari,
tri=ti, ca de sim\irea mor\ii apropiate, iar din eronata pre-
mis[ a =ubrezimii trupe=ti deducea chiar consecin\e literare
neb[nuite: ]ntreaga lui fire, tinere\ea, av`nturile boln[vi-
cioase ale unui trup slab, ]l ]ndreptau c[tre acel Lamartine
etc. Asemenea citate, cu totul distonante, nu =i-ar avea jus-
tificarea, dac[ nu am avea ]n vedere exemplificarea primej-
diilor care p`ndesc critica literar[, prin concursul arbitrar al
=tirilor biografice oarecum legendare =i ca atare nule. Cu
excep\ia acestui glas izolat, posteritatea a fost din primul
ceas p[truns[ de ]nsemn[tatea excep\ional[ a lui C`rlova;
trei din cele cinci poezii ale lui, prin care ne-a r[mas, au fost
puse ]n cirucla\ie de I. Heliade R[dulescu ]n timpul vie\ii lui
=i celelalte dou[, postum (Mar=ul circulase ]ns[ ]n foi volan-
te tip[rite chiar ]n anul compunerii, c`nd poetul se ]nrolase
]n mili\ia de cur]nd ]nfiin\at[). Directorul Curierului rom`nesc
pre\uia foarte mult talentul poetic al disp[rutului, chiar dac[
men\iunea critic[ despre compunerile lui mici, dar pline de
foc, ni se pare insuficient[. M[rturia devo\iunii sale se
g[se=te perfect concretizat[ ]n versul:
O stea, care r[sare chiar ]ntr-al s[u apus.
(La moartea lui C`rlova)
Dintre glorio=ii ]nainta=i, Iancu V[c[rescu, autor el ]n-

su=i al unui Mar= rom`nessc, scris la re]nfiin\area mili\iei
na\ionale, cu un an ]naintea lui C`rlova, scoate, din existen\a

acestuia, o ]nv[\[tur[ etic[:
Cum orice neam ]ncepe,
}ntì, prin poezie,
Fiin\a de-=i pricepe.
(Cununa lui C`rlova)
Genera\ia urm[toare i se ]nchin[ prin verbul aprins al lui

Nicolae B[lcescu. Situarea estetic[ a lui C`rlova se datore=te
]ns[ lui Ovid Densusianu (Cursul de literatur[ modern[, ros-
tit ]n 18991901, tip[rit dup[ dou[zeci de ani) =i lui G.
Ibr[ileanu (}nsemn[ri literare, 1919, =i Scriitori =i curente,
ed. II, 1930): am]ndoi ]l socotesc primul poet rom`n, modern
prin sensibilitate =i expresie.
}n perspectiva istoriei literare, se cuvine remarcat[
confluen\a a dou[ curente hot[r`toare asupra forma\iei ta-
lentului poetului: poezia pastoral[ =i poezia ruinelor, din se-
colul al XVIII-lea francez, al[turi de sufletul liricii lamarti-
niene. Conven\ionalul pastor fido nu se reflect[ ]ntr-un fel
mai autentic la C`rlova; dar chiar ]n cea mai discutabil[ din
poeziile lui, e un farmec desuet, ca ]ntr-o gravur[ de epoc[;
ea dateaz[, ]n ]n\elesurile bune =i rele ale cuv`ntului; emo\ia
artificial[, lacrimogen[, ]=i are stilul determinat =i nu se
cuvine dispre\uit[, ci ]ncadrat[ atmosferei respective. Dac[
a fost scris[ la 18 ani, cum afirma I. Heliade R[dulescu ]n
nota biobibliografic[ a necrologului, poezia v[de=te st[p`nirea
precoce a versului, surprinz[toare la cel ce ]ncepuse a com-
pune ]n limba greac[. Cu toat[ dulceg[ria speciei, versul are
=i ceva din simplitatea natural[ care st[ bine pastoralei, o
naivitate ]n expresie =i chiar un sunet romantic, de dezolare,
]n nota final[ a fluierului:
De l`ng[ mine ea c`nd lipse=te,
Natura n-are nimic frumos;
Sufletul tare mi se m`hne=te,

Orice privire e de prisos.
+i drept aceea a t`nguire

Fac s[ r[sune fluierul meu,
L[s`nd =i turme ]n n[pustire,
V[rs`nd =i lacr[mi din ochi mereu.
(P[storul ]ntristat)
Rug[ciune, redactat[ ]n 1828, ]ncepe cu un accent im-
nic, profund, cum nu mai cunoscuse la noi poezia smereniei
dreptcredincioase:
Fiin\[ nalt[, lung[ vedere,
Izvor puternic de m`ngìere,
Pav[z[ sf`nt[ [stui p[m`nt!
D[ ascultare, nu-\i fie sil[,
Unui glas jalnic, ce cere mil[,
Ce a se pl`nge are cuv`nt.
Nu este ]ns[ o rug[ personal[, ci o implorare ]n favoarea

patriei, de multe veacuri os`ndit[ nemilostiv; poema are un
]ndoit caracter: na\ional, de emancipare, cu amintirea ascen-
den\ei romane, =i social, de restaurare a drept[\ii, de ]nce-
tare a asupririi. Pe alocuri, izbucne=te o not[ prepa=optist[,
ca ]n finalul acestei strofe cu nobil[ caden\[, ]n ]nceputul ei:
Trimite-i ]nc[ pl[cut[ raz[,
Negur[ trist[ s[ nu mai vaz[,
Arat[-i cerul tot mai senin;
+i patriotul s[ aib[ fal[
A-=i spune vi\a na\ional[,
La-ntrebarea unui strein.
Poema se ]ncheie cu o me=te=ugit[ ]ntors[tur[ retoric[, la

privirea cerului, ]n apoteoz[ de lumini =i focuri, =i ]n acom-
paniament muzical suav, de zgomot lin; este semn c[
rug[ciunea a fost primit[ =i c[ o soart[ de raze plin[ se
veste=te \[rii. O not[ de progres tehnic se simte, de la P[storul

]ntristat la Rug[ciune, ]n tonul grav al monologului, care nu
se sfie=te s[ devieze ruga, invoc`nd p[g`ne=te Soarele =i fo-
losind, ca =i ]n alte p[r\i, ]ndr[zne\e inversiuni:
Nu cumva, Soare, c[ merit n-are
S[ se numeasc[ na\ie mare,
S[ guste dreptul cuviincios,
C`nd ]n tot chipul spre fal[ poate
Nepre\uite daruri s-arate,
Cu care lumii s[ dea folos?
Cu totul remarcabil[ e sintaxa sigur[, dialectica numeroas[,
frazarea ampl[; f[r[ mijloace plastice deosebite, prin carac-
terul oarecum corporal, care individualizeaz[ mai fiecare
strof[, poema tr[ie=te un fel de via\[ organic[.
Din acela=i an, Ruinurile T`rgovi=tei apar\ine aceleia=i
inspira\ii patriotice, dar cu o lung[ vibra\ie liric[. Este poema
]n care C`rlova =i-a g[sit intensitatea emo\ional[ maxim[. Invo-
ca\iile, apostrofele, t`nguirile romantice r[spund unei sim\iri
patetice, de o rezonan\[ care nu =i-a pierdut efectul. Ibr[ileanu
a indicat cu dreptate notele preeminesciene: expresia negura
uit[rii, precum =i acel profund sentiment de melancolie ]n
fa\a vremelniciei lucrurilor omene=ti. Din aversiune fa\[ de
ideologia umanitar[, N. Iorga suspecta ]n versul:
+i sim\ o t`nguire de lucruri omene=ti
ecouri din lumea Omului cu liter[ mare, idolul f[r[ ochi =i
f[r[ coloare la care se ]nchin[ abstractul veac al XVIII-lea.
Ciudat[ interferen\[ a politicii cu literatura! +i tot at`t de
curioas[ obiec\ia adus[ versului general, neprecis, ]ntr-un
cuv`nt, nepoetic, dup[ ce se admisese c[ e versul care lunec[
mai deplin ]n inima noastr[. Ca to\i dogmaticii, marele is-
toric ]=i =icana pl[cerea, dac[ ]i suspecta ortodoxia. Neav`nd
temeiul s[ ne mortific[m emo\iile estetice, vom recunoa=te
poemei sugestivitatea, remarcat[ de Ibr[ileanu, de=i figura\ia
pe care i-o atribuie lipse=te ]n pasajul exemplificator. De alt[

parte, nu se poate admite nici repro=ul de incoeren\[, adus
de Ovid Densusianu poemei, c[reia i-ar fi dorit mai mult[
amploare =i evocare mai larg[. Nota liberal[, din versurile
finale, ]mpotriva tiraniei, se explic[ istorice=te =i nu aduce
sc[dere ferventei medita\ii. Sim\irea labilit[\ii omene=ti mai
]n genere se ]mbin[ armonios cu regretul fa\[ de slava tre-
cut[ a neamului. Lec\ie de ]n\elepciune =i de civism, ruinele
sunt o speran\[ de viitor. Nu reg[sim ]n Ruinurile T`rgovi=tei
compozi\ia arhitectural[ din Rug[ciune, dar emo\ia e mai
direct[ =i versul fluid, vibrant =i uneori metaforic e al unui
remarcabil poet liric.
Dup[ ]nrolarea sa ]n mili\ia na\ional[, C`rlova a lansat
oarecum o chemare de conscrip\ie a Patriei-mume c[tre fiii
ei. Mar=ul este o compozi\ie meritorie, cu abil[ varia\ie ]n
caden\[, urm[rind parc[ s[-=i ajung[ sie=i, f[r[ partitur[
muzical[.
}n cadrul speciei, poetul ]=i ]nvedereaz[ ]nc[ o dat[ =tiin\a
compunerii, a unui adev[rat artist. Apelul pune ]n vedere
semnifica\ia na\ional[ a re]nfiin\[rii mili\iei, neuit`nd argu-
mentul liberal, al ecoului ]n opinia str[in[t[\ii:
Vie-v[, copii, aminte,
C[ Europa ]ns[=i simte
}n ce cale a\i intrat.
Spirit umanitar, poetul ]ndeamn[ la cru\area, ba chiar =i
la ajutorarea inamicului ]nvins:
}nainte-v[ vr[jma=ii s[ aplece fruntea lor,
S[-=i cunoasc[ neputin\a, ca s[ scape de omor;
Dar atunci a voastr[ m`n[
Pe ei fie mai blajin[,
D`ndu-le =i ajutor.
Ca =i ]n Rug[ciune, intervine, dar mai rar, ]ntors[tura
retoric[:
Pe c`mpia rom`neasc[ o t[cere p`n[ c`nd,

P`n[ c`nd de arme pline s[ nu sune c`nd =i c`nd,
+i p-a c[reia lungime
S[ nu ias[ cu iu\ime
Cetele mereu la r`nd?
Dup[ evocarea ruinurilor, poema se ]ncheie ]ntr-o apo-
teoz[ alegoric[: glasul mili\ienilor a de=teptat din morminte
pe str[mo=ii ale c[ror umbre t[cute privesc corbul ]n[l\at
stema veche a \[rii; ]n f`lfìrea steagului, =i slava iese
din morm`nt =i z`mbe=te insignei, ]n timp ce Patria simte
picur`ndu-i pe s`n, dup[ veacuri de restri=te, cele dintì la-
crimi de bucurie. Poate c[ e =i oarecare conven\ionalism ]n
aranjamentul teatral de la sf`r=it, dar tonul eroic =i sacadat
salveaz[ mar=ul de la discreditul obi=nuit al speciei.
Lui C`rlova, privit ca poet modern, i-ar lipsi nota esen\ial[
a romanticului, dac[ n-ar fi scris }nserarea. Este prima m[rtu-
rie, la noi, a domin[rii lamartiniene =i, totodat[, cea dintì
asimilare complet[ a elegiei romantice, care pune cap[t
c`ntecelor lume=ti, gen Conachi =i V[c[re=ti. Turma, p[storul,
p[stori\ele, Eho, zefirul, filomela sunt r[m[=i\e ale figura-
\iei pastorale din veacul precedent, dar caracterul tutelar al
naturii, pentru muritorii de r`nd, vraja nop\ii, ]n contrast
cu sentimentul singur[t[\ii individuale, cu dezolarea din pri-
cina iubirii neaflate, nelini=tea r[t[citoare, ]n negura m`hni-
rii, asemuit[ cu luntrea b[tut[ de furtuni, apar\in celui mai
autentic romantism. Poema are tot ritualul medita\iilor lamar-
tiniene: contemplarea v[ii, ]ntr-un cadru cosmic m[re\, plim-
barea privirii ]n toate direc\iile, cu ]nc`nt[ri plastice =i muzi-
cale, voluptuos prelungite ceasuri ]ntregi, din zori p`n[ pe
]nnoptate, cu sim\irea molaticei pl[ceri a somnului. La drept
vorbind, poema e o sintez[ dibace, ]n dou[ tonalit[\i succe-
sive, din care cea dintì, o contempla\ie fericit[, se ]ncheie
pe nesim\ite ]n elegie:
Dar [stui suflet jalnic, lipsit de m`ngìere,

Odihn[, mul\umire, nu-i poci g[si de loc;
Ori unde veselia din inim[ ]mi piere,
+i de aceea umbl[ fugar din loc ]n loc.
Ce caut[ nu =tie, dar simte c[ lipse=te
Fiin\a care poate s[-l fac[ fericit,
+i neput`nd g[si-o, ]n vreme ce-o dore=te
}n negura m`hnirii mai mult s-a r[t[cit;
}ntocmai ca o luntre ce, slobod[ pe mare,
Nu poate de furtune a mai g[si p[m`nt;
Ce n-are nici n[dejde, c[ poate d-]nt`mplare,
Cu vreme s-o arunce la margine vrun v`nt.
Dac[ am izola ]ns[ acest final, de concentrat[ factur[ ele-
giac[, am p[stra o fuziune de vechime pastoral[, ]n stilul
secolului al XVIII-lea, cu un senin pastel lamartinian, ce-=i
estompeaz[ la sf`r=it culorile ]n dulce toropeal[ oniric[, de
natur[ muzical[.
Este greu de l[murit dac[ poetul at`t de t`n[r, sensibil la
stilul romantic, a tr[it cu adev[rat pasiunile corespunz[toare,
sau dac[ le-a dat numai expresie, cu inteligen\a artistic[.
Deoarece l-am v[zut tot at`t de apt s[ reproduc[ r`nd pe
r`nd stilul pastoral =i sentimentul patetic al ruinelor, pre-
cum =i s[-=i stimuleze coarda na\ional[ =i civic[, ]l socotim
un artist, ]n disponibilitate de sim\iri c`t mai felurite, care
n-a avut timpul s[-=i dezv[luie temperamentul intim, nota
dominant[ a sensibilit[\ii (un artist al versului mai cur`nd
dec`t al limbii, ]mpestri\at[ cu muntenisme neestetice, pe
alocuri surprinz[toare, dar nu suficient de bogat[ =i expre-
siv[). C`rlova e, a=adar, un virtuos, care a st[p`nit mai multe
instrumente: naiul p[storesc, tr`mbi\a de fanfar[ ost[=easc[,
violoncelul grav, prima vioar[ =i orga profund[. Pentru c[
opera lui at`t de pu\in[ se orchestreaz[ variat, fiecare din
poemele lui merit[ considera\ie analitic[. Ele au st`rnit en-
tuziasmul contemporanilor, circul`nd ]n nenum[rate copii

manuscrise. Veacul nostru le recunoa=te valoarea estetic[ =i
]nsemn[tatea istoric[. Poet de tranzi\ie, Vasile C`rlova ]ncheie
secolul al XVIIIlea la un nivel literar mai ridicat dec`t to\i
predecesorii s[i =i inaugureaz[ romantismul, intuindu-i toate
notele esen\iale. }n sf`r=it, ]n zorii unei rena=teri literare,
poetul nu e numai crainicul ei, ci =i vestitorul rede=tept[rii
na\ionale. Resping`nd conven\ionalul portret al ofi\erului,
veridic numai ca document echipamentar, s[ p[str[m ima-
ginea unui t`n[r ]nsufle\it de toate sim\irile momentului
crucial =i tot at`t de iscusit ]n instrumentarea lor felurit[.
GH. ASACHI
Gh. Asachi, fiul preotului Laz[r Asachievici, s-a n[scut la

1 martie 1788 la Her\a, dar =i-a f[cut studiile la Lemberg
(Lwow), unde =i-ar fi luat doctoratul ]n filozofie =i diploma
de inginer arhitect, la v`rsta de =aptesprezece ani. Dup[ o
=edere de doi ani la Viena, se stabili timp de patru ani ]n
Italia, unde ]=i cultiv[ ]n diferite ateliere, printre care acela
al lui Canova, talentul pentru desen =i unde se ]ncumet[ a
publica un sonet =i a compune ]n limba =i duhul lui Petrarca.
Re]ntors la Ia=i ]n august 1812, ]ncepe activitatea sa cultura-
l[, care st[ la temelia =colii rom`ne din Moldova. La 1 iunie
1829 scoate ziarul Albina rom`neasc[, care prime=te mai
t`rziu un supliment literar, condus de Kog[lniceanu. Din
c[s[toria cu Elena Teuber, bun[ pianist[, s-a n[scut Hermi-
ona, care avea s[ devin[ so\ia lui Edgar Quinet. Adaptat
regimului, care-i ]ncredin\ase ]ns[rcin[ri culturale impor-
tante, Asachi n-a luat parte la mi=carea din 1848; nu ]ncer-
case s[-=i atrag[ tineretul genera\iei de la 1840, care s-a
\inut departe de omul rece =i orgolios. Pensionat ]n 1849,
onorat ]n septembrie 1868 cu o recompens[ na\ional[, ]nc[rcat

de ani =i de lauri, ]ncet[ din via\[ la 12 noiembrie 1869.
Asachi e mai ]nsemnat prin activitatea sa cultural[ dec`t
prin producerile lui literare. S-a str[duit ]n direc\ia teatru-
lui, prelucr`nd o pastoral[, Mirtil =i Hloe, dup[ Gessner =i
Florian, =i d`nd la Ia=i prima reprezenta\ie ]n limba rom`n[,
cu tinere odrasle boiere=ti, ]n casa hatmanului Costachi Ghi-
ca (la 27 decembrie 1816). }ntreprinderea r[mase f[r[ urm[ri
imediate. Tocmai ]n aprilie 1834, Asachi organizeaz[ o alt[
reprezenta\ie, tot cu o trup[ ocazional[ de diletan\i, Ser-
barea p[storilor moldoveni, un potpuriu de dansuri =i c`ntece
na\ionale, cu ]nf[\i=area gloriei militare a vechilor moldoveni
=i nenorocirilor din trecut =i mai ales cu facerile de bine a
noului a=ez[m`nt =i mul\umirea locuitorilor c[tre bunul lor
oc`rmuitor (dup[ darea de seam[ din Albina). Peste c`teva
luni, la ]nsc[unarea lui Mihail Gr. Sturza, diletan\ii repre-
zint[ pe scena teatrului francez de variet[\i, al fra\ilor
Fouraux, o dram[ eroic[ datorit[ lui Asachi: Drago=, ]ntìul
Domn suveran al Moldovii, care nu s-a p[strat. }n 1836,
organizeaz[ un conservator dramatic, prelu`nd cursul de
declama\ie. La 23 februarie 1837, d[ ]ntìa reprezenta\ie cu
Lapeirus, dram[ serie cu c`ntece, prelucrat[ dup[ Kotze-
bue. }n timpul celor doi ani de existen\[ a conservatorului,
se mai reprezint[ o alt[ dram[ serie, Petru Rare=, de Asa-
chi, o comedie prelucrat[ de acela=i, Contradan\ul sau ]ntune-
cimea de lun[, c`te un vodevil =i o dram[ de Kotzebue, ]n
prelucrarea sau ]n traducerea lui Asachi, care mai d[ o
medita\ie dramatic[, Privigherea osta=ului moldovean, cu
concursul so\iei sale, Elena, compozitoare. Ini\iativa e relua-
t[ cu mai mult succes de Costache Caragiali, ]n colaborare cu
fo=tii elevi ai conservatorului. Asachi ]=i continu[ activitatea
cu vodeviluri prelucrate, cu traduceri de opere, cu farse =i cu
drame istorice originale, p`n[ ]n anul mor\ii (unele din subiec-
tele pieselor sunt comune cu acelea din nuvelele lui istorice).
Compunerile teatrale, lipsite de valoare literar[, contribuie

]ns[ la trezirea interesului pentru reprezenta\iile dramatice.
}n acest fel, ca organizator de teatru, ca adaptator, traduc[tor
=i autor dramatic, Asachi ]ndepline=te un rol cultural conside-
rabil ]n ]nceputurile teatrale din capitala Moldovei.
Aceea=i st[ruin\[ se manifest[ =i ]n cariera sa de poet. O
parte din compunerile lui sunt ocazionale, ale unui poet ofi-
cial, care-=i ]nstruneaz[ lira la zile mari, sl[vind domniile
regulamentare, pe obl[duitori, pacea, progresul =.c.l. Redac-
tor al Regulamentului organic moldovenesc, referendar al
=coalelor, director al ]ntìului ziar din Moldova (Albina
rom`neasc[, 1829), Gh. Asachi e un om al regimului, iar nu
un independent sau un opozant; e un conservator, iar nu un
liberal revolu\ionar. Pe alte c[i dec`t confra\ii s[i contempo-
rani, el e ]ns[ dominat de acelea=i idealuri culturale, pe care
le serve=te cu tenacitate, ne]ntrerupt, mai bine de cinci dece-
nii. Primele lui compuneri poetice, legate de ]mprejur[ri in-
time, =i anume de iubirea platonic[ pentru Bianca Milesi,
dateaz[ din anii studiilor plastice =i arheologice de la Roma
(18091812). Ele au fost redactate direct ]n italiene=te =i
poate rev[zute de unii cunoscu\i, printre care se num[r[ =i
poetul Monti, ]n tov[r[=ia c[ruia, ]nainte de repatriere, a
vizitat pe mama Bianc[i, la Venzago. Variantele rom`ne=ti
asupra dat[rii lor sincronice nu s-a ridicat p`n[ acum nici
o contesta\ie ni se par dup[ toate probabilit[\ile mult mai
t`rzii. Nu aducem ]n sprijinul ]ndoielii noastre argumentul
c[ au fost tip[rite abia ]n edi\ia a doua a poeziilor (1854), ci
acela de ordin artistic, al superiorit[\ii tehnice, fa\[ de poe-
mele ocazionale, ulterioare ]ntoarcerii sale ]n \ar[; prin ma-
turitatea expresiei, versurile ]nchinate Bianc[i Milesi nu par
a fi primele lui produceri lirice. Pentru acela=i motiv, e greu
de crezut c[ Asachi ar fi g[sit ]nc[ din 1809 versul clasic,
magistral, din oda C[tre Italia:
V[ urez, frumoase \ermuri ale-Ausoniei antice,

Conjurate de m[ri gemeni, ]mp[r\ite de-Apenin,
Unde l`ng[ dafin verde cre=te-olivul cel ferice,
Unde floarea nu se trece, sub un cer ce-i tot senin,
Unde m`ndre monumente ale domnitoarei ginte
}nviaz[ mii icoane la aducerea aminte.
V[ urez!.. c[ cine poate f[r[ dor, f[rumilin\[,
Acea pulbere s[ calce, al eroilor morm`nt?
Ce ]n curs de ani o mie au st[tut ]n biruin\[,
+-ast[zi vii sunt prin exemple de virtute =i cuv`nt,
}nc`t ]n asem[nare nu au fost sub orice nume
Mai m[re\ nimic, nici trainic de c`nd omul este-n lume...
O asemenea siguran\[ =i amploare nu se ]nt`lne=te nici ]n
culegerea de Poezii din 1836. Accentul se ]nrude=te cu com-
puneri mult mai t`rzii, ca acea od[ Pleiada. C[tr[ Poe\ii
Rom`ni, la ocazia Pleiadei Rom`ne a dlui Constantin Ne-
gruzzi (1845):
Voi, ce-n s`n purta\i p-Apolon, patrio\i din Rom`nie!
De=i Ursita v[ desparte, armonia v-a uni.
Patria, care v-ascult[, tema Muzei voastre fie,
Ca =i ea ]ntr-o lumin[ s[ se poat[ ]nnoi,
+i prin fapte virtuoase, de o mai dorit[ soart[,
Vrednic[ s[ se arate =i de numele ce poart[.
Acorda\i rom`ne versuri p-armonioase al[ute,
}ntr-un rost, ca =i poporul, geam[n cu cel italian.
S[ ]nve\e-amor de Patrie, dor de glorie, de virtute,
+i rom`nul de pe Istru, =i-a Carpatului muntean,
Cel ce b-n Sire\ (...), ]n a Mure=ului unde,
Cel l-a c[rui triste doine plaiul Pindului r[spunde.
C`nd rom`nul va cunoa=te, prin a c`ntului putere,
A sa gint[, a ei soart[, ce-i ascuns[-n viitor,
Versul c`nd din ochi i-a stoarce, lacrima cea de putere...
sau ca Imnul de Sear[ (c[tre Ermiona), de aceea=i factur[ =i

metric[:
Acordeaz[ a ta arf[, fiic[ a juniei mele,

Pe cea st`nc-a Petrodavei s-a=ez[mu-ne-mpreun[;
C`t Cernegura pinoas[ va luci de-a nop\ii stele,
Pe c`nd fream[tul p[durii =i-unda murmur dulce sun[,
S[ c`nt[m de-acele fapte, c[l[torul ce-asculta,
De a noastre zise poate un r[sunet va p[stra!
Unii cunosc[tori ai literaturii italiene au identificat ]n
versurile lui Asachi, ]ngrijit =i ]ndelung sculptate,... vred-
nice de buna =coal[ italian[..., spiritul Rena=terii clasice a
Italiei lui Alfieri =i Monti (N. Iorga), sau regimul lui Pe-
trarca =i al liricii italiene settecente=ti cu ]n=irarea unui
prea mare num[r de modele: Filicaja, Parini, Monti, Alfieri,
Onofrio Minzoni, Foscolo =i chiar Ariosto =i Lorenzo de Me-
dici (G. C[linescu).
Chiar dac[ nu era at`t de erudit amator al poeziei penin-
sulare, Asachi a tras foloase mari din lectura liricii italiene,
]nsu=indu-=i muzicalit[\i felurite, ml[dieri de metric[ vari-
at[. Am dat destule exemple ]n sensul amplitudinii. Poemele
cu ambi\ii ]n aceast[ direc\ie nu sunt ]ns[ sus\inute p`n[ la
cap[t. Artistul reu=ea mai bine ]n poemele de metru scurt, ca
decaden\ii elini, cunoscu\i, probabil, prin intermediul ver-
surilor italiene. Mai bun[ dec`t Amorul nemernic, Amorul
r[nit (anacreontic[) sau Amorul fugar (dup[ Moschos) este
poezia C[tre zugravul, ]n care se anticipeaz[ caden\a din Pa-
jul Cupidon (de=i la Asachi nu ]nt`lnim alternan\a rimelor
feminine cu cele masculine):
Alb[ frunte s[ se vad[
+i umbroase dese gene
Peste care-n cerc s[ cad[
Negricioasele spr`ncene.
C[ut[tura f[-i senin[,
Ca v[paia sc`nteioas[,
Ochi alba=tri f[-i de-Atin[,
Sau de Venerea frumoas[.
A ei buze de corale
C[tre s[rut[ri s[-mbie,
}nmierit[ f[-le cale
De-ngereasc[ armonie.
Dar a ei s[ nu ascund[
Haruri o mantel[ deas[,
Ca g`ndirea s[ p[trund[
La frumse\ea mai aleas[.
Dar =i ]n Amorul nemernic, cu versuri octo =i heptasila-

bice, se schi\eaz[ aceea=i caden\[:
Deschiz`nd u=a ]n prip[
Un frumos prunc am v[zut,
Av`nd cucur[ =-arip[,
Iar ]n mìni un arc temut...
A lui mìne delicate
}n a mele le ]ntorc...
Notele preeminesciene sunt foarte numeroase:

+i mie lin luceaf[rul
Din cer va s[-mi str[luce,
C`nd dulce-a fi de-o patim[
Aminte a-=i aduce.
(Alvir c[tre a sa miniatur[)
Din tronul cel de stele,

O Doamne, ia aminte!
A fiilor, p[rinte,
Ascult[ ruga-n cer.
(Imnul moldovenilor la Anul Nou 1832)
Acuma }ngerii,
Lin[ menitu-i-au,
Ferice trecere
C[tre liman
(Idem, la Anul Nou 1836)
M[gurile furtunoase,
A Carpatului minuni,
A lor coame r[muroase
De-nverzite-ncing cununi.
(Prim[vara)
Noi ]n frunte vom privi

Sufletelor noastre stare
+i ce dulce l[crimare
}mpreun[ vom uni!
(Dorul ]nt`lnirii)
Ea-mi va spune al ei chin,

Eu a mea durere-oi zice...
(ibid.)
C[-s toate-aice trainice,

Anul ne-arat[ chiar (clar),
Stelele-ascunz`ndu-se
Din nou ]n cer r[sar.
(Prim[vara anacreontic[)
Din ultima poezie citat[, ]ntreg finalul schi\eaz[ o

dezam[git[ ]n\elepciune, preeminescian[:
O, nebunii fantastice,
Dorirea a-=i \`nti
}n g`nduri pr nesigure,
Av`nd to\i a muri,
De=erte-s m[gulirile,
Ce trec peste p[m`nt.
Ca o s[geat[ repede,
Pe aripe de v`nt!
Deci la ceresc repaosul
|inteasc-al nostru dor,
Precum la dulce patrie
G`nde=te-un c[l[tor!
Nu se poate aduce o mai mare laud[ lui Asachi dec`t aceea

c[ versurile sale, chiar dac[ nu au avut un rol hot[r`tor
asupra forma\iei lui Eminescu, care =i-a g[sit ritmuri simi-
lare =i aceea=i Stimmung (atmosfer[) din liedurile germane,
prevestesc poezia lui matur[ (]n timp ce Alecsandri, Bolin-
tineanu =i al\i ]nainta=i autohtoni =i-au l[sat ecourile ]n ver-
surile lui de tinere\e).
Poeziile ]nchinate Italiei, amintirii Bianc[i Milesi =i ana-
creonticele constituie partea cea mai bun[ din activitatea li-
ric[ a lui Asachi, excelent me=te=ugar al versului. Descins la
Roma pe urmele ]nainta=ilor ardeleni, ca =i ei emo\ionat de
columna trian[, dar sensibil =i la farmecele peisajului =i la
luceferii =tiin\ei =i artei italiene, petrarchist temperat, a=adar
cam conven\ional, apt s[-=i ]nsu=easc[ ]ns[ stilul mae=trilor
clasici, Asachi e singurul reprezentant al culturii italiene, la
noi, ]n prima jum[tate a veacului trecut. Aceast[ particulari-
tate ]i confer[ o fizionomie literar[, nu =i o personalitate li-
ric[ r[spicat[. Severitatea lui Ovid Densusianu fa\[ de poet e
cu totul nejustificat[, ]ntocmai ca =i admira\ia excesiv[ a lui
N. Iorga, ne]ntemeiat[ pe ceea ce poetul are mai bun.
Proza lui Asachi e cu mult mai prejos: o limb[ greoaie,
poticnit[, b[tr`ncioas[, ]mpestri\at[ cu st`ngace decalcuri
latine=ti, italiene =i franceze, f[r[ vreo intui\ie filologic[ =i
f[r[ acel farmec al personalit[\ii care face pl[cut[ vetustatea
provincialist[, pres[rat[ cu fran\uzisme, a prozei literare a
lui Kog[lniceanu sau fireasca folosire a limbii \[r[ne=ti, al[turi
cu ]ndr[zneli latine=ti, ]n epistolele lui I.Codru Dr[gu=anu. Ea
nu mai poate oferi azi dec`t un interes lingvistic =i arheologic,
pentru speciali=tii curio=i de hibrizi anacronici, deoarece ]n
vremea c`nd Asachi ]=i publica nuvelele istorice se iveau ]n
Moldova genera\ii succesive de prozatori admirabili.
Asachi st[ruie ]n compuneri informe, de nara\iuni istorice,
f[r[ s[ \in[ seam[ de realiz[rile dintru ]nceput valabile ale
lui Costache Negruzzi. Nuvela istoric[ era constituit[ ]n gen,

din 1840 (Alexandru L[pu=neanul), c`nd Asachi ]ncepe cu
Ruxanda Doamna (1841) o carier[ de povestitor al trecutu-
lui, ]ncheiat[ odat[ cu firul zilelor lui. Autorul compune
nuvela cu document[ri din istoriografia polon[, ruseasc[ =i
bizantin[, dar cu t`rzia cunoa=tere a cronicilor moldovene=ti;
considera\iile politice =i geografice nu sunt strecurate cu
intui\ia lucrului literar, ci fac bloc, strivind sub lespezi grele
povestirea; nara\ia e seac[, gr[bit[, f[r[ nerv epic =i f[r[
]nscen[rile dramatice ]n care prind via\[ eroii; singurul sec-
tor, remarcat p`n[ acum, ]n care Asachi ]=i v[de=te price-
perea deosebit[, este cel descriptiv, ]n creionarea grupurilor,
a atitudinilor =i mai ales a costumelor =i podoabelor; aci se
aplic[ un ochi deprins, de desenator =i de arheolog, dar f[r[
mari mijloace coloristice. Altminteri, privite ]n esen\a lor,
nuvelele istorice ale poetului sunt vulgariz[ri lipsite de fluen\a
versificatorului anacreontic sau de av`ntul imnic al odelor
italice; vulgariz[ri oneste, severe, greoaie, cu caracteriz[ri
abstracte, de manuale istorice franceze, pentru uzul gimna-
zial. Idilele amoroase, menite s[ le insufle poezie, sunt
roman\ioase =i melodramatice, ca ]n romanele-foileton, ]ns[
f[r[ mi=care vioaie =i f[r[ elemente de senza\ie. Comentariul
]n[bu=[ expunerea la fiecare pas:
Oastea moldo-rom`n[ din acea epoh[ nu era compus[ din
solda\i, adec[ lu[tori de sold (simbrie), ce din aprozi, oameni
de oaste, a c[ror c[petenii erau boierii1...
Inten\ia general[ e instructiv[, ]ns[ se confund[ interesul
literar cu cel informativ. Asachi concepe nuvela istoric[ dup[
istoricul rus Karamzin, care ]ncercase s[ roman\eze istoria
1
Filologii deriv[ acest nume de la baro baron, un grad de noble\e =i
vechime militar[. Filoslavul deriv[ [st titlu de la boier slavinesc, care de
asemenea s-ar trage de la acel roman baron, precum \arul de la Cesar
(Valea Alb[) n.a.
na\ional[, ]n leg[turile ei cu istoria popoarelor ]nvecinate.

Ca =i cum =i-ar da seama de insuficien\a plastic[ a nuvelelor,
autorul ]=i completeaz[ ac\iunea de r[sp`ndire a episoadelor
istorice, prin difuzarea unor tablouri =i gravuri, alc[tuite de
el sau dup[ indica\iile lui. Lucrul ]l m[rturise=te cu umor
involuntar, ]n finalul nuvelei Alexandru cel Bun:
Cu scop de a de=tepta mai mult =i a ]ntip[ri acele epi-
soade ]n minte chiar prin sensurile vederii, eu, cel dintì, pe
unele le-am acompaniat la Roma de tabloane ]n oleu, de ase-
mene de stampe litografiate =i de balade adaptate la c`nturi
na\ionale, cari ]n multe exemplare r[sp`ndite ]n Moldova,
]mpodobesc camerele patrio\ilor, formeaz[ gustul estetic de
armonie =i servesc junimii de sujet de ]nv[\[tur[, iar societ[\ii
de conversare =i petrecere.
Aproape de necrezut! Artistul stihurilor, cunosc[torul unei
p[r\i din poezia italian[, creatorul de =coli tehnice, autorul
de manuale =tiin\ifice, ]n sf`r=it, animatorul cultural al Moldo-
vei timp de dou[ decenii m[car (]nainte de ridicarea genera\iei
C.Negruzzi, M.Kog[lniceanu =i V.Alecsandri), ]ntemeietorul
jurnalisticii rom`ne era cu totul lipsit de idei literare. Pa-
gina cu titlul Despre literatur[, prin care n[zuie=te s[ dea un
program literar, ]n Albina rom`neasc[ (nr. 5, de la 13 iunie
1829), e o ]n=irare de locuri comune ale unui autodidact; nici
o not[ personal[ nu l-ar indica pe Asachi ca autorul ei, afar[
de r`ndurile subiective, care-l tr[deaz[:
De ]ns[mnat este c[ armonia viersurilor rom`ne=ti s[
as[m[neaz[ cu ale poeziei Italiene, care =i ]ntru acesta este
cea ]ntìe ]ntre cele nou[.
De=i mai jos se ]n=ir[ manuscrisele pierdute de Asachi ]n
urma incendiului din 1827, am crede c[ un redactor obscur a
scris aceast[ pagin[ de introducere la publicarea fabulelor, dac[
n-am descoperi pe adev[ratul ei autor, ]n aser\iunea analogic[.
Tot a=a nu poate fi nimic mai nel[murit dec`t acea
}n=tiin\are sibilinic[ despre limba =i stilul gazetei, ap[rut[
]n Albina rom`neasc[ de la 17 aprilie 1829; pasul greoi e al

prozei lui Asachi:
Ce s[ atinge de stilul gazetei ace=tiia, redac\ia va urma
dup[ cel cerut de regulile limbei, =i pe carile orice filolog
ideat ]l va afla potrivit. Precum de datorie este a nu mai
]nt`rzie de a aduce limba vorbit[ de mai mul\i dec`t patru
milioane de Rom`ni, la gradul deplinirei, c[tr[ carele
str[lucitul ei ]nceput o ]mputernice=te, iar paradigma culti-
vitilor ei surori o ]ndeamn[.
Omul care afirma, ]n 1838, c[ se bucur[ de mul\imea
lucr[rilor literale nu iubea literatura, ]n realitate. Lucrul
reiese limpede din editorialul Albinei de la 29 mai 1838, ]n
care se ]nvedereaz[ sporirea activit[\ii literare, dar se depl`nge
faptul c[ s[ alege mai mult calea pl[cerilor dec`t a folosu-
lui. Curioas[ mentalitate utilitar[ la un produs al literelor
italiene! Asachi prepune romansurilor =i versurilor intere-
sele practice. Avem nevoie a ]navu\i limba noastr[ cu c[r\i
elementare pentru deprinderea cuno=tin\elor pozitive. Drept
aceea, cu toate c[ pre\uim orice carte folositoare, totu=i ne
bucur[m mai mult de producturile =tien\ifice, precum Gra-
matica a neobositului D. Eliad, compunerile istorice a Dlor
Aron, S[ulescu, Kog[lniceanu, Matematica a D. Poenar, Is-
toria Natural[ a D. Cihac etc. Ni r[m`ne mult de lucrat, c[
oamenii =i mijloacele nu sunt ]nc[ ]n analoghia trebuin\elor
noastre, ]n vreme c`nd asemine ]ndeletniciri ni vor aduce
mai nemerit c[tr[ scopos. Orientat c[tre concret =i pasionat
de literatura lui, dar izolat de evolu\ia poeziei moldovene=ti,
Asachi nu avea pasiunea literar[ dezinteresat[, care singur[
i-ar fi p[strat contactul cu actualitatea. S-a devotat interese-
lor publice, crez`nd ]ns[ c[ numai el le serve=te, =i a privit
cu superioritate sfor\[rile altora, mai talenta\i, care se ridi-
cau ]mprejur. A=a se explic[ singur[tatea sa f[r[ m[re\ie =i
mediocritatea n[zuin\elor lui, nuvelistice =i dramatice, vechi
]nc[ din ceasul compunerii lor solitare.
Nici una din scrierile lui nu rezist[ lecturii, afar[ de com-

punerile lirice, at`t de me=te=ugite, ]nc`t scolia=tii nu le vor
putea niciodat[ stabili note esen\iale comune cu teatrul, nu-
velistica =i fabulele lui.
Poetul e adeseori admirabil, at`t ]n aspira\iile sublime,
c`t =i ]n cele gra\ioase, f[r[ s[ ne smulg[ ]ncuviin\area, la
normativul lui N. Iorga, care crede c[ poezia lui Asachi tre-
buie s[ intre iar[=i ]n curentele de inspira\ie ale timpului
(Ist. lit. rom.., vol.III, 1909).
O asemenea recomandare, at`t de str[in[ de ireversibili-
tatea gustului literar, nici nu mai trebuie discutat[. Istoricul
literar e ]ns[ dator s[ consemneze faptul c[, prin str`ngerea
tardiv[ ]n volum a poeziilor ]nse=i, lirica lui Asachi n-a exer-
citat mai nici o influen\[ asupra evolu\iei poetice a contem-
poranilor, ]n vreme ce restul operei sale literare n-a p[truns
dec`t printre straturile publice de jos. Dac[ ]ns[, prin
amintitele versuri de pre\ioas[ muzicalitate =i de savant[
armonie, a putut contribui c`t de pu\in la des[v`r=irea
instrumenta\iei eminesciene, poetul =i-a ]mplinit un mare
destin indirect.
I. HELIADE R{DULESCU
I. Heliade R[dulescu, n[scut prin 1802, la T`rgovi=te, e

fiul unui ofi\er de poli\ie, Ilie R[dulescu, =i al so\iei sale,
Frusina, poate grecoaic[; trei fra\i s-ar fi stins, asigur`nd
supravie\uitorului unic, din partea p[rin\ilor, tot fierbin-
tele dor..., t`n[ra lor c[ldur[ =i... toat[ n[dejdea lor. Primele
]nv[\[turi de elinic[ le prime=te la Bucure=ti, de la un dasc[l
grec, Alexe, dar singur descoper[ Alexandria, care-i d[ gus-
tul limbii paterne. }nva\[ az-buchele de la ni=te olteni,
lucr[tori la via p[rinteasc[, apoi, ]n timpul refugiului, pe
vremea ciumei lui Caragea, descoper[ c[r\i poporane la o

st`n[. Al doilea dasc[l e un ardelean de merit, Naum R`m-
niceanu, care folose=te greaca =i rom`na, f[r[ s[ lase amintiri
bune elevului s[u. Prime=te ]nv[\[tur[ mai ]nalt[ la =coala
domneasc[ de la M[gureanu =i mai departe la =coala lui Gheor-
ghe Laz[r, a c[rei conducere i se ]ncredin\eaz[, dup[ sf`r=itul
]ntemeietorului ei. De altfel, ]nc[ din 1820, Heliade pred[
al[turi de Laz[r aritmetica =i geometria. Din cursurile de
gramatic[, va ie=i lucrarea sa original[. Heliade duce =coala
pe umerii s[i, cu o mare putere de munc[, =ase ani, ]n care
timp, probabil, ]=i reface cultura de tip enciclopedic. Al[turat
lui Dinicu Golescu, alc[tuie=te statutele Societ[\ii literare.
}n 1828, tip[re=te la Sibiu excelenta sa Gramatic[, ]n care
biruie bunul sim\ empiric. Peste un an, scoate Curierul rom`-
nesc, tip[rit cur`nd apoi ]n tipografie proprie; el face din
jurnal un fel de oficios, consacrat ]ns[ =i politicii culturale
de regenerare, c[reia i se dedic[ pe planuri diferite, ]n cadrul
Societ[\ii filarmonice pentru teatru =i muzic[, al[turi de
C`mpineanu, Aristia Caragiali, ca editor =i traduc[tor neos-
tenit, sus\in`nd o ]ntreag[ literatur[ ]ncep[toare =i compu-
n`nd ]n toate genurile. Heliade conduce din 1832 Buletinul
oficial, iar din 1836, Curierul de ambe sexe; el nu are voca\ia
de revolu\ionar a lui B[lcescu, ne]mp[c`ndu-se cu ideile libe-
rale aduse de tinerele genera\ii din Apus, nici cu reforma
moravurilor. Politica \arist[ ]l arunc[ ]ns[ p`n[ la urm[ ]n
tab[ra revolu\ionar[, a c[rei conducere o ia, f[c`nd parte din
guvernul provizoriu, iar apoi din locotenen\a domneasc[,
al[turi de N. Golescu =i Chr. Tell. P[rerile sunt foarte ]mp[r-
\ite asupra comport[rii sale, ]n cursul evenimentelor care au
dus la pr[bu=irea revolu\iei =i surghiunirea capilor ei; ]nv[luit
]n mantie alb[, teatral =i ambi\ios, locotenentul domnesc se
arat[ prudent ]n comisia pentru proprietate =i ]n alte ini\iative
progresiste. la Paris, ]n exil, prin scrieri prea personaliste, cu
incrimin[ri nedrepte fa\[ de tovar[=ii revolu\ionari, precum =i

prin atitudini pompoase, de locotenent domnesc mereu ]n
func\iune, se izoleaz[ de mai tinerii compatrio\i, nereu=ind s[
fac[ o mare carier[ de iluminat mesianic, de=i tonul mistic al
unor lucr[ri din acea vreme nu urm[rea altceva.
Prin 1853-4, Bolintineanu are surprinderea dureroas[ de
a-l vedea la Varna, ]n uniform[ turceasc[. Heliade se ]ntoarce
]n \ar[ abia ]n 1859, cade la o alegere parlamentar[, nu joac[
nici un rol public dup[ Unire, se risipe=te ]n activitate poli-
tic[ =i literar[ dezordonat[, prime=te o pensie public[ ]n 1863,
e ales deputat ]n 1866 =i pre=edinte al Societ[\ii Academice
(]n 1867), de care se ]ndep[rteaz[, pentru ne]n\elegeri de
ordin lingvistic. Moare ]n 1872, p[r[sit =i uitat. Via\a sa
familial[ fusese foarte zbuciumat[; obscurului =i penibilului
episod al r[fuielii cu Gr. Alexandrescu, i se adaoser[ repetate
ne]n\elegeri cu so\ia lui, zuliar[, care-i d[ruise numero=i copii.
Dintre ace=tia I. I. Heliade R[dulescu avea s[-i serveasc[
memoria, f[c`ndu-se editorul unora din postume =i reedi-
torul operelor sale.
I. Heliade R[dulescu e personalitatea cea mai proeminent[
a culturii noastre din prima jum[tate a secolului trecut. Meri-
tele cov`r=itoare ale gazetarului =i ale editorului nu intr[
]ns[ ]n cadrul acestui conspect, care-=i propune s[ valorifice
titlurile estetice ale scriitorilor. }nsu=i gramaticianul r[m`ne
]n afar[ de marginile acestei cercet[ri. E destul s[ se re\in[
c[ gramatica lui I. Eliad, din 1828, pe l`ng[ c[ promoveaz[
idei de bun sim\, ca fonetismul ]mpotriva =colii ardelene eti-
mologice =i simplificarea alfabetului chirilic, remarcabile la
un nespecialist, d[ la iveal[ =i un excelent prozator. Autorul
gramaticii e un remarcabil dialectician, prezent`nd obiec\iile
previzibile =i replic`nd cu o mare vioiciune =i un umor s[n[tos,
pe ]n\elesul publicului c`tu=i de pu\in ini\iat ]n acest dome-
niu. Heliade are talentul monologului, adic[ al acelui gen de
scriere care presupune prezen\a efectiv[ a unui auditoriu,

chemat s[-=i dea asentimentul =i cucerit prin desf[=urarea
plin[ de verv[ a argumentelor. De=i autotidact, scriitorul =i-a
]njghebat o sum[ de cuno=tin\e, prin care-=i dep[=e=te to\i
contemporanii, la acea dat[. Astfel, trec`nd ]n revist[ su-
netele excluse din alfabet, gramaticianul se arat[ cunosc[tor
al condi\iilor speciale, c`rmuite de determinismul cosmic.
Aceast[ slov[ sau gl[suire este n[scut[ ]n bra\ele c[ldurii
=i moliciunii Asiei =i Africii, unde oamenii vorbesc din g`t
mai mult =i din v`rful limbii l[\ite de c[ldur[: d-acolo au
venit =i grecii ]n Grecia =i de acolo au =i adus-o. Totodat[,
expresivitatea ideii denot[ un scriitor apt s[-=i concretizeze
sus\inerile sau respingerile. Am citat din prefa\a la Grama-
tic[; ]n acela=i loc, pildele evanghelice, o pagin[ ]ntreag[, cu
ton omiletic =i finalul, eviden\iaz[ lecturile religioase ale lui
Heliade =i tendin\a c[tre misticism, care se va accentua mai
t`rziu, f[c`nd dintr-]nsul un fumegos comentator biblic. Anu-
mite atitudini gramatice=ti se cuvin de asemenea consem-
nate, m[car ca semne de surprinz[toare orientare modern[:
dispe\ul fa\[ de lexicul neogrecesc, dominant ]n acel ceas =i
]n vaz[ ]nc[ timp de dou[ sau trei decenii, respingerea com-
punerii sintetice a cuvintelor (cuvintelnic pentru dic\ionar,
cuvintelnic[ pentru logic[, asupr[gr[it pentru predicat etc.),
ca =i a ]mprumuturilor de cuvinte, ]n tiparul fran\uzesc
(na\ion, ocazion, comision etc.) =i recomandarea neologisme-
lor conforme geniului =i naturii limbii, ca patriotism, entusi-
asm, na\ie, ocazie, comisie, geografie, energie, centru etc.
Cu primul Heliade, ]n care nu se poate prevedea extrava-
gantul italienist de mai t`rziu, se manifest[, dac[ nu o com-
peten\[ lingvistic[ =i gramatical[, cel pu\in o orientare
dreapt[, binef[c[toare.
Heliade e de asemenea, ]n ordine cronologic[, cel dintì cri-
tic literar al timpului. Am putea defini critica sa ca gramatical[
=i stilistic[. Promotorul regulilor de stil =i de prozodie a citit

manuale de retoric[ franceze, al c[ror con\inut ]i serve=te ca
s[ dea ]ndreptare tinerilor scriitori. Transcrierea fonetic[ a
numelor proprii e explicabil[, dac[ ne g`ndim la publicul de
jos nivel cultural, Heliade d[ lec\ii de stil, cu categorii ana-
litice bine asimilate; ]n schimb, no\iunile amestecate de pro-
zodie antic[ =i modern[ ]l duc la confuzii, ca aceea ]ntre
accentul de durat[ =i cel de intensitate, care-l fac s[ afirme
c[ limba noastr[ este primitoare =i de felul versifica\iei an-
tice =i de acesta nou sau italian (Despre versifica\ie, 1838).
Gustul criticului este bun =i se poate regreta c[ nu =i l-a
exercitat mai adesea ]n analize literare, aplicate la scrierile
rom`ne=ti originale. Astfel, chiar c`nd patima ]l ]ndemna la
execu\ia sever[ a poeziilor lui Grigore Alexandrescu, intui\ia
este ]n fond just[, recunosc`nd excelen\a poetului ]n epistola
familial[. Criticul a sesizat direct locul vulnerabil al du=ma-
nului s[u, =i anume poticnelile metrice, care ]ntr-adev[r stric[
un mare num[r din versurile elegiace. Cu un talent polemic
deosebit, comentatorul nemilos d[ exemplific[ri numeroase
=i concludente, g[sind =i c`te o tr[s[tur[ ascu\it[ ca aceasta:
la o astfel de lir[, ca s[ zic a=a, trebuiesc ni=te degete care
]n v`rful lor s[ aib[ un auz. Polemistul are =i darul insinu[rii
veninoase; f[r[ s[ precizeze, strecoar[ c[ primele versuri ale
lui Grigore Alexandrescu au fost mai bune, pentru c[ au fost
revizuite de altul, adic[ de fostul s[u patron =i prieten. Pri-
cina o =tie dumnealui ]nsu=i; o =tiu =i eu; dar fiindc[ crez c[
de aci ]nainte va avea b[gare de seam[ la facerea versurilor,
n-o mai spun; destul e s[ vaz[ cineva c[ este o pricin[ la
mijloc. For\a acestui pasaj e ]ntreit[: arunc[ desconsidera-
rea asupra scriitorului, l[sat la propriile lui mijloace; dezv[luie
vechea calitate de ]ndrum[tor al criticului; ]n sf`r=it, prin
creditul acordat poetului ]n grava culp[, criticul se ]nveste=te,
]n fa\a publicului, cu calitatea etic[ a nep[rtinirii, ]nl[tu-
r`ndu-se b[nuiala r[zbun[rii. }n vederea acestui efect, Helia-

de mai recunoa=te lui Gr. Alexandrescu meritul de a rima
bine, ceea ce nu e chiar a=a de just; calitatea de rim[tor,
acordat[ cu echivoc verbal (r`m[tor), nu-i apar\ine poetului,
dup[ cum se va vedea mai departe. Numai datorit[ unei tactici
de mare polemist, ]=i putea atinge Heliade \inta de a p[rea
obiectiv ]naintea publicului care nu cuno=tea dedesubturile
du=m[niei =i de a-=i crucifica victima cu sadism, opun`ndu-i
ca exemple de prozodie, din propria poem[, cu titlul Ingratul,
]n care era vizat, dar numai pentru ini\ia\ii certurilor din
lumea literar[, ]nsu=i poetul. Cu un an ]nainte, analiz`ndu-i
fabula Vulpea, calul =i lupul, cam cu acelea=i concluzii, ]nver-
=unatul critic v[dise aceea=i cruzime, printr-un procedeu de
mare efect asupra publicului: anume de a nu se m[rgini la
critica negativ[, ci de a da exemplul unei produc\ii proprii =i
superioare. Mijloacele polemistului se ]nvedereaz[ =i ]n jocul
de candoare naiv[, ]n jurul semn[turii G. A-scu, care-i
prilejuie=te variate dezleg[ri onomastice, pline de verv[.
Cu toate calit[\ile de critic, Heliade a r[mas pecetluit,
prin formula aproximativ[ sub care a circulat =i mai circul[
apelul s[u: scri\i, b[ie\i, scrie\i oricum, numai scrie\i. A=a
deformat, ]ndemnul ne-a l[sat imaginea unui spirit necritic,
care ar fi preconizat ]n vremea sa infla\ia literar[, direct
imputabil[ lipsei lui de discern[m`nt. Pe de alt[ parte,
ac\iunea Daciei literare ]mpotriva traducerilor =i ]n favoarea
unei literaturi originale, inspirat[ din trecutul na\ional =i
din realit[\ile locale, a m[rit discreditul lui Heliade, r[mas
]n con=tiin\a posterit[\ii ca patronul prin excelen\[ al tra-
ducerilor, ]n dauna producerilor proprii.
}n prefa\a la Gramatica sa, Heliade vorbe=te numai de tra-
duceri, ]ntr-adev[r, atribuindu-le rolul de ]nfrumuse\are =i
]nnobilare a limbii; ]n al doilea r`nd, men\ioneaz[ ]nsemn[tatea
dic\ionarelor, pentru ]mbog[\irea vocabularului rom`nesc;
nici o vorb[ ]ns[ despre literatura original[. Dezinteres? indi-

feren\[? spirit cosmopolit? S[ nu se dea un r[spuns prea
gr[bit. C[ Heliade iubea literatura na\ional[, se vede din
fragmentul unde elogiaz[ poeziile lui Iancu V[c[rescu, Ana-
creon rom`nesc, depl`ng`nd ]ns[ caracterul lor inedit, pe
care-=i propune a-l remedia, printr-o manier[ forte: De nu
le va da afar[, sunt silit a-i spune c[ o s[ i le fur =i o s[ i le
dau la lumin[. Dar mai ales faptul c[ s-a f[cut editorul =i
biograful unui r`nd de scriitori autohtoni dovede=te nete-
meinicia unei asemenea acuza\ii.
Heliade a avut ]ns[ intui\ia vrajbei la care poate duce, ]n
momentul ]nceputurilor noastre literare, func\iunea criticii
negative. }n literatur[, ca =i ]n domeniul gramatical, el
propov[duia pacea, armonia, conlucrarea. Con=tient de lipsa
unui mediu cultural, favorabil crea\iei literare, prepunea cri-
tica stilistic[ =i prozodic[, criticii literare sau estetice. Prin
alte cuvinte, era mai oportun[ ]ntemeierea regulilor elemen-
tare ale scrisului dec`t judecata literar[ arbitrar[, f[r[ fun-
dament de criterii, cum s-ar spune azi, sau de pravili, cum
spunea Heliade.
Critica este o judecat[, =i judecata se ]ntemeiaz[ pe pravili,
=i pravilile le fac legiuitorii. Care sunt legiuitorii? care sunt
pravilile la noi? =i pe ce temeiuri o s[ se fac[ critic[?
}nt`mpinarea era just[. }n lips[ de criterii =i de orientare
literar[, se putea sus\ine un armisti\iu, o suspendare a
ostilit[\ilor dintre critic[ =i creatori.
S[ l[s[m pe cei ce scriu st[p`ni pe pana lor, =i viitorimea
alege, critica nu ]=i are locul acum. Critica acum nu seam[n[
judecata, ci zavistia...
Formula autentic[ a ]ndemnului e aceasta:
Nu e vremea de critic[, copii; e vremea de scris, =i scrie\i
c]t ve\i putea =i cum ve\i putea; dar nu cu r[utate; face\i, iar
nu strica\i, c[ na\ia prime=te pe cel ce face, =i blestem[ pe cel
ce stric[. Scrie\i cu inim[ curat[ =i ]ncepe\i =i lucra\i =i

s[v`r=i\i ]n Domnul, =i Domnul va binecuv`nta ostenelile
voastre, =i neamul va cinsti via\a =i purtarea voastr[, =i vii-
torimea va pomeni numele voastre, =i voi ve\i fi ferici\i,
pentru c[ ve\i avea pacea ]n inim[. Pacea dar fie cu voi
(Asupra traduc\iei lui Omer, 1837).
Tonul apostolic =i finalitatea constructiv[ a apelului, coro-
borate cu data istoric[ =i cu lipsa unei mi=c[ri literare, ]n
sensul actual al cuv`ntului, ]ndrept[\esc p`n[ la un punct
pozi\ia lui Heliade. C[ el ]nsu=i nu era lipsit de spirit critic,
]n ciuda formul[rii finale, destul de simplist[, o dovede=te
abila ap[rare a traducerii lui Aristia, unde g[sim formulat
pentru ]ntìa oar[ principiul modern al ]ndrept[\irii lim-
bajului cult, ]mpotriva partizanilor unei limbi \[r[ne=ti,
tradi\ionale. Heliade ]mputernice=te pe scriitor s[ ]ncerce
experien\e noi, cu rezultate fecunde. El distinge ]ntre limba
poporului, care e un simplu material, =i lucrarea artistului,
care e arhitectul; ba chiar, el are curajul s[ ierarhizeze
intelectualice=te: Limba celui ce nu se g`nde=te nu poate fi
ca a aceluia ce cuget[ =i =tie ce s[ cugete. Asupra mijloace-
lor limbii noastre, r[spunsul la ]ntrebarea dac[ ea e apt[ sau
nu de sintez[ e circumspect =i dilatoriu, l[s`nd viitorului s[
decid[ ]n sens afirmativ sau negativ: Nu =tiu p`n[ la care
treapt[. Aceasta o va ar[ta vremea =i limba ]ns[=i, =i ea ]=i
dezv[le=te secretele sale =i le las[ a se ml[dia ca ceara...
Plasticitatea limbii e ]ns[ ]n func\ie de artist, fiind ]ng[duit[
numai geniurilor acelora ce ]ntr-adins sunt trimise din ceruri
spre acest sf`r=it s[ o cerceteze, s[ afle de la d`nsa =i s[ le
spuie pe urm[ veacurilor. Ca =i filologii moderni, Heliade a
presim\it c[ stilul e esen\ialmente individual. }n gura =i
mìnile nerozilor limba e rebel[, e ]nd[r[tnic[, =i c`nd ei vor
s-o cerceteze ea ]=i bate joc de d`n=ii, se sc[l`mb[ la ei =i li se
arat[ un monstru. Aceasta nu ]nseamn[ c[ viitorul lupt[tor

politic liberal manifesta fa\[ de popor, la acea dat[, un dispre\
aristocratic. }ntr-o not[ se ]ntrevede, dimpotriv[, amestecul
democratului egalitar =i se afirm[ iubirea de popor, al c[rui
suflet se oglinde=te ]n limba lui: independen\a =i m`ndria
moral[ a rum`nului sunt deduse din faptul c[ limba noas-
tr[ n-are pluralul de polite\e, obsecvios, al str[inilor; frag-
mentul se ]ncheie printr-un mare av`nt omiletic, recomand`nd
respectul st[p`nirii =i al legii, dar =i p[strarea demnit[\ii
omene=ti, ]nsu=irea celor bune =i frumoase din Europa, dar
nu =i a relelor ei, cea mai grozav[ =i lipicioas[ cium[ care
omoar[ toat[ fiin\a moral[ =i, prin urmare, politic[.
Portretistul satiric (Domnul Sarsail[ autorul, Coconul
Dr[gan, Coconi\a Dr[gana) e viguros, bonom, persuasiv, f[r[
mari calit[\i descriptive, viz`nd de altfel c[tre tip, ]n felul
clasic, care solicit[ inteligen\a, iar nu prin figura\ie, memo-
ria plastic[ a cititorilor. Buc[\ile se citesc ]ns[ cu pl[cere, ca
toate scrierile ]n proz[ ale lui Heliade, ]nainte de italieniza-
rea sa lexical[; verva nu se exercit[ nic[ieri ]n vid, pur ver-
bal, ci pe observa\ia moral[ sau concret[ =i cu un vocabular
de o mare bog[\ie =i de o verdea\[ popular[, at`t de pl[cut[
filologilor, ]n zilele noastre. Heliade a descoperit =i a creio-
nat cu vioiciune pe teologul ardelean absolut, dasc[l cu
metoda =i limbajul (Diverse, 1860) fixate apoi de Caragiale ]n
cunoscutul s[u tip, Mariu Chico= Rostogan.
}n scriitorul politic, ]=i face loc mereu mai exagerat con-
=tiin\a de sine a lui Heliade, p`n[ la urm[ boln[vicioas[:
delirul grandorii, al celui ce se considera ]n toate primul, =i
delirul persecu\iei, al unuia care se credea ]ncol\it de pre-
tutindeni, victima urzirilor tenebroase. Din toate aceste
manifest[ri, nu e nimic de re\inut. Proclama\ia de la 1848,
la redactarea c[reia a contribuit, e ]ns[ interesant[ prin radi-
calismul ei, amestec ciudat de fervoare social[ =i religioas[.
E cert c[ Heliade ]ncerca s[ ia =i ]n politic[ locul ]ntì,

ne]nchipuindu-=i c[ alte titluri dec`t cele intelectuale ar putea
promova ]n acest domeniu, al ac\iunii. Agitatorul nu era lip-
sit de diploma\ie, atac`nd cu tact chestiunea emancip[rii
m`n[stirilor ]nchinate, ca m[sur[ s[ nu apar[ ]n nici un chip
o impietate sau un sacrilegiu.
Poetul a d[ruit literaturii noastre o capodoper[: Zbur[-
torul, f[urit[ oarecum demonstrativ, ca o posibil[ ]nviere a
miturilor populare. Minunat[ ]n poem[ nu e at]t intui\ia fol-
cloristic[ (Heliade nu era orientat ]n aceast[ direc\ie), c`t
psihologia nubilit[\ii =i ]ncadrarea ei ]ntr-un climat \[r[nesc,
de o ne]ntrecut[ autenticitate. La afirmarea sentimentului
religios, versul de tinere\e din C`ntarea dimine\ii, foarte
corect, nu are av`ntul prozei corespunz[toare. Compunerea
]n genul C`rlova, O noapte pe ruinele T`rgovi=tei, lipsit[ de
vibra\ie, e ]ns[ de o arhitectur[ solid[. }n genere, poetul
st[p`ne=te arta compozi\iei, de tip didactic, ]n care ideea,
bine conturat[, se desf[=oar[ progresiv, f[r[ gre=. El ]=i
g`nde=te subiectul, dovad[ comentariul at`t de interesant
pe care-l d[ la Serafimul =i heruvimul sau m`ngìerea con-
=tiin\ei =i mustrarea cugetului, poem[ construit[ simetric,
pe o antitez[ de tip romantic. +irul de sonete neregulate din
Visul, cu caracter autobiografic, e remarcabil, la data apari\iei
(1836), prin analiza profund[ a subcon=tientului, care des-
t[inuie=te la Heliade o via\[ interioar[ mai interesant[ dec`t
la al\i scriitori rom`ni din epoc[; interesant[ e =i ivirea ele-
mentului fantastic ]n poezia noastr[, cu acest prilej, ca =i
]ncercarea de a grava tr[s[turile fizice monstruoase (XIII).
De aceea=i inspira\ie, unind descrip\ia ]nver=unat[ cu invec-
tiva =i blestemul, e poezia Ingratul, scris[ ]mpotriva lui Gri-
gore Alexandrescu. Pamfletarul ]n versuri era mai dotat dec`t
autorul imnic =i elegiacul lamartinian. Cu toate vulgarit[\ile
neestetice, poema ]=i p[streaz[ energia, nedep[=it[ ]n acest
gen, dec`t mai t`rziu. Heliade a reu=it totu=i mai bine ]n

c`ntecul =i desc`ntecul de sev[ popular[, periferic[, unde-l
ajut[ bog[\ia lexical[, care cuprinde ocazional =i cuno=tin\a
vocabularului \ig[nesc:
Ni, ni, ni=i na, na, n,
Pui de pop[ satar...
Diuha! diuha-m[i!..
Tinga, tinga, na, na, n...
Nais te chirasaimos
Te delo del bah,
Dabuli fland[ra
Andoi gheneral baros,
Dabuli bac=i=ul etc.
(C`ntecul ursului, 1848,
data invocat[ de autor ]n 1860).
Via\a politic[ ]n versurile satirice, uneori nesemnate =i

publicate clandestin, ia aspect de sabat infernal, cu o crudi-
tate verbal[ unic[ ]n acel ceas (O festa ]n commemoratia
dillei de 23 sept. 1854 sau Cobza lui Marinic[, opera seria in
doe parti, tralala, trala, trala, adio etcetera, Beciu, in K.-K.
tipografie, 1855), vehicul`nd ritmul versului popular cu mari
efecte bufone pe alocuri. Autorul, chiar dac[ a adoptat o
ortografie latinist[ imposibil[, are bunul sim\, ]n asemenea
compuneri care solicit[ publicul anonim, s[ nu se foloseasc[
=i de un limbaj artificial, ci de un material verbal curent.
P`n[ =i poema eroico-comic[ ]i e mai pe m[sura mijloacelor
dec`t ambi\ioasa epopee. Invocarea muzei populare e dens[ =i
savuroas[, ]n vulgaritatea ei voit[:
Lele Muz[ c`nt[rea\[,
Mult pestri\[ =i f`=nea\[,
Ce cotoi =i m`\e sute
L-al t[u miau r[m`n ca mute?..
Uite-m[, m[ f[cui ghem,

+i te-nvoc, =i mi te chem;
C-am s[ fac o poezie,
Or s[ fie-or s[ nu fie,
Ca s[ zboare vorba-n lume
+i de-al t[u =i de-al meu nume.
Versul meu pe rom`ne=te
Piapt[n[-l =i-l d[r[ce=te,
Ca s[ fie ca acelea
Ce mi-\i zv`nt[ ca bici pielea...
(Cyclopele tristei figure, Tantalida sau
T`ntal[ =i P[cal[, poem[ eroic[, 1854)
Traduc[torul are marele merit de a fi pus la ]ndem`na

publicului, ca =i a mai tinerilor scriitori, c`teva caracteris-
tice medita\ii lamartiniene, ]ntr-o form[ corect[, izbutind
uneori s[-=i ]nsu=easc[ ceva din fluen\a =i armonia originalu-
lui. El e, a=adar, capul de serie al poe\ilor moderni, forma\i
sub influen\a curentului romantic. }l vor urma, cu mai mult
talent, C`rlova =i Alexandrescu. Totu=i, la data public[rii ]n
volum a traducerilor din Lamartine (1830), Heliade nu e ]nc[
]n st[p`nirea acelei metrici regulate, pe care o va folosi ca
exemplificare, spre umilirea fostului s[u prieten, ingratul;
versuri aritmice se ]nt`lnesc destul de des, cam ]n felul aces-
tora, ]n care primul emistih e defectuos fa\[ de urm[torul:
Mergi, fugi, te las, ]i zice, ]n veci fii nenorocit,
Nevrednic d-a mea m`nie, sau vr-o data fi iubit.
Nimic nu e=ti ]nainte-mi, juc[rie ]n veci fii...
C`teodat[ echivalentul surprinde nepl[cut, fa\[ de origi-

nal, ca ]n versul:
S[rutare, lemne triste, ce verzi, galbine-nnegri\i
(Toamna)
pentru:
Salut! bois couronnes dun reste de verdure!
Nu s-ar putea deduce de aci c[ t[lm[citorul nu cuno=tea

limba francez[, deoarece a urm[rit poate, dup[ prozodia cla-
sic[, ]ntocmirea unei sinecdoce (lemne-p[dure, partea pentru
totul); lipsa de gust, de sim\ estetic, e ]nvederat[.
Licen\ele lexicale nu sunt mai norocoase: fioare pentru
fibr[ (Imn de durere), ]nsgomotat, tropoiesc, ]ntrist[cios,
balla (]n volum, dar ]n Curierul rom`nesc: ghiuleaua), groz[-
vos (]ngrozitor!), umedoas[, v`jiosul, pl`ngeros, fiorat =i
fioros (pentru ]nfiorat), toate ]n fragmentul cu titlul R[zboiul,
din Les Prludes, Nouvelles Mditations.
Limba poetului e mult mai sigur[ =i curat[ ]n proz[ dec`t
]n poezie, unde traduc[torul =ov[ie fie ]ntru ocolirea unui
neologism, sau ]n c[utarea unuia, ori sub presiunea necesi-
t[\ilor metrice. De alt[ parte, ]n versuri, muntenismele sunt
neestetice, c`t[ vreme pot fi savuroase ]n proz[, pentru citi-
torii cu pl[ceri filologice, ]n c[utarea de provincialisme
disp[rute, odat[ cu unificarea limbii literare sau p[strate
numai ]n ortoepia popular[.
Nu s-a f[cut dreptate fabulistului, ]n unele privin\e supe-
rior. Heliade, spre deosebire de Gr. Alexandrescu, ]=i vede
dobitoacele =i le schi\eaz[ ]n c[rbune, cu energic[ ap[sare:
Iat-o ]mpopo\onat[
+i mereu se g`tuie=te,
Ulubeasna-mpestri\at[
R[\oit b[n[n[e=te!
(Cioara privighetoare)
Se re\ine ]ndeob=te despre aceast[ fabul[, numai am[nuntul

biografic, al compunerii ]mpotriva lui Gr. Alexandrescu;
bucata e ]ns[ vrednic[ =i de alt[ men\iune, pentru verva ei
robust[ =i popular[. Chiar c`nd imit[ un model, ]n fabul[,
Heliade e personal prin energie verbal[, reu=ind, ]n M[cie=ul
=i florile, s[ dea via\[ unei scenete, cu dialog expresiv, ]n
care totul e mi=care, dinamism. Interven\ia limbajului cult,

]n ultimele fabule, stric[ ]ns[ impresia de unitate, care d[dea
justificare oarecum estetic[ grasei vorbiri populare:
Timpul mu=telor venise
Ca =i timpul la ciocoi,
C[ci natura se st`rpise,
Producea tot la muscoi
+i era-n dispre\ laboarea,
Artele, =tiin\a-ardoarea
C[tre binele comun.
+i c`nd mu=tele se pun,
Ele =ti\i, cu iert[ciune,
C[ ce fac nu se mai spune.
(Mu=tele =i albinele)
I se iart[ lesne vulgaritatea, chiar pletoric[ =i neostenit[,

ca =i uruiala de vorbe a \a\elor, dar de o energic[ factur[.
}ntoars[ ]n satir[ politic[, fabula tr[ie=te =i f[r[ comentariu,
datorit[ bucuriei volubile a autorului, care se transmite con-
taminant filologului amator.
Pe canavaua str[vezie a unei anecdote populare (zi-i, mam[,
c[ e gu=at[), Heliade face o \es[tur[ deas[ =i rezistent[, ]n
culorile cele mai vii ale limbajului de mahala (Un muieroi =i-
o femeie).
E cu at`t mai regretabil c[ un scriitor, at`t de ]nzestrat ]n
direc\ia umorului lexical neao=, a suferit devierile cunoscu-
te, ca italienizant, ]n ultima faz[ a carierei sale literare.
Sublimul, vehiculat de abstrac\ii fumurii =i ]ntr-o termino-
logie savant[, ucide prin nu =tiu ce ridicol pompos p[r\ile
remarcabile din Michaiada. Nici momentele mistice =i reli-
gioase ale epopeii nu beneficiaz[ de structura religioas[ a
scriitorului, ca s[ realizeze poezia. Sfatul boerilor din c`ntul
II readuce pe poet, din empireul marilor ambi\ii, pe p[m`ntul
ferm al limbajului popular:
R[u se-ncuib[ p[g`nul ]n \ar[, badeo Udreo!..

Sunt mul\i, ucig[-i crucea! r[spunse Dan Vistierul...
Ce ajutor, nea Udreo?..
E bun[ vorba, tize!..
Oricum, nici ]ncercarea de a ]nsufle\i ]ngerii (prima, ]n
literatura noastr[!) nu e de desconsiderat, ]n aceast[ frag-
mentar[ epopee, ]n care miraculosul e mai dezvoltat dec`t ]n
Aprodul Purice de Costache Negruzzi.
COSTACHE NEGRUZZI
Costache Negruzzi, fiul boierna=ului Dinu Negru\ =i al

Sofiei Hermeziu, s-a n[scut ]n 1808 =i a crescut ]ntr-o at-
mosfer[ c[rtur[reasc[, cu solide lecturi de greac[ veche, de
neogreac[ =i de francez[ clasic[; mai t`rziu ]nva\[ singur
slovele chirilice, ]n cartea lui Petru Maior Despre ]nceputul
rom`nilor ]n Dachia. }n cursul evenimentelor din 1821, fugar
cu familia peste Prut, cunoscu pe Pu=kin, ]nv[\[ ruse=te,
leg[ cuno=tin\[ cu Stamati =i Donici =i traduse +alul negru
]n versuri =i C`rjaliul ]n proz[. }=i petrecu via\a ]n tihn[,
abia turburat[ de c`te un scurt surghiun, de pe urma unor
articole literare, f[r[ s[ se bucure de imunitate, ca deputat
]n Adunarea generalnic[. A ocupat felurite func\ii publice,
printre care prim[ria Ia=ilor. Din c[s[toria cu Maria Ganea,
a avut patru copii: Iacob, Leon, Gheorghe =i Eliza. S-a \inut
departe de mi=c[rile din 1848, de=i avea leg[turi str`nse cu
V. Alecsandri =i M. Kog[lniceanu, tovar[=ii s[i la conducerea
teatrului rom`nesc, ]n 1840, c`nd compuse Muza de la
Burduj[ni, =i la redactarea Daciei literare, a Prop[=irii =i a
Rom`niei literare. A scos, ]n 1854, din ]ns[rcinare oficial[,
S[pt[m`na, foaie s[teasc[. A murit la 25 august 1868.
Negruzzi e primul scriitor modern din Moldova. Proza lui
nu are nimic din vetustatea f[r[ farmec a lui Asachi; chiar
=ov[ielile sale filologice, inerente vremii, p[streaz[ un inte-

res lexical pentru cititorul de azi.
Contemporanul alesese ]ntre directiva ferm[ a lui Heliade
=i aceea vag[, dar preten\ioas[ a lui Asachi, pe cea dintì. Nu
se ivise ]nc[ regionalismul moldovenesc, ca o consecin\[ nepre-
vizibil[ a Unirii, spre a solidariza pe scriitorii de la Ia=i, ]n
numele spiritului critic. Ba chiar, recunosc`nd existen\a
unei mi=c[ri culturale la Bucure=ti, ]n timp ce i se sim\ea
lipsa la Ia=i, ofta ]n bucuria lui c[ maicei naturi i-a pl[cut
mai bine, n[sc`ndu-l rom`n, s[-l a=eze de ast[ parte de Mil-
cov. Ca adept al gramaticii =i alfabetului simplificat de He-
liade, sus\ine polemici cu Asachi =i cu Bari\, directorul Foii
pentru minte, inim[ =i literatur[, ]n care ]=i afirm[ cu hot[r`re
pozi\ia =i ]=i legitimeaz[ contribu\ia original[ =i traducerile
publicate la Bucure=ti.
Negruzzi particip[ mai mult ca amator la dezbaterile filo-
logice, aduc`nd ]n interven\iile lui un deosebit bun sim\ =i
ferindu-se de exclusivisme.
Nu are preten\ia de a compune studii, cu solu\ii tran=ante;
nici nu atac[ problemele mari ale filologiei; ]nvedereaz[
curiozit[\i =i anomalii, exprim[ nedumeriri, propune punctul
s[u de vedere, dar f[r[ pedanterie =i spirit de autoritate;
prin calit[\i de fine\e =i m[sur[, precum =i prin tonul sceptic
sau glume\ pe care-l imprim[ dezbaterilor gramaticale
]ndeob=te indigeste, Negruzzi a dat cele mai interesante cronici
de acest fel, mai pl[cute =i mai nutritive dec`t controversele
puriste ]ntre\inute ulterior prin presa cotidian[.
Poetul ]=i d[dea pesemne seama de ]nzestrarea sa insufi-
cient[. De aceea n-a ]ncredin\at tiparului dec`t un fragment
din poema epic[ +tefaniada, despre care pretindea c[ s-a
pr[p[dit, =i destul de pu\ine ]ncerc[ri lirice personale, ma-
jorate de poeziile cu caracter ocazional. Aprodul Purice e o
compunere corect[, dar rece, ]n impersonalismul c[reia st[
poate secretul nereu=itei, la un autor interesant mai ales c`nd

]=i descoper[ ceva din individualitatea sa. Aici se recunosc
efectele unei solide culturi clasice, c`nd frecventatorul
epopeilor antice se str[duie=te s[ pun[ ]n mi=care ma=in[ria
compara\iilor c`t mai dezvoltate; uneori chiar, compara\iile
merg ]n cuplu:
Precum norul de l[custe soarele ]ntunec`nd
Vine pe sus cu iu\eal[, \arinile-amenin\`nd,
}nc`t tremur`nd a=teapt[ speriatul muncitor
Ne=tiind unde-o s[ cad[ acel nor ]ngrozitor;
S-am[ge=te cu n[dejdea c[ ogoru-i va sc[pa,
+i-a sudorii sale roduri va putea ]nc[-aduna;
}ns[ de-odat[ l[custa cade toat[ pe c`mpii
+i-ntr-un clip ]n praf preface \arini, holde, ogoare, vii.
Sau dup[ cum prim[vara om[tul cel adunat
Printre r`pi, =i de-a lui Febos calde raze s[getat
Se tope=te =i s-azv`rle =iroi iute furios,
}n p`rùl care curge printre flori ]n vale jos,
}l turbur[, ]l m[re=te, ]l umfl[ cu al s[u val,
+i nu-l las[ p`n nu face de se vars[ peste mal;
C`mpiile se ]neac[, iar p[storii sp[im`nta\i
S-aciuiaz[ cu-a lor turme ]n mun\ii ]nvecina\i:
Acest fel sume\ii unguri ]n Moldova n[bu=esc.
Orice-nt`mpin[ nainte, robesc, taie, p`rjolesc,
Cu omor =i pustiire drumul lor se ]nsemna,
Naintea lor merge groaza, =i-n urm[ foc fumega...
Acela=i gen de compara\ii ]nn[dite se repet[ cu prilejul

luptei dinte +tefan =i Hroiot, ]ntr-un exerci\iu de 18 versuri,
din care nu cit[m dec`t mi=c[rile ini\iale:
Precum c`nd o st`nc[ mare dintr-un munte s-a surpat...
Sau dup[ cum ho\ul noaptea prin codru c[l[torind...
Negruzzi uzeaz[ =i el de cuv`nt[rile militare, ]nainte de
lupt[, dar cu modera\ie, pe m[sura suflului s[u sincopat. Cu
obiectivitate, atribuie sentimentului religios o ]nsemn[tate
mare, ]n r[zboiul descris, dar numai timbrul subiectiv ar fi

putut ]nsufle\i acest sector al poemei. Providen\a e invocat[
]n mai multe r`nduri; =i miraculosul cre=tin se schi\eaz[ une-
ori, dar f[r[ ]ndr[zneal[; mai cur`nd omenescul, transfigurat
de sim\irea religioas[, atinge oarecum pragul acestui miracu-
los, de care s-a ferit scriitorul. Iat[ un moment caracteristic,
c`nd mo=neagul iscodit de Hroiot izbucne=te ]n impreca\ii:
Fa\a lui cea cuvioas[, ochii s[i m[re\i =i vii,
}l asam[n[ c[ este ]ngerul ocrotitor
Al acelor pustii sate, sau Duhul t`nguitor...
Dumnezeu mult milostivul nu g`ndi c[ te-a l[sa
S[ sf`=ii cu-a ta turbare, credincioas[ turma sa,
Ci-=i va ]nturna urgia peste spurcat capul t[u,
+i-l va detuna zdrobindu-l cu-nfocat tr[snetul s[u!
Zic`nd, face semnul crucii =i din greu a suspinat.
Cine-n minutul acela s[-l vaz[ s-ar fi-nt]mplat,
L-ar fi socotit c[ este din ceruri vrun prooroc...
Gre=elile de am[nunt, anacronisme sau termeni nepotrivi\i
epocii nu mai intereseaz[ ]ntr-o ]ntreprindere inconform[ cu
temperamentul autorului. Aprodul Purice are totu=i meritul
de a fi prima ]ncercare de epopee na\ional[ (1837) din c`te
s-au schi\at la noi =i de a se fi men\inut ]ntr-o mediocritate
onorabil[, fa\[ de tentative ulterioare, mai preten\ioase =i cu
n[zuin\e c[tre sublim, ]ntoarse ]n ridicol.
Compunerea liric[ mai rezistent[ este, dup[ cum a remar-
cat G. Bogdan-Duic[, Melancolie (1838). E o trecere ]n re-
vist[ a pl[cerilor legate de anotimpuri =i de spectacole varia-
te ale firii, cu o moliciune ]n vers care i-a lipsit aiurea lui
Negruzzi. Intelectual e formulat acel lux mare a naturii
]nflorite; plimbarea printre ruine, care-i provoac[ un pat-
riotic pl`ns, e pe linia poe\ilor munteni; cimitirul s[racilor
aduce un elan nesus\inut, care se pr[bu=e=te ]n prozaism:
Te salut, loca= cucernic s[rmanului muncitor
Care-a fost toat[ via\a statului folositor!
Melancolia lui Negruzzi e mai mult un fenomen intelec-

tual, de judecat[, dec`t o not[ temperamental[; expresia du-
rerii e lipsit[ de ad`ncime =i duce chiar la incongruen\e ca
aceea c`nd se compar[ s[lciile pl`ng[toare cu prietenii
comp[timitori:
Noi iubim comp[timirea ce ei vor a ne-ar[ta.
Afl[m vie mul\umire l`ng[ d`n=ii a ofta.
E o melancolie de ordin contemplativ, totodat[, ]n care
subiectul e ]ns[ pur spectator, iar nicidecum actor. Contem-
poran cu romantismul, Negruzzi culege din noul curent liric
elemente de sensibilitate care sporesc pre\ul vie\ii, senza\iile
dulci, armoniile line, exuberan\a culorilor =i alin[rile suferin-
\elor. Expresia disper[rii erotice, pe care o ]ncearc[ ]n elegia
La M..., nu ]i este consubstan\ial[.
Meritele poetului ar fi, ]n definitiv, neglijabile, dac[ nu s-ar
fi adaos calit[\ile de prim ordin ale traduc[torului. Negruzzi
e cel mai bun t[lm[citor ]n versuri, din prima jum[tate a
secolului trecut. Versiunea baladelor lui Victor Hugo e cu
mult superioar[ traducerilor lui Heliade din medita\iile lui
Lamartine. Traduc[torul izbute=te ]n toate formele metrice,
transpuneri exacte, cursive =i chiar armonioase:
Catedral[
Colosal[,
Notre-Dame c`t a= dori,
Sub a tale
M`ndre dale,
Oasele-mi a odihni.
(Pasul de arme a regelui Ioan)
Sensibil retoricii teatrale, fabulosului, exotismului,
Negruzzi nu se dep[rteaz[ niciodat[ de text, nici nu cade ]n
platitudini directe, chiar dac[ versul s[u nu are aripile
hugoliene.
}n colaborare cu Donici, traducerile din satirele =i epi-

stolele Principelui Antioh Cantemir dau impresia unei opere
originale, ]ntr-at`t de colorat[ e descrierea, de sigur[ limba,
de viguros versul. Portretul nobilului tr`ndav =i dedat luxu-
lui pare ie=it dint-o viziune proprie:
Pe c`nd coco=ul c`nt[ la rev[rsat de zori,
C`nd soarele pe dealuri ]ncepe-a str[luci,
Str[mo=ii t[i cu oastea ie=eau la c`mpul slavei,
Iar tu sub adamasc[ cu sufletul, cu trupul,
Scufundat ]n pufuri, s[lbatic hor[ie=ti,
+i tocmai dup[-amiaz[ deschizi umfla\ii ochi,
Tragi o c[scare lung[, mai dormi ]nc[-o bucat[,
Te scoli, te-ntinzi trei sferturi; a=tep\i ca s[-\i aduc[
Cafeaua, ciocolata sau ceaiul chinezesc.
Din a=ternut ]ndat[ drept la oglind[-alergi;
Aci apoi e grija =i truda cea mai mare.
Spinarea ]\i acoperi c-o hain[ femeiasc[,
Zulufii dup[ reguli ]n r`nduial[-i pui,
}i ]ncre\e=ti pe frunte, pe rumenii obraji,
+-o parte dup[ ceaf[ ]n s[cule\ s-ascunde.
De ast[ iscusin\[ se mir[ cei ca tine,
Iar tu te-nc`n\i de sine precum un nou Narcis.
}n str`mt pantof piciorul cu sil[ gr[m[dind,
De b[t[turi durerea te face-olog s[ umbli.
|i-ai pus o hain[ care pl[te=te o mo=ie,
+i slugile asud[ p`n[ ce te g[tesc.
C`nd Statul lor Romanii au vrut s[-ntemeieze,
At`ta osteneal[ eu cred c[ n-au avut
C`t cei ce au s-aleag[ colorul hainei tale,
Caftanul cum s[ fie cu moda potrivit,
Cu v`rsta =i cu locul, cu timpul ce va fi.
}n t`rg nu suferi verde, nici vara catifeaua,
Nici iarna s[ luceasc[ nu vrei m[t[s[ria,
Ci toate s[-\i p[zeasc[ a sale legi =i r`nd,
Precum p[ze=te popa a toacei ceas =tiut.
(Satire, II, Filaret =i Eugenie)
Autorului lui Alexandru L[pu=neanul i se recunoa=te ]n

mod unanim ]ntemeierea nuvelei istorice. Aceea=i scriere,
perpetuat[ ]n manualele =colare, asigur[ lui Negruzzi clasi-
citatea. Nuvela e bine compus[, ]n fragmente simetrice, cu o
grada\ie dramatic[. Sf`r=itul voievodului, cam melodrama-
tic, nu stric[ solida \es[tur[ a povestirii. Observator sagace,
autorul are intui\ia sufletului colectiv; momentul psiholo-
gic, al descump[nirii maselor, ]ntrebate de arma= despre
dorin\ele lor, e mai puternic prins dec`t scenele tari.
Sunt ]ns[ =i unele scorii, ]n recunoscuta capodoper[ a scrii-
torului. Cel dintì, ]n ordine cronologic[, cunosc[tor al iz-
voarelor istorice p[m`ntene, Negruzzi a dat o mare dovad[
de gust, ridic`ndu-se peste stilul cronic[resc, pe care nu-l
pasti=eaz[, re\in`nd numai atmosfera scrisului arhaic. Cu
toate acestea, no\iunile moderne ]mp[neaz[ nepl[cut textul.
Cutare boier este curtezan; Mo\oc e un intrigant; solii
lui Tom=a sunt deputa\i; cet[\ile sunt cuiburile feudalit[-
\ii; birul este contribu\ie; Mo\oc, ministru, are credit
la Domn; ur[rile la ospe\e sunt vivate; L[pu=neanu e ti-
ran; el ]ndeamn[ pe Mo\oc s[ fie rom`n verde; Mo\oc,
condamnat, se ]mpiedic[ ]ntre trupurile confra\ilor s[i uci=i;
uneltele Domnului sunt sateli\i; Doamna locuie=te ]n apar-
tament sau apartamenturi; Spancioc =i Stroici sunt buni
patrio\i; boierii salut[ pe Doamna Ruxanda de regent[
=i dau =tafet[ pe la boierii emigra\i. Autorul e dublat =i de
un comentator, care ]=i intercaleaz[ c`te o reflec\ie ]n cursul
povestirii; din fericire, asemenea interven\ii nu sunt prea
frecvente. Obiectivitatea lui Negruzzi e aproape des[v`r=it[,
deoarece sensul social nu acoper[ tenden\ios povestirea. }ntr-
una din scrisorile str`nse launloc sub titlul Negru pe alb,
g[sim ideologia social[ a scriitorului. Negruzzi e apologetul
autocra\iei voievodale, pe care o crede demofilic[, =i adversa-
rul boierimii p[m`ntene, asupritoare a \[r[nimii. }nfiriparea
aristocra\iei ar fi ]nceputul nenorocirilor publice, ]n \[rile

rom`ne=ti. Ivirea lui Alexandru L[pu=neanu, spune autorul ]n
scrisoarea men\ionat[ (XIX), a fost providen\ial[; Domnul va
sparge cuibul =i va strivi acest furnicar de intrigan\i ce f[cea
=i desf[cea domni. Fapta lui n-a fost de folos: L[pu=neanul
retezase trunchiul, dar odraslele cre=teau, =i nu era el omul
care s[ =tie a le seca puindu-le stavil[ pre ]nsu=i poporul; pen-
tru aceasta, fapta lui fu judecat[ de crud[, =i el de tiran.
A=adar, fapta lui L[pu=neanu e scuzat[ =i justificat[ de
Negruzzi, care g[se=te voievodului singura vin[ c[ n-a dom-
nit democratic, trezind poporul la via\[ politic[; imputare
istorice=te nevalabil[, deoarece nu corespundea evolu\iei is-
torice; ]n sf`r=it, la data acestei scrisori (1845), autorul nu
mai vede ]n L[pu=neanu un tiran, ca ]n nuvel[, ci trece alto-
ra r[spunderea calificativului.
Celelalte nuvele ale lui Negruzzi n-au deosebit[ valoare.
Zoe (1836) e o povestire melodramatic[, aproape nesuferit[,
dac[ n-ar interesa unele note documentare ale mondenit[\ii
ie=ene din epoc[. }n O alergare de cai (1840), o alt[ iubire
melodramatic[ alterneaz[ cu o istorioar[ galant[, ]n care po-
vestitorul ]n=elat se resemneaz[ filozofic; povestea ]=i schimb[
decorul ]ntre Ia=ii =i Chi=in[ul din 1814. Au mai p[\it-o =i
al\ii (1837) e o schi\[ din care roman\iosul melodramatic
lipse=te, spre a face loc licen\ioaselor moravuri ale unui Ia=i
semi-europenesc, cu so\i juc[tori de c[r\i, accept`ndu-=i des-
tinul de ]ncornora\i, f[r[ s[ fac[ uz de pistol. Acest trio
nuvelistic ]nvedereaz[ un Negruzzi ]n curent cu romanele
franceze, patetice sau u=urele, care delectau boierimea noas-
tr[ cultivat[. Autorul nu se d[dea ]n l[turi s[ adapteze f[r[
men\iune, cum e cazul cu Toderic[, dup[ o nuvel[ de M-
rime (plagiat denun\at de Ion N[dejde, ]n Contemporanul).
Fizionomia moral[ a lui Negruzzi apare mai limpede
din Negru pe alb, scrisori la un prieten. }n contemplarea
frumuse\ilor naturii autorul are ceva din fericita structur[

a mai t`n[rului Alecsandri, cu o not[ personal[ de epicureu
=i de diletant. +irul de mun\i din jurul Crac[ului ]i apar
tufo=i =i cre\i ca freza unei marchize din veacul XIV; pe
malurile Heujdului, juna rom`n[ culege nu-m[-uita ca s[
fac[ un buchet pentru amorezul ei; iar apa Moldovei ]ntoc-
mai ca o cochet[, dup[ ce face multe cotituri, ]n sf`r=it l`ng[
Roman, vine de s-arunc[ ]n bra\ele Siretului, amorezului ei
(I). Alt[ dat[ ]nt`lnim tonul voltairian, ca ]n =arja contra
duelului (V). Mai cunoscute pentru calitatea umorului =i pen-
tru schi\a portretistic[ sunt Re\et[ (1838) =i Fiziologia
provin\ialului (1840), cea dintì, un savuros monolog =i cealal-
t[ o condensat[ satir[; datele sunt aici indispensabile, pen-
tru c[ ni-l arat[ pe Negruzzi ca pe ]ntìul observator social,
]nainte de Vasile Alecsandri. De altfel, autorul lui Alexandru
L[pu=neanul nu e numai creatorul nuvelei noastre istorice;
el este un precursor =i ]n alte direc\ii; ]n Scrisoarea VIII
(Pentru ce \iganii nu sunt rom`ni, 1839), schi\eaz[ ]ntìa=i
dat[, ]n persoana vecinului Bogonos, acel tip de vechi boieri
de \ar[ moldavi primitivi, cu deprinderi patriarhale, care
va b`ntui ]n literatura s[m[n[torist[; fabulosul =i prover-
bialul din pove=tile lui Creang[ sunt prefigurate ]n Scrisoa-
rea XII (P[cal[ =i T`ndal[, 1842), unde se mai ]nt`lne=te, ]n
genere, =i accentul evocator al lui Mihail Sadoveanu. Negruzzi,
]n aceast[ din urm[ bucat[, e =i prmul culeg[tor de proverbe
din Rom`nia, at`t de sim\itor la ]n\elepciunea lor conden-
sat[, ]nc`t nu preget[ s[ str`ng[ c`teva mai deocheate.
Cu articolul despre C`ntece populare a Moldaviei (1840),
semnaleaz[ interesul folclorului, situ`ndu-se =i ]n aceast[
direc\ie ca un ]nainta=.
Fragmentul Cum am ]nv[\at rom`ne=te (1836) e ]ntìul
model de literatur[ memorialistic[ de la noi.
E de regretat c[ marea euforie de povestitor, st[p`n =i pe
arta dialogului, s-a satisf[cut ocazional, ]n dimensiuni prea
mici. Negruzzi avea nespus de variate virtualit[\i scriitori-

ce=ti; dar activitatea sa literar[ s-a desf[=urat aproape ]ntreag[
]ntre 1836 =i 1846.
Prin raritatea scrisului s[u, Negruzzi face figur[ oarecum
de diletant; e ]ns[ un diletant de calitate, care, ]n momentul
istoric al ]nceputurilor literare, inaugureaz[ ]n toate direc\iile
prozei =i c[l[uze=te c`teva genera\ii de scriitori prin exemplul
s[u, f[r[ m[car s[-=i asume cel mai mic rol de ]ndrum[tor.
Avea un temperament prin excelen\[ de spectator =i nu-i tre-
cea prin g`nd c[ divertismentele lui, puncte diverse de per-
spectiv[, vor fi tot at`tea indicatoare de drumuri ]n viitor.
GRIGORE ALEXANDRESCU
Grigore Alexandrescu s-a n[scut la T`rgovi=te, prin 1812,

dintr-o familie de boierna=i sc[p[ta\i, care i-a dat ]nv[\[tur[
aleas[, ]n limbile greac[, neogreac[ =i francez[; pierz`ndu-=i
p[rin\ii, adolescentul trecut ]n ]ngrijirea unui unchi, la
Bucure=ti, unde uimi, la =coala lui Vaillant, pe colegii s[i,
prin rostirea curat[ a limbii franceze =i prin virtu\ile mne-
motehnice; ]=i continu[ studiile la Sf`ntul Sava, decep\ion`nd
pe Heliade prin refractarism (ne]nduplecare l-a =coalei re-
gulare). Iancu V[c[rescu ]i prevede un viitor de poet mare.
Intr[ ]n armat[, unde e afectat birocra\iei (18347). }n 1840,
e de\inut c`teva luni dup[ descoperirea complotului lui
C`mpineanu, Mitic[ Filipescu =i B[lcescu. Ia parte la mi=carea
din 1848, apoi se num[r[ printre unioni=ti. Director al Ar-
hivelor Statului (1854), al Eforiei Spitalelor (1856), ]n Mi-
nisterul Cultelor (1859), membru al Comisiei centrale din
Foc=ani (1860), ]n care calitate e lovit de boal[ mintal[, cu
remisiuni; moare dup[ mai bine de dou[ decenii de suferin\[,
la 25 noiembrie 1885.
Grigore Alexandrescu este cel dintì dintre poe\ii no=tri

]nzestrat cu o personalitate precis conturat[, care se desprinde
oarecum de la sine, din ]ns[=i lectura operelor lui. Nu ne
izbim, ca la predecesorii s[i, de neajunsul unei alc[tuiri mo-
rale =i scriitorice=ti nedeslu=ite. Concursul disciplinei auxi-
liare, biografia, nu e strict necesar, ca s[ mergem la recipro-
ca luminare a oglinzilor paralele. Opera st[ ]naintea noastr[
ca o m[rturie complet[, care ne satisface pe de-a ]ntregul
setea de cunoa=tere. Ea poate fi pe alocuri nerealizat[, deoarece
scriitorul a fost inegal =i s-a ]ncercat ]n genuri felurite, f[r[
s[-=i fi verificat mijloacele, cu anticipa\ie, spre a-=i alege
direc\ia unic[, ]n care ar fi excelat. Pe de alt[ parte, jignind
sensibilitatea estetic[ a cititorului modern, care a nimerit
din ]nt`mplare peste sectorul ei caduc, opera poate fi res-
pins[, la prima impresie fugar[. Cine ]=i d[ osteneala s[-l
citeasc[ p`n[ la cap[t, r[m`ne c`=tigat lui Grigore Alexan-
drescu, descoperind ]ntr-]nsul acea structur[ proprie =i felu-
rit[ care define=te personalitatea literar[.
F[r[ s[ n[zuiasc[ spre enciclopedism, ca I. Heliade R[du-
lescu, ci ]n strictul sens al ad`ncirii, poetul a fost un om ]nv[\at.
A citit cu temei pe clasicii francezi, ]nsufle\indu-se mai apoi
de romantism =i cu deosebire de Lamartine, ca =i precedentul
=i C`rlova; =i-a cunoscut ]nainta=ii, sau m[car pe Iancu V[c[-
rescu, care sintetizeaz[ pentru noi tendin\ele morale =i bele-
tristice ale secolului celuilalt. Din lectura Memorialului, ne
]ncredin\[m c[ a cunoscut de asemenea literatura francez[ din
veacul luminilor, care d[ prozei sale un timbru str[in de
informa\ia fireasc[ a scrisului rom`nesc tradi\ional. Mai e
nevoie s[ preciz[m c[ facem o simpl[ constatare? Nota vioaie,
sceptic[, dezinvolt[, din Memorial, e de bun[ seam[ galic[. +i
coresponden\a cu Ion Ghica are acea tr[s[tur[ u=oar[ din con-
dei, care nu e la ]ndem`na oric[rui compatriot al nostru,
venit ]n atingere cu cultura francez[. }nv[\[tura lui Grigore
Alexandrescu e ]ns[ exclusiv literar[. Scriitorul nu se intere-

seaz[ de politic[, economie, sociologie, filozofie, teologie, is-
torie sau lingvistic[. Ca to\i contemporanii s[i, are un ideal
politic, dar, spre deosebire de mul\i din ace=tia, nu-=i sistema-
tizeaz[ vederile =i nu particip[ activ la mi=c[rile de prefacere
dimprejur. Invitat s[ accepte portofoliul finan\elor, poetul ]=i
simte nepreg[tirea economic[ =i refuz[ f[r[ mult[ ezitare. La
Grigore Alexandrescu, g[sim o voca\ie literar[, ne]mpiedicat[
]n desf[=urarea ei de alte preocup[ri, interese sau ambi\ii.
Exclusivitatea voca\iei, a=adar, ]i favorizeaz[ dezvoltarea
organic[ a temperamentului =i afirmarea curat literar[, prin
str[baterea unor c`mpuri de activitate felurite, dar tot ]n ca-
drul poeziei. Gr. Alexandrescu este un credincios, cu senti-
mente sociale, idei filozofice, vederi istorice, pe care nu =i le
manifest[ niciodat[ teoretic, cu acea u=urin\[ proprie scriito-
rilor din veacul trecut, unit[ cu sensul misionar al profesiei.
Observatorul politic =i moral e ]n permanent[ veghe ]ntr-]nsul,
dovad[ at`t de substan\ialele informa\ii =i priviri din scrisorile
amintite. Dar poetul nu se risipe=te ]n activit[\i suplimentare,
ci se exprim[ ]ntreg ]n poeziile lui, cu toate resorturile morale
]ncordate. Omul interior, la Grigore Alexandrescu, se afirm[
pentru ]ntìa oar[ ]n literatura noastr[ ca o realitate cov`r-
=itoare =i cu o putere de interpretare reflexiv[. Poetul are o
viziune a lumii, prin experien\[ moral[ proprie. Sunt =i te-
meiuri biografice care-l ]ndeamn[ c[tre acea specific[ depre-
sivitate temperamental[, nu incompatibil[ cu voio=ia, ]n rela-
\iile cu Ghica, bun[oar[. A cunoscut suferin\a de mic, fapt
care i-a imprimat o ne]ncredere pretimpurie ]n via\[. Anxios,
solitar, nenorocos ]n dragoste, spirit nepractic, incapabil de
acomodare ]n slujbe, din m`ndrie neambi\ios, presim\indu-=i
dezechilibrul final, ca =i Eminescu, scriitorul are temeiuri biolo-
gice de a fi pesimist. Contemporanii s[i au sim\it nota sincer[
a dezn[dejdii, care i-a str[b[tut toat[ inspira\ia subiectiv[.
C`nd dar o s[ gu=ti pacea, o, inim[ m`hnit[?

C`nd dar o s[-nceteze amarul t[u suspin?
Via\a ta e lupt[, grozav[, ne-mbl`nzit[,
Iubirea, ve=nic chin.
(C`nd dar o s[ gu=ti pacea...)
Gr. Alexandrescu aduce un nou accent patetic ]n poezia
erotic[, acaparat[ de ofurile =i ahurile V[c[re=tilor =i ale
c`ntecelor lume=ti.
Suferin\a se materializeaz[ uneori ]ntr-un chip neestetic,
care era ]ns[ pe placul vremii:
Eu lan\urile mele le zgudui cu m`nie,
Ca robul ce se lupt[ c-un jug neomenos,
Ca leul ce izbe=te a temni\iei t[rie
+i geme furios.
Dar rana e ad`nc[ =i patima cumplit[,
+i lacrime de s`nge, obrajii mei arz`nd,
R[sfr`nge frumuse\ea, icoana os`ndit[,
Ce o blestem pl`ng`nd!
O v[d ziua =i noaptea, seara =i diminea\a;
Ca un r[nit de moarte sim\ ]n piept un fier greu;
Voi s[-l trag; fierul iese, dar ]ns[ cu via\a
+i cu sufletul meu!
(ibid.)
Poetul pare oarecum a st[rui cu voin\[ ]n direc\ia sum-
brului, a viziunilor infernale, a c[ror motivare sentimental[
s-a perimat cu des[v`r=ire:
}mi place a naturii s[lbatic[ m`nie,
+i negur[, =i viscol, =i cer ]nt[r`tat,
+i tot ce e de groaz[, ce e ]n armonie
Cu focul care arde ]n pieptu-mi sf`=iat.
La umbr[,-n ]ntuneric, g`ndirea-mi se arat[,
Ca tigrul ]n pustiuri, o jertf[ a=tept`nd,
+i prada ]i e gata... De fulger luminat[,
Ca valea chinuirii se vede s`nger`nd.
}ncerce acum soarta s[-mi creasc[ suferirea;

Adaoge chiar iadul =erpi, furii ce muncesc,
Durerea mea e mut[ ca dezn[d[jduirea,
E neagr[ ca =i ziua c`nd nu te ]nt`lnesc.
(Suferin\a)
Prin atitudinea melodramatic[ convulsiv[ =i prin injon-
c\iunile frenetice, ]ntru ]nduplecarea iubitelor, prin conven-
\ionalismul adora\iei, ciclurile stabilite de istoriografii lite-
rari a fi fost ]nchinate unei Elize sau unei Emilii s-au situat
de la sine la periferia operei lui Grigore Alexandrescu, st`rnind
uneori =i efecte de umor involuntar.
Versul poetului sufer[ de aritmie, care a fost foarte just
interpretat[ de Barbu Delavrancea ca un defect al urechii;
sunt prea numeroase gre=eli de ritm, nescuzabile. Nici rima
nu e bogat[, chiar ]n cele mai sus\inute poeme; Heliade, aduc`nd
du=manului s[u ]nvinuiri felurite, se ]n=eal[ afirm`nd, echi-
voc, c[ D. Alecsandrescul poate =i singur a-=i reclama numele
de rim[tor =i oricine i-l poate da, fiindc[ rim[ (r`m[ =i rimea-
z[) bine. }n realitate, Grigore Alexandrescu, neorientat asup-
ra condi\iilor de excelen\[ a rimei, rimeaz[ aproape statornic
]ntre ele verbele, substantivele, adjectivele, iar varia\iile sunt
adesea necorecte =i asonantice. }ntr-un cuv`nt, nu e un muzi-
cian ]n vers, ca Asachi, de=i a frecventat cu pasiune, ]ntr-o
vreme, poezia lamartinian[, modelul fluidit[\ii armonioase de
pe atunci. Poetul nu are nici paleta bogat[, ]n vers, deoarece
va trebui s[ c[ut[m ]n proza din Memorial apusuri colorate =i
r[s[rituri de lun[ memorabile.
Sim\irea pentru trecut, st`rnit[ de ruinele ora=ului natal,
T`rgovi=te, ]i vine de la C`rlova, camaradul de genera\ie,
precoce; transformat[ ]n tem[ poetic[, departe de a se
conven\ionaliza, prilejuie=te autorului ei momentul liric unic
din cariera sa literar[. Cele mai vechi poeme din acest ciclu,
Miezul nop\ii =i Adio la T`rgovi=te, figureaz[ printre primele
lui poezii, ]n edi\ia de la 1832. Note subiective de jelanie se

repet[ ]n termeni aproape identici, ]n cele dou[ poezii, ca =i
versul declamator =i funebru:
Pui m`na p-a mea frunte =i caut un morm`nt.
Adio la T`rgovi=te, cu tot finalul, ast[zi rizibil:
Zic lumii un adio, iau lira =i m[ duc...
e o elegie lamartinian[, dintre cele mai r[sun[toare, ]n ceasul
apari\iei. Grigore Alexandrescu e primul poet rom`n, ]nainte
de Eminescu, cu sentimentul predestin[rii ]n suferin\[. E un
damnat care-=i plimb[ inconsolarea, cu un teatralism alt[dat[
foarte gustat, prin decorul ruinelor, unde starea euforic[ e
suscitat[ de iluzia rede=tept[rii trecutului eroic, ca ]ndat[
apoi s[ se spulbere mirajul, prin con=tiin\a ireversibilit[\ii
civiliza\iilor:
Dar cine se aude? +i ce este [st sunet?
Ce oameni, sau ce armii, =i ce repede pas?
P[m`ntul ]l cl[te=te r[zboinicescul tunet:
Zgomot de taberi, =oapte, trece, v`jìe-un glas.
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
Dar unde sunt acestea? S-au dus? Au fost p[rere!
C[ci armele, vitejii, =i toate au t[cut.
A=a, orice m[rire nimicnicit[ piere!
A noastr[, a Palmirii =-a Romei a trecut.
Obiectivate, f[r[ elemente autobiografice, Umbra lui Mir-
cea la Cozia, R[s[ritul lunii la Tismana =i Mormintele la
Dr[g[=ani, scrise cu prilejul c[l[toriei peste Olt, unesc inspi-
ra\ia istoric[ cu idealul de libertate =i asociaz[ jertfa eteri=tilor
cu aceea a cavalerilor cre=tini, medievali. Grigore Alexandrescu
pune ]n serviciul primei evoc[ri o regizur[ teatral[, cu deco-
ruri m[re\e de noapte, monolog`nd ]n fa\a publicului, interpe-
l`nd fantomele, apoi, mai nepotrivit, coment`nd ac\iunile
voievodale, ]ntr-un chip ra\iocinant. Tabloul r[s[ritului de
lun[, la Tismana, are o grada\ie abil preg[tit[, spre a culmi-

na cu viziunea palatelor osianice; dup[ jubilanta pomenire a
dezastrului lui Carol Robert, poetul liric d[ cuv`ntul satiri-
cului care face o prozaic[ istorie social[ =i politic[ =i la urm[
profetului, spre a vesti viitorul, c`nd va fi mare tot rom`nul,
\[rii lui folositor, c`nd vor vedea lumina zilei cuget[ri
ad`nci ascunse, idei drepte =i ]nalte =i se vor ar[ta lumii ]n
form[ de mari fapte. Mormintele la Dr[g[=ani, dedicat[
amintirii eteri=tilor c[zu\i ]n lupta cu turcii, e o poem[ mai
bine compus[ dec`t Umbra lui Mircea la Cozia =i R[s[ritul
lunii la Tismana; lipsit[ de efecte teatrale, evocarea lui Byron
=i a vechii glorii eline, ]mprosp[tat[ de modernii lupt[tori
pentru libertatea Greciei, are un accent mai autentic =i ne
satisface estetic mai mult dec`t poemele inspirate de istoria
na\ional[. Acestea se cuvin pre\uite nu at`t ]n realizarea lor,
care este relativ[, c`t ]n poten\ialul liric, raportat la celelal-
te compuneri lirice ale autorului.
Grigore Alexandrescu e el ]nsu=i ]n poezia de con\inut
etic. Poet al dezinteres[rii, al altruismului, al binelui public,
c`nd se dezbar[ de suferin\ele insuficient patetizate, ca =i de
temele lirice convenite, ]=i reg[se=te tonul cu adev[rat pro-
priu, ca acela din Rug[ciunea, din Anul 1840, din fabule =i,
mai ales, din epistole =i satire.
}n aceste produceri didactice, poetul ]=i ]nvedereaz[ o mai
statornic[ afinitate cu clasicismul dec`t cu romantismul fran-
cez; sau dac[ acesta din urm[ i-a servit ca model pentru
stimularea crizelor sale subiective, ]n dezolare =i impreca\ie,
cel[lalt i s-a potrivit ]n structura sa permanent[, de ra\ionalist
=i de observator. Grigore Alexandrescu nu e un adev[rat tem-
perament dual, oscil`nd ]ntre cei doi poli ai axei sale morale;
liricul la el e accidental, am spune chiar nesubstan\ial; didac-
ticul, ]n cea mai ]nalt[ expresie a cuv`ntului, e permanent =i
caracterizant. Poetul nu-=i g[se=te nic[ieri tonul just, ca ]n
epistole =i satire, unde-i recunoa=tem unicitatea, prin jude-

cat[, prin bun sim\, bonomie, ]ng[duin\[, incisivitate ner[ut[-
cioas[, ]n numele adev[rului, iar nu al patimii. F[r[ alternan\a
de poezie sideral[ =i de prozaism pedestru, ]n modul emines-
cian, Grigore Alexandrescu f[ure=te versul din Scrisorile lui
Eminescu:
Sunt ]ncredin\at c-ai r`de, c`nd vrodat[ ai putea
S[ m[ vezi umbl`nd pe c`mpuri, r[t[cit cu muza mea
+i v`n`nd c`te-o idee, c`te-o rim[, un cuv`nt,
C`nd p-]n lun[ =i p-]n stele, c`nd pe cer =i pe p[m`nt,
Iar de gropi nici c[ e vorb[, c[ci ]n c`te-am c[zut eu,
C[ut`nd c`te-un fraz nobil, =tie numai Dumnezeu.
Nu g`ndi cu toate-acestea cum c[ m[ g[tesc s[ c`nt
Slava vremilor trecute, veacuri care nu mai s`nt,
Sau s[ laud pe vitejii fii ai vechii libert[\i etc.
(Epistol[ familiar[ dlui col. I. C`mpineanu)
Se crede, ]ndeob=te, c[ lirismul e forma cea mai potrivit[
expresiei subiective a individului. Sunt ]ns[ naturi neapte
confesiei lirice, =i una din acestea a fost Grigore Alexan-
drescu. Poetul se analizeaz[, ]n st[rile sale de con=tiin\[ nep-
aroxistic[, cu mai mult[ luciditate; astfel epistola c[tre Ian-
cu V[c[rescu e documentul moral cel mai valabil pentru
cunoa=terea structurii echilibrate =i armonice a scriitorului;
autoscopia dezv[luie experien\a adolescen\ei =i a tinere\ii,
st[rile de entuziasm, varia\iile =i nestatorniciile unui cuget
impresionabil, reflexiv =i lipsit de voin\[:
Eu dar ce, din cruda-mi v`rst[, de c`nd ochii am deschis,
C`nd a-nceput pentru mine al vie\ii amar vis,
Am iubit deopotriv[ tot ce mi-a p[rut frumos,
Tot ce sufletul ]nal\[, =i e min\ii de folos;
Poet cum poci a m[ crede, c`nd a llirei Dumnezeu
}nc[ nu vrea s[-mi arate care este felul meu?
Tot ce-mi place m[ aprinde =i-n minutul ce citesc,
A putea lucra ]ntocmai, d-ocamdat[ socotesc.
Apoi vine cugetarea. P-al meu duh ]l ]ntreb: +tii,

Dac[ tu ]n felu-acesta e=ti n[scut sau nu s[ scrii?
C`te planuri ast[ aspr[ idee mi-a st`njenit!
+i din ce c[r[ri pl[cute, cu putere m-a oprit!
Eu aseam[n a mea stare cu a unui c[l[tor,
Care ne=tiindu-=i calea f[r[ pov[\uitor,
Se opre=te p-o c`mpie, =i cu totul ]ntristat,
Drumuri vede, dar nu =tie care e adev[rat.
Pleac[, se ]ntoarce-ndat[, se porne=te iar pe loc,
Pierde vremea pre\ioas[ =i alearg[-ntr-un noroc.
Astfel sunt =i eu; ca d`nsul, totodeauna r[t[cit,
Ca s[ nu-l pierz, l[s`nd drumul, poate c[ l-am nemerit.
E, ]n aceast[ epistol[ (]n edi\ia din 1838 a Poeziilor), un
fragment nepre\uit de autobiografie spiritual[; dar este, mai
ales, cel dintì examen de con=tiin\[ al unui scriitor rom`n,
din veacul trecut; =i, p`n[ la Eminescu, nu vom mai avea
altul. Spre cinstea sa, Grigore Alexandrescu =i-a pus ]ntreb[ri
asupra structurii sale suflete=ti, precum =i asupra celei
scriitorice=ti, v[zute ]n interdependen\a lor. De la aceast[
]n[l\ime a con=tiin\ei, a avut autoritatea moral[ de a scruta
faptele contemporanilor =i viciile constitutive ale societ[\ii.
Observa\ia sa ia toate tonurile, de la acela familiar =i ]ng[duitor,
din epistola c[tre colonelul I. C`mpineanu, p`n[ la impreca\ia
=i blestemul aruncate ]n fa\a proconsulului Halcinscki. Nimic
nu ne jigne=te, chiar =i ]n acele satire, cu personalism v[dite
(Confesiunea unui renegat, care vizeaz[ pe Heliade), at`t de
clasic[ e factura lor moral[, ridic`ndu-se de la obiectul parti-
cular la general, de la individ la categoria sufleteasc[.
Cititorul de azi, mai pu\in sensibil la artificiile lirice de
acum o sut[ de ani, e ]ns[ poate mai sim\itor dec`t cititorii
de atunci la nota personal[ a epistolierului =i a satiricului,
care =i-a ]nsu=it calit[\ile clasice, de judecat[ =i m[sur[, ale
marelui veac, sim\ul de dreptate =i de omenie al secolului
luminilor =i pasiunea de libertate a timpului s[u. }n acest
sens Grigore Alexandrescu, ca poet, =i-a asimilat o mare parte
din zestrea intelectual[ a culturii franceze moderne; e un

produs al spiritului european, pus ]n serviciul ridic[rii na\io-
nale; =i nu poate fi asemuit cu V[c[re=tii sau cu un Conachi,
]n care infiltr[rile str[ine, superficiale las[ aproape intacte
elementele de joas[ zon[ cultural[, autohton[.
Fabulistul, mult l[udat ]ntr-o vreme, e, desigur, superior
celorlal\i poe\i de la noi, care s-au ]ncercat ]n acest gen.
Laudele lui Barbu Delavrancea sunt ]ns[ dispropor\ionate,
c`nd ]i atribuie crearea unui univers de dobitoace. Lui Gri-
gore Alexandrescu i-a lipsit darul creion[rilor, prin care se
individualizeaz[ fizionomiile, simpatia curioas[ a lui La Fon-
taine. Un num[r de =apte-opt fabule vor r[m`ne fie pentru
c[ s-au legat de anumite evenimente culturale, c`=tig`ndu-=i
istoricitatea, fie pentru valoarea lor literar[, relativ[. Dar s[
exemplific[m portretul moral; acesta se reduce, c`nd este, la
caracteriz[ri palide: filomela dr[g[stoas[ (Privighetoarea
=i p[unul), puternic ]ndestul, dar ]ns[ necioplit (Elefan-
tul), pas[re proast[, dar plin[ de m`ndrie (Cucul), corbii
lacomi de prad[, barza cea sim\itoare (Corbii =i barza).
+i mai sumar e portretul fizic: domnul elefant, cu nasul
]nv`rtit (Elefantul), bufni\a umflat[ (Mierla =i bufni\a).
Moralit[\ile sunt prea directe, ca s[ aib[ vreun farmec:
Cotoiul cel smerit
E omul ipocrit.
Eu prin cotoiul acesta s[ v[ ar[t m-am silit
Icoana adev[rat[ a omului ipocrit.
(+oarecele =i pisica)
Cunosc patrio\i politici, care-a=a exploatez
Simplitatea popular[ =i ei singuri profitez.
(+arlatanul =i bolnavul)
}n proz[ Grigore Alexandrescu atinge cu mai mult agre-
ment stilul natural, tonul u=or =i dezinvolt, poate din
contactul cu romanele franceze, foarte citite la noi ]n cea
vreme, ale lui Dumas, Sue =i Balzac. Acesta e chiar obiectul

unei anecdote, ]n Memorial de c[l[torie: ...]ntocmai ca acea
dam[ de provincie, care merg`nd la Paris s[ vaz[ pe dl Balzac,
pe care, dup[ roman\urile lui, =i-l ]nchipuia un june galben
ca l[mìa =i elegant ca crinul, sub\ire s[-l tragi p`n inel =i
slab s[ caz[ de o suflare, un ce delicat, care nici m[n`nc[,
nici bea; apoi, v[z`nd ]n locul acestui ideal un om gras =i
gros, rumen =i rotund, care gust[ diminea\a nu =tiu c`te bifte-
curi, a zis ]n uimirea sa: Nu, acesta nu poate s[ fie Balzac.
Memorialul e important, ca ]nsemnare a c[l[toriei care i-a
inspirat autorului evoc[rile de la Cozia, Tismana =i Dr[g[=ani.
El con\ine c`teva pagini de frumoase picturi crepusculare, ]n
care se tr[deaz[ romanticul; dar, cu excep\ia unui roman\ios
fragment de nuvel[, C[lug[ri\a, inserat textului, nu mai e
nimic romantic ]n aceast[ proz[ vioaie, spiritual[ =i ironic[;
]ns[=i nuvela e un pretext, ca ideologul ocazional s[-=i exprime
convingerile anticlericale, probabil mai vechi, dar confirmate
prin ceea ce i s-a p[rut inutilitatea c[lug[riei. Sub acest raport,
poetul e mai mult atins de spiritul voltairian (pe care se pre-
face a-l chema la judecat[, ]n epistola cunoscut[), dec`t de
spiritualismul romantic, at`t de respectuos fa\[ de toate valo-
rile cre=tine. Tudor Vladimirescu e privit ca =i de c[tre
mul\i intelectuali din acel moment (1842) f[r[ ]n\elegere,
ca un om m[rginit =i crud, dar a c[rui ]ntreprindere ]naint[
cu un pas libertatea politic[. Dintre voievozii munteni, cel
mai l[udat de Grigore Alexandrescu e Matei Basarab, din
recuno=tin\[ pentru patronul artelor =i al ]nv[\[m`ntului, sl[vit
=i pentru c[ ar fi vrut s[ formeze cet[\eni.
Scrisorile, strict intime, c[tre Ghica, prea pu\in r[sp`ndite,
sunt icoana omului c`nd ]ngrijorat de mersul vie\ii publice,
c`nd ironic =i plin de duh, ]n comer\ul prieteniei.
Se poate ]ntr-adev[r regreta c[ scriitorul, cu o personali-
tate fermec[toare, s-a exprimat prea rar ]n proz[, unde priza
sa asupra lectorului e mai direct[ dec`t ]n versuri.
}n limitele structurii sale, Grigore Alexandrescu e scrii-

torul cu alc[tuirea cea mai interesant[ din prima jum[tate a
secolului literar trecut: reflexiv =i lucid, autoanalist =i ob-
servator social, poet conceptual deasupra nivelului epocii,
con=tiin\[ neatacabil[, figura sa literar[ se impune prin supe-
rioritatea intelectual[, ca =i prin frumuse\ea etic[.
M. KOG{LNICEANU
M. Kog[lniceanu, fiul vornicului Ilie Kog[lniceanu =i al

Catinc[i Stavilla, s-a n[scut la 6 septembrie 1817 =i a primit
]ntìle ]nv[\[turi, ca =i Alecsandri, de la c[lug[rul maramu-
re=ean Gherman Vida, apoi la pensioanele franceze Cunim =i
Lincourt (surorile cu care va duce coresponden\[ din str[in[-
tate scriau exclusiv ]n limba francez[). }n 1834 e trimis ]mpreu-
n[ cu beizadelele lui Mihai vod[ Sturdza, la Lunville pentru
studii =i de acolo la Berlin, unde redacteaz[ prima schi\[ a
literaturii rom`ne, pentru Magazin fr die Literatur des Aus-
landes, iar ]n limba francez[ o schi\[ despre \igani =i o
remarcabil[ istorie a Valahiei (1837). Rechemat ]n \ar[, con-
duce suplimentul literar al Albinei, redacteaz[ Dacia literar[,
face parte din comitetul teatral, al[turi de C. Negruzzi =i V.
Alecsandri, deschide primul curs de istorie na\ional[ la Aca-
demia Mih[ilean[, tip[re=te ]ntìul corp de cronici moldovene=ti
=i ]ntìa revist[ de studii istorice, Arhiva rom`neasc[. Sus-
pectat de fostul s[u protector, persecutat, ]nchis, se pune ]n
fruntea partidei na\ionale, lupt[ pentru realizarea Unirii,
al[turi de Cuza ]nf[ptuie=te marile reforme sociale, se mani-
fest[ ca mare orator =i ca om de stat; activitatea sa literar[ ]i
asigur[ un rol de directiv[, ]n momentul Daciei literare (1840).
Moare la 20 iunie 1891, dup[ ce, ]ntr-o cuv`ntare academic[
r[sun[toare, ]=i definise activitatea =i forma\ia spiritual[.
Mihail Kog[lniceanu =i-a m[rturisit odat[ n[zuin\ele lite-

rare ale june\ii: ...c`nd veneam de la Universitate, capul
]mi era plin de planuri, unele mai bune dec`t altele; vroiam
prin literatur[ s[ prefac n[ravurile, s[ introduc ]n patria
mea o nou[ via\[, noi principii. }n nebuna mea prezum\ie, ce
se putea ierta numai ideilor copil[re=ti ce aveam atunci, m[
socoteam c-oi ajunge odat[ a fi un Prometeu.
Nutrind, a=adar, numeroase proiecte literare, studentul
berlinez se arat[ =i ]n aceast[ direc\ie atins de duhul vremii, al
romantismului care imprima scriitorilor un iluminism refor-
mator, compatibil cu exaltarea individualist[. Din acest citat
se eviden\iaz[ o concep\ie practic[, necomplicat[ cu un ideal
de frumos. Dup[ publicarea lucr[rilor sale istorice, la Berlin
(1837), Kog[lniceanu se decide pentru literatur[, ca singurul
mod de exprimare indirect[, sub domnia cenzurii. Revista Dacia
literar[, pe care o ]ntemeiaz[ ]n 1840, ]=i acoper[ ]ns[ inten\iile,
interzic`ndu-=i, ]n introducerea programatic[, politica, spre a
se ]ndeletnici numai cu literatura na\ional[. De fapt, orga-
nul literar are o ferm[ politic[ cultural[, prin care se deosebe=te
de celelalte periodice, care ad[postesc ocazional literatura, f[r[
vreun criteriu precis. }nsu=i titlul manifest[ o pozi\ie na\ional[,
al c[rei \el m[rturisit, norocos formulat, este realiza\ia
dorin\ei ca rom`nii s[ aib[ o limb[ =i o literatur[ comun[
pentru to\i. }n afar[ de produc\iile originale ale redactorilor,
revista ]=i propune reproducerea celor mai bune scrieri din
presa rom`neasc[, pentru ca s[ devin[ un repertoriu general
al literaturii rom`ne=ti, ]n carele ca ]ntr-o oglind[ se vor vedea
scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, b[n[\eni, bucovineni,
fie=tecare cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul s[u. Dacia
literar[ combate mai departe dorul imita\iei... manie primej-
dioas[, pentru c[ omoar[ ]n noi duhul na\ional. Prin imita\ie,
Kog[lniceanu ]n\elege traducerile, pe atunci proliferante,
]mpotriva c[rora anun\[ o prigoan[ necru\[toare. Propune
ca subiecte de literatur[ original[ faptele eroice din istoria

trecutului, frumuse\ile \[rii =i obiceiurile noastre destul de
pitore=ti =i poetice. Prin preconizarea unei literaturi etnice
programul Daciei literare st[ la originea curentelor literare
tradi\ionaliste; prin dezideratul unei limbi literare comune
revista formuleaz[ un principiu neatacabil, filologice=te =i
estetice=te; nu ]ncape ]ndoial[ c[ unitatea de limb[ =i litera-
tur[ constituie un pas ]nainte c[tre unitatea politic[ a na\iunii.
Omul public ]=i ]ncepe activitatea ca reformator literar,
a=tept`nd momentul pentru ac\iunea politic[. }ntìle lui scrieri
literare (Iluzii pierdute, Un ]ntì amor) nu au ]ns[ un caracter
politic. Forma\ia beletristic[ a lui Kog[lniceanu este exclusiv
francez[, ]ncep`nd cu clasicul minor Fnelon, al c[rui Telemac
i-a fost cartea de c[p[tì, continu`nd cu conven\ionalul Flo-
rian, =i sf`r=ind cu romancierii de aventuri, ca Paul de Kock,
=i cu marii romantici Lamartine =i Hugo, str[ini ]ns[ propriei
sale structuri suflete=ti. Autorul nutre=te ]n scrierile numite
ambi\ia unei literaturi menite s[ m[guleasc[ ]ndeosebi publi-
cul feminin; e ]ntr-]nsul chiar =i un feminist, care atribuie
femeii o misie mai nobil[ ]n societatea european[, pre-
conizeaz[ indirect instruc\ia femeii =i elogiaz[ femeile din cercul
ie=ean al Iluziilor pierdute c[ citesc literatur[ na\ional[ =i com-
pun ]n rom`ne=te. Mai importante sunt paginile din romanul
neterminat, Tainele inimii (1850), unde se ]ntreprinde critica
evolu\iei noastre sociale =i politice, ]ntr-un sens prejunimist.
}ntreaga lui doctrin[, sintez[ de tradi\ionalism =i progresism,
se cuprinde ]ntr-o digresiune care denot[ impetuozitatea
reformatorului, st`njenit de obliga\ia obiectivit[\ii epice =i in-
suficient reprezentat de un raisonneur, cu nume Stihescu.
Kog[lniceanu ]ndrept[\e=te formele noi ale civiliza\iei, tehnica
industrial[, legile reformatoare =i ]mbun[t[\irile materiale,
]n folosul claselor sociale inferioare. Nici o \ar[ nu se poate
m[rgini cu ce are, f[r[ a se ]mprumuta =i de la str[ini. }n
preten\ia civiliz[rii, noi ]ns[ am lep[dat tot ce era bun p[m`n-

tesc =i n-am p[strat dec`t abuzurile vechi, ]nmul\indu-le cu
abuzurile nou[ a unei r[u ]n\elese =i mincinoase civiliza\ii.
Spre deosebire de popoarele mari, care-=i reazem[ progresul
pe continuitate, respect`nd trecutul =i leg`nd lan\ul timpu-
rilor, noi am procedat cu u=ur[tate. A=a predic`nd ura a tot
ce este p[m`ntesc, am ]mprumutat de la str[ini numai
superficialit[\i, haina din afar[, litera, iar nu spiritul, sau,
spre a vorbi dup[ stilul vechi, slova, iar nu duhul. Prin aceas-
ta am rupt cu trecutul nostru =i n-avem nimic preg[tit pentru
viitor, dec`t corup\ia moravurilor. O na\ie ]ns[ nu poate dec`t
prin amenin\are de mare =i cumplit[ pedeaps[ a-=i renega tre-
cutul; c[ci adev[rata civiliza\ie este aceea care o tragem din
s`nul nostru reform`nd =i ]mbun[t[\ind institu\iile trecutu-
lui cu ideile =i prop[=irile timpului de fa\[. Sunt cuvinte
frumoase =i elocvente, ]n care recunoa=tem s`mburele doctri-
nei junimiste. }n tehnica romanului, asemenea digresiuni sunt
]ns[ d[un[toare, descoperind cu impruden\[ teza ce s-ar fi
ilustrat cu prisosin\[ prin tic[lo=iile unuia din personaje,
Le=escu. }n ciuda titlului roman\ios =i a ac\iunii sentimentale
previzibile, pe linia unei cochete, pus[ ]n cump[n[ etic[ cu o
f[ptur[ angelic[, Tainele inimii aveau s[ fie o povestire cu
caracter social, o satir[ a cosmopolitismului, poate c[ ]n genul
lui Iorgu de la Sadagura. Romanul-foileton ap[rea ]n Gazeta
de Moldavia, f[r[ semn[tur[ =i f[r[ deosebit r[sunet.
Pe c`t dateaz[ nota roman\ioas[ din Iluzii pierdute
}ntìul amor, ca =i din Tainele inimii, pe at`t de proaspete
sunt cele dou[ povestiri ]n descrierea Ia=ilor de alt[dat[, privi\i
]n haosul =i ne]ngrijirea lor, =i chiar cu t[g[duirea frumu-
se\ilor decurse din pozi\ia natural[. }nver=unarea contra
metropolei provinciale nu s-ar explica, dac[ n-am g[si moti-
varea ei ]n urile sociale ]mpotriva lingu=itorilor, a patrio\ilor
p`ng[ri\i, a scriitorilor v`ndu\i, a parveni\ilor mai r[i
dec`t to\i aristocra\ii din lume (Iluzii pierdute, 1841). Co-

poul, locul de plimbare al ie=enilor, e necru\[tor asemuit cu
gr[dinile =i promenadele marilor capitale vizitate de autor:
Paris, Viena =i Madrid. Procedeul familiar de descriere e
enumera\ia, care prin acumulare urm[re=te efecte grote=ti,
spre a reda aspectul cosmopolit al Ia=ilor din anul 1844, ames-
tecul ]n preten\ii de societate aleas[: gloata de boga\i sau de
acii carii vroiesc a fi crezu\i de boga\i, de t`rìe-brù, de
curiozi, de alerg[tori dup[ havadi=uri... de femei la mode,
de lorete, de oamnei de lume, de tineri anglomani, dandis =i
gentelmeni riders, de lei =i paralei....
Kog[lniceanu a publicat =i el, ]n concuren\[ cu Negruzzi,
Fiziologia provincialului ]n Ia=i (1844), lu`nd ]n deriziune
]ncercarea de adaptare la un mediu nou, prin maimu\[real[.
Pre\ioas[ e aci expresia respectului fa\[ de \[rani:
|[ranii, adic[ muncitorii de p[m`nt, asemine nu pot
s[-mi slujeasc[ tipului meu; via\a lor este a=a de tic[loas[ ]n
privire cu a noastr[, caracterul lor este a=a de firesc, comp[-
timirea mea pentru d`n=ii este a=a de mare =i de dreapt[,
]nc`t mi-a= imputa ca o nelegiuire cea mai mic[ glum[ ce a=
putea face asupra unei st[ri de oameni, asupra c[reia razem[
toate sarcinile, afar[ de cele folositoare =i care ne hr[ne=te
pre noi lene=ii =i tr`ndavii ora=elor.
Descrierea provincialului e gras[, planturoas[, plin[ de
verv[. Autorul are tonul oral, de monolog, al unei naturi
exterioare, f[r[ deprinderea =i nici r[gazul s[ se concentreze
=i s[-=i condenseze scrisul; dar mai e =i firea vorbitorului,
bucuroas[ c[-=i poate exercita locvacitatea ]nainte de a-=i
g[si elocin\a. Limba e un amestec pl[cut de grai neao=, cu
neologisme de origine francez[; de=i r`de, ca prieten al lui
Negruzzi =i Alecsandri, de camarazii de la Dacia literar[, de
fran\uzi\i, ]ncorporeaz[ limbii noastre barbarsime ca fat,
colibet, prelud, solenal, adi\ie, multiplica\ie =i chiar expresii
decalcate din fran\uze=te: asalt de duh, mi=c[ri de amor, a

face amorul, a face urechea surd[ etc. Din coresponden\[, se
remarc[ mai ales scrisorile adolescentului ]n drum spre
str[in[t[\i, not`nd, la dorin\a tat[lui, observa\iile despre
locuri =i oameni. Ortografia fonetic[ transcrie limbajul b[tr`-
nesc, provincial, aproape \[r[nesc; =i aci se ]ntrevede iubi-
torul \[r[nimii =i doritorul de ]ndrept[ri rurale de vreme ce
agricultura este maica neamului omenesc care hr[ne=te pre
fiii s[i (Lemberg, 24 august 1834).
N. B{LCESCU
Cea mai patetic[ existen\[ din prima jum[tate a secolului

nostru trecut este, desigur, aceea a lui N. B[lcescu. Nu se
cunoa=te bine originea tat[lui, serdarul Barbu Petrescu, dece-
dat ]n 1824. Mama, Zinca B[lcescu, dup[ ce r[m`ne v[duv[,
]=i reia numele de fat[, dup[ acela al unei mo=ii din Arge=,
proprietatea unui frate al ei. Copiii erau ]n num[r de cinci:
trei b[ie\i =i dou[ fete; cel mai ]n v`rst[ dintre fii, Constantin
(18131902), ia parte la revolu\ia din 1848, st[ departe de
\ar[ nou[ ani =i e ministru de Finan\e ]n cabinetul de tranzi\ie,
de la 12 mai 1861, care perfecteaz[ Unirea; =i mezinul Barbu,
mai t`rziu primarul Craiovei, e amestecat ]n evenimentele din
1848; una dintre fete se m[rit[ cu un Geanolu, cealalt[, Seva-
stia, ]l ]ngrije=te pe Nicolae, ]n faza mijlocie a bolii de piept, la
Hyres. Zinca ar fi fost renumit[ ]n tot \inutul ca lecuitoare
de albea\[; st[p`nea un patrimoniu imobiliar =i administra
venituri din care a izbutit s[-=i ajute feciorii, ]n str[in[t[\i,
cu sume destul de serioase; ]ntr-o vreme ar fi fost dispus[
chiar s[ ]nstr[ineze o parte din aceste bunuri, ca s[ trimit[
sumele necesare, dar nu s-ar fi g[sit cump[r[tori.
Nicolae s-a n[scut la Bucure=ti, ]n 1819, petrec`ndu-=i
copil[ria =i tinere\ea ]n casele p[rin\ilor, situate unde se afl[
acum biserica italian[; a ]nceput cu carte greceasc[, a=a cum

se obi=nuia ]n familiile ]nst[rite, urm`nd apoi patru sau trei
ani, m[car, la Sf`ntul Sava, cu note bune la francez[ =i trigo-
nometrie, iar ]n clasa de complementar, ca premiant al doi-
lea; mai t`rziu, ar fi fost ini\iat ]n elementele filozofiei de
b[n[\eanul Eftimie Murgu.
Din =coal[, ]=i impresioneaz[ colegii prin inteligen\[ =i
memorie, recit`nd sute de versuri; ]ntr-o ]nc[ierare colegial[,
intervine viitorul s[u bun prieten, Ion Ghica, care ]l ajut[ s[-=i
adune foile r[v[=ite ale unui caiet, cu ]nsemn[ri dup[ croni-
cile muntene pe atunci inedite. Voca\ia de istoric se deslu=e=te,
a=adar, la B[lcescu de pe b[ncile =colii. Din motive familiale,
intr[ ]n armat[ ca iunc[r, ]n 1838, dar e dezam[git de orga-
nizarea mili\iei =i o p[r[se=te; totu=i e cel dintì care are
ini\iativa unui curs de scriere, citire, aritmetic[ =i geografie
pentru trupa =i subofi\erii unei unit[\i din Bucure=ti (1839),
]nt`mpin`nd ca instructor obiec\iile c`te unuia care contesta
zgomotos c[ s-ar putea m[sura p[m`ntul =i num[ra lighioa-
nele de oameni =i de limbi de pe fa\a lui. }ndat[ apoi ]ncepe
cariera de revolu\ionar a lui B[lcescu. }n urma unui complot
urzit sub conducerea boierului Mitic[ Filipescu, e lovit, ]n
cursul cercet[rilor, de sp[tarul Ghica =i condamnat ]n 1841 la
trei ani ]nchisoare, din care execut[ doi =i jum[tate, la M[r-
gineni =i Gorgani; noul domnitor gra\iaz[ pe condamna\i, la
]nsc[unarea sa. Dup[ eliberare, B[lcescu ]ntemeiaz[ cu I. Ghi-
ca, cu Tell =i cu un al patrulea, nenumit, societatea politic[
secret[ Fr[\ia, organizat[ dup[ tipul carbonar. }n acela=i timp
ia parte la ]ntrunirile unei societ[\i literare, care ar fi dezb[tut
mai ales chestiuni de limb[, =i c[l[tore=te ]n Moldova pentru
document[ri istorice. Prima lui scriere, Puterea armat[ la
rom`ni (1844) e salutat[ ca un eveniment cultural de Kog[l-
niceanu =i de Heliade, care recunosc ]ntr-]nsul un adev[rat
istoric. Din aceea=i vreme dateaz[ un proiect, nepublicat, de
organizare a doroban\ilor jude\eni. }n Prop[=irea, unde ap[-

ruse ]ntì Puterea armat[, se public[ ]n acela=i an un studiu
despre b[t[lia de la Cosovo. Iar ]n anul urm[tor, dimpreun[
cu ardeleanul August Treboniu Laurian, ]ntemeiaz[ Maga-
zinul istoric pentru Dacia, replic[ la Arhiva rom`neasc[ a
lui Kog[lniceanu, de la Ia=i, care, de altfel, suspend`ndu-=i
apari\ia, recomand[ noua revist[ ca o rodnic[ clironoam[ a
soliei sale, lucru relevat =i de Asachi, ]n Albina.
Articolul-program, redactat de B[lcescu, formuleaz[ con-
cep\ia providen\ialist[ a istoriei, ]n cadrul c[reia na\iunile au
fiecare c`te o misiune de ]mplinit, fix`nd =i felurimea izvoare-
lor istorice, printre care poeziile populare! Revista are cov`r-
=itorul merit de a publica pentru ]ntìa oar[ cronicile mun-
tene; ea serve=te ]ns[ =i ca organ credin\elor politice ale lui
B[lcescu, strecurate cu abilitate timp de trei ani c`t dureaz[
magazinul. Istoricul e un democrat, adversar hot[r`t al
aristocra\iei =i al despotismului. }n importanta cercetare De-
spre starea social[ a muncitorilor plugari, pune problema agrar[
]n sensul drepturilor \[r[ne=ti asupra p[m`ntului, uzurpat de
clasa boiereasc[. B[lcescu e primul agrarian muntean, con-
temporan cu Ion Ionescu (de la Brad), de peste Milcov. }mprie-
tenindu-se cu Kog[lniceanu, consult[ cronicile moldovene din
manuscris =i le folose=te ]ntr-o scriere nou[, Puterea armat[
]n Moldova. }n colaborare cu acela=i, dore=te s[ lucreze la un
dic\ionar biografic, sub auspiciile Asocia\iei literare (1846).
Plecat ]n c[l[torie de studii la Paris, B[lcescu ]nt`lne=te pe
Ion Ghica, organizeaz[ sub preziden\ia lui =i sub aceea de
onoare a lui Lamartine pe studen\ii rom`ni din capitala Fran\ei
=i se ]mprietene=te cu Paul Bataillard, viitorul revolu\ionar de
la 1848 =i amicul lui Eugne Fromentin. Aci ]=i str`nge mate-
rialele documentare pentru Istoria rom`nilor sub Mihai-vod[
Viteazul =i se entuziasmeaz[, al[turi de A. G. Golescu-Ar[pil[,
descoperind ]n gravura pe viu a lui Sadeler portretul interior
pe care =i-l f[cuse despre voievodul preferat. Str`nge docu-

mente despre Mihai =i ]n biblioteca Vaticanului; ora=ul ]l dez-
gust[ ]ns[ pe g`nditorul democrat =i anticlerical, din cauza
temni\elor =i a c[lug[rilor. Revolu\ia din februarie 1848 ]l
g[se=te la Paris, manifest`nd pe strad[ =i smulg`nd o bucat[
de catifea ro=ie de pe tronul regelui Ludovic-Filip.
}n aprilie, se ]ntoarce ]n \ar[, poate ca trimis al lui Lamar-
tine, de numele c[ruia s-ar fi servit chiar de la debarcare, la
Izlaz. B[lcescu ]ntreprinde o vie ac\iune clandestin[ p`n[ la
reu=ita cauzei, care-l utilizeaz[ ]ntì ca ministru de externe,
apoi ca secretar ]n guvernul provizoriu =i ca organizatorul
propagandei din pres[ (Na\ionalul =i Poporul suveran) =i la
sate, prin comisari anume ]nfiin\a\i de el; tot el este ini\iatorul
comisiei de proprietate =i al proiectului de constituant[; ar fi
colaborat =i la redactarea proclama\iei de la Izlaz. Ar fi re-
fuzat s[ intre ]n locotenen\a domneasc[.
Dup[ reinstalarea guvernului revolu\ionar, care se refu-
giase la Ruc[r, B[lcescu e trimis ]n misiune la Constantino-
pol, s[ ob\in[ recunoa=terea de la Sublima Poart[; delega\ia
nu e primit[ oficial; la ]ntoarcerea ei devine partizanul
rezisten\ei armate, =i, c`nd turcii intr[ ]n \ar[, t[b[r`nd la
C[lug[reni, izbucne=te ]n impreca\ii, la neurmarea ]ndemnurilor
lui. B[lcescu e arestat =i ]mpreun[ cu al\i revolu\ionari este
dus pe Dun[re, ]ntr-o corabie turceasc[, ne]nc[p[toare, de unde
se alege cu boala care-l va r[pune. De la Or=ova, porne=te ]n
Ardeal, se ]nsufle\e=te de mi=carea lui Iancu, ajunge la Con-
stantinopol pe ceilal\i emigran\i politici, de unde ]=i ia misiunea
de a ]mp[ca pe rom`nii ardeleni cu ungurii, r[scula\i contra
st[p`nirii austriece. C`nd ob\ine, dup[ lungi tratative,
recunoa=terea de c[tre Kossuth, a cererilor lui Iancu, ungurii
sunt ]n derut[ =i ]n\elegerea nu mai e de actualitate. B[lcescu
este exponentul politicii de apropiere rom`no-maghiar[, ]mpo-
triva despotismului habsburgic =i \arist, =i chiar preconizatorul
unei confeder[ri a popoarelor, pe baze democratice =i na\ionale.

Refugiul s[u din Ardeal e cea mai extraordinar[ odisee tr[it[
de un rom`n, ]n acel moment; ca s[ nu fie cunoscut de agen\ii
imperiali, se costumeaz[ ]n mo\, se unge cu c[rbune pe fa\[ =i
vinde ciubere, cu tocmeli dispropor\ionate pentru un cr[i\ar,
spre a nu de=tepta b[nuieli. Cu toate mizeriile exodului, ca
revolu\ionar de voca\ie, B[lcescu gust[ cu aviditate senza\iile
tari ale riscului, ]n aventura ]nalt[ care nu-i ]ng[duise sf`r=itul
dorit, de erou. Re]ntors la Paris, e dezgustat de sf`=ierile
dintre revolu\ionarii compatrio\i =i dup[ o vie activitate pub-
licistic[ =i diplomatic[, ]n cursrul c[reia vede la Londra, printre
al\ii, pe viitorul premier, Palmerston, dup[ ce tip[re=te lu-
crarea fundamental[, pre\uit[ de Karl Marx, Question cono-
mique des Principauts Danubiennes (Paris, 1850), ]n favoa-
rea \[r[nimii, se retrage ca s[ se dedice exclusiv redact[rii
lucr[rii sale principale, Istoria rom`nilor sub Mihai-vod[ Vitea-
zul. De la Paris, e ]ndemnat de medici s[ se duc[ ]n sud, la
Hyres, unde ]l ]nso\e=te sora lui, Sevastia. Dup[ o u=oar[
]ntremare, trece la Constantinopol =i de acolo ia drumul \[rii,
cu credin\a c[ i se va ]ng[dui =ederea ]n Moldova sau m[car
]nt`lnirea, la Gala\i, cu b[tr`na lui mam[; ajuns la Dun[re, i
se refuz[ =i una =i alta. Pleac[ ]napoi, prin Constantinopol, =i
se stabile=te la Palermo, singur, unde se stinge, ]n ziua de 29
octombrie 1852, lucid, l[s`nd ultimele dispozi\ii ]ntr-o redac-
tare impasibil[, de proces-verbal, cu at`t mai zguduitoare. E
ad[postit ]n groapa comun[, sf`r=it care n-ar fi ]nsp[im`ntat
pe istoricul social, iubitor fierbinte al clasei nest[p`nitoare.
Cimitirul din Palermo devine astfel un loc de pelerinaj oare-
cum cuvenit, al c[rui t`lc profund nu-l poate realiza dec`t cine,
cunosc`nd via\a lui B[lcescu, paralel cu opera lui, respect[ ]n
am`ndou[ reflexul unui suflet mare, de mucenic al idealului.
Din opera capital[ a lui B[lcescu, Istoria rom`nilor sub
Mihai-vod[ Viteazul, n-a fost publicat ]n timpul vie\ii lui
dec`t un singur capitol. De=i edi\ia dat[ de Odobescu este

destul de t`rzie (1878), se ]n\elege c[ lucrarea nu poate fi
]n\eleasc[ dec`t ]n atmosfera cultural[ =i social[ care a sti-
mulat ]ntreprinderea ei (de altfel ea fusese publicat[ ]n parte,
- introducerea, c[r\ile I, II =i o parte din cartea a III-a, tot de
Odobescu, ]n Revista rom`n[, 18611863).
Tot astfel, de=i nu avem a face cu o scriere dus[ la cap[t
de autorul ei, ea ]l reprezint[ ]ntreg, sub toate aspectele, de
erudit, istoric, sociolog, filozof =i artist, f[r[ ca s[ lipseasc[
sensibilitatea sa omeneasc[. A=a privit[, ca o sintez[ a
personalit[\ii sale, cartea r[m`ne valabil[, chiar dac[ docu-
mentarea istoric[ a fost dep[=it[ =i, mai ales, dac[ punctele
de vedere sociale =i filozofice nu se sus\in ]ndeajuns.
Am pus ]n r`ndul ]ntì erudi\ia lui B[lcescu; ea e ]ntr-
adev[r excep\ional[, ]n momentul compunerii; num[rul op-
erelor consultate e surprinz[tor; nimeni, la noi, ]nainte de
Hasdeu, n-a folosit at`tea izvoare, =i ]n at`tea limbi. Pe de
alt[ parte, cercet[torul nu se las[ cov`r=it de materialul do-
cumentar, limpede expus =i ]nt`mpinat cu spirit critic. Prin
aceast[ facultate, B[lcescu e un istoric adev[rat, iar nu un
diletant, un istoric dispun`nd de cuno=tin\e ad`ncite, cu un
conspect al disciplinelor auxiliare =i cu ambi\ia de a face din
istorie nu o ]n=irare de fapte, ci studiul institu\iilor =i al
situa\iei economice a unui popor. Mai presus de acestea, is-
toricul ]n\elege s[ ]ncredin\eze disciplinei sale func\iunea
suprem[ de con=tiin\[ a omenirii, prin care se roste=te un
tribunal cu sentin\e neapelabile (vom vedea mai departe cum
se nuan\eaz[ aceast[ concep\ie). Sociologul no\iune pretim-
purie, de altminteri, deoarece disciplina nu se ]ntemeiase ]nc[,
este de fapt subordonat crezului s[u politic; el nu are
libertatea de spirit a cercet[torului care prive=te fenomenele
sociale cu senin[ impar\ialitate. Amestecat ]n via\a public[
]nc[ din cea dintì tinere\e, cu un temperament ne]ntrecut de
agitator revolu\ionar =i cu o dragoste de popor, fierbinte,

B[lcescu este totu=i primul nostru g`nditor politic care pune
problema claselor sociale =i o rezolv[ ne=ov[itor ]n favoarea
muncitorilor plugari. Calitatea de sociolog, a=adar, nu ]i poate
fi refuzat[, chiar dac[ ideile sale sunt mai mult afective dec`t
riguros =tiin\ifice. Filozoful, de insuficient[ preg[tire, e
adeptul concep\iei providen\ialiste ]n istorie; el nu se ]ncad-
reaz[ ]ns[ g`ndirii teocratice, prin care despotismul monar-
hic e legitimat =i se condamn[ orice abatere de la principiul
autorit[\ii; dimpotriv[, dup[ istoricul italian Cesare Cant,
B[lcescu reazem[ progresul social pe voin\a providen\ei, care
conciliaz[ materia cu spiritul, eul cu lumea din afar[, indi-
vidul cu colectivitatea, ]ntr-o armonie nou[. Democra\ia ]i
apare ca realizarea pe plan social a ideii de fr[\ie, preconizat[
de evanghelie, =i prin care individul e jertfit familiei, familia
patriei =i patria omenirii. B[lcescu nu e un cosmopolit
dec`t ca viziune de viitor. }n prezent, el ]ntemeiaz[ politica
general[ a statelor pe ideea de na\ionalitate, pe care o prepune
democra\iei, f[r[ s[ piard[ totu=i din vedere clasele munci-
toare, pe care se reazem[ na\iunea. }n cadrul istoriei univer-
sale, fiecare na\iune are misiunea ei de ]mplinit; prea sumar
formulat[, no\iunea de misiune pare a avea ]n vedere poten-
\ialul spiritual al fiec[rei na\iuni, care nu trebuie st[vilit[ ]n
dezvoltarea ei proprie, nici de tirania aristocra\iilor, nici de
vreo opresiune extern[. N[zuind a formula =i misiunea ace-
lor popoare care n-au avut norocul de a-=i deslu=i fizionomia
cultural[, B[lcescu atribuie divinit[\ii rolul de distribuitoare
a func\iilor printre na\ii, unele av`nd a cump[ni pe celelalte
prin prevalarea sentimentului, realizat prin fapt[ =i jertf[
(revolu\ionar[). G`nditorul ]=i manifest[ repulsia pentru prin-
cipiile intermediare, eclectice, care caracterizeaz[ concep\iile
tranzac\ionale. Nu e de ales dec`t ]ntre despotism, ]n care se
]nvedereaz[ spiritul r[ului, =i democra\ia na\ional[, sub
ochiul Providen\ei. Tribunalul istoriei se identific[ cu voin\a

divin[. Istoria, dup[ B[lcescu, cuprinde ilimitat, ]n c`mpul
viziunii ei, desf[=urarea progresiv[ a omenirii, ]n timp =i ]n
spa\iu, sub toate formele interioare sau externe. Filozofia isto-
riei ]ng[duie s[ se ]ntrevad[ finalitatea, care const[ ]n organi-
zarea federativ[ a popoarelor, prin armonia na\iunilor libere,
cu institu\ii sociale echitabile, de tip democratic =i republican.
Ideile lui B[lcescu nu sunt expuse dialectic, cu o sistema-
tic[ dezbatere a principiilor; g`nditorul nu e un filozof, ci un
iluminat, ]n posesiunea adev[rurilor, pe care le enun\[ aser-
toric, dar cu c[ldura convingerii personale. Dac[ s-ar privi
aceast[ filozofie, ca arm[tur[ a operei, temeiul ei =tiin\ific
n-ar rezista. Istoria rom`nilor sub Mihai-vod[ Viteazul e ]ns[
]nainte de orice o oper[ ce se construie=te nu pe e=afodajul
unor idei, ci pe contrafor\ii pasiunilor puternice: admira\ia
pentru eroul cu dimensiuni de semizeu =i ]n cadru de epopee;
cultul unit[\ii na\ionale, c[reia i-ar fi servit acest leu; du-
hul revolu\ionar, pe care l-ar fi purtat Mihai printre popoare
(cam ca un Napoleon prefigurat); solicitudinea pentru clasele
de jos, care singur[ i-a lipsit domnitorului, r[mas astfel f[r[
sprijinul fundamental, trebuitor ]ntru ]mplinirea vis[rilor
sale; duhul religios, ]ncarnat de voievodul pus ]n centrul
cruciadei. Dup[ cum se vede, marile pasiuni dominante ale
lui B[lcescu ]=i g[sesc coresponden\e str`nse ]n figura lui
Mihai, care a fost exponentul lor eminent, cu excep\ia celei
democratice.
Scriitorul e un artist ]n sensul deplin al cuv`ntului, adic[
un mig[litor =i un c[ut[tor de expresii alese; redactarea ]n
lupt[ cu boala nu-i ]ng[duie r[gazul ]ncheierii, dar nu-l ]m-
piedic[ s[-i dea o f[\uial[ des[v`r=it[: ]ntrevedem ]n opera
neterminat[ un ]ndoit aspect stilistic, ]n materialul lexical
=i ]n sintax[. Fran\uzismele sunt mai pu\in frecvente dec`t
la unii contemporani, de=i B[lcescu g`nde=te uneori direct ]n
fran\uze=te, dibuind ]n c[utarea echivalentului rom`nesc. Pa-

sionat pentru trecut, alege uneori termeni arhaici sau croni-
c[re=ti, f[r[ s[ procedeze ]ns[ la o sistematic[ pasti=[: a
sminti, a sparge, a t[ia (pe du=mani), a se ]nv`rteji
]nd[r[t, se apucaser[ de-a fugire, a se o=ti, a se =[n\ui,
a lua limb[, foarte se intrist[ sau ]l ]ntrist[ foarte etc.
C`teodat[, scriitorul dotat caut[ varia\ii lexicale, compun`nd
verbe sau substantive pentru no\iuni neintrate ]n limb[: a
tuna, a furtuna, a pu=c[ri (tustrei termeni artileristici),tun[rie
=i pu=c[rie. Modelele clasice ]l determin[ s[ recurg[ la epitetul
unic, omeric, pentru caracterizarea c[peteniilor ost[=e=ti;
asemenea exerci\ii sunt ]ns[ destul de monotone: str[lucitul
R[zvan, inimosul Bathori, eroicul Kiraly, ]ndr[zne\ul Udrea,
viteazul R[zvan, crudul Ieremia, viteazul Moise S[cuiul,
ne]nvinsul Mihai (cu variantele: ]ngrozitorul Mihai, neobosi-
tul Mihai etc.). Portretele nu prea numeroase (Murad II, Ru-
dolf II, +tefan Iojica, Doamna Stanca, Andrei Bathori, George
Basta, +tefan Csaki) sunt bune, dar orientate mai mult ]n
direc\ia moral[. B[lcescu exceleaz[ ]n arta fraz[rii, prin
caden\a periodic[ (le nombre), f[r[ ca s[ i se poat[ imputa
abuzurile retorice ale vremii. Tudor Vianu a analizat cu fin[
p[trundere sim\ul valorilor sintactice la B[lcescu, interpret`nd
ca tehnic[ ]n basorelief efectele scoase de autor prin
]ntrebuin\area prezentului etern ]n ac\iunile dinamice ale
lui Mihai, l[s`nd faptele adversarilor pe plan secundar, prin
timpurile trecutului.
Elanurile retorice sunt ocazionale: invocarea ruinelor t`rgo-
vi=tene =i a c`nt[re\ului lor, C`rlova, sl[virea Ardealului,
blestemarea ]nfr`ngerii de la Mirisl[u etc. Interven\iile po-
vestitorului sunt de asemenea rare, istoricul n[zuind pro-
babil c[tre tipul obiectiv al expunerii faptelor. C`teodat[ tonul
lor este retoric; Mihai, fugind dup[ ]nfr]ngerea de la Mirisl[u,
provoac[ acest comentariu: Ah! cine ar putea spune c`t[
durere sorbi inima lui ]n acea ochire! Alt[ dat[, istoricul se

]ntreab[ ce s-ar fi ]nt`mplat ]n eventualitatea biruin\ei =i
]nchipuirea sa de vizionar ]i smulge asemenea accente: De
atunci, na\ia rom`n[, ]nconjur`nd toate nenorocirile ce o
b`ntuir[ ]n urm[, s-ar fi constituat ]n ]ntregimea drepturilor
sale, ]n unitatea =i libertatea sa =i s-ar fi apucat a ]ndeplini,
cu putere mare, misia de liberare =i de civilizare ce Providen\a
i-a menit ]n orientul Europei. C`t[ m[rire, c`te glorii =i fericiri
o ar fi ]nt`mpinat ]n aceast[ cale! O biruin\[...! =i toat[
aceast[ visare, tot acest frumos ideal na\ional, de atunci se
]nfiin\a! Asemenea exalt[ri sunt ]ns[ destul de rare, ]n eco-
nomia lucr[rii. Se pot num[ra pe degete izbucnirile subiec-
tive de acest fel: }n piept inima ni se fr`nge de ce ]naint[m
cu povestirea c[tre acea catastrof[ groaznic[, la care ne t`r`r[
aceste gre=eli... Oricum prezen\a unor astfel de izbucniri
lirice are caracterul unor eliber[ri temperamentale de sub
constr`ngerea prea aspr[ a disciplinei obiective. Oper[ de
=tiin\[, desigur, Istoria rom`nilor sub Mihai-vod[ Viteazul
este =i o lucrare de propagand[, ]n vederea realiz[rii unor
scopuri politice. }ndelung purtat[ ]n sine, redactat[ inter-
mitent, ]nceput[ m[car cu cinci ani ]nainte de sf`r=itul s[u
(Vai! scriam aceste r`nduri ]n 1847... II, 13), adic[ ]n vre-
mea primei c[l[torii ]n Apus, cartea strecoar[ pe alocuri =i
experien\a revolu\ionarului, care a=teapt[ de la o a doua
revolu\ie rezultatele neh[r[zite celei dintì. Astfel, descrierea
Vadului C[lug[renilor ]i prilejuie=te autorului amintirea du-
reroas[ a unei ]ntruniri, ]n cursul c[reia s-a aflat de intrarea
turcilor ]n \ar[, pentru reprimarea revolu\iei; atunci B[lcescu
a ]ndemnat la lupt[ =i r[zbunare, ]mpotriva nelegiuirii
p[g`nului care c[lcase cu picior batjocoritor sf`nta \[r`n[ a
p[rin\ilor no=tri, glorio=i martiri ai libert[\ii noastre, adic[
pe locurile ]nse=i ale b[t[liei; =i pentru c[ ]ndemnul s[u n-a
fost urmat dec`t de un mic num[r, spune c[ =i-a ascuns ochii
cu mìnile =i din inima-i zdrobit[ sc[p[ aceste cuvinte: Dum-

nezeul p[rin\ilor no=tri ne-a p[r[sit! P[rin\ii no=tri ne-au
blestemat! Gestul =i cuvintele par ast[zi teatrale, dar aseme-
nea manifest[ri sunt rare la B[lcescu =i conforme pasiunilor
lui profunde. }ntr-o not[ ad[ugat[ acestui text, istoricul d[
un certificat bun poporului cel de jos, =i mai cu seam[ al
Bucure=tilor, care =i-a ]mplinit datoria revolu\ionar[ =i
na\ional[, spre deosebire de clasele de sus, guvern, boieri,
negustorime, junime, care s-au aflat mult mai prejos =i
nevrednice de misiunea lor =i de poporul ce conduceau.
Figura lui Mihai st[ ]n centrul c[r\ii, care ]n forma defini-
tiv[ numai =i-ar fi ]mplinit pe de-a-ntregul programul, de
istorie social[ =i economic[. B[lcescu ]=i admir[ =i iube=te
eroul, pentru calit[\i reale, precum =i pentru cele atribuite
printr-o proiec\ie subiectiv[; el vede ]ntr-]nsul un patriot,
un candidat popular, un cruciat, o fire de leu, pe c`mpul de
lupt[, un bun familist (ca toate inimile de leu, el ]=i iube=te
familia), un geniu militar, un protector al osta=ilor s[i, un
regenerator al na\iei sale, un vis[tor al unirii na\ionale, iute
la m`nie, dar nu crud, cru\[tor cu nobilii unguri etc., ]ntr-
un cuv`nt unul dintre cei mai minuna\i (b[rba\i mari) ai
omenirii. Pr[bu=irea lui se datore=te, dup[ B[lcescu, unor
motive de ordin social (nu =i-a ]n\eles misiunea de a dezrobi
pe \[rani), politic (n-a =tiut s[-=i fac[ alia\i printre vecini),
militar (n-a trecut ]n Polonia, unde ar fi fost chemat =i
a=teptat) =i mentalit[\ii ost[=e=ti (credea mai mult ]n soldat
dec`t ]n popor, duhul lui era mai mult de concherant dec`t
de na\ionalist); ne]n\eleg`nd c[ ]n popor =i numai ]n popor
e adev[rata lui putere, =i-a c[utat sprijinul c`nd ]n nobi-
lime, c`nd ]n armie =i ]n o=tile mercenare, c`nd ]n Austria.
Salvarea lui ar fi fost ]ntr-o insurec\ie popular[, iar furia
poporului ar fi cucerit toat[ nobilimea. Pentru c[ Mihai =i-a
c[lcat misiunea providen\ial[, B[lcescu san\iocneaz[ cu
elocven\[ scurt[ c[derea lui: Fie! piar[! c[ci =i-a meritat piei-
rea. Istoricul explic[ =ov[irile domnitorului, ]nainte de
Mirisl[u, prin acea letargie moral[ care st[p`ne=te mintea
unui om mai mare =i ]i ]ntoarce toate pasurile ]n gre=eli, c`nd
Providen\a a hot[r`t surparea lui; ]mpotriva acestui deter-
minism, orice protest[ri sunt zadarnice, oric`te rele s-ar fi
tras din ]nfr`ngere: Nu se cade a v[rsa lacrimi amare asupra
acestei mari nenorociri de la Mirisl[u; dar s[ nu ]nvinov[\im
de loc Providen\a. Noi, cari robiser[m pe fra\ii no=tri \[rani
din oara Rom`neasc[ =i p[strasem ]n robia ungurilor pe cei
din Ardeal, mai meritam oare atunci m[rimea =i fericirea?
Propagandistul apropierii rom`no-maghiare nu uit[ s[ afir-
me punctul s[u de vedere =i ]n aceast[ lucrare: =i nenorocite-
le noastre sf`=ieri cu ungurii, de atunci p`n[ acum, nu vor
folosi dec`t despoticelor ]mp[r[\ii, du=manele noastre comune.
Istoria rom`nilor sub Mihai-vod[ Viteazul, ]n inten\ia lui
B[lcescu, a=adar, era menit[ a fi un ]ndreptar de politic[
social[ =i na\ional[, prin avertiz[rile asupra ]ndatoririlor
guvernan\ilor fa\[ de \[r[nime =i prin ap[sarea asupra sen-
sului misiunii noastre istorice. Istoricul nu las[ a se strecura
nimic, dintr-o oper[ de imagina\ie; cartea lui nu are ele-
mente de roman\are, ca viitoarele biografii de voievozi ale
lui Bolintineanu; pe baza strict documentar[ =i cu orizon-
turile viziunii sale politice =i filozofice, construie=te un mo-
nument de =tiin\[ istoric[ =i de lupt[ social[, totodat[. Oric`t
ar fi acest monument de neispr[vit sau cl[dit din materiale
netrainice, prin curentul de pasiune care ]l ]nsufle\e=te =i
prin vigoarea stilului, ]=i asigur[ durata.
Omul trebuie c[utat printre r`nduri ]n opera sa istoric[,
spre a i se surprinde firea adev[rat[; un document psihologic
revelator este ]ntì de toate coresponden\a cu Ion Ghica =i cu
c`\iva prieteni (f[r[ nici o preocupare de stil, natural[, co-
municativ[).
}ntìul monografist al vie\ii =i operei lui B[lcescu, P.P.

Panaitescu, l-a caracterizat ]n acest fel: ...un ra\ionalist entu-
ziast ca mul\i din genera\ia intelectualilor din care f[cea parte,
oameni cari puneau ]n c[ldura cultului lor pentru idee, ceea ce
lipsea poate ca sim\ire ]n sufletul lor =i un spirit practic cu
o rar[ limpezime de vederi. }n via\a sufleteasc[ a istoricului
a v[zut multe idei =i pu\ine sentimente ad`nci. Totu=i, ]n
contrazicere cu asemenea r[spicate disocieri, biograful lui
B[lcescu a relevat marea lui tinere\e, radiat[ de via\a lui.
}nainte de a revizui portretul moral al lui B[lcescu, e de
amintit c[ ]nsu=i Michelet, care-l cunoscuse, distinsese ]ntr-
]nsul un rudit de premier ordre et pourtant un esprit pra-
tique, trs net, trs lumineux. Calit[\i de acest fel nu se
]ntrunesc adesea ]n aceea=i persoan[; tot a=a entuziasmul
pentru idee, al lupt[torului politic de mare temperament,
pare a exclude via\a interioar[; ]n realitate, coexisten\a unei
vii sensibilit[\i afective, cu un spirit predominant specula-
tiv, practic sau combativ, nu trebuie s[ suprind[ pe cunosc[-
torii complexit[\ii morale omene=ti. Tinere\ea iradiant[ a lui
B[lcescu e semnul unei vitalit[\i spirituale neobi=nuite. Ener-
gia moral[, puterea de voin\[, ceea ce se nume=te pregnant
caracterul, nu trebuie s[ ne acopere total c`mpul viziunii
psihologice cu privire la B[lcescu. Unitatea operei scrise =i a
activit[\ii practice \ine de puterea de coordonare a voin\ei;
ea nu dovede=te nimic ]n sensul unei a=a-zise incapacit[\i de
sim\ire. A deduce din afirmarea unei mari pasiuni intelectu-
ale, orientate politic (practic), absen\a sensibilit[\ii, e o eroare.
Combustiunea ideologic[ acoper[ la B[lcescu flac[ra unor
sim\iri foarte puternice, dar nu o consum[ ]n profitul ac\iunii.
E adev[rat c[ nu i se cunoa=te nici o iubire; e drept c[ reco-
mandarea lui c[tre Alecsandri, nem`ngìat de moartea Ele-
nei Negri, s[-=i fixeze asupra patriei toat[ puterea dragostei
ar ]ng[dui ]ncheieri sceptice asupra propriei sale capacit[\i
de iubire; dar e tot at`t de plauzibil c[, cu temperamentul

s[u pasionat, dac[ ar fi ]nt`lnit iubirea, B[lcescu ar fi fost
un cu totul alt ]ndr[gostit dec`t Alecsandri.
Necunosc`nd iubirea, afirma o preferin\[ pur teoretic[
pentru femeile revolu\ionare, de tipul dnei Roland. G`ndindu-
se un moment s[-=i asigure starea financiar[ printr-o zestre
bunicic[, pe care s-o poat[ sacrifica pentru cauz[, n-a
consim\it la acest sacrificiu, dintr-o espce de pudeur du
coeur =i pentru c[ n-a vrut a arunca pe o carte necunoscut[
lini=tea =i fericirea intim[ a vie\ii. Expresia pudoare a ini-
mii e revelatoare, ca =i aceea despre fericirea intim[; ele
sunt dovada unei sim\iri profunde =i grave, discret[ =i chiar
secret[ ]n a se exprima.
Piatra de ]ncercare a sensibilit[\ii lui afective e dragostea
de mam[, pe care a ]ncredin\at-o ]ntr-un chip de neuitat lui
Alex. G. Golescu (Ar[pil[): Biat[ muma mea, singura dra-
goste =i adora\ie a mea, e a=a de nenorocit[. Totodeauna am
sacrificat-o datoriei mele c[tre \ar[. De zece ani de c`nd o
fac s[ sufere pe d`nsa, care nu poate g[si m`ngìere ]n
convic\ii puternice ca ale noastre. Imaginea mum[-mii b[tr`n[,
bolnav[, nenorocit[, ea care e a=a de bun[, care a jertfit
at`ta pentru noi =i care acum sufer[ at`ta, e ne]ncetat ]naintea
ochilor mei. Pune aceast[ sf`nt[ imagine ]naintea frate-meu
(Barbu) =i zi-i s[ nu necinsteasc[ b[tr`ne\ea =i via\a ei cea
virtuoas[ (5 aprilie 1849).
}n aceea=i scrisoare, ]nt`lnim un \ip[t al inimii, ]ndelung
comprimat: Iube=te-m[, Alecule, fii pentru mine un bun frate,
sunt at`t de nenorocit, at`t de izolat ]n afec\iile mele, ]nc`t
am mare trebuin\[ de sprijinul unui prieten....
Sub plato=a lupt[torului, b[tea, a=adar, o inim[ sensibil[,
adeseori sf`=iat[ de nelini=ti =i de ]ndoieli, o inim[ ]ns[ de brav,
care n[zuia s[ ]nf[ptuiasc[ sau s[ moar[ pentru cauza dreapt[.
Agitatorul nu e un diplomat destul de suplu; ]ntr-un r`nd,
vrea s[ =i-l ata=eze pe Vasile Alecsandri, care s[ c`=tige fe-
mei cu influen\[; atunci ]i scap[ ]ntr-un fel comic expri-

marea regretului de a fi gauche cu femeile. Este un timid
=i un pasionat totodat[, care s-a dedat ac\iunii revolu\ionare
cu spiritul practic recunoscut, dar =i cu un egal duh utopic,
manifestat prin \intele prea ]ndep[rtate ale ac\iunii, precum
=i prin proiectele sale de viitor, variabile de la o zi la alta.
Ac\iunea conciliant[ din Ardeal n-a dus la rezultat, pentru
c[ un singur om nu putea ]mplini o sarcin[ at`t de grea. }n
acela=i timp, B[lcescu vrea s[ scoale poporul rom`n din Ba-
nat, vrea s[ porneasc[ pe rom`nii din Transilvania =i pe ceilal\i
din Principate contra puterii protectoare, vrea s[ se a=eze
]ntre cu\ovlahi, spre a developa na\ionalitatea ]ntr-acest
avantpost al rom`nismului; r[mas f[r[ mijloace de exis-
ten\[, se g`nde=te la a=ezarea lui c`nd ]n Spania, c`nd ]n
Turica sau ]n Bulgaria, sau s[ se ]mbog[\easc[ ]n Dobrogea,
noua Californie descoperit[ de Ion Ionescu agronomul.
Omul e deci un neast`mp[rat, adeseori fantastic ]n proiecte,
prea ]ncrez[tor ]n propriile puteri, =i expus descuraj[rilor,
dar ]=i st[p`ne=te sl[biciunile =i ]ndoielile din m`ndrie. Acela=i
sentiment ]i fr`neaz[ exprimarea temerilor de s[n[tate, sau le
d[ acea notare scurt[, seac[, sub care sim\im crisparea voin\ei.
F[r[ s[ fi scris o singur[ oper[ de imagina\ie, dar ]nzestrat
cu un talent literar care-l pune ]n fruntea prozatorilor munte-
ni, B[lcescu impune prin frumuse\ea sa moral[, ]n care pasiu-
nea nobil[ pentru ridicarea =i unitatea neamului se sfin\e=te
prin abstragerea p`n[ la jertf[ de la tot ce face pre\ul vie\ii.
Ardere la focul pasiunilor ]nalte, via\a sa e parc[ mai
expresiv[ dec`t opera, prin exemplaritatea con=tiin\ei etice
=i bog[\ia vie\ii interioare, care e cea mai pl[cut[ descope-
rire a cititorului.
AL. RUSSO
Al. Russo se na=te la 17 martie 1819, pare-se dintr-o veche

familie moldoveneasc[ Rusu, care d[duse ]n secolul al XVII-lea
mai mul\i veli\i boieri; tat[l natural, Iancu Rusu, era un mare
proprietar =i arenda= ]n Moldova de dincoace =i de peste Prut;
mama e necunoscut[; averea tat[lui e l[sat[ unui r`nd de
copii, n[scu\i dintr-o c[snicie legitim[. Holera din 1831 se-
cerase ]n lipsa tat[lui gospod[ria toat[, cru\`nd doar pe Alecu,
r[mas singur viu din patruzeci de persoane care locuiau
]ntr-o cas[. A ]nv[\at ]ntì greaca, ]ntr-o atmosfer[ domes-
tic[, sc[ldat[ ]n folclor =i datini rom`ne=ti; apoi a urmat
studiile la vestitul institut Naville din Vernier, de l`ng[ Gene-
va, p`n[ ]n 1835, poate =i la Viena; majoritatea scrierilor
lui, publicate postum, au fost redactate ]n limba francez[.
Dup[ dou[ peti\ii disperate, ]n fran\uze=te, e numit judec[tor
la Piatra, ]n 1841, unde func\ioneaz[ trei ani. }n 1846 se
reprezint[ la Ia=i piesele lui, care nu ne-au r[mas: B[c[lia
ambi\ioas[ =i Jicni\erul Vadr[; pentru dou[ versuri din aceas-
t[ ultim[ comedie, e ]nchis ]n schitul Soveja, ca tulbur[tor al
ordinii ob=te=ti. }n 1848, ia parte la mi=carea revolu\ionar[,
contribuind la redactarea proclama\iei. Fugar ]n Ardeal, e
]nchis la Dej =i la Cluj, =i eliberat pentru c[ protestase ener-
gic, f[c`nd uz de numele lui Kossuth; se refugiaz[ apoi la
Paris. }ntors ]n \ar[, sub domnia lui Grigore Ghica, practic[
cu succes material avocatura, dar las[ la moartea lui (4 feb-
ruarie 1859) un pasiv foarte ridicat. Renumele lui literar e
postum. Academia Rom`n[ ]i editeaz[ ]ntìa oar[ scrierile
rom`ne=ti ]n 1908 (edi\ia P. V. Hane=, care-l descoperise).
}n perspectiva de ast[zi a trecutului, Alecu Russo e
reprezentantul atitrat al tradi\ionalismului literar =i lingvis-
tic; de altfel aceast[ calitate i se recunoa=te de peste de 30
ani, de la lucrarea lui G. Ibr[ileanu despre Spiritul critic ]n
cultura rom`neasc[; pe vremea lui ]ns[, interven\ile sale publi-

cistice, at`t de substan\iale =i ideologice=te sus\inute, nu
i-au conferit rolul cuvenit, de frunta=. Ideile lui se g[sesc ]n
germene ]n programul Daciei literare. Russo le d[ dezvol-
tare, corp =i suflet. Scriitorul se ]nlesnea mai bine ]n limba
francez[, ]n care =i-a redactat direct, printre altele, C`ntarea
Rom`niei; cu toate acestea, rarele lui scrieri rom`ne=ti, prin
caracterul provincial al limbii, trecut printr-un temperament
franc =i pasionat, de o energie deosebit[, poart[ pecetea unei
personalit[\i. Ideologul ]=i trage seva doctrinei din amintirile
copil[riei, cu o energie de afirma\ie care nu ]ng[duie ]ndoia-
la, comunic[ impresii ne=terse de iluzorie comunitate patriar-
hal[, nivel`nd deosebirile de clas[, ]ntemeiat[ pe tradi\ii.
}n acea zi dar (de 1 Mai, Armindeni), p[rul satului p[zea
numai el casele; c`\i fl[c[i, c`te fete mari =i codane, to\i =i
toate se ]mpodobeau cu flori =i cordelu\e, care la p[l[rie,
care la codi\e. Cu lilieci ]n mìni, cu garoafe pe cap, cu busuioc
verde ]n s`n, fetele =i fl[c[ii p[reau flori mi=c[toare; de cu
sear[ fetele se lau, fl[c[ii se piept[nau; iar ]n zori de zi, c`nd
se deschid l[cr[mioarele, viorelele =i topora=ii se scutur[ de
roua nop\ii, v[ile se umpleau de chiote, codrii clocoteau de
pocnete de frunze, de hohote, de cimpoaie; telingile r[sunau
]n toate p[r\ile de doine; mese numeroase se ]ntindeau pe sub
copaci. Cur\ile boiere=ti, locuite pe atuncea iarna =i vara, se
g[teau, se posp[iau, ]n[lbeau la apropierea zilelor mari, ca =i
casele s[te=ti; s[rb[toarea se primea cu aceea=i bucurie de
boier =i de \[ran, fiind uni\i ]n credin\[, ]n limb[ =i ]n obi-
ceiuri; strigoii, stihiile urzitoare de rele; naiba, n[b[daica =i
urletul cìnilor ]i umpleau de spaim[ deopotriv[ pe am`ndoi.
Pare c[ v[d ]nc[ acea icoan[ a trecutului: mare zgomot =i
zbuciumal[ este prin cur\i; descrierea urmeaz[, cu o viziu-
ne de kermess[ popular[, ]n care se amestec[ =i petrecerea
boiereasc[, ]n sunete de manele dulci, m`ngìoase sau
sf`=ietoare, cu tineret ce bea ]n papucii cucoanelor =i cu

cucoane, cu ochii ]neca\i ]n amor, ]n timp ce arn[u\ii slobo-
zesc focuri de flinte =i pistoale, slugile forfotesc ca roii
r[t[ci\i =i surugiii se ]mbat[...
Pierderea tradi\iilor nu e pentru Russo numai un motiv
de reac\iune teoretic[, dar mai ales se coloreaz[ afectiv, ca o
mare suferin\[ personal[, ca un gol ]n via\a moral[. Doctri-
narul se ]nsp[im`nt[ constat`nd c[ ]n decurs de 1516 ani
(18351851) moravurile, ]n atingere cu civiliza\ia apusean[,
s-au transformat mai ad`nc dec`t ]n decursul unei jum[t[\i
de mileniu. Tineretul ridicat ]n acest interval e, dup[ expre-
sia autorului, amfibiu, adic[ bivalent: capul ni-i de neam\,
de fran\uz, dar inima ne-a r[mas tot de moldovan. Ca nici
unul dintre contemporanii s[i, Russo e p[truns de un senti-
ment ad`nc de caritate pentru acel trecut care se spulber[ =i
pe care se iluzioneaz[ a-l crede mai bun, prin acea uniformi-
tate a tradi\iilor, indiferent de pozi\iile sociale. Pe vremea
trecut[, boierul vorbea cu \[ranul precum ar fi vorbit cu alt
boier, se ]n\elegeau am`ndoi ]n limb[ =i ]n idei, ast[zi
]n\elegem poporul cu inima numai; el nu mai este alta pentru
noi, dec`t o studie curioas[, moral[ sau pitoreasc[. La efectul
separa\iei profunde a claselor, prin evolu\ia moravurilor,
corespunde pe un alt plan, al vie\ii interioare, criza sufleteasc[
a genera\iei sale, pe care Russo o formuleaz[ surprinz[tor de
personal. Genera\ia noastr[ ]i posomor`t[, lumea era zgo-
motoas[ =i cerul neguros, c`nd ne-am n[scut... O zi ca =i
alta; nici una nu se a=teapt[ cu ner[bdare, nici una nu trece
cu mul\umire deosebit[; ar veni sau nu, tot at`ta ne-ar fi.
Bucuriile =i necazurile oamenilor trecu\i nu le ]n\elegem;
anul nou sau anul trecut, zi ]ntì Mai au alt[ zi, tot acela=i
ur`t ne aduce, tot acela=i sacal`c ne las[. Petrecerea noastr[
nu-i veselia, caii, vinul, \iganii, femeile =i huietul; petre-
cerea noastr[ e g`ndul posomor`t; balurile, care \in loc de
adun[rile cele vechi, seam[n[ pe l`ng[ ele o ]ngropare. Dac[

culegem c`te o floare, dac[ vrem c`teodat[ s[ iubim, facem o
experien\[, o studie a inimii. Spiritul analitic, dedublarea
psihologic[, experien\a moral[ pe viu n-au fost intuite ]n
chip a=a de fericit de nici unul din romanticii no=tri. Autorul
compar[ societatea educat[ a Moldovei cu o colonie en-
glez[ ]ntr-o \ar[ a c[reia nici limb[, nici obiceiuri, nici cos-
tume nu ar cunoa=te.
Totu=i, Russo nu propune ]ndrept[ri de ordin politic pen-
tru men\inerea tradi\iilor, deoarece tradi\ionalistul sentimen-
tal dintr-]nsul coexist[ cu progresul liberal, apologet ]nfocat
al slobozeniei. Spre a-=i ]mp[ca structura dual[, disociaz[
neted ]ntre domeniul politicii, suferind ]nchisoarea =i exilul,
=i cel literar, ]n care figureaz[ ca adev[ratul campion al
tradi\iei. Pozi\ia sa bivalent[ e de altfel =i aceea a lui Kog[lni-
ceanu =i Alecsandri, cu deosebirea c[ Russo aduce o not[
patetic[, ]n pl`ngerea peste ruinele datinilor. De asemenea el
e fixat pe o pozi\ie critic[ mai ferm[ dec`t prietenii s[i lite-
rari =i politici. Observator ]ndurerat de revolu\ia ]n mora-
vuri, Russo e singurul din genera\ia sa care ia ]n tragic cealalt[
revolu\ie contemporan[, ]n lingvistic[. Latinismul ardelenilor
=i experien\a italienizant[ a lui Heliade g[sesc ]n el nu nu-
mai un adversar teoretic, ]n numele bunului sim\ (f[r[ preg[-
tire lingvistic[ special[), ci =i un avertizator grav, con=tient
de primejdie. Filologul are principii pragmatice nezdrunci-
nate; =tie c[ limbile sunt produse istorice, evoluabile, prime-
nindu-=i cu ]ncetul lexicul, =i c[ nu suf[r reformele arbitrare
ale pedantismului.
}ntru ap[rarea limbii vorbite de popor, Russo are o ex-
presie frumoas[: Cuv`ntul e bog[\ia celor s[raci, f[r[ de
]nv[\[tur[. Criticul distinge ]ntre pedantismul moldo-
rom`n, mult mai superficial, care a produs o literatur[
f[r[ via\[, expus[ criticii, =i preocup[rile pur teoretice, ]n
direc\ia gramatical[ =i lingvistic[, de peste mun\i, unde filo-

logia s-a substituit compunerilor literare. G`nditor cu proble-
matic[, dup[ cum am v[zut, Russo ]=i exprim[ uimirea fa\[
de faptul c[ Ardealul, f[r[ motivare istoric[, familie patriar-
hal[, unit[ ]ntr-un singur g`nd, sentimentul nenorocirii sale,
a ajuns la comedia limbistic[ de pe c`mpul Blajului, unde
afar[ de doi-trei lupt[tori pe ]n\elesul tuturor, ceilal\i ar fi
vorbit p[s[re=te. }n ciuda influen\ei franceze, pe care o
ironizeaz[, filologul a=az[ centrul de gravitate al de=tept[rii
rom`nismului ]n Principate, cu constatarea c[ afar[ de c[r\i
grele de diserta\ii =i de argumente, Ardealul nu a dat Rom`niei
p`n[ acum o singur[ carte de ]nchipuire =i care s[ r[zbat[
inimile. Cel dintì revendic[ pentru moldoveni meritul unei
orient[ri salutare =i define=te ca eclectic[ =coala celor ce
doresc mai ]nainte de toate a scrie pentru rom`ni =i rom`ne=te
=i a face o literatur[ numai din vi\ele noastre, iar nu din
limba francezilor, a italienilor =i a jargonului ne]n\eles din
Ardeal. Caracterul mai precis autohtonist al literaturii mol-
dovene (privit[ ]n grupul de prieteni C. Negruzzi, M. Kog[l-
niceanu =i V. Alecsandri) e just, dar eticheta e gre=it[, deoarece
orientarea etnic[ a literaturii moldovene nu are nimic comun
cu spiritul receptiv =i neutru al eclectismului.
Spre deosebire de Negruzzi, devotat lui Heliade, e drept,
acelui Heliade anterior aventurilor lingvistice, Russo nu-l
prime=te ca =ef de =coal[, sub cuv`nt c[ Moldova e o \ar[
rece, unde entuziasmul, fie politic, fie literar, nu prinde ]n
clipeal[. Argumentul temperamental nu e ]ns[ valabil pri-
vitor la ]nsu=i Russo, al c[rui spirit critic nu se arat[ incom-
patibil cu pasiunea, generatoare de entuziasm.
Russo recomand[ studiul limbii, preconizeaz[ alc[tuirea
unui dic\ionar al limbajului uzual =i declar[ nevoia de a
]ntemeia critica =i de a cump[ni de acum ]nainte bun[t[\ile
scrierilor =i t[ria sistemelor.
Scriitorul descoper[ tradi\ia oral[ a neamului nostru

cuprins[ ]n c`ntecele vechi, zise ast[zi balade =i este primul
care culege poezii populare, stimuleaz[ =i ini\iaz[ pe Alec-
sandri ]n aceea=i direc\ie.
Rostindu-=i odat[ dezideratul orient[rii spiritului public
c[tre izvorul adev[rat: la tradi\iile =i obiceiurile p[m`ntului,
unde stau ascunse ]nc[ formele =i stilul, Russo =i-a expri-
mat aspira\iile profunde ale firii sale: de-a= fi poet, a= culege
mitologia rom`n[, care-i frumoas[ ca =i cea latin[ sau greac[;
de-a= fi istoric, a= str[bate prin toate bordeiele s[ descop[r o
amintire sau o rugin[ de arm[; de-a= fi gramatic, a= c[l[tori
pe toate malurile rom`ne=ti =i a= culege limba.
Opera lui teoretic[ (Studie moldovan[, 1851-2, ]ntr-o re-
dactare mai ampl[, Cuget[ri, 1855) con\ine, ]n ideile direc-
toare, orient[rile viitoare ale s[m[n[torismului (=i ceva din
aspectul pasional al lui N. Iorga). Scrierile sale dramatice,
comedii nepreten\ioase, s-au pierdut; autorul le-a compus cu
modestie de salahor, ]n a=teptarea viitorilor arhitec\i, cu sco-
pul numai de a introduce pe scena na\ional[ na\ionalitate,
dram[ =i comedii ]mbr[cate ]n caracterul p[m`ntului, vor-
bind cum vorbim cu to\ii c`nd suntem ]ntre noi, fie=tecare
dup[ treapta lui, iar nu nem\i, fran\uzi ]mbr[ca\i ]n haine
moldovene=ti =i m`nuind o limb[ care nu-i nici a lor, nici a
noastr[. Criticul, aplecat o singur[ dat[ asupra operei unui
poetastru, C. D[sc[lescu, ]n dorin\a de a face o critic[ pozi-
tiv[, n-a fost fericit inspirat; elogiaz[ poezia lui ca rom`n[
p`n[ ]n cap =i frumoas[ ca limb[, limpede ]n idei =i ad`nc[,
de g`ndire folositoare, numai din considerente etico-etnice:
pentru c[ poezia asta e rom`n[ =i nu vrea s[ fie alta, nici
lamartinian[, nici byronian[, nici hugolian[; ]nduio=at de
asemenea calit[\i, deduce merite, ]n felul viitor al lui N.
Iorga, spre a l[uda modestia talentului acestuia, ce se arat[
cu a=a miros de na\ionalitate, o floricic[ rom`neasc[ ce se
ive=te l`ng[ tufele de buruiene streine. +i tot ca N. Iorga,

criticul crede c[ se cuvine elogiat scriitorul care scrie cum
vorbe=te =i ne spune pove=tile =i durerile sale, care sunt =i
ale noastre, ]n limba ce le-a auzit. E regretabil c[ nu ne-a
r[mas nimic altceva, dup[ care s[ putem verifica for\a spiri-
tului critic aplicat la obiect. Russo a fost, desigur, o in-
teligen\[ critic[, reprezentativ[, util[ ]n ceasul s[u =i un
polemist viguros, admirabil prin juste\ea =i ]nl[n\uirea argu-
mentelor; dar nu se poate trece cu vederea sensibilitatea sa
deschis[ peisajului =i amintirilor, generozitatea inimii =i no-
bilul entuziasm adus ]n serviciul ideilor de na\ionalitate =i
de progres. Prin aceste din urm[ calit[\i este un spirit ]nru-
dit cu N. B[lcescu =i nu e de mirare c[ paternitatea C`nt[rii
Rom`niei, scriere artificial[ ]n form[, dar trecut[ prin focul
pasiunii, a putut fi atribuit[ am`ndurora.
VASILE ALECSANDRI
Vasile Alecsandri, fiu al medelnicerului Vasile Alecsandri

=i al Elenei Cozoni, s-a n[scut la Bac[u, la 14 iunie 1818 sau
1819 (iar nu ]n iunie 1821, cum a declarat ]n mai multe ]m-
prejur[ri). Mai sus de bunicul, sulgerul Mihalachi, care =i-ar
fi luat numele Alecsandri dup[ acela al so\iei sale, nu se
cunoa=te ramura p[rinteasc[. Tat[l a fost ]nzestrat cu o
neobi=nuit[ putere de munc[ =i ini\iativ[, str`ng`nd o avere
considerabil[ ]n tot felul de concesiuni publice =i slujbe ad-
ministrative, unele foarte importante, ca aceea de vame= al
Vistieriei, de\inut[ 14 ani (18301844) =i de director la Ar-
hivele Statului (18491850). Mama poetului, Elena, era fiica
pitarului Dumitrache Cozoni; unul din fra\ii ei, eterist, cade
]n lupta cu turcii, la Dr[g[=ani. Om cu oarecare carte gre-
ceasc[, medelnicerul ]=i cre=te copiii cu ]ngrijire, ]i trece prin
toate treptele ]nv[\[turii =i le ]ncurajeaz[ tendin\ele progre-

siste. Din =apte copii, nu tr[iesc dec`t trei: Catinca, str[luci-
toare prin frumuse\e, elegan\[ =i spirit, rem[ritat[ cu pa=op-
tistul Costache Rolla =i moart[ la v`rsta aproximativ[ de
patruzeci de ani (1857); poetul, probabil cel mai iubit din trei,
sus\inut de tat[ chiar ]n vremea activit[\ilor revolu\ionare; =i
Iancu, viitorul colonel (18261884), cu ]nclin[ri literare.
Copil[ria lui Vasile se desf[=oar[ vesel[ =i f[r[ griji p`n[
ce, dup[ primirea no\iunilor elementare de la dasc[lul maramu-
re=ean Gherman Vida, intr[ ]n pensionatul francez al lui Vic-
tor Cunim, de la Ia=i, unde firea sa r[sf[\at[ nu se ]mpac[
cu condi\iile regimului de internat (18281834). }n august
1834, e trimis la Paris, ]mpreun[ cu viitorul domnitor Alexan-
dru I. Cuza =i al\i doi fii de boieri, sub conducerea lui Filip
Furnaraki, fostul secretar al elenistului Coray. Dup[ un an, ]=i
trece bacalaureatul, sec\ia literar[. }ncearc[ studii de medicin[
=i drept, le p[r[se=te pe fiecare dup[ =ase luni, se preg[te=te
pentru bacalaureatul ]n =tiin\e, ca s[ se fac[ inginer, e ]ns[
respins la examen. Primele lui ]ncerc[ri literare, corecte, sunt
]n limba francez[. La ]ntoarcerea din Fran\a (1839), trece
prin Italia, de unde culege impresii de art[, ce-i nutresc ]ntìa
bucat[ de proz[: Buchetiera de la Floren\a (Dacia literar[,
1840). De atunci se alege cu pasiunea de turist, pl[c`ndu-i
c[l[toriile f[r[ itinerar fix, la voia ]nt`mpl[rii. La Ia=i, bate
la ochi prin pletele l[sate pe umeri, prin cravatele stacojii,
jiletcele largi, pantalonii lipi\i =i pantofii de lac. Ora=ul ]l
dezgust[ prin aspectul cosmopolit, care-l face s[ avertizeze
asupra c[lc[rii na\ionalit[\ii =i s[-=i deslu=easc[ simpatiile
pentru clasa \[r[neasc[ (Ia=ii ]n 1844).
Domnitorul voia s[ tund[ pe bonjuri=ti, dup[ sfatul con-
sular. Alecsandri noteaz[ din primul ceas antagonismul ]ntre
tinerii veni\i din Paris =i cei crescu\i ]n Germania. Timp de
=ase ani, este =ef de mas[ la serviciul scutelnicilor =i al
pensiilor, cu largi toleran\e =i concedii numeroase. Co-

laboreaz[ la Spicuitorul (Le glaneur moldo-valaque) cu poezii
]n limba francez[ =i, ]n colaborare cu C. Negruzzi, M. Kog[l-
niceanu =i P. C`mpeanu, conduce teatrul rom`nesc din Ia=i,
pentru care compune Farmazonul din H`rl[u =i Modista =i
cinovnicul, prelucr[ri. Plimb`ndu-se prin mun\i, la Piatra,
aude c`ntecul cel mai frumos, cel mai jalnic, cel mai cu
suflet... pe lume: doina de la munte, acea melodie curat
rom`neasc[, ]n care toat[ inima omului se t[lm[ce=te prin
suspinuri puternice =i prin note dulci =i duioase, doina jalnic[,
care face pe rom`n s[ ofteze f[r[ voie =i care cuprinde ]n
s`nul ei un dor tainic dup[ o fericire pierdut[. A=a se decide
patima lui folcloric[, stimulat[ de Alecu Russo. Sub influen\a
produc\iilor populare, p[r[se=te compunerile de versifica\ie
francez[ =i improvizeaz[ (expresia e a lui) poezii de inspira\ie
popular[, printre care Baba Cloan\a.
}n societatea ie=ean[ de saloane, aceste buc[\i sunt numite
poezii de colib[. Sora lui Costache Negri, Elena, ]l ]ndeamn[
divinatoriu, determin`ndu-i astfel direc\ia carierei: Continu[
cum ai ]nceput; cel mai frumos titlu de glorie la care trebuie
s[ r`vneasc[ un poet e acela de poet na\ional =i popular.
Cu un astfel de program, pe linia Daciei literare, Alecsan-
dri redacteaz[ Foaie =tiin\ific[ =i literar[ (1844), c[reia cenzu-
ra ]i refuz[ titlul Prop[=irea, suprimat[ sub pretext de atac
]n contra religiei, ]n nuvela Toderic[ de Costache Negruzzi;
colaboraser[ Kog[lniceanu, V[c[rescu, Boliac, Grigore Alexan-
drescu, Bolintineanu, B[lcescu =i Mure=anu; Alecsandri d[duse
proz[ =i c`teva din poeziile care aveau s[ intre ]n compu-
nerea primei p[r\i din Doine =i l[cr[mioare. Bolintineanu ]i
recunoa=te meritul de a fi dat poeziei noastre o nou[ impul-
siune poetic[, de a o fi na\ionalizat: atunci poezia se
rom`ni. Al doilea ciclu de poezii originale e inspirat de dra-
gostea lui pentru Elena Negri, pe care o ]nso\e=te ]n c[l[toriile
din Italia =i la ]ntoarcerea ]n \ar[, c`nd ea se stinge pe Marea

Neagr[, ]n drum spre Constantinopol (1847); cu tot drama-
tismul acestui sf`r=it, amintirea stelu\ei e dominat[ de nota
dulce a jelaniei. }nainte de pierderea Nini\ei, Alecsandri
c[l[tore=te ]n Orient (august-octombrie 1845), vede cu uimire
Bosforul, care-l ]nc`nt[, transport[, minuneaz[, pentru care
nu ai destul ochi ca s[ vezi, destule sim\iri ca s[ sim\i =i
Constantinopolul, despre care d[ aceast[ formul[ memora-
bil[: Constantinopolul este cea mai m[rea\[ =i mai str[lucit[
victorie a realit[\ii asupra imagina\iei.
}n preajma revolu\iei reprezint[ Nunta \[r[neasc[, un fel
de potpuriu na\ional, prin care autorul se bucur[ a aduce ]ntìa
oar[ pe scen[ costume =i datini rurale, iar ]ntre acte s[
guste acel prestigiu fermec[tor ce r[sp`nde=te o adunare ele-
gant[ de tinere dame =i de juni adoratori. }n ]mplinirea
voca\iei sale de poet na\ional, poetul compune De=teptarea
Rom`niei, imnul revolu\iei ie=ene, r[sp`ndit ]n foi volante.
Domnitorul Mihail Sturza ]ntinde o capcan[ revolu\ionarilor,
cer`nd compunerea unui comitet, spre consultarea dolean\elor
partidei na\ionale. Alecsandri face parte din acest comitet =i
redacteaz[ o protesta\ie ]n numele Moldovei, a Omenirei =i a
lui Dumnezeu, con\in`nd un adev[rat rechizitoriu contra prin-
cipelui =i a domniei sale absolutiste. Impruden\a e sanc\ionat[
prin arestarea ob=tei consultate de tinerii revolu\ionari =i prin
proscrip\ia acestora. Alecsandri fuge peste mun\i ]n Ardeal,
unde redacteaz[ un nou program politic, ]ntemeiat pe prin-
\ipiile de libertate, de egalitate =i fr[\ietate =i preconiz]nd
unirea Moldovei =i a Valahiei ]ntr-un singur stat neat`rnat
rom`nesc. De aci revolu\ionarii primesc o larg[ ospitalitate
la Cern[u\i, unde fra\ii Hurmuzachi g[zduiesc pe cei mai
nevoia=i =i ]ncep a tip[ri ziarul Bucovina (]n care Alecsandri
]=i va tip[ri o parte din L[cr[mioare =i Suvenire).
Aci, Iraclie Porumbescu, teolog =i secretarul ziarului, ]i
face portretul: de statur[ mijlocie, sprinten, ml[dios, rotun-
jior, simpatic, cu fruntea bine dezvoltat[, cu ochii negri =i

spr`ncenele negre, ]mbinate, ]mbr[c`ndu-se schimbi=, ca =i
Costache Negri, ]n bluz[ =i pantaloni ba albi, ba naramzii,
cu gulerul c[m[=ii r[sfr`nt, cu p[l[riu\[ de panama fin[, cu
mersul pururea galant, dar nicic`nd afectat sau, ]n tactul
c`ntecului, inton`nd Marsilieza ]n r`nd cu =ase-=apte prie-
teni, de-a bra\ete; Alecsandri era purure vesel; pe str[zi,
oprea \[ranii moldoveni, le da bun[ ziua, ]i ]ntreba de unde
sunt =i se desp[r\ea de ei cu ur[ri de s[n[tate. Tat[l, acum
mare vornic, vine s[-=i vad[ fiii surghiuni\i =i, cu toat[
reputa\ia de om cam str`ns la pung[, acoper[ cheltuiala
unui banchet, care cost[ 125 de zim\a\i. Din noiembrie
1848 p`n[ ]n aprilie 1849, Alecsandri activeaz[ la Paris, vizi-
teaz[ oameni politici ca Ledru-Rollin, ]ntre\ine leg[turi cu
gazetarii =i alimenteaz[ rubricile unor jurnale cu informa\ii
propagandistice; dup[ o c[l[torie la Constantinopol, unde-=i
reg[se=te tat[l =i pe Costache Negri, se re]ntoarce la Paris =i
de acolo ]n \ar[, rechemat de noua domnie, a lui Grigore
Ghica, prietenos cu proscri=ii. La ]nceputul anului urm[tor,
prime=te postul l[sat de tat[l s[u, direc\ia Arhivelor. Acum
]ncepe publicarea poeziilor populare, ]n Bucovina, =i continu[
cu activitatea dramatic[. Millo, popularizatorul unora din
figurile teatrului alecsandrian, trece =i la Bucure=ti cu Co-
coana Chiri\a, aplaudat[ de domnitor =i de publicul de toate
treptele. De acum ]nainte c[l[toriile lui Alecsandri, politice
sau de agrement, se \in lan\ p`n[ la sf`r=itul vie\ii. Tempe-
rament meridional, poetul sufer[ de intemperii =i nu se ]mpac[
dec`t cu anotimpurile bl`nde, ]nsorite; de aceea c[l[tore=te
cu predilec\ie ]n climate sc[ldate de lumina soarelui =i cu
decor de verdea\[ permanent[. }n aprilie 1851, trece prin
Fran\a, Anglia =i Germania; pentru motive de s[n[tate, pleac[
iar ]n staturile Europei, ]n septembrie 1852, prin Viena, la
Paris, unde-=i tip[re=te primul volum de poezii originale, Doine
=i l[cr[mioare (De Soye et Bouchet, 1853); vara urm[toare popo-

se=te la Biarritz; de la Bayonne la Marsilia, c[l[tore=te cu mal-
posta, vede sudul Fran\ei =i se ]mbarc[ la Marsilia pentru o
scurt[ =edere la Tanger, Tetuan =i Ceuta; de aci trece ]n Spania,
unde r[m`ne dou[ luni; la ]ntoarcere spre Paris, ]n decembrie,
cunoa=te pe Prosper Merime, tovar[= de drum, ]n diligen\[.
}n iunie 1854, trece la Londra =i se ]napoiaz[ la Paris prin
Belgia =i Germania. Ajunge ]n \ar[ dup[ moartea bunului s[u
tat[, ]n septembrie. Mo=tene=te singur trei mo=ii Mirce=ti,
Borze=ti, P[tr[=cani, dou[ perechi de case ]n Ia=i =i ni=te du-
ghene peste drum de Mitropolie. Din balconul casei de la
Mirce=ti ]=i declar[ liberi \iganii de pe mo=ie.
}n decembrie, redacteaz[ Rom`nia literar[, s[pt[m`nal[;
face chemare tuturor litera\ilor rom`ni; foaia vrea s[ fie
C`mpul de ]nt`lnire fr[\easc[ a tuturor talentelor din \[rile
noastre; programul, mereu pe linia Daciei literare, anun\[
numai articole originale de literatur[, traduceri doar ]n sec-
torul =tiin\elor pozitive, articole din istoria patriei =i de eco-
nomie politic[, romanuri na\ionale, descrieri de c[l[torii,
c`ntece populare =i poezii alese. }ntru ]nf[ptuirea exact[ a
programului, apar studii economice, juridice, istorice, mili-
tare. Dintre prietenii moldoveni, colaboreaz[ Alecu Russo, C.
Negri, Costache Negruzzi, Ion Ionescu (de la Brad), D. Ralet,
colonelul Schileti, A. Hurmuzachi, A. Donici, G. Sion. Bolin-
tineanu d[ romanul s[u Manoil. Debuteaz[ Odobescu cu dou[
poezii =i un studiu despre satira latin[. Dintre defunc\i figu-
reaz[ logof[tul Conachi =i N. B[lcescu (un capitol din Istoria
rom`nilor sub Mihai-vod[ Viteazul). }n supliment, se dau
c`ntece poporale rom`ne=ti, unele din Transilvania =i Banat.
Alecsandri =i-a amintit gre=it cauza suspend[rii, fragmen-
tul istoric al lui B[lcescu, cu originea \ig[neasc[ a lui R[zvan-
vod[; revista a fost interzis[ pentru c[ a salutat ]ntr-un num[r
proiectul de lege pentru desfiin\area robiei \iganilor, cu
]ndemnul de a se desfiin\a =i =irbia cea alb[. }n iulie 1855,

Alecsandri asist[ la deschiderea Expozi\iei universale din
Paris, viziteaz[ pe Negri =i Ralet la Constantinopol =i de
acolo ]n noiembrie =i decembrie, dimpreun[ cu un gazetar
francez, cerceteaz[ Sevastopolul, unde sunt primi\i la car-
tierul general al comandantului; de acolo trece iar la Con-
stantinopol =i e ]nd[r[t la Ia=i ]n ultimele zile ale anului.
Dup[ Congresul de la Paris, Alecsandri face parte dintr-un
comitet al Unirii; atunci compune Hora Unirii (1856), c`ntat[
]n teatru de toat[ lumea, de=i interzis[ oficial: =i comedia
Cinel-Cinel (1857) are tendin\[ unionist[, Alecsandri face parte
din delega\ia care protesteaz[ pe l`ng[ Comisia interna\ional[
de supraveghere a alegerilor contra samavolniciilor regimu-
lui lui N. Vogoride. Primele alegeri sunt casate; la celelalte,
poetul e alesul marilor proprietari din Bac[u.
Sub c[im[c[mie, e numit secretar provizoriu la Postelnicie,
ministru de externe interimar (25 octombrie 1858),
figureaz[ pe lista candida\ilor la domnie =i e ales membru ]n
Adunarea electiv[. Dup[ alegerea lui Cuza ca domnitor, e
ministru titular la acela=i departament al Moldovei. }n feb-
ruarie e trimis de Cuza ]n misiune confiden\ial[, spre a ]nlesni
recunoa=terea Unirii f[cute ]n persoana unui singur domni-
tor, eventualitate neprev[zut[ =i interpretat[ de marile puteri
semnatare ca o c[lcare a Conven\iei de la Paris. Napoleon III
]l prime=te de trei ori, ]i ofer[ sprijinul pentru recunoa=terea
domnitorului =i alte numeroase semne de prietenie pentru \ar[;
]l trimite ]n Italia cu o ]ns[rcinare secret[ =i pune la cale cu
el =i anumite acte politice fa\[ de Austria. +i ]n Anglia, mi-
siunea a avut rezultatul dorit.
La Torino, e primit cu cordialitate de Cavour =i de regele
Piemontului =i aduce }mp[ratului =tirea c[ italienii a=teapt[
interven\ia m`ntuitoare a Fran\ei. Alecsandri ia parte la
campania respectiv[, ]nso\ind cartierul general francez. }n
octombrie, poetul e numit ministru al Afacerilor str[ine ]n

Muntenia =i func\ioneaz[ p`n[ ]n aprilie viitor. Vacan\a sa
politic[ se caracterizeaz[ printr-o reluare a activit[\ii teatra-
le, cu aluzii ]mpotriva liberalilor radicali (I. C. Br[tianu =i
C. A. Rosetti, numi\i Tribunescu =i Clevetici, ]n Sandu Na-
poil[) =i a lingvi=tilor de peste mun\i (Satul lui Cremine, cu
Ion Galuscus, ciparist). Sub Cuza mai are diverse misiuni ]n
str[in[tate. }nl[turarea brutal[ a domnitorului Unirii e deza-
probat[ de Alecsandri ]n scrisori particulare, m[car cu pri-
vire la form[. Noul regim nu face apel la serviciile lui.
}n 1857 i se n[scuse o fat[, Maria, dintr-o leg[tur[ pe
care avea s-o legalizeze abia ]n 1876, cu Paulina Lucasievici,
n[scut[, dup[ declara\ia martorilor, ]n 1841.
Scrisorile din tinere\e, ]n limba rom`n[ sau francez[, ]l
arat[ pe Alecsandri cu tr[s[turi neobi=nuite de vioiciune =i
de duh. }n proza lui literar[, se ]nt`lne=te aceea=i dispozi\ie
permanent[ pentru glum[, care nu se ]ntoarce mai niciodat[
]n sarcasm r[ut[cios; ritmul e ]ns[ mai domol, pe m[sura
umorului b[tr`nesc, adaptat ]n\elegerii publicului, deoarece
Alecsandri, ca =i to\i din genera\ia sa, ]n\elege scrisul ca un
mod de a comunica la un nivel cu cititorii, iar nicidecum ]n
sensul unei problematici personale, ]n care publicul ar fi che-
mat s[ ]n\eleag[ sau ar fi l[sat s[ nu priceap[ deocamdat[
nimic. Alecsandri face a=adar o literatur[ de nivel, care nu
comport[ praguri neaccesibile. De aceea proza lui ia adeseori
tonul =i chiar caracterul unei snoave, mai fin[ ]n spiritul au-
torului dec`t ]n redactarea care nu pierde niciodat[ din vedere
mijloacele cititorului. Omul este afabil, monden, cu preten\ii
nobiliare, crez`ndu-se descendentul unei mari familii vene-
\iene, causeur fermec[tor, de o cordialitate fr[\easc[ cu
prietenii din genera\ia de la 1848, bucuros de oaspe\i ]n
domeniul de la Mirce=ti, unde biroul ]i e dominat de propria-i
fotografie, dar distant =i aulic fa\[ de noile genera\ii, c[rora
vrea s[ le comande respectul. Susceptibilitatea sa nu e ]nve-

derat[ =i ar\[goas[, ca la Heliade, ci grijuliu ascuns[. Ea
str[bate numai pentru ochiul ager, deprins s[ scruteze r[nile
amorului propriu, sub aspectul senin[t[\ii. Astfel, ]ntr-o scri-
soare c[tre Alecu Hurmuzachi, comenteaz[ neglijarea lui de
c[tre noul regim, constituit dup[ abdicarea lui Cuza, f[r[ s[
fac[ personalit[\i, ba chiar de la ]n[l\imea de spirit a moralis-
tului, cuprins de triste cuget[ri asupra caracterului omenesc.
Iat[ cum ]nf[\i=eaz[ lucrurile. Fo=tii mei amici ce sunt
la putere au g[sit de cuviin\[ a m[ l[sa deoparte. Le mul\umesc
de o asemenea purtare, ]ns[ nu le prezint nici cea mai mic[
mustrare.... P`n[ aci s-ar p[rea c[ nu e nici un parapon, cu
toat[ concentrata sup[rare din expresia fo=tii mei amici =i
cu toat[ irita\ia ce se simte din ]ntrebuin\area ilogic[ a
conjunc\iei ]ns[, ]n loc de =i. Mai departe se dau ]ns[ ]n
vileag ambi\ia politic[, solidaritatea familial[ =i spiritul par-
tizan ... ]ns[ nu le prezint cea mai mic[ mustrare, pentru c[
]n loc de a da probe de mare capacitate ]n ]mprejur[rile grele
]n care au adus \ara, ei p`n[ acum au dat probe numai de o
mic=orare de sim\iri, ]n care patimile personale joac[ un mare
rol. To\i prietenii mei, oameni one=ti =i capabili, precum Rola,
Jora, Negri =i chiar fratele meu, au fost destitui\i f[r[ cea
mai elementar[ form[ de delicate\e... =i aceasta pentru ce?
pentru c[ au fost ]n rela\ie bun[ cu fostul domn. Nedume-
rirea lui Alecsandri ne surprinde; era firesc ca un nou regim,
care ]=i caut[ baze legale, s[ ]nl[ture pe oamenii unui regim
personal. Mai ales agen\ii ]n str[in[tate, prieteni intimi cu
fostul principe Cuza, ca Negri =i Iancu Alecsandri, nu se mai
puteau bucura de ]ncrederea noilor c`rmuitori. Vasile Alec-
sandri se privea ]ns[ pe sine =i pe intimii s[i ca pe de\in[torii
unor titluri permanente la recuno=tin\a na\iunii, ignor`nd
cerin\ele politicii, care trece peste persoane, spre a sus\ine
ideea. El avea cam aceea=i con=tiin\[ de sine ca =i p[rintele
literaturii rom`ne, de a fi primul ]n na\iune, prin geniu =i

merite, socotind c[ i se cuvin numai cinstiri =i uit`nd c[
via\a nu e un =ir de pl[ceri ne]ntrerupte. C`nd va fi mai
t`rziu ]ncununat la Montpellier (1878), de obscura alc[tuire
literar[ a felibrilor, poetul va crede c[ actul, ca r[sunet
interna\ional, e de aceea=i amploare ca victoria de la Grivi\a!
Asemenea spuzeli de vanitate, ned[un[toare, ]=i trag seva
din acea mul\umire a omului, mai adesea r[sf[\at de soart[,
ale c[rui iubiri ne]mp[rt[=ite (ca aceea pentru Maria Can-
tacuzino, viitoarea so\ie a lui Puvis de Chavannes, M[r-
g[rita, M[rioara-Florioara!) =i doliile ]nse=i sunt dulci.
Predestinat succesului, Alecsandri va reg[si mai t`rziu =i ]n
noua domnie climatul fericirii, legat[ de onoruri.
Re]ntors din Fran\a dup[ patru ani de studii libere, V. Alec-
sandri militeaz[ pentru progres =i ]mpotriva prejudec[\ilor
de cast[ ale categoriei sociale din care face parte; spre deo-
sebire de ceilal\i ]ns[, ]=i alege ca unic c`mp de activitate
practic[ literatura. Numirea sa, al[turi de C. Negruzzi,
M. Kog[lniceanu =i uitatul gramatician Petru C`mpeanu,
]n comitetul de conducere a teatrului rom`nesc din Ia=i (1840)
]i pune la ]ndem`n[ terenul cel mai potrivit pentru lupt[:
scena. De aceea, primele lui produceri teatrale nu vor fi dra-
mele, ci comediile, vechiul ideal al satiriz[rii moravurilor.
Structura intelectual[ a lui Alecsandri era foarte potrivit[
acestui gen de compuneri, care cer agerime =i mobilitate; i-au
lipsit ]ns[ puterea de concentrare =i ]nclinarea artistic[,
pentru a da materialului de via\[, fr[m`ntat, mai mult[ den-
sitate =i adev[rul sufletesc general, nelegat de trec[toarele
st[ri sociale; =i i-a lipsit de asemenea inven\ia, adic[ spiritul
n[scocitor de teme =i situa\ii comice, spre a crea un teatru
]ntr-adev[r original. Lecturile =i amintirile spectacolelor pari-
ziene i-au servit de izvor pentru adapt[rile ce aveau s[ con-
stituie substan\a numeroaselor lui improviz[ri dramatice.
Dup[ cum a dovedit Charles Drouhet, subiectele comediilor

lui Alecsandri sunt mai toate ]mprumutate din repertoriul
comediei franceze contemporane; cu toate superficialit[\ile
de ordin scenic, inerente vodevilului, adaptarea la realit[\ile
noastre sociale ofer[ adeseori un documentar valabil, at`t
prin observarea moravurilor, c`t =i prin vioiciunea dialogu-
lui. Autorul, retrospectiv, =i-a dat perfect seama de lipsurile
acestei opere de lupt[, prea legat[ de contingen\ele sociale =i
prea pu\in prev[zut[ cu ]nsu=iri artistice, ca s[ dureze. De
aceea, ]ntr-o serie de scrisori, compuse anume, =i f[r[ indi-
carea adresantului, explic[, pentru cititorii edi\iei sale de
Teatru din 1875, geneza =i scopurile activit[\ii sale teatrale.
}ntors la Ia=i cu un mare bagagiu de iluzii =i de idei moder-
ne, ca adorator fervent al Treimii sfinte =i m`ntuitoare ce
reprezint[ libertatea, egalitatea =i fraternitatea, a g[sit
libertatea ]nl[n\uit[ de ]ns[=i m`na domnului =i a ocultei
consulare \ariste, libertatea presei cioc`rtit[ de foarfeca cen-
zurei, iar egalitatea turtit[ s[rmana! sub un n[mol de
prejude\e absurde =i de privilegiuri monstruoase. Printre
cei porecli\i carbonari, refractari =i duelgii, e =i Alecsandri,
t`n[r cu plete lungi =i cravat[ de carbonar, refractar mora-
vurilor orientale servile, critic oral al abuzurilor autorit[\ii,
agitator de opinie public[, vis[tor utopic de mari r[sturn[ri
rapide; ca fiu de velit boier, autorit[\ile ]l cru\[, de=i e bun
de ]nfundat m[n[stirile. Neav`nd libertatea cuv`ntului =i a
presei, a proiectat s[-=i fac[ din teatru un organ spre bici-
uirea n[ravurilor rele =i ridicolelor societ[\ii noastre. Trei
sunt marile dificult[\i pe care Alecsandri le-ar fi v[zut lim-
pede ]nc[ din preziua ]njgheb[rii unui program de activitate:
crearea unei limbi conform[ cu caracterul fiec[rui personaj,
precum =i cu na\ionalitatea lui, =i cu timpul ]n care tr[ie=te,
a unei =coli de declama\ie pentru formarea unor actori
inteligen\i =i corec\i ]n jocul lor de scen[ =i perfec\ionarea
gustului public, de proast[ calitate, mai mult dispus a gusta

farse grosolane =i drame apelpisite, dec`t piese de ]nalt[ come-
die. Subiecte n-ar lipsi, ]ntr-o societate ]mpestri\at[ cu fe-
lurite tipuri comice =i cu un grup destul de m[ri=or de
cusururi =i vicii; autorul ]n=ir[, dup[ cum credem, post fes-
tum, toate categoriile sociale din care =i-a nutrit observa\ia
satiric[, socotind-o o comoar[ adev[rat[ pentru un actor
dramatic! }n celelalte scrisori, ]=i expune subiectele comedii-
lor, inten\iile lor =i chiar, cu optimismul care l-a tonificat
totdeauna, rezultatele ]mbucur[toare =i oarecum instantanee
ale ]nf[\i=[rilor satirice. Astfel Iorgu de la Sadagura,
reprezentat cu un foarte mare succes, a f[cut s[ tac[ gla-
sul clevetirii, cucona=ii elegan\i tem`ndu-se a fi ar[ta\i cu
degetul =i porecli\i: Iorgu de la Sadagura, iar cuconi\ele de a
fi puse ]n r`nd cu Gafi\a Rosmarinovici; unele =fiuchiuiri
ar fi nemul\umit =i pe domnitor. La ]nf[\i=area celei de-a doua
piese, Ia=ii ]n carnaval, anumite versuri cu t`lc, afabul`nd ce
se petrece ]ntr-a p[pu=ilor \ear[, ar fi provocat ]ncercarea
ag[i de a suspenda reprezenta\ia, ]ncercare z[d[rnicit[ ]ns[
de cohorta bonjuri=tilor, sus\inu\i de ]ntreaga sal[. Faptele,
a=a cum le prive=te Alecsandri, confirm[ ]n orice caz caracte-
rul militant al teatrului s[u =i b[t[liile, nu de ordin literar, ci
social, pe care le-au st`rnit ]n sal[. Alte piese compuse ocazio-
nal, ca Piatra din cas[, la Palermo, spre a distrage pe sora lui
Costache Negri, ]=i p[streaz[ tendin\ele sociale, din care-=i
nutresc inspira\ia. Uneori, al[turi de neobositul Millo, care-i
popularizeaz[ monologurile =i tipurile, se folose=te de amatori
din ]nalta noble\e, care nu =tiu ce vrea s[ zic[: a juca pe un
vulcan; ideea c[ cele mai frumoase =i mai aristocrate dame
de la noi ]i dau concursul, ]l umple de bucurie =i-l face s[
rosteasc[ urarea, at`t de conform[ cu temperamentul s[u op-
timist: D[-mi, Doamne! o mo=ie ]nflorit[ ca raiul, =i pe mo=ie
un sat mare, =i ]n sat o mie de \[r[ncu\e ca acele care ]mpodo-
besc carul druscelor!.
Dup[ ]ntoarcerea din pribegie (1849), sub regimul liberal al

lui Grigore Ghica, Alecsandri ]=i ]nceteaz[ campania teatral[,
]ntreprins[ cu scopuri pragmatice. Mai pledeaz[ cauza Unirii,
]n Cinel-Cinel (1857), cu aceea=i robust[ ]ncredere ]n rezul-
tatele pozitive ale ac\iunii sale. Sub domnia lui Cuza, priete-
nul s[u, ajunge a r`de, ]n piesa Rusaliile ]n satul lui Cremine,
de liberalismul oficializat, cu excesele sale de limbaj ]n con-
trazicere cu practicile samavolnice ale administra\iei; piesa
(1863) a dat loc la critici aspre din partea unor liberali, care
=i-au ]nsu=it monopolul patriotismului. Alecsandri se apro-
pie, ]n spirit, de Junimea, care-=i ]ncepe activitatea pub-
lic[ prin conferin\e, ]n aceea=i vreme; dup[ ce a comb[tut ]n
favoarea principiilor liberale, ia atitudine contra exploat[rii
acestora, ]naintea unei opinii publice mereu nemature.
Cu piesa Boieri =i ciocoi, citit[ chiar la una din =edin\ele
Junimii (1872), dar conceput[ cu zece ani ]nainte, Vasile
Alecsandri a nutrit ambi\ia de a da o comedie mai preten\ioas[,
sintez[ a moravurilor din aceea=i epoc[, a debuturilor sale,
cu treizeci de ani ]n urm[. A=a privit[, comedia serve=te ca
etalon la valorificarea mijloacelor, precum =i a limitelor au-
torului. De=i redactat[ ]n afar[ de cadrul cronologic al com-
punerii comediilor sociale, peisa poate fi privit[ ca apar\in`nd,
prin tendin\ele ei fundamentale, ca =i prin calit[\ile =i de-
fectele ei, aceleia=i perioade de activitate dramatic[.
Boieri =i ciocoi, ca un ]ntì neajuns, se aseam[n[ prea
mult, ]n linii generale, cu Ciocoii vechi =i noi, ca s[ poat[ fi
privit[ ca o crea\ie original[. Anumite personaje pot fi puse
]n paralel[, p`n[ la un punct: Vornicul Iorgu H`rzobeanu, cu
postelnicul Andronache Tuzluc; Lipicescu, cu fostul v[taf al
lui Andronache Tuzluc, Dinu P[turic[; Tarsi\a, cu Kera Du-
duca; Elena, fiica lui H`rzobeanu, cu Maria, fiica banului C.;
situa\iile comport[ acela=i paralelism: boier ruinat de sluga de
cas[; fiica unui mare boier, de neam, r`vnit[ de un parvenit;
femeia, unealt[ ]n m`nca ciocoiului, pentru ruinarea boieru-

lui; =i ]n romantic[ antiteaz[, c[s[toria t`n[rului din popor,
bine ]nzestrat suflete=te, cu fata de neam mare, preconiz`n-
du-se aristocra\ia meritului, sau, ]n termenii lui Alecsandri,
principiul just dup[ care adev[rata noble\e-i scris[ ]n inimi,
nu pe pergamente; ]n fine, acela=i deznod[m]nt edificator, prin
care se pedepsesc uneltitorii infami =i se r[spl[tesc cei buni.
Viciile nu iau ]ns[, la autorul dramatic, acea consisten\[ pro-
prie morali=tilor ad`nci, iar expresia virtu\ii sufer[ de
coven\ionalism. Radu, cu toate bunele inten\ii ale lui Alec-
sandri, care vrea s[ fac[ din el reprezentantul calit[\ilor nobile
ale poporului, e ]n fond un tip verbal, ale c[rui cuv`nt[ri
exaltate sunt prea bombastice, ca s[ mi=te. Iat[ cum ]=i ex-
plic[, ]n fa\a viitoarei sale so\ii, vina imputat[:
Crima de a spune adev[rul! Crima de a-=i sim\i inima
revolt`ndu-se-n fa\a abuzului! Crima de-a cere dreptate deo-
potriv[ pentru to\i, fie mari sau mici, tari sau nemernici,
avu\i sau s[raci! }ntr-un cuv`nt, crima de-a visa pentru
omenire o soart[ mai omenoas[, =i pentru Patrie o soart[ mai
fericit[, demn[, independent[! Iaca crima de care sunt acuzat,
=i care negre=it m[ va arunca-ntr-o zi pe calea exilului (actul
II, scena VIII).
}n comediile lui Alecsandri, teza e prea v[dit[ ca s[
conving[ de obiectivtiatea autorului, personajele prea sub-
ordonate tezei ca s[ tr[iasc[ ]n ele ]nsele =i mai ales prea
unilateral v[zute ca s[-=i c`=tige via\[ proprie; =arja e di-
rect[ ca s[ conving[ publicul c`t mai larg =i mai needucat
literarice=te; ]=i atinge, prin aceasta, scopurile practice, dar
nu se realizeaz[ estetic, r[m`n`nd exemplificarea cea mai
bun[ a nivelului artistic din epoc[, termen care cuprinde =i
pe autor, orice temeiuri istorice ar c[uta s[ invoce acesta
pentru justificarea comediilor sale.
Inspira\ia primelor poezii compuse de Alecsandri ]n lim-
ba rom`n[ este popular[. Simultan cu str`ngerea poeziilor
populare ]n raitele sale prin mun\ii Moldovei, folcloristul

are revela\ia, precum =i orgoliul unei estetici derivate: Atunci
scrisei sau mai bine improvizai cele mai bune poezii ale mele:
Baba Cloan\a, Strunga, Doina, =i-mi f[g[duii cu tot dina-
dinsul s[ las la o parte ]ncerc[rile mele de versifica\ie francez[
=i s[-mi urmez calea ce-mi croisem singur ]n domeniul
adev[ratei poezii rom`ne=ti. }n prealabil, se cuvine o
men\iune special[ pentru contribu\ia personal[, adus[ ]n
redactarea poeziilor populare. Poetul nu avea r[bdarea s[
ancheteze pe p[storii care c`ntau doina sau alte c`ntece; ]i
asculta o singur[ dat[, transcriind c`t mai repede ce apuca
s[ prind[, sau dup[ propria m[rturisire: stenografiind ]n
grab[ tot ce-i ajungea la ureche. }n acest fel, dup[ doi-trei
ani poseda o gr[mad[ de versuri alterate. Asemenea spe-
cimene nu puteau fi publicate, f[r[ o prefacere prealabil[.
Subtitlul primei edi\ii de Poezii poporale, Balade (C`ntece
b[tr`ne=ti) este urm[torul: adunate =i ]ndreptate de V. Alec-
sandri. }ndrept[rile sunt esen\iale, ]n culegerea lui Alecsan-
dri, =i ]i confer[ oarecum dreptul de proprietate literar[ asurpa
folclorului s[u. Aceast[ proprietate prive=te forma, nu =i
con\inutul, deoarece Alecsandri nu are spirit inventiv ca s[
n[scoceasc[ teme sau m[car peripe\ii de balad[. Uneori ]ns[,
=i ]n special ]n buc[\ile lirice, contribu\ia poetului acoper[
p`n[ la anulare motivul popular original. Titu Maiorescu a
putut s[ ia drept autentice versurile din Hore, XLV, Bade,
trandafir frumos! (ed. 1866):
Dac[ vrei dragoste-aprins[,
Ad[-mi gur[ neatins[
+i o inim[ fecioar[
Ca apa de la izvoar[.
Mai avizat asupra limitelor estetice ale expresiei poetice

populare, Duiliu Zamfirescu suspecteaz[ autenticitatea aces-
tor versuri, atribuindu-le redactorului literar.
Un studiu comparativ al unor c`ntece b[tr`ne=ti, din ver-

siunea Alecsandri, cu altele adunate ulterior de folclori=ti cu
un ]nceput de metod[ =tiin\ific[, ]ng[duie s[ se stabileasc[
partea cert[ de contribu\ie a poetului; ea const[ ]n stilizare,
adic[ ]n reducerea c`ntecului original la portativul propriei
sensibilit[\i; opera\ie de prelcurare radical[, ]n sensul unei
relative conciziuni, al acurate\ii, al corectitudinii ritmice =i
al ]nfrumuse\[rii prin epitete sau imagini.
Notele explicative, date de poet, denot[ un interes special
pentru datinile populare, poate =i consultarea unor prieteni,
deoarece studiile folclorice rom`ne=ti lipseau. Etimologiile
sale sunt ]ns[ uneori fanteziste. C`te una, ca nevast[, de la
Vesta =i ne-vesta, era probabil pus[ ]n circula\ie de latini=ti
=i f[cea autoritate. Mai uimitoare este derivarea cuv`ntului
f`rtat (format prin metatez[, de la fr[tat) din cuvintele
f[r[ =i tat[, =i ]nsemneaz[ bastard (not[ la Toma Alimo=).
Ca la to\i nespeciali=tii, dup[ cum se vede, func\ioneaz[ =i la
Alecsandri un fel de imagina\ie etimologic[, cu un fals as-
pect de bun sim\; uneori, comentatorul are =i preten\ia de a
restabili sensul exact al no\iunilor: Cuv`ntul cinste, de ori-
gine slavon[, a fost r[u ]n\eles =i ]ntrebuin\at p`n[ acum ca
s[ exprime onorul. A se cinsti, vrea s[ zic[ a bea ]mpreun[ la
cr`=m[, sau, cum zic francezii, se traiter. Foarte just pen-
tru ]ntrebuin\area verbului pronominal ]n sensul special, dar
cu totul ne]ntemeiat ]n privin\a substantivului!
Editorul \ine s[ se dubleze nu numai cu un lingvist, dar =i
cu un comentator literar, care atrage aten\ia asupra frumu-
se\ilor poetice =i semnifica\iilor de g`ndire. Finalul de la
+oimul =i floarea fragului:
C[ e lumea-nc[p[toare
Pentr-o pas[re =-o floare!
e astfel subliniat:
Cugetare poetic[ =i de o filozofie ad`nc[.
Alteori intervine nota patriotic[, ]n comentariu, ca la

versurile:
Cine-aduce oaste-n \ar[,
Sub blestemul \[ri piar[!
Cuvinte sublime! Model de patriotism! (Iordaki al Lu-
pului, Balade, XLVII).
Unele note au un caracter social, ca aceea care arat[ simpa-
tie fa\[ de r[ze=i: Nenorocita clas[ a r[ze=ilor printre care se
g[sesc cobor`torii celor mai mari familii din vechime au avut
mult a suferi sub domnia lui Mihail Sturza, de r[pirea boie-
rilor vecini cu mo=iile lor (C`ntecul r[ze=ului, Doine, IV).
Alecsandri face prin aceste ]nsemn[ri oper[ de pedagog
na\ional, relev`nd calit[\ile tradi\ionale ale poporului, ca
sim\irea recuno=tin\ei ]n sufletul rom`nului (ibid.), re-
spectul pentru b[tr`ne\e, sim\ul de na\ionalitate =i iubirea
de patrie (Novac =i corbul), ospitalitatea (Ghemi=), gene-
rozitatea.
Autorul men\ioneaz[ buc[\ile ce-i apar\in ]n ]ntregime,
intercalate dintr-un motiv sau altul (Drago=, compus[ de
mine ]n stilul c`ntecelor b[tr`ne=ti, am g[sit de cuviin\[ a o
cuprinde ]n colec\ia poeziilor poporale, fiindc[ ea aminte=te
una din legendele cele mai interesante ale Moldovei; Hora
Unirii ...fiindc[ e c`ntat[ ]n toate unghiurile p[m`ntului
rom`nesc =i a ajuns a fi chiar Marsellieza Unirii Rom`nilor).
E de remarcat faptul c[ fa\[ de proza sa literar[, caracte-
ristic provincialist[, cu nenum[rate moldovenisme =i cu fone-
tica respectiv[, versurile din Poezii poporale \intesc la limba
literar[, prin ]nl[turarea unor particularit[\i provinciale,
socotite, probabil, neestetice. Comentatorul men\ioneaz[ dac[
nu criteriul s[u, m[car procedarea, la versul:
Vi\ele-mpletite-n =ase.
+ase ]n loc de =ese provincialism, asemine se zice =apte ]n
loc de =epte etc. (Serb-S[rac, Balade).
Prefa\a din 1852, p[strat[ ]n edi\ia din 1866, e o profe-

siune de credin\[ ]n caracterul nativ al poeziei, la rom`ni, ]n
puterea de sim\ire, de imagina\ie, de muzicalitate =i de im-
provizare a producerilor populare. De la el r[m`ne, ca o tradi\ie
a ]nv[\[m`ntului nostru, studiul psihologiei colective, pe mar-
ginea folclorului, precum =i mitul superiorit[\ii lor (Comori
nepre\uite... =i mai cu seam[ de frumuse\i poetice pline de
originalitate =i f[r[ seam[n, ]n literaturile str[ine...). Alec-
sandri este acel care a impus entuziasmul generalizat =i inte-
gral pentru poezia popular[, considerat[ ca o avere na\ional[,
un titlu de glorie pentru na\ia rom`n[.
Acest entuziasm se exprim[ cu termeni exalta\i =i ]n note.
Tablou sublim de adev[rat[ poezie. Una din cele mai
]nc`nt[toare crea\ii ale ]nchipuirii. Ar crede cineva c[ poetul
ce a improvizat balada lui Mihu este acela=i care a dat via\[
nemuritoare Miori\ei, acela=i care a pref[cut Universul ]ntr-
un templu pentru nunta p[storului moldovan cu moartea...
Sau: }n toate baladele unde se pomene=te de alerg[ri de cai,
poe\ii poporului se ]ntrec ]n imagini de o sublim[ frumuse\e
(Toma Alimo=). Admira\ia sa e ]ns[ uneori gre=it motivat[ ca
la nota de la versul:
}n cosi\e i-am jurat,
unde faptul consemnat de poet, de a se jura credin\[ ]n cosi\ele

fetelor, la =ez[tori, noaptea, pe prisp[, nu poate fi un vechi
obicei, adic[ un ritual erotic; dar mai ales impresia c[ ver-
sul ar cuprinde o imagine gra\ioas[ =i expresie foarte poe-
tic[ e gratuit[!
Din primele poezii personale, compuse de Alecsandri, cic-
lul de Doine cuprinde, la drept vorbind, c`teva balade, cu
teme populare, un c`ntec ost[=esc, o singur[ doin[ =i o
poezie, jum[tate c`ntec de leag[n, jum[tate rug[ciune.
Defini\ia doinei, dat[ de poet ]n not[, e contradictorie,

confund`ndu-se planul subiectiv al speciei cu acela patriotic
(Melodia doinei, pentru cine o ]n\elege, este chiar pl`ngerea
duioas[ a patriei noastre dup[ gloria trecut[). }ns[=i doina
sa, care deschide ciclul, amestec[ aleanul iubirii cu pornirile
b[rb[te=ti de vitejie, a c[ror finalitate este
S[ sc[p[m biata mo=ie
De p[g`ni =i de robie!
Partea erotic[ din Doina, datat[ 1842, aglomereaz[ di-
minutivele, procedeu aproape invariabil ]n toat[ cariera poe-
tic[ a lui Alecsandri, care nu poate fi privit numai ca o eroare
estetic[, ci trebuie ]n\eles =i ca un indiciu asupra viziunii
limitative =i optimiste a poetului. Dac[ doina, c`ntec de jale
=i vitejie, e redus[ la doini\[, nu e de mirare c[ =i pu=ca
voinicului se preface-n pu=culi\[ (sic) =i barda ]n b[rdi\[,
termeni prin care Alecsandri crede a fi g[sit expresia cea mai
just[ a ata=amentului dintre om =i unealta de lupt[. Poezia
cea mai bun[ din ciclu nu e nici una din acelea popularizate
prin =coal[ timp de mai multe genera\ii (Groza, C`ntec
ost[=esc), ci Baba Cloan\a, a c[rei tem[ i-a interzis acest fel
de r[sp`ndire oficioas[.
De r`ndul acesta, poetul a avut intui\ia exact[ a fenome-
nului: iubirea nepotrivit[, a femeii b[tr`ne, pentru un t`n[r,
urcat[ pe registrul sensibilit[\ii populare, la pofta nestins[ a
pocitaniei, dup[ ]nsu=i F[t-Frumos. }n acest poem ]ntins, de
155 versuri, reconstituirea atmosferei folclorice e magistral[,
ca =i dinamismul ]n crescendo, de la torsul cu desc`ntec p`n[
la cavalcada fantastic[. Cu Baba Cloan\a, se ]ntemeiaz[ ba-
lada noastr[ cult[, de folcloric[ deriva\ie, care are s[ conti-
nue cu Co=buc =i Iosif, f[r[ dep[=irea modelului; chiar tipa-
rul formal e g[sit. Poema nu e ]ntru nimic mai prejos de
Zbur[torul lui Heliade, ca realizare estetic[ =i ]nsemn[tate
istoric[. Apropierea de M[rioara-Florioara, legenda dedicat[
Mariei Cantacuzino =i considerat[ de contemporani ca o culme

atins[ de poet, este o eroare. Asemenea confuzii axiologice nu
mai sunt ]ng[duite ast[zi. }n timp ce Baba Cloan\a ad`nce=te
semnifica\iile folclorului, ]ntr-o des[v`r=it[ construc\ie epic[,
M[rioara-Florioara e o alegorie galant[, de o dulceg[rie ne-
suferit[ =i cu frecvente erori de gust. E adev[rat c[ poetul a
vizat foarte sus, anume de a realiza ]n feeric un paradis al
iubirii, al c[rui protagonist feminin s[ fie principiul ]nsu=i al
prim[verii, al ]nfloririi perpetue, ]n natur[. Efortul, ]ntins
pe 594 versuri de factur[ popular[, e considerabil.
Ciclul de L[cr[mioare, ]nchinat Elenei Negri, nu ofer[
intensitatea sau ad`ncimea de sim\ire a=teptat[. Poezia ]n
care izbucne=te strig[tul de fericire, al iubirii ]mp[rt[=ite,
Iubesc =i sunt iubit!
e ]necat[ ]n dulceg[rie:
P[m`ntul =i cerul, ca doi fr[\iori,
}=i dau s[rutare prin stele =i flori,
+i-n aer parfumul a florilor dalbe
Plutea cu lucirea stelu\elor albe,
+i-n toat[ natura cuprins[ de dor
Plutea o =optire de dulce amor!
(8 Mart)
Tema revine cu acela=i cuv`nt de jubilare:
C[ci iubesc =i sunt iubit!
=i la fel edulcorat[:
Dorul meu ]n a ta cale
Urm`nd pasurile tale
Te dezmiard[ ne-ncetat,
+i pe dulcea ta guri\[,
Drag[, draga mea Nini\[,
Fur[-un dulce s[rutat.
(C`ntec de fericire)
Un dulge ]nger e vestitorul poetului, ]n calea iubitei, cu

mesajul unui dor cumplit. Acest sentiment e cobor`t pe
adev[ratul registru pasional:
... Schimb[ dorul meu ]n floare
+i-l depune pe-al ei s`n.
Mergi, pe-aripe-\i s[ se culce
Adormind ]nceti=or
+i ]ng`n[-al ei somn dulce
Cu dulci visuri de amor!
(Dulce ]nger)
Sentimentul romantic, deschiz[tor de z[ri mai largi, spi-
rituale, nu lipse=te:
+-atunci ]n alt[ lume am re-nviat de-odat[,
+-un soare mai fierbinte ]n ceru-mi s-a aprins,
+-o lume f[r[ margini, frumoas[, desf[tat[,
Cu o c`mpie verde sub mine s-a ]ntins.
(8 Mart)
Vene\ia, care i-a inspirat barcarole, e o sf[tuitoare de iu-
bire, cu un ]nt`mpl[tor acces mai grav:
C[ci vremea ce r[stoarn[ cu coasa-i ne-mp[cat[
A falei omenirii vechi martori =i m[re\i
Nu poate-avea putere de-a stinge niciodat[
Acea sc`nteie vie de dragoste-nfocat[
Ce lumineaz[ calea frumoasei tinere\i.
(Vene\ia)
De la emistihul al doilea, al versului penultim, strofa ]=i
pierde ]ns[ gravitatea solemn[, relu`nd tonul obi=nuit, alec-
sandrian, a=a cum =i strofa precedent[ e urmat[ de o viziune
decorativ[ =i conven\ional[, c[reia i se asociaz[ neoportun
mesajul de pe cel[lalt t[r`m, al mamei defuncte:
Atunci natura-ntreag[, z`mbindu-mi cu pl[cere,
}=i puse pentru mine coroana sa de flori;
+i glasul maicii mele, curm`nd a mea durere

Veni s[ m[ dezmierde din cerul f[r[ nori.
Celebra Dedica\ie, popularizat[ cu ajutorul melodiei, sub
numele Stelu\a, a ]nc`ntat c`teva genera\ii sentimentale =i
f[r[ con=tiin\[ artistic[ pe care nimic nu le putea zdruncina
din dulcea toropeal[ a c`ntecului, nici chiar erori estetice ca
aceasta:
Frumoas[ ]ngerel[ cu albe aripioare!
Un cititor de ast[zi nu s-ar da ]n l[turi s[ admire o com-
punere a=a-zis[ elegiac[, oric`t de str[in[ climatului literar
modern, dac[ m[car s-ar sus\ine pe o linie proprie, de logic[
afectiv[. Alecsandri las[ ]ns[ impresia unui improvizator
dezordonat, cu o teribil[ confuzie de sentimente =i tonalit[\i.
O jale ad`nc[, un ]ntuneric ad`nc, o crud[ r[t[cire ale
unui nem`ngìat i se par compatibile cu o duioas[ g`ndire
=i cu imaginea unei stelu\e z`mbitoare! Afirmarea depri-
m[rii totale se ]mpac[ mai departe cu acel suvenir iubit:
Un suvenir, comoar[ de visuri fericite,
De scumpe, =i fierbinte, =i dulce s[rut[ri,
De zile luminoase =i ]ndumnezeite,
De nop\i vene\iene =i pline de-nc`nt[ri.
Aici intervine, cu o repeti\ie sup[r[toare, literaturizarea
m[rturisit[ a suferin\ei, c`nd poetul calific[ amintirea de-
functei ca un suvenir poetic =i sentimentele de=teptate de
ea, ca poetice sim\iri.
Alecsandri a atins expresia cea mai curat[ a aspira\iilor
sale dup[ climatul sudic, temperat =i ]nsorit, f[r[ abuzul de
diminutive =i edulcor[ri, ]n Dorul de mare (M[rg[rit[rele),
unde viziunea este c`nd larg ]nv[p[iat[:
S[ v[d stingerea de soare
}n ad`ncul Ocean,
+-a lui coam[ arz[toare
R[r[sind ca un vulcan,
c`nd voluptuoas[ =i melodic[:

S[ v[d luna r[s[rit[
}n al nop\ii aer cald,
Ca o floare aurit[
}ntr-o cup[ de smarald.
}n noul ciclu, de M[rg[rit[rele, ]ntr-un dialog de iubire,
Alecsandri se nume=te ]nsu=i poet ferice =i chiar mult
ferice, iar misiunea ce =i-o asum[ ]l ]mparte ]ntre poezia
patriotic[ =i cea erotic[:
C`nt[ Rom`nia =i pe-a ta iubit[!
O latur[ men\ionabil[ la poetul cu improviza\ia u=oar[ e
poezia de album; ea se subsumeaz[ poeziei ocazionale, sub
semnul c[reia se desf[=oar[ talentul =i fecunditatea lui Alec-
sandri.
}ntr-una din destul de numeroasele poezii de album, se
g[sesc acele versuri atribuite de N. Iorga lui Eminescu, pen-
tru c[ anticipeaz[ asupra poemei Mortua est:
Sunt ore de jale f[r[ m[rginire,
C`nd sufletul simte dor de pribegire,
+-ar vrea ca s[ treac[ de-al lumii hotar
Scutur`nd din aripi al vie\ii amar.
(Pe albumul dnei Z., 1856, tip[rit[ ]n 1865).
}n m`ngìerile aduse acestei doamne, mam[ de dou[ ori
]ndoliat[, se desprinde, mai bine ca oriunde, c`t este de ]nchis
poetul sensului grav al mor\ii, care s-a dest[inuit tuturor
marilor romantici. Alecsandri are ]naintea mor\ii reac\iuni
duioase, iar nu patetice; suferin\a nu se poate fixa obsesiv,
pentru c[ e izgonit[ de suveniruri dulci, de vedenii dr[g[la=e,
de tot felul de ging[=ii. }n timp ce romanticul ]=i a\`\[ dure-
rea, ca s[-i soarb[, ]ncet =i ]ndelung, voluptatea amar[, poe-
tul Stelu\ei gust[ dulce\ile regretului, f[r[ a st[rui cu per-
versiune ]ntr-un sentiment contrar legilor vie\ii.
Strofa final[ anuleaz[ pu\inele momente viguroase =i pa-

tetice din poezie, prin oferta l[cr[mioarelor:
Cu un r[sunet dulce de-a noastre dulci iubiri!
Nota ]ntunecoas[, ]n care logica unui sentiment puternic
ar fi p`n[ la cap[t obligatorie pentru poet, nu ]i este proprie.
Alecsandri e el ]nsu=i ]n c`ntecul de bucurie, netulburat de
presim\iri rele:
Cu Nini\a-n gondolet[
C`nd m[ primblu-nceti=or,
Trec[torul din Pia\et[
Ne prive=te-oft`nd de dor,
Atunci cerul se-nsenin[
Lucind vesel l-am`ndoi,
+-Adriatica s-alin[,
Se alin[ pentru noi.
... Du-ne Toni-n lini=tire
P`nce, st`nd gondola ta,
Via\a noastr[, de iubire
Cu iubire va-nceta!
(Gondoleta)
Italia, pe care o descoper[ dup[ Asachi, nu i se impune
prin cultur[ sau vestigii arheologice, ci ca un cadru vesel =i
]mbietor pentru iubire.
Meritele formale, ]n acest ciclu, sunt net[g[duite. Alec-
sandri are sim\ul ritmului fluid, gra\ios, care lipse=te poe\ilor
munteni, p`n[ la Bolintineanu, iar acesta poate s[ fi tras
vreun folos din lectura poetului de peste Milcov. Figura\ia e
]ns[ mediocr[ =i vocabularul poetic, prin frecven\a acelora=i
epitete, destul de redus; rimele sunt s[race. Conven\ionalismul
ucide viziunea erotic[, n[p[dit[ de ]ngeri =i stele. Alecsandri
are ochiul b[r[btesc ager. O M-elle Zo e descris[ cu preci-
zie caracterologic[: ...une charmante personne moiti en-
fant capricieux, moiti femme ravissante; beaucoup desprit,
beaucoup de gentillesse et surtout une dlicieuse bouderie;

voil son portrait enrichi de deux beaux yeux, mais beaux
dans la force du terme (scrisoare din iulie 1844, c[tre I.
Ghica). Aceea=i d=oar[ Z.Filipescu, ]n poema dedicat[ ei, ]n
acela=i an, e frumoas[ copili\[, cu z`mbet pe guri\[, cu
m`ndri ochi =i vii, =i mai este o n[lucire, un farmec
aurit, un vis de fericire, un ]nger de sl[vit, ]ntr-un
cuv`nt o minune c[zut[ din cer. Termenii din textul
francez, cu tot caracterul lor abstract, sunt mai sugestivi
dec`t vocabularul poetic, familiar lui Alecsandri.
}nainte de a da Pasteluri, ]n care viziunea =i arta sa ajung
la maturitate, Alecsandri e un poet de care trebuie s[ \in[
seama istorice=te oricine prive=te evolu\ia versului rom`nesc,
]n sensul ml[dierii, clarit[\ii =i armoniei. F[r[ a fi artist,
adic[ mig[litor al perfec\iunii formale sau c[ut[tor de efecte,
poetul Doinelor =i L[cr[mioarelor, al Suvenirelor =i M[rg[ri-
t[relelor, prin ]nzestrare fireasc[, a contribuit ca nimeni altul
la desc`lcirea =i limpedea toarcere a versului. Dac[ n-ar fi
conceput poezia ca un gen ocazional, de improviza\ie, ar fi
atins mult mai cur`nd m[iestria din Pasteluri (18621874)
lucru ]nvederat pentru cine urm[re=te analitic vigoarea
de expresie =i de viziune din Baba Cloan\a (scris[ ]n 1842,
publicat[ ]n 1844).
Scrierile memorialistice, printre care =i c[l[toriile, sunt
]nc`nt[toare prin tonul firesc, umorul comunicativ =i lexicul
savuros. }n nuvelele de culoare romantic[, se simte lipsa de
inven\ie; autorul recurge la ]nt`mpl[ri personale sau la aven-
turi povestite de amici (Buchetiera de la Floren\a C. Ne-
gri). Anecdota ]nlocuie=te n[scocirea; ea mai este folosit[ =i
ca un mijloc distractiv, pentru acei cititori ce s-ar plictisi de
descrieri ne]ntrerupte.
Alecsandri e primul nostru prozator cu palet[ bogat[ =i
cu tr[s[turi precise ]n contururi. Peisajistul are c`mpul
viziunii larg, panoramic (v`rful Grohoti=ului =i valea Bistir\ei,
]n O primblare la mun\i, 1844). }n zugr[virea nop\ilor, sim\ul

pentru fantastic se une=te cu sensibilitatea muzical[:
Nu voi uita c`t oi tr[i acea primblare fantastic[ prin
]ntunericul codrului; toate lucrurile ce ne ]nconjurau lua o
privire sp[rioas[ sub razele luminii f`narului: iar mai ales
umbrele noastre, prin mi=c[rile lor deosebite, produceau o
fantasmagorie cumplit[. Ori ]ncotro ne uitam, p[rea c[ se
ridicau ]naintea noastr[ tot urie=i; mii de ar[t[ri treceau
iute aproape de noi, fugeau de se ascundeau ]n fundul codru-
lui =i apoi iar se iveau =i iar piereau ]n v[zduh. Fream[tul
frunzelor aveau un suflet misterios care dau fiori =i m[ f[ceau
s[-mi ]nchipuiesc c[ auzeam =oapte jalnice din alt[ lume. Mai
cu seam[ c`nd \ipa ]n dep[rtare vreo bufni\[ speriat[, atunci
sim\irile mi se exaltau at`t de mult, c[ m[ credeam alungat
de duhuri adev[rate; p[rea c[ le vedeam cum m[ ]ng`nau =i
cum c[utau s[ m[ r[t[ceasc[ ]n s`nul codrului (ibid.). Ca un
corectiv la aceste smulgeri din realitate, Alecsandri aduce
note de umor, semn al lucidit[\ii, chiar c`nd pare c[ s-a l[sat
t`r`t de fantezie. Astfel, dup[ acest pasaj, comentatorul
adaug[: Se vede c[ foamea are mult[ ]nrùrire asupra
]nchipuirii; sf[tuiesc dar pe poe\ii no=tri s[ fac[ diet[ dou[zeci
=i patru de ceasuri, c`nd or vrea s[ se apuce de vreo compu-
nere. Umoristul nu dispre\uie=te nici calamburul, care
]ntre\inea buna dispozi\ie redac\ional[ la Dacia literar[,
strecur`ndu-se =i ]n corpul notelor m[runte. }n timpul
plimb[rii prin mun\i, un c`rd de boi, vroia numaidec`t s[
ne arunce cu coarnele ]n Bistri\a, sub cuv`nt c[ boii trebue
s[ aib[ pasul asupra boierilor =i feciorilor de boieri, fiindc[
=i ei au fost feciori de boi eri =i c[ ast[zi sunt boi ]ntregi.
Descrierea Ia=ilor ]n 1844 e f[cut[ ca un fel de pornire,
comun[ lui Kog[lniceanu =i lui Alecsandri, =i probabil ali-
mentat[ de convorbiri vioaie dup[ care se desp[r\eau ]n\ele=i
ca fiecare s[-=i ]mp[rt[=easc[ ]n scris pricinile de ar\ag ]mpo-
triva Capitalei.
T`n[rul poet nu cru\[ Ia=ii de sarcasm, pentru contrastul

pe care-l ofer[ centrul luxos, fa\[ de mahalalele s[r[c[cioase:
Ia=ii seam[n[ foarte mult cu un boier ]mbr[cat ]n haine
scumpe =i ]nconjurat de \igani cu zdren\e. Dezna\ionalizarea
ora=ului ]i treze=te indignarea: Ia=ii se poate lesne ]nf[\i=a
prin un mannequin ]mbr[cat cu halat jidovesc de pielea dra-
cului, cu porturi grece=ti, cu p[l[rie lipoveneasc[, cu m[nu=i
de Paris, cu opinci rom`ne=ti. Na\ionalitatea se calc[ ]n picioa-
re! Aspectele de bazar oriental sunt surprinse cu tonuri grase.
C`nd nu se las[ ]mboldit de indign[ri, Alecsandri r[m`ne un
colorist viguros =i un umorist, care g[se=te caracteristica de
climat a Ia=ilor ]n tin[: ...Ie=eanul este o fiin\[ amfibie, care
tr[ie=te o jum[tate din via\a lui pe uscat =i care ]noat[ ]n tin[
cealalt[ jum[tate. Via\[ pl[cut[ =i vrednic[ de dorit! Noi o
recomand[m tuturor iubitorilor de trai molatic. Observatorul
social ]=i manifest[ simpatia pentru o singur[ clas[, \[r[nimea,
l[udat[ pentru c[ nu =i-a p[r[sit obiceiurile, limba =i portul,
de=i tristele ]nt`mpl[ri ce au trecut peste \ar[ au ap[sat mai
mult asupra lor. Chiar din vremea Prop[=irii, intrat ]n leg[turi
cu eminentul agronom Ion Ionescu, ]=i va fi ]ntemeiat poate
sentimentele ]n favoarea \[r[nimii =i pe date pozitive, asupra
st[rii materiale a \[ranilor.
Sentimentul viu al contrastelor, de ast[ dat[ f[r[ consi-
derente de critic[ social[, se manifest[ iar[=i ]n spirituala
descriere a localit[\ii balneare Balta-Alb[ (1847). Impresiile
sunt atribuite unui vilegiaturist str[in, n[ucit de hurduc[-
turile unei c[ru\e ]n goana s[lbatic[, de peripe\iile c[ut[rii
unor ad[posturi nocturne, de g[zduirea ]ntr-un bordei cu un
pat de lemn, de pitorescul b[ii, cu aspect de b`lci, dar mai
ales cu balul europenesc improvizat ]ntr-o sal[ mare. La Borsec
(1845), umorul povestitorului fusese st`rnit mai ales de jo-
cul de marionete al pacien\ilor, ]n procesiune lent[, constr`n=i
de boal[ s[ ingurgiteze licoarea infect[ =i vindec[toare.
Gustarea climatului mediteranean, bucuria varierii decoru-

rilor, savurarea aspectelor felurite de via\[, buna dispozi\ie
a unui temperament contemplativ =i epicureu ]ntre\in nota\iile
c[l[torului ]n Africa, Tanger =i Maroc, prin sudul Fran\ei =i
Gibraltar.
C[l[torul =i-a g[sit climatul ideal ]n spa\iul mediteranean.
}nfundat ]n jil\, pe covert[, nu se satur[, ceasuri =i zile ]ntregi,
s[-=i plimbe privirea de la jocul de ape al m[rii, la nem[rginirea
cerului. Mi=c[rile vaporului, dispun`ndu-l la dulci reverii,
]l aduc ]n starea de beatitudine a copilului leg[nat de mama
lui. Ca =i ]n trecut, excursuriile imagina\iei ]n fantastic sunt
urmate de rechem[ri lucide la realitate. De-ar putea cineva
s[ stenografieze toate g`ndurile care trec prin mintea omu-
lui ]ntr-o noapte frumoas[ de c[l[torie, ar produce volumuri
]ntregi de idei ]nalte =i de prostii. Contemplativul iubitor de
piesaj nu exclude, ]n structura lui Alecsandri, coexisten\a cu
privitorul ager, atent la am[nuntul fizionomic =i vestimen-
tar, la particularit[\ile moravurilor exotice =i la aspectele
arhitecturale ale aglomer[rilor omene=ti. Cultura ]l intere-
seaz[ mai pu\in dec`t civiliza\ia; de asemenea, scrut[torul
nu n[zuie=te s[ surprind[ esen\a sufletelor colective, ]n
peregrin[rile lui; el nu are intui\ia relativist[ a lui Ion Co-
dru Dr[gu=anu; prin conforma\ie de autor comic, e mai pu-
ternic atras de omul exterior dec`t de cel l[untric.
Scriitorul politic din 1848, protestatarul ]n numele Mol-
dovei, a Omenirii =i a lui Dumnezeu, nu e de valoarea plas-
tic[ a memorialistului, nici de luciditatea sa intelectual[. }n
goana condeiului, uzeaz[ de cli=eele pa=optiste, recrimin`nd
]mpotriva tiraniei machiavelice a acestui om care nu respec-
teaz[ nici Patrie, nici Omenire, nici Dumnezeu; ... de 14
ani, Mihai Sturza, ]narmat cu otrava corumperii, stinge sim\i-
rile de omenire =i de cinste din inimile supu=ilor s[i, degradeaz[
caracterul na\iei, ]l comprometeaz[ ]n ochii Europei etc.:

...soarele libert[\ii ce s-a ridicat asupra Europei a aruncat o
raz[ =i ]n p[r\ile noastre. |ara se r[sun[ de pl`ngeri drepte,
care au r[zb[tut ]n toat[ Europa civilizat[. Ob=teasca
adunare are de sf`nt[ datorie ]ntemeierea fericirilor Patriei.
Alecsandri nu are o doctrin[ politic[, mul\umindu-se s[ fac[
apel la formulele magice ale liberalismului. Manifestul nu e
monumentul unei g`ndiri personale, nici al unui scris de
me=ter. Pe Alecsandri ]l prinde mai pu\in postura de
revolu\ionar, dec`t aceea de om de lume =i de diplomat, a=a
cum ne-a r[mas din Extract din istoria misiilor mele politice.
Lucid =i concentrat, misionarul politic surprinde varia\iile
fizionomiei =i se supune regulilor jocului cu des[v`r=it[
st[p`nire de sine. Pe c`t e de inapt pentru politica intern[,
unde se cere temperament de lupt[tor =i de om practic, pe
at`t e de potrivit pentru diploma\ie, prin \inut[ demn[,
distinc\ie, experien\[ a lumii =i prin caldul dar al cuv`ntului
pus ]n serviciul \[rii.
Ciclul cunoscut sub numele de Pasteluri (majoritatea pub-
licate ]n Convorbiri literare, 1868-69) ]nseamn[ momentul
liric cel mai potrivit adev[ratei structuri morale a lui Alec-
sandri. Din cele patruzeci de buc[\i, c`teva nu se ]ncorporeaz[
culegerii: dou[ portrete, unul epigramatic, ]nchinat unei fe-
mei glaciale, altul omagial, unei femei dulci; un pastel si-
cilian, Pe coastele Calabrei; o mauresc[, Linda Raia; o stamp[
chinezeasc[, cu o poant[ anecdotic[, conjugal[, Mandarinul;
Calea Robilor, cu aluzii la Bugeacul; B[r[ganul, cu dezide-
ratul ]nfiin\[rii drumului de fier; Valul lui Traian, cu corte-
giul legiunilor. Celelalte toate cuprind aspecte familiare ale
Mirce=tilor, ]n evolu\ia anotimpurilor, afirm`nd solidaritatea
profund[ a poetului cu peisajul domestic. Ca un senior, Vasile
Alecsandri ne introduce ]n atelierul s[u, ]ndemn`ndu-ne s[
asist[m la geneza pastelurilor; poetul e confortabil instalat

]n fotoliu cu \igareta ]n gur[ =i cu c[\elu=ul pe genunchi;
perdelele sunt l[sate =i l[mpile aprinse, afar[ e vijelie, dar
muza nu se las[ prea mult a=teptat[; imaginile ce se perind[
]naintea autorului sunt caleidoscopice: o cad`n[ ]ntins[ alene
pe covor, amintindu-i pe Venus Anadyomene, un c`mp de
lupt[ cu un t`n[r pe moarte, icoana duioas[ a b[tr`nei Vene\ii,
apoi, prin asocia\ie, alte elemente marine, o covert[, un Al-
cyon, cucoare migratoare, st`rnindu-i nostalgia vie\ii c[l[-
toare, apoi iar[=i decoruri peisagistice variate, p`n[ ce privi-
rea c[zut[ pe un portret ]i aminte=te timpul mult ferice ]n
care-a suferit, poate icoana Elenei Negri, solubilizat[ ]ntr-o
simfonie panteistic[:
+-atunci p[duri =i lacuri, =i m[ri, =i flori, =i stele
}ntoan[ pentru mine un imn nem[rginit!
(Serile la Mirce=ti)
}n asemenea condi\ii, de dulce visare, poetul compune u=or,

pe modul improviza\iei, sau cum ]nsu=i m[rturise=te cu
satisfac\ie:
... scriu o strof[ dulce pe care-o prind din zbor...
(ibid.)
Temperament egal, de epicureu, nu afirm[ vreo preferin\[
pentru un anume anotimp. Iarna ]ns[=i ofer[ acestui medi-
teranean, ]ndr[gostit de soare =i azur, agremente de tot fe-
lul. C`nd poetul, ]n previziunea iernii, noteaz[ c[
Omul trist cade pe g`nduri =i s-apropie de foc
(Sf`r=it de toam[)
nota\ia e pur obiectiv[, f[r[ s[-i angajeze propria sim\ire.
Privit[ cu sensibiltiate de artist, iarna prezint[ ]nc`n-
t[toare aspecte decorative, prin zborul fulgilor,
... ca un roi de fluturi albi,
prin nesf`r=ita ]ntindere alb[ a c`mpiei ]n care

Ca fantome albe plopii ]n=ira\i se pierd ]n zare,
=i, mai ales, dup[ ]ncetarea ninsorii, prin apari\ia doritului
soare, care aduce ]n priveli=tea p`n[ atunci pustie o not[
vesel[:
Iat-o sanie u=oar[ care trece peste v[i.
}n v[zduh voios r[sun[ clinchete de zurg[l[i.
(Iarna)
}nsu=i gerul, sp[imoas[ personificare, nu reu=e=te a fi lugu-
bru cu consecven\[, spre a ne provoca imagini repulsive. Ia-
t[-l, bun[oar[, cu toat[ s[lb[ticia-i aspr[, jelind ginga= lunca
amor\it[ =i ]ncunun`nd-o ca pe o mireas[:
Gerul aspru =i s[lbatic str`nge-n bra\e cu jelire
Neagra lunc[ de pe vale care zace-n amor\ire;
El ca pe-o mireas[ moart[ o-ncunun[ despre zori
C-un v[l alb de prim[var[ =i cu \ur\uri lucitori...
sau manifest`ndu-se statornic delicat =i duios:

El depune flori de iarn[ pe cristalul ]nghe\at,
Crini =i roze de z[pad[ ce cu drag le-a s[rutat.
La drept vorbind, n[prasnicul ger e la Alecsandri un fel de

geniu tutelar:
Gerul face cu-o suflare pod de ghea\[ ]ntre maluri,
Pune stre=inilor casei o ghirland[ de cristaluri,
Iar pe fe\e de copile ]nflore=te trandafiri...,
geniu invocat la urm[, s[-l poarte ca s[geata ]ntr-o expedi\ie

probabil galant[ (Gerul).
Alt[ dat[, peisajul de iarn[ ]l ]ndeamn[ la curtenitoare
invita\ii:
Zi cu soare, ger cu stele!... Hai, iubit[, la plimbare.
Viziunea plimb[rii e feeric[: zurg[l[ii r[sun[ ca ni=te salbe

sonore, caii zboar[ ca ni=te zmei:
Prin o pulbere de raze, prin un nour de sc`ntei...
Iar ]n lunca pudruit[ cu m[runt m[rg[ritar
Salt[-o veveri\[ mic[ pe o creang[ de stejar.
}n goana vertiginoas[, aten\ia poetului e fixat[ de am[nuntul
decorativ:
Crengile-aninante-n cale ning stelu\e =i se-ndoaie.
Iat-o ginga=[ ml[di\[ cu =irag de m[r\i=ori...
Tu o rupi?... Ea te strope=te cu fulgi albi r[coritori.
(Sania)
Sensibil la aspectele delectabile ale iernii, Vasile Alecsan-
dri are ]ns[ =i sentimentul neclintirii totale, al t[cerii abso-
lute, al suspend[rii vie\ii, ]ntr-un cuv`nt intui\ia caracteru-
lui grandios al anotimpului:
Fumuri albe se ridic[ ]n v[zduhul sc`nteios,
Ca ]naltele coloane unui templu maiestos,
+i pe ele se a=eaz[ bolta cerului senin[,
Unde luna ]=i aprinde farul tainic de lumin[.
O! tablou m[re\, fantastic!... Mii de stele argintii
}n nem[rginitul templu ard ca ve=nice f[clii.
Mun\ii sunt a lui altare, codrii organe sonoare
Unde criv[\ul p[trunde sco\`nd note-ngrozitoare.
Totul e ]n neclintire, f[r[ via\[, f[r[ glas;
Nici un zbor ]n atmosfer[, pe z[pad[ nici un pas...
(Miezul iernii)
Totu=i, Sf`r=itul iernii e un strig[t de jubilare, cu nota-
rea uimit[ a micilor g`ze =i a vegeta\iei m[runte:
O, Doamne! iat[-un flutur ce prin v[zduh se pierde!
}n c`mpul ve=ted iat[ un fir de iarb[ verde
Pe care-ncet se urc[ un galben g`nd[cel
+i sub a lui povar[ ]l pleac[-ncetinel.
Poetul ]nt`mpin[ prim[vara cu onorurile exclama\iilor, cu

]n=ir[ri de vocabule optimiste =i cu dr[g[stoase personific[ri:
Ah! iat[ prim[vara cu s`nu-i de verdea\[!
}n lume-i veselie, amor, sperare, via\[,
+i cerul =i p[m`ntul preschimb[ s[rut[ri,
Prin raze aurite =i vesele c`nt[ri!
(Oaspe\ii prim[verii)
Convoaiele cucoarelor, ]n zbor spre \ar[, st`rnesc ]n imagina\ia
sa, de c[l[tor pasionat, o mare bog[\ie de impresii exotice:
Ele vin din fundul lumii, de prin clime ]nfocate,
De la India brahmin[ unde fiarele-ncruntate,
Pardo=i, tigri, =erpi gigantici stau ]n jungle tupila\i,
P`ndind noaptea elefan\ii cu lungi trompe ]narma\i.
Fericite c[l[toare! zbur`nd iute pe sub ceruri,
Au v[zut ]n repejune ale Africii misteruri,
Lacul Cead =i mun\ii Lunii cu Pustiu-ngrozitor,
Nilul alb c[rui se-nchin[ un cumplit negru popor.
C[l[toare scumpe mie!... Au l[sat ]n a lor cale
Asia cu-a sale rùri, Ca=emirul cu-a sa vale,
Au l[sat chiar Ceylonul, m`dnra insul[ din rai,
+i revin cu fericire pe al \[rii dulce plai!
(Cucoarele)
Nop\ile de prim[var[ ]i solicit[ sim\urile, inclusiv acela al
misterului:
Pe un deal ]n dep[rtare un foc tainic str[luce=te,
Cu un ochi ro= de balaur care-adoarme =i clipe=te.
Sunt p[stori ]n =ez[toare sau vro ceat[ de voinici?
E vro tab[r[ de care, sau un rond de tricolici?
(Noaptea)
Pastelul lui Alecsandri n-are nevoie de spa\iu larg, ca s[
desf[=oare tablouri variate; patru strofe ]i sunt suficiente,
spre a ]nf[\i=a rev[rsarea zorilor, apari\ia soarelui
Sorbind roua dimine\ii de pe c`mpul ]nverzit...,
]n[l\area sa
...de trei suli\i pe cereasca m`ndr[ scar[...,
ipostazierea sa galant[, s[rut`nd

...june flori de prim[var[,
apoi instantaneul cu muncitorii care-=i dreg uneltele pe prisp[,

]n timp ce p[s[rile c`nt[ ]n huceagul de sub lunc[ =i pe
c`nd
}n gr[dini, ]n c`mp, pe dealuri, prin poiene =i prin vii
Ard movili buruienoase sco\`nd fumuri cenu=ii...
Tabloul campestru se l[rge=te ]n strofa final[:

Caii zburd[ prin ceairuri; turma zbear[ la p[=une;
Mieii sprinteni pe colnice fug gr[mad[-n repejune,
+i o bl`nd[ copili\[, torc`nd l`n[ din fuior,
Pa=te bobocei de aur l`ng-un limpede izvor.
(Diminea\a)
Vasile Alecsandri e un peisagist, atent ]ntì la distribu\ia
luminii:
Faptul zilei se aprinde pe a dealurilor frunte,
+-un rù falnic de lumin[ se revars[ peste munte.
Imaginile sale sunt dinamice, a=a cum se cuvine elemen-

telor naturale:
Iarba coapt[ str[luce=te, ea se clatin[ la v`nt,
+-a ei umbr[ lin se mi=c[ ]n dungi negre pe p[m`nt.
Mi=c[rii i se adaug[ anima\ia, odat[ cu apari\ia omului:
Iat[ vin cosa=ii veseli, se pun r`nd...
C`te o tr[s[tur[ de penel e sintetic[, umpl`ndu-\i c`mpul

vizual:
...Sub a lor coas[
C`mpul ras r[m`ne verde ca o ap[ luminoas[.
Aten\ia pictorului e ]ns[ distributiv[, nesc[p`ndu-i nimic

din ]ndeletnicirile agricole:
Unii brazdele r[stoarn[, ]n c[pi\i al\ii le-adun[,
Le cl[desc apoi ]n stoguri =i cu stuh le ]ncunun[.
Auditivul prinde nota exact[:
Coasele sub teaca ud[ z`ng[nesc r[sun[tor,
]n timp ce privirea surprinde tonul particular al dumbr[vii
Unde umbra pare verde...
=i f[r[ ca s[ piard[ senza\ia olfactiv[:
...=i de flori e-mb[ls[mit[...
Ochiul totodat[ urm[re=te zborul din c[pi\[ ]n c[pi\[,

s[ltat, al dumbr[vencii.
}n sf`r=it, tabloul at`t de variat se ]ncheie cu o not[ anec-
dotic[: un fl[c[u, cosind l`ng[ o tuf[ de sulcin[, unde iarba
c[lcat[ ]l face s[ cread[ c[ a dat peste un cuib de fiar[, g[se=te
z`mbind ...un cercel (Cositul). Analiza unui singur pastel
]ng[duie a=adar surprinderea unui ]ntins registru de senza\ii
=i imagini, ele ]nsele suficiente ca s[ defineasc[ pe pictor =i
pe muzician; li se adaug[ adeseori poetul, prin personific[ri
superflue, prin note de duio=ie care dateaz[, dar =i prin efu-
ziuni valabile, c`nd se ]nsufle\e=te panteistic:
O! minune, farmec dulce! O! putere creatoare!
}n oricare zi pe lume iese c`te-o nou[ floare,
+-un nou glas de armonie completeaz[ imnul sf`nt
Ce se-nal\[ c[tre ceruri de pe veselul p[m`nt.
(Lunca din Mirce=ti)
Versul e robust, echilibrat, clasic, uneori ]ndelung vibrant:
}n a nop\ii lini=tire o divin[ melodie
Ca suflarea unui geniu printre frunze-alin adie,
+i tot cre=te mai sonor[, mai pl[cut[, mai frumoas[,

P`nce umple-ntreaga lunc[ de-o vibrare-armonioas[.
G`nditoare =i t[cut[ luna-n cale-i se opre=te.
Sufletul cu voluptate ]n extaz ad`nc plute=te
+i se pare c[ s-aude prin a raiului c`ntare
Pe-ale ]ngerilor harpe lunec`nd m[rg[ritare.
(Concertul ]n lunc[)
Pasteluri nu sunt numai jurnalul unui pictor, ]nzestrat
cu gam[ senzorial[ complet[. Alecsandri iube=te =i pe omul
care fr[m`nt[ \arina =i o face s[ rodeasc[; poezia lui e o
apologie direct[ a muncilor c`mpului:
Sf`nt[ munc[ de la \ar[, izvor sacru de rodire,
Tu legi omul cu p[m`ntul ]n o dulce ]nfr[\ire!...
(Plugurile)
Cu temperamentul s[u optimist, poetul nu vede aspectul
chinuit al unei anumite munci, nici manifestarea muzeriei
sociale; maternitatea ]i apare numai sub ]nf[\i=area idilic[
(F`nt`na); seceri=ul, sub aerul arz[tor, ]n neclintire, nu ]m-
piedic[ schimbul de s[rut[ri la fiecare snop, ]ntre un fl[c[u
=i-o fat[, gest care e comentat ]n acest fel de o pas[re m[iastr[:
...Dulce-a mai fi pìnea de la scnopurile lor!
(Seceri=ul)
Sunt a=adar unele conven\iuni, ]ns[ strict subiective, ne-
determinate de un anumit stil adoptat de soceitate, ci ]n con-
formitate cu structura autorului. Ca =i Rodica, al c[rei
conven\ionalism a fost c`ndva str`ns examiant de Vladimir
Streinu, muncitorul agricol =i so\ia lui, sprintena rom`n[
(F`nt`na =i B[r[ganul), sunt idealiza\i, ]ntr-un decor de
fericire total[. +i umorul peisagistului e al unui bonom.
B`tlanul raisonneur, v[z`nd luntrea plin[ de arme r[sp`n-
dind fiori de moarte, r[m`ne lini=tit =i zice:
...Nu-i pieirea lumii... v`n[torul e poet!
Poetul epic e desigur superior tuturor contemporanilor

care au tentat =i atentat la epopeea na\ional[; superioritatea
sa e ]ns[ relativ[. }n Dumbrava Ro=ie (1872) atmosfera mis-
tic[, prin strecurarea prevestirilor rele, e insuficient ]mp`n-
zit[. Descrierile de costume =i alaiurile sunt mai reu=ite dec`t
discursurile eroice sau dec`t schi\ele de o=teni ai lui +tefan,
viz`nd c[tre mitologie. C`te un ]nceput de c`ntec e impresio-
nant, prin caracterul lugubru al fundalului:
Pe-o culme prelungit[ ard mii =i mii de focuri
Ca stele sem[nate ]n numeroase locuri.
Se pare c[ tot cerul c[zut e pe p[m`nt
+i c-au r[mas ]n urm[-i un haos, un morm`nt,
At`ta ]ntristare =-at`ta-ntunecime
}mpr[=tie pe bolt[-i a norilor desime.
(III, Tab[ra le=easc[)
Urgia nu e ]ns[ at`t de fioroas[ c`t dore=te poetul, iar
glasul din umbr[ care avertizeaz[ pe poloni asupra pedepsei
divine nu strecoar[ sentimentul groazei fatidice. +tefan e
comentat prea intelectualice=te:
El ]ntrune=te-n sine o tripl[ maiestate:
Acea care-o dau anii la con=tiin\i curate,
Acea care r[sfr`nge a tronului splendoare
+-acea ]ntip[rit[ de faima-nving[toare.
(V, +tefan cel Mare)
Larga sa elocin\[ e uneori emfatic[, iar cugetarea cu care-
=i ]ncheie cuv`ntarea:
Dec`t o via\[ moart[, mai bine-o moarte vie...
cere oarecare bun[voin\[, ca s[ nu st`rneasc[ sur`sul.

Lupta e pentru poet prilejul de a reu=i c`teva versuri ono-
matopeice:
+i tunurile crunte ca tunete detun[...
Scadroanele ]n zgomot de tropot sun[tor...
...strunele vibreaz[, sun`nd zb`rnìtoare...

P[m`ntul ropote=te sub tropot de copite...
Un suflu epic, de=i fragmentar, dar pare-se mai autentic,

str[bate c`teodat[ ]n Dan, c[pitan de plai, unde Fulga, fata
eroic[ a lui Ursan, e o replic[ oarecum conven\ional[ a crea-
turilor similare ale lui D.Bolintineanu. Grandiosul primitiv
se elaboreaz[ ]n marginea hugolienei Lgende des sicles. Dan
alf[ din convorbirea unor stejari seculari despre n[v[lirea
t[tarilor. Verificarea bravurii sale e ]ns[ cam emfatic[:
B[tr`nul Dan pe s`nu-i apas[ a lui m`n[
+i simte c[ tot bate o inim[ rom`n[.
Dan p[=e=te, respectat de rùl care-=i retrage undele, ca
s[-i ]nlesneasc[ trecerea. +i Ursan e cioplit ]n piatr[, primitiv:
Om aspru, care doarme culcat pe-un buzdugan,
Ursan, pletos ca zimbrul, cu pieptul gros =i lat,
Cu bra\ul de b[rbat, cu pumnul ap[sat,
E scurt la grai, n[prasnic, la chip ]ntunecos.
Sosirea Fulg[i provoac[ cel mai ]nc[rcat vers onomatopeic:
Un tropot de copite, potop ropotitor.
Fulga e descris[ de autor ]n echivoc gramatical, genuis-

tic, care ar vrea s[ sugereze o fiin\[ dual[: suflet de viteaz[
]ntr-un trup de ginga=[ fecioar[. Dup[ b[t[lie, ]n care cade
Ursan, salvat ]ns[ de Fulga, Dan cade prizonier la hanul
t[tarilor, care are un gest omenos: ]i ]ng[duie prinsului s[
mai s[rute o dat[ p[m`ntul \[rii, ]nainte de a-=i da sufletul.
R[zbioul de Independen\[ prilejuie=te lui Alecsandri apo-
teoza literaturii sale ocazionale; dup[ ce, cu De=teptarea
Rom`niei =i Hora Unirii, ]=i legase numele de evenimentele
din 1848 =i anticipase asupra actului Unirii, compune acele
populare buc[\i, ca Pene= Curcanul, Sergentul, Hora de la
Grivi\a =i Od[ osta=ilor rom`ni (Osta=ii no=tri, 1878), care

fac dintr-]nsul c`nt[re\ul atitrat al neat`rn[rii.
O faim[ mai solid[ se leag[ de Pohod na Sybir (1871),
poem[ viguroas[, inspirat[ de tabloul pictorului polonez Ar-
tur Grottger, a c[rui litografie se afla ]n biroul casei de la
Mirce=ti.
Din Legende se mai cuvine pomenit[ Toamna \es[toare,
al c[rei ritm anun\[ baladele lui Co=buc =i ale lui Iosif.
Poetul ]=i p[streaz[ la b[tr`ne\e sprinteneala ritmic[ (}n
miezul iernii, 1882), inventivitatea folcloric[ (Zilele babei,
1882), puterea de nota\ie descriptiv[ (Prin frunzele, 1888).
Unul din ultimele c`ntece, fragmentar, e ]nchinat soarelui.
Criticilor care-l compar[ dezavantajos cu Eminescu le
r[spunde dur, recunosc`ndu-=i ]ns[ proliferan\a.
Am scris eu multe versuri, =i poate chiar prea multe...
=i aduc`nd un generos omagiu succesorului preferat:
E unul care c`nt[ mai dulce dec`t mine?
Cu-at`t mai bine \[rii =i lui cu-at`t mai bine!
Apuce ]nainte s-ajung[ c`t de sus,
La r[s[ritu-i falnic se-nchin[-al meu apus.
(Unor critici, 1888?)
}nainte de a-i sc[pa uneltele din mìni, Alecsandri com-
pune versul cu m[iestrie de vechi faur, fie ca s[ se apere
contra detractorilor, fie ca s[ ureze suveranului str[in reali-
zarea Rom`niei ]ntregite (Adio, la plecarea mea din Castelul
Pele=, 1888). Ultimul mesaj al poetului na\ional are for\[ =i
autoritate:
Eu, care din junie st[tut-am neclintit
Cu inima lipit[ de \ara str[mo=easc[
+i toate-a ei av`nturi profund le-am resim\it,
+tiu \ara ce voie=te, =tiu ce dore=ti tu, sire,
Cunosc a tale visuri de rege creator,
+i g`ndu-mi se une=te sume\ cu-a lor m[rire,

Ce umple zarea larg[ din vastul viitor.
Vrem ]ntr-o zi Carpa\ii s[-ncing[-n ast[ lume
O Rom`nie-ntreag[ =i demn[ de-al ei nume,
Crescut[ =i-nt[rit[ sub sceptru-\i legendar.
Vrem falsele hotare dintre rom`ni s[ piar[
+-acest castel feeric, cl[dit la col\ de \ar[,
}n centrul Rom`niei s[ luce ca un far.
Vizionarul prev[zuse, ]ntr-o scrisoare c[tre Iacob Negruzzi,
datat[ cur`nd dup[ tratatul de la Berlin, o colosal[ n[ruire
de imperii, c`nd, de vom fi preg[ti\i, vom revendica tot ce
a fost =i este ]nc[ al nostru.
}ndemnat de prietenul s[u, A.Cantacuzino, s[-=i ]ncunu-
neze activitatea teatral[ cu o dram[ istoric[, Vasile Alecsan-
dri =i-a fixat alegerea asupra figurii de aventurier a lui Iacob
Heraclid Despotul, uzuratorul lui Alexandru L[pu=neanu.
Din studiul biografiei lui, pe atunci incomplet[, dar ]n liniile
ei mari esen\ial[, =i-a f[cut o idee exact[ despre interesantul
levantin, inteligent, dibaci, seduc[tor, f[\arnic, c[ruia ]n
interesul pl[smuirii romantice i-a atribuit ideea de a face
parte dintr-o cruciad[ menit[ s[ libereze cre=tin[tatea de sub
jugul otoman; autorul =i-a propus s[ prezinte nu un simplu
r`vnitor de putere, ci un ambi\ios ]ndemnat de un \el m[re\
la ]nceput, ]ns[ zdrobit de fatalitate, nimicit ]n aspir[rile lui
prin concurs de ]mprejur[ri neprev[zute, =i r[t[citor prin
ame\eala ]naltei regiuni la care a ajuns. Ne mai r[m`ne s[
privim ce este no\iunea de fatalitate ]n concep\ia dramatic[ a
lui Alecsandri. Nu e numai acel concurs de ]mprejur[ri
neprev[zute, care poate zdrobi orice existen\[ omeneasc[,
fie oric`t de modest[ ]n aspira\iile ei. }n realtiate, Alecsan-
dri, l[murindu-=i inten\iile, ]n scrisoarea dedicatorie c[tre
prietenul s[u, a omis explica\ia-cheie a dramei sale; lucru cu
at`t mai curios, cu c`t ea e conform[ cu ]ntreaga sa activitate
literar[, sub semnul ideii tradi\ionaliste. Despot e victima

unui conflict de civiliza\ii; el cade fiindc[, ]n necunoa=terea
coordonatelor istoriei, s-a ]ncumetat s[ ]nfrunte datinile \[rii
sale adoptive, ]ncerc`nd s[ le substituie alte institu\ii, con-
forme idealurilor sale. Evolu\ia sa ]ntre dou[ femei, Ana,
fiica vornicului Mo\oc, =i Carmina, so\ia lui Laski, nu e deter-
minant[ ]n pr[bu=irea lui; indeciziile sale sentimentale pot
pune ]n mi=care fisele dramatice, dar nu legile destinului
istoric. Despot-vod[ e zdrobit de r`nduielile str[vechi ale
\[rii, at`t de categorice, ]nc`t Alecsandri nu s-a sfiit s[ fac[
dintr-un nebun ce e drept, vindecat Ciub[r-vod[,
purt[torul de cuv`nt al fatalit[\ii, de ordine tradi\ional[.
Acest personaj, oarecum fantomatic, are mai pu\in[ consis-
ten\[ dec`t ceilal\i raisonneurs ai piesei, \[ranii Limb[-dulce
=i Jum[tate. Lui i se ]ncredin\eaz[ ]ns[ rolul de justi\iar, la
urm[; ]ntr-un acces numai aparent de fanatism religios, Ciub[r
ucide pe Despot, gra\iat de Tom=a, la rug[mintea boierilor =i a
poporului; prin bra\ul lui, nu love=te ]ns[ un exaltat, ci puterea
neiert[toare a tradi\iei.
Criticabil[ ]n compozi\ia ei teatral[, drama e ]ns[ con-
struit[ pe o intui\ie organicist[ a istoriei na\ionale, care nu
exclude prezentarea simpatic[ a lui Despot; ]ntr-adev[r, un
dramaturg realist ar fi st[ruit asupra aspectului de escroc
genealogic, politic =i sentimental, al uzurpatorului; roman-
tic, Alecsandri ]i insufl[ n[zuin\e sublime, ale unui mare
utopist, doritor s[ uneasc[ \[rile rom`ne=ti cu sceptrul Po-
loniei =i al Bizan\ului; egoismul =i arbitrariul lui Despot apar
ca ni=te p[cate m[runte, fa\[ de \intele sale m[re\e.
Versul, ]n Despot Vod[ (1879), atest[ maturitatea tehnic[
a poetului; este de o neatins[ ml[diere, adapt`ndu-se cu plas-
ticitate tuturor inten\iilor autorului. Dintre replici, repro=u-
rile Carminei =i m[rturisirile ei, precum =i reac\iunea lui Des-
pot, dup[ ce Laski a sanc\ionat so\ia adulter[ (actul V, scenele
VI-VIII), sunt singurele de un melodramatism sup[r[tor, cu

toat[ concizia lor. Sf`r=itul lui Despot, care se despoaie de
atributele domne=ti, ca prin uciderea lui s[ nu fie c[lcat prin-
cipiul inviolabilit[\ii suveranului, e de o autentic[ grandoare.
F`nt`na Blanduziei (1884) e triumful clasicismului asu-
pra romantismului, ]n opera lui Alecsandri. Pe c`t e de roman-
tic[ figura lui Despot, dac[ prin acest epitet se ]n\elege in-
conformitatea cu legile vie\ii =i ale istoriei, pe at`t de uman[
=i de adev[rat[ e fizionomia lui Hora\iu. Unele elemente ale
piesei, prin aparentul conven\ionalism, pot fi ]ntr-adev[r
suspectate ca roman\ioase; din caracterul odios al lui Scau-
rus, libertul parvenit, se urm[re=te un efect de contrast,
fa\[ de bun[tatea lui Hora\iu; dragostea marelui poet, ]n
pragul b[tr`ne\ii, pentru roaba Getta, care-i prefer[ un sclav,
e desigur discutabil[. Dac[ accept[m ]ns[ intriga ca o simpl[
canava pentru \es[tura principal[, nu se poate s[ nu sim\im
accentul uman, al pasiunii crepusculare, precum =i al ]n\eleptei
renun\[ri finale. }n F`nt`na Blanduziei, Alecsandri n-a adus
poate o suficient[ ]n\elegere a antichit[\ii clasice; atmosfera
epocii e ]ns[ mai plauzibil[ dec`t aceea din Despot Vod[, care
nu e strict legat[ de o dat[ cert[ din istoria Moldovei;
proiec\iunea subiectiv[ a figurii lui Hora\iu, unit[ cu o nuan\[
de tonic[ melancolie, pe tema etern[ a ireversibilei tinere\i,
constituie ]ns[ nota uman[ a piesei. F`nt`na Blanduziei e o
medita\ie dramatizat[ asupra v`rstei critice.
}n F`nt`na Blanduziei, Hora\iu e obsedat de g`ndul unei
interven\ii hot[r`toare, ]n favoarea lui Ovidiu, exilat la To-
mis. S[-i fi sc[pat lui Alecsandri anacronismul? Hora\iu
murise cu 17 ani ]nainte de surghiunul lui Ovidiu. Oricum ar
fi, Ovidiu (4 acte ]n versuri, 1885, un act nou, primul, adaus
]n 1887) e o dram[ cu inten\ii patetice, nerealizate. Pledoa-
ria stric[ aci totul. Alecsandri face din Ovidiu victima unei
reputa\ii nedrepte =i a unei sanc\iuni nemeritate. Nimic, ]n
poetul def[imat, nu i-ar ]ndrept[\i destinul. Ovidiu e un

ne]n\eles. Epicurismul s[u nu e altceva dec`t reversul iubirii
de oameni:
Eu nu cunosc ce-i ura cu infernalu-i chin.
Am numai oaspe\i veseli =i bl`nzi ]n al meu s`n;
Amor, prietenie, senin, comp[t[mire,
Tovar[=i scumpi de cale ce duc la fericire;
Ei ]mi arat[ lumea prin v[l trandafiriu
F[c`ndu-m[-al iubirii poet iubit s[ fiu,
+i-mi spun c[ nu-i fiin\[ mai trist[, mai muncit[,
Ca omul ros de ur[ =i-nvidie ur`t[.
El nu e corup[torul tinere\ii, ci, dimpotriv[, moralistul
care o mustr[ pentru usc[ciunea ei, ]n veacul de aur al lui
August. Declara\ia de dragoste c[tre Iulia, nepoata ]mp[ra-
tului, e a unui romantic timid, refugiat ]n noapte, c[reia-=i
]ncredin\eaz[ secretul. C`nd August i-a descoperit crima,
adic[ dragostea necuvenit[, Ovidiu se comport[ ca un cavaler,
]ncerc`nd a opri pe Iulia de la orice impruden\e. Tot a=a, printre
ge\i, sleit =i ]mb[tr`nit, iese din inactivitate, ca s[-i combat[
pe barbari cu arma ]n m`n[. Sf`r=itul s[u, ]ntr-un nimb de
apoteoz[, se produce dup[ ce poetul preveste=te viitorul
vl[starului nou, desprins din tulpina gintei latine, ]n veci ne-
muritoare. Ovidiu nu e interesant nici ]n dragoste, nici ]n
orgie, nici ]n martiriu; nu este nici o clip[ m[car veridic.
D. BOLINTINEANU
D. Bolintineanu s-a n[scut ]n 1819, la Bolintinul din Vale;

tat[l era macedonean, cu numele Cosmad, din Ohrida, mama
munteanc[. Ar fi ]nv[\at buchile ]n casa pitarului Podeanu,
din mahalaua Dudescu, apoi la =coala particular[ de la Col\ea
=i umanioarele la Colegiul Sf]ntu Sava, cu sprijinul fra\ilor
Gole=ti. Curierul de ambe sexe public[ ]n 1842 elegia sa O

fat[ t`n[r[ pe patul mor\ii, ]nso\it[ de r`ndurile entuziaste
ale lui Heliade. Poezia a fost tradus[ ]n limbile francez[,
italian[ =i englez[.
Copist la Ministerul de Externe, prime=te concediul de
s[n[tate chiar de la George Bibescu, cu apostila domnitoru-
lui: V[z`nd speran\ele mari ce d[ acest june (1843); ]n
anul urm[tor, principele ]l ]nal\[ la rangul de pitar, pentru
merite literare. Bolintineanu face parte din societatea poli-
tic[ secret[ Fr[\ia. Protectorii s[i ]l trimit pentru studii la
Paris (1845), unde ar fi audiat cursurile lui Michelet, Quinet,
Mickievicz =i Saint-Marc Girardin. Familiarizat cu limba fran-
cez[, ]n care =i-a publicat o parte din poeziile de inspira\ie
oriental[, poetul =i-a c`ntat ]n cuvinte exaltate dragostea
pentru \ara ospitalier[:
O Francie! ]n s`nu-\i eu nu m[ crez str[in!
M[ cred ]n a mea \ar[, m[ crez ]n al ei s`n.
Aceast[ limb[ dulce ]mi e familiar[,
}n ea g`ndesc oriunde, ]n s`nu-\i sau afar[...
Aci a mea junie r`z`nd[ a trecut!
Oh! c`te vise d-aur ]n s`nu-\i am f[cut!
Pe malurile Senei, dormind ]n r[sf[\are,
}n murmurele sale, ]n dulcea-i leg[nare!
(Conrad)
Rechemat ]n \ar[ de ]mprejur[rile din 1848, Bolintineanu
scoate ziarul Poporul suveran. Face parte din deput[\ia care-l
]nt`mpin[ pe Fuad-Pa=a, la sosirea ]n Bucure=ti, =i e arestat
]n urma ciocnirii din Dealul Spirii.
Dup[ numeroase peripe\ii, trece prin Turcia la Paris, unde
redacteaz[ o alt[ foaie, Junimea rom`n[ (1851). }ntre 1854
=i 1857, viziteaz[ Macedonia, cu un pasionat interes pentru
provincia uitat[, apoi Palestina, Egiptul, Asia Mic[.
}n 1856 ]=i face acest portret nem[gulitor, ]n care v`rsta
adev[rat[ e ascuns[: Sunt de 31 ani, trei luni =i jum[tate.
Chipul, nici frumos, nici ur`t, ]nalt, cu ochi negri, cu un

dinte rupt, cu barba neagr[ ]nc[; cu p[r cam lung, dar cam
rar, prost, p[l[vatic, s[rac ca un beduin.... Altfel ]l vede
c`te un contemporan, admirator: cu fruntea larg[, imens[,
p[rul ars pe cre=tet de ardoarea ]nchipuirii, privirea vul-
tureasc[, fizionomia energic[, dar melancolic[ (de statuie a
cuget[rii), concentrat[, vis[toare. Omul se purta destul de
ne]ngrijit, cufundat ]n g`nduri, cu un orgoliu nesuferit chiar
de prieteni apropia\i, ca G. Sion, care-i tip[rise c`teva vo-
lume (ajunsese a se crede geniul necomparabil al Rom`niei
=i nu suferea nici o discu\iune asupra ideilor sale). }ntors ]n
\ar[ ]n 1857, cu o bun[ amintire a tratamentului din partea
guvernului otoman, poetul e primit cu cordialitate de amicii
din Moldova, iar ]n Bucure=ti conduce un ziar (D`mbovi\a,
18581870). Domnitorul Cuza ]l nume=te efor la Spitalele
civile =i membru ]n Comisia european[ a Dun[rii (1860). Fun-
c\ioneaz[ scurt[ vreme ca ministru de Externe ]n cabinetul
+t. Golescu =i interimar la departamentul Controlului (1861),
apoi ca ministru al Cultelor (18631864) ]n guvernul M.
Kog[lniceanu. Retras din politic[ dup[ 11 februarie, se ]m-
boln[ve=te =i apoi cade ]n mizerie; ]=i pune biblioteca la lote-
rie, dar C. Negri =i V. Alecsandri, c`=tig[tori, i-o las[. E
internat ]n 1870 la ospiciul de la Pantelimon, unde ]=i ]ncheie
zilele la 20 august 1872.
}n 1847, c`nd apare primul s[u volum de poezii, Bolin-
tineanu era notoriu. Cu toate acestea, autorul ]=i prezint[ pro-
ducerile ca inspira\ii ale copil[riei, nu prea solide, la care \ine
foarte pu\in. Precau\ia era de prisos, deoarece culegerea ]l
reprezenta, la acea dat[, ]n mai toate din laturile lui (afar[ de
aceea a poeziei exotice lucru explicabil, ]ntruc`t nu c[l[torise
]nc[ ]n Turcia =i Asia Mic[): elegiac[, O fat[ t`n[r[, religioa-
s[, Invoca\ie, macabr[, O noapte la morminte, Mihnea =i baba
=i eroic[, Mihai sc[p`nd stindardul, Cea din urm[ noapte a
lui Mihai cel Mare, +tefan cel Mare =i maica sa etc. Ba chiar
propor\ia legendelor epice indic[ orientarea apropiat[ a poetu-

lui c[tre acest gen de poezie istoric[ =i na\ional[ pentru care
publicul era preg[tit, prin publica\iile istorice ale lui N. B[lcescu
=i A. T. Laurian. Instrumentele ]i sunt de asemenea formate
]n acest moment. Bolintineanu face parte din acea familie de
poe\i care-=i g[sesc de timpuriu formula sufleteasc[ =i tiparul
formal. Calapodul ]n care-=i toarn[ versul epic este endecasi-
labic, altern`nd cu versul de 12 silabe, c`nd rima e feminin[;
versurile rimeaz[ pereche; scurtimea versului =i s[r[cia rime-
lor dau versului eroic al lui Bolintineanu acea \[c[neal[ de
metronom, ast[zi nesuferit[, care n-a displ[cut ]ns[ contem-
poranilor, nici n-a ]mpeidicat r[sp`ndirea ei neoficial[, ]nainte
de aceea didactic[. C`nd adopt[ ]ns[ alexandrinul de 14 silabe,
propriu metricii rom`ne, ca ]n Banchetul, versul nu mai sufer[
de acea sacadare mecanic[, l[rgindu-=i parc[, odat[ cu respi-
ra\ia, =i c`mpul viziunii; varia\ia metric[, ]n aceea=i poezie, e
de efect. Al doilea tipar formal, ]mprumutat poate versului de
tinere\e al lui Victor Hugo, polimetric, fluid, gra\ios, adaptat
temperamentului senzual al poetului, reu=e=te s[ se supun[ =i
dinamismului s[u. S[ nu c[ut[m a=adar pragul cel mai ]nalt al
epicii lui Bolintineanu ]n legendele sale, cu metric[ egal[, ci ]n
varia\iile metrice:
Zmeul ]ncalec[, fuge cu vergura,
Fuge pe vale;
Calul se tulbur[; zboar[, se spumeg[,
Mu=c[-n z[bale.
Zmeu-i ia fr`nele, repede-i s`nger[
Coasta spumoas[;
Calu-i se-narip[, fuge ca negura
Vijelioas[.
Cerul se scutur[, mun\ii se leag[n[...
Brazii s[ltar[;
Cerul cu stelele, brazii cu st`ncile
Se confundar[.
V[ile murmur[, frunzele fream[t[;

Aerul sun[;
Pletele verginei, sparte, sub aure
Sc`ntei la lun[.
}ns[ la pe=tera st`ncilor alpice
Calul atinge;
Sfor[ie, necheaz[. Zmeul cu vergura
}n umbr[ se stinge.
(Pe=tera mu=telor)
Procedeul, ]n acest fragment, e frecven\a verbelor =i suc-
cesiunea rapid[ a propozi\iilor simple, reduse uneori la pre-
dicat; epitetele au fost ]nl[turate aproape cu des[v`r=ire;
calul =i c[l[re\ul de basm, ]n goana lor, nu mai deslu=esc
elementele peisajului cosmic; printr-o fericit[ obiectivitate a
viziunii, poetul t`r[=te ]nse=i stihiile ]n cavalcada vertigi-
noas[. Acela=i dinamism, mai furtunos, a fost realizat de
Bolintineanu ]n cunoscuta poem[ de tinere\e, Mihnea =i baba,
cu acelea=i elemente metrice.
Genul eroic a ]ntre\inut mult[ vreme popularitatea autoru-
lui. Legendele sale, cu motive din cronicari =i ]ndeosebi din O
sam[ de cuvinte, prin u=urin\a mnemotehnic[, au \inut loc de
mic manual portativ al istoriei na\ionale. Cu indicarea cadru-
lui cosmic, printr-o imagine memorabil[, de felul acesteia:
Ca un glob de aur luna str[lucea
sau a unui decor, adeseori de osp[\, ]n care voievodul eroic,
]ntre c[pitani, ]=i desf[=ura elocin\a sublim[, poema nu
]ntre\inea printre auditori numai cultul trecutului, prin ilu-
strarea vitejiei ancestrale, dar =i religia libert[\ii, ]n numele
c[reia se ]nf[ptuia epopeea condensat[ ]ntr-o b[t[lie. Bolin-
tineanu e un propagandist al ideii de libertate, pe alte c[i
dec`t B[lcescu =i Hasdeu, dar cu scopuri convergente. Numai
a=a se explic[ frecven\a discursurilor, care servesc ca un fel
de uvertur[ ideologic[ simfoniei b[t[liilor. Locul comun al
virtu\ilor, centrate pe axa pasiunii libertare, a electrizat

genera\ia de la 1848, care =i-a recunoscut ]n poezia lui crezul
politic =i na\ional. Stereotipia cadrului, a discursului =i a
b[t[liei, precum =i facilitatea tehnic[ au folosit ]n vremea
lor, asigur`nd poeziilor popularitatea.
Talentul poetului nu =i-a g[sit terenul propriu nici ]n ele-
gie, de=i ]=i datorase ]ntìul succes r[sun[tor unei astfel de
compuneri. Structura sa moral[ este aceea a unui senzual, ]n
]n\elesul larg al cuv`ntului, care comport[, privit sub un-
ghiul viziunii poetice, captarea universului prin sim\uri =i
aptitudinea la ]nc`nt[ri perpetue.
}ntr-un grad mai ]nalt dec`t Alecsandri, a c[rui faim[ de
ve=nic t`n[r =i ferice l-a l[sat posterit[\ii ca exponentul
prin excelen\[ al optimismului, Bolintineanu e poetul desf[-
t[rilor vizuale, acustice =i tactile. Climatul firesc al alc[tuirii
sale morale e Orientul, cu natura luxuriant[ =i cu langori
erotice. }n Florile Bosforului =i-a aflat adev[rata expresie
temperamental[, c`nt`nd priveli=tea care i-a dat cele mai
intense pl[ceri, =i femeile, cu o sensibilitate de poligam, nici-
odat[ blazat. Ca =i ]n B[t[liile rom`nilor, se resimte lipsa de
inven\ie, ]n poemele orientale; poetul nu e un imaginativ,
capabil s[-=i ]nnoiasc[ temele, nici un erudit, care s[ =i le
g[seasc[ ]n texte nutritive; notele date la sf`r=itul ciclului
arat[ c[-=i ]mprosp[ta subiectele dup[ c`te-i ajungeau la ure-
che despre moravurile de serai. Dar =i ]n afar[ de culegerile
cu teme orientale, de-a lungul ]ntregii sale literaturi ]n ver-
suri, Bolintineanu ]=i r[sfa\[ viziunile de voluptate, chem`nd
=i gust`nd pl[cerile, f[r[ istovire:
Voi, tuleie aurite,
Ale soarelui ceresc!
Zori! c`t sunte\i de iubite,
C`nd ]n umbr[ v[ z[resc!
C`nd ]n noaptea ce se duce
Sparge\i umbre ce se-ng`n,

Ar[t`nd ninsoarea dulce
Pe-al fecioarei t`n[r s`n!
C`nd aripile de flutur
Voi de rou[ le zv`nta\i
+i la focu-v[ se scutur
De-al lor lan\ ce f[r`ma\i,
C`nd prin vise u=urele
Voi luci\i =i eu v[ iau
Drept cosi\a dulcii mele,
+i din nou la somn m[ dau;
C`te ori, o, raze bl`nde!
Voi la rug[ m-a\i g[sit.
Lacrimi rev[rs`nd arz`nde
Pentru cruda ce-am iubit!
(La B[l\at, Macedonele)
Citatul e exemplificator pentru sus\inutul elan din aceast[
odelet[ c[tre zori, ]ntrev[zute cu ochi somnoro=i =i cu sensi-
bilitate erotic[ ]n care nota toropelii e mai sincer[ dec`t lac-
rimile de rigoare (fragmentul e luat dintr-un dialog p[storesc).
}ntr-o produc\ie liric[ abundent[, nu lipsesc accentele de
suferin\[, f[r[ de care nu s-ar recunoa=te romantismul, cu
conven\iile sale, obligatorii m[car ocazional, indiferent de tem-
perament. C`nd Bolintineanu ]ncearc[ s[ ]nstruneze coarda
elegiac[, lamartinian[:
Iar eu ca frunza ce-ng[lbene=te
Din zi ]n noapte fruntea ]nclin,
+i-al meu suflet rece, str[in,
Nu mai adoar[, nu mai dore=te!
(C`ntec, IV)
ea apare oarecum str[in[ de adev[rata sa natur[ care se
exprim[ mai veridic ]n viziunea precedent[:
Valuri de roze, m[rg[ritare,
Rùri de aur =i de briliant,
Ziua revars[ f[r[-ncetare

Din cornu-i vesel de amarant;
Soarele dulce =i luminos
}ntotdauna o s[-nc[lzeasc[
+i c`mpul verde o s[-nfloreasc[
+i o s[ fie cerul frumos.
Totu=i, suferin\a ipotetic[ e bine formulat[, ]n spaima
acelui moment, c`nd sufletul nu mai adoar[, nu mai dore=te;
poetul erotic este bine surprins ]n natura sa dual[, de adora-
tor, prev[zut cu senzualitate.
Problematica patetic[ nu duce la r[spunsuri dezolate, chiar
c`nd cadrul =i tonul medita\iei preg[tesc ]n acest sens:
Colo sub o neagr[ st`nc[
Geme rùl spum[tor;
Pacea nop\ii e ad`nc[,
Luna doarme pe un nor.
+i-al meu suflet ]n t[cere
De-al s[u lut dezl[n\uit,
Se ]ntreab[ cu durere
Via\a ce i-a trebuit?
Cine e=ti? ce-\i pas[ \ie?
Unde mergi? ce-\i faci tu dor,
Frunzele ]n viljelie
+tiu ce sunt =i unde zbor?
Crede, crede =i iube=te!
Iat[, frate-al t[u ursit.
+i c`nd moartea te love=te
S[ po\i zice: am tr[it.
(Cine sunt, Macedonele)
}ntr-un moment de blazare politic[, Bolintineanu se scu-
tur[ de credin\ele democratice =i liberale, ca s[ fiarb[ ]n
acela=i cazan pe conduc[tori =i poporul.
Nu-mi vorbi\i de-aceast[ lume,
Nici de domnii ce domnesc!
Osebirea este-n nume:

Deopotriv[ pre\uiesc.
Ca tirani s[ se mai vaz[,
Trebuie s[ fie sclavi;
Un tiran e chiar mireaz[ (oglind[!)
Unui popol de m`r=avi.
C`nd tiranul se precurm[,
To\i se fac tirani m[re\i!
Lumea este-o trist[ turm[
Dat[ celor mai =ire\i.
(Grija, Macedonele)
Corectivul tuturor grijilor e voluptatea:
Vars[, duclea mea frumoas[,
}n paharu-mi vin de plai
+i pe buza mea setoas[,
S[rut[ri n[scute-n rai!
(ibid.)
Din iubire, poetul pre\uie=te mai mult pl[cerile materiale;
chiar =i ar[t[rile femeie=ti din vis ]l ]ndeamn[ la volupt[\ile
clipei, drept corectiv ]mpotriva mor\ii.
Toate astea-s pentru tine;
Bea acum, c[ci r`ndul vine!
}ns[ mìne s[ nu ceri
S[ mai gu=ti tu noi pl[ceri.
Bea acum =i fii ferice!
Mìne moartea ]\i va zice
C-un suspin amar =i greu:
Ast[zi este r`ndul meu.
(Visul, Macedonele)
Obsesia mor\ii e un motiv care adeseori str[bate viziunile
lui de lux =i voluptate:
Oh, mìni a ta \[r`n[ de v`nt se va r[pi!
C[ci moartea st[ ascuns[ sub floarea ta d-o zi.
Al[turi cu lumina e umbra care zace.

Al[turi cu o st`nc[, pr[pastia se face!
(Rabie, Florile Bosforului)
Latura caduc[ a poeziei acesteia e o anume edulcorare,
specific[ poetului =i recognoscibil[ dup[ frecven\a epitetului
dulce, care nu se sfie=te s[ se repete ]n spa\ii limitate, cu
deliberare artistic[:
Ea zice, =i dulci lacrimi, de dulce fericire
}n rùri argintoase pe fa\a-i se ]n=ir;
Cu p[ru-i =i cu v[lu-i cusut cu flori de fir,
Ea =terge pl`nsu-i dulce, =i dulce r[sf[\at[,
B[rbatului ce pl`nsu-i r[pe=te =i ]mbat[,
Sur`de =i ]i zice cu glasu-i ]ngeresc...
(Profira)
Cu totul caduce =i imputabile de discreditul nedrept ce s-a
ab[tut asupra totalit[\ii operei lirice bolintiniene sunt di-
minutivele, ]n a c[ror varia\ie ]=i cheltuie=te poetul inge-
niozitatea, ca s[ g[seasc[ asemenea specimene: albioar[,
albi=oar[, albuli\[; guri=oar[, guri\[, guric[; lilic[ (de la lele);
junic[ (de la jun[); biulbiuli\[ (de la turc. biulbiul-privighe-
toare); norior (de la nor); sm[r[ndel (de la smarand sau sma-
ragd); br[dior (de la brad); cerbule\; c[sucioar[ (diminutiv la
puterea a doua, de la c[su\[); cad`nele (harem cu cad`nele,
]n care substantivul al doilea e nearticulat =i rimeaz[ cu ca-
icele, alt diminutiv) etc. Ele fac ]ns[ parte integrant[ din
viziunea unui univers al volupt[\ilor, ]n care gra\ia =i farmecul
sunt atribute ale fragilit[\ii, a c[rei expresie ginga=[ cere
cuv`ntul redus la scara diminutiv[.
Poezia lui Bolintineanu s-ar surpa ]ntreag[, dac[ nu s-ar
sus\ine pe sim\ul muzicalit[\ii, prin care ]ntrece pe to\i con-
temporanii s[i de dincoace =i dincolo de Milcov.
Versul elegiac merge c`teodat[ de o nespus[ puritate:
O inim[-ntristat[! ce dor ad`nc te-ncinge!
C`te o elegie, cumul`nd pl`ngerea pentru pierderea

p[rin\ilor =i iubitei, ]nvedereaz[ frecventarea lui Lamartine:
De lacrimi ]nfocate, vai! genele-mi sunt pline
+i m`na-mi acum rece pe harp[ a-nghe\at;
Str[in[-mi este lumea d-acuma pentru mine,
C[ci ce-am iubit ]n via\[ ca visul a-ncetat...
Tot ce-am iubit ]n lume a ]ncetat din via\[,
+i iarba prim[verii sub pasu-mi s-a uscat;
Al vie\ii mele soare s-a stins colo ]n cea\[
+i anii mei de tineri ]n dor s-au ]ntristat.
(XV)
Se pot izola numeroase versuri, de o rar[ valoare muzical[:
+i murmura de cercuri ce trec pe unda mat[...
De ce frumoasa-\i frutne se-nclin[ ]ntristat[?
(La Luiza)
Cunoa=te=i voi fecioara cu gene de eben
Frumoas[ ca lumina splendidului Eden?
(La d-la F. C.)
}n aria albastr[ lumin[ luna plin[
+i-neac[ lunca verde ]n valuri de lumin[.
Pe armele ei dalbe se joac[ flori de lun[.
(Profira)
P-albu-i s`n c[dea u=oare
Plete lungi de abanos,
Astfel corbul pe ninsoare
Las[ aripile-n jos
(C`ntece. Copilul)
V`ntul sufl[ p[ru-i lung flutur[tor.
(Visul lui +tefan cel Mare)
Ascult[ pl`nsul dulce a celui ce-i e=ti drag[,
O, floare din Clisura, o, vis desf[t[tor!
F[ ca a ta z`mbire z`mbirea mea s-atrag[.
(Lupta ]n p[dure, Macedonele)
C`nd se scutur[ de =al,

Umerele ei oval
Luce ca o lun[ plin[
Peste rùl de cristal.
(La osp[\, ibid.)
Armoniile eminesciene, din perioada maturit[\ii, sunt
anticipate ]n mai multe r`nduri:
Cu rotund-a-i alb[ m`n[
}nvele=te fa\a sa,
Unde trandafiri-ng`n[
Cea mai dr[g[la=[ nea.
(C`ntecul nun\ii ]n Castoria, ibid.)
Fugi, trec[torule! pleac[-\i c[t[rile
A nu le str`nge
Flac[ra ochilor! c[ci ]nfrunt[rile
Se spal[ cu s`nge!
(Rom`nele din Cavaia, ibid.)
}ns[ g`ndul meu se duce
C[tre tine ne-ncetat
+i pe s`nul t[u cel dulce
Se dezmiard[ leg[nat.
(La o p[stori\[ necredul[, ibid.)
Cu San-Marina =i Rom`nele din Cavaia, am`ndou[ din
ciclul Macedonele, Bolintineanu ]=i v[de=te acela=i talent ]n
prezentarea procesiunilor lente, pline de m[re\ie, a=a cum ]n
Mihnea =i baba =i Pe=tera mu=telor atinge treapta cea mai
]nalt[ a dinamismului epic.
}n Macedonele, poetul aduce aceea=i culoare oriental[ ca
=i ]n Florile Bosforului:
Pe v`rful unui munte v[zut de la sarai
Se-nal\[ printre umbre al lunii disc b[lai
Ca un turban de aur, v[rs`nd a sa lumin[,
Pe unda ]ncre\it[ d-a serii boare lin[.
(Zioara, ibid.)
Rar ]ncercat[, satira nu-i prilejuie=te poetului dec`t o no-

rocoas[ prevestire a timbrului eminescian:
De vrei s[-mi fii iubit[, vin c[tre \[rmul vie\ii
}n care tot e dulce ca visul tinere\ii.
+i acolo, o, drag[, at`t te voi iubi,
C`t rùl de pl[cere ]n calea-i s-ar opri
+i stelele ]n spa\iu ar fi tot voluptoase,
La ale gurii mele =optiri armonioase.
Dar vai! a ta g`ndire pe c`nd eu ]\i vorbesc,
S-av`nt[ dup[ titluri ce visele-\i r[pesc,
+-amorul meu, o, drag[, tu vezi, s-av`nt[, zboar[,
R`z`nd de b[tr`ne\ea ce inima-\i conjoar[.
(La o dam[ rom`n[, 1851)
Bolintineanu ar fi reu=it mai bine ]n epistol[; singurul
specimen ]nchinat lui V. Alecsandri, c`nd cu numirea sa ca
director al Arhivelor Statului, ]n care-=i mustr[ prietenul de
p[r[sirea Muzei, este ]n ]ntregime admirabil; dac[ ar fi con-
tinuat ]n acest gen, ar fi dat epistolei noastre un nivel poetic
neatins de nimeni:
Dec`t s[ fii ministru, mai bine e s[ c`n\i,
Un c`ntec ce exprim[ o-nalt[ cugetare
Pl[te=te-o lege nou[ ce trece ]n uitare.
Ce-\i pas[ dac[ unii ]ntr-alt fel se g`ndesc
}n cercul de-ntuneric ]n care se g[sesc.
Ia zborul t[u ]n secoli cu muzele u=oare
+i de \[r`n-arhivei te =terge pe picioare...
Ia lira ta de aur, de roze sem[nat[;
Ia-\i fluierul d-ivoriu =i c`nt[ ]nc-o dat[:
}mbat[-ne de fumul suavei poezii,
Pe c`nd ambi\io=ii viseaz[ la domnii!
Nu este nici un bine a fi ]n lume mare:
}naltul arbor cade l-a v]ntului suflare;
}n v`rful naltei st`nce ce-=i pierde fruntea-n nori,
Nu nasc mai niciodat[ suave m`ndre flori.
(Lui V. Alecsandri)
Prev[zut cu mai mult autocontrol, poetul at`t de dotat

muzical =i at`t de sim\itor la splendorile lumii =i ale peisa-
jului, preced`nd prin aceste ]nsu=iri pe Eminescu =i pe Mace-
donski, ar fi l[sat o oper[ durabil[, iar nu fragmentar[;
invidiosul G. Sion, ]n prefa\a edi\iei postume, gre=ea ]n
afirmarea c[ politica ar fi cauza decaden\ei sale poetice;
facilitatea de totdeauna a lui Bolintineanu trebuie c[utat[
nu ]n r[sunetul inspira\iilor sale, care l-a scutit de orice
critic[, ]n via\[, ci ]n lipsa unei con=tiin\e artistice.
Din proza lui Bolintineanu, vie\ile roman\ate =i dramele
istorice sunt neglijabile. }n C[l[torii, limba e ]mpestri\at[ cu
fran\uzisme: renseignement, betiz[, punezii (p[duchi),
aplicare (str[duin\[), fonderie, filatur[, asiz[, citern[, caz[,
tertr[, abatere (descurajare), crea\ie (creatur[-femeie), pre-
tres[, comites[, consules[, surfas[, buton (bub[), candelier[,
buclier[ (scut), odor (miros), mal (malul m[rii mal de
mer), sean\[, superioar[ (stare\[), sal (murdar), solemnel[,
exchis[, surmontat, investit (]mbr[cat), a se pica (se piquer
de), apariind (appareiller); unele nume proprii sunt transcri-
se din fran\uze=te, chiar =i cele biblice, ca Job, Iosue =i Abra-
ham, sau nume de s[rb[tori, ca Epifania, sau de popoare,
Cozacii; decalcuri de cli=ee, ca intrar[ ]n mare curiozitate,
ordinul purta ca etc. Bolintineanu e un c[l[tor care se
instruie=te la tot pasul =i \ine s[-=i instruiasc[ cititorii; des-
crierile lui sunt ]nc[rcate de erudi\ie istoric[ =i arheologic[;
anecdotele, mai ales din domeniul erotic, sunt pres[rate ]n
vederea destinderii; c`te una, ca aceea cu regele Candaule
=i Giges, e povestit[ de trei ori: o dat[ ]n C[l[torii pe Dun[re
=i ]n Bulgaria, alt[ dat[ ]n C[l[torii la Ierusalim, iar a treia
oar[ ]n C[l[torii ]n Asia Mic[. Lucru surprinz[tor! Descrie-
rile priveli=tilor sunt destul de rare =i tot at`t de sumare.
Cunosc[torii poetului liric sunt dezam[gi\i de pu\ina lui
vibra\ie ]n fa\a peisajelor luminoase, a tonurilor vii =i variate,
ca aspectul Bosforului. }n schimb, amatorul ]=i arat[ sensi-

bilitatea treaz[ la toate variet[\ile farmecelor feminine,
am[nun\ite a=a fel ca s[ nu se piard[ nici una:
O femeie, cu o tr`mb[ de p`nz[ pe cap, trecu pe l`ng[
mine. Ea era mai mult dec`t frumoas[: ]nc`nt[toare. Fa\a
alb[ =i u=or rumenit[, gur[ mic[, nasul grecesc, ochii negri
t[ia\i ]n migdale, gene negre, lungi, dese, u=or ]ncre\ite,
spr`ncene negre cu gra\ie desenate, un p[r des, sub\ire, ne-
gru, ie=it de sub p`nz[ =i r[sfr`ng`ndu-se pe un g`t gr[scior
=i ]n adev[r alb ca neaua, picioarele goale, mici, albe =i rumene,
ap[rerea acestei frumuse\i fuse de un minut, trecu re-
pede, cu ochii pleca\i =i disp[ru asemenea unei fantasme
(C[l[torii la Rom`nii din Macedonia, Florina).
Dintre c[r\ile de c[l[torie, cea mai ]nsemnat[ este aceea
despre rom`nii macedoneni, ]n care a fost c[l[uzit de o
adev[rat[ pasiune etnografic[, de compatriot (documentarea
e ]ns[ uneori, cum s-a dovedit, livresc[). Patriotul are mo-
mente de elocven\[ ]n ve=tejirea clasei dominante: Pretutin-
deni rom`nii sunt nep[s[tori de misia neamului lor! +i cu
toate acestea, nu este, nu poate s[ fie nici via\[, nici fericire,
nici m[rire pentru indivizi, dac[ nu simt via\[, fericire, m[rire
pentru na\ia din care fac parte. Ridica\i un templu din buc[\i
din marmura cea mai str[lucitoare, dar acest edificiu lega\i-l
slab; edificiul se va surpa =i pietrele se vor \[r`na. A fost
totdeauna gre=eala popoarelor, de a se g`ndi mai mult la
via\a, fericirea, m[rirea indivizilor dec`t a na\iunii. Idee
str[in[, idee r[t[cit[! idee imoral[! pe care a c[utat s[ o
pl[teasc[ mai t`rziu cu un pre\ amar; c[derea na\iunii, c[derea
indivizilor! Ca macedonean, Bolintineanu e fr[m`ntat de
g`ndul c[ un popor de un milion, aruncat ]ntre neamuri
str[ine, cat[ s[ aib[ con=tiin\a na\ionalit[\ii sale ca s[ nu
se mistuie ]ntre ele; de aceea, redacteaz[ un memoriu c[tre
acela=i Fuad-Pa=a, pe care-l cunoscuse ]n 1848, la Bucure=ti,
cer`nd, ca =i C. Negri =i al\ii, care se ]ndreptaser[ de mai

multe ori c[tre guvernul otoman, s[ se ia m[suri ]n favoarea
rom`nilor din Macedonia, Tesalia, Epir, Iliria etc.. Filo-
logul d[ un mic vocabular macedo-rom`n, urmat de c`teva
propozi\ii uzuale, folosindu-se de gramatici =i alte lucr[ri
erudite. }n Macedonia, ]nt`mpinase cu un compliment, ]n
dialect arom`n, pe fata care-i servise dulcea\[: Ce ai, lea
fat[ mu=at[, de pleci oclili l[i =i dulci?
Romanele lui Bolintineanu, Manoil (1855) =i Elena (1863),
au meritul priorit[\ii ]ntr-un gen nemai]ncercat la noi. Cu
Manoil ]=i face loc ]ntìa oar[ la noi tipologia eroului roman-
tic, a c[rui inim[ este un de=ert amar =i care, dezam[git ]n
prima iubire, se ded[ viciilor, ca s[ ajung[ un perfect cinic =i
depravator. Voi face din m[tu=ica o Norm[ =i din nepoat[ o
Adalgi\[ e idealul acestui seduc[tor fatal, convins c[ ma-
ritagiul e bun pentru bacali =i pentru dasc[li. P`n[ la urm[,
autorul ]=i c[s[tore=te eroul, care se cumin\e=te ]nc`t ai
zice c[ este o fat[ de cincisprezece ani, at`t inima lui s-a
cur[\it, s-a nobilat, l`ng[ femeia sa. Manoil are ideile lui
Bolintineanu despre literatura =i societatea rom`neasc[, pe
atunci ]n clasa de sus, cosmopolizat[: B[tr`nii no=tri erau
mai buni dec`t noi, mai rom`ni. Noi ne-am germanizat,
fran\uzit; =tim mai multe dec`t ei, dar nu mai suntem rom`ni!
O! patria mea! amorul t[u se va stinge p`n[ ]n sf`r=it ]n
inimile fiilor t[i?.... Manoil laud[ pe Alecsandri, c[ a
re]nviat muza poporal[, care de secol z[cea uitat[ =i care era
amenin\at[ a se pierde ]n gura \iganilorr l[utari, duhul poe-
tic al neamului nostru, care a c`ntat a=a cum n-a mai c`ntat
alt popor, apoi literatura lui G. Sion, C. Negruzzi =i Andrei
Mure=anu; el are =i opinii estetice juste: Poezia este inven\ie;
poetul ce are nenorocirea s[ nu =tie sau s[ nu g`ndeasc[
aceasta, nu mai scrie poezii; el poate fi istoric, romancier,
jurnalist, afar[ de poet. A crea, a n[scoci este misia unui
poet... Re]ntors ]n \ar[, cu tot imoralismul lui, Manoil e

l[sat s[ exprime mai departe unele puncte de vedere ale au-
torului, ca izbitorul contrast dintre luxul saloanelor fran\uzite
=i mizeria c`mpiei. Bucure=tii este ca un vas din acele cu
aburi ce r[t[cesc pe s[lbatecele m[ri ale Africii, ]n mijlocul
mizeriei celei mai cumplite, dar pe al c[ruia bord afli cele
mai luxoase camere pl[cute societ[\ii =i mai ales lucruri ce
]nc`nt[ sim\urile =i spiritul. Ora=ul e criticat pentru luxul
cel mare ]n echipaje, apartamente =i toalete, pentru conversa\ia
spiritual[, dar cu idei comune, pentru limba mai mult o
fran\uzeasc[, umplut[ pe ici, pe colea cu vorbe rom`ne=ti,
pentru absen\a oric[rei opere de art[, ca =i a bibliotecilor,
afar[ de cele aparente (numai desenate pe pere\i). Simpatia
pentru \[rani inspir[ autorului un episod brutal: ca s[-=i
salveze tat[l ]ndatorat, o fat[ se las[ necinstit[ de boier.
Documentarul social e mai dezvoltat ]n Elena, unde se
critic[ partidul antiunionist, m`nat de interese egoiste. Au-
torul are interven\ii de acest fel: +i acum, talente, merite,
virtu\i, onestitate, merge\i =i v[ ascunde\i cu ru=ine! L[sa\i
s[ treac[ stupiditatea, imoralitatea, purtate de bog[\ie!.
Elena, personaj de o puritate angelic[, predic[ virtutea abso-
lut[ ]n c[s[torie, cu gesturi teatrale. }ndr[gostitului care ]=i
declar[ sentimentele, ]i arat[ copila ei, care doarme, =i anti-
cipeaz[ asupra opiniei; dac[ ea, mama, ar gre=i, lumea va
spune: Este fiica unei femei f[r[ principii. Umanizat[, =tie
c[ va ceda, dar =i c[ va muri; ]mp[rt[=indu-=i iubirea, ]=i
cunoa=te predestinarea la moarte =i se m`ngìe cu g`ndul c[
moartea o va g[si pacificat[ prin c[in\[. }ntr-adev[r, moare
tuberculoas[, =i iubitul ei, dup[ ce-=i ]mparte averea, se
extr[deaz[, ca s[ dispar[ ]n America. +i Elena are opiniile
sociale ale lui Bolintineanu: vorbe=te de suferin\ele acestei
na\ii; ea ap[r[ regimul constitu\ional, ]nvinuit de toate relele,
cu observa\ia c[ principiile constitu\ionale nici n-au fost puse
]n practic[. Alexandru Elescu, partenerul ei sentimental,

vorbe=te cu ]nsufle\ire despre \[rani, ]nfier`nd neaplicarea
acestor principii: Este o \ar[ ]n lume, unde \[ranii sunt r[u
trata\i =i unde cei ce cat[ s[-i proteag[ trec de oameni
revolu\ionari, criminali =i aceasta e \ara rom`neasc[, care se
laud[ cu o constitu\ie bazat[ pe principii de libertate, egali-
tate, umanitate! +i rom`nii (Bolintineanu se refer[ iar[=i la
clasa dominant[!) se mai zic o na\ie liber[! +i Europa nu
tremur[ fa\[ cu acest spectacol de barbarie! Rom`nii pentru
rom`ni sunt mai cruzi dec`t turcii, dec`t ru=ii, dec`t aus-
triacii! Iat[ nefericira acestei na\ii!
Ce na\ie! (r[spunde o principes[). Nu este na\ie
rom`n[!
O alt[ cucoan[ mare, pentru care literatura na\ional[ e
bun[ numai pentru lacheii ei, se ]ntreab[:
Ce pot s[ scrie ni=te rom`ni?
Bucure=tii sunt privi\i cu r[ceal[ critic[, ]ntocmai ca Ia=ii
lui M. Kog[lniceanu =i V. Alecsandri, dar cu mai pu\in[ verv[.
Aceea=i simpatie a lui Bolintineanu pentru cei umili se
arat[ ]n dezaprobarea b[t[ii, aplicat[ \[ranilor de domni=ori
cu concursul administra\iei. Conven\ia a f[cut pe rom`ni
deopotriv[ ]naintea legii, dar \[ranii nu se bucur[ de prin-
cipiile civilizatoare din Conven\ie. Ei sunt ]nc[ privi\i ca o
clas[ de servi, b[taia exist[ ]nc[ pentru d`n=ii.
Elementele epice sunt conven\ionale, ca =i ]n Manoil. Per-
sonajele ]ntrupeaz[ vicii sau virtu\i =i, odat[ cu ele, p[rerile
sociale odioase sau pl[cute autorului.
Remarcabil[, ]n am`ndou[ romanele, e schi\area unui sen-
timent nou, ]n cadrul psihologiei iubirii: gelozia (prin care
b[rbatul se chinuie=te tortur`nd pe femeia iubit[).
Izvorul apusean, pentru Manoil, e romanul personal, iar
pentru Elena, poate Le lys dans la valle. Ca =i Balac, Bolin-
tineanu e un ap[r[tor al nucleului social care este familia.
Prin progresismul politic, precum =i prin interesul s[u fa\[

de \[r[nime, se situeaz[ pe aceea=i linie cu scriitorii moldo-
veni de la Dacia literar[, Prop[=irea =i Rom`nia literar[.
Ideea dominant[ a romancierului e aceea de na\ionalitate, ]n
numele c[reia condamn[ imita\ia superficial[ a str[in[t[\ii,
pe drept cuv`nt imputat[ vechilor clase dominante.
Stilul e cursiv, cam vaporos =i conven\ional ]n efuziunile
sentimentale. }n sectorul erotic, cu toate insuficien\ele, Bolin-
tineanu ]i este superior lui Filimon.
N. FILIMON
N. Filimon (6 septembrie 1819 8 martie 1865), fiul preo-

tului Mihai Filimon, tovar[= de petreceri cu Anton Pann,
c`nt[re\ la biserica Enei, flautist ]n orchestra teatrului de
oper[ italian[, econom la aceea=i biseric[, unde succede tat[lui
s[u, cronicar teatral =i ]ndeosebi muzical, c[l[tor ]n Germania
meridional[ =i ]n Italia, secretar, apoi membru ]n Comisiunea
documentar[ pentru str`ngerea antichit[\ilor rom`ne=ti, ]n
sf`r=it =ef al sec\iunii bunurilor la Arhivele Statului, este
autorul c`torva c[r\i, dintre care Ciocoii vechi =i noi sau ce
na=te din pisic[ =oareci m[n`nc[ (1863) ]i rezerv[ un loc de
frunte ]n literatura noastr[. Scriitorul e ne]nzestrat; format
la lectura proastelor romane franceze de aventuri, =i-a falsifi-
cat gustul, cultiv`nd situa\iile =i cli=eele verbale de melodram[.
Observa\ia moravurilor e p[trunz[toare, dar psihologia indi-
vidual[ e nul[. Filimon ]mparte omenirea, dup[ tipologia ro-
manelor terifiante =i a melodramelor, ]n fiin\e infernale =i ]n
altele sublime, f[r[ trepte =i nuan\e suflete=ti. Necunosc`n-
du-=i mijloacele, compune =i descrieri portretistice, cu predi-
lec\ie feminine, ]n care naivitatea bombastic[ apar\ine aceluia=i
gen, de roman-foileton. Neapt pentru analiza psihologic[, face
la tot pasul pe fizionomistul, surprinz`nd reflectarea st[rilor

morale ]n tr[s[turile fe\ei; epitetele groase \in de acela=i
domeniu, al literaturii proaste. Ca =i romancierii populari de
acum o sut[ de ani, la citirea c[rora =i-a descoperit voca\ia,
Filimon e un moralist sumar, care sanc\ioneaz[ viciile =i
r[spl[te=te virtu\ile, concep`ndu-=i literatura ca oper[ de
justi\iar. El crede ]n con=tiin\[ =i ]n justi\ia imanent[;
mustr[rile nu las[ pe tic[lo=i s[ se bucure de roadele infamii-
lor, iar p`n[ la urm[ dreptatea triumf[ ]n folosul celor mai
buni =i pentru pilduirea mi=eilor. Toate aceste afirma\ii nu
pot fi l[sate f[r[ exemple. O mostr[ de scris, roman senza-
\ional: ...aman\ii no=tri disp[rur[ prin ]ntunecoasele cori-
doare ce duceau la sanctuarul amorului (Nenorocirile unui
slujnicar, 1861). Din aceea=i nuvel[, pre\uit[ de un estetician
preten\ios, ca M. Dragomirescu, un portret feminin, precedat
de un savuros considerent de roman popular: De=i soarta o
pusese pe cea mai mizerabil[ treapt[ a societ[\ii, natura ]ns[ o
dotase cu o frumuse\e rar[ =i cu un suflet plin de bun[tate. Ea
era ]nalt[ ca un grenadir, =i delicat[ ca un silf; pieli\a fe\ei
sale rivaliza cu cel mai perfect alb, iar ochii ei cei mai negri
dec`t murele, arma\i de ni=te gene =i spr`ncene ce ar fi pornit
invidia unei circasiene, f[cea dintr-]nsa o fiin\[ adorabil[
(aceasta e Resi, slujnica unguroaic[, prietena tr[dat[ de slujni-
carul Mitic[ R`m[torian). Iat[ =i psihologia excep\ional[ a
poli\i=tilor, personaje odioase ]n romanele de senza\ie: (spio-
nii politici) trad[ pe oamenii cei ]ntr-adev[r onorabili, =i cu
toate acestea pe fa\a lor nu se vede mustrarea con=tiin\ei ce
oroarea tr[d[rii imprim[ pe fizionomia celui mai de r`nd mi=el.
}ncerc[rile aforistice sunt de acela=i efect detestabil:
Natura a f[cut din inima femeii o carte scris[ cu litere
cabalistice etc.; ...natura a pus amorul ]n inima fiec[rui
om; ...aceast[ pasiune (amorul) este teribil[; este ]ntocmai
ca un vulcan...; focul cel sacru al libert[\ii... purific[ pe
na\iuni de lepra sclaviei; ... luxul este cel mai teribil agent al
corup\iunii; orele nop\ii sunt foarte lungi pentru cei ce nu au

somn =i mai cu seam[ pentru aceia a c[rora con=tiin\[ este
p[tat[ de crim[ (toate exemplele din Ciocoii vechi =i noi).
Momentele paroxistice sunt =i cele mai melodramatice.
Iat[ ce se petrece dup[ ce Dinu P[turic[, ]n ]n\elegere cu omul
s[u de paie, Costea Chiorul, bogasierul, =i Kera Duduca, afund[
pe marele postelnic Andronache Tuzluc ]n datorii, ruin`ndu-l
complet: }n momentul c`nd se termin[ aceast[ infernal[
t`lh[rie, un geam[t r[gu=it se auzi ]n camer[. Nimeni nu
b[g[ de seam[, afar[ de Duduca, care deveni palid[ ca un
cadavru. Acel geam[t ce se[m[na cu urletul de bucurie al
demonilor c`nd fac s[ cad[ un sf`nt ]n la\urile lor era expre-
siunea infernalei bucurii a lui P[turic[, care, prin stratage-
ma de acum a Duduchii, devenea st[p`n pe tot ce-i mai
r[m[sese bietului fanariot.
Roman de urziri tenebroase =i de infernale ma=ina\iuni,
Ciocoii vechi =i noi nu are nici o valoare estetic[, dar docu-
mentarul social ]l reabiliteaz[, iar pespectiva istoric[ ]i ridi-
c[ demnitatea la aceea a unei opere capitale, ]n sensul unei
c[r\i cap de serie, din care se trag toate romanele de tip
social, ce-=i nutresc substan\a din ascensiunile arivi=tilor =i
pr[bu=irile claselor vechi. Numai astfel lucrarea ]=i justific[
reputa\ia. Dinu P[turic[ e prototipul parvenitului ]n lite-
ratura noastr[ epic[, at`t de bogat[ ]n variante ale aceluia=i
tip. Cartea se mai sus\ine prin culoare local[, adic[ prin
ambian\a epocii lui Caragea =i a ]nceputurilor noii domniii
p[m`ntene, reconstituit[ cu un viu sim\ arheologic; descrierile
de costume, de alaiuri, de petreceri sunt excep\ionale; stra-
turile lexicale, turce=ti =i neogrece=ti, ale limbajului de epoc[
]mprumut[ c[r\ii o valoare filologic[, la care n-ar putea aspi-
ra, prin stilul altminteri compus din cele mai regretabile cli=ee.
A=adar, prin documentarul lingvistic, dubl`nd pe cel social,
Ciocoii vechi =i noi ]=i realizeaz[ un destin norocos, favorizat
=i de faptul priorit[\ii cronologice.
Pe c`t e de real tipul lui Dinu P[turic[, pe at`t de fals ni

se pare acel Mitic[ R`m[torian, slujnicar ]n ]n\elesul de amant
]n medii ancilare =i ]n care s-a v[zut un prototip al lui Ric[
Venturiano; categoria e ]ns[ pl[smuit[ arbitrar, anume a
tr`ntorului de cafenea =i a berbantului de mansarde,
]ntre\inut de slujnice. De r`ndul acesta, Filimon, bun
cunosc[tor al vie\ii boeme, din care a f[cut m[car c`ndva
parte, n-a mai c[zut peste un aspect social interesant, care s[
scuze s[r[cia mijloacelor psihologice =i expresive. Singurul
lucru valabil din povestire e oportunismul rentabil al slujni-
carului, schi\at ]n concluzie; povestea pedepsirii lui de c[tre
Resi =i noul ei amant, cu concursul poli\iei, prin implicarea
gratuit[ ]ntr-un complot, e fastidioas[.
Celelalte nuvele, Mateo Cipriani =i Friderich Staaps sau
Atentatorul contra lui Napoleon I, slabe ]n sectorul anecdo-
tei erotice, dezv[luie simpatiile autorului pentru ideile li-
berale ale veacului.
N. Filimon =i-a mai ]nsemnat un loc cultural, ca primul
cronicar muzicial de la noi. Prev[zut cu o experien\[ solid[
de meloman =i cu suficient[ informa\ie, a f[cut d[ri de seam[
destul de str`nse, ]n care observa\iile tehnice denot[ pe
cunosc[tor.
Orizontul criticului muzical e ]ns[ str`mt. Filimon pre-
fer[ pe autorii italieni, Rossini, Bellini =i Donizetti, prin
prisma emo\iei directe: supersti\ia geniului natural =i a deter-
minismului cosmic ]l face s[ cread[ c[ spontaneitatea inspira-
\iei =i dulcea\a climei mediteraniene confer[ compozitorilor
italieni superioritatea artistic[ asupra celor germani, c[rora
nu le recunoa=te dec`t pacien\a colosal[ ]n inventarea ar-
moniilor. Criticul muzical, destul de ]nv[\at, are vagi cri-
terii sentimentale, de auditor simplu, care cere muzicii s[
mi=te sufletul =i s[ fac[ inima s[-i bat[. Ca =i la roman-
cier, constat[m la criticul muzical o mentalitate popular[ =i
un jos nivel artistic. Ascult`nd la Mnchen Lohengrin, nu a
putut afla nici o nuan\[ care s[-i excite cel pu\in curiozita-
tea. }n noile efecte c[utate de Wagner, prin sinteza arte-
lor, Filimon nu g[se=te dec`t defecte =i neant. }n loc s[ se
str[duiasc[ a ]n\elege, criticul se mir[ c[ Wagner n-a v[zut
cum vede toat[ lumea c[ muzica se compune din sunete =i
propune lec\ia sim\ului comun, adic[ separa\ia tradi\ional[ a
artelor. Compozitorului utopist, cum ]l nume=te, dup[ exem-
plul presei muzicale conservatoare, ]i prefer[ scrierile teore-
tice (Escursiuni ]n Germania meridional[, cap. XXVII, 1860).
Turistul e iste\ =i glume\, pus pe haz =i pe anecdote, dar
incapabil s[ intuiasc[, ]n felul lui I. Codru Dr[gu=anu, psi-
hologia popoarelor. Pe alocuri stilul, mai acceptabil dec`t ]n
Ciocoii =i ]n Slujnicarii, reaminte=te lecturile proaste ale po-
vestitorului (Milano, acel loca= al pl[cerilor, ]n care turistul
poate s[ locuiasc[ mai mult timp f[r[ s[-l apuce ur`tul cu
ghearele sale cele de ghea\[).
Cu toate limitele =i lipsurile lui, Filimon r[m`ne, de bine
de r[u, primul nostru romancier, descoperitor al temei noas-
tre fundamentale de evolu\ie social[.
Romancierul era un autodidact; ]nv[\ase buchile la =coala
dasc[lului Chiru de la biserica Enei =i c[p[tase ca slujitor
cuno=tin\e de greac[ ]n casa marelui logof[t Scarlat B[rc[-
nescu, care-l r[spl[ti mai t`rziu, numindu-l ]ngrijitor la biseri-
ca Enei.
AL. I. ODOBESCU
Alexandru Odobescu, n[scut ]n Bucure=ti la 23 iunie 1834,

este fiul colonelului Ion Odobescu; mama era fiica doctorului
Caraca=; ea pare a-i fi transmis simpatia pentru revolu\ia de
la 1848, ]n timpul c[reia tat[l avu o atitudine schimb[toare:
ca membru ]n guvernul revolu\ionar, =i-a arestat colegii,
]ncerc`nd ]n[bu=irea mi=c[rii printr-un act neleal.
Alexandru ]=i ]ncepe studiile la Sf`ntul Sava =i le ]ncheie

la Paris, unde ]=i ia bacalaureatul ]n litere, ]n 1853. }n acel
centru de libere lumini, Odobescu se ]ncadreaz[ ]n r`ndurile
tineretului cu sentimente generoase, mai ]nt[r`tate prin crun-
ta ]nfr`ngere ce au ]ncercat aspira\iunile... rom`ne=ti ]n toam-
na anului 1848". Tinerii veni\i pentru studii sim\eau un fel
de ]nsemn[tate patriotic[, ]n expatrierea lor volnic[. Con-
stituindu-se al[turi de G. Cre\ianu =i al\ii ]n societatea Juni-
mea rom`n[, spre a se aduna o dat[ pe s[pt[m`n[ la fiecare
dintr-]n=ii, unde se discutau chestiuni de =tiin\[, ]ndreptate
totdeauna c[tre \ara noastr[, Odobescu public[ un articol
despre Muncitorul rom`n, ]n favoarea \[ranilor (Junimea
rom`n[, 1 mai 1851). De altfel t`n[rul e sub cov`r=itoarea
influen\[ a lui B[lcescu, obiectul admira\iei =i respectului
s[u, din copil[rie oarecum, dup[ propria m[rturie de mai
t`rziu. Din lectura Magazinului istoric =i poate din contactul
personal cu directorul ei, care colaboreaz[ la Junimea rom`n[,
Odobescu prime=te pasiunea pentru studiile istorice, orien-
tarea interesului c[tre etnografie =i atitudinea patriotic[, ]n
care va st[rui, cu tot estetismul s[u arheologic. Din acei ani
de studiu, dar =i de exaltare patriotic[, dateaz[ Od[ Rom`niei
(Paris, 1852), publicat[ dup[ ]ntoarcrea ]n \ar[, ]n Rom`nia
literar[ (1855); este o compozi\ie mai mult dec`t corect[, c[reia
nu-i lipsesc av`ntul =i oarecare elocven\[, ]n spiritul lui
C`rlova =i Gr. Alexandrescu, dar cu instrumentul perfec\ionat
de Alecsandri; nevolnicia prezentului e confruntat[ cu vred-
nicia din trecut, urm`nd apoi invocarea c`nt[re\ului rede=tep-
t[rii =i al unui viitor de glorie; substratul ideologic e liberal;
o strof[ veste=te pe amatorul peisajelor:
Dar \ara-i tot aceea, frumoas[, roditoare;
Tot limpede e cerul, c`mpia z`mbitoare,
+i mun\ii cu p`raie, cu piscuri, cu z[pezi;
+i nop\ile de var[ sunt tot ]nc`nt[toare.
Cu fa\a argintie, tu, lun[! sc`nteiezi

+i prin desi=, ]n cr`nguri, ca fl[c[ri v[p[iezi!
O alt[ poezie, }ntoarcerea ]n \ar[ pe Dun[re (septembrie
1855, ]n Rom`nia literar[ din acela=i an), exprim[ acela=i sen-
timent, cu regretul poetului ocazional c[-i lipse=te un glas tare,
sun[tor, ca s[ c`nte viitorul falnic al Rom`niei, sau versuri
pline de dulce\i, ca s[-i laude frumuse\ile; bucuria revederii
izgone=te g`ndurile sociale ]ntunecate, rechem`nd anii june\ii,
amintirea mo=iei p[rinte=ti din B[r[gan =i a stelei favorite,
de care lega visul fericirii personale =i ur[ri patriotice. Dac[
ar fi continuat s[ scrie ]n versuri, Odobescu ar fi dat poate o
poezie de senine inspira\ii, dup[ modelul lui Alecsandri.
}n \ar[, Odobescu ocup[ vremelnic diferite slujbe, ]n admi-
nistra\ie =i ]n magistratur[; totodat[ mai public[, ]n Rom`nia
literar[, un studiu despre Satira latin[, cu solide cuno=tin\e
clasiciste, str`nse ]n vederea bacalaureatului, dac[ \inem sea-
ma de ]nsemnarea localit[\ii =i de milesim (Paris, 1853). Din
primii ani de activitate ]n \ar[, dateaz[ cele dou[ nuvele
istorice, prezentate ca ni=te Scene istorice din cronicile rom`-
ne=ti, scrise dup[ modelul lui Alexandru L[pu=neanul; scrii-
torul se str[duie=te ]n direc\ia culorii locale, p[str`nd limba-
jul arhaic =i ]ncerc`nd s[ reconstituie ambian\a istoric[, cu o
curiozitate de arheolog, care subestimeaz[ asemenea scrieri
u=oare; cu aceast[ structur[ de scientist, autorul nu se sfie=te
s[-=i recunoasc[ limitele, ]nf[\i=`ndu-se ]n scurta prefa\[ din
care am citat mai sus ca un scriitor lipsit de talent, dar =i de
preten\ii; p`n[ =i estetice. Mihnea vod[ cel R[u (1857) =i
Doamna Chiajna (1860) se resimt nu de lipsa talentului lite-
rar, ci de aceea a inven\iei epice propriu-zise nul[ ]n prima
nuvel[ sau conven\ional romantic[ ]n cealalt[; decupajul scene-
lor e ]ns[ con=tiincios, iar cadrul istoric e viguros reconsti-
tuit, ]ndeosebi prin descrierea alaiurilor, a v`n[torilor =i a
costumelor; talentul descriptiv asigur[ durata acestor buc[\i,
superioare ]ncerc[rilor contemporane ale lui Asachi =i Bolin-

tineanu; scrupulul arheologic suprim[ orice tendin\[ social[,
obiectiv`nd viziunea. Voca\ia se desemneaz[ ]ns[, limpede,
]n direc\ia cercet[rilor arheologice, care ar fi ]nceput ]nc[
din vremea studiilor universtiare, la Paris. }n 1872, ]n
conferin\a despre Artele din Rom`nia ]n periodul preisotric,
Odobescu afirm[ c[ =i-a f[cut o experien\[ arheologic[ ]n
timp de 20 de ani aproape. Revista rom`n[ pentru =tiin\e,
litere =i arte (18611863) e primul nostru periodic de factur[
occidental[, prin m[re\ia formatului, luxul reproducerilor
grafice =i specializarea =tiin\ific[; ]n acest organ se mani-
fest[ competen\a lui Odobescu ]n direc\ii variate ale domeni-
ului arheologic. Cu prilejul unor ]ns[rcin[ri oficiale, vizi-
teaz[ m[n[stirile din V`lcea, de unde str`nge manuscrise =i
c[r\i vechi, printre care Psaltirea lui Coresi, a c[rei impor-
tan\[ lingvistic[ o relev[; autorit[\ile ]l consult[ cu ocazia
expozi\iei universale din Londra (1861) =i apoi de fiecare
prilej similar.
Filologul e admirator al poeziei populare, ]n veci imper-
fect[ ]n privin\a prozodiei, care deodat[ cu d`nsa s-a n[scut,
mai adesea sem[nat[ cu simplit[\i copil[re=ti, cu no\iuni
gre=ite, ba uneori =i monstruoase, dar plin[ de verdea\[ =i de
putere, de un parfum de junie ce ]nvie =i ]nt[re=te sufletele;
]n studiul comparativ al folclorului, vede implica\ii politice,
de ]nfr[\ire a popoarelor, =i, ca un ecou al unei idei scumpe
lui B[lcescu, precizeaz[ ]n acest fel: ar fi de dorit ca o gene-
roas[ impulsiune s[ ]nfr[\easc[ ]n viitor acele na\iuni ce sunt,
credem, menite a forma ]n Europa r[s[ritean[ un stat fede-
ral cre=tin.... }n acel moment (C`ntecele poporane ]n raport
cu \ara, istoria =i datinile rom`nilor, 1861) ]=i propune pro-
gramul, r[mas neexecutat, de a colinda \[rile vecine, ]n scopul
cercet[rilor comparatiste. Insuficient preg[tit lingvistic,
Odobescu e totu=i primul interpret original al folclorului
nostru, cu raporturi subtile la credin\ele =i tradi\iile romane;

studiul s[u despre Miori\a, din 1861 (R[sunete ale Pindului
]n Carpa\i), inaugureaz[ cu competen\[ un =ir nesf`r=it de
interpret[ri; etimologiile la laie =i ortoman sunt eronate, iar
la bulucae (]n loc de buc[lae, datorit[ gre=elii de tipar din
edi\ia ]ntì), simplist[. Democratul liberal prinde prilejul nou
ca s[ repete credin\a sa, dup[ care poezia popular[ ar fi lan\ul
nesf[r`mat al fr[\iei dintre popoare. De altfel, =i literatura
cult[ are pentru el menirea de a exprima aspira\iile societ[\ii,
iar geniul, de a fi exponentul, lumin[torul =i animatorul se-
menilor s[i, agent activ al progresului. Pentru el, ca =i la
romantici, scriitorul e un conduc[tor moral al omenirii.
}ntrebuin\`nd o expresie familiar[ lui B[lcescu, Odobescu
consider[ c[ ]nzestr[rile scriitorice=ti sunt misiuni ]ncre-
din\ate de providen\[. V[c[re=tii sunt l[uda\i pentru c[
inspira\iunile lor sunt mai totdeauna curat na\ionale =i
populare: Muza lor spicuia pe c`mpiile \[rii, =i limba rom`n[,
]n copil[reasca ei fr[gezime, le v[rsa ]n veci cu ]mbel=ugare
comorile gra\iilor sale.
}ntr-un reportaj superior, care nu-=i interzice libertatea
de apreciere asupra lucr[rilor congresului Asocia\iei transil-
vane din iunie 1862, la Bra=ov, Odobescu protesteaz[ contra
ortografiei latiniste adoptate =i contest[ ardelenilor dreptul
de a o impune ]ntregii rom`nimi. Cu un an ]nainte, emisese
]n chestiuni de filologie o seam[ de observa\ii curajoase =i
valabile, ]mpotriva provincialismelor, pentru o limb[ literar[
comun[, ]n vederea c[reia preconiza contopirea sau controlul
tuturor idiomelor locale =i a tuturor sistemelor filologice in-
dividuale, precum =i schimbul ne]ncetat de produceri ]ntre
scriitorii din deosebitele privincii rom`ne=ti, prin care s-ar
dob`ndi un sim\im`nt neted =i ad`nc de na\ionalitatea noas-
tr[. }nainte de constituirea Junimii, condamn[ limba artifi-
cial[, ]n sensul latinist, a publici=tilor de peste mun\i =i din
Banat, cu totul ne]n\ele=i de publicul din Principatele-Unite,

precum =i reciproca, dincoace de mun\i, prin imita\iunea
pu\in ra\ional[ a limbilor neo-latine moderne. Ca un corec-
tiv, Odobescu recomand[ o cale medie, =i anume calea stu-
diului istoric al limbii, cercetarea am[nun\it[ a feluritelor
faze prin care graiul poporului rom`n a trecut, ca s[ devin[,
din idioma rustic[ a colonilor romani din Dacia, limba de azi
a rom`nilor a=eza\i la poalele Carpa\ilor, pe malurile Dun[rii
=i prin v[ile Pindului. Pentru acest considerent, stimeaz[
dintre lingvi=tii ardeleni pe Timotei Cipariu (|ipar), pentru
meritul de a fi st[ruit c[ limba noastr[ nu deriv[ direct din
latina clasic[, propus[ de latini=ti ]n consecin\[ ca model, ci
din latina vuglar[; un alt ardelean cu care intr[ ]n rela\ii
str`nse, dar c[ruia nu se sfie=te s[-i \in[, epistolar, un lim-
baj de mare franche\e, este Bari\, directorul Foii pentru minte,
inim[ =i literatur[, om de bun sim\, cu vechi =i str`nse leg[turi
cu scriitorii din ambele Principate. Scriitor purist el ]nsu=i,
dac[ ]n\elegem prin purism n[zuin\a c[tre un lexic artistic,
ferit de barbarisme, autorul nuvelelor istorice e ]n st[p`nirea
unor criterii foarte juste, cu privire la tendin\a, pe atunci
general[, de a cur[\a limba, ]ntr-un sens sau ]ntr-altul.
S[ nu voim dar a croi limba noastr[ pe tipare neasemuite, s[
nu c[ut[m a o asimila ]n zadar la regulile de dezvoltare ale
lor, ci mai bine s[ studiem cu aten\iune cum s-a strecurat
elementul modificator la noi, =i c`nd voim a ne cur[\i limba
de str[inisme, s[ ne ferim ]ntotdeauna de a ataca principiile
ei constitutive. Scalpelul ce voie=te a purifica limba nu tre-
buie s[ p[trunz[ mai ad`nc dec`t unde este adev[rata ran[
(Psaltirea tradus[ rom`ne=te de Diaconul Coresi, 1861).
Mai t`rziu (1872), ca membru al Societ[\ii Academice,
Odobescu va duce o lupt[ energic sus\inut[ ]mpotriva
Dic\ionarului academic al limbii rom`ne, ]ncredin\at latini=-
tilor aberan\i, Laurian =i Massim, ]ncerc`nd zadarnic s[ ob\in[
m[car continuarea acelei lucr[ri pe cont propriu, scoas[ de

sub egida supremului for. Variind ]n mijloacele sale comba-
tive, redactase =i acea umoristic[ list[ de bucate, ]n lati-
neasc[ de cuine (du latin de cuisine), cunoscut[ sub numele
Prandiulu academic (din 15 septembrie 1871).
}n raportul prezentat pentru Reviziunea dic\ionarului
Academiei (1877), se conduce de principiile uzului =i de lo-
gica fireasc[ a limbii, pentru a remedia neajunsurile sistemului
artificial.
Opera sa literar[ cea mai ]nsemnat[, din anii conducerii
Revistei rom`ne, este acea savuroas[ promenade archolo-
gique, cu numele C`teva ore la Snagov. Unic cunosc[tor al
disciplinei arheologice, la noi, ]ns[rcinat cu misiunea inven-
tarierii odoarelor biserice=ti, l[sate ]n p[r[sire, Odobescu
prezint[ publicului rezultatele competentelor sale cercet[ri,
]n cadrul unui memorial de c[l[torie, compus pe modul di-
gresiv, menit s[ instruiasc[ =i s[ delecteze totodat[. Savan-
tul =i sf[tosul povestitor ]=i m[rturise=te alc[tuirea sufleteasc[
de c[l[tor cu gusturi ne\[rmurite..., setos de a cunoa=te
\ara cu t[inuitele-i comori; colinda sa iscoditoare e stimu-
lat[ de o adev[rat[ pasiune turistic[; ]ntr-o vreme c`nd \ara
nu dispunea de mijloace feroviare, drume\ul f[r[ grab[,
r[sturnat ]ntr-o bri=c[, poruncea vizitiului s[ nu urmeze linia
monoton[ a =oselei, acea coard[ neml[duit[ =i dizgra\ioas[,
]ntins[ f[r[ gust pe d-asupra capricioasei naturi, ci s[ o ia
de-a dreptul prin drumurile lui Dumnezeu, acoperite cu
un covor de iarb[ fraged[ =i m[runt[.
}naintea lui Hoga=, Odobescu e cel dintì turist ]n sensul
modern, c[ruia ]i place s[ se ]nf[\i=eze cu un instinct de
barbar, prin pasiunea sa regresiv[ c[tre natur[; cititorul
avizat recunoa=te ]ntr-]nsul ]ns[ structura de citadin rafinat,
]n c[utare de pl[ceri genuine, prev[zut =i cu un umor
c[rtur[resc, bogat ]n referin\e =i uimiri simulate; drume\ul
nu e un adversar al drumurilor de fier, ]n spirit preemines-

cian, de partizan al unei civiliza\ii patriarhale, ci numai ca
turist frondeaz[ proiectele feroviare ale momentului, cu spiri-
tuala m[rturie c[ nu urm[re=te z[d[rnicirea lor. }i place
numai, ]n slobode plimb[ri, s[ contemple felurimea prive-
li=tilor naturale, cu toat[ scara nuan\elor viride, cu atmos-
fer[ de balsame r[coroase =i cu =oapta frunzelor, u=or
cl[tinate de o lin[ adiere, ]ng`nat[ cu susurul greierilor
ascun=i ]n frunzi=. }naintea lui Odobescu, al\i scriitori rom`ni
au descoperit m[re\ia sau dulcea\a unor peisaje, dar nici unul
n-a sim\it ca d`nsul cu toate sim\urile, asociind senza\iile
vizuale cu cele olfactive =i auditive. Cu un rafinament de
faun modern, educat artistic, descrie ]nt`lnirea cu o bri=c[,
]nc[rcat[ cu tinere arend[=oaice, ]n malakoave, m[t[suri =i
volane; sfiala lor, tradus[ ]ntr-un joc viclean de-a v-a\i as-
cunselea, =i cursa de ]ntrecere, din ini\iativa ]n\eleptului s[u
surugiu, precum =i costuma\ia s[rb[toreasc[ a fetelor,
prilejuiesc talentatului scriitor zugr[virea unei adev[rate
gravuri galante, ]n stilul secolului al XVIII-lea, demn[ de
me=terul ]mbarc[rii c[tre Cythera (o alt[ asemenea gravur[,
mai gr[bit schi\at[, despre seraiul lui Ien[chi\[ V[c[rescu se
g[se=te ]n studiul amintit). Plimbarea cu tr[sura nu e ]ns[
pentru Odobescu o curat[ destindere, deoarece g`ndul s[u e
urm[rit mereu de asocia\ii savante, care nu-i ]ng[duie odih-
na comod[; beletristul ca =i clasicistul e solicitat de amintiri
livre=ti, care compenseaz[ ]ntr-un fel neavu\ia inven\iei; =i
c`nd este ca s[ se intereseze de vestigiile arheologice, spe-
cialistul adopt[ linia fr`nt[ a relat[rii, altern`nd nota\iile
epigrafice cu erudi\ia istoric[ =i cu preferin\ele subiective,
schimb`nd tonul =i stilul cu sentimentul dublei personalit[\i,
de savant =i de artist. Arheologul, m`ndru de iu\eala descifr[-
rilor sale paleografice, ]nseamn[ cu z`mbet de pref[cut[ modes-
tie mirarea fenomenal[ a c[lug[rilor, vrednici nec[rturari,
care-l calific[ drept c[rturar de primejdie. Odobescu e ]ns[

totdeauna con=tient de pruden\a pe care o impune adev[ratului
om de =tiin\[ stadiul evolutiv al disciplinei respective, ]n
climatul nostru cultural; ca urmare, nu tinde s[ sperie pe
cititor prin erudi\ie, ci numai s[-i de=tepte interesul pentru
studiul istoriei na\ionale. Ca =i Grigore Alexandrescu =i
mai t`rziu Eminescu , afirm[ preferin\a sa pentru Matei
Basarab, voievodul ]n\elept, viteaz, diplomat, protector al
bisericii =i al tiparului; elogiul e integral, cu o not[ de entu-
ziasm ]n care se resimte tinere\ea, cu generoasele ei nere\ineri;
e, ]n aceast[ sl[vire ]nsufle\it[, o not[ de independen\[ fa\[
de N. B[lcescu, a c[rui Istorie a rom`nilor sub Mihai-vod[
Viteazul ]ncepuse a o publica ]n Revista rom`n[, ca s[ duc[
la des[v`r=ire lucrarea, abia ]n 1878. Maestrul e ]ns[ amintit
mai departe c`nd vine vorba de postelnicul Constantin Can-
tacuzino, a c[rui biografie fusese schi\at[, ]n 1845, de ne-
pieritorul nostru istoric, cu acel stil cump[nit, ]nvietor =i
colorat ce caracteriz[ pana sa m[iestrea\[... Dup[ acest elo-
giu f[r[ rezerve, urmeaz[ o conven\ional[ laud[ a lui D.
Bolintineanu (stilul elegant al unuia din cei mai amabili
poe\i ai no=tri), preludiu calculat pentru str`nsele obiec\ii
aduse c[lc[rilor adev[rului istoric, ]n roman\area aceleia=i
vie\i. Din aceste ]nt`mpin[ri culegem lumini pre\ioase asu-
pra propriei metode a nuvelistului istoric, reductibil[ la for-
mula: respectul culorii locale. Arheologul ]n misiune de
conservator al patrimoniilor artistice biserice=ti are o izbuc-
nire scurt[, dar cu ton de r[fuial[ personal[, ]mpotriva unui
p[rinte Teodosie, spoliator de odoare. Con=tient de efectul
rezultat din constraste, Odobescu roste=te elogiul arheolo-
giei, acea nobil[ patim[ a anticarului etc., ca s-o urmeze cu
neuitatul epilog al re\etei culinare, pentru g[tirea pl[ticii,
menit[ s[ ast`mpere foamea enorm[, a\`\at[ de nobila pa-
tim[. Astfel frumosul memorial snagovean nu se sfie=te s[
dea ]n vileag o alt[ not[ caracterizant[ a temperamentului

odobescian, de epicureu r[sf[\at.
Pasiunea sa arheologic[ e ]ns[ dominant[; ajuns ministru
al Cultelor =i Instruc\iunii Publice =i interimar al Afacerilor
Externe, din mai p`n[ ]n octombrie 1863, se str[duie=te s[
fereasc[ m[n[stirile ]nchinate de un regim legal care le-ar
pune ]n inferioritate fa\[ de celelalte =i, nereu=ind, compune o
scriere ]n limba francez[, semnat[ lArchimandrite Agathon
ot Mndec; e semnalul desp[r\irii lui de politica radical[ a
tinere\ii, c`nd preconiza ]mpropriet[rirea \[ranilor; aceast[
evolu\ie nu implic[ ]ns[ lep[darea de credin\ele genera\iei
sale, de la 1851, pe care =i le revendic[ cu r[spicat[ since-
ritate, ]n 1887, resping`nd condamnarea ideilor liberale
franceze =i a celor umanitare =i manifest`ndu-=i convingerea
]n fericita lor influen\[ na\ional[ (nu surprinde violenta stig-
matizare a regimului br[tienist, instaurat de unsprezece ani
=i ab[tut de la idealismul genera\iei trecute).
}n cadrul preocup[rilor noastre, nu intereseaz[ ]ntinderea
=i ad`ncimea =tiin\ei de specialitate, de\inut[ de Odobescu,
]nainte de formarea unei proprii =coli arheologice; meritele
lui de precursor cat[ a fi deslu=ite de al\ii, ca =i limitele
competen\ei sale, u=or verificabil[ ]n cuprinsul cursului cu
care-l ]ns[rcinase Titu Maiorescu ]n 1874 =i pe care l-a pu-
blicat sub titlul Istoria Arheologiei (1877). E interesant[ ]ns[
suprinderea modului beletristic al acestui curs, cu texte cla-
sice ]n traducere proprie acurat[, cu largi excursuri biogra-
fice, cu referin\e bibliografice numeroase =i mai ales ]ntr-un
stil ]ngrijit, cu c[utarea efectelor literare.
Capodopera convenit[ a lui Odobescu, Pseudokinegeticos
(1874), e =i o oper[ conven\ional[, ]n care interferen\a lite-
raturii =i a arheologiei e mai strict calculat[ dec`t oriunde, o
lucrare de str[danie str[lucit[, dar prea st[ruitor prezent[,
la tot pasul. }n descrierea B[r[ganului, autorul a dat cea mai
larg[ extensiune calit[\ilor sale descriptive, a=a cum, ]n tot

at`t de faimoasa poveste a Bisoceanului, a realizat cea mai
reu=it[ pasti=[ cult[ a basmului poporan. Oric`t s-ar sus\ine
bucata cu B[r[ganul, i se pot prefera, ]n genul descriptiv,
acele c`teva portrete =i zugr[viri de costume, risipite ]n opera
lui, ]n care a adus o siguran\[ de contur =i o bog[\ie lexical[
de pictor =i de filolog, deriva\i din arheologie. Pseudoki-
negeticos e o admirabil[ oper[, nefiresc me=te=ugit[, de=i
autorul a n[zuit c[tre stilul natural; Tudor Vianu are per-
fect[ dreptate c`nd ]i subliniaz[ acea conven\ie stilistic[
academizant[; acela=i a ie=it din generaliz[rile necaracteri-
zante ale analizatorilor stilului odobescian, pun`nd ]n lu-
min[ sim\ul s[u muzical care st[ la originea largilor caden\e
]n care =i-a scris paginile cele mai bune, armonia lent[ a
perioadei lui, bog[\ia ei arborescent[, compara\ia nobil[ =i
aluzia savant[, de provenien\[ clasic[, nuan\ele cu umor,
accentele sentimentale stilizate popular, care nu ]ntrec nive-
lul conven\iei, descrierile de costume =i datini care pleac[
mai mult de la cuno=tin\e dec`t de la impresii etc. Cu Pseudo-
kinegeticos, se anexeaz[ literaturii noastre un domeniu de
cultur[, anume artele palstice, privite nu at`t ]n mijloacele
tehnice, c`t ]n anecdotica lor, accesibil[ publicului, precum
=i ]n gesturi =i atitudini, ]n interpretarea c[rora se resimte
gustul clasic =i academic al autorului. Umorul lui Odobescu e
c[rtur[resc =i condescendent, dar ]ncearc[ nivelul vaselor
comunicante printr-un purism lexical =i o sf[to=ie artificial[,
realizat[ stilistic.
N-ar fi nimic mai nedrept dec`t de a acuza o asemenea
art[ de nesinceritate. Aristocrat ]n gusturi =i ]n stilul s[u de
via\[, Odobescu a primit de la B[lcescu, printre altele,
pre\uirea poeziei populare, care a mers la exagerarea, cris-
talizat[ ]n formula pres[m[n[torist[: imagina\iunea ]n veci
fecund[ a unicului =i marelui nostru artist, a poporului
rom`n. Formula, oric`t ar surprinde, este a lui Odobescu

]nsu=i. Mistica poporanist[ se nuan\eaz[ patriotic, cu o ]ngri-
jit[ gelozie patriotic[, prin care se ]ncearc[ m[gulirea ace-
lui instinct artistic propriu poporului rom`n =i mai dezvol-
tat la d`nsul dec`t la cea mai mare parte din na\iunile culte
moderne. Problema e pus[ ]ns[ gre=it. }ntr-adev[r, excelen\a
literaturii populare a unei \[ri cu prea proasp[t[ cultur[ se
judec[ relativ la alte \[ri ]n aceea=i situa\ie; literatura noas-
tr[ popular[ nu poate fi folositor =i concludent comparat[
dec`t cu produc\iile similare din \[rile vecine, de=teptate sin-
cronic; a asemui ]ns[ literatura noastr[ popular[ cu acelea
ale na\iunilor moderne culte e un procedeu necorect ca =i ]n
aritmeticile elementare, opera\iile ]ntre obiectele de alt fel,
contraindicate. }ntr-adev[r, folclorul popoarelor culte, stu-
diat ]n secolul trecut, dup[ descoperirea lui Herder =i a =colii
germane, nu mai poate duce la rezultate satisf[c[toare,
deoarece clasele populare respective =i-au pierdut caracterul
genuin, prin atingerea lor cu celelalte clase sociale; o chan-
son sau un lied popular, din secolul al XIX-lea, au mai
pu\in[ prospe\ime dec`t o doin[, culeas[ din gura unui cioban
de la noi, ne=tiutor de carte =i mai ales peirdut ]ntr-o v[g[un[
de munte; baladele din Balcani sunt mai autentic poporane
dec`t cele din Apus, stilizate, ]nc[ din Evul Mediu, de c`nt[re\i
trecu\i pe la Curte, subtili c[rturari.
Odobescu vine dup[ Alecsandri =i cu mai mult[ autoritate
dec`t acesta preconizeaz[ o art[ etnografic[ =i arheologic[,
pun`nd temeliile celor doi articoli de credin\[ ai esteticii
rom`ne=ti, pentru o perioad[ de treizeci de ani (Artele din
Rom`nia ]n periodul preistoric). Estetica s[m[n[torist[ nu
are alt[ origine dec`t conferin\a mai sus citat[, rostit[ la
Ateneul Rom`n, la 17 decembrie 1872.
}ntr-o serie de recomand[ri, cere studiul r[m[=i\elor oric`t
de m[runte ale produc\iunii artistice din trecut, spre a face
dintr-]nsele sorgintea unei arte m[re\e, contemplarea na-

turii variate a t[r`mului rom`nesc, reproducerea formelor
plastice =i a coloritului armonios, prezentate de popor ]n
tipurile, ]n pozele, ]n portul =i ]n uneltele lui, culegerea
impresiilor din tot ce poart[, sub o form[ estetic[, o ]nf[\i=are
adev[rat omeneasc[. Sensibilitatea sa estetic[, orientat[
patriotic, condamn[ sim\[m`ntul estetic care ar fi un ce
f[r[ patrie... un ce ]n felul politicii comunarde =i umanitare
a adep\ilor Interna\ionalei, asupra c[reia Odobescu, dup[
cum se vede, nu era bine orientat. Clasicistul uit[ caracterul
universal al artei, preconizat de clasici, atribuind o origine
politic[ acestei concep\ii, c[reia ]i opune conceptul artei
na\ionale: ...a= dori s[ g[sesc accente conving[toare, ca s[
le dovedesc c[ nici o art[ nu poate s[ prezinte mai mult[
ademenire ochilor rom`ne=ti, c[ nici o produc\iune estetic[
nu va face s[ bat[ mai cu m`ndrie inima rom`nului, dec`t
acelea care se vor inspira din nenorocitele instincte ale poporu-
lui, din cele mai glorioase tradi\iuni str[bune=ti. Idealurilor
estetice conven\ionale prin aceasta Odobescu ]n\elege prin-
cipiile =colilor literare le opune ca mai eficace =i superior
instinctul firesc de a produce, care caracterizeaz[ artele
populare. Din studiul arheologiei, nea=ezat[ ]nc[ pe o baz[
mai solid[, se a=teapt[ ca ]ntr-o zi s[ se dea, dup[ cercet[ri
]ndelungate, peste unele urme care vor lega geniul clasic al
antichit[\ii greco-romane =i fantezia aspr[ a barbarilor cu
spiritul care a domnit =i domne=te ]nc[ ]n estetica poporului
nostru. Formula e cam vag[, dar denot[ inten\ii eclectice la
vechiul clasicist, care a dedus, ]n spiritul patriotic al lui
B[lcescu, o estetic[.
Este o estetic[ de arheolog, ale c[rui peregrin[ri, pun`n-
du-l ]n atingere cu vestigii etnografice mai vechi sau mai noi,
i-au redus c`mpul viziunii ]ntr-o perspectiv[ limitat[, impun`n-
du-i concep\ii utilitare (artele... sunt o p`rghie moralizatoare
a omenirii). La nici un scriitor rom`n din epoc[ nu se simte

mai puternic deforma\ia profesional[, contemplabil[ ]n realiz[-
rile ei minore. Omul era altul dec`t opera: aristocrat, uneori
cu ifose ciocoie=ti, exasper`nd pe cei mai devota\i prieteni,
ca Anghel Demetriescu, comod, iubitor de lux =i de pl[ceri
gastronomice alese, cheltuitor, egoist, cu propensiunea sinu-
ciderii, c`nd dorin\a ]i era contrariat[, sf`r=indu-=i zilele ]n
acest chip lamentabil, din cauza unei pasiuni, cu obiect nevred-
nic (10 noiembrie 1895). Opera eseistic[ mai mult dec`t cea
pur literar[ (Pseudokinegeticos =i C`teva ore la Snagov
situ`ndu-se ]ntre am`ndou[) ]l designeaz[ ]ns[, al[turi de
Maiorescu =i pu\in ]naintea lui, cronologic, ca pe un creator
de stil caracterizat prin demnitate =i farmec.
B. P. HASDEU
}n numele lui Bogdan Petriceicu Hasdeu r[sun[ orgoliul

unei ascenden\e domne=ti, probabil iluzorie, dar =i afirmarea
sincer[ de apartenen\[ spiritual[ la provincia p[rinteasc[,
Moldova. A=a trebuie ]n\eleasc[ schimbarea numelui de
na=tere, Tadeu, care era al bunicului s[u, cu acela de Bogdan.
Spre deosebire de ceilal\i scriitori rom`ni din epoc[, Hasdeu
are ]naintea lui dou[ genera\ii de c[rturari =i cre=te de mic
]ntr-o atmosfer[ cultural[. Bunicul manifest[ interes folclo-
ric, adun`nd legende populare p[strate ]n \[r[nime =i
redact`ndu-le ]n limba polon[. Alexandru H`jdeu, tat[l, pro-
fesor ]ntr-un r`nd de istorie =i statistic[, dar poate =i de
specialit[\i felurite, dup[ nevoi, func\ion`nd ]n diverse cen-
tre din Podolia, publica ]n periodice ruse=ti c`ntece populare
moldovene. Astfel viitorul savant mo=tenea pasiunea pentru
folclor de la dou[ genera\ii de ]nainta=i, iar aceea pentru
literatura de inspira\ie istoric[ de la fratele tat[lui s[u,
naturalistul Boleslav H`jdeu, autor de nuvele istorice. N[scut
la 26 februarie 1838, ]n satul Cristine=ti din \inutul Hotin,

Bogdan ]=i ]nsu=e=te limba polon[ ]n =colile de la Vini\a, Rovno
=i Cameni\a, ]=i ispr[ve=te studiile secundare la Chi=in[u, =i
la v`rsta de 14 ani dac[ nu e un pic de fanfaronad[ ]n
acest am[nunt autobiografic se ]nscrie la Universitatea
din Harkov. Curios! Hasdeu nu recunoa=te primirea unei
]ntip[riri pozitive ]n acest ]nsemnat focar cultural, unde s-a
stabilit c[ predau pe atunci c`te un slavist ca Lawrowski, un
folclorist ca Metlinski =i un istoric ca Zernin, al c[ror
]nv[\[m`nt a dat roade. Numai ipoteza unei vie\i studen\e=ti
risipite ]n petreceri =i dueluri, dup[ tipul personajului cinic
din Duduca Mamuca, ar explica trecerea f[r[ profit prin
Universitatea din Harkov. O alt[ cauz[ ar fi =i ]nrolarea,
dup[ doi ani, ]ntr-un regiment de husari, ca iunc[r. Perioada
militar[ (18546) se caracterizeaz[ prin aventuri galante,
care compun eroului lor o fizionomie moral[ lermontovian[,
de Peciorin, prin refractarism fa\[ de disciplina ost[=easc[ =i
dispre\ intelectual fa\[ de camarazi, dar =i prin variate com-
puneri =i proiecte literare =i =tiin\ifice. Primele scrisori ale
lui Hasdeu sunt ruse=ti, ]ns[ inspirate exclusiv de con=tiin\a
moldoveneasc[ =i de trecutul istoric corespunz[tor. Adoles-
centul era ]mb[tat de gloria trecut[ a Moldovei =i nutrea,
chiar ]n versurile ruse=ti, proiecte anti\ariste; nemotivat, ]=i
afirm[ preferin\a pentru daci =i dispre\ul fa\[ de romani;
romantic, contempla \[rmul m[rii =i largul ei nesf`r=it,
filozof`nd asupra analogiei dintre valurile ei =i ondula\iile
suflete=ti, manifest`nd m`hniri sumbre, g`ndiri ap[s[toare,
plictis timpuriu, resemnare fatalist[, cu corectivul celuilalt
liman, spiritualist. Unele din aceste ]ncerc[ri de adolescen\[,
ca fragmentul dramatic Domni\a Roxana, vor servi ca mate-
rial pentru opere de maturitate; ]ntr-]nsele se reg[sesc c`teva
tendin\e sociale fundamentale, ca politica demofilic[, atribuit[
voievozilor admira\i, totodat[ du=mani ai boierimii, privit[
ca singura categorie odioas[, prin ]mpil[rile ei.
}nainte de a ]ncepe s[ compun[ ]n rom`ne=te, Hasdeu e

destul de informat asupra literaturii de peste Prut; cunoa=te
scrierile lui Asachi =i Bolintineanu, cite=te pe cronicarii moldo-
veni dup[ un manuscris, critic[ orient[rile scriitorilor rom`ni
suspec\i de inspira\ii cosmopolite, superficialitatea cut[rei
legende a lui Asachi =i confund[ pe Negruzzi cu Bolintineanu,
]n prefacerea legendei despre mama lui +tefan cel Mare. Mobil
=i pasionat, acuz[ de pe acum contradic\iile temperamentale
=i inconsecven\ele ]n preferin\e, care vor constitui mai t`rziu
varietatea peisajului s[u sufletesc; fragmentele din jurnal
adaug[ acestei fizionomii vastitatea n[zuin\elor de cuprin-
dere intelectual[ =i varietatea enciclopedic[ a interesului; ]n
t`n[rul de =aisprezece-optsprezece ani se schi\eaz[ poliglo-
tul, lingvistul, folcloristul, istoricul. Tat[l ]l ]ndeamn[ ne-
contenit s[-=i termine studiile ]ntrerupte, s[ se cultive, s[
scrie, s[-=i prelucreze scrierile; el d[duse fiului s[u o ]ndru-
mare filozofic[ german[ =i de bun[ seam[ orient[ri ]n toate
direc\iile. }n timpul campamentelor, iunc[rul f[r[ voca\ie
ascult[ pe solda\ii moldoveni, amintindu-=i de provincia lor,
la r`ndul lui ]=i reprezint[ Moldova ]nc[ mai viu =i dulce;
ar vrea s[ se prefac[ ]n raza de soare care ]n acel moment
c[dea pe c`mpiile Moldovei sale iubite; dep[rtarea =i condi\iile
vie\ii noi ]i exalt[ sentimentul patriotic, care nu e la el numai
o zestre familial[, ci =i o experien\[ proprie de poet, istoric
=i filolog. Spre deosebire de al\i adolescen\i precoci, Hasdeu
nu se dezv[luie un ambi\ios biciuit de emula\ie; la el deslu=im
setea de cunoa=tere, cu dispre\ul treptelor metodice, =i faci-
litatea de mi=care at`t ]n interiorul c`te unei discipline c`t =i
]n leg[turile dintre mai multe discipline. Galanteria, con=tiin\a
puterii sale de seduc\ie, sau simpla l[ud[ro=ie erotic[, emfa-
za pasional[, ba chiar =i ]ncercarea sinuciderii, neizbutit[,
]nvedereaz[ c[ t`n[rul Hasdeu era tot a=a nes[\ios de via\[
ca =i de cunoa=tere. Caracterul plenar al existen\ei sale reiese
mai bine din r`ndurile compacte ]n care-=i noteaz[ sacadat

evenimentele, f[r[ puntea de sprijin a verbelor, ca ]ntr-un
adev[rat jurnal intim; obliga\ia de a-=i scrie jurnalul ]l irit[
=i-l duce, dup[ o ie=ire exploziv[, la curmarea lui. La
optsprezece ani, iunc[rul literat =i erudit ]=i contureaz[ liniile
viitoare ale caracterului s[u independent, ale temperamentu-
lui s[u excesiv =i ale inteligen\ei sale multilaterale.
Dup[ tratatul de la Paris, ar fi renun\at la vechea cet[\enie,
trimi\`nd autorit[\ilor pa=aportul sf`=iat, cu declara\ii de
patriot moldovean, care i-ar fi atras ]n lips[ condamnarea la
exil, ]n Siberia, =i pierderea drepturilor de mo=tenire. Gestul,
executat sau nu, r[m`ne simbolul cu pana=, al noii sale vie\i.
Func\ioneaz[ pu\in[ vreme ca judec[tor la Cahul, trece apoi
Prutul =i se stabile=te la Ia=i (1857), unde e ]ntì ajutat de
Theodor Codrescu, duce lips[, p`n[ ce, d[ruindu-=i c[r\ile
Bibliotecii =coalelor din Ia=i, ob\ine titlul de custode al Bib-
liotecii Centrale =i e numit profesor de istorie la liceu. Re-
dacteaz[ succesiv, ]ntre 1858 =i 1862, c`teva mici periodice
de istorie =i literatur[, p`n[ ce nuvela romantic[ =i cinic[
Duduca Mamuca (]n a doua versiune, Micu\a) ]i atrage des-
tituirea =i un proces ]n care se ap[r[ singur, cu dezinvoltur[,
=i e achitat. Ura contra lui Maiorescu, unul din denun\[torii
povestirii, ca imoral[, dateaz[ de atunci. }n 1863, transferat
la Bucure=ti, devine membru al Comisiei documentale, iar ]n
1876 e numit director al Arhivelor Statului. Notorietatea sa
de cercet[tor istoric e a=adar stabilit[, la v`rsta de 25 ani,
]nainte de a-=i fi publicat lucr[rile originale. }n cadrul acestui
capitol, nu vom urm[ri evolu\ia carierei istorice =i filologice a
lui Hasdeu, care-=i desf[=oar[ de altfel amploarea dup[ 1867.
E destul s[ re\inem operele principale: Istoria critic[ (1857),
vast[ cercetare asupra teritoriului |[rii Rom`ne=ti, care ]l
situeaz[ ]n fruntea istoriografiei noastre, =i Cuvente den b[tr`ni
(18781881), primul nostru monument de =tiin\[ lingvistic[,
]n care ]ndr[zneala ipotezelor =i chiar fanteziile unor teorii ]=i

fac echilibru cu temeinicia metodei =i ]ntinderea informa\iei,
excep\ionale atunci =i ast[zi ]nc[ uluitoare.
Activitatea versificatorului e mai mult ne]nsemnat[ dec`t
inegal[. Hasdeu nu are temperamentul contemplativ al unui
poet; nici pasiunile ideologice nu i-au ascu\it pana satiric[,
destul de abundent[ ]n invective; chiar c`nd ]=i revizuie=te
versurile, nu e c[l[uzit de un instinct artistic; de altfel,
reflect`nd asupra condi\iilor poeziei, se arat[ cov`r=it de
supersti\ia ideii, pe care o consider[ hot[r`toare; a=a se ex-
plic[ statornica aversiune fa\[ de inova\iile artistice emines-
ciene, independent de lupta sa contra Junimii, ]ncuviin\[rile
pentru platitudinile sprintene ale lui Gheorghe din Moldova
=i admira\ia pentru versurile ]n genere corecte ale lui Helia-
de =i ale lui Alecsandri. Intuitivul cu sc[p[r[ri geniale ]n
istorie =i lingvistic[ nu are sensibilitate, a=adar, pentru intui-
\iile lirice; poate dintr-o concep\ie pragmatic[ a poeziei, pe
care o socotea ]n serviciul na\ionalit[\ii =i al educa\iei morale.
}n prefa\a la Poesie (1873) crede a-=i defini formula proprie
astfel: Genul imperios al inspira\iunii mele poetice ofer[
aspra idee sub o form[ dur[. Hasdeu ]=i cunoa=te tempera-
mentul, dar se ]n=al[ asupra coresponden\ei avantajoase din-
tre form[ =i idee, dup[ cum ]=i exagereaz[ experien\ele
sumbre, recomand`ndu-=i c[r\ulia ca o anatomie a suferin-
\elor sale echivalent[ cu violenta pictur[ a lui Caravaggio,
]n care vezi numai oase =i mu=chi ]n loc de frageda =i catife-
lata carne. Foarte lucid[ e recunoa=terea c[ unele poezii
explic[ p`n[ la un punct \`\`nile sociale, pe care se mi=c[
acest fenomen psihologic. Ce sunt oare ie=irile contra boie-
rimii, schi\ate ]nc[ din adolescen\[ =i apoi statornic repetate,
]n toate operele de imagina\ie, dec`t atitudini cu substrat
de con=tiin\[ de clas[? }n vocea lui Hasdeu nu se exprim[
]ns[ revolta plebei, ci a vechii clase boiere=ti, cu dospeli de
declasare, exaltat[ pe mitul unei ascenden\e princiare. Oda
la ciocoi (primul titlu, Oda la boieri) e o compunere corect

retoric[, a c[rei tem[, de=teptarea din letargie a ciocoiului,
crezut mort, inspirat[ de evenimente politice ast[zi date
uit[rii, nu reu=e=te s[ insulfe groaza =i ]ndemnul final de
lupt[. Nici S[r[cia, cu accent subiectiv, nu are ecouri ]n
sensibilitatea cititorului.
Hasdeu manifest[ predilec\ie pentru zugr[virea teratolo-
giei, ]n care viziunea plastic[ e cov`r=it[ de inten\ia moralistu-
lui. Sabatul lepro=ilor, din Complotul bubei, nu e, cum pretin-
dea s[ indice strofa liminar[, din prima versiune, un tablou
medieval, ci o satir[ contemporan[, care nu se sus\ine prin
figura\ie =i nici m[car prin leg[tura cu un eveniment notabil.
Iat[ ce ar fi voit s[ fie poezia lui Hasdeu:
O poezie neagr[, o poezie dur[,
O poezie de granit,
Mi=cat[ de teroare =i palpit`nd de ur[,
Ca vocea r[gu=it[ pe patul de tortur[,
C`nd o silab[ spune un chin nem[rginit.
Nota senin[, contemplativ[, e ]nl[turat[ cu voin\[:
Ar fi o ironie s[ c`nt eu flori =i stele,
}n veacul nostru pe p[m`nt,
C`nd ele sunt o larv[, grimat[ cu v[psele,
Iar adev[rul geme tempeste =i resbele,
Blestem, urgie, neguri, pucioas[ =i morm`nt!
Efectul cumulativ e contrar celui scontat, din cauza ver-
balismului care ar vrea s[ asigure pe cititor c[
...Totul ]mprejuru-i printr-o imens[ ran[
Exal[ din cangren[ un colosal miasm!
Cu toat[ prevenirea din Prefa\[ (De c`te ori mi s-a ]nt`m-
plat a fi dulciu =i molatic, m[ miram eu ]nsumi), recunoa=tem
]n versul adeseori fluid =i polimetria sprinten[ factura lui
Bolintineanu, ca amprent[ formal[ hot[r`toare. Ideolog =i
moralist, ispitit de alegorii =i simboluri (Frunzele, Muntele

=i valea, Bradul), pamfletar cultiv`nd macabrul ca =arj[ so-
cial[ (Complotul bubei) sau ca medita\ie filozofic[ (Dup[
b[t[lie), prea ]ncrez[tor ]n facult[\ile lui descriptive (Tabloul
flamand), Hasdeu nu are o personalitate liric[ bine definit[.
R[zvan-vod[ (1867, mai t`rziu R[zvan =i Vidra) are meri-
tul primei noastre ]ncerc[ri de dram[ romantic[; versul de
av`nt liric lipse=te compunerii, ca s[-i confere caracterul unei
realiz[ri des[v`r=ite.
}n schimb, piesa e solid construit[, iar personajele sunt
caracterizate ]n ac\iune; autorul manifest[ libertate deplin[
fa\[ de adev[rul istoric, compun`nd obscurului voievod o
personalitate nou[, invent`nd figuri =i evenimente, dup[
modul roman, al contrastelor =i antitezelor. Prin aceste pro-
cedee, drama nu se insereaz[ ]n realitate, neajutat[ de concur-
sul eventual al istoricului, care ar fi putut da o mai mare
aten\ie culorii locale. R[zvan este apologia noble\ii morale,
necondi\ionat[ de na=tere, satira boierimii, reluat[ cu mare
aparatur[ =i complicat[ cu sl[virea haiduciei: ... eu am voit
a depinge aristocra\ia rom`neasc[ din secolul al XVI..., scrie
Hasdeu ]n Prefa\[, iar ]n lec\ia sf`r=itului, un avertisment
]mpotriva de=ertelor ambi\ii. Impresionant[ la Vidra este
puterea de stimulare a energiilor latente din R[zvan; prin
credin\a femeii ]n zodia eroului scris[ pe frunte, Hasdeu
a dat eroinei sale un fundament etic; ea nu face parte din
familia spiritual[ a femeilor politice, care se slujesc de b[rba\i
ca de ni=te unelte; singur[ ]=i define=te rolul ]n acest fel:
Vidra-i pentru tine-n lume
Ca izvoarele de munte
Ce fac Dun[rea s[ spume
Din p`raiele m[runte.
}n acest citat, cu o licen\[ uimitoare (spume = spumege),
la cenzorul de mai t`rziu al ]ndr[znelilor formale, se cuprind
poate =i versurile cele mai plastice din piesa care n[zuie=te la

idealuri etice, prin parcurgerea treptelor perfec\iunii mo-
rale, de tipul sublimului.
De=i lucrarea e construit[ imaginativ, ca o adev[rat[ dram[
romantic[, iar nu ca o fidel[ transcriere istoric[, Hasdeu are
unele comport[ri de erudit, nerenun\`nd la note ]n text, prin
care, bun[oar[, relev[ caracterul aristocratic al cronicii
lui Miron Costin, reabiliteaz[ ]mpotriva acestuia pe +tefan
Tom=a, sprijinundu-se pe caracterizarea favorabil[ ce i-o d[
o cronic[ greceasc[, bun mai ales pentru s[raci, dar aspru
c[tre boieri, pentru c[ ace=tia erau nedrep\i c[tre s[r[cime
=i men\ion`nd c[ tot aceast[ linie de purtare \inur[ ]n poli-
tica lor interioar[ Petru Rare=, Ion cel Cumplit =i Aron Vod[;
]ntr-o alt[ not[ ar vrea s[ explice demofilia domnitorilor
prin presupusa absen\[ a a=a-numitului drept divin ]n tre-
cutul nostru =i aminte=te c[ a expus teoria =i probele ]n cur-
sul de drept constitu\ional rom`nesc \inut ]n sala Ateneului
]n septembrie-noiembrie 1856 (!?). Izvoarele sunt date chiar
]n corpul piesei, pentru sus\inerea textului.
Versurile lui Hasdeu sufer[ de oarecare s[r[cie plastic[.
Teoreticianul crede ]n eficacitatea ideii poetice, adic[ ceva
cu totul neat`rnat de metru, de rim[, de haina cea me=te=ugit[,
astfel c[ ai putea s-o pui ]n proz[ =i po\i s-o traduci ]n orice
alt[ limb[, r[m`ne tot poezie (Revista nou[, I., 3, 1888).
Mai t`rziu =i-a completat g`ndul, sus\in`nd c[ poezia con-
sist[ ]n idee =i ]n ritm =i consider`nd rima ca un acceso-
riu; nimic ]ns[ despre figura\ie! }n fond, Hasdeu teoretiza
propriile lui aptitudini: ]nclinarea c[tre ideile generale =i
u=urin\a ritmic[. Temperamentul s[u spontan =i direct se
manifest[ mai liber ]n proz[.
Duduca Mamuca (1862), nuvela scandaloas[, e scris[ cu
un surprinz[tor brio ]n povestire =i dialog, am`ndou[ la fel
de cinice =i spirituale. La aceast[ bucat[ se g`nde=te probabil
Hasdeu peste un sfert de veac, ]n m[rturia de credin\[ din

fruntea periodicului Revista nou[, prin care se dezv[luie
evolu\iile succesive, ca tot at`tea erori: Fost-am =i realist
la Zola ]ntr-o vreme, ba chiar ]nainte de Zola, vis`nd c[ ome-
nirea cea s[n[toas[ se ap[r[ de molim[, dac[, ceva ca ]n
teoria lui Pasteur, dac[-i vom altoi, ]ntr-o me=te=ugit[
quintesen\[, toate gunoaiele omenirii cele stricate. Carac-
terizarea e ]ns[ gre=it[; povestirea nu e zolist[, nici realist[,
deoarece nu st[ruie ]n descrieri am[nun\ite =i nu se sprijin[
pe teorii =tiin\ifice; zugr[virea societ[\ii ruse=ti galante e
executat[ cu verva unei po=ade; iar a doua versiune, Micu\a,
din 1864, prezint[ cercul studen\esc, de altfel cosmopolit,
]ntr-un mediu german, ca ]ntr-un travestiu oarecare, tot at`t
de plauzibil ca =i un altul. Scelerate\ea cea mai neagr[ a
povestitorului, seduc[tor lucid =i cinic ca Lovelace, e o tr[s[-
tur[ din secolul al XVIII-lea; prin unele note, ca fiziognomo-
nia, pe care Hasdeu avea s-o foloseasc[ cur`nd apoi =i ]n
studiile istorice, se v[de=te lectura lui Balzac, care se entuzias-
mase de Lavater; dar adev[rata genez[ a nuvelei e probabil
atmosfera petrecerilor studen\e=ti din Harkov, cu dest[i-
nuirile, uneori sincere, alteori fanfarone, ale tinerilor; =i mai
este proiec\ia imaginar[ a unui alter ego, c[ruia orice expe-
rien\[ erotic[ i-ar fi reu=it (ipotez[ confirmat[ ]ntruc`tva
prin notele din jurnal, ]n care Hasdeu se credea, ]ntr-adev[r,
fascinant fa\[ de femei, cu un aer de modestie, fa\[ de puterea
lui de seduc\ie). Mascarad[ libertin[, Duduca Mamuca e o
povestire spumoas[, de o cuceritoare vioiciune, din al c[rei
joc de spirit nu lipsesc nici s[ge\ile ]mpotriva ortografiei
cipariene =i junimiste. Denun\ul profesorilor protestatari e
explicabil, ]n mediul rigorist, destul de nesincer, de la Ia=i,
care avea s[ se ]ntoarc[ =i ]mpotriva lui Maiorescu, peste
c`\iva ani; la drept vorbind ]ns[, nuvela merit[ o analiz[ a
procedeelor umorului hasdeian, nic[ieri mai str[lucit, care
cunoa=te devieri =i cobor`=uri ]n Aghiu\[, revist[ umorsitic[

(1863), =i ]n multe alte manifest[ri ulterioare.
Cu mobilitatea sa spiritual[ ne]ntrecut[, de la stilul adap-
tat scenelor scabroase =i limbajului cinic, Hasdeu ]nf[ptuie=te
un adev[rat salt moratl, prin stilul artificial, cu n[zuin\e
sublime, ]n monografia despre Ion-vod[ cel Cumplit (1865).
Am denumit acest stil artificial, prin raportare la stilul
firesc din Duduca Mamuca; el r[m`ne ]ns[ natural, prin
raportare la autorul care, schimb`ndu-=i punctul de perspec-
tiv[ =i scopurile, ]=i propune s[ ]nvie o figur[ pu\in cunoscu-
t[ din trecutul Moldovei =i s[-i imprime o fizionomie de viteaz,
de strateg =i de iubitor al mul\imilor. Ce mijloc mai nimerit
pentru asemenea restaura\ie istoric[ dec`t entuziasmul, ex-
presie a pasiunii, adic[ a unei alte laturi temperamentale de
care dispunea multiplul Hasdeu?
Prefa\a nu ]=i ascunde inten\ia, de a urma exemplul lui
B[lcescu, din Istoria rom`nilor sub Mihai-vod[ Viteazul, de
cur`nd dat[ la iveal[ de Odobescu ]n Revista rom`n[: numai
c[ noul monografist recomand[ pe maestrul s[u ca adev[rat
istoric, adev[rat uvrier =i artist, omi\`nd pasiunea pentru
model care l-a ]nsufle\it pe maestru =i-l st[p`ne=te =i pe d`nsul
element esen\ial ]n na=terea =i sus\inerea proiectului. Abia
]n paragraful ultim din Prefa\[, dup[ ce autorul ]=i explic[
metoda pictural[ (Trei scalpeluri de art[: critic[, perspec-
tiv[ =i colorit), recunoa=te pentru sine =i substratul patetic
al operei ... inima sim\ea ]n ad`ncul s[u ceea ce scria con-
deiul; iar c`nd inima simte, condeiul devine scurt, laconic,
iute ca b[t[ile pulsului.... Oper[ de aprins[ dragoste pentru
eroul s[u, Ion-vod[ cel Cumplit e scris[, a=adar, cu stilul
pasiunii. Numai c[ generalizarea lui Hasdeu, asupra scrisu-
lui pasionat, e discutabil[. La B[lcescu altul e modul de expre-
sie al fervorii: interior, profund, st[p`nit; Hasdeu, ]n dragos-
tea sa pentru prototipul ideal al domnitorului, c[ruia nu-i
descoper[ nici o gre=eal[ =i nici un viciu de structur[, e exte-

rior, risipit, exploziv. Caracterul propagandistic =i apologetic
al lucr[rii e mai evident la Hasdeu dec`t la B[lcescu, cu toat[
superioritatea sa ]n erudi\ie =i metod[. Prin temperament,
]ntr-un fel cu totul paradoxal, istoricul mai preg[tit ofer[
totu=i spectacolul ]ndoitului exces, ]n supraestimarea meri-
telor eroului s[u, precum =i ]n sacadarea retoric[ a scrisului.
Ion-vod[ cel Cumplit nu e opera unui pictor, cum credea Has-
deu, ci a unui orator, doritor s[-=i c`=tige publicul prin fo-
curi de artificii. Genul scrierii e patetic, p`n[ la melodram[,
cu simplificarea datelor esen\iale, spre a-l ar[ta pe voievod
nu victima firii sale =i a ]mprejur[rilor, v[zute ]n complexul
lor, ci a tr[d[rii negre, din partea unui amic devotat =i
nedesp[r\it, boierul moldovean Ieremia Golia, emigrat ]nc[
sub L[pu=neanu, ba chiar cel mai intim al s[u amic,... cu
carele ]l v[zusem m`nc`nd ]mpreun[ pìnea str[in[t[\ii. Ca
]n genul caduc mai sus numit, domnitorul ]ntrune=te un sum-
mum de virtu\i =i genialitatea complet[, manifestat[ at`t ]n
reformele interne, c`t =i ]n arta r[zboiului, ]n care ar fi ]ntre-
cut pe to\i contemporanii, cu deosebire prin intui\ia rolului
hot[r`tor al artileriei. Hasdeu are o adev[rat[ latrie fa\[ de
subiect, iar nu libertatea de spirit, prin care se garanteaz[
critica obiectiv[, ]n interiorul unei discipline =tiin\ifice.
Exaltarea admirativ[ sau indignarea, sentimente d[un[-
toare istoricului, ]i inspir[ tipare stilistice, ridicole prin solem-
nitatea tonului:
Ion-vod[, privind din tab[ra de l`ng[ Bender, aplauda pe
copiii geniului s[u (]n spe\[, c[pitanul cazac Szwierczewski).
Ei bine! pentru treizeci pungi cu aur, al doiela Iuda,
p`rc[labul Ieremia Golia v`ndu o suvenire, un amic, o pa-
trie, o religiune!! (Cele dou[ semne de exclama\ie sunt ale
autorului, fire=te).
Dar ]ns[=i fatalitatea dete ast[ dat[ peste un Prometeu

gata a provoca la lupt[ toate fulgerele Olimpului!
Le punem aci numele pentru a r[m`ne ]n vecii vecilor
stigmatizate ]n memoria str[nepo\ilor.
Dar nu fu, nu este, nu poate fi nici o penalitate destul de
crud[ pentru a corespunde cu fapta unui v`nz[tor de patrie!
A ]mpinge milioane de fra\i pentru secoli ]n abisul scla-
viei este un atentat nu contra unui om, nici chiar contra unei
singure na\iuni, ci contra a zece, a dou[zeci de popoare, ce se
nasc unul dup[ altul =i se numesc genera\iuni!...
Cain fusese sf`nt al[turea cu p`rc[labul Golia!
Nenum[rate sunt exager[rile retorice din at`t de bine docu-
mentata monografie.
Materialul lexical e foarte bogat, cuprinz`nd un mare
num[r de neologisme, intrate mai apoi ]n uz, latinisme ale
momentului lingvistic (fam[, famos, duplu, prov[zut, tact,
resbel, a recepe etc.), barbarisme de tip galic (situri, ca=et,
desola\iune, a voltija, spectatrice, a reva) =i chiar inova\iile
verbale de acela=i calapod (vitalitate pentru faun[). Cu toat[
]mpestri\area limbii, cartea s-a citit cu pl[cere timp de c`teva
decenii =i poate interesa =i ast[zi pe cercet[torii de curiozit[\i,
prin barocul romantic al facturii. Monografia nu se sfie=te
s[-=i ]nsu=easc[ stilul liric, cu laitmotivuri ]n interiorul
aceluia=i paragraf =i chiar cu intercal[ri de texte din al\i
autori, ca unele versuri eroice populare sau de Alecsandri.
Devotat amintirii voievodale, autorul ilustreaz[ cartea cu
gravuri, planuri de b[t[lii =i h[r\i ]n care-=i dezv[luie varia-
te talente de desenator =i topograf, culmin`nd cu falsul por-
tret al domnitorului, dat ca reproducere dup[ pictura unui
autor necunoscut.
Hasdeu nu e un artist: izbutirile sau neizbutirile stilis-
tice sunt efecte ale hazardului, ca la o natur[ spontan[ =i
vivace, cu sc[p[r[ri numeroase, dar a c[rui lips[ de gust
sau autocontrol se resimte. Dup[ cum poetul nu se ]ngrije=te

de figura\ia plastic[, a c[rei ]nsemn[tate ]i scap[, tot a=a =i
prozatorul nu caut[ cuv`ntul expresiv, dar ]l g[se=te adesea.
Hasdeu e un inspirat, adic[ un temperament n[valnic, care
scrie ]n fuga condeiului, ca sub ]ndemnul unei puteri str[ine,
care i-ar dicta cuvintele; asemenea naturi nu sunt ]ntotdeau-
na =i bine inspirate. De aceea, ]n sectorul istoriei patetice din
Ion-vod[ cel Cumplit, ]nt`lnim o ne]nchipuit[ tensiune ]n en-
tuziasm =i ]n traducerea ei formal[ care este hiperbola. Has-
deu sus\ine f[r[ ]ntrerupere aceea=i not[ ]nalt[, ]n sublim,
f[r[ s[-=i dea un moment seama de striden\ele la care i se
expune glasul; foarte lucid la ridicolul celorlal\i, umoristul
nu-=i exercit[ niciodat[ controlul asupr[-=i. Observa\ia e va-
labil[ =i cu privire la literatura lui satiric[ de june\e integral
caduc[. }n exerci\iul polemic, de asemenea, Hasdeu e nep[s[tor
cu privire la calitatea instrumentelor sale. Aci panoplia e
foarte bogat[ =i armele cele mai des folosite sunt cele u=oare.
Ca =i junimi=tii, cu care are multe note comune, de=i li se
opune ca adversar aproape statornic, e un zeflemist; deosebi-
rea st[ ]n aceea c[ membrii Junimii cultiv[ zemflemeaua
dintr-un scepticism ra\ionalist, pe c`nd Hasdeu e un fanatic
al convingerilor, prev[zut cu un spirit spontan, s[lt[re\, de
l[cust[, care sare de la una la alta, sau ca purecele, care
ciupe=te ]n toate p[r\ile. Inteligen\a sa este digresiv[ =i spi-
ritul s[u ]n\ep[tor f[r[ prea mare r[utate.
Evolu\ia sa c[tre spiritism ni se pare fireasc[, dup[ ce i-am
surprins nota temperamental[, de posedat al pasiunilor, al
c[ror copist se f[cea. }=i pierduse ]n Iulia o copil[ dotat[,
care compunea ]n limba francez[ (fusese crescut[ la Paris)
versuri corecte, caligrafice, cu o mare abunden\[. Lovitura a
fost teribil[. Suferin\a tat[lui se agrava prin iluzia dispari\iei
unui geniu. Sub cople=irea durerii, ]ntr-una din frecventele
st[ri de prostra\ie, c`nd sta la mas[, absorbit de amintirea
Iuliei, sim\i o pulsa\ie precipitat[ a venei temporale st`ngi,

]ntocmai ca =i c`nd ar fi fost b[gat ]ntr-]nsa un aparat telegra-
fic, =i m`na sa scrise ma=inal cuvintele dictate cu aceea=i
precipitare: Je suis heureuse; je taime; nous nous rever-
rons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu. Aceasta e geneza
spiritismului s[u =i a filozofiei sale spiritualiste din Sic cogi-
to, prin care o constitu\ie cerebral[ p`n[ atunci nededat[ ideilor
generale a c[utat s[ ]mpace, printr-o construc\ie arbitrar[,
=tiin\a cu religia. }n cursul =edin\elor de spiritism mistifi-
care pioas[, pus[ la cale de prietenii s[i, doritori s[-l con-
soleze, mesajele Iuliei nu erau dec`t efluvii rezutlate din
a=tept[rile sale, adic[ ale unui subcon=tient st[p`nit de o
prezen\[ permanent[. Omul deprins s[ se joace cu mai multe
discipline =tiin\ifice, ca un prestidigitator, c[ruia literatura
]i era a=adar cu at`t mai u=oar[, era acum jocul unei mari
pasiuni, revelat[ postum, =i a piet[\ii unui grup de prieteni,
improviza\i spiriti=ti. El ]=i atinsese apogeul carierei =tiin-
\ifice, precum =i echilibrul de scriitor, ]ntr-o proz[ larg[,
periodic[, digresiv[, dar logic condus[, cu un ton firesc, apro-
piat, bonom. Consulta\iile filologice din ajun, ca aceea intitu-
lat[ Buccea =i C[p[\`n[ (Revista nou[, 1888, nr.2), erau
largi excursuri prin numeroase limbi =i dialecte indoeuro-
pene, cu o dialectic[ sf[toas[, pe ]n\elesul tuturora, dar nu
vulgarizatoare, deoarece ]=i v[dea o impun[toare originali-
tate. Criza spiritist[ puse cap[t cercet[rilor =tiin\ifice ale
savantului, la v`rsta de 50 de ani; el ]=i mai supravie\ui
aproape 20 de ani, cu numeroase zv`cniri de vitalitate in-
telectual[, cu agerimi de condei, ca ]n perioada cea bun[.
Astfel, ca o mostr[ de viziune caricatural[, vom da un
fragment din Sic cogito, ]n care, dup[ ce denun\[ ]n pozi-
tivism fenomenul patologic al vederii ]njum[t[\ite, defi-
ne=te diferen\ial manifest[rile intelectuale ale lui Littre =i
Renan: ... cel dintì hemiopist foarte metodic, descriind
m[iestre=te toate c`te-i da m`na s[ le vaz[ =i pe care se sile=te

a le vedea l[murit; cel[lalt hemiopist frazeolog, d`ndu-se
pe ghea\[ cu o u=urin\[ plin[ de haz, dar f[r[ a o sparge
vreodat[ ca s[ ajung[ la apa cea vie, de fric[ a nu c[dea, =i
mai ales de grija de a nu peirde dezinvoltura mi=c[rilor. Un
alunec[tor ca Renan, c`nd cu capul ]nainte =i cu un picior ]n
v[zduh, c`nd cu cel[lalt picior ]n v[zduh =i cu capul azv`rlit
pe spate, c`nd ml[diindu-se la dreapta, c`nd leg[n`ndu-se la
st`nga, c`nd ]nv`rtindu-se roat[, pururea nurliu, pururea
cu z`mbet pe buze, e ceva de minune... (Revista nou[, 1891).
}n marginea acestei interesante schi\e a scepticismului rena-
nian, nu e de observat dec`t nep[sarea scriitorului, de a o
preceda cu o tot at`t de vie reprezentare a minu\iozit[\ii
mioape, cu care era prev[zut Littre. Scriitorul spontan nu s-a
g`ndit ]ns[ la efecte de simetrie.
I. CODRU DR{GU+ANU
I. Codru Dr[gu=anu e cel mai ]nsemnat c[l[tor din secolul

trecut. E destul ca s[ transcriem titlul lucr[rii lui funda-
mentale, spre a ne da seama de ce a r[mas necitit[ =i uitat[
p`n[ ]n 1910, c`nd N. Iorga a retip[rit-o, pref[c`nd-o ]n
stilul literar de ast[zi: Peregrinulu transelvanu sau Epis-
tole scrise den tiere straine unui amicu ]n patria, de la anulu
1835 pana inchisive 1848, Tomulu I, Sabiiu, Tiparitu s` in
provedietura la S.Flitsch, 1865 (f[r[ nume de autor!). Au-
torul, discipol al lui Laurian, tip[rise, ca profesor ]n =coala
elementar[ din Ploie=ti, Rudimentele gramaticei rom`ne,
o monografie conform[ principiilor din Tentamen criticum,
sub semn[tura Ioane Germaniu Codru (1848) =i partici-
pase la mi=c[rile din 1848, ]mplinind ]ns[rcinarea de comisar
de propagand[ pentru jude\ul Prahova, fapt pentru care a

fost destituit =i internat ]ntr-un lag[r \arist. }ntors ]n Tran-
silvania, cur`nd apoi, ]ndepline=te felurite slujbe elective sau
administrative, ca aceea de adjunct pretorial =i, mai mult[
vreme, de vicec[pitan de F[g[ra=, unde ]nfiin\eaz[, cu aju-
toare =i din \ar[, o =coal[ primar[ capital[, sprijinit fiind
de mitropolitul Andrei +aguna ]n activitatea sa cultural[;
]ntr-un r`nd, ]nainte de stabilirea monarhiei dualiste, este
ales deputat de Ha\eg, ]n dieta federal[; mai t`rziu, se de-
clar[ partizanul politicii pasive; ]n ultimii ani de via\[, acti-
veaz[ ca vicepre=edinte al Astrei =i pre=edinte al sedriei
orfanale din F[g[ra=. Moare la 26 octombrie 1884, ]nainte
de a fi ]mplinit 67 ani, nel[s`nd amintirea acelei opere litera-
re, capitale, pe care i-o va deshuma posteritatea; ]nsurat cu
Elena Popa George din Bra=ov, a l[sat un fiu, Emil, medic la
Sinaia, =i o fiic[, m[ritat[ cu dr. Ion Turcu, avocat ]n F[g[ra=.
Omul public ardelean, cu manifest[ri culturale =i pedago-
gice, ]n unele ]mprejur[ri solemne, nu era ]ns[ prea intere-
sant; adev[ratul I. Codru Dr[gu=anu trebuie c[utat ]n cartea
lui, care dezv[luie un temperament de o agerime =i de o mo-
bilitate intelectual[ dintre cele mai rare. Fiu de \[rani
dr[gu=eni, cu modeste diplome nobiliare (tat[l s[u se chema
Adam Gherman Pl[e=u Codrea), slujind din tat[ ]n fiu ]n
legiunea gr[nicereasc[ de la Orlat (Sibiu), dar m`ndri de
boieronatele lor de cinci pruni, I. G. Codrea fuge de la
cancelaria companiei, ]=i asociaz[ doi tovar[=i de drum, ob\ine
cu greu iertarea p[rin\ilor, se alege ]ns[ cu un semi-blestem
al mamei =i trece mun\ii, ca s[ ]ncerce rotundul lumii (]n
iunie 1835). Starostele ardelenilor, din C`mpulungul Musce-
lului, un spi\er, ]l ]ndrumeaz[ c[tre C[l[ra=i; neapt pentru
muncile c`mpului, intr[ ca \`rcovnic, la C[l[ra=i, pe l`ng[
protopop, apoi practicant ]n cancelaria administrativ[; de
aci trece la T`rgovi=te, unde ]nva\[ singur limba francez[,

din c[r\ile unui boier, c[ruia se ]ncearc[ a-i fi profesor de
limba german[; acela=i boier ]l duce la Bucure=ti, unde schimb[
probabil mul\i st[p`ni, frecventeaz[ c`teva luni Sf`ntul Sava,
]n clasa a treia de umanit[\i, p`n[ ce, ata=at unui patron din
protipendad[, face parte din suita domnitorului Alexandru
Ghica, care, incognito, sub numele de colonelul Sanders, pleac[
s[-=i caute de s[n[tate ]n Austria =i Italia austriac[. La Vie-
na, ]l vede pe Metternich, care-l viziteaz[ pe domnul sufe-
rind. La Milano, din cauza portului =i a unei ple=e, e luat
drept capelanul M[riei Sale. Vede Roma, admir[ memorabi-
lit[\ile ei =i se suie ]n interiorul Columnei Traiane, cu o au-
tentic[ emo\ie de ardelean =i de latinist, ]n pelerinaj. Re]ntors
]n \ar[ =i sub un alt patron, poate alt principe ghiculesc,
pleac[ din nou ]n str[in[tate; prin Austria =i Germania, ajunge
la Paris, vede Londra =i se stabile=te pentru doi ani la Paris,
unde se aclimatizeaz[ de minune, entuziasm`ndu-se de popor,
de limba =i institu\iile franceze ale prosperei monarhii libe-
rale a lui Ludovic-Filip. Desp[r\it =i de puternicul patron
princiar, tr[ie=te din expediente, func\ioneaz[ c`t[va vreme
ca impiegat la o bibliotec[ de ]mprumut, ba chiar =i zece zile
ca ]nv[\[tor la o fabric[, ]n Puteaux, c`nd porne=te pe mare,
spre Neapole. La Civitta-Vecchia, pe atunci domeniu papal,
prime=te, m[car c[ schismatic, binecuv`ntarea lui Grigore
al XVI-lea. De la Neapole ]nso\e=te, ]n calitate de curier, o
familie ruseasc[, la Petersburg; aci ]=i propune serviciile, ca
literat poliglot, unui principe Bariatinsky, care-l angajeaz[
ca secretar, pentru o c[l[torie ]n Apus. Revede Parisul =i
Londra, se stabile=te din nou la Paris, de unde se preg[te=te
pentru o alt[ c[l[torie ]n Italia, dar cartea sa, inclusiv trei
epistole publicate mai t`rziu, se ]ntrerupe ]n septembrie 1844,
=i tomul urm[tor, care avea s[ con\in[ sf`r=itul peregrin[rilor
pana inchisive 1848, nu mai apare.
Ca =i Dinicu Golescu, dar ]ntr-o m[sur[ inferioar[, I. Codru

Dr[gu=anu vede str[in[tatea ]n raport cu st[rile de la noi =i
exprim[ dorin\a unui progres, dup[ tipul apusean. El nu are
]ns[ structura de apostol a boierului muscelean =i nici chiar
aceea a vicec[pitanului, ctitor de =coli. E, ]ntr-adev[r, ]n I.
Codru Dr[gu=anu, o curioas[ sciziune a personalit[\ii. Scri-
sorile lui sunt ]ntì publicate ]n foi=oara ziarului Concor-
dia din Budapesta, din martie 1863 p`n[ ]n ianuarie 1864.
Din primul lor titlu: C`teva epistole ale unui peregrin tran-
silvan, rev[zute =i ajustate dup[ 25 de ani, re\inem m[rturia
unei redact[ri noi, dup[ ciornele sau originalele unor scrisori
din timpul c[l[toriei. Am dezvoltat aiurea temeiurile pentru
care consider lucrarea, spre deosebire de N. Iorga =i de Em.
Bucu\a, o compunere ]n form[ epistolar[ =i pentru care ]nchei
cu inexisten\a vreunei coresponden\e din epoca peregrin[rilor.
Oricum ar fi, cartea, adaptat[ ortografiei oficiale a Astrei =i,
lexical, latinist[ =i italienizant[, nu poate fi privit[, crono-
logic, dec`t ca un monument filologic cu data apari\iei, iar
nu a primelor pretinse materiale, care ar fi fost prelucrate.
}n acel moment, al apari\iei c[r\ii, I. Codru Dr[gu=anu avea
o personalitate cultural[ =i politic[ bine conturat[ =i un vii-
tor deschis, viitor care se ar[ta favorabil, ]nainte de monar-
hia dualist[. }n asemenea ]mprejur[ri el public[ o carte de
amintiri. De ce n-o semneaz[? Din modestie? E adev[rat c[
nu reu=ise, p`n[ atunci, prin rarele sale produceri literare,
s[ se fac[ cunoscut; sconta oare un succes real, care avea s[-l
fac[ notoriu =i ]n c`mpul literelor? Anonimatul se explic[
poate ]ns[ mai ales prin dorin\a de a nu fi judecat[ fizionomia
omului public, dup[ ]nf[\i=area sincer[, a memorialistului,
care-=i dezv[luia o extraordinar[ odisee, insuficient peda-
gogic[. Prin alte cuvinte, autorul lucid avea perfecta con=tiin-
\[ a dublei personalit[\i: de o parte, un lupt[tor cultural =i
politic, misionar al rom`nimii transilvane; iar de alta, un

scriitor autobiografic, care-=i dezv[luie aventurile adolescen\ei
=i ale ]ntìei tinere\i cu o complezen\[ ce ar fi putut trece
drept culpabil[, ]n ochii unor severi judec[tori. }ntr-adev[r,
peste c`teva luni, g[se=te cu cale s[ semneze Sfaturile unui
p[rinte bun c[tre fiul s[u, traducere ]n versuri din limba
francez[ (Familia, Budapesta, 25 oct. 1865), pentru c[ e o
bucat[ literar[ cu tendin\e morale; =i chiar ]n cartea lui,
prezentat[ anonim, ]=i luase precau\ia, prin semn[tura al-
tuia, care era editorul (Provedietoriulu = prev[z[torul), s[ aver-
tizeze c[ prin acesta edi\iune nu micu servetiu facem lete-
raturei romane, de ora ce tienta estoru epistole e de a escita
la junime spiretulu de observatiune, a-i da direc\iune morale
=] religiosa, a contribui la consoledarea caracteriului, s] a im-
partas] varie cunoscintie desfatandu pre lectoriu totu-de-odat[.
Tactica era deci clar[; dac[ epistolele pl[ceau =i nu s-ar fi ivit
prea aspre incrimin[ri ale morali=tilor, autorul ]=i dezv[luia
numele; ]n caz contrar, pruden\a era mai indicat[.
Oricum ar fi, acest ardelean ager, dup[ trei ani de =edere
]n |ara Rom`neasc[ (1835-8), s-a schimbat surprinz[tor: are
tr[s[tura esen\ial[ de caracter a munteanului dezghe\at, dis-
pus de acum ]nainte s[ fac[ fa\[ oriunde oric[rei situa\ii =i
s[ se bucure de toate varia\iile unei existen\e furtunoase, cu
pre\ul oric[ror priva\ii =i numai ]n schimbul spectacolului
omenesc c`t mai neprev[zut.
E ]ntr-]nsul oarecare stof[ de aventurier. Chiar dac[ res-
pectul de sine al omului ajuns ]l ]mpiedic[ s[ =i-o arboreze,
ea se str[vede nu at`t din ce dezv[luie autorul, ci mai cu
seam[ din ceea ce ascunde. Nu st[rui prea mult asupra vagei
lui st[ri civile, asupra ocupa\iilor nel[murite din str[in[tate,
asupra expedientelor m[rturisite, care las[ joc liber ]nchipuirii
cu privire la celelalte, asupra u=urin\ei cu care ]=i speculeaz[
na\ionalit[\i =i aptitudini felurite. Din Peregrinul transilvan

se schi\eaz[ o siluet[ de artist al expedientului, care nu mai
ridic[ ast[zi ]mpotriviri morale ]n cititor. Cuceritorul sim-
patiei noastre (dar nu =i a lectorilor din 18651909!) a ten-
tat marea aventur[ a necunoscutului, cu o sete modern[ de
experien\e, care-l arat[ sub lumina unui precursor. Tonul
firesc al tinere\ii, volubile =i comunicative, se p[streaz[ cu
toat[ pruden\a deliberat[ a c[rturarului matur.
I. Codru Dr[gu=anu a fost, mai presus de nefericita influen-
\[ latinist[, un scriitor cu ]ndoit instinct lingvistic: al limbii
populare (]ndeosebi al dialogului), pe care o cunoa=te ca nici
un ardelean din vremea lui, =i al limbii culte de mai t`rziu.
Prin acest din urm[ sim\ el e un precursor =i un revolu\ionar,
care a contribuit mai v`rtos la relatinizarea necesar[ a lim-
bii, dec`t la barbarizarea ei, efectuat[ de me=terii s[i. Dar el
e un mare scriitor prin alte ]nsu=iri, mai de pre\: anume prin
sensibilitatea sa extrem de receptiv[ fa\[ de felurimea cli-
matelor spirituale str[b[tute =i prin tonul natural al impresii-
lor lui. Este primul nostru c[l[tor cu voca\ie de european,
de=i nu uit[ c[ e rom`n =i c[ trebuie s[ aib[ ]n vedere ridicarea
neamului s[u. Pedagogul na\ional care l-a cucerit pe N. Ior-
ga e un om ]nc`nt[tor: spontan, comunicativ, ironic, cu o
bogat[ gam[ de umor, ]nsetat de experien\e noi, m`nat de
dorul de duc[, deschis senza\iilor naturii ca =i impresiilor de
civiliza\ie, entuziast al romanit[\ii noastre, adorator al Fran\ei
lui Ludovic-Filip =i p`n[ la urm[ iar[=i un fermec[tor cores-
pondent, ne]ntrecut ]n stilul natural, p`n[ la impunerea ilu-
ziei c[ =i-a tip[rit ]ntr-adev[r scrisorile dintre 1835 =i 1844,
iar nu o lucrare de maturitate, ]ndelung reflectat[ =i revi-
zuit[. Acest me=ter al stilului firesc variaz[ ]n ton, ating`nd
uneori sublimul, alteori pateticul. Prin darul suprem al
naturale\ii =i al variet[\ii tonului este scriitor, chiar dac[
lexicul s[u e congestionat de latinisme =i de italienisme, as-

t[zi neacceptabile. Ar fi fost desigur de dorit un I. Codru
Dr[gu=anu format ]n afara sferei de influen\[ a curentelor
lingvistice aberative; n-ar fi fost ]ns[ posibil un alt I. Codru
Dr[gu=anu, scriitor corect =i f[r[ personalitate. Cheia
farmecului s[u e ]ntr-adev[r personalitatea. Ea r[scump[r[
erorile ambian\ei culturale, prin cea mai bogat[ alc[tuire
omeneasc[ ce a dat-o literaturii noastre Transilvania din
veacul trecut.
Din celelalte scrieri ale lui, nuvela cu subiect italienesc =i
de factur[ romantic[, Banditul f[r[ voie, ap[rut[ f[r[
men\iunea datei, la Graz, ]n editura rom`neasc[ a lui Paul
Giesler =i semnat[ Ion Codru, e neglijabil[; mai interesant[ e
conferin\a cu titlul O umoresc[ veridic[, rostit[ la Casina
rom`n[ din F[g[ra=, la 6 februarie 1870, ]n care latinistul
face cu mult spirit monografia satului s[u natal, istoria =i
genealogia boieronatelor modeste ale dr[gu=enilor.
Repus ]n circula\ie ]n 1910, Peregrinul transilvan a fost
pref[cut ]n stilul literar de azi, de N. Iorga (sub semn[tura
responsabil[ a unui me=ter tipograf din V[lenii-de-Munte),
adic[ expurgat[, nesistematic, de latinisme, dar =i de unele
neologisme admisibile chiar atunci, ast[zi curente. Ortogra-
fia Astrei, consecvent latinist[, e mai rebarbativ[ dec`t lexi-
cul lui I. Codru Dr[gu=anu, din care cuvintele caduce sunt
relativ pu\in frecvente; cartea mai sufer[ de gre=eli de tipar
=i de confuzii prepozi\ionale, greu de atribuit unui scriitor
ca I. Codru Dr[gu=anu. }n edi\ia noastr[ critic[, am restabilit
pe c`t cu putin\[ textul originar, ]nlocuind numai barbaris-
mele latinisto-italienizante, retu=`nd prepozi\iile nesigure =i
alte curiozit[\i ale tiparului, dac[ nu direct imputabile au-
torului; cartea ]=i reg[se=te unele arhaisme estetice, precum
=i particularit[\ile onomastice de popoare, ]n modul ardele-
nesc, cu oarecare savoare vetust[.
Dac[ s-ar putea face un pas mai departe c[tre autentica

fizionomie a textului, c`=tigul ar fi foarte ]nsemnat. }n defini-
tiv, cu Peregrinul transilvan ]nt`lnim ]ntìa oar[ ]n literatu-
ra noastr[ un text capital, care are ]ns[ nevoie de oarecare
]ngrijire, neput`ndu-se ]nf[\i=a cu ortografia ]ngrozitoare a
Astrei, nici cu ceva din lexicul de tip Laurian =i Massim,
anticipativ. Foarte u=or retu=at[, cartea recomand[ un ob-
servator de tip european, care nu e ]ns[ un dezr[d[cinat, nici
un cosmopolit, o inteligen\[ sc`nteietoare =i un ton natural,
ne]ntrecut, calit[\i spirituale =i scriitorice=ti menite s[ asi-
gure autorului clasicitatea.
Din volumul
VARIET{|I CRITICE
(1966)
ALECSANDRI +I EMINESCU
Este un vechi, un ]nd[tinat obicei, ]ntre oamenii de cul-

tur[ =i de gust, s[ nu emit[ vreo judecat[ asupra valorii lui
Vasile Alecsandri f[r[ a-l pune ]n neap[rat[ cump[n[ cu
Eminescu =i a-l strivi ]n acest fel. Cele mai adeseori, opera\ia
axiologic[ se lichideaz[ scurt, ca un lucru de la sine ]n\eles,
axiomatic: Alecsandri? Ce-are a face? Nici nu se compar[
cu Eminescu! Profund nedreapt[, aceast[ sentin\[ con\ine
un singur s`mbure de adev[r, dar acela, r[mas neb[nuit de
emitentul ei. }ntr-adev[r, o compara\ie nu este posibil[ ]ntre
dou[ valori de alt[ esen\[, ca s[ nu spun, ca ]n logica for-
mal[, ]ntre obiecte de alt fel. Eminescu poate fi comparat cu
un poet din genera\ia lui, de pild[ cu Macedonski, care de
altfel l-a detestat, f[r[ a-l fi citit, r[spunz`nd cu o injusti\ie,
agravat[ de inelegan\[ moral[, la dispre\ul, nici acesta
]ndrept[\it, al rivalului s[u. Via\a literar[ de pretutindeni =i
din toate timpurile abund[ ]n exemple de ne]n\elegeri (malen-
tendus-uri) fundamentale ]ntre cei mai ale=i dintre ale=i. O
paralel[ ]ntre ace=ti doi poe\i este posibil[ nu numai prin
aliniere cronologic[, dar =i prin similitudini problematice.
Am`ndoi urm[reau chimera, adic[ ideea poeziei pure, a ab-
solutului, prin limbajul poetic. Am`ndoi se sim\eau ]nstr[ina\i
]n momentul lor istoric, fire=te, de pe pozi\ii diferite, dar mai
ales din perspectiva romantic[ a ideii de geniu, care premerge
istorice=te no\iunii de poet blestemat. Am`ndoi nutreau ]n
tain[ un ideal social, dar de=i activitatea publicistic[ i-a ]ncadrat
]n campanii politice active, acest ideal, colorat individual,

r[m`nea utopic. Emirul lui Macedonski este frate bun cu
Luceaf[rul lui Eminescu, ambii, ]n timpul vie\ii, sublimi
sacrifica\i =i mari nedrept[\i\i, expu=i deriziunii =i hulei. Am`n-
doi au dus o via\[ de boem[, din multe, mari =i m[runte pri-
cini, fiind ne]ncadrabili ]n societatea timpului lor, ]ntre o boie-
rime cu ifose =i jignitoare condescenden\[, o liot[ de afaceri=ti
f[r[ preocup[ri spirituale, o opinie literar[ dezorientat[, ca
s[ nu spun neexistent[, =i numai c[tre sf`r=it, cu sus\inerea
moral[ a unui tineret entuziast, dar neoperant ]n cump[na
destinului lor material. Dar =i Macedonski, cu toat[ moderni-
tatea lui, pus ]n balan\[ cu Eminescu, nu-=i g[se=te echilibru,
la o egalitate de nivel, pentru c[, p`n[ ast[zi, cu tot procesul
progresiv al limbajului liric, cu toat[ evolu\ia nota\iei poe-
tice, cu toat[ muta\ia gustului artistic, Eminescu r[m`ne la
o altitudine neatins[ de nici unul dintre urma=ii s[i. Eminescu
plafoneaz[ lirismul nostru de opt decenii ]ncoace. De aceea,
c`nd ne juc[m de-a compara\ia cu scriitori ]ntre ei necontem-
porani, s[ re\inem c[ opera\ia ]n sine este fals[ =i injust[,
a=adar stearp[, c`nd este vorba, de altfel, mai larg privind, de
Eminescu ]n poezie, de Caragiale ]n teatru (=i mai ]n genere ]n
schi\a dialogat[) =i de Creang[ ]n povestire. Cei trei mari cla-
sici rom`ni stau al[turi, cu titlu egal, pentru c[ fiecare, ierte-
mi-se repetatul barbarism, a plafonat genul s[u.
Se nu-i cerem acela=i titlu lui Alecsandri. Ar fi un act de
tot at`t de revolt[toare ingratitudine, ca =i de injusti\ie.
Gra\ie lui Vasile Alecsandri, mai ales, s-au consituit, ]ntre
1840 =i 1870, limba noastr[ literar[ =i literatura noastr[
modern[. El este cel mai de seam[ artizan, at`t al poeziei,
c`t =i al prozei noastre ]ntr-o vreme c`nd am`ndou[ ezitau
]ntre sisteme lingvistice aventuroase sau calcuri str[ine. Un
bun sim\ fundamental l-a c[l[uzit mai sigur dec`t geniali-
tatea neguroas[ (care face din Eliade =i Mure=anu obiectele
admira\iei nelimitate a lui Eminescu, chair dac[ el recunoa=te

]n Alecsandri pe poetul suveran). Acest bun sim\ era dublat
de o imens[ capacitate de ac\iune. }nsum`ndu-=i, ]nc[ din
prima tinere\e, un rol politic, de poet cet[\ean =i patriot,
Alecsandri este unul din factorii hot[r`tori ]n n[ruirea
]nt`rziatului nostru feudalism de tip oriental =i ]n r[sp`ndirea,
pe aripile versului, a idealurilor sociale progresiste. Nimeni
ca d`nsul n-a g[sit formula sintezei ]ntre tradi\ia popular[ =i
prop[=irea vie\ii noastre publice =i culturale, ]n toate direc\iile.
Sub aparen\a unui non=alant epicureu integral, Alecsandri
ascundea multiple virtualit[\i de propagandist al ideilor =i
sentimentelor generoase ale veacului. }n structura sa de acti-
vist nu trebuie s[ subestim[m acel gr[unte de juisor, ]nn[scut
fiului de same=, ridicat la v`rsta de 14 ani ]n cinuri boiere=ti
=i aruncat peste un an ]n v`ltoarea Parisului. Cum am putea
]ns[ exagera latura voluptuarie a spiritului =i comport[rilor
lui, c`nd ]i dator[m acel minunat rod al v`rstei c[runte, care
se cheam[ F`nt`na Blanduzei? Numai un suflet congener a
putut s[ ]ntrupeze, cu at`t farmec, personalitatea prototipu-
lui s[u secret =i s[ rezolve, cu at`ta tact, problema crizei
climaterice masculine. Alecsandri n-a mai solu\ionat la fel de
norocos cazul luxuriosului Ovidiu, aruncat, cum credea el, la
cap[tul lumii, spre confiniile ghe\urilor =i ale barbariei, dra-
ma lui real[, de om de lume, neapt s[ sufere =i s[ se interio-
rizeze, de extravertit, cum ar spune psihiatrii, redus la
tov[r[=ia nedorit[ a aprigilor ge\i =i sarma\i. A fi ]nf[\i=at
]n Ovidiu, printr-o ini\iativ[ de cert[ libertate artistic[, un
ctitor al fuziunii neamurilor care ne-au z[mislit, n-a fost
]ns[ o eroare, deoarece poetul relegat la Tomis a ]nv[\at lim-
ba getic[ =i a compus ]n acel idiom poeme. De=i nem`ngìatul
poet nu ne-a ]ncredin\at nimic despre factura =i con\inutul
acestor misterioase ]ncerc[ri literare (poate nu pentru tot-
deauna pierdute!), ]mi place s[ cred c[ ele nu au r[mas str[ine
de spiritul c`ntecului popular al ge\ilor, c[ Ovidiu n-a f[cut

altceva dec`t folclor stilizat =i c[ a fost primul folclorist al
protoistoriei noastre. Dac[ viitorul, printr-un capriciu noro-
cos, rezerv`ndu-ne surpriza dezleg[rii acestei taine literare,
mi-ar confirma ipoteza, n-ar fi ]ntr-adev[r splendid[ aceast[
situa\ie a inegalabilului nostru culeg[tor de folclor, ]ncadrat
ca ]ntre dou[ cariatide, de cei doi ]nainta=i latini, amintirii
c[rora le-a ]nchinat cele dou[ opere dramatice de la sf`r=itul
vie\ii? Nici ]n vis[rile lui, cum este aceea de a-i fi atribuit
lui Ovidiu intui\ia genezei neamului nostru, Alecsandri nu
]nceta de a fi un patriot, doritor s[ contribuie din toate pu-
terile lui la ridicarea noastr[ cultural[ =i la r[sp`ndirea nu-
melui nostru ]n lume.
Lupt[tor ]nl[untru pentru primenirea vie\ii noastre pub-
lice, pentru sf[r`marea privilegiilor de cast[, pentru dreptate
=i progres social, Alecsandri a fost ]ntìul ambasador al me-
sajului nostru popular ]n Occident. S[ nu uit[m c[ o parte
din poeziile lui populare au fost traduse ]n cursul unui sin-
gur deceniu, sincronic aproape, ]n limbile francez[, englez[
=i german[. Marele Michelet a admirat en artiste Miori\a,
dar ca om de ac\iune a dorit poporului nostru s[ ]nving[
fatalismul oriental =i s[-=i g[seasc[ nervul care comand[ fapta.
Prietenia lui Alecsandri cu grupul de la Maillane al felibrilor
=i cu marele lor poet, Mistral, consun[ cu o anumit[ afini-
tate a sufletului nostru cu expansivitatea meridionalilor
francezi, iar ]ncununarea poetului rom`n la Montpellier, f[r[
a fi fost biruin\[ egal[ cu Grivi\a, a reintegrat ]ntìa=i dat[
literatura noastr[ ]ntre cele romantice. Cei ce ironizeaz[ ]n
elogiul magnific al celor trei strofe din Epigonii epitetul
ve=nic t`n[r =i ferice =i afecteaz[ a sur`de c`nd repet[ la
sa\ietate cel[lalt epitet, bardul de la Mirce=ti, nu ]=i dau
seama de natura intim[ a geniului poetic alecsandrinian =i de
]nsemn[tatea acestuia ]n conspectul ]ntregii noastre literaturi.
Ideea de ac\iune =i de lupt[ implic[ structural optimismul,

spiritul ]nsorit, r[sfr`ngerea luminoas[ a vie\ii ]n sufletul
celui care vrea s[ ]ndrepte lucrurile =i s[ creeze o societate
nou[. Cu melancolii =i disper[ri romantice nu se cl[de=te o lume
nou[. Introvertitul ]=i creeaz[ mituri din veacuri trecute,
m[sluindu-le edenic barbaria, sau ]=i dore=te extinc\ia, ]ntr-
un cataclism universal spectaculos, de gravur[ fantastic[.
}nving`ndu-=i propensiunea c[tre reveriile cu fantasmagorii
romantice sau c[tre un dolce farniente, Alecsandri =i-a de-
dicat cei mai frumo=i ani ai tinere\ii f[uririi multilaterale a
unei literaturi na\ionale, obiect de delectare desigur, dar =i
de f[urire a unei opinii publice revolu\ionare, ]n pofida
vigilen\ei aparatului de stat al lui Mihail Gr. Sturdza =i al
puterilor protectoare =i suverane. Teatrul s[u de lupt[ se
cite=te ast[zi cu mai pu\in[ pl[cere dec`t se vizioneaz[
]nc[ spectacolele dramatice. Nu se poate t[g[dui p[rintelui
lui Iorgu de la Sadagura =i al Coanei Chiri\a, ]n succesivele ei
ipostaze, talentul creion[rii bufe, verva =i comicul. Ce au
putut fi pentru rom`nii de pe ambele maluri ale Milcovului
comediile =i monologurile lui Alecsandri, jucate de Matei Millo,
care le-a dat via\[ =i demonie, iar apoi imnurile =i horele lui
din marele 48 =i din preajma Unirii, numai o imagina\ie
nutrit[ cu oarecare cuno=tin\e istorice =i sociale =i-o poate
]nchipui. Scenele Teatrului Na\ional din Ia=i =i din Bucure=ti
au comunicat spectatorilor nu o dat[ un fior prerevolu\ionar,
iar ]n hohotele de r`s ale lor se n[ruia anticipativ o sistem[
politic[ perimat[, care se credea sempitern[. }nc[ din mo-
mentul primelor lui ]njgheb[ri dramatice, unele originale,
altele adapt[ri, teatrul a corespuns la noi, mai ales datorit[
lui Alecsandri, func\iei lui sociale. Prev[zut cu o putere de
lucru =i de improviza\ie neobi=nuit[, t`n[rul poet a lucrat ]n
teatru c`t o ]ntreag[ echip[ de autori dramatici la un loc.
Autocratul domnitor moldovean mai sus numit nici nu visa
]n momentul c`nd ]ncredin\a unor mode=ti tetrarhi (t`n[rului

aghiotant domnesc Kog[lniceanu, mai t`n[rului Alecsandri,
lui Costache Negruzzi =i ponderatului profesor P. C`mpeanu)
reorganizarea teatrului franco-rom`n, cu trei reprezenta\ii
s[pt[m`nale ]n limba francez[ =i una singur[ ]n rom`ne=te,
c[ ]n primii trei mocne=te duhul revolu\ionar =i c[ dintre ei
cel mai june va dinamita scaunul s[u =i ]ntreaga or`nduire
regulamentar[.
Nimic din toate acestea la Eminescu, care ]n v`rsta preco-
cei lui maturit[\i, ]ntre 25 =i 33 de ani, chiar dac[ =i-a pierdut
cele mai pre\ioase puteri ]n s[li nes[n[toase de redac\ie, ]=i
]nchina nop\ile studioase =lefuirii necontenite a versurilor =i
retez[rii prea vastelor aripi ale Pegasului, ]n forme =i tipare
lirice limitative. Combativ la ziarul vitelor de pripas din
Ia=i, dar mai ales la Timpul, poetul Epigonilor =i al Junilor
corup\i evolua c[tre idealuri de art[ cu problematic[ transcen-
dent[, consim\ind ocazional s[-=i aminteasc[ de virtu\ile juve-
nile =i juvenale ale poeziei, ]n Scrisoarea III, dar, consecvent
atitudinii organului s[u publicistic, nu s-a sim\it cutremurat
de suflul eroic al b[t[liilor de peste Dun[re, ca s[ dea replici
superioare O=tenilor no=tri =i lui Pene= Curcanul.
Diversitatea de temperament dintre poetul c[ruia-i ardea
pana ]ntre degete =i cel care scria la rece, cu o combustiune
spiritual[, ce e drept, cu totul alta, n-a ]mpiedicat stima
reciproc[. Alecsandri =i-a pl[tit datoria de recuno=tin\[ pen-
tru men\iunea din Epigonii, cu acea lectur[ public[ din 1883,
]n folosul intern[rii geniului pr[bu=it. Dar =i-a pl[tit-o mai
ales cu acel generos salut c[tre t`n[rul care, admitea el, c`nta
mai dulce dec`t d`nsul =i c[ruia ]i ura cu sinceritate o
ascensiune continu[. Zborul cosmonautului liric rom`n era
fr`nt, ]n acea clip[, pentru totdeauna, dar dup[ ce atinsese
]n[l\imile cele mai neajunse. Luceaf[rul s[u a ]ntunecat =i
va mai ]ntuneca mult[ vreme Stelu\a ]nainta=ului s[u. A=a
se =i cuvine. Nu este drept ]ns[ ca gloria lui Eminescu s[ se

alimenteze din dispre\ul sumar al operei lui Alecsandri, su-
prapus[ peste o epoc[ de mari fr[m`nt[ri, n[scut[ din mie-
zul lor =i biruitoare ]n condi\iile cele mai grele de lupt[.
Prin marile propor\ii pe care cultura noastr[ [...] le d[
comemor[rii ctitorului Rom`niei moderne =i democratice, prin
edi\ia monumental[ [...] a operelor lui, amintirea lui Alec-
sandri cunoa=te abia acum ceasul drept[\ii, prea mult[ vreme
a=teptat.
ION CREANG{ ARTISTUL
Cred c[ nu m[ ]n=el afirm`nd despre povestitorul Creang[

c[ ]n timpul copil[riei mele, adic[ ]nainte de ]ntìul r[zboi
mondial, el nu cota, didactice=te vorbind, mai mult dec`t
Ispirescu. }n Moldova, datorit[ ]ndeosebi unui spirit regiona-
list foarte accentuat, situa\ia sa literar[ era asigurat[, la
locul ce i se cuvenea, de bun[ seam[, de primus inter pares.
Nu la fel st[teau lucrurile ]n celelalte provincii rom`ne=ti,
care n-aveau a se m`ndri cu cea mai aleas[ din odraslele lor.
Manualele =colare erau pline de legendele =i basmele lui Pe-
tre Ispirescu, culeg[tor tipograf, a c[rui faim[ de self made
man, adic[ de om ridicat prin propriile lui merite, egala pe
aceea de scritor =i de folclorist. Cur`nd dup[ moartea lui,
Delavrancea semnase ]n Revista nou[ a lui Hasdeu un articol
r[sun[tor ]ntru prosl[virea memoriei celui disp[rut. Delavran-
cea era un entuziast. Nimeni n-a scris p`n[ ast[zi mai c[lduros
ca el despre Grigore Alexandrescu. Lui ]i revine meritul de
a-l fi descoperit postum pe Andreescu, marele pictor, unanim
regretat, ca unul care promitea, dar nimic mai mult.
Delavrancea a avut curajul s[-l pun[ al[turi de Grigorescu,
]n momentul apogeului acestuia, ba chiar s[-i releveze anu-
mite superiorit[\i. }n Ispirescu, Delavrancea a v[zut, nici mai
mult, nici mai pu\in dec`t un }mp[rat al basmelor, care s-a

stins l[s`nd vii =i nepieritoare, de pe urma sa, un popor ]ntreg
de zmei, de zmeoaice, de ]mp[ra\i =i ]mp[r[tese, de Iele, de
Muma p[durii, de balauri, de p[s[ri m[iestre, de voinici, de
z`ne, de fe\i-frumo=i =i de cos`nzene. Judecata de valoare
era exprimat[ ca o ]ntrebare cu un singur r[spuns: Cine
poate fi mai ne]ntrecut ]n ]mp[r[\ia sa dec`t acest ]mp[rat
povestitor? Delavrancea ar fi fost foarte mirat s[ i se
r[spund[: Creang[ (despre care nu sufl[ nici un cuv`nt ]n
acest articol apologetic =i hagiografic totodat[1. Sl[vind ca
pe o sf`nt[ carte Basmele rom`nilor, el prevedea vaticinant
c[ ]ntr-]nsa vor fi studiate: limba poporului nostru dumicat[
]n cuvinte; limba poporului nostru ca alc[tuire de fraz[,
poporul nostru ca putere de inven\ie poetic[, ]n\elepciunea =i
proverbele poporului nostru; religia poporului nostru pe
jum[tate p[g`neasc[2, pe jum[tate cre=tineasc[; obiceiurile
trecute ale poporului nostru; prejudi\iile (prejudec[\ile, n.n.),
multe din ele uitate, ale poporului nostru; m[iestria atotpu-
1
Marele retor nu uit[ c[ nu exist[ captatio benevolentiae mai eficace
dec`t pedalarea, din capul locului, pe latura dramatic[ a existen\ei eroului
s[u. De aceea ]ncepe astfel, dup[ primele referin\e biografice: Din 57 de
ani, a muncit necontenit 45. }ac[ ]ntreaga biografie a acestui distins scrii-
tor. A scris mult =i bine, a muncit cu talent =i cu cinste =i n-a ajuns nimic.
A tr[it str`mtorat =i a murit s[rac. Nici bani, nici glorie. A r[bdat =i a
]nghi\it ]n sec orice r`vn[. Lui i se cuveneau multe, =i nu i s-a dat nimic.
Via\a =i moartea lui, ca via\a =i moartea adev[ra\ilor oameni mari, din
bunul, nedreptul =i nep[s[torul Regat al rom`nilor. Se pare c[ acest trist
fenomen se explic[. Toate popoarele, la rede=teptare, ]n[bu=esc =i ucid, ]n
pornirea lor neluminat[ ]nc[, pe adev[ra\ii mari. Cei ale=i sunt ca fecioa-
rele cele frumoase pe care popoarele din vechime le jertfeau. Ispirescu, ca
=i B[lcescu, ca =i Bolintineanu, ca =i Alexandrescu, ca =i Eminescu, a fost
o jertf[. (Revista nou[, 13, 15 februarie 1888). Delavrancea trece pe l`ng[
adev[ratele cauze sociale ale fenomenului nerecunoa=terii oamenilor mari
]n Rom`nia mic[, imput`ndu-l ]ntregii societ[\i!
2
Nu f[r[ inten\ie este trecut[ la r`ndul ]ntì cea p[g`neasc[!
ternic[ =i vr[jit[ ale (sic) feluritelor animale etc., etc. Prin

prisma profetismului s[u, Delavrancea mai prevedea c[ acest
volum va na=te desigur multe volume de studii privitoare la
geniul poporului rom`nesc.
Am dat poate o prea larg[ extindere supraevalu[rii lui
Ispirescu, numai ca un fel de explicare a t`rziei recunoa=teri
aduse lui Creang[. Sau, mai bine zis, ca s[ r[spundem la
]ntrebarea: de ce a ]nt`rziat valorificarea just[, ]n scara axio-
logic[ a criticii =i istoriei noastre literare, sub unghiul mai
ales al creditului didactic? Unul din motivele cele mai ]nsem-
nate, poate, este ]ns[=i superioritatea artistic[ a textului,
care a stat mai mult[ vreme ]n calea difuz[rii lui c`t mai
largi. Creang[ nu este un scriitor cursiv =i fluent. Artistul =i
poetul, dar mai cu seam[ artistul at`t de dificil =i de scrupu-
los, nu =i-a me=te=ugit proza ]n vederea inteligibilit[\ii to-
tale, ci ]n c[utarea unui anumit ritm secret, pentru satis-
facerea sim\ului s[u armonic. A= fi foarte curios s[ v[d cum
ar putea fi captat[ varietatea compozi\ional[ a frazei lui
muzicale de c[tre actualii cercet[tori ai stilisticii literare,
c[rora le-a reu=it foarte bine s[ surprind[ procedeele lui
Delavrancea, bun[oar[, la =coala, neb[nuit[, a impresioni=tilor
francezi (Goncourt-Daudet). Creang[ are ]ns[ zv`cniri care
dezarmeaz[ pe c[ut[torii ]ntors[turilor stilistice, dinainte
cunoscute sau, odat[ cunoscute, previzibile =i susceptibile de
a fi clasate =i puse ]n serii.
Una din formulele care se repet[ la Creang[ este lumea
de pe lume, cu ]n\elesul de ]ntreaga omenire de pe tot cu-
prinsul universului. Povestitorul nu se ]ntinde, enumerativ.
Se mul\ume=te s[ repete vocabula lume, cu cele dou[ seman-
tii ale ei, ]n finalul capodoperei sale, Harap Alb: Lumea de
pe lume s-a str`ns =i privea. Ceea ce, ]n traducerea judicioa-
s[ a profesorului G. Weigand, se expliciteaz[ astfel: Von
allen Ecken und Enden strmten die Leute zusammen, um
zuzuschauen1. Ca un adev[rat clasic, autorul rom`n a expri-

mat ]n modul cel mai concis o viziune c`t se poate de larg[,
suger`nd-o deplin t[lm[citorului. Aceasta nu vrea s[ zic[
]ns[ c[ am vedea ]n sobrietate o tr[s[tur[ definitorie a poves-
titorului. Mult mai frecvente sunt la el, dimpotriv[, iperbo-
la, sub toate formele, ]ncep`nd cu cea adverbial[ =i dubletul
sau tripletul verbal, cvasitautologic, cu efectul artistic bine
calculat. Astfel, Ochil[ al s[u parc[-i un bo\-chilimbo\, bo\it,
]n frunte cu un ochi, numai s[ nu-i fie de deochi. Monstrul
nu putea fi mai bine sugerat dec`t prin triada familiei de
cuvinte din care termenul secund, chilimbo\, se poate prea
bine s[ fie o crea\ie pur augmentativ[, f[r[ precedent ]n
limb[2, rod al euforiei verbale extreme. Adeseori verva crea-
toare a lui Creang[ este stimulat[ ]n direc\ia contrastelor, ca
atunci c`nd al s[u Setil[, ]ntrupare enorm[ a insa\iet[\ii la
b[utur[, este prezentat, pe de o parte, ca fiul secetei, iar
pe de alta, ca n[scut ]n zodia ra\elor zodie, dup[ cum se
=tie, inexistent[, =i, completeaz[ autorul, ceea ce nu mai era
strict necesar, ]mpodobit cu darul suptului. Epitetul
]mpodobit nu i-ar fi displ[cut ]ns[ unui Rabelais, marele
c`nt[re\ al dipsomaniei.
Povestitorul nu se sinchise=te s[ scrie pe ]n\elesul tuturor
v`rstelor =i condi\iilor de cititori. C`nd Setil[ seac[ toate
apele din b[l\i =i iazuri, de se zb[teau pe=tii pe uscat =i \ipa
=aprele ]n gura broa=tei de secet[ mare ce era acolo, un citi-
tor neprevenit ar putea vedea, cu mirare, ]ntr-o reprezentare
neobi=nuit[, =arpele \ip`nd ]n gura broa=tei, dar nu, el \ipa
]n limba broa=tei, adic[ or[c[ie=te, ca unul care nu se poate
1
Din toate unghiurile =i marginile n[boir[ oamenii laolalt[, ca s[
priveasc[ ]mpreun[. (Ion Creang[, Harap Alb, herausgegeben, bersetzt
und erlutert (editat, tradus =i comentat) von Prof. Dr.G.Weigand, Leipzig,
Johann Ambrosius Barth, 1910, p.128.
2
Savantul german o traduce ganz besondere Art von Klumpen (magy,
kln).
face auzit ]n graiul lui, la mare ananghie! P[s[ri-L[\i-Lungil[,

mare amator de p[s[ri, ademenea zbur[toarele, =i jumu-
lite, nejumulite, \i le p[pa pe rud[ pe s[m`n\[, de nu se mai
sl[vea nimene cu paseri pe l`ng[ cas[, de r[ul lui. Dubletul
verbal: pe rud[ pe s[m`n\[, dac[ nu m[ ]n=el, iar[=i strict
personal, suger[ specia avicol[ ]ntreag[, st`rpit[ de nes[\iosul
prigonitor al p[s[rimii, ]n mai multe sau c`te un singur exem-
plar devorat[. Iperbolic este =i verbul a se sl[vi, cu ]n\elesul,
la nota cea just[, pe un portativ mai jos, a se l[uda. Creang[
simte instinctiv nevoia de a poten\a iperbolic toate senza\iile,
la scara fantasticului. Lucrul ]i reu=e=te prin mijloace adese-
ori inedite, ie=ind din tipicul povestitorilor populari sau al
basmului fixat.
Genialul scriitor, cu o viziune personal[ =i cu un mod de a
zice propriu, d[ o nou[ cristalizare, at`t expresiei, c`t =i
fabulei, care este aceea a briliantului, cu un sistem multiplu
de fa\ete. Lui nu-i pas[ nici de caracterul tradi\ional al
nara\iei, nici de regula strict[ gramatical[, fiindc[ simte c[
inven\ia este miezul de foc al artei. Mon=trii s[i au subtilit[\i
de ironie uimitoare. Geril[ recomand[ ]n ace=ti termeni pe
]mp[ratul Ro= =i pe fiica lui, am`ndoi sl[vi\i de r[i: Doar
unu-i ]mp[ratul Ro=, vestit prin meleagurile aceste pentru
bun[tatea lui cea nepomenit[ =i milostivirea lui cea neauzit[.
}l =tiu eu c`t e de primitor =i de darnic la spatele altora1.
Numai de nu i-ar muri mul\i ]nainte! s[ tr[iasc[ trei zile cu
cea de-alat[ieri2. D-apoi fe\i=oara lui... a zis dracul =i s-a
f[cut: buc[\ic[ rupt[ tat[-s[u ]n picioare, ba ]nc[ =i mai =i...
Vorba ceea: capra sare masa, =i iada sare casa... Precum se
vede, comoara paremiologic[ nu e la Creang[ monopolul po-
vestitorului; el las[ o cantitate apreciabil[ de zicale la ]ndem`na
eroilor s[i de tot felul, buni sau r[i, pozitivi sau negativi.
1
De primitor sau de darnic ]n nev[zul lumii sau pe spinarea altora?
Ambele sensuri pot fi acceptate.
2
Umor sec.
C`nd Fl[m`nzil[ ia de form[ ap[rarea ]mp[ratului Ro=,

care impunea celor =ase consor\i din Harap Alb ispr[vi mereu
mau grele, el roste=te un cuv`nt memorabil: Nu tot cet[ra\i
pe M[ria sa, c[ om e dumnealui. Cuv`ntul cu pricina nu este
cet[ra\i (= asurzi\i cu l[uta, cetera), ci om. Ca s[-i cucere-
asc[ bun[voin\a =i s[ ob\in[ cea mai mare cantitate de bucate
comestibile, Fl[m`nzil[ crede c[ este foarte dibaci, pun`nd
accentul pe omenia lui. Setil[, ahotnic de b[utur[, dar =i bun
tovar[=, ]i cere c`t se poate mai mult[ m`ncare =i b[uturic[,
]n acest diminutiv ]nchiz`ndu-=i toat[ capacitatea de sim\ire,
un ocean de afectivitate, cu o proiectare interioar[ desigur
augmentativ[, b[uturica ]ncep`nd a fi considerabil[ de la n
poloboace ]n sus. Dar =i ]mp[ratul, nerealiz`nd cum =i-ar
putea da fata unor nesp[la\i, se ]ntreab[, ]ntr-un monolog
plin de perplexitate: Ia s[ mai vedem cum ar veni trebu=oara
asta! Cuv`ntul trebu=oar[ este dintre cele mai uzuale la
Creang[ =i exprim[ ]n regul[ global[ o func\ie stilistic[ aug-
mentativ[ cu un str[fund de ironie. Dumnezeu =i diavolul
(cu o gam[ verbal[ foarte bogat[) ]=i ]mpart, alternativ,
puterea pe p[m`nt. Ochil[ ]l cunoa=te pe cel din urm[ multi-
plicat: Ba ]nc[ de cei b[tr`ni, s[geata de noapte =i dracul de
miaz[-zi... Weigand traduce: einer von den Erzteufeln,
Lucifer und Satanas. Arhidraci pentru cei b[tr`ni, fie!
Treac[ =i Lucifer pentru s[geata de noapte! Biblia lui Luther
i-ar fi dat echivalentul pentru dracul de miaz[-zi, acel dae-
monium meridiani, care p`nde=te, cic[, pe om la jum[tate
cale a vie\ii, calculat[ la b[rba\i, alt[dat[, la v`rsta critic[
de 40 de ani1. Este chiar v`rsta autorului, c`nd i-a ap[rut
basmul ]n Convorbiri literare (1877). Scriitorul era ispitit, la
acea v`rst[, nu de p[catul teologic al Scripturii, ci era ispitit,
1
Tema romanului lui Paul Bourget, cu acest nume: Le demon de midi.
+i tema din Adela de G. Ibr[ileanu, ]n care roman eroul, doctorul Emil
Codrescu, ]n v`rst[ de 40 de ani, se ]nvinge pe sine, refuz`nd dragostea
unei tinere divor\ate, care n-avea dec`t 20 de ani!
zic, ]n vechiul ]n\eles al cuv`ntului, adic[ ]ncercat, experi-

mentat; at`t ]n direc\ia vie\ii, cu greut[\ile ei, sub or`nduirea
inicv[, c`t =i ]n aceea a artei literare. Vastitatea experien\ei
sale artistice, s[v`r=it[ f[r[ alt dasc[l dec`t propriul s[u
sim\, r[m`ne una din marile probleme deschise ale criticii
noastre literare =i ale stilisticii.
}N MARGINEA
LUI MO+ NICHIFOR CO|CARIUL
Ca mai to\i prozatorii, Creang[ a ]ncercat =i versul, cu

caden\[ mai adesea popular[. Con=tient de limitele lui, n-a
st[ruit ]n aceast[ direc\ie, p`ndit[ de facilitate. Era ]ns[, ]n
fond, un adev[rat poet, dac[ prin acest cuv`nt se ]n\elege un
autentic creator de valori expresive =i un me=ter \es[tor al
v[lului Mayei, adic[ un transfigurator al realit[\ii. A= spune
chiar despre marele povesta=, cum ]l numise N. Iorga, c[ a
fost un tot at`t de mare poet, at`t al basmului de tematic[
universal[, pe care a =tiut s[-l ]mp[m`nteneasc[ mai bine
dec`t oricare alt povestitor din lume, c`t =i al umilelor realit[\i
autobiografice. S-a observat, ]ntr-adev[r, c[ toate persona-
jele fabuloase, ]n pove=tile lui, oric`t de individualizate, se
exprim[ ]ns[ ]n limbajul omului de la \ar[, ca ni=te s[teni
din Moldova de sus, cu o mentalitate arhaic[, ]n aparen\[
numai atemporal[.
Nichifor Co\cariul, mehenghiul harabagiu, imaginar sau
ba, dar contemporan autorului s[u prin meserie =i clientel[,
este proiectat ]ntr-un trecut fabulos, ca s[ deruteze: .. el a
fost, c`nd a fost, tr[itor ]n mahalaua |u\uienii din T`rgul
Neam\ului... Cam pe vremea aceea tr[ia mo= Nichifor ]n
|u\uieni, pe c`nd bunicul bunicului meu fusese cimpoia= la
cum[tria lui Mo= Dediu din V`n[tori, fiind cum[tru mare
Ciub[r-vod[... iar[ pop[ unchiul unchiului mamei, Ciubuc

Clopotarul... A=adar, cu toat[ distan\a, pur fictiv[, de patru-
cinci genera\ii, pus[ ]ntre povestitor =i produsul at`t de veridic
al ]nchipuirii sale, uneori pip[rat[ (orice ar spune cel mai
talentat al s[u comentator, acad. G. C[linescu!), sim\im c[
ambian\a este cu des[v`r=ire contemporan[. De altfel, =i ]n
pasajul ]n care sunt u=or =fichiuite moravurile lume=ti ale
c[lug[ri\elor, probozite de protopopul de la Neam\, ne d[m
u=or seama c[ avem de a face cu realit[\i ale momentului, iar
nu cu ]nt`mpl[ri de demult, auzite de la bunicul bunicului.
Proiectarea ]n trecut este un procedeu poetic, familiar poves-
titorului de basme, chiar c`nd se inspir[ din prezent =i c`nd
face, f[r[ s[ =tie, curat[ nuvelistic[ realist[. Este =i un alibi
al creatorului de istorioare licen\ioase, ca s[ fie astfel aco-
perit fa\[ de indiscre\iile amatorilor de chei (cine a fost
Nichifor? dar Malca?).
Fin psiholog, Mo= Nichifor o ]nsp[im`nt[ pe Malca cu
gogori\a lupului, =tiut fiind de toat[ lumea cu excep\ia
femeilor =i a copiilor c[ acest fioros animal se \ine de
oameni departe la o b[taie de pu=c[ =i nu-i atac[ dec`t la
mare ananghie. Ar fi multe de spus despre simbolica lupului
]n imagina\ia sexului alt[dat[ slab! Oricum ar fi, ghimpele a
fost bine ]nfipt de harabagiul co\car. Din acel moment, fri-
coasa Malc[ simte nevoia unei protec\ii cu orice pre\. Sau
dac[ nu chiar din momentul acela, din cel imediat urm[tor,
c`nd mehenghiul, ]mprumut`nd de la autorul s[u geniul ]nvie-
rii elementelor supranaturale, nu se sfie=te s[ invoace balau-
rul care b`ntuie sau ar fi b`ntuit locurile. De=i de cur`nd
m[ritat[, Malca nu prea pare dniaise, ]nveder`ndu-=i ]n
noaptea de pomin[ o mare voca\ie de a fi prostit[. Se =tie c[
]n spiritul gaulois, fata trece drept proast[ p`n[ ce se face
femeie. Malca e cununat[ de dou[ s[pt[m`ni cu un b[rbat pe
care p[rin\ii ]l m[ritaser[ cu ea, d]ndu-l la casa cuscrilor,
]n seama lor. Nu zic c[ acest so\ nu =i-ar fi f[cut bine dato-

ria, ca s-o lase pe Malca, ierte-mi-se barbarismul, nedeniezat[,
sau, cu un alt cuv`nt, tot proast[. Dar n-a reu=it, ]ntr-un
timp at`t de scurt, s-o rup[ de pe l`ng[ p[pu=ile ei de feti\[
=i s[-i spulbere credin\ele ]n universul basmelor. Malca este,
a=adar, ]nainte de a porni la drum cu Nichifor, mai aproape
de v`rsta copil[riei dec`t de aceea a nubilit[\ii, iar matriar-
halul ei so\ n-a =tiut ca, inculc`ndu-i ra\iune =i curaj, s[ o
fac[ femeie =i la cap =i la inim[.
Nichifor, adev[rat alter-ego al autorului, vorbe=te ca un
poet despre balaur. Iaca =i Dealul Balaurului, jup`ne=ic[!
Ia, aici a c[zut odat[ un balaur grozav de mare, care v[rsa
j[ratic pe gur[ =i, c`nd =uiera, clocotea codrul, gemeau v[ile,
fiarele tremurau =i se b[teau cap ]n cap, de spaim[; =i \ipenie
de om nu cuteza s[ mai treac[ pe aici. La ]ntrebarea ]nfri-
cat[ a prea credulei sale cliente: Valeu! =i unde-i balaurul,
mo= Nichifor?, acesta se ]ntrece pe sine, cu suplimentare
am[nunte de mare clas[ epic[ =i fantastic[: D-apoi mai =tiu
eu, jup`ne=ic[? P[durea-i mare, el =tie unde s-o fi ]nfundat.
Unii spun c[, dup[ ce a m`ncat foarte mul\i oameni =i a ros
toat[ coaja copacilor din codru, ar fi cr[pat chiar aici, ]n locul
acesta. De la unii am auzit spun`nd c[ i-ar fi dat lapte de vac[
neagr[ =i cu aceasta l-ar fi f[cut s[ se ridice iar la cer de unde
a c[zut. Mai =tiu =i eu pe cine s[ mai cred?... c[ oamenii
vorbesc vrute =i nevrute. Noroc (numai), c[ eu unul =tiu so-
lomonii =i nu m[ prea tem de balauri. Pot s[ prind =arpele din
culcu=, cum ai prinde d-ta un pui de g[in[ din p[tul. Malca e
doritoare s[ afle ce-s alea solomoniile. Nichifor =tie ]ns[ c[
vraciul sau vr[jitorul este \inut s[-=i p[streze ascunse
me=te=ugurile, deoarece divulgarea lor i-ar atrage ca pedeaps[
pierderea puterii lui. Mitoman de tot at`t de mare clas[ ca =i
poet oare poezia nu-i, ]nainte de orice, fic\iune? , co\cariul
pretinde c[ de 24 de ani de c`nd este ]nsurat, c[snicia i-ar fi
fost ]nveninat[ tocmai de curiozitatea femeii lui, dornic[ s[-i

cunoasc[ secretul puterii de solomonar. La v[ic[relile lui
calculate , de so\ b[tut la cap zi de zi, p`n[ a-=i lua lumea
]n cap, Malca =tie s[ r[spund[, m[car o dat[, femeie=te, ]n
toat[ puterea cuv`ntului:
Ia las[, las[, mo= Nichifor, c[ a=a sunte\i d-voastr[,
b[rba\ii. A= vrea s[ st[rui asupra unui element formal =i apoi
asupra altuia, de con\inut. C`nd Malca spune: las[, las[, aceast[
repeti\ie are o cert[ valoare stilistic[, binecunoscut[, a=a c[
nu asupra ei mi-am propus s[ z[bovesc. Nu sunt regizor, de-
prins s[ v[d lucrurile scenic. Dac[ ]ns[ mi s-ar da sarcina s[
dramatizez sceneta din p[durea cu lupi =i balauri, p`n[ la
urm[ ]ndep[rta\i de solomonar, a= cere actri\ei, pe care a=
alege-o dintre cele mai ]nzestrate ingenue, s[ pun[ mai mult[
cochet[rie dec`t experien\[ ]n tonul protagonistei. Ea nu =tie,
]nc[, s[raca, ce sunt b[rba\ii! Poate c[ a auzit-o pe mam[-sa
spun`nd aceast[ vorb[ =i nu face acum dec`t s[ repete, ca =i
copiii nev`rstnici, ceea ce a auzit f[r[ s[ priceap[ tocmai bine.
Involuntar =i incon=tient, Malca este de pe acum pe jum[tate
vr[jit[, imagina\ia =i spaima juc`nd un rol mai mare dec`t
atrac\ia viril[ a co\cariului. Dar nici aceasta nu trebuie subes-
timat[! Nu spusese el oare, mai sus, c[ s-ar bucura s[ scape de
so\ia lui =i s[-=i ia =i el una tineric[, cu care m[car trei
zile s[ tr[iasc[ ]n tihn[, adic[ necic[lit? C[ b[tr`nica era
=i zuliar[: hojma m[ moroc[ne=te =i-mi scoate ochii cu cele
tinere. Nichifor lucreaz[ a=adar prin dubl[ sugestie: pe de o
parte, a spaimei de lup =i de balaur, pe de alta, a puterilor lui
de tot felul, ]ncep`nd cu acelea ale solomoniei =i sf`r=ind cu
acelea ale tinere\ii ve=nice, de care dispune solomonarul. El
inspir[ din capul locului neexpertei femei temerile copil[riei
]nt`rziate =i, ca un corectiv, ]ncrederea, sim\ul securit[\ii
morale, pe care ea avea s[ o pl[teasc[ cu o experien\[ nou[ =i
s[ cunoasc[ totodat[ pl[ceri de bun[ seam[ inedite.
Contaminat de p[rintele s[u, care, ca un demiurg, l-a f[cut

dup[ chipul =i asem[narea sa, Mo= Nichifor, repet, este =i un
poet. El are, mai mult dec`t se cade unui harabagiu, senti-
mentul naturii: admir[ frumuse\ea florilor, aspir[ cu nesa\
mirozna v[zduhului, cunoa=te poienile cu =artul lor, erotic,
dar =i estetic, descoper[ ]n cea din urm[ un rai al lui Dum-
nezeu =i =tie s[ i-l dezv[luie =i ]nfrico=atei Malca: A=a-i c[ era
s[ mori =i s[ nu =tii ce-i frumos pe lume? Ia auzi privigheto-
rile ce haz fac! Ia auzi turturelele cum se ]ng`n[! A=a sim\
estetic la harabagiu mi s-ar p[rea cu neputin\[, dac[ n-a=
vedea ]ntr-]nsul o prefigurare a marelui poet care avea s[ scrie
Harap-Alb =i Amintiri din copil[rie, a poetului acum cvadra-
genar, care =i el ]=i va fi vr[jit ]n june\e iubitele, plimb`ndu-
le prin Copou sau aiurea =i ]ndemn`ndu-le s[ asculte privi-
ghetoarea =i ]ng`natul turturelelor. +i c`nd aprind am`ndoi
focul, ca s[ mìe ]mpreun[ peste noapte ]n poian[, Mo= Nichi-
for apeleaz[ la sensibilitatea estetic[ a partenerei lui:
Vezi, jup`ne=ic[, cum p`rìe de frumos g[tejele?
Ea r[spunde afirmativ, cu tot sentimentul fricii:
V[d, mo= Nichifor, dar ]mi tremur[ inima ]n mine de fric[!
}mi place s[ cred, chiar dac[ n-a= convinge pe nimeni, c[
numai un poet poate pune educa\ia estetic[ a unei fiin\e de
alt sex ]naintea celei cognitive, ca s[ spun a=a. El o face ]ntì
pe Malca receptiv[ la frumos, iar numai apoi o ]nva\[ s[ se
lecuiasc[ de fric[. Tot un leac de fric[ imagineaz[ =i sangvi-
narul voievodal erou al lui Costache Negruzzi. Venit dup[
justele nup\ii ale eroinei, solomonarul ei de noapte nu-i mai
cere jertfa s`ngelui, dar o vindec[, odat[ cu boala fricii, de
toate sechelele, cum ar zice medicii, ale copil[riei, precipi-
t`ndu-i procesul feminiz[rii depline. Ca +arpele din mitul
adamic, Nichifor este marele ini\iator, iar ]n ]ndemnurile
lui, cele estetice se situeaz[ pe ]ntìul plan, conjug`nd fru-
mosul cu iubirea =i cu suprema cunoa=tere. Malca invoc[
anticipativ frica de lup =i de moarte, ca s[-l re\in[ pe l`ng[ ea
pe harabagiul, care face gestul s[ plece acas[, ca s[-=i aduc[

uneltele: Vrei s[ m[ g[se=ti moart[ de fric[ (oare), c`nd ]i
veni? Lunecarea se efectueaz[ treptat, ca la o prunc[ ]nt`r-
ziat[, dispus[ p`n[ la cap[t s[-=i tr[iasc[ basmul ]mplinirii.
Recuno=tin\a ei, c`nd este ]n sf`r=it l[sat[ acas[, se
exprim[ printr-un trop de =coal[ clasic[:
Slav[ lui Dumnezeu, mo= Nichifor, c[ =i-n p[dure nu
mi-a fost r[u.
}n poetica veche, litota este acea figur[ de stil ]n care
afirma\ia este exprimat[ discret, prin dou[ nega\ii. Chimena
]i spune lui Rodrig, pe care-l iubea mereu, de=i el ]i ucisese
tat[l: Va, je ne te hais point. Este o declara\ie de dragoste
plin[ de pudoare. Nici Malca nu jubileaz[ de-a dreptul de
bucuriile unei nop\i, petrecut[ ]n paradisul reg[sit al Evei,
dar uzeaz[ de modul indirect al m[rturiei. Ea =tie, de-acum
]nainte, periodic, tot la dou[-trei s[pt[m`ni, s[-=i tr[iasc[
din nou pl[cerile, ]n poiana fermecat[ din codrul B[laurului.
Implica\iile unei nuvele ca aceasta sunt mult mai bogate
dec`t sub]n\elesurile anecdotei licen\ioase. Este o adev[rat[
ini\iere la toate rosturile vie\ii pe care povestitorul de la
amiaza vie\ii le-a ]mprumutat unui solomonar fictiv, ca s[
lecuiasc[ de fric[ =i de ne=tiin\[ o prea t`n[r[ nevast[, r[mas[
p`n[ atunci copil[roas[. Semnifica\ia psihologic[ a acestei
anecdote grivoise, cum o nume=te Jean Boutire, bate foarte
departe. Sunt uimit c[ nu =i-a g[sit ]nc[ interpretul auto-
rizat sau m[car un freudist, cu =peraclu la toate broa=tele.
FEERICUL NOCTURN EMINESCIAN
Se poate vorbi cu privire la poezia lui Eminescu ca de

ni=te judec[\i axiomatice despre magia verbului =i incanta\ia
muzical[, am`ndou[ f[r[ pereche ]n literatura noastr[. Mai
pu\in s-a remarcat c[ feericul nocturn este climatul crea\iei
lirice eminesciene, pe tot parcursul ei cronologic. Poezia nop\ii

asociat[, la genialul elegiac =i contemplativ, a=a-zisului
s[u pesimism, fie constitutiv, fie legat de ]mprejur[rile vie\ii
=i de structura social[ a fost privit[ mai ales ca un cadru
al triste\ii sau al melancoliei. La o mai atent[ examinare,
mai precis vorbind, la o nou[ lectur[ integral[, a poeziilor,
precum =i a prozei literare eminesciene, infuzat[ de acela=i
intens lirism ca =i versurile, impresia sumbrit[\ii elementu-
lui nocturn se risipe=te la lumina orbitoare a fantasticului =i
a feericului, ambele mai adesea tonifiante dec`t depresive.
Comemorarea de ast[zi nu trebuie s[ fie numai pentru
cercet[torul literar profesionist prilejul unei noi lecturi in-
tegrale a lui Eminescu. Cinstirea clasicilor se poate face ]n
felurite chipuri, dar cel mai profitabil pentru cititorul adult
este recitirea atent[. Se =tie c[ un scriitor mare ]=i releveaz[,
cu fiecare nou[ lectur[, neb[nuite fa\ete suflete=ti =i valori
artistice. Numai citirea for\at[ a clasicilor ]ntr-adev[r mor\i
filtreaz[ oboseala ineluctabil[, de cert[ virtute soporific[
totu=i. Ceilal\i =i ]n fruntea lor Emienscu se num[r[
printre clasicii vii. Aceste considera\ii, f[r[ a-=i revendica o
prea mare originalitate, le-am socotit de oarecare utilitate,
ca o introducere la c`teva impresii proaspete de lectur[, ]ntr-
un sector nu prea b[t[torit al liricii eminesciene.
*
Noaptea este cadrul familiar al medita\iei poetice emines-
ciene, al ]nc`nt[rilor compensatoare. Ea ]ncepe ]n asfin\it de
sar[, odat[ cu apusul soarelui, =i se ]ncheie cu r[s[ritul lui.
Sara vine din arini=ti,/ Cu miroase o ]mbat[,/ Cerul ste-
lele-=i arat[,/ Solii dulci ai lungii lini=ti (Povestea codrului).
Seara nu este expres personificat[, dar primul verb predi-
cativ face sub]n\eleas[ parc[ ipostazierea ei, invit`ndu-ne s[
ne-o reprezent[m ca pe o fecioar[ de basm, cu toate atributele
unei frumuse\i pure =i suave. La r`ndul lor, stelele apar ca

solii pacific[rii morale, dup[ zbuciumul activit[\ii cotidiene.
Epitetul dulci, desigur ]ndelungat c`nt[rit de poet, at`t
pentru valorile eufoncie ale seriei de accente tonice ]n u, de
profund[ rezonan\[ muzical[, c`t =i pentru implica\iile lui
etice, suger[ bl`nde\ea nep[m`ntean[, ]ngereasc[, a corte-
giului virginal. La aceste atribute morale ale Serii, se adaug[
o fireasc[ emana\ie aromat[, care ]mbat[ firea ]ntreag[, ca =i
pe Blanca, cea n[scut[ din iubire f[r de lege =i juruit[ de
tat[l ei claustrului monahal. Mai departe, luna, ]mpodobit[
cu atributul bl`nde\ii, st[ de straj[ ]ntr-un decor de vis, pe
care-l ]nsulfle\e=te murmurul unui uzvor vr[jit, peste care
se las[ cununa grea de flori a teiului, vechi =i sf`nt, alt[
divinitate familiar[ ]n pantheonul mitic al poetului. Astfel
sim\ul auditiv =i cel olfactiv se asociaz[ vederii extatice.
Ar fi o gre=eal[ s[ elud[m priveli=tea crepuscular[ din
Sara pe deal, poemul punctat cu nota\ii realiste, ca acelea
care subliniaz[ asprimea muncilor c`mpului, ]n or`nduirea
feudal[ ]nt`rziat[: Osteni\i, oameni cu coasa-n spinare/ Vin
de la c`mp imagine memorabil[, ]n care instrumentul
robiei se las[ ca o imens[ povar[ pe drumul calvarului muncii,
dar =i la ]napoiere, dup[ o zi de trud[. Peste aceast[ unic[
not[ de document istoric =i de protest social, se bolte=te,
]ntr-un cadru m[re\, nu =tiu ce climat de limpezime, apele
]nse=i, pl`ng`nd clar, umanizat =i alin[tor. Nelipsit[, Luna
pe cer trece-a=a sf`nt[ =i clar[, ca o apari\ie de madon[
senin[ =i consolatoare. Stelele se nasc umezi, ca ni=te ce-
leste lacrimi, menite s[ le aline pe cele sublunare, ridic`ndu-
se pe bolta senin[, peste discordan\ele fr[m`ntatei zile de
munc[, exprimate acustic printr-o dizarmonie, corespunz[-
toare traiului chinuit al robilor gliei. Atmosfera de suprem[
lini=te a serii este necesar[ ritualului iubirii candide, ]nfiri-
pat[ ]ntre alc[tuitorii perechii adolescentine, sub alt pom
tutelar =i aromat, salc`mul, ca =i teiul vechi, a=adar alt

element sacral din mitologia particular[ a poetului. Cuplul
adoarme ]n cur[\enie =i fericire, somnul fiind preludiul unei
alte vie\i, al celei ]nchipuite, populat[ de diafanele ar[t[ri
ale viselor. Copilul s[rac, smuls ]nsingur[rii, se simte
]ndrept[\it s[-=i ]ncheie retrospectiva amintirii cu o ]ntre-
bare la care r[spunsul n-ar putea fi dec`t pozitiv: Astfel de
noapte bogat[,/ Cine pe ea n-ar da via\a lui toat[?
}n experien\a intim[ a poetului, seara nu a fost numai,
biografice=te vorbind, scurtul intersti\iu al fericirii, at`t c`t
este ]ng[duit[ sublunarilor, ci =i momentul propice marilor
revela\ii, =i, ]n primul r`nd, ]ndr[gostirii. Ca ]n cunoscuta
expresie galic[ le coup de foudre, dragostea se declan=eaz[
printr-o lovitur[ brusc[, de tr[snet, la ]ntìa vedere, ochii
sider`ndu-se reciproc =i iremediabil. }ntr-un poem al desp[r-
\irii ca Adio, din ciclul veronian, dup[ expresia acad. Per-
pessicius, m[rturie ori=icum a unei ad`nci tulbur[ri, tr[dat[
=i gramatical prin varietatea registrului de pronume, ceasul
vesperal al ]ndr[gostirii este categoric indicat: Cu ochii serii
cei de-ntì/ Eu n-o voi mai privi-o... }namorarea de tot ce
e al ei, ]n fapt de sear[, este ca o realitate de ordin magic,
sub ac\iunea de vraj[ a Lunii, a stelelor =i a tuturor elemen-
telor stihiale beatitudinare.
De=i, la neasemuitul poet erotic, noaptea apare mai adesea
tutel`nd iubirea, ca adev[rata ei divinitate suprem[, din
theogonia eminescian[, ea beneficiaz[ =i de o via\[ proprie,
cu o nesecat[ splendoare feeric[ =i ]n variate aspecte fantas-
tice. Dac[ natura profund[ a lui Eminescu ar fi fost ]ntr-
adev[r atacat[ de un pesimist structural sau constitu\ional,
ca s[ nu spunem ]nn[scut, cum s-a sus\inut p`n[ la sa\ietate
]n trecut, atunci =i viziunile lui nocturne s-ar fi cuvenit s[
fie, ]ntr-o logic[ fireasc[, populate cu mon=trii unei ]nchipuiri
boln[vicioase, alimentat[ din recuzita unei teratologii grote=ti
=i sinistre. Ace=tia nu apar ]ns[ dec`t ocazional, rari nantes

in gurgite vasto, rari emergen\e ]n relativ pu\inele momente
de pustiu sufletesc =i de lugubr[ premoni\iune, cov`r=i\i
fiind de acele f[pturi liliale ale fantasticului =i feericului
nocturn, care domin[ zbuciumul omenesc =i ]l ]mbl`nzesc. }n
contextura feeriei nocturne, Luna este piesa decorativ[ prin-
cipal[, ei ]i ]nal\[ poetul altarele unui cult p[g`n, ei ]i dedic[
un bogat portativ de imagini =i de metafore. }n interesanta
poezie de tinere\e Demonism (1872), astrul nop\ii se define=te
ca omologul soarelui: Nu crede\i cum c[ luna-i lun[. Este/
Fereastra c[rei ziua-i spunem soare. Cam ]n acela=i moment,
]n vastul poem istorico-filozofic Memento mori sau Panora-
ma de=ert[ciunilor, luna r[sare din prima strof[: ...luna
argintie, ca un palid dulce soare,/ Vr[ji aduce peste lume
printre-a stelelor ninsoare,/ C`nd ]n straturi luminoase bas-
mele copile cresc. Cu o ]ndoit[ calificare antropologic[ a=adar,
soarele nop\ii ]=i efectueaz[ misiunea de vraj[, gener`nd prin
vise nucleele ]ntregii epice a omenirii primitive, reviviscent[
]n toate erele =i la toate v`rstele. Tonalitatea fantasticului
eminescian nocturn, departe de a fi terifiant[ =i obsesiv[, de
co=mar, ca la al\i mari romantici europeni sau americani,
este alin[toare, iar fantasticul s[u ]nfrumuse\eaz[ univer-
sul, ]l transfigureaz[ ireal, paradisiac.
}n feeria nocturn[, sim\ul vizual este cel mai puternic
solicitat. Peisajul iluminat de lun[ ]nc`nt[ privirea =i o
vr[je=te, prin fantastica varietate coloristic[ ]n care domin[
pulberea de aur a stelelor =i reflexul argintiu al lunii. }ndeo-
sebi argintiul este fundalul de vis al marilor panouri decora-
tive din nesecata tematic[ nocturn[ a poetului. Epitetul argin-
tiu, argintos, de argint este poate cel mai frecvent ]n paleta
marelui poet peisagist, at`t ]n marile lui p`nze ]n versuri,
c`t =i ]n cele de proz[. Este o culoare spectral[, de luminozi-
tate egal[, dulce, ca s[-i folosim cuv`ntul, ca iluminatul cu
neon, care nu obose=te ochii, asociindu-se intim nop\ii, ca

lumina polar[ din neuitatele pagini dostoievskiene, consac-
rate nop\ilor petrogradiene. Dac[ o alt[ expresie galic[ este
tot at`t de proprie ca =i instantaneitatea de tr[snet a unora
dintre ]ndr[gostiri, atunci am spune c[ argintiul proiectat
de lun[ pe ]ntinsurile de tot felul ale planetei noastre ar
putea fi culoarea sufletului eminescian, supus ]n timpul
zilei tuturor fr[m`nt[rilor care b`ntuiesc sufletele problema-
tice, faustice =i hamletizante. Desigur, s-ar putea face un
studiu dintre cele mai interesante asupra acestui epitet rele-
vant, care nu a fost ]nc[ luat ]n seam[. La Eminescu sunt de
argint: p[durea, lanurile, apele, c[r[rile, nisipurile, mun\ii,
norii, s[lciile, crinii, negurile, cea\a, palatele, cupele, cande-
lele, straiele, lirele (unelte muzicale!), pletele b[tr`nilor, aripile
lebedelor, dar =i razele stelelor, picuri de argint, precum =i
lumina zorilor, ]ntr-un cuv`nt, =i prin eliminare, tot ceea ce
se sustrage zonei proprii luminii solare orbitoare, a=adar
necontemplabil[, neprielnic[ medita\iei =i reveriei.
}n al doilea, foarte ]ntins, poem eminescian de tinere\e,
din perioada titanismului s[u sisific, ]n Povestea magului
c[l[tor ]n stele (1872), dup[ o serie de considera\ii despre
pala nebunie, nebunie cu chipul dulce, care nu e altceva
dec`t setea de absolut, magul ]=i afirm[ preferin\a =i pentru
aceast[, cum spuneam, culoare a sufletului alter-ego-ului s[u:
}mi place cum ]mi place visul de raze nins,/ }mi palce cum
]mi place o umbr[ argintie. +i mai departe precizeaz[: Mie-
mi place visarea/ Fie ea chiar un basmu, numai fie frumos, /
}nger c-ochi mari alba=tri, cu chipul luminos.../... Ca cel ce-i
place-un vis./ +i chiar trezit de friguri el \ine ochiu-nchis,/
Ca mai departe visul frumos s[ ]l viseze,/ Asemenea uit lumea
=i eu... sunt bucuros/ De pot prelungi ]nc[ visul meu radi-
os./ De n-ar fugi-nfidelul... O, de ar sta mereu,/ Cu c`ntecu-
mi ferice, sim\irea, s[-i dezmierd/ +i-n ochii mari =i bolnavi
fiin\a s[ mi-o pierd... Am prelungit citatul, pre\uindu-l reve-

lator pentru terapeutica eminescian[ a visului, condi\ionat[
de fantasticul =i de feericul nocturn, singure ]n stare a-l
vindeca, prin mijlocirea visului, de romantica maladie, denu-
mit[ Weltschmerz.
Visul este o vocabul[ care comport[ disocierea dintre trezie
=i somn, ca s[-i deslu=im sensul ]n context. La Eminescu
ambele func\ii suflete=ti sau mai bine zis am`ndou[ vastele
domenii ale vie\ii morale sunt amplu reprezentate: visarea
sau reveria cu fantasmele moderate ale ]nchipuirii treze =i
oniricul cu capricioasa-i fantasmagorie, pe c`t de nest[p`nit[
=i nelimitat[, pe at`t de obscur[ =i insondabil[ (cu toate ulte-
rioarele re\ete ale psihanalizei!). }n cea mai tipic romantic[
povestire eminescian[, Geniu pustiu, dubletul autorului ]=i
las[ s[ruta\i ochii ce se ]nchideau de-o vis[rie profund[,
surprinz`nd ]n iubita lui vis[toria acelei fe\e palide ]ndreptate
spre cer. S[ nu z[bovim prea mult asupra variantelor filo-
logice ale vis[rii, dar s[ nu ne scape faptul c[, la subiectul
feminin, fenomenul moral ne surprinde pl[cut vederea prin
teatralismul s[u, pictural, pe c`nd la cel masculin, re\inem
ad`ncirea lui l[untric[.
Eroul din Geniu pustiu, pierdut ]n vis[rii (germ. Trume-
rei!) f[r[ fine, se identific[ ]n trans[ cu lumea cu miriade
stele =i cu miriade flori, =i le dedic[ pe toate inclusiv,
nop\ile sale cele lunatice =i zilele sale cele de foc, unei palide
umbre de argint, iubitei lui, Poesis. }n acela=i mod benign,
f[r[ nici o leg[tur[ cu patologia, F[t-Frumos din lacrim[
vede ]n somn luna ca o cetate sf`nt[ =i argintie, iar ]ntr-un
fel de clar-obscur rembrandtian asist[ la o procesiune fantas-
tic[ de schelete, c[l[ri pe schelete de cai, urc`nd ]n palatele
]nm[rmurite ale cet[\ii din lun[, prin a c[ror fere=ti se auzea
o muzic[ lunatic[... o muzic[ de vis. Etimologice=te =i ]n
ultima versiune a poemului faustic Mure=anu, poetul ]n\elege
prin nop\i lunatice, pur =i simplu, nop\ile cu lun[: Spune-

mi c`ntecul ce-n nop\i lunatice/ Ades-]l c`n\i,/ C`nd luna
tremur[ prin ce\i (ce\uri?) apatice,/ Prin codri sfin\i.
Luna este marea regizoare a feeriei nocturne, ea distri-
buie umbrele =i luminile, ea poten\eaz[ fantasticul =i tot ea,
str[mut`nd pe omul des\[rat pe acest p[m`nt ]ntr-un t[r`m
de vis, ]i strecoar[ ]n suflet o ducle narcoz[. Chiar ]n viziuni
care s-ar putea p[rea macabre, ca aceea din Melancolie, con-
voiul mortuar al lunii, regina nop\ii moart[, conjugat cu
vedenii de cimitir =i de atenan\e ]n paragin[, precum =i cu
zborul metalic al cucuv[ii, cu vaiete =i aiurit de jale, nu
inspir[ poetului repulsie, ci acel ]ndemn de berceuse: O
dormi, o dormi ]n pace, printre f[clii o mie/ +i ]n morm`nt
albastru =i-n p`nze argintie./ }n mauzoleu-\i m`ndru, al ceru-
rilor arc,/ Tu, adorat =i dulce al nop\ilor monarc, ]ndemn
de c`ntec de leag[n, cu un ad`nc sentiment de adora\ie.
O singur[ dat[, idealismul filozofic de ]mprumut se stre-
coar[ ]ntr-o afirma\ie subiectivist[: Te ]mbe\i de feeria unui
m`ndru vis de var[./ Care-n tine se petrece... (Scrisoarea V).
S[ fie ]ntr-adev[r aceast[ feerie un fenomen strict subiectiv,
iar nu o realitate obiectiv[? Este o problem[ exterioar[ subi-
ectului nostru; la proba de foc a practicii, enorma putere de
vraj[ a sentimentului nocturn eminescian, asupra cititorilor
de orice v`rst[ =i sex, constituie cea mai vie dezmin\ire a
tezei idealiste, enun\at[ printre al\ii =i de memorialistul Amiel,
cu celebrul s[u aforism: un paysage est un tat d`me
un peisaj este o stare sufleteasc[.
}n componen\a cadrului nocturn, luna, stelele curcubeele

de noapte (intui\ie eminescian[ inedit[!), codrul, lacul, flo-
rile decorative, fauna fantastic[, cu calul de mare, de acela=i
alb sau argintiu spectral ca =i leb[da, palatul cu dom[, ]ntr-
un cuv`nt, ]ntreg universul feeric se constituie pe spa\ii
intercontinentale, interplanetare =i interastrale, mai ales ]n

vastele compuneri ale atelierului de tinere\e. O fecioar[ in-
tangibil[ ca =i luna, dar c`teodat[ =i condescendent[, drapa-
t[ hieratic, p[=e=te ireal, ]n convoi de stele sau de ]nso\itoare
tinere, ca s[ aduc[ m`ngìere neconsolatului cosmonaut li-
ric, b`ntuit de vise =i scuturat de febra cunoa=terii supreme.
S[ nu uit[m =i sentimentul solitudinii, exacerbat de ve-
ghe =i de insomnie la naturile lunatice. }n pu\in cunoscuta,
dar admirabila postum[ Luna iese dintre codri (1874), con-
firmarea final[ este dintre cele mai impresionante: }nf[=at
]n ]ntuneric,/ Eu nu v[d, nu aud =oapte./ Ah, m[ simt at`t
de singur./ Este noapte, noapte, noapte. S[ fie acest \ip[t
un apel al disper[rii, un S.O.S. sf`=ietor? Nu credem, pen-
tru c[ ]n strofa precedent[: Se sting una dup[ alta/ +i icoa-
na =i suspinul!, odat[ cu obnubilarea obiectelor perceptibile
v[zului, se curm[ =i suferin\a.
O ]ntrebare conex[ este aceea de a =ti dac[ ]n medita\ia
nocturn[ biruie sentimentul de melancolie sau se estompeaz[
toate durerile. Cam acesta din urm[ este r[spunsul faimoasei
fraze muzicale din Scrisoarea I: Luna vars[ peste toate vo-
luptoasa ei v[paie,/ Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreag[
scoate,/ De dureri, pe care ]ns[ le sim\im ca-n vis pe toate.
Este starea de narcoz[ de care vorbeam mai sus. Mai amfi-
bolic[ ne pare expresia aceluia=i g`nd ]n celebra apostrof[:
Lun[ tu, st[p`n-a m[rii, pe a lumii bolt[ luneci/ +i g`ndirilor
d`nd via\[, suferin\ele ]ntuneci. D`nd via\[ g`ndurilor, luna
suprim[ oare suferin\a sau o amplific[? Aceasta este ]ntre-
barea, st`rnit[ de echivocitatea verbului ]ntuneci. Contextul
aceleia=i Scrisori pledeaz[ pentru ]ndulcirea suferin\ei, sau
m[car pentru acea terapeutic[ moral[, specific[ romantismu-
lui, =i care a fost numit[ de un critic francez dolorism:
Suferin\[ tu, dureros de dulce (Oda ]n metru antic). Reve-
ria nocturn[ eminescian[ nu este ]ns[ dintre acelea dureros
introvertite, cu o nevoie de solitudine. Dimpotriv[, ea

desf[=oar[, ]n spa\ii nesf`r=ite, decoruri feerice de basm,
c`nd nordic, c`nd r[s[ritean, care nu tr[deaz[ un ]mpu=c[-n
lun[ mizantropic ]nchis ]n sine, ci mai cur`nd pe luna-
ticul sui-generis, cordial =i sociabil, a=a cum ni l-au descris
prietenii din tinere\e, ]ncep`nd cu Th. +tefanelli. Prin capa-
citatea sa uria=[ de a percepe fantasticul epurat de orice ele-
ment malefic =i terifiant, Eminescu este un poet al luminii,
ca =i poe\ii solari din filiera Alecsandri, cu dosebirea funda-
mental[ a unei dimensiuni noi, pe care o confer[ intui\ia
profund[ a nop\ii: misterul.
MOTIVUL LEBEDEI LUI EMINESCU
}ntr-un univers liric de pur[ feerie, bidimensional, apari\ia

lebedei n-ar putea avea dec`t un rol decorativ. Sau chiar ]n
alt[ atmosfer[, de profund[ reverie, ca aceea din Somnoroae
p[s[rele... de=i poetul ]nsu=i folose=te termenii de carac-
terizare a nop\ii feerie , asocierea imaginii ]ngerilor,
invoca\i ]n urarea versului final, cu icoana candidei p[s[ri,
nu mai face posibil[ o interpretare restrictiv[:
Trece leb[da pe ape
}ntre tresii s[ se culce
Fie-\i ]ngerii aproape,
Somnul dulce!
De=i sistemul dublu de alitera\ii din versul secund nu ni se
pare dintre cele mai eufonice, opun`nd parc[ mersului lin al
lebedei nu =tim ce piedici materiale (tre-tre), nu f[r[ acute
repercut[ri sonice (stii s[ se), strofa nu distoneaz[ ]n minu-
nata incanta\ie oniric[ a poemei.
}ntr-un alt decor neuitat, cu care se deschide Scisoarea IV,
alba apari\ie, de r`ndul acesta, a unui c`rd de lebede ]n
gra\ioas[ evolu\ie, este chemat[ s[ contrastese cu fundalul

]ntunecat al tabloului (muchi de st`nc[, v`rf de arbor...
stejarii... straj[ de gigan\i):
Numai lebedele albe, c`nd plutesc ]ncet din trestii,
Domnitoare peste ape, oaspe\i lini=tii acestei,
Cu aripile ]ntinse se mai scutur[ =i-o taie,
C`nd ]n cercuri tremur`nde, c`nd ]n brazde de v[paie.
Epitetul prin care poetul confer[ lebedelor st[p`nirea do-
meniului acvatic, cam ]n felul ]n care =i luna, pe cer, domne=te
ca regin[, ]mprumut[ o maiestate tabloului, cu toat[ cine-
tica lui, de altfel =i ea spectaculoas[.
Cititorul familiarizat exclusiv cu antumele eminesciene
va fi meditat desigur asupra acestor dou[ unice apari\ii ale
decorativei p[s[ri, care las[ o pat[ alb[ ne=tears[ pe retina
memoriei. El n-are ]ns[ o no\iune precis[ asupra atelierului
uria= pe care-l constituie a=a-zisele postume ale poetului =i
nu poate =ti frecven\a exact[ a motivului ]n ansamblul ope-
rei eminesciene. Ca s[ termin[m cu aceea publicat[ ]n timpul
vie\ii autorului, amintim c[ ]n basmul F[t-Frumos din lac-
rim[ (1870), g[sim un interesant episod. C`nd F[t-Frumos
prezint[ ]mp[ratului pe mireasa lui, acesta ]ncearc[ o reac\iune
sentimental[ nea=teptat[. Ci el nu-i spuse nimica, ci numai
se uit[ pe luciul lacului =i ochii i se umplur[ de lacrimi. O
leb[d[ ]=i ]n[l\ase aripile ca pe ni=te p`nze de argint =i cu
capul cufundat ]n ap[ sf`=ia fa\a senin[ a lacului.
Pl`ngi, ]mp[rate, zise F[t-Frumos, de ce?
F[t-Frumos, zise ]mp[ratul, binele ce mi l-ai f[cut mie
nu \i-l pot pl[ti nici cu lumina ochilor, oric`t de scump[ mi-
ar fi, =i cu toate astea vin s[-\i cer =i mai mult.
Ce, ]mp[rate?
Vezi tu leb[da ceea ]ndr[git[ de unde? T`n[r fiind, a=
trebui s[ fiu ]ndr[gostit de via\[, =i cu toate astea de c`te ori
am vrut s[-mi fac sam[! Iubesc o fat[ frumoas[, cu ochii
g]nditori, ducle ca visele m[rii fata Genarului, om m`ndru

=i s[lbatic, ce ]=i petrece via\a v`n`nd prin p[duri b[tr`ne.
O, c`t e de aspru el, c`t e de frumoas[ fata lui! Orice ]ncerca-
re de-a o r[pi a fost de=art[. }ncearc[-te tu!
A=adar, f[r[ atributul precis din Scrisoarea IV, de domni-
toare a lacului, leb[da este ]nf[\i=at[ ca f[ptura lui de
predilec\ie, de care s-ar fi ]ndr[gostit undele. Gestul de
sf`=iere a fe\ei lacului, c`nd leb[da ]=i cufund[ capul ]n
ap[, se cuvine interpretat nu ]n mod realist, ca un preludiu
de interes alimentar, ci ca un mod precis de alintare, ca un
r[spuns la dragostea undelor. Numai astfel se explic[ r[sune-
tul afectiv at`t de puternic din sim\irea neferictiului ]mp[rat,
urm[rit de g`ndul sinuciderii. Leb[da nu mai este deci domni-
toare suveran[, ci iubita lacului, a c[rei fericire smulge lac-
rimile fratelui de cruce ]ncoronat al lui F[t-Frumos.
Cu aceasta, trecem la vastul domeniu al postumelor ]n
c[utarea motivului nostru poetic. }n Diamantul Nordului
(1877), din care de altfel s-a desprins =i s-a ]nchegat, dup[
c`\iva ani, partea ]ntì din Scrisoarea IV (1881), reg[sim
lacul, castelul =i lebedele ]ntr-o variant[ foarte apropiat[:
Iar lebede albe din negrele trestii
Apar domnitorii, ai apei acestei,
Cu aripi ]ntinse o scutur=i-o taie
}n cercuri murinde =i brazde b[laie.
De aceea comentariul este de psisos. Cu al\i c`\iva ani

]nainte (1872), tot urc`nd mai sus, de-a-n-daratele, ]n preisto-
ria crea\iei eminesciene, se situeaz[ foarte ]ntinsa poem[ cu
titlul Povestea magului c[l[tor ]n stele, a doua ca propor\ii
materiale dup[ Panorama de=ert[ciunilor sau Memento mori,
vasta fresc[ a istoriei universale. }n Povestea magului, ima-
ginea lebedei str[fulger[ ]ntì ]ntr-o surprinz[toare compa-
ra\ie, ]nchinat[ bogatei podoabe capilare a b[tr`nului:
Cu aripe de lebezi mari, albe, undoioase,

Pletele argintoase pe umeri-i c[dea...
Mai departe ]ns[, c`nd magul porne=te ]ntr-o ]ndep[rtat[
expedi\ie, un atelaj nautic spectacular, pe ]nstinsurile m[rii,
este ]ncredin\at lebedelor, ca ]n legendele Sf`ntului Graal,
din care s-a inspirat, printre al\ii, =i Richard Wagner, ]n
Lohengrin.
Din insule bogate cu mari gr[dini de laur,
Lebede argintoase aripile-ntinz`nd
Veneau sf`=iind apa la luntrea lui de aur
+i se-nh[mau la d`nsa =i o tr[geau c`nt`nd.
B[tr`nu-n manta-i alb[ ]nf[=urat viseaz[,
Dar lebede-argintoase luntrea bogat[ trag,
Al valurilor c`ntec pe el ]l saluteaz[
Pe fruntea-i ]mpletit[ e-o ramur[ de fag.
Plutind cu repejune sub palida lumin[
A lunii, \i se pare al m[rii Dumnezeu,
C`ntat de ]nmiirea valurilor senin[
+i ]ng`nat de lebezi ]n dulce visul s[u.
Nu vom urm[ri fantasticul itinerar al magului, dar obser-
v[m c[ lebedele ies ]ntìa oar[ din mu\enia lor de p`n[ acum
=i alc[tuiesc un melodios acompaniament c`ntecului valurilor.
Albul decorativ al p[s[rii prime=te foarte frecventul epitet
eminescian, care singur ar merita un capitol, ]ntr-un studiu
mai ]ntins: argintos sau de argint. }nh[marea lebedelor la
luntre se efectueaz[ poate sincronic la Eminescu ]n episodul
dacic din Panorama de=ert[ciunilor (1872).
Culcat[ pe jum[tate, Dochia visa, frumoas[,
+i la luntrea ei bogat[ lebede se-nham-acum
sau:
Luntrea cea de lebezi tras[ mai departe, mai departe,
Fuge pe-albele oglinde ale apei ce se-mparte
Sub al luntrii plisc de cedru ]n lungi brazde de argint.
Ceva mai departe, cai albi c-a m[rii spume, care pasc
l`ng[ izvoare ]nflorite, cai fantastici, cu capetele mici, ]=i
]ndoaie g`turi lungi de leb[d[.
...Coamele fluturc-argintul,
Ca la lebede se-ndoaie g`tul lor.
Eminescu avea s[ mai repete apari\ia fantasticului atelaj
]n ultima variant[ (1876) din poemul s[u dramatic Mure=anu.
De r`ndul acesta, Chipul invit[ ]n ace=ti termeni pe C[lug[rul:
Urmeaz[-m[ ]n luntrea, ce dus[ e de lebezi,
Pe undele oceanici, ce furtunoase, repezi
Ne-or duce-n dep[rtare...
Luntrea tras[ de lebede este chemat[ s[ ]nfrunte furtunoa-
sele valuri ale oceanului, iar mitica pas[re ]i asigur[ stabili-
tatea =i mai ales direc\ia. Leb[da este a=adar o c`rm[ vie =i
luminoas[, de un cert efect decorativ.
Cuv`ntul mitic[ ne invoac[ prin asocia\ie mitul galant al
Ledei, ]n care divinul ]ndr[gostit, Zeus, ca s[ scape de vigilen\a
conjugal[, ia chip de leb[doi. Nu ne-am fi ab[tut de la tem[,
reamintind povestea, dac[ ]nsu=i Eminescu, ]n poema Aveam
o muz[ (1871), evoc`nd o iubit[ moart[, poate aceea=i din
Mortua est, sau poate numai ]n fic\iune defunct[, un elf de
nea ]n strai de-argint, aminte=te de un trecut norocos:
Eu... fericit c-amantul blondei Lede,
Nebun de-amor, eu o vedeam ades.
}nt`mpl[tor asociat[ galant, nu ]n modul cel mai fericit ]ns[
=i din punct de vedere estetic, imaginea lebedei apare obse-
siv[ la Eminescu ]nc[ de la debuturile lui. Ea face chiar
obiectul unei scurte =i sprintene poeme, cu titlul Leb[da,
datat[ de Pepessicius cca. 1868.
C`nd printre valuri ce salt[
Pe balt[
}n ritmu u=or,
Leb[da alb[ cu-aripile-v`nturi

}n c`nturi
Se leag[n[-n dor;
Aripile-i albe ]n apa cea cald[
Le scald[,
Din ele b[t`nd,
+i-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde
Le-ntinde:
O barc[ de v`nt.
S[ ne oprim asupra metaforei finale, care adaug[ imaginii
vizuale impresia cinetic[ a vitezei.
Poetul g[sise aceast[ metafor[ relevant[ ]ntr-o ]ncercare
mai veche, Frumoas[-i... (datat[ de Perpessicius 1866); ]n
lacul cel verde ]n care se r[sfr`nge cerul senin, cu norii
cei albi de argint, de pe l`ng[ dumbrava =i ea verde, ]nfio-
rat[ de zefiri:
V[d lebede, barc[ de v`nt
Prin unde din aripe d`nd...
O a doua poem[, ]n care leb[da apare ca un motiv central,
ca un laitmotiv, este La o artist[, II, pe care Perspessicius o
consider[ dedicat[ Carlottei Patti, c`nt[rea\a ]n turneu pe la
noi ]n 1869. Sunt varia\ii pe tema c`ntecului mor\ii, atribuit
p[s[rii, mut[ pe tot timpul vie\ii fapt, ]n treac[t fie zis,
neexact , varia\ii dintre care una singur[ ni se pare mai
interesant[:
Cum leb[da =tie c[ glasul ce iese din luciul ad`nc
Sunt inimi de lebede stinse ce-n valuri eterne se pl`ng.
Lamentul valurilor, interpretat poetic, ]mprumut[ pas[rii

mute o dram[ interioar[ neb[nuit[, dar preg[tit[ de celelalte
distihuri:
Cum leb[da via\a ei toat[ viseaz[ un c`ntec divin,
Nu c`ntecul undei murinde pe luciul m[rii senin (...)
Ci leb[da c`ntecul mor\ii, al mor\ii cu chipul ei drag...
Pas[rea, ]n interpretarea thanatofil[ din acest vers, ar

]ncepe s[ prind[ =i un contur moral, dac[ poema adresat[
ocazional unei c`nt[re\e i-ar fi fost dedicat[ exclusiv,
aprofund`ndu-=i semnifica\iile. Nu vom ]nt`lni ]n toat[ poe-
zia eminescian[ o asemenea poem[, care s[ ne satisfac[
printr-o idee poetic[ nou[ =i ad`nc[, st`rnit[ de domnitoa-
rea apelor, idee contemplabil[ ]n toate arborescen\ele ei.
Am p[strat ]ns[ pentru la urm[ o strof[ misterioas[ =i
tulbur[toare, din poema Ondina (1869), unde leb[da ]nce-
teaz[, ]n frumuse\ea decorativ[ a atitudinilor ei, de a fi o
pas[re, ca s[ spunem a=a, f[r[ mesaj.
+i din chinuri ce m[-neac[
Eu sorb mirul cel curat
Cum o leb[d[ se pleac[,
B`nd din lacul ]nghe\at.
Este un fragment dintr-un vaporos c`ntec de dragoste,
singurul care ne poate re\ine aten\ia. Poetul a revenit asupra
lui, ]n C`ntecul l[utarului (1871), cu mici variante ]n primele
versuri ale strofei:
D i n t r e chinuri ce m[-neeac[
Eu s o r b e a m mirul curat...
compara\ia p[str`ndu-=i forma cristalizat[.
Analiza acestei strofe este parc[ mai dificil[ dec`t aceea a
poemelor ]ntregi din care am extras-o. Mirul, dup[ cum se
=tie, ]n practicile rituale cre=tine, ca =i ]n cele p[g`ne, este
un unguent sacru. Poetul ]i schimb[ func\ia, pref[c`ndu-l
]ntr-o b[utur[ cordial[, reconstitutiv[, tonifiant[, menit[
s[-i aline suferin\ele, nu s[-l purifice etic. Acest mir, ]ns[,
care se soarbe ca o pic[tur[ de ap[ vie, este extras din ]nse=i
chinurile care-l ]neac[ pe poet. Ce caut[ leb[da ca termen
de compara\ie, ]n aceast[ inedit[ medicamenta\ie moral[?
Are =i ea o suferin\[ ascuns[? +i ]n acest caz, cum =i-o
lecuie=te? R[spunsul pe care ni-l d[ poetul se ]nv[luie ]n

sugestie, de=i imaginea gestului ei, din punct de vedere vi-
zual, este reprezentabil[, psihologice=te vorbind. Prin alte
cuvinte, o vedem plec`ndu-se =i b`nd din lacul ]nghe\at.
Lucrul ]n realitate nu este ]ns[ at`t de simplu. Ca s[ bea
din lacul ]nghe\at, leb[da trebuie s[ sparg[ coaja lui, une-
ori foarte sub\ire, alteori neb[nuit de groas[. }n cazul aces-
ta, ciocul ei puternic, prin lovituri repetate, poate r[zbi stratul
dens al ghe\ii, dar nu f[r[ s[ s`ngereze. Compara\ia poetic[
ar fi perfect adecvat[, c`nd pic[tura de ap[ smuls[ lacului
]nghe\at ar fi cucerit[ cu pre\ul s`ngelui, ]ntocmai ca picul
de mir absorbit de c`nt[re\ul dolorist, din ]ns[=i substan\a
suferin\ei sale.
Se cunoa=te, ]n celebrul sonet al lui Mallarm, imaginea
lebedei care nu s-a putut desprinde din ap[, reveria ei l[-
s`nd-o prad[ ]nghe\ului. Leb[da eminescian[ din Ondina =i
din C`ntecul l[utarului nu moare ca un cygne dautrefois,
dar sufer[ =i ea, ca =i c]nt[re\ul, dintr-un destin similar, de
nedeterminat[ esen\[ =i de analoag[ farmacopee psihic[. Ea
nu-=i divulg[ secretul ]ndoit ce o face s[ sufere =i prin ce
nou[ suferin\[ sau prin ce paroxistic[ durere s-ar putea vin-
deca. Ne r[m`ne nou[, ]n reveria noastr[, de lectori ]mp[timi\i
dup[ solu\ii clare, s[ colabor[m cu poetul ]n cea mai pu\in
remarcat[ imagine =i compara\ie a lebedei din tot cuprinsul
poeziei eminesciene. At`t Ondina, c`t =i C`ntecul l[utarului,
zac ]n uitarea nedreapt[ de care sufer[ majoritatea postume-
lor. Propunem =i altor amatori de ]n\elesuri poetice noi =i
relevante s[ reflecteze asupra acestei strofe.
OBSERVA|II
ASUPRA METRICII EMINESCIENE
Este pentru to\i un fel de axiom[ ne]ntrecuta muzicali-

tate a poeziei lui Eminescu. Nimeni ca autorul Luceaf[rului
n-a =tiut s[ instrumenteze armonicile limbii noastre, fie ]n
ritmul popular, spre a-i da inflexiuni noi, fie ]n toate speciile
lirice ale romantismului, cum este lied-ul (Somnoroase
p[s[rele, Peste v`rfuri, +i dac[... etc.), sau chiar roman\a
elegiac[ (Pe l`ng[ plopii..., Pe aceea=i ulicioar[, Dorin\a etc.),
a=a fel ca s[ descurajeze pe zelo=ii compozitori ocazionali,
f[r[ voia lor expu=i trivializ[rii celei mai suave expresii poe-
tice a iubirii. Cu toate acestea, versul eminescian nu sufer[
calificarea scump[ parnasienilor, de impecabilitate. Poetul a
r`vnit desigur la perfec\iune, dar nu cu orice pre\, iar adese-
ori, ]n tumultul g`ndirii sau al sim\irii, ritmul ini\ial, iam-
bic sau trohaic, este sacrificat expresivit[\ii. Odat[ cu brus-
carea metricii, n-a fost cru\at[ nici gramatica elementar[
ocazion`nd multora dintre contemporanii marelui poet furii,
pe c`t de sacre =i de autorizate ]n momentul lor, pe at`t de
rizibile ast[zi. S[ fim ]ns[ bine ]n\ele=i: Eminescu nu cultiva
licen\a de dragul ei sau de acela al scandalului, ci se folosea
de ea numai atunci c`nd nu reu=ea s[ ]nving[ dificultatea
cazual[, iar atunci c`nd recurgea la o solu\ie ]ndr[znea\[, o
f[cea numai pentru a-=i exprima g`ndul c`t mai adecvat.
Autorul edi\iei monumentale, acad. Perpessicius, cum
spuneam ]n darea de seam[ despre noua edi\e popular[ a
Poeziilor, ]n Biblioteca pentru to\i, ]ncearc[ s[ rezolve unele
din dificult[\ile de lectur[, prin interven\ia unor semne dia-
critice, cum sunt accentul =i trema; cel dintì, pentru a p[stra
versului caracterul s[u ini\ial, iambic sau trohaic, cel[lalt,
pentru a desface diftongul =i a ob\ine dou[ silabe ]n locul
uneia singure. Mai rareori, ]n aceast[ edi\ie dec`t ]n cea
monumental[, ]nt`lnim trema. Iat[ un exemplu din Memen-

to mori: Iar o vale nesf`r=it[ cu pustiile Saharei,/ Cu de
flori straturi ]nalte cu oze z`mbitoare... (pag. 229), spre
a se citi o-a-ze, ]n loc de oa-ze, lectura curent[. Perpessicius
are desigur dreptate, dar operativitatea semnului diacritic
ar fi fost ]nlesnit[ de o scurt[ not[ a editorului. Ea lipse=te,
=i cititorul poate fi nedumerit asupra valorii semnului. }n
edi\ia monumental[, trema era folosit[ =i c`nd era vorba de
desp[r\irea diftongului ia (via\[ trisilabic: vi-a-\[); pe de
alt[ parte, c`nd, invers, lectura corect[ cerea diftongarea lui
i cu a, desp[r\ite silabic ]n cuv`nt ca la diamantin[, spre a
se c`=tiga o silab[, dia-man-ti-n[, atunci intervine anacronicul
i scurt. Din fericire, editorul a renun\at la acest semn aver-
tizator, l[s`ndu-l pe cititor s[ se descurce singur.
R[m`ne accentul grav, de care Perpessicius uzeaz[ pe o
scar[ foarte larg[, am spune sistematic, ]ncerc`nd s[ nu-i
scape nici o derogare de la ritmul corect al poemei. Este aceasta
posibil? Dac[ r[spunsul ar fi afirmativ, metoda ar putea fi
aplaudat[. Se poate, f[r[ a brusca prea mult accentul firesc,
se poate citi cpol[ ]n loc de cupl[, sau m[tul, dac[ ]n
acest fel salv[m, ]n Memento mori, conceput trohaic, ritmul
respectiv:
A lui cpol[ boltit[ e cu-argint ]nconjurat[ (pag. 230).
+i:
+i de v`nt scutur[ grele m[tul trandafiriu (pag.231).
Perfect! Chestiunea devine ]ns[ mai grea c`nd metrul poetic
nu mai ]ng[duie mutarea accentului. Alegem un exemplu
probant din }mp[rat =i proletar, poem[ iambic[. Iat[ c[ ]ntr-
o singur[ strof[, din cele cinci versuri, numai dou[ pornesc
iambic pe c`nd celelalte trei ]ncep dactilic.
Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scald[,
Turnuri ca facle negre tr[snesc arz`nd ]n v`nt
Prin limbile de fl[c[ri, ce-n v[luri se fr[m`nt,

R[cnete, vuiet de-arme p[trund marea cea cald[,
Evul e un cadavru Paris al lui morm`nt.
Editorul n-a ]ncercat interven\ia vreunui semn diacritic,
=i a f[cut bine, pentru c[ orice ]ncercare ar fi fost zadarnic[.
Accentul nu mai poate fi deplasat dup[ voia noastr[. Versul
acuz[ o tripl[ licen\[ dactilic[ ]n strof[. La fel ]n strofa
celebr[, care ]ncepe cu Sf[rma\i statuia goal[ a Venerei an-
tice, unde versurile 2 =i 3 ]ncep cu un dactil: Arde\i a-cele
p`nze =i Ele st`r-nesc ]n suflet, dar unde versul 4 are
primul emistih cu totul aritmic, ca s[ nu spunem prozaic: A
perfec\iei umane!
Am spus c[ editorul ]ncearc[ folosirea sistematic[ a accen-
tului grav, pentru ]ndrumarea metric[ a cititorului neavizat.
Este o vigilen\[ de Argus, dar cu sc[p[ri explicabile, omene=te
vorbind. Astfel, ]n poema incriminat[ ]ntr-unul din articolele
noastre trecute: O, adev[r sublime... (fragment), lipse=te
accentul grav la versurile iambice de acest fel:
Cu ssteme ]nalte, pune\i-l ]n s[ltar...
O, d[ng[ni\i pe g`nduri, voi, muzici, voi sculptri...
Pictri, eternitatea v-a=teapt[ c-o cunun[...
S[ fi ezitat editorul de a recomanda lec\iunile iambic
corecte: sculptr =i pictri? Nu cred. Perpessicius a notat de
c`te ori trebuie tmid ]n loc timid, =i derogarea nu ni se pare
mai grav[ ]n exemplele date. Eminescu =i-a exprimat ]n sonetul
Iambul, din postumele sale, preferin\a pentru iamb:
Dar versul cel mai plin, mai bl`nd =i pudic,
Puternic iar de-o vrea e pururi iambul.
}n primele versuri ]=i m[rturise=te n[zuin\a c[tre perfec\ia

metric[: De mult m[ lupt c[t`nd ]n vers m[sura,/ Ce plin[
e ca toamna mierea-n faguri,/ Ca s-o a=tern frumos ]n lungi
=iraguri/ Ce f[r[ piedici trec sun`nd cezura.
Acest ideal formal nu l-a realziat totdeauna. Cine i-ar

putea-o repro=a? Dec`t o searb[d[ regularitate metric[, a
versului b[tut la metronom, ca ]n poeziile epice ale lui Bolin-
tineanu, este mai bun[ experien\a eminescian[ nedes[v`r=it[,
cu accidente ritmice care ]ntrerup ne]ntrecutele lui orchestr[ri
=i simfoniz[ri.
Accentul grav ]l socotim un semn diacritic greu practica-
bil, acolo unde urmeaz[ s[ fie pus pe o vocal[ ocluziv[ ca ]
(`), de=i dic\ionarele nu se dau ]n l[turi de la etajarea accen-
telor suprapuse. A=a s-ar cere, bun[oar[, ]n versul: Zeii
url[ - st`nci se clatin, norii-n f`=ii se destram[ (apg. 237).
Versul este trohaic. Perpessicius, renun\`nd judicios la
scurt, las[ ]n strofa urm[toare nerezolvat[ problema ros-
tirii monosilabice a lui Zeus, ]n versul: Zeus de nori
adun[torul urc[ bolta maiestoas[! Cu at`t mai bine! Chesti-
unea este =i r[m`ne insolubil[, afar[ dac[ n-am re]nvia pe
scurt =i am apela =i la alte semne din vechea recuzit[ lexi-
cografic[. Cea mai practicabil[ este punctul subpus, pentru
accentul tonic: f`=ii. Dar mai frumos este textul curat, f[r[
nici un fel de semn diacritic! Cititorul eminescian ]mp[timit
va ]nvinge singur toate dificult[\ile metrice.
UNIVERSUL RURAL EMINESCIAN
Pui al naturii, ca =i marele s[u prieten humule=tean, Mi-

hai Eminescu a p[strat vii ]n memoria sa afectiv[ locurile
copil[riei sale sprin\are =i meditative totodat[, cu imaginile
lor triste sau tonice, realiste p`n[ la grotesc sau ideale ]n
mod feeric. Pu\ine i-a fost dat s[ le fixeze ]n proz[ =i ]n ver-
suri, dar at`tea c`te ne-au r[mas sunt suficiente ca s[ ne
putem ]ng[dui m[car schi\area viziunii sale agreste, ]n ca-
drul mai larg al concep\iei lui despre via\[ =i univers. De bun[
seam[, g`ndul tuturor cititorilor eminescieni ]mp[timi\i, pu=i

]n fa\a acestei probleme, se ]ndreapt[ din capul locului c[tre
poema Sara pe deal, asociat[ tuturor ascult[torilor radiofo-
niei noastre de timbrul grav al maestrului Mihail Sadoveanu,
ne]ntrecutul ei lector. Se =tie sau se presupune cu oarecare
temei c[ aceast[ poezie, unic[ prin forma ei metric[ =i prin
accent sufletesc, face parte din ciclul ]nchinat amintirii celei
dintì fete ]ndr[gite, la v`rsta adolescen\ei, unei Marii din
Ipote=ti sau din ]mprejurimi, ]ncetat[ din via\[ ]nainte de
vreme =i pl`ns[ ]n Mortua est. (Vezi Poezii, edi\ie ]ntocmit[
=i comentat[ de G. C[linescu, Editura Na\ionala-Ciornei, Sara
pe deal, nota cu referire la ms. 2262, f. 33: O, dulce ]nger
bl`nd,/ Cu ochi uimi\i de mari, / La ce mai reapari / S[-
ngreui al meu g`nd?/ P[rea c[ te-am uitat, / C[-n veci nu-i
mai veni / S[-mi aminte=ti o zi / Din via\a mea de sat.) }n
forma ei manuscris[ complet[, dup[ strofa penultim[ =i
]naintea celei finale, urmau altele dou[, suprimate de redac\ia
Convorbirilor literare (1 iulie 1885), ]ntr-un moment c`nd
autorul fulgerat de Apollo, ca =i Hlderlin, nu se mai in-
teresa de textele sale manuscrise, l[sate ]n p[strarea lui Titu
Maiorescu. Efuziunile de dragoste adolescentin[, concreti-
zat[ ]n nevinovate m`ngìeri, s[ fi speriat pe Iacob Negruzzi,
statornic urm[rit de reac\iunile pudibunde ale duduc[i din
Vaslui? Iat[ textul neincriminabil:
Te-i rezema, dulce copil, de-al meu um[r / +i fir cu fir
p[ru-\i aurit am s[-l num[r, / Ap-am s[ beau din a ta gur[,
frumuse\e, / Dulci s[rut[ri din ai t[i ochi de bl`nde\e./ /
}mbr[\i=a\i noi vom =edea la tuplin[, / Fruntea-mi ]n foc pe-
ai t[i s`ni se ]nclin[, / Ce al[turi cresc dulci, =i rotunzi ca =i
rodii / Stelele-n cer mi=c[ auritele zodii!
De n-ar fi dec`t acest splendid vers, de intens[ poezie
astral[, strofele nu au meritat surghiunul lor din textul
definitiv, la a c[rui canonicitate am putea, f[r[ p[rere de
r[u, renun\a.
Chietudinea suprem[ a finalului, cu somnul curat al celor

doi adolescen\i, rezema\i ]n capete, sub ]naltul, vechiul
salc`m, ca =i teiul, alt pom sacru din pantheonul naturist al
poetului, adorat pentru virtu\ile sale odorifere =i onirice,
]ncheie tabloul neuitatei idile.
Cu toate dimensiunile ei materiale reduse, larga viziune
se deschide, ca o simfonie, cu preludiul muzical de lung[
rezonan\[ interioar[, al vechiului instrument muzical \[r[-
nesc, buciumul, a c[rui nesf`r=it[ vibra\ie dureroas[ se ar-
monizeaz[ at`t de bine cu mersul trudit al vitelor, dup[ o zi
grea de munc[, drumul lor luminat fiind de lic[rul stelelor,
precum =i cu pl`nsul limpede al f`nt`nilor:
Sara pe deal buciumul sun[ cu jale, / Turmele-l urc,
stelele scap[r[-n cale, / Apele pl`ng clar izvor`nd ]n f`nt`ne;
/ Sub un salc`m, drag[, m-a=tep\i tu pe mine.
Acest prezent etern, cum ]l numea mult regretatul Tu-
dor Vianu, urm`nd dup[ epitetul at`t de simplu =i de auten-
tic al dragostei, este modul liric cel mai propriu actualiz[rii
unor imagini ale vie\ii c`mpene=ti.
F[r[ a ]mbr[ca forma sacrei indign[ri, tabloul par\ial al
muncii, la sf`r=it de zi de lucru, este ]mbog[\it prin acele
neuitate imagini din strofa IV: +i osteni\i, oameni cu coasa-n
spinare / Vin de la c`mp... At`t =i este destul ca s[ ne lase
sugestia momentului istoric al feudalit[\ii ]nt`rziate ]n
regimul agrar, f[r[ ca reforma lui Cuza, sincronic[ acestei
idile, s[ fi adus doritul corectiv neechit[\ii sociale. O larg[
perspectiv[ ]ncape ]n densul tablou: dealul =i valea, satul
mizer, cu stre=ine vechi, f`nt`na cu cump[n[ =i ea veche,
sc`r\ìtoare, st`na cu c`ntec de fluier ]n surdin[, ]ntr-o neui-
tat[ ]mbinare de sunete, din care nu lipsesc toaca =i glasul
vechiului clopot, tot at`t de bogat[ ca =i imaginile vizuale, ]n
b[taia feeric[ de lumin[ a lunii =i cu ivirea printre nori a
stelelor, care nasc umezi ca ni=te lacrimi de lumin[, pe
bolta senin[. Momentul iubirii chiar al celei mai candide

]ncepe c`nd satul adoarme =i amu\e=te. }ndelung =lefuit[,
poema nu are lungimi, iar frecven\a meditat[ a unui singur
epitet: vechi (stre=ine, clopotul, salc`m) ne poten\eaz[ reve-
ria, f[c`ndu-ne s[ reflect[m asupra sim\irii adolescen\ilor
]ndr[gosti\i, ]n cadrul vast al unui decor ]n care eternitatea,
vechimea =i clipa cronometreaz[ dimensiunile duratei, sub
straja lunii.
Dac[ satul, ]n asfin\it de sear[, cu notele realiste ale trud-
nicului regim agrar, nu apare dec`t o singur[ dat[ ]n poezia
eminescian[, autorul ne-a l[sat ]ns[ ]n manuscrisele mai pu\in
cercetate cheia specificului s[u: Caracterul vie\ii de sat este
lini=tea =i t[cerea. Ziua oamenii fiind la lucru, numai copiii
se joac[ ]n colbul drumului, babele de tot b[tr`ne =ed torc`nd
la umbr[ pe prisp[ =i mo=negii aduna\i la cr`=m[ ]=i petrec
restul vie\ii lor b`nd =i povestind. Abia seara, c`nd satul
devine centrul p[m`ntului ce-l ]nconjur[, se ]ncepe acea dui-
oas[ armonie c`mpeneasc[, idilic[ =i ]mp[ciuitoare. Stelele
izvor[sc umede =i aurite pe jumal\ul cel ad`nc =i albastru al
cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros
adormitor umple satul, carele vin cu boii osteni\i, sc`r\ìnd,
din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a um[r, vorbind tare ]n
t[cerea serii, talangele turmelor, apa f`nt`nelor, cumpenele
sun[, scr`nciobul sc`r\ìe-n v`nt, cìnii ]ncep a l[tra =i prin
armonia amestecat[ s-aude plin =i languros sunetul clopotu-
lui, care umple inima cu pace. Citatul este luat dup[ recenta
edi\ie critic[ de Proz[ literar[ (p.285-286), ]ngrijit[ ]n spirit
=tiin\ific de Eugen Simion =i Flora +uteu, =i anume dintr-o
schi\[ cu titlul La curtea cuconului Vasile Creang[, ]ntìa
oar[ relevat[ de acad. G. C[linescu =i publicat[ integral pri-
ma dat[ ]n edi\ia Al. Colorian.
Asem[narea dintre acest text de proz[ =i poemul Sara pe
deal este izbitoare. Nu ne oprim s[ cercet[m ordinea lor
probabil[ de succesiune.
Dac[ am consulta ]nc[ o dat[ opinia autorizat[ a celui ce

a descoperit-o, bucata de proz[ ar data circa 1875, pe c`nd
Sara pe deal ar fi fost conceput[ cu cinci ani ]nainte. Oricum
ar fi, comentariul vie\ii de la \ar[ nu se poate s[ nu sur-
prind[ pl[cut prin marea bog[\ie de note vizuale, olfactive =i
auditive, acestea din urm[ caracteristice prin armonia ame-
stecat[ a sunetelor (caracteristic eufemism pentru ocolirea
cuv`ntului dizarmonie!). Eufemismul este relevant pentru
timbrul afectiv al viziunii satului, pe cele dou[ inegale regis-
tre, al zilei =i al serii. Via\a de la \ar[ se intensific[ seara,
]nainte de a intra ]n lini=tea restauratoare a nop\ii.
}nceputul schi\ei preludeaz[ ]ns[ cu un splendid tablou
comparativ ]ntre \ara de jos a Moldovei, dominat[ de dealuri
=i r`pe, =i cea de sus, adev[ratul gr`nar al Moldovei, cu
deosebirea de la aceast[ regul[ a v[ii Siretului =i a Sucevei,
care prin perspectiva sa frumoas[, prin m`ndra dep[rtare a
dumbr[vilor sale =i prin acea ]ntinsoare molatic[ =i str[lucit[
sub o bolt[ ce pare a fi menit[ a fi etern albastr[, pare un rai
p[m`ntesc (ibid., pag. 284). Nu vom z[bovi pe c`t s-ar cuve-
ni asupra tabloului social =i familial, cel din urm[ cu totul
remarcabil prin varietatea tipologic[: cuconul Vasile Creang[,
so\ul v`rstnic, femeia sa, mult mai t`n[r[ dec`t el =i ]nc[
destul de frumoas[, fiul lor, Iorgu, fratele mai mare al celui
dintì, hagiu, un Solomon al cur\ii fr[\`ne-s[u, apoi cu-
conul Dr[gan Ciuf[, antitez[ ]ntrupat[ a precedentului,
poetul Profirie Ruf[, d[daca \iganc[, o copil[ Ana, orfan[ de
mam[. Cel social este ]ns[ viciat de viziunea patriarhal[ a
boierului bun, drept cu supu=ii s[i, poate ]nsu=i patronul
lui Gh. Eminovici, dac[ am judeca dup[ destul de bogata lui
domesticitate, compus[ din vechil, un stalmaistru ungur,
un doctor de cas[ neam\ =i chiar un biet scriitora=, ]ng[duit
la coada mesei. Ne-ar fi greu s[ vedem ]ntr-o grupare at`t de
omogen[ =i de realist zugr[vit[ nu ]n raporturile de clas[,
eronat prezentate, ci ]n portretistica individual[ ni=te sim-

ple fic\iuni. Cu amintiri personale din copil[rie =i adolescen\[,
cu caracteriz[ri etice auzite poate acas[, poetul a reconsti-
tuit, credem, mediul de la Dumbr[veni ]n mai mic, ne]ndr[z-
nind poate s[ aspire la recompunerea prea vastului domeniu
=i a uria=ei domesticit[\i a cuconului Costache Bal=. Ce e
drept, momentul istoric este ]mpins cu c`teva decenii ]n urm[,
pu\in dup[ alegerea (1828) ]ntìului domn p[m`ntean, Ioan
Sandu Sturdza, r[u v[zut de marii boieri, pentru c[ fusese
]n[l\at dintre cei mai pu\in boga\i, chipurile numai pentru
c[ era om chipos =i avea o barb[ neagr[ =i frumoas[, f[r[
pereche ]n ]mp[r[\ia sultanului.
Eminescu s-a ar[tat mai bine inspirat ]n planturoasa schi\[,
neispr[vit[ ca =i precedenta, cu titlul P[rintele Ermolache
Chis[li\[ (ibid., p. 295-296).
F[r[ a mai nutri ambi\ia configur[rii unei caste ]n lumina
avantajoas[ a unei concep\ii sociale discutabile, ]nclinat[ s[
idilizeze raporturile dintre clase, prezent`ndu-le ]ntr-o ar-
monie patriarhal[, poetul a surprins ]ntr-o viziune de mare
efect plastic aspecte ale vie\ii biserice=ti a satului. Comenta-
torul recentei edi\ii apreciaz[ aceast[ schi\[ ca pe una scri-
s[ ]n genul unei snoave de-a lui Creang[, dar cu observa\ii
p[trunz[toare (pag. 381). Prin stilul ei oral, schi\a poate
l[sa aceast[ impresie, ]ns[ enorma verv[ parc[ flamand[,
breughelian[, a tabloului, ]i confer[ o cert[ pecete proprie.
Popa poreclit Melesteu, cu ]nf[\i=are de t`lhar, prost =i be\iv,
fecior de porcar, popit pentru c[ era lene=, r[u =i t`rziu la
minte, pe adev[ratul lui nume Ermolache Chis[li\[, spune
evangheliile pe de rost, f[r[ s[ =tie a citi, suduie ]n biseric[,
]l bruscheaz[ pe bunul s[u dasc[l, Pintilie Buchilat, de sta-
tur[ minuscul[, asistat fiind =i de un paracliser onorific,
palamarul Nicodim Parpalac, b[iat prostu\, ]ns[ ambi\ios,
spun`nd =i el crezul pe dinafar[ =i tr[g`nd bine clopotul
]ntr-o dung[, de g`ndeai c[ arde satul. Povestea, stimulat[

prin invocarea repetat[ a Muzei, ca ]ntr-o epopee comic[,
]nf[\i=eaz[ o p[\anie de pomin[ a slujbei biserice=ti, soldat[
cu panic[ ]n sat, cu confundarea popii cu dracul, cu molesta-
rea de c[tre pop[ a dasc[lului =i cu un cortegiu grotesc ]n
drum spre cimitirul satului. Interesant[ este =i verva onomas-
tic[, asociat[ celei descriptive =i celei epice: p[durarul se cheam[
Iftimie Fedele=, \[ranii expedi\iei nocturne se numesc Mitru\[
Buruian[, Ftoma lui Culbeci, Curc[, Vas[lie Cotcodac, Neagu
a lui +olomon. Fantasticul cortegiu este onorat ]n deriziune cu
epitete individuale omerice, ca viteazul =i m[rinimosul,
apoi cu altele, colective, ca iste\ii, stra=nicii =i ]n\elep\ii.
Alte aspecte ale vie\ii s[te=ti, de aprins[ coloratur[ liric[,
se ]nt`lnesc ]n Geniu pustiu, cu amintiri poate din peregri-
n[rile suflerului pe apa Mure=ului, unde se localizeaz[,
proiect`ndu-le ]ns[ ]n momentul luptelor lui Avram Iancu.
Sunt desigur imagini tr[ite, afar[ de aceea a satului ars =i
pustiit. Episodul morii plutitoare, de pe Mure=, incendiat[
]n urma feloniei morarului, ]mbrac[ o neobi=nuit[ grandoare
tragic[: Aspect teribil. Urlau ro\ile, scr`=neau pietrele, tros-
nea ]nfl[c[rat[ moara, \ipa cu s[lb[t[cie morarul ]n morm`ntul
de jar. }ntreaga moar[ p[rea un b[tr`n =i bolnav balaur de
foc, care scormolea url`nd, cu aripile lui, valurile ro=ite de
foc ale apei. Moara-nota repede, dus[ =i de ]nv`rtitura ro\ii,
=i de repeziciunea apei. Dumbr[vile de pe maluri se-nro=eau
pe unde trecea palatul arz[tor =i deschideau c[r[rile lor de
p[dure ochilor ce urm[reau spectacolul... Norii cenu=ii ai
cerului se ro=ise de foc, fumul cel greu =i gros ce-l l[sa ]n
urm[ moara ce fugea ne-neca r[suflarea (p. 186187).
Fantasticul n[scocitor al acestui tablou pune ]n gura po-
vestitorului imaginar reflec\ia: Nu voi uita niciodat[ acel
spectacol unic ]n felul s[u.
Nici cititorul de ast[zi, stimulat de s[rb[torirea genialului
poet s[-=i l[rgeasc[ interesul peste ]ntreaga oper[ literar[
eminescian[, nu poate uita aceast[ viziune de apocalips. El

este solicitat s[-=i consulte propriile impresii pe care le su-
ger[ universul rural al celui ce a scris Sara pe deal =i at`tea
alte minunate pagini de proz[, ]n care se ]mbin[ observa\ia
realist[ cu viziunea fantastic[ sau grotesc[, adev[rul cu
fic\iunea. Ora=ul, pe care poetul nu l-a iubit, n-a avut noro-
cul unor at`t de vr[jite evoc[ri.
}NT~II PROTAGONI+TI
AI TEATRULUI CARAGIALIAN
Dup[ relat[rile unora dintre prietenii lui =i ]ndeosebi

Vlahu\[, mai u=or mistificabil dec`t al\ii, umori=ti =i ei, a=adar
mai lucizi , Caragiale s-ar fi crezut cu tot dinadinsul un om
f[r[ noroc! Anecdota cu portocala seac[, seac[ nu de felul
ei, ci pentru c[ el, omul f[r[ noroc, ar fi atins-o, usc`nd-o,
prin simplul contact manual, anecdot[ povestit[ de Vlahu\[,
are pentru mine savoarea mistific[rii transcendente, a unui
genial discipol al lui Comus, ]nconjurat de ageamii. Oricum
ar fi, serios sau nu, t`lcul acestui eres, surprinz[tor la un
om prin excelen\[ ]narmat ]mpotriva at`t a prejudec[\ilor,
c`t =i a supersti\iilor, este dezmin\it cel pu\in prin marea
pleiad[ de actori care i-au creat cei dintì rolurile. Dar nu
numai at`t. Omul care se credea cu m`na blestemat[ a avut
ceea ce se cheam[ m`n[ bun[, ]nc[ ]nainte de a debuta ca
autor original. M[ refer la excep\ionala traducere cu care a
dotat Teatrul Na\ional, acea t[lm[cire ]n versuri a tragediei
Rome vaincue de D.-Alexandre Parodi. }n acel moment, al
premierei Romei ]nvinse, la data de 21 mai 1878, Caragiale
era un scriitor necunoscut, de=i debutase de patru ani ]n
literatur[ =i gazet[rie. Numele lui n-a figurat pe afi=ul pre-
mierei =i nici ]n anun\urile presei. A doua zi, i se duse vestea
ca traduc[tor excep\ional, l[udat fiind de Alecsandri =i de

Titu Maiorescu, care-l primi la seratele bucure=tene ale Ju-
nimii. }n acela=i timp, piesa a adus noroc unor viitori mari
arti=ti, p`n[ atunci cu totul neobserva\i. Este vorba de Aris-
tizza Romanescu =i de Constantin I. Nottara. }n rolul unei
vestale naive, care s-a crezut vinovat[ de dezastrele Romei,
printr-un inocent vis de dragoste, Aristizza a ie=it din ano-
nimat. Iar Nottara, c[ruia i s-a ]ncredin\at un rol episodic de
senator, a fost remarcat de D. C. Oll[nescu-Ascanio, autor
dramatic cu greutate, viitor academician =i istoric al teatru-
lui nostru. Cu aceasta suntem ]ns[ ]n pragul subiectului =i
am f[cut doar simpla dovad[ c[ acela care se credea f[r[
noroc aducea noroc celorlal\i.
C`nd se produce, la un an, ba chiar mai pu\in, dup[ no-
rocosul debut al traduc[torului, lovitura de teatru a Nop\ii
furtunoase, i-a venit lui Caragiale r`ndul s[ fie servit de o
echip[ de zile mari. Cu excep\ia lui Ion Panu, ]n rolul lui
Dumitrache Titirc[ Inim[-Rea, o utilitate ]n teatru, dar nu
un actor de valoare, to\i ceilal\i protagoni=ti, =i mai ales
b[rba\ii, au fost la ]n[l\ime. Pe Nae Ipingescu, ipistatul, l-a
creat +tefan Iulian, comicul cel mai r[sf[\at, ]n acel mo-
ment, al ]ntìei noastre scene. Era societar clasa a II-a, de=i
]n v`rst[ de numai 27 de ani. Cronicarul de la Binele public a
f[cut un neuitat portret al ipistatului, a=a cum l-a creat Iulian,
sau, cum am spune ast[zi, a relevat puterea extraordinar[ de
tipizare a actorului f[r[ s[ recunoasc[ meritul primordial
al autorului. Un cronicar dramatic preten\ios l-am numit
pe D. D. Racovitz[-Sphinx, acela=i c[ruia i s-a imputat caba-
la de la premiera comediei D-ale Carnavalului vedea ]n
Iulian personalitatea cea mai ]nzestrat[ de natur[ din arti=tii
no=tri care au urmat dup[ Millo =i Pascaly. Tot el ]l nume=te
r[sf[\atul tuturor, idolul publicului nostru. }ntr-adev[r,
c`nd a murit, ]nainte de a ]mplini v`rsta de 40 de ani, r[pus
de tuberculoz[, jalea unanim[ a anticipat aidoma doliul pub-
lic ]n urma convoiului lui Leonard, pe care l-am apucat ]n

plin[ glorie =i l-am pl`ns (dar mai moderat!) laolalt[ cu fe-
meile de toate v`rstele.
Criticul literar N. Petra=cu, un alt contemporan, ]l punea
pe Iulian pe acela=i plan cu Grigore Manolescu =i chiar cu
Millo. Caragiale, mai sever, ]l punea pe acesta ]naintea tu-
turor, ca pe un artist absolut, care n-a mai fost egalat de
nimeni. }ntocmai cum Millo a fost geam[nul lui Alecsandri
scria Petra=cu, ridic`nd comediile poetului la cel mai ]nalt
grad de interpretare , tot a=a Iulian a fost geam[nul lui
Caragiale. S-ar putea zice c[ unul fusese n[scut pentru cel[lalt.
Tipurile pieselor lui Caragiale erau str[b[tute de talentul
comedianului ]n toat[ ]ntregimea lor sufleteasc[ =i se ar[tau
perfect de vii pe scen[ ]n totala lor complica\ie (= comple-
xitate!) fireasc[.
Incomparabilul Iulian avea ]ns[ un emul redutabil ]n ceva
mai t`n[rul Mihail Mateescu, care a creat rolul lui Ric[ Ven-
turiano. Caragiale l-a iubit parc[ mai mult pe Mateescu dec`t
pe Iulian, cu care s-a cam ciocnit ]n timpul direc\iei sale ge-
nerale (18881889). F[c`nd elogiul lui Iancu Brezeanu, =eful
celei de a doua genera\ii de protagoni=ti ai s[i, Caragiale arat[
o cert[ preferin\[ pentru Mateescu, mort ]nainte de vreme, de
aceea=i neiert[toare boal[ ca =i Eminescu. Mateescu =arja une-
ori, dar ]n momentele lui cele bune avea o masc[ senin[, pe
care unii critici teatrali o numeau impropriu olimpian[.
Livescu, ]n amintirile lui, spunea c[ ]ntr-o vreme lumea
venea la teatru pentru Mateescu =i Iulian. Erau comicii cei
mai gusta\i. Se deprinsese s[-i vaz[ pe ei, ]n serile c`nd
Manolescu le cru\a lacrimile. Provincialii, amatori de teat-
ru, c`nd veneau ]n capital[, se interesau ]ntì dac[ Iulian =i
Mateescu sunt pe afi=. Iulian era =i un bun tenor =i ]n rolul
porcarului Jupan din Voievodul \iganilor a \inut un an ]ntreg
afi=ul, recolt`nd la benefissul s[u, cu acest spectacol, pe
l`ng[ re\eta cea mai mare, un =ir de daruri din toate p[r\ile,
pe care a trebuit s[ le ]ncarce de la teatru cu c[ru\a. A fost,

mutatis mutandis, =i ]ntìul nostru Leonard, ]ntr-un mo-
ment c`nd opereta nu-=i luase av`ntul deplin.
}n rolul lui Chiriac, s-a afirmat cu autoritate Grigore
Manolescu, marele actor, ]nc[ nehot[r`t ]ntre comedie =i
dram[, juc`ndu-le pe am`ndou[ cu acela=i av`nt, dar parc[
]ntrev[z`ndu-=i chemarea. De aceea, Slavici, ]n recenzia sa
de la Timpul, ]i repro=eaz[ c[ =i-a interpretat rolul prea
dramatic. Mai competentul cronicar de la Binele public ]l
avertizeaz[ =i el ca ]n scenele de gelozie s[ se fereasc[ a nu
da ]n gama pasiunii dramatice. Actorul =tia s[ smulg[ ]n
acest rol efecte comice, roz`ndu-=i must[\ile =i privind piezi=.
Grigore Manolescu a murit t`n[r, ca =i Iulian =i Matees-
cu, dar ]n scurta lui existen\[ el a fost un exemplu viu al
minunilor pe care omul le poate realiza ]n via\[ prin voin\[.
C`nd s-a ]nscris ]n Conservator, la clasa lui +tefan Vellescu,
era un b[iat slab, peltic, cu mìnile lungi =i cu picioarele
cr[c[nate. La sf`r=itul anului, ]=i corectase defectele, lu`nd
fruntea promo\iei. A ajuns prin voin\[ =i munc[ un mare
prim-amorez, viril, frumos, cu privirea hipnotic[, cu tim-
brul cald, p[trunz[tor, superior, dup[ Livescu, lui Delaunay
de la Comedia francez[, lui Reimers de la Burgtheater din
Viena, partenerilor lui Sarah Bernhard, Albert Darmont =i
Alexandre =i altora.
Aristizza a fost un excelent Spiridon, ]n travesti. Ea a
povestit cum tat[l ei, actorul C. Dimitriad, i-a rectificat coa-
fura =i fizionomia, m`njind-o cu c[rbune, ca s[ nu par[
prea spilcuit[.
}n rolul Vetei, a jucat at`t de bine Anna D[nescu, socie-
tar[ clasa a II-a, ]nc`t Slavici a g[sit-o mai presus de toate
a=tept[rile. Pe Zi\a a f[cut-o cu succes frumoasa Anicu\a
Popescu, societar[ clasa a II-a.
Dup[ a doua reprezenta\ie, piesa a fost scoas[ de pe afi= de
Ion Ghica, directorul general, care-i modificase sf`r=itul f[r[
s[-l consulte pe autor. O noapte furtunoas[ a trebuit s[ a=tepte

aproape 5 ani reluarea la Teatrul Na\ional, sub direc\ia nou[ a
lui Grigore Cantacuzino. }n interval, comedia se jucase pe
scenele teatrelor de var[ din Bucure=ti =i devenise cea mai
popular[ dintre produc\iile rom`ne=ti originale. Se jucase cu
aceia=i protagoni=ti, cu excep\ia lui Titirc[, preluat de comisul
N. Hagiescu, acela=i care avea s[-l creeze pe Conu Leonida.
A doua comedie a lui Caragiale, Conu Leonida fa\[ cu
reac\iunea, a fost interpretat[ ]ntì de Hagiescu, a=adar, iar
]n rolul Efimi\ei, de Mateescu, ]n travesti. Piesa n-a cunos-
cut succesul pe care-l merita.
O distribu\ie festiv[ a fost aceea de care s-a bucurat Scri-
soarea pierdut[ la premier[ (13 noiembrie 1884).
Constantin I. Nottara a de\inut impecabil rolul prefectu-
lui Tip[tescu. Tot el a avut direc\ia de scen[, ajutat de au-
tor, care f[cea totdeauna propria lui regie, juc`nd =i mim`nd
toate rolurile. Acest minunat actor, care a f[cut epoc[ ]n
teatrul nostru, mai ales ca tragedian, a fost =i el, din tinere\e,
ca =i Grigore Manolescu, un erou al voin\ei. Racovitz[-Sphinx
a remarcat c[ mult[ vreme Nottara s-a mul\umit s[ stea ]n
culise, a=tept`nd s[-i vin[ r`ndul la cor sau ]n figura\ie.
P`n[ la rolul semi-mut din Roma ]nvins[, nimeni n-a b[nuit
]n b[iatul acela modest stofa din care era croit.
Mediocrul Ion Panu, ]n rolul lui Agami\[ Dandanache, a
fost totu=i superlativ apreciat de c[tre Ascanio, care a numit
cu acel prilej pe Millo ca singurul ]n stare s[-l joace tot
astfel ca d-sa. A=adar, Panu s-a ]ntrecut pe sine, ]ntr-un
rol at`t de pu\in marcant, dup[ aprecierea superficial[ a
cronicarului.
+tefan Iulian reediteaz[ cu comisarul Ghi\[ Pristanda marele
s[u succes cu Nae Ipingescu, ipistatul din Noaptea furtunoas[.
Iar Mihail Mateescu, ]n Cet[\eanul turmentat, atinge o
nou[ culme a carierei lui. Genera\ia urm[toare nu =i-a putut
]nchipui un alt Cet[\ean turmentat dec`t acela al lui Iancu

Brezeanu. Numai cine l-a v[zut pe Mateescu, cu candoarea
lui unic[, era chemat s[ aprecieze =i s[ compare.
Aristizza Romanescu a pus la contribu\ie toate resursele
feminit[\ii =i inteligen\ei scenice ]n rolul complex al Zoi\ei,
dam[ bun[ numai prin optica special[ a Cet[\eanului tur-
mentat.
Scrisoarea pierdut[ lanseaz[ dou[ sau trei talente. }nc[
o dat[, Caragiale are m`n[ bun[! Primul nu este tocmai un
t`n[r. Ioan Petrescu, mai t`rziu una din figurile mari ale
Teatrului Na\ional, era de cur`nd promovat societar clasa a
III-a. Rolul lui Zaharia Trahanache marcheaz[ o etap[
hot[r`toare ]n cariera sa. Este ]ntìa lui afirmare deplin[.
De\in[torul rolului lui Ca\avencu, Iancu Niculescu, abia
]mplinise 21 de ani. Era gagist (stagiar), cu salariul lunar de
100 de lei. Caragiale ]i va dubla leafa peste patru ani, ca direc-
tor al Teatrului Na\ional, recompens`ndu-l pentru str[lucitul
s[u succes din Scrisoarea pierdut[. +i rolul lui Farfuridi este
]ncredin\at unui debutant de talent, Alexandru Catopol, cu
doi ani mai v`rstnic dec`t precedentul, dar cu o clas[ inferior.
Un coleg al lui Iancu Niculescu, Leu=teanu, joac[ rolul lui
Br`nzovenescu, achit`ndu-se corect. Dup[ cum se vede, Scri-
soarea pierdut[ a fost piesa prin excelen\[ a promov[rii tine-
rilor. Cum Caragiale =i-a rezervat, al[turi de Nottara, grija
punerii ]n scen[, tot lui trebuie s[-i atribuim generoasa
ini\iativ[ de a ]ncerca o echip[ proasp[t[, l[s`nd-o s[-=i dea
m[sura capacit[\ii. A fost un exemplu greu, dar trecut cu
succes de to\i tinerii, ]n frunte cu Iancu Niculescu, comicul
proeminent al Teatrului Na\ional, dup[ moartea lui Matees-
cu =i a lui Iulian (18911892).
Cam aceea=i echip[ de comici colaboreaz[ la premiera f[r[
succes a D-ale Carnavalului, la 8 aprilie 1885: Iulian-Iancu
Pampon, Mateescu-Catindatul, Catopol-Cr[c[nel, Niculescu-
Iordache. Nottara ]l face pe frizerul subfirug, excelenta
veche comedian[ Frosa Sarandi, pe Mi\a Baston, iar t`n[ra

Amelia Wellner, pe Didina Mazu. C[derea nu e provocat[
]ns[ de vreo caren\[ a actorilor, ci este rezultatul unei cabale.
Mai discutabil[ a fost distribu\ia N[pastei, la 3 februarie
1890. Caragiale ]nfrunt[ ]ntìa =i ultima oar[ scena cu o
dram[. Aristizza, cea mai bun[ artist[ dramatic[ la acea dat[,
recunoa=te ]n amintirile ei c[ a avut ]n rolul Anc[i cel mai
mare nesucces din cariera ei. Autorul schi\ei |al i-ar fi
putut r[spunde c[ ea pl[tea acum cu un nea=teptat e=ec trium-
ful din Roma ]nvins[ =i succesul din Noaptea =i Scrisoarea.
Totul se pl[te=te ]n via\[! |al... Nici Grigore Manolescu,
atunci ]n apogeul carierei, nu =i-a dat toat[ m[sura talentului
]n rolul lui Dragomir. }n schimb, Nottara, ]n Ion Nebunul,
compune o crea\ie care smulge elogii unanime. Anumite infle-
xiuni ale vocii, spunea Aristizza, aveau s[-i r[m`n[ obsesiv
actorului, c`t[va vreme, ]n roluri de alt[ structur[. Genera\ia
mea nu l-a mai v[zut ]n acest rol pe Nottara, ci pe Iancu
Brezeanu, care a reu=it =i el o crea\ie, netributar[ marelui
s[u ]nainta=, dup[ cum ast[zi Emil Botta a reu=it s[ fac[
altceva dec`t Brezeanu, cu aceea=i for\[ creatoare.
Perfec\ia ]n serie ne pare aproape neconceptibil[, dar teat-
rul caragialian a cunoscut-o cu prisosin\[. Autorul, ca pro-
priu regizor, al[turi de Nottara, =i-ar fi putut revendica o
parte din succesul Scrisorii =i al celorlalte piese. R[m`ne
]ns[ ]ntrebarea dac[ =i-a dat el ]nsu=i seama de un fapt. +i
anume c[ a dispune din primul ceas de o pleiad[ de mari
actori dramatici, ca Grigore Manolescu, Constantin I. Not-
tara =i Aristizza Romanescu, precum =i de mari comedieni ca
+tefan Iulian, Mihail Mateescu =i Iancu Niculescu, ca s[-i
pomenim numai pe cei mai buni, ar putea fi privit, f[r[ nici
o supersti\ie, ca un adev[rat noroc pentru un autor. Molire
n-a avut parte de arti=ti de aceast[ clas[, ]n vremea lui. +i
nici Shakespeare, pe c`te =tiu.
CARAGIALE +I SUGESTIA
La jubileul revistei Steaua

Nu =tiu dac[ I. L. Caragiale s-a folosit vreodat[ de cuv`ntul
sugestie. Procedeul ]i era ]ns[ familiar. El const[ ]n stre-
curarea ]n mintea cititorului a unei no\iuni, printr-un alt
termen dec`t cel propriu. Simboli=tii francezi, =i cu deosebi-
re Mallarm, l-au teoretizat, ca pe un mijloc artistic prin
defini\ie poetic. Se citeaz[ adesea r[spunsul lui Stephane
Mallarm la ancheta lui Jules Huret asupra evolu\iei litera-
re: A numi un obiect ]nseamn[ a suprima trei p[trimi din
pl[cerea pe care \i-o d[ poemul; a-l sugera, iat[ scopul. Sau,
]n Divaga\ii: A evoca ]n voit[ umbr[ obiectul, prin cuvinte
aluzive, niciodat[ directe, reduc`ndu-se la o t[cere propriu-
zis[, comport[ o tentativ[ apropiat[ crea\iei. Am ar[tat re-
cent locul ironiei ]n opera lui Caragiale. }n sens strict, ironia
utilizeaz[ antifraza, ca s[ sugereze sensul contrar (inteligen\[
pentru prostie, frumuse\e pentru ur`\enie, onestitate pentru
necinste etc.). De r`ndul acesta, ]mi propun s[ ilustrez prin-
tr-o singur[ schi\[ modul sugestiv al literaturii caragialiene.
Am ales Ultima emisiune..., publicat[ ]ntìa oar[ ]n foile-
tonul cotidianului Universul, de la 6 noiembrie 1900, =i
retip[rit[ anul urm[tor ]n volumul Momente. Dup[ c`t ]=i
aminte=te Ecaterina Logadi-Caragiale, tat[l ei citea ]n fami-
lie ]nceputul buc[\ii, cu pasajul preferat: La o r[sp`ntie de
mahala... Despre acest moment descriptiv, de toamn[
mohor`t[, el ad[uga: Voi nu =ti\i c`t[ migal[, c`t[ trud[ m-au
costat aceste r`nduri, dar am reu=it s[ pictez acest col\ de
mahala cu c`rciuma ]mbrobodit[ ]n cea\[ =i amor\it[ ]n frig.
}ntreaga schi\[, dac[ nu m[ ]n=el, este compus[ simfonic, ]n
semitonuri =i nuan\e p`n[ c[tre sf`r=it, c`nd apari\ia preotului
=i a paracliserului s[u introduce o not[ de trivialitate acut[,
printr-un contrast calculat, decen\a fiind reprezentat[ prin
stilul de via\[ a trei epave, tustrei \igani. F[r[ a fi pledat

vreodat[ cauza acestor dezmo=teni\i ai trecutei or`nduiri so-
ciale, Caragiale =i-a ar[tat indirect simpatia fa\[ de d`n=ii ]n
nuvela Dou[ lozuri, pun`nd ]n lumin[ crud[ mijloacele bar-
bare ale poli\iei, spre a smulge m[rturisirea furtului din
partea unor nevinova\i. De r`ndul acesta, el pune ]n scen[
obi=nuita reuniune de sear[ a unui trio de cer=etori, deda\i la
darul be\iei. }n ordinea intr[rii, ei sunt: domnul Iancu
Buc[tarul, un sexagenar, fiu de rob, vestit buc[tar pe vre-
mea lui, specializat =i el ]n arta culinar[, trecut prin case
boiere=ti, la mare pre\ ]nainte de a se uza =i ]mboln[vi; coana
Zamfira Muscalagioaia, beteag[ de un ochi, de o m`n[ =i de
un picior, de pe urma b[t[ii primite ]n tinere\e de la so\ul ei,
c`nt[re\ din nai, pentru infidelitate conjugal[; domnul Tomi\a
Barabanciu, fost tobo=ar municipal, pensionat din cauz[ de
boal[, reumatism articular acut. Este o reuniune ie=it[ din
comun, ]ntruc`t s-a produs un eveniment economic impor-
tant ]n via\a micii Rom`nii de la sf`r=itul secolului trecut:
noua emisiune de cinci =i de zece bani (de cupru =i nichel).
Cer=etorii nu =tiu dac[ s[ se bucure sau s[ se intristeze de
noii intru=i monetari. Coana Zamfira, bun[oar[, nu-=i as-
cunde contrarietatea fa\[ de s[r[ciile astea noile, cum
nume=te ea, depreciativ, proasp[ta emisiune subdivizionar[
a leului. De acord cu ea, domnul Iancu categorise=te =i el
banii de tinichea. Comentator avizat al momentului eco-
nomic, el nume=te fenomenul semn de calicie, adic[ de
s[r[cie, iar coana Zamfira reproduce opinia str[zii: Crede,
babo, c[ e criz[, ca vorba fiec[ruia, care cum trece, de
fapt ]ns[, scuza refuzului de a da sau a monedei m[runte
oferit[. Ultimul venit, domnul Tomi\a, este ]ns[ de alt[ p[rere
=i-=i expune teoria financiar[ v[zut[ dintr-un unghi opti-
mist, deoarece unii dintre cei ce n-au alte m[run\ele dec`t
d-[i de c`te dou[zeci s-ar putea s[ dea mai mult. Aci ajunsese
divergen\a de opinii asupra chestiunii, c`nd iat[ c[ s-aude

dincolo ]n c`rcium[ ]njur]nd cineva, foarte sup[rat cine =tie
de ce. Cine s[ fie? Este p[rintele Matache, urmat de para-
cliserul s[u, urmat de b[iat, care aduce pe tav[ o jum[tate de
pelin tulburel, cu dou[ pahare curate. Ce urmeaz[? Cei
trei camarazi salut[ pe p[rintele, care-i blagoslove=te,
a=ez`ndu-se cu paracliserul la masa dinpotriv[. Coana Zam-
fira, ]n cei mai ale=i termeni, spun`ndu-i p[rinte Matache
=i cu nelipsitele cuvinte de cucernic[ supu=enie s[rum`na,
]l ]ntreab[ dac[ a v[zut [=tia noii. La ]ntrebarea apoi dac[
vor scoate =i de cei de dou[zeci, cum crede domTomi\a,
cucernica fa\[ r[spunde: Pe dracu o s[-l scoat[, vai de capul
vostru. P[rintele este a=adar ]nv[\at nu numai s[ ]njure
laic, dar =i s[-l invoace pe Necuratul! Iar bie\ilor cer=etori,
le spune f[r[ ]nconjur: las[ c[ o s[ vede\i voi, p`rli\ilor!!!
Sf`r=itul este ]ntr-un crescendo neprev[zut. Preotul le aduce
la cuno=tin\[ c[ este vorba s[ ias[ moned[ metalic[ =i mai
mic[, de 1 ban =i de 2 bani (de aram[), sau, ]n limbajul s[u
conservator, de dou[ parale, ba chiar:
+i de c`te-o para!
De c`te-o para!!
Tr[sni-i-ar Maica Domnului!!!
Caragiale nu mai precizeaz[ cui apar\ine acest blestem.
Noi ]nclin[m a crede c[ el a ie=it din n[duful ad`nc al coanei
Zamfira, ca s[ atrag[ tr[snetul asupra capetelor responsabile
de asemenea m[sur[ impopular[, dac[ a=a este la o adic[.
Repertoriul muzical ]nalt cunoa=te o cavalerie rustican[,
prin alte cuvinte, ridicarea, la un ]nalt nivel, a stilului de
via\[ rural. Dac[ exist[ a=adar, prin supravegherea gesturilor
=i a cuvintelor, o distinc\ie nivel`ndu-i pe \[rani cu aristo-
cra\ii, nu ne mai surprinde faptul c[ =i cei trei cer=etori
\igani din Ultima emisiune... se domnesc ]ntre ei =i,
respect`ndu-se reciproc, arat[ c[ sunt p[trun=i de sim\ul
demnit[\ii personale. Autorul ]nsu=i afecteaz[ fa\[ de ei o

considera\ie egal[. Nici unul nu cer=e=te, cere (termenul
este al scriitorului, care explic[, la fiecare dintre cei trei, ce
fac ]n momentul povestirii). Nici unul nu bea, ei ]=i fac cura,
ca =i cum ar lua ape minerale. Tobo=arul, spune iar[=i autorul,
a fost obosit de at`ta carier[, =i ]n modul diplomatic ]n care
vorbe=te de umila fost[ meserie a lui domnul Tomi\a am cre-
de, mai-mai, c[ e vorba de un diplomat, retras din... carie-
r[! C`nd dup[ men\ionarea vie\ii erotice aventuroase a coa-
nei Zamfira, Caragiale trece la brutala sanc\iune pe care i-o
aplic[ so\ul ]n=elat, scriitorul se preface mirat de acest gest,
c[ adic[ respectivul n-a ]n\eles, ca to\i ceilal\i, c[ regulile
cele mai elementare ale galanteriei ]l obligau s[ renun\e la
orice scandal. Exact ca ]n lumea cea bun[, unde le savoir-
vivre cerea ca so\ul s[-=i poarte coarnele cu dignitate.
Un dublu registru se remarc[ ]n aceast[ magistral[ schi\[:
acela al unei ironii imperceptibile, ]n prezentarea personaje-
lor, iar apoi acela al unei conven\ii sociale, pe care o respect[
cei trei cer=etori, ca =i cum ar fi con=tien\i de convenien\e.
Iar din punctul de vedere al atitudinii autorului fa\[ de eroii
s[i, sare ]n ochi familiaritatea vulgar[ a preotului care ]njur[,
dr[cuie=te =i-=i desconsider[ ]n fond parohienii de joas[
extrac\ie.
Am uitat ]ns[ a preciza de ce este at`t de sup[rat p[rintele
Matache. Autorul nu ne spune, dar ne las[ a ghici. Pentru c[
=i el este interesat, ca =i cei trei care cer, la produsul altei
chete, a c[ld[ru=ei. Noua m[sur[ financiar[, chiar dac[ a
rezultat dintr-o inten\ie de politic[ defla\ionist[, ]ntr-un ceas
de criz[ economic[, ]l love=te =i pe el. De aceea ]njur[ Sfin\ia
sa la intrare. }n timp ce, cum ar spune un critic freudist
deprins a manevra no\iunile de complexe =i de compensa\ie
, cer=etorii profesioni=ti ]=i p[streaz[ decen\a =i evit[ ca
de foc s[-=i dea arama pe fa\[, p[rintele n-are ce pierde.
Nimeni nu i-ar putea spune: \igane!, chiar ]n flagrant delict

de ]njur[turi =i dr[cuieli.
Analiza unei buc[\i ca Ultima emisiune... nu este lesni-
cioas[. Se poate vorbi =i cu prilejul unei schi\e umoristice
de un inefabil, de o poezie a mizeriei stilate (ca aceea a
celor trei camarazi), ba chiar =i de a vulgarit[\ii bine dozate,
cum este aceea a p[rintelui Matache, care nu degenereaz[ ]n
abjec\ie, ca la naturali=ti. Dac[ aceast[ poezie nu este o ilu-
zie, ci o realitate, explica\ia st[ ]n economia mijloacelor
artistice caragialiene, ]n manevrarea sugestiei, ]n calit[\ile
clasice de m[sur[ =i de gust ale marelui scriitor.
IRONIA }N OPERA LUI CARAGIALE
Rolul ironiei ]n opera lui Caragiale este cov`r=itor. F[r[

teama exager[rii se poate afirma c[ ironia e principala coor-
donat[ a umorului caragialian. Ca s[ pre]nt`mpin[m orice
confuzie, s[ ]ncepem a=adar cu defini\ia ironiei, cu at`t mai
mult cu c`t de la Socrate p`n[ la romanticii germani =i de la
ace=tia ]ncoace, no\iunea a trecut prin numeroase etape, a
evoluat ca =i at`tea alte concepte, a variat de la epoc[ la
epoc[ =i de la autor la autor. Etimologic, cuv`ntul grecesc,
aidoma cu forma lui ]n limba noastr[, avea ]n\elesul de ]ntre-
bare. Ironia socratic[ uza de metoda zis[ maieutic[, adic[ a
mo=irii; din ]ntrebare ]n ]ntrebare, ie=ea la iveal[ adev[rul,
filozoful simlu`nd necunoa=terea problemei, spre a scoate de
la interlocutor, punct cu punct, felul acestuia de a privi lu-
crurile. }ntrebarea nu corespundea ]ns[ nevoii de a =ti, a
unui ignorant, ci unei tactici a ]n\elepciunii, care lua numai
masca ne=tiin\ei. La romanticii germani, ironia ia caracterul
unei atitudini deta=ate a artistului fa\[ de propria sa oper[,
p`n[ la anularea iluziei creatoare obi=nuite; ]n transcenden\a
ei, ea dep[=e=te universul, oamenii =i ]nsu=i eul care o emite;

este manifestarea lucid[ a unui fel de anarhie spiritual[. Iro-
nia francian[ (a lui Anatole France), ca =i cea voltairian[, de
la care pleac[, presupune insurgen\a intelectului ]mpotriva
tuturor prejudec[\ilor, cu deosebire a celor impuse de
autorit[\ile clericale constituite, cultul ra\iunii pure, f[r[
]ncrederea absolut[ ]n rezultatele ei, cochet`nd a=adar cu
scepticismul, nuan\at[ cu ]ng[duin\[ fa\[ de sl[biciunile
omene=ti. La Caragiale, ironia are poate ca punct de plecare
idealul unui stil de urbanitate, ]ntr-o vreme c`nd revistele
umoristice, foarte la pre\ =i ]n plin[ ofensiv[, uzau de arma
insult[toare a vehemen\ei agresive. De aceea satira sa, din
primele ]ncerc[ri de la Ghimpele, se diferen\iaz[ ]n ton,
c[ut`nd prin instrumentul urban al ironiei rectificarea stilu-
lui polemic al momentului. Ironia sa este foarte u=or de definit,
ca =i antifraza, din figurile vechii retorici. Ea nu spune lu-
crurilor pe nume; nu ]ntrebuin\eaz[ ]ns[ forma vag[ a eufe-
mismului, din arsenalul polite\ii, ca bun[oar[: un om nu prea
inteligent, pentru un prost sadea. Ci, dimpotriv[, folose=te
tocmai no\iunea contrar[, avantajoas[ victimei: inteligen-
tisim. Aceasta este metoda frecvent[, ca s[ nu spunem per-
manent[, a lui Caragiale.
S[ recurgem la un exemplu din eseistica marelui ironist.
}l alegem din C`teva p[reri anonime, ap[rute ]n Epoca, la 19
iulie 1897, f[r[ semn[tur[.
De c`nd eu am p[r[sit profesiunea de scriitor, s-a f[cut
at`ta progres ]n publicitatea rom`neasc[, ]nc`t m[ simt ab-
solut zdrobit c`nd m[ aflu ]n fa\a unei file curate de h`rtie,
=tiind bine c[ ea ast[zi nu mai sufer[ s[ fie m`njit[, ca pe
vremea mea, cu negreal[, dec`t doar spre a spune o g`ndire.
Care va s[ zic[ ast[zi nu mai e permis nim[nui a strica h`rtia
degeaba. Fericit publicul de ast[zi!
}n paragraful transcris, Caragiale pare, la lectura izolat[
a textului, c[ roste=te elogiul literaturii contemporane, fa\[
de nivelul celei din trecut. Ieri, curat[ m`zg[litur[, f[r[

con\inut de idei. Ast[zi, un progres at`t de mare, ]nc`t ni-
meni nu mai poate scrie f[r[ talent. At`t de mare, ]nc`t,
spune anonimul, se simte absolut zdrobit ]n fa\a filei
albe de h`rtie, ]ncearc[ un sentiment de total[ inhibi\ie.
Ce este afirma\ie sincer[ ]n aceast[ declara\ie, =i ce este,
dup[ una din defini\iile ironiei, o simpl[ simulare per con-
trarium?
Cunosc[torii profilului artistic al lui Caragiale =tiu c`t de
sus se ridica la marele scriitor con=tiin\a profesional[. Fila
alb[ de h`rtie ]l g[sea de fiecare dat[ cu un sentiment real de
inhibi\ie. Aceasta nu era ]ns[ provocat[ de teama de a jigni
gustul publicului, care se mul\umea cu orice spanac, ci de
sim\ul ad`nc al r[spunderii estetice, dac[ se poate spune. Ca
=i Flaubert, Caragiale trecea prin les affres du style, un
gen de anxietate st`rnit de spiritul necru\[tor de autocon-
trol, dintr-un ideal de art[ foarte ]nalt.
Ironia ]ncepe s[ se desemneze limpede pentru acela care
=tie c`t dispre\uia Caragiale publicitatea literar[ contempo-
ran[, improviza\ia =i scrisul spontan, necontrolat, al majorit[-
\ii colegilor s[i de breasl[. Ceea ce numea progres nu reflecta
p[rerea lui sincer[, ci sentimentul de autosatisfac\ie al scrii-
torilor f[r[ con=tiin\[ artistic[. Exclama\ia final[ pune v`rf
ironiei sus\inute din acest paragraf. Ea trebuie tradus[ inte-
rior cu ]n\elegerea antifrazei: Vai de publicul de ast[zi (care
cite=te asemenea mizerii, pretins literare)!
Cu un paragraf mai sus, ironiz`nd ]n prealabil nivelul
gazet[riei noastre, autorul \ine s[-=i justifice anonimatul prin
sentimentul de sfial[ ]ncercat ]naintea profesioni=tilor coti-
dieni ai condeiului, caracteriza\i prin... cultul gramaticii.
Mai cu seam[, fa\[ cu dv., ziari=tii, fiindc[ v[ citesc
regulat =i v[ cunosc for\ele, ]mi pierz mult cump[tul =i ]ncre-
derea ]n mine ]nsumi, m[ simt cov`r=it de autoritatea dv...
Unuia dintre dv. mai cu seam[ c`nd a= =ti pentru ce mi-a

f[cut onoarea unei vizite n-a= fi capabil s[-i ]n=ir limpede
o propozi\ie c`t de simpl[. A= fi ]n stare s[ comit o gre=eal[
de gramatic[ r[spunz`nd m[car cu un cuv`nt la salutarea
confratelui dv. =i =tiu, fire=te, c`t de departe merge\i dv. cu
cultul gramaticii. Adeseori ]n polemicile dv. uita\i obiectul
propriu al polemicii, numai =i numai pentru a constata ereziile
gramaticale ale adversarului. Se-n\elege c[ =i adversarul vous
rend la pareille. Eu tremur numai g`ndind c[ dv. o s[-mi
citi\i aceste r`nduri.
Polite\ea aleas[, umilitatea p`n[ la umilin\[, admira\ia
integral[, tracul la ]ntìul contact eventual cu un gezetar,
iat[ o serie de atitudini ale ironiei care simuleaz[ de fiecare
dat[ contrariul sentimentului real: dispre\ul, desconsidera-
rea. Cititorului avizat ]i este u=or s[ descifreze sensul real al
paragrafului, numai cel neobi=nuit cu ironia caragialian[ poate
fi indus ]n eroare. Ironia presupune ]ns[ de la autor la cititor
prevenirea de fiecare clip[ a dictonului galic: A bon enten-
deur, salut! Prin alte cuvinte, aten\ie la sub]n\eles! }n desci-
frarea ironiei caragialiene, sub]n\elesul este exact ]n\elesul
contrar.
Am afirmat c[ de la primele lui ]ncerc[ri Caragiale a cul-
tivat ironia ca o modalitate specific urban[ a satirei, care nu
vrea s[ jigneasc[ prin grosol[nie, ci, dimpotriv[, s[ m[gu-
leasc[, dac[ se poate, vanitatea celui =fichiuit.
Astfel, popularul scritior de vie\i istorice roman\ate, N.
D. Popescu (Popnedea), autorul mult r[sp`nditelor calendare,
este elogiat printr-o serie de exclama\ii admirative:
Ce stil are b[iatul [sta! ce verv[! ce inven\ie! ce conce-
pere! ce originalitate! ce noi resorturi literare!... Ca s[ stre-
coare critica negativ[, Caragiale se preface a o respinge cu
indignare:
+i s[ nu turbezi de m`nie c`nd cuge\i c[ sunt guri rele,
invidio=i =i ignoran\i, care spun c[ romanurile lui istorice =i
sociale sunt ni=te nefericite traduc\iuni, schiloade plagiaturi

(...). Ce calomnii! Auzi\i cum cuteaz[ profanii s[ vorbeasc[
de autorul meu de predilec\ie? (Ghimpele, 2 iunie 1874,
Cronica literar[ de Car...)
Articolul se ]ncheie cu proiectul viitoarei statui a lui N.
D. Popescu. Cititorul nedeprins cu stilul ironic ]=i poate
fr`nge g`tul ]ntr-una din capcanele acestui adev[rat sistem
de chepenguri.
Acela=i, la c`teva s[pt[m`ni dup[ luarea ]n pleazn[ a lui
Nedea, este modul de ironizare a lui Macedonski, care se
d[dea ca urma= al con\ilor polonezi de Geniadevski. Artico-
lul se prezint[ ca o retractare a unei cronici precedente, ]n
care poetul fusese prezentat transparent sub numele Aamsky
(Al. A. Macedonsky), un geniu cu picioarele str`mbe, vor-
bind pe nas ]ntr-un dialect c`t se poate mai curat rom`nesc, =i
d-o dulcea\[ de caracter extrem[. Aamsky care mai t`rziu
muri ]n floarea tinere\ii, pr[p[dit de fatigele infernali ce-i
impuseser[ redac\iunea ziarului D`mbul (...) sacrific`ndu-=i
pre\ioasa lui via\[ pentru m[rirea politic[ a patriei Aam-
sky, public[ o c[rticic[ de poezii sub titlul Primele g`ng`neli
ale puiului mamei... Ziarul D`mbul se chema Oltul, organ
liberal antidinastic, iar volumul de debut al poetului, Prima
verba. Revenind a=adar asupra victimei sale, Caragiale re-
zovla ]n mod ironic, simulacrul ]n\elegerii aprobative,
contradic\ia fundamental[ dintre demagogismul politic, afi=at
de t`n[rul poet, =i fumurile lui nobiliare. Nu ne-ar fi per-
mis s[ ne ]nchipuim c[ d`nsul, care este tipul modestiei ]ncar-
nate, a alergat la titula de nobilitate pentru parad[ sau cio-
coism. Din contra, zic ceva mai mult: poate c[ nu =i-a zis
conte dec`t pentru a proba lumei, ]nc-odat[, c[ titulele de
nobiltiate nu opresc pe tinerii de calibrul s[u a fi liberali =i
democra\i. Da! Mirabeau =i Rochefort au avut fiecare titule
nobile, =i aceasta nu i-a ]mpiedicat a fi ceea ce toat[ lumea
=tie: tribuni ilu=tri ai poporului. S[ se remarce ]n acest citat

arabescurile protocolare ale polite\ii celei mai alese. Scrisul
pamflet[resc al debutantului, ]n maniera monologului dra-
matic, cu fa\a la public, ni-l ]nf[\i=eaz[ pe autor descoperit,
f[c`nd plec[ciune victimei la fiecare =fichi, ]n modul cel mai
omagial cu putin\[.
La Claponul, micul organ umoristic s[pt[m`nal, scris de
el ]n ]ntregime, ]n timpul r[zboiului pentru Independen\[,
Caragiale evolueaz[ la o form[ mai sobr[, parc[, p[r[sind
genul monologului ]n proz[, afectat ]n Ghimpele. Semnifica-
tiv[ este, la rubrica Gogo=i, anecdota consacrat[ b[rbierului
s[u, chir N[stase +tirbu, ]n tinere\e corist de teatru, c`nt[re\,
la maturitate, din diverse instrumente, ca ghitara, flautul =i
\imbalul, pictor ]n orele lui libere, care a dresat dou[ pisici,
una s[ ]nv`rteasc[ la minavet[, cealalt[ s[ joace, apoi doi
coco=i, s[ se ]mbete =i s[ fac[ mustr[ etc. Reluat[ peste cin-
cisprezece ani =i u=or amplificat[, ]n Note =i schi\e (1892),
bucata, ]n form[ definitiv[, poate fi studiat[ ca un model al
stilului ironic sus\inut. De data aceasta, schi\a a c[p[tat ti-
tlul, de imperceptibil[ ironie, Un artist, prezent`ndu-l pe
acela=i b[rbier, f[r[ vechiul nume cu iz fanariot. Cu seriozi-
tate, autorul declar[ c[ Briciul e rud[ cu dalta, cu penelul,
cu coturnul, arcu=ul, condeiul mai =tiu eu cu ce! Dar nu
este suficient. De aci, ne]nvinsa pornire c[tre artele frumoa-
se caracteristic[ la to\i b[rbierii. B[rbierii se fac arti=ti
dramatici, poe\i lirici, c`nt[re\i instrumenti=ti, iubesc p[s[rile
c`nt[toare etc. Opera original[ nu mai este pictat[ cu pene-
lul, ca ]n Claponul, ci e \esut[ ]n fire de p[r de toate nuan\ele
posibile, a=adar, am spune, un compromis ]ntre arta specia-
listului =i aceea a diletantului. De remarcat ]n schi\a Un ar-
tist (Opere, 3, 1962, Editura pentru literatur[, p. 911) nota
de av`ntat lirism al umoristului, marginal[ creion[rii simpa-
tic-ironice a vechii sale cuno=tin\e, de ast[ dat[ nenumit[, dar
prin anonimat ridicat[ la tipic, caracteriz`nd aptitudinile

breslei. Un gr[unte de lirism u=or ironic ]n enun\ul ]nc[rc[-
turii emotive a muzicii, ]n descrierea nop\ii de iulie, parc[ =i
]n prezentarea unui num[r al artistului, cu acompaniamen-
tul de tob[ al scriitorului, p`n[ =i ]n poarta paragrafului
final, umanizeaz[ mai mult ca oric`nd stilul nud al ironiei
caragialiene obi=nuite.
Corolar al unei st[ri de spirit calme, al st[p`nirii de sine,
oricare ar fi reac\iile interioare fa\[ de realit[\ile vie\ii so-
ciale, ]nf[\i=ate ]n dialog =i caracteriz`nd personajele, ironia
puncteaz[ numai c`teva paragrafe ale schi\ei autobiografice
Grand Hotel Victoria Rom`n[, poate cea mai amar[ =i mai
crud[ a sectorului respectiv. }n primul paragraf: Trebuie s[
m[rturisesc c[ n-am sim\it acele palpit[ri, care se simt la
orice revedere de acest fel; ce-i drept, nici pomii =i altele n-au
manifestat fa\[ de vechiul lor prieten vreo deosebit[ emo\ie.
Autorul, care nu-=i rev[zuse din copil[rie a=a-zisul ora= na-
tal (nu se n[scuse la Ploie=ti, ci ]n satul Haimanale!), \ine s[
sublinieze c[, nesentimental din fire, n-a resim\it nici o emo\ie
cu prilejul acestei vizite. Ghilimelele marcheaz[ aci ironia,
ca la ironi=tii ocazionali, dar autorul, maestru al ironiei,
]=i dovede=te virtuozitatea prin oprirea brus[ a ]n=ir[rii ele-
mentelor de atmosfer[ liric[ ale naturii: pomii =i altele.
Cuvintele subliniate de noi sunt ca o varia\ie pe portativ, o
apogiatur[ a unui abil compozitor, ]ncrez[tor ]n urechea
muzical[ a vechilor s[i auditori. Pasajele ]ntre ghilimele la
autor dovedesc ]ns[ indispozi\ia, irita\ia, furia r[zbun[toare
a autorului care ]=i propune s[ creeze o atmosfer[ de teroare,
prin recapitularea fazelor unei nop\i de insomnie. }n ultimul
paragraf: Niciodat[ n-am s[ uit ce bine m-am odihnit o noapte
]n ora=ul meu natal, la nr. 9, grand Hotel Victoria Rom`n[.
Ar fi stilul normal al ironiei caragialiene (ce bine, pentru ce
r[u!) dac[ paragraful n-ar ]ncepe cu interjec\ia: Uf!... prin
care autorul se elibereaz[ de co=marul retr[it ]n povestire.
Dup[ Zarifopol, al\i cercet[tori au relevat valoarea unei

m[rturii din aceast[ schi\[ neagr[: simt enorm =i v[z
monstruos. Formula este ]ntr-adev[r impresionant[ =i me-
morabil[, dar cine o repet[, crez`nd c[ a g[sit cu ea cheia
temperamentului caragialian, se ]n=eal[. Autorul nu f[cuse
dec`t s[-=i defineasc[ starea psihic[ anormal[, a exasper[rii
nervoase (din cauza, pe de o parte, a senza\iei nepl[cute a
deochiului, iar pe de alta, a ofensivei stelni\elor, ]mpiedic`n-
du-i somnul, dup[ o noapte de insomnie ]n tren): ]mi arde
toat[ pielea; nu pot adormi; sunt ame\it, nervii irita\i
simt enorm =i v[z monstruos. Lum`narea ]mi d[ drept ]n
ochi. M[ scol s-o mut =i apoi m-a=ez la loc. Sim\irea enorm[
se datore=te a=adar m[cin[rii nervoase, iar viziunea mon-
struoas[, ]ntr-o privin\[, inoportunei lum`n[ri.
S[ nu pierdem ]ns[ o alt[ notul[ ironic[, de pe la mijlocul
schi\ei! Gonit ]n camera lui, de copilul prost-crescut, care-l
fixeaz[ ]n chip nesuferit, ba chiar =i ]l pip[ie, cu m`na m`njit[
de fri=c[, scriitorul recunoa=te locurile, de la fereastr[, mai-
danul copil[riei. Aci intervine reminiscen\a politic[. Parc[
v[z ]nc[ maidanul plin de popor ]nghesuindu-se la o mas[, pe
care o s[pt[m`n[ a stat zi =i noapte o condic[ enorm[ des-
chis[! Era dup[ 11 februarie. De c`te ori ie=eam de la =coal[,
isc[leam to\i da, =i fiecare de mai multe ori... Dup[ puncte-
le suspensiei, comentariul ironiei, unde iar[=i ]l recuno=team
pe Caragiale cel senin =i limpede, pe olimpianul f[r[ nervi:
De mici aveam sentimente civice ]n ora=ul meu natal! El
personal era ]n v`rst[ de 14 ani la detronarea lui Cuza, c`nd
i-au fost de=teptate acele sentimente civice, prin semn[tura
cu repeti\ie, anticip`nd suveica electoral[!
Mai este necesar s[ recapitul[m momentele succesive ale
nop\ii de pomin[, dup[ comport[rile b[ie\a=ului prost-cres-
cut? Ni se pare suficient faptul c[ nici ]n cea mai neagr[
schi\[ a maestrului, destinderea ironic[ a spiritului nu lipse=te
cu des[v`r=ire. Nu poate fi vorba aici de o cercetare exhaus-

tiv[ a ironiei caragialiene sau de o statisitc[ a frecven\ei sale.
Spa\iul nu poate ]mbia la asemenea ispite. S[ ne oprim ]ns[ la
unul din aspectele cele mai caracteristice ale criticii sociale,
din schi\ele maestrului. Familia burghez[! a burgheziei mijlocii
=i mari, cu n[zuin\a de a se ridica la nivelul aristocra\iei, a
acelui highlife at`t de bine surprins ]n c`teva r`nduri.
O unitate tematic[ poate fi urm[rit[ ]n schi\ele Om cu
noroc! (1890), Mici economii... (1900), Cadou... =i Diploma\ie
(1901)1. Este clasicul triunghi al menajului din lumea bun[,
cu consim\[m`ntul interesat al so\ului, care-=i exploateaz[
so\ia, ]ntre\inut[ de amicul casei sau de al\ii. Un astfel de
so\ este Manolache Guvidi din prima schi\[, apoi, la r`nd,
Iancu Verigopolu, Stasache Panaiotopoiu =i Mandache (f[r[
nume de familie). }n toate, autorul afecteaz[ istorisirea la
persoana ]ntì =i familiaritatea cea mai str`ns[ cu eroii mas-
culini: Amicul meu, domnul Manolache Guvidi, amicul
meu, Iancu Verigopolu, nenea Stasache... amicul meu,
amicul meu, nenea Mandache. Se vede c[ nenea marcheaz[
diferen\a de v`rst[, care nu ]mpiedic[ ]ns[ familiaritatea (de=i
Mandache ]i r[spunde autorului tot cu apelativul nene!).
Numitorul comun este conceptul amicul.
}n Om cu noroc! dou[ sunt so\iile legitime care au contri-
buit la sporirea patrimoniului lui Manolache Guvidi: ]ntìa,
r[pit[ ]n floarea v`rstei =i l[s`ndu-=i so\ul dezolat, cealal-
t[, superioar[ predecesoarei ]n tact diplomatic. Cu acest
1
Aceea=i tem[ =i ]n Sl[biciune (schi\[ din ciclul Noti\e critice, 1899,
Universul). Eroul, un func\ion[ra= cu \ilindru =i pantofi de lac, ahotnic
de plimb[ri la +osea cu muscalul, nu este ]nc[ ]nsurat. Logodnica lui, o
modest[ lucr[toare modist[, are de pe acum o mic[ economie =i-=i ]ntre\ine
viitorul so\. Autorul se face a crede c[ pe aceast[ fat[ foarte cumsecade,
care alearg[ singur[ la +osea cu alt muscal, o finan\eaz[... o m[tu=[, ca s[
deschiz[ un magazin de mode. Logodnicii promit mult ]n direc\ia menaju-
lui burghez asortat.
dar ]=i salvase cea dintì so\ul, om cu o avere ]nsemnat[,

c`=tigat[ printr-o munc[ onorabil[, c`nd invidio=ii intrigan-
\i ]ncercaser[ s[-l surpe =i s[ izbuteasc[, cu bl`nde\e, ceea
ce ar fi compromis b[rbatul intransigent prin caracterul s[u
ne]ncovoiat =i m`ndru. Cea de a doua so\ie, t`n[r[ =i fru-
moas[ ca =i r[posata, ob\inuse de la un hipist ]nfocat, care se
]ndr[gostise de o pereche de cai ai cucoanei, ]n schimbul aces-
tora, o mo=ie ]n valoare de un sfert de milion! Fericitul
achizi\ionator a devenit =i na=ul copilei lui Guvidi, copil[
care-l va mo=teni pe boln[viciosul ei na= prin voin\a expres[
a testamentului.
Eroul din Mici economii nu mai este un om de afaceri, ca
Guvidi, care a f[cut cheagul averii dintr-o ]ntreprindere pub-
lic[, o concesiune, ca pe vremea partidelor burgheze. A fost
func\ionar mijlociu, cu leaf[ brut[ de trei sute de lei, dar a
demisionat dintr-un sim\ de m`ndrie =i independen\[,
resemn`ndu-se cu filozofie s[ locuiasc[ ]ntr-un apartament
confortabil, cu chiria anual[ de dou[ mii patru sute de lei =i
s[ schimbe la aperitiv o h`rtie de o sut[ de lei, din... micile
economii ale so\iei sale, care \ine casa =i ]=i ]ntre\ine so\ul
din acelea=i venituri.
Nenea Stasache Panaiotopolu din Cadou... st[ cu senin[tate
]ntre dou[ focuri: amicul casei, nenea Andrei, senatorul, care-i
cople=e=te familia cu cadouri, =i Mi=u, t`n[rul meditator al
b[ie\ilor lui, amantul de inim[ al doamnei, adic[ al lui
madam Acrivi\a Panaiotopolu. Primind ]n dar de Cr[ciun de
la nenea Andrei un inel cu un bril[n\el ]n valoare de 3-400 de
lei, Acrivi\a se pl`ngea c[ a peirdut inelul =i accept[ ca so\ul
ei s[ dea anun\ la ziar. A doua zi, un bril[n\el identic apare
la acul de cravat[ al lui Mi=u.
Stasache se mir[ de coinciden\[, dar nu-l poate b[nui pe
Mi=u, un a=a b[iat de treab[. A=teapt[ cu ]ncredere rezul-
tatul anun\ului.
Diploma\ie are un timbru mai subiectiv. Povestitorul de

la persoana ]ntì este ]nsu=i directorul Moftului rom`n =i el
refuz[ lui Mandache, care-=i a=teapt[ consoarta pe trotuar,
un abonament gratuit... Doamna este plecat[ s[ trateze cu
un ciufut b[tr`n cump[rarea ]n condi\ii mai avantajoase a
unei case. Diferen\a este de dou[ mii de lei. O bagatel[! O va
ob\ine doamna, sau nu? So\ul se ]ndoie=te: b[tr]nul e ciufut
al dracului! Datorit[ ei, nenea Mandache, suprimat pentru
lips[ de studii, este men\inut, ba chiar =i avansat prin
diploma\ia ei, cu care ]i traduce pe to\i. Ce e aceast[
diploma\ie? ]ntreab[ autorul. Un fel de a privi, de a seduce
omul cu vorba, r[spunde fericitul so\. Doamna, ]ntr-adev[r,
]n acea zi, l-a tradus =i pe b[tr`nul ciufut =i p`n[ la urm[
=i pe directorul Moftului rom`n, ob\in`nd de la el abonamen-
tul f[r[ plat[.
Trei din cei patru ]=i exploateaz[ so\iile, ]n stilul elegant
al highlifului: n-a =tie, n-a vede. Al patrulea, nenea Stasa-
che, pare mai cur`nd un cocu magnifique, care profit[ de
pe urma lui nenea Andrei, senatorul, f[r[ s[-i datoreze totul
este singurul cu veniturile economice neprecizate. Pare a
fi un so\ credul, fiindc[ nu-l b[nuie=te nici pe Mi=u, care s-a
adaus triunghiului, ]ntr-un confortabil cadrilater al moralei
burgheze l[rgite latifundiare. Dar poate c[ ne ]n=el[m,
lu`ndu-ne numai dup[ aparen\e. Poate c[, mai de=tept dec`t
ceilal\i trei, nenea Stasache =tie tot =i-i ruleaz[ el pe ceilal\i,
care-l cred naiv. Nu spunea Caragiale lui Zarifopol c[ nu s-ar
mira ca ]nsu=i Trahanache, care p[rea ]n peis[ a nu-=i da
seama de nimic, ca un mare =iret ce era, s[ fi fost ]n curent
cu tot? N-ar fi de mirare ca =i nenea Stasache s[ fie f[r[
s[ reias[ de loc din text un so\ tolerant, pe ambele fron-
turi ale vie\ii sale conjugale.
Oricum ar fi, cu sau f[r[ distinc\ii nete, cei patru eroi din
cele patru schi\e p[streaz[ strict aparen\ele, ca ]n lumea
bun[. Chiar dac[-=i exploateaz[ so\iile, afecteaz[ decen\a,

evit[ prostul-gust al cinismului. Nici unul nu se laud[ c[ are
o so\ie necinstit[. Fiecare ]=i iube=te, ]=i admir[ =i-=i respect[
jum[tatea legitim[. }n c[sniciile lor nici umbra unei
ne]n\elegeri, c`t de mici. Iar autorul, credincios stilului s[u
ironic, simuleaz[ de fiecare dat[ cu m[iestrie admira\ia cea
mai des[v`r=it[ fa\[ de integritatea b[rba\ilor =i de talentele
diplomatice ale femeilor. Nic[ieri autorul nu las[ a vedea c[
el sesizeaz[ o situa\ie neclar[, tulbure, imoral[ ]n aceste
c[snicii. Nic[ieri nu str[bate un epitet, c`t de fugitiv =i pus
]n gura indiferent cui, care s[ stigmatizeze aceste vicii ale
alc[tuirii faimoasei celule a vie\ii sociale, familia. Lucru-
rilor nu li se spune niciodat[ pe nume, ele sunt l[sate s[ fie
ghicite. Ironia joac[ ]n satira social[ a lui Caragiale rolul
sugestiei ]n poezie. Analogia poate fi ]mpins[ mai departe.
Dac[ este adev[rat c[ una din sursele ad`nci =i nesecate ale
]mprosp[t[rii talentelor lirice este naivitatea, acea facultate
genuin[, proprie copiilor =i adolescen\ilor, de a se minuna de
fiecare dat[ de ineditul aspectelor multiple ale naturii, de
miracolul ve=nic nou al mediului cosmic, al galaxiilor =i al
boltei ]nstelate, atunci este =i natura comicului de a se dove-
di inepuizabil acelora ce =tiu s[-=i mitocoseasc[ cu luciditate
=i prin disciplin[ voluntar[ un soi de candoare. Acesta este
secretul celor mai bune din schi\ele lui Caragiale, precum =i
al publicisticii sale, ]n care criticul social se transform[ ]n
critic teatral, muzical sau ]n estetician, precum =i, ocazio-
nal, ]n ziarist politic.
UN CLASICIST BAROC: C.HOGA+*
Cea dintì deplin[ recunoa=tere postum[ a lui Calistrat

Hoga= se datore=te lui E. Lovinescu. }nainte de a-i analiza
opera, ]n Istoria literaturii rom`ne contemporane, IV, Evolu\ia
prozei literare (1928), criticul ]=i explic[ uimirea c[ un ast-
fel de poet a putut tr[i p`n[ la ad`nci b[tr`ne\i aproape
necunoscut =i c[ nici ast[zi nu a p[truns ]n con=tiin\a pub-
lic[. Lovinescu sus\ine c[ aceast[ oper[ nu e contempo-
ran[, ci plute=te peste ras[ =i peste timp... Ea dateaz[ de cel
pu\in trei mii de ani, din epoca poemelor homerice =i, prin
violen\a liric[ cu care sunt adorate for\ele naturii, de mai
mult, din epoca marilor epopei indiene. Hoga= n-a fost un
mare poet liric al naturii rom`ne=ti, ca M. Sadoveanu, de
pild[, ci un aed din faptul lumii, c`nd soarele era o divinitate
real[ =i r[s[rirea lui o transfigurare universal[, c`nd toate
fenomenele naturii se prezentau ]n expresia concret[ a unor
for\e cere=ti, c`nd umanul era amestecat indisolubil cu di-
vinul, c`nd totul era mit. Pentru ]ndeplinirea misiunii sale
de aed, Hoga= nu are numai ritmul larg, sonor, ritual al
eposului antic, nu are numai grandilocven\a homeric[ sau
frenezia de expresie aric[, ci =i sufletul antic, sufletul omu-
lui primitiv, din care au izvor`t demonii =i ]ngerii, eroii =i
marii scelera\i, uria=ii =i piticii, ]n care st`ncile se prefac ]n
mon=tri =i dumbr[vile =i mun\ii, apele =i c`mpiile se popu-
leaz[, ]n chip natural, cu nimfe, cu oreade =i hamadriade, cu
balauri, iar fiecare gest, c`t de simplu, se amplific[ =i se
proiecteaz[ m[re\ prin singur[tatea cerului... Peste acest
rapsod antic, adaug[ comentatorul, a venit, dup[ trei
mii de ani, altul, c[rturar, care s-a ]ndeletnicit cu lectura
* C. Hoga=, Opere, I. Pe drumuri de munte (Amintiri dintr-o c[l[torie,

}n mun\ii Neam\ului). Cu o introducere de Vladimir Streinu, Bucure=ti,
1944.
clasicilor greco-latini =i =i-a ]ng[duit s[ ]nn[deasc[ ]n p`nza

uria=[ a inspira\iei rapsodului antic firul reminiscen\elor cla-
sice =i al lecturilor sale contemporane. Pentru reconstituirea
textului autentic, criticul impresionist propune s[ se smulg[
cu ]ngrijire toate floricelele stilistice ale fiului protopopu-
lui din Tecuci, dasc[lul de latine=te de la Ia=i, din textul
sublim al rapsodului homeric de acum trei mii de ani.
}n introducerea la noua edi\ie, Vladimir Streinu, re\in`nd
din judecata lui E. Lovinescu numai imaginea pur[ a aedului
homeric (citatele noastre finale n-au fost reproduse ]n Isto-
ria literaturii rom`ne contemporane, 19001937, care ]ns[
a p[strat termenii generali ai caracteriz[rii), o respinge ca
ne]ntemeiat[. Dup[ d-sa, Hoga= este un or[=ean care, ]n
opinci, dar cu p[l[rie calabrez[ =i pelerin[ romantic[, face
b[i de primitivism; autorul se declar[ rustic, f[r[ s[ fie,
numai din pornire literar[; el aspir[... la toate formele
vie\ii elementare tocmai pentru c[ e departe de ele; scrii-
torul are un suflet de or[=ean cu supersti\ia literar[ a Na-
turii. Vladimir Streinu relev[ ]n Hoga= pe intelectualul
care analizeaz[ stilul arhitectural al m[n[stirilor vizitate;
care vorbe=te pl[cut despre pictura lor, despre sugestia is-
toric[ a locurilor din Neam\; care dispune de anumite ver-
suri din Dante pentru a sublinia situa\iile ]nt`mpl[toare; care
m`nuie=te amintiri din Biblie =i din literatura noastr[ cult[
=i popular[; care, ]n sf`r=it, filozofeaz` liric. }n sprijinul
discrimin[rilor sale, Vladimir Streinu atrage luarea-aminte
asupra c[rturarului =tiutor de mitologicale =i subliniaz[ c[
reminiscen\a umanistic[ ocup[ ]ntìul plan al produc\iei li-
terare a lui Hoga=. }ntr-o formulare nu tocmai limpede,
afirm[ c[ homerismul ]nsu=i al lui Calistrat Hoga=, ca
tr[s[tur[ moral[, este, ca =i primitivismul lui, un rezultat
critic deductiv, adic[ exterior. Iar ]n concluzie concede:
Pentru noi, Hoga= ]n aplecarea lui constant[ c[tre grandiloc-
ven\a romantic[, sau mai exact c[tre be\ia literar[ a naturii,

este un scriitor poate homerizant, red`nd adic[ sentimentul
unei dimensionalit[\i eroice, dar nu homeric, a=a cum, cu
vorbe simple =i numai cu puterea viziunii lui, a fost la noi
Ion Creang[.
}n Arta prozatorilor rom`ni (1941) Tudor Vianu, stiu`n-
du-l pe Hoga= printre ironi=ti =i umori=ti, se ocup[ mai
ales de procedeele lui stilistice. Ca =i Vladimir Streinu, d-sa
crede c[ Hoga= nu apar\ine naturii, deoarece aduce, ]n
peregrin[rile lui, sufletul unui civilizat. Din punct de ve-
dere scriitoricesc, autorul este un clasicist, un academizant.
Reminiscen\ele clasice ]n fraza lui Hoga= sunt nenum[rate.
Procedeul nu e ]ns[ nou, deoarece ]l folosise Odobescu, ]n
Pseudokynegeticos. Esteticianul ]i contest[ lui Hoga= orice
inova\ie stilistic[, ]n evolu\ia prozei literare rom`ne: Toate
celelalte mijloace literare ale lui Hoga= fac parte din recuzita
aceluia=i clasicism academizant. Sau: Procedeele sale sunt
]mprumutate ]n ]ntregime practicii clasice. +i mai precis:
Hoga= nu introduce ]ns[ nici un procedeu nou ]n dezvolta-
rea stilistic[ a frazei rom`ne=ti. Iat[ cum explic[ d-sa
circula\ia literar[ a lui Hoga=: Succesul, de care s-a bucurat
]n cercuri de altfel restr`nse, era f[cut mai cu seam[ din
surpriza pe care o produce vetustatea bine ]ntre\inut[,
b[tr`ne\ea verde. Emulul lui Negruzzi =i Odobescu aducea cu
sine o und[ din parfumul acelui clasicism care, ]ncet`nd s[
mai st[p`neasc[ epoca, putea fi pre\uit cu pl[cere ]n aceast[
manifestare excep\ional[ a lui. Tudor Vianu recunoa=te lui
Hoga= o incotnestabil[ putere verbal[, ]n acumul[ri enu-
merative. Scriitorul r[m`ne ]ns[ un anacronic, ]n momen-
tul realismului triumf[tor, pentru c[ stilizeaz[, poten\eaz[,
idealizeaz[ realitatea, ca to\i scriitorii clasici; este un au-
tor savant, drapat ]n marile atitudini ale clasicismului, inge-
nios talent verbal, care nu promoveaz[ noi valori stilistice.
Din cele trei opinii critice men\ionate, numitorul comun

care se desprinde este clasicismul lui Hoga=; numai c[ apre-
cierile lui Vladimir Streinu =i Tudor Vianu reduc acest clasi-
cism la atitudine, ]n timp ce Lovinescu, entuziast admirator
al autorului, proclam[ autenticitatea viziunii sale homerice,
p`n[ a-i recunoa=te o deplin[ afinitate spiritual[ cu autorul
Iliadei =i al Odiseei. Deosebirea ]ntre clasic =i clasicist, ]ntr-
adev[r, este fundamental[, ca de la crea\ie la manier[. De
alt[ parte, istorice=te, Lovinescu, prin abolirea distinc\iilor
spa\iale =i temporale, propune ]nchipuirii cititorului un emul
al lui Homer, cu relativ ne]nsemnate balasturi c[rtur[re=ti,
u=or de ]nl[turat, pe c`nd Vianu =i Streinu ]l structureaz[ pe
Hoga= ca un c[rturar modern, peste m[sur[ debitor procedee-
lor clasiciste =i reminiscen\elor umanistice. Mai e nevoie s[
st[ruim asupra divergen\elor axiologice? Pentru E. Lovi-
nescu, Hoga= e un mare poet al naturii primitive, c`t[ vreme
pentru Vianu =i Streinu scrisul lui Hoga= este un fel de litera-
tur[ de profesor, ]n esen\a ei minor[. Vitalist afirmat teore-
tic, dac[ nu ]n recentul comentariu, dar ]n alte ]mprejur[ri,
Vladimir Streinu nu-=i ascunde mediocra pre\uire a autorului
editat de d-sa, un beletrist =i ]n felul lui un pl[cut amator, un
Odobescu f[r[ erudi\ia felurit[ a acestuia, dar cu aceea=i
concep\ie =i practic[ amatorist[ a literaturii. T[g[duindu-i
orice aport stilistic personal, Tudor Vianu ]i recunoa=te lui
Hoga= o personalitate viguroas[, ]n grupul ironi=tilor =i
umori=tilor, dar nu =i calitatea de creator. }n acest fel,
pre\uirea lui E. Lovinescu r[m`ne izolat[. Oricare ar fi con-
cluziile cercet[rii noastre, nu putem ]mp[rt[=i aprecierea lui
Vladimir Streinu, care suspecteaz[ ]n viziunea impresionist[
a marelui critic asocia\ii pur verbale, dezvoltate literar, =i
ni=te efecte literare ale stilistului cu sl[biciune la fraz[.
Ce e ]ns[ de re\inut, ]n definitiv, din clasicismul lui Hoga=?
*
Sunt dou[ moduri de a defini, stilistic, pe scriitor: fie a=a
cum face Tudor Vianu, care analizeaz[ procedeele scriito-
rice=ti, c[ut`nd epitetele generale, alegoriile, hiperbolele,
compara\ia homeric[ dezvoltat[, descrierile peisagiste nein-
dividualizate, fie prin cercetarea structurii scriitorului =i
]ncadrarea lui ]ntr-unul din stilurile fundamentale, propuse
de estetica general[ =i filozofia culturii.
Asupra urbanismului sau ruralismului autorului, nu este
de discutat ]n datele materiale, ci ]n cele suflete=ti. Hoga= e
un or[=ean cu nostalgia profund[ a vie\ii primitive. Nu se
declar[ rustic f[r[ s[ fie, numai din pornire literar[, cum
afirm[ Vladimir Streinu; ]ntoarcerea sa la matca \[r[neasc[ =i
mai ales cea cosmic[ e un act de autentic[ semnifica\ie mo-
ral[, iar nicidecum o manifestare literar[, pe f[ga=ul altora
sau ]n c[utarea cu orice pre\ a originalit[\ii. }n regresul s[u
c[tre natur[, recunoa=tem nevoia comun[ unei categorii ]ntregi
de civiliza\i, care nu s-au adaptat la modul alc[tuirii citadine.
Stilul civiliza\iei, scria Eugenio dOrs ]nc[ din 1911, se
nume=te clasicism. Stilului barbariei, st[ruitor, permanent
sub cultur[, de ce nu i-am da numele de baroc? Calistrat
Hoga=, =i aci suntem de acord cu Vladimir Streinu, aspir[...
la toate formele vie\ii elementare tocmai pentru c[ e departe
de ele; pentru c[ e \inut departe de ele, printr-un fel de
via\[ cu care nu se ]mpac[; printr-un fel de via\[ artificial[,
care-i ]ntre\ine nostalgia dup[ paradisul pierdut al existen\elor
ancestrale. }n drum spre Sihla, pe poteca Ciungilor, drume\ul
trece peste un podi= desf[t[tor, cu ]ntinderi ondulate =i dulci
de flori, cu adieri line =i r[coritoare, cu o vegeta\ie bogat[
care-l ]ndeamn[ s[ guste o clip[ de visuri =i de negr[it[
fericire. Or[=eanul c[rturar, de bun[ seam[, e ]n drept s[
exclame: Aici e, f[r[ ]ndoial[, Paradisul p[m`ntesc al vremu-
rilor noastre..., iar filozoful culturii, semnal`nd ]n\elesurile
noi ale micului roman Paul et Virginie, ]ncheie astfel: O

nou[ versiune a Paradisului pierdut fusese n[scocit[, ]ntru
cea mai nobil[ be\ie =i nelecuit[ melancolie a oamenilor (Eu-
genio dOrs: Du Baroque, ]n versiunea francez[, Gallimard,
1935, din care am citat =i vom cita mai departe).
Punctul de vedere al lui Vladimir Streinu poate fi u=or
r[sturnat. Ceea ce ]i apare d-sale ca artifical, adic[ procesul de
reg[sire primitivist[, ni se pare cu totul firesc la un modern,
citadin de proasp[t[ provenien\[, dar saturat de civiliza\ie =i
setos de vechea condi\ie p[m`nteasc[, ]mp[cat[ cu sine.
E ]nvederat c[, intelectualice=te, Hoga= e un produs al cultu-
rii =i civilzia\iei; ]ns[, tocmai pentru c[ e ]n conflict cu
civiliza\ia, privit[ ca un sistem de forme, necorespunz`ndu-i
suflete=te, e ]ndrept[\it s[ se doreasc[ =i s[ se afirme un s[lbatic.
Nu =tiu cum vor fi al\ii (cli=eul Creang[!); c`t despre
mine, =tiu at`ta c[ pierd m[sura timpului de ]ndat[ ce r[m`n
pe voia slobod[ a pornirilor mele de s[lbatic, c`nd adic[,
biruit de dragostea ne]nfr`nat[ a singur[t[\ii, ]mi =terg urma
dintre oameni =i m[ mistui, sub ]mboldirile ei, ]n necunoscu-
tul larg al naturii, ca o frunz[ m`nat[ de nestatornicia
v`nturilor (pag. 197). S[lb[ticia astfel definit[ ca o dezin-
ser\ie din aglomera\ia urban[ =i de reintegrare ]n natur[, cu
eliberarea totodat[ de sub constr`ngerea duratei definite, nu
mai trebuie v[zut[ ca o atitudine literar[.
Wildermann, tat[l meu! strig[ Eugenio dOrs ]n fa\a
firmei hotelului cu acest nume, privind la monstrul hirsut,
acoperit de frunze =i care \ine ]n pumn o m[ciuc[ =i o piatr[.
Filozoful simte c[ portarul ]nsu=i, sub uniforma lui, ascunde
libertatea omului din p[dure. Dualitatea imaginii ]i strecoar[
acest g`nd: C[ barbaria lui e grani\a civiliza\iei mele. Sau,
mai exact, c[ barbaria noastr[ profund[ e garan\ia civiliza\iei
noastre comune.
A-l numi pe Hoga=, ]n felul lui Vladimir Streinu, suflet
de or[=ean cu supersti\ia literar[ a Naturii e o ]ndoit[ ne-
dreptate care pleac[ de la un proces de inten\ie ne]ng[duit.

Or[=ean cu suflet rural, acesta-i adev[rul; iar supersti\ia
literar[ a Naturii poate fi o formul[ just[ pentru un scrii-
tor, neorientat asupra identit[\ii sale morale, dar nu pentru
unul ca Hoga=, care ]=i cunoa=te metehnele, autoironiz`ndu-
se, =i care, a=adar, nu poate fi suspectat de nesinceritate sau
de necunoa=terea aspira\iilor sale profunde.
Vladimir Streinu denun\[ la Hoga= un limbaj care nu e
de primitiv =i elemente de experien\[ sensorial[ or[=e-
neasc[. Acestea-s instrumentele de civiliza\ie, din a c[ror
posesiune nu se poate deduce realitatea unui suflet de
or[=ean. +i Jean-Jacques Rousseau se folosea de limbajul
culturii, cu o experien\[ senzorial[ urban[, dar t`njea din
tot sufletul dup[ un ideal de via\[ primitiv[, oarecum
s[lbatic[. Hoga= e un rousseau-ist, prin afinit[\i ad`nci de
temperament, precum =i din convingere. Or[=enismul s[u nu
e un impediment, ci o condi\ie a regresului c[tre natur[.
Progres... regres... cuget[ Hoga= pi=c`nd cu degetele
din m[m[liga r[sturnat[ ]nainte-i, la o mas[ rustic[. Pentru
el, a m`nca \[r[ne=te e o pl[cere, deci un progres; iar regre-
sul, constr`ngerea citadin[. Scara sa de valori este alta dec`t
a noastr[, a celor ce admitem binefacerile civiliza\iei.
De mai multe ori dec`t sufletul omului primitiv, din
literatura sa ne apare intelectualul..., afirm[ statistic Vladimir
Streinu. Nu e ]ns[ vorba de sufletul omului primitiv, n[scut
]n climatul moral corespunz[tor, ci de climatul civiliza\iei
moderne, care ]ntre\ine nostalgia primitivit[\ii =i st`rne=te
]ntoarcerea la natur[. De asemenea nu poate fi b[nuit de ade-
ziune teoretic[ comentatorul intelectualist care ar recunoa=te
realitatea acestei structur[ri suflete=ti, printr-un proces obiec-
tiv de ]n\elegere. Intelectualice=te, ad[ug[m, nici nu intere-
seaz[ primitivul pur, a c[rui mentalitate se descoper[ a fi
rudimentar[, c`t civilizatul cu aleanuri primitiviste, alc[tuire
complex[, evoluat[, uneori dramatic[ (fire=te, pateticul e

]n[bu=it la Hoga= de dispozi\ia umoristic[).
Am c`teodat[ porniri molatice de Sibarit, spune ]ntr-un
loc Hoga=. Se mul\ume=te ]ns[, ca oricare \[ran, cu o p[tur[
groas[ de iarb[ mirositoare (a=adar cu o senza\ie supranu-
merar[, deoarece \[ranului nu-i miroase pl[cut iarba cosit[
]n ajun) =i ca un \[ran ]nst[rit, cu o poclad[ de l`n[ \igaie
=i cu o pern[ v`rtoas[ de l`n[ cu horbot[ pe margini =i
]nf[\at[ chiar atunci.
Construindu-=i ]n p[dure un ad[post ]nt[rit cu st`lpi, ]mpo-
triva fiarelor, Hoga= surprinde dragostea, ce prindea v[z`nd
cu ochii, pentru via\a de s[lbatic. Acomodarea se face re-
pede, c`nd citadinul e ]ntr-adev[r structurat cu reac\iunea
nostalgiei naturiste. Ba, fu chiar un moment c`nd n-a= fi
putut spune cu siguran\[ dac[ vreodat[ fusesem ]n alt[ stare
dec`t ]n cea de fa\[; =i dovad[ despre aceasta e c[ uitasem cu
des[v`r=ire deosebitele forme ale nasului deosebi\ilor mei
prieteni din lumea cealalt[. +i mi se p[rea mie c[ tot ce tr[ise
alt[dat[ sub ochii mei nu putuse fi dec`t fantasmagoria bol-
nav[ a unui vis sau cel mult amintirea neguroas[ despre
lumea fosilelor vreunei dep[rtate perioade geologice...
Puterea de convingere a argumentelor probante e poate,
pentru cititorii gravi, compromis[ de tonul umoristului;
metoda autorului este de a nu abuza cu profesiuni de cre-
din\[ pur teoretice, ci de a ]nviora uneori m[rturiile serioase
prin al[turarea nemijlocit[ a unor glume.
}n aceea=i ]mprejurare, c`nd se preg[te=te s[ ]nfrunte sti-
hiile, ]n preajma furtunii, Hoga= mai are un cuv`nt revelator:
C`nd soarele sc[p[ta dup[ amiaz[, m[ hot[rì ca un alt
Robinson s[ cercetez ]mprejurimile... (Singur, pag. 279).
}n pragul esteticii baroce, Eugenio dOrs pune cartea lui
Daniel de Foe, cu care consider[ c[ ]ncepe dialogul ]ntre
Omul nud =i Natur[, ]n sf`r=it singuri (Op.cit., pag. 50).
Sub acest raport, capitolul Singur, din }n Mun\ii Neam-

\ului, este ]ndeosebi semnificativ. Drume\ul, desp[r\it de
p[rintele Gherm[nu\[, se scufund[ cu un fel de be\ie a
sim\urilor ]n h[\i=urile mun\ilor nem\eni, ca ]ntr-o jungl[
autohton[. Aventura lui e o robinsoniad[ sui-generis; ea are
caracterul unei fabuloase ]nt`lniri dintre Individ =i Natur[,
care se scruteaz[ reciproc =i ]=i m[soar[ puterile; omul,
re]ntors ]n primitivitate, doboar[ p[durile, cu puterea
s[lbatic[ a bra\elor, construind ]ntre pr[p[stii =i ]naintea
unei imense st`nci aeriene un ad[post ciclopic, ]n inima c[ruia
]nfrunt[ stihiile; dup[ trecerea furtunii n[prasnice, noul
Robinson ]=i simte s`ngele primenit; cu o putere proasp[t[,
dezr[d[cineaz[ o st`nc[ uria=[, o r[stoarn[ peste st[vilarul
ridicat =i ]=i desface drum nou prin p[dure, ca apoi, c[lare pe
iapa sa fermecat[, s[ ]nainteze pe c[i neumblate, pe cele mai
de deasupra ale t[riilor cere=ti. Planul turistic e dep[=it, ca
]n urma unui acord mistic ]ntre natur[ =i fiul ei reg[sit, care
str[mut[ povestirea ]n fabulos.
Privit cu un ochi realist, episodul sufer[, evident, de neve-
rosimilitudine. Inser\iunea supranaturalului ]ntr-o descriere
de c[l[torie nu inspir[ ]ncredere. Pentru Hoga=, naturalist
]n sensul panteistic al cuv`ntului, miraculosul de acest fel,
ca o r[spl[tire a devo\iunii sale religioase, ]mbrac[ un ca-
racter firesc.
Paginile c[r\ii Pe drumuri de munte sunt pres[rate cu
numeroase m[rturii ale religiei sale naturiste. Tonul e
c`teodat[ intim, cu o nuan\[ de egoism gelos: ...aceast[ na-
tur[ numai mie iubit[ =i numai mie prieten[ (pag. 44). Gelozia
se ]ntemeiaz[ pe statornicie: Eu am fost totdeauna amantul
nestr[mutat al marilor priveli=ti ale naturii (pag. 109).
Emo\ia sa, ]naintea marilor singur[t[\i de piatr[, porne=te
dintr-un sentiment fr[\esc de similitudine. Aceast[ emo\ie
]mprumut[ ]n aceast[ ]mprejurare un oarecare patos: Te
salut, b[tr`n[ H[l[uc[! Glasul de pieire al v`ntului t[u de

ghea\[, f`=ìtul sec =i aspru al s[lbaticelor tale ierburi,
nem[rginitul de=ert al friguroaselor tale ]n[l\imi t`lm[ceau
at`t de bine lumea sufletului meu! Iar g`ndul desp[r\irii
definitive de acest climat moral, ne]nt`lnit ]n societatea oa-
menilor, ]l zguduie p`n[ la lacrimi. Cine =tie, cugetam eu,
oprindu-m[ =i ]mbr[\i=`nd cu privirea de=ertul spa\iu; cine
=tie dac[ b[tr`nul meu picior va mai c[lca vreodat[ ]n aceast[
]mp[r[\ie ]nalt[ a vulturilor =i a frigului etern! Cine =tie
dac[ ]mi va mai fi dat s[ ]nsufle\esc cu g`ndul =i cu sim\irea
mea aceste l[ca=uri ale mor\ii! +i... cine =tie dac[ o lacrim[
n-a curs din ochii mei atunci! (pag. 51)
Am v[zut, ]n partea ]ntì a cercet[rii noastre1, caracterul
laic al g`ndirii lui, ]n dezacord cu religia revelat[ =i ]n con-
flict cu constr`ngerea monahiceasc[. Hoga= are totu=i un
suflet religios, de panteist, care-=i m[rturise=te indirect cre-
zul, ]n peregrin[rile sale turistice. Natura, iar nu omul, este
aceea care-=i prosl[ve=te creatorul. De pe p[m`nt la ceruri,
t[cerea sf`nt[ de pretutindeni se ]ndrepta ca un imn de imens[
rug[ciune a f[pturii c[tre ziditorul s[u (pag. 217). Sau,
]ntr-o alt[ variant[: +i glasul de pretutindeni al t[cerii sfinte
=i netulburate, ca =i-o c`ntare umilit[ de laud[, izvor`t[ din
ad`ncul neprih[nit al firii, se ]ndrepta ]n accente misterioase
c[tre ]ndurarea f[r[ de hotare a Celui prea]nalt (pag. 262).
La r`ndul ei, ]n sistemele panteistice, natura e p[truns[ de
divinitate; de aceea ... g`ndul cel mai zburdalnic ]=i pleac[
]naripatul s[u genunchi ]naintea atotputernicei =i sublimei
naturi (pag. 31). Atributele divinit[\i sunt a=adar =i acelea
ale naturii: atotputernicia =i sublimitatea.
Hoga= iube=te natura ]n singur[tatea ei neprih[nit[ (pag.
215). Semn de mizantropie? de nesociabilitate? }n descrie-
1
}n recenzia propriu-zis[ a edi\iei lui Vladimir Streinu.
rile lui de c[l[torie, drume\ul nu se arat[ a fi un vr[jma= al

oamenilor, de=i e ]nvederat c[ fuge de oamenii de la ora=, ca
de o alc[tuire hibrid[. }n schimb, ]i plac \[ranii =i ciobanii,
prin caracterul lor natural, nealterat de societatea citadin[.
Cu o privire lucid[, surprinde totu=i caracterul degenerat al
muntenilor, sub lucrarea alcoolismului, de care socote=te
deopotriv[ vinova\i pe c`rciumarii etnici, ca =i pe cei evrei
(Jup`neasa Zamfira, pag. 114115), denun\`nd sarcastic acel
foarte hazliu patriotism, ]n numele c[ruia se strig[ =i se
scrie c[ cr`=marul jidan otr[ve=te popula\ia noastr[ rural[
(...Rom`nul, sceptic cum e, d[ foarte pu\in[ ]nsemn[tate
faptului c[ otrava de care moare e jidoveasc[ sau curat
rom`neasc[). Un alt n[rav al oamenilor de la munte e lipsa
de igien[: Cur[\enia e o virtute pe care o ]nt`lne=te cineva
foarte rar la muntenii no=tri (}n valea Sabasei). Hoga= nu
are conforma\ia iluzionist[ a acelor s[m[n[tori=ti care vor
vedea viciile exclusiv la ora=; el a ]nt`lnit concubinajul =i la
\ar[, ca o realtiate fireasc[. Se simte ]ns[ bine printre \[rani,
de=tep\i =i ironici cum sunt ei (Un popas). }i e pl[cut s[
descopere ]n mijlocul lor tipul rom`nului ]n floarea v`rstei
=i a frumuse\ii (ibid.). }nving`ndu-=i repulsiile olfactive =i
groaza de insecte, la st`n[, admir[ ciobanii cu staturi de
urie=i (H[l[uca), care corespund idealului s[u de primitivi-
tate =i de perenitate (}mi ]nchipui c[ toate lucrurile prop[=esc
]n \ara aceasta; singur[ st`na trebuie s[ fie ast[zi ca =i pe
timpul p[storiei dacice). Nu e o simpl[ ]nt`mplare ]n faptul
c[, dup[ fragmentul de drume\ie ]n care s-a configurat robin-
sonian, public[ ]n cartea sa, ca ultim capitol, bucata La Tazl[u,
spre a ]nf[\i=a idealul s[u omenesc ]n doi tineri vl[jgani,
Hu\an =i Sgiribincea. Ace=ti ciobani realizeaz[ cu simplici-
tate fabulosul, trec`nd dintr-un singur pas gigantic peste
rotunzimea ]nalt[ a brazilor r[sturna\i =i f[c`ndu-l pe poves-
titorul uimit s[ cread[ c[ tot dintr-un singur pas ar fi
str[b[tut pr[p[stiile dintre cei doi mun\i. }n definitiv, ad-

mira\ia lui Hoga= pentru acest timp uman e o consecin\[
fireasc[ a naturismului s[u p[g`n.
Semnul cel mai evident al acestei religii =i dovada unei
reale discipline de reprimitivizare este animismul drume\ului.
F[r[ s[-l teoretizeze, Hoga= =i-l descoper[ de-a lungul c[r\ii
sale ]ntregi. Se =tie c[ animismul e una din formele mentalit[\ii
primitive: s[lbaticul ]nsufle\e=te toate obiectele =i ]ntreg
universul, meteorologic, vegetal =i animal. Traducerea litera-
r[, pe cale de procedeu, a acestei sensibilit[\i se face prin
personific[ri. La Hoga=, personific[rile sunt generalizate
asupra tuturor fenomenelor cosmice, extinz`ndu-se =i asu-
pra lucrurilor. Cr`=ma dormea dus[... zgribulindu-se de frig
(pag. 93). O pìne oache=[ are gingini stren\uroase (pag.
235). Desagii au coapse =i p`ntece (pag. 220). M[tr[guna
]ntinde bra\e albe, de femeie viclean[ (pag. 228). Cerurile
]=i ]ncrunt[ spr`nceana (pag. 261). Se pot ]nmul\i la satura\ie
exemplele. }ntr-un loc, personificarea e dus[ at`t de departe,
p`n[ la consecin\a gramatical[ eronat[, a prepozi\iei uzuale
doar, c`nd e vorba de fiin\e, =i ]ntr-o ]mprejurare c`nd
autorul tocmai t[g[duie=te obiectului, ]n spe\[, unei st`nci,
atributele morale: ...s[ ]ndupleci pe o st`nc[ f[r[ de inim[
=i f[r[ de suflet... (pag. 263). Fiindc[ am relevat o semnifi-
cativ[ eroare, abia mai e nevoie s[ ad[ug[m, ]ntr-un spirit
estetic discriminator, c[ mul\imea personific[rilor, datorit[
pu\in[t[\ii mijloacelor de varia\ie verbal[, merge adeseori
]mpotriva frumosului. }ntr-adev[r, soarele, luna, cerul prea
sunt mereu ]mpodobite cu gene =i spr`ncene, florile, ca =i
mun\ii, prea ]=i ]nclin[ fruntea, hribii =i st`ncile prea ]=i
ridic[ =oldurile, p[m`ntul prea ]=i d[ m`na cu cerul! Indife-
rent ]ns[ de valoarea artistic[ a acestui procedeu, r[m`ne ]n
poezia liric[ =i ]n proza poetic[ singurul mijloc de exprimare
a unei sim\iri naturiste =i panteistice (]n acela=i sens se
l[muresc numeroasele personific[ri uzate de poetul Al. Phi-

lippide, ]n primul s[u volum, Aur sterp, unde-=i afirm[ fre-
netic un temperament dionisiac =i panteistic, sau Lucian Bla-
ga, la ]nceputurile sale, ]n Poemele luminii).
Hoga= ]=i mai afirm[ pasiunea pentru natur[ prin acele
descrieri variate de priveli=ti ale Carpa\ilor moldoveni, care
i-au asigurat notorietatea de poet descriptiv prin excelen\[.
}nclinarea scriitorului se afirm[ ]ndeosebi c[tre m[re\, c[tre
sublim; iar m[re\ia =i sublimul sunt la Hoga= de esen\[ sta-
tic[. Peisajul cu care se deschide prima bucat[ din volum,
Spre m[n[stiri, e surprins ]n faptul dimine\ii, c`nd r[coarea
=i umezeala d[deau ]ntregii firi o nespus[ fr[gezime. Totu=i,
nota dominant[ a acestui r[s[rit de soare e grandiosul static,
]n care totul era cuprins de o lini=te, de o t[cere, de un fel
de ]nm[rmurire solemn[; =i firea ]ntreag[ p[rea c[ se afl[
]ntr-o religioas[ a=teptare. Spectatorul e st[p`nit de m[re\ia
priveli=tii (pag. 3). }n acest cadru, urma omului... r[pea
ceva din m[re\ia singur[t[\ii =i se amesteca jignitor ]n sub-
limul ]ntregului (pag. 9). Poetul, dup[ cum se vede, ]n adora-
rea-i geloas[, e intolerant, ]n timp ce natura este at]t de
prietenoas[ (pag. 14). La amiaz[, cu ploaia de foc a soare-
lui, alb de fierbinte ce era, priveli=tea panoramic[ st[ruie
]n m[re\ia ei. Dar =i spectacolul nop\ii este m[re\ la Hoga=.
}nchin[torul ]i gust[ t[cerea nop\ii =i misterul. Poetul com-
pune fraza simetric: Nici o mi=care pe p[m`nt =i ]n aer nici
o mi=care! Admira\ia ]l ]mpietre=te. M[ pref[cusem ]n o
st`nc[ vie, =i, ]n ]ncremenirea ce m[ st[p`nea, ]mi era cu
neputin\[ s[-mi leg la un loc g`ndurile =i sim\irile mele.
Motivul? Sublimul ucide, =i omul e prea mic pentru sub-
lim. }n umilin\a sa religioas[, filologul afirm[ neputin\a
limbajului de a exprima reac\iunea lucid[ fa\[ de sublim.
Nou[, pigmeilor de ast[zi, nu ne-a r[mas dec`t un singur
lucru sublim, =i acest lucru st[ ]n limba noastr[, ca =i ]n
limba nearticulat[ a tuturor vie\uitoarelor: strig[tul de du-

rere, de ur[, de dispre\, de admira\ie... Interjec\ia e, f[r[
]ndoial[, singurul t[lmaci al sublimului ]n limba omeneasc[
(pag. 36). Tabloul nocturn este legat de o dat[: m[rea\a noapte
de 12 iulie, anul 18...
Epitetul m[rea\[ revine deseori sub condeiul lui Hoga=, ca
=i acela de solemn[ (t[cere, ]ncremenire, m[re\ie). Cum nu
exist[ peisaje obiective, ci numai reac\iuni subiective ale spec-
tatorilor sensibili, este limpede c[ drume\ul nostru simte dup[
legile unei proprii alc[tuiri, de p[g`n, adorator al grandiosu-
lui, ]n care pentru el se manifest[ cu plenitudine Crea\ia, sub
dimensiuni colosale =i imense. Aceasta nu vrea s[ zic[ de fel
c[ Hoga= nu e sim\itor =i la fr[gezimi =i nu lunec[ uneori ]n
ging[=ii, dar pornirea lui sufleteasc[ oscileaz[ mai adesea =i
st[ruie mai ]ndelung c[tre cosmicul teatral, spectaculos, sub-
lim. Cum a observat Vladimir Streinu, autorul chiar abuzeaz[
de termenii imens, colosal, enorm, la care se adaug[ =i cel de
fantastic; este un abuz, net[g[duit, c[ruia imputarea de gran-
dilocven\[ nu e evitabil[; ea nu trebuie s[ ascund[ ]ns[ pece-
tea unui temperament poetic pe c`t de sensibil la fenomena-
litatea cosmic[ m[rea\[, pe at`t de ne]nzestrat cu varia\ii
verbale (de aceea nu putem subscrie la men\ionata apreciere a
lui Tudor Vianu, care-i acord[ o incontestabil[ putere ver-
bal[, abunden\a cuvintelor =i varietatea lor caleidoscopic[).
Poet al muntelui, Hoga= e amator al cuprinz[toarelor
priveli=ti panoramice, care satisfac nevoia sa de evadare din
str`mtul orizont citadin =i de risipire ]n nesf`r=it. Nu e deci
de mirare c[, f[r[ s[ fi v[zut sau descris marea, i-a reg[sit
orizonturile nelimitate, ]n z[rile mun\ilor s[i familiari. +e=-
tina ]=i desf[=ura ]naintea noastr[ nem[rginita ei ]ntindere
verde =i rourat[; dincolo de hotarele ei, negurile plutitoare
ca o mare fr[m`ntat[ de v`nturi, umpleau cupa imens[ a
ad`ncului... (pag. 107). Marea e proiectat[ pe orizonturile
nesf`r=ite ale cerului; dar, cu c`teva r`nduri mai jos, printr-

o exagerare greu admisibil[, imaginea e ]ngro=at[ ]n acest
fel: Pe ]ntinsa fa\[ a sc`nteietorului ocean de flori, zefirii
obi=nui\i ai locului nu mai s[pau nici o und[, nici o ]ncre\i-
tur[. Iar imediat mai departe, al[turi de acest ocean nevero-
simil, se ]ntinde noianul de verdea\[, ]n care se pierde
c[l[uza drume\ilor c[l[ri, mica noastr[ Axinie. +i ]ntr-alt
loc, revine o mare ad`nc[ de flori, al[turi de care, ]n dep[r-
t[ri, mun\ii alc[tuiesc un nem[rginit amfiteatru fr[m`ntat
parc[ de valuri uria=e (pag. 256). Mai conving[tor este, c`nd
se las[ ]ntunericul, ]n amurg, nem[grinitul ocean de mun\i
(pag. 92).
Drume\ul opune viziunii statice a naturii sprinteneala di-
namic[ a turismului. Povestitorul =i t`n[rul lui tovar[=, v[zut
complementar, ca un Sancho Pansa, pe l`ng[ propria sa proiec\ie
de Don Quijote, au ceva din firea caprelor, cu s[rituri gim-
nastice =i de preciziune (pag. 5). Miaca Filofteia, c[l[uza lor
Spre m[n[stiri, zbura, nu mergea (pag. 7). Ca s[ ajung[ la
pe=tera Sfintei Teodora, cei doi drume\i sar, ca ]n zbor, pe
deasupra st`ncilor, care dec`t care mai anevoioase =i mai grele
de trecut (pag. 19). Saltul ]n zbor, peste cr[p[tura ad`nc[
dintre dou[ st`nci enorme (pag. 21), se repet[. Axinia, o alt[
c[l[uz[, \esea iute din picioare (pag. 88), ca o suveic[,
st`rnind verva poreclitoare a tovar[=ilor de drum. Caii de munte
au =i ei ceva din firea caprelor (pag. 89). La r`ndul lui,
p[rintele Gherm[nu\[, neuitatul tip de be\ivan monahicesc,
avea ceva din firea =op`rlei (pag. 241). Pisicu\a, iapa
n[zd[rvan[, trecea ca ]n zbor peste stavilele ]nalte ale co-
pacilor din calea sa (pag. 297), uimind pe fabulo=ii fl[c[i,
Hu\an =i Sgribincea, prev[zu\i cu aceea=i dexteritate, prin
miraculoasa trecere a Tazl[ului rev[rsat dup[ furtun[. Dou[
descrieri de furtun[ =i ]ndeosebi ultima rodomontad[ a stihi-
ilor atest[ ]ns[ un dinamism penibil confec\ionat, de compozi\ie
didactic[. Poate c[ impresia de fabrica\ie o d[ ]ntinderea exa-

gerat[ a buc[\ii, ca =i cum grandoarea spectacolului s-ar m[sura
dup[ lungimea descrierii (la Chateaubriand, furtuna ]n p[durile
virgine realizeaz[ efecte simfonice neuitate pe un spa\iu de
compunere care nu dep[=e=te pagina). Hoga= mai face gre=eala
de a interveni ]n descrierea furtunii cu comentarii din care nu
lipsesc epitetele mari =i lexicul regizurii indiscrete: ...]n\elege
oricine c[ colosala tragedie a naturii, pe care stihiile se pre-
g[teau s-o joace pe imensa scen[ a v[zduhurilor, sc[zuse ]n
ochii mei la treapta unei drame ordinare, =i nu a=teptam dec`t
ca cortina s[ se ridice (pag. 109). Cititorul surprinde cu mirare,
]ntr-un decor teatral prea aparent, strecurarea neoportun[ a
dou[ cacofonii.
Retorul din Hoga= nu e un muzician savant, ca M. Sado-
veanu. Nu lipsesc ]ns[, din descrierile lui, formul[rile senza-
\ionale, ca acea halucina\ie acustic[ pe care i-o d[ sc`r\ìtul
greu al planetei pe osia sa (pag. 50). Amantului contempla-
tiv al nop\ii, t[cerea ]i \iuie ]n urechi (pag. 74). Amator al
]nc[rc[turii excesive, ca toate structurile baroce, Hoga= simte,
pe nota domoal[ =i ad`nc[ a unei orgi colosale... un murmur
tainic =i ne]n\eles (pag. 137), sau t[cerea solemn[ a unor
t`nguioase =i prelungi glasuri de org[. Ironistul compar[
sfor[itul alarmant =i mult[ vreme neidentificat ]n cauza lui
a gu=atei Ani\a, cu o bizar[ orchestra\ie wagnerian[ (pag.
212-213). C`ntecul ebriet[\ii, ]n emisiunile vocale ale p[rin-
telui Gherm[nu\[, apar\ine sferei de percep\iuni ale umoris-
tului, ca =i tactul vesel al nucilor, ]n mersul la gebea, adic[
]n trap leg[nat, al Pisicu\ei. Scriitorul neostentativ e ]ns[
sim\itor la glasurile prelungi ale serilor de munte (pag. 243)
=i la \`rìtul ]ndep[rtat al greierilor, care ]ntrerup simfoni-
ile t[cerii ad`nci (pag. 229).
Vizualul este desigur superior auditivului. Pictorul exce-
leaz[ ]n portretele feminine; maica Filofteia, r[mas[ mirean[
la trup =i numai la cap c[lug[ri\[, =i maica Eugenia, arhon-

d[reasa de la Agapia, cu albea\a =i fr[gezimea regulatului
oval al fe\ei sale; femeia din valea Sabasei, amestec de \[ranc[
=i t`rgovea\[, piept[nat[ cu oarecare cochet[rie, a c[rei
strung[rea\[ ]nseamn[ pe c`mpul alb al din\ilor c[rarea
neagr[ a p[catului, =i Axinia, femeia de ne +e=tina, cu acelea=i
tr[s[turi regulate =i p[rul ]nnodat cu oarecare ne]ngrijire =i
cochet[rie, Zamfira lui Ilie Filipoiu, c`rciumarul de la M`rcu,
cu tonuri trandafirii =i carna\ie alb[, p[str`nd toat[ pleni-
tudinea, rotunzimea =i fr[gezimea formelor femeie=ti, =i
C[lina lui Dr[gan din Rot[rie, iubita lui Sgribincea, creio-
nat[ ]n linii vioaie =i senzuale; aceste pasteluri, ]n care nu se
mai simte neindividualizarea clasicist[, remarcat[ de Tudor
Vianu ]n descrierea peisagistic[, denot[ un ascu\it sim\ al
farmecelor femeie=ti, o natur[ de cerebral refulat, care a
privit pe sub spr`ncene, re\in`nd fugitiv notele diferen\iale
din mica sa galerie de gra\ii c`mpene=ti =i monahice=ti. Po-
vestitiorul =tie =i s[ plaseze a-propos-ul galant, ]n limbajul
rustic cel mai adecvat, =i chiar s[ strecoare, undeva, ]n re-
dactarea definitiv[, din volum, ]n locul veghei umplute ini\ial
cu compunerea unei poezii religioase, sugestia dorin\elor
]mplinite, peste noapte (pag. 79). Senzualul e dubiat cu un
sentimental nelecuit, cum reiese din Floricica, ]n care sur-
prindem cu mirare, la p[g`nul naturist, re\inerea adolescen-
tin[, improprie adultului, =i mai ales rigorismul absolut, care-i
dicteaz[ acea ap[sat[ m[rturie: +i niciodat[ n-am ]ntinat pe
aceast[ femeie ]n noroiul murdar al sim\urilor =i n-am t`r`t
niciodat[ ]n v`rtejul de dragoste p`ng[rit[ a s`ngelui ce
clocote=te ]n vine stricate =i p[c[toase pe acest ]nger neferi-
cit, icoan[ des[v`r=it[ a dumnezeie=tei frumuse\i (pag. 169).
Accentul confesional impresioneaz[, iar tonul roman\ios al
iubirii situeaz[ bucata ca un fel de cap de serie al povestiri-
lor moldovene=ti de iubiri curate, din care s-au tras Amintirile
lui Constantin Cassian =i Adela. Portretele b[rb[te=ti tind

c[tre compozi\ie, ca acel Ion Rusu, un fel de haiduc ratat,
v[zut mai mult anecdotic dec`t epic, ca =i p[rintele Gher-
m[nu\[, agilul alcoolic, cu talente culinare =i aghioase enorme,
=i ca Arsene, v`n[torul de o =chioap[, mai scund dec`t pu=ca
pe care o t`r[=te dup[ el, st`rpitur[ contrazis[ de regulari-
tatea clasic[ a tipului.
Talentul portretistic al lui Hoga= inoveaz[ mai cu seam[
]n caricatur[, contribu\ie cert[ a scriitorului descriptiv =i
umorist ]n evolu\ia prozei noastre. Pictorul baroc, de in-
tens[ viziune primitivist[, descoper[ ]ntr-un schimnic din
poiana Sih[striei (De la V[ratic la S[cu) o f[ptur[ nedeslu=it[,
la limita dintre om =i fiar[, cu o claie de p[r greoi ]ntoars[
]mprejur, ca o balama veche pe o \`\`n[ ruginit[, =i cu
must[\i ]nc`lcite la un loc cu o barb[ neatins[ ]nc[ de vreun
pieptene, care-i acoperea fa\a, d`nd loc spre afar[ numai la
doi ochi albicio=i =i stin=i de b[tr`ne\e; at`t era de bogat[ =i
stufoas[ vegeta\ia capilar[, ]nc`t scriitorului i se p[rea c[
barba, p[rul =i spr`ncenele lui sunt r[s[rite nu din piele
omeneasc[, ci dintr-o p[tur[ de m`l negru =i fecund, ce tre-
buia s[ fi fost a=ternut[ din vremuri peste ]ntreaga lui fiin\[.
La aceast[ admirabil[ formulare, se adaug[ nu mai pu\in
fericita expresie definitorie: acest protop[rinte al omenirii;
e o viziune adamitic[, de mare pre\. Mai pu\in realizat[,
pentru c[ intervin procedeele figura\iei clasice (dup[ justa
observa\ie a lui Tudor Vianu), e schi\a ]n c[rbune a stafiei
acelei c[lug[ri\e r`njitoare, cu acea raghil[ de din\i gal-
beni, rari =i rugini\i, prin ale c[ror strungi ar fi putut intra
=i ie=i, ]n goan[, o turm[ de oi (La Agapia); =i =uvi\ele ei
sure de p[r apeleaz[ la reminiscen\ele noastre clasice,
deoarece compara\ia cu ni=te =erpi ]mpleti\i ]n o mie de
forme fantastice ne suger[ viziunea unei coame de Gorgon[.
Alte caricaturi mai sumare se perind[, ca aceea a lui Iuda
Iscariotul, dup[ pictura mural[ a lui Grigorescu, la Agapia,
sau portretul-=arj[ al t`n[rului tovar[= de drume\ie (pag.

58). Hoga= d[ o just[ propor\ie portretului caricat al c`rciu-
marului Avrum (Pe +e=tina), mai precis ]n am[nunte dec`t
autoportretul de pe aceea=i pagin[ (96), cu epitete generale,
improprii caricaturii. De mare efect sunt ]ns[ portretele larg
caricaturale, care fixeaz[ chipul babei must[cioase =i zb`rcite
=i acela al fiicei sale, gu=ata, cu simfonia wagnerian[ a somnu-
lui sfor[itor (Spre Nichit). Al[turi de aceste largi compozi\ii,
se cuvine men\ionat, prin ironia c[rtur[reasc[ fin[, spilcui-
tul fran\uzit, dl Georges, cu =arja spiritual[ a distinsei
sale comport[ri de comesean (Floricica).
El ]nsu=i gastronom, Hoga= rafineaz[ ]n sens opus, primi-
tivist, urc`ndu-=i foamea, probabil mai adesea frugal[, la o
treapt[ de basm =i adapt`nd ospe\ele homerice la modul nos-
tru ancestral. Ca ]ntr-o adev[rat[ rapsodie, m[m[liga, c`nd
oache=[, c`nd aurie, dar totdeauna uria=[, e temeiul menit
s[ ast`mpere foamea. Povestitorul ne convoac[ s[ lu[m parte
la mesele lui, ]ndeob=te improvizate, a=adar modeste, ca la
un ritual, a c[rui solemnitate t[cut[ impune, c`nd umorul,
prin derogare, nu ]ndeamn[ la o contaminant[ veselie. Asu-
pra asocia\iilor c[rtur[re=ti ale lui Hoga= s-a st[ruit ]ndea-
juns, de la E. Lovinescu ]ncoace, ca s[ nu mai fie nevoie s[
aducem un alt r`nd de mostre. Cu totul neobservat[ a r[mas
]ns[ sensibilitatea vie a c[rturarului, curiozitatea sa, nutrit[
de o puternic[ imagina\ie iscoditoare, ]n direc\ia istoriei =i a
legendei. La m[n[stirea Secu, amintirea Zaverei ]i st`rne=te
icoane istorice vii, de pe vremea Zaverei =i a huzurului mona-
hilor greci. La jum[tatea drumului, ]ntre Agapia veche =i cea
nou[, Piatra lui Aron de=teapt[ ]ntr-]nsul aceea=i putere de
evocare a trecutului, ]n imagini de legend[, care acoper[ o
pagin[ foarte frumoas[ =i c`tu=i de pu\in artificial[. Ca to\i
marii lui contemporani, ca Eminescu ]ndeosebi, Hoga= simte
m[re\ia legendar[ a trecutului =i micimea schiload[ a tim-
pului de fa\[ (pag. 47). Drume\ul caut[, cu interes inedit
pentru folclorul sacru, pe=tera =i f`nt`na Sfintei Teodora

sau legenda pierdut[ a P`rùlui alb =i a P`rùlui negru. }nchi-
puirea sa n[r[vit[ nu are nevoie de texte clasice ca s[ aso-
cieze jocul m[iestrit al unui amnar de o\el, m`nuit de cutare
c[lug[r, cu me=terita sc[p[rare din amnar a lui Achates,
care-i poart[ g`ndul spre clasice pustiuri arz[toare =i g[lbii
=i-i ]nfirip[, din st`ncile ]mprejmuitoare, o lume de mon=tri
acroceraunici, din fundul negru al umbrei p[durilor. Fantas-
ticul lui Hoga= nu e totdeauna teatral =i artificios; adeseori e
]ns[=i expresia unui temperament de modern expatriat, care-
=i caut[ climatul originar ]n primitivitatea eposurilor. Ima-
gina\ia sa filologic[, aclimatizat[ ]n basm, uzeaz[ o dat[ de
asocia\ia onomastic[: numele Honcu ]i de=teapt[ ]n minte
chipul unui fel de uria= lung, dar nem[surat de lung, cu
]ncheieturile trupului puternic legate, cu ni=te mìni ce-ar fi
]n stare s[ umfle ]n bra\e un munte =i s[-l a=eze bini=or peste
altul, cu un piept, c`t o fa\[ de arie, ]mbr[cat pe c`t se
ar[ta de sub c[ma=a ]ntredeschis[ cu un codru s[lbatic de
p[r negru =i stufos, cu o barb[ cum ]i catranul, rar sem[nat[
printre ciupiturile rare de v[rsat, cu ni=te ochi de taur ce
]ncremeneau pe om sub c[ut[tura lor, =i cu un glas! (pag.
312). Desigur, =i sub acest raport Hoga= e un artist nediscuta-
bil; modelul uman, ca =i cel peisagistic, excit[ o viziune exa-
gerativ[, care suie la o treapt[ de monumental baroc, cu nelip-
site adausuri prisositoare, ca ]n arhitectura respectiv[. }ns[=i
imagina\ia sentimental[, o singur[ dat[ ivit[ dintr-un teren
m[nos, realizeaz[ acea scen[, foarte greu de sus\inut, dintre
povestitorul, proiectat ]n trecut, =i Floricica, pe atunci feti\[
de opt sau zece ani, care-l ]mbr[\i=eaz[, cu o s[m`n\[ de har-
buz neagr[ =i lat[... lipit[ pe v`rful nasului.
Scriitorul mai aduce ]n proza noastr[, de la 18831884,
alte elemente noi, poate prea fugitiv strecurate: descompu-
nerea vegetal[ (B[ltoacele verzi, miasmatice =i ad`nci...,
pag. 5, sm`rcuri posomor`te, pag. 31), senza\ia olfactiv[
tare (un parfum obi=nuit pe vremuri, care-mi p[trunse p`-

n[-n creieri (pag. 13), mirosul caracteristic de oaie (pag.
57), mi=unarea insectelor sup[r[toare, checheri\i (pag. 59)
sau plo=ni\e (pag. 143 urm.). C[l[re\ul psihologic se folose=te
de prosopul s[u, care a adunat miresmele acre ale tuturor
fiarelor universului, ]n traista cu merinde, ca, pus ]naintea
botului iepei, s[-i alunge spaima, st`rnit[ de adulmecarea
vreunei fiare.
Din elementele constitutive ale stilului baroc, a=a cum l-a
v[zut Eugenio dOrs, care-l opune stilului clasic, c[ut`ndu-i
permanen\a peste timp =i spa\iu =i ]n afar[ de artele plastice
(pictur[, sculptur[, arhitectur[), ca o constant[ istoric[,
reg[sim la Hoga= numeroase note ce nu se mai explic[ prin
ades pomenita lui cultur[ clasicist[: sim\ul cosmic, animismul,
piesajul, divinizarea naturii, optimismul naturist, propensiu-
nea c[tre teatral =i emfatic, tendin\a c[tre pitoresc, ]nlo-
cuind exigen\a constructiv[, proprie clasicismului, gustul
caricaturii, opus frumuse\ii regulate =i clasice, pasiunea fol-
cloric[, ruralismul, regionalismul.
Desigur, Hoga= nu e un baroc pur, dup[ cum nu e un
clasicist curat. Temperamental, apar\ine tipului baroc, iar
intelectualice=te, culturii clasice.
Orice clasicism, spune Eugenio dOrs, fiind, prin legea
lui, intelectualist, e prin defini\ie normal1, autoritar. Orice
barochism, fiind vitalist, este libertin2. (Op. cit., pag. 131).
}n aceast[ discriminare dintre cele dou[ mari tipuri stilis-
tice se g[se=te poate cheia sintezei hoga=iene. Printr-o forma\ie
cultural[, drume\ul moldovean e un c[rturar, a c[rui osten-
ta\ie a determinat rezervele severe ale noului s[u editor,
estetician vitalist, dup[ o proprie experien\[ ermetist[, ]n
vers. }n calitate de clasicist, Hoga= abuzeaz[ evident de
1
Mai limpede, normativ (n.n.)
2
Adic[ uzeaz[ de licen\e, de derog[ri de la norme (n.n.).
reminiscen\e c[rtur[re=ti =i de procedee ale vechilor canoane

clasiciste, normative =i autoritare, deprinse ]n =coal[ =i tran-
smise elevilor, de pe catedr[. Literatura sa, ]ntr-o bun[
m[sur[, cum remarc[ Vladimir Streinu, e o literatur[ de pro-
fesor. Tot at`t de limpede apare ]ns[ vitalismul lui Hoga=,
citadin neadaptabil, cu nostalgia potecilor neumblate =i a
m[re\elor spectacole naturale, care-l ]mbie cu o baie de primi-
tivism r[coritoare. Toate licen\ele sale r[spund unei cerin\e
profunde de eliberare de sub constr`ngerea civiliza\iei
ap[s[toare; ]ntoarcerea sa la matca rural[ =i la orizonturile
naturale e repetarea protestului rousseau-ist, manifestat ]n
decursul de dou[ veacuri de at`\i scriitori =i arti=ti. Prin
alian\a unui temperament barochist cu o cultur[ clasicist[,
Hoga= poate fi considerat un clasicist baroc.
*
Vitalistul din Hoga= este totu=i constr`ns de canoane cla-
sice. Acest fapt nu e singurul paradox al structurii sale scrii-
torice=ti. De aceea trecem mai departe. Scriitorul ]=i suprave-
gheaz[ procedeele, =i prin aceasta este un me=te=ugar aplicat
=i lucid. }n ciuda acestei conforma\ii, artizanul nu se ridic[
la treapta de sus a spiritului de autocontrol: ]i lipse=te sim\ul
m[surii, fr`na care tempereaz[ alunecarea pe pov`rni=ul
locvacit[\ii =i al umorului intemperant. Amatorist sau ama-
tor, cum ]l nume=te Vladimir Streinu, nu ne apare dec`t prin
relativa sa sterilitate, datorit[ c[reia a produs pu\in, ]ntr-o
carier[ literar[ de patru decenii. Prin pasiunea sa literar[ =i
st[ruin\a, oric`t ar fi fost nevoie de imboldirile prietene=ti,
ca s[-i dezhumeze vechile scrieri =i s[-l ]ndemne s[ dea la
iveal[ altele noi, Hoga= a fost totu=i un profesionist al lite-
relor. Lipsurile sale artistice au fost norocos compensate de
gustul sigur al lui Ibr[ileanu, singurul prieten care l-a obligat
s[-=i fac[ toaleta sever[ a buc[\ilor, viciate pe alocuri de
vorb[rie =i umor nesubstan\ial. Opera lui, ]n forma definiti-
v[, din paginile revistei Via\a rom`neasc[ =i apoi din volum,

apare ca rezultatul colabor[rii dintre criticul cu fr`na m[surii
=i autorul prea rev[rsat, de=i nu tot at`t de productiv.
Sim\indu-=i con=tiin\a ]nc[rcat[ de p[catul neproductivit[\ii,
Hoga= a ]ncercat, ]n proiectul de prefa\[ neacceptabil, s[
abat[ aten\ia publicului asupra criticului, responsabil de volu-
mul mai redus al c[r\ii sale. Cu o exagerare proprie apuc[tu-
rilor lui verbaliste, a n[scocit acea dispropor\ie colosal[ =i
arbitrar[, de patru cincimi din text, care ar fi reprezentat
rezultatul interven\iei criticului, c`nd ]n realitate adev[ratul
coeficient al t[ieturilor n-a fost mai mare dec`t o treime.
Faptul c[ unii colaboratori ai revistei, ca Mihail Sadoveanu,
i-au crezut jeremiadele, ]ntemeiate ]n fapt, dac[ nu =i ]n
drept, denot[ nu numai suferin\a real[ a autorului cenzurat,
dar =i o sincer[ autosugestionare, proprie mitomaniei scriito-
rice=ti, care nu ajunge s[ mistifice pe al\ii f[r[ s[ se ]n=ele
]ntì pe sine ]ns[=i. Hoga= n-a min\it ]n sensul vulgar al
cuv`ntului, ci a r[sp`ndit un adev[r al s[u, a c[rui exage-
rare nu =i-ar fi m[rturisit-o niciodat[, ]ntr-at`t ]i st[teau la
inim[ filele sacrificate, pentru c[ superfluitatea nu-i ap[rea
clar, autorul nedeosebind ]ntre paginile lui bune =i cele hibride.
}n versiunea definitiv[, opera lui Hoga= ofer[, ca =i au-
torul ei, dou[ fe\e oarecum antinomice, care-i constituie
farmecul: alternan\a dintre viziunea sublim primitivist[ a
peisagistului =i umorul tonic al povestitorului. Hoga= =i-a
exprimat ]n paginile ]nchinate naturii temperamentul s[u
mistic, d`nd curs liber unui umor livresc, de pl[cut[ pedan-
terie. A face din scriitorul rom`n un contemporan al epopeilor
antice, un homerid, e o exagerare ]n elogiu, a=a cum e ne-
drept a-l ]nf[\i=a ca un pl[cut amator. Autorul cu fiziono-
mie proprie =i ]nc`nt[toare ]=i merit[ deplin locul printre
clasicii no=tri de pe raftul al doilea, ca s[ ne ]nsu=im inge-
nioasa formul[ a cronicarului parisian.
LA CINCIZECI DE ANI
DE LA MOARTEA LUI ST. O. IOSIF
Dup[ ce s-a internat singur la Spitalul Col\ea, sim\indu-se

r[u, St. O. Iosif s-a stins din via\[ a doua zi, diminea\a, ]n
urma unei congestii cerebrale, la 5 iulie, st. n., 1912. Era ]n
v`rst[ de 38 de ani (ne]mplini\i). Afl`nd de aceast[ nenoro-
cire, el ]nsu=i internat la spitalul Pantelimon, ]ntr-o camer[
de la etaj, Ilarie Chendi =i-a f[cut singur seama, sf[r`m`ndu-
=i \easta de pavajul cur\ii. Astfel s-a ]ncheiat ciclul tragic a
dou[ existen\e de scriitori, ]nfr[\i\i definitiv ]n moarte =i ve-
cini de loc de veci la cimitir, dup[ ce via\a literar[, cu
fluctua\iile ei neprev[zute, nu pierduse ocazia de a-i dezbina.
}n cadrul politicii noastre culturale fa\[ de mo=tenirea
literar[, i s-a acordat dreptate deplin[, al[turi de at`\ia al\ii,
=i sfiosului St. O. Iosif, temperament dezarmat, ]nvins ]nainte
de lupt[, n[p[dit de m`hniri =i melancolii, cu sau f[r[ pri-
cin[, ]ns[ =lefuitor mig[los al unor versuri de viguroas[ fac-
tur[ clasic[. Iar cu prilejul recentului semicentenar, iconogra-
fia lui destul de s[rac[ s-a ]mbog[\it cu o splendid[ fotografie
de tinere\e, unde nu se strecoar[ stigmatul triste\ii ]n ochii
mari, exoftalmici. T`n[rul de circa dou[zeci de ani arat[
av`nt ]n portul m`ndru al capului =i ]ncredere ]n via\[. Obiec-
tivul fotografului a reu=it s[-l smulg[ din apele st[t[toare
ale unei subiectivit[\i pretimpuriu depresive =i s[-i poten\eze
tonusul vital c[tre ]n[l\imile n[zuin\elor secrete. De altfel, nu
trebuie exagerat c`nd se vorbe=te de absen\a energiei morale
]n opera lui Iosif =i de talentul s[u minor. Ambele nu apar
reale dec`t puse fa\[ ]n fa\[ cu dinamismul clocotitor al unui
Octavian Goga, poetul prin defini\ie militant =i profet, sau cu
optimismul robust al lui George Co=buc. Mai drept este a-l
situa ca o verig[ de argint ]ntre ace=ti doi plenari reprezentan\i
ai vigorii morale ardelene=ti, neuit`nd ]ns[ nici un moment c[
St. O. Iosif a fost =i r[m`ne un autentic poet =i un reprezen-

tant de seam[ al liricii noastre, la r[scruce de veacuri.
N[scut dintr-o familie de c[rturari, t`n[rul +tefan Octa-
vian a trecut mun\ii ]nc[ de pe b[ncile =colii, ]ncep`ndu-=i
studiile medii la Bra=ov =i Sibiu =i ispr[vindu-=i-le la Bucure=ti.
Dintr-o scrisoare semnat[ Virginiu +t. Iosif =i datat[ Sinaia, 9
iulie 1937, culegem pre\ioase preciz[ri de ordin familial =i
onomastic: +tefan Iosif, tat[l poetului, a fost profesor =i di-
rector, timp de peste 25 ani, al tuturor =coalelor rom`ne din
Bra=ov, pe vremea s[ ]ntrunite sub o unic[ direc\ie. A fost un
intelectual de seam[, scriitor de nuvele =i autor de c[r\i, cu
studii la Viena =i Lipsca. Era cunoscut ca un erudit profesor
de limbi clasice. Ca director al =coalelor din Bra=ov, a organi-
zat aceste =coale, dezvolt`ndu-le, ]ntr-o vreme c`nd mijloacele
materiale erau mai pu\ine (...). S[ explic acum deduc\ia gre=it[
ce se face, din semn[tura poetului pe urma c[rora tat[l lui
Iosif a primit acum alt pronume (Onisifor!). Poetul semna St.
O. Iosif, fiindc[ avea dou[ pronume: unul prin botez ortodox
(+tefan) =i altul pus de tat[-so, Octavian, pentru a nu putea fi
maghiarizat, nici c`t timp ar fi fost ]n =coal[. Numele de +tefan
cuprindea =i pe al b[tr`nului, =i atunci poetul =i-a zis: +tefan
Octavian Iosif. Mo=ul lui St. O. Iosif a fost protopop la Co-
halm (originar din Draos, jud. Odorhei) ascendent de pe
tat[. De pe mam[, iar[=i, mo=ul a fost pop[ ]n Vingrad pe
Mure=, =i acest preot era renumit ca improvizator de versuri
(c`ntece pentru mor\i, nun\i etc.). V[rul p[rintelui lui Iosif
protopopul Popescu (Ioan, n.n. 18321882!) de la Sibiu, renu-
mit profesor =i intelectual de seam[. Deci ascenden\i cul\i =i
un rol de seam[ ]n via\a rom`neasc[ a Ardealului. Omi\`ndu-l
numai, din ascenden\a matern[, pe Gavril Munteanu, primul
profesor =i director al aceleia=i =coli rom`ne din Bra=ov (dup[
ce func\ionase ca profesor =i ]n \ar[, la Sf. Sava, apoi la Buz[u
=i R`mnic, ca s[ moar[ ca membru al Academiei Rom`ne, ]n
1869). Virginiu +t. Iosif pare a confirma =i ]ndep[rtata ob`r=ie
a familiei: }n ce prive=te originea macedonean[, lucrul e vero-

simil, c[ci a=a spune tradi\ia. Dac[ tradi\ia nu gre=e=te, ob`r=ia
macedonean[ explic[ elementul voluntar =i energetic al spi\ei,
p`n[ ce destinul tulbure al poetului a fr`nt momentan linia
ascendent[, m[car pe planul izbutirilor sociale. }ntruc`t ]n
\ar[ poetul nu s-a putut men\ine nici ca umil custode de muzeu,
]n jocul orb al rotativei guvernamentale burgheze! Pe ume-
rii-i =ubrezi, a sus\inut ]ns[ ani de zile de la apari\ie, ]n zorii
noului veac, revista S[m[n[torul, cu care s-a identificat p`n[
la cap[t. S-a afirmat gre=it c[ St. O. Iosif =i-ar fi ]nsu=it liric
cel mai apriat formula noului curent. La apari\ia revistei (2 de-
cembrie 1901), poetul ]=i conturase fizionomia =i publicase
dou[ culgerei, Versuri (Sfetea, 1897) =i Patriarhale (Stein-
berg, 1901), dar mai avea materiale neadunate ]n volum (Poezii,
19011902, Socec, 1902). Pe de alt[ parte, traduc[torul ]=i
c`=tigase o mare faim[ cu t[lm[cirile, ]ndeosebi din Petffi =i
Heine, poetul inimii lui, c[ruia ]i transpusese inegalabil duio=ia,
dac[ nu =i sarcasmul demonic. }ns[=i formula paseismului,
sub aspectul vie\ii patriarhale, figura chiar ]n titulatura
celei mai populare dintre culegerile lui de versuri. De altfel,
]nainte de a fi o eroare, sl[virea global[ a trecutului, cu toate
mizeriile lui, ]n parte recunoscute de poet, ia la Iosif caracte-
rul unui protest ]mpotriva alc[tuirii sociale inicve =i mai ales
contra destinului vitreg al creatorilor ]n r`nduirea trecut[.
Epitetul patriarhal apare a=adar frecvent ]n poezia de tinere\e
a lui St. O.Iosif, spre a defini climatul fericirii de alt[dat[, a=a
cum romantismul =i-l fixase, cu aceea=i lips[ de spirit critic, ]n
beznele Evului Mediu. Ca =i ]n poezia marilor doi numi\i ]nainta=i,
satul ardelenesc se reflect[, f[r[ precis[ inten\ie monografic[,
]n versurile cizelate ale ]ncep[torului, care a avut norocul s[
beneficieze de experien\a m[iestriei stilistice a lui Vlahu\[, la
Via\a, =i apoi a lui Caragiale, la secretariatul Epoci iliterare
(1897). O not[ de realism, temperat[ de duio=ie, invidiualizeaz[
viziunea iosifian[ a satului transilvan, din care nu lipsesc
interven\ia brutal[ a feudalilor maghiari =i execu\iile patrio\i-

lor rom`ni (O mam[, Via\a, 19 noiembrie 1895). Dar =i profetis-
mul ]=i face o dat[ loc, ]n aceast[ privire ager[ a viitorului.
Fantastic norii se-nve=m`nt[,/ Str[pun=i de suli\i lungi
de aur,/ +i ca-ntr-un lac de s`nge cre=te/ }ntreaga zare-nspre
coclaur.// Semn de r[zboi!... Un glas de bucium/ Din v[i,
m[ face s[ m[ speriu.../ Visam, Austrie, c[-n fl[c[ri/ Se
darm[ vechiul t[u imperiu... (XI, Icoane din Carpa\i, ]n
Credin\e, 1905).
Nu putem trece peste cele dou[ condensate catrene f[r[ s[
remarc[m puterea de concentrare artistic[ a poetului, care
din sugestia s`ngerie a unui apus de soare deduce printr-un
vis, mai cur`nd realizat dec`t se a=teptau mul\i, pr[bu=irea
hibridei ]mp[r[\ii duale, chesaro-cr[ie=ti, ca urmare a unei
conflagra\ii uria=e. Poetul =tia s[ fac[ scurt, de=i nu era
lipsit de suflu.
Stabilit ]n \ar[, a=adar, ca elev =i bucur`ndu-se de prietenii
trainice, gra\ie c[rora avea s[ i se ]ng[duie =i o neuitat[ c[l[torie
]n Apus, poetul =i-a c`=tigat de timpuriu un nume, =i numai
astfel se explic[ faptul de a fi putut r[m`ne proprietarul
S[m[n[torului, la un an abia de la ]nfiin\are, c`nd directorii
mai f[r[ voie ai periodicului dorit de bine inten\ionatul Spiru
C. Haret G. Co=buc =i Al. Vlahu\[ n-au =tiut cum s[ se
elibereze de acea prea grea sarcin[. Se pare c[ G. Co=buc s-ar
cam fi sim\it deposedat, dar n-a f[cut nici un gest de autori-
tate ca s[ se impun[ ]n fruntea revistei r[mase f[r[ c`rmaci,
=i care =i l-a g[sit ]n autoritarismul furtunos al lui N. Iorga.
Dar =i c`nd acesta s-a sup[rat (]n timpul Expozi\iei din 1906)
=i =i-a ]naintat demisia, f[r[ a se g`ndi o clip[ c[ ea ar putea fi
primit[, ca s[ fie ]nlocuit printr-un comitet, bucuros de scutu-
rarea jugului, St. O. Iosif a r[mas de fapt st`lpul de sus\inere
al revistei, truditorul cvasi-unic. Spre deosebire de Eminescu,
care n-a rezistat la frecu=ul ma=in[riei ziaristice, poetul Patri-
arhalelor nu =i-a uzat nervii, =tiind printr-un tact des[v`r=it
s[ ]mpace diversitatea opiniilor =i a temperamentelor. Era ca-

pabil a=adar de munc[ brut[, de birocratism ]ndulcit prin spi-
ritul s[u tov[r[=esc. Tot la S[m[n[torul s-au s[v`r=it cele
dou[ mari acte decisive din via\a sa intim[: prietenia literar[
cu rafinatul Dimitrie Anghel =i dragostea pentru viitoarea lui
so\ie, ea ]ns[=i scribent[, din care avea s[ rezulte o copil[,
Corina, ucis[ ]n toamna anului 1916 de schijele unui dirijabil
Zeppelin, =i o r[sun[toare dram[ familial[, ]n folosul vremelnic
al celor doi necredincio=i. Ecoul pierderii femeii iubite, cu
mari ochi alba=tri, c`nta\i =i ]n fericire, =i ]n nenorocire, s-a
materializat ]n c`teva poeme de autentic \ip[t al inimii =i de
me=te=ugit[ strunire a versurilor, mult admirate ]n ceasul lor,
dar ast[zi ve=tejite. Astfel s-a rupt =i o colaborare care a dat
mai cu seam[ prilejul ivirii simbiotice a unui poet nou, A. Mirea,
cu ne]ntrecute cronici rimate ]n paginile Vie\ii rom`ne=ti dup[
ce aceea=i formul[ de lucru, ]n care rolul lui Iosif pare a nu fi
dep[=it secretariatul, d[duse str[lucita comedie de salon Come-
ta =i alte numeroase pagini de proz[ plin[ de culoare, precum =i
nenum[rate traduceri, ]n versuri =i proz[, din Verlaine, Ibsen,
Halm, Dumas-tat[l, Banville =i La Fontaine. O singur[ dat[, ]n
Legenda funigeilor, personalitatea romantic[ a lui Iosif
cov`r=ise fantezia mai modern[ a lui Dimitrie Anghel. Tot ]n
coloanele Vie\ii rom`ne=ti au ap[rut c`teva din cele mai gustate
elegii ale nem`ngìatului poet, adresate aceleia=i absente, de-
venit[ so\ia lui Anghel. Ca s[-i dovedeasc[ culpabilei propriile
aptitudini formaliste, Iosif se ]ntrecea ]n muzicalitate =i bog[\ie
de rime cu seduc[torul poet al Fantaziilor, ca =i cum pre\ul
]ntrecerii ar fi fost recuperarea fericirii conjugale pierdute.
Poet de variate mijloace, cu tot renumele lui postum nega-
tiv, St. O. Iosif a excelat desigur ]n balada haiduceasc[ de
inspira\ie popular[. Seria este bogat[ =i se jaloneaz[ cu c`teva
titluri memorabile: Doi voinici (1896), Haiducul (1900), C`n-
tec vechi (1900), Nov[ce=ti (1901), Pintea (1901), C`ntec (1902),
Gruia (1903), La fereastra spre livad[ (1903), Somnul lui Cor-
bea (1907). Aceast[ biruin\[ literar[ ]nvierea unui gen po-

pular pierdut se cuvine cu at`t mai r[spicat relevat[, cu c`t
se face prea mult caz de neizb`nda lui Iosif, cu ocazia come-
mor[rii celor patru sute de ani de la moartea lui +tefan cel
Mare, c`nd, tot din ini\iativa lui Spiru C. Haret, poetul a fost
]mbiat s[-=i ]ncerce nervul epic ]n pomenirea marelui erou
na\ional. Poemul comandat, Din zile mari, n-a corespuns
a=tept[rilor, dar bilan\ul r[m`ne pozitiv la recitirea baladelor
amintite. Lor li se adaug[ ]n mod firesc, din ciclul Icoane din
Carpa\i (]n Credin\e, 1905), minunatul fragment VI, Doina,
cu neuitatul ]nceput: Se t`nguiesc/ T[l[ngi pe c[i,/ +i neguri
cresc/ Din negre v[i,/ Plutind pe mun\i.../ La F[g[d[u,/ La
Vadul-R[u,/ Sus, la r[scruci,/ Vin trei haiduci/ Pe cai
m[run\i... Nu se ]nt`mpl[ nimic ]n aceast[ memorabil[ poem[,
nimic ]n afar[ de trecerea haiducilor, care doinesc, de=tept`nd
ecourile, ]n dep[rt[ri nesf`r=ite; nu se ]nt`mpl[ nimic, pentru
conformarea la condi\iile genului epic, care cere o nara\ie, dar
epic[ este atmsofera ]ns[=i a doinei, dintre cele mai tonice din
literatura noastr[. Am v[zut c[ din aceea=i serie face parte =i
scurtul poem profetic al pr[bu=irii Imperiului Habsburgic,
prezentat ca o reverie, un vis. }n poezie totul este posibil, cu
condi\ia talentului, iar acela al lui Iosif era mai multiplu =i
felurit dec`t l-au etichetat bilan\urile istoriei literare din tre-
cut. O asemenea doin[ =i astfel de noi c`ntece b[tr`ne=ti
n-ar fi fost fire=ti la un poet de forma\ie modern[, adic[ prin
ruptur[ de tezaurul folcloric. St. O. Iosif =i-a m[rturisit
ata=amentul ]n poemul cu caracter de manifest literar cam
impropriu intitulat C`nd seara-n ceasuri de singur[tate... (]n
prima form[, sonet, 1904) fa\[ de pove=ti str[bune, c`ntece
uitate, mereu izvor de nou[ poezie, cu tandre\e numit o,
dr[g[la=[ muz[ popular[, el ]nsu=i socotindu-se un copil
cuminte al naturii. Intui\ia nu era gre=it[. Din acela=i senti-
ment de consonan\[ s-au ivit ]n poezia lui St. O. Iosif o serie de
foarte frumoase pasteluri, cadrul natural fiind pentru poetul,
f[r[ voie citadinizat, un adev[rat paradis reg[sit. Neprograma-

tic, ca tumultuosul, dar =i calculatul Goga, St. O. Iosif nu
blestem[ Parisul, vizitat dimpreun[ cu colec\ionarul Virgil
Cioflec, dar nu se simte bine ]n marea metropol[, prefer`ndu-i
atmsofera de vechi burg bavarez a Nrenbergului, unde fa-
miliaritatea cu str[vechile pietre ]i dau iluzia realit[\ii
re]ncarn[rii =i a vie\ii anterioare. Re\inem din pu\inele poeme
pariziene sonetul cu titlul }n atelier (dedicat, dar nu expres,
edulcoratului pictor Kimon Loghi, pre\uit =i de D. Anghel!),
unde, pe c`nd artistul zugr[vea pove=ti orientale, poetul ]l
]ntre\inea, vorbind de vremi patriarhale. O serie excelent[
de Pasteluri din prima tinere\e (]n Via\a, 18941895) ]nf[-
\i=eaz[ satul sub ar=i\a secetei, cu sunetul t`nguitor al t[l[n-
gii, cu jocul paparudelor, cu trecerea =atrelor, cu iarmarocul,
cu viziunea oarecum grigorescian[ a carului cu boi, leg[n`ndu-
se u=or (]n timp ce c`ntecele vechi ale c[r[u=ului ]l fac pe
poetul patriot s[ se ]ntrebe: Va r[s[ri c`ndva =i steaua/ Aces-
tui neam nenorocit?...), cu trecerea unui voinic pribeag, c[lare
pe murg, dar cu fa\a ]ntoars[ spre Ardeal, configur`ndu-l
simbolic, =i cu c[derea serii =i intonarea doinei de jale de c[tre
c[l[ra=ii cu schimbul. Cele =apte fragmente din Pasteluri con-
tribuie suficient la schi\area profilului moral al poetului, ]n
acest moment hot[r`tor de evolu\ie literar[. Poet al satului,
dar =i al provinciei natale, cu aspira\iile ei fire=ti c[tre liber-
tate, pastelizat ]n sensul plastic al cuv`ntului, cu penel dis-
cret, muiat ]n albastru, ]n pulbere de aur =i ]n cenu=iu de colb,
dar cu desenul precis conturat, St.O.Iosif =i-a g[sit instru-
mentul ]ntr-un vers limpede, echilibrat, ferit de sonorit[\i
g[unoase, ca ale majorit[\ii contemporanilor. De=i este st[p`nit
de melancolie, nu =i-o speculeaz[ ca pletora posteminescieni-
lor, =i unul din principalele-i merite este de a nu li se fi ]nca-
drat nici un moment, situ`ndu-se din capul locului ]n filiera
lui Co=buc, at`t ca atmosfer[ moral[, c`t =i ca factur[ de vers
=i strof[, cu o not[ personal[ net[g[duit[. El nu l-a a=teptat pe
maestrul s[-=i defineasc[ ]ntr-un t`rziu atitudinea fa\[ de popor,

ca s[ g[seasc[, ]n sonetul Cronicarii (1001), lapidarul vers:
+i suf[r =i m[ bucur cu poporul.
Patriotimsul, nu de firm[, nici de program, ci de struc-
tur[ moral[ autentic[, axat, de iubitorul de c`ntece ne=ovin,
pe preferin\a sim\it[ pentru doin[, =i-a g[sit expresia ]n in-
teresantul poem De c`ntece Parisu-i plin...
De c`ntece Parisu-i plin,/ Ca marea de sirene,/ +i nu mai
pleac[ cei ce vin/ Pe \[rmul m`ndrei Sene.// La Napoli,
gr[dinile/ Nu =tiu ce e z[pada,/ +i-n golfuri mandolinele/
}ng`n[ Serenada.// Suspin[ \itera-n Tirol/ C`nd ]n t[cerea
sf`nt[/ Vreun orb mo=neag ]n capul gol/ Pe prisp[ st[ =i
c`nt[.// Z[natic \ip[t de viori/ E-n veselele cearde,/ C`ntarea
asta-\i d[ fiori/ +i tremur[ =i arde.// Dar cread[ cine cum o
vrea,/ Cum crede s[-=i aleag[:/ Nu-s doine ca ]n \ara mea/
Pe lumea asta-ntreag[! (1901).
Mihail Sadoveanu, ]ntì ]n revista }nsemn[ri literare
(1919), apoi ]n Anii de ucenicie, =i-a amintit de zguduirea cu
care prietenul s[u mai v`rstnic ascultase doina spus[ =i c`ntat[
de un l[utar la Bucure=ti, =i patosul cu care taciturnul Iosif,
ie=indu-=i din fire, f[cuse apologia ei. Cu factorul indefini-
sabil al talentului, prin leg[tura permanent[ cu poezia anonim[
=i dragostea pentru cei mul\i, precum =i prin ]ncrederea ]n
destinul poporului rom`n, c`ntecul de factur[ clasic[ =i de
\inut[ artistic[ =i-a g[sit expresia durabil[.
N. IORGA
Numit prin concurs profesor universitar de istorie univer-
sal[ la v`rsta de 24 de ani, dup[ ce, tot prin concurs, ob\inuse
o catedr[ secundar[ de limbi clasice, cu cinci ani ]nainte, N.
Iorga a func\ionat aproape ne]ntrerupt ]n ]nv[\[m`ntul supe-
rior timp de patru decenii =i jum[tate (18951940). Era de o
punctualitate exemplar[. Nu =i-a pus suplinitor nici ca

pre=edinte al Camerei, nici ca pre=editne al Consiliului de
mini=tri. }n timpul sesiunii parlamentare, p[r[sea Camera
deputa\ilor ca s[-=i \in[ cursul =i ]=i relua locul ]n banc[ dup[
sf`r=itul lec\iei. Intra ]n sala IV a Universit[\ii =i ]ncepea a
vorbi, uneori ]nainte de-a se sui pe catedr[. Era un mare ora-
tor, universitar, parlamentar =i de ]ntruniri publice, cu
cel mai ]ntins registru, de la cozeria familiar[, p`n[ la
impreca\ia profetic[. Nu l-am auzit niciodat[ ]ns[ fraz`nd ca
un retor sau c[ut`ndu-=i efectele oratorice. Debitul s[u verbal
de improvizare era mai potolit sau mai precipitat, dup[
dispozi\ie, dar f[r[ ezit[ri =i dibuiri, t[iat la intervale de un
e, echivalent cu pauza necesar[ respira\iei. Cu ochii s[i ne-
gri, mari, rotunzi, aproape hipnotici, vorbitorul fixa c`te un
student din primele b[nci. L-am audiat benevol, ]n anii 1920
1923, iar apoi la Sorbona, ]n ianuarie 1927 =i 1928. Trecuse
timpul marii lui prize asupra studen\ilor (19061916), ]n
favoarea mai ales a lui Vasile P`rvan, c`t am fost student. La
P`rvan, cel pu\in ]n anul 19201921, studen\ii n-aveau loc
]n primele b[nci de coconetul snob care venea, ca la spectacol,
s[-i asculte fumegoasa expunere despre primii tragici elini.
Publicul lui Iorga se compunea exclusiv din studen\i =i c`\iva
rari fideli discipoli v`rstnici. Profesorul era prodigios prin
vastitatea =tiin\ei =i ]ntinderea orizontului. Am audiat memo-
rabilul s[u curs despre Papi =i ]mp[ra\i. S-a f[cut prea mare
caz de digresiunile lui, a=a cum s-a pus abuziv accentul pe
memoria sa mirandolesc[. Dac[, din punct de vedere didactic,
i s-ar fi putut g[si pete ]n soare, cea mai mare, era, poate,
relativ[ la spiritul expozitiv, singurul spirit pe care nu-l avea
suficient de dezvoltat. Iorga ataca problemele, ]n mod impetuos,
toren\ial, f[r[ s[-=i preg[teasc[ auditoriul, sau ca =i cum l-ar
fi presupus dinainte preg[tit. Era ]ns[ un curs neobi=nuit de
viu, ]nsufle\it, str[b[tut de fulgerele intui\iilor =i de dogoarea
unui temperament n[valnic, ]n principiu mai potrivit artistului
=i poetului, dec`t omului de =tiin\[. Am audiat mai mul\i profe-

sori, ]n \ar[ =i ]n str[in[tate, dec`t ]mi cerea specialitatea, dar
n-am mai ]nt`lnit nic[ieri un al doilea fenomen Iorga, o na-
tur[ ca a sa, multipl[, debordant[, vulcanic[, uneori iritant[ la
reflec\ie, dar cuceritoare prin bog[\ie =i varietate. De=i nu l-am
urmat nici un moment, nici literarice=te, nici politice=te, pot
spune c[ l-am urm[rit constant, timp de dou[zeci de ani, cu o
curiozitate intelectual[ nestins[, cu un interes mereu pasionat.
L-am v[zut rareori mai de aproape =i o singur[ dat[ acas[ la
d`nsul, cu sentimentul, atunci, al neoportunit[\ii oric[rei vizite
c`t de c`t prelungite, care i-ar =tirbi din timpul s[u de lucru.
Era, net[g[duit, un om de geniu, sc[p[r[tor de inteligen\[
=i un foarte mare muncitor. Multe din micile erori materiale
copios speculate de adversari (=coala Demostene Russo) i-ar fi
fost desigur scutite, dac[ ]n condi\iile de lucru istoric de atun-
ci, acest mare arhitect de sinteze n-ar fi fost nevoit s[ fie =i
hamalul care car[ materialele, =i lucr[torul care pune c[r[mid[
peste c[r[mid[. Este vorba de publicarea celor c`teva zeci de
volume de Studii =i documente dup[ ucenicia f[cut[ cu
colec\ia Hurmuzache , descoperite =i transcrise ]n multe mii
de ceasuri, care ar fi fost mai rodnic folosite altminteri. Pe-
regrinul prin at`tea centre universitare str[ine =i-a irosit alte
multe ore, iscodind ]n arhive urmele trecutului nostru na\ional.
Marele profesor a avut ]n cel mai ]nalt grad con=tiin\a
profesional[, uneori u=or umbrit[ de zel na\ionalist, dar de
cele mai adeseori strict sus\inut[ documentar ]mpotriva ve-
chiului curent istoric romantic (V. A. Urechia, Gr. Tociles-
cu). Nu =tiu dac[ seminarele erau la ]n[l\imea cursului, dac[
profesorul avea r[bdarea s[ se ocupe de fiecare student ]n
parte =i s[ scuture toate iner\iile, dar lec\iile erau at`t de
bogate ]n idei, ]n vederi noi, ]n sugestii de lucru, ]nc`t nu
puteau s[ nu ]ns[m`n\eze, acolo unde terenul era bun.
C`\i profesori, de totdeauna, au avut acest dar suprem? De
aci, marea lui autoritate catedratic[, ]n \ar[ =i peste hotare.
LIVIU REBREANU
OMUL
Am citit de cur`nd ]n articolul unui t`n[r confrate, care

scria despre marele nostru romancier, epitetul: uluitorul Reb-
reanu. Acest superlativ al uimirii, dublat[ cu admira\ie, mi s-a
p[rut cu totul justificat. Am descifrat ]ntr-]nsul expresia celui
mai legitim omagiu adus de noua genera\ie unui glorios ]nain-
ta=, pe care ea nu-l cunoa=te dec`t din oper[, f[r[ a-l fi putut
apropia pe om. Fiind unul dintre acei care am avut =i acest noroc
compensa\ie a nu prea fericitului handicap de v`rst[ , am
g[sit cu cale s[ ]ncerc a evoca personalitatea fizic[ =i moral[ a
autorului lui Ion, al P[durii sp`nzura\ilor =i al R[scoalei, cele
trei monumente cu care a ]nzestrat epica noastr[.
L-am cunoscut ]n toamna anului 1923, ]n casa primitoare a
criticului E. Lovinescu, din strada C`mpineanu, unde m[ in-
trodusese de cur`nd prietenul Vladimir Streinu. Era primit cu
considera\ie, deoarece primele dou[ din cele trei mai sus nu-
mite romane ap[ruser[ =i-i creaser[ o faim[ unanim recunos-
cut[. Pe l`ng[ marea stim[ literar[ pe care o inspira tuturor,
]ncep`nd cu gazda, Liviu Rebreanu era =i o apari\ie neobi=nuit
de pl[cut[. Omul era puternic =i frumos, cu acea frumuse\e
care izbe=te =i place tuturor, indiferent de v`rst[ =i de sex.
Era ]nalt, voinic, solid ]mpl`ntat; c`nd =edea ]n picioare, p[rea
]nfipt ]n sol ca un copac. Rareori vigoarea fizic[, f[r[ a avea
de a face cu atletismul profesionist, s-a unit cu un aspect mai
simpatic =i mai interesant, datorit contrastului dintre tinere\ea
b[rbatuui (avea 38 de ani!) =i p[rul albit ]nainte de vreme,
dintre for\a trunchiului =i a m[dularelor =i candoarea limpezi-
lor ochi alba=tri, dintre autoritatea numelui s[u =i naturale\ea
gesturilor =i cuvintelor. Nimic din ifosul altor mai mult sau
mai pu\in autentici mae=tri, care voiau s[ se arate inaborda-
bili =i oraculari. Vorbea pu\in, dar cu o franche\e des[v`r=it[,
mai ales c`nd i se cerea s[ se pronun\e despre lecturile poe\i-
lor. B`ntuia ]n acel moment imagismul delirant =i ermetismul

derivat din dadaismul lui Tristan Tzara. Liviu Rebreanu \inea
s[ nu-=i ascund[ absoluta inaderen\[ fa\[ de acest curent lite-
rar. Afirma neted c[ nu ]n\elege =i nu gust[ asemenea
elucubra\ii. Nu punea nici o patim[ ]n judec[\ile lui, dar respin-
gerea era categoric[, f[r[ drept de apel, ca aceea a unei instan\e
supreme. Autoritatea sa moral[ era indiscutabil[, =tiindu-se
c`te sute de nop\i albe ]i luase fiecare dintre c[r\ile lui, c`t[
migal[ depunea ]n fiecare cuv`nt, c`t[ aten\ie acorda pro-
por\iilor arhitectonice ale capitolelor, c`t efort de claritate
reprezenta munca lui de atelier. De aceea nu i se putea p[stra
pic[ pentru refuzul s[u de a accepta fiorul tenebrelor sau al
verbigera\iei. Tinerii poe\i, rechema\i la ordinea clasic[, ]i
p[strau mai departe acela=i respect, cucerit printr-o aspr[ dis-
ciplin[ a muncii =i o mare con=tiin\[ artistic[. Simplu =i natu-
ral ]n atitudini =i cuvinte, Liviu Rebreanu comanda totu=i,
repet, respectul. El nu punea distan\[, dar noi, cei tineri, \i-
neam distan\a venera\iei. Au trecut apoi dou[zeci de ani =i am
avut repetate ocazii s[-l v[d mai de aproape, s[ colaborez cu
d`nsul, s[ p[trund chiar ]n sanctuar, s[-l privesc la masa de
lucru, ]n apartamentul s[u de pe actualul bulevard 6 Martie.
Avea o bibliotec[ mare, ]n bun[ parte de c[r\i ]n limba ger-
man[, adunate ]n tinere\e =i p[strate cu acea ordine pe care o
punea ]n toate. Se ar[ta afabil, plin de prietenie, dar nu mi-ar
fi trecut nici o clip[ prin g`nd s[ m[ ]mp[unez cu prietenia
unui asemenea om, integral absorbit de opera lui =i exclusiv
dedicat familiei, care-i d[ruise c[ldura c[minului, at`t de
propice muncii sale de benedictin. Liviu Rebreanu a detestat
totdeauna pierderea de vreme a boemei, a cafenelei, a camarade-
riilor fluctuante, a coteriilor literare. }n prima tinere\e, frecven-
tase cenaclul lui Mihail Dragomirescu, iar dup[ ]ntìul r[zboi
mondial, pe acela al lui E. Lovinescu, ]ns[ cu acea discre\ie a
marelui lucr[tor, care st`nd pe ghimpi s[-=i reintegreze ate-
lierul, nu poate z[bovi nic[ieri aiurea. Mare iubitor de oameni,
Liviu Rebreanu iubea pe fiecare om ]n parte, dac[ ]l verificase,

cu acea neb[nuit de sigur[ privire, =i ]i spunea prietene, iar
c`nd scria, cu majuscul[ germanic[: scumpe Prietene; iu-
bea pe scriitorii tineri, cunosc`ndu-le greut[\ile, fiindc[ =i
el trecuse prin acelea=i grele ]nceputuri, specifice societ[\ii
burgheze, dar ]i iubea f[r[ demagogie, nefiind ciracliu, cum
se spunea pe vremea lui Conachi, adic[ nepl[c`ndu-i s[-=i
fac[ tren[ de \u\erli. O alt[ tr[s[tur[ moral[ a acestui
mare scriitor a fost modestia. La apari\ia lui Ion, romanul fu-
sese ]ntì propus spre premiere la Academie cu premiul Ada-
machi. Raportorul, I. Al. Br[tescu-Voine=ti, a apreciat ]ns[
ulterior, cu juste\e, c[ i se cuvine marele premiu N[sturel-
Her[scu, la care candida poetul ie=ean M. Codreanu, maestrul
sonetului. Cum regulamentul nu permitea schimb[rile premi-
ilor pe parcurs, a fost nevoie de modificarea lui, la propunerea
aceluia=i raportor. Faptul a provocat, ca orice derogare de la
regul[, reac\iuni felurite. R[spunz`nd comentariului semnat
Tudor Teodorescu-Brani=te, ]n ziarul Rampa, Liviu Rebreanu
preciza: N-am concurat (...), =i, dac[ a= fi concurat, sunt at`t
de modest ]nc`t a= fi concurat la un premiu mai pu\in impor-
tant, mai ales de-a= fi =tiut c[ voi fi pus ]n cump[n[ cu ]ntrea-
ga oper[ literar[ a distinsului poet Codreanu. Mi s-a acordat
marele premiu din ini\iativa Academiei ]ns[=i iat[ adev[rul
(...) Apoi nu mi-e indiferent s[ se =tie c[ nu sunt at`t de lipsit
de modestie ]nc`t s[ m[ reped ]ndat[ la premiul cel mai mare,
ca alde Radivon, Stoican =i al\ii. C`nd eu =tiam prea bine c[
Marele Premiu a fost acordat celor mai distin=i scriitori rom`ni,
]ncep`nd cu Alecsandri =i sf`r=ind cu Vlahu\[, n-a= fi putut
avea ]ndr[zneala s[ ridic nasul at`t de sus, mai ales c[
precum bine spui d-ta cutez s[ cred c[ de-aici ]ncolo voi fi
]n stare s[ dau lucr[ri mai de valoare chiar dec`t Ion.
Laitmotivul modestiei la autorul lui Ion, care nu-=i d[dea
seama c[ scrisese o capodoper[, n[zuind mereu s[ fac[ mai
bine, nu este, din p[cate, =i n-a fost nicic`nd acela al tuturor
tinerilor. June\ea este prin excelen\[ v`rsta jactan\ei, a unei

imense ]ncrederi ]n sine =i a unui nem[surat orgoliu, care, ce
e drept, se mai tempereaz[ cu v`rsta ]n\elepciunii. Scriitorul
acelor nobile r`nduri era ]n v`rst[ de 35-36 de ani =i nu
fusese un r[sf[\at al soartei. }n cartea pe care admirabila sa
v[duv[, Fanny Rebreanu, o consacr[ amintirii so\ului, tr[im
spaimele prin care a trecut autorul elabor`ndu-=i opera, ]n
anii ocupa\iei du=mane (19161918), c`nd era urm[rit (ares-
tat fiind, sc[pase de sub escort[ =i se refugiase ]n Moldova).
+i totu=i, acea atmosfer[ ]n[bu=itoare de nesiguran\[ =i te-
mere nu se reflect[ de loc ]n Ion, la a c[rui ]ndelungat[
elaborare au prezidat calmul, luciditatea, r[bdarea, probi-
tatea artistic[, prin alte cuvinte, calit[\ile de totdeauna din
structura marelui romancier.
Nici gloria nu i-a putut umbri modestia, de=i ea nu era
incompatibil[ la Liviu Rebreanu cu deplina con=tiin\[, at`t a
valorii, c`t =i a notoriet[\ii lui. Mi-aduc aminte c[ eram odat[
pe platforma din urm[ a tramvaiului 14, ]n care se suise la
Universitate ca s[ coboare acas[, la ora pr`nzului. Adusesem
vorba de condi\iile grele ale scrisului =i de ner[spl[tirea aces-
tuia, ]n condi\iile vitregi de atunci. Era de acord, dar mi-a
retu=at absolutizarea concluziilor, cu relevarea propriului s[u
bilan\: Nu cred s[ fie ast[zi sat sau c[tun din \ar[ ]n care s[
nu se g[seasc[ m[car un exemplar din c[r\ile mele. Ce e
drept, era nu numai cel mai de seam[ romancier al nostru,
dar =i cel mai citit =i r[sp`ndit. Opera sa, inspirat[ de st[rile
poporului nostru =i scris[ pe ]n\elesul tuturor, din acea
concep\ie clasic[ a clarit[\ii, p[trunsese pretutindeni =i nu-
mele lui se impusese. A=a era! Dar c`te obstacole trebuise s[
]nving[ copilul de modest ]nv[\[tor ardelean din ]mp[r[\ia
habsburgic[ bicefal[, ]ncep`nd cu recucerirea, ca s[ spun a=a,
a propriei sale limbi =i sf`r=ind cu sf[r`marea, datorit[ geniu-
lui s[u obstinat, a a=a-zisului blestem ce st[ruia asupra con-
stituirii ca gen viabil a romanului nostru, ]nainte de apari\ia
epocal[ a lui Ion (1920). La obiec\ia mea, c[ nu trebuie s[

r[spundem la regula general[ prin excep\ii, Liviu Rebreanu
mi-a replicat: E ]n puterea fiec[rui scriitor =i artist s[ se
afirme. Nu i se cere dec`t con=tiin\[ =i munc[
Acel dec`t caracteriza omul. Avea at`ta con=tiinciozitate
=i at`ta putere de munc[, ]nc`t i se p[reau ]nsu=irile cele mai
fire=ti, la ]ndem`na fiec[ruia, ca func\iile fiziologice la omul
s[n[tos, ca respira\ia, circula\ia s`ngelui etc. }n jurul nostru
]ns[, romantismul sem[nase buruiana personajului boln[vi-
cios, de care se lega credin\a ]n ]nc[ o dat[ blestemul
care-i urm[re=te pe arti=tii autentici =i alte supersti\ii de
acela=i calibru. Cunoa=tem poe\i care nu citeau, ca nu cumva,
spuneau ei, s[-=i =tirbeasc[ originalitatea, poe\i care nu-=i
retu=au ]ntìa inspira\ie, de team[ s[ nu-i vat[me sponta-
neitatea, poe\i care, n[sc`ndu-se geniali, se dispensau de alt
efort suplimentar =i-=i sleiau puterile ]n tr`nd[vie.
Orice existen\[ de mare artist implic[ o lec\ie. Nu spun
aceasta din nu =tiu ce prejudecat[ profesional[, de belfer. O
lec\ie etic[, m[car, dac[ =tiut este c[ secretul frumosului nu
se ]nva\[, sau, mai precis spus, nu se pred[ ex cathedra. Liviu
Rebreanu este unul dintre acei arti=ti al c[ror verb nu
str[luce=te, a c[rui form[ nu ]mbie. Dac[ talentul, m[car ace-
la al ]ncep[torului, se caracterizeaz[ prin seduc\ie, acest fel
de talent nu l-a avut cu prisosin\[, ca s[ sar[ ]n ochi. Din
genera\ia tinerilor dota\i, dinaintea ]ntìului r[zboi mondial,
Liviu Rebreanu n-ar fi p[rut nim[nui prozatorul menit s[
treac[ ]naintea tuturor. Erau al\ii care scriau mai u=or, mai
ornat, mai abundent. Cu Golanii, a doua sa carte de nuvele,
p[rea c[ se cantonase ]ntr-un sector =i o manier[, ambele in-
grate: periferia, naturalismul. Confra\ii s[i de o v`rst[ pu-
teau dormi lini=ti\i. +i au =i dormit, r[sf[\`ndu-se pe laurii
viitori. }n lupt[ cu limba, cu propriile lui limite, cu materia
care nu se las[ u=or captat[ ]n contururi ferme, Liviu Rebrea-
nu s-a dovedit ]ns[ cel mai apt s[ biruiasc[, r`nd pe r`nd,
toate obstacolele =i s[ edifice, piatr[ cu piatr[, c[r[mid[ cu

c[r[mid[, \igl[ cu \igl[, edificiul cel mai monumental =i mai
trainic al epicii noastre dintre cele dou[ mari r[zboaie. A voit
=i a putut. A voi implic[ un nesf`r=it poten\ial de energie mora-
l[. Liviu Rebreanu a urnit din loc romanul nostru, poticnit
]ntr-o ]nfund[tur[, cu o st[ruin\[ mitologic[, herculean[,
reedit`nd, ]n t[cerea sanctuarului, muncile semizeului elin.
Nu ne mai este ]ng[duit, dup[ aceast[ glorioas[ experien\[, s[
mai punem sub semnul ]ndoielii vorba dup[ care geniul este
r[bdare ]ndelung[. Asupra ceasurilor albe de noapte din c[mara
de pe strada Prim[verii, ]n care fuseser[ elaborate Ion =i
P[durea sp`nzura\ilor, a scris Tudor Vianu neuitate pagini.
Cred a nu m[ ]n=ela afirm`nd c[ mult regretatul estetician a
tras cel dintì lec\ia acestui exemplar ]nv[\[m`nt. Fie ca ea s[
fie meditat[ =i de al\ii, ]n succesiunea genera\iilor!
Pe Rebreanu contemporanii ]l citeau, ]l admirau, ]l comen-
tau. Dar gloria lui a atins marile altitudini abia ]n anii puterii
populare. C[r\ile sale sunt r[sp`ndite ast[zi ]n tiraje de mas[,
numeroase traduceri ]l fac cunoscut peste hotare. Prozatorii
no=tri i se consider[ urma=i =i ucenici. Sunt, toate acestea,
semne ale unei cinstiri binemeritate pe care Rebreanu, cu
modestia sa proverbial[, nu =i-o visa, probabil, niciodat[.
PROBLEMA SCRISULUI
LA LIVIU REBREANU
Se cunoa=te din psihologia modern[ rolul obstacolului ]n

via\a sufleteasc[ =i ]n formarea caracterului. Analoage cu ob-
stacolul sunt ]n estetica literar[ dificultatea pe care o
]nt`mpin[ scriitorul =i puterea de voin\[ pe care o reclam[
]nvingerea dificult[\ii. Scriitorii fluen\i de felul lor se pot
crede ferici\i, dar rezultatele cursivit[\ii native nu-s totdeau-
na de caltiate. De la peni\a vesel[, cum a botezat un mucalit

condeiul, ne putem a=tepta fie la improviz[ri str[lucite, fie la
figuri de gimnastic[ intelectual[ delectabile, dar nu =i la
realiz[ri artistice. Numai naturile scriitorice=ti complexe nu
au ce peirde din distinderea ocazional[ a improviz[rii. Musset
observase cu mali\ie c[ gloriosul s[u ]nainta= Lamartine avea
du gnie, du talent, de la facilit. Acest descrescendo este
prea b[t[tor la ochi ca s[ mai fie nevoie de un comentariu.
Talentul, termenul mediu, nu scap[ de capcana u=urin\ei,
care este =i u=ur[tate, dec`t prin disciplina muncii. Nu =tiu
dac[ geniul este rodul unei r[bd[ri ]ndelungate, cum s-a spus,
sau al ner[bd[rii ]ndelungate, cum a pretins un r[st[lm[citor
subtil. Dar ]n cazul lui Liviu Rebreanu, creatorul romanului
nostru modern, realiz[rile sale estetice majore (Ion, P[durea
sp`nzura\ilor, R[scoala) ilustreaz[ exemplificator rolul de-
cisiv al muncii literare ]n producerea operelor durabile.
}ntr-adev[r, nici unul dintre marii no=tri scriitori n-a
]nt`lnit ]n calea sa at`tea obstacole fire=ti ca autorul acestor
trei net[g[duite capodopere. }ntr-o pagin[ cu at`t mai impre-
sionant[ cu c`t nu tr[deaz[ inten\ia vreunui efect de aceast[
natur[, marele romancier =i-a divulgat perplexit[\ile din pra-
gul dibuirii voca\iei sale literare. Ar fi dorit s[ fie medic, dar
a trebuit s[ renun\e, din lipsa mijloacelor materiale. A evitat
printr-un instinct sigur preo\ia, de=i tat[l s[u vedea ]n acea
carier[ sigur[ cel mai bun mijloc de a beneficia de r[gazul
scrisului. El a crezut ]ns[ c[ milit[ria era mai compatibil[ cu
pasiunea scrisului, care-l ispitea mai de mult. Fapt este c[
s[r[cia l-a ]mpins c[tre o carier[ str[in[ de aptitudinile lui.
Totodat[, t`n[rul era trecut prin =coli str[ine =i respirase cli-
matul culturii germane =i al celei maghiare. Scrisese nuvelis-
tic[ =i teatru ]n cele dou[ limbi (vezi M[rturia unei genera\ii
de F. Aderca). Problema cea mai urgent[ ce i se punea era
eliberarea de acest climat nepropice, politic =i literar, pentru
scriitorul care se dorea Liviu Rebreanu. P`n[ s[ se elibereze
prin fuga ]n alt mediu, ]n alt aer, st[p`nit de alt[ cultur[

(M[rturisiri, ]n Revista Funda\iilor, noiembrie, 1940), a tre-
buit s[ piard[ doi ani de via\[, cu ]ndeletniciri m[runte, spre
a-=i procura un fond economic ]n noua sa existen\[.
Scriitorul a r[mas ]ns[ avar ]n dest[inuiri, nem[rturisindu-
=i public gama ]ntreag[ de ]ncerc[ri =i de greut[\i ]nt`mpinate
p`n[ la r[sun[torul succes al primei sale capodopere, succes
]ncununat ]n 1921 cu premiul N[sturel, nesolicitat. Un ecou
al tuturor suferin\elor ]ndurate p`n[ la cucerirea piepti=[ a
m[iestriei artistice ]l g[sim redat ]n necrologul consacrat lui
Rebreanu. La intrarea neoficial[ a sa ]n Academie, cur`nd
dup[ alegere, dar cu c`teva luni ]nainte de recep\ie, Rebreanu
spusese coelgilor s[i, ]n cerc intim: Viu ]n mijlocul d-voastr[,
prea onora\i colegi, dup[ o via\[ aspr[ de lupt[ =i de munc[.
De lupt[ pentru ]nsu=irea intus et in cute a limbii sale mater-
ne, de munc[ pentru a da corp mesajului s[u. Numesc mesaj
scrisul sau produc\ia mai ]n genere a artistului care =tie ce
vrea, care nu se afl[ numai ]n treab[. }ntr-un interviu acordat
primului num[r al s[pt[m`nalului Via\a literar[ (20 februarie
1926), c`nd lucra la R[scoala, Rebreanu =i-a definit structura
sa de scriitor epic realist, prin c`teva formul[ri: Art[ ]nseamn[
crea\iune de oameni adev[ra\i =i de via\[ real[. Nu at`t
me=te=ugul stilistic, c`t mai ales pulsa\ia de via\[ intereseaz[.
+i mai departe: Opera odat[ creat[, tr[ie=te singur[ prin can-
titatea de via\[ ce con\ine, ca un izvor de energie infinit[.
C`nd creeaz[, artistul face oper[ de sintez[. Tot crezul s[u
literar merit[ a fi meditat, dar trebuie s[ opresc citatul.
Drumul c[tre sintez[ =i c[tre crea\iunea vie\ii reale, a
oamenilor vii, a poporului, a fost la Rebreanu o ucenicie ane-
voioas[. El a explicat mai t`rziu c[ scriitorul este dator s[ se
a=eze zilnic la masa lui de lucru, benevol, a=a cum face la
birou, din obliga\ie de serviciu, dac[ este func\ionar. Aceast[
datorie fa\[ de sine se ob\ine cu grele eforturi =i cu tergivers[ri
multiple. Imperativul scriitorului, dup[ Rebreanu, a fost sin-
tetizat de dictonul latinesc: nulla dies sine linea. Ceasurile

albe ale nop\ii, ]nv[luite ]n fum de \igar[ =i biruite prin
stimulentul cafelei, nenum[ratele ceasuri albe, c`nd scriitori
pe atunci tineri =i noctambuli ]l g[seau dup[ miezul nop\ii la
masa de lucru, ]nfrunt`nd cu b[rb[\ie spaima paginii albe,
numai acele mii de nop\i au fost martore dificult[\ilor de tot
felul cu care a luptat omul de voin\[ ne]nfr`nt[, pentru ob\ine-
rea rezutlatelor sale uimitoare. }ntr-adev[r, nu =i stilistice.
Rebreanu era un alt fel de artist dec`t unul al cuv`ntului.
Filologul nu era la el de puterea constructorului. Rebreanu
era un artist al propor\iilor, un ne]ntrecut proiectant ]n geome-
tria spa\ial[ a operei, iar apoi un neobosit ta=eron, omul de
munc[ obscur[ a am[nuntului, ]n arhitectura general[ a
lucr[rii. Virtutea sa cea mai de seam[ era con=tiinciozitatea,
]nfruntarea curajoas[ a dificult[\ilor din calea construc\iei,
onestitatea profesional[ des[v`r=it[, cu sim\ul grav al r[s-
punderii morale. Aici nu poate ]nc[pea farsa, spunea el
mai departe ]n interviu. Arta e ceva prea serios ca s[ ne
petrecem vremea cu jonglerii de b`lci. El mai recomanda
sinceritatea scriitorului fa\[ de sine ]nsu=i =i fa\[ de opera
sa, cu avertismentul sever: Orice lips[ de credin\[ se va
oglindi ]n cuprinsul ]nf[ptuirii tale. O alt[ condi\ie a operei
literare, dup[ Rebreanu, era cu drept cuv`nt con\inutul uman.
Via\a, ca =i arta,trebuie luat[, spunea el, ]n serios. Arta nu
este joc, nu este juc[rie, este act de r[spundere, clip[ de
clip[. Imaginea lucr[torului de alt[dat[, ]n condi\iile mai
neevoluate ale arhitecturii, a lucr[torului care singur ]=i con-
struia schele, singur ducea ]n spinare c[r[mizile, singur le
alinia =i le ]nt[rea cu mortarul pl[m[dit de el ]nsu=i, dup[ ce
tot el a fost acela care trasase planul construc\iei lui, aceast[
imagine m[ urm[re=te c`nd ]ncerc s[ definesc muncile titani-
ce ale autorului lui Ion, al P[durii sp`nzura\ilor =i al R[scoa-
lei. Dar =i ]n opere mai pu\in izbutite, ca Jar, ordonarea cu
titulaturi mensuale a nara\iunii, criticabil[ desigur, nu este
altceva dec`t etichetarea mai mult sau mai pu\in norocoas[ a

unei lucr[ri planificate. Rebreanu era prea serios ca s[ lase
ceva ]n voia hazardului, oric`t ar fi fost lucrul de ne]nsemnat.
Cuta spiritului de r[spundere moral[ era dominanta fizio-
nomiei sale artistice (a profilului s[u moral, ca s[ adopt
formula mai curent[). N-a= vrea s[ trag explica\ia de p[r,
atribuind =i albirea pretimpurie a frumoasei sale podoabe
capilare aceleia=i conforma\ii spirituale. Nici n-a= abuza de
prestan\a de proconsul a efigiei sale romane, pun`nd-o pe
seama aceluia=i integral sim\ al r[spunderii etice. Era ]ns[ ]n
Rebreanu, scriitor ciscarpatic prin adop\iune, aceea=i gravi-
tate oral[ a unor ]nainta=i mai vechi sau mai recen\i, ca Ioan
Slavici sau Ion Ag`rbiceanu, gravitate de educatori pe ur-
mele unui Samuil Micu, Gheorghe +incai =i Petru Maior. Mai
mult dec`t fiecare ]n parte, el a ]nsumat capacitatea tuturor
de voin\[, precum =i mesajul lor umanist, transpus pe planul
epic, al sintezei de via\[ colectiv[.
F[ceam aceste reflec\ii, reculeg`ndu-m[ s`mb[ta trecut[,
la pioasa ceremonie de la cimitirul Bellu, c`nd familia inau-
gura falnicul monument al lui Liviu Rebreanu, ]n vecin[tatea
imediat[ a mormintelor lui Eminescu, Caragiale =i Co=buc.
Le-am a=ternut pe h`rtie, poate, ]ntr-o dezordine care nu i-ar
pl[cea, dac[ le-ar mai putea citi. Poate c[ ]n sfiala lui, ar
adulmeca hiperbola acolo unde nu sunt dec`t epitete poate
tocite ale celei mai ]ndrept[\ite judec[\i de valoare.
LIVIU REBREANU,
POETUL BUCURE+TILOR
Unul din clasicii din ajun, dac[ se poate spune, mereu

retip[rit ]n ultima decad[, este Liviu Rebreanu.
Nuvelele lui, cele mai bune dintre romanele sale, chiar o
culegere din publicistica lui atrag la toate vitrinele libr[riilor.
Nu =tii la ce s[ te opre=ti, ce s[ te hot[r[=ti s[ alegi ca s[-\i

]mprosp[tezi biblioteca cu vechi edi\ii de modest aspect. O
culegere masiv[ de opere alese la Editura pentru literatur[,
colec\ia Scriitori rom`ni, ]n cinci volume, tras[ fiecare ]n
20.000 de exemplare, s-a epuizat ]n c`teva s[pt[m`ni. Nu
apare nici pe la anticariate. Cititorii =tiu s[-=i p[streze c[r\ile
bune =i nu se desfac de celelalte, dec`t ca s[-=i ia altele noi.
Iat[-l pe Ion, ]n coperta ro=ie a clasicilor no=tri, cu numele
autorului =i seria colec\iei imprimate ]n alb, ]n Biblioteca
pentru to\i (dou[ volume ]mbietoare). A c`ta edi\ie nou[ s[
fie? Referin\a bibliografic[ lipse=te, dar nu =i tirajul de mase,
]ntr-adev[r impresionant: 80.145 exemplare bro=ate. Aleg
R[scoala, ]n Editura pentru literatur[. Nu m[ pot ]ns[ rupe
de l`ng[ eleganta colec\ie, din aceea=i editur[, de Opere alese,
]n dou[ volume legate pe papier Bible, care ]nsumeaz[ pes-
te 1.850 de pagini, con\in`nd Nuvele (din volum =i din perio-
dice), P[durea sp`nzura\ilor, Ion =i R[scoala capodoperele
lui Rebreanu. Aceste edi\ii sunt ]nso\ite de studii =i prezent[ri
semnate de Al. Piru, Ov. S. Crohm[lniceanu, Paul Georgescu,
Silvian Iosifescu. M[ a=tern la o nou[ lectur[ a ]ntemeie-
torului romanului nostru contemporan. (Scrisesem ]ntì epite-
tul modern, dar m-am gr[bit s[-l amendez, ca s[ nu sup[r
umbra marelui disp[rut, du=man declarat al modernismului
=i al tuturor celorlalte ismeneli). Ceea ce m[ determin[ s[-l
reiau pe Rebreanu nu-i at`t reaua con=tiin\[ g`ndul c[
nu l-am judecat totdeauna ]n lumina cea mai bun[ , c`t
un alt epitet, care m-a izbit citind o recent[ apreciere a unui
t`n[r de ast[zi. Nu i-am re\inut numele ierte-mi-se defi-
cien\a mnemotehnic[ , dar n-am putut uita epitetul: ului-
torul Rebreanu. M[rturisesc c[ ]n primul moment acest
cuv`nt, familiar sub peni\a mult regretatului Camil Petres-
cu =i dup[ el r[mas ]n tradi\ia mai multor genera\ii de tineri,
m[rturisesc c[ m-a iritat, ca s[ nu spun agasat. Ce ar putea,
m-am ]ntrebat, ului ]n scrisul mai adesea f[r[ deosebit[ str[-
lucire al aceluia care a fost un ne]ntrecut arhitect al epicii de

toate dimensiunile, de la schi\a dialogat[ p`n[ la romanul
amplu, chiar dac[ nu fluviu? Con=tiin\a artistic[, desigur,
dar ea nu i-a apar\inut ]n exclusivitate, de=i a cultivat-o ca
pe o disciplin[ foarte riguroas[. Darul observa\iei, intui\ia
epic[, iubirea de oameni, idealul umanist? Le-a avut pe toate
]ntr-o m[sur[ eminent[, dar nici una debordant[ ca la Balzac,
Dickens sau Tolstoi. Omul m[surii ]n toate nu este dintre
aceia care uluiesc. Uluitor este scriitorul-natur[, scriitorul
care creeaz[ cu exuberan\a firii, uneori chiar dezordonat,
orbe=te (adv.) ca stihiile, dar ca soarele orbitor. Aveam a=adar
o nedumerire, care mi-a pus ]n mi=care p`rdalnica obi=nuin\[
a verific[rii la o nou[ lectur[, dac[ nu integral[, m[car
par\ial[, dar cu creionul ]n m`n[. +i astfel i-am recitit nu-
velele =i m-am afundat ]ntr-o nou[ lectur[ (a c`ta, n-a= putea
spune) a R[scoalei. Ca s[ ajung la rezultatul c[ t`n[rul con-
frate avusese dreptate. Descoperi ]n Rebreanu mereu alte =i
alte fa\ete. Acum c`nd stau =i m[ reculeg ca s[-mi pun ]n
ordine c`teva impresii, m[ izbe=te faptul c[ Rebreanu este
poate ultimul scriitor debarcat ]n Bucure=ti ca un june agea-
miu, cum ar fi spus Caragiale (una din marile lui admira\ii!),
un scriitor ardelean care ]ns[ n-a avut structura dezr[d[-
cinatului. Bucure=tii nu apar ]n opera lui ca o Sodom[, capi-
tala nu-l strive=te, de=i t`n[rul de 23 de ani a intrat pe una
din barierele ei cu toat[ modestia unui ]nv[\[cel ]n ale limbii
=i literaturii noastre se =tie c[ se ]ncercase ]ntì ]n nem\e=te
=i ungure=te. Poate c[, ]n afar[ de vigoarea structurii morale
\[r[ne=ti, au contribuit la un sentiment de securitate, pe de o
parte, contactele lui cu mai marile metropole ale ]mp[r[\iei
cezaro-cr[ie=ti, iar pe de alta, fa\a ianiform[ a capitalei noas-
tre de mai pu\in de trei sute de mii de suflete, mai acum
cincizeci =i cinci de ani, pe jum[tate numai urbe, cl[dit[ pe
apucate, iar cealalt[ la periferii, pierdut[ ]n b[l[rii =i cocioa-
be, mai abitir dec`t rostuitele sate gospod[re=ti ardelene. A=a
fiind, t`n[rul Rebreanu se va fi sim\it ]n Bucure=tii de alt[dat[

de a doua zi dup[ r[scoalele \[r[ne=ti care tulburaser[ tih-
na digestiv[ a claselor posedante =i exploatatoare, ]n ora=ul cu
nimic tentacular ca s[-i sperie sfiiciunea poate mai la
largul lui dec`t ]nsu=i Titu Herdelea, acreditatul s[u alter-ego.
Evident, aceasta-i o impresie literar[, pe care o culeg din nu-
velele lui de al doilea debut, de ast[ dat[ rom`nesc. Poate c[
scrisorile t`n[rului, c`ndva, mai t`rziu, desigur scuturate de
colb =i publicate, vor dezv[lui oarecare dezorientare, oarecare
sf`=iere l[untric[, poate chiar o fisur[ ]n armura interioar[,
metafor[ poate sugerat[ de uniforma ost[=easc[, aruncat[ c`t
colo, ]nainte de marele pas ]n necunoscut. Astea sunt omene=ti
=i pe deplin explicabile la unul care n-a desc[lecat cu o voca\ie
de Rastignac, ca s[ rosteasc[ la privirea turlelor Capitalei,
sclipind ]n v[paia crepusculului, provocatoarele cuvinte de cuce-
ritor balzacian: nous deux! (care pe care). Imaginea acestor
turle nu este o reminiscen\[ livresc[ str[in[, ci am reg[sit-o
cu bucurie ]n schi\ele bucure=tene ale debutantului.
}ncetul cu ]ncetul, soarele se apropiase de asfin\it, v[r-
s`nd, ]nainte de a se pierde, o ploaie de suli\e galbene asupra
p[m`ntului ]nsetat. }n dep[rt[ri, turlele ora=ului, ]mbr[cate
]n v[luri fantastice de umbre =i lumini=uri, str[juiau ca ni=te
osta=i uria=i pe un c`mp de b[t[lie hopuros =i p[r[ginit. De
jur ]mprejur, ]ns[, nici un zumzet nu mai adia, parc[ toat[
lumea ar fi c[zut ]ntr-o toropeal[ de moarte.
Fragmentul este luat din Culcu=ul, unul din cele mai izbu-
tite tablouri ale periferiei bucure=tene de golani certa\i cu
justi\ia, de ho\i de buzunare, punga=i =i juc[tori printre
altele de babaroasa. Va fi fost aievea observat acest cul-
cu= de haimanale de la Trei g`=te? De bun[ seam[, deoarece
Rebreanu a p[=it ]n literatur[ ca un realist, hot[r`t s[ oglin-
deasc[ realitatea c`t mai credincios. A b[tut a=adar r`nd pe
r`nd glodurile =i b[ltoacele periferiei bucure=tene =i a v[zut
Capitala ]n apus, nu a n[scocit-o. }n aceea=i bucat[, v[zut[ de

la periferie, urbea i-a oferit bogate imagini cinestezice.
Din dep[rt[ri ]ns[ se strecoar[ p`n[ aici respirarea tih-
nit[ a ora=ului ]nfumurat, care sem[na c`nd cu vuietul unei
ape ad`nci, c`nd cu v`jìtul unui v`nt de furtun[, c`nd cu
mugetul trudit al unui dobitoc uria=.
Nu vreau s[ tai firul ]n patru, nici s[-i sup[r pe lingvi=tii
at`t de susceptibili, dar mi se pare c[ aci ora=ul apare ]nso\it
de un epitet nu de natur[ etic[, a=a cum, exclusiv, ne ]nva\[
Dic\ionarul limbii rom`ne moderne (1958), adic[ ]ng`mfat,
]ncrezut, ]nchipuit, ci pur =i simplu descriptiv ]nv[luit ]n
fum, fumuriu. Compara\iile, tustrele, sunt de natur[ audi-
tiv[, ale unui artist dublat de un poet, ]ns[ o singur[ tu=[ ni-l
releveaz[ pe pictor, dac[ interpretarea imaginii vizuale este
just[. Am v[zut mai sus ]nceputul unui apus de soare. Iat[,
]n aceea=i nuvel[, apogeul acestuia =i ]nnoptarea, zugr[vite
cu un penel ]ncercat:
La apus, soarele se ascunsese prin coperi=urile ]nro=ite
ale Bucure=tilor. Ora=ul ]ntreg p[rea sc[ldat ]ntr-o mare de
fl[c[ri trandafirii. Nucii de la Trei g`=te aruncau o pat[
neagr[ care ]ncepea a aburi ]n r[coarea ]nser[rii... }ncetul cu
]ncetul noaptea se cobora pe p[m`nt cu pa=i de lup, ]nv[luin-
du-l cu o mantie v`n[t[-]nchis[, cusut[ cu mii de stele. }n
zare, ora=ul ]ncepea a-=i aprinde faclele sale galbene, r[sp`n-
dind ]n v[zduh o cea\[ molatic[ =i alburie, amestecat[ cu un
v[lm[=ag de zgomote l`ncezite...
Cele dou[ serii de puncte de suspensie tr[deaz[ la autorul
t`n[r inten\ia unor sugestii succesiv vizuale =i auditive, de
ordinea lirismului. Titu Herdelea f[cea poezie =i ]n proz[.
Poezie de bun[ calitate. Multe str[zi =i c[i bucure=tene
str[bat eroiii din primele culegeri de schi\e =i nuvele ale lui
Rebreanu (Fr[m`nt[ri, Or[=tie, 1912, =i Golanii, Bucure=ti,
1916). Eroii din nuvela titular[ Golanii, triunghiul compus
din prostituata Bucure=tilor de alt[dat[, al primei decade a

secolului nostru, =i din cei doi nene, exploatatorul ei de
atunci =i cel de a doua zi, la care se adaug[ un al patrulea
personaj din acela=i mediu interlop, eroii acestei lumi infame
(...), se plimb[ pe Calea Victoriei sub ploaie =i apoi pe senin,
ajung pe Calea Grivi\ei, taie strada Sfin\ii Voievozi =i strada
Occidentului, se opresc ]n fa\a vitrinelor vroind s[ se hoalbe...
la nimicurile acelea pe care cei de seama lor le privesc h[mesi\i
=i ]nsp[im`nta\i, parc-ar vedea ni=te lucruri sfinte, atra=i
a=adar de lux =i de mirajul bog[\iei. Tr[surile protipendadei
gonesc spre +osea c`nd u=ierul s[rman, ]n c[utarea unuia
dintre =efii s[i, ca s[-i ]nm`neze o misiv[, str[bate =i el Calea
Victoriei, fosta strada Francmason[, =i Calea Grivi\ei, ca s[
ajung[ ]ntr-un t`rziu, acas[, ]n vechea Cale Floreasca, pe
atunci o alt[ mizer[ periferie, unde statul (...) avea s[ ridice
blocuri =i cvartale noi. Nu era ]nc[ de b[nuit noul ev, c`nd
acest biet u=ier ]=i pierde aproape min\ile pentru c[ =eful
s[u, pl[cut surprins de a g[si ]n scrisoare dou[ mari ban-
cnote, ]i ]ntinde m`na subalternului p`n[ ]n ziua aceea pri-
gonit de el, iar a doua zi aruncat pe drumuri. Gestul tov[r[=esc
nu mai mir[ c`nd este s[v`r=it ast[zi ca un obicei ]nd[tinat,
dar era de natur[ s[-l sminteasc[ pe Filiba= a=a ]l cheam[
pe nefericitul iluzionist. Stilul a dou[ epoci se poate deslu=i
numai din practica salutului de la subaltern la superior ]n
trecut, ast[zi de la egal la egal.
C`t au evoluat =i rela\iile dintre sexe ]n decurs de o jum[-
tate de veac se poate vedea din schi\a cu titlul Str[nutarea.
O idil[ se schi\eaz[ ]ntr-un tramvai cu cai care pleac[ din
dosul G[rii de Nord, prin strada Viting, spre Calea Victoriei,
]n jos, c[tre Hotel de France. Ca ]ntr-o indica\ie de scenariu,
]ntr-un stil ha=urat, autorul fixeaz[ momentul zilei:
Mai. Patru ceasuri dup[ amiaz[. Soare. }n r[stimpuri
adie c`te-o gur[ de v`nt c[ldicel...
S[ se observe c[ propozi\ia dus[ la cap[t tr[deaz[ inten\ia

stilului poetic, cu o metafor[ c[utat[ la o scurt[ pauz[ de
reverie ]nainte de a-=i continua lectura. Eroina este o naiv[
Didi, iar eroul un fante, Jean Vasilescu, fost func\ionar,
a=adar un vulgar seduc[tor de profesie, f[r[ c[p[tì, nu din
motive de =omaj for\at, ci din neaptitudine la munc[.
O conversa\ie ]njghebat[ cu succes pentru donjuanul de
mahala este scurt curmat[ de involuntarul str[nut al fetei,
drept ]n fruntea lui, ca o stropitoare. Faptul ia propor\iile
unei catastrofe. Fantele se ridic[, rup`nd scurt idila at`t de
favorabil pornit[, iar fata r[m`ne zdrobit[ de caracterul ire-
parabil al gafei fiziologice.
Trec peste buc[\i similare, cum este Cuceritorul, cu un alt
donjuan, tapeur pentru c[ =i-a uitat portofelul acas[.
+i m[ ]ntreb de ce nici una din schi\ele bucure=tene n-a
fost primit[ ]n at`t de binevenita antologie Bucure=tii ]n
literatur[, alc[tuit[ de altminteri cu erudi\ie =i gust de Radu
Albala ]n Editura pentru literatur[, 1962. }nainte de a ]ntre-
prinde fresca cu titlul R[scoala, acea capodoper[ a romanu-
lui nostru realist-critic, ]n care marele romancier a \intuit la
st`lpul infamiei clasa exploatatoare, cu palate ]n stilul Na-
babului (peron =i scoic[), Liviu Rebreanu a dat un loc larg
Capitalei ]n schi\ele =i nuvelele lui din tinere\e.
MARGINALII
LA OPERA LUI I. AG~RBICEANU
}nc[ din primul an de apari\ie a Vie\ii rom`ne=ti ]n 1906,

numele t`n[rului scriitor ardelean ]ncepuse s[ figureze la loc
de cinste ]n sumarul revistei. Era afirmarea cea mai de pre\
a prozei literare de peste mun\i. Poate c[ nu pu\ini dintre
cititorii marelui periodic ie=ean ]l vor fi asemuit dintru ]nceput
cu Mihail Sadoveanu, cel mai reprezentativ prozator al noii

genera\ii. Compara\ia nu era gre=it[ =i ea s-ar putea p`n[ la
un punct sus\ine chiar ast[zi, ]ntr-o ]ncercare festiv[ de bi-
lan\ literar. Sunt ]n orice caz mai numeroase punctele de
asem[nare dintre cele dou[ individualit[\i dec`t disimilitu-
dinile. +i Ag`rbiceanu, ca =i Sadoveanu, ]nainte de a fi con-
siderat ca artist, poate fi privit ca o natur[. }n\elegem prin
acest cuv`nt, rareori ]nt`lnit ]n vocabularul criticii literare,
un temperament scriitoricesc, ]nzestrat cu o capacitate de
recep\ie fenomenal[, c[reia-i corespunde o putere egal[ de
produc\ie. Naturile artistice ]nmagazineaz[ necontenit
impresii =i le transmit necontenit. La ele, produc\ia ia un
caracter de func\iune organic[, dac[ se poate spune, ca respi-
ra\ia, ca circula\ia s`ngelui =.a.m.d. Uimirea omului simplu
se exprim[ fa\[ de asemenea cazuri rare, adev[rate fenome-
ne, prin ]ntrebarea naiv[: De unde le mai scoate? Dac[ nu
m[ ]n=el, a=a l-am auzit odat[ pe Mihail Dragomirescu ]nsu=i,
care era un critic cu mult[ experien\[ =i un dialectician al
capodoperei, uimindu-se ]naintea fecundit[\ii sadoveniene.
De obicei, asemenea for\e naturale din domeniul artistic ]ncep
a surprinde prin precocitatea lor. Mihail Sadoveanu a publi-
cat ]nc[ de pe b[ncile =colii medii =i primea emisari din capi-
tal[, din partea publica\iilor literare ]n suferin\[ de materia-
le, =i tot de pe acele b[nci scotea o revist[ multiplicat[ ]n
pu\ine exemplare la centigraf. Forma\ia sa scriitoriceasc[ s-a
des[v`r=it ]ns[ prin numeroase lecturi, dintr-o sete nestins[
de cunoa=tere =i de l[rgire a orizonturilor culturale. Departe
de a fi incompatibil[ cu instruc\ia, natura artistic[ o implic[.
S-ar putea chiar spune c[ ]n forma\ia spiritual[ a unor atare
fenomene, propria experien\[ este precedat[ de aceea a
mae=trilor, a c[ror citire este ]ntìul =i cel mai substan\ial
nutriment. }nainte de a sim\i demonul crea\iei proprii, Ion
Ag`rbiceanu, ca student al liceului din Blaj, citise dimpreun[
cu al\i doi-trei colegi, din doasc[ ]n doasc[, toat[ literatu-

ra rom`n[, iar din cea universal[, numai pe clasicii tradu=i
]n limba noastr[. Din seminar trimitea la Unirea din Blaj
]ncerc[ri de versuri, crez`ndu-=i o voca\ie de poet, ca =i
Sadoveanu, ca debutant. Dac[ este adev[rat c[ din ]ndep[r-
tatele origini ale scrisului expresia ]n versuri a precedat-o pe
aceea ]n proz[, s-ar putea vorbi =i de o lege biogenetic[
fundamental[ ]n literatur[, asem[n[toare ontogenezei care
reproduce filogeneza, de c`te ori un mare prozator s-a dovedit
c[ ]ncepuse ]ncerc`nd stihul. Mai mul\i ani de-a r`ndul,
Ag`rbiceanu a cultivat paralel ambele forme de expresie =i a
l[sat o neuitat[ amintire lui N. Iorga, din anii S[m[n[torului,
cu Legenda slav[, una din cele mai frumoase balade care s-au
scris ]n rom`ne=te, cu minunate descrieri =i graiuri duioase
(Istoria literaturii rom`ne=ti contemporane, II, }n c[utarea
fondului, 1934, pag. 119). Cu perspicacitate, acela=i judec[tor
rareori entuziast releva ]n schi\ele din Luceaf[rul care au
urmat pe povestitorul din instinct. Este un alt temei de
asem[nare cu Mihail Sadoveanu. +i unul =i altul, ]n bogata
lor activitate literar[, au publicat numeroase romane, dar =i
]n aceast[ ipostaz[ s-au p[strat povesta=i ne]ntrecu\i. Ro-
manul cere arhitectur[, obiectivitate, tipologie, pentru con-
curarea st[rii civile, cum s-a spus despre Balzac. Ivi\i ]nc[ ]n
faza liric[ a literaturii noastre, at`t Sadoveanu, c`t =i
Ag`rbiceanu =i-au relevat un ne]ntrecut talent de povesti-
tori, cu o mare putere de evocare a locurilor =i a oamenilor
din universul lor moral, a= spune afectiv. }n forma\ia lor,
procesul de baz[ a fost iar[=i similar. La Sadoveanu, traiul
de pui al b[l\ilor =i al luncilor Moldovei ca ucenic de pescar =i
de v`n[tor, absorbind prin to\i porii clocotul vie\ii din jur,
de la desprim[v[rare p`n[ la migra\ia autumnal[ a p[s[rilor.
La Ag`rbiceanu, copil[ria de cioban, beneficiind, cu o struc-
tur[ sufleteasc[ ]nrudit[, de acelea=i foloase, de acelea=i privi-
legii, refuzate vl[starelor de citadini =i chiar ml[di\elor ru-

rale, transplantate la ora=. Datorit[ acestei adev[rate b[i
naturiste, la v`rsta c`nd sim\urile se nasc la via\[, acestea
s-au dezvoltat cu o receptivitate de senza\ii =i de impresii
nemai]nt`lnite la al\i dintre scriitorii no=tri. }n =aizeci de
ani de activitate literar[, =i unul =i altul au reprodus f[r[
efort din rezervele nesf`r=ite ale memoriei afective, variin-
du-=i aproape la infinit expresia nesecat[ a impresiilor vi-
zuale, auditive, olfactive etc.
}n centrul operei lui I. Ag`rbiceanu st[ omul, ]n condi\iile
sociale ale dezvolt[rii burgheziei bancare =i industriale, mai
precis conturat[ sincronic ]n Ardeal dec`t ]n Moldova. Ele-
mentul rom`nesc este persecutat, clasa conduc[toare maghiar[
nefiind ]nc[ dezb[rat[ de mentalitatea feudal[ a grofilor,
nici de persisten\a anacronic[ a str[vechii unio trium natio-
num, care f[cea din na\iunea noastr[ fiica dezmo=tenit[ a
Transilvaniei. Prezentarea unui simplu memorandum c[tre
]mp[rat, gre=it considerat ca un arbitru impar\ial al con-
flictelor sociale =i na\ionale, este sanc\ionat[ ca o crim[ po-
litic[, umbrind p`n[ =i adolescen\a genera\iei noi, care se
ridic[ hot[r`t[ s[ reziste, s[ lupte =i s[ ]nving[. Literatura,
]n aceste condi\ii speciale, chiar c`nd corespunde, ca la
Ag`rbiceanu, unei mari bog[\ii de via\[ interioar[, a unui
pui de cioban, ]nzestrat cu naiul lui Pan, nu poate pierde din
vedere obiectivul final al neamului, al na\iei, pentru care
se agit[ tot poporul, ]n frunte cu intelighen\a progresist[.
Scrisul este un \ip[t al inimii, str[puns[ de un junghi. +i ]n
Moldova lui Sadoveanu \[ranul muncitor, care se r[sculase
]n 1888, sus\inut de ceferi=tii de la Pa=cani, sufer[ ]nc[ de
r[m[=i\ele sistemei agrare feudale, de legea neomenoas[ a
]nvoielilor agricole, de clac[ =i ru=feturi. }nainte de a se
orienta social, povestitorul denun\[ c`te un P[cat boieresc,
cobor`t de pe planul raporturilor de munc[ pe acela al rela\iilor
de la st[p`n la roab[. Aceluia=i conflict ]i corespunde, ]n

opera de tinere\e a lui Ag`rbiceanu, mult discutata nuvel[
Dou[ iubiri, indiscutabil[ ]ns[ prin plauzibilltatea premise-
lor =i veridicitatea concluziei. Dup[ cum se p[rea a fi ireconci-
liabil ]n condi\iile burgheziei liberale maghiare, ]ncorse-
tat[ ]n ifosul feudal, conflictul dintre cele dou[ neamuri:
unul majoritar, dar subordonat, cel[lalt ]n minoritate, dar
hegemon, tot astfel ap[reau imposibile c[s[toriile mixte, ]n
circumstan\a conflictelor de popoare =i cu mentalitatea de
cast[ a nobilimii maghiare. Poetul era ]ns[ ]nvinuit de a fi
manevrat simbolurile, ]n loc de a fi tratat subiectul ]n mod
realist. Parfumul liric al ambelor povestiri a str[b[tut o jum[-
tate de veac =i mai bine, peste argumentele criticilor logicie-
ni. Logica afectiv[ este aceea care asigur[ vitalitatea unor
opere de art[ protestatare. Prin viziunea atent[ a fenomene-
lor de via\[ social[, opera lui Ag`rbiceanu este realist[, iar
prin puterea de demascare a viciilor alc[tuirilor publice,
]nainte de anul Unirii (1918) =i dup[, realist critic[. Autorul
a ]nf[\i=at minciuna a=a-zisei democra\ii reprezentative, at`t
din vremea ]mp[r[\iei dualiste (Legea trupului), c`t =i ]ntre
cele dou[ r[zboaie mondiale (V`ltoarea, 1945). Romancierul
a pus ]n scen[ drama b[ie=ilor de aur ]n Arhanghelii (1914),
opera sa epic[ principal[, dram[ a ]navu\irii trec[toare. Corec-
tivul moralistului, cu limitele orizontului s[u profesional, a
fost de la ]nceput familia, a=ezat[ pe baze s[n[toase de stim[
=i iubire reciproc[, de ]mp[rt[=ire ]n datorii stricte. I. Ag`r-
biceanu face parte dintre acei pu\ini scriitori din trecut care
au v[zut totdeauna ]n literatur[ instrumentul cel mai efi-
cace al perfec\ion[rii morale. Substituind, cu mult tact,
predicii directe, lec\ia vie\ii, romancierul a \inut s[-=i ]nv[luie
tezele intransigen\ei morale ]n nimbul iubirilor curate, care-
=i arat[ uneori eficacitatea, ca ]n Biruin\a, ]mpotriva =ov[ie-
lilor unuia dintre parteneri. Educa\ia seminarial[ a ]ntip[rit
autorului profan concep\ia oscil[rii omului ]ntre instinct =i

ra\iune, dramatica opozi\ie dintre Legea trupului (1926) =i
Legea min\ii (1927). Chiar c`nd nu este teolog, eroul mascu-
lin din primul roman, avocatul Ion Florea, p[c[tuind cu
viitoarea sa soacr[, ]nainte de a se c[s[tori cu fata pe care o
iube=te, nu g[se=te alt[ solu\ie dec`t ]n sanc\iunea sinuciderii,
pe care =i-o aplic[ =i femeia vinovat[. Desigur, ghilimelele
de care m[ folosesc nu sunt ironice, deoarece [...] morala [...]
condamn[ aceste abateri; ele marcheaz[ intransigen\a pozi-
\iei pe care s-a situat romancierul. }n schimb, legea min\ii
ilustreaz[ fr`narea dorin\ei, renun\area la pl[cerile interzise,
austeritatea preotului r[mas v[duv, c[ruia canoanele, interzi-
c`ndu-i refacerea c[minului, ]i impun castitatea nefireasc[
=i, practic vorbind, ventilul imagina\iei irepresibile, ]n locul
pl[cerilor ]mp[rt[=ite. Solu\iile romancierului preot nu erau
numai obligatorii, ele corespundeau unei convingeri intime
=i pasiunii de apostolat, ]ntr-o lume blazat[, care nu mai
acorda nici o ]nsemn[tate acestor probleme, pentru care adul-
terul sau uniunea liber[ ]ncepuse a intra ]n moravuri, ]ncura-
jate de indiferen\a sau complicitatea cvasi-unanim[. }ntr-o
cronic[ dramatic[ fie zis ]n parantez[ consacrat[ de
Slavici premierei Nop\ii furtunoase, autorul lui Popa Tanda
]i atr[gea aten\ia dramaturgului, cu care era prieten =i coleg
de redac\ie, c[ adulterul Vetei trebuia s[ imprime comediei
orientarea c[tre dram[ =i c[ el era obligat s[ sanc\ioneze prin
deznod[m`nt c[lcarea legii morale. A=a a v[zut =i Ag`rbiceanu
misiunea moral[ a literaturii, ]n tradi\ia etic[ inaugurat[ de
Slavici, ale c[rui nuvele au reflectat, pe l`ng[ via\a satului
ardelenesc, statornicele preocup[ri etice ale povestitorului.
Acelea=i se afirm[ direc\iile g`ndirii etice a lui Ag`rbiceanu
]n aproape totalitatea scrisului s[u, care cuprinde scene din
]ntìul r[zboi mondial, cu condamnarea lui de pe pozi\ii uma-
niste, precum =i evolu\ia vie\ii publice ardelene cu comedia
alegerilor parlamentare, pe timpul democra\iei burgheze.
Romancierul se afirm[ =i ]n aceast[ problem[ ca un scriitor cu

idealuri normative, ]nchipuind, ]n romanul V`ltoarea, reu=ita
unui prefect =i cariera sa politic[ ascendent[, prin stricte
preocup[ri de gospod[rie local[, ]n folosul ob=tii, asigur`nd
partidului s[u succesul =i ]n opozi\ie. Asemenea situa\ii nu au
existat nic[ieri ]n acea vreme, ]n \ara noastr[, unde politicul a
dominat administrativul, iar administra\ia nu s-a putut nici
un moment elibera de tirania politicii. Simbolic este gestul
final, c`nd prefectul-model, Ion M[rgineanu, biruitor pe toat[
linia, =i ]mpotriva calomniilor opozi\iei, =i ]n contra intrigilor
din propriul s[u partid, se decide s[ p[r[seasc[ politica =i s[
renun\e la profesia avocaturii, retr[g`ndu-se, ca un nou Cin-
cinnatus, la munca ogorului s[u. }n ierarhia valorilor sale
etice, a=adar, romancierul punea munca =i cu deosebire econo-
mia rural[, a c[rei p[r[sire o depl`nsese ]n Arhanghelii.
Cadrul social este bine conturat ]n fiecare din romanele lui
Ag`rbiceanu, care oscileaz[ ]ntre =coal[, biseric[, barou =i
politic[, v[zute prin prisma idealului na\ional, f[r[ =ovinism,
]nainte de 1916, iar dup[, prin aceea a regener[rii etice. Nu
=tiu dac[ autorul, cititor m[rturisit al mae=trilor romanului
rusesc, l-a men\ionat vreodat[ printre autorii s[i occidentali
favori\i pe Paul Bourget. Acesta mi se pare, dac[ nu m[ ]n=el,
a fi omologul s[u contemporan, scriitorul care a ]ncercat s[
anexeze literaturii analiza psihologic[ =i s[-i propun[ ca obiect
principal restaurarea familiei pe temeliile moralei sacre. Ana-
liza moral[, cazurile de con=tiin\[, problema familiei joac[ un
rol mare =i ]n romanele lui Ag`rbiceanu, fie c[ scriitorul rom`n
l-a frecventat sau nu pe autorul Discipolului =i al Etapei.
Deosebindu-se aparent de Sadoveanu sub acest raport,
Ag`rbiceanu n-a trecut drept un artist. Uneori i s-au impu-
tat neglijen\e formale. Scriitorul nu =i-a revendicat nicio-
dat[ m[iestria artistic[ =i nici n-a preconizat scrisul mig[los,
=lefuirea sau piept[narea stilului. Introduc`ndu-=i cititorii
]n propriul laborator, =i-a m[rturisit dificutlatea exclusiv[ a
]nceputului la fiecare nou[ scriere, urmat[ de o u=urin\[

extraordinar[ a redact[rii, f[r[ nici o sfor\are, aproape
f[r[ reveniri =i totdeauna f[r[ transcriere, trimi\`ndu-=i
primul =i unicul manuscris la tipar. Conceptul artistului
mig[litor, niciodat[ mul\umit de produc\ia lui, revizuindu-
se mereu, mi se pare pur formal. Nu este artist numai cine
corespunde unei metode de lucru extenuante. Sunt =i arti=ti
de temperament, vrednici de acest nume pentru c[ lumea
exterioar[ ]i ]mbie cu numeroase senza\ii =i impresii. Sub
acest raport, al bog[\iei sim\urilor, Ag`rbiceanu ]=i relev[ ]n
fiecare din lucr[rile lui un temperament de artist, dar mai
ales ]n povestirile lui mai scurte, ]n care se reflect[ mediul
s[u cosmic familiar =i universul mic al copil[riei sale.
Dac[ m[ g`ndesc bine, v[d c[ nu numai senza\ia gerului,
ci =i a c[ldurii de var[, ca =i a luminii, a v`ntului =i a tuturor
puterilor firii mi-au r[mas din anii copil[riei din satul meu
natal. Pentru a le ]nregistra ]ntregi, e nevoie s[ m[ cufund
]n anii copil[riei. S[ vin, din c`nd ]n c`nd, l`ng[ aceast[
vatr[ veche a str[mo=ilor... (Pagini alese, 1956, Gerul, pag.
132). Mult[ vreme Sadoveanu a fost admirat mai ales pentru
calit[\ile lui descriptive, pentru paleta bogat[ a peisajelor
lui. La Ag`rbiceanu, se poate re\ine un mare num[r de tab-
louri, ]n care predomin[ petele de culoare. }ntr-una din
primele lui povestiri, ]n culegerea De la \ar[ (Budapesta,
Luceaf[rul, 1906), se remarc[ m[iestria zugr[virilor:
Pe rev[rsarea ]ntins[ b[tut[ cu spini, a m[gurii mari,
furnic[ neast`mp[rate caprele ro=cate, albe, cu b[rbu\e
ascu\ite, m`ndre de podoaba coarnelor arcuite. Mai ales la
vale, ]n preajma p[durii de stejari, de un lustru verde ]ntu-
necat, metalic, sub lumina ]nving[toare a soarelui ce se tot
ridic[, pasc ]mpr[=tiate vitele albe, ca de z[pad[, ademenind,
de la dreapta =i la st`nga cu limbile aspre, firicelele de iarb[
proasp[t[ (C[prarul).
Coloristul alege culoarea dominant[ =i c`nd este vorba de

o fat[ neast`mp[rat[ la culme =i cu p[rul ro=cat, recurge la
sugestia mobilit[\ii pe care o d[ veveri\a:
Ce p`rjol de copil! Era numai c`t o m[nu=[ de c`nep[.
Avea obrajii albi ca laptele =i p[rul ro=u. C`nd c[dea sub raze
de soare, ne era fric[ s[ nu i se aprind[ capul. Nici ochii ]n
cap nu-i st[teau bine. Erau ni=te ochi verzi, neast`mp[ra\i,
care fugeau mereu, ]n toate p[r\ile, =i nu se opreau asupra
nici unui lucru. Avea picioare sub\iri, cu talpa mic[ =i ]ngust[,
ve=nic stropite cu tin[ uscat[. Ia-i era mereu sf`=iat[ c`nd la
m`neci, c`nd la poale. Purta un =or\ ]ngust, de-o plam[, din
l`n[ neagr[. Uneori era ]ncins[ =i cu o br[cie. Palmele-i erau
mereu nesp[late. P[rea c[ nu-i al ei obrazul acela curat, alb
ca laptele, ci l-a ]mprumutat de la o copil[ str[in[ (Pagini
alese, pag. 154).
Aceast[ suavageonne, pui al p[durii, cu o claie de fl[c[ri
]n cap, a=a cum e descris[, pare transpozi\ia unui tablou.
Autorului ]i reu=e=te, cu acela=i straniu personaj, crochiul
din c`teva r`nduri:
Copila st[tea cucuiat[, ca o \arc[, pe spinarea coperi=ului.
Se ]nsera, =i soarele era ro=u ca focul la apus. Ardea =i p[rul
copilei, ]nc`t m[ g`ndeam c-o s[ aprind[ acoperi=ul de paie.
}n ordinea imaginilor vizuale, jocul fl[c[rilor, cu magia
lui, este reminiscen\a cea mai persistent[ din v`rsta fraged[:
}n copil[rie, c`nd m[ s[turam, st`nd pe vatr[, s[ privesc
jocul fl[c[rilor, m[ uitam la luminile =i umbrele ce le zugr[vea
pe pere\i pe-o clip[, ]ntr-un loc, apoi ]n altul, s[lt`ndu-le, =i
]nc`lcindu-le; tot alte chipuri, alte forme. Zadarnic voiam s[
v[d cu ce seam[n[ anume, cum f[ceam cu norii din cer; abia
]ntrez[rit, chipul se topea =i r[s[rea altul. De la o vreme mi
se p[rea c[ se clatin[ peretele pe care jucau... (Din copil[rie,
1956, Focul).
Peretele de culoare alterneaz[ cu procedeul poantilist. Ochii
mici ai bunicii Iova sunt zugr[vi\i ca dou[ capete galbene de
viespe, iar b[bu=ca dasc[lului Vintil[ are obrazul c`t pum-

nul, =i ]n pumnul acela are dou[ g[m[lii de ac. Fiecare per-
sonaj este v[zut portretistic, fie prin puterea memoriei vi-
zuale, c`nd este vorba de fiin\e ]nt`lnite aievea, fie prin
puterea de viziune plastic[, la f[pturile imaginare.
Am relevat, c`ndva, la apari\ia primului volum de Opere
sadoveniene, ]n Editura Funda\iilor, prioritatea sim\ului
auditiv fa\[ de cel vizual, care s[rise ]n ochi, ca s[ spun a=a.
Acela=i raport ierarhic la o examinare atent[ se poate sur-
prinde =i ]n opera lui Ag`rbiceanu. +i maestrului ardelean ]i
\iuie t[cerea ]n urechi, =i el este sensibil la toate =oaptele din
v[zduh, pe care le adulmec[ cu un fel de suprasim\, atent
la =opotul apelor, la huietele v`nturilor, la concertele p[s[rilor,
la ecoul ]n care copilul crezuse c[-l aude pe mutu p[durii,
la murmurul p[durii, la bolborul oii.
Auzeam pe-acas[ c[, dup[ vorba p[curarilor b[tr`ni, la
Blagove=tenie iarba trebuia s[ fie a=a de mare, ]nc`t oaia s[
poat[ bolborosi ]n ea. Se zicea c[ bolborose=te c`nd zbiera
f[r[ s[-=i ridice capul din verdea\[, =i zbier[tul ei avea atun-
ci un sunet ciudat, ca =i cum s-ar ]neca un ulcior cu gruma-
zul str`mt, ]nfundat ]n ap[ (La marginea p[durii, ]n Pagini
alese, pag. 162).
Tor[itul, ca de toac[ repezit[, a ghionoaiei, dup[
pove=tile auzite ]n serile de iarn[ c`nd se adunau oameni s[
sfrimeasc[ cucuruzul, era interpretat, ]n basme, ca slujba
lui Str`mb[-lemne, care str`mb[ copacii drep\i, iar pe cei
str`mbi ]i oble=te (Ibid., pag. 167).
Copilul sim\ea o ]nc`ntare nemai]ncercat[, dar o ]nc`n-
tare sobr[, ad`nc[, ca din temeliile vie\ii =i ale existen\ei,
]n concertul nemaiauzit de propor\ii ]nsp[im`nt[toare, al
furtunii. }n aceast[ orchestra\ie de v`jìturi, =uiere =i \iui-
turi ]nv[lm[=ite, urechea muzical[ a nev`rstnicului =tia s[
deslu=easc[ o not[ dominant[ ]n care se topeau pe-o clip[
toate glasurile (P[durea ]n furtun[, ibid., pag. 215-216).
Copilul era sim\itor =i la sugestiile muzicale ale nume-

lor proprii.
C[\eaua cea ur`t[ avea un nume frumos: Diana. Nu-mi pot
da seama cum a ajuns numele [sta p`n[ la noi, p`n[ la st`na de
la Comand[. C`nd ]l auzii, mai ]ntì ]mi sun[ ]n ureche ca un
clopo\el de argint. Dac[\eaua era rea =i ascuns[. Poate de
b[tr`ne\e (Iarna pe l`ng[ oi, ]n Din copil[rie, pag. 17).
F[r[ ca proza lui Ag`rbiceanu s[ poat[ rivaliza ]n secrete
valori muzicale proprii cu aceea a lui Sadoveanu, ea c`nt[
uneori, cu rezonan\e profunde, de violoncel:
Mugete de voci pl`ng unde =i unde; r[sunetul lor se aude
departe ca un suspin. Unii, dup[ ce au privit mult ]n lungul
drumului, ]=i duc vitele iar la curte: n-a fost cornul ciur-
darului (Dasc[lul Vintil[, ibid., pag. 181).
Dar nota particular[ prin care Ag`rbiceanu se distinge de
Sadoveanu este prioritatea, dintre toate sim\urile, a celui
olfactiv. Mirosul busuiocului ]i evoc[ pe bunica Iova.
De mutle ori te treze=ti ]mpresurat de mireasma unor
flori mirosite demult. A=a ]ncepu s[ m[ ]mpresoare, ]n dimi-
nea\a aceea, mireasma amintirii bunicii Iova. Poate =i busuio-
cul, floarea bunicii. Oric`nd ]l c[utai, ]l aflai la grind[. Puteai
g[si fire uscate =i prin buzunarele cojoci\ei sau ale pieptaru-
lui ei. Nu pleca o dat[ la biseric[ f[r[ busuioc. Nu intra o
dat[ ]n gr[dini\a ]n care busuiocul ]=i avea stratul lui, la loc
de frunte, s[ nu rup[ un fir-dou[. Adeseori ]l dosea la brù,
sau ]n s`n, s[ nu se vad[. De c`nd am pomenit-o, bunica Iova
mirosea a busuioc... Mi-aduc aminte c[ ]ntìul meu drum la
biseric[ a fost pe alt t[r`m, plin de spaime. Dar mireasma
t[mìi, a zmirnei ]mi p[ru c[ seam[n[ cu a busuiocului. +i de
atunci, mult[ vreme, m[ apropiam de bunica cu cea mai mare
sfial[. }mi p[rea =i ea un lucru de biseric[, din lumea aceea
tainic[, unde toate se petrec altfel dec`t ]n cas[, grozanic de
ne]n\eles (Amintirile, 1940, Bunica, pag. 33).
Admiratorii lui Proust nu uit[ niciodat[ s[ citeze, din

cele peste cinci mii de pagini ale romanului s[u, cele c`teva
]nchinate acelei pr[jituri uscate, parc[ turnate ]n valva unei
scoici la petite madeleine, muiat[ ]n ceai de tei, cu puter-
nicul ei ecou, la maturitate, din v`rsta fericit[ a copil[riei.
F[r[ s[ fi dat vreodat[ o extindere analitic[ at`t de mare
r[sunetului afectiv al miresmelor, adulmecate ]n copil[rie,
me=terul povestitor a revenit de nenum[rate ori, ca la un lait-
motiv, asupra gamei variate de impresii olfactive, ca factor
hot[r`tor ]n declan=area amintirii locurilor =i a oamenilor.
Miresmele de tot felul, ale p[m`ntului reav[n, ale buruie-
nilor aspre, unele cu miros de sulfur, altele de sev[ pi=c[toare
ale f`nului ame\itor, ale bure\ilor, ale porumbului, ale ploii,
ale verde\ii crude, ale z[pezii, ale t[ciunilor =i ale fumului,
ale har[ncilor =i altele =i altele, ]i rede=teapt[ autorului cita-
dinizat bucuriile paradisului, ale ]ndoitului paradis pierdut,
acela al copil[riei =i acela al naturii cosmice. Sub lumina
bl`nd[ a lunii pline, ]n des[v`r=ita nemi=care dimprejur,
deliciile se de=teapt[ sub impulsul unei impresii olfactive.
O mireasm[ puternic[ de verdea\[, de \[r`n[ reav[n[, de
aer rece =i proasp[t ]mi dilata n[rile. Era roua mult[ =i deas[,
care se aduna ]n subsuorile frunzelor de porumb. }ntinsei un
deget, mi-l udai =i am dat pe la ochi, la o amintire din copil[rie,
c`nd, uneori, diminea\a c[utam ni=te buruieni care cre=teau
]nalte, un fel de spini, =i care la subsuorile frunzelor, ca ]n
ni=te cupe, adunau mult[ rou[ peste noapte, =i m[ sp[lam la
ochi cu lichidul ceresc al nop\ilor senine. Auzeam spun`ndu-
se c[-i bun[ de leac =i c[ agere=te vederea. De-atunci mi-a
r[mas o senza\ie de un moale ciudat pe pleoape, pe care o
sim\ii =i acum c`nd am dus degetul la ochi. A=a ap[ moale
alin[toare ca m`ngìere n-am mai ]nt`lnit. }mi p[ru acum c[
ea nu se poate na=te dec`t sub lumina bl`nd[ a lunii, ]n
v[zduhul acesta ireal, pres[rat parc[ cu o pulbere cosmic[
(Pagini alese, Pe lun[, pag. 197198).
Senza\ii tactile, de o dulce senzualitate, completeaz[ regis-

trul ]ntins al sensibilit[\ii fizice at`t de bogat[ a autorului,
aduc`nd un norocos corectiv austerit[\ii operei de moralist.
Stilul lui Ion Ag`rbiceanu este prin excelen\[, ca la to\i
marii no=tri povestitori, un stil oral. De aceea autorul a pu-
tut m[rturisi despre schi\ele, povestirile, nuvelele lui c[
le-a scris dintr-o suflare. A= spune: ca transcrierea unei
stenograme interioare. Povesta=ul parc[ =i-ar rosti povestea
]n fa\a unui auditor de toate v`rstele, cu clipiri din ochi, cu
naivit[\i =i =iretenii familiare p`n[ =i ]n solemnitatea c`te
unei descrieri (Soarele se s[ltase, c`t putu =i el, ]n Gerul),
cu exclama\ii uimite (Ce p`rjol de copil! ]n Veveri\a), cu
paranteze bl`nd oc[r`toare (+i era b[tr`n[, m`nca-o-ar
p[m`ntul s-o m[n`nce etc.), cu altele pur =i simplu explica-
tive (zi treisprezece, zi treisprezece mistre\i, pas[mite o
scroaf[ cu purcei), cu epitete de superlativ popular (o du-
hoare de t[ciune ca aceea sau m`ndr[ colea s[ crape jan-
darmii de ciud[), cu ]ntreb[ri, exclam[ri, interjec\ii, zicale,
cu tot arsenalul oralit[\ii. Este stilul povestitorilor ]nn[scu\i,
a c[ror intelectualitate cert[, ca aceea a lui Ag`rbiceanu,
concentrat[ la masa de lucru, ]=i p[streaz[ prospe\imea ge-
nuin[, a ciob[na=ului de alt[dat[, care nu =i-a ofilit sufletul,
]nf[=ur`ndu-=i trupul ]n hainele nem\e=ti sau ]n reverend[.
Opera lui Ag`rbiceanu reflect[ documentar, prin scrierile
de mai larg[ respira\ie, zbuciumul vie\ii publice ardelene, ]n
decurs de o jum[tate de veac. Prin scrierile mai scurte, schi\e,
povestiri, nuvele, aceea=i oper[ reflect[ un num[r impresio-
nant de imagini din via\a satului ardelean de odinioar[, din
ultimele decade ale secolului trecut, cu unele datini ]n curs
de dispari\ie, a=adar de o mare valoare etnografic[, dubl`nd
pe cea literar[.
Limba, deosebit de bogat[, este un alt monument de filolo-
gie, cu un puternic substrat provincialist, cu unele arhaisme,
cu pu\ine germanisme, cu mult mai multe latinisme =i cu

numeroase crea\ii metaforice personale, ]n tipar popular.
Cu aceast[ instrumenta\ie bogat[, se orchestreaz[ un scris
uneori cam cenu=iu, mai ales ]n expunerile teoretice =i ]n ana-
lizeze psihologice, dar mai adeseori colorat, vibrant, p[truns
de miresme, ca vegeta\ia =i cerul sub care s-a format. Re-
spectul demnit[\ii umane, dragostea de poporul s[rac =i obi-
dit, dorin\a de a contribui la ridicarea lui prin cultur[ =i prin
gospod[rire mai bun[, patriotismull cald confer[ operei ag`r-
biciene un mare prestigiu etic, o valoare educativ[ excep\ional[.
Filologul, rareori afirmat cu preocup[ri de acest ordin,
este ]ns[ relevabil, ]n filigran. Iat[-l cum depl`nge raritatea
unui cuv`nt vechi:
}ntr-un r`nd auzii urm[toarea discu\ie:
Cuv`ntul a pierseca nu se mai folose=te azi dec`t ]n
pu\ine regiuni. +i-a piersecat muierea! +tiu c[ l-a pierse-
cat!. Dar raritatea cuv`ntului e un motiv pentru a fi scos
definitiv din limb[? Dimpotriv[, el ar trebui introdus ]n
scris =i ]n vorbire, pentru c[ e singura form[ ce ne-a r[mas
din vechiul latinesc persequor, a persecuta.
}n Bogatu se folosea cuv`ntul l-a piersecat ]n ]n\elesul:
I-a dat o b[taie, l-a sc[rm[nat. Dar Ionic[ nu =tia c[ deriv[
din latinescul persequor. +i avea o mare bucurie la a=a desco-
perire. }i p[ru c[ cei doi b[tr`ni aveau dreptate (Licean,...
odinioar[, 1939, pag. 114).
Una din crea\iile majore ale povestitorului este nuvela
P[sc[lierul, ]n care un preot de la \ar[, f[r[ s[ cunoasc[
principiile fondatoarei acelei a=a-zise Christian Science, Mary
Eddy Backer, ]=i c`=tig[ faim[ =i bani prin citiri de rug[ciuni
miraculoase, ca acelea din calendarele cu pascalii. Un aseme-
nea =arlatan apare =i ]n nuvela Jandarmul departe ]n \ara
F[g[ra=ului, unde se spunea c[ este un p[sc[lier care desco-
per[ leacul la orice boal[ deschiz`nd o carte =i d[ slujbe care
te scoal[ din mor\i (Faraonii, pag. 165). Nu =tiam de exi-

sten\a cuv`ntului (=i a no\iunii), care nu se g[se=te ]n
Dic\ionarul limbii rom`ne moderne (1958).
Multe cuvinte din vocabularul ag`rbicean lipsesc din acest
instrument de lucru, ca =i multe semantisme provinciale. Ast-
fel, cuv`ntul a ]ncunjura (pe cineva) are adeseori sensul a-l
evita. A cobi pe cineva are ]ntr-un loc ]n\elesul a-l jeli. A se
mul\umi de apare mai des ca a renun\a. Un preot hot[r`t s[-
=i p[r[seasc[ satul =i s[ renun\e la preo\ie spune m[
mul\umesc de sat, m[ mul\umesc de preo\ie (Legea min\ii,
pag. 511). A p[rtini o p[rere ]nseamn[ a o ]mp[r\i. A h`r=i
mu=tele, a le goni. A ameza, a m`nca de amiaz[. A se zoli cu
cineva, a se certa.
Vulpea =orice=te ]n miri=te prinde =oareci. Cerul se
puzderie cu stele, adic[ se acoper[ cu o puzderie de stele,
expresie concentrat[ =i nou[.
Autorul nu se fere=te s[ adopte forme substantivale popu-
lare, uneori ]n r[sp[r cu legile gramaticale. Substantivul femi-
nin plural, cum se spune ]n sus-zisul Dic\ionar, l[turi, apare
=i la singular: l[tur[ (Din copil[rie, pag. 75). Substantivul
feminin viespe apare la plural tot viespi, dar masculin, cu
epitetele viespi... mari... venino=i (Pagini alese, pag. 205) =i
viespi m[run\i (Din copil[rie, pag. 167). }n loc de bun[tate,
scriitorul spune ]ntr-un loc: Ce bune\[ de femeie (Dou[ iubi-
ri, 1923, pag. 137). |`\a urciorului devine \`\ul verde al
urciorului (Din copil[rie, pag. 55). Un cuv`nt pe care nu l-am
mai auzit este prepe=tenie (ziua aceea de prepe=tenie, ]n Pagini
alese, pag. 219, =i de trei ori ]n Din copil[rie, p. 55). Dac[
sensul este acela de nenorocire, a= crede c[ a fost format ]n
popor sau de autor prin contaminarea no\iunilor contigue,
pr[pastie =i pr[p[denie (o simpl[ ipotez[)!
Farmecul deosebit al prozei ag`rbicene pentru filolog ]l
constituie mai ales expresiile metaforice, epitetele v`njoase,
cu o puternic[ sev[ popular[. Nu mai ]ncarc exemplele cu

referin\e. B[ie\ii voinici de la \ar[ sunt s[n[to=i bulg[ri!,
ba chiar, la superlativ, cei mai bulg[ri de copii! O fat[ la
fel, voinic[ =i s[n[toas[, e un lujer de fat[, sau colectiv
a=a lujeri de oameni. O foarte frumoas[ expresie regional[,
ne]nregistrat[ de dic\ionarul amintit (=i nici de altele!), indic[
a=ezarea la loc ]nsorit: la fe\ie, partea din fe\ie unde bate
soarele, viile la fe\ie bun[. A ajunge la un bun rezultat, la
rezultatul dorit, este ]ntr-o expresie frecvent[ la Ag`rbiceanu
A ajunge la creang[ verde. Un sat ]ndep[rtat este un sat de
la spatele lui Dumnezeu. A-i veni cuiva moale ]nseamn[ a-i
veni bine, a-i conveni. Un lucru cert este sf`nt, adic[ indis-
cutabil. A b[nui pe cineva cu tot dinadinsul este a-l prepune
cu toat[ tufa. A cunoa=te n[ravul cuiva este a-i cunoa=te
pontul. Iar calul n[r[va= face ponturi, adic[ figuri. O femeie
clevetitoare este o femeie ca un brici! }n zilele noastre, c`nd
titlurile archondologice aproape c[ s-au uitat, postelnic mare
este cel ce \ine posturile cu str[=nicie. Adverbialul ]ntins arat[
continuitate f[r[ ]ntreruperi: a se g`ndi ]ntins la ceva, a citi
]ntins, a povesti ]ntins. B[tr`nii au fe\ele vecuite. Un om ne-
dumerit este ca b`ta. Domni=oarele cochete sunt cu obrajii
v[rui\i =i cu p[rul mincinos (v[psit!).
Am recitit cu ]nc`ntare mai multe din romanele =i poves-
tirile marelui scriitor. Ca =i Goga, el ne-a dat o monografie
vie a satului ardelenesc din trecut. Povestitorul, uit`ndu-=i
uneori moralit[\ile, ca ]n Faraonii, ]nv[p[iaz[ ]ntr-un glori-
os crepuscul marile pasiuni ale \iganilor nomazi =i rivalizeaz[
cu Panait Istrati. Universul copil[riei lui va r[m`ne ]n litera-
tura noastr[, al[turi de paginile cele mai bune ale lui Crean-
g[ =i Delavrancea. Poetul anotimpurilor, ]n paginile cele mai
bune st[ ]n r`nd cu Sadoveanu. Patosul etic al moralistului
cre=tin se ]mbin[ cu mesajul umanistului progresist. Opera
lui Ag`rbiceanu este unul din titlurile de onoare ale litera-
turii noastre na\ionale.
Aprecieri critice
Despre debutul lui +erban Cioculescu... nu se poate spune c[ ar fi

fost fericit; spirit polemic =i contradictoriu prin ]ns[=i structura lui, el
nu va avea ]ndrept[\irea autorit[\ii v`rstei =i, deci, a experien\ei, =i
nici a talentului... Din fericire, dl Cioculescu s-a recules sau e ]n proces
de reculegere; spiritul polemic i-a r[mas, fire=te, dar, dep[=ind sfera
contradic\iei ]n sine, cel pu\in acum caut[ s[ afirme, deocamdat[ teo-
retic, =i necesitatea obiectivit[\ii. De=i nu s-ar putea sus\ine c[ =i-a
eliminat toate toxinele ce-l ]n[bu=[, pasiunile extraliterare ce-l agit[
=i-l deviaz[ ]n atitudini absurde, e ne]ndoios, totu=i, c[ t`n[rul critic
se ]ndreapt[ spre obiectivitate =i spre con=tiin\[ profesional[. Pasionat
cititor, mobil, b[t[ios, de altfel f[r[ mijloace mari de expresie, persona-
litatea lui embrionar[ pare a se fixa dintr-o atitudine ferm intelectua-
l[, congener[ celei a lui Paul Souday, care-l ]mpiedic[ de a vedea ]ngeri
]n seninul zilei, dintr-o pasiune literar[ incontestabil[, ]ntr-un cuv`nt
din alegerea unui punct stabil de orientare, dinaintea c[ruia se de-
schide drumul autorit[\ii...
Eugen LOVINESCU, Istoria literaturii rom`ne contemporane, vol. V,
p. 403.
Foarte ]ncet, totu=i ne]ntrerupt, criticul =i-a creat un stil de nuan\[

individual[, poate pentru unii iritant, oricum distins =i care e pres[rat
cu formul[ri epigramatice, de o pre\iozitate ]n genere fericit[ pentru
rezumarea impresiei, stil de conversa\ie ]n care nici o ]mperechere de
cuvinte nu e banal[ (un studiu despre T. Arghezi al lui G. Bogdan-
Duic[ este remarcabil prin incomprehensiune). Pl[cerea cititorului
experimentat e de natur[ artistic[ =i const[ ]n jocul de a desface indus-
trioasa c[ma=[ cu care criticul ]=i ]nf[=ur[ opinia. Articolul e un pa-
chet voluminos de foi\e fine prinse ]n sute de ace minuscule. Contribu\iile
documentare cu privire la Caragiale merit[ o ]ncredere des[v`r=it[.
Valoarea substan\ial[ nu st[ aici. O simpl[ plimbare poate aduce o

recolt[ masiv[ de =tiri =i multele documente ce se public[ mereu de
c[tre al\ii nu se claseaz[ la rubrica critic[. +erban Cioculescu uti-
lizeaz[ piesele ]n direc\ie moral[ =i ]n acest scop caut[ s[-=i procure un
material strict pozitiv. }n paginile biografice despre Caragiale criticul
]nl[tur[ sinteza, conced`nd c[ dramaturgul ]=i va g[si, fire=te, scrii-
torul de mare talent, care s[-i ]nvie chipul. Talentul biografic pe care
nu =i-l atribuie, f[r[ marea plastic[, ]n chipul desenului, +erban Cio-
culescu ]l are. Metoda lui e insinua\ia, revenirea (agasant[ uneori ]n
articole, constructiv[ aici) la aceea=i idee, strecurat[ ]n toate formele,
printre lungi digresiuni, ]ntre ceremonii de polite\e... Cartea se orga-
nizeaz[ pe marginea documentelor, topografic (jurnalele de cercet[ri sunt
mai agreabile dec`t volumul). Pentru cititorul obi=nuit cu arhitectura,
efectul poate fi dezam[gitor, pentru rafinatul, mai ales plictisit de genul
sublim, impresia e apreciabil[. Toate caracterele esen\iale ale omului
Caragiale sunt atinse u=or, fixate cu ace, propuse ochiului interior.
George C{LINESCU, Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[
]n prezent. Edi\ia a II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura Minerva,
Bucure=ti, 1986, p. 915.
+erban Cioculescu (n. 1902) nu crede ]n posibilit[\ile =tiin\ifice ale

interpret[rii =i, prin aceasta, el se apropie de criticii din genera\ia lui,
adversari (cu excep\ia lui Tudor Vianu) ai determin[rilor riguroase. Se
deosebe=te, totu=i, de ei ]n c`teva puncte importante. El respinge, de
pild[, orice form[ de impresionism, deoarece impresionismul ascunde o
manifestare subiectiv[ =i, lucru dovedit, subiectivismul poart[ ]n
p`ntecele lui arbitrariul, capriciul, labilitatea p[catele capitale ale
foiletonistului... Cu un scepticism asem[n[tor e primit[ =i ideea cri-
ticii creatoare. Critica explic[, reconstituie, judec[, se supune cu dem-
nitate operei literare, ea trebuie s[ poarte cu m`ndrie semnele acestei
dependen\e =i s[ fac[ din umilin\a fa\[ de frumos o arm[ teribil[.
Str[lucirea ei st[ nu ]n frumuse\e, ci ]n justi\ie. +erban Cioculescu va
fr`na orice elan liric ]n comentariu =i va veghea ca atributele s[ n-o ia
niciodat[ ]naintea judec[\ii documentate. C`nd, totu=i, un cuv`nt mai
puternic ]i scap[ de sub peni\[ (senza\ional), criticul se sperie =i
aduce numaidec`t preciz[ri: Am scris cuv`ntul senza\ional, oric`t
ne-ar displ[cea ]ntrebuin\area lui, ]n ordinea literar[, deoarece nici un
alt termen n-ar oferi echivalen\a uimirii....
+erban Cioculescu folose=te =i no\iunea de structur[, ]n alt ]n\eles

dec`t ]l are termenul ast[zi. Structura e, pentru el, ceea ce reprezint[
pentru descenden\ii lui Sainte-Beuve psihologia, temperamentul. Obiectul
criticii moderne e s[ descopere structura organic[, structura diferen-
\iat[ a c[r\ii, opera\ie ce impune, ]nainte de orice, ]nscrierea ei ]ntr-o
serie istoric[.
Cu aceste noi preciz[ri, +erban Cioculescu epuizeaz[ limitele profesiu-
nii noastre. }nainte de a fi o disciplin[ liber[, critica este pentru el un =ir
de bucurii interzise. Singura bucurie admis[ e lectura. Dar =i aceasta
trebuie dominat[ de luciditate =i supus[ unui protocol complicat...
Eugen SIMION, Scriitori rom`ni de azi, I, Ed. Cartea rom`neasc[,
Bucure=ti, 1978, p. 690-691.
Adversar al confuziei valorilor, ]mp[rt[=ind ideea disocierii lor,

+erban Cioculescu a respins ]n chip ferm dogmatismul care pretinde,
ignor`nd datele psihologice fundamentale ce individualizeaz[ pe artist,
a modifica =i modela arta, pe artist =i publicul. Dispre\uind pe drept
cuv`nt c[r\ile s[lcii, m`zg[lite de speciali=ti ai c[scatului pedagogic,
ca =i pe adep\ii psittacismului didactic, criticul a dus adev[rate campa-
nii ]mpotriva obscurantismului ideologic, situ`ndu-se pe o pozi\ie ne-
schimbat ra\ionalist[ =i estetic[.
O caracteristic[ a lui +erban Cioculescu este de a-=i fi p[strat ]n
cariera sa critic[ =i chiar de a-=i fi ap[rat, la nevoie, independen\a,
autonomia fa\[ de mae=tri =i de confra\i. Respectul fa\[ de v`rstnici ca
=i prietenia cu cei de aceea=i v`rst[ nu l-au ]mpiedicat s[ se delimiteze
de metode =i de sisteme, de credin\e =i de stiluri =i s[-=i afirme cu curaj
=i convingere propriile-i opinii, acordul, dar =i dezacordul ]n destule
cazuri. Pare curios c[ ]n 1937 a f[cut parte din Gruparea criticilor
literari rom`ni al[turi de Perpessicius, Pompiliu Constantinescu,
Vladimir Streinu, Mihail Sebastian, Ion Biberi =i Octav +ulu\iu. Era
vorba de ap[rarea libert[\ii ]n literatur[, pe care +erban Cioculescu
n-a ]n\eles-o ]ns[ niciodat[ ca renun\are la libertatea de opinie. A optat,
cum declar[ singur, pentru critica obiectiv[ =i impersonal[, pentru
subordonarea ei la obiect =i a fost permanent ]mpotriva subiectivismu-
lui, a metodelor impresioniste, a veleit[\ii de a face literatur[ ]n mar-
ginea literaturii. Critica, scrie +erban Cioculescu, nu poate fi =tiin\ific[
]n sensul =tiin\elor exacte, care opereaz[ cu cifre =i m[soar[ cantitativ.
Este ]ns[ spiritul de seriozitate, de aplicare la obiect, de cercetare a
structurilor operei, ca =i ale autorilor, de \inerea, dac[ se poate spune,

sub observa\ie a evolu\iei talentelor =i totodat[ de selectarea obiectiv[
a acestora, concurate adeseori de contrafaceri =i mistific[ri fa\[ de
care nu trebuie s[ se practice indulgen\a culpabil[ sau spiritul de cote-
rie. Premisele unei ]ntinse culturi literare =i ale gustului artistic sigur
sunt insuficiente ]n lipsa unei structuri etice ]n care trebuie s[ domine
buna credin\[, iubirea de adev[r =i ne]nfricarea ]n expresia acesteia.
Al. PIRU, Discursul critic, Editura Eminescu, Bucure=ti, 1987,
p. 60-61.
+erban Cioculescu a manifestat aptitudini pentru toate opera\iunile

care ]n mod obi=nuit presupun existen\a unor speciali=ti, dar care,
executate de un singur critic, ]i garanteaz[ o intimitate plenar[ cu tot
ceea ce \ine de secretele =i destinul c[r\ilor (...)
Cel mai definitoriu pentru critic este titlul masivului volum din
1966, Variet[\i critice. }ntreaga sa activitate st[ sub emblema acestei
variet[\i =i e greu de spus care din laturile ei ]l pasioneaz[ mai mult
sau ]l reprezint[ mai deplin. Mai sigur este c[ numai ansamblul ne
poate comunica o judecat[ just[ =i un profil adecvat (...)
+erban Cioculescu vede dintr-o dat[ opera ca istoric literar, filolog,
critic de gust, sociolog =i psiholog, de unde comentariul variat =i
]nv[luitor, atractiv (=i nu mai pu\in instructiv) prin relieful am[nuntului
care, chiar dac[ nu e inedit, cap[t[ o nou[ via\[ prin subliniere.
Victor IELEA, Reflexii critice, Editura pentru literatur[, Bucure=ti,
1968, p. 228, 229.
Venind ]n continuitatea unei activit[\i mai vechi =i proced`nd ]n

sensul unei critici complete, +erban Cioculescu aliniaz[ faptele is-
torice (dac[ e nevoie, cu lux de am[nunte) ]n folosul analizei, accept`nd
explica\ia direct[, nedisimulat[, convenabil[ facult[\ilor sale aplicative.
El administreaz[ dozajul observa\iilor ori de c`te ori sunt convoca\i
termenii unei valori: critica lui poate fi, de aceea, o critic[ de idei, de
izvoare, biografic[ =i cultural[, dar =i o bun[ critic[ filologic[ =i stilis-
tic[. }n sf`r=it, +erban Cioculescu, f[r[ a fi un spirit fulgurant, opereaz[
]n cadrele func\ionale ale criteriului estetic, g[sind aici o ]ntreag[ meto-
dologie corespunz[toare actului =i tactului s[u critic.
Domi\ian CESEREANU, Ipostaze, Editura Dacia, Cluj, 1970, p.
12728.
CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ........................................................................................................ 2
Biobibliografie .................................................................................................................. 3
}NCEPUTURILE LITERATURII ARTISTICE

[Note preliminare] ................. 6 Al. Russo ........................... 86
Vasile C`rlova ..................... 13 Vasile Alecsandri ................ 92
Gh. Asachi ......................... 21 D. Bolintineanu ................. 134
I. Heliade R[dulescu ............ 32 N. Filimon ........................ 152
Costache Negruzzi ............... 46 Al. I. Odobescu .................. 156
Grigore Alexandrescu .......... 55 B. P. Hasdeu ..................... 169
M. Kog[lniceanu ................. 66 I. Codru Dr[gu=anu ............ 183
N. B[lcescu ........................ 71
VARIET{|I CRITICE
Alecsandri =i Eminescu ....... 192 Ironia ]n opera lui Caragiale 247
Ion Creang[ artistul ........... 198 Un clasicist baroc: C.Hoga= . 259
}n marginea lui Mo= La cincizeci de ani de la
Nichifor Co\cariul ............. 204 moartea lui St. O. Iosif ....... 282
Feericul nocturn eminescian 209 N. Iorga ............................ 289
Motivul lebedei lui Eminescu 218 Liviu Rebreanu. Omul ......... 292
Observa\ii asupra metricii Problema scrisului
eminesciene ....................... 226 la Liviu Rebreanu .............. 297
Universul rural eminescian .. 229 Liviu Rebreanu,
}ntìi protagoni=ti ai teatrului poetul Bucure=tilor ............. 301
caragialian ........................ 236 Marginalii la opera
Caragiale =i sugestia ........... 243 lui I. Ag`rbiceanu .............. 307
Aprecieri critice .................................................................... 323

+ERBAN CIOCULESCU
VARIET{|I CRITICE
Ap[rut: 1997. Format: 70x1081/32
Coli tipar: 14,35 Coli editoriale: 13,53 Tiraj: 5000 ex.
Casa de editur[ LITERA
str. B.P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova
Operator: Maia Prodan
Tehnoredactor: Tatiana Covali
Corector: Raisa Co=codan
Redactor: Ion Ciocanu
Editor: Anatol Vidra=cu
Tiparul executat sub comanda nr. .
Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35,
Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova
Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i

Cioculescu - Varietati PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cioculescu - Varietati PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

+ERBAN CIOCULESCU

Not[ asupra edi\iei

Compartimentul }nceputurile literaturii artistice a fost repro-

Coperta: Isai C`rmu

ISBN LITERA, 1997

1902 7 septembrie. S-a n[scut, la Bucure=ti, +erban, fiul lui Nicolae

19461948 +erban Cioculescu ]=i ]ncepe cariera universitar[ la Facul-

Literatura noastr[ din secolul trecut ]ncepe s[ se afirme

problema eliber[ii eu-lui, prea str`ns ]ncantenat ]n struc-

]ns[ prin fr[m`nt[ri sociale proprii momentelor de tranzi\ie,

st`rne=te reac\iunile ]nnoitoare. De alt[ parte, prestigiul so-

au fost consacrate problemelor gramaticale, ]nt`rziate din

rom`ne=ti =i al vechilor izvoare, trec`ndu-se peste geniul

s[ nu se a=tepte a g[si rezumate, din operele epice, dramatice

}n privin\a lui Vasile C`rlova, notele biografice sunt destul

=oar[ (S[m[n[torul, 5 iunie 1905). Nu exist[ nici un alt

Dintre glorio=ii ]nainta=i, Iancu V[c[rescu, autor el ]n-

na\ionale, cu un an ]naintea lui C`rlova, scoate, din existen\a

Genera\ia urm[toare i se ]nchin[ prin verbul aprins al lui

Sufletul tare mi se m`hne=te,

+i drept aceea a t`nguire

Nu este ]ns[ o rug[ personal[, ci o implorare ]n favoarea

Poema se ]ncheie cu o me=te=ugit[ ]ntors[tur[ retoric[, la

veste=te \[rii. O not[ de progres tehnic se simte, de la P[storul

pe care i-o atribuie lipse=te ]n pasajul exemplificator. De alt[

Pe c`mpia rom`neasc[ o t[cere p`n[ c`nd,

Dar [stui suflet jalnic, lipsit de m`ng`iere,

tuziasmul contemporanilor, circul`nd ]n nenum[rate copii

Gh. Asachi, fiul preotului Laz[r Asachievici, s-a n[scut la

onorat ]n septembrie 1868 cu o recompens[ na\ional[, ]nc[rcat

Compunerile teatrale, lipsite de valoare literar[, contribuie

V[ urez, frumoase \ermuri ale-Ausoniei antice,

sau ca Imnul de Sear[ (c[tre Ermiona), de aceea=i factur[ =i

Acordeaz[ a ta arf[, fiic[ a juniei mele,

Dar =i ]n Amorul nemernic, cu versuri octo =i heptasila-

Notele preeminesciene sunt foarte numeroase:

Din tronul cel de stele,

Noi ]n frunte vom privi

Ea-mi va spune al ei chin,

C[-s toate-aice trainice,

Din ultima poezie citat[, ]ntreg finalul schi\eaz[ o

Nu se poate aduce o mai mare laud[ lui Asachi dec`t aceea

lui Costache Negruzzi. Nuvela istoric[ era constituit[ ]n gen,

na\ional[, ]n leg[turile ei cu istoria popoarelor ]nvecinate.

]n Albina rom`neasc[ de la 17 aprilie 1829; pasul greoi e al

Nici una din scrierile lui nu rezist[ lecturii, afar[ de com-

I. Heliade R[dulescu, n[scut prin 1802, la T`rgovi=te, e

vremea ciumei lui Caragea, descoper[ c[r\i poporane la o

incrimin[ri nedrepte fa\[ de tovar[=ii revolu\ionari, precum =i

scriere care presupune prezen\a efectiv[ a unui auditoriu,

=i stilistic[. Promotorul regulilor de stil =i de prozodie a citit

r`ndu-se b[nuiala r[zbun[rii. }n vederea acestui efect, Helia-

nici o vorb[ ]ns[ despre literatura original[. Dezinteres? indi-

ce stric[. Scrie\i cu inim[ curat[ =i ]ncepe\i =i lucra\i =i

arat[ un monstru. Aceasta nu ]nseamn[ c[ viitorul lupt[tor

E cert c[ Heliade ]ncerca s[ ia =i ]n politic[ locul ]nt`i,

gen, dec`t mai t`rziu. Heliade a reu=it totu=i mai bine ]n

Via\a politic[ ]n versurile satirice, uneori nesemnate =i

Uite-m[, m[ f[cui ghem,

Traduc[torul are marele merit de a fi pus la ]ndem`na

C`teodat[ echivalentul surprinde nepl[cut, fa\[ de origi-

Nu s-ar putea deduce de aci c[ t[lm[citorul nu cuno=tea

Se re\ine ]ndeob=te despre aceast[ fabul[, numai am[nuntul