CARAGIALE

(De la Caragiale la Caragiale)

Vol. XI
Cronologia operei

(1893 – 1902)

Antologie de
MANEA ADRIAN

1|Page
Copyright © 2021 by Manea Adrian
Caragialele Antologic -
(De la Caragiale la Caragiale)
Vol. XI
Cronologia operei
(1893 - 1902)
Antologie de
Manea Adrian
First Printing: LULU <2020>
Second edition
ISBN 978-1-716-41316-2

2|Page
 Table of Contents

Cap. 11 – 1894 - VATRA ......................................................................................................9

Ion Luca Caragiale – Viaṭa ṣi opera între ‘’Mofturi’’ ......................................................9

Poveste de contrabandă - Lumea ilustrată, anul II, nr.2, 1893, pp.26-27; ..........................14
Revista ‘’VATRA” .......................................................................................................18
Vorba de acasă - Vatra - foaie ilustrată pentru familie – sub direcţiunea D-lor I. Slavici,
I.L. Caragiale şi G. Coşbuc - Anul I, nr.1, ianuarie 1894, pp.1-2; .....................................30
Reformă - Vatra, Anul I, nr.1, 1894, p.26 .........................................................................37
Poveste (cu subtitlul ‚Imitaţie’) - Vatra, I, Anul I, nr.2, 1894, pag. 39-42. ........................42
Poveste (neterminată) - manuscris ....................................................................................56
Răzbunare -„de Carmen Sylva - (Trad. de I.L.C.) - Vatra, Anul I, nr.2, 1894, p.54-55...... 81
Reṭetă practică pentru a face o lucrare literară, în genere – Vatra, I, nr.2, 1894, p.62 ........ 89
Un Interview cu I.L. Caragiale – Evenimentul, (Iasi), II, nr.305, 15 februarie 1894, p.3 ... 94
O soacră (farsă fantezistă într-un act) - Evenimentul literar, I, 10, 21 februarie 1894, p.2-3
........................................................................................................................................96
Răzbunare -„de Carmen Sylva - (Trad. de I.L.C.) - Vatra, Anul I, nr. 3, pp.80-82 ............ 97
Cum se înţeleg ţăranii – Vatra, Anul I, nr.3, 1894, pp.90-91;.......................................... 104
Răzbunare -„de Carmen Sylva - (Trad. de I.L.C.) - Vatra, Anul I, nr. nr.4, pp.114-115 .. 120
Fasolea popei - Vatra, Anul I, nr.4, p.126....................................................................... 126
Mărgăritare alese – I - Un om mare despre oameni mari - Vatra, Anul I, nr.5, 1894, pag.
130-131 ......................................................................................................................... 127
Răzbunare -„de Carmen Sylva - (Trad. de I.L.C.) - Vatra, Anul I, nr.5, pp.139-140........ 135
Bene-Merenti – Vatra, Anul I, 1894, nr.5, p.151; ........................................................... 141
Varietăţi – Vatra, Anul I, nr.5, p.155-156, ...................................................................... 145
O a doua provocare – Vatra, 1894, nr.5, p.159; .............................................................. 147
Caragiale la Iaṣi – Evenimentul, II, nr.329, marti, 15 martie 1894, p.3 ........................... 152
Mărgăritare alese – II – Reforma ca lege fatală - Vatra, Anul I, nr.6, 1894, pag. 178-179;
...................................................................................................................................... 155
Răzbunare -„de Carmen Sylva - (Trad. de I.L.C.) - Vatra, Anul I, nr.6, pp.187-188........ 164
Mărgăritare alese – III – Opinia publică – Vatra, Anul I, nr.7, p.194-195; ...................... 172
Răzbunare -„de Carmen Sylva - (Trad. de I.L.C.) - Vatra, Anul I, nr.7, pp.214- 215; ..... 179
Curiositaţi ştiinţifice – Vatra, anul I, nr.7, p.216;............................................................ 187

3|Page
Broasca minunată - Vatra, I, 1894, nr.9, pag. 275-279; .................................................. 191
Varietăṭi – Vatra, anul I, 1894, nr.22, - nr.6-9 ............................................................. 197
Credinṭă ṣi credinṭă – Vatra, 1894, nr.6, p.190 ............................................................... 200
Berării + (?) – Bani .................................................................................................... 206
‘’bere’’ ṣi ‘’bani’’. .................................................................................................... 249
Încotro, Alecule – Scrisoare către Al. Vlahuṭă ............................................................ 258
1895 - Ziarul ‘’Gazeta poporului’’ ............................................................................. 260
Populari - Gazeta poporului, anul I, 1895, nr. 173, 1/13 septembrie 1895, p. 1 - 2. ......... 276
Scrisoarea d-lui Caragiali (către G. Panu) – Lupta, anul XII, nr.2667, 10 septembrie
1895, p.1 .................................................................................................................... 278
Iarăși promisia D-lui Fleava - Gazeta poporului, I, nr.224, 4/16 noiembrie 1895, p.1.. 283
Cumul ciudat - Gazeta poporului, nr.225, 5/17 noiembrie 1895, pag.1........................ 283
Grămătici și măscărici - Gazeta poporului, I, nr.226, 7/19 noiembrie 1895, p.1;............. 283
Junimiștii și conservatorii - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 226, 7/19 noiembrie, p.1
.................................................................................................................................. 289
Reflexiuni conservatoare - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 227, 8/20 noiembrie, p.1 289
Despre Macedonski - Gazeta poporului, 10 noiembrie 1895, pag.2............................. 289
Iarăși programul - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 228, 10/22 noiembrie, p. 1 .......... 289
Tardivitate - Gazeta poporului, I, nr.228, 10 noiembrie 1895, pag.1 ............................... 289
Notiṭe literare [1] -[‘’Primim la redacṭie..’] – Gazeta poporului, I, nr.228, 10/22
noiembrie 1895, p.2 ................................................................................................... 290
D-sale dlui Tony Bacalbaṣa - Gazeta poporului, I, nr.229, 11/23 noiembrie 1895, p.3 .... 290
A subscrie, a scrie, a înscrie - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 229, 11/23 noiembrie, p.1
...................................................................................................................................... 293
În goană - Gazeta poporului, an I, nr. 229, 11/23 nov. 1895, p.1 ................................. 294
Junimiștii, conservatorii și Constituțiunea - Gazeta poporului, an I, nr. 230, 12/24
noiembrie 1895, p.1 ................................................................................................... 294
Mină de circumstanţă - Gazeta poporului, nr.230, 12/24 noiembrie 1895, pag.1 ......... 294
Nea Ion” – (reclamă) - Gazeta poporului, I, nr.230, 12 şi 15 noiembrie 1895, p.3 ....... 294
Regretul proletariatului simplu - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 231, 14/26 noiembrie,
p.1.............................................................................................................................. 294
La „Orfeu” - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 231, 14/26 noiembrie 1895, p. 3 ......... 294
Asupra unui fiasco - Gazeta poporului, nr.232, 15/27 noiembrie 1895, pag.1 ............. 295
Romanii călători" de Ioan Kalinderu - Gazeta poporului, 15 noiembrie 1895, p.2 ....... 295

4|Page
 Notiṭe literare [2] -[‘’Romanii călători’’ de Ion Kalinderu…’] – Gazeta poporului,
nr.232, 15/27 noiembrie 1895, p.2 .............................................................................. 295
Odobescu A. - Gazeta poporului, I, nr.233, 16 și 17 Noiembrie 1895, p.1-2 ................... 296
Feriţi-vă… - Gazeta poporului, nr.233, 16/28 noiembrie 1895, pag.1.......................... 306
Nu ţi-e ruşine? - Gazeta poporului, nr.235, 18/30 noiembrie 1895, pag.1 .................... 306
Un monstru de activitate - Gazeta poporului, I, nr.235, 18/30 noiembrie 1895, p.2 ..... 306
Un adevăr pravoslavnic - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 236, 19 noiembrie/1
decembrie, p. 1 ........................................................................................................... 306
Pardon… - Gazeta poporului, nr.238, 23 noiembrie/5 decembrie 1895, pp.1-2. .......... 306
Un bobârnac internațional - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 239, 24 noiembrie/6
decembrie, p. 2 ........................................................................................................... 306
Iar vorba ceea... - Gazeta poporului, I, nr.239, 24 noiembrie/6 decembrie 1895, p.3 ... 306
Ascultător? Obraznic? Or prost? - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 240, 25 noiembrie/7
decembrie, p.1 ............................................................................................................ 306
Iar bobârnac internațional - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 240, 25 noiembrie/7
decembrie, p.1 ............................................................................................................ 306
O infamie - Gazeta poporului, nr.240, 25 noiembrie/7 decembrie 1895, pag.1 ........... 307
Constituṭionalul’’ poet – Gazeta poporului, I, nr.241, 26 noiembrie/8 decembrie 1895,
p.1 .............................................................................................................................. 307
Raționament junimist - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 241, 26 noiembrie/8 decembrie,
p.1 .............................................................................................................................. 307
Somnul ca agent electoral - Gazeta poporului, I, nr.242, 28 noiembrie/10 decembrie
1895, pag.1................................................................................................................. 307
Dragoste în familie - Gazeta poporului, I, nr.243, 29 noiembrie/11 decembrie 1895,
pag.1 .......................................................................................................................... 307
Un băiat răbdător - Gazeta poporului, I, nr. 224, 30 noiembrie/12 decembrie 1895, p.2
................................................................................................................................... 307
Două mazete - Gazeta poporului, I, nr.244, 30 noiembrie/12 decembrie 1895, pag.1 .. 307
Iar dragostea în familie - Gazeta poporului, I, nr.245, 1/13 decembrie 1895, pag.1 ..... 307
S-a achitat… - Gazeta poporului, I, nr.246, 2/14 decembrie 1895, pag.1 ..................... 307
Cine e de vină? - Gazeta poporului, I, nr. 247, 3/15 decembrie 1895, p.1 ................... 307
Cultivarea popularității - Gazeta poporului, an I, nr. 247, 3/15 decembrie 1895, p. 1 .. 308
Julica… - Gazeta poporului, I, nr.250, 8/20 decembrie 1895, pag.1 ............................ 308
Junimiṣtii ṣi conservatorii – Gazeta poporului, I, nr.251, 9/21 decembrie 1895, p.1 .... 308
Etc…etc... - Gazeta poporului, I, nr.252, 10/22 decembrie 1895, pag.1 ....................... 308

5|Page
 Legendă puerilă - Gazeta poporului, an I, nr. 255, 14/26 decembrie 1895, p. 1 ........... 308
S-a schimbat boierul - Gazeta poporului, I, nr.255, 14/26 decembrie 1895, pagina 1 .. 308
Scandalul de la ‚’Capṣa’’ – Gazeta poporului, 14 decembrie 1895.............................. 309
O epidemie - Gazeta poporului, I, nr.256, 15/27 decembrie 1895, pagina.1 ................ 310
Puţintică răbdare - Gazeta poporului, I, nr.256, 15/27 decembrie 1895, pag.1............. 311
N-ar fi rău - Gazeta poporului, an I, nr. 258, 17/29 decembrie 1895, p.1.................... 311
Activitatea d-lui Brabețeanu - Gazeta poporului, an I, nr. 262, 22 decembrie 1895/3
ianuarie 1896, p.1....................................................................................................... 311
Adresa la Senat - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 264, 24 decembrie 1895 /5 ianuarie
1896, p.1 .................................................................................................................... 311
Discursul d-lui Maiorescu - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 265, 29 decembrie 1895/10
ianuarie 1896, p.1....................................................................................................... 311
Meremetiseală - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 266, 30 decembrie 1895 /11 ianuarie
1896, p.1 .................................................................................................................... 311
O ședință la "Junimea" în Ajunul Anului Nou - Gazeta poporului, I, nr.267, 31
decembrie 1895/12 ianuarie 1896, pag.1 .................................................................... 311
30 decembrie 1895 - Se reprezintă la Cernauṭi ‘’Năpasta’’ ......................................... 313
Cap. 12 – 1896 - LUMEA VECHIE ṣi ZIUA .................................................................... 319

Revista ‘’Lumea vechie’’ ........................................................................................... 319

Pocăinṭa (de Georges Courteline) – Lumea Vechie, nr.1, 15 ianuarie 1896, p.31-38 ... 330
Procurorul criminal – Lumea Vechie, nr.1, 15 ianuarie 1896, p.39 –........................... 338
Un record (de Alfred Capus) – Lumea Vechie, nr.2, 1 februarie 1896, p.20-23........... 340
Un vicleṣug (de Guy de Maupassant) – Lumea Vechie, nr.2, 1 februarie 1896, p.31-38
.................................................................................................................................. 344
Din căleală (snoavă) - Lumea Vechie, nr.2, 1 februarie 1896, p.39-40 – ..................... 352
Domnul Felix (de Georges Courteline) - Lumea Vechie, nr.3, 15 februarie 1896, p.35-41
.................................................................................................................................. 356
Ziarul ‘’Ziua’’ ............................................................................................................ 363
Principii și vaccină - Ziua, (ziar al partidului democrat-radical) I, nr.30, 16 februarie 1896,
p.1 ................................................................................................................................. 364
O critică [Câteva păreri] - Ziua, (ziar al partidului democrat-radical), I, nr.35, 22 februarie
1896 şi următoarele. ...................................................................................................... 364
Frumos rol - Ziua, I, nr.35, 22 februarie 1896, p.1.......................................................... 364
Culisele chestiunii naționale - Ziua, (organ al partidului democrat-radical), nr. 38-43, 25
februarie – 2 martie 1896; .............................................................................................. 364

6|Page
Procurorul, Da; Dumnezeu, Ba! - Ziua, nr.39, 27 februarie 1896, p.1 ............................. 375
Notiṭe literare [II] - Ziua, (ziar al partidului democrat-radical), I, nr.41, 29 februarie 1896,
p.1 ................................................................................................................................. 375
Chestiuni politico-sociologice – Ziua, I, nr.42, 1 martie 1896, p.1-2............................... 375
ZĂVORUL (de Guy de Maupassant) – Lumea Vechie, nr.4, 1 martie 1896, p.26-33 .. 377
Două snoave – Lumea Vechie, nr.4, 1 martie 1896, p38; ............................................ 385
Culisele chestiunii naționale - Ziua, nr.43, 2 martie 1896 ............................................... 386
Galantomiile lui Ghenadie - Ziua, I, nr.45, nr.46, nr.48 ṣi nr.50, în zile de 5, 6, 8, şi 10
martie 1896, p.2; ............................................................................................................ 439
Nemulţumiri serioase - Ziua, I, nr.47, 7 martie 1896, pag.1 ........................................ 444
Literatura ṣi artele române în a doua jumătate a secolului XIX. Încercare critică –
Adevărul, IX, 1896, nr.2475, 7 martie 1896, p.2; ........................................................... 444
Cîteva păreri - Ziua, (ziar al partidului democrat-radical), I, nr.47, 7 martie 1896, p.1-2. 445
Notiṭe ṣi fragmente literare, 1897, (178 pagini), pp.5 - 76 ........................................... 452
O nouă societate română – Ziua, I, nr.52, 13 martie 1896, p.2 ........................................ 526
Literatura ṣi artele române în a doua jumătate a secolului XIX. Încercare critică –
Adevărul, IX, 1896, nr.2475, 7 martie 1896, p.2; nr. 2482, 14 martie 1896, p.2-3........... 526
CURA GUTURAIULUI – Lumea vechie, nr.5, 15 martie 1896, .................................... 530
Unui poet (epigramă) – Lumea vechie, nr.5, 15 martie 1896, p.44-45 ......................... 541
Noaptea învierii – Adevărul, 21 martie 1896, p.2-3 ........................................................ 543
JUVAERELE – [de Guy de Maupassant] – Lumea vechie, nr.6, 1aprilie 1896, pp.25-35;
................................................................................................................................... 547
Calomnie – Lumea vechie, nr.6, 1 aprilie 1896, p.35; ................................................. 558
Ab Irato – Sonet Parnasian – Lumea vechie, nr.8, 1 mai 1896, p.20 ............................... 560
La praṣilă (snoavă) – Lumea vechie, nr.8, 1 mai 1896, p.45, ....................................... 562
Unui poet (epigramă [2])– Lumea vechie, nr.8, 1 mai 1896, p.46; .......................... 563
Două snoave – (Fără colaborarea poporului) – Lumea vechie, nr.9, 15 mai 1896, p.14; .. 565
Cununaṭi (de I. Marni) – Lumea vechie, nr.9, 15 mai 1896, p.17-25; .......................... 566
Din carnetul unui poiet-proletar... – Lumea vechie, nr.9, 15 mai 1896, p.25-26; ............. 575

7|Page
‘’Lumea asta se aseamănă cu un vast bîlci”
Ion Luca Caragiale

8|Page
 Cap. 11 – 1894 - VATRA

Ion Luca Caragiale – Viaṭa ṣi opera între ‘’Mofturi’’

Viaṭa ṣi opera Caragialului ‘’între Mofturi’’ este delimitată de cele două serii
ale ‘’Moftului român’’. Perioada ‘’inter-mofturi’’este:
- 1893 (n.24 ian – d.8 iulie) – 41 de numere
- 1901 (n.1 aprilie – d. 16 sept) – 25 de numere.
Caragialele Antologic (De la Caragiale la Caragiale) este o antologie grupată pe
decade:
Cronologia operei (1873 – 1882) = vol.2, 3, 4
Cronologia operei (1883 – 1892) = vol.6, 7
Cronologia operei (1893 – Moftul român) = vol.8, 9, 10
Cronologia operei (1893 – 1902) = vol.11, 12, 13
Cronologia operei (1903 – 1912) = vol.14-20
“Caragialele – omul ṣi opera” ar trebui să fie o carte în care să se evidenṭieze
legătura dintre viaṭă (Evenimentele biografice care îl caracterizează pe omul-
Caragiale) ṣi nemaimurire (adică scrierile nemuritorului din el). Caragialul –
viaṭa ṣi opera, încearcă să prezinte simultan cele două feṭe ale legendarului
‘’semideus’’. O legendă care circulă despre Caragiale se referă la ingratitudinea
lui faṭă de prieteni ṣi la o anume instabilitate sentimentală. “Caragiale a avut
mereu o atitudine de veselă disponibilitate faṭă de ceea ce-i oferea viaṭa ṣi o
tendinṭă de a-ṣi lua în uṣor obligaṭiile’’(Doris Mironescu – Historia). Deṣi
Caragiale a fost acuzat de lipsa de profunzime sufletească a eroilor săi ṣi analiză
psihologică superficială, totuṣi în creaṭia caragialină se porneṣte de la un
profund simṭ al realităṭii. L. Papadima ilustrează ambele raportări critice. Prima
este cea a viziunii sumbre, triste – ‘’teatrul lui Caragiale e o satiră fără
finalitate’’, ‘’lipsit de ideal’’, ‘’întristător ca un spital de infirmităṭi morale ṣi
intelectuale’’. Cea de-a doua este cea a unei perspective senine, a creării unei
lumi de bîlci, în care ‘’oamenii rîd, petrec ṣi se bucură’’, o caragialume ale cărei
defecte sunt private de creator cu înṭelegere ṣi simpatie. [vezi
https://www.slideshare.net/CristianaTemelie/diversitate-tematic-i-stilistic-n-
opera-marilor-clasici
Privită în ansamblu, diversitatea operei lui Ion Luca Caragiale dă impresia unui
mosaic policrom. Din această perspectivă diversitatea tipurilor de material
folosite în acest colaj este potenṭată inovativ prin diversitatea modalităṭilor ṣi
tehnicilor de îmbinare a materialelor. (Comedii, nuvele, scrisori, drame, poezii,
povestiri, parodii, schiṭe, traduceri, editoriale, anecdote, basme, etc). “Prima

9|Page
observaţie generală care se poate face este că mulţime a anecdotelor, a
foiletoanelor şi a
versurilor umoristice sau elegiace, a sonetelor, schiţelor fiziologice şi a "zig-
zagurilor" din Ghimpele, Telegraful, Asmodeu, Alegătorul liber, Unirea
democratică, Claponul, Naţiunea română, Timpul sau Bobârnacul se
organizează în jurul a două sisteme de norme şi de cultură ierarhic opuse,
sistemul normelor culte, specifice literaturii clasice, academice sau consacrate,
şi sistemul normelor populare, caracteristice literaturii triviale, de la periferia
unei culturi. Pe scurt, între 1873 şi 1879, Caragiale publică o întreagă literatură
"de bas-étage", alături de versurile serioase din Revista contimporană (1874)
sau de traducerea tragediei în versuri Roma învinsă de Al. Parodi, oscilând între
anonimat, pseudonimie şi asumarea propriului nume, între proză şi versuri, între
speciile clasice (elegia, fabula, sonetul, tragedia) şi cele "frivole" (anecdota,
foiletonul de gazetă, schiţa fantastică), între realism şi fantasticul de tip science
fiction, între tipuri diametral opuse ale circuitelor de difuzare literară sau între
stânga şi dreapta politică, adică între liberali şi conservatori. Dar din această
distribuţie aparent necontrolată a gusturilor, a preferinţelor şi a responsabilităţii
literare se va naşte cel mai productiv şi mai important principiu de organizare a
textelor lui Caragiale.”
http://cimec.ro/Teatre/Caragiale_pag/CaragialeBiografie.htm
Observaṭia este valabilă pentru întreaga activitate a lui Caragiale, inclusive la
perioada colaborării la rubrica ”Varietăṭi’’ din revista Vatra. Influenṭa directă a
biografiei lui Caragiale asupra operei sale este o idee evidenṭiată ṣi de Tudor
Vianu: experienṭa de viaṭă a lui Caragiale derivă din ‘’multe ṣi variate medii’’, a
intrat în contact cu toate categoriile sociale.
Din punctul de vedere al creatorului toate categoriile sociale sunt egale (ca
surse de inspiraṭie); de la rege, academicieni ṣi miniṣtri, pînă la bărbieri ṣi
chivuṭe, adică ‘’de la vlădică pînă la opincă’’.
Ṣi toate modalităṭile stilistice (prin care se reflectă această caragialume) sunt
egale, ṣi sunt stăpînite în mod egal de creator. Sunt scriitori care au scris (ṣi
uneori au ṣi publicat) mai multe variante ale aceluiaṣi text (vezi ṣi Temă ṣi
variaṭiuni); sunt scriitori care au imitat (ṣi pastiṣat cu diferite scopuri) texte ale
altor scriitori (poate convinṣi că ‘’totul a fost deja scris’’). Dar puṭini scriitori au
încercat să creeze o pastiṣă a propriilor opera, un supra-text COLAJ care să re-
creeze din materialele existente un nou colaj, un meta-text cu imaginea grădinii
cu potecile care se bifurcă. Locul unde realitatea se amestecă cu virtualul,
limbajul cu metalimbajul, ṣi biografia cu opera. ”Nimeni nu s-a gîndit că
labirintul ṣi cartea erau un singur obiect’’ (Borges).
Labirintul imaginat de Borges este un text prin care se rătăcesc atît cititorii cît ṣi
personajele povestirii. Caragialumea este oglinda unei realităṭi din care face

10 | P a g e
parte ṣi Caragiale, un labirint care cuprinde trecutul ṣi viitorul într-un
permanent prezent. Acesta este Caragialele nostru cel de toate zilele, ‘’Martor
treaz al vremii sale’’. Ca ṣi Revoluṭia de la Ploieṣti, la care a participat activ, ṣi
pe care o consemnează apoi ca un conṭopist insignificant al Judecătoriei din
Ploieṣti. Un posibil film despre viaṭa Caragialului între cele 2 Mofturi ar sorta
toate schiṭele în care apare personajul-Caragiale. ”În 1901 apare remarcabilul
volum Momente, care consacră un tip și o lume. Interesant este că, în mai multe
schiţe din volum, autorul se inserează ca personaj, „nenea Iancu”, el însuşi un
bucureştean însetat, ca toți ceilalți, aflat în căutarea unui amic. Scufundat în
propria lume, Caragiale își devine propriul exponent: iată un alt sens al
„îmburghezirii” scriitorului, devenit berar și personaj de cafenea. Să nu uităm
totuși că „nenea Iancu” din schiţe este un participant marginal la veselia celor
din carte:nu le vorbeşte bine limba, nu le împărtăşeşte pasiunile politice, e un
tip mai degrabă moderat şi rezervat, care se plimbă prin mulţime fără să-i
aparţină întru totul.’’ https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/legende-
ale-biografiei-lui-ion-luca-caragiale
Creatorul rătăcind prin labirintul creaṭiei sale, fără punce de reper, trăind de azi
pe mîine. O Caragialume existînd independent de Caragiale, personajul-
Caragiale renunṭînd la rolul de descoperitor ṣi asumîndu-ṣi, în loc de un rol de
Columb, rolul unui pigafeta conṣtient că lumea mai fusese descoperită ṣi că noi
trăim o mereu-descoperire ṣi re-scriere a istoriei. A trecut ṣi el prin labirint, ṣi
deci este prezent în text ca personaj, asemeni pictorului care îṣi face cite un
auto-portret în fiecare anotimp. Caragialele-personaj apare ṣi dispare în
‘’Grădina potecilor care se bifurcă’’. Dacă analizăm textele în care el este
implicat DIRECT, observăm că joacă diferite roluri:
– ‘’Am cunoscut pentru întîia oară pe Leonică acum cîṭiva ani, vara, prin
recomandarea unui prieten, la cafeneaua Fialcowsky. (Broaṣte destule).
- ‘’Eram ṣ-aṣa indispus de neodihnă..’’(Grand Hotel ‘’Victoria Română’’)
– ‘’Domnule, mai trebuie materie, îmi zise tipograful’’ (Politică – Legea
maximului)
– ‘’Boborul!
– Baioneta inteligentă (Garda civică)
– ‘’Am alergat la spital unde fusese transportată d-ra P. Popescu ṣi am cerut să
văz pe internal de serviciu. (Groaznica sinucidere din strada Fidelităṭii)
– ‘’Să-mi spui desluṣit ce este un intelectual? (Intelectualii)
– ‘’Azi e joi. Haide – zic eu – la madame Piscopesco (Five o’clock)
– (la berărie) ‘’Nene – zic – t-ei supa, nu t-ei supăra, eu în politică nu m-
amestec (Atmosferă încărcată)
– (la berărie) Situaṭiunea
– (la berărie) Amicul X

11 | P a g e
 – (se mută) ‘’N-apuc să sfîrṣesc, ṣi iacătă hamalii (De închiriat)
– ‘’Cînd ies de dimineaṭă din casă (Bacalaureat)
– (citeṣte în ziar) ‘’Ia să vedem. Am luat ‘’Amicul poporului’’ ṣi am
citi:..(Tempora)
– ‘’Mă întîlnesc cu amicul meu nenea Mandache la berărie (Diplomaṭie)
– ‘’Am ṣi eu o slăbiciune (Lanṭul slăbiciunilor)
– ‘’M-am dus la Sf. Ion să fac o vizită doamnei Maria Popescu (Vizita)
– Cadou (un inel cu brilănṭel. Miṣu îl are la gît)
– Bubico
- Monopol – (coboară din tren la Paṣcani) – Lasă coane Iancule..’’
– O conferenṭă (la SPMDR) – nene Iancule..’’
– Țal (invitaṭia la masa la un prieten) – Țal, nene Iancule..’
– Antologie (un prieten are o colecṭie de anonime)
– ‘’Ṣi m-am dus să pun o vorbă la unchi..(Greu de azi pe mîine sau Unchiul ṣi
nepotul)
Există o continuitate între diferitele puncta de perspectivă care pune semnul
egalităṭii între: Vizita ṣi Bubico ṣi Five O’clock ṣi Lanṭul slăbiciunilor, ṣi toate
alte ‘’monumente’’ legate între ele într-o continuitate (ca ṣi trecerea de la postul
de revizor ṣcolar la postul de profesor la un liceu din Bucureṣti, deṣi el însuṣi nu
absolvise un liceu. Ṣi tot personajul Caragiale traversa Piaṭa Teatrului în
trecerea lui de la postul de Director al Naṭionalului la postul de berar la
‘’Galeria Caragiale’’) Diferitele posibilităṭi de combinare ale unui număr finit
de cuvinte în lanṭul vorbirii se pot aplica ṣi la nivelul textelor enumerate, fiecare
text fiind folosit ca un ‘’semn lingvistic’’ (de sine stătător, independent).
Caragiale propune RE-CITIREA operei în întregime, textele private din
perspectiva contextului epocii ‘’inter-Mofturi’’. În variantele deja tipărite,
personajele sale aveau o istorie, aparṭineau unui context. Acum, Creatorul le
oferea alte viitorimi, posibilitatea de a fi altceva (sau ṣi altcineva), sau de a face
alte alegeri pe cărările vieṭii. (Un fel de Titircă, Sotirescu et Co. rescris virtual
în fiecare an, ṣi ṣters mereu înainte de a apuca să fie tipărit). Ca ṣi în grădina
potecilor care se bifurcă, Caragialele tratează mai multe posibilităṭi de realizare
simultană. Personajele călătoresc prin acest labirint de la un punct la alt punct,
ṣi în fiecare punct au de făcut ‘’alegeri’’, au de ales alte ṣi alte posibile. Ṣi totuṣi
toate cărările duc în aceeaṣi direcṭie ṣi toate alegerile sunt egale, toate punctele
sunt egale, toate cuvintele sunt egale. Pentru că între 2 Mofturi există
întotdeauna cel puṭin un moft. Ca ṣi în ‘’Moṣii (Tablă de materii)’’ fiecare
punct este separate de oricare alt punct, fiecare om este o insula plutitoare în
derivă printr-o caragialume care a existat ṣi înainte de Caragiale ṣi a continuat
să existe ṣi după Caragiale. Binecunoscuta ‘’lume nouă’’ (Caragiale, în opoziṭie
cu Ion Creangă, este considerat ‘’citadinul prin excelenṭă’’, omul civilizaṭiei de

12 | P a g e
mahala) explorată pas cu pas, de la un Caragiale la un alt Caragiale, într-o
parodie de odisee. După ce totul a fost scris, totul poate fi rescris ca ṣi pînza
Penelopei. După ce a văzut toate caragialumea ṣi a trait-o din interior, Creatorul
a pornit într-o nouă căutare: Cum se vede Caragialumea de la Berlin? Ca de
obicei, autorul se implică în destinul personajelor sale ṣi, de oriunde ar fi, nu e
distant, detaṣat, îndepărtat. Opera lui Caragiale este în acelaṣi timp ṣi
(auto)biografia lui. De la Ion Luca Caragiale trăitor în ultimul deceniu al
secolului XIX pînă la Caragialele pendulînd de-o eternitate ‘’Intre Mofturi’’,
Caragialul este creatorul unei opera complexe ṣi originale, de o mare
diversitate. Caragialumea este un inventar, o ‘’Tablă de materii’’. Caragiale este
Observator în Tîrgul Moṣilor, dar în acelaṣi timp este implicat (in)direct ṣi el în
această Caragialume, unde se găseṣte inclusive ‘’Moftul român’’ nr.8.
Moṣii (Tabla de materii)
‘’… muzici - artifitii - fotografii la minut - comedii - tombole - Moftul român
nr. 8 - oale - steaguri – flasnete… ‘’ – a fost publicat în Moftul român nr.8, 18
mai 1901, p.6. O pagină de istorie.
Deceniul dintre cele două serii ale ‘’Moftului român’’ este o moftografie a
‘’Moṣilor’’.

13 | P a g e
Poveste de contrabandă - Lumea ilustrată, anul II, nr.2, 1893, pp.26-27;

[Semnată: I.L. Caragiale

Opere, vol.2 – Nuvele ṣi schiṭe – 1931, p.420-
Poveste de contrabandă – Opere, vol.2, 2015, pag.186
[vezi ṣi Identitate.. - 1909-04-27 - Universul, 27 aprilie 1909 ++
reprodusă şi în ‚Schiţe nouă” (1910), p.177.
= IDENTITATE – OPERE-2 -, p.199 // Identitate – O-1 – pag.592

G. Coṣbuc lucrează în redacṭia revistei ‘’Lumea ilustrată’’. În revista “Moftul

romăn’’ nr.39, din 23 iunie 1893, Ion Luca Caragiale publicase un articol “Balade
ṣi idile’’ de George Coṣbuc.
După 1 ianuarie 1894 G. Coṣbuc înfiinṭează împreună cu Slavici ṣi I.L. Caragiale
revista ‘’Vatra’’

14 | P a g e
15 | P a g e
16 | P a g e
17 | P a g e
Revista ‘’VATRA”

1892 aprilie – (p.471-474) Corespondenṭa cu Const. Sfetea – librar

Prima este scrisoarea de răspuns la condiṭiile puse de editorul volumului ‘’Note
ṣi schiṭe’’ din 1892.

18 | P a g e
19 | P a g e
20 | P a g e
21 | P a g e
1893 oct – p.475 – către Ioan Slavici – p.1064 – contract Vatra

22 | P a g e
23 | P a g e
1894-01-01 Apare revista Vatra, sub conducerea lui I. Slavici, I.L. Caragiale si
G. Cosbuc. Înființată la 1 ianuarie 1894, la București, revista Vatra, concepută în
descendența Daciei literare și a Tribunei va apărea doar în 44 de numere,
bilunare, până în august 1896. Publicația, culturală și literară, de orientare
tradiționalistă, i-a avut ca directori pe I. Slavici, I.L. Caragiale și G. Coșbuc.
Poetul era apreciat deja ca scriitor și acumulase și în munca de redacție o bogată
experiență. În momentul constituirii definitive a colectivului redacției, Coșbuc
era destinat să fie elementul de bază:
„Când noi, Caragiale, Coșbuc și eu, am luat cu C. Sfetea, înțelegerea să publicăm
Vatra, ne puneam nădejdea în Coșbuc, pe care-l știam înzestrat cu multe și mari
destoinicii și totodată și muncitor. ... Editorul rămânea deci răzămat numai în
Coșbuc. Ne întâlneam, ce-i drept, adeseori ca să stăm de vorbă, dar acela care
muncea era Coșbuc, numai el, și mai ales mulțumită ostenelilor lui a fost Vatra o
revistă ilustrată care poate fi citită și azi cu plăcere”
Titlul simbolic al revistei, „organ literar pentru toți românii”, a fost ales de
Coșbuc, după cum reiese din propriile mărturisiri, și indică, precum și articolul
program (Vorba de acasă), intenția celor trei fondatori de a îndruma creația
literară spre tradițiile comune ale vetrei strămoșești:
„Așa cum în dezvoltarea limbii noastre numai prin întoarcerea la graiul viu al
poporului am putut să ajungem la stabilitate și unitate, și în dezvoltarea noastră
culturală vom ajunge la statornicie și unitate numai dacă vom ține, în toate
lucrările noastre, seamă de gustul poporului, de felul lui de a vedea și de a simți,
de firea lui, care e pretutindeni aceeași”

24 | P a g e
Revista va promova literatura originală, izvorâtă direct din viața poporului
năzuind a imprima literaturii un profund specific național, fără a exclude total
traducerile de opere valoroase. Poetul a depus aici o intensă activitate
redacțională, fiind principalul îndrumător al revistei.

În volumul ‘’Caragiale, Teatru, vol. I, ediṭie critică de Octav Minar, 1924, aflăm
ṣi amănunte interesante din epocă.

25 | P a g e
26 | P a g e
27 | P a g e
28 | P a g e
29 | P a g e
Vorba de acasă - Vatra - foaie ilustrată pentru familie – sub direcţiunea D-lor I.
Slavici, I.L. Caragiale şi G. Coşbuc - Anul I, nr.1, ianuarie 1894, pp.1-2;

[– articol editorial - Vorba de acasă - semnat: I. Slavici, I.L. Caragiale, G.

Coşbuc.
[– O-4 – pag.476

30 | P a g e
31 | P a g e
32 | P a g e
33 | P a g e
34 | P a g e
35 | P a g e
36 | P a g e
Reformă - Vatra, Anul I, nr.1, 1894, p.26

[semnat: I.L. Caragiale; - şi în vol. „Schiţe uşoare” (1896) - / OPERE-3-, p.42 //

Reformă – O-1, 2015, – pag.111

37 | P a g e
38 | P a g e
39 | P a g e
40 | P a g e
41 | P a g e
Poveste (cu subtitlul ‚Imitaţie’) - Vatra, I, Anul I, nr.2, 1894, pag. 39-42.

[semnat: I. L. Caragiale; – reprodus şi în „Schiţe” (1897) cu titlul: ‘’Poveste (cu

subtitlul ‚Imitaţie’) – [A fost odată un împărat ş-o împărăteasă, care aveau trei
feciori: ăl mai mare să fi avut şapte anişori, ăl mijlociu vreo şase şi Prâslea vreo
patru. Şi erau frumoşi şi cuminţi de-ţi era mai mare dragul să-i vezi…]
{Pagina 42 are şi următoarea notă de subsol aparţinînd lui Caragiale: „ Subscrisul
roagă pe onorata şi competenta critică română să nu-i denunţe acest plagiat. E o
poveste veche, pe care o iscăleşte numai întru cît i s-a părut că nu-i rău s-o
înnoiască.]

42 | P a g e
43 | P a g e
44 | P a g e
45 | P a g e
46 | P a g e
47 | P a g e
48 | P a g e
49 | P a g e
50 | P a g e
51 | P a g e
52 | P a g e
53 | P a g e
54 | P a g e
Poveste. Imitaṭie – a fost inclusă în O-1 – pag.136 =ṣi în I. L. Caragiale - Povesti
- ed.1938 îngrijită de Ion Pillat, Ed. Cartea Romaneasca, Bucureṣti, Colectia
Pagini Alese nr. 30, 48 pag, Cuprinde introducerea " Caragiale Povestitor " de
Ion Pillat si Poveṣti: Calul Dracului, Poveste ( 1) , Poveste ( 2)
Poveste [1] (Caragiale, ed. Pillat, p.17-24) / POVESTE – OPERE-1-, p.117 –
Poveste – O-2 – pag.817
=Poveste (neterminată) - manuscris = Poveste (neterminată) = [Au fost odată doi
împăraţi prieteni, Crin şi Bujor,..] în „Opere” vol.II, pp.284-302. – [manuscris
autograf]] = POVESTE – OPERE-2 -, p.284 = Poveste [2] [‚’Au fost odată doi
împăraṭi prieteni, Crin ṣi Bujor, stăpînind alături – cel dintîiu o împărăṭie mare,
cel de-al doilea una mai mică, ṣi amîndoi erau văduvi.’(Caragiale, ed. Pillat, p.25-
48)

55 | P a g e
Poveste (neterminată) - manuscris

publicat în I. L. Caragiale - Povesti - ed.1938 îngrijită de Ion Pillat, Ed. Cartea

Romaneasca, Bucureṣti, Colectia Pagini Alese nr. 30, 48 pag [pp.25 – 48]

56 | P a g e
57 | P a g e
58 | P a g e
59 | P a g e
60 | P a g e
61 | P a g e
62 | P a g e
63 | P a g e
64 | P a g e
65 | P a g e
66 | P a g e
67 | P a g e
68 | P a g e
69 | P a g e
70 | P a g e
71 | P a g e
72 | P a g e
73 | P a g e
74 | P a g e
75 | P a g e
76 | P a g e
77 | P a g e
78 | P a g e
79 | P a g e
80 | P a g e
Răzbunare -„de Carmen Sylva - (Trad. de I.L.C.) - Vatra, Anul I, nr.2, 1894, p.54-
55;
[1] [şi în continuare: nr.3, pp.80-82; nr.4, pp.114-115; nr.5, pp.139-140; nr.6,
pp.187-188; nr.7, pp.214- 215;
Carmen Sylva este pseudonimul literar al reginei Elisabeta de Neuwied, soṭia
regelui Carol I. În epocă au fost publicate numeroase cărṭi de către Carmen
Sylva, sau despre Carmen Sylva.

81 | P a g e
- Traducere reprodusă şi în „Schiţe’ (traduceri şi originale), Iaşi, 1897, p.3-39.;
= Răzbunare -„de Carmen Sylva=” – Subtitlul: (TRADUCERE LIBERĂ de I.
L. Caragiale.)- Originalul german semnat de Carmen Sylva şi Mite Kremnitz a
apărut la Bonn în 1888. = RĂZBUNARE - de Carmen Sylva –Traducere -
OPERE-2 -, p.303 // Răzbunare (de Carmen Sylva) – O-1, 2015, pag.143

82 | P a g e
83 | P a g e
84 | P a g e
85 | P a g e
86 | P a g e
87 | P a g e
88 | P a g e
Reṭetă practică pentru a face o lucrare literară, în genere – Vatra, I, nr.2, 1894,
p.62

(nesemnat) O-2, 2015, pag.326

[urmează diferite Anecdote – p.62-63
Pentru textul ‘’Patul lui Eminescu’’ vezi ṣi Masa de brad a lui Eminescu]

89 | P a g e
90 | P a g e
91 | P a g e
92 | P a g e
93 | P a g e
1894-02-08 La Starea civilă, Miṣcarea populaṭiei din Bucureṣti, se anunṭă
decesul, pe ziua de 8 februarie 1894, al lui Iorgu Caragiale, în vîrstă de 68 de
ani. Apare ṣi un anunṭ în ziarul Romănul din 11 februarie, la rubrica Ṣtirile zilei

Un Interview cu I.L. Caragiale – Evenimentul, (Iasi), II, nr.305, 15 februarie 1894,

p.3

(despre CARAGEALI [sic!] semnat: Reporter [O-4 – 2015, pag.473

94 | P a g e
95 | P a g e
O soacră (farsă fantezistă într-un act) - Evenimentul literar, I, 10, 21 februarie
1894, p.2-3

[(fragment cu titlul ''Soacra. Piesa inedita într-un act''), şi tipărită în „Teatru”, vol.
II, Iaşi, 1894, ediţia Şaraga, pp. 176 - 214 = (premiera la Teatrul Naţional din
Bucureşti, la 17 februarie 1883, cu titlul: ”Soacra mea Fifina” - O soacră (farsă
fantezistă într-un act) – (cf. Caragiale - 1876 – OPERE-6 - p.441 – //O Soacră,
– O-3 – 2015, pag.407
[nota mea – vezi textul reprodus în ‘’Caragialele Antologic – vol.6, p.168 – 205]

96 | P a g e
Răzbunare -„de Carmen Sylva - (Trad. de I.L.C.) - Vatra, Anul I, nr. 3, pp.80-82

[2] [şi în continuare: nr.4, pp.114-115; nr.5, pp.139-140; nr.6, pp.187-188; nr.7,
pp.214- 215

97 | P a g e
98 | P a g e
99 | P a g e
100 | P a g e
101 | P a g e
102 | P a g e
103 | P a g e
Cum se înţeleg ţăranii – Vatra, Anul I, nr.3, 1894, pp.90-91;

[nesemnat; – La rubrica ‚Anecdote’ - ... Cum se înţeleg ţăranii – [OPERE-3-,

p.216 // Cum să înṭeleg ṭăranii – O-2, 2015, – pag.327 (Textul poate fi comparat
cu dialogul din ‘’Petiṭiune’’ sau ‘’Căldură mare’’) Textul este urmat în nr.4,
p.159, de ‘’A doua provocare. Retipărit în „Constituționalul”, VIII, nr. 2242,
15/27 martie 1897, p. 2 (rubrica „Ecouri și știri. Din țară”); în „Alandala”, I, nr.
7, 9 decembrie 1901, p. 3–4, cu semnătura: C. Inclus în edițiile: Opere, III
(1932), p. 216–218 (la Addenda, dimpreună cu O a doua provocare); Opere, II
(1960), p. 399; Opere, II (2011), p. 327.

104 | P a g e
105 | P a g e
106 | P a g e
[Tipul acesta de ironie despre ‘’Cum vorbesc ṭăranii’’era cunoscut în epocă. De
exemplu, un articol lung, ‘Convorbiri ṭărăneṣti’’, publicat în Asmodeu, nr.32, 5
mai 1874 (după o poezie semnată: LLGRC

107 | P a g e
108 | P a g e
109 | P a g e
110 | P a g e
111 | P a g e
112 | P a g e
Schiṭa este republicată în ’Constituṭionalul’’, 15/27 martie 1897, p.2

113 | P a g e
114 | P a g e
Opere, vol.2, 2015, p.965 – 968

115 | P a g e
În epocă, micul text caragialian, publicat fără semnătură, a născut o polemică
între Vlahuță și Caragiale, acuzat de „dispreț ciocoiesc” față de țărani. În
„Vieața” din 20 februarie 1894 apare o replică dialogată cu titlul Ce cred țăranii
despre „Vatra” noastră, semnată El. Caragiale ripostează în „Vatra” (O a doua
provocare, nr. 5) și îl amenință pe Vlahuță cu un duel literar dur, dacă nu va
înceta cu astfel de provocări. Vlahuță răspunde într-un editorial din „Vieața”
(Supărarea d-lui I. L. Caragiale, 13 martie 1894), negând că el ar fi autorul
replicii publicate în 20 februarie 1894:
„Foarte bine, dar de ce-mi spui mie asta? De ce numai mie?… La «Vieața» mai
sunt colaboratori, și dacă ai fi voit să știi numele autorului care te-a supărat așa
de grozav, n-aveai decât să ni-l ceri, și ți l-am fi spus bucuros. E un scriitor de
mare talent, un scriitor foarte cunoscut și foarte iubit de public […].” Scriitorul
la care face aluzie Vlahuță ar fi Delavrancea, crede Șerban Cioculescu (notă, în
volumul I. L. Caragiale, Opere, II, 1960).
Autorul comentariului la Cum să înțeleg țăranii (I. L. Caragiale, Opere, II,
2011) menționează și ecoul din gazeta „Evenimentul literar”: „Interesant de
consemnat este că ecoul ieșean, din periodicul «Evenimentul literar» (nr. 12, 7
martie 1894), devansează cu câteva zile răspunsul lui Vlahuță. Acolo, sub titlul
Duelul Caragiale–Vlahuță, publicarea schiței-dialog Cum să înțeleg țăranii este
considerată «o prostie»: «fleacul în chestie manifestează un despreț adânc
pentru țărani, pe care ni-i zugrăvește ca pe niște tonți ridicoli». Așadar, se
pronunță o judecată în același sens cu aceea care a stat la baza dialogului-
replică din revista „Vieața”, ignorându-se tocmai esența artistică a «șarjei de
atelier».”
Amare sunt căile obtuzității… De unde până unde „dispreț adânc” față de
țărani? Dialogul cu frânturi de propoziții (168 de cuvinte), în care neînțelegerea
e mai degrabă mimată decât reală, logica firească a comunicării fiind parcă
intenționat în eclipsă, generând absurdul, nu e specific numai unei anumite
lumi, celei țărănești, în cazul de față. În dialogul La poștă, publicat în 1893 într-
unul dintre primele numere ale „Moftului român” , procedeul este similar.
Relativ asemănător, în Căldură mare (1901).

116 | P a g e
‘’Cum să înṭeleg ṭăranii’’ ar putea fi rescris în formă de dialog:
‘’Straja satului vine la casa unui țăran și-i bate în geam. Se încinge o
conversație:
— Hei, mă din casă!
— Cine?
— Tu!
— Eu?
— Păi cine!
— Ce-i?
— Cum ce-i?
— Păi ce-i?
— Ai o scrisoare!
— Cine, mă?
— Tu.
— Eu?
— Păi cine.
— Ad-o-ncoa!
— Ce, mă?
— Scrisoarea.
— Ce scrisoare?
— Știu eu ce scrisoare?
— Trebuie să plătești!
— Ce, mă?
— Cum ce?
— Ce să plătesc?
— Porto.
— Cine?
— Tu.
— Eu?
— Păi tu.
— Ce porto, mă?
— Iaca, porto.
— Cum așa?
— Păi, știu!
— Nu-i plătită?
— Ce?
— Scrisoarea.
— Ehei!
— Cum ehei?
— Ai să dai, măi!

117 | P a g e
— Ce?
— Bani.
— Ce bani?
— Porto.
— Cât, mă?
— Ce cât?
— Câți bani, mă?
— 15.
— Cum 15?
— Păi!
— Dar de ce, mă?
— Nu știu.
— Iaca 15.
— Așa.
— Ei, dă-mi-o!
— Ce, mă?
— Scrisoarea.
— Ce scrisoare?
— Care ai adus-o.
— Eu, mă?
— Păi cine?
— N-am adus-o.
— Păi cum?
— Nu-i la mine.
— Asta-i!
— Cum asta-i?
— Unde-i, mă?
— Cine?
— Scrisoarea.
— La primărie.
— Ba la dracul!
— Ba, așa.
— Păi, cum?
— Să te duci să ți-o iei.’’
=Tehnica dialogului absurd este similar cu cea folosită în ‘’Nea Istrate’’:
— Bună ziua, nea Istrate.
— Se-nvârtește masa, frate.
— Nea Istrate, tu ești surd.
— Am vorbit ieri cu un cârd.
— Nea Istrate, ori ești beat?

118 | P a g e
— Mi-a răspuns cum l-am chemat.
— Nea Istrate, ce vorbești?
— Cum îi chemi, răspuns primești’’

119 | P a g e
Răzbunare -„de Carmen Sylva - (Trad. de I.L.C.) - Vatra, Anul I, nr. nr.4, pp.114-
115

[4] [şi în continuare; nr.5, pp.139-140; nr.6, pp.187-188; nr.7, pp.214- 215;

120 | P a g e
121 | P a g e
122 | P a g e
123 | P a g e
124 | P a g e
125 | P a g e
Fasolea popei - Vatra, Anul I, nr.4, p.126

[nesemnat; la rubrica ‘’Fel de fel’’

126 | P a g e
Mărgăritare alese – I - Un om mare despre oameni mari - Vatra, Anul I, nr.5,
1894, pag. 130-131

[continuă în nr.6, 1894, pag. 178-179; nr.7, p.194. – Semnate cu iniţialele; I.L.C.
- Mărgăritare alese – 1 - (Un om mare despre oamenii mari – p.130) – 2 -
(Reforma ca lege fatală – p.178) – 3 – (Opinia publică – p.194) – 3 articole
[TRADUCERI} fara semnatura, dar cu o nota explicativa finala, semnata
I.L.C.]{pagina 130 are următoarea notă de subsol semnată de I.L.C. : „ Sub acest
titlu ne propunem a da din cînd în cînd cîte o bucată aleasă din autori celebri,
dintre acei ce, consacraţi de opinia europeană, să poată sta-n picioare cu oarecari
sorţi de reuşită faţă cu competenta critică romănă. Numele autorului îl vom da în
numărul următor; pînă atunci, cine dintre cititori ne va spune opera anume din
care e extras fragmentul va lua parte la tragerea la sorţi a unui frumos premiu. –
Dăm, pentru a începe acest articol – se-ţelege că titlul special „Un om mare despre
oameni mari” îl punem noi; -- rîndurile ilustrului autor ne par de două ori
interesante pentru publicul nostru, şi ca gîndire de sine şi ca potriveală în multe
cu cele ce se petrec azi la noi. Putea-vor ele aduce puţină ordine în anarchia ce
de cîtva timp bîntue literatura romănă? Poate ... Dacă nu, atît mai rău. Sunt ele
destul de frumoase ş-aşa spre a nu ne gîndi să ne mai aducă şi vre-un folos. –
I.L.C.}]
În revista ’Vatra’’ găsim multe traduceri după texte de Mark Twain (Un vis
ciudat; Parisianul), E.A. Poe (Inimă trădătoare), Hoffmann (Majoratul), ṣi Guy
de Maupassant (Botezul; Zestrea, Paricidul; Rosa; O Vendeta; Preumblarea;
Coco).

127 | P a g e
Nu am găsit însă textele la care face referire Paul Zarifopol în Prefaṭa la Opere,
vol.3, Reminiscenṭe ṣi notiṭe critice, 1932, Texte pe care Ion Luca Caragiale le-a
iscălit cu pseudonimul: Stan.

MĂRGĂRITARE ALESE – 1 – 2 – 3 – OPERE, vol.3, 1932, p.278-288 //

Mărgăritare alese – O-4, 2015, pag.481
Note, p.343

128 | P a g e
129 | P a g e
130 | P a g e
131 | P a g e
132 | P a g e
133 | P a g e
134 | P a g e
Răzbunare -„de Carmen Sylva - (Trad. de I.L.C.) - Vatra, Anul I, nr.5, pp.139-140

135 | P a g e
136 | P a g e
137 | P a g e
138 | P a g e
139 | P a g e
140 | P a g e
Bene-Merenti – Vatra, Anul I, 1894, nr.5, p.151;

[semnat: ST. Luca.; retipărit în „Schiţe uşoare”, 1896, p.29; - Bene-Merenti – [

De cîtăva vreme e la modă a se vorbi mult despre Bene-Merenti…] BENE-
MERENTI – O-3-, p.46 – / O-4, 2015 – pag.9

141 | P a g e
142 | P a g e
143 | P a g e
144 | P a g e
Varietăţi – Vatra, Anul I, nr.5, p.155-156,

[- la rubrica ‚Varietăţi – Numele de botez în zicătorile noastre’ – Omul care nu

înţelege sau nu vrea să înţeleagă, una-i spui şi alta crede, e numit Istrate. „ Bună
ziua, mă Istrate! – Şapte pui de raţe frate! – Măi, Istrate, tu eşti surd! – Am văzut
şi ieri un cîrd!”] – vezi şi – NEA ISTRATE –

145 | P a g e
Tehnica dialogului absurd este cunoscută din textul ‘’Nea Istrate’’, publicat în
Moftul român, nr.9, 1893, p.6

146 | P a g e
O a doua provocare – Vatra, 1894, nr.5, p.159;

[. - Cum se înţeleg ţăranii -] articol semnat: I.L. Caragiale [la Sumar Caragiale
I.L.] – O a doua provocare - //= A doua provocare – Textul ‚’Între Ion ṣi
Dumitru’’ – semnat: EL.
[= A DOUA PROVOCARE – OPERE-3 - p.217 // O a doua provocare – O-4,
2015 – pag.479

147 | P a g e
148 | P a g e
149 | P a g e
150 | P a g e
151 | P a g e
Caragiale la Iaṣi – Evenimentul, II, nr.329, marti, 15 martie 1894, p.3

[''Cînd am aflat ca Carageali [sic!} a venit în tîrgul nostru…'] Semnat:

Reporter [O-4 – 2015, pag.474

152 | P a g e
153 | P a g e
154 | P a g e
Mărgăritare alese – II – Reforma ca lege fatală - Vatra, Anul I, nr.6, 1894, pag.
178-179;

[semnat: I.L.C. - Mărgăritare alese – II – Reforma ca lege fatală – [O-4 - pag.486

155 | P a g e
156 | P a g e
157 | P a g e
158 | P a g e
159 | P a g e
160 | P a g e
161 | P a g e
162 | P a g e
163 | P a g e
Răzbunare -„de Carmen Sylva - (Trad. de I.L.C.) - Vatra, Anul I, nr.6, pp.187-188

164 | P a g e
165 | P a g e
166 | P a g e
167 | P a g e
168 | P a g e
169 | P a g e
170 | P a g e
171 | P a g e
Mărgăritare alese – III – Opinia publică – Vatra, Anul I, nr.7, p.194-195;

[semnat: I.L.C.; (cu nota de subsol a autorului – „ A se vedea notiţa din No.5.}]
– Mărgăritare alese – III – Opinia publică – [O-4 - p.492-496

172 | P a g e
173 | P a g e
174 | P a g e
175 | P a g e
176 | P a g e
177 | P a g e
178 | P a g e
Răzbunare -„de Carmen Sylva - (Trad. de I.L.C.) - Vatra, Anul I, nr.7, pp.214-
215;

179 | P a g e
180 | P a g e
181 | P a g e
182 | P a g e
183 | P a g e
184 | P a g e
185 | P a g e
186 | P a g e
Curiositaţi ştiinţifice – Vatra, anul I, nr.7, p.216;

[semnat: ST. Luca; – Curiositaţi ştiinţifice – Origina indigenă a numelui

‚America’ – {Vezi Bene-Merenti – Vatra, Anul I, 1894, nr.5, p.151; semnat: ST.
Luca.; [O-4 – pag.9

187 | P a g e
188 | P a g e
189 | P a g e
190 | P a g e
Broasca minunată - Vatra, I, 1894, nr.9, pag. 275-279;

[reprodus în „Schiţe (1897), pp. 40-48; apoi în „Reminiscenţe (1915), pp.218-

228. – cf. O-2, 1931, p.329 [TRADUCERE] -- Broasca minunată - cu subtitlul:
„schiță americană de Mark Twain” = Traducţie de I. L. Caragiale= {notă – The
Celebrated Jumping Frog of Calaveras County} TRADUCERE - OPERE-2 -,
p.329 //– O-1, 2015, – pag.172

191 | P a g e
192 | P a g e
193 | P a g e
194 | P a g e
195 | P a g e
196 | P a g e
Varietăṭi – Vatra, anul I, 1894, nr.22, - nr.6-9
Se părea că după naṣterea fiicei sale I. L. Caragiale încetase colaborarea la
‘’Vatra’’. Totuṣi, după nr.9 din 1894, am mai găsit posibile colaborări; de
exemplu, în revista ‘’Vatra’’, anul 1, nr.22, 1894, la rubrica ‘’Fel de fel’’.

Vatra, anul I, 1894, Nr.22 – p.722.

Exces de z e l .—Un soldat pus să păzească la intrarea unui museu, primi porunca
de a spune civililor să îşi lase bastoanele la intrare. Trece un domn cu mîinile în
buzunar.
— Cetăţene, lasă-ţî bastonul aci.

197 | P a g e
— Bastonul! Dar nu vedî că n'am?
— Puţin îmi pasă du-te şi îţi adă unul.
Bobîrnacul, II, nr.20, 21 martie 1879, p.4 (la rubrica ‘’Fleacuri’’)

198 | P a g e
Ultima este o binecunoscută ‘’Gogoaṣă’’ nr.27, din Calendarul Claponului,
1878, p.86-87.

199 | P a g e
Credinṭă ṣi credinṭă – Vatra, 1894, nr.6, p.190

200 | P a g e
Varietăṭi - Vatra, 1894, nr.7, p.220

201 | P a g e
Varietăṭi - Vatra, 1894, nr.8, p.255

202 | P a g e
203 | P a g e
Varietăṭi - Vatra, 1894, nr.9, p.287

204 | P a g e
205 | P a g e
Berării + (?) – Bani
Deṣi revista Vatra a continuat să apară bilunar pînă în 1896, după primele 9
numere Caragiale îṣi încetează colaborarea. În perioada mai 1894 – septembrie
1895 (cînd începe să publice în ‘’Gazeta poporului’’) Caragiale nu a mai publicat
nimic.
1894-05-01 Caragiale deschide, de această dată singur, Berăria Academica Bene
Bibenti, în strada Sfantul Nicolae din Ṣelari, la numărul 2.
Cu un an înainte, în mai 1893, ṭinuse Conferinṭa antijunimistă ‘’Prostie ṣi
inteligenṭă’’ la Clubul muncitorilor. Apoi, în toamna lui 1893, pentru a-ṣi redresa
situaṭia materială, dar poate ṣi cu plăcerea de a scandaliza, Caragiale deschisese,
în combinaṭie cu un anume Mihalcea, o berarie. În afară de Berăria Academica
Bene Bibenti (nume ironizînd decoraṭia ‘’Bene Merenti’’), Caragiale va patrona,
împreună cu scriitorul Teodor Duṭescu-Duṭu (cumnatul său), restaurantul gării
Buzău. (După exemplul prietenului său, criticului socialist C. Dobrogeanu-
Gherea, care a avut mult timp restaurantul din gara Ploieṣti). Caragiale era
nemulṭumit de cît de puṭini bani cîṣtiga de pe urma scrisului ṣi spera că va cîṣtiga
mai mulṭi bani dacă renunṭă la gazetărie ṣi se apucă de berărie. Din păcate,
berăriile pe care le deschide pe Gabroveni, Şelari şi în Piaţa Teatrului – cu nume
precum „Tunelul Caragiale”, „Berăria Academică Bene Bibenti” sau
„Gambrinus” – nu îi aduc profit, ṣi de fiecare data pierde bani.
Paul Bujor, în ‘’Cîteva amintiri de[spre] I.L. Caragiale’’, (1912) e de părere că
această experienṭă de viaṭă (de berar) îi era foarte utilă scriitorului:
[.]
Caragiale a încercat să facă şi negoţ, nu ca să pară excentric, ci de nevoie şi din
dorinţa de a studia mai bine diferite tipuri de oameni. Cu ce se plătea munca
literară înainte de război era greu să trăiască chiar Caragiale, care era scriitorul
cel mai citit. Întâia oară a deschis o berărie cu firma „Academia «Bene bibenti»„,
pe strada Smârdan, lângă vechea cafenea „Collaro”, şi mai târziu o alta în Piaţa
Teatrului, lângă vechea cafenea Fialcovschi. În ambele n-a putut reuşi cum spera,
cred mai mult din vina lui. Aşa, îmi aduc aminte că, într-o noapte, cam pe la ora
11, ducându-mă la berăria „Bene bibenti”, nu era decât un singur client.
Caragiale, voind să scape de el, fiindcă aştepta să-i vie nişte
prietini cu cari să stea la taifas în odăiţa de dindos, se duce la el aşa agale şi-i
spune: Vezi, d-le, merge greu comerţu'. Clienţi puţini, cheltuieli multe. Iată, cum
e şi acum, un singur client pentru care trebuie să plăteşti chirie, să consumi lumina
degeaba! şi altele…Bietul client, care venise, desigur, de dragul lui Caragiale,
auzindu-l cum se căina, mai stătu o minută şi apoi plăti şi plecă.
De multe ori, în acest caz, Caragiale închidea berăria şi se ducea în odăiţa de
dindos unde îl aşteptau prietenii Anghel Dumitrescu, Coco Dumitrescu şi alţii.

206 | P a g e
Tot acolo, spunea el într-o seară prietenilor că aşteaptă să vie şi Hâşdău, pe care
îl invitase cu câteva zile mai înainte, spunându-i: Ascultă, boierule, am la berăria
mea o masă înţăpenită cu cuie în duşamea; dacă mi-i învârti-o şi pe
aia, atunci mă fac şi eu spiritist.
[.]
Aceste prietenii la un pahar de vorbă au reprezentat însă ṣi momente de inspiraṭie
pentru scriitor:
‘’ Cu toată prietenia ce exista între ei, Caragiale şi Delavrancea se ciocneau
câteodată, în discuţiile lor, foarte violent. Ajungeau să-şi arunce în ciudă aprecieri
foarte supărătoare, jignitoare chiar, mai ales când discutau politică pe vremea
când Delavrancea era în partidul liberal.
La începutul carierii lui literare Delavrancea mai mult ca nuvelist şi romancier,
se amestecase în urmă şi în domeniul lui Caragiale, scriind piese de teatru:
Viforul, Luceafărul, Apus de soare. Caragiale îi critica piesele terminând cu
gluma: Şi, mai la urma urmelor, tu, Barbule, nu faci teatru, ci meteorologie,
astronomie – Viforul, Luceafărul, Apus de soare şi desigur o să continui cu
grindina, ciclonul, Marte, Jupiter etc.
— Ţi-i necaz, grecule, că tu nu mai poţi scrie! se apăra Delavrancea înţepat şi
apăsat.
— Să mă ferească D-zeu să scriu ca tine! răspundea tragic Caragiale, făcând
semnul crucii.
Ce e interesant de remarcat e că, mai totdeauna după astfel de discuţii, când ieşeau
în stradă, amândoi erau veseli ca doi buni prieteni, glumind acum pe socoteala
altora. Îţi făceau impresia a doi copii capricioşi cari aci se ceartă,
aci se împacă. Tot după discuţii de acestea supărătoare, Caragiale, făcând odată
oarecare aprecieri glumeţe asupra abondenţii de calificative şi diminutive din
nuvela lui Delavrancea Sultănica, spunea că nuvele ca acestea copilăreşti nu-i
greu de făcut. Şi aşa Caragiale a parodiat nuvela lui Delavrancea, scriind
Smărăndiţa, care, citită într-un cerc restrâns de prieteni, a supărat mult pe
Delavrancea. Erau mici gelozii şi mici supărări trecătoare, întocmai ca şi la
copii.’’

207 | P a g e
Ca orice cîrciumar, Nenea Iancu iubea atmosfera din cârciumi, locul în care
muşterii făceau şi desfăceau politica şi unde îşi găsise, de multe ori, inspiraţia
pentru personajele sale.
Afacerea cu berăria Gabroveni, din noiembrie 1893, însă nu a mers. Un an mai
târziu, nenea Iancu a vrut să-şi încerce norocul pe cont propriu, în acelaşi
domeniu. A făcut o vizită la Iaşi, unde avea de gând să deschidă tot o berărie,
însă a renunţat la idee şi şi-a mutat planul în capitală. Academia ”Bene Bibenti”
Aşa a ajuns să deschidă Caragiale, în Capitală, Berăria Academică ”Bene
Bibenti”, situată pe strada Şelari, chiar în centrul comercial al Bucureştilor.
”Domnule preşedinte, în conformitate cu legea asupra înscrierii firmelor, vin a
vă face următoarea declaraţie. Comerciul ce întreprind este Berăria în strada Sf.
Nicolae Şelari nr. 2, Firma I.L. Caragiale, cu emblema „Berăria Academică Bene
Bibenti”, rugându-vă să binevoiţi a dispune înscrierea acestei firme în registrele
acestul Onorat Tribunal. Primiţi, vă rog, asigurarea mea prea distinsei mele
consideraţiuni. Caragiale”, este cererea înaintată de dramaturg Tribunalului Ilfov,
pe 16 mai 1894, la deschiderea afacerii. Se spune că numele de ”Bene Bibenti”,
ales pentru noua berărie, ar fi fost o aluzie disimulată la ”Bene Merenti”, pe care,
în vremea aceea, nimeni nu grăbea să i-l acorde pentru activitatea sa ca
dramaturg. Berăria ”Bene Bibenti” s-a dovedit, la început, a avea mai mult succes
decât prima tenativă de afaceri a lui Caragiale. Locul a devenit repede punctul de
atracţie pentru cunoscuţi jurnalişti şi scriitori bucureşteni. La ”Bene Bibenti”, cu
şorţul de gât, Caragiale îşi servea el însuşi clienţii care dezbăteau politica şi
ultimele bârfe mondene în jurul meselor pline cu halbe de bere. Berăria era
considerată un fel de Academie de literatură. ”Maestrul trona în fruntea
dezbaterilor, în dubla lui calitate de artist şi berar. Uneori, prietenii care luau parte
la masa lui erau scutiţi de a mai plăti. Lasă, mă, le spunea Caragiale, ştiu că nu
puteţi plăti. Am eu destui burtă-verzi de la care să-mi scot paguba!”, mai notează
biografii dramaturgului. Preşedintele de onoare al Asociaţiei Chelnerilor Pe
vremea când conducea berăria ”Bene bibenti”, Caragiale a fost considerat cel mai
fantezist negustor al Bucureştiului, iar Asociaţia Chelnerilor, pentru faima lui, l-
a ales preşedintele ei de onoare. Cum cei mai mulţi clienţi ai berărie consumau şi
uitau să mai plătească, iar Caragiale nu se plângea, iar afacerea a ajuns în pragul
falimentului. La mijlocul anului 1895, dramaturgul a tras obloanele berăriei
”Bene Bibenti”. Regele Carol I l-a scăpat de datoria de la bufetul gării din Buzău
Falimentul ”Bene Bibenti” nu l-a descurajat pe Caragiale, care a continuat să
insiste în ideea negustoriei. S-a mutat o vreme la Buzău unde, asociat alături de
cumnatul său, Teodor Duţescu-Duţu, soţul Jenicăi Burelly, sora mai mică a soţiei
sale, a luat în antepriză restaurantul din gara Buzău. Afacerea a mers bine doar
câteva luni, până când au apărut problemele financiare. Din cauza unei datorii
către un podgorean de la care împrumutase două vase de vin, cârciumarul

208 | P a g e
Caragiale ajunge în prag de proces. Vestea că dramaturgul este la un pas de proces
din cauza unei datorii la bufetul din Buzău a făcut înconjurul Capialei şi a ajuns
şi la urechile Regelui Carol I. Într-un mod discret, regele a dat ordin să i se achite
datoria lui Caragiale şi, astfel, dramaturgul a scăpat de probleme. Soarta bufetului
din gară a fost însă tot falimentul. În septembrie 1896, Caragiale închide
restaurnatul din gara Buzău şi revine în Capitală.’’
[https://adevarul.ro/locale/alexandria/afacerile-caragiale-nenea-iancu-fost-
salvat-regele-carol-i-prabusire-financiara-rusinoasa-isi-lasa-amicii-bea-datorie-
berariile-lui-1_56092766f5eaafab2c16434f/index.html
S-au mai păstrat ṣi unele epistole prin care Nenea Iancu îṣi invita prietenii la
berării:
30 oct 1894, Iaṣi – (vezi Opere, 2015, vol.5, Corespondenṭa, p.430)
[o scurtă invitaṭie către Alex. I Philippide la o întîlnire – ‘’Tare aṣ dori să ne
vedem, să mai vorbim una ṣ-alta’’.
Sau invitaṭii adresate lui N. Pătraṣcu Publicate în Corespondenṭă (vol.7, 1942, ṣi
vol.5 2015)

209 | P a g e
210 | P a g e
1895 ian. – (Opere, vol.5, 2015, p.516 / p.1078 – Ion Teodorescu

211 | P a g e
Interesantă mi se pare ṣi o invitaṭie la berăria ‘’Căpitanul’’, adresată vechiului
său coleg de redacṭie din perioda debutului. [Opere, vol.5, 2015, p.289

Octav Minar, în volumul 2 de Teatru, în Prefaṭa ‘’Viaṭa lui Caragiale’’, p. XXXII,

“Caragiale birtaṣ ṣi berar’’ citează din scriitorul Pop:
212 | P a g e
213 | P a g e
Probabil renunṭarea la gazetărie ṣi încercarea de a patrona o berărie se datora unei
nevoi reale de bani. După ce în luna mai 1893 i se naṣte cel de-al doilea fiu, Luca
Ion Caragiale, viitorul poet, în luna mai 1894 i se naṣte încă o fiică.
1894-05-30 Nasterea fiicei sale Ecaterina. (vezi Ecaterina Logadi – Din
amintirile mele despre tata (1 – 11) -
http://www.ilcaragiale.eu/opere/amintiri/ecaterina_logadi/01.html#.Xy-
m3CgzaM8

Alexandrina Burelly - Caragiale

214 | P a g e
1894-08-01 O parte din presă răspîndeṣte vestea unui proces ciudat: un cămătar
care i-ar fi împrumutat lui Caragiale 70 de lei în urmă cu 10 ani, ar cere, cu
dobînzi compuse conform clauzelor contractuale 160.000 lei. Tribunalul din Ilfov
a respins însă contestaṭia creditorului ṣi a admis plata unei sume de 140 lei.
Perioada 1894-05 – 1895-09, perioadă în care scriitorul nu publică nimic, este
însă o perioadă ‘’normală’’ din punctul de vedere al banilor, sau mai bine zis al
nevoii de bani. În multe din scrisorile sale, Caragiale cere bani de la prieteni
7 iulie 1881 – p.469 Dimitrie Scurei – p.1062-1063 (
1894 nov – p.422-424 Nic Petra-Petrescu (CERE BANI =//

215 | P a g e
216 | P a g e
217 | P a g e
218 | P a g e
219 | P a g e
1895 aug - p.67 / iulie 1897 – Anghel Demetriescu – Opere, vol. VII, 1942, p.495-
498 – pp. – 912-913 //Opere 2015, vol.5, p.67

220 | P a g e
221 | P a g e
O altă modalitate de a face rost de BANI era să-ṣi vîndă drepturile de autor, aṣa
cum făcuse ṣi în 1892, ṣi în 1893.
1894-10-20 –
Fratii Ṣaraga – Opere, vol.5, 2015, p.508 -511

222 | P a g e
223 | P a g e
224 | P a g e
225 | P a g e
226 | P a g e
‘’Caragiale în anecdotă La a 25-a aniversare a morţii sale - [s.a. ] – de C Săteanu.

227 | P a g e
1896 martie – Opere, vol.5, p.381-382 Carol Muller – librar

228 | P a g e
229 | P a g e
Vezi ṣi 6 mai 1900

230 | P a g e
Alṭi BANI ia de la G. Filip – librar [Opere, vol.5, 2015 -p.190-

231 | P a g e
232 | P a g e
233 | P a g e
234 | P a g e
235 | P a g e
Alteori, prin tribunal, îṣi revendică diferite drepturi succesorale sau de autor.
1894 nov – p.265 – Judele de ocol.

236 | P a g e
1895-04-30- Scrisoare - Către Prim-Procurorul tribunalului de Ilfov – Lupta, 30
aprilie 1895, p.1-2 – [Scrisoarea se încheie: Al d-voastră plecat servitor – I.L.
Caragiale. Domiciliul meu: Buzău, în gară] - O-5 – p.447-450 //p.1057
1895, 20 aprilie - Are loc o reprezentatie neautorizata a comediei O scrisoare
pierduta la Teatrul National din Bucuresti
1895 aprilie – 25 aprilie 1895 – p.447-450 - .// p.1057 Prim Procuror Tribunal
Ilfov – (despre Scrisoarea pierduta)

237 | P a g e
238 | P a g e
239 | P a g e
240 | P a g e
241 | P a g e
242 | P a g e
243 | P a g e
244 | P a g e
245 | P a g e
246 | P a g e
247 | P a g e
Unii comentatori sunt de părere că Ion Luca Caragiale a fost un om suficient de
bogat, care a călătorit prin Europa ṣi care era obiṣnuit să trăiască bine. ‘’Faptul
că scriitorul putea deschide acum berărie după berărie se datorează încetării, în
oarecare măsură, a grijilor sale financiare. În 1885 murise Ecaterina Cardini-
Momolo, vară a mamei lui Caragiale, o milionară cu întinse proprietăţi;
moştenitorii se confruntau însă cu mai multe cereri ale unor necunoscuţi de a fi
consideraţi şi ei urmaşi ai „Momuloaiei” (cum îi spunea scriitorul). Procesele
pentru reglementarea moştenirii au durat aproape douăzeci de ani. În acest timp,
Caragiale a beneficiat de un fel de rentă de la veniturile moşiilor mătuşii, însă în
cuantum insuficient.’’
https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/legende-ale-biografiei-lui-ion-
luca-caragiale
Ar fi interesant de studiat prezenṭa ‘localurilor’’ ṣi a berăriilor ca locuri în care
se întîmplă acṭiunea textelor lui Caragiale.

248 | P a g e
Ṣi la fel de interesant ar fi analiza statistică a cuvintelor:
‘’bere’’ ṣi ‘’bani’’.

„”Nenea Niṭă a scos iar pungociul, i-a deschis baierile ṣi a vărsat pe masă un
pumn de mărunṭiṣ: icusari, nisifiele, sfanṭi, sfinṭoaice, firfirici ṣi gologani; le-a
socotit pînă la suma de cinci galbeni; apoi a legat iar pungociul la gură..’’
(Jertfe patriotice – Moftul romăn, 29 ianuarie 1893; reluat în Epoca, 30 martie
1897.)
Deviza Claponului – Eftin ṣi bun! – 10 Bani numărul’’

1. 1907 din primăvară până'n toamnă (categoria Ion Luca Caragiale) - cît
mai mult, după putere. Ei plătesc pentru porţiunile arendate, ori în bani şi
'n muncă, ca în Moldova, după obiceiul locului; ori în natură, ca în
Muntenia
2. 5 bani cafea gingirlie!
3. Abu-Hasan (categoria Ion Luca Caragiale) - cum se cuvine, fără să s-
atingă de capete ; iar cu cealaltă jumătate, în bani sunători, a hotărît să să
pună pe petreceri, încailea să-şi destoarcă răbdările
4. Accelerat no. 17 (categoria Ion Luca Caragiale) - tartanul. — A! eu nu
dorm niciodată în tren, zice negustorul... Ştiţi, umblu cu bani... Pungaşi...
— Frate, să fie adevărat?... — Ei, bravos! Nu s-a-ntâmplat
5. Amintiri din copilărie şi adolescenţă - muzicală: Alla Stella confidente.
(Mai târziu am citit o schiţă satirică de Caragiale, în care e vorba de o
domnişoară de mahala care cânta logodnicului, din
6. Antologie... (categoria Ion Luca Caragiale) - în spital şi are şi patima
foiţelor, care, în calitatea sa de mânuitor de bani publici, poate, desigur,
îl va duce la ultima treaptă, pe banca infamiei
7. Articole despre teatru (categoria Ion Luca Caragiale) - cinstite, ori din
ambiţie, ori din dragoste, ori din “sfânta foame” a banilor, ori din cine
ştie ce altă netrebnică pornire, sau, şi mai bine, din toate
8. Broasca minunată (categoria Ion Luca Caragiale) - un oscior de la
bucătărie. Dar ia să fi început prinsorile, să fi intrat bani în joc, să fi
văzut dumneata ce câine! Falca lui de jos odată-ncepea să se-ntinză
9. Cabinetul negru (categoria Ion Luca Caragiale) - dintre domnii
Dimitroff, Saraffof, Fakiroff. Domnul Saraffof trimete şi bani d-lui
Dimitroff şi-i scrie: „Bravul meu amic, Nu întârzia, isprăveşte-l

249 | P a g e
10. Camera din Stambul (categoria Ion Luca Caragiale) - care a osândit pe
un nepot al acestui deputat la plata unor datorii de bani. Ischiuzar-
Mehmet. Interesul poartă fesul ! Calpuz-efendi. Cer cuvântul în
11. Câteva păreri (categoria Ion Luca Caragiale) - deosebire ca între
madama care percepe la intrarea unui Panopticum taxa de 50 bani şi
figurile de ceară din năuntru. * Pentru a face o operă de artă, o operă
12. Cercetare critică asupra teatrului românesc (categoria Ion
Luca Caragiale) - însemnată prin popularitatea ei — se bucură şi de câte
o loje, tot fără bani. Apoi, gazetarul mai are uşa deschisă la toate
repetiţiile teatrului, precum
13. Craii de Curtea Veche (categoria Mateiu Caragiale) - samsarlâcuri şi
pezevenglâcuri, fusese faurul ruinei câtorva feciori de bani gata şi al
căderii mai multor femei; mulţumită lui, nume cunoscute se mânjiseră
14. Cronica (Caragiale) - noapte până aproape de ziuă cu condeiul în mână,
vrând să facă socoteala banilor primăriei dela Buchara, câţi n'au mai
remas nici pe fundul lăzilor. Stete
15. Cronica (categoria Ion Luca Caragiale) - n-o să găsească locul unde
trimete, că doar a nemerit orbul Brăila. – Ai bani, stai şi porunceşti ca
paşa de la Dii. – Un bătăuş trebuie să-şi găsească
16. Cronici teatrale (categoria Ion Luca Caragiale) - măcar, unul singur, care
să aplaude fără să priceapă, sau care să ia de bani buni cine ştie ce
speculă şarlatanească şi grosolană a sentimentelor de patriotism
17. Culisele chestiunii naţionale (categoria Ion Luca Caragiale) - Banchetul
nu s'a ţinut; câteva mici neorânduieli la Ligă cu întoarcerea banilor la
subscriitori s'au produs; părintele a plecat fără să-şi ia ziua bună
18. Cum se înţeleg ţăranii (categoria Ion Luca Caragiale) - Cum ehei? — Ai
să dai, măi! — Ce? — Bani. — Ce bani? — Porto. — Cât, mă? — Ce
cât? — Câţi bani, mă? — 15. — Cum 15? — Păi! — Dar de ce
19. Curiosul pedepsit (categoria Ion Luca Caragiale) - i-a spus sluga
credincioasă a prietenului că stăpânu-său îşi luase toţi banii şi plecase
călare de vreo două ceasuri dis-de-dimineaţă fără să spună unde
20. Cuvântare la Buzău (categoria Ion Luca Caragiale) - câteva porţi închise.
Lasă că o să le deschidem noi; căci nu cu deschisul banilor se pot lua
cetăţile, ci cu deschisul inimii, dar cu deschisuri.
21. Cuvântare la Călăraşi (categoria Ion Luca Caragiale) - babă cotoroanţă !
(mare ilaritate, aplauze prelungite) O voce: Trăiască Caragiale, d-lor.
(urale, aplauze) Să te ferească Dumnezeu, mai ales când ai dreptate

250 | P a g e
22. Cuvântare la Piteşti (categoria Ion Luca Caragiale) - chilipirgiilor !
oameni care nu aveţi altă socoteală decât numai să furaţi din banul public
şi să vă chivernisiţi pentru interesele voastre particulare ! (mare
23. D'ale carnavalului (categoria Ion Luca Caragiale) - mască, mă duc.
(Chelnerul vine din dreapta) O bere, o plătesc. (aruncă banii pe masă)
CATINDATUL (cătră Chelner): Şi mie o jamaică... (cătră Didina)
24. Desluşire (categoria Ion Luca Caragiale) - lase a trece o săptămână fără
să supuie pe cetitorii săi la birul de un ban de zece. Din cauză însă, că
redactorii noştrii au mers întru întâmpinarea
25. Discurs la Turnu-Severin (categoria Ion Luca Caragiale) - îndată. În
adevăr, eu primeam efectiv pe lună lei 389, bani 50; asta face câte 4.674
lei 40 bani pe an. Ei ! Dacă slujeam 30 de ani, asta făcea 140.220
26. D-l Goe (categoria Ion Luca Caragiale) - n-are bilet şi nu declară ca n-
are bilet, i se ia o amendă de 7 lei şi 50 de bani, şi-l dă jos din tren la
orice staţie. – Dar noi n-am declaratără? strigă
27. Două loturi (categoria Ion Luca Caragiale) - ştie d. Lefter de câştig? – E
lucru simplu. Biletele le-a fost cumpărat cu bani împrumutaţi, ca de
cabulă, de la d. căpitan Pandele, fiindcă îi spuseseră
28. Economii... (categoria Ion Luca Caragiale) - trebuie să trăiască din buget
şi prin gheşefturi ?... Mare neruşinare ! Mulţi bani ne-or fi costând cei
ce-şi permit să scrie asemenea enormităţi ! Atât,
29. Enormităţi (categoria Ion Luca Caragiale) - trebuie să trăiască din buget
şi prin gheşefturi ?... Mare neruşinare ! Mulţi bani ne-or fi costând cei
ce-şi permit să scrie asemenea enormităţi ! Atât,
30. Făcătoare de minuni... (categoria Ion Luca Caragiale) - mărturisit că el
se ştie şi mai dator făcătoarei de minuni; căci are şi el bani destui ascunşi
acasă, iar cusuţi în pălărie are cinci sute de pistoli
31. Fragmente (Caragiale) - modestă casă română din capitală câştigă: 30 de
lei pe lună leafă, 20 de bani pe zi, tain, fac 6 lei pe lună, are odae bună de
locuit, încălzitul, luminatul
32. Fraţi radicali şi D. Dim. Sturdza (categoria Ion Luca Caragiale) - cerute,
tot aşa de bine şi mai ieftin decât în străinătate, noi să ne batem bani la
Bruxelles ? Şi tocmai d. Sturdza, românistul, naţionalistul cel mai
fierbinte
33. High-life (categoria Ion Luca Caragiale) - «Venit brut, 575 lei; cheltueli,
368 lei; beneficiu net, 207 lei; 103 lei, 50 bani pentru sporirea fondului
de intreţinere a gimnaziului; 103 lei, 50 b. pentru

251 | P a g e
34. Iarăşi programul (categoria Ion Luca Caragiale) - răvăşite, murdărite,
sfîşiate, aruncate de colo pînă colo; saltarele sparte, banii asvîrliţi pe
fereastră, cerneala vărsată pe parchet, în fine o dezordine
35. Identitate... (categoria Ion Luca Caragiale) - mergeam pe jos până-n
centrul târgului, la Café Gambetta... Aşteptam acum bani, ca să mă-ntorc
în patrie. Într-o seară, iată primesc un cec de 350 de franci
36. Ingeniozitate parlamentară (categoria Ion Luca Caragiale) - Domnilor,
asta este iar o gogumănie, care mi-aduce aminte de d. Calino: – Câţi bani
trebue să plătesc pe an ca să învăţ vioara ? întreba clasicul goguman pe
37. Inspecţiune (categoria Ion Luca Caragiale) - şi care fuge din ţară lăsând
la casa publică o foarte însemnată lipsă de bani. Fiecare dintre camarazi
comentează în felul său această tristă aventură:
38. Instrucţia poporului (categoria Ion Luca Caragiale) - aplicarea articolului
36 din legea instrucţiei publice, adică amendarea cu 10 bani pe zi pentru
fiece absenţă a copilului, ar avea de rezulbat o sporire a veniturilor
39. Ironie (categoria Ion Luca Caragiale) - subsistenţă, ameninţat de cea mai
mare mizerie”, şi astăzi se mănîncă mulţi bani — direct, cu opera lui,
indirect, sub pretextul numelui lui; ieri, d-abia
40. În vreme de război (categoria Ion Luca Caragiale) - cap un testemel. -Ce
vrei? -M-a trimes maica, să-i dai de un ban gaz, şi taica de doibani ţuică.
Şi fata scoate de sub mintean cu băgare de seamă două
41. Jertfe patriotice (categoria Ion Luca Caragiale) - dau întâlnire, peste o
jumătate de ceas, la Raşca, unde trebuiau să bea banii isnafului,
aşteptând ceasul abdicării lui Cuza. La Raşca, intră unul
42. Kir Ianulea (categoria Ion Luca Caragiale) - prefacut azi, s-a prefacut
mâne, pân-a-nceput -chiar să crează. Omul da bani cu împrumut, şi
fireşte veneau la el boieri, cocoane, negustori, slujbaşi
43. La conac (categoria Ion Luca Caragiale) - scoate o mână de bani şi
numără pe masă. – Numără-i şi tu. Sunt cincizeci? - ...Da. După o tăcere,
în timp ce băiatul a strâns banii, i-a legat şi a vârât
44. Lache şi Mache (categoria Ion Luca Caragiale) - oarecare credit la
cafeneaua unde beau regulat, mai de multe ori nu cu banii lor, cafea după
masă. De aceea şi chelnerul îi trece pe o singură foaie
45. Leac de criză (categoria Ion Luca Caragiale) - foarte grele desigur,
deoarece în fiecare căruţă erau numai câte două. Erau bani — carboave şi
poli imperiali! Nu ne venea să ne credem ochilor. — Uite, drăguţă

252 | P a g e
46. Liberalii şi conservatorii (categoria Ion Luca Caragiale) - naţiunea
suverană să-şi dea seamă despre ceea ce face şi să le dea liberalilor bani
de drum. Contra acestei eventualităţi triste nu este decât un singur leac
47. Liga (categoria Ion Luca Caragiale) - bune cum le spui d-ta; dar eu ştiu
că am câştigat rămăşagul.. Nu-mi dai banii ? — Nu ţi-i dau, cobe !... Ieşi
afară ! Nu mai puteam suporta prezenţa
48. Literatura şi artele române în a doua jumătate a secolului XIX (categoria
Ion LucaCaragiale) - binecuvântatei ţarine şi sudorilor lui, stă să facă
socoteală, să-şi cântărească banul şi să-şi dea seama pe îndelete de
câştig. Tot aşa după ani de produceri
49. Mici economii... (categoria Ion Luca Caragiale) - vorba vine, trei sute...
în mână iei două sute cinzeci şi şase şi cinzeci de bani... să rabzi toate
şicanele, toate aroganţele şi toate lipsele de educaţiune
50. Mitică (categoria Ion Luca Caragiale) - tutun, îţi cere "o ţigară...
suvenir". * Când merge să se-mprumute cu bani: – Unde ai plecat,
Mitică? – La vânătoare de lei. * Îi zici: – Mitică, faci
51. Moşii (categoria Ion Luca Caragiale) - maimuţe - orice obiect 30 de bani
- certuri - chefuri - aldămaşuri - tămbălăuri - "Numai 40 de bani ocaua de
Drăgăşani, vechi veritabil!" - "5 bani cafea gingirlie!" -
52. N-ar fi rău (categoria Ion Luca Caragiale) - adevărul, s-ar da frumos pe
faţă modul cum regimul trecut ştia să mistuiască banii publici. O
cercetare amănunţită pe cei patru ani trecuţi a socotelilor
53. Naţiunea română (categoria Ion Luca Caragiale) - urgenţă. Pentru
telegrame am aranjat un dicţionar cu cheie. I-am dat boierului bani de
drum, de cheltuială şi leafa pe o lună înainte, şi l-am expediat la Turnu-
Măgurele
54. Năpasta (categoria Ion Luca Caragiale) - vino şi tu cu mine... ION:
Unde? DRAGOMIR: Colea în beci... să scoatem banii (ia lampa) şi să
plecăm...'Aide... (Dragomir pleacă cu lampa înainte spre
55. Notiţe risipite (categoria Ion Luca Caragiale) - numai şi numai prin voia
lui. El ne va clădi case şi sate model; el ne va da bani cu împrumut; el ne
va învăţa carte; ne va pune să ne închinăm; ne va ţesăla
56. Numai 40 de bani ocaua
57. O blană rară (categoria Ion Luca Caragiale) - înţeleşi îndestul, şi să-i dea
jumătate din o sută de franci... Trebuiau bani, mai ales pentru copil, pe
care-l creştea nenorocita de Lucreţia, sora Aglaii

253 | P a g e
58. O făclie de Paşte (categoria Ion Luca Caragiale) - lui. Aci se află el
acuma de cinci ani. Are strânsă o avere bunicică în bani şi vinaţuri bune,
îngrijite, o marfă care totdeauna face parale. De sărăcie
59. O noapte furtunoasă (categoria Ion Luca Caragiale) - nemţeşti, nişte
mofturi; dăm parale şi nu înţelegem nimica; mai bine punem banii în
buzunarul ălălalt şi zicem că ne-am dus." - "'Aide, nene, zău! parol
60. O viaţă de om aşa cum a fost/Supt dictatura mascată a lui Ion I. Brătianu
- casa şi, pe alături, tipografia fără cîştig, Dumnezeu ştie cum, am
luat bani, bani mulţi, de la evreii cărora m-aş fi aservit, şi se specifica şi
de la tribuna
61. Ofensă gravă (categoria Ion Luca Caragiale) - muzicanţi negri, cerşetori
muzicali şi alţi proletari artistici, care oferă pe bani scumpi plăceri
ieftine.” Străinul apoi susţine că artiştii adevăraţi mari
62. Om cu noroc (categoria Ion Luca Caragiale) - hatârul noului prieten,
nevasta nu voia cu nici un preţ. "Nu fac târgu pe bani! a zis ea odată cu
hotărâre. – Atunci, pe ce? a întrebat N...
63. Operă naţională (categoria Ion Luca Caragiale) - trei lucruri
— bani, bani şi bani. Altă vorbă şi mai veche ne spune că pas d’argent,
pas de suisse, adică pe româneşte aplà: n-ai bani, n-ai arnăut. Se
64. orice obiect de 30 de bani
65. Paradoxal (categoria Ion Luca Caragiale) - ciungului cu nasul roşu. Asta
m-a revoltat. — Cum? zic; dai bucuros cincizeci de bani unui beţiv, unui
viţios şi nu te înduri să dai unui nenorocit de treabă un
66. Parlamentare (categoria Ion Luca Caragiale) - care a osândit pe un nepot
al acestui deputat la plata unor datorii de bani. Ischiuzar-Mehemet:
Interesul poartă fesul ! O voce : I-a turtit fesul! Calpuz-efendi:
67. Parlamentare (categoria Ion Luca Caragiale) - se ocupe cu fleacurile,
adică cu legile mărunte. Se votează un credit de 5 lei turceşti pentru
cumpărarea unei harte a rezbelului şi a unei duzine de
68. Partea poetului (categoria Ion Luca Caragiale) - slujbă... — Nu e de
slujbă el, zice sfântul... e delicat... — Atunci, ceva bani... — Nu-i
trebuiesc... e dezinteresat. — Vreo decoraţie... — Aş! se supără
69. Politică înaltă (categoria Ion Luca Caragiale) - fereşte! zice isnaful. –
Uite ce e... Ştii că venise odată americanul cela cu bani buni, şi făcea
propunere foarte folositoare pentru noi, şi nu s-a putut face

254 | P a g e
70. Poveste (neterminată) (categoria Ion Luca Caragiale) - lipsă de mijloace,
desfiinţează jumătate din oastea lui; că e-n vorbă să ia bani mulţi cu
împrumut de la negustori din toată lumea; că a hotărît să dărâme
71. Poveste de contrabandă (categoria Ion Luca Caragiale) - puteam altfel.
În privinţa aceasta, pentru că vina mea nu se poate plăti cu bani, vă rog
să fiţi bună a primi, împreună cu scuzele mele cele mai umilite,
72. Procedee electorale (categoria Ion Luca Caragiale) - scăpat de cinci luni
din temniţă, unde şi-a făcut osânda pentru delapidare de bani publici;
însă este foarte capabil, şi a servit mult principiile liberale
73. Proces-verbal (categoria Ion Luca Caragiale) - fiindcă datoria de 22 de
franci nu intra la socoteala chiriei pentru că este bani împrumutaţi din
mână, fiind prin urmare altă chestiune, şi soba nu se putea
74. Profesie de credinţă (categoria Ion Luca Caragiale) - Claponul a găsit de
cuviinţă a lua drept deviză: „Ieftin şi bun ! — 10 bani numărul !”.
Cumpăraţi, lume ! şi, povestea vorbii, nu mă năvăliţi, că vă
75. Răsplata jertfei patriotice (categoria Ion Luca Caragiale) - dau întâlnire,
peste o jumătate de ceas la Raşca, unde trebuiau să bea banii isnafului,
aşteptând ceasul abdicării lui Cuza. La Raşca, intră unul
76. Regretul proletariatului simplu (categoria Ion Luca Caragiale) - Ce este
d-lui? Nu este decît un proletar, pentru că îi dă mîna să fie. Cu bani se
poate cumpăra orice substantiv concret, chiar şi titlul de proletar. Cu
77. Repaosul dominical (categoria Ion Luca Caragiale) - fim drepţi, Costică
a plătit de două ori petrecerea improvizată – şi cu bani şi cu spirit – ce
vervă !… Din când în când, constatând că lăsăm „să se răcească“
78. Scrisoare (Caragiale) - abuz de încredere şi furt. Când un om însărcinat
să mânuiască bani publici ia din acei bani şi-i întrebuinţează pentru
nevoile sale particulare, se numeşte
79. Scrisorile anonime (categoria Ion Luca Caragiale) - nu da pe la şcoală cu
anii; se ocupa cu cultivarea unei moşioare, şi da bani cu camătă pe la
nenorociţii consăteni; când merge din joi în paşti la şcoală
80. Selăgeanu (categoria Ion Luca Caragiale) - mulţime de bani pentru o
bucată de pânză ar fi o nebunie, şi craiovenii par a fi oameni foarte
practici când e vorba de a scoate bani din pungă pentru
81. Sfânta Ghenoveva (categoria Ion Luca Caragiale) - cu moaştele la
biserica anume clădită, au prefăcut argintăria raclei în bani la monetărie,
iar moaştele cu îmbrăcămintea, le-au ars pe rug în piaţa unde

255 | P a g e
82. Sfânt-Ion (categoria Ion Luca Caragiale) - Şi cu Jean să mă sărut Şi să-i
urez la mulţi ani, Sănătate, chef şi bani, Şi fiatru permanent La lojă cu-
abonament, La lojă de beletaj, nde-i
83. Situaţiunea Europei (categoria Ion Luca Caragiale) - pe care toţi cititorii
au judecat-o vrednică a le lua cu cinste câte un ban pe săptămână din
buzunar - dovadă că Claponul se vinde ca lipia caldă. Dela
84. Smărăndiţa (categoria Ion Luca Caragiale) - Marghioliţa Sorescu, soţia
marelui logofăt Iordache Sorescu şi fiica marelui ban Ienăchiţă
Grozeanu. Marea logofeteasă Maria Sorescu fusese una din acele [aici e
funcṭia de Ban, nu moneda]
85. Solicitudine de stat (categoria Ion Luca Caragiale) - numai şi numai prin
voia lui. El ne va clădi case şi sate model; el ne va da bani cu împrumut;
el ne va învăţa carte; ne va pune să ne închinăm; ne va ţesăla
86. Sub pecetea tainei (categoria Mateiu Caragiale) - timpul din urmă, conu
Rache suferise pagube simţitoare, rămânând cu mulţi bani încurcaţi sau
necăpătuiţi, nu se plânse. Era altceva care îl costa. Dintre
87. Succes (categoria Ion Luca Caragiale) - urgenţă. Pentru telegrame am
aranjat un dicţionar cu cheie. I-am dat boerului bani de drum, de
cheltuială şi leafa pe o lună înainte, şi l-am expediat la Turnu-Măgurele
88. Teatrul nostru (categoria Ion Luca Caragiale) - luminatul şi încălzitul,
dreptul de a închiria localul, apoi o bună subvenţie în bani, în plus, îi
plătesc administraţia oficială. S-ar crede că asta e o fericire
89. Tot Mitică (categoria Ion Luca Caragiale) - predat o telegramă.
Telegrafista (după ce a tăiat chitanţa): Un leu şi cinci bani, domnule.
Mitică (cu zâmbetul lui cunoscut): Parol?... Nu-i prea scump, domnişoară
90. Toxin şi toxice (categoria Ion Luca Caragiale) - impertinenţă faţă cu
distincţiunea, cu meritul şi cu talentul! Libertate? - bani, insultă şi
reteveiu! Iată marele partid colectivist, urmaşul
91. Tren de plăcere (categoria Ion Luca Caragiale) - adică, o băncuţă.
Treizeci de bani, tramvaiul de la Zece Mese până la gară: care va să zică
gramamà are încă douăzeci de bani pentru ca să cumpere două legături
92. Ultima emisiune (categoria Ion Luca Caragiale) - criză!..." — Nu vezi
dumneata, coană Zamfiro, dacă a ajuns visteria să facă bani de
tinichea!... Pe când vorbesc cei doi camarazi, iată
93. Ultimele gogoşi calde (categoria Ion Luca Caragiale) - destinaţiune: În
România, zaharul dela 2 franci şi jumătate ocaua, a scăzut la 75 debani.

256 | P a g e
 Această repede ieftinire se datoreşte împrejurării următoare. Patru
monitoare
94. Zicători populare - fac bani. Hţ., 9. Banul face bani si păduchele
păduchi. P.p.v. II2; Hţ., 74 . Banulface banii Şi păduchele păduchi. Hţ.,
10 . Cu bani faci bani.
95. Pentru ca să ai o trupă de operă, îţi trebuiesc trei lucruri: bani, bani şi
bani; şi n-ai bani, n-ai cântăreţi.
96. „Toate mulțumirile trebuiesc plătite. Înainte de a se căpăta, par destul de
ieftine, în urmă, prea scumpe”
97. Zile trăite - tinereţei priveam lumea îndrăzneţ; Socoteam că-i pentru mine
orice pasere zbura; Bani de-aveam sau nu în pungă, cheful nu se micşura.
Dar aveam silitră-n vine

257 | P a g e
Încotro, Alecule – Scrisoare către Al. Vlahuṭă
[notă – Din fragmentul de mai sus s-ar putea deduce ideea că Ion Luca Caragiale
era preocupat doar de ‘’bere ṣi bani’’.
Din această scrisoare adresată lui Alexandru Vlahuta, sunt evidente ideile lui
patriotice ṣi idealurile sale morale. Epistola, datată 1894, a fost redescoperita de
„Magazin Istoric” si publicata in 2012. Nu este publicată în Ópere, vol.5,
Corespondenṭa, 2015]
„Frate Vlahuṭă,
De ce sa ne facem spaima si inima rea degeaba? La noi nu e nici mai multa nici
mai putina stricaciune decat in alte parti ale lumii, si nici chiar nu s’ar putea altfel.
Calitatile si defectele omenesti sunt pretutindeni aceleasi; oamenii sunt peste tot
oameni. Limba, costume, obiceiuri, apucaturi intelectuale si morale, religiuni –
precum si toate celelalte rezultate ale locului unde au trait, ale imprejurarilor prin
care au trecut – ii pot arata ca si cum s’ar deosebi mult cei dintr’un loc de cei
dintr’altul; ei insa, in fundul lor, pretutindeni si totdeauna sunt aceiasi. Nu exista
pe pamant speta zoologica mai unitara decat a regelui creatiunii. Intre un
polinezian antropofag si cel mai rafinat european, alta deosebire hotarata nu
exista decat modul de a-si gati bucatele. Nici un neam de oameni nu-i mai bun
sau mai rau, nici unul mai inteligent ori mai prost; unul e mai asa, altul mai
altminterea; dar, la urma urmelor, toti sunt la fel. Zi-le oameni si da-le pace!
Asadar, sa nu ne mai facem inima rea si spaima gandindu-ne ca lumea
romaneasca ar fi mai stricata decat altele. Nu, hotarat; neamul acesta nu e un
neam stricat, e numai nefacut inca; nu e pan’acum dospit cumsecade. E inca
nelimpezit de mizeriile seculare sub care a mocnit cu junghetura franta; inca nu
crede in dreptate; inca nu poate scoate din sanu-i pe cine sa-i poata comanda; inca
nu stie de cine sa asculte – fiindca nu are deocamdata incredere in nimeni… Fript
cu lapte, sufla si ‘n branza. N’a ajuns sa cumpaneasca bine ceea ce i se pune
impotriva; si astfel inca nu intelege ca in mana lui ar sta sa-si indrepteze soarta si
sa dispuna apoi de ‘ntregul de ea – precum e drept si precum are sa si fie odata.
In fine, nu are inca destula indrazneala sa-si rafuiasca socotelile cu ‘binevoitorii
lui epitropi’. Dar cu vremea, trebuie sa vina si asta; trebuie sa vina si intelegerea
fara de care nu poate fi o natiune sigura de avutul ei, nici de onoarea, nici de
viitorul ei.
Romanii sunt astazi un neam intreg de peste zece milioane de suflete, avand una
si aceeasi limba (nu ca s’o laudam noi), extraordinar de frumoasa si de … grea,
avand un mod de gandire deosebit al lui, o comoara nepretuita de filosofie
morala, de humor si de poezie – cu atat mai originala avutie cu cat este un amestec
de mosteniri si de dobandiri antice, grecesti, slave, orientale si altele, pecetluite
toate cu netagaduita lui nobila pecetie romanica, latina, care-l arata bun si
netagaduit stapan al lor.
258 | P a g e
Din aceasta stapanire seculara a lui rezulta si puterea nebiruita de asimilare a
acestui popor, ce inca d’abia pe departe incep a-si simti importanta in lumea
europeana. Si de aceea, este asa greu de ‘nteles teama ce o au unii de ‘instrainarea
neamului romanesc’, ‘de alterarea spiritului national’, de… ‘pierderea
romanismului’!
Sa se piarza neamul romanesc! – Auzi dumneata!… Dar sa ne temem ca are sa
se prapadeasca, sa se piarza, asa de azi pe maine, pana nici nu s’a ridicat inca
bine ‘n picioare, un neam de zece milioane!…
De ce?… Fiindca un Fanica oarecare, sec, n’are destul respect pentru
antemergatorii progresului nostru cultural?… Fiindca un mutunache maimuteste
apucaturile si tonul de boulevardier parisien?… Fiindca inteligente tinere isi
risipesc zadarnic vremea in a critica, in loc sa si-o intrebuinteze in a face mai bine
decat au facut aceia pe care ii critica?… Tanar, batran, face omu, individual, ce-
i place si ce stie face… Ei, si? Aici nu e vorba de ce-i place unuia sau altuia sa
faca; e vorba de ce poate face o lume intreaga… Si lumea isi vede inainte de
mersul ei; faca oricine ce-o pofti… Cine nu merge cu ea inainte si sta, cu gandul
la sine – sa-si faca in ceafa cararea, sa critice tot fara a face nimica, sa tafneasca
de necaz ca altii au facut ceva inainte-i ori ca altii vor insemna ceva pentru dansul
– acela isi crede ziua lui eterna; si, maine, lumea o sa fie departe de el inainte, si
el o sa se afle inapoi, departe de ea. Ba, adesea, lumea trebuie sa dea cativa pasi
inapoi, ca sa-si ia vant spre a merge mai sigur inainte. Vai de cel ce n’a luat seama
la miscarea ei prudenta!… Se va gasi ratacit, ca s’a bizuit a merge cu capul inainte
fara socoteala. Oamenii toti mor; unii mai de timpuriu, altii mai tarzior… Dar,
toti mor; dar numai unii imbatranesc: aceia cari nu simt ca lumea merge si ca
omul nu trebuie sa se intepeneasca ‘n calcae pe loc, ci trebuie sa se lase dus, in
pasul lumii. De aceea vedem atatia tineri batrani si atatia batrani tineri… atatia
sdraveni si verzi pana la chemarea de sus si atatia ofiliti si mucezit inainte de a fi
legat rod… …
Sa se prapadeasca neamul romanesc? Dar intoarca-se Oltul si Muresul de-
a’ndaratelea catre obarsia lor in creerii muntilor Ciucului, neamul romanesc tot
el, neam romanesc va fi, lucrand cuminte, asteptand cu rabdare vremea cand sa
dea si el culturii si civilizatiei europene concursul lui specific, pe cat va fi fost
inzestrat pentru asta de Pronia cereasca – fiindca oricum ne-om invarti si ne-om
rasuci noi oamenii, legile care stapanesc mersul omenirii tot in mana Proniei
ceresti sunt si trebuie sa ramana; caci a puterii acesteia nepatrunse de noi este si
omenirea o aratare.
Fie data in omenire parte cat mai frumoasa si neamului romanesc!
Dumnezeu sa te tina in sfanta lui paza!
Al tau vechiu,
Caragiale”

259 | P a g e
1895 - Ziarul ‘’Gazeta poporului’’
În toamna anului 1895 Ion Luca Caragiale începe o colaborare la ziarul naṭional-
liberal ‘’Gazeta poporului’’ din Bucureṣti. Din păcate ziarul îṣi încetează apariṭia
în ianuarie 1896.

Au existat mai multe publicaṭii cu acest nume, în diferite locuri ṣi perioade.

260 | P a g e
261 | P a g e
[Nota mea – Din păcate nu am văzut nici un număr original.] Interesante Notele
ṣi comentariile din Oper, vol. IV, 2015, pp. 1155 - 1168

262 | P a g e
263 | P a g e
264 | P a g e
265 | P a g e
266 | P a g e
267 | P a g e
268 | P a g e
269 | P a g e
270 | P a g e
271 | P a g e
272 | P a g e
273 | P a g e
274 | P a g e
275 | P a g e
Populari - Gazeta poporului, anul I, 1895, nr. 173, 1/13 septembrie 1895, p. 1 - 2.

[Articol semnat cu pseudonimul Un mahalagiu - Populari (1895)

‚’ Mărturisesc că nu-mi prea place să citesc ziarele guver¬namentale: mai cu

seamă nu citesc niciodată pe cel mai plicticos dintr-însele – am numit
Constituționalul – a cărui prostie amestecată cu cinism și îmbrăcată în hainele
unui pedant nemțesc, nu poate provoca decît greața.

Ieri însă, mi s-a adus de la băcănie o bucățică de caș¬caval, înfășurată într-un

petec de ziar, fiind sărbătoare și neavînd de lucru, m-am pus să citesc. Data
ziarului lipsea; dar trebuie să fie din zilele din urmă, căci pe dos am găsit o
depeșă despre serbările în Germania; din titlu n-a rămas decît literele: stituț,
ceea ce firește face parte din cuvîntul Constituționalul.

Ei bine, să vă spun? am petrecut de minune citind acest petec de hîrtie tipărită,

rîzînd de prostia d-Ior junimiști. Curat vorba aia a francezului căruia îi zicea
Lapalisse și care „un sfert de oră înainte de a muri a fost încă în viață”, așa de
profunde sunt sentințele Constituționalului.

Citesc, bunăoară, pe hîrtia care înfășura cașcavalul meu:

„Ar fi, credem noi, a ne ascunde după degete, dacă n-am recunoaște că
administrația e foarte populară în țara românească și că are o mare trecere și
influență asupra corpu¬lui nostru electoral”.

Ba bine că nu! Nu văd eu și din fereastra mea, cum toată administrația din
mahala, toți d-nii sub-comisari, epis¬tați, chiar și d-l comisar și d-l perceptor.
sunt primiți de băcanul de peste drum și de cîrciumarul d-alături? Nu nu¬mai că
mănîncă și bea de pomană, dar și din cînd în cînd, capătă și cîțiva lei... așa sunt
de populari. E adevărat că dacă n-ar fi populari, s-ar pune pe procesele-verbale
de contravenție, și vai de bietul negustor! Apoi cum să nu aibă „trecere și
influență asupra corpului electoral?”

Am văzut eu, în Verde, la ultimele alegeri comunale, ce „trecere” a avut Iancu

Brătescu, ajutor de primar și ce „influență” a exercitat Crețu, inspectorul de
poliție.

Dar să mai citez o nostimadă junimistă:

276 | P a g e
„Noi unii dorim în toată sinceritatea să-l vedem (adică pe corpul electoral)
emancipat de această influență, pe timpul cînd vom fi în opoziție”.

Bree... ce șireți mai sunt și junimiștii ăștia. Cînd sunt la guvern, le place
„trecerea” conului Iancu Brătescu și „influența” lui Crețu; dar „pe timpul cînd
vor fi în opo¬ziție”, ferească sfîntul! Atunci, nu cumva să se arate un alt
Brătescu sau un alt Crețu!

La sfîrșitul petecului care mi s-a adus de la băcan, citesc:

„Avem un corp electoral slab și un guvern întotdeauna tare”...

Se poate altfel? Ciomagul lui Catargiu trebuie să fie mai tare decît spinarea
alegătorilor.

Și, aci am încetat de a rîde, fiindcă mi-am amintit de bătaia pe care am mîncat-o
acum vro trei ani pe cînd votam la Negru. Brrr... nu era de rîs.’’

277 | P a g e
Scrisoarea d-lui Caragiali (către G. Panu) – Lupta, anul XII, nr.2667, 10 septembrie 1895, p.1

În Opere, vol.3, 1932, p.340, la note despre articolul ‚’Grămătici ṣi măscărici’’,

este publicată această scrisoare la care face referire Anton Bacalbaṣa.

278 | P a g e
În toamna anului 1895 Caragialele încearcă să ‘’se ajungă’’ apropiindu-se de un
partid politic.

1895-09-01 Se inscrie în partidul radical sub conducerea lui G. Panu.

1895-09-10 – Lupta – 10 septembrie 1895, p.1; semnat: al d-tale amic, I.L.

Caragiale; Buzău, 8/20 septemvrie ’95 - – Scrisoarea d-lui Caragiale - către d.
G. Panu – vezi „Grămătici şi măscărici’’

279 | P a g e
280 | P a g e
281 | P a g e
282 | P a g e
Iarăși promisia D-lui Fleava - Gazeta poporului, I, nr.224, 4/16 noiembrie 1895, p.1

[semnat: i. – [O-V, 1938, p.423] / O-4, 2015, – pag.496 /p.1155

Cumul ciudat - Gazeta poporului, nr.225, 5/17 noiembrie 1895, pag.1

[semnat I. / - >>[şi în CARAGIALE – „Moftul romăn” – Antologie de

Alexandru Dobrescu – ed. Moldova, Iasi, 1991, p.286–]– O-4 – pag.496

Grămătici și măscărici - Gazeta poporului, I, nr.226, 7/19 noiembrie 1895, p.1;

[semnată: i – Opere, vol.3, 1932, p.220-221/ O-4 – pag.498/ p.1157-1160

283 | P a g e
284 | P a g e
[note explicative la unele arhaisme:

(1) zápis, zapise, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Din sl. zapisŭ. Cf.
DEX.

(2) Diván, divane, s. n. (în Țările Române) Sfat Domnesc. – Din tc. d i v a n.
Cf. DEX.

(3) ișlicel, diminutiv de la ișlic, ișlice, s. n. (Înv.) Căciulă de blană scumpă sau
de postav, de format mare, cilindrică sau cu fundul pătrat (din alt material),
purtată de domni, de boieri și uneori de soțiile lor, iar mai târziu de negustori,
de lăutari etc. ◊ Expr. A călca (pe cineva) pe colțul ișlicului sau a pocni (pe
cineva) la coada ișlicului= a jigni (pe cineva). [Var.: (înv.) șlic s. n.] – Cf. tc.
Bașlık.” Cf. DEX.

(4) meși, s. m. pl. 1. odinioară, cizmulițe de piele foarte fină care veneau până la
glezne și erau cusute de ceacșiri: înainte de a intra în casă, vizitatorul își lăsa
papucii și se prezenta numai în meși: Banul încălțat cu meși și papuci de saftian
galben FIL.; de aci fig. a da meșii cuiva, a-i da mâna, a cuteza: pe unde-l știe,
nu-i mai dă meșii să mai vie PANN; 2. azi, pantofi țărănești din bucăți de
postav. [Mold. mesti = turc. MEST: varianta meși e o reducere din mești]. Cf.
Lazăr Șăineanu, ”Dicționar universal al limbei române”, ediția a VI-a, 1929.

(5) Referință la cafeneaua cu acest nume sau la Circul Hugo, ale cărui
reprezentații aveau loc în sala construită prin 1895 în spatele Băncii Naționale.

(6) ipolípsis (ipolípsisuri), s. n. – Considerație, stimă, apreciere. Ngr. ὑπόληψις

(DAR; Gáldi 201). Sec. XVIII, înv. (DEX).

Pamfletul lui I. L. Caragiale despre ”tineri culţi şi independenţi, proletari,

intelectuali” ieşiţi ”din rândurile poporului”, care au luat locul vechilor
”grămătici” şi ”măscărici”, în slujba boierilor de odinioară, îl viza pe Anton
Bacalbaşa, socialist convins, ce se înscrisese de curând în Partidul Conservator
şi era redactor la oficiosul acestuia, ”Epoca”.

=[notă – despre Bacalbaṣa

Anton Bacalbașa (21 noiembrie 1865, Brăila – 1 octombrie 1899, Bucureşti),

scriitor şi gazetar. Tatăl lui se numise Costache Telescu, dar, înfiat de un unchi
staroste de băcani sau bacalbaşă, i se schim­base numele. Căsătorit cu Aneta
285 | P a g e
Bobescu, avusese mai mulţi copii, dintre care, în afară de B., vor ajunge oameni
de condei Ion (Iancu) și Constantin C. Bacalbașa. Dat afară de la gim­naziu,
Bacalbașa se înrolează în armată; aici se îmbolnăveşte de tuberculoza care avea
să îl răpună. Şocat de brutalitatea şi absurdul vieţii de cazarmă, părăseşte armata
şi, cu temperamentul său entuziast, de agitator, se avântă în rândurile mișcării
socialiste. Dobândind prestigiu, va fi cooptat în Consiliul General al Partidului
Social Democrat al Muncitorilor din România, de unde însă demisionează în
1894. Intrat în Partidul Conservator, se vede ales deputat de Ilfov în colegiul al
doilea (1899). A mai fost cenzor la Societatea Presei (1894) şi secretar în
Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice. A scris enorm, aproape două mii de
articole, schiţe şi pamflete. A colaborat la «Literatorul», unde a și debutat,
«Emanciparea», «Contemporanul», «Epoca», «Gazeta muncitorului», unde era
redactor, «Dezrobirea», unde figurează în comitetul de redacţie, «Demo­craţia
socială», unde e de asemenea redactor, «Lumea nouă» ş.a. Împreună cu I. L.
Caragiale, întemeiază revista umoristică şi literară «Moftul român» (1893). Din
1893 până în 1895 e director al «Adevărului literar». În anul 1895 scoate «Moş
Teacă», subintitulat «jurnal ţivil şi cazon”. Cu o fantezie neastâmpărată, şi-a
născocit o sumedenie de pseudonime, care de care mai năstruşnice (ca, de pildă,
Kinderfus, Calyope Fourreau, Abayados de Calatrava y Rigolo Năbădayos).

Copil teribil al presei socialiste, iubitor de farse şi bufonerii, Bacalbașa era, în

campaniile pe care le susţinea, un gazetar de temut. Scria cu patimă, cu exaltări
de vizionar, ştiind să fie dur, şfichiuitor, vindicativ. Virulenţa lui pamfletară –
prevestindu-1 pe N. D. Cocea – nu cruţă deloc instituţiile timpului. Totul, sau
aproape totul, i se pare o farsă sinistră, un spectacol de bâlci, penibil şi
caraghios. Verva satirică a polemistului se proiectează în creionări acide, vizând
diverse specimene din viaţa politică ori din presă. După modelul lui Caracudi al
lui Caragiale, B. conturează tipul gazetarului fără principii şi fără scrupule. […]

«Moș Teacă» (1893) e o șarjă enormă a mentalității de tip cazon, inspirându-se

din creația lui Charles Leoy, «Le Colonel Ramollot», scritorul a fos acuzat că ar
fi comis un plagiat. Moș teacă apare însă ca un personaj de cea mai autohtonă
proveniență. Pe cât de grotesc, pe atât de absurd, ridicol prin ignoranță,
îngâmfare, automatisme, de o agresivitate tâmpă și grosolană, personajul și-a
câștigat îndată ofaimă care s-a dovedit trainică. […].” – Florin Faifer,
”Dicționarul general al literaturii române”, A–B, Academia Română, București,
Editura Univers Enciclopedic, 2004, p. 295–296.

286 | P a g e
Volume: ”Moș Teacă”, București, 1893; ”Arta pentru artă”, București, 1894;
Din viața militară”, 1895; ”Pardon!” (în colaborare cu Constantin C. Bacalbașa
și Ion C. Bacalbașa), București, 1899; ”Scrieri alese”, 2 vol., ediție îngrijită și
prefață de Virgiliu Ene, București, 1965

‘’Grămătici ṣi măscărici’’ a apărut, prima dată, în ”Gazeta poporului”(7), I, nr.

226, 7/19 noiembrie 1895, p. 1. Semnat: i.

În volume: ”Opere”, vol. III (1932), Addenda, p. 220–221ṣi Opere vol.3, 1932,
p.339 – 340, note despre ‘’Grămătici ṣi măscărici’’

287 | P a g e
288 | P a g e
Junimiștii și conservatorii - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 226, 7/19 noiembrie, p.1

[Editorial nesemnat - Junimiștii și conservatorii =

Reflexiuni conservatoare - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 227, 8/20 noiembrie, p.1

[Editorial nesemnat - Reflexiuni conservatoare =

Despre Macedonski - Gazeta poporului, 10 noiembrie 1895, pag.2
Iarăși programul - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 228, 10/22 noiembrie, p. 1

[Editorial nesemnat - Iarăși programul =

Tardivitate - Gazeta poporului, I, nr.228, 10 noiembrie 1895, pag.1

[anecdotă semnată: i. – Opere vol.3, 1932, p.218 / Opere, vol.2, 2015, p.328

289 | P a g e
Notiṭe literare [1] -[‘’Primim la redacṭie..’] – Gazeta poporului, I, nr.228, 10/22 noiembrie
1895, p.2

[O-III, 1932, p.227-228] / O-4, 2015, – pag.500 /p.1161

D-sale dlui Tony Bacalbaṣa - Gazeta poporului, I, nr.229, 11/23 noiembrie 1895,
p.3

[semnat: Caragiale – [D-lui Tony Bacalbaşa – cu subtitlul: membru al

partidului socialist ṣtiinṭific, prim-redactor la „Epoca’]

Caragiale va colabora la ziarul ‚’Epoca’’ în perioada 1896 – 1897

(Scrisoare publicată la rubrica ''Inserṭiuni ṣi reclame'', cu nota redacṭionala că

este răspunsul lui Caragiale la articolul lui Bacalbaṣa ''O infamie colectivistă'')
semnat: Caragiale [O-III, 1932, p.222] / O-4 – pag.501

[notă – vezi anterior, atacul lui Caragiale contra lui Bacalbaṣa: ”Grămătici și
măscărici”

Anton Bacalbaşa îi răspunde lui I. L. Caragiale prin articolul ”O infamie

colectivistă”( în ”Epoca”, I, nr. 7, 10 noiembrie 1895, p. 1), în care creionează
portretul unui scriitor talentat, dar ”în declin”, ”la sfârşitul carierei”, într-o
perioadă ”de istovire intelectuală”, dar obligat de guvernanţii liberali să scrie la
”Gazeta poporului” pe care el însuşi o numise ”ruşinea presei”. În loc să-i dea
un ajutor necondiţionat unui om ca I. L. Caragiale, colectiviştii l-au umilit,
obligându-l să-şi renege credinţele sale politice radicale.( Referinţă la scrisoarea
de înscriere în Partidul Radical al lui G. Panu, publicată în „Lupta”, XII, nr.
2667, 10 septembrie 1895, p. 1)

Liberalii erau numiţi ”colectivişti”, după o expresie a lui Eugeniu Stătescu, care
declarase, într-un discurs în Parlament, că Partidul Liberal ar fi o
”colectivitate”. Polemica amicală continuă cu o scrisoare deschisă a lui I. L.
Caragiale: ”D-sale, dlui Tony Bacalbaşa, membru al partidului socialist
ştiinţific, prim-redactor la «Epoca»”( I, nr. 9, 12 noiembrie 1895, p. 2). Anton
Bacalbaşa, în replică, publică şi el o scrisoare, adresată ”dlui I. L. Caragiale,
fost scriitor în activitate, actualmente în declin şi la «Gazeta poporului» ( I , nr.
229, 11/23 noiembrie 1895, p. 3.).

290 | P a g e
Articolul este însă antijunimist, ceea ce explică reacţia pe care a avut-o Titu
Maiorescu în momentul publicării acestuia. ”În sfârşit vai de capul nostru:
Caragiale e redactor la «Gazeta poporului» şi schimbă spirite cu Bacalbaşa
Toni, redactor la «Epoca» – ţară de farsori şi zeflemişti.”

291 | P a g e
292 | P a g e
A subscrie, a scrie, a înscrie - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 229, 11/23
noiembrie, p.1

[semnat: Nenea.

‚’Membrii elitei sociale se deosibesc de ceilalți agramați prin cunoștința

subscrierii propriului nume.

A scrie este apanagiul unei elite intelectuale, care mai niciodată, afară de rari,
foarte rari excepții – corbi albi – ¬n-are nimic a face cu elita socială.

Numai oamenii mari, ieșiți din sînul acestei a doua elite, își înscriu numele în
cartea omenirii sau înscriu în cărțile popoarelor drepturi și libertăți.

În politică și în cea românească în special, această gra¬dație între a subscrie, a

scrie și a înscrie se observă cu o rigurozitate nestrămutată.

Cu ce mirare deci am citit în senina Epoca următoarea frază pretențioasă în

articolul unuia din tinerii sarcastici, ce cu „fidelitate îndelungă” și cu „robustă
convingere” s-au strîns ca o falangă în jurul desmormîntatei răposate. Iată fraza:

„Țara este liberală.

Da. În înțelesul că ea ține la libertățile înscrise de noi în Constituțiune, în

înțelesul larg al cuvîntului, țara este liberală. Dar oare însemnează aceasta că
ținînd la libertăți, ea ține la liberali?”

Pentru un debut, sarcasmul nu e rău reușit. El trebuie să fi făcut deliciile

băieților senini de la Epoca.

Nouă însă ne-a reamintit ce mare deosebire este între a ști să subscrii, a ști să
scrii și a putea să înscrii ceva între libertățile națiunilor.

Pentru aceasta, mai ales, s-ar cere ca să și însemni ceva.

Nenea

293 | P a g e
În goană - Gazeta poporului, an I, nr. 229, 11/23 nov. 1895, p.1

[Editorial nesemnat - În goană... ]

Junimiștii, conservatorii și Constituțiunea - Gazeta poporului, an I, nr. 230, 12/24 noiembrie
1895, p.1

[Editorial nesemnat. - Junimiștii, conservatorii și Constituțiunea (1895)

Mină de circumstanţă - Gazeta poporului, nr.230, 12/24 noiembrie 1895, pag.1

[Mină de circumstanţă >>[şi în CARAGIALE – „Moftul romăn” –

Antologie de Alexandru Dobrescu – ed. Moldova, Iasi, 1991, p.288] [– O-4
– pag.503
Nea Ion” – (reclamă) - Gazeta poporului, I, nr.230, 12 şi 15 noiembrie 1895, p.3

[anunţ nesemnat, - „Nea Ion” – (reclamă) (la rubrica ''Ultime informatiuni'');

reluata in nr.232, 15/27 noiembrie 1895, p.3 [– O-4 – pag.504

Acest proiect de revistă al lui Caragiale nu s-a realizat. Pe 3 decembrie 1895 în

‚’Adevărul’’ apare o caricatură a lui Caragiale
Regretul proletariatului simplu - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 231, 14/26 noiembrie, p.1

[Nesemnat. - Regretul proletariatului simplu =

La „Orfeu” - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 231, 14/26 noiembrie 1895, p. 3

[Ediția a III-a. Nesemnat - La „Orfeu” =

294 | P a g e
Asupra unui fiasco - Gazeta poporului, nr.232, 15/27 noiembrie 1895, pag.1

[editorial. - Asupra unui fiasco >>[şi în CARAGIALE – „Moftul romăn” –

Antologie de Alexandru Dobrescu – ed. Moldova, Iasi, 1991, p.289] O-4 –
pag.504
Romanii călători" de Ioan Kalinderu - Gazeta poporului, 15 noiembrie 1895, p.2

[semnat: I. L. C. – „Romanii călători" de Ioan Kalinderu – (rubrica

„NOTIŢE LITERARE)
Notiṭe literare [2] -[‘’Romanii călători’’ de Ion Kalinderu…’] – Gazeta poporului, nr.232,
15/27 noiembrie 1895, p.2

(vezi si titlul ''Romanii calatori de Ion Kalinderu…) semnat: I.L.C. - O-4 –

pag.506

295 | P a g e
Odobescu A. - Gazeta poporului, I, nr.233, 16 și 17 Noiembrie 1895, p.1-2

[(nr.233, 16 nov. 1895, p.1-2; nr.234, 17 nov. 1895, p.1-2 (cu titlul ''A.
Odobescu'') Reportaj nesemnat, neretipărit. - Odobescu A. - cu subtitlurile: I.
Din sorginte autorizată, începutul romanului, O contrarietate, Incident
neplăcut, Femeea, Inexplicabil, Ruptură, Reapropiere, Cătră catastrofă; II.
La dejun, Explicația, Incurabil, împăcarea și iluziile din urmă, Condiția; III.
O inimă sublimă, O astfel de inimă, Scenă oribilă, Hotărârea. = Opere, vol.4,
1938, p.209-218 Opere, vol.2 – 2015, pag.329

296 | P a g e
297 | P a g e
298 | P a g e
299 | P a g e
300 | P a g e
301 | P a g e
302 | P a g e
303 | P a g e
304 | P a g e
305 | P a g e
Feriţi-vă… - Gazeta poporului, nr.233, 16/28 noiembrie 1895, pag.1

[şi în CARAGIALE – „Moftul romăn” – Antologie de Alexandru Dobrescu

– ed. Moldova, Iasi, 1991, p.292] – O-4 – pag.507
Nu ţi-e ruşine? - Gazeta poporului, nr.235, 18/30 noiembrie 1895, pag.1

[nesemnat. Nu ţi-e ruşine? >>[şi în CARAGIALE – „Moftul romăn” –

Antologie de Alexandru Dobrescu – ed. Moldova, Iasi, 1991, p.294] – O-4 –
pag.509
Un monstru de activitate - Gazeta poporului, I, nr.235, 18/30 noiembrie 1895, p.2

[semnat: Ics.] – O-4 – pag.510

Un adevăr pravoslavnic - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 236, 19 noiembrie/1 decembrie, p.
1

[Nesemnat - Un adevăr pravoslavnic. De la Luca Elefterescu citire: =

Pardon… - Gazeta poporului, nr.238, 23 noiembrie/5 decembrie 1895, pp.1-2.
Nesemnat. [şi în CARAGIALE – „Moftul romăn” – Antologie de
Alexandru Dobrescu – ed. Moldova, Iasi, 1991, p.296–] O-4 – pag.512
Un bobârnac internațional - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 239, 24 noiembrie/6 decembrie,
p. 2

[la rubrica ’Informațiuni. Nesemnat =

Iar vorba ceea... - Gazeta poporului, I, nr.239, 24 noiembrie/6 decembrie 1895, p.3

[nesemnat] – O-4 – pag.514

Ascultător? Obraznic? Or prost? - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 240, 25 noiembrie/7
decembrie, p.1

[Nesemnat. =
Iar bobârnac internațional - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 240, 25 noiembrie/7 decembrie,
p.1

[Nesemnat. =

306 | P a g e
O infamie - Gazeta poporului, nr.240, 25 noiembrie/7 decembrie 1895, pag.1

[nesemnat [şi în CARAGIALE – „Moftul romăn” – Antologie de Alexandru

Dobrescu – ed. Moldova, Iasi, 1991, p.299] - [În desperarea pe care le-a
pricinuit-o căderea lor meritată de la putere...] O-4 – pag.514
Constituṭionalul’’ poet – Gazeta poporului, I, nr.241, 26 noiembrie/8 decembrie 1895, p.1

[nesemnat] O-4 – pag.515

Raționament junimist - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 241, 26 noiembrie/8 decembrie, p.1

[Nesemnat =
Somnul ca agent electoral - Gazeta poporului, I, nr.242, 28 noiembrie/10 decembrie 1895,
pag.1

[şi în CARAGIALE – „Moftul romăn” – Antologie de Alexandru Dobrescu

– ed. Moldova, Iasi, 1991, p.300] O-4 – pag.517
Dragoste în familie - Gazeta poporului, I, nr.243, 29 noiembrie/11 decembrie 1895, pag.1

[şi în CARAGIALE – „Moftul romăn” – Antologie de Alexandru Dobrescu

– ed. Moldova, Iasi, 1991, p.302] – O-4 – pag.518
Un băiat răbdător - Gazeta poporului, I, nr. 224, 30 noiembrie/12 decembrie 1895, p.2

[Articolul nu este semnat =

Două mazete - Gazeta poporului, I, nr.244, 30 noiembrie/12 decembrie 1895, pag.1

[şi în CARAGIALE – „Moftul romăn” – Antologie de Alexandru Dobrescu

– ed. Moldova, Iasi, 1991, p.305] O-4 – pag.520
Iar dragostea în familie - Gazeta poporului, I, nr.245, 1/13 decembrie 1895, pag.1
[şi în CARAGIALE – „Moftul romăn” – Antologie de Alexandru Dobrescu
– ed. Moldova, Iasi, 1991, p.307] – O-4 – pag.522
S-a achitat… - Gazeta poporului, I, nr.246, 2/14 decembrie 1895, pag.1
[şi în CARAGIALE – „Moftul romăn” – Antologie de Alexandru Dobrescu
– ed. Moldova, Iasi, 1991, p.310] – O-4 – pag.524
Cine e de vină? - Gazeta poporului, I, nr. 247, 3/15 decembrie 1895, p.1

[Editorial nesemnat. =

307 | P a g e
Cultivarea popularității - Gazeta poporului, an I, nr. 247, 3/15 decembrie 1895, p. 1

[Nesemnat. =
Julica… - Gazeta poporului, I, nr.250, 8/20 decembrie 1895, pag.1

[şi în CARAGIALE – „Moftul romăn” – Antologie de Alexandru Dobrescu

– ed. Moldova, Iasi, 1991, p.318] – O-4 – pag.524
Junimiṣtii ṣi conservatorii – Gazeta poporului, I, nr.251, 9/21 decembrie 1895, p.1

[nesemnat] O-4 – pag.525

Etc…etc... - Gazeta poporului, I, nr.252, 10/22 decembrie 1895, pag.1
[şi în CARAGIALE – „Moftul romăn” – Antologie de Alexandru Dobrescu
– ed. Moldova, Iasi, 1991, p.316] O-4 – pag.526
Legendă puerilă - Gazeta poporului, an I, nr. 255, 14/26 decembrie 1895, p. 1

[Editorial nesemnat. =
S-a schimbat boierul - Gazeta poporului, I, nr.255, 14/26 decembrie 1895, pagina 1
[nesemnat. Articol antijunimist] [ṣi în CARAGIALE – „Moftul romăn” –
Antologie de Alexandru Dobrescu – ed. Moldova, Iasi, 1991, p.315] – O-4 –
pag.528

308 | P a g e
Scandalul de la ‚’Capṣa’’ – Gazeta poporului, 14 decembrie 1895
[la rubrica ‚’Ultime informaṭiuni]
Relaţiile dintre Caragiale ṣi Bacalbaṣa, cei doi colaboratori la prima serie a
”Moftului român” (1893) s-au deteriorat cu timpul. ”Micul Lassalle al
conservatorilor” va comenta maliţios, sub titlul, ”O viaţă furtunoasă”, o serie de
desene ale lui C. Jiquidi ( Constantin Jiquidi a fost un desenator și caricaturist
român care a colaborat cu I. L.Caragiale la «Moftul român.»), înfăţişând
ipostazele politice ale lui I. L. Caragiale, la junimişti, la radicali şi la liberali.
(vezi ‚’O viaṭă furtunoasă’’ pe coperta revistei ‘’Moş Teacă”, I, nr. 36, 19
noiembrie 1895) În 1889 îşi oferea serviciile lui Titu Maiorescu, în 1895, în
costum de spadasin, ruga pe G. Panu să-l primească în Partidul Radical, iar a
doua zi, în postura de bătăuş arnăut, devenea ”şalvaragiu” la ”domnu Paladu”,
unul dintre liderii liberali. În 1896, cu pana la ureche, în intimitate, ricana
printre dinţi: ”Ţară-i asta, mă? cu cin’ să lucrezi? Cu Maiorescu, cu Panu? Cu
Paladi? Ăia nici nu gândesc, mă?” În alt număr al săptămânalului ”ţivil şi
cazon”, patronat de Toni Bacalbaşa, [apare] o ultimă ilustraţie satirică de acelaşi
C. Jiquidi, intitulată ”De Bobotează”( pe coperta revistei ”Moş Teacă”, I , nr.
43, 7 ianuarie 1896). Alături de botezul politic al lui Grigore Păucescu – migrat
de la conservatori la liberali – oficiat de G. D. Palade, este înfăţişat şi ”I. L.
Caţavencu” ca un prunc gol cu capul mare implorând pe ministrul Domeniilor
să-1 boteze şi pe el ca… măscărici. Observăm cum sintagma ”grămătici şi
măscărici”, din frumoasa pagină literară caragialiană, îi este servită, cu asupra
de măsură, autorului însuşi. După ‚’Grămătici ṣi măscăricii’’ din 7 nov. 1895, ṣi
Scrisoarea adresată D-sale, dlui Tony Bacalbaşa, membru al partidului socialist
ştiinţific, prim-redactor la «Epoca»”( I, nr. 9, 12 noiembrie 1895, p. 2), un alt
incident agită relaṭiile tensionate dintre cei doi foṣti prieteni. Toni Bacalbaşa
este nevoit să recurgă la un duel cu un necunoscut. În ”Gazeta poporului” apare
o dare de seamă a întregii afaceri, cu titlul ”Scandalul de la «Capşa»”. Şerban
Cioculescu socoteşte ”reportajul scris sau inspirat” de I. L. Caragiale.
‚’SCANDALUL DE LA «CAPŞA»
Sâmbătă seara, pe la orele 6 1/2, un scandal a avut loc la cofetăria «Capşa».
La un moment dat, pe când d. Anton Bacalbaşa vorbea cu d. N. Filipescu, un
tânăr, d. T. Bogdanovici, doctorand în medicină, intern la spitalul Colţea, se
apropie de d-sa şi-i trage câteva palme.
D. Bacalbaşa răspunzând cu cuvintele «Ce, eşti nebun?», d. Bogdanovici îi
aruncă un număr din Moş Teacă, zicându-i: «Citeşte, mi-ai insultat pe mama».
Cauza
În adevăr, în Moş Teacă no. 38, sub rubrica «Moş Teacă» în provincie, se
insultă în mod grav dna Lysacowska, muma dlui Bogdanovici. Publicul care era
la «Capşa» la primul moment să revoltase contra acestei agresiuni; dar aflând
309 | P a g e
cauza, toţi au blamat pe d. Bacalbaşa, dând deplină dreptate tânărului
doctorand.
Atitudinea dlui Bacalbaşa
D. Bacalbaşa, care n-a ripostat la loviturile primite, luând Moş Teacă declară că
nu ştie de acest articol. D. Bogdanovici îi răspunde: directorul unui ziar trebuie
ca să ştie ce se publică în foaia lui. D. Bogdanovici, după ce a isprăvit
consumaţia pe care o luase, se îndreptă spre uşă şi aici este oprit de d.
Bacalbaşa, cu cuvintele: «Vom merge la secţie».
La secţie
D. Bogdanovici urmează pe d. Bacalbaşa la secţia a 6-a.
Aci, d. M. Dendrino, comisarul secţiei, după ce află despre ce e vorba şi ia
adresa atât a reclamantului, cât şi a inculpatului, întreabă pe d. Bacalbaşa dacă
voieşte să se încheie proces-verbal pentru a trimite pe d. Bogdanovici în
judecată.
După mai multe gândiri, d. Bacalbaşa renunţă deocamdată. Părţile sunt chemate
pentru a doua zi, duminică, la ora 9, la secţie; d. Bacalbaşa însă nu s-a mai
prezintat.
Duel
Ieri, d. Bogdanovici primi vizita dlor Alex. Seulescu şi C.D. Anghel, cari au
declarat că sunt martorii dlui Bacalbaşa.
Imediat d. Bogdanovici-şi constitui martori pe dnii I. L. Caragiali [sic] şi
căpitan Milicescu.
În momentul când scriem aceste rânduri nu ştim ce hotărâri ”luat martorii”.
Iată şi epilogul incidentului care pusese în primejdie viaţa lui Toni Bacalbaşa:
”Ieri dimineaţă la ora 10 a avut loc la hipodrom un duel cu pistolul între dnii
Anton Bacalbaşa şi T. Bogdanovici.
S-au schimbat câte două focuri la 25 de paşi fără nici un rezultat” (”Gazeta
poporului”, 14 decembrie 1895, la Ultime informaţiuni).
Peste câteva zile, Anton Bacalbaşa publica articolul ‚’În chestie personală’’, ca
o reacţie a apariţiei neaşteptate a lui I. L. Caragiale ca martor al părţii adverse.
Pe lângă valoarea intrinsecă a paginii biografice, reţinem jocul de cuvinte: ”Ex-
umoristul a încercat să devie omorist”.
O epidemie - Gazeta poporului, I, nr.256, 15/27 decembrie 1895, pagina.1

[şi în CARAGIALE – „Moftul romăn” – Antologie de Alexandru Dobrescu

– ed. Moldova, Iasi, 1991, p.313] O-4 – pag.530

310 | P a g e
Puţintică răbdare - Gazeta poporului, I, nr.256, 15/27 decembrie 1895, pag.1

[şi în CARAGIALE – „Moftul romăn” – Antologie de Alexandru Dobrescu

– ed. Moldova, Iasi, 1991, p.311] O-4 – pag.529
N-ar fi rău - Gazeta poporului, an I, nr. 258, 17/29 decembrie 1895, p.1

[Nesemnat. =
Activitatea d-lui Brabețeanu - Gazeta poporului, an I, nr. 262, 22 decembrie 1895/3 ianuarie
1896, p.1

[Nesemnat. =
Adresa la Senat - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 264, 24 decembrie 1895 /5 ianuarie 1896,
p.1

[Editorial nesemnat=
Discursul d-lui Maiorescu - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 265, 29 decembrie 1895/10
ianuarie 1896, p.1

[Editorial nesemnat =
Meremetiseală - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 266, 30 decembrie 1895 /11 ianuarie 1896,
p.1

[Editorial nesemnat -
O ședință la "Junimea" în Ajunul Anului Nou - Gazeta poporului, I, nr.267, 31 decembrie
1895/12 ianuarie 1896, pag.1

[Versuri semnate: Ion. - O ședință la "Junimea" în Ajunul Anului Nou

== V Opere, vol.3, 1932, p.219-220 (Addenda) / Opere, vol.2, 2015 –
pag.640

[Notă – ziarul îṣi încetează apariṭia pe 16/28 ian. 1896]

311 | P a g e
312 | P a g e
30 decembrie 1895 - Se reprezintă la Cernauṭi ‘’Năpasta’’,
în traducerea în germană a lui Adolf Last. Anterior, în ziarul lui G. Panu mai
fuseseră publicate articole despre Caragiale = 1891-02-20 - Lupta, anul VIII, nr.
1845, miercuri 20 februarie 1891, p.2 – „Năpasta” – dramă de Caragiali (sic) –
Studiu critic de Adolf Last (şi continuare)

313 | P a g e
314 | P a g e
315 | P a g e
316 | P a g e
317 | P a g e
318 | P a g e
 Cap. 12 – 1896 - LUMEA VECHIE ṣi ZIUA

Revista ‘’Lumea vechie’’

1896-01-01 - ianuarie - aprilie – Ion Luca Caragiale colaboreaza la revista

umoristica a lui Alceu Urechia - Lumea veche (semnează cu pseudonimele Ion si
Luca). Ca ṣi la revista ‘’Vatra’’, unde publicase ṣi traduceri ṣi anecdote populare,
Caragiale publică ṣi în revista ‘’Lumea veche’’ diferite traduceri. [În ‘’Vatra’’
publicase ‘’Răsbunare’’ de Carmen Sylva (cu subtitlul; ‘’Traducere liberă de I.L.
Caragiale) ṣi ‘’Broasca minunată’’, schiṭă americană de Mark Twain (cu
menṭiunea ‘’Traducṭie de I.L. Caragiale).
De asemenea, traducerile publicate sub titlul de ‘’Mărgăritare alese (I + II + III)
[Mărgăritare alese – [1] - -1894 - Vatra, Anul I, nr.5, 1894, pag. 130-131, ; nr.6,
1894, pag. 178-179; nr.7, p.194. - Semnate cu iniţialele; I.L.C. - Mărgăritare alese
– 1 - (Un om mare despre oamenii mari – p.130) – 2 - (Reforma ca lege fatală –
p.178) – 3 – (Opinia publică – p.194)
[OPERE-3-, p.278 // – O-4, 2015, – pag.481

319 | P a g e
320 | P a g e
În ‘’Programul nostru’’ de la ‘’Lumea vechie’’ se sugerează ṣi importanṭa
traducerilor (= colaboratori)

321 | P a g e
322 | P a g e
1896-01-15 – Lumea Vechie, nr.1, 15 ianuarie 1896, p.31-38, - Pocăinṭa, de
Georges Courteline; Tradus de N.
1896-02-01 – Lumea Vechie, nr.2, 1 februarie 1896, p.20-23 - Un record – Alfred
Capus. – Tradus de N.
1896-02-01 – Lumea Vechie, nr.2, 1 februarie 1896, p.31-38 - Un vicleṣug – Guy
de Maupassant – Tradus de N.
1896-02-15- Lumea Vechie, nr.3, 15 februarie 1896, p.35-41 - Domnul Felix
(scena întîi) -p.39 (scena II), (scena III) – Georges Courteline; Tradus de N.
1896-03-01 – Lumea Vechie, nr.4, 1 martie 1896, p.26-33, – ZĂVORUL – Guy
de Maupassant – TRADUS de N. -
1896-03-15 – Lumea vechie, nr.5, 15 martie 1896, - (la sumar) – CURA
GUTURAIULUI (trad.) de N. – pag.20 – 24 – cu titlul: CUM SE
CURARISEŞTE UN GUTURAIU” – Mark Twain. – TRADUS LIBER de N. –
vezi şi “OPERE”, Proză literară, ed. Univers Enciclopedic, Buc., 2000 – LEAC
DE GUTURAI – după Mark Twain –
1896-04-01 – Lumea vechie, nr.6, 1aprilie 1896, pp.25-35; – JUVAERELE –
Guy de Maupassant – TRADUS de N. – (la Sumar; scris: M.)
1896-05-15 – Lumea vechie, nr.9, 15 mai 1896, p.17-25; - CUNUNAŢI – de I.
Marni. – TRADUS de N. –
[vezi ṣi semnătura: NENEA, pseudonim cu care semnase în noiembrie 1895 –
‚’A subscrie, a scrie, a înscrie’’ - Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 229, 11/23
noiembrie, p.1 - [semnat: Nenea.
Este posibil să fi preluat pseudonimul N. ṣi în ianuarie 1896, la revista ‚’Lumea
vechie’’1896-05-15 – Lumea vechie, nr.9, 15 mai 1896, p.7 – {Din micul
Moftologic: - Netot: = Scopit. /
Om de viţă: = Nenea Iancu.} autor- Bisturiu;]

323 | P a g e
=Caragiale avea plăcerea traducerilor ṣi a ‘’prelucrărilor’’. (vezi ṣi Paul Bujor,
‘’CÎTEVA AMINTIRI DE [SPRE] I.L. CARAGIALE’’, 1912,
‘’ După una din acele partide de cărţi, nu-mi aduc bine aminte cum veni vorba
despre cunoaşterea limbii franceze.
— Noi, românii, faţă de alte naţiuni, zicea Vlahuţă, vorbim bine limba franceză.
— Mai ales cei cari au stat în Franţa măcar doi-trei ani, adăogă cu drept cuvînt
Delavrancea.
Caragiale, care nu era bine dispus, din cauza nenorocului la cărţi, se şi
formalizează, răspunzînd lui Delavrancea: Adică, tu, Barbule, dacă ai stat la Paris
doi-trei ani ca să-ţi iai licenţa în drept, crezi că cunoşti mai bine limba franceză
decît altul care n-a stat la Paris doi-trei ani?
— Desigur, răspunde Delavrancea.
— Ei aş, întrerupe Caragiale. Iată, eu n-am stat la Paris decît în treacăt şi cred că
cunosc mai bine limba franceză decît tine.
Delavrancea răspunde cu un hohot de rîs.
— Rîzi tu, da' aşa e, răspunde serios Caragiale.
— Glume de astea sunt adevărate prostii, zice Delavrancea.
— Ba eu nu glumesc de loc, răspunde Caragiale. Şi ca sa-ţi probez că nu glumesc,
hai să ne supunem la un concurs. Iată, Vlahuţă să ia din bibliotecă o carte
franţuzească din care să ni se dicteze un pasaj tradus în româneşte şi să vedem
cine o să-l restabilească mai bine în franţuzeşte. Te prinzi?
— Mă prind, răspunde repede Delavrancea.
Vlahuţă voind să vadă pînă unde o să meargă prinsoarea lor aproape copilărească,
se duce rîzînd să ia un volum din bibliotecă.
A luat un volum din nuvelele lui Guy de Maupassant. A tradus în româneşte, cît
mai aproape de textul francez, un pasaj mic de vro zece rînduri, pe cînd cei doi
concurenţi, ca doi liceeni, se aşază serios faţă-n faţă la cele două capete ale
biuroului, fiecare cu o coală de hîrtie albă înaintea lor şi gata de scris.
După ce Vlahuţă le-a dictat pasajul tradus în româneşte, fiecare începe să facă
traducerea în franţuzeşte, bineînţăles fără dicţionar.
După un sfert de ora, timp hotărît pentru concurs, amîndoi au isprăvit.
Controlîndu-se traducerile concurenţilor cu textul autorului, au căzut toţi de acord
că Delavrancea făcuse trei mici greşeli, iar Caragiale numai două tot aşa de mici.
A urmat imediat o izbucnire de triumf. Caragiale, plimbîndu-se cu paşi mari prin
cameră, apostrofa pe Delavrancea:
— Ei, te-ai convins acum că eu ştiu mai bine franţuzeşte decît tine? !
Multă vreme, Caragiale a glumit pe tema acestui concurs. Cînd întîlnea pe
Delavrancea, cea dintîi întrebare era: Ai mai învăţat, Barbule, ceva franţuzeşte?
!’’

324 | P a g e
1896-01-15 – Lumea Vechie, nr.1, 15 ianuarie 1896, p.39 – Procurorul criminal
(cu subtitlul- sau Cadavrul bolnav – semnat: I.
1896-02-01- Lumea Vechie, nr.2, 1 februarie 1896, p.39-40 – Din căleală
(snoavă) – semnat: Alan.
1896-03-01 – Lumea Vechie, nr.4, 1 martie 1896, p38; semnat: Ion; (cu notă de
subsol în dreptul numelui – „ Trimite-ne, te rugăm, pe Bar. La redacţie.” – posibil
o glumă = „Barion = I.A. Bassarabeascu (1870-1952) [ La Poşta Redacţiei –
despre D-l Marck Twain} - DOUĂ SNOAVE [1] – Cine-a zbierat? //– Bucăţica
de la gură – [la Sumar: Două Snoave – Ion]
1896-05-01 – Lumea vechie, nr.8, 1 mai 1896, p.45, semnat: Ion. – LA PRĂŞILĂ
– Snoavă, fără colaborarea poporului -
1896-05-15 – Lumea vechie, nr.9, 15 mai 1896, p.14; semnat: Ion. – Două
snoave – (Fără colaborarea poporului) – I – FĂ O CINSTE; - II – ŢIGANUL
BUCLUCAŞ
1896-04-01 – Lumea vechie, nr.6, 1 aprilie 1896, p.35; (după traducere) –
semnat: I. – CALOMNIE – [ Citim în „Timpul”: - „ În dosul pasagiului Vilacros,
la berăria Durieux, am văzut stînd la o masă pe prietenul Nădejde, înconjurat de
mai mulţi alţi prieteni socialişti. Spectacol şi mai îngrozitor, fie care prieten avea
în faţa sa cîte o halbă plină cu bere”. – Calomnie, calomnie. Nici odată prietenul
Nădejde sau ori care alt adevărat ‚prieten’ nu a putut fi văzut avînd în faţa sa o
halbă plină. Nici odată.” – semnat: I. - ]
1896-05-01 – Lumea vechie, nr.8, 1 mai 1896, p.46; semnat: Ion – epigramă –
Unui poet – cu motto:’Au apărut: Coarde sparte / cu portretul autorului” –
[‚’Privind ‚’portretu-ṭi’’ te-am luat / Drept vr-un inchizitor vestit. / Cîtă dreptate
mi-am fost dat / Cînd versurile-ṭi le-am cetit!’’]. semnat: Ion.
1896-03-15 – Lumea vechie, nr.5, 15 martie 1896, p.44-45 – EPIGRAME Unui
senator -[De-ar fi să-ţi aducă ţie / Ori-ce probă, ie în van: / Tu nu crezi c-a fost
deluviu / Căci ieşti anti....-deluvian” (semnat C. Aristol.} Lui
Nenea Iancu – „ Cînd jucai la cărţi asară / Ţi-a venit un as de cupă, / Potriveală
bună, dară, / Mai aveai un nas de ... cupă” (semnat: Gedra. – (Iaşi) – cu o notă de
subsol a autorului - „ Se ştie că un as de cupă e roşu” – Epigrama de răspuns,
semnată: C. – „Unui poet” –
Fondu-i bun, dar formă n-are, /
Pentru ce? Staţi să vă spui; /
Fondul ie „utilizarea”, /
Numai „forma” ie a lui/” –
1896-05-01 – Lumea vechie, nr.8, 1 mai 1896, p.20; (poezie) semnat: Luca. – Ab
Irato – Sonet Parnasian -
1896-05-15 – Lumea vechie, nr.9, 15 mai 1896; (în continuarea traducerii sunt
versuri), pp.25-26; semnat: Luca. - - Din carnetul unui poiet-proletar-intelectual-

325 | P a g e
artist-cetăţean-soţial-democrat (Fragmente alese) – 10 Maiu al Proletarului; - Ce’
trebue... ; Vom vedea...; La ce gîndesc../ - [ în final este semnat: MERDIX- cu
asterix - * (Iu cunoşti pi puiezie: / Asta’i Iţichi care scrie. / Las se zichi el! Noi
ştim: / Merdix: - este psudinim). – LUCA. -

326 | P a g e
327 | P a g e
328 | P a g e
329 | P a g e
Pocăinṭa (de Georges Courteline) – Lumea Vechie, nr.1, 15 ianuarie 1896, p.31-38
[Tradus de N.]

330 | P a g e
331 | P a g e
332 | P a g e
333 | P a g e
334 | P a g e
335 | P a g e
336 | P a g e
337 | P a g e
Procurorul criminal – Lumea Vechie, nr.1, 15 ianuarie 1896, p.39 –
[Procurorul criminal (cu subtitlul- sau Cadavrul bolnav – semnat: I.

338 | P a g e
339 | P a g e
Un record (de Alfred Capus) – Lumea Vechie, nr.2, 1 februarie 1896, p.20-23
[Tradus de N.]

340 | P a g e
341 | P a g e
342 | P a g e
343 | P a g e
Un vicleṣug (de Guy de Maupassant) – Lumea Vechie, nr.2, 1 februarie 1896, p.31-38
[Tradus de N.]

344 | P a g e
345 | P a g e
346 | P a g e
347 | P a g e
348 | P a g e
349 | P a g e
350 | P a g e
351 | P a g e
Din căleală (snoavă) - Lumea Vechie, nr.2, 1 februarie 1896, p.39-40 –
[Din căleală (snoavă) – semnat: Alan.

352 | P a g e
353 | P a g e
354 | P a g e
Caricatură

355 | P a g e
Domnul Felix (de Georges Courteline) - Lumea Vechie, nr.3, 15 februarie 1896, p.35-41
[Domnul Felix (scena întîi) -p.39 (scena II), (scena III) – Georges Courteline;
Tradus de N.]

356 | P a g e
357 | P a g e
358 | P a g e
359 | P a g e
360 | P a g e
361 | P a g e
362 | P a g e
Ziarul ‘’Ziua’’
În perioada februarie – martie 1896 Ion Luca Caragiale publică fara semnatura,
articole politice, reportaje, la Ziua, ziar condus de Gh. Panu. În luna septembrie
1895, Caragiale se înscrisese în Partidul radical al lui Panu. Nu am fotocopii ale
textelor din acest ziar.

Nr.52 din 13 martie 1896 conṭine articolul ‘’O nouă societate română’’.

363 | P a g e
Principii și vaccină - Ziua, (ziar al partidului democrat-radical) I, nr.30, 16
februarie 1896, p.1

[semnat: L.] =– OPERE-5-, p.423 // – O-4, 2015, – pag.531

O critică [Câteva păreri] - Ziua, (ziar al partidului democrat-radical), I, nr.35, 22

februarie 1896 şi următoarele.

[Cu titlul „O CRITICĂ”. la rubrica ''Ziua'' de miercuri) ṣi semnătura: L; nr.41,

joi, 29 febr. 1896, p.1, (cu titlul ''Notite literare, II ); nr.47, joi 7 martie 1896, p.1-
2 (cu titlul ''Notite literare Retipărit în „Notiţe şi fragmente literare’ –
Republicat în ‚’Ṣcoala romănă’, IV, nr.8, febr. 1906, p.159-160, cu titlul ‘’Stilul’’
[“ Noi, romănii, suntem o lume în care, dacă nu se face, ori nu se gîndeşte prea
mult, ne putem mîndri că cel puţin se discută foarte mult.”] = CÎTEVA PĂRERI
– OPERE-3-, p.49 // Cîteva păreri – O-4, 2015 – pag.49
Vezi- Câteva păreri – Ziua, nr.47, 7 martie 1896, p.1-2 [23 pagini]

Frumos rol - Ziua, I, nr.35, 22 februarie 1896, p.1

[semnat: L.] Opere, V, 1938, p.425 – 427 / O-4,2015, p.533

Culisele chestiunii naționale - Ziua, (organ al partidului democrat-radical), nr. 38-

43, 25 februarie – 2 martie 1896;

[semnat, în ultimul număr: L. – pamfletul este retipărit în broşură – 54 pagini. -

Culisele chestiunii naționale.
Cu cîteva luni înainte să moară, I.L. Caragiale încă este preocupat de ideile din
acest pamflet, după cum rezultă dintr-o Scrisoare către Aurel C. Popovici despre
‘’Culisele chestiunii naṭionale’’

364 | P a g e
365 | P a g e
366 | P a g e
CULISELE CHESTIUNII NAŢIONALE– Tipografia ‘Epoca”, Bucureşti, 1896.
(54 pagini) = CULISELE CHESTIUNII NAŢIONALE – OPERE-5-, p.46 //
Culisele chestiunii naṭionale – O-4 – pag.21
O-4, 2015, p.1064 – 1071

367 | P a g e
368 | P a g e
369 | P a g e
370 | P a g e
371 | P a g e
372 | P a g e
373 | P a g e
[vezi broṣura, 2 martie 1896]

374 | P a g e
Procurorul, Da; Dumnezeu, Ba! - Ziua, nr.39, 27 februarie 1896, p.1

[semnat: L.] Opere, vol.5, 1938, p.427-428 / O-4, p.536

Notiṭe literare [II] - Ziua, (ziar al partidului democrat-radical), I, nr.41, 29

februarie 1896, p.1

[şi următoarele.
[Cu titlul „’Notiṭe literare, II”. Retipărit în „Notiţe şi fragmente literare’ –
vezi - Câteva păreri – Ziua, nr.47, 7 martie 1896, p.1-2 [23 pagini]

Chestiuni politico-sociologice – Ziua, I, nr.42, 1 martie 1896, p.1-2

[semnat: L] O-4, 2015, p.538

1896-03-01 În luna martie Caragiale se alătură grupării radicale care, în frunte cu
G. Panu, fuzionează cu Partidul Conservator, din care nu făceau parte Carp şi
Maiorescu

375 | P a g e
376 | P a g e
ZĂVORUL (de Guy de Maupassant) – Lumea Vechie, nr.4, 1 martie 1896, p.26-33
[ZĂVORUL – Guy de Maupassant – TRADUS de N. ]

377 | P a g e
378 | P a g e
379 | P a g e
380 | P a g e
381 | P a g e
382 | P a g e
383 | P a g e
384 | P a g e
Două snoave – Lumea Vechie, nr.4, 1 martie 1896, p38;
[semnat: Ion; (cu notă de subsol în dreptul numelui – „ Trimite-ne, te rugăm, pe
Bar. La redacţie.” – posibil o glumă = „Barion = I.A. Bassarabeascu (1870-1952)
[ La Poşta Redacţiei – despre D-l Marck Twain} - DOUĂ SNOAVE [1] – Cine-
a zbierat? //– Bucăţica de la gură – [la Sumar: Două Snoave – Ion]

385 | P a g e
Culisele chestiunii naționale - Ziua, nr.43, 2 martie 1896

[Culisele chestiunii naționale - Ziua, (organ al partidului democrat-radical), nr.

38-43, 25 februarie – 2 martie 1896 395 Ziua, I, nr.38, 25 februarie 1896,
p.1-2; nr.39, 27 febr. 1896, p.1-2; nr.40, 28 febr. 1896, p.1-2; nr.41, 29 febr. 1896,
p.1-2; nr.42, 1 martie 1896, p.2; nr.43, 2 martie 1896, p.1
[semnat, în ultimul număr: L. –pag.21 [(din perioada 25 februarie – 2 martie
1896) retipărit în broşură - Culisele chestiunii naţionale – Tipografia ‘Epoca”,
Bucureşti, 1896. (54 pagini) = CULISELE CHESTIUNII NAŢIONALE –
OPERE-5-, p.46 // Culisele chestiunii naṭionale – O-4, 2015, – pag.21

386 | P a g e
387 | P a g e
388 | P a g e
389 | P a g e
390 | P a g e
391 | P a g e
392 | P a g e
393 | P a g e
394 | P a g e
395 | P a g e
396 | P a g e
397 | P a g e
398 | P a g e
399 | P a g e
400 | P a g e
401 | P a g e
402 | P a g e
403 | P a g e
404 | P a g e
405 | P a g e
406 | P a g e
407 | P a g e
408 | P a g e
409 | P a g e
410 | P a g e
411 | P a g e
412 | P a g e
413 | P a g e
414 | P a g e
415 | P a g e
416 | P a g e
417 | P a g e
418 | P a g e
419 | P a g e
420 | P a g e
421 | P a g e
422 | P a g e
423 | P a g e
424 | P a g e
425 | P a g e
426 | P a g e
427 | P a g e
428 | P a g e
429 | P a g e
430 | P a g e
431 | P a g e
432 | P a g e
433 | P a g e
434 | P a g e
435 | P a g e
436 | P a g e
437 | P a g e
438 | P a g e
Galantomiile lui Ghenadie - Ziua, I, nr.45, nr.46, nr.48 ṣi nr.50, în zile de 5, 6, 8, şi
10 martie 1896, p.2;

[nesemnat; nr.45, 5 martie 1896, p.2; nr.46, 6 martie 1896, p.2; nr.48, 8 martie
1896, p.2; nr.50, 10 martie 1896, p.2 – [/ O-4, 2015, p.540] şi în „OPERE”, 1938,
vol.5., pp. 428-432. - Galantomiile lui Ghenadie – I – II – III – IV -

439 | P a g e
440 | P a g e
441 | P a g e
442 | P a g e
443 | P a g e
Nemulţumiri serioase - Ziua, I, nr.47, 7 martie 1896, pag.1

Literatura ṣi artele române în a doua jumătate a secolului XIX. Încercare critică

– Adevărul, IX, 1896, nr.2475, 7 martie 1896, p.2;

(continuare, 14 martie 1896.

Vezi vol. ‘’Schiṭe uṣoare’’, 1896, pp. 76-94)

444 | P a g e
Cîteva păreri - Ziua, (ziar al partidului democrat-radical), I, nr.47, 7 martie 1896,
p.1-2

Ziua, 22 februarie 1896 – 7 martie 1896

[Cu titlul „’Notiṭe literare”.
Retipărit în „Notiţe şi fragmente literare’ – Bucuresti, ed. Alcalay, 1897 – (144
pagini) CÎTEVA PĂRERI – p.3; /
Cîteva păreri – [23 pagini] - 1896-02-22 - Ziua, (ziar al partidului democrat-
radical), I, nr.35, 22 februarie 1896 cu titlul „O CRITICĂ” ṣi semnătura: L,.;
nr.41, 29 febr.1896, p.1, cu titlul ‚’Notiṭe literare, II; nr.47, 7 martie 1896, p.1-2,
cu titlul ‚Notiṭe literare’’. Republicat în ‚’Ṣcoala romănă’, IV, nr.8, febr. 1906,
p.159-160, cu titlul ‘’Stilul’’. Retipărit în „Notiţe şi fragmente literare’ -1897 -
CÎTEVA PĂRERI – O-3-, p.49-83 - [“ Noi, romănii, suntem o lume în care, dacă
nu se face, ori nu se gîndeşte prea mult, ne putem mîndri că cel puţin se discută
foarte mult.”… ‘’faṭă cu care deosebirile de durată a fiinṭelor sunt reduse la
nimic’’] = CÎTEVA PĂRERI – OPERE-3-, p.49 // Cîteva păreri – O-4, 2015,
pag.49-87 / O-4, 2015, p.1071

445 | P a g e
446 | P a g e
447 | P a g e
448 | P a g e
449 | P a g e
450 | P a g e
451 | P a g e
Notiṭe ṣi fragmente literare, 1897, (178 pagini), pp.5 - 76

452 | P a g e
453 | P a g e
454 | P a g e
455 | P a g e
456 | P a g e
457 | P a g e
458 | P a g e
459 | P a g e
460 | P a g e
461 | P a g e
462 | P a g e
463 | P a g e
464 | P a g e
465 | P a g e
466 | P a g e
467 | P a g e
468 | P a g e
469 | P a g e
470 | P a g e
471 | P a g e
472 | P a g e
473 | P a g e
474 | P a g e
475 | P a g e
476 | P a g e
477 | P a g e
478 | P a g e
479 | P a g e
480 | P a g e
481 | P a g e
482 | P a g e
483 | P a g e
484 | P a g e
485 | P a g e
486 | P a g e
487 | P a g e
488 | P a g e
489 | P a g e
490 | P a g e
491 | P a g e
492 | P a g e
493 | P a g e
494 | P a g e
495 | P a g e
496 | P a g e
497 | P a g e
498 | P a g e
499 | P a g e
500 | P a g e
501 | P a g e
502 | P a g e
503 | P a g e
504 | P a g e
505 | P a g e
506 | P a g e
507 | P a g e
508 | P a g e
509 | P a g e
510 | P a g e
511 | P a g e
512 | P a g e
513 | P a g e
514 | P a g e
515 | P a g e
516 | P a g e
517 | P a g e
518 | P a g e
519 | P a g e
520 | P a g e
521 | P a g e
522 | P a g e
523 | P a g e
524 | P a g e
525 | P a g e
O nouă societate română – Ziua, I, nr.52, 13 martie 1896, p.2

[[[Mai mulți domni și doamne din societatea aleasă ș-au propus să înființeze o
societate pentru cultivarea limbii și literaturii naționale.] Opere, vol.4, 1965,
p.206-207 / O-4, 2015, p.548

Literatura ṣi artele române în a doua jumătate a secolului XIX. Încercare critică

– Adevărul, IX, 1896, nr.2475, 7 martie 1896, p.2; nr. 2482, 14 martie 1896, p.2-3

[La rubrica ‘’Cronica de joi’’. Semnat: Luca.

Schițe ușoare”, 1896, pag.76-94, „încercarea critico-istorică”, așa cum precizează
autorul, „era menită a se citi ca o conferință la Ateneul Român”. A fost reprodusă
în 1908 în Momente, schiţe, amintiri. - Literatura și artele române în a doua
jumătate a sec. XIX - încercare critică - [Prefaţa + Introducţie + [Capitolul I –
Capitolul II – Capitolul III - ] + Concluzie şi Entuziasm] = Literatura şi artele
române în a doua jumătate a secolului XIX - Ramurile de activitate publică ale
unei societăţi se pot compara cu deosebitele organe de viaţă ale unui individ. De
exemplu, economia şi comerţul se pot compara cu organele de hrană, cu
stomacul; armata - cu puterea musculară, cu pumnii şcl. Literatura frumoasă şi
artele se pot compara cu obrazul, cu acea parte dindărătul căreia stă mecanismul
superior, aparatul gândirii. = LITERATURA ŞI ARTELE ROMĂNE ÎN A
DOUA JUMĂTATE A SEC. XIX – OPERE-3-, p.84 // Literatura ṣi artele
romăne în a doua jumătate a secolului XIX. Încercare critică – O-4 – pag.11
Vezi În volum: ‘’Schiṭe uṣoare’’, 1896, pp.76-94. Vezi note ṣi comentarii, Opere,
vol.4, 2015, p.1063-1064)

526 | P a g e
527 | P a g e
528 | P a g e
529 | P a g e
CURA GUTURAIULUI – Lumea vechie, nr.5, 15 martie 1896,

- (la sumar) – CURA GUTURAIULUI (trad.) de N. – pag.20 – 24 – cu titlul:

CUM SE CURARISEŞTE UN GUTURAIU” – Mark Twain. – TRADUS
LIBER de N. – vezi şi “OPERE”, Proză literară, ed. Univers Enciclopedic, Buc.,
2000 – LEAC DE GUTURAI – după Mark Twain –
[vezi Caragialele Antologic – vol.5 – Traduceri, p.369 – 394
- Vezi ṣi ‘’Leac de guturai’’, Constituṭionalul, nr.43, 4/16 august 1889, p.2
(la rubrica ‘’Varietăṭi literare’’); nesemnat. (probabil traducere liberă
după o versiune din limba franceză).
- Vezi ṣi Lumea Vechie, nr.4, 1 martie 1896, ‘’Poṣta redacṭiei’’

530 | P a g e
531 | P a g e
532 | P a g e
533 | P a g e
534 | P a g e
535 | P a g e
Leac de guturai – O-2, 2015, p.163-167

536 | P a g e
537 | P a g e
538 | P a g e
539 | P a g e
540 | P a g e
Unui poet (epigramă) – Lumea vechie, nr.5, 15 martie 1896, p.44-45
– EPIGRAME Unui senator -[De-ar fi să-ţi aducă ţie / Ori-ce probă, ie în van: /
Tu nu crezi c-a fost deluviu / Căci ieşti anti....-deluvian” (semnat C. Aristol.}

Lui Nenea Iancu – „ Cînd jucai la cărţi asară / Ţi-a venit un as de cupă, / Potriveală
bună, dară, / Mai aveai un nas de ... cupă” (semnat: Gedra. – (Iaşi) – cu o notă de
subsol a autorului - „ Se ştie că un as de cupă e roşu” –

Epigrama de răspuns, semnată: C. –

„Unui poet” –
Fondu-i bun, dar formă n-are, /
Pentru ce? Staţi să vă spui; /
Fondul ie „utilizarea”, /
Numai „forma” ie a lui/” –

541 | P a g e
542 | P a g e
Noaptea învierii – Adevărul, 21 martie 1896, p.2-3

Vezi ‘’Noaptea învierii’’ – în vol. ‘’Schiţe uşoare”, 1896, pag. 60-75 - Noaptea
învierii – [Notiţă explicativă – Nuvelă –] + pag. 75 – NOTA – {În momentul cînd
cronica mea era deja culeasă la tipografie, un amic îmi spune că i se cam pare a
fi citit odată o novelă ceva cam aşa. Acum e prea tîrziu ca să mai schimb
subiectul....} nuvelă autoparodică de la ‚’O făclie de Paṣte’’] = NOAPTEA
ÎNVIERII – OPERE-3-, p.179 // Noaptea Învierii. Novelă – O-1 – pag.123/p.701-
702

543 | P a g e
544 | P a g e
545 | P a g e
546 | P a g e
JUVAERELE – [de Guy de Maupassant] – Lumea vechie, nr.6, 1aprilie 1896, pp.25-35;
[JUVAERELE – Guy de Maupassant – TRADUS de N. – (la Sumar; scris: M.)

547 | P a g e
548 | P a g e
549 | P a g e
550 | P a g e
551 | P a g e
552 | P a g e
553 | P a g e
554 | P a g e
555 | P a g e
556 | P a g e
557 | P a g e
Calomnie – Lumea vechie, nr.6, 1 aprilie 1896, p.35;
[(după traducere) – semnat: I. – CALOMNIE – [ Citim în „Timpul”: - „ În dosul
pasagiului Vilacros, la berăria Durieux, am văzut stînd la o masă pe prietenul
Nădejde, înconjurat de mai mulţi alţi prieteni socialişti. Spectacol şi mai
îngrozitor, fie care prieten avea în faţa sa cîte o halbă plină cu bere”. – Calomnie,
calomnie. Nici odată prietenul Nădejde sau ori care alt adevărat ‚prieten’ nu a
putut fi văzut avînd în faţa sa o halbă plină. Nici odată.” – semnat: I. ]

558 | P a g e
[notă – nu am Lumea vechie, nr.7

559 | P a g e
Ab Irato – Sonet Parnasian – Lumea vechie, nr.8, 1 mai 1896, p.20

[(poezie) semnată: Luca. – Ab Irato – Sonet Parnasian - Ab irato

=1896-05-06 - Epoca literară, I, nr.4, 6 mai 1896, p.3; la rubrica „Varietăţi
literare” nesemnat; [„Lumea veche”, spirituala revistă a doctorului Urechiă,
publică un sonet parnasian, „Ab Irato”, foarte reuşit...]..Iată sonetul amicului:...]
– şi în „Moftul romăn, seria II, nr.28, 28 octombrie 1901, p.3-4; retipărit în
„Calendarul Moftului romăn”, 1902, pag. 42. - Ab irato – sonet parnasian – V /
= Ab irato – sonet parnasian - 1902 - CALENDARUL MOFTULUI ROMAN –
p.42 – Ab irato – sonet parnasian – v= AB IRATO – OPERE-4 - p.318 // Ab irato
(Sonet parnasian) – O-3 – pag.1014

560 | P a g e
561 | P a g e
La praṣilă (snoavă) – Lumea vechie, nr.8, 1 mai 1896, p.45,
[semnat: Ion. – LA PRĂŞILĂ – Snoavă, fără colaborarea poporului

562 | P a g e
Unui poet (epigramă [2])– Lumea vechie, nr.8, 1 mai 1896, p.46;
[semnat: Ion – epigramă – Unui poet – cu motto:’Au apărut: Coarde sparte / cu
portretul autorului” – [‚’Privind ‚’portretu-ṭi’’ te-am luat / Drept vr-un inchizitor
vestit. / Cîtă dreptate mi-am fost dat / Cînd versurile-ṭi le-am cetit!’’] (Aluzie
ironică la Al. Macedonski). semnat: Ion.
Anterior, Caragiale mai publicase o epigramă dedicate unui poet: Unui poet – [1]
(epigramă) - 1896-03-15 – Lumea vechie, nr.5, 15 martie 1896, p.44-45 –
EPIGRAME Unui senator -[De-ar fi să-ţi aducă ţie / Ori-ce probă, ie în van: / Tu
nu crezi c-a fost deluviu / Căci ieşti anti....-deluvian” (semnat C. Aristol.} Lui
Nenea Iancu – „ Cînd jucai la cărţi asară / Ţi-a venit un as de cupă, / Potriveală
bună, dară, / Mai aveai un nas de ... cupă” (semnat: Gedra. – (Iaşi) – cu o notă de
subsol a autorului - „ Se ştie că un as de cupă e roşu” – Epigrama de răspuns,
semnată: C. – „Unui poet” – Fondu-i bun, dar formă n-are, / Pentru ce? Staţi să
vă spui; / Fondul ie „utilizarea”, / Numai „forma” ie a lui/”

563 | P a g e
Definiṭie - 1896-05-15 – Lumea vechie, nr.9, 15 mai 1896, p.7 – {Din micul
Moftologic: - Netot: = Scopit. /
Om de viţă: = Nenea Iancu.} autor- Bisturiu;
564 | P a g e
Două snoave – (Fără colaborarea poporului) – Lumea vechie, nr.9, 15 mai 1896,
p.14;

[semnat: Ion. – Două snoave – (Fără colaborarea poporului) – I – FĂ O CINSTE;

- II – ŢIGANUL BUCLUCAŞ –

565 | P a g e
Cununaṭi (de I. Marni) – Lumea vechie, nr.9, 15 mai 1896, p.17-25;
[ CUNUNAŢI – de I. Marni. – TRADUS de N.

566 | P a g e
567 | P a g e
568 | P a g e
569 | P a g e
570 | P a g e
571 | P a g e
572 | P a g e
573 | P a g e
574 | P a g e
Din carnetul unui poiet-proletar... – Lumea vechie, nr.9, 15 mai 1896, p.25-26;

[(în continuarea traducerii sunt versuri), pp.25-26; semnat: Luca. - Din carnetul
unui poiet-proletar-intelectual-artist-cetăţean-soţial-democrat (Fragmente alese)
– 10 Maiu al Proletarului; - Ce’ trebue... ; Vom vedea...; La ce gîndesc../ - [ în
final este semnat: MERDIX- cu asterix - * (Iu cunoşti pi puiezie: / Asta’i Iţichi
care scrie. / Las se zichi el! Noi ştim: / Merdix: - este psudinim). – LUCA. -
[= Din carnetul unui poet-proletar-intelectual-artist-cetăṭean-soṭial-democrat
(fragmente alese) – O-3 – pag.1015 (vezi ṣi O-3 – pag.1003 Din carnetul unui
poet simbolist = [fragmente selecte] = V - 1893-06-10 - Moftul romăn, I, nr.36,
10 iunie 1893, p.6

575 | P a g e
576 | P a g e
Mai tîrziu, la Berlin, după ce se iniṭiase în politica germane, povestea (următoarea
anecdotă – Apud ‘’Caragiale în anecdote. La a 25-a aniversare a morṭii sale’’)

577 | P a g e
578 | P a g e