MANEA ADRIAN

manea1

aka

Vuvuzela PPE

Vol. IV
Copyright © 2019 by Manea Adrian

All rights reserved. This book or any portion thereof

may not be reproduced or used in any manner
whatsoever without the express written permission of
the publisher except for the use of brief quotations in a
book review or scholarly journal.

First Printing: 2019

ISBN 978-0-359-79315-0

2
 manea14 – căci omu bun noroace nare ............. 5
manea15 – Tropa – tropa ................................ 27
manea16 – sibian manea performed by î.p.s.sa
Ioha ......................................................................... 50
manea17 – Am diplom în ṣmechereală ........... 72
4
 manea14 – căci omu bun noroace
nare

[are numa GHINIOANE]

(Nota mea – GHINION.U lui!)
Maneaua este.
Despre Eroi ṣi PeNeL-oi, ṣi despre
Eroismele PeNeL-oilor ṣia PeNeL-oaielor.

VUVUZELA – XXL – Vuvuzela IcsXelă –

([sub] CAPITEAUA (V) - E

1{unu din cel mai cel E, fără e-uri]

@@@ **** EROUL emblematic, care făcea să

duduie economia, mia
Feisbucărit că cică:
<” după ce cocoş a cîntat în dubă, şi-a doua oară,
şin recurs, sa ajuns la situaţia Pe De hilară în care
siamii treceau unul pe lîngă altu şi (se făcea că)
nuse mai re.
- {Adevărul e că fiecare avea dreptatea de
partea sa {recte aveau ‘’în famiglie’’ un
procuror de la ministerul Dreptăṭii)
- ṣică adevărul lui boc e altu decît adevărul lui
băsu.
- Ṣi fiecare îṣi cunooṣtea doar adevărul său (ṣi
palu frasu),
- ṣi adevărul celui lalt nul
(-cunoşteau)
Un nerecunoscător ‘cea că
<”Nu ştiu, nul cunosc, nulam văzut în viaţa mea
pacest Băs!”
(încheiat citatu din bine cunoscutu surdo-mutu)
Da şicu mai multă eroime şi sacrifice de sine,
Chelu zice că nici elu nul cunoaşte pe buco-vinu
de aldi finu, cadică:
<”Doar cinle paşte, le cunoaşte, ..”
[notă – cam ăsta era EFECTU de băsăreală, în
care orice “el /or ea’ era ex ponentul unui
altcuiva, pe care nul recunoştea de cloşcă, atîta
timp cît era în matrioşcă, adecă era în băsărie, la
eroizare] {alt prost, că cică <”Nam fost niciodat
la nicio chitilă să mă canoss, nici la biserică nam
fost, să mă spovăd la boss, şi nici nu ştiu cinei
bossu.
Nerecunoscăritu era întratîtde ṣise
nerecunoscătorea piste tot încît ăi din ui le dădea
‘’To –do – Liste’’ (plus ce să spui, ṣinco listă cu
ce să nu spuie. În plus, la cei din pluṣi+ lise
dădea to-duie ṣicu ce să gîndească ṣi cînd, ṣi cui
săi scandeze îndelung de mamă ṣi .uie
Nerecunoscătoru de ciolo trecea prin paci ṣi
pacolo ṣi nui mai re cunoṣtea pe nici unii pe unde
traseiase pe cînd făcea traseisme politice.

În ‘’Moftul romăn’’ nr.20, din 8 aprilie 1893, p.5

I. L. Caragiale publică – O cugetare la trei zile
‘Deplorabil te poate face ori cine;
numai tu însuţi te poţi face ridicul.”
{după ce pe prima pagină publicase o ‘’Metodă
mitocănească pentru a scoate cuiva fumurile din
cap.’’
# Pe ARCA lu NOE (aşazisă ARCA NOII),
pedEroii, [mai vechii şi mai noii în par tide],
erau MeReI mai-noii {da şi tot ei e mai vechele
pede? – centi pede 50% - în mai Noul Pe.}, plini
de ei şi de propria lor NOIme. (că seNOIau
garniturele prin rotaţie, şi luku prin putrefacţie.
Or frecţie? – aici literuşele nuse vede prea bine,

6
şi e şterse). Că cine alţi veniţi din trecute arfi
putut să ajute la edificarea viitoarelor făcute
şimai bine făcute: Foştii şi foste şi ecşii şi exele
şialte venituri venetice şi neici din ex ile ca
reveneau prin paice doar pentru remeici (cică
casăi “remake” civilizaţiei omane după imigiu
celei proto-homericane.) Ei fiind prea-eroii
despuţaţi de puteri, reinvestiţi de MeReroii de
azi şi de ieri.
UiteL şipe pedecu ăsta făcător de Bine (faceri),
uitîndusen icon ografie cala imigea gigea a
iconii făcătoare de minună-mare. Daia bocii şi
predoii gubelor de cişmigie vin în echipă şişi
închipă că pe ARCA Noii o să ne civile cu sînge
proaspăt (deşis în carantine şin post) din prea-
istoria carea mai fost.
(NOTĂ – şi mai fiind tot ei pre-eroii careau
pregătit epoca pietrei şi civilizaţia lămpaşului.
Acum tot ei cişmigea un drum prin ui)
Naşului care-a năşit Noua Democraţie din
Epocu Bocu Lui, poporu muncitor (şi pulimea
cu rol aplaudator în cor) ia dat cu “OSANĂ” şi
“AVE!” şincăl mai. (că sa hopă-mythicit).
(NOTĂ – Daia a şi fost Eroit – cu Ordinu E.
clasa a IV –a – pentru eroitatea lui. Viaţa eca un
şpriţ, or ca un ‘pas cu pas’ pe ritm de vals
(adagio aluşti un friţ)
> HO! Pînaici! Demitizarea de mitici.
{Vezi -Nota autorului despre autorii de note:
>>În loc să tot spovezi despre PeDe-iconi,
pedeicoane şi PeDeCoane (şalţi cai verzi pe
pereţi) pă pedecu ăsta la cuprins înţelepţia
emanată de Boc. (în prima domnie [cînd a
domniat sub porecla de DISPOT])
Despre acest Despoţel vod ştirile e
contradictorie, deoarece sa mai urcat pe Arce şi
verianta unui nepedeu, şiun oareceu ateu
cuaspect de boace. Da şi aşa spurcat cu spurc şi
găinaţe de raţe, el tot arată gigea şi giugiuc
atunci cînd îl sfă tuie pe Băse săi “..tuie!” (cu
‘TU-ve! Şi TU-vă!) şi să-I înscene propria
moarte.
[că acumă se poate spune că la referendumă lau
salvat dela moarte boc-eroul şi gîsculiţele lui,
careau dat alarma prin ui, şi ui-ul a sărit de cur
în sus întrun clip.
Unul dintre interpolatorii acestei cronici a
puciului, nici nul consideră pe Boc un erou
naţional tot-oman, cil bagă direct în basorelief
printre mega-eroii de la noi E (deşi pe ARCĂ
încă naveam nici-un megă- erou, era un nou
început ieşit din ou, şiun output cumcă mega-
eroismele era “în interesul naţional”, atîta timp
cît nu sabat în vro stahanovă movă. Pe care să no
vadă nauzii şi navezii
Dovadă? – dovada dovezii e
Dovadă că cum sau sacrificat alde ei pentru ţară,
în numele ‘intereselor naţei omane
Etălăi un ditamai dovedoi: (dacă mai iera
nevoi?)
>”NOI, în Olteniile Noi, îi spunem ‘efectul
Barca’ (doar unii pedepuţoi care nu pot să
pronunţe corect, zice “tanga” [de la tangaj”?] la
orice şut pe din dose, căE un pas înainte. Şiuite-
aşa, pas cu pase, înaintăm cu şute în cure din
“săTraie de Bine!’ în ‘sătrăiţe de şi mai Bine’.
Cacu trăgeau ARCA precum broşti, cu racu şicu
guguştiucu de cocoş (care urma să fie eunucu de
servici, şisă fie ciomit paici în direct
Pentru deandolesirea (b)ĂRCII, edecarii lu
dealde nea Boc, şutuiţi în cure din loc în loc, trag
la edece dificarea unui nou SSMDeu. De ce? De
nece? Doar Draculu ştie! Daco şti şi el! Că pe
jupînu lu draculu nul ştie nime, deşii descries din

8
creştet pînăn coadă în “Despre cusururi sau
urîciuni”. (astai singura dovadă că mai există şi
securişti acoperiţi.) (de peruci pe chelii?). încă
deatunci, din Epoca de baligă şi boc I, pedecarii
pedeloşi pedeleau în suşi şin joşi (cu şi fără
sacoşi de plastice) – cum sar zice omanu
:practicau yo-yo-ul bangi-gempuit, şialte
edecării mai pedelii, ca trasu în sus al SusIadei,
pînă în mai presusul JosRaiei. {asta da
deandoseleală! – ex clamă un ex. – dînduşi foc
la carnetu de partid, să vadă tot netu
Do vada că Bocu era o emanaţie a băsismului
putea (puţea?) să se vadă şi se audă (la o dică se
putea şi gusta, şi mirosi, şi pipăi, - da nu era
nimenea atît de tomă.)
(doar un pui de gomă mai diasporoi a scriitorit
căştia-I zeroi (adică O –O eroi) şi că respectivu
scrib ălău era un lilipuţoi din lumea lilipuţoilor
pupincuroi care se dau mari. (căs pe cai mari
cînd sunt la putere) brob –ding-dangii, şi se cam
dau lilipuţi şi lilipuţe [fără nimic eroic în
instalaţii) cînd nu mai sunt în graţii lepede
puterii. Această aristocraţie pedecă îşi creia
propria ei utopie despre cum tre’să fie ceea ce e
[şi despre ce mare şi tare e pededosu şi
pededoasa care E].
Căcică aveau o imagine a istoriei care progresa
dandaratelea, daia mai fiind şi inver sionişti
printre băsişti. (gurile rele ‘cecă deandărăteala le
e în adene încă de pe vremea cue PoCa de Aure,
cînd în ue se eroia Mneaei cu Mnealuie. – 2
odoi).
Băsiştii bocofani – aceşti (şi aceste mai puţin
funeste) Eroi civilizatori reali, în carne şi oase,
şi zgîrce, sunt coborîţi pe rind cu hîrzobu din mai
presuşi şi puşi acolo unde e puşi să ne civile (ze!)
şi să ne salvamare (ze!) (motiv pentru care E şi
UNs. (zeu!). (Ăi de trag sforile nus dai lu Jesus,
cid oar nişte interpuşi puşi să sforărească
pedepăpuşi, şi care se crede mai presuşi de lege.
– dăce? - <Cum dă ce? – fiind că ei au în griji
arhivele fostei, actualei şi viitoarei Securi tăţi de
taină.)
BOC I (întîiul), cetăţeanul erou, pe linie
holştaină, eun excepţional dotat ca bărbat (de
stat) [un pic fiind cam prea dez – echilibrat
sexual, că fiincă are ditamai daie, Daia mai cade
în dînsa cîteodat. Dai hopă –mitică şi nare frică
şi apără comunitatea omană de oricee.
Popularitatea bocului (măsurată la pulimea
pedee)
şef de stat brob-ding-dang se bazea (zăU?) pe
înaltele valori culturale, morale şi umanoid-
intelectuale, promovate de …,(suszisu) DAIA!
- Da de ce el şi nu .. icsu?
- DAIA!
- Dade ce Boc înşirat pe lîngă gardu în
Cotrocenat dela unu pînla…ţî-ie?
- DAIE!
- Da di şe, bre? În partea aşea – dă să spuie
şo simonăCreaţă cu aspect de uie – e cei de CEA,
şi partea astălaltă – şi continuă tot ia arătînd cu
zgaibaraca dreaptă – e ceia de hăisa?
- DAIA, că dacă eşti traseist, te poţi duce
la oricare din ei: că şi stînga şi dreapta sunt
amîndouă la fel de bune pentru democraţiune.
- Da dece nui şi cea dea treia cale? Cum
sar zice
- DAIA că nui în ui
- Da de ce…
- Dacă mai o ţii în dadecee, vezi să nu dai
cu subsemnatu prin bece!
@# & DA mai bines ă nentoarcem la oile
noastre (vorba proverbului) şisă continuăm

10
despre Eroii conducători de N- oi, şi despre ema
Naţie şi emanaţii din naţie; castai în ţelepţia
emanată deun boc în tot natu şin alte nate mai
euronate. (E – manatu a tot e –manato şila alţi
ţelepciunoşi dănileţi şi dănileţe mai cocoşi, şi
telectuali răpciugoşi pe stas simoneCreţe, pîn’
cînd ăi mai din nato iau strigat să se ‘ka nieţe’.
[că prin nate nu se poate să le deandoseleşti chiar
pe toate.
Da unde nuse, nuse, şi basta!. Dasta şi
deandoselizaţii plătitori de coti zaţii plătitoresc
şi se deandoselesc pe rupte, întro dastă a lucrului
bine re făcut de bine-Făcătoru Neamu lui.
Factotumu nui ca ciomu, ăsta tăia şi punea la loc
(altceva!), da de obicei schimbarea schimbării
era boc pe boc (=troc). Sub mînăria lui,
pededeandoşii au intrat pe din dos în Casa
Poporimii, şi deadrept, în direct, direct în rect la
penelee.
Aşa că DECI
Autoru a dat cu decis peste tot şi dup ia umplut
cu exorcisme peste bots a decis so ia dela început
co nouă începută.{Das ă nu ne mai faci vreo
nefă, bre!} (că clasa pedepolitică nuse
reformează decît prin DeNeA. Caşa îţi spun ăia
de toate). (caşai cînd ai parte de nate, pîn’cînd
ăi mai din nato iau strigat să se ‘kanieţe!’ că toţi
pedectelectuali eracam corineCreţe,. Din ce în
ce mai pededeandoşi.
{EMILatu a tot emanate şila alţi ţelepciunoşi (dă
Nileţi şi dă Nileţe) şi Dă Nili
Aşa că DECI
autoru adat cu decis peste tot, atăiat pădurile,
aotrăvit fîntînile, a, ,,, şi după ce ia umplut cu
exorcisme , sa decis că ce_ “Despre eroi şi
eroisme.“–le lor {Nuvă mai spui căn ui (conf.
autorului), busola valorilor morale e inversată,
şinu pomene o iotă despre eroii hop-mythici din
daici, şi nici de boc-cici careau salvat civili zaţia
(dup’ceau salvamarat ca Pitoliu.).
Se ‘ce că, cu pixi în doliu, autoriu DIXI că cică:
-I –(unu roman)– Eroul E coborît din prea-nalte
(dun roman nea-traian restartat) cun hîrzob
-. II – (şin loc şal lase pe Boc să cadă să se facă
zob) – e hop-miticat de din jos-în-sus, de ca targ,
de unde eroul e introdus în spaţiul (b.(anal, cot
idian, în lumea amărăştenilorr şi mînăşturenilorr
de rînde.
-III – În viaţa eroului astfel omanizat apare un
eveniment mai rare, un ceva cît-de-cît mai nou,
cu iz de “Je man fu!”, şialte ize. De ‘uiteo –nui’
– caşai puterea prin ui) (notă – e posibil, şi chiar
fefe probabil, să fid at şide vreo izdă, ceva, că
prea sa
[da alu nuţa era déjà ocupată de pre-
…prezidenţială, ziua. Şide cocoş cînd? Va)alu
crinuţa de diverşi ioaniOlteni, lavinele erau
ocupate cu făcutu de bine pe century,..]
-IV – Hero-ul e temător de prea-noul, de
necunoscutul şi incertitudinile zilii de mîine.
Muncind din greu pentro felie de pită cu
marmeladă la păscut raţele răchiţenilor, bocu
nuse gîndeşte încă să hercule vreo bar icadă sau
vreo altă mişcare populare de stradă. El are o
coţadă de grije în urma cîrdului pe carel cîrdea,
ca nu cum va vreo găinaţă de raţă săl. (DA
cîştiga experienţa necesară unui Conducă.) tor
Asta pînă cînd ise întîmplă ceva cuiva din
famiglia sa (politico-mitică depe Corabia
cusută). Cabia atunci se declanşează vendetta
care urma să în trezească o herculă în el, care să
îl hercule (şi săL bascule direct în Inalta Poarta
înCotro cenilor.
DEŞI

12
Nu există destule dovezi în arhive, simpla
omitere din istorie e o DO – VA- DĂ cacest a
existat, (şincă so mai fi existînd prin vrun colţ de
Rai, sub o altă identitate
- V – DEŞI nu ise ştie hereditatea – ESCU –
liană, Boc –EROU trebe să fi avut vreo
descendenţă macoviană în el, căl trăda umbletu
(cu umbletă de raţă). Multe se vor fis cris despre
ERoi încă de pe vremea cînd era pela noi unu alu
NOE. (caveam şi noi la oi un noie, încă din
paleo. Acu, mai în neo, avem chiar doi noi (pl.):
- 1 – Noul BOC IV, (fostrei)
- 2 – şi Nou-Nouţu Băse II (doi)
- Amîn doi e noii noştri to-temi de azi şide
maiieri. Camai ierile, iera pacile un alt nea, care
nea odiosat.
DAIA Boc- erou plecat să se eroice, primeşte
ajutoare în călătoriile sale pe uscate şipe mare
dela personaje neo – bişnuit de fiţoase, de tip nea
Nic or draculă:
- un BarbăCot că lare peo jumătate de
iepură şchiopit, un Barbie scopit gen.P. Cătălin,
o altă herculă în formă de dgin (cu lulă) (da şiun
funeriu în format de .. sulă (cu pre zer vativă),
- un Setil şiun Fomil, Păsărilă –Lăţ –
Lungilă careşi îşi mutase 6 case-ntr-o vilă şi tot
nu prididea, (şi ‘cea căi e sete, căi e foamă, căi e
chestii şi fiţă)
- prichindelu de Neghiniţă, şi binenţelese
Kunta Kintele care este, şi care căpcăunea
Ajutoarele omanitare avea ambalaje fcolorate pe
gustu fiecărui pedemoft. (se vedea căi ajutorimi
din ui)
- VI – Boc este déjà copt casă se hop-mitice (prin
Casa Poporului?) în lucruri mai mitice şi mai
para-olimpice, unde el seva trans (sexual) în
hans (ete vax?! - cum aşa, bre? – cautăi altă
variantă de cioisă! – FăL un pic de Moisă, ceva,
care săi treacă pe Omănoşi marea Criză, or făl
niţel un găinaţ de fenix. Da nul face bre, un nul
de ics!)
- … unde El se va trans –forma dintr-un
(ci) – om ordinar întrun fiinţ “extra”- ordinar
(şintrun ser afel?)
(că dacă nu EL, atunci cine?)
[şi dacă nu acu, atunci cînd dracu?]
{şi dacă …., ce?}
Atunce, acestea duce la o meta – morfozare a
EROULUI, dar şi induce o serie de hopstacole
în calea Lui, (dar şi o serie de aşteptări)
-VII – EROUL, déjà pe jumătate un hiper-omeu
(cu coajă de semi, deşi se pare care încă coiţe de
pig meu), intră în fibrilaţie pîn’la brîu. Ca sarate
care coaie şi singe-n instalaţie, emilul depăşeşte
toate obstacolele, sare peste toate gardurile,
barierele, staţionatele şi periculele. Chiar dacă
nu mai are uculelele la el, el înţelege de ce cei de
dincolo şi cei de dincoa de gardul de sîrme
ghimpate au parte deacelaşi nechezol: Cu un
nechez de centaure (moştenit dela ilegaliştii din
epoca de aure) sere PeDe la trînte cu duşmele de
clasă: întîi pînla gleznă, apoi pînla genunche,
pormă … (se
Uşura şi scuipăcea în contra Vîntului [că şi
olimpienii aveau pe Vîntu lor, unu Eol, pe care
doar Băsescul întrecea în vînturi)
- VIII – ca orice self –made erou, EROUL
se eroieşte, şise orăcăieşte că se căieşte că,. Şin
timp ce se mea-culpeşte pe pedeleşte (carei un
fel de băsească stricată, care nici nu prea se mai
vorbeşte), că cică nu el, şică “numa marea
adunare naţională’, că .. cînd atinge experienţu
maxime – adică (nefiind încă prime) – e prins şie
închis în beciu domnesc (la bulău datornicilor)

14
de unde se pare că iau zidit toate ieşirile şi iau
stins luminile (mai casăl labirinte săşi iasă din
minte şisă se (b)poc – căiască. (să se
mărturisească) Asta în viziunea unora era să se
auto-zidească la temelia Noii Ere care urma să
se ere, să crească, să înflorească, şi să …
gaudeme.
{paceaste teme noii penelii iau cerut altui
premiere să se toteme la rădăcina unor şoselii!
În loc de’aci e banii d-voastră!’Hă!}
- IX- Aşa precum se şi cuvine, EROUL
revine cu bine pe Tărîmul unde se ‘săTrăieşte
FeBine’, dar încă na terminat de ‘NA!-vă” toate
încercările şi probele olimpe, şi mai are de
călătorit (şi sprîncenat) un timpe :
- ( - un călătorit la maglavit, unde urma să
ise arate,
- Şiuncă lătorit la răchiţele, unde urma să
ne fie arătat în chip de moaşte,
- Încă două umblături la prefectură, două
umblători la deneale, alte pela cercetări penale,
- O umblătorie la şcoala de băieţi cu ochi
albaştri, şio umblătoare la restu de şcoale
(că şi pristanda asta aduna mai ceva cao
anastasă. “grea misie! Să fii adunătoare!
Da lilipuţenii era plini de puţenii şi împuţiciuni
lilipuţănii, rămase din alte campanii pro- şi anti
-, aşa că trebuia musai mînărite nisca
băseminuni, casă iasă cine trebe să
- X – Sătul să tot fie un mai-mult-ca-
perfect printre atîtea hoaşte cu dreptde vet,
EROUL sare pîrleazu în eparhia vecină cu palata
Victoria, şi nimereşte direct întrun pedelazaret
pe carel băseşte nimeni altu decît un felde ante-
boc.
(mă rog, o leprozerie unde toţi era nişte leper
deale lu Albu-ca-Zăpadu de lăzăr oi şalţi nono-
eroi şi minus-eroiaci laici şi pro - zaici din daici.
Aici totu E perfect şi drept can ue, sau cel puţin
aşa pare, sulfinele au ferigea, la fel şi cele cîteva
aline mai gigea (care se gorgăia picea), chiar şi
monicile stau unde lee locu, şi nui niciun buc de
udră pă feisbuc. (că azi e la bulău).
Totul pînă vine un ics-ulesc, un politruc zerou
(adică un anti-erou fără zer în el) şi vrea şi vrea
salare. Urieşeşti. <”Fără număr! Fără număr!”
{Nota a. – la lilipuţi? Ha! Că înţelepţia lor lor le
şopocăia şopa-şop, că leii grei trebe să aivă
valoare în ei, să fie greu de procurat şide
prelucrat şide falsificat. Primind salare uriaşe,
valuta în care era plătiţi a fost sortată pe diferite
categorii de valori pentru diferiţi nesimţiţi:
<” O piatră cu diametru de un picior corespunde
la ceea ce numim noi mărunţiş. Bănişor. Prin
gaura şlefuită în mijlocul bănuţului se trece o
bîtă din lemn de corn, cu care, proptindo de
umăr, porneşti agale la tîrg. Cu cît pietrele sunt
mai mari, fireşte că şi valoarea lor creşte şise
urieşeşte. De exemple, o piatră cu un diametre
de un metre are valoarea unei banknote de 2
dolari. Gaura scobită în centrul unui astfel de
bolovan este atît de mare, încît poate intra în ea
comod un oman oricît de gras, or o grasă (la o
adică putîndule fi casă de vacanţă)
{ăştia din Uie uluiţi de valoarea urieşească a
salarelor omane, care tot continuă să crescă cu
rata inflaţiei}
Să nuvă închipuiţi însă că această enormă piatră
este rostogolită de colo-colo, de cite ori vreo
udră or vrun cocoş cumpără ceva cu ea. Nici
pomeneală. Au ei minte băsiştii băştinaşi. Piatra
de moară rămîne pe locul unde a fost aşezată la

16
început, în cur tea primului ei proprietar,
cioplinduse pe ea numele noului apropritar. “
(povestea continuă la pagina 10 din “Istoria
culturală a prostiei omeneşti”, de undeam copiat
şi eu fără aprobarea autorului, care oricum era
un colocuitor dacia)
• continuînd pe ideea că de ce vrea
politrucu salar urieşesc, cicăn afară de salare cel-
mai-mare-şi-mai-mare, vrea şalte eroicale mai
babane şi mai gogea –mite, cu nişte ‘punguţe cu
doi bani’fară fund (nişte nesimţite infinite) [caşa
iera puterea zEROIlor ajunşi la putere: cum
ajung, dau cep la buget}
• şatunce încep fiecare: darămite şi ălă că
şi io, aia şi ea că şi ea ar cam mai vrea, fiecare
vrea ca ţărişoara sa, .. şi tot omanu să prospere.
(v.Ileca)
şi EROUL ca unmai noul hercul al Noii ERE, să
fie un dur (dură lexă) şi săi ardă la plexă şisă taie
şisă ciome. Fără pică de ură eroul se uită înapoie
în urm trecut brutal şi semi-animal dintr-o destul
de recentă Epocă de Aur (a unui alt dracul):
- ex terminarea eficientă a lilipuţilor şia
lilipuţelor, ori ciomizarea cu înco procentă a
părţii cea mai indecentă. (că nuş de ce face aşa
acordu? – da aşa vrea bordu de Femei)
- <”Dacă no să facem treaba asta mică,
suntem nişte tîmpiţi!” (zice doamna pa! ula către
o pipidă) [şau făcuto şi pasta, pentru o tomanie a
lucului bine făcut].
(Nota 1 – dan paralele cu tăierile şi curvele de
sacrificiu, şiau făcut din oficiu un spor de
pericul. Băse, ca mai dracul, primea un spor – un
cal în originale.
{déjà se pare că primise prima rată – din
“scîrbavnicu mădulare”})
(nota 2 – în legătură cu oftatu de uşurare cînd sa
auzit că bocu pleacă de la gubernare, vă anunţ că
un alt Boc IV e pe vine. [alt oftat de uş! Pe la
pedeluşi după uşi. Că, zic ei, “Parlamenta e locu
unde frecăm menta şi locu cu bocu unde venim
să ne uşurăm! Unii uşuraţi se uşurează în grup!)
că şastai o herculeală.
- XI – Şi-uite-aşa se hercula cu toţii în
contra la EROUL nostru civilizator – de ui
(pe carel des considerea ‘muscă de pisoare’ , cu
toată ditamuncă civilizatoare).
Că însuşi Draculu şicu Dracula lui îl ademăne pe
erouL boc şil draculisesc în damf băsesc, mai –
mai săl ridicule şi săl edicule-n pămînt pînla
genunchi. Da boc se opintenase din rărunchi şi
learătase el cinei el şi cinel –cinel? Aşa căn loc
să se dracule, Boc se haiducă ca orice EROU
popular şi ia calea codrului (vezi şi clipe pe
feisbucă), unde, mai –mai să se haisame de sete
şi de foame, doar cu frunza verde adăpostind
codru verde.
Dai trece. Şi după post revine la post, pe post de
brede.
În preună cualţi eroi gigantoi, ei pedecă ieşirea
Omaniei din nevoi şio trag la limane cu multe
“Amane!”. (şi ceale! Şi hăisuri! Şi..
(pe un fel de nistru în sus, unde alte oi scriu ce
scriu şalţi boi citesc scrisu de oi) Acest ex od din
evul sinistru în Noul Ev Băsesc se face doar pe
un fel de pod (cît de cît nea traian), sugerînd
invazia civilizatorilor de neam. Daia edecarii lu
boc înhămaţi la ham trag ţară în susă. Dan
acelaşi timp, în Tara de Jos, trag ţara în jos
grăsanii de trei-doi-doie înhămaţi la Arca lu
Noie. (şo trag dinapoie). (că şi păştia-I înhămase
boc la car, şila căruţa, şila teleguţă, şila dric, şila

18
plugu de plugit dumbrava portocaliei porto –
calice.
- XII – Ultima din cele 10 munci herculice
pe care hop-miticul încă de pe atunci le, cun
randamente de un ape lună, E cînd venea pela
service cu sacoşa PePeCe şi hop –miticea
haznaua. De se cocoşa. Pînşi un prea-înalt la ana
furat cînd la prins cu coş niţa )şicu spiritisme. Că
vampirismu lui sinistru era recunoscut încă de pe
vremea celuilalt trecut: (citat după alt citat..):
- <”Dacă era primul meu ministru, îl
umpleam de sînge pe bot!”- şasta nuie tot: îl
tîram de barbă prin cur te, îl o100 la tălpi, îi
rădeam barba, or io smulgeam floc cu floc, îl
lăsam fără blugi şi fără pempărşi, şi îl ungeam
cu catran, îl tăvăleam prin fulgi, şi…
- >>”HO! Că nu se ştie cine este cine? Şi
cine este mai postac dintre cei doi?
Da vorba unui: ce mie baba rada, ce mie rada
baba; tot un drac! Că orice poveste despre
eroismele lui BOC e şio povestică despre meta
morfozele acestui hopă –mitică prin cele 4 faze
ale.
În fund allele celui deal patrulea pătrar, EROU e
re sus “citat” (buş –a –buş) [cu ‘urcat pe masă şi
arătat cum ş ice fel e – cu tot tacîmu] şi recapătă
o nouă formă de viaţă (pe Tărîmu F.Leacului),
aceia de leac de con stipă şi primat de clujă. În
birou oval de pacolo, regiile din subordinea
domnului edil emil vorbesc afacereza mai bine
ca stolo. Şi giga-caloriile progresa odată cu alţi
gigantici şi giga –eroi urieşiţi şi ieşiţi ca şi
coloneii din hrubă.
Eroii pedelomani au o viaţă dublă:
- o viaţă normală, de (cetăţeni (comunitari
ordinary, modestuţi, şide talpa ţării cu ‘să-trai’de
o pincă.
- -şio viaţă monahală de olimpici
superomani şi minunăţei top-modelei.
Că eroii se eroia ei între ei, şise pupincura
preventiv şi prea puţin eroic, da cît de cît stoic,
(în veşnică amintirea lu un popă stoică, fost)
Cenii savea bine cu Denii, traianUngurenii cu
ioniOltenii, dănileţii cu simoniCreţii, şi
binenţeles, dracii cu blagii de paci.
Brob-ding-dangii mai comitagii erau bine-
voitori mai ales cu brobii lor şicu de-votatorii
brob-ding-dangioşi. Prea puţini curioşi de cur,
erau suflete caritabile care dădeau (din cur?) cu
de toate din jur:
>”NA vă! Bă! NA!”
Dădeau tot, pînă se goleau şi rămîneau din
ditamai, doar cun dang (şio zdrangă de lemn).
Dacă leam respinge statura morală tote mică, am
fi şi mai conştienţi de micimea omană (la
omănimea de cîrdă şila prostimea cea multă, pe
care gubernu o sictirea în saia la ia. să stea acolea
şi să scrie de o 100 de ori ‘bucovina’)
++ că pede altă parte, Guliveru pro-euro care
Băsea şi Păstorea Tomania era convins că starea
de decădere a partidelor pro – euro în pene, a
poli –(pi)ticilor Ui şia societăţii Lui, e o stare
naturală (care nuva putea fi retro cedată ori cui.)
+ Tot acelaşi guliv îi consideră pe liliputani a fi
omi în mini aturi, fără sare şi piper, (mini – mini,
totuşi cît de cît omi!)
• Da bocii brob-ding-dang oşi cît sunt ei de
boşi, nu pot nici măcar concepe conceptul de
ciom altoit pe idée de minus-om..
• şi nici nuşi pot imagina un gulivăr ca
fiind un brobdingdangiu mai mic, un frate mai
sărăcan sau un brob miniatural. NUU! Pur şi
simplu nu pot că nui ajută memoria.

20
• ĂŞTIA alu Boc îl tratează pe Băse de
sus, ca pe ceva în care nu te poţi încrede (o coajă
de banană sau o baligă de vacă) nici pînla vece,
sau ca pe ceva pe carel poţi marioneta şi
păpuşeri. Şi nuţi poate spune “Veta!” (ca madam
nuţi), că PAC! Îl dai pe netă cu vetă cu tot.
• {pentru mai multe asemeni deandosele-
uri şi useleuri, vezi cele mai noi sere de viermuşi
de mătase din Noile Serele-uri cel-mai-nou
liberale.
Pentru boci, Băsescu nui decît o jucărea, un
papagal de scos la paradă prin ui, că nui un
camarad de drum. Băsescului nici nui spui
‘fiinţă’, ci icsă ordinară!
Într0un cuvînt, faptul că I se neagă humanitatea
şi umanitarismul, nu face din băsesc un obiect
ecosez, cid oar un virtual “papagal”.
După cea stat un timp cu curu la popor, a
considerat că sa deandoselit destul, şial dracului
dracul, acu iar îşi hop-mitică şi el o mişcare de
pulime care săi anime catranul din suflet.
&& şi poate că la anu, bădica traianul,… osă o
oasă
Printro deandoasă, tot ce era brob-ding-dang-
dos, devenea li-li-puţos, tot ce era alb se
dandosa, tot ce era sfînt se canosa, şuite-aşa, tot
ce era brend şi totem iera la bunu plac a lu. Ca
daia era Libertate la ‘cum vă place?’ prin uie
- unora le place de Băsescu şide
pededindoasele luie.
- Altora nu. / că nu le-ar./ dar … nu prea
mai au gaze. (să fie besişti convinşi)
- (că unora le place de jaze, unora le place
o manea, altora – alta.
- Unii că sunt cu DA, dealde Da alu DA,
- Alţii cu viceBercea, alţii cu ciomu, alţii
preferă Pe De-andoasele (vezi bă! , că ţise vede
papahagele. / din porhap!
Că pedele dosnicii fack pedeledosnicii
pedeledosnice şi umblă cupe dedeandoase să ne
Sodome.
-<NU fiţi bă! Îndărătnici şi tome! Păi dacă toată
lumea e cu DA, voi de ce naţi? Ce mînă vă mînă
pe voi dindărăt şi vănturmă, şi vă adapă, bă? De
vă ţineţi de îndărătnicii şi golănii? În dărăt!
Nicilor şi refuz – nicilor!
{că cam aşa îşi încheia fiecare BOC discursul
anti-crize. Şintr-o traducere în limbaj mai
gorghiu, asta cică-n semna căşi dă criza demisia
cînd îi vede coafura gorgonă)
Securistul de service (din oficiu) îi lua la încoa
şila întrebări pe fiecare, şinu se lăsa pînă nui
demasca; că la ţărănişti sa găsit arme şi muniţi,
şi drog, şi mă rog, deandoselii de făcut bani. Da
credeţi că asta îi dezarma pe duşmi? Aş!
Ba din contre! ; se dindărăta şi se întărîta
opoziţia să facă şi ea toate (şi încă mai alte
pedendoselile ca să-I înciude. DA
pedeandoaselea la o poziţie era opoziţia
pedeandoa. (starea de pedeandoasel însă ţinea cît
ţinea, şiodată,…, fîss! Se destărea) Cînd toţi o
dau pe sbeng e şipe pinguinie, ei se pedeandoasă
şi se vaie de zici că-I strînge deo coaie cu uşa,
sau căi însulă-n coaste vrun icse. Pedeleaua nuse
poate îndosi cuaşa o pedendoseală. Atît de jos
să-I trateze, cape ultimo boc!
Şi-n loc să-I gomore în cure încep a-I pelendosi
prin ciure – ai ciuri şiai trece prin băse-ciur (unu
din zece?) Asta-I ultima pedelendoseală PeDe
şi-I un fleac E pe lîngă pedeandoaselea ce va. [şi
peste care or să toarne var].

22
Securizaţi frontiera! Că prea aşa ditamai halcă
de RAi sa deandoselit, şin loc sa ivit o susiadă
semi=pătrăţoasă. Co doasă în plină clizmă.
Clizma valorilor băsite. Deandoselizma
valorilor de tip boc sa hop-mitizat de 4 ori la loc.
(pîn acum!)
<””Le dau eu un Au.. deo să iasă fum , şi scîntei
din ei. Îi fac săpun!”
Se pare car fi zis frasu lu Tartoru, cînd iau zis că
de cea dat la fier vechi şi inscripţia din fier forjat
“B&B” de la intrarea pe ARCĂ, care spunea că
cică “Munca înobilează pe om”, şi că cică “omul
e cel mai de preţios capital de ros”. Ăştia deai
lu boc se hei-rupau şil papucau cu ceapucau:
- că-n loc să şeruieşti, te lăcomeşti (şi tot
ce sacoşeşti, sacoşeşti pentru tine
- şi punguţa cu doi bănuţi o singur,
- şin loc să ne ţie în lanţul de slăbie şin
post la slăvie, nea pus laţe şin lanţe
- căn loc să ne scăpăm de robie şi să ne
slobozască, vrea să ne izaure în sclavie.
- Neam găsit naşu cu naşu, vorba ce: “şi
utuţi, şi cu banii luăţi!’
- Vrea să ne şatdaune şi săne bagen ciocu
mic / fără drept de vorbit (or)
- Din aşa ciocumicie, unii începea să dea
cepe la (CePeUnie?): “spun io! Spun io!”, şi să
spuie tot, şincă ceva pe deasupra.
Ce era naşpa era că pacolea nu sauzea nici un
“PA!”. (toate PA-lele erau prin comunicări non-
verbale şi cu întorsuri de cure şi deandoselire.
Daia pacolea nu sauzea încă nici o ‘olea’ ( că nu-
ncepuse încă epoca Ole-elor cu tricolore:
[neo –Daciade trei întruna; Ole-iadă, borcani-
iadă şi iadă – iadă, adică cascade – IADĂ (cînd
sarunca cu casca între iade şi se striga >>>’Iad
ieşi!’ şi alte cascadorii în cascadă. Şi la orce
mitingăraie se scandal în final de scandal
veşnicul “DEMISIA!”
(sau cel puţin întro alinăGorghie, aşa se traducea
orice vorbea)
Că dandoseleala pre supunea ‘schimbarea
schimbării’ şi ‘negarea negării’(apud.)
<”Votaţi Deandoaselea! Votaţi schimbarea! Nui
votaţi păia!’nici păi! Votaţi pă noi!
Schimbarea trebuia să fie o năpîrlire completă,
şi fără nicio regretă. Şica orice pre-schimbare,
începea co re nunţare la tot şila toate, adică se
eradica complet instinctual sexual. (cf. legea ci
omă). După ciomizare şi sterilizare, maidanezu
devenea ascet şi numai recunoştea pe nimenea,
şi nu mai lingea decît mîna care-I dădea micu şi
berea (şasta numa ziua, că noaptea - nui ca ziua).
Că Noul Partid cel-mai-nou nu urmărea arderea
opoziţiei şi auto-dafe-ul răzvrătiţiei (după
modelul Inchiziţiei), ci convertirea şi
deandoselirea acestor oi rătăcite dela căile
bătătorite ale trans humei. Daia apar şi aşa de
mulţi transfugi mititei, lilipuţoi ca vai de ei, care
trec de la ei la ei. A cam trecut vremea cînd
ereticii erau distruşi de mici – mititei de pro-ruşii
din ei.
(că cică nişte ivani, Eroi ai marii revoluţii
portocalii, unu mai Tartor şimai traian, şi unu
mai aghiuţ, plecau în fiecare dimineaţă ‘prin
siberii de ghiaţă’. La vînătoare de albi. Şi de ceo
mai fi ş ice so mai găsi. (fără piei roşii, că ăştia
au alt statut, de non-ui ). Şi vede ăla mai
Căpcăun o gaură mică, bagă puşca, trage o alică
şi zice:
<”uite, bă, boace, ce boacănă făcui; am ciuruit
un iepure alb. Ial săl belim!”
Mai mere ei puţin şi mai vede o altă găurice,
puţin mai mărice şimai găuroaie, iar bagă puşca,

24
se face că strigă “somat! Somat!, - sau chiar
strigă în gînd, şi Trage (că pe “Stai că
trag!’pesemnel uitase) şi scoate o vulpiţă albă
puşcată în coadă (sau sub), iar ‘ce <<”…! Iao co
so belim!.”. Da cînd au ajuns la o gaură mai de
euro-tunel, Băsel ia luat puşca şi cureaua lată,
şila lăsat baltă. (bocii era aşa de obsedaţi de
luminiţa de la capătul tun – Elului, încît au uitat
de ieşire încă din proiect. Daia era o eră daia care
suferă de “Tunnel – vision”. Boc nu vede (iun
naude-navede) decît “Tot Înainte!” (era mai
bine). Procesul de pro-creare a Omanului Nou –
după chipu şi asemănarea Băsului, (eventuali şia
altor pedeDraculi) e o operă de RE – creaţie [pe
deandoasele].
Îi trecem pe Noii Pedeandoşi prin Bocul
Purificator cam ca atunci cînd
>””..cei care nu, …cu noi, ca noi, / în flăcările
noastre se des tramă” – Că cam aşa ‘sa călit
oţetul’. Bine înţeles că puri ficatorul este pri
JosIadă, într-un loc unde e şi mult boc, şi
haznaua cu boci, şi scurgerea de la vespase, şi
ţevile cu Băso-gaze miraculoase, cacolo se
plînge pe un umăr de stolo şi are loc purgaţia cu
lacrimi ‘ala stolo, da mai solo’, şise e liberea con
stipaţia cu laxe. Unde-I purgaţie, acolo e şi
Purga ToriuL. Şi strung ape unde ies din
menajerie homii noi, asexuaţi.
# E o imagerie cam cătrănizată a istoriei, da nu
orice scrib găozar re cunoaşte eroismele gloriei.
Iar că utările şi speranţele EROULUI popular re
flectă versiunea socială a unui Para dis Pro mis
încă din Epoca de Aure Bis., cînd (po) pulimea,
adică OImea, BOImea şi PeDeLimea mea
sempatrupeda toată (în 4 labe) şi stamped ape
brînci spre cea dea patra gube –Boc de patunci.
În preună ei aleg şi formatează echipa care
edifice o mai nimica de ţarea, de parcă ar fi tras
la edec ARCA lu NOE. Cu ultima speranţă de
‘să-trăieli-de-cît-de-cît’, şicu un mus arborat la
catarg. Lucru pe carel fack an de an, cincinal de
cincinal. ANAL –ogic, în mod si multan re –iese
o istorie ca declină şi istoria ca progrese RE
pede, şi nu poartă nimeni nici o vină.
EROUL care este cît încă mai este se îndărătnică
să tragă Ţara Lui în Epoca Lui. (exe. – Boc în
Epocu de Bali gă şi Boc)
Întrebarea care se pune şi rămîne să şio puie şăi
din ui E: <”A fost Golden Age-ul un Edene? Or
na?”. şi istoria de după nui decît letopiseţul
căderii omanilor din JosăRaie, întrun haosă şio
băsăRAIE deandoasă. Că prin toată deandarata,
4 – pede lor lise vedea noada. şi coada. După
ultima năpîrlire, se gălbejesc spre căcăniu parcă
Bipezi şi bipede nuse prea găsesc de loc pe
ARCa lu boc, că boi-erimea (de ieri) fusese
decapitată la revoluţia mai de hăt, dindărăt co
seculă în urmă. Rămăsese doar această draculă
şio turmă de OI-me care edema edema cu
căcăreze.:
<”patru zgaibarace ede DA! Şi dubluDA! (vezi
DADA-ul cu Cel-Mai_Noul Partide de Dandana
din ‘Ferma Animalelor’), şi toate patru-PeDe –
Le se edecăresc în sens băsesc prin dandarate
(aşteptînd şi ei să ia un băse în rate, sau măcar
moaştele mădularului LUI unsului din all imp.).
Şintre timp Bocc- esc, Băs –esc, iohăn –esc,
gorghi-esc,…şi edecăresc alt – ESC UUUU

26
 manea15 – Tropa – tropa
cu Vuvuzela ṣi toba
Haida-ha prin europa

VUVUZELA – XXL – Vuvuzela IcsXelă –

([sub] CAPITEAUA (V) - E 2

{cel mai cel E, fără e-uri (DA şi
fărun coi)]
(că cică cinci E al cincilea
Ce? – în ŢARA lu ESCU)

În ŢARA ESCULUI, din zori şi pînă-n seară, noi

edecăm o ţară(edecărind un ESCU
Şio edificăm, şio electificăm, şio muu m ..ificăm
cu tot felul de edecării şi PeDecării. Edecarii
edecăresc cu meşteşugul lor pedestrămoşesc, şi
trag ţara în sus, şio sustrag. Din cînd în cînd cîte
un ics – ulescu se plînge, citez , “Ca fost” lucrat
pe la spate.
Da astai problema foştilor şi fostelor pedetrupe,
şa viitorilor exi (şi ecse). Depe Arcă. Că noi
continuăm să trăim în Ţara ESCUlui, şiasta ne
ocupă cam tot timpul. Olimpul pe care nilau
promis edecarii e încă dincolo de orizont. Şi vine
cîte un icse, sau cîte o căcărează de icsă, şine ex
plică cum că… Şicu cît te apropii, cuatît se
depărtează.
# E un regal de muzică boc-cică, cu bocete şi
bocitorii, şi cică mai şi alte lucrătorii get-begete,
(fără prea-rect ificări de bugete), de parcă o săse
federeze într-o singură ARCĂ toate
partiduleţele şi toate judeţele. Că pă la noi cam
trăim pe vremi de crize la ‘să-trăituri-de-bine’,
se văiera însuşi Boc. (punînduşi în cui puşca şi
cureaua lată. Da nu ştu cine
(N.a. – ba io ştiu prea bine cine, da nu poci să vă
spui, căi …….ui!ui!)
Ia dat un SMS că cică SCMD se mai amînă înco
legislatură, că bibicu pleacă mîine,.. Aşa că
trebuia să ne mai sisim (să ne răbdăm uia şi să
suferim în poziţia de ‘cioc-mic toată
lumînăRAIA dedicată lu Boc, inclusive IMNU
Boccic şi de-a dura pătrit.
DA bocii trăgeau, înhămaţi la carul tranziţiei,
trăgeau să ne scoată la limane, într-o lume unde
să dă “SăTrăDeBine”, şi mici, şi berici,
..fiecăruia după nevoi.
În SCMD toţi şi toate sunt doar mici. (furnici),
lucrători şi lucrătoare
*(fără trîntori şi fără trîntoare)
Ei lucrăresc şi se sisifă cu FeMe.trudă la Sfînta
Lucrare de edificare a Marii Arce Omane. Ei
lucră şi lucră, “zi lungă de vară / din zori pînăn
seară”
(că vara nui ca iarna), şila aşa o gigantoşenie
lucrătoresc nu numan zile lucrătoare, ci şin zilele
de sărbătoare, pe care le sărbătoresc prin muncă.
Doamnele mai andreiPaule se grăbe scsă nască
în uikende, casănu lipsească din gubele boc în
cursul săptămînii de lucru. [caşa e astea prea
paule: au o literă în plus şi nu ştiu cum să scape
de ea, să redevină la vechea lor numă pe sub
veşmîntă]. Sub jurămîntă spus cu “Salut voios
de edecar!” sa recunoscut printre rînduri că
unele scînduri din carenă erau CIUR uite! (ca
nişte faguri de viermi de mare şi cari). {cuaşa o
carenă, cum deor fi vrînd o ARCĂ perenă? – şi
cineofi fost vinovatu de ciure?]

28
DA PeDeedecarii nu răspund nici de cari, nici de
carii, Şin general nu răspund la provocări. Or la
sabotori, (la ăla cu capu mic şi păria prea mare,
care lea spus la navezi şi naude că “Bă, zidurile
au urechi!, şi de auzit orce mobil ţiaude
Naudele!”;
- fie care pedel oman e un sisife
condamnat la muncă zilnică pe viaţă. Şi asta-l
face pe omuţ fericit, nul silnică cu mai nimic. Că
munca în nobileaa pe omi în lagărul (b)ocialist.
- E Decăria de zi cu zi pentru vieţaşi şi vie
ţaşe e o formă de cur aji pentru cei născuţi în
lagăr aici, crescuţi în lagăr paici şi muriţi în lagăr
cam pacie.
- Deci, cu cît mai mulţi edeci, cu aţît se va
des trăi mai bine de nenumărate ori pe zile (să
trăite şi nemai să trăite de femulte dincele de
Bine)
- tot silos şi bucos e sisiful boc, care urcă
spre zările orizontale gubernare după guber nare.
Dar cum se fac zorii şi răsar orizonturile roşii,
piatra unghiulară se prăbuşeşte şiodată cu ea “se
duce dracului judeţu”, vorba lu un nea ileca, şise
deshîţă şandramaua.
- Şi iar o ia de la capăt cu o nouă boc-
gubernărie şio altă edecărie sisifică, (că nune
lasă mnealuie baltă la greu, tocma cînd se făcuse
CUR – cu – beu pe cerul oman, dela un răsărit
de boc la alt răsărit. (că nisau gigantuit toate)
- Dintro cocoşie neînţeleasă se cere o nouă
suspendare a lu Băse, că cică el nare curcubeu,
nici aureolă, nici destui lucşi. În pluşi vrea de-
sisificarea Tomaniei ,E un moment unghiular al
istoriei, la intrarea în pre-istorie. (ne edecim spre
epoca o paiţelor şia lămpii fără dgin, că dela atîta
frecătură isa luat totema ilu
- Pe lîngă toţi aceşti sisifi, cel care sisifică
cel mai tare e Sarsailu (supranumit “Tătucu lu
emilu”) – {NU există nicio limită la cear putea
el să sacrifice de dragu pedefiilor şial pedefiicei
malefice– A celei monice de monice? Or a ebei
Toate aceste zilnice execuţii publice au rolul de
ai învăţa pe ceilalţi pedefili pedofili politica
edecăritului şia cărăritului acasă. Că pe unde
edecăresc băşiştii se cărăresc noaptea ce ziua
zidea, şi dalde cocoşi sacoşesc sacoşi dealu
cocoş pe cărările băsiste naturiste.
Transhumanţa era chiar culmea inovaţiei!
@“”Atlas ele democraţiei””- că el şi numai ele –
şi doar pe umerii Lui apasă toată răspunderea
menţinerii lumii libere în Europ. Era o vreme de
screme şi lupte pentru pute re, luptate strop cu
stop, pînă la ultimu emilBoc. Din astia bocilor
edecari nuse opre la 4 spre 5., ci mise hătă încă
spre un cătă.
Daia sisifă el în toate părţile şi-l împinge uşurel
de poponeţ (pe cîte-un dănileţ boc-ciu or vrun
simonCreţ mai prostovane, cu dos deald predoi
bocofane) mai la deale, că la vale vine singur de-
a berbeleacu, sireacu, atît de prost e prostănacu
în penele şin prostia lui. Acu totuşi trebe re
cunoscut că fiind un “Hopă – mitic”, miticii nu
păţeşte nimic, se ridică, strigă “HAI la să-tră-de-
Bine!” şi ‘hai să trăime şi mai de bine”, şi se-
apucă iar să-ndeale de-o Nouă Gubernare.
{N.a. – cu programe că tălinii predoaice, care în
linii mari e ţî-uri pe feisbucă. În paranteze fie
spus, de sisifii şi sisifeii din opoziţie tot Băse are
grijă, ‘<”grijania mamii lor de o pozei:” – face
grufie cu ei, stă cu polonicu (fost sceptru lu nea
nicu) şi de cîte ori scoate vreunu capu sajungă
sus la liman, îi dă peste mîini şi peste ‘Aman!

30
Aman!’ şil ciură, mai ales pe partea din cură, să
spună tot. caşa era în tot alitarism.)}
Dacă Tara o cere şio cere, Alternanţa la putere
era asigurată de boci; boci mai funerii unii decît
alţii, boci gorghii or boci predulii, boci
ioniOlteni şi boci blagieni, boci, boci, boci. BOC
se sacrifică şi urcă (b)ARCA pe zoncolanu crizei
pedalînd cu avînt în tot contra la Vînt. Se sisifică
o dată, şi încă o dată, şi iar sisifică din răspute şi-
a treia oară, da tot nimică. În zadare tot. şi iare îl
urechează Tartoru. – care e mentoru întregii
mişcări populare de urcuşit în avale şin mai la
deale.
Dupăa patra sisificare pe care şi-o sisifică, sar
putea ca boc, cu limba scoasă deuncot (de e-
FOARTE), să re nunţe la propria sa sanctificare
şi la toate. Gubele următoare.
‘ce <”ĂŞTia nu mă merită! Bă!”.
[N.cuiva–şi ăia e de aşteptat să ‘ce că:.”am
belito!”? – Or să rămînă MeReU cuia
belită?Grea misie misia de MeReI, da şi
capacitatea sistemei dea produce mere i]
DA boc e în epocu dacu ca o cîrpă şie cam
lichidare de stoc. (adicăi la snop) Ca orce edecar
are şi el parte în viaţă de suişeli şi coborîşe
(tîrîşe), şi de coborîşuri şi urcuşuri la obîrşe,
altfel spus; de suişe cu coborîşe şi tîrşe. Deşi mie
cam tîrşe să vă spui cam de ce tîrîşuri a fost
capabil tîrîtura, (cu alţi tîrîtori şi tîrîtoare din
familia lui pedecă) ecă cacu stîlpu şi reazamu,
(baza fund amentului temeliei) e BOC, o păpuşă
din clujă (şio cloşcă de matrioşcă). Cinel cinel
Cinel păpuṣerea pă boc
ṣi cinei păpuṣerea ṣi bocu din el?
Da pă chivuṭa asta dalu ancilu cineo?
Cinel, cinel
Ca şi religea, {că ‘ce-I religia? – O frază de “}era
un Barbie gigea, în iţari şi obiele. /
[varianta-n iz mene şi opinci era brendă pentru
un gube boc 5 (cinci) care va fi fost peaici înainte
de aşazisu gube port-altoi de cătăliniPredoi, care
era o variantă de boc în bichine]
* Cinel, cinel urma să edece pe-aici la edificarea
Noii Arce tomane. (muncă obositor de
obositoare, şi mai draculică decît toate muncile
herculice la un loc. Din puntu de vedere alu Boc,
doar cur ăţarea de baligă a grajdurilor lui
Augiase mai putea fi un termen de comparaţie
ARCA avea, din proiect, două locuri (în rect?)
[numite loce, nu loje}:
- un loc de cîrmaci (singular)
- şi alt loc pentru orice boc cîrpaci (loc
plural)
Cîrmaciu se ţinea de cîrmă şi cîrmăcea, sau, cum
îi plăcea mnelui să zică, se ţinea de cîrmăcii şi
cîrmăcătorii, ca orice Cîrmac (vezi texte
bibliomane)
Iar cîrpacii se ţineau de cîrpăcii şi cîr- păcerit,
şialte trebi specifice diviziunii muncii, pe care
bocii erau datori săle.
În timpul unor cîrmăcituri prea bruşte şi prea
taifune, aveau loc tangaje şi zmuce (cu smucituri
stahanoviste şi hei-rupe băsiste) care mai rupeau
din cîrpăcituri şi se vedea pe dedesupt statu-de-
drepţi de undea supt. Sincronizarea era cam aşa;
(cala dansu sincron): cîrmitura şi cîrpitura, un
cîrmit = egal cu o împunsă tură de cîrpit, altă
împunsă – alt cîrmit în zig-zag-ul Vîntului. Că
cîrpăcenia era o artă pacia, da şi O cîrmuirea o
ştiinţă sacră, transmisă pă ARCĂ din –escu tată
în –escu fiu.
Din cîte ştiu eu, la cîrpătoria din Victoria au fost
mai multe serii de re-re-re (cîrpe) da nu toţi au

32
fost recondiţionaţi şi eşapaţi, unii au mai fost
daţi şila topit, (la topitoria de ine)
(că unii erau prea de tot cîrpe, alţii prea tîrfe, alţii
prea de pe centură. Unii venea cu cîte o cîr -puţă
în faţă de mai mare rîseta.
(exceptînd strategia cu plînseta pe umărul lui
stolo, dacă era vrun stolo pacolo care să că cică
<”şi io îmi doresc un guberne de penelee cît mai
euro –pEnE) da fără e-uri în ele}.
DA, în principiu, de cîte ori se restarta istoria
(ori vrun DA, da niciodată nuse restarta şi
Olimpu), corăbiile cu sute erau re-cîrpite şi re-
botezate cu iniţialele de SCMD. ,<”de ce?”.> de
ce, de nece, nute aia grija pe tine, bă cititorule
anonime!
Şi vezi că cine ştie prea multe, ajunge la dubă”
Şi după ce corăbiile cu sute treceau de ERA cu
Sutului şi erau năşite de familionu lu Chioru,
şise intra în epoca NOITULUI.
(N.top-modeling ului – nui epoca în noitului
modei de toamnă-iarnă, nici feşăna de primă –
varăvară, ci Epoca lu NOE şia Arcei lui].
Că cum feisbuca cotroceancă lansa zvonu,
cumcă, ne şi luam zboru. Şi ne-apuca iar doru să
brăzdăm mările lumilor australe şi ne, că
plugăritu ne era meşte şug moştenit din moşi
strămoşi dela MOŞI.
Ca şi Boc de altfel, şi alţi mitici daici care
dădeau muştele afară din cişmigiile şi agorele
politicii. Miticii băsişti! (grea misie misia de
Mitic ă!)
In mod tradiţional dup’acel “s-a sculat mai an /
bădiţa traian, etîcî..”, urma punerea în scenă a
celuilalt tradiţional, Bocu cu marele lui
meşteşug (da şicu un bici FeFelung, împletit deo
bică-n şase), ia pus la plug să are ţaratu şi ţarina
pe toţi cei 3 (trei)- doi –doi vinovaţi de
neascultare (şi ejaculare precoce). Că meşter-
Cîrmaciu nu admitea nici o sotto-voce, nici o
voce din off, nici un ham –ham şi nici o zmucă
din ham. Uite-aşa ia înjugat Boc în slujba ţării
pe duşmi.
%(pro) – Fanii erau ne-numerotaţi, de-
nominalizaţi şi de-jugaţi, fiind zero –zeri.
@ O – O – Zerii făcea o – o – (zero-zerii) şi-alte
minunăţii de acva-tumbe şi ski-munte cu schie
din hîrtie igenie. Tumbelismele erau atît de zero-
zeroase încît saitele cele mai feisbucoase care
dădeau imige din Casa Poporului aveau ţî- laice
(da tot nuse aflase înc era mai postac ; icsele or
ygrecele? – Tot un drac! E ).
Că fiecare se credea Del finul şi se antrena la
date din coade şila sărituri şi salte de “Să-trăituri
– de la – foarte – bine – în sus”, şin plus, se
pregătea pentru şimai olimpicele “săTrăituri-
De-FoarteFoarte Bine” în tandem cu …
Talibanizarea discuţiilor în pro-ul şin contrele
edecărismelor de stradă, arată că nu orice paradă
duce ţara în direcţia cea bună. Şi pedecărismele
se cărăresc multe pe dife cărărisme pe la unii
pedeloi prin curte, nu numa pela aldi cocoş. Că
pentru dealdi ei, ZERO minute şi ZERO secunde
înseamnă O –O (zero – zera), adică para lela pe
care Băse ne E (un) ecu ator E. (şi faţă de care se
raportează totul, toţi fiind băsodori şi băsofoni
[după ce primesc botezu naşilor şi încoră
“Crezu” PeDe rost.
Un zero – zer or o zero – zeră era un dublu nimic
şi-o nimică toată. (prin definiţie dublu-nimicu
era definit prin definiţie ca un început de boc
mic, un scremuş care-a-nceput să pută niţeluş
prea, şi are déjà iz de băs)]
<”În nimic – nicia mea…”

34
- se mea –culpa Boc de fiecare dată cînd
îşi începea mea-culpa.
- (şin general, mea – culpicele lui sunt
singurele boccice consemnate în istorie)
Şi-n măreţia SA, Băsu-L ierta pe limbric, cu
FeMultă mărinimie (cînd era bine voitor şi
binedispus. Cînd nu, îi dădea una la cură, şil
punea la colţu de ruşine să stea pe tuşă o tură).
Altfel spus, în fiecare dimineaţă Boc se restarta
(sau era re startat?) şi o dată cu el reîncepea viaţa
în ţarat şi Soarele începea să re – răsară :
< Neaţa, Soare!” - >” Neaţa, Boace! Ceai mai
face azi?- ia zi?”
că Boc era universal în universe. (şi
indestructibil. Că era din eternită care, de cîte ori
mai cădea cîteun guberne boc, făcea:POC!, şi
nuse întîmpla nimica)
Pe ARCĂ, Viaţa merge în sens invers pentru
Boc (că parcă întinereşte pe z ice trece. Şi odată
cu el întreaga Arcă . tinereşte. Din cînd în cînd
minerii iar vin să ne apere ţara. Şi se edecăreşte
în avale pîna spre mai spre izvoarele cripto-
comunismului. Care la ouat pe boc. (şila ejaculat
pe băse).
(înainte de apariţia primului ciom) pă perioada
mineriatului se intra în perioada pionieratului.
(următoarea etapă era aceea de şoim al patriei).
Singura chest ear fi fost că de ce sisifăm?
Da răspunsu era apre- ştiut: că sisifim casă nu
murim.
Sforaru Pedelar a cam spuso şin limbajul lor, ‘ce
că
<”să…tră im ca să jefuim mormintele
înaintaşilor” – [n.a. – na pronunţat cuvîntul
‘Glorie’, da unii ARCO-nauţi au ridicat în sus un
index acuzator, adică “CUI”foloseşte? Atîta
democraţie pedelie dacă nula poporu pedeu.?
- cred eu, zice unu, că prea se fac MeReU
alegeri (din 4 x 4) ca să re-aflăm cu cine va mai
guberna ude MeReUL.
- Baio cred că acest preaMereu boc care ne
edcăne şine tic-tăcăne, e tictăcăit.
- Da unii (scris cu doi de i) din edecari sunt
mai mult cari decît edecari, şi edecăritu lor e cam
în sens de crosinvers. (cam seamă cu plutăritu).
Poate tocma daia ce ziua zid ea, ‘noaptea se
fura’, şi SSMDeea nu se mai edifica pîn’la
clopotniţă şi coşu de fumărit.
- Şi din cauză că venea MeReU ştima
apelor şi vampiriza bugetu, şi descosea ARCA
(şii descosea pe toţi depe ea), şi-o desforărea,
Acest Boc, care era cerberu democraţiei omane
(adică un fel de gîscuţă capitolină de pază), şi-a
prea zis ‘atunci în barbă’ co prinde el pe Circă
şio flocăie de pene lopă prin dita europă:
<”Bă! Să-şi vadă de circ, io îmi văd de
gubernare!”
(cică ar fi vrut să zică Bocul din acel epoc de
Baligă şi Boc, da na mai apucat, că ia luat-o
Ponta înainte şi ia făcut o poantă) – Poate trebuia
făcut un sacrifiţ, ceva, or vreo asomare de
răspunderi? – da aşa era în epocii de ieri: orce
chibiţ avea drepte de vete.
Sau sfătuit ei înde ei amîntrei (dică Băse, Bocu
şi papahagu papălapt) şi-au stability că de fapt şi
papălaptele-ar fi bun să se auto-sacrifice, dar se
zice că şi pleşii ar fi acceptat postu de preşe
(după care lau cedat unora mai lăzăroi). Iar
Săftoaica din dos de predoi îşi clonase déjà
măsurile pentru a fi înzidită la temelia fericirii
pedeluşilor şi pedeluşelor. Şi temenelele făcute
de boureni şi bourene erau trecute în contu
icsului care se ocupa cu făcutele bine făcute şi
cu nefăcutele încă. (că şi ăsta era un edecarist

36
pro-băsist care najunsese încă la conştiinţa de
sine, deşi se klaussa în coaja sa, şi dădea din
zgaibarace)
{N. X. – Piei, Drace!}
Şi iar se dădea cepe la edeceală, şi iară “Ce ziua
zidea / noaptea se dispărea” şi Boc se sisifica
săracu că nu mai ştia săracu pe cine dracu să mai
sacrifice. Că orce sar zice, ălora nule prea pria
săi bice or săi ciure.
Pîn’la urmă, din turmit rîndu lu ăla mic cu capu
mare care sa potrivit în prima strigare (deşi a
refuzat asomarea), [şi deşi avea un cap prea mare
pentru o aşa o Măreaţă Lucrare)]
BOC a luat aminte la tot acest “cap” a la moţoc.
Da de-nvăţat n-a-nvăţat decît să dea din cap în
semne de “Yes-mene”- şia rămas acelaşi
ventriloc ca lanceputu primului boc.
Slujba de împămîntare a fost un fel de “Sulai-
bulai, săi fie lu Ne Culai”.
#(Ar fi fost bun un onac, da era prea plin de cac)
Da din capula moţoacă se vedea rămas în afară
doar ceva cao bab ană (baba ana ?- cavea cap
baban în comparaţie cu curu?– or invers–era
prea curoasă de cap?)
Cert e că din deacolo, de cîte ori bătea Vîntu,
sauzea ca un fel de plînsă ‘a la stolo’ după un
boc ecarisat prea timpuriu. Odiosul boc al Epocii
de Baligă şi Boc, cînd sa tot edecărit ARCA.
Edecărind un –ESCU, noi edecăm o ţară, (după
chipa şi asemănăturica cu Talpa Jos!Iadului)
ARCA se tanga cînd în colo, cînd încoa, cînd în
dreapta, cînd în stînga, cînd la centru dreapta.
Atunci cînd se PeDeLa, inter pretarea istoriei era
clar pedeo-băsistă Atunci cînd nu se, atunci nu
era. Că la orice era posibilă o dublă interpretare
şio variantizare a adevărurilor variabile. Pînă şi
justiţia justa co dublă măsură, căn afară de
inamovibilitatea justiţiabililor, restu erau nişte
căcabili doldora de varii ade văre.
- Varianta 1 unu de adevăr în parallel cu varianta
lor de adevăr (
- (varianta 2 era la fel de adevărată, dar urma să
fie legiferată cînd urma să fie rîndu lor la putere.
Căncur cate era iţele adevărurilor, can “grădina
potecilor care se bifurcă”, ş ice era azi adevăr,
mîine se dovedea a fi minciună, şi… ‘ăştia şi
cînd spun adevărul, mint!’
De exemplu, să zicem că despre căpcăuneni şi
căpcăuniile lor se zice că-I o manie de
pupincurare în BăsOmanie:
Alt exe – BăsescuL a fost reales al al enşpelea
congres, în unanimitate de poporani.
(popo ranii din mişcarea poporană, nu poponarii
din mişcarea poponară)
(caşa e ei, un animi în toate pupincuriile) Şi tot
atunci, cuaceleaşi iniţiale M.P. pulimea din
mişcare la ales şi Prim –Ministre. Caşai la
căpcăunenii ăştia poli-fe Mici. Daia Tom – ania
–i poreclită Dracula Lend (altfel zis Grădina
Carpată – pe numele de fată), că era un NO-
Man’s-Landă între RAIA din Susăraie şi Joasa
din Iadă. Punctu de ‘LA-Revedeală” [şide PA!-
le] maximă nu era nici în Puchenii din Deale,
nici în Puchenii din Vale, cintr-o purgatorie
demnă de MOŞII unui Ca Ragiale.
Şi căpoşenia cu care răchiţeanu arunca cu pietre
în Ciclop, îi face cinste ultimului Boc. Că,
“alegerile cu un singur candidat, REales
unanimitat, sunt – vorba acelui liliput, semnu
întoarcerii spre Trecut:
# ”săptămîna trecută am avut alegeri cu un
singur candidat. Caşa nea fost nouă datu dat în
PeMePeul ist. Ăsta este băsismu cel mai
băsist!”. PeMePeiştii nu e de accord cu, şi se

38
porcăiesc unu pe altu, ăla că tu!, ăla că ‘ba tu!’,
ălalaltu că ‘ba pea măti! De paleo-mylog!’
@ =Şuite-aşa, cioclu Boc a devenit un clown.
Neavînd fată de mamă-eroină (ca buldogu) (şi
nici măcar dos de alină eroină) acest acar mic-
eroic de BOC cică se mai eroică o mică de ceas
şi pleac-acas. <”CAS, cas! Cas-cas!!” E Decarii
lu boc, lipa-lipa, ~, (că naduce anu ceaduce
clipa), se duc şi revin în trans hume prin lume.
Doar că trasu în avale e din ce în ce mai în vale.
Cum de ce?
<>Păi ce credeţi voi că pede-sisifii care se
sisifăie, sîsîie, fîsîie, băsăie şi găgăie (mai ales ăi
cu botic de raţe care se prin paice pas cu pase (în
pase de gîscă?), se sisifică pe nimică or pe de
geabe? - <NU, bre!”
De fiecare dată cînd vin dea dura la vale iau cu
ei tot ce găsesc în cale şi bagă-n sacoşi şin PPC-
ale (Poate Pică Ceva-le):tablouri, mobiliere,
telefoane, icoane, brăţări (dacă se poate dace),
păduri, devotături. Şi dacă nu şi nu, atunci măcar
ceva intravilană or o halcă de nană.
@ =Şiuite-aşa ăştia mici sisifici care trag ţara la
edec au băgat în punguţa cu 2 bani şi dealu pe
care-l urca hamalu (edecaru Boc IV), şi malu, şi
limanu. Aşa căn loc sajungem la lima, nea boc
nea dus la Aman! şialtAman! Şila IOC!.
40
42
Se selfăie,
- Tu semnează cun icse ṣi pune degetu!
Dînd un exemple şi altor nuţe deatunci să fie ‘zoi
E mai bărbatE!’, pleşcoaica se bate pe bu ci, ‘ce
că
-“Fiţi mai bărbaţi şimai cocoşi!
Fiţi convinşi că va veni şi rîndul vostru într-o zi!
Plecaţi acum acasă sau PLECAŢI la puşcărie!”.
Fiţi convinşi că dacă mai sacoşeriţi paici, va veni
şi rîndul vostru să vă ia dracu! Or deneaul! Dacă
au spaţ
@@@
Că tot europu auzise de Ciclopu şi de “bampiru’.
Draculele fiindune ‘brend de ţară’, un nene autor
care se auto-brenduieşte, proaspăt ieşit din
puşcării, ;
“…re vizuieşte, completează şi cor rectează
AMBELE versiuni, puind u-le deîndată la
adăpost. (Udrea înainte şi după regimu de dubă)
Această din urmă formă a textului stă, de altfel,
şi la baza ediţiei de faţă. (apud. NOTA asupra
ediţiei “Jurnalul FERICIRII”) [vezi “F”].+++
= = = = @@@
Căcăutînd sa evadeze de pe ARCĂ (văzută ca un
produs (in) finit al totalit arismului, copistul
celor două texte propune 3 soluţii practice şi
accesibile oricui:
- Soluţia 1 (în tîi) – copypestez în interes
naţional din text:

44
“Ea constă, pentru oricine păşeşte peste prag, în infernul
Securităţii sau pragul altui organ analog de anchetă şi
diicotare, în a-şi spune cu hotărîre susşi tare;’în clipa
asta chiar mor.’ (şisă te şi imaginezi cu zgaibaracele-n
sus, făcîndu-ţi un selfie în timp ce anchetatoii îţi dau cu
‘tuţi!’ şi ‘tute!’ de necaz.
“dacă ăştia mau arestat, de-acum încolo sunt un om
mort, fără nici u număr de stolo pacolo pe la beci!
- Ziseră;El iaste, dai ca ‘surda-n horă’de
cînd cu vanghelele
- Care-I GheNichitele?
- Ziseră; Nu iaste.
- Care iaste Postelnicu Hrebe? Cesta iaste.
- Ia-lăi! (/ şi-l luară.
- Care iaste cutare, cutare?
Că se făcea prezenţa după catalog în ambele
Camere:
- Present!
- Zent!
Îi luară pe toţi penalii ăluilalt şi rămase domnul Herr
singur cu ceilalţi penali ai lui

[căcărui panelist nui place să ṣi-o selfăie pin Ui cun

căcărău la braṭetă]

Siluirea celor 47 de boiari mari este atestată

istoriceşte, ca şi de tronarea lu Boc, darn are loc
la un ospăţ la Palată, ci în Cur te, într-o privată.
@
@** sub protecţia anonimatelor, unii deţinuţi politici,
scriitori Anonimizaţi şi scriitoricesele lor, au publicat cît
o întreagă Academie (texte semnate cu dife-rite
pseudonime de difi şi dife: voi Cu Lescu, be -cali, bi-
cuţa, co-pos, PARAPANGHELOS!
Telec- tulimea, copypeistimea şi moflugii stau cu blugii
în vine şi-njură la Boc-gubernire, şişi numără voturile
-:”Curat … curată cură. @@@@
Sau intelecţit pacolon bulău şi ne dau lecţii de ce e bine
ş ice e rău, mai ceva ca un procuror eva. ‘ce că “DACĂ
aşi fi ştiut cam ce condiţii de cazare are Beciu Domne-
ESCU naş fi semnat nici un mandate de arestare pentru
nici un Naş. (că grea misie, misia de
Acel Coco şintrigant de Curte, care făcea şi desfăcea
domniile boccice după propriile sale interese şi fese, cic
a păstrat în caz de “PAC!”, o scrisorea

de amor înn toată regula [‘a ta către nevastă-

mea’ – ia zis lu ăl deo regula]
Ciomismu naţiunii naşte corcituri: din coasta
primului –ESCU apare primul Eva, care la
rîndul lui trădează Raia
Dacă aşa gîndeşte, ca un şovă, INSUL e miruit
şi salvat.
Nu ise mai poate face nimic şi nimică, de nici un
fel de nenic sau bică.
Nu mai au cu ce să-l ameninţe.
Nu mai au cu ce să-l cumpere.
Insul nu mai are cu ce să fie ameninţat.
Nici nu ise mai poate promite nimic, nici un ‘săTrăBine’
Pencă numa ise

Nu mai poate fi şantajat, amăgit, îmbrobodit. De vreme

ce se consideră mort, nimic nu-l mai poate speriaa,ţîţa
atrage, supăra, (nici măcar scena cu siluirea celor cu
SULA-n …(coastă?)
InSUL sau Insa nu mai are – fiindcă nu mai speră, (că
şia lăsat orice speranţă) fiindcă a ieşit din lume şi-a intrat
în Ţara Draculului, a draculilor, a drăcuşorilor şi-a
diicoţilor şi-a diicoatelor, într-un cuvînt a dracilor şi-a
dracelor. (care nul vor lăsa-n pace pînă nuva spune şi
laptele pecare lasu

46
 El nu mai are după ce jindui, ce păstra or ce
dobîndi, pe ce îşi vinde sufletul, liniştea, onoarea
or interesul naţional. Nu mai există monedă în
care săi poată fi plătit preţul TRĂDĂRII.
(apud.”Jurnalul Fericirii
# da şi peacolo, din cauza consumerismului cultural, se
mulţumea lumea doar cu un ort. Ortu nul lua popa, ci ăl
care te spovedea. Şi te re-educa. Că el la rîndu lui îi
dădea ortu altcui. Fiindcă reeducarea educatorilor
devenise o modă, şi fiecare figurant pentru rolul de
Postelnicu Ve. Şi Spătaru X, dă o probăpătîiul
muribundului, ca să se bucure ca toată bucureştimea de
chinurile Draculului, şi să-l forţeze cu

lama jungherului să bea şi drojdiile lăsate de ‘să-

traielile-de-bine’

Iată, în text parallel, izvoarele celor doi ‘cei mai’

postaci, postăcind unul despre altul:

In Cronica Io Hană, viteazul nostru Conducător şi

Cîrmaci de popor apare ca un trădător prins şi umilit’
”LAM prins paceste alde BeliBoacă cu ṣicu alta şiṣi mai
boacănă: că cică ARCA Noiei este ca să fie dată pe
drumuF .LoTei.

<”NeaNescule, tare mi-e teamă de TRĂDARE!

Că sănune ademenească ṣiso domească ăsta ṣipe noi în
arca NOIelui CACĂRĂU liberalofil care le cîrmă
partida cu bicea din urmă capeo turmă. Iote turmu
liberal cum senturmă la iohan

>”…trădare, trădare să fie…, dacă o cere interesul

naţional şi interesele partidului, dar s-o ştim şi noi, cît
timp ARCA e pe la Noi.”pe Dîmboviţa.
** În legătură cu POTOPUL, un neica Da Scălu dă crez
are afirmelor neîntemeiate privitoare la dita potoape de
ape, că cică Boc, gonind Criza şi pe crizari şi huilari în
peste hotari şi peste ţărmurile acestei ape, ar fi strigat în
limba nemtodomilor boc cizaţi (incizaţi) în legea
boccică, că cică >”SIRE! tem, Siretem” (‘ce să zice car
fi zis ‘place-mi, place-mi!’. Alţi interpolatori mai notori
ai cronicii după ureche sunt adaosurile lui
Y.(grec)Călugăru, care introduce cuneiforme în legenda
privitoare la descălecarea lu Boc întîiul, că ar fi adus cu
sine boci de bine, pe care i-ar fi descălecat (printre
bălegime):
“.. pre apa Sucevei în Sus, în ŢARA de Sus, şi pe Siretin
despre Botoşani în avale, în ŢARA de Jos” – ape pe care
lear fi poluat cuatîţi caci că put pînăn ziua de azi de
băsism. Daia zic că ne temem de trădare un pic, or de
vreo amînare a lansării pe ape, că flotabili tatea pe Sirete
e sub cote la diicote.
[un alt –Escu: - adică, vorba lu nea Ileca, voi
veniţi la mine acasă, în vila mea, să mă numiţi
pe faţă trădător?]

{Nota penultimului autor – Trebuie să recunoaştem că

Caragialele putea să folosească un alt apelativ Pe Din
dos:
Cronica Anonimă Esciană, compilată de
pupincurii băsişti, nu pare scrisă ptr epoca sa
(Epoca de Baligă şi Bocci pentru vremi
imemoriale – caşi Noiel.
Replicile pe care copistul le atribuie unor Conducători
sunt imaginate chiar de el. Scena în care e referendumat,
argumentînduse de către puciştii autori ai loviturii de
stat, cum că Dracula Lenda nu-l vrea, şi că nu-l iubeşte
nimenea prin Pacia, Bampiru răspundea de fiecare dată
că : ” Yam IAM Ciuruit!

48
De nu mă vor, eu îi voiu pre ei şi de nu mă iubescu, eu
îi iubescu pre dînşii şi tot voiu merge(‘TOT
Înainte!Tovarăşi ori cu voie, ori fără voie”– Cala Noie

“Însuşi Cîrmacul, cum scriu unii, că au tras toate băile

de mulţime de la ţara toată de se strînsese atîta omenet
de treabă că cînd şiau pus tabăra, 6993 septevrie 1, acolo
au venit şi Hanu să ise-nchine.”(aşa scrie aici?) Care au
mai avut nisca treabă şiau vorovitu, sau mai feisbucit
înde ei, mai apoi l-au şi ospătat şi mi lau îmbătat pe
“urmă dă-I cu bere, dă-I cu vin, dă-I cu vin, dă-I cu
bere,..” pînă cînd ‘mutan

horă’ îi închină un adevărat imne marelui erou din

Răchiţele şi stăpînului sau, după răsunătoarea victorie:
(citez)”O, bărbat demn de admirat, întru nimic inferior
eroilor Preasfinţi pe care atît de mult îi admirăm în
icoane, o, TU, Oame! Preadreptu, nebeţiv, nelacom,
necurvare şi nerăsipitoriu, Mărire!”După care enumeră:
”Domnindu acest Vodă Dracula Lend mare secită s-au
tîmplatu în ţară, de au secat toate izvoarele, văile,
bălţile, dunările, mai-mai să sece şi apa Moldovei fără a
şti de ce.” …E e E.
manea16 – sibian manea performed
by î.p.s.sa Ioha
fftare maneaua asta

VUVUZELA – XXL – Vuvuzela IcsXelă –

([sub] CAPITEAUA (V) - EN

3treie
{cel deal treilea E e fără e-e]
(că E cinci al cincile Ce? – că nuE ? cincE
5? Dracu ştie le! Şi ăi din Ue! Care le)

Că la trecerea cu bacu de la literu 4 spre 5 se boc

– cise natu şise (buli) băşise trebile {cele mari
peste cele mici / şi cele pedele cu cele ne.},
şinuse mai ştia nici dacă gubernu care urma lu
Boc 4 (pa!) era să fie un gube Boc V sau un altu
guberne Boc 5 dela juniorii pitici, fără picior de
piticu în ele sau şicu? Că deatiţea piticisme
căzusen surzenie & muţenie orce urmă de
căpcăuţenie băsească.
@@Că de secat secase orice, şi de vină nu putea
fi decît veşnicu boc. Si din cauza secăturii
scăzuse FLOTA bilitatea la ARCĂ (şi
vizibilitatea pe mare, în caze de pot –oape – că
doar Cîrmacii pot TOT şi sunt omni -potenţi).
Ăla micu navea destule rude paparude, şi daia se
tîmplase aşa secetă de mare, “.. şi unde mai
nainte prindeai peşte cu mîna, acolo ara şi piatră
prin multe locuri au căzut, copacii au secat de
secită, dobitoacile n-au fost avîndu ce paşte vara,
ci le-au fostu dărîmînd frunză. Şi atîta prafu au
fostu, cîndu să scorniia Vîntu, cît s-au fostu
strîngîndu troieni la garduri şi la gropi de
pulbere ca de omet” (notează cronicarul pro-

50
boc) şi atîta omănet s-a diasporat şa încălicat un
nea Hansel pe ea. (împreuna cu gretela sa)
(Nota secretă – gurile rele că cică rămaşii mînca
făină de ghindă şi papură crudă, şi domnia a
rămas cunoscută ca Vremea lu Papură Vodă,
cînd sa frichinit aliantza DA
2 *Că tocma daia se DA cu CIURU, şine da cu
ciuciu ăi de neDA;
(că alianţa da-da încă mai respire, şi adusese un
căluţ de lemn pe la gubern – {pe post de CAL
troian] – şil în tărîta pe căcărău să fie rău şi să
muşte ca un bulldog)
**şi tot daia Boc-pulimea era per plexă şii tot
dădea MereU cu “Kakaia gubă?”, că cică BOC,
cel adevărat, ar fi ameninţat în mitinga lor cea
mai cepexă (unde vin toţi mitingiştii de bine), că,
pseudo-citez,
<””..cămi bag …, şică…, că îmi iau jucărelele şi
ma iarduc..”
(Nota mea – ceeace pă mine nu mă mai miră ,
damă cam [miră] că nu se harakiră – doar aşa, de
sîcă!, nainte să se reducă) (da cinse miră, se şi
dezmiră]). Asta cu ‘iar mă duc’ ia creat o aură
de ducă, (şi -IL duce) Ducesar!
Într-un buc, băsiştii toţi au uitatără de orice rîcă,
şi cică ar fi genuncheat tot înşire şiar fi făcut
mătănii în neştire în faţa dumne –aluie can faţa
la un Dumne, că să nu ne şi să nu, şică cineo săi
mai edene prin uie spre UE, şică să mai stea
niţeluş o vreme pacia şi săne fie STEA călăuză
(toare) şi totel Tot eme. Cu
Evlavie fac mătăne la moaştele fostului Bo care
fu, să-l învie, să revie în gubele Boc cince de
pacie. Sempărţea împărtăşanie la evlaviosu
popor băsist fotografii la minut cu preacuviosu
cu puşcă şicu cur ea lată, şi insignia cuacest DA
vince nemaimuritor, care-nvinge orice criz fefe
uşor, doar co hei-rupă dela degetu cel mic. (era
bun şide supozitor de constipă, că te scăpa la fel
de uşor)
Şi iau făcut icoane în iconării şi benere în berării,
şila fiecare colţ de stradă împiegaţii dirija
circulaţii învîrtind la flaşnete. Şi depe tuitere şi
nete, dar şi din flaşnete şi tonomate, se iţea un
ţîşti – bîşti cu puşcă şi cur ea, care flaşneta ca
orice boc bocitor în corul bocitorilor lu Boc.
Dar rigor mortis déjà se cam instalase între Boc
4 – patru – cinci spre şase. Cas ăl gudbaie afară
din Raie, comisia de pede-etică (formată dintr-o
Bică, o udrică, o sulfănică, o monică, şia cincea
boco-fană, o alinică) a mai zilele trecute, că cică,
insele a trădat ‘nobilele ideale ale băs-ismului’,
ideale mînjite de bocciu cu boc căcăniu, cu care
grafitase şi gardul dela ultima gubernare.
După cea fost demascat de duşmane, mai-mai să
fie dus în dubă, micu mus a fost pus drept pe post
de ‘muscă de pişoare’, şapoi, în loc de lapidare,
boc a fost ţinta la tradiţionalele concurs de
scuipat şi de băşit în lumînare. După care a fost
iarăşi uns.
Şi uite-aşa “Ecce homunculus!”, Boc redivivus
– că doar săracu mus ne iera Timoniere din
paleo-iere (şi tot iel ne mai ie şi babană,
împămîntat pînla gît în ..boc E Tot emele Maron,
(cacest Zăron e borna cu kilometrele zero de
unde-ncep demo craţiile şi unde se dă cep la bice
[şila diicoţi]) că nu de geabă se tot zice de mai
toţi că-n Răchiţele E –de facto şide iure –leagănu
democraţiei euro – pene şi buricele nato. Că
chiar aşa cam E. – caci se dăduse boc în leagăn
cu covata şi jumulise de tule ! ie şi de pene raţele
(de vii – paremise jocuri de grecizat copii).
(..TULE! şi Tu-vă!) Aşa cum obamii îşi iubesc
ho! Mericile lor, cu idioţii lor cu tot, tot aşa şi

52
boc îşi liubova raţele şi gîştele – cu euro-
PeNeLe lor cu tot. şi organiza cu iele marşe în
pas de gîscare ‘pas cu pase’, şi se da maren
defilare (atunci cînd nu călca pe coji de banana
ori pe găinaţe, catuncea se dădea mic pînă se
hop-miticea iar). Şi chiar se şi dădea cocoş că
Boc, adică el, era emblem.
Că, {zi ‘cea boc 4 (patră) co voce idolatră, întors
cu femult respect spre Boc trei, };
<”EL ne este ESTu vestului şi vestu ESTu lui”
– ceea ce E, e, şi ceia ce nuE, nuie. (şi nare
adeneu de uie)
[Nota – Intradevăr, dincolo de grădina lu boc din
răchiţele începea Vestul West, deci privit mai
din coa, aşa şi era. Da privit dinspre dincolo,
borna din răchiţele marca linia închipuită care
despărţea vestul de ESTE. şin este nu este niciun
ui.]
(Nota la comentariu că ‘ceea ce e, este, şi ceea
ce nu, nui’ – cui?
Ex -cepţie, bineînţeles, face Boc, care cînd e,
cînd numai e (în gube). Cum sar zice, Dînsul
străluce ca un licur – ice cu inter mitenţe (hop –
mitice). [dar mai ales insul luce prin absenţe,
atunce cînd nui reales.] ca orice piticanie îşi
motiva absenteismu cu gîndu co săle fackă şio
să le dreagă de petrecanie la mulţi băs-Omani
din Omanie ,cu tot deismu lor. Şi pre mulţi o să-
I popă cînd so el iar la guberne. Că chiar prin
europă se vorbea (pe la colţuri) despre
BăsOmania cadespreo lupe inter lopă, abia dată
jos din pomi şi banana, unde Boc IV e cel mai în
altu dintre omi, şiunde chiar acest Preaînaltu e
cel-mai –Ciom dintre ciomi. Şincă ise vedea
coada de drace, da naveau cei face, nu puteau săi
nege existenţa şi săl asome din samit (sau să-l
osame). [Notă proverbială – că cu cît se caţără
mai muţu mai sus, cu atît ise vede mai bine
coada (şi subcoada)]
Că dacă ar fi fost după obami şi obama, boc nu
numa că navea aşa un post, ci nici nu sar fi
născut. Da fiindcă sa şi trebuia să poarte un
nume, iau zis: <Na – nă! Fii tu uiele nostrum! Şi
făi ăstui statui! Căi deal nostrum!”. Că unde nue
UE, nimic nu E. Şi Boc lucra cu o nouă echipă
care boc-cofera în echipă de coră antică SRL.:
**<”Noi estem împreună o echipă [echipaju lu
noe] şi facem treabă mare în echipă!’ (şi după ce
se uşurau, plecau din Parlamente la o bere, sau
co dubă, sau pur şi simplu plecau de la putere,
scîrbiţi ) ,-de ce, domle, de ce? > “de scîrbă!”.)
Şi era aceeaşi haită pe delea, niţel mai luciferă,
care maid a cîteo raită prin hazna. Căn acea Eră
încă mai era de dat cîteun “NA! vă!”, cîte-un
‘NA!-ţi!” or cîtiun ‘nami Şi dacă nu curge peaci,
îşi luau un PPC (PoatePicăCeva) din fonduri
europenele. Şi dacă nici şi nici, atunci şi abia
atunci, asfaltagii şi asfaltagiţele inter veneau la
boiangiţele şi la cele două mai cimonici (da nu
după bere şi mici). [că cam se crede că din cînd
în cîndă, pe firu scurt, cele două monicuţe
prezidenţiale (cu rimă de mai muţe or denuţe?)–
şi etalonă ale statului (de) drept? [sau ale statului
capră în saiaua ovală?] …, se-nclintonă şi se
macovicesc, cadică nuse mai regăsesc ca cadîne
Fatimă în timă (aici cu sensu larg de echipă care-
antrunit consensus în interesu naţional – că lea
cerut de-mi-si-a! gorghia – că şi asta umbla cu
pedindoase şi se pedindosea mai ceva ca găina
lu cocoş.
[întrebarea mea era : <da pe alina cineo
cocoşea?]

54
Că Băse-şi luase alt harem (făcea echipă cu nişte
onaci mai tomaci) şadică cum “PA!” şi Pu! La
aşa un pedetime?,
--şi că cum?
--şi dă ce?-
- Şi pen’ce?
În echipa de amazoacă apare MeReU aceiaşi
pleşcoaică (cu dos de puştoică şi faţă de MeReU
=MihaiRăzvaniUngureni generaţi de alte
generaţii de Merei)
--că ceare ia şi nau iele?
--Că ceau iele şi navem noi?
--şică iele de ce nus bune de iele?
(da, pe bune, nimeni nuntreba că de ce MeReU
acelaşi Uns? Nuvă e de ajuns?)
<#Astai cam aşai, oriceai zice – că nişte monice
– oricît de băbăciuni – prind bine: în aşa de zile,
cum le zice şi fisu lu nea Tra:”Tatiţo, unde nu
e…, acolo e…, şintro fără de, carevasăzică că
…, nule, vorba ceea; “@cîţi purici, atîtea
monici, / cîte purecuţe, atîtea monicuţe / care de
care mai purii, că cîte moni, atîţia şi stoli.”
Că era o ERĂ cu mari nevoi de bocitori şi
bocitoare la gubernare, în echipaju lu Boc
Şiodată cu Nou penaj puteau să se umflen euro-
penele, că doar pedele face ce trebu ie, pas cu
pase. Şi unde nuie PeDe, nimic nu E. E chipele
de e decari tocmiţi de boci (că de fapte literu “E”
vine de la lideru E – mil –E şi E echipa de
edecari PeDeLe) [şi numele liderului Maximo e
cel mai lung cuvînt posibil în o mana vulgară,
fiindcă de la prima literă a acestui E –milă pîna
la ultima, e o milă marină], decarii tocmiţi de
Boc trăgeau la edec Omania (şii băteau la cură
pe cei rămaşi mai în urmă de turmă) .+E decăria
care urma să salvamare Om ănia şi Pedecăria se
baza pe luare şi dare. (nupe fese Ne, că lu ăstai
dase cuNu pE toate gubele bocilor) – luare si
dare de troc – tip boc – se lua dela unii şi se da
la alţii – că BOC 3 a impus sistemu cotelor fixe
– căn basmu cu cocoşu roşu sa spus că sad at
milioane de pixe (din cota de picşi) şi sad at şi
cota de găleţi PDL. Tot la puleţi. La capuleţi mai
poeţi sad at cota de mătuşi tamare şidencur după
uşi (şila poetese “gogoşari” şi gumare - ) casă se
marseileize mai cu euro – artă, nucu tot într-o
ceartă pe cota de tune:
- Eşti un penal PeDe, bă!
- Bat u Eşti!
- Batu, ba tu, că cine zice ăla E!
- Ba pa măti! Cai depăşit cota de sacoşit
euro-inegri!
După ce şiau dat toţi cotele de “tule” şi ‘tuvă!’ şi
cota de tune, amai rămas pe ici colo cîteun pui
de stolo care na mai apucat să dea nici un tune.
Că cine na tras nici un tun, nue bun (decît de
carne de tune). Că cică relii fenechii şi
mihaiNemţii funerii sau săturat de gorghii şi
crinuţe şi caută prospături şi ‘sînge proaspăt în
sistemu penitenciar. Ceea ce nar fi rău, dacă nu
sar pune cu dosu dealdi căcărău.
# Şi-n loc să se mirce – băsească şi să năşească
şi el vrun oarece (casă se edece) a-nceput săl
bălăcărească pe boc că dece ne bagă fericirea cu
forţa şide ce vrea săne binefuckă forţat (şi
nendeasă-n cure un aşa noroc).
# Şi-n loc să aprecieze binefacerile epocii celor
4 boci făcători de minuni de la noi, aceşti puţoi
dealu unu predoi au făcut o guvă din umbră,
(caşa nu facă insolaţie). Suszisu nu era singuru
că tălinPredoi de pe la Poarta Uiei. Mai era şi alţ
ca ei. În paradise fiscal din Pleşcoi, cei doi
pleşcoieni căzuţi pleaşcă (depe TAFu )

56
Refuzau să-şi dea cotele de lapte praf şi-şi dădea
nişte (dii) – coate între ei;
<”Sunt pe cai mari! – se edena mafalda şarunca
cu “NA!” în stînga şin dreapta. Mai-mai să se
cocoşească de e Fort. Şi edecarii se trăgea unu
pe altu la uşa ei, să-I sacoşească.
# Şi-n loc de edecari boc – Omani, ăia dădea de
“să-trăiţe-de-Bine” şi uita să mai binefuckă, şi se
rinoceriza pe zice trece, lăsată să treacă ca o vacă
sterpă. Ca dovadă că fericirea nuse face cu forţa
e că Torţa Democraţiei era tot în mînurile lu boc
(şil frigea, şii pîrlea barba, şil părpălea) +
Dovada?
Do vadă e că din moment ce no să se mai vadă
ce nu mai e de văzut, înseamnă că e la Boc. (la
repixelat) [ultimo remix arăta fix ca Boc IV, da
nu era el, era altu). (caiel)
Că la apela de seară, sergentu-major la dat
dezertor pă “licheluţa de Boc” – că cic-ar fi fugit
cu oliţa din dotare cu tot.
@DA déjà Marele Nemrod era déjà fedeparte,
într-un departe mitic, cu puşca şi cur eaua lată pe
care şia mai dublu lăţito încodată.
<”Maiores pennas uido” (cantins dinadins aripi
mai mari decît cuibu şi şia luat zboru în lume
şaşi caute muza [şi săşi facă un nume – cualt
renume]
Şio rara avisă ca udroaica lu cocoş cică >”mă
simt vinovată deacest “Nemrod nărod”, născut
dintrun incest, mă rog, dintr-o eroare de
planificare, că la pedele nuse nasc prostănaci.
Nici nuse fack prostănăcisme, că noi navem
prostălăi ca voi.
(Nota bene – ca şi cum toţi onacii, malacii şi
mihalacii prezidenţiabili iam făcut eu din
ţărînă?)
# Şi-n loc să, Boc se prostea şi nuse pro-sterna şi
refuza să moară deo moarte naturală, (nici măcar
ajutat nu voia), şi nici nu putea să cadă. (dela
putere, că era pe pilot automat şi se auto-hopa –
mitica). (cf. hopă-mitică, nare frică de nimică,
cum cade, cum se ridică – în versurile pre-şcola
-re). Daia din cînd în cînd Băse Pleşu vu mai
făcea cîte un apele la cîtun vu-dooo:
<”Bă, BOC 5 cince e paice?”
(şi dacă ăla spunea că “DA!”, căi de da, îl
trimitea în măsa cu picioarele-nainte şi capu la
urmă, (ca peo soluţie imorală ce era), iar dacă
cumva ăla nu răspundea că da, tot aşai zicea, or
zicea că ba, ‘rămîne cum am stabilit!’)
Caşa se obişnuia în băso-democraţie; oricine pe
oricine poate critica, dacă poate. Că era totuşi
şiun pic de meritocraţie. Bine, bine, ori cine pe
ori cine(?), da mai bine cu pededoslîcuri şi
pededosnicării, şi pededosnicii, mai cu nişte
machiavelisme şi cu machiaverlîcuri cu mai
multe tîlcuri surdo-mute. Că şi surdo-muţenia
ciocului mic trebuia baptisată un pic şi plisată pe
cu minţenia şi mintoşenia seniorilor penişti.
Băsiştii vor besc între ei pe băsească (dad or
strictu necesar: cît, cine şi unde? Şicît? Şi vor, ca
şi udrenii-de –bine, să.
Cu degetu cel mai drept de la mînu stîng în nara
stîngă, cît mai adînc în adîncitură, şiapoi, cît mai
brusc în apoi băgat în … gură cît mai pînă-n gît,
într-atît a comunicat către ţară, în regim de
‘stejar, extremă urgenţă!’, că
<”..să nu vă mai prind cămi sacoşiţi euroi cu sac
oşa aşa, că vii bag în apoi pă gît. Şivă trimit din
nou la cocoş. Că io nu pot săi cocoşesc pe toţi, şi
am destui cocoşei. Asta în argou udrist, căn cel
băsist, (carei puţin mai jargotic) comunică
Legea vaselor comunicante, la un pahară cu ape

58
(mine rale) că vrea cu orice preţ să se scape: îşi
bagă-n cure degetu mic şi băsesc cîteun pic,
folosind codu Morse.
# Şi-n loc de aplauzele, un tălmac de zgome
dorse mai cu zele, de genu pleş (tot din Pleş –
coi? Or ai vrut să scrii ‘preş?” de la pupincurii
preş – edintelui neodios [încă?)]}, tălmacă
căfără greş fiecare băs- liniuţă mai lungă sau mai
lunguţă, şi fiecare pîrţ mai scurt (cu rol de punt)
Dintre telegrafişti, acestai cel mai ileca, că se
caragea şi se flăfărea pe lîngă Băs, şipe lîngă
umbra lu Băse la mînăstirea sinaia, şi pe lîngă
urmelelu Băse rămase pe podea, şipe după
umbra sepepistului lu Chioru, şi pe şipe. Că el
era în chipe de agă, în lipsă de vreo papahagă sau
altce, şi neavînd nici un limbrice de mihalac în
stoc la ultimo Boc). {că doar unu mai cu blagă
şi cu sînge-n instalaţie ştia formula Sesamă, da
ăsta avea o scamă pe limbă de cîte ori sauzea
vreo Olimpă}. Păstal ţineau prin Cur tea
cotrocenilor doar casă dea la raţe şi sadune
găinaţe. Şi cui nu putea Băse să-I dea “NA!bă!”
nico decoraţe şi nicio tinichea, se titireza cîteo
lichea de preş sau vreo juma de – preş păla toţi
prezidenţii – care apela cu apele la raţe şi alte
lichele caiele să se cam lase de (găinăţării şi
găinaţe şi găinării?) şi să se stîmpe. Că uite, ca
să meie-n Edenă, pînşi lu Prea Elenă iau arestat
o sutienă. Da sutiena ca sutiena, da cu elastica
dela chiloate ceai avut, băi Diicoate? Ă? [cică pe
sub sut ane e alte sut ane cu sute cu sute,,)
Căn Eden era hîţompinge, da edenarii nuse
edenau pacolea cu gumari, şi nu bla pe jos. , ci
că lări pe cai mari, că tocma daia erau edenari.
Şi pe toace cît mai răs-toace, că sătrăituBine să
se vadă prin bikine. (pe picior mare = pe bulane
bulănoase)
@şi, precum se vede acum şipe Columna lu
Traiane, băsescuşi băga două degeten gură şio
fluiera cun <”Liniştea, băce dracu!”
Cacu Udriştea se re –inventa şi se fenixa din
propria e ice nuşă portocalie (din cenuşar. Şi
Cenuşereasa aştepta un prinţe so ) aşteptînd pîno
să vie o conjunctură astrală favorabilă, şio uie
mai cu conduri şi mai ţesălată, cînd Boc va re –
înnoda vechea relaţie cu nensu, şiva con cubina
şi va oda cu odacii lui de pe Columna Escului
alte şi alte odăcii gen”>Vrem de toate! Pentru
toţi”; lea dat tricouri personalizate şi pa! puci la
fele (căn Eden era de toate, că daia era Edene, /
)şi daia voia uia săo primim şipe ia în RAia – şin
BăseRAIE)
Boc a luat tri coul negru de bi – ciclism în
tandem. Si Băsu pă cel de cod portocaliu la
bluestem de po pulism. Ca resuscitat (po)
pulismu ca politik de stat şi pulismu ca argument
politic. (cf. ‘un pulan pe zip e spinare, ţine de
foame şide doftorii’)
Marea Mişcare Populară cocalară se
hîrţompingea prin Edene cu hîrţompinga şi
slogana (verb) o slogană cam aşa ceva:
<<” Jos! JOS cu toţii! / Toţi e nişte hoţi! Plini de
hoţii! Jos! Jos chiloţii! / ori :Afară ! afară! Afară
cu diasporii din ţară!”
{PS – Nota lu ileca din 8 aprile 1893, p.5, la
rubrica “Un sfat la trei zile”:
“Dacă mergeţi pe la revoluţie,
lăsaţi-vă copiii mici acasă: îi puteţi pierde prin
mulţime.”
(în paranteză fie spus, nu vă luaṭi nici după
bicicletu HaHaNului, că nu cu bi-ciclu a ajuns el
aṣa departe, ci cu alt mijloc de loco)
Şi fireşte, se bicicleta fiecare pe unde putea, mai
mult sau mai puţin pe băseşte.

60
&& (păi pe care nui bastona minerii, care
sembucureşteniseră-ntre timp, şişi aveau
propriul lor Olimp vis-à-vis de cotroceni)
Mai muţărind o altă coană Leană, alte mai muţe,
mai feisbucoase şi mai bucă late, o făceau cît
puteau, casă fie cît mai nuţe, şi şio bicicletau ca
orice om şi oamă. [pînă io prinde vrun ciom or
vreo cioamă]. Că doar coana Nuţa Biciclista a
căzut de sa rupt pista. (deocamdată doar ea e fără
imunitate la pedefapte)
Pe velodrom (cît mai băsodrom), tandema Be &
Be îşi face rondu şi bicicleşte tot ce nimereşte
(şii pamplonă din euro-zonă). Şi din velo – e din
ce în ce mai pline de veliere (portu – popular
oman E). că se circum – naviga şi se circa de
circa 4 mandate. (dacă nuL numărăm şi pe
odios).
Că fiecare mandate trebuia udat cu mici şicu
bere, cu ‘pupat toţi piaţa Pendenţei, şio relansare
a ĂRCII Omane. Caşa ne iera nouă DATu să fim
în Era aceia, cam prea prea în Estu vestului, dar
şi cam prea în vestul Estului. Din cauza la hop-
mitici, adică nici – nici, nici cu ESTu, nici cu
Vestu, ci cu restu,. Ne căutam MeReU o cale de
mijloc între scilele şi caribdele occident-
orientale. (da şi printre caribd – scilele orient –
occidentale) ca nu eram nici “buni-pentru-
Orient”, da nici “buni-pentru- Ui Pentru orce
NA-vă, lansarea la apă e un fele de botez (că io
cam aşa crez), de Boc unu, boc doi, boc treie,
boc patru, or boc care vreie. (Datu în bărci şi u-
Datu papa rudelor rude ţine de lărgimea şi
afunzimea haznalei bugetare)
Lansarea la apă, pă longitudinea şi latitudinea
care nea fost Dată odată, sa făcut nu o singură
dată. [caşa ne era nouă DATU]
(n. a. – doar io ştiu cel puţin 4 poveşti cu –EŞTI).
Escu care ne eşte acum cică nu vorbeşte pe
Eseşte, da aspect eSeSec are de fiecare dată cînd
se postacă, în loc să tacă.
@ =Mai întîi a fost lansată prova (partea mai din
faţă) – şi primele 2 coşuri de fume, alimentate de
10 cazane. (nuştu cume fără coşarcă pe ARCĂ,
da astai) De faţă au fost de faţă un sobor de
bocitori şi două de bocitore, alte feţe bi sericeşti
şialţii careva pupa poala popii. (dacă nau făcuto
déjà, căn Omania lucrului bine făcut, toate se
dela un alte început). Apoi pupa, cu toată lăţimea
ei, sa lansat pe toată lăbărţimea. Da-I turnase
prea mult Dead-weightE prin cale (cam de
păşind Cap acitatea maximă de în cărcare a unei
ARCE: - re zervele de cadre, de combustibil, de
ulei, de apă şi de bere, proviziile de mici şi de
mari, şi încărcătura utilă [allinclu siv echipajul
şi bagajul pedepasagerilor] şi toată oimea care se
haisama la exodare
(N.R. (- mult mai tîrziu, populimea carea fost de
faţă a zis de BE & BE că ;
<”ĂŞTIA (B&B) au distrus tot, tot, / şiau numit
asta PA! –
ce?” (nuvă place pacea pede homericană? Ă?)
@ =Mai tîrziu, chila navei a fost lansată la apă
pă data de…, secolul trecut, şia fost reterminată
după cel de-al 4-lea început, chiar acu, în al
doilea mandate al keopsului Kel. Că se lucrărea
la statu de drepţ zi şi noapte (şin loc de ARCĂ şi
Noe şarcane, ieşea tot cîteun B-52 (cinzecidoie).
Băsescu şicu cei lalţi 3-2-2 (doi) şialţi niţei dai
lui scandal l cu topta nu tot anu pe şlagăru <”JOS
tiranu! JOS Boc!”, şaruncau cu avioane de hîrtie
spre acel loc unde se presupunea că boc îşi duce
existenţa lui mizeră, off-scenă. (dintro Eră de
Baligă şi Boc, căcăzuse-n hazna şin caca
bilitatea gubernală, şin disgraţia massmedia,

62
încă din mileniu doi.) Fiind non-grat în guber nu
Boc cince, era-n non-grăţie paice şi ostrac, şise
diasporea şi el cum put ea. Noroc cu porica care
ia mai redat încrederea în sine şin Forţele lui de
‘sătraiedeBine’ [o aplicaţie cu Preasfinţia sa Boc
patra, cu colane şi patra -fire, poate fi descărcată
gratuity pe orice smart fără fire, (wireless) atîta
timp cît subiectul (Boc – toples)) este
neexprimat; important e că acţiunea are loc,
neinteresînd cine o face]. Şiatunci Boc şia
revenit pe loc în JosăRaie şia pus picioru în prag
la alte ‘sătraie’, după ce sa hopa –miticat de
cîteva ori, şia căzut lat pe toată lăţimea lui. La
intrare. (o scenă) de rahat.
Barcarii şi Arcarii atît aştepta: săi ia măsura (şi
portu? Şi ortu? – nulla copîrşeu, ci la umbră) (că
ARCA Omană Be&Be se e difica în puntu unde
sentîlna Lungimea epocii Băşescu şicu Lăţimea
Erei Boc-escu) Fix pă fix. Un
fenixilăLăţLungilă.
- % cînd santîlnit lungimea T, în lungime
de atîţia coţi
- % cu lăţimea stan dar dă (în dii – coţi)
- % saluat măsura şila onălţime de la
punctu de linii de plutire
- % pînă la puntea principală, de aprox.
pesteomie de picioare boccice (că ăsta navea
zgaibarace onace or mihalce),
- asigurînd un tonaj de ţî- tone (fără port?/
bagaj)
- [ şi fără cele o sută de mii de tone de
betone care urma să se deşarte şisă se şarde în
cale, cf. standarde de ‘dintre sute de’ catarge
Casă iasă în cît mai large în acest cincinal se
lucra în ritm băsesc de un etaj pe săptămînă
(camca or nuca mirciulică – şantaju şi etaju).
Adic vreau să zic că, carevasăzică, chiar osă se
zică că sar putea zice că ARCA io ‘insulea cu
elice” (vezi JulVerne) cu două dife guberne [şi
chiar dacă nusa zis se va zice cînd seva reface
alianţa DA2 (careşi trage seva dintro DA1unu
avortată), şi PeDeii se vor retrage la provă cu
Flacăra Movă, şi PeneLeii vor face pe lei la pupă
şi, .., fiecare cua măsi, fiecareor să se roage-n
legea lor să moară capra vecinilor.
Întro mai Nouă postare pe feisbucă, Helena se
oferă să fie arsă pe rugă;
<”Dacă ei nu mă mai vor, eu mă vor” (că se vrea
totemă prezidenţială, de ia lăsat pe opozei fără
glas în ei. {şipe toţi iohanişii să se mire de ce nau
şi ei aline aşa toplese?}. că cînd şio băga
udroaica toate degetele deodată în nase, atunci
doar magia mai salvă TOmania.
Prin hocu-spocu cu “NA!-vă! Bă!” BOCU! (sau
scremut Zeus şau un spîrc spurcat
Că mai bine se lansa cu baloane şi mici un
guberne Boc –bis – 5(cinci), decît o totemă fără
sutienă (că cică iau arestuito ăi în sutane de
deneoţi) “ăi fi fiind mata din Pleşcoi, da la noi
doar Bica are drept de port – jartea. Se zvonă că
oi fi făcînd parte din banda celor 4 boci care se
dau cocoşi, da aparţinătorii să ştie că hoţii
sacoşiţi ajung la diicoţii lu madama Argusă.
<’oare să se fi existînd sub soare o aşa de de
mascatoare cu fustă? Şi care va fi fiind oare
dorinţa ei cea mai arzătoare? Ar fi fiind cu “jos
fustanela? Or jos textila? Co sajungă
matusalema de macoveică ca fată mare în
PeDeRaie, deo so dea ăia exemplă de extremă
urgenţă la toplesit.
Meganava Supremă era cea mai mare navă de
croazieră din Eră.
Căn Era de Baligă nici nu se mai prea făcea decît
chiloate de castitate cu chei yale ( şi gale la

64
chiloate [cu jupe căcate-n picioare]) mai ales ăi
care plecau să se diaspore şişi lăsau ne vestele
cu chiloţii-n vine, pîn’la următoarele (vezi
declaraţia lu un rus)
În că din faza de schelă şi de embrione, se vedea
(sau aşa pretindea acest avortone funeros) că e
un Colos (industrial?) şi pe faţă şi pe dos.
(N.a. – dacă cumva Boc na fost încă comparat
cu Colosul din Rodos, acum şi aici e timpul să
io fuckă) {Notă la notă – da era niţel chiar cu
chiloţii pe dos pe el}
Se pare că cu toate schelele giganteşti de
francofonie menite so menţie pacie şi so mai
europie, eventual să ne mai apropie de bruxel.
(făr-a mări cantitatea de entropie din system),
Arca nuse prea giganta. Zicese că nu făcea nimic
pe degeaba, ca şi eba. Şise spune că ar fi avînd
şi această patimă din proiect; pricepea greu şi
uita re PeDe. (ulterior PeNele). Caşa cum o
bama declara :”
<”Iubesc Homerica, chiar şipe idioţii ei cei mai
prostănaci şi mai onaci!”, tot aşa şi europii îşi
iubeau proştii lor şi simoniCreţii, şi nu voiau să
seamestece cuai noştri, şi săi deştepte (deşi ştiau
că cantitatea de prostie din system e o constantă
universală) Parcă?
ARCA era, sau cel puţin aşa (a)părea, o insulea
de latinitate (paleo-traiană) într-o mare slavă.
Adevărul era cam vicevercea: că pe ARCă se
ţineau toate într-o mare de :<”SLAVĂ Ţie,
Doamne! Paleo-Slavă Ţie, Boace!”
Boc fiind mai mic, san euro-penizat mai re pede,
şi era cel mai euro-penat de fostu PeDeLe,
actualul Nou PeNe Lat. PeNeLarea la unii dura,
că pînăşi schimba penaju chiar şi menaju Blaga-
GorgHia gorghia şi grohăia şaducea cu Borgia.
Doar Boc, fiind aşa neghiniţ, sa mpănat în puf
şise răţoia la oricine
Mulţi, văzînduL cu aripi, îl şi vedeau pe
jumătate îngerat şi martir al luptei pentru ieşirea
la male. Da aşa îngeraş care puţea a boc, mai
bine lipsa. :
<”Bă boc, tu încă puţi a băsism!” –
<”Ăi fi puţind! Dai mirosu meu naturel! Şimă
defineşte”(căşi făcuse din nume un renume) Se
spune că ar fi avînd de gînd să re vină prin gube
întrun viitor
Eroul luptei de scos ţara la liman era încă
înglodat în “Aman! AmanE!’ şi urma să o
amaneteze pe o robertAnastasă
Daial slăveau cu “>Slavă! Şi “Osane!” (şavea
drept de AVE! şi de antemergătorime)
Noroc că nu-I ţinea permanent, şi uitau de boc
cînd apărea ultimo august Klaus din populime.
Şimai şi regurgitau cîteo “Slavă!” de slave
panslavice, (de ziceai cavea la guri diaree, sau că
sunt nişte curi de ioniOlteni rămaşi cu broaşte-n
gît, într-atît se, şi-atît îl. (pro – slăveau pe Boc?
– care din boci?)
Cînd se pornea cîteo rafală de “Slavă! Or Slave!
‘ şi de “AVE! traiane!, Ave!”, ARCA plutea cît
plutea, şi deodat se hopa cu tremure, şi lua apă,
şi iar tot aşa, înşet, înşet, înşetinel, se-ndepărta
de Europa şi se mada gascara ca un Nou
Madagascare pentru un şimai Nou PeneLeu. Că
mai era şi moda (cu teoria) cu deriva
continentelor, şi deviaţioniştii de la linia
partidului abia aştepta cîteun căcărău care
[“kakaia deviaţia?”]. şi cine no prea ştia (teoria
aia), cînd ne vedea plutind aşa în derivă, cu
ancora bălăgănindă cao langa – balanga fără
tanga? – sentreba cu mult miraţ în glas:

66
<”Unde drac sor fi ducînd ăştia? După ce ui
australe? Nu văd că încolo nui nimic altce decît
mare?”. Ba chiar şi noi, care mai auzisem cît de
cît de teoria convergenţei sistemelor (sociale),
tot ne
>“>Unde dracu neo mai fi ducînd ăştia acu?” –
că tot scheleticu moştenit dela nea nicu era un
morman de fier veche, cu nume de FLOTĂ care
de la an la an se rugina de ruşine pe ea, şi toate
era în ruine. Şi ăla cu tanga tot o ţinea tanga-
langa –lui cu ;
<”să trăiţile lui ‘de Bine! – Cine drac săl mai în
creze? (şi săl mai voteze?)
Da nimeni nu ştia să cal culeze cantitatea de
derivă faţă de criză şi faţă de ‘să-trăita-de-bine’,
aşa că orice Katrină care ridica praful cu
tropăielile pulimii şi behăiturile de “Slavă Ţie!
Osana!”- după ce se aurolăceau cu ‘duphalac’ –
era semn de mai-bine (DA mai-binele era
duşmanu binelui, şi geaba se Pamplona Boc IV
ca un taure de pe soclu lui de cioclu din faţă dela
guberne din daci.) Aurolacii tindea să ins – taure
Noua Ordine Mondială şio nouă epocă de
bronzuri şi Daure. Că după Bocu se vedea déjà
zorii la Epocu de Dur colac şi dia rei verbale, cau
cam început să se torna-torna fratre pe ei. De
parcar cîştiga la hrebenciuce, famiglii întregi
stau ciuce şi se balamucesc prin balamuce unde
mai pot duce un cît de cît un sătrai decent, şi au
un pat unde să pună capu jos sătrai de azi pe
mîine şi pastille de săTrăit-Bine.
Laxismu băsist făcea din formula sa de “Aşa Să-
Trăiţi-Bine!” un mod de viaţă de tipu
“HAI!PA!”, în care ‘să-trăitu’ or ‘să-trăita’ (să-
trăitoriţi paici) era regurgitate şi iar se re venea
la “Să-Trăiţile-Bine! Şila “NA!-vă! Bă!”-urile
bineştiute, da pe un ton mai lax, nu aşa
constipate, şicu mai multe pauze de hăhăieli
băsoase.
Ha! HA! HA! – Lele erau contagioase.
De la formula
- “PDL face ce treb-uie”
- via “PeDeLe-ul facece trebe”
- se
ajunsese la un formul al unui alt dracul, care
‘ceacă
“JoHannu face o Tortomanie a
lucrului FeBine făcut.” – Aceeaṣi mărie cu
altă pălărie. Ṣi de la hă-urile băseṣti
sajunsese la Ha.Ha.Ha.-urile Hahanului
(vezi ohannis Thug Life Ha, Ha, Ha!)
Cel care participase la re sus citare pe linia-ntîi
a frontului era, binenţelese, Laxu Boc, care-avea
effect cur ativ abia după. Ce ne fusese îndesat cu
forţa de cîteva ori pe gît. Da întratît era de
laxative şi cur (decorative) încît acum îl căutau
cu Torţa Democraţiei prin Buda Victoriei, unde
fusese băgat sub acoperire de unu din caii troieni
alu Nuţu Crinuţu în schimbe (tot aşteptînd alt
consemn din Olimpe), en starea post-comă de
cînd sa scoborît din scrînciob pe celălalt tărîme.
– da nicio crinuţă şi nici o alinuţă din toate nuţele
şi crinuţele şi ebuţele fostei puteri pedele nul
poate şterge de pişă şi vomă. Caşa va rămînen
istorie, în starea lui ciomă, ca orice ţopîrlan care
atunci cînd îşi pirde dregătoia, nu mai poate
(adicăşi perde şi cocoşia). Se vorbeşte pe la spate
că daia santors cu spatele la penelepopor, să
vadă ăia că are şi dos.
Umbla pe vremi un zvon cumcă cocoşu era un
strîngător din fire şi cadunase mai mult de 2 bani
în punguţă (pe care no arătase nici la găina lui
nuţă) de 2 bani (casă trăiască dublu de FeBine)
;<”Să bine-trăieşti!, vecine, cu cine doreşti!” ise

68
urase de ursitori. Da acuma, pus faţă-n faţă de 4
ori cu un boc tot mai mic, devenise mai lax, mai
scîr Tzar. (mai io Han?). {ce mie unŢar, ce mie
unHan, tot un ti Ran E}
Re negînd regimul (prea constipate) băsesc,
părea atins deun har petreispiresc şi intrase în
Era Cea-Mai-Cea a Celui Cel-Mai-Cel. (da de
erat era un scîrţa – scîrţai dat afară din PeDeRai)
Scăpat de teroarea lu Boc, regimu (pe nitenciar?)
făcea pe nitenţe şise niznaia (vb.) dela caz la ma
caz. Era din ce în ce mai lax şi să-traitu-de-bine
devenise un moft de ruşine şiun lux prea-de-
luxe. (că se canossau pe rînd şişi punea cenuşi în
cap pe la uşi de deneale, unde prea-de-luxele şi
bene-luxele primea ostrace dela bruxele). [daia
Bocu ultim – 5 (cinci)- (în iţari şin opinci,) care
nuse mai luxa şi nuşi mai tăia unghiile şişi lăsase
barbă, şi nici nu prea se mai ruja, declarase-ntr-
o seară re laxare fix (sc)–ală (la alliţă), şiun
regim cel mai lax şi mai praz, declarînd pe
iutube că de az lui ise rupe, şi căi totu un mare
vax şio cacă. Ulterior Epocilor de Baligă,
cuaceastă motivie a fost pus la un sie, săşi fie
sieşi boc MeReU.
<”Aş fi dormind şi eu pe mine şi maş mihălcea,
da teamă mie ca nu cumva să paţ vreo ruşine-n
somn (şisă mă aia pe mine!) [că şăsta era precoc
în materie de boc]
Imediatmente ia sărit în legitimă apărare
preşedinţu ex-constituţionale, care şia zis >”că
nu poţi fi în fiecare zi la fel de intelligent! –ca
toţi cei 4 boci alu boc la un loc! Că nu oricine
poate fi deştept ca un boc! Şi nime nu poate fi
MeReU un boc!”
Întrun cuvînt, nimeni na fost, nu e, nu va fi, şi
nici nu sar putea fi ca BOC!
{Acuma, oricît o fi fost el de referen dumat, încă
era în stare să se ţină pe două picioare la o aşa
cuvîntare, şi să conducă o orceva iar pica pe
mînă. Căn tot acest bîlci politic, în fiecare săptă
mînă avea loc cîteo lansare de (boc? Or alt) ceva:
-vreo carte despre primii paşi de pas cu pas pe
baligă moale
-vreo turnătorie de cevale,
-vrun auto-denunţ şio auto-demascare de ofiţei a
coperei
-ori lansarea în cacă a vrunui jurnal cu fîs.
Cajunsese de rîs petreispireala dacă naveai
inspiraţia să dai în gît toată echipa cu care îşi
sacoşea raţia de bişniţăreală. Iar Chelu era
bişniţar model încă din epoca de Aur, cînd se
diasporise prin anver.
Funerii şi fenechii şio grămadă dealu nea falcă
(şalţi fălcoşi blăgoşi, mai mult sau mai puţin
cocoşi), şicu alţi băşi care dădeau pe la colţuri
cingame şi kentane, sau unit într-un sindicat şau
format o nouă mişcare popo rană.
(şo nouă echipă de “ŞO pă ei!”
[alţii cică săi zică Noua partidă iberală, da asta
“sună ca dracu!” – vorba omanului.] - - În
lumina documentelor de partid şide stat,
- şi Sub înţeleapta în drumare şi con troală
a lui tov. Blagă şia lu tova lui dragă şi
macovicioasă,
- -echipa monă şi echipa portocalie se
scandă bergă într-o peDeveselie, scandînd, în
cor şi pe rind;
- ->”AVE! Avem valoare! Avem
valoare!”
- >”NOI prin Noi ! că Noi suntem
împreună o echipă şi facem treabă mare în
echipă! (Nota autorului – sic. Chiar aşa
zicea:”treabă mare’ sic), şiaşa vă zic)

70
Aşa că dacă-n echip au făcut blate în fel şin chip,
or trebui acum săi dea cu cip-cirip şi să se
petreispirească unu pe altu, iar federalu să
inaugure o mititică mai mare. Desigure că blagu
declară sus şi tare că el nare habare şi că
dorincocoşu (carea spus basmu cu cocoşu roşu)
na adus niciun bane prin modrogane, şi mai mult
decît atît, ise dădea zilnic la gamelă pomane
(întradevăr, cu sacoşea cu care sacoşia el), casă
nu moară de sete şi foame (şi să nu se ferentare
pacilea)
{NOTA r. – Acile are loc Feri – bota (rea) peste
bord a lu boc – (da şia dosarului “FLOTA” – şi
trecerea la litera următoare.}
{Notă de completare la nota informativă
precedentă – în timp ce subsemnatu punea punct
şi închidea paranteza de deasupra, în acelaşi
timp (şi tot atîta timp a durat şi) sa închis şi sa
clasat “Dosarul Revoluţiei”.
P.S. – poate cînd no mai fi mighty-mausu de
klauss or să fie desecretizate. Zic şi eu că poate,
da…
Alt Post Scriptum – O mai fi mult dela “F” pîn’la
Kapa?
 manea17 – Am diplom în
ṣmechereală

ṣălai ciom care o taie

da ṣala care împarte o ṣaorma cu de toate
numa la
Deutsche Volksgruppe in Rumänien
‘’La 30 iunie 1942 prin telegrama adresată direct lui
Hitler, Consiliul ecleziastic al Bisericii Evanghelice din
Germania transmite apelul către Dumnezeu pentru a-i
ajuta pe Hitler și pe națiunea germană să lupte împotiva
unui dușman dublu ( Anglia și Rusia) totodată
asigurându-l pe Hitler că obiectul principal al
aspirațiilor și al acțiunilor bisericii este victoria în
această luptă și asigurându-l că îi este alături cu toate
rugăciunile și cu soldații săi incomparabili care sunt pe
punctul de a face să dispară prin mari lovituri această
ciumă” [ Apud: Kirchliches Jahrbuch für die
Evangelische Kirche in Deutschland 1933-1944,
Gütersloh, 1948, pp. 478, 479]
ṣiuiteaṣa sa pus Ioha cu paru pe ciuma roṣie, partid a
cărui definiṭie a fost statuAT DE Însuṣi hitleru întro
celebră manea prin care celebra supremaṭia rasei
[https://www.cotidianul.ro/documente-din-afacerea-
grupul-etnic-german-fdgr-ul-lui-iohannis-i/]

VUVUZELA – XXL – Vuvuzela IcsXelă –

([sub] CAPITEAUA eN (VI) –

sixtină =F{cel mai prim Fî, fără e-ee]

{NOTA red. – PA!cile au loc Feri – botări de tot

felu. Doar Chelu, dacă am înţeles bine, ‘Are

72
răspunsuri adecvate la toate” (vezi Cuvîntare, pe
26 X 2015)
– şi [Nota Bene – Unele Fee sau şters din
condee, în graba dea se trece la litera următoare.
Din altele nau mai rămas decît nişte “TULE!:or
vrun “Tu-vă!” (vezi capitula 21)}
– exe – dosaru “Lota” e lipsit de interes şi
conţinut, iar dosarul acestui dosar sa pierdut ‘În
căutarea icsului pierdut’
– Samsaru de îngheţate de vanile sa
prescris la trecut, şa primit NuPe
– Romanele petreispireşti sunt prea fluve
şi prea SeFeeşti,
– Şi déjà toate au fost îngropate sub caca
de muşte, a doua zi după lansare.
Zotecuşte!
(exceptînd lansările de carte în limba hansă) (cau
şters cu limba tot cleiu de pe cotor
ÎNSĂ
Lansă rile de ARCĂ au continuat şin timpul şi
după toate cele 4 gube boace. [cînd începuse şi
lansarea de dubă]. Inau Gurările de ARCE era
aşa de drage Marelui Conducător de PeDePopor
încît îşi avea o sosie care sosea şi tăia panglice
inaugurale (dacă avea o sosie în fiecare port,
atunci se putea inaugura simultan dife lansări (de
Arce?) Tăierea de pamblice şalte pamblicării
erau PeDeLicării preferate de funerii şi
paleologii Epocii.
Panglicăria se făcea cu un foarfece anume, pe
adevăratui nume
“Foarfeca preţurilor”,,
Care forfeca tot ce-ntîlnea. Daia pamblicarii şi
alţi tăietori de tăietorii se considerau Fesalvatorii
naţi onali. Şi lucrătoreau numa în echipe de cîte
trei, imitînd Parcele.
“facem treabă mare în echipă” – [sic! Chiar aşa
ziceau că fack, “mare!”]
Pamblicătorii erau mari Boco-Fani, şi mari
meşteri în pamblicătorii, ceea ce explică de ce
nu fac şi treaba mică tot acolo în gubă. Dacă
astai face fericiţi! –Forfecăria era ştiinţa de carte
CeaMaiCea prin paicea, că geaba aveai pîinea şi
cuţitu şi partea ta de RAI dacă naveai şi
FOARFECA de forfecăit. Forfecăitu era un
obicei trad.Oman, ca şi oieritul, şi ne devenise
bredă de Saia :<”Cine, cinel, face sîca –bîca pe
sub strai în PeDeRai?”. Odată cu Foarfeca, cînd
a fost reinvestit uvrier – prim, boc primise şi titla
de Mare Forfic în rang de cavaler cu 4 stele,
fiindcă micul ciom avea pe inventar şi Par cele.
Apropo! Aţi auzit de
“FOARFECA FERICIRII”
E Foarfeca cu care tăia Boc şi ciomiza ţara.
Numele îi vine de la starea de mega-fericiri pe
care o avea cel care tăia din fericirea altora.
>”Ferice de el!” – se fericea singur.
(N.mea – singurele care se ne – fericeau erau
pedeluţele şi ebuţele care se trezeau cu cîteun
eunuce la uşă} cu care se pozau pe feisbuce. Se
religiozau în carpe-Diema şin fericirea lor, şi nu
credeau în nimic altceva decît în totem aPe De.
Şincet, încet, Boc şi-a clădit propria fericire pe
nefericirea altora, cocoş şi-a făcut propria avere
din averea altora, aia şia făcut moşia tăind din
moşia altora, fiecare se fericea nefericind pe
cineva. Pînăn ziua cînd la Gazeta de perete din
Modrogan a apărut cun “Aşa NU P’ – (VEZI
Fe2)

74
@@@@@@ “Povestea Insulei
FERICIRILOR”
(şi bineînţeles a Preafericitului BOC I
** Insula Fericirii
Nu prea mai apare decît pe hărţile antice şi mai
de demult, aşa încît cam greu se mai poate
emigra spre. Iar dinspre, încă na diasporat nici
un omon. Da din motive aproape obiective, (că
devenise obiective turistic de militarizat la
trecerea spre Dincolo) [că se plantase un stolo ca
bornă de trecere spre Valea Plîngerii, şi
pedomanii mari amatory de trecute treceau doar
ca săi ia ortu în apoi} cănaintea Epocii de Baligă
şi Boc, pacole fusese un Epoc de Aur şalt Boc.
(pe carel căina)
Paradisul de acum (X – enşpe) ani, din
rapoartele oficiale ale preaînalţilor comisari
indo-europei, ori omuli din bordu de femei, a
fost ruinat treptat, că rămidă cu că rămidă şi
chirpic cu chirpic de biro-craţia adusă şi impusă
cu tance de puterea garantă pro-dusă (care ţinea
cu duşii), care mai şi pretindea pe deasupra că
tocma ie (şi numa şi numa ea) este şi era
paznicul insulii, al insului şial inselor, şi garantul
Democraţiei şi dreptăţii sociale. Torţa
Democraţiei circula déjà liberă şi se dădea pe
gratis din mînă-n mînă, ca un fel de preaviz.
Că la aviz ieru redacţiei revistei şăubize se
publica poze şi pozulici cu boci şi şi aline în
bikine, crăcănaţi pe parbrize de motoare prin
care se vedea în zare Paradisa şi mult promise
ŢARĂ Făgăduită, spre care se îndreptau cu
viteza cea mai vitezistă (a melcului temător de
radare)
Ideia de a pro teja INSU la şi a-I trimite de
ajutoare omanitare trupe isfor reprezenta de fapt
un potir plin cu ot®ave. [auzind ultimul cuvînt,
toţi omanii se ridică din obişnuinţă, în poziţia lor
cea mai 4pedă şi scandează :
<”AVE, TraianE!
Insularii şi apărţinătorii lor ţineau mai mult de
regnul vegetal, nu de alt regne, şise orientau
după Soarele Marelui Oriente, că încă lumina
continua să vină de la Răsărite să ne înlumine
încă un timpe. Şi stăruiau în această orto doxire
a lor, din ce în ce mai convinşi că :
<”,,,istoria ne spune că începe toată deodată cu
băsescul Traiane şi se înnumără după acel an al
des călecării sale”. Că cum a descălecat, a ridicat
steag şi-a zis “Să-vă-Bine-trăiţi-bine!” şi “FIAT
fericire!” (adică să vă fie bine în fericire
savabienu, de unde şi numele de “Insula Fericirii
Lor”, după descoperitorul ei, care ia eliberat şi ia
deşteptat, dîndule “Deşteptarea!”. {Bertatea era
scrisă şi pe steagă, unde se putea citi de Ziua
Stindardului, că :”Bertate, Fra…, litate”} (catît
mai rămăsese scris pe drapele din textele Marii
Revoluţe Porto calice – restu se decolorase depe
textile, caşa era scrierea cu balige.
Bertatea locuitorilor era îngrădită In Era aceea
de Boc din acel loc sub pretextu că ăştia trebuia
să fie apăraţi de ei, din interior şi, în plus, de
influenţele din afară (care risca să dea sfoară-n
ţară că nuş ce yete a postat pe nete imagini din
Era mult Ante rioară. – că la postacii din fire,
nare lecuire)
Poliţia alcătuia rapoarte despre fiecare INS în
parte (de pe întreaga INSulă) inclusive ea despre
ea. (rapoartele era rapoarte de zi şi rapoarte de
noapte, plus şi auto-rapoarte şi rapoarte despre
rapoarte.)
* [Limbajul folosit în aceste rapoarte despre dife
fapte din realitate era un limbaj de grad I.

76
** Limbajul folosit în rapoartele despre rapoarte
era un limbaj secundar, de
gradul II.
***Iar meta-limbajul terţiar era folosit în analiza
limbajelor rapoartelor despre rapoarte şi
raportori.
****Un singur boc ajunsese cu intelectu la
nivelu limbajului de lemn IV, şi acela era Emilul
BOC IV.]
Raportările (şi dările de seamă) lucrătorilor de
securitate şale ţenilor din buna-vecinătate erau
în principiu raportări adevărate (nu dacele
obscene cu atîtea hectare de boabe la hectar şicu
babe violate pe pian). Orice uvrier din sere iavea
dictoană pe ton de “Noi muncim, noi nu
gîndim!”, şi acest gîndirism profund era unitatea
de măsură de IQ pe plan mondial – un “ţian /
‘ţen” – adică)
Pela noi pe Arca lu Noi erau toţi mili-ţeni de dife
grade de plutonieri, inclusive cei cu patru stele.
Apăruse şi rasa de poli –ţieni (care gîndea prea
mult şi prea din pro fund – la final de mandate
dă nileţe şi simoneCreţe.)
Dai a fost scris să fie un proscris în rîndul
miliţienilor şial opreştilor.
Fie care ţen era un ciom al legii care de obicei se
ocupa de aplicarea legii, şin lipsa ei aplica legea
lu Ohm şi asigura asigurarea Noii Ordini pentru
Mondiali şi Mondiale. În Insula FericiriiLor
ţenii devenise nişte sex-simboale omane {asta
fiindcă erau dotaţi cu pulane (la vedere), nucă
erau dotaţi dela natură, natural or fiind cam
eunucă}, că o lege Boc-oficială legifera şi
înfierea pe deapsa insularilor cu închisoarea
dacă ar fi făcut semne ceva navelor străine care
trecea prin drepţii lor (sau dac-ar fi luat vrun
oareşce care contact cu orice străine nePeDac.
Pentru a călători în afara Insulii Tuturor
PreaFericirilor, locuitorii locului aveau nevoie
de premise speciale, cu sigiliu bocului, emise de
cîte un icse care se icsase în zetă, şi 2 paşapoarte
(original plus copie cu poză din profile – pe unu
cu un emoticon de om fericit, pe revers cu un
emoticon de fost-la-ciom).
$ Pentru a vedea şine fericirile (altora) şi a se
bucura de ele.
Prea –fericiţii să-trăitori de “Să-trăiţe-de=Bine!”
cereau dispensă de la Înalt Prea Fericirea Sa
BOC I din Capu Statului de Drept casă nu-I
trimeaţă să vadă altă meleagă şi săi lase acasă la
vatră. Şi mai cerură lu Boc patră cu rogojine
aprinse în cape ca să nui scape din Mila Marimii
Sale şi cerea să fie iare lege care săi lege de glie
(fără drept de călătorie).
Era Arhi sufficient Simbadele neamelui, Badele
Cel mai Traian, care vizitase tot ce se putea
vizita (că mai fuse unel şi cu odioasa sa. Ş ice
nau încă vizitat ăia, osă vizite madama io Hanna
cu vizitiu ei) şiacel paradis de vis pentru ei doi
acum era moştenit la noi de cuplu Băse & Boc
în acelaşi loc, cu acelaşi scop, casă fim “ŢARA
cu cei mai fericiţi fericitori pe cap de
locuitori”(după ceam fost ţara cu cei mai mulţi
pupincuri ) şicu nivelele de trai la “Să-trăit-de-
bine” cele mai nivele din cel mai (Rai). Şi-ntra
devăr, ce fericire mai mare poate să se existe
cînd ştii că vine oareşce sărbători de sărbătorit
(şi calendarul oman e pline de sărbători; da
ciade, parade, nunţi de ebe, boteze de şi năşii şi
cununii de sub egida mircilor băseşti, nunta
anului şi divorţul,…
Şi ştii că ai cui scri felicitări.

78
Fiecare oman din Dacia FELIX era un felicitator
de Prea-Iubit-Conducător, şi astal făcea să fie
fericit, uneori chiar prea.
(că unii-şi luau funia şi săpunii dela sindicat şişi
luau cîmpii făcînd pă nebunii.:::
### FUNIA
Din fibră (de cocos, desigă, nu de in, nici de
sticlă), şi să punu (dat de Nini de cînd avea stoc
în vame) de casă era principala lor re sursă, da
care sursă de venit nu putea fi vîndută decît
gubernului boc-ciomit, care era oricînd bene-
venit la luat bire pe fericire.Legea în vigoare din
epoca traiană timpurie era o oportunitate ideală
(pentru opor –tunişti mai tunişti, care trăgeau
tune cu comerţe cu fune) (şi copii funerii) de a
jecmăni po pulaţia prin negustori rude-rudari
între ei (pe rudării în toatal toţi fiind aprox. Vro
trei - : ail u Cocoş, a lu Deanu şialu Ceanu.
(Identificaţi în stenograme drept anagrame dela
:Matei, Luca Si Toma Mondialu). ŢARĂ cu cel
mai prea-fericit pedepopor, Omania avea cei mai
fericiţi umpla-lumpi şi umpa-laci, care ştiau să
re cite Crezul în la tine.
Zahărul şi orezul erau distribuite LUNAR în
mod egal, printr-o raţie oficială (cu funcţie de do
naţie pan –europeană). Ajutoarele se dădea la
sacoşi, inclusive lu dealde cocoşi; restul
obiectelor de uz mai în delungat fiind cartelate,
inclusive obielele, gumarii şi iz manele secănd-
hend-date.
La o aşa naţie de herbivore (băligăroase) de
gustarea de mici şide bere pe gratise asigura
fericirea cotidiană între limite acceptabile.
Gratise erau şi alte drepturi şi bertăţi (aşazise)
menite să asigure ‘să-trăiţe-de-bine’ şi fericire la
maximum pe acest drum al SCMDe-ului
multilateral dezvoltat.
Das a cam observat că acum insularii nu se mai
bucură de drepturi; mai mult decît atît, se cam
tem de ele: dreptul de a munci, de a devota,
dreptul de a vedea, dreptul de a auzi ceau auzit
SăTraiul lor de “SăTrăite-de-Bine” era înrăutăţit
pe z ice trece datorită posibilităţi lor de şantaş pe
care le aveau micii lucrători (aşazişi funcţionari
publici) locali de la sate şi oraş (exclusive pedei
– care nu lua mită ca ei). Asta datorită şi mai ale
mulţu mită ideii idioate de a proteja cultura şi
copro-cultura din insulă, ferind-o de influenţele
din afară (şi din paleo-mai-trecute de multe).
Ideea devenise o farsă sinistră tocmai datorită la
o ministră a turismelor careşi turicase curele prin
lume şi care inventase legea numerelor mari.
Aşa că mulţu mită numărului fefemare de
funcţionari gubernamentali şi para-gubernali
veniţi din exterioare, (din toate Homericile şi din
toţi Uii posibili şi virtuali, şi toate forurile tute
lare şi Femeile cu drepte de cetece) care
invadase insu la şine băga ‘Sula-n coastă” casă
navem şi noi o coastă de Azur.](Atenţie că aici
am închis paranteza, deşi se mai putea enumera)
Erau consilieri economici, asistenţi comerciali,
oengişti, grinpişi, foşti pitici la anvere, euro-
poliţişti şi comisari politici, de la cei mai mari la
cei mai mici, (toţi cu picşi), alţi inşi şi inse vacşi
la ei, primiţi cu sarmale pe Insulă ca dovadă de
cît de naţiune tolerantă era pacia, grupuri şi
grupuscule de etîcîuri şi etecee care de care mai
oengee,.., lista lor e fără de sfîrşitE.
Şi nu era nici o şeherezadă care să întrevadă
povestea lor toată. Da de dat laice dădea liote de
postace.
Şi nuşdă ce toţi îl lua la ţintă să-l tomatine (cu
roşii, nu cu ouă roşii), pe BOC Cel Iubit, şi nime
narunca cu vrun papuc or vrun chipiu ceva spre

80
Cotro cenii escului.Dar Băse cu patriotismu lui
local protesta official prin gura unui mereu că
citez :EU votez cu Boc! BOC ar fi mai bun
(tocma bun de) muscă de pişoar! Zic că ar fi fost,
nu că şi mai E! – cacum îl avem pe un că
cătălinPredoi, care face cît doi boci la un loc!”
(am încheiat citatu din referendumatu).
Doar că Boc, deşi vedea că el e ţinta puciştilor,
(da se făcea că nu vede), navea a da ascultare
decît Celui-Din_Prea_Înalte, carel unsese şil
iertase de păcate.
PreaFericitul Tartore depe Insula Fericirii Lore
îi asculta spovedania, îi lua dania cu (sacoşa)
(caşa se dădea DARU, casă aivă ăla Haru pro
rocirilor, că nu întîmplător îl chema PA! ul (ică,
fără legătură co madamă paulă voş – care era un
fel de paulă femină). Şi cum ziceam , după cei
lua daru şii dădea vreo două la cure (cu biciu lu
o bică) apoi publică pe iutub scena şi cu mea-
culpu (mea-culparea anexă era arhivată) apoi îi
dădea rePeDe pedepsă:
<”Se PeDepseşte ciomu să ducă toate păcatele
omănirii în spate pînă la următoru potop cu, şi
următoarele 3 potopii (cu 3 proto popii)
Şi bocu ajungea la o nouă răs – cruce din viaţa
sa (de se crucea şi Uia), îşi re lua gubernarea şi
re – promitea marea cu sarea tuturor prea-
rafaieliţilor, ;
şun Nou cincinal de SăTrăituriDePline- de –
PreaBine” într-o nouă eră cincienă.
Că boco-Fanii era credincioşi PreaFericitului şi
“SăTrăitului ‘lui de FeBini. Că cuaşa păstorimi
umpluse colţu de RaiE din Bucovini cu oimi
atotştiutoare de carte.
Dan grădina Edenă euro-birocraţia distrusese
meritocraţia gerontocraţiei care-o ducea din
moşi stră moşi FB (şin ile. galitate )
ARCA avea pe vremea cea o populaţie totală de
20 de (milioni de suflete) de locuitori şi
colocuitori (plus ‘suflete moarte” pentru
înlocuitori, plus mame-surogate pentru orce
eventuale) – dar probabil că erau de 4 (patru) ori
mai mulţi funcţionari civili bugetari, plus cei cu
4 fire, plus 4 pezii lăsaţi în civilie care locuiau în
bazele deaici, toţi aducînd cu ei obiceiuri
naţionale NouLiberale şi atitudini de care insula
trebuia de fapt să se izoleze şi să fie ferită -
pentru a rămîne pe deplin FE-RI-CI-TĂ.
Inutilitatea acestor papiţoi bugetari, “grecotei cu
ceafa groasă, bulgăroi cu scîrţa – scîrţa pe hîrtie,
şi altor de pîrţa –pîrţa euro-băşinoşi codoşi,…,
era cvasitotală.
(N.a. – am re citat pe dinafară din ultimele 3
scrisori primate pe mail.) Nu numai că nu ştiau
să facă nimic, dar făceau aceasta cu toată
hotărîrea şi nici nu lăsau pe nimeni să facă
altceva decît asta. Că nu ştiau decît saducă
vorba, pe feisbucă, deo Omanie a ‘lucrului bine
făckut’
Ei ştiau din almanahele filogermane că “nici un
ciom nu e o in – Sulă, şi- omeau pe fiecare:
- 1 – Consultanţi în probleme financiare îi
învăţau pe poli ţişti cum să bată mai bine (să nu
rămîie dovadă) şi fără de cee, şi cum săi
spioneze mai bine pe insulari prin inşi deai lor
infiltraţi ca sula-n coaste şi înfiaţi de băşti –
Naşi. Tot ei erau cei carei consiliau pe fini şi pe
naşi, că năşia era o instituţie înscrisă în
patrimoniu une scoului. (cf. şi pro verbe hungare
că odată vede naşu aia, şi proverbe mondiale că
uite ce nea făcut naşu la tot neamu. Da neamu
lave mediator pă Ţurcanu
- 2 – Experţii în pescuit aveau prea puţine
să-I înveţe (fiind ex-Tomi) pe locuitorii in Sulei,

82
care fuseseră pescari de omi şise ţineau de
iordane de dinaintea epocilor celor 2 traiane. Şi
mulţi fuseseră peşti de generaţii. Chiar dacă-I
învăţau saa prindă mai mult peşte, nu era nici o
posibilitate de conservare a lui pe pescadoare,
aşa că pur şi simplu puţea la soare şi se strica
Motiv pentru care dăduseră şi FLOTA la fiare
vechi., că ce le mai trebuia FLOTA
În plus, pescarii erau cu toţi de apă dulce, că pe
mare nu mai aveau mare, aceasta fiind
amanetată pe 99 de ani unora şi altora. Nu
trebuie omis nici faptul că pescuitorii fără
permis risca să le fie ciomit organu.
- 3 – Uvrierii de la Consiliul Muncilor şal
Concurelor Neloiale nu aveau nimic de făcut, şi
nici nau avut vreodată. Asta fiindcă nu era
necesar să se construiască şosele, cuatît mai
puţin vreo auto stradă, or străzi asfaltate,
pentru că pe insulă nu erau automobile (fuseseră
odată cîndva, două maşini, acum mobile
vintage, da se ciocniseră amîndouă deodată, în
aceeaşi zi şin acelaşi loc, dovadă că şi alţi
conducători pot fi mai boci ca boc). Şi nici
poduri, apolodoare sau ape-ducte nu trebuiau,
căci insula nu avea rîuri. (doar pîrîuri).
- 4 – singurul proiect concret de
construcţie, aprobat în regimul Boc 4, a fost
dărîmarea acelei porţiuni de autostrade
construită cu fonduri europene, şi
implementarea unui debarcader pentru bac (un
bac casă treacă boc) – bac abandonat de un
cincinal, din lipsă de material bămbos.
- 5 – Consilierii locali agrari (zişi
agrarieni) fuseseră şcoliţi prin homerici şi apoi
bruxelaţi şi dezintoxicaţi de beri & mici, şi nato-
izaţi şi şpreiaţi de guber nele din dacii ca să-I
înveţe pe in SULARI să cultive specii noi de
plante
şi kiwe, şi cartofi cu păr, în accord cu Noul
Partide De…, dar pe insulă nu creştea nimic
altceva decît Coca-colele şi caca-ou, (că nuse
mai semănau miguri) Omanii nu cultivau decît
starea de febine şi de caca O pentru că. {spre
deosebire de înainte, cînd nu se putea spune că
‘Tot înainte era mai bine’, că se caca pe ei, acum
erau omani trataţi cu ierbicide şi ciomizaţi la
timp,
<”Şi nu se mai caca pe ei?”
>”Ba DA, dan regimu DA2 nu le mai pasă. Că
doar la ei acasă se simt caîntr-un olimp, Sunt
fericiţii de pe IN - SULA Fericirii.” Cei mai
Fericitoşi (in) sulari din Dacia {Felixă) = Îi
doare-n pixă de orice. E.
Ca orice sulari, stau cu sula-n mînă tot ziulicu, şi
cizmă Măresc ca nea nicu şil preamăresc.
(următoru escu sta cu sula-n coastă şi se căina
• -<citez, “concluzia: FERICIŢI cei săraci,
căci a lor este împărăţia cerurilor şi – mai
devreme sau mai tîrziu – şi împărăţia acestei
lumi” (de clară karlmarcşii în ‘Scrisori din
Londra’, şi klauşii din BăseRaie îi traduc pe
limba lor klausă, că cică:
• ->”uite, bă! Ce zice de omii simpli,
simplomanii de pe stradă,! [cadecă a fi sărac cu
duhu nunseamnă căi nătîng or politruc, nu,nu, e
cică de bine, zicese car fi zis sus amintitu întrun
texte pus la index, despre des coperirea (era şi
ăsta ‘acoperiţel’?) lui şia famigliei lui; - un
potenţiator de gustu Fericirii (de gustibus). Nus
convins că şi ăstui îi tre bustu în statui [o statuie
de chirpică, oricît de mică, da dacă se poate cît
mai în ui E]. să vină săl vadă cu mic cu mare şi

84
să-l mai pupincurare cîtamai lume, dovadă că
asta-I fericeala.
• + “Rînduiala-I bună păntru hăi mari /
Zicea, ce în frîu ţin pă hăi mai mici,/
• Păcum păntru vozi, vornici, spătari, /
Logofeţi, vistirnici şi pă harnici./
• Care prin rînduială sînguri / Iau şi-şi
impart a ţării venituri.”
(a) Pre adevărat! … că s-află în urmă sunt
himere şi izvodiri buiguitoare; - fan teziste.
(N.ed.- şi totuşi să primesc de neamuri întregi! –
Ali Tofilos. Inclusive de boco-fani.
(b) (N.a. – nam ce zice, da nu orice io bag or
iobagă care-a citit ‘Ţiganiada’, aşi înţeleso
• Pentru a evita anu MITE încercări de
TRĂ- dare (nude dare de mite?
)Din partea ţiganilor, Ţepeş Doamne! alcătuieşte
o oaste numai şi numai din ei şi dăi ca ei, cu care
porneşte în cruciadă şi se îndreaptă spre o raia….
În calea sa, pe drumul plin de peripeţisme, Satan,
sprinijitorul alaturcilor…{copypaste cît încape..
copypestisme}
• Îi ispită cu fel de fel de felicisme,
favoritisme şi drăculisme satanice.
Felicismu era în mod frecvent derivat din
“sătrăirismudeBine”fervent, şi din băsismu fără
ruşine re vigorat cu frecţii şi viagre de un
mîndruţ. Acest pre –puţ al pede-leului făcea
mult zgomu cu talanga şi netu, că tot băsinetu da
laice la orice apariţie asa din haznaua cu boace.:
>”CIOMU! – Ce mîndruţ sună acest” cu Vîntuţ,
această vorbă-n Vînt, pe care pe drept cuvînt o
gorkie şio gorhăie grohăitorii şi vierii cu vlagă-
n istalaţie. Dar coexiştii se alingorghiesc în
spatele unui predoi fără cei doi coi, îşi ling rănile
coexistenţei lor pendeleten ‘lao glindă’ şi
aşteaptă să le vină timpul lor la ghindă.
>”Şi Vîntu le juca prin plete”şise coj bucea la
toţi aceşti pletoşi, mîndri de pletoşie da şi dă
năşia lor cuacel “TU eşti Mirce?’. Cum sar zice,
blau toţi cu pletele-n vînt într-o nomădeală şio
bertate totală (cacu era şi rîndu oilor la
transhumanţă), şi fiecare făcea ce vrea – casta
era Omania adevărată, a ciordelilor Bine-făcute
de casta ciorditorior şi manglitorilor de meserie.
<”NUma ciordiţi, bre!, şi trimeteţivă copchii la
şcoală!’ – anceput săi huie şi săi uşuie ăi de prin
ui. Da coexistenţii, cu coexistenţele lor de două
coaie la doi, leau băgat în faţă un gube de predoi
care tocmai se la. “Laţi văţi! Altunde, băi!”şi
ieşiţivăţi din vile, că iote, :
<”ca să-I mai civile, ‘preoţi cu pleata rară’ (în
viziunea eminesciană), le fac dreduri la copile şi
la alineGorghine. În fruntea soborului BOR,
BOC întîiul stătător dă cu aghiazme casă ne
apere de CelSpîn. Acest un fel de “LA-mă!
Mamă cu noroc..de boc’dă cu apă spinţică în
spre palatu Cotoceni, doar-doar
La rîndul lui, Ăl cu şuviţa rebelă se pune prislop
în calea fericirii ţuţărului Boc.
• BOC, ca orice boc, era de meserie
FRIZer ventriloc, liber profesionist, şi navea
încă friza sa în Ateneul din răchiţeii măsi.
Patriot, dornic să illumine masele cu torţele
pentru în făptuirea (cu forţa?) unei vieţi de vieţaş
mai bune, (citez “casătră iască maibine!”), dar in
capabil să înţeleagă sensul măreţ al luptei revo
de stradă. Aşa că renunţase la luptele depe
baricadă şise baricadase în vespasiana dela
palata Victoria, de unde şia proclamat Victoria
şisa auto proclamat. În schimb nu cerea decît să
fie respectat (“RES pect!”) şi aclamat.
Ca orice PeDeRev, Boc are o atitudine os tilă
faţă de asupritorii naţionali şi asupritoriile lor,

86
şin plus are compasiune FeMare pentru iobagii
a supriţi de bampirii care suge sîngele popo…etc
• Şi pencă plete regale erau în semnele
puterii (de cînd nuse mai purta coroane, şi toate
cele 4 puteri boccice erau egale în faţa istoriei
nedracule),
• Boc al patrule din dinastia Bocilor şia
luat şi el la el însemnele puterilor sale magice şi-
a plecat cu bocceaua-n băţ în boccit prin
ţară(Passim. [ici şi colo dădea de cîteun ilici or
de vreo rămăşiţă de stolo din regime trecute])
• Veţi fi crezînd căn FORU lui intim şio fi
luat puşcă şi cur ea, or şia luat vreo bică. Aş! –
carvasăzică şia
• “Cu o sabie într-o mînă şi cu o
FOARFECĂ în alta” – ecă că vine, ca cei 4
cavaleri ai apoca, din na poca, şise crede un da
mocle;
1 – poate veţi zice că-I mai bine cu sabia să-I taie
(la noade?)
2 – da să ştiţi can băsăRAIE puterea pe care o
avea o foarfecă era cu un ‘AVE!’ mai mare decît
orice sabie. [pe corabie la Noie, orice boc pedec
co mandă şi merge-n fruntea aţilor cu sabia
scoasă din teacă- casăi ioneiPopeştii aceşti}
• Căn RAI – lungimea părului avea o
valoare simbolică şi iconicletele regale fiind în
semnele puterii (prezidenţiale?
Da cum puterea corupe, părul crescut prea lung
şi neîmpletit în coade era în pericol.
Şaci apare prin Dacii rolul de Benefector (=bine
făckător) al întîiului Boc-ciom:
@... şicu FOARFECA tăia, frizerea, ciuntea,
ciopîrţea, tundea pînă la chele, chelae pînă le lua
şi scalpu pletoşilor. [cf. prov. – da nu mai mult
decît o piele de oaie)]
*1 -Am o spaimă în mine de trădare şio spaimă
şi mai mare de ăi de mă defaimă – cică acel
Samsone al democraţiei original ear mai fi
apucat să zică înainte săL orbească lumina
emanată de emanaţi. Mai tîrziu, în peluza pede
din rai, emanaţii acestei naţii sau concentrat şi
sau scremut pînaau emanate lumină de screm
dela Faru-totem, pe care-L ţineau de Torţă a
Demo craţiei băsiste. Zadarnic avea samsonul
forţă herculeană, Micul dalil ia tăiat sursa puterii
şi la prizonierit (întro turlă din cotro ceniii).
Orbit şi chelit, fostul mare eşea noaptea la
plimbare pe calea Victoriei, ca Omul-Sandwich,
scris “Cumpăr păr!! Cum păr!”.
**2 – Mam temut MeReU de cozi de topor şio
coadă de topor mi-a venit de hacă. Iacă cum se
văieta, şasta era vaieta unui Ab Salom care-
atîrna spînzurat de propriile lui plete într-un
arbore de stejar, {extremă urgenţă!?]. Boc ar fi
preferat cozile din lemn de salcîm, dar cum nu
iereau pacel tărîm, la tuns pîn-la chele şila uns
cu catran. {poate io fi strigat căi un zero barat
înainte de al rade, deşi nuse cades ă I laşi
spînzuraţi pe spînzuraţi în propriile lor laţe.
***3 -Da veniseră cu juveţe deacasă! Despre
săpun, pot să vă spun căL dăduse sindicatu. Aşa
că nu văd de c ear mai fi treaba lu Boc tăiatu
funiei spînzuratului? – E treaba lor, e funia lor,
e săpunu lor, facă ce vor cu ele!
****4 -Ceam urît mai mult şi mai mult (decît
tăiatu pamblicilor inaugurale dela gîtu
spînzuraţilor (ar trebui puşă o taxă şi pe astă, că
prea scapă ăştia de plata impozitelor şia birului),
deci ceam urît, a fost mişelnicia trădărilor, ..-
incanta ăla care ia dat triplu ZÎT! Lu Boc 4. Da
Dumnezeul lu Boc era mai tare decît
“Dumnezeul lu Clotilda” şi chiar decît Mnezeii

88
lu Vîntu din parc are. Aşa că atunci cînd Boc a
apărut în faţa lu ŢAR Traian, a apărut în chip de
sfînt Petre cu echip de îngeri –frizeri şi Ingere –
bice, şianceput să le umble prin pleată, cun sîca-
bîca pe sub strai, cu foarfeca de tuns oi , şi să le
radă bărbile de boier – oi (şi boier- oae).
La care nu, era acolo un plete (adică un gard de
nuiele împletite în jurul la palatu Cotroceniului)
şi fiecare par striga: CAP! Cap! Capu la moţoc
vrem!” – da naveţi voi moţoci cîţi boci era cu
foarfece şi tundea pulimea omanîn totime. De
ce? /
<”De ce, de ne ce! Se primenea clasa politică. Şi
se la.
Da nici ungurii nu se lăsa şi făcea şi ei un gard
de nuiele, ca să vadă uiele ce se cere, ş ice se taie
prin Euro-Raie. OLAIE!
*****5 -de primenit se pri menea şi se la şaceste
moş Crăciun ‘cu plete dalbe’, care nu-I atît de
moş pe cît e de cocoş. Eroismu neînfricat al
acestui brav viteaz care sa pus dîrz cu curun uşă
la acel mîrşav puci anti constituţă, cînd sauzea
freamăt de sacoşisme şi teamăt de denea-lisme.
Boc patra, cu sabia-ntr-o mînă şi cu
FOARFECA
(bă! Poate crucea?) nu –Nu, cu foarfecu bocu a
tăiat, de foarfec va pieri, că cine scoate foarfeca,
de foarfecă va sfîrşi for fecat) ,,
În alta, sa prezentat la Poarta lu moş, şi-antrebat:
• Stînga sau dreaptă?
Moş, nevrînd ca cocoş săşi piardă demnitatea şi
în semnele bărbăţiei şiale puterii lui de Cocoş, a
ales sabia, (Cocoş et Co. urmînd să fie deca
pitaţi,..decopitaţi,
Şi din nou, laa doua strigare, în faţa la poarta
nouă dela Noua Mişcare Poporană, boc a stat şi-
antrebat:
• Stînga sau dreapta?
De data asta moş a ales foarfeca, găina lu cocoş
renunţind la demnitatea dea purta sutien cu sute,
şi urmînd deci, în varianta topoliceancă, să fie
tunsă cheală
(Cheala lu Chelu) şi tăvălită prin ca trană şi prin
fulgi, (ca fostă parte din system şi plimbată pe la
deneale,. Pe unde-apare Spînu şi-I tot dă cu
“PA!-le şi bule PA, Pa-le, apare şi penumbra lui
{din umbra băsescului}, cu fOARFECE, şi zice:
##(Mi-e frică deo trădărică!? – (Nota trad. =
traducător?)
[ba nu, că unai dezertoru, şi alta delatoru or
plagiatoru (adică autoru în gîndu lui) [uite un
oman patriot!]. – că ia castrat cu 25% pe mulţi.
@ EROUL care a schimbat soarta unei naţiuni,
cel care a creat Omu Nou = PeNeLomu, şi care
nea titanit Viitor1 unul,
“Ecce Ciomu!” – carea ciomit po pulimea
omană, şia schimbat calea ei prin ui. Şi odată cu
schimbarea naţiunii, totodată a schimbat şi
coafura clasei politice şi ia perciunat looku.
Ciomu care nea salvat de dictatori şi de
dictatoriile lor, şi mai ales de dictatorial aleşilor.
Jos dictatura acestor dredloace cu peruci. “Slavă
ţie, boace!
• Acu chiar caţi dat de dracu! Că dacă lu
boc nuie frică deloc de dreduri, şi cu foarfecu sa
avîntat printre drezi, odată cu el şi pulimea se
trezi cîntînd ‘Deşteaptăte bă!’
• Acum strada vrea 100% să-I castreze pe
politicieni. Vrea Nume Noi 100%. Nume pe care
nu poa’să leaducă decît un mîndruţ de pe
feisbucă
Chiar boci hop-mitici care miticăie paici cer în
cor reforma clasei politice, adică vor. Chelirea,
năpîrlirea şi împrospătarea cu prospături a clasei

90
politice e pe drum acum, de la litera “g” mic de
mînă la cel mai “K” mare de tipare.
Da pînă se toarnă mulajele de tipare la fostele
măşti (mortuare?) se dă STASul lalte măscării
cu măşti şi măscuţe. Traseiştii din partide –
balama se uită cu jind şicu ‘aman–amane’ la
finala gubelui Boc–patră, cînd Partidul-Şatră îşi
năpîrle cu loarea.
DECI
Chipurle ca să se scape de FOARFECII lu Boc
(5?) pedecii şiau pus basca liberală (şiam
încălecat peo şa, şi) şicu masca “sătrăitoritului
de Prea Bine” se-amestecă prin tre pletoşi şi
bărboşi,. Fiecare căutînd un naş cît mai bulibaş.
[că nu toţi au noroc ca davidu lu boc]. După cea
fost atîta ‘hei-rupă’de ortăcie, plimbat-în –dubă
şi ‘vedeate aş cu volgă neagră la poartă!’, acu eo
mare cerere de păr (chiar şide barbe) şi a fişe la
pa! late cu “Cumpăr păr!’ – recitate de toţi scribii
puterii şipe feisbucă:
# ”<NU eşti om de bine dacă nai măcar o perucă
la tine!” (căn loc de măşti la Bal Mascate,
veneau cu boc la bîlciul (=MOŞII) de la
cotroceni mascaţi în alţi şin alde.
<”Din acest fragmente de ceremonial NUP ţial
postat de kalimentele anterior, postacii din post
eritae a putut afla că rex Soarele Băsescul Ăl
Marele, s-a scăldat în glorie!, s-a scăldat în
Omagiu Iubitului şi pli de vener aţie al prea-
supuşilor săi, s-a scăldat în multe, multe alte
lucruri, numai în apă nu s-a scăldat niciodat” {na
fost niciodată ‘La scăldat’, caşa am copiat şi eu,
ca orice copist, după o copiuţă de la pagina
46}.,… şi niciodată n-a pus gura pe un strop de
apă [interpolare a copistului apare, care se dă
autor al acestui texte, deşi navea saca.
În aceleaşi texte se vorbeşte despre cum put a
băsism Prea Fericitele Feţe şi cum se machia –
velica dănileţii prin proba apei.
<”Judecătorul de odinioară se îmbrăca în robîşi
punea pe RUCA, şi din momentul cela se deroba
de el, se dezomaniza; de venea o maşinărie de
aplicat legea băsească, adică Legea lu Ohm, a
Celui mai Tare, care dă cel mai mult” (citat
copypeistat de pe la de neale). (Notă – aparii şi
sacagii era ex-pulzaţi din acest rai băsesc.
>”Doamnele pedeliste de la Versailles, plus
întîia lor madamăDoamnă, nu put eau fi
învinuite de cur ăţenie exagerată, nici nu se lau
mai des de o dată, (ca lăieţii). Doar în acea
epocă, o bocă dealu boc a inventat “GRATTOIR
–ul” – o gheruţă lungă, de scărpinat,
confecţionată din aur sau fildeş. (na avut răbdare
pînla litera “G” mare) Coa fura, clădită şi lipită
cu glue în fel şi chipă, casă reziste [‘coafura
rezistă!’) cîteva zile, or luni de zile, făcea
inaccesibilă pelea scalpului, transformînd-o într-
un maidan modrogan propice pentru dezvoltare
diferitelor vietăţi.
(N.red. – textul istoric nu spune nici care nici pe
unde)
Eticheta a rezovat problema, dînd drept de cur
ăţenie la Cur tea cotrocenilor GRATTOIR –ului.
În situaţiile date, era îngăduit să-l introduce sub
peRUCĂ şi să scarpini cu gingăşie locurile
expuse atacului. În Noul peNEle, aparuse, pe
lîngă meseria de umbre lar alu cătălinpredoii,
ţucălar a lui mihalacii şi ţu-ţu al crinului (da ăsta
primise ostracă şi era pe off-tacă), şi jobu de
păducher / or perucher? Al gorghicelor. [Da
Atenţie! Prin ce păr umblaţi!] şi fincă prea
colcăia prin Raia păduchii şi puricii, lisa declarat
război (vezi scena F3, p.2) şi s-a lansat lozinca:

92
<”Linişte, bă! Ce dracu! Cacu “ŢARAtu se
mişcă!” Se mişca, că “toţi aveau pă duchi care
li se tîrau pe testicule” (copiat) căSe primenea
clasa politică şişi schimbau pERUCILE ei înde
ei (şi făceau şi schimb de păduchi _ Peruca, încă
de la faraoni, era în semnele rangului social.
>”Vrem monarhie-n Băserie, NU oligarhie!”
Căn numele ‘interesei năţei’, Uni unea Naţo
pentru Pro-gresul Omaniei nare mamă, nare
tată!
• Şi parcă-l aud pe boc din găoaza de
comandă de pe ARCĂ:
• “<M-ie groază de tră.”
• Şi parcăL aud şi pe “une PeReul nu ie
unpartid de uie; e o adunare de ..”(trădare,
trădare, da so ştii şi matale!)
‘ce că: “RAS, tuns şi ceara!” = ca orice lucru
bine făcut, într-o Omanie a Bine-făcutelor