Mircea Ordean
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

DINCOLO
 

DE HAINELE ÎMP RATULUI

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Bucure ti 2014
   

1
 Partea I
Originalul satului

2
 A pleca în dep rt ri. De tot.

Cineva scrie pe un site de munte:

 
“Am un prieten care a plecat pe 15 aprilie definitiv în Canada împreun cu so ia i doi copii mici, în condi iile
în care cî tiga aici în jur de 3000 de euro/lun . De ce? Îl citez din memorie: Pentru c nu mai suport s vad
atîta nedreptate, ho ie, minciun , mizerie, imbecilitate, excrocherie, lips de bun simt i respect etc., i pentru
c nu vreau ca i copiii mei s aib parte de toate astea. Acum cativa ani, cînd s-a hot rît s fac acest pas, l-
am combatut. Eram ceva mai tanar i entuziast, aveam un optimism care s-a dovedit a fi nejustificat. Acum ii
dau dreptate.... sincer, nu cred ca putem face mare lucru.
 
 
Îs de felul meu lene (categorie din care se recruteaz i filozofii...). Pîn în Canada e drum lung, în
kilometri, iar acolo se cere adaptare cît i munc mult .
Nu-s în stare de asa ceva, imi v d lungul nasului…
Pe de alt parte, e comod s fugi de "nedreptate, ho ie, minciun , mizerie, imbecilitate, excrocherie, lips de
bun sim i respect". Asta poate oricine. Mai greu este s stai între ele i s nu te întinezi, iar totodat s
descoperi lucrurile frumoase din acea lume. Care a dat pe Caragiale. Pentru mine, ca român, trebuie s fie al
naibii de plictisitoare literatura canadian …
Pîn a ne plînge de lumea noastr , dîmbovi ean , cî i am privit cu sufletul deschis un lujer de vi de vie,
zilele astea, pe o strad oarecare din centrul Gomorei bucure tene? Ori am încercat s sim im mediul – bun,
r u – cu toat sensibilitatea posibil ?

Zic i eu...

Personaliz ri de institu ii şi nu numai

I
 
 
E o tendin la nivelul oficialit ilor, din 1990 încoace.
Dar hai s-o iau cu începutul, adic s asociez situa iei cu pricina şi cauzele.
Dup Revolu ie, or fi picat ei comuniştii oficiali, dar h urile mari au r mas tot în mîna unei anumite genera ii.
Una care nu mai sp rgea nuci de mas – vezi bancuri deocheate cu nostalgia dup deten ia în Gulag -, dar
inea beton timona în vreme ce plîngea c -n scurt vreme se va duce Dincolo (cei de la PN CD fur barim
campioni la sportul sta, probabil vechi decît lumea...).
Deşi mul i au lep dat doar p rul (nu i n ravul) roşu, s presupunem c soseau prima dat pe culmile
executive ale societ ii româneşti. Cum nu avuseser loc pîn atunci de cultul lui Ceauşescu, iar totodat
pentru a se disocia de excesele Perioadei de Aur, aceşti b trînei au purces s rearanjeze România, profitînd de
faptul c tinerii momentului aveau energie şi atît.
Şi au zis acei seniori c e bine s reporneasc istoria siluit de comunişti taman din momentul tinere ii lor. Nu
conta c se aflau în 1990, iar pe afar se practica altceva...

3
 Un filon important al acestei tendin e l-au reprezentat r niştii, care au scos de la naftalin teorii a la "Nu
risipi i voturile", "Alegeri din 46 – rezultat pe dos" şi "Ce mare a fost Iuliu Maniu!".
Deşi abia ieşisem dintr-un cult al personalit ii, aceiaşi au cl dit iute alt statuie: cea a lui Corneliu Coposu...
 
 
Apropo de cult al personalit ii, întreaga G.T.N. (genera ie cu tîmple ninse) revine la sistemul antebelic al
personaliz rii de institu ii. Şcolile primesc nume de persoane, de pild . Toate. Liceele (la facult i nu mai
inea...). Parcuri. Pl ci c în ast cas a locuit şi creat poetul – s zicem – Tancred Vasilescu.
R u sînt, nu?
Totu i, hai s privim şi lucrurile i ca discipoli al lui Aristotel, cel doritor de adev r cu orice pre (pot g si iute
citate pe calapodul acesta în Biblie ori în zeci de clasici români…).
Nu o dat , persoanele semicanonizate astfel erau oameni ca to i oamenii, c ci dac erau sfin i ar fi stat la
schit, cu ulcerul şi nevrozele carateristice vie ii perfecte. E ca la prezentarea recent pe DVD a fotbalistului
Dumitrache: nu po i s -l faci erou şi s nu spui c a murit alcoolic... Ori poate nu pricep eu resorturile lui a face
mai bun un popor prin minciun (sau barim omisiune) – tratament care merge i e necesar prin defini ie
copilului mititel...

Hai s accept m totu i a a ceva, c pe c i aspre (adic mincinoase) avans m spre astre. Care este
finalmente efectul? A crescut, dup 20 de ani Dumas-ieni, stima românului pentru elite, pentru vîrfuri, pentru
excelen e? P i nu prea simt.

Parantez .
Între domeniile cu întors la 1940 a fost şi scrierea cu î din a şi sunt. Le aducea venerabililor academicieni
aminte de june ea lor cînd, cu Ra elica pe genunchi...
N-avur fra ii din calea Victoriei (aceiaşi care l-au proclamat la 1985 pe Nicolae Ceauşescu preşedinte de
onoare al Academiei RSR!) nici o treab cu cî i bani mai face azi tragerea de la Rîm ori c ast sistem nu a
p truns nici în vremea lor în p turile care anim , totuşi, limba român ...
 
 
 
II
 
 
Legat nu de "Ces malades qui nous gouvernent" (Ace ti bolnavi care ne conduc – titlul unei faimoase c r i),
ci de aceste persoane foarte mature care ne conduc, la cîrm avem azi o alt genera ie. Care- i are inevitabil
nostalgiile ei, este drept c de data aceasta pe genunchi s-a aflat nu depravata Nahmanson (cea din Craii de
curte veche), ci Ilenu a tractorista.
Dl primar On anu din bucure teanul Sector doi are marota (dincolo de cea a realegerii în post) istoriei.
Bineîn eles aceea pe care a înv at-o dînsul, nu mai spun la ce şcoal de partid... Statuia ranului revoltat de
la Obor nu a fost dus direct la retopit, ci în parcul delicat numit al Florilor, în cartierul cu tradi ie deloc secular
Pantelimon.
La fel precum nuca în perete a aterizat un B lcescu mai mult decît famelic între îşnitorile fîntînii de la Rondul
Izvorul Rece. Or fi fost prea mul i reac ionari în jur (Pake, Ferdinand, Carol) pentru gîndirea unui ex activist
comunist – aici îl în eleg pe dl On anu –, dar ansamblul cu pricina arat ca naiba, vorba unui clasic în via .
Arunca i un ochi dac nu m crede i. Acela i edil denot un sentimentalism aparte pentru tunuri, piese de
artilerie în preajma c rora e foarte posibil s - i fi petrecut tinere ea, de unde i d rnicia cu care le-a r spîndit
prin acelea i oaze cu vedrea din sectorul pe care îl p store te.

Tot genera ia cu pricina, avînd înc mîinile ferm pe manete, ine şi la denumiri stradale precum Pia a Muncii,
bulevardul Lucre iu P tr şcanu, sta iile de metrou 1 Mai, Republica, şamd.
Îi în eleg.
4
 E greu în triste ea amurgului, chiar în posturi importante aflîndu-te...

Grija fa de copii

Nimic mai înduoş tor decît vorbele de acest gen, c ce echilibru îi aduc cuiva copiii, c aceştia-s unicul
suport al vie ii personale şamd.
În practic , îi pocnim sau m car ip m crunt la ei înc de pe la 3-4 ani (scen azi, în fa a blocului meu de pe
strada Avrig), le înlocuim terenurile de joac de prin urbe cu parc ri, ca s nu mai vorbesc de adev ratele furii
pe care ni le rtezesc gusturile tinerilor (deşi nu demult fur m şi noi aşa ceva, bineîn eles irita i pe p rin i c nu
ne în eleg, c -s "babaci" etc.).
La o scar ceva mai mare se petrec lucrurile privind cet enii, de pild ai Capitalei.
Exist o butad despre arhitec i şi constructori, cum c orice petic de iarb trebuie betonat, asfaltat etc. Nu
din motive profesionale, ci... electorale, primarii Bucureştiului se întrec în a desfiin a spa ii verzi, înlocuite cu alei
şi b nci, locuri de joac , plus accesorii care fac locurile şi mai pl cute.
Nu-s campion al ecologismului, dar totuşi cu mult mirare sesizez c nimeni (deja previzibilele excep ii nu
mai conteaz ) nu observ ast dispari ie a verde ei. Nim nui nu pare s -i lipseasc verdele acesteia din ochi.
Altminteri coment m cu foc cum e cu gaura în stratul de ozon, cum e cu poluarea, cu roşiile neecologice, cu
astmul sigur datorat experien elor atomice.
În context, îmi r mîne doar hazul de a aştepta, c ci am apucat în decenii s sesizez Regula Ro ii (care se
întoarce1), campanii patriotice şi responsabile pentru repunerea spa iului verde în limitele pe care le merit ,
eventual pe care le impune Uniunea European , Via a ori Bunul Sim .
C asta va fi peste 10 ani sau 20, deja nu-mi mai bat capul...

Cuza Vod i nu numai

Trec pe bucure teana strad Cuza Vod , pe lîng o biseric ... La intrarea în curtea acestui l ca se afl o
plac , de unde afl m c prin aste locuri veneau cîndva Vod Cuza şi Doamna – la slujb , se în elege...
De felu-mi nu-mi place deloc s fiu prostit, ori m car s mi se omit (mai mult sau mai pu in şmechereşte) o
parte de adev r. Ca atare, mai s întreb pe cineva de la biseric dac are idee cît de sfînt era în realitate Cuza,
la vremea cînd (pas mite) venea cu doamna aici. Era aşa de bisericos, c vie uia cu alt femeie, Maria
Obrenovici la nume, ba avea şi doi copii cu ea!
Pîn aici e OK. Îns realizez, intuiesc brusc faptul c omul bisericii c ruia i-aş aduce în aten ie nedumerirea
mea ar deveni teribil de agresiv... Nu va exploda totu i, pentru c îl opresc diverse...
 
II
 
 
Carte într-o bibliotec s -i spunem particular . Andrei O etea, 1945, despre Tudor Vladimirescu.

                                                            
1
Am observat c , odat cu picarea comunismului, cele mai favorizate anterior categorii profesionale au devenit cele mai nefericite:
institute de cercetare, citadele industriale, poli ie, chiar SRI (p i unde mai e arbitrariul de alt dat ?!), vînz toare b c nie,
responsabili butelii etc. Similar va fi fost dup 1948, cînd militarii i inginerii (ce s mai spun de simplul uvrier) au devenit mai demni
de stim social decît avoca ii ori doctorii…
5
 C are file net iate, asta e treaba celor care au inut-o 60 de ani pe poli , f r s -i intereseze o dezvirginare
intelectual .
R sfoiesc opul. B nuiam eu faptul c -n lucr ri de specialitate, i stufoase, nu stilul abloanelor voi întîlni.
A a fu! Iar ignoran a mea anterioar a r mas cu gura c scat !
Aveam eu idee ca Tudor a avut leg turi cu Eteria greceasc , iar asta consta nu neap rat în întîlniri bahice.
Dar ca s întocme ti Proclama ia de la Pade (aia cu "tagma jefuitorilor...") de fapt la Bucure ti, în casa
conspiratorilor, ba chiar s i-o aranjeze altul, mai pu in izaltat, la asta nu ma a teptam... E vina mea îns , ca nu
am cunoscut via a!...

Problema ar fi c , în anul de gra ie 2008, pot paria c manualele colare, din clasele V-XII s spunem, o in
gaia-ma ul tot pe eroismul lui Tudor (chit ca s-o fi renun at la sîntagma lui Cea c , a Revolutiei pe para-
eliberare na ional pe care ar fi condus-o pandurul). i se p streaz aceast cosmetizare întrucît ea pic bine
boborului, iar totodat cade bine liderilor, care- v d supu ii uni i, coagula i inclusiv în jurul a a a ceva...
 

A scrie istorie

Am dat ceva mai demult, pe net, de s rbatorirea unei academiciene, istoric de felu-i.
Pe nume Cornelia Bodea.
Recunosc, ma infurii din fleacuri, dar ce sentiment pot avea cînd vad productiile oamenilor astia, fie i numai
pe doua pagini de Word?
Cineva spunea ca noroiul micimii umane exist i spre vîrful muntelui social, numai c acolo-i poleit. A
completa c îl poleie te gerul de altitudine, care în limbaj social reprezinta stapinire seaca de sine,
scortzoshenie... Iar dincolo de ele... De la dnii academicieni romani nu am a ma astepta la prea multe... Da,
suna aiurea, poate suna a invidie, a neputinta de a-i egala, dar imi mentin parerea. Fara indoiala nu e moda
noua (a lor!). Cineva imi spunea ca s-a aflat la un moment dat în preajma patriarhului Miron Cristea. "Domne,
mirosea a parfum ca dracu'!". Deci nimic din ce-i omenesc nu lipsea nici pe-atunci, acolo sus...
A fi avut preten ia de la domniile lor la mai pu ine pastile, gogo i, exager ri... Un om de tept nu are nevoie
nici s primeasc , nici s foloseasc a sa ceva.

Nu voi vorbi nici un moment aici despre sarbatorit – spre ru inea mea aud prima dat de ea!
Dar uite cum o vorbe te crema inteligen ei române ti:
"Din comunic rile prezentate a reie it CU LIMPEZIME c Doamna (cu majuscul , n. M.O.) Cornelia Bodea
este un model al savantului..."
Este formularea unei oarecare ce a alcatuit procesul verbal (fie i literar, spre presa) al intilnirii. Dar i un om
cu scaun la cap, precum Alexandru Zub, ine în context s-o ia la vale... "A tiut s - i îndeplineasc admirabil
misiunea, f r gînd la r splat , f r amînari sterile", un exemplu de "pasiune i abnega ie, însu iri subîntinse
acelui credo profesional i civic care a f cut s se n sc îndeob ste crea iile notabile din istoriografia
român ".
amd.

Da i-mi voie s cred c cine a terne a a ceva de ine o admirabil tiin a dedubl rii, în stare s scrie în
paralel obiectiv cele ale meseriei sale – aceea de istoric. Îi acord prezum ia aceasta, c poate face în paralel i
o istorie la obiect. C ci altminteri, unde intervin epitetele excesive s-a dus naiba juste ea afirma iei!
Este un caz fericit, c ci îndeob te al ii nu au ce dedubla, cred din tot sufletul în afirma ii precum
urm toarele: "Construit cu acribie de-a lungul a peste ase decenii, opera s denot un sistem sistematic,
riguros, disciplinat, care tie s exploateze pîn la cap t resursele documenta iei, reconstituind apoi cu migal

6
benedictin imaginea unei secven e sau alta, pentru a le pune finalmente în slujba unei construc ii
istoriografice mai ample".
Dup cum se vede, Ceau escu nu a murit (ca s nu spun Stalin…).
Te doare capul! (vezi restul, inclusiv zisele lui erban Papacostea)

Exist , în mintea mea, alternative. Ar fi spiritul "Academia Ca avencu" (este o metafor , privind pe cei cu
probînd o inteligen real i, totodat , nesupus ) ori acela al lui Andrei Ple u.
Asemenea oameni se simt bine insa în mediul lor, între ei. Nu in s urce în cutare for. Mai ales pentru c pe
parcurs ar trebui s debiteze gre o enii precum cele citate (ce-i drept, ar i primi, iar asta face bine egoului
suferind!).

Ar trebui? Da, pentru ca majoritatea este departe de ce banuiesc aceia aflati în contact cu inteligenta – i
care pot mirosi lesne exager rile, pove tile, o-mîn -spal -pe-alta. Este tacut , poate i ascuns , iar à la longue
î i impune punctul de vedere. Asta inclusiv pentru ca lumea sp lat de multe ori pleac din ar , în vreme ce
al ii apuc drumul Coriolan Draganescu, trecînd iute la locurile caldu e... B trîne ea, de multe ori, te sile te i
ea s devii conservator, s te feresti de zguduiri...

 
 
 

Î din i, î din a...

 
 
 
Daca tot i-am vorbit de bine pe academicienii României în materialul anterior, hai s imi dau cu p rerea aici
despre î din a, respectiv despre sunt.
O face un om care a primit cu entuziasm m sura din 1993 – scriam de pild în primii pa i cu "sânt" –, dar mi-
a trecut iute, dup lectura unor materiale de presa care m-au lamurit ce i cum.
P rerea mea.
Noi pîn la 1800 am vorbit lini titi cu "sînt". În Secolul na iunilor îns , a trebuit s ne c ut m ceva de pus la
butonier . A ne fali cu originea latin fu o asemenea floare. Nu am construit b i, feredeie precum cei de pe
Tibru, dar ni l-am tras pe sunt.
Uneori l-am tras i de p r, cum s-a întîmplat cînd nu se optase definitiv pentru reprezentarea lui î, puneam
c ciula pe ce vocal apucam, sînt se scria i "sunt" cu caciula pe u, citindu-se tot î...
Ce mai, d dea bine – mai ales ardelenilor.
Odat uni i cu ara, în 1918, aceia i c rturari din Transilvania cam strîmbau din nas la contactul cu Miticii,
drept care reg enii (ce le promiseser marea cu sarea, pîn i-au adus sub guvernul de la Bucure ti) le-au f cut
o concesie sau alta. Una a fost acceptarea în 1932 (via Academie) a scrierii cu î din a (care ducea tot spre
m rea a Roma...) i sunt. Anti-sunt-istii i-au luat revan a în 1953, ce-i drept avind ghinionul ca punctul lor de
vedere s prind bine i fra ilor ru i eliberatori. Cert este c , la momentul respectiv, lucrurile erau mai simple.
Aveam un singur semn pentru î, dupa cum a fi reproducea exact vorbirea de pe strad , popular – la o adic ,
aceea existent între venirea romanilor i anul 1800.
Dup revolu ie, a existat o puternic dorin de a reveni la scrierea cu î din a. Am in eles destul de tîrziu de
ce... tiam ca, dincolo de rumina ia mintii cuiva, instinctul r mine foarte puternic, inclusiv în ce prive te
nestavilita nostalgie pentru vremurile cînd – iertata fie-mi expresia – bateai în masa i cu altceva decît cu
ciocanul... S-a dezvoltat îns , în timp, i un sentiment de cast al carturarilor, al lumii cît de cît intelectuale. Iar

7
tipul de scriere reprezenta i o mic victorie a ei asupra plebei. Am senza ia c acest lucru o mîn mai mult
decît orice azi în lupta pentru men inerea particularit ii lingvistice în chestiune...
Caci ideea trasului de la Râm nu mai face doi bani azi (ori îmi scapa mie şi altor 200 de milioane...), cînd e
mai bine s te tragi din Silicon Valley.
Altminteri, este de-a dreptul comic sa-l vezi pe un Alex. tef nescu justificînd vehement în tip rituri pe "sunt",
iar la TV agr irea s -i fie cu "sînt"!
Da, exista o categorie intelectual care se îmbujoreaz cînd pronun "sunt", i cred ca tocmai în ideea de
care pomeneam, ca a a se dovede te mai cu mo decit plebea cea ne colit i pronun toare de "sînt".
S-a ajuns finalmente la o scindare teribil , într-un fel se vorbe te pe strad , într-un fel în mediile pas mite
sp late, academice. Sînt curios ce-o fi în mintea celor care sus in î din a, iar dup 20 ani de aplicare succesele
în aplicare sînt, totu i, modeste... Soldate, între altele, cu vreun vorbitor care p e te decis în stilul oficial,
pentru ca, la jum tatea frazei, s fi alunecat deja în formula care ii este mai familiar ...
Faptul c pre edintele Traian B sescu foloseste pe "sunt" (imitat realmente slugarnic de apropia i politic) m
las rece... Am avut deja ocazia s ma conving c iau în serios spusa Academiei de la 1993 tocmai tipii
excesiv de disciplina i, incapabili s pun cîtu i de pu in sub semnul întreb rii ceea ce li se livreaz ... Tocilarii,
le-a spune. Verifica i!
Deseori, cînd observ genera ia ceva mai în vîrsta folosind pe sunt, stau i ma întreb cum ceilal i – mai tineri,
respectiv 95% din total români – nu-i imit întru pronun are. Chit c îl vede scris cam peste tot.
În primul rînd, am impresia ca alde contemporanii mei nu mai cad pe spate la ideea de latinitate. Totodat , au
mai mult sim critic la ce li se livreaz . Da, îl folosesc în scris, dar nu i în vorbirea curent ...
 

Nu trebuie uitat cum a fost reintrodus i din a în 1993...

Cu depunctare, dac bietul elev îndraznea s scrie cum, de altfel, aceia i academicieni g siser potrivit
vreme de 40 de ani... Cu campanii par ive de pres , numind decizia din 1954 drept act antiromânesc, sovietic
de i în realitate lucrurile st tuser altfel...

Religie, Dumnezeu

Metrou. Doamn (30 ani?) citind din acele minibroşuri pioase, cît palma....
Nu am reuşit s am vreodat rezonan cu textele din categoria Biblie. Deşi am avut ceva momente în via a
mea cînd m sim eam în leg tur cu Dumnezeu. Mai ales frumuse ea muntelui m ducea cu gîndul la El...
Oarecum amuzant, şi azi, cic ateu fiind, am momente la care gura m ia pe dinainte pe coclauri, şi spun ca
alt dat : "Doamne, mul am, frumos e!". Nu m ambalez, nu m reprim, ştiu c -s p r i din noi totuşi de capul
lor... Dac ele vor s mul umeasc , p i le dau liber la semafor!... Sper s nu ajung precum lume monahal bun ,
s m iau la bice de vreo sc pare…
 
 
M întorc la textele biblice.
Privind aglomerarea de vorbe mari de acolo, de adjective astronomice, mi-am adus aminte de Gustave
LeBon. Pe care nu l-am citit, dar ştiu totuşi o teorie a lui, cum c o mas de oameni ajunge iute s ac ioneze
precum cel mai primitiv dintre componen i. Aici, la textele bisericeşti, am impresia c ele se adreseaz celui mai
slab cu duhul... Acela nu poate fi dat gata decît cu vorbe mari. Întrucît altfel nu v d de ce am avea un
Dumnezeu atît de limitat, încît vorbe mari la adresa-i s -l fac mat, s aib în general nevoie (ale Dumisale
frustr ri) de aşa "perii"... Aici i se atribuie clar atît o fire, cît şi gesturi apropiate/identice cu ale noastre. Nu ştiu
cum de lume şlefuit continu s spun c , Mam !, ce text deştept e Biblia. Eu unul m uit la el şi singura idee
pe care mi-o trezeşte este aceea de îmbîcseal ... Faptul c Steinhard şi al ii nu au mai putut (bineîn eles dup
perioada de dezm din prima tinere e...) de pl cerea C r ii, aia îi priveşte...

8
 Totodat , aici este un pic precum la Conu Leonida. Cînd ceva te împinge s cau i alinare, în elegere c tre
Biblie, p i atunci şi nimica va ajunge s mişte...
 

Ce ne împinge spre religie, spre biblie şi Dumnezeu?

P i nu aş spune nimic nou, doar c eu m str duiesc s nu fug, pe cît posibil, în fa a R ului, a
Insuportabilului (o fi psihanaliza de vin ...). C ci toate nepriceputele din jur, toate fricile de ce i-ar putea
întîmpla nu-s deloc uşor de dus, de suportat... În aceast situa ie, e tare uşor s admi i c exist careva Sus...
E hazos c doar într-o prim faz omul ine s -i urmele perceptele Celui de Sus. În rest, face ce poate... O fi
oare ca la români? El se face c ne protejeaz , noi mim m c -i ascult m Vrerea?
 
 
Personal, eu m simt ceva mai liniştit de cînd s-a întîmplat s constat nema rezonan între mine şi El...
Barim ştiu c sînt nevoit s m uit la R u (iar acesta nu e diavolul), ştiu c am de înfruntat, de suportat cutare
sau cutare lucru. Bineîn eles, mai sînt destul de suportat, între care inevitabila boala final (sau c derea de la
300 metri, la munte) şi trecerea unde s-o trece. Cred c , dac nu fugi de ele, e loc de suportabil. Am început s
pot accepta c Dincolo nu e nimic, c uite-aşa am ap rut aiurea şi o s disp rem aiurea. Îmi accept micimea şi
neştiin a. Da, poate o fi sinistru Atunci (poate nu chiar aşa...), dar de ce s m îmb t cu ap rece c s vezi ce
catralioane de ani o s vie uiesc, eu şi celelalte sute de miliarde de oameni foşti şi viitori... Cum, vine Judecata
de apoi şamd? Îndoi-m-aş! Adic a existat o clip de via terestr , pentru Întreprinderea cea Mare, vine un
ceva judiciar, pune pe la acolo şi pe altul dincolo... Dar pe urm ? Iar aici, dac ai un pic de minte, nu ai cum s
nu miroşi povestea destul de grosolan a Bibliei. Adic sim i ideea de poveste, de Nani, nani... în to i porii min ii
şi ai sufletului.
Aici poate îl repet pe Teodor Mazilu, dar am senza ia c dac tr ieşti din plin pe lumea asta (şi nu e vorba de
f cut de cap din plin...), e ceva mai simplu la urm ...

„Citeam de curînd o istorie a Bizan ului – interesat mai degrab de elenism, pentru nişte articole la serviciu.
Eee, s vezi sport acolo!... Dup ce fra ii creştini fur n p stui i de cutare i cutare împ rat roman, p i odat
ajun i religie oficial au avut grij s fie i UNIC . Desfiin area Jocurilor Olimpice din Grecia se datoreaz
tendin ei acesteia. În paralel, s te ii luat de p r (la nu ştiu ce Conciliu la propriu!) cu ereziile. Stuchelile au inut
scena mai tot timpul. Plebea nu se l sa nici ea mai prejos. În Egipt, nu-ş ce nu le- a pl cut la episcop, hop l-au
m tr şit!... Iar astea-s chestii benigne, fa de ocupa iile de zi cu zi ale Inchizi iei.
Toti lucrau în numele Sfintei Cruci, al Mîntuitorului.
N-am s pricep în veci de ce i de Sus st teau tare pasivi la aşa îndeletniciri. C veni vorba, m uit deseori la
epitetele practicate în scrierile bisericeşti. E interesant, pentru un ochi mai avizat, nu doar c Dumnezeu şi
compania sînt trata i ca nişte infantili bîzdîcoşi şi amatori de t mîieri verbale, dar şi faptul c în acele rînduri se
practic în stil mare Hai s ne convingem noi pe noi. Altfel nu v d rostul vorbelor mari, Preafericita, Preasfînta
şamd (s nu mai vorbesc de stupizenia apelativelor la m rimile clerului). Destul de complicat traiul al turi de o
mare majoritate a semenilor, convins de ceea ce ie î i sînt clar iureli, cît şi dornic s te urce în tramvai cînd
nu ai chef.
Mai r u aici este c Acela de sus, dac o exista, nu te-a înzestrat nici cu putin a cameleonic de-a dreptul
intrat în fibr de a nu lua în serios obiceiurile sociale (inclusiv cele bisericeşti). Adic tele oameni care merg la
biseric , ce se declar creştini şi le au cu acestea mai pu in chiar decît subsemnatul. Eee, mie-mi lipseşte
conven ionalitatea asta! S faci de pild nunt mare (m refer ca respectare de tradi ii), dar s nu ai vizibil mai
nimic cu acele Percepte (chit c nu eşti nici din categoria criminalilor pioşi...). Mai s îi invidiez!
 
 
 

9
 Despre nesim ire

Nu ştiu de ce îmi sare prost în urechi vorba asta, mai exact clam rile: cutare e nesim it; ne calc legiuni de
nesim i i; ie o nesim ire în ara asta ce nu s-a pomenit... Şi m irit , se pare, deoarece nu par s lanseze aşa
vorbe oameni realmente la locul lor. Iar dac unul mai de Doamne-ajut vorbeşte, de pild , de pre uri nesim ite,
m str fulger cam imediat ideea c aşa o fi, cum spune el, dar nu v d de ce acele pre uri ar coborî doar pentru
c le catalog m noi aşa. Iar totodat , paaarc nu-mi aduc aminte ca b iatul foarte fin în chestiune s se fi
înh mat la vreo ac iune serioas de aducere a boborului nost' pe calea obrazului sub ire...

Zic şi eu...

Simt c acuza de nesim ire adus cuiva (dincolo de o eventual juste e a fondului problemei) este şi un mare
semn de neacceptare a realit ii.
Cum? Realitatea e prea sinistr pentru a nu o cataloga astfel? Se poate, dar întîiul gest serios în a o schimba
pleac , totuşi, de la o lua aşa cum este...
Mai degrab mi-aş pune problema ce ne-a apucat pe noi subit, în anii postrevolu ionari, s ne plîngem de
aşa ceva. Ce alt resort, de fapt, a clacat, iar cale de aparent salvare este s ne plîngem de nesim irea altuia?...
 
 
*
 
 
În copil ria mea, am apucat ideea de nesim ire uman prin jurul lui 1965. Simt c era o r m şi a altor
vremi – dar acum realizez c era tot semn al unei neputin e, mai exact în fa a celor aduse de comunism... Era
tot o floret în fa a tancului, cînd eventual puteai s grijeşti de vreun Molotov – ce-i drept sta cam murd reşte
pe mîini şi risc s strice tenul cu v paia declanşat ...
F r s am preten ia c am fost conectat cu toate sim urile sociale la fenomen, cam dup 1975 vorba în
chestiune a disp rut. Nici nu mai conteaz ce a înlocuit-o.
 
 
*
 
 
Nu am preten ii de a fi parcurs fluvii de literatur româneasc ante 1965, dar nu îmi aduc aminte pe acolo de
vorba asta. Pot s m înşel, dar cel pu in în penelul descriptiv al lui George C linescu (Enigma Otiliei, Bietul
Ioanide) nu e.
 
 
*
 
 
Oare de ce nu folosim vorba neaoş , în sensul c pune mai ferm punctul pe i: "Cutare e incorect", "Gestul
cutare e o m g rie".
 
 
*
 
 
Cred c vorba folosit azi, "Cutare e nesim it etc.", nu are leg tur totuşi cu nesim irea în sine. Sau barim
cum o v d eu ori cum ar vedea-o un DEX, mai mult sau mai pu in clasic. Românul contemporan clamator de
aşa ceva este îndeobşte urban şi are în vedere o ac iune, un om care îl agreseaz în vreun mod ori altul, iar în
paralel îi creaz ceva invidie, ceva frustrare la modul general. Cred c frustrarea vine din faptul c ar face şi el,
cel lezat, acele lucruri – dar nu are curaj, nu are a a-numita vîn .
Am senza ia c nesim itul cu adev rat demn de acest nume este cel care nu naşte mari furii în jur. Pentru c ,
probabil, nu lezeaz nascisismul cuiva, vorba manualelor. M rog, aşa mi se pare mie...

10
 Eram ieri într-o sta ie de metrou. La un stativ pentru ziare gratuite "Ring", un cet ean cu chef de lectur
gratuit se gr beşte bine disus s înşface un exemplar. Stupoare îns : cel dinaintea sa, avînd acelaşi scop, ia
ultimul exemplar din cutie. Mai exact ULTIMELE DOU . Nu c nu arunc vreun ochi în jur s vad dac astfel
priveaz pe careva din jur de gazet , dar omul din construc ie nu are vreo treab cu grija de altul...

Cel care mai ip asupra nesim irii, cît şi "nesim itul" au idee de un cod al nesim irii, cu eventuale numeroase
accep iuni. Nenea pe care l-am pomenit, acela de la metrou, nu a intrat vreodat în contact cu ideea respectiv
(cu atît mai pu in aceea de altruism). Asemenea exemplare simt c vin din zona ceva mai rural (paradoxal,
pîn şi lumpenproletarul este mai vaccinat decît el). Dup atitudinea respectivului, deduc c în mediul s u
echivalentul nesim irii este acela de a intra în proprietatea cuiva, material sau.Iar asemenea lucruri nu se
tranşeaz prin bra e ridicate la cer, ci prin violen , f r vreo urm de zîmbet. Probabil c nici de sadism. Este
probabil nu neap rat România profund , cît Omenirea profund .

Deseori, este vina noastr c ne gr bim a ne da cu p rerea asupra lumii f r s o fi cunoscut îndeajuns.
Credeam c m pricep la tipuri umane. În calitatea de şomer avut la un moment dat, am fost îndrumat la un
centru de asisten social , unde se D DEA categoriei mele o oarecare cantitate de alimente.
Oameni duri, chit c sub o pojghi de urbanitate. N-au treab s - i arunce vreun zîmbet. Dispre , acreal .
Cunoscusem func ionarul de stat în oarece situa ii, îns acum constat c umblasem numai prin zone mai
centrale ale oraşului. Aceia posedau dispe ul amploiatului de stat, dar ghiceai în spatele atitudinii şi ceva
oboseal . Cei de ieri îns , cei din strada S lcetului, sînt acri şi atît. Nu îmi par şi obosi i. Iar eventualul lor
sadism e tare nes rat.
Nu reuşesc s mi-i închipui f cînd glume, aici sau la domiciliul lor.
Îns o fi vina mea, c am meditat în decursul anilor la atîtea lucruri – nu şi la posibila existen a unui mediu
social care lecuieşte într-atît de pl cerea de a tr i.
Sau, Dumnezeule (cel al ateilor...), trecerea sub Soare are infinit mai pu in tangen cu pl cerea de a tr i
decît am b nui?!

De la una la alta

Fiul meu, de 9 ani, a luat în serios – ca oricine la etatea lui – ideea de ierbar, de chestii vegetale adunate la
sugestia profesoarei. Adun de pild frunze... Merge cu tat-su pe strad , unde se opreşte brusc şi, cu
entuziasm de invidiat, culege de jos frunze...
M-am antrenat şi eu întrucîtva în hor . De pild , am ochit nişte frunze mari "cît cinci palme de om mare" (aşa
i le-am descris, pentru a-l momi la o plimbare), în curtea unei biserici de pe Calea Victoriei, aceea de lîng fosta
Lega ie german (unde s-a sinucis Killinger, ulterior Teatrul C. T nase, azi statut incert).
Ca s -i fac drumul pl cut, am zis s -i ar t, venind de la metrou Victoriei, cutare cl dire interesant aici,
cutare treab nostim dincolo. Eee, Academia Român era de neevitat la aşa prezentare. Da, domne, eu –
liceanul seralist de alt dat – mi-am fi dat cu p rerea asupra onoratei Institu iuni.
Aici încape îns o problem . Care ine de Marele inchizitor dostoievskian (a se vedea imediat ce anume) ori
Hainele împ ratului... Cît s -i spui şi adev r şi cît s -i înf işezi idilic pe domnii de-acolo.
Mi-e greu s generalizez ce a observat un negativist ca mine în timp, dar hai s nu tac. Mi-amintesc
des rb torirea academiciencei cutare. Chestie de 2008 parc . M i frate, s vezi perii de-a dreptul gre oase ce-
şi tr geau nemuritorii unu' altuia! Nu ştiu ce j'd mii de tomuri studiar aceştia la via a lor, dar despre penibil
pare-se c nu fu vreunul... Başca faptul c experien a lor în epoca Ceauşescu nu pare decît s le fi exacerbat
acea gland ...
Mai citesc de curînd de vizita lui Delavrancea la Berlin, la nen’su Iancu. Poate şti i relatarea. Bineîn eles
copiii studiaz la şcoal "Bunicul", n-au idee de aiurelile Barbului, la bere sau ap chioar . Dac veni vorba de
11
şcoal , dac unul ca mine este acum atît de chitit şi nihilist, este c pe atunci au încercat unii (în familie,
respectiv de la catedr ) s m prosteasc . S -mi spun c împ ratul nu e în chilo i, ci în hlamid .
Pe plan pur personal, am avut de curînd de-a face cu o doamn , Georgeta Filitti la nume. Istoriceas .
Dac dai un search pe net, zici c e minunea UMAN a lumii. Eu am cunoscut-o mai personal şi afirm f r
jen de proces calomnie c e o scorpie cum rar s-a pomenit... Iar vorba asta e s rac ...
 
 
Revin la fiu-meu...
Poate pedalînd prea mult pe experien a de via (cît e) a t tînelui s u, nu i-aş recomanda s asude în
direc ia lor. Simt eu c nu e o treab s munceşti mult de tot (trec peste faptul c nici aşa nu ai garan ia
Fotelului, c ci intervin şi unele enumerate cîndva de Ştefan Gheorghidiu...).
Am senza ia c vie uind precum marii hardworkerşi cam ui i de Tine (de fapt nu am spus eu primul c o
anumit Groaz îi cam mîn pe aceştia în via ). A fi atent la Matale nu e vreo garan ie a mierii pe lumea asta,
dar în opinia mea cel pu in ai barim de-a face cu R ul cel mic...
 
 
P.S. Am o simpatie aparte pentru cel ce fu viceprezident al Academiei Române şi om de munte, Şerban
i eica. Spre sfîrşitul vie ii aud c fuma mult. Or sta nu este totuşi, semn c te-ai afla pe un drum apropiat firii
tale reale..

Pas mite macabre

S-a întîmplat s trec azi pe Calea Şerban Vod , în dreptul Crematoriului.

Ce chestie! La 20 de ani eram oripilat, îngrozit de ideea mor ii... Un amic mersese cîndva i mai spre sear în
partea parcului Tineretului apropiat de Crematoriu... Ce crispare la mine, auzind despre situa ie (nici el nu
fusese foarte dezinvolt...)!
De curînd am trecut pe lîng stabilimentul în chestiune precum pe lîng Curtea Constitu ional (exemplu de
instutu ie seac , întru imagine la subsemnatul), deşi, dac e s ne lu m dup ideea popular , mai spre
senectute te ia cu team de Ceea ce te Aşteapt .
Bineîn eles c î i cunoşti adev rata sensibilitate la delicatul subiect al Mor ii doar cînd eşti nas în nas cu Ea
(recunosc, la munte, de pild , am devenit mult mai precaut). Aşa c parada de ce dezinvolt am trecut eu pe
lîng ... poate fi mai şubred decît aş vrea. Cred totuşi, c , mai ales dac i s-a întîmplat s nu fii un om tare
ataşat Realit ii, şi implicit Vie ii, cred c - i po i fixa drept scop de... via în ultima parte a existen ei o trecere cît
mai interesant spre moarte.
C veni vorba, îmi trecu prin minte zilele trecute c ne sp riem grozav de moarte, de ale ei, de eternitatea ei
şamd, dar nimeni nu tresare la ideea, la realitatea Nimicului din care vine persoana ce se naşte. Nimeni nu-şi
bate capul cu asta. Nici m car religia, ce altminteri face mare tam-tam de bau-baul la ce va fi dup (şi în
consecin trebe s fim cumin i Aici). Despre ce a fost Înainte, linişte şi pace...

Sub Soare

Sîntem mai to i îngrozi i cum e cu moartea, cum e dincolo şamd.

Nu am auzit îns pe nimeni s -şi bat capul şi angoasele cu ce fu, unde fur m pîn hodoronc-tronc ne-am
ivit în burta mamei, ce f cur m miliardele de ani, de infinitate de dinaintea ivirii noastre sub Soare. Cum, fu cu
reîncarnare sau cu ştiu eu ce idei ale lui Dumnezeu? Hai s fim serioşi.

12
 Mituri

Nu mai in minte dac adolescen sau imediat dup aceea c scam gura la vreunele. Cert este c pîn
acum 2-3 zile, chiar trecut de o vîrst ... mai oprisem dou . Andrei Pleşu şi Neagu Djuvara.
Ultimul acord îns revistei "Ring" (cea distribuit gratuit la metrou bucureştean) un interviu.
 
 
Am toat în elegerea pentru nonagenariatul istoricului. Dar parc ni te observa ii tot a face asupra ideilor
sale din amintitul interviu.

În primul rînd, a nu lua lucrurile cum sînt.

Dl Djuvara spune: "Dac B sescu va fi reales, e clar c românii au orbul g inilor". Omul nu-şi pune un
moment problema c or şti acei cona ionali ce ştiu, dac ar vota, simpatiza astfel.
Amestecîndu-m şi eu aici în brînz , pot spune c – dup o febr la începutul anilor 90 – am priceput c
anumite p turi sociale nu voteaz vreun Ion Iliescu pentru c -s idioate, ci pentru c ele îşi v d mai bine
interesul (inclusiv acela al inimii) decît mine. Dl Neagu D. se pare c nu a înv at treaba asta din studiul
istoriei...
Tot pe acolo exist i o alt înv tur util : este bine ca dup o anumit etate s evi i a te produce public –
deoarece po i avea suprize... Respectiv s mînjeşti – mult sau pu in – ce ai realizat cu trud pîn atunci. Cum
spuneam, e plin istoria, veche sau recent de aşa situa iuni... NU O SPUN CU R UTATE, CI DOAR M
PROVOC S NU PROCEDEZ AŞA, CÎND OI AJUNGE LA PENSIE...
Realmente m uit la TV, s spunem, si-ş de-a dreptul îndurerat cum le face via a asta... Un Victor Surdu,
aproape gîrbovit, este într-atît de în epat de dorin a de a evita angoasele vîrstei, încît se str duie cu orice pre
s fie b gat în seam . Şi nu o face cu idei deştepte, c ci epoca asta i s-a ispr vit probabil de multişor timp... Şi
vin destui aşa... Un Horia Moculescu.
Iurie Darie are ceva asem n tor, dar acolo b nuiesc a fi coada nevestei, de a fugi din cînd în cînd sub
reflectoare. Habar nu am cum o fi la 80 de ani, dar nu bag mîna în foc c a fugi de angoasa pu inelor zile
r mase e o solu ie...

Revin la d. Neagu Djuvara.

De acolo ("Dac B sescu va fi reales, e clar c românii au orbul g inilor") ai în elege c cel intervievat nu
este nici din categoria proştilor, nici a lichelelor. Nu spun c dl Djuvara este precum cel pe care îl zugr veşte
drept "minte cum respir ". Îns domnia s nu pare zguduit de faptul c ziarul "Ring" e o fi uic de basse
éspèce, moralmente. Chit c se laud a fi "ziar de bun sim ". Între altele pentru c nu se jeneaz s fac
trimitere în prima pagin unui material din interior pe a c rui latur st scris discret: "Publicitate"... Doar un
exemplu.
Cei drept, marile spirite se întov r şesc... Al ii care se laud cu bunul sim , cu ce revolu ie vor face ei în
numele acestuia sînt liderii PNL. Aceştia nu au nici o treab c pereşedintele lor, pe afişe cît şi în via a de zi cu
zi, posed o arogan deloc vecin cu bunul sim . Nici cei din preajma acestuia nu se omoar cu aceea i
no iune-capcan . Ve i întîlni, în context, prin gazet articole pas mite independente în care se spune c alde
Crin Antonescu a ajuns pe locul doi în sondaje. Ori c binomul B sescu-Geoan e vinovat de crizaaaaa prin
care trece ar . Dnii Haşoti, Orban şi care or mai fi nu se împiedic de am nuntul c alde criza mondial tot s-ar
fi n pustit asupra noastr , dup cum mîn larg cu banii anul trecut a fost exact prezidentul lor de atunci, prim-
ministrul T riceanu...
Sînt am nunte care îi scap probabil dlui Djuvara.
Care-i liberal convins de fel, mai exact – ine s ne rpecizeze dumnealui – la a treia sau a patra genera ie pe
lîng Br tieni şi urmaşi.
Acum, dac îmi bat capul un pic cu treaba asta, parc ceva nu e în regul … Eu cred c aderi la un curent
politic pentru c îi simpatizezi, nu pentru c tata ori bunul a inut cu aceia... Ba chiar ar fi o laud , dac ai face

13
precum Tism neanu ori Patapievici – adic s optezi în r sp r cu înainta ul din familie... Lumea îns vede
invers la noi.
Dl Djuvara nu ia în seam nici subiectivismul în afirma ii pe care i-l confer pozi ia de apropiat al lui Crin
Antonescu. Ca urmare, pe duşmani zboar o et, iar pe ai-noştri ap de trandafiri...

Dispari ie Gh. Dinic . Altfel decît restul lumii

O fi vreo treab din fraged june e personal (accentuat în perioada Ceauşescu...), dar nu agreez vorbele
mari f r acoperire.

Cînd moare cîte un actor, la noi lumea îşi pierde capul.

Aici, nimic nu e mai frumos decît s vezi – între altele cum e cu creştinismul real al românilor. Se sinucide
Irinel Liciu (partenera de via a lui Şt. Aug. Doinaş), p i se fac interven ii la Patriarhie s fie îngropat
creştineşte. Şi este. Iar asta pentru c noi am c zut nemaipomenit pe spate la povestea de dragoste (adic la
ce nu am avut parte în via noi…).
 
 
Acum.
Se duce Dinic .
Aa, dar mai bine iat post rile subsemnatului în “Jurnalul Na ional”.
 
 
Dispari ia actorilor ne prilejuieşte, nou românilor îndeosebi, manifest ri de uluitoare subiectivitate. De ce ne
face bine la suflet aşa ceva, cred c e un subiect bun de doctorat la Psihologie. În acelaşi timp, mi-a pl cut
grozav jocul lui Dinic (nemaipomenitul, între alte roluri, St nic Ra iu), dar permite i memoriei mele s fi re inut
c Maestrul nu a p rut s se simt anapoda în rolul ilegalistului din "Procesul Alb" ori f cînd excesiv de rahat
legionarii în cîteva partituri personale. Ori pe Ştef nescu, negustorul de vinuri, ucis de comunişti pentru c s-a
s ltat dincolo de calapod.
Totodat .
Pe lumea asta am senza ia c -i o adev rat problem în a accepta moartea – a ta, a altora – ca pe un fapt
natural. Vorbele mari acoper îns , deseori, neputin a noastr de a accepta aceasta... Mai stau şi m mir... To i
sînt oripila i c ne-am desp r it de... Nimeni nu-şi pune problema c însuşi G.D. nu pare s se fi obosit prea tare
cu ideea vie ii sale, din moment ce, la 74 de ani, joac de zor în telenovela "Aniela". O juca un Beligan la 90 de
ani, dar asta se pare c nu o poate face oricine... Deci Dinic e primul care nu a avut grij de via a lui!
M-am întrebat de la o vreme de ce o lu m razna astfel, şi asta fa de actori – c ci de pild la vreun fotbalist
(chit c adun mai mul i oameni îndeobşte pe acele arene) nu e atît tapaj. Bineîn eles sînt scoase la înaintare şi
aici vorbe mari – nu v mai obosesc cu ele – dar tr iesc cu senza ia c alde cheia întregii probleme vine din, hai
s umflu şi eu vorbele, condi ia actorului.
Actorul este un om care se produce (nu discut m aici cu ce pre psihic sau de s n tate clasic ) în fa a
privirilor admirative ale unei s li, ale unei mul imi de oameni. Ceva îmi spune mie c treaba asta reproduce
condi ia de copilaş mic-mic, care-i în aten ia întregului univers.
În ce-l priveşte pe spectatorul extaziat de presa ia Maestrului cutare sau cutare, eu am impresia c el face
ceea ce se numeşte o proiec ie, adic se pune inconştient pe sine în acel actor. C ci la o adic asta e dorin a
tuturor oamenilor, s regreseze în perioada aia în care lucrurile din jur, îmb trînirea sau mai ştiu eu ce îi speriau
infinit mai pu in decît în diferite etape ale maturit ii ori senectu ii.
Este o p rere personal , posibil a fi afectat m car în parte de acelaşi proces amintit, proiec ia.
 
P.S.

14
 Mi s-a p rut penibil Florin Piersic (cred c simpatia omului de rînd decurge tot dintr-o proiec ie, adic
presta ia acestuia inflamat-infantil reprezint ce am vrea noi dar nu avem voie ori nu sîntem dota i).
Şi şti i de ce?
Pentru c tot unul ca sta vine şi-mi vorbeşte mîine de patriotism, de moral , binele omenirii sau mai ştiu eu
ce.

Nostimad

Exist ni te reguli clare în So ietate, mai mult sau mai pu in declarate.

Sentimentele de neacceptat acesteia se înv lesc sub vorbe, atitudine care s le fac pasabile. Ia-uita i un
exemplu.
 
 
Om care învîr i un pic condeiul, te irit succesul seriei Harry Potter. Poate î i cade prost i candoarea,
succesul la mul i semeni al acelui personaj literar. Plus cel financiar al autoarei.
Nu po i spune îns toate acestea. A a c reformulezi.
Iar un ziar pas mite serios pune sub reflectoare f c tura:
 
 
VORBE CARE CONTEAZ
Ionel Cr ciun, poet
Românul a ini iat în Spania o mi care anti-Harry Potter bazat pe înv turi s n toase din filosofie, literatur
i religie…
 
 
Nici nu m obosesc s caute acele felii d t toare de via spiritual . C ci pot b nui lesne în care categorie
de platitudini se înscriu.
C veni vorba, se afl expuse zilele astea în sta ia de metrou Dristor 1 ni te imagini cu biserici din Bucure ti,
înso ite inclusiv de ni te citate biblice. M-am uitat lung la acele vorbe pas mite sfinte i le-am v zut doar ca pe
ni te aiureli. i nici nu m mir , cît vreme ele au apărut la origine pentru mintea omului de rînd de acum
2000 și ceva de ani.
Între altele, este ideea de a prosl vi pe Cel de sus, pe care ini iatorii îl credeau probabil la fel de ahtiat dup
perii precum noi, situa ie repetat în cazul prezen ei aurului în acel text.
Ai nevoie de religie cînd s-a nimerit s nu fii suficient de (realmente) educat, iar în paralel nu e ti dispus s
accep i durerile i necunoscutele sinistre ale existen ei. Includ aici i nonexisten a care o încadreaz .

Teme

Are o vorb Nae Gheorghidiu (personajul lui Camil Petrescu). "Primeam gazeta cutare, dar înveleam în ea
ghetele trimise la reparat..."
Procedeu invers, g sesc ambalat ceva într-o pagin de Gazeta Sporturilor. Mai veche.
Acolo, titlu mare: "Cutare junior a c lcat în picioare tricoul na ionalei". Totul, în acel material, mi s-a p rut
îns o sinistr i la execu ie!

Fondul principal al acelui gazetar fu eterna înclina ie uman , manifestat de pild la cazarm , în frecatul altui
seam n, mai slab – iar asta doar pentru c asem n tor fusesei tu tratat cîndva.
15
 Acum, juniorul X este tratat ca o cîrp cam de to i maturii. Gazetarul, în primul rînd, nu are onestitatea de a
c uta i punctul de vedere al tîn rului încriminat. i merge pe ideea lui Las c tim noi mai bine! Mai ales c
inta întregului material este, vizibil, s dea o victim plebei însetate de sînge, adic tele publicului, cititorilor.
Mie mi s-a p rut aiurea ca un june s calce în picioare tricoul, asta dup ce e introdus în minutul 60, iar
finalmente declar destul de temperat: “Eu nu vin aici s -mi pierd timpul, mai bine r mîn la club…”. La nervi,
mai ales de tr it în mijlocul arenei, se debiteaz vorbe infinit mai dure...
Totul are loc pe fondul ideii de a juca la na ional , în cazul de fa cea de juniori. Maturii aici cad pe spate în
fa a onoarei de a fi convoca i în echipa ri oarei. Niciunul nu ia în seam faptul c tinerii de sub bagheta lor ar
putea judeca altfel. Cu atît mai pu in nu cerceteaz de ce v d lucrurile astfel unii dintre juniori. Nu, maturu' are
orden, are tabu o idee – i de aici se rupe firul. Niciunul nu are curiozitatea s vad cum de ajung ni te pu ti –
ce mie nu-mi par criminali (iar cine nu a comis fronde la vremea s s ridice primul piatra!) – s gîndeasc
altfel. Cu atît mai pu in nu- i pune problema c un asemenea adolescent poate renun a foarte iute i senin la
cet enie... i nu tii cînd te duci cu alde c ciula în mîn la el... (Cîndva, Marius L c tu – sabotat la na ional
de Mircea Lucescu pe motivul c e neam-prost – a ar tat la Sevilla i nu numai care îi e valoarea...)
 
 
Am s încerc eu s cercetez pu in fenomenul. Ideea de patrie a fost vîrît cu anasîna în min i. Nu tiu cît era
la vreun 1916 sentiment în l tor i cît fric de Curtea Mar ial .
Cert este c ni te regimuri dictatoriale succesive i-au b tut într-atît joc de ideea de ar i de patrie, c
îndeosebi tîn rul n scut direct în deschiderea Uniunii Europene nu mai ia în serios ideea. Mai ales c sub
Carpa i spectacolul este deprimant, atît în ce prive te reprezentan ii statului, cît i concet enii propriu-zi i.
Potrivit unei elementare reguli de trei simpl , tîn rul va judeca altfel decît predecesorii s i. Aiasta nu se
poate!, î i spun îns mai marii fotbalului românesc.
 
 
Am l sat ni el mai la urm un al doilea caz de frond junioreasc la na ionala României. Adrian Stoian, de 18
ani dar jucînd la AS Roma, este aten ionat de Miodrag Belodedici c -i cam individualist. Nu tiu ce a spus exact
Belo i pe ce ton, cert este c junele r spunde cu o obid cît se poate de normal la acea vîrst : i cînd joc
bine m certa i?
Aici, autorul articolului g se te de cuviin s pun i el o piatr de moar pe capul proasp tului major:
fumeaz foarte mult. Nu tiu cît de real este spusa, dar este vizibil c nu pare s se fi r t cit în zon vreun
psiholog pentru tineri, care s afle DE CE pipeaz (dac e a a) tîn rul...
Relatarea de mai sus merit i o alt precizare. Belodedici a crescut sub palmele adul ilor, ale celor mai mari.
El declara cîndva într-un interviu c încasa lovituri de la fotbali tii mai mari. În vorbele i comportamentul s u
exist clar semne c le lua i în copil ria timpurie. E, unui asemenea om (altminteri îl stimez!) i se va p rea
inevitabil deplasat atitudinea junelui anului 2010.
 
 
Închei cu ideea c aici fiin eaz i alt înclina ie omeneasc , aceea de a cere altora ce nu facem noi. Uita i-
v pe stadioane i spune i-mi ce poate înv a un tîn r de acolo.
Iar o contribu ie în domeniu au i ziarele, gazetarii, care în goana dup rating publicistic au încurajat din
r sputeri fenomenul mitoc niei... Dup care, fariseic, se plîng revolta i i pretins ca ti de ea...

Babe , Neme , Gavrilescu

Articol în "Adevărul", 28 decembrie 2009

 
 
I
"Liviu Babeş, C lin Nemeş, Gigi Gavrilescu, to i şi-au luat via a şi s-au eliberat. Acum se lupt cu uitarea. "
 

16
 Uf! Cum s pun problema?
Pic bine s prezent m lucrurile eroic, dar nu o dat astfel ne îndep rt m de adev r.
Lucrurile merit ceva nuan – şi m refer aici mai ales la Gigi Gavrilescu. Am fost cu el i al ii la Grupul
Independent pentru Democra ie, iar mai apoi i la Alian a Civic . Lucrurile în ce-l privesc au fost (în opinia mea)
infinit mai... umane. Gigi a fost un om care a sperat o vreme, favorizat de istorie, c îşi va dep şi un destin
proiectat nefericit. Cînd nu a mai rezistat (martie 1994) ideii c va trebui inevitabil s revin în cenuşiul
insuportabil al vie ii sale, s-a sinucis.
Asta e p rerea mea – şi îmi asum pietroaiele c întinez memoria şamd. Dar o fac pentru c prefer adev rul
relat rilor pompoase.
 
 
 
II
 
 
Chestia asta cu dac a meritat sau ba, dac e degeaba sau nu – mi se par copilaresti.
Omul acela, Babe , la momentul acela, a actionat cum a crezut mai bine, cum nu-a-suportat... mai bine. Idem
cu "Degeaba 1989-2014".
Mie-mi place c to i ne declar m creştini, dar ne anim o trufie ce nu s-a v zut... Adic subsemna ii dorim
Precum în visele personale, iar dac nu-s a a, p i totu' e degeaba ori n-a meritat, vere!... Nici unul nu-şi
pune problema c via a poate merge cum vrea ea – iar de cele mai multe ori chiar aşa o şi face, finalmente!

Preumblare

Pe un site cu simpatii creştine, cineva trece p catele capitale.

Trec peste faptul c nu noi noi ne-am s dit glandele trimi înd la aşa abateri, ci Altcineva -
nou r mînîndu-ne doar lupta contra belelelor, într-o încercare etern ratat de a ne atinge umbra...
 
 
Umblet pe o vreme mohorît pe Calea Grivi ei.
Intru la cimitirul Sfînta Vineri.
Reconforteaz (ce bine c eu sînt viu!), dar am şi speran a firav c voi identifica mormîntul scriitorului
Nestor Urechia, mare iubitor de Bucegi.
În mersu-mi pe latura sudic a pomenitului spa iu nu g sesc ceea ce caut. Dar îmi aduc din plin aminte de
trufia cea trecut în lista cu p catele capitale. S te ii aici cavouri, care aproape ating în l imea blocurilor de
locuin e din jur. S vezi aici indivizi interesa i de func ii, înclusiv în dauna propriului prenume (monumentul
Bagdasar este doar un exemplu). Al ii (de fapt, rubedenii acrite) vin cu sinistru de r ut cioasa pastil : "Ca voi
am fost / Ca mine ve i fi..."..
 
 
Vorbeam de un cavou cît toate zilele. În l imea cît ceriul nu-i împiedic pe animatori s treac , spre creştetul
construc iei: "Nimic f r Dumnezeu!". Ultima lozinc apare şi pe alte monumente funerare. Am dramul de ştiin
pentru a vedea în ast vorb mare ceva conjunctural, legat de sloganul lui Carol I. Dac ar fi tr it prin 1950-60,
ar fi scris – pe o amenjajare inevitabil mai modest ( i f r cruce) – lozinca începînd cu "Proletari...!". Asta şi
pentru c în preajm se afla Mecca lui Ghi Dej, Grivi a cea roşie...
Mai sesizez c la 1896 (o ştiam totuşi de prin c r i...) scriam cu î din i, în interiorul cuvintelor – deci nu e
mod nou şi stalinist ...

17
 10 pentru România, edi ia 2009

Asta e, trebuie – pentru bunul mers al lucrurilor – şi cîte un copil/nebun la casa Omului. Ce-i drept, m feresc
s derapez spre un comportament acru, precum al adorabilului altminteri Paul Goma.
Nu am priceput în ce l udabil (şi real !) calitate se aflau în sal dnii Victor Ciorbea şi Emil Constantinescu.
Cred c e vorba de pl cerea noastr de a avea în preajm oameni cu oarece notorietate – chestie care ne
lumineaz finalmente şi pe noi... "L udîndu-te pe tine..."
Bineîn eles c nu voi fi unul s fac abstrac ie de cele bune ale numi ilor ex-demnitari. Dar, tr gînd linie, primul
pleac de la palatul Victoria tare bosumflat de golul încasat de la adversari – între altele uitînd s revin la locul
de munc de la Prim ria Capitalei, pentru care inclusiv eu îi acordasem votul... Apoi încurc lucrurile prin
muribundul PN CD (dup 2000), pentru ca actualmente s -şi dea cu v dit ranchiun cu p rerea pe la
faimoasele Antene... Altminteri, dac îi priveşti prim-planurile tv, Victor nu are vreo treab cu penibilul – e gras
şi frumos...
Emil Constantinescu a urmat oarecum o traiectorie asem n toare. Iritat c Structurile i-au subtilizat fotoliul de
lider regional, a disp rut în cea în 2000, spre disperarea unor r nişti maeştri în vorbe mari, nu şi în
cultivarea de personaje cu charism (e şi greu s creasc aşa ceva în umbra galben a unui Ionescu...). C în
urma unei asemenea ofusc ri au ajuns oameni cu scaun la cap s -l voteze pe Ion Iliescu, aşa ceva nu pare s -i
tulbure nop ile dlui Emil. Asemenea lui Ciorbea, şi Constantinescului îi cade prost la suflet ast zi un cet ean pe
nume B sescu – ceea ce, la o adic , e un compliment pentru acesta din urm ... Doamne fereşte s ajung
vreodat a avea nevoie de periile celor precum E.C.!
 
 
Mi se pare c am mai scris pe acest blog despre fascina ia pe care o are omul de rînd în fa a actorilor. Ba
g sisem şi o explica ie, pe cît m duce mintea: noi ne proiect m în locul celor l uda i cu atîta osîrdie, cei de pe
scen . Loc ce, la rîndu-i, ine de dorin a infantil de a fi în aten ia amabil a tuturor.
Pe trendul acesta ajung în top personaje care de care mai... Ajunge un Florin Piersic, c ruia moderatorii nu
izbutesc s -i mai taie macaroana logoreic . Dar publicul se recunoa te în cel ca el. i un Cez ric mai
dezinvolt din oseaua S laj ar proceda la fel, ajuns în fa a refectoarelor.
Or, dup neînsemnata mea opinie, mai trebuie ceva unui actor pentru a binemerita de la patrie. Este pozi ia
de lance spre nou, spre realmente mai bine. Ori barim de lupt tor împotriva m g riei din societate. M uit la cei
t mîia i în ultima vreme şi parc nu v d aşa ceva. Dinic de pild p rea s doarm bine noaptea la vremea
cînd interpreta comunişti în "Procesul alb" ori f cea de rahat legionarii în seriile eternului Sergiu Nicolaescu. Un
Radu Beligan a colaborat de asemenea la gros cu tovar ii, alde imoralitate uşor sesizat şi la un M. Albulescu,
între mul i al ii.
Olga Tudorache, aplaudat şi ea la gala "10 pentru România", nu a b tut nici ea recordul pe drumul înnoirilor
fericite în societatea româneasc . i-a f cut treaba ei, bine, i atît. Repet, nu contest priceperea lor
actoriceasc ori arta de a-şi dr mui în elept existen a, gra ie c reia un Beligan joac onorabil chiar şi la 91 de
ani...
Am mai sesizat cu prilejul aceleia i emisiuni neştiin a preşedintelui Academiei Române în ale persuasiunii.
Omul citea monoton o idul , cu discursul. M gîndesc ce naiba a în elege auditoriul s u de prin aule, dintr- un
text reprodus monoton. Altminteri, probabil domnia s poate conferen ia prelung despre cum îşi va fi
entuziasmat studen ii cutare distins matematician...
 
 
Dl Ion Diaconescu a fost declarat cu acela i prilej drept Senior al politicii româneşti.
Dac admitem c subiectivismul e-n cele româneşti ce-au rîs, rîd i vor rîde la soare..., p i atunci putem
merge linişti i la o bere. Sau... 10.
Dac nu, p i hai s st m drept şi s judec m idem.
Dl Diaconescu este acela sub a c rui baghet PN CD s-a f cut praf, urmare a unor manevre, gesturi ce
numai inteligen nu au tr dat. Tot dl. D. a acordat ulterior girul s u unor personaje ce-au reuşit finalmente s

18
afunde şi mai în glodul penibilului onorabilul partid (care altminteri a cotit-o de la stînga la dreapta, în 1987, cu o
dezinvoltur altminteri hulit azi la pedelişti...).
C domnia s a suferit în puşc rii (deşi nici partidul dsale nu fu mai clement pe la un 1933, de pild , cu
du manii), asta e clar şi de apreciat. Dar aşa ceva nu-i asigur automat un loc între oamenii de stat!
În paralel, m uitam ce mare caz face o tab r pene ecedist actual de prezen a al turi de ei a
SURORILOR dlui Coposu. Care vor fi avut cu activitatea concret a partidului în chestiune cît am avut eu. Adic
deloc.
Imagina i-v un PSD f cînd pelerinaj la dna Nina, cîndva...

Lumea scrie despre Ion Iliescu

C ne place sau ba, Ion Iliescu este un tip, vorba lui Constantin Bacalbaşa. Este un om care şi-a pus pecetea
pe epoca s – şi dac evident nu a ieşit tare bine, p i nu m-a oprit nimeni s m bag în politic şi s fac alt
Rumînie, mai breaz .
La o adic , în paralel cu pietre în cap Bunicu ei (aviz: l-am înjurat grozav şi activ în 90- 91!), o privire spre noi
şi nerealismele noastre nu ar strica. C ci e plin lumea de deştep i clamînd: "1989-2009 – Degeaba", f r s
mediteze vreo clip dac – pur şi simplu – noi to i am fost doar martorii unei aritmetici elementare, aceea a lui 1
plus 1 egal 2. Condi iile de sub Carpa i, oamenii de acolo, apoi influen a lumii celei largi au condus la ce sîntem.
Cum, meritam noi mai mult i, implicit, era mai bine dac pe Olt şi celelalte curgea miere sau m car Frutti
Fresh? O fi fost, dar asta nu ne-ar fi schimbat infantilismul – altminteri plastic tratat de Ion Creang . În
povestioara cu posmagii...

Generalul Nicolae Militaru

Toat lumea, zilele astea, îl face spion sovietic pe întîiul ministru al ap r rii postdecembrist, Nicolae Militaru.
Militaru sta nu o fi fost vreun sfînt, dar to i dovedesc un stil tare chitit pe el – treab despre care eu am citit
prin c r i c nu e o cale de aflare a adev rului... Asta ca principiu. Apoi, toat lumea o ine gaia ma u c a fost
spion sovietic. Pot ghici c acest infamant am nunt a fost stabilit de b ie ii lui Ceaşc , iar mult lume a luat de
bun vorba. C ci institu ia apului isp şitor, al tipului în care s d m to i şi cu mare curaj este şi va fi cît lumea.
O fi fost şpion bolşevic, dar produce i, distin i domni, şi ceva probe! Da i un facsimil, da i m car gogoşile unor
securişti – în spatele c rora mai degrab citesc oftica de a nu-l fi prins pe onorabilul, cum a fost şi cazul lui
Pacepa...
 
 
PS
Grigore Cartianu este vîrf de lance al relat rilor recente despre Revolu ie.
Mie omul mi-e simpatic, dar este penibil, prin neputin a lui de a lega dou vorbe f r s lezeze timpanul fie şi
nu chiar fin. Z u c n-am idee cum a ajuns redactor-şef la "Adev rul". pesemne am eu o problem , dar tot nu
pricep de ce e în stare un om cu asemenea tip de exprimare. Pariez c mintea nu-i e de filozof grec (m car de
l-ar fi imitat pe Demostene, cel tîn r...).
Pe lîng astea, Grigore d drept mari şi recente descoperiri ceea ce Alex Stoenescu a publicat de vreo patru
ani, dac nu mai bine. Ba le şi spune avînd pe istoric în acelaşi studio tv!
O fire asem n toare probeaz şi Radu Moraru. Care mi-i de asemenea simpatic, dar şi el e ridicol de prompt
în datul cu p rerea ori întreruperea unor invita i vizibil mai destupa i – în subiect şi nu numai – decît domnia sa.

19
 Repet, altminteri îmi pare un b iat de gaşc !

Şed şi m mir...

I
 
 
Îmi cad ochii iar pe un material pompos numit "Confruntarea spiritual dintre Wurmbrand i Gafencu (din
Memoriile lui Ioan Ianolide)"
Mai exact la dou pasaje.

"In 1946 a avut loc o conferinta a confesiunilor din Romania, convocata de Ana Pauker, evreica i
conducatoare a comunistilor. Atunci a luat cuvantul rabinul-sef Safran, care a acuzat pe crestini ca-i prigonesc
pe evrei i a amenintat cu razbunarea, cautând în acelasi timp s nege dumnezeirea lui Hristos; ei, evreii, a
spus Safran, sunt poporul ales! Crestinii prezenti acolo au înghetat de frica. Un mitropolit roman a vorbit ca s
nu taca i a spus de toate, dar nu a îndraznit sa-L apere pe Hristos i nici pe romani. Catolicii au fost demni,
dar retinuti. Protestantii au fost confuzi i oscilanti.
În sal se gasea i W., impreuna cu sotia sa, care i-a zis:
Tu trebuie sa-i spui rabinului adevarul. Cere deci cuvantul!
Cum i el era reprezentant al miscarii ecumenice, i s-a îngaduit s vorbeasca. A început prin a evoca originea
s iudaica, apoi a marturisit cum a ajuns crestin, în fine a trecut la atac impotriva lui Safran i a pacatelor i
necredintei poporului evreu, pe care le-a dezvaluit cum numai un evreu poate s o faca.
Voi sunteti vinovati! a strigat el. Pacatele voastre au urcat pana la cer. Voi urati, voi uneltiti, voi
impilati, voi mintiti impotriva lui Hristos i a Bisericii Sale. Ati pierdut dreptul de popor ales prin uciderea lui
Hristos i nu va ramane decat s va pocaiti i s va încrestinati! C ci Cel pe Care Il prigoniti este Cel vestit
patriarhilor i prorocilor. În afara lui Hristos nu aveti mantuire!
Rabinul facea spume, Ana Pauker a dat ordin s fie întrerupta radiodifuzarea discursului. Sala aplauda
frenetic. Adevarul iesise la lumina prin W.. Când a terminat cuvantarea era sleit, o putere mare iesise din el. Au
venit ai lui i l-au scos pe o usa laturalnica, fiindca evreii il asteptau sa-l ucida."
 
 
Alta:
"Infruntarea
Intr-una din zile a fost adus la sanatoriu un evreu talmudist cocosat, foarte grav bolnav. Când a intrat în contact
cu atmosfera din camera 4, ura lui impotriva crestinilor s-a dezlantuit violent:
Voi, crestinii, sunteti vinovati de pogromul impotriva evreilor. Ne vom razbuna dupa legea noastra!
I s-a raspuns:
Dimpotriva, crestinii sunt victimele directe sau indirecte ale evreilor. Evreii au ucis pe Hristos si-i prigonesc si-i
ucid pe crestini ori de cate ori au ocazia în istorie, ca s ajunga ei însisi stapanii lumii. Dar lumea moderna nu
poate accepta guvernarea unui neam strain care se considera Israel.
Noi suntem Israelul prin alegerea divina!
Israelul este haric, i nu nascut dintr-o anume semintie.
Voi sunteti antisemiti i prin asta nesocotiti legamantul dat de Dumnzeu poporului evreu!
Antisemit nu a fost Hristos, ci Iuda, Ana, Caiafa i poporul care a cerut rastignirea. Antisemiti nu sunt crestinii,
ci evreii care lupta impotriva evidentei, c ci ei stiu bine ca Hristos este Dumnezeu, dar prin Talmud i Cabala
au rastalmacit învatatura revelata a Vechiului Testament. Ei se închina fie vitelului de aur impotriva
Dumnezeului lui Moise, fie lui satana impotriva adevarului lui Hristos. Poporul evreu L-a dat pe Hristos, dar e
incapabil sa-L urmeze, c ci el însusi se considera Hristos – iata culmea demonismului la care a ajuns!
Crestinii au colaborat cu Hitler impotriva crestinilor! a strigat talmudistul.
Dar tot crestinii au fost marii martiri ai lagarelor naziste! De altfel, nazismul a fost un iudaism relativ.” Şamd.
 
20
 Te ui i la relat rile astea, nefiindu- i tare greu s vezi c nu au mare treab cu realitatea. Cut rescu, bolnav
r u, numai de discu ii înfl c rate nu st tea... Sau c Alexandru Şafran taman aia f cea la o conferin a cultelor
– trata, şi înc prost, cel mai delicat subiect cu putin !
În paralel, stau şi m întreb cum trebuie s fi fost tipul care a aşternut asemenea inven ii pe hîrtie. Şi-mi sare
în minte ideea de delir, chit c nu cunosc exact defini ia de dic ionar.
Nu are nici o treab cu realitatea, dar nici de penibil. E clar c era dat în mintea copiilor – auzi, "îl aşteptau
evreii s -l ucid ". Astea-s vis de copil întîrziat cu temperatur !
Interesant este c o mul ime de invivizi dintr-o Dreapt întîrziat chiar cad pe spate la nota ii precum cele ale
acestui Ianolide. Dac pomenitul autor mai poate fi în eles, în delirul s u, pricep deocamdat mai greu cum inşi
mai tineri, pardon, pun botul la aşa aiureli.

Dincolo de toate, ajung înc o dat la vorba lui filosofului Alain: "C uta i acul!". Ce-l în eap de fapt pe un
asemenea om?
Mie unuia îmi este vizibil c el are nevoie de confec ionarea unei realit i precum a covoarelor împînzite în
copil rie cu solda i de plumb. Pe care s -i aranjeze dup cum îi cere sufletul doritor s cread c st pîne te
lumea. Iar în paralel, izbind una de alta micile c tane, s - i descarce o agresivitate pe care nu a putut, nu poate
lep da altunderi…

 
 
II
 
 
M uitam şi la nişte vorbe atribuite lui Nae Ionescu, de c tre Mircea Vulc nescu.
Îmi recunosc oarece m rginire a min ii în a trata lucrurile, de la catedr , cum o f cea marele filosof interbelic.
Dar nici nu pot s -mi pierd capul în faza frazei, a preten iei:

"El înf işa de pe atunci un creştinism aspru, asocial, orientat în întregime spre via a de dincolo, în care
împ r ia lui Dumnezeu se realiza abia la sfîrşitul lumii, printr-un fel de catastrof exhatologic a cosmosului
întreg".

Nu am cum s nu v d aici c tendin a copilului (de a- i cl di din vorbe, din gînduri o realitate convenabil
ie i) anim i pe maturi. Care în plus vizeaz – în dorin a unei pozi ii sociale superioare – a da gata min ile
celor ca ei.
Altminteri, chit c nu-s vreun leu în cunoaşterea vie ii lui Nae Ionescu, nu mi se pare ca aceasta s se fi
îngrijat tare de moarte, dup cum nici vreun practicant cît de cît serios al cre tinismului nu a fost. Dimpotriv ,
enteresul şi iar enteresul pare s -i fi animat din plin gesturile.
 
 
Reticent iar în a m da de tept, comparativ cu personajele în chestiune, îmi pun problema: ucenicii lui Tata
Noe chiar nu miroseau dincolo de masca maestrului, chiar sim eau doar într-un plan, acela al jongleriei zice-se
savante cu vorbele?

Iulia T b caru, bomba sexy

Pentru necunosc tori: Iulia este prietena (iubita, amanta şamd) fotbalistului Cristi T nase.
Lumea spune c e focoas foc, motiv pentru care fotbalistul îşi consum cam mult energie cu ea, în pat, cît
şi prin stabilimente de noapte.
Doz de invidie cît cuprinde aici, la pomenita Lume – mascat pe cît se pricepe Ea mai bine: Iulia e urît , e
femeie u oar , cu IQ neînsemnat etc.
21
 Într-adev r, Iulia pare destul de s rac întru duh, chit c are nişte rotunjimi de apreciat. Sînt îns
caracteristici pe care le posed cam un sfert din femeile la vîrsta respectiv (20-22 ani).
Am senza ia c multe exemplare masculine saliveaz mai mult sau mai pu in f i legat de domni oara în
cauz deoarece nu a avut de-a face în intimitate cu un asemenea tip uman.
Dac ai avut de-a face cu adev rat cu o femeie frumoas , cred c i-ai bifat lini tit domeniul (vorba lui
Bregovici parc , "mi-am rezolvat /ciud eniile/ erotice pîn la 20 de ani..."), nu ai de ce s cazi pe spate la
vederea Iuliei. Se pare c marii masculi, de prin galerii şi redac ii, sînt îns mai pu in for oşi / macho decît se
laud .
 
 
Dar nu sta este esen ialul.
Dac îi priveşti pe cei doi – fotbalistul şi domnişoara – mai cu aten ie, descoperi, inerent, şi alte lucruri.
Cel mai la îndemîn este c nu au mai nimic unul pentru altul. E un fel de semnat condica, el pentru faim
masculin , ea probabil pentru bani, eventual reflectoare mediatice, sociale.
În context, se vede destul de clar c alde Cristi a avut probleme m ricele cu duduile, i-au picat destul de rar –
i acelea urî ele. Nu pentru c o fi fost vreun împiedicat (simt c era ceva prin gaşca satului, chiar dac nu
primul...), dar astea erau în zona sa. El însuşi posedînd o fizionomie rural de toat frumuse ea.
Acum îşi rezolv r mînerea în urm la capitolul acela.
Interesant este c îşi alege o persoan cam în aceeaşi situa ie, cam din acelaşi mediu i c reia de curînd îi
puse de asemenea Dumnezeu mîna în cap, sub forma unei ascensiuni fulminante (dac alde c derea va fi la
fel, doar ea se poate opune fenomenului – chit c nu mi se pare a poseda aşa însuşire...).
Cu un efort de imagina ie minim pot s -mi închipui cum ar fi ar tat ambii f r acea mîn divin , adic r maşi
în vatra satului.
Aparent culmea, ar fi optat pentru acelaşi timp uman.
Da, adic tot unul pentru care nu ar avea mare pornire din inim . Mai exact li s-ar potrivi ranchiuna împotriva
sexului opus.
(La Iulia treaba asta se vede clar, din stilul allumeuse, de a da gata b rbatul care a jignit-o prin indiferen
cîndva, fie şi în copil rie...)
 
 
Mai e de notat şi comportamentul soacrei mari, mama lui Cristi.
Scrie undeva, într-o gazet , c “Mama s-a îmboln vit pe sistem nervos (al ii spun c a ajuns şi la spital, n.
M.O.), cand Cristi a fost prins f cîndu- i de cap în bar cu Iulia"
Aşa e în via .
Deci persoana care îl inu din scurt pe Cristi, oferindu-i îns cam deloc afec iune, e foarte mirat şi aferat
(teatrul este lesne depistabil, totuşi!) c tîn rul fiu a comis marea crim de a poseda şi proba dezinvoltura
vîrstei. Cît invidie e aici fa de duduia care i-a suflat juc ria, e lesne de sim it. În acelaşi timp, doamna
T nase-mama pare s fi uitat cum a fost ea la 20 de ani. Nu bag mîna în foc cum c tat l este cel focos
(posibil...), dar la careva din p rin i a existat/exist linia temperamental pe care evolueaz azi Cristi.
Mi-a atras aten ia lipsa de curaj a fratelui lui Cristi, la care la TV se jena s spun una sau alta... Ghiceşti
uşor comandamentul Aşa ceva nu se spune!, cu completarea Aşa ceva nu se face! – ambele posibil de c p tîi
în familia T nase, unde nu ştiu dac doamna T nase conduce, dar oricum are un cuvînt greu de spus.
Şi de care Cristi a încercat s scape cum a putut.
Bineîn eles acum pl teşte mamei şi poli a, nu doar neascultînd-o, dar amintindu-i prin frumuse ea Iuliei c s-a
trecut, c s-a b bit...
E o ipotez .

22
 Campania "Drogurile stric tot"

Un panou m ricel, în mai multe locuri ale Capitalei, ne asigur c "Drogurile stric tot!: s n tatea, via a,
familia, cariera, voin a, ra iunea, încrederea, prietenia...”
Al turi, un m r injectat şi, pe cale de consecin , o parte din el stricat .

MAI RAR AŞA LIMBAJ DE LEMN, atîta primitivism întru tehnic persuasiv !...

Pariez c la origine se afl un matur, (cît de cît) echilibrat. Pe care existen a nu l-a intersectat vreodat cu
întîmpl ri care s -l fac s -şi ia cîmpii plus "ierburile". Totodat , Omul-cu-panoul nu posed minimul elasticitate
în a se pune în locul intei....
Ca urmare, pe amatorul de droguri aşa vorbe m re e îl las rece (la figurat)...
Iar pe un biped cît de cît logic îl cuprinde mirarea: Cum drogul î i stric voin a, cînd tocmai lipsa (pas mite)
acesteia – a voin ei – duce la droguri?
Nici gînd s îşi pun totodat careva problema ce împinge un om s apeleze la droguri, la aşa compensa ii.
Ce e în sufletul aceluia, cum e cu sperieturile care îl fac s fug de via ...
S tulul nu crede pe l fl mînd, dar scoate broşuri cum e cu alimenta ia ra ional ...

Reviste de cultur

Cam dup 1990 îmi venise s m şlefuiesc ni el, ca un brav absolvent de liceu ce m aflu. Citeam ce-mi
c dea sub ochi. La loc de cinste: "Dilema", ""România literar ", "22". Nu m-a inut decît nişte ani. Urm rindu-le
apoi în mari salturi.
Le-am rev zut de curînd. Hot rît lucru, încep s fiu dep şit de ce se scrie acolo. Cam excesiv de savante
pentru mintea mea 'a proast . Ori nu mai am eu r bdarea cititului? Se poate.
Cred totuşi, fie şi din calitate de neica-nimeni, c ceva mai mult aten ie din partea autorilor de pe acolo de a
nu eşua într-un turn de fildeş nu stric . Articolele, multe dintre ele mai exact, sînt destul de seci. C le pricep eu
sau ba, dar nici via nu sim i în ele. O s -mi spune i c ce le trebuie lor via , c e de ajuns s fie erudite. Din
ce mai citesc şi eu dintre textele vechi, se pare c e nevoie de aşa ceva pentru a r zbi peste vremi. Zic asta şi
pentru c-am observat inclusiv între r zboaie nişte savantlîcuri ce vor fi rupt gura tîrgului atunci, îns nu par s
mai fac mul i bani azi.
Da, are şi amatorul din mine o idee: ca un ceva s poat fi citit şi peste un interval mai m ricel de timp...
Înc ceva.
Grafica revistelor cu pricina.
Eu aş în elege mai greu cum un spirit fin nu-i încurc ochii în designul majorit ii revistelor de cultur de la
noi. De unde numai propor ie şi echilibru nu r sare privirii. Campioane par s fie "22" şi "România literar ",
dintre publica iile centrale, în vreme ce la nivel local tehnoredactarea ca-n curtea şcolii e la mare mod .
Repet, pricep greu cum po i s fii un om al fine ii şi al nuan ei delicate, iar în paralel s te produci ori s citeşti
asemenea hardughii grafice.

23
 R zle e, 8 ianuarie 2010

I
 
 
Sînt nota ii aparent pe fug , care m duc cu mintea la Konstantin Tsatsos, filosoful şi politicianul grec de la
jum tatea secolului trecut.
Cristi Chivu se lovi tare la cap, în şocul cu un alt fotbalist. La spital, ar fi spus c "se simte bine şi s-a rugat la
Dumnezeu s fie bine".
Eu nu în eleg ceva aici. Cu a mea minte care, dac ne lu m dup spusele majorit ii compatrio ilor, ar fi
f cut tot de Dumnezeu…
Deci dup belea te rogi la Prea Înaltul. Dar de ce nu ne punem problema unde fu Acelaşi în momentul în care
ne d dur m cap în cap cu altul, la propriu sau la figurat? Atunci nu mai vegheaz El la tot? Ori atunci efectu m
ac iuni pe care El nu le aprob , şi d-aia se uit în alt parte?
 
 
 
II
 
 
Mai v d sumedenie de inşi (voi mai pomeni de ei) care-şi bat capul cu mîntuirea cea cre tin . Cu ce-o s fie
dup moarte, în general. Al ii sus in ideea de reîncarnare.
Ambele in de exit-ul din via .
Asupra venitului pe lume se apleac îns mult mai pu in lume...
 
 
III
 
 
Cred c mi-am tras în exces pumni în cap c -s un Gic Contra. Dincolo de eliberarea pe ast cale a unor
frustr ri pe care omul nu e suficient de în elept s le verse şi altfel, am senza ia c iritarea lora ca mine ine şi
de credulitatea lor bazal . Eu, noi om fi fost înv a i c ce spun i mari, ce spun ceilal i e chestie deşteapt şi nu
se cade s ne d m noi, mucoşii mai deştep i.
De aici iritarea cînd descoperi c împ ratul e gol sau barim într-un maieu cu pete...
Pomeneam de curînd de un material, extras din Memoriile lui Ioan Ianolide, "Confruntarea spiritual dintre
Wurmbrand şi Gafencu.
Pornind lectur asupr -i mi-am zis c pîn aici i-a fost uşur t ii mele! S vezi acolo cuvinte şlefuite de
suferin , s vezi cercet ri suflete ti pe meleaguri unde p c to i ca mine nu vor sosi în veci.
Aiurea! S te ii acolo copii mari, cît şi teribil de orgolioşi!
 
Aici sînt tentat s m înfurii grozav pe aceia care îşi acoper micimile sau turpitudinile (vorba lui Victor
Eftimiu) sub masca religiozit ii, ba chiar a ideii c ce la doi paşi de sfin enie sînt ei. Dar poate mai util ar fi s
încerc s în eleg ce anume îi trimite la aşa ceva.
 
 
Este drept c în materialul cu pricina e bine de separat ce or fi f cut în sine personajele, şi cum au fost trase
apoi lucrurile din condei, de c tre acel Ioanide ori cei care vor fi semnalat acestuia una sau alta. Care autor, e
necesar s-o spun din start, din topor şi incorect (adic tele cu dorin de a înşela, de a manipula cititorul).
Micile romane de aventuri pe care unii puberi le trec pe hîrtie la 12-13 ani mi se par mai mature decît rîndurile
acestui I.I. Ceva asem n tor mi-a trecut pe sub ochi acum vreo cincisprezece ani, la o editur , şi consta într-un
roman de amor în proz , unde El şi Ea o duceau numai în certuri îfnoase şi împ c ri febrile. Marile-mari
personaje evocate de Ianolide fac la fel, cînd se dau sfin i, cînd îs adolescen i acri îns cu mari preten ii:
 
 
"- Bine ai venit, trimisul Domnului! [...]
- Iat c m întîmpin un înger al Domnului!"
24
 
 
La atari apela iuni, eu, la debut de mileniu III barim, socot c am de-a face ori cu ni te escroci, ori cu ni te
oameni du i cu pluta! Asta cînd nu-i ironie amical la mijloc – ceea ce nu-i cazul, aici…
Bineîn eles c , între altele, aceiaşi propov duiesc de zor celor ce au chef s -i asculte cum e cu smerenia şi
cele asemenea...
 
 
Ceva asem n tor am v zut la Petre u ea.
Nu-s foarte priceput în ale vie ii şi ale scriselor, dar tare mi-i c în persoana acestuia avem de-a face cu un
grandoman clasa I. De infantilitate, ce s mai spun (dac nu cumva cele dou no iuni au origine comun )! i
m car de-ar fi doar aceasta… Nici inteligen a musceleanului nu m d gata, chit c la un moment dat i-a l udat-
o ditamai Emil Cioran. În schimb mi-e v dit la acela i mult fanfaronad .

Este drept îns c zecimi (în sensul zeci), sutimi ori miimi de adulatori ai lui u ea îl declar împ rat cu
hainele pe el, inclusiv hlamida patriotismului.
O s spune i c m dau io, un neica-nimeni, la un carele Titan ce-i mult mai destupat ca mine. Se poate, dar
faptul c ai un cazan de regiment şi nu o marmit , ca al ii de rînd – asta nu te face imun la chilul de sare amar
pe care tot matale îl verşi excesiv acolo...
 
 
Prima chestie care îl mineaz pe u ea în fa a oric rei min i s n toase este, dup opinia-mi, lipsa vreunui
dram de îndoial în afirma ii. Orice este sentin la el, inclusiv cele care se bat cap în cap cu altele. Probabil c
este de notorietate vorba cu "Am f cut 14 ani de puşc rie pentru nu popor de tîmpi i!", aflat la antipozi fa de
preten iile de iubitor nemaipomenit al mioriticilor. Bizare, în cazul unui om cu scaun la cap, sînt savantlîcurile de
ber rie, despre cum ar aranja de pild el, u ea, din doi timpi şi trei mişc ri ara asta...
 
 
Într-o prim faz , m mir cum casc lumea gura la aşa ciud enii (recunosc, ce-i drept c exist acolo şi
sclipiri realmente interesante, ori barim o oglind a unei epoci, a unui tip uman. Poate la 1988-89, cînd îl
frecventau un Marian Munteanu ori un Ion Coja (sper c am re inut bine!) avea hazul s u, în deşertul idiot de
ceauşism de atunci...
 
 
Apropo de Marian Munteanu.
Mi-l amintesc în toamna lui 1990, la Alian a Civic , la sediul din strada Eremia Grigorescu. Fudul. Ce-i drept,
poate aşa ceva se impune la marii lideri, gloata fiind senibil pozitiv la aşa ceva, în ciuda preten iilor Ei de a fi
tratat cu maxim respect.
Dar, din cîte ştiu, M.M. a avut în elepciunea de a nu se expune ulterior mai mult decît fu cazul. A candidat el
la 1992, al turi de Virgil M gureanu parc , dar cine nu greşeşte? A mai ap rut el la TV, legat de Pia a
Universit ii, dar nu-mi aduc aminte s fi spus tr zn i excesive.
Observ îns c , în paralel, o mul ime de oameni ce-mi p reau cu scaun la cap o iau dup 20 de ani r u prin
b l rii.
Cu M. Munteanu, la A.C., umbla şi un adjunct al s u de la Liga Studen ilor, Victor Roncea. M uit pe siteul de
azi al acestuia (başca scrieri în r posata "Ziua") şi m minunez cît fiere goal poate pune pe mas . Al ii c zur
în na ionalism ieftin, de pild unii din colegii subsemnatului de la Grupul Independent pentru Democra ie. Fraze
mari (altfel risc s nu însufle easc în direc ia dorit , probabil), tare sigure pe ele, în spatele c rora un autor e
gata s înfiereze pe cei cu alte p reri decît el/ea. Şi privire tujur pe trecut, asta cînd nu se are în vedere
bineîn eles pr pastia spre care ne trage un Occident p c tos şi diabolic.
 

În general – şi nu am preten ia c sesizez eu primul ideea – este mare lucru s nu te retragi penibil din via a
social . Se pare îns c setea de notorietate, de a fi b gat în seam /adulat – în lipsa c rei notoriet i ceva în
sufletul nostru, în via a noastr devine insuportabil – ne face orbi la un am nunt mititel. Construc ia noastr
interioar gra ie c reia avem un (oarece) succes la un moment dat, p i rareori e valabil şi peste nişte ani.

25
 Asta pentru c timpurile, ideile acestuia s-au schimbat, dar şi pentru c deseori nu po i s te dai inflamat
juvenil cînd ridurile şi multe altele te tr deaz din alt deceniu, dac nu chiar veac...

Religii

Din ce s-a întîmplat s observ, cu mintea mea cea limitat , orice religie – cel pu in acelea ce risc s intre în
conflict cu o alta, şi nu cele din vreo insuli izolat – are reguli clare: s îi urmezi cît mai asiduu perceptele; s
nu te îndoieşti de ea; s comba i adversarul; s faci prozeli i (de ce, nu comentez aici).
În acelaşi timp, natura omului – despre care nu ştiu s se fi ameliorat de la Adam încoace
are un talent grozav în a spune deseori una şi a face alta. De pild a te declara creştin, dar a dovedi mult
dezinvoltur în datul cu piatra..., între altele.

u ea

Pîn la vîrsta asta am aflat c l de nu înghite (în sensul s agreeze mai mult sau mai pu in amabil) pe al ii,
p i nu este nici el înghi it de semeni.
Risc totuşi...
Nu am avut o p rere teribil despre Petre u ea.
Mi s-a p rut arogant, iar treaba asta nu îl punea neap rat în conflict cu fudulia subsemnatului, cît – am
senza ia asta – tr da totuşi uşur tate a gîndirii.
Am preferat fraza liniştit şi oarecum dubitativ a lui Cioran. Sau a unui Pleşu.
M recunosc în u ea îns prin neputin a (la mine ştiu sigur c e lene, cu tot cu r d cinile ei...) de a trece pe
hîrtie lucruri serioase. Asta dac bineîn eles mi-ar trece vreunul prin minte...

u ea mi-a venit în minte pornind de la un text de pe un blog oarecare.

”Afi ând tupeul, nesim irea grobian i minciunile grosolane cu care noi Românii ne-am obi nuit din partea
clase “noastre” politice, Ministrul de externe Titus Corl ean, a invitat organiza ia NATO s î i trag o baz ,
dou , permanente, pe teritoriul României.
Dar pe noi când ne-a i întrebat dac vrem asta, bey rahat mincinos, ei? Când a avut loc referendumul
na ional privind aderarea la Uenato i alte structuri profund neprietenoase României, ale c ror interese
primare sunt cu totul altele decât pacea, prosperitatea i libertatea popoarelor?
Târâ i ara cu for a într-un conflict devastator cu Rusia târâturilor i o face i f r a clipi din ochi, c ci la o
adic , voi i cu plozii vo tri netrebnici, o terge i engleze te pe aiurea, la studii sau la pensie, dup caz – nu
lipsa banilor este problema voastr , adun tur de ho i ordinari ce sunte i [...]
Dup cum gânde te i dore te cu adev rat România, noi ar trebui de fapt s p r sim NATO…”

M-am uitat, l-am întors pe o parte şi pe alta...

M conving tot mai mult c alde credin a şi invocarea lui Dumnezeu de c tre cineva este direct propor ional
cu cantitatea de ghiavol din interiorul acelui om.

26
 O asemenea scindare duce, între altele, la a vorbi de pild despre smerenie, dar a o c lca tu primul în
picioare, curînd...

Ne-modestie. Pas mite

Mi se p rur mie recent aiurea multe dintre scrisele lui Petre u ea.
Ceva similar sim isem şi la Nicolae Steinhardt. sta e mai ponderat, dar totuşi ceva nu-mi iese la socoteal la
el. Pe de o parte este religios, pe de alta destul de pornit pe lumeşti, mai ales în ale judec ilor umane. O s
spune i c Om ie şi el!..., dar parc totuşi pe un propov duitor al dreptei, adev ratei şi nemaipomenitei credin e
l-aş dori mai în elept.
(Alminteri condeiul, în sine, este de l udat).
M mai mir la N.S. (dar e vina mea c nu în eleg fenomenul, nu a lui) deschiderea la sumedenie de izvoare
culturale/de via , dar în contrast cu aceast diversitate el pune toate acele extrase în slujba unei dogme. Eu
avusesem senza ia c diversitatea lumii î i incit mai degrab mintea s analizeze pe toate p r ile un lucru, cu
inerentele rearanj ri de opinii personale. Or Steinhardt r mîne ferm în a lua neschimbate zisele Bibliei.
V d de curînd îns , f r ca subiectul s nu fie nou, cum sumedenie de persoane care rupeau (sens pozitiv!)
în ale culturii şi spiritului au luat-o în paralel razna... Este vorba de anumi i condeieri interbelici.
Despre care un Eugen Ionescu (citat de Zigu Ornea în Anii treizeci. Extrema dreapt româneasc ) scrie:
 
 
"Genera ia «Criterion», fudula, «tân ra genera ie» de acum cincisprezece sau zece ani s-a descompus, a
pierit. Niciunul din noi nu avem înc patruzeci de ani şi suntem sfârşi i. […] Noi am fost nişte bezmetici, nişte
nenoroci i, în ceea ce m priveşte nu-mi pot reproşa c am fost fascist. Dar lucrul acesta se poate reproşa
aproape tuturor celorlal i. M. Sebastian îşi p strase o minte lucid şi o omenie autentic . Ce p cat c nu mai
este. Cioran e aici, exilat. Admite c a greşit, în tinere e, mi-e greu s -l iert. A venit sau vine zilele astea Mircea
Eliade: pentru el totul e pierdut de vreme ce «a învins comunismul». sta e un mare vinovat. Dar şi el, şi
Cioran, şi imbecilul de Noica, şi grasul Vulc nescu, şi atâ ia al ii (Haig Acterian, M. Polihroniade) sunt victimele
odiosului defunct Nae Ionescu. Dac nu era Nae Ionescu (sau dac nu se certa cu regele) am fi avut, ast zi, o
genera ie de conduc tori valoroas , între 35 şi 40 de ani. Din cauza lui to i au devenit reac ionari. Al doilea
vinovat este Eliade: la un moment dat era s adopte o pozi ie de stânga. Sunt de atunci cincisprezece ani. Haig
Acterian, Polihroniade fuseser comunişti. Au murit din cauza prostiei lor şi înc p ân rii. Eliade a antrenat şi
el o parte din «colegii de genera ie» şi tot tineretul intelectual. Nae Ionescu, Mircea Eliade au fost îngrozitor de
asculta i. Ce era dac ştia erau maeştri buni. Pe lâng ei, Crainic nu conteaz . Din cauza lui Nae Ionescu,
Haig Acterian şi Polihroniade au murit. Iar prostul din topor, Costin Deleanu şi poetul Horia Stamatu sunt fugari
în Europa (o s -i vedem în Fran a într-o bun zi), ca şi Eliade, ca şi Cioran, ca şi Amz r. Iar ceilal i imbeciliza i
sunt inutilizabili: licheaua Paul Sterian (e înc în Turcia?), buh itul Vulc nescu, imbecilul de Cantacuzino,
fudulul, prostul, grandilocventul Dan Botta, afectatul, ipocritul Constantin Noica, sec tura Petru Manoliu...”
(Scrisoare a lui Eugen Ionescu c tre Tudor Vianu din 19 septembrie 1945. Scrisori c tre Tudor Vianu, vol. I,
edi ie de Vlad Alexandrescu, Editura Minerva, 1994.)
 
 
Stai şi- i pui problema aici dac medita iunile metafizice, la care zeci şi sute de mii de inşi comuni pot c dea
pe spate, fac doi bani în fa a umorilor – şi le numesc aici f r sens negativ. În fa a a ceva din noi care ne duce
vijelios şi precum nişte coji neputincioase de nuc .
Întrebarea e un pic retoric , deoarece conştientul nostru reprezint , mi s-a spus, doar un m rinimos 1% din
întreg psihicul uman... Inclusiv la persoane foarte culte.
Ce-i drept, la nivelul în care pun eu lucrurile apar în replic voci precum: Da' matale ce-ai scris f cut valoros,
bre? S le socoti doar opera, nu lumeştile... (vezi Arghezi şi oftica lui pe medici de top precum Bagdasar) Nu e
bine s -i prezent m corect, deoarece so ietatea asta are nevoie de mituri...:

27
 „În 1939, o sciatic extrem de dureroas , refractar la orice tratament, l-a intuit pe Arghezi la pat, reducîndu-
l, desfigurîndu-l somatic şi scufundîndu-l într-o disperare final . Suferin a îl împu inase: ajunsese piele şi os
[…] L-au examinat toate somit ile medicale […]Dimitrie Bagdasar l-a îngrijit cu o fidelitate f r nume, cu o
iubire şi o r spundere vrednice de medicul ideal, dar verdictul a trezit în Arghezi reac ii feroce. Nu l-a iertat
nici la moarte, nici dup moarte, c ci ilustrul neurochirurg avea s moar cu mult înaintea poetului.
To i se aşteptau s moar ... Arghezi îns şi-a revenit spectacular la un moment dat, nu a mai avut dureri, a
ieşit din marasm. Revenirea – care se va dovedi a nu fi fost vindecare – a coincis cu o injec ie misterioas
f cut de doctorul D. Grigoriu-Argeş […]
Dup ieşirea din infern, a urmat r fuiala poetului cu doctorii, în epitete pe care satira, filipica ori diatriba nu
mai dovedeau s le încap . O iatrofobie obsesiv îl n p dea progresiv cu igrasia ei otr vit : ,,...m-au v zut şi
rev zut 42 de dobitoace medicale" sau […] „suferin a a mai mare n-a venit de la boal , ci de la medici" etc.,
pentru ca la moartea, în 1946, a profesorului Dimitrie Bagdasar s -şi încheie necrologul cu urarea, imoral
pe cît de impudic , dar nesurprinz toare la Arghezi: «Fie-i rîna uşoar şi parfumat »... ” (C.D. Zeletin, în
revista România Literar , nr. 50/2001).

 
Bineîn eles c am şi eu o problem , de a m fi procopsit din experien ele primei copil rii cu un dor de ne-
respect Autoritatea.
Dar s ne hot rîm: ori vrem Adev r, ş-atunci ac ion m ca atare, ori...
Ha-ha, mi se va spune, sta e idealism de doi lei! P i e pline, nene, cimitirele de gînditori ca matale! De unde
concluzia c , pentru a supravie ui, lumea trebuie s fac mare caz de Adev r, dar deseori s îl încalce cu sau
f r senin tate.
Daaaa? Ok. Tot e bine c-o ştim şi pe asta.

P.S.
Dintre interbelici, îmi place de multişor Eugen Ionescu (iar în citatul de mai sus exist a firma ii discutabile).
Recunosc c n-am citit prea tare opera lui postbelic . Am lipsa asta. Îns realizez c el, care a rezistat
cîntecelor de siren din anii 20 şi 30, a fost incontestabil mai inteligent decît sumedenie de condeie l udate
atunci şi acum de Dreapta româneasc .
Nu întîmpl tor a şi ajuns mai departe decît cogenerii verzi.
O s zice i c fu pe jum tate evreu, dar se ştiu c în plasa na ionalismului de verdea au c zut destui dintr-
aceştia...

u ea again

Repet din start ce mai spusei şi în ocazia precedent : e posibil s-am vreun partis-pris cu nea Petric , vreo
boal c el avu ş-are faim , c era înconjurat la b trîne e de fani. Mai cetii cîte ceva de ale amicului şi iar îmi
s ri în ochi arogan a. Sau cum i-ar spune religioşii precum u ea, trufia.
Or tr iesc cu senza iunea c – în a a caz – e greu s concubinezi în paralel şi cu s n toas îndoial în ce- i
priveşte faptele şi afirma iile.
 

“Noi, românii am inventat avia ia, cu Vuia. Primul aparat care s-a ridicat de la sol antigravita ional e în muzeul
avia iei din Paris. Am cerut s ni-l dea înapoi, dar ne-au dat o copie pentru c Vuia l-a construit cu industria
francez . Vlaicu a f cut şi el un avion cu mijloacele de la Arsenal; dou roate de tun, chestii d-astea. Şi atât a
fost de genial c , la un concurs de vitez la Viena, a ieşit întâiul. Când a vrut s se duc pe Câmpia Libert ii la
Blaj a c zut în Prahova. Este primul aviator din istorie care a survolat o armat . Când românii i-au atacat pe
bulgari – şi i-au b tut fulger – a survolat acolo. Bulgarii ziceau c epas re, s racii nu mai v zuser . Când a
c zut în Prahova – se spune, v spun şi eu ce-am auzit – Caragiale se afla la Capşa şi a început s plâng ...”
("Între Dumnezeu şi neamul meu", 1992)
28
 
 
Dumnezeu, neam, un Om între ele… – cu toatele însele doar vorbe, care profit de înclina ia noastr pentru
asemenea înalte i sublime cîrje în via . C ci în practic u ea aici se îmbat pe sine i îi proste te în paralel
pe doritorii de protec ii hiperînalte. B taia zice-se fulger aplicat bulgarilor a avut ni te dedesubturi mai
complexe (trec peste faptul c ne-a ie it pe ochi peste un sfert de veac!), dup e imposibil ca marele Ion Luca
s fi jelit la moartea lui Vlaicu, din simplul motiv c murise de un an…
La nenum ratele aiureli ale lui u ea cade pe spate o armat de admiratori extazia i, care î i spun de pild cît
de unitar era gîndirea Maestrului... M uit totodat uluit la ce scrie un Marian Munteanu, în 1992 chiar: "Ca s
te numeri printre ucenicii s i trebuia s îndeplineşti, de fapt, o singur şi grea condi ie: s fii român. Şi, pe cât se
poate, român absolut."

Deci puteai s fii farsor, (pardon) idiot – gata, aveai intrare liber ! Totul era s te dovedeşti în rezonan cu
perlele Magistrului, c ci pot paria c în aceasta consta examenul de patriotism!
 
 
Nu am idee dac a dezvoltat cineva ideea u ian de român absolut, dar eu unul v d în ea doar un mijloc de
extaziat suporterii. Pariez c , de-ai fi solicitat detalii, erai privit una-dou secunde cu aten ie mefient , apoi
rrromânul p r sea locul, nu înainte de a te acuza c nu sim i române te, c e ti vîndut cut rei puteri / cut rui
cult religios amd.

Pe de alt parte. Dac plasezi vorba absolut lîng ceva, deja l-ai scos din categoria entit ilor cuantificabile
i, implicit, discutabile.
A face din vorbe…
 
Totodat .
Eu nu v d unde e marea iubire a lui u ea pentru poporul român. Este o preten ie dintre acelea cosmice care
î i permit cl direa un oarecare confort interior – alte surse lipsindu- i probabil.
Acum fie vorba între noi, ştia mai nepricepu i... Iubirea e o treab care se cam leag cu ura (a se întreba un
psiholog serios al anului 2010), prin urmare e bine s ne juc m ponderat cu ideea.

P.S.
Probabil c bulgarii nu mai v zuser avion, dar nu aş vorbi totuşi de funie în casa spînzuratului... Radu
i eica scrie, în Memoriile sale nepublicate: "...Solda ii teleorm neni concentra i în 1915 în zona Buşteniului
nu v zuser niciodat mun i şi era aproape comic s -i auzi pe mirîndu-se: «Oare cine i-a f cut, a l sat drum
pentru a urca sus?» [...] Al ii credeau c mun ii au fost vopsi i pe cine ştie ce fond. Nu e, deci, de mirare c ,
cu toat vitejia lor, asemenea ap r tori ai mun ilor prahoveni au fost handicapa i în lupt cu trupele alpine
austriace sau germane..."

Conu Costic Argetoianu

Am descoperit pe net o fotografie a lui Constantin Argetoianu în închisoare (avea aproape 80 de ani).
Nu ştiu dac e dureroas – eu totuşi nu am trecut prin experien ele sinistre ale omului din imagine -, cît un
semnal de ce poate oferi via a.
Nu sînt adeptul ideii c ne-a b tut Dumnezeu...
Via a ne duce cam cum vrea ea, iar construc ia ini ial – dincolo de ce afirm puitorii de sarcini în spatele
altora – nu ne-o facem singuri. Nea Costic s-a n scut cum s-a n scut, nu a avut de optat între a fi un cinic de
pomin şi un Ladima (teoretic, la extrema opus cinicului se afl c lug rul – sfînt de nu s-a pomenit –, dar am
îndoieli c aşa ceva şi Yeti exist în realitate...).

29
 Deci Argetoianu are cam toate pînzele în spate pîn la al doilea r zboi mondial. Nici atunci un blam din
partea mareşalului Anteonescu nu-l înnegureaz tare.
Iese ca nou în 1944, dar capacitatea lui de a înghi i orice broasc rîioas a politicii, respectiv de a c lca
orice principiu în picioare îl priveaz de s n toasele cucuie ale pragului de sus. Aceast capacitate – de mult
succes în alte vremi – şi nu neap rat mînia divin îl fac s se întoarc la 1946 din edenica Elve ie. Probabil c
şi roza (adic un oarece grad de scle-...) l-au f cut s ia în serios, dup cum se spune, posibilitatea unui post
de viceprim-ministru. În guvernul Groza, a se citi al lui Vîşinski, a se citi al lui Stalin.
Aici îmi dau cu p rerea c dac posezi vreodat minte, e s n tos s nu te crezi scutit de gafe cît toate
zilele. C ci mintea, sufletul func ioneaz deseori dup reguli care nu dau socoteal ra iunii. Cele Dou ne trag
deseori iluzii de nerezistat, din care ne trezim deseori numai dup ocul loviturilor...
Arestat în mai 1950, f r îndoial a suferit crunt în puşc rie. De ce simt îns c pîn în pragul mor ii nu a
realizat totuşi serios ce i se întîmpl ? Au avut mul i c deri de la extaz la agonie în acei ani, dar am impresia c
nic ieri ecartul nu a fost mai mare decît la cel numit boierul din Breasta Doljului.

Ion Iliescu

S -l in Dumnezeu înc mul i ani, spre folosul PSD, dar tot mai des în minte imi trece un lucru. Cum va fi
cînd va pleca dintre noi dl Iliescu. Mai exact, cum va trata masa bucure tenilor, de pild , o pia botezat
inevitabil cu numele s u? Este drept c peste numele lui Vasile Milea ori Lucre iu P tr canu curajo ii i
obiectivii bucure teni nu au aruncat cu smoal , dar ramine interesant cum vor reac iona la ideea unui bulevard
ori a unei osele cu numele Ion Iliescu. Este un caz aparte, în condi iile în care un Alexandru Bârladeanu, de
pild , a fost trecut discret în uitare, poate spre norocul sau.
Mai exact sus in torii curentului numit îndeobşte postcomunist/fesenist par s fi fost sanc iona i de istorie
(care, nu? iubeşte doar înving torii...). O fi t iat şi spînzurat el, Silviu Brucan, la un moment dat (vezi 26
decembrie 1989), dar inconştientul colectiv, în plutirea-i peste anumite valuri ale prezentului, îl respinge ast zi.
Idem un Dan Mar ian şi al ii.

Texte bisericeşti

I
 
 
În aşteptarea metroului, privesc afişele (de pe coloanele sta iei Dristor 1) cu poze interioare din biserici, plus
ceva text.

Cît vreme, între altele, exist sute de credin e pe lumea asta, care de care mai convins c ea reprezint
Dreapta Cale – am îndoieli c taman asta ortodox e Aleasa...
 
 
M uit pe citatele din Scriptur de pe acele afişe.
Am senza ia c -s f cute inten ionat sucite... Iar de aici impresia c un text cu preten ie de sfin enie trebuie s
fie arhaic întru stil, s vorbeasc în dodii şi s -i fie atribuit un caracter sacru. În lipsa vreunuia din aceste
reazeme, construc ia cedeaz . Dac vorbeşte direct, clar, se apropie prea tare de lumea momentului. Primul
inter pares este îns ideea de sfin enie. F r ea nimic nu func ioneaz . Este şi motivul pentru care un
credincios va fugi ca de naiba s comenteze textele, ideile lui dragi cu unul care nu crede în ele …
 

30
 
De bine ce am scris astea, îmi cad ochii pe blogul unui cet ean cu care, altminteri, am comb tut comunismul
în Pia a Universit ii (adic dup ce a c zut), tare demult...:

“Domnul meu (nu e vorba de mine! n. M.O.), v-a i exclus din Biserica lui Dumnezeu prin împ rt irea unei înv aturi
str ine de duhul Cre tinismului, i prin urmare între noi nu poate exista dialog. Nu-mi vorbi i mie despre Dumnezeu,
c ci eu îl tiu, deoarece L-am v zut! Dvs. Vorbi i despre ceea ce nu titi, vorbi i dup mintea dvs., a a cum v
pricepe i, i c orice lucru omenesc f cut f r smerenie e lipsit de consisten i tr inicie în sine. Nu avem ce discuta
despre Dumnezeu. Pot discuta despre El, de la egal la egal, decât cu cu cei care L-au v zut ca i mine. Pot asculta
pe/de cei care îmi sunt superiori d.p.d.v. duhovnicesc, a a cum sunt marii duhovnici i sfin i ai cre tin t ii. Dar pot
asculta i pe/de baba jegoas pe picioare ce obisnuie te s se roage în genunchi în fa a icoanei Maicii Domnului.
A a cum bine sti i, dvs. nu face i parte din nici o astfel de categorie, deoarece sunte i prea plin de înv tur ratacit i
r t citoare c reia v-a i înrobit!“

Omul nu are nici o treab c realitatea ar putea fi altfel decît în convingerile lui, iar în acela i timp d de to i
pere ii cu altfel-gînditorul.
 
 
II
 
 
Citeam de curînd un text inflamat la adresa unei piese de teatru a Alinei Mungiu, "Evangheliştii".
Între altele, se spune acolo c piesa este o provocare, respectiv strecoar îndoiala în sufletele
credincioşilor.

Nostim demers!
Deci de vin nu este acela cu credin a şubred , ci acela care îi zgîl îie construc ia.
 
 
În ce priveşte ideea de provocare, mirosisem înc de la proces Ceauşescu cum c ceva nu e în regul cu
ea...
P i de cînd lumea un altul se str duie s ne irite, reac ia noastr aiurea servindu-i finalmente lui. Dar asta nu
e vina aceluia, ci a mea! Între altele, pentru c nu am înv at din experien e asem n toare din trecut... C veni
vorba, nu-mi dau seama dac expresia asta, "provocare" este una interbelic . Comuniştii ştiu clar c o foloseau
atunci: "provocare a Siguran ei", "provocatori strecura i printre noi" etc.
Oricum ar fi, nu pare s se fi demodat de tot.

Gic Contra

Un octogenar, pe ultima pagin a unui cotidian de sear , se declar dezam git de stric ciunea moral din
aste vremuri. Nu spune care e cel lalt termen al compara iei; s-o referi la cele de dinaintea apari iei lui Adam şi
Eva. Care fur morali şi nu prea, cît vreme Divinul le spuse s nu consumi m rul, iar ei... Iar de la ivirea sub
soare a lui Cain şi Abel, ce s mai zici...
Octogenarul cu pricina, cîndva fotbalist la copiii Ripensiei Timişoara, am impresia c se refer cu oarece
senin nostalgie la perioada interbelic . Dup opinia subsemnatului, judec exclusiv în func ie de trebuin ele
sale sufleteşti (ar fi primul?). Care-s alea? P i în fa a dinconfortului în creştere pe care îl aduce anii b trîne ii
(cînd nu mai ine s ocoleşti o angoas existent altminteri de la naştere), omul se îmbat cu ideea c
necazurile vin de la aiureala în care a intrat în timp lumea, de la degradarea moral cu pricina – a se citi
neputin fizic de a mai reac iona agresiv – între altele. Nu are cum s afirme, s simt c la fel fu de fapt şi

31
alt dat – ar fi insuportabil de admis c întreaga existen proprie, şi implicit uman , trece printr-un sinistru
t rîm al Insuportabilului...
Aşa c rezolv lucrurile f cînd afirma ia cu pricina, c s-ar fi degradat ale moralit ii, cam de cînd solfegia
dînsul serenade şi pîn azi.
 
 
Eu am îndoieli c fur m tare mai morali între r zboaie, chit c epoca cu pricina îmi fu foarte simpatic şi îmi
mai e. Pe atunci, rege moral foc era unu' Carol II. ara nu f cea excep ie, era şi ea suficient de moral cît s îi
ia în serios acestuia n zbîtiile, s se înscrie într-un aiurea Front al Renaşterii Na ionale s închid ochii la
asasinatele ordonate de Voievodul Culturii.
Nu ştiu ce moral o fi domnit totodat pe vremea p rin ilor lui Carol II, amatori între altele de adulter. Ambii.
Bineîn eles, în ara moralei des vîrşite aşa ceva nu se spunea în şcoli, biserici. Acolo unu' era Întregitorul, altul
(de fapt, alta) Mama r ni ilor ori genitoare a numeroase odrasle care de care – pas mite – mai la locul ei...

P rere

Radu C lin Cristea are un articol frumos în "Adev rul", şi anume Revolu ia mea (22 decembrie 2009). Î i
provoac o emo ie aparte, în sine, finalul, cu o interesant idee despre riscul personal în Decembrie 1989.
R mîn totuşi cu o mic mirare, dînd bineîn eles drept autorului de a vedea lucrurile cu doreşte el:
 
 
“...Lâng o reprezentan TAROM de pe Ştirbei Vod , col cu Calea Victoriei. Schimburi violente de focuri trase de la
ultimul etaj al Hotelului „Athenee Palace" („închiriat" de Securitate, la fel ca alte puncte strategice din jurul C.C.) şi
din aripa dinspre Ştirbei Vod a Muzeului Na ional de Art . Am întâlnit mai mul i prieteni, între care şi pe poetul
Nicolae Prelipceanu.
Eram ca sub un cer apropiat şi luminos. Luminos de la trasoare şi nu numai. Am stat câteva secunde cu acel
curcubeu uriaş deasupra capului. Nu-mi p sa de nimic. Dac aş fi avansat câ iva paşi aş fi fost f cut terci. Am stat
totuşi locului. Acum, dup 20 de ani, cred c am greşit. Puteam muri nu de moarte eroic , nu asta voiam. Puteam
muri de o moarte flutureasc , zb tându-m uşor şi tupilându-m apoi într-o niş a neantului, într-un viitor care m-ar
fi scutit de mine şi de ara mea din ultimii ani. Adic de îndurarea unui prezent unde curcubeele nu mai exist . Nici
m car acelea – definitiv purificatoare – de gloan e. Şi nu numai."
 
 
Ideea asta cu lucrurile ieşite dramatic altfel decît vrem am sesizat-o şi la al ii. Mi-am şi dat cu p rerea pe
acest blog, dar s fiu iertat de revin aici.
Nu pricep cum lume cu scaun la cap altminteri, ancorat în realitate (sau poate tocmai de aceea, sportul cu
pricina ajungînd finalmente s oboseasc , s lezeze profund?) – nu accept lucrurile.
C ele nu au ieşit cum vrur m noi. Cum am visat noi într-o epoc (cea de dinainte de 1989) cînd lucrurile- s
la lumina zilei c ne aflam în stare infantil , aproape indiferent de vîrst , cînd visam marea cu sarea, rîuri cu
lapte, lacuri cu miere etc.
Pu in lume realizeaz c speran ele legate de un t rîm – al lumii mioritice şi necomuniste – pe care totuşi
nu-l cunoşteam erau vînare de vînt, adic aveau şanse minime s fie apropiate unei eventuale realit i.
Mai to i scheaun azi c lucrurile sînt aiurea, f r s vad c pozi ia lor este a copchilului dîndu-se cu fundul
de p mînt, pentru c – între altele – soarele r sare dintr-o anumit direc ie, şi nu de unde ar prinde mai bine
viselor sale necoapte...

32
 Cu sau f r Dumnezeu...

Andrei Pleşu scrie, recent, în "Adev rul", despre fric . Condei minunat, ca întotdeauna. Încheie cu: "O
singur fric pare s fi disp rut cu totul din lumea noastr : frica de Dumnezeu, în care tr iau, nu de mult,
înaintaşii noştri. Iar când frica de Dumnezeu dispare, toate celelalte frici, mici şi mari, invadeaz scena în
dev lm şie."

Nu aş fi de acord aici cu autorul la ideea c din lumea noastr a disp rut frica de Dumnezeu. În care ar fi tr it
înaintaşii noştri.
Nu ştiu de ce m bîntuie de la o vreme ideea c , aşa cum România comunist a prilejuit întîlnirea în eter a lui
I.V. Stalin cu I.L. Caragiale, lumea întreag poate fi pus sub faldul ideilor din Marele Inchizitor dostoievskian,
plus Hainele împ ratului a lui Hans Christian Andersen. Adic exist lucruri care nu se spun, c ci nu dau bine /
ar fi mai r u în so ietatea omeneasc f r ele.
Nu cred c – acum mai pu in sau mai mult vreme – lumea avea leg tur mai ampl cu Dumnezeu. Ori,
dac avea, poseda una bazat pe... fric . Îi era team de molima ce-l p ştea, de r zboi, de arbitrariul semenilor
etc. Fiara din noi va fi fost aceeaşi cu cea de azi.
Altminteri nu porneau r zboaie devastatoare sub lozinci cît se poate de... dr ceşti, mai exact ce aveau nimic
în comun cu vorbele mari i afi ate ale Bibliei.
Este drept c pentru a cerceta ce şi cum fu e necesar s renun i la nişte lozinci, la nişte idei comode. Între
care aceea c alt dat fu mai cu mo , şi deci numai azi e pe lume o aiureal insuportabil – de care avur m noi
ghinionul a o întîlni.
 
 
Dl Pleşu mai stabileşte în citatul de aici o succesiune a lucrurilor: dispare Dumnezeu, apar fricile.
Or, deseori se poate s apar fricile, şi abia apoi – sim indu-te deasupra capului cam f r ceva ocrotitor şi
aduc toriu de sens în acest balamuc – s ajungi a renun a la Dumnezeu.

Cît luciditate...

...atîta suferin , scria cineva.

Sînt conştient de la un timp de aşa-numita Românie profund . O credeam ceva mai departe de drumurile
mele, dar se pare c m-am înşelat...
Merg ast zi la un cerc turistic.
Un domn cu o vîrst incredibil (în sensul bun) vorbeşte despre excursia grupului s u la Cluj. Teatru, cultur ,
statui...
A lui Matei Corvin.
Omul nostru e patriot, cei din sal , în majoritate, aşişderea. Niciunul nu realizeaz c stîlcesc numele marelui
român (care altminteri cred c era pu in interesat de un aşa am nunt): Matia. Ci doi sfin i sînt diferi i, în eleg de
la cunosc tori ai calendarului ortodox. Apoi, vedem pe Sfîntul Gheorghe, care omoar (în instantaneu de fapt
lupt ) balaurul. Pricep mai greu aici. Ori e balaur şi e poveste (c ci nu am idee s existe aşa ceva, dup cum
nu-s semne c specia s-a stins între timp), ori religia are o problem , vehiculînd asemenea întîmpl ri.
Lumea nu-şi bate capul cu aşa ceva. Exist o conven ie tacit , am impresia, de a nu- i bate capul cu aşa
ceva. Iar cine încalc regula, este luat la vizor. Ceva à la Hainele împ ratului. Cine vede c acolo lipsesc nişte
haine, o logic , e luat la ochi ca voitoriu de a strica Ceva-ul în care ne leg n m noi to i.

33
Culmea este c oameni precum aceştia sînt şi foarte chiti i împotriva a ceea ce ar fi stric ri ale credin ei. "Eşti
p c tos, domne, î i tr dezi credin a neamului în care ai crescut, care i-a fost l sat moştenire pentru a-l duce mai
departe şamd".
 
 
La acelaşi cerc turistic.
Proiec ie (pu in spus amatoriceasc ) despre un st tule din Nepal, cu religie budist . Dup o scurt pauz ,
ajunge pe ecran ceva despre China.
Cu cîteva ore înainte, un domn un pic trecut de 50 de ani îmi vorbea aproape extaziat despre aceeaşi ar ,
unde se asambleaz produse Sonny şi Apple, între multe altele...
 
 
C moda asta, a Chinei, a debutat sub Carpa i de ceva decenii – p i o ştiam. M întreb brusc acum ce naiba
c ut m noi brusc cu interesul la temple budiste, la festivaluri de izgonire a diavolului...
Sîntem creştini, nu? Sau aşa ne l ud m, aşa ne trecem pe la recens minte, din ast calitate ne revolt m
împotriva a cine ştie ce obiceiuri necurate vin – s zicem – dinspre Amsterdam şi Munchen. Dar nu am auzit
deloc s vin cineva s prezinte diapozitive despre mîn stiri de prin Italia, s spunem. Ori Irlanda. Sau
Germania, c doar Papa Benedict nu a îşnit din nenant.
Am senza ia c exist un mic complex al românului fa de Occident, motiv pentru care îşi îndreapt ochii
sufletului spre locuri unde inevitabile compara ii nu-şi au totuşi locul.

Credin . Raportul ei cu psihanaliza.

Dup a mea opinie, psihanaliza ESTE ABSOLUT OPUS CREDIN EI.

Ultimul lucru pe care l-ar spune credin a în vreun Dumnezeu este "Umbl acolo...". C ci ce iese de acolo se
înscrie perfect în ideea de dr covenie. De fruct al Diavolului.

Dar.

Matematic lucrurile se verific aici perfect.

Ai o fiin uman cu bune şi rele. Cu divine şi diavoleşti (o spun metaforic, nu religios). C ci aşa va fi fost
obligatoriu s fie constituit omul – cel care a tr it, sute de mii de ani, în s lb ticie... În societatea modern îns ,
partea care nu convine acesteia din urm a fost blamat .
În interiorul omului nu este îns ca într-o curte, de unde iei b legarul şi, hop, ai eliberat locul de nepl cute. În
suflet lucrurile nu dispar, chiar dac o dorim noi şi 14.000 de în elep i ne sînt al turi în demers. Pur şi simplu se
duc la un beci, deseori f r s mai avem idee nici noi, în timp, c stau p strate acolo.
La beciul cu pricina, al fiarelor pas mite rele şi înl n uite, ajunge psihanaliza. Înlesnind ieşirea sau barim
gestionarea acestora.
Ieşirea lor nu este deloc dumnezeiasc , mai ales c nici de aceast dat nu se pune problema uciderii lor, ci
al adapt rii noastre, a individului, cu Ele. Iar dup ce ai apucat s le sco i de acolo şi s r mîi viu oi întreg la
cap, am senza ia c nimic nu te mai sperie pe lumea asta.
Iar religia se bazeaz pe treaba asta, pe Team . Teama de moarte, de Lume de Apoi – între altele...

34
 Îh!...

S-a întîmplat s pic, cîndva, la primul meu examen şcolar. M car prin faptul c , posedînd dioptrii m ricele, m-
am înscris la examen la o şcoal profesional de electronic . Prin toamn nu mai ştiu cum am f cut c m-am
trezit f r coledzi, motiv pentru care familia a mijlocit s intru ca ucenic la Uzina 23 August (Malaxa).
În urm torii doi ani, pîn mi-am mai redus un pic disconfortul intrînd la un liceu seral, mi-a trecut cu repeti ie
prin minte o idee.
Pornim relativ egali în via , cel pu in în ochii de copil. Eu şi X juc m fotbal împreun ori schimb m timbre
şamd. La un moment dat, nici nu mai conteaz ce şi cum, acela, al ii ca ei intr într-o şcoal mai cu mo . Şi uite-
aşa, îşi zicea imberbul din mine, ajungem apoi s diferim, unii s fie mai bine plasa i, mai mîngîia i pe creştet de
via .
M rodea diferen a cu pricina, avînd în ochii min ii imaginea cuiva la un liceu mai pricopsit, iar subsemnatul
între carterele motoarelor de locomotive, asudat şi cu destul ulei pe mîini. Ulterior, în decenii, sentimentul mi s-a
redus pîn la a disp rea. Drept efect, nu m interesa unde lucreaz cutare sau cutare fost amic, coleg, ex-
cunoştin . Nu mai sim eam nevoia unei compara ii, poate şi pentru c am avut parte – cel pu in pîn de curînd
– de o ascensiune personal oarecum lent dar cu efect.
La un moment dat am sesizat îns un proces oarecum invers... Reveneam întrucîtva cu to ii, foştii colegi,
amici şi cunoştin e spre terenul de unde plecasem. Ce-i drept, întoarcerea se petrecea cam ca la avioane ce
pic necontrolat...
Persoane destul de pe picioarele lor, deseori cu zîmbet etern, începeau brusc, vorba aia, s trag un picior.
Disp rea cheful de via . Al ii erau marca i de ceva trupesc, dar se str duiau s mascheze asta. (F r îndoial
aşa ceva m va paşte şi pe mine, cîndva, acest frumos teatru al Penultimului act...).
Situa iile de acest gen se repetau, şi n-aş spune c sentimentul vanitos de a nu fi atins de virus, de a fi în
sfîrşit mai breaz reuşea s compenseze disconfortul c s-ar putea s nu am contract cu eternitatea...

Acum vreo dou zile m-a abordat un vecin de scar a blocului, din copil rie. O mai f cuse el şi alt dat . Ni el
igan de felu-i, care nu ştiu de şi-a tr it el via a prea din plin – cît efectiv îl tr deaz corpul mult mai devreme
decît îşi doreşte omul sub soare. Tras la fa , etern neb rbierit . Ochii spre negru închis sînt mai proeminen i ca
niciodat , iar ce transmit nu e deloc pl cut... E slab, numai piele şi os...
Nu-i iau ap rarea, doar încerc s nu fug ori s tranşez idiot ("Ce au, dom'ne, cu el, neamurile alea?? Nişte
tic loşi!"). Divor , copil/copii care iau partea mamei, evacuat din casa ce r mîne celorlal i. Serviciu, de pe la un
previzibil 1995, probabil ba.
Are o franzel în mîn , din care muşc . Îmi cere, cu oarece volute persuasive, bani. Revine în cuvintele sale
vorba: "Mi-e foame! Ce s fac, mi-e foame!". Faptul c vrea bani ca s -şi cumpere al turi de acea pîine ceap
este un prim ce-mi atenueaz eterna neîncredere în tertipurile celor de acest gen.
Vrea ceap , repet şi eu asemenea lui Zaharia Stancu.
Cum şi eu stau prost cu m run işul, ca şomer de ceva luni bune (vorba vine, bune...), îi explic situa ia. Şi c
nu am de dat. Dar se aga de mine şi sufleteşte...
Amintindu-mi c a mea prieten m-a cadorisit de foarte curînd cu o sum , îmi spun s fac dar din dar. Nu am
schimbat îns , pentru a-i da lui 1 leu nou. Îmi sugereaz s mergem la butic dup col .
Se aşeaz jos, în preajm . Mi-e jen mie de teama lui c aş putea da bir cu fugi ii, odat ieşit din cîmpul
vizual.
Inima-mi de piatr mi-o înmoaie, paradoxal, şi vînz torul, tip de namil de care eu am mare team instinctiv
(Freud, a se sl bi! ), dar care-i foarte şi sincer amabil. Ba chiar insist s -mi pun cele dou leg turi de ceap
într-o pung . Le duc amicului de pe bordur . E încîntat, dar oboseala se vede c -l copleşeşte. Revine cu "Ce s
fac, mi-e foame..."
Toma (necredinciosul) din mine nu-i îns înfrînt. Este momentul în care îmi ia mîna, brusc, şi mi-o s rut .
epii b rbii accentueaz un val de sentimente greu de descris. La cî iva paşi mai încolo, îmi declanşez
conştient o grimas de plîns, ca s -mi scad tornada din suflet.

35
 Rev d cu ochii min ii pe acelaşi învins de azi la vremea cînd abilit ile-i de mic fotbalist în spatele blocului îi
atr sese porecla de Ozon, fakirul deceniului şase. Nu vor mai fi niciodat vremurile alea! îmi spun. Şi soarele
unic al dimine ilor de var , tot acolo în spatele blocului meu E2...
Şi plec spre pia a planificat .
Încercînd tr iesc mega-emo ia iscat , dar s iau şi lucrurile cum sînt. Cum o fi dincolo?
Aha, sentimentul acela – da' sinistru foc! – de oroare c nu po i lua nimic din tot ce ai avut. Ideea sinistr la
puterea infinit c mergi într-o gaur neagr (subsemnatul fiind ateu, nu poate broda nici m car pe tema unui
cazan cu smoal ...).
Cred c ar fi mai r u dac nu m-aş gîndi la acestea. Ori cum va fi în inevitabilele luni de zacere dinainte
de...?
Asta dac nu voi avea curajul de a sfîrşi lucrurile la ini iativa mea (uşor de zis). Cum, e sinistru ce spun?
Poate. V las îns pe dvs. s evita i subiectul, eu nu simt nevoia s tremur suplimentar de grija lui.

Sîntem cam copii

... deşi aceştia din urm nu-s ei nevinov ie precum se spune...

(Copilul de rînd are violen a, chiar sadismul cele naturale. La maturitate, astea ni se savantlîcesc, se
distileaz , devin mai sofisticate... Cum, mint, aiurez eu? P i privi i cu aten ie în jur!)
Chestia c-am fi destul de copil priveşte o parte a societ ii, probabil cea netrecut suficient prin malaxorul lui
Mergi sau crap !
Altminteri ar şti acea categorie cum e cu gargara goal , mai ales la poale de Carpa i.
 
 
Adrian P unescu are o rubric în ziarul gratuit "Ring". Îi spune "În serviciul Dvs.".
Cel pu in în materialul din 22 aprilie 2010, Marele Poet îşi vede îns absolut de ale lui, nu de ale publicului
larg. Probabil c aşa se practic oriunde, pui o momeal atractiv ca s atragi prada, dup care î i vezi de
interesele matale...
P unescu se lamenteaz asupra valorilor, ce n-au deloc via uşoar pe ale noastre meleaguri.
Ca în bancul ante1989 cu Palatul Pionierilor – recte Cotroceni, azi – l sat la copii (adic la ai lui Nicolae
Ceau escu: Nicu, Valentin şi Zoe!), valorile sînt cele stabilite de domn P unescu.

Primul este profesorul doctor Dorin Hociot , pe care l-au izgonit studen ii şi colegii imediat dup 22
decembrie, deoarece fusese medicul lui Ceauşescu. Pe Marele Bard din strada Dionisie Lupu nu-l întrece
nimeni la poveşti, inclusiv c hulitorii i-ar fi reproşat lui Hociot c nu l-a ucis pe dictator, chit c ar fi avut
posibilitatea.
Eu ştiu doar c una din vorbele pe care le aveam des pe buze, în acei ani de neputin , era "Nu mai moare
sta o dat !". sta fiind Ceaşc . Da, astea ne era putirin a în acea vreme, adic deloc, aşa c apelam la dorin e
goale...
În aste vremuri, pas mite profesionistul şi Valoarea Hociot îşi vede de interesul s u (post universitar,
avantaje materiale şamd) şi se complace drept doctorul lui Ceauşescu. Nu îmi vorbi i c D.H. nu mai putea de
grija ştiin ei ori a jur mîntului lui Hippo – s l s m poveştile pentru al ii, v rog!
 
 
Un altul pe care distinsul poet îl plînge este Ştefan Andrei. Între altele c acesta este marginalizat, de i
posed o nemaipomenit experien interna ional . Başca un caracter de excep ie, pozitiv bineîn eles.
Eu ştiu doar c a slujit un stat comunist, un dictator sinistru, împotriva c ruia nu s-a împotrivit o iot , o
tres rire. Ca valoare în diploma ie, s fiu iertat: el va fi fost trompeta principal ce reproducea inep iile Şefului
suprem peste hotare – şi a emis destule Ceauşescu pe atunci, doar voin de a ni le aminti trebuie.... Nici gînd
de minun iile pe care i le pune în cont Adrian P. azi!
36
 
 
Dar oameni precum P unescu nu au vreo tres rire cînd e s -şi vad de interese... Mint f r clipire... Este
drept c a a ceva nu-i mod nou îns pe aceste meleaguri...
Un cet ean debita şi p storea texte antisemite la finalul deceniului zece, în "Atac la persoan ", pentru ca
dup vreo cinci ani ai noului mileniu s prezinte omagiul s u victimelor Holocaustului...

“Enteresul şi iar enteresul”, ne-ar reaminti în aceast situa ie Trahanache... Iar un personaj din trilogia Matrix
ar puncta: “Only human”.

P rere

I
 
F ceam trimiteri savante, relativ de curînd, la nuvela "Marele Inchizitor", g zduit de dostoievskienii "Fra i
Karamazov".
Prima medita iune este ni el infantil , dar cred c are tot dreptul de a tr i. Zic infantil pentru c -mi miros o
satisfac ie de copil la ideea c Adultul, aici reprezentat de Isus, este pus la punct de unul şi mai mare.
Afirma ii precum ultima sînt mai totdeauna prilej de mare şi sfînt iritare, urmate de blesteme şi ur ri de
groaznic pentru cel care a avut curajul s le emit .
 
 
Dac stau s m gîndesc, eu nu le-am emis, doar am ascultat ce venea din mine. Iar acolo, în mine şi în
oricare dintre noi, deseori nu sîntem noi st pîni pe ce şi cum izvor şte...
Da, exist mult lume care, într-un sadism sinistru, î i şuier , ip în ureche c ar trebui s ii sub control, ba
chiar s nu naşti nimic de acel tip. În cel mai bun caz cîte un repezentant al inchizi iei te cheam şi te amenin
s - i ii gura...
Ah, am c zut în divaga ii! Aşa-mi trebuie dac nu am mintea la fel de organizat ca a lumii bune!
 
 
A doua chestie la care m opresc eu în "Marele Inchizitor" este ideea c , sub Soare, exist o mini- minoritate
care are idee cum e cît de cît cu lumea asta. Restul tr ieşte într-o poveste frumoas , confec ionat de primii.
Nu ştiu dac ine grozav de foame vanit ii mele c m-aş afla în categoria elitei, a celor pu ini. Vorba cuiva,
m-aş lipsi bucuros de aşa apartenen ... Ce-i drept, parc nici în minciun cvasideclarat nu mi-ar conveni s
tr iesc.
Culmea, minciuna cuprinde inclusiv voroava "Eu sînt Adev rul, Calea şi Via a...!" Dar ce nu face omul pentru
a-i merge lucr tura...
 
 
 
II
 
 
De curînd, George Stanca îl ia la refec în Scrisorile ("Adev rul de sear ", 17 aprilie 2010) sale pe cantautorul
Florin Chilian.
Autorul, Stanca, pic aici – dup opinia mea – în groapa meschin unde ceri altora ce nu faci tu... Chestie
altminteri grozav de r spîndit în lumea asta – or fi vreo 6 miliarde de aderen i la stil...

"... Cine i-a dat ie dreptul s -i judeci?"

E vorba de Biseric şi preo ii ei.

37
 Trec peste faptul c însuşi G.S. g seşte acuzele lui Chilian (în albumul "10 porunci", între altele, la adresa
gesturilor clerului autohton) drept "putem zice c erau drepte".
Mai încolo, spre finalul articolului, Stanca nu se jeneaz s -l judece la gros pe r zvr tit.
"Chiliane, tat , intr în biseric ! cere- i iertare pentru m g riile cîntate şi poate Dumnezeu te va ierta!"
 
 
 
III
 
 
Florin Chilian nu o fi uş de biseric – şi la o adic nici nu v d de ce s-ar zbate grozav s fie. La o adic , nici
ceilal i nu sînt, iar îndeob te am fost cl di i în realitate nu pentru a fi sfin i, ci pentru a r zbate pe lumea asta.
Dac nu m crede i, sta i de întoarce i şi cel lalt obraz ori poza i în slabi – şi s te ii apoi faliment existen ial,
de-a dreptul fizic!
Chilian nu este precum subsemnatul, s ia cu lopata întregul stabiliment. El se d , furios, doar la popi...:

“Popii au conturi în banca, cerurile nu-i incap, Oficiaza cununia intre Dumnezeu i drac.
Ca-n viata, nu ne mai boteaza pruncii,
Mortu-n casa ti-a ramas dac nu le bagi degraba în sutana un plic gras.
Ca-n viata, popii umbla cu masina pe cand tu un biet magar, Astepti binecuvantarea într-o balta pe trotuar.
Ca-n viata, putini au ramas cu harul de-a ti-l da pe Dumnezeu,
Atunci cand te rupe viata, alinarea vine greu.
Ca-n viata, Dumnezeu e pus la banca, sta în cont bine pazit; Popii nu mai fac vecernii, fac biserici pe profit.
Ca-n viata, Dumnezeul lor e banul, care fiul a tradat,
Au vandut pana i taina popo, popo ochi de drac.
Ca-n viata, au ramas parinti cucernici, prea putini i prea adesea, Ei le-au sfaramat altarul, Doamne, lacrimi au
cules.
Ca-n viata, în biserica din suflet, unde fug cand e prea greoi
Sa puna guvernantii impozit pe Dumnezeu.
Ca-n viata, uite! Are popa vila, are barca cu motor, A uitat ce-i umilinta, raiul sta în curtea lor.
Ca-n viata, nu ne mai ajung argintii, pretul vanzarii a crescut;
Se-nneaca-n lacrimi sfintii, ne-intoarcem la inceput.”
Şamd.
 
... dar îşi precizeaz rela ia cu divinitatea, mai exact cu credin a creştin :
 
 
“Ca-n viata, plange sus în cer Maria lacrimi pe icoana noastra, Se mai nasc minuni pe lume, cine s le-
mpartaseasca?
Ca-n viata, se-nchide-altaru-n suflet, ramai incuiat pe-afara,
Numai da nimeni lumina, Doamne, pentru a cata oara?
Ca-n viata, fariseii rad în strana, lumina-i franta pe cruce, Sub un munte de pacate, Doamne, cum le mai poti
duce?
Ca-n viata, sta Andrei privind prin geamuri colorate-n voroneti, Noi ne cumparam iertarea, Doamne, toate au un
pre .”

(Dac îmi scap mie aici vreo ironie subtil , s fiu iertat...)
 
 
Cînt re ul discut aici în singur tate cu Înaltul. Nu-mi pare a dori vreo r spîndire na ional a opiniei sale,
chiar dac şi-o clamaz prin intermediul unui album muzical.
Stanca, în schimb, are preten ia c a s optic e cea exact . S se întoarc fiul r zvr tit la genul de biseric
pe care îl agreaz el! Nici gînd nu-i d c ar putea fi el invitat s se apuce de alt mod de a vedea lucrurile.
 
 
În demersul s u, G. Stanca procedeaz nu tocmai cusher.
38
 Mai exact apeleaz la stilul în care sînt speria i copiii de c tre adul ii obosi i.
 
 
Chilian a avut în ultima vreme încurc turi cu nevasta (o b tea, s spunem!), cu autorit ile (condus
autoturismul la alcool). Stanca, ce altminteri se laud c nu d verdicte şi c doreşte doar s observe, nu are
ochi dincolo de aparen ele care îi convin. Nici gînd s se uite cam ce p i Chilian în via , de a ajuns s se
comporte cum o face. Subtilit i d-astea îi scap . Nici nu i-ar prinde bine, i-ar şubrezi fotelul.
Apoi, tratînd sinistru copilul din noi, Stanca transform gesturi din via a noastr în p cate. Dac alde Chilian a
b ut înainte de volan, p i asta nu e dor de a sc pa de vreo angoas insuportabil (decurgînd din traiul poate
sinistru într-o lume pe care nu i-a ales-o la na tere), ci eroare fatal , p cat ce nu s-a pomenit... Dac împins
de ce nu ştie nici el, Chilian, a pocnit-o pe so ie, pe Ana-Maria, iar e p cat de moarte, de cazan cu smoal pe
paişpe mii de catralioane de ani. Nici gînd s miroas preapriceputul Stanca dedesubturile care o împinser pe
Ana-Maria în preajma unui partener legat de care instinctul ei va fi ghicit din start ce-i poate pielea şi palma!
(Pot deduce lesne ce gen de rela ie inea ea s reediteze: cea parental .) Dar bineîn eles c Stanca nu va
umbla în acele locuri, c ci i se va duce la vale toat argumenta ia...
 

Apud G.S., atari incidente de via sînt urmare a faptului c "a dezavuat biserica şi slujitorii ei". Sistemul este
atît de înrudit cu "Dai în mine, dai în Partid, dai în fabrici şi uzine.."
Trec peste faptul c Florin izbeşte doar în slujitorii bisericii, mai exact în aceia v dit amici cu Mamona. Dar
Stanca face leg tura iute: loveşte biserica, îl loveşte pre Dumnezeu. Ca şi cum asta nu ar fi de ajuns, folkistul
este înştiin at c eventuala poc in îi va aduce iertarea divin şi nu prea, totul r mînînd sub semnul lui poate.
De sanchi, întreaga diatrib împotriva cîrtitorului vine de la unul ce nu se vrea nici poc it, nici fanatic ortodox-
creştin, ci “un om normal, cu frica lui Dumnezeu"...
M gîndesc cu oarece groaz cum ar ar ta rechizitoriul unuia ceva mai ad pat la izvorul religios!
 
 
 
IV
 
 
C veni vorba mai sus un pic, nu pricep cum e chestia asta, "om cu frica lui Dumnezeu".
P i dac fac ceva, îl respect pe Dumnezeu în cazul de fa , din fric – p i carele mai e treaba? De fric
ascult şi oaia, de fric ascult şi animalul care e dus la t iere. De fric ascultau şi condamna ii într-un filmule
din al doilea r zboi, care se îndreptau în pas alerg tor spre groapa unde urmau s se pr v leasc , executa i de
SS-iştii care îi aşteptau la marginea ei...
Nu mi-i la locul ei aceast optic .
 
 
 
V
 
 
Am senza ia c (m apropii aici de ideea din "Marele Inchizitor) exist o mare complicitate în societate, în ce
priveşte credin a. Dac te apuci s iei în serios ce e prin cele... "10 porunci", alea biblice, ai toate şansele s nu
te mai potriveşti cu restul lumii. Dac te apuci s fii corect, mai ales la maluri de Dîmbovi a, ai cacarisit-o!
Nu am minte şi timp acum pentru o incizie în fenomen, dar lumea va fi tr it din plin senza ia c particip la un
ceva – credin a popularizat – care face bine înainte de toate. C astfel gîndeşte precum restul lumii ( i nu
devine un paria, un excomunicat) , c îi ofer oarece protec ie în societate. C îl preg teşte pentru alt gen de
teatru şi de compromisuri, mai pu in religioase, în aceeaşi lume în care fur m zvîrli i.
Cel care nu fu educat în acest stil, va fi privit prin lupa lui a lua lucrurile (prea) în serios...

39
 Necredincioşi

I
 
 
Vorbeam mai jos de cei precum Chilian, care iau în derîdere apostoleasca noastr Biseric ... În context, îmi
fuge mintea la zisa unui bancher, probabil la 1800: "X la sut este o dobînd cuviincioas şi pl cut lui
Dumnezeu".
Cine nu e pl cut lui Dumnezeu, în opinia straşnicilor slujitori mioritici şi nu numai?
P i probabil reporterii care au descoperit sumele pentru care nu se taie chitan , la serviciile prestate de
oamenii bisericii. P i reprezint cam dublul a ceea ce trecut pe chitan . La Sfîntul Elefterie, de pild , notau cei
de la "Adev rul", i se pretinde 15 milioane vechi, dar vezi factur pe jum tate.
Exact cum se petrece în via a mirean (am folosit bine termenul?), cu precizarea-mi c , totuşi, avînd în
vedere cît sfin enie îşi atribuie, fra ii cu patrafir ar trebui s fie totuşi altfel. Mai exact s aleag : de-s sfin i, s
procedeze precum cei înaintemerg torii lor, de nu-s – s renun e la preten ia c -s mai cu mo decît cei de rînd.
Imitîndu-i un pic pe confra ii lor protestan i, la o adic (deşi, la o adic , am ceva îndoieli c aceia r mînîn func ii
de-s prinşi cu mititica financiar ).
Problema este c religia, pentru a convinge cum se cuvine, se adreseaz mai pu in ra iunii (nu cred c-am
spus o noutate...), ci sentimentelor. Or, acolo, e de ajuns – pe principiul alb-negru i atît – s o iei strîmb un pic,
pentru ca ideea de sfin enie, de nemaipomenit legat de cineva, de ceva s se duc naibii. Cum nu va alunga
niciodat în practic omenescul inclusiv din oamenii Ei, Biserica are doar şansa de a trece sub preş problemele
gen chitan e în l caşurile sale (ori dosare informatori Secu şamd), pe de o parte, pe de alta s continue gaia-
ma u c e nemaipomenit (repeti ia e şi mama persuasiunii, nu doar a înv turii...) iar distinşii ei slujitori nu
departe...
 
 
 
II
 
 
În ton cu pomenitele mai sus se comport i mass media.
Dac dai un titlu care nu mişc pe rumîn, p i atunci e slab şans ca acesta s nu mute la alt canal ori la alt
gazet . Şi se duce naibii giude ul numit profit...
S-a produs la un moment dat o catastrof aerian la Smolensk, cînd au murit numero i demnitari polonezi,
inclusiv preşedintele Kaczynski. Cu acest prilej, un clişeu foarte uzitat de televiziuni a fost "Elita polonez a
murit...". De unde elita, adic toat ? C ci în realitate fu ca în milit rie: urm torul în schem , în ierarhie a preluat
comanda.
Nu vreau s iau în balon situa ia tragic din acea ar , unde un Katyn nu fu îndeajuns blestem, ci trebuia ca
zona geografic s loveasc a doua oar ...
C veni vorba, ceva asem n tor se spuse şi de Katyn, cel din 1940.
Este totuşi de luat în seam c va fi fost vorba de o jum tate de elit , c ci atîta din ar înc puse în plasa lui
Stalin, ailalt aflîndu-se în custodia lui Adolf. Trec peste faptul c multe oficialit i var oviene s-au scurs atunci
peste grani în România, iar de aici în exil.
Dar d al naibii de bine, de la linguric s vorbeşti de TOAT elita...
Nimeni nu rezist – parc şi v d gestul de a-şi pip i gîtlejul, al turi de întrebarea speriat cum ar fi f r el...

40
 Furii

Cur enie pe computer.

Dau de nişte fişiere downloadate cu opera şi spusele p rintelui Cutare. Ilarion Argatu mai exact.

Interesant sistema tipilor stora!

Oamenii ştia posed ceea ce se pare c m irita cumplit (nu e o calitate!) înc de la gr dini … E vorba de
amestecul R utate plus prostie (eventual laşitate).
R utatea este c impun altora modul lor de vedere, respectiv un domeniu unde întîmpl tor ei se simt deja
bine, îl st pînesc. Iar matale nu po i veni decît în postura de mai-mic al lui.
Prostia este c nu iau în calcul vreun dram c mii de alte grupuri religioase, cu milioane sau miliarde de oi
exist prin jur. (Fiecare altminteri convins c a lui e dreapta credin ).
Ori iau în calcul, dar consider toate acele miliarde r t cite, p c lite d Diavol şamd ( i implicit demne s fie
conduse de adev ra ii ilumina i.
 
 
Laşitatea este c individul religios de care vorbim nu are curajul c fac un pas în a gîndi Oare cum stau
lucrurile, lumea din punctul de vedere al celuilalt? (Altminteri, bien sur, î i peroreaz despre iubirea
aproapelui...). Nu face aceast trecere în altul pentru c i-ar paradi grav edificiul care îl scap în mare parte de
probleme interioare.
 
 
II
 
 
Întrucîtva în context fu un pasaj dintr-un interviu al Ruxandrei Cesereanu.

“...Cit de oribil va fi anul 1990 i ce prestatie înfior toare va avea Ion Iliescu [...] i Platforma FSN- ului m-a
indus în eroare. Ea avea toate datele unui document democratic. Dar evolutia urmatoare a distrus toate
iluziile: FSN-ul s-a transformat în partid politic, minerii au venit la Bucuresti s faca ordine.”

Subsemnatul fu dintre cei care l-au contestat pe Ion Iliescu (prin extensie, curentul reprezentat de el) înc din
12 ianuarie 1990.
Dar mi s-a p rut de elementar bun sim mental cît şi inteligen ca, în Pia a Universit ii, s îmi pun problema
oare noi, noi dimocra ii, pe unde am greşit? Mai apoi, cel pu in în fug mi-a trecut barim s încerc s pricep de
ce ilal i au procedat cum au f cut-o... Cred c ar ieşi un film nemaipomenit cu reprezentarea mişc rilor
interioare ale suporterilor de rînd iliescieni din acea perioad , eventual de mai tîrziu. S -i vedem evoluînd de la
însoritele manifesta ii de prin 1990 la zonele pe unde i-a dus via a inevitabil ulterior...
 
 
În context, m mir un pic c destui istorici judec p timaş, iar în paralel îşi pun col reasca problem "Ce-ar
fi fost dac ...?". Or, am îndr zneala de a crede c ultima înclina ie prinde bine la ber rie, dup patru doze, nu şi
în medii serioase. Iertat fie-mi r utatea, dar am descoperit-o şi la Neagu Djuvara de curînd, cu scuza c dînsul
are o vîrst , iar barajul nu mai poate ine în loc adolescen a nestins vreodat a domniei sale...
 
 
Ceea ce s-a întîmplat în dramaticul 1990 ine de o rezultant perfect de îndrept it a condi iilor româneşti
(evenntual mondiale) de atunci.
Eu simt c a ne lamenta în continuare c nu fu altfel şi c ce tic los fu Ion Iliesku e semn destul de clar c nu
am înv at nimica din acele examene c zute...
 
 
41
 PS
Apropo de marii noştri religioşi (cum ziceam, şi nu numai...), asem n tor procedar şi cei care au plantat o
ditai cruce metalic la Verdea a V ii Albe, în Bucegi. Nici gînd la dumnealor c al ii nu judec precum ei, c
acea hardughie pic prost acolo!... I-a interesat doar domolirea vanit ii, respectiv a fricii lor existen iale...

Jean Constantin

S-a pr p dit interpretul inegalabil al atîtor personaje hazoase de film… În asemenea situa ii, mai ales dac ai
adunat ceva decenii de via , nu tiu de-i cazul s facem cap de lume… Ne i ducem, nu sîntem eterni...
Lume cu scaun la cap i aduînd ani deloc pu ini în buletin simte îns nevoia unui alt gen de manifestare. Între
altele, îl declar pe Jean Constantin drept mare om, mare caracter...
F r îndoial la anumite nivele sociale, umane se jongleaz lesne cu aşa vorbe. Iar asta pentru c respectiv
se simt astfel bine sau barim rezonabil în Via a asta deloc simpl ...

Eu nu pot uita îns – f r a m dresa în inchizitor! – c Jean Constantin nu avu vreo jen s apar în
pelicula "Ac iunea Autobuzul", unde nişte legionari sînt finalmente anihila i... Nu a avut mari re ineri nici în a
pune um rul la prezentarea mili ienilor drept cvasiîngeri – dar e greu s ceri fine uri morale const n eanului
nostru, cît vreme un Toma Caragiu (de ce îmi fuge mintea aici la Tudor Vornicu?...), un Iurie Darie şi al ii nu au
v zut nici ei ceva aiurea în colabora ionism... Pentru ei i atî ia al ii, au fost – omeneşte! – mai importante
reflectoarele (voi reveni....) şi banii, eventual aplauzele i formula Maestre! ata at dup o vîrst numelui ...
 

De fapt, întregul popor român nu are vreo jen azi în a urm ri pe la un B1 TV tot felul de filme cu mili ieni şi
apelativul "Tovar şe!". Nu a avut nici pe la 1990, cu vreo "A doua c dere a Constantinopolului" ori ulterior. C ci
t r enia se potrivea bine firii sale.
C ci aşa este El.
 
Cristian Tudor Popescu vorbeşte într-un interviu recent despre decembrie 1989:
„Jos Ceauşescu! am strigat şi eu din primul moment al Revolu iei. N-am avut nicio ezitare. Pe sear , în 21 decembrie,
când s-a strigat Jos comunismul!, am ezitat. Cum adic jos comunismul? sta era deja un concept, un sistem.
Revolu ia din 1989 a fost comunist , ca toate revolu iile. Toate au aceast idee de repunere într-o echitate a unor
rela ii umane strâmbe, groaznice, distorsionate [...]
O ar ieşit din comunism. Şti i cum era? În ar , ideea era urm toarea: „Acum o s fie comunismul adev rat". În
scopul sta s-a f cut Revolu ia. „De acum s avem to i, c pân acu' aveau numai unii, numai nomenclatura şi
securiştii".
 
 
PS 1.
Nu c aş condamna, dar in s relev pe cîte o Tamara B., copleşit de suspine şi de vorbe mari, la auzul
mor ii confratelui Jean Constantin.
Într-adev r, mari oameni. F r O mare.
Le e team de moarte. Ezit – ca atî ia al ii – s se preg teasc pentru Ea. S conştientizeze c nu sc p m,
c e normal... Eventual c Dumnezeu cel sl vit pe la toate col urile propagandistice decide asta...
La peste 80 de ani, J.C. nu g sea anormal s fie pe scen , ba chiar într-un spectacol numit "frumosul de la
Marea Neagr "...
 
 
P.S. 2
Deşi nu e bine s vorbesc de funie..., cred c un om dependent de aten ia unei s li de teatru are totuşi nişte
probleme de infantilism. Cînd i-i doreşti pe aceia cu ochii şi entuziasmul, aplauzele la tine, o fi şi o regresie la
42
vremea cînd toat familia ta c sca gura la dr ciile ultimului sosit între ei... (dac am încurcat vreun acord
gramatical în goana mea, s fiu scuzat...)

Recenta parad gay

Voi fi luat f r îndoial de neserios, c ci m refer la ceva care nu am v zut de aproape. Ba nici la TV nu m-
am uitat prea atent...
(Ce s mai vorbesc de mers acolo, am avut o reac ie de refuz numai bun de luminat la psiholog... Vorba
vine de mers acolo, c ci e uşor de ghicit ce şi cum... )
Am citit declara iile fra ilor de la "Noua Dreapt ", ce reac ioneaz vehement la fiecare Marş al diversit ii. Se
vede de la o poşt c existen a homosexualilor dornici s manifeste public o dat pe an le asigur şi lor
existen a! S m ierte dreptacii, dar sînt totu i nişte parazi i, şi nu o spun cu dispre ... Iar totodat se ghiceşte
c nu au ştiin a, inteligen a de a încerca m car s adapteze deştept la epoca modern (dac s-o putea
realmente...) înv turile, ideile celui c ruia îi poart chipul pe tricouri: Corneliu Codreanu, martirul legionar.
Asta fu prima observa ie, pe care e foarte posibil s o fi mirosit şi mul i al i d t tori cu p rerea.

Ce mi-a s rit mie suplimentar în ochi şi în minte a fost c acea tab r na ionalist şi macho pare s fie doar o
categorie care nu are curajul s practice exact ceea ce blameaz la tab ra gay.
Se vede clar c , dincolo de poveşti de b gat în seam (na ionalişti, puritatea neamului, ortodoxie) e în
c utarea unei identit i... Care ine de Tat l arhaic...
Partea nostim este, dup cîte simt eu, c mişc rii gay îi lipseşte pe moment o component macho. Dup
cum se vede pe afar (eu nu am fost pe acolo), exist în mişc rile gay europene o component de tipi cît se
poate de masculini, care se iubesc de zor şi f iş unii pe al ii.
Ceea ce este total diferit de cum vede lumea la noi fenomenul gay. La noi întreaga t r şenie s-a dezvoltat
destul de original... S-a putut înfiripa doar latura cuprinzîndu-i pe travesti i şi în general pe homosexualii cu
tent mai feminin . Cei macho nu par s fi ap rut, şi am senza ia c , în ciuda muşchilor, ei nu au curajul s o
fac . Poate nici nu avem mul i, dar nici nu au curaj s o fac .
Asta pentru c , în interior, la noi ei nu posed for a pretins de ambalaj... Totodat , ei vor fi sim it c , dincolo
de ou le şi c r mizile primite de confra ii lor mai feminini, societatea româneasc i-ar primi chiar mai dur...
Care S.R. ar proceda astfel nu neap rat pentru c ar avea în fa un adversar puternic, ci pentru c i-ar
zdruncina prea dur şabloanele interioare.
E prea greu pentru societatea noastr s priceap cum pot fi doi masculi solizi neinteresa i de femei. Şi,
implicit, dezinteresa i în a d rui na iei urmaşi pe m sura lor fizic , puternici,curajoşi...
Totodat , dac ar afla dedesubturile sufleteşti ale fenomenului, s-ar irita iar, ca unii primind în lucrul min ii o
cantitate prea mare de diferit.
 
 
Ce scrie prin c r i?
Ia s vedem, de pild din "Pere manquant, fils manque", de Guy Corneau

"Body buildingul vrea s compenseze, printr-o construc ie corporal extern , o lips intern . [...] Prin
intermediul acestei compensa ii externe, fiii lipsi i de prezen a util a tat lui evit s -şi tr deze marea lor
dorin de a primi dragoste şi în elegere, profunda nevoie de a fi mîngîia i, de a iubi şi de a fi iubi i".

43
 P reri despre homosexualitate (I)

Un cet ean pe nume Iuda se produce zilele acestea pe net. La Anno Domini 2008:
 
Olimpiada poponarilor
Am intrat zilele astea pe gay-fest.ro. Ce am citit pe acolo m-a crucit. Se pare ca i anul asta o s iasa pîr aarii în
strada ca la mineriada, o sa-si ia limbile în gura i o sa-si mangaie coaiele, asa pe ust .
“GayFest este expresia mişc rii pentru drepturi civile a persoanelor LGBT, o manifestare care combin activismul
politic (marş, dezbateri) cu activismul cultural (spectacole de teatru, proiec ii de filme, expozi ii).”
Sa traducem: Pîr ar-fest este de fapt o miscare la care se adun toate scursurile din lumea poponarilor. Din 100 de
poponari strîn i acolo, 95 sunt pasivi. B rba i feminiza i pîna la extrem, genul de b ie i care au fost în copil rie
abuza i de ta ii lor care îi spalau în cad pîn la vîrsta de 13-14 ani f cînd glume cu coco elul lor. […] Bun, din aia 100
poponari 95 sunt pasivi, iar restul de 5 sunt în randurile jandarmilor care ii protejeaza de “ultra;i”. S-au împ r it
bestiile, curvele masculine defileaz în tanga pe strad , iar barbatii-bine stau sub uniform albastra i vegheaz la
siguran a lor. Mafie curat . [...]
Ca o încheiere, dac unul din acei 3 vizitatori unici care cite te postul asta e poponar/ pîr zar/g ozar/
hom lau/ciochist/she-male etc. s ia textul ca atare i s nu-l prind pe str da:)). Amin!

E interesant cum observi lucrurile, drag domnule Iuda, dar am senza ia c mergi doar pîn la jum tate cu
demersul.
Ai ochi de observator, dar te pui prea pu in în locul celuilalt.
De asemenea, se observ c foloseşti subiectul de azi pentru ceva deful ri – care prin defini ie-s lucruri pe
care nu ai avut curajul s le descarci altfel (nu spun c au de-a face cu sexualitatea)…
Rîndurile tale îmi aduc aminte de o defini ie a disciplinei, mai exact o descriere a genezei tipului disciplinat,
respectiv a celui indisciplinat.
Între cele dou categorii diferen a este mai mic decît ne-am închipui.
Aşa şi cu amatorii de acelaşi sex, respectiv cei care îi înjur , pun la zid etc.
Eu personal tr iesc cu impresia c adversarii homosexualilor sînt tocmai aceia care şi-ar dori şi ei o
desc care fie şi par ial în acea direc ie (Grecia lui Pericle nu s-a pr buşit cîtuşi de pu in pentru aşa
înclina ii…), dar Paznicul din ei nu le permite. Furia, ou le clocite aruncate de la balcoane etc. cred c
reprezint , în cazul b rba ilor, şi sentimentul de inferioritate c pa achina aia de la manifesta ia gay are for a de
a-şi urma o pornire, în vreme ce el, Moralistul, Puritanul, Ap r torul Valorilor Creştine etc., nu.
Asta mi-I p rerea – f r preten ii de adev r universal...

II
 
Într-o vreme în elegeam mai greu cum un om se poate da suspus al lui Dumnezeu, iar în paralel, cel pu in
deseori, s fie cîtuşi de pu in adept al valorilor de smerenie de acolo. De în elegere a Mariei Magdalena, a celor
c zu i în general.
Zic asta pornind de la Amin-ul care încheie postarea prietenului nostru... Iuda.
Pe urm am mirosit c sufletul omenesc este ceva mai amplu, mai contradictoriu decît ne-ar pl cea s fie.
P rere personal : apeleaz la religie cel care nu-şi poate struni altfel hoardele (altminteri justificat biologic)
interioare.
Zic şi eu – dar pot s m înşel...

44
 Înving torii scriu istoria

Adrian Ardelean, realizator la EuropaFM, scrie (Adev rul de sear , 19 mai 2010):
 
“Pia a Universit ii, în 1990. A avut soarta pecare o ştim: bîte în cap aplicate "golanilor", care au avut curajul s
solicite chestii rezonabile...”
 
Nu ştiu dac subsemnatul poate fi b nuit de antipatie pentru Golaniad , ca unul care a participat şi s-a sim it
nemaipomenit acolo. Dar cred c aceast situa ie nu m poate împiedica s v d c cererile de acolo nu erau
deloc rezonabile...
Pentru partenerul de dialog.
 
De fapt, nu ştiu cît s-a înghesuit Iliescu şi al s u front al Salv rii Na ionale la dialog, îns cuvîntul de ordine,
la bravii lupt tori pentru democra ie era, mai mult sau mai pu in f iş, "Ieşi i voi / S nu v scoatem noi!".
Scandat de altfel – eu l-am auzit! – în 28 ianuarie 1990... Dup cum, în septembrie 1991, la confruntarea cu
poli ia era la mare pre îndemnul: „Omoar -l!”.
 
 
Îi în eleg pe comilitonii mei de atunci. Ni se p rea c sîntem pe un val mare, c -i normal s fie îndep rta i
comuniştii. Mica problem este c marile comandamente zice-se morale au uneori probleme de compatibilitate
cu realitatea... Majoritatea românilor de atunci nu erau cîtuşi de pu in entuziasma i de dorin ele Pie ei
Universit ii... Noi, acolo, le vedeam ca fiind precum lumina zilei, clare şi cu drept absolut de existen , dar ei,
ceilal i, au preferat un vot de 87% pentru Ion Iliescu.
"Şi ei aveau dreptate!", parafrazez eu acum precum vizirul din butad .
Este clar c liderii şi sus in torii FSN au cîştigat în acea vreme b t lia. Pîn în 1996 (cînd doar promisiuniv
fantasmagorice ale Conven iei Democratice i-au scos de la guvernare) chiar.
Dar mersul istoriei era împotriva lor, chit c înving torii occidentali nu s-au amestecat f iş în problemele
României din deceniul zece. Aşa s-a ajuns încet-încet la o prezentare mai-mai eroic a Pie ei Universit ii,
trecîndu-se cu vederea atît partea promiscu , cît şi naivit ile ori înce oşatele animatorilor ei.
Dovad afirma ia din debutul postului, deloc singular ca gen, despre cererile celor din Pia .

"Eu vreau s vie!"

Sti i vorba asta, e din D-l Goe cel caragialian.

Reportaj tv de la miting pensionari, în fa a Palatului Cotroceni, 12 mai 2010.
Acu', p reri exterioare-s împ r ite: unii plîng de grija am rî ilor, al ii întreab sarcastic ce caut pe-acolo, cînd
o anume Doamn (cu coas în dotare) îi caut pe acas …
Mi-aş permite un unghi diferit, ca un Gic -Contra ce m aflu.

O Didină cu p r vopsit. "Verde" (chit c îl va fi avut, de fapt roşu înainte de 1989). Este genul care se agit
oricînd, numai ocazii (şi demne de blazon propriu, ce e drept...) s fie. Probabil e şi genul care strîmb din nas
la marşul homosexualilor, probabil ca s -şi mai astupe un pic în ea inerentele altfel (psihologic) porniri de
acelaşi tip...
 
O băbuţă firavă, d rîmat se pare la o rupere de gard, atunci cînd mareea manifestan ilor de vîrsta a treia a
izbucnit mai aproape de gardul preziden ial. E foarte posibil ca aceast mamaie s fi ieşit în strad , fie şi pe
mar(gi)ne, ca s mai simt , fie şi prin rezonan , via a pulsînd în ea.
Poate a sim it, dar pre ul este orizontala la care este ulterior alimentat cu oxigen.
45
 
Un domn, revoltat spre plîns (nu îl acuz de nesinceritate) fîlfîie parc o hîrtie, pomenind verbal despre faptul
c a muncit un num r oarecare (mare) de ani, iar acum i se taie 15% din pensie...
Da, hot rît lucru, via a e plin nu doar de umilin e, dar şi de deziluzii.
Sînt convins c acel om se crede la locul lui, bun creştin, bun cet ean. Atîta doar c îşi vede doar propriul
interes: ("Eu vreau s vie pensia 100%, nu m intereseaz de unde, d'aia avem stat, aia e treaba lui!”,
confec ionez eu aici din Nenea Iancu). Nici gînd s -i de prin cap c pot veni cutremure, r zboaie, crize sau mai
ştiu eu ce, iar soarele existen ei sale s nu mai r sar la 7 am, ci 10 am. Î i dai seama cît de vulnerabil este un
asemenea om în fa a oric rei încerc ri serioase?
De ce va fi venit el aici, întreba i, c ci nu pare a avea şi cutezan e ca doamna cu p r roş pomenit de mine
ini ial? Pare c a fost tras de mînec : "Vino şi dumneata, nene, mama lor de... Nu po i s ne laşi tocmai
dumneata!" ("Eşti volintir!", m ia din nou demonul Caragiali)...

Blestem sau pur necesitate?

Am g sit pe blogul unei iubitoare de munte un extras din Gabriel Garcia Marquez. Cam lung, dar cine nu
cade în capcana reproducerilor în extenso?

"Dac , pentru o clip Dumnezeu ar uita c nu sunt decât o paiat de cârp i mi-ar oferi o bucat de viat , f r
îndoial c n-as spune tot ceea ce gândesc, dar m-as gândi la tot ceea ce spun. [...]
I-as da aripi unui copil, dar l-as l sa s învete singur s zboare. "Când m vor pune în cutie..."
I-as înv ta pe b trâni c moartea nu vine o dat cu b trânetea, ci cu uitarea.
Am înv tat atât de mult de la voi, oamenilor! Am înv tat c toat lumea vrea s tr iasc pe culmi, f r s stie c
adev rata fericire const în felul în care escaladezi muntele. Am înv tat c atunci când nou-n scutul strânge pentru
prima dat , în pumnul lui mic, degetul tat lui, îl cucereşte pentru totdeauna.
Am înv tat c un om n-are dreptul s -l priveasc pe un altul de sus decât atunci când trebuie s se aplece pentru a-l
ajuta s se ridice.
E adev rat c multe am putut înv ta de la voi, dar nu vor folosi la mare lucru, deoarece, când m vor pune în aceast
cutie, vai, eu voi fi murit deja."
 

Nu voi intra direct în p rere despre citat, ci merg în prealabil la un articolaş al unui ziarist de la radio Europa
FM. Acolo, omul vorbeşte de inunda ii. Dup opinia mea, deşi pozeaz în om inteligent şi sp lat, relateaz , se
pozi ioneaz în alb şi negru.
Autorit ile sînt bestii, respectiv ar trebui s fac tot, în vreme ce s teanul de rînd e cel n p stuit. C ruia, de
fapt, nici la vremuri bune nu i se spune s şi fac ceva. Faptul c alde condeierul nostru apas pedala
l cr moas , a juc riilor plutind în sufragerie + n molul depus pe canapeaua sinistrat , nu schimb datele
problem . Unul e mum , altul cium . N-ar întreba dl. A.A., fereasc Sfîntul: "Chiar nu ştiai, bade, de la b trîni c
nu e de construit cas acolo, unde apa o ia mult în sus din cînd în cînd?" Nu îl întreab , pentru c regula e
clar : scrii pentru cei mul i, c ci ei cump r ziarul / privesc reclamele din el. Or p tura cea mai larg a unei
societ i, cel pu in prin Est de Europ , vrea gîdilat în cap... Şi regresie pe m sur – cu dezavantajele acesteia.
Nu este precum vreun cititor de revist economic serioas , pe care dac îl min i frumos, dup cum teoretic
ar dori s aud inevitabilul Copil din el, are de tras apoi, mai mult sau mai pu in, la cîrma firmei sale. Ca atare el
va lua mai pu in în serios ideea liberatoare c la anul creştem economic cu 20 la sut ...

Cînd e vorba de marea mass , nimeni nu se jeneaz îns . Lui Ion-cel-de-Rînd I SE FAC TOATE POFTELE.
Nu face excep ie nici editorialistu l sp lat de la o Europ FM (altminteri scindat : se vrea şi Iorop , şi pentru
milioane de români...). Primum vivere... Întîia prioritate este s vindem ziarul...
(Spun oare ceva nou c o important categorie de cititori, medie economiceşte, vie uieşte cît de cît ra ional,
dar vrea în gazet o defulare, deci o gîdilare a copilului mic din interiorul dumneaei...)
46
 
 
Aşa şi cu Marquez, în textul cu pricina.
Acolo-s o groaz de poveşti nerealiste, bune s fac pl cere...
Ce-i drept textul nu face pl cere direct cititorului de rînd, ci Setului de reguli m re e pe care îl vîntur orice
societate... Şi pe care omul de rînd are grab în a le îmbr işa, c ci d bine...
Eu nu cred c amorul unui tat fa de fiul s u îi vine în clipa în care îi strînge prima dat dege elul... E
posibil c nenea Marquez nu a avut copii... Ai o team grozav atunci s nu-i rupi ceva (asta dac nu-l atingi
prima dat pe la doi ani ai fiului!). Altminteri s fiu eu s n tos cî i t tici ulterior denatura i nu au f cut gestul cel
poetic cu odraslele lor!
Şamd.
 

Dar asemenea vorbe dau bine.

Ne scot dintr-un Cenuşiu c ruia nu avem curaj s -i spunem pe nume.
Şi iar am ajuns la Marele Inchizitor. "Las -i s tr iasc în minciun , dar ferici i!...”

Sticl . Se poate sparge iute

Nelipsitul metrou.
Ochi în cartea pe care o citeşte vecina. "Crim şi pedeaps ", spre final.
Scena unde Katerina Ivanovna, mama Soniei, e pe duc .
Furtunosul personaj replic unuia din preajm c nu vrea pop , nu vrea s dea degeaba banul acestuia. C
Dumnezeu o va în elege mai bine de ce a apucat eventual s p c tuiasc ...
 
 
Meditez aici c Dostoievski este cam lesne luat drept un scriitor religios.
O asemenea spus , chiar dac e pus (strategic?) în spatele unui personaj, nu poate decît amenin a grav
construc ia interioar a unui credincios.
Credincios fiind acela care ia în serios şi rolul clerului.
 
Dup opinia mea este îndeajuns s dai de un cet ean d- sta (Katerina Ivanovna) care se îndoieşte de
onestitatea popilor, ca s fii mai mult decît zguduit...
Aaa, bineîn eles, dac refulezi binişor ori ascunzi fisura-în-zid în spatele ideii c nu to i prela ii sînt aşa... (sau
"F ce zice popa..."), ai şansa s r mîi în picioare. Şi în acel cîmp al credin ei.

Dincolo de toate, mie, ceea ce cred a fi fragilitatea religiei mi-a dus mintea la o caracterizare a Sinelui fals,
datorat lui Karen Horney.
 
"Imaginea idealizat are URIAŞE NEAJUNSURI. Întregul edificiu este extrem de şubred, lucru normal dac avem în
vedere elementele fictive implicate.
Tezaur plin de dinamit , ea îl face pe individ extrem de vulnerabil. Orice critic venit din afar , orice conştientizare a
unui insucces v zut prin prisma imaginii idealizate, orice intui ie real privind for ele care opereaz în interiorul s u o
poate face s explodeze, s se prefac în praf şi pulbere. El trebuie s -şi restrîng via a, de teama de a nu fi expus
unor asemenea pericole."
 

 
De aceea credinciosul nu admite o iot s renun e la vreo virgul a Scripturii, la vreo idee pe care o are
despre Divinitate. Se teme ca... de dracul!
Se teme s ias din acel spa iu de siguran personal .
O fi de în eles, c ci nu e deloc uşor s tr ieşti cu ideea Balamucului... Din jur. Plus cel din noi.
47
 
 
P.S.
Am c utat apoi textul exact din "Crim ...".
L-am g sit undeva pe net, share-uit al turi de materiale cu titlu care de care mai... "Pilde i povestiri ortodoxe
cu tîlc"
"Dan Puric...I, II, III"
"Conferin a P rintelui Bastavoi" Şamd.
 
 
Aş min i s nu spun c -s proiectat, din adînc, s iau în serios ce spun tribune precum ale acestora. Probabil
din copil rie vine ideea de a-i privi pe simandicoşii maturi drept deştep ii p mîntului, fa de care io...
Dincolo de sentiment, observ c m re ia şi nemaipomenitismul din aşa lucr ri omeneşti decurg din faptul c
ele posed o "legisla ie" de la care nu se abat o iot . Înv turile creştine şi gata.
Nici un rabat, decît poate oratoric, pentru a ne confirma cît de minunat este Lumea. Lumea în viziunea lor...
 
 
Chestia asta îmi aduce aminte de un pus p tur în cap şi extaziat ce minunat este lumea noastr . Lumea
noastr de acolo. DE SUB P TUR .
Nici nu mai conteaz , la acea vîrst a copil riei, c mai e una afar ...

Pia a Universit ii 1990, infiltrat

Citesc în Evenimentul Zilei despre infiltrarea serviciilor de informa ii între manifestan ii din Pia a Universit ii,
în 1990.
 

Spune Nelu Floarea, între altele:

"Eu aveam oamenii mei în Pia , pe Doina Rebeca Cercel, pe C t lin Constantin, zis Ceferistuʼ, pe Ion Sfetculescu,
luptaser cu mine la Revolu ie şi erau de încredere. Îi lu m la o bere, la un bar pe lâng Biserica Enei şi-mi spuneau
tot: care face greva foamei, cine le d bani de mâncare, cine instig . Probabil c ei furnizau date şi pentru UM 0215"."

 
Nu aş lua drept liter de evanghelie ce spune despre Rebeca, deşi – nu ştiu de ce sau poate ştiu... – nu mi-ar
pica bine s aflu c aceasta m-a invitat o dat la ea acas (nu în sensul erotic!, nu era un monument de
atractivitate...) doar ca s vad ce doresc de la via ...
Cert este c la vremea aceea b nuiam coada autorit ilor (cine naiba s ştie altminteri de U.M. cutare sau
cutare!) mai degrab la distan . Ştiu c odat întreaga Pia a huiduit ceea ce li se p rea a fi un binoclu a intit
malefic spre noi, dintr-o camer a Intercontinentalului.
Mai apoi s-a b nuit c UMBLAU printre noi, aşa ca în trecere....
Of, bietele dureri şi deziluzii ale maturiz rii! Deci erau şi dintre noi... P i, cînd o vrea Istoria (c ci morile alea
de sus de tot macin în ritmul lor, nu al nostru...), aş fi curios s aflu care şi cum. Într-un fel şi ca s m amuz
de naivitatea cea delicioas a primilor paşi...
 
 
O lovitur crunt mai cap t acum orgoliul meu la ideea, brusc îşnit , c fra ii informativi români nu se
temeau de alde noi cei cu gura mare şi entuziasm pe m sur , cît de vreo coad extern ... Şi cred c tremurau
un pic, bravii noştri spioni. Nu de alta, dar îmi aduc aminte de relatarea unui organ de la Timişoara, cînd a
reperat între manifestan ii din zona lui Tokes nişte tipi foarte pricepu i la contrafilaj... Şi nu de-ai lui Postelnicu!
E, cu aceia nu mai era de aceiaşi joac ...

48
 Schimb. Între pres şi consumatorii ei

Între media şi consumatorii ei exist un schimb, cred eu, destul de bine definit – chit c la suprafa se
vîntur tot felul de poveşti, tot felul de vorbe mari.
Televiziunile şi periodicele iau bani (direct sau via publicitate) şi vînd iluzii. Cum c punctul nostru de vedere,
al cititorilor este (singurul) corect, c aceiaşi au dreptul la un tratament preferen ial, s fie ocroti i, mîngîia i,
alinta i etc.
Ca atare, fondului infantil al cititorului i se cînt gros în strun , din aria R ul sînt ceilal i, dar mai ales Statul.
"Guvernul Boc a pecetluit soarta românilor / Vezi cu cît ne-au ars la buzunare", titreaz un ziar gratuit
bucureştean, altminteri convins pîn -n t riile cerului c -i o publica ie de bun sim . Plînsete c se iau din pensii,
din salarii – f r o elementar trimitere la fizic : nu po i da din buget mai mutl decît ai acolo...
Şamd.
 
 
Totul sub deviza "S ne dea, c de-aia e Stat!" – cea neschimbat de peste un secol, dac nu cumva de la
Adam şi Eva ai Carpa ilor.
La sportul sta se înham aproape toate ziarele şi revistele militante, inclusiv alea cu preten ii de calitate şi
posedînd în fruntea trustului un patron pas mite doritor s ridice mintea compatrio ilor.
Dincolo de bani, gazetarul de rînd are satisfac ia de a c sca cineva gura la rîndurile sale, de a primi feedback
de la vreun Ipingescu de secol 21. Nici mai conteaz dac acea stim stil "Le zice adînc" are în vedere o
gogom nie... Gazetarul este şi el frustrat, ca noi to i, şi-i prinde prin urmare bine ideea c nea Nae de pe strada
Ghirlandei e încîntat de condeiul s u. "Îmi place, dom’ne, de Orcan sta! P i nu ie adev rat, nu suntem noi mai
inteligen i decît politicienii, cum spune iel aici?"
 
 
Un alt sport drag românului (şi omului?) de rînd este baletul între diavol şi angel. Te vei topi citind pe prima
pagin a unui cotidian dornic de libertate: "Înghi i i de ape... dispera i de foame / Aşa arat o Românie
nenorocit ! / Salariile au sc zut, au ap rut noi taxe, mîncarea s-a scumpit!"
Ia fi i aten i – iar aici m ia rîsu-plînsu mai ales c pe acela care a redactat jelania îl doare drept undeva de
suferin ele altuia, ci mai degrab de berea ce-l a teapt la teras , la ora 6 seara (am tr it în redac ie şi ştiu cum
e!)…:
 
"Pentru români, speran a a murit azi, 1 iulie. Nu ştim ce o s mai mînc m şi dac bruma de bani pe care ne-a mai
r mas ne va ajuta s supravie uim. Sîntem s raci şi singurul lucru pe care îl mai putem face e s privim în sus, spre
Dumnezeu, implorîndu-L s ne salveze!"
(Trec peste faptul c , pîn s mediteze dac s ne salveze, El a trimis viiturile, mai exact ast organizare fizic a
P mîntului. Cum, nu-s de la el? Iar dac sînt, e pentru c noi sîntem r i? Ca s vezi...)
 
 
Mişc tor...
În interior, lucrurile se amestec îns exact ca-ntr-un sufletesc omenesc, fie el şi de creştin declarat. Articolul
despre domnul cel paşnic ce şi-a ucis cei doi b ie ei se învecineaz cu mirarea vecinei unei tinere din Suceava
ucis de iubit: "Nu-mi vine s cred c a f cut sex cu cîinele" (anterior, în aceeaşi gazet , titlul legat de subiect
era delicios: "Avea în vagin sperma lui Rex". Rex fiind javra, nu Carol II.
Şi tot aşa.
 
 
Pagina de mic publicitate bate, ce-i drept, recordul cu vreo cinci coloane de text plus poze edificatoare
despre vr jitoare tuciurii şi pioase, plus masaje şi companii feminine – d alea… şti i dumneavoastr care, fie şi
numai din auzite...
Perechea paginii I, acea cu românul ce-şi ridic rug tor privirea spre Înalturi, o arat în trei ipostaze pe fosta
nevast a premierului italian Berlusconi. Doamna, fie şi la o vîrst venerabil , ne regaleaz ochii no tri cei
înl crima i de scumpiri cu nişte forme foarte sumar acoperite.

49
 Da, s nu ne afer m degeaba – aşa e firea omeneasc ! Via a e scurt , d oamenilor ce vor...

Legende, mituri... Şi pre ul!

Citesc undeva:

In 1909, Badea Cirtan, ciobanul legendar ce purta pe umeri, peste munti, desagi cu carti de intelepciune pentru a le
imparti romanilor, ia calea muntilor. La cabana (sic!) Babele se opreste la sfat cu doua stanci în forma de ciuperci
asemuite de traditie cu doua babe care pun lumea la cale. Innainteaza pret de un sfert de ceas (subl. n.) pana la
Sfinxul din munte. A poposit aici, cu Valea Ialomitei la picioarele lui i Creasta Ciucasului la est. Urca pana sub varful
Baba Mare. Porneste spre Saltelele de piatra, un pantec de iarba presarat cu bolovani i crestat de vai ce coboara din
"spinarea" Costilei. Se deschide în fata creasta Morarului."
Ajuns sub creasta de unde ies cele patru ace ale sale ca niste colti de argint ce cresc unii din altii (Acul Mare, Degetul
Rosu, Acul Crucii i Acul de Sus) intinde tabara în vecinatatea caldarii Vaii Cerbului. Locul se numeste Saua
Sugarilor i se afla la baza vf. Obarsia. Urmeaza drumul printr-un labirint de limbi de grohotis pravalite din versant. Se
opreste langa stanca " La Cerdac" (toponimie provenita din povestile ciobanilor). Pe saua Vaii Cerbului vantul i-a
adus în palma aer rece de la Mecetul Turcesc, stanca inalta i neteda spalata permanent de apa, vatra de unde prin
doua suvite cristaline se strecoara primul fir din apa Ialomitei. De aici, poteca incinsa cu brau de piatra, suie spre pe
varful Om. Acesta a fost ultimul sau drum montan, inainte de a fi ingropat de o avalansa la poalele Bucegilor.

Pentru necunosc tori: descrierea e deseori în r sp r mare cu terenul…

Simt tot mai mult c starea rii la 2010 (infantil , între altele) decurge şi din multimea de povesti care au fost
susurate românului de c tre autorit i politice şi culturale cam de la jum tatea secolului 19. Sîntem breji, ne
tragem din Roma, sîntem unici şamd.
Iar azi vrem potop de bun t i din senin şi pe degeaba, pentru asta...
Legat de cele scrise despre Badea Cîr an, ca unul care a citit ceva istorie îmi permit s afirm c multe îmi par
acolo cusute cu a alb ... Am aflat şi eu, în timp, cum este confec ionat un mit...
Lucrurile astea (vezi poanta cu regina Maria care ar fi ini iat construc ia Crucii Caraiman – cînd po i intui uşor
cum i-au pus u rii în bra e ideea!) or fi avut rost şi folos cîndva, dar azi am senza ia c le pl tim o nefast
dobînd ...

Patriotism

S-a pomenit mult la moartea recent a lui Adrian P unescu despre patriotism. Al acestuia şi al altora – iar aici
cei care-l sesizau pe-al Bardului f r îndoial se considerau în onoranta categorie.
L-am v zut pe Andrei P unescu, la doi paşi (realmente) de catafalc inînd în mîn un stegule . Tricolor, se
în elege. Mi s-a p rut o aiureal , dar cînd to i î i spun c eşti beat, rişti s crezi...
C veni vorba, stegule ul colo-şa avea conflict, în opinia mea, cu ale religiei, cu Dumnezeu – la care aceiaşi
fac de asemenea dese şi fortifiante trimiteri.
 
 
Patriotismul e o chestie de afacere.

50
 (Vorbea ieri cu foc un dasc l despre na ionalism, patrie – iar netrebnicului de elev îi fuge minte întrebarea:
"Unde naiba s-o fi dus asemenea energie, a milioanelor de oameni, înainte de secolul 19?". Şi corolarul: "Cum
or fi tr it p c toşii vreo cinci mii de ani înainte de venirea de acum dou mii a lui Iisus?")
Statului îi pic bine pentru c aglutineaz cît de cît popula ia, ba uneori o înfl c reaz suficient cît s
porneasc la r zbel.
Omul de rînd se simte nemaipomenit în haina de patriot pentru c îl scoate din rîndul comunilor. Nu mai e
Gic Vasilescu, ci Gic Na ionalu, cum fu cazul cu un Marin, de la 1848. Instinctiv, omul de rînd se fereşte s fie
altfel pentru c ar intra în conflict cu majoritatea. Majoritate de capul ei, dar şi interesat strunit în direc ia
respectiv de organele statului.
Nu am ştiin s întrebe cineva prea des care e rezultatul patriotismului cuiva, în afar de a v psi stîlpii
m rginind şoseaua din sat, eventual b ncile clujene. Pariez c cel întrebat ar r mîne f r r spuns o vreme,
apoi ar încropi ceva despre suceala evident a intervievatorului, care scap esen a unei aşa minunate
îndeletniciri tricolore. Dar de obicei se r spunde voit pe al turi.
Deşi, în opinia mea, nu s înjur m pe unguri – de pild – este esen a problemei, ci s încerc m s -I dep şim
ori, barim, s -i ajungem. Altminteri numai s pomeneşti despre carnea de sub şaua lui Attila... Deşi, de fapt,şi
aşa ceva prinde bine: unde mai defulezi atît de amplu?
Dar aşa ceva nu se spune, nu?
Este echivalentul lui a vorbi în zilele plec rii lui P unescu despre accidentul nepedepsit al nevestei, despre
mariaje în serie (în familie) cu minore, despre excesele pomenite fie şi pamfletar în eseul adversar "Porcul şi
folkul".
 
 
 
 
Unghiuri diferite
 
 
 
Profesorul meu de la o cunoscut universitate particular 2 a venit luni la catedr cu un vraf de ziare. Era
dezam git c din cele 6-7 de acolo doar unul scria "cum trebuie" despre Adrian P unescu cel de curînd
disp rut.
Cum trebuie, în opinia sa, însemna în ton cu televiziunile – ce transmiseser acut favorabil poetului decedat.
Or gazetele, cu excep ia notat a "Jurnalului", vedeau lucrurile altfel...
Distinsul dasc l, probabil c r mid de c p tîi în zidul spiritual a Universit ii respective, considera c
identificase o contradic ie ziare şi vocea fizic a Poporului... Mai exac c tipt, c tip riturile nu reproduc optica
celor mul i, pas mte zgomotos manifestate în favoarea lui P unescu şi a valorilor atribuite acestuia.
 
 
Mi-am amintit îns brusc de faptul c , în Pia a Universit ii, la vremea Golaniadei participan iei aveau
senza ia c toat na ia simte lucrurile asemenea lor. Se pare c aşa sim i lucrurile din mijlocul unei mul imi
entuziaste, s zicem de 100.000 de persoane. Î i închipui c identic trateaz lucrurile şi celelalte 20 de milioane
ale rii.
Este un fenomen r spîndit, se pare. În prima parte a lui 1992, la doi paşi de o manifesta ie a Conven iei
Democrate, o Sal a Palatului scanda peunerist3: "Funaru', Funaru'". Din mijlocul acelor comilitoni, optica lor era
ca şi întins la nivelul întregii ri.
Au existat şi excep ii. De pild sentimentul generat de moartea lui Corneliu Coposu. Str zi şi cimitir Belu
pline, cum vor fi i la plecarea lui Adrian P unescu.
Simpatia pentru cel disp rut nu s-au stins apoi, ci chiar au sporit. Gra ie acestui fenomen poate singular (era
s uit de milionul de oameni f r urm ri atras de prima venire a regelui Mihai!), CDR a cîştigat urm toarele
alegeri, iar Coposu reprezint şi azi, la 2010, un mit, un nume respectat.

                                                            
2
Constantin Georgescu. A scris dintr-un unghi aparte despre moartea lui M. Eminescu.
3
E vorba de Partidul Unit ii Na ionale a Românilor, disp rut îns peste pu ini ani.
51
 Observa ii prin urbe

Cînd te raportezi la oameni sau la fapte ale acestora, e s n tos s fii atent la p c lelile ce pleac din propriul
interior.
De pild , cînd m indispune Oreste, trebuie s m întreb cît de fapt m irit propria persoan (eu fiind tot
ochelarist şi tot rotund la fa , între altele...).
Similar, în cazul dlui Tudor Octavian, e de meditat cît am de fapt treab cu... tata. (Pentru ce am treab cu
Seniorul meu? Pentru multe motive probabil, nepomenite ori ascunse cu grij în cartea despre Cum s ne
purt m cu dragii noştri genitori...)
 
Dar despre ce auzii de foarte curînd la Tudor Octavian tot îmi voi da cu p rerea!
Omul, la parastasul mediatic al lui Adrian P unescu, vorbea la Realitatea TV despre faptul c prieteniile nu
mai sînt ce erau odat , de pild pe vremea cenaclului Flac ra.
Dincolo de povestea cu tata de care pomeneam, sînt conştient c-oi nutri vreo invidie c un om aparent
lansator de aiureli e primit şi se casc gura la el pe la televiziuni. Mai stau atent la faptul c dac-oi fi la fel de
critic (s zicem c justificat) cu mult lume, p i nu-mi prinde deloc bine la sociabilitate, unde rişti s cau i la tot
paie din ochi tuturor, iar prin asta aceia s - i devin str ini...

În fine...
 
Legat de ce spune Tudor Octavian, eu aş fi mai prudent... Dac mai citeşti cîte ceva, vei descoperi în toate
epocile indivizi convinşi c Pe vremea meaaaaa.... erau lucrurile mai cu mo (ori mai dure, penibile etc. dup
cum îi prinde bine conferen iarului).
Sînt afirma ii care în fapt atenueaz din disconfortul constat rii inconştiente c vremea s-a dus, respectiv c
via a e grea (raza de lumin c alt dat fu mai uşor, mai simplu, mai însorit mai tempereaz din disconfortul
teribil al prezentului, mai ales dup o vîrst ).
Eu unul sînt convins c peste 20-30 de ani sumedenie de inşi c run i vor clama c prieteniile se legau mai cu
spor şi mai din suflet la un 2010. Asta se va întîmpla întrucît din principiu legi amici ii mai lesne la tinere e. Pur
şi simplu ulterior merge mai greu, întrucît nu mai ai iluziile (şi ele diminuatoare de angoas existen ial ) pe care
le aveai la 20 de ani...

Oameni

Am fost şocat şi eu, precum al ii, de limbajul emisunii la mare mod , "În puii mei!...". Cerşetorul care spune:
"M piş pe mine!", ba şi reia vorba.
Un Fernando pornit de-a dreptul sinistru pe vîrstnici. "F !"-uri risipite la tot pasul. Etc.

Nu m-am gr bit la concluzii, deşi fui curios în paralel cum va reac iona CNA.
Şi am r mas în paralel deschis mental la problem .
Nu ştiu cum e bine pentru societate, s evite aşa vorbe la televiziuni sau ba. Care vorbe sînt altminteri foarte
r spîndite "pe teren", în lumea româneasc .
Am intrat ieri în Gara de Nord, în trecere... Înainte de prag, un (indiscutabil) interlop cu ochiul proasp t scos,
şi un sugar înf şat în bra e. Pe buze: "S moar fata mea!". La doi paşi mai încolo, o alt figur (taximetrist al
locului, în c utare de fraier), cu limbaj mai mult decît asem n tor.
Tot pe acolo, grup de aurolaci. M şi mir c nu li se m resc pupilele a posibil jaf la vederea unei 50-genare
aeriene de la ar , tr gînd un troler.

52
 Cam asta e realitatea... Nu peste tot, dar în multe unghere sociale rumîne. Ce-i drept, de ceva timp am
realizat c tipii "ca în Divertis" nu-s excep ii, ci majoritatea. Adic dac ieşi în 90% din locurile româneşti g seşti
cazuri, oameni zice-se ciuda i ori de rîs, dar reprezentînd majoritatea.
 
 
Stai, c personajul primar care îi inspira pe Divertişi a c p tat nume, destina ii clare de existen de cînd cu
Mihai Bendeac. Ştii clar acum cum e, unde e de g sit – s spunem – un Bulgaru, patron de sp l torie auto în
Rahova... Cel cu /lovitura de pumn/ "pervers ca pe Tîrgu-Ocna".
 
 
PS
Simpl observa ie, îşnit în minte dup ce am pomenit de "pervers". Esen a acelei p lituri, explica simpaticul
Bulgar, este ca duşmanul s nu se mai scoale de jos dup o asemenea torpil .
Cred c ideea face furori între şmecheri şi şmecheraşi.
Nu pot s nu v d îns în aşa procedeu pugilistic şi mult team , mult... mioritism. Ce te face dac acela NU
CADE dintr-un pumn? Mai ales c adorabilul chelios nu pare omul unei înfrunt ri de durat ...

[VIA ] Diverse. Şi poate dure

Ca s travers m via a (care altminteri este ceva aparte...: un insuportabil c tre un alt insuportabil), exist
nevoile fiziologice. Satisfacerea foamei, a setei, a sexului, a nevoii de ad post etc.
Mai sînt şi cele sufleteşti.
Unde nu m-aş gr bi s trimit elogios la pastilele gen iubire de aproape, de mam , de ar – chestii
inventate de Societate, şi pe care oile le îmbr işeaz ca într-un vis urît.
La o adic , le sînt date spre adop ie pentru a servi Institu ia omeneasc , cea în via , respectiv pentru a le
ine mintea ocupat şi a nu se ajunge cumva la lucruri mai dure care ar z p ci turma...

Iar lucrurile duc cu gîndul un pic la Matrix. Vrei ceva pl cut, suportabil, p i acesta nu poate veni decît din
fals. Adev rul e nepl cut, chit c o construc ie gen Isus vorbeşte a reprezenta adev rul, via a şamd.

Ca s nu d m nas prea dur cu realitatea, ne confec ion m un el de cocoon, fie şi nefizic.

El ine, cel mai ades, de asigurarea amici iei unei ipotetice Fiin e supranaturale (unde încerc m altminteri
s p c lim pe cît se poate tîrgul încheiat), respectiv de gesturi şi produc iuni mentale ce dau senza ia c am
st pîni mediul, lumea.

M uit la nişte scrise ale cuiva despre Crucea Caraiman, g site de curînd pe net.
Autorul, îndr znesc s cred, îşi asigur oarece b taie pe burt cu divinul, inclusiv prin preten ia c acesta
taman la noi se pogor mai cu mo şi nu aiurea. Apoi, acelaşi condeier manevreaz din condei cît s adapteze
cele ştiute la imagina ia proprie. Jongleaz cu ele precum un copil cu juc rioarele, care pot reprezenta centrul
urbei, lumea universul.
În paralel, se raliaz perceptelor oficiale (acele sociale de care pomeneam ini ial), pentru a-şi asigura
spatele şi din direc ia asta, cu bonus oarece faim şi apreciere din partea semenilor pas mite mai de rînd.

Crucea de pe muntele Caraiman – reper cosmic

Crucea (pe care s-a jertfit Iisus Hristos) este simbolul mântuirii creştinilor.
Aceast convingere a avut-o şi Regina Maria (29.X.1875 – 17.VII.1938) [...]

53
În Planul Divin Maria era îns destinat pentru ara şi poporul nostru. Aşa se face c , m ritându-se cu Ferdinand la
10.I.1893 în Castelul Sigmaringen a ajuns Regina României.
Sensibilitatea tr irilor ei îi oferea percep ii extrasenzoriale din care una şi cea mai important , avut în vis, a fost
ideea de a ridica o cruce semnificativ pentru poporul pe care-l conducea.
În privin a locului de amplasare, acesta era evident şi predestinat. Ce munte din ara noastr ofer perspectiva
Caraimanului (c ci oricum crucea trebuia s se afle la în l ime) în condi ia existen ei celui mai traficat tronson de
leg turi între dou capitale: a românismului (Transilvania) şi a rii (Bucureşti)? În plus Bucegii reprezenta i de
grandiosul Caraiman au fost stropi i cu sânge românesc în primul r zboi mondial. De fapt aceasta a şi fost motiva ia
întemeiat a acestei realiz ri, care s-a şi numit de altfel “Monumentul Eroilor”.
[…]
În cerul de naştere stabilit pentru 14.X.1928 al Crucii de pe Caraiman apare o conjunc ie între planetele Venus şi
Mercur, singurele, care au crucea în reprezentarea lor grafic . Conjunc ia respectiv semnific faptul c poporul
nostru, pe care Crucea îl reprezint , munceşte şi este muncit în mod penibil, dar cu r bdare, se pot aştepta lucruri
mai bune. Conjunc ia mai înseamn favorizarea contactelor cu persoane tinere, ceea ce s-a şi întâmplat de la
început, c ci aceştia sunt în majoritate cei care ajung la Cruce, în lipsa unor mijloace de ridicare direct pentru
toate vârstele. Conjunc ia Venus-Mercur constituie, pe de alt parte vârful unui triunghi, în vârfurile celelalte
g sindu-se Saturn şi Jupiter (retrograd).
Sextilul Venus–Saturn asigur monumentului o b trâne e în deplin opulen ceea ce indic un posibil interes
crescut al statului pentru amplificarea lucr rii prin alte amenajari şi facilit i de ajungere la el în orice condi ii de
vreme cu maxim de comoditate. Pân în prezent Crucea a fost ignorat de conducerile rii care s-au perindat din
anul 1928. […]
Crucea trebuie resfiin it anual aşa cum se prevede pentru cea de pe Muntele Mic. Accesul de la cabana Babele
trebuie asigurat pe un traseu f r nici un pericol, nu ca în prezent pe o brân cu grad mare de dificultate (autorul nu
cunoa te locurile, n. MO), iarna, dar chiar şi vara pe vreme de cea şi vânt. Un restaurant şi posibilitatea de refugiu
în caz de vreme rea ar asigura un debit mai mare de turişti, nu numai tineri şi nu numai din ar . Un asemenea
simbol creştin f r o capel al turi deservit în permanen reprezint deja o stâng cie, o capacitate redus de
în elegere, un anacronism. Ce s mai vorbim de lipsa unui bust artistic al Reginei Maria autorul moral al
monumentului…”

II

Pomeneam în lunile trecute de o campanie a unei reviste – altminteri de frunte -, pornite pe ideea "Tu ce ai
f cut pentru România?"
Omul intrat în angrenajul social nu poate r spunde aici altfel decît e (totuşi) obligatoriu pe acel palier, al
reuşitei sau m car al existen ei: "P i am f cut mult-mult, ş-am cerut pu in-pu in sau deloc".
La acel nivel, nu ine s r spunzi cu "Sictir!", c ci încalci regulile jocului, inclusiv acela de a min i frumos.

Acceptînd tiparul cu pricina, scapi de oprobiul de-a dreptul trimi tor în opronul Paria, dar dac eşti şi ceva
mai slab de înger te sim i şi oleac mai bine, copiind la scar mai mic raportul cu Divinitatea. Aici are grij de
tine ara. Cic .
Îi respec i voin a, iar Ea te protejeaz ori m car te face s te sim i bine, ca unul care O slujeşte.

RELIGIE. Porunca a... noua: s nu min i

Intro

Am cugetat c-ar prinde bine drept punct de pornire al celor ce urmeaz o interdic ie pe care o b nuim
cuprins între cele Zece porunci.
E vorba de a nu min i.
54
 A a îmi trebuie dac nu am citit pîn azi (cu aten ie barim) Decalogul!
Ceva asem n tor minciunii exist aici abia pe treapta a noua:
" S nu m rturiseşti strâmb împotriva aproapelui t u. "
Pomeneam în lunile trecute de o campanie a unei reviste – altminteri de frunte -, pornite pe ideea "Tu ce ai
f cut pentru România?"
Omul intrat în angrenajul social nu poate r spunde aici altfel decît e (totuşi) obligatoriu pe acel palier, al
reuşitei sau m car al existen ei: "P i am f cut mult-mult, ş-am cerut pu in-pu in sau deloc".
La acel nivel, nu ine s r spunzi cu "Sictir!", c ci încalci regulile jocului, inclusiv acela de a min i frumos.

Acceptînd tiparul cu pricina, scapi de oprobiul de-a dreptul trimi tor în opronul Paria, dar dac eşti şi ceva
mai slab de înger te sim i şi oleac mai bine, copiind la scar mai mic raportul cu Divinitatea. Aici are grij de
tine ara. Cic .
Îi respec i voin a, iar Ea te protejeaz ori m car te face s te sim i bine, ca unul care O slujeşte.

Formularea mi s-a p rut teribil de lax ... Nu e vorba de a afirma, ci de a m rturisi. i nu oricum, ci împotriva
aproapelui. În eleg de aici c în rela ia cu un om mai dep rtat acest don't î i pierde din virulen (asta dac
nu cumva echivalentul goim-ului trebuie chiar în elat programatic.. – ceea ce nu m-ar mira: Comunitatea
noastr înainte de toate! ...)

Cum spuneam, este a noua cerin esen ial din cele zece cre tine... Cam jos... Ce e mai sus?

1. Eu sunt Domnul, Dumnezeul t u. S nu ai al i dumnezei afar de Mine.

2. S nu- i faci chip cioplit, nici vreo înf işare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe p mânt, sau în apele
mai de jos decât p mântul. S nu te închini înaintea lor şi s nu le slujeşti.
3. S nu iei Numele Domnului, Dumnezeului t u în deşert; c ci Domnul nu va l sa nepedepsit pe cel ce va lua în
deşert Numele Lui.
4. Adu- i aminte de ziua de odihn , ca s-o sfin eşti.
5. Cinsteşte pe tat l t u şi pe mama ta, pentru ca s i se lungeasc zilele în ara, pe care i-o d Domnul,
Dumnezeul t u.
6. S nu ucizi.
7. S nu preacurveşti.
8. S nu furi.
9. S nu m rturiseşti strâmb împotriva aproapelui t u.
10. S nu pofteşti casa aproapelui t u; s nu pofteşti nevasta aproapelui t u, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul
lui, nici m garul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui t u.

Alte îndrum ri esen iale traiului între oameni, g sesc p c tosul aici de fa , îs i ele cam pe strapontin / la
coad – în favoarea celor care in de credin a pur , tehnic ... Ale lui Dumnezeu cel cre tin se afl pe primul
loc...
Noi, oamenii, mai jos.
Iar ale societ ii, la coad de tot...

Un motiv în plus s nu regret c -mi in um rul de ale cre tinismului...

Citeam mai demult o chestie, pe care o reproduc aproximativ: "Omul execut foarte la nimereal un gest ce
ar fi necesitat maxim responsabilitate: facerea copiilor" Asem n tor, în opinia mea barim, nimic nu con ine

55
mai mult minciun decît domeniul asupra c ruia am putea b nui c ade a intit Ochiul (avînd fie i la
prioritatea a noua) divin: scrisele, vorbele, atitudinile religioase.
Formulînd i altfel:
Din cîte domenii s întîmpl s cuprind spiritualitatea (e potrivit spus?) omeneasc , p i am sentimentul c
nic ieri nu se minte mai en gros decît în ale religiei.

De ce oare?

P i dac tot am r sfoit Decalogul, la baz pare s se afle scopul, care scuz mijloacele. Scopul fiind
r spândirea credin ei, a spiritului ei.
Men inerea lor.
De pild , dac o minciun prinde bine, lumea – de la vl dic la opinc – o poate trece cu vederea...

Tratînd lucrurile ceva mai laic, minciuna este deseori la ea acas în ale religiei întrucît totul pleac în
domeniu de la o baz nesigur , aceea a neputin ei de a demonstra clar, v dit c exist lumea cealalt ,
Dumnezeu i ale lui.
Faptul c vreo 90% dintre compatrio ii mei se declar credincio i nu schimb datele problemei.
De v zut nu I-a / L-a v zut nimeni...

Exager rile, mai exact minciunele / minciunoaiele din domeniu se datoreaz i atmosferei din bran . Cît i
a speciei.
A noastr , cea uman .

S trat m în primul rînd oamenii.

Sentimentul meu este c apartenen a, acceptarea religiei destinde în bun parte (cît de profund, de sigur
este totu i de v zut...) omul de angoasele-i existen iale. Este o situa ie în care destui semeni se consider nu
doar în siguran , dar i pu i bine cu Cel de Sus de unde purcederea lor la un comportament deseori arogant.
Io-s rezolvat, iar totodat -s alesul, protejatul Lui.
Este p rerea respectivului, în condi iile în care mai mult sau mai pu in credinciosul – mai ales la poale de
Carpa i – încearc s - i plimbe cu pre ul pîn i Divinul partener de afaceri, de... business.

Poate c , peste toate, a fi credincios este un mod de a- i men ine animalitatea la un nivel suportabil. Din
medie avînd de cî tigat societatea omeneasc .
Cine nu are nevoie de sperietura divin pentru a se comporta onorabil între semeni, p i acela are mai
pu in nevoie de credin , mai ales cea institu ionalizat ...

Ca orice lucru cu fundament fragil, inclusiv credinciosul comun pic destul de iute în purtare agresiv ,
violent , incorect .
O pojghi foaaarteee sub ire separ comportamentul (de ochii lumii) fa de coreligionari, de acela fa de
atei ori crez tori în al i dumnezei..
Este drept c în pomenitul Decalog nu st scris despre toleran cam deloc (probabil acum dou mii de ani
nu era loc de atari fine uri...).

II

Toat poliloghia din amonte am inut s o a tern pe hîrtie ca deschidere la urm toarea situa ie.
De cîteva zile, nimerisem pe net o relatare despre desubturile apari iei la Bu teni, imediat dup 1989, a
unei Mîn stiri (pemite i-mi aceast grafie, mai pe vorba zilnic ).

56
 Nu tiu s fi fost vreuna în zon pîn în 1989, îns – pe fondul emula iei religioase de dup acel an –
anumite persoane au inut s mo easc un stabiliment monahal taman sub abruptul Bucegilor. Poate i în
replic la apropiata mîn stire Sinaia e de v zut...

F r îndoial vor fi fost ni te tipi extrem de pragmatici, cum g se ti deseori în spatele sutanelor, al citatelor
sfinte, al zîmbetului celor care le poart .
Cred c a fost floare la ureche ob inerea unui teren imediat la sud de strada numit cîndva a Industriei, azi
a Telecabinei. Spun floare la ureche pentru c – din observa iile mele – mul i maturi ponderat de credincio i
deseori probeaz neputin de a se opune preten iilor religio ilor chiti i.

Am în vedere aici, în ce prive te aminti ii maturi, pe b rba ii cu scaun la cap i care iau de glume frumoase
relat rile Bibliei, dar care sînt suficient de captivi celor aflate de la p rin i, pe cînd erau mici, ori cele vehiculate
de nevestele lor ni el mai trecute. De cînd lumea, dincolo de aparen ele lor ceva mai fioroase, masculii zice-se
în vîn sînt prad u oar nevestelor personale, sau Gurii lumii – reprezentat de asemenea de partea
feminin a clanului propriu. Cînd un asemenea b rbat ajunge primar de ora , vulnerabilitatea lui la un grup de
popi cre te totodat exponen ial cu apropierea alegerilor.

Cred c ac iunea religio ilor – precum multe altele, umane – este asemenea for ei din Fizic , adic tinde s
se exercite pîn se epuizeaz ... Dac nu dau de vreo stavil , se întind cît pot... Cum, spune i c to i oamenii
proced m a a? Se poate....
Cu un sim în ale marketingului destul de dezvoltat, cei care au înfiin at mîn stirea din Bu teni au zis s se
aga e, s c pu eze cu folos existen a în preajm a vestitei Cruci a Eroilor, de pe muntele Caraiman. i au
f cut-o preluînd pentru a ez mîntul lor denumirea zveltului munte de prin partea locului. Chit c mîn stirea se
afl pe muntele... Jepi (mai exact cei Mici), vecinul Caraimanului.

M rturisesc a fi trecut o singur dat prin apropierea mîn stirii în cauz . Nu m-a impresionat, ceea ce ar fi
fost i greu, cît vreme în jur este suficient crea ie-minune (de pild apropiatul abrupt al Bucegilor) pentru ca
stabilimentele c lug re ti – fie i relativ noi – s -mi nu provoace mare atrac ie.

Am dat îns zilele astea de o adev rat epopee (între altele) privind na terea a ez mîntului....

Citisem cîndva, legat de Crucea Eroilor, c ideea a fost a reginei Maria. Ceea ce eu unul am îndoieli, ca
unul trecut destui ani prin balcanismul autohton, unde ce e bun este atribuit iute m rimilor – bineîn eles nu pe
degeaba... Pre ul fiind material pentru contemporanii iu i la ode, respectiv de faim , pentru urma ii cu u urin
în condei. Una e s scrii c asocia ia ta este P unul verde i atît, alta este s al turi elogii maxime unui
personaj istoric, situa ie în care te sim i altfel, iar semeni de fire apropiat te privesc i ei ca înv luit în aura
legendar ...
Partea doua, la acest interesant (dar curent demers) este c ideea nu i-a venit oricum Mariei de Edinburgh,
ci în vis. Nici nu mai conteaz cine i s-a ar tat, cert este c f cea parte din sfînta Treime, eventual din rudele
de gradul întîi ale acesteia.
Bineîn eles c , pe lîng aportul augustei suverane, cel depus de C ile Ferate Române (cele cu banu', cît i
construirea), de vreun inginer Butculescu, de muncitorii înfruntînd zloata la 2300 m. alt. este dat la o parte...

Ia s vedem, împreun , cum e cu întîmpl rile ce ar sta la baza ivirii junei (la scar istoric ) mîn stiri
Caraiman:

"În anii nostri Crucea a activat efectiv p zind timp de 10 ani pe c lug rul Gherontie Puiu care în acest interval a stat
ascuns într-o mic peşter situat între Claia Mic şi Claia Mare, dou v i abrupte chiar sub Vf. Caraiman.
Crucea a fost un simbol de sustinere a supravie uirii acestuia pân când cu ajutorul Maicii Domnului, care i-a şi
ap rut de mai multe ori, el a realizat Mr. Caraiman care fiin eaz şi se dezvolt în poiana Palanca, din care crucea
se vede direct, dominator şi d t tor de speran e."
57
 Cele dou Cl i nu sînt v i, iar totodat nu se afl sub Caraiman...

Citat din acela i Gherontie Puiu, via Q Magazine:

"...M-a lasat la Timisul de Sus i am urcat pe munte. Am ajuns pe platoul Bucegilor în scurta vreme. Am haladuit
doua zile i o noapte, pana mi-am gasit o pestera bine ascunsa, intre Claia Mica i Claia Mare.”

Gazetarul:
„Dupa trei nop i petrecute în grota din Bucegi, Maica Domnului i se arata din nou fugarului. Venisera trei ur i s
adulmece locul i Gheorghe se temea s nu-l sfasie. Vedenia minunata ii spune s se fereasca mai mult de
oameni decat de animale, chiar i dac sunt jivine salbatice. Parintele isi aminteste inca i astazi cu aceeasi emotie.
«Imi vorbea asa de bland: Nu-ti fie frica! Rabda, caci trebuie sa-ti duci misiunea pana la capat. Esti aparat.“ Era
acelasi chip pe care il visam în copilarie i care mi se aratase de atatea ori. dac s-ar afla o mie de maicute inaintea
mea, imbracate la fel, l-as recunoaste dintr-o mie! într-o alta noapxe, am vazut-o dintr-o data, în intunericul pesterii,
cu fata scanteietoare. Mi-a spus: Trebuie s astep i în munti zece ani, nici o zi mai mult! Abia apoi cobori în lume.
Am ascultat porunca i am vietuit ca un sihastru, pana în vara anului 1970. » "

A se ierta dar eu unul g sesc relatarea preasfîntului drept minciun grosolan .

i tare a îndr zni cum se va fi comportat monahul nostru în momentele în care era tentat s fabuleze, apoi
în cele în care a inventat de-a dreptul, a dat drumul în lume pove tii, iar ani de-a rîndul nu a clipit la rostirea
lor ori la vehicularea de c tre al ii...

"Faceam toata pravila calugareasca, asa cum o invatasem la manastire. Inchipuisem un altar în piatra i slujeam
Sfanta Liturghie. Ma imbracam cu zdrente de la ciobani, mancam ce gaseam i invatasem s vorbesc cu ursii, cu
jderii. Un sir de nopti fara sfarsit, am privit crucea cea mare de pe Caraiman."

Cum... dracu' (nu am cum s nu m revolt pîn la stadiul acestei injurii!) s - i dea ciobanii de mîncare la
1960-65, ei fiind de fapt pe Platou, iar tu între Cl i, deasupra Bu tenilor!? Cum s supravie uie ti ZECE ani
'cu ce g seam'?? Cum vezi de acolo Mionumentul Eroilor, c ci nu se vede – duce i-v dvs. pe teren i
verifica i!! Ori a intervenit iar Maica Domnului i omul nostru putea vedea prin piatr , eventual i prin obi nui ii
nori ai zonei??

Închid paranteza, observînd cu cît u urin / f r jen te face un asemenea individ, iar la vehicularea celor
Mari, a Maicii Domnului amd. nici gînd s se crape cerul de blasfemie!

În context, ca unul care a studiat ni el istoria mersului omului prin abruptul Bucegilor ( i cunoa te bini or
cum se produc inven iile pe acest teren... – vezi un autor la nume Mihai Haret i preten iile-i legate de
frecventarea a a-zisul Cuptor al lui R ducu din zon ), nu sf tuiesc pe nimeni s caute acea pe ter , nici s
spere în protec ia Monumentului, dac are de cînd s stea m car un an neclintit pe coclauri...
Se pare c la mijloc se afl o tehnic obi nuit de confec ionare a legendelor religioase. Altfel nu cap t
cheag în mintea credinciosului de rînd. Am întîlnit i în cazul altor loca uri monahale din Bucegi trimiteri la cîte
un pustnic ce i-ar fi g sit de lucru anterior în zon .

O alt manevr este aceea a personajului divin care apare cuiva – îndeob te ini iatorului – în vis. În cazul
m n stirii în cauz , redau întreaga poveste, de-a dreptul palpitant :

"Manastirea Caraiman, o manastire mai speciala decat altele pentru ca aici traieste un pustnic, calugar i preot cum
isi zice, a carui faima a trecut de mult dincolo de zidurile de piatra ale Bucegilor. Este Parintele Gherontie Puiu
despre care se spune ca moartea i-a murit de trei ori, dar care acum e fericit ca i s-a indeplinit dorinta s cea mai
58
vie: construirea unei manastiri. Sub lumina Maicii Domnului Parintele spune ca s-a aflat, din prima zi a venirii sale
pe lume, sub protectia Maicii Domnului. i acum la 75 de ani, parintele Gheronite este un barbat urias cu o privire
firava i cu o voce dulce, moldoveneasca.
Parintele Gherontie Puiu a ascultat porunca Maicii Domnului i a trait ca un sihastru timp de zece ani într-o pestera,
pana în vara lui 1970. Timp de zece ani, noptile, a privit crucea cea mare de pe Caraiman. Atunci, spune, “i-am jurat
Maicutei Domnului ca, dac ma voi intoarce cu bine în lume, jos, voi construi o manastire cu hramul Inaltarea Sfintei
Cruci, din curtea careia s poata fi privita crucea de pe varful Caraimanului”.
Dupa Revolutia din 1989 s-a intors la Manastirea Neamt, unde monahii ramasi în viata l-au recunoscut, desi
trecusera 30 de ani. A fost uns monah pe loc, apoi a fost inscris la seminar, desi nu avea decat patru clase
terminate în satul natal. O saptamana a fost diacon, dupa care, asta se intampla în 1992, episcopul locului l-a uns
preot, dupa “randuiala lui Melchisedec”, pentru ca trecuse de varsta lui Hristos."

Îndr znesc s cred c subiectul este abia deschis explor rii...

 

59
 

Partea II
Carte cu chipuri

60
 Dame de consuma ie...

ara se schimb , îmi permite a spune, chit c dvs. ve i lua în derîdere criteriul pe care-l aduc în discu ie...

Acum vreo 10-15 ani, luam contact (vizual...) cu fenomenul prostitu iei prin intermediul duduilor rrome ieşite
seara la intersec ia Bd. Pake Protopopescu – strada M t sari.
Moartea pasiunii!
Nu pun la socoteal co-etnicele de-a dreptul sinistre ce îmbiau într-un imobil d r p nat al C ii Moşilor, în
preajma bisericii Armeneşti.

V d de la o vreme nişte domnişoare de profil, ceva mai la vest (geografic), mai exact la intersec ia Pake-
Matei Voievod-Austrului. Alt stof , în sensul de un pas înainte...
Altminteri, ca om de rînd ce m aflu, m-a turburat bine o adolescent , lîng hotel Bucureşti (sau cum i-o
mai zice). Mi-a zis un "Ce mai faaaci?" de-am r mas paf, neaşteptîndu-m la ondula iile vocii ei, adaptate fix
la timidul ce trecea pe acolo...

Tot pe acolo, ca idee, eu unul g sesc aiurea s ii ilegalizat prostitu ia.

Nu v d ce microb ar p trunde astfel în corpul societ ii româneşti (c reia oricum nu de cast moral i s-a
dus buhul!...)! Poate la mijloc sînt complexele clasei politice – luat individ cu individ – în fa a sexualit ii
fruşte, mai exact cea feminin ...

FOTBAL. Grecia – România 3-1

Trec peste jocul în sine.

Dar priveam întreg tam-tamul din prealabil. C vom face şi c vom drege. C na ia îşi sprijin echipa. C
uite ce planuri exist , uite ce posibilit i indiscutabile posed m.

Sem n m un pic cu alde copilul nec jit, care se str duie s g seasc şi el o doz de senin, de pl cut în
existen . Cu orice pre . Dar nu poate ajunge la pragul, la în l imea ştachetei pe care şi-o doreşte cu ardoare.
Şi recade în... rahat.

La prima ocazie, o ia de la cap, c ci vine S rb toarea cutare şi (asemeni unui Nicul i Minciun privind
printre uluci la bradul boierului) şi în mod sigur nu-i va rata bun t ile i lumina iile.
Rezultatul nu este îns ca în I. Al-Br tescu Voineşti...

Mai ales de vreo 10 ani repet m într-una – înainte de meci, se în elege – un scenariu, cu entuziasme şi
certitudinea proximei victorii na ionale. Cutare fotbalist compatriot ni-i 'the best', antrenorul mediteaz
îndelung şi fericit, ba am şi auzit noi c l mai bun om 'al lor' e accidentat...

Inevitabil coad în sus a unui anumit tip de capr .

61
 Care, la o adic , nu e rîioas pentru c vrea ea. Dup cum şi acele mofturi – în eleg perfect! – îi sînt
absolut necesare pentru a supravie ui între semenele ei continentale.

Bunicul. Eu

Sînt bunic de dou luni.

Iar duminic fur m la botezul lui David Ordean.

Bineîn eles c sentimentele, gîndirile lui 'Tata-mare' fur mult diferite despre ce scrie majoritatea în
asemenea cazuri (asta e, îmi voi duce crucea de a nu fi ca al ii...).
Între altele, meditam în mica i cocheta bisericu (pe strada Steriadi), v zîndu-i pe fra i punînd fruntea în
'cenuş ' / pe podea, în fa a preotului. Tuturor li se ofer un tîrg, la vîrsta form rii: accep i asta, cape i asta. În
cazul tipilor ca mine li s-a oferit cam canci, motiv pentru care dîn ii au preferat a vie ui în No Men’s Land.
De acolo, ei v d lucrurile altfel decît restul – ultimul tr ind indiscutabil mai lini tit, dar totuşi precum inşii din
seria Alien, care supravie uiau cu tr znaia parazit ce li se prinsese de chip, dar mureau dac le era
îndep rtat .

Ziua na ional

Marina Alm an, realizator TVR:

Poimâine este Ziua României. […]

Sim i c i se strânge inima şi încep s te furnice amintirile ori de câte ori te afli departe de ar şi auzi
vorbindu-se, foarte aproape de tine, româneşte? Te-ai lua la har cu cel mai bun prieten pentru a-i
demonstra c face cea mai mare greşeal posibil optând pentru o via îndestul toare, îns departe de ara
lui? Sim i cum sângele t u ia ascensorul şi urc pân la cap atunci când cineva î i vorbeşte de r u ara, chiar
şi dac , pe alocuri, spusele sale ascund un sâmbure de adev r? Po i s -mi spui, dintr-o r suflare, când a
avut loc Marea Unire, cine a inventat insulina, în ce an i-a umilit Nadia Com neci pe greii gimnasticii
mondiale4, cui datoreaz omenirea avionul cu reac ie şi cine s-a plimbat, atât de îndr gostit, pe lâng plopii
f r so ?
Dac mâine s-ar pune problema s mergi „la oaste” pentru a- i ap ra ara, vei reuşi s - i înfrângi pornirea
primar de a- i procura un certificat medical care s te fac inapt pentru a presta fapte de vitejie în folosul
rii tale? i se întâmpl s le povesteşti pruncilor t i despre ara lor, înv ându-i s o iubeasc
necondi ionat?
Obişnuieşti s laşi totul balt (serviciul, sala de for , întâlnirea cu iubita etc.) pentru a ajunge la timp în fa a
televizorului atunci când joac echipa na ional ? i se întâmpl ca, dintr-un raft ticsit de produse care mai de
care mai oacheşe, s alegi unul doar pentru c este românesc? Optezi f r nicio strângere de inim , atunci
când î i pl nuieşti vacan ele, pentru o pensiune în Bucovina, în detrimentul unui hotel de cinci stele, all-
                                                            
4
Interesant cheia în care este pus problema! A umili....
Sim im totodat nevoia s ne îmb t m al naibii cu ap rece. La 2014, un alpinist afirm c a dus numele rii departe, pe întinsul
globului. Dar nu adaug c , în Himalaya sau aiurea, îl mai duc o sut de ri, s zicem, plus c localnicii în general nu se extaziaz
în fa a str inilor, din mai multe motive.
În ce o prive te pe Nadia Com neci, ca ea în decursul timpului au prestat cel pu in vreo 200 de sportivi. De aceia nu se vorbe te la
noi, s nu cumva s distrugem corola cu minuni a lumii. De pild , nu se pomene te de înot torul american Mark Spitz, care a
cucerit la o singur edi ie de Jocuri Olimpice din epoc (1972) APTE medalii de aur.
62
 inclusive, în Tenerife? Te dor ştirile de la televizor, din care afli c România a mai pierdut o b t lie în lupta
pentru binele oamenilor s i? ...Dac la m car jum tate din aceste întreb ri r spunsul t u este afirmativ,
atunci înseamn c mai sînt înc urme de Românie în tine şi nu te paşte corigen a la materia „patriotism”!

Marina A. crescut-a într-o anumit cultur , într-o anumit optic . "Fii cuminte, fii supus , înghite destule şi
vei avea multe..."
A... înghi it, educativ vorbind, inclusiv credin a sincer în importan a zilei na ionale. Nici nu mai conteaz c
aceasta se poate schimba, semn deloc serios al acelui popor, de la o zi la alta – fie acestea şi din decembrie
1989.

Deci crede în importan a, în respectul datorat acelei Zile.

Cu o doz de omenesc egocentrism, plus inerent dificultate de schimbare interioar , Marina trage apoi
exteriorul, realitatea în jurul construc iei sale despre patriotism.

Ea foloseşte mai pu in fondat, cred, argumentul cu comportamentul nostru în str in tate. Unde totul (m
refer la respectul tricolorului şamd), la bani m run i decurge din team , din sentimentul lui a fi pierdut în
spa iu, motiv pentru care te ag i de respectivul simbol, unde g seşti şi al i cvasinaufragia i.

Reintrînd în seara zilei de 30 noiembrie în ara-mam , construc ia interioar a Marinei îi este inevitabil mai
c maş simpaticei teleaste decît haina. Ea nu ajunge s -şi pun problema dac schel ria proprie este
greşit , preferînd s frece (pardon!) ridichea acelor milioane de compatrio i, acelor comunit i care nu se agit
legat de Ziua na ional .

Nu mai pierd vremea s relev din textul doamnei Alm şan argumenta iile false, dac nu parşive (c ci,
totuşi, îs!).
O cred îns în sinceritatea ei, de om care a respectat întotdeauna i cu onestitate Autoritatea.

PS
Rubrica Marinei din "Ring" – de unde am extras citatul de mai sus – se numeşte "Bomb neli..."
Mie nu mi se pare c dna Alm şan bomb ne. E destul de direct , iar eventualele frustr ri cred c le
exprim civilizat.

Sub soare

Recunosc, f r mult jen , c nu cred în Dumnezeu.

Mi-am avut perioada mea bisericoas , imediat dup vîrsta de 20 de ani, dup care, încetul cu încetul n-am
mai sim it c e Cineva, acolo sus.
Aici, bineîn eles, e o chestie de sensibilitate proprie.

Dar.
M uit în jur, şi f r a m panica, cred c Dumnezeu ori e într-o ureche, dac a creat şi tolereaz lumea
cum este, ori... nu exist .
Iar aici judec un pic precum Ivan Karamazov... Ceva nu e în regul .

63
 Între altele, mjlociul cel meditativ dintre Karamazovi se întreba unde era Dumnezeu cînd dul ii st pînului
unei mo iei sfî iau un copil de iobag al locului.
Aşa m întreb şi eu, privind în jur.

Aud la ştiri c avu loc minune mare la mîn stirea Petru Vod ... Unde un c lug r avu o viziune cum c ..., la
care to i au purces la mormîntul p rintelui r posat Cutare, pe care l-au dezgropat şi-au constatat c abia de
putrezi un pic. Deci, dup canoanele locului, acela e personaj aparte, demn de a fi declarat sfînt.

Îndr znesc s v d îns lucrurile ni eluş altfel.

Mîn stirea cu pricina e una care a stat grozav în aten ia lumii (noastre) prin faptele unui stare , Justin pe
nume, ce se pr p di de curînd. În ultimii ani, cam nu era domeniu prin ara asta în care s nu se fi b gat
respectivul, altminteri un pic legionar în tinere e şi dornic de cîntece verzi la b trîne e.
Eu unul simt c cei de pe acolo suportau cu greu conul de umbr ce s-a l sat asupra lor şi asupra locului
dup purcederea dintre vii a fostului stare .
Ca atare, au purces la inventarea poveştii steia cu r posatul Calciu cel neputrezit dup şapte ani.

Şi o s v spun pe ce m bazez...
Adic îi vine c lug rului cutare ideea c .
Iar ceilal i imediat îl iau în serios, pun mîna pe cazmale şi d -i...

Oare cui serveşte toat minunea. Ghici c rui loc o s i se duc vestea, ghici unde o s vie lumea şi o s
fac niscaiva cheltuial , başca nutrire a orgoliului monahilor locali.
Mai pot ghici c e destul concuren – a stabilimentelor religioase – prin acel meleag al patriei, motiv în plus
pentru ca i de la Petru Vod s nu se dea duşi cu uşurin din prim planul gloriei.

PS. Jaroslav Hasek are o schi (se în elege, umoristic ), legat de confec ionarea unui sfînt, în condi iile
sc derii influen ei unei congrega ii religioase oarecare – fie şi de pe meleaguri dep rtate, mai exact din
Spania, la jum tatea mileniului trecut..

Mituri române ti

„Un urias al teatrului romanesc, Radu Beligan, cu care avem privilegiul s fim contemporani, implineste azi
95 de ani. La multi ani, Maestre!”

Românul de rînd mai cîrcoteşte împotriva puternicilor zilei, prin tramvai:

Beligan – 95 de ani în cap – nici atît nu a f cut.
Contrazice i-m .
Iar în paralel, îmi pute i spune un rol care a rupt gura m car a Balcanilor?

Legat de specatocolul în care Radu Beligan presteaz , la vîrsta pomenit mai sus.
Cred c pe scen pot fi destui, la 95 de ani, dac au ansa longevit ii.
Mai pu ini îns pot întîmpina senini extinc ia.
Nu mi se pare cazul lui Beligan – altfel nu ar fi avut nevoie de reflectoare.

64
 Curiozit i mici de tot

Oare cum ar fi fost, cum ar fi via a noastr f r biseric , f r religie.

Ştiu ve i s ri muuult în sus – iar cu alte ocazii am ar tat şi de ce se petrece aşa magnific salt...
Dar aştept un r spuns coerent.

În paralel, caut s m dumiresac asupra ancestralului, perenului, umanului dor al maturilor de a modela
tinerii. De a le da sfaturi – cu aer de magistru, de "Ştiu io mai bine decît tine ce-i folositor...!".
Pe care juni altminteri, de cînd lumea, îi doare drept în cot de preten iozit ile vîrstnicilor – dar peste pu ine
decenii îi p lesc acelea i metehne...

M uitam şi la un panouaş, pe Bd. Lasc r Catargiu, a nu ştiu c rei asocia ii de pensionari (CARP, parc , al
sectorului respectiv).
Tipii de acolo scot un fel de ziarule , pe care îl afişeaz şi la poart .
Şi unde acei oameni cu un picior în groap mor de grija reintroducerii religiei (serioase, dup criteriile lor) în
şcoli.

Altul tot pe acolo, peroreaz c praful s se aleag de la de-şi uit limba...

Nici nu dram de în elegere pentru l de o face, pentru motivele vrute sau nevrute care-l duc la asemenea
ştergere în minte!

II

Tot v d vorba asta cu "La mul i ani, România".

Mie mi se pare c forumularea ascunde tocmai gîndul c ara e pieritoare...

Idem genul:
"Dumnezeu s apere i s binecuvanteze Romania i romanii, oriunde s-ar afla ei !" Aici., D. ori o ap r .,
ori nu? Are el nevoie de suplicile noastre periodice?

Bucata integrală:

"Portretul ROMANIEI Interbelice..., unic şi greu de procurat!

Deschideti linkul de mai jos i dati clik pe judetul care va intereseaza! Este aici o munca de sisif, pe care sper
s o apreciati la justa ei valoare.
Portretul Romaniei Interbelice EXCEPTIONAL! Transmiteti-l tuturor copiilor din casele Dumneavoastra,
pentru ca acum istoria se face in... "limba materna" a fiecarei nationalitati, cu carti primite din afara..., cu
teoriile tarii de origine..., cu mesajele profund ostile MARII ROMANII, care a stat ca un os în gat marilor puteri
ale Europei! Mai mult... Istoriile alternative aprobate de Ministerul nostru de resort au dat posibilitatea ca
fiecare scoala s interpreteze în mod propriu (si de cele mai multe ori diferit de la un judet la altul!)
evenimentele care constituie istoria adevarata a Teritoriilor Romanesti, indiferent cum s-au numit ele de-a
lungul vremilor!
Foarte interesante pentru noi toti romanii (pentru tinerii nostri, în mod special) – sînt mai ales informatiile,
necunoscute în marea majoritate, despre zone care... au fost... nu mai sunt... i nu se stie daca... i cand...
vor mai apartine vreodata acestei tarisoare...
Dumnezeu s apere i s binecuvanteze Romania i romanii, oriunde s-ar afla ei !"

PS
65
 Cînd ai pornire spre afirma ii cu a sta precum osul în gît, e instructiv de rev zut propria copil rie, dac nu
cumva ai ezut astfel propriilor p rin i, rubedenii…

Cultur

Pomeneam de cultur , acum vreo dou posturi.

Eu nu aş face statuie ideii steia.
Ba chiar as plasa-o în prejma religiei.
Mai exact, eu unul le v d pe ambele ca pe nişte chestii (a se ierta de g sesc echivalent mai academic!)
cam goale, dar care ne umfl artificial p rerea de sine.
Ca inşi, ca na ii, ca omenire.
Nu cred c am fost foarte mai buni dac au fiin at Dumnealor prin preajm , de la Adam ori de la Aristotel
încoace.
Nu propun cu acest prilej goering-isme ("...îmi vine s pun mîna pe revolver!", presupunînd c vorba
atribuit Reichsmarshallului nu e inventat ), ci doar pruden în tratamentul celor dou zeit i.
F ceau catedrale în secolul timpuriu nu ştiu care, şi-şi luau gîtul cu o fervoare de zile mari.
Ori, în WW1 de pild , conduceau zolda ii la abator.
Am v zut rari oameni pe care cultura s -i fi f cut mai pondera i, mai negr bi i în a ieşi în relief. Mai degrab
i-a liniştit vreun prag de sus, decît zeci de tomuri.
Avem 2000 de ani de cînd veni amicul Andrei prin Dobrogea. Ne-am dovedit ulterior foarte deştep i noi
românii, dela 1990 încoace barim?

/ PSIHOLOGIE, VIA /

Margine de lac Titan. Cineva d de mîncare ra elor.

O feti la vreo patru ani, cu ochii spre p s ri, spune vrute şi nevrute. Inerent ignoran , alint, dezinteres
(logic!) pentru ceilal i.
Ca la vîrsta cu pricina.
Brusc pic pe gînduri.
Oare cî i ani o avea copilul din noi?
Nu stric s am idee, c ci e totuşi partener de echip , ba chiar unul de inut ca bibeloul...
Bineîn eles po i s -i tragi una peste bot, po i s -l fac s amu easc a la longue, dar nu e o afacere.
LEGAT DE COPILUL INTERIOR, p rerile difer . Unii îl v d drept un tip vesel, detaşat de probleme.
Prin lucr ri de specialitate, optica e altfel. John Bradshaw îl vede, de pild , drept un oropsit.
Personal, opinez c o fiin de tipul feti ei pomenite ini ial.
Cred c se poate lucra cu ea (doar de-aia ne credem maturi, nu?) – la o adic nu avem alternativ .

II

Autobuz bucureştean.
Un b trîn care abia urc , dar la pu ine secunde se dovedeşte extrem de dezinvolt, extrem de... tîn r în ale
gurii. Volubil, agresiv, cu inevitabilul alunecuş în politic .
66
 Imediat îşi g seşte comilitoni prin jur, de la 55 de ani în sus. Ponta la deal, Ponta la vale.
O sta ie RATB aşa o in. La un moment dat, le atrag aten ia c au ales USL, acum exact an, 70% din
votan i.
"Daaaa, da' ne-au p c lit!...", explic unul.
"Bine, dar mintea dumneavoastr unde era, cînd ei v duceau cu preşul..."
R spunsul aceluia nu a con inut vreo doz mai mare de responsabilitate a gestului propriu.

Mda.
Materialul clientului.

PS
John Bradshaw, autorul pomenit mai sus, e pastor!
Ce diferen ... Nu spun între el şi cine.

Responsabilitate

„Huo, Ponta!”
Bravo!
Dar.
Exist vreo 70% dintre aleg torii rii (la 2012), c tre care nu v d s se înghesuie careva întru tras de
urechi.
NU V SUP RA I, DAR AU ŞI EI O VIN .
Mi se pare neserios s vezi surs a belelelor doar o parte, nu şi cealalt .

Opinie

Dintr-un interviu acordat recent de Gabriel Liiceanu:

"Credin a lui Noica era c orice om se poate salva din infernul lui, atîta vreme cît poate recurge la fructele
sublime care atîrn în arborii paradisului culturii. Totul e s ştii c ei exist şi s faci efortul de a le culege
fructele. Exist un acces oarecum garantat la paradis: recursul la produsele sublime ale speciei umane. Or,
acestea ne sînt oferite în permanen de via a n valnic a spiritului care leag genera iile între ele şi pe care,
în mod conven ional, o numim „cultur “...

În alt parte, via N. Steinhardt mai exact, se vorbea c solu ia în vremuri crunte ar fi religia.
Sînt p reri stimabile.
Eu sînt adeptul dobîndirii de în elepciune, drept cale a mersului prin Via .
Mi-i o simpl p rere.
Da i-mi voie, în acelaşi timp, s opinez c alde cultura singur e lipsit de un mortar care îi dep şeşte
grani ele. Motiv pentru care se afl plin lumea de slujitori ai Culturii, dar şi lichele n acelaşi timp.
Şi mai departe de în elepciune mi se pare religia.

Apropo. Citesc zilele astea, fie şi pe fug , din "Destinul omenirii" al lui Petre P. Negulescu, 1939 parc .

67
 El explic acolo, f r preten ia de a fi primul pe idee, c democra ia a luat naştere într-un loc (Atena antic )
unde libertatea spiritual era pu in legat de religie, comparativ cu dura vecin , Spart .

Ideea de miracol

În interviul pomenit mai sus, Dl Liiceanu vorbeşte i de cunoscutul s u "Jurnal de la P ltiniş":

"…„Întîmplarea“ de a m fi aflat în spatele acestei c r i este una dintre cele mai frumoase ale vie ii mele. E
cea care îmi d iluzia c am tr it miracolul unui destin. "

Eu (Neica-nimeni) nu m-aş juca întru ideea de miracol.

Am avut şansa unei ucenicii asem n toare (în sensul tare util uman plus pl cut...) celei a dlui Liiceanu pe
lîng C. Noica.
Dar v d azi lucrurile cu pricina drept ceva, cîndva – în sine al naibii de frumos, de luminos în amintire, în
"c r mizile" zidului meu, îns atît.
A accepta ideea de miracol este un mod de a nu te mai bucura de lucrurile mici.
Cred totodat c te opreşte s mai fii deschis la alte... miracole.

Nero din Carpa i

V d pe undeva o poz , mai exact un trucaj cu Palatul Victoria arzînd (dar nu prin contribu ie neronian
proprie…:. „Ce vreau s -mi aduc Mo Cr ciun”).
Nu v sup ra i.
Ce are via a mea cu actuala echip de la Palatul Victoria?
Nu spun – Doamne feri! – c -s nişte meseriaşi de n-au v zut Carpa ii.
Dar exist atîtea moduri sub Soare de a-mi îmbun t i existen a... Dac eu-s limitat la minte şi leneş, ce
poa' s fac Ponta din Sala Muntenia, sau cum îi zice od i ei leia dinspre strada Paris??
Pe de alt parte.
Şi întrînd iar, obositor pentru dvs. f r îndoial , în psihologie...
Irit rile pe vreun Ponta, clas politic vin din neputin a de ne drege frustr rile inerente vie ii şi care ni s-au
adunat în suflet, de-a lungul anilor.
Dac m irit p 'Pontak' (formula nu-mi par ine!), o s fac precum o locomotiv proast , una care bag ap ,
c rbuni, iar apoi purjeaz în vînt aburul, doar aşa, ca s -l vad cum sperie aerul din jur.
A jigni pe altul e recunoaşterea neputin ei. dar şi a posibilit ilor de evolu ie ale aceluia.

Invidii… înalte

V d tot felul de glume (proaste r u unele...) la adresa lui Ponta – de pild pe aici pe Facebook.
Nu sînt un simpatizant al preşedintelui PSD, dar sentimentul mi-i, privind acele caracteriz ri, c LA MIJLOC
E INVIDIA C EL ( la cu coşuri, "cu muian d prost!") A AJUNS UNDE E, IAR NOI NU.
68
 Şi nici nu-s şanse s ieşim vreodat din insuportabila micime a existen ei personale.
Judeca i şi dvs.
Oarecum, p-acolo este şi infantilismu de a vrea s ne rezolve Guvernu' toate.

PS
Instinctiv m feresc s devin critic al premierului, ca s nu ajung în aceeaşi tab r cu acerbii def im tori ai
acestuia.

Via a e o chestie nasoal .

… prin urmare, ne protej m şi noi cum putem de insuportabilul ei. Altminteri ce-l poate face pe un om s
afirme:

" Rolul memorabil al lui Mihai Viteazul, cu un mesaj care e actual i ast zi: « i ast zi se împlini porunca cea
din veac, s stea laolalt cei dintr-o singur mam : ara Româneasc , ara Ardealului i ara Moldovei.
Pohta ce-am pohtit eu»”.

Zisa fiind de la 1600.

Kakaia 'veac'? Mai exact 'din veac', în sensul de la Facerea lumii.
Îmi place şi buc ica "...şi ast zi", probabil un mic act ratat al condeierului, care în adînc pare s fi mirosit
anacronismul lozincii.

Un alt tip, mai jos la acel post:

"Un rol interpretat, memorabil, genial (de Amza Pellea, n. MO), pe veci va ramine în istoria României..."
( 'Veci'-urile astea au şi ele întru metalimbaj, nesiguran a c t r şenia cu pricina va dura tare mult...)

PS1
Apropo de Pellea.
Hai s zici c mi-i r utate de m gîndesc ce fel de via s n toas va fi avut, de a murit la doar 52 de ani...
Cert este c -i haioas al turarea drumului s u cel aparent glorios prin cinematografie cu fragilitatea care l-a
r pus.
S fi fost vreo masc ?
Nu-i exclus.
Pîn una-alta observ c a sim it nevoia s -şi compenseze indiscutabila duritate prin presta ii hazoase, a la
nea M rin.

PS2
Apropo de metalimbaj.
Pe un p rete, în urbe:
"Uni i, vom învinge!", zic ia contra explot rii de la Roşia Montan .
sta-i un mesaj pentru ei între ei, adic se autoîncurajeaz !
Nu vorbeşti de unitate cuiva pe care nu l-ai captat înc – pentru sta din urm procedura fiind inevitabil
alta.

69
 Gigel

Apropo de numele noului ministru al Culturii.

Sorinel-Gigel tirbu.
Pricep mai greu ce e în mintea unui matur care nu ia în calcul c peste 20 de aniprogenitura s nu va mai
fi de... diminutive.
Prima pornire ne este s facem haz, s ne credem superiori – dar eu unul simt c aşa atitudine (a noastr )
ne este un 'ecran', un mod de a ne proteja împotriva unui lucru pe care nu-l în elegem.
Am sentimentul c atitudinea unui om în elept este s ia lucrurile cum sînt, încîntat chiar c descoper via a
mai divers decît b nuia... Ni el mai pragmatic (da!) vorbind, aş avea nişte îndoieli c din atari p rin i iese un
vl star care va l sa cu gura c scat lumea cultural .
Mai exact, în aşa situa ie ereditatea saboteaz inevitabil probabilitatea unei min i, a unei presta ii str lucite.
PS
Eram copil şi, într-unul din almanahurile anilor 60 era o caricatur , cu legenda "Pianist descifrînd partitura
buc ii <Humoreska> de Dvorak. În desen, tipul se pr p dea de rîs, altminteri cu grij s nu-l observe publicul
ce-i aştepta presta ia.
Aşa şi cu numele de mai sus, în sine.
Te ia rîsul, recunosc.

În spatele propuls rii dlui tirbu se afl resorturi de func ionare ale unui partid. Unde aportul direct, prin
implicare propriu-zis , eventual material primeaz asupra eventualului penibil decurgînd din numirea
ministrului cu pricina.
Îmi fuge gîndul la o zis Camil Petrescu parc , despre faptul c un partid e inut de tipi pragmatici, nu de
idealişti a la Stefan Gheorghidiu.
Dl G. Ştirbu este cimentul.

Uman

M uit la dou ştiri, într-un cotidian oarecare.

Unde rev d judecata alb-negru. Dar şi r utatea. Ambele nu-s neap rat ale cut rui redactor, ci ale Societ ii.

"Ce a p it un ELEV DEMENT care a postat pe Facebook FOTOGRAFII cu IUBITA lui f când SEX ORAL

Ionu Florea, tân rul de 22 de ani din Suceava acuzat de pornografie infantil , va r mâne în libertate, de i a
distrus via a unei adolescente de 15 ani, fosta lui iubit , dup ce a publicat pe o re ea de socializare mai multe
poze cu ea în timp ce f cea sex oral."
El e dement.
Ea e nevinovat . Ba se încearc şi smulgerea de lacrimi, c ci i s-a distrus via a, nu? Despre p rin ii ei, f r
îndoial vor fi prezenta i ca al naibii de îndurera i, deşi e de aflat pe unde umblau ei nu neap rat cînd fata
devenise interesat de sexul cu pricina, dar cînd a pornit s c utae în afara familiei maturul (b iatul ce cu
oralul...nu e chiar de vîrsta ei) pe care nu-l g sea între zidurile locuin ei.
Oare cum ar tau rela iile, discu iile între adolescent şi p rin i?

II
70
 ": PROFESOARA M RITAT , prins GOAL PUŞC cu un ELEV de 17 ani. Vezi ce
SANC IUNE a primit PROFA NIMFOMAN ..."

E interesant aici c pîn şi autorul ştirii îşi simte materialul irelevant (ar fi interesat cel mult pe liceeni), aşa
c accelereaz . Prin nietrmediul unor formule tip ap -tare.
Femeia e m ritat . i a fost g sit nu oricum, ci goal puşc . Ea fiind totodat nimfoman .
Dragul nostru popor ori mare parte a lui are nevoie s -şi descarce agresivitatea, respectiv s umileasc .
Başca s cl deasc realit i imaginare, prin simpla ac ionare a unei baghete, c ci la o adic cam asta e
inventivitatea gazetarului.
Zice i c ce treab are jurnalistul cu publicul?
Are, c el vrea s -şi vînd publica ia, cu orice pre .
Altfel nu ar avea bani de adus acas , la familia lui...
O avea vreo fat de 15 ani?

PS
Apropo de agresivitate plus dor umilit – pîn s aib nevoie de refularea lor, dragul popor le-a primit din
plin, într-un cerc vicios unde nimeni nu vrea s cedeze, nimeni nu vrea s -şi deschid vreun pic
vulnerabilitatea...

/ POLITIC , UMAN /

Silviu Sergiu (de la Evenimentul Zilei) puncteaz :

"Monic i Macovei i se reproseaz c a r mas în PDL. Pai de ce si-ar rata cariera politica aruncandu-se în
neantul Dreptei?"

Am sentimentul c r mînerea unor nume importante în PDL va maturiza inevitabil restul taberei dreptace
.Altfel, tot felul de copii (se poate demonstra) de pe acolo şi-ar lua-o în cap.
Copilul, de cînd lumea, are impresia c adultul care îi este în preajm şi-i suport (cu stoicism, cum a f cut-
o f r îndoial şi tat l subsemnatului) zbenguielile, dorin a de comod şi de dominare îi este animal de pus la
c ru a proprie şi la care s trag f r cîrtire.
Ini ial nu am agreat forma iunea r mas sub bagheta dlui Blaga, dar acum o simt foarte necesar .
Blaga şi ai s i, chit c nu fac pasiune pentru ei, ÎMI PAR MULT MAI CU PICIOARELE PE P MÎNT decît
ceilal i de pe acea parte a eşicherului...
Între 'Tineri şi liberi' observ prezen a unor tipi care au fost promova i destul de lesne cîndva, iar acum chiar
cred c suişul neaşteptat li s-a datorat lor integral. De aici fumuri, care-i posibil s îi p c leasc mult asupra
posibilit ilor reale.

PS
Mi-au ajuns la urechi nişte mofturi ale doamnei Macovei, într-un avion cu circula ie continental . Dac e
adev rat, dînsa ar avea de pierdut, a la longue..

71
 Atitudine

De ce simt c nimic nu-i mai ruşinos, între oamenii României, decît a lua lucrurile cum sînt.
F r s te agi i, s te revol i şi s - i trimi i ochii afar din orbite. Eventual s furi haina lui Robespierre.
Paradoxul, cred, este c abia dup ce accep i natura obiectului de cercetat po i lua eventuale m suri de
îndreptare a acestuia.
În mod sigur îns , luîndu-l cum este, vei fi mult mai destins.
Asta dac , bineîn eles, nu ai alte lucruri de desc rcat: pumni în cap lua i alt dat , dorin de faim (ca s
ne acoperim micimea insuportabil ) etc.

Inteligen

Un distins şi erudit coleg de Facebook afirm :

"...Unicul mod de a face politic în România ca intelectual este în i din societatea civil ."

E unul nu v d societatea noastr civil mult diferit – moral, uman – de aceea a politicului. De multi or m-
am copnvins, vorba şcolarului Otopeanu, c nici acolo nu plou cu cîrna i... P rerea mea este c societatea
civil la noi este doar un alt autobuz care încearc s intre cu succes la scena cu avantaje de faim sau
materiale.
Nu o spun cu r utate.
Pot argumenta.
Mi-aduc aminte şi acum lumea bun , societatea reprezentan ii societ ii civile care, la mitingurile unei
alian e civice, demult, voiau arc separat – s nu stea amesteca i cu lumea de rînd...
Rev d totodat mul i inşi care au folosit S.C. (cît i vorbele mari ale Acesteia) doar ca ramp spre politic .
Într-un fel, c veni vorba, îl stimez pe Bogdan Hossu. A r mas unde era la un 1991, iar acolo îşi face
onorabil treaba şi dup 20 de ani...

F r Dumnezeu (II)

M uit la Realitatea, la doamna Lavinia Şandru.

N-are nici o treab s exagereze, s inventeze, totul senin , cu zîmbet.
C s vezi cum ne vor trage copiii de mînec , de ce sîntem noi în Africa, de ce rîde TOAT lumea civilizat
de noi şi tot d-astea.
(Vina fiind, previzibil, a tic loşilor de politicieni, corup i pîn în m duva oaselor şamd.)
(Oarecum eu am mai servit, ce e drept, pastila, în anii 90 – cînd un nene, ceva mai de bun sim , nu ştia ce
s r spund EVENTUALEI întreb ri: "Cum l-a i suportat, m i p rin ilor, pe idiotul la de Ceauşescu??!)
Fata serveşte o partitur absolut mincinoas , îşi încaseaz banul de la redac ia acelui post TV, iar mîine o
ia senin de la cap t.
Nu voi face riduri privind-o pe doamna Şandru, doar c asemenea farse sînt îs un motiv în plus s nu cred
în Dumnezeu.
C-oi da nas cu El spre urm ori pe Drumul Cenuşii (vorba lui A. Buzura), e de v zut.

72
 Dar z u c nu e treab cu cap cum a f cut dumnealui Lumea!
Cum zice i c de fapt noi i-am stricat r nemaipomenita Lucrare?
A se sl bi!

România, a la longue

Imediat dup 1990, cînd se risipiser aburii libert ii nou dobîndite, mult lume sp lat întîi s-a revoltat de
idee, apoi a acceptat c mari schimb ri nu-s, fa de anii şi oamenii lui Caragiale.
Cam aşa p eşte şi subsemnatul cam un sfert de veac mai tîrziu.
M uit la textul unui politician – totuşi – de frunte şi m frec ini ial la ochi.
La moda discursurilor este înc poporul. Acel Tot glorios, care face şi drege. Care e de calitate
nemaipomenit şi c ruia i se cuvine...

"Despre Ro ia Montana i gazele de sist. Valoare extraordinar de mare a zacamintelor, lipsa de informatie
privind beneficiile statului roman, modul de exploatare, pozitionarea partidelor – banuite de coruptie -,
implicarea trusturilor de presa în mod partizan, manipularea informatiei i denaturarea acesteia în general -,
sînt argumente puternice pentru declansarea unui referendum national. Poporul nu este de stanga sau
dreapta, poporul nu este al partidelor politice, poporul nu se da dupa interesele altora, poporul trebuie s
decida i sa-si asume decizia. Avem acest instrument constitutional. Putem oare sa-l folosim cu onestitate?
Avem, deja i doua viziuni diferite: una, cea a institutiilor republicii – pro-exploatare, alta, cea a Casei Regale:
contra! Vom vedea atunci i cine reprezinta mai bine poporul."

PROBLEMA, ÎNS , E TOTUŞI A MEA, cel neacomodat cu realitatea... Realitatea fiind o chestie nu chiar fir
de praf în vînt, ci o chestie cu r d cini teribil de adînci, cu trup cît se poate de justificat, raportat la r d cini.
Cum alternativ nu am, voi încerca s m acomodez cu ce este.
Nu-i deloc-deloc uşor, simplu..

dfgf

S m ierta i de fumuri, respectiv s m ierte unele doamne psiholog c rora m-am gr bit la un moment dat
s le solicit umil prietenia...
Am impresia c dumnealor-s departe de rigorile pe care le b nuiam, în cazul acestei meserii...
V d postat de o distins doamn :

“«Cel mai bine si-a folosit viata cel care s-a bucurat cel mai mult de ea.»” – Samuel Butler"

Nu pot s nu comentez:
Avem o problem ...
Sau dou :
Poate ne vinde şi nou re eta cu pricina, cum s ne bucur m mult-mult de via , bineîn eles f r s facem
ciroz ...
Apoi.
Care s-a bucurat mult de via pleac al dracului de greu, de... îngrozit (s-o spuneam şi pe-asta!) la Urm
de tot...
73
 F r limite.

O s se uite urît fra ii evrei la mine, dar mie cel pu in o parte din textul linkat mi se pare f cut din condei, de
unul care nu a avut treab cu momentul.
Bucata este asta:

«Dac ave i un Dumnezeu s v ajute eu nu pot s v ajut, i dac nu v place moartea asta, am s v dau
eu moarte mai grea!» Numaidecât dup aceasta comisarul Botez ne-a ordonat s ne culc m cu to ii la
p mânt cu fa a în jos pe podeaua sinagogei i s nu ridic m capul. Dup aceasta a dat ordin gardianului
Ioan V t janu i altor gardieni care se g seau acolo i pe care nu-i cunosc s ne loveasc cu ciomagul. Am
v zut pe gardianul V t janu cum lovea cu ciomagul pe cei ce erau culca i la p mânt. Când mi-am dat seama
c se apropie s m loveasc i pe mine m-am ridicat i am încercat s fug. Atunci Ioan V t janu mi-a spus
«Vrei s fugi, nu i place asta?», lovindu-m cu ciomagul peste ale, din cauza c rei lovituri am c zut jos
lâng un evreu care se g sea întins la p mânt. Când Ioan V t janu a ajuns la evreul lâng care c zusem
aceasta s-a ridicat i l-a rugat s nu-l omoare fiindc este tat de copii. La aceast rug minte gardianul
V t janu l-a întrebat «Nu- i place moartea asta, î i dau eu alta!», dup care a scos un cu it i i-a t iat capul. "

În acelaşi timp.
Am sentimentul c momentele dramatice şi mult plînse din istorie atrag şarlatanii la greu – aceştia din urm
sim ind c se va încumeta pu in lume s -i contrazic .
Nu contrazic prin vorbele mele de mai sus ce s-o fi întîmplat la Iaşi, ar t doar c mie – care nu-s chiar idiot
– o bun parte din textul reprodus în post mi se pare f c tur . Iar dac autorul nu s-a jenat s fie creativ în
bucata pe care am citit-o la întîmplare, nu cred c lau încercat mult scrupulele în restul...
Nu-s na ionalist şi n-am scris vreodat ceva antisemit. Dar totuşi...

Nnn

SEMPER FIDELIS e calea pe care

P şesc cu credin , curaj şi onoare.
SEMPER FIDELIS r mîn rii mele
Strivit de ho i, imbecili şi lichele.
SEMPER FIDELIS gîndesc c -ntr-o zi
O lume curat şi dreapt va fi.
SEMPER FIDELIS speran a-n mai bine
Ridic la lupt oşteanul din mine.
Haina sfînt militar ştiu s-o port cum se purta,
Deşi mi-au tot terfelit-o comandan i de tinichea.
Fruntea sus, privirea dreapt , salut via a cu mîndrie
C -s oşteanul României şi-s c lit în c t nie.
[…]
Ridic la lupt oşteanul din mine.
Nu cunosc ce-i ezitarea, renun area nu o stiu,
S lupt m um r la um r niciodat nu-i tîrziu.
Camarazi în crez şi suflet, hai cu to i s ne pornim
Şi s d m cu tic loşii de p mînt pîn -i zdobim…

O prieten pune pe dragul nostru Fb textul de mai jos.

Dincolo de alte comentarii.
74
 La momentul cînd îl share-uiesc eu, exist 55 de Like şi 3 Share.
Patriotism de-al nostru... De atîta înfl c rare, nimeni nu a scris o vorb , UN COMENTARIU. S spun : "Îmi
place" sau "Uite, a mişcat asta şi asta în mine! Ce mişto m simt! Mul am, mam Românie!"
În realitate, ajung iar la un tertip al inconştientului, mai exact al omului leneş: îşi p c leşte adîncul, eventual
şi semeni din jur, cu ideea c e patriot.
Ce cîştig c îşi p c leşte adîncul? P i te sim i mai bine. În mentalul colectiv, a fi patriot e o chestie de
l udat, deci deja te sim i ca l udat de cei din jur, eventual de figurile marcante din copil rie.
... Dar oamenii cu like-uri la aşa ceva nu execut nici cel mai mic gest în cadrul datoriilor de patrio i.
Ori poate ei cred sincer c la atît se reduce calitatea de patriot: s dai un anume click la texte precum cel al
prietenei mele...

PS
Apropo de jur mîntul de credin pe care ni-l vom ine pururea... Astea-s glume. Care dau bine celui care
jur , respectiuv celui care are nevoie de jur mîntul s u. În practic , e ni ic ne-în elepciune s afirmi c vei
face ceva peste mult vreme...

Apropo de avînturile patriotice de sanchi.

Dintre cei 55 aplic tori de like-uri aminti i mai la deal, crde i c au parcurs tenxtul integral mai mult de doi-
trei?
Întreb şi eu...
În context, v d destui oameni, care se declar cu destul piept umflat români, dar care-şi boteaz
progeniturile cu nume cam deloc de-ale locului.
Un Marcel Pavel cînt de zor colinde, dar copiilor s i le d nume de prin alte z ri.
Pîn şi preşedintele B sescu a p it-o, cu nepoata... Anais, parc .

Observa ie

S m ierte un coleg dac reproduc un pasaj dintr-un post al s u...:

"...Vorba lui Noica, trebuie s mai punem periodic i afise cu "inventar" i cu "primim marfa" a u ilor catre
public a vietilor noastre, nu? Macar atat..."

Vorbele con inînd formula "Trebuie!..."

Am sentiment c avem de-a face cu o expresie de adormit inconştientul, de dat acestuia senza ia c –
printr-o singur formul lingvistic , eventual atitudinal – realitatea e ca şi schimbat , în sensul poftelor
acestuia, ale adîncului nostru.
Bineîn eles c , la nivel mai pu in bombastic, un aşa îndemn e posibil s declanşeze ceva energii, ac iuni.
Dar, mai ales în vreo tirad demagogic , populist , eu cred c "Trebuie!..." este garan ia nereuşitei, a
nerealiz rii în viitor a acelui deziderat.

Glum proast

Ion Iliescu a murit!

75
 Fostul pre edinte al României, Ion Iliescu, a încetat din via sâmb t seara, în urma unui accident
cardiovascular suferit la spitalul Universitar din capital , informeaz surse din cadrul PSD-ului. Acestuia i s-a
f cut r u în cursul dup amiezii i a fost dus de urgen la spital pentru efectuarea unor investiga ii. În timpul
unor recolt ri de sânge, starea pre edintelui s-a înr ut it i a suferit un accident cardiovascular. Medicii l-au
b gat imediat în sala de opera ii, dar n-au mai putut s fac nimic pentru a-i salva via a.
Reac iile politicienilor n-au întârziat s apar , premierul Ponta declarând c “pentru toata lumea, Ion Iliescu a
întruchipat voin a, determinarea şi curajul de a lupta şi de a reuşi pentru demnitate uman , dreptate, egalitate
şi libertate. Ion Iliescu r mâne în sufletul şi memoria românilor ca cel care a schimbat istoria rii şi a
influen at genera ii, un exemplu de sacrificiu şi d ruire pentru noi to i”. Adrian N stase i-a exprimat
condolean ele i a spus c este o veste tragic atât pentru PSD, cât i pentru România.
De i un politician controversat, Ion Iliescu a fost considerat de mul i români un erou al luptei anti-ceau iste i
a fost primul pre edinte al României dup c derea comunismului. El urma s împlineasc 84 de ani la
începutul lunii martie.

Nu pricep de unde atîta pornire pe I. Iliescu.

Mai ales c pare s vin de la nişte oameni care abia se n şteau ori nu fiin au deloc în prima parte a
deceniului zece – anii în care I.I, a n scut mari simpatii, dar şi antipatii aproape pe m sur .
E posibil s fie vorba de tineri care nu şi-au rezolvat problemele, mai exact au r mas cu oftica
neputinciosului pe tat l din propria familie.
O simpl p rere...

CUM SE ALC TUIESC ŞTIRI DE PRES , la unii...

"Trecutul tenebros al lui Ponta. Frankfurter Allgemeine Zeitung îl suspecteaz de CRIM !"

În prima parte, deja lansezi concluzia ta. Tot acolo, îl faci pe întîiul ministru suficient de familiar, la nivelul
t u, numindu-l "Ponta". Manevra pare s fie mai mult decît necesar .
Apoi, se prea poate mincinos, spui c FAZ îl suspecteaz de crim . Ceva mai nev zut, e o încercare de a
al tura onorabilitatea gazetei germane scopurilor noastre.
Personal acord credit nem ilor c nu s-ar lansa în aşa vorb , mai ales c la ei le este la îndemîn s duc
ancheta jurnalistic mai departe, nu s bat toba precum g ina, la descoperirea m rgicii.
Trec peste m g ria (pardon!) de a te juca, foarte curajos, cu vorba "suspecteaz ", care nu e totuna cu
adev rat, decît în min ile infantililor acri i de soart . Care abia aşteapt s vin careva în fundul gropii
existen iale al turi de ei, dac nu mai jos...
Ve i vedea acolo (în articol, nu în groapa sup railor) şi ...'CRIM ', scris cu majuscule.
Nu se face...

Cultur mioritic , religie, via

Plimbare ieri sear , pe bucure teanul bulevard Magheru.

La nu ştiu ce libr rie, din vitrin îmi atrage aten ia un volum. u ea face o paralel între religie şi nu ştiu ce
domeniu al cunoaşterii.
76
 Nu trebuie s r sfoiesc lucrarea pentru a b nui c e un elogiu adus religiei, lui Dumnezeu şamd.

Dac e s te îndoieşti ni el de l de sus, respectiv de asocia iile pe care le fac oamenii în numele Lui, i se
spune superior c nu ai dumneata idee de aşa minun ie, de aşa lucru nemaipomenit.
Şi te retragi umilit umilit, c acea Minune taman pe tine te-a ocolit... Deci vei fi unul prea de doi lei, prea
gunoi pentru a te b ga în seam Ptea Sfîntul de sus de tot, cu bun tatea lui...
Pe urm , miroşi c pe planet or fi (s zicem) vreo 10 000 de culte, care de care mai convins c al lui e mai
bun şi mai adev rat, c ilal i 9999 bat cîmpii.
În general, acel unul Ales nici nu-mi mai agit mintea cu ateii... Sînt prea departe de Minun ia s
respectvul, pricep tor al universului şi protejat al Domnului.

II

Tot pe acolo, invita ie la o conferin , ceva legat de închisorile comuniste. M apropii (parc e la Dalles) şi
citesc cu interes. Lunea viitoare...
Totul se rupe cînd v d formula "Sfin ii închisorilor".
Dac apare aşa soare deasupra, dup opinia mea, s-a dus naibii obiectivitatea, cît putem avea ca biete
fiin e omeneşti.
Interesant îi c , pe cît aşa pastil ("Sfin ii...") e mai broasc umflat , pe atît vorbele îi sînt mai mari, pe
m sura fragilit ii demersului. Pe atît caut un rpetins sprijin supranatural, divin.
În veci nu vei fi primit la o mas a argumentelor cu aşa tipi (trec aici liniştit orice component al vreunei
biserici, pentru care orice tratative cu necredincioşii nu pot avea loc decît dup regulile lui. Verifica i.).
Cred c în spatele poveştii steia cu sfin ii închisorilor stau nişte tipi, eventual nişte adep i ai acestora, care
se simt tare bine confec ionînd, (totuşi) din nimic, sfin i.
E un subiect de avut în atenţie.
Faptul c fragilit i precum religia trec mileniile nu-mi schimb p rerea.
La o adic , neamuri bune cu ea sînt iluziile de diverse feluri, f r de care realmente nu am putea trece sub
soare...

PS
Descop r o carte a lui u ea, numit "Filosofia nuan elor".
M , al nabii, u ea şi nuan e, u ea şi îndoieli în general!
La el toate aşa-zisele nuan e înt resc demersul ales de mult. Şi nu ştiu cum se face c mai toate nuan ele
sînt în folosul s u.
Al vanit ii sale.
SPUNE-MI CE IDOLI AI, CA S - I SPUN CE POPOR EŞTI.
Nu-mi plac panglicarii.
Ştiu c vor r zbi cît fi-va omenire, dar nu m pot opri s afirm c -s panglicari.

PS2
Apropo de idoli, reascultam în autobuz colinda-cerşetorie plecat de la textul lui P unescu, cu P rin ii-care-
mor.
În eleg c -s lucruri ce merg bine la inim , unora (mul i) barim.
Dar în paralel chiar nu observi c textul e o tîmpenie? C ce-i acolo nu-se-poate?
Nu-ş ce mutr oi face eu cînd m-oi pr p di, c lucrurile nu-s cum m-am aşteptat.
Da' ce fa or face aceşti îmb ta i c ideea c se poate şi f r boli, respectiv c s vezi ce-o s -i in
Dumnezeu eterni, Dincolo, pe p rin ii lor...

77
 Televiziune

Ca retardat ce m aflu, adic r mas la stadiul de copil credul, acord toat încrederea inclusiv unui Rareş
Bogdan, de la RealitateaTV.
Uf.
N-am ajuns la stadiul priceperii c , sub soare, exist milioane de inşi care te pot min i f r s clipeasc ...
Întreg postul Realitatea TV, unde lucreaz şi a comis R. Bogdan un neadev r, sare în ap rarea acestuia, în
discuta cu ministrul Grapini.
Postul titreaz , pe burtier : "Ziarist h ituit de un ministru".
Iar R.B. trage... realitatea prin toate sosurile posibile. Cum c femeia a l sat balt guvernul ca s vin
(pas mite neanun at ) la CNA, unde se discuta acuza de calomnie. Cum s-a purtat aceeaşi ministreas zice-
se ca la Obor, pe holurile institu iei. Apoi a intimidat pe membrii CNA ( ia fiind, în elegem de aici, nişte g ini
r t cite), care l-au amendat cu nu-ş cît pe nevinovatul ziarist.
Dac stau s m gîndesc...
Despre adev r, moralitatea şamd vorovesc cel mai tare tocmai aceia dispuşi s urineze pe ele. Unii din
prima, al ii contra unui pre bun.

PS
Nu m plîng aici de canalul Realitatea, care mi se pare calitativ superior unui România TV, dar nu mi-i a
bun cu aşa stil...
Mai deduc aici c dl. Bogdan va recidiva, cîndva.

Revolta pe realitate

Domnul X, „ ocat-de-faptul-ca-alpinistul-cazut-sîmbata-ntr-o-prapastie-a-fost-gasit-abia-luni”.
Interesanta vorba asta, oc…
Dincolo de conota ii eroice ori morale, ocatul este insul surprins nepreg tit de realitatea vietii.
Acest om va pune îns în continuare ideile sale despre viata deasupra realit ii. O face datorit unei
inevitabile neelasticit i interioare, dar i pentru c-a sim it a da bine asa revolt – altminteri f r fruct în
schimbarea blamatei st ri de lucruri.
Dac vrei s schimbi vreo felie a realit ii, înainte de toate respect-o!...

Bine inten ii. i atît.

„Amputarea capacit ii de efectuare corect a opera iilor aritmetice de baz – adunare, sc dere,
înmul ire, împ r ire – cu toate implica iile lor fundamentale, inclusiv în via a de zi cu zi (simplific ri;
amplific ri; frac ii; procente şi câte şi mai câte...); acest cancer micro-intelectual devasteaz ulterior tot
ce înseamn rela ie şcolar decent cu multe discipline din avalul Matematicii, precum Chimia, Fizica,
Sociologia (care con ine Statistic la greu) ş.a.m.d. Atrofierea gândirii logice şi a capacit ii de rezolvare
a problemelor, în general; a fi incapacitat în aceast materie vital înseamn a tr i, pur şi simplu, ca o
legum în loc de fiin ra ional demn . Pseudo-«solu iile» scrise de M.E.N. în acelaşi comunicat de
pres sînt praf în ochii opiniei publice şi paseaz , laş, responsabilitatea real unde ea nu are ce c uta.”

78
 Materialul autorului este fara îndoial documentat şi cît de bine inten ionat. As avea îns citeva remarci,
pornite din caracterul de insuportabil, de cap t al p mîntului pe care autorul îl atribuie situa iei cu pricina (e
vorba de a a-numitele simul ri din clasa a 8-a).
M întreb din start care poate fi rezultatul concret al unei asemenea revolte. Dup opinia mea, rezultatul
este nul. Aceasta pentru ca tonul rastit şi catastrofic nu ajunge vreodat s mişte în mod util sufletul celui pe
care vrei s -l influentezi – fie ca-i vorba de elevi, ori de profesori, de aparatul Ministerului Educatiei. În acelaşi
timp, cred ca un om capabil de acest tip de inflamare este precum un tren la cap de linie. Dincolo de
caracterul declamativ – s -i zic gazetaresc – al demersului, el nu este în stare s mi te ceva, pur i simplu el
se revolt şi atât. Asemenea gen de materiale de atitudine prinde bine îns unei mase destul de largi, dac nu
majoritare, care are nevoie ca de aer s descarce de refulate interioare, fiind în consecinta în cautare de
subiecte pentru asemenea deful ri. Subiectele gen cap tul-p mântului rezoneaza foarte bine cu starile
extrem de nepl cute care au fost exilate în inconştientul acelor oameni.
Tipariturile romanesti sînt de la Heliade Radulescu încoace plin de asemenea afer ri, dar efectul lor cred
c a fost minim.
Aritmetic : rezultatul educa iei nu putea fi diferit de calitatea rom nilor implica i în proces.

Tehnici

Cât vom mai tolera? Uite ce ne-au strigat extremiştii maghiari la Târgu Mureş în aceast sear : "Opincari,
pleca i acas !", "S piar Trianonul!", " inutul Secuiesc nu e România!", "În Bucureşti to i sînt igani!" Cum
r spundem, români? Mai r u, extremiştii i-au atacat pe jandarmi cu petarde şi au încercat s -i provoace la
violen , printre manifestan i num rându-se membrii organiza iilor maghiare neo-naziste.

Interesanta lectie de oratorie!

Oratoria e chestia aia când tu, fiind insuficient actiunii pe care vrei s o demarezi te straduiesti s captezi
aten ia altora. i o faci prin diferite mijloace, între care exagerarea-i la loc de cinste.
Deseori g se ti în acea arie i minciuna.

F r .

Pe când priveam în inserarea de ieri o cladire din centrul Bucurestiului – plus cerul de deasupra ei – mi-am
dat seama c , de cînd nu mai cred în Dumnezeu, parc sînt mai aproape de realitate...

Apropo de credin , am dramul de în elepciune pentru a intui c peste n ani – cînd inerent m voi rablagi –
fi-va posibil s gîndesc altfel, între altele s cer esc îndurarea cerului pentru r t cirile de alt dat (de la
2014, de pild ).
Ce-i drept, nici nu bag mana în v paie ca voi deveni atunci vreun Anghel Iordanescu, cel iute pup tor de
iconi e...

79
 nnnnnnnnnnnnnnnnnn

Vad c deja nu mai are circula ie vorba "o arogan ". Cu circula ie sau ba, imi voi permite mai jos… una.

Nu am verificat – pe cat m duce mintea – cata juste e e în vorba str mo ilor romani, aceea cu Ridendo
castigat mores. Cert este ca în jur multa lume este iritat de moravuri pîn la inflamare, inclusiv oameni care –
în via a lor profesional – mie unuia mi-au parut echilibra i, pana la a-i lua de modele cîndva.

Personalul sînt de parere ca nu pot fi efectuate mari schimb ri în moralitatea unui popor.
Chiar acceptând posibilitatea unor modific ri ici şi colo, cred ca oricum ele nu pot veni din partea unor tipi
irita i, indiferent ce slogane morale clameaz respectivii.
Condamnabila mea rezerv provine i din faptul ca o presta ie inflamat – prin defini ie / biologic – nu poate
trezi în sufletul celuilalt decît tot efecte negative, şi nu vreun dor de schimbare al intei.

Inconfortabil

În Parcul Tineretului un difuzor red o melodie tinereasc , unde-i vorba de un mers în vacan la mare.
Ma gandesc, în asa context, la disconfortul mai mult sau mai pu in îmb trînitului ins – cu ce nepl cere
constat neputin a de a mai gusta minunata miere de alt dat …

Despre aceasta nu se scrie, nu se discuta, c ci regulile sociale sînt clare: nu strica i cheful de a tr i al
tinerilor.

Neuroni

”Te-ai s turat de ei? DEMITE-I! Pe cine nu vrei s mai vezi în spa iul public. PROPUNE şi VOTEAZ !”

Publica ia ”Gândul” are momentele ei de… ne-gândite.

A m s tura de politicienii nostri e c şi cum m-aş s tura de faptul c unu plus unu fac doi.

Ion

Iliescu nu l-ar vedea pe Ponta preziden iabil: „E înc tân r. Ar trebui un preşedinte dintr-o genera ie mai
înaintat ”.
Cel pe care-l consideram prin anii 90 drept marele demon al politichiei noastre îmi apare azi mai în elept
decît mul i confra i congeneri. i nici fizic Bunicu a nu a îmb trânit prost, chit c (dac nu cumva amestec
prost planurile aici), în ceea ce priveşte cunoscutele-i idei, m gasesc deseori în contradic ie cu domnia sa.

80
 File din manualul interesat al infantiliz rii

”S fii român, unul simplu, unul de la care merge buimac şi în toate dimine ile la munc , unul de la care se
întoarce, seara, acas , doborât de ziua de azi, sugrumat de ziua de mâine, unul de la care-şi împarte
m run işul între un bilet de tramvai pentru el şi un covrig pentru cel mic, unul de la care întinde cozile c s -
şi pl teasc un impozit nesim it de mare sau o rat pentru care-şi blestem zilele, unul de la care duce pe
umeri crucea rii steia nebune, te întrebi de ce îi mai supor i? Cu ce-ai greşit tu, am râtul la care i-a votat,
i-a ridicat, i-a f cut domni cu cravat în palatele din Bucureşti, de trebuie s le supor i neruşinarea?”

Tu e ti corect i suferi, iar ei incorec i i îmbuiba i. S facem i s dregem împotriva exploatatorilor, mai
exact politicienii!
Compartimentarea aduce grozav cu ni te caricaturi din deceniul ase, comuniste, unde muncitorul din
rile capitaliste era chinuit de un bog ta burtos, cu trabuc i c lare pe saci cu bani.
Ghici ce ar fi f cut distinsa autoare a rîndurilor de mai sus (Ramona Ursu, în „Adev rul”) de s-ar fi n scut la
un 1930? Zice i dumneavoastr c nu ar fi scris cu aceea i dezinvoltur , dar în slujba stalinist ? Am îndoieli.

Poate politicimea este tic loas .

Dar în preajm îi st , carecateriologic, gazet rimea.
Doamna Ursu, ca un exemplu, e o doamn pe care fotografia o tr deaz cît se poate de îndestulat i
binedispus . Ba ca tîn r .
Pot paria c o doare drept în cot de eventuale suferin e prin societate. Care suferin e, între noi fie vorba,
exist mai pu in decît credem. G sim în schimb, între compatrio i, mult oftic . C altul posed , respectiv c
el, ce, de rînd, nu e, gîdilat îndeajuns.

Jurnalista cu pricina e destins , bine mersi, inclusiv cînd e-n redac ie. B nui c bea inerenta cafea, trage o
igar i schimb un banc între colegi. Dup asta, ia în primire tastatura computerului. i cade brusc în jelanie.
Covrigelul cel am rît, pentru la mic de acas …
Rata unui împrumut c tre care a fost tras, cu anasîna / arcanul / cablul de o el f r îndoial tot de n sîm i ii
politicieni.
.c.l., .c.l.
Se în elege c nu va pomeni în vechi despre o responsabilitate cît de mic a celui gîdilat în cre tet.
.
*

Vad c au loc tot felul de manifest ri de solidaritate cu Andrei Pleşu.

Ei unul cred c nu a survenit nimic nemaipomenit, atacurile de acum fiind totu i fleac pe lâng cele din
vremea de glorie a lui Vadim Tudor.
Pur şi simplu anumite persoane ori organisme civice au ocazia s i dezmorteasca muşchii, eventual s
ajunga sub reflectoare.

Pur omenesc.

81
 Huo!

Lumea romaneasca e sup rat la greu pe politicieni... Asta e, suntem niste copii mari şi cam nevrotici.
C ci pân una alta noi i am votat, pe de alt parte noi nu ne-am dus deloc pe aceea scena, pentru a
imbun t i trebile.
Terzo, cred c în spatele ne este o mare invidie pe niste indivizi care altminteri sînt altfel decât în
imagina ia noastr . Nci mai bun nici mai r i, ci altfel.

Ce bine e când o duci r u, dar ai pe cine s dai vina! Iar acela nu poarte replica, întrucît vrea s - i capteze
votul!

Unsprezece

Cred c le-a sc pat, pe când alc tuiau lista celor 10 porunci, aceea totu i capital de îndr zni vreodat s
spui c e ti în pan de afec iune, de c ldur , de siguran . Aiestea-s admise i mai greu când e vorba de
b rba i.
A tia din urm , reamintesc, îs sexul pas mite forte...

Anticip ri

M uit la cele legate de 15 martie, de ungurii doritori de Ardeal sfînt, de vajnici na ionalişti rrromâni şi mi se
aprinde un tranzistor.
Pare s fie mare art s nu reactionezi cum se aşteapt – conştient sau ba – adversarul tau...

Dincolo de (furtunoase) aparen e

Într-o fotografie cu mi care viral Mircea Badea este asem nat cu o maimu ….

De ce am eu impresia c ba c lia compenseaz faptul c sîntem intimida i – totu i – de respectivii?

Eu simt c asta e în spatele demersului de bashcalire. Altminteri nu v d de ce am ine cu orice pre s -l
facem de rîs pe acela, s -l tragem în jos... Nu am alta explica ie decît aceea a intimid rii.
Asta în condi iile în care în acel moment din noi nu reac ioneaz neaparat maturul, ci un copil – cam de 8-
10 ani, c ci a aceluia ii v d eu reac ia...

82
 Jaloane

Am impresia c una din cele mai destepte atitudini pe lumea asta este s poti trece clar de o hârtie c NU
POTI FACE cutare tare dorit lucru, c nu posezi cutare altminteri utila insusire ori aptitudine.

Nu ştiu de ce ne sperie ingrozitor s recunoastem c nu avem cutare putirin .

Paradoxul face ca tocmai asemenea recunoa tere s demareze ni elu procesul de dobîndire a acelei
rîvnite aptitudini!

NOI. Eu, dumneata, al ii

Asist la spectacolul acesta numit Romania i cred c am început s m hr nesc tot mai mult cu
neprev zutul ei.
Altminteri, e al naibii de comod s voie ti realitatea, ara în standardele tale. (Adic în limitele tale de a
accepta realitatea...)

*
La realitatea tv, emisiunea lui Rareş Bogdan, se vorbeste despre Transnistria.
Dou remarci. Se uzeaz mult de pastile oratorice. În acelasi timp nu i ofera punctul de vedere al celeilalte
p r i, nici de pici cu cear !
Or fi ceilal i rusofoni, or fi tic loşi – dar l sa i-ne s i ascultam i pe ei.
Eu, unul, nu am deloc incredere în compatriotii pe care ii simt panglicari – i ceva experien în depistarea
lor oi fi c p tat cu timpul...

Am observat c atunci când e vorba de patriotism, ra iunea se cam suspend . Nici nu m mira.
Idem la credin a religioas .

„Poli ia din Tîrgovi te, cu radarul la japc , f r însemnele legale specifice pol tiei, la ora 2 diminea a! Agent
Stoica Florin, IPJ Dambovi a!
Distribui i, s -i vad toat lumea! ”

Prestidigita ie oratoric .
Despre viteza oferilor, la momentul cu pricina, nu se sufla o vorba..

Cred c , la vremea cînd Adam a fost slobozit în lume, drept gland de supravie uirii – în fa a semenilor – o
avea i pe aceea a facerii din vorbe.

83
 Patriotismul

Spuneam în amonte c patriotismul nu are amici ie grozav cu ra iunea.

Nu am aprofundat subiectul, dar pot afirma c p. se bazeaza pe ideea c neamul tau e mai cu mo . Or, un
tip ra ional – c s nu mai vb de unul inteligent – tie c toate boboarele sînt demne de stim , chit c ,
inevitabil, i ele se umfl în pene a fi nemaipomenite sub soare.

P. ajuta aparatul deloc subtirel al unui stat s supravietuiasca la caldura avantajelor, în vreme omului de
rind îi e rezervat por ia gratuit de superioritate, de pilda fa de vecinii cu ceafa groasa... Ori fa de
americani, care e pro ti r u.

MATURITATE. Lipsa ei.

„Chiar, m , ce mai face Ion Iliescu? E bine, s n tos? i-a luat pensia? L-a mai v zut cineva la pia , la
farmacie, la coad la impozite? Da i-mi de veste c sînt îngrijorat. Acu vine Duminica Orbului i se fac 25 de
ani de cand Emanatu' a pus aua pe noi. El i plozii lui politici.. ”

Întotdeauna vina e la altul.

Apoi, îl lu m în balon (chit c parc nu e o treab s-o faci cu unul în baston...), c s ne masc m probabil
intimidarea fa de el din trecut…

PS
Respect - i cît po i du manul, adversarul...
Indiscutabil, e al naibii de greu.

Grab .

„Domnul Vucea, dasc lul din povestirea lui Barbu Ştef nescu Delavrancea, punea pre pe lectur , pentru c
înv tura începea odinioar cu cititul şi cu scrisul. În prezent, clasa politic se dezintereseaz de cultura
c r ii. Mai ine i minte cu ce începe domnul Vucea, neuitatul dasc l din povestirea lui Delavrancea,
examinarea noului sosit în clasa a treia? Îl pune s citeasc . N-are importan c , z p cit de emo ie, elevul
citeşte alt lec ie decât îi ceruse dasc lul. Domnul Vucea e mul umit. B iatul a citit bine. Şi, dac n-ar fi fost
adunarea boilor cu m garii, unde şi elevii de azi dau greş, elevul n-ar fi fost retrimis în clasa a doua. Cartea
de c p tâi a domnului Vucea este Lectura. A fost şi a r mas, al turi de Abecedar, cartea de c p tâi pân în
genera iile de acum câteva decenii, una pentru primar , alta pentru gimnaziu. Ceea ce înseamn c
înv tura începea cu cititul şi cu scrisul. […]
Mi-e greu s spun cu ce începe ast zi. Dar, judecând dup cum se scrie şi se citeşte, e limpede c metoda
domnului Vucea nu mai are c utare. Eu sînt un dasc l de mod veche care crede c scrisul şi cititul sînt
opera iile didactice de baz în orice şcoal care se respect . […]
Când eram în Senatul României, în deceniul al zecelea al secolului trecut, am declarat la un moment dat c
refuz s votez un proiect de lege în textul c ruia erau virgule între subiect şi predicat. Vicepreşedintele care
conducea şedin a, Radu Vasile, Dumnezeu s nu-i cear socoteal , a recomandat cu mult amabilitate
plenului: „Hai s -i facem pe plac profesorului şi s scoatem virgulele cu pricina!“. Profesorului, nu senatorului!
Dar s trecem. Am replicat acru: „Nu e vorba de pl cerea mea, ci de regula ortografic “. „Bine, bine, dac
84
 gramatica o cere“, a revenit Radu Vasile. „Nu gramatica, ci ortografia, m-am sim it obligat s precizez, care e
o conven ie, adic , o lege.“

Dl Manolescu a fost i este critic literar. În aceast calitate, va fi emis nu o dat afirma ii corecte, dar
neconvenabile.
Îl imit m.

Un momeniu care ne marcheaz existen a este acela al respectului pe care îl primim de la al ii. Gra ie
acestuia, presupunînd c vine, tr im mai destin i, mai în pl cere sufleteasc .
Dac nu îl primim, se instaleaz acreala plus mai mult ori mai pu in agresivitate. Dorin de a lovi.

Din start, Nicolae Manolescu face aici o gre eal . Doritor a se proiecta valoric deasupra altora, apeleaz
(totu i comod!) la domeniul pe care îl st pîne te domnia sa, nu i respectivii. Cel literar. Al cititului i al
scrisului.
Pe acest fond, construie te frumos. Î i alege drept punct de plecare povestirea lui Delavrancea, legînd apoi
de prezent, unde primatul lecturii nu ar exista. Dedesubtul opera iunii scoate în relief importan a cetitului, i
implicit a celor/celui care-I marcheaz acuta necesitate.

Avem totu i o problem .

La atac e bine s ie i cînd ai m car plato bun . Or dl Manolescu se v de te imprudent. Nu Vucea pune
pe colar s reproduc din carte, ci altcineva, Petran la nume. Abia cînd acesta îl respinge pe candidat,
copilul ajunge pe mîna faimosului dasc l. E totu i o sc pare nu tocmai pardonabil a polemistului nostru….

În acela i timp, e vizibil în relatarea despre Radu Vasile i ceilal i o iritare nu tocmai scuzabil . Pot
în elege golul interior deranjat c al ii nu respect limba român , a se citi persoana dlui profesor. Îns vorba
„Dumnezeu s nu-i cear socoteal …” mi se pare mai mult decît deplasat …. Sîntem suficient de mari pentru
a sesiza diferen a dintre citatul ultim i clasic-benigna solicitare „… s -l ierte!”.

Cu riscul de a pica eu însumi în nefasta zon , cînd voi num ra peste 70 de ani…
Cred c la baza atitudinii de mai sus ede frustrarea de a nu (mai) primi aprecieri, încuraj ri.
i împlicit sprijin în acea tîmpit perioad din via a oricui.

E posibil ca dl Manolescu s fi fugit incon tient – i implicit s nu fi apucat s se c leasc – de b trîne e.

Va fi fost motivul pentru care a c utat partenere (mult) mai tinere, poate i venirea unui copil, pe la 60 de ani,
va fi servit acest scop.

PS
Nu m-a gr bi a da cu barda în politicieni, dac tot m-am preumblat i eu prin Olimpul lor, cîndva (N.
Manolescu a fost lider de partid i parlamentar). În general, sînt un pic mirat c dl profesor apeleaz la coarda
populist cu pricina.

"Eu vreau s vie!"

„Salva i Marele Ecran La începutul anilor '90 existau aproximativ 450 de cinematografe. Ast zi au
supravie uit mai pu in de 30. În ultimii dou zeci de ani aceste s li au disp rut treptat de pe harta cultural a
României, transformându-se în s li de bingo, case de schimb valutar, depozite pentru materiale de

85
 construc ii, l ca e de cult, cluburi, discoteci, restaurante, magazine de haine, supermarket-uri, sau au fost
abandonate intentionat, fiind l sate s se degradeze.

Of, suflete!
Adic matale, m re suflet al Omului!...

Cînd vrei matale ceva, s-a terminat.

S-a ispravit cu ra iunea, cît i cu fiicele ei. De pild , cu aritmetica.

Nici gind s mediteze omul ca, dac ceva se întîmpl / exist , pai e absolut normal s fie astfel!
Inclusiv ca în judetul X s existe doar UN cinematograf.
Cu atît mai pu in s identifice cauzele situa iei. i anume posibilitatea s urm rim un vast domeniu media
de acas , pe fondul unei oferte de pl ceri infinit mai numeroase decît la vremea abunden ei de cinematografe.

Diurne

Cutare reclam indignat linjaul mediatic la care ar fi supus un simpatizat al s u…

În context, încerc s aflu ce-i cu victima, ce face ea. Plînge r zbit i înfricosat în vreun col ?
Sentimentul mi-e c în a a dureros abandon conteaz mult ce ran veche a respectivului a fost atins .
Inclusiv acea decurgînd din vreo trecut împotrivire fa de un agresor, soldat îns cu o dureroas ,
înfrîngere.

Cred c lin ajul în chestiune nu prinde la tipi în stare s intrebe candid fiorosul adversar: "Numai atit poti,
amice? Ce naiba, insista, bre... Hai ca, eventual î i dau io idei!..."

O alta vorba nostima foc e aia cu provocarea (vezi Elena Ceausescu). Afectatul nu recunoa te c o simpl
zis îl scoate pe ar tura tulburarii crunte. Nuuuu, de vina e celalalt, c provoac ...

Vorbele mari, parsivele vorbe mari

... Zice dl Negoita, patron al clubului Dinamo:

"Eu sînt mai mult c sigur c juc torii de acum nu ştiu prea multe despre spiritul dinamovist. Nu exist un om
acolo care s -i motiveze, s -i înve e ce înseamn spiritul clubului`.

Trec peste faptul c spiritul dinamovist cu pricina fu propriu (din motive asupra c rora nu insist) anilor
ante89. Azi, nu mai ai acum s fii laudatul ciine ro , c ci pur i simplu nu mai exista conditiile de altadata... Dl
Negoita nu se jeneaza de a a anomalie, intrucit la mijloc e un interes al naibii de clar: bani i faima. PENTRU
EL. dac Dinamo merge bine. Cum bani mai mul i nu vrea s dea jucatorilor, apeleaz la arsenalul pentru
fraieri.
Nu pot s ignor modul în aparte în care dl actionar principal de la Dinamo crede c poate fi modificat ne-
spirit-ismul jucatorilor sai: ùn cineva care sa-i invete pe jucatori ce i cum e cu El, cu Spiritul dinamovist.
86
 Imagina i-v scena.

Din via

Tîmpit sentiment, tristetea!

Dar cum e, oare, dac ezi sa-l suporti?
"Iti aduce folos doar ceea ce iti opune rezistenta", spunea un amic (fie el i mai june).

În paralel, m uitam la lucrurile cica tare frumoase, tare placute... De pilda un cintec cu "Ne vom iubi
mereu".
Oare cum arata oamenii astia la cinci ani dupa ce au cazut pe spate la a a povesti? Stati s m uit în jur...

A te pune în locul unui b trîn şi a incerca s vezi cum se simt lucrurile de scolo te pune un pic în locul lui
Dante, dac vorba nu e prea mare... în sensul lui a gusta un loc dramatic, dar a reveni intreg i – cred eu –
fortificat de acolo...
Pastrind proportiile, gestul aduce cu bungee jumping, cataratura ori condus masina la 250 per ora: o
vecinatate fericita cu Dincolo-ul (am fost sfuicient de elegant?).
Am o mare simpatie pentru sinucigaşi. Asta da, curaj!
In acelaşi timp, ador s citesc printre rândurile celor revoltati de fenomenul cu pricina...

Meteahn convenabil

” PNTCD este singurul partid care nu reprezinta un proiect personal, singurul care a dorit sincer unificarea i
singurul care a i dovedit c este responsabil, dupa modelul lui Corneliu Coposu. Corneliu Coposu a infiintat
CDR în jurul PNTCD, cel mai important partid de atunci, strangand toate partidele mici i chiar societatea
civila, pentru a se opune PSDR, fara orgolii, fara a-i pune pe acestia s dea "teste" electorale, fara a-i umili.
Nu le cer liderilor partidelor de pe dreapta decat sinceritate, nici macar s recunoasca faptul ca, mul i dintre
ei, nu-si urmaresc decat o cariera politica, cu orice pret...

Trec peste aser iunile discutabile din textul domnului Pavelescu.

Oare domnia s se produce pentru electoratul captiv ori şi pentru cei-de-cucerit?

Întrebarea e retoric ...

De i pare greu de crezut, uneori pentru sufletul politicianului amator este mai importrant s - i croiasc un
cocoon de sim it bine (refacere a unui proiect familial e uat în copil rie, poate), decît s dobîndeasc succes
electoral.

87
 „Maria Grapini este un Vanghelie 2.0”

Cred c pornirea pe respectivii, absolut umana altminteri, pleaca de la convingerea inconstienta c un

seaman prost ori dovedit astfel (de obicei, tratezi aici doar latura care iti convine a victimei) trebuie automat s
ne faca sluj.

Dedesubturi.
Ne rod, ne dor crunt sentimentele de inferioritate.
Ca urmare, cei mici prind la fix în domolirea lor!

Mai r mîne doar s ni-i alegem, s -I depist m. Iar apoi, s te ii.

Cam dureroase

Cineva spunea c "Fericirea incepe în clipa în care iti pierzi speranta".

Nu stiu dac e fericire în a a situatie, dar o serenitate faina apare, ne invaluie atunci.

Pierderea sperantelor – chit c în sine nu i eterna – este.insa un moment sinistru. Ne descoperim nu doar
teribil de vulnerabili (ce saraca e vorba!), dar i în fa cu lipsa de rost a vietii.

Cu toatele alcatuiesc treaba aiasta numita Trecere sub soare, asupra careia nu ne a intrebat nimeni de
voim s fim parasutati pe scena ei.

Is eu excesiv de deprimant? i mai rau cred c e cînd ne lipseste puterea de a constientiza lucrurile de
acest gen. Ca urmare ne acoperim groaza prin goana dupa fericire.

Tusea cu junghiul

Biserica ia tot. O familie cere s fie autanasiat , dup ce singura bucat de p mînt a fost luat de Biserica
Ortodox
/Corp articol / Pentru femeia care abia tr ieşte de pe-o zi pe alta, decizia prim riei a sunat c o condamnare
la moarte. Ea, fiica ei bolnav de sindromul Down şi so ul ei, imobilizat la pat, nu vor mai avea ce mânca.

Nu am idee exact cum sînt alde popii, alde frunta ii lor.

Dar v d aici ni te pungasi de gazetari, respectiv pretinsa parte v t mat .

Ultima santajeaza opinia publica prin intermediul cele mai dureroase chestii sub soarele asta, i anume
Moartea.
Curajosi la greu, nu spun c se vor sinucide, ci solicita eutanasiere – adica s preia altii responsabilitatea
apasarii pe teoreticul funest buton. S se îngrozeasc aceia c li s-ar putea cere socoteal de uciderea cuiva.
Totul fiind în esenta gargara, mai exact una ce se dore te profitabila sie.

88
 Asemena vorbe nu pleac aiurea în spa iu, ci pentru c destui pot fi convin i, cuceri i de asemenea
partituri! Anterior, s-a avut succes cu ele, probabil nu în pu ine situa ii.

PS
Faina vorba, c DE TREI ANI nu mai suporta saracia...
În acelasi timp, imi imaginez cum a aratat tragerea din condei a materialului în redactie. Inclusiv mutra,
atitudinea ziarizdului...

Fudulie

Orgoliul – desi mai exact e vb de vanitate, de Sine fals – ne face s ne credem egalii Occidentului.
Chit c , de fapt, ne afl m de fapt între Vest si, s zicem, uzbecii de care facem mi to (c circul nu doar PE
trenuri, dar i pe avioane).

PS
Cred c a mi toc ri pe cineva ne fere te pîn i de efortul de înv a din inevitabilele calit i, plusuri ale
aceluia fa de noi.

Unghi

Idee (a mea) fara indoiala mult contestabila.

Dar tot o spun.

Cind cauti rezolvarea problemelor natiunii (pe cai altminteri intotdeauna discutabile...), cred c nu ai apucat
s le rezolvi pe acelea personale.

Optica-mi e dintre cele crunt amendabile din punct de vede social: dac te ai bine cu tine, dac ai liniste în
ograda ta, te doare în cot de restul. O fi poate egoism, dar i sanatate interioara.

Egoism? Amestecam tare lesne pe indivudualist cu insul care face r u altora. Societatea ii pune pre ambii
la acelasi palier, blamat.
Daca nu e ti sluga societatii, dac nu pui botul în general la falsele Ei idei marete, nu e ti departe de zidul
executiilor...

P rin i

Cutare individ însemnat e acuzat c a b tut-o pe maic -sa.

Bem la cîrciumi diferite, eu i acel Duicu cel trosnitor de mam .

Dar dac a altoit-o, credem c avea motive.
89
 Viata nu e ca în cartile moralizatoare.
Se poate întîmpla ca genitorii no tri s agreseze i ei teribil.

Un exemplu.
Un copil la vreo trei ani coboara din autoturism, unde ii sînt parintii. Apuc o frintura de vorba de la maica sa:
"... Te omor cu bataia!".
Copilul imi paru cu nimic mai nazdravan c altii.
Tat-su, chitic.
Nu m mir . i miros iute disconfortul c mititelul i-a luat locul în preocup rile fostei iubite, acum acrit .

Aproape indicibile

Iisus a venit s ne invete compasiunea, iubirea i blandetea. Ce legatura au compasiunea, iubirea i

blandetea cu ucisul mieilor? Chiar credeti c Iisus a fost atat de barbar i de crud incat s ceara în numele
sau i s se bucure de sacrificiul cu sange rece a unor fiinte blande, nevinovate, abia nascute? Il vedeti pe
Iisus taind un mielusel? Il vedeti pe Iisus cu mainile patate de sange?

O s ajung rau.
Îns : El mi a dat mintea pe care o am, nu am cules o de pe drum ori m-a clonat la neaten ie neica Dracul...
Deci Isus a venit s ne invete blindetea samd. Trecut-au doua mii de ani i m uit în jur dupa toate vorbele
mari... Si-s cit negrul de sub unghii...

Nu am furii legat de subiect, nu mi salta tensiunea... Dar nici nu pot s m uit, vorba aia, în alta parte cînd
circula prin preajma-mi pastila asta...

Hotarit lucru, nici gind s mi vina mintea la cap la batrinete..

Hulitor

Lucrurile, trasaturile ne care ni le luam în suturi la chiar propria persoana... sînt PARTI DIN NOI.
Putem discuta dac irumptia lor la un moment în societate ne aduce bine. Dar de acolo pina la a scuipa,
umili, aresta, ucide parti din noi distanta parca-i un pic prea mare...

Parti din noi...

Bineinteles conteaza foarte mult convingerea inoculata de smecheri, cum c noi nu contam, c infinit mai
breaza e cutare Entitate, precum Societatea ori Dumnezeu.

PS
Ma amuza un pic faptul c un ateu c mine trateaza serios numele Foarte-inaltului, în vreme ce supu i ai
S i îl prescurteaz ori îl scriu cu minuscul (D-zeu, dumnezeu).
Dar ei vor trece la vama Sfîntului Petru, în vreme ce subsemnatul ba.

90
 Gîndite, sub soare

Parerea mea este ca, atita vreme cit stai cu credinta religioasa în brate, nu apuci s te adaptezi macar în
parte cu chestia asta numita Viata...
Bineinteles, unii pot spune c nu in foarte mult s se adapteze.
Toata stima pentru optica lor!

II

Pomeneam ieri ca, la 2000 de ani dupa lansarea ideilor lui Isus Hristos, eu unul nu vad mari efecte, în
comportamentul nostru.
Mi am reamintit spusa asta personala privind fantele foarte inguste – de nesinceritate – ale ochilor unui tip
ce perora altminteri despre dragostea fara sfirsit...

III

Ideea de religie, foarte probabil nu doar sub Carpati, trimite la metafora / bancul cu bariera pusa în fa a
careia sosesc diverse categorii de ciini.
Smecherii mari, dulaii salra.pe deasupra. Is aia care peroreaza cu emfaza despre subiect, în practic
durîndu i drept în cot de alea sfinte.
Pe dedesubtul barierei se strecoara majoritarea. dac e sa.ii. iei la bani marunti, nu cunosc mai deloc
problema, iar cerintele.religioase le respecta de nu mai pot. Priviti în jur de nu m credeti!

Cu nasul în barier (eventual preferind alte azimuturi) cred c ramin tocmai aia care iau în serios
chestiunea.

S pt mîna Mare

Sint curios cum va arata scena de la Judecata de Apoi, dupa ce oi mierli-o.

Pina s aza Ei a m judeca, parca as s ri cu gura c-am i eu niste oftici p eful lor l Mare. "Uite asta i
asta!".

Credeti c vor edea la discutie?

Daca da, e ok.
Dar teama mi-i c vor zvirli vorba cea inteleapta: "Tu s taci!".

"Da' de ce?"

"Pentru c-asa vrem noi!"

"Daaa? Credeam c numai neamurile proaste din Iad au obiceiuri d'astea!..."

91
 PS
Toti baietii i fetele care nu mai pot de alea religioase, pot paria, nici nu le-au mirosit mai de aproape...
Sed doar la stadiul "Tine-ma, Doamne, comod, i pe bani putini...!"
Astept sa-i vaz peste cinspe ani.

O s ziceti c unde dracu fi-voi eu peste acei ani?...

La smoal , se intelege...!

Credin

Ce-mi place mie la fratii credinciosi, pai fereasca – nu s cerceteze, quel horreur! – da' macar s priveasca
dincolo de pastila servita de altii...

Cum, vorba nemaipomenita vine taman de la Tatal l mare i tare din Cer?

Hai, s fim pic seriosi...

A se face doi pasi la est de Bosfor.

Ori de Gange.
Daca treceti la rasarit d Marea Japoniei, lucrurile nu ed taaare diferit.

"Numai Dumnezi ul nost’ ie la bunu'!"

Din înalturi

Ma certam c boul c parintii mi le-au asternut prost, intru ale tîrî ului sinistru sub Soare.
P-orma am realuzat c poate e cazu' sa-si asume i Doamne-doamne partea lui de insuportabil pe
domeniul unde cica din prea mare amor ne-a zvirlit!...

Ca, dac e s vie numai la ode i laude, parca nu e ochei...

Cum, veni-va mare pedeapsa pentru asa.voroave?

Daaaaa? Dar tu ea dac aparea la vreo discutie ce i balamucu asta în Creatia lui??

Cum, amu ade i mi-o coace?

Mersi, la a a ceva ne pricepem i noi, ai epte miliarde...

92
 DUMNEZEU i slujitorii /

Mie mi se pare sadism (se intelege c divin...) s zvirli pe careva în lume cu 'a dorita de tine configuratie,
iar pe urma s il tragi de testicule – adica sinistru de dureros – c de ce, magarule, iti lipsesc aia i aia!?

"Pacatosule! Client pe milioane d ani al Iadului!..."

Religie

Eu sînt acru i ateu.

Daca nu as fi, c felicitari pentru coreligionari nu as opta pentru 'Sa va dea Domnul aia i aia...", ci as
spune scurt: "Va iubesc".
Nu are efectul adinc al formulelor clasice. dar mintea mi ar spune c expeditoru e un om franc i de treaba.
Basca faptul c poate iubi, realmente.
Dar sînt ateu i sloi, nu as putea scrie a a minunatii...

**

N-am s inteleg prea xcurînd de ce omul nu poate avea relatie directa cu eventualul Inalt. A avea nevoie de
intermediar e a te recunoaste limitat (sa nu spun altfel) în legatura cu cineva cate te a creat, iar pe de alta
parte se presupune c Il iubesti.
Cred c la mijloc e tot frica......

**

Dupa opinia mea, credinciosii reprezinta animalicul uman la patrat.

Spun asta vazindu i cum reactioneaza, cînd careva judeca altfel... Ati tudinea, de fapt, este una de trib:
intre noi ne trecem cu vederea, în vreme ce toate tunurile obstei varsa de a valma în exterior.
Cred c e rarisim s vina vreun credincios serios i s i spuna unui ateu: "Sa fii sanatos, ne vedem
eventual la alta bere, saptamina viitoare".
Spre deosebire de atei, religiosii au ce pierde, iar aici nu m refer la eventualitatea concreta c ar cadea
din gratiile Inalte (vedeti prin jur vreun seaman grijuliu c pierde raiul din cauza pacatelor?), ci le este subrezit
cocoonul credintei.
Acela care ii fereste de realitatea existentei.

Aparitia unui singur ateu în preajma le ameninta edificiul, implicit cu confruntarea cu realitati de care
religiosul fuge c de, pardon, dracul... Din acest motiv, fara s fi vazut vreodata vreun 'cobcurent' la fata, ii
atribuie acestuia toate ticalosiile din lume.
Este o confuzie, bineinteles, cu categoria satanistilor – care cred în Dumnezeu, dar vor s i sparga capul.

Ambele categorii rebele – amanunt ce scapa interesat credinciosilor... – nu de nebune au plecat din Eden
(mai exact de unde ezura pina li s a acrit s tot astepte gradina cu pricina).

Dintre cele doua grupuri, satanistii s au ales cu pumni în cap de la minunatia de viata, în vreme ce ilal i
servira doar dezinteres / lipsa a ceva pe bolta...
93
 Pe toti, Voronetul ni i arata în cazane cu smoala, chit c lucrurile s binisor mai nuantate.
Carele nuanta e.ultimul lucru de care au nevoie credinciosii plus pastorii lor.

Poate trebuie spuse i aste, chit c par singur impotriva unei lumi intregi...

Dureros

Meditatie în fuga (nici nu poti intra altfel în contact cu adincul...) la nevoia de a fi iubit. Despre care
conferentiaza multa lume, unii eliminind discret ghilimelele...

A fi iubit...
Chit c m recunosc sloi, cred c deseori inrervine mica problema a lui a atrage, a te face placut...
În domeniu, deseori a intervenut cindva un suflet nobil, de parinte: "D asta iti arde tie, para uto!!" (limbajul
non verbal spre baiatul insetat de afectiune e i mai dureros...). "O s ajungi... ! Cînd o s - i ard una...!"

Lumea plina de a a situatii.

Idoli

Nu o dat , mul imile salt pe soclul statuilor personalit i total opuse caracterial lor.
De pild Roger Waters, din forma ia Pink Floyd.

Cred c lumea cade pe spate la a a apari ii din cîteva motive. Poate pentru c banuie propria fire drept
incapabila s -li scoata pe el (eventual toat omenirea) din ceea ce pare mare, insuportabil rahat.

Observ c masa e selectiva în materie de idoli. Un Eminescu e adoptat mai degraba pentru fragilitate,
pentru faptul c – dincolo de toate – pare mai fragil i mai intr o ureche decît noi.
Un Steve Jobs e adoptat pentru notorierate, dar i pentru c genul lui ne ar trara urgent cu mai multe
neplacute dac am indrazni s atingem olecuta. Nu e cazul altuu cirufeu, Gates, pe care smecherii l au simtit
i l au luat la misto de nenumarate cai. Este dreot c Bill e bine mersi, fara riduri, în vreme ce Steve se duse
de ceva timp, dupa ce atinsese fizic stadiul de sperietoare.

Venind vorba de Jobs, m uit c e ultimul om caruia s i atasezi eticheta de altruist. S aici zace chichirezul!
E discutabil c un om cu vitalitate onirabila (ce s mai spun de tineri!) s devina fan papa Ioan Paul II ori
Maica Tereza. Dar Jobs ii e manusa!
Asta pentru c (si) insul de rind lasa povestile altora i vrea ceva mai concret... Chit c asta vine pe o cale
iluzorie, identificarea cu cibeva care PARE s stapineasca lumea.
Prin notorietate, eventusl printr un mare je m en fiche.

94
 Cum era odat … Mami o, m -nnebunesc!

Roger Waters, cel de la Pink Floyd, facea mare caz de hibele sistemului educa ional britanic din copil rie
(iritare din care altminteri a î nit minunatul "The Wall").

Or, vad c un Jimmy Page a tr it i el epoca, pe care a dep it-o f r mari ranchiuni. Nici colegul s u de la
Led Zeppelin, Robert Plant, nu a p rut vreodat terorizat de vreun dasc l totalitar i ipînd isteric...
Vreau s spun c nu-i a generaliza optica lui Waters.

În context, dam la vreo 55-60 de ani, în parc Tineretului, iritat de o jun care trece vorbind dezinvolt la
telefon. B nui i c matroanei îi pleac oftica de la faptul c dînsa & genera ia apar in toare au fost pe vremuri
la locul lor, nu ca dezm atele de azi...
Firea uman ...
Pot paria c bunicu a nu fu deloc usa de besearic – c ci asta e la baza sup r rii: faptul c nu mai poate
defila ea tîn r i foarte fudul ...

Cinquagenar observînd via a

Cit de abrupta este caderea tinerei femei, de la adulata lumii intregi la persoana cvasidepasite în ingrijirea
unei fiinte-parte-din-ea...
Pa baietii tineri, caderea e mai lenta, dar mai teribila c semn al prabusirii, caci se va lasa cu o compulsie
inexistenta la umanoizii ce au ingrijirea altuia în singe, e vorba de femei..

Barbatii ramin oarecum singuri pina la sfirsitul vietii...

Scurt le a fost nunta...

P zea!

„Planul de distrugere a României”

i dac distrug Romania, care e problema?

Întreb asta nu de vindut straintatii ce m aflu, ci pentru c sînt curios de o explica ie cu scaun la cap.

De l muriri nevrotice e plin sacul.

Antiamericanism

Am sentimentul c antiericanismul unor compatrioti tine de renuntarea cîndva (ei i înainta i) pîn i la
speranta c vor ajunge 'boieri'.
95
 Îmi pare s fie o cramponare în lumea p lma ilor, cel mult a v tafilor – inclusiv ace tia din urma fiind
v duvi i de optimism...

Oare acreala de.pe fa a noastr diurn este i semn al lipsei de sperant ?

Ins înapoiat

Oare ce apuc vreun seam n de-al nostru de categorise te vreun altul drept retardat?
Trec peste faptul c atacatorul nu va fi v zut la via a lui vreo defini ie m car mediocr a retardului uman...

Ce-l mîn de fapt pe acela, în lupt ?

Cred ca iritarea de a nu-l avea pe respectivul drept pre .

Manevra, la o adica scuzabila avind vedere fondul..., contine în paralel i declararea arbitrar a celuilalt
drept inferior.
Privire-de-sus ce ofer satisfac ie, dar genereaz finalmente i pomenita oftica.

Rîdem de dl Goe al lui Caragiale, dar la origine asta sîntemm cam to i, ca unii c rora mami a le-a satisf cut
– noi fiind sugari pe atunci – toate dorin ele, ba anticipînd deseori nevoile.
O s spuneti c asta fu cîndva demult, i în condi ii speciale. Se poate, dar memoria noastr re ine
inevitabil acel rai i viseaz apoi inevitabil la el….

Incon tientul nu are treab cu unu plus unul fac doi, el poate visa f r jena la avantajele mai multor vîrste,
situa ii etc – totul este s -i fie lui bine. Sau, avînd în vedere eternele atacuri ale a a-numitei angoase
existen iale, s -i fie m car suportabil....

Cum de unii proclam m pe al ii retarda i, tembeli, arle etc. iar al ii ba?

Pare s fie o chestie de educa ie. Fondul de d Goe se g se te la to i, dar unora li s-a cerut amabil i cu
a a-numite compensa ii în caldur p rinteasc s se ab in , s evite a a ceva. Li s-o spus i celorlal i, atita
doar c p rin ii acestora aveau nevoie ca de naiba de un tap isp itor i vituperau deseori spre unul ori altul...

Vorbe înalte

“Un om care tr ie te în spiritul valorilor ce sprijin via a nu va încerca s dovedeasc nimic; nici sfin enia, nici
bun tatea, nici puterea sa. De aceea oamenii de acest calibru tr iesc mai degrab în izolare, dar atunci când
cerem exprimarea iubirii, s-ar putea s -i întâlnim, iar întâlnirea cu ei ne poate schimba via a.”
Octavian Paler

O problema mic de tot.

Cine stabile te care-s valorile cu pricina?

Nu de alta, dar inclusiv produc iile literare de acest gen au la baz deseori naivitate, iar alteori interes
personal la greu – de pild a extazia pe cei din prima categorie. În ambele situa ii, adev rul e ultima
preocupare a emitentului...
96
 *
Cineva imi propune de reper spiritual INTANGIBIL cele zece porunci biblice.
Mare trebuie s fie frica, dar i comoditatea de a nu b nui c Decalogul în cauza a traversat ni te milenii i
c nu-i obligatoriu s fi ramas la-fix.
Trec peste faptul c mai exista n' pe mii de religii, i ele convinse c doar scriptura lor e aia adevarat .

Una, de pild , dintre regulile Decalogului pe care mintea mea cea proast le gase te aiurea este s î i
respec i p rin ii.
Nota i din start c formularea de Acolo trimite la o cvasi-divinizare a genitorilor, ceea ce nu m mir : în
opinia mea, religiile nu construiesc zeit ile pe loc gol, ci pe statura uria , omnipotent – deja prezent în
mintea noastr – a celor care ne-au vegheat ie irea în lume.
Dupa opinia mea – care poate p rea nepreg ti ilor un adev rat sacrilegiu – opinia despre cum s-au
comportat p rin ii cu noi trebuie s cuprind atît cele bune, cît i cele rele.

La o adic , nu am de ce s fiu îndatorat excesiv, ulterior i eu am grijit cu nimic mai prejos de propriile
vl stare, iar totodat am fost prin preajm parintilor mei cînd au purces peste Prag.

Citesc pe aici c Dac nu iubesti, e ti nimic.

E o r utate.
Una, la care nu iubeste o avea el motive s ad arici.

Apoi.
Acela / aceea de lanseaz zice-se pa nic vorba de duh are o mic problem – nedeclarat , dar
identificabil – c nu e iubit/ .
În paralel, nu pare s - i pun problema c e nevoie s iubeasc el/ea însu i, pentru a primi fiori faini, ci
acuz c nu-i pic din cer. Dacp nu m crede i, revede i cu aten ie afirma ia ini ial . Mie mi-I clar de pild
clasica retrogradare valoric a cuiva (”E ti nimic”!), la care naivul vizat e dispus s fac orice pentru a ne
reintra în gra ii…

„România este o ar distrus sufleteşte”

Privi i-i ochii lui Dan Puric, atunci cînd peroreaz a a ceva.
Ce coala […] poseda! i, implicit, ce tehnic a vr jelii!

Întîi te îndoaie – avîndu-te în nefericitul labil auditoriu – cu o catastrofa inventat . Dup aceea, cînd adîncul
spectatorului de rind se porne te îngrozit s caute un un liman, se plaseaza el drept Mesia.

V stau la dispozi ie cu nu-pu ine alte argumente.

Auzi, al dracului, sîntem ar distrus suflete te. Noroc cu dînsul, sireacul, c tocmai trecea pe uli !

97
 Ai no tri. i mul i.

La vremea inunda iilor din prim vara 2014, gazetari vigilen i identific ferm c premierul Victor Ponta s-a
adresat unei doamne ministru cu vorba "Doina, f ...!", în sensul acelui apelativ de mahala avînd echivalent
masculin pe ”M …!”..

N-am stat s ascult prea tare filmule ul încriminant, dar – dup cum îi cunosc pe gazetarii tabloizi – e foarte
posibil s fie o inven ie.
Nu de alta, dar de pe la 1989 încoace am apucat prin media cam multe falsuri – chit c ele prind bine
cititorului majoritar...
Vezi "Mircea, f -te c lucrezi...!" (în realitate a fost ”…arat c lucr m la…”) ori afirma ii ale lui Silviu
Brucan i înc multe.

Avem devastatoare nevoie s mu c m din politicieni, iar cînd ocaziile lipsesc, le fabric m f r jen
deosebit .

Am sentimentul c atitudinea ni-i de copil care ine s - i frece p rintele slab...

Diabolic fiind, perseverez în ale celor declan ate pretinsa vorb sc pat de Ponta.
Sup rarea noastr pe alde mitocanul premier are un fond croit în alte împrejur ri. i care nu posed vreo
treab , de fapt, cu Victor Viorel.
Ni se trage din curtea colii (dac e i a gr dini ii, nu m sup r precizarea...), probabil ciclul gimnazial.
Acolo, dac un tip era mirosit de mai slab ori de fraieru era manipulat ori tocat direct pîn accepta o pozi ie
inferioar fa de mai puternicii colegi / reprezentan i hobbes-ieni (”Homo homini lupus”). De pe respectivele
paliere, sl bu ul accepta b c lia i alte similare, spre marea umflare în pene a for o ilor. Existau rareori
excep ii în acest raport st pîn- erb.

Iritarea pe Victor Ponta este c el ne p c le te dureros incon tientul, acea colec ie de p reri despre via
pe baza c rora func ion m, deseori de ani foarte mulți. Ca urmare, fiind dificil s modifici complexa
încreng tur , neputin a de a retrograda/umili pe cineva e tare nepl cut . C ci ne las în fa cu propria
micime, cu propriul disconfort existen ial.

Ponta pare prostu ul din curtea colii de alt dat , dar nu e. C pe de o parte ne trezim f r erb, ar fi una.
i mai prost este c dînsul, fosta piticanie ochelarist i caraghioas a clasei a ajuns i foarte sus – unde
acela i pomenit incon tient personal ne opte te c neam de neamul nostru nici nu va poposi vreodat .
S te ii, prin urmare oftic !

Manifestarea pomenitei sup r ri se face cu un curaj aferent, c ci domnul premier nu se poate ap ra, în fa a
fiec rei mojicii care i se pune în cîrc pe Oceanul Web. Ia s fi f cut ast glum pe seama deranjului optic
numit Joseph Goebbels... Ori a vreunui chiomb Lavreni Beria (lista r mîne deschis )...

Parc a privi subiectul i în perspectiv româneasc post1989. Un ins cu mult poten ial de a fi luat la mi to
a fost Nicolae V c roiu. Aparent prostu , fa de drojdier, faim (cam real ) de slug supus a pre edintelui
din epoc . Lumea îl lua în balon, dar vidanjarea complet a interiorului nostru marca o problem . V c nu
provoca, prin arogan structural ori prin replici pe m sur la s ge ile adversarilor din pres (opozan ii din
parlament au ajuns s -l considere onest mult mai repede).
Un Adrian N stase, mîn de fier, a descurajat prin for a-i la cîrma Guvernului torpilele publice care-l
priveau. Într-adev r, pe atunci net-ul nu poseda amploarea de azi, dar v-a supune aici în context o problem
mic . Curajul webau ilor români de azi ar fi ceva mai redus dac nu i-ar ti al turi în mitoc nie mari entit i

98
media. E vorba de jurnale, dar i de televiziuni. Conteaz existen a acestora al turi de noi, c ci cam a a ni-I
firea adînc , vrea al turi pe cineva puternic... Altminteri, ciocul ar fi ceva mai mic în ale obr zniciei, precum în
2001-2004, cînd N stase dresase din plin media. Plus c , în fa a stilului premierului de atunci, ne cam luase
descurajarea de a-l vedea plecat curînd, iar a a ceva conteaz , c ci oameni sîntem...

O figur aparte pare s fi fost premierul C lin Popescu-T riceanu. Nu am idee cu ce insufla acesta respect
în curtea colii; nu va fi fost pumnul sau sudalma groas , cert este c nu se puneau mecherii cu el... Poate
superioritatea decurgînd din genealogia de st pîn peste slugi – dintre ultimele se tr geau totu i fan ii f r
pedigree din jurul viitorului prim-ministru. T riceanu a tratat prin urmare nefericit (pentru poten ialii atacatori!)
ceea ce am putea numi logica jiu-jitsu, adic nu r spundea – nefiind nici deranjat foarte de lovituri -, ca
urmare nu putea furniza energie reactiv în plus.

Cîh.

O mul ime de c r i (între care Biblia) i de persoane respectabile ne îndeamn s iert m. Mai exact s
tergem cu buretele ceea ce am considerat drept gre eal a altora c tre noi.

Eu unul g sesc nerealist acea solicitare...

Acesta, pentru c în interiorul nostru – acolo unde se afl rana cea generatoare de obid pre altul, lucrurile
nu se rezolv printr-o vorb . Interiorul nostru, chit c nu ne place, este cam de capul lui. Vorba vine, c ci
s racul are de suportat dureri exterioare i de gestionat o mul ime de ali veri uri interne de care noi, partea
con tient , ne sp l m cu mare u urin de mîini.
Îndemnurile cu „S ui i!” vin din partea unor oameni pu in pricep tori ai fenomenului, doritori în acela i timp
ca prin lansarea de vorbe agreate social s - i plac sie i, cît mai ales celor din jur. i pe care noi încerc m
s -i ascult m din acela i motiv al d rii exterioare de bine – dar i b nuind c lucrurile chiar se rezolv în noi
iute, doar prin acceptarea con tient a vreunui imbold livresc...

Ura, ranchiuna r mîn i dincolo de îndemnurile m re e..

Aceasta i pentru c ele sînt deseori asociate cu r ni din trecut – i ele incomplet rezolvate în urma fricii de
agresorul terestru, ori de acela din Cer (care prive te dezaprobator trecutul pe r boj revedinciativ al celui care
ne-a f cut r u).

Stau i m întreb dac un mod de a mai drege pornirea spre vindict , spre neuitare nu ar fi s
con tientiz m c ne-a durut i ne doare crunt lovitura cutare, dar i faptul c nenorocitu’ la nu i-a încasat-o
înc , la dobînda aferent înc . Doar a a, parc , magazia adînc devine un pic mai respirabil , mai destins .

Teama

Cred c nu prea folosim, în dialogul cu noi in ine, m rturisirea "Mi-e fric "
Zis clar i privindu-ne în ochi.

La mijloc / motive sînt mai multe. C ceilal i nu procedeaz a a. i ne ar batjocori crunte de dureros sau
m car ne-ar privi drept in i mult decît bizari. i pe care e bine s -I îndep rtezi de lîng tine.

99
 Dar mai ales ne temem c acea recunoa tere a nepl cutului sentiment s nu duc la generalizarea lui, în
via a noastr . Ori, mai r u, la ceea ce s-ar numi spiral a amplific rii, cu frici sporite pîn la insuportabil, pîn
la moarte.

Vine i vocea...: "Nu se poate! Cum s spui a a ceva?? Termin cu prostiile, drag ...!"
Mult lume ce umbla cu capul plecat pur i simplu a pierdut (mai exact i a fost amputat ) glanda care
permite s ne spunem, m car nou , c ni i fric ...

PS
Apropo de formula "...drag !". Ati observat de cite ori este pronun a a doar a a, c s fie? Ori la derut ,
spre dezorientarea /dezarmarea victimei – ca în cazul de mai sus?

Dialog imposibil

Nimic nu mi-i mai deprimant decît incercarea de dialog cu un religios chitit.

Tot adev rul e la el.

Iar matale (iar credinciosul aici te prive te cu o privire cam neagr ) e ti un r t cit.
Apreciere care, la un tip mai slab de î în , pic realmente prost...

Te ui i în jur i nu vezi pe nimeni care s - i confirme c totu i tipul din fa a ta e cel cu problema.
Oamenii sînt ocupa i ori de, team , nu s-ar b ga în a a subiect delicat.

Discu ia cu un habotnic aduce, pardon, cu o tentativ de viol.

Oarecum paradoxal (desi nimic din lume nu trebuie s mire) este c omul nostru, cel cu Cartea-fix din
bra e, este pas mite ocrotit, mînat în lupt de Cineva bun, din cer...

Background

Nu le am cu scenarita, dar apropo de cit de iute va ajunge Basescu în 2015 la puscarie:

E posibil c 'serviciile' s prefere oameni precum B sescu (si Iliescu) unor Ponta i Dragnea. Iar asta nu
pentru c ultimii ar neserio i ori pioni...
Om potrivit pare s fie – la locu-i de acum, nu în politic – George Maior. Altminteri Dumnealor zvîrlu iute
neaveni i à la S ftoiu.
Un individ f r stof dar disciplinat pare s fi fost Costin Georgescu (chit c nu-l simpatizez)...

Simt c acolo, în Servicii, lucrurile func ioneaz dupa reguli aparent discrete, dar extrem de necesare
domeniului. i chiar arii, caci ivilii – prin firea lor – pot duce lesne c ru a în an ...

100
 Uman

În metrou, recent. Una bunica i nepotelul – aproape trei ani.

O vorba a femeii m spintec realmente: "Se uit lumea la noi...!"

Reac ionez scurt: "Nu m uit, doamn ".

Mamaie î i explic zisa, a fi bun pentru temperarea prichindelului.
Care, altminteri, nu era cine tie ce agitat.

În eleg c supravegherea unui copil nu e o treaba simpl . Pot pricepe i c veghetorii sînt deseori obosi i
i/sau c din fire nu le arde de altcineva.
Dar trimiterea la o pretins dezaprobare a celor din jur, pentru fleacuri, mi se pare mai mult decît o r utate.
Oftica pe lipsa de probleme a prichindelului, pe vîrsta-i în sine? Poate da, poate nu.... I-a ad uga o
desc rcare de o etul interior, fie i bini or mascat fizionomic...

Recunosc a fi avut parte de amintitul gen de strunire.

Este motivul pentru care i azi umblu sperios de mediu, de i amenintarea cu blam uman e doar în mintea
mea...

Cu cel lalt

Dau de o zis foarte interesant :

"… În via am auzit multe: jur minte, promisiuni, complimente; dar cel mai frumos lucru care mi-a fost
dat s -l aud r mâne t cerea – în ea nu exist minciun ." (Evgheni Leonov)

Am sentimentul c încercind s pl cem altora (gama zîmbet, dar mai ales aceea a p rutului puternic),
pierdem în mare masura comunicarea cu ceea ce sîntem cu adev rat.
Calea de mijloc ni-i a juca teatru linisti i, dar neuitînd o secund cine sîntem...
Te po i simti deprimat uneori, situa ie în care interven iile de redresare nu pot fi eficiente decît dac se
bazeaz pe realitatea noastr .
A a îmi pare mie, barim...

Normalitate

Un tip sup rat vopseste cu litere de aproape un metru, pe zidul de lîng Carrefour incai: "Ur sc gaborii".
Trebuie c a executat destins i încîntat opera ia, deoarece linia ultimului rînd de scrise chiar cî tig în
în l ime – semn de optimism...
Nu tu panic apoi din partea oficialit ilor, g le i cu vopsea pentru astuparea gurii disidente. Ce s mai spun
de anchete, preluare de amprente i probe de scris la jumatate de cartier – cu siguran vor lipsi...
101
 În vremurile alelaaalte, c scam gura aiuri i la relat ri despre Hyde Park: "Dom’ne, care vrea, acolo, î i ia un
sc unel i poate spune inclusiv c regina Elisabeta II e curv . Nu-l deranjeaz nimeni...".

Apropo de (a)normalitate.
La vreo 16 ani i jum tate ai subsemnatului, dup o plimbare Bucuresti-Bra ov, a tept un tren de
întoarcere, la Predeal.
Timp mai e, a a c h l dui prin gar . Mai exact peste liniile ei.
V d o a a-numit drezin , un automobil adaptat pentru mersul pe ine (cu ro i de tren). Urc pe platforma ei
i mi fac ni te poze – le mai am i azi.
Dar apar ni te tipi, care m duc la postul de mili ie feroviar, cic nu e voie s fotografiezi a a ceva .
Dup vreo 15 minute, în care a fost a teptat un tip ce finalmente nu a mai ap rut, mi-au dat drumul.

Juc ria pe ro i nu era vreo minun e, era de pe atunci o vechitur . Poate acei compatrio i voiau s dea
superiorilor semn de vigilen revolu ionar .
Chestia s-a petrecut cam în anul 9 al epocii Cea c .

A fi b rbat

Unii secret acru c Victor Ponta a ajuns premier înainte de a fi b rbat.

Am îndoieli.
B rbat este cel care nu se sinchise te foarte de aluziile la pretinsa lui de barb ie. Or V.P. nu pare s dea
aten ie atacurilor de acest gen.
O avriant optimizat a unor asemenea nesim itori este a celor care fac glume-bumerang i mai grosiere,
gen: "Aaaa, sînte i insificient informa i. Chiar nu ti i c posed un singur testicol?" ori similar. Caci nu? "Aux
grands maux, les grands remedes"...

R ut i cu carul s-au expediat i pe adresa lui Adrian N stase, uitîndu-se c glumele proaste înt resc in ii
ceva mai tenaci. Iar N stase era unul. Noi am rîs de el, iar dînsul ne-a platit-o din plin în 2001-2004... Cînd am
fost ierta i de înc patru ani de epoc N stase doar printr-o baft rarisim .

Prin toamna ridesm i eu de V. Ponta, c-ar fi neam de Pacalici, dar incep s mi schimb parerea. Mutra lui
hi-hi-hi devine o masca foarte utila unui om ce nu pare s treaca precum ra a în rîu pe la Palatul Victoriei.
i mai ceva. Ponta nu pare s se uzeze fizic într-o func ie-malaxor altminteri...

Istooooriiia…

Ne informeaz cineva, f r îndoial în pozi ie de drep i aflîndu-se:

"Istoria ne arat c acele ri care n-au tiut s se lecuiasc singure de aceast boal a reformelor care se
succed prea repede una dup alta, au fost lecuite de al ii, dar odat cu lecuirea au pierdut individualitatea lor,
au disp rut c na iuni libere."
Petre P. Carp, discurs la Senat de prin 1892.

Din partea mea, a lui Ordean, piard - i na iunile lini tite orice.
102
 C ci exist în paralel un Eu, i implicit un Al meu pe care il pierd cînd voi eu asta.
Mintea, sufletul meu vor aprecia/socoti dac – s spunem – o tot clamat ocupa ie maghiar duce la
pierderea vreunei buc i din mine.

Dialog, fie i pur imaginativ:

„Stai, bre na ionalistule, s meditez dac e r u ori ba pentru mine…”
„Nu meditezi nimic! Deja asta e semn c nu te deranjeaz cine tie ce. Reac ia dorit de noi este s dai în
bîlbîial la semnalele in ilor de bine, iar apoi s te al turi acelui cor!”
”Daaaa? Îmi pare r u, dar a a ceva nu se poate.”

Ceva mai diluat, unii ip despre pierderea – sub egida U.E., – a individualit ii i libert ii.
Eu nu simt a a ceva.
Chiar de-ar exista a a ceva, am putin a s nu m las dus cu una cu dou .

Gazete de frunte

Am privit mult vreme cu accentuat considera ie spre condeiele din dou gazete. Adev rul i Gîndul.
Barim ultimului, c tre care îmi recunosc o atrac ie snoab , i-am deschis siteul întotdeauna în oarece stil
c ciulist, c unul mult mai am rît valoric decît semn turile de acolo...
Este drept c de ceva timp am mirosit pe acolo pusee populiste, la editoriali tii de rînd, i cam mult r utate
– la domnul Cristian Tudor Popescu...

Da, s critic mi-e u or, mai ales cînd nu posed produc iuni pe m sur . Iar invidia mi-este, inevitabil, în
floare...
Îns ni te lucruri tot a îndr zni s ating... Ieri am deschis articolul doamnei Rodica Ciobanu, link-at aici.

„Tovarăşul la Izvorul Tămăduirii

PSD este partidul cel mai priceput la organizarea vizitelor în teritoriu ale marelui lider de la Bucureşti. Doar
PDL a încercat s -l concureze, dar, dup ce a atins culmea ridicolului scriind cu oi pe obcine numele
B sescu, s-a l sat de meserie. Pesediştii au îns în sânge ştiin a organiz rii de „primiri spotane şi
c lduroase”, exersat absurd şi enorm de înaintaşi lor comunişti.
Toate sînt la locul lor: pâinea, sarea, cocardele, şt bimea, mul imea, agitatorul, pân şi soarele care, pe
vremea lui Ion Iliescu, ieşea dintre nori odat cu preşedintele din limuzin , de-i f cea pe simpatizan i s
scandeze „Iliescu apare/ Soarele r sare”. Acum, c premierul Victor Ponta a mers s se t m duiasc la
izvorul sfânt de la Nucet, Dâmbovi a, soarele n-a ieşit, dar nu ploua, aşa c nu era neap rat nevoie de
recuzit cereasc iar, în rest, vizita a decurs foarte bine, „Şeful”, dup cum i se l ea gura, fiind mul umit. A
fost întâmpinat cu flori de prim ri („Avem şi pentru doamna Daciana!”, c ci „tovar şa” – se ştie de pe
timpuri – nu trebuie uitat ) şi condus spre lungul şir de notabilit i puse la patru ace, care-i zâmbeau fericite.
D dea mâna cu ele şi rândul nu se mai sfârşea, o scen care m-a trimis 25 de ani înapoi, în timpurile când,
alinia i dup rang, membrii CPEx îl primeau bucuroşi pe Tovar şul întors din str in tate.

.c.l.

Doamna Ciobanu m dezam ge te. Mai exact a dezam ge te codul meu, pe care – admit! – nimeni nu e
obligat s -l respecte. Plus c unii ori avea angarale, or avea facturi consistente de pl tit – iar prin urmare scrii
ce i se cere.

Sînt dezolat de materialul cu pricina datorit a ceea ce eu g sesc a fi primitivism atitudinal. Se ia un

eveniment cu premierul rii, c ruia apoi i se v d numai rele, ba i se produc din condei cît mai multe. Aaaa, i-
103
au oferit gazdele provinciale ceva – p i e c pe vremea lui Ceau escu. Au fost aten i la doamna Ponta, p i
imediat ia na tere paralel cu Tovar a de alt dat ...
Mi se pare neserios, în condi iile în care, invitat la vreo coal de jurnalism, doamna Ciobanu ar puncta
f r îndoial cu mare u urin valorile jurnalismului inteligent, occidental...

i alte articole pe acolo urmeaz drumul acrelii, al c ut rii de hibe cu orice pre , al invent rii de situa ii la
care s se rîd , s ricaneze plebea...
Informarea e minim , în condi iile în care ziarul este reprezentat nu doar de o denumire meditativ ( i care
b nui c prive te un om atent la complexitatea acestei lumi), dar i de o statuie de la Hamangia... Nici gînd
îns acolo pentru descoperirea unei noi fa ete a celor din jur, ce s mai spun de a în elege motivele pentru
care un seam n ac ioneaz în vreun fel ori altul.
Bineîn eles îns , în paralel trimiterile la moral i la religie nu lipsesc... Idem iritarile c nu sîntem trata i,
respectiv c nu tr im precum occidentalii.

Ograd

M uit siderat la alc tuirea compartimentului psihic personal.

La baza, un copil cu (indiscutabil) multe hibe. Autoritar, lene – ce mai, multele decurgînd din convingerea
c totul ni se cuvine.
Apare apoi nuiaua educatorului, ins rigid, acru, poate obosit. Dar dorind s nu-i fac probleme pe strad , în
fa a vecinilor...
Rezultatul e Copilul la locul lui, o a treia fiin în enumerare...

Totul se petrece în ograda mea.

Unde inevitabil domne te t r boiul.
Copilul-poam e ofticat a fi persecutat la greu. Urmare, alde joarde. ipete, contest ri!...
Cel cuminte reclam educatorului – altminteri cu deferen a de rigoare – c i s-a promis cutari jucarie i
dulciuri, drept plat a obedientei. Acestuia, educatorul nu-i reproseaz nimic, dar nici nu-l bag foarte mult în
seama. Ca atare, premiantul planuie te un boicot.

Cum totul e în ograda de care teoretic raspund eu, dau s intervin. M aleg îns i eu cu nuiele, în vreme
ce derbedeul l mic îmi arata degete mijlocii, respectiv cumintele m ignor ni el sfid tor – cum c fac umbr
p mîntului degeaba, c nu reu esc s pun ordine...

Eternul r zbel

În preajma unei statii de metrou, o tîn r i puternic femeie.

Ca a a ceva complexeaza de cînd lumea Balan ele, ce mai conteaz ...

Partea delicat este c Eva posed faimosul nur c zînd din talie taman în dreptul p s ricii.

Am 57 de ani.

104
 Dar tot îmi permit urm torul joc...
Privesc exact unde îmi indica acea sageata. Fara s m jenez c voi fi decretat satir batrîn.

Nu neap rat surprinz tor, puternica femeie (Berbec? Taur?) strînge ferm spre interior vîrfurile picioarelor..

Fie i un lup mîncat de oaie.

PS
Cred c noi, b rba ii, facem o greseal în preajma gra iosului sex opus...
Ne ar t m lei, în loc s ne recunoa tem cei reali: adic intimida i la greu... Minunat sentiment, s te admi i
tulburat de o femeie. În eleg c i ele-s v lurite interior, cu a a exemplar în preajm .

Nevinovat p rere

Dup opinia mea, religiosul reprezint animalicul uman la p trat.

Spun asta v zîndu-i cum reac ioneaz , cînd vreun seam n judec altfel...
În paralel, în grupul de veneratori ai Domnului atmosfera este una de trib: între noi ne trecem cu vederea, în
vreme ce tunurile ob tei varsa de-a valma în exterior.
Cred c e rarisim s vin vreun credincios serios i s i spuna unui ateu: "S fii s n tos, ne vedem
eventual la alt bere i discu ie contradictorie, s pt mîna viitoare".

Spre deosebire de atei, religio ii au ce pierde dac accept discu iile delicate. Aici vizez vreo eventualitate
a c derii din gra iile Înalte (vede i prin jur pe careva grijuliu c pierde raiul, datorit p catelor?), ci
devastatoarea subrezire a cocoonului c ldu în care tr iesc îndeob te.
Acela care îi fere te de realitatea existentei.
Aparitia unui singur ateu în preajm le amenin edificiul, prin confruntarea cu realit i de care religiosul
fuge c , pardon!, de dracul... Din acest motiv, f r s fi vazut de cele mai multe ori vreun 'concurent' la fa , îi
atribuie acestuia toate tic lo iile din lume.

Amuzant.
O a treia categorie, satani tii – ei cred în Dumnezeu, dar vor s -i sparg capul…

Ambele categorii rebele – amanunt ce scapa interesat credincio ilor... – nu de nebune au plecat din Eden
(mai exact de unde ezur pîn li s-a acrit s tot a tepte gr dina cu pricina).
Dintre cele dou grupuri, satani tii s-au ales cu pumni în cap de la minun ia de via , în vreme ce ilal i
servir doar dezinteres / lipsa a ceva pe Bolt ...

Pe toti ace ti dezertori, Voronetul ni-i arat în cazane cu smoal , chit c lucrurile-s în practic ni el mai
nuan ate.
Este drept c dumneaei Nuan a e ultimul lucru de care au nevoie credincio ii plus p storii lor.

PS
Ce-a ride ca, înainte de-, respectiv la trecerea propriu-zis spre moarte s fiu mai senin decît sumedenie
de credincio i!...

105
 Concrete

E cam greu s îi fie dat pe la nas, unui sensibilos precum subsemnatul, cu idei precum ar i
Dumnezeu...

Anun astazi...
Mall-ul Promenada angajeaz fat supraveghetoare loc joac , la copii.
Îi ofera APTE milioane lei vechi, pe lun .
V las pl cerea imagin rii scenei, cu un salariat precum acesta, între odrasle i p rin i cu Ferrari...

Automobilele pot fi cîte unul pentru fiecare so , copilul urmînd s primeasc la majorat...

Precizare.
Nu sînt egalitarist.

Despre fericire

Un amic imi trimite o imagine roz , cu text în irat acolo:

„Cînd aveam cinci ani, mama mi-a spus c fericirea este cheia vie ii. La coal profesorii m-au întrebat ce
vreau s fiu cînd o s ajung mare. Le-am spus c vreau s fiu fericit. Atunci ei mi-au c -i posibil s nu fi
în eles întrebarea lor, iar eu le-am spus c ei nu în eleg via a!”
Semnat: John Lennon

Nu tiu dac textul e chiar al lui Lennon. Dac da, poseda tupeu, nu glum : la 12-15 ani î i înv a profesorii
cum s se comporte la etatea lor...
E interesant c amicul McCartney scria mai rar despre fericire, dar e verde i azi la acest capitol...

Apropo, v-a i uitat ce gen de femei au binemeritat, cei doi corifei: Linda, respectiv Yoko...?

Trecut de strad (cînd nu vrei)

Conferentiaz cineva:

"Ce te împiedic s fii om de ac iune? Care e scuza ta?"

Stai a a.
Nu am m scuza fa de nimeni c nu sînt om de ac iune.
i c , în general, nu sînt ce... nu sînt.

Cum sînt eu, stabilesc personal – mai ales dup investiga ia (periodic ) de rigoare.

106
 M aflu cum îmi prinde mie bine, i nu Societ ii ori mecherilor.
Acestia din urma au – în spatele demersului lor – satisfactia de-a se sim i superiori, iar pe tine intrînd în
vrie, pe pozi ia "Da, s tr i i!" la un simplu ap sat pe buton al lor... Demiurgism curat, nu?

În paralel, orbit de fundamentala i ru inoasa ta lips , ignori c farsorul nu posed nici pe departe faimoasa
însu ire. Ori e om de ac iune precum Ieremia, cel ferm duc tor al oi teii în gard.

Iar despre (ne)iertare

Multa lume vorbeste de iertare.

Mai exact ca noi / eu s iert m pe al ii.

A ierta înseamna a recunoa te clar c un seam n ne-a afectat (nu tocmai pu in) cu ceva.

În toate acele zise / indemnuri m re e, nu am auzit c celalalt s fie tras de mineca în privin a unor scuze.
E ceva din categoria ‘hainele împ ratului’, adic este ocultat un am nunt esen ial...

Inteleg ce vrea Biblia.

Dar jonglatul asta de catre omul de rind, cu ideea de iertare- i-atît, pai m duce cu gîndul la o predispozi ie
masochist .
G si i dvs. alt expresie, rogu-v ...

„Fii natural!”

Notam de curînd c noi – cei reali! – sîntem ia de la c deri nervoase.

Dar i cei de la asa-zisa scapare de cai / muci în ciorba / facut lat etc.

Partea frumoas – acceptînd n stru nicia pe care o propun mai sus – este c doar atunci po i gestiona
pretinsa nebunie.
La lumin (mai exact acceptîndu-i existen a), se discut , se colaboreaz altfel cu acea felie din noi.
Altminteri, traim cu ideea c suceala, insuportabila a fost doar un accident – ce nu se va repeta, bineîn eles,
mai ales c avem noi grijî s nu fie vreun replay...

A- i trata cu respect a a-zisele ciudatenii, mitoc nii pare s fie singurul mod în care acestea nu mai
ac ioneaz de capul lor, cu dobînda furiei c le-am inut la beci în arest...

PS
Oare defectele sînt doar calitati pe care AM FOST ÎNV A I s nu ni le respect m?

107
 Incorectitudine cu potcap

„… «Patriarhia Român solicit Ministerului Educa iei, Cercet rii, Tineretului şi Sportului s intervin pentru
respectarea legisla iei în vigoare, referitoare la predarea religiei în şcolile publice, în urma demersurilor
neconstitu ionale şi ilegale întreprinse în mai multe şcoli din ar de Asocia ia Secular-Umanist din România
(ASUR) în prima jum tate a lunii septembrie 2012», sus in reprezentan ii Patriarhiei într-un comunicat de
pres . Aceştia arat c , într-o campanie lansat în septembrie de preşedintele ASUR, Atila Nyerges,
directorii mai multor unit i de înv mânt din ar au primit o scrisoare în care «sunt amenin a i cu dosare
penale pentru abuz în serviciu prin îngr direa unor drepturi, potrivit art. 247 din Codul Penal, dac fac
înscrierea elevilor la orele de religie f r un acord explicit din partea p rintelui şi/sau elevului»…”

Opinia mea.
Religia nu are ce s caute în scoli.
Daca parintele unui elev este religios i altfel decît de form , î i va l muri ce- i-cum copilul atît în primii
apte ani ai acestuia, cît i ulterior.
Dac nu o face, team mi-i c Dumnezeu se va tr da de neserios dac , la Judecata de apoi, îi d o nota
mult mai bun decît subsemnatului ateu.

În acelasi timp, g sesc a fi mecherie de neam prost s înscrii elevii din oficiu la orele de religie. Dac
colarii, parin ii acestora nu mai pot de dragoste pentru l de Sus i pentru biserica stramo easc , f r
îndoial fi-va aglomera ie pentru inscriere la orele de religie.

Oameni mari, vorbe mari

"Nu pot cunoaşte adev rata dragoste, decât dep şind-o."

Mircea Eliade – Oceanografie (1934)

Dincolo de împ r irea în dragoste, respectiv dragoste adevarat ...

(d. în sine, spun pricep torii, circul infinit mai pu in prin lume decît se afirm ...)

De ce pot paria ca, nici în 1934, nici ulterior nu s-a pogorît vreo dragoste nemaipomenit peste Eliade...
Hai s ne uitam în jur s vedem blagoslovi i din astia...
Un Cioran mi se pare s-o fi vazut la fa .

Inevitabil

M uit la textul unui altminteri frumos pliant electoral al PNL.

Pericolul comunist (decurgind din masuri politice PSD, n. MO). Sf. Andrei care ne-a cre tinat neamul (în
secolul I, n. MO). Sansa de lasat copiilor i nepotilor...

Nici o suparare din parte-mi.

Dar m sperii de distanta – c unghi de observatie – dintre cei precum subsemnstul i restul compatriotilor.
108
 Nu-i aici dispret, poate doar de sp rietur .

Sper s fie loc pentru toti sub soare.

Ea, familia

Sebastian BODU, în campania europarlamentar : „PN CD va ar ta românilor adev rata fa a PSD i

PNL care preg tesc în Parlamentul European cel mai nociv experiment social: distrugerea familiei”
Face i-ma s înteleg, rogu-v .
Cum poate cineva s distrug familia? Dar ea, familia mioritic , plus noi, bravii i cura ii români pe unde
umbl m?! Netrebnicii se vor lovi de credin a i de iubirea noastr de neam c de un zid!

În practic treaba e mai pu in eroic . Pur i simplu oameni la locul lor vor dori s testeze / îmbra i eze ideile
cele tic loase. Actualmente nu o fac din cauz de legi, tradi ie, fric de gura lumii. cînd astea se vor relaxa, fi-
vor surprize gîrl de comportament.

Homosexualitate

In eleg un pic mai greu chestia asta...

Deci doi insi de acelasi sex au chef s se placa.

Ins vin unii din exterior care le spun: ”Nu, nu faceti cum v e vou bine/placut, ci cum vrem noi”. Mie unuia
mi se pare un b gat în ograda altuia / în ce nu fierbe oala personal .
Aia e treaba mea, nu a ta.
Eu nu te opresc s -l adori pe Hristos. S fii s n tos, crezi în ce vrei...

Partea nostim aici este c respectivul nu- i d voie s te atingi de e afodajul sim it-binelor lui, dar el se d
la greu la ale altora...

Omene te este îns absolut de în eles.

Pe de o parte, este dorin a de a domina. De a fi „...cum vreau io!”.
Pe de alta, este inelasticitatea mintii acelora, de la ce le e diferit...
Aa, mai e ceva. Pedeapsa interioar stabilit alt dat de educatorii/tutorii de alt dat dogmaticului de azi.
El se sperie de orice încalc acele reguli plantate cîndva...
Se pare c paznicul plantat în el îl pedepse te i dac nu-i e soldat supus, adic s fie agresiv cu aceia
care încalc regulile tutorelui de alt dat .

PS
Nu am avut, nu am experien e homo.
Dar am mare boal cînd altul se întinde în ograda mea.

109
 Uman. Epoci.

A fi ultimul om care s se plîng c nu e azi cum era alt dat .

Îns , raportat la muzicile de azi, remarcam oarece distan filosofic , uman între acestea i – un exemplu
dintre multe – un vers din „Lume, lume...!”.
„Cînd s-o l sa sec de pîine...”

Cum zisei, nicio iritare c azi sînt lucrurile altfel.

Dar îmi merg la inim a a vorbe... De fapt, ele i sînt f cute pentru mers la naturelul cel sim itor...

PS
Varianta cunoscutei melodii este cîntat de Romica Puceanu.
(I-auzi i asta: „Cînd MI-O SUNA SCÎNDURA...” tia da poe i!)

Prezent de c cat

„Trecut de c cat am avut, Prezent de c cat avem. Bine m car c nu avem nici un fel de viitor…” (Hora iu
M l ele, zice-se pe scena teatrului Na ional din Bucure ti)
Cîrcota .
Eu.

La zisele dlui M l ele, ceva observa ie.

Partea noastr de responsabilitate pe unde este, dac nu o ducem str lucit sau m car suportabil?
Din textul de mai sus nu reiese...

Mi se pare mie ori e vorba de o atitudine aproape c a dlui Goe.

„Eu vreau s -mi pice.”

Totodat , în tradi ia unei povestiri Creang , mîna am întinde-o spre acel roz picat?
Simt: cu greu.

Iar la mijloc e o chestie de educa ie, i nu neap rat de constitu ie trupeasc .

Naivi s se g seasc …

„... Nu este nimic inteligent în a absenta de la vot ! Asta dovedeste dezinteres pentru tara !”

M amuz chestia asta, cu interesul, stima, amorul pentru ear (apud N. Iorga)...
Dar.
Poate nu am eu chef de a a ceva.

110
 Cu ce ocazie vine careva s -mi spun c nu procedez bine? E opinia mea i gata – îmi dau mie socoteal ,
interiorului meu, balan ei mele de argumente, nu altora. Indiferent cîte pove ti ori amenin ri mi-ar aduce
dumnealor, patrio ii, la urechi, ochi etc.

Ce mi-a dat mie ara, România c eu s m bag slug la dumneai?

Dac îmi iubesc sau stimez ara, este treaba mea – nu c a fi obligat ori speriat de mecheri.

În ce prive te vot egal inteligen a, am dubii c -i o ecua ie corect .

Ochi spre politic

D , Doamne, ateului carele m aflu putin a de a lua lucrurile a a cum sînt... Dac Mircea Diaconu nu-mi
este simpatic, îi dau voie s se zbat i finalmente s se potriveasc întru gusturile unei categorii importante
de compatrio i.
Dac lumea sp lat strîmb din nas crunt la adresa Ponta ori PSD, nu pot s nu v d c dumnealor au tiut
s cî tige. C au tiut s alc tuiasc i s men in O ECHIP eficient . Am de ales între a privi acrit-superior
i a lua lumea a a cum e.
Pe acest din urm drum, mai interesant este, poate, s încerci a simpatiza cît mai mul i oameni (pe cît se
poate...), s încerci s înve i de la cî i mai mul i. PS
Am votat cu PNL. Nu-s perfec i, dar restul Dreptei ine prea mult de carnaval - nepotrivit mie...
De i pîn la scrutin toamn mai e mult, cred c voi alege între liberali i PSD.

Aten ie la vîrsta a treia!

/ Titlu, la o publica ie cotidian / ”Manifestul c tre români al prof. acad. Dinu C. Giurescu”.

Sper ca, de-oi ajunge la 80 de ani, s mai am dramul de minte de a fi foarte atent la ce-mi iese pre gur .
C ci, altminteri, povestea aia – cu b trînii cei în elep i – e mai degrab un deziderat al societ ii omene ti,
decît o realitate...

„Am sentimentul c sunt în 1940, în preajma pr buşirii hotarelor noastre. E de spus numai c fiecare om
trebuie s -şi dea seama c soarta lui personal , afar de beneficiarii regimului, depinde de ce se joac
acuma.
Se joac integritatea teritorial a României, se joac stabilitatea ei, se joac identitatea, sentimentului c eşti
român, se joac ap rarea rii.
Statul de ast zi nu mai apar România. Statul de ast zi apar pe altcineva,dar nu obştea româneasc .De
aceea fiecare dintre noi, cu mijloacele pe care le are, trebuie s spun NU.
„Nu!” – la ceea ce se preg teşte în momentul de fa şi s revenim la tradi iile noastre, s revenim la puterea
noastr dintotdeauna.”

M uit la Giurescu sta (ultimele dou vorbe sînt atent alese!) i încerc s pricep.
111
 La un 1940, sumedenie de frici-brute s-au convertit în teama de unguri. Apoi, omul i-a v zut de treburi.
Acum, la senectute, vechile bîzdîcuri ies iar la suprafa . Bineîn eles c maaareleee istoric nu realizeaz
diferen a aritmetic . 2014 nu e c 1940. Asta i pentru c harta nu mai e aceea i.

Totodat .

„Mergeti la vot în numar mare, pentru ca: la o prezenta a romanilor de peste 60-65% UDMR-ul (care din 22
de ani a guvernat 13,7 ani – cel mai mult) nu mai intra în parlament i nu mai poate santaja partidele cu care
se va alia, în cazul unei prezente mici. Poate ne trezim o data pentru totdeauna i le dam o lectie...!”

Îmi place c toat povestea e zis s se sim bine dumnealui, Giurescu . Nu are treab cu realitatea. Tot
demersul lui e cl dit pe POATE, cît i ODAT PENTRU TOTDEAUNA. Deci, incon tient, DG tie c acele
lucruri nu se pot face... C nu vom ie i la vot – i nici nu am ie it. Dar ip .

Eeee. De aici, treaba se cere pus la analiz . Nu cumva fratele ip din alt motiv? Atîta doar c acea
tensiune nu poate ie i pe direct, i vine pe aici, pe la „S ri i, fra ilor, c Ardealul e c i pierdut!”.
Între noi fie vorba: frica de apropiata moarte personal , din motive de vîrst ? Care url i ea cum poate?
Dac el e necontrolat, eu de ce a controla ultima vorb ? Din polite e?

Mîndria de a fi ceva…

Cineva se declar mîndru a fi monarhist.

Ca idee.
Dac a fi regalist (nu prea mai sînt…), eu unul m-a sim i mmmm!/bini or i gata.
Nu i mîndru, care e din alt registru.
'Sînt mîndru c sînt dinamovist'... Pfu...
Sau c merg prin raiul muntelui (s accept m vorba, altminteri acolo e i grindin în cap, i risc, i cap spart
- dac nu mai r u!).

P i, acea apartenen deja... e tot.

Nu mai are nevoie de altceva.

Am sentimentul c e genul de declara ii al cuiva c ruia acea apartenen (la monarhi ti, în acest caz) nu-i
aduce de fapt suficient satisfac ie. Suficient sens în via a personal .

Simplu vs complicat

Dl Ple u ne informeaz într-un articol cum ed dedesubturile fine – cam deloc accesibile profanului – ale
rela iei cu Dumnezeu.
Cel cre tin.

„Teologia ortodox acord o mare importan tainei supreme: Dumnezeu nu e la îndemîna facult ilor de
cunoaştere omeneşti; calea optim spre El este „calea negativ “, apofatic , adic aceea care admite c mai
112
 curînd putem spune ce nu este Dumnezeu, decît ce este. Vladimir Lossky dedic un întreg capitol din cartea
s clasic despre mistica r s ritean , „întunericului dumnezeiesc“: un întuneric „supraluminos“ şi, tocmai de
aceea, orbitor. Dumnezeu exist în alt registru decît cel al „existen elor“ curente şi nu e, prin urmare,
inteligibil, în sensul în care sînt inteligibile cele ale lumii.”
amd.

M întreb.
Oare acei autori încearc s conving doar pe al ii de existen a lui Dumnezeu, ori i pe ei în i i?
Am sentimentul c o comunitate religioas are nevoie prin defini ie de a a savantlîcuri, la care omul de rînd
– I EL SUPUS ÎNDOIELII INTERIOARE, în ce prive te zisele popii din amvon – revine la matc , pe ideea:
„Dac , tia, st t tori sus i vorbind atît d doct, spun c El Ie, înseamn c ie cum zice cinstitele lor fe e...”.

PS. Dac , s zicem, ai vreo polemic cu un tip precum acel Lossky, inevitabil r mîi cu gura c scat –
admirator ori ba al respectivului. C ci, dintr-un nimic totu i, omul stoarce un capitol intreg. Pas mite i de rupt
gura lumii.
În realitate, Dumnezeu este sau nu, în mintea omului. Nu ai nevoie s bolborose ti argumentativ un capitol
de carte! Dar, cum am zis, a a gargar d bine. Iat ce lume cu dox se afl al turi de noi. Pas de te pune în
vr jeli cu ei!
De fapt, aici este ca la prestidigitatori. Ai pierdut deja, dac le iei în serios vînoleala mîinilor.

Tot despre Dinu Giurescu

Mi-am permis s v supun aten iei ast zi un material semnat de Dinu Giurescu.
Îndr znesc s v relev, din el, i urm torul aspect:

„Al şaselea argument: eu pot s insult acuma drapelul rii*, personalit ile marcante… În lege nu mai exist
incriminare penal pentru acest lucru, pentru profanarea sau batjocorirea simbolurilor na ionale. Fac ce vreau
şi ce p esc? În cazul cel mai bun, dac ac ioneaz guvernul sau autoritatea, primesc o amend .”

Ce-mi place mie la institu iile din categoria patriotism sau religie este le deranjeaz nu doar atacul direct.
Ci i atitudini normale, dar devastatoare pentru Dînsele.
Mai exact. Întreb i eu: Ce se întîmpl dac sînt profanate, batjocorite simbolurile na ionale?
Cam cum ar arat capul de lume cu pricina? Descrie i-mi, cît de plastic dori i, imaginea... Se va întîmpla
cutare lucru. Care va atrage alt cutare lucru. Finalul fiind cutare.

N-ai s pupi îns de la patrio i ori religio i asemenea expuneri.

La simpla idee sînt ca intra i în vrie. Se bîlbîie, iar apoi pleac de acolo cu venele gîtului umflate.
Dup cum, ulterior, dac ar putea s - i ia capul, nu- i vor da detalii.

Este interesant c un asemenea p zitor al tainelor sfinte este cperiat crunt nu doar pentru c nu are
antrenament la a a chestiuni. Ci i pentru c se teme a-I fi cerut socoteal (pentru nebunia altuia, a
erecticului, la o adic ) de un eventual superior, la fel de totalitar ( i într-o ureche) îi va cere socoteal .
Nici nu tie exact cu privire la ce îi va fi frecat sinistru ridichea, ci doar faptul c acel ef de va înfuria pe el,
poate mai pu in decît pe ereticul f i .

Revenind la mica i neînsemnata întrebare. Care poate fi legat de multe, nu doar de batjocorirea
insemnelor na ionale. DEJA GÎNDIREA, CÎNT RIREA PROPRIE E DU MAN INSTITU IILOR CU PRICINA.

113
 S revenim la insemne... Ce se întîmpl dac . Aici, reprezentantul St pînirii laice ori ba nu are cum s nu
cad ini ial în bîlbîial furioas . E iritat c mujicul, servul e în stare s -i cear socoteal , chit c e vorba de o
simpl întrebare. ... C îndr zne te s ridice capul din rîn .

Ha. Cînd p rintele ori profesorul ne vorbesc despre patriotism ori similar, exist mesajul verbal...: „P i,
trebuie pentru c s fim patrio i pentru str mo ii no tri Traian i Decebal... Pentru c sîngele v rsat...” Dar în
paralel mai e un mesaj: ”Dracu' te ia urgent, dac nu execu i / ingurgitezi f r minim discu ie astea!! Mai
apoi, în practic VEZI TU cum cum faci...”. Mai exact, TU vei circula prin cîmpul minat, încercînd s - i fie
respirabil totu i domeniul. Mai exact, acela unde vezi c ara i ale ei nu e sfînt , dar trebuie s spui c e.

La treaba asta cu insemnele, este haios c , dac o tentativ extins nu e sugu at prompt, problema
statului nu mai este de la frontiere, ci de la jefuitorii de profesie. De la cei care intr în sediile puterii, dau
m dularele umane dintotdeauna ale Statului afar , i se a eaz ei pe în fotoliile pentru care al ii au slug rit
nem surat, pîn s ajung ei la miere.
Idem la religie... La Besearic . Dac te apuci s te ui i curios la la de- i spune c Apostolul Andrei – în
secolul I – ne-a cre tinat NEAMUL, om te-ai f cut!

Întreb ri asem n toare pot pleca i de la alte zise bau-bau / ce se voiesc sacrosancte. S cit m din Dinu
Giurescu:

„ Destr marea teritorial a României şi, pe de alt parte, ştergerea identit ii noastre c români..”

Vreau un ins care s -mi explice f r vene umflate în ce const baiul. NU SPUN C AR FI PL CUT, O A A
DEZINTEGRARE (între noi fie vorba, nici nu ar fi posibil ...). Dar vreau s scoatem lucrurile din... teluric. De
acolo unde, dac nu e ti speriat/revoltat/alte alea pîn la ultimu- i atom, p i.... Pe vremuri, la p i-ul sta urma
pedeapsa. „Te-ai hainit, ?!” – i uite urgent treang, ocn , pu c rie grea.

Cu regret îns , venit-au vremuri alte în materie de acele pomenite Institu ii. Tat l meu avea o vorb : ”Destul
a fost vorba lui Hai Poftim!, mai fie i a lui Hai Sictir!”. A noastr fa de cel care o vreme i-a permis s ne
scuipe în cap.

A tept s m conving , dumnealor Institu iile mari de Tot, i altfel decît pîn acum – c trebuie s iubim, s
facem s dregem….
Pune- i mintea la contribu ie!

PS
Întrebare nevinovat , îns dinamitard acelora i Min i este i: „Care e problema cu tergerea identit ii
na ionale”? Pentru mine, al lui Ordean, problem este c un tip generic – cu gur mare i pozi ie înalt în
societatea unde tr iesc – e într-atît de dus cu pluta, ori de tic los încît s fluture acea idee.
Este tic los i pentru c , în loc s - i cultive onest acea identitate na ioonal de care pare s aib nevoie
c de ap , ne arunc nou responsabilitatea cultiv rii ei, dumnealui stînd doar cu gîrbaciul...

„Am gre it…”

O biat p rere personala (post-scrutin electoral, dar nu numai).

De grija c reia altminteri dorm bine mersi noaptea...

114
 N-ai vedea s dai cu tunul pe sub Carpa i un anumit tip uman.
E vorba de acela care s spun : "Am gre it aici".

E rarisim, pare-se, i tipul care s i-o spun m car lui, nu neap rat celor din jur.

A a acceptare reprezint i treapta dintîi spre a îndrepta lucrurile.

Giurescu

Z bovind cu mintea în ultimele ore asupra academicianului Dinu Giurescu, mi-am reamintit c dînsul era
între cei porni i tare pe Traian B sescu, acum doi-trei ani...
Mda.. Intelectualii... Care, în raport cu numitul pre edinte al României, îmi par s fie de dou feluri. Cei
precum Gabriel Liiceanu sau chiar Mircea C rt rescu, ce nu au nevoie de ceva de mare lucru în schimbul
sprijinului care i l-au adus furtunosului ex-marinar. i categoria intelectualul clasic.
Acesta din urm e alintat... Mai exact dore te statut special. În cadrul c ruia alintul are loc aparte,
important.
S -l ascul i, i nu pu in, cînd i se n zare de o neap rat Zi a literaturii române, s zicem (cazul... istoricului
Giurescu). În general, cînd î i d cu p rerea de una sau alta de sub soare.

Chestia asta inea la Ion Iliescu ori la Emil Constantinescu. Care, la rîndul lor, aveau nevoie de
considera ia ori m car de neadversitatea intelectualilor din categoria indicat . Or, Traian B sescu nefiind sosit
la vîrf pe aceea i filier , te ascult , dar nu se întinde... i nici nu înapoiaz amabilit i, considera ie mai mult
decît l-o obliga protocolul. Plus c dom' c pitan de vas are un ascendent al contactului cu via a real , în fa a
unui mult z bovit prin biblioteci i amfiteatre. Iar în paralel nu posed spaime c l-ar încondeia vreun spirit fin.

La 2009-10, t ierea de venituri nu putea fi imputat de un-scaun-la-cap lui B sescu. Îi puteai repro a
trenarea lu rii de m suri, dar i asta era de în eles prin prisma unei inevitabile campanii electorale. Prin
urmare, îndr znesc s afirm, a stat altceva în spatele furiei ce s-a ab tut de atunci pe cre tetul cel chel din
Deal. În cazul omului de rînd, atitudinea dom Goe / conu Leonida: „Nu voi s tiu nimic, nu m intereseaz
criz mondial , eu vreau s nu-mi taie! S -mi dea, c de-aia e Stat!”. În cazul intelectualilor, la mijloc fu
pomenitul ne-sc rpinat în cap.
A a îmi pare mie barim.
B sescu. prin din-topor-ismul lui, pare s fi t iat multe vise. Cu el fie i doar în minte, nu- i puteau scene
de vitejie c în fa a celorlal i doi pre edin i aminti i. La aceia, puteai fantasma c -l tragi de barb ori c -i dai
una peste zîmbetul de 16 centimetri. La B se asta nu inea nici c glum interioar ...

PS Nu spun c dl Giurescu e un tic los. Îns descop r în interviul din Cotidianul c e – normal! – ni el altfel
dincolo de aparen e.

nnn

E un text mai vechi al dlui Ple u.

Barim bucata aceasta e infantil , cît i infantilizant .

115
 Suntem în ara din care Caragiale a fugit exasperat, ara în care Eminescu şi-a pierdut min ile, ara care a
refuzat, iresponsabil, oferta f cut de Brâncuşi, la b trîne e: aceea de a-şi l sa întreaga oper compatrio ilor
s i. ara care şi-a omorît elitele în puşc rie, ara în care n-au mai vrut s se întoarc Mircea Eliade, Cioran,
Eugen Ionescu, George Enescu. ara din care pleac , mereu, tineri excep ionali şi nu doar ca s se
c p tuiasc , ara care furnizeaz Europei milioane de muncitori cu ziua, prost utiliza i şi prost pl ti i la ei
acas . Nu pot decît s sper c , sub aceast pojghi de mizerie, exist şi o alt ar , ara unor oameni
cuviincioşi şi cinsti i, ara celor care ştiu s se respecte între ei şi s nu se lase manipula i de cîteva trupe
barbare de oameni strica i şi stric tori de suflete.

De pild , era normal c în primii ani ai deceniului ase regimul de atunci s -l refuze pe Brîncu i. Era ca i
cum dl Ple u ar accepta azi c fat în cas la dînsul o domni oar cu buze siliconate. Apoi, Caragiale a plecat
nu din cauz de bobor, cît datorit omene tii sale dorin e de a tr i mai bine (nici nu spun c e sl biciune). Ce
s fi f cut poporul, conduc torii, s se schimbe pentru a-i face pe plac? E normal s plece dota ii în
str in tate... E ceva de vase comunicante... Cînd va fi mai bine la noi, vor veni John i Jean buluc la noi.
Etc.

Apoi.
Dac vrea plat mai bun , s în eleg c -i gata a pl ti pe Ion instalatorul ca în Vest? Nu cred, pentru c nu
are portofelul atît de larg. Nici întreprinz torul mioritic nu are de unde, la pomenitul stabdard!

Dumnezeule! P i din cauza rii i-a pierdut Eminescu min ile?? Eu m mai joc pe aici cu no iunea de
patriotism, dar parc nu e cazul s arunc m în cîrca rii ce nu e cazul!

La final.
De oripil m de lcururi precum cele de mai sus.
Dar salt a a texte, m car cu un centimetru, gradul de civiliza ie poporul român.
Eu nu cred.

nnnnnn*

Voi p rea din nou suspect, c lovesc uria i, doar pentru a ie i io în relief. Dar.
Îmi men in p rerea c , la vîrsta a treia, trebuie ochi c pe butelie întru ce scoatem pe gur ori din condei.
Citi i i dumneavoastr :

„În mileniul al treilea, nu se mai glumeşte. Frivolitatea nu mai e considerat pozitiv . Buna dispozi ie şi-a tr it
traiul şi şi-a mâncat m laiul. Umorul, nici m car negru sau absurd, nu mai are c utare. Oamenii sînt
traversa i de un frison de seriozitate. Totul se umple de semnifica ie. Pân şi derizoriul. Orice cordialitate a
disp rut. Am uitat s râdem. Nimic nu mai pare a avea haz. Conflictele sînt ireconciliabile. Disputele sînt pe
via şi pe moarte. Oponen ii se trateaz reciproc drept adversari. Nu urm resc s se conving , ci s se
lichideze. Mijloacele cele mai ignobile scuz un scop deopotriv de ignobil.”

O spune Nicolae Manolescu.

Nu cred c sîntem mai tri ti c alt dat , c nu se mai rîde. Iar dac , prin absurd am fi, p i asta e realitatea.
Iar Ea conteaz cel mai mult.
Apropo de a m /te bate pe burt . V d c i dl Manolescu îl practic , fa de M. Kundera ori G. Liiceanu.
Cred c e la mijloc o mic sup rare incon tient pentru afec iunea / considera ia ce nu vine din exterior...
116
Tendin a am sesizat-o i la alt material recent al dlui Manolescu, dar am zis c mi se pare mie. Freca ridichea
cum c nu se cite te prea mult azi, dar încurca personaje din „Domnul Vucea”...

1 Decembrie, patriotism, ar

Spune cineva: "Trebuie s ne iubim Tara, nu doar de 1 Decembrie..."

Dincolo de anasîna vorbei "Trebuie!...", de arbitrariul ei.
Eu, al lui Ordean, nu-mi iubesc ara. Partea haioas aici este c majoritatea ia aşa atitudine drept ur
împotriva ei, a României, a valorilor, tradi iilor şcl.. Nu e cazul. Pur şi simplu pot trata cu ea, pot vie ui pe
întinsul ei şi f r acest binom, dragoste – ur .
Pe de alt parte, leg tura mea cu România m priveşte pe mine, nu v d de ce aş bate vreo tob , de ce aş
ieşi la r spîntie...

În realitate, am sentimentul c ideea de patriotism este creat artificial, pentru a a cimenta cît de cît un
edificiu altminteri b nuit drept şubred.
În ast ordine de idei, meditam ast zi ce risc s se întîmple dac vorba caragialian , aia cu lipsa de
patriotism, se accentueaz . Nu am exact idee ce-ar fi.

De sufle el

V d pe aici o poz , mai exact un trucaj cu Palatul Victoria arzînd (titlul: „Ce vreau s -mi aduc Mo
Cr ciun”).

Nu v sup ra i.
Ce are via a mea cu actuala echip de la Palatul Victoria?

Nu spun – Doamne feri! – c -s acolo nişte meseriaşi de n-au v zut Carpa ii.

Dar exist atîtea moduri sub Soare de a-mi îmbun t i existen a... Dac eu-s limitat la minte şi leneş, ce
poa' s fac Ponta din Sala Muntenia, sau cum îi zice od i ei leia dinspre strada Paris??

Pe de alt parte.
Şi întrînd iar, obositor pentru dvs. f r îndoial , în psihologie...
Irit rile pe vreun Ponta, clas politic vin din neputin a de ne drege frustr rile inerente vie ii şi care ni s-au
adunat în suflet, de-a lungul anilor.

Dac m irit pe 'Pontak', fac precum locomotiv în care care se bag ap , c rbuni, iar apoi mecanicul
purjeaz în vînt aburul, doar aşa, c s -l vad cum sperie aerul din jur.

A jigni pe altul e recunoaşterea neputin ei. dar şi a posibilit ilor de evolu ie ale aceluia.

117
 Altfel

Reproduce un amic, pe undeva: "Înfrânt nu eşti atunci când sângeri, nici ochii când în lacrimi i-s.
Adev ratele înfrângeri, sînt renun rile la vis" (Radu Gyr, poezia "Îndemn la lupt ")
Ca un doborît de via ce m aflu, opinez c buna dispozi ie în trecerea noastr sub Soare e legat de iluzii
cît mai nebune ti, cît mai ...f r leg tur cu realitatea.
Teribil paradox!
Altminteri, atins de un morb f r îndoial , stau i gîndesc ce-i în mintea cuiva care î i alege drept motto a a
citat, a a optic . Precizez, nu-i confisc dreptul de a ac iona, de a vedea lumea a a cum o face. Doar caut a
pricepe, în trufia-mi, ce-l îndeamn la îmbr i area unei asemenea idei / optici.

Altminteri, nu pot s nu descop r i în citatul din Gyr minunate vorbe goale...

Dac ajungi s renun i la un vis, nu o faci din pl cere. Ci pentru c alde cenu iul nu s-a v dit rozul-bonbon
pe care îl doreai.
Or, dup ce ai gustat acea cup amar , a realit ii Matrix-iene, mi se pare aiurea s te iei i la uturi, c nu
ai izbutit s ezi cu t lpile peste aer, ci ai cedat gravita iei cea aduc toare pe p mînt...

Idee

R sfoiesc un capitol de carte dedicat lui Jeni Acterian.

Chit c va p rea o blasfemie ce spun.

Deseori nemaipomenita literatur înalt -i o îns ilare de vorbe savante i preten ioase, de care e s n tos s
fugi îns , de vrei s afli adev rul.

Un personaj din „Omul care a v zut moartea” m-ar tempera aici: „Ce s faci cu adev rul în lumea
noastr …?”

Spune i lini ti i despre subsemnatul c e verde d invidie asupra însu irilor i onorurilor sociale de inute de
autorii-jongleuri.

ROMÂNIA ACTUAL . Intelectualii.

Mult lume – zilele acestea, deceniile acestea – pune problema accesului intelectualit ii în primul rînd al
gestion rii trebilor societ ii.

Eu unul cred îns c intelectualii – dac mai poate fi uzuitat ast vorb pendinte totu i de secolul trecut –
sînt ni te roti e ca oricare altele. Nu conteaz c or fi mai mari ori din iridium. Cert este c lucr de la egal cu
altele.
În momentul în care purcezi a conduce (mai ales eficient) ograda numit societate, deja ie i din categoria
intelectual . Mai exact, te ridici (presupunînd c - i faci treaba bine) deasupra ei.

118
 Problema intelectualilor este aceea de a- i închipui c vreo coal înalt îi face i deosebi i. Or acea
institu ia absolvit doar pe ofer priceperea de a na te c r mizi...

Partea proast în traiul pe în l imile ce poart pa ii intelectualilor este surplusul de ne-modestie. Iar aici, în
sprijin, îmi permit s m citez... Facem coli, cursuri, pl tim slujbe la biseric pentru a putea fi lini ti i
animale... Pentru a clama un loc mai bun în concertul uman.

Apropo de intelectuali, i rugîndu-v s -mi ierta i salturile de Balan de la un subiect la altul... Intelectualul
este precum Jeni Acterian, duduia interbelic cea tare l udat (se în elege, de c tre cei cu fire
asem n toare..) pentru minto enia ei.
Dar care pare s nu fi ajuns vreodat la depozitul cu în elepciune.
Iar asta, probabil, pentru c-alde con tiin a (via laudele apropia ilor) vreunei superiorit i intelectuale pare s -
i fi exacerbat mai degrab animalicul. Reprezentat de u urin a punerii de tampile – cam totdeauna
defavorabile – pre al ii. În întregul lor, bineîn eles.

Neputin .

De a-i în elege pe cei precum Victor Roncea.

”Doi titani ai Romaniei din ceruri i de pe pamant: Cleopa i utea.”

i alte formul ri asemenea.

Paaarc pricep îns .

Cred c e pornire de „gosse”, de pu ti nu tocmai moral al mahalalei. Se asociaz unui golan al locurilor,
unui viitor staroste. i împreun cu acela / pe lîng acela pleac s oropseasc prin jur.
S umileasc , s strop easc pe am r tenii de-i prinde în escapadele grupului. Vezi ai lui Bozoncea
(„Groapa”, de Eugen Barbu), dar mai ales cei ajun i sub „bagheta” urma ului/uzurpatorului acestuia,
Paraschiv.

M mai uit pe blogul lui Victor, cum ia la refec mitoc nesc adversarii. Patapievici e a a, Tism neanu a a
etc.
Îmi pare r u, dar team mi-i c în a a situa ie, cu a a atacator, reac ia nu poate fi decît una singur .
Pe stilul Constantin Argetoianu.
În deceniul trei, parc la începutul s u, acesta i-a îndemnat direct adversarii, de la în l imea tribunei
parlamentare: „S m pupa i în cur!”.
Z u c altfel nu merge, altfel nu apuc mardeia ii s te ia în serios!

Singur

Tare nepl cut sentimentul de nebun al satului, respectiv de vreo fiic (sic!) a Troiei pe care ceilal i nu o iau
în serios...
Mai jos, o afirma ie f cut cu maxim seriozitate, emfaz i... tupeu:

119
 Petre u ea: „Libertatea i-o d numai Biserica, considerându-te fiu al lui Dumnezeu. F r nemurire şi
mântuire, libertatea e de neconceput”.

Or.
Globul e mare.
Pe el func ioneaz un num r imens de religii.
FIECARE, în Madagascar, în Roma, în Hawai etc. E CONVINS C-ALDE CREDIN A LUI E REAL . i c ,
implicit, acoper întregul univers, întreaga realitate. Iar ceilal i, cu al i dumnezei, bat cîmpii, ca ni te tic lo i ce
se afl . i pe care îi va pedepsi Cerul.

INTELECTUALI. i români.

Poate e bine c convenim asupra termenului.

Nu tiu ce v d al ii în ideea de intelectual.

Iat interpretarea mea.

Ori i. e tipul absolvent de coal mai înalt i atît.
Ori e un mîitor, un conduc tor cît de cît priceput al semenilor s i, iar în cazul acesta trebuie s - i
dep easc ni el condi ia pur tehnic de titrat.
Altminteri, s pozezi (vorba cuiva), doctor între alpini ti, i alpinist între doctori – parc nu e o treab ...

Dac vreo s fii ceva mai mult decît un posesor de diplom , p i cazu-i s te compor i de tept.
Sun arogant ultima mea vorb ?
Poate.

Dac e ti de tept, nu te apuci s plasezi vina la altul. Aia poate oricine.

Datoria dumitale, ca eventual mintos ce te afli, este s cau i o solu ie problemei.
Pe a a drum, nu cred c - i au locul acrelile an o e ori partizanatele grosiere.

Dl Mircea Vasilescu, redactor- ef al revistei „Dilema veche” se declar de acord cu recente afirma ii ale lui
Mihai R zvan Ungureanu.
Ultimul fiind politician pîn în v rful unghiilor.
Adic debitînd f r ezitare un anumit tip de pove ti – altminteri jonglate anterior i de c tre adversari.

„Lumea româneasc e dominat de televizor în atât de mare m sur , încât «ordinea fireasc a unei
societ i» a fost dat peste cap…”

E interesant aici de aflat cînd a domnit acea ordine fireasc pe aceste meleaguri.
Bineîn eles c niciodat , în spatele vorbelor fiind doar încercarea de a inocula/înt ri intei sentimentul c
tr ie te pe buza sfîr itului lumii, din care îl va scoate m re tocmai dl Ungureanu…

Apoi:

„Televiziunea a produs tot felul de personaje care au ajuns s influen eze opinia public prin simplul fapt c
îşi dau cu p rerea despre orice pe micul ecran, iar «func iile importante, demnit i de care depinde soarta
rii, se împart unor oameni care se arat destoinici în l tratul la televizor»...”

120
 Atitudinea de mai sus este completat – la o adic , absolut normal – cu parti-pris-ul. Iar normal, la o
anumit categorie uman de „diploma i”, acel partizanat este grosier, mitoc nesc.

„S-a ajuns astfel la situa ia – dramatic pentru o societate – în care împotriva unor str luci i intelectuali
precum Horia-Roman Patapievici, Mircea C rt rescu, Andrei Pleşu (şi al ii) s-a îndreptat o adev rat ur
construit din frustr ri şi ignoran , pe care propagandiştii TV au exploatat-o în mod iresponsabil.”

S fiu iertat, dar nu v d mare diferen între stilul reprodus în citatul de mai sus i acela al Scînteii
cincizeciste – împotriva c reia, se în elege… – ne ridic m de cîte ori avem ocazia..

În acela i material din care am extras cele de mai sus (autor Mircea Vasilescu, redactor- ef al revistei
„Dilema veche”) g sim i afirma ii mai mult decît favorabile vizîndu-l pe Mihai R zvan Ungureanu.

„Mihai-R zvan Ungureanu deplânge inexisten a unei “Românii a intelectualilor” şi amestecul între
divertismentul televizat, circul politic şi stilul de via dominat de “breaking news”. Are dreptate.
Articolul a fost citit şi apreciat de multe mii de oameni, semn c subiectul intereseaz . Aşa încât cred c
discu ia ar merita continuat . Mihai-R zvan Ungureanu pune un diagnostic corect:…”

La a a manifestare, întîia vorb î nit pe limb îmi este ”Mai r sfira i, totu i!...”. În sensul unei masc ri mai
fine a demersului persuasiv… Realizez îns iute c am de-a face cu acea categorie uman interesat nu de
noi adep i, ci de a trage laude, 'perii' între membrii grupului. Pîn s purcead spre elul afirmat, mai
important este în realitate acoperirea golurilor personale, numite de psihologi i narcisice.

Timidele încerc ri de a convinge i pe al ii sînt de mult haz:

”Ar fi de mare folos şi o schimbare de atitudine a politicienilor fa de intelectuali şi fa de cultur . Intelectual

de calibru şi politician responsabil, MRU mi se pare foarte bine plasat pentru a “da tonul” acestei schimb ri.
Ar avea de partea s – şi le-ar merita cu siguran – destule energii venite dinspre oamenii tineri, care
privesc mai degrab spre România de mâine decât spre peisajul dezolant de azi.”

Asta da, ne-solu ie!

S a tepte redactorul- ef al Dilemei vechi pîn i-or schimba politicienii atitudinea fa de in ii cu preten ii
de intelectuali.

PS
Dac a fi para utate vreodat în zona min ilor sub iri, m-a feri ca dracu de vorbe precum ”intelectual de
calibru şi politician responsabil”. De fapt, de aici pleac cercul vicios. Cet eanul majoritar nu poate fi atras
decît cu vorbe mari ( i implicit goale). Alt cale nu e.

Privind în jur ...

Chit c Balan , superficial plus timid, am momente de buldog. i nu pentru c mi-e neap rat drag
pulpana vreunuia, ci pentru c g sesc noi unghiuri de comentat, de iscodit...

În acela i material al dlui Mircea Vasilescu, v d afirma ia: ”Am ajuns într-o fund tur în care zgomotele şi
urletele TV acoper vocile intelectualilor...”

121
 Avem o mic problem , aici.

M mir, din start, c dl Vasilescu vede atît de rudimentar situa ia.

Chiar nu simte c problema nu e a pretinselor urlete (ce la o adic -s semn tocmai de u or-de-convins), ci a
faptului c noi nu lu m atitudini de tepte?

Atitudinea cu pricina presupune s vrei a te face auzit, ascultat de c tre publicul majoritar.
Pentru asta, aritmetica fiind înc la putere, exist metode. De persuasiune elementar . Atîta tot c -i nevoie
s te cobori un pic. S nu te crezi intelectual.
S ezi eventual lîng Dr gu anu i s o ascul i cu interes. A asculta astfel nu înseamn c te faci de rîs
ori c i te al turi.

Cît prive te pe vreunul care url , nimic nu- dezarmeaz mai mult pe acela DECÎT S REAC IONEZI
ALTFEL DECÎT SE A TEAPT EL.
Iar dac îl ascul i cu un minim de respect, de în elegere, e i mai bine.

Nu a încheia f r s -mi manifest dezam girea fa de stilul ca avencist (în sens personaj Caragiale, nu
revist ) al dlui Vasilescu. Textul domniei sale e plin de pastile, de sfor ituri – ori poate am eu preten ii prea
mari de la reprezentantul curentului ”Dilema”.
Mihai R zvan Ungureanu ar fi ”intelectual de calibru şi politician responsabil”. F r îndoial MRU e un tip
stimabil, îns departe totu i de tresele în chestiune.

Sau:
”… Energii venite dinspre oamenii tineri, care privesc mai degrab spre România de mâine decât spre
peisajul dezolant de azi...”

Dac ai ceva ani în plus ori ai r sfoit publica iile anilor 90, tii c-alde cli eul nu e nou, iar efectul a fost –
inevitabil – pe tipicul Coriolan Dr g nescu.
Dl Vasilescu are îns inta clar , s -l fac simpatic cu orice pre pe dl Ungureanu.

Iar, despre intelectual

Nu pot da defini ie exact a intelectualului. Cert este c nu m-a îngr m di s devin unul. Mai degrab a
voi s ajung în elept.
Adic – iar aici îndr znesc o defini ie – un tip care s priveasc mult în jur, s asculte i s nu se
gr beasc la vorb , la ie it în relief (chit c reflectoarele semenilor ni-s tare utile).

Mult lume bun i intelectual o ridic în sl vi pe Jeni Acterian (1916-1958).

De pild , Dan C. Mih ilescu, în cartea „Castelul, bibilioteca, pu c ria”.

Casc gura aiurit cum face distinsul critic din negru alb – i m car de ar fi singurul în literele noastre!

„Adev rata m sur a unui lucru e dat de statura i for a contrariului s u... Ar trebui s accept m c
frumuse ea, propor iile i dotarea unei cor bii î i certific viabilitatea în frumuse ea i m re ia naufragiului
s u”.

122
 Z u, a a!
Vorba se afl la pagina 109 a c r iii în chestiune.

În context i f r a m l uda precum al ii cu luciditatea, îmi s r tot mai des în ochi g urile de logic sau de
bun sim . C ci nu po i vorbi de m re ia cuiva doar pentru c bor te mult dup un exces...

Am sentimentul c , avînd un public doritor de bra oave, dl Mih ilescu nici nu mai simte nevoia s - i
controleze zborul ideilor.
(Pe undeva o laud pe Cornelia Pillat, c ce-n stare de mare iubire a fost. Eu am cunoscuit-o pe so ia lui
Ion Pillat, prin 2000-2001, i nu prea mi s-a p rut a a ceva... Era un om cît se poate de comun. Trec peste
faptul c no iunile gen mare iubire nu le prea au cu realitatea…)

Bon.
Jeni Acterian.
Înc o dat (dup cazul Ecaterinei B l cioiu), din motive asupra c rora ne putem apleca, se ridic statui
pornind de la o singur surs , i aceea favorabil . Pe care un condei interesat încearc apoi s o salte (s o
umfle, riscînd altminteri experien a broa tei din fabul ).
Jeni Acterian nu a rupt gura tîrgului, în materie de c r i, cu nimic. Iar jurnalul ei ne-o arat totu i doar ca pe
o a cu taif. Cu ifose.

Cioran îi poate l uda o pretins luciditate, dar nu putem omite c filosoful este foarte darnic în aprecieri cu
mult lume ce-i iese în drum, de pild cu Petre u ea.

Bineîn eles, dl Mih ilescu poate în ira tomurile nesfîr ite i înalte ingurgitate de domni oara Acterian, îns
a z bovi doar asupra rezultatelor. care nu constau de pild în vreo na terea vreunei carte serioas , valabil
la vreun 1935 sau mai tîrziu...

Poate îmi este cam simplist examenul la care o supun pe Acterian, dar hai s vedem modul fudul în care
copila trateaz autori europeni ce-i cad sub ochi.
”Conversa ii cu Anatole France” i se pare o carte „idioat ”.
”Sarn”, de Mary Webb, „stupid”.
Freud – „vast tîmpenie” (sic)
Sartre i Simone de Beauvoir sînt „ni te oameni mediocri, care se joac printre lucruri mari”.
amd.

Dl Mih ilescu trage lucrurile spre sublim sau m car tragic, de i asemenea destine vor fi fost cu sutele în
epoc . Chit c e vorba de înc un boier lene , c ruia îi pute cam tot. i care, precum epigonii eminescieni,
tr ie te din plin i atît.
Bineîn eles, cînd ai nevoie de un anumit tip de idol, de un anumit tip de scriitur /poveste, po i s apreciezi
inclusiv m rturisiri precum cea de la vîrsta de 30 de ani:
„ Pentru prima dat în via am dus la cap t o leg tur sexual ... Încercat cu semnul de întrebare
melancolic al îndoielii în mine, încercat oarecum împotriva voin ei spiritului meu, care- i ap ra cu dîrzenie
turnul de ivoriu”.

Cred c avem de-a face cu tipul uman Zi a. Aceea cu „Dramele Parisului” citite de n ori. Asemenea oameni
ajung s se exprime, s tr iasc precum personajele de c r i, respectiv litera ii cu preten ii.
M uitam, c veni vorba, la scrisoarea Piei Pillat c tre cumnata s (altminteri, din aceea i 'f in '). Am
c utat naturale e în acele rînduri i am g sit – eventual – doar aten ia la posibilul cititor via tipar:

123
 ”Neli, tiu c ruptura ta cu Dinu porne te dintr-o prea mare, prea larg iubire pentru el [...] Într-un univers
abstract i cu un alt b rbat decît Dinu, ai avea o luciditate uimitoare i rar , i bineîn eles c ai avea dreptate
[...] Dinu te iube te [...] Nu e o dragoste de adolescent, nici chiar de b rbat foarte tîn r, ci e dragoste de om
matur care tie c , atunci cînd ai ob inut un asemenea sentiment, el este unic...”

AI NO TRI. Ca brazii

File din manualul interesat al infantiliz rii

”S fii român, unul simplu, unul de la care merge buimac şi în toate dimine ile la munc , unul de la care se
întoarce, seara, acas , doborât de ziua de azi, sugrumat de ziua de mâine, unul de la care-şi împarte
m run işul între un bilet de tramvai pentru el şi un covrig pentru cel mic, unul de la care întinde cozile c s -
şi pl teasc un impozit nesim it de mare sau o rat pentru care-şi blestem zilele, unul de la care duce pe
umeri crucea rii steia nebune, te întrebi de ce îi mai supor i? Cu ce-ai greşit tu, am râtul la care i-a votat,
i-a ridicat, i-a f cut domni cu cravat în palatele din Bucureşti, de trebuie s le supor i neruşinarea?”

Tu e ti corect i suferi, iar ei incorec i i îmbuiba i. S facem i s dregem împotriva exploatatorilor, mai
exact politicienii!
Compartimentarea aduce grozav cu ni te caricaturi din deceniul ase, comuniste, unde muncitorul din rile
capitaliste era chinuit de un bog ta burtos, cu trabuc i c lare pe saci cu bani.
Ghici ce ar fi f cut distinsa autoare a rîndurilor de mai sus (Ramona Ursu, în „Adev rul”) de s-ar fi n scut la
un 1930? Zice i dumneavoastr c nu ar fi scris cu aceea i dezinvoltur , dar în slujba stalinist ? Am îndoieli.

Poate politicimea este tic loas .

Dar în preajm îi st , caracteriologic, gazet rimea.
Doamna Ursu, ca un exemplu, e o doamn pe care fotografia o tr deaz cît se poate de îndestulat i
binedispus . Ba ca tîn r .
Pot paria c o doare drept în cot de eventuale suferin e prin societate. Care suferin e, între noi fie vorba,
exist mai pu in decît credem. G sim în schimb, între compatrio i, mult oftic . C altul posed , respectiv c
el, ce, de rînd, nu e, gîdilat îndeajuns.

Jurnalista cu pricina e destins , bine mersi, inclusiv cînd e-n redac ie. Pot b nui c bea inerenta cafea,
trage o igar i schimb un banc între colegi. Dup asta, ia în primire tastatura computerului. i cade brusc în
jelanie. În general, în ce e nevoie. Precum Caracudi, în alte vremi.
Covrigelul cel am rît, pentru la mic de acas …
Rata unui împrumut c tre care a fost tras, cu anasîna / arcanul / cablul de o el f r îndoial tot de n sîm i ii
politicieni.
.c.l., .c.l.

Se în elege c nu va pomeni în veci despre o responsabilitate cît de mic a celui gîdilat în cre tet.

La mijloc;
i aici:
Enteresul i iar enteresul...

124
 Noi. Us.

Cu cît veti vedea pe careva mai chitit pre politicieni, cu atît mai sigur respectivul va fi uitat de r spunderea
personal în cadrilul/jocul electoral.
C ci, de cînd democra ia modern , domnii politicieni nu ajung de capul lor în jil uri, ci prin gra iile via vot ale
poporului.

ROMÂNIA, 2014

Mie îmi este simpatic principele Nicolae.

Fie i pentru c l-am v zut la balconul hotelului „Continental”, cîndva.

Îns .
Texte favorabile precum cel de mai jos nu m-ar cuceri spre tab ra sa, dimpotriv .

Pricep îns c o anumit ( i ampl ) categorie de compatrio i are nevoie de a a exprim ri.
Asta e.

În România datorit unor tineri de excep ie au loc schimb ri frumoase, îns prea pu in sunt apreciate şi luate
ca model. Am întâlnit în aceste zile un tân r distins, care a sosit în România precum Regele Carol I la 27 de
ani f r s cunoasc prea multe despre ara noastr , dar care a dat mult României de la Independen la
institu ii trainice de stat.
„În 1947, un rege tân r şi brav era alungat din ara lui. (Dup 65 de ani), în 2012, un tân r principe plin de
curaj şi de generozitate, nepotul regelui izgnonit revine acas . Pentru a ne demonstra c niciodat r ul nu
învinge pentru totdeauna […]
Ajungând în România înc din 2010 a insistat s cunoasc fiecare col al rii de la nord la sud şi de la est la
vest vizitând peste 80 de oraşe şi sute de sate inclusiv oraşe mici precum Calafat sau Pecica. A str b tut
ara tocmai pentru a cunoşte cât mai bine realitatea cotidian a românului […] A participat la dezvelirea
primului bust al Regelui Mihai din jude ul Sibiu […] Acolo au fost prezen i oameni de rând, nu politicieni din
capital cu b rci şi zeci de televiziuni, acolo au sosit rani în straiele lor şi veterani de r zboi, iubitori de
pace şi adev r, unii dintre aceştia, la 90 de ani, având bucuria de a-l cunoaşte pe Rege. O m rturie ca
undeva acolo în provincie tr iesc oameni cu demnitate, sim al datoriei şi respect pentru memorie. Uit m
prea des c veteranii au luptat pentru România de ast zi nu oportuniştii zilelor noastre…”

F r îndoial între Nicolae i str bunicul Carol II nu e vreo leg tur de temperament ori de (a)moralitate.
Dar parc îmi sun în minte ni te texte despre cel sosit pe cal alb, în iunie 1930.

Nenorocita cale de mijloc...

Situa ia monarhiei române ti.

Ca în atîtea domenii ale datului cu p rerea, unii înjur , al ii cad în extaz la zise precum:

„N scut în Elve ia, educat în Marea Britanie şi muncind în statele Africii, principele Nicolae, c ci despre el
doresc s scriu, este nepotul Regelui Mihai şi primul dintre cei doi copii ai principesei Elena şi al lui Robin
125
 Medforth-Mills. A r spuns afirmativ dorin ei Regelui Mihai de a sosi acas pentru a-şi asuma sarcini publice
deloc facile. Ca orice ac iune pozitiv şi nou în România de îndat au ap rut şi cârcotaşii de serviciu. Ei nu
merit pomeni i…”

Între cîrcota ii de la coada extrasului de mai sus m aflu i eu.

Cu precizarea c m aflu la mijloc, între zgomotoasele peluze.

Nu am cum s nu v d i sc derile, omene tile familiei regale. Ale lui Mihai I.

Dup scena balconului din 1992, cînd mul i ne-am bucurat de a a principe tîn r i simpatic, se pare c a
predominat în familia regelui ideea pozi ion rii ca mo tenitoare a principesei Margareta. Influen a
reginei/mamei Ana pare s fi fost decisiv , în fa a unui so – nu spun o noutate! – nu tocmai energic
Abia în al doilea deceniul al mileniului trei a fost scos de la naftalin armantul (dar alt b iat moale) principe
Nicolae.

Pot b nui ce a intervenit.

O team m ricic de moarte a Margaretei – trecut acum între sexagenari.
E foarte posibil ca noul palier s-o fi sastisit de prerogative regale. Situa ie în care vor fi intervenit persoane
din familie (inclusiv iritate de principele-consort Radu), dar i oportuni ti în c utarea inerentului loc bun.

Am o pl cere, aceea de a-mi imagina cum î i vor fi inut fruntea în palm diver i condeieri, la momentul
improviza iilor, al cre rii din nimic de calit i i fapte eroice.
Chit c am mai scris-o (iar ideea va oripila), i despre scriitorii Bibliei am impresia ferm c aveau la picerul
mesei una bucat damigean . Cu vin.

Pre ul

Nimeresc un citat (fie l i din campania electoral ) al dlui Sebastian Bodu.

„PN CD va ar ta românilor adev rata fa a PSD i PNL care preg tesc în Parlamentul European cel mai
nociv experiment social: distrugerea familiei...”

Ochii maaaari (ai mei!)...

Sînt un om care voi s mai urc ceva în via a asta, socialmente.
Dar.
Oare atît de bine este, acolo sus, încît lucrurile nu mai au pre , iar penibilul dram de jen ?

Se pare c da.
C ci dl Bodu nu-mi pare la origine idiot.

Pe acele piscuri, cît i drumurile ce duc spre ele, pare s existe un 'ceva', care î i leap d mama i tat l în
ale bunului sim ori logicii...

126
 Uman

Nimeresc vreo trei secven e la televizor, unde m mai l muresc un pic asupra firii semenilor.

Omul, din ce altminteri tiam, are nevoie s - i probeze celorlal i cît i sie i c e important i valoros.
Ca urmare, î i preg te te un comportament ,cît i un discurs. i pe care nu-l îndreapt aiurea, ci c tre un
segment social unde aol s u demers are anse de succes
De fapt, deseori viz m a satisface – h t, din copil rie chiar –nevoile celorlal i, c rora ne adapt m, pentru a
ne servi nou în ine finalmente...

Cam lung introducerea...

Dl general opescu zice declar c scrie de mîn , nu la computer, deoarece leag mai bine astfel
sentimentele de cuvîntul comunicator. Colonelul-intervievator iute r spune c -i bucuros a descoperi un alt
mohican – dînsul fiind unul – ce apreciaz nemaipomenitul scris de mîn .
În fapt, e o neputin de adaptare a amîndurora. Eu unul scriu la ordinator i nu v d care e problema... La o
adic , totul depinde de ce a terni pre hîrtie, nu cum.

Pe acolo, la alt canal, un documentar despre...Canalul Dun re-Marea Neagr . Cît s-a suferit, mutilat, murit
pe acolo.
În a a situa ii, apar pe ti care înoat la fix, dînd amplu din coada exager rii ori chiar a minciunii. Totul
favorizat de faptul c – teoretic – nu se cade s vii matale m car cu o banal observa ie critic , îndeajuns au
suferit bie ii oameni, atunci...
În paralel, realizatorul g se te de cuviin a sublinia c prezentul, c 2014 e caracterizat prin prea multe
drepturi, dar mult mai pu ine îndatoriri.
E adorabil tipul! Iar eu deformat iremediabil în a observa ce e în spatele frazelor mari, al atitudinilor pe
m sur . Aici, la mijloc zace e oftica de a nu se bucura i el precum cei cu pas mite prea multe drepturi.
Sup rarea c i-a pierdut vîrsta frumoas treb luind ca prostul în comunism.

.c.l.

UMAN. Telenovele

Pomeneam în postul precedent despre a face pe plac celuilalt – se în elege c pe principiul Pristanda,
acela cu pupatul în bot i p pat cît mai mult.
M uit (s m scuza i de tot revin, dar nu-i vina mea c opul dumisale mi-i tare suculent!) la o carte a dlui
Mih ilescu, pe care o tot r sfoi în ultima vreme. (Recunosc a nu-I fi i alte lucr ri, cu aten ie cel pu in.)
Lucrarea de fa este îns tare pe gustul unei anumite categorii. A boieroaicelor sc p tate, respectiv a
duduilor care aspir la a a treapt .

Chit c am mai scris asta, subliniez i aici dl Mih ilescu cam face din negru alb, ba chiar unul astral, cu
mari-mari preten ii de puritate ( i alte calificative surori).
Prin mecanisme psiho nu tocmai complicate, cele dou categorii de femei se simt bine citînd rîndurile
cunoscutului literat.
127
 Mai concret.
Despre Alice Voinescu de pild .
„Nu e nevoie s gînde ti prea mult la polarit ile ame itoare care i-au fost h r zite acestui destin, ca s - i
dai seama ce înseamn blestemul istoriei...”

Faptul c fata nu s-a zb tut îndeajuns pentru visele ei, dar nici a acceptat realitatea este prezentat drept
sabotaj al istoriei.
Altminteri, în acea fraz e de subliniat joaca (folositoare!) cu vorbele 'ame itoare' i 'destin'. Mai ales ultimul
d tare bine, respectiv las iluzia c ai putea interveni la nivelu planetar, universal.

Tot acolo:

„Alice Voinescu î i ia doctoratul în litere i filosofie la Sorbona [...] Cea care frecventase între 1925 i 1939
decadele de la Pontigny, dialogînd familiar despre Europa spiritului cu Gide, Roger Martin du Gard, Charles
du Bos, Claudel, Mauriac, Curtius i atî ia al ii, ajunge în martie 1950 s noteze înfiorat de bucurie .'gestul
doamnei P unescu de a-mi trimite o portocal '...”

Uf.
M preg tesc pentru vocifer rile c m-am dat iar la corola cu minuni (false...) a lumii.
Eu unul nu bag mîna în foc despre un per tu cu acei litera i al Voineasc i.
În paralel, meditez c germanii nu- i b teau în r stimp capul cu a a subtilit i, ceea ce nu i-a împiedicat s -
i fac zob pe finii fran uji, în 1940.

În acela i timp, regret crunt c Alice nu s-a aplecat asupra istoriei, chit c poate filosofia absolvit se preta
la a a ceva. Acolo ar fi aflat cît de schimb toare sînt lucrurile sub soare.

Altminteri, e u or s miro i boieroaica sc p tat . Dar tot cu ifose (c reia dl Mih ilescu îi ine isonul, ba
chiar i-l amplific ).

„M lovesc de tot soiul de mici jigniri, ca ne-sculatul în picioare al FOSTEI (subl. M.O.) domesticit i, tratarea
ca de la egal la egal, obliga ia de a tr i pe acela i culoar cu ei”.

i tot a a.
Iar dl Mih ilescu îi plînge pe um r, cu vorbe mari gîrl .

Nici gînd de vreun semn de acceptare a realit ii. La vreo 15 ani dup venirea lui Petru Groza, Alice
Voinescu scrie: „Azi m-a plimba la lacuri dac ar fi vreun automobil la dispozi ia mea”. Nu are cum s nu-mi
fug mintea aici la o întîmplare cu posmagi. Nu vrea s aib în sine ori s mearg cu un automobil, ci s -I fie
la dispozi ie…

De-a dreptul previzibil, trateaz i politica lumii, de pild la 1960:

„Evenimentele mondiale sunt colosale, se schimb lumnea, m rog lui Dumnezeu s NE inspire pe to i la
ONU. Vie împ r ia Ta! Împ r ia p cii i a binevoirii”.
(Oare pe acest tipic vor fi constat fine urile schimbate cu Gide i ceilal i?).

Interesant este i pozatul în victim :

„Eu nu creez frumse e, totul este intelect. Nu e gra ie în mine. M detest. i totu i sînt iubit . De ce? Pentru
c sunt dezarmat : copil, biet copila . Via irosit . Cum a vrea s fiu într-o ar liber , s fiu bogat ,

128
 s n toas , util , s m bucur de frumuse ea i s -i ajut pe to i s se bucure”.
Vorbe mari i deseori par ive.

Cum am subliniat în start postului, voi primit tot eu uturi, c -s r u, c am ce am cu oameni tare de treab
i de pe piscuri... Cu valorile neamului.
C url invidia în mine, cînd la mijloc e doar oftica de a fi pus s respect pe cineva care nu merit .

PS
Faptul c revista „România literar ” (fa de care subsemnatul nici nu a ie it m car din grota primitivismului)
o trateaz tare frumos pe Alice Voinescu – de pild în nr. 44/2002 – nu-mi dezarmeaz pornirea.
La o adic , dincolo de coli înalte absolvite, nu exist abilitate – dar mai ales interes – pentru a puncta c
vreun împ rat nu are haine pe dînsul… În alt ordine de idei, nici m car o gazet a min ilor fine nu- i permite
cu bune i rele vreun personaj...
Mintea cititorului pare s func ioneze binar i în cazul acestei reviste i aici, una care se indispune/obose te
dac -i dai de lucru, simultan, în direc ii contrare.

Vorbele...

Spune careva:

” tiu c via a mea e un e ec [...] tiu c nu voi l sa decît amintirea unui gest gra ios, asta e totul”.

Trec peste faptul c scriitoarea comunic a fi deosebit , întrucît nu oricine î i recunoa te via a drept e ec...
În acela i timp, ob ine simpatia celorlal i, pentru zice-se suferin ele ei, de ins e uat...

Ha!
Chestia asta cu Via a ne este e ec sau ba ine de naivitate, s nu spun altfel… În fa a mor ii, care ar fi cel
mai bun moment de bilan în acea direc ie, numai la a a ceva ne va sta gîndul – în cel mai r u caz vom
medita la inutilitatea trecerii sub soare.
Povestea cu e ecul, cu a fi sau nu looser e plantat de Societate ca s d m noi mai cu spor din mînu e i
neuroni.
În folosul Ei.

Cred c-am s devin fan al lene ului zugr vit de Ion Creang . Pe care l-a durut în cot de solicit rile ob tei,
chit la o adic nu era treaba Aceleia ce învîrte respectivul. C ci Societatea nu-l evacueaz pe posmagist
pentru c o costa mult, ci pentru c d dea exemplu prost.
În acela i timp, acel lene nu ezit s înfrunte moartea, dar nu abandoneaz drumul ce i se potrive te.

Cu patim , despre moarte

În tura de ieri pe coclaurile montane, mi-a venit în minte (pornind de la tribula iile-mi pe acolo) o vorb a
înainta ului Mihai Haret: „Bucegii sînt patima mea”.
129
 Vorba sun delicios, mai-mai s-o folose ti la coal în fa a copiilor, ca pe un ceva eroic.
În practic , sub bagheta dînsei î i este cam terminat cu liberul arbitru.

E aproape ca la alcoolici. 'Aproape', pentru c la ei ficatul e afectat cu siguran , în vreme ce la noi,

îndr go ti ii de s lb ticii aproape verticale, atingi i vîrste înaintate, chit c te joci teribil cu fata aia îmbr cat
în negru.

Îmi fuge mintea la un desen animat cu Woody, unde cioc nitoarea ade la mas , în toiul iernii, cu Moartea-
prin-înfometare... O trat m pe dna Thanatos cam b c lios, dar dumneai e o amenin are foarte de luat în
seam .

Apropo de extinc ie. M uitam ieri în tren la un grup de pensionari. Trec peste faptul c nu-s deloc în elep i
i alte alea bune, în virtutea c rora mama spunea c trebuie s respect m senec ii.
În eleg c sîntem firi i firi, oameni i oameni... Dar nu v d de ce nu am putea discuta despre ale Mor ii.
Cum o fi în spital, c nd Dumneai se apropie, cum e cînd te duuuuci amd. Care e problema?
 

130
Partea III
Risipite

131
 A spera într o minune pe o anumit latur a vietii noastre este în acelaşi timp o recunoaştere a neputintei
noastre în acea zona.

Am impresia ca Zilele femeii - de la inceputul lunii martie - sînt o reminiscenta a epocii matriarhatului.
Îndraznesc s cred ca pot argumenta...

Deseori ne apuc m s facem ordine în viata altora, în mersul societ ii, în vreme ce ograda sufletului no-I
vraişte.
Într-un fel nu e de mirare, c ci sîntem oameni.
Visez uneori ca Humanitas imi publica o carte. Ca un timid ce m aflu, apoi m sperii îngrozitor c – la o
lansare a eventualului volum – va trebui s apar în fa a unei mul imi de oameni.

M-am apucat ieri sa consider pe cineva – om la aproape de 40 de ani – drept un copil întârziat.
S-a întâmplat nu dup mult vreme s m privesc într-o oglinda. Categoric, descoperim iute la al ii
însu irile / defectele pe care le posed m noi înşine.

Rev d de curând pe s rite c ci altfel nu mi permite naturelul sim itor pelicula "Salva i soldatul Ryan", cu
Tom Hanks i Matt Damon. Brrr, ce carnaj, ce priva iuni!!
Z u c tr im vremuri frumoase, îndestulate, totu i sigure – dar nu ne dam seama!

Mult vreme nu am în eles ce-i veni unui arogant ofi er arist sa se transforme în c lug rul şi apoi stare ul
Zosima, cel descris de Dostoievski.
Acum parc pricep oleac . Pur i simplu, prin dezm pluridisciplinar, la tinere e respectivul a reu it – prin
animalic – s - i acopere frica existen ial . Teama de mediu.
La un moment dat, i-a sc zut vitalitatea, iar atunci a fost nevoit a se refugia sub faldurile religioase.

Tare dureros, sinistru chiar, sentimentul numit de inferioritate!

Câte nu facem pentru a sc pa de gîrbaciul lui...

Am sentimentul ca pe Facebook, ca i în via , sîntem precum luna: arat m doar o fa a noastr ...
E perfect normal, altminteri.

Ieri am avut brusc revela ia importan ei pauzelor într-o discu ie, în comunicarea verbal .
Îmi pare – chit c poate exagerez – un domeniu tare interesant...

Am putea face cîte ceva notabil cu ogorul nostru, dac soarele nu ar fi acoperit de un nor de team .

132
 Ce-i drept, frica în chestiune face i ea parte din daturile vie ii.

Nu am întilnit univers mai amplu decît o palm de pajişte – v zut de foarte aproape...

Exist destui care n v lesc la poarta credulit ii noastre, afirmînd cu maxim seriozitate c dificult ile lor ni
se datoreaza nou .
Este drept c uneori practic m i noi sportul acesta glorios...

Mari probleme în via ne cauzeaz dorin ele prea mari, aşa-zisele dorin e nerealiste. În acelaşi timp, astfel
de dorinte sînt fructe justificate ale interiorului, ale sufletului nostru – care astfel î i face şi el suportabil (pe cît
se pricepe) trecerea sub Soare...

Cred c fantasmele ne sînt o bun cale de autocunoa tere.

Cu precizarea c onor fantasmele nu-s obligatoriu cele descrise prin c r i roze.

Greşelile sînt tot atîtea ocazii – pentru noi, cei speriaâi de bombe – de a verifica dac lumea se termin
odat cu ele.

Dac propui unui sadic o rela ie de la egal la egal, este ca i cum l-ai înjura de mam .
El te vrea doar victim legat şi numai bun de umilit.

Faimoasa vorba "Trebuie..."!

D minunat incon tientului – al nostru, al altora – , DAR E GOAL .

Oare cum îmi va fi ultima zi de via ?

P.S.
Cind ezi destins în soarele primpverii, ca mine acum, î i d mîna de a a întreb ri tîmpite..

S bem un pahar, în cinstea egalit ii.

Cea de azi, 21 martie, dintre zi i noapte...

Oare vrem s facem figur onorabila în debate room ( i prin urmare ne respect m opinentul...), ori doar
inem s ne eliber m ofticile adunate în timp, prin alte locuri?

Mai degrab î i deschide u a sufletului (a se citi adîncului / incon tientului) niscaiva cuvinte din categoria
deocheat ... De fapt, acolo, adîncul nostru mai degrab rezoneaza asa ceva, decît frazele m re e din c r i
seci...
133
 Nu- i lua niciodat la şuturi gîndurile, acele semnale uneori nepoftite ce ies din adîncul nostru...
PS. Este defini ia pe care o dau eu i al ii gîndurilor, chit c în paralel ruda lingvistic 'a gîndi' presupune i
conştien , respectiv oarece voin .

E ecurile sînt momentele – în sine dureroase – cînd descoperi subit c te poti lipsi de iluzii ce p reau pîn
atunci de nezdruncinat.

Momentele în care ajungi în coliziune cu Realitatea – f r protectia himerelor personale despre Ea – sînt
crunte.

Partea nitelu mai proast la vîrsta a treia (pe care cu onor o traversez) este con tiin a finishului, mai mult
sau mai pu in apropiat. Limit ce a lipsit din vedere în precedentele epoci ale fiin rii noastre...
Partea poate frumoasa aici, în ce m priveste barim, este ca îmi pic mai pu in sinistru decît alt dat ideea
nem rginirii din jur, poate i a proximit ii mortii – chit ca în st ultim caz examenul se d totu i la fa a locului,
dac faci sinistru pe tine sau ba.

Am sentimentul ca urî pe cineva ni-i semnul (omenesc, altminteri) neputin ei de a ne îndep rta de cel sau
cea care ne a produs cîndva prima ran de acel gen.

Dou lucruri par s ne anime în via , amîndoua fiice ale nevoii de siguran .
Dorin a de caldur uman , respectiv aceea de a ne domina semenii.
Despre ultimele, ne ferim ca dracu s recunoa tem amprenta lor asupra mersului nostru sub Soare.

Cînd îmi inventariez (cam înghiontit de via ...) vulnerabilit ile, m ia crunt spaim .
Prin urmare dau fugu a la ceea ce psihologii numesc drept compulsii.
Facebook e una dintre ele, recunosc.
Ma str dui (nici nu e posibil altfel!) sa nu pierd totu i leg tura cu iadul.
Cel pomenit mai sus, c ci în cel biblic nu cred.

E omene te ca unii oameni (cam mul i, raportat la vanitatea proprie!) s ne intimideze. Nu te po i opune...
Tot ce po i face este s nu mimezi contrariul, c nu te-au intimidat, c nu te-au tulburat...

Copii, nu v respecta i orbe te p rin ii.

Verifica i pe cît se poate afirma iile lor.

E nepl cut s nu ai cui mul umi pentru clipele frumoase, care- i însoresc din cînd în cînd existen a...
Dar eu la Dumnezeu nu m întorc.

134
 Multe gesturi personale ciudate ori catalogate (de al ii, ini ial) drept inadmisibile ne permit a ne cunoa te
mai bine interiorul.

Bun zisa cuiva:

„Cea mai mare greşeal pe care noi, oamenii, o facem în rela iile noastre: Ascult m jum tate, în elegem pe
sfert, gîndim zero şi reac ion m dublu! Nu c uta i excep ii, nu exist !”

Ca ins aflat la vîrsta a treia, cred c -i s n tos s nu uit o vorb : "B trîne ea e vîrsta automatismelor. Atunci
se vede cel mai bine robotul din noi".

Îmi punctam la un moment dat oarece nevoie de modele, mai exact s înv de la semeni cu tiin în a
trece destupat peste decenii...
A adauga în list pe Neagu dl Djuvara – bineîn eles f r a lua pe nemestecate afirma iile dumisale...
Poate asta i-i frumos, s tii ca omul acela nu e perfect, dar c ai multe de înv at de la el.

C r ile bune îmi las neplacutul sentiment c -s un tembel în libertate, un Nu-i merge-mintea-saracu'!.
Asta e, îmi spun apoi, i pornesc cu fruntea plecat prin lume...

Tipi destupa i spun ca, dac visezi dobindirea unei însu iri umane ceva mai de tepte, p i e bine s te por i
ca i cum ai fi dobindit-o deja.
A a spun ei, în elep ii...

Am multe momente la care gîndesc – profund i smerit (ca orice lecturator de Svejk) – cum vor fi decurs
sfintele scene ale scrierii Bibliei.
Cît va fi avut, întru capazitat, damigeana de la piciorul mesei?

P rerea mea.
Cu cît cineva se d mai priceput psiholog institu ional, cu atît mai mare i-a fost teama de a umbla la el
însu i.

În filmul "Matrix", personajul Neo alege pastila neplacut nu din eroism ori pentru ca are ghinion. Ci pentru
c problema lui de suflet nu mai putea fi tratat cu roz.

Citesc undeva, la un ne-ateu...:

"Ap r -m , Doamne de pl cuta ame eal a succesului, c ci din necazuri mai pot r zbi deseori i singur...!"

F r îndoial , istorici literari cît i fani au servit motive pentru care un Marin Preda ori un Nichita Stanescu
au b ut pîn i-au dat obstescul sfîr it – la 50 ani sau nu cu mult peste...
135
 Cum o fi ar tat sinistrul sentiment care le mi ca mîna spre sticla de Johnny Walker?

Cred c graba ni-i de multe ori o cale de a sc pa de situa iile pentru care nu sîntem suficient de c li i.

E util cînd poti citi în tine, chit c po i buchisi inclusiv durere i/sau mult descurajare.
Deseori, mai adînc decît acestea stau arestate marile bucurii ori entuziasmul.

Cred ca unele dintre cele mai utile situa ii sînt acelea în care ne recunoa tem slabi, am r teni.
Abia în acel stadiu po i repara (cu multe anse de reu it ), respectiv renun a la visele nerealiste.

Mereu uit, în cazul doamnelor foarte feminine, s nu m iau dup cele scriu ori spun, ci dup bietul mesaj
nonverbal.
Nu-i obligatoriu c poezia vinovatei rela ii s dispar , dac avem pe mas ni te c r i de joc mai realiste.
Minunate f pturi...

Mai-mai s -mi las sufletul azi s ipe c are nevoie de dragoste, de aten ie amd.
Dar am rezistat! Felicita i-m !

De cînd cu invazia telefoanelor mobile, nu se mai prinde lumea cînd vorbe ti singur pe strad .
Altadat – cînd simteai nevoia unei clarificari cu voce tare de subiect interior – erai reperat iute drept sucit...

Nasol e s fii b rbat.

Vezi în public o fust scurt cu voal... ori scurt de-o palm de-a dreptul, dar nu ai voie s -i spui posesoarei
c ai poseda-o cum î i ip dorin a masculin . Sau m car c posed fund superb ori picioare uluitoare...
Ador povestile cu sexul tare!
Vai de steaua lui…

Tot pe acolo.
O femeie are voie s - i expun formele în public, f r limit de timp.
Tu, ca b rbat civilizat, în cel mai bun caz o po i admira vreo trei secunde.
Dac interbalul de fascina ie dureaz mai multmai mult, ai eticheta de obsedat sexual, erotoman, Henry
Miller în libertate amd...

Mi se sperie gîndul...
Oare ceilal i v d în noi – în baza faimosului 80% mesaj nonverbal... – mai multe decît tim noi în ine?

Vad sumedenie de b c lii la adresa diruguitorilor rii...

Un ini iat pricepe aici c umorul o fi el semn de oarece sanatate, dar tr deaz i neputin ...
136
 C nu putem ajunge unde e Acela, c nu-l putem împiedica în gesturile sale...

Nu mor de pl cere ca nu am rela ie cu Dumnezeu.

Banui ca e fain s schimbi o vorba cu El, ori s purcede i la vreo discu ie pe marginea durerilor unei zile
grele.
Dar dac nu-L simt, asta e.

Un amic candidat literat imi cere sfatul: "Nu stiu cu condeiul cui ar fi mai bine s seaman... Cu Cioran, ori cu
Paler?"
"Cu al lui Sisif ai incercat?"

E posibil ca multe s ni se vindece în suflet, iar în paralel imaginea public nu explodeze dac îndr znim s
ne ar tam celorlal i ( i) r i, respectiv ( i) nevaloro i.

Lucrurile triste, odat acceptate, ne permit curînd s rîdem mult i cu toat gura..

E posibil ca vorbele multe s indice slabiciunea de sine...

Nu te lua niciodata la uturi pentru î nitele din tine.

Colabora i – cu ni el efort, este posibil!
Merit din plin!

"Orice diavol î i alegi, prive te-l în ochi!"

(gen. tefan Gu , apud A.M. Stoenescu)

Mult timp nu am realizat ca viata e mai tare decit mine.

Îmi place o zis (Jacques Salome?) re-cazut întîmpl tor sub ochi:
"S - i repui în discu ie convingerile e singura cale de a avansa, de a cre te..."

Frumoas vorba: "O privire în c r i, i dou în via ..."!

Oare de ce indivizii cu gindire totalitar explodeaz cînd nu e ti de acord cu ei?

Probabil, cîndva (în copil ria) alternativa la benignul lor mod de a vedea lucrurile era unul absolut
insuportabil. Acela al p rintelui/tutorelui.

137
 Psihoterapia te îndrum s încerci a revedea buc i de iad din care ai fugit cîndva îngrozit-mort (am ales cu
grija termenul!)….

Pentru cei c-un pic de planuri în via , o vorba a prietenului de munte Liviu Enache:
"Corpul nu poate merge pe unde nu a ajuns deja gindul."

Mult lume se plînge de Antenele lui Felix. Eu nu m plîng, ci stau îngrozit c voicule tii vor ghici suma
lunar de la care m-a pune – f r minim ezitare de gura lumii – s manînc c cat la ei...

O spusa interesant , motto pe un apreciat site de joburi:

"Multi dintre cei ce esueaza în viata sunt persoane care nu au realizat cat de aproape au fost de succes în
momentul cand au renuntat."
Binein eles c zisa e valabil la tipi mai îndr zne i decît subsemnatul...

Fac i eu ce pot, ca s par – mie i altora – o gîz important …

„Rabd un ceas, i-i tr i un an.”

„Avînta i-v f r re ineri: via a v va r spl ti în acela i mod!”

Ideea de absurd ambaleaz frumos neadaptarea noastr la o felie sau alta de realitate.

Insulta, jignirea...
A face caz de ele este a recunoa te c nu te-ai c lit pentru inerentele lovituri nedrepte ale Vie ii/ traiului
între oameni.

Ne ur m unii altora s n tate, nu i arta de a rezista, suporta inevitabilele ne-s n t i care ne a teapt în
via .

Legat de tinere e, mi-a permite o observa ie.

Specia pare s - i DOPEZE indivizii de vîrsta a doua; prin urmare, acestia simt mai pu in ori deloc destule
dureri altminteri inerente trecerii umane sub soare.
Nota de plat pare a sosi la vîrsta a treia, chit c – teoretic – aceasta î i are deja partea ei de ofuri.
Nu-i îns loc de uimire ori sup rare, c ci a a e mai bine PENTRU SPECIE.

În spatele irit rii pe Eba (Elena Basescu) – cum c e proast amd – ne ascundem cu greu invidia. Inclusiv
pentru c tat l o protejeaz , alint pîn aproape de pînzele albe.

138
 „Acoperindu-mi ochii şi urechile pentru a nu vedea şi auzi politica romîneasc ”`...
Arsenalul verbal al nemul umitului jongleaz îns i el, aici, cu registrul demagogic!

De politicieni sînt irita i cei cu fire asem n toare, îns cu vreo lips în lan ul poten ial cî tig tor:
îndr zneal , energie, noroc…

Am o mare simpatie pentru sinucigaşi. sta da, curaj!

În acelaşi timp, ador s citesc printre rîndurile celor revolta i de fenomenul cu pricina...

Scena gen Facebook asigura intrucitva revenirea la un stadiu de demuuult – de care unii au avut parte, iar
altii doar au tînjit. E vorba de perioada cînd spuneam ce ne d dea prin cap (cu mai mult sau sau mai pu in
suficien ), iar cei ai familiei ascultau interesa i i chiar entuziasma i.
Maturi ajungînd – cînd scriem pe Scena cu pricina –, inconstientul nu realizeaz c ascultarea (mai exact,
cititul) de c tre al ii e discutabil , idem aprecierile, dar se simte bine...

Cred c facem o mic gre eal ... Deseori replic m agresivi la o ac iune a celorlal i, pierz nd ocazia de a
afla – fie i cu pre ul unei crunte dureri suflete ti – unde sîntem vulnerabili...

Lecturez vorbele despre iubire ale altora.

Cred c iubirea este învestirea celuilalt – la nivel incon tient – cu putin e de a ne rezolva (toate)
problemele. De aici încîntarea, cît i r sf ul cu care-l cople im pe acela.
Ce urmeaz , respectiv care e socoteala speciei de ne programeaza asa – e alt i amar poveste...

Cineva glume te grosier, indicînd paclul drept demachiant pentru pi ipoance.

Iritarea de acest gen îmi aduce aminte de un banc, sfir ind astfel: "... Curve ordinare-s alea care se culc
doar cu al ii".
Oftica pe pi i... vine din faptul c le credem proaste, i deci necesarmente a ni se supune sexual. Ba ca alte
toane diurne.

Nu pu ini jongl m cu adagiul antic al cunoa terii de sine...

Dar î i iese pe ochi atunci de fiecare dat cînd identifici o astfel de bucat ...
Bafta ni-i c a doua sau a treia zi ne revine buna dispozi ie...

O frumoas coleg î i expune sînii (se în elege c vestimenta i).

Gindesc care care o fi cea mai apetisant parte feminin – în ochii no tri, ai h mesi ilor masculi – din Sfînta
feminin Treime.
i le am în ochii min ii pe toate cele trei. F r haine.
Poate am îmb trînit, poate nu... Dar sînii ne-au ap rut totu i primii sub ochi, cu al turat principiu fiziologic
nu-se-poate-trai-f r .

M enerveaz r utatea celor din jur. Asta i pentru c ei au voie s fie bestii, în vreme ce mie paznicul
interior nu-mi d voie la a a gesturi.
139
 Pe lîng amenin area joardei, îmi spune c o s ajung rau dac m port a a. Iar eu nu posed curaj, nu am
constitu ie interioar s -L înfrunt.
Îmi r mîne doar bucuria c am putut s cv vorbesc de acest of, de ast piatr de pe suflet…

Îmi amintesc o afirma ie...: "Mare e acela care i-a invins frica".
Opinia mea este c frica se suport , nu se învinge.
Daca izbute ti s-o învingi (adic s -i refulezi dureroasa virulen , î i iese pe ochi curînd, cînd vei fi tem tor
inevitabil în situa ii benigne...

M uit la atîtea nedrept i, nenoriciri pe lumea asta i m întreb: unde ade Dumnezeu (de diferite
confesiuni) în r stimp?
Zice i dvs. c ade musai în comoditatea noastr ?
Piei, drace!

M-a invitat un vecin – de bloc nou – la un pahar.

Avea televizorul pe un canal de manele.
Instructivissim lucru!
Acceptind ale vazute acolo, mi-am reactivat bun tate de parte de creier ce edea imobilizat , pe motiv de
fudulie îfnoas .

Ca s faci complimente valoroase ( i primite cu mult încîntare de seam nul inevitabil însetat...) nu e
nevoie de cine tie ce efort... Ci s - i dep e ti neantrenamentul în a depista l doiul de calit i al fiec rui om,
respectiv s -ti dep e ti oroarea c – l udîndu-l pe acela – vei deveni matale mai mic...

Ca p rere absolut personal .

Poate c -i bine s accept m orice gînd de-al nostru, oricit de imoral, de îndr zne ori de îngrozitor (prin
amenin area existen ei noastre) ar fi.
Legat de imorale, e foarte posibil ca doar psihicul persoanelor insuficient consolidate s cread c , de la
impulsul adînc, gîndul e simpl i fulger toare trambulin spre ac iune.
În context, cred c tare prost prinde maturiz rii, libert ii noastre acea vorb : "Nici s nu te gînde ti!...".

Riscul este acel gest benevol în care te zvîrli spre un nivel existen ial superior, drum reprezentat ini ial
printr-un rîu al naibii de vijelios.
Succesul datului din bra e pe acolo nu e deloc-deloc sigur. Deci poti i muri, din fericire rareori fizic.
În r stimp, pe palierul precedent cu siguran a se st relativ bine.
Zic relativ, pentru c pe acolo nu-s bulboane ori pragurile unui rîu de munte... Atita doar c a ajuns s
lipseasc acut aerul.

De i mult lume se va scandaliza de afirma ie, îmi place s m preumblu prin ceea ce-i pompos numit de
bucure teni drept Complexul "Europa".
E vitalitate, e primitiv, e coala a adapt rii.
S s simt bine în medii septice poate oricine.
140
 Nu te apropii cu pa i tare încînta i de vîrste inaintate...
Ce e drept, exista i lucruri mai 'na pa' (am ales cu grija termenul...), de pilda s fugi de acel sentiment...

Discut cu o distins prieten , despre r ni suflete ti – dac se închid de unele singure.

Ea-I de p rere c se vindec , în ultim instan , "cu ajutorul lui Dumnezeu".
Mie unuia îmi pare un pic sinuciga atitudinea, s stai în a teptarea unei cauteriz ri divine.
Fie i pentru c am auzit vorba: "Dumnezeu hr ne te p s rile care dau din aripi"...

Cu cît veti vedea pe careva mai chitit pre politicieni, cu atit mai siguri va fi uitat de r spunderea personal în
cadrilul/jocul electoral.
C ci, de cînd democra ia modern , domnii politicieni nu ajung de capul lor în jil uri, ci prin gra iile via vot ale
poporului.

Cred c irit rile ne arat locurile din noi unde mai avem de st ruit, de lucrat...
Sînt pe acolo inferiorit i, dar i dorin e/preten ii de copil alintat.
Este poate de adaugat ca, dup ce ne vom drege acele vulnerabilit i, vor ap rea altele...
Zice-se c a a e sub Soare.

Corneliu Coposu: „Negociem orice, dar nu negociem principia!”

Pot paria c era vorba de principiile LUI.
Învelite în vorbe mari i uzînd de tehnica discului stricat.

Via a de zi cu zi m face s -mi înt resc o p rere...

Aceea c ne cunoa tem cu adev rat doar în momentele de sl biciune, c dere sufleteasc i similar.
În rest, e posibil s avem de-a face doar cu arta de a juca frumos teatru...

Pe un afi electoral la europarlamentare, al unui obscure altminteri P.D.S.: „.. Gata cu ho ia i cu s r cia!
Totul pentru om i ar !”
Domnul pare nou în bran , adic tele doar catindat.
Calit i pare s posede îns din plin. F r îndoial porumbelul succesului i se va al tura curînd pe um r.
PS
Oare electoratul nu are vreo vin , pentru exacerbarea cantit ii de promisiuni care-l vizeaz ?

De pe un panou electoral, Ilie N stase zîmbe te. Realizez c fostul tenismen reprezint de fapt tipul clasic
de roman! Dintre noi, de-al nostru... Nu spun asta.nici în basc lie, nici emfatic.

O arter în Bucuresti poarta numele deformat al unui edil interbelic.

Caranfil se chema.
Din eroare, n a devenit m.
E greu s modifici mii de acte. Dar barim s tim...
141
 Sper c numele meu , cînd va înlocui actuala titulatur a Bulevardului Grandomanilor, s nu apar
Ordeam...

Putem face aprecieri cu sau f r patim . Dumneai, patima, e posibil s vin din frustr ri neconsumate ale
trecutului.

Am avut azi un cap în pragul de sus.

Doare.
Dar f r energia acelei r niri, am putea modifica în noi, cît s nu lu m aceea i plas i în viitor?

Mai sînt atitea lucruri de inv at, se pare... Bineîn eles, tot cu sentimentul de ne tiutori vom pleca din lumea
asta...

Aflu c mama unui prieten s-a pr p dit de cancer. Fiul ei nu mi-a spus niciodat despre dureroasa
problem , în nesfîrşitele ultime luni ale celei care i-a dat via .
"S nu spui..." S ' ii' în tine...
S nu strici petrecerea celorlal i.

Am impresia c problemele sînt chestii ce vor – înainte de toate – s le acorzi aten ie.
Idem durerile, chit aici î i poate fi semnalizat ba nevoia stringent de a- i lua t lp şi a de acolo, ba
necesitatea de a r mîne în nepl cutul şuvoi, pentru a lep da blana iepurelui fricos, pentru a deprinde noi
abilit i.

142