EGO grafii

1
© 2009 by Editura POLIROM
www.polirom.ro
Editura POLIROM
Iaºi, B-dul Carol I nr. 4 ; P.O. BOX 266, 700506
Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37 ;
P.O. BOX 1-728, 030174
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României :
ERNU, VASILE
Ultimii eretici ai Imperiului / Vasile Ernu. – Iaºi : Polirom, 2009
ISBN 978-973-46-1538-4

Printed in ROMANIA
 Vasile Ernu

Ultimii eretici
ai Imperiului

POLIROM
2009
Vasile Ernu este nãscut în URSS în 1971. Este absolvent al
Facultãþii de Filosofie (Universitatea „Al.I.Cuza”, Iaºi, 1996) ºi al
masterului de Filosofie (Universitatea „Babeº-Bolyai”, Cluj-Napoca,
1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff ºi
redactor asociat al revistei Idea artã+societate. A activat în
cadrul fundaþiilor Idea ºi Tranzit ºi al editurilor Idea ºi Polirom.
În ultimii ani a avut rubrici de opinie în România Liberã ºi
HotNews, precum ºi rubrici permanente la revistele Noua
Literaturã, Suplimentul de Culturã ºi Observator Cultural.
A debutat cu volumul Nãscut în URSS (Polirom, 2006; ed. a II-a,
2007), care a apãrut în 2007 ºi la editura Ad Marginem din
Rusia. Cartea este în curs de apariþie la editurile Akal din
Spania, Hacca din Italia, KX – Critique & Humanism din Bulgaria
ºi L’Harmattan din Ungaria. Nãscut în URSS a fost nominalizat
la Premiul de debut al revistei Cuvîntul, Premiul pentru Roman
ºi Memorialisticã al revistei Observator Cultural ºi Premiul
Opera Prima al Fundaþiei Anonimul. Volumul a fost de ase-
menea distins cu Premiul pentru debut al României literare ºi
cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România.
Alãturi de C. Rogozanu, Ciprian ªiulea ºi Ovidiu Þichindeleanu,
Vasile Ernu este coordonatorul volumului Iluzia anticomu-
nismului. Lecturi critice ale Raportului Tismãneanu (Cartier,
2008).

www.ernu.ro / www.nascutinurss.ro
Tatãlui meu, care nu a mai apucat
sã citeascã aceastã carte
„Cînd eu scriu, tu citeºti. Ambii sîntem pãrtaºii unei
lumi pe care o construim împreunã. Tot binele ºi rãul
acestei lumi îl facem împreunã. Eu scriu fiindcã tu
citeºti ºi abia atunci cînd ceea ce scriu se întîlneºte
cu ceea ce citeºti nebunia din minþile noastre ia fiinþã.
Nu existã nimic în afara noastrã. Rãul ºi monstruosul,
nebunii ºi dictatorii nu existã decît în mãsura în care
eu îi scriu ºi tu îi citeºti.”
Catehismul ultimului eretic
(man. GPLP 1 :133)

Uneori îmi este ruºine cã sînt om.

Giorgio Agamben

În viaþã existã lucruri mult mai îngrozitoare decît

moartea.
Anna Ahmatova
rog sã vii, cãci vrea sã-þi înmîneze ceva personal. ªtiu cã
ºi tu þii mult la el, aºa cã dacã poþi, noi am fi foarte
bucuroºi sã te revedem. Anunþã-ne, te rog, dacã poþi veni.

Cu prietenie ºi dragoste,
M.I (ºi A.I.)

10
 II

În care eroul nostru se porneºte la drum ºi în care

aflãm cîteva lucruri surprinzãtoare despre al doilea
erou, A.I., supranumit ºi Marele Instigator, cel care
ºi-a salvat viaþa cu ajutorul catastrofelor, teroristul
care a încercat sã-l omoare pe Stalin.

Sã fi fost iarnã, sã fi fost varã ? Dar nu cred cã acest

lucru vã intereseazã. ªtiu cã era cald în compartiment,
dar nu ºtiu dacã era de la soarele dogoritor de varã, de la
sistemul de încãlzire folosit iarna, de la ceai sau mai ºtiu
eu ce licori care se folosesc din abundenþã pe rutele
interminabile ale unei þãri în care distanþele se mãsoarã
în timp. Dar îmi aduc bine aminte cã niciun geam nu se
deschidea ºi cã, indiferent dacã mã duceam sau mã întor-
ceam, coboram peste douã zile.
Trenul cu „perdeluþe” se urni din loc. Lumea începu
sã se foiascã încolo ºi încoace pe holul cu covoraº persan
roºu, iar în cîteva minute sunetul atît de specific spaþiului
rusesc al linguriþei amestecînd zahãrul în ceaºca de ceai
începu sã se audã din toate compartimentele. Cum ruºii
sînt mari bãutori de ceai, acest sunet se aude în toate
bucãtãriile ºi cafenelele þãrii. Îmi aduc aminte cã ºocul
cel mai mare pe care l-am avut legat de acest obicei a

11
fost prima mea întîlnire cu un grup de englezi, ºi ei mari
bãutori de ceai, care reuºeau sã nu scoatã niciun sunet
folosind aceleaºi tehnici.
Mergeam sã mã vãd cu cel pe care eu îl numesc Marele
Instigator, care era foarte bolnav ºi mã rugase sã vin
fiindcã voia sã-mi înmîneze ceva personal.
Cine este el ? Este nãscut la Moscova într-o familie de
þãrani, mutatã în capitala tînãrului stat sovietic în anii ’20
ai secolului trecut. A fost din tinereþe un socialist convins,
a intrat la facultatea de filosofie, iar la sfîrºitul anilor ’30
a creat o micã organizaþie teroristã care avea ca scop
lichidarea lui Stalin. Este deconspirat ºi condamnat la
moarte. Din fericire pentru el, începe Al II-lea Rãzboi
pentru Apãrarea Patriei ºi este trimis în linia întîi. Mai
tîrziu, cînd deja devenise un nume de referinþã în toatã
lumea, îi plãcea sã spunã cã „Marile catastrofe din viaþa
mea m-au salvat !”. În anii ’60 devine unul dintre cei mai
cunoscuþi intelectuali din spaþiul sovietic, este expulzat
din þarã pentru opiniile incomode, dar odatã ajuns în
Occident, unde era aºteptat ca un mare disident, devine
un personaj controversat din cauza atitudinii critice ºi faþã
de aceastã nouã lume. De aceea, l-am numit Instigatorul.
Toate cãrþile ºi opiniile lui sînt surprinzãtoare, impre-
vizibile, incomode ºi te pun pe gînduri.
Am þinut foarte mult sã-l cunosc ºi am reuºit aceasta în
adolescenþã, cînd mã pregãteam sã dau la facultatea de
filosofie de la Moscova. Cam atunci s-a întors ºi el din
exilul occidental înapoi în þarã. Nu a dus o viaþã uºoarã
în aceºti ani nebuni de tranziþie, de mare inflaþie eco-
nomicã, politicã ºi, mai ales, culturalã, însã a rãmas acelaºi
Mare Instigator.
Din primul moment al întîlnirii, între noi s-a creat o
simpatie deosebitã, iar în scurt timp relaþia noastrã a
devenit foarte strînsã ºi, treptat, treptat, s-a transformat
într-o prietenie aparte. În anii ’90, dupã prãbuºirea URSS-ului,

12
am avut o perioadã în care ne-am scris unul altuia, dar în
anii urmãtori ne-am pierdut urma. Ne-am reîntîlnit întîm-
plãtor prin 1997-1998 ºi am reluat relaþia de unde o lã-
saserãm. Am corespondat cîþiva ani buni, ne-am vãzut de
nenumãrate ori, iar acum merg cu trenul cu „perdeluþe”
sã mã vãd cu el, poate pentru ultima datã.
Sirena sunã pentru a treia oarã ºi trenul se urni greoi
din loc. Cîteva voci rostirã la unison faimoasa vorbã a lui
Gagarin cînd a plecat în cosmos : Poooehaali ! E fraza
care-mi dãdea aripi. E fraza care-mi amintea de un straniu
sentiment din copilãrie : cosmosul ca o presimþire. Un sen-
timent pe care în ultimii ani l-am pierdut definitiv.
În compartimentul de alãturi începu o melodie lan-
guroasã a bãieþilor de la Piatniþa, o stranie combinaþie
între reggae ºi chanson rusesc : Ueee.... uee.... Eu sînt
soldat....

Eu sînt soldat
Nu am dormit de cinci ani
ªi am „saci” sub ochi
Eu nu am vãzut,
Dar mie aºa mi-au spus :
Eu sînt soldat,
Eu nu am cap
Cãci mi l-au zdrobit cu bocancii
Cãpitanul urlã,
Se frînge regimentul
Din cauza grenadei,
Iar vata albã ºi vata roºie
Nu-l vindecã pe soldat.

Eu sînt soldat,
Copilul nedorit al rãzboiului,
Eu sînt soldat,
Mamã, vindecã-mi rãnile,
Eu sînt soldat

13
 Al þãrii uitate de Dumnezeu,
Eu sînt erou,
Spuneþi-mi, oare al cãrui roman ?

Eu sînt soldat,
Sînt jignit cînd rãmîn doar cu-n glonþ,
Numai eu ºi el,
Ultimul vagon, samagon,
Noi sîntem milioane,
Eu sînt soldat,
Eu ºtiu cã treaba mea e sã trag
În trupul duºmanului,
Asta e din cauza ta, Mamã-rãzboi,
Eºti mulþumitã acum ?

Eu sînt soldat,
Copilul nedorit al rãzboiului,
Eu sînt soldat,
Mamã, vindecã-mi rãnile,
Eu sînt soldat
Al þãrii uitate de Dumnezeu,
Eu sînt erou,
Spuneþi-mi, oare al cãrui roman ?

I am soldier...... I am soldier
OOOO... Ue…Uueeee...

Mi-am luat ceaiul obiºnuit care nu lipsea din niciun

compartiment al trenurilor sovietice, obicei pãstrat ºi în
ziua de azi, ºi am început sã rãsfoiesc ultima lui carte, cu
gîndul cã :

Peste 36 de ore voi fi la Moscova !

14
 III

În care unul dintre eroii noºtri, Vasiliy Andreevici,

începe sã citeascã o veche corespondenþã care va
face subiectul cãrþii noastre – ºi despre care vom
afla mai tîrziu cum a fost „descoperitã” – ºi unde
aflãm cã „a alege” nu e lucru uºor, iar reducerile
de preþuri la mãrfuri sau meniul excesiv al unui
restaurant pot crea depresii.

Dragã Vasiliy Andreevici,

O sã continui povestea aventurii mele în Occident.
Vreau sã-þi spun cã, pentru omul sovietic ºi în general
pentru cel educat în spaþiul comunist, a trãi în Occident
nu e deloc uºor, ba e chiar foarte greu. ªi o sã-þi dau
numai douã exemple. Primul e legat de hîrþogãraia biro-
cratico-juridicã. Cînd locuiam acasã, acest aspect nu mi-a
creat niciodatã probleme ºi nu am avut niciodatã aceastã
grijã. Cartea mea de muncã era înregistratã undeva ºi nu
am vãzut-o decît cînd am fost dat afarã. Acasã aveam
paºaportul1 ºi cam atît. Da, mai trebuia sã te înregistrezi

1. Este vorba de paºaportul intern, care în spaþiul sovietic are

acelaºi rol ca buletinul de identitate (sau cartea de identitate)
românesc. Exista ºi un paºaport extern, pentru circulaþia în
afara graniþelor URSS, dar acesta se elibera în regim special.

15
la noul domiciliu dacã îl schimbai. Ei bine, aici însã, în
decurs de un an, am primit atîtea hîrtii pe care nu numai
cã trebuia sã le pãstrez, ci la care trebuie sã ºi reacþionez
într-un fel. Aici, dacã nu ai o relaþie constantã cu hîrtiile
birocratice, nu exiºti. Un stat juridic fãrã astfel de proceduri
nu poate exista, iar ca sã reacþionezi normal la acestea,
trebuie sã fii obiºnuit de mic.
Într-una din zile am primit un pachet cu acte oficiale.
Am încercat sã citesc, dar nu am înþeles nimic ºi mi-am
dat seama cã, pe lîngã limba literarã, mai trebuie sã
cunoºti ºi un limbaj birocratic. Nici localnicii nu cunosc
prea bine acest limbaj, însã ei completeazã formularele
maºinal, din obiºnuinþã. A trebuit sã apelez la un amic,
care la rîndul lui mi-a recomandat o firmã, care sã-mi
presteze acest serviciu. Aºa cã eu i-am anunþat cã eram
gata sã plãtesc dublu numai sã nu mai vãd acele hîrtii
niciodatã. Nu am scãpat, fireºte, de hîrtii. Plicurile au
început sã vinã tot mai des ºi de fiecare datã mi se pãreau
tot mai groase. Mi-am cumpãrat un dulap ºi le pun pe
toate acolo fãrã sã le mai desfac, folosind vechiul principiu
sovietic : dacã au nevoie de mine, mã vor gãsi ºi vor veni
dupã mine.
O altã mare problemã cu care mã confrunt e legatã de
faptul de a alege. Aici, mereu sînt pus în situaþia de a alege,
lucru cu care omul sovietic ºi cel de sorginte comunistã
nu sînt obiºnuiþi. Cînd eºti pus sã alegi dintr-o varietate
de lucruri, te confrunþi cu problema responsabilitãþii ºi a
mustrãrilor de conºtiinþã ce rezultã din ea. Am fost zilele
trecute la un magazin ºi am vãzut o cãmaºã care mi-a
plãcut. Ca un om sovietic, am înhãþat-o ca ºi cum ar fi
fost singurul produs, ºi acela ocazional, ºi am plecat spre
casã fericit de marea mea achiziþie. În drum spre casã, la
un alt magazin, vãd aceeaºi cãmaºã la un preþ mult mai
mic. Buna mea dispoziþie a început sã se diminueze. Peste
cîteva zile vãd aceeaºi cãmaºã, de douã ori mai ieftinã,

16
iar peste douã sãptãmîni era aproape gratis. Acum nu
mai pot s-o vãd în faþa ochilor. Am pus-o în ºifonier, ca
un simbol al incapacitãþii mele de adaptare la lumea occi-
dentalã.
Despre restaurant ce sã mai zic ! De fiecare datã intru
în panicã atunci cînd trebuie sã comand. Fie cã îmi comand
lucruri scumpe, fie cã îmi comand lucruri ieftine, tot am
surprize. Aºa cã am renunþat sã mai fac experimente ºi,
indiferent dacã sînt la Roma, Paris, Londra sau Berlin,
comand sigur ºniþel vienez. Îmi invidiez colegii occi-
dentali care nu numai cã ºtiu ce sã comande, ci ºtiu ºi ce
anume mãnîncã.
Însã am observat un lucru interesant : cã viaþa lor
socialã este strîns legatã de aceste activitãþi ale persoanelor
individuale. Noi sîntem lipsiþi de o mulþime de griji pe
care ei le au din plin. În acest sens, noi aveam o viaþã
mult mai liniºtitã. Aºa cã am decis sã vorbesc la ultima
conferinþã despre acest lucru. Le-am explicat cã noi aveam
o viaþã mai liniºtitã ºi fãrã griji, iar acest lucru se plãteºte
scump. Pentru o viaþã mai liniºtitã trebuie sã renunþi la
un nivel mai ridicat al bunãstãrii ºi la anumite libertãþi.
Am încercat sã fiu sincer cu ei ºi le-am spus cã aceastã
idee îmi vine deseori în minte ºi cã aº fi tentat sã o pun în
practicã. Dupã aceastã conferinþã, o bunã parte din invi-
taþi au încetat sã mã mai salute. Ãsta e un semn bun.
Înseamnã cã le pasã de ce scriu ºi ce spun.

Cu drag,
Al tãu,
A.I.

17
 IV

Eroul nostru descoperã cã Patria este asemenea

unei limbi : dacã o înveþi de mic nici nu-þi dai
seama cã existã, dacã o înveþi la maturitate trebuie
sã þi-o „însuºeºti” zi de zi. ªi mai descoperim un
straniu complex siberian al geografiei.

Dragã A.I.,
Mã întrebi despre acomodarea cu noua lume, noua
mea Patrie. O sã-þi spun cã am încercat sã refac firul
plecãrii mele din URSS ºi îmi dau seama, privind în urmã,
cã acea bucurie nebunã, triumfalistã ºi plinã de speranþe
a anilor ’90 a fost de fapt ºi o mare tragedie. Nu vrei sã
ºtii cã astfel de gînduri sînt interzise aici de noua ideo-
logie dominantã, dar nu cred cã aceste rînduri vor fi
publicate cîndva. Acum o spun cu convingere cã, odatã
cu dispariþia lumii vechi, pe care am urît-o atît de mult,
s-a pierdut ceva fundamental. E foarte greu sã spun ce
anume. ªtim foarte bine cã orice moarte, fie de sistem
sau lumi, aduce cu sine ºi ceva tragic. Paradoxul face cã
la aceastã înmormîntare nu am avut bocitoare, ci lãutari.
Dupã moartea primei mele Patrii, cînd am revenit la
Moscova, fosta mea capitalã, mi-am dat seama cã acest
oraº e acum altceva ºi cã nu va mai fi niciodatã ceea ce a

18
fost. Este un sentiment foarte straniu. În cîþiva ani, locurile
pe unde te jucai, pe unde mergeai la ºcoalã, parcul prin
care îþi plimbai iubita au devenit niºte locuri strãine.
Venind spre Odessa ºi Chiºinãu, oraºe de care mã leagã
multe amintiri, acest sentiment se acutizeazã. Sînt oraºe
ce aparþin unor þãri care nu au fost ºi nu vor fi niciodatã
Patria mea. Aceste oraºe care au fost cîndva locuri intime
devin corpuri strãine. De fiecare datã cînd le vizitez, mã
apropii de ele cu mare teamã ºi plec din ele cu multã
tristeþe. Patria noastrã a dispãrut fiindcã aºa am vrut noi.
Trebuie sã ne asumãm acest lucru.
Acum legat de noua mea Patrie. Mi-am dat seama de
un lucru foarte interesant. Pentru a avea o Patrie nu e
suficient sã-i ºtii limba, obiceiurile sau cultura, ci trebuie
sã þi-o însuºeºti. Am o stranie senzaþie cã Patria se învaþã
ca o limbã. Dacã o înveþi de mic, ea devine parte din
tine, o trãieºti instinctiv, iar dacã o înveþi la maturitate, ea
este ca un corp strãin ºi artificial. Aºa cã acum îmi însuºesc
noua mea Patrie, dar nu cred cã va deveni niciodatã atît
de intimã cum a fost prima mea Patrie. Sînt lucruri care
nu stau în puterile noastre. Oricît aº vrea sã uit vechea
lume, oricît aº vrea sã învãþ noua mea Patrie, este clar cã
rãmîne ceva artificial ºi fals în mine. Aceastã rupturã creeazã
un sentiment intim tragic pe care nu poþi sã-l împarþi cu
nimeni. E un sentiment pe care-l simþi în profunzimi ºi e
greu sã-l aduci la suprafaþã. Zi de zi, descopãr lucruri pe
care, chiar dacã le înþeleg la prima vedere, am nevoie de
timp pentru a le pricepe cu adevãrat. Noi sîntem doar
emigranþi dintr-o þarã în alta, dintr-o Patrie în alta. ªi de
fapt, noi sîntem emigranþi nu ai spaþiului, ci ai timpului,
sîntem transferaþi dintr-un timp într-altul. Noi sîntem rãtãciþi
în timp, într-un „spaþiu” temporal. Pentru a regãsi acel
spaþiu-timp în care sã ne construim noua Patrie, noi,
copiii Imperiului, educaþi într-o mare utopie, avem nevoie
de un sens major, care sã unifice, ºi nicidecum sã ne
fragmenteze viaþa.

19
 Sã-þi dau douã exemple, banale ºi stranii în acelaºi
timp, de neînþelegere a noii Patrii. Prima mea cãlãtorie
de la Iaºi la Timiºoara. Practic, traversezi o bunã parte a
României, dinspre cîmpiile triste ale Moldovei, peste munþii
Carpaþi, printr-o Transilvanie apaticã, spre o fostã provincie
de Imperiu „kakanian”. Aici nu se ºtie de ceai ºi confort
în trenuri, covoraºe roºii ºi perdeluþe la geam. Se urcã un
domn în compartiment. Începem sã discutãm. Îl întreb
unde merge. Îmi rãspunde cu un aer îngrijorat : „Merg
tuuucmai la Vatra Dornei !”. A spus-o aºa cum spuneam
noi cînd mergeam la Vladivostok, adicã la capãtul pãmîn-
tului. Neºtiind bine geografia României, am crezut cã e
foarte departe. Era la 3 ore de mers cu trenul. Mai sã
pufnesc în rîs ºi nu înþelegeam dacã glumeºte sau vor-
beºte serios. El vorbea foarte serios. Bãiatul lui fãcea
armata acolo. ªi atunci mi-am dat seama cã geografia ºi
timpul sînt percepute de noi total diferit. Avem percepþii
ºi sentimente diferite asupra multor lucruri. Mi-am dat
seama cã Europa poate fi plasatã cu mare uºurinþã în cea
mai micã regiune siberianã ºi nici nu s-ar observa.
Un alt exemplu. Îmi cumpãr o revistã de mare succes
aici. ªtii bine cã limba românã e limba mea maternã
(alãturi de cea rusã). Citesc ºi nu înþeleg nimic. Lumea în
jurul meu citeºte ºi rîde, eu citesc, mã întristez ºi mã
înfurii. De ce ? Fiindcã aici existã un concept numit bãºcãlie
pentru care eu nu am organ. Nu am un echivalent rusesc
al termenului. E apropiat de ironie, dar e o ironie zefle-
mitoare ºi care ia în derîdere lucrurile semnificative. E un
fel de înjurãturã de mamã neasumatã ºi spusã sub forma
unei glume. E un termen greu de înþeles ºi cred cã þine
de spaþiul urban. Fac eforturi disperate sã-mi dezvolt
acest organ, dar deocamdatã nu reuºesc. Ceea ce e ºi mai
grav, din punctul meu de vedere, e cã aceastã bãºcãlie a
devenit un soi de discurs critic. ªtiu cã e greu de imaginat,
dar încearcã : aceastã luare în derîdere tinde sã înlocuiascã

20
discursul critic. Sînt convins cã acest subiect te va incita.
Te þin la curent ºi va trebui sã-i dedic o analizã separatã...
Mai existã un fenomen ciudat în aceastã nouã Patrie.
De fiecare datã cînd povestesc cu cei de aici despre
spaþiul de dincolo de Prut, spre Est, spre Imperiu, am
senzaþia cã începe sã funcþioneze un complex pe care eu
îl numesc „complexul Siberia” sau mai degrabã „com-
plexul siberian” al geografiei. Tot ce e dincolo de Prut e
„undeva în Siberia”, „la dracu-n praznic”. Chiºinãul, care
este doar la 100 km de hotarul românesc, e plasat în
geografia mentalului colectiv în fundul Siberiei. În primii
ani de studenþie, eram întrebat mereu dacã „la noi este
frig”. De fiecare datã trebuia sã explic cã „frigul de dincolo”
e o problemã de percepþie, de fantasme din mintea lor.
Este incredibil pentru mine acest mod de a percepe geo-
grafia. Existã în mintea lor un punct în care se „terminã”
geografia, nu mai existã nimic dincolo decît un cumul de
fantasme ºi cliºee. Acest „complex siberian al geografiei”
omoarã orice formã de explorare. Aici, cele mai înde-
pãrtate tãrîmuri nu sînt „Patagonia” sau „Insula de foc”, ci
þãrile vecine. Prea puþini au avut curajul ºi curiozitatea de
a le explora. Mulþi confundã turismul cu explorarea. Turis-
mul este modul de a vizita lucruri deja cunoscute, presta-
bilite de ghidurile turistice, te deplasezi dupã reþete. Cînd
explorezi, descoperi lucruri pe care nu le-ai ºtiut ºi nu þi
le-ai imaginat. Turistul este un explorator întors pe dos.
Pentru turism ai nevoie doar de bani ºi „timp liber”,
pentru explorare ai nevoie de curaj ºi de o minte liberã.

E foarte stranie noua mea Patrie... o învãþ zi de zi.

Te îmbrãþiºez,
Cu drag,
Vasiliy Andreevici

21
 V

Iar cînd unul dintre eroi intrã în crizã de idei ape-

leazã la prieteni care dezgroapã un text uitat, Gloata
inconºtientã, care reuºeºte sã ne arate în cîteva
rînduri aspecte semnificative ale vieþii social-politice
de la Rãsãrit.

Dragã Vasiliy Andreevici,

Mulþumesc pentru legãtura fãcutã cu prietenul tãu
Martin Gustavo Galbiatti. O sã-þi spun ºi de ce. Pe lîngã
faptul cã este un tip sclipitor, are ºi o mulþime de observaþii
ºi sugestii care mã ajutã. De cîteva sãptãmîni încerc sã
gãsesc cheia unui nou proiect la care lucrez. Ca de obicei,
merge foarte greu, mai ales din lipsã de timp. Pentru a
ieºi din impas, încerc diverse soluþii. El a venit cu ideea
de a reciti Gloata inconºtientã a lui Romanov, umorist
mai vechi, pentru a o folosi în interpretarea socio-politicã
a Rusiei actuale. Am citit, dupã care am povestit o searã
întreagã pe acest text micuþ. Iatã rezultatul, care-i aparþine
în mare parte amicului nostru.

22
 ***

Nimeni nu-l mai pomeneºte pe Romanov, umorist

sovietic interbelic. (Cu toate acestea, o antologie de literaturã
satiricã sovieticã, Samovarul, apãrutã în România în anii
’80, îi publicã niºte schiþe.)
Gloata inconºtientã e perfectã, în trei pagini dense.
Un grup de oameni stau la coadã la garã, la bilete.
Ghiºeul nu s-a deschis încã. Cineva propune sã se facã o
listã nominalã cu cei prezenþi. Un miliþian vine ºi le inter-
zice sã facã liste. Lumea bombãne ºi se supune. În final,
un muncitor propune ca fiecare sã-ºi scrie în palmã numãrul
de ordine cu creionul chimic, ceea ce se ºi-ntîmplã, mul-
þumind pe toatã lumea.
Cãrþi groase de cãlãtorii în Rusia, naive sau analitice,
de la Leroi-Beaulieu pînã la Astolphe de Custine, n-au
reuºit sã redea mai bine esenþa mentalitãþii ruseºti pre-
cum aceastã schiþã mãruntã.
Autoritatea este arbitrarã ºi paternalistã. Cînd oamenii
se vãicãresc, miliþianul spune : „Aºa am primit ordin de
sus”. Autoritatea, în Rusia, e totdeauna izolatã ºi înde-
pãrtatã, cu ea nu se poate comunica ori negocia. Oamenii
se plîng. Miliþianul le spune : „Vã rog eu sã nu faceþi
listã, am ºi eu copii ºi familie”. Coarda emoþionalã, per-
sonalã, pateticã e o altã trãsãturã a personalitãþii ruse.
Ruºii n-ascultã de o autoritate impersonalã, de reguli
abstracte, de instituþii imateriale ca Statul. Dar li se poate
face milã de un miliþian care le spune „am ºi eu copii ºi
familie” – subînþelegînd „sînt ºi eu om ca ºi voi, puteþi
empatiza cu mine”.
Cînd cineva scoate un ziar sã citeascã, o babã istericã
îi strigã sã-l împãture ºi sã înceteze sã mai citeascã. Ziarul
e hîrtie, hîrtia e listã. Lista e interzisã. O intelectualã
excedatã bombãne cu dispreþ faþã de supunerea oarbã
faþã de autoritate : „gloatã inconºtientã”.

23
 Ordinul de sus este arbitrar, ºi atunci oamenii de la
coadã se descurcã singuri, consensual. Sub ierarhizarea
de granit a Statului, ruºii sînt un popor egalitar. Cînd
regula e arbitrarã, oamenii o ocolesc informal. Toatã
economia sovieticã, atît cît a mers, a mers în afara pla-
nului ºi uneori în pofida lui, prin aranjamente informale
între întreprinderi, prin troc între uzine, prin improvizaþie
la scarã majorã. Planul e arbitrar, învoiala ºi improvizaþia
sînt realiste.
La sfîrºitul numãrãtorii, cu scuipat în palmã ºi cu creion
chimic, lumea e mulþumitã.
– ªi nici pe dînsul nu l-am obidit, adaugã o babã, cu
referire la miliþian.
Miliþianul trebuie sã fie acoperit în faþa ºefilor. Poziþia
lui e falsã : faþã de ºefi mimeazã obedienþa (deºi ºtie cã
ordinul e arbitrar) ºi faþã de publicul din coadã mimeazã
solidaritatea omeneascã.
Atît brutalitatea ierarhicã a Imperiului þarist, cît ºi egali-
tarismul comunitar al mir-ului, obºtea sãteascã, obiºnuitã
sã se autoguverneze, transpar în aceastã schiþã a lui Romanov.

***

Acest gen de experienþe foarte utile ºi pline de tîlc ne

pot ajuta sã înþelegem cît mai bine realitatea vieþii noastre.

Te salut,
A.I.

24
 VI

În care aflãm o istorie neplãcutã din viaþa inte-

lighenþiei locale, iar unul dintre „tovarãºii de
drum” ai eroilor noºtri ne trimite o scrisoare care
are intenþia de a ne lãmuri cum e cu „mentalitatea
difuzã, individualistã ºi personalistã” a nepoþilor
lui Dracula ºi mai ales de ce nu au putut aceºtia sã
producã sfinþi, intelectuali ºi idei.

Dragã A.I.,
„Samovarul” e o mare plãcere. Acum cã am intrat în
aceastã zonã a „specificului naþional” în care eu mã simt
destul de incomod, sã-þi povestesc opinia amicului nostru
Martin Gustavo Galbiatti. Zilele trecute, spre miez de
noapte, am avut o lungã discuþie cu el pe aceastã temã.
Acum tocmai a plecat în Canada ºi vorbim de zor pe
Skype. El mã liniºteºte ºi îmi face o micã analizã despre
apucãturile celor de pe-aici. Mã lumineazã în legãturã cu
noua mea Patrie. Ce sã zic : multe lucruri asemãnãtoare,
dar ºi foarte multe diferite. E un popor destul de straniu
ºi cu care greu te adaptezi, dar dupã ce te adaptezi nu
mai poþi scãpa. Nu-mi plac esenþialismele, nu-mi plac
„trãsãturile naþionale”, dar ceva din toate acestea tot e
bine de ºtiut. Acum încerc sã-þi traduc textul lui, un fin

25
cunoscãtor al mentalitãþii locale, dupã cum ºtii. Sã-l ascultãm
cu luare-aminte.

***

Mentalitatea românilor este una ierarhicã ºi difuzã.

Ea e ierarhicã, adicã inegalitarã, ºi difuzã – locul unei
persoane într-o ierarhie îi determinã locul în societate în
general. Aceastã ierarhizare handicapeazã organizaþiile,
fie ele întreprinderi private sau instituþii de stat, fiindcã
deciziile ultime sînt luate de conducãtor. Ideea de a delega
e strãinã mentalitãþii românilor.
Mentalitatea românilor e difuzã : dezacordul cu privire
la o chestiune devine automat dezacord cu o persoanã.
De aceea, ºi afilierile la partide sînt slabe, cel mai mic
diferend e suficient pentru excluderea unei persoane din
partid sau chiar pentru sciziunea lui. ªeful este ºef tot-
deauna : numeroºi sînt ºefii care-ºi pun subordonaþii sã
le presteze munci ºi alte servicii acasã, iar, în ceea ce-i
priveºte pe militari, ei au gãsit întotdeauna o forþã de
muncã docilã în recruþii pe care i-au avut în subordine.
Mentalitatea românilor e personalistã ºi individualistã.
De aceea, opoziþia unui subordonat faþã de o idee expri-
matã de un egal este privitã ca antipatie personalã. Opoziþia
faþã de ideea unui ºef este consideratã insubordonare.
De aceea, organizaþiile conduse de români, instituþiile
statului sau întreprinderile, nu inoveazã. ªedinþele sînt
sterile, fãrã excepþie. Paºi înainte se fac numai prin dia-
loguri între patru ochi, care salveazã faþa, între egali, ºi
devin amicale, în lipsa contextului ierarhic, între subor-
donaþi ºi conducãtori. Românii au o mentalitate autori-
tarã : într-un colectiv, ei trebuie sã ºtie dacã rolul lor e
unul de subordonat sau de conducere. De aceea nici nu
sînt capabili sã lucreze în echipã. Românii nu au încre-
dere în instituþii care funcþioneazã cu lentoarea birocraticã
26
francezã, centralizatã ºi inutilã. Ei preferã sã cunoascã o
persoanã din instituþie, care… „N-ai pe cineva ?” pãtrunde
societatea românã de jos pînã sus ºi o determinã, de la
mãrunta înnoire a buletinului de identitate pînã la actele
grave de corupþie.… Succesul în afaceri nu e posibil decît
cu sprijin politic, explicit sau nu. Nici mãcar partidele
politice româneºti nu sînt decît încrengãturi de prietenii,
bisericuþe, interese economice ; ele n-au nicio ideologie
anume. Membrii se recruteazã prin cooptare, de sus ºi
din interiorul partidului. Nu simpatia cuiva pentru o cauzã
sau o ideologie va determina intrarea sau ascensiunea sa
în politicã, ci puterea pe care o deþine înainte de intrarea
în partid. Aceasta este evaluatã de conducerea centralã
sau localã a partidului ºi se propune cooptarea persoanei.
De aceea, sciziunile sînt frecvente. Fiindcã puterea e indi-
vidualã, apare fenomenul „turismului politic” : persoane
cu putere de influenþã trec dintr-un partid în altul. Aºa
cum n-a avut sfinþi în Evul Mediu ºi nici ideologi în perioada
comunistã, România nu va avea niciodatã politicieni care
sã creadã într-o idee sau mãcar sã înþeleagã noþiuni ca
„liberalism” sau „socialism”. Românii nu cred în nimic.
Din punctul de vedere al raportului universalism/parti-
cularism, românii nu judecã pe baza unor principii general
acceptate, ci pe baza circumstanþelor date, individuale,
momentane. De aceea, în ce priveºte respectarea contrac-
telor ºi termenelor ei nu sînt fiabili : apar condiþii care
schimbã premisele contractului, apar elemente care împie-
dicã respectarea termenelor. Românii nu respectã alte legi
decît cele ale gravitaþiei. Românii se iartã singuri pentru
faptul cã încalcã legea, punînd acest lucru pe seama anilor
de comunism : legile nerealiste, directivele inaplicabile
încurajau raportãrile false de producþii record, furtul de
la uzinã ºi de la cooperativã. Statul era un duºman imper-
sonal, iar a-l înºela nu era imoral, fiindcã statul însuºi
era un monstru arbitrar. Românii încalcã legea în ambele
direcþii, ºi în bine, ºi în rãu.

27
 România n-a avut înainte de 1945 un proletariat
numeros, ci era o þarã predominant agrarã. Industria,
cîtã era, era mai dezvoltatã în Transilvania. În Muntenia
ºi mai ales în Moldova, industria a fost creatã de regimul
comunist, care ºi-a creat un proletariat fidel ; el îi adusese
de la sate, le dãduse o meserie, apartamente ºi o viaþã
mai uºoarã decît cea a pãrinþilor lor. De aceea nici n-a
existat disidenþã în România. Ea s-a dezvoltat doar acolo
unde exista un proletariat puternic ºi cu conºtiinþã de
clasã nãscutã înainte de instaurarea comunismului. În
Polonia, sindicatul Solidarnoś¾ s-a nãscut pe ºantierele
navale din Gdansk – fostul oraº german Danzig din Prusia
Orientalã –, nu a fost organizat de intelectuali. Cînd au
izbucnit revolte de mai mare amploare în România, ele
s-au iscat în oraºele industrializate înainte de perioada
comunistã. Incidental, ºi Gdansk, ºi Braºov, ºi Timiºoara
sînt foste oraºe germane sau marcate de o intensã prezenþã
germanã. „Intelectualii disidenþi” au fost un grup inven-
tat de mass-media din Occident : ei au beneficiat de o
publicitate infinit mai mare decît însemnãtatea lor poli-
ticã realã. Prietenii din strãinãtate, români sau nu, stãpî-
nirea unei limbi strãine, capacitatea de a se exprima în
scris le-au permis o mediatizare hiperbolicã. Unii dintre
ei, Constantin Noica sau Nicolae Steinhardt, au scris amin-
tiri privitoare la anii detenþiei lor politice, total lipsite de
simpatie ºi de interes faþã de mult mai numeroºii þãrani
ºi muncitori închiºi ºi ei pentru aceleaºi motive. Elitismul
intelectualitãþii române din secolul XX a fost nociv dez-
voltãrii unei societãþi civile : eforturile fãcute dupã 1989
de cîteva fundaþii strãine pentru a dezvolta spiritul civic
în România au fost fagocitate de unul sau douã cercuri
culturale.

P.S. : În legãturã cu intelighenþia, despre care tot vorbim

în ultima perioadã, o sã-þi spun cîteva opinii legate de

28
incapacitatea de a avea o poziþie criticã a intelighenþiei
române, ºi mai ales despre incapacitatea de a critica
puterea.
Tradiþional, intelectualitatea românã nu are niciun apetit
faþã de gîndirea de stînga. Stînga a fost ºi este tratatã ca o
„gîndire de ocupaþie”. Intelectualitatea românã are cîteva
trãsãturi esenþiale, care de altfel se regãsesc la elitele din
multe þãri din Europa de Est : faptul cã lucreazã pe baza
unui principiu corporatist, de la construcþia propriei reþele
pînã la principiile de funcþionare de tip cartel. Intelec-
tualitatea românã a avut nu numai rolul unei autoritãþi în
domeniul cîmpului cultural, cît mai ales, pretenþia unei
autoritãþi morale în spaþiul politic ºi în societate. În România
comunistã, chiar ºi în perioadele de represiune maximã,
cînd exista un numãr mare de intelectuali parveniþi din
„pãtura sãnãtoasã”, societatea ºtia care erau „adevãraþii
intelectuali”. O bunã parte din ei trãiesc încã din aura
creatã în acea perioadã, repusã acum pe o filierã de
descendenþã interbelicã. Intelighenþia localã este mai de-
grabã o formã de „privilighenþie” care utilizeazã Puterea
în scopul menþinerii privilegiilor.
Însã, prin toate acestea, intelectualitatea nu a fãcut
decît sã se punã într-o poziþie de imposturã care o delegi-
timeazã. Impostura constã în faptul cã, deºi în viaþa privatã
avea o atitudine criticã faþã de regim, în viaþa publicã
accepta tacit (sau nu) privilegiile oferite de regim, fãrã a
încerca o atitudine criticã faþã de acesta. În perioada
postcomunistã însã ea a reuºit sã-ºi dovedeascã într-o
manierã exemplarã ineficienþa, sau, vorbind în termenii
noii ideologii, ea a devenit neproductivã ºi neprofitabilã.
Mai întîi, nu a reuºit sã contribuie la crearea unei opoziþii
funcþionale, a unui discurs critic eficient ºi a unei societãþi
civile, totul reducîndu-se la gesturi de tip „pupat piaþa
Universitãþii” sau la însuºirea tehnicilor de consum de
fonduri occidentale. În al doilea rînd, odatã cu venirea la

29
putere a celor din „tabãra noastrã” (susþinuþi de establish-
ment-ul intelectual), ineficienþa s-a dovedit falimentarã :
mulþi intelectuali au acceptat posturi de conducere în
condiþii cel puþin dubioase, au renunþat total chiar ºi la
tentativele de discurs critic, au fãcut jocul delegitimant
de susþinere a Puterii de pe poziþiile intelectualului „critic”
fãcînd parte în acelaºi timp din structurile ei.
O altã formã de imposturã este modul în care utilizeazã
discursul anticomunist. Chiar dacã discursul anticomunist
deþine multe adevãruri, trebuie sã þinem cont cã decla-
rarea publicã a acestor adevãruri este bazatã pe imposturã,
fiindcã sînt rostite ºi asumate într-o vreme în care nu mai
pot îndeplini o funcþie criticã, ba mai mult, el deturneazã
scopul, rolul ºi problematica discursului critic însuºi. Astãzi,
în loc sã interogãm, noi condamnãm ºi denunþãm, în loc
sã vedem efectele vechii ideologii asupra societãþii actuale,
noi construim o contraideologie. Ideologiei comuniste
dispãrute i se opune o nouã ideologie : anticomunismul.
E o ideologie ce nu presupune risc, ci doar profit. Marea
tragedie a intelighenþiei române este faptul cã prin astfel
de gesturi ea se delegitimeazã, iar odatã cu discuþiile în
jurul comunismului/postcomunismului, totul se reduce de
fapt la o singurã problemã esenþialã : incapacitatea inteli-
ghenþiei de a lua o poziþie criticã faþã de Puterea ºi ideologia
dominantã a momentului, oricare ar fi acel moment.
Puterea financiar-politicã a înþeles foarte repede strategiile
de poziþionare oportunistã a intelighenþiei ºi a jucat cu
ea aceastã carte. Aºa cã i-a oferit remunerãri simbolice ºi
financiare, fiind, de fapt, foarte puþin interesatã de ade-
vãratele probleme ale culturii, educaþiei, cercetãrii etc.,
dovadã bugetele execrabile alocate acestor domenii.
Unul din principiile tari ale establishment-ului inte-
lectual românesc de facturã corporatistã se regãseºte în
modul în care el reuºeºte sã se grupeze ºi sã ia atitudine
(sau sã tacã) cînd în joc sînt „oamenii noºtri”. Indiferent

30
de situaþie, cînd „oamenii noºtri” din politicã sau din
lumea culturalã sînt în pericol, facem mobilizarea gene-
ralã pentru cauza trustului Intelectualitatea românã. Gre-
ºelile, deseori flagrante, ale „oamenilor noºtri” fie le trecem
cu vederea, fie le gãsim o scuzã, cãci supoziþia „de beton”
a corporaþiei intelectuale este : indiferent ce fac, ei sînt
de „partea cea bunã”. Iar partea cea bunã sîntem, fireºte,
„noi”.
Acum, în legãturã cu noua burghezie românã, dacã
tot sîntem la o micã cartografiere subiectivã. Ea are cîteva
probleme majore. Pe de o parte, este în mare mãsurã un
produs al fostei nomenclaturi, iar pe de altã parte, se
legitimeazã cu vechiul principiu : nu mã întrebaþi de lega-
litatea primului milion. Fireºte, fiecare „proprietar” vrea
sã scape de „gestul fondator”. Dar cel mai grav lucru, în
acest moment, e faptul cã ea nu reuºeºte sã-ºi stabileascã
propriile interese ºi sã propunã un proiect viabil pentru
ea ºi societate. Pînã acum s-a aflat practic în faza unei
acumulãri primitive de capital. Mai întîi ar trebui spus :
ne place sau nu ne place, trãim într-o societate în care
singurele norme valorice sînt preþul ºi normele juridice.
Morala nu are loc în acest joc ºi se reduce la principiul : If
you are so clever show me your money. Oligarhii de Dîm-
boviþa au înþeles ºi ei cã trebuie sã cumpere mass-media
ºi puterea politicã pentru a avea un somn liniºtit. Ei vor
cumpãra atît cît le vor permite buzunarul ºi legea. ªi cum
buzunarul le permite, nu le rãmîne decît sã gãseascã
soluþii de a juca la limita legii. Aºa cã bãieþii aceºtia au o
armatã de avocaþi plãtiþi regeºte, pentru a gãsi soluþii de a
fenta sistemul.
Cei care au fãcut averi fabuloase în România ºi nu vor
putea fi traºi niciodatã la rãspundere sînt cei care „cunosc
cel puþin 400 de metode, relativ legale, de a face un
milion”. Bãieþii noºtri, te asigur, cunosc mult mai multe
mijloace de a fura legal decît ne imaginãm. Ascultîndu-i,

31
nu pot spune decît cã au un singur cusur : mã ºi minunez
cum de pot dormi noaptea ºi nu au gastritã. Despre ce
libertate vorbim ? Sã nu uitam niciodatã cã ºi libertatea
are un preþ ; uneori îl plãteºti, alteori îl ceri. De pe vremea
lui Adam ºi Eva e aceeaºi regulã simplã : se schimbã
sistemele, însã compromisurile rãmîn aceleaºi.
În ce priveºte relaþia dintre intelectualitate ºi noua
burghezie, e un fenomen ce se observã în toate fostele
þãri comuniste : cea care propovãduieºte în exces „eco-
nomia de piaþã” nu este nimeni alta decît tocmai intelec-
tualitatea. În ciuda acestui fapt, în ultima perioadã se
observã o schimbare importantã : intelectualitatea le-a
devenit inutilã Puterii ºi burgheziei. Burghezia, care include,
fireºte, ºi clasa politicã, a înþeles cã nu mai are nevoie de
intelectualitate decît sub forma unui decor. Paradoxul
cinic al intelighenþiei din estul Europei, inclusiv al celei
de la noi, e faptul cã Partidul-stat împotriva cãruia a luptat
avea nevoie de ea, pe cînd burghezia pentru care a luptat
nu mai are nevoie de ea.
Partidul-stat avea nevoie de intelectual – de aceea i-a
acordat un rol privilegiat – fiindcã el era cel care putea sã
producã propaganda (sau antipropaganda) ºi sã con-
tribuie la crearea Statului modern, fie el si de facturã
comunistã. În noul context istoric, maºinãria propagandei
ºi a dezvoltãrii Statului este preluatã de tehnologiile mass-
-media, iar oamenii-cheie sînt experþii, managerii, tehno-
craþii, domenii în care intelectualul poate juca cel mult
un rol marginal.
Mã opresc aici ºi propun sã schimbãm puþin subiectele.
Acest gen de texte mã plaseazã undeva în secolul al
XIX-lea ºi mã simt inconfortabil.

Te îmbrãþiºez,
Cu drag,
Vasiliy Andreevici

32
 VII

În care unul dintre eroi revine la o problemã care-l

frãmîntã : PR&manageri&marketing versus politruk.
Unde aflãm cã cele douã tehnologii sociale din douã
regimuri diferite sînt identice ºi mai ales (ºi aici,
ar trebui preveniþi cititorii mai slabi de înger cã
urmeazã o idee foarte periculoasã) cum se face cã
ingineria socialã actualã este la fel de dãunãtoare
societãþii, cã noii politruci sînt poate mai nocivi
decît colegii lor din vechiul regim.

Dragã Vasiliy Andreevici,

Dupã ultima întîlnire, m-am tot gîndit la ce mi-ai spus.
Ai perfectã dreptate. Cîteva dintre informaþiile ºi sugestiile
pe care mi le-ai oferit m-au ajutat sã înþeleg mai bine
problema în cauzã. O sã încerc sã reiau povestea legatã
de paralela pe care o fãceai între strategiile PR ºi omul
nou sovietic, lucru care m-a amuzat ultima oarã. À propos,
paralela dinte politruk ºi PR (ºi toatã industria de acest tip
care include ºi managementul ºi marketingul) pe care ai
fãcut-o este o idee deranjantã în ziua de azi. Oare de ce ?
Acum sînt tot mai convins cã ambele tehnologii sînt
aproape identice, însã ingineria PR-ului ºi marketingului
este superioarã ºi de o eficienþã diabolicã faþã de cea a

33
politrukului comunist. Ceea ce Stalin doar a visat a fost
realizat de aceºti tehnologi ºi politruci ai noilor vremuri.
Mantra societãþii capitaliste este mai eficientã ºi perversã
decît vechea mantrã comunistã.
Sã o luãm explicativ, prin învãluire. În Evul Mediu,
dupã spusele unora, a apãrut alãturi de arta memoriei, ºi
o artã a uitãrii, ars oblivionalis. Aceastã artã se crea nu pe
calea ºtergerii pasive a obiectului din memorie, ci pe calea
creãrii unor „sinonime false” ºi a unor pseudoamintiri active.
Ars oblivionalis este un soi de uitare activã a însuºi actului
de memorare. Aceasta nu este o boalã asemenea amneziei,
adicã o uitare temporarã, ci e o boalã care îmbolnãveºte
însãºi memoria. Aº putea spune cã este un soi de Alzheimer
social, în care societatea seamãnã cu un om bãtrîn ce îºi
aminteºte copilãria cu drag, dar nu reuºeºte sã-ºi amin-
teascã evenimentele care tocmai s-au întîmplat, din trecutul
imediat, ºi nu poate sã se orienteze în timpul prezent.
Ars oblivionalis a devenit astãzi virusul preferat pe
care ni-l oferã Puterea, fie ea politicã sau economicã,
prin intermediul mediilor de comunicare în masã. Întreaga
maºinãrie de a transforma totul într-un joc de lumini ºi
umbre, de a duce totul în ceaþã e coordonatã de un
anumit stil PR, mecanism de marketizare, care poate sã
transforme orice problemã fie într-un eveniment spec-
taculos ce îi slujeºte perfect în imediatul apropiat, fie
într-un eveniment comemorativ, fie într-un raport comer-
cial. Toatã aceastã maºinãrie de PR reuºeºte sã producã
suficiente metafore pentru a transforma orice problemã
în jocuri de artificii, în bule de aer ºi nu lasã nicio clipã
de rãgaz elementar reflecþiei ºi gîndirii. Multe minþi ne-au
prevenit de atîtea ori cã în soluþionarea problemelor esen-
þiale metafora este periculoasã. Ea nu este periculoasã în
sine, ci devine periculoasã în momentul în care înceteazã
sã mai fie metaforã ºi devine treptat parte a vieþii, noi
crezînd în continuare cã e vorba doar de o metaforã.

34
 În ultima perioadã se vede tot mai mult cum o nouã
armatã de funcþionari, de activiºti politici ºi culturali, de
specialiºti în management ºi marketing, în publicitate ºi
mass-media impun un anumit model. Vedem la tot pasul
un alt stil de a fi, de a vorbi ºi chiar de a gîndi. E ceva rãu
în asta ? Vai, cine ºi-ar permite sã spunã asemenea lucru !
Mai ales dupã „greaua moºtenire a comunismului”, acest
suflu nou e bine-venit ºi necesar. Ba chiar putem spune
cã e un stil care vine firesc spre noi din spaþiul occidental,
cel care a creat aceastã lume a bunãstãrii dupã care tînjim
atît de mult. Deci mergem pe un model bine stabilit.
Privind însã cu puþinã atenþie spre acest stil PR, am obser-
vat o asemãnare izbitoare cu întreaga inginerie a polit-
rucilor comuniºti care încercau sã creeze Omul nou.
ªtiam foarte bine cã fenomenul PR este unul al seco-
lului XX, însã n-aº fi crezut cã este un fenomen care apare
încã de la începutul acestui secol. Privind, la sugestia
amicei noastre, în istorie, am descoperit cã primul care
teoretizeazã acest fenomen este Edward L. Bernays, un
emigrant vienez ajuns în Statele Unite la început de secol
XX. (Întîmplãtor, dar foarte sugestiv, acest personaj este
nepotul lui Freud.) Conceptul de public relation este
iniþial gîndit pe modelul celui de legal relation, dar într-o
formã rãsturnatã, total contradictorie. PR-ul a devenit un
construct social opus societãþii de drept. La baza acestui
construct se afla ideea fabricãrii unei opinii publice care
sã nu fie un produs direct al societãþii, ci un produs al
unor „ingineri invizibili”, pe care societatea sã nu-i poatã
identifica. Conceptul de „inginer invizibil” a fost dezvoltat
în anii ’20 de cãtre H. Lasswell ºi W. Lippmann, în dorinþa
lor de a controla ºi manipula presa. Aceastã dorinþã avea
un scop „nobil”, ºi anume acela de a construi un consens
social (manufacture of consent). În acest sens, ei au
construit un întreg mecanism al modului în care presa
trebuie sã fie manipulatã, al modului de acces la evenimente,

35
al tehnicilor de manipulare emotivã, de creare a spaþiilor
ºi evenimentelor false etc. Totul trebuia sã ducã spre o
conlocuire armonioasã a omului în societate. Ba mai
mult, acest consens social trebuia sã arate ca un produs
natural al raþiunii umane, sociale, ºi nu ca un produs
designat al „inginerilor invizibili”.
Culmea e faptul cã propaganda sovieticã ºi PR-ul american
sînt perfect contemporane. În anii ’20, în spaþiul sovietic
se naºte faimosul concept de „inginer al sufletelor umane”.
Conceptul e folosit mai întîi în domeniul artelor ce vin
din zona constructivistã ºi avangardistã, iar mai tîrziu
utilizat de Stalin. Poetul Serghei Tretiakov scrie cu înflã-
cãrare în aceºti ani despre chemarea scriitorului de a fi
„inginerul sufletelor umane”. Întîmplãtor sau nu, în acea
perioadã ºi la citirea textelor lui Tretiakov, Walter Benjamin
vorbeºte despre necesitatea „americanizãrii sufletului”.
Din pãcate, Serghei Tretiakov n-a mai apucat sã „ingi-
nereascã” prea mult, cãci a fost trimis la „specializare” în
lagãrele de concentrare. În ce priveºte cariera americanã
a ucenicilor lui Bernays, aceasta a fost strãlucitã. Materialele
produse au slujit la fel de bine ºi propaganda nazistã, ºi
corporaþiile occidentale. Tehnologia PR nu a avut o ideo-
logie bine definitã, ea a slujit fãrã discriminare toatã gama
de „nevoi” ale societãþii occidentale. Dacã dupã marele
crah financiar, marea crizã economicã de la începutul
secolului trecut, politicile PR susþineau programele lui
Roosevelt ºi încercau sã convingã lumea afacerilor despre
necesitatea programelor sociale ºi cea a intervenþiei Sta-
tului, în ultimii 40 de ani, cu aceeaºi ardoare, ele mo-
nopolizeazã marea parte a mass-mediei în favoarea
marilor corporaþii, încercînd sã le apere de Stat sub cunos-
cutul slogan „Piaþa liberã”. Aceastã maºinãrie luptã acum
pentru distribuirea banului public, oferirea „socialismului”
doar marilor corporaþii ºi bãncilor, adicã salvarea celor
care au produs marile fraude financiare. Nu aºa scrie ºi-n

36
Scripturi ? : „celor ce au li se va da, iar celor ce n-au li se
va lua ºi ceea ce au”.
Nu voi greºi absolut deloc dacã voi spune cã propaganda
sovieticã ºi PR-ul sînt ca doi fraþi siamezi. E adevãrat cã
existã o deosebire, dar cred cã e una doar de timp ºi
nuanþe. Propaganda sovieticã reuºise sã monopolizeze
începînd cu anii ’30 toatã societatea, pe cînd PR-ul nu a
atins astfel de performanþe. Dacã propaganda sovieticã a
fost centralizatã ºi a avut o viaþã bine definitã istoric, PR-ul
s-a instituþionalizat, avînd un numãr mare de centre de
putere ºi domenii de activitate. Ceea ce mi se pare grav
în acest model mult mai subtil de propagandã e faptul cã,
dacã iniþial era doar o tehnicã produsã pentru a manipula,
PR-ul a devenit treptat model social, stil de viaþã ºi de
gîndire. Fireºte, dacã asta mai poate fi numitã gîndire.
Ceea ce trebuia sã devinã o iluzie socialã, o fantasmã de
moment, o mare minciunã socialã a devenit nu doar
model social, ci însãºi „realitatea” în care trãim.
De fapt, toatã industria PR&advertising ºi mai ales
industria tehnologiilor politice nu este decît o formã întoarsã
pe dos a teoriei conspiraþiei. Teoria conspiraþiei spune cã
existã o comunitate care manipuleazã ºi controleazã eveni-
mentele acestei lumi. PR-ul, advertisingul, managementul
ºi tehnologiile politice spun acelaºi lucru, doar cã ei o fac
„pe faþã”, nu „ascuns”. Ambele grupãri cred însã cu tãrie
cã participanþii la evenimentele produse de ele nu sînt
decît niºte marionete ºi se supun voinþei unui grup care-i
manipuleazã dincolo de voinþa lor. Conspirologii sînt
„bãieþii rãi”, sumbri, ascunºi ºi neºtiuþi de nimeni. Adver-
tiserii, PR-iºtii, „polit-tehnologii” sînt „bãieþii buni”, veseli,
care fac totul pe faþã, „dupã manual”.
Pe conspirologi eu zic sã-i lãsãm în pace. Însã pe
politrucii acestei noi lumi parcã mã doare inima sã-i las.
Ei uitã cã viaþa socialã ºi politica au un conþinut ºi nu pot
fi tratate ca un oarecare „domeniu tehnic”. Politrucii actuali

37
gîndesc barbar. Ei cred cã politica þine de sfera tehno-
logiei manageriale ºi a PR-ului ºi uitã cã politica nu este o
problemã tehnicã sau de putere, ci una ce þine de uma-
nism, în care trebuie sã susþii puncte de vedere, sã
formulezi întrebãri ºi argumente. E sfera în care trebuie
sã poþi asculta ºi dialoga.
S-ar putea ca, într-o bunã zi, milioanele de pioni
manipulaþi ºi aruncaþi la groapa de gunoi a istoriei, sã nu
mai fie de acord cu planul lor. Cînd aceastã masã imensã
va conºtientiza cã visul politrucilor, care îi manipuleazã,
nu este ºi visul ei s-ar putea sã doreascã sã-ºi impunã
propriul vis. Iar aceasta se numeºte libertate, despre care
ºi conspirologii, ºi „polit-tehnologii” au uitat. Istoria
ne învaþã cã libertatea se cucereºte uneori prin gesturi
tragice.

Al tãu,
A.I.

38
 VIII

În care se vorbeºte despre un nou tip de societate ºi

un alt tip de Om nou, omul-manager, noul politruk,
care nu are un obiect al activitãþii, nu produce
nimic în afarã de „relaþii” ºi care se produce pe
sine ca „mediu”, ca intermediar ; unde mai aflãm
de ce o societate de acest tip produce cel mai puternic
mecanism de cenzurã ºi ce mai scrie în „Evanghelia
managerului”.

Dragã A.I.,
Am citit ultimul tãu mesaj. Da, total de acord cã între
PR, strategii în comunicare, specialiºtii în publicitate ºi
toatã aceastã lume managerialã, aceºti politruci de viþã
nouã ºi politrucii comuniºti nu este nicio deosebire esenþialã.
Ambele grupãri produc un anumit model de lume, ºi aici
e foarte important de vãzut ce fel de lume produc ºi care
sînt mecanismele ei. Aºa cum spuneam, politrukul de tip
comunist nu a devenit niciodatã un model, nu a reuºit
decît în prima fazã sã-ºi impunã mesajul, iar dupã peri-
oada romanticã ºi l-a menþinut doar datoritã aparatului
de represiune. El era mai degrabã un antierou, lipsit de
respect, sau primea doar un „respect” impus de alte structuri
de stat. Acum avem cu totul altceva, avem o lume în care

39
modelul managerului, politrukul prin excelenþã al noii
lumi, elementul-cheie al noii orînduiri, reuºeºte nu doar
sã impunã modelul, ci ºi sã devinã eroul. El este pro-
ducãtorul acestei lumi prin înseºi postura ºi mesajul sãu.
Zilele trecute mã întrebam ºi îi întrebam pe prietenii
mei : care este domeniul muncii acestor oameni ? Care e
în definitiv domeniul de activitate al acestei armate de
tineri care duce ºi aduce hîrtii, care face milioane de
prezentãri pe diverse suporturi, aceºti bãieþi isteþi, angajaþi
pe sume fabuloase, care poartã costume scumpe ºi co-
municã spectaculos în noul limbaj de lemn ? Pãrerea mea
este cã nu existã un domeniu de activitate al managerului.
Sau mai degrabã domeniul de muncã al managerului a
cãpãtat o putere ºi o semnificaþie pe care nu le avea pînã
de curînd. Este exact fenomenul care se întîmplã ºi în
sfera economicului : economia a început sã semnifice
mult mai mult decît ceea ce este ea ca atare, a cucerit
spaþii care nu i-au aparþinut niciodatã.
Managerul nu este un specialist în ceva. El este mai
degrabã specialist în nimic. Managerul nu produce nimic
în termenii clasici, iar pentru a simula producþia apeleazã
la un truc foarte simplu : schimbã semnificaþia conceptului
de muncã. Are loc o mutaþie fundamentalã, are loc mai
degrabã o mare farsã, o mare minciunã. Activitatea mana-
gerului nu mai este cea care produce „muncã” în sensul
clasic, adicã nu mai produce „lucruri” (tehne sau poesis),
ci munca lui produce acum „relaþii”. Toate aceste seriale
de televiziune care ne aratã cum se construieºte „lumea
managerialã” ne aratã de fapt cum toatã „munca”, acti-
vitatea, se reduce la un model de producþie a „relaþiilor”.
În Sex and the City, eroinele ne aratã cã tot succesul
acestei lumi se reduce la practica producerii de relationship
ºi dating. Acest mod de producþie seamãnã mult cu modul
de producere al relaþiilor sexuale temporare sau mai de-
grabã cu producerea însãºi a subiectului sexualitãþii.

40
Marele secret al managerului, „lucrurile ascunse”, „marea
tainã a celor nevãzute”, e cã el, managerul, politrukul
noii lumi, se produce pe sine nu în calitate de subiect al
tehne-ului ºi poesis-ului, adicã nu în calitate de creator de
lucruri, obiecte purtãtoare de necesitate, adevãr ºi frumos,
ci în calitate de mediu, de intermediar al unei lumi lipsite
de lucruri, care se aflã într-o veºnicã miºcare, a unei
„comunicãri” totale, a unei comunicãri a totului cu toþi.
Dacã ar fi sã scriu Evanghelia managerului sau sã
propovãduiesc lumea managerului ºi naºterea Omului
nou, omul-manager, atunci aº spune „Pilda semãnãtorului”
din Evanghelia dupã Luca. „Semãnãtorul a ieºit sã-ºi se-
mene sãmînþa. Pe cînd semãna el, o parte din sãmînþã a
cãzut lîngã drum : a fost cãlcatã în picioare ºi au mîncat-o
pãsãrile cerului. O altã parte a cãzut pe stîncã ; ºi cum a
rãsãrit, s-a uscat, pentru cã n-avea umezealã. O altã parte
a cãzut în mijlocul spinilor : spinii au crescut împreunã
cu ea ºi au sufocat-o. O altã parte a cãzut pe pãmînt bun,
ºi a crescut, ºi a fãcut rod însutit. Dupã ce a spus aceste
lucruri, Isus a strigat : «Cine are urechi de auzit, sã audã».
Ucenicii Lui L-au întrebat ce înþeles are pilda aceasta. El
le-a rãspuns : «Vouã v-a fost dat sã cunoaºteþi tainele
Împãrãþiei lui Dumnezeu, dar celorlalþi li se vorbeºte în
pilde, ca, mãcar cã vãd, sã nu vadã, ºi mãcar cã aud, sã
nu înþeleagã»”.
Ce vrea sã spunã „Cristosul managementului” în aceastã
parabolã ? Înþelesul este foarte simplu, de aceea, cine are
urechi, sã asculte, cine are ochi, sã citeascã : nu conteazã
ce sãmînþã eºti, ci în ce sol cazi, nu conteazã cine eºti, ci
unde te plasezi. Cu alte cuvinte, toatã viaþa noastrã, toatã
dezvoltarea ºi succesul lumii noi ca produs managerial
depind de plasamentul nostru zilnic. De la grãdiniþã pînã
la liceu, universitate ºi cãsãtorie, totul trebuie sã fie vãzut
ca o formã de plasament care are un singur scop : pozi-
þionarea ce are ca finalitate mãrirea numãrului de conexiuni.

41
O ºcoalã bunã nu mai este de mult o ºcoalã care oferã
doar informaþii, ci o ºcoalã care îþi mãreºte în primul rînd
ºansele de a-þi dezvolta conexiunile cu alþi potenþiali
manageri, sau mai degrabã cu „manageri de top”, cei care
vor deveni „capi de serie” ai conexiunilor ºi ai deciziilor
asupra altor conexiuni. Intrarea în reþea ºi dezvoltarea ei
sînt esenþiale în aceastã nouã lume. Nu întîmplãtor aceastã
parabolã cristicã se terminã cu urmãtoarea atenþionare ºi
specificare : „Nimeni, dupã ce a aprins o luminã, n-o
acoperã cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune
într-un sfeºnic, pentru ca cei ce intrã sã vadã lumina.
Fiindcã nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit,
nimic tãinuit care nu va fi cunoscut ºi nu va veni la
luminã. Luaþi seama dar la felul cum ascultaþi ; cãci celui
ce are, i se va da ; dar celui ce n-are, i se va lua ºi ce i se
pare cã are”. Nu spune publicitatea, aparatul de propa-
gandã a omului-manager, cã „Poziþionarea înseamnã tot” ?
Iar poziþionarea este de fapt o formã de bãtãlie, cãci
esenþa ei se reduce la un slogan simplu pe care trebuie
sã-l înþelegem pentru a vedea „bãtãlia nevãzutã” care se
dã : „Positioning : a battle for your mind !”.
Existã însã ºi cîteva mari probleme ale acestui sistem
aparent infailibil ºi lipsit de alternativã. Pe lîngã faptul cã
managerii nu au un domeniu al activitãþii ºi nu produc
mai nimic, mai este o problemã legatã de tipul de so-
cietate care se creeazã. Un manager, prin natura muncii
sale de producãtor de relaþii, devine un „om de succes”
cu atît mai eficient cu cît numãrul relaþiilor creºte, cu cît
potenþialul de dezvoltare e mai mare ºi cu cît relaþiile lui,
conexiunile lui, sînt în poziþii de decizie mai importante.
Aceastã inginerie socialã produce însã cîteva efecte foarte
puternice.
În primul rînd, cu cît numãrul de conexiuni creºte, cu
atît gradul de cenzurã creºte. Sau, mai degrabã, de auto-
cenzurã. Cu cît creºte numãrul de persoane cu care eºti

42
conectat, de noduri de conexiune, cu cît reþeaua e mai
dezvoltatã, cu atît limbajul trebuie sã fie mai diluat pentru
a nu bruia sau pentru a nu deranja comunicarea în reþea.
Tu, ca „nod de comunicare”, ca intermediar, trebuie sã fii
dintr-un „aliaj” de calitate, care nu aduce „impuritãþi”, nu
„face zgomot” în transmiterea mesajului. Tu trebuie sã
comunici ceea ce se comunicã ºi trebuie sã se comunice.
Tu de fapt nu eºti producãtor de mesaj, mesajul fiind
doar un construct designat, un produs pur tehnic. Tu
produci un mesaj numai în mãsura unor parametri tehnici
prestabiliþi : transmiþi mesajul stabilit ºi aprobat de reþea.
Autocenzura trebuie sã funcþioneze la maximum pentru
a nu aduce bruiaje care ar dãuna business-ului, lumii
manageriale pe care o construieºti. Orice mic zgomot,
orice mic bruiaj scos de tine te poate arunca în afara
reþelei, de aceea cenzura trebuie sã fie totalã. Aceastã
lume a devenit de ceva vreme autonomã, nu mai depinde
de manageri. Ea, de fapt, se reproduce independent,
utilizîndu-i pe aceºtia numai ca materie de consum. Maºinãria
managerialã este poate cea mai perfectã formã de cenzurã
inventatã vreodatã în istorie, foarte profundã ºi eficientã.
Al doilea lucru important este legat de creºterea nivelului
de lichelism. Comunismul a fost un spaþiu în care aceastã
specie a avut o dezvoltare spectaculoasã. Însã sistemul
de tip managerial, cu toatã armata de PR ºi advertising,
este net superior atît numeric, cît mai ales calitativ faþã de
sistemul politrucilor din vechiul regim. Cu cît concurenþa
ºi gradul de competitivitate cresc, cu cît se amplificã
numãrul de conexiuni ºi posibilitatea lor de dezvoltare,
cu atît creºte nivelul de lichelism. În comunism, liche-
lismul se confrunta cu un anumit grad de risc : cu cît
ajungeai mai sus, cu atît cãderea era mai mare ºi puteai
cãdea mai jos decît de unde plecaseºi, dupã o groazã de
criterii subiective ºi neclare. Acea teamã persistentã de
lipsa criteriilor ºi regulilor, precum ºi faptul cã lichelismul

43
de tip politruk avea o conotaþie moralã negativã, pe care
o taxa marea masã a oamenilor ce nu fãceau parte din
structurile politice ale sistemului, puneau niºte bariere
invizibile destul de incomode în calea prosperitãþii acestui
tip uman. Acum, lichelismul nu are o conotaþie moralã, ci
doar una tehnicã : dacã business-ul se dezvoltã, nu con-
teazã metodele. Profitul scuzã orice mijloace ºi e dincolo
de orice criteriu moral. În acelaºi timp, managerul are
aura unui erou de tip nou lipsit de orice presiune din
partea societãþii.
ªi ultimul lucru legat de acest subiect. Managerii sînt
noii politruci, dar ºi „torþionarii soft” ai sistemului. Dar nu
în calitatea lor de persoane concrete, ci de persoane-
-mediu, fiindcã ei pot conecta sau deconecta printr-o
alegere total subiectivã ºi doar în interesul business-ului
pe oricine din afara sistemului. Managerul este „torþionarul
soft” care îl utilizeazã pe celãlalt nu ca pe o persoanã
umanã, ci ca pe o conexiune care poate ajuta, care trebuie
sã fie utilizatã doar ca mediu care sã înlesneascã construirea
acestui imperiu „total” mediatic. Managerul este cel care
poate face on ºi off, îl poate introduce sau exclude din
acest circuit pe celãlalt.
Sincer sã fiu, nu am nimic cu aceºti oameni, fiindcã
orice societate are nevoie de ei. Ceea ce e deranjant ºi
foarte periculos e ceea ce spuneam la început : e inaccep-
tabil faptul cã au cucerit spaþii care nu le aparþin ºi cã au
reuºit sã impunã „realitatea” lor ca singurul mod uman
de a fi. Cum ne luptãm cu aceastã lume-mediu, cu aceºti
oameni-manageri, cu acest totalitarism comunicaþional în
care oamenii sînt simple produse mediatice, relee de
transmisie ? Ca sã reziºti unei astfel de lumi o poþi face
numai deconectîndu-te, doar întrerupînd verigile comu-
nicaþionale. În momentul în care intri în zone închise,
neaccesibile sferelor mediatice are loc o surprinzãtoare
creºtere a valorii. Paradoxul face cã acest tip de societate

44
managerial-mediaticã îþi creºte valoarea fie printr-o pre-
zenþã excesivã, fie printr-o retragere radicalã. Cînd tu
apeºi pe butonul off, cînd închizi conexiunea ta, eºti
aruncat într-o zonã în care te transformi fie în partizan,
fie într-o societate conspirativã. E o temã foarte intere-
santã, însã este deja o altã poveste.

Mã opresc aici.

Cu prietenie,
Vasiliy Andreevici

45
 IX

În care aflãm cum unele þãri din Est trãiesc din

imaginea negativã, iar alþii, care pierd rãzboaie ºi
cîºtigã teritorii, apeleazã la strategia de sclav pentru
a manipula stãpînii.

Dragã Vasiliy Andreevici,

Scuze cã nu am reuºit sã rãspund la ultima ta scrisoare ;
ºi adineauri am cãutat-o prin casã ºi tot nu o gãsesc. Din
cîte îmi aduc aminte, vorbeai despre noua imagine a
Rusiei care se construieºte de zor ºi mã întrebai cum vãd
din afarã România la acest capitol. Nu am mult timp la
dispoziþie, cãci mîine zbor la Paris sã þin o prelegere
despre veºnicele mele poveºti. Mã minunez ºi mã bucur
în acelaºi timp cã ãºtia mai dau banii pe aºa ceva. Dar se
pare cã ei mã folosesc pe post de urs de la grãdina
zoologicã. Aduc copiii sã le arate „ursul rus”, fost sovietic,
pe cale de dispariþie. Eu îmi joc rolul, din cînd în cînd
mai mormãi, mai dansez, mai mîrîi, mã mai ridic în douã
labe, o mai fac pe nebunul, iar ei îmi dau „dulciuri” sub
formã de bani, dupã care eu îmi fac bagajele ºi plec. ªi
eu ºi ei ne facem jocul ce pare profitabil pentru ambele
pãrþi. Nu ºtiu cît de conºtienþi sîntem în acest joc, însã
strategiile ambelor pãrþi funcþioneazã. Sînt foarte convins

46
cã, dacã aº apãrea într-o zi sub chipul unui „om normal”
ºi nu al „ursului rus”, nimeni n-ar mai veni sã mã vadã,
cu atît mai mult sã-mi arunce dulciuri sau sã-mi dea un
sfanþ. Dar ºi în acest joc existã destul de multe riscuri ºi
capcane. Asupra lor vom medita poate cînd ne vedem.
Vreau sã-þi rãspund la întrebare, la ultima discuþie (totuºi,
de pe messenger, nu la scrisoare, din cîte reþin) legatã de
acest joc al meu cu lumea occidentalã. Se pare cã deja
am ºi început rãspunsul.
Imaginea unui obiect, ºi cu atît mai mult a unei þãri,
este o chestiune ce þine în mare mãsurã de privirea din
afarã. Acest lucru este o veºnicã problemã atît pentru
Rusia, cît ºi pentru multe þãri din Est, fiindcã ele au fost o
bunã perioadã zone închise, inaccesibile privirii din afarã.
Sistemele închise au o mare problemã fiindcã nu pot sã
se vadã din afara lor. Iar cînd reuºesc sã se vadã, deodatã
totul devine dureros sau, cel puþin, inconfortabil.
Rusia, de exemplu, a vrut mereu sã se arate, sã se
reprezinte ca o þarã sãlbaticã, absurdã, nemãrginitã, abisalã,
neînþeleasã, fiindcã o astfel de imagine îi aduce un mai
mare cîºtig decît dacã ea ºi-ar cultiva imaginea unei þãri
„normale”, occidentale. Rusia a mizat mereu, inconºtient
ori nu, pe o reclamã negativã, nu pe una pozitivã. Pentru
Rusia, reclama negativã a funcþionat mult mai bine decît
cea pozitivã. Imediat cum Rusia încearcã sã devinã „normalã”
dupã criteriile occidentale, chiar dacã reuºeºte în proporþii
foarte mici, ruºii sînt miraþi cã nimeni nu-i mai ia în
seamã, iar despre Mama-Rusia se scrie tot mai puþin. Cum
face puþine valuri, iar ursul rus iese din bîrlog ºi mîrîie,
toatã presa occidentalã îi acordã prima paginã. Iar cei
obiºnuiþi cu puterea, cum sînt ruºii, doar asta vor.
Pe cine intereseazã un rus care intrã în restaurant ca
orice alt client banal ? Pe nimeni. Ei, dar dacã intrã un
client care deschide uºa cu piciorul, bea un litru de vodcã
fãrã sã mãnînce nimic, face scandal ºi se urcã pe masã, e

47
cu totul altceva. Tot occidentalul spune : iatã un rus autentic.
Iar rusul din fundul sãlii, care a stat cuminte ºi a mîncat
în liniºte, chiar dacã bietul de el e un rus de la Tambov,
unde nici hoardele tãtare nu au ajuns, rãmîne nedumerit
ºi se întreabã : dar eu ce sînt ? Se pare cã, dupã aºteptãrile
occidentale, el nu este un rus autentic, cãci e prea uºor
confundat cu niºte banali francezi, englezi sau nemþi.
Privind însã spre noua ta Patrie, pot spune cã ea
procedeazã exact pe dos. Mã întrebai de ce, iniþial în anii
’50, Republica Popularã Românã era una dintre cele mai
ironizate þãri în URSS. E destul de simplu. România a avut
capacitatea incredibilã de a se plia pe cerinþele centrului
moscovit cu o vitezã care a depãºit cu mult aºteptãrile
Kremlinului. A reuºit cu un minimum de forþe prosovietice
o schimbare de direcþie, de vector, cum rar îþi este dat sã
întîlneºti : fãrã negociere, fãrã condiþii, fãrã pretenþii. Totul
capãtã nuanþa unei strategii construite pe oportunism,
însã nu ar fi nicio problemã dacã acest oportunism n-ar
avea un puternic iz de umilinþã ºi laºitate. Asta de fapt e
partea dureroasã care are un efect pe termen lung ºi
afecteazã societatea dincolo de structurile statului. Astfel,
cum îþi poþi imagina intrarea masivã a românilor în par-
tidul comunist ? Cum îþi explici cã o þarã care a fost pro-
fascistã, care a luptat alãturi de Hitler, cu o lipsã totalã de
simpatie ºi tradiþie socialistã, se transformã din þara cu cel
mai mic numãr de comuniºti, într-o scurtã perioadã, în
þara cu cea mai mare creºtere a numãrului de comuniºti ?
Comparã cu ce s-a întîmplat în þãrile vecine ºi o sã ai
dureri de cap.
Dacã toate þãrile din zonã au avut o creºtere între 16
ºi 26 de ori a numãrului membrilor partidului comunist,
doar Bulgaria fiind cea care face un salt peste medie, cu
o creºtere de 83 de ori, ei bine, România depãºeºte orice
imaginaþie. De cîte ori crezi cã va creºte numãrul mem-
brilor unui partid aproape inexistent ? De 710 ori ! Dacã

48
privim atent ºi comparãm aceastã schimbare spectaculoasã
de macaz cu ce s-a întîmplat în 1989, vom vedea cã are
loc un proces diametral opus : þara cu cel mai mare numãr
de comuniºti, pe cap de locuitor (4 milioane de membri
ai Partidului Comunist Român !), are nevoie de o singurã
noapte pentru a dizolva cel mai puternic partid. Într-o
singurã noapte, osanalele proceauºiste se transformã în
cel mai virulent discurs anticomunist. Aici e deja mai mult
decît crez ideologic, urã sau dragoste, aici mi se pare cã
e deja patologie, dar nu sînt eu în mãsurã sã judec.
Privit din afarã, acest lucru e foarte greu de înþeles. ªi
aici nu vreau sã esenþializez, fiindcã nu mã refer la „trãsã-
turi naþionale” ºi alte lucruri de genul aceasta, ci mã refer
în mod special la strategia elitei politico-culturale. La o
privire de ansamblu ºi de suprafaþã, aceasta este imaginea
care se vede. Care sînt cauzele acestei situaþii e cu totul
altã problemã ºi e de mîncat o pîine pe aceste subiecte.
ªi à propos, comunismul, chiar ºi mort, rãmîne cea mai
bunã vacã de muls pentru intelighenþia din Est. Intelighenþia
care s-a înregimentat ºi face sluj noii ideologii ºtie cel
mai bine acest lucru. Strategia bazatã pe oportunism e
una posibilã ºi acceptatã în lumea modernã, însã, cum
spuneam, nicidecum dacã este construitã pe slugãrnicie
ºi laºitate. Aceasta de fapt este dispreþuitã enorm de cel
puternic. În momentul cînd îþi reglezi strategia în relaþie
cu celãlalt, te pui de fapt într-un raport de putere. Într-un
raport de putere, cel puternic, chiar dacã are nevoie ca
cel slab sã se supunã, urãºte ºi dispreþuieºte supunerea,
ºi mai ales supunerea laºã ºi oarbã care nu este reglatã de
un minimum de principii. Aici mai este o chestiune foarte
importantã. Supunerea oportunistã, care nu e reglatã de
niºte principii, fãrã negocieri, nu garanteazã o relaþie
trainicã, ci doar una contextualã. Cel puternic ºtie cã cel
care te va arunca de pe punte, cel care te va trãda, este
tocmai acest gen de supus.

49
 Aceastã strategie a fãcut ca þara în care trãieºti sã nu
reuºeascã sã trezeascã respect ºi interes, nici pentru stãpînii
din Est, nici pentru salvatorul din Vest. Þara a început sã
devinã interesantã abia în momentul în care a încercat sã
se impunã prin strategia numitã „þarã opozantã Kremlinului”,
chiar în primii ani de conducere ai lui Ceauºescu. Din
pãcate însã, þara era deja parte integrantã, un pion ele-
mentar al unui joc care se fãcea mult peste nivelul ei de
pregãtire ºi putere. De aceea, strategia de a fi pe cont
propriu într-o perioadã în care zarurile fuseserã aruncate
nu a fãcut decît ca România sã fie un cîmp de manevrã a
celor doi giganþi : URSS ºi SUA. Însã a fost un moment
foarte interesant, pe care ar merita sã-l studiezi ºi sã-l
analizezi separat.
Un alt moment a fost anul 1968 ºi discursul lui Ceauºescu
în legãturã cu invazia sovieticã din Cehoslovacia, care a
declanºat cel mai mare boom de adeziune a intelectualilor
la Partidul Comunist. Discursul lui Ceauºescu a fost ca un
discurs amoros adresat intelectualilor români. Ei au rãs-
puns, s-au îndrãgostit de acesta, dupã care a urmat toatã
nebunia. Cînd s-au trezit din beþia dragostei a fost prea
tîrziu.
România revine mereu la vechiul mecanism (devenit
ritual politic) însuºit încã de pe vremea turcilor : închi-
narea în faþa Porþii. Privitã din afarã, ºi acest lucru l-am
urmãrit prin comparaþie nu cu Rusia, ci cu þãri precum
Ungaria ºi Polonia, care au relativ aceeaºi traiectorie de
bazã, situaþia pare cam aºa. Noile lozinci, ºi mai ales
atitudinea legatã de NATO ºi Uniunea Europeanã, amintesc
mai degrabã de cerºetorii din Gara de Nord pe care i-am
vãzut în toamna lui 1995, dar care nu cer „daþi-mi vã rog
niºte bani cã-mi mor copiii de foame”, ci „luaþi-ne, vã rog,
în UE, luaþi-ne, vã rog, în NATO”. Trebuie sã þinem cont
cã NATO e o structurã militarã, iar UE este o structurã mai
degrabã tehnicã, un mecanism de gestionare a fondurilor

50
financiare ºi care regleazã anumite legi. Lipsa de nego-
ciere într-o astfel de combinaþie nu poate decît sã dãuneze.
E adevãrat însã, chiar paradoxal ºi de neînþeles pentru
mine, faptul cã istoria României în secolul XX a avut de
cîºtigat cu aceastã strategie : pierdem rãzboaie ºi cîºtigãm
teritorii. Mai ales dacã ne gîndim la modul de a-ºi unifica
ºi pãstra teritoriile, în contextul unui secol nebun ºi nemilos.
ªi totuºi, cred cã în intimitatea identitãþii colective se
întîmplã ceva ce devine foarte coroziv. Sau poate cã are
dreptate înþeleptul care spune cã în istorie sclavii sînt cei
care manipuleazã stãpînii.
Dupã mine, încercarea de a prelua o strategie care are
ca motor acceptarea necondiþionatã a regulilor celui puternic
ºi mimetizarea celui puternic este un mare risc ºi devine
foarte neproductivã. Pe de o parte, cel cãruia i te supui
necondiþionat nu are de ce sã te respecte pentru cã nu
þi-ai pãstrat nimic personal care sã-l mai intereseze ºi pe
care sã ºi-l doreascã, iar pe de altã parte, aceastã încercare
de a deveni cu orice preþ la fel ca statele puternice, cum
e cazul României care vrea sã devinã „normalã” cu orice
preþ dupã niºte standarde venite de nu se ºtie unde, nu
face decît sã transforme toatã producþia politicã ºi culturalã
într-o tautologie. Pentru culturã este la fel de tragic, cãci
multiplicã la nesfîrºit un model original pe care-l trans-
formãm într-o copie de mîna a doua, absolut neinteresantã
ºi pentru ei, ºi pentru noi. Nimeni, dar absolut nimeni,
nu are nevoie sã „cumpere” produsele sale de la un altul
ºi, în plus, de o mai proastã calitate. Le are din plin pe
ale sale ºi poate fi mulþumit. Ceea ce se vinde în lumea
modernã este diferenþa ºi în niciun caz repetiþia. Pînã ºi
noii politruci, PR-iºtii, publicitarii ºi oamenii de marketing,
ne învaþã o lecþie banal de simplã : lecþia detergentului
obiºnuit. Cumpãraþi detergentul x ! Acest detergent nu este
unul obiºnuit ! El face nenumãrate minuni ºi are calitãþi
unice precum... ºi se înºirã calitãþile lui miraculoase.

51
Aceºti politruci ai noii ere cunosc ºi ºi-au însuºit lecþia
foarte bine. Ei ºtiu cã vremea detergentului obiºnuit a
murit ºi cã a venit vremea în care trebuie sã inventezi la
nesfîrºit diferenþe. Cultura la acest capitol este poate cea
mai sensibilã, fiindcã, aºa cum ne învaþã amicul nostru,
cultura, arta, este o formã de avangardã a economiei.
Însã tragedia cea mai mare constã în faptul cã nu poþi
sã trãieºti viaþa altuia : a trãi viaþa altuia dupã reþeta altuia
nu înseamnã sã trãieºti, ci sã funcþionezi. Sîntem condamnaþi
sã ne trãim propria viaþã, sã ne construim propriile proiecte,
propriile idei, succese ºi insuccese, fericiri ºi tragedii.
Sîntem responsabili pentru toate acestea care fac parte
din viaþa noastrã.
E timpul sã închei. Revin cît de curînd ºi poate ne
vedem la Viena peste douã luni.

Cu prietenie,
A.I.

P.S. : Am uitat sã-þi spun. Sãptãmîna trecutã m-am întîlnit

cu Vraciul ºi mi-a spus o chestiune foarte interesantã. El
susþine cã foºtii cetãþeni sovietici, ºi probabil teoria lui se
aplicã la toþi cetãþenii blocului comunist, suferã de douã
complexe : complexul zen-budist ºi complexul creºtin.
Complexul creºtin al fostului comunist ºi în mod special
al sovieticului se vede atît în modul de gîndire, cît ºi în
comportament : el este convins cã este superior, cã are
întotdeauna dreptate ºi cã trebuie sã-l transforme pe ce-
lãlalt dupã propriul chip ; cînd ajunge în spaþiul celuilalt
el se comportã conform propriilor cutume, fãrã a þine
cont de celãlalt, ºi întotdeauna este deranjat de cutumele
celuilalt, pe care le dispreþuieºte. Paradoxal însã, susþine
Vraciul, e faptul cã alãturi de un astfel de complex mai
existã unul care este diametral opus : complexul zen-budist
al cetãþeanului comunisto-sovietic. Cetãþeanul acestor þãri

52
ºtie cã trebuie sã nu iasã în evidenþã, sã nu scoatã capul,
ci sã se uniformizeze, sã se contopeascã în mulþime, iar
aceste lucruri le trãieºte aproape biologic.
Îþi mai aduci aminte faimosul toast georgian, cum
numai ei ºtiu s-o facã, dar acum mã refer la unul comunist
dintr-un film faimos al anilor ’70, care descrie foarte bine
ºi ironic acest complex. Toastul sunã cam aºa :
Cînd stolul de pãsãri cãlãtoare a trebuit sã-ºi ia zborul
spre þãrile calde, una dintre pãsãri, micã ºi orgolioasã, a
zis : „Eu personal, voi zbura direct spre soare !”. ªi a început
sã zboare tot mai sus ºi mai sus, însã foarte curînd ºi-a
ars aripile ºi a cãzut jos, a cãzut în cea mai mare ºi
întunecatã prãpastie. Sã bem deci pentru ca niciunul
dintre noi sã nu zboare atît de sus, încît sã se rupã de
colectiv.

53
 X

În care aflãm despre un nou experiment al eroului

nostru. De data aceasta experimenteazã o nouã
temã pe elevii unui liceu, cãrora le povesteºte despre
arme ºi noi forme de apãrare civilã, despre ce trebuie
sã faci cînd duºmanul duce un rãzboi invizibil,
total, ºi a învins, de ce trebuie sã devenim partizani
ºi care sînt scopul ºi formele de luptã ale acestora.

Dragã A.I.,
Zilele trecute am fost invitat la unul din liceele „elitnnîie”
din Bucureºti sã le vorbesc copiilor din clasele X-XII. E o
mare problemã pentru mine. Ce sã le vorbesc ? Ce-i inte-
reseazã pe aceºti copii care nu mai sînt de mult copii ?
Care sînt obsesiile, problemele cu care se confruntã, care
sînt capcanele lumii în care trãiesc, care sînt soluþiile la
problemele lor ? În ultimii 20 de ani au avut loc atîtea
schimbãri încît ai impresia cã între noi existã o prãpastie
uriaºã, însã pe de altã parte, privind mai atent, ai impresia
cã de fapt nimic nu s-a schimbat.
Am ales un subiect care am sperat, ºi se pare cã am
intuit bine, sã le placã : Despre arme ºi noile forme de
apãrare civilã. Povestea sunã cam aºa. Pornim de la o
întrebare simplã : ce ne deosebeºte fundamental pe noi,

54
oamenii, de animale, fraþii noºtri din care ne tragem (sau
cu care am fost creaþi odatã, dacã sînteþi cumva „crea-
þioniºti”) ? Înaintez o tezã : ceea ce ne deosebeºte radical
este, pe de o parte, modul de a ne raporta la lumea în
care trãim, iar pe de altã parte, armele pe care le utilizãm
în raport cu aceastã lume. Fraþii ºi surorile noastre, ani-
malele, sînt niºte fiinþe foarte consecvente. Ele s-au nãscut
într-o lume datã, sã-i zicem naturalã, în care trãiesc, se
raporteazã la ea ºi la duºmanii din acea lume, cu instru-
mentele ºi cu armele pe care le au în dotare, date de
naturã sau de bunul Dumnezeu. Ele nu schimbã, nu
modificã lumea pe care o au ºi, mai ales, nu trucheazã,
adicã nu apeleazã la alte arme decît cele care le aparþin
în mod natural.
Oamenii sînt însã niºte fiinþe veºnic nemulþumite. Ei
nu au vrut în ruptul capului sã rãmînã în acest raport
„natural” cu lumea ce le-a fost hãrãzitã. Aºa cã au decis
sã-ºi facã propria lor lume. Omul a renunþat sã trãiascã
într-o lume datã ºi a început sã-ºi fabrice o lume a lui.
Lumea omului a început sã fie o lume a propriei lui
culturi, în care natura aproape cã nu mai are semnificaþie,
unde au început sã conteze doar propriile reguli, legi,
limbaje. Lumea omului a început sã devinã tot mai artificialã,
adicã tot mai culturalã ºi civilizatã, cum îi zicem noi astãzi,
iar natura a ajuns sã devinã doar o formã stilisticã repre-
zentatã prin picturã, poezie, diverse grãdini botanice ºi
zoologice sau doar printr-un banal canal de televiziune.
Însã, spre deosebire de lumea naturalã în care con-
vieþuiesc animalele ºi unde existã un raport destul de
echilibrat între „arme” ºi duºmani, în lumea creatã de
oameni situaþia se schimbã dramatic. În lumea civilizatã,
eliberatã de naturã, se constatã treptat o creºtere a numã-
rului de duºmani ºi de pericole care-l pîndesc pe om la
tot pasul. E ca într-un joc pe calculator : cu cît gradul de
dificultate creºte, cu atît riscurile, pericolul, duºmanul

55
devin tot mai puternice, iar eroul are nevoie de arme tot
mai sofisticate. Altfel spus, cu cît gradul de artificialitate a
societãþii creºte, cu atît pericolele ºi duºmanii sînt tot mai
mulþi ºi mai sofisticaþi. Pentru a face faþã acestor duºmani
ºi pericole, omul trebuie sã-ºi construiascã permanent noi
forme de protecþie, deci strategii ºi arme tot mai sofisticate.
Lucrul care devine însã tot mai alarmant e faptul cã
duºmanul ºi marile pericole nu mai vin numai din afara
propriei comunitãþi, ci din însuºi interiorul societãþii pro-
duse de om. Marea descoperire pe care o face omul este
faptul cã cel mai mare duºman al sãu nu este nici natura,
nici animalul ºi nici mãcar un oarecare „alien” presupus,
ci însuºi confratele sãu : omul îi este omului cel mai mare
duºman. Însã asta nu e tot. În ultima perioadã, mulþi
„prooroci ai vremurilor de pe urmã” observã un fenomen
apocaliptic, ºi anume cã societatea a atins un grad de
artificialitate atît de mare, încît omul nu numai cã nu mai
controleazã producþia acestei lumi, ci îi este chiar subor-
donat. Adicã, lumea aceasta artificialã a devenit un fel de
„matrix” care îºi este autosuficientã, autonomã ºi nu mai
are nevoie nici mãcar de om, de creatorul ei. Este o lume
care se autoproduce creînd, de fapt, cei mai mari duºmani
ºi cele mai mari pericole pentru fiinþa umanã.
Ce-i de fãcut ? Ce arme folosim în vremurile de azi ?
Arma pe care o utilizãm în raport cu Celãlalt ºi cu lumea
în care trãim este instrumentul care explicã cel mai bine
lumea în care trãim. Ca în vorba popularã : spune-mi ce
armã foloseºti ca sã-þi spun cine eºti ºi în ce lume trãieºti.
Cu cît gradul de artificialitate ºi de aºa-zisã civilizaþie
creºte, cu atît ºi armele au un grad tot mai mare de
distrugere. Ele pot distruge nu numai duºmanii, ci ºi aliaþii
ºi prietenii tãi. Ce-i de fãcut ? Ca sã rãspundem la aceastã
întrebare, trebuie mai întîi sã cercetãm cine sînt duºmanii,
apoi sã vedem care sînt teritoriile care le aparþin, forþele
de care dispun ºi armele pe care le utilizeazã. Astãzi nu

56
mai folosim arme albe, nu mai ºtim sã tragem cu arcul,
nu mai ºtim sã folosim scutul, din simplul motiv cã ele nu
ne mai ajutã, cã luptele de azi se duc pe alte cîmpuri de
bãtãlie ºi cu alte arme.
Chiar dacã rãzboaiele de azi se duc pe alte „lungimi
de undã”, cavaleria galopeazã pe alte spaþii, flota duºmanilor
navigheazã în spaþii tot mai virtuale, esenþa lor nu s-a
schimbat. Rãzboiul, lupta, fie ea vizibilã sau invizibilã,
are aceeaºi naturã. De la Clausewitz, poate cel mai bun
cunoscãtor al artei rãzboiului, ºtim cã „rãzboiul este un
act de violenþã, pentru a sili adversarul sã ne îndepli-
neascã voinþa”. Violenþa, care este mijlocul prin care
inamicul îºi îndeplineºte scopul, adicã îºi impune voinþa,
are azi forme mult mai sofisticate. Armele de azi au capa-
citatea de a crea cele mai subtile mecanisme de manipulare,
în care violenþa apare sub chipul fericirii. Sã nu uitãm cã
scopul rãzboiului este cucerirea teritoriului, distrugerea
tuturor forþelor care ar putea sã opunã rezistenþã ºi impu-
nerea voinþei inamicului. Adicã : „scopul politic este motivul
iniþial al rãzboiului”.
În aceste vremuri noi, unde nimic nu este ceea ce
pare, avem nevoie de cu totul alte arme ºi forme de
rezistenþã. Astãzi, oficial, aproape nimeni nu mai este
soldat, toþi sîntem civili, însã rãzboiul nevãzut care se
duce în jurul nostru este total, ºi toþi sîntem implicaþi
într-un fel sau altul în el. Cînd un rãzboi devine total ? El
devine total în momentul în care ideologia dominantã
anunþã lipsa unei alternative ºi dreptul la viaþã al altei
voinþe decît cea a învingãtorului. Marele rãzboi invizibil
care se duce în jurul nostru necesitã o apãrare civilã de
cu totul altã facturã. Trãim vremuri în care este tot mai
greu sã distingem între inamic ºi aliat, între soldat ºi civil.
Întrebarea cea mai importantã astãzi e urmãtoarea : cum
luptãm, cum ne organizãm într-o apãrare civilã, noi cei
care nu facem parte din tagma rãzboinicilor, nu sîntem

57
trãdãtori sau colaboraþioniºti, nu vrem sã intrãm în alianþã
cu duºmanul, cum luptãm în vremuri în care rãzboiul
este total, iar inamicul se pare cã a cucerit deja toate
teritoriile ? Eu cred cã, într-un astfel de rãzboi de tip nou,
ultima mare bãtãlie se duce pentru mintea ºi sufletul tãu,
dacã le mai ai.
Copiii mã ascultau cu mare plãcere, intrigaþi, ºi pãreau
foarte curioºi. Eu îmi continuam povestea „rãzboiului
total”. Nu ºtiu ce veþi face voi, cum vã veþi gîndi strategia.
Poate veþi capitula, poate veþi colabora cu duºmanul,
alegînd cea mai uºoarã cale. Trãdarea se rãsplãteºte foarte
bine, însã pînã ºi duºmanul cinic dispreþuieºte acest gest.
Poate veþi rãmîne niºte civili „apolitici”, care nu cola-
boreazã direct, ci prin absenþã ºi pasivitate, încercînd sã-ºi
vadã de treabã. Este o formã destul de comodã de a te
minþi, mai ales atunci cînd nu e foarte clar care sînt
duºmanii ºi care sînt tovarãºii de luptã. Sau poate vei fi
purtat de vreun patos eroic ºi te vei arunca într-o luptã
inegalã fãrã sorþi de izbîndã. Un gest respectabil, o justi-
ficare moralã utilã doar propriei persoane, însã fãrã niciun
efect asupra rãzboiului ºi asupra duºmanului.
În acest context, cînd am constatat cã duºmanul este
peste tot ºi a cucerit tot ce se putea cuceri, eu am decis sã
mã fac partizan. Este, din punctul meu de vedere, singura
soluþie actualã. Cu toate cã nu mã înþeleg cu bãtrînul
Schmitt prea bine, ºi nu-i accept multe idei, Teoria parti-
zanului trebuie cititã obligatoriu.
Partizanul nostru, întîi ºi întîi, se retrage, iese din
cîmpul de vizibilitate, din conexiunile ºi dependenþele
faþã de duºman. Trebuie sã devii cît mai liber faþã de
lumea duºmanului : fãrã bani legaþi de sursele directe ale
duºmanului, obligatoriu fãrã datorii ºi cît mai puþine joburi
care impun conexiuni strînse cu puterea economicã ºi
politicã. Partizanul se retrage spre periferie, spre zone
cunoscute doar de el, îºi stabileºte reþeaua autonomã,

58
mica „economie” paralelã, analizeazã duºmanul, constru-
ieºte tehnici ºi tactici de luptã specifice activitãþii sale ºi
îºi pregãteºte armele. În rãzboiul de tip nou, total ºi
invizibil, el ºtie cã trebuie sã aibã un „miros” ºi un „vãz”
aparte pentru a adulmeca, vedea ºi distinge duºmanul de
la depãrtare. Partizanul din toate vremurile ºtie bine cã
împotriva structurilor ºi „trupelor regulate” trebuie sã
lupte cu metode „neregulate”. Regulile duºmanului nu
ne intereseazã fiindcã noi mergem pe cele mai subversive
cãi, prin cele mai necunoscute locuri ºi folosim cele mai
surprinzãtoare metode. Noi sîntem invizibili, iar cînd de-
venim vizibili nu putem fi distinºi de ceilalþi fiindcã nu
avem „uniforme”, „epoleþi” ºi „grade”. Noi avem o mobilitate
de panterã, apãrem, lovim ºi dispãrem înainte ca armatele
duºmanului sã priceapã ce li se întîmplã. Noi nu depin-
dem de superiori ºi nu sîntem dependenþi de anumite
structuri : putem dispãrea ºi reapãrea atunci cînd credem
cã este necesar. Noi sîntem atît de mobili ºi subversivi,
încît nici mãcar legislaþia internaþionalã, cu tot aparatul
sãu birocratic, cu rigorile ei cinice ºi excesiv de exacte,
nu a reuºit sã ne încadreze, sã ne dea o conotaþie juridicã
ºi sã ne includã în sistemul sãu legislativ. Încã nu au fost
create pixurile ºi cerneala care sã ne poatã scrie ºi încadra
într-o lege, încã nu au apãrut tastatura ºi calculatorul care
sã ne culeagã ºi sã ne bage într-un fiºier. Noi nu sîntem
nici legali, nici ilegali, fiindcã noi sîntem propria noastrã
legitimitate. Însã noi nu sîntem nici piraþi, nici haiduci,
fiindcã, în buna tradiþie a luptei noastre, ºtim cã nu luptãm
pentru acumularea de cîºtiguri, ci pentru cu totul altceva.
În noua luptã totalã ºi invizibilã, noi nu mai luptãm
pentru un partid ºi nu mai avem un „caracter teluric”, nu
vrem sã ne eliberãm un teritoriu de care sîntem legaþi, nu
mai luptãm sã ne eliberãm o „patrie biologicã”. Noi sîntem
partizanii care luptãm sã ne eliberãm ultimul teritoriu care
este propria noastrã fiinþã. Trebuie sã luptãm, sã lovim

59
duºmanul fãrã milã pentru a deveni liberi, pentru a ne
elibera conºtiinþa ºi gîndirea.
Acum trebuie sã ne retragem, sã meditãm ºi sã ne
pregãtim strategia ºi armele. Oricum, duºmanul nu va
observa nimic, fiindcã nu avem semne distinctive, iar
locurile ascunse sînt chiar aici, la îndemînã. Noi le cunoaº-
tem limba ºi semnele, ei însã nu le ºtiu pe a le noastre.
Nu vã faceþi probleme, noi, partizanii, ne vom recunoaºte
foarte uºor fãrã a ºti unii de alþii.
Dupã aceastã poveste au urmat cîteva ore de discuþii
aprinse, absolut fascinante. Copiii au reacþionat foarte
bine ºi au venit cu idei pe care nu le gãseºti nici în cele
mai bune tratate ºi cãrþi despre partizani.
Deci sînt teritorii încã necontrolate în totalitate de
duºman. Asta ne dã speranþã.

Cu prietenie,
Vasiliy Andreevici

60
 XI

În povestea eroilor noºtri intervine un personaj foarte

straniu : fost specialist al departamentului de pro-
pagandã în KGB, mare inventator de bancuri, ac-
tualmente specialist în „revoluþii colorate”. ªi mai
aflãm cum funcþioneazã noile tehnologii de pro-
pagandã ºi de ce nu mai dã bine sã fii „inginer de
suflete”, ci „designer de show-uri politice”.

Dragã Vasiliy Andreevici,

M-am vãzut sãptãmîna trecutã cu Cinicul. Povestea
vine perfect pe ceea ce spuneai în ultima scrisoare. Mã
bucur de aceastã coincidenþã stranie. El susþine cã în
perioada sovieticã nu a lucrat la Institutul de Folclor, aºa
cum ºtiam eu, ci producea de fapt bancuri pentru secþia
de propagandã a KGB-ului. Acest lucru m-a fãcut curios,
cãci ºtiam cã în ’87 plecase în SUA. Îmi povesteºte cu
multã mîndrie cã dupã ’87 s-a reprofilat pe discursul
„duºmanului”, cãci acesta plãtea mult mai bine ºi oricum
mirosea deja a hoit în URSS. Zice el : pot produce zvonuri,
ºtiri false dar credibile, bancuri la nesfîrºit, totul e sã am
materialul de bazã, informaþia socialã brutã. ªi cum capi-
taliºtii stau mai bine ca noi la acest capitol, produc pentru
diverse agenþii de stat ºi private atîta marfã cã dacã mîine

61
ar vrea sã cucereascã lumea, le pot pregãti intrarea cu
lauri în orice zonã a planetei. Din pãcate, susþine el,
americanii sînt la fel de idioþi ca ºi sovieticii : cred în
muºchi, arme, rachete, explozii ºi alte tîmpenii de ordinul
ãsta. Dacã ar investi mai mult în cîteva instituþii de pro-
pagandã, în Hollywood, industria de entertainment ºi
mass-media, lucrurile s-ar rezolva de la sine. Ar cuceri
lumea lejer doar prin imagini ºi cuvinte. Hollywoodul ºi
industria showbiz-ului trebuie sã devinã instituþii de pro-
pagandã de stat, crede el. Dar acest lucru deja se întîmplã.
Aºa a fost gîndit sistemul sovietic iniþial, aºa au gîndit
povestea ºi politrucii lor, aºa a gîndit ºi propaganda nazistã
lucrurile, însã nimeni nu s-a putut abþine de la arme ºi
vãrsare de sînge. Arma, zice el, este boala copilãreascã a
propagandei. Cea mai tare armã a modernitãþii sîntem
noi, intelectualii, susþine el cu fermitate, cãci putem crea
fantasme ºi idei care pot lua minþile oricui ºi, mai ales,
minþile mulþimilor. Vezi marile erezii, vezi nebunia religiilor
ºi toate obsesiile de masã, cine le-a fãcut, dacã nu noi ?
Cu cît tunul e mai mare, cu atît mintea e mai scurtã, cu cît
arma e mai sofisticatã, cu atît performanþa e mai micã,
susþine el. Cu puþinã minte ºi cîteva manevre în mass-media
poþi produce cîte un Isus Cristos pe zi. Dar se pare cã
sîntem încã prea primitivi, a conchis Cinicul.
Singurii care au înþeles în sfîrºit acest lucru sînt ideologii
Marelui Capital. útia, zice el, au înþeles cã lumea se
cucereºte prin discurs, prin cuvînt ºi imagine. Mai au
foarte puþin ºi totul va sta la picioarele lor, de aceea am
trecut definitiv de partea lor, ca mai toatã intelighenþia
mondialã. Cu o singurã frazã, bine construitã de noi în
colaborare cu diverse agenþii de publicitate, sau de pro-
pagandã, cum le ziceam noi pe vremuri, ei cuceresc þãri
ºi continente. Eficienþa „mãrfii” lor este aproape devastatoare.
Noii Cezari ai capitalului intrã cu lauri pe frunte în noile
metropole cucerite ºi sînt primiþi ºi aclamaþi mai ceva ca

62
Isus la intrarea în Ierusalim. Aºa ceva e foarte greu de
imaginat, dar asta vedem la fiecare pas ºi în fiecare zi.
Toþi aºa-ziºii dictatori de temut ai secolului XX, de la
Hitler la Stalin, de la Pinochet la Mao ºi de la Ceauºescu
la Mobutu, sînt niºte amãrîþi de propagandiºti pe lîngã
noii maeºtri ai Marelui Capital. De ce crezi cã se temeau
aºa de mult de Karl Marx ? – mã întreabã el. ªi fireºte cã
tot el îºi dã rãspunsul. Fiindcã el era unul dintre puþinii
care au înþeles ce se întîmplã ºi de unde vine pericolul.
Însã e deja mult prea tîrziu pentru a mai face ceva, fiindcã
bãieþii de mult l-au angajat ºi pe bãtrînul Marx ºi l-au pus
sã producã în numele lor. Toþi marxiºtii de azi sînt ocupaþi
cãci sînt pe Wall Street, la Bursã. Tot marxismul de azi,
zice el, ºi toatã gîndirea criticã faþã de sistem sînt doar de
faþadã ºi sînt controlate tot de aceºti bãieþi care lucreazã
în slujba sistemului. Într-un sistem care nu se bazeazã pe
armã, ci doar pe simboluri, pe imagine ºi cuvinte, apa-
renþele conteazã enorm. Aºa cã noi trebuie sã producem
la nesfîrºit aceste aparenþe. ªi le producem.
Am trecut de mult în slujba lor cãci nimic nu mai are
sorþi de izbîndã, continuã el declarativ. Lumea este cuceritã
definitiv. Acum lucrez, îmi destãinuie el, într-una dintre
cele mai mari structuri financiare ale lumii. Departamentul
pe care îl conduc are un scop bine definit. Eu mã ocup
de zonele de periferie ale imperiului nostru financiar. Tot
circul ãsta, de exemplu, cu „revoluþiile orange” sînt ingi-
nerii puse la cale de departamentul meu. Ne-am distrat
de minune. Ca un pãpuºar începi sã tragi de sfori ºi
show-ul începe. E ca un spectacol pe care-l regizezi. Ai
banii necesari, primeºti coregrafia pe care o doreºti. Singura
chestie care ridicã mici probleme e faptul cã masa de
lucru, oamenii asupra cãrora se aplicã comenzile nu ºtiu
acest lucru. Noi doar trebuie sã þinem cont cã ei nu sînt
conºtienþi de comenzile pe care le primesc. De aceea,
trebuie sã dãm comenzile în aºa fel încît ei sã se comporte

63
conform planului nostru. Nu e nimic complicat la cîtã
experienþã avem în spate. Cu o micã echipã de 30 de
oameni, cu un buget bine definit, cu o strategie bunã,
avînd în spate Marele Capital, putem arunca în aer în
cîteva sãptãmîni orice þarã, mai ales una în „tranziþie”. Mã
rog, „tranziþia” este ºi ea la rîndul ei un produs de laborator,
nu o „realitate istoricã”. În vremurile noastre, „realitatea
istoricã”, „necesitatea istoricã” sînt doar o glumã. „Tranziþia”
este un proiect inventat de un amic de-al meu ºi vîndut
pe bani grei unor grupuri politico-financiare, se laudã el.
Finalitatea acestor proiecte trebuie sã ducã la extinderea
pieþei de capital. Orice „axã a rãului” sau „imperiu al
rãului” poate fi transformat într-unul „bun” ºi „de-al nostru”
în momentul în care intrã în business cu noi.
De fapt, „realitatea istoricã” nu mai existã de mult.
Noi producem istoria pe care o vrem. Aºa-zisa „istorie
actualã” este de fapt proiecþia unui film istoric produs de
noi la comandã. Marile grupuri politico-financiare fac
comenzi sau noi producem pentru ele proiecte care devin
proiecþii în timp real. ªi cum azi cuvinte precum ideologie,
politruk sau propagandã nu mai dau bine ºi au o cono-
taþie negativã, noi am început sã ne numim designeri de
evenimente, de show-uri politico-financiare sau mai ºtiu
eu ce treburi din astea. Nu ne mai place sã fim „ingineri
de suflete”. Titulatura „inginer” vine din vremurile apuse,
vine din perioada industrialã. Azi, noi sîntem pur ºi simplu
niºte designeri ai istoriei, îmi explicã el cu multã „modestie”.
Primii care au venit cu ideea ºi au pus-o în aplicare au
fost însã sovieticii. Ei au fost pãrinþii „societãþii artificiale”.
Adicã, un grup de ideologi a produs un proiect, al naibii
de nebun, ºi l-a fãcut realitate. Sau mai bine zis, a trans-
format realitatea într-o utopie, adicã i-a dat un grad maxim
de artificialitate. Era un proiect care avea ca scop pro-
ducerea unei utopii, adicã abstractizarea realitãþii la maxi-
mum. Ideologii Marelui Capital au preluat modelul sovietic

64
ºi l-au îmbunãtãþit. Ce poate fi, de exemplu, mai abstract
decît Bursa ? Toatã economia mondialã este transpusã în
cîteva simboluri ºi cifre, iar jocul de la bursã e gradul
maxim de artificialitate al unei societãþi. Toatã mass-media,
toatã ingineria PR, toatã industria de advertising ºi marketing
se bazeazã pe aceastã descoperire sovieticã : cu cît socie-
tatea este mai artificialã, cu atît individul se subordoneazã
mai uºor comenzilor. De fapt, ãsta este scopul nostru
final : sã producem o societate care are un grad maxim
de artificialitate ºi abstractizare. Nu e lucru uºor, dar ne
apropiem de scop. În fine, zice el, sper cã nu te plictisesc
cu poveºtile mele, dar nu te-am mai vãzut de mult timp.
Tu, tot cu filosofia, ºtiinþele politice ºi sociologia sau ce
mai fãceai ?
Întrebarea lui mã trezise parcã dintr-un vis. Mã adusese
pe pãmînt din înalturile unei lumi situate sus, lîngã
Dumnezeu. Mi se fãcuse parcã jenã sã rãspund ºi sã spun
ce fac. Ei, acolo, la mare înãlþime, adevãraþi arhangheli
divini care construiesc ºi deconstruiesc lumi ºi istorii, ei,
cei care fac „istoria actualã”, aºa cum face copilul un
puzzle, ºi eu, cel care mã ocup cu probleme banale,
nimãnui folositoare. Eu, din pãcate, i-am zis, nu prea am
reuºit sã produc bancuri în perioada sovieticã. Eu am
fãcut doar un grup terorist care a vrut sã-l omoare pe
Stalin. Doar atît, ºi, fireºte, nu am reuºit.
He, he ! a rîs el cu poftã. Dacã e banc e bun de vîndut
englezilor, iar dacã e realitate e o mare tîmpenie, a zis el,
hlizindu-se. À propos, unul din primele bancuri pe care
le-am produs în URSS pentru departamentul de pro-
pagandã ºi antipropagandã a fost tot cu Stalin. Suna cam
aºa. Întrebare : Ce au în comun Stalin ºi Moise ? Rãspuns :
Moise i-a scos pe evrei din Egipt, pe cînd Stalin i-a scos
pe evrei din Comitetul Central ! Þi-l mai aduci aminte ? –
mã întrebã el. Ehe ! ce vremuri, am luat 100 ruble pe el ºi,
dacã nu mã înºel, tot cu tine i-am bãut. Acum primesc

65
bani cu sacul ºi nu mai am cu cine bea, asta e marea mea
tragedie, mi-a spus el melancolic. Designerii mei ideo-
logici, din pãcate, sînt cu vodcã fãrã alcool ºi cu prafuri
la care eu nu mã pricep. Nu am crezut cã putem ajunge
cu abstracþiunea ºi artificialitatea pînã aici ! Ce vremuri :
faci turism în Siberia ca sã dormi o searã în Gulagul
reamenajat, bei vodcã fãrã alcool ºi plãteºti 50 $ ca sã-l
vezi pe Lenin ! Ce sã-i faci, am contribuit din plin ca sã
producem aceastã societate artificialã !
Aici discuþia noastrã s-a oprit. Ne-am privit lung ºi
ne-am despãrþit cu înþelegerea cã ne vom vedea a doua
zi la o dezbatere mai lungã ºi la o vodcã autenticã care
are fix 40 de grade. Tot drumul m-am gîndit la ce-mi
spusese. O fi trãind ºi el în niºte fantasme sau doar bate
cîmpii. Oricum, am simþit nevoia sã-þi povestesc. Poate
înþeleg ºi eu mai bine ce-i în capul lui sau ce se întîmplã
în realitate.
E tîrziu ºi mã opresc aici.

Cu drag, al tãu,
A.I.

66
 XII

În care se vorbeºte despre faptul cã un speculant

poate fi mai important decît un disident, cã un
volum precum O zi din viaþa lui Ostap Ibrahimovici
Bender poate fi la fel de important ca O zi din viaþa
lui Ivan Denisovici, de ce „fiii locotenentului Schmidt”
au învins comunismul ºi, mai ales, de ce ei au pus
mîna pe „valorile monetare ale statului”, iar disi-
denþii au rãmas în afara jocului.

Dragã A.I.,
Am citit cu mare atenþie ºi interes ultima ta scrisoare.
Curios personaj, halucinantã poveste.
Revin la ultima ta conferinþã despre disidenþi. Sînt de
acord în mare parte cu ce scrii tu despre disidenþi, însã
întrebarea mea este alta : de ce intelighenþia, ºi în mod
special partea criticã a acesteia, disidenþii, e atît de impor-
tantã pentru Statul comunist ? Cred cã dacã rãspundem
la aceastã întrebare vom avea rãspunsuri ºi la întrebãri
pe care încã nu le-am pus. De exemplu, vom înþelege
de ce disidenþa de acest tip nu mai are niciun sens astãzi
ºi de ce în societatea de azi intelectualitatea ºi-a pierdut
din aura, puterea ºi semnificaþia pe care le avea în
comunism.

67
 Pentru a rãspunde, cred cã ar trebui sã încercãm sã
înþelegem ce a vrut sã fie comunismul în formula lui
revoluþionarã ºi romanticã. Dacã aº merge pe o definire
simplã ºi minimalã, cu care ar putea cãdea de acord mai
toatã lumea, aº spune cã proiectul comunist ºi-a propus
sã ne elibereze. Sã ne elibereze de ce ? Fireºte, sã ne
elibereze de economic. Practic, proiectul comunist a vrut
sã subordoneze economicul politicului, astfel încît statul
a fost construit ca un stat politic care a vrut sã controleze
în totalitate economicul. De ce un astfel de stat a avut
nevoie de poeþi, scriitori, ideologi ºi mai puþin de econo-
miºti ? Din simplul motiv cã politicul se construieºte pe
discurs, pe cuvinte, pe cînd economia pe bani, adicã pe
cifre. În acest sens, un stat fondat pe politic, fie el comu-
nist sau religios, are nevoie de intelighenþie, de „preoþi”
ºi se teme sau cel puþin este distant faþã de disidenþi,
încercînd sã-i controleze. Ne place sau nu ne place, intelec-
tualii sînt cei care legitimeazã sau delegitimeazã un regim
de acest tip. Dar cred cã am mai spus aceste lucruri.
Comunismul ºi orice sistem represiv de acest tip începe
ºi se terminã cu intelighenþia. Disidenþii, pe care tu îi
descrii atît de bine, sînt parte integrantã a sistemului
comunist. Ei nu au pãrãsit niciodatã regimul comunist,
din simplul motiv cã au comunicat cu el, dar nu în cifre ºi
bani, ca într-un sistem bazat pe economie, ci cu ajutorul
cuvintelor, al textelor. Disidenþii au vorbit pe limba
regimului.
ªtii cine a comunicat ºi s-a comportat altfel în sistemul
comunist ? ªi care mie mi se par mult mai semnificativi
decît disidenþii ? Ei bine, din punctul meu de vedere existã
un grup care face o notã aparte ºi care are un rol cel
puþin la fel de important ca acela al disidenþilor : specu-
lanþii (aºa cum îi numeam noi) sau biºniþarii (aºa cum le
zice aici). Prefer varianta ruseascã a termenului, cu toate
cã ambele au, în principiu, acelaºi sens. (Au mai existat ºi

68
grupurile religioase de tip neoprotestant, dar asta e o altã
poveste.)
În cultura sovieticã existã, din fericire, cartea O zi din
viaþa lui Ivan Denisovici. Din nefericire, nu existã o carte
care ar fi poate mai elocventã pentru înþelegerea a ceea
ce s-a întîmplat atunci ºi care ar arunca o luminã ºi asupra
a ceea ce se întîmplã azi. Dacã ar fi existat, aceastã carte ar
fi trebuit sã se cheme O zi din viaþa lui Ostap Ibrahimovici
Bender, cãci el este prototipul speculantului, „marele
maestru al combinaþiilor”. E important totuºi cã avem cele
douã volume ale lui Ilf ºi Petrov.
Pe mine, în acest caz, nu mã intereseazã stilul lor de
viaþã, calitãþile lor manageriale, de bãieþi isteþi ºi ºmecheri.
Nu mã intereseazã nici trucurile ºi strategiile lor în viaþa
de zi cu zi. Ceea ce mã intereseazã este cum au citit ei ca
personaje-tip comunismul ºi care a fost grila lor de rela-
þionare ºi interpretare a acestuia. Înþelegînd acest lucru,
cred cã pot înþelege mult mai bine comunismul decît
lecturîndu-i doar pe disidenþi. Speculanþii sînt cam sin-
gurii care au reuºit sã fenteze regimul ºi sã intre în noul
sistem ca ºi cum cel vechi nici nu a existat. E specia
umanã pentru care schimbarea de regim nu are nicio
importanþã.
Deci, O zi din viaþa lui Ostap Ibrahimovici Bender.
Dimineaþa, Ostap Ibrahimovici se trezeºte cu un vis pe
care i-l destãinuie tovarãºului ªura : „Tovarãºe ªura, vreau
sã merg departe, la Rio de Janeiro.... Imagineazã-þi un
milion ºi jumãtate de locuitori, ºi absolut toþi în pantaloni
albi...”. Cînd toþi, de la mic la mare, au un singur vis,
acela de a construi comunismul, Ostap nu e de acord cu
majoritatea copleºitoare a þãrii, el are un alt vis ºi le strigã
cu sarcasmul ºi cinismul sãu caracteristic : „Jos mîinile
murdare de pe visul copilãriei mele !”. „Marele maestru al
combinaþiilor” constatã un lucru îngrijorãtor : „În ultimul
an, s-au ivit între mine ºi Puterea Sovieticã divergenþe cît

69
se poate de grave. Ea vrea sã construiascã socialismul, iar
eu nu vreau. Pe mine mã plictiseºte sã construiesc socia-
lismul”. Însã, pentru a-ºi îndeplini visul, cetãþeanul Bender
ºtie cã are nevoie de acele unitãþi mici numite bani care
„circulã pe tot cuprinsul nemãrginitei þãri”.
Ostap Bender, adevãratul fiu al „Locotenentului Schmidt”,
ºtie ceea ce disidenþii deseori uitã fie din naivitate, fie
din „prea mult efort intelectual care epuizeazã rãu de
tot”, cã statul în care trãieºte este un regim politic, nu
economic. De unde putem ºti noi asta ? Din modul în
care face rost de bani ºi din crezul sãu. El ºtie cã într-un
astfel de stat nu poþi sã produci bani, cãci uneltele de
producþie se aflã în mîinile statului. Într-un regim de acest
tip nu poþi decît sã primeºti salariu ºi nicidecum sã pro-
duci bani, fiindcã aici banii sînt în slujba politicului ºi
nicidecum a economicului.
Ce este un salariu ? În spaþiul capitalist care se ghideazã
dupã o logicã economicã, un salariu este o platã, o remu-
nerare pentru munca prestatã, care se efectueazã dupã
niºte criterii precise, cu cifre excesiv de exacte ºi care se
calculeazã bazîndu-se pe un concept foarte periculos
pentru regimul comunist, care se cheamã profit. În comu-
nism, unde totul se bazeazã pe o logicã pur politicã, un
salariu nu mai este o remunerare economicã, ci una pur
ideologicã : „fiecãruia dupã nevoile sale”. Ostap Bender
ºtie foarte bine acest lucru ºi o spune exemplar : „Iar
vorbeºti de salariu ? O sã fim nevoiþi sã punem problema
interesului meschin”. Aici, salariul bietului birocrat capãtã
o valoare moralã, care nu are nimic cu economicul. În
momentul în care beneficiarul lui are apucãturi burgheze,
adicã se gîndeºte la profit, colectivul ia atitudine ºi, dupã
o ºedinþã de reeducare, îl readuce la linia trasatã de Partid.
Nu întîmplãtor unul dintre cele mai faimoase blesteme so-
vietice era legat de salariu : „Sã dea Dumnezeu sã trãieºti
dintr-un singur salariu”. Însã, cum Dumnezeu nu fãcea

70
parte din ecuaþie, cetãþenii statului politic reuºeau deseori
sã-l fenteze.
Salariul ºi funcþia sînt forme de privilegii ºi remunerãri
politice pe care þi le acordã statul de tip comunist, indiferent
dacã eºti muncitor, þãran sau intelectual. Odatã acceptate
aceste „beneficii”, devii parte a sistemului. Punct. Ostap
Ibrahimovici însã, chiar dacã nu e disident, ci doar un
prãpãdit pe care îl „plictiseºte construirea socialismului”,
care nu vrea sã schimbe lumea, ci doar sã îºi îndeplineascã
banalul sãu vis, nu acceptã acest „business” cu statul comunist.
El nu acceptã nici sã fie angajatul statului, nici sã pri-
meascã remuneraþie de la stat. Astfel, el rãmîne în afara
regulilor ºi limbajului impuse de regim. ªi culmea, pe
lîngã aceasta, el reuºeºte sã arate cã statul totalitar are
foarte multe slãbiciuni, sau, cum spune el, uneori este
„lipsit de apãrare”. Depinde doar cum comunici cu el.
Ostap are totuºi nevoie de bani. Cunoscînd toate
trucurile ºi capcanele pe care i le întinde regimul, el nu
poate sã „producã” banii, aºa cã trebuie sã-i „procure sau
sã-i exproprieze”. Eroul nostru ºtie la fel de bine cã în
acest caz poþi sã „procuri” de la „privaþi” ºi sã „expro-
priezi” de la „stat”. În statul sovietic însã, ca în orice stat
comunist, nu poþi sã procuri, fiindcã el nu vinde indivizilor,
ºi nu poþi sã cîºtigi bani, fiindcã el nu plãteºte în sensul
de a-þi crea profit. Cum ziceam, între cetãþean ºi stat existã
un raport politic, nu unul economic : tu oferi serviciile pe
care þi le cere ºi predeterminã statul, iar el îþi oferã un
salariu stabilit de el ºi mãrfurile pe care tot el le stabileºte.
Între tine ºi stat existã un raport „economic” redus la un
banal troc subordonat politic ºi care reuºeºte sã te „eli-
bereze” definitiv de dependenþa faþã de economic. Astfel,
intri într-o poveste politicã totalã, eºti dependent doar
de regimul politic, care produce un stat politic total.
Mai existã varianta „exproprierii”, adicã a sustragerii
banilor de la stat. Dar aici Ostap Ibrahimovici are o micã

71
problemã : crezul de care vorbeam mai sus. Acesta sunã
aºa : „Procurarea sau exproprierea de fonduri variazã
dupã împrejurãri. Personal, cunosc patru sute de metode
relativ cinstite de a le procura. Nenorocirea e cã azi nu
mai sînt oameni bogaþi. Unul, altul s-ar nãpusti, desigur,
asupra vreunei instituþii de stat lipsite de apãrare, dar
asta nu-mi stã în obicei. Fireºte, eu nu sînt înger. Eu nu
am aripi, dar respect Codul Penal. Aceasta este singura
mea slãbiciune”. Aici, totul e foarte clar. Ostap se decide,
din cauza slãbiciunii sale faþã de Codul Penal, sã atace
zona „privatã”. „Marele combinator” mediteazã ºi porneºte
de la o deducþie simplã : „Din moment ce în þarã circulã
bancnote, trebuie sã existe ºi oameni care sã le aibã în
cantitãþi mari”. Însã, cu un oftat din rãrunchi, Bender îºi
dã seama cã el trãieºte în þara sovietelor, ºi nu într-un
„stat burghez”, unde „poþi sã lucrezi cu milionari legali”
care au o adresã „pe care o ºtie toatã lumea”. Acolo e
foarte simplu : „Te duci de-a dreptul la el, cînd ºtii cã e
acasã, ºi încã din antreu, numai dupã ce i-ai spus bunã
ziua, l-ai ºi expropriat de bani”. Pe cînd în þara lui :
„Doamne, Doamne ! În ce þarã rece trãim ! La noi totul e
ascuns, totul e clandestin. Pe milionarul sovietic nu-l
poate descoperi nici mãcar Comisarul Poporului pentru
Finanþe, cu tot aparatul sãu fiscal ultravigilent”.
ªi totuºi, Ostap Ibrahimovici îl descoperã pe acest
„milionar clandestin” care a scãpat mîinii vigilente a fiscului,
deghizat într-un amãrît de contabil, pe nume Koreiko. Ce
face Koreiko ? El nu face decît sã transfere banii dinspre
stat în privat, un spaþiu clandestin, adicã „expropriazã”
instituþiile statului. Ostap Bender ºtie foarte bine cã banii
tînãrului stat sovietic au un pur caracter politic, iar aceºtia,
odatã ajunºi în zona privatã, în mîna lui Koreiko, de
exemplu, au un caracter pur economic. Koreiko ºi banii
lui „sustraºi” devin un caz politic pentru statul sovietic ºi un
caz economic pentru Ostap, care vrea sã-i „procure”. Aºa

72
cã, dupã el, banii trebuie „procuraþi” în cel mai curat mod
capitalist ºi, dacã se poate, ºi cu ceva stil : banii sã vinã pe o
„farfurioarã cu chenar albastru”. ªi, dacã se poate, „toþi
odatã”. Iar pentru a-i „procura”, ca un adevãrat businessman
al noii lumi, Ostap confecþioneazã o marfã pe care o
vinde încãpãþînatului Koreiko, care încã nu ºtie vechea
zicalã ruseascã „sãrãcia nu-i pãcat”. Bender acþioneazã în
spiritul celui mai bun manual de marketing capitalist : produce
o marfã pe care o evalueazã la exact cît are el nevoie.
Face un dosar cu valoare economicã pentru Koreiko ºi
o semnificaþie politicã pentru statul sovietic, dupã cum
bine ºtii, în care se aratã cum tovarãºul Koreiko a „expropriat”
nevinovatul stat sovietic. Dosarul este scos la vînzare
singurului cumpãrãtor, Koreiko, care are tot interesul sã-l
procure. Valoarea sa se ridicã la nemiloasa sumã de un
milion. Este exact suma care ar putea sã-l facã fericit pe
comandor în oraºul pantalonilor albi, visul copilãriei sale.
Ca sã pãstrez spiritul volumelor celor doi autori, îþi
voi spune în continuare : mergi, te rog, la Kiev ºi
Moscova, la Vilnius ºi Bucureºti, la Sofia ºi Varºovia, ºi
vezi cine conduce aceste þãri. Spune-mi, te rog, cine a
preluat puterea în fostele state comuniste ? ªtii sã existe
undeva un stat în care disidenþa sã fi luat în propriile
mîini puterea realã ? Da, pe alocuri, temporar, ºi în mare
parte doar sub o formã decorativã. Puterea realã în aceste
state a fost luatã nu de urmaºii lui Bukovski, Saharov sau
Soljeniþîn, ca sã nu mai zic de bietul ªalamov, ci de o
parte din structurile statului convertite la capitalism ºi de
o clasã nouã, pe care putem sã o botezãm în spiritul lui
Ilf ºi Petrov cu numele de „fiii locotenentului Schmidt”.
Puterea realã a noilor state, cei care au pus mîna pe marea
avere a statului „lipsit de apãrare” sînt urmaºii lui Ostap
Bender, cãrora le-a dispãrut acea „singurã slãbiciune”,
respectul faþã de Codul Penal. În momentul în care statul
comunist, care funcþiona doar dupã o logicã politicã, a

73
dispãrut, banii nu au mai avut o semnificaþie politicã, ci
una pur economicã, iar neînfricaþii „fii ai locotenentului
Schmidt” au sãrit sã „procure” ºi, mai ales, „sã exproprieze
fonduri”. Ei ºtiau foarte bine cã în noul context, în neaju-
toratul tînãr stat capitalist, faþã de Codul Penal nu trebuie
sã mai ai slãbiciuni. ªi atunci, cele „patru sute de metode
relativ cinstite” de a „procura ºi expropria fonduri” s-au
transformat în mii ºi mii de metode „relativ cinstite”.
Privindu-i pe aceºti noi îmbogãþiþi, faþã de care nici eu
nu am slãbiciunea de a le acorda prezumþia de nevinovãþie,
pot spune, parafrazîndu-l pe eroul meu : „Sînt niºte oameni
foarte interesanþi. La ei oare chiar totul e în ordine ? Cu
asemenea noroc, mã ºi mir cã sînt în libertate”. Cu siguranþã
însã cã aceºti nouveaux riches, „reprezentanþii capitalului
privat care nu rãmîn surzi la gemetele poporului”, aceºti
urmaºi ai lui Ostap Ibrahimovici Bender, îmi pot rãspunde
ºi ei la fel de ingenios : „ªi asta numeºti dumneata furt ? În
cazul acesta, concepþiile noastre asupra vieþii sînt diametral
opuse.”
Morala : cînd visul tãu nu corespunde cu visul regimului,
apelezi la un truc simplu, acela de a nu comunica cu el
pe limba lui. Ceea ce Ostap Bender a înþeles, nu a înþeles
Soljeniþin. Intelighenþia ºi disidenþii au jucat dupã regulile
regimului ºi au vorbit aceeaºi limbã cu regimul comunist.
Ei sînt fiii regimului. În schimb „fiii locotenentului Schmidt”
nu au cãzut în aceastã capcanã ºi au arãtat cã ºtiu cel
puþin „patru sute de metode relativ cinstite” prin care sã
fenteze temutul regim.
Mã opresc aici cãci mã va lua iarãºi flama.
Ce sã facem, „parada o vor conduce ei”, nouã nu ne
rãmîne decît sã gãsim metode de a critica eficient acest
nou regim ºi, mai ales, de a-l schimba.

Cu prietenie, al tãu,
Vasiliy Andreevici

74
 XIII

În care se povesteºte cum regimurile de tip comunist

se bazeazã pe limbã, iar cele de tip capitalist pe
bani, de ce Gulagul nu e tot una cu Auschwitzul,
de ce primul este mai aproape de Bisericã ºi al
doilea mai aproape de bancã ºi de ce în comunism
poþi sã critici, pe cînd în capitalism nu.

Dragã Vasiliy Andreevici,

Am citit cu mare satisfacþie scrisoarea ta. Dincolo de
ironia ºi umorul tãu, pe care le-am gustat cu multã încîntare,
cred cã ridici o problemã extraordinar de importantã. Pe
mine m-a interesat relaþia intelectualilor, a disidenþilor, a
birocraþilor cu statul sovietic. M-a interesat pînã ºi relaþia
puºcãriaºilor cu vechiul regim, însã niciodatã nu m-am
gîndit, mai ales în termenii pe care îi pui tu, la acest
segment al societãþii. M-a pus pe gînduri ceea ce ai scris
despre speculanþi. Tu pui în discuþie modul de inter-
pretare, de lecturare a regimului comunist, dar ºi a criticii
aduse acestui regim. Arunci o perspectivã nouã asupra
regimului, arãtînd cã totalitarismul nu este „atît de total”,
ºi, mai ales, aduci o subtilã criticã discursului construit de
disidenþi. Insinuezi cã discursul disidenþilor a pierdut pe
termen lung, iar discursul subversiv al speculanþilor /

75
biºniþarilor a fost unul cîºtigãtor atît în vechiul regim, cît
mai ales în trecerea la noul regim. Dacã vei publica astfel
de idei nu cred cã va bucura multã lume. Dar dacã tot
eºti de pãrere cã un text care nu conþine un risc este o
simplã marfã, atunci bãnuiesc cã îþi asumi aceste rînduri
ºi riscurile la care te supui. Oricum, sînt idei care meritã
toatã atenþia ºi pe care trebuie sã le discutãm.
De fapt, acum îmi dau seama cã textul tãu are multe idei
comune cu povestea amicului nostru Estetul, care tocmai
a scos o carte excepþionalã. Nu ºtiu dacã ai primit-o. Spre
deosebire de textul tãu, care este foarte plastic prin prezenþa
eroului lui Ilf ºi Petrov, cartea lui este una pur teoreticã.
Teza lui, care în anumite locuri coincide cu opiniile
mai multor teoreticieni din domeniu, sunã cam aºa. Mai
întîi, cînd vorbim despre proiectul comunist, trebuie sã
pornim de la ideea cã scopul lui este sã subordoneze
economicul politicului. Într-un astfel de sistem, politicul
este suveran, ºi nicidecum economicul. În al doilea rînd,
susþine el, trebuie ºtiut cã sistemul politic are ca mediu
limba, în timp ce sistemul economic are ca mediu banii.
Prin urmare, politicul se bazeazã pe cuvinte, fraze, decrete,
argumente, programe, adicã pe limbaj, pe cînd econo-
micul se bazeazã pe cifre, pe bani. Ce a fost Revoluþia
din Octombrie ? se întreabã amicul nostru. Din aceastã
perspectivã, ea a fost un fel de linguistic turn unde a
avut loc transferul societãþii din mediul banilor în mediul
limbajului. Din acest fapt decurg toate consecinþele.
Ceea ce e foarte important aici este raportul dintre stat
ºi cetãþenii lui. Din felul în care e construit statul decurge
ºi relaþia sa cu cetãþenii. În comunism, totul era conceput
pe decrete, postulate ºi directive. În lumea capitalistã,
limba îºi pierde din putere, evident, nu dispare, ci doar
capãtã o altã semnificaþie ºi funcþie. Ea devine un instru-
ment financiar, capãtã o funcþie economicã. Cum nu
comunicã cu cetãþenii sãi prin cuvinte, ci prin intermediul

76
banilor, regimul capitalist este în esenþã surd ºi mut.
Facturile, cardurile, împrumuturile, asigurãrile ºi, mai ales,
impozitele reprezintã forme prin care un astfel de stat
interacþioneazã cu cetãþenii lui. Limba este de prisos, ea
are un caracter pur estetic, funcþional ºi comercial ºi nimic
mai mult.
De aici decurge ºi rolul diferit al intelectualilor în cele
douã sisteme. În sistemul comunist, rolul lor este esenþial,
cãci sînt singurul grup care are autoritate în domeniul
instituirii limbii, instrumentul de putere al statului. Ei erau
cei care produceau textele atît de necesare regimului,
naraþiunea puterii prin care statul se impunea. În comu-
nism, intelectualul legitima sau delegitima Puterea. În
sistemul capitalist, intelectualul are o valoare pur tehnicã
ºi devine mai degrabã un membru oarecare al societãþii
comerþului în care totul se vinde. Aici, limba nu mai are
o valoare politicã, ci doar una comercialã. Între bancherul
de la Banca X, dealerul de maºini Y ºi intelectualul de la
Universitatea Z dispar diferenþele, cãci toþi vînd, de fapt,
ceva : bani, maºini sau texte, cunoºtinþe. Limba, textele
devin o marfã cu drepturi egale, care se supune regulilor
pieþei. Aura, statutul ºi puterea intelectualului din perioada
comunistã dispar, iar în noua societate, capitalistã, nu-i
mai rãmîne decît sã se aºeze frumos la tarabã, alãturi de
ceilalþi membri ai societãþii, pentru a face negoþ. Aceste
adevãruri dor, mai ales generaþia noastrã, obiºnuitã sã
foloseascã cuvinte ºi texte care au putere.
Eu vin dintr-o generaþie în care ºi tãcerea avea putere,
cãci ea este parte componentã a limbajului. Acum, toatã
generaþia noastrã, cei care dispreþuim aproape biologic
banii suferim enorm dupã acele vremuri, în care ceea ce
produceam noi avea un caracter politic, eram parte a
domeniului Puterii. Acum ceea ce producem noi „nu
costã doi bani” sau costã atîta cît decide piaþa. Din aceastã
cauzã, mulþi dintre noi am devenit foarte conservatori,

77
iar o parte s-au îndreptat chiar spre domeniul religios.
Nu e deloc întîmplãtor. Mulþi dintre noi am vrea sã refacem
de fapt un stat pe care sã-l verbalizãm, nu sã-l numãrãm.
Statul stalinist este foarte aproape în esenþa sa de statul
religios, iar intelectualii staliniºti sînt foarte aproape de
intelectualii conservatori de rit vechi. Intelectualii staliniºti
sînt mult mai aproape de pãrinþii Bisericii creºtine primare,
de patristicã, de intelectualii medievali care produceau
texte pentru a construi „cetatea lui Dumnezeu”. „Cevengur-ul”
lui Platonov, acest „oraº al Soarelui”, este foarte aproape
de „Cetatea lui Dumnezeu” prin modul total de a se
construi. Toþi aceºtia sîntem staliniºti pursînge ºi ducem
un dor nebun dupã acele vremuri.
Încercarea de a pune într-o paradigmã comunismul ºi
fascismul mi se pare o mare eroare. Fireºte, sînt douã
regimuri totalitare violente ºi absurde, însã fascismul, îmi
pare rãu cã trebuie sã spun acest lucru, este mult mai
aproape de capitalism decît comunismul. Fascismul este
înrudit cu sistemul capitalist tocmai datoritã acestei logici
metrice, matematice, prin care se produce. Dacã regimul
capitalist se produce prin bani care, cum am mai zis, pot
fi calculaþi, fascismul se susþine prin „geneticã”, prin „bio-
logia” ideologizatã care se bazeazã pe mãsurare. În ideo-
logie ºi ºtiinþele fasciste, „evreul” este o entitate „biologicã”
ce poate fi mãsuratã ºi definitã exact ºi care diferã de
„arian”. Astfel, entitatea „evreu” este pentru „arianul pur”
un produs „biologic”, nu unul cultural. „Evreu” te naºti,
nu devii, „arian”, la fel, iar douã popoare „alese” nu prea
pot exista. Putem scãpa de aceastã „naturã” biologicã doar
prin lichidarea totalã, fizicã. Lagãrele de concentrare fas-
ciste au ca scop controlul total asupra „naturii” ºi deci
lichidarea naturilor „impure” : evreu, þigan, handicapat,
homosexual, negru, comunist etc.
În ideologia comunistã, „comunistul” ºi „duºmanul
poporului” nu sînt produse „naturale”, ci „culturale”.

78
„Comunist” sau „duºman al poporului” devii, te „con-
verteºti”. Procesul este asemãnãtor cu cel din religie. În
acest sens, Gulagul are ca prim scop procesul de „reedu-
care”. Pentru cã „duºmanul” nu este un dat „natural”, ci
„cultural”, el poate fi „reeducat” ºi „convertit” la „dreapta
credinþã”. Teoretic, comunismul îþi oferã „ºanse”. Este un
principiu important, cãci se bazeazã pe faptul cã un in-
divid este un dat cultural, nu unul biologic. Ar fi însã o
mare greºealã sã credem cã aceastã „ºansã” simplificã
lucrurile. „ªansa” la „convertire” prin „reeducare” complicã
de cele mai multe ori situaþia. A fi „duºman” sau „tovar㺔
era un dat cultural, care se baza numai pe discurs, pe
limbã, pe cuvînt ºi crea posibilitatea infinitã a interpretãrilor.
Era nevoie de un simplu cuvînt, de o simplã frazã ºi chiar
de o simplã tãcere ca sã poþi fi transformat din „tovar㺔
în „duºman al poporului”. În comunism s-a creat un meca-
nism ce putea produce la infinit semnificaþii ºi interpretãri
care te puteau propulsa în ierarhia oficialã sau te puteau
arunca în iadul lagãrelor de concentrare. Iar aici lucrurile
se complicau ºi mai mult, dupã cum am mai povestit.
Tocmai faptul cã Gulagul avea declaratã ca finalitate „reedu-
carea” ºi nu exterminarea, precum lagãrele naziste, „ºansa”
de a fi „reeducat”, crea posibilitatea unei suferinþe infinite
atît ca posibilitãþi, cît ºi ca timp. Sistemul avea suficient
timp, resurse ºi posibilitãþi de a te „reeduca”. Suferinþa
din Gulag era infinitã, nelimitatã, fiindcã nu þinea de o
limitã de timp, de niºte reguli clare, ci de o veºnicã
interpretare. Gulagul nu cunoºtea limite ale interpretãrii,
iar acest lucru ducea la o infinitate de forme ale suferinþei.
Aici ar trebui spus un lucru foarte important, pe care
astãzi mai nimeni nu vrea sã-l audã ºi sã-l recunoascã.
Singurul stat în care critica funcþioneazã eficient, ºi cu
adevãrat, idee pe care o susþine ºi Estetul, este statul de
tip comunist. Eu susþin cã ºi statul religios, cãci ambele
sînt construite pe limbã. Ereziile sînt posibile numai acolo

79
unde este stabilit deja un crez canonic. Un stat construit
pe discurs, pe limbã poate fi deconstruit ºi criticat cu
aceeaºi unealtã. Limba este mediul prin care se instituie
ºi se dizolvã puterea statului de acest tip.
Ideea cã sistemul comunist a cãzut din cauza fali-
mentului economic este o propagandã ieftinã a noii Puteri,
care îºi fundamenteazã puterea doar pe bani. Un sistem
precum cel comunist sau religios nu are cum sã se dizolve
din cauze economice cãci, dupã cum am mai zis, nu pe
economic se construieºte, ci pe politic. Cîte state comu-
niste nu au falimentat de mult din punct de vedere
economic ºi încã mai funcþioneazã ? Pentru ca un astfel
de stat sã disparã este nevoie de o decizie politicã, nu de
una economicã. URSS-ul e un exemplu perfect, a dispãrut
printr-o singurã frazã.
Cum procedãm în noul regim în care trãim ? Cum îl
criticãm ? Cum îl schimbãm ? E absurd sã crezi cã, dacã
vei produce texte critice, vei produce ºi un efect desta-
bilizator. Ele aveau efect în comunism, pe cînd acum,
dupã cum am mai spus, sistemul îþi transformã textele în
marfã. Nicio criticã, niciun protest nu mai au efectul dorit,
ci doar un rol comercial. Aceastã situaþie este o mare
provocare pentru noi ºi e o problemã pe care încã nu o
putem rezolva. Cum ar spune un bun prieten comun :
bine am revenit în secolul al XIX-lea. Deci o luãm de la
capãt, dar poate cu mai multã înþelepciune. Nu e deloc
întîmplãtor faptul cã singura criticã de care se teme noul
regim ºi la care reacþioneazã noua idologie este tero-
rismul. Ce vor sã spunã teroriºtii, ce vor sã transmitã ei,
de ce au ales aceastã cale sînt întrebãri la care trebuie sã
rãspundem. ªi anarhiºtii ruºi din secolul al XIX-lea au
încercat aceastã cale, fireºte, într-un cu totul alt context
istoric. Este foarte clar însã cã aceºti teroriºti ai lumii noi
sînt un produs mixt, care aparþine celor douã lumi : cea
din care au ieºit ºi cea în care se manifestã, ºi care

80
încearcã un dialog imposibil ºi sîngeros cu Puterea domi-
nantã. E mai degrabã o formã de reacþie la aceastã Putere,
aºa cum disidenþii erau o formã de reacþie la Puterea
comunistã. Important pentru noi e sã înþelegem cauzele
care i-au produs ºi ce vor ei sã comunice cu adevãrat,
cãci lectura oficialã, datã de noii politruci, nu e cu nimic
mai bunã decît lectura datã de cei de la Kremlin disi-
denþei. E o problemã greu de decodat ºi foarte delicatã,
mai ales cã în joc sînt vieþile multor oameni nevinovaþi.
De fapt, ca întotdeauna : cu cît generalii au mai multe
grade, cu atît sînt mai departe de linia frontului, iar în
prima linie mor cei care nici nu ºtiu de ce se aflã acolo.
Poate ar trebui sã reluãm aceastã temã mai pe îndelete.
Mã opresc aici.

Cu prietenie, al tãu,
A.I.

P.S. : Dupã ce am terminat scrisoarea am avut o discuþie

cu o bunã prietenã care face un studiu pe „valutiºti”. În
discuþie mi-am dat seama cã „valuta” este un concept
perfect pentru a ilustra povestea ta legatã de „limba siste-
mului”. Precauþia pe care o ia statul comunist faþã de aceºti
„bani strãini” este o precauþie economicã sau una poli-
ticã ? Conceptul ºi modul de control al „valutei” vin sã
confirme teoria pe care o susþii. Ea exemplificã perfect
aceastã teorie. Într-adevãr, „valuta” în statul comunist nu
are o valoare economicã, ci una strict politicã, ideologicã.
Ce este „valuta” pentru statul sovietic ? „Valuta” este simbolul
lumii capitaliste, este sîngele sistemului duºman, este
însãºi limba acestui sistem. În URSS nu aveai în esenþã ce
sã faci cu valuta. A deþine „valutã” însemna a pactiza cu
duºmanul. Pentru a înþelege mecanismul ºi esenþa sis-
temului de tip comunist nu trebuie sã tratãm „valuta” ca
pe un concept economic, fiindcã ea nu avea nimic comun

81
cu economia. Conceptul de „valutã” este aproape identic
cu conceptul de „bani” ºi „bogãþie” în creºtinism. De ce ?
Aici ai dreptate : fiindcã ambele lucreazã cu politicul,
adicã cu un sistem construit pe limbã. „Valuta”, „bogãþia”
aparþin altei lumi, sînt limba „lumii pãcãtoase”, limba
„duºmanului”, de aceea, pentru a te pãstra „pur”, nu
trebuie sã utilizezi astfel de simboluri. Cînd faci transfuzie
de sînge „strãin” transferi ºi sufletul „celuilalt”. Conceptul
de „valutã” are în comunism un înþeles profund religios.
Aºa cum creºtinismul nu poate muri din cauza sãrãciei,
sã zicem, tot aºa niciun sistem comunist nu cade din
cauza lipsei de bani. Comunismul, ca ºi creºtinismul,
moare din cauza „pierderii credinþei”. „Valuta” poate dãrîma
numai sisteme în care are o funcþie economicã ºi nici-
decum una politicã.
Comunismul a murit în momentul în care cuvintele
nu mai spuneau nimic, cuvintele nu mai puteau da sens
crezului ideologic fiindcã îºi pierduserã din semnificaþie,
iar pentru a scãpa de aceastã lume a sunetului fãrã sens,
dai un decret prin care anulezi sistemul. În timp ce comu-
nismul poate fi anulat printr-o singurã frazã, lucru care
s-a ºi întîmplat, capitalismul nu poate fi nici mãcar deranjat
de cuvinte ºi fraze, fiindcã aici limba are o altã funcþie.
Capitalismul poate fi pus la grele încercãri numai în mo-
mentul în care „valuta”, limba lui, îºi pierde din semnificaþie,
adicã limba oficialã a sistemului, „sistemul financiar” trece
printr-o inflaþie, pînã la dispariþia sensului.

82
 XIV

În care ni se transmite o ºtire ºocantã : Ceauºescu

nu a existat ! El nu e existat, ci a fost o hologramã a
poporului sãu, a oamenilor din anturajul sãu ºi a
intelectualilor acestui neam.

Dragã A.I.,
Sînt de acord cu ce spui tu ºi cu ce susþine amicul
nostru. E o recapitulare perfectã a obsesiilor noastre. Mã
tot întrebi despre Ceauºescu ºi epoca sa. Sincer sã fiu,
pentru mine este destul de dificil sã gîndesc acest lucru ºi
sã analizez, cãci aici este foarte puþinã reflecþie în jurul
acestui subiect. Aproape nimeni nu-ºi asumã comunismul,
ºi cu atît mai mult acest subiect care este foarte sensibil.
Am întîlnit foarte tîrziu cîþiva oameni care au recunoscut
cã au fost comuniºti, cã au crezut sincer în idealurile lui
ºi îºi recunosc public aceste convingeri ºi cã acum înþeleg
cã au crezut într-o himerã.
Mi-e foarte greu sã înþeleg aceastã perioadã, pe de o
parte din cauza faptului cã nu am avut o relaþie directã, ci
doar indirectã, povestitã sau cititã din diverse surse. Pe
de altã parte, aºa cum spuneam, mi-e foarte greu sã
înþeleg ce s-a întîmplat cînd oamenii care au trãit acea
perioadã, unii dintre ei contribuind la „producerea” ei,

83
refuzã sã discute despre acest lucru. Este incredibil cum
reuºesc cei de aici sã externalizeze problema ºi duºmanii.
Ceauºescu este un „El” care ne-a chinuit pe „noi”, iar
comuniºtii sînt niºte „ei” care ne-au adus numai probleme
„nouã”, cei care am fost niºte martiri. Deci vinovaþii sînt
„ei” ºi „El”, iar cei care am suferit sîntem „noi”. Într-o
astfel de abordare, un element important precum respon-
sabilitatea devine difuz ºi abstract.
Eu pornesc ºi încerc sã analizez aceastã perioadã de
la cîteva idei centrale. Mai întîi, constat cã perioada comu-
nistã este cea mai coerentã, consecventã ºi consistentã
din epoca modernã a României. Asta cred eu ºi þi-o spun
doar þie, cãci aici nu e prea comod sã afiºezi astfel de
convingeri. Perioada interbelicã, perioadã care este pentru
establishment-ul cultural de aici un soi de „epocã de aur”
a României moderne, este din punctul meu de vedere
mult prea fragmentatã politic ºi dominatã de multe curente
politice antimoderne. Cel mai important fenomen al acelei
perioade este fãrã doar ºi poate avangarda româneascã,
care este exemplarã. Dar, ºi aici, dominaþia scriitorilor ºi
artiºtilor de origine evreiascã e mult prea mare pentru a fi
simpatizatã ºi respectatã la justa ei valoare. Cei care devin
corifeii interbelici sînt ancoraþi foarte mult într-un discurs
mistico-naþionalist de care nici Rusia nu a dus lipsã la
finele secolului al XIX-lea ºi începutul secolului XX. În
comparaþie cu aceastã perioadã, comunismul este un
produs mai consistent atît ca perioadã, cît ºi ca substanþã.
Nu mã refer la valoarea lui, fireºte. Eu fac doar constatãri
ºi atît. Aºa cã, le place sau nu le place, aceastã perioadã
nu poate fi ºtearsã cu buretele, „condamnatã” ºi declaratã
„ilegitimã”. Nu poþi da un decret prin care sã anunþi cã
tot ce s-a întîmplat în ultimii 45 de ani este „ilegitim” ºi
„criminal”. E caraghios sã fii ilegitim jumãtate din secolul
XX. Fireºte cã în demersul de cunoaºtere, înþelegere ºi
asumare a acestei perioade existã loc ºi pentru pedepsele

84
aplicate celor care au fãcut abuzuri ºi pentru omagiile
aduse victimelor. Istoria aici nu se vrea înþeleasã ºi asumatã.
Istoria este pentru marea parte a intelectualilor noºtri un
„duh”, iar ei se cred ºamani. Ei fac ritualuri de exorcizare,
gonesc „duhul rãu”, alungã „rãul”, condamnã „fulgerul”
ºi „molima” ºi aduc „ploaia” ºi „duhul cel bun”. Majoritatea
intelighenþiei noastre a devenit un soi de mic traficant ºi
falsificator de idoli, indiferent dacã sînt idolii cetãþii, peº-
terii, forului sau teatrului.
În al doilea rînd, mai toatã lumea aici se considerã,
dupã cum spuneam ºi mai sus, victimã. „Noi” am fost
victima „lor”, „noi” fiind majoritatea cetãþenilor în forma
cea mai concretã, iar „ei” fiind o entitate foarte abstractã.
Ca sã vezi pînã unde merge abstractizarea acestui raport
îþi dau un exemplu relevant. Cînd s-a creat comisia prezi-
denþialã care avea ca scop condamnarea comunismului,
s-a condamnat comunismul, nu însã ºi instrumentul principal
de punere în aplicare, adicã membrii PCR. Cine ºtie cît
de cît cum funcþiona sistemul ºi care era rolul partidului
ºtie foarte bine cã nu prea existã un Partid Comunist fãrã
membri ai Partidului Comunist. Evident cã existã o ierarhie
ºi un anumit grad diferenþiat de rãspundere, dar cum poþi
sã condamni un regim ºi sã nu condamni ºi membrii
partidului care a produs acest regim ? Este un nonsens.
ªtii foarte bine cã România a fost þara cu cel mai mare
numãr de membri de partid pe cap de locuitor. Teoretic,
dacã Partidul Comunist a fost forþa conducãtoare ºi România
a fost þara cu cel mai mare numãr de membri pe cap de
locuitor, ea ar trebui sa fie þara cu cel mai mic numãr de
victime ale regimului comunist ºi numãrul cel mai mare
de privilegiaþi. Raþionamentul nu e neapãrat corect, însã
vreau sã scot în evidenþã cã procesul de victimizare este
unul fals ºi incorect. Dacã aº fi ceva mai cinic ºi aº urmãri
ce indicã studiile mai noi în acest domeniu, aº putea
deconstrui uºor aceastã poveste, cãci statisticile ne aratã

85
cã, în România comunistã, cei care au avut de cîºtigat au
fost mult mai mulþi decît cei care au avut de pierdut. Dar
nu are rost sã ne jucãm cu un domeniu atît de sensibil : da,
suferinþã a existat, însã victimizarea pe care o facem
postfactum este una ideologizantã ºi nu ne rezolvã pro-
blemele. Condamnarea comunismului, din pãcate, nu are
ca scop crearea unei platforme de cunoaºtere a acestuia
sau o încercare de a li se face dreptate victimelor acestui
regim. Scopul acestui gest este acela de a transfera pri-
vilegiile dinspre un regim spre alt regim, precum ºi legi-
timarea simbolicã a unei noi elite culturale ºi politice.
Un al treilea lucru important în povestea noastrã generalã
þine atît de responsabilitatea fiecãruia, cît ºi de înþelegerea
rostului fiecãruia în maºinãria comunistã. Din cauzã cã la
noi comunismul este vãzut ca regim de ocupaþie ºi se
face o împãrþire clarã între „ei” ºi „noi”, este foarte greu
sã gãseºti oameni care-ºi asumã concret participarea la
regim. Uneori mã întreb cum naiba a fost posibil regimul
Ceauºescu, atît timp cît toatã lumea zice cã s-a abþinut de
la colaborarea cu regimul. Nu sînt atît de naiv sã le cer
acestor oameni acte de eroism.
Sistemul comunist ºi-a bazat dezvoltarea pe trei categorii
sociale. Primii sînt, fireºte, cei foarte activi, care au intrat
în structurile de conducere ºi au avut un cuvînt greu de
spus ºi care au avut ºi cele mai mari responsabilitãþi.
Urmeazã cei mai puþin activi, dar care au devenit colabo-
ratori ai sistemului pe diverse paliere ale sale. Aceste
douã categorii reprezintã doar un mic procent al popu-
laþiei. Cei care au contribuit cel mai mult la dezvoltarea
sistemului sînt cei mulþi, sînt cei care au tãcut ºi s-au
supus. Comunismul ºi-a construit temelia pe aceastã mulþime
tãcutã ºi supusã. Iar ei au fost majoritari ºi au o dozã de
vinã pe care trebuie sã o conºtientizeze ºi sã ºi-o asume.
E timpul sã ajung la subiectul de mult anunþat, Ceauºescu.
Teza mea simplã despre epoca Ceauºescu este urmãtoarea.

86
În realitate, Ceauºescu nu a existat, fiindcã el este un
produs prin excelenþã al industriei cultural-politice a României.
Atenþie, a României de dupã retragerea trupelor sovietice.
El a fost o proiecþie colectivã în care cei mai activi au fost
intelectualii ºi oamenii sistemului. Ceauºescu a devenit
atît de puternic datoritã faptului cã în structurile de putere
moderne, ºi în mod special în comunism, nu te poþi
sustrage puterii. „Retragerea” generalã din sfera politicului
înseamnã participare indirectã la întãrirea lui. Renunþarea
la criticã, la îndoialã, la cîrcoteala indirectã presupune
mici omagii aduse puterii. Ceauºescu nu a existat, ci l-am
produs noi, atît cei care l-am aclamat ºi i-am adus omagii,
cît ºi cei care au tãcut ºi s-au supus docil. Ceauºescu este
un soi de proiecþie colectivã, un fel de scriere colectivã pe
care am conceput-o noi toþi. La producþia epocii Ceauºescu
au contribuit pînã ºi acei cîþiva disidenþi, cãci l-au legi-
timat ºi i-au dat un contur, o imagine mai clarã, fie ea ºi
una negativã. Ei au arãtat, fãrã voia lor, cã „acest rãu”
existã acum ºi aici, în afara noastrã.
Ceauºescu, din pãcate, este cel mai important produs
cultural-politic al României moderne, cãci la facerea lui
am contribuit cu toþii, de-a valma. În definitiv, Ceauºescu
sîntem noi toþi. El era reflectarea noastrã ºi noi eram
reflectarea lui, el era imaginea noastrã ºi noi eram ima-
ginea lui. Ceauºescu nu a existat, a existat însã o hologramã
cu chipul lui, proiecþie a propriului sãu popor, a oame-
nilor lui din aparat ºi a intelectualilor din þara lui. El a
luat fiinþã prin voinþa noastrã ºi a dispãrut tot prin voinþa
noastrã. Dacã Ceauºescu ar fi avut curajul sã-ºi priveascã
supuºii, s-ar fi îngrozit, cãci ºi-ar fi vãzut propriul chip
monstruos. Iar noi am fost prea fricoºi ºi laºi pentru a-l
privi ºi a ne vedea chipul.
Nu e plãcut sã aflãm acest lucru, e dureros sã þi-l
asumi, însã, din pãcate, nu avem de ales. A fost nevoie
de un singur gest, un singur urlet colectiv ca proiecþia sã

87
se opreascã, iar „El” sã disparã. E adevãrat cã din cînd în
cînd ne mai bîntuie fantoma lui, însã eu cred cu convingere
cã doar înþelegerea ºi asumarea acestui lucru pot întrerupe
mecanismul de producere la nesfîrºit a acestor chipuri
hidoase. Tragedia zilei de azi e cã „El” s-a transformat în
mulþi „ei”, s-a multiplicat în fiinþe care-i poartã chipul.
Dar asta e o altã problemã.

E timpul sã mã opresc.

Cu prietenie,
Vasiliy Andreevici

88
 XV

În care se vorbeºte iarãºi despre disidenþi, care

uneori devin aripa cea mai stalinistã a regimului
comunist, ºi unde ni se mai spune de ce o lingurã
poate pune la îndoialã pînã ºi un volum precum
Arhipelagul Gulag.

Dragã Vasiliy Andreevici,

Îþi scriu de la Berlin, unde tocmai am þinut o conferinþã
despre disidenþi. Cred cã iarãºi am reuºit sã pun gaz pe
foc. Din reacþiile multor figuri marcante care au participat
am priceput cã „plînge Siberia dupã mine”. Îi înþeleg
perfect : oricît l-am fi urît pe Stalin ºi am fi luptat împotriva
lui, oricît am fi mirosit aerul Gulagului ºi al epocii staliniste,
în intimitatea noastrã, am rãmas cu toþii niºte staliniºti.
M-am uitat atent în ochii lor ºi mi-am dat seama cã aveau
un singur gînd, ca reacþie la ceea ce am spus, învãþat de
la Iosif Vissarionovici : „Nu i-ar strica puþinã reeducare”.
Acum, dacã tot sînt la acest capitol, o sã încerc sã-þi
sintetizez succint ideile prezentãrii mele. Iarãºi, deci,
despre disidenþã.
Dupã mine, existã trei sau cel mult patru tipuri reale
de disidenþi, care pot fi ilustrate prin exemple cunoscute
din istoria comunismului. Primul tip este cel a disidentului

89
pe care am putea sã-l numim „socialistul sincer”. Sînt
mulþimi de exemple, dar cel mai cunoscut este, totuºi,
Andrei Saharov. El este cel care vede aberaþiile ºi excesele
sistemului, însã crede în continuare în „socialismul cu
faþã umanã”, în valorile lui, ºi luptã împotriva abuzurilor,
pentru a nu „întina cauza” în care crede. Sînt niºte disidenþi
curaþi, de o naivitate ºi o sinceritate incredibile, care au
crezut pînã la capãt în idealuri. Au criticat regimul, dar
ºi-au slujit cu convingere þara. Maºinãriile cinice politice,
„trecute” sau „prezente”, i-au folosit fãrã niciun scrupul
în slujba propriilor interese. Ei au rãmas pentru noi o
amintire frumoasã ºi demnã de respect.
Al doilea tip este cel al disidentului radical, care luptã
împotriva sistemului comunist ºi îi dã o semnificaþie totalã :
comunismul este întruchiparea Rãului pe pãmînt. Pentru
el sistemul comunist e rãul absolut. Acest disident funcþio-
neazã în cea mai purã logicã stalinistã, este produsul
stalinist prin excelenþã, cãci gîndeºte într-o banalã logicã
dualistã : tovar㺠sau duºman, rãu sau bine. Exemplul
perfect este Vladimir Bukovski. Un tip de un curaj nebun,
cu o atitudine radicalã, dar care nu reuºeºte sã facã distincþii
simple ºi sã înþeleagã maºina politicã care uneori e ceva
mai sofisticatã decît o prezintã el. Deseori, el devine
partizanul unei singure opinii : luptã împotriva unui „rãu
total”, legitimînd uneori fãrã voia sa un „bine total”.
Al treilea tip de disident, cu umilã modestie, sînt eu,
cel care am acþionat cum am acþionat. Eu am ales sã merg
mereu pe contrasens, sã fiu mereu în postura de disident,
indiferent de sistem, sã irit, sã incomodez ºi, uneori, cînd
a fost cazul, chiar sã iau poziþii contradictorii faþã de
propriile-mi acþiuni anterioare. În acest sens sînt perfect
de acord cu poziþia ta, care susþii cã un intelectual în
raport cu Puterea are de ales între douã atitudini : ori
intelectual de curte, ori intelectual al exilului. Eu am decis
sã aleg exilul, un exil faþã de orice Putere politicã. A fi în
exil este deja o formã de criticã.

90
 Ar mai exista un al patrulea model de disident, mai
degrabã un mod de utilizare a disidenþei despre care am
mai vorbit. Este vorba de cazul Aleksandr Soljeniþîn. Critica
sistemului construitã de el în volumul O zi din viaþa lui
Ivan Denisovici nu este cu nimic mai radicalã decît discursul
lui Nikita Hruºciov de la congresul al XX-lea al Partidului.
Cartea, de departe cea mai importantã creaþie a lui, nu
face decît sã transfere limbajul lui Hruºciov, butucãnos ºi
lemnos, într-unul artistic, care are un efect mult mai pu-
ternic ºi de mai de lungã duratã. Odatã cu emigrarea sa
din þarã, Soljeniþîn nu face decît sã reproducã acest mecanism
critic în contextul occidental. El transpune critica occi-
dentalã la adresa comunismului, aºa cum e ea, cu bunele
ºi relele ei, ºi ea la rîndul ei destul de lemnoasã, în
limbajul Arhipelagului Gulag. În acest caz, nu mai este
vorba de o descriere „realã” sau ce crede Soljeniþîn despre
comunism ºi Gulag, ci o poveste despre ce cred occi-
dentalii despre comunism ºi Gulag. Sînt totuºi douã lucruri
diferite : realitatea comunistã ºi discursul occidental despre
aceastã realitate. În ce mãsurã cartea Arhipelagul Gulag
are legãturã cu realitatea Gulagului ? Eu zic cã într-o mare
mãsurã. Dar sã nu uitãm cã Arhipelagul este o criticã, ºi
nu o descriere a realitãþii, iar o criticã are mereu dreptate :
critica la adresa comunismului fãcutã de capitaliºti e la
fel de valabilã ca ºi critica comunistã adresatã capita-
lismului. De aceea trebuie depãºitã pentru a o înþelege.
Eu nu cred în discursuri nevinovate ºi sincere cînd vin
din partea unor structuri ideologice ºi de putere. Eu îmi
fac datoria de a pune totul la îndoialã. Soljeniþîn e un caz
excelent prin care vedem cum au loc transferurile de
limbaj ºi, implicit, de ideologie ºi, mai ales, modul în
care sînt utilizate ele. Istoria se repetã de fiecare datã.
Astãzi vedem tot mai clar cum ea se rescrie din pers-
pectiva învingãtorilor. Puþini vor sã afle adevãrul, realitatea
istoricã ºi diversele ei faþete, cãci învingãtorii au dat

91
verdictul. Verdictul învingãtorilor este un adevãr presta-
bilit de ei. Dar în cazul nostru nu este niciun pericol, cãci
avem aceleaºi principii : învingãtorii, oricare ar fi ei, tre-
buie ridiculizaþi ºi criticaþi.
Revenind la Soljeniþîn, cred cã forma lui de disidenþã
este necesarã mãcar pentru faptul cã un astfel de demers
face posibil dialogul. Capitalismul ºi comunismul, cele
douã sisteme politice antagoniste, dialogheazã între ele
prin intermediul disidenþilor. În acelaºi timp se întîmplã
un dublu fenomen important. Acest demers le reaminteºte
celor din blocul comunist ce cred occidentalii despre ei,
iar occidentalilor le aminteºte despre datoria pe care o au
faþã de Celãlalt, chiar dacã celãlalt este duºmanul. Disidenþii
sînt vasul comunicant al celor douã sisteme care ne aratã
cã nivelul lichid al ideologiei e acelaºi.
Dacã tot sîntem la acest capitol, ar trebui sã amintesc
despre un caz special al disidenþei, cel al unui mare
nedreptãþit : Varlam ªalamov. Toatã lumea vorbeºte despre
cei pe care i-am numit mai sus ºi uitã de primul mare
disident, cel care a scris cea mai importantã carte despre
Gulag ºi care înþelege, cred eu, cel mai bine acest fe-
nomen. Istoria lui este cutremurãtoare. O ºtii foarte bine.
Cartea lui, Povestiri din Kolîma1, este exemplarã ca înþe-
legere ºi mod de tratare a lagãrului de concentrare ºi
superioarã tuturor celor care i-au urmat. Viaþa cotidianã a
Gulagului, acel loc damnat, este povestitã fãrã urã ideologicã,
ca o viaþã obiºnuitã. ªalamov face parte din acea categorie
de persoane (foarte puþine la numãr) care au fost con-
damnate nu pentru cã ar fi luptat împotriva regimului
comunist, ci pentru cã au luptat pentru susþinerea lui.
Este vorba, bineînþeles, de o susþinere de o cu totul altã

1. Varlam ªalamov – Povestiri din Kolîma, trad. rom. de

Ioanichie Olteanu, prefaþã de Ion Ianoºi, Editura Minerva,
Bucureºti, 1993.

92
manierã decît varianta oficialã. E aceeaºi capcanã în care
am cãzut ºi eu. El a luptat împotriva „deviaþionismului”
stalinist ºi pentru o revenire la „linia leninistã”. Fiind
student, a multiplicat ºi împãrþit prin oraº faimosul document
numit „Testamentul lui Lenin”, din care reieºea cã nu
Stalin este cel care trebuie sã conducã Partidul. A fost
arestat ºi condamnat. Va petrece în Gulag cei mai crînceni
ani ai regimului (anii ’30, ’40, ’50), în cea mai temutã
zonã geograficã, faimoasa Kolîma, unde nici mãcar nu
era nevoie de paznici, avea grijã natura de condamnaþi.
Din Kolîma nu se putea evada, cãci, în orice direcþie ai fi
fugit, ai fi murit înainte sã ajungi la primul spaþiu locuit
de oameni. Kolîma era spaþiul rupt de geografia umanã.
Kolîma era lumea de dincolo de umanitate, de unde nu
se putea scãpa.

Hei, Kolîma, Kolîma,

Planetã bizarã,
Nouã luni de iarnã,
Numai trei de varã.

A stat în lagãr ºaptesprezece ani ºi a muncit la minele

aurifere, o pedeapsã cumplitã din care nu scãpau decît
morþii. Aceastã experienþã inumanã o gãsim în faimoasa
Povestiri din Kolîma. ªtii bine biografia lui ºi nu are rost
sã þi-o mai reamintesc. Important este cã el a scris cu
ceva timp înaintea lui Soljeniþîn. Chiar dacã nu a fost
publicat oficial decît foarte tîrziu, volumul circula în
samizdat ºi era cunoscut. ªalamov ne avertizeazã : „Ceea
ce am vãzut eu, omul nu trebuie sã vadã ºi nici mãcar sã
ºtie”.
Cînd a apãrut cartea lui Soljeniþîn O zi din viaþa lui
Ivan Denisovici, Varlam Tihonovici a citit-o ºi i-a trimis
lui Aleksandr Isaevici o scrisoare de apreciere. Autorul
Povestirilor din Kolîma are cuvinte de laudã ºi remarcã

93
faptul cã Soljeniþîn reuºeºte sã construiascã un roman
convingãtor, cu personaje autentice ; o bunã mãrturie
despre ce s-a întîmplat în acei ani. Dar existã, cum zicem
noi, ruºii, „un mic însã”. Astfel cã tot scandalul ºi cearta
dintre ei tocmai de aici pornesc, de la acest banal „însã”.
ªalamov remarcã un detaliu care-l deranjeazã, chiar banal,
am putea spune. Mai ºtii ce observã ªalamov ? Cã deþinuþii
din O zi din viaþa lui Ivan Denisovici mãnîncã ciorba cu
lingura. ªalamov, autoritatea numãrul unu în ale Gulagului,
îl întreabã pe Soljeniþin : „Ce cautã lingura în Gulag ?”.
De ce e atît de importantã acea lingurã ? Lingura, fireºte,
nu schimba semnificaþia Gulagului. Un Gulag cu lingurã
sau fãrã lingurã este acelaºi. Însã o lingurã care apare
într-un text poate schimba semnificativ sensul mesajului.
ªalamov ridicã o problemã fundamentalã legatã de ideea
centralã a cãrþii lui Soljeniþîn : mãrturia autenticã despre
lagãrul de concentrare. ªalamov îl învinuieºte practic pe
Soljeniþîn cã povestea sau, mai degrabã, „Gulagul povestit
de el” nu este unul autentic, cã este unul „neadevãrat”
(nenostoiasciy), cum zice el. Argumentul care demonstreazã
acest „neadevãr” este banala lingurã. Experienþa lui de
veteran al Gulagului e cã în lagãr lingura este un instrument
de prisos. În Gulag nu se foloseºte lingura. Odatã marcatã
prezenþa sa în text, aceastã banalã lingurã poate falsifica
mãrturia.
Reproºul pe care ªalamov i-l aduce lui Soljeniþîn este o
problemã care-l frãmîntã ºi pe el, fiind o preocupare centralã
tuturor autorilor care scriu despre lagãrele de concentrare.
Întrebarea lui principalã este : cum putem depune mãrturie,
cum povestim, cum traducem, cum transmitem Gulagul
ºi experienþa lui, fãrã a-i denatura realitatea ºi adevãrul.
Este un subiect foarte delicat, dar semnificativ. Pentru
ªalamov, O zi din viaþa lui Ivan Denisovici denatureazã
mesajul Gulagului, fiindcã pune lingura acolo unde nu ar
trebui sã fie (conform propriei experienþe).

94
 Astfel, ceea ce îl deranjeazã foarte mult pe ªalamov e
modul în care Soljeniþîn încearcã sã povesteascã Gulagul
ºi sã îl transmitã cititorului. Acesta din urmã are tendinþa
de a crea un adevãrat Dicþionar Explicativ Complet al
Gulagului, care sã dea detalii exacte, explicaþii exacte,
reguli exacte, concepte exacte, sensuri exacte ºi defi-
nitive. Tocmai de aceasta fuge ªalamov în textele sale, iar
abordarea lui Soljeniþîn îl iritã. El nu crede cã este posibil
sã poþi scrie un Dicþionar Explicativ despre Gulag, pentru
cã ar însemna sã îi monopolizezi sensul. Cînd Soljeniþîn
aratã lumii DEX-ul Gulagului vrînd sã explice totul, ªalamov
avertizeazã ºi îi aratã lingura.
„Lingura” în Gulag poate schimba nu numai situaþii,
dar ºi sensuri, ceea ce e deja foarte grav. ªi îl mai deran-
jeazã ceva, enorm, la Soljeniþîn ºi la scriitorii cu aceastã
atitudine : modul în care Soljeniþîn se transformã dintr-un
simplu martor al Gulagului în „martorul autentic” cu aurã
de „profet” ºi „învãþãtor”, „singurul” care deþine „mãrturia
adevãratã” ºi monopolul de a o transmite „mulþimii”.
ªalamov dispreþuieºte postura de „evanghelist al Gulagului”.
De ce ? Fiindcã ªalamov este convins cã singura realitate
adecvatã Gulagului este moartea. A supravieþui Gulagului,
a rãmîne în viaþã, a ieºi în viaþã de acolo este incompatibil
cu însãºi esenþa Gulagului aºa cum o defineºte ªalamov.
Cînd povesteºti moartea nu faci abuz de detalii, cuvinte
ºi semnificaþii, cãci o astfel de limbã aparþine celor vii.
Martorii adevãraþi, autentici, cei care ar putea cu adevãrat
sã povesteascã Gulagul nu sînt cei vii, ci cei morþi. Morþii
sînt singurii martori autentici ai Gulagului, dar ei nu mai
vorbesc.
Am impresia cã în ultima perioadã a vieþii sale ªalamov
s-a învinuit cã a ieºit cu viaþã din Gulag, devenind astfel
un martor neautentic. S-a temut mereu de faptul cã suferinþa
ºi mãrturia lui vor fi neînþelese ºi prost folosite. Cînd i-a
apãrut, fãrã ºtirea sa, cartea în Occident, s-a înfuriat ºi a

95
condamnat acest gest, acuzînd cã este folosit într-un joc
care-l depãºeºte ºi pe care nu îl poate controla. Pe
Soljeniþîn l-a învinuit ºi l-a fãcut „grafoman” ºi „afacerist”.
A intuit încotro se îndreaptã lucrurile. Nu a vrut sã accepte
jocul nimãnui, strategiile ideologice ºi luptele de putere.
Nu a trecut de partea niciunui învingãtor, fapt care l-a
scos din „elita” disidenþilor. A murit „nebun”, aºa cum îi
stã bine unui autentic disident sovietic. Astfel de oameni
apar tot mai rar.
Mã opresc aici.
Te îmbrãþiºez ºi sã închinãm un pahar de vin pentru
Varlam ªalamov.

Al tãu,
A.I.

96
 XVI

În care eroul îl citeºte pe Varlam ªalamov, cel mai

bun cunoscãtor al lumii Gulagului ºi al lumii
interlope comuniste, ºi în care descoperã cã „etica
Gulagului” nu e ultimul rãu, cã existã o eticã a
lumii „blatnoi” care reuºeºte sã dizolve ultimele
relaþii umane, cã „omul este pentru om” nu numai
lup, ci ºi leu, ºi vulpe, ºi cã lipsa politicului ºi „rezis-
tenþa prin culturã” produc stalinism ºi ceauºism.

Dragã A.I.,
Mersi pentru ultima scrisoare ºi pentru sugestia de a
reciti ªalamov. Uitasem de carte ºi de autor, poate cel mai
nedreptãþit autor rus al secolului XX, alãturi de Platonov.
Recitirea acestui volum a fost ca o revelaþie. Revin la una
din ideile centrale din Povestiri din Kolîma, care dupã
mine este extrem de actualã Experienþa concentraþionarã
este una dintre cele mai importante experienþe ale omului
modern. Este una dintre cele mai semnificative grile de
interpretare a puterii ºi a politicului, devenite atît de im-
portante pentru omul actual. ªalamov, ca ºi Soljeniþîn de
altfel, acordã un rol central ideii de mãrturie, despre care
am mai vorbit. Cãrþile lor se vor „mãrturii absolute” despre
Gulag. Aceste mãrturii încep sã aibã pentru noi un rol

97
mai important decît arhivele, istoriile, cercetãrile, cãci ne
oferã nu numai fapte, ci ºi interpretãri ale acestora. Chiar
dacã nu vroia, ªalamov a devenit în raport cu Gulagul
mai mult martor decît scriitor. Pentru el este valabilã
sintagma devenitã clasicã în Rusia : un poet este mai mult
decît un poet. ªi în cazul lui, literatura se transformã într-o
armã prin care el denunþã realitatea inumanã a spaþiului
concentraþionar.
Pentru Soljeniþîn, lucrurile decurg dupã un credo politic
pe care-l enunþã în scrierile sale : Gulagul este un loc
care întruchipeazã rãul, iar împotriva lui trebuie sã luptãm,
trebuie sã gãsim forme prin care sã învingem acest rãu.
ªalamov este un „condamnat politic” care însã nu mai
trateazã Gulagul dupã un crez politic prestabilit. El ajunge
aici dupã un lung ºir de evenimente greu de explicat.
Constatã doar cã viaþa l-a aruncat aici, în aceastã „zonã”
absurdã (cum o numeºte el), ºi încearcã sã o înþeleagã,
povestindu-ne aceastã „zonã” numitã Gulag. Concluzia
lui este cutremurãtoare : „ZONA”, Gulagul, este un loc al
penuriei de lucruri fundamentale precum pîinea, apa ºi
cãldura. Ceea ce lipseºte însã cu desãvîrºire în Gulag este
politicul. Dacã îl citim bine pe ªalamov, Gulagul este un
loc care apare nu din excesul de politic, ci tocmai din
lipsa politicului (lucru observat de foarte puþini interpreþi
ai lui). Lipsa politicului face posibilã apariþia sistemului
totalitar. Teoria lui dã peste cap grila de interpretare a
establishmentului ideologic actual care considerã cã excesul
de politic a creat acest regim ºi care, indirect, ne îndeamnã
la o cuminþenie politicã.
Ce ne povesteºte ªalamov despre aceasta ? Mai întîi,
chiar din primele povestiri, ne spune cum se atribuie
„vina” unei persoane. „Totul e groaznic de real, cu excep-
þia «afacerii»”. Dupã o lungã ºi copleºitoare luptã, anchetatul
„semneazã tot ce a inventat anchetatorul”. Semnînd falsa
„afacere”, „din acea clipã, devine el însuºi o figurã din

98
acel univers ireal cu care s-a luptat, un pion într-un joc
teribil, sîngeros”. Toþi ºtiu ce se întîmplã : „Anchetatorul
ºtie cã e condamnat (anchetatul). O ºtiu ºi cei care se
gãsesc de partea cealaltã a zãbrelelor, respectiv administraþia
închisorii. Ceilalþi condamnaþi, gardienii, santinelele, soldaþii
sînt deprinºi sã se uite la cei aflaþi în anchetã ca la niºte
condamnaþi efectivi, ºi nu virtuali”. Acest joc teribil, fãrã
reguli, îi face pãrtaºi pe toþi. Toþi, de la condamnat la
anchetator, de la martor la funcþionar, jucau „nevinovat”
în acest joc murdar. Acest joc îi transformã pe unii în
victime, pe alþii în cãlãi ºi pe toþi participanþii în vinovaþi
de nedreptatea la care participã. Acesta este începutul
marelui joc al eliminãrii politicului, chiar printr-un me-
canism social-politic. Din acest moment, începe epoca
Gulagului, despre care numai naivii cred cã e de domeniul
trecutului. Gulagul lui ªalamov e mereu în prezent, e ca
un destin, o realitate din care nu poate ieºi. Este o temã
extrem de actualã ºi acutã.
În povestirile sale, ªalamov face o descriere detaliatã
a vieþii, a comportamentului, a regulilor acestui loc. Una
dintre cele mai importante este cea a tipologiei deþi-
nuþilor, a relaþiilor ºi a ierarhiei care existã în „zonã”. Cel
mai important eveniment pentru un deþinut este faptul cã
„în viaþa lui apar ºi dispar oameni... unii pe timp mai
scurt, alþii, mai lung, dar ei dispãreau de fiecare datã, fãrã
a-þi spune ceva : plecau ca ºi cum ar fi murit, mureau ca
ºi cum ar fi plecat”. În acest loc, în care dispariþia ºi
moartea unui om nu mai au niciun rost, are loc un fe-
nomen straniu. Înainte de a dispãrea viaþa, înaintea ma-
nifestãrii morþii, dispare politicul. Exact ceea ce într-o
comunitate umanã nu ar trebui sã se întîmple.
Într-un loc în care, teoretic, totul se structureazã ºi se
subordoneazã prin puterea de „a da ordine”, tocmai acest
instrument devine „pãcatul de moarte”. Deþinuþii „noºtri”,
mãrturiseºte ªalamov, „refuzã pînã ºi gîndul de a da

99
ordine cînd e vorba de munca forþatã ; este cel mai mare
pãcat de care se poate face cineva vinovat într-un lagãr,
pentru cã acolo unde totul se plãteºte cu sînge, unde
omul e lipsit de drepturi, unde sînt în joc viaþa ºi moartea
cuiva, a lua asupra ta rãspunderea de a dispune de voinþa
altuia e un pãcat prea mare, un pãcat de moarte care nu
cunoaºte iertare. Existau brigadieri care mureau împreunã
cu brigada lor. Dar erau ºi din aceia pe care aceastã
teribilã putere asupra vieþii altuia îi pervertea rapid, pînã
acolo încît coada lopeþii sau a tîrnãcopului devenea în
mîna lor un argument auxiliar în discuþiile cu propriii
ostatici”.
Indiferent de poziþia pe care o aveau la un moment
dat în rîndul deþinuþilor, era necesar ca toþi sã îºi aducã
aminte de dictonul Gulagului : „Azi e rîndul tãu la moarte,
al meu e mîine !”. Ce este Gulagul ? Sensul Gulagului este
acela de a pune viaþa ºi moartea în acelaºi orizont de sens.
Cine erau aceºti deþinuþi adunaþi de pe tot cuprinsul
Imperiului ? Unii erau „politicii” care cãzuserã sub ghi-
lotina Articolului 58, ce definea categoria de „duºman al
poporului”. Cine erau ceilalþi ? Tot felul de alte categorii
sociale : de la recidiviºti ºi hoþi de buzunare, la „fraieri” ºi
„sectanþi”, de la þãrani ajunºi din întîmplare acolo, la
criminali de meserie. În locurile de detenþie din Kolîma
întîlneai tot spectrul uman ºi social. Comportamentul
acestor fiinþe umane cãpãta aici forme inumane, cutre-
murãtoare. ªalamov îi înþelege pe toþi : îl înþelege pe ºeful
brutal, îl înþelege pe ºmecherul mincinos, pe deþinutul
laº, pe neruºinatul de medic ºi îi înþelege pînã ºi pe cei
doi evadaþi care l-au luat pe un al treilea doar ca sã-l
foloseascã drept hranã la un anumit moment. El îi înþe-
lege ºi îi acceptã pe toþi aceºtia, pentru cã pur si simplu
ºtie cã în Gulag singurul scop al omului e acela de a
rãmîne în viaþã. În timp ce Gulagul vrea sã te omoare, tu
vrei sã îi supravieþuieºti.

100
 O singurã categorie de oameni nu acceptã ªalamov.
„Toatã aceastã lume e nimic pe lîngã blatnoi mir (lumea
celor blatnoi).” Toate persoanele întîlnite în lagãr „sînt
totuºi oameni, pe cînd cei blatnoi sînt ne-oameni”. Ce
este aceastã lume blatnoi, cine sînt aceºti blatnoi ? Deºi
vine din zona interlopã, termenul se foloseºte azi mai
mult cu o încãrcãturã esteticã ºi defineºte persoana care
are un comportament, un cod, un limbaj, o atitudine
specifice. Componentele „estetice” sînt doar niºte pro-
duse ale lumii respective. A fi blatnoi înseamnã, înainte
de toate, a te gãsi într-o poziþie de ºef de bandã. Blatnoi
este reprezentantul de top, membrul „marcant”, poziþionat
la vîrful ierarhiei lumii interlope. El este un profesionist
al lumii criminale, care se conduce dupã reguli, „înþe-
legeri adevãrate” (pravilinîm poneatieam), acceptate de
toatã „frãþia” (bratva). Trebuie sã aibã un trecut „curat”,
adicã sã nu fi colaborat cu nicio structurã a „puterii ofi-
ciale”, de la miliþian la securist ºi de la politruk la militar.
„Oficialii” sînt duºmanii, iar legile statului trebuie încãl-
cate, cãci lumea celor blatnoi funcþioneazã dupã propriile
reguli. În „zonã”, ei intrau automat în „ierarhiile neoficiale”
de conducere, nu munceau ºi erau, practic, cei care þineau
sub control viaþa din interiorul lagãrului. E interesant de
vãzut care erau regulile lor, limbajul pe care îl foloseau
ca sã semnifice lumea lor paralelã, pe care nu are rost sã
o povestesc aici. ªalamov o califica drept inumanã, iar pe
promotorii ei, ne-oameni.
De ce ? ªalamov observã un lucru important, ºi anume
cã situaþia de „condamnaþi politici” devine absurdã într-un
sistem în care „coasa stalinistã a morþii îi taie” pe toþi fãrã
nicio diferenþã. El constatã cã, de fapt, în acest loc golit
de semnificaþie, toþi sînt „o apã ºi un pãmînt”. Nimic nu
mai are sens, totul devine absurd ºi relativ, cãci toþi sînt
„niºte oameni întîmplãtori, transformaþi din oameni indi-
ferenþi, fricoºi, martori ºi chiar cãlãi, în simple jertfe”. El

101
observã cã aici nu mai existã nicio idee care sã dea sens,
unitate unui grup sau pentru care sã lupþi. Este anulatã
pînã ºi diferenþa dintre „politic” ºi „nepolitic”, dintre cei
arestaþi din motive politice ºi cei arestaþi din motive penale.
Ceea ce îl iritã enorm pe ªalamov este nu „nedreptatea
stalinistã”, nu faptul cã a fost privat de libertate ºi cã e
pus în faþa morþii, ci faptul cã „zona” în care a ajuns este
locul unei nedreptãþi ºi mai mari. Gulagul este locul în
care blatnoii impun o nedreptate ºi mai mare. Lumea lor
distruge, chiar luînd-o înaintea morþii, ultima diferenþã
care mai dãdea un sens, acea micã distincþie dintre „politic”
ºi „nepolitic”. Acest lucru îl putem înþelege mai bine prin
descrierea lui Andreev, un reprezentant al lumii blatnoi.
Andreev nimereºte în Gulag nu pentru cã ar fi încãlcat
Articolul 58, pentru cã ar fi sãvîrºit „crime contrarevoluþio-
nare”, ci pentru delicte nepolitice. Aici, în lagãr, Andreev
se îmbolnãveºte de tifos ºi intrã în carantinã. Nimeni nu
îi aduce nimic, nici mãcar pîine, cãci „aceasta este etica
de lagãr”. Trece printr-o grea încercare ºi pricepe cã e în
faþa morþii, dar cã anumite „întîmplãri” îl þin încã în viaþã.
Aici înþelege Andreev rostul vieþii lui de blatnoi în „zonã”.
Aici „înþelege cã nu mai are teamã ºi nu mai preþuieºte
viaþa”. Andreev înþelege cã are „voinþa liberã” a unui
puºcãriaº care trebuie sã foloseascã aceste „realitãþi care
îi pot salva viaþa”. El trebuie sã dea „marea bãtãlie” pentru
viaþã : „împotriva ºireteniei animalice, trebuie sã punã un
animal”. El ºtie cã a pierdut multe bãtãlii, cã viaþa i-a dat
puþine ocazii de bucurie, cã a fost trãdat ºi de familie, ºi
de þarã, dar ºi cã el le-a trãdat pentru a rãmîne în viaþã.
Acum nu mai vrea sã piardã ultima bãtãlie. Grav bolnav,
se întreabã : „Ce mã þine în viaþã ?”. Oare iubirea ? Oare
ura ? „Ceva mult mai puternic decît moartea l-a þinut în
viaþã.” Andreev are o revelaþie ºi înþelege cã „omul trãieºte
prin forþa aceloraºi cauze pentru care trãiesc ºi copacul,
ºi piatra, ºi cîinele. El nu numai cã a înþeles acest lucru, ci

102
l-a ºi simþit”. De acum încolo, el nu trebuie sã se mai
supunã decît „voinþei corpului”. „Etica” lumii blatnoi dis-
truge ultima fãrîmã de relaþionare umanã, ultimul element
al societãþii umane. Morala e cinicã : omul devine om nu
pentru cã e „creat de Dumnezeu”, nu pentru cã are „cali-
tãþi spirituale”, nu pentru cã e „animal politic”, ci fiindcã
este „cel mai rezistent fizic”, „cel mai rezistent animal”.
Adevãrul spus de Plaut Homo homini lupus este doar
parþial. În realitate, omul îi este omului nu numai lup, ci
ºi urs, ºi vulpe, ºi leu, ºi hienã, ºi toatã încrengãtura de
animale posibile.
Într-o lume în care dominã astfel de judecãþi ºi practici,
se creeazã vidul politic. Într-o lume a „eticii” biologice,
animale, în care doar instinctul animal e admirat, în care
doar forþa fizicã ºi regulile „copacului, pietrei ºi cîinelui”
sînt acceptate, politicul dispare. Înaintea morþii – sensul
ultim al „zonei” – dispare politicul, minimul element
necesar unei societãþi umane. Marea lecþie pe care ar
trebui sã ne-o reamintim mereu e cinicã ºi, din pãcate,
nu corespunde cu predicile noii Puteri. Nu politicul, nu
ideologicul, nu excesul – cu toate cã ºi acesta poate crea
mari probleme – au creat Gulagul, totalitarismul, dic-
tatorii, ci tocmai lipsa lui.
Ai perfectã dreptate cînd afirmi cã „Stalin ºi Ceauºescu
sînt produse culturale, sînt metafore, concepte ale minþilor
noastre, rezultate ale faptelor noastre”. Da, ai perfectã
dreptate sã susþii cã „noi toþi i-am produs”. ªalamov spune
acelaºi lucru. Cînd nu participi la producerea politicului,
cînd reziºti prin culturã, în loc sã reziºti politic ºi prin
politic, apar regimuri totalitare. Cînd te retragi din politic,
adicã nu iei atitudine, cînd reziºti prin culturã laºi loc
dictaturii. Atunci apar Stalin ºi Ceauºescu. Rezistenþa prin
culturã naºte stalinism, hitlerism ºi ceauºism. Cu cît te
retragi mai mult, cu atît laºi loc mai mult sistemului to-
talitar. Indiferenþa, teama, aplauzele, conformismul au

103
contribuit uneori mai mult decît participarea directã a
unora la apariþia acestor monºtri.
Gulagul, dupã cum spuneam, nu este doar în trecut.
El este, mai ales în prezent, cãci tentaþia retragerii din
cîmpul politic e mare. Ce mai reþinem de la ªalamov ? ªi
acesta e ultimul lucru asupra cãruia mã mai opresc. Cei
mai mulþi „cameleoni” din Gulag provin dintre intelectuali :
cu hoþii, intelectualul devine hoþ, cu fraierii, fraier. El
împãrtãºeºte, în definitiv, „etica” celor blatnoi. Reuºesc
pînã la final sã scape de marca de „deþinut politic” pentru
a intra în logica oportunismului care duce la dizolvarea
totalã a politicului.
Avem de meditat asupra acestor lucruri.

Cu prietenie,
Vasiliy Andreevici

104
 XVII

În care eroul nostru, A.I., se întîlneºte întîmplãtor

cu floarea intelighenþiei române ºi apeleazã la un
truc : încearcã sã le demonstreze cã tragedia cea
mai mare a comunismului românesc este retragerea
trupelor sovietice de pe teritoriul ei.

Dragã Vasiliy Andreevici,

Zilele trecute am fost la simpozionul de la Budapesta
de care-þi scriam. M-am întîlnit cu crema Estului postco-
munist, care a dezbãtut de zor problema legatã de „con-
diþia postcomunistã”. Au fost prezenþi, fireºte, de la faimoºii
disidenþi pînã la profesorii ºi specialiºtii pe aceastã zonã.
Au fost ºi destui reprezentanþi ai intelectualitãþii româ-
neºti. Nu mã aºteptam sã fie atît de mulþi ºi sã aibã morga
disidentului care se plînge mereu de „greaua moºtenire a
trecutului”. Dar parcã am mai discutat povestea asta.
Într-una din seri am avut ocazia sã stau la masã cu
„delegaþia” românã. Nu a fost nimic intenþionat. Doar cã
aºa s-a întîmplat. Oameni foarte simpatici ºi vioi. Am
observat un soi de umor vivace, chiar dacã de suprafaþã,
însã foarte ingenios ºi ascuþit. Fãceau asta cu o uºurinþã
pe care nu o gãseºti la intelectualul rus ce fuge mereu
înspre „problemele fundamentale”, „întrebãrile grele ale

105
umanitãþii”, ca ºi cum, în orice moment, ar trebui sã dea
un rãspuns definitiv. Încã o chestiune interesantã pe care
am observat-o : sînt extraordinar de buni la replici, la
jocuri de cuvinte ºi la retoricã, pe care o fac cu o natu-
raleþe incredibilã. Cu toate cã au tendinþa de a se plînge
în permanenþã, reuºesc sã creeze o atmosferã plãcutã ºi
au o atitudine lejerã, ceea ce nu întîlneºti în mediul
intelectual rusesc.
Cum eu eram „rusul de la masã”, automat am început
sã discutãm despre comunism ºi consecinþele lui. ªtiam
de la tine care sînt opiniile dominante în mediul cultural
românesc ºi eram curios de ce-mi vor spune ºi ei. Am
lãsat sã se înþeleagã cã nu sînt familiar cu datele pro-
blemei ºi imediat au început sa curgã etichetãrile : comu-
nismul a fost pentru România un regim de ocupaþie,
ilegitim ºi criminal. I-am ascultat cu plãcere ºi le-am zis
doar cã : ce bine cã aveþi pe cine da vina ºi cît de simplu
e la „voi”. La „noi”, din pãcate, le-am spus eu, nu prea
avem pe cine da vina, cãci comunismul, ne place sau nu
ne place, l-am fãcut cu mîna noastrã. Deci e un produs
pe care trebuie sã ni-l asumãm. Aºa cã mi-am cerut scuze
„în numele poporului rus” care le-a adus aceastã pacoste
pe cap. Totul era fãcut cu o anumitã dozã de sinceritate
ºi cu ironia de rigoare ca povestea sã aibã sens. Ei, fireºte,
au presãrat totul cu glume ºi replici isteþe, aºa încît dis-
cuþia sã nu aibã o încãrcãturã tragicã.
La un moment dat însã am observat un mare entuziasm
ºi o atitudine plinã de orgoliu cînd am ajuns sã analizãm
raportul dintre URSS ºi România din acea perioadã. Ei
erau foarte mîndri de faptul cã România a putut sã scape
de trupele sovietice de pe teritoriul ei ºi sã dezvolte o
anumitã autonomie faþã de politica URSS-ului. Despre
aceastã „autonomie” parcã am mai discutat, deci nu are
rost sã mã repet acum. Am susþinut aceleaºi teze : cred în
continuare cã a fost o „autonomie” falsã utilizatã de URSS

106
în marele joc dintre URSS ºi SUA. România nu a fost nimic
mai mult decît o carte de joc în mîinile Kremlinului. O
carte de o anumitã culoare ºi care cãpãta o anumitã
valoare doar în funcþie de combinaþiile pe care le fãcea
jucãtorul de la Kremlin. Aici nu e prea mult de discutat.
Cred cã, acum, cînd avem tot mai multe informaþii, putem
înþelege uºor acest lucru. În ce priveºte mîndria de a fi
scãpat de trupele sovietice de pe teritoriul sãu, mi s-a
pãrut nu numai naivã, ci ºi contraproductivã. Atunci m-am
simþit nevoit sã joc în stilul meu : sã rãstorn povestea ºi
sã demonstrez contrariul. Eram foarte curios cum vor
reacþiona.
Teza pe care le-am plasat-o sunã în felul urmãtor. Am
susþinut cã, din punctul meu de vedere, cea mai mare
tragedie a comunismului românesc este retragerea tru-
pelor sovietice de pe teritoriul românesc. S-au uitat la
mine puþin nedumeriþi ºi cu multã suspiciune. Cum adicã ?
ªi am spus cã, aºa cum aratã istoria comunismului româ-
nesc, cea mai durã perioadã a comunismului, cu excepþia
primilor ani, a fost perioada ceauºistã. Adicã, nucleul dur
al comunismului românesc s-a dezvoltat ºi a cãpãtat o
formã aproape monstruoasã abia dupã retragerea trupelor
sovietice. Ba mai mult, am susþinut eu, dacã trupele sovie-
tice ar fi rãmas pe teritoriul românesc, „epoca Ceauºescu”
nu ar fi fost posibilã. Practica mai multor þãri ºi situaþii
similare ne aratã cã nicãieri nu se poate dezvolta un
dictator local pe teritoriul în care se aflã trupe de ocu-
paþie. Le-am spus cã dacã s-ar uita cu atenþie în urmã ºi,
mai ales, la raportul dintre domnitorii moldoveni, valahi
ºi Poartã, dintre boieri ºi ocupanþii turci, vor vedea cã, de
fapt, „normalitatea” comportamentului venea din teama
faþã de Puterea otomanã, nu din raþionamente interne.
Cum se îndepãrta stãpînul ºi dãdea puþinã mînã liberã
Puterii locale, boiernaºii ºi domnitorii locali începeau
sã-ºi facã de cap. Nimic nu e nou în istorie, am zis eu.

107
 Ba mai mult, acolo unde se aflã trupe de ocupaþie,
localnicii, grupurile de putere, intelectualii îºi unesc eforturile
pentru a crea un discurs antiocupant. În acest sens, toatã
energia consumatã pentru osanalele aduse „marelui tribun
Ceauºescu” ºi construcþiei unei epoci aberante ar fi fost
folositã la construcþia unui discurs antisovietic dur ºi
indirect (ºi a unui discurs anticomunist). Cînd un mare
imperiu îþi suflã în ceafã, îi simþi mirosul ºi transpiraþia la
fiecare pas, îl vezi zilnic pe stradã, ceea ce face ca forþele
locale sã se mobilizeze de o cu totul altã manierã.
Un alt lucru important este faptul cã prezenþa trupelor
sovietice pe teritoriul românesc ar fi contribuit la sincro-
nizarea politicii româneºti cu marile schimbãri din spaþiul
Pactului de la Varºovia. În comunism, marile schimbãri,
reformele semnificative au venit din interiorul sistemului,
nu din afara lui. Congresul XX, care a condamnat sta-
linismul, Perestroika ºi Glasnost au fost produse pur sovietice.
România, dupã cum se ºtie, a fost total desincronizatã în
raport cu marile schimbãri din þãrile membre ale Pactului.
Aceastã situaþie a fost posibilã doar din cauza comu-
nismului made in Romania. Vã place sau nu, am zis eu,
aceastã tezã se sprijinã nu numai pe anumite studii pe
care le fac de ani de zile, ci ºi pe observaþii elementare.
Din ce þãri s-au retras trupele sovietice ºi unde au rãmas
ele prezente ? Þãri precum România, Albania ºi Bulgaria,
din care s-au retras trupele sovietice, au fost poate cele
mai docile ºi au dezvoltat cele mai dure sisteme comu-
niste, în timp ce þãri precum Ungaria sau Cehoslovacia,
în care trupele sovietice au rãmas, au dezvoltat cele mai
liberale grupãri intelectuale ºi cele mai dinamice structuri
politice care au dus la schimbãri semnificative.
Deci, am conchis eu, dacã instaurarea regimului co-
munist în România o atribuiþi sovieticilor, atunci con-
strucþia „epocii de aur ceauºiste” ar trebui sã v-o explicaþi
ºi sã v-o asumaþi, cãci, dupã cum susþineþi, „trupele

108
ocupantului erau plecate” ºi aveaþi acea „autonomie” cu
care vã mîndriþi. Se pare cã aceastã autonomie v-a dat
posibilitatea sã vã construiþi propriul comunism care aratã
adevãrata voastrã faþã, am spus eu cinic. Cum a fost
posibilã acea epocã ºi cum a fost posibilã construcþia celui
mai mare produs politico-cultural în a doua jumãtate a
secolului XX românesc, care este Ceauºescu ? Este o
întrebare retoricã, am zis eu. Nu trebuie sã-mi rãspundeþi
mie. E întrebarea voastrã, e problema voastrã, pe care
numai voi o puteþi rezolva, ºi, în primul rînd, trebuie sã
vã rãspundeþi vouã înºivã. Fireºte cã puteþi sã o ignoraþi,
dar asta nu rezolvã nimic în esenþã. Problema ºi între-
barea vã vor urmãri mereu. Pentru a scãpa de ea trebuie
doar sã o rezolvaþi : sã-i gãsiþi o explicaþie ºi sã v-o asu-
maþi. Din pãcate, mi-am terminat eu micul discurs, noi,
ruºii, avem de rãspuns la mult mai multe întrebãri ºi
trebuie sã ne asumãm mult mai multe lucruri. Dar asta
este problema noastrã.
Am ciocnit paharele cu vin, am închinat cîteva pahare
în spiritul „prieteniei dintre popoare” ºi bancurile cu
Ceauºescu au curs unul dupã altul. E ºi asta o cale de a
„soluþiona” problema. M-a minunat umorul lor incredibil
ce dizolvã orice problemã care la noi ar fi devenit au-
tomat tragicã ºi ar fi dat multã bãtaie de cap. Poate este o
cale pe care noi, ruºii, încã nu am descoperit-o. Cine
ºtie...
Mã opresc aici.

Cu prietenie, al tãu,
A.I.

P.S. : Am recitit Odã tualetului sovietic. De cîte ori o

recitesc rîd ºi mã întristez în aceeaºi mãsurã : Madlena
proustianã versus tualetul sovietic. I-am citit textul ºi
Intelighentului. A venit imediat cu continuarea poveºtii

109
tale à propos de „matricea poziþiei care nu poate fi încãl-
catã niciodatã”, acea poziþie de vultur care stã deasupra
hãului.
Dupã deschiderea graniþelor ºi apariþia posibilitãþilor
de a circula în Occident, s-au observat, zice el, douã
fenomene interesante. Cetãþenii postsovietici au observat
cã ori de cîte ori merg în Occident se constipã, iar cetã-
þenii occidentali au observat cã ori de cîte ori sînt vizitaþi
de aceºti oaspeþi, pe colacul de la WC, apar urme de tãlpi
(e valabil doar pentru WC-urile publice).
Fenomenul este explicabil. Practic sînt douã observaþii
ale aceluiaºi fenomen. Cetãþeanul sovietic se constipã în
momentul în care trebuie sã-ºi încalce „matricea poziþiei”
din tualetul public sovietic ºi, cum nu e obiºnuit cu pie-
destalul din WC-ul public occidental, ca sã depãºeascã
starea fiziologicã de constipare, se cocoaþã frumos cu
tãlpile pe colacul WC-ului cu piedestal. Poziþia de vultur
devine astfel ºi mai impresionantã, ba chiar capãtã o
anumitã posturã monumentalã, fiindcã nu se mai aflã la
nivelul solului, la nivelul comun, ci este scos în evidenþã,
este ridicat pe soclu. Aceastã poziþie a cetãþeanului postso-
vietic în poziþie de vultur, pe soclul tualetului occidental,
este adevãrata caricaturã sovieticã a statuii Libertãþii
americane.

110
 XVIII

ªi deodatã îl cunoaºtem pe specialistul cel mare al

Securitãþii, Informatorul, care ne povesteºte cît de
mare era concurenþa pe faimoasele posturi de tur-
nãtor ºi care au fost problemele cu care s-au con-
fruntat specialiºtii regimului.

Dragã A.I.,
Tocmai m-am întors în þarã dupã o absenþã de cîteva
luni. Aici am gãsit o adevãratã isterie generalã legatã de
deconspirarea securiºtilor ºi a colaboratorilor cu Securitatea.
Se vînturã dosare care, nu se ºtie pe ce cãi, ajung la presã.
Mass-media descoperã în fiecare zi cîte un nou cola-
borator care de obicei este o persoanã publicã, iar insti-
tuþiile abilitate cu gestionarea dosarelor secrete ºoptesc
neconcluziv tot soiul de nume ºi fac doar aluzii vagi.
Mass-media a intrat în joc ºi a transformat subiectul
într-un adevãrat show numit „deconspirarea duºmanului”.
Maºina de produs ºtiri a fost activatã. O ºtire nu mai are
de mult o legãturã directã cu „adevãrul jurnalistic”, cãci
ea trebuie sã fie eficientã, adicã sã facã audienþã. Pentru
a cîºtiga inimile ºi minþile mulþimii e preferabil ca ºtirea
sã ºocheze. Toate televiziunile ºi mai toatã presa scrisã se
întrec acum în sfîrtecarea ultimelor rãmãºiþe ale hoitului

111
comunist. Cum mass-media vrea circ, preferabil unul care
sã stropeascã cu sînge ecranul televizorului, se aduc la
mezat „duºmani ai poporului” care sînt hãcuiþi în direct.
Maºinãria actualã de manipulare a devenit de o violenþã
ºi o perversitate incredibile, reuºind practic sã rãstoarne
procedeele clasice de deconspirare produse în perioada
stalinistã. Dacã în anii ’50 în România, asemãnãtori cu
anii ’30 în URSS, „deconspirarea duºmanului” avea mai
degrabã un caracter secret, se fãceau rapoarte ºi procese
în care era implicat un public restrîns, acum, noua stra-
tegie de „deconspirare a duºmanului” se face public. Cu
cît este mai publicã, în direct, „necenzuratã”, cu cît publi-
cul este mai mare, cu atît procesul este mai spectaculos ºi
mai „just”. Nimic nu mai conteazã, fiindcã „adevãrul” este
prestabilit de însãºi maºinãria de produs duºmani. Pe cine
mai intereseazã prezumþia de nevinovãþie, analiza con-
textului, nuanþele sau detaliile ? Nu mai existã loc pentru
aºa ceva. Cînd procesul se face „în direct” nu mai existã
timp pentru detalii ºi analizã. Intrarea „în direct” este
simultan ºi începutul, ºi finalul procesului. Maºinãria trece
ca un tãvãlug care striveºte ºi uniformizeazã prin simpla
„justiþie televizatã” ºi prin verdictul dat „în direct” : cola-
borator al vechiului regim. Nimeni nu mai are timp sã
facã o distincþie elementarã între un politruk ºi ºoferul
acestuia, între un profesor universitar care a colaborat cu
regimul ºi femeia de serviciu de la acea universitate, între
anchetator ºi anchetat ºi, cel mai grav, între victimã ºi
cãlãu. „Specialiºtii” nu au timp în dorinþa de a încerca sã
înþeleagã cum a funcþionat „regimul”, ce însemna „cola-
borarea” în vechiul regim ºi sã remarce cã mlaºtina în
care am trãit a reuºit sã transforme cele douã ingrediente
centrale, victima ºi cãlãul, într-o entitate unitarã, osmozatã,
greu de separat. Lucrurile sînt atît de bine contorsionate
ºi amestecate încît nu rareori victima se transformã în
cãlãu, iar cãlãul în victimã. Sistemul a fost ca o moarã

112
care a mãcinat grîul ºi neghina împreunã, iar din fãina
obþinutã a fãcut aluatul. Într-un astfel de context, separarea
grîului de neghinã presupune multã rãbdare, mult timp
ºi, mai ales, mult discernãmînt.
Am fost foarte curios sã mã întîlnesc cu Informatorul,
despre care tot am auzit ºi care se pare cã are mare
experienþã în colaborarea cu structurile represive din
vechiul regim. E foarte interesant sã te vezi cu astfel de
oameni cãci imediat observi o lume plinã de obsesii
construite în timp. Asta am observat nu numai la el, ci ºi
la nivelul societãþii. De exemplu, cînd am ajuns în anii
’90 aici, mai toatã lumea se credea urmãritã ºi ascultatã la
telefon. Mi s-a spus sã fiu foarte atent ce vorbesc ºi cu
cine, cãci Securitatea are urechi ºi mîini lungi. Eu le-am
spus cã nu sînt atît de important încît sã fiu ascultat ºi,
oricum, ceea ce spun în particular spun ºi în public, iar
dacã m-aº teme sã spun în privat anumite lucruri, fiindcã
sînt ascultat, înseamnã cã le fac jocurile ºi astfel devin
automat colaborator al sistemului. Acesta este marele risc
al acestor jocuri. Cu un sistem represiv (dar nu numai),
de orice naturã ar fi el, trebuie sã te comporþi fãrã teamã,
ca ºi cum el nu ar exista. În momentul în care intervin
teama ºi laºitatea, sistemul devine ºi mai vigilent. E o
relaþie progresivã : cu cît teama este mai mare, cu atît
sistemul este mai puternic ºi invers, cu cît indivizii sînt
mai curajoºi, cu atît sistemul represiv devine mai flexibil
ºi încearcã sã-ºi negocieze raportul de putere.
I-am zis aceste lucruri Informatorului, care a fost de
acord cu mine. Este un tip destul de suspicios, încearcã
mereu sã-ºi construiascã un discurs diluat ºi ambiguu, de
aceea e nevoie de un efort pentru „a-l citi”. Dar nu duce
lipsã de experienþã ºi inteligenþã. El susþine cã, din ex-
perienþa sa, cei care au fost informatori ºi care au fãcut
rapoarte la Securitate pot fi clasificaþi în trei mari categorii.
În prima categorie, în care se încadreazã ºi el, dupã

113
spusele sale, sînt cei care au crezut în valorile comu-
nismului ºi în entuziasmul anilor ’40-’50 (aºa cum a fost
în URSS în anii ’20-’30). Ei s-au comportat ca ºi cum i-ar fi
fãcut un mare serviciu regimului, aducãtor de speranþã ;
aici nu a fost decît un mic grup care a fãcut acest gest
doar din bune intenþii ºi din convingere. Însã acest lucru
a durat destul de puþin. Mai tîrziu, ei fie au renunþat, fie
s-au deplasat cãtre o altã categorie de informatori.
A doua categorie o constituie cei care au fost ºantajaþi,
oameni amãrîþi, cu problemele, istoria ºi viaþa lor per-
sonalã, care au fost siliþi sã facã declaraþii ºi sã dea
informaþii de care sistemul avea nevoie. Este o categorie
aproape tragicã, susþine Informatorul, destul de micã în
raport cu masa de informatori.
A treia categorie, cea mai numeroasã, este a celor care
au cãutat sã aibã un cîºtig de pe urma acestor colaborãri.
Aceastã categorie se bazeazã în mare parte pe voluntariat,
ºi nu pe represiunea directã. Ei sînt oportuniºtii care au
combinat perfect teama ºi laºitatea cu interesul personal.
Colaborarea cu sistemul dãdea un atu în faþa celorlalþi,
oferea sentimentul unei protecþii ºi deschidea posibilitãþi
nebãnuite. Unui colaborator nu avea cum sã i se întîmple
ceva rãu, cãci era parte activã a sistemului. Aceastã masã
imensã de colaboraþioniºti a devenit unul dintre cele mai
importante instrumente de control al populaþiei. Statul
avea în mîinile sale, pe de o parte, aparatul partidului, cu
un numãr imens de membri, iar pe de altã parte, aceastã
pãturã imensã de colaboratori care era practic faþa nevã-
zutã a regimului. Totul pãrea perfect. Aºa cã România a
devenit o þarã total controlatã, cãci aproape fiecare individ
era prins în aceste reþele stratificate.
Lucrurile au ajuns pînã acolo, susþine Informatorul,
încît cererile de intrare în rîndul informatorilor depã-
ºiseserã cu mult capacitatea de gestionare a informaþiilor
primite. Aveam impresia cã toþi voiau sã devinã informatori.
Cum nimeni nu voia sã trãiascã dintr-un singur salariu,

114
cetãþeanul român conºtient îºi lua un al doilea job cinstit :
informator în schimbul doi. România devenise un ade-
vãrat rai al informatorilor. Numãrul informatorilor crescuse
atît de mult încît aceºtia începuserã sã-ºi punã o problemã
serioasã : noi pe cine mai turnãm ? În acel moment spe-
cialiºtii noºtri, continuã el, au ajuns la o concluzie logicã :
cînd numãrul informatorilor ºi agenþilor noºtri va fi mult
prea mare, vom ajunge sã ne spionãm între noi.
Un amic de-al meu, continuã Informatorul, a fãcut un
studiu pe cîteva cazuri ºi a observat aberaþia rapoartelor
care veneau de la informatorii X ºi Y (douã studii de
caz). Dupã ce ºi-a turnat toþi prietenii, individul X a trecut
la soþie ºi copii. Noi, care eram puºi sã analizãm diversele
tendinþe ale grupurilor de informatori, am fost nevoiþi sã
avertizãm cã aceste grupuri de indivizi, din cauzã cã
aveau sã termine de „turnat” cunoºtinþele ºi rudele ºi
fiindcã dispuneau de un zel mult prea ridicat, în foarte
scurt timp aveau sã ne creeze probleme. Douã probleme
majore care s-au manifestat mai tîrziu, susþine Informatorul,
sînt : din cauza epuizãrii „duºmanului”, cãutarea unui nou
„duºman” va duce la fãrîmiþarea grupurilor de informatori,
care va duce la rîndul sãu la cãutarea „duºmanului” în
interiorul Securitãþii. Vor apãrea astfel grupuri concurente
în cadrul sistemului, iar în final vom ajunge la destrã-
marea regimului. A doua problemã îi vizeazã pe cei mai
slabi ºi mai puþin maleabili. Cînd „duºmanul” este epuizat,
dacã informatorul respectiv nu a reuºit sã se menþinã
alãturi de unul din grupurile concurente, începe sã
fantasmeze, sã devinã un soi de placã stricatã ce repetã
aceeaºi melodie la nesfîrºit. În general, aceºtia nu devin
periculoºi, ci doar nocivi, cãci nu mai sînt „apþi mintal”
pentru a oferi servicii nici Securitãþii ºi nici mãcar regimului.
Subiectul Y studiat, continua el, preot de meserie,
dupã ce ºi-a turnat toþi enoriaºii a cerut sã fie mutat într-o
altã eparhie, cãci acolo îºi fãcuse treaba ºi, avînd un nivel
ridicat al responsabilitãþii, omul vroia sã-ºi perfecþioneze

115
meseria. În interiorul Bisericii, începuse o adevãratã concu-
renþã între informatori. Foarte mulþi voiau sã avanseze în
grad. Pentru o avansare ar fi dãrîmat orice bisericã le-am
fi cerut. Din fericire, cei de la centru ºi-au schimbat politica.
Am fãcut un raport, susþine el, ºi am spus cã acest lucru
putea duce la crearea unor grupuri rivale care sã desta-
bilizeze ºi sã fãrîmiþeze unitatea Bisericii. Conform noii
linii a partidului, noi aveam nevoie de o Bisericã naþio-
nalã ºi unitarã. A trebuit sã-i mai potolim.
Oricum, zice Informatorul, îþi recomand sã nu intri
prea adînc în aceste subiecte, mai bine protejeazã-te. Cu
cît ºtii mai puþine, cu atît mai bine. Am vãzut atîta urîþenie,
laºitate ºi urã cum rar îþi este dat sã vezi. Am vãzut lucruri
la care dacã eºti mai slab de înger poþi face infarct numai
citindu-le. Nu-þi imaginezi pînã unde poate merge mizeria
umanã. Din punctul meu de vedere, îmi zice el, este o
prejudecatã cã asta ar fi un specific naþional ºi cã þine de
un anumit grad de civilizaþie. E un mare fals. Am colaborat
cu sovieticii, cu bulgarii, cu germanii din RDG, cu polo-
nezii, cu ungurii, ºi toþi stãm destul de „bine”. Cînd e
vorba de mizerie umanã, toþi sîntem destul de calificaþi.
Uf ! Dupã ce l-am ascultat ºi dupã toatã discuþia asta,
ceva parcã s-a defectat în mine. Cînd afli o mulþime de
astfel de detalii ºi ºtii cã atîta lume a fost implicatã, parcã
începi sã devii deodatã suspicios. Mai ales cu tine însuþi ;
începi sã te suspectezi cã ºi tu eºti la fel. Mizeria umanã e
ca o boalã molipsitoare de care te temi ºi crezi o poþi
contracta în orice moment.
Scuze cã am adus acest subiect sumbru în discuþie, însã
m-a afectat destul de mult ºi nu m-am abþinut sã nu-þi scriu.
Sper sã nu am niciodatã ºansa de a fi ispitit de astfel de
„viruºi”, cãci cine ºtie ce monºtri pot ieºi din mine.

Cu prietenie ºi dragoste,
Vasiliy Andreevici

116
 XIX

În care aflãm cã, dacã ai depus un jurãmînt, faþã

de Partidul Comunist de exemplu, ºi ai trãdat, s-ar
putea sã existe o zi a Judecãþii de Apoi. Unde mai
aflãm cã fiecare regim are un anumit tip de ritualuri,
cã ritualurile stalinismului sînt aproape identice
cu ritualurile creºtine, iar cele ale capitalismului
cu ritualurile pãgîne ºi de ce cînd Banca apare,
Biserica dispare.

Dragã Vasiliy Andreevici,

Înainte de a începe urmãtoarea poveste, te rog sã
citeºti ºi sã meditezi la urmãtorul text. Nu e mare, nu e al
meu, eu doar l-am transcris. E al unui tînãr care studiazã
diverse ritualuri politice.

Istoria URSS ºi a comunismului este istoria creºtinis-

mului în miniaturã, sintetizatã. Mai întîi, am avut o mare
iluminare. Am crezut fanatic, am lãsat mama ºi tatãl,
soþul sau soþia ºi am ascultat de chemarea apostolilor
acestei noi credinþe. I-am urmat cu credinþã neprihãnitã
fãrã a cerceta nimic. Am fost dispuºi sã sacrificãm tot, sã
ne sacrificãm viaþa pe altarul mîntuirii comuniste. Am
fost botezaþi prin foc, am depus un jurãmînt sfînt ºi am

117
început un proces radical de mîntuire. Am distrus vechea
lume, pãcatul adamic al burgheziei pentru a ne salva
într-un trup nou al proletariatului cristic. Pentru cã o
lume total nouã se face printr-un sacrificiu pe mãsurã :
vechiul Adam trebuie sã moarã pentru a se naºte Adam
cel nou. Noua împãrãþie, pentru a fi salvatã, trebuia stropitã
cu sînge neprihãnit, de aceea cei mai neprihãniþi oameni
ai noii seminþii alese trebuiau sacrificaþi pe altarul noii
divinitãþi. Am construit temple ºi lãcaºuri sfinte dedicate
noului cult, am ridicat osanale ºi am dedicat psalmi noii
divinitãþi, am pictat iconostase ºi am reinventat sãrbãtori
sacre, iar vechii idoli, simbolurile vechii religii, au fost
aruncaþi în flãcãri. Noua împãrãþie a fost trecutã prin foc
ºi sabie pentru a fi purificatã. Am jurat credinþã sfîntã, am
promis cã vom lupta cu rãul care ne pîndea din afara
hotarelor, am declarat rãzboi lumii pãgîne care voia sã
ne întineze credinþa sfîntã. Am trimis apostoli în toate
cele patru zãri pentru a vesti noua credinþã, însã puþini
sînt cei care ne-au urmat. Pãgînii tot la viþelul de aur al
capitalismului s-au închinat. Am încercat sã-i salvãm
prin cuvinte, prin vestirea noii evanghelii, dar nu am
reuºit, am încercat sã-i salvãm prin foc ºi sabie, dar nu
s-au lãsat ºi au mers în rãtãcirea lor mai departe.
Cu timpul însã, dragostea cea dintîi a început sã se
stingã, entuziasmul noului convertit a început sã scadã,
speranþa cã vom construi împãrãþia cerului pe pãmînt a
început sã apunã, iar cel mai grav, flacãra credinþei a
început sã se stingã. Am început sã ne îndoim de Dum-
nezeul nostru, de marii noºtri preoþi, de adevãrul religiei
noastre. Au început treptat, treptat sã aparã ºi ereticii
care proclamau credinþa duºmanului cu care nu ar trebui
nici mãcar sã stãm la masã. Ereziile au început sã se
înmulþeascã, vocea lor a devenit tot mai auzitã, iar noi
am început sã ne pierdem credinþa. Acea credinþã care
era o încredere neclintitã în lucrurile care nu se vãd a

118
început sã disparã. La început au cedat simplii credincioºi,
cei mai slabi în credinþã, mai apoi superiorii lor, dupã
care au cedat marii preoþi, stîlpii credinþei noastre. Flacãra
credinþei s-a stins ºi am cedat marilor tentaþii ºi ispite ale
acestei lumi. Jurãmîntul pe care l-am fãcut Dumnezeului
nostru, credinþei noastre ºi Imperiului sacru l-am încãlcat
fãrã nicio ruºine. Am ciulit urechile ºi am ascultat tot
mai mult de vorbele ereticilor, vorbele celui rãu au fost tot
mai dulci, iar lucrurile lumii lor tot mai tentante. Lumea
noastrã, credinþa noastrã pe care am construit-o cu atîta
sacrificiu, a dispãrut într-o clipitã, prin cea mai mare
trãdare cunoscutã în istoria religiilor lumii. Astãzi, marii
noºtri patriarhi, cei care respectau cu sfinþenie ritualurile
sacre ale credinþei noastre, au renunþat prin trãdare,
trecînd de partea duºmanului de moarte. Astãzi îi vedem
cum fac ritualurile religiei duºmanului nostru, stau în
templele ºi lãcaºurile lor de cult ºi se închinã viþelului de
aur. Însã mînia Domnului este aproape. Aºa cã ferice de
cei care nu ºi-au întinat sufletul, ºi-au pãstrat haina curatã
ºi nu s-au închinat idolilor acestei lumi. Ferice de cei care
ºi-au pãstrat flacãra credinþei vie ºi nu au aþipit. Maranata,
Eu vin curînd, zice Domnul nostru, ºi cînd voi veni, toþi
cei care au depus jurãmînt ºi au trãdat, toþi cei care au
auzit cuvintele mele ºi nu le-au urmat vor cunoaºte mînia
Domnului. Vor cere îndurare, multe lacrimi ºi mult sînge
va curge la Ziua judecãþii politice.

Spectaculos crez. Sunã cunoscut. Revenim la poveste.

Zilele trecute, am întîlnit la ultima conferinþã la care am
participat, în Italia, la Roma, un tînãr foarte inteligent.
Lucreazã la un studiu care analizeazã modul în care ritua-
lurile religioase sînt transferate în zona laicului în diversele
regimuri politice moderne. Este mare „fan” Walter Benjamin
ºi m-a rugat sã-i rãspund la cîteva întrebãri punctuale
legate de ritualurile comuniste, pentru a-ºi verifica propriile

119
idei. Tînãrul îmi atrãgea atenþia asupra asemãnãrii dintre
tratatele de „angelologie” medievalã ºi Castelul lui Kafka :
cele douã construcþii birocratice, una celestã ºi alta terestrã,
seamãnã uimitor de mult. Birocraþia celestã a hoardei de
birocraþi-îngeri vine sã anunþe birocraþia lumii noastre
moderne. Ceea ce ai citit mai sus este o formã de trans-
punere a unui limbaj creºtin cu semnificaþii aproape identice
cu cele ale comunismului.
El porneºte de la o tezã simplã cu care, în principiu, ºi
eu sînt de acord, þinînd cont de ceea ce am mai discutat,
cînd afirmam cã ambele sisteme, ºi cel comunist, ºi cel
creºtin, se construiesc pe limbaj ºi credinþã, ºi anume cã
regimul comunist împrumutã ritualurile ºi retorica creºtinã.
Este o utopie anunþatã, aceea a salvãrii ºi a eliberãrii.
Ambele regimuri vor sã ne elibereze, unul de muncã,
inegalitate ºi asuprire, iar celãlalt de pãcat. Ambele vor sã
ne ofere o formã de rai. Atît primii apostoli, cît ºi primii
bolºevici au ca scop „evanghelizarea”, „mersul în popor”
pentru a anunþa „vestea cea bunã”. Lumea „pãgînã” trebuie
convertitã la „adevãr”, iar pentru aceasta ei sînt dispuºi sã
facã orice sacrificiu. Cînd se creeazã „Biserica primarã”,
„Internaþionala comunistã”, scopul ei e sã cristalizeze
„crezul” adevãrat ºi sã-l cureþe de erezii ºi diverºi menºevici.
Internaþionala ºi mai ales Comitetul Central al Partidului
Comunist al primului stat convertit la „adevãr” au funcþia
pe care în Biserica creºtinã au avut-o Sinoadele Ecu-
menice. Cum apãreau idei „deosebite” sau micii deviaþioniºti,
se organiza o ºedinþã a Comitetului Central, a Sinodului
Ecumenic, în care liderii partidului ºi episcopii decideau
dacã ideile se înscriu pe linia Partidului, a „dreptei cre-
dinþe”, sau aceºtia sînt deviaþioniºti ºi eretici. Într-adevãr,
mecanismul, limbajul ºi retorica erau identice.
Dupã identificarea „ereticului”, el era proclamat „duº-
manul poporului”, pericolul de moarte al „dreptei credinþe”
ºi i se cerea sã se „lepede de erezie” ºi sã accepte „adevãrata

120
credinþã”. Pentru siguranþã, se apela la diverse forme de
separare de comunitate, pedeapsã ºi reeducare. Gulagul
are în esenþa lui ceva creºtin : este locul de reeducare ºi
purificare, un fel de Purgatoriu destinat „pãcãtoºilor”,
înainte de a intra în „raiul comunist”.
Sînt de acord cu aceste observaþii. Dacã-i citim pe cei
mai importanþi teologi ºi gînditori ai acestui domeniu ºi
transferãm aplicat la ceea ce s-a întîmplat în spaþiul comu-
nist, vom observa într-adevãr o suprapunere aproape
perfectã. Finalitatea celor douã religii, sisteme politice,
indiferent cum le privim, este, aºa cum spuneam, elibe-
rarea. Existã însã o problemã. Sistemul comunist este,
practic, creºtinismul transpus într-un registru laic. Comu-
nismul, sistemul creºtin laicizat, se deosebeºte de cel
religios : prin dimensiunea spaþialã (în care este amplasat
„raiul”) ºi prin instanþa supremã („persoana” lîngã care
are loc „povestea fãrã de sfîrºit”). „Raiul” comunist are loc
aici, nu „dincolo”, ºi se produce în lipsa lui „Dumnezeu”.
Aceasta schimbã total datele problemei ºi complicã destul
de mult ritualizarea „raiului de aici”. Ce fac creºtinii cînd
ajung în „rai”, cînd se „elibereazã” definitiv ? Sãrbãtoresc,
e o veºnicã sãrbãtoare. ªi mai fac ceva, ne spun teologii :
aduc slavã, glorie ºi osanale divinitãþii.
Dacã sistemul comunist pãstreazã grila ritualului creºtin,
atunci în „raiul” de aici ar trebui sã existe un ritual al
sãrbãtorii ºi unul al glorificãrii. ªi el a fost construit.
Ritualul sãrbãtorii ºi al glorificãrii a fost transferat asupra
liderilor ºi în mod special asupra dictatorilor. Întîlnirea
„proletariatului”, a „poporului mîntuit” cu dictatorul era
un adevãrat ritual al glorificãrii ºi al sãrbãtoririi „divinitãþii
pe pãmînt”. E suficient sã privim astãzi paradele inter-
minabile, coregrafiile ce implicau imense mase de oameni,
scenariul ºi modul de desfãºurare. În preajma marilor
dictatori avea loc „sãrbãtoarea ºi gloria divinã” laicizatã.
Aceste lucruri le-am trãit, acum trebuie sã încercãm sã le
cunoaºtem, sã le înþelegem ºi sã le explicãm.

121
 Este important sã înþelegem cãror ritualuri ne supu-
nem acum, care sînt grilele ritualice ale actualei Puteri.
Pentru a înþelege mai bine transferul ritualic actual trebuie
sã-l citim urgent pe Walter Benjamin, care scria pe la 1921
un text sclipitor despre „religia capitalistã”. Avea perfectã
dreptate : regimul capitalist a preluat din ritualurile pãgîne
ºi doar le paraziteazã pe cele creºtine. Capitalismul este
un cult pãgîn prin excelenþã, fiind un „parazit” al cultului
creºtin ºi un duºman radical al acestuia. Aºa cum observã
Benjamin, „capitalismul este religie, un cult pur religios,
ºi este poate cel mai extrem din ce am avut pînã acum”.
Noul cult reface lumea precreºtinã, readuce în practica
puterii ritualurile pãgîne. Principalele lui trãsãturi, dupã
cum observã Benjamin sînt : lipsa unei teologii ºi a unei
dogme, a unui „crez”. Noul cult, care se bazeazã pe cîteva
principii practice ºi utilitare, este un cult care nu face
deosebire între „zile de odihnã” ºi „zile de muncã”, totul
fiind o messa adusã banilor ºi capitalului ; nu promite o
„salvare finalã”, o „mîntuire”, ci doar adînceºte ºi amplificã
sentimentul de vinã fragmentînd ºi individualizînd pînã
la disperare ; sentimentul de vinã este transferat ºi divi-
nitãþii, golind-o de transcendenþã ºi aruncînd-o în lumea
umanã pentru a produce profit. Aceastã „religie pãgînã”
este excesiv de pragmaticã ºi lipsitã de „interese” trans-
cendentale. „Cult pãgîn ºi formal”, capitalismul se con-
struieºte pe un spaþiu al consumului ºi spectacolului din
care dispar distincþiile dintre cuvinte, obiecte ºi persoane,
toate devenind o marfã încãrcatã de valoare „monetarã”.
Totul trebuie sã fie „utilizat” ºi „consumat”. Aici limba îºi
pierde puterea de „profanare”, aºa cum se întîmpla în
comunism, devenind o simplã entitate comercialã. În
noul sistem, limba poate avea funcþia „liturgicã” de „glo-
rificare” a noului zeu, la fel ca ºi în comunism, însã nu
mai poate avea funcþia de „profanare”. În capitalism,
singurii care pot institui ºi declanºa profanarea regimului

122
însuºi sînt „ceilalþi”. Regimul comunist avea aceastã funcþie,
ei erau „alternativa” care ataca ºi profana „dogma” mini-
malã : „sfînta proprietate privatã”, „mîna nevãzutã a pieþei”
etc. De exemplu, lichidarea proprietãþii private, pe care
fireºte cã regimul „pãgîn” o declarã „sfîntã”, „datã de
Dumnezeu”, nu este privitã de capitalism ca o formã de
desacralizare, ca o formã de laicizare, ci ca o formã de
profanare. Mã tem cã aici s-ar putea sã aibã dreptate,
fiindcã „naþionalizarea” nu a desfiinþat proprietatea, ci
doar i-a schimbat stãpînul, trecînd-o din proprietatea
privatã în cea a Statului.
Templele acestui regim „pãgîn” cu dogme minime
(„sfînta proprietate privatã datã de Dumnezeu”) variazã
de la supermarket la muzeu, trecînd obligatoriu prin
Bancã, în timp ce media, spectacolele, VIP-urile mediatice,
reclamele ne umplu viaþa. Adicã au adus în viaþa noastrã
propriile icoane, liturghii ºi ritualuri. Cînd „celãlalt”, „duº-
manul”, „Imperiul rãului”, a dispãrut, capitalismul s-a
declarat religia fãrã alternativã, singura adevãratã. Este
cu adevãrat o religie „extremã” care dã lovitura de graþie
nu numai comunismului, ci ºi creºtinismului, utilizîndu-l
în cea mai perversã formã. Cînd apare o bancã, templul
sacru al acestui Imperiu, catedrala creºtinã, îºi pierde
sensul. Sau mai degrabã sensul creºtin al catedralei este
transferat într-unul pur estetic ºi comercial.
În aceastã poveste sînt semnificative sacrificiile umane
care sînt aduse, indiferent de ritualurile folosite. Statul,
puterea sub diversele ei forme, e ca un zeu însetat de
sînge care are mereu ºi mereu nevoie de sacrificii umane.
Unele regimuri preferã formele tragice, dure, altele preferã
sacrificii sub formã de farsã, sub forma unui spectacol.
Însã toate, absolut toate, se hrãnesc cu vieþi omeneºti.
Vorbeam cu un bun amic, vechi coleg de lagãr, un socio-
log care lucreazã cu date ºi statistici. ªtii care era ob-
servaþia lui foarte cinicã ? Statul de tip stalinist care curma

123
vieþi cu nemiluita, în Gulag, consuma mai puþine fiinþe
umane decît statul „bunãstãrii” în care trãim acum. Îl cred
pe cuvînt, însã ideea nu e legatã de numãrul de oameni,
ci de necesitatea constantã a Zeului-Stat de a se hrãni cu
fiinþe umane. E interesant faptul cã noi sîntem sensibili la
ritualurile de tip stalinist de sacrificii umane ºi total
insensibili la formele actuale de ritualuri prin care se varsã
sînge pe altarul puterii. ªi ºtii de ce se întîmplã acest
lucru ? Pe lîngã ignoranþa în care trãim, pe lîngã alienarea
în care am intrat mai existã un element foarte important,
ºi anume cel sesizat de un înþelept la care noi þinem mult :
istoria vine mai întîi sub forma unei tragedii, dupã care
revine sub formã unei farse. Comunismul a fost o tragedie
autenticã a istoriei, acum trãim comunismul istoric sub
forma de farsã : Gulagul tragic a devenit o farsã care ia
forma unui „glamour Gulag”. Cu alte cuvinte, eu am prins
momentul istoric al unui ritual de sacrificiu sub forma
unei tragedii, iar tu ai prins un ritual de sacrificiu sub
forma unei farse. În vechiul Gulag aveam o speranþã ºi
ºtiam cã existã o alternativã, acum însã nu avem speranþã,
iar tragedia adevãratã e faptul cã nu avem o alternativã,
de aceea sîntem damnaþi sã o cãutãm.

Cu prietenie,
A.I.

124
 XX

ªi deodatã se pune întrebarea „eu cu cine votez ?”,

iar eroul nostru ne spune cã este cea mai modernã
întrebare politicã, fiindcã alternativa a murit, iar
Bibliotecarul ne oferã un „poem-manifest” al noii
generaþii. ªi totuºi, aceasta îi va ajuta pe „evrei”
sau le va dãuna ?

Dragã A.I.,
Ritualuri ? Sã vorbesc despre ritualurile politice ale
generaþiei mele. Te rog sã nu uiþi cã locuiesc într-o þarã ºi
un spaþiu care au produs o singurã reflecþie politicã, o
singurã întrebare politicã, care e mai degrabã una tehnicã
decît una semnificativã. Cînd sã voteze, un „cetãþean
turmentat” întreba la sfîrºit de secol XIX : „Eu cu cine
votez ?”. Este singura frãmîntare a gîndirii politice de pe
aceste meleaguri. Aici întrebãrile politice ruseºti de tipul
„Ce-i de fãcut ?” ºi „Cine-i vinovat ?” nu au niciun sens.
Aceastã întrebare, „Eu cu cine votez ?”, mi se pare cã
devine tot mai actualã. În simplitatea ºi naivitatea ei,
aceastã întrebare confirmã o situaþie banalã : indiferent
cu cine ai vota, starea interogativã rãmîne. Întrebarea
aratã un adevãr crunt al politicii actuale, ºi anume cã
diferenþele au dispãrut, iar ceea ce noi percepem ca

125
diferenþã este doar un ambalaj, o faþadã. Adicã, indiferent
pe cine ai alege, rezultatul e acelaºi ºi totul se deruleazã
dincolo de semnificaþia unui X sau Y ales de tine. De fapt,
aceastã întrebare indicã faptul cã pînã ºi cel care o pune
este de prisos, mai ales dacã nu conºtientizeazã cã însãºi
întrebarea îl pune în faþa unui fapt împlinit. Dacã am fi
mai atenþi la semnificaþiile profunde ale acestei întrebãri
am înþelege cã realitatea politicii actuale nu poate fi ches-
tionatã decît în douã feluri : ori radical, ori complet diferit.
Aºa cã întrebarea ruseascã „Ce-i de fãcut ?” este mult mai
bogatã în consecinþe decît „Eu cu cine votez ?”. Cu toate
cã, vorbind pe un ton pesimist, ºi interogaþia ruseascã,
tot repetînd-o la nesfîrºit, ne spune cã nu mai e nimic de
fãcut. Totul s-a fãcut ºi se face în lipsa noastrã. În esenþã,
„Eu cu cine votez ?” aratã cã ºi ultima alternativã a dispãrut :
asta este una dintre cele mai mari fundãturi ale lumii
actuale.
Dar cum vedem noi realitatea politicã actualã ºi mai
ales cum trateazã generaþia mea aceastã problemã îþi
pot ilustra prin poemul-manifest politic al amicului meu
Bibliotecarul. El mi-a dat textul manifestului sãu cînd am
fost la Moscova. Textul se referã la o realitate de acolo,
dar care se potriveºte ca o mãnuºã pentru mai tot spaþiul
postcomunist, mai ales aici la Bucureºti. Le-am dat textul
ºi amicilor mei din Budapesta, Berlin ºi New York ºi ei
susþin cã ºi la ei este la fel. Stranie coincidenþã.

Cîmpul politic din Rusia a fost redus la minimum.

Aproape cã a dispãrut. Pe ici, pe colo mai adie cîte o micã
rafalã de atitudini ºi idei. Dar nicio frunzã politicã nu se
miºcã. Singurul centru politic a devenit Kremlinul (dar
acest loc se schimbã de la þarã la þarã). Opoziþia, în caz
cã nu face casã bunã cu interesele ºi strategiile Puterii,
este dispersatã ºi fãrã vlagã. Sã nu credeþi însã cã pro-
testele au dispãrut. Ele existã, însã sînt mutate în zona

126
spectacolului, iluziilor ºi virtualului. Protestul se mutã din
realitate pe ecranul televizorului. Creierul devine pasiv
pentru a activa mai bine retina ochiului ºi, prin inter-
mediul acestuia, emoþiile. Aici se dã marea bãtãlie ºi aici
e locul acestui nou reality show politic.
Toate ideile, toate cauzele care uneau cîndva oamenii
acum s-au pulverizat ºi ºi-au pierdut sensul. Cuvinte precum
„clasã” sau „partid” au devenit cuvinte goale ºi nefunc-
þionale. Sintagme precum „luptã de clasã” sau „luptãm
pentru o cauzã” pot fi auzite doar în show-urile de stand-up
comedy. Nu comunitãþile de indivizi adunaþi de o idee
sau de un crez sînt semnificative astãzi, ci indivizii ca
atomi liberi.
La Moscova, protestul de azi nu mai are un motiv
ideologic foarte clar, o platformã politicã ºi un proiect
asumat. Energia protestatarã poate apãrea de oriunde ºi
din orice motiv. O carte, un film, o expoziþie, un eveni-
ment monden pot fi un motiv suficient pentru a produce
un protest. Protestul devine propriul sãu scop ºi nu mai
este un eveniment care urmãreºte un alt scop. Aceste pro-
teste sînt forme de a produce iluzia unei societãþi „normale”
ºi „libere”.
Astãzi lucrurile decurg dupã un calapod bine conturat,
iar fenomenul e bine controlat. Dacã eºti adolescent, fumezi
marijuana, mergi la manifestaþiile antiglobalizare ºi nu
te dai în lãturi de la experimente sexuale. Dacã ai trecut
de 25 de ani, dintr-un tînãr radical te transformi într-un
manager al clasei de mijloc, iar cu timpul poþi deveni
unul „de top”. Acest mecanism de metamorfozare nu spune
decît cã „buntul”, revolta, radicalismul, care în vremurile
politicii clasice aveau un rost anume, astãzi nu au decît
o funcþie comercialã. Radicalismul ºi protestul actual sînt
doar produse ºi mãrfuri de consum. Aceastã lecþie a fost
învãþatã încã de la veteranii revoluþiei din ’68, care au
creat mecanismul : alaltãieri pe baricadã, ieri în Parlamentul

127
European, iar azi la catedra de la Stanford sau în bãncile
de pe Wall Street.
Cînd distincþia „stînga” – „dreapta” nu mai are nicio
semnificaþie, nu mai produce nicio contradicþie, nu mai
naºte nicio idee ºi e doar o colecþie de etichete, e clar cã
politica a intrat într-un impas. Stînga de altãdatã, care-ºi
asuma tot soiul de poziþii riscante ºi incomode, a devenit
acum culturally left, un soi de freak, bãieþii de oraº, respon-
sabili cu „lichidarea analfabetismului” urban. Ei sînt in
action ºi te vor duce în cel mai nou, fancy, dar under-
ground club, la cel mai tare party, la cea mai cool galerie
sau îþi vor arãta cea mai „criticã” revistã. Dreapta însã a
rãmas consecventã. Mai ales dreapta conservatoare. Ea
se ocupã de sensurile „grele” ºi „tari” ale lumii actuale.
Ea nu pierde timpul cu mãrunþiºuri. Existã însã cei mai
serioºi, care se aflã de partea dreaptã a celor de dreapta
ºi se ocupã doar de „cernoziom”. De pe poziþia lor, stînga
nu se mai vede, deci nu mai existã stînga, ºi cu atît mai
puþin problemele propovãduite de ea. Ei pompeazã petrolul,
controleazã bursele ºi tot ce miºcã pe Wall Street, au acþiuni
în industria farmaceuticã, în cea militarã ºi poartã numele
nobil de „democraþi”. Propovãduiesc „democraþia” în toatã
lumea, chiar ºi cu tancul unde este nevoie. Ei sînt aleºii ºi
au menirea de a-i face pe toþi „democraþi”, cu singura
condiþie ca aceia care vor intra în aceastã nouã castã sã
cumpere ºi sã se împrumute de la ei.
Am intrat cu toþii într-o lume în care structurile de
grup ºi ierarhiile au murit. Totul s-a extins pe orizontalã,
într-o mare reþea de indivizi. Orice strategie, protest, acþiune
sau atitudine este pur individual(ã). Unii poartã Nike ºi
sînt duºmanii celor care poartã Puma. Unii preferã cu
ketchup, iar alþii cu muºtar ºi nu se suportã între ei. Unii
vor cu gust de cãpºune, iar alþii cu gust de viºine. Unii
declarã rãzboi E-urilor din mîncare, iar alþii îi considerã
pe primii gourmet-fasciºti. Unii nu folosesc deodorant cãci

128
conþine substanþe care contribuie la mãrirea „gãurii de
ozon” ºi merg vara sã facã eco-turism. Iar unii nu folosesc
prezervative pe motiv cã sînt eco-sexuali.
Toþi luptã pentru ceva, indiferent ce, împotriva a ceva.
Unii declarã rãzboi consumului, construind de fapt alte
forme de consum. Numai amicul meu, obsedat de pro-
blema evreilor, în fiecare dimineaþã cînd apare o ºtire, o
problemã, un eveniment mã întreabã : oare acest lucru îi
va ajuta pe evrei sau le va dãuna ?

Cu prietenie,
Vasiliy Andreevici

129
 XXI

În care eroul Pavlik Morozov reintrã în istorie ºi

A.I. observã cã dacã eroul de tip vechi era pedepsit
pentru trãdarea tatãlui, eroul de tip nou este premiat.

Dragã Vasiliy Andreevici,

O sã-þi povestesc o întîmplare curioasã. Zilele trecute
am fost sunat de un producãtor de film englez. Vrea sã
facã un film despre Pavlik Morozov. Uitasem de existenþa
lui. Voia sã se vadã cu mine ºi sã discute despre acest
caz. Am acceptat fiindcã eram foarte curios sã aflu cum
vor sã trateze subiectul, care este de altfel un caz politic
prin excelenþã, speculat ideologic de ambele sisteme.
A sosit împreunã cu o regizoare din Londra. O tînãrã
simpaticã, cultã ºi plinã de curiozitãþi. ªtia foarte bine
„cazul Pavlik Morozov”, în varianta „disidenþei” occiden-
tale sau, mai degrabã, a disidenþei retroactive. Pavlik
Morozov era „turnãtorul 001”, cel care ºi-a trãdat tatãl ºi
l-a turnat bolºevicilor. Regizoarea ºtia varianta „oficialã”
pe care o poþi citi în orice volum occidental : Pavlik
Morozov, „pionierul erou” sovietic, a depus mãrturie
împotriva tatãlui sãu, denunþîndu-l puterii sovietice. Pe
baza acestui denunþ care îl acuza de „colaborare cu
elemente antisovietice” (kulacii) ºi de furt din grînarul

130
colhozului, tatãl lui este condamnat la 10 ani de închi-
soare. I-am zis cã aceasta este varianta care circula ºi în
tinereþea mea. Dar asta nu e tot, comentez eu, mirîndu-mã
cã povestea ei era lipsitã de partea a doua, finalã. Po-
vestea are o continuare care face ca istoria sã aibã o
putere realã, de propagandã.
Dacã cei care þi-au povestit nu þi-au spus ºi partea a
doua, înseamnã cã, de fapt, ºi ei îl manipuleazã ideologic
pe sãrmanul Pavlik Morozov. Disidenþii retroactivi nu sînt
nevinovaþi, ci vor doar sã vîndã repede ºi bine o marfã
perisabilã. Propagandiºtii sovietici, chiar dacã lucrau brutal
ºi vulgar, nu erau idioþi. A doua parte a poveºtii sunã în
felul urmãtor : la doar cîteva zile de la proces, Pavlik
Morozov (14 ani) ºi fratele sãu Feodor (8 ani), cu care
culegea mure în pãdure, au fost omorîþi. De cine ? De
bunicul lor, de veriºorul lor ºi de naºul de botez. Este
„pionierul-erou 001” sau „turnãtorul 001” ? Aceasta-i în-
trebarea. Ambele rãspunsuri pot fi adevãrate. Însã ceea
ce e sigur e faptul cã se confruntã un fiu cu o familie, sau
mai degrabã o „idee” cu o „biologie”.
Am avut o lungã conversaþie. Povestea, i-am expus eu
punctul meu de vedere, are foarte multe variante. Unele
„ºtiinþifice”, altele ideologice. Mie mi se pare cã cea iniþialã,
oficialã este cea mai importantã fiindcã ne transmite exact
sensul pe care vrea sã ni-l ofere puterea de atunci. Ea
poate fi cititã, se gãseºte în biblioteci. E scrisã romanþat,
într-un limbaj realist ºi e foarte lacrimogenã. E în spiritul
anilor ’30. Nici nu conteazã dacã a fost sau nu a fost
realã, cãci ea are rolul unui mit sovietic fondator. Orice
putere lucreazã cu acest gen de mituri. Cei care se ocupã
de analiza acestui caz aratã cã în perioada urmãtoare chiar
au început sã aparã astfel de fenomene, foarte reale. În
perioada stalinistã se numãrã aproximativ 60 de cazuri
de „pionieri eroi” omorîþi din cauza denunþurilor. Mitul

131
fondator produce realitãþi ºi e greu de oprit acest mecanism
de reproducere. E o poveste veche de cînd lumea.
Dupã ce a plecat tînãra regizoare londonezã care nu
mai auzise de astfel de poveºti de pe vremea lui Dickens,
m-am gîndit la ce-mi spuneai tu despre preluarea unor
obiceiuri ºi refacerea mecanismelor din anii ’30 ºi ’50.
Vorba ta : „Anii ’50 sînt în faþa noastrã”. Fenomenul Pavlik
Morozov, sau mai degrabã sindromul Pavlik Morozov,
este foarte actual. Dorinþa puternicã a învingãtorilor de a
rescrie istoria repede ºi de pe poziþii de putere, de unici
învingãtori, îl produce pe acest Pavlik Morozov de tip
nou. De data aceasta ei sînt mult mai mulþi. Sînt cîteva
diferenþe esenþiale între „Pavlik Morozov de tip vechi” ºi
„Pavlik Morozov de tip nou”. Cel de tip vechi era un
copil, nevinovat în esenþã, cãci putea trãi fantasma unei
poveºti copilãreºti. Cel de tip nou e un om matur, cãci el
scrie „istoria actualã” ºi face un act conºtient. În acest caz
este actul unui om matur. „Denunþul” lui nu mai este
un act nevinovat, o fantasmã, ci un act bine calculat ºi
cu intenþii clare. Iar diferenþa esenþialã e faptul cã
„Pionierul-erou de tip vechi” este pedepsit, ºi nu oricum,
ci este pedepsit cu moartea. Ce i se întîmplã lui „Pavlik
Morozov de tip nou” ? El este premiat. El îºi „denunþã
tatãl”, îºi denunþã istoria, rescrie istoria aºa cum „trebuie”,
cu directivã politicã clarã, iar pentru acest „denunþ” pri-
meºte onoruri, premii, bani ºi funcþii.
Asta este morala cinicã. Îmi place sã-mi tachinez amicii
cînd îi întîlnesc, deveniþi peste noapte disidenþi retro-
activi : „Pavlik, cîþi kulaci ai mai denunþat ?”.

Revin cît de curînd. Te salut.

Cu prietenie,
A.I.

132
 XXII

În care eroul nostru îºi pune la grea încercare prietenii

încercînd sã le povesteascã de ce libertatea e aproape
imposibilã în ziua de azi ºi unde aflãm cã, dacã
siguranþa creºte, scade libertatea. Unde mai aflãm
de ce banca este cea mai sofisticatã instituþie tota-
litarã, cum se trece de la teroarea politicã la cea
economicã, cã nu poþi sã depui cerere la primãrie
ºi sã fii erou ºi cã ultimii oameni liberi se pare cã
au fost cîþiva dictatori insuportabili.

Dragã A.I.,
Salutare din inima capitalismului. Aici bãieþii nu ºtiu
cine e Pavlik Morozov, însã el e prezent peste tot.
În ultimii ani o mulþime de prieteni de-ai mei au
emigrat în toate colþurile lumii. Amicii evrei au fãcut o
haltã prin Israel ºi dupã ce au vãzut sistemul militarist de
acolo, cu un puternic iz de fundamentalism, s-au lecuit ºi
au plecat spre Statele Unite. Îi înþeleg perfect. Discut
deseori cu ei ºi observ un anume raport cu spaþiul. Israelul
pare a fi o construcþie falsã pentru ei, o construcþie ideo-
logico-politicã, care nu joacã rolul de „acasã”. Ei, aºa cum
deseori îmi spun, nu sînt departe de acasã cãci ºi-au
construit un raport cu totul special faþã de ceea ce numim

133
noi acasã. Casa, de la intim, religios ºi pînã la economic,
o poartã cu ei. Marea lecþie a amicilor mei evrei, pe care
mi-a repetat-o mereu Rabinul de la Odessa, e urmã-
toarea : tot ce avem purtãm cu noi. Fireºte cã am ºi cîþiva
care au un discurs pe care nu-l mai pricep ºi toate discu-
þiile se reduc la Tora ºi politica actualã. Dar îi respect, cãci
ei trãiesc într-o altã dimensiune care mie îmi este strãinã.
Cu excepþia amicilor evrei care nu sînt emigranþi în
sensul clasic, cãci ei sînt un fel de emigranþi ai istoriei,
restul – ruºi, români, letoni, gãgãuzi, uzbeci, armeni etc. –
trãiesc cu acest statut de emigranþi. Pînã ºi familia mea
numeroasã este aruncatã în toate cele patru zãri, iar gene-
raþia ce vine din urmã vorbeºte în patru limbi diferite.
Noroc de lingua franca, cã altfel nu ºtim ce ne fãceam. E
straniu sã vezi bunicii vorbind cu nepoþii prin intermediul
unui traducãtor.
Am fãcut luna trecutã un turneu prin Europa ºi America
de Nord ca sã-mi vizitez rudele apropiate ºi cîþiva prieteni.
Am acumulat un imens material de studiu. La Budapesta
sau Praga încã mã simt ca acasã, cãci miroase puternic a
Est. Nu e un miros neapãrat urît, ci doar diferit. Din
pãcate, existã deja o tipologie ideologicã bine marketizatã
ºi impusã : tipul de societate ºi individ produs de co-
munism este urît ºi rãu, pe cînd tipul de societate ºi
individ produs de lumea capitalistã este frumos ºi bun.
De aceea, fireºte, esticii trebuie reeducaþi. Sã fim serioºi,
aceastã abordare simplistã, în maniera filmelor proaste
de la Hollywood, poate fi uºor deconstruitã, dar va curge
multã apã pe Volga pînã vom avea studii mai serioase pe
spaþiul estic. Oricum falsificarea s-a produs ºi cred cã e
definitivã. Probabil va rãmîne doar un grup marginal,
strict de specialitate, care va privi lucrurile mai nuanþat.
Însã nu ãsta e subiectul scrisorii mele.
În primii ani de cãlãtorie am observat un lucru : cu cît
pãtrunzi mai adînc în lumea occidentalã, cu atît oamenii

134
dispun de mai puþin timp. La Budapesta sau la Praga
orice amic de-al meu era dispus sã iasã la o cafea, la
aproape orice orã, chiar dacã aveau joburi solicitante. În
Germania lucrurile încep sã se complice, cãci prietenii
care fac parte din aceeaºi categorie de oameni ºi de
meserii ca ºi cei din Est sînt mult mai ocupaþi. Cînd ajungi
în SUA, problema timpului devine catastrofalã. Timp pentru
o cafea în cursul zilei ? Am stat la un amic, ºi el de prove-
nienþã esticã, ºi ne-am vãzut doar la finele sãptãmînii, ºi
atunci în fugã. Aici timpul deodatã devine o unitate de
mãsurã foarte scumpã : time is money. Iar money are o
încãrcãturã aproape divinã.
Am avut într-una din seri o discuþie foarte „instructivã”
cu amicii mei din Los Angeles. Am discutat despre liber-
tate. Ce cuvînt magic pentru lumea modernã ºi mai ales
pentru un estic scãpat din „lagãrul sovietic” ! Eu am pornit
discursul, puþin parºiv, fireºte, de la cîteva observaþii
elementare. De fapt, trucurile gîndurilor „parºive” le folo-
sesc doar pentru a rãsturna anumite idei standardizate,
pentru a face un efort de a gîndi în contrasens, ceea ce te
ajutã sã înþelegi cliºeele ºi ideile fixe primite de-a gata.
Totul a pornit de la teza pe care o expusesem în cartea
mea, despre faptul cã „între lumea comunistã ºi cea capi-
talistã nu existã o deosebire esenþialã, ci doar una de
ambalaj, ºi cã ambele lucreazã cu forme de represiune,
una politicã ºi alta economicã”. Fireºte, ei, care gustaserã
din cîmpiile mãnoase ale lumii americane ºi care se des-
fãtau din abundenþã cu produsele de care au fost privaþi
în vechea lume, susþineau cã bat cîmpii.
Aºa o fi, am zis eu, înþeleg cã lumea comunistã v-a
pus opreliºti ºi v-a îngrãdit libertatea de a vã realiza de
fapt propriul vostru proiect de viaþã. Cel mai important,
într-adevãr, e sã-þi realizezi propriul proiect. E adevãrat
cã sistemul sovietic nu a fost una dintre cele mai bune
lumi posibile, chiar a fost în anumite momente excesiv

135
de dur ºi intolerant ºi ne impunea sã ne adaptãm pro-
iectele de viaþã directivei de la centru. Sistemul din care
venim a fost construit pe un mecanism care a produs o
teroare cum rar se întîmplã în istorie. Aici toþi sîntem de
acord. Nu cred însã cã-l mai doreºte cineva, nici mãcar
foºtii privilegiaþi, am continuat eu.
Dar, uite, primul lucru pe care-l observ cînd vin la voi
este faptul cã voi nu mai dispuneþi de timp liber, timp pe
care-l aveaþi berechet în perioada comunistã, din cauza
multor factori. Principalul era, din punctul meu de ve-
dere, raportul dintre muncã ºi calitatea vieþii. Aveam un
nivel scãzut al bunãstãrii, însã fãceam ºi un efort destul
de mic pentru a-l avea. Practic, munceam mai puþin,
pentru un nivel redus ºi ca rezultat aveam mai mult timp
sã petrecem împreunã. Acum, aici, voi aveþi un alt proiect
de viaþã pe care statutul actual, din punctul vostru de
vedere, vi-l permite. ªi totuºi nu dispuneþi de un minim
de timp. De ce ? Eu cred cã acest lucru se întîmplã în
primul rînd din cauza faptului cã nici aici nu poþi sã-þi
îndeplineºti propriul proiect de viaþã, ci doar un proiect
care se croieºte în conformitate cu limitele ºi regulile pe
care le impune sistemul.
E adevãrat cã legea este cea care limiteazã libertatea,
dar ºi face posibilã în acelaºi timp realizarea proiectului
personal, adicã face ca proiectul tãu de viaþã sã nu dea
peste cap proiectul vecinului ºi invers. Însã timpul pe
care ar trebui sã þi-l aloci þie însuþi devine tot mai puþin
tocmai pentru cã intrãm în aceastã logicã pe care ne-o
impune sistemul. Trebuie sã ai un job pentru a ajunge la
un nivel al bunãstãrii pe care-l cere ºi pe care þi-l impune
mediul în care trãieºti. Mediul în care trãiþi are un nivel al
„calitãþii vieþii” destul de ridicat ºi, din zi în zi, observaþi
cã el se dezvoltã, ºi odatã cu el ºi cerinþele. Trebuie sã
aveþi o anumitã þinutã, o anumitã maºinã, mai ales aici,
unde nu se poate circula pe jos, o casã etc. Dupã care vin

136
copiii pe care trebuie sã-i educaþi ºi sã-i daþi la ºcoalã,
care, din pãcate, nu mai este gratuitã ºi începeþi sã depindeþi
de o mulþime de instituþii care stau în calea realizãrii
fericirii voastre, care vã aduc la limita stresului ºi isteriei.
Instituþii precum loc de muncã, fisc, o mulþime de alte
instituþii birocratice la care trebuie sã depui tot soiul de
cereri ºi care-þi trimit tot soiul de acte. ªi mai ales o
instituþie care nu mai poate fi ocolitã. Aceasta se numeºte
banca ºi cred cã toþi aþi avut de-a face cu ea. Fãrã bancã
ºi împrumuturile pe care ni le oferã atît de generos aproape
cã nu mai putem trãi, iar odatã intraþi în jocul ei, regulile
nu mai pot fi încãlcate nici mãcar cu un cent. Nu prea
ºtiu, am continuat eu cinic, o instituþie produsã de mintea
umanã care are un sistem de control ºi represiune mai
mare decît aceastã instituþie sacrã a lumii noi. Nu prea
avem cãi de scãpare, aºa cã trebuie sã-i îndeplinim cu
sfinþenie poruncile. Cum am încãlcat o regulã din acel
contract, fie ea minorã, pedeapsa soseºte în aceeaºi cli-
pitã. Cu alte cuvinte, continui eu, vreau sã propun o tezã
simplã : teroarea politicã este înlocuitã de o formã de
teroare economicã. Nu e o noutate ceea ce spun.
Îmi veþi spune cã nu eºti obligat sã calci pragul acestei
instituþii, adicã eºti liber sã nu intri în jocul ei. O sã vã
spun cã nu vã cred. Singurii care nu intrã astãzi în jocul
ei sînt cei pe care ea însãºi nu îi acceptã conform con-
diþiilor pe care ea le impune, adicã cei cu un cîºtig foarte
mic. Dar ºi aceºtia au fost introduºi în sistem avînd acces
la diverse forme de credit. Despre libertatea lor mi-e milã
sã vorbesc. Vizitaþi cartierele lor ºi o sã vedeþi faþa nevã-
zutã a acestei libertãþi. Toþi cei pe care banca îi acceptã în
mecanismul ei acceptã acest joc pentru cã nu au altã cale
ºi, mai ales, pentru cã e singura ºansã de a avea o anumitã
siguranþã a bunãstãrii ºi a unei libertãþi minimale. Acest
mecanism eu îl numesc represiune economicã. Nu e un
cuvînt frumos ºi ne aduce în minte vise urîte, dar sã nu

137
ne temem de el. Aºa cã scuzaþi-mã cã vã întinez visurile,
dar aºa sînt eu, uneori nu mã pot abþine.
De fapt, noi toþi vrem o stabilitate impusã de un anumit
standard, iar aceastã stabilitate dupã care tînjim este de
fapt o siguranþã. Toþi vrem sã avem siguranþa unei vieþi
bune, siguranþa sãnãtãþii, siguranþa succesului, siguranþa
mîntuirii, dacã sîntem creºtini, etc. De aceea, o altã insti-
tuþie fãrã de care nu ne mai închipuim viaþa este Asi-
gurarea. Aceastã instituþie a devenit atît de importantã
tocmai datoritã acestei nevoi de siguranþã.
Nimic rãu în asta, însã dacã tot am trãit în comunism
ºi în spaþiul sovietic pe care-l ºtim mai bine, ar trebui sã
învãþãm o lecþie elementarã. Cu cît creºte gradul de sigu-
ranþã, cu atît scade gradul de libertate. O societate care îþi
face planul de viaþã de la grãdiniþã la ºcoalã ºi de la
angajare la pensie îþi oferã siguranþã în cel mai înalt grad,
dar libertate, în cel mai mic. Singurul palier nesigur al
acelei societãþi era cel ideologic, care putea sã-þi creeze
multe probleme. Dar, ca sã continui în acelaºi timbru
cinic, vã spun cã segmentul populaþiei care aleargã în
mod direct pe acel palier era destul de restrîns. Marea
parte a populaþiei trãia o viaþã cotidianã relativ obiºnuitã
ºi plãtea siguranþa pe care i-o oferea statul prin renunþarea
la libertate. Un anumit fel de libertate.
De ce mãrim astãzi controlul ºi punem camere de
filmat peste tot ? Pentru cã un anume duºman, pe care-l
numim teroristul, ne poate periclita siguranþa vieþii. Deci
renunþãm la anumite libertãþi pentru a avea o anumitã
siguranþã. În definitiv ne aranjãm proiectul nostru de viaþã
în aºa fel încît sã fie sigur, iar ca rezultat el se deruleazã
dupã niºte reguli ºi restricþii prestabilite. Altfel spus, pro-
iectul nostru nu mai este chiar al nostru, ci este mai
degrabã proiectul „lor”.
Acum o sã vã dau un exemplu de-al unui amic de-al
meu, important gînditor, cãruia îi place sã experimenteze

138
tor felul de idei. El are un proiect de viaþã ceva mai
ambiþios. Nu vrea casã ºi maºini, ci vrea fie sã devinã
erou, fie sã construiascã o piramidã, în adevãratul sens
egiptean. Sînt singurele lucruri care l-ar face fericit. Cum
ne învaþã înþelepþii, a fi un erou înseamnã a reuºi sã-þi
construieºti propriul mediu, propria poveste excepþio-
nalã ; ca sã construieºti o piramidã, obiectul fiind atît de
concret, lucrurile se complicã ºi mai mult.
Prima barierã în realizarea proiectului, singurul pe
care ºi-l dorea în viaþa lui, a fost sistemul birocratic. Omul
meu a avut deodatã o iluminare banalã : nu ai cum sã
devii erou sau sã faci o piramidã, în momentul în care
primul pas în realizarea acestor proiecte este sã depui o
cerere la primãrie. Un erou nu depune cerere la primãrie.
Este aberant. Chiar dacã s-ar fi gãsit o primãrie care sã-i
dea aprobarea de a-ºi construi piramida, dacã omul
insistã, tot ar fi devenit dependent de cel care i-ar fi dat
permisiunea. Cu alte cuvinte, nu ar fi fost liber sã-ºi facã
proiectul aºa cum vroia el. Dacã îmi aduc bine aminte,
cel care a spus primul acest lucru era filosoful acela neamþ
care le ºtia pe toate ºi cãruia noi îi ziceam Ghegheli :
sistemul economic modern ºi statul de drept nu-þi mai
permit sã fii erou.
Acum amicul meu a renunþat la acest proiect ºi scrie o
carte despre dictatori precum Hitler, Stalin ºi Ceauºescu,
cãci din tezele lui reiese cã aceºtia au fost singurii oameni
liberi în lumea modernã pentru cã au putut sã-ºi facã
proiectele lor de viaþã. Ei erau singurii oameni liberi, din
punct de vedere politic cel puþin, fiindcã nu se subor-
donau niciunei legi. E adevãrat cã restul populaþiei devenise
supusã ºi visa la prea multã siguranþã. ªi noi se pare cã
repetãm povestea fãrã sã fim prea conºtienþi. Atunci erau
cîþiva liberi ºi o mare de supuºi, acum toþi sîntem supuºi,
însã am scãpat de „marii oameni liberi”.

139
 Amicii au desfãcut imediat o vodcã ºi m-au declarat
anarhist. Cu aºa idei, m-au asigurat ei, nu poþi face mare
carierã în SUA. I-am asigurat cã nu tînjesc prea mult dupã
asta, fiindcã acest lucru îmi va restricþiona ºi bruma de
libertate pe care o mai am. A fost doar un exerciþiu de
gîndire, dar poate o sã vreau sã mã fac erou, am zis eu.
Din pãcate însã trebuie sã mã consolez, cãci nu am nicio
ºansã. Pînã ºi Ostap Bender a renunþat la aceastã idee ºi
s-a recalificat, devenind administrator de bloc. Un tip care
citeºte presa de dimineaþã ºi care-ºi bea cafeaua la bistroul
din colþul strãzii nu are nicio ºansã sã devinã erou. Mai
ales cã lasã ºi bacºiº. Eroii nu se pot compromite cu astfel
de gesturi : deci nu voi fi erou.
Mã opresc aici. Revin.

Salutãri de pe meleaguri americane din partea unui

luptãtor pentru idei.

Al tãu,
Vasiliy Andreevici

140
 XXIII

În care apare un personaj care vrea sã „salveze

lumea” ºi descoperã cã interesul pentru marea litera-
turã rusã nu þine de calitatea literarã, ci de puterea
armelor, mai precis, cu cît armata e mai puternicã,
cu atît literatura este mai semnificativã ; puterea
unei literaturi este strîns legatã de puterea armatei.

Dragã Vasiliy Andreevici,

Am un amic cu care mã tot vãd ºi ne tot scriem. E un
personaj aparte, care nu aparþine lumii în care trãim. Nu
e interesat de bani ºi putere, aºa cum mai toþi sînt într-un
fel sau altul interesaþi. Nu e interesat de recunoaºterea
celorlalþi sau mai ºtiu eu ce privilegii concrete. El trãieºte
în lumea lui ºi inventeazã tot soiul de tehnici de „salvare
a lumii”. Nu este religios în sensul clasic al termenului,
nu aparþine unei secte sau unui curent religios. Cu toate
cã uneori foloseºte informaþii ºi elemente din diverse
religii, este prin educaþie un laic. Nu poate fi numit nici
anarhist, nici globalist sau antiglobalist, naþional-bolºevic,
ecologist sau mai ºtiu eu ce amestec de genul acesta. E
mai degrabã totuºi un anarhist de viþã veche, bine ºcolit,
bun cunoscãtor al economiei, sociologiei, istoriei ºi ºtiinþelor

141
politice, pe care le combinã foarte ingenios ºi vine cu
soluþii care nu ºtiu de ce îmi aduc aminte de faimoasa
carte Aventurile lui Habarnam. În laboratorul lui produce
tot soiul de „soluþii de salvare a lumii”, „moduri de desta-
bilizare a Puterii”, „soluþii de rezolvare” a diverselor pro-
bleme. Imediat cînd are o teorie, vine ºi-o verificã la
mine. Eu sînt pus în faþa „soluþiilor salvatoare” ºi trebuie
sã-mi dau cu pãrerea. Se pare cã am fost luat în calitate
de „prim cobai”. Vrea sã vadã cum reacþionez eu ºi de
aici trage concluzii. Nu ºtiu dacã sînt un „cobai” bun însã
îmi place sã-l ascult ºi mai ales sã-l ironizez.
Recunosc cã am o anumitã simpatie ºi slãbiciune faþã
de oamenii care au curajul sã rupã graniþele unor cliºee,
sã împingã cît mai departe idei. Îmi plac oamenii cu „idei
riscante”. Mã plictisesc de moarte conservatorii. Rostesc
la nesfîrºit aceleaºi poveºti, sînt niºte patefoane care repetã
mecanic ºi cred cã nimic nou nu poate apãrea din acea
zonã. Conservatorismul e ca un cadavru : perfect echi-
librat. Avangarda e un fenomen pe care-l ador, atît în
artã, cît ºi în politicã. Însã în politicã poate ar trebui sã
fim atenþi, mai ales dupã experienþa secolului XX : nicio
idee nu trebuie sã fie urmatã de sacrificii umane. Urãsc
violenþa, cu toate cã avangarda are ceva violent în atitu-
dinea sa : un mare curaj de a rupe orice legãturã cu o
lume pe care o considerã moartã. Este o problemã deli-
catã în tot acest joc.
Dar sã revin la amicul meu. Sã-l numim Anarhistul cel
Bun. Mereu are idei din aceastã categorie : curajoase ºi
„periculoase”. Însã are ºi ceva hazliu ºi nevinovat în
modul în care le povesteºte ºi încearcã sã le aplice, poate
ºi de aici asemãnarea cu Aventurile lui Habarnam. Existã
ceva naiv în aceste idei.
Într-una din zile vine la mine ºi, cum ºtie cã am cunoº-
tinþe ceva mai aplicate pe literatura rusã, îmi oferã varianta
„salvãrii literaturii ruse”. Indiscutabil, zice el, literatura

142
rusã (care o include ºi pe cea sovieticã, cum conveni-
serãm noi într-o altã discuþie) este una dintre cele mai
semnificative literaturi ale lumii. Ea a dovedit, continua
el, cã este una din puþinele alternative serioase la literatura
anglo-saxonã. Cea francezã de mult nu mai poate emite
pretenþii. Cea germanã nici ea nu o duce mai bine. Mai
sînt mici focare de literaturã adevãratã, însã singurele care
emit pretenþii serioase ºi au dovedit, crede el, pe parcursul
secolului XX, cã sînt literaturi esenþiale sînt cea rusã ºi
cea latino-americanã. Urmeazã ºi avertizarea : mare atenþie
la ce vine din China.
Da, e o tezã relativ generalã, aºa cã are o dozã de
adevãr, iar în ce priveºte China întotdeauna trebuie sã
fim atenþi, chiar ºi cînd vorbim despre producþia de nas-
turi, cãci din direcþia aceea vine „negru de mulþime”,
încep eu discuþia. ªi totuºi, care e problema ? – întreb eu
nedumerit.
Problema e urmãtoarea. ªi aici urmeazã teza lui „tare”
ºi „salvatoare”. Dupã cãderea comunismului, deodatã, cu
mici excepþii, interesul Occidentului faþã de literatura rusã
a dispãrut. A început sã se traducã tot mai puþin, doar
lucruri exotice ºi de scandal. Marea literaturã rusã a dis-
pãrut aºa cum a dispãrut ºi URSS-ul, fãrã a se þine cont cã
literatura nu þine de o þarã, de o ideologie, ci de o limbã.
Atît timp cît o limbã existã, ea poate produce cãrþi, chiar
dacã nu mai existã o þarã. Ce îmi spune mie faptul cã o
limbã ºi o culturã extraordinare precum cele ruse sînt
ignorate, din cauzã cã a dispãrut o þarã, un imens imperiu
precum URSS, iar Rusia încã nu s-a „ridicat din genunchi”
ca sã aibã puterea sã se reprezinte ? Asta îmi spune, continua
el, cã o limbã, o literaturã ºi o culturã sînt privite de
Occident de pe poziþii ideologice ºi, cel mai important,
de pe poziþie de putere. O culturã este luatã în serios de
cãtre cei puternici numai dacã ea este „reprezentatã” ºi
impusã de un stat puternic. Exemplul literaturii ruse este

143
relevant. Atît timp cît URSS era un stat care impunea
teamã ºi îi þinea pe occidentali la respect, literatura rusã
era tradusã ºi cititã pe toate meridianele lumii, iar în
librãriile occidentale literatura rusã avea unul din cele
mai bune locuri. Cum a cãzut colosul de care lumea
occidentalã se temea de moarte, au dispãrut atît respectul,
cît ºi teama. Deodatã a dispãrut ºi literatura rusã din
interesul publicului ºi de pe rafturile librãriilor ºi biblio-
tecilor. Ar fi o mare naivitate sã credem cã a dispãrut
literatura rusã, aºa cum vor sã ne lase sã înþelegem cei
„responsabili” cu opiniile autorizate. Sau sã credem în
poveºti de genul : nu e cerere pe piaþã sau piaþa rezolvã
totul. Piaþa e ca ºi Comitetul Central : ºi „da”, ºi „nu” sînt
valabile pe rînd sau simultan, dacã se decide la „centru”.
Bine, bine, zic eu, sînt de acord cã literatura rusã este
departe de a-ºi da duhul, ba chiar cunoaºte un reviriment
puternic în ultimii ani, iar faptul cã a fost ignoratã cred cã
are mult mai multe cauze decît ceea ce spui. Care este
soluþia ta totuºi ? – îl întreb.
Are multe cauze periferice, continuã el, însã cauza
centralã este aceasta : au dispãrut teama ºi respectul faþã
de Rusia, a dispãrut ºi interesul faþã de cultura ºi literatura
ei. Occidentalul are o ideologie centratã pe respectul faþã
de cel puternic ºi dispreþul faþã de cel slab. El are men-
talitatea proprietarului de sclavi : despre sclavi nu trebuie
sã ºtii decît cum sã-i þii în lanþuri. Ar fi o umilinþã pentru
un proprietar de sclavi sã ºtie mai mult despre robii sãi.
Pe cei puternici însã trebuie sã-i respecþi ºi sã-i cunoºti.
Rusia a ales o strategie total greºitã, dupã cãderea comu-
nismului, crede el. E adevãrat cã nici nu putea mai mult.
Însã marea greºealã a fost cã a cedat militar aproape totul
în favoarea Statelor Unite. SUA nu au fãcut decît sã o
umileascã în ultimul hal, în aplauzele aliaþilor vechi ºi
noi. Tehnica folositã mai nou este una care se cheamã
toleranþã. Ei nu se mai tem de noi, ci doar ne tolereazã.

144
Adicã ei au învins, „adevãrul” ºi „dreptatea” sînt de partea
lor, dar ne tolereazã. Toleranþa este forma cea mai parºivã
de a impune celorlalþi propriile valori.
Ce trebuie sã facã Rusia pentru ca literatura rusã sã fie
iarãºi la loc de respect ºi sã fie cititã pînã ºi de americanul
de rînd ? În primul rînd sã se înarmeze. În momentul în
care avioanele ruseºti vor brãzda hotarele Americii, cînd
submarinele ºi portavioanele vor naviga hai-hui prin
Atlantic, iar rachetele vor fi aþintite în toate direcþiile, aºa
cum fac ºi americanii fãrã nicio jenã, abia atunci scriitorii
ruºi vor fi traduºi ºi citiþi de toatã lumea. Frica ºi respectul
faþã de puterea militarã rusã vor relansa marea literatura
rusã în Occident ºi peste tot în lume. Asta e lecþia : cu cît
mai multe rachete ºi putere, cu atît mai mult respect ºi
pentru literaturã. Nu vrem toleranþã, ci respect. Extinderea
unei literaturi este o formã de extindere a puterii. Iar
puterea se cucereºte.
L-am ascultat cu interes. Sunã intrigant, dar straniu,
cel puþin pentru mine. În general am disociat literatura
de putere, cu toate cã ºtiu destul de bine raporturile dintre
cele douã, mai ales în lumea modernã. În ce priveºte
raportul dintre arme ºi literaturã, despre care am mai scris,
eu îl interpretam exact opus tezei amicului meu. Cred cã
politrucii sovietici de la Kremlin, în dorinþa lor de a cuceri
lumea, ar fi fost mult mai eficienþi dacã investeau în balet,
teatru, film, muzicã sau literaturã decît în tancuri ºi rachete,
aºa cum au fãcut. Cred cã cititorul capitalist, „duºmanii
ideologici” s-ar fi predat sau convertit mai uºor la „idea-
lurile noastre”, la citirea unui roman a lui Platonov sau
Bulgakov, la un salt al balerinei Pliseþkaya sau la versul
unui Pasternak sau Brodsky. La fel stã situaþia ºi cu poli-
trucii de la Casa Albã : Hollywood-ul este mult mai eficient
decît rãzboaiele din Afganistan sau Irak.
Bine, dacã teza ta are o dozã de adevãr, atunci cam aºa
îmi imaginez eu asaltul literaturii ruse asupra Occidentului,

145
zic eu. Îmi imaginez o armatã, în frunte cu un mare ºef
de Stat Major al neînfricatei literaturi ruse. Îl punem pe
Andrei Bitov sau Viktor Erofeev ? Soljeniþîn din pãcate nu
mai este printre cei vii. Eu zic cã lui Erofeev i se potriveºte
mai bine acest rol, cãci e mai bãtãios, ºi dacã tot a scris
Enciclopedia sufletului rus mai bine sã conducã el aceastã
armatã. Pe urmã, noile portavioane sã fie numite „Anna
Karenina” ºi sã fie conduse de Viktor Pelevin. Tancurile
sã fie botezate „Fraþii Karamazov” ºi sã fie conduse de
Vladimir Sorokin. Lui Makanin, fiindcã-i mai în vîrstã ºi
mai experimentat, îi dãm rachetele cu razã medie ºi lungã,
botezate semnificativ „Rãzboi ºi pace”. Îþi dai seama, am
continuat eu, cu o astfel de armatã, cu un astfel de ar-
mament ºi cu astfel de autori ºi nume, piaþa literarã occi-
dentalã va capitula într-o clipitã. Marea literaturã rusã va
intra triumfal în fiecare oraº, cãtun sau librãrie din
Occident. Nu pot sã-mi dau seama cum se poate termina
o astfel de aventurã. Important este ca o astfel de poveste
sã nu se termine cu un pact care sã se cheme „Suflete
moarte”. Necunoscute sînt cãile literaturii universale ºi
mai ales cele ale literaturii ruse.
Sã ºtii cã ideea cu botezarea armelor cu nume de
romane nu e o idee proastã, a continuat amicul meu cãzut
pe gînduri. Nu vreau sã-mi imaginez ce listã voi primi
data viitoare.
Interesant personaj. Aºtept urmãtoarea lui „idee sal-
vatoare”.

Te salut,
A.I.

146
 XXIV

În care se vorbeºte despre Dracula ca fiind cel mai

vajnic duºman al Imperiului ºi unde aflãm cã
Nosferatu este cea mai bunã stare a unui vampir,
iar vampirismul este cea mai mare calitate a
noastrã, cetãþenii periferiei Imperiului.

Dragã A.I.,
Zilele trecute am primit o scrisoare de la amicul nostru
Scepticul. El fusese pe la mine într-o vizitã mai lungã ºi,
în cãlãtoria noastrã prin þarã, în cea mai banalã tradiþie
turisticã, am luat Dracula lui Bram Stoker. Pe drum rãs-
foiam acest roman, care de altfel am descoperit cã este
unul foarte bun. Totul a pornit de la cuvîntul Nosferatu,
„ne-mort”, pe care l-am receptat ca pe o cheie spre înþe-
legerea trecutului nostru comun. Marea problemã a contelui
Dracula, ca ºi a noastrã de altfel, e aceea cã se aflã prins
între douã lumi, între „cei vii” ºi „cei morþi”, într-un cîmp
nediscursiv, într-un fel de hãlãduialã interminabilã, tristã,
un fel de „nici-nici”. Aceastã sintagmã româno-rusã „nici
una, nici alta” a funcþionat pentru noi ca o cheie în
deschiderea „uºii”, a înþelegerii unei stãri pe care eu am
numit-o „periferia Imperiului”. Imperiul fiind cînd politic,
cînd economic.

147
 Zilele acestea am primit o scrisoare de la el în care
mediteazã pe aceastã temã neterminatã. Iatã un fragment
dupã care revin cu propria-mi interpretare a acestei obsesii :
marele avantaj de a te fi nãscut vampir ºi mai ales datoria
de a lupta pentru a rãmîne ceea ce eºti.

...În tema „vampirismului” mã intereseazã ciocnirea

propriei limite cu ceea ce numim conºtiinþa victorianã,
clasicã ºi europeanã. La Stoker conflictul esenþial nu se
consumã, ca sã zicem convenþional, la nivelul „conflic-
tului civilizaþiilor” (Europa ºi Transilvania), ci la nivelul
mentalitãþii europene, care ºi-a descoperit elementul de
necunoscut în sine. În roman depistãm indicaþii prin-
cipiale cu privire la aceastã dramã – drama necunoaºterii
sinelui. De pildã, în cap. 9, la început, Wilhelmina îi scrie
o scrisoare Lucyei, în care – printre altele – îi relateazã o
convorbire cu mirele sãu Jonathan, care a descoperit în-
tregul „dualism” metafizic al vampirismului. Pregãtind-o
parcã pe Mina Harker pentru ceea ce-i va fi dat sã audã,
afirmînd cã „secretul este aici, dar eu nu doresc sã-l cunosc”,
acesta o întreabã : „Voieºti, Wilhelmina, sã împarþi cu
mine aceastã ne-cunoaºtere ?”. Cred cã în Dracula e foarte
important acest ritual iniþiatic, de „iniþiere” a cititorului
naiv în atmosfera unei relatãri, în care naratorul va perora
verzi ºi uscate, ceva foarte „departe” de experienþa sa
cotidianã cu privire la normalitate. „Pregãtirea”, acest
preludiu, are ca scop acea întemeiere retoricã (ºi, în treacãt,
emoþionalã) a ceea ce s-ar putea numi o cotiturã trans-
cendentalã, adicã acea deplasare a atenþiei de pe obiectul
discuþiei (ceva diabolic ºi înfricoºãtor) spre conºtiinþa
celui ce vorbeºte ºi a celui ce ascultã. S-ar putea spune ºi
aºa : tot ce vã voi relata acum, poate, ºi cel mai probabil
va fi astfel, se va recepta ca o totalã aberaþie, ºi dacã vã
credeþi un om normal, va trebui sã mã consideraþi un
tulburat mintal ; dar vã rog sã nu receptaþi cele spuse de

148
mine ca pe o simplã descriere a unor fapte, ci ca pe o
indicaþie la limita experienþei umane. Sau, cum spune
Van Helsing, „existã lucruri pe care nu le înþelegeþi, dar
ele existã”. Dacã e sã ducem pînã la o formã finitã acest
raþionament, el ar suna cam aºa : ceva ce existã poate sã
fiinþeze tocmai în mãsura în care nu poate fi înþeles,
adicã nu se poate certifica în forma adevãrului (cu alte
cuvinte, este imposibil sã demonstrezi prin postulatele
cunoaºterii credibile, de la sine înþelese). Iar asta nu se
aseamãnã cu obiºnuitul argument transcendental, care
se bazeazã pe convingerea cã întoarcerea conºtiinþei spre
sine asigurã condiþiile unei experienþe depline ºi pure.
Cunosc ceva cu plenitudine doar în cazul în care mã
cunosc pe mine care ºtiu acel ceva. Tot în Dracula Van
Helsing le relateazã naivilor sãi interlocutori care sînt
închistaþi în procedura autenticitãþii (procedura orientãrii
experienþei spre situaþia „de bunã seamã”) : „Doresc sã
credeþi în lucruri în care nu aveþi putinþã a vã încrede”.
Acum pe scurt despre Marx ºi vampiri. ªtii cã în Capital
Marx recurge de cîteva ori la metafora „vampirismului”.
Pentru mine aceste apropieri ale vampirului de ideea de
capital sînt destul de banale. Ce e cu adevãrat departe de
banalitate e teoria „formei transformate” sau „forma gîn-
dirii obiective”, care în esenþã premerge conflictului esen-
þial din Dracula. Nu am nici timpul, nici puterea sã intru
în amãnuntele acestei teorii. Dar Marx aduce aceastã
concluzie : realitatea obiectivã, relaþiile sociale de un anume
tip (sã le spunem convenþional „capitaliste”) nu se desco-
perã pe sine în calitate de adevãr (în timp ce toþi, de la
Platon la Kant, au considerat cã adevãrul e descoperirea
de sine, a realitãþii), ci sub forma unei minciuni obiec-
tive. Altfel exprimat, adevãrul lumii burgheze nu este
aletheia elinã, nici „credibilitatea” décartianã sau kantiana
„sintezã transcendentalã”, ci ideea obiectiv-mincinoasã
a costului care creºte-cu-de-la-sine-putere (ca ºi toate

149
ideile similare care afirmã „veºnicia” ºi „naturaleþea”
costului-valorii-capitalului). Niþel mai tîrziu, Nietzsche
va numi aceastã minciunã obiectivã ºi întemeietoare
drept un „adevãr angoasant” ºi va spune cã salvarea
omului de acest adevãr se mai poate face doar prin artã.
Iatã în ce constã acea cotiturã a minþii pe care o putem
numi suspiciune transcendentalã (ambii au observat cã
lumea „aºa ºi este de bunã seamã” – e o pãcãlealã monu-
mentalã – ºi cã „de bunã seamã” în realitate nu existã).
În acelaºi cadru se miºcã Heidegger ºi Wittgenstein.
Voi fi îndreptãþit sã mã întreb ce au toate acestea cu
România ºi Rusia : mi se pare cã (istoric ºi geografic) nu
au legãturã cu cele expuse pînã acum. Cu excepþia unei
nuanþãri. Se cunoaºte cã Stoker nu a vizitat niciodatã
Transilvania ºi cã a descris-o doar prin intermediul ghi-
durilor de cãlãtorie. Cu atît mai exacte sînt descrierile lui
macabre (el nu avea nevoie sã fie exact în descrierea
faptelor, deoarece scopul sãu consta în plãsmuirea afectului,
nicidecum în silenþiosul „de bunã seamã”). Partea de
limbaj a „fenomenologiei afectului” include o fantezistã
ºi liberã etimologie în jurul rãdãcinii „trans”. Acest cuvînt
(ca ºi „Transilvania” în accepþiunea lui Stoker) nu este
un indiciu pentru o anumitã stare, ci mi se pare un simplu
automatism de operare (ca on sau off pe butoane). Me-
ditînd în aceeaºi direcþie, ne putem imagina cã modul
cel mai productiv de a gîndi despre Rusia sau România
este sã le descriem ca pe niºte operatori ai anumitor stãri
de on sau off – a acelor stãri pe le-am numit anterior
„nici una-nici alta”, sau „stãri de trecere”, aceea de a fi
„între douã luni” : Nosferatu ! ! !...

Sînt foarte interesante observaþiile amicului meu. Discuþia

lungã pe care am avut-o cu el în lungul drum prin munþii
Carpaþi, traversînd Transilvania ºi vizitînd oraºele din
zonã, trãind cumva în atmosfera contelui Dracula, sau

150
mai degrabã a unui Dracula în varianta Stoker, o atmo-
sferã datã de ceea ce ºtii dinainte decît de atmosfera
propriu-zisã. De fapt, asta este una dintre marile invenþii
ºi o formã de „luare în stãpînire a lumii” de cãtre lumea
occidentalã : cartografierea lumii proprii ºi inventarea
celei periferice ºi a celei „de dincolo”. Transilvania este
lumea noastrã povestitã ºi legitimatã de ei. Imperiul, ºi
aici includem tot ce este culturã ºi civilizaþie occidentalã
de tip european, a „cartografiat” ºi a creat o întreagã
„topologie” mai ales a lumii periferice. Iniþial Imperiul,
pe lîngã centru, îºi cunoaºte doar periferia, tot ce este
dincolo de periferie trebuie fie fãcut „ca ºi noi”, fie „distrus”.
De fapt, în ambele cazuri înseamnã distrugere. Orice
teritoriu luat în stãpînire de Imperiu trebuie sã devinã
parte a Imperiului ºi sã se subordoneze regulilor acestuia,
iar orice populaþie luatã în stãpînire trebuie sã se subor-
doneze legilor acestuia ºi sã se comporte ca ºi ceilalþi
cetãþeni „obiºnuiþi”. Imperiul nu suportã diferenþa. Dife-
renþa e monstruoasã, de aceea ea trebuie distrusã direct
sau prin transformare.
Cel mai bun exemplu este cel al descoperirii „Indiilor”.
Înainte de a fi „cartografiate” ele erau un tãrîm al „monºtrilor”.
Cînd au fost „luate în stãpînire”, populaþia „aborigenã”
fie a fost „creºtinatã”, fie a fost distrusã în totalitate. Nu a
mai fost nevoie de Gulag.
Ceea ce este însã „la hotar”, la „periferie” se încadreazã
în ceea ce amicul meu numeºte „nici-nici”, acea stare de
nosferatu, de „ne-mort”. De fapt conceptul de „vampir”
exprimã perfect ceea ce înseamnã pentru cetãþeanul „Im-
periului” starea de „periferie”. Periferia este „nici-nici”,
cetãþeanul periferic este „ca ºi noi”, aparent ca ºi occi-
dentalul, însã are ºi ceva „diferit”, care-l sperie pe „cetãþeanul
normal al Imperiului”. Ce este vampirul, dacã nu o fiinþã
prinsã între douã lumi ? El este ºi uman, aratã ca un
„cetãþean al Imperiului”, dar are ºi obiceiuri ºi calitãþi

151
ciudate. În timp ce „cetãþeanul Imperiului” este diurn, de
exemplu, vampirul, „cetãþeanul periferiei”, este nocturn,
are colþi, stã în locuri macabre ºi se hrãneºte cu sînge.
Am rãmas surprins sã-i vãd pe mai toþi criticii ºi analiºtii
din „periferie” încercînd sã-i combatã pe marii patriarhi
ai „Imperiului”, care stau în inima imperiului ºi nu au
cãlcat niciodatã în zona perifericã, susþinînd cã „vampi-
rismul periferiei” nu are nicio legãturã cu „realitatea”. Eu
sînt puþin mai sceptic. Sau cred doar cã problema e prost
pusã. Mai întîi, „periferia Imperiului” a fost ºi va fi întot-
deauna ceea ce „Imperiul” vrea sã fie. Cu alte cuvinte,
„realitatea” nu este un dat, ci un construct dictat de „do-
rinþele ideologice” ale Imperiului. Între „noi” ºi „ei” s-a
stabilit o relaþie de „vampirism,” nu fiindcã am fost noi
prea „însetaþi de sînge”, ci fiindcã ei ne-au perceput ca
atare sau fiindcã într-un anumit moment noi, stilul nostru
nu a corespuns cu proiectul lor. Dacã în „Imperiu” nu se
mai poartã de mult „suptul de sînge”, e timpul ca ºi noi
sã încetãm acest obicei „barbar”.
În relaþia dintre „vampiri” ºi „vampirizaþi” sau „vînãtorii
de vampiri” este ascunsã de fapt o problemã care spune
foarte multe despre relaþia dintre „noi” ºi „ei”, noi, „vam-
pirii”, ei, „vampirizaþii”. Acest raport ascunde un puternic
conflict, nu neapãrat „real”, ci unul mai degrabã profund
„cultural”. Vampirul este cel care suge sîngele „celuilalt”,
iar el, „cetãþeanul Imperiului”, se simte ameninþat. Cel
ameninþat cautã la rîndul lui soluþii de distrugere, de
omorîre a „vampirului”. ªi aici intervine „ºtiinþa” omului
occidental care îºi creeazã o întreagã vampirologie ºi
construieºte o mulþime de metode de a omorî „vampirii”.
ªi încã un lucru periculos : vampirismul se molipseºte, e
transmisibil. De aceea el trebuie distrus în totalitate.
Dacã urmãrim istoria realã, dacã putem vorbi despre
aºa ceva, din ultimele cîteva sute de ani a relaþiilor dintre
zona perifericã ºi „lumea civilizatã”, occidentalã, vedem

152
cã acest „raport de vampirism” funcþioneazã perfect. Ei
vor sã ne „civilizeze”, sã ne mai bage cîte „un þãruº în
inimã”, iar noi, din cînd în cînd, le mai „sugem sîngele”.
E adevãrat cã în ultimii ani mai mult ei ne „înfig þãruºi în
inimã”, iar noi am început sã ne mulþumim cu „sîngele
hoiturilor” cu care ne ademenesc.
E foarte interesant cã în ultima perioadã, odatã cu
dezvoltarea tehnicilor de control, de la diverse forme
economice, financiare, bancare pînã la mecanisme politice
s-a dezvoltat un imens aparat de control care are ca scop
depistarea ºi distrugerea „vampirilor”. Orice „aborigen”
de la „periferia Imperiului” trebuie sã fie controlat ºi
verificat ca nu cumva acesta sã fie „vampir”, adicã sã fie
unul „de-al nostru”, nu unul „de-al lor”. ªtii cã existã
tomuri întregi despre cum sã-l verifici pe cel care vine de
la „periferie” ca nu care cumva sã fie „vampir” ? De exemplu,
trebuie neapãrat sã-l testezi cu diverse mîncãruri. „Vam-
pirul”, dupã cum ºtie orice om „civilizat” care a fãcut o
ºcoalã elementarã în „lumea civilizatã”, reacþioneazã foarte
urît la usturoi. Sã ºtii cã „testul usturoiului” nu mai e aºa
sigur. ªi „vampirii” au devenit fiinþe sofisticate ºi ºi-au
exersat aptitudini de fentare a testelor oamenilor civilizaþi.
Dacã nu reuºeºti cu usturoiul, încearcã cu oglinda. „Testul
oglinzii” este un test important. Se ºtie, de asemenea, cã,
spre deosebire de oamenii „normali” care se reflectã în
oglindã, „vampirii” nu au aceastã calitate.
Din pãcate, aceste teste populare sînt utilizate ºi aplicate
zilnic unui numãr imens de oameni în cele mai reale
forme, în diverse instituþii ale statului, precum ºi în cele
private. Milioane de presupuºi „vampiri” petrec ore în ºir
în ambasade, consulate, agenþii de emigrare, ºcoli ºi bãnci
pentru a întocmi diverse formulare care au ca scop exact
aceastã funcþie de „testare” a „omului de la periferie”.
„Vampirii” trebuie descoperiþi, deconspiraþi, controlaþi,
distruºi sau lecuiþi.

153
 În ziua de azi, soarta noastrã, a „vampirilor”, nu e
foarte bunã. Sîntem vînaþi ºi se duce o campanie acerbã
împotriva noastrã. Mai toþi am acceptat sã renunþãm la
„vampirismul” nostru ºi sã ne „civilizãm” ca toatã lumea.
E mult mai comod sã renunþi la „vampirismul” tãu ºi sã
accepþi condiþia de cetãþean civilizat al Imperiului. Pãrerea
mea personalã, de „vampir” cu ceva experienþã, este cã
renunþarea la „vampirism” este una din cele mai mari
greºeli. Mai întîi, nu vãd de ce aº renunþa la starea mea
de a fi vampir. M-am nãscut aºa ºi cred cã e de datoria
mea sã-mi dezvolt aceste calitãþi. Sînt foarte convins cã
un vampir poate avea calitãþi cel puþin la fel de sofisticate
ºi interesante ca ºi un cetãþean al Imperiului, chiar unul
din capitala Imperiului. În al doilea rînd, dacã renunþ la
„vampirism”, atunci între mine ºi un cetãþean banal al
Imperiului nu mai este nicio diferenþã. Voi deveni un
banal cetaþean X, alãturi de alte cîteva sute de milioane,
perfect identice. Asta mã întristeazã, aºa cã prefer sã sug
sînge. Nu-þi mai spun de ce... ªi, în ultimul rînd, cred cã
tocmai faptul cã sîntem „vampiri” ne face sã le trezim
teamã, curiozitate, interes. În momentul în care nu vom
mai fi „vampiri”, ci niºte banali cetãþeni ai Imperiului,
care-ºi plãtesc impozitele, creditele bancare la timp ºi
respectã Codul Penal, atunci nimic din fiinþa noastrã nu-i
va mai interesa. Diferenþa stîrneºte întotdeauna curiozitatea,
interesul, teama ºi respectul, mai ales cînd este stropitã
cu puþintel „sînge proaspãt”. Deci proiectul nostru pe
urmãtoarea perioadã trebuie sã rezolve dilema : renunþãm
la starea de „vampir” ºi devenim cetãþeni civilizaþi ai
Imperiului sau nu renunþãm ºi ne asumãm starea de
„vampir” ? Însã dacã ne asumãm condiþia de „vampir”,
atunci trebuie sã ºtim cã, pe lîngã plãceri, ne asumãm ºi
niºte riscuri. Umanitatea nu a creat încã o fiinþã mai
feroce, perfidã ºi sofisticatã decît „omul civilizat al
Imperiului”.

154
 Uite cã am zis-o ºi pe asta. Dumnezeul vampirilor sã
ne aibã în pazã.
Mã opresc cã mã apucã setea.

Cu prietenie, un vampir de viþã veche.

V.A.

P.S. : În ultima perioadã, mã atenþioneazã unul din

amicii mei, sînt mari probleme cu sîngele : „civilizaþii”
consumã prea multe E-uri ºi prea multe droguri, iar acestea
afecteazã calitatea sîngelui. Avem ºi noi niºte limite. ªi
mare atenþie la autenticitatea „civilizaþilor”, cã s-ar putea
sã daþi peste clone, iar sîngele lor este impur.

155
 XXV

În care A.I. se întîlneºte cu un personaj deosebit,

care descoperã cã realitatea nu se mai dezvãluie
ca adevãr, ci doar ca minciunã, ºi care ne aratã
de ce cînd creierul se atrofiazã, se dezvoltã sto-
macul ºi anusul, iar Dracula este cel mai bun
roman despre crizã, care ne îndeamnã ritualic
asemenea unui vampir : „Vrei tu, oare, cititorule,
sã împarþi cu mine necunoaºterea mea ?”.

Dragã Vasiliy Andreevici,

Îþi mulþumesc pentru întîlnirea organizatã cu bunul tãu
prieten Scepticul. Ne-am vãzut chiar dupã întoarcerea lui
din periplul transilvãnean. Ador aceºti oameni destupaþi
la minte, mai ales abordarea ironicã, în stilul „glumelor
muzicale” clasice ºi al grilelor neconvenþionale de inter-
pretare. Nu sînt mare fan al lui Marx, cu toate cã-i ºtiu
rolul ºi locul important pe care-l ocupã. Nu-mi plac pana-
ceurile marxiste, mai ales în vremuri în care stînga a ratat
mai tot ce se putea rata, iar bãtrînul Marx a devenit un soi
de PR manager al multor bãieþi isteþi care îºi construiesc
cariere fãrã niciun scrupul.
Dar nu e cazul amicului tãu. Discuþia a pornit de la
poveºtile lui din cãlãtorie ºi de la un citat ironic din

156
Capitalul lui Marx : „Forma lemnului […] se modificã dacã
din el se face o masã. […] Îndatã ce «masa» se prezintã ca
marfã, ea se transformã într-un lucru care poate ºi totodatã
nu poate fi perceput prin simþuri. Ea nu numai cã stã cu
picioarele pe pãmînt, dar se prezintã faþã de celelalte
mãrfuri cu capul în jos, ºi din acest cap de lemn ies niºte
fantasmagorii mai bizare decît dacã ar merge sã danseze
din proprie iniþiativã”... Încerc sã-þi prezint discuþia noastrã
nocturnã ºi lungã cît mai puþin filosofic, ºtiind cã nu adori
acest jargon. Aceasta este sinteza variantei de „amurg” a
veºnicei discuþii despre crizã, despre orice fel de crizã.
Poate voi repeta unele idei deja dezbãtute de voi.
Problema crizei actuale constã în aceea cã, precum
orice fundamental cataclism social autentic, ea nu conþine
nimic deosebit, nimic din ceea ce ar putea permite rapor-
tarea ei la competenþa vreunei capacitãþi sau a vreunui
sector. Criza nu este obiectul cuiva, de aceea nici nu
poate exista o „crizologie”.
Nu are sens sã le ceri economiºtilor contemporani un
rãspuns privitor la cauzele crizei, teoriile lor sînt ºi ele un
produs al conºtiinþei de crizã. La fel de absurd însã ar fi
sã evoci spiritele marilor politicieni din trecut, indiferent
dacã sînt „rãufãcãtori” de tipul lui Stalin ºi Salazar sau
„salvatori ai naþiunii” de genul lui Roosevelt : ei au fost
cu toþii contaminaþi de crizã, cu nimic mai puþin decît
cetãþenii încredinþaþi puterii lor politice. Nu „cincinalele”
sau „noile curente” au dus spre ieºirea din crizã, ci
atotbiruitoarea voinþã de viaþã trezitã în milioane de
oameni de cãtre cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Anume
din energia acestor voinþe ne-am adãpat ºi noi pînã nu
demult, înainte ca ea sã fi început sã se epuizeze. Iz-
bucnirile punctiforme ale crizelor din ultimii patruzeci ºi
ceva de ani au fost asemãnãtoare cu bateria unui notebook
mondial care clipeºte, semnalizînd necesitatea unei urgente
reîncãrcãri.

157
 Dacã e sã ducem pînã la capãt afirmarea extrateritori-
alitãþii oricãrei teze „crizice”, n-ar fi o interpretare forþatã
sã începem cu Marx – cu scriitorul ºi filosoful Marx, întrucît
Marx economistul nu a reuºit prea multe în domeniul
dialecticii apocaliptice, cu ajutorul ideii sale privitoare la
pauperizarea „relativã/absolutã” a proletariatului. Aceastã
prognozã a lui nu s-a adeverit, cumva provocator, nici în
timpul vieþii lui Marx. Da, el a prezis, dacã nu chiar
primul, crizele clasice „de supraproducþie” – dar ce repre-
zintã ele în comparaþie cu joia neagrã din 1929 ? Cu
actuala prãbuºire în cascadã a burselor ? Tusea mãgã-
reascã, oreionul, pojarul sînt boli ale copilãriei, nimic mai
mult. Ceea ce la Marx nu e, într-adevãr, o banalitate este
strania lui teorie a crizei adevãrului. Pînã la el, toþi con-
sideraserã cã adevãrul este o anumitã autodescoperire a
realitãþii, forma în care se înfãþiºeazã aceasta privirii
„celui în stare sã vadã” – anume a celui „prin-natura-sa-
-tinzînd-spre-cunoaºtere”, a acelui homo sapiens arhetipal
din primul paragraf al Metafizicii aristotelice. Descartes a
adãugat acestei înþelegeri a adevãrului, fundamentalã
pentru europeni, concepþia veridicitãþii (cunosc în mod
veridic ceva, dacã mã cunosc pe mine însumi în calitatea
de cunoscãtor al acestui ceva), iar Kant – ideea sintezei
transcendentale (adicã temporale), dupã care adevãrul a
început sã fie înþeles nu ca lucru (fie el chiar lucru în
sine), ci ca proces al acumulãrii de sine într-o anume
unitate – indiferent cît de verosimilã, dar, din cauza aceasta,
nu mai puþin semnificativã. Marx a rãsturnat totul, iar
ºocul acestei rãsturnãri a fost mai puternic decît ºocul pe
care l-a produs el prin proclamarea groparului burgheziei.
În Capitalul el ajunge la o concluzie stranie, aproape
extravagantã : lumea în care trãim noi acum cu toþii (iar
aceasta e o lume în care natura nu mai e decît un apen-
dice nesemnificativ al artificialei tehnosfere produse prin
muncã), realitatea se dezvãluie nu ca adevãr, ci ca

158
minciunã – ºi lucrul acesta nu este o oarecare iluzie
opticã, ci e chiar esenþa a ceea ce se petrece cu noi.
Aºadar, noi, cei de acum, avem de-a face cu minciuna
adevãratã – nu cu minciuna ca eroare subiectivã sau ca
neadevãr în mod conºtient susþinut, ci cu una obiectivã ºi
de fond, datoratã lumii alienate, doar convenþional denu-
mitã burghezã. Noi nu ne putem reprezenta, indiferent
ce, decît în cadrul reþelelor semantice ale chiar acestei
lumi ieºite din minþi, prin, cum spune Marx, „formele ei
obiective de gîndire”. De pildã, noi credem (nu putem sã
nu credem !) în preþul autocrescãtor (valoarea) a tot ceea
ce existã : al aurului sau al iubirii, al lotului de pãmînt
sau al vechii prietenii, al contului din bancã sau al sticlei
de vin de colecþie. Cu alte cuvinte, sîntem închiºi în-
lãuntrul condiþiilor fireºti, chipurile impuse de naturã,
altfel spus, veºnice, legice, ale propriei existenþe, care ne
apar nouã ca fiind imuabile, pînã în clipa în care vreuna
dintre aceste condiþii nu începe sã se deterioreze, iar apoi –
dupã principiul dominoului – înceteazã toate sã mai func-
þioneze ; în sfîrºit, dupã cum bine spune Antonin Artaud
în a sa Heliogabale, pînã cînd vine ziua în care „pielea de
ºagri a principiilor se strîmteazã semnificativ, chipul lumii
micºorîndu-se ºi el, ºi totul ajunge la marginea pieirii”. În
exemplul dat de Artaud, reducerea „chipului lumii” este
raportabilã la hipertrofierea altor pãrþi ale ei – în primul
rînd a stomacului ºi a anusului.
Atunci cînd, în legãturã cu criza, îl evocãm pe Marx
(iar în ziua de azi îl evocã cine vrei ºi cine nu vrei), e
important sã percepem aceastã opticã stranie, aceastã
neobiºnuitã manierã a lui de a gîndi contemporaneitatea
în cheie barocã, aproape suprarealistã ; acest Marx anume
este mult mai aproape de experienþa noastrã actualã decît
vreun botanist acoperit din manualele de istorie a econo-
miei. Perspectiva, deschisã de optica bizarã a lui Marx,
poate fi denumitã suspiciune, iar întrucît suspiciunea

159
vizeazã aici nu ceva finit, „iatã – asta este” (cu toate cã
Marx ne dã deseori prilejul sã-l socotim un simplu moºte-
nitor al manierei hegeliene de a critica orice fenomen
finit ca atare), ci vizeazã orice, fãrã excepþie, inclusiv
faimosul comunism, respectiva suspiciune poate fi numitã
transcendentalã. Acest lucru înseamnã cã, potrivit schemei
temporale a suspiciunii date (de la caracterul aparent
natural al obiectului la autenticul sãu caracter artificial,
condiþionînd aceastã naturaleþe), actualmente – dupã
Marx – se va autoconstrui orice gîndire „crizicã”. Cu alte
cuvinte, orice gîndire despre crizã ce se pretinde a fi
cinstitã, adicã una care îºi dã în mod lucid seama cã ea
însãºi se aflã în spaþiul micºorãrii „chipului lumii”, chiar
de ea proclamat ºi diagnosticat. ªi nu e cîtuºi de puþin
important de pe care teritoriu pseudonatural ia startul
aceastã gîndire (literaturã, politicã, filosofie, ºtiinþã), dupã
cum nu importã în care anume proiecþie temporalã –
pseudonaturalã – se va desfãºura (aºa-numitul trecut sau
viitor) ; totul se aflã acum sub incidenþa suspiciunii –
aºadar, de bunã seamã, ºi aceastã gîndire.
Ce anume este criza în accepþiunea lui Marx a devenit
limpede în secolul XX – autenticul secol al crizelor. Astãzi,
aruncînd înapoi o privire spre Marx ºi spre secolul trecut,
putem spune : criza este o defecþiune fundamentalã în
funcþionarea oricãrui sistem social, determinatã de faptul
cã regulile artificiale în virtutea cãrora aceasta funcþiona
ºi care, în interiorul sãu, se prezentau ca fiind naturale îºi
dezvãluie brusc provenienþa, înceteazã sã mai acþioneze
într-o manierã economic-inconºtientã, încep sã conecteze
la propria funcþionare resursele de avarie ale conºtiinþei,
dupã care sistemul îºi încetineºte dinamica, îºi pierde
efectul funcþionãrii naturale ºi – dupã o oprire catalepticã
fulgerãtoare, reprezentînd momentul cel mai spectaculos
sub raport estetic al stagnãrii sale – explodeazã în revo-
luþie. Ultima noþiune este doar idiomul desemnînd procesul

160
cãutãrii libere, deci absolut riscant, ºi al dobîndirii unui
sistem a ceea ce am putea noi denumi un nou caracter
natural, pe care Marx îl desemneazã ca „noi relaþii de
producþie”, avînd în vedere noile forme de producere a
tuturor legãturilor sociale, inclusiv pe cea mai importantã
dintre ele – însuºi omul, ºi nu doar economia în sensul
îngust al cuvîntului.
Cea mai exactã analogie literarã a modelului crizei
elaborat de Marx nu vor fi imaginile dickensiene ale
grozãviilor sfîºietoare din capitalismul timpuriu ºi nici
prozele lui Remarque sau Hemingway ale suspendãrii
existenþiale a eroilor în hãul înstrãinãrii, ci un roman
victorian relativ marginal, cum ar fi Dracula al lui Bram
Stoker. Descrierea ciocnirii dintre civilizaþia victorianã
(premergãtoare crizei) ºi propriile ei limite constituie ceea
ce este realmente interesant la Stoker. În plus, conflictul
principal din roman se desfãºoarã nu atît la nivelul luptei
dintre douã lumi (Europa ºi Transilvania, civilizaþia ºi
barbaria), cît în însuºi spaþiul mentalului european, intrat
pe neaºteptate în coliziune cu incognoscibilul în sine.
Acum o sã repet cîteva idei pe care le-ai prezentat în
scrisoarea precedentã, doar o sã schimb puþin proble-
matica ºi unghiul de privire. În Dracula existã cîteva
indicii ale acestei drame fundamentale a neînþelegerii de
sine. De pildã, scrisoarea Minei adresatã prietenei sale
Lucy, în care, printre altele, descrie convorbirea cu logod-
nicul ei, Jonathan, care ºi-a descoperit strania ambiguitate
a vampirismului. Pregãtindu-ºi cumva logodnica pentru
ceea ce avea ea sã audã de la el, acesta întreabã : „Vrei tu
oare, Wilhelmina, sã împarþi cu mine necunoaºterea mea ?”.
În general, în romanul lui Stoker este foarte important
acest ritual al pregãtirii, al introducerii interlocutorului
naiv în situaþia în care va fi pus sã audã din partea celui
care vorbeºte cine ºtie ce nãzbîtii, ceva ce depãºeºte în
mod absolut reprezentarea respectivului despre ceea ce

161
este normal, ceea ce poate fi descris în temeiul experienþei.
Aceste pregãtiri ºi preludii au drept scop crearea, retoricã
ºi emoþionalã, a condiþiilor deturnãrii atenþiei de la obiec-
tul convorbirii (ceva diavolesc ºi îngrozitor) la conºtiinþa
vorbitorului ºi a celui care ascultã. Stoker, asemenea lui
Kierkegaard ºi Marx, se strãduieºte în mod consecvent
sã-l vindece pe cititor de ceea ce filosoful danez denu-
mise „iluzia obiectivitãþii” ºi, în acest scop, pune sub
semnul întrebãrii toate capcanele retorice ale bunului-simþ
(„sîntem doar, dumneavoastrã cu mine, oameni raþionali”,
„orice om normal înþelege cã…”). Dupã cum ai scris deja,
Doctorul Van Helsing – acest alter ego al autorului – le
adreseazã permanent interlocutorilor sãi naivi urmãtorul
avertisment : tot ceea ce voi povesti eu acum poate ºi mai
mult ca sigur, va fi receptat de cãtre dumneavoastrã ca un
delir total, iar dumneavoastrã, fiind oameni normali, mã
veþi considera, bineînþeles, nebun, dar am sã vã rog sã
luaþi cele spuse de mine nu ca pe o descriere a unei situaþii
de fapt, ci, pur ºi simplu, ca pe o indicare a limitelor
experienþei. „Existã lucruri pe care nu le înþelegeþi, dar
care totuºi existã.” Dacã am radicaliza aceastã tezã a lui
Van Helsing, ea ar suna în felul urmãtor : existã ceva
anume ce nu putem nicicum spune cu certitudine cã ar
avea calitatea unei existenþe reale. ªi, de vreme ce e aºa,
acest ceva existã ca NIMIC.
Stoker e un turist care „merge” în Transilvania dupã
ghiduri de cãlãtorie. El „merge” nu ca sã o exploreze, ci
ca sã vadã ceea ce deja ºtie. Cu atît mai precis aratã
scenele macabre din roman : autorul nu e obligat sã se
þinã, în descrierea faptelor, de o veracitate realistã, întrucît
sarcina lui nu este reconstruirea afectului, nu liniºtitorul
„de fapt”. Latura semanticã a fenomenologiei stokeriene
a afectului includea în sine o liberã fantezie etimologicã
în jurul particulei „trans-”. Aceastã particulã (ca însãºi
„Transilvania”) ne apare în roman ca un operator sui

162
generis (eu nu aº spune on ºi off, ci mai degrabã enter
sau delete) al stãrilor mentale de un tip deosebit. Despre
aceste stãri nu se poate spune nimic bine definit, în afarã
de faptul cã ele sînt percepute ca niºte proiecþii exterioare
ale spaimelor abisale ale eroilor, dintre care principala
este spaima pierderii de sine, a pierderii propriei identitãþi
naturale.
Mergînd cu raþionamentul în direcþia propusã de Stoker,
se poate presupune cã cel mai productiv mod de a gîndi
criza este descrierea ei subiectivã, fãrã sã scãpãm însã, în
aceste condiþii, din vedere faptul cã respectiva subiec-
tivitate nu este o nãscocire a noastrã, ci este maniera
realã prin care aceastã crizã ni se dezvãluie nouã. Atunci
ea ne va apãrea sub înfãþiºarea operatorului „deschiderii/
închiderii” stãrilor emoþionante dãunãtoare ºi, totodatã,
infinit de productive, atît de importante pentru pãtrun-
derea în spaþiul noii experienþe, inclusiv al celei literare.
Probabil acesta ºi este fenomenul care ar putea fi denumit
crizã ºi care te însoþeºte întotdeauna.

Mã opresc aici în speranþa cã nu te-am plictisit.

Cu simpatie, al tãu,
A.I.

163
 În romanul Viþelul de aur, scris de Ilf ºi Petrov, eroul
principal, Ostap Bender, e oprit la un moment dat de o
maºinã cu un ghid sovietic, ce cãra prin Uniunea Sovieticã
doi onorabili contrabandiºti americani, care doreau sã
afle reþeta samagonului. Romanul, care nu e datat, s-o fi
petrecînd deci în vremea Prohibiþiei.

Addendum

În 1881, pe 13 martie, þarul Alexandru este ucis de

anarhiºti. Galiþia ºi Ucraina sînt împînzite de pogroame,
organizate ca represalii, iar situaþia evreilor din Imperiul
Þarist devine grea. Evreii încep sã emigreze cãtre Statele
Unite. Emigrarea lor continuã pînã spre 1914, cînd rãz-
boiul ºi apoi regimul sovietic pun capãt emigrãrii.
În 1894 începe în Franþa procesul lui Alfred Dreyfus,
acuzat pe nedrept de trãdare, proces care îl indigneazã
într-atît pe ziaristul vienez Theodor Herzl, încît orga-
nizeazã în 1897 primul congres sionist, la Basel ; douã
decenii mai tîrziu, lordul Balfour scrie celebra lui scrisoare.
În 1903 are loc pogromul de la Chiºinãu, „cel din urmã
pogrom al Evului Mediu, ºi primul din secolul XX”.
În anii tulburi ai rãzboiului civil, între 1918 ºi 1921,
încã 60.000 de evrei sînt uciºi în o mie de pogroame
mãrunte.
Ilia Lvovici Feinsilberg începe sã scrie, împreunã cu
Petrov, imediat dupã ce sovieticii iau puterea. Evreii din
Imperiul þarist nu sînt cu toþii asemãnãtori : o parte sînt
hasizi, sãraci, religioºi, mistici, trãind în ºtetl, mici sãtucuri,
în jurul cîte unui wunderrebe, rabin harismatic fãcãtor de
minuni. O altã parte sînt urbanizaþi, fumeazã, sînt liber-
-cugetãtori, lucreazã în fabrici ºi au organizat deja un
partid socialist puternic, Bund-ul. Fac deja greve. Mental,
ei sînt pregãtiþi pentru revoluþia sovieticã. Ilia Lvovici
Feinsilberg e pregãtit mental pentru revoluþia sovieticã :

165
îºi scurteazã numele ºi scrie schiþe umoristice împreunã
cu Petrov. Sã nu i-o luãm în nume de rãu, epoca este a
abrevierilor : kolhoz, din kolektivnoe hoziaistvo, NKVD,
din Narodnîi komitet vnuttrennîh del’, komsomol.
Ostap Bender, eroul lor, este greco-turc. Aºa e politically
correct. Ilf nu ne indicã etnia lui realã decît indirect, prin
faptul cã unii îl întreabã la rãstimpuri : „Sînteþi cumva
evreu ?”. Vrea sã plece din Uniunea Sovieticã, dar nu în
Statele Unite, ci la Rio de Janeiro. (Despre Statele Unite
nu se poate scrie în glumã, în schiþe umoristice, ci numai
cu mînie, în articole politice, pe pagina de externe din
Pravda.). Sub Stalin nu poþi scrie cã vrea cineva sã plece
din URSS în Statele Unite, nici mãcar în glumã. Nici serios.
Nici mãcar cu mînie proletarã.
Între timp, o bunã parte din evrei plecaserã în Statele
Unite, la New York. Cei mai mulþi sînt sãraci lipiþi, ca
Menahem Mendel din Casrilifka, eroul lui ªalom Alehem.
(Menahem Mendel pleacã dintr-un oraº într-altul ºi trece
de la o meserie la alta, aºa cum va face mai tîrziu Ostap.)
Ca italienii (calabrezi ºi sicilieni zdrenþãroºi ºi flãmînzi) ºi
irlandezii (flãmînzi ºi zdrenþãroºi), evreii din Imperiul
þarist (polonezi, lituanieni, galiþieni, ucrainieni) sînt nedoriþi.
Marea epocã de dezvoltare vertiginoasã a economiei, în
deceniile de dupã rãzboiul civil, trecuse. America era
stabilã ºi prosperã. Între 1860 ºi 1890 fuseserã împuºcaþi
ultimii bizoni ºi ultimii indieni.
Albii protestanþi, wasps, sînt bogaþi, siguri de sine ºi
deocamdatã s-au plictisit sã ucidã. Deocamdatã linºeazã
negri. Ku-Klux-Klanul este influent, dar abia mai tîrziu va
izbuti sã-ºi instaleze un membru ca preºedinte al Statelor
Unite, pe Woodrow Wilson. Italienii, irlandezii ºi evreii
sînt catolici ori mozaici, deci neprotestanþi. Majoritatea
wasp „nu încearcã pentru ei decît greaþã” : sãrãcia, necu-
noaºterea limbii ºi mai ales religia papistaºã sau, oricum,
neprotestantã îi fac obiect de dispreþ. Pînã în 1945, un

166
manual de dicþie pentru actori cuprindea asemenea capitole :
„Cum se imitã accentul italian”, „Cum se imitã accentul
irlandez”, „Cum se imitã accentul idiº”. Dar nu sînt nici
negri, nici indieni, adicã nu sînt de rasã inferioarã ºi ca
atare nu se pot vîna. (În 1946, Ilia Ehrenburg constatã cã
evreii ºi negrii încã nu pot urca în acelaºi vagon de
tramvai cu albii.)
Deocamdatã, evreii sînt mulþumiþi ºi se dizolvã în New
York. Limba e foarte ok. Forverþ se zice „forwards” –
aproape ca pe idiº. ªi se învaþã uºor. De scris, se scrie cu
niºte caractere groaznice, care nici buchi þariste, nici ktav
meruba nu sînt – oi, oi.
Dupã 1890, dispreþuiþi, sãraci ºi marginali, o parte din
evrei alcãtuiesc lumea interlopã a New Yorkului. Big Jack
Zelig, Monk Eastman, Rivka Stiff. Dopey Benny Fein. Mici
escroci ai asigurãrilor, care îºi asigurã scump prãvãliile,
apoi le dau foc. De escrocheria asigurãrilor povesteºte
ªalom Alehem, iar blestemul zolst brennen on sprahovke
e vechi, ceea ce atestã cã odesiþii nu fac decît sã ducã în
Lumea Nouã o ºmecherie perfectatã în Lumea Veche.
Isidor Stein are trei sute de incendii la activ. Otrãvitori de
cai, ºi apoi štarkes, golani care protejeazã populaþia civilã
a cartierului : Big Jack Zelig, Lois Seidenshnur, Lefty Louie
Rosenzweig golesc East Side de italieni, mafioþi care tero-
rizeazã mãrunþii bãcani evrei ai cartierului ºi le cer bani
de protecþie.
În 1920 Congresul voteazã Legea Volstead. Primii care
se împotrivesc sînt italienii ºi irlandezii, catolici : au nevoie
de vin pentru împãrtãºania preoþilor. Se împotrivesc ºi
evreii : de Sabat, trebuie sã binecuvinteze potirul de vin
ºi sã-l bea, rostind Baruh ata adonai, Eloheinu meleh
ha-olam, boré pri ha-gafen. ªi unii, ºi ceilalþi sînt în drojdia
societãþii. De la proxenetism, furtul din buzunare, ºantaje
pînã la contrabanda cu alcool nu e decît un pas. Al
Capone pare a fi cel mai cunoscut dintre gangsterii

167
Prohibiþiei, dar ºi Waxy Gordon, Abner Zwillman, Arthur
Flegenheimer, Joseph Kennedy-tatãl sînt bootleggers. Din
Canada, Sam Bronfman abandoneazã proxenetismul ºi
începe serios sã exporte alcool în Statele Unite. O gene-
raþie mai tîrziu, familia sa deþine 10% din acþiunile cotate
la bursa din Toronto.
Lumea interlopã americanã e alcãtuitã din imigranþi
sãraci, abia sosiþi, discriminaþi pe criterii religioase ºi
etnice. Prohibiþia e un catalizator pentru aceastã lume
interlopã, care existã deja ºi care începe sã se îmbo-
gãþeascã ºi sã capete legitimitate. Atunci cînd Statul înnebu-
neºte, dînd legi inaplicabile, infracþiunea capãtã o aurã
de legitimitate moralã. Prohibiþia scoate lumea interlopã
din imoralitate. Dupã 1930, cînd infama lege Volstead
este abolitã, foºtii bootleggers se propulseazã în politicã
ºi în afaceri : Joseph Kennedy devine ambasador în Marea
Britanie, Lou Wasserstein intrã, încet, în show-business,
dar va mai trece cîtva timp pînã sã observe un actor isteþ,
Ronald Reagan, cãruia îi va face campanie electoralã. Un
semi-italian, Fiorello la Guardia, devine (poate cu ajutorul
lumii interlope) primar al oraºului New York ºi, odatã
ajuns primar, curãþã oraºul de pegrã. Un aeroport îi poartã
numele.
Antisemitismul este intens în Statele Unite, în toatã
prima jumãtate a secolului. Marea majoritate a cererilor
de vizã depuse de evreii germani, care vor sã fugã din
Germania nazistã, sînt respinse, înecate în birocraþie sau
amînate.
Printre cererile amînate, ºi una depusã în Amsterdam,
de un anume Otto Frank, pentru el, soþie ºi fiica lor, Anna.

Post-scriptum

Cauza nobilã a celui de-al Doilea Rãzboi Mondial a

fost inventatã post-factum. Statele Unite intrã în rãzboi

168
împotriva Japoniei pentru Hawaii ºi Filipine, colonii pe
care americanii abia le luaserã de la spanioli ºi pe care
japonezii le rîvneau.
ªi Statele Unite, ºi Canada sînt antisemite în 1939.
Canada primeºte în total trei mii de evrei din sutele de
mii care se strãduiesc, între 1933 ºi 1941, sã pãrãseascã
Germania ; în Lituania, consulul japonez Sugihara oferã
evreilor vize de tranzit, salvîndu-le viaþa, pe cînd consulul
american le refuzã. Dintre statele europene pro-hitleriste,
nici Spania lui Franco, nici Italia lui Mussolini ori Ungaria
lui Horthy nu sînt antisemite. Exterminarea evreilor din
Italia ºi Ungaria începe atunci cînd ºi Mussolini, ºi Horthy
sînt înlãturaþi de la putere, iar germanii ocupã cele douã
þãri. Dintre statele europene anti-Axã, nici Franþa, nici
Anglia nu sînt nepãtate : ºi în Anglia, ºi în Franþa evreii
fuseserã cu totul expulzaþi în Evul Mediu ºi sînt primiþi
înapoi tîrziu, de cãtre Cromwell în Anglia, de cãtre
Napoleon în Franþa.
Urma lui Ilf ºi Petrov se pierde abrupt în 1937. Sînt
foarte probabil arestaþi de NKVD ºi exterminaþi, ca milioane
de alþi inocenþi, de teroarea lui Stalin.
Ostap Bender transformã în bijuterii ºi devize milionul
de ruble al lui Koreiko ºi încearcã sã fugã în România, pe
gheaþã, dar grãnicerii români aproape îl împuºcã, ºi Ostap
se întoarce în Uniunea Sovieticã.
Ilf prevede simbolic totul.
Contrabandiºtii de alcool care apar fugitiv în roman
sînt oglinda lui Ostap Bender : într-un stat silnic ºi cu legi
arbitrare, singurii oameni liberi sînt contrabandiºtii ºi
escrocii. ªi Statele Unite, ºi Uniunea Sovieticã sînt, între
1920 ºi 1930, state nebune : legea Volstead, în Statele
Unite, dã naºtere celebrilor gangsteri din Chicago ; Uniunea
Sovieticã dã naºtere unor mãrunþi biºniþari ca Ostap –
descendenþii lui lipsiþi de umor au cumpãrat, sub Elþîn,
marile întreprinderi ale Rusiei ºi au devenit miliardari.

169
 Anonimii contrabandiºti ºi Ostap poposirã pe o stepã
prãfoasã ucraineanã, pe drumul Cernomorskului.
– Vãd cã pricepeþi ruseºte, le spune Ostap.
– Pãrinþii sînt din Odessa, rãspunde unul dintre
contrabandiºti.
– Aha... E bine în State ?
– Ne descurcãm ºi noi cum putem... Te tenteazã sã vii ?
– Mã tenteazã sã plec din URSS, zise Ostap, încet. Nu
neapãrat în State...
– Ãia doi din maºinã cine-s ? întreabã un contrabandist,
subit precaut.
– Autorii mei, Petrov ºi Feinsilberg... Pentru ei m-ar
interesa... Niciunul nu mai doarme-acasã, de patru luni.
Dorm prin vecini. Ar putea primi vizã pentru State ?
– Nu cred, rãspunde celãlalt, posomorît. O sã-l refuze
ºi pe Otto Frank.
– Care Frank ?
– Tatãl Annei Frank – nu-l ºtii tu. E din altã carte.
– Tot ceva roman comic, ca al nostru ?
– Nu, un jurnal postum. Real.
Lui Ostap Bender i se încreþi pielea de fricã.
– ªi ce sã le spun autorilor mei ?
– Cã te-am întrebat cum se face pervaci.

Erratum

Protestantismul ºi pravoslavia privesc diferit pileala.

Pentru protestanþi, pileala e un pericol. Singurii care au
plantat vie în Statele Unite au fost fraþii italieni (ºi deci,
supposedly, catolici) Mondavi. A altoi ºi a tescui reprezintã,
pentru americanii cumsecade, o destrãbãlare asemenea
proxenetismului. Crama e un fel de bordel.
Pastorul protestant este ºovãielnic. El e salariatul congre-
gaþiei ºi, ca atare, predicã ceea ce vrea sã audã congregaþia.
Dacã pentru congregaþie negrii sînt inferiori, indienii trebuie

170
exterminaþi, iar a bea vin e un pãcat major, atunci pastorul
preia din mers sugestiile pãstoriþilor sãi.
ªi înainte, ºi dupã 1900, ofertele de muncã din ziarele
americane cuprind, din loc în loc, cîte un „Irish need not
apply” – irlandezii sã nu încerce sã candideze.
Pînã în 1964, negrii nu se puteau cãsãtori cu femei
albe. Cãsãtoriile interrasiale se pedepseau cu închisoarea.
Printr-un fenomen bizar, care contrazice regula hiperga-
miei ºi pe care antropologii încã nu l-au explicat, cãsãtoriile
dintre femei negre ºi bãrbaþi albi sînt încã de neconceput.
Douã þãri, din care una abia îºi exterminase indienii,
iar alta – cetãþenii luaþi de pe stradã arbitrar, în numãr de
milioane se aliazã ºi înving o a treia þarã, care trans-
formase rasismul în genocid. Diferenþa dintre Statele Unite,
Uniunea Sovieticã sub Stalin ºi Germania nazistã e doar
una de grad, nu una de naturã. Cei care au cîºtigat rãzboiul
au cîºtigat, odatã cu victoria militarã, ºi victoria moralã –
dreptul de a fi avut dreptate, de a fi luptat pentru cauza
cea bunã. Ambele þãri îºi descoperã, post-factum, o legi-
timitate : Uniunea Sovieticã, dupã masacrul de la Katîn ºi
deportarea popoarelor caucaziene, descoperã cã a luptat
contra rasismului antisemit nazist fiindcã rasismul anti-
semit nu-i plãcuse niciodatã. Statele Unite, dupã exter-
minarea indienilor, segregarea populaþiei de culoare ºi a
evreilor, descoperã cã luptaserã contra Germaniei naziste
fiindcã genocidul nu-i plãcuse niciodatã poporului american.
Justificãrile morale apar întotdeauna post-factum. Orice
discurs etic e o raþionalizare.
Despre Monk Eastman scrie Borges, numindu-l „Neade-
vãratul impostor Monk Eastman”. Îmi place sã cred cã
Ostap Bender ar fi putut fi Monk Eastman.

Sper sã-þi placã istoria ironicã ºi cu tîlc a amicului meu.

Cu prietenie, al tãu,
V.A.

171
 XXVII

În care se vorbeºte despre fericire ºi aflãm cã fericirea

nu are nimic de-a face cu bunãstarea ºi libertatea,
ci cu un amalgam compus din a avea lucruri greu
obþinute, libertãþi cu destule restricþii ºi o anumitã
formã de stabilitate care doare.

Dragã Vasiliy Andreevici,

Frumoasã parabolã ºi plinã de tîlc. Revin la povestea
fericirii pe care o lãsasem neterminatã în ultima discuþie.
Dacã e sã vorbim despre fericire, despre fericirea socialã,
aºa cum se vinde azi pe canalele mass-media, atunci, în
perioada statului modern, ea a fost atinsã doar în epoca
brejnevistã. Observaþiile mele se bazeazã pe discuþii de
lungã duratã cu colegii mei occidentali ºi postcomuniºti.
E o idee pe care am auzit-o ºi în fosta Iugoslavie ºi în
Ungaria. În analiza mea eu am luat ca etalon fericirea
comunismului real din perioada brejnevistã, cãci acolo
s-a atins un echilibru foarte interesant ºi care meritã analizat.
În perioada zastoiului (stagnãrii) sînt îndeplinite trei
condiþii absolut necesare pentru omul modern ºi în mod
special pentru intelectualul modern de dupã al Doilea
Rãzboi Mondial. Mai întîi s-a ajuns la un echilibru destul
de rafinat al jocului dintre interdicþie ºi libertate. Intelectualul

172
sovietic era, în viaþa de zi cu zi, liberal în atitudine, avea
opinii critice la adresa regimului, iar regimul îl tolera.
Intelectualul sovietic liberal a înþeles repede regula jocului
ºi a început sã-ºi regleze tirul discursului astfel încît sã fie
mulþumit de el însuºi, sã nu trãiascã cu gîndul cã este un
laº ºi un lingãu, dar în acelaºi timp sã nu deranjeze
puterea prea tare, ca sã nu-ºi piardã privilegiile inte-
lectuale (funcþie, salariu, bursã, publicaþii, case de odihnã,
locuinþã etc). Pentru el era o situaþie perfectã cãci, liberal
cum era, dãdea foarte bine în ochii celorlalþi, ºi mai ales
ai colegilor occidentali, asigurîndu-ºi un grad al privi-
legiilor destul de mare.
Foarte important era faptul cã el era cu conºtiinþa
împãcatã ºi avea foarte clar trasat chipul duºmanului faþã
de care-ºi concentra ura, nemulþumirea ºi frustrãrile. Era
ca un soi de partizan pe propriul front, iar inamicul erau
„ai noºtri”, cu care trebuia colaborat. În acelaºi timp se
simþea mereu ameninþat, risca mereu ceva ºi aceasta-i
dãdea o stare de confort intim aparte, lucru pe care l-a
pierdut definitiv dupã 1990. Dupã 1990 duºmanii au dis-
pãrut ºi fie au trebuit reinventaþi, fie a trebuit sã trãiascã
în trecut cu obsesiile vechi, reinventate dupã reguli noi.
Toatã obsesia cu vînãtoarea de vrãjitoare comuniste vine
de-aici. Dispariþia duºmanului este moarte curatã pentru
intelectualul de acest tip.
Din cauzã cã, în acea perioadã, raportul interdicþie-
-libertate nu era bine definit, oricît þi-ai fi reglat tirurile
discursului tot nu era foarte clar cît de elasticã era zona
de limitã, mai ales cã adesea cei care trãgeau hotarul
dintre cele douã principii erau niºte politruci imbecili ºi
imprevizibili. Uneori spuneai lucruri intolerabile ºi erai
tolerat, alteori niºte gesturi banale îþi creau o mulþime de
probleme. Este important cã aceastã teamã care plutea în
aer îþi dãdea o stare incredibilã, însã era în mare o teamã
controlabilã. Foarte important era cã justifica ºi dãdea

173
sens comportamentului tãu, îl legitima dar îþi dãdea ºi
puþinã adrenalinã pentru a simþi cã trãieºti.
În al doilea rînd, un alt element important al perioadei
brejneviste era raportul cu lucrurile de strictã necesitate.
Cetãþeanul sovietic intrase ºi el în era consumului, aºa cã
începuserã sã-i creascã aºa-numitele „nevoi” cotidiene.
Pentru el era foarte important cã lucrurile de bazã se
gãseau (vodcã, pîine, salam, lapte, legume), iar pe cele
pe care ºi le dorea, dar nu le gãsea, le achiziþiona cu un
efort ceva mai mare, mai susþinut ºi mai aventuros. Ei
bine, efortul de a face rost de mãrfurile „defiþit” fãcea
parte dintr-o anumitã stare de care numai cetãþenii unor
astfel de perioade ºi þãri au avut parte. Puþine lucruri se
comparã cu bucuria de a face rost de un lucru pe care þi-l
doreai ºi pe care puneai pînã la urmã mîna cu un efort
care te scotea din uzura banalã din viaþa de zi cu zi.
Starea de a ºti cã existã acel lucru, pe care þi-l doreºti, ºi
efortul de a-l gãsi creau o stare de eforie care a contribuit
la un soi de dolce vita sovietica.
Un alt element important, nemaiîntîlnit cred nicãieri
în istoria modernã, este raportul dintre preþul pe care-l
plãtea cetãþeanul pe parcursul vieþii sale ºi întregul produs
pe care i-l punea la dispoziþie statul pe parcursul vieþii.
Efortul pe care-l depuneai pentru a avea o viaþã cotidianã
obiºnuitã era foarte mic. Cu un minimum de efort obþi-
neai lucrurile de bazã pentru o viaþã decentã : educaþie,
muncã, condiþii de viaþã, sãnãtate, locuinþã, minimum de
produse de consum. Nevoile omului sovietic erau foarte
mici ºi se reduceau la chestiuni de bazã, care începuserã
sã-i fie satisfãcute în comparaþie cu anii ’50. Aceastã satis-
facþie devenise stabilã, iar eforturile pentru a le obþine ºi
achiziþiona erau minime, fãrã a fi stresante ºi chinuitoare.
Acest lucru a început sã fie resimþit abia dupã puþin timp
de la cãderea comunismului : dorinþa de a lucra „la Stat,
nu la privat” tocmai din nevoia unei stabilitãþi. Nu întîmplãtor

174
perioada brejnevistã a devenit un fel de „epocã de aur”
sovieticã. Este un domeniu care meritã multã atenþie,
analizã ºi reflecþie.
Este adevãrat cã ceea ce se întîmpla la voi era o nebunie.
România a fost mereu o þarã desincronizatã, de aceea
aceste lucruri pot pãrea absurde. Fenomenul Ceauºescu
mi se pare o aberaþie istoricã incredibilã : cînd tot spaþiul
comunist se liberaliza, România se miºca în direcþia opusã.
Am o idee foarte interesantã la acest capitol, dar þi-o zic
data viitoare. Poate cã analiza de mai sus ar trebui aplicatã
la voi pe perioada dezgheþului din anii 1960-1975. E o
posibilitate.
ªi, nu în ultimul rînd, ceea ce ne-a dat o anumitã dozã
de fericire a fost stabilitatea. O perioadã de peste 25 de
ani în care totul a avut o stabilitate incredibilã. Pe orice
obiect, fie metal, sticlã sau hîrtie, preþurile se ºtanþau. O
perioadã în care totul devenea un soi de matrice, stanþatã
în mintea ºi comportamentul nostru. Totul era sigur, pre-
vizibil ºi nu ne mai puteau crea surprize nici mãcar cei
însãrcinaþi cu urmãrirea noastrã. Le învãþaserãm deja mult
prea bine jocul ºi ºtiam cum sã ne comportãm pentru a
avea rezultatul scontat. Cel mai important era faptul cã în
aceastã stabilitate „de beton” noi ne cream comunitatea
noastrã ºi era singura care ne dãdea un aer proaspãt. Era
o comunitate de relaþii, prietenii, care se putea crea numai
într-o astfel de societate. Cînd au venit nebunii ani ’90,
acesta a fost cel mai de preþ lucru pe care l-am pierdut.
Nostalgia faþã de acele vremuri este legatã în primul rînd
de aceastã stabilitate a comunitãþii pe care o creaserãm în
timp. Astãzi este imposibil de imaginat acest lucru. So-
cietatea noastrã a explodat ºi ne-am trezit aruncaþi în toate
colþurile lumii ºi am înþeles o datã pentru totdeauna cã
acea comunitate nu mai poate fi reconstruitã niciodatã.
Avem o libertate pe care am cîºtigat-o ºi la care þinem foarte
mult, avem poziþii ºi bani, însã nu mai avem stabilitatea

175
timpului fiindcã atunci trãiam de parcã timpul se oprise
în loc. Acest lucru mã fascineazã ºi azi. Trãiam un soi de
ciclicitate a timpului. ªtiam cã, ori de cîte ori plec, mã voi
întoarce ºi totul va fi la locul sãu. Crîºma, strada, vînzã-
toarea de la colþul strãzii, miliþianul de la intersecþie ºi
securistul de la birou vor fi la locul lor. Cel mai important
e faptul cã ºi prietenii erau la locul lor, cu necazurile ºi
bucuriile lor, deseori aceleaºi. În vremurile noastre, de
mare inflaþie, acest lucru aproape cã nu mai poate fi
înþeles. Nimic nu mai este la locul lui, cãci nimic nu mai
are un timp, un loc sau o valoare. Acest lucru s-a pierdut
definitiv.

Trebuie sã mã opresc aici.

Cu prietenie, al tãu,
A.I.

P.S. : Înainte de a-mi termina notiþele la scrisoarea

mea, pe care tot încerc sã þi-o trimit, m-a vizitat iarãºi
Entuziastul. E euforic, a scris un nou text la „bomba” lui :
Ideologia diareii. Porneºte de la observaþii elementare
despre comportamentul occidentalilor în Rusia postco-
munistã. Toatã lumea care vine de dincolo îl întreabã
acelaºi lucru : aveþi apã, este curent electric, aveþi fax ?
Chestiunea cu faxul îl înnebuneºte. Toatã lumea, dar
absolut toatã, chiar dacã a fost de zece ori la Moscova,
întreabã de fax. Bãnuiesc cã ºi la voi e la fel. El le zice :
noi, care am trimis primul om în cosmos, care am fãcut
bomba atomicã ºi am construit o armatã în faþa cãreia
v-aþi cãcat pe voi de fricã, cum sã nu avem fax ? „Noi
aveam fax ºi în GULAG !”, zice el ironic. Vã putem arãta !
Dar teza „tare” a capitolului se bazeazã pe diareea pe
care o fac toþi occidentalii care vin la noi. Este imposibil,
zice el, ca toþi, dar absolut toþi sã facã diaree. Din punct

176
de vedere biologic este imposibil. I-a dus ºi la munte în
Caucaz ºi Ural, la izvoare speciale, la Baikal, pe Volga
etc., ºi nimic, diareea este continuã. Concluzia lui : diareea
este un produs ideologic. Li s-a bãgat în cap o anumitã
idee negativã despre URSS ºi comunism ºi, cînd intrã în
contact cu aceste spaþii, organismul lor reacþioneazã conform
directivei trasate de politrucii occidentali. Diareea este o
reacþie ideologicã, nu biologicã. Este o reacþie inconºtientã
la ideologia care li s-a bãgat în cap. Aºa cum noi ne
constipãm în WC-urile lor publice, ei fac diaree la noi.
E foarte încîntat de noua lui idee ºi se gîndeºte sã facã
o carte cu acest titlu, în care vrea sã deconspire pro-
paganda occidentalã. L-am ironizat ca de obicei ºi i-am
zis : aceastã „bombã” va avea un efect ceva mai mare
decît celelalte „bombe”, cãci va împroºca cu rahat ºi va
murdãri costumele italieneºti ale politrucilor occidentali,
iar ei sînt foarte sensibili la asta.

177
 XXVIII

În care eroul nostru ne povesteºte cum a devenit

consultant în domeniul furtului, învãþîndu-i pe marii
bandiþi ai vremii cã furtul este munca cu nivelul
cel mai mare de profit ; în care ni se spune de unde
sã furãm, cum sã furãm ºi mai ales cum sã nu lãsãm
urme pentru a deveni niºte proprietari respectabili.

Dragã A.I.,
O sã-þi povestesc o aventurã foarte ciudatã, dar ºi
specificã anilor ’90. O perioadã nebunã. Sincer sã fiu,
anii ’90, chiar începutul perioadei postcomuniste, mi se
par cei mai urîþi ani din viaþa mea. Ani ai unei mari
epuizãri, ani în care totul se dizolva ºi se distrugea într-o
manierã vulgarã ºi cu o vitezã ameþitoare. Anii mei pre-
feraþi rãmîn, fireºte, anii perestroikãi. Sînt un copil al
perestroikãi, o perioadã în care eram convins cã pot sã
zbor. Totul era clar : duºmanul era clar, bine definit, ºtiam
cu cine lupt, pentru ce lupt ºi mai ales ºtiam sã visez.
Eram într-un permanent bunt (revoltã), fiindcã trãiam
într-o societate în care revolta avea sens. Anii ’90 în
schimb au aruncat totul în aer ºi mai ales au reuºit sã-mi
distrugã visele : m-au învãþat sã nu mai pot visa. Au rãmas
pentru mine niºte ani tragici. Anii aceia, cred eu, au avut

178
o capacitate de distrugere cum numai în anii staliniºti se
putea reuºi. Ceea ce nu a distrus Stalin a fãcut tranziþia.
Diferenþa dintre cele douã perioade : stalinismul se desfã-
ºura pe un fond tragic, pe cînd tranziþia se derula pe
fondul unei fericiri idioate. În acei ani ai euforiei, ai unei
beþii a libertãþii, am vãzut cum s-au spulberat visele întregii
mele generaþii ºi mai ales cum au apus vieþile unor oameni
cãrora le prevesteam un viitor mãreþ. Sînt anii unei imense
inflaþii, fenomen pe care nu-l cunoºteam în comunism.
Deodatã totul ºi-a pierdut valoarea, iar cel mai ieftin
produs a devenit omul, o marfã la îndemîna oricui. Sta-
linismul este cea mai tragicã formã de modernizare, adicã
în esenþã ºi distrugerea are sens în orizontul unei con-
strucþii. Tranziþia însã se ocupã doar cu transferul (dintr-o
formã în alta, de la un grup la altul) lucrurilor, proprie-
tãþilor, valorilor ºi de legitimarea acestui transfer. Ce nu
poate fi transferat este distrus sau transformat în „duºman”.
În acele vremuri am descoperit tot felul de oameni. În
acea perioadã nebunã, lumea se comporta ca ºi cum ar fi
fost în tranzit. Toþi trãiam pe un peron de garã, cu geaman-
tanul la îndemînã. Toþi mergeau undeva, toþi veneau de
undeva, însã nimeni nu ºtia cu adevãrat unde merge ºi
de unde vine. ªi mai ales de ce face ceea ce face. Atunci
am cunoscut genii ºi tîlhari, artiºti ºi bandiþi, alcoolici ºi
narcomani, transexuali ºi fanatici, o faunã foarte bogatã,
ieºind la suprafaþã ºi aºteptînd sã ia un tren care vine de
nicãieri ºi merge oriunde.
Atunci mi-am dat seama cã de fapt are loc rescrierea
unei lumi. Cã, indiferent de unde vin ºi unde merg, aceºti
oameni, aceºti noi mutanþi, vor coborî într-o haltã oare-
care ºi îi vor da numele pe care-l doresc ºi vor reface o
lume pe care ºi-o doresc. Vorba eroului lui ªalom Alehem,
Dumnezeu sã-l ierte, cã multã dreptate a mai avut Menahem
Mendel din Iehupeþ, „ºi hop ºi eu printre ei”. Aºa cã toþi
am început sã facem „ºpeculaþii” cãci construiam noua

179
lume sau poate doar refãceam o lume mai veche. Atunci
am înþeles cã eficientizarea de producþie a noii lumi se
baza pe eficientizarea „ºpeculaþiei”, iar privindu-i pe marii
speculanþi am priceput cã cea mai eficientã formã de a
face „proprietate privatã” este... uf, mi-i greu sã rostesc
cuvîntul ãsta : furtul. ªi aºa am ajuns sã mã specializez în
„teoria furtului”. Am înþeles un lucru ºi mai important :
decît sã fur, unde chiar dacã cîºtigul e mare, ºi riscul e
mare, mai bine mã fac consultant în domeniul furtului.
Toatã lumea are nevoie de tine ºi nimeni nu te poate
condamna pentru ceea ce faci. E o meserie curatã, cum
se spune la noi la Iehupeþ sau la Odessa. Cei de pe Wall
Street o ºtiu de mult.
Povestea se derula cam aºa. Vine clientul, eu încep
discuþia. Vrei sã furi persoanã fizicã sau privatã ? îl între-
bam eu. El se uitã la mine curios ºi aºteaptã sã vadã
urmarea întrebãrii mele retorice. Deci, sã stabilim cîteva
principii. În comunism se fura doar persoana fizicã, cãci
proprietatea privatã era un pãcat de moarte. În capitalism,
se furã ºi persoana fizicã, însã se recomandã, continuam
eu, a se fura ca persoanã juridicã. Capitalismul actual, cel
avansat, îºi are temeiul pe furtul instituþional privat. Sã
stabilim urmãtorul lucru : ce este un furt ? Furtul este o
formã de muncã. Însã nu este o formã oarecare de muncã,
ci una care presupune un grad mare de risc, dar ºi un
profit pe mãsurã. Furtul, îmi continuam eu poliloghia,
este munca cu cel mai mare grad de profit. Iar fiindcã noi
vrem sã avem un profit cît mai mare, atunci instituþio-
nalizarea este obligatorie, cãci numai aºa putem fura în
cantitãþi mari ºi putem avea profituri imense.
Însã ce facem cu legea ? Aici este o problemã. În
principiu, legea este fãcutã pentru a regla relaþiile dintre
oameni, pentru a ne proteja unul de altul. Însã, tot prin-
cipial vorbind, legea este fãcutã pentru a fi încãlcatã. De
aceea, în activitatea noastrã productivã, în lungul nostru

180
travaliu ºi lupta noastrã pentru scopul nostru mãreþ, uneori,
nu foarte des, cãci altfel ne supunem unui risc prea mare,
sîntem nevoiþi sã încãlcãm legea. Forma de muncã numitã
furt intrã deseori în contradicþie cu legea, însã pentru o
anumitã cantitate semnificativã de unitãþi de o culoare
ispititoare, pentru acele unitãþi simbolice care compun
capitalul, vã garantez cã meritã riscul. Cum zice vechiul
proverb rusesc, „Cine nu riscã nu bea ºampanie”, aºa cã, în
lupta pentru valorile monetare, orice risc este bine-venit.
De aceea, din respect pentru propria persoanã, din cînd
în cînd, sîntem nevoiþi sã mai cãlcãm strîmb. Cine nu ºtie
sã producã profit prin acest instrument divin, adevãratul
instrument al marelui capital, va fi nevoit sã decadã în
aºa hal încît va trebui sã meargã la biroul orãºenesc
pentru angajãri, sã-ºi caute o slujbã cu normã întreagã ºi
sã se degradeze pînã-ntr-acolo încît sã fie nevoit sã-ºi
facã o carte de muncã. Privindu-vã atent, continuam eu
zîmbind, pot bãga mîna în foc cã nu aveaþi visuri ne-
ghioabe în care vã vedeaþi cetãþeni model cu o carte de
muncã în buzunar. Probabil doar în coºmarurile voastre
vã vedeþi stînd opt ore la un job amãrît. Cum spuneau
tovarãºii comuniºti, „munca l-a creat pe om”, însã eu vã
garantez cã domnii capitaliºti vor susþine, în mediile neofi-
ciale, mã rog, acolo unde se fac afaceri cu adevãrat, cã
„dacã munca l-a creat pe om, furtul l-a fãcut proprietar”.
Proprietatea este deja o artã a furtului, aºa cã va trebui sã
începem cu ucenicia la marii maeºtri.
Deci, cînd ne-am decis cã ne-am maturizat, cã e timpul
sã luãm viaþa în serios, luptînd pentru binele nostru, dar
ºi al societãþii, fireºte, cînd am decis cã a sosit vremea,
atunci abordãm decis subiectul. Atunci trebuie sã ne
punem o întrebare ºi sã-i dãm ºi un rãspuns. Întrebarea
sunã aºa : de unde furãm ? Avem de ales între spaþiul
privat ºi cel de stat. Dacã vã decideþi pentru zona privatã,
recomand a nu se direcþiona aceastã activitate spre

181
proprietari persoane fizice aºa cum sînteþi ºi voi în timpul
liber. ªtiþi, continuam eu, s-ar putea ca unii dintre voi sã
fie sensibili la un sentiment straniu ºi confuz numit moralã
ºi din aceastã cauzã s-ar putea sã aveþi insomnii ºi indi-
gestii. Relaþia cu o persoanã fizicã concretã lasã uneori
amintiri urîte. Recomand deci sã ocoliþi astfel de întîlniri
chiar dacã uneori apar ocazii tentante. ªi vã mai dau un
sfat scump : a nu se fura niciodatã, dar niciodatã, de la un
bandit sau hoþ, mai ales dacã este mai mare ca voi. Cu
siguranþã, unul dintre ei se va rãzbuna cu prima ocazie ºi
fiþi siguri cã vã va gãsi ºi pedepsi mult mai repede decît
chiar vigilentul fisc al statului. Fiscul, dupã cum se ºtie, te
gãseºte înaintea morþii, numai cã bandiþii te gãsesc înaintea
fiscului.
Aºa cã cel mai bine atacaþi direct zona capitalului
privat instituþionalizat. Aici, patria vã oferã un cîmp foarte
mãnos. Metodele sînt nenumãrate, aºa cã puneþi-vã în
aplicare aptitudinile de cuceritori ai mãreþului capital. Dar
faceþi-o ingenios, elegant ºi fãrã multã gãlãgie. Banii sînt
niºte fiinþe foarte meditative ºi iubesc liniºtea. Banii s-au
convertit de mult la zen-budism, numai proprietarii lor
au rãmas niºte buni creºtini. Adevãraþii cuceritori ai capi-
talului sînt oamenii care ºtiu sã fure cu mare clasã, cu
mare stil ºi cu multã acurateþe. Mare atenþie la urme. Una
din tehnicile cel mai puþin riscante este furtul în cantitãþi
neglijabile de la o cantitate foarte mare de instituþii sau
oameni. A se reþine acest lucru aparent nesemnificativ.
Însã cel mai uºor ºi mai puþin riscant se furã din
instituþiile cel mai puþin protejate. Aceste instituþii aparþin
mãrinimosului Stat. Aici zac efectiv bogãþii imense, doar
cineva sã aibã bunãvoinþa sã le ridice. Instituþiile statului
pot fi jefuite cu o lejeritate înspãimîntãtoare. Uneori þi-e
milã de neputinþa Statului de a se proteja, însã aici morala
nu-ºi are locul, cãci Statul este o entitate atît de abstractã,
încît nici cel mai bun samaritean nu are mustrãri de

182
conºtiinþã. Cînd Statul este furat, nimeni nu plînge, nimeni
nu moare de foame. A fura de la stat nu presupune nici
multã ingeniozitate. O formã cu adevãrat idealã de muncã
este sã furi de la stat în cadru legal. Noi am botezat acest
concept filosofic vorî v zakone, adicã „hoþi în lege”, hoþi
legali. Sistemul juridic are foarte multe scãpãri ºi de aceea
trebuie exploatat la maximum. Legea trebuie subordonatã
acestui tip de muncã. Furtul legal este o muncã cu ade-
vãrat aristocraticã.
ªi tu de ce nu furi ? mã întrebau ei în permanenþã.
Bunã întrebare, ziceam eu. Eu am dorit sã-mi fac o firmã
care sã dea consultanþã cu privire la aceastã activitate
specializatã. Vreau sã învãþ oamenii despre cum se pres-
teazã un furt calificat ºi de înaltã þinutã profesionalã. Un
hoþ adevãrat este unul care impune respect. Un hoþ care
furã cu clasã este unul respectat de societatea noastrã ºi
primeºte nu numai onoruri, ci ºi funcþii importante în
stat. Eu am vrut o firmã care sã dea consultanþã spe-
cializatã, aplicatã pentru fiecare client în parte, pe do-
menii concrete. Fiecãrui client trebuie sã-i faci un profil
ºi sã-i gãseºti un domeniu în care furtul lui sã aibã o
eficienþã maximã. Eu sînt un teoretician, nu un practician.
Deci nu mã intereseazã sã pun în practicã ceea ce-i învãþ
pe alþii. Dacã aº pune eu în practicã ceea ce fac, aº întina
aceastã meserie ºi nu aº mai avea timp sã vã ofer vouã
soluþii ºi strategii. Cînd furi, nu mai poþi gîndi asupra
fenomenului, devii parte a lui, devii dependent de feno-
men, de aceea aveþi nevoie de mine ca sã vã dau o
perspectivã lucidã, din afara sistemului. Sã nu uitãm cã
trãim într-o societate nu numai a hoþilor respectabili, ci ºi
a experþilor ºi consilierilor, mã ºi minunez cã a mai rãmas
cineva sã mai ºi producã.
Singurul lucru care mã ispiteºte, îmi continui eu po-
vestea, este spargerea unei bãnci. Sînt de ºcoalã veche.
Mã fascineazã acest procedeu tehnic : furtul unei bãnci.

183
Am studiat în detaliu acest domeniu, am învãþat toate
tehnicile de spargere a bãncilor. ªtiu toate istoriile spar-
gerilor de bãnci. Aº putea oricînd „uºura” orice bancã din
lume. Toþi se uitau la mine cu respect ºi în ochii fiecãruia
se citea aceeaºi întrebare : ºi de ce nu ai spart pînã acum
nimic ? Nu am spart fiindcã ºtiu cum sã sparg bãnci, însã
nu am încã suficiente tehnici de a scãpa de bani. Adicã
ºtiu sã iau banii, însã nu ºtiu ce sã fac cu ei. Banii sînt
entitãþile care lasã cele mai exacte ºi detaliate urme. Banii
sînt entitãþi simbolice, dar ºi simboluri matematice. În
momentul în care le deþii, devii parte a unei matrice
numerice exacte. În sistemul actual orice ban face parte
dintr-o matrice numericã exactã ºi fiecare unitate finan-
ciarã are un loc ºi o funcþie exactã. În momentul în care
un ban este miºcat dintr-un loc în altul, el lasã urme
profunde în sistem. Problema cea mai mare este nu sã
furi, ci sã nu laºi urme. Mai toatã lumea ºtie sã fure,
fiindcã a fura face parte din fiinþa noastrã. Prin furt am
creat aceastã lume. Cain ºi Abel sînt pãrinþii acestei lumi,
iar ei au întemeiat aceastã lume prin furt, Cain l-a omorît
pe Abel ºi i-a luat averea, pe care a numit-o proprietate
privatã ºi care acum se supune regulilor capitalului. Este
o lume artificialã, însã cinic de exactã ºi eficientã. Aºa cã
toþi ºtim sã furãm ºi toþi o facem într-un fel sau altul. Însã
cînd e vorba de bani, numai adevãraþii maeºtri ºtiu sã
ºteargã urmele. Eu încã nu sînt convins cã ºtiu sã ºterg
urmele unei cantitãþi suficient de mari de bani. Eu sînt
educat de ruºi, sovietici, evrei ºi protestanþi, deci îmi
place sã lucrez exact, cu reguli clare, dar ºi sã gîndesc pe
picior mare, foarte mare. Am însã o problemã cu urmele.
Dar fiindcã am un respect excesiv faþã de propria mea
persoanã, va trebui sã o fac ºi pe asta. Din respect pentru
mine, va trebui sã sparg o bancã. Dar nu va ºti nimeni ºi,
mai ales, nu veþi ºti voi, cãci nu aº vrea sã împart banii cu
nimeni. ªi nu vreau asta nu din cauzã cã sînt egoist sau

184
zgîrcit. Spiritul sovietic încã mai dãinuie în mine, iar cel
creºtin mã chinuie deseori. Prin educaþie dispreþuiesc
banii ºi îi cheltui cu scîrbã. Însã nu i-aº împãrþi cu nimeni
fiindcã aº face o greºealã capitalã : aº lãsa urme care mi-ar
aduce o pedeapsã nedoritã.
Acesta era tipul meu de discurs ironic pe care-l foloseam
în calitate de „expert al furtului”. În timp, am observat cã
credinþa ºi convingerea oamenilor în noua ideologie sînt
mai mari decît în tot ce s-a întîlnit pînã acum. Oamenii au
renunþat la vis, la utopii, la dorinþa de a avea ºi altceva,
ca sã nu mai zic cã ideea de libertate, cea care ne înflãcãra
minþile în comunism, cãpãtase acum o semnificaþie banalã.
Odatã cu înfãptuirea noului regim, „visul” s-a împlinit,
„adevãrul a luat trup” sub forma unui banal cont bancar.
Fericirea putea fi numãratã la fiecare sfîrºit de zi sau
sãptãmînã ºi era sintetizatã de un sec bilanþ contabil.
M-am despãrþit de lumea bandiþilor, însã eram foarte
curios sã le urmãresc traiectoriile vieþii. Era o lume în
formare. Din cînd în cînd, mã mai interesez ce mai fac
amicii mei bandiþi din Moscova, Odessa ºi Chiºinãu. Unii
au fost împuºcaþi ºi putrezesc pe undeva, alþii au ajuns în
puºcãrie, iar alþii au ajuns bandiþi cu ranguri foarte înalte,
s-au „albit” ºi au devenit respectabili membri ai societãþii.
Ei stau frumos în topurile financiare, în parlamentele
þãrilor din care fac parte sau în office-uri luxoase la New
York ori Londra. Nu ºtiu dacã i-au ajutat sfaturile mele,
însã, cu siguranþã, au folosit mult mai ingenios decît mine
propriile-mi idei, pe care le povesteam de obicei la saunã.
Ce vremuri, azi nici bandiþii nu mai sînt ce au fost.

Cu simpatie, un prieten încercat de vremuri...

V.A.

185
 XXIX

ªi cîte puþin despre terorism, în care eroul nostru

A.I., terorist ºi disident cu ºtate vechi, ne aminteºte
cã terorismul nu e lupta celor „rãi” cu cei „buni”,
ci e mai degrabã un mod de a comunica al celor
slabi cu cei puternici ; oare de ce nu vor teroriºtii
sã ne trimitã un sms sau un fax cînd vor sã ne
comunice ceva, ci bombe ºi explozii ?

Dragã Vasili Andreevici,

Piraþii ºi hoþii nu mai sînt atît de interesanþi. E doar
copilãria capitalismului. Sã-þi povestesc ceva mai pal-
pitant. Sãptãmîna trecutã am fost la o întrunire mai neobiº-
nuitã, undeva în Orientul Mijlociu. Invitaþia mi-o fãcuse
un vechi amic evreu pe care-l cunoºteam de la Paris, din
anii mei de emigraþie. Este specialist în politica din Orientul
Mijlociu ºi consultant în „problema palestiniano-israelianã”.
Cum îi place lui sã spunã ºi sã ironizeze : sînt „con-
flictolog” ºi „fac muncã de pompier într-o zonã în care
politicul are sens numai în stare de incendiu permanent” ;
„sînt chemat sã sting ceva ce nu poate fi stins”. Deci
„specialistul nr. 1” în acest conflict susþine o tezã foarte
interesantã : pentru a stinge acest foc, ar trebui sã disparã
unul din cele douã elemente care întreþin acest foc, însã

186
acest lucru este imposibil cel puþin din motivul cã nimeni
nu doreºte sã-l stingã. E un foc la care toþi contribuie din
greu.
Pe lista lui, eu figuram ca „specialist în anarhism,
terorism rus ºi disidenþã”. Nu e rãu, mi-am zis. Aºa cum
funcþioneazã lucrurile în Occident, a fi specialist în ase-
menea poveºti înseamnã „a mînca o pîine albã”, cu toate
cã nu se mai poartã de mult pe aici pîinea albã. În Occident
existã un truc simplu : pentru a intra în circuit, trebuie sã
ajungi pe liste. Convingi cîþiva bãieþi care întocmesc liste
în diverse domenii, momente ºi situaþii cã eºti „specialist
în ceva”, dupã care, odatã ajuns pe liste, intri în circuit.
Listele merg de la unii la alþii, de la unele instituþii la
altele, iar maºinãria este fãcutã în aºa fel încît foarte greu
eºti înlocuit. Uneori e mult mai greu sã ieºi decît sã intri.
Dacã ai calitãþi prin care sã-i convingi cã eºti „bun ca ºi
ei”, cã „ei au nevoie de tine” ºi dacã mai ai ºi talentul de
a comunica în afara mediului strict profesional, e perfect.
Dacã, întîmplãtor, ai talentul de a face serile frumoase ºi
reziºti ºi la bãuturã, atunci intri la categoria „verificat”. În
acest caz, viitorul îþi este asigurat.
Amicul meu mã pusese acum cîþiva ani sã vorbesc la
Ierusalim despre terorismul ºi anarhismul rus din secolul
al XIX-lea. Era o temã banalã ºi o putea face oricine avea
habar de acea perioadã a Rusiei. Lui însã îi plãcea cã eu
reuºeam sã „problematizez”, nu doar sã povestesc strict
istoric. I-a plãcut mai ales cã fac paralele cu ceea ce se
întîmplã azi.
De data aceasta ne-am întîlnit la un „panel informal”,
într-un hotel ultraluxos, sã discutãm despre terorism.
Despre terorism ºi lumea a treia nu se poate discuta la un
hotel cu mai puþin de cinci stele. Dupã cazul „11 sep-
tembrie”, lumea a înnebunit ºi reduce mai totul la „eveni-
mentul care a schimbat lumea”. Lumea a început sã se
împartã în douã : înainte ºi dupã „11 septembrie”. Eu am

187
mari reþineri la astfel de etichetãri, ºtiind foarte bine
capacitatea Occidentului de a-ºi inventa duºmani. Nu am
încredere în teoriile „omului alb” ºi „civilizat”. Au pus în
acþiune un mecanism pervers care reinventeazã ceva ce
existã de foarte multã vreme ºi îl transformã dintr-un caz
problematic, însã particular, într-un „duºman exemplar”.
Acum ni-l prezintã pe „terorist” ca pe o nouã descoperire,
„rãul” care vrea sã distrugã „civilizaþia”. E un refren pe
care l-am mai auzit de nenumãrate ori în istorie : cine
nu-i cu noi ºi ca noi vrea sã ne omoare. Iar ca sã nu ne
omoare, e bine sã-l omorîm noi primii.
Au venit la întîlnire tot soiul de indivizi. Doar cîteva
nume cunoscute, în rest, persoane foarte dubioase, dar
care, dupã ce le-am ascultat, mi-am dat seama cã au habar
cu ce se mãnîncã terorismul. Spre final, mã întrebam dacã
aceºti bãieþi isteþi luptã împotriva terorismului sau dacã
nu cumva ei îl produc. Oricum, la un anumit nivel, cele
douã planuri sînt foarte apropiate. I-am zis amicului meu
cã mi se pare o greºealã sã mã cheme pe mine la o astfel
de întîlnire, fiindcã nu cred cã aº putea fi de un real
folos. Ce sã le povestesc eu ? E adevãrat cã am þinut niºte
cursuri despre terorismul rus din secolul al XIX-lea, dar
totuºi... E de asemenea adevãrat cã am avut legãturi indi-
recte cu „brigãzile roºii” ºi cu diverse grupãri troþkiste,
însã între mine ºi aceste grupãri radicale a fost mai degrabã
o relaþie de conflict decît una de apropiere. E de aseme-
nea adevãrat cã în anii ’30 am organizat un grup de
teroriºti care îºi propusese sã-l lichideze pe Stalin, însã
eram un grup de naivi ºi am explicat de nenumãrate ori
poziþia faþã de acel act. Eram niºte naivi care nu prea
înþelegeam în ce lume ºi în ce sistem trãiam ºi am fost
pedepsiþi conform acelor vremuri.
A trebuit totuºi sã-mi prezint punctul de vedere. Am
citit ºi eu ca toatã lumea pãrerile greilor ºi „trendmakerilor”
din Occident ºi am auzit o mulþime de idei foarte bune.

188
Cu o mare parte din ei sînt de acord. Cu excepþia politrucilor
pe care îi vedem la toate posturile de televiziune, care ne
vînd gogoºi ºi produc o întreagã isterie, alãturi de mai
toatã mass-media care le face jocul, am citit totuºi ºi texte
care trimit în direcþia bunã. Bunã din punctul meu de
vedere, fireºte. A te crampona doar în efectele teroris-
mului mi se pare un joc periculos. A încerca sã citeºti
mesajul ºi mai ales cauzele acestor acte mi se pare mult
mai important.
Evenimentul din 11 septembrie a avut un efect foarte
puternic, iar mass-media l-a speculat cu cinismul ei spe-
cific. Dupã ce ne-am calmat puþin ºi am aflat cã e vorba
de o grupare, nu de o coaliþie de state, deci nu e un
rãzboi, eu am propus ca evenimentul sã fie citit într-o
anumitã cheie. Atenþia mi-a fost atrasã în primul rînd nu
de teroriºti, ci de „lectorii” ºi „interpreþii” actului de la 11
septembrie. Pãrerea mea e cã, dacã facem o lecturã in-
versã, nu dinspre teroriºti spre cei asupra cãrora a fost
îndreptat actul, ci dinspre cei asupra cãrora e îndreptat
actul spre teroriºti, mai ales dinspre „interpreþii oficiali”
ai actului spre teroriºti, vom înþelege mult mai bine ce se
întîmplã. Este una dintre formele de abordare care ar putea
aduce noi semnificaþii. Nu teroriºtii sînt cei puternici, nu
ei conduc jocul ºi fac regulile jocului. Ei nu fac decît sã
încalce regulile. De ce ? În ce scop ? „Sînt rãi ºi nebuni”,
zic oficialii. Îmi pare rãu, eu nu am vãzut terorist nebun
ºi lipsit de raþionalitate. Întotdeauna au un scop bine
definit, o logicã bine conturatã ºi o moralã foarte clarã.
Nu aici e problema. La acest capitol stau mai bine ca
„duºmanii lor”. De aceea sînt ºi eficienþi.
Cine stã mai prost cu morala ºi cu principiile ? La acest
capitol, „interpreþii oficiali” au probleme grave. De aici
vin ºi graba „interpretãrii”, ºi acþiunile rapide ºi banal de
simple. Le declari rãzboi. Problema majorã e cã ei sînt în
afara unei geografii concrete, sînt ascunºi, nu au un fax ºi

189
o adresã, nu au un oficial cu care sã negociezi. ªi, oricum,
cu ei nimeni nu negociazã, adicã ei nu existã pentru noi.
Oficialii noºtri existã pentru ei, ei nu existã pentru noi.
Adicã, cei puternici au bombe, dar nu au adresa la care
sã o trimitã, de aceea lucreazã cu spaþii mari. Pe cînd cei
mai slabi, chiar dacã au mai puþine bombe, au nenu-
mãrate adrese la care sã le trimitã.
Ei încep sã existe pentru noi numai în momentul în
care ne mai aruncã cîte o bombã ºi apar la televizor.
Teroriºtii au un stil specific de a comunica cu noi. În ce
priveºte morala oficialilor noºtri, ea e simplã. Se inven-
teazã un teritoriu care „produce” terorismul ºi i se declarã
rãzboi. Atacãm cu toatã armata ºi cu toate bombele. Muºchii
ºi forþa revin la putere. Luptãm împotriva cui ? Îl dãm jos
pe Saddam, talibanii sînt rãi ºi trebuie sã-i schimbãm de
la putere în Afganistan. ªi, deodatã, am uitat cã ei sînt
produsul nostru, sînt aliaþii noºtri cu care am stat ani de
zile la masã. Uitãm cã Bin Laden & Co erau foarte buni
împotriva „imperiului rãului” care era URSS, cã au dormit
în patul tuturor liderilor noºtri militari ºi politici. Uitãm
cine a susþinut toate aceste miºcãri. Uitãm cã ieri „imperiul
rãului” era comunismul, iar azi, China, un stat comunist,
e cel mai bun partener de business, iar „imperiul rãului”
este prietenul nostru de ieri. Aceastã confuzie de principii
ºi planuri ne dovedeºte cã alta e logica dinamicii politicii
lumii occidentale. Principiile ºi morala devin schimbã-
toare, þinînd doar de un singur principiu fundamental,
cel al profitului. Dar asta o ºtim de la Machiavelli încoace
ºi nu are rost sã facem pe sfinþii. Cu acest lucru sîntem
toþi de acord, cu excepþia intelectualilor de curte ºi a
politrucilor de serviciu.
Aºa cã, „citind” terorismul dinspre cei puternici, cred
cã „interpretarea” oficialã e falsã ºi nu vrea decît sã
justifice actele de forþã ale celui puternic ºi, ceea ce e ºi
mai grav, nimeni de fapt nu vrea sã înþeleagã cauzele

190
fenomenului. E procedeul vechi de cînd e lumea occi-
dentalã : nu cauþi cauzele fenomenelor, ci pui mîna pe
sabie ºi tai efectele. Diferenþele trebuie lichidate, cãci
altfel dau bãtãi de cap.
Terorismul trebuie citit în primul rînd ca pe o formã
de comunicare. Existã un grup de oameni care vor sã
comunice ceva lumii noastre occidentale. De ce ne co-
municã nouã, ºi nu lumii africane sau lumii comuniste ?
Din simplul motiv cã, în acest context global, noi, Occi-
dentul, sîntem stãpînii, noi sîntem puterea, noi deþinem
controlul sau cel puþin aºa ne percep ei. De ce nu ne
trimit un fax, un e-mail sau o scrisoare banalã în care sã
ne comunice ce doleanþe au. Nu o fac, nu din cauzã cã
nu ºtiu sã scrie, sã citeascã sau sã foloseascã noua tehno-
logie, cãci majoritatea liderilor acestor grupãri sînt niºte
mici-burghezi educaþi la ºcolile occidentale. Ei trimit acest
gen de mesaje, adicã produc acte teroriste, aruncã bombe
în metrou ºi avioane în aer, fiindcã ºtiu cã doar aºa mesajul
lor va ajunge la destinatar. Poziþia de imensã inegalitate
în care se aflã faþã de cel cãruia îi comunicã le impune sã
trimitã astfel de mesaje. Ei ºtiu cã nimeni nu le va citi
textele, mesajul ºi cu atît mai puþin le va rãspunde. Ei ºtiu
cã pentru a fi „citiþi” ºi pentru a primi un rãspuns, e nevoie
de mesaje radicale. Au o mare experienþã în acest sens
încã din perioada colonialã. La fax ºi e-mail rãspund doar
egalii. Radicalitatea mesajului creºte proporþional cu inegali-
tatea stabilitã între cele douã pãrþi : cu cît inegalitatea e
mai mare, cu atît mesajul trebuie sã fie mai radical pentru
a fi auzit.
De cînd stãpînii rãspund sclavilor la fax ºi e-mail ?
Apoi, niciun post de televiziune nu dã citire unei scrisori
în care se face o oarecare cerere politicã, culturalã ori
religioasã. Mass-media actualã lucreazã cu alt instrumentar,
cu vizualul, cu spectacolul. ªi atunci, pentru ca un mesaj
sã fie preluat, el trebuie codificat ºi transmis pe limba

191
acestei maºinãrii mediatice. ªtim bine cã mediul este
mesajul, iar mesajul capãtã forma mijloacelor de comu-
nicare în media actualã. Cu cît e mai ºocant ºi mai spec-
taculos, cu atît mesajul tãu este preluat mai uºor ºi devine
mai eficient.
Terorismul este un mesaj ºi în acelaºi timp o criticã,
un dialog radical cu lumea noastrã. Teroriºtii seamãnã
mult cu disidenþii noºtri, însã fireºte cã critica lor este
mult mai radicalã, fiindcã lumea a devenit ºi mai inegalã.
Disidenþii criticau numai lumea în care trãiau, susþinînd
de fapt lumea democraþiei liberale. Teroriºtii criticã radical
atît lumea lor, nefiind de acord cu aristocraþia lor de tip
tradiþional, pe care o considerã laºã ºi vîndutã lumii occi-
dentale, dar criticã radical ºi lumea occidentalã, consi-
derînd-o un rãu fundamental. De fapt, teroriºtii sînt destul
de occidentali în gîndire. Dacã ne uitãm cu atenþie, vedem
cã forma de teologie musulmanã cea mai radicalã este o
combinaþie de aristotelism, tradiþie biblicã ºi neoplatonism.
Ceea ce declarã ei cã vor e o poveste veche pe care am
întîlnit-o ºi în rãzboaiele religioase din Europa, o întîlnim
la toþi radicalii protestanþi, la puritani, la Calvin ºi Luther,
o întîlnim la conservatorii Bisericii Ortodoxe ºi nu numai.
Ei vor un stat clerical, revenirea la moralã, refuzul la
societatea de consum etc. În acelaºi timp, sã nu uitãm cã
liderii acestor organizaþii sînt educaþi în Occident, deþin
averi ºi fac parte practic din burghezie ºi vor puterea pe
care încã nu o au. Ei fac aceastã dublã criticã foarte
eficient, într-o perioadã în care critica tradiþionalã nu mai
funcþioneazã ºi s-a transformat în marfã. De asemenea,
trebuie sã ºtim cã dorinþele sînt mereu în schimbare. Azi
vrem una, mîine vom vrea alta. Ei vor acum ceea ce a
vrut ºi lumea occidentalã în anumite perioade istorice.
Teroriºtii ºtiu foarte bine aceste lucruri. Ei gîndesc deci
foarte modern ºi extrem de eficient sau, mai degrabã,
transpun într-un limbaj modern niºte obsesii mai vechi.

192
Într-un stat comunist, de exemplu, sînt imposibil de imaginat
o astfel de criticã ºi un astfel de dialog cu puterea. Pînã ºi
încercarea mea de a face o grupare teroristã care sã-l
lichideze pe Stalin a fost cititã în cheia disidenþei. Era
normal. Teroriºtii cunosc însã foarte bine contextul prezent,
în care totul funcþioneazã dupã o logicã economicã, iar
capitalul e cheia puterii, astfel cã ei apeleazã la o logicã
exact de acest tip. Singura întrebare adevãratã pe care o
pun ei e de fapt întrebarea acestei logici a capitalului :
banii sau viaþa ? Practic, ei ºtiu cã sînt într-o dilemã simplã
în raport cu lumea occidentalã : ori acceptã condiþiile ei,
adicã intrã într-un raport al economiei de piaþã, ori folosesc
forþa ºi violenþa pentru a spune cã aleg „viaþa ºi moartea”.
Cei puternici nu sînt mai puþini violenþi decît cei slabi, ci
doar au mecanisme de legitimare mai puternice.
Terorismul ºi evoluþia lui sînt o problemã care meritã
urmãritã. Mie mi se pare cã partea interesantã nu se aflã
în zona confruntãrii dintre grupãrile teroriste ºi lumea
occidentalã. Aici, nimic nou nu se poate întîmpla. Occi-
dentul a devenit de mult tautologic, iar de cînd a murit
comunismul, are o singurã obsesie : profitul. Ceea ce este
cu adevãrat important este modul în care aceste grupãri
teroriste vor schimba structurile de putere ºi modul de
funcþionare a lumii musulmane. Aici vor apãrea fenomene
importante.

Cam atît la acest subiect.

Cu prietenie,
A.I.

N.B.

M-am oprit la întoarcere la Berlin. M-am vãzut cu

Estetul. I-am povestit aventura mea în Orientul Mijlociu ºi

193
povestea cu teroriºtii. El imediat a reacþionat ºi susþine cã
miºcãrile radicale din lumea musulmanã seamãnã foarte
mult cu miºcãrile radicale din vechiul Imperiu þarist. El
crede cã ar putea juca acelaºi rol. Miºcãrile revoluþionare
ºi anarhiste ruse au dus la lichidarea lumii tradiþionale, a
vechilor structuri ºi le-au înlocuit cu altele. În definitiv,
au creat URSS, care nu e decît o formã statalã de pregãtire
a vechii Rusii, arhaice ºi înapoiate, în vederea capitalis-
mului real. Aristocraþii au fost schimbaþi sau transformaþi
în nomenclaturiºti, iar aceºtia în oligarhi. Acest lucru se
poate întîmpla ºi în lumea musulmanã. O astfel de formã
de radicalitate poate contribui la modernizarea acelei
lumi, la trecerea spre o lume „normalã”, care sã funcþio-
neze dupã reguli occidentale : economie de piaþã, democraþie
de tip neoliberal, culturã de masã. Politrucii occidentali
ar trebui sã ia ºi acest punct de vedere în calcul. Dacã-i
convingem de aceastã realitate, sã vezi cum vor finanþa
acele organizaþii. Ce nu face Occidentul pentru binele
pieþei.
La discuþie a mai participat un personaj misterios. El
vine cu urmãtoarea observaþie finã : lupta cu terorismul
nu este decît o luptã pentru a asigura circuitul mãrfurilor,
serviciilor ºi informaþiei. Toate mecanismele de control,
formele de asigurare, instituþiile ºi organizaþiile financiare
ºi politice au ca singur scop garanþia unor trasee sigure
pentru mãrfuri ºi bani în diversele lor forme. Din cînd în
cînd însã, pe aceste trasee apare cîte o corabie care ridicã
steagul negru cu cap de mort, teroriºtii, aceºti piraþi ai
lumii actuale. Aºa cum piraþii secolelor XVII-XVIII puneau
în pericol traseele comerciale, iar Spania ºi Marea Britanie
îi vînau, tot aºa se întîmplã ºi azi în relaþia dintre teroriºti
ºi lumea occidentalã.

194
 XXX

În care Cinicul reintrã în scenã ºi ne aratã care

sînt formele de tratament pentru nostalgicii „albi”
ºi „roºii” ºi care este ultima strategie oportunistã a
intelighenþiei.

Dragã A.I.,
Mulþumesc încã o datã pentru întîlnirea pe care mi-ai
organizat-o cu Cinicul. Într-adevãr, e un tip pe care meritã
sã îl cunoºti ºi mai ales sã îl asculþi. Ce mai, un bãiat uns
cu toate alifiile secolului XX ºi nu numai. Iniþial, trebuia
sã ne întîlnim la Zürich, dupã care planurile s-au schimbat
ºi el a ales Berlinul ca loc de întîlnire. ªi pentru mine era
mult mai bine aºa. Oricum, Berlinul e un oraº în care mã
simt încã pe teritoriu estic, deci mai ca acasã. Ne-am
întîlnit ca niºte „vechi tovarãºi conspirativi”, pe Karl Marx
Alee, ºi m-a dus într-un local destul de retras de ochii
lumii în care puteai vorbi liniºtit, fãrã sã fii deranjat. A
ales el mîncarea ºi bãutura. Pentru refacerea atmosferei
sovietice, ce putea fi mai bun, dacã nu cîteva felii de
pîine prãjitã cu icre de Manciuria, pilimeni ºi, fireºte,
vodcã. ªi vorba lui Venicika Erofeev : „...ºi am bãut imediat !”.
Discuþia a venit de la sine.

195
 El începe discuþia, într-un stil patetic. Îþi imaginezi cã,
acum vreo 20 de ani, zice el, pe aici, pe stradã, mirosea a
cizme de soldat sovietic, vedeai uniformele kaki plim-
bîndu-se, iar crîºmele din zonã erau pline de agenþi de-ai
noºtri ? Cum au reuºit sovieticii sã piardã toate aceste
„cuceriri”, e greu de imaginat. Totul s-a întîmplat în cel
mai pur stil sovietic, care e mai degrabã unul rusesc. E ca
la un joc de cãrþi sau ca un cadou scump fãcut la beþie,
de care a doua zi îþi pare rãu, dar nu mai poþi face nimic
sã îl recuperezi. Am pierdut la cãrþi mãreþele realizãri ale
sovietismului. O singurã beþie, o singurã mînã proastã, ºi
totul s-a nãruit, se plînge el cu nostalgie. Dar vorba aia :
ni puha, ni pera ! Deci, Na zdarovie !
Dupã ce l-am ascultat, l-am întrebat dacã-i pare rãu ºi
dacã deplînge vremurile acelea. S-a uitat la mine cu o
privire jucatã, cu un aer cinic ºi ironic ºi a conchis : despre
morþi, numai de bine ! Numai idioþii ºi degeneraþii plîng
dupã vremuri de mult apuse. Trecutul e mai ameþitor decît
viitorul utopic la care speram noi ca imbecilii. Pentru a
trãi în trecut, continua el, trebuie sã fii aristocrat sau idiot.
Unii aristocraþi îºi mai permit sã fie defazaþi, cãci poziþia
simbolicã ºi cea financiarã le permite, însã, în realitate, a
trãi în trecut e o ocupaþie periculoasã. E o boalã des
întîlnitã ºi nu prea are leac. Singurul leac eficient al acestei
boli, „dorul dupã o lume apusã”, sau a crede cã eºti rege
sau aristocrat, se numeºte Gulag. Lagãrele au lecuit pe
mai toatã lumea de aceastã bolã, însã, din fericire, el nu
mai este funcþional.
De exemplu, afirmã el, dupã Revoluþie, ruºii albi
tînjeau toatã ziua dupã lumea lor aristocraticã de dinainte,
Petersburgul de salon, viaþa idilicã. Au venit tovarãºii ºi
i-au bãgat în lagãrele de muncã silnicã ºi peste 10 ani, cînd
au ajuns înapoi în libertate, „dorul dupã lumea apusã” a
dispãrut brusc. Cãmãruþa de 10 m2 din komunalka, pusã
la dispoziþie, i-a fãcut deodatã fericiþi. Culmea e cã mai

196
toþi cei trecuþi prin aceste „spitalizãri” au înþeles cã sensul
vieþii e cu totul altul ºi cã pentru a fi fericit îþi trebuie atît
de puþine lucruri.
M-am ocupat cîndva cu acest studiu, cãci trebuia sã
fac rapoarte la departamentul meu, în legãturã cu acest
subiect, a continuat el cinic. Unul dintre faimoºii inte-
lectuali ai vremii, pe care am fãcut un studiu de caz, mi-a
spus cã cea mai fericitã zi din viaþa lui a fost aceea în care
a scãpat de ploºniþe. Ce e fericirea ? El ar fi spus : fericirea
este ziua în care am scãpat de ploºniþe ! Quod erat
demonstrandum !
Deci nu plîngeþi, foºti tovarãºi, fiþi isteþi ºi nu uitaþi cã
trecutul e în faþa noastrã ºi în mîinile noastre. Aºa cã No
pasaran ! Noi, dragã, mi-a zis el îngîndurat, sîntem dintr-o
altã specie. Noi sîntem ca peºtii care prevestesc cutre-
murul. Noi sîntem ca un animal de pradã, dar mirosim nu
vînatul care se apropie, ci timpul ! În fiecare dimineaþã
scoatem nasul „afarã” ºi mirosim. E foarte util sã-þi dezvolþi
mirosul timpului în forma lui de viitor apropiat. Uneori,
el miroase a praf de puºcã, uneori a hoit de tot felul,
uneori a putere, iar uneori a bani. Totul e sã-l miroºi ºi sã
fii cu mintea limpede.
De ce trebuie sã miroºi viitorul apropiat, sã-l simþi,
sã-l prevezi ? Din simplul motiv cã doar aºa te poþi impune
pe valul care vine. Nu-l laºi „sã te facã”, ci trebuie sã
devii element activ al acelor timpuri. Cel mai important e
sã ºtii cînd sã intri în el ºi sã devii cel care face timpul
prezent, nu invers.
I-am spus cã, din pãcate, eu gîndesc puþin diferit ºi cã
vreau sã cred cã încã mã mai pot sustrage mecanismelor
de acest gen. A rîs cu poftã. Mi-a zis cã semãnãm, eu cu
tine, ºi cã vrem sã fim criticii sistemului, dar sîntem de
fapt niºte naivi. A fi naiv, a continuat el, este o altã boalã
pe care sovieticii au îmblînzit-o ºi pentru care au gãsit
tratamente, însã cei care au soluþionat definitiv problema

197
sînt stãpînii noii lumi în care am intrat. Ei au reuºit sã
facã un sistem în care naivul nu mai are ce cãuta, el este
pur ºi simplu strivit, aruncat la coºul de gunoi al istoriei.
Îmi dã ca exemplu un desen animat cu o moralã
cinicã. Un copil se hotãrãºte sã-ºi elibereze micii roboþei
care stãteau sechestraþi în garaj. A deschis uºa ºi i-a rugat
sã plece. Sînteþi liberi ! le-a strigat el. Ãia nu prea înþele-
geau ce li se întîmplã ºi se îndepãrtau cu temere de garaj,
închisoarea vieþii lor. Abia cînd au ajuns în stradã, unuia
i s-a aprins la propriu ºi la figurat beculeþul ºi a urlat : I
am free ! I am free ! În acel moment, un camion imens
trece pe stradã ºi îi striveºte, fãcîndu-i una cu asfaltul.
Asta e povestea de final a naivului, zise el ºi dãdu peste
cap un pãhãrel de vodcã.
Acum sã-þi mai spun ceva important legat tot de acest
nou joc al lumii intelectuale în care te învîrþi ºi pe care
poate nu l-ai observat, a continuat el. Intelighenþia contem-
poranã se pare cã a înþeles în mare parte jocul noii puteri
ºi atunci a trecut cu arme ºi muniþii de partea ei. Ea a
înþeles mai întîi cã nu conteazã atît de mult cine eºti, ci
de partea cui te plasezi. Astãzi e mult mai important sã fii
„acolo unde trebuie”, decît sã fii „cineva cu principii”. De
fapt, a fi cineva înseamnã astãzi în primul rînd, sã fii
acolo unde trebuie. Acesta este adevãrul cinic.
Povesteºte în continuare cu un amestec de înflãcãrare
ºi tristeþe. Urmeazã a doua lecþie care mi se pare sem-
nificativã. Îl ascult. Un alt lucru important în industria
culturalã a noii intelighenþii, zice el, este legat de o tehnicã
pe care eu o numesc „reglarea discursului”. Toþi cei care
lucrãm în acest domeniu ºtim bine cã discursul poate fi o
armã foarte periculoasã sau un instrument foarte util noii
puteri. Dacã tirul e prea puternic, noua putere poate avea
de suferit, iar ea nu poate acepta acest lucru. Atunci, ea
pune în miºcare o sumã mare de factori financiaro-politici
ca sã controleze fenomenul. Nu le pare rãu de nimic, aºa

198
cã oferã tot : joburi, funcþii, bani, poziþii etc. Totul este
pus la dispoziþie pentru a îmblînzi hoarda de „barbari
culþi”, de „eretici”, cum vã place vouã sã spuneþi, care
pot periclita ºi chiar transforma în scrum „noua civi-
lizaþie”. Intelectualii au fost gîdilaþi acolo unde sînt mai
sensibili : dorinþa de putere. Atunci, noii stãpîni le-au
vîndut iluzia puterii ºi le-au oferit aparenþa acestei puteri.
Le-au dat cei 30 de arginþi pentru un serviciu pe termen
lung destul de costisitor pentru intelectuali : ei au fost
nevoiþi sã-ºi regleze tirurile discursului. Discursul ºi armele
de luptã trebuiau standardizate. Se acceptau discursuri
de un anumit calibru, cu un anumit numãr de gloanþe ºi
cu o anumitã putere. Evident cã „armei intelectuale” i s-a
lãsat un parametru destul de convingãtor în aparenþã,
pentru a produce iluzia luptei. Ea mai poate rãni oca-
zional, mai poate scoate zgomot ºi fum pentru a crea
iluzia unei lupte, însã ea nu mai poate produce niciodatã
rãsturnãri ale puterii, deci nu mai poate omorî puterea.
Intelectualii s-au aliniat treptat, treptat, au început sã
rãspundã frumos la apel ºi am fost chiar surprins sã vãd
cã devin ºi productivi. Au venit cu îmbunãtãþiri : problema
lor actualã majorã este cum sã îmbunãtãþeascã noul regim
ºi noua ideologie. Minimizarea pînã la dispariþie a riscului
din interiorul discursului este deja o inovaþie a inte-
lighenþiei de ultimã orã ºi nicidecum a puterii. Mimarea
riscului ºi nicidecum producerea lui.
Ce-i de fãcut ? Mã întreabã el în veche tradiþie revo-
luþionarã. Sincer sã-þi spun, zice tot el : I don’t know... Eu
am mers pe aceastã cale, adicã pe o altã cale... voi aþi
ales, se pare, alta, ºi-mi întinse ultimul pãhãrel de vodcã :
Na zdarovie !
Intrigant bãiat, ce sã zic. O plãcere sã-i asculþi tezele.
Fireºte cã mi-a propus sã lucrez pentru departamentul
lui. Acum se extind puternic în spaþiul estic ºi în fostele
zone sovietice. Au nevoie de „materie umanã” care gîndeºte

199
ºi le poate da „materie primã” pentru a-ºi aplica strategiile
„noului design politic ºi economic”, cum zice el. L-am
refuzat cu modestie.
Poate ne revedem odatã toþi trei. Toamna, Berlinul e
un oraº foarte frumos ºi, paradoxal, auzi ruseºte mult mai
mult decît în perioada în care tancurile sovietice erau
aici.

Te salut ºi te îmbrãþiºez.

Al tãu,
Vasiliy Andreevici

200
 XXXI

Unde eroul nostru, A.I., vrînd-nevrînd ne povesteºte

despre nostalgia dupã Gulag ºi de ce în istorie sînt
lucruri care au preþuri mult prea mari.

Dragã Vasiliy Andreevici,

Vãd cã tot insiºti sã-þi vorbesc despre anii petrecuþi în
lagãr. Pentru mine nu este deloc un lucru uºor. Mã tem
sã-mi amintesc de acea perioadã sau, mai degrabã, mã
tem de starea pe care mi-o produce aceastã amintire.
Poate o sã te ºocheze ceea ce-þi scriu aici, dar încerc sã-þi
spun ce am în suflet cu adevãrat. Amintirea anilor petrecuþi
în cele mai grele ºi inumane condiþii îmi trezeºte niºte
sentimente cu totul aparte. E un soi de durere plãcutã.
Amintirea despre Gulag a devenit pentru mine ca o amintire
despre copilãrie, o copilãrie maturã, însã de o intensitate
mult mai mare. Pe cît e de dureroasã, pe atît e de plãcutã.
E ca o primã dragoste : doare sfîºietor de plãcut. E de
temut.
Am observat un lucru : cu cît sistemul, timpul ºi locul
sînt mai restrictive, mai concentraþionare, mai dure, cu
atît ºi amintirile despre acel loc ºi timp sînt mai puternice.
O sã te ºochez pînã la capãt, dar îþi spun sincer, existã o
anumitã formã de nostalgie dupã Gulag. E un sentiment

201
sfîºietor, profund, fiindcã pe cît de mult încerci sã raþio-
nalizezi, sã-l controlezi, pe atît de mult sentimentul gãseºte
o cale de a ieºi din încorsetarea raþionalã ºi rupe barajul
argumentelor tale logice. Tu încerci sã-þi spui cã acolo ai
suferit, ai pãtimit mult, cã era un loc damnat, cã ai fost
nedreptãþit ºi cã ai trãit inuman, dar sentimentele tale
ascunse nu ascultã de tine, ci au o cu totul altã pãrere. E
poate singurul sentiment pe care nu l-aº dori nici duº-
manilor mei. Doi dintre prietenii mei s-au sinucis dupã
ce au fost eliberaþi ºi începuserã sã ducã o viaþã obiºnuitã.
Eu cred cã ei pur ºi simplu nu au putut rezista acestui
sentiment devastator.
Rusul, ca sã continui povestea, are trei locuri care
devin pentru el un soi de casã intimã, spaþiu de locuit
intim. Primul lucru este casa în care locuieºte, de care
este legatã viaþa lui cotidianã ºi personalã. Apoi, vine
trenul : trenul este un fel de casã în miºcare. Cine a
cãlãtorit în Rusia cu trenul ºtie la ce mã refer. În trenurile
ruseºti existã un adevãrat ritual : de la schimbul de haine,
încãlþãminte ºi pînã la veºnicul ceai bãut în neºtire. Trenul
este ca o komunalka pe roþi. Rusul urcat în tren se simte
ca tãtarul urcat pe cal : un imens sentiment de bucurie ºi
de libertate. El, singur, cu toatã hoarda de mulþi alþi ruºi, în
komunalka pe roþi, hãlãduind prin nemãrginita Mamã-Rusia.
Un al treilea loc în care rusul se simte ca într-o a doua
lui casã este puºcãria, katarga. Rusul este obsedat de
puºcãrie ºi puºcãriaºi. Puºcãria este un soi de spaþiu
„rezidenþial” al „noilor kneji” ruºi. Rusia este una dintre
puþinele þãri din lume unde puºcãria ºi puºcãriaºul sînt
respectaþi. Ei au o limbã, o culturã, o lege a lor pe care
lumea din afara sa le respectã. Cei care nu le respectã
sînt doar legiuitorii ºi poliþiºtii, pe care poporul simplu îi
urãºte ºi îi dispreþuieºte. Cu mici excepþii, puºcãriaºul este
un om cãruia i s-a întîmplat un rãu, o nenorocire sau o
nedreptate, de aceea el este privit cu compasiune ºi milã.

202
Rusul nu înþelege legea ºi sistemele care impun corecþie
ºi nu gîndeºte punitiv. Pentru el, lucrurile se împart simplu :
urã sau dragoste, iertare sau rãzbunare. Despre puºcãrie
ºi puºcãriaºi au scris mai toþi scriitorii ruºi importanþi. Nu
existã o altã literaturã unde puºcãria ºi puºcãriaºii sã fie
prezentaþi atît de romantic.
Ei bine, în aceastã a treia casã a rusului, am nimerit la
doar 20 de ani. Eram destul de tînãr cînd am pus la cale
grupul terorist care avea ca scop lichidarea lui Stalin.
Voiam sã-l omorîm din simplul motiv cã eram convinºi cã
devenise un deviaþionist ºi cã întina idealurile lui Lenin ºi
ale Revoluþiei. Astãzi, fireºte cã nu mai cred acest lucru.
Cu toate cã perioada lui Stalin mi-a adus cele mai multe
necazuri, sînt convins cã el a fost singurul din garda veche
care a abordat realist proiectul sovietic. În acel context
istoric, dupã Rãzboiul Civil ºi un rãzboi mondial devas-
tator îndreptat împotriva þãrii sale, proiectul stalinist a
fost singurul proiect viabil ºi realist. Stalin practic a efi-
cientizat fostul proiect monarhist al Rusiei þariste, însã a
fãcut-o de o manierã radicalã. Saltul calitativ pe care l-a
fãcut Uniunea Sovieticã în perioada aceea a fost nãucitor.
Într-o singurã generaþie s-a trecut de la sclavie la un grad
de civilizaþie rezonabil, de la aratul cu calul la sateliþi.
Din clasa mea, de exemplu, unde toþi eram copii de foºti
iobagi care nu ºtiau nici mãcar sã citeascã, am devenit în
doar 60 de ani intelectuali respectabili în toate colþurile
lumii. Trei colegi de-ai mei de clasã au la activ Premiul
Nobel. Un astfel de salt este unic în istorie ºi probabil
irepetabil. Un salt calitativ radical, de la o societate semi-
feudalã la una care devine superputere mondialã, fãcut
cu un preþ imens. Este un preþ prea mare, cãci vorbim de
sacrificii umane. Unul dintre aceste preþuri este Gulagul.
Am avut ºi eu „ºansa” sã ajung acolo, cãci planul meu nu
a coincis cu marele plan stalinist. M-am opus proiectului
ºi am plãtit cîþiva ani buni din viaþã.

203
 Planul nostru a eºuat, iar grupul format din ºapte
persoane a fost arestat ºi condamnat la moarte. Cînd am
ajuns, mult mai tîrziu, în Occident, am þinut o conferinþã
de presã. Ceea ce am spus a ºocat, aºa cã am devenit
automat ºi duºman al Occidentului. Cînd am sosit acolo,
lumea a început sã mã consoleze ºi sã mã compãtimeascã
pentru cît am suferit de pe urma sistemului comunist ºi a
perioadei staliniste. Eu le-am reproºat cã, „aºa cum înþeleg
eu lucrurile, sistemul a avut mai mult de pãtimit de pe
urma mea, decît eu de pe urma lui, aºa cã nu mã consider
o victimã”. „Cînd mi-am propus sã-l lichidez pe Stalin,
mi-am asumat acest risc ºi cred cã ei au procedat corect.
Ce-aþi fi vrut ? Aþi fi vrut sã mã decoreze în loc sã mã
condamne ? Sã nu fim naivi !”
La auzul acestor cuvinte dure, s-a ajuns la concluzia
cã sînt de fapt un KGB-ist sub acoperire, care mã dau
drept disident. Le-am spus cã nu mã consider disident, ci
un cetãþean sovietic care îºi asumã o anumitã opinie
legatã de o lume concretã ºi ale cãrui opinii în anumite
momente nu coincid cu planurile conducerii din þara lui
ºi, din cîte se pare, nici cu planurile lumii occidentale.
Despre acest lucru am scris foarte mult. Am scris la un
moment dat un text foarte ironic ca replicã la articolul
unui jurnalist de la New York Times, care mã „deconspira”
ºi mã declara spion sovietic deghizat în disident. Am cerut
dreptul la replicã, pentru cã mã jignise enorm de mult
atribuindu-mi un grad atît de mic în structurile KGB-ului.
„La vîrsta ºi reputaþia mea, am avansat mult mai mult în
ierarhiile ºi structurile puterii, dar nu vã pot totuºi spune
gradul meu, fiindcã am fãcut un jurãmînt. Eu pot fi orice,
dar nu trãdãtor”. Nu ºtiu dacã a înþeles ironia.
În ce priveºte agenþii sovietici sub acoperire, le-am
spus vechea poveste care mie îmi place ºi pe care cred cã
þi-am mai spus-o. Într-un sistem totalitar, fiecare individ
este un agent special devotat trup ºi suflet sistemului. Cei

204
mai buni agenþi sînt cei care reuºesc sã convingã duºmanul
cã ei sînt de partea lor. Însã cei mai importanþi, adevãraþii
profesioniºti, sînt cei care nici nu ºtiu cã sînt agenþii
sistemului, însã lucreazã de zor în slujba lui. Disidenþii,
de exemplu, le-am zis eu, sînt cei mai buni agenþi sovietici.
Ei sînt aceºti superprofesioniºti ai sistemului. Voi chiar îi
credeþi pe cei de la centru, de la Moscova, idioþi ? Voi
credeþi cã se scoalã Stalin dimineaþã ºi-l vede pe intelec-
tualul cîrcotaº care scrie cîteva baliverne antisistem, îl
bate pe umãr ºi-l întreabã dacã-i lipseºte cumva ceva ? Ce
face bãtrînul Stalin ? Îi dã apartament ? De ce nu, dar cu
condiþia sã o lase mai moale cu ideile lui „idioate”. S-a
jucat la un moment dat ºi cu Bulgakov în acest stil. Ce
face regimul cu disidentul ? Îl poate trimite în Siberia
oricînd vrea el. Dar, uite, cã de data asta nu o face. Îl
decoreazã ? Nici chiar aºa. Gãseºte însã o formã parºivã
de a-l pedepsi. Mult mai durã. Nu-l trimite în Siberia, ci în
Occident. Douã þinte ochite dintr-un singur foc. Sovieticul,
fie el ºi disident, devine agentul sistemului chiar ºi fãrã
voia sa. Adicã, credeþi cã Stalin ºi toþi ciracii sãi trimit
intelectuali în Occident de teamã cã aceºtia vor scrie
opera care va distruge sistemul ? Sau credeþi cã se tem de
occidentali sau de cei ce urlã toatã ziua poezia cu „drep-
turile omului” ? Sã fim serioºi ! Ei sînt trimiºi în Occident
pentru cã aºa vrea tãtuca de la Kremlin. Iar dacã tãtuca
vrea, înseamnã cã intenþioneazã sã-i utilizeze într-un scop
bine definit. Deci, sã nu fim naivi. Asta, pe de o parte.
Pe de altã parte, un intelectual rus, mai ales un scriitor
rus, în Occident este un om mort. Intelectualul rus, odatã
ajuns acolo, vrea acasã. Eu am trãit acest chin ºi ºtiu.
Citiþi toate jurnalele ruºilor exilaþi ºi veþi vedea suferinþele
prin care trec. Occidentalul nu înþelege acest lucru ºi le
tot repetã : în sfîrºit aþi ajuns în lumea liberã ! Rusul se
bucurã cinci minute dupã care conchide : la ce-mi trebuie
libertatea voastrã, dacã sînt deja mort ! ªi atunci, deodatã,

205
i se face un dor nebun de Siberia. Sincer sã fiu, eu,
personal, aº fi dat oricînd anii petrecuþi în exilul occi-
dental pe cei petrecuþi în Siberia. Aºa cã, le-am zis eu, nu
vã faceþi iluzii cu agenþii ºi exilaþii sovietici. Nimic nu e
ceea ce pare.
Sã revin însã la povestea mea. Dupã ce am fost arestaþi,
ni s-a improvizat un scurt proces ºi am fost condamnaþi la
moarte. Moarte prin împuºcare. Eram prea tineri ca sã ne
speriem. Ba chiar aveam o anumitã mîndrie cã muream
demn, muream cu conºtiinþa împãcatã cã luptaserãm pînã
la capãt pentru o cauzã nobilã. Era anul 1939, începea Al
Doilea Rãzboi Mondial. Am fost trimiºi în Vorkuta, într-un
Gulag de maximã securitate, unde se aflau nume im-
portante din tot spectrul social. Sentinþa se tot amîna,
probabil din cauza rãzboiului, pînã cînd, în 1942, au decis
sã ne arunce în prima linie a frontului. Cu puþin noroc,
am reuºit sã trec rãzboiul doar cu cîteva rãni uºoare.
Dupã rãzboi, se pare cã mi s-a pierdut urma ºi am
reuºit sã mã ocup de studiile mele. În anii ’60, problemele
au reînceput. Am scris cîteva cãrþi devastatoare la adresa
regimului, în care demonstram aproape matematic cã
sistemul se va dezintegra în maximum 30 de ani dacã nu
se luau mãsuri radicale. Eu eram doar un om de ºtiinþã, e
adevãrat cã destul de cinic în felul meu. Pe de o parte,
prietenii, intelectuali liberali, au început sã se uite cu
suspiciune la mine ºi sã declare sus ºi tare cã acest sistem
e veºnic, cã nu vom scãpa niciodatã de el, iar pe de altã
parte, birocraþii ºi politrucii m-au declarat duºman al
poporului. Am vizitat din nou Siberia. Abia în anii ’70 au
decis sã mã expulzeze din þarã. Aºa, fãrã nicio explicaþie.
Le-am spus cã refuz sã plec din þarã, cã vreau sã rãmîn
sã-mi slujesc patria aºa cum mã pricep eu mai bine. Planul
meu nu a coincis cu planul lor. Probabil au înþeles cã nu
le mai eram util în þarã ºi cã puteam servi mai bine dacã

206
stãteam în Occident. Dacã le-am fost util, numai ei ºtiu.
Eu pot doar bãnui. În rest, tu ºtii ce a urmat.
Da, de la ce pornisem ºi unde am ajuns ? E ca pro-
verbul rusesc : niciodatã nu ºtii unde pleci, ci doar de
unde vii. De fapt, originalul era : niciodatã nu ºtii unde te
duc, ci doar de unde te-aduc.
Oricum, mi-ar fi greu sã povestesc viaþa cotidianã din
lagãr. E o altã viaþã, dar care seamãnã foarte mult cu viaþa
din afarã, iar la nivel de sens, la care tu þii atît de mult, îþi
garantez cã e la fel. Oamenii nu devin mai buni sau mai
rãi în funcþie de sistemul, regimul sau „închisorile” în care
trãiesc. Sistemele totalitare, concentraþionare, reuºesc doar
sã scoatã la suprafaþã partea bunã ºi partea rea, partea
frumoasã ºi partea urîtã a omului, de o manierã mult mai
radicalã ºi mai directã. Cînd încep sã aparã fardurile,
mãºtile, frumuseþea falsã ºi urîþenia deghizatã, înseamnã
cã vechiul regim e pe moarte ºi intrãm în lumea nouã în
care trãim acum ºi în care se pare cã sîntem condamnaþi
la fericire. Eu sînt însã de modã veche ºi încerc sã mã
sustrag acestei „condamnãri”, mai ales cã urãsc Gulagurile
fericite.
Poate mai revin la aceastã temã.

Cu prietenie, „din partea unui fost deþinut pentru

cauzã !”,
Al tãu,
A.I.

N.B.

Entuziastul s-a întors din SUA. A încercat diverse joburi,

a intrat în diverse combinaþii, dar nimic nu a ieºit aºa
cum a sperat. Þara visurilor lui, în care spera sã realizeze
ceea ce comuniºtii nu l-au lãsat sã facã acasã, l-a dezamãgit

207
profund. Am impresia cã acum e mai dezamãgit de
capitaliºti decît era înainte, de comuniºti.
Cînd a plecat în SUA, ºi-a anunþat teza lui tare : noi,
foºtii cetãþeni comuniºti care am suferit atîta, odatã ajunºi
în lumea liberã, ne vom dezlãnþui. Îþi dai seama, susþinea
el, dacã am reuºit sã rezistãm marasmului comunist, acum,
cînd vom ajunge în lumea liberã, ce forþã va ieºi din noi ?
Vom deveni cei mai creativi, cei mai dinamici, cãci noi
nu sîntem îmbolnãviþi de rutina zilnicã a lumii libere
capitaliste. Am recunoscut în „teza” lui avîntul educaþiei
leniniste.
Iniþial îmi scria cu regularitate, plin de entuziasm,
dupã care, treptat, patosul lui a dispãrut, ºi pînã la urmã
a dispãrut ºi el. Marile realizãri ºi spiritul creativ exploziv
se pare cã s-au lovit de un pragmatism capitalist care i-a
secat amicului meu toatã vlaga. S-a întors posac ºi are
impresia cã a înþeles în sfîrºit cele douã sisteme pe care
le numeºte „sisteme gemene”. Acum susþine o altã tezã
„tare” : capitalismul este un comunism pe dos. Existã
democraþie la vîrf ºi un adevãrat totalitarism la baza societãþii.
La noi era invers, zice el. Cu cît urcai mai sus în structurile
piramidei sociale, cu atît totalitarismul era mai dur. De
exemplu, noi puteam sã discutãm, sã înjurãm pe oricine
din instituþiile sau întreprinderile la care eram angajaþi,
însã nu puteam sã-l înjurãm deschis pe Brejnev. În America
e invers. Sus e democraþie, iar la bazã e totalitarism. Poþi
sã mergi în piaþa centralã ºi sã-l înjuri toata ziua pe Bush
ºi nu þi se întîmplã nimic. Însã nu te poþi lega de ºeful
buticului care te-a angajat, cã zbori. În sistemul tota-
litarismului economic nu existã alte posibilitãþi, nu exisã
democraþie în LTD-urile lor.
Ce-i de fãcut ? – l-am întrebat eu retoric. I-am sugerat
ironic sã lupte pentru înfrãþirea celor douã democraþii :
democraþia comunistã de la bazã ºi democraþia capitalistã
de la vîrf, din care se va ivi poate o societate perfectã.

208
I-am spus cã „democraþia de la baza” societãþii sovietice e
pe cale de dispariþie, cã se privatizeazã totul în jur. Aºa
cã, dacã vrea sã exporte democraþia din întreprinderile
de stat postsovietice în SUA, sã se grãbeascã, pentru cã
viteza cu care SUA exportã „dictatura economiei private”
e mult mai mare. S-a uitat la mine preocupat, cãci nu
înþelegea dacã glumesc sau vorbesc serios. A plecat îngîn-
durat, preocupat probabil de noua lui carte.

209
 XXXII

În care un erou îºi recapituleazã unele evenimente

din viaþã ºi îºi dã seama cã a trãit în diverse forme
de erezie, pe care le priveºte ca pe ceva normal, ca
parte a vieþii lui, unde Lenin ºi Isus îl duc de mînã
la ºcoalã, dupã care se desparte de ei ºi face diverse
lucruri care nu reuºesc decît sã producã alte erezii.

Dragã A.I.,
Ultima noastrã întîlnire m-a pus pe gînduri, dupã ce
mi-ai povestit cu lux de amãnunte viaþa ta. Mi-am dat
seama cã ai o imagine foarte clarã a propriei vieþi, a
propriei evoluþii ºi, cumva, eºti foarte împãcat cu ea. Tocmai
aceastã împãcare ºi claritate mã pun pe gînduri. Sau, mai
degrabã, m-au fãcut sã mã gîndesc la propria viaþã, în
care uneori lucrurile sînt confuze, iar diverse momente
se bat cap în cap ºi sînt într-o tensiune agasantã.
Cuvîntul care ar exprima cel mai bine tensiunea ºi
ruptura din viaþa mea ar fi conceptul de „erezie”. M-am
nãscut ºi am trãit mereu într-o mare „erezie.” Însã folosesc
acest cuvînt nu în sensul cã mi-am trãit viaþa într-o mare
minciunã, nedreptate, necredinþã, eroare, în sensul strict
religios ºi dogmatic. Erezia pentru mine are un sens puþin
aparte : ea este mai degrabã o credinþã ce se aflã în

210
contradicþie cu dogmele oficiale. Erezia este o formã
radicalã, minoritarã, marginalã de a critica ceva oficial ºi
majoritar. Este periferia credinþei, periferia Imperiului,
oricare ar fi acel Imperiu. ªtiu în acelaºi timp cã erezia
este mai întotdeauna pedepsitã ºi condamnatã.
Ce poate fi mai eretic decît un stat comunist ? Mai
nimic nu poate fi comparat în perioada modernã, ca
formã de radicalitate, ca violenþã a gîndirii ºi atitudine cu
cei ce au construit comunismul sovietic. Ce poate fi mai
eretic decît bolºevismul ? Nimic. Nimeni nu-l poate întrece.
În aceastã imensã erezie ne-am nãscut ºi am trãit. Am
supt de la sînul mamei toate preceptele acelei erezii, ne-a
intrat prin toþi porii ºi pe toate orificiile tot ce are mai
bun ºi mai rãu aceastã erezie cumplitã. Cum spunea
bunul meu amic : odatã ce am fost botezaþi comuniºti,
odatã ce am depus jurãmînt, odatã ce am urmat aceastã
credinþã, nu mai putem fi izbãviþi de ea. Sîntem damnaþi
sã rãmînem comuniºti pentru totdeauna. Nu ºtiu ce ar
trebui sau cine ar putea sã ne rãscumpere de aceastã
erezie. Probabil o vom purta cu noi mereu sau poate cu
timpul o vom uita. Ne-am nãscut, am fost botezaþi, am
jurat, iar la final am trãdat una dintre cele mai mari erezii
ale secolului trecut. Dacã urmãreºti comunismul ca pe o
mare erezie, îi vezi toate etapele : mai întîi crezi în el ca
un nebun, dupã care începi sã ai îndoieli, sã nu mai ai
puterea de a crede ; începi sã te gîndeºti cã poate duº-
manul avea ºi el dreptate, pentru ca în cele din urmã sã-þi
pierzi credinþa ºi sã trãdezi. Trãdarea face parte din aceastã
erezie.
Sînt erezii în care te naºti ºi sînt unele la care aderi tu,
din convingere. Tatãl meu, ca ºi mama mea, nu s-a îm-
pãcat deloc cu erezia comunistã, aºa cã, în plin stalinism, la
apogeul acestui imperiu eretic, au decis sã se conver-
teascã la o altã religie. Îþi imaginezi : în plin stalinism, într-o
þarã dominant ortodoxã, cu veche tradiþie pravoslavnicã,

211
cu fobii faþã de tot ce e diferit de ceea ce se ºtie, ai mei
au devenit protestanþi. ªi nu orice fel de protestanþi, ci
unii de facturã iudaicã. Aceasta este o adevãratã sinucidere.
Este o erezie a ereziei. Trebuie sã ai multã nebunie ºi
foarte mult curaj. Acum, privind în urmã, recunosc cã
aceastã situaþie mã depãºeºte. De unde atîta nebunie pe
capul pãrinþilor mei care erau destul de tineri pe atunci ?
Ador „nebunii”, oamenii care au credinþe pasionale, cauze
nobile, dar pe ai mei îmi este greu sã-i înþeleg. Contextul
le era total defavorabil, ba chiar periculos, riscant. A-þi
permite luxul de a face parte dintr-o „sectã”, în astfel de
vremuri, presupunea sã-þi arunci viaþa pe mîna unui destin
tragic. Iar „destinul” în acele vremuri avea o adresã foarte
cunoscutã : Gulagul. Nu au ajuns acolo, cãci Stalin ne-a
pãrãsit la momentul potrivit. Au avut destul de pãtimit :
servicii pierdute, cariere ratate, marginalizare faþã de sistem.
Însã, pentru un eretic, ratarea survine doar atunci cînd ea
nu coincide cu propriile idealuri, iar comunismul avea
grijã ca el sã coincidã. Ereticul crede în sacrificiu, iar statul
comunist îi oferea din plin ºansa de a se sacrifica. Aceasta
a fost prima parte a aventurii lor.
Într-un astfel de mediu am trãit ºi am fost educat. De
dimineaþã pînã la amiazã, Lenin, dupã-masã pînã seara,
Isus, seara pînã la culcare, cãrþile din biblioteca ºcolii.
Fireºte, mai era „filarmonica” cu clape ºi pedale, la care
trebuia sã apeºi din greu ca sã scoatã sunete, deoarece
funcþiona pe bazã de aer. Îþi dai seama cã nu poþi fi
protestant fãrã sã cunoºti notele ºi cel puþin un instrument
muzical. Frumosul instrument era mîndria familiei. Fusese
achiziþionat de la Odessa ºi avea o vechime respectabilã :
produs în Austria la 1890. Abia mai tîrziu mi-am dat seama
cã un instrument precum chitara este mult mai uºor de
însuºit, este la îndemînã ºi mai de efect. Una, douã, puteai
gãsi o chitarã, luai cîteva acorduri ºi puteai sã cînþi ceva
din The Beatles. ªi ce efect putea avea asupra fetelor din

212
ºcoalã. Incredibil. Aºa cã, în viaþa mea de zi cu zi, eroi
precum patriarhii Abraham, Isaac ºi Iacov fãceau casã
bunã cu Lenin ºi Troþki, sau Karamazov ºi Karenina.
Poveºtile despre Lenin sau cele din Evanghelii, scrisorile
lui Engels cãtre Marx sau ale apostolului Pavel cãtre
Timotei erau pentru mine la fel de interesante. Mai tîrziu,
Maiakovski ºi Esenin, Ahmatova ºi Þvetaeva, Psalmii ºi
Iov, fãceau cupluri de nedespãrþit care, treptat, se com-
binau în mintea mea, într-o promiscuitate incredibilã.
Ereziile se construiau una peste alta, iar viaþa mea îºi
urma un curs destul de nefiresc pentru lumea în care
trãiam. Cînd eram mic, mã visam mereu cum merg spre
ºcoalã cu Isus þinîndu-mã de mîna dreaptã ºi cu Lenin de
cea stîngã. Eu sã þopãi alãturi de ei ºi toþi sã zicã : uite ce
prieteni tari are Vasika.
Dar asta era doar în imaginaþia mea, cãci, în realitate,
Isus nu ar fi fost acceptat în ºcoalã ºi nici nu era permis
sã se citeascã din cartea aceea pe care o aveau foarte
puþini. Dar asta am înþeles mult mai tîrziu. Prietenul Vladimir
Ilici era prezent pe toþi pereþii, pe cînd amicul Isus ºtiam
cum aratã din niºte cãrþi cu imagini viu colorate, dar care
mi-l prezentau numai în postùri suferinde. Înþelegi cã
icoanele, pe care le-am vãzut ceva mai tîrziu, erau privite
în lumea mea mai rãu decît portretele lui Lenin. Nu are
rost sã-þi povestesc despre asta.
Un lucru foarte important în acest context, pe care
abia în anii aceºtia l-am conºtientizat, a fost decizia alor
mei ca niciun copil al lor sã nu facã parte din structurile
oficiale ale Partidului Comunist. (Acest lucru s-a întîmplat
în toate comunitãþile de acest fel din spaþiul sovietic).
Niciun copil nu avea voie sã intre în rîndurile oktombreilor
(ºoimii patriei), pionierilor ºi komsomoliºtilor (UTC). Acest
lucru nu se baza pe o revoltã politicã, ci pe respectarea
unor precepte religioase legate de înþelegerea conceptului
de jurãmînt. Noi nu puteam depune jurãmînt Partidului,

213
indiferent de nivelul la care eram obligaþi sã o facem. O
puteam face, din punctul de vedere al pãrinþilor, doar în
momentul în care ajungeam la maturitate ºi decideam noi
dacã vrem sã fim cu Lenin sau cu Isus. Cînd eram mic,
mie îmi plãceau ambii, cînd am devenit mare, am avut
probleme cu ambii. Asta se întîmplã de obicei cînd îi
cunoºti bine ºi eºti amic cu ei de la o vîrstã fragedã. Faþã
de aceste personaje, uneori e bine sã pãstrezi distanþa
pentru a-i înþelege mai bine.
Disconfortul mare în acea dublã erezie venea din
faptul cã deveneai automat un soi de oaie neagrã a clasei,
lucru care te dezavantaja în mare parte, dar te putea ºi
avantaja. De exemplu, nu puteai participa la întrunirile
komsomoliºtilor ºi trebuia sã pãrãseºti jenat clasa. Partea
bunã : aveai mai mult timp pentru citit, întrucît nu par-
ticipai la diverse evenimente festive. Sînt riscurile ºi avantajele
ereziei. Cînd deveneai mai mare, lucrurile se complicau
destul de rãu. ªansele de a ajunge la Universitate avînd o
patalama de eretic în loc de una de komsomolist erau
aproape nule. Dar, pentru adevãraþii eretici, nimic nu e
imposibil. Între Dumnezeul nostru care fãcuse lumea în
ºase zile ºi în a ºaptea se odihnise, cum îi stãtea bine unui
Dumnezeu care se respectã, ºi un Partid Comunist care
mai-mai sã termine construcþia comunismului în vreo 60
de ani, eu parcã totuºi aº fi ales propria viaþã. Parcã mereu
voiam sã le spun : Doamne, uitã-te la lumea ta, Tovarãºe
Preºedinte al Comitetului Central, uitaþi-vã la comunismul
pe care l-aþi construit ! ªi vã rog sã vã uitaþi ºi la viaþa
mea ! Îmi pare rãu, dar mi se pare ceva mai interesantã.
Putem þine legãtura, dar, vorba binecuvîntãrii rabinului
de la Odessa, dacã se poate, cît mai de la distanþã. Aºa îmi
plãcea sã gîndesc pe atunci. Cînd devii eretic, fiecare stadiu
al ereziei tale produce altã erezie, dar poþi fi sigur cã eºti în
viaþã. În definitiv, am ajuns eu la concluzia : cea mai bunã
erezie este sã fii eretic faþã de toþi. Dar parcã se poate ?

214
 La finele anilor ’80, mi s-au întîmplat douã lucruri
extrem de interesante pe care va trebui sã le povestesc
cîndva separat. A început nebunia perestroikãi, în care,
automat, toþi ne-am transformat în activiºti anticomuniºti
ºi pînã nu am fost arestat nu m-am lãsat. Asta face parte
din farmecul vieþii anilor ’80, ai adolescenþei rebele ºi
inconºtiente. E pasionant sã lupþi împotriva celor puternici
ºi mulþi. Miºcãrile politice ale anilor ’80 m-au marcat
profund, am înþeles cã nu existã „ai noºtri” ºi „ai lor”, cã
„duºmanul” ºi „prietenul” se pot schimba cu repeziciune
ºi, de aceea, trebuie sã-þi pãstrezi mintea limpede. În
aceiaºi ani, i-am cunoscut pe cei mai cunoscuþi traficanþi de
Biblii, pentru care am devenit amic ºi un soi de „persoanã
de legãturã”. E un capitol fascinant din viaþa mea. Cum
cunoºteam o mulþime de protestanþi de pe tot cuprinsul
Imperiului, am dat întîmplãtor peste aceºti traficanþi. Printre
ei erau foarte mulþi puºcãriaºi „politici”, cãci protestanþii,
mai ales cei care nu voiau sã aibã vreo legãturã cu Statul,
umpleau puºcãriile patriei. Am cunoscut oameni extraor-
dinari, de la care am învãþat enorm de multe. Despre ei
ar trebui sã scriu o poveste : „Viaþa unui traficant de
Biblii”.
Dupã care a cãzut comunismul ºi a început bezpridel,
încãlcarea tuturor limitelor ºi regulilor. A apãrut o nouã
religie, religia „viþelului de aur”, la care mie nu-mi place
din principiu sã mã închin.
Mai era un lucru pe care voiam sã þi-l povestesc. Pe
mine m-au marcat poveºtile halucinante ale mamei despre
„marea foamete”. Pãreau incredibil de neadevãrate, pãreau
dintr-o altã lume ºi aveau un tragism incredibil. Niciodatã
nu am ºtiut ce înseamnã cuvîntul „foamete”. Nu am cu-
noscut sentimentul foamei în sensul pe care mi l-a povestit
mama. Eu fãceam parte dintr-o generaþie „binecuvîntatã”,
cum spunea ea. O generaþie a stabilitãþii anilor ’70-’80, în
care aveam garantat acel minim necesar. Nu am ºtiut ce

215
înseamnã abundenþa consumului pe care o trãim în ultimii
ani, însã nu am ºtiut nici ce înseamnã lipsa hranei. Oricum,
fiinþa umanã are nevoie de foarte puþine lucruri, iar obsesia
consumului din ultima perioadã este imoral de cinicã.
Întotdeauna am trãit cu sentimentul cã în acea perioadã
am avut de mîncat tot ce-mi trebuia : pîine, lapte, ouã,
carne ºi, fireºte, dulciuri.
Poveºtile ei despre foamete erau însã cumplite. Termenul
„foamete” începuse sã însemne pentru mine un soi de
ciumã. Poveºtile ei semãnau cu poveºtile medievale despre
ciumã, care vine ºi omoarã, la rînd, copii ºi pãrinþi. Ea
povestea aceste lucruri cu o seninãtate care uneori mã
speria. Îmi povestea cum a „intrat foametea în þarã”, cum
oamenii nu mai aveau ce mînca ºi „mureau ca muºtele”.
Însã, înainte de a intra „foametea” ºi „moartea”, intraserã
ºi conþopiºtii care strînseserã toate grînele de la oameni,
dar astea erau detalii mai puþin importante. Acest lucru
mi-l spunea cu multã compasiune, nu pentru cei care au
fãcut aceste lucruri, cît pentru cei care aveau sã moarã.
Era o bunã creºtinã, aºa cã de primii îi era doar milã, nu-i
condamna, cãci avea cine sã-i condamne, însã pe ultimii,
pe cei mulþi care muriserã, îi plîngea. ªi-a pierdut mai
mulþi fraþi ºi multe rude apropiate. Era cea mai mare din
familie, aºa cã a trebuit sã aibã grijã de toþi, s-a sacrificat
pentru toþi. Amintirile ei obsesive despre mîncare, despre
fiecare bob de grîu ºi despre reþete de mîncãruri care se
fãceau din nimic au rãmas pentru mine poveºtile din
copilãrie. Modul în care preparau fiecare bob de grîu sau
mici fragmente din piei de viþel care erau fierte la nesfîrºit ;
mãmãliga fãcutã din „mogîldan”, o plantã urît mirositoare,
pe care o puteau mînca numai dacã se þineau de nas.
Cum se umflase atît de tare din cauza foamei, de nu mai
putea deschide pleoapele decît dacã se ajuta de degete,
ºi atunci cînd trebuia sã meargã, îºi þinea ochii deschiºi
cu mîna ca sã vadã. Poveºti incredibile, care aveau morþi

216
la fiecare paragraf ºi în care foamea era laitmotivul suferinþei.
Pînã ºi poveºtile unchiului meu, care era ceva mai plin
de viaþã ºi cu mult umor, erau legate tot de mîncare ºi de
foamete. Orice ghiduºie din copilãria lui era legatã de
mîncare. Toate poveºtile generaþiei lor erau legate de
foame, de o foame teribilã.

Mã opresc aici ºi îþi mai povestesc pe parcurs niºte

aventuri de-ale mele.

Cu prietenie,
Vasiliy Andreevici

217
 XXXIII

În care aflãm cã dintre toate „nevoile speciale”

importante (foamea, dorinþa eroticã, urinarea ºi
defecaþia), foamea este mai presus de toate ; vom
afla de ce orice regim politic are forma sa de
control prin „raþie”, de ce între foame ºi îmbuibare
nu existã nicio diferenþã ºi de ce pentru a evada
din Gulag ai nevoie de un al treilea deþinut pe post
de „hranã”.

Dragã Vasiliy Andreevici,

Am citit cu mare interes scrisoarea ta. Am recitit-o. E
foarte interesant ce spui despre „situaþia ta ereticã”. Am
început sã fiu invidios. Mi-am zis : abia acum îmi dau
seama cã acest lucru m-a atras la tine. Eretic... Eretic e
foarte bine, de fapt. Marele avantaj al ereticului este acela
cã ºtie, cunoaºte foarte bine cultura, societatea, religia
dominantã în care trãieºte, cãci a ieºit din ea ºi, în acelaºi
timp, are o perspectivã externã, un ochi extern prin care
o poate vedea. Ai ieºit din grupul majoritar, ai perspectiva
asupra acestei societãþi ºi din interior ºi din exterior. Chiar
dacã ai ieºit social din acea societate, poþi rãmîne acolo
fãrã sã te mai amesteci cu ea decît în mãsura în care te
acceptã ºi mai ales în mãsura în care tu accepþi. Devii un

218
paria al acestei comunitãþi majoritare, de aceea ai nevoie
de mult efort pentru a te impune, pentru a rezista, pentru
a demonstra ceva. Sau, foarte uºor, poþi fi exclus definitiv.
Mã rog, fiecare societate cu „evreii” ei.
Una dintre cele mai importante trãsãturi ale ereziei
este curajul de a rupe niºte limite, de a depãºi limitele
unor culturi, tradiþii, religii, ideologii. Erezia este un soi
de alteritate ieºitã din interiorul „alor noºtri”, ei sînt „strãinii
noºtri” de aceea poate comunitãþile din care au ieºit au
fost neiertãtoare cu ei. De eretici ne temem mai mult
decît de „duºmanii strãini”, fiindcã ei ne aratã de fapt cã
„erezia”, „falsul”, „rãul” „neadevãrul” sînt în noi, ºi nu în
afara noastrã. Gulagul, aºa cum am mai povestit, are exact
acest sens : este locul potrivit pentru „ereticii noºtri” ºi
are la bazã o logicã de origine creºtinã, fiindcã are ca
scop „mîntuirea”, „reeducarea” dupã criteriile „adevã-
rului”. „Barbarii”, „necreºtinii” nu vor sã-i „salveze” pe
ceilalþi, ci vor sã „se salveze” pe ei înºiºi. Ei „curãþã” lumea
de „impuritãþi”, de aceea au construit un „Auschwitz”.
„Creºtinii”, „comuniºtii” vor sã-i „salveze”, sã-i „reeduce”
pe „eretici”, de aceea au construit „Gulagul”.
Aº mai spune ceva. Unul dintre puþinele grupuri alterna-
tive, independente ºi autonome, un soi de „societate civilã”
a perioadei comuniste sînt grupurile de „sectanþi” (toate
acele grupuri neopreotestante sau alte grupuri religioase
mai radicale). Alãturi de ei sînt ºi speculanþii (biºniþarii).
Despre ei ai scris deja. Însã pentru a înþelege cu adevãrat
natura sistemului comunist trebuie neapãrat studiate gru-
purile de „sectanþi”, pentru a vedea modul lor de a se
sustrage puterii comuniste. Sînt singurii care au reuºit cu
adevãrat sã devinã o comunitate autonomã sustrãgîndu-se
regimului. De fapt, în societatea comunistã ei se con-
fruntau cu o triplã formã de represiune. Mai întîi era
represiunea Puterii : din cauzã cã preceptele religioase
dupã care se conduceau intrau deseori în conflict cu cele

219
ideologice (neacceptarea niciunei forme de colaborare
ideologicã), apãrea un ºir de probleme majore, ajungîndu-se
deseori la arestãri. A doua formã de represiune venea
din partea comunitãþii religioase majoritare : spaþiul Uniunii
Sovietice era unul majoritar ortodox. Deseori, „sectanþii”
erau consideraþi de cãtre comunitatea ortodoxã mai peri-
culoºi decît comuniºtii. Comunitatea majoritarã ortodoxã
se raporteazã la grupurile de „sectanþi” ca faþã de un
duºman ºi un mare pericol pentru comunitate. În al treilea
rînd, represiunea venea dinspre comunitatea laicã, din
sfera vieþii cotidiene obiºnuite : comportamentul de tip
puritan al „sectanþilor” intra într-o contradicþie durã atît
cu etica diluatã ortodoxã, cît ºi cu etica libertinã laicã. Un
om care nu bea, nu furã ºi nu participã la ritualurile laice
cotidiene este privit în Rusia ºi URSS ca un real pericol.
Aceastã triplã formã de represiune era ºi o formã de
salvare a comunitãþii. Comunitatea a înþeles foarte repede
cã trebuie sã rupã orice formã de comunicare cu grupurile
majoritare (Partidul Comunist, Biserica Ortodoxã ºi comu-
nitatea laicã). Practic, ei ºi-au redus relaþiile cu aceste
grupuri la minimum, devenind un soi de enclavã au-
tonomã. Au înþeles foarte bine cã, pentru a rãmîne au-
tonomi, pentru a crea o „societate civilã” în acest gen de
regim, trebuia fie sã schimbe codurile de comunicare cu
regimul, sã nu vorbeascã pe limba lui, cãci odatã intraþi
în limbajul Puterii el îi va distruge, fie sã nu comunice
deloc. Cu regimurile totalitare fie modifici limbajul de
comunicare, vorbeºti într-o limbã pe care nu o înþelege
sau îl împingi sã vorbeascã într-un limbaj pe care nu-l
posedã (vezi cazul speculanþilor), fie intri într-un raport
de surdomuþenie cu el.
„Sectanþii” au înþeles perfect acest lucru ºi au fost
singurii care au reuºit consecvent ºi coerent sã dezvolte
o astfel de comunitate independentã. Dacã te uiþi atent sã
vezi cum îºi organizau viaþa, educaþia ºi mica lor economie

220
alternativã, vei înþelege cã sistemul comunist de tip stalinist
poate fi înfrînt ºi cu alte arme decît cele ale disidenþei.
Disidenþa a fãcut greºeala sã intre în limbajul Puterii,
devenind astfel parte ºi pãrtaº la putere. „Sectanþii” nu au
fãcut o astfel de greºealã. Ei îºi trãiau viaþa ca ºi cum
comunismul nu ar fi existat. Reuºeau sã reducã relaþia cu
„Împãrãþia Cezarului” la minimum. Pentru asta apelau la
o tehnicã foarte eficientã. Se plasau la periferia societãþii.
Existenþa lor, de la educaþie la muncã, era plasatã la
periferie. De exemplu, oficial lucrau la Stat, pentru a nu
intra în conflict cu Puterea, în joburi marginale, dar care
le ofereau mult timp liber (paznici, pompieri, mici meseriaºi),
iar pe de altã parte aveau diverse meserii ºi mici activitãþi
„private” care le aduceau un venit substanþial (grãdinari,
tîmplari, instalatori, croitori, zidari etc.). Ideea lor de bazã
era simplã : ca sã fii cît mai independent de „Cezar”,
trebuie sã te plasezi cît mai departe de centrele de putere,
cît mai spre periferie, iar ca sã nu te „întinezi”, trebuie sã
nu vorbeºti limba „Cezarului” ºi sã „nu stai la masã cu el”.
E o regulã de aur care poate fi folositã ºi azi. Ar trebui sã
regîndim aceste grupuri marginale în raportul lor cu re-
gimul comunist.
În ce priveºte foamea... Toþi cei care s-au ocupat de
analiza spaþiilor concentraþionare, a formelor de repre-
siune, care au cercetat diversele situaþii de limitã ale fiinþei
umane au observat cã foamea este una dintre cele mai
importante nevoi pe care omul nu o poate controla.
Foamea împinsã pînã la limita insuportabilitãþii umane
poate crea reacþii inumane, de o ferocitate ieºitã din
comun. Pentru toþi cei care am trecut prin „Marea foame” –
ºi pãrinþii tãi þi-au transmis foarte bine aceastã amintire a
unei fenomen cumplit – este o experienþã a cãrei amintire
se transmite de la o generaþie la alta ºi rãmîne imprimatã
aproape ca o memorie biologicã. Toþi cei care am trãit un
mare rãzboi sau am gustat din foamea Gulagului am

221
pãstrat ºi am transmis mai departe o memorie vie a celei
mai cumplite nevoi : potolirea foamei. Aceastã experienþã
a fost transmisã ºi celor care nu au trãit-o direct, genera-
þiilor de dupã noi, arhivînd-o sau transmiþînd-o involuntar.
Am devenit o societate de flãmînzi. Oricît de multã
mîncare am avea acum, oricît am mînca, sentimentul de
foame nu dispare, el rãmîne la nivel pur mental încã mult
timp. El nu dispare de la noi, cei trecuþi prin foame, dar
nici de la generaþiile de dupã noi. Generaþia voastrã, de
exemplu, chiar dacã nu are o experienþã directã cu foamea,
pãstreazã o anumitã memorie inconºtientã a acestei obsesii.
Probabil trebuie sã explic ce înþeleg eu prin foame. Foamea
nu este absenþa unor elemente din raþia de mîncare nece-
sarã, nu este lipsa unor sortimente nutritive esenþiale,
necesare organismului, ci este penuria totalã a oricãrui
element care poate fi mestecat sau înghiþit. Astãzi, privind
abundenþa din domeniul gastronomic, vãzînd excesul de
sortimente care deseori depãºeºte orice raþionalitate, am
impresia cã trãiesc o rãsturnare a sensului a ceea ce
numim „foame”. Cele douã fenomene, „foamea” ºi „îmbui-
barea”, seamãnã izbitor de mult prin iraþionalitatea lor.
Cele douã fenomene nu mai sînt tratate cu raþionamente
ºi construcþii logice, sau mai degrabã raþionamentele despre
foame ºi îmbuibare devin pur fiziologice, instinctuale.
Lipsa de umanitate a stãrii de foame este practic echi-
valentã cu lipsa de umanitate a fenomenului consumerist.
Ar trebui sã spun aici cîteva lucruri despre veºnic
pomenitul de noi ªalamov. El dedicã un capitol acestui
fenomen. În condiþia lui de deþinut, el porneºte de la
constatãrile lui Thomas Morus din Utopia. Morus susþine
cã existã patru trebuinþe fundamentale ale omului, care,
odatã satisfãcute, produc cea mai mare plãcere. Cele
patru trebuinþe erau exact cele de care deþinuþii erau
privaþi în lagãr : mîncarea, satisfacþia dorinþelor erotice,
urinarea ºi defecaþia. Ca unul care am trecut prin aceastã

222
experienþã, confirm observaþiile lui. Varlam a fost cel mai
bun cunoscãtor al Gulagului ºi a înþeles perfect cã nu
„acel” loc e problema, ci omul este „adevãratul iad”. Iadul
nu este „în afara noastrã”, ci „în noi”. Dovlatov a înþeles
acest lucru mai tîrziu, Platonov a înþeles primul acest
lucru, iar Soljeniþîn se pare cã nu a înþeles deloc acest
lucru, dar poate mã înºel.
Prima dintre „nevoile fundamentale” care-þi dispare
este, paradoxal, cea mai „intelectualã”, cea mai sofisticatã
dintre toate, sau poate cã e doar un instinct pe care noi
l-am sofisticat ºi intelectualizat la maximum : nevoia sexualã,
pasiunea eroticã. Ea se atrofiazã mult mai repede decît
am fi noi dispuºi sã credem. Bãtrînul Freud a greºit enorm
cînd i-a acordat atîta atenþie. Sau poate cã din lipsã de
experienþã concentraþionarã nu a înþeles acest lucru. Cine
ºtie, poate a analizat acest instinct ca un burghez vienez
rafinat, cu un anumit grad de libertate ? Am deseori senzaþia
cã erotismul, sexualitatea, este apanajul oamenilor liberi.
Observaþie importantã : cu cît instinctele, „nevoile spe-
ciale” sînt mai puternice, cu atît e mai uºor ca ele sã fie
instrumentalizate ºi controlate politic. Sexualitatea este
instinctul cel mai instrumentalizat politic. Oricum, e un
instinct care þi se atrofiazã foarte repede cînd este pus la
încercare de mecanisme de represiune puternice... ªi, à
propos, cu riscul de a ne supãra prietenii cu diverse sen-
sibilitãþi sexuale, îþi voi spune un lucru incomod în actualul
context politic. Toatã aceastã frãmîntare în jurul „genului”
ºi „sexului”, toate aceste transformãri ºi „modificãri” sexuale
trebuie citite în aceastã grilã a represiunii politice. Unii îºi
schimbã partidul, alþii îºi schimbã sexul. La acest capitol se
încadreazã ºi sistemul de alimentaþie. Ne schimbãm „filosofia”
ºi regimul de alimentaþie ca rezultat al unor mecanisme
de represiune economico-tehnice ºi social-politice. Sistemul
politic modern este un sistem în care „raþia” ºi „regimul”
de consum sînt foarte bine corelate ºi determinate : fiecare

223
produs are inscripþionatã marca unui regim politic. Excesul
actual, îmbuibarea alimentarã actualã, nu este decît o formã
rãsturnatã a penuriei din vechiul regim. Lipsa sau excesul
„raþiei” îndeplinesc aceeaºi funcþie de represiune ºi control.
Urinatul ºi defecaþia, celelalte douã nevoi fundamentale,
sînt în lagãr un mare chin ºi nu mai pot fi asociate cu
plãcerea. Totul luptã împotriva acestor nevoi fiziologice :
de la gerurile aspre ºi pînã la programul de muncã, de la
lipsa alimentaþiei ºi pînã la WC-urile mizere sau lipsa lor.
Ceea ce putea aduce o micã plãcere în libertate aici se
transformã într-un mare chin. ªalamov ºtie ce zice cînd
afirmã cã toate tratatele de fiziologie mint. Nici mãcar
tratatele de fiziologie patologicã nu se pot ridica la nivelul
de înþelegere a limitelor corpului uman. Un adevãrat tratat
de fiziologie e un tratat care se ocupã de corpul uman în
detenþie, ºi nu de corpul uman în libertate. Un adevãrat
corp uman este cel din detenþie, este corpul uman al
Gulagului, care cuprinde nu numai partea sa umanã, ci ºi
pe cea inumanã. Corpul uman din Gulag este un corp
care cuprinde tot spectrul de posibilitãþi aflate între beati-
tudine ºi infern. Abia un astfel de tratat ne poate ajuta sã
înþelegem pînã la capãt natura umanã.
Cea mai cumplitã cu adevãrat ºi de necontrolat „nevoie
specialã”, „nevoie fundamentalã” este foamea. Senzaþia
de foame, obsesia foamei ºi chinurile ei nu pot fi controlate
nici de cea mai puternicã fiinþã umanã. Cînd apare foamea,
nu numai omul dispare, nu numai supraomul dispare,
dar dispare pînã ºi Dumnezeu. Fiinþa umanã poate suporta
orice chin, orice pedeapsã însã nu poate suporta ºi mai
ales nu poate controla senzaþia de foame. Senzaþia de
foame pe care organismul o declanºeazã nu poate fi
opritã de nimic, nu poate fi controlatã de nicio minte
educatã ºi raþionalã.
Foamea atacã mai întîi substratul cultural, bagajul ele-
mentar de educaþie, pe care-l ºtii de mic ºi care existã în

224
orice culturã : compasiunea, bunãtatea, solidaritatea cu
colegii de suferinþã, dreptatea sau egalitatea. Aceste sen-
timente profund umane se volatilizeazã, iar individul
înfometat rãmîne singur cu obsesia lui. Dupã care încep
sã se dizolve toate construcþiile ºi raþionamentele logice
legate de organizarea ºi strategia propriei fiinþe pentru a
rezista în cadrul unei comunitãþi. Totul începe sã se reducã
la niºte reacþii pur instinctuale care au ca scop gãsirea
unor elemente comestibile care sã-þi atenueze foamea
cumplitã. Dacã mai rãmîne ceva din raþionalitatea logicii
umane, atunci ea este redusã strict la organizarea unei
„vînãtori” de hranã. Foamea te transformã într-un animal
de pradã vlãguit, însã fãrã luciditatea „animalului de pradã”.
O astfel de foame nu va putea fi potolitã de multe generaþii
de dupã noi. Abia cînd eºti eliberat ºi revii la o viaþã
normalã începi sã înþelegi, dupã cum observã ºi autorul
Povestirilor din Kolîma, cã „minunea” jetului continuu de
piºare, a curgerii excrementelor din tine sau a reînvãþãrii
mîngîierii unei femei pentru a þi se trezi un vag sentiment
erotic de care uitaseºi se aflã „în raþia alimentarã din lagãr”.
Cel mai bun exemplu de a înþelege relaþia deþinutului
cu foamea, unde deþinutul poate fi oricare dintre noi, în
orice condiþie, este povestea lui ªalamov legatã de evadare.
Lecþia despre care vorbeam mai sus, cînd afirmam cã
„raþia” ºi „regimul” de consum sînt dictate de o anumitã
formã de represiune, este exemplificatã perfect de Varlam.
Aici e o combinaþie perfectã între „dorinþa de libertate”,
„nevoia de hranã ºi lupta cu foamea” ºi „raþionalitatea ºi
raþionalizarea gesturilor”. Din Kolîma se ºtie cã nu se
putea fugi, fiindcã erai pãzit în primul rînd de „geografie”
ºi de „naturã”. Aveai aproape zece luni de iarnã crîncenã ºi
erai la distanþã de „lumea civilizatã”, astfel încît nu puteai
ajunge acolo decît cu ajutorul altor mijloace decît propriile
forþe fizice. În ciuda acestor date matematice, logice,
argumentate ºtiinþifice, bine calculate de specialiºtii NKVD,

225
deþinuþii cãutau diverse forme de evadare. Cu cît ºansa
de reuºitã era mai micã, cu cît toate datele problemei
dovedeau insuccesul oricãrei evadãri, iar pedeapsa unei
tentative eºuate era cruntã, cu atît dorinþa de evadare ºi
speranþa de viaþã sporeau în rîndul deþinuþilor. Încercarea
de a fugi în grupuri mai mari era un eºec total. Deþinuþii
sperau cã organizaþi în grup pot rezista mai mult timp.
Realitatea e cã o evadare în grup eºua încã din faza de
proiect, cãci se gãsea oricînd unul care „rãsufla” infor-
maþia. De unul singur era aproape imposibil ºi puþini au
fost cei care s-au aventurat în astfel de evadãri. Erau fie
încercãrile unor disperaþi, fie ale unor personalitãþi cu
adevãrat puternice. De-a lungul istoriei acestor centre de
detenþie, puþini au reuºit, iar cei care au reuºit au devenit
mituri ºi eroi ai lumii puºcãriilor ºi nu numai. Cele mai
dese evadãri se organizau în grupuri de cîte trei persoane.
Secretul era mai uºor de pãstrat, iar evadarea mai uºor de
organizat. Însã cel mai important element al evadãrii în
trei era faptul cã unul dintre cei trei era pe post de „evadat
de consum”. Unul dintre evadaþi reprezenta „hrana” care
te urma pînã la un anumit punct, nu erai nevoit sã cari cu
tine „provizia”, iar la un anumit moment oportun, eva-
datul era „sacrificat”. El avea numele de „oaie”. Însã nimeni
nu ºtia cine este „oaia” grupului.
Mã voi opri aici ºi revin cu o continuare a acestui
subiect în zilele ce urmeazã.

Cu prietenie, un om care nu va scãpa niciodatã de

foame.
A.I.

226
 XXXIV

Povestea despre foame continuã, însã mai apare o

„nevoie specialã”, care este poezia. Iar aici, lumea
concentraþionarã se împarte în tabãra Auschwitz
ºi tabãra Gulag, unii care vor sã punã în versuri
suferinþa inumanã ºi alþii care nu vor.

Dragã Vasily Andreevici,

Revin de unde lãsasem povestea neterminatã... acest
cuvînt magic : FOAME !
Deci foamea era atît de mare, încît orice deþinut, orice
„cetãþean” putea deveni hranã. O astfel de foame, crede
ªalamov, nu a fost suficient cîntatã de poeþi. De aici
porneºte o observaþie extraordinarã care împarte lumea
„detenþiei radicale” în douã tabere. Existã tabãra „Auschwitz”,
chiar dacã nu compactã, ºi tabãra „Gulag”. Unii nu cred
cã se mai poate scrie poezie dupã Auschwitz, ceilalþi, cã
Gulagul trebuie pus în versuri. Douã tabere cu aceeaºi
experienþã, dar cu opinii diametral opuse.
În analiza sa a „nevoilor umane fundamentale”, ªalamov
îi reproºeazã lui Thomas Morus, cu a lui clasificare simplistã,
cã a uitat de o a cincea trebuinþã, „care e cea de poezie”.
Se ºtie cã existã o tradiþie lungã a legãturii puºcãriilor cu
poezia. În Rusia, ea este o tradiþie foarte veche. Nimic nu

227
este mai respectat în puºcãrie decît un puºcãriaº care ºtie
versuri, iar un poet precum Esenin era o „autoritate” de
necontestat pînã ºi pentru cei care nu respectau pe nimeni
ºi nimic. Toate „autoritãþile” puteau fi puse la îndoialã,
însã niciodatã „autoritatea” poetului. În Gulag însã, acest
model a cãpãtat o importanþã ºi mai accentuatã. În spaþiile
concentraþionare de tip Gulag, poetul era „autoritatea nr.
1”. Nu este deloc întîmplãtor cã în URSS poetul a devenit
figurã socialã emblematicã. O spun cu multã convingere
cã nu existã societate umanã în care poetul sã fi impus o
fascinaþie ºi un respect atît de mari ca în comunismul de
tip stalinist. Aici, pe bunã dreptate, se spunea cã „poetul
este mai mult decît un poet”. Cauzele sînt multiple ºi þin
de natura regimului, lucru despre care am mai povestit.
Într-un regim unde poetul capãtã o valoare atît de mare
ºi pedepsele sînt pe mãsurã, de la adulaþie la exil nu e
decît un pas.
În Gulag, recitam în disperare versuri. Esenin era,
dupã cum spuneam, „autoritatea nr. 1” pentru puºcãriaºi.
El era „unul de-al lor” din popor, care avea multe cuvinte
ºi teme comune. Însã, în diverse perioade, circulau diverºi
autori. Erau ºi multe versuri fãrã nicio valoare poeticã,
mulþi autori minori, dar care aici cãpãtau o valoare aparte.
Existau însã corifeii poeziei, care pentru deþinuþii politici,
mult mai educaþi, însemnau adevãrate oaze de libertate :
Puºkin, Bunin, Blok, Pasternak, Ahmatova, Þvetaeva,
Mandelºtam, Belîi, Gumiliov, Maiakovski, Brodski ºi mulþi
alþii. Un simplu vers rostit din aceºti „vrãjitori”, ºi totul în
jur se transforma, nimic nu mai conta cu adevãrat decît
acea plãcere ºi libertate pe care le cãpãtam. Un simplu
vers ne transforma din deþinuþii dezumanizaþi, vlãguiþi,
cruzi sau cinici în niºte fiinþe angelice. E greu de povestit
aºa ceva, e greu de „spus în versuri”. De fapt, esenþa
gestului poetic în spaþii închise, de tip totalitar, unde
dispare politicul, e urmãtoarea : poezia capãtã funcþie

228
politicã. În Gulag, unde omul este dezumanizat, în spaþiile
concentraþionare, unde relaþiile umane nu mai au nimic
politic, numai poezia mai poate reumaniza recreînd aceste
minime relaþii politice. În astfel de regimuri, poezia este
ultimul instrument prin care se reinventeazã politicul.
Tabãra celor din Gulag, a celor care cred cã Gulagul
trebuie pus în versuri, este cel mai bine reprezentatã de
Anna Ahmatova, poate cea mai tragicã figurã ºi cea mai
curajoasã fiinþã din epoca stalinistã. În faimosul sãu Recviem,
volumul de poezii al acestei perioade cumplite, Ahmatova
noteazã un fapt cutremurãtor, ce avea sã devinã un fel de
motto al celor care au avut curajul sã gîndeascã, sã mãr-
turiseascã ºi sã reziste acelei perioade. Iatã textul : „În
groaznicii ani ai lui Ejov, am fãcut ºaptesprezece luni de
coadã pe la închisori. Odatã, cineva «m-a recunoscut». ªi
atunci, o femeie cu buzele vinete ºi care, fireºte, nu-mi
auzise niciodatã numele, se trezi din amorþeala proprie
nouã tuturor ºi mã întrebã la ureche (acolo se vorbea
numai în ºoaptã) :
– Puteþi descrie toate acestea ?
Rãspunsul meu :
– Pot.
ªi atunci ceva ce amintea a zîmbet se aºternu pe ceea
ce fusese cîndva faþa acestei femei”.
Anna Ahmatova afirmã cu atîta convingere ºi putere
„POT”, încît eu înþeleg cã ea susþine nu numai cã poate,
cã are curajul ºi voinþa de a descrie imensa suferinþã,
ci ºi cã Gulagul trebuie pus în versuri. Afirmaþia impe-
rativã a Annei Ahmatova susþine în totalitate teza lui
ªalamov : numai poezia ºi moartea mai pot descrie,
mãrturisi ºi da sens Gulagului. Iatã cum sunã Epilogul din
Recviem 1.

1. Traducere de Aureliu Busuioc.

229
 Epilog

Eu am vãzut cum feþe se diformã,

Cum de sub gene spaima catã mut,
Cum aspre pagini scrise-n cuneiformã
Lipeºte chinul pe-un obraz bãtut.
Cum plete negre, castanii sau blonde
Trec în argint, ºi într-o clipã trec,
Cum pier surîsuri vii de Gioconde
ªi tremurã ca varga rîsul sec.
ªi nu mã rog doar pentru mine, una,
Ci pentru toate cele, cîte-am stat
ªi-n arºiþã, ºi-n ger, cînd crapã luna,
Sub zidul roºu, orb ºi încruntat.

Se-apropie ceasul memoriei, viu,

Vã caut pe toate, vã mîngîi, vã ºtiu :

Pe tine, ce ºtirea pe braþu-mi te-a frînt,

Pe tine, ce nu mai pãºeºti pe pãmînt,

Pe tine, frumoasã, ce-ai zis la mojici :

„Eu vin ca acasã la ocnã, aici”.

Chema-le-aº pe nume pe toate ce-au fost,

Dar ei mi-au rupt lista, n-o ºtiu pe de rost.

Lor – negru linþoliu ºi larg le-am þesut

Din vorbã ce-au spus-o cu glasul scãzut.

Cu ele-s întruna în cugetul meu,

Eu n-am sã le uit nici în ceas ºi mai greu.

230
 Ci gura prin care mai strigã-un popor,
De-o fi sã mi-o-nchidã al zbirilor for,

Sã strige chiar ele, cuvînt cu cuvînt,

Atunci cînd va fi sã cobor în mormînt.

Iar dacã în þara aceasta, cîndva

Statuie sã-mi nalþe poporul ar vrea,

S-o nalþe ! Dar bronzul cel veºnic solemn

Nu-l urce acolo – atît îi îndemn :

Acolo, alãturi de-al mãrii tumult –

Cu marea am rupt legãmîntul demult,

ªi nici lîngã trunchiul din parcul regal

Cu umbra iubirii chemînd sub portal,

Ci lîngã-nchisoare, aici, unde-am plîns

Trei sute de ore cu dorul nestins,

Aici, ca ºi-n moarte sã-mi batã ursuz

Al dubelor negre vacarm în auz,

ªi vaietul porþii cu gratii, scrîºnind,

ªi urletul greu al bãtrînei cãzînd.

ªi fie ca neaua topindu-se-ncet,

Din geana de bronz sã coboare-n nãmet.

ªi-ai ocnei porumbi gîngureascã duios,

ªi nave pluteascã pe Neva, în jos...

Ahmatova a fost pentru mine, alãturi de Þvetaeva,

îngerul meu pãzitor. Mult mai tîrziu l-am descoperit pe
reprezentatul de top al celeilalte „tabere”, Paul Celan.
M-am îndrãgostit de el ºi l-am citit ºi recitit de nenumãrate
231
ori. Dacã azi aº nimeri într-un alt Gulag, ºtiu sigur cã îi
ºtiu pe dinafarã pe cei doi importanþi reprezentanþi ai
celor douã „tabere”. Fuga morþii 1 a lui Celan e una dintre
preferatele mele. Cu ei pot trece ºi rezista oricãrui Gulag.

Fuga morþii

Negru lapte-al zorilor îl bem seara

îl bem la amiazã ºi dimineaþa îl bem noaptea
bem ºi tot bem
sãpãm o groapã în aer acolo se zace nu strîmt
Un bãrbat locuieºte în casã el se joacã cu ºerpii el scrie
el scrie cînd se-ntunecã peste Þara germanã de aur al tãu
pãr Margarete
scrie ºi-n faþa casei pãºeºte ºi fulgerã stelele îºi fluierã dulãii aici
îºi fluierã evreii în faþã sãpaþi o groapã-n pãmînt
poruncã ne dã cîntaþi acum pentru dans

Negru lapte-al zorilor te bem noaptea

te bem dimineaþa ºi la amiazã te bem seara
bem ºi tot bem
Un bãrbat locuieºte în casã el se joacã cu ºerpii el scrie
el scrie cînd se-ntunecã peste Þara germanã de aur al tãu
pãr Margarete
De cenuºã-al tãu pãr Sulamith noi sãpãm o groapã în aer
acolo se zace nu
strîmt

El strigã înfigeþi mai adînc în pãmînt voi unii voi ceilalþi

cîntaþi ºi jucaþi
cautã arma la brîu o ridicã ochii sãi sînt albaºtri
mai adînc cazmalele-nfigeþi voi unii voi ceilalþi mai departe
cîntaþi pentru
dans

1. Traducere de George State.

232
Negru lapte-al zorilor te bem noaptea
te bem la amiazã ºi dimineaþa te bem seara
bem ºi tot bem
un bãrbat locuieºte în casã de aur al tãu pãr Margarete
de cenuºã-al tãu pãr Sulamith el se joacã cu ºerpii

El strigã mai dulce cîntaþi moartea moartea-i un meºter din

Þara germanã
el strigã cîntaþi mai obscur din viori pe urmã urcaþi ca fumul
în aer
pe urmã aveþi o groapã în nori acolo se zace nu strîmt

Negru lapte-al zorilor te bem noaptea

te bem la amiazã moartea-i un meºter din Þara germanã
te bem seara ºi dimineaþa bem ºi tot bem
moartea-i un meºter din Þara germanã ochiul sãu e albastru
te loveºte cu glonte de plumb te loveºte precis
un bãrbat locuieºte în casã de aur al tãu pãr Margarete
ºi-asmute dulãii pe noi ne dãruie-o groapã în aer
se joacã cu ºerpi ºi viseazã moartea-i un meºter din Þara
germanã

de aur al tãu pãr Margarete

de cenuºã-al tãu pãr Sulamith

Sã sperãm cã nu vom mai avea nevoie prea curînd sã

ne spunem poeziile prin intermediul gratiilor. Însã nu
Gulagul sau Auschwitz-ul sînt problema cea mai mare, ci
poezia. De lagãr nu ai unde sã te ascunzi, el va veni
oricum peste tine, de suferinþã nu ai scãpare, în faþa terorii
nu este salvare, iar cînd toate acestea vor veni peste tine,
important e sã ai poezia care sã te salveze. În lumea de
azi, e singura care te mai poate salva.

Cu prietenie,
Al tãu A.I.

233
 XXXV

În care se povesteºte strania întîlnire cu pãrintele

Agheev, ultimul „nebun dupã Hristos”, care încearcã
sã ne convingã cã stalinismul a fost „ultima epocã
de aur a creºtinismului” ºi de ce nu poþi intra în
Împãrãþia Cerurilor dacã ai credit bancar.

Dragã A.I.,
Acum cîteva zile m-am întors din Rusia. În ultima
perioadã, aceste cãlãtorii în Est îmi dau un sentiment
ambiguu : pe de o parte, am impresia cã totul s-a schimbat
esenþial, iar pe de altã parte, cã de fapt nimic nu s-a
schimbat. Poate cã ambele sentimente sînt justificate, doar
cã în sufletul meu ele îmi creeazã o stare confuzã.
În drumul dinspre Tambov spre Moscova, am avut o
întîlnire stranie, foarte ruseascã. Mergeam cu trenul, eram
singur în „cupeu”, îmi beam liniºtit ceaiul. La una din
halte, se urcã un individ, îmbrãcat în haine cãlugãreºti,
cu o barbã imensã ºi cu o coadã împletitã frumos, pe
spate. Sã fi avut în jur de 40 de ani. Însã nu era genul de
cãlugãr rus pravoslavnic, care ai impresia cã e neîngrijit
ºi nespãlat, din cei pe care îi întîlneºti pe tot cuprinsul
Rusiei. Era foarte îngrijit, hainele aveau o croiala foarte
simplã ºi liniarã, o geantã de piele, un model retro, cu

234
barba ºi pãrul pieptãnate ºi proaspãt spãlate. A intrat,
m-a salutat respectuos ºi s-a aºezat vis-à-vis de mine. Da,
ºi s-a prezentat : pãrintele Agheev. Am intrat repede în
discuþie, vorbind lucruri generale, dupã care ºi-a intrat în
rol.
Povestea lui sunã cam aºa. Este nãscut în 1968, la
Moscova, în familia unui important demnitar sovietic. Un
reprezentant tipic, din categoria bunã a nomenclaturii
sovietice. Face parte dintre privilegiaþii vechiului regim,
faimoasa „aristocraþie” sovieticã. Tatãl sãu, avînd o funcþie
importantã în spionajul sovietic, a fost mai mereu plecat
în þãri „duºmane”, din Germania de Vest în Anglia ºi din
SUA în Japonia. Fiind copil, a hãlãduit prin toate aceste
þãri. Perioada gorbaciovistã l-a prins la Londra, unde s-a
ºi înscris la Universitatea din Oxford. Este un fenomen
lingvistic. Cunoaºte peste 17 limbi, dintre care cîteva de
care nici nu am auzit. Oricum, ºtie de la japonezã ºi
chinezã pînã la persanã, arabã ºi georgianã. Un individ
foarte cult, dar nu asta m-a fascinat cel mai mult la el.
Dupã cãderea regimului, tatãl lui a „dat de bani” ºi, în
foarte scurt timp, datoritã „poziþiei pe care o avea pe
lîngã controlul resurselor statului”, cum spune el, ºi a
informaþiilor pe care le deþinea, a ajuns sã conducã un
mic imperiu financiar. A intrat ºi el în business, însã în
spaþiul Occidental, folosind, fireºte, banii „cîºtigaþi” de
tatãl sãu în Mama-Rusie. Pe la 35 de ani avea o avere
colosalã, cum repeta el mereu : aveam o avere „imoral de
mare”. În anul 2004, are loc în viaþa lui o catastrofã, care
avea sã-l schimbe definitiv.
Se afla cu întreaga familie pe insula Phuket, în Thailanda,
cînd a avut loc groaznicul tsunami. Toatã familia ºi prietenii
cu care venise au murit ºi doar el a fost salvat, printr-o
minune. Acesta a fost momentul de cotiturã din viaþa lui.
S-a întors distrus la Moscova ºi primul lucru pe care l-a
fãcut a fost sã citeascã Evangheliile. Înainte nu fusese

235
niciodatã un om religios. Era mai degrabã un ateu, iar
ceea ce ºtia despre religie era un capitol oarecare din
vasta lui cunoaºtere enciclopedicã. ªi acum, deodatã, pus
în faþa morþii, a unui eveniment total, a unei tragedii
teribile, în viaþa lui are loc o revelaþie.
Convertirea o face de o manierã radicalã. Se retrage
într-una dintre mãnãstirile obscure din adîncurile Siberiei,
unde stã sã mediteze un an întreg. „Aici am înþeles totul”,
zice el. Se întoarce la Moscova ºi „îºi arde corãbiile”.
Toatã averea lui de peste 10 miliarde de dolari o doneazã
unor instituþii de caritate, îºi lichideazã toate obligaþiunile
ºi conturile, vinde toate proprietãþile, îºi arde toate docu-
mentele ºi devine „pãrintele Agheev”, fãrã casã, masã,
bani, acte de identitate. Rãmîne fãrã nimic. El singur, sub
„oblãduirea Celui de Sus”.
Vorbeºte cu o anumitã furie ºi compasiune despre
lumea în care trãim. „Trãim în cea mai parºivã dintre
lumile posibile”, susþine el, „iar creºtinismul afiºat al vre-
murilor noastre este mai periculos decît cel mai dur ateism
comunist”. El crede cã „stalinismul, comunismul în varianta
sa radicalã, a fost un mare beneficiu pentru creºtinism,
cãci a pus creºtinii în faþa unei alegeri radicale, i-a pus sã
aleagã între da ºi nu, direct, fãrã ºiretenia lumii actuale”.
„În viaþa unui creºtin, cea mai mare ocazie de a-ºi mani-
festa credinþa este sã fie pus în faþa unei alegeri totale : sã
trãiascã sau sã moarã pentru credinþã.”
Se vorbeºte despre comunism ca despre „întruchiparea
rãului pe pãmînt”, „întruchiparea Satanei”. Mã face sã rîd
ºi mã întristeazã aceste vorbe. Nu, continuã el, e doar
întruchiparea prostiei umane, a rãului celui mai banal pe
care-l producem zi de zi, a plãcerii umane imbecile de a
ne face rãu unul altuia. Comunismul este cea mai mare
maºinã de produs vise, care s-au terminat în coºmaruri
îngrozitoare. Comunismul este un model perfect al mo-
dului în care fiinþa umanã produce mecanisme de

236
autodistrugere ºi la care participã toatã lumea, cu mic, cu
mare. Toþi sîntem vinovaþi. Însã nimic nu se comparã cu
ceea ce trãim acum. Comunismul stalinist nu este „întru-
chiparea rãului pe pãmînt”, ci întruchiparea noastrã umanã
pe pãmînt. Comunismul stalinist, pentru mine, continuã
el, a fost ultima mare încercare a creºtinismului. A fost
cea mai mare oportunitate de a ne testa credinþa ºi de a
deveni sfinþi. O asemenea ocazie nu am mai avut din
perioada primelor secole, în care eram prigoniþi. Comu-
nismul, dã-mi voie sã-þi spun, cu riscul de a mã considera
nebun, a fost ultima perioadã de aur a creºtinismului.
Din pãcate, crede el, puþini creºtini s-au ridicat la nivelul
„marii ocazii oferite de stalinism, ºi anume aceea de a
muri pentru credinþã”.
Astãzi, crede el, „trãim vremurile în care dispare cel
mai important element al creºtinismului, dispare nu numai
credinþa, ci însuºi temeiul credinþei”. Societatea actualã,
societatea capitalistã, a „dizolvat temeiul credinþei”. „Care
este cel mai mare duºman al credinþei ?” – mã întreabã el.
Stau ºi-l ascult fascinat, are o retoricã impecabilã, o înflã-
cãrare cum rar îþi este dat sã vezi, autentic ºi convingãtor.
„Cel mai mare duºman al credinþei este Banca, cu tot
sistemul financiar adiacent. Am lucrat în el, am vãzut
Viþelul de Aur, m-am închinat, i-am vãzut ochii, i-am simþit
mirosul ºi gustul ºi l-am slujit.” Banca, susþine el, înflã-
cãrat, a învins definitiv creºtinismul. „În momentul în care
îþi faci asigurare, îþi iei credit ºi depui banii la bancã, nu
mai poþi crede cu adevãrat, cãci poliþa de asigurare ºi
contul bancar devin temeiul credinþei tale. Nu poþi fi
creºtin atîta timp cît ai poliþã de asigurare ºi credit.” Primul
pas care trebuie fãcut „e sã te laºi radical de aceastã
lume”. ªtii cuvintele Mîntuitorului : „E mult mai uºor sã
treacã o cãmilã prin urechile acului, decît un om bogat sã
intre în Împãrãþia cerurilor”. Acest lucru e valabil ºi pentru
creditor, dar ºi pentru debitor, fiindcã participã la aceeaºi

237
mare minciunã. Iar cel din urmã devine mult mai depen-
dent de primul decît de Dumnezeu. Credinþa ºi Dumnezeu
devin cam de prisos în acest joc, continuã el. O sã refor-
mulez în termeni mai duri spusele Mîntuitorului : e mai uºor
sã intre un bogat în Împãrãþia cerurilor, decît un creditor.
Creditul bancar îþi ia ºi ultima ºansã de a te mîntui ºi ºtii
de ce ? Fiindcã bogatul poate renunþa la bogãþia lui, greu,
dar poate, are o ºansã. Pe cînd la împrumut nu poþi renunþa,
fiindcã nu-þi aparþine. Creditul este o bogãþie inversatã.
Ai o falsã avere pe care þi-o controleazã altcineva.
Dispreþuieºte ºi anatemizeazã bisericile, fie ele ortodoxe,
catolice sau protestante, fiindcã au intrat în acest joc
murdar al banului. „Trãim ultimele zile ale omenirii, zile
în care toþi se închinã Viþelului de Aur !”
Acum umblã de-a lungul ºi de-a latul Rusiei propovãduind
preceptele evanghelice în alt mod : „Lasã pe mama ºi pe
tatãl tãu, lasã contul ºi asigurarea ta ºi vino dupã mine !”.
Crede cã e unul dintre puþinii care mai merg pe „urmele
lui Cristos”. A creat o miºcare destul de numeroasã, þinînd
cont în ce lume trãim ºi ce mesaj radical propovãduieºte.
Mai toþi îl considerã nebun, iar Biserica Ortodoxã Rusã îl
afuriseºte. Nu am mai vãzut un astfel de personaj. Doar
prin clasicii ruºi am citit despre astfel de eroi. Un personaj
dostoievskian în piele ºi oase se aflã în faþa mea în trenul
care mã duce la Moscova.
La una dintre staþii, ºi-a cerut scuze cã m-a deranjat,
mi-a urat drum bun ºi mi-a citat, culmea, în limba românã,
un verset din Apocalipsa, capitolul 1, versetul 3 : „Fericit
este cel ce citeºte ºi cei ce ascultã cuvintele proorociei ºi
pãstreazã cele scrise în aceasta ! Cãci vremea este aproape !”.
Stranie arãtare.
Nici nu ºtiu ce sã zic.

Cu prietenie,
Vasiliy Andreevici

238
 XXXVI

Aici veþi auzi povestea istoriei care se terminã înainte

de a începe, a sms-ului care a distrus geografia, de
ce e bine sã fii ipocrit ºi de ce un adevãrat inte-
lectual nu poate fi decît stalinist.

Dragã Vasili Andreevici,

Tu ai venit din Rusia, eu am plecat. Întîmplarea ta
mi-a adus aminte de „Romanul cocainei”. Poate din
cauza numelui. E multã „cocainã” în astfel de realitãþi. Eu
încerc sã mã vãd cu X de cîþiva ani ºi nu reuºim nici-
decum. Cînd el e la Berlin, eu sînt la Paris, cînd el e la
New York, eu sînt la Londra. Nu am reuºit sã ne inter-
sectãm nici mãcar prin aeroporturi. În ultimii ani, totul a
început sã se întîmple cu o vitezã atît de mare, încît
uneori mi se face dor de zilele interminabile din Gulag.
Acolo aveam mult timp liber, chiar dacã munca istovitoare
ºi ritmul de viaþã te distrugea. Am deseori senzaþia cã
regimul comunist a fost o maºinã de produs timp liber,
pãcat cã nu prea am ºtiut ce sã facem cu el. Acum, timpul
pare fãrã sens tocmai din cauza acestei viteze nebune.
Cum ar spune poetul : blestemul acestui secol este viteza.
Mobil, SMS, e-mail, messenger, avion, televiziune, internet,
toate încep sã dizolve timpul, sã rupã legãtura timpului

239
cu spaþiul, sã goleascã timpul de orice semnificaþie. Îþi
imaginezi un Gulag de tip sovietic conectat la internet ?
Eu, care am trãit ºi experienþa Gulagului ºi experienþa
internetului, îþi garantez cã nu se poate. Sensul profund
al Gulagului, ceea ce ruºii numesc „sistem”, are nevoie
de un alt ritm decît cel al vitezei nebune. „Reeducarea”,
care presupune multã suferinþã, mult sacrificiu, multã urã
ºi pedeapsã, irosire de vieþi umane, este o anumitã formã
de naraþiune care are nevoie de o scurgere de timp clasicã.
Aici, internetul ar transforma toatã aceastã imensã suferinþã
într-o banalã ºtire, o banalã marfã aruncatã printre milioanele
de alte mãrfuri. Internetul este o unealtã care funcþioneazã
perfect pentru ceea ce tu numeºti „Glamour Gulag”, adicã
acel Gulag generalizat ºi tîmp de fericit. Aceste unelte
sînt bune numai în Gulagul total, unde timpul ºi spaþiul
s-au dizolvat. Ceea ce pentru sovietici e „sistem”, pentru
capitaliºti e „metodã”. Dacã, în comunism, omul era „reedu-
cat” pînã la moarte, în capitalism omul este schimbat cu
metodã, pedepsit sã fie „fericit” pînã la moarte, cãci viaþa
e datã pe credit.
Dacã vrei sã resimþi timpul, sã-i simþi ritmul, curgerea,
viaþa lui normalã, dacã timpul mai poate avea o viaþã
normalã, atunci trebuie sã te retragi. Dar sã te retragi nu
oriunde, ci într-un loc rupt de toate aceste ustensile care
pun timpul sub presiune, care-l modificã. Am avut anul
trecut un „an sabatic” ºi am fugit undeva departe, într-un
sãtuc din India. Eram rupt de lume : fãrã internet ºi telefon
mobil. Cel mai apropiat telefon era la 100 de km. ªi,
deodatã, timpul a început sã se transforme. La început
treci printr-un stres teribil. Mintea îþi este foarte tulbure,
confuzã, istericã. Nu ºtii ce sã faci cu gîndurile tale, cu
tine ºi, mai ales, cu timpul tãu. Eºti ca un dependent de
droguri care ºi-a uitat undeva, departe, ultima dozã. Dupã
o vreme, îþi revii ºi începi sã trãieºti timpul. Timpul capãtã
o nouã dimensiune. Descoperi cã timpul poate fi ºi timpul
tãu, numai al tãu, ºi nu doar al altora.

240
 Efectul extraordinar al acestui „drog” este unul devastator.
Timpul compresat la maximum creeazã, din observaþiile
mele, dar ºi din ce am mai aflat de la alþii care se ocupã de
acest fenomen, un fel de sentiment de pierdere a simþului
istoriei. Generaþiile de dinaintea noastrã au trãit sub un
puternic sentiment al istoriei. Ei trãiau cu sentimentul cã
vin de undeva, cã merg undeva, cã sînt într-un curs
ascendent al istoriei, cu referenþialitãþi foarte clare ºi cu
sensuri bine stabilite. Omul istoric, ca ºi omul geografic,
vine de undeva ºi merge altundeva, iar acest spaþiu în
care se miºcã îl împarte în unitãþi clare de mãsurã. În
ultima perioadã are loc o teribilã pierdere a memoriei,
un „Alzheimer istoric” unde are loc nu numai pierderea
memoriei trecutului, ci ºi a viitorului. Un lucru extrem de
important. Trãim vremuri în care conteazã doar „memoria
tehnicã”, doar „ultima generaþie”. Fiecare „nouã generaþie”
de „unealtã/om” are impresia cã istoria începe ºi se terminã
cu ea. Este sentimentul cã istoria se termina înainte de a
începe. ªi ºtii de ce se întîmplã aºa ? Pentru cã omul
modern ºi-a externalizat memoria. A inventat scrisul, a
inventat tiparul, a fãcut biblioteci, arhive ºi muzee, a
inventat aparatul de fotografiat ºi de filmat, sisteme de
memorie electronicã etc. Toate aceste lucruri ne spun cã
omul nu mai foloseºte propria memorie, ci pe cea exter-
nalizatã. Dacã-l întrebi pe orice contemporan de-al nostru
de o informaþie banalã, ºtii ce-þi rãspunde ? Stai sã caut pe
Google ! Cu alte cuvinte, noi nu mai þinem minte nimic,
însã existã „unul” numit Google care ºtie tot.
Dar sã revenim la amicul nostru. În sfîrºit, dupã multe
e-mailuri schimbate, dupã replici date unul altuia în diverse
reviste, uite cã ne-am ºi întîlnit. Ambii vorbim o englezã cu
accent slav. Discuþia noastrã aratã ca în filmele proaste ame-
ricane unde „rusul rãu” are neapãrat un accent inconfundabil.
El ºtie ºi rusã, dar ceva mai prost decît alte limbi, ºi, uite,
nu ºtiu de ce nu am încercat sã vorbim în francezã. Poate

241
din obiºnuinþa ultimilor ani, cãci cel mai bine plãtesc
universitãþile americane, aºa cã banii ne joacã feste, ne
ironizeazã pînã ºi pe noi, ultimii avocaþi ai Diavolului.
Existã o obsesie a oamenilor de stînga, ori de cîte ori
se întîlnesc. Sîntem ca niºte copii care ne arãtãm jucãriile
ºi fiecare este convins cã a lui este mai arãtoasã. Noi
facem acest joc cu ideile : cine e mai de stînga, cine e mai
autentic. Noroc cã sîntem din generaþia celor care au
suferit destul de mult ca sã-ºi mai permitã luxul de a visa.
Dar de renunþat, nu am renunþat. Aºa cã, din cînd în cînd,
ne încrîncenãm, dupã care chestionãm ºi ne retragem
repede. Ne dãm seama foarte bine cã „bãtãlia” a fost
pierdutã ºi sîntem ca niºte partizani care nu ºtiu cu ce
muniþie sã meargã la rãzboi. Stãm în spatele frontului,
facem mici diversiuni, însã nu ºtim nici tactic, nici strategic
cum sã atacãm. Trãim printre duºmani, ne transformãm
cameleonic pentru a nu fi depistaþi, colaborãm visînd cã
undeva, cîndva, îi vom învinge. Sîntem încãpãþînaþi ºi nu
ne predãm. ªtim cã trebuie sã acþionam ºi cum „astãzi e
prea devreme, iar mîine va fi prea tîrziu” aºteptãm momentul
care pare sã nu mai vinã. În aºteptarea noastrã nu facem
decît sã gîndim, sã regîndim, sã punem întrebãri, sã cãutãm
soluþii. Interesant e cã duºmanul, care este peste tot, a
devenit atît de încrezut în forþele ºi adevãrul sãu, încît
nici nu ne mai bagã în seamã, ba chiar ne tolereazã. Este
însã o toleranþã perfidã, ei fiind convinºi cã aºa ne vor
mãcina speranþele ºi visele, iar în final vom cãdea în
pasivitatea generalã. Ei joacã pe acelaºi principiu al „rezer-
vaþiilor” : distrug tot ºi lasã cîþiva „aborigeni” pe care îi
bagã în rezervaþie pentru justificarea lor moralã ºi pentru
crearea diferenþei care mimeazã normalitatea.
Discuþiile noastre au fost „pe linia” clasicã : discuþia în
jurul „marilor probleme”. De obicei, sînt cele care ne
frãmîntã pe noi ºi le tot rãstãlmãcim ori de cîte ori ne
vedem. Discuþie lungã ºi plinã de rãsturnãri. Îþi voi relata

242
o observaþie ingenioasã asupra cãreia meritã sã ne gîndim.
Pornisem de la faptul cã, pînã la un anumit moment, „am
crezut” în idealul comunist, dupã care am cãzut într-un
fel de ipocrizie. Faimoasa ipocrizie a dublului discurs
care, de altfel, se gãseºte în toate regimurile politice,
numai cã în cel comunism ajunsese la proporþii uriaºe.
El susþine cã, atunci cînd e vorba de politicã, preferã
discursul ipocrit, decît cel care conþine o convingere
profundã. De exemplu, atît Hitler, cît ºi Stalin au fost
oameni care au crezut profund în ceea ce au scris ºi au
fãcut. Privind înapoi ºi analizînd ceea ce au scris ºi ceea
ce au fãcut, te îngrozeºti. Astfel de texte ºi fapte nu puteau
apãrea din ipocrizie, ci dintr-o convingere nebunã. Ei nu
s-au jucat cu o retoricã politicã, nu au promis doar cã vor
rade jumãtate de Europã, cã vor condamna evreii ºi homo-
sexualii, culacii ºi duºmanii de clasã, fãrã sã punã aceste
idei niciodatã în practicã. Retorica lor chiar s-a înfãptuit.
Tot ce au promis au fãcut, fiecare cuvînt a luat fiinþã.
Aceastã suprapunere dintre retoricã ºi faptã îngrozeºte,
dar ºi fascineazã, seduce. Atunci, ei nu au minþit, pe cînd
acum toþi mint. Însã retorica ipocritã poate fi un mare
avantaj, cãci pot apãrea alte realitãþi politice semnificative
care ne pot proteja de situaþii radicale.
De exemplu, sã facem un exerciþiu de imaginaþie. Noi
doi trãim în anii ’30. În plin stalinism, participãm la o
ºedinþã a Comitetului Central. Tu te ridici ºi începi sã-l
critici dur pe Stalin pentru linia trasatã de el. Eu mã ridic
ºi te contrazic dur : „Tu ai înnebunit ? Pe Stalin nu avem
voie sã-l criticãm”. Tu vei fi arestat repede, însã eu voi fi
arestat înaintea ta. Într-un astfel de regim era interzis nu
numai sã-l critici pe Stalin, ci mai ales sã afirmi cã este
interzis sã-l critici pe Stalin. Cum spune amicul nostru,
nouã ni se oferea libertatea, însã ni se dãdea pentru a nu
fi folositã. Noi aveam libertatea de alegere, dar cu o
condiþie obligatorie : sã alegem bine. Acest mecanism

243
funcþioneazã nu numai în comunism, ci ºi în capitalism.
Deci în acest gen de regim al „adevãrului total”, unde
ipocrizia nu-ºi are locul, sistemul totalitar capãtã forme
monstruoase.
Odatã cu perioada „dezgheþului” are loc de fapt o
„democratizare a limbajului”. În aceastã perioadã intrãm
în era ipocriziei politice, cea a dublului limbaj, pe care o
ºtim cu toþii. Dublul discurs era folositor atît puterii, cît ºi
cetãþenilor ei. Puterea accepta dublul discurs, retorica
ipocritã, iar cetãþenii au transformat-o într-un mod de
viaþã. Însã tocmai în astfel de condiþii pot apãrea situaþii
noi. De exemplu, cînd sovieticii au semnat la Helsinki
Tratatul privind Drepturile Omului, ei ºtiau foarte bine cã
nu-l vor respecta. Un dublu discurs ºi o atitudine ipocritã.
Acest tratat însã a ridicat o minge la fileu disidenþilor,
care au început sã facã trimitere la el ori de cîte ori aveau
nevoie. Aceastã situaþie de ipocrizie a dublului discurs a
creat posibilitatea apariþiei primelor falii, spaþii în care
s-au dezvoltat grupuri ºi structuri autonome : grupuri
artistice, intelectuali semidisidenþi, grupãri ideologice etc.
Disidenþii s-au folosit ºi ei de acest dublu discurs, criticînd
Puterea, dar folosindu-se de beneficiile sistemului. Occi-
dentul, la rîndul sãu, care are o ºcoalã veche în acest joc
al dublului discurs, s-a folosit ºi el de retorica ipocritã în
relaþia cu statele comuniste. A folosit cel mai cinic realpolitik
încît cei mai mari guru ai politicii Americii au fost dispuºi
sã-i accepte pe „puciºtii” din 1991, de la Moscova, ca
parteneri de dialog.
De fapt, susþine el, pe aceastã rupturã discursivã, pe
aceastã retoricã ipocritã se pot construi ºi dezvolta fenomene
cu adevãrat noi. Tot ceea ce numim astãzi democraþie
poate fi rezumat de aceastã butadã a lui Niels Bohr. O
ºtii... este foarte cunoscutã. E anecdoticã, dar plinã de
sens. Se zice cã la Bohr vin niºte strãini. La intrarea în
casã, vãd o potcoavã pusã la uºã. Ce semnificã acest

244
obiect, întreabã ei. Bohr rãspunde : mi s-a spus cã potcoava
aduce fericire. Strãinii se uitã uimiþi unii la alþii ºi replicã :
Domnule Bohr, dumneavoastrã sînteþi un om de ºtiinþã,
cum puteþi crede în aºa ceva ? ªi Bohr rãspunde magistral :
Eu nu cred, însã mi s-a spus cã funcþioneazã chiar ºi dacã
nu cred. Aceasta este esenþa acestui dublu discurs, fie el
în comunism, fie el în capitalism. Indiferent dacã credem
sau nu în ceea ce spunem, discursul funcþioneazã dincolo
de credinþa noastrã. Este valabil ºi pentru anticomuniºtii
care condamnã comunismul, dar nu ºi membrii Partidului,
pe motiv cã „unii membri” au fost „de conjuncturã”, ºi nu
„din convingere”. Într-un astfel de regim nu existã deosebire
între un membru „autentic” ºi unul „fals”, fiindcã ºi cel
autentic ºi cel fals îndeplinesc aceeaºi funcþie.
În comunism, fãceam un troc simplu : schimbam libertatea
politicã pe siguranþa vieþii. În capitalism, trocul se modificã,
schimbarea nu este însã esenþialã, þine doar de calitatea
ambalajului : schimbãm libertatea politicã pe fericirea
consumului. Mai nou, se pare cã a revenit în forþã modelul
comunist în care puterea vrea sã ofere tot mai multã
siguranþã vieþii, iar noi sîntem dispuºi sã renunþãm la tot
mai multe drepturi ºi libertãþi. Modelul fericirii actuale,
care este un fel de fericire a prostiei, unde schimbãm
libertatea pe o „viaþã mai bunã”. A trãi mai bine înseamnã
a trãi pe credit ºi a avea siguranþã. Este un sistem „per-
fect”. Bine aþi venit în Glamour Gulag !
Spre finalul întîlnirii noastre, puþin cam scurtã, am
cãzut total de acord asupra unui lucru : vremea noastrã a
cam apus. ªi ºtii de ce ? Nu pentru cã am fi prea bãtrîni
sau nu ne-am putea obiºnui la ritmul de viaþã de acum ºi
la dozele de droguri sau mai ºtiu eu ce conexiune. Nu. Ci
pentru cã sîntem obiºnuiþi sã fim disidenþi, adicã sã fim
luaþi în serios cînd vorbim. Eu am mereu o nedumerire :
nu înþeleg cum se face cã, de cîte ori critic, îmi intra o
sumã de bani în cont. Acest lucru mi se pare extrem de

245
periculos. În regimul stalinist, cînd critici eºti trimis în
Gulag sau, cel puþin, simþi pe pielea ta rezultatele criticii.
În acest sens, noi sîntem încã niºte staliniºti : credem cã
vorbele au efect, cã pot schimba lumea ºi cã ele se pedepsesc
într-un fel sau altul de regimul în cauzã. Numai într-un
regim în care poþi fi pedepsit funcþioneazã critica. În
capitalism, ea nu mai funcþioneazã. Sînt tot mai convins
de asta. În capitalism, critica are un singur rezultat : modi-
ficã niºte cifre în contabilitate.

Ca un bãtrîn stalinist ce sînt, te salut ºi sper sã ne

revedem curînd.

Al tãu,
A.I.

N.B.
Nici nu am ajuns bine acasã cã Entuziastul m-a vizitat
ca de obicei ºi-mi împãrtãºeºte din experienþa lui de
observator al celor douã lumi ºi din experienþa cetãþeanului
comunist în noua lume capitalistã. Cînd a ajuns la New
York, în anul 1990, a observat cã cetãþeanul nostru estic
nu se comportã normal, ca ºi ceilalþi cetãþeni ai Lumii
Noi. El este un cetãþean cuprins de o febrã a curiozitãþii.
Este ca un copil care primeºte o jucãrie ºi nu numai cã se
bucurã ºi se joacã cu ea, dar este atît de curios cum este
construit acel obiect, încît îl desface în bucãþi, chiar dacã
riscã sã îl strice. Aceastã curiozitate îl mînã pe cetãþeanul
nostru comunist pînã la gesturi absurde.
De exemplu, continua el, într-una din zile, la intrarea
unui magazin din New York, cîþiva sovietici stãteau ºi se
minunau de uºa care se deschidea automat în faþa celor
care se apropiau de ea. Era o banalã uºã care se des-
chidea pe baza senzorilor fotoelectrici. Ei bine, cetãþenii
noºtri nu s-au mulþumit sã priveascã ºi sã admire aceastã

246
minune a tehnicii, ci au vrut sã vadã ºi care este viteza ei
de reacþie. În mintea lor, probabil, s-au înfiripat în acelaºi
timp curiozitatea ºi dorinþa de a vedea pînã unde a mers
ingeniozitatea inginerului capitalist. Oare s-o fi gîndit el
vreodatã cã în faþa acelor uºi va sta ºi un cetãþean sovietic ?
ªi nu numai cã va sta, dar va ºi încerca sã treacã de aceste
uºi ? Însã cu siguranþã cã nu s-a gîndit cum va încerca sã
intre cetãþeanul nostru. Ei bine, cetãþeanul nostru, prins
de imboldul curiozitãþii, a vrut sã verifice limitele ingineriei
capitaliste ºi atunci a început sã se joace cu uºa : sã intre
cu viteze variate, de fiecare datã mãrind viteza. Culmea
era cã uºa se deschidea mereu înainte de a ajunge la ea cu
cîteva zeci de centimetri. Acest lucru, fireºte, nu i-a mulþumit,
ºi atunci au început sã facã un soi de concurs, cam ca la
100 de metri vitezã. În sfîrºit, unul mai iute de picior a reuºit
sã se loveascã cu faþa de ea. Uºa nu a reacþionat suficient de
iute. Cu siguranþã cã acest lucru i-a adus o mare satis-
facþie : ºi la ei sînt lucruri prost fãcute, nu numai la noi.
Un alt exemplu al Entuziastului, din aceeaºi serie de
poveºti, este legat de cuptorul cu microunde. Orice cetãþean
conºtient din lumea occidentalã, cînd îºi cumpãrã un
astfel de obiect, se comportã cu el strict dupã indicaþiile
scrise în cartea tehnicã. El, cetãþeanul occidental, este un
bun utilizator al instrucþiunilor gãsite în acel ghid. Niciodatã
nu-i trece prin cap sã foloseascã aparatul altfel, în alte
scopuri decît cele prevãzute în cartea tehnicã. Utilizatorul
din lumea comunistã face pe dos. Pe el nu-l intereseazã
aproape deloc ce instrucþiuni sînt scrise acolo. El este
interesat de limitele acelui aparat, este curios dacã poate
face ºi altceva. Vrea sã-l vadã la muncã în condiþii-limitã,
neprevãzute de inginerii „înguºti la minte” ai lumii capi-
taliste. Mi-a povestit o întreagã epopee a cuptorului cu
microunde care a nimerit pe mîna cetãþeanului de la noi.
Niciun mecanism nu poate pune opreliºti curiozitãþii ºi
fantasmelor care-l bîntuie pe cetãþeanul nostru.

247
 XXXVII

În care eroul nostru scrie un „Manifest al tranziþiei”

din care aflãm cã „tranziþia” este de fapt o cumplitã
„mahmurealã”, iar pentru a scãpa de aceastã stare
„politicã” ni se oferã cele mai ingenioase metode ºi
ingrediente ; popoarele lumii care au dat cei mai
renumiþi bãutori oferã ºi cele mai surprinzãtoare
soluþii antimahmurealã, iar la cea mai grea întrebare
a tranziþiei-mahmurealã „Cine sînt eu ?” te poate
ajuta foarte bine cocteilul „Molotov forever”.

Dragã A.I.,
O sã-þi povestesc o întîmplare hazlie de care am avut
recent parte. Cînd vine vara, în Bucureºti, cãldurile devin
insuportabile. Cei de aici ºi-au creat un obicei : fiind
destul de aproape de mare ºi de munte, la fiecare sfîrºit
de sãptãmînã începe exodul spre cele douã destinaþii
salvatoare. E un obicei care mie îmi place. De fapt, este
asemenea celui moscovit, în care toatã „lumea bunã”
pleacã la finele sãptãmînii la dacea din afara oraºului.
Sãptãmîna trecutã, am plecat ºi eu la mare, spre Vama
Veche. Îmi place mai mult marea decît muntele. Nu încerc
sã-mi explic cauzele acestei pasiuni, ºtiu doar cã mã simt
mult mai bine la mare. Am ajuns, m-am instalat ºi seara

248
am ieºit pe una din terasele la care merg de obicei. La
intrarea pe terasa la „ªoni”, chiar la primele mese, se afla
un grup de tineri gãlãgioºi care m-au acostat de cum am
intrat. Nu îl cunoºteam decît pe unul dintre ei. Se pare cã
îmi citiserã prima mea carte ºi nu numai cã au citit-o, ci
chiar au pus-o în practicã. Îmi citiserã cartea ca pe un
reþetar de bãuturi alcoolice.
Povestea lor sunã cam aºa. Unul dintre ei a citit cartea,
dupã care a trimis un mesaj prietenilor cu capitolele „Ce bea
cetãþeanul sovietic” ºi, dupã ce s-au strîns la unul dintre
ei, ºi-au propus sã facã faimosul cocteil „Rembrandt”. Nu
au vrut sã consume oricare dintre variante, ci special
varianta „Rembrandt autentic”, în care vodca ºi berea nu
se amestecã atunci cînd se toarnã, ci se separã printr-un
procedeu destul de complicat, ce necesitã multã experienþã.
Neavînd exerciþiu, cititorii mei au bãut la „Rembrandt fals”
pînã au terminat toatã berea de la chioºcul aflat la parterul
blocului ºi pînã au „cãzut la datorie”. Îþi dai seama cã a
doua zi s-au trezit într-o stare avansatã de mahmurealã.
Ei îmi reproºau douã lucruri. Mai întîi, cã reþeta de cocteil
„Rembrandt” nu poate fi autenticã. Eu le-am rãspuns
ironic cã tocmai asta e diferenþa dintre un „fals” ºi un
„autentic” : se executã foarte greu, dupã o lungã expe-
rienþã ºi o mãiestrie desãvîrºitã. Pentru asta au nevoie de
un „maestru”, de perseverenþã ºi de multe dimineþi mah-
mure. Al doilea reproº a fost mai dur : „Frate, nu poþi sã-þi
baþi joc de «cititorii» tãi, scriind douã texte despre cum se
bea ºi cum se fac cocteilurile magice ºi niciun text despre
cum sã te dregi !”. Ei, aici au perfectã dreptate.
Cînd am scris despre bãuturi, nu am vrut decît sã dau
o interpretare politicului, cum funcþioneazã politicul prin
intermediul alcoolului. „A construi comunismul fãrã alcool
e ca ºi cum ai face capitalism fãrã reclamã !” Starea de
beþie este cea mai specificã „stare” a politicii de tip dictatorial,
de tip comunist. Pentru tranziþie, „starea politicã” nu este

249
beþia, ci mahmureala. Tranziþie înseamnã mahmurealã, acea
stare groaznicã de care nimeni nu vrea sã-ºi aminteascã.
Am încercat sã scriu cîte ceva despre ea, însã mi-am
amintit cã a fãcut-o unul dintre preferaþii mei, Mihail
Bulgakov, în inegalabila Maestrul ºi Margarita. Povestea
mahmurelii o putem gãsi în capitolul „Un apartament
puþin simpatic”1 :

„Dacã a doua zi dimineaþã cineva i-ar fi spus lui Steopa

Lihodeev : «Steopa, vei fi împuºcat dacã nu te scoli chiar
în clipa asta !», el ar fi rãspuns cu un glas languros, abia
auzit : «Împuºcaþi-mã, faceþi cu mine ce vreþi, eu tot nu
mã scol». Nu numai cã nu-i venea sã se scoale, dar i se
pãrea cã nu-i în stare nici mãcar sã deschidã ochii, de
teamã cã, dacã-i va deschide, un trãsnet se va nãpusti
asupra lui sfîrtecîndu-i capul, în cap îi vuia un clopot
greu, pete cafenii cu chenar roºu ca focul ºi reflexe verzui
pluteau între globul ochiului ºi pleoapele închise ºi, colac
peste pupãzã, îi era greaþã, dar o greaþã pricinuitã, pe cît
se pãrea, de sunetele unui patefon sîcîitor. Steopa se
strãduia sã-ºi aminteascã ceva, dar nu-i venea în minte
decît un singur lucru : cã în ajun, parcã, ºi nu se ºtie
unde, stãtuse cu un ºervet de masã în mînã ºi încercase
sã sãrute o doamnã, promiþîndu-i, de altfel, sã-i facã o
vizitã a doua zi la ora douãsprezece fix. Doamna îl refu-
zase, repetînd : «Nu, nu, n-am sã fiu acasã !» Steopa însã o
þinea una ºi bunã : «Ba eu totuºi am sã vin !». Dar cine era
doamna, ce orã era acum, ce zi ºi în ce lunã, Steopa
habar n-avea ºi, ce era mai rãu, nu se putea dumiri unde
se gãseºte ? Se cãzni sã lãmureascã mãcar acest ultim
amãnunt ºi-ºi dezlipi pleoapa ochiului stîng. În penumbrã
desluºi un reflex tulburiu. Recunoscu, în sfîrºit, oglinda
mare de perete ºi îºi dãdu seama cã stã culcat pe spate în

1. Mihail Bulgakov, Maestrul ºi Margareta, Editura Humanitas,

Bucureºti, 2001, traducere de Natalia Radovici.

250
 propriul sãu pat, mai bine zis în fostul pat al vãduvei
bijutierului, în dormitorul lui. În clipa urmãtoare, capul îi
zvîcni nãprasnic ºi, gemînd cumplit, închise iar ochiul stîng.”

Dar, vorba lui Bulgakov : „Sã lãmurim lucrurile”. Ce

este cu adevãrat important în aceastã stare de „tranziþie”,
adicã de „mahmurealã”, nu e durerea, nu e „capul sfîrtecat”,
nu e „vuietul din cap” sau „greaþa” excesivã, ci incapacitatea
de a-þi aminti. De la înþeleptul Solomon încoace ºtim cã
bãutura este un remediu pentru uitare : oamenii beau ca
sã uite necazurile. Ei beau pentru a uita realitatea ºi a
intra în vise, în fantasme pe care numai licorile bahice le
mai pot oferi ºi nicidecum realitatea sau politicul. Deodatã
te trezeºti din acele fantasme, ai multe dureri ºi doar o
singurã întrebare : „Cine sînt eu ?”. Te uiþi în oglindã,
nimeni ºi nimic nu-þi rãspunde la aceastã întrebare dureros
de incomodã. Uitarea e totalã. Tranziþia e totalã. Te pipãi
pe obraz în faþa oglinzii ºi îþi este jenã de faptul cã nu
poþi rãspunde la o întrebare atît de banalã, la care ºtiai
atît de bine rãspunsul încã din primii ani de viaþã, cînd
pãrinþii te duceau la rude ºi ele te întrebau „cum te cheamã ?”,
„al cui eºti” ºi tu, chiar dacã nu ºtiai sã vorbeºti bine,
rãspundeai, puþin peltic, însã cu multã convingere. Acum
nu mai ºtii cine eºti. ªi, deodatã, existã o voce salvatoare
care, vorba povestirii, te strigã „Steopa, treci la masã !”.
Tu te uiþi în oglindã, cu ochii semideschiºi, ºi ai revelaþia
reamintirii : „Aha, deci Steopa Lihodeev, directorul Teatru-
lui de varietãþi”. Eºti salvat, þi-ai amintit acest detaliu
esenþial de la care se poate începe reamintirea întregii
poveºti : cine eºti, unde te afli, de unde vii ºi unde mergi.
Tranziþia se produce, începi sã te readuni de pe jos, sã-þi
reaminteºti detalii, fragmente, începi sã te „refaci”. Problema
cea mare e cum ieºi din aceastã stare de mahmurealã ?
E interesant cã starea politicã de „mahmurealã”, tranziþia,
este specificã nu numai celor ieºiþi din beþia comunistã,

251
ci ºi respectabililor capitaliºti, care au încercat sã raþiona-
lizeze consumul de alcool. Cu toþii am trecut, indiferent
de regim politic, cel puþin o datã în viaþã prin nesuferita
tranziþie.
Deci cum luptãm cu aceastã stare ? Chiar dacã nimeni
nu ºtie cum se iese din tranziþie, de la popoarele slave la
cele anglo-saxone ºi de la cele latine la cele semite, toþi
sînt de acord cã împotriva mahmurelii, pohmeli la ruºi ºi
hangover la englezi, se luptã cu un procedeu numit „dregere”.
Se pare cã divergenþa ºi diferenþa trãsãturilor naþionale ºi
ideologice dispar cînd e vorba de bãuturã ºi mai ales de
„dregere”. Cînd e vorba de pohmeli, toate diferenþele
dispar. Ideologia, banii, interesele ºi principiile dispar,
cãci în starea de pohmeli, în acest „sentiment de tranziþie
al fiinþei”, ai un singur scop, acela de a-þi reveni la o stare
„normalã”, adicã fie cea de trezie totalã, fie cea de reve-
nire la beþie. Important e sã rãspunzi la întrebarea : „Cine
sînt eu ?”. La aceastã întrebare poate rãspunde cu convin-
gere doar omul beat sau, cu ceva îndoieli, cel treaz ; dar
niciodatã mahmurul, fiindcã el nu-ºi mai aminteºte.
Popoarele lumii care au dat bãutori celebri cu nemi-
luita, care au bãut cît nu pot duce nici Dunãrea, nici
Volga, nici Mississippi ºi care au luptat cu toate greutãþile
ºi nedreptãþile vieþii, rezistînd cu strãºnicie nu prin culturã,
ci prin bãuturã, acum privesc ochii tulburi ºi propun
soluþiile magice pentru aceastã stare insuportabilã, numitã
„mahmurealã”. Fiecare popor a botezat-o în felul sãu.
Românii au „capul cît o baniþã”, suedezii sînt „loviþi din
spate”, iar polonezii, ruºii, nemþii ºi olandezii „aud pisica”.
Unele popoare „se simt de gumã”, alþii au „gura de lemn”
sau „îi doare pãrul”, iar danezii „aud tîmplarii în cap”.
Asta este o expresie plasticã destul de durã. Cei mai
ingenioºi sînt ucrainenii, care au patru cuvinte care exprimã
stadii diferite ale „mahmurelii”. Pînã ºi evreii, popor semit,
care ca orice popor din Orientul Mijlociu se þine mai

252
departe de alcool, observînd cã le lipseºte acest cuvînt,
au pus la treabã ditamai Academia din Tel Aviv sã gãseascã
un termen pentru aceastã stare. Academia a fost nevoitã
sã inventeze cuvîntul hamarmoret. Ieremia scrie în „Plîn-
gerile” sale (1 :20) : „Doamne, uitã-Te la necazul meu.
Lãuntrul meu fierbe...”. Deci pînã ºi urmaºii patriarhilor
Avraam, Isaac ºi Iacov, care fie suportã mai greu tranziþia,
fie o fac în cîteva generaþii, pentru a-i atenua stresul, au
fost nevoiþi sã treacã prin aceastã stare.
Deci, cum luptãm cu „tranziþia” ? Ei bine, ca sã lupþi cu
tranziþia, e important sã ºtii ce ai fãcut înaintea tranziþiei
ºi cum de ai ajuns în halul ãsta. Dacã ai avut ghinionul ºi
ai amestecat prea mult, sau Doamne fereºte, ai folosit ºi
„chimicale”, atunci „tranziþia” va fi mai dificilã. Vei avea
de luptat împotriva „tarelor vechiului regim”, regimul
decusearã. Dacã ne amintim ce fel de alcool am folosit în
„vechiul regim”, putem gãsi mai uºor o soluþie de ieºire
din „tranziþie”. De exemplu, dacã aþi combinat bãuturi
„colorate” precum vinul roºu ºi whiskey-ul, poate fi o
problemã, chiar dacã ele au mai multe „elemente co-
mune” în procesul de producere ºi fermentare decît, sã
zicem, combinaþiile „albe” precum vin alb, gin ºi vodcã.
Paradoxul este urmãtorul : cu cît bãuturile amestecate
conþin mai multe „elemente comune”, cu atît dimineaþa
este mai insuportabilã ºi mahmureala sau tranziþia mai
dificilã. Ar mai trebui ºtiut un lucru, dacã nu-l ºtiaþi cumva,
lumea e nedreaptã. Cei mai rezistenþi la mahmurealã sînt
cei care beau mult ºi regulat. Cu alte cuvinte : cu cît
regimul precedent e mai dur, cu atît tranziþia ºi mah-
mureala devin o stare obiºnuitã. Pentru ceilalþi, „tranziþia”
devine aproape insuportabilã.
Dacã e sã vorbim despre reþete pentru mahmurealã,
atunci, vorba Scripturilor, „numele lor e legiune” ºi aici
toate popoarele, indiferent ce regim politic a precedat
starea de „mahmurealã”, cunosc un numãr imens de

253
„formule magice”, pe care guvernanþii nu le ºtiu. Prole-
tariatul din toate zãrile lumii, pãtura cea mai supusã su-
ferinþei, are o lozincã simplã : UBI BERE, IBI PATRIA. E o
formulã facilã ºi ieftinã la care apeleazã masele largi ºi
respectabile ale tranziþiei.
Poporul trecut prin atîtea încercãri ºtie o mulþime de
licori care pot alina orice durere. El poate sã-þi înºire o
mulþime de preparate ºi cunoaºte efectele benefice ale
borºurilor de tot felul. În general însã, preferã sã meargã
pe formula simplã ºi eficientã : „cui pe cui se scoate”. În
acest caz, aproape totul poate fi folosit în „lupta împotriva
tranziþiei”. „Specialiºtii” le ironizeazã însã, afirmînd : „Corpul
nu reacþioneazã bine ºi nu suportã”. Ba suportã, la cîte a
suportat pînã acum... Dacã în viaþa „normalã” puteþi suporta
creditele bancare ºi dãrile fiscale, urmãtoarele „mixturi”
de luptã împotriva „tranziþiei” vi se vor pãrea joacã de
copii.
De exemplu, dacã cumva aveþi un credit prea mare ºi
„tranziþia” e insuportabilã, vã recomand mixtura numitã
în limbajul internaþional „Suffering Bastard”. Se face simplu
ºi are efect. Uiþi imediat ºi de durere ºi de credit. Fãrã a
vã da un gramaj exact pentru a vã lãsa mînã liberã, vã
spun cã trebuie sã amestecaþi numai urmãtoarele bãuturi :
gin, coniac, suc de lãmîie, orice bãuturã cu esenþã amarã
gen digestiv (Unicum, de exemplu) ºi bere (preferabil
ginger beer). Dacã durerea ºi împrumutul sînt ºi mai mari
ºi nu mai vreþi sã vã aduceþi aminte nici mãcar numele
bãncii, atunci recomand cocteilul „Învierea din morþi”. E
ceva mai scump, dar faþã de datoriile la bancã nu mai
conteazã. Se amestecã, dupã bunul-plac, Pernod franþuzesc
(poate fi înlocuit ºi de Absint sau Tequila) cu ºampanie ºi
suc de lãmîie. Efectul e garantat de cele mai importante
sindicate de luptã împotriva tranziþiei ºi a „bunãvoinþei”
sistemului bancar. Pot fi aduse exemple mult mai complexe
ºi sofisticate, de la „Jag-bomba” la „Thomas Abercrombie”

254
sau „Molotov forever”, dar nu e cazul. În realitate, marea
parte a populaþiei preferã lupta clasicã, verificatã de secole :
sã lupþi azi împotriva zilei de ieri cu aceeaºi bãuturã pe
care ai consumat-o asearã. ªi nimeni nu se supãrã, cu
excepþia managerilor de la bancã, dar despre ei mai bine
sã nu vorbim.
În ce priveºte mijloacele nealcoolice de luptã împotriva
„tranziþiei”, sînt ºi ele foarte multe, însã mult mai puþin
folosite. Mintea limpede nu e calitatea de bazã a celor
care iau împrumut, ci a celor care dau. Pe lîngã tot soiul
de ciorbe ºi borºuri acre, moare ºi sucuri de lãmîie sau
portocale, folosite de mai toatã lumea, unii întrebuinþeazã
ºi alte metode. Romanii ne-au învãþat sã începem cu
principiul „pana de gîscã” ce produce voma. Dupã aceastã
primã mãsurã, coreenii ne zic sã bem o canã cu apã în
care sã punem miere, o amestecãm ºi o dãm peste cap.
Alþii, precum olandezii, de exemplu, amestecã praf de
muºtar în apã ºi-l dau peste cap. Americanii fac o omletã
în stilul celor din reþeaua Denny’s, adicã foarte iute, sau
folosesc cocteilul „Prairie oyster”, care conþine oþet, un
gãlbenuº de ou crud, sau Worchestershire sauce, pe care
trebuie sã-l dai peste cap dintr-o înghiþiturã. Mulþi folosesc
cocteiluri de fructe cu lapte. În Asia, se preferã ceaiul,
italienii ºi francezii beau cafea foarte tare, japonezii mãnîncã
prune marinate, indienii din Anzi mãnîncã frunze de
coca, iar ruºii, ca ºi noi, cred în moare de varzã.
În supe, borºuri ºi ciorbe se întrec mai toþi. Ruºii sorb
supã de pui soleanka, mexicanii gãtesc menudo, turcii
iºkembe çorbasi, grecii au patsa, gruzinii haºi, iar japonezii
Kazu Tateishi. Vecinii noºtri unguri fac ceea ce ei numesc
ciorbã de dregere, care poate fi întîlnitã ºi în Transilvania.
Am citit cu uimire în Times cum un jurnalist propunea
ca mijloc de luptã împotriva veºnicei noastre „tranziþii”,
împotriva durerilor „veºnicei mahmureli”, sã se bea 6
sticle de Coca-Cola. Recunosc cã am vãzut multe variante

255
ºi multe soluþii de combatere a acestei stãri „politice” mai
puþin umane, sau poate prea umane. Dar la aºa ceva am
reacþionat radical : îmi pare rãu, dar sînt convins cã orga-
nismul torturat al cetãþeanului care a trãit „alcoolismul”
comunismului ºi trãieºte „mahmureala” capitalistã a tranziþiei
nu poate suporta un nivel atît de ridicat al ideologiei în
corp. Supradoza de ideologie poate omorî. În viaþã sînt
totuºi lucruri care nu se pot amesteca.

Dragã prietene, cam ãsta a fost micul meu rãvaº pe

care-l intitulez „Manifestul tranziþiei”.
Sper cã te va amuza.

Cu prietenie, al tãu,
Vasiliy Andreevici

256
 XXXVIII

În care se povesteºte iarãºi despre bãuturã, despre

pericolul „minþii limpede” a occidentalului ºi norma-
litatea „minþii tulbure” a celor „necivilizaþi” ; în
care eroul ne demonstreazã pe baza mecanismului
de consum al alcoolului de ce comunismul ºi capi-
talismul au aceeaºi naturã ºi de ce drogurile apar
doar dupã ce este inventatã pastila antimahmurealã.

Dragã Vasiliy Andreevici,

Am citit, m-am amuzat. Dacã sîntem la acest capitol,
îþi voi povesti, prin aceastã prismã a alcoolului, ultima
mea cãlãtorie. Mã aflu de cîteva zile într-un turneu prin
þãrile scandinave. Am mers prin Finlanda, Norvegia ºi
Danemarca ºi am observat un fenomen pe care-l bãnuiam :
aceºti bãieþi beau cu adevãrat. Ca unul care vine din
Rusia, cu o experienþã sovieticã serioasã în spate, bãutura
este un fenomen care nu mã mai poate impresiona. Am
vãzut tot ce poate fi vãzut. Nu cred cã ar exista un truc
alcoolic care sã mã surprindã sau depãºirea unor limite
care sã mã mai uimeascã. Dupã experienþa sovieticã,
sintetizatã cel mai bine de cuvîntul bezpridel („lipsã de
limitã”), orice alt model aºa-zis radical îþi pare doar o
variaþie pe aceeaºi temã. ªi totuºi, existã ceva interesant

257
în experienþele altora, care, chiar dacã nu sînt excesive
precum cele ruseºti, au ceva educativ, cum am spune în
spirit sovietic.
Un amic de-al meu a observat un lucru în legãturã cu
modul în care beau aceºti nordici : ei beau eroic. Beau ca
ºi cum s-ar duce „ultima bãtãlie”, „pe viaþã ºi pe moarte”,
„pînã la ultima suflare”. Beau fãrã compromis ºi total,
luptînd împotriva tuturor „vicisitudinilor vieþii”, trecînd
peste orice „barierã” care stã în calea consumului de licori
bahice. Beau „pînã la ultima picãturã !”.
Nu ºtiu cum e la voi. Am impresia cã faceþi parte dintre
popoarele care beau „gãlãgios”. Nu mã pot pronunþa.
Ruºii beau, aºa cum ai observat ºi tu, „spectaculos”. Pentru
rus, bãutura nu este doar o activitate pentru sine, ci ºi
pentru ceilalþi. Rusul, cînd se apucã de bãut, transformã
acest lucru într-un eveniment, într-un spectacol. Rusul
bea carnavalesc. El se crede pe scenã, cortina se dã la o
parte ºi începe derularea actelor unu, doi, trei... Rusul nu
bea neapãrat mai mult decît alþii. Am vãzut o mulþime de
þãri ºi am ajuns la concluzia cã, la acest capitol, toþi stau
foarte bine. Cu excepþia þãrilor musulmane, nivelul alcoolului
din sînge este distribuit destul de uniform.
În ce priveºte eticheta pusã ruºilor de cãtre occidentali,
cum cã alcoolismul ar fi una dintre trãsãturile lor naþionale,
nu este decît un truc ieftin utilizat mereu. Omul occidental
se crede „civilizat” ºi „superior” fiind înzestrat cu „raþiune”
ºi o „minte limpede”. Celãlalt, este diferit de el, cu altã
tradiþie culturalã decît el, este „barbar”, „necivilizat”, „ira-
þional” ºi are „mintea tulbure”. Occidentalul crede despre
sine cã bea ritualic, „în sãnãtatea” cuiva, iar despre „barbar”,
„cã-ºi bea minþile”. Aceste cutume nu au nimic cu realitatea.
Ruºii însã beau spectaculos, de aceea ies în evidenþã. De
altfel, ruºii sînt destul de mulþi ºi cam peste tot. Însã nu
spectaculozitatea este elementul cel mai tare, ci faptul cã,
la acest popor, bãutura este strîns legatã de o anumitã

258
formã de reflecþie. Cînd ruºii se apucã de bãut, automat
încep ºi discuþiile despre „sensul vieþii ºi existenþa lui
Dumnezeu”. Cînd beau, reflecteazã ºi asupra procesului
bãutului în sine. O simplã beþie capãtã o semnificaþie
culturalã prin temele grave puse în discuþie. Beþia meditativã
a devenit o parte a identitãþii culturale ruse, o formã de
a-ºi consuma timpul pe care l-au avut din belºug.
Tu pui o problemã fundamentalã în legãturã cu alcoolul
sau, mai degrabã, cu modul de a interpreta capitalismul
ºi comunismul prin intermediul consumului de alcool.
Susþii cã alcoolul este specific comunismului, iar mahmureala
tranziþiei ºi capitalismului. („A construi comunismul fãrã
alcool e ca ºi cum ai face capitalism fãrã reclamã.”) Mai
spui cã sistemului capitalist postindustrial, capitalismului
financiar îi este specific refugiul în droguri. Cu alte cuvinte,
fiecãrui regim, fiecãrei formã de muncã îi corespunde un
anumit fel de „deconectare”. În principiu sînt de acord,
însã trebui sã privim aceastã legãturã a comunismului cu
alcoolul ºi prin prisma tradiþiei pe care o are acest fenomen
în Rusia þaristã. Alcoolul în perioada þaristã este, alãturi
de Bisericã, Armatã ºi de alte structuri, „instituþie” de Stat,
afacere de Stat. Alcoolul este domeniu de „interes naþional”.
Producþia ºi vînzarea de alcool au fost întotdeauna în
Rusia monopol de Stat, unele dintre cele mai importante
surse de venit, dar ºi unul dintre cele mai subtile instrumente
politice. Kazionnîi kabak („crîºmã de Stat”) era una dintre
cele mai importante instituþii ale statului þarist rus.
Aºa cã poporul rus participa de zor la aceastã „afacere
de Stat”, cãci fiecare pahar de vodcã ducea la creºterea
bunãstãrii patriei. Cu mici excepþii, mai toatã lumea bea
în Rusia. Existau fireºte ºi domenii în care se impunea
prezenþa unei „minþi limpezi”. Tradiþia rusã spune cã cine
nu bea este o persoanã periculoasã, în care nu poþi avea
încredere. Aceastã credinþã popularã nu are motive metafi-
zice sau religioase, ci e construitã pe o experienþã concretã

259
ºi þine de o realitate istoricã. De ce este periculoasã o
astfel de persoanã ? În mod obiºnuit, cei care nu puteau
sã bea în cãtunul X sau în gubernia Y erau reprezentanþii
puterii : poliþistul, cinovnicul ºi alþi funcþionari. Soldatul
bea, cãci trebuie sã „aibã curaj”, artistul pentru „inspiraþie”,
iar preotul „fiindcã-i din popor”. Un popã ortodox rus
care nu bea este fie „papistaº”, fie simpatizeazã cu „sec-
tanþii”. Se mai întîlneau tot soiul de „nebuni” care nu
consumau alcool din diverse motive de neînþeles. În rest,
cei care nu beau sînt suspecþi, cãci reprezintã Puterea ºi
au întotdeauna intenþii necurate. Ei nu sînt din popor.
Rusia secolului al XIX-lea a cunoscut multe transformãri,
iar una dintre cele mai importante a fost apariþia aºa
numitei intelighenþii, fie ea de stînga sau de dreapta.
Conform tradiþiei iluministe din care se revendicau ei,
alcoolul, mai ales alcoolismul, intra în contradicþie cu
discursul lor bazat pe raþionalitate ºi progres. E interesant
faptul cã primii antialcoolici sînt intelectualii de dreapta.
Ei aduc o criticã durã acestui fenomen. Puþin dupã ei
apar ºi antialcoolicii de stînga, care sînt mult mai radicali.
Discursul antialcoolicilor de dreapta este plicticos, aca-
demic, bazat pe tot soiul de cifre. Cel al antialcoolicilor
de stînga este dur, spectaculos ºi bazat pe ideologia pe
care o propagã. Dreapta antialcoolicã a încercat sã îl
convingã pe Þar ºi opinia publicã sã lupte împotriva
„dependenþei de alcool”, însã au avut rezultate nesem-
nificative. La un moment dat chiar, în perioada Primului
Rãzboi Mondial, a fost impusã legea prohibiþiei. În acele
vremuri însã, Rusia trecea printr-o perioadã grea, de
mari frãmîntãri, aºa cã legea prohibiþiei nu a avut nicio
ºansã. Poziþia dreptei se confruntã cu un conflict intern al
discursului : luptã pentru o „moralã nealcoolicã”, încercînd
sã combatã consumul de alcool, consum care de altfel aduce
un imens profit. Paradoxal, profitul este dupã cum ºtim
temeiul dreptei : ºi profit ºi minte limpede nu se prea poate.

260
 Cel mai important fenomen însã, care va schimba
Rusia la faþã, este venirea la putere a antialcoolicilor
radicali de stînga. Bolºevicii au pornit cea mai complexã
campanie antialcoolicã cunoscutã vreodatã în istoria mo-
dernã. Alcoolismului i s-a dat o încãrcãturã ideologicã
puternicã. Alcoolismul era o „boalã a capitalismului”, iar
alcoolicul era „duºman de clasã”. Era o boalã, un flagel al
vechiului regim care trebuie extirpat. De altfel, una dintre
cele mai mari campanii de propagandã din primii ani ai
regimului sovietic a fost dedicatã acestui fenomen. Aparatul
de propagandã a produs un numãr imens de afiºe tema-
tice, texte literare, filme ºi spectacole avînd ca scop edu-
carea poporului în vederea renunþãrii la alcool. Alcoolismul
era un duºman ideologic al bolºevicilor, o „ciumã” care
putea tulbura „conºtiinþa de clasã” ºi aºa fragilã a pro-
letariatului. Comunismul nu se poate construi, conform
crezului bolºevic, cu „mintea tulbure”, ci doar cu o „con-
ºtiinþã de clasã limpede”. Dacã privim afiºele din anii ’20,
care luptã împotriva alcoolismului, e uºor de sesizat carac-
terul lor „iconic”. Ele au ceva metafizic ºi religios. Într-unul,
„proletarul roºu”, musculos ºi neînfricat, þine ºarpele veninos
de cap ºi-l loveºte nemilos cu ciocanul. ªarpele-alcool
care trimite grafic la o sticlã de alcool este strivit de Sfîntul
Gheorghe-proletar. Aceasta era noua icoanã a clasei pro-
letare antialcoolice, fãuritoarea comunismului care se
voia o societate puritanã, o religie laicã în care alcoolul
nu-ºi avea locul.
Dar, ca ºi predecesorii lor, liderii comuniºti s-au confruntat
cu o problemã pe care nu ºtiau cum sã o rezolve : comu-
nismul se construia mult mai uºor decît se combãtea
alcoolismul. Acest paradox nu venea dintr-o realitate
ideologicã, ci din una socialã. Comitetul Central era la
curent cu fiecare detaliu despre construcþia comunismului,
avea planul perfect despre cum vor dezvolta ºi cum va
arata þara ºi cum vor trãi în comunism, însã nu reuºea
nicidecum sã combatã alcoolismul. Vechii bolºevici erau

261
convinºi cã alcoolismul ºi comunismul nu fac casã bunã,
cãci alcoolul aparþinea lumii vechi. Treptat, treptat ºi în
rîndul elitei bolºevice au început sã aparã îndoieli legate
de linia durã antialcoolicã a Partidului ºi s-a propus sã se
gãseascã forme de compromis. Pînã ºi Stalin a cedat ºi a
acceptat sã se comercializeze mai mult alcool. Comu-
nismul a cîºtigat aºadar lupta cu „duºmanii poporului”,
dar a pierdut lupta cu alcoolul. Istoria luptei comuniºtilor
cu alcoolul este ºi istoria comunismului în ansamblul sãu.
Principiile revoluþionare de la care s-a plecat au fost
treptat „trãdate”, aºa cum lupta împotriva alcoolismului a
fost înlocuitã cu o formã „ascunsã”, deghizatã, a con-
sumului de alcool. Alcoolul a avut rolul sãu de „Thermidor
al revoluþiei”, alãturi, fireºte, de alte fenomene. Samagonul
a fost primul care a trãdat cauza sau poate primul care a
destabilizat-o. Pe parcurs s-a cedat total acestui flagel, iar
cînd comunismul a cãzut, þara s-a scufundat sub o imensã
cantitate de vodcã.
Aºa cã, dacã e sã merg pe teza ta, atunci, da, alcoolismul
corespunde construcþiei unui „comunism real”. Ceea ce
s-a întîmplat în URSS nu s-ar fi putut întîmpla fãrã alcool,
cu toate cã alcoolismul nu corespundea „idealurilor socia-
liste”. Alcoolismul corespunde mult mai bine lumii capi-
taliste de tip industrial. Ei au reuºit chiar sã gãseascã un
truc foarte bun. Dacã comunismul se bazeazã, cum spui
tu, pe teroare ºi stabilitate, atunci capitalismul se bazeazã
pe eficienþã ºi instabilitate. Teroarea capitaliºtilor este
eficienþa. Sînt diabolic de eficienþi. Eficienþa doare ºi ea,
însã altfel decît teroarea politicã. Alcoolul a fost un element
care a intrat perfect în acest mecanism. Alcoolul a fost
utilizat de eficienþa capitalistã pentru a aduce profitul,
singurul element care conteazã într-o astfel de societate,
precum ºi pentru a combate stresul care apare în urma
muncii ºi instabilitãþii sociale. Alcoolul ºi-a îndeplinit perfect
aceste funcþii. În principiu, dacã te uiþi atent, vezi cã ambele
sisteme au funcþionat la fel. Deci, istoria alcoolismului ne

262
demonstreazã ºi ea cã cele douã sisteme sînt aproape
identice. Faptul cã alcoolul a avut aceeaºi funcþie în douã
sisteme ideologice antagoniste ne aratã cã, de fapt, ele nu
au fost atît de diferite pe cît ni se predicã astãzi. Într-un
sistem, alcoolul aducea profit statului, în celãlalt, între-
prinderilor private. Adicã, astãzi o putem spune cu con-
vingere : comunismul era un capitalism de stat, fiindcã în
ambele regimuri alcoolul avea aceeaºi funcþie.
Existã totuºi o diferenþã ? Da, însã una neimportantã :
diferenþa dintre cele douã sisteme o dã ºmecheria, pe
care tu o numeºti mahmurealã. Capitaliºtii au reuºit nu
numai sã utilizeze ºi sã profite de pe seama alcoolului, ci
ºi sã maximizeze profitul. Aici, totul e legat de conceptul
de eficienþã. Pãrinþii capitalismului ºtiu foarte bine cã, pe
termen mediu ºi lung, forþa de muncã, pentru a fi eficientã,
nu poate sã aibã mintea prea tulbure. Dacã alcoolul nu
poate fi interzis, cãci trebuie sã aducã profit, atunci e
nevoie de soluþii de luptã împotriva mahmurelii. Mintea
muncitorului trebuie sã fie limpede atît cît sã rãspundã la
comenzile care trebuie sã-l facã eficient. O minte mahmurã
poate pune în pericol elementul central al capitalismului.
Cea mai tare loviturã o aduce producerea de pastile împotriva
mahmurelii. Muncitorul bea cît vrea, îºi combate stresul,
aduce profit producãtorului de alcool, iar dimineaþa înghite
pastila antimahmurealã. Muncitorul devine iarãºi eficient,
iar mahmureala aduce profit ºi industriei farmaceutice.
Unde e Iosif Vissarionovici sã ia lecþii de la aceºti politruci
noi diabolic de eficienþi. Totul se petrece fãrã vãrsare de
sînge, doar cu telecomanda în mînã. Într-un astfel de
sistem nu ai nevoie de Gulag, fiindcã totul se transformã
într-un Gulag generalizat, însã mult mai soft.

Mã opresc aici,
Cu simpatie, al tãu,
A.I.

263
 XXXIX

În care unul dintre eroi descoperã o nouã generaþie

de luptãtori antisistem, care rezistã nu prin culturã
ºi luptã de stradã, ci prin cele mai ingenioase
substanþe, de la marihuana la cocainã, ºi în care
ni se explicã de ce atunci cînd fumezi o þigarã de
„iarbã” la Odessa sau tragi o dozã de „coca” la
Bucureºti apar fluctuaþii la bursele occidentale, iar
cu cît societatea devine mai artificialã, cu atît eºti
nevoit sã foloseºti halucinogene mai puternice.

Dragã A.I,
Dacã tot sîntem la acest capitol, atunci pot sã afirm cã
eu fac parte din generaþia ideologico-politicã a tranziþiei
care a prins ºi moºtenirea comunistã ºi nebunia capitalistã.
Din punctul de vedere al consumului de alcool sau de
substanþe halucinogene ne împãrþim cam aºa : 30% sîntem
consumatori serioºi de alcool, 30% sînt mai mereu mahmuri,
iar 30% sînt consumatori de alte substanþe halucinogene.
Cele 10 procente care au mai rãmas nu mai conteazã, cãci
fie nu ºtiu ce fac, fie sînt lucizi faþã de lucruri care nu con-
teazã cu adevãrat. Marea majoritate însã, dupã umila mea
analizã, se luptã de zor cu sensurile ascunse ale vieþii.
Sîntem practic o generaþie de tranziþie, adicã una ratatã.

264
 Unul dintre cei mai buni amici ai mei, Farmacistul,
face parte din noua generaþie tot mai vizibilã, generaþia
nãscutã dupã cãderea comunismului. E, deci, o generaþie
postcomunistã. Primul lucru care îmi sare în ochi la ei
este modul lor de a se îmbrãca. Faptul cã se îmbracã bine
ºi cu gust nu mã nedumereºte. Au un mod „instinctual”
de a se îmbrãca, de a-ºi alege hainele ºi de a le asorta.
Fireºte, îmi dau seama bine cã, faþã de pãrinþii lor, care
sînt un produs al poveºtii totalitare, al naraþiunii scrise, al
directivelor ºi hotãrîrilor de partid, aceastã nouã generaþie
este în mare parte un produs al spectacolului mass-mediei
vizuale. Noi am rãmas cumva la mijloc : un hibrid între
cele douã. Eu, de exemplu, ba mã simt bine în ambele,
ba nu mã mai simt bine în niciuna dintre ele. Ei sînt un
soi de stileaga 1 a generaþiei sovietice din anii ’50-’60-’70,
dar pe care nu-i intereseazã o semnificaþie politicã. Nici
stileaga nu au avut un mesaj politic asumat, însã contextul
represiv al regimului, foarte normativ, legat de mesaj,
comportament ºi stil de viaþã, fãcea ca indivizii gen stileaga
sã aibã indirect un mesaj politic foarte tranºant. Un pãr
prea lung sau o hainã prea pestriþã erau interpretate ca o
criticã radicalã adusã regimului. Acum, acest lucru nu se
mai poate întîmpla. Oare sã ne bucurãm ?
Cum ziceam, amicul meu, Farmacistul, este un exponent
exemplar al acestui model de tip nou. Are un limbaj
pestriþ, cu o dominantã puternicã a limbii engleze în
diverse forme de argou, se uitã la filme alternative, ascultã
muzicã foarte bunã pe care o descoperã datoritã mediului
din care face parte ºi fireºte, are experienþe noi datoritã
stilului de viaþã diferit ºi al consumului diferit de substanþe.

1. Grupare apãrutã în perioada stalinistã care încãlca toate

codurile vremii : membrii ei se îmbrãcau foarte pestriþ, viu
colorat, ascultau muzicã occidentalã ºi „se miºcau” pe dansuri
interzise.

265
 Ideea lui despre consumul de droguri ºi alcool vine
cumva sã mã zgîndãre. În ultima perioadã, la ritualurile
gãºtii, „Balºoi pîh” („Marele fum” sau „pipa pãcii”), el îmi
reaminteºte cã este de acord cu mine cînd afirm cã alcoolul
este specific comunismului ºi cã mahmureala este specificã
tranziþiei. Însã, susþine el, cele douã pot fi specifice ºi
capitalismului. Mai ales capitalismului în forme incipiente,
celui sãlbatic ºi celui industrial. Dar ele nu pot fi specifice
nicidecum capitalismului avansat, cel care se bazeazã pe
speculaþii financiare, tehnologie de vîrf ºi societatea spec-
tacolului instalatã de mass-media postindustriale. Aici,
dã-mi voie sã-þi spun, dragã prietene, zice el, alcoolul nu
mai poate avea niciun efect, este contraproductiv, sin-
gurele substanþe cu adevãrat salvatoare sînt drogurile de
tot felul ºi mai ales cele avansate. Ce este alcoolul ? se
întreabã el retoric. ªi tot el îºi rãspunde. Alcoolul nu face
decît sã te convingã de ceea ce ºtii deja. Alcoolul, în
esenþa lui, este dogmatic, te reduce la niºte sentimente
de bazã, face un soi de sintezã a propriei tale fiinþe, scoate
la ivealã cele mai ascunse trãsãturi ale persoanei tale.
Este, susþine el, vorba lui Venicika Erofeev, un fel de
primitivism. Cu substanþele generaþiei noastre, continua el,
este cu totul altfel : noi zburãm la o altã altitudine. Alcoolul
este o bãuturã „naturalã”, pe cînd drogurile sînt substanþe
„culturale”, iar rezultatul e simplu : alcoolul te întoarce la
„naturã”, pe cînd drogurile te menþin în sfera „culturii”.
Tu nu ai înþeles un lucru, îmi reproºeazã el : toate
componentele chimice din „cocteilurile sovietice” erau
necesare pentru a aduce un plus stãrii pe care þi-o dã
alcoolul. Comunismul era o societate care avea un grad
de artificialitate mult mai mare decît societãþile precedente,
de aceea alcoolul era insuficient pentru a-l putea trãi.
Aceastã „alchimie barbarã” în care combinai alcoolul cu
tot soiul de soluþii chimice fãcea cu putinþã subzistenþa
unei populaþii în acel marasm politic.

266
 Prin urmare, problema þine de gradul de artificialitate
a societãþii ºi a sistemului ei, precum ºi de modalitãþile de
rezistenþã. Ce poate fi mai artificial decît cocaina care a
înlocuit alcoolul ? Îþi spun eu, dragã amice, doar specu-
laþiile de la bursã sau un joc pe calculator. Între cocainã
ºi MTV, între Wall Street ºi LSD nu mai existã nicio diferenþã,
aºa cum nu exista nicio diferenþã între o ºedinþã de partid
ºi o beþie în scara blocului din perioada comunistã. Voi
aþi trãit o artificialitate ca ºi noi, însã una foarte arhaicã,
incipientã, pe cînd noi, susþine el, trãim artificialitatea
maximã. Ritmul nostru de viaþã ºi mai ales munca pe care
o prestãm nu mai pot rãspunde adecvat la formele de
„deconectare” de tip clasic. Consumul de alcool are nevoie
de timp, de o anumitã formã de socializare. Noi nu mai
aveam timp pentru aºa ceva, de aceea prizãm substanþe
de mare vitezã. Dacã marihuana, asemenea alcoolului,
presupune o anumitã formã de socializare, o „deconec-
tare” colectivã, prafurile sînt o „deconectare” individualã :
singur, pe cont propriu, în mare vitezã. De altfel, ºi reabilitarea
dupã alcool presupune un anumit ritual care cere timp.
Noi nu mai dispunem de aºa ceva. Munca prestatã în
societãþile de tip industrial, aºa cum era în comunism ºi
în capitalismul clasic, nu are nevoie de stimuli atît de
puternici, precum ºi de forme de „deconectare” atît de
radicale precum o cere actuala formã de muncã. Singura
formã de a rezista în faþa unei societãþi cu un grad atît de
ridicat de artificialitate este de a-i rãspunde cu o substanþã
la fel de artificialã ºi halucinogenã. Cu cît societatea este
mai artificialã, cu atît drogurile vor fi mai puternice ºi mai
artificiale. Este poate singura formã de a rãmîne imun la
o astfel de societate. Ai auzit de rezistenþa prin cocainã ?
mã întreabã el ironic.
Îl ascult, mã minunez ºi mã întreb : o fi avînd oare
dreptate ? Ce este fals ºi ce este adevãrat în ce spune ? În
acelaºi timp îmi dau seama cã îmi este mult mai uºor sã

267
înþeleg formulele chimice ºi efectele cocainei decît sã
înþeleg raþionalitatea Wall Street-ului. Efectul cocainei este
un joc de copil nevinovat pe lîngã efectele speculaþiilor
bursiere.
Poate de aceea cînd începem sã consumãm diverse
substanþe avem nevoie de diverse ritualuri. Amicul meu
Farmacistul este un specialist în astfel de ritualuri. Dincolo
de procedurile de pregãtire a diverselor þigãri, ale diferitor
forme de inhalare, una mai nãstruºnicã decît alta, sau a
tehnicilor de preparare a diverselor prafuri, în biblioteca
lui se aflã cîteva cãrþi ºi desene animate care stau la
secþiunea : „Balºoi pîh”. În general, se citesc cãrþi de umor.
Se rîde în disperare, fãrã niciun control, pînã la leºin.
Uneori se citesc lucruri meditative ºi totul pare cã se miºcã
cu încetinitorul, totul intrã deja în veºnicie. Totul devine
foarte important ºi capãtã forme grandioase. Te afli undeva
acolo, ba Dumnezeul acelei lumi, ba nimicul acelei lumi.
Devii un Zen-budist care ºi-a pierdut trupul pe undeva
printr-o lume decãzutã. De obicei, eu pun muzica ge-
neraþiei mele... Akvarium, de exemplu, cu al sãu Blues de
vamã 1 :

M-am nãscut în vamã,

Cãzînd pe podea.
Tatãl meu era negustor,
Al doilea tatã e Interpol,
Al treilea tatã-i Dzerjinski,
Al patrulea – coca ;
De cînd ei îs în mausoleu, mamã,
Eu am rãmas absolut singur.

Am douã faze, mamã,

Sînt un emir cu alcool în sînge.

1. Traducere de Mihail Vakulovski.

268
 Cînd sînt treaz îs Mumu ºi Gherasim1, mamã,
În rest – îs Rãzboi ºi Pace.

Sînt rupt toatã ziua,

Deja de 12 ani încontinuu.
Cînd intru eu, þineþi-vã respiraþia,
Sînt un drog otrãvit.
Inima mi-e din maslã,
Sîngele – de dietilamid.
Nu trebuie sã te uiþi la mine,
Altfel vei muri ca specie.

Am douã faze, mamã,

Sînt un emir cu alcool în sînge.
Cînd îs treaz îs Mumu ºi Gherasim, mamã,
În rest – îs Rãzboi ºi Pace.

În sud e un cactus turbat,

În nord – taigaua ºi tundra ;
ªi într-o parte, ºi în cealaltã existã ºamani, mamã,
Iar eu sînt un altfel de ºaman –
Eu nu ies din astral,
Iar dacã ies – beau vin imediat ;
Sînt multe materii superioare, mamã,
Dar eu le adun într-un conglomerat.

Ei ascultã altceva, dar ºi mie îmi place. Mai nou ascultã

„partizanii bieloruºi” ai muzicii postsovietice. De exemplu,
Anonimka cu a lor Panters :

1. Se face trimitere la povestirea cu acelaºi nume a lui

Turgheniev. Eroul principal, iobagul Gherasim, care este
mut, se îndrãgosteºte de Tatiana, slujnica de la spãlãtorie.
Stãpîna însã dispune de viaþa lor dupã bunul-plac aºa cã el
trebuie sã se resemneze, iar singura alinare este cãþeluºa
Mumu, pe care o salveazã de la înec.

269
 În pustiu trãiesc ºerpii
Iar în cîmp toþi urºii
Urºi albi, cu nasuri negre
Care halesc peºtii
Ei mai au copii ºi nãmeþi cît casa

Dar de gîndit,
De ce sã gîndeascã ?

În ocean trãiesc rechinii

Iar în Africa panterele,
Pantere negre, cu colþi albi,
Sfîºie aborigeni pictaþi,
Ele ºtiu însã sã sarã frumos printre copaci

Dar de gîndit,
De ce sã gîndeascã ?

Iar in Iad trãiesc drãcuºorii

Drãcuºori ciufuliþi
Care prãjesc preºedinþi,
Pãsãrele ºi poeþi
Iar la rînd urmez eu

Dar de gîndit,
De ce sã gîndeascã ?

Dupã care urmeazã Capital a lui Liapis Trubeþkoi. Trag

cîte un pîh ºi încep sã urle refrenul „Capital, fuck the
Capital ! ! !”. Îi urmãresc, îmi place sã fiu în apropierea lor,
dar nu mã pot obiºnui uºor cu ei. Totuºi „industria”,
„mahmureala” old school a capitalismului industrial ºi a
comunismului planificat îºi spune cuvîntul. „Bulibuleatoru”
circulã ºi Lyapis îºi spune povestea :

I eat gold bricks for lunch,

With diamond dessert and oil cream,
270
 My name is Beelzebub,
the master of the stratosphere.
I am unbelievably cool,
And immensely respected.

In my left hand there’s a Snickers

In my right hand there’s a Mars
My PR manager is Karl Marx

Capital ! Capital ! Capital ! Capital !

I eat cities and drink seas,

My beard covers up the sky
Thunders and lightnings, fogs and rains
My boots are licked by ministers and chiefs

In my left hand there’s a Snickers

In my right hand there’s a Mars
My PR manager is Karl Marx

Capital ! Capital ! Capital ! Capital !

My face is Madonna,
inside are rotten pears
All kneel ! Orchestra – flourish !

Capital ! Capital ! Capital ! Capital !

Prietenul meu, Farmacistul, nãscut în fostul spaþiu

sovietic, dar care se simte mult mai bine la Bucureºti,
Berlin ori Amsterdam, mai foloseºte ºi diverse trucuri locale.
El ºi-a pierdut din aerul imperialist sovietic, pe care eu nu
cred cã-l voi mai pierde, devenind un cosmopolit pursînge.
Eu am rãmas un internaþionalist. Lucrãm puþin pe registre
diferite, dar în faþa „bulibuleatorului”, cînd fumul zboarã
în rotocoale vesele, iar „trenuleþul” pufãie de zor dintr-o

271
cavitate bucalã în alta, totul devine universal, ºi prietenii
ºi duºmanii. Mai citeºte din autori mestnîie1, în mod
special din extraordinara avangardã româneascã, poate
cea mai bunã literaturã produsã aici. A descoperit recent
o trupã localã de rock extraordinarã. Pentru mine este
cel mai bun produs muzical underground al nepoþilor lui
Dracula. În ciuda faptului cã trupa face parte mai degrabã
din generaþia mea, generaþia „zborurilor înalte”, a sub-
stanþelor artificiale, o ascultã cu aceeaºi plãcere. Ãsta e un
semn bun. Ei se numesc sugestiv pentru toate regimurile :
Timpuri noi. Artanu, liderul trupei, îºi aºazã pe nas ochelarii
de inginer optzecist, acel amestec fuzzy de inginer-filolog
specific spaþiului estic, ºi muzica începe :

Mã cheamã Luca ºi am paiºpe ani

Mã cheamã Luca ºi-mi place-ntre golani.
Mã cheamã Luca, beau ºi fumez tutun
Ce fac la baie ºtiþi fãrã sã vã spun.

Spune cã-l cheamã, spune cã-l cheamã Luca

Spune cã-l cheamã, spune cã-l cheamã Luca cel nebun.

Mã cheamã Luca, prizez aurolac,

Mã cheamã Luca, la fete nu am trac.
Mã cheamã Luca, la ºcoalã nu mã duc,
Mã cheamã Luca ºi dorm pe unde-apuc.

Spune cã-l cheamã, spune cã-l cheamã Luca

Spune cã-l cheamã, spune cã-l cheamã Luca cel nebun.

Luca la stînga, Luca la dreapta,

Luca în sus ºi Luca în jos
Dacã ar fi bãrbier la Sevilla
Luca ar tunde ºi-ar rade frumos.

1. „Locali” (în limba rusã).

272
 Luca vede filme, Luca are nerv
Luca e un lider, chiar aºa, aºa imberb.

Luca are farmec, Luca are stil,

Luca se admirã-n baie cît e de viril.

Mã cheamã Luca ºi sînt supãrat

Mã cheamã Luca ºi-mi place sã mã bat
Mã cheamã Luca ºi sînt bãiatul dur
ªi-mi vin prea bine blugii strînºi pe cur.

Spune cã-l cheamã, spune cã-l cheamã Luca

Spune cã-l cheamã, spune cã-l cheamã Luca cel nebun.

Însã povestea cu cel mai mare succes a unui astfel de

ritual este cea a Ariciului în ceaþã. Eu mã înnebunesc
dupã varianta animatã fãcutã de genialul Norºtein, însã
citesc cu plãcere ºi textul ei. Aceasta este povestea spusã
de bãtrînul Kazlov. Povestea e cu multã ceaþã ºi cu un
arici mic, pe care noua generaþie o citeºte altfel decît noi.
Cînd o citeºti, intri într-o ceaþã foarte densã din care foarte
greu poþi fi scos.

***

Era noapte, cãci aºa le place aricilor sã iasã la plimbare.

În jur cîntau þînþarii la viori cu o singurã coardã. Luna
plutea agale printre nori ºi din cînd în cînd arunca cîte o
privire zîmbitoare în jos.
Mmmuuu ! – se auzi mugetul vacii de dincolo de rîu.
Cîinii începurã sã latre undeva departe. La auzul lor,
iepurii au sãrit din tufiº ºi au început sã fugã care încotro.
Peste rîu a început sã se ridice ceaþa. O ceaþã deasã ºi
albã s-a ridicat pînã la brîul calului care pãºtea trist pe
malul apei. I se mai vedea doar capul ridicat, care dispãrea

273
 cînd se apleca sã mai ia o gurã de iarbã. Din cauza ceþei
au început sã disparã ºi raþele albe care pluteau som-
noroase pe apa rîului.
Ariciul stãtea pe o moviliþã sub un pin ºi privea cum
valea luminatã de razele lunii se scufunda în ceaþã.
Era atît de frumos, încît din cînd în cînd se întreba :
oare nu cumva visez ? Însã ºi lãtratul cîinilor, ºi zumzãitul
þînþarilor, ºi pleoscãitul apei îi aminteau cã totul e ade-
vãrat, cã nu viseazã.
Dacã o sã le povestesc, n-or sã mã creadã – se gîndi
Ariciul ºi privi mai atent pentru a reþine fiecare detaliu,
fiecare fir de iarbã .
Uite cã o stea a cãzut – observã el – ºi iarba s-a aplecat
spre stînga, iar bradul a devenit o umbrã mare ascuþitã.
Interesant – se gîndi Aricul –, dacã ºi calul se va culca, va
dispãrea oare în ceaþã ?
A devenit curios ºi a început sã coboare încet, încet
de pe deal pentru a intra în ceaþã ºi a vedea cum e acolo
înãuntru.
– Iatã – zise Ariciul. – Nimic nu se mai vede. Nu mi se
mai vãd nici mãcar lãbuþele.
– Cããluuþuulee ! – a strigat ºoptit Ariciul. Calul nu a
rãspuns.
Unde o fi calul ? – se gîndi el. A început sã meargã
înainte. În jur era întuneric, liniºte ºi umed, doar dea-
supra, sus, lumina ceva sumbru.
A bîjbîit îndelung prin întuneric ºi deodatã a simþit cã
pãmîntul de sub el dispare ºi cã începe sã zboare.
Pleosc ! ! !
Sînt în apã ! – îºi imaginã Ariciul îngheþînd de fricã. ªi
începu sã loveascã cu lãbuþele apa în toate direcþiile. Era
întuneric ºi Ariciul nu ºtia nici mãcar unde este malul.
Sã mã ducã rîul unde o vrea el – a decis el.
Se þinea pe apã aºa cum putea, respira adînc, iar rîul
îl ducea în jos, pe cursul apei.
Apa bolborosea pe la cotituri, iar Ariciul simþi cã era
ud leoarcã ºi se gîndi cã ar putea sã se înece.

274
 Deodatã cineva l-a atins pe lãbuþa din spate.
– Mã scuzaþi, a ºoptit cineva, cine sînteþi ºi cum aþi
nimerit aici ?
– Eu sînt Ariciul, a ºoptit el la rîndul sãu. Am cãzut în
rîu.
– Atunci urcã pe spinarea mea, i-a ºoptit acel cineva.
Te voi duce la mal.
Ariciul s-a urcat pe o spinare îngustã ºi umedã. În
cîteva minute a fost la mal.
– Mulþumesc ! a rostit mai încrezãtor Ariciul.
– N-ai pentru ce ! – a rostit în ºoaptã cineva, pe care
Ariciul nici mãcar nu l-a vãzut ºi a dispãrut.
Ce istorie... se gîndi Ariciul scuturîndu-se de apã. Cine
mã va crede ? !
ªi a intrat din nou în ceaþã.

***

Atît.
Sper cã nu te-am deprimat. E un tãrîm nou ºi o lume
nouã, dar privitã cu puþinã atenþie, îi poþi sesiza repetiþia.
Nimic nu poate fi nou sau foarte nou. Totul se repetã. ªi
totul se terminã cam ca ºi în Fraþii Karamazov :

– Dacã oamenii nu l-ar fi nãscocit pe Dumnezeu, n-ar

fi existat civilizaþia.
– N-ar fi existat ? Fãrã Dumnezeu ?
– Nu. ªi nici coniacul n-ar fi fost pe lume...
– ªi nici marihuana... ºi nici drogurile....
– Ce bine cã l-au nãscocit pe Dumnezeu......

Cu prietenie,
Vasiliy Andreevici

275
 XL

Deodatã aflãm cã „marea literaturã” e o formã de

reacþie la o naturã vitregã, apoi descoperim prima
mare anarhistã ºi feministã care nu face nicio
deosebire între o partidã de sex ºi un pahar cu apã,
ºi unde aflãm cã singurii care luptã cu adevãrat
împotriva nostalgiei sînt marxiºtii, iar heideggerienii
susþin cã nostalgia nu e decît dorul dupã întreg.
Da, ºi dispariþia privatului poate aduce beneficii.

Dragã Vasiliy Andreevici,

Vacanþa de iarnã petrecutã în Italia a fost minunatã.
Mã bucur cã ne-am revãzut ºi am avut timp de poveºti,
mai ales cã au fost ºi prietenii noºtri comuni. Sudul însorit,
clima mediteraneeanã este fascinantã pentru noi, ruºii,
„oamenii zãpezii”. Cînd mã întorc din „sudul însorit”, toþi
îmi spun cã nu mai arãt la fel, cã am alte trãsãturi, cã am
alt ten, sînt bãnuit chiar cã încep sã am un alt tempe-
rament. Sã fie de la climã, sã fie de la mîncare, sã mi se
tragã de la „strãini” ? Nu ºtiu ce sã spun. Însã aici am o
problemã : nu prea pot scrie. Am uneori impresia cã stilul
de culturã, de a gîndi ºi mai ales cel de a scrie þin foarte
mult nu de oameni, ci de clima în care trãiesc ei. Crezi cã
pe noi ne bîntuie problemele fundamentale ºi grele fiindcã

276
sîntem mai profunzi, mai metafizici ? Crezi cã scriem romanele
astea groase cu probleme serioase precum „suflete”, „moarte”,
„crimã”, „pedeapsã”, „rãzboi”, „pace” fiindcã sîntem obsedaþi
de ele mai mult decît alte popoare ? Eu tind sã cred cã nu.
Nu facem aceste lucruri din exces de profunzime, serio-
zitate ºi rãbdarea de a scrie sistematic ºi mult. ªtii de ce ?
Ei bine, cred cã facem acest lucru din prea mut timp
liber. Cîte popoare se pot mîndri cu atîta timp liber ca
noi ? Imagineazã-þi cã, în istoria noastrã recentã, pînã cînd
am fost forþaþi sã ne modernizãm ºi noi, trebuia sã stãm
în casã cam ºapte luni pe an. (Iar cînd ne-am modernizat,
eram deja sub comunism, sistem care ne-a dat suficient
timp liber.) Gerul, frigul ºi zãpada te þin în casã. Avem
ierni cumplit de friguroase ºi înzãpezite care ne þin inactivi.
Cu acest timp trebuie sã faci ceva, trebuie sã-þi creezi
probleme care sã îl consume ºi sã te þinã în viaþã, sã nu te
lase sã te plictiseºti.
Dacã vei citi prin aceastã prismã cultura noastrã, vei
vedea cã toatã literatura rusã autenticã, nu cea care vrea
sã o imite pe cea occidentalã, este de fapt o rãfuialã cu
timpul ºi cu natura. Noi încercãm sã ne rãzbunam pe
aceastã naturã... Unde poþi vedea mai multã plictisealã
decît la noi ? Cea mai oblomovistã literaturã este a noastrã,
cei mai mulþi „oameni mãrunþi” ºi cel mai mult exces de
eroi negativi este în literatura rusã. Literatura noastrã este
literatura „sufletelor moarte”, a „demonilor”, a „arhipelagului
Gulag”. Doar aºa putem sã ne rãzbunãm pe naturã. Am
impresia cã primul care a înþeles legãtura directã dintre
scriitorii ruºi ºi naturã a fost regimul comunist, dar ºi el a
conºtientizat destul de tîrziu acest lucru. A înþeles cã,
dacã un scriitor produce prea multã literaturã incomodã,
trebuie trimis nu în Siberia, ci în Occident. Teama cea
mai mare a scriitorului rus este de a ajunge în Occident.
Siberia este productivã pentru scriitorul rus, Europa, cu
vremea ei mai blîndã însã, nu.

277
 Scuzã-mã de acest început care nu are nimic de-a face
nici cu realitatea, nici cu ceea ce intenþionam sã-þi spun.
De fapt, voiam sã-þi scriu cîteva rînduri pe tema discuþiei
din ultima zi, pe care am lãsat-o neterminatã. Erai iritat,
dacã-mi aduc bine aminte, de modul în care se politizeazã
ºi se atribuie o încãrcãturã ideologicã anumitor sentimente
ºi relaþii umane. Erai enervat de modul în care astãzi se
politizeazã memoria, nostalgia sau dragostea. De fapt,
vreau sã te liniºtesc ºi sã-þi spun cã nu e nimic nou în
toate acestea. În tradiþia occidentalã, de memorie, de
dragoste, de relaþiile umane, de sex au avut grijã mai toþi,
de la raþionalii greci pînã la excesivii de creºtini. Povestea
se repetã. Cei însã care dau o încãrcãturã politicã clarã ºi
bine aplicatã, într-o lume laicizatã, în care doar politicul
poate regla relaþiile dintre oameni, nu sînt alþii decît
„dragii noºtri” comuniºti. Ceea ce se întîmplã acum nu este
decît o reutilizare în sens invers, cu maniere mai sofis-
ticate, a ceea ce a fãcut cu multã brutalitate comunismul.
Nu îþi voi teoretiza, ºtiu cã marea parte a acestor
lucruri le ºtii la fel de bine ca ºi mine, aºa cã nu are rost
sã ne plictisim. Mai ales cã e iarnã ºi avem prea mult timp
pentru a ne plictisi. Îþi voi povesti însã o extraordinarã
poveste a uneia dintre cele mai aprige femei ale Revoluþiei
din Octombrie. Fireºte cã ai auzit de Alexandra Mihailovna
Kollontai. Mulþi au uitat de ea. Astãzi mai este cititã sau
comentatã doar de grupurile anarhiste marginale sau de
studenþii specializati în gender studies.
Viaþa ei este o adevãratã aventurã. Se naºte la Sankt-
-Petersburg, într-o familie aristocratã de veche tradiþie.
Are parte de o educaþie deosebitã, vorbeºte cu uºurinþã
aproximativ zece limbi ºi este o mare iubitoare de literaturã.
Intrã de timpuriu în vîltoarea miºcãrilor socialiste ºi trece
prin diverse partide, ajungînd la gruparea menºevicã, de
la care trece la bolºevici. Un cunoscut menºevic, Martov,
susþine, în cunoºtinþã de cauzã, cã în Rusia au fost doar

278
doi bolºevici adevãraþi : Lenin ºi Kollontai. Are o carierã
strãlucitã : este prima femeie diplomat ºi prima femeie
ministru. Alexandra Mihailovna devine cea mai radicalã
ºi mai cunoscutã feministã a vremii. Dincolo de istoria ei
romanþatã, pe alocuri tragicã, pe alocuri comicã –, în
popor circulau foarte multe anecdote pe seama ei – a
jucat un rol esenþial în politizarea sovieticã a sexului, a
familiei, a relaþiilor amoroase.
Kollontai a înþeles foarte bine un lucru, ºi anume cã,
dacã vrei sã construieºti o lume radical nouã, aºa cum au
încercat sã facã marile revoluþii, atunci trebuie sã distrugi
elementele centrale ale tradiþiei acelei lumi. Elementul
central al societãþii era familia. Familia este ultimul bastion
al unei lumi vechi, tradiþionale, construite ºi dezvoltate
pe o perioadã lungã de timp, cu rigori foarte precise, cu
rituri ºi legi multiple. Familia este de fapt temeiul vechii
lumi sociale. Pentru a distruge lumea veche, aºa cum ºi-a
propus Revoluþia, atunci trebuie sã desfiinþezi mai întîi
familia. ªi încã ceva : ea a înþeles cã, pentru a distruge
familia, trebuie schimbate optica ºi modul de înþelegere a
relaþiei sexuale.
De fapt, ea nu numai cã a schiþat o teorie a relaþiilor
sexuale ºi a noii familii în noul stat al proletariatului, ci a
schiþat ºi legi, ºi chiar a practicat personal ceea ce propo-
vãduia. Se spune cã nunta ei ºi a partenerului ei, marinarul
Dîbenko, a fost prima cãsãtorie civilã sovieticã fãcutã în
afara bisericii, doar în faþa „tovarãºilor”. (Un fel de mit
fondator al noii familii.) Tot ea a fost cea care a contribuit
la elaborarea unei legi care decreta ilegale cãsãtoriile
religioase ºi tot ea a fost cea care a fãcut prima legislaþie
a familiei care a avut mari ecouri în întreaga lume.
Kollontai ºi legile propuse de ea, întreaga concepþie
despre relaþiile sexuale dintre parteneri, au devenit faimoase
datoritã formulãrilor lor directe ºi foarte plastice. E ade-
vãrat, se înscria pe o linie cunoscutã a emancipãrii femeii,

279
prelua o tradiþie marxistã, socialistã mai veche. Însã niciodatã
aceste lucruri nu fuseserã rostite cu o radicalitate atît de
vehementã ºi, mai ales, niciodatã nu fuseserã puse în
practicã. Într-o þarã în care socialismul învinsese, în care
proletariatul preluase puterea, relaþiile sexuale, cãsãtoria
ºi familia nu mai puteau fi la fel. Era convinsã de acest
lucru, iar cînd Kollontai era convinsã de un lucru, atunci
îl ºi aplica.
În textele ei cele mai importante („Femeia noua”,
„Relaþiile dintre sexe ºi morala de clasã”, „Marea iubire”)
încearcã sã construiascã aceastã nouã politicã sexualã.
Întrebarea de bazã : care ar trebui sã fie formele de iubire
în noua societate socialistã ? Teza ei : într-o societate de
acest tip, rolul familiei monogame trebuie sã se dimi-
nueze, chiar sã disparã, iar iubirea nu trebuie sã fie limitatã
la relaþii conjugale sau de parteneriat. Ea inventeazã „teoria
paharului cu apã”, care va deveni faimoasã în anii ’20 atît
în URSS, cît ºi în Occident. În „teoria paharului cu apã” se
defineºte conceptul de „femeie nouã”. Acest nou tip de
femeie care trãieºte într-o societate radical diferitã, revo-
luþionatã, trebuie sã ºtie sã-ºi învingã emoþiile printr-o
autodisciplinã severã. Ea trebuie sã respecte libertatea
bãrbatului ºi sã nu fie geloasã, nu trebuie sã caute la
bãrbat protecþia materialã, ci doar personalitatea lui ºi,
de asemenea, trebuie sã-ºi subordoneze sentimentele
raþiunii. Femeia trebuie sã fie independentã, sã nu-ºi
ascundã propria sexualitate, sã renunþe la „dubla moralã”,
iar interesul ei sã nu se reducã doar la casã, familie ºi
iubire. „Teoria paharului cu apã” neagã iubirea, cãsãtoria
ºi familia. Relaþia dintre bãrbat ºi femeie este redusã la
un simplu act instinctual, o simplã necesitate sexualã.
Aceastã nevoie trebuie satisfãcutã ca orice altã necesitate,
fãrã nicio obligaþie : faci sex la fel cum bei un pahar cu
apã cînd þi-e sete. Toatã teoria ºi practica ei au un aer foarte
religios, doar cã e o religie laicã ºi cumva instrumentalizatã

280
tehnic. Sau poate cã a revenit la vechea utopie socialistã
unde noua societate trebuia sã fie asemenea unui stup
de albine unde fiecare are funcþia sa bine stabilitã : ºi
albinele ºi bondarul ºi regina, toþi lucreazã organizat
pentru binele comun. Dupã cum o descrie Ilya Ginsberg,
cu respect ºi pasiune, ea se vedea, probabil, un soi de
„reginã socialistã” a „stupului comunist”.
Tot atunci au început sã i se traducã lucrãrile care
s-au bucurat de un real succes. Dincolo de interesul
exotic faþã de stilul anarhist rus care vine cu teorii împru-
mutate, dar readaptate ºi radicalizate cum numai noi ºtim,
povestea lui Kollontai este foarte importantã pentru a
înþelege mecanismele ºi modul în care pot fi politizate,
încãrcate cu ideologie cele mai intime relaþii ºi senti-
mente. Modelul propus de Kollontai a avut un mare
succes în anumite medii, iar despre el au scris cei mai
buni scriitori ai vremii. Zoºcenko ºi cuplul Ilf ºi Petrov au
ironizat cu mult umor acest model. Îþi mai aminteºti cã
Ostap s-a cãsãtorit pentru un scaun. Crezi cã „marele
comandor” ar fi cãzut într-un astfel de „mizerabilism” ?
Putea gãsi altã soluþie pentru a face rost de acel scaun.
Dar, pentru Ostap, acesta e gestul cel mai la îndemînã
pentru a pune mîna pe acest scaun. O cãsãtorie, precum
ºi un divorþ se puteau înfãptui dupã o procedurã foarte
simplã ºi ieftinã. Era la fel ca procurarea unui bilet la
loterie. În acei ani, la divorþ nici nu era nevoie sã fie
prezent partenerul sau partenera.
Interesanþi sînt însã în mod special acei cîþiva scriitori
care citesc povestea lui Kollontai în cheie tragicã. Primul
este faimosul roman Noi al lui Evgheni Zamiatin. Este
posibilã iubirea într-un sistem represiv radical ? Se poate,
povesteºte autorul în antiutopia sa, numai cã pe „cartele
roz”, care permit unei anumite persoane sã aibã o relaþie
cu o altã persoanã. Controlul este elementul central al
represiunilor, indiferent dacã e politic sau economic. Însã

281
cea mai bunã descriere a acestor mecanisme o face cel
mai mare ºi cel mai nedreptãþit scriitor sovietic, Andrei
Platonov, în al sãu Cevengur. Romanul este cumva construit
pe schema propusã de Kollontai. Platonov observã cã
într-o societate în care eºti privat de proprietate, de dreptul
la intimitate, în care eºti pus în faþa unei alegeri radicale
între „prietenie ºi bunuri”, între „persoanã” ºi „proprie-
tate”, abia într-o astfel de societate pot apãrea o „dragoste
adevãratã” ºi o „prietenie adevãratã”. Însã tot aici el trage
o concluzie destul de radicalã : într-o societate unde rela-
þiile sînt nude în totalitatea lor, de la Eros la Thanatos nu
e decît un pas.
Se întîmplã însã un paradox pe care sistemul represiv
de tip vechi nu-l mai poate controla : cînd sfera privatã
este desfiinþatã, interzisã, atunci singurele momente,
locuri în care el poate sã reaparã sînt relaþiile umane
precum iubirea, relaþiile sexuale sau de prietenie. Oare
este întîmplãtor faptul cã „prietenia” a devenit unul dintre
miturile cele mai puternice în folclorul ºi viaþa de zi cu zi
a cetãþeanului sovietic ºi a celui din þãrile comuniste ? În
viaþa realã, prietenia este total depolitizatã tocmai din
prea multa politizare a relaþiilor. Cînd privatul nu mai
existã ca loc, ca spaþiu, el este transferat înspre relaþii ºi
sentimente. Singurul spaþiu „privat” în comunism este de
fapt cel al sentimentelor, al relaþiilor sentimentale, al
iubirilor fugare ºi al prieteniilor pe care azi le-am pierdut.
Acum, aceste relaþii ºi-au schimbat natura, fiindcã nu mai
sînt politizate, ci doar monetizate. Se pare cã, cu cît
cucerim mai mult sfera privatului, cu atît pierdem mai
mult în sfera relaþiilor sentimentale ºi a celor de prietenie.
Dar am promis sã revin la povestea ta. M-am luat prea
mult cu Alexandra Mihailovna. Despre politizarea ºi instru-
mentalizarea memoriei se scrie în neºtire. Memoria nu
trebuie lãsatã pe mîna politicii, din simplul motiv cã
politica nu are memorie, iar memoria devine în mîna

282
politicului o simplã armã. În tot Estul postcomunist vei
observa un lucru banal : mai toate instituþiile care se
ocupã de rescrierea istoriei recente sînt comandate politic
ºi legitimate de puterea actualã.
În ceea ce priveºte nostalgia, de ea se tem nu numai
anticomuniºtii ºi capitaliºtii, ci ºi gînditorii serioºi ai seco-
lelor trecute, dar din cu totul alte motive. Am sã-þi poves-
tesc pe scurt o teorie care te va amuza. În Capitalul, tema
nostalgiei dobîndeºte o întemeiere amplã în cadrul dialec-
ticii capitalului ºi a tezaurului. Însuºi modelul capitalului
e construit de Marx ca o concepþie a unei limbi universale.
Rolul formei elementare – al cuvîntului – este jucat în
aceastã limbã de marfã, care uneºte în sine nivelul semnifi-
cantului (valoarea de întrebuinþare) ºi al semnificatului
(valoarea de schimb). Rolul gramaticii respectivei limbi e
jucat de schimbul de mãrfuri, al sintaxei – de bani, al
semioticii pragmatice – de plusvaloare, care constituie
sensul principal al întrebuinþãrii lingvistice.
Îngheþarea banilor sub formã de tezaur se manifestã
aici în calitate de idiom ce încalcã ordinea gramaticalã
printr-o ilegalã identificare a semnificantului cu semni-
ficatul. Odatã devenit idiom, el se transformã dintr-un
cuvînt transparent într-unul închis, îngrãdind posibilitatea
comunicãrii în continuare : „Din simplã verigã mijlocitoare
în condiþiile schimbului de mãrfuri, aceastã transformare
a formei (din schimb de mãrfuri în schimb bãnesc) devine
un scop în sine”. Acumularea de bogãþii sub aspectul
tezaurizãrii, cînd aurul ºi argintul devin „de la sine (oco-
lind, adicã, producþia ºi schimbul) expresia socialã a profitului
sau a bogãþiei”, Marx o denumeºte „forma naivã” a acumu-
lãrii, proprie culturilor închise, tradiþionale, avînd un cerc
de nevoi stabilit o datã pentru totdeauna. Pentru astfel
de culturi, „valoarea este de nedespãrþit de forma valorii
ºi, de aceea, acumularea tezaurelor sub formã de aur ºi
de argint apare pentru ele ca acumulare de valoare”.

283
Caracteristic e faptul cã o astfel de înþelegere a valorii (a
preþului), în care valoarea este inseparabilã de forma ei –
adicã în cazul în care însãºi forma joacã rolul unei valori
sieºi suficiente, autonome –, caracterizeazã modelul prin
care existã opera de artã. În schiþele pregãtitoare pentru
Voinþa de putere, criticînd arta contemporanã lui, Nietzsche
observã cã artiºtii contemporani, „burduºiþi de idei generale”,
nu iubesc forma pentru ceea ce este ea, ci pentru ceea ce
exprimã ea : „Ei fac parte din generaþia oamenilor savanþi,
chinuiþi ºi cugetãtori, pe care mii de kilometri îi despart
de vechii maeºtri, care nu citeau, ci se gîndeau numai
cum sã le pregãteascã ochilor noºtri o sãrbãtoare”. Artiºtii
contemporani se raporteazã aºadar la vechii maeºtri la fel
cum se raporteazã capitalul la tezaur : în mod asemãnãtor
felului în care, în logica capitalului, forma materialã a
mãrfii nu face decît sã exprime valoarea ei de schimb,
nefiind autonomã în raport cu valoarea ei ; potrivit lui
Nietzsche, artiºtii contemporani, prin intermediul formei
operelor lor, nu fac decît sã exprime, „sã punã în scenã”
un anumit eveniment sau teorie din trecut ºi prin aceasta
se deosebesc esenþial de vechii maeºtri care înþelegeau
forma nu ca expresie exterioarã a „conþinutului” interior, ci
ca însãºi conþinutul dezvãluindu-se ca fenomen vãzului.
Aºadar, forma economico-politicã ºi, totodatã, esteticã
în care, în Capitalul, se manifestã nostalgia apare ca
tezaur. În calitatea sa de formã transformatã a mãrfii,
tezaurul înceþoºeazã transparenþa comunicaþionalã a rela-
þiilor de schimb, introducînd în ele idiomul „nepreþui-
tului”, intraductibil în limba capitalului. În calitate de
formã esteticã, tezaurul reprezintã o totalã identificare a
formei valorii (preþului) cu conþinutul ei, care identificare
ia la Marx denumirea de fetiºism. Potrivit lui Marx, nostalgia
este raportarea conservatoare, reacþionarã, la marfã ca la
un tezaur. La temeiul unei asemenea raportãri se aflã
ploconirea fetiºistã faþã de chiar forma sensibilã a celei

284
mai privilegiate dintre mãrfuri – aurul. Evident, în Capitalul,
critica nostalgiei dobîndeºte caracterul unei iconoclastii
radicale. Arta, cu pozitivitatea ei, nu se poate dizolva fãrã
resturi, în totalitatea negativã, raþional-discursivã a limbii,
nu poate fi digeratã de logica capitalului. Prin urmare,
arta – ºi aici Marx e întrutotul de partea lui Hegel – trebuie
depãºitã de o formã superioarã a conºtiinþei de sine ºi de
practica socialã aflatã mai presus de ea. În Capitalul,
Marx desãvîrºeºte critica unei relaþii contemplative cu
lumea, începutã încã din Tezele despre Feuerbach ºi, totodatã,
o rupe cu ultimele rãmãºiþe ale kantienei „smerenii în
faþa pozitivului ºi a datului” (T. Adorno), prin aceasta
anulîndu-ºi definitiv posibilitatea unei teorii estetice, în
sensul atribuit ei ºi consolidat începînd cu veacul al XVIII-lea.
Estetica marxistã nu e posibilã, în schimb e posibilã o
antropologie marxistã. Cu alte cuvinte, nu este posibilã o
teorie marxistã a frumosului, în schimb, e posibilã teoria
unui anume nou tip de existent, care, încã din Ideologia
germanã, fusese denumit „individ universal empiric”.
Arta sau tezaurul sînt, în concepþia lui Marx, substitutul,
proteza universalitãþii, valabile numai pentru individul
„local-limitat” din trecut. Aceastã formã îngrãditã a univer-
salitãþii este depãºitã de rãspîndirea globalã, „universal-
-istoricã”, a capitalului, iar acesta este, la rîndul sãu,
depãºit de comunism. Comunismul nimiceºte munca, acti-
vitatea materialã ca atare, întrucît tocmai ea constituie
cauza alienãrii. Prin urmare, el se întoarce cumva la fina-
litatea liberã a artei, acum însã lipsitã de îngrãdirea materialã
ce-i fusese specificã ºi care genera nostalgia. În locul ei
apare ceea ce Marx denumeºte „producerea socializãrii”,
adicã o creaþie care nu produce obiecte ale artei (tezaure),
ci chiar individul empiric universal ca întrupare a domniei
nonobiectuale a libertãþii.
Oricît ar pãrea de ciudat, în secolul XX, reflectarea
nostalgiei de cãtre Marx îºi dobîndeºte un neaºteptat

285
continuator în persoana lui Heidegger. Acest lucru nu
înseamnã cã Heidegger ar fi de acord cu Marx, dimpotrivã,
aproape în toate problemele el nu e de acord cu acesta,
dar a lui ontologie fundamentalã corespunde cu marxismul
prin mãsura radicalismului felului în care pune problema.
În Introducere în metafizicã, Heidegger defineºte nostalgia
ca „stare de spirit fundamentalã a filosofãrii”. Pornind de
la unul dintre fragmentele lui Novalis („Filosofia este,
propriu-zis, nostalgie, dorul de acasã de pretutindeni”),
el caracterizeazã nostalgia ca „dorul dupã întreg”, de
nedespãrþit de filosofie. Totuºi, pe filosof îl mînã pre-
tutindeni dorul de acasã numai în cazul în care nu se
simte nicãieri acasã. Dar, în acest caz, ce înseamnã „sã fii
acasã” ? Înseamnã sã te afli sub protecþia unui anume
întreg. Nostalgia – din aceastã cauzã – nu este dorul dupã
trecutul care s-a dus, ci dorul de o lume ca întreg : „Cãtre
existenþa noastrã ca întreg sîntem noi împinºi în nostalgia
noastrã”. „Existenþa ca întreg”, spre deosebire de infinitul
„pascalian” atît de apãsãtor pentru noi („Mã înspãimîntã
veºnica tãcere a acestor spaþii infinite”), este, fãrã îndoialã,
în mod principial limitatã. Prin urmare, nostalgia ca dor
dupã existenþa ca întreg nu este dorinþa cuprinderii lumii
infinite, nu este o manie a stãpînirii ei, ci, dimpotrivã,
este dorul dupã lumea finitã, întotdeauna limitatã, în care
sã fie posibilã concentrarea ºi însingurarea, dorul dupã
lumea în care sã domneascã apropierea, ºi anume nu
numai de aproapele, ci ºi de „departele”.
Avem aºadar în faþã douã modele de nostalgie. Primul,
cel marxist, considerã nostalgia o raportare la trecut ca la
un fapt obiectual limitat, izolat de perspectiva lui istoricã,
ºi anume în aceastã calitate a sa putînd fi folosit în vederea
unei critici reacþionare a prezentului ºi a viitorului. Cel
de-al doilea, heideggerian, susþine cã nostalgia nu are, în
general, nicio legãturã cu trecutul „istoric” în sensul pe
care i-l conferã marxismul. În aceastã concepþie, nostalgia

286
nu este dorul dupã trecut, ci dorul de totalitate ca adevãr,
ca autentic – dorul de ceva ce ar constitui fundamentala
stare de spirit a existenþei omeneºti. ªi într-una, ºi în
cealaltã concepþie, arta joacã rolul pietrei unghiulare prin
care se dezvãluie nostalgia. Pentru Marx, arta care genereazã
nostalgia prin însuºi faptul propriei „pozitivitãþi” trebuie
sã fie depãºitã în antropologia negativã a individului
empiric-universal din viitor. Dimpotrivã, Heidegger con-
siderã arta ca fiind reºedinþa adevãrului ºi o sui-generis
key point a esenþei, care permite omului sã redobîndeascã
sensul pierdut al existenþei.
În felul acesta, marxismul se prezintã ca o teorie a
progresului pur, în timp ce ontologia fundamentalã a lui
Heidegger se dovedeºte a fi teoria nostalgiei pure. Se
poate spune cã opoziþia agonalã a „liniei lui Marx” ºi a
„liniei lui Heidegger” alcãtuieºte prin ea însãºi axa centralã
a concepþiei actuale despre lume, rãspîntia ei cea mai
importantã. Tocmai de aceea, chestiunea dacã e oare
posibilã o „nostalgie progresistã” se dovedeºte a fi, dacã
nu chiar cea mai provocatoare chestiune a contemporaneitãþii,
oricum, cu siguranþã, chestiunea cea mai dureroasã a artei
actuale.
Aºa cã cei care-þi reproºeazã cã eºti nostalgic s-ar putea
sã fie marxiºti, iar tu s-ar putea sã fii conservator fãrã sã-þi
dai seama. Nimic nu e ceea ce pare.

Cu prietenie,
A.I.

287
 XLI

În care Vasiliy Andreevici observã cã secta „intelec-

tualã” produce doar viruºi care aduc moartea ºi
cum pentru a înþelege ce se întîmplã cu cei „vii”, ar
trebui sã intrãm pe tãrîmul „cadavrelor” ºi în care
aflãm istoria politicã a „cadavrului nr. 1”, Vladimir
Ilici Lenin, ºi cum a devenit „Mausoleul lui Lenin”
centru politic, muzeu, loc de pelerinaj ºi operã de artã
ºi, mai ales, una dintre cele mai profitabile afaceri :
deci nu vã temeþi tovarãºi, Lenin s-a privatizat !

Dragã A.I.,
Îþi mulþumesc pentru mesaj ºi pentru gînduri. Existã un
teritoriu, o zonã, un spaþiu pe care nu aº permite nimãnui
sã-l colonizeze. Nu vreau sã las nimãnui sã-mi „politizeze”,
sã ia în „stãpînire” propria mea intimitate ºi lucrurile la
care þin cel mai mult. „Gulagul” meu intim nu vreau sã-l
împart cu nimeni, nici mãcar cu oamenii dragi, nici mãcar
cu Dumnezeu. Cu aceºtia din urmã aº accepta sã negociez
ºi poate chiar sã mã lupt pentru fiecare milimetru, pentru
fiecare emoþie ºi sentiment de urã sau de iubire, de nostalgie
sau de disperare, pentru fiecare convingere sau îndoialã.
Cu ei accept sã am un front deschis, însã cu nimeni
altcineva, mai ales cu „hienele” puterii acestei lumi.

288
 Atîta timp cît încã nu mi-au crescut aripi, vreau sã fiu
tratat ca o fiinþã umanã, o fiinþã care are nevoie de liniºte
ºi deplin control asupra ultimului bastion necucerit de
„celãlalt”, care este propria mea intimitate. Este ultima
„cetate a soarelui” care mai poate fi apãratã ºi care în
ultimele veacuri stã sub asediu. Sîntem pe cale sã pierdem
ºi aceastã ultimã bãtãlie. Senzaþia tot mai puternicã pe
care o am în ultima perioadã e cã duºmanul a trecut de
mult linia frontului ºi cã noi de fapt am rãmas uitaþi
undeva în spatele lui. Cã bãtãlia a avut loc de ceva timp,
iar noua putere s-a instalat ºi cã pur ºi simplu am uitat cã
ei, cei ce ne conduc azi, sînt de fapt cei care ne-au cucerit,
vechii duºmani. Am uitat cã noi sîntem robii lor ºi acum
mimãm fericirea. Am uitat cã singurul nostru mod de a
reacþiona, de a ne revolta în spatele frontului, e sã devenim
partizani. Dar cum bãtãlia se duce pe teritoriul intimitãþii
tale, e greu sã fii partizanul propriei fiinþe : sã nu ai
încredere în nimic, sã pui totul la îndoialã, sã lupþi în
definitiv cu tine însuþi fiindcã nu mai ºtii ce e adevãrat ºi
ce e fals în propria memorie, în propriile sentimente, în
propria fiinþã.
Dar sã trec peste aceastã introducere melodramaticã.
Atîta timp cît nu mi-au crescut aripi, înseamnã cã încã
nimic nu e pierdut. Aripile te fac sã fii altceva, iar acel
altceva nu-þi mai permite sã fii uman. Am observat cã
aripile te încurcã sã faci politicã, ceea ce înseamnã cã
înaripatele chiar ºi cînd sînt în stoluri sînt foarte însin-
gurate. Deci nu e pe gustul meu : sã fii în stol, dar singur
mi se pare îngrozitor.
Ceea ce e foarte interesant e faptul cã noi sîntem o
specie aparte. În aceastã specie s-a dezvoltat o sectã,
numitã intelighenþia, care nu ºtie sã creeze ºi sã producã
decît douã lucruri importante. Primul lucru sînt viruºii.
Tot ce a produs ea de-a lungul istoriei nu e decît o lungã
listã de viruºi. Istoria culturii nu este decît o istorie a

289
virusului, o istorie a bolilor declanºate de aceºtia. Orice
am atinge, molipsim, orice gînd rostit de noi infecteazã,
orice cuvînt scris devine o boalã. Însã virusul în sine are
nu doar o calitate negativã, aceea de a îmbolnãvi ºi de a
omorî ceva viu, ci ºi una pozitivã. Virusul atacã nu numai
partea bunã, ci ºi partea urîtã din oameni. Virusul omoarã
laolaltã totul.
Noi însã, aceastã sectã de „ºamani” ai omenirii, ºtim
sã producem nu numai viruºi ci ºi anticorpii pentru a
lupta contra acestor viruºi cãrora le dãm naºtere. Aici,
lucrurile stau la fel : vindecãm ºi lucrurile bune ºi lucrurile
rele, de-a valma. Noi ºtim sã producem aceste lucruri,
dar cîteodatã ne cam pierdem ºi nu prea mai ºtim sã
facem deosebirea între ele. Am început tot mai mult sã
confundãm virusul cu anticorpul ºi niciodatã nu ºtim exact
dacã ceea ce facem este o îmbolnãvire sau o vindecare.
Menirea noastrã este aceasta : ne naºtem pentru a-i infecta,
pentru a-i îmbolnãvi ºi lecui pe ceilalþi, aducem ºi moarte
ºi viaþã. Cînd renunþãm la aceastã menire, ne transformãm
în niºte banali „vraci” ºi vindem niºte false servicii pe
bani. Devenim niºte ljeprooroki, prooroci falºi care vin-
dem iluzii de care nimeni nu are nevoie. Sã nu uitãm cã
proorocii falºi au fost puzderie, mult mai mulþi decît ade-
vãraþii prooroci. Dar asta e o altã poveste.
Dar sã trec pe tãrîmul în care virusul ºi anticorpul nu
mai funcþioneazã : pe tãrîmul celor morþi. Cu totul altfel
stau lucrurile cînd avem de-a face cu un cadavru, acel
corp uman mort. Rãmînînd la tema aceasta, de care tot
vorbim ºi despre care mi-ai relatat în ultima scrisoare, o
sã-þi zic o poveste foarte stranie pe care mi-a spus-o un
amic specializat pe analiza socialã, politicã ºi antropo-
logicã a „Mausoleului lui Lenin” ºi a „cadavrului nr. 1”.
El este un soi de „mausoleolog”, „cel care studiazã
cadavrele”. Studiind acest subiect, el a observat cã raþiu-
nea de a construi „Mausoleul tovarãºului nr.1”, precum ºi

290
rostul mumificãrii „cadavrului nr. 1” þin de o anumitã
modernitate politicã care, paradoxal, se înscrie într-o
lungã istorie, de la Egiptul antic ºi pînã în zilele noastre.
E o istorie a reflecþiei noastre asupra morþii ºi vieþii,
asupra „altor locuri ºi spaþii”, asupra unor „heterotopii”
cu care ne tot batem capul. În logica discuþiei noastre e
important faptul cã mumificarea „cadavrului nr. 1” se
înscrie într-o lungã tradiþie a reflecþiei umane asupra
naturii ºi sensului puterii. Modul în care a fost îmbãlsãmat
ºi expus, locul pe care l-a ocupat „Mausoleul lui Lenin”
în piaþa centralã a capitalei modul în care a fost utilizat
politic ºi, mai ales, felul în care a fost el perceput de
marea parte a populaþiei ne spun enorm de multe despre
natura Puterii ºi mecanismele ei de funcþionare. Nu existã
un „cadavru” care sã fi avut, cel puþin în modernitate, o
funcþie atît de importantã. Sloganul comunist „Lenin este
mai viu decît cei vii” conþine un adevãr greu de contestat.
În general, faþã de acest cadavru, mai ales dupã cãderea
comunismului – dar situaþia era valabilã ºi înainte –,
lumea s-a împãrþit în douã tabere, „necrofilii” ºi „necro-
fobii”, iar faþã de ideea de Mausoleu, în „mausoleofili” ºi
„mausoleofobi”. Toate polemicile ºi obsesiile se învîrt în
jurul acestui, în definitv, banal „cadavru”. Este poate
singurul care a devenit obiect de disputã ºi de studiu
pentru domenii atît de variate, de la politicã la sociologie,
de la antropologie la artã, de la medicinã la religie. Este
un „obiect” care are simultan semnificaþii politice, religi-
oase, ºtiinþifice ºi artistice. „Cadavrul lui Lenin” singur,
fragil în faþa unei hoarde de specialiºti din toate dome-
niile. Stau uneori ºi mã întreb : cine sînt mai periculoºi,
cei morþi sau cei vii ?
Amicul meu a intrat în arhive ºi a cãutat „originile
mumificãrii” „primului revoluþionar” ºi a descoperit o
mulþime de scrieri „apocrife” ce aparþin „vechii gãrzi”,
vechilor tovarãºi de idei. Se pare cã tovarãºii de luptã ai

291
lui Ilici erau foarte preocupaþi de moartea lui, încã cu
mult timp înainte ca el sã dea semne de slãbiciune.
Problema cea mai mare pe care o ridicã moartea lui Lenin
era „corpul” : ce facem cu el dupã moarte ? Au existat
douã direcþii foarte clare de rezolvare a problemei. Stalin,
ca vechi seminarist ºi bun cunoscãtor al tradiþiei ortodoxe
ruse, era împotriva îmbãlsãmãrii lui Lenin. Troþki, un
internaþionalist ºi un bun cunoscãtor al poporului rus ºi
mai ales al apucãturilor acestuia, era sceptic ºi se temea
de efectele pe care le va avea mumificarea cadavrului.
Ambii erau conºtienþi de riscurile ºi efectele care puteau
apãrea în interpretarea acestui gest din partea unui popor
foarte religios ºi plin de superstiþii. Despre incinerare nici
nu putea fi vorba. Aparþinînd poporului rus, Lenin ar fi
trebuit sã fie îngropat, însã, ca întemeietorul unei „noi
religii”, cãci aºa era perceput de popor, trebuia sã ofere
un „alt exemplu”.
În Rusia veche, dupã moartea þarului, trupul lui era
„îmbãlsãmat temporar” pentru a putea fi vãzut de cît mai
multã lume. Stalin ºi Troþki ºtiau acest lucru. În acelaºi
timp, primiserã rapoarte din partea unor medici care
garantau posibilitatea de a îmbãlsãma corpul lui Ilici ºi
pãstrarea lui într-o stare bunã pe o perioadã cît mai lungã.
Cei doi corifei ai noii ideologii, Stalin ºi Troþki, dar mai
ales Stalin, au fost de acord sã utilizeze aceastã metodã,
pentru început, dupã care urma sã se decidã o soluþie
definitivã. Aºa s-a decis „îmbãlsãmarea cadavrului”. „Noul
Þar” a fost prezentat ca atare, în toatã puterea lui simbolicã.
Însã pentru a regla anumite probleme pe linie ideolo-
gicã – „împãrãþia comunistã a luminii” ºi „omul nou” – nu
puteau sã arate încredere în „lumea de apoi”, ci în cea de
aici. Decizia partidului a fost aceea de a „îmbãlsãma
definitiv corpul neînsufleþit a lui V.I. Lenin” ºi de a-l
depune într-un „templu” special construit, de unde Lenin

292
sã „îmbãrbãteze clasa muncitoare”, sã „vegheze” ºi sã
„cãlãuzeascã” noua orînduire
Efectele pe care le-au avut „Mausoleul lui Lenin” ºi
„cadavrul nr. 1” asupra populaþiei au fost extraordinare.
Au devenit simultan loc de pelerinaj cu sens laic de
amintire, rememorare, mãrturie, dar undeva s-a pãstrat
ascuns ºi un sens religios. „Piramida lui Lenin”, cãci
arhitectural are trimitere directã la piramide, pãstreazã în
sine aura unui „templu de rit nou”. De asemenea, toatã
maºinãria de secretizare ºi de control a informaþiei a dus
la un întreg aparat propagandistic de produs „taine”. În
Rusia existã un fenomen foarte profund, care are rãdãcini
ºi în misticismul ortodox, dar ºi în modul de înþelegere a
istoriei : orice secret devine tainã, orice tainã are o sem-
nificaþie istoricã în perspectiva unei „lumi de dincolo” de
istorie.
Într-un timp foarte scurt, Mausoleul a devenit centrul
ºi simbolul Puterii sovietice, reuºind în acelaºi timp sã
combine perfect imaginea piramidei cu cea a muzeului :
puterea veºnicã ºi sacrã este arhivatã, raþionalizatã ºtiin-
þific, adusã în faþa poporului ºi povestitã atît ca operã de
artã, cît ºi ca istorie adevãratã. Unii specialiºti în artã
contemporanã, de exemplu, observã cã „mumia Lenin”
este îmbrãcatã banal, ca orice muritor de rînd, ºi nu are
nimic spectaculos. În Mausoleu, Lenin aratã „viu” ca ºi
noi, oamenii obiºnuiþi. De aceea, zic ei, este un excelent
exemplu de ready-made, iar „Mausoleul Lenin” este una
dintre cele mai importante instalaþii ale artei moderne.
Prietenul meu, care se ocupã de aceastã temã de ceva
ani, a observat un ºir de reacþii în lanþ ce explicã foarte
bine efectele pe care le-a avut acest ready-made politic
asupra populaþiei. De exemplu, în al Doilea Rãzboi Mon-
dial, cînd nemþii se apropiau de Moscova, Partidul a decis
sã-l „exileze” pe „tovarãºul nr. 1”. Partidul considera cã,
dacã oraºul va fi cucerit, acest „cadavru sacru” nu trebuia

293
sã cadã în mîna duºmanului fascist, ºi totul s-a fãcut în
secret, fiindcã poporul trebuia sã ºtie cã Lenin „e întot-
deauna cu noi ºi vegheazã”. Dupã Marele rãzboi, la Moscova
s-a constituit un obicei (despre care se spune cã nu a fost
impus) : toate tinerele familii au început sã depunã flori
la Mausoleu în ziua nunþii (în restul þãrii, se face la mo-
numentul lui Lenin).
O micã parantezã : îþi mai aduci aminte ce au fãcut
francezii ºi englezii cînd au dat buzna în Egipt ? Au mers
la piramide, au luat mumiile ºi le-au dus la ei. Practic au
transferat niºte „corpuri”, care aveau o funcþie sacrã, într-un
spaþiu muzeal, cãci toate au fost expuse în muzee, unde
au îndeplinit deja o cu totul altã funcþie. Pe baza cãrui
fapt are loc acest transfer ? Acest transfer a fost posibil
numai fiindcã armatele francezã ºi englezã au fost mai
puternice decît cea egipteanã. Cine deþine Puterea are ºi
capacitatea de a transfera sensuri, interpretãri, de a legi-
tima noi funcþii ale unor oameni sau ale unor corpuri.
Oare e întîmplãtor faptul cã Lenin este pãzit de ostaºi ?
l-am întrebat eu pe amicul specialist în „trupul nr. 1”. În
popor, zice el, sînt douã interpretãri. Lenin este pãzit ori
sã nu fugã, ori sã nu fie rãpit sau „atacat”. Folclorul
sovietic ºi postsovietic ni-l prezintã pe Lenin în ipostazã
cristicã, atunci cînd învie, ba se apucã sã facã dreptate, ba
nu recunoaºte lumea în care nimereºte ºi criticã regimul,
ba pleacã în exil ca sã se apuce de o nouã Revoluþie.
Deci Lenin e pãzit ca nu cumva sã iasã ºi sã facã o nouã
Revoluþie. Celãlalt pericol este sã fie furat ºi îngropat,
„cãci numai aºa vom scãpa de comunism”, „cadavrul” este
unul blestemat ºi, atîta timp cît e la vedere, comunismul
ºi „demonii lui” sînt prezenþi printre noi. Alþii ar vrea
doar sã se rãzbune pentru rãul pe care l-a provocat. Au
existat mai multe cazuri celebre, cînd vizitatorii au încercat
sã profaneze „cadavrul”.
Eu cred cã toate aceste obsesii pe care le stîrneºte
„politica” acestui „cadavru”, acest „Nosferatu” modern ne

294
spun foarte multe în primul rînd despre „cei vii”. M-am
gîndit mult cu ce tabãrã sã þin : cu cei care vor sã pãstreze
Mausoleul sau cu cei care vor sã-l desfiinþeze. Sincer sã
fiu, tind pentru pãstrarea acestuia, însã pe cu totul alte
motive decît cele ale „mausoleofililor”. Eu cred cã locul
ºi funcþia „cadavrului nr. 1” sînt cu totul altele decît adularea
sau ura lui. Pentru mine este poate locul celei mai auten-
tice reflecþii asupra a ceea ce s-a întîmplat în secolul XX.
Pentru creºtini, faptul cã „mormîntul este gol” reprezintã
unul dintre temeiurile credinþei lor, dovedeºte cã înte-
meietorul „noului imperiu” religios „este viu”. În cazul
despre care vorbim, vedem la lumina zilei cã „Lenin este
mort”. „Cadavrul nr. 1” al Revoluþiei aratã cã ideologia lui
s-a „mumificat”, iar comunismul este mort. Muzeul este
locul în care vezi cum se „mumificã” ideologia, un loc al
„necrofiliei politice”. Mausoleul lui Lenin este locul perfect
pentru a medita ºi a înþelege ce înseamnã esenþa Puterii,
simptomul Puterii, oricare ar fi aceastã Putere. „Trupul lui
Lenin” este personificarea perfectã a puterii politice.
E foarte interesant ce s-a întîmplat cu echipa de medici
îmbãlsãmãtori dupã cãderea Imperiului. Aceastã echipã,
unicã în felul ei, specializatã numai în îmbãlsãmarea,
mumificarea ºi întreþinerea „trupului nr. 1” al þãrii, a rãmas
deodatã cu un buget foarte mic. În degringolada ºi haosul
anilor ’90, Lenin nu mai era o prioritate pentru condu-
cerea þãrii, ba era chiar o corvoadã. Nimeni nu voia sã ia
o decizie în legãturã cu acest subiect. Aºa cã a fost lãsat
uitãrii, cu toate cã poziþia centralã pe care o ocupã Mausoleul,
în inima Moscovei, în mijlocul Pieþei Roºii, lîngã Kremlin,
deranja în permanenþã. Specialiºtii noºtri în mumificare
s-au trezit cã aveau o calificare de care nu avea nevoie
nicio instituþie din lume. Ar fi putut fi foarte bine plãtiþi ºi
cãutaþi în Egiptul antic, însã în Rusia postsovieticã capitalistã
nu erau nimãnui de folosinþã, iar capitaliºtii occidentali
se îngrozeau cînd le citeau CV-ul : specialiºti în îmbãlsãmãri

295
ºi mumificãri de cadavre ; ultimul loc de muncã : 20 de
ani la Mausoleul Lenin ; funcþie avutã : responsabil cu
întreþinerea unghiilor ºi pãrului tovarãºului Lenin (fiecare
cu specialitatea lui).
Aºa au dus-o cîþiva ani buni : la limita subzistenþei. Ei
bine, în a doua parte a anilor ’90, cînd mafiile moscovite,
bandiþii oraºului au început sã adune deja averi con-
siderabile, lucrurile s-au schimbat brusc. Nu banii mafio-
þilor le-au dat speranþe medicilor noºtri, ci luptele mortale
dintre ei. Sãptãmînal avea loc cîte o rãfuialã ºi se auzea
cã iarãºi una dintre „autoritãþile” mafiei locale a fost ciuruitã
de gloanþe. ªi atunci, „managerului” echipei de medici
i-a venit o idee salvatoare : de ce nu ar merge la unul
dintre aceºti bandiþi ºi sã-i propunã serviciile. Cu puþinã
teamã, cu strîngere de inimã, a mers omul nostru la una
dintre cãpeteniile mafiei locale ºi i-a propus serviciile
sale. E pãcat, le explica el bandiþilor, sã moarã una dintre
„autoritãþi” ºi sã nu i se cinsteascã memoria. Bandiþii ruºi,
cunoscuþi prin cruzimea ºi metodele barbare cu care
lucreazã, au însã ºi un suflet de o sensibilitate aparte. Pe
cît de violenþi ºi duri sînt, pe atît de sensibil reacþioneazã
la cuvinte sfinte precum „mamã” sau „memoria tovarãºilor
de bandã”. Aceste cuvinte i-au uns la inimã : cum sã-i uiþi
pe vajnicii fii ai Patriei. Cum au auzit propunerea, mai
ales cã venea din partea medicilor care îngrijesc corpul
„autoritãþii nr. 1” de la Kremlin – faþã de care aveau un
respect aparte, cãci este singurul care „a învîrtit” toatã
þara –, au ºi comandat o îmbãlsãmare. Corpuri se gãseau
berechet. La fiecare cîteva zile apãrea un cadavru nou.
Medicii noºtri au ajuns într-un foarte scurt timp plini de
bani ºi depãºiþi de comenzi. Aveau atîtea comenzi, încît
nu mai puteau face faþã, cãci vestea s-a dus repede ºi toþi
mafioþii comandau îmbãlsãmãri. ªtirea s-a dus ºi în þarã,
aºa cã medicii ºi-au propus sã extindã afacerea. Dar s-au
lovit de o problemã dificilã, de nerezolvat : lipsa de cadre

296
calificate. ªi atunci au înþeles vorba înþeleaptã a tova-
rãºului Stalin ºi i-au dat dreptate : Cadrele rezolvã totul.
Bandiþii însã veneau, iar comanda lor suna simplu :
„Fã-l pe ºefu’ nostru sã fie ca viu, sã fie aºa cum e Ilici”.
În cîþiva ani, þara s-a umplut de „Ilici”, modelul Lenin s-a
multiplicat la nesfîrºit. Aºa se vede perfect modul în care
are loc transferul sensului de la o ideologie la alta. „Cadavrul”,
încãrcat cu o semnificaþie pur politicã, cu o ideologie
foarte clarã, este transferat în zona comercialului. Practic,
„icoana” ideologicã a comunismului nu face acum decît
sã funcþioneze ca motor al capitalului, ideologia împotriva
cãreia luptase toatã viaþa. „Cadavrul nr. 1” vinde azi, nu
mai dã decrete. Cum spune noul slogan al promotorilor
noii ideologii : „Nu vã temeþi, tovarãºi, Lenin s-a privatizat !”.

Mã opresc aici.

Al tãu,
Vasiliy Andreevici

297
 XLII

În care ni se spune de ce unii politizeazã ºi alþii

comercializeazã morþii, cum unii fac politicã cu
Dumnezeu ºi de ce „ultimii eretici ai Imperiului” se
tem de un singur lucru, de „omul mic”, iar aceastã
tipologie a omului de pe urmã ne-o povesteºte însuºi
Anton Pavlovici.

Dragã Vasiliy Andreevici,

Curios lucru cã-mi scrii despre moarte, despre politizarea
morþii. Este adevãrat cã am reuºit sã facem ºi astfel de
lucruri cu toþii, indiferent de regimuri politice. Ba chiar
am reuºit sã o ºi estetizãm, adicã sã o comercializãm cu
mare succes. Amicul meu care a emigrat în SUA în anii
’80 a fost surprins de cît de bine „se vînd morþii”. S-a
apucat ºi a fãcut o firmã de pompe funebre, fiindcã teoria
lui era simplã : ºi în capitalism ºi în comunism e la fel ca
pe vremea lui Noe, adicã „oamenii se nasc ºi mor”. În
comunism voiau iniþial sã moarã eroic ºi au terminat
„murind statistic”. Statistic se moare ºi în capitalism, însã
aici, omul cînd devine „corp”, un cadavru, vrea sã nu
arate ca un mort, ci „ca în viaþa realã”, cam ca „Ilici al
nostru”. „Mortul” trebuie sã devinã o „marfã”, ºi nu ceva
„excepþional”, de aici o întreagã industrie de estetizare ºi

298
comercializare a „mortului”. Dacã la noi „cadavrul” avea
o funcþie politicã, la ei, „cadavrul” începe sã aibã o funcþie
comercialã, aºa cã amicul meu astãzi are o singurã pro-
blemã : cui sã-ºi lase averea imensã fãcutã pe seama
morþilor, mai ales cã nu are urmaºi.
Întîmplãtor sau nu, ºi aici, probabil, te voi uimi, sau
poate nu, am început sã citesc de cîtva timp Scripturile.
Imagineazã-þi cã acum, la final de viaþã, trebuie sã-mi
asum acest lucru. Toþi avem un final, iar al meu teoretic e
mai aproape decît al tãu. Citesc aceastã carte pe care nu
am citit-o de foarte mult timp. Uite cã un vechi comunist
care a luptat împotriva acestui regim, un vechi disident
care a luptat împotriva tuturor citeºte la final de viaþã
Biblia. Interesant e urmãtorul fapt : distanþa pe care am
luat-o faþã de aceastã carte îi dã un înþeles aparte. Cînd
eºti aproape de ea, cînd eºti mai ales în interiorul ei,
sensurile îi sînt periculos de restrictive sau excesiv de
vagi. Nu înþelegi mare lucru, mai ales dacã rãmîi în grilele
rigide de lecturã teologicã. Cînd te îndepãrtezi de ea ºi
revii cu o lecturã proaspãtã, totul pare diferit. Biblia este
o literaturã foarte bunã cînd nu faci exces de religiozitate.
Ea poate fi ºi un îndrumar politic foarte bun.
Mã minunam de un fapt politic deosebit, care se contureazã
foarte bine în Biblie : singurii care au reuºit sã politizeze
relaþia cu Dumnezeu au fost evreii. Nici creºtinii, nici
musulmanii nu au reuºit sã facã ceea ce au fãcut evreii.
Relaþia lor cu Dumnezeu este una pur politicã. Cine a
mai reuºit sã se batã ºi sã facã negocieri cu Dumnezeu în
afara evreilor ? A te lupta cu cineva înseamnã a fi într-un
raport de putere, adicã într-o relaþie politicã. Patriarhul
Iacov s-a luptat cu Dumnezeu, a avut de dus un rãzboi
cu el, adicã o politicã cu alte mijloace ; Moise a stat „faþã
cãtre faþã” ºi a negociat soarta poporului. Toatã istoria lor
e construitã pe o veºnicã negociere între „poporul ales”
ºi Dumnezeu. Istoria lor este un joc politic ambiþios între
popor ºi Dumnezeu.

299
 Eu, personal, l-am ignorat. Nu fac ºi nu am fãcut politicã
cu Dumnezeu. Eu mã înscriu într-o altã tradiþie. Eu sînt în
tradiþia „buntului” rusesc, a omului revoltat, a celui care este
„propriul sãu stat” ºi care se revoltã ºi împotriva lui Dumnezeu
ºi împotriva propriei fiinþe. Noi ne revoltãm împotriva
oricãrei lumi, vrem sã rãsturnãm orice orînduire. În tradiþia
noastrã nu existã teamã de moarte sau de Dumnezeu, cã
de Stat ºi de „cinovnici” oricum nu ne-am temut niciodatã,
oricît de siniºtri ar fi fost. Noi avem un mare complex pe
care putem sã-l botezãm „Complexul lui Neceaev”1, despre
care poate ar trebui sã scrii o carte. Acest demon ne
frãmîntã ºi ne face sã fim veºnicii revoltaþi.
ªi totuºi, noi, cei care facem parte din secta „oamenilor
revoltaþi”, avem o mare teamã. Este o teamã care ne-a
bîntuit pe toþi cei care am semnat „catehismul omului
revoltat” ºi care a frãmîntat literatura rusã. De fapt, toatã
literatura rusã are un singur subiect central : obsesia „omului
mic”, a „omului mãrunt”. Toatã literatura rusã se naºte
din teama faþã de acest „om mic” : obsesia de a nu fi, de
a nu deveni un „om mic”. Poþi fi cel mai mare criminal,
poþi fi Raskolnikov, poþi fi oricare dintre fraþii Karamazov,
poþi fi oricît de „idiot”, însã este inacceptabil sã fii un „om
mic”. Pentru noi, rãul nu este reprezentat de crimã ºi urã,
rãzbunare ºi moarte, ci de aceastã stare a „omului fãrã
însuºiri”. De la Puºkin la Gogol, de la Dostoievski la
Tolstoi, toþi sînt obsedaþi de acest „om mãrunt”. Gogol
este marele maestru al descrierii acestui tip uman, al
„sufletului mort”. Noi sîntem ultimii eretici care nu accep-
tãm sã devenim „cãldicei”, nu permitem sã fim trans-
formaþi în „oameni mici”. Acest tip uman pe care se sprijinã
vechiul ºi noul Imperiu ne este strãin.
Una dintre cele mai adevãrate poveºti pe aceastã
temã îi aparþine lui Anton Pavlovici Cehov, Moartea

1. Serghei Neceaev este un cunoscut anarhist rus, autorul broºurii

„Catehismul unui revoluþionar”.

300
funcþionarului1. Eroul nostru are un nume semnificativ,
Cerveakov, adicã vierme. ªi povestea sunã cam aºa...

Moartea funcþionarului
de Anton Pavlovici CEHOV

Într-o minunatã searã, deloc mai puþin minunatul

executor Ivan Dmitrici Cerveakov stãtea aºezat în rîndul
al doilea de fotolii ºi urmãrea prin binoclu spectacolul
Clopotele din Corneville. Privea ºi se simþea în culmea
fericirii. Dar, deodatã... În povestiri se întîlneºte adesea
acest „dar, deodatã”. Autorii adevãr grãiesc : viaþa e prea
plinã de neprevãzut ! Dar, deodatã, faþa lui s-a încruntat,
ochii i s-au împãienjenit, respiraþia a încetat... a înde-
pãrtat binoclul de la ochi, s-a aplecat ºi... hapciu ! ! ! A
strãnutat, precum se vede. Strãnutul nu e oprit niciodatã,
pentru nimeni. Strãnutã ºi mujicul ºi poliþistul, iar uneori
chiar ºi eminenþele cenuºii. Toþi strãnutã. Cerveakov nu
s-a sfiit nicidecum, s-a ºters cu batista ºi, precum un om
cumsecade, a privit în jurul sãu : oare nu cumva deranjase
pe cineva cu strãnutul sãu ? Dar îndatã s-a simþit jenat.
Observase un moºulicã, cel de pe rîndul din faþã, care îºi
ºtergea stãruitor chelia ºi grumazul cu mãnuºa ºi bol-
mojea ceva. În persoana bãtrînului l-a recunoscut pe
generalul Brizjalov, de la departamentul transporturi.
„L-am stropit ! gîndi Cerveakov – nu e superiorul meu,
dar oricum e stînjenitor. Datorez scuze”.
Cerveakov îºi drese vocea, se dãdu mai în faþã ºi ºopti
la urechea generalului :
– Iertare, Excelenþa voastrã, v-am stropit... din întîmplare...
– Nu-i nimic, nu-i nimic...
– Pentru Dumnezeu, iertaþi-mã. Eu... din greºealã !
– Ah, staþi liniºtit, vã rog ! Lãsaþi-mã sã ascult !
Cerveakov se fîstîci cu totul, zîmbi tîmp ºi se uitã pe
scenã. Privea el, dar fericirea de mai devreme nu o mai

1. Traducere de Vladimir Bulat.

301
 simþea. Neliniºtea prinse sã-i dea ghes. În pauzã se învîrti
în jurul lui Brizjalov ºi, apropiindu-se, birui timiditatea,
strecurînd :
– V-am stropit, Excelenþa voastrã. Iertãciune... Eu...
nu cã intenþionat...
– Ah, destul... Am ºi uitat, n-o mai luaþi de la capãt ! –
zise generalul ºi-ºi miºcã buza de jos.
„A uitat, dar mai are zeflemea în ochi – presupuse
Cerveakov, privind cu suspiciune cãtre general. ªi nici
sã-mi vorbeascã nu doreºte. Ar fi în firea lucrurilor sã nu
gîndeascã cã intenþionam sã-l scuip. Nu o va gîndi acum,
o va face dupã !”
Acasã a povestit neveste-sii despre gafa sa. Soþia,
dupã cum i s-a pãrut, a tratat cu uºurãtate cele întîmplate ;
ea s-a speriat doar, dar aflînd cã Brizjalov este dintr-un
departament „strãin”, se liniºti.
– Sã mergi totuºi sã te scuzi – zise ea. Poate gîndi cã
nu ºtii a te purta cuviincios în public.
– Asta e ! M-am scuzat, dar el e cumva straniu... Niciun
cuvînt cu tîlc n-a spus. Iarã nici vreme pentru lãmurire
nu a fost.
În ziua urmãtoare, Cerveakov ºi-a pus uniforma, s-a
tuns puþin ºi a ajuns la Brizjalov, pentru explicaþii. Intrat
în anticamera generalului, a observat cã sînt mai mulþi
petiþionari acolo, iar printre ei însuºi generalul, care a
ºi început relaþiile cu publicul. Dupã ce a chestionat
pe cîþiva dintre petenþi, generalul a ridicat ochii cãtre
Cerveakov.
– Asearã, la „Arcadia”, dacã vã amintiþi, Excelenþa
voastrã – începuse sã raporteze executorul –, am strã-
nutat ºi din întîmplare v-am stropit... Scu...
– Ce fleacuri... Dumnezeu ºtie ! Ce doriþi ? se adresã
generalul urmãtorului petent.
„Nu vrea sã-mi vorbeascã ! – gîndi Cerveakov, întris-
tîndu-se. E supãrat, aºa reiese... Nu, nu pot lãsa aºa
lucrurile... Trebuie sã mã explic...”

302
 Cînd generalul isprãvi discuþia cu ultimul petent, îndrep-
tîndu-se deja spre biroul sãu, Cerveakov a luat-o dupã
el, bolmojind :
– Excelenþa voastrã ! Dacã tot îndrãznesc sã vã deran-
jez, apoi sã ºtiþi cã e dintr-un sentiment, sã zic aºa, al
cãinþei !... Deloc cu intenþie, aºa binevoiþi sã aflaþi ! Gene-
ralul a fãcut o minã tristã ºi a dat din mînã.
– Pur ºi simplu vã distraþi, domnule ! – a spus el,
dispãrînd în spatele uºii. „Ce fel de glume ? – gîndi Cerveakov.
Nu-mi arde de nicio glumã ! E general, dar e incapabil de
înþelegere ! Dacã e aºa, nu mã mai umilesc în faþa acestui
fanfaron ! Fie ce-o fi ! Îi voi scrie o scrisoare, dar de venit
nu mai vin. Zãu ca nu !”
Astea le gîndea Cerveakov în drum spre casã. Nu a
scris nicio scrisoare generalului. A gîndit, s-a tot gîndit,
dar nu a gãsit tonul scrisorii. Astfel, a doua zi a decis sã
meargã din nou în audienþã, spre a explica ce ºi cum.
– Am fost ieri sã vã deranjez, Excelenþa voastrã – a
bîiguit el, cînd generalul ridicase spre dînsul ochii sãi
întrebãtori –, nu pentru a-mi bate joc, cum v-aþi permis sã
vã exprimaþi. Mi-am cerut iertare pentru cã, strãnutînd,
v-am stropit... Nici nu am avut de gînd a zeflemisi. Mi-aº
putea permite oare sã fac aceastã imprudenþã ? Dacã am
rîde astfel, ce respect am mai avea cãtre alte persoane...
– Ieºi afarã ! ! ! – a lãtrat generalul, care dintr-odatã s-a
învineþit ºi a început sã tremure.
– Ce-eee ! – a întrebat în ºoaptã Cerveakov, înþepenit
de groazã.
– Ieºi afarã ! ! – a repetat generalul, tropãind din picioare.
În stomacul lui Cerveakov parcã s-a rupt ceva. Fãrã
sã vadã nimic ºi fãrã sã audã, el s-a tras spre uºã, a ieºit
în stradã ºi a început sã-ºi tîrascã picioarele... A ajuns din
inerþie acasã ºi, fãrã sã-ºi scoatã uniforma, s-a întins pe
canapea ºi... a murit.
Nemaiavînd ce spune, te îmbrãþiºez...

Al tãu,
A.I.

303
 XLIII

ªi, deodatã, are loc un final neaºteptat, în care

aflãm ºi rostul telegramei de la începutul cãrþii.

Peste 36 de ore voi fi la Moscova,

sau poate 38, dar ce mai conteazã. Oricum, din pãcate,

cînd am ajuns, era prea tîrziu. Prea tîrziu pentru a ne
revedea. Taxiul m-a lãsat în faþa blocului pe care îl cunoº-
team atît de bine ºi care avea doar niºte modificãri ale
tranziþiei : douã uºi metalice de netrecut ºi un interfon
cum numai în Rusia poþi vedea. Am sunat la apartamentul
cu numãrul 35 ºi mi-a rãspuns vocea unei doamne necu-
noscute. Þinînd butonul apãsat am salutat, m-am prezentat
ºi am intrat. Eram aºteptat, însã nu de cine mã aºteptam,
ci de fiica prietenului meu, pe care nu o mai vãzusem de
foarte mulþi ani. Ceea ce bãnuiam se întîmplase : Marele
Instigator ne pãrãsise. Funeraliile erau anunþate pentru a
doua zi.
Despre funeralii nu are rost sã vã vorbesc, nu este
locul lor aici. Însã, dupã funeralii, cînd ne-am întors
acasã, M.I., soþia bunului meu prieten, m-a condus în
biroul lui ºi a scos un plic mare sigilat, pe care mi l-a
întins. L-am luat ºi m-am aºezat în fotoliu. În acest plic se

304
aflã secretul invitaþiei sale ºi poate a ultimei lui dorinþe
faþã de mine.
Pick-upul vechi al familiei începu sã învîrtã un vinil
negru, scoþînd inegalabilul sunet retro de care eram îndrã-
gostit. Bulat Okudjava începu sã fredoneze faimoasele
cîntecele ale anilor ’60, amintindu-ne cã sîntem poate
ultimii „soldaþi de hîrtie”. Stãteam cu plicul în braþe, puþin
nedumerit ºi ascultam fãrã sã îmi dau seama versurile pe
care le ºtiam pe de rost încã din copilãrie, acel „Cîntec
despre viaþa mea”1, dar care nu era cîntecul generaþiei
mele ci al generaþiei prietenului meu,

E ca prima iubire – îþi frînge inima,

A doua iubire îþi arde sufletul ca ºi prima.
Iar a treia iubire – cheia tremurã-n yalã,
Cheia tremurã-n yalã, geamantanul – în mînã.

E ca primul rãzboi – nu e din vina nimãnui.

Iar al doilea rãzboi e din vina cui ?
Dar al treilea rãzboi e doar din vina mea,
Iar pe vina mea, toþi sînt cu ochii pe ea.

E ca prima minciunã – orizont înnegurat.

Iar a doua minciunã m-a îmbãtat.
Dar a treia minciunã e mai neagrã ca noaptea,
Mai neagrã decît noaptea, mai groaznicã decît rãzboiul.

M.I. a ieºit din camerã ºi eu am stat cîteva minute

bune cu ochii aþintiþi la acel plic maro, fãrã niciun gest ºi
fãrã a încerca sã-ncerc nici cea mai micã presupunere
asupra conþinutului.
L-am deschis. În interior se aflau un manuscris ºi o
micã scrisoare.

1. Traducere de Mihail Vakulovski.

305
poate avea mai mulþi sorþi de izbîndã. ªi te rog mult sã-l
traduci tu în româneºte pentru a-i pãstra trãsãturile stilului
tãu.
În ce priveºte numele meu, te rog sã gãseºti o formulã
care sã-mi pãstreze anonimatul. Sînt convins cã o vei
gãsi pe cea mai bunã.

Te îmbrãþiºez,
Al tãu, pe veci,
A.I.

307
 Notã asupra ediþiei

Aceastã carte a fost o întîmplare. Ce e adevãrat ºi ce e

fals, ce e ficþiune ºi ce e realitate nici autorul nu mai ºtie.
Volumul e un cumul de întîmplãri, idei, obsesii cu care
autorul s-a confruntat în nebunii ani ai tranziþiei. De aceea,
mai nimic din ce este scris în acest volum nu-i aparþine.
Cine-i A.I. ºi cine-i Vasiliy Andreevici nici autorul nu mai e
sigur cã ºtie. Corespondenþa semnatã de cei doi eroi este
scrisã în rusã, iar mai tîrziu rescrisã în românã, de unde ºi o
uniformizare a stilului. Cel care semneazã acest volum se
face vinovat de faptul cã-ºi abuzeazã eroii pentru a scãpa
probabil de propriile obsesii. Se pare cã genul epistolar este
o formã de terapie foarte eficientã în vremuri de tranziþie ºi
de mare inflaþie.
Autorul doreºte sã mulþumeascã mai întîi celor trei profesori
care au avut grijã sã-i alimenteze preocupãrile la vremea
lor : ªtefan Afloroaei, Aurel Codoban ºi Claude Karnoouh.
Autorul ar mai dori sã mulþumeascã ºi oamenilor cãrora le
datoreazã, direct sau indirect, contribuþia la aceast volum :
Boris Groys, Alexandr Ivanov ºi Dan Ungureanu (care au
avut o contribuþie specialã), Adam Michnik, Viktor Misiano,
Daniel Barbu, Ion Ianoºi, Radu Cosaºu, Ekaterina Degoti,
Adrian T. Sîrbu, G.M. Tamaº, Sorin Antohi, Mihail Elizarov,
Bogdan Ghiu. (Veþi regãsi ºi urma unor autori care l-au ajutat
sã priceapã ceva mai mult în ultimii ani : Slavoj Zi²ek,
Giorgio Agamben, Walter Benjamin, Carl Schmitt, Michel
Foucault.)

309
 Cartea nu ar fi putut apãrea fãrã sprijinul preietenilor ºi
traducãtorilor : Ion ºi Janina Ianoºi, Vladimir Bulat, Mihail
Vakulovski, George State, Aureliu Busuioc. Ar trebui sã aduc
mulþumiri Gabrielei Tudor ºi Gabrielei Ilaº pentru bursa ºi
gãzduirea de la Tescani, precum ºi amicilor care m-au încurajat
la momentul potrivit : Dãnuþ Mãnãstireanu, Liviu Ciortuz,
Thomas Ciulei, Costi Rogozanu, Ciprian ªiulea, Ovidiu
Þichindeleanu, Alexandru Polgar, Cezar Paul-Bãdescu, Csilla
Könczei, Attila Tordai, Ciprian Mureºan, Oana ºi Bogdan
Stãnescu, Iulia Popovici, Bogdan Ghiu, Mihai Iovãnel, Dumitru
Crudu, Iulian Ciocan, Oleg Pamfil, Florin Dumitrescu,
Laurenþiu Midvichi, Raymond Bobar.
Mulþumiri speciale Gabrielei Coman pentru timpul acordat
editãrii ºi discuþiei pe text, precum ºi Oanei Gruenwald,
Mãdãlinei Ghiu ºi Simonei Ernu pentru editare.

310
 Cuprins

I În care Vasiliy Andreevici, unul dintre eroii noºtri,

primeºte o telegramã. / 9
II În care eroul nostru se porneºte la drum ºi în care
aflãm cîteva lucruri surprinzãtoare despre al
doilea erou, A.I., supranumit ºi Marele Instigator,
cel care ºi-a salvat viaþa cu ajutorul catastrofelor,
teroristul care a încercat sã-l omoare pe Stalin. / 11
III În care unul dintre eroii noºtri, Vasiliy Andreevici,
începe sã citeascã o veche corespondenþã care va
face subiectul cãrþii noastre – ºi despre care vom
afla mai tîrziu cum a fost „descoperitã” – ºi unde
aflãm cã „a alege” nu e lucru uºor, iar reducerile
de preþuri la mãrfuri sau meniul excesiv al unui
restaurant pot crea depresii. / 15
IV Eroul nostru descoperã cã Patria este asemenea
unei limbi : dacã o înveþi de mic nici nu-þi dai
seama cã existã, dacã o înveþi la maturitate trebuie
sã þi-o „însuºeºti” zi de zi. ªi mai descoperim un
straniu complex siberian al geografiei. / 18
V Iar cînd unul dintre eroi intrã în crizã de idei
apeleazã la prieteni care dezgroapã un text uitat,
Gloata inconºtientã, care reuºeºte sã ne arate în
cîteva rînduri aspecte semnificative ale vieþii
social-politice de la Rãsãrit. / 22
VI În care aflãm o istorie neplãcutã din viaþa inte-
lighenþiei locale, iar unul dintre „tovarãºii de
drum” ai eroilor noºtri ne trimite o scrisoare care
are intenþia de a ne lãmuri cum e cu „mentalitatea
difuzã, individualistã ºi personalistã” a nepoþilor
lui Dracula ºi mai ales de ce nu au putut aceºtia
sã producã sfinþi, intelectuali ºi idei. / 25
VII În care unul dintre eroi revine la o problemã
care-l frãmîntã : PR&manageri&marketing versus
politruk. Unde aflãm cã cele douã tehnologii sociale
din douã regimuri diferite sînt identice ºi mai ales
(ºi aici, ar trebui preveniþi cititorii mai slabi de
înger cã urmeazã o idee foarte periculoasã) cum
se face cã ingineria socialã actualã este la fel de
dãunãtoare societãþii, cã noii politruci sînt poate
mai nocivi decît colegii lor din vechiul regim. / 33
VIII În care se vorbeºte despre un nou tip de societate
ºi un alt tip de Om nou, omul-manager, noul
politruk, care nu are un obiect al activitãþii, nu
produce nimic în afarã de „relaþii” ºi care se
produce pe sine ca „mediu”, ca intermediar ; unde
mai aflãm de ce o societate de acest tip produce
cel mai puternic mecanism de cenzurã ºi ce mai
scrie în „Evanghelia managerului”. / 39
IX În care aflãm cum unele þãri din Est trãiesc din
imaginea negativã, iar alþii, care pierd rãzboaie ºi
cîºtigã teritorii, apeleazã la strategia de sclav
pentru a manipula stãpînii. / 46
X În care aflãm despre un nou experiment al
eroului nostru. De data aceasta experimenteazã o
nouã temã pe elevii unui liceu, cãrora le povesteºte
despre arme ºi noi forme de apãrare civilã, despre
ce trebuie sã faci cînd duºmanul duce un rãzboi
invizibil, total, ºi a învins, de ce trebuie sã
devenim partizani ºi care sînt scopul ºi formele de
luptã ale acestora. / 54
XI În povestea eroilor noºtri intervine un personaj
foarte straniu : fost specialist al departamentului
de propagandã în KGB, mare inventator de
bancuri, actualmente specialist în „revoluþii
colorate”. ªi mai aflãm cum funcþioneazã noile
tehnologii de propagandã ºi de ce nu mai dã bine
sã fii „inginer de suflete”, ci „designer de show-uri
politice”. / 61
XII În care se vorbeºte despre faptul cã un speculant
poate fi mai important decît un disident, cã un
volum precum O zi din viaþa lui Ostap Ibrahimovici
Bender poate fi la fel de important ca O zi din
viaþa lui Ivan Denisovici, de ce „fiii locotenentului
Schmidt” au învins comunismul ºi, mai ales, de ce
ei au pus mîna pe „valorile monetare ale statului”,
iar disidenþii au rãmas în afara jocului. / 67
XIII În care se povesteºte cum regimurile de tip
comunist se bazeazã pe limbã, iar cele de tip
capitalist pe bani, de ce Gulagul nu e tot una cu
Auschwitzul, de ce primul este mai aproape de
Bisericã ºi al doilea mai aproape de bancã ºi de
ce în comunism poþi sã critici, pe cînd în capitalism
nu. / 75
XIV În care ni se transmite o ºtire ºocantã : Ceauºescu
nu a existat ! El nu e existat, ci a fost o hologramã
a poporului sãu, a oamenilor din anturajul sãu ºi
a intelectualilor acestui neam. / 83
XV În care se vorbeºte iarãºi despre disidenþi, care
uneori devin aripa cea mai stalinistã a regimului
comunist, ºi unde ni se mai spune de ce o lingurã
poate pune la îndoialã pînã ºi un volum precum
Arhipelagul Gulag. / 89
XVI În care eroul îl citeºte pe Varlam ªalamov, cel mai
bun cunoscãtor al lumii Gulagului ºi al lumii
interlope comuniste, ºi în care descoperã cã „etica
Gulagului” nu e ultimul rãu, cã existã o eticã a
 lumii „blatnoi” care reuºeºte sã dizolve ultimele
relaþii umane, cã „omul este pentru om” nu numai
lup, ci ºi leu, ºi vulpe, ºi cã lipsa politicului ºi
„rezistenþa prin culturã” produc stalinism ºi
ceauºism. / 97
XVII În care eroul nostru, A.I., se întîlneºte întîmplãtor
cu floarea intelighenþiei române ºi apeleazã la un
truc : încearcã sã le demonstreze cã tragedia cea
mai mare a comunismului românesc este retragerea
trupelor sovietice de pe teritoriul ei. / 105
XVIII ªi deodatã îl cunoaºtem pe specialistul cel mare al
Securitãþii, Informatorul, care ne povesteºte cît de
mare era concurenþa pe faimoasele posturi de
turnãtor ºi care au fost problemele cu care s-au
confruntat specialiºtii regimului. / 111
XIX În care aflãm cã, dacã ai depus un jurãmînt, faþã
de Partidul Comunist de exemplu, ºi ai trãdat, s-ar
putea sã existe o zi a Judecãþii de Apoi. Unde mai
aflãm cã fiecare regim are un anumit tip de
ritualuri, cã ritualurile stalinismului sînt aproape
identice cu ritualurile creºtine, iar cele ale
capitalismului cu ritualurile pãgîne ºi de ce cînd
Banca apare, Biserica dispare. / 117
XX ªi deodatã se pune întrebarea „eu cu cine
votez ?”, iar eroul nostru ne spune cã este cea mai
modernã întrebare politicã, fiindcã alternativa a
murit, iar Bibliotecarul ne oferã un
„poem-manifest” al noii generaþii. ªi totuºi, aceasta
îi va ajuta pe „evrei” sau le va dãuna ? / 125
XXI În care eroul Pavlik Morozov reintrã în istorie ºi
A.I. observã cã dacã eroul de tip vechi era
pedepsit pentru trãdarea tatãlui, eroul de tip nou
este premiat. / 130
XXII În care eroul nostru îºi pune la grea încercare
prietenii încercînd sã le povesteascã de ce
 libertatea e aproape imposibilã în ziua de azi ºi
unde aflãm cã, dacã siguranþa creºte, scade
libertatea. Unde mai aflãm de ce banca este cea
mai sofisticatã instituþie totalitarã, cum se trece de
la teroarea politicã la cea economicã, cã nu poþi
sã depui cerere la primãrie ºi sã fii erou ºi cã
ultimii oameni liberi se pare cã au fost cîþiva
dictatori insuportabili. / 133
XXIII În care apare un personaj care vrea sã „salveze
lumea” ºi descoperã cã interesul pentru marea
literaturã rusã nu þine de calitatea literarã, ci de
puterea armelor, mai precis, cu cît armata e mai
puternicã, cu atît literatura este mai semnificativã ;
puterea unei literaturi este strîns legatã de puterea
armatei. / 141
XXIV În care se vorbeºte despre Dracula ca fiind cel
mai vajnic duºman al Imperiului ºi unde aflãm cã
Nosferatu este cea mai bunã stare a unui vampir,
iar vampirismul este cea mai mare calitate a
noastrã, cetãþenii periferiei Imperiului. / 147
XXV În care A.I. se întîlneºte cu un personaj deosebit,
care descoperã cã realitatea nu se mai dezvãluie
ca adevãr, ci doar ca minciunã, ºi care ne aratã de
ce cînd creierul se atrofiazã, se dezvoltã stomacul
ºi anusul, iar Dracula este cel mai bun roman
despre crizã, care ne îndeamnã ritualic asemenea
unui vampir : „Vrei tu, oare, cititorule, sã împarþi
cu mine necunoaºterea mea ?”. / 156
XXVI În care intervine o scrisoare stranie, amar de
cinicã, în care se aratã de ce Anna Frank nu
primeºte viza americanã, de ce Ilf ºi Petrov sînt
oamenii de legãturã între escrocii din SUA ºi URSS
ºi unde apare o întrebare foarte incomodã. Ghici
cine þinteºte mai bine : a) nazistul cînd vede un
evreu ; b) comunistul cînd vede un duºman al
poporului ; c) ori un wasp cînd vede un negru sau
un indian ? / 164
XXVII În care se vorbeºte despre fericire ºi aflãm cã
fericirea nu are nimic de-a face cu bunãstarea ºi
libertatea, ci cu un amalgam compus din a avea
lucruri greu obþinute, libertãþi cu destule restricþii
ºi o anumitã formã de stabilitate care doare. / 172
XXVIII În care eroul nostru ne povesteºte cum a devenit
consultant în domeniul furtului, învãþîndu-i pe
marii bandiþi ai vremii cã furtul este munca cu
nivelul cel mai mare de profit ; în care ni se
spune de unde sã furãm, cum sã furãm ºi mai ales
cum sã nu lãsãm urme pentru a deveni niºte
proprietari respectabili. / 178
XXIX ªi cîte puþin despre terorism, în care eroul nostru
A.I., terorist ºi disident cu ºtate vechi, ne aminteºte
cã terorismul nu e lupta celor „rãi” cu cei „buni”,
ci e mai degrabã un mod de a comunica al celor
slabi cu cei puternici ; oare de ce nu vor teroriºtii
sã ne trimitã un sms sau un fax cînd vor sã ne
comunice ceva, ci bombe ºi explozii ? / 186
XXX În care Cinicul reintrã în scenã ºi ne aratã care
sînt formele de tratament pentru nostalgicii „albi”
ºi „roºii” ºi care este ultima strategie oportunistã a
intelighenþiei. / 195
XXXI Unde eroul nostru, A.I., vrînd-nevrînd ne povesteºte
despre nostalgia dupã Gulag ºi de ce în istorie
sînt lucruri care au preþuri mult prea mari. / 201
XXXII În care un erou îºi recapituleazã unele evenimente
din viaþã ºi îºi dã seama cã a trãit în diverse forme
de erezie, pe care le priveºte ca pe ceva normal,
ca parte a vieþii lui, unde Lenin ºi Isus îl duc de
mînã la ºcoalã, dupã care se desparte de ei ºi face
diverse lucruri care nu reuºesc decît sã producã
alte erezii. / 210
XXXIII În care aflãm cã dintre toate „nevoile speciale”
importante (foamea, dorinþa eroticã, urinarea ºi
defecaþia), foamea este mai presus de toate ; vom
 afla de ce orice regim politic are forma sa de
control prin „raþie”, de ce între foame ºi îmbuibare
nu existã nicio diferenþã ºi de ce pentru a evada
din Gulag ai nevoie de un al treilea deþinut pe
post de „hranã”. / 218
XXXIV Povestea despre foame continuã, însã mai apare o
„nevoie specialã”, care este poezia. Iar aici, lumea
concentraþionarã se împarte în tabãra Auschwitz ºi
tabãra Gulag, unii care vor sã punã în versuri
suferinþa inumanã ºi alþii care nu vor. / 227
XXXV În care se povesteºte strania întîlnire cu pãrintele
Agheev, ultimul „nebun dupã Hristos”, care
încearcã sã ne convingã cã stalinismul a fost
„ultima epocã de aur a creºtinismului” ºi de ce nu
poþi intra în Împãrãþia Cerurilor dacã ai credit
bancar. / 234
XXXVI Aici veþi auzi povestea istoriei care se terminã
înainte de a începe, a sms-ului care a distrus
geografia, de ce e bine sã fii ipocrit ºi de ce un
adevãrat intelectual nu poate fi decît stalinist. / 239
XXXVII În care eroul nostru scrie un „Manifest al tranziþiei”
din care aflãm cã „tranziþia” este de fapt o cumplitã
„mahmurealã”, iar pentru a scãpa de aceastã stare
„politicã” ni se oferã cele mai ingenioase metode
ºi ingrediente ; popoarele lumii care au dat cei
mai renumiþi bãutori oferã ºi cele mai surprinzãtoare
soluþii antimahmurealã, iar la cea mai grea întrebare
a tranziþiei-mahmurealã „Cine sînt eu ?” te poate
ajuta foarte bine cocteilul „Molotov forever”. / 248
XXXVIII În care se povesteºte iarãºi despre bãuturã, despre
pericolul „minþii limpede” a occidentalului ºi norma-
litatea „minþii tulbure” a celor „necivilizaþi” ; în care
eroul ne demonstreazã pe baza mecanismului de
consum al alcoolului de ce comunismul ºi capitalis-
mul au aceeaºi naturã ºi de ce drogurile apar doar
dupã ce este inventatã pastila antimahmurealã. / 257
XXXIX În care unul dintre eroi descoperã o nouã
generaþie de luptãtori antisistem, care rezistã nu
prin culturã ºi luptã de stradã, ci prin cele mai
ingenioase substanþe, de la marihuana la cocainã,
ºi în care ni se explicã de ce atunci cînd fumezi o
þigarã de „iarbã” la Odessa sau tragi o dozã de
„coca” la Bucureºti apar fluctuaþii la bursele
occidentale, iar cu cît societatea devine mai
artificialã, cu atît eºti nevoit sã foloseºti
halucinogene mai puternice. / 264
XL Deodatã aflãm cã „marea literaturã” e o formã de
reacþie la o naturã vitregã, apoi descoperim prima
mare anarhistã ºi feministã care nu face nicio
deosebire între o partidã de sex ºi un pahar cu apã,
ºi unde aflãm cã singurii care luptã cu adevãrat
împotriva nostalgiei sînt marxiºtii, iar heideggerienii
susþin cã nostalgia nu e decît dorul dupã întreg. Da,
ºi dispariþia privatului poate aduce beneficii. / 276
XLI În care Vasiliy Andreevici observã cã secta
„intelectualã” produce doar viruºi care aduc
moartea ºi cum pentru a înþelege ce se întîmplã
cu cei „vii”, ar trebui sã intrãm pe tãrîmul
„cadavrelor” ºi în care aflãm istoria politicã a
„cadavrului nr. 1”, Vladimir Ilici Lenin, ºi cum a
devenit „Mausoleul lui Lenin” centru politic,
muzeu, loc de pelerinaj ºi operã de artã ºi, mai
ales, una dintre cele mai profitabile afaceri : deci
nu vã temeþi tovarãºi, Lenin s-a privatizat ! / 288
XLII În care ni se spune de ce unii politizeazã ºi alþii
comercializeazã morþii, cum unii fac politicã cu
Dumnezeu ºi de ce „ultimii eretici ai Imperiului”
se tem de un singur lucru, de „omul mic”, iar
aceastã tipologie a omului de pe urmã ne-o
povesteºte însuºi Anton Pavlovici. / 298
XLIII ªi, deodatã, are loc un final neaºteptat, în care aflãm
ºi rostul telegramei de la începutul cãrþii / 304

Notã asupra ediþiei / 309

 EGO grafii
Nicolae Manolescu, Cititul ºi scrisul
Gabriela Melinescu, Jurnal suedez I (1976-1983)
Gabriela Melinescu, Jurnal suedez II (1984-1989)
Livius Ciocârlie, & comp.
Gelu Ionescu, Copacul din cîmpie
Matei Cãlinescu, Portretul lui M
Ileana Mãlãncioiu, Recursul la memorie.
Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache
Nicolae Breban, Sensul vieþii (Memorii I)
Leonid Dimov, Scrisori de dragoste (1943-1954)
Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici,
Ioan Stanomir, O lume dispãrutã. Patru istorii personale
urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici
Gabriela Melinescu, Jurnal suedez III (1990-1996)
Augustin Buzura, Teroarea iluziei. Convorbiri
cu Crisula ªtefãnescu
Emil Brumaru, Cerºetorul de cafea. Scrisori cãtre Lucian Raicu
Alexandru Cãlinescu, Adriana ºi Europa. Lecturi, întîmplãri, pagini
de jurnal
Norman Manea, Plicuri ºi portrete
Nicolae Breban, Sensul vieþii (Memorii II)
Herta Müller, Regele se-nclinã ºi ucide
Paul Goma, Culoarea curcubeului ’77. Cod „Bãrbosul”
Mihaela Miroiu, Mircea Miclea, R’Estul ºi Vestul
Matei Cãlinescu, Ion Vianu, Amintiri în dialog
Norman Manea, Despre Clovni : Dictatorul ºi Artistul
Norman Manea, Anii de ucenicie ai lui August Prostul
Nicolae Breban, Sensul vieþii (Memorii III)
Matei Cãlinescu, Un fel de jurnal (1973-1981)
Sorin Stoica, Jurnal
Gelu Ionescu, Covorul cu scorpioni. Douãsprezece fragmente
memorialistice
Andrei ªerban, O biografie
Mihai Mãlaimare, ªansa
Nicolae Breban, Sensul vieþii (Memorii IV)
Vasile Ernu, Nãscut în URSS (ediþia a II-a)
Dumitru Þepeneag, Capitalism de cumetrie
Radu Cosaºu, Supravieþuirile 6. În jungla unui bloc de gheaþã
Radu Pavel Gheo, Dan Lungu (coord.), Tovarãºe de drum.
Experienþa femininã în comunism
Gabriela Melinescu, Jurnal suedez IV (1997-2002)
Marius Oprea, ªase feluri de a muri
Adriana Babeþi, Prozac. 101 pastile pentru bucurie
Eugen Istodor, Dicþionarul ideilor fixe. Dupã 20 de ani
Ion Vianu, Exerciþiu de sinceritate
Aurora Liiceanu, Prin perdea
Nicolae Breban, Profeþii despre prezent. Elogiul morþii
Vasile Ernu, Ultimii eretici ai Imperiului

în pregãtire :
Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici (coord.), Str. Revoluþiei nr. 89

www.polirom.ro
Lector : Mãdãlina Ghiu
Coperta : Laurenþiu Midvichi
Tehnoredactor : Daniel Scurtu
Bun de tipar : octombrie 2009. Apãrut : 2009
Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 • P.O. Box 266
700506, Iaºi, Tel. & Fax : (0232) 21.41.00 ; (0232) 21.41.11 ;
(0232) 21.74.40 (difuzare) ; E-mail : office@polirom.ro
Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33,
O.P. 37 • P.O. Box 1-728, 030174
Tel. : (021) 313.89.78 ; E-mail : office.bucuresti@polirom.ro

Contravaloarea timbrului literar se depune în contul

Uniunii Scriitorilor din România
Nr. RO44RNCB5101000001710001 BCR UNIREA