President

ESCU
IV

Manea Adrian
Copyright © 2021 Manea Adrian

All rights reserved.

ISBN:

2
 DEDICATION
Această manea
Io dedic
Pentru
Acelaṣi
…mic
Esc.
Escule! Sîc cu sîce
Că zău!
Geab’se zîce
Cai adus
Căcălău de Huu!-ie
Din UE
ṣi din non-uie.
Tu nai adus ‘’*u*e’’
ESCU al 4-ule!
Deṣi s-a spus că
Traianul
Ne-a adus
Hahanul.

This is a political pamphlet dedicated to Mr. President. It is an Anthology of

various fragments selected from my previous book “manea1 aka Vuvuzela
PPE’’, printed at Lulu in 2019
Vol.1 - ISBN 978-0-359-79284-9
Vol.2 - ISBN 978-0-359-79303-7
Vol.3 - ISBN 978-0-359-79309-9
Vol.4 - ISBN 978-0-359-79315-0
Vol.5 - ISBN 978-0-359-79665-6
PREṢE
-DINṬII
OMĂNIEI
Dinastia Esci-lor

1. ESCU 1 - [28 MARTIE 1974 - 22 DECEMBRIE 1989]

{A FOST ÎMPUṢCAT}

2. ESCU 2 - [22 DECEMBRIE 1989 - 20 MAI 1990]

[20 MAI 1990 - 11 OCTOMBRIE 1992]
[11 OCTOMBRIE 1992 - 17 NOIEMBRIE 1996]
[10 DECEMBRIE 2000 - 21 DECEMBRIE 2004] –
{ESTE JUDECAT}

3. ESCU 3 - [17 NOIEMBRIE 1996 - 10 DECEMBRIE 2000]

4. ESCU 4 -
[21 DECEMBRIE 2004 - 21 DECEMBRIE 2014]
{A FOST SUSPENDAT
(1) ÎNTRE 20 APRILIE-23 MAI 2007 – INTERIMAT ASIGURAT DE
NICOLAE VĂCĂROIU. - SUSPENDAT
(2) ÎNTRE 9 IULIE-27 AUGUST 2012 – INTERIMAT ASIGURAT DE CRIN
ANTONESCU}.

5. ESCU 5 -
[21 DECEMBRIE 2014 - ÎN FUNCȚIE]

4
Contents
Cap.1 VUVUZELA – XL – Vuvuzela I - cselă ........................... 6
01 - [sub] CAPITEAUA a (III)a – bis – la CÎ – treiE {ceL mai
ceL CÎH] ................................................................................ 6
02 - ([sub] CAPITEAUA (III) - K {că CÎH iun cel mai cel HÎCE, fără
e-uri] .................................................................................... 19
03- [sub] CAPITEAUA (IV) - L {cea mai cea D] ........................ 32
04- ([sub] CAPITEAUA A a (IV) ă – Ca pitola D {cea mai cea
D] ......................................................................................... 45
Cap.2 VUVUZELA – XL – Vuvuzela icselă.................................... 59
05 - ([sub] CAPITEAUA (V) - E 1{unu din cel mai cel E, fără e-
uri] ....................................................................................... 59
06 - ([sub] CAPITEAUA (V) - E 2 ............................................ 72
07 - ([sub] CAPITEAUA (V) - EN 3treie .................................. 83
08 - ([sub] CAPITEAUA eN (VI) – sixtină =F{cel mai prim Fî, fără
e-ee] .................................................................................... 95
Cap.3 VUVUZELA – XL – Vuvuzela xelă .................................... 108
09 - ([sub] CAPITEAUA (VI) –N 2{tot cel mai cel Fe, fără e-
ee] ..................................................................................... 108
10 - ([sub] CAPITEAUA (VI) –VV 3{care E cel mai cel Fe, fără cîṭi
şi fără e-e] .......................................................................... 120
11 - ([sub] CAPITEAUA (VII) - R 1- {cel mai cel Gel] ............. 133
Cap.4 Ultima Tule – VUVUZELA de adio .................................. 146
12 - ([sub] CAPITEAUA (VII) - R 2 doi - {cel mai cel Gel oi]
fără .................................................................................... 146
Cap.1 VUVUZELA – XL – Vuvuzela I - cselă
01 - [sub] CAPITEAUA a (III)a – bis – la CÎ – treiE {ceL mai
ceL CÎH]
Alfel zis. Urmează.
Un SECUNDO TEMPO
de CÎHĂ
ṣi demult Boc
Ia să vedem noi cei mai bese mintea lu Băse ăl din mandatu doi?
(fostu) autoroi de “sătrăiţedeBine.” Şide papiţoi cuaspect de că tălini şi
damf de predoi.:
<”O sus ţine ṣin Undrea în continuare pă udr ea (pă ia şi doar pă ia). Caşi
cum nu sar fi ştiit şi pîn acum căi udrist şi it convins (din nucleu dur)…
‘şiosăi ciur pă toţi carei contra udri!’ În timp ce mîndri băşiştii se dau pe
feţi şi pe cure cu pudre de udre şalte viagre-minune, aşteptînd o re-
inventare a unui pedeleu şi mai titane u, Băsu, ca
“>>>un sultane dintre aceia …” care an de dane şia văzut batjociţi fanii de
ANI şi fanele batjocite cu mulţi batjoci de dAlde boci, (care cereau o de-
băseficare a statului băsist, şi-o ştergere din slavă – inclusive ştergerea
aurei cu care sentroloacă ctitorele de icoane prin dive(rse) pantenoane.
Se cerea – evident, deadepţii lu Boacă, cu rogojini aprinse în cape – să fie
declarat referendumat şi “odios”, şi să ise dea ostracă – într-un cuvînt se
striga cu omagie pe la colţuri şin cişmigie cîte un <”Jos!” şiun “Afară!”,
>”Afară cu diasporu din ţară!”. Precum şi altă vorbă de o cară despre o
chelie extra ordinară. (Pluse alte nespuse de spore ori pori.) Da asta era o
plastografie şio batjocorie de blasfemie, atîta timp cît acolo, în ALL limp,
Băse dormea cu bulbuci şinu răspundea la provocări batjocotito are cualte
măscări decît.(cele recunoscute patunci. ca oficiale. În Băsăraie._ dalea cu
“…împuţită!”, ‘domle chestor!’ (or ofi zis ‘cherestegiu?”) Perche sar putea
crede
că boc Navean stoc îndestulă cinga, ori
Căn Măreaţa ARCĂ supranumită “Grădina Carpată”, nar mai fi fost de dat
ni
că. Bali vernă.
Încă mai era de. Şi statu nu era cu steagăn bernă aci.
Că cuaşa Meşter Cîrmaci vom ieşi noi la vrun limane după 2 x 2 cincinale
(poate sau poate nice atunci nu ne vom mintoşi la minţi).
Că an d’ane pedetoţii stă cu toţii cu mînantinsă, şaşteaptă să pice şi paice
fărîmituri de ‘SăTrăituri-de-Bine” rămase de pe cînd plouase cu cîrnaţi şi
mici.
6
<”Naţi! Naţi!” – din epoca de navă! Şi ‘naţi!’ (Io naṭie de ‘naṭi’ ṣide boco
mascaṭi rămaṣi de cînd ploaia cu cîrnaṭi. baio pleavă, şau plecat odacii şi
poricile care corau la “slavă!’
Că se zice despre orice “Na-vă!’ că
Trage la chei (nota cuiva – Da de ce nici un “APEL” nu se face la ..’chel’?
– numa la chei?,
adecă la Dane - <”Dăne nouă…” / şi el zicea >”NA! –vă!” – şi dalde noi
‘bogdaprostea!’ (că danele erau BOG-dane, adică alu un fel de mnezeu cu
nume de Bog. Şi ne bogdaprosteam la altă dană care trăgea la chei, cualte
bogdaprosteli de bogda-proste!.
Căn limbajul general omenit, inclusive cel pedelit, “la – chei” avea sensu
ab – scons
Că vine acasă, indifferent de bordei (sau bordel) –
[că şi el e un chei – casăL citez pe “My home, mai castle! ie”.
Că trăgeau spre acasă la chei la ei ca mus cala rahat (turcesc).
Că ci că “dulce ca mierea e dragostea de boc (citat aproximat). Da era cam
răsucit la vreji. Că bocii se dădea vite ji şin batjoci cică că dacea vrea so
lege, şice dacă! Da Boc III, înaintea deai da cu tifla şial persifla pe săracu
cocoş, (ca un obez cu bacşiş ne simţit ce era), ‘cea şi el că
>>”.. si io crez în udră chiar şi acumă”
Băsel dacăl auzea / drept în picioare sărea / De la masă se scula / Nici nu
bea, nici nu mînca / Din guriţ’ aşa-I zicea :
<<<<Băi Bocule, dumneata / De stătuşi /De mă-ntrebaşi, / Adevărul
spuneţi-aş:
Io ca săţi fack ţien ciudă /no săţi donez nicio udră. NO sabordez, Nici daco
faceţi keo Ăla daca auzea / cu batjocote-L boc-cea / şicu scuipe / drept în
muie, (scuipii inter zişi în uie) (şinainte de dumnescrişi, ia mai trîntit o
flegmă în mutră::
,,”Băi Băsele băs băsos / Cîteo udră a mai cutră / osă te cam tragăn joasă./
Căn batjoacă se dă fată / cu century de castitată / Fără certuri şi …/
Cheieru-n mînă căi da : NA! - Să vezi CHEIA cît lopata, / Lacătu cît baniţa
/ Mititel cît un purcel / să faci cinci căldări din el!” – Caşa ştia băbătia / Să
îşi apere fetia.?!)))[nota mea – CHEIA rămăsese de la ăi cu cheia de mai
fuseră paici, dale furase Băse cheia]
Dan loc so scoată din Moll cum paşol, Băse la scos pe BOC la mezat din
gubern – ele ceia ce era un batjoc la adresa lu eternele. Şin loc să sentîmple
un miracol cu Boc cincele, a fost de clarat un nasol şi afurisit cu afurisenii,
pe afuriseneşte. Afurisiţii de aghiuţi. Ṣi lua bobîrn ace cu caru, fiind
considerat acaru carea deviat Tomania de la linia cea filo – cală. Boc
Bobocaru (bolbocînd în el) în
că mai bobocînd bobocăria rămasă de bodyguardă la steagă şila demo-
craţie, a făcut din ga-ga-le şi macovicale monumente de “AVE! BOC!” –
Că şin slave urcă (inclusive în ‘Slava Rusă’ şin ‘Slava Cercheză’) miroase
de boci şi tămîi, da mai întîi şintîi în bocitoria din palata Victoria saud mari
boboce bobocind cu plînse de dolce tot înspre nişte dînse (da astea erau
alte băbăciuni – mai pore care ştia să se pipi-ce în publice doar pe
macoviceşte. (da erau filipice doar cu numele) Da mai pe bucureşteneşte
(scuzaţi vorba groasă, da se mai obicinuieşte (şila case mari cîteun băse) a
trage la CHEIU dîmboviţii e a fi lacheiu cuiva, a fila cheremu unuia sau
altuia care te cîrmă de nase. Şi cîrmac era cine alt?
Şipe cîrmac cine alta-L cîrmăcea ? – cum suceşte gîtu capu la omi – sau
cam aşa ceva. [Că mai spre bătrîneṭi, băsescul deṣi mai zicea ṣi Çhelos’
devenise cel mai mer chelos adept al popularilor. Pentru el, orice popouă
se împarte întotdeauna în două: emisferu sudic ṣi emisferu Nordic. Lucru
pe carel studia pe basic ăla mic.] Dacă se vas au nu se va, nu se, da
putorişca nu mişca şi nuse lasă dusă (din cur sa prezidenţială) cum nuse
lasă dusă ursa din bîrloaga lui, aşa şi dînsa îşi trăia sava –bienele pă lîngă
trăianele [pîn’a intratără cu auran eclipse ṣi-a fost portoricată în lipsă - ṣi
eclipsată total).
La chei şi la cheie era că
călău pe ambele male: şi pe malele cu Băşi, şipe malu cu Boci (că era port
lamare). Numi dau seama unde iera căcălaie mai mare (vezi co să dai sama,
tu şi haisama ta!&co)
Că se făceau claie peste grămadă la pupincurare de pre –şi posle – Daciadă,
şila pupincuratu de investire. Da la Chelu (zis şi necuratu sau, din alt punct
de vedere supranumit preacuratu popou) în o gradă erau parcă mai mulţi
chei pe Arcă! Zic parcă! Da parcă poţi să ştii précis? Aşi! (că navea destui
robertanastaṣi săi numere ouăle).
Că şila pupincurarea de utrenii sa zis căs mai mulţi pupincuri decît la
pupincura de luni seară. Că pupincureii pedei era cîţi hîndei vezi pe lîngă
garde.
Că pupincuria ţinea cît Omania şi tindea să diaspore şi pe celălalt tărîm.
Da tot diasporezii de la Rîm era mai pupincurezi. De! Neamele!
Că se-nfiinţaserăm PeDechei pe unde vrei şi pe unde nu vrei – ca şi cînd
eram o ţară de chei – {cade exemple:
Cheile turzii, Cheile bi cazei, Cheia, etîceia,, pe unde PeDeLicheii şi
PeDeLichelele cu cheia de gît îşi făcea veacu şi se PeDechiura fără
sasculte de nici un apele la ci
că nişte PeDeLichele şi licheluţe. Asta ca şi cînd licheliţelor leo poţi da cu
măsură.
Că nu toate aveau harul, şi nici darul dea măsura măsura.
Chel–aru)= Stăpînu tuturor CHEILOR şi cheiţelor era Spînu, carel
delegase pe post de chelar provizor pe Bocu de servici (de plankton paici,
8
şi de bodyguardă la nato)
DA o cheie nuia dato, doar ia arătato. (Nuie vorba de CHEIA de la (ce)n
tură la uie, nici dela alianţa DA 1 ună, nici dela alianţu DA 2 (doi), ci cheia
de la centura neagră a lu Boc IV (doi),
(N.a. – pun pareu că vaţi gîndit putin la altă centură? Ha!hA!)
Că dacă Boc umbla şi cu cheia asta şi vedea ce. nu trebuia să vază şi auzea
ce.?– nu trebuia sauză şi,, Ci ca Ho! cam înţeles dece era un
NaudeNavedea. Da anţeles şi boc că va veni un momente, supra –aşanumit
‘momentu “moţoc”, şiun posibil “PA!” de carei Feposibil să fie pasibil
‘hic & hoc’ (DA boc făcea pe nemtodomu şi era necredincios ca Tomu).
Că cum oare sar putea tîmpla ca pulimea mai-mai să-l ruge într-un rug de
mure? [dup’ce tot ei cu ruge îl slăvizaseră de 4 ori în cele 4 zări], da noroc
că torc – quemada torcea şi sforăia alte saleme (şi nuse salam-alecuma
acuma), car fi spus şi el că “proşti, proşti, de proşti, da…, cam mulţi
pedeloţi!”(citat din cear fi spus ăla dacar fi spus ceva]. Da nusa spus nimic
deocamdat,}
că erau ortaci peaproape cu ortăcia lor (gata săţi întindă pielea pe spate),
şia adoptat tacit ciocumicit şi şia autodeclarat ciocumicia în poziţia
‘ghiocel’. Da boc nula mai răbdat pă chel şi mişăl. (miṣalamele chelE). Nu
şia mai răbdat tăcia şişia luat CHEIA de la guve şiia dat un copipeist (în
caz de!, saibe )so ia cu el în exile –
căn loc săl aferime, ăştial dă cu vreo huidă! Şi vrun :Ieşi!”
că cam era prea mulţi beşi (pe cap de boc) (şi cam prea deşi), deşi băsiştii
încă nu veniseră toţi. Deşi se cam intrase în epoca de post (-boc) şise déjà
stră-vedea
că şi reciproca era să fie adevărată odată şodată (într-o eră de post –băs),
po –pulimea (mai ales cea exoda) tă continua cuacelaşi glasă behe cu multe
behehea
că <”Dă-ne!,… “Dă-ne!” (şalte behehe-uri)
şi din dane care ţinea de Sindicat şide famiglia Bă&Co, li se făbricea cîteo
oricee de oriceva pentru vrun “Na-vă!” (căştia cu na-Vele dă şi dreptu dea
de-vota prin cor espondenţă din lumea de dincolo-şa. Tot aşa cam tot
pacolo cele două bocitoare playboaice solo alese să reprezinte fetele de la
Căpîlna (născute Pleşcoaice), sencor au pă lîngă curu lu Boc-itoru Nr.1
(unu) căutînd şi el vreo pleaşcă de stolo peacolo. În timpe ce circ
umnavigau spre un luk cît mai prezidenţiabil amîndouă (rămase ne) se
feisbucau pă feisbuc cu multă behehitate (şi luk generos pe la spate)
că nau de nici unele nici ele, ca şi ei, şi se diasporau ca sporii în toate,
căutînd stropi de euro-penitate în Bine–trăismele. săTrăirismul era însă
déjà un curent politic desu et. Aşa căn duet, monicuţa M. pela Londre şi
bela Helena U. tot prin ue, păla Parisă, [zisă din judeţu Gorjă) senduetau
cu oferte de ojă şi stickăre simoneCreţu. Trăirismul, ca current politik,
intra în lichidare de stoc, ṣi pupincurii se dădeau la toptan.
BOC, campe sferte sarazine (dinspre mame) sa săturat de “SăTrăielile-de-
Bine” – (bune pentru pulime)
că şia şoptit atunci în barbă (văzînd ‘a lor “proştime, de mulţimi de, ‘cîtă
frunză, cîte iar Bă! (notă autorului – resping orice acuzaţie de plagiat – aşa
mia venit mie, ṣi nici nu umblu cu iarbă)
că ‘din pridvoru dă pă ARCă – să dea la cale ovăz”(sau cam aşa ceva, stil
imitando) Deşi nu prea văz cînd şi dă ce, se între vedea o ruptură faţă de
foştii lui tovarăşi de drum, pe care acum îi cioma. [cul meaAsta în “ţara
ovăzului”?] {cacolo-ncepea Raiu.Deşi iară şi iarăşi ise bătea în şea, Boc
se (prea)făcea
că nu pricepea –
<”Ne panimaiu!” –
că ecşii şi exsele (ex-cepe) şi foştii era marii anonimi care lucrau la
debarcarea sa (şin spatele lor lucrau la fel de anonimi umilii lucrători de
securitate şi lucrătorii din miliţiile para-militare, care lucrătoreau pe
oricare şi arcăneau pe cine lise zicea.
Că nor fi fost ei ghicea, da din interceptări tovarăşii cam ştia ce mănîncă,
ce bea, ce zicea fiecare, cine cu cine se, dar mai ales ce gîndeşte fiecare
gîndărac.
Că cine în afară de ei mai cu tează să zică ceva de Boc? –
- Acest neică –nimeni că hop-mitic.
- Dar Marele Anonime Traianul Băsesc e din categoria cui
rasatelor, a celor care upper cutează.
Că cînd ţiof ute băse un upercute cala gala bute, aif utut un cal în izdă. (şi
calul era de lemn şicu coadan priză)
- În schimb, rechemat în Ol imp, Măreţele BOC e un sub-produs
rămas reste dela categoria cocoş (de sub-mijloc). Adecă un pullet care se
pehlivănea cu criza în fiecare dimineaţă de la ora 5 pîn’pela 6. cînd pleca
pela service.
(La unu din cele 4 joburi ale domniilor sale – că era un cadru de nădej de!)
[N.A. – uite chiar azi semplină aniversarea deplină cînd BOC IV a trecut
baricadu şia traversat Dîmboviţu în fruntea celei dea patra mineriade, şi
şia recucerit palatu.
{Nota altcuiva – De cucerit a recucerit puterea şi palatul Victoria, da nu
mai înainte deal incendia. Şica orce ortac care na avut un Raistag săi dea
foc, BOC a dat vina pe micu caporel Băsel, care nul prea lăsa să facă ce
vrea iel, şii striga fără frică desub lecti că:
<”Ai grijă să nu cazi, bă!’ “vezi că te muşcă de cur tot deai tăi! Băi!”. Nu
vedea căi iar remiză la o altă criză. (şica orce Naude-Navede, nici nauzia
‘sirena Griviţei’. Cacu e criză de cur papire (că cică pe drum e pe vine
10
vremuri că
căcioase şi băşinoase – specific epocii bocoase / da şi bă soase);
…. Ieri a fost criză de iaurte, şi de mai multe
…. Alaltăierea criza de lapte bătute, [MeReU-L nostru MRU nu se dă bătut
şi stă ca vaca cobe cu curun gard, cun fel de lozinc stătut de:
> “peaici nu se trece decît iavaş-iavaş, cu master-card şicu gulaş în cioc!”.
Că la mereii din acest loc sfinţit de Boc mereu io criză deun ceva şi cînd
sajungem la li mal, hop! , alt criz ne vine dinspre Evrop, şi noi importăm
tot ce vine dela Să-Trăitorii-de-Bine occidenţi (şi decidenţi –
Căla eiE pîinea şi cuţitu şi cheia demo-ului, şi formula de calcul a cotelor
obligatorii Şal dracului dracul, Băsescula făcut cea făcut şi nea adus şi
ultimu update al crizei : Criza de Cur. Că
Nare coana Europă destul cure cîţi pupincuri şi pupincure are Marea
mişcare popul ară a acestui dracul. :pulime ‘cîtă frunzime şi cîtă ierbime”
– (vorba Eminescului? ṣi toṭi cu carnete ipipie). Daia unii boci mai
costoboci şau lăsat barbă, casă aivă undeşi zice şiunde săi pomene pe
europenoi cînd ‘săTrăismele-lor-de-dince-în-ce-totmai-foarte- Bine”
sencriză şii iar nevoie deo clismă. Cu toate Că tot de la ei ei nea nvăţat
şiam retro cedat (şi unde nusa putut retro, acolo pur şi simplu am cedat)
tot ce sa.
Că Veneau cu CHEIA de la 6case pe care au lăsato încui ată acum 500 de
ani, şi ANI leo retro, şi cu cheia dela căsuţa de turtă dulce, şi le, şi de la
pădurea – şi paia “NA-Vă!”, şi de la moşia – şi paia.., “NA-ţi –vă –ţi! şi
Vlăsia. Deşi nu vorbea la fel de fluent chebecoaza ca şi ei, Scorilo ia
dezmoştenit înscris
că, citez: <”Urmaşilor mei Scorilei / Las vouă moştenire , / etc, etîcî, etece-
şi, . alte etîceuri, şi ceo mai fi prin scor niceşti.
,,, Şi ălora lea fost retro cedat tot auru carpat (plus brăţările dacice din dota
lu Dece Bale) - (căruia iau luat şi aura, casă nu eclipsească uia),
,,, ăstora o cotă din flota zis Argosă, casă nule lipsească
,,, cestora – caveau şi ei nişte chei – juma din platoul continental (al mării).
{mai rămăsese doar ciobanu care şia pierdut oile, care se rapsoda popular
odată pe an prin pustiu cu textele “Ale cui sunt cestor case?” da nefiind în
că revendicate, se cam ‘urla cîini-a morţiu”}
,,, moda retro ajunsese tocma pînă la sibie, unde se sibia de vie sănvie
programul Última Casă’, casă aivă ṣi Naibu cu Naiba lui o căsuṭă de turtă
dulce. Annual, Hanis s-anscris în programul Prima Casă, pe care tot el ṣio
aproba lui sieṣi, ṣii făcea proba. Umblă vorba căn ultimii 7 ani în fiecare
an Omoiu ṣi Omoaia s-au mutat la Casă nouă ṣi-au sibiat-o cu apă sfiinṭită
casă no plouă.
,,, Ăi cu cheile de la Muma lu Fane Babanu au luat cetăţile, (inclusive
Hotinele), leau făcut bucăţi şi bucăţicile de granit leau.
(că deaici lea venit venitul şi videnilor lea o oareşcea idée prin capă. [atît
cît putea capu lor să încapă, pe lîngă vid).
,,,, fiecare veneau cu cîte o cheie, o cheiţă, un şperaclu ceva, şi la fiecare
chei gubernu trăgea o navă! Plină cu “NA-vă!” (şi boc leo edeca).
<<”NA –vă! Şi ţie! –
“Na-vă! Şi mie!
– “Na-vă! Şi luie!”
(Nota unui – nuvă mai spui
(că se spuia prin ui)
Că mai-mai să nu mai ajungă nici Băsescului – care după cîţiva de ‘tuvă!’
(de necaze că navea decît cîteva chei de case bengoase – în număr impar
de şase), a scos asu din mînică şio cheie dela NaNa lui. Catîta batjoacă-I
trăsese ăştia alu Boacă pînă ia retro cedato pe toată în natură. Da calu şi
măgaru dela cotigă nu sau lăsat şi I lau restituit in-integro în rate. Şi casă
fie bat jocoria deplină, în ultima zi de mandate lau somat să se prezinte
săşi ridice primele 2 rate, [constînd, se pare, din cele două organe însoţind
aiaa calului].
PeDe alte parte, cheia de la Dante o pierduse pe cînd se translate vila (adică
se muta pe nişte roate de cotige mai spre încoae, unde e de toate.) Atîţia
batjoci de boci pentru o odaie cu piscină în baie? Şinco odăiţă co cheiţă la
arhivele de microfilme? Că dacă
Venea vreo scorilă pre-dacă sau altă matracucă în bikină, sar vedea fiecare
floc cu floc depe bloc. Şiun BOC ar inventaria flocăimea floculeţ cu
floculeţ, şiar pune bire. Din fericire porica nuse mai pipida pacolea, (şi nici
macovica – gorgonă, carese, parese, impusese bonă de zi la iPiPi-zi),
că dacă
venea pe la Băse şi băsea vreo beşină într-un sac de făină, nu mai rămînea
nici deo gogoaşă. (daia şi băse evita başoldinele, pipizii şi pipi – zeii şi
pipi –Zelele, (baṣca PiPiIei), şi nuse afişa nici cu viitoarele aiatuloaice din
suita alinuţii- ( gorghioaice)
…, şi toate retrocedările se dădeau la cheie, şi erau înă –buşite din faşă,
inclusive staţiunile [pe care unile, şialţii nule). Cei rămaşi fără ies la drumu
mare (mai ales în sezoanele estivale, cînd vara nui ca iarna) şi flutură cheile
cu rogo jine aprinse în cap, în aşteptare
că, cine ştie, PPC,(=poate pica cevaṣi) şile vine rîndu la “SăTrăitudeBine”.
Retroul a dat iama şin generaţia crescută cu cheia la gît, şi ceauşeii se
mîndresc cu broasca lor întratît, încît ise aude oracu cum oracă la revederea
vrunui codoş de ona
că. Din variantele de inventare de la Moşi, etnobotanicele onlaine erau
prea de modă retro, chiar da
că unii foşti încăle, sătui să tot fie clonaţi cu “<NA –vă! Bă!”- din “nui şi
12
nui”. Foştii de portaţi, siberizaţi prin diferite bărăgane (care de care mai ca
nale) mai povesteau {da nuia sculta nimenea nimenica pe limbuţii acei,
că cin sasculte la nişte nimice şi mişeica ăştia, şi ce? –
[cum sar zice nai la cine asculta –
şi nici ce vedea la ei / }[ca nişti nauzi –navezi] – aşa că ei îndrugau – ei
sascultau
(nici măcar Securitatea nui mai băga în seamă)
Că - Ci
că flăfăria flăfărea încă din pre-ziua măreţelor auguste careau libertaria
tOmania (şi datunci o tot o). şi estem tot întrun retro. (urma la pe lista de
retro un zece auguste cînd venea diasporezii cu pungi cu nevoi săṣi i aṭara
înapoi, ṣi aṭa de mămăligă).
Că proaspeţii intraţi în ceapee se ducea )casăne collective nevestele şi
fetele?) cu euro-steage ca să ee, şi cu multă slavă ne luau tot şine dădea
cînd să dee cîte vreo peripravă peste bot: “navă! Bă! Şi vouă!”. Şi ne
europenizau şi pe noi pe undeva, prin asia, doar aşa, casă nu se zică
că neam dat degeabă jos din arboricol.
Că întîmplările aste nu li sau întîmplat acum un mileniu, ci acum un dece
niu şi ceva. (daia, vezi mneata, zice Băse la congrese, nui bagă nimeni în
seamă păia, şi asta era de faptă şi grija lucrătorilor (dela secu.
Dovadă? - Dovada era
că nimenica nu dovedea că ei lucrătorea: să dea cu dilit, să pîrjolească locu,
şi să turbe fîntînile. Şisă în mîle apa din puţe. Ca să nu paţă şi Băse (al
nuţei) ca Bocu, care sa pîrlit cu flacăra dela torţa Demo craţiilor, togma
cînd sa scandat în core “Beli-BOC flacăra!” de trei ore (deau sărit scînteia
şi scînteile iau pîrlit barba
{că
Pă unde se bla cu ‘Scînteia’ numa creştea nici iarba!]}
Şi lau efeminat ca şi mai un epilat demne urmaş deal său (ca istoria săl
consemne alăture de cîntăreaţa cu barbă [şincă ne cheală]. Da ăsta era
etalon de ciom şi pentru securime, şi pentru secuime, şi pentru nemtodomii
din nentodoime.
Că dup’ceau primit ordin de ..// ..(retro), de la nişte aşazişi omişori cam
ciomii:
,,#”Femeile s-au străduit să lase casele noastre curate, măturate, să fie faine
cînd se vor întoarce înapoi. Apoi le-au încuiat, au scris pe CHEI numărul
casei, au strîns toate cheile în nişte coşare mari, şi după ce au plîns cît au
mai avut de plîns, le-au dus de dus cu carele la primărie, cum li se spusese,
unde le-au dat în primire şi bună păstrare (pîn’la re venire) la Păstrătorul
Cheilor, unu dealu Chelaru, noi urmînd să intrăm în niţică conservare
cîteva cinci “Na-Le!’ (Notă la nota mea – Jur!
Că citatul e aproape autentic)
Păstrătorul Cheilor era o igă, = un fost lucrător (de miliţie, dezmiliţienat şi
lăsat la vatră la ‘trai-pe-vătraie’) pe post de ajutor de Boc-primare, carea
silabisit retro-cedările imediat ce ăştia au plecat pe unde aveau de plecat.
Vorba ceea:
<<”Cocoşu cînd se vede pe grămede. (de cocoşei), rîcîie cu picioarele.”
Că dupa moda retro – ăştia dealdi cocoşi făcea şi desfăcea Era.
Că era vintigi dor la cucurigi şila cucurigale (cît de cît bute-gale)
Şică se dăbulena încă vrun tun cu retro –cedări auto-date co flotă de “NA-
vă!
Şi “Na-ve!” Astfel, din pepeniERA de cadre a PPE şiau băgat mîinile în
chei pîn’la coate. Un cadru de nădejde fu, atît cît fu, şun Boc IV, da şiunu
mai sibios poli truccu 6case de ros. Politrucu Ṣasecase cu Politruca sa
notase că:
,,#” … cînd s-au întors ăia din nomădie pe undei dusese Partidu (carea
apucat să mai vie, care nu – la luat macoveica cu dricu), ăştia lea dat cu
ciuciu şi lea arătat o gură de metro pe care să leo retro. (la o di
că).
{Da ăia era sătui ei de becii Securităţii (care nu era de loc bece domneşti),
voia şi ei să se exoade, să sencoade la coaden Bucureşti – port la mare,
şisă se tolane la soare în şezloange, deşi la piscine depe Ar
că, (atuncea cînd avea apă), era cam coadă {ca deaici pînla Baba Dacă}.
Şin aqua-magică coada mergea ca melcii şi se melcea cu cît mergea. [deşi
apa nuse dădea
încă pe cartelă, doar pîinea se car tela). (pentru unii). Da oamenii legii
spunea
Că ‘Nu şi nu,”
Că şi ei E un fel de omi şiau drepturi (aproape egale cu ceilalţi
pedemuritori). Casă sen barce dea dreptu pă ARCE (fără vize – conform
Convenţiei de la Geneba şi mai conform unei BOC 4 (patru) prelege, care
sublinia în bold cuvîntul “toţi”-indiferent de. (că nu era exceptată nici eba
, deşi avea bule tine de bene luxă. Şimai plăteau bire la ‘săTrăiri şi ceauşeii
cu cheia legată la gît. (caun gît-legău) Aşa
Că vrînd-nevrînd, şi foştii deportaţi şi deţinuţi politici aveau rezervare de
cuşete la clasa a 4-a spre a cincea [hamace cu curun apa provenită din
ajutoarele omanitare (din topirea gheţuri lord in pahară)].
{N.a.–iară pentru restul team-ulu foştilor şi ecşilor şi ex-cepecşilor aveau
lojă clasa 1 (întîi- cu ordinu Muncii în grad de mare. Caşa se decoară prin
RAI}
Neavînd în cale cai mascaţi, şi neavînd CHEI la hamace, ăştia nave ace
face,
Că la dalde dăşti nu Acosta nicio NAVĂ cu “NA-vă!, NA-vă!bă!”şi
14
rareori, mai mult rare –ori decît niciodată, mai sabătea cîteo motonavă
ceva cu vrun ‘davai!, davai!’ {şile dădea mărgele de sticlă, clopoţei şi
oglinjoare – şin schimbe le lua la troc şireturile or nojiţele, curelele şi
gîtlegăii}. Da graţie lu Boc şi mulţumită atentei coanei Europe, dup’cei
graţia, lise retro CEDA (prin cedo) zeghea în dungi dungate şi bocancii.
(cu talpe de cartoane) [
[căn grija aceleiaşi coane Europii fiind şio nouă tălpuire) (cacum nui mai
bătea nimeni la cur prin ui, nici la cap, nici la rotisor, nici la.,,, dor la talpe.
Casă nuşi mai ia tălpăşiţa şi să se re fugă prin
Că leo fi şi lord or de cocoşeii lor şialte calpe dintrale cu paleo răutăcisme.
Da nu iera meaculpii lor ci nişte simple mostre de truisme bazate pe
turnătorii de cevale, cam niţic contrare Drepturilor Omilor şi Dreptu lui
oamei.
Că cam era sătul Europu de habarnăcisme şi onăcisme onace cu pretenţe
de o ratorie. (mai ales ebele din pederăţărie dădea esemple de la alde
alineGorghie care la rîndurle se răţoia la donaldu, (nimeni altu decît
cătăPredoiu, pe carel lua gura pe dinainte şi se auto-proclama ,,) aşa ca
trebit o comis ie rog –atorie [tot PeDeLeea săraca, care face ce trebe, numa
şi numa lucre şi lucrături bine făcute] pe lîngă unu onacaca să nuse mai
bage printre orace şin (ga) gale piunde nui fierbe oala.
{că unui o Nacu şialtui cacu lui}
Că prin ui se Bine-ştia că ionii olteni cu calpace (şi nişte dita atîte broşte-
n gîte) (şi încă patîte} <”Cît erau în bună pace habarnau cît habarnau şi
odată deodată se evrikau şi se fiatluxau. Şi senhămau cu multă hrebenciugă
la un trecut habarnamic de luptă de clasă, ‘şi dăi şi luptă, şi dăi .., că încă
dela primu boc I era paşoptez’
Că era re – bine- cunoscut HABARNAMISMU bruxelez cînd venea vorba
de vrun trecut. Dai o crez căn materie de retro –cedărie aleşii (vorba vine)
aveau două viteze şiun dublu stan darde.:
- unu pentru cînd îşi cu dărnicie, (şi chiar cu mărinimie creştină),
- şaltu cînd se termina retrocedăria cu dărnicie şincepea o economie
de retro-cedărie., (mai ales la paie de chirpici, căcam aşai paici prin raie
- că cam aveau ei habarnaie de ici-pi-coli stoli care trebe puşi în
posesie cu oareşce zerouri şi alrouri, başca o oareşce cît de cîtă amantă (de
care navea habare nici hoaşca dacasă, nici presa)
- că cantitatea de habarnamie (şide prostovănie) din system tre’ să
rămîie constantă. (că suma prostiilor proştilor e o constantă universal
europeană)
aşa cum rămîne constanţă republica mazăre, mai inamovibilă ca o
hăineală, şi prea puţin incompatibilă cuo simonăCreaţă. – dovadă? –
dovadă de deatîtea brambureală cei la noi, abramburica nici numai are
rînd, nici în fund la cor. {căs şi dai noştri, daşi dai lor}.
Or publica lu bica, citată cînd la Ploieşti, cînd la Pleşcoi. Că sa ajuns
cîrnăţăreasa!
Or ice habarnameală începea dela surdo-muţia unora sau altora dintre
habarnamii şi habarnamele de prin guberne, care habarnau cum să hekăre
un bugete, şi cum să asome. Şatuncea veneau nehabarnacii mai nedaci şi
mai puţin onaci, cu trusa de scule ajutor Pe Dele, şii învăţau ce şi cumE,
pendelete.:
Că toate marile averi şi marivile ale epocilor traiane de ‘SăTrăimiDeBine”
(Notă – nici o legătură paronimică cu ‘Sf.Treime”), repet – toate încep cu
mici ciordeli :
&&Întîi luau CHEIA, apoi unu dădea cep şi pormă fiecare habarnama pe
unde putea şi cît putea, căcam aşa se-mprăştia (de cine ştia) şi revoluţia
portocalie. Şi portocalismul de cum. Etrie. şi habarna. [şi damfu de năşie].
Habarnamismul (caşi animismul) la omani nuie un implement roman (nici
traian) Nicina fost implementat de habarnami migratory [şi nici na de vrun
habarnamel gen ‘adomniţel” (deşi , mie personal, mie chiar simpatică,
exceptînd numele careo dă de goală {căi dea–Escului ) ] } Că peaici a mai
habarnamit şiun împuternicit al Ălui acare (spurcat fiei numele acelui
spurcat) care nea funericit şi răs- turcit cu habarnamuri auzite de el depela
alte neamuri mai islame.
Că era năimit să ne habarnamice de mici şide mice, şisă ne geamiice
lăcaşele de cult pede. Da cînd anceput şi ăsta săne (dea) salame de soia (în
loc de mici şi bere), pînşi ceimai habarnamici pedei auvăzut că “camE
groasă” (zisa o gorghiuţa mai leuţă)
şică isa cam terminat habarnamia şi iau închis pseudoGeamia, că prea a
corcit civilizaţia de jos cu cea de prea sus şi din presus. Da dacă măntrebi
că cine mai habarnameşte peaici acum, pă sus în SusăRaie şi pă jos (în
JosăRaie), habar-nam! (sincer săţi spun – că io habarnamu-namu) O fi
fiind ceva bagabonţi boureni şi moftangii dăidă Nileţi careşi fack implante
în nase cu etnobotanice,
că nici un habotnice habarnamic, oricît ar fi el de aparatcic, nar mai putea
habarnama ceva cea fost déjà. [dantreb şi io aşa –
că dacă nu de cea, măcar de hăisa poate so putea? Ă? Că oricît ai fi fiind
de nanamuc şi habarnamuc, nu poţi a şti cei bese mintea unui politruc!]
Că de la doja şi ghe.ghe.Deja se tot duc şi se-nroată şi se-ntorc la loc pe
post de boc. Deja pe feisbuc se pixelează un buc cu fată de multi-truc
atoatecunoscător, atoateşti itor şia tot clar văzător (N.A. – da io laş cam
tot crede tot un naudeNavede!)
Că e o habarnamie generalizată (intrată şin ui) în care hamurile şi bicele
unui nu mai pot ţine în frîu habarnamurile nărăvaşe
[căi cul dor cine se habarnamează] (asta de cînd o habarnamă de oamă co
16
jumătate de faţa de riţă (iepuriţă?) şi co juma de fetiţă, a zis {şincă nu sa
dezis)
că doar habarnamia salvează Omania de criză [adevăru-adevărat e că chiar
aṣa a apărut un usere salva mare. Da născătorii erau beṭi ṣi lau declaratără
mult mai apoi].
{Da asta era biată criţă, biata de ia, ca ăla care tot făcea pe el (de foame?)
şisa dus la doctoru specialist încă care şia cerut pastille de trăit cît-de-cît
mai bine, (cauzise şi el de ăla cu “să tră! Iţi bine”. Doctoru ia dat cîteva
pastille de sătrăitbine, ăsta a plecat unde avea el de plecat, şi după cîteva
zile sau întîlnit iar. (pe un maidan prin dos la modrogan). La întrebarea că
dacă se mai aia pe dînsu, BOC a răspuns că
da, %%
DA acum e mult mai bine, că nui mai pasă. - Nici de Băsesc, nici de ui.
Aşa
că alianţa DA (oricare din ele), în loc să nil dea pă Băse promiţînd (la o
oră de maximă audienţă) co
<”Să Trăiţi Bine!” – mai bine near DA pastille “de sătrăit bine”.
Nici să nuvă mai preamire
că procesul de habarnamire se face prin autede numire. (nu prin auto
denunţare,
că încă de pe cînd se chema PNA şi nu DNA, se habarnatiza şi se
externalize treaba – că cam puţea a băşi şia boci prin pretutindene a. [pînă
şi dreptul de semnătură şil de legau, şise băgau cuca pula fundde lise struţia
gîtele].
Habarnamitul prime era mereu sus-numitu boc de serviciu, numit din
oficiu primar la noi (or prim mini stru ?{cu gîşte cu tot/ Despre struţ nuvă
pot spune nimi
că])}
Parcăl şiaud pe Tartor argumenţind acest troc{:
>>”Vil dau pă Boc la schimb cun boc!
Las că te scot io din haznaua asta! (cu referire directă la guvea Boc III) şite
bag în guvele Boc IV, să faci alta. [în general şi de obiceie, Boc cam făcea
pe el, fie că avea, fie că navea pempărşii la el. Avea, navea, fix între 8 şi 5
el habar Navea pela guvea (caşi iepuRiţa, care era şi ea o habarnavea, mda!
DA nu aşa co viziune habarnamică cică udra nici nul ştia pe cocoş, decît
aşa, din foto, şi habar navea cum se sacoşa ăla) În varianta lui laică (ne-
habarnamică iniţial), habarnaul îşi gasea habarnaua şimpreună
habarnaveau tot ceaveau de habarnamat: habarnamic sau habarnamar.
Cînd se habarnaveau habarnamii în habarnamarea cea mare – şi
senpreunau dinpreună cu alţi asfaltagii şi mai habarnagii o asfaltau (deşi
afară plo ua şise puse deo ceaţă [în piaţă] Da habarnavuse cuplu udrea –
cocoşi de condiţiile meteo în care se puseseră-n posesie şin retro stare de
cod portocaliu a vremii boc-cice. [epoci boc – cii.!) Habarnavemii vremii
ăstei boc- cii zigzaganează şi cic’ ne circ um-navighează în juru la curu
lu…Bog. Dan mijloc e haznaua păzită de habarnaua de Boc şin juru la curu
lui se uniţesc cît mai strîns-uniţi ‘caun zide-nalt de nuliţi’(copypeistare
provizorie)
Rămîn pe din afară doar cîţiva habarnaveţi şio habarnavetă fără drept de
vetă. Deşi erau omi de bine şi fusese re-ciclaţi, nu prea mai erau înbuni că
se rupsese de turmă şide habarnamirea a patră. Pe urmă, (re)- constituirea
de gubern [şi investirea] se făcea cam cala un azile de ne buni:
<</..care e mai copt la minte? Şi dă mai mult? As cult! ? urma licitaţia
publică cu retro-ce /?dările de rigoare, timp în care la pulime intra în
vigoare legea rumegatului de voie (cică lise permitea să rumege în voie –
de ce? [de foa.] caşa-ncepea habarnamizarea – cam ca electrificarea la sate
daici. <”Hareci!”
Căn mediu urban erau majoritari dăja cei ce vorbea habarnameza.
Că la aşa populimi li se dădea habarnameala cu gamela şi habarnameli la
pătrat cu gamely – dor-dor sor mai hiberna şi sor mai tălpăşiţa dă paicea
cun na. că unui habarnai – cîntăreţ de votator de nai – ce poţi săi dai? – Li
se promitea – doar lise – mici şi bere, (or una, or alta, or niciuna, ori
toatedouă) da lise dădea paie (să rumege în tăcere şin ciocumicenie). Că la
nişi la niscai habarnaie ce le poţi? Altceva decît paie. [fîn nu – că de cosit
la cosit de pe la toţi Cosaşul Emil Ă!) Da ṣicu pai e ṣi fără paie e tot o
niznaie:
că
dacă nu leajunge paiele de chirpici, ṣincep să se Achtunge! Din deaici ṣi
să se exoade? Ca mai fost un exod într-un epoc de dinaintea erei boc
(î.e.b.), cînd au plecat toṭi ṣi s-au dez-egiptizat, renuntînd la cetăṭenie,
fiindcă fusese o hoṭie care le fură paiele de chirpici.
Catît e deplină ţara de hoţi, ca fost habarnamizată din temelie şi furată
bucată cu bucată, şi stog cu stog de dalde boc. Şiau mai rămas fomii ăştia
lacomi de omi care nu se lasă duşi daice. Cum sar putea zice, aceşti
habarnavuşi care au pe săturate cingame cu de toate ex[pirate. (Notă –
rumegătorii de cingă se cheamă “cingăi” [nu ceangăi})
Că habarnavii mai dănileţi şimai simoniCreţi, mie-n sută cu surse-n
guberna boc IV(pa! tre) îşi impart resurse cam aşa _:ţie o habarnare, mie
un habarnam, el habarnavea, noi habarnaveam, toţi habarnau pe unde
puteau (şi pe unde-I lăsa conştiinţa să nauzească şi să navedească cu justiţa
cea mai băsească.) cică doar 4 la mie dintre omani suferă de habarnamie.
În habarnamă asta nunseamnă nică.
<<”da ăia 4 milioane de, unde e? da flota? _>>Care, care? Ce zici tu,
străine??! (mirare cu supramirare!!!) – ar cam trebui o zi a mirărilor
18
naţionale} în care lumea să se mire şi să se dezmire de cîte de destule zile
ale admirării avem. Da habarnavem de propria noastră habarnare Că
suntem dintre cei care nu ştiu, şi nu ştiu că nu ştiu Şin habarnimicnicia
noastră asta ne face savem tot mai des zile cînd parc-am luat pastille de-
să-trăit-bine (dacă nom fi uitat să le). Şi nu întîmplător cei 4 ∞ (lamie) au
grupa Be – de habarnari fomi, într-o habarnamie sulfuroasă.
<”Habarnaveţi, băi, habarnailor ṣi habarnalelor, căi plină ţara de boci
bocitori şi pori habarnamici care cică de mici o tot ţin pe “Tot înaintE!’-le
Era mai bine înainte, în era de pe bremea lu…, (şi aici fac pauze şi se uită
în jură, apoi se încură şi şop tă habarnautu şi habarnauta- sa). Dupce nii de
habarnamie, habarnamezii iau dat dreptate bruca – nului, alţii încă nu Dai
o tot nu crez că putea un habarnavete să ne preve, de: vorba lu Farfuridi
:”Iar te faci chinez?”Da nici o pipidă nu mă poate sili să habarnamez ceva.
Cum săţi spui: <Vezi tu acel cui din perete, de deasupra uşii? Da?! Ei bine,
eu nul văz şi nici nul voi vedea. Astai habarnama mea. Cum alţii îşi au
maneaua, eu îmi am habarna-meaua.
Că ce – (altceva? Le) nenvaţă istoria?
02 - ([sub] CAPITEAUA (III) - K {că CÎH iun cel mai cel HÎCE, fără
e-uri]
(cam a treia spre a 4-a oară)
= după
[sub] CAPITEAUA (III) - C {cea mai cea C] CÎHĂ
= = Şi după
([sub] CAPITEAUA a (III)a - C {ceL mai ceL CE 2 (doi) E]
= = = Şi după încă undupă
([sub] CAPITEAUA a (III)a – bis – la CÎ – treiE {ceL mai ceL CÎH]
[Alfel zis. Că cică Urmează. un SECUNDO TEMPO de curată
CÎHĂ]
== că
‘cîh iun hîc’, or că
Tot ce se inversă se repetă în universă (şi nu vrea să moară) (legea
conservării)
Că Ce altce nenvaţă storia portoKaloasă??! :
:: . căt omania de la Traiane se trage.
;,.şatunci de ce tace CHELU? Ce inters E are?
(Ex – plicaţie = [N. aut. Din red acţie) : habarnamia din Habarnamia iun
prelung process de. - / Cio – mi-za-re . a organului (conştinţei ?) de partid
şide stat & şi [deformare a Omului Nou}La nivel macro, ciomizarea
înseamnă sale tai din VUVUZELĂ pînă rămîne din ea un Organ ipotent,
adus în starea de ciocumicie. Această Om-noie a omului nou tinde să
dePeSeDizeze universal ṣi săl RE-înnoirească în ṭoale galbene, cu sigle
liberale. Geaba se mai esemes şise semesesc cei cîţiva ştiutori de carte
carea rămas prin cale,
că cinea tras în noi oare…? În trecutele de demulte,
Că pentru umpla-lumpi ‘tras’ înseamnă ‘tras pe nas’ droguri uşoare cu
ebuşiare, aşa că boc şicu ortacii săi scumpi trag ţepe la ţepe, nula umpa-
lumpi. Şi nicila umpalaci plini de umpălăcii umpălăcioase. Urieşismul
gubernamental la pedecioşi şi pedecioase era aşa de mega-titan şide super-
titanat încît îşi căuta fiecare PeDegrie cît mai porto- kalie. Şi mai
olimpicoase. Ṣtiut fiind că portocaliu de stînga se pe sedea, ṣică portocalia
de dreapta se-n gălbenea, s-a optat pentru un crin cu miros de cîhă.
Că se ştie că cel mai bun Pi pidigri nui la omii ne gri, nici la cele cu Pie
căcănie, ci la cei cu cod de bare în vrie. Urieşenii senvîrtea în juru cozii lu
nemuric, şi se epocau (chiar dacă au sau nau ce[pu!}ţe. Şi iarăşi, şi iarăşi,
dictatura lu BOC revenea la loc că, uite, în ultimele clipuţe din sfertu 4,
Boc IV ia băgat pe toţi în confessional [da nula spovadă, nu! (ori casă leo
vadă?) {un felde patu lu Procu}]) şi fără prea multE gargare şi gură, şi ură
de clasă, îi răs croieşte pe toţi pe-aceeaşi măsură. Boc devenise un nou
BOG care bogumilea orice atingea.
[Notă – ‘Doamne Feri deo măsură de logoş],
şi STASă, (da mai nainte o lasă peo anastasă să le ia măsura la.) (şi să le
numere…
Motiv pentru care izbucniră toţi în urale şintro singură glasă de “Ura!” şi
”HEKIN AH DEGUL!” (N.a.–ăstai un ‘Zic’ tipic pentro Omanie a lucrului
FeBine făcut,
că chiar
că nu ştiu ceo fi însemnînd în limbajul neo-dracul, din epoca de post-băsire
şi flite la “sătrăiteledeBine”.Da dacă omuleţii aşa striga, eu aşa am copiit,
ca peun ‘TOLGO FONAC’ – căi tot un drac ceo fi însemnat, [daco fi
însemnătorit vrun ceva însemnat pe vremea lu ăi din Brob-Ding-Dangă])
că Spre pildă, despre rolul copiştilor şial copypeist-iştilor în istoria (manu)
scriselor scrise şi rescrise [da şi al stenogramelor MeReU retrans scrise],
pedeluşu tace mîlc şicu tîlc face cu ochiu spre pedeluşa care şi ea se preface
a nu fi nici un of. Acoperit. (luînd exemplu unui Miron Costinit, într-un
final de ‘A po strof’:
<”Cine-şi face zid de pace, turnuri de frăţie,
Duce viaţă fără greaţă într-a sa bogăţie.”
Aşa că,
Cum sar zice, îşi arată intenţiile paşnice şi pentru a scăpa (de scăpău) cu
viaţă
(că altfel nul mai vota nici dracu), Guliveru democraţiei omane, cel care…,
şi care …., jură supunere şi credinţă lu Rexu Lilipuţoi, şabia mai apoi e
20
primit la CUR
te (pe ARCă), unde are ocazia să asculte de alţii, (dar şi să-I asculte) şisă
observe obiceiele şi moravele locale (că acel loc era de fapt toto Omanie
mai în miniatură, cuaceleaşi obicee pedee, - da încă ne bine făcute şincă
nebine crecute can Omania lucrului bine făcut).
Piticania care piticoţea pacolea era atît de nan (înv.) şi de habarnam încît
pînă şi umpla-lumpii zdrenţăroşi scotea limba la el pe feisbucă, şii scria
prostii pe spinare. (dad oar cu cagule peste cagulă, că nu te pui cuaşa un
draculă de doc. În Constituţi .
Că cînd lapucă amocu, Bocu bate marginile şi para – ginile (şi băse
mijloacele ?) În scurt timpe, criza (da şi păgînătatea) eca “Pleava
VÎNTurată de vînt” (citate semi copiate de peo feisbucă ca răspunse la-
ntrebarea că ce mai face boc? În slava lui. )
<”Slavă Ţie, Boace!”– Vi so fi tot spus şi răspus, şi poate că încă mai ţi so
fi spunînd că urieşizarea liliputului model sa casă avem şi noi un totem –
ceva, sau un ceva ca un toteme de care save mane teme cade Celmai dracul
Dintr-un mic scrib (conţopist care copia acte [şile lega]{liza} – sa ajuns la
un ditai scribălău ‘scîrţai-scîrţă’ pe hîrtie, care-a copieturit în manuscrisul
său cam tot ce şia dorit şi nu şia, inclusive scenele horror or prea sexe.
Treptat, toată scriptologia şi hîrţogă Raia sa sa stenografiit unitar într-un
CO DICE (“CODEX BOCORUM”), reprezentînd cea mai veche formă de
carte scrisă cu grafie boccică existentă la omani. Au mirosito, au pipăito,
au zdrăngănito,.., mă rog, cîte nu iau făcut înainte săi dea de capăt şisă
vadă în ea ‘a 8-a minunea’.
Că această culegere manuscrisă de legi draconice, şin general ciomice,
(adică cît mai boccice), are tot felul de texte vechi, pre-PeDeLice, şi prea
puţin edenice, de obicei cun conţinut variat, dan principiu despre. pedei şi
non-pedei (nişte cetăţenei de rangu trei). Daia, pedemogulii , (în frunte cu
Cenii şi Denii) văzînd aşa, îi zicea :
<>’Măria Ta! / cu pa! harul îndeseşte, / Dar cu birul mai răreşte”.
(că şiăştia bătea şaua [adică la Harul Băsesc], casă priceapă iapa. Fiindcă
multealte basne scornite pe seama birăului au precedat “O bună samă de
cuvinte” (vezi şi tu cumui prinse cu ARCA nu pă prinşi, şi cum au fost ei
înjugaţi la muncă şi mînaţi cu BICE (deo bică alu ăl cubiciu, Cum care?,-
Carea pus biciu pă ei pe doi – doi – patru-lăi), citez după ureche:
<”.. de au arat. Pe o culme de deal, şi au ṣi sămănatu ghindă şi s-au făcut
dumbravă mare…”. Şa avut ce făină (de ghindă) săle dea la tot natu, săṣi
facă pîine casă nu moară de foame.
Pedeevangheliaru legilor boccice conţine însă şio serie de adăugiri,
ştersături şi adăusături (şalte ştersuri şi puncte-puncte), datorate unor alţi
copişti interpolatori, cam răuvoitori unii şi prea binevoitori alţii, careau
stîrnit multe discute byzantine în trecutele UI, privind pater nitatea acestei
capodopere. Anonime a Marelui Anonim căci Basnele scornite de
interpolatorii CODEX-ului LUI erau şi dale care pretindea că omanii sunt
urmaşii tîlharilor din temniţele Rîmului, daţi de craiul Rîmului de pomană.
(pun CIUR de mălai) Parcă noi nu ştim că nu daia romii se trag înapoi
expre spre ţările calde prin strigăte de <”BOIACH MEVOLAH” şii previn
pă toţi care mai vin în stol să se dea la o parte din calea lu unu, Boc În
TÎiul Neamului.
Că Marele om politic BOC cel VITEAZ şi CELMARE, cînd e pe la vro
gubernare, E un brob-ding-dang-gian topmodel şiun reper moral. (Cînd nu
e, nu ie).
Că cînd e altfel şi nuE la gube, boculeţ e iar un lilipuţan prin lilipuţimea
din ue, un ghemiş cuaspect oman, un felde boc-oman, deşi al dracu dracul,
aghiuţu are chip de homuncul cu barbă, fără alte conotaţii sexuale. Da încă
datuncea, Tartoru la brob-ding-dăngănenii era băsofon şi băsofil, şil cînd
în hăis, cînd în cea. [daia rezultanta gubei era cam ca pişa boului). Şi din
brob-ding-dangeala marilor puteri din stată,
BE vs.BE
eşea o debandadă care se stampeda cînd la hăisa, cînd la cea, un ori-ori şi
or-orea
{Că deatîtea orii se dezorientase şi polii şi nu se mai putea da cotele
obligatorii de migratory şi diaspori}
(Şi patunce? –
<da, datunce!)
Că şi noi suntem o de migranţi transhumanţi, cu omuli degringolînd de la
tîrle peste uluce, şi cerînd azilen (4)pede. Giumbuşluce cu care puterea
băsistă îl giumbuşluca pe boc cînd aşa, cînd aşa şi pe dincolea; îl hop-
mitica cînd în susă, cînd în joasă (şi uneori îl mai şi scăpa din braţă – daie
a ieşit un scăpău), şil yo-yo-oa cînd paicea, cînd pe dincolea; cînd îl brob-
ding-danga, cînd îl lilipuţa, ; cînd îl despuţa, îi punea danga pă pele. Da
toate aceste şi toate acele se ierta
(că nu daia era indulgenţe în tîrg?)
Că trecutele şi mai demultele gube nuse mai ţin (minte),
că sau habarnamat puţin.
Că nui nici o bicică de mică, nici o alinuţă, nici o sămînţucă de poruţă şi
nici măcar un denealuşi săi întrebe – ca pe bee, cum lear fi întrebînd eva
Em.:
<”Nui aşa că habarnavuşi?”
<”Nui aşa că eşti un naude-naved şiun habarnamat tonomat care nu crede
decît ce I se spune că vede? (şinu umblă să dez-groape chestii –trestii prea
demultate - şialte malte –ialte. Că pe de alte parte era recunoscută
habarnamia coanei Europe, cînd venea vorba de vreo trecută din trecut,
22
sau dintr-un mai mult (ca perfect). Codată se burica că
<_”KA put! Nu vreau saud de gropi şi scheleţi!”
Că dănileţii şi alţi habarnaveţi au acoperit (ei fiind ofi acoperiţi official)
isteria des humărilor la gropu cu var al istoriei, şi toate sau prescris. Aşa
că nar mai fi nimic de scris şi nici un habarname papahagiesc de păpuşat.
(or de pănuşat?) Da de ce sa habarnamizat tovarăşu Băsesc? [or dor face
pe mortu? Or s-a petrov it tovu?) Tocma el? Cel carea re scris istoria şi ăl
dea con damnat –isma şia făcut şi clizma la criză (pîna trecut de stadiu de
boc şisa dezconstipat cu “hic et hoc’. E caşicumE mai întreba:
Că ce caută HÎ la CÎ? -< chiar aşa!
– Da ce caută “HΔ la “CΔ? nu măntreba. <<Întreabă mata pă eba sau
pealdi stolo căcam ei fac atîtă în vîrteala la CÎ –HĂ pacolo (şil dau în gît
păla cu broasca stată-n gîtă)
## DA de ce tac elitele? Dă ce tac pleşii, simoniCreţii, da mai ales de ce
ne tac dă Nileţii dela Înalta Cur. (te-ai fi aşteptat să?
Că doar nor fi şi iele habarnamante de bocu dela pute re? Şi dă ce tace
hamante lelu stolo? De ce tace acel papahage? Şiacest. Şalt papă-lapt de
care unii zic că de fapt chiar şacu “dracu rîde de monicile din pede, şipe
sine nuse vede!”- Etete la ele de sulfine te! Cine sa găsit să de cine? Hă!
Şin general de ce tac toţi ceilalţi papahagi atît de dragi telectualului satului
(danu cît cheşu) ($$)
Că pleşu-vu se aferima singur cu toată “stima şi mîndria” – şise
complimenta cun pata pievece complice la abece-ele habarn[am]o-craţiei.
C ăl mai mezin (cu glasă de muezzin) darul democraţiei băsite e să ştii
cînd să taci ce să taci. Şis atît de multe de tăcut încît nen toarcem iar la acel
pavlovian <”Cei de făckut?”) De ce tac bă siştii? – cum de ce? Fiind căs
la pupincurat doasa marelui PeDeDemocrat. Cum ar zice omanul “<Limba
vacii este lungă, de lungă, Dar la coadă-şi tot n-ajungă” – aşa
căi nevoi la Băsu băsesc de pupincuroi de elită. Şapoi cu oricîte trîmbiţe şi
surle sar pata pieviţa bourenii puterii (de viţă plăviţă), CHELU cînd aude
de cool tură cică “îi vine să urle” (citat mai re-citat odată dun alt dăst caiel)
Căn loc să-I vadă păştia alu boc cum se papa hagiesc, mai bine-şi ia un boc
săl crească, săl ţesale, şal şampoane, săl .., (că Boc era un fel de pete a lu
Băse. Da tot pacolo prin pet-shop făcea hip-hop şi sluj şise izmenea un
lăzăruş de pluş şi mu cava pe post de Albu-ca- (Zăpadu). Da avea luci cam
de tuci şii lipsea aura şi slava Ebei-ca-Zăpada, or sclipiciu de Izauru. Şi
nime no trata nici cu curu, nici cun mic şio bere, ceva, cavea faţă de
cenuşereasă încenuşerită. [camca faţa (or să fie oare dosu?) în doliită a
monichii macovei, în floarea vîrstei matusalemei].
{ceea ce era complet false, că “crematoriu ‘Cenuşa’ nu lucra decît cu
materialul clientului}. Alte materiale clientelare se re publica în republica
procurorilor pe blogile oficiale, unde fiecare blogăr leat cu Mandela îşi lua
un blug (sau îşi dădea jos blugu ( cf.’Jos textila!’) Şi prima a mai primă
îmbluginată toată cu ultima generaţie de blugi cu cristale swarovschi, era
un fel de baconscki maco-udră.
(că păşti îi cunoşti după umblete, după măşti şi după bikine, cum ar zice
oareşcine:
“<Lă –mă, mui că, şipă mine!” CertE
Căcînd începea nuţaa sta să cînte, toţi îşi avea ceară în urechi şi sigilate
cau crezut (după miros) co să cînte Sirenele (apud. ‘Sirena Griviţei răsună,
daco tragi de coad ă Şiacel Roaită al democraţiei înviate era alt lăzărel caşi
iel, da niţel mai boaită, cu nume de băligel bourean. Căn aşa Epo că de
Baligă
(că cică mămăliga nu şi nu explodă) oared oar emilbocu a declanşat
habarnariada?
Unii zice că cam da, / Alţii că nu prea,
Mulţii zic că aşa şaşa, fiindcă uite, puţinii împart caş cavalu
Că nici io naş prea crede, da,,,
Că dacă nimeni nu te vede şi nimeni nu te-aude, asta nunseamnă
că nu exişti, cid oar că ei e un pic de nişte naude-navede şi nişti
habarnamişti.
Că unui Boc, - dragu de Boc hop-mitic.
Fiindcă, dupun Pann, cică “>curu băsesc nu cere chirie / poate vorbi orce
fie.” Aṣa ṣi boc.
Auzind cum toca toaca toc-toc-toc pe toace-nalte (aproape cît toace le
udrate, da mai nalte şi mai gorghi-iate), papahagu a plecat în hagialîc (casă
nuse trezească cu jandarmii în musafirlîc peacasă pela uşă:<”toc-toc! – în
numele udrei – deschideţi! (cala iezi cucuiezi) Da pe drum uia ga ia căzut
un gumar.
[Nota auto – că de-aice acum vă lass ă continuaţi singuri (în ce şi cum sa)
povesteasa cu un ‘Ce Nuşar’ căcăniu –portocaliu care-arunca cu pumne de
cenuşi şi tot felu de habarnamuşi (feţi şi fete?) admira confette (crezîndule
minuni venite din ol imp) în timp ce comisia de INVENTARE inventa cîte
CÎHE mai era prin la belle –poc. La grefa luBoc. Şio beşniţă de riţă da
ctilografa în 4 ezemplare tot ce urma să se mai ia:
- CHEIA dela acasă, cheia de la geam antane, cheia de la chelărie
(or schele?) şi dela vecea – căKaca ie un loc sacru. << decînd? >>”Boc are
şperaclu – de! cheia de la gubernare şi CUR – ia (lată) şi COASĂ, (cf.
cutume)
- COSTume (de cosaş–[costumă de BocI ună, costum de Boc II doi
boci generi ci , generici siamezi), costum de …(să vezi şisă nu crezi!) casăl
lase să treacă caşai la noi castomu castăm [încă de pe vremea lu Kaşai}–
se cere COSTum
24
- şi CRAVATĂ casă intri în ţara omană prin faţă (oare aşa ca Boc
V o fi arătat comunismu ăla cu făţău uman ă?(Acuma doar zic şi eu, aşa,
că nu cost nimic
Şi de fapt era costuma de vînătoare şi puşca primite de pomane dela nea
nicu
Că din costuma lu viDeanu iese un aghiuţ cu şpihozenii lu bouReanu, din
care pela spate atîrnă coadele lu berCeanu, (cam berc deo coadă), de care
se dă dea hu – ţăle un ionolTeanu în costume populari cu doi igaşi la clop,
şi din iţari, hop! Răsar monicimacovici mici-mici şi porici cu porica în
costuma ei de cînd eran fătare (vreau să zic de faptde alineGorghici în
salopeta dePeDe cînd era fată rămasă în sărcinată cu broasca-n beregăţi, )
şi de la o palmă mai jos de burice răsare un bi-ce?(!) [de care prin cordon
ombilical probabil e legat un etalon de boc –matrice, adică cum sar zice –
o matrice
- CLOŞCĂ carvasăzică, care gene rează guberne de boace (cu +/-
AND de bi-cefal falnic buci – fal) care cloṣcă cloṣchează ouă cu -
COSTUMA e deci dacuma o matrioşcă PeDe, undes mere, pere şi jartele
(şalte curvete şi babete plei –boite) cu diferiţi dăşti din găşti cu măşti or
din găşcuţe cu măscuţe.
Şide dea supra tuturor, un mirce learuncă cun brice de confetti şi zice:
<”NA-vă! Mai na-vă! Bă! Navăţi!” ‘jarcaleţilor şi naveţilor! “naţivăţi
ajutoare!
{că orcum, după inventariere, toate urma să se retro cede} (băsiştilor din
noul val [exceptînd calu prezidenţial, care continua să fie cal şin rate}])
Ietel pe! Dintre toţi costumaţii la bal-masche, costuma de Ieti e cea mai ce
(şi costumii de boci cei mai cei), că faţă de alţi tovi şi tove, Băse are şi
cravată move. {tov. Ioha navea încă drept de bască liberal]
- Cravata movulie prezidenţiabilă (efosta cravaşă prăzulie alu un
fost odios) are o calitate esenţială (cînd e calibrată bine): e frumos, chiar
prea frumos de prea movă pe amîndouă părţile şii lungă doar peo singură
parte
[căi prea 9] şipe cealaltă en dungă cu dungi puşcă – riabile]
- Dan schimb, cravata lu finu lu frasu e lungă pe amîndouă părţile
şi microfonată din timp doar peo singură parte
(Că suferă de alt ţaimăre) casă se dea mare şi tare (pela fosta parcare alu
un vînt
## din inventare mai fac parte şi diferite alte (excluse din Alde);
- CREIOANE şi CARIOCI cu care sunt trans scrise înregistrările
(de ambele părţi) [aflate la co abitare în conflicte. Da cu diferite pixe,
cocoşu roşu semna cu icse. Daia cînd afost găsită punguţa cu doi bani, avea
puşculiţa spartă. Drept recompensă, găsitorului isa înregistrat la
registratură petreispireza.
Nu ştiu (N.aut. – chiar nu ştiu!), care e o pinia obamilor în legătură cu in
cidentu amintit, (nici ce cred boşii obamului în legătură cu precedentu) da
MeReU inter vine ceva pe plan internaţional şi cam eclipsează evenimenta
putin. (aşa
că chiar nu vom şti niciodată ce cred şefii obamului despre obam)
[Notă - dan politică şin ui să nu spui niciodată niciodată]
*)Notiţă la Notele bune ale autorului – da pentru în caze de mereu se
adaugă
- CRÈME (şalte un guente şi maglavaise de eczema, şpreie, deodorante,
decolorante şi perfume (de! lume bune) cu care să scoată mirosna de neam
prost şi de mitocănie din Casă, că prea puţea acel loc după boc a boc, aşa
că se inventărea şi niţea apă de Colognie şi apă sfinţită de chiar I.P.S.sa Po
Gea să scoaţă necuraţii şi necurăţenia
- şalte CÎRMÎZE şisa CÎZE care să-l facă pe Mereu un mereu prea-fericit
în dialectul său (şun mereu “SăTrăitBine”). Că era întro mare căcăraie
(nun raie)
-CĂCĂ-RAIA de saia – cu căcăreze căcărezate şi-o mare-mare căcănărie
ce făcea căcănarii ăia (din “Ţarca oilor”=vezi cit) care (-L) căcănau pe la
spate taman pe EL .{Cu tot felu de căcănării – ca la muşte)
Zo Te Cuşte!
Direptce lumia pacie îi plină de. căcăcioşi şi căcăcioase cu căcăcioşenii şi
cace. Geaba ‘ce ăla cu gura plinde cîhă:<<”NU mai fiţ căcăcioşi băi! Fiţ
mai vitejoşi!”
Că căcăcenia din fire nare lecuire, şi toţi sunt căcabili ) cînd aud clopotu
dela (şii apucă pîntecă –Raia.
Că CUI nui e frică de DeNeA-le? – Ia să văz io cui?
– da nu crez căi vrunu-n ui! (chiar a vrut so importe paia cu deneaua ei cu
tot ăi din ui, da sa opus UIA ṣa spus că nu-î încă nevoie în UE deaceasta]
Casta era CHEIA de boltă. – frica de frică
- Carpetarii aduceau carpete, blugi şi
- -Cingale şi trăiau bini şor din ‘sătrăiţeledeBine’ şi din mic-
bişniţărale,
- Că - carpetau, îmbluginau şi cingăreau ţara, dîndui un aere mai de
ui şimai boc cidental. (mai ales
- – cu carpete – “Carpe diem-au, ‘
- - cu cîte-un blug – mai îmblugau generaţia de udră, [că datîta urdă lisa
brînzit],
- şicu cîteo cinga – cingau
- Că făceau chetă săşi cumpereo spaghetă. {că déjà un pepel îşi
cum-necum un cui la de vessel. Cum lau văzut, au pus mîna pă el, că prea
era insipide, inodol şi incolor pentru gustu şi mirosu lor, şiau chemat o
26
pepelă (PeDefidelă săl frece cum ştie ea pe unde ştia ea, şi săl cioc ăne.
Asta era un fel de lavinăşandră trimisă şi rechemată de pe centură. Din
vina ştiu eu CUI fusese cît pace să fie omisă în Boc IV.
(căn locu ei stase capră una ana alu sTase.
Că parcă daie mulţi nu zic de oaie, ci de :<”Capra de rîie coada-I chi
că / şi ea tot suso ardi
că) – Adică vezi sus-numita.
După ce la pipăit îndeaproape, şi pedin faţă şi PeDe dinspate, a zis căn
mod cert nui un cui băsesc din epoca de boc şi traiană. Şişa andra şia
continuat cam aşa :
<”Civilizaţia civilă omană (dacă nu cum va e mult prea mult spus aşa) era
– atunci cînd încă mai era – o civilizaţie a lemnului, şi aşa a şi rămas pînă-
n ziua de azi. Veţi întreba că “CUI prodest?” o aşa ceva ?
Da parcăl văd pe Momo (regale PeDebalului) plîngînd pe umăru vrunui
stolo căruia iar spune: (iar?):>”ţiaş aminti tot ceam făcut pentru tine, dar
“CUI?” ar sluj
Că doar boc mai face sluj în faţa mea, (şi numa cînd nul vede nimenea).
Şiasta doar cînd e sătul. Că cînd e lampărţit prada şi vrun caşcavale odată
rage ca un Dracul şimi dă cu “QUIA.” (vezi “Quia nominor leo = dreptul
celui mai tare!]
Vă veţi fi întrebînd aşa cum şi eu poate mă voi fi întrebat la rîndul meu,
cum dracu foloseau pre-traianii în loc de cuie de fier – cuia de lemne. Apăi
Că nuie ca acu. Păi procesu de vinificaţie era simplu şi la îndemîna oriCUI.
(dacă ar fi avut drojdii lear fi putut face cuiele cu mîna). Singurele care
mai aveau un cît-de-cît VINo-n-coace erau gorghioaice le aline şi cătăline
le predoaice. Omanii mai pro letari aveau un vin alb de palmier pe care îl
schimbau cu un vin şimai alb de cocotier, pe care îl ‘botezau’ în beciu
domnesc şil întăreau. Abia mai apoi îl preschimbau pe, din arborele de
fier. Cînd îl bei proaspăt, e dulce ca mierea (şii bun mai ales pentru femei,
cînd îl beau bărbaţii). Cînd nul bei, nare niciun gust şie tulbure ca un must
inodor, incolor şi insipide. Acest lichide dacăl laşi o zi, devine pe z ice
trece o băutură ameţitoare care ţi se urcă la cap şila picioare în fel şi chip.
După mai multe astfele de zile [şide încercări successive din care ieşi beat-
cui], se face amar ca fierea. Şi dacă nu eşti sufficient de beat., mai baţi şi
cîteva cuie de coşciuge.
Deci, din (arborele de) fier, faci cuie de lemne. Ar fi bines ă bei şiun
carcalete cu bere, că cic CUI pe cuise scoate.
(N.a. – da asta cine mai poate, că io nu mai poci să pui picătură de băutură
în gură atunci cînd sunt CUI.) Că ce mică e lumea atunci!
Şii cu nosc pe toţi de pe feisbuci!
Şii salut! Ave traiane! Vă pup pă toţi după ceafă!,, şi pă tine, fă, cu bileţele
ecosez!
Că io încă mai crez că naţiunu osă urce-n zbor în mandate mneata următor
(hîc!)
Că mă ştie habarNae şi tov. Boc (cîh!) cioclu PeDe nică! Car’va să
zică(hîc!) ciocomică! Pusă la saramură (cîhă!) în pufă de liliecime. (şi
screme)
Dai io cu cineşi CUI dau devotărimea mea (îîî?)
Că din Boc aţi făcut un tot eme!
Căci habarNae habarnamură ca nişte căcîci de bîlci. (şi ia moţii la rahaţi)
[ca şi cum am fi cu toţii nişti sclavi la bă nci helvete. Şila fiecare
PeDepulete bate un portărel cu pulanu în mînă săl pastrame.
<”TU cu cine de votezi, bă obame>?”
Că dacă şi obamii noştrii sar retro ceda la foştii lor stăpîni, nu orice spîni
şi chei ar mai avea drept de vot. Şi bocii cu umblătoare cu tot, şi ciomii cu
coţăitoare în spîrc şiar revendica romii, ar fi puşi în posesie şi iar scoate
iar la tîrg. Cu preţe scrise toate de nişte simoneCreţe. Şila chei Securitatea
ar vinde indulgenţe la vedere (=la purtător) or sub caschete – că era şi este
peste tot şimparte cheşu pela cheiu Cotrocenilor. Şi CHELU, cît e el de
spîn, {Nota aut. – am spus “Spîn”, nu spin,
că cui stătea ca un spine în ochi, se chema căi CHIOR}, avea şi el un
“SăTrăiţi!” de stăpîn. Aşa
că ce sar mai putea zice?
<<Sar
>>Ia băgaţil păstan off şin ciocumicism pînă şio plăti ratele la sare. “
Cu imparţialism securist {exceptîndul pe procurorul pa! pici carea ascultat
şi pe cine nu trebuia) toţi de peaici, da absolute toţi habarnacii daci vor fi
ascultaţi, înregistraţi şi îndosariaţi în stive de arhive [şi la vrun caz de,
“PAC!”, te trezeşti
că eşti cu portăreii la poartă – şi cu diicoţii să te diicotească şisă te isco,
(da asta mai tîrziu, la litera “DΔ,
Nula “CΔ
Glosarul termenilor continuă cun alt cuvînt CHEIE - :
- CLEIe. Cleiul (care ne ţine ca un glu în juru la curu –EŞTilor, pe
care nu şi nu – şi la care nu renunţăm nici după ce lise face felu) nu se mai
găsea în forma lui de “CLEI de oase” – de cînd Cizmaru decedase (sau
fusese dece ? dat). Aşa
că pă vremea celui deal patrulea _ESCU, CLEIUL nostru cel de toate zilele
era
- CINGA noastră, care ţine de foame şi de sete şi de mecdonalde,
fast –fude şi sacîze cu guste de oricee.
Că doar aşa sencleie cîteo alianţă: (sau vro alianţucă, mai cam ca un DA
ceva, mai cu iz de papucărie (să vadă duşmii cîţi de mulţi vin la noi, cala
28
mos –CHEIE
Mezalianţele sencheagă fără cheag, cam aşă la o adicatile:
- se mestecă cît se mestecă (cingă, cum ce?) şiapoi se întinde, se fac
baloane cu slogane,,, şi-ntr-un finale (apo teotic) sescuipă şise lipeşte pe
CLANŢE (sau pe butoane – cinga de butoane e mai scumpă şi mai umpa-
lumpă, cf. texte) Nuse menţionă nicăire că mestecu e doar un pretexte pt.
“să-trăirismu-de-FeBire”, scopa find să sentrebe şisăse mire PeDecu <”Bă,
cinea pus rahat pe CLANŢĂ?” Ă?
Căn minele de sub Casa Poporului era un fel de gîze ‘balcîze şi lălîi’ (vorba
poetului? ălui) din care se ex trăgea prin pre –sare sa -CÎZE [de pre SARI
specializaţi în stors de info rmaţi).
- Apoi informaticiene mai ebe (de genu ancăi boagioace or aalinuţii
gorgioaice {exclus din startă orice robertăAnastasă chiompecă,
că asta nu ştie numera prea}, făcea prin tehnica scarabe egipţian o bilă de
caca be cleios, care era trecut şipe faţă şi pe dos prin năut de cur (moale),
că poate-poate dispare această duhoare băsistă.
- Mai apoi, respectivele găluşteţe erau prefăcute de alte
simoneCreţe într-o pastă (nu măntreba cum, că mie ruşine să spun,
dantrebaţi vidanjorii din modrogani, căştia moşesc (şi alde Băşescu
năşeşte tot ce băseşte)]) Pastele (considerate PeDepască, )inclusive cu
căcăţei de muşte pe ei, sunt pasate cu uleie de cocoşi rînced încălzit în cet
într-o tigaie de Teflon şi parfumată MeReU cu mult, cît mai mult ai crud.
Amestecul era lipicios şi gros ca un lipinol, şin lipsă de CLEI de oase era
un surogat (în lipsă de alt symbol, pedeleii avea undei da obol lu ultimo
boc). Mirosna acoperea orice duh oare de haznale pe mai multe mile
pătrate (fiind cea mai puţitoare milă de pe AR CĂ. [mila pătrată cea mai
bogată în duh oare]
- Că nu întîmplător în Epoca de Baligă, acel ba consk sconcs naveta
între BĂs şi boc ca măgaru lu Buridane.
Acest – săi zicem dacă vrei neapărat – “CLEI” – se încleia în orice dane şi
la orice chei – mai ales la la CHEII din modrogane – carel băgau în gaura
cheii să nui vadă CHELU ce fack (şî săi pîre prin ui, că duhănea fără voile
lui).
##- CLEIUL re –folosit (cf. cei 3 re-) era folosit sastupe găurile rămase
după (ultiplele) coaserile (şi descoselile) de scînduri
- că pacolea intra curentu şi crizele în AR
- CĂ) [în grabă uneorea era folosit sastupe ca astupuşe şi gurile
deschise de foame or de pede admirare!] (a unor fomi şi foame – un felde
omi şi oame care-n regimu Boc IV, deatîta regim (boc) ajunsese sub-omi
de categoria a patră (şia patridă),
[şavea loc pe ARCĂ mai la sub sol, deci la beci.]
- Că dia –sporii şi dias-porele nu se mai inventaria la noi, ci la ăia
pe unde făceau osînze şi rînze, cu-alte sa-CÎZE de rumegat. La un aşa de
popor rumegător, şi la atîţia rumegători, niciodată nu era CLEI destul
(vezi. celebrele crize de cleie), da al dracului dracul, se făcea
- Că joacă bîza cu vrun bulibaş, în timpce sacîza sacîza lui preferată,
aia cu ‘interesu naţional’ cu clei, că era ca un ade ziv pentru cîrde de
puradei .
- Că chiar era ca o hîrtie de tur nesol – care era nasol se încleia ca
musca, şiacolo rămînea. Unii venea cu adeziuni în dinţi gata semnate căn
caz de să nu fie tăvăliţi prin procese de de-mascări în fel şi chipă. Şialte
măscării.
Că <”Am fost o naivă pînă-n ultima clipă.” – era formula uzitată nu numa
de monicuţe ci şi crinuţe care realăptau cu lapte de mestecă şi rumegau la
meste
cău pînă lise făcea rău şil vortau. Că, uite, aşa îi făceau ‘marinei’ şi făceau
economii la mame surogat şila nechezoale curoase.
- că cînd vacile era grase şi lăptoase, toată lumea o lăuda, inclusive
bi-ca, da acu cînd nuş cum dracu vacile e slabe, şi numa dau lapte cu iz de
lapte de va că, nici caş – cavale, nimeni nu mai vrea sauză de nicio lăuză
(nici de crinuţele fostei guberne, nici de vrun altfel de cerne – deşi au
început să vină mai devreme peacasă.
- că chiar şi crinu se cam des-crină dela o vreme, şi isau încleiat
buzele de la sacîz. Că prea sau sacîzit între ei de lisa scîrbit şi de ciucă lată
şi totodată de boc. (geaba se că nici ai nau, nici gura nule pute de) – dă!
Că spre pildă, Acelaşi clei care trebuia folosit la pedit, cosit şila ciocumicit,
nu trebuia irosit şila
- CIURE,
Ca nu care cumva s-astupe găurile prin care se ciuruie ciuruieli, ciuruce şi
pleve.
- Că doar pleava o duce Vîntu în slava cerului, şi doar Băsescul stă
cu ciuru la cur, ciuruind, să-I ghicească Boc pe care gaur-a ieşit băşitu.
băsesc.
(<”ghici, bă, pe undeam bine-voit?”)
[întrebare care avea darul dea face
<”Linişte, Bă, ce dracu! / or
>”Linişte, tovarăşi, şi iarăşi ,.,.<>Bă, GHice?”, ‘ce
Că ciuruitu, ca şi cizmăritu, are mereu meritu de a face selecţia naturală
între cizmari şi ciurari. (două formule de prea-mărit mari şi tari) [diferenţa
Fiindcă cizmaru poate fi ciuruit, dar ciuraru nu poate fi cizmărit, nici
pingelit, -
-căi prea jevrit.)
Că amîndoi sunt trecuţi în inventari, în tabla de materii de la Moşi,
30
Ca ctitori ai acestui bîlci (ori co-autori de pede cocoşi?). şi autori de
“SăTrăitoriiDeBine”, sunt şi autori de iadă.
_ Dovada.??
-Dovadă. Iatăle! – Navă-! Le nu mai sunt pline ca altădată. “NA-vă! Na-
vă!” la grămadă şi pe bandă rulantă, la toate clasele ne-puş
că riabile, (şila toţi căcabilii şi la toate căcabilele). Deşi Prea-Căcabilul
Onorabil BOC a mai plecat mazilit înspre
- CHILIA lui mai înspre NA poca
AziE epoca navelor personificate, fiecare Na-vă! E după nevoile fiecăruia
Şi fiecare e pocă de boc are alte nevoi
Nucan epoca lu <”dragi tovarăşi şi pretini! Dragi votanţi despuţaţi! Na-vă!
Luaţi! Devotaţi! PU! Paţi ici!
A cum e cu, de exemplu:
{ex. :Dragă X icsule / or icse / or icsă
Mult Stimate Y igrecule / or Ygrece,
Dragă Zetă! Or vetă! – Ce mai faci tu? Şi ceţi mai face tuităru? Patamu şto
Dai cu veto? – Ne bucu rămcă feisbucu / feisbuca ta (asta în funcţie de
dacă-I un el or o ia) sa putut apdata la penultima noastră ofertă de NA! –
vă!.
Că sa ajuns în edena băsească atît de sus încît fiecare are voi săşi ia după
nevoi.
Ăştia mai nevoiaşi dealdi cocoşi déjà au dus sacoşeritu cu sacoşi la tara de
susă
<”NA! ai –nai nevoi, iei. Ăsta să fie baiu! [de no fi vaiu]
++ Iatăvă Raiu!
Sunteţi în RAIE, bă! Să trăiţi! Răieşte!
Da după cum era de arhi-pline de goi şi golime, se vedea de la o poştă că
era şeruit (io chiar cred că la o porţie de “Să-trăit-Bine” dăduseră share
prea o mega-mulţime. Şi cum e pulimea – proastă – sempedelise mai pe
nimice.
Da în rest era ARCĂ, ca orce Arcă; cu bunele şi nebunele (şi băbăciunile)
vieţii în comun (de pe Arcă – de parcă nu eram noi sătui de comun….) =
În această mare ctitorie Băsească care e Ţara omănească, viaţa-I ca o beţie.
Că Tartoru, de cîte ori se trezeşte din beţie, zghiară primu:
<<”Bă, Omania mai e paici?”
Că cam aşa iera sub regimu lu BUBA; Vînt din PU!
PA!
“<ADIO PD.
“{Ei nu mai e o piatră de moară pentru mine.
IO nu mai suntem o piatră de moară pentru ei”
(Eva – nghelism de la băsescu citire, jurat în faţa unui alt Emileva)
{Că EmilBocu, în ‘Epistola a IV-a, către PeDebraţi’, leva fi spuse multe
spuse ţelepţioase, casăi înveţe pe bocofani a dare răspunse “La sfaturi ori
de taine, ori de orişicee, ori de voroave”, şin loc de un ultimo “AVE
BOC!”, se gudbăise cu
<”Lască vedeţi voi pe dracu!”
că mai va pîn’săL ia şipe –ESC (ulTraiane) cineva şi săl dea prin
CA (TRANE)
[dup’çe lau trecut pe dragne prin catrane ṣi prin
. pene, ṣi nav rut de nici un fele
Să treacă la pene – Le, ṣi săse
euro-pene] fiecare boc ṣi-a căutat un na
poc
Era un epoc
De cel mai mare (ṣi mai cur at) Boc.
03- [sub] CAPITEAUA (IV) - L {cea mai cea D]
DAR la literuţa “DΔ daci
“”DECI
, braţilor cetitorilor, cu cît veţi îndemna a ceti pre acest leto pisăţi mai mult,
cu atîta veţi şti a vă feri de primejdii
Şi veţi fi mai în văţaţi a dare răspunsuri la sfaturi ori de taină, ori la o ştire,
ori de voroave, la domni şi la noroade de cinste.” (cam aşa credea un nea
Ionne Culce în finala la ‘Pre Doslovia ‘sa,
da na avut decît un cititor împăiat. Că Iohanne ple case la ) Lifta păgînă
încăi făcea molifta,
dar parese că nu tot ce pute, şi e intrat în descompunere.
Bocii se retrăsese spre Răchiţelele lor din na poca, aşteptînd alte ere, mai.
În lipsă, celor 4 boci din Apoca lipsă (Boc I, II, III, IV)(patru) apăruse un
cult idolatru alu PreaSfîntu BOC
[anuse confunda cu unu Boca, care încă nu apăruse, şi care cînd va, va fi
alt ceva] Şi boc- Omanii se minunărea că ‘ce Boc uite-aşa ş=aşa,
dăduse cu Noroc peste Omania [çecă ce noroc am avutără cu boc, că după
boc ce GHINION am avut ca venit Ghinionaru] şică <”Bă!, ce proşti am
fost săL moţocăm pe Boc! Băă! Ş ice puţini am fost boc-o fani ş ice mulţi
am rămas!”
>”Oare să se mai fi existînd aşa Eroi prin ui ca eroicu Emil de pe la noi?
Ă?” că multprea Devotatu şi multi Decoratu (cu multe decoraţii de Erou
al Luptei…, şicu alte decoraţiuni mai cu franjuri) mereu sencontra cu –
Ncornoratu, şil ameninţa pe Dracul cu <”Lască vezi tu pă dracu!”dacă
numă laşi să rescriu alfabetu democraţiei {căn domnia lu Boc I se trecuse
la “A” mare de tipare, boc II predase ‘Bî-ul’ din alfabetizare, Boc III le
trecuse şi el pacile (dovadă e grafita depe gardă, şi sol DĂŢEIi de plumb
32
daţi cu căcăniu). Că de cît bătuse şăsta pe coclauri, primise lauri de încun
mandate – al patră (daşi doftorii de bătături dela statu capră).
# că ce mie “CÎ-u”, ce mie “DÎ-u”, tot un drace pînla brîu. Cum dă ce? –
Păi, cum sar zice, se cu-acelaşi drice de cîcî-uri. Căntre malu cu cî şi mala
cu Dî (m)[boviţă] ălde viţă plăviţă dus cu pluta – dusu şi readusu eun
mereu acelaşi Bî (BOC –naut, cît un ghin doc de năut, că cîce deversat de
pîrîie în rîie şide rîie în mare de undel tot spala cu clor şil băgan formol şil
aducea la înco gubernare {circu itu bocului în nat ură} mai guvă. <Şi tu,
măi tovule, măntrebi cum dă ce?, tule şi tuvă! Căcam acum, după epoca
de Daure şi după Marele Epoc de Baligă şi Boc, imediaţii de
după şi emanaţii emanaţi din dubă îndirect din rect, e cică pe drum
(cuaceiaşi cai) mascaţi, o Eră de Şaormă şi pormă o înco tură de epoci de
hotdogi (de décor) (dacor veni homericanii?![da dacor veni friṭii osă
mîncăm numa salam săsesc pe pîine. Şialte iere cu icre negre şi piţărăi (sau
cel puţin aşa nisa zis de ăi dăpă twitără, şi de spikăra celor dela Noua Pute.
(re) [paremisă o duduie icsă, clonă dea simoneiCreţu.] (Da nu nisa spus şi
preţu. Păi dacă ‘legea micului’ no avea cvoru?)
Că iotălăi pă mentoru Noii Democraţii cum se-mburică şi-ndracă şi cere
să se fackă o Nouă Ordine cît mai Mondială (la băuta de bere la halbă – pe
Arcă, că…)
Băsu a aruncat déjà buzduganu (cica dat cu halba de pămînt) anunţînd că
Boc 5(cin ci) e pe vine cam la anu, cînd son scrie şi el membron în vreo
pălăvrăgie de party. {ZĂU! - ? – “foaie verde de dudău / osă hie şimai
feBine!’}
Că democraţia e croită pă mă sura lu Boc, şi doar boc e pe mă sura
democraţiei din dacie. (că prin definiţie, democraţia se drămuie cu dramu
şi saplică cu paru. [şin gerontocraţie osă ne nea pastille de ieşit şi pilule de
democraţie]). Da în lipsă deo bică, bicele lu boc 4(din apo calipsă) nu prea
mai face poc – caşa era boc , cum sar zice – voia să facă din boc bice – şi
să mai şi pocne (can label e phoc). Alte epoci, alţi boci! Dintre bice sa
ridicat o bică cea mai bică, şa pocnit un pornit de “Aho, aho!’ ia pocniţi
din zur gălăi şi pocniţi din bicemăi!, că isa sculat mai an lu bădiţa nea
traian. (şilu mircică din pont – cică arestuit la domiţil) că să mai deschidă
un front.
>>”NA dus Băse nava în port, la chei, pe furtună? NA-vă! Şipe vreme
bună!
>”Nu era el Salvamarele Omaniei Mari? Şial răpiţilor de peste hotari?!
>”NA salvat băse tot ce era de salvamarat? >>’Din primu or din al doilea
DA?’
(în legătură cu un mult prea citat de “Să – vă –trăiţi- bine!”, nu ştu cum
vine da băsu şiacum refuză să creadă şi nu vrea să vadă. Aşa caṣtepṭînd
înco victories au o ceva ca, şi pasă înainte fără păs. Că cam aşai la el: >>Bă
ss – şi starea de FeBine revine. (niţel) {de ce să strici o copaie de maţe
pentru un pîrţe? Căn plină şin cea mai deplină flatuaţie, era o situaţie de
senzaţie de nedescris:
- pede o parte o situaţie de ghinisbuk
- pe De alt pedele-parte eraN top pe feisbuk la laice (că carei mai
postac nusa încă aflat)
- DA însă tot paicea se ungeau cu maglavaise pe dînsă, şi ăi mai
unguentali de venea voiorişti ornamentali pela gube.
- Daia tot pacie pe la Noi ungeau porţile la înCotroceni cu usturoi
şil draculizau pe Dracul în toate limbile şi toate lumile (cu hîr–Daie de
zoaie şi doniţe de smirne – instrumente specifice statului de drepţi).
Mai ales o purcică buhăită, realeasă stareţă la bordel, cîntă la limbrică de
dor de el,. Şun blag la buhai, co să vie un şun mai drag,…, o să vie… (osă
ne, alt boc!0
Că cică-n loc de davai, davai, osăne hie un RAI de ‘NA-vă!- bă!”,
doldoră de pop corne şi plin cu Osane! Şialte pupinc –urale! Şin loc de
davaiele lu boc cu daia rele şi portărele osăne fie RAIELE fics în acest loc
précis de grădină carpată, şiosă ne-nfie conu Europ. (cum de altfel sa mai
paradis –promis o lendă) (dan alt hip-hop) [şin alt street –dance.
Poanta lu Ponta că
<”Caragialele e de păşit total – mente”(şii refug la friţi). Amicii virtuali sa
postăcit unu mai. Cun <”Dacă mai ştiţi alte bance, să mile scriţi”, că iun
bance re uşit, tocmafiindcă astai BUBA. (carea mai fost odată). Şi cică
totodată iutuba osă ne daunloade pela poarte fiecăruia după nevoi:
- sacoşi cu fel de fele, uleie, găleţele, totoşi unisexe,:
- [totuşi, un alt exe; - ai nevoie de pămînt – dacă este –
- Ţil basculă la poartă (dacă nu eşti acasă)
- Ai nevoie de oi – ţile haisamă cu saia cu tot.
- Îţi retrocedează pînă şi tizicu cu dobîndă la dobîndă.
Caşa e Raia. Încă de pe vremea aia; cu de toate pentru toţi. Că cam aşa
livra iutuba direct la toate dorinţile kir eleisoane – cu duba – cu de toate
pentru toţi,
- Ajutoare euro – pene (mai ales puf oaice de unică folosinţe, şi iz
– mene secănd-hende, şi NAIE [că cică tot ce numaie bun pentru cîte vreo
mamaie ori vrun nea Nae depe la ei e bun pentru NOIe- (le ori – ente).
 [a ṣipe ghinionarul de nea Iohan uiṣtii nu lau vrut preṣedinte de
uie ṣi iau pus un ṣtampil pe feis buci că-I un preṣedinte “BUN pentru
Oriente”. Ṣi-aṣa ia ṣi rămas numele în cărṭile de istorii: Preṣedintele Klaus
Werner Johannis cel BUN doar PEntru Oriente. nuṣi pentru uezii din
apus.’
 Să mai spus căPe ARCĂ la Noie cantrun exile de unde se pleacă
34
şi nuse mai vine. (ṣialte nespuse cumcă azilanţii depe arcă au fost
inscripţionaţi: unii cu drepte de…, alţii pe spinare. De vrun ‘big bradăr’ or
vrun văr vitreg
- (cam fost şi-nregistraţi peacolo, prin nalt europoiu piunde se
bruxelă stolo, cu <”DE - VERE slabe, monşere!”, / şi de ficite.
- (da ceea ce nu prea ştia Caragialele acelor ere iera că vara nuse
referea la …’(vara nui ca iarna’) nici la…, nici la…, cila bănci.
[nu helvete, ci de organe (căn bănci şin bancomate căutau să extragă din
starea de castra – vete, energia cinetică acumulată şi conservată în vitrine]
Că matusalemizarea în Raie E pe bază de trans plante (daia dacă dai, ai
În beobe – şi viaţă lungă, şi imunitate la oricee, şi rai în baobabe.
{DA dacă nu dai, rămîi co piele lungă!...}
Şăla care dă zice “NA!”, şăla care iar dar mite, o ia (se cheamă daremită
troc, şi binenţeles rimează cun boc, - (care nicina inventato, şi nici na
inventariato – DA nicina dat milităria jos din pod în ăst timpe) – că na
impozîtat manelele.
Căn răstimpele lui ance put puţinizarea Omaniei (puţin cîte puţin se
împuţina renumeraţia după bugete, şi pensii, şiuteaşa ne împuţim
pemperşii şi ne împuţinăm. Puţinizarea aducea mai mult co căcănizare –
zic şi io după duh –oare}. Din off, cîte-o voce de patapă (or ofiţir acoperit
pe vece – care-I bunăciune în orce post şin orce gubă, că se simte acolo
cantrun vece pă veci cun stolo) {boc a păţit ca toma necredinciosu – na
crezut pînă na (că hîrtia rabdă tot/ şi orce cură), cecă:
<”Nu fiţi bă friţi cala krem line”, nuvă mai băşiniţi! (în paranteză fie spus,
ar merita văzută iar parada ofiṭerilor germani luăti prizonieri de ruṣi ṣi puṣi
să se defile prin făṭă lu Stalin – dupce lise dase pastille cu ‘’ṣi starea de
bine revine!’’Zicese că parada se încheia cu divizia de vidanjori, HA.HA!
HA! – vorba Iohanului. Că ăṣtia ṣtia să paradească cam ca divizia de
procurori de elită de la Ploieṣti – da nu ṣtia să lingă aṣa bine.
Şi trăiţivăţiBinele cît mai bine cu sau şicu boc.”- că bibicu ăsta micu iun
altfel de pleşu la care cheşu e doar un rahat de rest, (şi cine mai cere un
rest la un boc?). Cel mai telect produs al univelor din este şi veste şi din
apus – exceptînd sudu extreme undei doar fundu de ebă top-totem – care-
a spus cum caceastă pleaşcă iun ‘om-de-Bine’, başcă că iun dal nostru din
popor dintre Noi, şia mai spus:
<<”Nu mai fiţ băi căcăcioşi pă voi!”,
După care-ancălicat peo şa dancălare şi sad us încoloşa în lumea mare. În
gîndul lui de boc, de dimensiuni femici, cu toată gîndirea sa lilipută,
premierele se gîndea să nu pută (mai mult decît Băsimea Sa), şi nu care
cumva să sempută. Şişi zicea; (în ceace i ţinea loc de gîndit şi de arătat
prin uie):
>’Trebuie “LUMOS KREMLIN Pesso desmar…bla-bla-bla” – adică să
fac legămînt de pace cu Draculu dintrînsu’ – îşi iar zicea Marele Ban Boc,
cînd ise gulivărea scula şi numa ştia formula de exorcizare. BA –Nu era
mereu un contra la orce, dar mai ales la cei ‘prea-mulţi’ aleşi ne-pedei. Şi
dela un regim la altu bocu sa maturizat în opera de puţinizare a tărîmei
omane (şi chiar opera şi cioma personal, şinu ezita ) şi orce NA! îl impozîta
cu zîte!. Căn statu obez, orce gras şi frumos era un suspect de “să-trăieli-
de-prea-Bine” şi era de clarat un obezos obraznic cu pensie nesimţită, care
era în praznic MeReU [chiar atunci cînd tov. Mereu se re pauza că nave
acie vacă kobe să de vore – ci eran era de post şi rugate. Cauza obezităţii
morbide e mîncatu prea demîncate! (inclusive mîncatu de rahate!) şis prea
mulţi carnivori şi carnivore care vor şi tot vor, şise canibală fără motiv pe
punte la Arcă. Pentru cei care se carnivores car tre înco casă casănuse
amestece cu rawveganii ṣicu rawvegancele care miros a fîn dela munte.
(“păduchii sătui se-nghesuie-n frunte, se-mbrîncă şi dau din coate să suie
cît mai înspre rai./ ca vacile kobe şi boii se duc la abator / or la cele mai
cele Diicoate din cale. DA raiu tocma daia era rai.
Că nu venise momentu optim, ăla cu:
<”STAI, poliţia! Stai că trag!”{DA ştim că ar avea ţî-(-uri) vizualizări pe
iutube cînd va.
Că io daia şi ziceam că nu iera nici un motiv să se tîmple aşa ceva în Raie.
Doar că era fur tune pe sus şi crize de paie pe jos. Da boc trăgea folos din
toate, caşa era democraţia pe care boc neo drămuia (să vadă uia cum ne el
aia pe noi!)
-ne lua şi ne da drahma, şi iar neo c
- a) taxă de intrare în port la NA!-vă!, sau c
- a) ort ] de urcare pe
- b)ARC
- ă). Că inclusive din NA- VĂ ciomii puterii au mai ciomit pe ici pe colea
şi nau păstrat dimensiunile impuse se STASU bi –blic, că stafu de
robertanastaşi nu ştia să numere în system binary şi peste ordin. Cănvăţa
şi ei ‘pas cu paşi’ Pe De gete. [ṣi gîndăreau pendelete, ca Hahanu]
În procesul de trecere dela democraţia istă capitaistă pînla dictatura
proletariată, îşi băgase şi Băsescul o coadă. (şi frasu înco, şi eba o, şi.. că
orice haită e o echipă)
Însă se zvone că cu nici un chipe Boc nu vrea să renunţe la puterea
populară a celor patru boci triumviri, care de care mai democrat şi mai
prea-naltă. Daia Boc 4 (patră) dădea vina pe greaua moştenire a gubelui
boc III(Trei), dar fără frică de băsei el de clara cu tot zelu:<<”IO merg tot
înainte! – ca buldozeru”, mai-mai să scoată zeru din ei. Că chiar fără să
mai pună prea multă ură de clasă, se poate spune că >”7 dintr-o lovitură”
era sloganu lui, cu împăciuitorisme capro-verziste şalte ciunisme de
36
tip:’<Decît nimic, mai bine decît un nimic e bun şi băsel. Că şi cu el, şi
fără el, tot aia-i. Daiai păstrat în insectar, în ramă, ca o pastramă de căcăţel
de muscă, casăl arătăm la geam săL vadă coana Europă – că tot insistă
savem şio opoziţie băsistă. [zeu – nezeu , da zău că are re zervare pentru
băsănău său]
Că în parallel, Băse se ocupa şi el de putinizarea, putin cîte putin, a statului
de drepţi, da rezultatu putinizării na fost nic altu decît o băsescizare de
duzine, în care fiecare trăire-de-bine era trasă în ţeapă şi dusă tot cu dricu
ăla rămas tot dela nea nicu. (şi “trăitu” era un tîrîş în marş forţat) [marşe
din cele cu ‘Marş afară, javrete’
Dricele era însă cochete, proaspăt-vopsit portocaliu în căcăniu kakiu şi pe
capră stătea capră de plankton la steagă un bocom în livrea de lache, şi
ţinea hăţurile în dinţi (?nu ştiu de ce? <”Cum nu ştii de ce? Casă aivă de
ce se ţinea cînd o cădea.. şiso hop-mitica
Căn spatele lui stătea Băse şii şopocăia şii şoşo-tea la ureche că :
<ai grijă, ba, ăsta întro ureche, să nu cazi azi!” {că cam asta urmărea
Draculu – “Capu lu Boc!”
Altfel spus – ‘de capitarea gubernelor – şi formarea unui gube fără un boc
în frunte. Că cuatîtia strîmbe şi drîmbe, asta credea el căi Om anizarea
Omaniei, căci lupta lupta asta din fragedă pruncie (din căcăcie, adică de
cînd era un căcîci ṣi căcăcea peste tot], să nu mai fie doici la boci. Şi bocii
cu bone şi boni fiecare, să alăpteze la vedere, - să se vadă cum suge de la
buge te. (că ăşţia de mici ne căpuşa ţarata) (şi bla după ugere de sugaci ce
era) Mai bine toate alăptările să fie publice ṣi fiecare să-ṣi declare bugetele
ṣi bugeṭii de unde suge.
-Dar la întrebarea că cei Noua Eră, şi cei omii noi, băsu dădea din umere
şi hăhăia ca un hăhăit ce era (camca HA! HA!..HA! – rarul lu Hahanu).
- iar la întrebarea că…, idema.
- sau o dădea p.. enema! Şipe nemtodoame!
-doar la întrebarea că :”de unde atîţia omi şi oame, şi pedeRoberţi anasta
şi da şi aliniGorghii maiaşi, de unde atît căcălău de dănileţi şi simoniCreţi,
şi alţi puleţi sulfinii în tandem cu lavinii (cu etichete de lavine, da cu doase
de cătăline predoase) şalte aşiş, - întrebare la care băsu adopta un stil de
‘no comment’ şi ‘cea <”Aşa şi..”
- La orice “DE CE?” ne răspunde cun >”DAIA!”, caşa vrea muşchii miei!
Hă! HăI! Hă –hă –ia, . Democraţia lu DAIA! – şi daiele curgea pînă peste.
Caşa este întro demo. Şi coana Europa făcea pă niznaia, [că nu daia ise
zicea ‘Naudea-navedea!”)care nauzise de protocoale ṣi nu nu voia să le
vază] da se niznăia ca ăia din Bruxele – (oraşul verzei) – în stile capro-
verzist semi-băsist, şi trăia mai mult din mile (cu tiile milei era prin peste
toate. Da cam toate cele cu sute cu aţe albe au început să se descoasă şisă
sempute {except corăbiile cusute, care încă nu, da nici mult nu mai aveau
pînă să).
(N. unui – Am cam uitat să vă spui că de cînd a venit ultimo capo la putere,
TOmania a redevenit Ţara Făgăduinţelor pentru imigranţii non-ui.}
#Ţu –ţu! – ţuţăie ţuţării plătiţi cu juma de normă de politruc casăl
pupincurească pe orce feisbuc. În opoziţie cu ‘legea de-făimării’, legea
făimării e mult mai stră-veche. Imediat, la chemîndalele cu “NA! le”
gudurăii îşi asmut chemîndăii şi pe europiştii mai pirpirei (şincă nepedei?
Miramaş? – cun mare semne de mirare!) şimai venea la sarmale pacile
cîte-o baroneasă cu aere de ferentari, care nise niznăia şi ia cumcă cică
”< nu e bine, măi chestorică!”or cu vrun “>Mă puţică, mă!, vaţi împuţinit!
Şasta nui bine, domnu chestor! Că nu mai e de ‘săBineTrăit’ prin pacile”
– că cam sauzise şipe la cur ţile ropene că democraţia băsească nu mai e
gigea în ie ṣi nu se mai Barbie, şi cam ieşea cu cam prea multe cezariene
ṣi screme, şică cezarul a-nceput să chelească decît primise în plexe lovitura
de stat parlamentară care voia să instaure “dictatura parla mentară”
(citez şi io din nişte isaure încă în viaţă, da ion am văzd nic, nici nam altce
nimic, - că prea era de dimineaţă, şi era prea ceaţă multăn piaţă)
Dup’ce santors sănătos din garaj (unii răi-guri zic că fusese flota – ntîntr-
un butoi] Băse II a prins niţeluş coraj şia deschis toate termopanele dela
Încotro ceni II(doi) şi uşili (şi din faţă şi din dos). Că încă mai puţea
peacolea a miros de crine şi duhnea a brutuşime de nuse prea mai putea
trăi-bine săTraiu “Sătrăituluidebine”.
(N.A. – papahagile papahăgeşte că ‘sătrăitoriadebine’ nu maid ă nici papa,
nici braga de altdată, cid oar cîteo surogată de ‘săTrăiṭă’.]
[Altă notă de subsol a aceluiaşi autor – spre pildă celor care şinchipă cacest
surogat de democraţie chiar e “o daia cu faţă umană’(încheiat plagiatu).
Epoca de post-băşisme nui decît aceiaşi băsie cu blug mai de ui. Că nuşce
sarmale le, că uile uita şi ierta toate păcatele, şil chemînda la înco guberna
şi la înco cinzeacă de ‘sătrăiturică de bine’- la botu calului. Şio dracă de
denea-lă îi încînta din drîmburi şi chin vale. DAsta de cînd cică la mititică
au fost puşi lupii să-I paze pe miei şi pă iezi. (niṣte brutuṣi duṣi cu zăhărele)
Şiaceşti nauzi-navezi de prin senate caricate (puş căriabili pînă peste
poate), naud behăielile şi behalele sărăcuţilor încelulaţi în ce lule, în şlapi,
fără jacuzze şi fără bară {închipuiţivă, fă-ră!) de nuşi mai pot face un selfi
ca lume.
<<”LUPE, lupe! Ce mierai tu, crine! Pe unde mai tei fi self -ind tu pe tine
(fuck your self!) că neai lăsat în plin ‘să-trăit-de-prea-bine’ şiai dat bire cu
fugita şi pe noi neau îmbălegit băligoşii şi jegii jegoşilor
(că sa restaura(n)t imediatamente tot statu de drepţi! ṣi lupele de Căcărău
a pus lupe-n locu său alt brut)us mai claus ṣi mai michi maus, carea vea un
mauser în dotare ṣi un număr neprecizat de case în parcare)
38
[electoratu fidel din tot natu sa re, că se ştie că traseismu eo neo -formă de
migratorie]. (şi neo-protestare)
Acela a fost, cred io, momentu zero-zero (moment cheie) al Democraţiei
(cu “DΔ mare: cînd cele două crinuţe au supt lapte de mestecă şiau lăsat
fără seva re Publica, apoi au rumegat acel mestecău şi cînd sau săturat de
cingat, lau scuipat pe clanţă. Crinu şia prins brînca în cinga şia rămas lipit
(nusa ciungit dela ciungă?) ca musca. Şi de la sacîza aia na mai putut sa
joace bîza şisa auto – De mascat.
<”Pe din afară crin înflorit, - pe din lăuntre, boc împuţit”(vorba cuivaşi.
[ceva-cevaşi avea şi el dreptate, da navea cine să io dea.)
Şi sub atenta în drumare şi îngrijare a organelor. Depede de partid şide
state, au început să du-du-ie motoarele democraţiei şi să urce iar naţi unu
în zbor. [după enjde teste sa stabilit că du-du-ul nui dela dudăitu dudărilor
care se tot duuc în ui pas cu pas {şin urmăle duduie de dup-după orce
drumă}])
Că încă deacumă se pregătesc citaţiile pentru referendumă şi se fac
învitaţiile şi rezervările la dubă (şi la deneale). După ce prin strunga dela
denea intra brobding ănoşi boşi şi ieşea mieluşei lilipuţei rozi. Şi după ce
se vice versa şavea loc rotaţia cadrelor, intra în joc mînjii cu “ sîngi tineri”
în system şi din dănileţi şi simonicreţi de pluş ieşea gogeamitea macovici-
oaie şi dita ioaniOlteni ţapi, cu sîngi în instalaţe. Prea-iubitele PILOT
conducător şi cîrmac de popor era peste tot omnipresent într-un frăţesc
control, aṣa cum îi stă bine în orice democraţie lu Preanaltu, Preamăritu ca
Nimeni-Altu, Măreţu-Măreţilor, Alesul Aleşilor, Unsu uns de Cei-de-la-
Euro-Turnu de control. Toate erau screme casă urce naţiuna în zbor de
totdeauna.
(că De Nea era motoru demo-craţiei – sau motto-ul ei?)
(şi băsiştii veneau doar cu ‘know-how-ul’)
&& Dacaţi ghicit că acel pilo-cîrmac era un drac de boc, naţi! Că ăla era
în alt loc piticot al altui tărîm – un pseudo-democrat obscure (expulzat din
Rîm, unde se ocupa cu paşterea de gîsculiţe), - în present ocupat cu fel de
fele de găinării (şi răţării, şi bobocării/ [struţării nu – că de struţi şi struţe
se ocupa un mai senior]) aşa că boc navea încă struţăria sa – că navea locu
îndestul, şi nici destul cur să dea la struţă, castea dealu lu neica Bocu erau
în caragaţă cu ailalţi din cealaltă poiată.(mai ales co raţă cu cioc de poră,
Că pe la al ţî-ulea con gres de reales un Sulea Mai Mare – Realesu fu iar
reales în aplaudale şin pupinc- urale super –maximale de aplaudacii şi
pupincuracii din toate cele cîteştreie dacii. Şintral ţîiele congrese sa hotărît
casăse scuipe broscoii din gît, şi nu numai atît, cia fost dzisă o cea mai cea
zisă că ce ne e scrisă, noi, ca ciomi, bucureşti eni leomi duce toate-n Wece
(nota mea cea mai parantetică – dublu weele vine de la Ve. Ve. (un pontă),
ṣi de la un Ve.Ve. mai dăncil, două drăcovenii cumulate într-un ve-ve de
wernere) de veci. (or pînă sor exoda)
“DECI
Numa o vîlfă stăpînitoare /şi ‘părăţia doar a unuia (cel mai mare) să hie
/întru porto –Dalba noastră omanie” (N.ed.– cam aşa ceva IBeDeul
ibedena lipsit de omănie) [navea de unde să ştie că daste date cu copypaste
or să mai fie] – asta fiincă toată edena şi RAIUL şi tot traiu îmbuibat de
‘sătrăiturimidebine”, şi toată chivernisirea bună, care ‘vine. Vine, vine’ şi
spînzură dintr-o singură mînă (apud. Ib. id.)
(cara-bara arbiter-jucător şi executor (or victim şi de nunţător) or ca mai
nainte de, cînde un boc cu voce de ventriloc şide leană cere “dovadă!”şi
vrea săl vadă pe vodă Băse, pretinzînd că vrea săl pipăie!? (şi săi închine
imne de să ‘sătrăitenbine’) (şi osane de slave) [şi şuvoaie de ‘AVE!’ –
multe Ave, Traiane!] – toate
după ceo să urle că – “Este!” – şi alte odăcii de paci – cavea odaci care
odau în coare – mai mulţi decît avea boc bocitoare de ‘Ave!’. şi chiar aşa
din întîmplare, boc deschisese lada cu zestrea pandorei.
Dan lada de dotă nu mai era nici o flotă, oricît se dădea Băsele de fată
mare.
Da eu cred că Bar oreu adecă grăieşte pentru stăpînirea unuia (exe. – mai
précis a ăstuia) şi ia dovada sa din fire. Astfel zis, ţine cu băsismu de stat
în stat şicu ‘sătrăiţe ledebine’ de dragu ‘sătrăiţelordebine’. (iun băsist mai
băsist ca Băsescu!)
Precum zice că capula om cîrmuieşte şi cîrmeşte toate celelalte mădularii,
aşa şi pentru o ţară numai unul să fie la CÎRMĂ meşter CÎRMAC, care
cîrmuieşte întreaga democraţie, iar nu mai mulţi puleţi mărunţi (plini de
cîrri – mîri) şi boci chiştoci.
<”Voia lui pentru toţi easte lege / La toţi e poruncă a lui clipeală” –
Că la băsişti şi băsiste
(de rit neo-băsist, orce sfîntă băseală carei bese Chelului prin chelie e literă
de pedeEvanghelie), [mişcare populară care a generat –letrismu stil
latrans, ṣi ulterior PePeIsmul]
statu de drepţi eo cîr peală cu hei-rupisme stahanoviste, urmate de clisme,
“aşa că toate băselile făcute (cu voie au fără voie), Să duc în sfîrşit lesne
şi iute (la bude, undeşi dau obştescu sfîrşit în urale de multe). Căcam în
cele bude se naşte dictatura regală, în care toată bocimea e egală şi tot cam
aşa şi pute (că cărezăria din Victoria) [că unii boci e mai egali decît alţii],
Era déjà apărute mai multe culte idolatre:
- (cultu lu Boc IV (patre) careL idola-tra pe Boc patru,
- -cultu unui Boc 5 cince care idola doar pe bocu cincele din
oglindă,
- Culta culturnicului dela copro-cultură
40
- Cu [lta lu Prima Doamnă avea să fie o meteorie prin dacie}.
Da emblematicul emilbocu complect bulversat deaşa, nuşi găsea locu,
buridanînd între un gube BocIV şiun posibile gube Boc V. (cinci) {ca orice
liber cugetător liberal, prin buridanare ajunsese într-un hal fără hale]. Mai
era pe undeva paici pă la noi şiun virtual Boc X, făcut doar din predoi tot
unu şi unu, da era încă pe vine ṣi navea încă un bon de ordine prea precis.
[depindea de ce mai iohana iohanis}. Din cînd în cînd dictatorind iutuba
cu dicta fonu, unu din cei patru boci ai apocalipsei făcea cîteun nou apele
de ‘extreme Urgenţă!’ la lichele. (se zice în popor că de cîte ori Boc
dictează ceva (dactilo grafilor) nu face decît săl chea pline păl cu
“sătrăitede Bine!” pe care îl ură şin somn [fiincă din cauza Tartorului, a
redescoperit mersul pe jos, din ce în ce mai în jos] şiasta era onjosire pentru
ditamai El, “cel mai cel reales BOCpremier.”
Conform acestui, băsismul ar putea funcţiona numa şi numa în două loace:
- în SusăRaie, unde nu este nevoie de el, fiind déjà un Boc
- şin celălat loc, în Josăiadă, unde există déjà, Draculul fiind,
socialistic vorbind, un băş tinaş. (care tot îi dă cu <”Jos Boc!”)
casă nu rămînă mai pre jos, un Erudiţian (care nu poate gîndi ca buşi, fiind
de formaţie mili –ţian), cică
>”Tot uşi, după practeca ştiută / Din monarhia cea mai de plină / (şimai
bine ‘săTrăită-n FeBine) / DESPOŢIA în urmă fu născută.” – (text profund
authentic) Şie clare că boc se născuse mai pe urmă decît Băse, deci boc
este Despotu primar care este. (=vezi Dispot vodă]. Şii venit pe Poteca
Luminoasă arhicunoscută şi de multă, căn orice stat băsist lumina vine dela
răsărite,
[“că adecă, monarhia în practecă (în aiavă pusă în lucrare]nare acele de
slavă bunătăţi şi retrăieli de bunăciuni, care se rădică în stive în slavă, ba,
de împotrivă, pormă salege din ia DESPOŢIA (ca o şaorma din care curge
muştar porto-căcăniu. Iar explicaţia e una cît se poate de simplă (nula
muştar?) un BOC (de muştar?)
Auto-citez dintrun maidanez:
>>”Un oblăduitoriu în cetate / este un vierme pus la rădăcine / A unui
copaciu cu ‘sătrăiţeleDeBine; / şi după o vreme, acel mititel cărete / pe
încete, pe încete şipe îndelete, şi pe dedesupt, începe a roade (cînd sapucă
de supt din bugete), măduha împrejur şi pe îndelete, pîn ce întreg statul de
drept băsist e cuprins de duha neîncrederii şi seacă şi cade în cele mai iade
de jos cu un FÎS dureros. Iar a putreziciunii lui pricină (de rîs) / Fu acel
viermuş de la rădăcină.”/
<<BOC e de vină! ~ ~ [şii de 4 ori re cidivist]
Că ăsta vrea întruna (ca mare specialist în drepturi) una şi bună: De-mo-
cra-ţi-E!
de dragul democraţii!
<HO! ‘casta sună ca dracu!
Da spre pildă dacu, după cum ştie tot momîrlanu, carii care cariau cu
toptanu prin Dacie au cariat tot – tot, inclusive şosele şi autostrăzi deo zi
(caveau cu gropi şi hopi din proiect, şi ‘caci sunt banii d-voastră!”) {Nota
re. – sună ca dracu da asta e!}Căcacii scriu ṣi e ice aud, ṣi sunt caci cares
buni de auzit ṣi caci care doar scriu (sau transcriu) ceau auzit cacii dotaṭi
cu ascultătorii. Ăṣtia ascultătoresc tot, inclusiv Ambiental, inclusive oral
or anal. Tot în totalitate, caṣai în totalitarism.
Lupta dintre băso-res-publicani şi Tiran se permanentiza prin pacilea în
tradiţionala bătaie cu măciuci din sata Flămînzi, unde flămînzii de
democraţii se măciucau cu sătuii de democraţii de ui (şi dornici de
autocraţii. – unii. Altele mai lavino-aline era doar dornice de măciuci).
Acelaşi sport mai cu mănuşi era şi pe scena politică. Unde? – în amintirea
unor célèbre upercute (repixelate la cute), Băse sponsorizează cîte-o mică
‘gală –bute’ în fiecare an. În trening, pe ring, Chioru-şi începea mai fiecare
discursă cun fel de… (că venea lumea ca la ursă):
- @>”,,, în mărinimia mea, .., etîcî, pe un ton blînd de tătuc sfătos,
şin finale dădea cîte ceva cinga, cîteun mai ‘NA-vă! Şi vouă vreo car petă
cu sfîntu Traian răpind din sa RAIE vreo curoasă prea-puţin cuvioasă,
ş.a.m.d.
- -Dantotdeaună, în finalul finalului oricărui bă-discurs, indifferent
de temă, de vreme şide anotimp, obişnuia să mai spună, apoi să respună
cu spumă la gură, şisă ţipe şi să urle la auditor, şi să se tăvale pe jos, şisă
saie în suse, şisă urle şi mai ameninţător cît-un
- <”Să trăiţi Bine!”
Şimai luaţi cîteo porţie de ‘sătrăituride bine!’ dacile şi cîteun ‘sătrăiţi şimai
Bine!’ de la mine. Că pentru tot ce scîrţîie şi nu merge prea bine în ‘sătrăitu
de bine!’ e numai şi numa boc de vine. Totul se datorează lu Boc care
nendatorează şine subminează economia (de piaţă) (nude piţă?) şi tot elE
de vină pentru tot.
Paceastă temă, boc devenise o problemă naţională, o povară prea grea
pentru omania. Con cluzia iera doar una:
<”Capula Boc!” (un felde ‘capu lu moţoc vrem!’) [mutarea era déjà în plic,
şun dric cu 4 cai mascaţi era-n parcare în stendbai, în aşteptarea celor 4
crai boc cii.
- @ PeDe cealaltă parte, duşmanu de moarte al statului de drepţi era
egzact viceversa, că el, dinpotrivă, (re) -venea în ringă la cravată şi costum
(de vînător) şi mai acum şi co puşcă cu cur ealată şincepea ca un
nichipercea ce era cu un:
- <<”În nemicnicia mea, …, etece,../ şalte orce fel de vorbe fonfăite
pă nas, cum sar putea zice, uite-aşa se naşte nasismu {da de fapt,
42
- NASIŞTII băsişti (aşazişi ebişti din generaţia ebei şia
etnoboticelor uşoare, ) Anuse con funda cu
- NĂSIŞTII băsişti (zis şi mircişti) [primu current ciunist venea dela
“nas’, al doilea dela ‘naş’)]
- şiuiteaşaşi,
Boc îşi încheia întotdeauna spiciu cun fel de :
@“<JOS Chelu! HUUU! / sau cun “HU! Afară!...Fora!”
Dinastia Băsească trebuie dărîmată (au măcar rîmată) pînă nu mai rămîne
piatră pe piatră din –Escu!”.
Că Cam aşa ceva striga boc în ciocumicia lui gubernamentală, în timp ce
băsiştii voiau săl de barce depe arcă, (tocma pe El, pe marele măricel- numi
vine să cred!) pe o in sulă pustie din pustă, unde să strige cît o vrea şi cît o
putea:
@<”Trăiască Cheii şi-ntreaga Dinastie ! – inclusive mircii!”,
Discipolii lu Boc îi idolatrizau pe toţi cei 4 boci apostolici şi stoici, şil
latrinizau pe dracul. Mai mult decît atîtici, ei lau şi idolau orice ciob şi
ciobic rămas din dinastiuţa de Boc (şi ca orice idolatru, idolatrau şi lătrau
la toate cele 4 guve cu “să trăiţi!’ (că erau lătrăi plătiţi de foşti gudurăi
disponibilizaţi dela Cotroceni. Da la rece nsăminte se declarau anti-
dinastici, deşi se vedea pe chipul lor că minte. {de fapt, singuru fan a lu
boc era tasu.} Şin plină Epocă de Baligă şi Boc, această pasăre măi astră
de boc e iar bolîndă de ‘boala limbii de lemne albastre’.
Portocalicioşii din galleria cu homericanisme aruncă cu “huie” şicu
huiduie” în galleria celor din uie, doldora de euro – penisme împănate cu
pene şi struţe. (şicu clop – cala stîne). Emisarii celor 2 (doi) pleiboi urma
săse tîlne pe un teren ne utru şi fără chibiţi, unde să încheie un armistiţ cît
de cît peren. (şisă renunţe reciproc la dubă – Mai întîi tov, Boc, apoi tov.
Colonel)
# După îndelungi tratative şi fumături de pipe sau ajuns la o epocă de bon
jurisme (pe faţă – şide tutencure – pă la spate) [că cînd nu puteau să
senjure, erau în relaţii bonjure şin bine-mersie] (pînse prindeau unu-pe-alt
în vrun flagrant)
(Nota auto – io nu cred că ăla cu moacă de crine a jucat vrun rol de figurant
casăi facă să tacă şi să nuse mai spurce. [că nu era el chiar aşa mare scul
Draculă, ci un fel de (mamă) surogat].
..DA. Prin oime circ ulă un zvon (binenţeles)! {lansat de zvonaci şi
răspîndit de răspîndaci mai postaci – şalţi omi de bine] cumcă chiar şi
pentruN.’
!<”lăsaţ orce speranţ [de “Să-trăit-mai-bine’] or mai fi o speranţă de.
Ori de Alimori!. {de! carvasăzică “văleritu” adică – or vrun văleleu?] –
Era un fel de ‘Distracţie Homericană’, cu sau fără PerDeLe, în care din
cînd în cîndea se vedea mînu care mani pula un poponeţ. Că boc era opera
lu Băse din creştet pînă-n tălpă. Căl făcuse (ca un adevărat Pygmalion, nul
fătase) din propria lui cacă, şi propria lui snagă. Dovadă!
<”@DOVADĂ? - ieşise un ditamai boc pe care lumile venea să-L vadă,
săl miroasă, săl guste şi săl pipăie, cadică .._ESTE! (cf. poet_)
Şi pentru căn poveste democraţia ne este ca un fel de teren de fotbal în
pante, jucătoru- albitre îl lua pe fante de şpilhozăni şil ducea în dinţi (sau
se mimă) săl înfie nisca PeDesfinţi părinţi./ că cam aşa era acest Pig malion
băsesc în Era de Baligă şi Boc; sisifitea un boc pînăn vîrfu democraţirii,
din dealu Spirii, apoi îi dă drumu să zboare înapoi, şiăsta mic de cît îi de
şoimu (al patri) o ia napoi la vale ca un chetroi. Şi Băse trebe să-l iare (că
doar PeDeLa face ce trebe, / şi doar tot ei fuck o tomanie a lucrelor bine
făcute). [că de cînd se pygmalionă ṣi Iohanu ăsta să facă un bine-făcut
guverne al luie, ṣi tot nuie ṣi nuie pygmalionat pe placea la uie.]
Cam asta rămăsese din tradiţionala transhumanţă omană în spaţiul deal –
vale: o vălărie vălerită cu vălee şi vălelee din vale în tot mai la vale. ṣi de
vaideeni ṣi vaideene care se în colona să-ṣi ia valea.
(de fiecare dată susmenţionaţii se subsemnau cu :”VALE!”)- Dovadă că
văleritu eran floare. – de cîte ori îi dădeau cu şutun cure la vreo boc –gubă.
– şise plîngerea.
Că piacolo, în ţara lu stolo, reconstrucţia unui guberne demo ne –apărat
cun boc în frunte (sau cu un surogat de boc), avea loc în orice fel de
anotimp. La urcuşu pale, lumea se vălelerea că-I prea grea ‘sătraia” şi căi
greu la deal cu bourenii mici, iar cînd se derdeluşa guberna se berbeca,
lumea iar se vălelea cu văleleuă şi mai de groaa, cînd de cur cînd de
găoază. Boc, dintrun mus găozar, ajunsese un mistic Il Conducător, Uns
cu toate unsele de sus, de cît era de hop-mitic şi eternal pe la el pe la
guberne.
Săritu în vale (= Ali-muritu) şi plutitu (pentru ăi care ştiu să facă pluta, că
de colaci de salvare – nema [că FeSe Neaua la plecare luase colacii şi
mobile şi scufun dase tot în urmă{)]. Că cam doar asemine plute concepute
după modelu unor cor ăbii cusute sunt cam singura speranţă dea scăpa cît
de cît cu ceva viaţă deaici din boc-spre-5, în altă ţărişoară ne-omană (mai
umană).
<”_Se-neacă, nuse, o viaţă are omanu şio gaură-n cure! – cam asta gîndea
BăsescuL despre diasporele duse şi lăsate să se lampeduse.
[asta fiindcă între scila şi caribda, aleseseră libertatea dea vota cu
picioarele]
DA cu glas tare, adăusese, citez dintr-un cronicare official:
<”_Iertaţi-mă-ţi, fraţilor duşi, da io, ca orice oman, mă gînd la ţărişoara
mea, la Omania, la ‘SătrăireadecîtmaiBine!” într=o cît mai încolo
viitorime!
44
??? Stolo e aici!?
(plînse te cu hoho te. Aplauze la fele.)
Apoi dintro dată, pă ton lătrător şi cît mai vitriol;
<”_DAIA IO vin şi zic: (cu Apropo la votu în plic;)
Or să se re vizuie sfînta Constituţiune? Dar să nu se schimbe nic prin uie;
Ori să nu se. (re)[vizuiască] de loc, nici un pic, dar…, atunci să se schimbe
pe ici pe colo, şi anume prin puntele cardinale!(apud. Unu mai ca ragiale
ca Caragiale, dică nea Iohănică)
???Stolo e aici?!
Deci
Cu sau fără boc vam zis să stăm pă loc. {şi toţi cei 4 boci din apocalipsă
au fost anatemizaţi în lipsă, (şi se sista orice ajutoare şi orce tip de “NA-
vă! Bă!
Că ARCA se băga în conservare pînla o nouă gubernare (boc? Care?)
Pîs. Boc sa refugiat în napoc ṣa cerut azile pentru cîte zile o mai fi avînd
04- ([sub] CAPITEAUA A a (IV) ă – Ca pitola D {cea mai cea D]
DAR la literuţa “DΔ daci –
partea a DOUA
Băse asista la criza de boci (şila criza de “Navă! Bă! Cingamă) şi fredona
la rumegătorii din Noua mişcare de pulime {=o apre-PePeIme] o altă
gamă. Prin băsime déjà sencora o înco năvală spre ţ Arcă.
Draculu cu polonicu în mînă veghea la parade navală (de numai e
‘NA!ve!”) de AVE! priveghind toate aceste năvale de vale. Şi parteneriate
expandate. Şialte flote de plute internaute şi hîr –Daie cu zoaie şi mur Dării
în care se-nghesă ca sardele toţi cari vor să scape (parcă? Din zarcă) de
bocu din frunte. Că pe punte la ARCĂ, la ped-Omanii de frunte, se aplică
legea lu Ohm (;eşti om cu mine, sun tom cu tine). Excepṭie dela regulă
face doar Omoiu cu Omoaica lui, care-ave o zi în calendar cînd primea ca
se (în dar).
Donii şi baronii şi pogii, şi igii, şi mihaiNemţii, şi chiar şi dănileţii, avea
drept fiecare la cîte o navă după chipu şi asemănare. (dar navea drept de
ca.. Căncă peau toţi de-aldi Ceanu şi Deanu şi traianUngureanu în Edenu
băsesc. (nu şi bocitorii lu boc, care aveau parte de deaşa ciomii încît se
uitau prin gard pe la poarte – doar de uitat aveau parte). Cei care luau parte
la şmen îşi cărau din Eden fiecare – “fiecăruia după nevoi!” – cu sacoşi
(ca alde cocoşi), cu roabe (ca mai sulfinele barbe), or în poşete (ca unele
mai pede –cochete). … şi deasupra tuturora, pocitura “cu bulbucătură de
broască în gură”, ‘ce >”NAvă! Bă! Ue-ul! Edenaţivăţi!- navi lăţi UI! (căn
eparhia draculului erau păstrate cu sfinţenie dumicăţei de’să-trăite-bini!”
din anterioarele căpcăunii reformatate). Singurul Mereuul avea dreptu la
oglinzi şi oglinjoare şi farde şi pomade (primite de pomane din ajutoare),
pe care le subînchiria din ui depela băbăciuni stafidite sau dela Duduia
exă. [da asta nu trăgean plexă ca tasu, ci trăgea cu nasu prafe uşoare – Nu
vă mire, că nu toţi avea mire, şi nu toţi era unşi cu tot felu de unse,
unguente, unsori, scursori şi botuline
<”Dar pentru care fapte aceste decoraţiuni? Şiaceste
.>’Chiar rexu bercea şial nostrum Traian împărat iau dat o daia galbe-nie
cu salbe, să aivăn sălbărie şi eba, cînd so mai bruxela şi ia. (şi şo mai spăla
muia aia de ne(m) - băiată. (texte plagiat deun plagiator refugit în
anonimat)
Prin Raia mai iera încă portete rupte ale ultimului ajatulah şi cam era praf
şi pulbere şi bătea Vîntu-a pustiu şi urlau cîini a morţiu, şi mirosea a cîhă
şia pişe dela aia tulahi şi aia tulahe paleo-vlahe daice. Alţi boci rămaşi din
alte epoci şi alţi loci )depela alţi eşci, din pre-PeDeLa-ia omană) rămaşi
orfănei, au orfănat cît au orfănat, pînsau săturat de boc-(it), da şi ei, trecînd
la pedei, şi tot pedelind încet-încet, au şi lăcustat (tot statu de drept) toată
deal-valea şi spaţiu miorit, (pe care iar lau minerit). Ṣi bocii bocitori sau
tot bocitorit şi sa tot miorlăit că VALE –leu.
Dan reste se putea trăi pe paralela 45, şi chiar în ‘sătraide FeBine’, cu
condiţia să se scape de boc 4 -5 şi să-L debarce de pe ArcE (pe o insulă
ne. uie {încă)}]
(N.au. – Eu nu ştiu dacă RAIu lu Alah E mai bun au mai ieftine decît raiu
creştine- oman, da pacest mic dîmbe era MereU un Vînte care bătea prin
pînzede păiang cînd înspre, cînd dinspre. Ăia cu “Văleritu” şicu “Dă-ne
nouă, Boace!”era tuiaţi cu tule ṣi tuişi
era lăsaţi în bune pace în DA – ne să se dăndăne, fiincă ideia de de – BAR
- care şi Di Day e pentru ei un Navă! –rume gători de rume (pl.) şio
megaofertă de nerefuzat (cum ar zice Băse, (dacar şti), - ‘ire – futabilă’)
Casă fie mulţi şi mulţime, mulţi trebuiau făcuţi proşti, [căsta era şi rolul la
“Cumplit meşteşug de tîmpenie!”(vezi cinea zis?) – (că doar PD face ce
trebe!] – că numa doar prostiţi aşa poate vor vreodată scanda :<”Capula
Boc vrem!”: dan loc sarunce-n totem cu pietre şisă jumoale vulture
bicefale şisă taie melu, sauzea (cine nu era naudă şi navadă) prostiuţe de
genu:
><”NU vrem lei, nu vrem valută, / vrem ca bocu să ne ută!” – Prostii, da
multe prostite!
Da tov Băsescu nu sta să cu prostimea. (nici cu prostitutele?}El tot cea
avut de spus a spus:
><”Linişte, bă! Ce dracu! Acu cer debarcarea lu boc din cer! Chiar acuşa!’
(şi în promo se vedea capu lu Boc decapitat de cap, şio scenă demnă de un
stolo amletizînd de colo-colo căi nebun, şin loc de timbrele cu cap de bou
(reni) timbru nou cu boc era déjà la preţ bun (atîta timp cît nui făcea
46
concurenţă neloială vrun simonCreţ sus ţinut de vrun PeDeUi).
Ei, acu-I acu! Tui! Căi bun nutreţ! La (b)oime. Şi-ntreaga PeDepo pulime
de rume – gători şi de rumegătoare au început să rume în cor ideea unei
DEMO craţii fără Boc Unii turbau pe loc şi făceau spume (că cum adică o
lume fără Boc?- că aşa ceva ei nici nu pot săşi închipă?), alţii se behăia căi
o blasfemie daia, alţii se harachira, cîte unu se mai şi auto-dafa. O fa mai
cu adenea pemepistă-n ia a spus că după multe cîr-mîre Boc cam ar vrea
să pro mulge o lege care săi taie gazelle la ceacîre (că şiacolo tot chioru-I
zicea la bampire) că, cam citez din memorie, “prea se bese Băse unde nui
fierbe oala lui”, şi mai cerea să mai ciome de cape cît de cît din cap –
italismele de cum (etrie), de fin {ărie} şi de năşie, şi de ceor mai fi fiinde
paci (cor căpuşat tot şi suge sîngele la poporu din mişcarea popular
PePeIst-omană)
DA legea na mai apucat să fie citită la prima citire, nici la a doua, asta
pesemne fiindcă Băse o considera o frecţie la un picior de lemne şi credea
că poate eradica totu co singură lovitură de stat. (adică nodu Gordian de
pela noi de pe Arcă (depe Dîmboviţa) era permanentu război al lui Boc
contra la tuturor celorlalţi boci, şa altor ca ei din toate celelalte guberne, şi
faţă de care Boc era incomparabil cel mai mare. Daia pentru eradicare şi
deratizare trebuia tăiat capula Boc.
[N. mea – Da uia? Ce zicea Uia? Şi Aldele? Şiam basadele? Da ..] că un
adevărat bărbat de stat tre’să fackă ce tre să fackă un mare bărbat de stată!
@DA casă nuse lased us din Casă, cel care de 4 gene – raţii tot priveşte
lumea de sus (şine taie din raţii, şine ciomă din piei), Mus(i)u Boc s-a legat
de ca targ. Şi nuse de cupla şi nuse mea-culpa nici o cîtime, nici cît pentrun
piş. Ca un timbre cap-de-afiş-zimbre stătea lipit de tron (şi trona) mai ceva
ca hîrtia zeva de caca. Şia rămas ne-dezlipit de stîlpa pute (rii) în ultimele
4 generatii şiun sferte, şi unii flafării chiar îl flafa cu cîte-un incerte şi
indecente
<”uite şi cîrpa aia de boc cum atîrnă în bernă pela gubernă!” Da fuse un
bun exemple pentru un grindean mai de pîslă, care ṣi el nuse dase dusă.
Da după cîteo aşteptare care bocilor lise părea maiceva ca eternă, de pe
hornu de la palata Victoria începea să iasă iar FUM. E. [parantezoi –
buletinele de vote e arse ṣi din iele iese un negru de fum taman bun de
exporte, pe carel exportăm la exporte în UI, ṣin locu lui importăm un fum
alb ṣi ‘Habemuṣi’. da era atît de satui de boci ṣi de muṣi ṣide beli-boci,
încît chiar acu, la ora 12:10, comisia verifi căposibile fraude la devotare.
Caṣcum nar avea fume destul, ăṣtiar vrea să puie la lume taxă pe fumărit
în non-uie ṣunde cic apa e prea udă. Da bocii nu vor s-audă ṣi vine cu
rogojine aprinse în cap ṣi fac fume. Iohanis ceacă bacṣiṣul la bacṣiṣ să fie
dez-interzis. La fel ṣi revote; doar o data un singur revot la un vot.}
şiodată cu rest auraţia începea să duduie toate motoraşele statului de drepţi,
şi toate e-carele dela dube, că emilboca era un fel de pe jumate sfînt, pe
jumătate pede, şiun stîlpnic pe calea Victoriei portocalismului la oraşe şi
sate. – Tot înainte! (era mai bine!)
{Atenţiune! – mîine E ziua cea mare la sarmale şila moaştele sfinte!}
Da cîte unu mai eret, sau poate maicu răutate şicu acces la net, ‘ce
<”DA lu ăsta nare cine să-I citească stîlpii?: că era cam cît un sfert de
miracol déjà existenţu lui în înalt, că pacol nare nici un control asupra
sfincterelor sale şi nici asupra mini–ştrilor săi din sferele puterii. Şiar cam
avea nevoie, la cite nevoi are. Măcar dun ţucăl ar
(că ţuţăru blejnar nu mai face faţă. Nici doasă. Poa’să numere şisă
renumere orce nume re orce robertAnastasă, şinainte şi dandoaselea, că
din urne ieşea cine trebuia: Pededosu (că tăline) şi pededoasa
(gorgheAline) se tot îndes şiş dau ghes la pededosirea mileniului trei. (şi
tîrnosirea uiului)
@@@ ## pentru pedelosu şi pedeloasa se cuvine a se face vorbire într-o
subcapitolă separată, în care se arată cum
Că nimic nu iE. )cum pare(. Întîmplător. E doar un boc ne muritor./ [acela
şişi MereU altu] prin pe Deală, undei o veşnică coială pedindoasă
=( şio pedindoseală nocturnă) PeDrăcăria din Cotroceanca s-a decolorate
ṣi s-a gălbejit de soare. Gălbejitura de partid se augrafia pe toate gardele ṣi
gorghiuṭă cu buldogu se selfăia cur ajos sus pe locomotiva democraṭiei. Pe
motiva Că se trecuse la ora de vară se corcise un PDL/PNL năzbîtios,
deṣtept ca ia ṣi frumos ca iel. Dic tonu “cur în cură şi noapte bună” E
exempla cea ma FeBună de cum con vieţ pedelosu şi pedeloasa lui copreşă
(caun simoncreţ cu dănileasa care se macoveşte şise zbîrceşte pe zice
trece) PeDedoşii şi pededoaselele din celelalte eşa loane îşi sacrifică,
carvasăzică în numele intereselor naţionale (gretele şi hansele,) tot ce mai
au pe sub bretele: se dezb -Racă de caractere şi sembarcă, scandînd <”Jos
textila!, Jos!”, şi dînd cu ia de pod ea. Îmbarcarea pe ARCĂ se face prin
faţă (pe faţă) şi prin dos.
[n.a. – pedindos ca Gioni duşi de Vîntu, ori vînturaţi ca murăturile murate
decrine?]
=(prin pedindoseala diurnă se şterge orce urmă din amicalu din nocturnă.
Datuncea o urnă de vote ran orice vespasiană, caşa era era datunce. Şi cîteo
robert Anastasă era băgatăn fiecare vespasă cun abac, casă ţieo evidenţie:
caşa era tot oma natu geto-trac; se ţineau de pedel-omănii şi pedeandoselii
şi dez-chiloţări (şalte mîr lănii). Să tui! Deatîtea pedegrozăvii, unii se mai
uiau şin alte pedeţări (mai non-ui). Da prea se făcea chinezi toată diaspora
cu diasporezii ei!
Înşet –înşet, înşetuţ, mulţi daci de prin dacia au devenit dacoli de prin
dacolo (ca stolo!) şi sau îndefinitivat în dacole mai rome şi mai londre or
48
mai parisele. (prea sătui deatîte pedeandosele, şi sătuizaţi de deatîţi boci
pedei zaţi)
Înşetinel, înşetuţ, încetinuţ, (şalte forme de gubern linuţ cătălinuţ), fiecare
dacol înşepea să-şi decore (ze) existenţa cu (căcăreze de) texte ‘din
alba/neagra străinătate unde dincolii suferea de dor-de-toate, dar cel mai
mult şi mai mult de dor-de-mică. [că ăia nu mînca mici nici săi plici) (şi
făcea micii mici şi mai mici). Că le era mereu dor să se mai paicene paici
pela mereul lor (şi dor de MereU, şi daşel lin, călin, căcălină al gubelui ce
vas ă vină- cînd?– Tătucu Dracul ştie cînd! – şi poate pro rocu & poli trucu.
Trucu cu gălbejiṭii la putere et co mai fusese-n trecut, (pela Grivco) DA n-
a ṭinut soluṭia imorală. Hanisul l-a-ntrecut pe revoluṭionarul Ceauṣescu la
făcut bine-făcute: se făcuse un ditai liberaloid convins, carea fost politruk
communist, apoi stîngist, apoi forumist, convertit la umblătorie cu ṣatra
din casă-n casă. Ghinion.)
Nomădismu la omani era un mod de viaţă. Ṣătrăria era ‘Sătrăiia’ din dacie.
Că deatîta trans humanţă în colo şin colea, lise bă tătorise şi că rările (şi
tălpile, şi bătăturile – şavea nevoi de “doftorii de bătături”[vorba Ca
Ragialului]). Transhumanţele făcuseră văile –văi şi căi de comunicări între
ape (spre mări mai – ‘casă fie şi Bucale port la mare’) Paici, paicenii daici
învăţa de mici să plîngă şisă se boc – ească cu bocitorii prin Văile Plîngeri,
şi cînd se-ntîlnea (unu [co bocitorie tip boc I] cu altu [co bocitorie tip alt
tipe de gubă boc], se-ntrebau:
<<Bau! NAI un colţ de pîine să dau la ăi mici?
>NAM!
<DA (asta abian da doi) tu nai? În văţat să dai? (bună-ziua>?) / >NAM.
++Şi tot aşa, NAI în sus , şi NAI în jos (că erau habarnai) cam toţi era cîn
tăreţi din NAI (că chiar şi se zicea: - “Nu fii NAIE!” ori / “Băi NAIE, ce
mai faci? (la pîr naie)
++Şi tot aşa, lisa dus vestea de NAI şi de NAIE, şi lumea de prin nicăieri
îi credea cam năieri. Într-un fel cam asta şi era, în era de “Baligă şi
Boc”datuncea, că erau naişti cam duşi cu pluta (dacă pluta poate fi nu mită
o NAIE – [Olaie!] şi dacă poate fi ancorată la ‘dare şi luare de mită’
{Orcum, la capitolu ăsta lise pregătea o ARCĂ, pe care tot Băsitu so
cîrmacă}
DAIA dacii daci îşi lua năile şi naiadele şi pleca în daciade spre nică ieri
(cică să se mai dandoselească o clipă). Că-n fiecare din noi zace un Naie
ṣ-o Naie. Şi mii din năieri mai şi ajungea peacolea (şise aci – ua). Şi
imediat începeaua să vorbească limba ţării dacolea şi de veneau dacolazi /
sau daco-lani / sau dac-ioloṣi (ori dădea cepe pe homericăneşte şi cerea
ajutoare de şomăjie, ori începeau iar cu textul bau –bau: -“NAI..?”.
Dacolii pripăşiţi prin Dacoleanu se salutau înde ei ca pedelanii, doar îşi
arătau cu degetu coada (unu la al tu) şi se rîdeau. Că cu toată dărnicia ălora,
îşi păstrau cu îndărătnicie coada. (care nui în cur ca la umblet prin ui!? N-
ui). îndărătnicia asta iar fi putut aduce îndărăt (în vechiul lor transhumet
de baştină, plin de băşi băsişti). Dacar fi vrut vreo mer chelă săi ia cu “huă!
Marş la loc la bOC!”. Dărătnicia care se îndărătnicea să întoarcă orice
înapoia (Pe Arcă cu Noia), pe cărările istoriei cu..”..Berte, fratern.” Nuvă
lăsaţipă căliţi de oferte de muncă în străinătate! Reveniţi la oile voastre!
Şi la deandoaselea istoriei. Restauraţia epocii de piatră va după retro-
cedarea gubelor Boc patră.
Deandoaselizarea politicii (şia istorie) merge în sincron cu dosizarea
multor:
- (era trecute la dos multe, prin dosire, inclusive ştergeri de datorii
la stat
- -altele erau dosite prin dosare şi păstrate la dos – pit pînva veni
vremea unei alte noi dosariade. (gradu şi funcţia sau şters)
- Unele dosiri se mai încă făcea şicu volgile negre or cu dubele
portocalii, (da sunt convins că deastea nu vrei să ştii
- Unii icşi zicea că tu zişi că el zisese că ea zise de un icse, … da
sunt prescrise.
- Da multe zise au fost dezise şi rescrise, şi dandoselite cum că cine
zice ăla minte. Pînă şi Boc IV a re cunoscut că el a scris “Scrisoarea a IV-
a”(da pea treia cică nu el, ci un altu mai dănileţ, (casă zic aşa), va fid at cu
subsemnatu).C-acest lichel de el, acest ghindoc, acest căcărez, se
refreṣează de cîte ori vine lao nouă reguvernare. Aṣtept o lichidare de stoc
la boc, sau măcar o deandoselire pe termen mediu
Alte fapte vrednice de pedeandoaseli erau mai puţin trainice că nu ţineau
la descoselile tainice şi mai bigbrădăreşti:
- dintre toate cîte era date PeDindos de băseşti (cu sacoşile, cu
punguţele de 2 bani, ori cu caltaboşile) mai niciunele (adică zero minus
unele) erau date-n vileag. (şasta de cumnatu lu finu lu naşu Băsel, care
chiar el făcuse blatu şi organizase flangrantu)
- Datu pe din dos şi parandărătu era DOVADA (dacă mai trebuie
vreo dovadă că toate se fac pe deandoaselea (inclusive plantarea
palmierelor în gropii depe şuşea – Ăia mereu uită săi puie “cu verdele-n
sus!’ şii seamănă can uie)
- Intratu şi ieşitu pe din dos nuie ruşinos (că nu trebuie făckută nicio
discriminare la nicio intrare)
- Pededindos Intrata şi alţi venetici veniţi întraici tot
PeDedindoasele au încălcat statutu (şilau îmbăligat) care statua că pacoloi
IEŞIREA (nu Intrarea în Criză) şi, înaintea altor stătuţi şi prea stătute, sau
pus în frunte [ca cei mai presus întîi –stătători din pedeStătătorie].
(au fost astfel aleşi tot fel de fele de (foşti şi actuali) pededosnici şi
50
pededosnice.
PeDedosniciile e paciile la rang de cinstire şi cocoşire, dela rude pîn’la
paparude, dela o pincă pînla alu mincă.
- Mai în coace, o dedindoseală pre coace en dos la eba şila alte eve
pleiboaice care şiarată pededoasele şi îşi bat cu palmele bucile de urlă
feisbucile de laice :’ESTE!
- Alte pedindoseli laice se referă la puterea exemplei şia sacrificiului
desine a cel or care ‘mioi da demisia în ..fine!’– după care vine de la sine
“da de ce?ul şi se dă cepe lao nouă pededindoseală, cu carencepeo nouă
Eră de Beliboceală prin paice
- Pedindoselile depe timpe de pace era utile la oricee, pecînd
pedeciordelile pedin doase erau pet imp de noapte şide divorţe, cînd se bla
cu TORŢE şicu democraţii de bla-bla-le (în timp ce frasu lu torţionaru din
Olimpe îşi dosea DAru de euroi şi euroaice. Pededindoseala se făcean off-
şoră, cîteo pedindoseală din oră-n oră. Pededindosirea de case se tîmplase
ṣi continua să se mai tîmple doar la Klause. Dar era unii cu glaṣi groṣi
ṣpudicioṣi, clar că ierea rămaṣi in altă ieră ṣi ierea măgari ṣi fără manieră.
Că chiar sibioṭii cu toṭii se sibiau ṣi făceau zide în juru la cur ulu viitoru
don preṣedinte, ṣil iohanau cape moaṣtele sfîntului Ilarie. Ṣin zilele senine
sibilele sibileau că nue nicio pededindosire de case, bam ai mult,
susnumitu e un hăumless ṣiun fără niciocasă la el.
- Nicio pededindoasă, orcît de semi-Anastasă şide lavinoasă ar fi, nu pute
lipsi la o aşa de dita pedindoasă. Şi nuşi nuda doasele nici mai noii
cătăliniPredoi
Deandoaselizarea lov-storiei (ca şia istoriei alianţelor DA) ERA cam aşa
ceva:
• .. se cît se, bot –în –bote şi un blat la braţetă, după care (conf. pede
re ţetă) se deandoselesc şi se-ncuresc [NU însă înainte deaşi împărţi sacoşi
(vezi la daldi cocoşi) pe la pede-credincioşi mai cu blagă.
• O cu totualtă exemplă de deandoaselă e cînd blegosu şiarată blaga
de bulldog şi muşcă dosu ălui dei da ciolane pînă mai ierea. (cacum blaga
îl latră pe băse la drum de seară şio idolatră peo icsă)
• Totu după ce ăla iantors dosu şi la luat cu “PA!-uri şi cu ciura. (şi
ia pregătit o dubă Da pedindosu (fostu nostru brend de ţară)
• tot dos în dose e cu mişcarea (po) pulimii, şi lucru pe din dosu la
tot felul de făcătorii şi făcături naduce neo băse –minuni {nici laice pă
feisbuce, casă se vadă carei mai postac şi care mai postacă}
• Dacăi bal, bal să fie, şi poste. Că dintre atîtea foste, uite că şi fosta
madamă Cocoş doarme pe ţambal. (şic ? / or sîc?)
Ăi mai PeDe din dosnicie au pus batista pe ţambal şiau zis un <”ŢAL!”
“Niznam! – să puie ăi din Uie la proţap o drăcărie! Curaci, şi să ne fie
ARCA şi mai şi racă, (deatîţi curaci cu drepturi egale caşiracu, broasca şi
ea or ăcăia că vrea să se broscăie, şi ştiuca, senştiuca ca …/) ca şun boc în
pededosnicia sa, căutau cu toţi IEŞIREA din Criză pe din dos şi se…
Şi rac în sus, şi rac în jos, sad us vestea de că sa deschis iare oRăcărie şi
picnicărie la pedelioşi (că la picnice ăştia dădea şi bere şi mice, şi nu lua
uiumă la uiume)
Cacumă, deşi toţi cam ştia cea păţit ăla cu broasca care-I rămăsese-n
gîtlane, alţi olteni mai ioane au riscat cu raca, sau răscrăcănat şiau zis că
DA, se face alianţ (=Ali antz, pe săsească), că lumile (mai ales Lumea
Nouă) era sătule de-atîtea dracule de dindăreteli şi nazate, şi de multe alte
dedindărătnicii şi băseDrăcii. Aşa dedindărăteală şi fan – Doseală de
dracule (fani şi fane, mogo-fani cu drepturi egale) face, cum sar spune ca
<”Ţara să meargă-nainte cu curu-napoi!”
(Nota mea – citatu ăsta sună ca dracu!), mai bines ă zicem, dacă nu so fi
zis déjà, că <”Ţara merge cu curu-nainte!” şi oracă orăcii şi orăcăisme
pline de neo-băsisme.
D ace părere ai dun:
>>”Tot înainte! Era mai bine! (cacum eatîta pededinsolire!/ or
pededindosire) Dandoselirea era ‘săpreaBineTrăirea!’ unora pe
dindoaselea altora, şi nu exclude pupincurarea pedindoaselea. Pedela (dică
Partida Direptăţii şia Liber tăţiei) făcea ce trebui să facă – Pededindosea.
– întro de dindărăteală totală toată Omania.
Toate merg Deandoasele. Deandoaselea începea totul de sus pînă jos, în
întreaga Raie. Era o deandosăRAIE daie cît mai pedeloaie, cu tot fele de
predoaie şalinoaie, da şi săftoaie şi udroaie, şalte draci-laci şi caca-maci.
Deatîţia raci şi raci căraţi în de sagi şin sace şin rucsaci, şin paporniţe or
doniţe, da şin sacoşi (dalea săcoşerite deai lu nea Cocoş) şi poşete (dalea
cochete dale lu madama cocoş), deci, într-un cuvînt, bag sama, fără alte
drace-lace şalţi draci-laci, era cam toţi depaice săraci (cu duhu?) or cu raci,
or fără. [caşa era în eră]. De cît căraseră să dea la pedesăraci din sărăcia
lor de raci, (şide broaşte – brotaci, şi ştiuci) că urma golirea haznalei şi
răsturnarea gubei,
DEANDOASELIREA e un procese că şi capu la peşte (şi se cură din spre
coadă).
{Notă antonpănnească adaptată – în ‘Despre cusururi sau urîciuni’ se
zicală că de la un aşa spus, sa ajuns la proverburile finale ale epocilor
bocice, adică la “Capul lu Boc vrem!”) sugestia cu ciomirea capului e un
gest similar cu răsturnarea ordinii sociale post-revoluţionare, că adică,
după ce căl cheamă Vlad, mai la pus şi cu curu-n gard. Judecă şi tu, măi
dragă cititorule, ce îndoială şi nesiguranţe vor fi fost în capul hop-miticului
Boc: (acuzat deatîţia foşti tovarăşi _ <Bă, tu cam miroşi a boc!
,< Oi fi mirosind! Şi tot el, privindusen oglind după fiecare “OI!”
52
< Oare să mai fi existînd strigoi? (indubitabil se gîndea la epoca pe care
cu mîndrie o numim “Timpuri Noi”, şila acei eroi. Şi oglinjoarai spunea
tot ceace-ar fi vrut să audă; ceva de tipu_”Ăi fi fiind matale un alt ăl din
scorniceşti, da nule spune cine mieşti. Ia exempla lu tov. Băsescu, care se
spune car fi avînd alt nume (un nume de petrov) ṣi că ar fi avînd şi această
trăsătură de character, (carei cam dă cîteun icter mechanic, nemotivat de
fîss).
Deandoaseleala era o punere a tuturor, şia toatelor, cu curu-n sus.
(chipurle, casă cure carena). Asta era SCHIMBAREA schimbării, şi din
acest punct de reper începuse revoluţa portocalie (în ideea că puţa să nu se
mai scoale în sus, ci-n pătruns Asta DA, asta-nsemna Deandolisirea.
Începea să se dea cepe la Era de Deandoaselea În limbajul pedindoselnic,
orice cuvînt se citea într-un fel vremelnic, cîteodată tot-Înainte (cînd eşti
la putere), altă dată în sens invers–ionist o poziţionist; exe
CAPAC
Care-şi păstra sensul din orice parte lai pedindosi. Dovadă? – dovadă că
interesele trans-partinice nus vremelnice, şi se pot reciti (= se pot
pedindosi la orce guve)
Altele însă care nuse dindărătă, e cuvinte cu două înţelese; în funcţie de
alese ; exe TOPOR = ROPOT
Care se altfelă-n citirea de la stînga la dreapta, (în cititu official,
gubernamental), şin cu totu şi cu totu diferă de la dreapta spre stîngan
(cititu de opozoi stîngace)
[şi fiecare trage înainte casă ne ducă în Apoi}.
Că chiar şi Slobozan – Cel-mai-Mondial, (din Slobozia Gară), doarme pe
ţambală, la şerpărie, şi tot scrie, şi tot rescrie. (Din păcate, încă nu ştie să
citească, da nu le poate face nici el chiar pe toate deodată. Că nu orice
oman e un Boc –oman!
Boc devenise brendă de ţară omană cu mult înainte să ne dea în arendă. În
cel deal 4-lea an al ultimului său pont ificat (din cel deal 2-lea cincinal
prezidenţial), Boc sa trezit (putin mahmur de cur) cun fel de:
-%<”voi fi dormind, ? or noi fi?” – în glas.
- % <”Oi fi făcînd încă parte din gubernele boc patre?” ori noi? [că el era
un felde exemple de predoi în miniatură. Şi ca orice lilipuţoi, avea
probleme de conştiinţă. Mai ales pe teme sexuale şi / sau euro-morale]
-% ,”Oi face or noi? Tot ce visatărăm că oi? (că toată zestrea ciomilor era
în custodia acestor. (Doar pulanele erau la aldi Blaga, că cam asta era
cutuma).
-%<”Va fi fiind asta dorinţa zeilor indo-europenişti dacuma? Or nui un
dorinţ vrednic de Ui? Nici io, cît îs de boc, nu ştiu ce să mai spui?
-%<”Vor fi vrînd ei să fiu întra-tît de eroic încît? – sincer să fiu, chiar cît
peaci să mă hercul daci!
Boc stătea şise oglindea , şi bocu din oglindă îl interogativa: fă aşa, fii aşa,
zi aşa şi pe dincolo, cautăţi şi tu un stolo, .., etîcîuri şi etîcale. Pînă la urmă
nea spus ce avea să fuckă pe ARCă (fără să ne spuie şi motivele ce vor fi
avînd ăi di Uie pentru o aşa. Prin unele Europe (mai non-ui), apăruse
(alături de caricatura Boc-ometului) metope {Notă – din DEXE – “Metopă
– este un elemente al frizei unui templu Doric, cuprins între triglife,
constînd dintr-o placă, de obicei decorată cu basoreliefuri”}, metope cu
“>cear fi fost dacă…/”atribuite Lui Muc –Cel –Mic (poreclit zis Mucius).
De la precedenta referendumă şi pînă mai acumă (că era o cutumă să se
grafite pe orce zide) sa văzut pixel cu pixel pe feisbuce cum în mai multe
puce boc a eşuat să arunce cu vitrion (or cu cerneli violete) în Chior. Or
asta nuse poate ierta.
Daia acest stîngaci ajunsese stîngaci;. Fiindcă îşi pusese chiar el însuşi
însăşi mîna lui stîngă (fără să fie nici măcar niţel vreo sarcină de partide)
în flacăra aprinsă (de la Torţa Democraţiei ;
’[cf. “Trăim în miezu unui ev aprins, săi dăm ansufleţirii noastre vamă,
etîcî”]
Stînga ia fumegat şi isa chircit şia pîlpîit (mai-mai să stingă făclia) pînă ia
mai rămas un singur ciot din ea (în răstimp Boc na zis nici un iot, doar că
le explica ziariştilor că decea, :”
<”Uite-aşa şi-aşa vreau să pedepsesc mîna care a dat greş în a ucide tiranu
şi bampiru, )(acest dracul drăcesc cu-aspect Băsesc.)
Deatuncişica, boc e şi ca cum ar fi tot de stînga (stîngaci, că şio ţine pe
stînga) şi Băse e de dreaptE (dreptaci) – că cuaia dă. [amîn doi raci – în
echipe perfecte ca să-ndrepte o nedreptate strigătoare de pe firmamente;
unde firma Boc & Băse (B & b) au puso pe deandoasele (b & B). Băse &
boc, (caşa era firmanu venit cu dalai –lamu. Da cu toată deandoaselirea în
toate, tot se citea o mică –mică ne mulţumire
(mai degrabă o ne-mulţumea mulţumică, la care na primit ‘mulţume!’] în
“Să –Trăirea –de –Cîtmai –Bine!” depe faţa lu Tartore. (în selfie – al doilea
din dreapta e chiar elE – Băsele – alături de coristele scriitorind din silabar
–‘Bu-cov-i- na’!]
Stîngaci cade obicei, (mai ales cînd cade şise hopmitică), Stîngaciu
(primul; din stînga în ordinea intrării-n scenă, da uneore cum intră şi caden
de core, asta fiind una din stîngăciile lui preferate) pusese pe poarta de la
intrarea-n PeDeA, de motto un “Adio şiun Lasciatea!”, în timp ce Chioru
ar fi vrut slogan un mai simpluţ
<”PA! şi PU se! bă pedeluţ!”. (notă – luînd exempla la chel, merchela a
renunṭat la EPePe ṣi-a spus PA!-ul ṣi ṣi-a luat aufviderzenu.Asta nu înainte
să asiste la PA-lele băsiste.) Literele de fiere forjate depe poartă mai
ruginise pe la balamale, da tot se vedea de cupat clar (cu litere de focă) un
54
B&B (Be end be)
(că la omani vacu, adică bovinu era literă de eva nghelia [după ciurdar şi
după stăvaru care herghelia herghelia iebelor]ṣi ierea literă divină) Aṣa că
vina nu-i nici a, nici a. com @binagiul mi-a făcut-o; a tencuit zidul la
poartă ṣi mi-a bătut numărul 6 d-a-ndoaselea; (I.L.C.) Da asta-i
deandoselirea finală, cîndpe DL se deandoseleṣte înpe NL cu fan fara..
Be-end-be-aua naţională era o Bafană-Bafana, zisă Manga fana! _Cum de
ce? Şi de ce nu ‘manga – faua?. Păi, cînd avea mece în deplasare, se ştia;
<Bă, Manga Fana pleacă mîine, vineri, - zi de post – la Roma – pe post…,
sau:
<Bă, fane, vezi că Mangafana pleacă la El mundiale!
<Bibi, mangafana pleacă mîine, miercuri, la Ploieşti! {Cum cine-I Bi-bi?
– Ăi mai pede din dosnici nuntreb aşa pededosnicii,. Nici alte nimicnicii,
dacă sunt fani şi fane de votaţi. Se zice că B&B- ul, din cînd în cînd se-
ndandoselea pe deandoaselea cu ditamai doasă, da nimenia nu prea ştia
cine-I BeBe-le şi care-I adevărata lui faţă: (că pupincurii napuca să-I vază
decît buca din doasă şi o parte din găoază – motiv pentru care Tartoru cel
mare îi alinta cu vorba de ‘găozarii tatii!’)
- E un Bau –Bau or un Bib Bradăre?
- E un ba-Bai, un Tataie, or un Tătuc
- Or o fi Bulibaşu & Bulibaşa în PeDe, Bosu Boşilor, Naşu Naşilor,
Frumoşul Frumoşilor, (Frumu Frumilor, Minunu Minunilor), tata Noele şi
mama (Noia) noastră?
- Da la asta a pro –testat cu un veto coana Veta şi mama O mida,
şiiau promis o para stasă dacă nu le para-îndărătu. Da şi el lea dat cu flit,
aşe că sunt cam chit pe chit. Orice fan –dosit şi orice fan –dosită (fie boco
fan, fie băso- fan) îşi au fan –doseli tot pe tema.
@ Problema e cine-I Mario neta cu be mic în firma cu Be & Be mare (BB).
Şi dacă nu cum va BeBe-le înseamnă altceva, sau “şi” altceva dacă-I citit
deandoselit.
Be – “Bă, cu ce te ocupi TU în lumea reală? Cai o muie de postac carei
ostrac din uie
Be – (sfidător) – “Eu …păi IO sunt Be-Be-le, ne-ne Be!. [şi nensu Bea se
că ce?]
Există libertatea de expresie şi deci şi posibilitatea de a da răspunse diferite
la această întrebare (care? Tu bei or nu tu bei?)
<”Ce e BeBe ş ice vrea ea?”
Firma Be & Co. Limited, trebuia citită în oglindă Bi & Bi; .un fel de BiBi.
(la atîta pedandoaselă osă .. aia bi –nomu, şiosă şi ciomu). Un crăcănat
arunca cîte un colac de Salvamare şi-I pescuia pe rînd, parolînd uia în
punct fix.
- TU eşti BiBi? - Cu? Sau) – TU eşti BiBi?
_ Care Bibic? - care Bibică?
- Bibicu Marcu? - bibi cu Lute?
- care Marcu? Sau) – care Lute?
- Mar cu care-ţi tragen curcu ArCU! - care te lute! Pe ARCĂ
Apoi îşi continua cursele săl prindă în AVE pe: etece, etece, care?
-Anton (careţi toarnăn curbe ton.)
Amai încercat şi pe la alţi BeBei, bebeluşe şi Bebi, şila alte măşti şi
măscuţe (inclusive pe la mascaţi). Pe fie care îi aborda sfidător:
<”Pst! Pst! BibiculE! – ori
>”Unde-I Bi-Bi- Cule? Nui?
Draculu le făcea cu ochiu să intre şii pededindosea peo uşă (de strungă or
de dubă).
Firma B&B era o privată cu firman Uian, o clubă unde nu ajungea orice
nechemat şorce peleLungă. Ca sajungi mare mahăre prin şetre, tre’să ai
vrun văr ceva prin PeDe care să te. Iar la rîndu lui să cunoască vreun ajutor
de ţucălar pe la vrun BB (ortografiat şi B & B)
(da unii zic că-I Big brothăru, sau firma lu bradăru lu Big bradăru, alţii căi
de la ţintirime, alţii căi zumu de pulime dela mişcarea populimii,..
Şi dacă ai ţiduli de la boss, poţi să mi te moguli şi să mi te draculi în voie,
prin toată Arca lu Noe, şi prin toţi uii din uie. Activitatea infracţională a
unuie asfel de băs e greu de dovedit (cf.’greu de ucis 4’ de despre celălalt)
căntrun deandoselit, cu cît e mai groa să cuatîte mai pededindoasă. O
pededindoseală nasoală peacoală prin doasă era în numele (şi sub pro-
numele) intereselor naţionale ale vrunei multinaţionale. Şiatunci se făcea
şise desfăcea multe şi mărunte, descusute cu aţe albe. Cu toată
pedindoseala de pe ARCĂ, parcă se mai auzea şi cîte-un pui de DA, unul
cîtun pu-pu (nui fie de de ochi). Semn că aliantza DA încă mai pupuia. {la
reluare se vede cum areun zbate la zbaturile din spate}[şi zbatu de frînă
scoate fume]. La pupă se pupă în pufă şise dez-bate în grupă pededindoşii
şi pededindoasele PeDe cu pededindoşiile lor (şila provă, evidente,
liberala cam movă, care stă cu dindărăta la PedeLea şii întărîta. Iar Nou-
Liberalele dindărăta (vb.) zbatele cu zbaturi din faţa (sa). Cavea făţău şi
doasa idemă. (şi MereU dindărătu cu cremă), de cîte ori la pupă s-aude o
hei-rupă, apre – crinulii de la provă hei-rup, (în stil antonesc, pînă băsesc)
[cu alte hei-rupe şi pu-uri din epoca hei-rupismului, şi semburică că cicăla
o dică,
<”DOAR prin ei înşişi cică, osă
Dedindărăteala ne duce cu deandărata can pova.vorbii cu ‘broasca şi raca
şi raţa Gorghie. Deo fi una, deo fi alta, dedindăroşii e bucuroşi de
pedindoşiile şi ghiduşiile lăudăroşiile lor. Co pededindoasă de tip pre-
anastasă era ieşirea prin faţă şi Intrare a prin doasă. Că cuaşa hei-rupice, la
56
mulţi hei-rupi osă lise hei-! (rupă). Caşai la pedei. Veşnica macoveică –
fără ţîţe, fără cur (că aşai femeia şnur)- la braţetă cu matusale micu ei boc,
care nui mai face din secolu trecut, - nici faţă, nici dos-. Tandemu
gubernamental se căţăra pe stîlpu puterii din sus în mai sus,.. că care era
mai prejos, îl găinăţa ăl de pe creanga de deasupra. Şi era ploaie cu găinaţe
şi boci. – căn afară de cucuveică, mai era pupăza cu pu-pu-ul pu-(udrat),
mai era şi coţofana de alinuţă, şi guguştiuca de crinuţă (alu ioniOltenii), şi
pora cu ciocu ei de ăţuşcă, şi gîsculiţele mai ebe, şi bicile mai bibilici caşi
sulfinele mai pelicănoase şi mai botoase că nau ajuns la nivelu de struţe ca
lavineleŞandre. (udrea, această cenuşăreasă a putei, era atît de putană că
nu mai avea loc printre celelalte orîtănii şi găini şi cocoş)
În afară de pîrţi şi de boci, tot peacolo de sus, de pe catargul puterii uns cu
CATRANe, Boc a maid at drumu şi la celebru discurs anti-pro
referendumu de tipu “Zdrobiţi orînduiala cea..” (clipu cu ăl-mai-al-dracu
de Nea, cum îi lua el pă ciocoi şii dădea pe răzătoare, a primit mai multe
laice decît Draculu cu ciuru, şi cît pace săl întreacă păl care sa pus cu bicele
(lu bica?) săi dea jos de pe Arcă pe cei 3 – 2 -2. (trei-doi-doi). După cea
discursionat ontreagă gubernare, ia luat co dubă pe fiecare. DA neavînd
răzătoare, că se tocise dela anterioarele lupte de clasă (nici ciure băseşti,
că navea destul cure în scaun), boc împărţise în taină DARACE (unde săi
dăbarce, să-I scame, să-I descoase şi săi destrame pe răi şipe rămaşii duşmi
de clasă. (Nimica nou sub soare. Navea nici măcar ghilotine zburătoare or
piro tehnică de ascultare? Asta era moştenirea lui poli tică şi crezul lui de
hop-mitică pe care-l auzise de mic boc la un oracol , şi dăi şi luptă şi dăi
şi,,,
După modelu acelui loc frumos de pe rîu în mai jos, fiecare NA-!vă! avea
la ea gropată sub temelie o sămînţă de două sau deo peripravă (să fie! În
cazde!.) Că Boc era déjà un nume prea-puternic, de Titan al Democraţiuţei,
carear fi putut la un adic să se stîlpuie cu drepturi depline şi prin Uie –
(măcar un chic.) – tot cuacelaşi nume de renume de Boc şide emil. (că
şiaşa ne ştie pederost o lume cape Ţara luBoc:
<”Omanie! O! timp de aure, / spaţiu cu ce tăţi de foc! / Ctitorie ctitorită de
Boc din temelie! ‘[vorba poetesei CeBe, care şa pierdut bikinele cînd la
văzut pe boc în mărime naturală].
Şin acest spaţ iu deal-val unde dealdi boci scriu istoria, era tradiţional să
fie-ngropate gropile comune cu de toţi şide toate. Şi polpoţii şi polpotele
se perindau cu toţii şise pretindeau a fi os de Manole. (careau participat la
edificarea SSMD)
În final, cînd se striga <”OLE!” şişi lua zboru de pe coperişe, deveneau
nişte eroi-martiri, [puşcă riaţi de vii). Este ezact etapa în care ajunsese la
noi musu boc, cînd simţea căi cresc aripi de vulture şi nare loc destul să se
zboare, şia început să discurse celebrul discurs întru apărarea ‘sărăciei şi
nevoilor neamelui” (şial papa – rudelor sale) – în timp ce se scurjea înşet
în prejos de Olimp, înclujat în uitare
@#(caşai era lui datu dat – sajungă muc – de lumînare}
{tocma el – care ţinusen suse Torţa Democraţiei – în cel hal fără hal
ajunse}
DAN urma lui, pe dîra lui Boc, rămăsese o parte din opera lui, dată bocilor
spre al nemaiuita.
Iată aici, şi mai iată colea, şi iatăi miasma de boc, şi uda încă udă, uitei şi
În ciuda DEVERului slab,
sauzeau DARACEle cum torceau, săracele, în gol şi fără prea spor pentru
dalde. Da o dracă de pededuduie se nbucura de inflaţie, cadică saivă şi ea
pe unde să se duduie. Că nu
daia? <”A plecat hurdu-burdu la fîntînă / şisa ntînit cu arsa-n fund.”
Şi damele gonflabile din spatele şandrei; sulfinet, dănilet, monicuţe,
alinuţe, crinuţe, şi, cum ar zice omanul ‘alte doritoare de..’sapucă să ţeasă
(e feisbucă) imaginea “Eroului Emblematic” al neamului. De saude, în
afară de poc-ul de bice de bică, doar un tîrţa-pîrţa şun ‘răsună valea’ dela
effort.:
<”Hîţa –bîţa., / boca –boca / Hodorog!’ – Dar mai apoi, urmele celei dea
patra hirotonisiri alu Boc se depixelau, - mă rog! – poate chiar tineretu
pede îi ştergea laikurile – [sau se pe nelopau, adică dădeau cu vax penelop
peste inter- lop], şi prin europ nu se auzea decît un hei-rupe băşit, urmat
de ene pîrţe, şio iară
<”Hotară – potară, / Sairea – boirea, / Hop – hop!/”, şi hop-miticul Boc se
eroicea la loc. Şi toată această coială a lui, cînd la hăisa, cînd la cea şi
hălăişa, era pesemne semne că “DUDUIE economia!”
Bibliografie –
Melin, Mela (2007). Despre manea, Editura Universul Românesc. ISBN
973-87805-3-8
(Nota editurii despre cartea cu manea: _ io carte de 2 bani care e un sac de
prostii ṣiun atac deliberat la liberali ṣi la Iohani.
(N.red. – ca dovadă că Boc nui decît un pion otrăvit în lupta dintre RAIe
şi IADă – dar vocea LUI se mai aude încă (?) şi răsună (încă?) ca Sirena
Griviţei, chemînd la un nou “HAI!” şio nouă “Hei-Rupă!”, [şalte
chemîndale şi eroicale dea ndoseloase
{N.aut. – cartea meaua e aṣa, dar despre asta a se citi la litera “-E”mare de
tipare
}unde vom vedea pEdE cării şi deandoaseleli şi mai şi…]

58
Cap.2 VUVUZELA – XL – Vuvuzela icselă
05 - ([sub] CAPITEAUA (V) - E 1{unu din cel mai cel E, fără e-
uri]
Maneaua este.Despre BociEroi ṣi PeDeL-oi, ṣi despre
Eroismele PeNeL-oilor ṣia PeNeL-oaielor Patrupedizînd saiaua lu ESCU
IV
@@@ **** EROUL emblematic, care făcea să duduie economia, mia
Feisbucărit că cică:
<” după ce cocoş a cîntat în dubă, şi-a doua oară, şin recurs, sa ajuns la
situaţia Pe De hilară în care siamii treceau unul pe lîngă altu şi (se făcea
că) nuse mai re.
- {Adevărul e că fiecare avea dreptatea de partea sa {recte aveau
‘’în famiglie’’ un procuror de la ministerul Dreptăṭii)
- ṣică adevărul lui boc e altu decît adevărul lui băsu.
- Ṣi fiecare îṣi cunooṣtea doar adevărul său (ṣi palu frasu),
- ṣi adevărul celui lalt nul
(-cunoşteau)
Un nerecunoscător ‘cea că
<”Nu ştiu, nul cunosc, nulam văzut în viaţa mea pacest Băs!”
(încheiat citatu din bine cunoscutu surdo-mutu) Da şicu mai multă eroime
şi sacrifice de sine, Chelu zice că nici elu nul cunoaşte pe buco-vinu de
aldi finu, cadică:
<”Doar cinle paşte, le cunoaşte, ..”
[notă – cam ăsta era EFECTU de băsăreală, în care orice “el /or ea’ era ex
ponentul unui altcuiva, pe care nul recunoştea de cloşcă, atîta timp cît era
în matrioşcă, adecă era în băsărie, la eroizare] {alt prost, că cică <”Nam
fost niciodat la nicio chitilă să mă canoss, nici la biserică nam fost, să mă
spovăd la boss, şi nici nu ştiu cinei bossu.
Nerecunoscăritu era întratîtde ṣise nerecunoscătorea piste tot încît ăi din ui
le dădea ‘’To –do – Liste’’ (plus ce să spui, ṣinco listă cu ce să nu spuie.
În plus, la cei din pluṣi+ lise dădea to-duie ṣicu ce să gîndească ṣi cînd, ṣi
cui săi scandeze îndelung de mamă ṣi .uie
Nerecunoscătoru de ciolo trecea prin paci ṣi pacolo ṣi nui mai re cunoṣtea
pe nici unii pe unde traseiase pe cînd făcea traseisme politice.
În ‘’Moftul romăn’’ nr.20, din 8 aprilie 1893, p.5 I. L. Caragiale publică –
O cugetare la trei zile
‘Deplorabil te poate face ori cine; numai tu însuţi te poţi face ridicul.”
{după ce pe prima pagină publicase o ‘’Metodă mitocănească pentru a
scoate cuiva fumurile din cap.’’
# Pe ARCA lu NOE (aşazisă ARCA NOII), pedEroii, [mai vechii şi mai
noii în par tide], erau MeReI mai-noii {da şi tot ei e mai vechele pede? –
centi pede 50% - în mai Noul Pe.}, plini de ei şi de propria lor NOIme. (că
seNOIau garniturele prin rotaţie, şi luku prin putrefacţie. Or frecţie? – aici
literuşele nuse vede prea bine, şi e şterse). Că cine alţi veniţi din trecute
arfi putut să ajute la edificarea viitoarelor făcute şimai bine făcute: Foştii
şi foste şi ecşii şi exele şialte venituri venetice şi neici din ex ile ca
reveneau prin paice doar pentru remeici (cică casăi “remake” civilizaţiei
omane după imigiu celei proto-homericane.) Ei fiind prea-eroii despuţaţi
de puteri, reinvestiţi de MeReroii de azi şi de ieri.
UiteL şipe pedecu ăsta făcător de Bine (faceri), uitîndusen icon ografie
cala imigea gigea a iconii făcătoare de minună-mare. Daia bocii şi predoii
gubelor de cişmigie vin în echipă şişi închipă că pe ARCA Noii o să ne
civile cu sînge proaspăt (deşis în carantine şin post) din prea-istoria carea
mai fost.
(NOTĂ – şi mai fiind tot ei pre-eroii careau pregătit epoca pietrei şi
civilizaţia lămpaşului. Acum tot ei cişmigea un drum prin ui)
Naşului care-a năşit Noua Democraţie din Epocu Bocu Lui, poporu
muncitor (şi pulimea cu rol aplaudator în cor) ia dat cu “OSANĂ” şi
“AVE!” şincăl mai. (că sa hopă-mythicit).
(NOTĂ – Daia a şi fost Eroit – cu Ordinu E. clasa a IV –a – pentru eroitatea
lui. Viaţa eca un şpriţ, or ca un ‘pas cu pas’ pe ritm de vals (adagio aluşti
un friţ)
> HO! Pînaici! Demitizarea de mitici.
{Vezi -Nota autorului despre autorii de note:
>>În loc să tot spovezi despre PeDe-iconi, pedeicoane şi PeDeCoane (şalţi
cai verzi pe pereţi) pă pedecu ăsta la cuprins înţelepţia emanată de Boc. (în
prima domnie [cînd a domniat sub porecla de DISPOT])
Despre acest Despoţel vod ştirile e contradictorie, deoarece sa mai urcat
pe Arce şi verianta unui nepedeu, şiun oareceu ateu cuaspect de boace. Da
şi aşa spurcat cu spurc şi găinaţe de raţe, el tot arată gigea şi giugiuc atunci
cînd îl sfă tuie pe Băse săi “..tuie!” (cu ‘TU-ve! Şi TU-vă!) şi să-I înscene
propria moarte.
[că acumă se poate spune că la referendumă lau salvat dela moarte boc-
eroul şi gîsculiţele lui, careau dat alarma prin ui, şi ui-ul a sărit de cur în
sus întrun clip.
Unul dintre interpolatorii acestei cronici a puciului, nici nul consideră pe
Boc un erou naţional tot-oman, cil bagă direct în basorelief printre mega-
eroii de la noi E (deşi pe ARCĂ încă naveam nici-un megă- erou, era un
nou început ieşit din ou, şiun output cumcă mega-eroismele era “în
interesul naţional”, atîta timp cît nu sabat în vro stahanovă movă. Pe care
să no vadă nauzii şi navezii
60
Dovadă? – dovada dovezii e
Dovadă că cum sau sacrificat alde ei pentru ţară, în numele ‘intereselor
naţei omane
Etălăi un ditamai dovedoi: (dacă mai iera nevoi?)
>”NOI, în Olteniile Noi, îi spunem ‘efectul Barca’ (doar unii pedepuţoi
care nu pot să pronunţe corect, zice “tanga” [de la tangaj”?] la orice şut pe
din dose, căE un pas înainte. Şiuite-aşa, pas cu pase, înaintăm cu şute în
cure din “săTraie de Bine!’ în ‘sătrăiţe de şi mai Bine’. Cacu trăgeau
ARCA precum broşti, cu racu şicu guguştiucu de cocoş (care urma să fie
eunucu de servici, şisă fie ciomit paici în direct
Pentru deandolesirea (b)ĂRCII, edecarii lu dealde nea Boc, şutuiţi în cure
din loc în loc, trag la edece dificarea unui nou SSMDeu. De ce? De nece?
Doar Draculu ştie! Daco şti şi el! Că pe jupînu lu draculu nul ştie nime,
deşii descries din creştet pînăn coadă în “Despre cusururi sau urîciuni”.
(astai singura dovadă că mai există şi securişti acoperiţi.) (de peruci pe
chelii?). încă deatunci, din Epoca de baligă şi boc I, pedecarii pedeloşi
pedeleau în suşi şin joşi (cu şi fără sacoşi de plastice) – cum sar zice omanu
:practicau yo-yo-ul bangi-gempuit, şialte edecării mai pedelii, ca trasu în
sus al SusIadei, pînă în mai presusul JosRaiei. {asta da deandoseleală! –
ex clamă un ex. – dînduşi foc la carnetu de partid, să vadă tot netu
Do vada că Bocu era o emanaţie a băsismului putea (puţea?) să se vadă şi
se audă (la o dică se putea şi gusta, şi mirosi, şi pipăi, - da nu era nimenea
atît de tomă.)
(doar un pui de gomă mai diasporoi a scriitorit căştia-I zeroi (adică O –O
eroi) şi că respectivu scrib ălău era un lilipuţoi din lumea lilipuţoilor
pupincuroi care se dau mari. (căs pe cai mari cînd sunt la putere) brob –
ding-dangii, şi se cam dau lilipuţi şi lilipuţe [fără nimic eroic în instalaţii)
cînd nu mai sunt în graţii lepede puterii. Această aristocraţie pedecă îşi
creia propria ei utopie despre cum tre’să fie ceea ce e [şi despre ce mare şi
tare e pededosu şi pededoasa care E].
Căcică aveau o imagine a istoriei care progresa dandaratelea, daia mai
fiind şi inver sionişti printre băsişti. (gurile rele ‘cecă deandărăteala le e în
adene încă de pe vremea cue PoCa de Aure, cînd în ue se eroia Mneaei cu
Mnealuie. – 2 odoi).
Băsiştii bocofani – aceşti (şi aceste mai puţin funeste) Eroi civilizatori
reali, în carne şi oase, şi zgîrce, sunt coborîţi pe rind cu hîrzobu din mai
presuşi şi puşi acolo unde e puşi să ne civile (ze!) şi să ne salvamare (ze!)
(motiv pentru care E şi UNs. (zeu!). (Ăi de trag sforile nus dai lu Jesus,
cid oar nişte interpuşi puşi să sforărească pedepăpuşi, şi care se crede mai
presuşi de lege. – dăce? - <Cum dă ce? – fiind că ei au în griji arhivele
fostei, actualei şi viitoarei Securi tăţi de taină.)
BOC I (întîiul), cetăţeanul erou, pe linie holştaină, eun excepţional dotat
ca bărbat (de stat) [un pic fiind cam prea dez – echilibrat sexual, că fiincă
are ditamai daie, Daia mai cade în dînsa cîteodat. Dai hopă –mitică şi nare
frică şi apără comunitatea omană de oricee. Popularitatea bocului
(măsurată la pulimea pedee)
şef de stat brob-ding-dang se bazea (zăU?) pe înaltele valori culturale,
morale şi umanoid-intelectuale, promovate de …,(suszisu) DAIA!
- Da de ce el şi nu .. icsu?
- DAIA!
- Dade ce Boc înşirat pe lîngă gardu în Cotrocenat dela unu
pînla…ţî-ie?
- DAIE!
- Da di şe, bre? În partea aşea – dă să spuie şo simonăCreaţă cu
aspect de uie – e cei de CEA, şi partea astălaltă – şi continuă tot ia arătînd
cu zgaibaraca dreaptă – e ceia de hăisa?
- DAIA, că dacă eşti traseist, te poţi duce la oricare din ei: că şi
stînga şi dreapta sunt amîndouă la fel de bune pentru democraţiune.
- Da dece nui şi cea dea treia cale? Cum sar zice
- DAIA că nui în ui
- Da de ce…
- Dacă mai o ţii în dadecee, vezi să nu dai cu subsemnatu prin bece!
@# & DA mai bines ă nentoarcem la oile noastre (vorba proverbului) şisă
continuăm despre Eroii conducători de N- oi, şi despre ema Naţie şi
emanaţii din naţie; castai în ţelepţia emanată deun boc în tot natu şin alte
nate mai euronate. (E – manatu a tot e –manato şila alţi ţelepciunoşi
dănileţi şi dănileţe mai cocoşi, şi telectuali răpciugoşi pe stas simoneCreţe,
pîn’ cînd ăi mai din nato iau strigat să se ‘ka nieţe’. [că prin nate nu se
poate să le deandoseleşti chiar pe toate.
Da unde nuse, nuse, şi basta!. Dasta şi deandoselizaţii plătitori de coti zaţii
plătitoresc şi se deandoselesc pe rupte, întro dastă a lucrului bine re făcut
de bine-Făcătoru Neamu lui. Factotumu nui ca ciomu, ăsta tăia şi punea la
loc (altceva!), da de obicei schimbarea schimbării era boc pe boc (=troc).
Sub mînăria lui, pededeandoşii au intrat pe din dos în Casa Poporimii, şi
deadrept, în direct, direct în rect la penelee.
Aşa că DECI
Autoru a dat cu decis peste tot şi dup ia umplut cu exorcisme peste bots a
decis so ia dela început co nouă începută.{Das ă nu ne mai faci vreo nefă,
bre!} (că clasa pedepolitică nuse reformează decît prin DeNeA. Caşa îţi
spun ăia de toate). (caşai cînd ai parte de nate, pîn’cînd ăi mai din nato iau
strigat să se ‘kanieţe!’ că toţi pedectelectuali eracam corineCreţe,. Din ce
în ce mai pededeandoşi.
{EMILatu a tot emanate şila alţi ţelepciunoşi (dă Nileţi şi dă Nileţe) şi Dă
62
Nili
Aşa că DECI
autoru adat cu decis peste tot, atăiat pădurile, aotrăvit fîntînile, a, ,,, şi
după ce ia umplut cu exorcisme , sa decis că ce_ “Despre eroi şi eroisme.“–
le lor {Nuvă mai spui căn ui (conf. autorului), busola valorilor morale e
inversată, şinu pomene o iotă despre eroii hop-mythici din daici, şi nici de
boc-cici careau salvat civili zaţia (dup’ceau salvamarat ca Pitoliu.).
Se ‘ce că, cu pixi în doliu, autoriu DIXI că cică:
-I –(unu roman)– Eroul E coborît din prea-nalte (dun roman nea-traian
restartat) cun hîrzob
-. II – (şin loc şal lase pe Boc să cadă să se facă zob) – e hop-miticat de
din jos-în-sus, de ca targ, de unde eroul e introdus în spaţiul (b.(anal, cot
idian, în lumea amărăştenilorr şi mînăşturenilorr de rînde.
-III – În viaţa eroului astfel omanizat apare un eveniment mai rare, un ceva
cît-de-cît mai nou, cu iz de “Je man fu!”, şialte ize. De ‘uiteo –nui’ – caşai
puterea prin ui) (notă – e posibil, şi chiar fefe probabil, să fid at şide vreo
izdă, ceva, că prea sa
[da alu nuţa era déjà ocupată de pre- …prezidenţială, ziua. Şide cocoş
cînd? Va)alu crinuţa de diverşi ioaniOlteni, lavinele erau ocupate cu făcutu
de bine pe century,..]
-IV – Hero-ul e temător de prea-noul, de necunoscutul şi incertitudinile
zilii de mîine. Muncind din greu pentro felie de pită cu marmeladă la
păscut raţele răchiţenilor, bocu nuse gîndeşte încă să hercule vreo bar icadă
sau vreo altă mişcare populare de stradă. El are o coţadă de grije în urma
cîrdului pe carel cîrdea, ca nu cum va vreo găinaţă de raţă săl. (DA cîştiga
experienţa necesară unui Conducă.) tor Asta pînă cînd ise întîmplă ceva
cuiva din famiglia sa (politico-mitică depe Corabia cusută). Cabia atunci
se declanşează vendetta care urma să în trezească o herculă în el, care să îl
hercule (şi săL bascule direct în Inalta Poarta înCotro cenilor.
DEŞI
Nu există destule dovezi în arhive, simpla omitere din istorie e o DO –
VA- DĂ cacest a existat, (şincă so mai fi existînd prin vrun colţ de Rai,
sub o altă identitate
- V – DEŞI nu ise ştie hereditatea – ESCU –liană, Boc –EROU trebe să fi
avut vreo descendenţă macoviană în el, căl trăda umbletu (cu umbletă de
raţă). Multe se vor fis cris despre ERoi încă de pe vremea cînd era pela noi
unu alu NOE. (caveam şi noi la oi un noie, încă din paleo. Acu, mai în neo,
avem chiar doi noi (pl.):
- 1 – Noul BOC IV, (fostrei)
- 2 – şi Nou-Nouţu Băse II (doi)
- Amîn doi e noii noştri to-temi de azi şide maiieri. Camai ierile,
iera pacile un alt nea, care nea odiosat.
DAIA Boc- erou plecat să se eroice, primeşte ajutoare în călătoriile sale
pe uscate şipe mare dela personaje neo – bişnuit de fiţoase, de tip nea Nic
or draculă:
- un BarbăCot că lare peo jumătate de iepură şchiopit, un Barbie
scopit gen.P. Cătălin, o altă herculă în formă de dgin (cu lulă) (da şiun
funeriu în format de .. sulă (cu pre zer vativă),
- un Setil şiun Fomil, Păsărilă –Lăţ – Lungilă careşi îşi mutase 6
case-ntr-o vilă şi tot nu prididea, (şi ‘cea căi e sete, căi e foamă, căi e chestii
şi fiţă)
- prichindelu de Neghiniţă, şi binenţelese Kunta Kintele care este,
şi care căpcăunea
Ajutoarele omanitare avea ambalaje fcolorate pe gustu fiecărui pedemoft.
(se vedea căi ajutorimi din ui)
- VI – Boc este déjà copt casă se hop-mitice (prin Casa Poporului?) în
lucruri mai mitice şi mai para-olimpice, unde el seva trans (sexual) în hans
(ete vax?! - cum aşa, bre? – cautăi altă variantă de cioisă! – FăL un pic de
Moisă, ceva, care săi treacă pe Omănoşi marea Criză, or făl niţel un găinaţ
de fenix. Da nul face bre, un nul de ics!)
- … unde El se va trans –forma dintr-un (ci) – om ordinar întrun
fiinţ “extra”- ordinar (şintrun ser afel?)
(că dacă nu EL, atunci cine?)
[şi dacă nu acu, atunci cînd dracu?]
{şi dacă …., ce?}
Atunce, acestea duce la o meta – morfozare a EROULUI, dar şi induce o
serie de hopstacole în calea Lui, (dar şi o serie de aşteptări)
-VII – EROUL, déjà pe jumătate un hiper-omeu (cu coajă de semi, deşi se
pare care încă coiţe de pig meu), intră în fibrilaţie pîn’la brîu. Ca sarate
care coaie şi singe-n instalaţie, emilul depăşeşte toate obstacolele, sare
peste toate gardurile, barierele, staţionatele şi periculele. Chiar dacă nu mai
are uculelele la el, el înţelege de ce cei de dincolo şi cei de dincoa de gardul
de sîrme ghimpate au parte deacelaşi nechezol: Cu un nechez de centaure
(moştenit dela ilegaliştii din epoca de aure) sere PeDe la trînte cu duşmele
de clasă: întîi pînla gleznă, apoi pînla genunche, pormă … (se
Uşura şi scuipăcea în contra Vîntului [că şi olimpienii aveau pe Vîntu lor,
unu Eol, pe care doar Băsescul întrecea în vînturi)
- VIII – ca orice self –made erou, EROUL se eroieşte, şise
orăcăieşte că se căieşte că,. Şin timp ce se mea-culpeşte pe pedeleşte (carei
un fel de băsească stricată, care nici nu prea se mai vorbeşte), că cică nu
el, şică “numa marea adunare naţională’, că .. cînd atinge experienţu
maxime – adică (nefiind încă prime) – e prins şie închis în beciu domnesc
(la bulău datornicilor) de unde se pare că iau zidit toate ieşirile şi iau stins
64
luminile (mai casăl labirinte săşi iasă din minte şisă se (b)poc – căiască.
(să se mărturisească) Asta în viziunea unora era să se auto-zidească la
temelia Noii Ere care urma să se ere, să crească, să înflorească, şi să …
gaudeme.
{paceaste teme noii penelii iau cerut altui premiere să se toteme la rădăcina
unor şoselii! În loc de’aci e banii d-voastră!’Hă!}
- IX- Aşa precum se şi cuvine, EROUL revine cu bine pe Tărîmul
unde se ‘săTrăieşte FeBine’, dar încă na terminat de ‘NA!-vă” toate
încercările şi probele olimpe, şi mai are de călătorit (şi sprîncenat) un
timpe :
- ( - un călătorit la maglavit, unde urma să ise arate,
- Şiuncă lătorit la răchiţele, unde urma să ne fie arătat în chip de
moaşte,
- Încă două umblături la prefectură, două umblători la deneale, alte
pela cercetări penale,
- O umblătorie la şcoala de băieţi cu ochi albaştri, şio umblătoare la
restu de şcoale
(că şi pristanda asta aduna mai ceva cao anastasă. “grea misie! Să fii
adunătoare!
Da lilipuţenii era plini de puţenii şi împuţiciuni lilipuţănii, rămase din alte
campanii pro- şi anti -, aşa că trebuia musai mînărite nisca băseminuni,
casă iasă cine trebe să
- X – Sătul să tot fie un mai-mult-ca-perfect printre atîtea hoaşte cu
dreptde vet, EROUL sare pîrleazu în eparhia vecină cu palata Victoria, şi
nimereşte direct întrun pedelazaret pe carel băseşte nimeni altu decît un
felde ante-boc.
(mă rog, o leprozerie unde toţi era nişte leper deale lu Albu-ca-Zăpadu de
lăzăr oi şalţi nono-eroi şi minus-eroiaci laici şi pro - zaici din daici.
Aici totu E perfect şi drept can ue, sau cel puţin aşa pare, sulfinele au
ferigea, la fel şi cele cîteva aline mai gigea (care se gorgăia picea), chiar şi
monicile stau unde lee locu, şi nui niciun buc de udră pă feisbuc. (că azi e
la bulău).
Totul pînă vine un ics-ulesc, un politruc zerou (adică un anti-erou fără zer
în el) şi vrea şi vrea salare. Urieşeşti. <”Fără număr! Fără număr!”
{Nota a. – la lilipuţi? Ha! Că înţelepţia lor lor le şopocăia şopa-şop, că leii
grei trebe să aivă valoare în ei, să fie greu de procurat şide prelucrat şide
falsificat. Primind salare uriaşe, valuta în care era plătiţi a fost sortată pe
diferite categorii de valori pentru diferiţi nesimţiţi:
<” O piatră cu diametru de un picior corespunde la ceea ce numim noi
mărunţiş. Bănişor. Prin gaura şlefuită în mijlocul bănuţului se trece o bîtă
din lemn de corn, cu care, proptindo de umăr, porneşti agale la tîrg. Cu cît
pietrele sunt mai mari, fireşte că şi valoarea lor creşte şise urieşeşte. De
exemple, o piatră cu un diametre de un metre are valoarea unei banknote
de 2 dolari. Gaura scobită în centrul unui astfel de bolovan este atît de
mare, încît poate intra în ea comod un oman oricît de gras, or o grasă (la o
adică putîndule fi casă de vacanţă)
{ăştia din Uie uluiţi de valoarea urieşească a salarelor omane, care tot
continuă să crescă cu rata inflaţiei}
Să nuvă închipuiţi însă că această enormă piatră este rostogolită de colo-
colo, de cite ori vreo udră or vrun cocoş cumpără ceva cu ea. Nici
pomeneală. Au ei minte băsiştii băştinaşi. Piatra de moară rămîne pe locul
unde a fost aşezată la început, în cur tea primului ei proprietar, cioplinduse
pe ea numele noului apropritar. “
(povestea continuă la pagina 10 din “Istoria culturală a prostiei omeneşti”,
de undeam copiat şi eu fără aprobarea autorului, care oricum era un
colocuitor dacia)
• continuînd pe ideea că de ce vrea politrucu salar urieşesc, cicăn
afară de salare cel-mai-mare-şi-mai-mare, vrea şalte eroicale mai babane
şi mai gogea –mite, cu nişte ‘punguţe cu doi bani’fară fund (nişte nesimţite
infinite) [caşa iera puterea zEROIlor ajunşi la putere: cum ajung, dau cep
la buget}
• şatunce încep fiecare: darămite şi ălă că şi io, aia şi ea că şi ea ar
cam mai vrea, fiecare vrea ca ţărişoara sa, .. şi tot omanu să prospere.
(v.Ileca)
şi EROUL ca unmai noul hercul al Noii ERE, să fie un dur (dură lexă) şi
săi ardă la plexă şisă taie şisă ciome. Fără pică de ură eroul se uită înapoie
în urm trecut brutal şi semi-animal dintr-o destul de recentă Epocă de Aur
(a unui alt dracul):
- ex terminarea eficientă a lilipuţilor şia lilipuţelor, ori ciomizarea
cu înco procentă a părţii cea mai indecentă. (că nuş de ce face aşa acordu?
– da aşa vrea bordu de Femei)
- <”Dacă no să facem treaba asta mică, suntem nişte tîmpiţi!” (zice
doamna pa! ula către o pipidă) [şau făcuto şi pasta, pentru o tomanie a
lucului bine făcut].
(Nota 1 – dan paralele cu tăierile şi curvele de sacrificiu, şiau făcut din
oficiu un spor de pericul. Băse, ca mai dracul, primea un spor – un cal în
originale.
{déjà se pare că primise prima rată – din “scîrbavnicu mădulare”})
(nota 2 – în legătură cu oftatu de uşurare cînd sa auzit că bocu pleacă de la
gubernare, vă anunţ că un alt Boc IV e pe vine. [alt oftat de uş! Pe la
pedeluşi după uşi. Că, zic ei, “Parlamenta e locu unde frecăm menta şi locu
cu bocu unde venim să ne uşurăm! Unii uşuraţi se uşurează în grup!) că
şastai o herculeală.
66
- XI – Şi-uite-aşa se hercula cu toţii în contra la EROUL nostru
civilizator – de ui
(pe carel des considerea ‘muscă de pisoare’ , cu toată ditamuncă
civilizatoare).
Că însuşi Draculu şicu Dracula lui îl ademăne pe erouL boc şil draculisesc
în damf băsesc, mai –mai săl ridicule şi săl edicule-n pămînt pînla
genunchi. Da boc se opintenase din rărunchi şi learătase el cinei el şi cinel
–cinel? Aşa căn loc să se dracule, Boc se haiducă ca orice EROU popular
şi ia calea codrului (vezi şi clipe pe feisbucă), unde, mai –mai să se
haisame de sete şi de foame, doar cu frunza verde adăpostind codru verde.
Dai trece. Şi după post revine la post, pe post de brede.
În preună cualţi eroi gigantoi, ei pedecă ieşirea Omaniei din nevoi şio trag
la limane cu multe “Amane!”. (şi ceale! Şi hăisuri! Şi..
(pe un fel de nistru în sus, unde alte oi scriu ce scriu şalţi boi citesc scrisu
de oi) Acest ex od din evul sinistru în Noul Ev Băsesc se face doar pe un
fel de pod (cît de cît nea traian), sugerînd invazia civilizatorilor de neam.
Daia edecarii lu boc înhămaţi la ham trag ţară în susă. Dan acelaşi timp, în
Tara de Jos, trag ţara în jos grăsanii de trei-doi-doie înhămaţi la Arca lu
Noie. (şo trag dinapoie). (că şi păştia-I înhămase boc la car, şila căruţa, şila
teleguţă, şila dric, şila plugu de plugit dumbrava portocaliei porto –calice.
- XII – Ultima din cele 10 munci herculice pe care hop-miticul încă
de pe atunci le, cun randamente de un ape lună, E cînd venea pela service
cu sacoşa PePeCe şi hop –miticea haznaua. De se cocoşa. Pînşi un prea-
înalt la ana furat cînd la prins cu coş niţa )şicu spiritisme. Că vampirismu
lui sinistru era recunoscut încă de pe vremea celuilalt trecut: (citat după alt
citat..):
- <”Dacă era primul meu ministru, îl umpleam de sînge pe bot!”-
şasta nuie tot: îl tîram de barbă prin cur te, îl o100 la tălpi, îi rădeam barba,
or io smulgeam floc cu floc, îl lăsam fără blugi şi fără pempărşi, şi îl
ungeam cu catran, îl tăvăleam prin fulgi, şi…
- >>”HO! Că nu se ştie cine este cine? Şi cine este mai postac dintre
cei doi?
Da vorba unui: ce mie baba rada, ce mie rada baba; tot un drac! Că orice
poveste despre eroismele lui BOC e şio povestică despre meta morfozele
acestui hopă –mitică prin cele 4 faze ale.
În fund allele celui deal patrulea pătrar, EROU e re sus “citat” (buş –a –
buş) [cu ‘urcat pe masă şi arătat cum ş ice fel e – cu tot tacîmu] şi recapătă
o nouă formă de viaţă (pe Tărîmu F.Leacului), aceia de leac de con stipă
şi primat de clujă. În birou oval de pacolo, regiile din subordinea domnului
edil emil vorbesc afacereza mai bine ca stolo. Şi giga-caloriile progresa
odată cu alţi gigantici şi giga –eroi urieşiţi şi ieşiţi ca şi coloneii din hrubă.
Eroii pedelomani au o viaţă dublă:
- o viaţă normală, de (cetăţeni (comunitari ordinary, modestuţi, şide
talpa ţării cu ‘să-trai’de o pincă.
- -şio viaţă monahală de olimpici superomani şi minunăţei top-
modelei.
Că eroii se eroia ei între ei, şise pupincura preventiv şi prea puţin eroic, da
cît de cît stoic, (în veşnică amintirea lu un popă stoică, fost)
Cenii savea bine cu Denii, traianUngurenii cu ioniOltenii, dănileţii cu
simoniCreţii, şi binenţeles, dracii cu blagii de paci.
Brob-ding-dangii mai comitagii erau bine-voitori mai ales cu brobii lor
şicu de-votatorii brob-ding-dangioşi. Prea puţini curioşi de cur, erau
suflete caritabile care dădeau (din cur?) cu de toate din jur:
>”NA vă! Bă! NA!”
Dădeau tot, pînă se goleau şi rămîneau din ditamai, doar cun dang (şio
zdrangă de lemn). Dacă leam respinge statura morală tote mică, am fi şi
mai conştienţi de micimea omană (la omănimea de cîrdă şila prostimea cea
multă, pe care gubernu o sictirea în saia la ia. să stea acolea şi să scrie de
o 100 de ori ‘bucovina’)
++ că pede altă parte, Guliveru pro-euro care Băsea şi Păstorea Tomania
era convins că starea de decădere a partidelor pro – euro în pene, a poli –
(pi)ticilor Ui şia societăţii Lui, e o stare naturală (care nuva putea fi retro
cedată ori cui.)
+ Tot acelaşi guliv îi consideră pe liliputani a fi omi în mini aturi, fără sare
şi piper, (mini – mini, totuşi cît de cît omi!)
• Da bocii brob-ding-dang oşi cît sunt ei de boşi, nu pot nici măcar
concepe conceptul de ciom altoit pe idée de minus-om..
• şi nici nuşi pot imagina un gulivăr ca fiind un brobdingdangiu mai
mic, un frate mai sărăcan sau un brob miniatural. NUU! Pur şi simplu nu
pot că nui ajută memoria.
• ĂŞTIA alu Boc îl tratează pe Băse de sus, ca pe ceva în care nu te
poţi încrede (o coajă de banană sau o baligă de vacă) nici pînla vece, sau
ca pe ceva pe carel poţi marioneta şi păpuşeri. Şi nuţi poate spune “Veta!”
(ca madam nuţi), că PAC! Îl dai pe netă cu vetă cu tot.
• {pentru mai multe asemeni deandosele-uri şi useleuri, vezi cele
mai noi sere de viermuşi de mătase din Noile Serele-uri cel-mai-nou
liberale.
Pentru boci, Băsescu nui decît o jucărea, un papagal de scos la paradă prin
ui, că nui un camarad de drum. Băsescului nici nui spui ‘fiinţă’, ci icsă
ordinară!
Într0un cuvînt, faptul că I se neagă humanitatea şi umanitarismul, nu face
din băsesc un obiect ecosez, cid oar un virtual “papagal”.
După cea stat un timp cu curu la popor, a considerat că sa deandoselit
68
destul, şial dracului dracul, acu iar îşi hop-mitică şi el o mişcare de pulime
care săi anime catranul din suflet.
&& şi poate că la anu, bădica traianul,… osă o oasă
Printro deandoasă, tot ce era brob-ding-dang-dos, devenea li-li-puţos, tot
ce era alb se dandosa, tot ce era sfînt se canosa, şuite-aşa, tot ce era brend
şi totem iera la bunu plac a lu. Ca daia era Libertate la ‘cum vă place?’
prin uie
- unora le place de Băsescu şide pededindoasele luie.
- Altora nu. / că nu le-ar./ dar … nu prea mai au gaze. (să fie besişti
convinşi)
- (că unora le place de jaze, unora le place o manea, altora – alta.
- Unii că sunt cu DA, dealde Da alu DA,
- Alţii cu viceBercea, alţii cu ciomu, alţii preferă Pe De-andoasele
(vezi bă! , că ţise vede papahagele. / din porhap!
Că pedele dosnicii fack pedeledosnicii pedeledosnice şi umblă cupe
dedeandoase să ne Sodome.
-<NU fiţi bă! Îndărătnici şi tome! Păi dacă toată lumea e cu DA, voi de ce
naţi? Ce mînă vă mînă pe voi dindărăt şi vănturmă, şi vă adapă, bă? De vă
ţineţi de îndărătnicii şi golănii? În dărăt! Nicilor şi refuz – nicilor!
{că cam aşa îşi încheia fiecare BOC discursul anti-crize. Şintr-o traducere
în limbaj mai gorghiu, asta cică-n semna căşi dă criza demisia cînd îi vede
coafura gorgonă)
Securistul de service (din oficiu) îi lua la încoa şila întrebări pe fiecare,
şinu se lăsa pînă nui demasca; că la ţărănişti sa găsit arme şi muniţi, şi
drog, şi mă rog, deandoselii de făcut bani. Da credeţi că asta îi dezarma pe
duşmi? Aş!
Ba din contre! ; se dindărăta şi se întărîta opoziţia să facă şi ea toate (şi
încă mai alte pedendoselile ca să-I înciude. DA pedeandoaselea la o poziţie
era opoziţia pedeandoa. (starea de pedeandoasel însă ţinea cît ţinea,
şiodată,…, fîss! Se destărea) Cînd toţi o dau pe sbeng e şipe pinguinie, ei
se pedeandoasă şi se vaie de zici că-I strînge deo coaie cu uşa, sau căi
însulă-n coaste vrun icse. Pedeleaua nuse poate îndosi cuaşa o
pedendoseală. Atît de jos să-I trateze, cape ultimo boc!
Şi-n loc să-I gomore în cure încep a-I pelendosi prin ciure – ai ciuri şiai
trece prin băse-ciur (unu din zece?) Asta-I ultima pedelendoseală PeDe şi-
I un fleac E pe lîngă pedeandoaselea ce va. [şi peste care or să toarne var].
Securizaţi frontiera! Că prea aşa ditamai halcă de RAi sa deandoselit, şin
loc sa ivit o susiadă semi=pătrăţoasă. Co doasă în plină clizmă. Clizma
valorilor băsite. Deandoselizma valorilor de tip boc sa hop-mitizat de 4 ori
la loc. (pîn acum!)
<””Le dau eu un Au.. deo să iasă fum , şi scîntei din ei. Îi fac săpun!”
Se pare car fi zis frasu lu Tartoru, cînd iau zis că de cea dat la fier vechi şi
inscripţia din fier forjat “B&B” de la intrarea pe ARCĂ, care spunea că
cică “Munca înobilează pe om”, şi că cică “omul e cel mai de preţios
capital de ros”. Ăştia deai lu boc se hei-rupau şil papucau cu ceapucau:
- că-n loc să şeruieşti, te lăcomeşti (şi tot ce sacoşeşti, sacoşeşti
pentru tine
- şi punguţa cu doi bănuţi o singur,
- şin loc să ne ţie în lanţul de slăbie şin post la slăvie, nea pus laţe
şin lanţe
- căn loc să ne scăpăm de robie şi să ne slobozască, vrea să ne izaure
în sclavie.
- Neam găsit naşu cu naşu, vorba ce: “şi utuţi, şi cu banii luăţi!’
- Vrea să ne şatdaune şi săne bagen ciocu mic / fără drept de vorbit
(or)
- Din aşa ciocumicie, unii începea să dea cepe la (CePeUnie?):
“spun io! Spun io!”, şi să spuie tot, şincă ceva pe deasupra.
Ce era naşpa era că pacolea nu sauzea nici un “PA!”. (toate PA-lele erau
prin comunicări non-verbale şi cu întorsuri de cure şi deandoselire. Daia
pacolea nu sauzea încă nici o ‘olea’ ( că nu-ncepuse încă epoca Ole-elor
cu tricolore:
[neo –Daciade trei întruna; Ole-iadă, borcani-iadă şi iadă – iadă, adică
cascade – IADĂ (cînd sarunca cu casca între iade şi se striga >>>’Iad ieşi!’
şi alte cascadorii în cascadă. Şi la orce mitingăraie se scandal în final de
scandal veşnicul “DEMISIA!”
(sau cel puţin întro alinăGorghie, aşa se traducea orice vorbea)
Că dandoseleala pre supunea ‘schimbarea schimbării’ şi ‘negarea
negării’(apud.)
<”Votaţi Deandoaselea! Votaţi schimbarea! Nui votaţi păia!’nici păi!
Votaţi pă noi!
Schimbarea trebuia să fie o năpîrlire completă, şi fără nicio regretă. Şica
orice pre-schimbare, începea co re nunţare la tot şila toate, adică se eradica
complet instinctual sexual. (cf. legea ci omă). După ciomizare şi
sterilizare, maidanezu devenea ascet şi numai recunoştea pe nimenea, şi
nu mai lingea decît mîna care-I dădea micu şi berea (şasta numa ziua, că
noaptea - nui ca ziua).
Că Noul Partid cel-mai-nou nu urmărea arderea opoziţiei şi auto-dafe-ul
răzvrătiţiei (după modelul Inchiziţiei), ci convertirea şi deandoselirea
acestor oi rătăcite dela căile bătătorite ale trans humei. Daia apar şi aşa de
mulţi transfugi mititei, lilipuţoi ca vai de ei, care trec de la ei la ei. A cam
trecut vremea cînd ereticii erau distruşi de mici – mititei de pro-ruşii din
ei.
(că cică nişte ivani, Eroi ai marii revoluţii portocalii, unu mai Tartor şimai
70
traian, şi unu mai aghiuţ, plecau în fiecare dimineaţă ‘prin siberii de
ghiaţă’. La vînătoare de albi. Şi de ceo mai fi ş ice so mai găsi. (fără piei
roşii, că ăştia au alt statut, de non-ui ). Şi vede ăla mai Căpcăun o gaură
mică, bagă puşca, trage o alică şi zice:
<”uite, bă, boace, ce boacănă făcui; am ciuruit un iepure alb. Ial săl belim!”
Mai mere ei puţin şi mai vede o altă găurice, puţin mai mărice şimai
găuroaie, iar bagă puşca, se face că strigă “somat! Somat!, - sau chiar strigă
în gînd, şi Trage (că pe “Stai că trag!’pesemnel uitase) şi scoate o vulpiţă
albă puşcată în coadă (sau sub), iar ‘ce <<”…! Iao co so belim!.”. Da cînd
au ajuns la o gaură mai de euro-tunel, Băsel ia luat puşca şi cureaua lată,
şila lăsat baltă. (bocii era aşa de obsedaţi de luminiţa de la capătul tun –
Elului, încît au uitat de ieşire încă din proiect. Daia era o eră daia care
suferă de “Tunnel – vision”. Boc nu vede (iun naude-navede) decît “Tot
Înainte!” (era mai bine). Procesul de pro-creare a Omanului Nou – după
chipu şi asemănarea Băsului, (eventuali şia altor pedeDraculi) e o operă de
RE – creaţie [pe deandoasele].
Îi trecem pe Noii Pedeandoşi prin Bocul Purificator cam ca atunci cînd
>””..cei care nu, …cu noi, ca noi, / în flăcările noastre se des tramă” – Că
cam aşa ‘sa călit oţetul’. Bine înţeles că puri ficatorul este pri JosIadă, într-
un loc unde e şi mult boc, şi haznaua cu boci, şi scurgerea de la vespase,
şi ţevile cu Băso-gaze miraculoase, cacolo se plînge pe un umăr de stolo
şi are loc purgaţia cu lacrimi ‘ala stolo, da mai solo’, şise e liberea con
stipaţia cu laxe. Unde-I purgaţie, acolo e şi Purga ToriuL. Şi strung ape
unde ies din menajerie homii noi, asexuaţi.
# E o imagerie cam cătrănizată a istoriei, da nu orice scrib găozar re
cunoaşte eroismele gloriei. Iar că utările şi speranţele EROULUI popular
re flectă versiunea socială a unui Para dis Pro mis încă din Epoca de Aure
Bis., cînd (po) pulimea, adică OImea, BOImea şi PeDeLimea mea
sempatrupeda toată (în 4 labe) şi stamped ape brînci spre cea dea patra
gube –Boc de patunci. În preună ei aleg şi formatează echipa care edifice
o mai nimica de ţarea, de parcă ar fi tras la edec ARCA lu NOE. Cu ultima
speranţă de ‘să-trăieli-de-cît-de-cît’, şicu un mus arborat la catarg. Lucru
pe carel fack an de an, cincinal de cincinal. ANAL –ogic, în mod si multan
re –iese o istorie ca declină şi istoria ca progrese RE pede, şi nu poartă
nimeni nici o vină.
EROUL care este cît încă mai este se îndărătnică să tragă Ţara Lui în
Epoca Lui. (exe. – Boc în Epocu de Bali gă şi Boc)
Întrebarea care se pune şi rămîne să şio puie şăi din ui E: <”A fost Golden
Age-ul un Edene? Or na?”. şi istoria de după nui decît letopiseţul căderii
omanilor din JosăRaie, întrun haosă şio băsăRAIE deandoasă. Că prin
toată deandarata, 4 – pede lor lise vedea noada. şi coada. După ultima
năpîrlire, se gălbejesc spre căcăniu parcă
Bipezi şi bipede nuse prea găsesc de loc pe ARCa lu boc, că boi-erimea
(de ieri) fusese decapitată la revoluţia mai de hăt, dindărăt co seculă în
urmă. Rămăsese doar această draculă şio turmă de OI-me care edema
edema cu căcăreze.:
<”patru zgaibarace ede DA! Şi dubluDA! (vezi DADA-ul cu Cel-
Mai_Noul Partide de Dandana din ‘Ferma Animalelor’), şi toate patru-
PeDe –Le se edecăresc în sens băsesc prin dandarate (aşteptînd şi ei să ia
un băse în rate, sau măcar moaştele mădularului LUI unsului din all imp.).
Şintre timp Bocc- esc, Băs –esc, iohăn –esc, gorghi-esc,…şi edecăresc alt
– ESC UUUU
06 - ([sub] CAPITEAUA (V) - E 2
{cel mai cel E, fără e-uri (DA şi fărun coi)]
(că cică cinci E al cincilea Ce? – în ŢARA lu ESCU5)
În ŢARA ESCULUI, din zori şi pînă-n seară, noi edecăm o ţară(edecărind
un ESCU
Şio edificăm, şio electificăm, şio muu m ..ificăm cu tot felul de edecării şi
PeDecării. Edecarii edecăresc cu meşteşugul lor pedestrămoşesc, şi trag
ţara în sus, şio sustrag. Din cînd în cînd cîte un ics – ulescu se plînge, citez
, “Ca fost” lucrat pe la spate.
Da astai problema foştilor şi fostelor pedetrupe, şa viitorilor exi (şi ecse).
Depe Arcă. Că noi continuăm să trăim în Ţara ESCUlui, şiasta ne ocupă
cam tot timpul. Olimpul pe care nilau promis edecarii e încă dincolo de
orizont. Şi vine cîte un icse, sau cîte o căcărează de icsă, şine ex plică cum
că… Şicu cît te apropii, cuatît se depărtează.
# E un regal de muzică boc-cică, cu bocete şi bocitorii, şi cică mai şi alte
lucrătorii get-begete, (fără prea-rect ificări de bugete), de parcă o săse
federeze într-o singură ARCĂ toate partiduleţele şi toate judeţele. Că pă
la noi cam trăim pe vremi de crize la ‘să-trăituri-de-bine’, se văiera însuşi
Boc. (punînduşi în cui puşca şi cureaua lată. Da nu ştu cine
(N.a. – ba io ştiu prea bine cine, da nu poci să vă spui, căi …….ui!ui!)
Ia dat un SMS că cică SCMD se mai amînă înco legislatură, că bibicu
pleacă mîine,.. Aşa că trebuia să ne mai sisim (să ne răbdăm uia şi să
suferim în poziţia de ‘cioc-mic toată lumînăRAIA dedicată lu Boc,
inclusive IMNU Boccic şi de-a dura pătrit.
DA bocii trăgeau, înhămaţi la carul tranziţiei, trăgeau să ne scoată la
limane, într-o lume unde să dă “SăTrăDeBine”, şi mici, şi berici, ..fiecăruia
după nevoi.
În SCMD toţi şi toate sunt doar mici. (furnici), lucrători şi lucrătoare
*(fără trîntori şi fără trîntoare)
Ei lucrăresc şi se sisifă cu FeMe.trudă la Sfînta Lucrare de edificare a Marii
72
Arce Omane. Ei lucră şi lucră, “zi lungă de vară / din zori pînăn seară”
(că vara nui ca iarna), şila aşa o gigantoşenie lucrătoresc nu numan zile
lucrătoare, ci şin zilele de sărbătoare, pe care le sărbătoresc prin muncă.
Doamnele mai andreiPaule se grăbe scsă nască în uikende, casănu
lipsească din gubele boc în cursul săptămînii de lucru. [caşa e astea prea
paule: au o literă în plus şi nu ştiu cum să scape de ea, să redevină la vechea
lor numă pe sub veşmîntă]. Sub jurămîntă spus cu “Salut voios de edecar!”
sa recunoscut printre rînduri că unele scînduri din carenă erau CIUR uite!
(ca nişte faguri de viermi de mare şi cari). {cuaşa o carenă, cum deor fi
vrînd o ARCĂ perenă? – şi cineofi fost vinovatu de ciure?]
DA PeDeedecarii nu răspund nici de cari, nici de carii, Şin general nu
răspund la provocări. Or la sabotori, (la ăla cu capu mic şi păria prea mare,
care lea spus la navezi şi naude că “Bă, zidurile au urechi!, şi de auzit orce
mobil ţiaude Naudele!”;
- fie care pedel oman e un sisife condamnat la muncă zilnică pe
viaţă. Şi asta-l face pe omuţ fericit, nul silnică cu mai nimic. Că munca în
nobileaa pe omi în lagărul (b)ocialist.
- E Decăria de zi cu zi pentru vieţaşi şi vie ţaşe e o formă de cur aji
pentru cei născuţi în lagăr aici, crescuţi în lagăr paici şi muriţi în lagăr cam
pacie.
- Deci, cu cît mai mulţi edeci, cu aţît se va des trăi mai bine de
nenumărate ori pe zile (să trăite şi nemai să trăite de femulte dincele de
Bine)
- tot silos şi bucos e sisiful boc, care urcă spre zările orizontale
gubernare după guber nare. Dar cum se fac zorii şi răsar orizonturile roşii,
piatra unghiulară se prăbuşeşte şiodată cu ea “se duce dracului judeţu”,
vorba lu un nea ileca, şise deshîţă şandramaua.
- Şi iar o ia de la capăt cu o nouă boc-gubernărie şio altă edecărie
sisifică, (că nune lasă mnealuie baltă la greu, tocma cînd se făcuse CUR –
cu – beu pe cerul oman, dela un răsărit de boc la alt răsărit. (că nisau
gigantuit toate)
- Dintro cocoşie neînţeleasă se cere o nouă suspendare a lu Băse, că
cică el nare curcubeu, nici aureolă, nici destui lucşi. În pluşi vrea de-
sisificarea Tomaniei ,E un moment unghiular al istoriei, la intrarea în pre-
istorie. (ne edecim spre epoca o paiţelor şia lămpii fără dgin, că dela atîta
frecătură isa luat totema ilu
- Pe lîngă toţi aceşti sisifi, cel care sisifică cel mai tare e Sarsailu
(supranumit “Tătucu lu emilu”) – {NU există nicio limită la cear putea el
să sacrifice de dragu pedefiilor şial pedefiicei malefice– A celei monice de
monice? Or a ebei
Toate aceste zilnice execuţii publice au rolul de ai învăţa pe ceilalţi pedefili
pedofili politica edecăritului şia cărăritului acasă. Că pe unde edecăresc
băşiştii se cărăresc noaptea ce ziua zidea, şi dalde cocoşi sacoşesc sacoşi
dealu cocoş pe cărările băsiste naturiste. Transhumanţa era chiar culmea
inovaţiei!
@“”Atlas ele democraţiei””- că el şi numai ele – şi doar pe umerii Lui
apasă toată răspunderea menţinerii lumii libere în Europ. Era o vreme de
screme şi lupte pentru pute re, luptate strop cu stop, pînă la ultimu
emilBoc. Din astia bocilor edecari nuse opre la 4 spre 5., ci mise hătă încă
spre un cătă.
Daia sisifă el în toate părţile şi-l împinge uşurel de poponeţ (pe cîte-un
dănileţ boc-ciu or vrun simonCreţ mai prostovane, cu dos deald predoi
bocofane) mai la deale, că la vale vine singur de-a berbeleacu, sireacu, atît
de prost e prostănacu în penele şin prostia lui. Acu totuşi trebe re cunoscut
că fiind un “Hopă – mitic”, miticii nu păţeşte nimic, se ridică, strigă “HAI
la să-tră-de-Bine!” şi ‘hai să trăime şi mai de bine”, şi se-apucă iar să-
ndeale de-o Nouă Gubernare.
{N.a. – cu programe că tălinii predoaice, care în linii mari e ţî-uri pe
feisbucă. În paranteze fie spus, de sisifii şi sisifeii din opoziţie tot Băse are
grijă, ‘<”grijania mamii lor de o pozei:” – face grufie cu ei, stă cu polonicu
(fost sceptru lu nea nicu) şi de cîte ori scoate vreunu capu sajungă sus la
liman, îi dă peste mîini şi peste ‘Aman! Aman!’ şil ciură, mai ales pe partea
din cură, să spună tot. caşa era în tot alitarism.)}
Dacă Tara o cere şio cere, Alternanţa la putere era asigurată de boci; boci
mai funerii unii decît alţii, boci gorghii or boci predulii, boci ioniOlteni şi
boci blagieni, boci, boci, boci. BOC se sacrifică şi urcă (b)ARCA pe
zoncolanu crizei pedalînd cu avînt în tot contra la Vînt. Se sisifică o dată,
şi încă o dată, şi iar sisifică din răspute şi-a treia oară, da tot nimică. În
zadare tot. şi iare îl urechează Tartoru. – care e mentoru întregii mişcări
populare de urcuşit în avale şin mai la deale.
Dupăa patra sisificare pe care şi-o sisifică, sar putea ca boc, cu limba
scoasă deuncot (de e-FOARTE), să re nunţe la propria sa sanctificare şi la
toate. Gubele următoare.
‘ce <”ĂŞTia nu mă merită! Bă!”.
[N.cuiva–şi ăia e de aşteptat să ‘ce că:.”am belito!”? – Or să rămînă
MeReU cuia belită?Grea misie misia de MeReI, da şi capacitatea sistemei
dea produce mere i]
DA boc e în epocu dacu ca o cîrpă şie cam lichidare de stoc. (adicăi la
snop) Ca orce edecar are şi el parte în viaţă de suişeli şi coborîşe (tîrîşe),
şi de coborîşuri şi urcuşuri la obîrşe, altfel spus; de suişe cu coborîşe şi
tîrşe. Deşi mie cam tîrşe să vă spui cam de ce tîrîşuri a fost capabil tîrîtura,
(cu alţi tîrîtori şi tîrîtoare din familia lui pedecă) ecă cacu stîlpu şi reazamu,
(baza fund amentului temeliei) e BOC, o păpuşă din clujă (şio cloşcă de
74
matrioşcă). Cinel cinel
Cinel păpuṣerea pă boc
ṣi cinei păpuṣerea ṣi bocu din el?
Da pă chivuṭa asta dalu ancilu cineo?
Cinel, cinel
Ca şi religea, {că ‘ce-I religia? – O frază de “}era un Barbie gigea, în iţari
şi obiele. /
[varianta-n iz mene şi opinci era brendă pentru un gube boc 5 (cinci) care
va fi fost peaici înainte de aşazisu gube port-altoi de cătăliniPredoi, care
era o variantă de boc în bichine]
* Cinel, cinel urma să edece pe-aici la edificarea Noii Arce tomane.
(muncă obositor de obositoare, şi mai draculică decît toate muncile
herculice la un loc. Din puntu de vedere alu Boc, doar cur ăţarea de baligă
a grajdurilor lui Augiase mai putea fi un termen de comparaţie
ARCA avea, din proiect, două locuri (în rect?) [numite loce, nu loje}:
- un loc de cîrmaci (singular)
- şi alt loc pentru orice boc cîrpaci (loc plural)
Cîrmaciu se ţinea de cîrmă şi cîrmăcea, sau, cum îi plăcea mnelui să zică,
se ţinea de cîrmăcii şi cîrmăcătorii, ca orice Cîrmac (vezi texte bibliomane)
Iar cîrpacii se ţineau de cîrpăcii şi cîr- păcerit, şialte trebi specifice
diviziunii muncii, pe care bocii erau datori săle.
În timpul unor cîrmăcituri prea bruşte şi prea taifune, aveau loc tangaje şi
zmuce (cu smucituri stahanoviste şi hei-rupe băsiste) care mai rupeau din
cîrpăcituri şi se vedea pe dedesupt statu-de-drepţi de undea supt.
Sincronizarea era cam aşa; (cala dansu sincron): cîrmitura şi cîrpitura, un
cîrmit = egal cu o împunsă tură de cîrpit, altă împunsă – alt cîrmit în zig-
zag-ul Vîntului. Că cîrpăcenia era o artă pacia, da şi O cîrmuirea o ştiinţă
sacră, transmisă pă ARCĂ din –escu tată în –escu fiu.
Din cîte ştiu eu, la cîrpătoria din Victoria au fost mai multe serii de re-re-
re (cîrpe) da nu toţi au fost recondiţionaţi şi eşapaţi, unii au mai fost daţi
şila topit, (la topitoria de ine)
(că unii erau prea de tot cîrpe, alţii prea tîrfe, alţii prea de pe centură. Unii
venea cu cîte o cîr -puţă în faţă de mai mare rîseta.
(exceptînd strategia cu plînseta pe umărul lui stolo, dacă era vrun stolo
pacolo care să că cică <”şi io îmi doresc un guberne de penelee cît mai
euro –pEnE) da fără e-uri în ele}.
DA, în principiu, de cîte ori se restarta istoria (ori vrun DA, da niciodată
nuse restarta şi Olimpu), corăbiile cu sute erau re-cîrpite şi re-botezate cu
iniţialele de SCMD. ,<”de ce?”.> de ce, de nece, nute aia grija pe tine, bă
cititorule anonime!
Şi vezi că cine ştie prea multe, ajunge la dubă”
Şi după ce corăbiile cu sute treceau de ERA cu Sutului şi erau năşite de
familionu lu Chioru, şise intra în epoca NOITULUI.
(N.top-modeling ului – nui epoca în noitului modei de toamnă-iarnă, nici
feşăna de primă –varăvară, ci Epoca lu NOE şia Arcei lui].
Că cum feisbuca cotroceancă lansa zvonu, cumcă, ne şi luam zboru. Şi ne-
apuca iar doru să brăzdăm mările lumilor australe şi ne, că plugăritu ne era
meşte şug moştenit din moşi strămoşi dela MOŞI.
Ca şi Boc de altfel, şi alţi mitici daici care dădeau muştele afară din
cişmigiile şi agorele politicii. Miticii băsişti! (grea misie misia de Mitic ă!)
In mod tradiţional dup’acel “s-a sculat mai an / bădiţa traian, etîcî..”, urma
punerea în scenă a celuilalt tradiţional, Bocu cu marele lui meşteşug (da
şicu un bici FeFelung, împletit deo bică-n şase), ia pus la plug să are ţaratu
şi ţarina pe toţi cei 3 (trei)- doi –doi vinovaţi de neascultare (şi ejaculare
precoce). Că meşter- Cîrmaciu nu admitea nici o sotto-voce, nici o voce
din off, nici un ham –ham şi nici o zmucă din ham. Uite-aşa ia înjugat Boc
în slujba ţării pe duşmi.
%(pro) – Fanii erau ne-numerotaţi, de-nominalizaţi şi de-jugaţi, fiind zero
–zeri.
@ O – O – Zerii făcea o – o – (zero-zerii) şi-alte minunăţii de acva-tumbe
şi ski-munte cu schie din hîrtie igenie. Tumbelismele erau atît de zero-
zeroase încît saitele cele mai feisbucoase care dădeau imige din Casa
Poporului aveau ţî- laice (da tot nuse aflase înc era mai postac ; icsele or
ygrecele? – Tot un drac! E ).
Că fiecare se credea Del finul şi se antrena la date din coade şila sărituri şi
salte de “Să-trăituri – de la – foarte – bine – în sus”, şin plus, se pregătea
pentru şimai olimpicele “săTrăituri-De-FoarteFoarte Bine” în tandem cu
…
Talibanizarea discuţiilor în pro-ul şin contrele edecărismelor de stradă,
arată că nu orice paradă duce ţara în direcţia cea bună. Şi pedecărismele se
cărăresc multe pe dife cărărisme pe la unii pedeloi prin curte, nu numa pela
aldi cocoş. Că pentru dealdi ei, ZERO minute şi ZERO secunde înseamnă
O –O (zero – zera), adică para lela pe care Băse ne E (un) ecu ator E. (şi
faţă de care se raportează totul, toţi fiind băsodori şi băsofoni [după ce
primesc botezu naşilor şi încoră “Crezu” PeDe rost.
Un zero – zer or o zero – zeră era un dublu nimic şi-o nimică toată. (prin
definiţie dublu-nimicu era definit prin definiţie ca un început de boc mic,
un scremuş care-a-nceput să pută niţeluş prea, şi are déjà iz de băs)]
<”În nimic – nicia mea…”
- se mea –culpa Boc de fiecare dată cînd îşi începea mea-culpa.
- (şin general, mea – culpicele lui sunt singurele boccice
consemnate în istorie)
Şi-n măreţia SA, Băsu-L ierta pe limbric, cu FeMultă mărinimie (cînd era
76
bine voitor şi binedispus. Cînd nu, îi dădea una la cură, şil punea la colţu
de ruşine să stea pe tuşă o tură). Altfel spus, în fiecare dimineaţă Boc se
restarta (sau era re startat?) şi o dată cu el reîncepea viaţa în ţarat şi Soarele
începea să re – răsară :
< Neaţa, Soare!” - >” Neaţa, Boace! Ceai mai face azi?- ia zi?”
că Boc era universal în universe. (şi indestructibil. Că era din eternită care,
de cîte ori mai cădea cîteun guberne boc, făcea:POC!, şi nuse întîmpla
nimica)
Pe ARCĂ, Viaţa merge în sens invers pentru Boc (că parcă întinereşte pe
z ice trece. Şi odată cu el întreaga Arcă . tinereşte. Din cînd în cînd minerii
iar vin să ne apere ţara. Şi se edecăreşte în avale pîna spre mai spre
izvoarele cripto-comunismului. Care la ouat pe boc. (şila ejaculat pe băse).
(înainte de apariţia primului ciom) pă perioada mineriatului se intra în
perioada pionieratului. (următoarea etapă era aceea de şoim al patriei).
Singura chest ear fi fost că de ce sisifăm?
Da răspunsu era apre- ştiut: că sisifim casă nu murim.
Sforaru Pedelar a cam spuso şin limbajul lor, ‘ce că
<”să…tră im ca să jefuim mormintele înaintaşilor” – [n.a. – na pronunţat
cuvîntul ‘Glorie’, da unii ARCO-nauţi au ridicat în sus un index acuzator,
adică “CUI”foloseşte? Atîta democraţie pedelie dacă nula poporu pedeu.?
- cred eu, zice unu, că prea se fac MeReU alegeri (din 4 x 4) ca să
re-aflăm cu cine va mai guberna ude MeReUL.
- Baio cred că acest preaMereu boc care ne edcăne şine tic-tăcăne,
e tictăcăit.
- Da unii (scris cu doi de i) din edecari sunt mai mult cari decît
edecari, şi edecăritu lor e cam în sens de crosinvers. (cam seamă cu
plutăritu). Poate tocma daia ce ziua zid ea, ‘noaptea se fura’, şi SSMDeea
nu se mai edifica pîn’la clopotniţă şi coşu de fumărit.
- Şi din cauză că venea MeReU ştima apelor şi vampiriza bugetu, şi
descosea ARCA (şii descosea pe toţi depe ea), şi-o desforărea, Acest Boc,
care era cerberu democraţiei omane (adică un fel de gîscuţă capitolină de
pază), şi-a prea zis ‘atunci în barbă’ co prinde el pe Circă şio flocăie de
pene lopă prin dita europă:
<”Bă! Să-şi vadă de circ, io îmi văd de gubernare!”
(cică ar fi vrut să zică Bocul din acel epoc de Baligă şi Boc, da na mai
apucat, că ia luat-o Ponta înainte şi ia făcut o poantă) – Poate trebuia făcut
un sacrifiţ, ceva, or vreo asomare de răspunderi? – da aşa era în epocii de
ieri: orce chibiţ avea drepte de vete.
Sau sfătuit ei înde ei amîntrei (dică Băse, Bocu şi papahagu papălapt) şi-
au stability că de fapt şi papălaptele-ar fi bun să se auto-sacrifice, dar se
zice că şi pleşii ar fi acceptat postu de preşe (după care lau cedat unora mai
lăzăroi). Iar Săftoaica din dos de predoi îşi clonase déjà măsurile pentru a
fi înzidită la temelia fericirii pedeluşilor şi pedeluşelor. Şi temenelele
făcute de boureni şi bourene erau trecute în contu icsului care se ocupa cu
făcutele bine făcute şi cu nefăcutele încă. (că şi ăsta era un edecarist pro-
băsist care najunsese încă la conştiinţa de sine, deşi se klaussa în coaja sa,
şi dădea din zgaibarace)
{N. X. – Piei, Drace!}
Şi iar se dădea cepe la edeceală, şi iară “Ce ziua zidea / noaptea se
dispărea” şi Boc se sisifica săracu că nu mai ştia săracu pe cine dracu să
mai sacrifice. Că orce sar zice, ălora nule prea pria săi bice or săi ciure.
Pîn’la urmă, din turmit rîndu lu ăla mic cu capu mare care sa potrivit în
prima strigare (deşi a refuzat asomarea), [şi deşi avea un cap prea mare
pentru o aşa o Măreaţă Lucrare)]
BOC a luat aminte la tot acest “cap” a la moţoc. Da de-nvăţat n-a-nvăţat
decît să dea din cap în semne de “Yes-mene”- şia rămas acelaşi ventriloc
ca lanceputu primului boc.
Slujba de împămîntare a fost un fel de “Sulai-bulai, săi fie lu Ne Culai”.
#(Ar fi fost bun un onac, da era prea plin de cac)
Da din capula moţoacă se vedea rămas în afară doar ceva cao bab ană (baba
ana ?- cavea cap baban în comparaţie cu curu?– or invers–era prea curoasă
de cap?)
Cert e că din deacolo, de cîte ori bătea Vîntu, sauzea ca un fel de plînsă ‘a
la stolo’ după un boc ecarisat prea timpuriu. Odiosul boc al Epocii de
Baligă şi Boc, cînd sa tot edecărit ARCA.
Edecărind un –ESCU, noi edecăm o ţară, (după chipa şi asemănăturica cu
Talpa Jos!Iadului)
ARCA se tanga cînd în colo, cînd încoa, cînd în dreapta, cînd în stînga,
cînd la centru dreapta. Atunci cînd se PeDeLa, inter pretarea istoriei era
clar pedeo-băsistă Atunci cînd nu se, atunci nu era. Că la orice era posibilă
o dublă interpretare şio variantizare a adevărurilor variabile. Pînă şi justiţia
justa co dublă măsură, căn afară de inamovibilitatea justiţiabililor, restu
erau nişte căcabili doldora de varii ade văre.
- Varianta 1 unu de adevăr în parallel cu varianta lor de adevăr (
- (varianta 2 era la fel de adevărată, dar urma să fie legiferată cînd urma să
fie rîndu lor la putere.
Căncur cate era iţele adevărurilor, can “grădina potecilor care se bifurcă”,
ş ice era azi adevăr, mîine se dovedea a fi minciună, şi… ‘ăştia şi cînd spun
adevărul, mint!’
De exemplu, să zicem că despre căpcăuneni şi căpcăuniile lor se zice că-I
o manie de pupincurare în BăsOmanie:
Alt exe – BăsescuL a fost reales al al enşpelea congres, în unanimitate de
poporani.
78
(popo ranii din mişcarea poporană, nu poponarii din mişcarea poponară)
(caşa e ei, un animi în toate pupincuriile) Şi tot atunci, cuaceleaşi iniţiale
M.P. pulimea din mişcare la ales şi Prim –Ministre. Caşai la căpcăunenii
ăştia poli-fe Mici. Daia Tom – ania –i poreclită Dracula Lend (altfel zis
Grădina Carpată – pe numele de fată), că era un NO-Man’s-Landă între
RAIA din Susăraie şi Joasa din Iadă. Punctu de ‘LA-Revedeală” [şide
PA!-le] maximă nu era nici în Puchenii din Deale, nici în Puchenii din
Vale, cintr-o purgatorie demnă de MOŞII unui Ca Ragiale.
Şi căpoşenia cu care răchiţeanu arunca cu pietre în Ciclop, îi face cinste
ultimului Boc. Că, “alegerile cu un singur candidat, REales unanimitat,
sunt – vorba acelui liliput, semnu întoarcerii spre Trecut:
# ”săptămîna trecută am avut alegeri cu un singur candidat. Caşa nea fost
nouă datu dat în PeMePeul ist. Ăsta este băsismu cel mai băsist!”.
PeMePeiştii nu e de accord cu, şi se porcăiesc unu pe altu, ăla că tu!, ăla
că ‘ba tu!’, ălalaltu că ‘ba pea măti! De paleo-mylog!’
@ =Şuite-aşa, cioclu Boc a devenit un clown. Neavînd fată de mamă-
eroină (ca buldogu) (şi nici măcar dos de alină eroină) acest acar mic-eroic
de BOC cică se mai eroică o mică de ceas şi pleac-acas. <”CAS, cas! Cas-
cas!!” E Decarii lu boc, lipa-lipa, ~, (că naduce anu ceaduce clipa), se duc
şi revin în trans hume prin lume. Doar că trasu în avale e din ce în ce mai
în vale. Cum de ce?
<>Păi ce credeţi voi că pede-sisifii care se sisifăie, sîsîie, fîsîie, băsăie şi
găgăie (mai ales ăi cu botic de raţe care se prin paice pas cu pase (în pase
de gîscă?), se sisifică pe nimică or pe de geabe? - <NU, bre!”
De fiecare dată cînd vin dea dura la vale iau cu ei tot ce găsesc în cale şi
bagă-n sacoşi şin PPC-ale (Poate Pică Ceva-le):tablouri, mobiliere,
telefoane, icoane, brăţări (dacă se poate dace), păduri, devotături. Şi dacă
nu şi nu, atunci măcar ceva intravilană or o halcă de nană.
@ =Şiuite-aşa ăştia mici sisifici care trag ţara la edec au băgat în punguţa
cu 2 bani şi dealu pe care-l urca hamalu (edecaru Boc IV), şi malu, şi
limanu. Aşa căn loc sajungem la lima, nea boc nea dus la Aman!
şialtAman! Şila IOC!.
Se selfăie,
- Tu semnează cun icse ṣi pune degetu!
Dînd un exemple şi altor nuţe deatunci să fie ‘zoi E mai bărbatE!’,
pleşcoaica se bate pe bu ci, ‘ce că
-“Fiţi mai bărbaţi şimai cocoşi!
Fiţi convinşi că va veni şi rîndul vostru într-o zi! Plecaţi acum acasă sau
PLECAŢI la puşcărie!”.
Fiţi convinşi că dacă mai sacoşeriţi paici, va veni şi rîndul vostru să vă ia
dracu! Or deneaul! Dacă au spaţ
Că tot europu auzise de Ciclopu şi de “bampiru’. Draculele fiindune ‘brend
de ţară’, un nene autor care se auto-brenduieşte, proaspăt ieşit din puşcării,
“…re vizuieşte, completează şi cor rectează AMBELE versiuni, puind u-
le deîndată la adăpost. (Udrea înainte şi după regimu de dubă) Această din
urmă formă a textului stă, de altfel, şi la baza ediţiei de faţă. (apud. NOTA
asupra ediţiei “Jurnalul FERICIRII”) [vezi “F”].+++ = = = = @@@
Căcăutînd sa evadeze de pe ARCĂ (văzută ca un produs (in) finit al totalit
arismului, copistul celor două texte propune 3 soluţii practice şi accesibile
oricui:- Soluţia 1 (în tîi) – copypestez în interes naţional din text:
“Ea constă, pentru oricine păşeşte peste prag, în infernul Securităţii sau
pragul altui organ analog de anchetă şi diicotare, în a-şi spune cu hotărîre
susşi tare;’în clipa asta chiar mor.’ (şisă te şi imaginezi cu zgaibaracele-n
sus, făcîndu-ţi un selfie în timp ce anchetatoii îţi dau cu ‘tuţi!’ şi ‘tute!’
de necaz.
“dacă ăştia mau arestat, de-acum încolo sunt un om mort, fără nici u număr
de stolo pacolo pe la beci!
- Ziseră;El iaste, dai ca ‘surda-n horă’de cînd cu vanghelele
- Care-I GheNichitele?
- Ziseră; Nu iaste.
- Care iaste Postelnicu Hrebe? Cesta iaste.
- Ia-lăi! (/ şi-l luară.
- Care iaste cutare, cutare?
Că se făcea prezenţa după catalog în ambele Camere:
- Present!
- Zent!
Îi luară pe toţi penalii ăluilalt şi rămase domnul Herr singur cu ceilalţi
penali ai lui
[căcărui panelist nui place să ṣi-o selfăie pin Ui cun căcărău la braṭetă]
Siluirea celor 47 de boiari mari este atestată istoriceşte, ca şi de tronarea
lu Boc, darn are loc la un ospăţ la Palată, ci în Cur te, într-o privată. @
@** sub protecţia anonimatelor, unii deţinuţi politici, scriitori
Anonimizaţi şi scriitoricesele lor, au publicat cît o întreagă Academie
(texte semnate cu dife-rite pseudonime de difi şi dife: voi Cu Lescu, be -
cali, bi-cuţa, co-pos, PARAPANGHELOS!
Telec- tulimea, copypeistimea şi moflugii stau cu blugii în vine şi-njură la
Boc-gubernire, şişi numără voturile
-:”Curat … curată cură. @@@@
Sau intelecţit pacolon bulău şi ne dau lecţii de ce e bine ş ice e rău, mai
ceva ca un procuror eva. ‘ce că “DACĂ aşi fi ştiut cam ce condiţii de
cazare are Beciu Domne- ESCU naş fi semnat nici un mandate de arestare
pentru nici un Naş. (că grea misie, misia de
Acel Coco şintrigant de Curte, care făcea şi desfăcea domniile boccice
80
după propriile sale interese şi fese, cic a păstrat în caz de “PAC!”, o
scrisorea
de amor înn toată regula [‘a ta către nevastă-mea’ – ia zis lu ăl deo regula]
Ciomismu naţiunii naşte corcituri: din coasta primului –ESCU apare
primul Eva, care la rîndul lui trădează Raia
Dacă aşa gîndeşte, ca un şovă, INSUL e miruit şi salvat.
Nu ise mai poate face nimic şi nimică, de nici un fel de nenic sau bică.
Nu mai au cu ce să-l ameninţe.
Nu mai au cu ce să-l cumpere.
Insul nu mai are cu ce să fie ameninţat.
Nici nu ise mai poate promite nimic, nici un ‘săTrăBine’
Pencă numa ise
Nu mai poate fi şantajat, amăgit, îmbrobodit. De vreme ce se consideră
mort, nimic nu-l mai poate speriaa,ţîţa atrage, supăra, (nici măcar scena cu
siluirea celor cu SULA-n …(coastă?)
InSUL sau Insa nu mai are – fiindcă nu mai speră, (că şia lăsat orice
speranţă) fiindcă a ieşit din lume şi-a intrat în Ţara Draculului, a draculilor,
a drăcuşorilor şi-a diicoţilor şi-a diicoatelor, într-un cuvînt a dracilor şi-a
dracelor. (care nul vor lăsa-n pace pînă nuva spune şi laptele pecare lasu
El nu mai are după ce jindui, ce păstra or ce dobîndi, pe ce îşi vinde
sufletul, liniştea, onoarea or interesul naţional. Nu mai există monedă în
care săi poată fi plătit preţul TRĂDĂRII. (apud.”Jurnalul Fericirii
# da şi peacolo, din cauza consumerismului cultural, se mulţumea lumea
doar cu un ort. Ortu nul lua popa, ci ăl care te spovedea. Şi te re-educa. Că
el la rîndu lui îi dădea ortu altcui. Fiindcă reeducarea educatorilor devenise
o modă, şi fiecare figurant pentru rolul de Postelnicu Ve. Şi Spătaru X, dă
o probăpătîiul muribundului, ca să se bucure ca toată bucureştimea de
chinurile Draculului, şi să-l forţeze cu
lama jungherului să bea şi drojdiile lăsate de ‘să-traielile-de-bine’
Iată, în text parallel, izvoarele celor doi ‘cei mai’ postaci, postăcind unul
despre altul:
In Cronica Io Hană, viteazul nostru Conducător şi Cîrmaci de popor apare
ca un trădător prins şi umilit’ ”LAM prins paceste alde BeliBoacă cu ṣicu
alta şiṣi mai boacănă: că cică ARCA Noiei este ca să fie dată pe drumuF
.LoTei.
<”NeaNescule, tare mi-e teamă de TRĂDARE!
Că sănune ademenească ṣiso domească ăsta ṣipe noi în arca NOIelui
CACĂRĂU liberalofil care le cîrmă partida cu bicea din urmă capeo
turmă. Iote turmu liberal cum senturmă la iohan
>”…trădare, trădare să fie…, dacă o cere interesul naţional şi interesele
partidului, dar s-o ştim şi noi, cît timp ARCA e pe la Noi.”pe Dîmboviţa.
** În legătură cu POTOPUL, un neica Da Scălu dă crez are afirmelor
neîntemeiate privitoare la dita potoape de ape, că cică Boc, gonind Criza
şi pe crizari şi huilari în peste hotari şi peste ţărmurile acestei ape, ar fi
strigat în limba nemtodomilor boc cizaţi (incizaţi) în legea boccică, că cică
>”SIRE! tem, Siretem” (‘ce să zice car fi zis ‘place-mi, place-mi!’. Alţi
interpolatori mai notori ai cronicii după ureche sunt adaosurile lui
Y.(grec)Călugăru, care introduce cuneiforme în legenda privitoare la
descălecarea lu Boc întîiul, că ar fi adus cu sine boci de bine, pe care i-ar
fi descălecat (printre bălegime):
“.. pre apa Sucevei în Sus, în ŢARA de Sus, şi pe Siretin despre Botoşani
în avale, în ŢARA de Jos” – ape pe care lear fi poluat cuatîţi caci că put
pînăn ziua de azi de băsism. Daia zic că ne temem de trădare un pic, or de
vreo amînare a lansării pe ape, că flotabili tatea pe Sirete e sub cote la
diicote.
[un alt –Escu: - adică, vorba lu nea Ileca, voi veniţi la mine acasă, în vila
mea, să mă numiţi pe faţă trădător?]
{Nota penultimului autor – Trebuie să recunoaştem că Caragialele putea
să folosească un alt apelativ Pe Din dos:
Cronica Anonimă Esciană, compilată de pupincurii băsişti, nu pare scrisă
ptr epoca sa (Epoca de Baligă şi Bocci pentru vremi imemoriale – caşi
Noiel.
Replicile pe care copistul le atribuie unor Conducători sunt imaginate chiar
de el. Scena în care e referendumat, argumentînduse de către puciştii autori
ai loviturii de stat, cum că Dracula Lenda nu-l vrea, şi că nu-l iubeşte
nimenea prin Pacia, Bampiru răspundea de fiecare dată că : ” Yam IAM
Ciuruit!
De nu mă vor, eu îi voiu pre ei şi de nu mă iubescu, eu îi iubescu pre dînşii
şi tot voiu merge(‘TOT Înainte!Tovarăşi ori cu voie, ori fără voie”– Cala
Noie
“Însuşi Cîrmacul, cum scriu unii, că au tras toate băile de mulţime de la
ţara toată de se strînsese atîta omenet de treabă că cînd şiau pus tabăra,
6993 septevrie 1, acolo au venit şi Hanu să ise-nchine.”(aşa scrie aici?)
Care au mai avut nisca treabă şiau vorovitu, sau mai feisbucit înde ei, mai
apoi l-au şi ospătat şi mi lau îmbătat pe “urmă dă-I cu bere, dă-I cu vin,
dă-I cu vin, dă-I cu bere,..” pînă cînd ‘mutan
horă’ îi închină un adevărat imne marelui erou din Răchiţele şi stăpînului
sau, după răsunătoarea victorie: (citez)”O, bărbat demn de admirat, întru
nimic inferior eroilor Preasfinţi pe care atît de mult îi admirăm în icoane,
o, TU, Oame! Preadreptu, nebeţiv, nelacom, necurvare şi nerăsipitoriu,
Mărire!”După care enumeră: ”Domnindu acest Vodă Dracula Lend mare
secită s-au tîmplatu în ţară, de au secat toate izvoarele, văile, bălţile,
dunările, mai-mai să sece şi apa Moldovei fără a şti de ce.” …E e E.
82
07 - ([sub] CAPITEAUA (V) - EN 3treie
{cel deal treilea E e fără e-e]
(că E cinci al cincile Ce? – că nuE ? cincE 5? Dracu ştie le! Şi ăi
din Ue! Care le)
Că la trecerea cu bacu de la literu 4 spre 5 se boc – cise natu şise (buli)
băşise trebile {cele mari peste cele mici / şi cele pedele cu cele ne.}, şinuse
mai ştia nici dacă gubernu care urma lu Boc 4 (pa!) era să fie un gube Boc
V sau un altu guberne Boc 5 dela juniorii pitici, fără picior de piticu în ele
sau şicu? Că deatiţea piticisme căzusen surzenie & muţenie orce urmă de
căpcăuţenie băsească.
@@Că de secat secase orice, şi de vină nu putea fi decît veşnicu boc. Si
din cauza secăturii scăzuse FLOTA bilitatea la ARCĂ (şi vizibilitatea pe
mare, în caze de pot –oape – că doar Cîrmacii pot TOT şi sunt omni -
potenţi). Ăla micu navea destule rude paparude, şi daia se tîmplase aşa
secetă de mare, “.. şi unde mai nainte prindeai peşte cu mîna, acolo ara şi
piatră prin multe locuri au căzut, copacii au secat de secită, dobitoacile n-
au fost avîndu ce paşte vara, ci le-au fostu dărîmînd frunză. Şi atîta prafu
au fostu, cîndu să scorniia Vîntu, cît s-au fostu strîngîndu troieni la garduri
şi la gropi de pulbere ca de omet” (notează cronicarul pro-boc) şi atîta
omănet s-a diasporat şa încălicat un nea Hansel pe ea. (împreuna cu gretela
sa)
(Nota secretă – gurile rele că cică rămaşii mînca făină de ghindă şi papură
crudă, şi domnia a rămas cunoscută ca Vremea lu Papură Vodă, cînd sa
frichinit aliantza DA
2 *Că tocma daia se DA cu CIURU, şine da cu ciuciu ăi de neDA;
(că alianţa da-da încă mai respire, şi adusese un căluţ de lemn pe la gubern
– {pe post de CAL troian] – şil în tărîta pe căcărău să fie rău şi să muşte
ca un bulldog)
**şi tot daia Boc-pulimea era per plexă şii tot dădea MereU cu “Kakaia
gubă?”, că cică BOC, cel adevărat, ar fi ameninţat în mitinga lor cea mai
cepexă (unde vin toţi mitingiştii de bine), că, pseudo-citez,
<””..cămi bag …, şică…, că îmi iau jucărelele şi ma iarduc..”
(Nota mea – ceeace pă mine nu mă mai miră , damă cam [miră] că nu se
harakiră – doar aşa, de sîcă!, nainte să se reducă) (da cinse miră, se şi
dezmiră]). Asta cu ‘iar mă duc’ ia creat o aură de ducă, (şi -IL duce)
Ducesar!
Într-un buc, băsiştii toţi au uitatără de orice rîcă, şi cică ar fi genuncheat
tot înşire şiar fi făcut mătănii în neştire în faţa dumne –aluie can faţa la un
Dumne, că să nu ne şi să nu, şică cineo săi mai edene prin uie spre UE,
şică să mai stea niţeluş o vreme pacia şi săne fie STEA călăuză (toare) şi
totel Tot eme. Cu
Evlavie fac mătăne la moaştele fostului Bo care fu, să-l învie, să revie în
gubele Boc cince de pacie. Sempărţea împărtăşanie la evlaviosu popor
băsist fotografii la minut cu preacuviosu cu puşcă şicu cur ea lată, şi
insignia cuacest DA vince nemaimuritor, care-nvinge orice criz fefe uşor,
doar co hei-rupă dela degetu cel mic. (era bun şide supozitor de constipă,
că te scăpa la fel de uşor)
Şi iau făcut icoane în iconării şi benere în berării, şila fiecare colţ de stradă
împiegaţii dirija circulaţii învîrtind la flaşnete. Şi depe tuitere şi nete, dar
şi din flaşnete şi tonomate, se iţea un ţîşti – bîşti cu puşcă şi cur ea, care
flaşneta ca orice boc bocitor în corul bocitorilor lu Boc.
Dar rigor mortis déjà se cam instalase între Boc 4 – patru – cinci spre şase.
Cas ăl gudbaie afară din Raie, comisia de pede-etică (formată dintr-o Bică,
o udrică, o sulfănică, o monică, şia cincea boco-fană, o alinică) a mai zilele
trecute, că cică, insele a trădat ‘nobilele ideale ale băs-ismului’, ideale
mînjite de bocciu cu boc căcăniu, cu care grafitase şi gardul dela ultima
gubernare.
După cea fost demascat de duşmane, mai-mai să fie dus în dubă, micu mus
a fost pus drept pe post de ‘muscă de pişoare’, şapoi, în loc de lapidare,
boc a fost ţinta la tradiţionalele concurs de scuipat şi de băşit în lumînare.
După care a fost iarăşi uns.
Şi uite-aşa “Ecce homunculus!”, Boc redivivus – că doar săracu mus ne
iera Timoniere din paleo-iere (şi tot iel ne mai ie şi babană, împămîntat
pînla gît în ..boc E Tot emele Maron, (cacest Zăron e borna cu kilometrele
zero de unde-ncep demo craţiile şi unde se dă cep la bice [şila diicoţi]) că
nu de geabă se tot zice de mai toţi că-n Răchiţele E –de facto şide iure –
leagănu democraţiei euro – pene şi buricele nato. Că chiar aşa cam E. –
caci se dăduse boc în leagăn cu covata şi jumulise de tule ! ie şi de pene
raţele (de vii – paremise jocuri de grecizat copii). (..TULE! şi Tu-vă!) Aşa
cum obamii îşi iubesc ho! Mericile lor, cu idioţii lor cu tot, tot aşa şi boc
îşi liubova raţele şi gîştele – cu euro- PeNeLe lor cu tot. şi organiza cu iele
marşe în pas de gîscare ‘pas cu pase’, şi se da maren defilare (atunci cînd
nu călca pe coji de banana ori pe găinaţe, catuncea se dădea mic pînă se
hop-miticea iar). Şi chiar se şi dădea cocoş că Boc, adică el, era emblem.
Că, {zi ‘cea boc 4 (patră) co voce idolatră, întors cu femult respect spre
Boc trei, };
<”EL ne este ESTu vestului şi vestu ESTu lui” – ceea ce E, e, şi ceia ce
nuE, nuie. (şi nare adeneu de uie)
[Nota – Intradevăr, dincolo de grădina lu boc din răchiţele începea Vestul
West, deci privit mai din coa, aşa şi era. Da privit dinspre dincolo, borna
din răchiţele marca linia închipuită care despărţea vestul de ESTE. şin este
nu este niciun ui.]
(Nota la comentariu că ‘ceea ce e, este, şi ceea ce nu, nui’ – cui?
84
Ex -cepţie, bineînţeles, face Boc, care cînd e, cînd numai e (în gube). Cum
sar zice, Dînsul străluce ca un licur – ice cu inter mitenţe (hop –mitice).
[dar mai ales insul luce prin absenţe, atunce cînd nui reales.] ca orice
piticanie îşi motiva absenteismu cu gîndu co săle fackă şio să le dreagă de
petrecanie la mulţi băs-Omani din Omanie ,cu tot deismu lor. Şi pre mulţi
o să-I popă cînd so el iar la guberne. Că chiar prin europă se vorbea (pe la
colţuri) despre BăsOmania cadespreo lupe inter lopă, abia dată jos din
pomi şi banana, unde Boc IV e cel mai în altu dintre omi, şiunde chiar
acest Preaînaltu e cel-mai –Ciom dintre ciomi. Şincă ise vedea coada de
drace, da naveau cei face, nu puteau săi nege existenţa şi săl asome din
samit (sau să-l osame). [Notă proverbială – că cu cît se caţără mai muţu
mai sus, cu atît ise vede mai bine coada (şi subcoada)]
Că dacă ar fi fost după obami şi obama, boc nu numa că navea aşa un post,
ci nici nu sar fi născut. Da fiindcă sa şi trebuia să poarte un nume, iau zis:
<Na – nă! Fii tu uiele nostrum! Şi făi ăstui statui! Căi deal nostrum!”. Că
unde nue UE, nimic nu E. Şi Boc lucra cu o nouă echipă care boc-cofera
în echipă de coră antică SRL.:
**<”Noi estem împreună o echipă [echipaju lu noe] şi facem treabă mare
în echipă!’ (şi după ce se uşurau, plecau din Parlamente la o bere, sau co
dubă, sau pur şi simplu plecau de la putere, scîrbiţi ) ,-de ce, domle, de ce?
> “de scîrbă!”.)
Şi era aceeaşi haită pe delea, niţel mai luciferă, care maid a cîteo raită prin
hazna. Căn acea Eră încă mai era de dat cîteun “NA! vă!”, cîte-un ‘NA!-
ţi!” or cîtiun ‘nami Şi dacă nu curge peaci, îşi luau un PPC
(PoatePicăCeva) din fonduri europenele. Şi dacă nici şi nici, atunci şi abia
atunci, asfaltagii şi asfaltagiţele inter veneau la boiangiţele şi la cele două
mai cimonici (da nu după bere şi mici). [că cam se crede că din cînd în
cîndă, pe firu scurt, cele două monicuţe prezidenţiale (cu rimă de mai muţe
or denuţe?)– şi etalonă ale statului (de) drept? [sau ale statului capră în
saiaua ovală?] …, se-nclintonă şi se macovicesc, cadică nuse mai regăsesc
ca cadîne Fatimă în timă (aici cu sensu larg de echipă care-antrunit
consensus în interesu naţional – că lea cerut de-mi-si-a! gorghia – că şi
asta umbla cu pedindoase şi se pedindosea mai ceva ca găina lu cocoş.
[întrebarea mea era : <da pe alina cineo cocoşea?]
Că Băse-şi luase alt harem (făcea echipă cu nişte onaci mai tomaci) şadică
cum “PA!” şi Pu! La aşa un pedetime?,
--şi că cum?
--şi dă ce?-
- Şi pen’ce?
În echipa de amazoacă apare MeReU aceiaşi pleşcoaică (cu dos de
puştoică şi faţă de MeReU =MihaiRăzvaniUngureni generaţi de alte
generaţii de Merei)
--că ceare ia şi nau iele?
--Că ceau iele şi navem noi?
--şică iele de ce nus bune de iele?
(da, pe bune, nimeni nuntreba că de ce MeReU acelaşi Uns? Nuvă e de
ajuns?)
<#Astai cam aşai, oriceai zice – că nişte monice – oricît de băbăciuni –
prind bine: în aşa de zile, cum le zice şi fisu lu nea Tra:”Tatiţo, unde nu
e…, acolo e…, şintro fără de, carevasăzică că …, nule, vorba ceea; “@cîţi
purici, atîtea monici, / cîte purecuţe, atîtea monicuţe / care de care mai
purii, că cîte moni, atîţia şi stoli.”
Că era o ERĂ cu mari nevoi de bocitori şi bocitoare la gubernare, în
echipaju lu Boc Şiodată cu Nou penaj puteau să se umflen euro-penele, că
doar pedele face ce trebu ie, pas cu pase. Şi unde nuie PeDe, nimic nu E.
E chipele de e decari tocmiţi de boci (că de fapte literu “E” vine de la lideru
E – mil –E şi E echipa de edecari PeDeLe) [şi numele liderului Maximo e
cel mai lung cuvînt posibil în o mana vulgară, fiindcă de la prima literă a
acestui E –milă pîna la ultima, e o milă marină], decarii tocmiţi de Boc
trăgeau la edec Omania (şii băteau la cură pe cei rămaşi mai în urmă de
turmă) .+E decăria care urma să salvamare Om ănia şi Pedecăria se baza
pe luare şi dare. (nupe fese Ne, că lu ăstai dase cuNu pE toate gubele
bocilor) – luare si dare de troc – tip boc – se lua dela unii şi se da la alţii –
că BOC 3 a impus sistemu cotelor fixe – căn basmu cu cocoşu roşu sa spus
că sad at milioane de pixe (din cota de picşi) şi sad at şi cota de găleţi PDL.
Tot la puleţi. La capuleţi mai poeţi sad at cota de mătuşi tamare şidencur
după uşi (şila poetese “gogoşari” şi gumare - ) casă se marseileize mai cu
euro – artă, nucu tot într-o ceartă pe cota de tune:
- Eşti un penal PeDe, bă!
- Bat u Eşti!
- Batu, ba tu, că cine zice ăla E!
- Ba pa măti! Cai depăşit cota de sacoşit euro-inegri!
După ce şiau dat toţi cotele de “tule” şi ‘tuvă!’ şi cota de tune, amai rămas
pe ici colo cîteun pui de stolo care na mai apucat să dea nici un tune. Că
cine na tras nici un tun, nue bun (decît de carne de tune). Că cică relii
fenechii şi mihaiNemţii funerii sau săturat de gorghii şi crinuţe şi caută
prospături şi ‘sînge proaspăt în sistemu penitenciar. Ceea ce nar fi rău,
dacă nu sar pune cu dosu dealdi căcărău.
# Şi-n loc să se mirce – băsească şi să năşească şi el vrun oarece (casă se
edece) a-nceput săl bălăcărească pe boc că dece ne bagă fericirea cu forţa
şide ce vrea săne binefuckă forţat (şi nendeasă-n cure un aşa noroc).
# Şi-n loc să aprecieze binefacerile epocii celor 4 boci făcători de minuni
de la noi, aceşti puţoi dealu unu predoi au făcut o guvă din umbră, (caşa
86
nu facă insolaţie). Suszisu nu era singuru că tălinPredoi de pe la Poarta
Uiei. Mai era şi alţ ca ei. În paradise fiscal din Pleşcoi, cei doi pleşcoieni
căzuţi pleaşcă (depe TAFu )
Refuzau să-şi dea cotele de lapte praf şi-şi dădea nişte (dii) – coate între
ei;
<”Sunt pe cai mari! – se edena mafalda şarunca cu “NA!” în stînga şin
dreapta. Mai-mai să se cocoşească de e Fort. Şi edecarii se trăgea unu pe
altu la uşa ei, să-I sacoşească.
# Şi-n loc de edecari boc – Omani, ăia dădea de “să-trăiţe-de-Bine” şi uita
să mai binefuckă, şi se rinoceriza pe zice trece, lăsată să treacă ca o vacă
sterpă. Ca dovadă că fericirea nuse face cu forţa e că Torţa Democraţiei
era tot în mînurile lu boc (şil frigea, şii pîrlea barba, şil părpălea) +
Dovada?
Do vadă e că din moment ce no să se mai vadă ce nu mai e de văzut,
înseamnă că e la Boc. (la repixelat) [ultimo remix arăta fix ca Boc IV, da
nu era el, era altu). (caiel)
Că la apela de seară, sergentu-major la dat dezertor pă “licheluţa de Boc”
– că cic-ar fi fugit cu oliţa din dotare cu tot.
@DA déjà Marele Nemrod era déjà fedeparte, într-un departe mitic, cu
puşca şi cur eaua lată pe care şia mai dublu lăţito încodată.
<”Maiores pennas uido” (cantins dinadins aripi mai mari decît cuibu şi şia
luat zboru în lume şaşi caute muza [şi săşi facă un nume – cualt renume]
Şio rara avisă ca udroaica lu cocoş cică >”mă simt vinovată deacest
“Nemrod nărod”, născut dintrun incest, mă rog, dintr-o eroare de
planificare, că la pedele nuse nasc prostănaci. Nici nuse fack
prostănăcisme, că noi navem prostălăi ca voi.
(Nota bene – ca şi cum toţi onacii, malacii şi mihalacii prezidenţiabili iam
făcut eu din ţărînă?)
# Şi-n loc să, Boc se prostea şi nuse pro-sterna şi refuza să moară deo
moarte naturală, (nici măcar ajutat nu voia), şi nici nu putea să cadă. (dela
putere, că era pe pilot automat şi se auto-hopa –mitica). (cf. hopă-mitică,
nare frică de nimică, cum cade, cum se ridică – în versurile pre-şcola -re).
Daia din cînd în cînd Băse Pleşu vu mai făcea cîte un apele la cîtun vu-
dooo:
<”Bă, BOC 5 cince e paice?”
(şi dacă ăla spunea că “DA!”, căi de da, îl trimitea în măsa cu picioarele-
nainte şi capu la urmă, (ca peo soluţie imorală ce era), iar dacă cumva ăla
nu răspundea că da, tot aşai zicea, or zicea că ba, ‘rămîne cum am stabilit!’)
Caşa se obişnuia în băso-democraţie; oricine pe oricine poate critica, dacă
poate. Că era totuşi şiun pic de meritocraţie. Bine, bine, ori cine pe ori
cine(?), da mai bine cu pededoslîcuri şi pededosnicării, şi pededosnicii,
mai cu nişte machiavelisme şi cu machiaverlîcuri cu mai multe tîlcuri
surdo-mute. Că şi surdo-muţenia ciocului mic trebuia baptisată un pic şi
plisată pe cu minţenia şi mintoşenia seniorilor penişti. Băsiştii vor besc
între ei pe băsească (dad or strictu necesar: cît, cine şi unde? Şicît? Şi vor,
ca şi udrenii-de –bine, să.
Cu degetu cel mai drept de la mînu stîng în nara stîngă, cît mai adînc în
adîncitură, şiapoi, cît mai brusc în apoi băgat în … gură cît mai pînă-n gît,
într-atît a comunicat către ţară, în regim de ‘stejar, extremă urgenţă!’, că
<”..să nu vă mai prind cămi sacoşiţi euroi cu sac oşa aşa, că vii bag în apoi
pă gît. Şivă trimit din nou la cocoş. Că io nu pot săi cocoşesc pe toţi, şi am
destui cocoşei. Asta în argou udrist, căn cel băsist, (carei puţin mai
jargotic) comunică Legea vaselor comunicante, la un pahară cu ape (mine
rale) că vrea cu orice preţ să se scape: îşi bagă-n cure degetu mic şi băsesc
cîteun pic, folosind codu Morse.
# Şi-n loc de aplauzele, un tălmac de zgome dorse mai cu zele, de genu
pleş (tot din Pleş –coi? Or ai vrut să scrii ‘preş?” de la pupincurii preş –
edintelui neodios [încă?)]}, tălmacă căfără greş fiecare băs- liniuţă mai
lungă sau mai lunguţă, şi fiecare pîrţ mai scurt (cu rol de punt) Dintre
telegrafişti, acestai cel mai ileca, că se caragea şi se flăfărea pe lîngă Băs,
şipe lîngă umbra lu Băse la mînăstirea sinaia, şi pe lîngă urmelelu Băse
rămase pe podea, şipe după umbra sepepistului lu Chioru, şi pe şipe. Că el
era în chipe de agă, în lipsă de vreo papahagă sau altce, şi neavînd nici un
limbrice de mihalac în stoc la ultimo Boc). {că doar unu mai cu blagă şi
cu sînge-n instalaţie ştia formula Sesamă, da ăsta avea o scamă pe limbă
de cîte ori sauzea vreo Olimpă}. Păstal ţineau prin Cur tea cotrocenilor
doar casă dea la raţe şi sadune găinaţe. Şi cui nu putea Băse să-I dea
“NA!bă!” nico decoraţe şi nicio tinichea, se titireza cîteo lichea de preş
sau vreo juma de – preş păla toţi prezidenţii – care apela cu apele la raţe şi
alte lichele caiele să se cam lase de (găinăţării şi găinaţe şi găinării?) şi să
se stîmpe. Că uite, ca să meie-n Edenă, pînşi lu Prea Elenă iau arestat o
sutienă. Da sutiena ca sutiena, da cu elastica dela chiloate ceai avut, băi
Diicoate? Ă? [cică pe sub sut ane e alte sut ane cu sute cu sute,,)
Căn Eden era hîţompinge, da edenarii nuse edenau pacolea cu gumari, şi
nu bla pe jos. , ci că lări pe cai mari, că tocma daia erau edenari. Şi pe toace
cît mai răs-toace, că sătrăituBine să se vadă prin bikine. (pe picior mare =
pe bulane bulănoase)
@şi, precum se vede acum şipe Columna lu Traiane, băsescuşi băga două
degeten gură şio fluiera cun <”Liniştea, băce dracu!”
Cacu Udriştea se re –inventa şi se fenixa din propria e ice nuşă portocalie
(din cenuşar. Şi Cenuşereasa aştepta un prinţe so ) aşteptînd pîno să vie o
conjunctură astrală favorabilă, şio uie mai cu conduri şi mai ţesălată, cînd
Boc va re – înnoda vechea relaţie cu nensu, şiva con cubina şi va oda cu
88
odacii lui de pe Columna Escului alte şi alte odăcii gen”>Vrem de toate!
Pentru toţi”; lea dat tricouri personalizate şi pa! puci la fele (căn Eden era
de toate, că daia era Edene, / )şi daia voia uia săo primim şipe ia în RAia
– şin BăseRAIE)
Boc a luat tri coul negru de bi – ciclism în tandem. Si Băsu pă cel de cod
portocaliu la bluestem de po pulism. Ca resuscitat (po) pulismu ca politik
de stat şi pulismu ca argument politic. (cf. ‘un pulan pe zip e spinare, ţine
de foame şide doftorii’)
Marea Mişcare Populară cocalară se hîrţompingea prin Edene cu
hîrţompinga şi slogana (verb) o slogană cam aşa ceva:
<<” Jos! JOS cu toţii! / Toţi e nişte hoţi! Plini de hoţii! Jos! Jos chiloţii! /
ori :Afară ! afară! Afară cu diasporii din ţară!”
{PS – Nota lu ileca din 8 aprile 1893, p.5, la rubrica “Un sfat la trei zile”:
“Dacă mergeţi pe la revoluţie, lăsaţi-vă copiii mici acasă: îi
puteţi pierde prin mulţime.”
(în paranteză fie spus, nu vă luaṭi nici după bicicletu HaHaNului, că nu cu
bi-ciclu a ajuns el aṣa departe, ci cu alt mijloc de loco)
Şi fireşte, se bicicleta fiecare pe unde putea, mai mult sau mai puţin pe
băseşte.
&& (păi pe care nui bastona minerii, care sembucureşteniseră-ntre timp,
şişi aveau propriul lor Olimp vis-à-vis de cotroceni)
Mai muţărind o altă coană Leană, alte mai muţe, mai feisbucoase şi mai
bucă late, o făceau cît puteau, casă fie cît mai nuţe, şi şio bicicletau ca orice
om şi oamă. [pînă io prinde vrun ciom or vreo cioamă]. Că doar coana
Nuţa Biciclista a căzut de sa rupt pista. (deocamdată doar ea e fără
imunitate la pedefapte)
Pe velodrom (cît mai băsodrom), tandema Be & Be îşi face rondu şi
bicicleşte tot ce nimereşte (şii pamplonă din euro-zonă). Şi din velo – e din
ce în ce mai pline de veliere (portu – popular oman E). că se circum –
naviga şi se circa de circa 4 mandate. (dacă nuL numărăm şi pe odios).
Că fiecare mandate trebuia udat cu mici şicu bere, cu ‘pupat toţi piaţa
Pendenţei, şio relansare a ĂRCII Omane. Caşa ne iera nouă DATu să fim
în Era aceia, cam prea prea în Estu vestului, dar şi cam prea în vestul
Estului. Din cauza la hop-mitici, adică nici – nici, nici cu ESTu, nici cu
Vestu, ci cu restu,. Ne căutam MeReU o cale de mijloc între scilele şi
caribdele occident- orientale. (da şi printre caribd – scilele orient –
occidentale) ca nu eram nici “buni-pentru-Orient”, da nici “buni-pentru-
Ui Pentru orce NA-vă, lansarea la apă e un fele de botez (că io cam aşa
crez), de Boc unu, boc doi, boc treie, boc patru, or boc care vreie. (Datu în
bărci şi u- Datu papa rudelor rude ţine de lărgimea şi afunzimea haznalei
bugetare)
Lansarea la apă, pă longitudinea şi latitudinea care nea fost Dată odată, sa
făcut nu o singură dată. [caşa ne era nouă DATU]
(n. a. – doar io ştiu cel puţin 4 poveşti cu –EŞTI).
Escu care ne eşte acum cică nu vorbeşte pe Eseşte, da aspect eSeSec are
de fiecare dată cînd se postacă, în loc să tacă.
@ =Mai întîi a fost lansată prova (partea mai din faţă) – şi primele 2 coşuri
de fume, alimentate de 10 cazane. (nuştu cume fără coşarcă pe ARCĂ, da
astai) De faţă au fost de faţă un sobor de bocitori şi două de bocitore, alte
feţe bi sericeşti şialţii careva pupa poala popii. (dacă nau făcuto déjà, căn
Omania lucrului bine făcut, toate se dela un alte început). Apoi pupa, cu
toată lăţimea ei, sa lansat pe toată lăbărţimea. Da-I turnase prea mult Dead-
weightE prin cale (cam de păşind Cap acitatea maximă de în cărcare a unei
ARCE: - re zervele de cadre, de combustibil, de ulei, de apă şi de bere,
proviziile de mici şi de mari, şi încărcătura utilă [allinclu siv echipajul şi
bagajul pedepasagerilor] şi toată oimea care se haisama la exodare
(N.R. (- mult mai tîrziu, populimea carea fost de faţă a zis de BE & BE că
<”ĂŞTIA (B&B) au distrus tot, tot, / şiau numit asta PA! –
ce?” (nuvă place pacea pede homericană? Ă?)
@ =Mai tîrziu, chila navei a fost lansată la apă pă data de…, secolul trecut,
şia fost reterminată după cel de-al 4-lea început, chiar acu, în al doilea
mandate al keopsului Kel. Că se lucrărea la statu de drepţ zi şi noapte (şin
loc de ARCĂ şi Noe şarcane, ieşea tot cîteun B-52 (cinzecidoie).
Băsescu şicu cei lalţi 3-2-2 (doi) şialţi niţei dai lui scandal l cu topta nu tot
anu pe şlagăru <”JOS tiranu! JOS Boc!”, şaruncau cu avioane de hîrtie
spre acel loc unde se presupunea că boc îşi duce existenţa lui mizeră, off-
scenă. (dintro Eră de Baligă şi Boc, căcăzuse-n hazna şin caca bilitatea
gubernală, şin disgraţia massmedia, încă din mileniu doi.) Fiind non-grat
în guber nu Boc cince, era-n non-grăţie paice şi ostrac, şise diasporea şi el
cum put ea. Noroc cu porica care ia mai redat încrederea în sine şin Forţele
lui de ‘sătraiedeBine’ [o aplicaţie cu Preasfinţia sa Boc patra, cu colane şi
patra -fire, poate fi descărcată gratuity pe orice smart fără fire, (wireless)
atîta timp cît subiectul (Boc – toples)) este neexprimat; important e că
acţiunea are loc, neinteresînd cine o face]. Şiatunci Boc şia revenit pe loc
în JosăRaie şia pus picioru în prag la alte ‘sătraie’, după ce sa hopa –miticat
de cîteva ori, şia căzut lat pe toată lăţimea lui. La intrare. (o scenă) de rahat.
Barcarii şi Arcarii atît aştepta: săi ia măsura (şi portu? Şi ortu? – nulla
copîrşeu, ci la umbră) (că ARCA Omană Be&Be se e difica în puntu unde
sentîlna Lungimea epocii Băşescu şicu Lăţimea Erei Boc-escu) Fix pă fix.
Un fenixilăLăţLungilă.
- % cînd santîlnit lungimea T, în lungime de atîţia coţi
- % cu lăţimea stan dar dă (în dii – coţi)
- % saluat măsura şila onălţime de la punctu de linii de plutire
90
- % pînă la puntea principală, de aprox. pesteomie de picioare
boccice (că ăsta navea zgaibarace onace or mihalce),
- asigurînd un tonaj de ţî- tone (fără port?/ bagaj)
- [ şi fără cele o sută de mii de tone de betone care urma să se deşarte
şisă se şarde în cale, cf. standarde de ‘dintre sute de’ catarge
Casă iasă în cît mai large în acest cincinal se lucra în ritm băsesc de un etaj
pe săptămînă (camca or nuca mirciulică – şantaju şi etaju). Adic vreau să
zic că, carevasăzică, chiar osă se zică că sar putea zice că ARCA io ‘insulea
cu elice” (vezi JulVerne) cu două dife guberne [şi chiar dacă nusa zis se
va zice cînd seva reface alianţa DA2 (careşi trage seva dintro DA1unu
avortată), şi PeDeii se vor retrage la provă cu Flacăra Movă, şi PeneLeii
vor face pe lei la pupă şi, .., fiecare cua măsi, fiecareor să se roage-n legea
lor să moară capra vecinilor.
Întro mai Nouă postare pe feisbucă, Helena se oferă să fie arsă pe rugă;
<”Dacă ei nu mă mai vor, eu mă vor” (că se vrea totemă prezidenţială, de
ia lăsat pe opozei fără glas în ei. {şipe toţi iohanişii să se mire de ce nau şi
ei aline aşa toplese?}. că cînd şio băga udroaica toate degetele deodată în
nase, atunci doar magia mai salvă TOmania.
Prin hocu-spocu cu “NA!-vă! Bă!” BOCU! (sau scremut Zeus şau un spîrc
spurcat
Că mai bine se lansa cu baloane şi mici un guberne Boc –bis – 5(cinci),
decît o totemă fără sutienă (că cică iau arestuito ăi în sutane de deneoţi)
“ăi fi fiind mata din Pleşcoi, da la noi doar Bica are drept de port – jartea.
Se zvonă că oi fi făcînd parte din banda celor 4 boci care se dau cocoşi, da
aparţinătorii să ştie că hoţii sacoşiţi ajung la diicoţii lu madama Argusă.
<’oare să se fi existînd sub soare o aşa de de mascatoare cu fustă? Şi care
va fi fiind oare dorinţa ei cea mai arzătoare? Ar fi fiind cu “jos fustanela?
Or jos textila? Co sajungă matusalema de macoveică ca fată mare în
PeDeRaie, deo so dea ăia exemplă de extremă urgenţă la toplesit.
Meganava Supremă era cea mai mare navă de croazieră din Eră.
Căn Era de Baligă nici nu se mai prea făcea decît chiloate de castitate cu
chei yale ( şi gale la chiloate [cu jupe căcate-n picioare]) mai ales ăi care
plecau să se diaspore şişi lăsau ne vestele cu chiloţii-n vine, pîn’la
următoarele (vezi declaraţia lu un rus)
În că din faza de schelă şi de embrione, se vedea (sau aşa pretindea acest
avortone funeros) că e un Colos (industrial?) şi pe faţă şi pe dos.
(N.a. – dacă cumva Boc na fost încă comparat cu Colosul din Rodos, acum
şi aici e timpul să io fuckă) {Notă la notă – da era niţel chiar cu chiloţii pe
dos pe el}
Se pare că cu toate schelele giganteşti de francofonie menite so menţie
pacie şi so mai europie, eventual să ne mai apropie de bruxel. (făr-a mări
cantitatea de entropie din system), Arca nuse prea giganta. Zicese că nu
făcea nimic pe degeaba, ca şi eba. Şise spune că ar fi avînd şi această
patimă din proiect; pricepea greu şi uita re PeDe. (ulterior PeNele). Caşa
cum o bama declara :”
<”Iubesc Homerica, chiar şipe idioţii ei cei mai prostănaci şi mai onaci!”,
tot aşa şi europii îşi iubeau proştii lor şi simoniCreţii, şi nu voiau să
seamestece cuai noştri, şi săi deştepte (deşi ştiau că cantitatea de prostie
din system e o constantă universală) Parcă?
ARCA era, sau cel puţin aşa (a)părea, o insulea de latinitate (paleo-traiană)
într-o mare slavă. Adevărul era cam vicevercea: că pe ARCă se ţineau
toate într-o mare de :<”SLAVĂ Ţie, Doamne! Paleo-Slavă Ţie, Boace!”
Boc fiind mai mic, san euro-penizat mai re pede, şi era cel mai euro-penat
de fostu PeDeLe, actualul Nou PeNe Lat. PeNeLarea la unii dura, că pînăşi
schimba penaju chiar şi menaju Blaga-GorgHia gorghia şi grohăia şaducea
cu Borgia. Doar Boc, fiind aşa neghiniţ, sa mpănat în puf şise răţoia la
oricine
Mulţi, văzînduL cu aripi, îl şi vedeau pe jumătate îngerat şi martir al luptei
pentru ieşirea la male. Da aşa îngeraş care puţea a boc, mai bine lipsa. :
<”Bă boc, tu încă puţi a băsism!” –
<”Ăi fi puţind! Dai mirosu meu naturel! Şimă defineşte”(căşi făcuse din
nume un renume) Se spune că ar fi avînd de gînd să re vină prin gube
întrun viitor
Eroul luptei de scos ţara la liman era încă înglodat în “Aman! AmanE!’ şi
urma să o amaneteze pe o robertAnastasă
Daial slăveau cu “>Slavă! Şi “Osane!” (şavea drept de AVE! şi de
antemergătorime)
Noroc că nu-I ţinea permanent, şi uitau de boc cînd apărea ultimo august
Klaus din populime. Şimai şi regurgitau cîteo “Slavă!” de slave
panslavice, (de ziceai cavea la guri diaree, sau că sunt nişte curi de
ioniOlteni rămaşi cu broaşte-n gît, într-atît se, şi-atît îl. (pro – slăveau pe
Boc? – care din boci?)
Cînd se pornea cîteo rafală de “Slavă! Or Slave! ‘ şi de “AVE! traiane!,
Ave!”, ARCA plutea cît plutea, şi deodat se hopa cu tremure, şi lua apă, şi
iar tot aşa, înşet, înşet, înşetinel, se-ndepărta de Europa şi se mada gascara
ca un Nou Madagascare pentru un şimai Nou PeneLeu. Că mai era şi moda
(cu teoria) cu deriva continentelor, şi deviaţioniştii de la linia partidului
abia aştepta cîteun căcărău care [“kakaia deviaţia?”]. şi cine no prea ştia
(teoria aia), cînd ne vedea plutind aşa în derivă, cu ancora bălăgănindă cao
langa – balanga fără tanga? – sentreba cu mult miraţ în glas:
<”Unde drac sor fi ducînd ăştia? După ce ui australe? Nu văd că încolo nui
nimic altce decît mare?”. Ba chiar şi noi, care mai auzisem cît de cît de
teoria convergenţei sistemelor (sociale), tot ne
92
>“>Unde dracu neo mai fi ducînd ăştia acu?” – că tot scheleticu moştenit
dela nea nicu era un morman de fier veche, cu nume de FLOTĂ care de la
an la an se rugina de ruşine pe ea, şi toate era în ruine. Şi ăla cu tanga tot
o ţinea tanga-langa –lui cu ;
<”să trăiţile lui ‘de Bine! – Cine drac săl mai în creze? (şi săl mai voteze?)
Da nimeni nu ştia să cal culeze cantitatea de derivă faţă de criză şi faţă de
‘să-trăita-de-bine’, aşa că orice Katrină care ridica praful cu tropăielile
pulimii şi behăiturile de “Slavă Ţie! Osana!”- după ce se aurolăceau cu
‘duphalac’ –era semn de mai-bine (DA mai-binele era duşmanu binelui, şi
geaba se Pamplona Boc IV ca un taure de pe soclu lui de cioclu din faţă
dela guberne din daci.) Aurolacii tindea să ins – taure Noua Ordine
Mondială şio nouă epocă de bronzuri şi Daure. Că după Bocu se vedea
déjà zorii la Epocu de Dur colac şi dia rei verbale, cau cam început să se
torna-torna fratre pe ei. De parcar cîştiga la hrebenciuce, famiglii întregi
stau ciuce şi se balamucesc prin balamuce unde mai pot duce un cît de cît
un sătrai decent, şi au un pat unde să pună capu jos sătrai de azi pe mîine
şi pastille de săTrăit-Bine.
Laxismu băsist făcea din formula sa de “Aşa Să-Trăiţi-Bine!” un mod de
viaţă de tipu “HAI!PA!”, în care ‘să-trăitu’ or ‘să-trăita’ (să-trăitoriţi paici)
era regurgitate şi iar se re venea la “Să-Trăiţile-Bine! Şila “NA!-vă! Bă!”-
urile bineştiute, da pe un ton mai lax, nu aşa constipate, şicu mai multe
pauze de hăhăieli băsoase.
Ha! HA! HA! – Lele erau contagioase.
De la formula
- “PDL face ce treb-uie”
- via “PeDeLe-ul facece trebe”
- se
ajunsese la un formul al unui alt dracul, care ‘ceacă
“JoHannu face o Tortomanie a lucrului FeBine făcut.” – Aceeaṣi
mărie cu altă pălărie. Ṣi de la hă-urile băseṣti sajunsese la Ha.Ha.Ha.-urile
Hahanului
(vezi ohannis Thug Life Ha, Ha, Ha!)
Cel care participase la re sus citare pe linia-ntîi a frontului era, binenţelese,
Laxu Boc, care-avea effect cur ativ abia după. Ce ne fusese îndesat cu forţa
de cîteva ori pe gît. Da întratît era de laxative şi cur (decorative) încît acum
îl căutau cu Torţa Democraţiei prin Buda Victoriei, unde fusese băgat sub
acoperire de unu din caii troieni alu Nuţu Crinuţu în schimbe (tot aşteptînd
alt consemn din Olimpe), en starea post-comă de cînd sa scoborît din
scrînciob pe celălalt tărîme. – da nicio crinuţă şi nici o alinuţă din toate
nuţele şi crinuţele şi ebuţele fostei puteri pedele nul poate şterge de pişă şi
vomă. Caşa va rămînen istorie, în starea lui ciomă, ca orice ţopîrlan care
atunci cînd îşi pirde dregătoia, nu mai poate (adicăşi perde şi cocoşia). Se
vorbeşte pe la spate că daia santors cu spatele la penelepopor, să vadă ăia
că are şi dos.
Umbla pe vremi un zvon cumcă cocoşu era un strîngător din fire şi
cadunase mai mult de 2 bani în punguţă (pe care no arătase nici la găina
lui nuţă) de 2 bani (casă trăiască dublu de FeBine) ;<”Să bine-trăieşti!,
vecine, cu cine doreşti!” ise urase de ursitori. Da acuma, pus faţă-n faţă de
4 ori cu un boc tot mai mic, devenise mai lax, mai scîr Tzar. (mai io Han?).
{ce mie unŢar, ce mie unHan, tot un ti Ran E}
Re negînd regimul (prea constipate) băsesc, părea atins deun har
petreispiresc şi intrase în Era Cea-Mai-Cea a Celui Cel-Mai-Cel. (da de
erat era un scîrţa – scîrţai dat afară din PeDeRai)
Scăpat de teroarea lu Boc, regimu (pe nitenciar?) făcea pe nitenţe şise
niznaia (vb.) dela caz la ma caz. Era din ce în ce mai lax şi să-traitu-de-
bine devenise un moft de ruşine şiun lux prea-de-luxe. (că se canossau pe
rînd şişi punea cenuşi în cap pe la uşi de deneale, unde prea-de-luxele şi
bene-luxele primea ostrace dela bruxele). [daia Bocu ultim – 5 (cinci)- (în
iţari şin opinci,) care nuse mai luxa şi nuşi mai tăia unghiile şişi lăsase
barbă, şi nici nu prea se mai ruja, declarase-ntr-o seară re laxare fix (sc)–
ală (la alliţă), şiun regim cel mai lax şi mai praz, declarînd pe iutube că de
az lui ise rupe, şi căi totu un mare vax şio cacă. Ulterior Epocilor de Baligă,
cuaceastă motivie a fost pus la un sie, săşi fie sieşi boc MeReU.
<”Aş fi dormind şi eu pe mine şi maş mihălcea, da teamă mie ca nu cumva
să paţ vreo ruşine-n somn (şisă mă aia pe mine!) [că şăsta era precoc în
materie de boc]
Imediatmente ia sărit în legitimă apărare preşedinţu ex-constituţionale,
care şia zis >”că nu poţi fi în fiecare zi la fel de intelligent! –ca toţi cei 4
boci alu boc la un loc! Că nu oricine poate fi deştept ca un boc! Şi nime
nu poate fi MeReU un boc!”
Întrun cuvînt, nimeni na fost, nu e, nu va fi, şi nici nu sar putea fi ca BOC!
{Acuma, oricît o fi fost el de referen dumat, încă era în stare să se ţină pe
două picioare la o aşa cuvîntare, şi să conducă o orceva iar pica pe mînă.
Căn tot acest bîlci politic, în fiecare săptă mînă avea loc cîteo lansare de
(boc? Or alt) ceva:
-vreo carte despre primii paşi de pas cu pas pe baligă moale
-vreo turnătorie de cevale,
-vrun auto-denunţ şio auto-demascare de ofiţei a coperei
-ori lansarea în cacă a vrunui jurnal cu fîs.
Cajunsese de rîs petreispireala dacă naveai inspiraţia să dai în gît toată
echipa cu care îşi sacoşea raţia de bişniţăreală. Iar Chelu era bişniţar model
încă din epoca de Aur, cînd se diasporise prin anver.
Funerii şi fenechii şio grămadă dealu nea falcă (şalţi fălcoşi blăgoşi, mai
94
mult sau mai puţin cocoşi), şicu alţi băşi care dădeau pe la colţuri cingame
şi kentane, sau unit într-un sindicat şau format o nouă mişcare popo rană.
(şo nouă echipă de “ŞO pă ei!”
[alţii cică săi zică Noua partidă iberală, da asta “sună ca dracu!” – vorba
omanului.] - - În lumina documentelor de partid şide stat,
- şi Sub înţeleapta în drumare şi con troală a lui tov. Blagă şia lu
tova lui dragă şi macovicioasă,
- -echipa monă şi echipa portocalie se scandă bergă într-o
peDeveselie, scandînd, în cor şi pe rind;
- ->”AVE! Avem valoare! Avem valoare!”
- >”NOI prin Noi ! că Noi suntem împreună o echipă şi facem
treabă mare în echipă! (Nota autorului – sic. Chiar aşa zicea:”treabă mare’
sic), şiaşa vă zic)
Aşa că dacă-n echip au făcut blate în fel şin chip, or trebui acum săi dea
cu cip-cirip şi să se petreispirească unu pe altu, iar federalu să inaugure o
mititică mai mare. Desigure că blagu declară sus şi tare că el nare habare
şi că dorincocoşu (carea spus basmu cu cocoşu roşu) na adus niciun bane
prin modrogane, şi mai mult decît atît, ise dădea zilnic la gamelă pomane
(întradevăr, cu sacoşea cu care sacoşia el), casă nu moară de sete şi foame
(şi să nu se ferentare pacilea)
{NOTA r. – Acile are loc Feri – bota (rea) peste bord a lu boc – (da şia
dosarului “FLOTA” – şi trecerea la litera următoare.}
{Notă de completare la nota informativă precedentă – în timp ce
subsemnatu punea punct şi închidea paranteza de deasupra, în acelaşi timp
(şi tot atîta timp a durat şi) sa închis şi sa clasat “Dosarul Revoluţiei”.
P.S. – poate cînd no mai fi mighty-mausu de klauss or să fie desecretizate.
Zic şi eu că poate, da…
Alt Post Scriptum – O mai fi mult dela “F” pîn’la Kapa?
08 - ([sub] CAPITEAUA eN (VI) – sixtină =F{cel mai prim Fî,
fără e-ee]
{NOTA red. – PA!cile au loc Feri – botări de tot felu. Doar Chelu, dacă
am înţeles bine, ‘Are răspunsuri adecvate la toate” (vezi Cuvîntare, pe 26
X 2015)
– şi [Nota Bene – Unele Fee sau şters din condee, în graba dea se
trece la litera următoare. Din altele nau mai rămas decît nişte “TULE!:or
vrun “Tu-vă!” (vezi capitula 21)}
– exe – dosaru “Lota” e lipsit de interes şi conţinut, iar dosarul
acestui dosar sa pierdut ‘În căutarea icsului pierdut’
– Samsaru de îngheţate de vanile sa prescris la trecut, şa primit
NuPe
– Romanele petreispireşti sunt prea fluve şi prea SeFeeşti,
– Şi déjà toate au fost îngropate sub caca de muşte, a doua zi după
lansare.
Zotecuşte!
(exceptînd lansările de carte în limba hansă) (cau şters cu limba tot cleiu
de pe cotor
ÎNSĂ
Lansă rile de ARCĂ au continuat şin timpul şi după toate cele 4 gube
boace. [cînd începuse şi lansarea de dubă]. Inau Gurările de ARCE era aşa
de drage Marelui Conducător de PeDePopor încît îşi avea o sosie care
sosea şi tăia panglice inaugurale (dacă avea o sosie în fiecare port, atunci
se putea inaugura simultan dife lansări (de Arce?) Tăierea de pamblice
şalte pamblicării erau PeDeLicării preferate de funerii şi paleologii Epocii.
Panglicăria se făcea cu un foarfece anume, pe adevăratui nume
“Foarfeca preţurilor”,,
Care forfeca tot ce-ntîlnea. Daia pamblicarii şi alţi tăietori de tăietorii se
considerau Fesalvatorii naţi onali. Şi lucrătoreau numa în echipe de cîte
trei, imitînd Parcele.
“facem treabă mare în echipă” – [sic! Chiar aşa ziceau că fack, “mare!”]
Pamblicătorii erau mari Boco-Fani, şi mari meşteri în pamblicătorii, ceea
ce explică de ce nu fac şi treaba mică tot acolo în gubă. Dacă astai face
fericiţi! –Forfecăria era ştiinţa de carte CeaMaiCea prin paicea, că geaba
aveai pîinea şi cuţitu şi partea ta de RAI dacă naveai şi FOARFECA de
forfecăit. Forfecăitu era un obicei trad.Oman, ca şi oieritul, şi ne devenise
bredă de Saia :<”Cine, cinel, face sîca –bîca pe sub strai în PeDeRai?”.
Odată cu Foarfeca, cînd a fost reinvestit uvrier – prim, boc primise şi titla
de Mare Forfic în rang de cavaler cu 4 stele, fiindcă micul ciom avea pe
inventar şi Par cele. Apropo! Aţi auzit de
“FOARFECA FERICIRII”
E Foarfeca cu care tăia Boc şi ciomiza ţara. Numele îi vine de la starea de
mega-fericiri pe care o avea cel care tăia din fericirea altora.
>”Ferice de el!” – se fericea singur.
(N.mea – singurele care se ne – fericeau erau pedeluţele şi ebuţele care se
trezeau cu cîteun eunuce la uşă} cu care se pozau pe feisbuce. Se religiozau
în carpe-Diema şin fericirea lor, şi nu credeau în nimic altceva decît în
totem aPe De.
Şincet, încet, Boc şi-a clădit propria fericire pe nefericirea altora, cocoş şi-
a făcut propria avere din averea altora, aia şia făcut moşia tăind din moşia
altora, fiecare se fericea nefericind pe cineva. Pînăn ziua cînd la Gazeta de
perete din Modrogan a apărut cun “Aşa NU P’ –
(VEZI Fe2)
@@@@@@ “Povestea Insulei FERICIRILOR”
96
(şi bineînţeles a Preafericitului BOC I
** Insula Fericirii
Nu prea mai apare decît pe hărţile antice şi mai de demult, aşa încît cam
greu se mai poate emigra spre. Iar dinspre, încă na diasporat nici un omon.
Da din motive aproape obiective, (că devenise obiective turistic de
militarizat la trecerea spre Dincolo) [că se plantase un stolo ca bornă de
trecere spre Valea Plîngerii, şi pedomanii mari amatory de trecute treceau
doar ca săi ia ortu în apoi} cănaintea Epocii de Baligă şi Boc, pacole fusese
un Epoc de Aur şalt Boc. (pe carel căina)
Paradisul de acum (X – enşpe) ani, din rapoartele oficiale ale preaînalţilor
comisari indo-europei, ori omuli din bordu de femei, a fost ruinat treptat,
că rămidă cu că rămidă şi chirpic cu chirpic de biro-craţia adusă şi impusă
cu tance de puterea garantă pro-dusă (care ţinea cu duşii), care mai şi
pretindea pe deasupra că tocma ie (şi numa şi numa ea) este şi era paznicul
insulii, al insului şial inselor, şi garantul Democraţiei şi dreptăţii sociale.
Torţa Democraţiei circula déjà liberă şi se dădea pe gratis din mînă-n mînă,
ca un fel de preaviz.
Că la aviz ieru redacţiei revistei şăubize se publica poze şi pozulici cu boci
şi şi aline în bikine, crăcănaţi pe parbrize de motoare prin care se vedea în
zare Paradisa şi mult promise ŢARĂ Făgăduită, spre care se îndreptau cu
viteza cea mai vitezistă (a melcului temător de radare)
Ideia de a pro teja INSU la şi a-I trimite de ajutoare omanitare trupe isfor
reprezenta de fapt un potir plin cu ot®ave. [auzind ultimul cuvînt, toţi
omanii se ridică din obişnuinţă, în poziţia lor cea mai 4pedă şi scandează
<”AVE, TraianE!
Insularii şi apărţinătorii lor ţineau mai mult de regnul vegetal, nu de alt
regne, şise orientau după Soarele Marelui Oriente, că încă lumina continua
să vină de la Răsărite să ne înlumine încă un timpe. Şi stăruiau în această
orto doxire a lor, din ce în ce mai convinşi că :
<”,,,istoria ne spune că începe toată deodată cu băsescul Traiane şi se
înnumără după acel an al des călecării sale”. Că cum a descălecat, a ridicat
steag şi-a zis “Să-vă-Bine-trăiţi-bine!” şi “FIAT fericire!” (adică să vă fie
bine în fericire savabienu, de unde şi numele de “Insula Fericirii Lor”,
după descoperitorul ei, care ia eliberat şi ia deşteptat, dîndule
“Deşteptarea!”. {Bertatea era scrisă şi pe steagă, unde se putea citi de Ziua
Stindardului, că :”Bertate, Fra…, litate”} (catît mai rămăsese scris pe
drapele din textele Marii Revoluţe Porto calice – restu se decolorase depe
textile, caşa era scrierea cu balige.
Bertatea locuitorilor era îngrădită In Era aceea de Boc din acel loc sub
pretextu că ăştia trebuia să fie apăraţi de ei, din interior şi, în plus, de
influenţele din afară (care risca să dea sfoară-n ţară că nuş ce yete a postat
pe nete imagini din Era mult Ante rioară. – că la postacii din fire, nare
lecuire)
Poliţia alcătuia rapoarte despre fiecare INS în parte (de pe întreaga INSulă)
inclusive ea despre ea. (rapoartele era rapoarte de zi şi rapoarte de noapte,
plus şi auto-rapoarte şi rapoarte despre rapoarte.)
* [Limbajul folosit în aceste rapoarte despre dife fapte din realitate era un
limbaj de grad I.
** Limbajul folosit în rapoartele despre rapoarte era un limbaj secundar,
de
gradul II.
***Iar meta-limbajul terţiar era folosit în analiza limbajelor rapoartelor
despre rapoarte şi raportori.
****Un singur boc ajunsese cu intelectu la nivelu limbajului de lemn IV,
şi acela era Emilul BOC IV.]
Raportările (şi dările de seamă) lucrătorilor de securitate şale ţenilor din
buna-vecinătate erau în principiu raportări adevărate (nu dacele obscene
cu atîtea hectare de boabe la hectar şicu babe violate pe pian). Orice uvrier
din sere iavea dictoană pe ton de “Noi muncim, noi nu gîndim!”, şi acest
gîndirism profund era unitatea de măsură de IQ pe plan mondial – un “ţian
/ ‘ţen” – adică)
Pela noi pe Arca lu Noi erau toţi mili-ţeni de dife grade de plutonieri,
inclusive cei cu patru stele. Apăruse şi rasa de poli –ţieni (care gîndea prea
mult şi prea din pro fund – la final de mandate dă nileţe şi simoneCreţe.)
Dai a fost scris să fie un proscris în rîndul miliţienilor şial opreştilor.
Fie care ţen era un ciom al legii care de obicei se ocupa de aplicarea legii,
şin lipsa ei aplica legea lu Ohm şi asigura asigurarea Noii Ordini pentru
Mondiali şi Mondiale. În Insula FericiriiLor ţenii devenise nişte sex-
simboale omane {asta fiindcă erau dotaţi cu pulane (la vedere), nucă erau
dotaţi dela natură, natural or fiind cam eunucă}, că o lege Boc-oficială
legifera şi înfierea pe deapsa insularilor cu închisoarea dacă ar fi făcut
semne ceva navelor străine care trecea prin drepţii lor (sau dac-ar fi luat
vrun oareşce care contact cu orice străine nePeDac.
Pentru a călători în afara Insulii Tuturor PreaFericirilor, locuitorii locului
aveau nevoie de premise speciale, cu sigiliu bocului, emise de cîte un icse
care se icsase în zetă, şi 2 paşapoarte (original plus copie cu poză din
profile – pe unu cu un emoticon de om fericit, pe revers cu un emoticon
de fost-la-ciom).
$ Pentru a vedea şine fericirile (altora) şi a se bucura de ele.
Prea –fericiţii să-trăitori de “Să-trăiţe-de=Bine!” cereau dispensă de la
Înalt Prea Fericirea Sa BOC I din Capu Statului de Drept casă nu-I trimeaţă
să vadă altă meleagă şi săi lase acasă la vatră. Şi mai cerură lu Boc patră
cu rogojine aprinse în cape ca să nui scape din Mila Marimii Sale şi cerea
98
să fie iare lege care săi lege de glie (fără drept de călătorie).
Era Arhi sufficient Simbadele neamelui, Badele Cel mai Traian, care
vizitase tot ce se putea vizita (că mai fuse unel şi cu odioasa sa. Ş ice nau
încă vizitat ăia, osă vizite madama io Hanna cu vizitiu ei) şiacel paradis de
vis pentru ei doi acum era moştenit la noi de cuplu Băse & Boc în acelaşi
loc, cu acelaşi scop, casă fim “ŢARA cu cei mai fericiţi fericitori pe cap
de locuitori”(după ceam fost ţara cu cei mai mulţi pupincuri ) şicu nivelele
de trai la “Să-trăit-de-bine” cele mai nivele din cel mai (Rai). Şi-ntra devăr,
ce fericire mai mare poate să se existe cînd ştii că vine oareşce sărbători
de sărbătorit (şi calendarul oman e pline de sărbători; da ciade, parade,
nunţi de ebe, boteze de şi năşii şi cununii de sub egida mircilor băseşti,
nunta anului şi divorţul,…
Şi ştii că ai cui scri felicitări.
Fiecare oman din Dacia FELIX era un felicitator de Prea-Iubit-
Conducător, şi astal făcea să fie fericit, uneori chiar prea.
(că unii-şi luau funia şi săpunii dela sindicat şişi luau cîmpii făcînd pă
nebunii.:::
### FUNIA
Din fibră (de cocos, desigă, nu de in, nici de sticlă), şi să punu (dat de Nini
de cînd avea stoc în vame) de casă era principala lor re sursă, da care sursă
de venit nu putea fi vîndută decît gubernului boc-ciomit, care era oricînd
bene-venit la luat bire pe fericire.Legea în vigoare din epoca traiană
timpurie era o oportunitate ideală (pentru opor –tunişti mai tunişti, care
trăgeau tune cu comerţe cu fune) (şi copii funerii) de a jecmăni po pulaţia
prin negustori rude-rudari între ei (pe rudării în toatal toţi fiind aprox. Vro
trei - : ail u Cocoş, a lu Deanu şialu Ceanu.
(Identificaţi în stenograme drept anagrame dela :Matei, Luca Si Toma
Mondialu). ŢARĂ cu cel mai prea-fericit pedepopor, Omania avea cei mai
fericiţi umpla-lumpi şi umpa-laci, care ştiau să re cite Crezul în la tine.
Zahărul şi orezul erau distribuite LUNAR în mod egal, printr-o raţie
oficială (cu funcţie de do naţie pan –europeană). Ajutoarele se dădea la
sacoşi, inclusive lu dealde cocoşi; restul obiectelor de uz mai în delungat
fiind cartelate, inclusive obielele, gumarii şi iz manele secănd-hend-date.
La o aşa naţie de herbivore (băligăroase) de gustarea de mici şide bere pe
gratise asigura fericirea cotidiană între limite acceptabile. Gratise erau şi
alte drepturi şi bertăţi (aşazise) menite să asigure ‘să-trăiţe-de-bine’ şi
fericire la maximum pe acest drum al SCMDe-ului multilateral dezvoltat.
Das a cam observat că acum insularii nu se mai bucură de drepturi; mai
mult decît atît, se cam tem de ele: dreptul de a munci, de a devota, dreptul
de a vedea, dreptul de a auzi ceau auzit
SăTraiul lor de “SăTrăite-de-Bine” era înrăutăţit pe z ice trece datorită
posibilităţi lor de şantaş pe care le aveau micii lucrători (aşazişi funcţionari
publici) locali de la sate şi oraş (exclusive pedei – care nu lua mită ca ei).
Asta datorită şi mai ale mulţu mită ideii idioate de a proteja cultura şi
copro-cultura din insulă, ferind-o de influenţele din afară (şi din paleo-
mai-trecute de multe). Ideea devenise o farsă sinistră tocmai datorită la o
ministră a turismelor careşi turicase curele prin lume şi care inventase
legea numerelor mari. Aşa că mulţu mită numărului fefemare de
funcţionari gubernamentali şi para-gubernali veniţi din exterioare, (din
toate Homericile şi din toţi Uii posibili şi virtuali, şi toate forurile tute lare
şi Femeile cu drepte de cetece) care invadase insu la şine băga ‘Sula-n
coastă” casă navem şi noi o coastă de Azur.](Atenţie că aici am închis
paranteza, deşi se mai putea enumera) Erau consilieri economici, asistenţi
comerciali, oengişti, grinpişi, foşti pitici la anvere, euro-poliţişti şi
comisari politici, de la cei mai mari la cei mai mici, (toţi cu picşi), alţi inşi
şi inse vacşi la ei, primiţi cu sarmale pe Insulă ca dovadă de cît de naţiune
tolerantă era pacia, grupuri şi grupuscule de etîcîuri şi etecee care de care
mai oengee,.., lista lor e fără de sfîrşitE.
Şi nu era nici o şeherezadă care să întrevadă povestea lor toată. Da de dat
laice dădea liote de postace.
Şi nuşdă ce toţi îl lua la ţintă să-l tomatine (cu roşii, nu cu ouă roşii), pe
BOC Cel Iubit, şi nime narunca cu vrun papuc or vrun chipiu ceva spre
Cotro cenii escului.Dar Băse cu patriotismu lui local protesta official prin
gura unui mereu că citez :EU votez cu Boc! BOC ar fi mai bun (tocma bun
de) muscă de pişoar! Zic că ar fi fost, nu că şi mai E! – cacum îl avem pe
un că cătălinPredoi, care face cît doi boci la un loc!” (am încheiat citatu
din referendumatu).
Doar că Boc, deşi vedea că el e ţinta puciştilor, (da se făcea că nu vede),
navea a da ascultare decît Celui-Din_Prea_Înalte, carel unsese şil iertase
de păcate.
PreaFericitul Tartore depe Insula Fericirii Lore îi asculta spovedania, îi lua
dania cu (sacoşa) (caşa se dădea DARU, casă aivă ăla Haru pro rocirilor,
că nu întîmplător îl chema PA! ul (ică, fără legătură co madamă paulă voş
– care era un fel de paulă femină). Şi cum ziceam , după cei lua daru şii
dădea vreo două la cure (cu biciu lu o bică) apoi publică pe iutub scena şi
cu mea-culpu (mea-culparea anexă era arhivată) apoi îi dădea rePeDe
pedepsă:
<”Se PeDepseşte ciomu să ducă toate păcatele omănirii în spate pînă la
următoru potop cu, şi următoarele 3 potopii (cu 3 proto popii)
Şi bocu ajungea la o nouă răs – cruce din viaţa sa (de se crucea şi Uia), îşi
re lua gubernarea şi re – promitea marea cu sarea tuturor prea-rafaieliţilor,
şun Nou cincinal de SăTrăituriDePline- de – PreaBine” într-o nouă eră
cincienă.
100
Că boco-Fanii era credincioşi PreaFericitului şi “SăTrăitului ‘lui de
FeBini. Că cuaşa păstorimi umpluse colţu de RaiE din Bucovini cu oimi
atotştiutoare de carte.
Dan grădina Edenă euro-birocraţia distrusese meritocraţia gerontocraţiei
care-o ducea din moşi stră moşi FB (şin ile. galitate )
ARCA avea pe vremea cea o populaţie totală de 20 de (milioni de suflete)
de locuitori şi colocuitori (plus ‘suflete moarte” pentru înlocuitori, plus
mame-surogate pentru orce eventuale) – dar probabil că erau de 4 (patru)
ori mai mulţi funcţionari civili bugetari, plus cei cu 4 fire, plus 4 pezii
lăsaţi în civilie care locuiau în bazele deaici, toţi aducînd cu ei obiceiuri
naţionale NouLiberale şi atitudini de care insula trebuia de fapt să se
izoleze şi să fie ferită - pentru a rămîne pe deplin FE-RI-CI-TĂ.
Inutilitatea acestor papiţoi bugetari, “grecotei cu ceafa groasă, bulgăroi cu
scîrţa – scîrţa pe hîrtie, şi altor de pîrţa –pîrţa euro-băşinoşi codoşi,…, era
cvasitotală.
(N.a. – am re citat pe dinafară din ultimele 3 scrisori primate pe mail.) Nu
numai că nu ştiau să facă nimic, dar făceau aceasta cu toată hotărîrea şi
nici nu lăsau pe nimeni să facă altceva decît asta. Că nu ştiau decît saducă
vorba, pe feisbucă, deo Omanie a ‘lucrului bine făckut’
Ei ştiau din almanahele filogermane că “nici un ciom nu e o in – Sulă, şi-
omeau pe fiecare:
- 1 – Consultanţi în probleme financiare îi învăţau pe poli ţişti cum
să bată mai bine (să nu rămîie dovadă) şi fără de cee, şi cum săi spioneze
mai bine pe insulari prin inşi deai lor infiltraţi ca sula-n coaste şi înfiaţi de
băşti – Naşi. Tot ei erau cei carei consiliau pe fini şi pe naşi, că năşia era
o instituţie înscrisă în patrimoniu une scoului. (cf. şi pro verbe hungare că
odată vede naşu aia, şi proverbe mondiale că uite ce nea făcut naşu la tot
neamu. Da neamu lave mediator pă Ţurcanu
- 2 – Experţii în pescuit aveau prea puţine să-I înveţe (fiind ex-
Tomi) pe locuitorii in Sulei, care fuseseră pescari de omi şise ţineau de
iordane de dinaintea epocilor celor 2 traiane. Şi mulţi fuseseră peşti de
generaţii. Chiar dacă-I învăţau saa prindă mai mult peşte, nu era nici o
posibilitate de conservare a lui pe pescadoare, aşa că pur şi simplu puţea
la soare şi se strica Motiv pentru care dăduseră şi FLOTA la fiare vechi.,
că ce le mai trebuia FLOTA
În plus, pescarii erau cu toţi de apă dulce, că pe mare nu mai aveau mare,
aceasta fiind amanetată pe 99 de ani unora şi altora. Nu trebuie omis nici
faptul că pescuitorii fără permis risca să le fie ciomit organu.
- 3 – Uvrierii de la Consiliul Muncilor şal Concurelor Neloiale nu
aveau nimic de făcut, şi nici nau avut vreodată. Asta fiindcă nu era necesar
să se construiască şosele, cuatît mai puţin vreo auto stradă, or străzi
asfaltate,
 pentru că pe insulă nu erau automobile (fuseseră odată cîndva, două
maşini, acum mobile vintage, da se ciocniseră amîndouă deodată, în
aceeaşi zi şin acelaşi loc, dovadă că şi alţi conducători pot fi mai boci ca
boc). Şi nici poduri, apolodoare sau ape-ducte nu trebuiau, căci insula nu
avea rîuri. (doar pîrîuri).
- 4 – singurul proiect concret de construcţie, aprobat în regimul Boc
4, a fost dărîmarea acelei porţiuni de autostrade construită cu fonduri
europene, şi implementarea unui debarcader pentru bac (un bac casă treacă
boc) – bac abandonat de un cincinal, din lipsă de material bămbos.
- 5 – Consilierii locali agrari (zişi agrarieni) fuseseră şcoliţi prin
homerici şi apoi bruxelaţi şi dezintoxicaţi de beri & mici, şi nato-izaţi şi
şpreiaţi de guber nele din dacii ca să-I înveţe pe in SULARI să cultive
specii noi de plante
şi kiwe, şi cartofi cu păr, în accord cu Noul Partide De…, dar pe insulă nu
creştea nimic altceva decît Coca-colele şi caca-ou, (că nuse mai semănau
miguri) Omanii nu cultivau decît starea de febine şi de caca O pentru că.
{spre deosebire de înainte, cînd nu se putea spune că ‘Tot înainte era mai
bine’, că se caca pe ei, acum erau omani trataţi cu ierbicide şi ciomizaţi la
timp,
<”Şi nu se mai caca pe ei?”
>”Ba DA, dan regimu DA2 nu le mai pasă. Că doar la ei acasă se simt
caîntr-un olimp, Sunt fericiţii de pe IN - SULA Fericirii.” Cei mai
Fericitoşi (in) sulari din Dacia {Felixă) = Îi doare-n pixă de orice. E.
Ca orice sulari, stau cu sula-n mînă tot ziulicu, şi cizmă Măresc ca nea nicu
şil preamăresc. (următoru escu sta cu sula-n coastă şi se căina
• -<citez, “concluzia: FERICIŢI cei săraci, căci a lor este împărăţia
cerurilor şi – mai devreme sau mai tîrziu – şi împărăţia acestei lumi” (de
clară karlmarcşii în ‘Scrisori din Londra’, şi klauşii din BăseRaie îi traduc
pe limba lor klausă, că cică:
• ->”uite, bă! Ce zice de omii simpli, simplomanii de pe stradă,!
[cadecă a fi sărac cu duhu nunseamnă căi nătîng or politruc, nu,nu, e cică
de bine, zicese car fi zis sus amintitu întrun texte pus la index, despre des
coperirea (era şi ăsta ‘acoperiţel’?) lui şia famigliei lui; - un potenţiator de
gustu Fericirii (de gustibus). Nus convins că şi ăstui îi tre bustu în statui [o
statuie de chirpică, oricît de mică, da dacă se poate cît mai în ui E]. să vină
săl vadă cu mic cu mare şi să-l mai pupincurare cîtamai lume, dovadă că
asta-I fericeala.
• + “Rînduiala-I bună păntru hăi mari / Zicea, ce în frîu ţin pă hăi
mai mici,/
• Păcum păntru vozi, vornici, spătari, / Logofeţi, vistirnici şi pă
harnici./
102
• Care prin rînduială sînguri / Iau şi-şi impart a ţării venituri.”
(a) Pre adevărat! … că s-află în urmă sunt himere şi izvodiri
buiguitoare; - fan teziste. (N.ed.- şi totuşi să primesc de neamuri întregi! –
Ali Tofilos. Inclusive de boco-fani.
(b) (N.a. – nam ce zice, da nu orice io bag or iobagă care-a citit
‘Ţiganiada’, aşi înţeleso
• Pentru a evita anu MITE încercări de TRĂ- dare (nude dare de
mite?
)Din partea ţiganilor, Ţepeş Doamne! alcătuieşte o oaste numai şi numai
din ei şi dăi ca ei, cu care porneşte în cruciadă şi se îndreaptă spre o raia….
În calea sa, pe drumul plin de peripeţisme, Satan, sprinijitorul
alaturcilor…{copypaste cît încape.. copypestisme}
• Îi ispită cu fel de fel de felicisme, favoritisme şi drăculisme
satanice.
Felicismu era în mod frecvent derivat din “sătrăirismudeBine”fervent, şi
din băsismu fără ruşine re vigorat cu frecţii şi viagre de un mîndruţ. Acest
pre –puţ al pede-leului făcea mult zgomu cu talanga şi netu, că tot băsinetu
da laice la orice apariţie asa din haznaua cu boace.:
>”CIOMU! – Ce mîndruţ sună acest” cu Vîntuţ, această vorbă-n Vînt, pe
care pe drept cuvînt o gorkie şio gorhăie grohăitorii şi vierii cu vlagă-n
istalaţie. Dar coexiştii se alingorghiesc în spatele unui predoi fără cei doi
coi, îşi ling rănile coexistenţei lor pendeleten ‘lao glindă’ şi aşteaptă să le
vină timpul lor la ghindă.
>”Şi Vîntu le juca prin plete”şise coj bucea la toţi aceşti pletoşi, mîndri de
pletoşie da şi dă năşia lor cuacel “TU eşti Mirce?’. Cum sar zice, blau toţi
cu pletele-n vînt într-o nomădeală şio bertate totală (cacu era şi rîndu oilor
la transhumanţă), şi fiecare făcea ce vrea – casta era Omania adevărată, a
ciordelilor Bine-făcute de casta ciorditorior şi manglitorilor de meserie.
<”NUma ciordiţi, bre!, şi trimeteţivă copchii la şcoală!’ – anceput săi huie
şi săi uşuie ăi de prin ui. Da coexistenţii, cu coexistenţele lor de două coaie
la doi, leau băgat în faţă un gube de predoi care tocmai se la. “Laţi văţi!
Altunde, băi!”şi ieşiţivăţi din vile, că iote, :
<”ca să-I mai civile, ‘preoţi cu pleata rară’ (în viziunea eminesciană), le
fac dreduri la copile şi la alineGorghine. În fruntea soborului BOR, BOC
întîiul stătător dă cu aghiazme casă ne apere de CelSpîn. Acest un fel de
“LA-mă! Mamă cu noroc..de boc’dă cu apă spinţică în spre palatu
Cotoceni, doar-doar
La rîndul lui, Ăl cu şuviţa rebelă se pune prislop în calea fericirii ţuţărului
Boc.
• BOC, ca orice boc, era de meserie FRIZer ventriloc, liber
profesionist, şi navea încă friza sa în Ateneul din răchiţeii măsi.
Patriot, dornic să illumine masele cu torţele pentru în făptuirea (cu forţa?)
unei vieţi de vieţaş mai bune, (citez “casătră iască maibine!”), dar in
capabil să înţeleagă sensul măreţ al luptei revo de stradă. Aşa că renunţase
la luptele depe baricadă şise baricadase în vespasiana dela palata Victoria,
de unde şia proclamat Victoria şisa auto proclamat. În schimb nu cerea
decît să fie respectat (“RES pect!”) şi aclamat.
Ca orice PeDeRev, Boc are o atitudine os tilă faţă de asupritorii naţionali
şi asupritoriile lor, şin plus are compasiune FeMare pentru iobagii a supriţi
de bampirii care suge sîngele popo…etc
• Şi pencă plete regale erau în semnele puterii (de cînd nuse mai
purta coroane, şi toate cele 4 puteri boccice erau egale în faţa istoriei
nedracule),
• Boc al patrule din dinastia Bocilor şia luat şi el la el însemnele
puterilor sale magice şi-a plecat cu bocceaua-n băţ în boccit prin
ţară(Passim. [ici şi colo dădea de cîteun ilici or de vreo rămăşiţă de stolo
din regime trecute])
• Veţi fi crezînd căn FORU lui intim şio fi luat puşcă şi cur ea, or
şia luat vreo bică. Aş! – carvasăzică şia
• “Cu o sabie într-o mînă şi cu o FOARFECĂ în alta” – ecă că vine,
ca cei 4 cavaleri ai apoca, din na poca, şise crede un da mocle;
1 – poate veţi zice că-I mai bine cu sabia să-I taie (la noade?)
2 – da să ştiţi can băsăRAIE puterea pe care o avea o foarfecă era cu un
‘AVE!’ mai mare decît orice sabie. [pe corabie la Noie, orice boc pedec
co mandă şi merge-n fruntea aţilor cu sabia scoasă din teacă- casăi
ioneiPopeştii aceşti}
• Căn RAI – lungimea părului avea o valoare simbolică şi
iconicletele regale fiind în semnele puterii (prezidenţiale?
Da cum puterea corupe, părul crescut prea lung şi neîmpletit în coade era
în pericol.
Şaci apare prin Dacii rolul de Benefector (=bine făckător) al întîiului Boc-
ciom:
@... şicu FOARFECA tăia, frizerea, ciuntea, ciopîrţea, tundea pînă la
chele, chelae pînă le lua şi scalpu pletoşilor. [cf. prov. – da nu mai mult
decît o piele de oaie)]
*1 -Am o spaimă în mine de trădare şio spaimă şi mai mare de ăi de mă
defaimă – cică acel Samsone al democraţiei original ear mai fi apucat să
zică înainte săL orbească lumina emanată de emanaţi. Mai tîrziu, în peluza
pede din rai, emanaţii acestei naţii sau concentrat şi sau scremut pînaau
emanate lumină de screm dela Faru-totem, pe care-L ţineau de Torţă a
Demo craţiei băsiste. Zadarnic avea samsonul forţă herculeană, Micul dalil
ia tăiat sursa puterii şi la prizonierit (întro turlă din cotro ceniii). Orbit şi
chelit, fostul mare eşea noaptea la plimbare pe calea Victoriei, ca Omul-
104
Sandwich, scris “Cumpăr păr!! Cum păr!”.
**2 – Mam temut MeReU de cozi de topor şio coadă de topor mi-a venit
de hacă. Iacă cum se văieta, şasta era vaieta unui Ab Salom care-atîrna
spînzurat de propriile lui plete într-un arbore de stejar, {extremă
urgenţă!?]. Boc ar fi preferat cozile din lemn de salcîm, dar cum nu iereau
pacel tărîm, la tuns pîn-la chele şila uns cu catran. {poate io fi strigat căi
un zero barat înainte de al rade, deşi nuse cades ă I laşi spînzuraţi pe
spînzuraţi în propriile lor laţe.
***3 -Da veniseră cu juveţe deacasă! Despre săpun, pot să vă spun căL
dăduse sindicatu. Aşa că nu văd de c ear mai fi treaba lu Boc tăiatu funiei
spînzuratului? – E treaba lor, e funia lor, e săpunu lor, facă ce vor cu ele!
****4 -Ceam urît mai mult şi mai mult (decît tăiatu pamblicilor inaugurale
dela gîtu spînzuraţilor (ar trebui puşă o taxă şi pe astă, că prea scapă ăştia
de plata impozitelor şia birului), deci ceam urît, a fost mişelnicia trădărilor,
..- incanta ăla care ia dat triplu ZÎT! Lu Boc 4. Da Dumnezeul lu Boc era
mai tare decît “Dumnezeul lu Clotilda” şi chiar decît Mnezeii lu Vîntu din
parc are. Aşa că atunci cînd Boc a apărut în faţa lu ŢAR Traian, a apărut
în chip de sfînt Petre cu echip de îngeri –frizeri şi Ingere –bice, şianceput
să le umble prin pleată, cun sîca-bîca pe sub strai, cu foarfeca de tuns oi ,
şi să le radă bărbile de boier – oi (şi boier- oae).
La care nu, era acolo un plete (adică un gard de nuiele împletite în jurul la
palatu Cotroceniului) şi fiecare par striga: CAP! Cap! Capu la moţoc
vrem!” – da naveţi voi moţoci cîţi boci era cu foarfece şi tundea pulimea
omanîn totime. De ce? /
<”De ce, de ne ce! Se primenea clasa politică. Şi se la.
Da nici ungurii nu se lăsa şi făcea şi ei un gard de nuiele, ca să vadă uiele
ce se cere, ş ice se taie prin Euro-Raie. OLAIE!
*****5 -de primenit se pri menea şi se la şaceste moş Crăciun ‘cu plete
dalbe’, care nu-I atît de moş pe cît e de cocoş. Eroismu neînfricat al acestui
brav viteaz care sa pus dîrz cu curun uşă la acel mîrşav puci anti constituţă,
cînd sauzea freamăt de sacoşisme şi teamăt de denea-lisme.
Boc patra, cu sabia-ntr-o mînă şi cu FOARFECA
(bă! Poate crucea?) nu –Nu, cu foarfecu bocu a tăiat, de foarfec va pieri,
că cine scoate foarfeca, de foarfecă va sfîrşi for fecat) ,,
În alta, sa prezentat la Poarta lu moş, şi-antrebat:
• Stînga sau dreaptă?
Moş, nevrînd ca cocoş săşi piardă demnitatea şi în semnele bărbăţiei şiale
puterii lui de Cocoş, a ales sabia, (Cocoş et Co. urmînd să fie deca
pitaţi,..decopitaţi,
Şi din nou, laa doua strigare, în faţa la poarta nouă dela Noua Mişcare
Poporană, boc a stat şi-antrebat:
• Stînga sau dreapta?
De data asta moş a ales foarfeca, găina lu cocoş renunţind la demnitatea
dea purta sutien cu sute, şi urmînd deci, în varianta topoliceancă, să fie
tunsă cheală
(Cheala lu Chelu) şi tăvălită prin ca trană şi prin fulgi, (ca fostă parte din
system şi plimbată pe la deneale,. Pe unde-apare Spînu şi-I tot dă cu “PA!-
le şi bule PA, Pa-le, apare şi penumbra lui {din umbra băsescului}, cu
fOARFECE, şi zice:
##(Mi-e frică deo trădărică!? – (Nota trad. = traducător?)
[ba nu, că unai dezertoru, şi alta delatoru or plagiatoru (adică autoru în
gîndu lui) [uite un oman patriot!]. – că ia castrat cu 25% pe mulţi.
@ EROUL care a schimbat soarta unei naţiuni, cel care a creat Omu Nou
= PeNeLomu, şi care nea titanit Viitor1 unul,
“Ecce Ciomu!” – carea ciomit po pulimea omană, şia schimbat calea ei
prin ui. Şi odată cu schimbarea naţiunii, totodată a schimbat şi coafura
clasei politice şi ia perciunat looku. Ciomu care nea salvat de dictatori şi
de dictatoriile lor, şi mai ales de dictatorial aleşilor. Jos dictatura acestor
dredloace cu peruci. “Slavă ţie, boace!
• Acu chiar caţi dat de dracu! Că dacă lu boc nuie frică deloc de
dreduri, şi cu foarfecu sa avîntat printre drezi, odată cu el şi pulimea se
trezi cîntînd ‘Deşteaptăte bă!’
• Acum strada vrea 100% să-I castreze pe politicieni. Vrea Nume
Noi 100%. Nume pe care nu poa’să leaducă decît un mîndruţ de pe
feisbucă
Chiar boci hop-mitici care miticăie paici cer în cor reforma clasei politice,
adică vor. Chelirea, năpîrlirea şi împrospătarea cu prospături a clasei
politice e pe drum acum, de la litera “g” mic de mînă la cel mai “K” mare
de tipare.
Da pînă se toarnă mulajele de tipare la fostele măşti (mortuare?) se dă
STASul lalte măscării cu măşti şi măscuţe. Traseiştii din partide –balama
se uită cu jind şicu ‘aman–amane’ la finala gubelui Boc–patră, cînd
Partidul-Şatră îşi năpîrle cu loarea.
DECI
Chipurle ca să se scape de FOARFECII lu Boc (5?) pedecii şiau pus basca
liberală (şiam încălecat peo şa, şi) şicu masca “sătrăitoritului de Prea Bine”
se-amestecă prin tre pletoşi şi bărboşi,. Fiecare căutînd un naş cît mai
bulibaş. [că nu toţi au noroc ca davidu lu boc]. După cea fost atîta ‘hei-
rupă’de ortăcie, plimbat-în –dubă şi ‘vedeate aş cu volgă neagră la
poartă!’, acu eo mare cerere de păr (chiar şide barbe) şi a fişe la pa! late cu
“Cumpăr păr!’ – recitate de toţi scribii puterii şipe feisbucă:
# ”<NU eşti om de bine dacă nai măcar o perucă la tine!” (căn loc de măşti
la Bal Mascate, veneau cu boc la bîlciul (=MOŞII) de la cotroceni mascaţi
106
în alţi şin alde.
<”Din acest fragmente de ceremonial NUP ţial postat de kalimentele
anterior, postacii din post eritae a putut afla că rex Soarele Băsescul Ăl
Marele, s-a scăldat în glorie!, s-a scăldat în Omagiu Iubitului şi pli de
vener aţie al prea-supuşilor săi, s-a scăldat în multe, multe alte lucruri,
numai în apă nu s-a scăldat niciodat” {na fost niciodată ‘La scăldat’, caşa
am copiat şi eu, ca orice copist, după o copiuţă de la pagina 46}.,… şi
niciodată n-a pus gura pe un strop de apă [interpolare a copistului apare,
care se dă autor al acestui texte, deşi navea saca.
În aceleaşi texte se vorbeşte despre cum put a băsism Prea Fericitele Feţe
şi cum se machia –velica dănileţii prin proba apei.
<”Judecătorul de odinioară se îmbrăca în robîşi punea pe RUCA, şi din
momentul cela se deroba de el, se dezomaniza; de venea o maşinărie de
aplicat legea băsească, adică Legea lu Ohm, a Celui mai Tare, care dă cel
mai mult” (citat copypeistat de pe la de neale). (Notă – aparii şi sacagii era
ex-pulzaţi din acest rai băsesc.
>”Doamnele pedeliste de la Versailles, plus întîia lor madamăDoamnă, nu
put eau fi învinuite de cur ăţenie exagerată, nici nu se lau mai des de o
dată, (ca lăieţii). Doar în acea epocă, o bocă dealu boc a inventat
“GRATTOIR –ul” – o gheruţă lungă, de scărpinat, confecţionată din aur
sau fildeş. (na avut răbdare pînla litera “G” mare) Coa fura, clădită şi lipită
cu glue în fel şi chipă, casă reziste [‘coafura rezistă!’) cîteva zile, or luni
de zile, făcea inaccesibilă pelea scalpului, transformînd-o într-un maidan
modrogan propice pentru dezvoltare diferitelor vietăţi.
(N.red. – textul istoric nu spune nici care nici pe unde)
Eticheta a rezovat problema, dînd drept de cur ăţenie la Cur tea
cotrocenilor GRATTOIR –ului. În situaţiile date, era îngăduit să-l
introduce sub peRUCĂ şi să scarpini cu gingăşie locurile expuse atacului.
În Noul peNEle, aparuse, pe lîngă meseria de umbre lar alu cătălinpredoii,
ţucălar a lui mihalacii şi ţu-ţu al crinului (da ăsta primise ostracă şi era pe
off-tacă), şi jobu de păducher / or perucher? Al gorghicelor. [Da Atenţie!
Prin ce păr umblaţi!] şi fincă prea colcăia prin Raia păduchii şi puricii, lisa
declarat război (vezi scena F3, p.2) şi s-a lansat lozinca:
<”Linişte, bă! Ce dracu! Cacu “ŢARAtu se mişcă!” Se mişca, că “toţi
aveau pă duchi care li se tîrau pe testicule” (copiat) căSe primenea clasa
politică şişi schimbau pERUCILE ei înde ei (şi făceau şi schimb de
păduchi _ Peruca, încă de la faraoni, era în semnele rangului social.
>”Vrem monarhie-n Băserie, NU oligarhie!” Căn numele ‘interesei năţei’,
Uni unea Naţo pentru Pro-gresul Omaniei nare mamă, nare tată!
• Şi parcă-l aud pe boc din găoaza de comandă de pe ARCĂ:
• “<M-ie groază de tră.”
• Şi parcăL aud şi pe “une PeReul nu ie unpartid de uie; e o adunare
de ..”(trădare, trădare, da so ştii şi matale!)
‘ce că: “RAS, tuns şi ceara!” = ca orice lucru bine făcut, într-o Omanie a
Bine-făcutelor

Cap.3 VUVUZELA – XL – Vuvuzela xelă

09 - ([sub] CAPITEAUA (VI) –N 2{tot cel mai cel Fe, fără e-ee]
Într-oO Manie a lucrelor FeBine Făcute, (neavînd cine să se mai ocupe),
dosarul “LOTA’ e pe NUPe. [cf. unor Eve depe lanalta Cur te de. ] că ăia
era Orbi, orbiţi de străluciu acestui Strălucite, şi erau şi nauzi de nauzisme,
pe lîngă navedismu lor dobîndit. Judecînd după urechi, în aterie de legi
legistrate, erau ca nişte legişti care nu bla decît în perechi (umbra şi
penumbra – ca Boc cu )în costumele alea de ciocli :
>”Două lungi ală turate / Două scurte-n cîrligate”
Daia pamblicarii şi alţi tăietori de pamblici festive primea spor de salare
pentru pamblicării, şi era plătiţi în drobi de sare. Stanu din capu statului
mai întîie lui-şi lua, pentru toate pamblicăriile an-detai; başca 6 locuri de
veci în rai, căzute pleaşcă pe capu la Han. (şila io Hană). Acest trai bazat
pe tăieturi şi forfecături presupunea un FOARFEC neperec, din ce în ce
mai mare (care se inflata în lung şin lat – anual, cun indice – de inflat – de
ţî—ori)
#Trăierătorii în epoca forfecării erau:
- Trăierători-de-Bine (care era omi-de-bine careo ducea de la
FoarteBine în Sus,
- Şi Să-Trăietori de tăietorii (din ‘să-trăielile’ pe care le era date –
Aceste “Sătrăielidebine!” trebuiau personalizate – aşa că-traieli se venea
cu croieli şi tive (pe motive de ne – Eroieli stahanoviste) şise mai şi tăia
din material
{că doar nu era să trăiţiu bine! Pentru toţi ca la un cazane. Sa dus epoca de
aur a egalitarismului în faţa Securităţii. Şa scandat îndelung ‘jos bertatea,
galitatea şi euro PeNi tatea!’ Urmaşii lu nea nicu şi adepţii lu nea nelu îl
vor da jos pe Chelu cu exerciţii lui de sătrăiţi! Şi vor hop-mitica co-exista
paşnică între co-preşedinţi şi predoime. Colocuitoritu între burgheză şi
Moş (Ieri) mea lu tov. Cocoş. (care mai avea ceva blagă adunată în
punguţă) (şi ceva vlagă în…toiu acţiunii).
{Nota explicativă - Punctul culminant al zilei, al nopţii, al unui anotimp
ori al oricărei alianţe, era acest moment festiv de dricărit. Urcatu pe dric şi
arătatu că cum se face lucrul acela bine făcut (în regimu trecut, Băsescul
îşi invita pe masă casă-I arate cum se face ‘facerea de şimai bine’), e
miezul fierbinte al unui ev aprins, punctual culminant al unor acţiuni care

108
se desfăşoară în timp, în dricu nopţii.
FLOTILA de drice din Cotro ceni are nevoie doar deun antemergător de
teapa lu boc, care să-I dea bice. În lipsă de bice, e bună şi-o bică, oricît de
ciomă şi de pitică.
! – Acu trăitorii deacu nu mai e egali în faţa lu tov. Dracul, că sa intrat în
să-Trăirism băsist oid. Căn cel mai al dracului trăirism, trăiriştii încep să
se ciome între ei, ca băsiştii mircişti plimbaţi cu o dubă neagră pe centura
piteştilor.
După topmodelu bocilor împătriţi la putere, omi şi ome doldora de să-
trăite-bine, se lasă pe vine şise. Apoi, renăscuţi din propriul lor băset, încep
să se amiroasă, să se pipăie şi guste – casă se recunoască după nevoi. Şi să
se apere cala NOI, pe ărci
>”IO îmi apăr sărăcia, şi NEVOILE, şi neama”(cumva citat). Tot acest
omet încet-încet marginalizat (iliescizat) şi feisbukat, devenind a patra
pute din stat. [şin cur înde, cînde so da drumu şila ‘săTrăiţi! De uber Ales
paici, trăiriştii din diaspore or să sen colone şi vor fi cinci (roată or
coloană?) ori Boc cincele ce resc?
La cît scriitoricesc ei şi la cît sătrăism dau drumu, avem déjà (pe lîngă cei
patru boci şi doi băşi), o Bica 1 (unu) şio Bica 2 (doi), o udre trei şi a 4
patra udră. Deja se dă cu pudră pentru intrarea în gubă penultimu predoi.
Şi Hannisu şia luat permisu pentru un încun Iohan la puterea 2doi. Caşai
pe ARCĂ la noi, din fiecare patru PeDe cîte o pereche care să co – preşe.
Trăirismu pe ARCA la Noi E tot ce poate fi mai FeFe
>”Fie micu cît de mic tot mai bines ă trăiesc trăiţii-mei-de-bine în ţara mia
sătrăitor Aşa o fi? Co şti boxc ceo şti, ca zis :
>”Traiane, nici nu ştii / cît de mic începi sămi fii!”
(N.red.- a zis, na zis, ce importanţă mai are, dacă cronicaru aşa a copiat
stenogramu că Boc (parcă 3 trei? Sau poate 4 patru?) de venise un boc –
idolatru, pe care nici un băs- (zeu!) nul mai putea ţine în hăţ şin rodeu. Ca
la ultimele patre rodee pre-luase ‘să trăiţa bine!’ a lu nensu şi şio adaptase
pe noile boc –Stase. Cacu filo-bocii bocofili se salute între ei doar cu FOR
mula ‘<Să fiţi / or să fii fericiţi!” şila ei totu era în slujba Fe-Ri-Ci-Rii
poporului Pe Dist. Religia Fericirii era propăvăduită şide ăi în sutane kaki,
sumane brumării, cămăşi verzi or salopete ortace.
Din cînd în cînd Emilu, marele specialist în constituţi, mai despuţea cîte
ceva şi era cuprins de funericale (datorită fecţiei pe careo avea la un
furuncule pe feisbuca stîngă, undel muşcase un mihaiNeamţ şi turbase), şi
se funericea în hăise şin cea cu puşcă şicu cur ea, şi se răţoia (mai ales cu
dinapoia la “al dracului Dracule, cum mă mai muşti tu de cure – că şi
peacole tot Bampiru îi spunea lu Chelu). Şi alde Hanelu se făcea că naud-
navăd nimic, c era ditamai Politruc în BăseRAI, nu un simple codoş. DA
de unde are a lu cocoş atîta şi atîta doar într-o punguţă de doi bane (şi
zicînd asta I se făcea gura pungă şio imita paia a lu cocoşu lu moşu cum
umbla cu felinaru roşu pîn-ajungea la Phare. Casta era cam toată fericirea
de pe INSULA Multprea- Fericiţilor (după cum ştiţi sexul pe ARCĂ era
interzis şi oricum îngerii penelişti nu au sex, nici pene.)
Apropo de ex-ul suszis cocoş – că cică nula prins cu raţa-n gură. [că doar
nu cu, .. cape zdeanţa aia de.] Daia vă ur ‘Fericire maximă!’ şi vă asigur
că bocitorii şi bocitoarele vor în continuare o re formă a constiuţii (da nu
daia deal u ileca, ci una în care sapare garantat dreptul la fericire al oricărui
băsoman pedeleu. Că dreptu la port upuţii a fost grav afectat de ciomu ăsta
de boc)] şi se jură că nu fură. Şi nici nu fu seseră peacolo, doar aşa, fură în
trecere să dea ziua –bună şi ale cumă şi să le ure trăirimi de FeBini!. Că
aşa era ABC-ul comportării cilivizate în civilizaţia de naţie presla – mică
(= porto- slamică neîncă grecizată [toată])
La intrarea în azi buchea PeDeLe E pano-rame cu puşii în rame pe două
coloane;
• -Aşa – DA-le, cu veni ri la gubernare
• Şi Aşa – NU-le, cu ieşiri de la gube
• (uneorea în dube negre, alteorea într-un vehicul special, tras de cai
mascaţi)
(era un fel de gaze tata de pere te cu băsişti = beşişti= care scot gaze!, şi
echipa restului lumilor). Dovadă că Abeceea cu DeNeA – lele începe din
epoca PeNeAlelor – cînd se dă cepe la epocile de boc.
Da Jurnalul Fericiri Lor, ca şi jurnalele cronocarilor udrişti et Co., a rămas
nepublicat în arhivele incubatoarelor de băşi băşinoşi. Că e un DeneA în
codu ADeNa al fiecărui ortac. Da alinu a ales un netac şila turnat şi pe
tasu, şi pe măsu. PeNeLeu sau PeNeLa, oricînt ar fi ea de cocoş (Aci Abece
Zeta, jumulită de euro-pene de PeNeAu Noii democraţii populare, face
apele la indulgenţa inchiziţiei, că
-să no mai fiarbă atîta
- că oricît ar mai fierbe, ia tot aia o spune
-(despre ciobele bune or despre Ciorbea răspopit?)
-şică so ardă mai bine pe rug la rotisor, dacă
(Nota Erudiţianu – Orice erudite cît de cît ialomiţean troglodit ştie că ;
(doă puncte)
- 1 – AbeCe – ele democraţiei e ‘ace, bice şi ca rice”( cf. un boc 5
(cince), în care valorile ne cunoscute sunt toate dife bice cu funcţie de bică
şi pă post de Bică. (în diferite faze de pupă şi ni! Mfă!)
- 2 – Urmarea logică de ABCe E Dii – coatele cu toate că şi pormă
E ceea ce E. şiosă mai FI e – o alfabetizare în masă şiun canal Mureş –
Marea Neagră.
Ori autoraşu ăsta ((N.a. – aici se vorbeşte despre mine?) o coteşte MeReU
110
şi sentoarce înapoi în trecut, la primele ARCE [şila aldi nea nicu şi alde
nea nelii care-au edificat SSMDe-ele pe dric (Notă - = cantitea de obiecte,
materiale şi omet care se încarcă pe un asemenea schelet de ARCĂ), [la
“D” de la dri? Or de la “duplex’ şi Dia – Rei, la un regim demo mai lax şi
mai vax. _ Orientate fix pe axa Be-Be ca spre o Fară Polară. Da acum e
mai laxă şi mai vaxă şi axa; cavem doi poli suzi şi doi poli norzi (că prin
rotire, urma la venire cei doi co-preşedinţi co-existenţi în co-existenţu lor
din iglu @ ca să aibă ce să cinge poporu de rumegători:
-Ori Emilu cu Be-Bele, (Băse –Bocu din locu acest)
-ori cu Be-Beul (boc-băsesc?_)
Am zis! Din acest dilem naveţi cum eşi, orcîte sacîze şi cingi var NA-!vă!
– toţi cei Boci -5. (Notă de la subsol – referitor la originea sa, separe că
boc se trăgea din Răchiţele, pe unde:
<”Două răţişoare / călugăricioare; / Pe unde mergea, / Malul se surpa.”
** sătul deatîta cingă şi ‘să-trăit-de –‘ dracul, alt Erudiţian mai istorician
(şi mai puţin mili-ţian), ‘ce că prea se vice – versa alfabetizarea;
-după nea nicu şi nea ionu se înapoie spre Noie la un emil –te-iubim şi la
acest Băsesc –te-iubesc. În ritm urma un anto nesc din dinastia Eştilor, das
a răznit de turmă şia luato pe arătură. O fi fiind în el să mînţă de ESCU da
la cam luat Vîntu şia rămas să dea muştele din Cişmigie. dE! fiecare cu
crezu şi ABeCeZu lui. Că parc-aud cum bătea telegrafu că vine vreme
Frumoaaasă! Şipe Arca noastră, şincepuse să dea autografe şi era
fonografe cu flori de crine, şi fete-n fote îl.
Şi – aşa, fîsss – peste noapte sa fîsîit şi lau ridicat în FURCI. Lam. Şi nici
cel mai turc dintre turci nu la mai. Şi sa lins pe bot de laici.
(N.a. – Dacă pici Alah ar fi avut feisbuk, tot universe ar fi fost déjà un stat
islam, şiam fi mîncat în loc de salam (de soia) salami (de cal). {din fericire
na avut. Şi nici na vrut,}] Şi nici cei 4 evanghelişti (propagandişti ai celor
4 boci) nau avut amîntrei decît un singur cont pe twitere; că dacar fi avut
vrunu din boci (măcar unu), acces direct la internet, ar fi feisbucat tot în
bucăţi, bucăţele, buci şi bucă ţici. Fie ceo fi!
Asta-nseamnă a fi adevărat internaut. Ori la bal, ori la spital. Căi apre-ştiut
că fanii e fanatici, mai ales cei din Noul Partide, cu noile lor pene, pe care
scrie în rune că sunt proprietatea Noului PeNe (care)le e. un fel de cuză io
Hană. Această scuză de om cu faţa de mască mortuară îşi co-există
mihalacii sănveţe aplaudacii din dacii noua rugăciune de iohănit copii;’
<”HANE fără nici un ESC, îţi mulţumesc că mă laşi să ‘săBinetrăiesc!’,
să cresc frumos şi puternic ca tine, şi să…să… , SESC”. [Notă – rugă ciune
Ciunistă pe care un lasă-mă! Să te las mai gorghiu a zis co traducen să
seşte pîn’la anu, că poate şi Vaticanu or Fadărlendu or vrea brendu din
Draculă lend:
<”Două laturi lăturate / două cîrji încorjobate / două oo vast icate”
Şin timp ce se cingau pe săturate cu cingile re-masticate, boco-fanii se
Aşa gîndea fiecare boc-gîndărac cînd îl. (fericea) ‘cea:”Ferice de el! Şi iar
:”Ferice! Zice şi iar şi iar.(cîte unu mai scăpa şi cîteo ‘Ferice de ea!’)
căaşa iera în Fanar.
Venea unu, pleca altu. Fiat luxu!
Toate venea şi pleca şi toate se schimba, doar bocu dela guberne nu, şi
doar cocoş continua să tot dea cu subsemnatu şi re scria basmii cu cocoşii
roşii. Pe carei mai şi petreispirea. (N.a. – Cocoşii – tată şi fiu mai cocoşel
– au fost trimişi în judecată.
Da sus-zişii – cică bate toba – “Căi tobo şăru vremurilor NOI”, pe Arcă lu
NoiE.) Da nu prea are haru. Nici habaru că, prin hotărîri judecătoreşti
definitive ia fost retrocedată (şapoi confiscată) toată FERICIREA
moştenită de cocoşi de la moşii şi mătuşii tamari şi tamarele din moşi-
strămoşii.
Acum, rămas pe drumuri cu punguţa cu 2 bani mai jos de brîu, cocoş a
devenit donator (dela brîu în jos) şi codoş. Şi nu era codoş de codoşlîce,
ci petreispirea, şi petreispirea, tot ce ştia sau încă nu, dar va. Şi ce nu ştia,
ştia să petreispirească aşa de frumos, că nici nu conta dacă aşa chiar a fost.
Important era doar că ce-o fi, o fi! Basmu cu cocoşu roşu nu se mai fini.
Da Fericirea unora era neFe altora. Căştia de la dEnEale era ca nişte cîini
turbaţi, că blaţi numa în haite. – după dricăritu lu Boc (şi drinkănitu lu
Băse).
Vorba unui cronicar radCristESC, pe carel re-citesc cu plăcere de cite ori
îl citez:
“”Laş asemui pacest ioanOlteanu nu cun cocoş codoş, ci cun pro xenet
careş trimite crenguţa la produs pe net” (cam aşa ar fi spus acel cristesc de
care-mi amintesc, deşi nu-mi amintesc să fi spus şică e-aceeaşi ma fie cu
altă pălărie)
Era ontreagă mişcare populară de codoşlîcuri asumate şi de fefe-codoşii
re-pixelate cu pixe de diferite culori. Toate în folosu clasei muncitoare, ori
în folosu unor aleşi ai ei. Şi dacă pîn-atunci Bicele pocnea casă spuie, acu
parcă trendu era altu, şii bătea casă tacă or casă ortacă. (că la atins în
onoarea lui de familist pro-băsist)
De parcă Bocci-Omu ar fi o parcă care “taie, mai taie, şi mai..’ (cf. re
clameţe, ci veţe, caşai înveţe cum săşi grabe ieşirea din sistema de pense.
Bocu cu diadema de BocIV, frate de cruce cu Charon, şi sor cu fiicele lu
nensu Acheron, era mereu la post, nemilos ca o Atropos care, cu fatalul ei
FOARFEC, taie firul vieţii. Caşa era boc în acel epoc, o :”Iţă – momiţă, /
Ţoc – fedeleşă.” Şi croia întruna scheletul de sus al unui car (mortuar?) –
fără roţi şi loitre – că la ce ARCĂ făcea, nui trebuia. Treaba lui era doar
atîtica, că nici nar şti alte atîtice.
112
Cioclu boc e pe cai mari, cum sar zice – “e pe drice” de cînd şia lăsat masca
de clown şi şia luat (cai) mascaţi. MeReU cu un foarfece (sau brice –ge,
sau brişcă sau unghiere ungurene [dăce? – că e bune la orice tăiere de.
Şi cu bicele pocnea cînd să spuie ce să spuie (cei trei-doi-doi care încă nu
erau deai luie), şi tot cu bicele pocnea cînd să-I facă să tacă or să or tacă.
Că Uiele, oricît ar fi uiele de UE, doar unu E, şi-acele ne e uie la el prin
uie, şi-atît. Că noi naveam nevoie de-nchisori guantaname, caveam
piteştile noastre, unde oricine poate să spuie orice. Că nuie ca Boc – “acest
Erou între eroi” (apud lu toboşaru vremurilor Noi, - că dintre toate
jucăriile puterii nu şia ales decît o trîmbiţă şi o tobă , citez :
“…pune trîmbiţa la gură şi, legănîndu-se călare, începe să bată toba cu o
mînşi să sufle în trîmbiţă cu cealaltă”(pagina 7 din ultima “Vizită”)
…Gubernu spunea ceva, preşedenţia nausea nimica. Da Băse-I răspundea
că nu crede să mai ţie mult criza asta, guberna era o naude, şi iar fiecare
repeta ceavea de spus cu mult “AVE!”
’aces tui erou între Eroi!’ – caşa iera la Noi pe ARCă cultul Eroilor martir
dealtă traşi pe roată odată . BOC risipit în 4 părţi deodată, în toate cele 4
zări, (ruperea în 4 era în ERA de Baligă şi Boc re compensa ucigaşilor de
regi) / casă se vadă cavem şi noi eroi şi euroi, (şi trăgea şa racu ca racu în
toate direcţiile cardinale, doar-doar neo scoate din rahate.
văzînduL aşa ca peun Colos şi Phare al democraţiei omane, care se gîndă
la “ţărişoara mea”, flafării care mişuna prin acest Fanare au început săl
pupincurească şi la slujba de dimineaţă şi la vecernie, şila utrenii. Definiţi
drept “<nişte lingăi de clanţe pe la ambasade”,
flafării flăfării venea în flacuri şin fraci şi se înfiau paci pe la guberne,
unde era o continuă forfoteală de flafi care trecea dela cantina lu Boc trei
la Boc IV, şi de la BOC IV la Boc II, şi iar înapoi pe re PeDe-napoi, bolnavi
de traseisme şi de toate clismele noastre de dupce, dar mai ales bolnavi de
boala limbiilor albastre, care era boleala băsiştilor, (porto – calioşi în
căcoşia lor) (ca orice flafări flăfăcioşi).
Flăfăreala la omanii cam caps –Omani e o formă de habarnameală prin
auto-cenzurare semi-totală.
E unii care nu se petreispiresc de loc şi care nu vor a se schimba nici un
boc - nici unu nici altu din cele 4,5 gube Boc. În loc săţi muşti limba, cu
riscu să te doară, mai bine o foloseşti la ce ştie ea mai bine – dică, printr-
o Feuşoară atingere – la lingere. Altfel zis, linsul (în loc de bică) [n loc sa
publice “Critice” – republică :Omagiu”
ADAgiu.
(Autorul se auto-denunţă ca omis în primu înscris despre cum funcţiona
operaţia de coasere şi cea de des coasere de corăbii cu sute.
@ …Co raba tradiţional omane era o arcă cam barcă – şi era maimult bac
decît pentru atît bac (şiş).
Un simplu lins, cum sa mai zis, era cam aşa;
Opera ţia de cantuire nu ie o operaţie dureroasă, nici nu presupune vreo
rupere de oasă or vro ciomizare de organe. Singura ei foloasă e că se în
cadrează într-un set complet de habarnamare prin : rîndel –uire, şlef – uire,
ul –uire,
- Flafii, cu limbile scoase (deun cot, sau atît cît pot de mai mult)
flafă pe CANT fiecare scîndură (deci fack cant – uire)
- Şi se poate spune că aceşti flafi limbă prafi (atunci cînd nui
plimbă), şi-aceste flafe ling prafe,
(ca orice ligătorese şica orice lingăi din ciclu :”LIngăii vechi şi Noi”)
- că neavînd vafe, cei mari se aia-n oale, oliţe şi ţucale – pe care le
purtau cu sîrg ţucălarii, în cîrd. “trec cîrduri – cîrduri” ţucă larii care ţucă
drept stindard în Vînt desfăşurat, ce credeţi? Ă?
- Cîrduri de ţucalagii umblă cu ţucălării şi ţucă –leli pe la Cotro ceni
prin doase, aşteptînd la rînd să le vie rîndu la.
- Nu sunt rînd –aşi, ci rîndeli, adică păstrători de rînde la Cur te, şi
de orîndă (ca nu cumva să vrunu cu vrun ‘zdrobiţi orînduiala cea..’) că
noua orîndă era cea mai bună şi mai blîndă dintre toate democraţiile din
ui.
Şi după cum stau la rind îi re cunoşti pe flafii de rînd, bravi membri de rînd
în mişcarea populimii, şi membroni cu drept de vete. Că cam toţi flafii care
vorbesc flafa se trag din vlahii care vorbeau vlaha, şi vlăhărea toată vlahia
pe vremea cînd se numea Flafia. (şi ne invidia slava toată paleo – Slavia).
În delungata folosire a limbii în operaţiunea de CANT – uire a lemnului
(de cor) abie a făcut ca cu timpu limba omenoasă să devină mai aspră (vezi
‘per aspera ad), mai şmirghe;loasă, mai gorghioasă şi mai masă lemnoasă
fibroasă.
- Odată cu propria sa şlef – uire şi auto – devenire, limba sa evoluat
la actuala limb lemn cu care se in – CANT – are .
- (mai pe omana vulgară, in – CANT – aţii de “SLAVE!” şi ovaţii
de “AVE!’)
- La auzu acestor flăfăreli, omi stă în UL – uire
Cu-aşa de guri – căscate şi ciocumici crăcănate – ncît, orice farafastîc cu
hramu lu boc pă el era primit cu cea mai vie evlavie. Că era Era Bocului
care boace moaşte. Cu cît era mai mare evlavia, cuatît mai mare cască –
gurile (de curgea pedelurile), şicu cît mai mulţi gură –cască, cuatît mai
mare pedeleva selie.
Că era cala Moşi.
Cum sar zice – fisticuri cu fistice şi fistie.
Dan a fost să fiE!
“>Linişte! Tovarăşi! Linişte!. < ‘Linişte, bă! Ce dracu!”
114
- Acu totu e un fîsss! Băsu sa fîssîit şisa apucat iar de drinkănit, şia
dat divorţ de Boc, care sa apucat iar de dricărit, şi băgat ARCA în anarhie
şi-n haos.
- De undeva din pro –naosu democraţiei primordiale se face apele
la “linişte! (Că poate se potoale apele din potoape).
- “Să nu mai mişte nimeni în front! Da cu asta basta!
{N.mea – deşi nu era un motiv pentru un I să-şi arunce casca. Or basca
liberală? Or bereta? Or cascheta?
Frumoasă poveste lav-storia asta. Ca o basnă de hazna. Caveau probleme
de sisteme în căsătoru lor de basmă. (în primu rînd cu căcăstoru, că
umblătoarea era cam prea Oare ce-o fi fost între ei doi? Cum se co-existau
ei pe la spate mai ceva ca cele 2 co-existenţe paşnice şi NouPeNeLa – te;
- că poate tocma daia zgonirea lu Boc din Raia (na fost nicio mînă
de zgone la mijloc ) sa făcut cu mult zgom şi tălănci şi trîmbiţe şi cor de
flu iere (cu fluierături urături) pe melodii de HU! Şi de HO! Si de Huideo!-
Huidea!
- -(unii chiar cică, mai ales una zisă ‘purcică’, nu sau mulţumit cu
atît şi strigau după el şicu “ZÎT!”, şil fugărea pe străzi cu marşe! Şi scuipe
şi urături de ‘vedeateaş Cocoş!’ (ca după odioşi).
- Da zgonitu na fost urmat de nicio muritoare gură-mare, cum se
credea, de teapa lu pora or dealde macoveica. Au rămas toate în ciocumicia
lor, exceptîndo pe simonaCreţu care se cioc-în-cioc co gorghieCreaţă, ex-
fane boc şin present libere de contract. Nici o bocitoare na venit să se
căiască şi să se macoviască or să Boc –căiască împreună cu Boc unul. Aşa
că Boc a dat în marş !alier şa încălecat peo uite-aşa.
- Da din punctu de vedere a lu Boc, dela palata Victoria din balcon
se vedea altfel scena politică:
- O mică gaşcă de băsei dealu căzutu pleaşcă era alungată din istorii
cu furci şi topoare de reprezentanţii mişcării populimii omane, care-I
strigau băsului un ultimo şi dureros:”<Afară! Marş afară, cotarlă ordinară!,
şil băteau la cure înainte săl ciure şi săl dea în jujeu. Că băsismu era pe
dric (vreau să zic că era într-o situaţie grea) cam de cînd cu referenduma.
Da acuma, eu,… dzeu? Cu cine? Că e E? ce-a fost? Ca trecut atît de
pederepede că eu tot nu pot să spui pe cine (vot). căCea fost? Complot or
lovitură de stat [ parlamentară? Anti-băsie? Ori o tiranie de revoluţie
portocalie? Dictatura proletară or despotism iluminat? Demo craţie
socialismă or capitalizmţă umană? Primăvara omană or iernat? Republicu
procurorilor cu dricu or triumvirat?
Astea era în sita omană întrebări la care se. Ca fost? Na fost? De fapt ceo
fi fost?
(Nota redacţiei – Cronica e îmbogăţită cu prea multele însemnări şi luări
aminte şi băgări-de-seamă cînd mai critice, cînd mai diacritice, cînd mai
filozofice şi mai pline de dece? Cînd istorice şi cînd doar filologhice, or
pur şi simplu băgătorii de seamă gramatece, fe de băgători de seamă PeDe-
Funerii, şialţii mai mulţi muţunachi din gubernele acelui cătălinăPredoi.
Ontreagă FLOTILĂ de drice arbora noul standard la ca targ.
[N.ed. – Dar să ştii că acest nume cu prinde în sine întreg numele sieu prin
strămutarea slovelor.}
Ce-a fost, a fost!
Siam fost. În – Funericit să vă povăst. C mai veste-poveste, fiind eu printre
puţinii martori careau supra –vieţuit confruntării titanice ESCU 4 v.(ersus)
BOC 4.
Caşa titani mai rari. Şaşa titănii nu vezi în orce zi.
Deşi na fost o înfruntare de luat în coarne, vreo Tauromahie ceva, iată pe
scurt epopeia cu pamplonada a patra:
-Era déjà în Era de Baligă.
- şi era déjà mare luptentru putere între palate – căcare-I mai tare.
- Era într-o dimineaţă, un început de eră, cam prea de vreme (că déjà Zori-
de-Zi făcuse raportu), Băsescul sa trezit (cade obicei, pe la prînzişor, un
pic mahmur şi plin de băşi la cur), s-a-ntins, a deschis un ochi, a ras un ţoi,
abia apoi ia deschis p-amîndoi, sad at jos din patul conjugal în care se
trezise şi zise:
<”HĂ! Hă!”, sau cam aşa ceva, în loc de ‘fatig’ care era un cuvînt prea
greu. Şincă odată :Hă!”, că nu-şi găsea papucii din care sultănea (probabi;
căi luase cineva la lins şi nui terminase).* dup’ce şia suflat mucii, -a pus
izmenele şi caftanu şi-a ieşit pe prispă să vadă echipaju (şi paju Boc) care-
I că Pitanu şi să de crete că-ncepe o nouă zi de sete co sete de. ş-a uitat în
sus, să vadă dacă plouă sau dacă sunt semne de ploaie, că dacă nu şi nu se
duce dracu rapiţa amu, sa uitat de sus în joss ă vadă undei oliţa, la văzut
pe boc (cu ia); (şi Boc sa bucurat ca un emil ca fost văzut şi anceput să dea
din coadă şi să se gudure), a dat drumu la un băset şi la alte cîteva băsete
asemenea, însemne de sănătate şi de săTrăiteBine, - {“<Să vă fie de bine!
– s-aude din off), sa scărpinat cu mina dreaptă în delung sub braţ şi-apoi
derect în cur, şi. Cu arătătoru doar i-a făcut lu Boc semn să apropie, s-a
uitat la iel cum se uită EL de obicei la bocu lui, şin genere la orice boc
(adică cîş şi urît) şi ia zis :
<”ZÎT!”
Doar Atîte. Numa un ‘zîte!”, fără măcar un ‘tu-te!’?
(n. ed. – Asta – a fost toată epopeea ESCU 4 vs. BOC 4 )
? fără “capu lu Moţoc..?..
-P.S. – Fără nici un ‘pîs’, ţucălaru a luat ţucalu cu care ţucălăgea încă din
epoca de pre-traiană de caka, şia plecat dela marele om de stat (şi de la
marele lui rahat), la micul om de stat la palat, adică la el la pa latu Victoria,
116
unde figura pe lista de invitaţi – figuranţi in cogniţi.
-- Cu figura lui tristă de legumă, don Boc a intrat pe poartă ţinînd ţucalele
pe capă ca pă scrisoarea lui Bele Rafon, (fără să ştie căşi ducea propria
osîndire la moarte.)
-## Paicişica umbla o zicere din popor cum că fiecare pre limba ei pere or,
mai mult decît atît, îi era scrisa lu Boc să se polimere şi şa fie îngropat de
viu pîn’la gît în propriul lui boc. Şi nici aşa nu tăcea, şi din haznalele
gubernamentale ortăcărea c,<”Să trăiţi Bine! Ca mine! Să tră!”
-Casă nu mai rămîie anul acesta tot în guba dintîie, Boc a intrat pe banda
rulantă (Banda celor 4 boci) cau promis să facă din el un Om Nou. Un om
nou din boc.
- -1 – Aci, cum necum, au început culturnicii de teapa paleo-logului
să-I re citească din cîten lunşi-n stele, şi săl blejnerească că,.., şi că…, şi
mai ales săi prea-zică viitoru în zboru pescă – ruşilor (care continuau să se
găinaţe pă el în picaje)
“Viitor deaur ţara nostrum are şi bune auspice sub înţe leapta re-conduce
a lu Boc..
Zice ..;ologu cum îl învăţase pleşniţă să zică la gagice (“Că “Frumoasă
eşti, patria mea ! “- pînă cînd o lavinie daia depe centură ia zis :”Bă,
mîncamiai stema! – cu spice cu tot! “ şi ianchis gura.
Că “Zetu” e un fel de “O meg”. – a con clusionat el, încheind cu pupice cu
lipice. Da de re-educat la re-educat pe Boc, de-şi mănîncă singur bocu, de
bună voie, şi pormă rîgîie ca după o şaormă.
- -1 ®- bis – Despre re – educarea educatorului, cică, un copist din
altă gaşcă a transcris greşit, neştiind ce pleaşcă fu Elena în tragwedia
greacă. Zisele bă seşti sar interpreta ca un o mega – ga-ga, adică mulţumiri
şi mult ţame din suflet celui care a salvamarat republica. ( de-o fi vreo
nevoie o săl exportăm pe Boc @ (doie) de pe Arca lu Noi e - cu gagalele
lui şila Ca pitoliu) – într-un o mega – concerte.
- -2 – Din fotoliu de la culte traianiUngurenii cu pupincurii oculte
au dat o altă interpretare textului [de fapt au dat mai multe, şi toate in culte
–(şi încor mai fi dînd , dac-or mai fi existînd aceiaşi culturnici prin vrun
pedel)]–bazînduse niţel pe citirea de semn în mărunt aiele de dife animale
domestice, mai ales Oaie şi boaie şi mei (Notă – Ce pui mei! Că se zice
;oi, şiboi and miei, bă autore!).
Şi se zice că
Haruspicii îl indica pe Boc cîştigător mie-n sută (mai ales în măruntaie de
oaie şin baliga de porc pe care tribune o folosea de tribună numabună de
spiciuri.)
{N.–măruntaie de căcăreze de oaie nuse prea găsea în Raie, că oile se
dădea la expo rt de miale, or preferau săse haisame}. Da fiindcă cuvîntările
pro-bocice nu reuşeau să Sesame ieşirea din Criză, se dădeau pe piaţa
neagră la preţ de dumpingă, şi papa hagu le în loc de cingă. Dup le mai
umfla şile mai balona, le lipea pe toate gardele (mai puţin pe gardu de la
Cotroceni, care fusese déjà inscripţionat cu celebristu “Afară! Afară!” de
unii care se ştergeau la cur cu coceni, refuind curpapirele impregnate cu
Boc-spice). În orce haruspice şi exitpule, Boc cîştiga detaşat în faţa
oricărui Dracule., inclusive în faţa lu Chelu or alu Ioha Nelu, funcţia de
‘iepure’ Zen, pe care artistu de buste no acorda la balabuste. (şi nici la naşii
lor).
- 2 ®- Co- pistu - nepot de tante alu finu lu naş mirce, doctorand în
barbut şin arşice de Zîte, (şi nu numai în atîte) {era, cum sar zice, copistu
copistului din prima generaţie cu cravate move} scria pe hîrtie către tovi
şi tove că în ante-texte sa făcut o greşe de-nţeles E, sensu iniţial era de
“ZOT”, formă pre scurtată dela formula liturgică “Zo-Te-custe!’, adică
- “<“dumne Zeus ă te trĂiască!, / MneZo să fie cu tine (şis ă te
păzească!)’
De preteni, că de duşmani de clasă te păzeşti singur). = Urare tradiţional
pre-omană de viaţă lungă şi Fericire. Comisaru ropean de la culte
consideră că ce e prea multe strică şi că nuie decît un altfel de spuie de “Să
Trăiţi! Bine! Şi mult! Mai ales!” sau în varianta feminină “să trăieşti! Cu
cine doreşti!’.
- 3 – În total dezacord cu ceilalţi doi, procletu resposabil de copro-
cultură face spume la gură că uitei pe mistificatori şi mincinoşi. Pînă şi
copistu-I un ex croc, un anti-boc, care se ţine de mincioşii
“Si augur augurem..” (dacă un augur (vede) un alt augur / sau cînd un
augur se întîlnea cu alt augur, nu se putea abţine să nu rîdă) [că cine rîde
ăla e! şin sfîrşit, reuşiseră să puie ţara pe dric. Mai era ca acest gîde de Boc
să taie pan glica inaugurală şi să lanseze ARCA la Potop, că de gata era
gata să eşueze. Toată FLOTA de Drice era în stendbaie la portiţa din Raie,
aşteptînd ca Talpa Raiului săşi scoaţă, de pe unde ţine ‘aţă şi
acu’interesului naţional, şi:
<”Două late-alăturate / Două-nguste –ncîrlobate.”
“Ca mai mare şi mai tare funeriu funericios, eu ŞTIU (şi aici îngroaşe
vocea în derîde, întărind) NU ghice, zice, “că după Boc 4$ vine Boc cince
(5).”
(derîsu lui nu era derîsu căi venea a derîde, ciL apuca rîsu-Plînsu)
Şi zicînd, şi ceteşte buche cu buche în copro-cultura proaspăt adusă de
ţucălaru-şef de la Cotroceni:
_’Uite! Moale şi tare totodată! Sănătate curată! Ăsta dă semne că osă facă
treabă mare pela guberne. Şi nu dă semne de criză. Că are aceeaşi deviză
cu celălalt boc <”:Semper idem:” (MeReU acelaşi laş = deviza
statorniciilor de tip-boc) şi statornicia statului la stat era, în viziunea
118
acestui chicoşRostogan, un fenomen de tip cocoş {oricinear fi la putere, el
adună sacoşi în punguţa cu mulţi bani), dar şi un fenomen astronomic – o
cometă Boc, din anu cometei – care se-ncumetă să vie şi să revie şi să
reînvie,..şi să se… Cede mai mihaiNemţi atîrnă ca moliile pe dîra astrală
a bocului preaintrat în istoriile omănimii, şi cede mai oraţii şi închinaţii iau
odăcit ăi din dacile.
Da de cînd cu coexiştii care se co-existau spate-n spate (cum sar zice în
mişcarea poporană “cur în cur ca la Stambulă”) – căcicaşa se apăra de
Draculă, iohaniştii nu mai ştiau să citească adevărul copro-culturilor.
- că venea în şalvari vrun ionOltean cu ţucalu proaspăt ouat de
Iohanu Mare Căcăstor, şi Blagu îşi începea recitalu ghicitoricesc:
- <”Ioi prorocesc multă domnie acestui. Că uite ! moale şi tare
totodatăi! Sănătate curată, bre! –“ repet – CUR – at – ă!”
- {asta în timpe ce, din acelaşi olimpe, cobora cu un ţucal liberal pe
tulpan o sosie dealu o simonăCreţu, cao madonă pogorînduse din dealu
patriicesc
- >”Ioi prorocesc o şi mai domnie şi la o sosie a şoţiei acestui să
sesc, că uite ce galben ca lămîia, şi uite cîtămai sa, şi uite ce pişă amară sa
micţionat, bre-bre! Curat murdară! –
se ioi –ioi! şun fel de pişă –ochii de cătălinPredoi, (un ţucălar virtual al
uneia care se ghorghia pe unde putea.
- 3 ®- Coexistenţii copişti ai celei de-a patra generaţie de copişti
securişti, şi ei cei mai statornici în statornicia lor, au scris că ghicirea în
fecale şi-n pişe nar fi edificatoare în privinţa sănătăţii mintale a unui ghişe
(?!) – {DA, da sănătatea băsească, cine so ghiceas? Ă? – Că băsiştii şi
securiştii sunt ca castorii. –coprofagi. Şi cum să le proroci la boci viitoru
din propria lor copro-cultură, dacă sun ca nibali? Iar canibalitu e politica
politrucului struţ.
Azi e ziua mondială a cititului cu voce tare, (şa bocilitului la umblătoare).
Pe mai multe voci (3? 4?) de proto-boci pro-fani. Ăştia au (re)scris istoria
cum că Băsescul ia zis lu domnu emil Boc un “HAI!”, adică o chemare
amicală la un effort comun de tipu salva-vişeul, un felde “HAI Rapidu!”
or un fel de ‘hai la referendumă!. Fiind convins că na fost un îndemn
ceaikanşist la ‘te Dumă!’, un nepot de copist a tăiat şia şters co gumăşia
adăugat cu fepixă roşă că (citez) ;”HAI Steaua!”,altu, tot cu pix roş de la
cocoş, da mai cu închise, cum că “HAI sictire!”. (mîncamiai…că…
Sindi…catu copiştilor [mănîncă şi ei o pîine! – (mănîncă şi ei
rahat!)]}liberi de orice răspundere a protestat, cum că textu trebuie
respectat ad-literam, că cicăaşai în ui;, scrii ‘căca.., citeşti căca..’, şică
textu nu trebe modificat decît în punctele esenţiale şiatît, restu tre’ postat
or pus la păstru. În finale sa publicat cu tamtame un rezumat în Monitor,
cum că I sar fi adresat official:
<”HAI sire!”
[la o a cincea gubernare, {se subînţelege!} – ( de SăTRăiri-de-Bine)
(Notă – Toate aceste basne de epopei or fi ceoţi fi zicînd voi cor fi, da io
am fost de faţă cînd ia zis <”ZÎT!”. Nimic mai mult. Doar atît. Nici mai
mult nici mai puţin.
[Notă de la Cancelarie – purtătorul de cuvînt al gaulaiterului a zis că na
auzit şi na văzut nimic, şi căi struţ de cîte ori ise spune să fie şi mut.. – aşa
că purtătorul de tăcut vorbe a pus un benere cu “no comente”
** nu mai demult decît azi-dimineaţă am intrat în anul caprei de lemn. De
cei atît de important acest ‘Stejar – extrem”.
Pen’că la Noul Totem nu poţi săi zici “ZîT!”, şi nici nu poţi să te faci co
mulgi.
…ocazie cu care, prinsul cu ocaua, în loc să stea capră ca orice
cătălinPredoi, aldi cocoş şi alţi udroi, şia recunoscut toate faptele de care
era acuzat că lea făcut în basma cu Cocoşu Roşu (de unde nu prea crez că
va mai ieşi basmacurată) cîtea făcut doar el într-o Tomanie a lucrelor bine
făcute, multe or fi fost făcute pe tăcute. Sar putea însă ca dorinel să cam
scape, că cocoş nu sa autodenunţat decît pe cocoş, ş-atît. (ZîT!) (deacum,
povestea fără sfîrşit e şi fără-nceput)
Aşa că să continuăm cu ceilalţi duşmi de clasă care se auto-denunţau în
masă …
Ca orṣce lucru bine făcut, din binefăkutele preṣelui sper
sperima ta
10 - ([sub] CAPITEAUA (VI) –VV 3{care E cel mai cel Fe, fără
cîṭi şi fără e-e]
[dublu veele provine de la V.V. pont, scris cu bold, sau del a Ve.Ve. -ele
dăncile, scrise cu aldine?]
..continuînd această incontinenţă urinară, duşmii emigrau în masă spre
bece. Mai ales după reconstituire sa văzut cum din dubă pornea migraţia
lemingilor spre
(Alt commentator – [aşazis independent] – nu ştiu de ce acest autor se
încăpăţînă să tot zică că ia zis “ZÎT!, că nimeni nimenica na auzît.
@În reluare, pixel cu pixel, am văzut că tot EL (lider maxime) ia tras şio
carabă în moacă (în timp ce nea Falcă-l ţinea, şi nea igaş îl făcea primar),
da Boacă nusa plîns decît de şutu în cur de după, {cînd cu împinsa în
dubă}.
Şi înainte ca filmu să se decoloare de tot alb negru de pe forum, boc şia
luat puşca şi curea şia plecat. “per pedes apostolorum” să predice băsismu
undeo mai găsi cvorum, pela nohai şila alţi nomazi nemtodomi – că şi ei e
un fel de omi.
120
Da boc chiar na plecat de tot azi, şi nici na plecat pe jos, a plecat pe sus,
cu
*după tonu be-moale al diicotului depe dubă, sa spus că poate nici na fost
pe plecate, că poate Flaimuc a lansat doar aşa un zvon casă testeze piaţa
de bocitori şi bocitoare
#Danainte dea pleca, doctu în drepte constituţionale a publicat primul
“Tratat de drepte, stîngi şi upercute”, (mai pe scurte “Tratate despre…”)
pe care laşi semnat anonime cu ‘Al matale ca Ragiale’.
(pseudo Nime utilizat de orice neo-plagiat şi orice Nimeni){care se crede
un cineva
DANAUL (adică dinaintele-dea-pleca, el fiind MeReU pe picior de
plecare) anal iz ează creştereala şi descreştereala CUR tea şila puterea
ESCIANĂ, arătînd că orice ESCU a avut întotdeauna nevoi. (pe ARCA lu
Noi) de tot felul de draci-laci.
(pe care-I juca pe palmă, după bunul lui plac guliveros)
(N.a. – Fiind vorba de cei 4 EŞCI, cavaleri a Pocalipţi de ieri şide azi –
expresia “a juca pe cineva pe palme”, adică după bunul-place al cui va, sa
mai pluralizat deci, după ‘bunii-lor-placi” {şal celor băgători în dubă or la
beci}.
Cele 4 volume ale lucrării antume tratează, după cum urmează, despre:
1. – aplaudaci şi aplaudăcii (capitolul 1) – adică în cuprins defineşte
Actul în sine ş ice afrodisiaci şi afrodisiace se
2. – or taci (cap. 2 – şi ortăcii)
3. – onaci (cap. 3) şi parţial despre tomaci virtuali –
4. – şi mihalaci (cap. 4) –
@ În primul mandate al ESCULUI se cuprinde definiţia pălmii, adică
despre definirea juridică a noţiunii de palmă, originea cuvîntului şi familia
lui lexicală, etc. [se considera căi o insultă săi spui cuiva din non-ui căi un
etîcîi. Dealu Statu-Palmă}
CAP.1 – PALMA – prin definiţie, atît la om cît şila ciomi or mai muţe,
este partea interioară a mîinii, cuprinsă între articula ţia pumnului
(încheietura) şi vîrful de getelor. Sistemul de gubernare cu “Pumnu şi
Palma”nuse mai practică pe vremea lu Boc al IV-lea de cît în tro femică
măsură. Că după ce ţia ras o palmă peste gură, ţiai în văţat lecţia: or taci,
or tac!.După ce ai trecut prin dubă şiai căzut în palma cuiva (or pe mîna
cui va), nu se mai poate discuta de nici o ură de clasă. În orce Casă a
Poporului PeDeMuncitor, “a bate din palme” şalte aplaudale de tip urale!
Şi AVE! în cor, e rolul aplaudacilor şial coracilor. Aplaudacii aplaudă
bătînd din palme, palma fiind cea mai veche unitate de măsură pentru
lungime , (aprox. 25 -28 cm.) egală cu distanţa dintre ex tremitatea
degetului mic şi al de getului mare, bine întinse în lături. (la mai muţe,
palma se calculează la fel, dai mai mare co tapalagă, că şi maimuţii se
caţără, cînd dau de foame, (după ciolane?), cît ai bate din palme. Şi cu cît
se caţără mai sus, cuatît li se vede, can palmă, dosul. La PeDedindosnici.
Ăştia cică şo iau la palme-n oglindă doar aşa, casă se mai şi destindă. Da
lucrează după manualul lor numa de uz interior. Tot în rîndul manualilor
şial pălmaşilor sunt şi cei care lucrează cu palmele (fără palmale), că ce
faci cu mîna ta – lucru manual se cheamă. (şi tare mie teamă că ăştia fac
bătături în palme după enjde aplaudării).
Aparatnicii de nădejde se auto-definesc tot deauna mai pre-jos cu un lat de
palmă de tot ce este ESC. Eşti tot ceea ce eşti datorită unor –eşti din
dinastia lu ESCU.
(N.red. – un lat de palmă = lăţimea unei palme, cînd degetele sunt lipite
între ele) Locul cu ESCI pe care Bocul compilator îl defineşte, este acel
tărîm mitic, cu “Să-trăiţile-Bine”, unde ne ţine (or a purta, a duce pe
cineva) can palme (or can sînu lu Avrame). Băse-RAIA unde băsiştii avea
grijă să nu ducă lipsă de nimică, şi erau ţinuţi în braţe şi-n palme şi răsfăţaţi
(autorul propedist sub liniază această prea-grijă faţă de om, ‘grijania mami
lui de ciom!’= a îngriji feBine pe cineva ‘sătrăit în FeBini”. Din păcate
măngrijoară cacest rai “Pun picior de plai”era prea mic, preane încăpător
pentru toţi, prea “de o palm㔺i navea toţi loc în Bă Seraiu lu Băse cu Boc
P.S. –(capitol postum) -Las palmasele – lo fi trimis să facă HAI prin acel
colţ de rai?
@ Că se pare că de fapt iar fi zis din vîrfu buzelor că :::
<”HAI, duc!” (aşa scrie ăia pe feisbuc, da io cred că feisbucarii au mîncat
ultima literă, şică dacăi o simplă greşeală de speling, atunci sa închinat
rigă la ducă) Dai posibil săi fi zis şi “HAI, duc!”, căl apuca amocu periodic
dun dor de duc deo puşcă şio cur ea şio duşcă de pălincă şiun drog uşor de
tras pen as.
->”Am fost un mic dobitoc” (sa dezis Boc 3 de Boc 2 doi, şamîndoi de
primu Boc.
NU sa găsit nici un mic năstas (în tîta mare na ţie) ( mai) cu sînge-n install
– laţie, care să-I strige un “Cica HO, bă, tataie!”, acestui Papaye care se-
ntruna vaie că ise-mpute. (re) de la fiecare raţie de mici şide bere (pe care-
a îngurgitato de cînd am intrată în nato), şi de la fiecare serie de boci –
beliboci pe care ia regurcitat (şi re ciproca e adevărată ) (pseudo-citat
dintralt boc)
Din păcate promteru de pe care se citea era prea prea departe şi nu se vedea
de curu lu lideru mişcării populare, care se tot mitinga la bare, şi textu
susmenţionat na putut fi citit la timpu cu venit din lipsă de timp, şi fiind
dat cu var peste tot, exceptînd cuvîntu ‘toc’ şi cuvîntu ‘veniţi la vot”!
+în rest, despre Boc, numai de bine! – atît cît se poate vorbi de bine despre
un dobi!
122
(în timp ce alde cocoş aveau hobi punguţe cu bănet, pentru boc era un
hobby ciomitu de puţe la omănet!) şi numa cine nu ştie eunucitu şi micitu
îl mai poate aplaudări pe răchiţean
[Atîta doar aş mai adăuga că Prichindel, deşi nu era ‘nalt la stat şi mare la
sfatu popular din sat’, era tot uşi niţel– cît de cît niţeluş – “vitezuş cum na
mai stat pe haz NA!”. de unde arunca cu “NA!-vă!, şi iar NA!-ve! În
stîngile şi dreptele toate, şin susă, şin mai joasă!, pe unde se nimerea. Asta
fiindcă era în ERA Boc ¾, altfel…
(Ruperea în 4 era pe de apsa regicizilor anti-băsei)(dacor fi fost aşa ceva
printre ei Printre vitezăriile lui (şiale lu Ochilă) era şaia epocală era iute
vărsătoriu şi tăietoriu de orice. Şi-şi făcuse din oricee un groaznic obicee;
Îi plăcea să sfertice şi să dumice, şi să sfîrtece de plăcere, (şi fără alt dece?)
convins că numai prin ciomire se ajunge la Starea-de-Bine şi de para – Dis.
Ă! preaFericire.
Fericirea promisă în campanie era re gurgitată de gubernu de castori din
umbră, care umbla la căcăstori. Căcăstoritu le era multora ideale
Forfecarea fericirii altora presupune incizii şi circum –cizii atît de precise
încît nici nu vă pot spune ce ciom talentat zăcean micu boc (cu tichiuţa lui
de caporal şi cu spilhozenii gălbeniţi de cac pe un crac (de la tur pînă jos)
şi ca de obicei, ca orice boc, cerea că vrea ..”Vreu gubernu meu!”
Bocu era obişnuit cu şute-n cure, convins că ‘orice şut în cure e un pas cu
pas înainte!.’ Şi boc era MeReU înaintea inaintaşilor săi de dinaintea
Epocii de Baligă că cică e {N. lu icse – nare logică! / [Nota lu Ygrece – de
ce? / ( Nota mea – daia, caşa vreau io)]}, repet, că cică e scris în astrele
noastre o mane (care? – poate-n cele de dinainte de era traiană, sau poaten
cele pre-in (augurale) şi Neo-liberale, ca boc să fie primul şi mai întîiul
stătător. [or, mă rog, dacă nu stătea, atunci descălecător ‘de legi şi datini’-
chiar dacă descălătoritu îl făcea dintr-o şa .. de biciclă)
Şi uite-aşa era împins din gubernaren gubernare şi era scos la naintare. Ca
nişte moaşte sfinte. Cu boc preasfîntul, Tot înainte!
# Dan afară de moaşte şi de gorghi- oase, era criză de detonate.
[de cînd începuse să-I mazilească pe banda celor 4 boci]:
>” TOTUL începuse să lipsească; - boc canci, haine, tutun, să pun,
lumînări, chibrituri, ulei de măsline,…(note ază or well un deva,
omagiind)
Şi po pulimile sţatea cu gurile căscate să vadă că ce mai le NAVă! Bă!
Gubernamentabilii. Nici măcar cingame nu le mai. O nouă generaţie de
gorghii şi gorghie rămaşi fără de raţie, se feisbucesc pe toate Fe –bucile
Şi aldi gură –cască rămaşi fără cingame, (în regimu boc 5) de foame îşi
mîncau proprii păduchi, şişi rod opincii, că de cînd cu lupta cu criza şicu
criza de săpun, doar din ăştia aveam din belşug. Da nici din ăştia nam fi
avut dacă vreun mogul de hrebenciug ar fi putut să cumpere drepturile de
, CITez dintr-un O.C. – pagina 46, că prea rimează, zău, cuaceste epoc de
Boc depe la noi:
<”…În război toţi soldaţii sunt păduchioşi, cel puţin cînd e sufi de cald.
Soldaţii care au luptat la Verdun, la Waterloo, la mărăşeşti, la Flodden, la
Seulac, la Podul Înalt, la Thermopile …-toţi aveau pă duchi care li se tîrau
pe testicule.”
Aşa că aceste adevărat Dracule sa retras mai în susă, pe puntea edenă şila
băgat p emus în bernă în jos pe ca targe, că-I stătea ca ghimpele în cură
(ăsta nu folosea expresia predecesorului tartore ‘ca sulan coaste’, din
respect pentru). Amu, dacă Olimpele-I ocupat (ocupat? –ocupat!) ce sar
mai putea face? Şi cum ar putea fi des păducheat gubele de căpuşerii? Ce-
I de făcut? “Nu cumvale ssă cine ştie ce!”
Şi răchiţeanu nostrum mic omuţ de stat, a plecat de la stat, ca omul iber, şi
sa tot dusss, şi sa tot dus la stat {la altstat, pe altă strasse)
Luptînd pentru în tăietate la con –cursele de Mini –MISSE, simţinduse
“Cîntărit şi măsurat (mane, tekel,..) 90 – 60 – 90) şi mai re simţind
“<Maiores pennas nido” – din nou (că are aripi mai mari decît cuibu lui )
căstai fengşuiu gîscului, se-n PeNe le, se-ngîscă şise cocoşeşte pînse
bocceşte. Şi-a scuturat Nou-Penaju, şia re-novat machiajul cu rujă şi şia
luat zboru la clujă (undel aştepta PeNeLePoporu), (cuacelaşi ducipal
municipal.) [Duci palu lui era de fapt o Duci pală, cu aspect de ÎSCĂ şicu
rînză de gîscă – şicu ficate tot de – cum are ducipalele din municipale, care
şi ele gîgîie mult şi despre multe – în apărarea democraţiei Capitoline,.
Echipa, supranumită “Tînăra Gardă”, era selectată prin selecţie nat urală
din trupele (aline)gorghine, care sî sî sî ie deşteptarea din poziţia de cioc-
mic.
Boc, ca orce ex –(croc sentimental?), şi el vorbeleşte mult şi despre multe
şi mărunte , că cîte paradise a promis (şi cîte piele a jupuit depe bietul
penis!) în Micu Paris, unde ‘Să-Trăirea-de-Fe-Bine” E scrisă în sta tutu
celor două penelee.
@@Aşa că din măreaţa epopee “ESCU 4 vs. BOC 4”, sa ales doar
mătreaţa şi prafu, Alegesar prafu! Şi de ei!. Şi ducesar pe pustii în toate
cele 4 zări, (cîte un boc în fiecare zare, pînă nu sor mai zări)
• (Nota – aşa ar arăta un BLESTEM FINAL!
Da pînă la finalu finalului, mai va!)
DA nu ştiu cum bătea iar Vîntu şi iar stîrnea cîteo ţunamă cu mirosnă de
portocală şi reînvia în mintea tuturora toată revoluţia prăzulie, şi toată
urmaşa ei că cănie. Că parcă pînă mai ieri ierea peaici un fel de ‘bici alu
Mnezo’ cun “PAC! La războiu!, şi fostul ex-premier Boc, (care-a spus ca
fost un dobi, şi dacă na spus încă, urma să spuie prin gura lu predoiu, cel
agreiat deo uie), samesteca-n troc cu viitorul premier Băsescul Traian,
124
fiecare vrînd săi facă felu celuilalt (în mod tradiţional sau prin asomarea
răs punderii).
Ceea ce la prima vedere părea Marea Liniştii, (atît era de linişte-n Omania
de cînd răcnise chioru un “Linişte, bă, ce dracu! Că vă ciur!”) a de venit
peste noapte Furtună. Asta cred căi ‘noapte furtunoasă’ numai datorită lu
Vîntu, că iste era neam de neamu lu daldi nea neam ŢU, care ur mea în
depărtarea dela pute realu nensu lu ţaţa Falcă şia altor javre caiele, că eran
stare să calce pe cadavre doar-doar o prinde nişte ciolane mai cu carne de
cur-moale. [că tot pe ‘suflete moarte’ se baza bampiru şin votare, în
varianta ei baconskiit/ scaraoschită].
Da şasta a lu boagiţa se boia cu fel de fele de şiboaie şise autodemasca prin
pleiboaie alături de monicile macovicioase (şicu basma-le).
După părerea părerologilor mai sulfinaţi ar fi putut să dure şio sută de ani
(şi riva litatea dintre mone şi războaia), pentru bileţica rozulie).
Tre’să fii mai ca Toma casă nu crezi ceea ce vezi negru pe alb în scrisoare,
bibicule!
Tocma daia, Marele Război între pa! late a durat la Noi în toate cele 2
băso-mandate şin toate cele 4 boco-mandate pe-aceeaşi tematică funeră:
cîte-o mică criză
(fie de săpune, fie de fune, or de cobe) – că chiar dacă nu sar fi spus, vorba
groasă şi brucănoasă tot sar spune, de alţi neni şin altă circ –um stanţă – şi
era o stare de beli. Geranţă perpetuum mobilă.
Crizele era în epoca crizelor mici şi dese (căs cheia marilor succesuri) –
vezi cum cutumele se schimbă fără să se prea preschimbe. Şi se
referendumă coduri portocalii peste coduri portocalii. [şăia în PeDeşalvari
şi işlice trec în tabăra bonjuriştilor şişi pun basca liberală)]
Da Băsescu şicu Boc, în cost umele lor de vînătoare nuse
- ca măsură anti criză de flatulenţă Băsu decretă, scriind cu cretă
neagră peo tablă albă (cala Casa Albă) – Casă se tabula rasa toate trecutele
încă arhivate, facem aşa şi-aşa ;
- “<Sala rile bugetarilor se vor. Re –du-ce (aplauze) cu 30% (la sute
– aplauze apla – uzate de aplaudacii mai or taci care ortăcăie mai prin
spate.
- De asemene toate pensile, subliniez toate, indifferent de măsuri şi
iz mene, cu 15% (cinşpe) – că nu se mai poate să suporte statu atîta
nesimţire şiatîţi băşinoşi băşitori din fire. (aplauze în cascade care refuză
să iasă din system cum se cade.
- Băsiştii încoră ceva despre “Băsescul’ lor şi despre ‘poporul
băsit!”, care sa Bine-trăit în să-trăirismi de Bine într-o Bino-craţie. Atoate-
benefică. Meritu acestei meritocraţii ecă a reuşit să tabulănească orice şi
săşi intabuleze toate adevărurile şi cam toată omania capeo na! nă.
- După ce se cere zeciuială pe fumărit, pe futărit şipe aghesmuit se
mai face o mică pauză pentru înco aplauză. Se dă cu anafure şi afurisenii
pînla denii, apoi pe ARCA lu Noi se scandă încoră:
<”Beşi – şi starea de bine re-vine!”
Şi tot în cor se urcă de la spre un şi mai sol. Major. Cu un semiton mai jos
decît ar fi putut clanul sopranilor, don Băselu simţindu-şi curu apărat de
racheţii dela Răchiţelele din de veselu, îşi dă drumu la gură (or la cură)
- “Şi-atreia măsură de sătrăiturădeBine e un, Tule! Să le, că din
oriice ajutor de şomaje şi alo caţie, cu încă …şpe la sută
- (a plauze de nestăvilit inundă toate zările şi gările dă în clocot.
Scandări de “Graţie! ‘şi de “AVE!’ saud din patru zări (în semne că se dă
ceva şică pe semne mafiglia retro-cedărilor mai avea încă ceşi retro.
- Dinspre ciocumicie şi non-scade nu saude nici o vetă de la cei
cudrepte de veto (atît de o poziţie discretă e că nici unu nu crrr! Nici un
cîre. – {croncanii şi ciorile şau luat zboru în stole cu staboru lor, prin uile
care maid ă pomeni. Nu ca aceşt omeni ne-Umani care ciomesc tot ce nui
năşit pro-băsesc.
- Şi care Zeciuiesc tot, ş ice nu pot, Decimează.
<”cine urmează?”
Eatîta linişte după ultimo “ZÎTE!” şi ‘uş!’, că se cam aud şi gîndurile
sulfineşti din neuronu cu sulf. Că ca şi ciomu din capu statului, din cînd în
cînd sulfina se şulfănea în barbă ca vulcanii noroioşi cu bulbuci . şi co bul-
bucă de sulfă pe feisbucă, dădeai gată orce fată cu nume de fată. (chiar
dale cu barbă, sau dale mai bice dealu nea traianUngureanii.
@ Şi-uite-aşa au trecut anii peste cele 2 băso-mandate în care vara na fost
nici o clipă ca iar na şintreaga echipă a luptat cu criza.
- În con cluză, după ce sa şi ultima aplauză, şi după ce ultima dubă
a descărcat ultima lăuză în sub Sol la De ne a, sa
- Doar cei 4 boci voci feră pe două voci casă ia cuvîntu cu rîndu
‘Hic et hoc’ – caşa iera Boc de ‘Io! Io! Să spună eL tot!”. – că chiar uitel
iar cum ridică două degete:
- <”Şefu, săpunu îl aduc deacaşa, sau îl dă sindicatu?
Aţi ghicit. Ăsta era nimeni altu decît opozantu dictaturii băsisto-rexiste,
Măreţu BOC IV (patru) – unicatu în care şi oase, Gulliveru carea
salvamarat Ţaratu de teroarea Bampirului sîngeros.
Născut şi păscut în Răchiţelele Olimpiene, acel Buricus Mundi mai presus
chiar şi decît scorniceştii din deale, Boc cel Mare nu scornea, nu rîcîia şi
nu scria prostii pe garduri. Boc pur şi simplu ştia.
Boc pur şi simplu ne era Mai Marele, şin calitate de Factotumă şi de
Omniiscenţă portocalie, făcea totul şi ştia totul despre tot ce trebe făcut.
[în fostu PeDe era dictonele că ‘Doar PeDeLe face ce trebe! – dictoane
tradus în săseasca de baltă de ultimo nene cu toane de preşe, că cică doar
126
el face o Mania lucrelor Febine făcute!]
- Boc ştia (ca orice mafaldă care ma falda pacia, cu ghicitoria în zaţ,
în cărţi, în chiromanţie şin tarot) {toată preistoria şi istoria care va,
inclusive exit-pullul la revot]} (sau poate-I dădea raportu vrun coldea? –
că parcă cineva lua ortu şi din gura morţilor şii strîngea la teşcherea în
punguţa cu bănişori).
- <DA dacă era in format, el al cui informator era? Că orice stăpîn
lucra la un stăpîn, şi orice patron era patronat la rîndul lui de patronul
patronului…
- (Notă informativă – Informaţia asta lipsea din dosar, şi dosarul
acestui dosar lipsea din Dosariadă. Asta nun semna că nici na existat, şi
nici că nu va fi desecretizat niciodată.).
Că dacă despre Băsel sar fi spus căi un Zeusel cacabil, în mod implacabil
se putea spune că boc eun soi de IANUS – care ştia tot. (cea fost, a fost,
ce este şi ceva. – şi pe deasupra mai era şicu două feţe.)
Sar putea spune că boc pre-ştia, ca orce omni- iscent, că următoru decrete
prezidenţial nuva mai graţia (“GraţiE!”) pe nimenea din daci. Ba mai mult,
Chelu îi va dis –graţia pe foştii lui tovi movi de drum., cu un “PA! bă “
şiun “ZÎT!”. Mai mult decît atît nu lea dat nici o NAVĂ!
Cile lua anumite drepturi (exe. – dreptul la mite) con sfiinţite în cealaltă
eră.::[cînd puterea ho tentoată dăduse biciclete, tri-ciclete, carpete şi sacîze
la oricine se-apuca de vrun regime de “Să-Trăite-de Bine!” – indifferent
cu cine.
- Dracula dădea co mînă NA!vă!bă! – na vete în dreapta şin stînga,
şi drăculoaica de udroaică le lua de la po pulime cu cealaltă mînă, ca
donaţii anonime pentru pemepeu ei. (N.a. – da eu cred cavea tupeu şică
şile însuşea însuşi ea, că prea era tupeistă, şi prea –prea o neobosită
neobăsistă. Că prea era fudulă în epoca cailor mari, ‘la belle poc!’.) Circulă
o poantă pro-boc pela circa cinci, că:
- <”Băsescul ăsta se referă la buge tari cala bandiţi! Sau cala nişte
piraţi care pirateresc de mici [ tot ce găsesc] ( da de beri..?)
În concluzie, prin înaltu drept băsesc, se conferă colan cu co-lier la orice
gogoman care se auto-declară băsist. (auto-denunţurile se primesc doar în
scris, olografe, pentru orice flafe care chiar ştie să scrie. (şii citit deun
grafolog autorizat de secu) Căe de bun augur şi de povăţ să le dea juvăţ la
toţi cei care se auto-demască de cască şise prea-turcesc.
Se autodenunţau pe bandă rulantă şi veneau cu drag la deneale şialde dale
(cît mai bisericale, că şin sutane zăcea acoperiţi destui ofiţeriţi, careţi lua
spovadă. Prin grija organului (de partid şide stată), fiecare avea dreptu la
o bucată de ştreang. (daia nuntrebase Boc de FUNIE în casa , că era în
grija lu Funerilă, cid oar de să pune).
- DA tot în acel ‘hic et hoc’, cînd Băse se supăra pe PeDea pO
pulime, scotea cîte-un boc şil arăta ca peo piazărea! <”Iatălăi!” NA!vilăi!
- Că în că din Epoca de Aur era de rău augur să le tai din organ (mai
ales din organu băsetului) Si nu tre’ să fii toma ereticul, ca să vezi unde
bătea piticul
- DA tocma-n acel hic-hoc ad-hoc şin acel an BOC, care era
iniţiatorul unor cele mai draconice legi anticriză, şia cărui deviză era
“ECCE Ciomu!”, voia ciomizarea totală ca soluţie finală în 3 , 4 paşi, şi
Pas cu Pas,..
1 – PRIMUL pase casă lise mai taie din nase (la FeMeI – le de service) –
cum sar spune sau cum sar zice – pro-pune să fie trimise la munca de jos
în JosIadă, şisă lise taie coada la mătură.
Şin timp ce uni-o da pe ‘HUO!” şialţii pe-o “URA!’, sa promulgat legea
de murătură. Dacu tot coru bocitoarelor şi bocitorilor, propunerea na avut
qvoru, lipsind doar un pîrţ atîtic şio pîrţotină de poră pîrţotind prin
diasporă.
2 – PASUL doi era să se re pete în apoi primul pas. Ca omii să zică ‘iote,
bă, ce buni e ciomii!’. Atraşi de acest miraj de boc-RAIE, sa cerut partaj
din DA-le, da a fost o udră- greşie, ca ieşit un fel de hurdu-burduz de
grecie.
- AUZ. Da’ nu e. şi nici nu se poate să fie. (şi daco fie îi dăm ostracă din
ui, şil facem să tacă, or ortacă), că re voluţa portocalie a fost déjà în epoca
prehe ladă. Cîta vreme io şai miei e la putere (se discursa Băse în balcon,
singur co onacă), cinsă mai stea să facă vreo iadă.
Aşa că vrei nu vrei, aci e raia. (şi nute mai iLeCa degeabă).
Caşai Democraţia şi uite şi Torţa Demo
3 – PA! şii trei – pu pice cu lipice – şiameninţări pe feisbuc că dacă nuse
şi nuse nici acest pachete anticriză, atunci el cică îşi ia pacheboata şise
HAI –ducă, şiosă se tot ducăn haiducie prin Răchiţărie.
Revenind la feisbucărit, poate că textu făcuse refere la vrun boc- Haiduc-
it;
<”HAI, duc!” (că cam aşa scrie ăia pe feisbuc,), da io cred că vorbim
vorbe, atîta timp cît textul iniţial sa, şi originalul sa depixelat de orice urmă
de folclor.
4 – Ultimu PAS – pe care cu mîndrie îl numim BOC – 4 patru- nu e altu
decît acelaşi binecunoscut. Că pas cu pase, a juns şi acum, cînd poate să
pase ze răspunderea pe greaua moştenire a gubelor boace anterioare. Aşa
că ultimo pas – dacă chiar o fi ăsta ultimo, va fi absolvit la FeFe, căi prea
feisbucit şi putea PeDe. Da pînatunci mai va!
{Nota mea – PeDe-ul din Noul PeNELe-u, cacum io Nouă Epocă De
Baligă pe Drum) Pe dîra de baligă vine Noul PeNe, pe direcţia WeCe.
În legătură cu ‘hai-duca’, haiducii provin dela Ducii şi Arhiducii Salvării
128
naţei omane, Alteţa Sa Deanu, Alteţa Serenişşimă Ceanu, şi bineînţeles
Mircea El Mondialul, îndrumătorul atotputernic al fluxului şi refluxului.
În acest context în care toţi aveau boala titlurilor cît mai pompoase
(exemplu –‘Nastase – şase case” era mic copile faţă de “Herr Klause -7
case”, titlu cotat mult mai bine), Boc I avea titlu de “Cel care dacă se ridică
în picioare, umbreşte întreaga ue”, Boc II era supranumit drept ‘fratele mai
mezin al Soarelui cel mai divin, desăvîrşit ca şi luna, care-I era soră”, Boc
III avea după nume un lung şirag compus din titluri atît de răsunătoare
încît nu vi le pot spune, şi nici nam loc (numele acestui boc începea cu
‘supercalifra…, şi se termina cu ceva cu ‘ferocious’- find cel mai lung
cuvînt posibil). Despre numele celebrului BOC IV, avea doar titulatura
care îngrozea de “Boc între picioarele căruia se răspînd miresme
de….(urma enumerare). Toţi aceşti preaputernici erau “omi de bine” şi
pupincurei de EŞTI
$ nu contează cîtă pute ai, c ice faci cu putea pe careo ai! Că geaba ai
puterea, dacă no foloseşti.
@Auxiliarele puterii – (alfel spus cele două coaie pe care se sprijoane) –
sunt auxiliarele “A FI” şi “A AVEA”. Avîndule pe amîndouă oo, îţi poţi
permite să nu faci nimic, sau, cum a zis primul boc, “mă fuck că fuck”.
Tot tu în cepe dela ‘a fi-ul’ şi a avea-ul’–amîndoo verbe esenţiale,
elementare, absolu te necesare pentru o draculizare completă. La care nu
prea mai avem ce re forma.
Se face dez acorduri între subiecte şi predicaţie doar pe muzici de fanfară
(cu de dicaţie la super-eşece şi, / de ce nu? La super-succesuri, că toate e
cu foloase de oase roase şi fuck lucruri folositoare tuturor, [mai ales dalea
în folosul naţi unii şin interes naţional iohan]. Şi cînd zic ‘Tuturor”, nu mă
refer dor la tute le lor, cin general la o Omanie a ‘lucrurilor’ – bine-bine
făcute.
(Nota a. – mai fusese unu cu “oameni de Bine’, pormă altu cu
‘sAtrăitorimideBine’, acum era Era lu nea ăsta al ‘lucrurilor” bine) – Nu
era tri şor cu ponpon roz-bonbon ca bombonel, care are totuşi mare de fect
că nu-I chel şi nu-I băs, că dacă I sar defecta, ar putea defeca şi pe el tot
pe el. Băsu e rromanu verde praz spre portocalini tuciuriu, că cu un rrom
se re startează singur.
A fi sau a nu fie băşii lau discutat în particular între ei (în original, la
capitolul ‘Tu bei or nu tu bei”)
Despre a avea (putea) doar de dragu de-a avea, seva mai comenta
(căi artă pentru artă, da băse şi arta era ca vaca şi chiloţii!) Caci în Băsărie
totu putrezeşte încet can turbărie (daia băşii au turbane şişi bagă bocii
lanaintare la boc-gubernare. (cu cît mai habarname, cuatît mai bine)
** de la dozator, fiecare pedec îşi mai ia o doză să aivă, c-a fi înseamnă a
avea, şi a avea pentru a avea e raţiunea de a fi a ăstora
Sus pendarea din funcţie or referenduma eo lovitură prea grea, să ţise ia
ciolanu chiar aşa, fără salare compensatorii şi fără drobi de sare pe spinare
sau alte orii.
Păi statu de drept e cel mai drept să deal u alu nea Super-geniu carpaţilor,
căi pîlpîie lumina de la suspendacii daci, care se ţin de suspendăcii şi se
atîrnă de sus pensorii Torţionarului cu TORŢA. Dispozitivul _ESCU dă
dreptu la Aură.
(aurolacii prinşi cu aurolăcii şalte drăcii lise confiscă de către Ciomii dela
Fisc)
Dacă eşti cu ESCU e bine, şai dreptu la ‘sătrăielide Multe Bine”. De-aceea
prezentu ne este plin de eşti şi de eşce. Doar dacă sunt de-alu ESCU pot să
–esc şi eu (unpic de trai în băse RAI) o existenţă în formule scurte,
prescurtate pînla –s. sss! St! (de la Bosss – ‘-s’)
Da co-existenţii co-preşedinţi cum stau ei de cu minţi în co-pro – cultura
lor!
1. De! foştii şi actualii lu ESCU se ştie că îs FeBine săTrăitoride
Bini, cu ante-mergător de ştabi şi ştăbuţi. Tot ex-I (ecşii eştilor ce fură /
tot ăia fură şi acu, / cu BĂ – ses –cu! {Da ăştia nu fură, li se ad duce acasă
cu sacoşi}
Cine mai fu şi nu fu cu ei, fie fu – (gi), fie fu ‘du-te! / altfel spus sunt …=
tu-te.
2. Da chiar dacă nu-s iar nici şefi, nici şefuţi, că-s prea mulţi, de fost
au fost [şi utemişti, şi optzecişti, şi pedecişti
Ai, n-ai, dai, (şi dăi cu tuţi! Şi tu-vă!); plăt – eşti impozitu pe prostie, voi
ăşti:
3. fu-tu-ţi, răs –fu-tu-ţi, şi pu-li-mea [adică noi şiai noştri, ultima din
cele 7 categorii sociale de pe ARCĂ.
Căi scris în zodii că dacă nai, nai. Cine are parte de urne, are de toate pentru
toţi. Ai drept de vot, şi ţiai dat votu, ai şi drept de lins pă bot. c-asta-I baza
piramidei sociale şi-a lanţului trofic. Căn (nil cresc crocodile şi piramide.
Or pirande?) or
Boc cel mic are menirea de a muşca din bocul anterior. Bocul se consumă
singur, find deo omnivorie ca castorii. – e coprofag. Şi se autodevoră.
Martorii lu Boc aplaudă cu însufleţire această Nouă ‘sătrăialădeBine’, iar
a doua zi după fiecare nouă re investire, (plagiez din Istorie, pag.65:
“ atelierele pariziene nu pridideau să fabrice cea mai proaspătă culoare la
modă – CACA Dauphin- din pempărşii lu Boc IV” (nu altu)
% Re Suscitatu Băse – varianta 2012 – e alt fel decît varianta Băse 2004 –
tot el, ESCU patru, de clarînd cu lacrime-n ochi:<”ÎS fericit că pot citi!”
(se sub – înţelege ce – gîndele omilor şiale hîndelor şi hîndeilor de ciomi.
Gînduri pe care le monitorizează şi le porto calizează cu bagheta magică
130
de dirijor, şile canal –izează. Canalizarea e semne de civilizaţie.
Că tot cu-aşa o vrăjitorie ia vrăjit şi pe cei din bruxele, cînd şia senatorit
iebele.
Cu şuviţele lui rebele, de fante de cartiere, ESCU e permanentul prezente
prin care-a trecut fostul nostru trecut (încă napăruse apăruşu de mus cu
foarfecele acele) – el era în ERA de Aur pe care cu mîndrie o numim
‘epoca epocală pe care băsim.’
Restu care mai eram pe-acolo şi estem peaici ţin tot de 2 categorii : foşti
şi foste care ÎS / în perioada de rut şi de fîs, (conform comunicat din partea
Administraţiei Cimitirelor) – că daia ei fură, şi se cocoşesc împreună, că
_ESC.
Flămînzii nu crede la sătul, da atunci de ce pulimile la Dracul?
BOC eca un yo-yo în mîinile băsului; cînd e-aproape, cînd de parte / de
guberne; locu de unde se-mputere la furăciuni, şi unde bocu îşi are hazna.
Cazna pe care o îndură toţi la palata Victoria era mirosul de băşi băşinoşi
şi de băsete move. Iar cazna mihalacilor şia onacilor de la cealaltă palată
era putoare de boci de la bocitoria Bocală. Cubernu habarnam alu boc, o
fi el plin de tifoşi sclifoşi, da şi de şeitani şi cu bani deai lu cocoş.
Dintre toţi co rupţii şi co –ruptele , (alu Nuţişor fiind a mai ruptă, şia mai
strîmtă fiind alu o fostă lavină, rebotezată alină), - aia geaba face pe niznai,
pe principiu că ce dais ă-ţi dau, ca fost în bAseRai şi-a fost în-cotrocenată
{drept fată mare–pe felie .} c-această ofelie ofilită nu vrea să se mînă
stireze decît co monă gască.
Ăi din culise dau cu bise: bisu unu, bisu doi, BIS – Băsul (2 doi), BIS –
Bocu (4 patru) – Bisă trimisă la turisme să şio turistice prin vro mînăstire
la atose, să se re cicleze cun Nou ciclu de‘săTrăirede şimai Bine’. Pleş
coaia viitorului gube predoi, blă să-şi re cicleze (luku) şi mai la nord şi mai
la sude. Mol dova ei (mulată) şi calul des –călecat în manejul cotrocenizat,
(pe undeşi face manejul şi cealaltă con-soartă {ce soartă şi pe Băsel, săracu
de el, să nuşi co-existe coexistenţele. Cu-aşe menej erie şi-arene romane,
şi-aşa Boc-gladiatori şi gladiatorese, toate luptătorese alese să se-lupte pe
rupte. Se gladiatoricesc tot fele de monice şi roberteAnastase, şi sulfinice
şi bici şi simoneCreţe, inclusive dalea mai precupeţe şi başoldine, de tip
alineGorghii. Nu ţi, care Nuţi nu-ţi spune niciodată NU, că toate e dealu
DA, şis pline de dale, şi e fie care întotdeauna gata pregata de …DA. (îm
preună cu alte nuţe de-a gata, sau împreunat într-o împreunare mai mare
de Nou Partide celmai Liber are, şau dat naştere (prin cezariană) la
mişcarea DA – DA [-istă (un fel de pe Mepistă cun măr cu cal în gură sub
bradul partidei romilor din partidu popular )
Şin plin omunizm, ba ca fost ilegalistă, şi-activistă grinpişa cu domnişoara
sarfutis, pentruca să nu se mai dea fabricile la colectivă, ci să se retro-
cedeze la comun (că cu-aşa omani şi oame Noi, s-a redeschis pe ARCĂ la
NOI fabrica de ceauşei şi e pline de scandăi mari şi mici: de cînd sau pornit
fabrice şi uzine cu sirena lu Roaită. Şi sirenele să fie declarate bun comun
de folosinţă îndelungată.
Motivaţia – pentru că E e ba, - ba DA, şida – sida – paremise auzise de
ulise.
Şi de aviară?
Mai-întîi Tuta prezidenţială coruptă pînă-n gastronomie, să vie săşi taie
singură fondurile de co eziune din raie, şi să no mai ia pe arături ca o iapă-
n călduri.
Apoi, pe locu doi din doi, faza de flux cu Mondializarea ebelor (adică
devin mondiale prin în rudire cu nişte alţi mondiali şi )I un lux neaprobat
de femei.
Faza trei e faza de re flux cu GLOBALIZAREA iepelor (adică miţele
ajung GLoabe şi am basade, şi con sule) Această Incitatusă dusă cu forţa
printre Aleşii Aleşilor, şi pusăn bruxelă, alături de cealaltă mîrţoagă pe
motor, este, pentru autor, cea mai dovadă, istoria cea mai adevărată fiind
povestită de Suetoniu într-o Erată la ‘Vieţile celor 12” (şi de Tacit în
“Anale”):
Draculu cu nume de împărat roman (37 – 41), printre celelalte manifestări
de menţiale ale sale;
• după ce-I ciuruise pe toţi cei trei-doi-doi
• şi în clădirea Aceea clădise pentru ebăsa un grajd de marmur, din
marmură de Deanu, cu iesle de sidefe încrustate cu crini albi
• unde săi dea să bea lu alde falcă şi lu nensu blagă, din potire de
aure.
• Apoi îşi numise traianiUngurenii membrii în colegiul înalţilor
prelaţi, şi printre preoţi îl făcuse igă păla cu o clasă mai mult ca trenu.
• Apoi a hotărît să-l numească pe boc să mai fackă iar gubernu
• În timp ce a hotărît să-I încredinţeze puterea supremă în state unui
papahag papălapte, proclamîndu-l consul. (cum de altfel con Sulea pe
oricine vrea)
• Şi iotelăi şi pacest cătălinPredoi ‘asmuţitul’ cum mi ţi se patru
PeDe ca un adevărat redivivus, şi după ce băsismu e oale şi ulcele. El dă
din copite şi vrea să fie “CON sule” al co-exiştilor care se co-există
In extenso, foştii băsişti navighează între scylele iohanismului şi caribdele
neo-băsismului, neobosind să Incite (tasu) pulimile de ‘sătrăitoriţi în bine’.
Imposibilul nefiind un cuvînt din jargonu băsist, cît de curînd ăştia
Gardurile de sîrmă ghimpată vor servi la dirijarea FLUXULUI de
imigranţi.
Nu ştiu dă ce, (aşa cum sa văzut delanceput, de navezii şi nauzii uilor de
vis-à-vis)
132
continuînd această incontinenţă urinară, duşmii emigrau în masă spre bece
@În PAS de gîscă sadună GAŞCA,
PAS cu PAS.
Pîs – Ieri lau anunṭat pe nea
(cu ocazia celei dea
ṣaizecelea aniversărea*
[*5 ani hahani fack un deceniu,
Adică ṭin cît un daci- an]
Că
KAPUT
‘locu lui NUE
În UE
Cila
Groapa de gunoi a istoriei împreună cu
Toṭi liberalii noi
ṣi liberăluṣii
ṣi liberăloaiele
ṣ-alṭi nimicnici fani ai nimicniciei ha.ha.ne
https://recorder.ro/miting-pnl-la-alexandria-nimicul-in-varianta-galbena/
caṣaia
prezis lu nea IO
cel mai Rareṣbogdan din cel mai EU
ṣi ca racatiṭu PA!-ul, citînd dintr-un EU.RO. ghid de turisme, care prezintă
valorile dialogului de la vuvuzelă la vuvuzelă. S-a-nceput cun ‘hai PA!-ul
la merchelă!
Se pregăteṣte Io ha.
11 - ([sub] CAPITEAUA (VII) - R 1- {cel mai cel Gel]
Gloabele senGA-GĂ la orice sună pe băseşte, şi se-nturmă la orice are
aspect băsesc ori vreo asemănare cu papaha –GELE. Deşi le zice să nu
strice ‘orzul pe gîşte’, gorghielor le prieşte epoca ‘Grattoirelor’, că pe sub
euro-pEnElE de GAlă lise vede tîrtiţa goală, başca feis Buca (pe unde
relaṭionează cu dăi d’Alde). GAşca ălora austerizi, care ziua făceau
reclame la ceai, şi noaptea furau cu sacoşile din bă SERAI, a făcuto de
oaie.
• Olaie! <CURA cu ceaiE pentru slăbit a crescut nivelul deci-
behehelilor şial
• gagalelor faţă de trecutul Boc care-a trecut şi-a ajuns la datu măştii
JOS! Eş
Deşi lideru Găştii la literu “GA” parese că era bla -bla – GA, adevăru era
că tot acel GAr GA ntuă de BOC era guva din umbră (aş putea spune chiar
‘din penumbră’, atît era de aproape de înco). Căi umbrăie în conu lui de
umbră, căcă pătase pro porţii GArGAntueşti de cînd sendopa cu
megaporţii de gogoşi dela gogoşeria pedea, şi GOGO şherea şi shareuia
uia cu povestitu şheherezadesc despre un effendi băsesc. Şi dopa şi gîştele
(şi gîsculiţele minore) chiar cu grîie fert în alcoale şin formoale.
1. Drept urmare, în mod cert, unele gărgăritze prea riţoase şi cam
gărgăricioase deatîta uiskă, chiar au lepădat.
2. Şi unele macovici macovicioase sau lepădat de un aşa de dracul,
3. ş ice le pipidoase au refuzat să mai şteargă ebele la cur.
4. Tema altor robertAnastase era că lor lise fîlfîie şi lise rupe-n
paişpe de orce E. or orce era, atîta timpe cît în olimpe e un Boc alIV-le.
(că bocprinsese top –faivu momentului) Problema era că deşi official se
trecea la ora de toamnă şila o eră mai de cala Moşi, cu galoşi şi gumari
şicu rari in dispensabili (tipi izmene în iţari) [că ăştia ceau în guşă au şin
iz mene, căs indispensabili cu izu lor de băsişti. Ca orice partide- balama,
izmenarii şicu ‘intereşii lui naţional’ îi schimbau pemperşii la orice boc, -
indiferent de boc. Ne official se re venea la restauraţie, la pseudonime de
tipe Chelu şi Chioru, şila saite anonime de undeşi lua zboru ţipe & apele
la “HAI mă săi! Or tăcim!” – DAIA băsu “nu umbla niciodată
singur.”(citat închis, urmat obligator de gaşca de băsişti şi de faptu că
poate fi găsit pela ora 5 ½ dimineaţa, rătăcind în zig-zag de beat. Caşa a
intrat zig-zag-anat ca pişa boului, şin istorii) Doar căn loc de ‘pîlnia şi
Stamate,’ el a venit cu CIURU şi Bocu. După cea frecat cît a frecat ciuru,
crezînd căi lampa vrunui aladine, a apărut curu lu boc care ia vorbit cu
curu şia refuzat să sento ARCĂ la loc. Boc, ca orice boc! Zi boc şi trage
apa! Mnezo îi îndesa norocu în cur, şi el îl bese şil dă afară!
Şi lupta continuă pe feisbucă, atîta timp cît nici unu din ei nu se lasă dus
deun dor de ducă, şi nul denăeşte nici o dubă neagră, şi nici nu se mea-
culpă cu vreo de misie ceva. {Vorba lu CARA GEa ; ‘grea misie, misia de
‘}(apropos de torţionar)
@că de cînd sa retras în codru verde bocul cu Torţa, ţarata a intrat într-o
profundă şi tot mai afundă CRIZĂ : Criza de Democraţie (asta dupce boc
rezolvase şi criza economică (pe care scandenbergise şio rabla -gise) şi
criza politică (pe care-o micise cu şute-n cure)
Aşa că să feisbucim cîteva dintre variantele boccice de “FΔ finale, înainte
dea mai GA-GA alte gagale, şiale pavugada în corale
VARIANTE
(nepublicate pe Forume, da şulfănite prin cea lume de zvonaci şulfi, care
cică pe feisbukă se harakiră-ntre ei-e pentro temirceE (or pentru temirăce
de
• “Iar din maţele lor spintecate / fuck dracii cîrnaţi şi sînge- reţi /
• Ş-alte mîncări de post pentru dănileţi” (, şi cîrnaţii de pleşcoi dela
134
cîrnăţăria din Pleşcoi alu un nea cătălinePredoise zbicesc că aghiuţu face
pe niznaiu ]
Dao are de undeo fi ştiind Budaiu de :
• – VARIANTA B&B în armistiţie
(cît de cît tempo-rare, după istoricul “ZÎT!”) – că nu părea a fi internaut şi
nici navea cură de boiangitură. Or poate vreico daldă macovei, căşi
cunoaşte bi kina după …cusătură or căcătură?
(N.ed. – Alături de numeroasele personaje ale BeBeului politic, în notele
de subsol cu care Izvoditorul îl însoţeşte, apar o sumedenie de tipuri de
căcăreze care măresc sfera Sătrăirismului cu încă 3 deşte. Prin acţiile pline
de semni ficaţii faţăde probe le administrate în dosare, unele personae ca
Erudiţianu, Pleşuvu, Sida şi Kir Criticos, auun rol aproape pozitiv, altele,
mai fără hiv, ca Idioţeanu, Ialomiţeanu, IonOlteanu şicu un
traianUngureanu, face chip cu daldi Nătăroiu, Lăzăroiu şi Predoiu, cu
Arhonda Suflă-în-Vîntu, oglu Paleo Ologu, Părinţelu Evlavios, Agă
Fălcosu, şi fenechiu Cur Iosu, Adevărovinu, Funerinu, şi Madam sulfinu,
Etc
Dealdi ceanu şi deanu căcălău, (din aceeeaşi găşcuţă cu paleo-mondialu).
Că cam se.
Pre figurează o lume, lume ca rea mai fost pe vremea lui ileca.
Am încheiat aici cît de cît paranteza). {*DA ce so mai fi zicînd despre
udrea?
>E fată bună, DA noastră, din popor, crescută chiar de mine, DA a avut
GHINION!
&& (NOTĂ – un fan fanatic şaproape bourean a comparat variantele cu
varianta şilea mai varientat în fel de fele:
• 1 – 1 – VARIANTA (semi) – oficială
- că cic ar fi apărut o oarecare umbră de răceală –ntre ei, datorită
condiţiilor meteo nefavorabile. [în monitor scrie negru pe alb că era ceaţă
în piaţă şică nusau văzut cînd au trecut unul pe lîngă celăl altul fără un pic
uţ de niţel uş sa lut. De salve de ciur. Că chiar pe dealu Ca Pitoliului sa
făckut derdeluş pentru gîştele Capitoline care să salve cu cîteun ‘AVE!”
ce mai rămăsese de salva Marat din omanat. Aşa că faptu că ein au
schimbat înde ei vorbuliţe de la periferia vocabulii le face pă gîsculiţe şi
pore să re afirme că puicuţa lu Cocoşe o “navede – Naudă!”.
1 – 2 – VARIANTA NEO. (ficială,
- , mai de undergroundă, dă glase să se-audă, într-un limbaje de
grajde de mahala (presărat cu mulţă “Işala!” şi “Maşhala!”) poveştii sulii
spusă la gura sobei de ioni (crengi?) sau –eşcii? ) cu mască umană.
- Că Băse sa autodemascat singur ca duşme de clasă cînd la a patra
(spre a cince strigare: ARice! Arice!”) – investire a dat glas cam la o aşa
ceva :
#<””Las moştenire o ţară…., bla-bla-bla…, / cu nişte coji de omi.., bla-
bla-bla…,/
Şia dato pe daiboji, crezînd co dă la nato la produs. Cace?
{Că de produs nu mai produce decît lavinele de pe centură şalinele din
bătătură.} Căla tocma îşi elicea o bombardea care-a asolizat pacia. Prin
dacia, la rugămeala unei simoneCreţi, plantăm doar creţe şi pui ieţi
dedănileţe.
Ştiind noi că ciclopului îi cam place aş face selfie cu Moartea, nuş ce ia
venit săl provoace pă Ăl cu coasa la o scanderbergeală (pe temă de coseală
de Arcă, că cine e cine în stat? {şi cineE mai ca targ.[şi că cine e mai cine?
(cine e împungător de şi cine trăgător de / sfori în echipa de cositori.)]}
Căn timpe ce boc îşi nituise boxerii de catarge, băsul mituise pe cupi donu
dela Tribunalu Poporului saccepte estetica Urîtului de politică de stat. (se
între vede o corceală între o coexistenţă gorghie şio coiexistuţă de
blăguţă). Boc nu făcea decît îi mîna la strungă, unde urma săi mulgă naş
Mînă-Lungă cu aldi Cocoşilă.
(Not. – ăi mai cu Gî-uri avea rînde lăsat mai în faţă: o igă cun I GAş, o
pogă –alu poGea, o ancăBoaGiţă cu cotcodacele ei, dată cu zgaibaracelen
sus de cucuriGU lu cît de cît un traianunGUrean, vrun papahaGU scos dela
nafte or paleoloGU cu defectele lui derecte. După fiecare sa făcut caloiane
numa şi numa din boc, după chipa şi asemănarea cu echipa sa [>DA,
apropos, de bla-bla-GA ce ziceai că se zice?
>”Se zice car fi fost băiat bun, da cănavea GHINION să se co-existe co
nimenică( lipsită deo vergă şi apocalipsită de orce vlagă deblagă)
Şi de cînd se scanderbergă, toate au mai multă vervă (şi verbă.) E Noua
Cîntarea Tomaniei în Epoca Turnăt oriei. – că carel dă în gît pe care!
>”DEŞI - Am fost martor, nuvă torn la DNAle! (tuvă!). Iote mesaju –şoc
al Înalt Prea Sfinţitului ĂL Mai de Sus. Boc”
(Notă – Şi precum vam mai spus, că cred că vă,
Actoru, (care juca rolu lu Boc 3), a supra vieţuit regimului băsit şi crizei,
şia de păşit Era Turnătoriei, cu fruntea sus (şicu boc la cură),
Şi PAS CU PAS a intrat în Epoca lu Boc IV, un nimeni altu decît
• 2 – 0 -Aşa că pe primul loc în mogulat, în VARIANTU LU BOC
3,
Era Boc Cel Mai Mare, urmaşul lu Boc Cel Mare şi tare. Tot în această
variantă (pi Πcantă, fiindcăi băgase DeDeTeE sub coadă) [şi praf de
scărpinici pe subpurici], pe locul second se clasa Băsele ăla pîrţos
(ca să nu zic ‘bă ..şi …”) şi-arţăgos {şi solzos. Din epoca dinozaurilor
stalinişti}, slutu şi urîtu, şi constipate de rău ce era (că nu vroia să fie
second / sub mus.
Înainte să se dea la fund avusese o prezenţă fantomatică prin dife unghere
136
din anvere, dar, spre de osebire de funeriu, nu mîncase cîhă cu polonici în
obsedantu deceniu (nici pe vremu lu nea nicu, ca scremu pleşuv). (ai dacă
nici Băse nu mîncase, atunci cine? – evident, altu.; un tiz, o sosie, un alt
băs ESCcu nume conspirativ, domicilit), prin Vatra Luminoasă. (pe
vremea lu a IV republică Boc]. Dupa fost ales başcană prima dată, boc
apărea, ca o fată morgană, oride cîte orise intra cu NAVĂ! –LE! În vreo
criză (daia de naveam de niciunele, şi chiar de nicialtele)
*Şi unele udre mai cutre refuza să de ape murgu vamă, şi făceau mutre la
impozitare în natură. Unei aşa vamaioate ia pus boc sechestru pe buiestru
– Asta atunci – cînd coniţa era pe cal mare, şiavea laice pe feisbuci, - nu
acum, cînd ar vrea ceva de calmare.
**Căntratîta era de mare criza de …(suli de cale) cajunsese udroaica să
poarte GUmari şi monicuţa GOGOşari (mai mare ruşinea în biroul ovali)
Văzînd atîta pseudo-tineret pedoman ajuns la aman, “AMAN!”, super –
salva Marele neamului oman îşi scuipan palmele şi se-apuca de edecărit în
folosul întregului oman-trib. (cum sar zice,”în interese naţional’ pentru
ebe), că, ‘cea el,
• >”Trebe să scoatem ţara din rahat – la liman!”.
[şi iar dă dea vina iar în fel şi chip, pe greaua moştenire pe carea moştenit),
(sub liniind cu accent rîrîit pe ultimele două silabe din “tre – bE”!)
Da dintre ebe, eba se făcea că plouă, stolo îşi tocmai lua amanta mai nouă
şi toţi se bruxela.
• În varianta lu Boc,
• Boc dădea fericire numai prin prezenţa lui, atît era de galantom
Inalt Prea Fericitul Ciom., încît emana lucşi şi wacşi pe unde se hip=hopa.
Daia în europa, prin zona non-euro se scandal :
<”Cînd boc apare, soarele răsare”
Şintradevăr, răsărea Starea de FeFe Bine în cea mai pură formă de
‘săTrăire”; o hazna “ce conţinea esenţa eternă a „lucrului în sine",(am
încheiat citatul, şincep altu
@Dovada?
Dovadă că pentru cine vrea să vadă şi nuie naude-navede, graniţele Uie E
de fiţe (nu pentru euro-şarle ca dealdi macovei, or starlete ebe uitate-n
sterilete.
Pînă şi toţi cei puşi (prin interpuşi) la muncă silnică zilnică recunoaşte că
boc era o prezenţă Bene fică pentru echipă spre colectivă. Şise bulucea
cum se bulucă să intre-n ceapee toată buluceria pedelee şi pemepee (mai
ales cea fără feisbucă.
>Pulimea stampede înspre PeDe de cîte ori saude că vine iar Boc la putere
şi cu mult înainte deal vede,
< Ba stampede dinspre unde crede că pleacă la palata Victoria, cacolea e
buluceria şi bucureştia mai, şi se dă bere şi mici la pulifrici, ca venit ziua
victoriei în contra tiraniei democraţilor. {seaude glasul străzii, dirijat, şi
din dirijabil şunt aruncate confete de hîrtie pe care scrie ;”Moarte la
parlamente!”, şi “Jos textile, fă sulfina!”.
• 3 – Ba dacar fi să credem VARIANTA INVERSĂ
• Că adevărata variantă e VARIANTA LU BĂSE @ doi,
Pulimile se stampeza nu înspre, ci dinspre şi fugia de boc-guvi daci ca
dracii – de- tămîi E. Acu zit u? UNDE? Unde putea să fugă ei mai întîi şi
mai întîie dacă nula Tataia Băsecu, la Salvatoru Supreme MeReU Realesu
pe post de Toteme, El Lider Maximorum, la Comandantele Suprem de
Forum, la Super Salvamontu şila Supersalvavişeulşimaimarele, etîcîuri
Salvamarele neamului oman, super-eroul, supra-omul, super-Draculu,
super –BU, şuber-ecu, membru –membron fondator de PeDee, PeDeLe-e,
pemepee şia altor comitate comise şi comiţii şi partiduleţe şi haite de etece.
# Singura lui regretă e că na fundat cînd era în ilegalitate la anvere, nişte
salva-vişee şi nişte canale pentru ăi din viitoarele fronturi ale salvărilor
năţionale şiale interesului naţional. Că nu era o zi să nu se gînde EL la
defectele periferice ale SSMDe şi cum sar zice să se treacă mai pederepede
peste starea de avarie şide conservare la o Nouă SCMDee multilateral
dezvoltată. Că ultima lui arie era aia cu “sătrăitatea” şi să trăirismu” – asta
dupce a înfierat comu (nismu) – şi pro –slăviat ciomu. (ciomismu era
ultima descoperire în materie de –isme).
Autorul “Să-Trăiturilor_de-Bine” de zi de zi de zi era ţinut ca un bi belou
în vitrina de la etaj (în sediu din garaj, era să zic ‘garag”, da era tot un drac)
{că dacă, doamne feri! Se supără ăsta pe noi şişi ia sătrăirile înapoi şi
pleacă, ne lasă cu curun apă (Asta-I ca poanta cu Ponta, cum ia lăsat?) şine
rămîn doar “muririle de bine” să le trăim pîn’la adînci bătrîneţi – că cei
viaţa fărun băs şi fără băseşti?
(Nota secretarului Cancelariei lu tov. Boc –
Deocamdată se aruncă în el cu drone de hîrtie, şicu chipie şi cu huidu-huie,
dar, cînd or moţăi ăi din uie, cine ştie, poate altă dată vor,.. şi cu pietrişă.
Da Blabla GU, blagoslovit fiei nu mea, co privire piezişă, déjà a scos în
stradă jandarii, care déjà aveau pula nele scoase. Bătea la ei săi frăgezească
(mai săi rupă şi mai mai să najungă cu ei întregi la dubă) şi I bătea şi peste
picioare, şi pe spinare, şi peste cape, cu pulane pe care scria în polpotă
>”Lupta contra co-rupţiei şia co-rupă – torilor! Că Rupţia ucide!” sua
.>”Trăiască Lupta pentru pace!”{pe unu chiar scria în chirilică unfel de
“PA! Flota!
(nota a. – unii jandarmii mai miliţieni erau dotaţi cu cîini lupi, fără botniţe,
care stăteau ce stăteau, lătrau ce lătrau, şodată se repezeau la beregăţile
duşmanului de clasă. Şăştia ‘ce că “Lasă că ştie el pe cine să later şi pe
cine să muşte!”) Tot peacolo se manipula cu mîna manipulanţi şi manuali
138
dealdi stolo, cu mînării de plîns “de-a plînselea” – unii ne împula, alţii ne
dezpula, că nuse prea mai prea ştia cine sempuia şi cine dezpoia prin uia
aia pe faţă or pe dinapoia, şin general cine cu cine se mai împula or se
dezalia din interes naţonal. {>DA oare ce zice-un cioloş deo paulă voş:
<<”DA asta a cam avut GHINION ea cu ea; că are o imagine publică
destul de proastă, rămasă de pe vremea cînd se vrea tîmpiţică. Imagine
care poa’sa dăunească lukului mai gorghiu. Văzînd atîta combatere pela
spate a corupţiei şia corupătorilor (da şia capitalismelor de cum) etrie,
Băse stătea în bîrlogu lui din băselie ca un tigrete careşi roade propria
coadă, şi se-nvîrtea în cerce în juru la Cotroceni (şin juru la curu lu Boc–
unu din cei 4 trium viri de state). Că iel se tot piacolea şi mi se pitea şi
pritocea, cînd colo, cînd mai colea, prin garajă. Da tot de strajă la steagă
şila torţa Demo craţii mult-dragă. Şi fiind e în legitimă apărare în contra
loviturilor de stat pro-parlamentare, chema cu apele poporu pedeu şi
diasporeu să apere cuce? – ririle revoluţei. (ca nişte vasileRoaite).
<”Apel către PeDepopor! Ioite calea! (La boaite!) Calea cea dreaptă, care
desparte apele în două, casă ne fie nouă ‘sătrăituFeBine’ şi să nu mai fie
mişcarea poporană o sclavă isaură! – Drept pentru care împărţea (de joi
pînă marţea) la NA! –vă!:
“**NAVĂ pulane, pulănaşe, pulănele, pulici, pulănoaie,…etîcoie
Aparent fără nici o urmă de ortăcisme (din perioada petre-Romană) şi
(apparent fără ciocumicisme) fără răutăcisme şi discriminări de rasă or
clasă, se manipula fără scrupule masa de băsişti activişti – pulănimea
pulănoasă, venită cu pulane deacasă (pulane şi ciomege păstrate de la
precedentele allege şi timişoare). Uite-aşa băseştii şmecheresc ele ctoratu
şi-l manipulă fără pic de scrupulă. Şin mod discret, la cererea muieretului
pedele, se (mai ales a băbăciunilor re-alese euro-parlamantare) rămase de
pe vremea piramidelor şia –Ciunelor şia ciunismelor gene Raţei dez –
bluginate) jandarii se igăşeau cu pulane din ce în ce mai pulane.
[se pare că nemaiputînd săi ciure, au început săi bată Toba, dăi dealu tobă].
Pusă în faţa pulănitului cuatîta vlagă, cîteo macovică mai pseudo-porică
ex -clama cîteo spusă cu multă exclamie:;
<”Vai! Ce grosolănie!”
Şi din corul apacilor şi apacelor ise replica cu re plice ca:
>”DA de lungime ce zice!?: , şi-aşa tot aşa. În timp ce BăsescuL cu frasu
şicu finu lu frasu şi cucum natu lu finu lu, lucra. Căşi scria de mînă pe
poartă la Înalta Lui Poartă că munca ‘în nobilează pă ciom’.
Şică <”Bineaţi venit la SăTrăit pARCĂ!” că aci e de toate pentru toţi omii
de bine.(cavea fişe şi dosare cu fie care ce şi cît a dat şia luat şi pe unde-a
mai hoţit {dacă lucrătorit sau nu la stat}.
Aşa căntre timp Băşii lucra cu ciur şi cu dîrmon şii ciura şi-I dîrmona pe
toţi. Că la el era Timona şi cheile de la porţi.(era chelar de nevoie, fincă
toţi era nişte hoţi). Şi-n umbra lui, şi mult în urma lui, îi călca pe urmă
săraca de denea, care lucra cu sita şii trecea prinea pe toţi (care ise spunea
că trebe trecuţi prin sită. Da erao sită de mătase făcută de macaronari
pentru macaroane. Aşa că macaronismele în dulcele stil macar onic era
anacronisme anacronice, marcate cu semne diacritice şi cîteun ‘huo!”.
{DA ce zici de bica?
>”Despre gorghica numa de bine, numa ca avut niţeluş GHINION!
<”Binebine, da io ziceam despre bice ce zici?”–“Păi ţiam zis. Cum sar
zice, ăştia bla cu pîra şise mînca unu pe altu, dînd cu subsemnatu. (ca pohtit
la cîrnaţi de pleşcoi).
• X – în VARIANTA un picuşor BĂSISTĂ
A lui Băsescu personal, BăsescuL Traian in sistă cum că Traian Băsescu
era un Băsesc Bun, Bun de Tot, Bun cala ŢAră, Cel-Mai-Bun-Dintre-Cei-
Buni, recomandat şi de străbuni, da şi de generaţia de ceauşei carel tot
votă…
Pe cînd boc era un tiran, da ştii cum, un tirane rău de tot şi din ce în ce mai
tiran ic şimai odios decît foştii odioşi careau fost.
Dac-ar fi fost vreo re ferendumă ceva, această huidumă de boc care tot
huidă şi mă huidu-mă şi-I un “gică contra’ la tot, ar fi avut aceeaşi soartă
cu. Că prea a băgat în regat dictatura militară a celor fără-de-ţară şia băgat
ţaratun rahat. Acest perfidy de zertor de boc carea mai fost trădător (ca
trădat şi întinat în rahat toate înaltele valori ale pedelismului European) ar
trebui crucificat de viu şi acuzat de genocide. Dai atît de perfidy şiare o
pele atît de groasă că scapă MeReU dela o boc –gubernare la alta, din ce
în ce mai unică (da şi mai mică – şi nui pune nimeni pielea pe băţ);
>”ĂSTA face politică în funcţie de cum ise scoală dimineaţa. Are-n el un
zvîc de hopă –mitică că se sfîr lează prin dita hazna ca sfîrleaza. Nu te poţi
hazarda să pui baza pe omu ăsta (zicea un părerolog sadea). Că cam aşa
era. Că déjà aripa dură din pede ia luat măsură la un costum de scîndură.
Cacum un aşa val de ură venea, că parcă sauzea aia cu ‘moţoc’. Caşai va
fi lui dat să fie.:
Spîn zurat, deca pitat de cap, rupt de 4 că mile în 4, şapoi ‘capu lu boc’ va
fi pus într-o ţeapă la intrarea în Bucale – port la mare, unde va sta atîrnat
pînă la paştele ca ilor. Seva spune ca fost deca pitat de băsişti mai
radicalişti şi mai extreme – işti decît Băsu tute lar (tul!)dar nu seva putea
niciodată dovedi.
Dovadă?
Dovadă că Gîdea na semnat nimic scris, casă nu dea cu subsemnatu. (şa
pus pe altu)
• Aceasta era VARIANTA OPTIMISTĂ
De la varianta lu Băse, în care gîdea se chiar gîndea săşi facă hara chirii
140
(taman în dealu Spirii). Zbiru, luat cu otuzbiru, pe motiv că, citez tot aşa
din cea rămas scris cu singe pe pereţii la dubă:
<”În semn de pro teste faţă de avalanşa de ne – norociri şi ne – fericiri la
care sunt martor (cu toate-ale-mele băseli de “Bine-să-trăiri”).
Dan’ainte deaşi face harachiru complet la sătrăireze prea căcăreze, anceput
să fachireze ca fachiru mersu pă pioneze şin POANTE, mersul pe cărbuni
încinşi şi alţi merşi (cu mersul altora) pe ici pe colea, prin părţile esenţiale,
doar –doar so mai putea cîrpi ceva or să mai schimbe ceva din majoritatea
lichidă (cavea nimbe de ţal specialist în lichide şi alte scursuri, şi putea
lichida orice lichidare de stoc [cun dop de boc]. Că doar asta-a făcut pe
unde-a trecut: - flotări şi gioane printre sticle şi pahare, şi mersul piticului
– cînd I sa cerut, şi mersu be ţivului, şi ălte de merse.) Sa scremut Băse cît
sa scremut şi după ceva scremete (cu gamete de con stipaţie) şi alte cîteva
screme, a reu şîiit o con spiraţie (in ins piraţie divină) cu sol uţia imo rală
şi după ceva vreme, într-o dubă, anceput să formateze alt gubă Boc de
tranziţie, gubernu de largă uniune naţională (boc 1 + Boc II + boc 3 + Boc
IV)-
Guvele Boc IV spre boc V (cinci).
Cum?
Cum de ce, de nece? Cexina!
Păi simplu ca bonjur. Sa uitat în jur şa cătat puncte de cusătură (şi de acu
–punctură) [că cine caută, găseşte], şia luat parteneru (cu ex-mineru) cu un
MeReU lucra în echipă cea mică (cu tehnica ‘mama-mpunge şi io trag!’)
şi ia traso lu boc. {abia după ia traso şi lu ăsta cu făţău de băgător de
seamă}
*Şianceput la cusătorie să sforărească (sfor – sfor) o nouă corabie cu sută
(cam plută, da cu numea de ARCĂ, casă vadă lumea cavem şi noi o arcă
ala NoiE) care să se-mplută în istoria omană în dreptul dinastiei –
EŞCILOR de Bucale (cao ARCĂ în dana Bucureşcilor, mai spre maidanu
din Modrogane).
**că după cea cusut cea cu sut bot în bot atîta vreme cu pre- decesorul boc,
şi uneorea cur-în-cur şi noapte-bună) acu nenea venea săi deşire iz –
manele şi să le facă gheme; (pe ritm de manele):: că erau izmene de
premiere date de la bugete le de stat şi era pe inventare. Şi MIŞELU de
chelu la lăsat pe boc în curu gol. (de ise vedea cocoşelu) că cam de dastea
en stare băsismul corupător de boc-minor (şi de boc –major, cînd o ieşi din
minoritate şi no mai fi minoritar).
S-aud scandări în cor de scandăi de zile impare:
>”Băse şi băsismu Lui /Salvatoru neamului!“{unii cică
pronunţa‘Salvatorii?’}Dar şi scandăii de zile pare e scandalagii şise mai
pot auzi ecoind strigătura de ierea pacia
;:>”Stima noastră şi mîndria / Băselu de OmăniE” – (rima de la ‘mîndrie ‘
e la unu, mîndruţ, carea înregistrato la osime ca partid – Partidu mîndrilor,
al mîndrelor şal mîndracilor. Că după ei, doar duba şi doar “Băsia salvează
tOmania”
#Da cică-n republica pro curorilor (că şăştia era dăia pro şi băso-fani) –
din timpu lu BOC VII, PeNeLe se penela de euro-penele prea stridente
(acţiune ce începe cua lu cocoş, cînd sad at cepe la beciu domn ESCU –
şincepe a să se deşire la fire urzite fire după fire, că se dusese vestea şin
fundu Evropii că ce ne pot nouă pene lopii şi pede-interlopii penelopa.
Cum sar zice într-un stat de drept din Europa _:
<”NU puteţi voi scrie pe hîrtie cît putem noi fura!”.
• În statu de drept, dictatura e cea mai bună ordine de drept. Iar
dictatura de dreapta e cea mai dreptă ordine dictată. Dela comenduire din
oriîn COTRO venea MeReU cîteun MeReU cu ordine de zip e unitate, prin
care se cine pe cine va mai petreispiri, şi cît. (subiectele erau oricîte şi
despre orice
• Subiectele fiind aşa de variate, crinuţa lu ioanOltean, acest fante
de obor care-ar trebui păstrat în formol la parlamente), urma imediat după
amanta lu stolo.
• Se pregătea în stendbaie dubă pentru un nichită care urma la
vorbitor pe teme de aman tlîce. Fără alte tîlce.
@@ VARIANTA PESIMISTĂ
(tot de sorginte băsistă, urmare la acel “Apel către băsişti!)
Era ca omuleţu negru / să nuse lase pastişat, nici împăiat, nici îmbuteliat
în formol, ci pur şi simplu mauseol lat, şisă devină Marele Martire al
“Sătrăitelor-deFeBine”, condus pe ultimul drum în fiecare an. (altfel spus,
deacum toţi sunt egali, într-o democraţie a egalilor, şi toţi sunt chemaţi în
mod egal pela deneală). Vă daţi seam ace zi infernală ar fi pentru baştan
acea zi?
Şi cîte de o ‘samă de cu vinte’ sar scri şi sar petreispiri?
Băsescu în cor tegiu lu boc! ? ! hă! Luînduşi o faţa de boc insurgent care
tocmă a făcut pă iel, acest tomă mimînd la repetiţie scena cu ‘dragă stolo”
(adaptată la ‘dragă emilBoacă”, pînă la o nouă interpretare co julită mai
‘dragă ciolo!”) şi in fantu din cînd în cînd să scoată capu din coşciugă şi
Băse să trebui ască să-I dea să sugă?! Un adevărat cojmar! Ca rămas din
ditamai totem oman doar o piele lungă (şio punguţă cu 2 galbeni) – {<DA
ce zici de cocoş?
>”E băiat bun, DA a avut puţintel GHINION.” <”şi la Cur tea de Apel?”
>”şi.”
<”DA de davidel?” >’Păsta nul spală toate apele de GHINIONU dea …
<”DA tot cu iordănitu bla şio pogea.”
>”GHINIONU lui, da dacă se pogea în timpu liber,
142
# Şastea toate numai şi numai de cînd în Bă seRAI boc a renunţat la
burlăcie şisa căsătorit cu puterea. Acu e la a cincea. (eunucie? Or
ucenicie?). căi şi el un fel de “suflet zburdalnic” (caşi paju cătălinPredoi?
De pe la noi) şia anunţat că re nunţă la orice, şi la grade, şi la gardă şila
sepepe, dar la, nu şi nu. Şia renunţat şila or- tăcie, şin loc săşi vadă de tăcia
lui de boc, anceput să se vete cu tot felul de vete;
• Că e contra la noul plan mar(e) şal
• Că chiar de la un aşa veto anceput o aşa lupte pentru PA! – ce între
ei
• (că era să nu mai rămîie piatră pă piatră în uie)
• , că cu greu ise poate găsi un ceva mai titanic decît nodu Gordian
(deşi păsta fiecare vrea săl taie în stilul lui: Băsu mai băs în băsăRaie cică
săl ciure co rafală de tune, boc că săl taie cu foarfeca cu care lucrătorea el)
Nodu Gordian aista a fost un Podu lu traian (ne apolo dorit) – pe care unu
tăia pan glica dintr-o parte, altu din cealaltă parte pan glicărea şi el şi
inaugural cît îl ţinea gura tăierea nodului . (rutier) DA la al doilea DA,
după urale şialte tamtame inaugurale, cu multe daule şi .., sau întîlnit Boc
şi Băsel, faţă-n faţă, la mijloc de podeţ. (Cea urmat sa consemnat deun
dănileţ ca lupta dela Podu PreaNalt);
- ,<”NAZAT!” – striga unu la altu, ca doi berbeci, berbecinduse-n
ainte, da nici unu nu era o super-putere şi nici unu nu ceda. Dacar fi
continuat berbecăria fiecare avea şansa sa să cîştige la cedo sau la masa
verde. Pînşi feisbuciştii de pe feisbuc se berbecăia şii lua cu huidea şicu
‘Ţuruc” pe puciştii daltonişti. Şi chiar dacă nuvă vine-a crede, sau berbecit
cît sau berbecit (sau mai împuns şi pe sub masă) zi lungă de vară, din zori
pînă-n seară (că vara nu ierea ca iar na, şi ziua era mai lungă). Şiau însetat.
- Şi sau oprit din nazat (după un opintit cam prea băşit, care sa cam
lăsat cu bulbuci pe feis Buci). Şi sau oprit şi din cotcodărit, şi din gagale
(că era care gă-gă mai tare = care pe care)
Danainte de un accord scris între cele două mari pute (=ex ecutiva şi preşe
dinţia), nuş cum dracu şia băgat alu cocoş cracu între ei şia dat drumu la
gale şi la crăcii. Printre alte re- bute sa rebootat şi galele bute. [ca era cu
‘vox popula’ la box (şi mona-I băga sula-n coaste cu Mircea casă scuipe
tot) da eran post}].
Totu a-nceput la-nceput co simplă şi banală bătaie. (între cocoşi? Nu,
curoşii (=tomatina, nu ceaţi crezut!) şi cu portocală (=porto calina).
Văzînd un oarecine oarece urme de, şi crezînd că e sînge de boc (de şi nu
era căcăniu de loc) {un boc de boc} pe loc anceput a strigare cu glas mare
că uite că premierele a fost pamplonat pe baricadă şică en sîngerare şică
plînge căi curge sînge pe nas şi pe gură dela aşa olovitură (de stat? – că
Băsea declarat căl umplea de sînge peste bot).
<”EU iaş fi umplut GURA de sînge!”(citez din filozofia tov.
Preşedintelui). Şi iaş fi zis >”GU! RA! Gura!”
Alt internaut cu drept de revot, auzind căi vorba de knockout şi neştind
care-i şpilu, a dat alarm ape feisbucă şia dat sfară-n ţară cu fum, precum
că iote copilu cum e knockautat & faultat. Şi dela unu-unu-doi sad us borba
mai apoi şila avocatu poporului, pînă la Lumea dapoi. Unde încă naveau
un gube de cătăliniPredoi, şaşteptau ca nişte Gură-cască, să le dăm noi
dacile.
Acolo, ortacii nau mai putut să-şi rabde or- tăcia şi ciocumicia şiau început
să minerească cîte-un pic în dreapta, dar mai ales în stînga, cu toate
upercutele de care erau în stare şi cu toate uneltele şi sculele pe care le
aveau în dotare dela Tartore:
(inclusive CIURE, pulane, lacrimogene şi scuturi pe care le, de la
anterioarele miner iade, cînd plataserăn Iade flori de toamnă pela
universiade.) Toţi e preocupaţi de:
>”Ceo să zică doamna Europă dacă?Şi dacă ne trînteşten nas poarta laraie
şi PeDe iada? [noroc că toată Europa, în afară d’un boc dealu unu cocoş,
era preocupată de >”Ceo să zică Domnu Cioloş?” (da ăsta nui preocupat
decît de oglinda – oglinjoara >>’cinei în ui mai frum?’
Şi cum –necum, miner IADA era dea gata şi putea fi urmărită PAS cu
PASe depe gugăl-meps (da fără transleit, că era prea leit în noapte şi şo
pocăiau în altă parte).
• 4 – Şi era leit-poleit o atmosferă de dece? Mbrie.
• Şi nici nu se mai putea face o se lecţie naturală între Be & Be, atît
erau de prinşi în trîntă dreaptă şin scande bergeală. Fiecare voia să-l trînte
pe celălalt dela putere, da pentru dînşii se lupta trînşii. Era un altfele de
care pe care, că se de clan şase un război TOTAL între cele două pute riîn
state.
• (şi erau hotărîţi să lupte pînla ultimu homerican).
Şi din state venea semnale disperate că ce dracu fuck ăia de-mpute cu fume
atîta euro -lume? Că fiecare dina MITA bisericile celuilalt, şi bisericuţele.
Şi adepţii şi fanii fugea cu MITA dela băsime la bocitorime, şi dela
bocitorime la băsime, (ăl cu pa! ie, ăl cu fin e!) caşa era obi ceiele la
gîndăcărime, şobo- lănime, mîr –lănime, pulime şi stolonime. Căcînd îi
inunda plînsetele bocilor urcau în gondola cu tot felul de <”OLE, Ole!
emilBocu e tece!”, şicînd dădea de “plînsu marca stolo – brevetat la osime
chiar de dînsul’, se gondolau şi deacolo cu celălat >”OLE!”
Între o aşa ca ribdă şi scillă, vosga – (nianu) îşi plîngea de milă că navea
minte nici cît un vosga– ţian navea nici un co lac de care săşi poa’săşi ţine
‘să-trăirica-de-bine’ Aşteptînd din clipă-n-clip săi vie Volga neagră la
poartă, vosga se smior Căia şi poc ăia. Şicu toată Gloria lu stolo, ălaşi sulfa
şi mucii peacolo şii mucea aura. Atît de tare cabia se auzea asediu dela
144
sediu din Pa lata Victoria, unde haita băsistă berbecărea ber băcărind cu
berbece zidele de vece (pe unde se pitise pytia de Boc 4 – pe şestache).
Aşa cum şi a absolvit cu magna cum laude şi dreptu.
#că cînd era sigur că nimeni nu laude, (în timp ce trăgea apele), scandal în
latine::
>>”VOTAŢI! Schimbarea! / Alt preşe! Alt parlamente! / Altă Constituţă!,
alt portar Şila toţi aceşti excşi le dă dea cîte-un bobîrnac şi le făcea şicu
tifla aşa, cala gioni şi gioane. {Nota lu un Ioane. :”şile da cu sîce din
isarlîce!”(sic?)[passim]}
că pe giamparagii şipe pomanagii urma săi bagen giam PARALE (nema
parale!) şin aşazisele “Rotisoare” deschise la deneale, (pînor să se auto-de
maşte). Că duşmanu de clasă nu doarme, (nici duşmana nute lasă să
dormi), şi Big Bradăru are dreptate
• că zidurile are urechi (de fapte erau desemnate cu grafite urechi
de midas pe toate zide le dela palate){E vident era de Senate de opoziţia
extra parlamentară, care bănuia căn spatele la nauzi &-navezi uia avea
securişti care ascultau totul. Şi care ciuleau urechile la orice şoaptă
posibilă de Vînt
• să nu cumva să se afle că ce fel de urechi are Urechilă (Tartoru
ĂL Mare).
• Aceleaşi gazette care minţeau ca o gazetă imperialistă, aveau o
listă cu informatory şi informatoare şiarătau că pe lume e omi şi oame şi
epuri şivite blagoslovite dela mnezeu cu urechi de mărimea celor de ele
fant. [Informaţia apărea doar aşa, ca şi cum în realitatea omană aşa ceva
nici nar exista!]
• Singurul care se lupta cu proprii lui sereişt şi sepepişti era boc,
(zicese!)
[Da deşi ştia că cuvintele-I enumărate şi nu merotate cu cifre arabe, acest
Guli Vere al democraţiei omane se lupta MeReU co criză MeReIe.
Neavînd veri şi vere în ţaratu uriaşilor băsişti şia titanilor udrişti – toţi nişte
culturişti şi nişti culturnici – acest mic-pitic ot şi minună-copchil-cu-
barba-deun-cot era singuru boc cu adevărat Emil. Daia lau şi retro gradat
la echipa de pitici în liga lu nea mitică, cu alţi hop-mitici, cu reiting de
gianc – da iel, ca orice gavroşi, zbang! Direct peo dugheană cu cotineaţă
şi bar –icadă, unde, dup’ce cînta InterNaţonala se dezbaricada şi iar se-
ncontra la criz ă (că după omică criză econo mică, şi un apoli tică,
căncepuse şio criză de GAL oşi şi ăi din UIE ne turn ape ltea pe ia.
(cuapropoaie la criza de cocoşi galiciţi şi ciomiţi). Da Falcă şicu alţi fălcoşi
bărboşi mai cu coaie (şi mai boşi), ‘cea că doar aşa nemai putem cîştiga li-
ber-ta-tea! (şi re–gurgita silabisirea –aşa cum învăţase dela gorghiţa să
citească depe garduri. În silă.Daceste succesuri deprinse dela vreo ebă or
vronuţă În plus, Falconete anvăţat depe Nete dela vreo struţă alu nensu
greblă cumsă bage capu între urechi. Că (mini) struţii e fără pe rechi în
funericale şi machia verlîce. Că orce sar zîce, nici boc 3 nul întrecea în
struţime pe Boc IV, că ăsta se-nstruţa ca nimeni altu. Atît de înstruţată îi
era prezenţa, încît strălucea chiar şin absenţa sa. Mai ales prin absenţă boc
se rem ARCA. (in REM?)
(N.a. – că nici eu nu mai ştiu ce primea ză: simpla prezenţă a unui Boc
printre boci la gubernare, sau simpla lui absenţă din acest loci?) – cu
urmările care urmează:::

Cap.4 Ultima Tule – VUVUZELA de adio

12 - ([sub] CAPITEAUA (VII) - R 2 doi - {cel mai cel Gel oi] fără
• Urmează – [ceea ce urmează -] e
• VARIANTA COSMETIZATĂ
$$Şi europenizată a evenimentelor tragice dacie din Dacie, de dinaintea lu
dacian. [Da pînla urmă tot anvins curentul pro – europenist şi neau dat
ajutoare umanitare pentru o staţie de epurare {nu numa de fume, ci şi de
băs gaze şide. putane. Că chiar umbla vorban lume printre găozari că urma
o epurare mai ceva ca epurările de puṣti găozari ṣide boc-pute. Gagalele şi
galele bute au fost scoase în afara legii, pe motive că promo vează dez-
orientarea- dez ordinei sociale la săTrăirismii de preaBine, şicăn oierime
şin boime e arhisuficient un singur “GA”official, fără prea multe bla-bla-
ga -le, gare-gare şi gargare. Băso -Trăirismul şi trăirismele oficiale fack
apel la austeritate.
Epurările au continuat (din toate cîte puţin, primul fiind epurat de pe listă
porcu {de igă?) şinlocuit cun epure), aşa că epurările au continuat şi
noaptea, (că noaptea nui ca ziua), şidupă cea fost mazilit cocoşu şi isa
confiscate punguţa cu doi bănuţi {şiau luato la isa şipe nuţii}. Şiodată cu
el a fost epurat un întreg grup infracţional format din fisu, nevastăsa şi
amantă, în total “Banda celor 4 patră” (Că şi ăsta umbla în bandă ca şi cei
4 boci, toţi de odată. Deşi Şi furatu (de cireşi) cu sacoşi mergea cape bandă
rulantă, că tocma ăi puşi pela cîntători, ăia erau ăi mai.
{Nota mea – noroc cu gîştele lu Boc, careau salvat Parlamentu din
‘somnu cel de moarte’, că dacă era după cocoşi, încă dormeau. Pedor
meo} (daia IO Hanii vor să schimbe imnu cu ceva mai somnifer. Şi fără
prafe de ură de clase)
?!? Da de laviniile depe centură ce zice?
<”Ce că e fată bună şi săBineTrăită, da a avut GHINION în alcove cuacel
vîlcove ne curat pus pe necurăţii şi păgînisme şi pus pe fu {‘şi mîna Greblă
se făcu!’}

146
*Urma la epurat anumiţi papahagi renumiţi (da pentru moment epurările
şi de portările era sistate, că se intra prea brusc în ERA posle-Boc. Şi era
un e poc plinde pîrliţi dez –înstăriţi, rui Naţi! de împrumute deun franc în
franci care se auto –demascau şi veneau la DeNeA săi ajute că nau unsă.
(doarmă pădor meo}
Da peacolo era turnători cu turnătorii şi oliţe şi ţucălari cuţucale. (şi
epuratorii cuie puratoare şi epuraţii savea ca ca fraţii! Unii cu alţii). (vorba
aia proastă). Şi cam dastă se tot chinuie ped eii să puie om Ania pe hartă
în uie. {că nuse ştie de unde sare epurele}& nuştu cînd sor iepura şi nisca
paleo–logi prin pacili? DA dintre ştirili de acest fel şi gen, cea (sau cel, în
funcţie de gen) mai caracteristică carvasăzică, este ştirea referitoare la o
proliferare a iepurelui suplu (şi +dublu + că cică are 8 picioare (Piei,
drace!)
• 4 zgăibărace normale, obişnuite la orice epuroi depe la Noi depe
Arce, şi la orice alte patru PeDe.
• Şîncă 4 pe partea din spate, (toate 4 find pe partea de spinare).
• În tot ale, iacă cum era un epure sau o iepură cu 8 picioare! (sîc!)
(sic?)
Aşa că dacă epurele cu 8 chişere era gonit şi ogărit de anafe, ori de neale,
oriori ce dale, după o vreme se obosea, şi mai de vreme sau mai tîrziu cînd
era obosit, pur şi simplu se tumbelea dea berbeleaca, şi gata, ‘E pur si
muove’ (şise înmova cu move)
{Nota a. – deşi Academia PeDe la constrîns pe acest autor săşi retracteze
afirmaţiile privitoare la epurele cu 8 picioare, întrucît existenţă acelui era
în contra dicţie cu scriptura, acelaşi autor a revenit asupra celor afirmate,
repetînd mereu că..}
Re-formulez ; …oleacă berbe leacă. Şi gata…epurele cu 8 picioare Pleca
în fuga mare şi se scăpa (vorba lu nea ILeCa: dacă nu se scăpa pe el, atunci
pe cine?
>”În zadar veniţi cu gogo ritze, cu invent ţiuni anti patriotice, cu E –U –
Ro-, “PA!”, casă ce? Să amăgiţi opinia pu! Blică şi po pulimea” (copypaste
preluat din dubă…)” După ce se berbeleca şi era etic hetat de ileca, era
epurat din X (icşi) şişi continua existenţa semieternelă în I grece ori zete,
ca orce vete şi orice traseist liber schimbist. Liber –schimbismul era o
cheste generică pentru aceşti salvamatori dealdi ‘Rică – fante de obor’
careşi schimbau luku lor (şi sexu?).(după cum bătea interesu naţonal) şi
cînd se berbeleceau nu claxonau. Şise cam eleonau şi Kalimentau în co-
existenţe transhumante şi trans –partinice. (la party cu mici şi berici).
#Cam cum sar zice deun epuroi epurat de cîteva ori; căi un ciu Hodar care
le-a dat cu ciu-ciu iar şi iar la pere (-mişti), s-a tumbelit la mişto pe celelalte
zgaibarace şa rupto la goane pe lîngă alte gioane, şea ajuns tot aşa peo listă
pede-listă şi cînd şăştia anceput să-l vîne (ze) casă-l epure (ze), el atunci,
KAPUT! (că iepurele-I bun de (ze) amă), a scăpăt at de barbecue printrun
nou tumbelism pe celelalte 4 crace odihnite (Notă – că daia nui bines ă te
pui cu vrun ui, că are creieru odihnit), şia continuat să alerge mai departe,
cu o nouă identitate. Şia ajuns departe pe celelalte 4 chişere din spate,
obosind în interesu na ţional întro re Uniune traseistă pentru progresarea
omaniei, citez: <”DA, suntem ultra – (pro) – gresişti, / DA, suntem liber –
schimbişti “(vorba lu apud,) >”ş ice dacă!”.
Căi bine ‘SăTrăBine!”, şi să hii ultra, super, pro, ceva. Cînd obosim oleacă,
facem o tumba şi alergăm mai departe pe celelalte 4 picioare odihnite (vezi
p. 102 din ‘Istori aprostiei şia Securităţii’) Da jocu dublu na fost inventat
de Secu, nicina fost brevetat deînco troceniţii din olimp. Că din
timpîntimp, în funcţie de ano–timpe au loc epură ri de tip boc [pleacai
noştri, vinai noştri]: epurări în armată, epurări în justiţie, epurări la interne,
epurări la externe, epurări la cultură şi mai ales la copro-cultură. Tehnica
hop-miticăritului a fost în schimb perfecţionată de iepurele qvadruplu tip
Boc 4 – care continua să alerge şin somn (pe un catarg uns cu seu şi
catrane) {deşi ‘fuseseu’(vorba lu băse) de 4 ori epurat. De tot atîtea ori sa
ridicat şimai anteu, şi din nous a luat la întrecere cu propriul gubern, ca un
erou mitic din traco-vechime. Boc IV ne e ca un fel de mini ahile căruia I
se tot caută călcîiu; da Boc I întîiu cînd a obosit, şa luat la purtat celelalte
picioare cu opinci de fier, şi cînd şi acestea lau lăsat sad ea berbelecit şa
pornit pe drumu lu Boc III trei, că de fiecare dată el avea drept ţel ‘luminiţa
dela capete de tunel’, repetînd mereu în gînd vorbele lu Fane Babanu
“><Misa făcut imput area că; sunt. Foarte,
• că sunt Prea,
• că sunt Ultra
• (că sunt aşa şaşa!) pro- gresist…
• că sunt liber – schimbist,
• că voi pro gresul cu orice preţe!”
DA –DA. (observaţie prin care autorul copist îl corectează pe autorul
originalului. Corect se spune aşa, că nu se inventase déjà dada ismul, şi era
în ERA de abia la al doilea DA, după ce prima alianţă DA se fîsîise}
DA, DA, de 2 ori da! (continuă citatu din ce vrea oma natu)::
“<VOI pro –gresul şi nimic altceva decît pro – gresul uniunii năţionale
pentru progresul societăţii umane,
<”VOI progresul pe orice cale (şaci vorbitoru enumeră ceavean cale, lucru
uşor de zis, findcă cala era goală- goală cao broască cheală carei stăn gît
lu ionolteanu. Citez din @trebe să mergem tot înainte, chiar dacă pentru
asta trebui să înghiṭim broaṣte! Tot înainte! Ierea mai bine!’) ce crezi car
zice Berci Anu de situaţă?
??DA dacest şeitan de nelu mexicanu ce zici?
148
<”Şeitanii sunt mici copii pe lîngă GHINIOANELE pe care le are acest
ghinionist cun picior ‘băgat în ghips”
(Notă autor 4 – o condiţie ‘sine qua non’ a acestui progress E- ca saibe
spor – trebe saibe cît mai multe picioare. Multe-picioare pot fi chiar şi mai
multe de 8, dacă ne imaginăm o omanie a lucrului “şi-mai-Bine-Făcut”.
(apud. Din Apud. Han – ibidem se pregăteşte ‘plînsu lu stolo’) că erau un
cor de bocitoare reciclate dealu Boc, atît de gureşe încît pînă şi numele de
‘gorghiu’ le stătean gît.)
@ da pacolo era o ERĂ de turnătorii cu ţuc ălării şi oliţe şi epurări, şalte
ţucale, şalte epurare. (aldi boc, fiind toţi patru la o oliţă, învăţase step – tot
pe loc pe loc pe loc. Boc – fostu şi viitoru prim-ministruţ, semăna tot mai
mult cun epure cu 8 picioare, toate cu picioare de struţ. Şi staţia de epurare
începuse să facă fiţe, că ăştia prea put şică ea nu mai face faţă, şo bagăn
Ka put! că pute locu de poriţe şi zăroni. Şin loc să ină bocu, unu mai epurat
la faţă (de atît dormit epureşte) co faţa de mihalac cun zgaibărac de lemn,
mare mahăr, spikăr la academia de idioţie, ieşean faţă că cică: >”Ţara are
nevoie de mai multe staţii de epurare!? Că e atîta Diicoţie care numa
paşoale. PA! şol na! PAşol!” – Nu mai erai sigur nici pe stradă, că nu ştiai
cînd vineo epurare şi te calcă pe zebră. Era un RAI al epurărilor în masă.
(N.a. – trebuie spus că mulţi ilegalişti nus pe lista epurărilor, şi nau fost
încă reprimaţi (decît din greşeală). Ei erau însă terorizaţi de dife deneale
care learăta pisica (şi pe bica, şi pe celelalte bici).
{Nota aceluiaşi autor – Am ales absolute la întîmplare, fără nici o legătură
cu dealdi cocoş, nici cu dealdi nea nici travestiţi (în čoloş?). Doar că din
cînd în cînd sauzea că …trestii – chestii (dad oar cînd era Vînt, care
midăşea cam aşa:)
• pă nevas(tă)sa ampuşcato şipe ia,…bla-bla-bla..
• după ce ia luat elastica dela chiloată şi sutiena… (şi nojiţele de la
opinci? – şi!
• Tot co dubă şi tot la beciul domnescu, şi tot fără nici o legătură a
luato şipe fisa lu escu, deşi eran travaliu şi ise rupsese aţa. Dan timp ce
crinuţa lu vanghel dădea să nască…Pe fisu şi pe el la. (PA! – mnezo săl
ierte!)
• Că pe cum nasal u frasu a iertato D-zeu.
Epurările au continuat şi după lăsarea întunericului, după cum rezultă din
jurnale. De unde Citez:*“Iată, de pildă, ce soartă a avut I. X., tovarăş de
luptă şi de idée apropiat al lu lenina fost depu bolşevic în duma de stat,
preşedintele CEC al Ucrainei şi cel dintîi preşedi nte al cec al urss. *[Notă
– la constituirea urss, în decembrie acelaşi an, s-a adoptat hotărîrea de a
nu allege un preşedinte al , ci 2 co-preşedinţi egali în drepturi; fiecare din
ei funcţiona în acest post un semestru pe an] L-au arestat pe fiul său mai
mare, P., erou al războiului civil, redactor şef la Pravda. L-au exclus din
partid şi demis din funcţia de commandant al diviziei proletare pe fiul lui
cel mai mic, L. Tot în anii terorii portocalii au fost daţi uitării ceilalţi 2 fii.
L-au distrus pe soţul fiicei lui–Z.–preşedintele comitetului executive din.
La sfîrşitul anului, I.X. a fost convocat pe neaşteptat la St! al. Acesta l-a
admonestat într-un mod brutal, şi l-a demis imediat din toate posturile,
acuzîndul de legături cu duşmii poporului. La al enşpelea congres al
partidului, X. n-a mai fost ales în CC. Mult timp nu şi-a putut găsi un loc
de muncă şi abia după al 7-lea LA, înainte de război a primit funcţia de
director administrative la Muzeul Revoluţiei Portocalii, pînă a fost trimis
şi de acolo la munca de jos, la o editură tehnică, înainte de-a fi exclus din
partid, iar apoi (Apud Roy Medvedev – “despre stalin şi stalinisme’-
p.180, passim)
Toată lumea bună duce doru epurărilor de altădată şal Apelelor depe
feisbuce.
Dacăl întrebi pee pure de cine fuge şi de cînd, nici el nu mai ştie; (cică ie
frică şi de umbra lui) Da de răspuns tot mîrîie şi latră:
>”DA ces io, bă? Piatră pe murături? Io ce păzesc acia, nu DE- MO-cra-
ţi-a?”.
După mai multe epurături daste, şi umblăciuni cu dubă, dacăl întrebi cear
vrea, osă că cică ‘Revoluţa portocalie înseamnă săţi omori şefii şi să le iei
mălaiu, şi locu şi totu. Şapoi să epurezi Raiu’. Să epuri Raiu şi să-l
personalizezi. Bă SeRAIu, cu haremu celor 4 boci, cantro apocalipsă
veselă, parcă.
În rest, pe ARCĂ se făcea igenizarea de seară şide dimineaţă în folosu prea
–Fericiţilor rafaeli-zaţi în gerizaţi (în ger de zarcă). Da eugenizarea se
făcea mai ales cu mina stîngă, pînă sau sesizat bruxelii că fugeau ăştia ca
epurii. Şi epuroaiele dela un par tide la altu. Şinainte săi epure din
parlamentele cel mai pur e ia pus să dea cu sub semnatu că traseismele poli
tice nuse mai prescriu. (Io tot ce ştiu e că partidu liber schimbist a murit
de ‘inaniţie’ – caşa ia fost lui datu. Şi subsemnatu nu ştiu nic de partidu
pedelit – caşa ia fost lui se la viu.) Da tot io viu şi văntreb cape nişte găozari
care se vai tă cînd de cur, cînd de găoază:”DA pînă cînd, bre! Pînă cînd?
Atîta groază! Şîatîta groază de epurări, prin careacest regim de groază
sagaţă cu mîinile şicu dinţii de pute. (re-pute-re)
??DA de sulfinica ce se mai zice? Tu ce zici?
>”Zic ce se zice despre sulfinici, căs şulfe! Fată bună da na avut noroc,
fiindcă a avut GHINION cun boc.Caşi ultimo boc se credea tot un colos
şun ‘geniu carpaţilor’
??DA ce zice čolos despre čoloş?
“>>Am avut GHI.
&Dup’ce găleţăria PeDeLe a tras obloanele că na! mai avut ce rahate să
150
vă NA! –VE!, cocoş a spus un ultimo ‘AVE!” (ştiu eu cui) şi santors… la
vechea lui meserie de codoş. [Nota autorului – eu aş şti aci o rimă, da mie
că iar]
Doar Băse, deşi asediat, a rămas ultimo să stingă lumina-n garaj (ce
cotoroanţa de Me.Me. –baba cloanţa o lăsase gaj în ) şi săşi atribuie staţia
de epurare cu fonduri uie. – staţie de epuare a apelor uzate şia puhoaielor
de apace de strade. – staţie career fi trebuit să fie o creaţie populară
anonimă, nu proprietatea mişcărilor populare pemepiste şi ute. (miste), că
Băse zicea (şia doua zi se de zicea ) că;
<<”Votaţi schimbarea! Votaţi Soarea! Alt premier, alt parlamenţ, altă
Constituţă, alt portar, altă ARCĂ, altă axă polară, altă stea, alt luceafăr (al
huilei), alt –ceva! Alt –cum!” - >”Va rum?”
<”Iacaşa!”
#După cum mergea treaba cu epurările urma la epurare de PeNe şi alte Pe:
• E ba a fost pedepsiţă să-I serve cinci ani în service la mona, ca
băiat de mingi. Alte monici (mai cu mingicari stolojani) care jucau
bambilici peaceaşi rută, au primit o glinzi la gagale tip bută.
• Cealaltă rudă –paparudă a fost desfiată şin fi iată deo apocalipsă
• Băse şi băsismul lui a fost condamnat în lipsă (la muncă cu
suspenadre în folosu comunităţii desuspendaci) cf. hotărîre ÎCJeCe –
pedepsit la încă un mandate (mai berlusconat)
• Boc IV, după ce şia văzut moartea cu ochii (că şia făcut un grufie
cu Băsu), a mai pierdut din Boco-fani, fiind condamnat în contumancie la
încă 10 ani cu executare de mandatar de primare. Cînd a luat calea
pribegiei şi sa diasporit, ca orice pribeag, a dat pupic la steag şia făcut
semnu în Ve (de la Victoria) (cucă tuşe? Or fără?) – Vorba lu un
commentator mult drag;
>”So fid at drumu la HAI! – ducie?”
Altu mai puţin e Vanghelizat, cică:”Îi trimet să se ducă dracu la muncă sau
să citească nisca alman ahe, nu să mănjure pe feisbucă”
Da acum şi potera era una daia Naude –Navede, şi bla beată pe drum de
propria putere, şi lupta se ţigănea în continuare cala uşa cortului în codru
verde. Acest gulivere emil epurat în mod re-pe-tat de putere era încă cel
mai al drac piticot barbă-cot în Ţara Urieşilor şi navea temi de niciun
diicot. (nici de ei, nici de iele) Pentru el starea de bine se dublă, în triplu
exemplar, din ce în ce mai mult iplu, cu cît lumea e mai suplă şi mai în
mişcare de iepurare.
Şia declarat greva Foamei la foame, şi greva Setei la sete: că aia narat, că
aia are grăsime, că aialaltă are euri, că aia nare destulă Kobe în ea, ba că
are oase,.. şiuite aşa, fiţoşi şi fiţoase şialţii tot aşa sau apucat de feis bucat
grevele foamei şi grevele setei la oraş şi la sate. Şise selfăiau de nuse mai
poate. Era o circărie întreaga Omanie şiun circ al foamei plincu circe (şio
foame. De pute redar şide sexsimboale, dar mai ales o foame de cinga şi
de paie.
ARCA era ea în ERA aia o insulă, ‘o RAIE’-cum nise spunea, da cam
deaproape părea o ins sulea în care nuse prea mai găsea de niciunele şi
niciuna, şiunde şi paia se număra cînd se găsea. [că nu se mai primeau
ajutoare umanitare de paie nici dela usa, nici dela uie. Că toţi zicea că nuie
cazu amu, poate după paşte, la anu, la iarnă. Cacu se vede cavem încă iarbă
verde, ‘iarba verde de acas.’
Prin oierie, tineretu bubuliu şi cel babuin sembulucă peste cel taurin şi
neînsămînţat încă (de dor de ducă) de romani. Că nici a pacele numai era
ca nişte iepe-n călduri, ca mai an, şi monele din ovale intrasen eră de post
şi era prea smerite şi cuvioase ca eve, nuca ebe mironoase.
(N.a. – exceptîndul păla cu capu mic, care navea sex-apil şise luase după
struţii din struţăria lu nea greblă (că băga în fel şi chip capon nisip, să
naudă-să-nu-vadă cîntecu sirenelor lu roaită şi datu lor din coadă la bară).
??Da tentreb iară de…? ce zici?
<””De spre traiani ungureni şi ceilalţi ioni (mai mult sau mai puţini olteni),
tot ce pot săvă spui întrun cu VîntE :GHINIOANE! – cîţi ioni, atîţi
ghinioni! Ghinionismul paleologic e vecin de ce lulă cu ionismu iliescit,.
Că şi nea ion e cu GHINION. Şin general, se pare că tot ce sa atins de
clanţele dela Cotroceni, a prins cocleală de ghinioneală. (că şi “Te iubim
Emile, a avut ghinionime, că lanvins sistemu se} curist). Baconschile cică
curismu chiar face bine la (pu). Udră?!
Judecînd după cîte oferte de buce era pe feisbuce, cei 2 titani omani urma
să se lupte pînă la ultimo fan din naţia lor de pi fani, (dacă nu dez –amorsa
situaţia vreun comisar venit de la centru care să-I mazile din istorie înainte
sapuce ei să ceară azile în paleo –litică). Iepurarea dintre cei doi iepuri –
OI trecea apoi la o iepurare dintre un iepuroi şio iepuriţă, apoi la epurări
între iepuroaice (exemplu bice vs. udroaice)
1. o bătălie epică şi pe trei sferte homerică) între cei doi (doi) 2
gigantoizi (era să fie) E pe cale să se gigantească pe ARCĂ. Şi oricît ar fi
giga demare, nai ce face şi trebe să se plătească.
2. [căntotdeauna nou pedela face ce trebe!]
3. Păi nu mai plătitărăm o dată de toate cele 4 (patru) ori şi de fiecare
dată nam avut ce face?(saude o voce ce criticos dată pep e ciocumicie,
carel boce pă boc
4. O altă “dece?” ar mai fi că da de cetace Băse?Şin de ce nu mai
tace frasu? Şi că ce fel de iepure cu 8 picioare e ăştia doi?
5. Băsu tace pencă-I place că planul lui se face (şise reface) DAu sub
alt pseudo nume) şanume se face pe ARCĂ o cîtmai ontreagă a ‘cîtului
mai bine făcut’
152
6. <”O –mult- uni ficată –dreaptă – uni – ficată’ sub co manda sa.
Şila ordinea sa. Ordonaţi! Trăiască! Rebuplica băsească zic). Căsta iera în
Eră curentu pro –euro –demo. (demonic, adic). Boc, mic –mic, da era cel
mai mare băso-euro-sceptic. În ciuda celor 4 x 4 picioare.
În otînd în contra cur enţilor şintro crasă inversă (în timpce Băse e un rep.
parla. Convins (la re paose), Bocu, cam din adins, E un anti- rep. şiun anti
–parla., fiind împotriva la orice e (sau nuie) caiel. Fără repaose el
seamănaose (el Vîntu) cu fapta sa şicu cu vîntu şi vrea să anarhicească
ordinea cea omănicească. (şisă ne zăpăcească Întrun cu Vînt e monarchist
convins. Citez din memoria unui criticos zelos:
“<monarhia este din toate/ Cea mai bună şi mai potrivită / pentru o
soţietate omenită” (şi lumea e menită de menade a se prosterna la Î.P.S.sa
DU-DA!
Da –DA! (zicese că zicea BocEmilu, citind la rîndu lui dintrun bar. Oreu.
Care ştia ce ştia “depe surse”. – şiavea şi alte resurse. Şi tot el continuă,
criticînd:
“Ne- odihna meritocraţiei ereditare Pe-Demo crate, care agită apele pe
ARCĂ cu Apele către!şi se ia la trîntă,
<”unul cu alt luptă, se frămîntă,/ unul pe altul surpă, MIC – şorează
(Notă – daial atenţiona pe traiane canceput şi el să se micească?)
Ce tăţean pe ce tăţean s-armează”. Şi toţi se auto-denunţă pela deneale.
Matale şi Mioara lu Mantale sunteţi nişte tome de nauzi-navezi dasta toată!
IATĂ ce –aduce Băse şi băsismul lui neamului! Şi casăşi atingă ţelu,
mişelu se ţine de păpuşerisme şi păpuşării pe care din cînd în cînd le bese
prin dose (dupce leaţi dosit, acu dă drumu la dos ariade, cum se spune, şi
la gaze, musiu! Vorba lu pişBoacă ăsta de atanasiu:
##@DA Boc Iv la prins pe onorabilu cu altă plastografie, şi mai
pişboacănă! Şi geabă se oacănă un ioanholtean că, fără să ţie cont de oră
Căieli şide mişcotelile băsiştilor, boc 3 îl dă în vileag şil de mască pe
duşmanele de clasă. Şil de nunţă şipe duşmanu de ne Luţu mexicanu, şil
denunţă şi pentru nuţă, (şi portu de nuţă fără permis) că cică nuţa e un fel
de stat uie, carevasăzică, pe carea conceputo Băse de mică (şia crescuto cu
lapte din uie şi salame de so ia.). Adică iai un fel de chirpică (de Pleşcoi)
şi BăsescuL un Pyg (malione). E o creaţie, nu chiar din ou, după stasu lu
tasu lu zărone, şi după arhicunoscutu şlagăr cu “Omul Nou”. Şi, deşi
apreciază cur bele, Boc, cao caia fă, ia cam zis:
<”Fă, fără Băse eşti o nimică!”
(n. ed. – se parat, între 4 pereţi şici ciocmic pe off, cic-ar fi zis şică;
>”Bă! Se numa e nimic!’ E un tataie şun nenică!” (da pe în registrare saude
că cică bă e un fel de “E un nimică!”- în transcriere copistu scrie că nu
saude ce limbă) Acu, de pinde şi de pixeli, orice sar spune! Că de multe
ori una se spune şalta se face, şalta se aude că sar spune că sar fi spus. Caşa
iera diplo maţia. “Ce voia acel Apus?” (citat închis). Şi tot în legătură cu
spusu, ar mai fi de spus şică:
• Încă din mileniu doi, musu trebuia să ne fie premier (caşa vrea uia)
{Uia aia nu ştia că nici un om an nu trebe să trebuie?’ or po vestea aia cu
păcalu din sibiu care ‘cea “nu voi să fiu primar la voi în stat!”}
• Tot tov. Boc pro pune cei trei de De de după ziua De. (DiDeia),
cînd va fi fost de – barcat Băsescul, de tronat Băsu şi în-exhumat Băsismu
(şi eventual de clarat “Nomine Odiosa” şi tratat ca orice odios).
• În proiectul de statut, cei 3 de De.: dez – infecţia, dez –insecţia şi
de –ratizarea, pot fi – şi chiar au şi fost – simpli Ficaţi la acelaşi cel mai
mic numitor comun – şi anume :DE – băzificarea. Cum să vă spun : urma
• O vreme cu tăieri de gaze gazoase şi băşinoase, adică o epocă de
poc şide epurare. (Da a fost lume care a pro – testat şi cuvîntul a fost iradiat
din statut. DE! – cine seamănă Vînt,…)
??Apropo, da de Vîntu ce se mai spune? Tot căi băiat de băieţi şi ca avut
un pic de GHINION, pe bune? - Lume, lume, lume. Fel de fele.
??”Mircea? El cum apare?
<”dapăi cu plu lu icu izaurele ar fi sătrăitBine şin FeFeFe ricire pîn;la
adînci bătrîneţe dacă nar fi apărut nişte simoneCreţe macovicioase care din
gelozie şi urî cioase i-a othelit şi desdemonit. Adică i-a GHINIONIT de
ursit. Caşa ia fost lu naşu ursitu, să umble cu ursu. Şi năşica Şicu paparudu.
Gol.
Semai ghinionesc peacie dacieni dealu crudu şi cruduţa, şi nisca ritze.
>’Astea se ţin ca umbra şi penumbra, şaşa blă: nicio ebă făr-o ritză!
<>? ”Ghiţă?
>”Ghiţă ar fi el băiat deştept, dacă nar fi ghinionist. Se pare că lau cam
prins. Deşi, vorba lu un nea ion, că şi el e om :”Nu cred în instituţia de
NA!” ‘şi nici în bla- bla – GA! (nota mea – dacă el nu credea, eu de ceaş?)
Cei mai abraş, care erau pro – cod portocaliu stătea prin casă peacasă pela
ei, şaştepta săi cheme aldi čoloş la ciolane. Da, fiindcă era vreme
frumoasă, io am dat o raită prin modrogan, să văd cemai face Vasi –
(lache). & mache? Da prea era fan or –fan şi fără gaze) (în dubă) că (după
ce era găozar, mai era şi castrat)
Asta la cam supărat pe Boc 2@. Da şi Boc unu era supărat – mai ales pe
dez –ordinea din satu castrist şipe aleşii re –aleşi. Boc 4, care făcea şi el
pe supăratu, vrea să bage Nou –Ordinea cu biciu (bică – bice?) atît cît se
poa’ prin ui biciui într-o repă parlamentară prezidenţială în care, fiecarei
boss pe cîteun feisbuc, şin care fiecare şi toţi (‘each & every) con duc,
fiecare cum vrea şi Încotro…cevrea. – mai ales prin dictate dictatoriale pe
care nimenea nule ia în seamă. (sau sunt vociferate după ces legi ferate. –
Cala noi la nimenea.) Mihalacii de prin pacii, cică “noi suntem o struţă –
154
că milă”, un fel de nici – nici.., cu ca ndidaţi şi contra-candidaţi, cu gică-
contre şi. Cuaşa nule (şi gulaşe), rămîne întrebarea cun mare semn de
întrebare: - ?
1. - ? se poate trăi din poli tică în Omania?
(Răspunsul e la DenEa. – dacăi de da)
@ A şa că Boc (Nu – na încălicat po şa şi nu vas pus povesteaaşa.), anceput
să dea cepe pe la şisă sforărească benere cu “JOS Republica!” şi “VIVA
gerontocraţia mogulă!”, şi să dea drumu la zmei şila zmee, şila dănileţi şi
chiar la blonda supremă (recte ‘la macoveie, arma mortală care trebe în
Dracula Parkă)
??Da oare ce so mai fi zicînd pe la colţuri de ebe?
<”Se va avea în vedere ca avut mici ghinionici şi ghinionice, dar că fu fată
mare lanceput, doar puţin de tot grea. Norocu ei cu sida, - şi ghinionu lui.
Cum sar zice.
@@ La rîndu lor, ăia de la uzinele Republice, simţind căi trage în jos
greutatea fierului vechi acumulat, se bez-metică dela sculărie spre sforărie
şi-ncep so-ngheme şiso ana-teme. [Fără matcă şi fără beobee, erau ca nişte
apaci de tot felu, de nici nu sar zice că ‘Aşa sa călit Oţelu!”. Rămaşi fără
urmaşi şi fără toteme, republicanii se republicănesc, mărşelesc ce
mărşelesc în ordine, şi ‘ce că :”UUUU! Meghebeele face Noua ordine”.
Nou-Ordinea ţine cît ţine, şodată se pîrîie cu spîrc. Ca orce e din Ue.
Primele HU_E se duc spre sforar, da Boc eca ‘sporu casei’, aşa că totul se
re zumă la HUE – le de pe Net, şila o ‘fie –ceo-fi” re ferendumă”.
Şica să nu facă hernie de-atîta hop-miticie pe la guberne, şisă nu dean
gălbează, BOC 4 spre 5 hotărează căn întreaga gubernie se gubernează
prin hotărîri de urgenţe. E şi el un mic gaulaitere care de ere luptă saducă
lumina democraţiei în stat. (ca un hercul în luptă cu sfincsele întraripat).
Insu, - suszisu boc, sa luptat cît sa luptat cu cei 3 -2 -2 (trei-doi-doi) răi,
şicun dracul, şicu eba draculului, şicu frasu, şicu năşicu, şicu duda, şicu
ruda –pa! paruda, şicu toţi miticii ş ibericii, fără nici un strop de tem: <”Vă
anatem pe toţi! Ţoţi e nişte hoţi! Nu mă tem! Vă fac ghiudem pe toţi!. Io
gubernez şi dictez, mă auto-citez. Căs stat de drepţi! (drept pentru care el
semnează ca primaru, şi tot el contra- semnează (cuaviz negative?) şi de
cretează că:
• Ţînînd conte de rezultata la re ferende şide alte ponte, toţi omii şi
omele cer ;(Cu credenţialele-n ciocumic) o (re) – formă de gubernare care
(nare) arome de rahat amestecat [în pate].
• Aşa caveţi puţintică răbdare, bre! Şi uiele osă vă dărnicească co
gubă
• “>DEMO – aristo – monarhicească” (ib., ibid., I.Bi.De.m.)
Aşa să ne fie şaşa să se şi nu mească. Şom mai vedea noi ceo mai fi după.
(că cică-n toate e cîte ceva bun, inclusive la criză. Că dacă-I criză, preţele
la sfoara din coajă de nucă de cocos are-ncetîncet un trend as cendent.
Dan schimb a scăzut dela un timp rata la pîrţe. Unde sunt tîrţele de
altădată? Unde robertAnastasele? Unde barSulfinatele? Unde poricile?
Unde monicile? Unde.?unde?} Ceo fi – o fi! Şi totu datorită lu Boc şi
mulţumită la aripuţa lui din PeDe – care face Noua Ordine Mondială în
ţară t. (că PeDeLe face ce trebe - [şi Hahanu face făcutu să fie un ţarat al
bine făcutului şal lucru manualului)
În cronica Băsenilor este un portret enumerative, încărcat cu amănunte
nesemnificative. Citez din memorie;
“>Era un om de stat mijlociu la stat ură, cu făţău cu chipiu caşi faţa pre-
lungă, capu de asemene lung şi CHEL, urechi clăpăunge, gîtu lung, ochii
mici, porceşti şi ceacîri. Chiompecu dracului răbda toate oboselile: cu
frigul, foamea şi căldura, cu hula şi Vîntu se obişnuise pe mare. Nu purta
blăni şi haine de firmă costisitoare, numai o piele de oaie iarna (că iarna
nui ca vara lui) şun tri cou cun măr vara… A fost un generos şiun darnic
şi frumos ca un otelo, şica un IA Gello (vezi şi tu).
La baie se scălda ca la a treia zi, şin băi de mulţime se, nu bea bucuros nici
bere, nici vin nici pe lin, ci numai apă (de foc). Întrun cuvînt era un anti-
Boc sută la sută, şi nunţeleg de ce nea trebuit alegeri libere casă vie nişte
ere de căcăreze şi iohani?
& Za cem? Unde nis acei ani frumoşi? Unde zăpe zile? Unde acele zile?
Aceşti pedeloşi zeloşi din neamu lu cocoş au trecut cu sacoşi şi bagaj cu
tot în tabăra lu alde CoCo loş. >”Aţi vrut muu zică tehno, carvasăzică,
navă!” şi depe iutubă lea trimis în dubă un buget “minim –minimorum”
(vorba lu urmaşu lu Chioru). Şi daca avut qvorum pe forum şi laice pe
feisbuci, atunci sa
• Gubernele tehno –crat din dacia, alu un dacian, clocit de Cocoş.
Şadus în sacoşi din cui bar {??DA de blejnar? Cese mai aude?
<”Blejnar fuseseu mai GHINIONar doar pe hîrtie!”
• În grădina carpată, dintrodată sa făcut lumină dela luminătorii şi
comisarii politici uiezi.
• Şi poate no săţi vie să crezi, da era un Demo de demo-craţie cît
mai originală, întratît era de čolos noul Boc şi gubele care urma să ţie cît
o muzichie de ţînţăret (că uitai săvă spui cacestui RAI din ui îi lipsea
apocalipsa; căn acel loc era şi nisca muşte venite tot la boc. (dan lipsa lui
boc) (că din cioloşie, pe semi-eternu nul şi nul în ceea ce era déjà un fel de
“Vreu Gubernu mieu!”
Da şi printre PeDezeii lor de edăcie şide ortăcie se (mai încă poate)
distinge figura luminoasă alu Boc (6), cu faţa iluminată de iluminisme dela
Torţa Democraţiei.
(E Poc ala boc (io ala- bala Portocala, hocu-pocu, navă! Bocu, acest
156
prometeiaş venit în opinci la oraş şajuns să dea foc la orce – căi epoca
Iluminismelor şia reclamelor luminoase, şa artifiţelor.
??% Da de boc ce zice ultimu boc dacian? Carei chichirezu? Or iar faci pe
chinezu?
<”Sa cam ghinionat puţin şi lăutarii de şpagă dealu bla-bla-gă. Şi sau gri
zonat din lipse de cur Cuma. Da GHINIONU lor nacinaet pîn-acuma.
Ghinionilă ăla de mihaiNemţilă na mai apucat să se de clare martire de
garaj, ca la pus gaj şila amanetat peun ţucal. Ăsta da GHINION, să cazi în
boc pîn;la gît fătră să ştii sănoţi. Şi toţi lau uitat în cel mai albastru rahat.
Că cinea mai auzit de neamţu, de chinezu or de dănileţMacovica?
Folosind tehnica contrastelor şia alb-negrelor, bruxelezu îmbină în aceeaşi
caracte riză are calităţile şi defectele personalităţilor istorice aflate încă în
vigoare la putere. Iată portetele basoreliefat alu Boc Cel Mareşi Tare:
1. <”Fost-au acestu boc-Vodă ci omu nu mare la statu, da viteaz cum
na mai stat, mînios şi de grab vărsătoriu de sînge nevinovat; (că vrea sînge
proaspăt în system) de multe ori la ospeţe omorîea fără judeţe. [şi fără nicio
de nea].
2. Amintrilea era ciom în treg la fire, neleneşu, şi lucrul său îl ştiia
a-l acoperi (cantro o manie a lucrului FeBine făckut – după ureche]
3. şi unde nu gîndiiai, acolo îl aflai. La dreapta lu stolo. Şi unde-l
epura alţii, nuşi perdea nădejdea, că ştiindu-să căzut jos, se hop-mitica
deasupra biruitorilor. Că lare pe cai mari sau pe destru, era de departe cel
mai bun ostaş cu puşcă şi cur ea lată…
4. A cestor măreţe vir tuţi le făcea pe reche vicii cum plite:
5. o cruzime neomănoasă, aproape neomenească, şo perfidie mai
mult decît punică. Pe sub tunică navea pic de inimă, navea nimic adevărat,
nimic sfînt, nimic cur at; nici o frică de zei, nici măcar faţă de Zeu s
(caşai ziceau între ei pedeii lu Drăculoi)) nici un respect faţă de jură minte,
nici o credinţă, nimic- nimicuţă. Aşa era boc de un hal fără de hal de HAN
şi cannibal, pregătind regimu de teroare al celuilalt HAN tătar, care chiar
a şi venit după Băse. O nouă Epocă de Baligă şi Boc îşi face loc cu coatele.
• Ăsta ca(l)că în picioare şi se baligă (moale) pe toate regulile demo-
craţiei – zgiară un băs întunericat din public. Şi alte publice
Il osane Întunericimea sa (da era toţi în solda bă sească şi împroşcau cu
noroi în noi, adicăn cei mai noi nouţi reprezentanţi ai puterii populare. Că
neputînd să mai ciure, băsiştii nu spun decît murdării şi nu fack decît
căcănării, şi nu zic decît că cică.
• “<Bocu vrea monarhie!, ‘adică vrea să se instaure de rege printr-
o dictatură regală (printre isaure, o isaură se miră dea rămas crăcănată
(N.a.– doar atît? Nic mai mult? Păi cei EL, taure de Liliputa? Săle el pe
toatele nule poate ? (n. altuia – io nu cred că poa’să!} Da dacă osă, atunci
om mai vide.
….şi continuînd disputa lor cu character apparent personal, Băsesc către
popor- OI:
• “<IO îmi voi exercita)(man – DATu ca nimeni altu – pînăn ultima
zi şi pînăn ultima clipă, şi chiar şi după!”(citat din ultimu discurs de glorie
• {N.a. – E, zi dacă asta nu te spăimîntă? Că la cîtă glagorie are,
draculu en stare să ne bîntuie şi cînd o fi la pensie, şi cînd nu iE.
(conform, zicese, la dicton “Azi îl vedem şi nu e”)
Cear mai fi de spus? Ce urmează? Ceo mai fi vrînd ‘acel Apus” şice mai
ceoloşează?
De pe goagăl, ăl mai postac mihalac face Apele către tot felu de fele de ei
şi de iele. Gorghiuţa, fiind la literuşa “Ge” sub un literuc de politruc, face
spume la bot :
<””Să ardem tot cei pe lume, să radem tot, să dărîmăm tot, să distrugem
din temelii orînduiala ‘cea crudă şi nedreaptă’ şisă ne facem noi un ape
măsura noastră. Tot însăşi ea le mai ‘ce că “Doar Noul PeNeLe face ce
trebe!”
{şi ghice ce zice că trebuie în Uie?} (Notă – aşa ceva se zice că nu sar zice)
<””Acolo trebe pusă o Bombă! Acolo altă! Şiaco încă! Şila primărie două!
Şila şcoala de fete. Două la prefectură! Şacolo două! Două acoloşică, căi
..
Dacă te iei după mintea monicăi, “Toate spitalele ar trebui de-mo-late”
(încheiat citate) şin locu lor ar trebui construite temeteie, caşa vor ăi din
ui, băsofani ai Draculului. [Căştia mai draculici sempuie şise sacoşesc tot
întrun ‘haisă dăm mînă cu mînă’ pînă se cocoşesc. Da de haisamat nuse
mai haisamă, cacie le e nat şi ţarat.
(Nota primului autor – Nu ştu, zău, ce iso fi părut la politruc, canceput săi
haie păi de pă feisbuc cu tot felu de haie (şi hăise, şi ceale) care de care
mai :
• Hai să dăm jos portretu lu nea nicu! ( was ist das? Asta se mai
făcuse!
• Hai să dăm foc la Parlamente! (şi asta se, era déjà vu)
• Hai acu săi bulgărim la bulgari păi care (vorba lu nea Kălimente)
• HAI să des fiinţăm tOmania şi so băgăm în falimente de ţarat!
• Hai să.
Nu mai ṣtia ha.ha.nu ce să mai haisă-iască ṣi ce să mai hă.hă.iască. Mereu
ṣar lă lăi pe lălăiască aceeaṣi manea cu-aceeaṣi vuvuzea. [sămoa ră
duṣmele de nea]
Doar rareṣBogdanu în rareṣbogdănia lui îṣi mai închipă că en echipă cu
Organu ṣicu Grivei ṣi căi VUVUZELA PePEE în UE ṣin non-.UIE. Daia
sa ṣi foarte mirat cînd camarilla de partid nula invitat la, ṣi ia tras un
upercute, ṣiia arătat oglinjoara cu petrecute-n trecute ṣi cu trecutul unde n
158
demult trecut cînd îi trimitea pa! mîndoi la gunoi ṣii gunoia cu jankuri, [că
cine are-o casă arm ai vrea o casă pe lîngă casa omului, ṣi dacă ai cinci ai
vrea să ai ṣapte] bas ă vă ia naibu pe toṭi, s-ar fi adresat caragialele din el
la unii liberali- cugetători din căruṭa cu paiaṭe. Cicsa liberal – izat preṭele
la case în pieṭe.
-În legătură cu, că Johanis ṣar lă sa jobu să plecen Europu, NU. Car mai
trebi să vrea ṣi ṣarla. Ṣi ṣarla nu prea ar mai vrea săplece depeacilea de pe
la PeNeL-oi ṣi de pe la PNLuṣe. (peneluṣe dalea la făṭău păpuṣă, la fătău
mătuṣă, că gorghiele ṣi porele iar putea fi mamiṭe ṣi tante miṭe lu o tzatza
vasilică).
- Aṣa că Ha.Ha!hA. ṣi-a luat PA!-ul de la caracatiṭă (da ṣi dela PDL aripa
mai PNLea) ṣi-a plecat, cum îi fusese lui scris, Iohanis Cel Ghinionar, să,,
la naiban praznice cum se zice, tocma la curu pămîntului, la niṣte
Cotroceni. „Practic, astăzi, România a gata-gata rămas fără Cur
Tea Const.
ṣi ierea să rămîie ṣi fără chiriaṣul de la Cotroceni. În motivaṭia curṭii nuse
spune că sar lăfăi în lafuri, nici că
- ṣar la pida duṣmii, or că
- ṣar la triniza duṣmele, da ṣi
- ṣarla tanu de Nea a profitat deo Lacună (vezi I.Le.Ca.).
- În ‚Ṭiganiada’ se spune doar într-o manea căntors acas, la una din
casele pe care le mai avea în avut, Johanis a zis scurt (că ierea fescurt la
vorb, ṣi la gîndit nici atît):
- - Mai avem încă multe de binefăcut! Ṣi multe lucre de rebinefăcut.
Trebuie o RE-înnoire ṣio rerrromînizare într-o RO. A lucrului bine făcut
cu binefăcătorie pe nemṭeṣte.
ṣi febina cu febinele lui alte ṣi alte febinefăcute
pe care le febinefăcea ṣi le feisbucea pentru
fanii proiohani pe feisbuci. Se pregătea o
Europă a lukului prea-bine făcut ṣi o reînnoire a
Dupcea renunṭat la funṭia de preṣedinte al
Consiliului European, Iohan, simṭind că stăpînii
ṣi-au luat mîna dăpă iel, s-a rezemat în
vuvuzea cantrun baston ṣianceput să fredoneze
pe săseṣte o manea ‘Nuṣce să mai fuck cuia’
Proaspăt MEP-curajosu speriat că ăsta iar nu
mai vrea să mai plece deaici de la noi la gunoi
ṣică s-a înrădăcinat în gunoiṣtea dela LPN, lear
fi semeseiat niṣte zise cam anti-iohanise: ‚Bă,
să vă ia naibu pe toṭi ṣi mai duceṭivăṭi naibii cu
Naibu cu tot, nu vedeṭi cum vă beleṣte ca pe oi?
Belu beleṣte, Golescu goleṣte, Iohanu jupuieṣte.
 Păi dacă
Griveiu
ṣar lă sa turma sa de PeNeL-oi eca ṣi cume oile
ṣau ales la stîne să-i stăpîne un lupe.
‘Cum îi văzu,
Potaia-afurisită
Își puse coada-ntre picioare, făcu trei tumbe și-ncepu
Să se tăvălească,
Să se lingușească,
Să chelălăiască,
Ca toți câinii nemțești…’
(I.L.Caragiale - Ṣarla ṣi ciobanii)
Rareṣu a făckuto greṣeală GE-Ni-A=LĂ crezînd că Grivei (=dulău de cur
Te ce latră foarte tare) iun rău intrat de fapt ca o ṣarlă printre pnl-oi : Lupe!
Lupe!
[prin aceste istorii paralele, Rareṣele nu se referee la vrun ṣarl anume, ṣi
nu nominaliza anume oi din turm, nici nui spunea pe nume Hahanului.
Doar iară ta vuvuzeaua. (diferenṭa între fluier ṣi bucium nu stă în lungime,
nici în grosime). Că de la distanṭă, umbra semăna a par.
Achtung! Ahtung!
În final s-a behăit îndelung o manea ṣisa scandat îndelung pentru Iohan,
împreună cu Iohan: UIE,,,, .UIE,,,, .U.E
Dupceau mai stat la lafe ṣi palavre, ṣi-au mai schimbat adrese de imeiluri,
au mai scandat îndelung ṣiun ahtung co binecunoscută palavră: @Ieṣ afară,
javră or
Etc
ṣam încălicat po ṣa….
Tocma cînd VUVUZELA PPE se antrena la huide ṣi huiduhue în formule
duete, ete na! Iauzăi!
‘’Rareṣule, huiduhu
Iaṭi Hahanu ṣi te du!
(în varianta neoliberală –‘iaṭi organu ṣite..’)
Da nici pulifrici nu se lăsa dus din deaici ṣii spurcă pe toṭi cu scuipe ṣi ‘să
văia naibele lui.
Da al Naibului încă scriia istoria ṣio ‘Step-by-Stepa’. O istorie a bine-
făcutelor făcute ṣi nefăcute de Făcătorul de lucre-bine-făcute. Istoria
faptelor iohane viitoare, prezente ṣi trecute. Naiba-săl-ia făcuse pe naiba-
n patru casă mai primească înco casă ṣiun mandate de Naib. Că un mandate
de Preṣedinte trecuse atît de iute că abia abia se văzuse. Istoria e un
compactor care nivelează deal-valea reducînd anii la o clipă. Ṣi tot istoria
înnisipă tot spaṭiu vitalco uitare mai mare decît noi, o sahară de uitare.
160
Istoria e lovestoria pupincurilor care sau pupincurat ṣi sau neuitat în.
Cinei mai ṣtie pe toṭi acei.
Ṣi cine pacei pigmei din dinastia escilor?
Cinel mai ṣtie pe Escul I (întîie)?
Cinel cinel
Cine pe Escu II?
Pe escu III cine?
Da pe escu IV-le? Escule pe trovule, piundemi mai eṣt, tovule? Statuile lor
s-au înnisipat încă de pe cînd erau cioplite ṣau rămas nesfiinṭite ṣi risipite
prin ui ca niṣte cioburi de vuvuzele fără de locuri de morminte cunoscute.
Ṣi voi chiar credeṭi în voi că statuia iohanului va? Ha! Ha! HA! Daja
piedestalul din chirpică ise tot mica ṣi se tot miceṣte, vorba proletcultului
‘’bă Hahane nici nu ṣtii / cît de mic începi să fii!’ Firar el să fie de rînjitu
naibiului!... (urmează o serie de tui ṣi de tule care nuse pot repro…).