m

DIN PUBLICAŢI UNI LE CASEI ŞCOALELOR

DELA ROMANII DIN SERBIA

CULEGERE DE LITERATURA POPULARA

Cu Hartă, Fotografii, Note, Gtosar

DE

G. G l U G l i E A G. VÂkSAJSl
profesori secundari

BCU Cluj-Napoca

FILOL 2008 01651 W j ^

BUCUREŞTI
TIPOGRAFIA CURŢII REGALE, F. GOBL FII
19, — Strada Regală, — 19
1913
 PREFAŢA

Colecţia aceasta de literatură face parte din-

tr'un material mai vast adunat de noi în două
călătorii, făcute în anii 1910, 1911 la, Românii
din Serbia, pentru studii Unguisti.ee şi etnografice.
împrejurările actuale din Balcani neprevăzute
de nimeni — afară poate de puţinii iniţiaţi în ale
politicei externe — scot la iveală importanţa popoa-
relor ce locuesc acolo şi ne impun în mod foarte
concret convingerea că şi noi trebue să avem la
îndemână studii temeinice pentru a putea arăta
ori când ceeace sunt, câţi sunt- şi unde locuesc
Românii de peste Dunăre.
Numai despre Macedoromâni avem studii su-
ficiente — afară de o statistică sigură — făcute
şi de străini şi de Români. O colecţie bogată de
literatură populară stă la dispoziţia ori cui ar vrea
să-şi dea sama de vieaţa sufletească a acestui
grup etnic românesc.
In adevăr literatura populară este un minu-
nat mijloc de a face cunoscută, atât în publicul
mare, cât şi în lumea savanţilor (filologi, folclo-
rişti, etnografi), . o populaţie care, lipsindu-i o
II

cultură naţională in limba sa proprie, nu se

poate evidenţia ea îmăş in mod conştient.
Iată un motiv, pentru, care publicăm această
colecţie.
Din punt de vedere estetic, cum s'a mai spus,
literatura populară, cel puţin aşa cum se mai gă-
seşte astăzi, nu prezintă decât rare ori interes
deosebit.
Importanţa capitală a acestei culegeri de „Cân-
tări bătrâne" (balade), „frângurele" (poezii lirice)
şi câteva poveşti nu stă atât în frumseţi literare.
Pentru momentid de faţă mai cu samă, însem-
nătatea lor o vedem în împrejurarea fericită de
a da publicului mare prima dovadă de vieaţă
puternică a unui grup de peste 300.000 Români,
pe care i-am ignorat până acum.
In războiul actual, după ştirile ce le cunoaştem
cu toţii, şi-au vărsat sângele printre cei dintâi
trimişi în luptă. In această privinţă este intere-
sant de văzut cum, ei înşişi îşi cântă bravura cu
care au luptat şi altădată pentru steagul (zăstava)
sârbesc:

Pe Costândin îl'prindea.. .
Şi-l băga în bătălie,
Zăstava 'n mână i-o da ...
Şi nainte câ-l plinea.. .
Şi-un tnn că^mi pognia,
Pe Costândin il lovi-a,
Picioarele-i răt-exa
Şi xăstava că n'o da. . .
Da'.m%arata că zicea-.
«Bravos, bravos, ce voinic!
Da zău ţine cu Sărbia,
Ca să-mi bată Bidgăria.!*
(Din balada „Costândin" p. 291)
 III

Iată o mărturie vie — desigur din războiul bul-

garo-sârb din urmă — în versuri, care spun aşa de
mult în simplitatea lor.
Românilor pieriţi făcându-şi datoria, cum spune
şi cântecul lor, în actualul războiţi, balcanic, pen-
tru mărirea Serbiei, închinăm această colecţie,
singura mângâiere ce li se poate trimite acum
din ţara libtrâ românească.
BALADE „VOINICEŞTI" (HAIDUCEŞTI)
(„CÂNTĂRI BĂTRÂNE")
 STĂNISLAV VOINICU

Pe cea mică Dunărică

Fuge-o şaică mititică,
Caicu lu Stănislav
Cu cernuţi1) de aurei.
5
Da Stănislav că-mi mergea
tŞi l a margine că-mi da
La cea salcă cocoşată,
Cam pe Dunăre-aplecată.
Da la Salcuţă mi-era -re2)
M Bordeiu lu Stănislav.
Dară 'n iei cine-mi şedea -re ?
— Savai moichiliţa lui,
Moichiliţa lui a bună
Şi-i spăla iliecile- re
Toate dimineţile -re.
Când iliecile-i spăla -re
Apa, frate, că-i roşa -re,
Savai de sânge de turc •

') Piroane.
2
) fie vine n u m a i c â n d se cântă versurile, n u şi când se recitează,
ceeace p r e s u p u n e că înlocuieşte o silabă din versul vechili românesc.
Dispărând silaba, ca sunet, o păstrează, ca notă, muzica.
 4

Şi mai mult de arnăut.

20 Caicu'n margine-mi da -re,

De sălcuţă mi-1 lega,
Puţintel ca să culca,
Dară Turcii mi- auzia -re
Şi la iei, frate -mi venia -re,
25 P e maică-sa mi-o întreba -re.
— Maica, măiculeana mea -re
Nu-i Stoian aicea -re ?
Dar maica că-mi zicea:
«Ce-ntrebaţi (voi) de Stoian
30
D'aveţi moşii de 'npărţit,
Au livezi de hotărît ?
Da Turculeţ mititel
— Trei cât iei din bumbăzel
Nepotu lu Ciupăgel,
35
De temea Giurgiu de iei;
Iei aşa când auzia,
Că maică-sa l'întreba,
Ia aşa că-1 întreba,
(Iei din gură că z i c e a :)
40
«N'avem moşii de 'npărţit,
Nici livezi de hotărât,
Numa nouă ani am haiducit,
Mult puţin ce-am folosit,
Noi, frate, n'am împărţit.»
45
Şi la Stănislav să ducea
Şi di pe somn că-1 luva
Şi frumos că mi-1 lega
Cu trei frâmbii2) de mătasă

') Vers neînţeles d e l ă u t a r . Probabil trebue sa înţelegem a ş a :

T u r c u l este atât de mic, încât faci trei ca el din «bumbădzel».
cuvânt neesplicabil.
2
) Frâjighii.
 Impletită'n viţă 'n şasă,
50 T a i e carnea pân la oasă.
Ş'alte trei de Braşou,
De taie carnea pân la şold.
Mi-1 lega, mi-1 fereca, -re,
'X mâna Turcilor că-1 d a -re
55 S t a Turcii şi mi-1 căznia.
Unde Frate-1 atârna -re ?
— La cotacu coşului,
'X bălbătaia2) focului,
Unde-i păs voinicului.
60 D i n iei trei ca s'alegea
Şi'-n ţară că să ducea,
In ţara Moldoviei
Să ia piatra moşiei,
De şaisprece palme 'n lat,
65 P u i c o şi de opt în dungă,
Lui Stănislav să-i ajungă.
Şi vânzop3) că mi-1 făcea -re
Şi de gât că mi-o atârna -re.
4
Tumba ) 'n Dunăre că-1 d a -
5
70,. S a v a i la vârtopu ) -ăl mare,
Unde apa fund că n'are
Şi la vârtopu -ăl mic,
Unde-i, frate, m a i adânc.

Tot trei zile că-mi şedea -

75 D a Stoian ce - m i făcea -re?
— Odată să opintia,
Cu piatra de gât pleca -re,

1
) Lemnul de care se atârnă căldarea, la vatră.
2
) Vâlvătaia.
3
) Grămadă, ghem.
4
) L'a dat afund.
5
) Vârtej, vâltoare.
 6

'Ntr'al mic prunduleţ ieşia -re,

La margine să uita -re.
«o D a iei frate că -mi vedea -re
Tot o fetiţă -mi vedea -re
1
La apă, când do bora ) -re.
Da iei din gură striga -re :
«Fa fetiţă Livezeancă,
85
Să te duci la taica mieu,
Să ia cârma şi l u n t r i i a -re
Şi la mine ca să -mi vina,
Că mă nec rău vai de mine»

Fetiţa cum auzia -re,

9° P e iei ca mi-1 cunoştea -re,
Fuga la taică-său da,
La fereastră că -mi striga:
«Taică, taică, Livezene,
Ia cârma şi luntriia -re.
® Şi noi taică să mergem,
Pe Stoian să-1 luvăin,
Că se neacă tinerel,
Că rău -mi pare de iei.»
Da taică-su că -mi zicea -re:
2
îoo «Las' să să ) nece .
Că, cât a fost iei pe lume,
Nu mi-a făcut nici un bine.
Dunerea l'o arănit3),
Iar Dunerea să-1 mănânce,
105
Că mai bine nu i-oi zice»
Fetiţa-aşa, când auzia,
Fuga la frate-su da,

') Cobora.
2
) Lasă să să înnece.
3
) Hrănit (hărănit,).
 7

La fereastră că -mi striga:

«Frate, frate Livezeane,
110 I a cârma şi luntriia
Şi noi naică să mergem,
Pe Stănislav să-1 luvăm,
Că se neacă tinerel,
Da rău -mi pare de iei.»
115 F r a t e - s u când auzia,
De pe somn că se scula
Desculţat şi desmoţat1)
Şi fără căciulă 'n cap,
Loa cârma şi luntriia.
120 F a t a la cârmă -o punea,
Iei la vâslă că -mi trăgea,
La Stănislav mi-ajungea.
Da Stănislav că -mi zicea:
«Da ştii frăţioru mieu,
125 D e - o i avea v'un bricegel,
Ori îmi ai v'un cuţitaş,
Să -mi tai peatra dela gât.»
Da frate-su că 'mi zicea:
«Da ştii frăţioru mieu,
130 T u mă 'ntrebi de cuţitaş,
Nu mă vezi cum am plecat,
Desculţat şi desmoţat,
Şi fără căciulă, 'n cap.
Dar Stoian că -mi zicea:
135 « B a g ă mâna jos la cizmă,
Că aveam un cuţitaş,
Un cuţitaş ruginit,
De când lumea ie făcut,
De taiea-1 m i e u cumpărat

') Desbrăcat.
 mo D e c â n d a m fost io d ă n a c 1 ).
R u g i n a l'o f i m â n c a t ,
P e Ia iei n ' a m m a i umblat.»

P e a t r a dela g â t tăia,
Iei î n luntrie-mi săria
145 Ş i la vâslă s'aşeza,
D e trei ori să opintia,
L u n t r i i a 'n s ă c 2 ) o arunca.
Cred că dai cu praştiia.
Şi acasă să ducea
i5o Ş i p u n e a m a s a şi m â n c a
Şi, d u p ă ce să sătura,
L u v a mică săbioară
Şi luva mică trâmbicioară
Şi-mi pleca Ia căfenea
155 Şi-ncepea de m i - a cânta
C a t o a t ă şturligaia 3 ),
Când cântă primăvara,
De'nfloare4) tămâioara !

D a s t a T u r c i i să vorbia
i6o I a vez, mumă-sa
D a n u ş t i m : v'un cumnăţel,
A u ieste un frăţiior,
C ă p r e a s a m ă n ă cu iei
— «Bacas inghir ghiaoru» —
ie6 M i - a înviiat Stănislavu,
N i s'a dus n o u ă capu.
D a S t ă n i s l a v ce-mi făcea ?
— Căciula din cap luva

>) Flăcău.
2
) Pe uscat, pe ţărm.
3
) Pasărea.
4
) înfloreşte.
 9

P e la hastale 1 ) pleca,
170 Câte-o para că cerea,
C â t e - o p ă r a câte două,
Să-i ia o chitiie n o u ă »
D a Turcii să punguia,
Care-o p a r a că mi-i da,
175 Care-o p a r a care douo, .
Să-şi ia o tichie nouă.
D a S t o i a n că-mi zicea:
maica t a de T u r c
T u m ă g l i v e ş t i 2 ) cu paraua,
i8° I o o să vă iau cu c h e s a u a 3 ) .
Şi trăgea m i c ă săbioară,
C â n d începea a-i tăia.
Şi mi~i taie ca pe g r â u
Si mi-i chicheşte 4 ) snopeşte,
i® S ă n u le mai tragi n ă d e j d e
Atunci:
î m i pleca pe d r u m la vale,
C u ' n călugăr să 'ntâlnia,
S t a î n d r u m şi-1 j u d e c a :
mo «Călugăre, pează rea,
C e ieşişi n a i n t e a m e a ?
T u — zice — mie mi-ai l u v a t
P a l o ş u mieu cel ferecat,
D e -taica-al mieu c u m p ă r a t ,
195 D e c â n d m i - a m fost io dănac.
T u , frate, l - a i a t â r n a t
L a cea mică cumpăioară,
C a .să m ă faci de ocară.

Astale, mese.
2
) încurci, momeşti.
3
) Punga.
4
) Chiteşte, ocheşte, îi culcă la pământ.
 10

Să mă vadă multă ţară,

200 C ă m'ai făcut de ocară.»

Săbioara mi-o trăgea

Frumos capu că-i tăia,

203 D e să ducea pomina.

Culeasă dela Iova» Blagoe, 70 ani, din Costol.

Iei a învăţat-o dela un maistor rumân din Geanova. «O cânta la

Cladova în cafenea. Am audzît de-âfară, în varoş» ').

') Oraş.
 CÂNTECU LU ISIRIM BOGATU

Foieliţă peleniţă,
Colea'n vale'n poeniţă
Ieste-o mică f â n t â n i ţ ă ,
F â n t â n ă de m a r m u r e i ,
5 D a jghiabu-i de aurel,
D a ţ u ţ u r 1 ) de arginţel,
D e mi-şi bea voinici din iei.
F o i l i ţ ă ş'o lalea
D a la ea, f r a t e m i venia -re,
10 V e n e a mică R u s c u l i ţ ă ,
O m a r a m ă m i - o nălbia -re.
D a d e 2 ) cine m i - o spremia 3 ) - r e ?
— T o t de I s i r i m Bogatu !j
C â n d m ă r a m a m i - o nălbia
îs A p a , frate, că-mi roşa
S a vai de sânge de T u r c
Şi m a i m u l t de A r n ă u t ,
Ş ' a r u n c a ochii la vale

') Tubul prin care curge apa.

2
) Pentru.
3
) Gătia, pregătia.
 12

Din cotro soare răsare :

20 T a r e -mi venia şi-mi roşa
Tot o ceaţă, mogândeaţă !
Aia ceaţă nu-mi iera
Şi mi-e sânta Vinerea
Şi cu sânta Sâmbăta
25 S i sânta Dumineca
Şi trei mânzaţi
Şi trei cazaci.
'Nainte cine mergea ?
— Savai Mârzacu-ăl bătrân,
30 2
Al cu arcu cât mârtacu, )
Par'că mi-1 învăţa dracu.
La Rusculiţa -mi venia,
Mi-o bătea mi-o chinuia,
De Isirim mi-o 'ntreba.
35
Pe cărarea capului
Cu sfârcu gârbaciului.
Da Rusculiţa -mi zicea:
«Voi Mârzaci şi trei Cazaci,
3
Pe. mine ce ) mă bateţi
4
o Şi frate mă chinuiţi,
De Isirim mă 'ntrebaţi ?
Aruncaţi ochii la vale,
Din cotro soare răsare,
Căşile lu Isirim
4
45 A s t r u c a t e ) cu argint
. Varsă rază pe pământ,
Par'că soare-a răsărit,
Ce n'am văzut de când sânt.»
Ea aşa că le spunea

') Mogâldeaţă, făptură abia vizibilă în zare.

2
) Stâlp mare, par mare.
3
) Pentru ee.
4
) Acoperite.
 13

50 Şi la ocol să ducea,
L u i I s i r i m că-i s p u n e a :
«Isirime, Isirime,
Păzeşte-te, f r a t e bine.
V e z i ce vine pestă tine !»
55 Mârzacii, când auzia,
A r c u r i l e le-ntindea,
O d a t ă le slobozia,
P e Isirim mi-1 tăia,
M u l t ă blagă rădica,
60 C â t putea iei de ducea.
Şi alta ce-i m a i luva ?
U n călăior 1 ) gălbior,
Otrocoale 2 ) pe su 3 ) poale,
P i n t i n o g de, trei picioare
65 Şi mi-e s t r ă m u t 4 ) la o n a r e :
Şargă m a r e pe spinare,
C â n d îl vede naica moare,
Să s' v a d ă pe iei călare,
' N b u e s t r â n d în f u g a mare.
vo Iei, frate, ce mi-ş luva,
M u l t puţin ce căpăta,
Sta în d r u m şi-mi î m p ă r ţ i a .
D a p r i n t r e ei ce trecea ?
— Ceai călăior gălbior.
75 Iei sta şi să certa,
N u putea calu ' m p ă r ţ i a 5 )
A l t u zicea «să-1 tăiem»,
A l t u zicea «să-1 v i n d e m » ,
Şi iei aşa să certa

Căluşor.
2
) Pete.
3
) Pe supt.
4
) Se zice despre calul care are un semn la nare.
5
) împărţi.
 14

so Ş ' a r u n c a ochii la v a l e :
Vine-un voinicel călare,
Y i n e - u n voinic otoman,
S c u r t de m â n ă ,
B u n de vână,
86 G r o s la os
Şi b u n de dos 1 ),
Şi pe Mârzaci î n t r e b a :
— V o i M â r z a c i şi trei Cazaci,
Staţi, „călăioru nu-1 taiaţi
90
Şi mie, frate, mi-1 daţi,
C ă ieu vouo m u l t ă blagă voi da,
C â t v'o cere inima.
D a să-i văd u m b l ă t u r a !
S t a voinic de-ncăleca
» Şi da dosu, să ' n f u n d a , 2 )
Merge voinic f l u e r â n d
Şi nici-o grijă p u r t â n d
Mârzacii'n u r m ă p l â n g â n d .
L u a calu să ducea,
100
F r a t e de să pomenia.
Io va n Blagoe din Costol.
El l'a auzit dela un ţigan din Uroviţa (sat în Craina, v. harta)
numit Ghiţă Zăpac, mort in 1909 în vârstă de 70 ani.

De dosit, de fugit.
2
) Dispărea
 R Ă D O I Ţ Ă

D'ascultaţi boieri la m i n e
S a vă s p u n o istorie
Istoria - a cui iera ?
I s t o r i a lu R ă d o i ţ ă .
s R ă d o i ţ ă ce - m i făcea -re ?
— L a cojocar să ducea-re
Şi-şi croia u n cojocel
D e cinzăci de piei de m i e l ;
Şi-şi croia căciulă ' n c a p
10 D e cinsprece piei de ţap.
R ă d o i ţ ă ce -mi făcea - r e ?
— M a r e h a i d u c să făcea - r e
Şi'n t u f ă că m i - a p u c a -re.
D a ' m p ă r a t u ce-mi făcea ?
ib — Iei, frate, că m i - a u z i a
(xentrămeriia 1 ) o râdica,
P e Rădoiţă -l prindea
Şi 'n puşcăriie -l băga -re.
D e să ducea p o m i n a -re.
20 R ă d o i ţ ă ce-mi făcea - r e ?

Jandarmeria.
 16

— Iei m o r t frate să făcea -re.

D a g e a n d a r m i i că-mi mergea - r e
Şi de m â n c a r e că-i da - r e
Şi mort, frate, mi-1 vedea -re.
25
L a ' m p ă r a t u să ducea - r e
Ş'aşa f r u m o s că-i spunea - r e :
« M ă 'mpărate, d u m n e a t a -re,
R ă d o i ţ ă - m i iestă m o r t !»
C â n d î m p ă r a t u - auzia -re,
so L a iei, frate, să ducea - r e
Ş'aşa m o r t ce mi-1 vedea -re,
L a gendari că mi-i s p u n e a - r e :
« P e R ă d o i ţ ă să-1 loaţi
Şi, frate, să-1 lăpădaţi.»
35
D a 'mpărăteasa, auzia - r e
Ş i ia, frate, că-mi venia - r e
Ş i la iei că să uita - r e
Ş i - m i vedea că viu iera -re.
Da, ' m p ă r ă t e a s a - m i zicea - r e :
40 « M ă 'mpărate, d u m n e a t a , 1 )
I a s'aseulţ ş'o v o r b a a m e a -re,
C ă R ă d o i ţ ă nu-i mort.»
î m p ă r a t u de-auzia,
U n bălaor mi-adueea
45 Şi pe piept că i-1 p u n e a ,
R ă d o i ţ ă n u mişca,
Nici o fioare n'avea
Ş i iei, frate, n u mişca,
î m p ă r a t u c â n d vedea,
so Iei la g e n d a r că s p u n e a :
I a r , frate, să mi-1 luvaţi,
P e R ă d o i ţ ă să-1 l ă p ă d a ţ i , 2 )

') La repeţirea versului a înlocuit pe «dumneata» cu «luminate »,.

2
) Să-1 aruncaţi ca pe un stârv.
 17

Că Rădoiţă ie mort»
împărăteasa iar zicea :
55 « M ă 'mpărate, dumneata,
Iar ascultă vorba mea,
Că Rădoiţă nu-i mort.
La ţigan că să te. duci,
1
Multe piroaie ) să -mi faci
60
Şi tu frate ea să -i baţi,
Pe su2) unghii să le baţi
Şi la mâni şi la picioare.»
Şi iei iar că h'a mişcat.
Iar împăraţii zicea :
«5 « M ă gendare dumneata,
Pe Rădoiţă să-1 iai
Şi tu afar să mi-1 lapezi, ,
Că Rădoiţă ie mort.»
împărăteasa iar vedea,
70
Că Rădoiţă viu iera :
«Mă 'mpărate, dumneata,
Iar ascultă -o vorbă -a mea.
Că Rădoiţă ie viu.»
Impăratu când auzia,
75 3
Bandaşii ) că-i aducea
Şi 'ncepea de mi-a cânta.
Hora pestă iei trecea
Şi puţintel din mustaţă da.
Atunci împăratu de vedea,
so L a d ă de fier că-i făcea
Şi 'n ladă că mi-1 băga,
Pe Dunere Taranca.
Rădoiţă să ducea

Cuie mari, piroane.

2
) Supt.
3
) Lăutarii (Banda de lăutari).
 18

Pân la Marea ajungea

® Şi lada să dăscuia,
Rădoiţă că-mi ieşia
Şi 'n codru că mi-apuca,
Mare haiduc să faeea
Şi la apsănici2) mergea
.90 Ş i pe toţi că mi-i luva
Şi la 'mpăratu să ducea
Şi-1 lega şi-1 fereca
Şi sta şi-1 j u d t e i :
«Mă 'mpărate luminate,
95
Ce n'a lăsat Dumnezeu,
3
Să să taie şi 'mpăraţii ),
C' acu ţ-aş mânca ficaţii!»
Da 'mpăratu că zicea:
«Rădoiţă, dumneata,
îoo D u - t e , frate, sănătos,
Că tu la mână mi-ai fost
Şi harnic ieu riu ţ'am fost.
Du-te, frate 'n haiducie.
Cât oi fi 'n împărăţie,
i°5 C â t oi fi ieu la picioare,
Di mma să n'ai fioare.»

I o v a n B l a y o e din Costol (Crama).

Sau «tufa» (spus la repeţirea viersului).

2
) Apsă, apsănia = puşcărie.
*) Concepţie i m p o r t a n t ă : persoana î m p ă r a t u l u i e sacrosanctă.
 NOVAC CEL BĂTRÂN

P e cea mică D u n ă f i e ă
F u g e - o şaica mititică
Cu postav verde 'nvălită.
Şaica n o u o c â r m a nouo,
D e - m i taie D u n ă r e a 'n douo.
D a şăicuţa că-mi mergea
T o t din f â n t â n ă 'n f â n t â n ă ,
Puico, şi din vad î n vad,
P â n ă 'n schelă 'n Ţ a l i g r â d ,
U n e ie C o r b u ' n ţ ă p a t
Şi stă G r u i ţ a legat,-
I n temnicioară băgat,
C u butuce la picioare,
N e v ă z u t de S f â n t u Soare.
D a şăicuţa c â n d mergea
D a r în ea cine-mi şădea ?
T o t Novac, B a b a N o v a c
Ş ă d e 'n şaica m o r t de beat
Şi m e r g e la Ţăligrad.
S t a T u r c i i p e mălurele
C a cioară p e gărdurele,
Să vorbia, să tăinuia,
 20

A s t a şaică a cui i e r a :
A lui Novac, B a b a Novac,
25 Şăde 'n şaică m o r t de beat,
Să duce la Ţăligrad.
L a Ţ ă l i g r a d m i - a j ungea,
Şaică 'n m a r g i n e că-mi da
Ş i - m i trăgea l a cafenea
1
3o Salamilichi ) că-mi da
Şi de G r u i a mi'ntreba,
T o t de f i u - su G r u i ţ a .
D a r ă T u r c i i n u spunea,
C ă - m i iestă G r u i a aicea,
35 T u r c i i aşa mi-şi zicea:
«Noi, frate, n u l - a m văzut,
N i c i de iei n ' a m auzit.»
I e i aşa când mi-auzia,
Desagi de g a l b i n i u m p l e a
40 Şi pe-al m u n t e că - m i pleca,
P e - i m u n ţ i c ă r u n ţ i î m i pleca,
Mergea la o căfenea
Ş i - m i striga l a c r â ş m ă r i ţ ă :
« F ă leliţă c r â ş m ă r i ţ ă
45 I a d ă - m i o v a d r ă de vin»
Şi la g u r ă m i - o p u n e a
Şi d i n t r ' u n s t ă u 2 ) că mi-o bea,
I n c ' o d a t ă că-mi striga :
« F ă leliţă, crâşmăriţă,
50 I a m a i d ă - m i o vadră rasă,
C ' a m o măsea g ă u n o a s ă ! »
Şi m a i p r i n d e - o v a d r ă r a s ă
Şi pe aia că mi-o bea,
I n c ' o d a t ă c ă - m i striga :

') Cuvânt de salutare în limba turcească.

2
) Dintr'o dată
 21

55 « F ă leliţă, crâşmăriţă,
Ia mai dă -mi o vadră rasă,
Că -mi veni un dor de-acasă
De copii (şi) de nevastă
Şi de mândră, că mi-adastă
60 C u friptureaua pe masă,
Cu ocaua plină rasă.
Şi, când vadra c'o golia,
Da Turcii ce mi -şi făcea?
— Pe Gruia din temniţă -l scotea
65 Ş i cu un ochi 'n soare -l lega,
De ţapa lui că-1 lega,
Sta numai de -l chinuia.
Da o corboaică -l vedea,
Tot pe iei că croncănia.
70 D a r Gruiţa ce -mi zicea :
«Cea pasăre, coarbă neagră,
Ce tot croncăneşti pe mine,
NYi-i atâta carne 'n mine,
Să mănânci două trei zile
75 Ş i mai mult o săptămână.
Na, tu, ineluşu mieu,
Să te duci la taie' al mieu,
Să i-1 dai la taie' al mieu,
Că ieu ţie ţ-oi făcea,
«o C a r n e ţie ţ-oi făcea,
Puico de-i mânca cinci ani,
Tot panduri şi căpitani.
Corboaica când mi-auzia,
Ineluşu 'n cioc îl loa
85 Ş i pe -i m u n ţ i cărunţi pleca
Şi pe Novac îl găsia
La cea mică cafenea,
îmi bea vinu cu vadra
 22

1
Şi rachiu cu polomiţa )
90 Ş i nu da nici o para.
Ia de trii ori croncănia,
Ineluşu-1 slobozia
Şi'n vadră, frate, pica.
Când Novac că mi-1 vedea,
95
Fuga calu 'ncăleca
Şi la Ţăligrad pleca,
La o fântână c'aj ungea,
Fete mari că mi-şi găsia,
Pânzele ca le nălbia,
ioo I e i bună ziua le da,
Sta, frate şi l e 'ntreba :
Feţilor, Jiencilor,
leu pe voi ca să vă 'ntreb,
Da nu l-aţi văzut pe Gruia ?
105 D a fetile ce-mi z i c e a ?,
«Noi pe iei nu l-am văzut,
Da de iei am auzit,
Că ie ' n Schelă 'n Ţăligrad,
Unde ie Corbu 'nţăpat2),
no I n temnicioară băgat,
Şăde Gruia la 'nchisoare
Cu butucii la picioare,
Nevăzut de Sfântu Soare.»
Dară Novac ce-mi zicea:
115 « F e ţ i l o r , Jiencilor,
Voi de veţi spune dirept,
Pânzăle să vă albească
Ca cum floarea de troacă!3)
De nu veţi spune dirept,
120 P â n z ă l e să vă negrească

>) Jumătatea de vadră.

2
) Unde este corbul în ţeapă.
3
) Tigvă.
 23

Ca ţoalile di pe mine!
Cum iei în Ţăligrad ajungea
Şi Turcii de iei auzia,
Fuga pe Gruia 'nchidea.
125
Doar Novac ce -mi făcea,
Când aşa frate -mi vedea.
— Mâna 'n desagi că băga
Şi galbini, frate, scotea
Şi 'ncepea a -i lăpăda,
13
o Sta Turcii şi mi-aduna.
Dară Novac ce - m i făcea ?
Fuga la temniţă -mi da,
Odat cu picioru da,
Razele că să frângea,
135
Lacătile să spărgea.
Şi pe Gruia mi-1 scotea.
Păloasăle2) le trăgea
Şi prin Turci, frate, pleca.
Şi 'ncepea, frate -a tăia.
140 C â n d soarile la chindiie
Tăia Gruia şapte mie, —-
De Novac nu se m a i ştie!
Când soarele -a scăpătat,
Calu 'n sânge mi-a notat
De să ducea pomina.

Iovan Blagoe, Costol.

') Incuetorile.
2
) Paloşile.
 G O L E A

Departe, vere, departe,

Nici d e p a r t e nici aproape,
L a cea salcă cocoşată
C a m pe D u n ă r e - aplecată
s M a r e g o m o t 1 ) m i s'aude.
D ^ g o m o t u cine - l f a c e ?
— S a v a i cinzăci de voinici,
D a din cinzăci lipsă cinci,
Savai, p a t r u zăci şi cinci.'
D a g o m o t u c e 2 ) făcea - r e ?
— A r ă m b a ş ă 3 ) n u - m i avea
D a iei, frate, să vorbia,
D i n iei trei că s' alegea,
L a maică - s a să ducea -re,
15
T o t pe Golea m i - l cerea,
Iei, frate, ca să m i - l ia,
A r ă m b a ş ă ca să - l p u n ă ,
C ă ie voinic cu n ă r o c 4 )

') SgOmot.
2
) De ce.
3
) Căpitan, şef.
4
) Noroc.
 25

P o a t e cuteza la foc.
20 D a iei, frate, să ducea -re,
L a maică - s a m i -l cerea - r e :
«Maică, Măiculeana noastră,
Ştii maică la ce-am venit ?
N o i de tine ne rugăm,
25 T o t pe Golea să ni - l dai
A r ă m b a ş ă să -l p u n e m ,
C ă mi-e voinic cu năroc,
P o a t e cuteza la foc.
D a maică - s a ce - m i zicea - r e ?
30 — I o pe Golea n u vi -l dau,
[Că] şeapte feciori m i - a m a v u t
T o ţ i î n codru m i - a m u r i t
N u m a cu Golea - a m udit.
Şi pe Golea să -l însor,
35 Să ia o f r i p t ă de nor,
S ă - m i facă - u n focşor în vatră,
S ' aduc' o troacă 1 ) de apă,
L a vreme de slăbiciune,
S ă - m i facă o. azimă de pâne.
40 D a r ă G o l e a de-auzia
A ş a din g u r ă - m i zicea :
« M a i c ă măiculiţa mea,
A d o muică cheile
Ş i să deşchid lăzile,
® S ă iau nădrăgeii miei.
V e r d e ca f r u n z a de tei
_ C' a j u n s f r u n z a 'n p a t r u dungi,
G e m e codru de haiduci.
D e haiduci, de o a m e n i răi
50
D'alio ce să [mă] f a c cu iei,
Ş ' ado p e b o a m b a 2 ) m e a
Yas de apă făcut din tigvă.
3
) Puşca, «harma».
 26

A de da tata cu ea -re,
D e b a g p r a u 1 ) cu chilvăra 2 )
Şi gloanţăle cu poala.
55
Ş ' o d a t ă mi-o slobozia,
N o u o mie - m i dobora.
[Ş' aşa] de maică-sa n ' asculta
Şi ' n codru că mi- apuca
Şi la haiduci să ducea.
60
H a i d u c i i c â n d îl vedea -re,
Iei de drag n u m a i p u t e a -re,
M a r e cinste că ' - i făcea.
Şi 'n scaun că -l aşeza,
A r ă m b a ş ă m i - l p u n e a -re
66
P i s t ă patruzăci şi cinci.
D a r ă Golea ce - m i zicea :
- « I a r ă voi ficiorii miei,
P u ţ i n t e l să - m i străjuiţi,
C ă io f r a t e să m ă culc,
70
C a să văd ce vis visez,
V o u o să -l adeverez.
Iei, frate, că să culca -re,
P o t e r a că - l cuprindea -re.
D a Golea c â n d să scula
75
Ş ' o d a t ă că mi -i s t r i g a :
— I a r ă voi ficiorii miei,
A d u c e ţ i b o m b a m e a -re,
A de da taica cu ea -re,
D e b a g p r a u cu chilvăra
«o Şi gloanţăle cu poala,
Ş ' odată mi-o slobozia,
N o u o mie dobora.
D - u n căplar de Meedinţ

M Praf.
2
) Chivără.
 27

D e l a v a sabiia 'n dinţi,

85 N u m a i g â n d i a l a părinţi,
V e z - al dracului ce - m i iera,
Ochii 'n piept că -i a r u n c a
Ş' u n b o m b de argint r u p e a
Ş i ' n puşcă 1' aghintuia
w Şi puşca la ochi mi-o loa,
D e - u n genuche 'ngenucbia, - r e
Şi pe Golea mi - l lovia
D e l a vale de buric,
U n e - i puterea ' n voinic;
95 S u s la capu pieptului,
P r i n foaia ilecului, 2 )
L a casa sufletului.
M a ţ ă l e i le*, vărsa -re,
D a ficiorii c â n d vedea -re,
îoo F u g a , frate, m i - alerga,
Maţăle, i le-aduna -re,
C a m cu paie cu gunoaie .
Şi - n b u r t ă i le b ă g a
Şi f r u m o s că m i - l cusa,
105 L a maică -sa m i -l ducea.
D a r maică - s a c â n d v e d e a - r e
D a din gură aşa zicea - r e :
D a ştii Golea, Golea -al muichii
L a s ' să -ţi fie r ă u n u bine,
no Că n' ai ascultat de mine.
C ă şapte feciori m i - a m avut,
T o ţ i în codru m i - a murit,
N u m a cvi tine a m udit,
Şi io muică m i - a m gândit,
ii5 C ă p e tine s ă te 'nsor

Băga.
2
) Haina (ilic).
 28

S ă iau o f r i p t ă de nor,
S ă facă u n focşor în vatră,
S ' aducă o troacă de a p ă ;
L a vreme de slăbiciune
^o g ă fac' o azimă de pâne.
T u n' ai ascultat de mine,
L a s ' să -ţi fie r ă u nu bine.
T u 'n codru când ai plecat,
I o muică t e - a m blestemat,
125 S ă - m i hoţeşti două trei zile
Şi m u l t muie' o s ă p t ă m â n ă
Ş i potera să te prindă.
Potera a Banului
Şi cu-a M ă g u r e a n u l u i
iso Şi eu-a Meedinţului,
Crez, cânii p ă m â n t u l u i .
Şi tu muică că -mi plecaşi
Şi pe m i n e m ă lăsaşi,
Ş i m u i c a te-a blestemat
135 B l ă s t ă m u te-a vătămat,
L a s ' să - ţ i fie rău n u bine,
C ă n' ai ascultat de mine.»

M ă plătii cu cântecu
Ca lupu cu chiotu,
i® M a d a ţ i - m i câte-o para,
S ă vă mai spui şi alta,
O poveste voinicească
L a boieri, la d u m n e a v o a s t r ă
Ş i la cinstita de masă,
Iovan Blagoe, Gostol.
 DOICIN BOLNAVU

I n t r ' al mijloc de Ţ ă l i g r a d
I e f t ă t u - s'a s'a i e f t a t 1 )
M a r e hală 2 ) de a r a p ;
T o a t ă l u m e a -a 'nfiorat.
s Ş a l u lui şi capu lui,
Crez, cât roata carului,
B u z ă l e ca râşniţale,
D i n ţ i 'n g u r ă tezlăle,
Ochii - n cap ca sitile.
10 — I e i la m â n c a r e ce-avea?
T o t nouo cuptori de p â n e
Şi nouo vaci grasă,
D i n cireadă sânt aleasă;
Şi n o u o b u ţ i de rachiu bea,
D e rachiu de-1 mermeziu,
D e o m o a r ă - o m u de viu.
Şi nouo buţi de vin bea.
Şi la culcare ce-avea ?
L a culcare-o f a t ă mare,

') Ivit.
2
) Balaur, şearpe mare.
 30

so D e era n o a p t e a 'n aşternut,

Dimineaţa în pământ.
C â t e fete 'n Ţăligrad,
T o a t e r â n d u ş' a făcut,
L a Mădgălin' a udit,
ss L a sora lui D o i c i n Bolnavu.
D a ea frate, de-auzia,
T u n ă 2 ) 'n casă s u s p i n â n d
Şi iasă 'afară plângând.
D a r f r a t i - s u Doicin zicea,
30 — N o n ă ani de c â n d zăcea,
T o t pe-o p a r t e că 'mi zăcea,
P â n ă carnea -i putrezia
Ş ' aşa pe ea c â n d vedea
C ă t u n ă 'n casă p l â n g â n d
® I a s ă - a f a r ă suspinând,
— Foiliţă ş' o lalea —
Ş' aşa din g u r ă - m i zicea :
«Soru-mea, Măgdălina,
C e t u n i ' n casă p l â n g â n d ,
40
leş' afară suspinând ?
A u n a i c ă 3 ) ţi s'a u r â t ,
T o t ţoalile s c u t u r â n d
Ş i căpătâie m u t â n d
D i l a u m b r ă p â n la soare,
45
P â n la dalbe brăţişoare ?
A u pe mine tot păzind ?•>
— B a naică n u m i s'a- u r â t
N i c i ţoalile scuturând,
N i c i căpătâie m u t â n d ,
50
Nici p e tine zău păzind.
N u m a ieri alaltăieri,

') A rămas, s'a oprit.

3
j Intră.
3
) Neică.
 31

A u asară alaltă sară.

I n t r 'al mijloc de Ţ ă l i g r a d
leftatu- ief t a t
M a r e h a l ă de arap,
T o a t ă l u m e a 'nfiorat.
Ş a l u lui şi capu lui
Cresc cât roata carului,
B u z ă l e ca răsniţăle,
D i n ţ i 'n gură ca tezlăle,
O c h i i ' n cap ca sităle!
A ş a m a r e ce - m i iera,
T o a t ă l u m e a 'nfiora.
D a la m â n c a r e ce-avea ?
T u n o u ă cuptori de p â i n e
Ş i câte-o vacă grasă
D i n cireadă aleasă;
Şi n o u o b u ţ i de rachiu bea,
D e rachiu de -l mărmeziu,
D e o m o a r ă o m u de viu.
Şi la culcare ce-avea ?
L a culcare-o f a t ă mare,
D - i e r a n o a p t e a 'n a ş t e r n u t
Şi dimineaţa ' n p ă m â n t .
C â t e fete 'n Ţăligrad,
T o a t e r â n d u ş- a făcut,
N u m a i la m i n e - a u d i t
Ş i birău m i - a venit,
C a şi ieu naică să m ă duc.
D a r ă Doicin d' auzia,
O d a t ă că m i -şi răcnia,
S o b a se c u t r e m u r a
Şi din g u r ă - a ş a z i c e a :
N u ti teme soru-mea,
C ă cât oi fi 'n picioare
 32

De nima să n'ai f i o a r e . *)
Dac' oi sta2) de m'oi scula,
L'o... pe maică-sa.
Ia na, naică, cheile
90
Şi deşchide grajdurile
Şi 'ntreabă pe Galbinu,
Poate-acu la bătrâneţă
Ce-a putut la tinereţă ?
Măgdălina ce -mi făcea ?
as — Cheile că le luva
Şi la grajduri să ducea,
Grajdurile -mi deşchidea
Şi pe Galbin 1- întreba:
«Măi Galbine, dumneata,
îoo — Foiliţă lemn de sus —
Vezi fraţi -mieu ce mi-a spus :
leu pe tine să te 'ntreb,
Poţi acum la bătrâneţă,
Ce-ai putut la tinereţă?»
105 D a r [ ă ] Galbin că -mi zicea :
«Stăpână, stăpâna mea,
leu ara putut la tinereţă,
C'. a fost carnea ca fraga,
Şi osu ca fieru.
uo D a r acu la bătrâneţă
Că mi-i carnea ca fieru
Şi osu ca oţelu !
Ce-am putut la tinereţă,
3
Două ) poţ la bătrâneţă.
Ia aşa când mi-anzia,
La Doicin că să ducea
Ş' aşa frumos că -i spunea;

Fiori, frică.
2
) Dacă va fi să mă scol.
3
) De douo ori.
 33

Dar Doicin că -mi zicea:

Când aşa, frate, auzia,
120 A ş a bine că-i părea
Şi din gură aşa -ini grăia :
«Soru-mea, Măgdaliria!
lai' tu naică să te duci,
Şi pe Galbin să mi-1 iai,
125 L a potcovar să mi-1 duci,
Pe Galbin să -l potcovească
Cu potcoave de argint,
Să prindă bine 'n pământ;
Cuiele de sârma aleasă,
«o Să ţină bine la coastă, —
Tot la fraţi-mieu Nălbantu»2).
Măgdălina de-auzia,
Pe Galbin că . m i -l luva,
La Nălbantu să ducea
135 Ş i din gură aşa -mi zicea:
«Măi Nălbante, dumneata,
— Foiliţă lemn de sus —
Vezi frati-mieu ce mi-a spus:
Pe Galbin să -l împotcoveşti
140 C u potcoave de argint,
Să prindă bine 'n pământ ;
Cuiele de sârm' aleasă,
Să ţină bine la c o a s t ă !»
Da Nălbantu de-auzia,
145 A ş a din gură zicea :
«Nepoată, nepoata mea,
Apleacă gura s'o sărut,
Să fie cui te-a făcut
Şi cui te-a scăldat mai mult
150 Ş i pe Galbin să -l împotcovesc

2
) Să se ducă la Nălbantu (=• Faur).
3
 Î54

I a aşa de m i - auzia,
î n c e p e a de m i - a plângea,
L a f r a t i - s u [Doici n] să du (tea
Ş' aşa f r u m o s că -i spunea.
155 D a r ă D o i c i n de-auzia,
O d a t ă că mi-şi racnia,
Soba se c u t r u m u r a
Şi din g u r ă - a ş a zicea :
« I a r tu, naică, să te duci
mo Şi g u r a să mi-o pleci,
Iei pe tine să te sărute
Şi pe Gralbin să - l împotcovească.
«S'a dus, (calul) l'a împotcovit». L a î n t o a r -
cere Doicin îi s p u n e :
S o r u - m e a Măgdălina,
I a r pălosu mieu să -l iai,
ies L a pălosar să te duci
P ă l o s u să m i - l ascută,
S ă lasă călitura iută,
S ă taie b i n e din f u g ă ! »
E a aşa c â n d să ducea,
170 P ă l o s a r u că -i zicea,
— N e p o a t ă , nepoata mea,
Apleacă g u r a s'o sărut,
S ă fie cui te-a făcut
Şi cui te-a scăldat m a i m u l t ,
175 P ă l o s u să ţi -l ascut.
S ă las călitura iută,
S ă taie bine din fugă.
Şi pălosu l'ascuţia
Şi acasă l'aducea.
«o A t u n c e a Doicin zicea :
« S o r u - m e a Măgdălina,
F u g a ' n t â r g ca să te duci
Şi tu naică ca să - m i iai
 35

T o t nouo v a l u r i d e pânză,
i® C a t r u p u să m i - l încing.
C â n d p â n z a că i-o-aducea
Şi iei d i n p a t să scula,
D e - o p a r t e carnea lega,
I a r din u n a că pica
190 Şi p e G a l b i n încăleca
Şi la H a r a p să ducea.
A r a p u c â n d m i - l vedea,
Buzăle 'n gură -i pleznia
A ş a frică ce -i iera.
io» Şi din gură-aşa zicea:
« O frate, f r a t e Doicine,
I o f r a t e că m i - a m g â n d i t :
C ă nici v â n t u perişoru,
D a nici că cioara oşcioru.
200 [ D a zice] Doicin zicea:
«Măi A r a p e , d u m n e a t a ,
— Să-i pe maică-sa —
I a poftiţi la m i n e 'ncoa,
S ă ne -ncercăm puterea,
205 P u t e r e a şi vitejia.»
D a A r a p u că ieşia
Sta, frate, şi -l î n t r e b a :
«Măi frate, f r a t e Doicine,
D a vreai la l u p t ă ? — N e l u p t ă m !
210 A u la săbii ne tăiem,
A u în f u g ă ne 'ntrecem ?
D a Doicin din gură zicea:
«Măi A r a p e , d u m n e a t a , ^
- - S ă - i . . . . . pe maică-sa —
215 D a la săbii să ne lom,
Şi 1a- l u p t ă să n e l u p t ă m

1
) Teancuri, suluri.
 42

Că ie l u p t a mai dieeaptă,
Bila Dumnezeu lăsată !
Arapu să spământa, ,
220 A ş a frică că-i iera
Şi din gură aşa -mi zicea :
«Măi frate, f r a t e D o i cine,
Ba la f u g ă să ne lom!»
Când pe fugă să punea,
225
Da Doicin mai hoţ iera,
Odată calu-1 opria,
Arapu nainte-i da,
Când Doicin odată cu păi os n da,
Pestă mijloc că -l tăia.
230 A r a p u din gură zicea :
— Să-i pe maică-sa —
Că n'avusăşi ce -mi făcea.
Da Doicin îi zicea :
— Să-i pe maică-să —
235 I a fă din capu aşa!
Când iei face la o parte
Şi de pe cal că -mi cădea,
Jumătate că -mi cădea,
Jumătate 'n scară udia
a» Şi pe Arap mi -l tăia,
Frate, de să p o m e n i a.
Fuga acasă să ducea
Şi pe Nălbantu-1 tăia.
Şi la Pălosar mergea
245 Ş i pe aălii mi -l tăia,
De mi să -mplinia voia.
Ş'acasă să ducea
Şi din gură aşa zicea :
«Soru-mea Măgdălina,

Adecă într'o parte.

 37

2£o X u te t e m e soru-mea,
Că de cine te-ai t e m u t
J o s la p ă m â n t m i - a m văzut.
Şi - m i - a ş t e r n e - u n aşternut,
Săvai cât în l u n g şi -ngust.
2&0 Şi mi-aprinde-o lumânare,
Să - m i fie de r ă p o s a r e !
Şi dă - m i un p a h a r de vin,
Să m ă cuminic 1 ) de viu,
— Foiliţă ş'o lalea —
26o C ' a m împlinit voia mea.»
F r a t e , de să pomenia
Şi, f r a t e s'o pomeni,
C â t soare pe cer va fi,
Şi soarele s'o a p u n e
165
Şi cântecu tot s'o spune.
I a m a i daţi şi cu olbiţa, 2 )
Să mai ude maistoru g u r i ţ a !
Iovan Blafţoe, Contai.

înţelesul lui «a se cumineca» nu-1 cunoaşte lăutarul şi-1 tra-

duce vag cu «să moară».
2
) Probabil pahar de băutură. înţelesul necunoscut de lăutar.
 STOIAN BULIBAŞA
»

V e r d e f r u n z ă de-o lălea,
N ' a v e a B e g u ce - m i făcea
( I n căruţă să punea
I a r Begu din C l a d o v a , 2 )
s D i n C l a d o v a să scula
Şi ' n căruţă să punea,
L a N e g o t i n că 'mi pleca -re,
N o u o conace -mi făcea,
C u conacu âl z ă c e a 3 )
10 T o m n a 4 ) la Dii 5 ) m i - a j u n g e a .
D e conac u n d e -i gătia ?
A c i Ia O m i r Aga.
O m i r A g a c â n d vedia
Şi b u n plocon că - m i făcea
15 Şi n a i n t e că ieşia

') Ce -mi face.

2
) Până a prinde bine firul povestirii, lăutarul a spus aceste două
versuri de prisos, pe care le-am pus totuş, ca să redăm textul cât
mai fidel.
') Zecelea. Prescurtare cerută de rimă. De aceea nu s'a făcut
nici hiatul in cuvintele conacu al, unde a accentuat formează si-
labă
4
aparte.
) Tocmai.
5
) Vidin.
 39

D e departe 'ngenuchia,
D i de-aproape -l săruta.
D a r Begu că - m i zicea - r e :
«Omir Aga, dumneata,
20 Ce, măre, te-ai cheltuit,
D e b u n plocon ai făcut
Şi n a i n t e mi-ai ieşit ?
D a r m a i rău m i - a i sărăcit,
D a r m a i bine -ai 'mbogăţit,
25 A i v'o t u j b ă de t u j i t 2 ? »
O m i r A g a că - m i zicea :
«Beg Afende, d u m n e a t a ,
Să-ţi traiască cadâna,
C a d â n a şi fetiţa !
30
Nici m a i rău n ' a m sărăcit;
Xici mai bine n ' a m bogăţit,
A m o t u j b ă de t u j i t :
T u ieşti Beg î n Claclova
Şi Stoian ie pe Craina.
35
D e când s'a bulibăşit,
T u r c i T i m o c n'a mai trecut,
Cădânile au văduvit,
Fete mari a 'mbătrânit,
R ă u T u r c i i c' au sărăcit.
40
T u r c i i dela N i ş încoace
T r a g potcoave dila cai
Şi le vinde pe mălai.
D a r ştii măre, dar n u ştii ?
— T u ieşti Beg î n C l a d o v a -re
45
Şi Stoian ie pe Craina.
D e cănd s'a bulibăşit,
D e 'ntâlneşte t u r c b ă t r â n

1
) «Lăcrămare»,
A jelui, a lăcrăma.
 40

D e frică m ă n â n c ă f â n ;
D e ' n t â l n e ş t e turc cu barbă,
5o D e frică p a ş t e l a iarbă.
Beg A f e n d i dumneata,
Să-ţi trăiască cadâna -re,
C a d â n a şi fetiţa,
D a r ştii măre, dar n u ştii ?
55 T u ieşti Beg în Cladova
Şi Stoian ie pe C r a i n a -re ;
D e c â n d s'a bulibăşit,
D e trii ori T i m o c a zătonit, *)
O d a t ă cu T u r c i bogaţi,
eo A d ă o a r ă de mijloc, 2 )
A tieioară cu săraci ;
J u d i c a t ă să i-o f a c i ! »
D a r Begu ce - m i zicea?
— O m i r A g a dumneata,
es D a c ă iestă frate-aşa,
D a t u mie ca să - m i dai
N o u o p u n g i să - m i dai,
P e S t o i a n să -l prăpădesc.
O m i r A g a mi-auzia,
C a t ă - i 3 ), imimă-sa,4)
O p u n g ă n u -i ajungea !
Omir A g a ce -mi făcea ?
— Tăierii 'n m â n ă că - m i lua,'
L a c a d â n e că - m i pleca,
Care-o p ă r a că mai da -re,
P â n ă p u n g a mi-o umplea.
N o u o p u n g i de b a n i făcea,
' N m â n ă Begului le da.

*) A oprit apa în loc prin mulţimea de Turci înccată, a

2
) Cu avere ele mijloc.
3
) Pliveşte numai, să vezi numai!
4
) Obicinuita înjurătură din.balade.
 41

D a r ă B e g u ce - m i făcea - r e ?
so — Bănişorii că -i priinia !
D a r B e g u ce - m i făcea ?
Mică săesăna - m i făcea
D e căfea şi de zahar.
V e r d e f r u n z ă de pelin,
8B Pleca Begu 'n Negotin,
D e conac u n d e -i gătia?.
A c i la C ă r ă p a n c e a 2 ),
— Cărăpancea de colea —
Şi pe B e g u mi -l primia.
90 D a r ă Begu ce -mi f ă c e a ?
— C u Crărăpancea - m i vorbia,
Să vorbia să tăinuia.
D a r ă Begu ce zicea ?
— Cărăpancea d u m n e a t a ,
® Să te duci p â n la Stoian,
Să meargă la Cladova,
S ă m ă duc cu v'o h a z n a , 3 )
C ă b u n bacşiş că i-oi da -re,
D e s'o duce pomina.
ioo X u - s voinici de sama lui,
Să -i sară săritura,
Să -i calce călcătura,
C ă mi-e f r u n z a ' n p a t r u dungi,
G e m e codru de haiduci,
io» Şi mi-e f r u n z a 'n p a t r u foi,
G e m e codru de m i ş ă i , 4 ) ;i

D e mişăi, de oameni răi,

D e n u poţi mergea de ei.
Cărăpancea mi-auzia

Grămadă.
z
) Nume de om.
3
) Marfă, provizie.
4
) Oameni răi.
 42

no L a S t o i a n că să ducea,
D i l a poartă că - m i striga :
« M ă fine, f i n e Stoiane,
Scoală că te ehiamă Begu,
S ă m i - l duci la Cladova,
iib S ă m i -l duci cu v'o hazna,
Că b u n băcşis că ţ-o da,
D e s'o duce pomina.»
S t o i a n aci nu -mi iera,
F i r a a f a r ă că - m i ieşia
i 2 0 Ş ' aşa d i n gură z i c e a :
« N u ie S t o i a n — crez — aicea
Şi ie S t o i a n d u s pe C r a m a ,
S ă - m i a s t r â n g ă vei'ghiia,
V e r g h i i a rămăşiţa,
i' 5 Ce-a r ă m a s pila Raia,
T o m n a ' n vale 'n Ieloviţă
M i - a r ă m a s o rămăşiţă,
T r i i c o s t a n d e 2 ) ş' o l ă i ţ ă 3 )
— S u f l e t u mieu N e i e u l i ţ ă ! »
13fi
A g a c â n d mi-auzia
Şi ' n d ă r ă t că să 'ntorcea
Şi la B e g u că mergea
Ş ' aşa d i n gură -i spunea. ""
D a r ă B e g u ce -mi f ă c e a ?
135 — C a r t e albă că - m i scria
Şi ' n p r o ţ a p că mi-o p u n e a
Şi T ă t a r i i - m i trimetea.
D a r S t o i a n ce mai făcea ?
— P u ţ i n t e l s o m n că ' n s o m n a - r e
140 Ş i greu vis că m a i visa
Şi din s o m n că să scula

') Birul.
2
), 3) Monede.
 43

Ş i visul că -l povesta .
Ş' aşa din gură zicea:
« D a ştiţi fraţilor, n u ştiţi,
145 P u ţ i n e i somn că ' n s o m n a i
Şi greu vis că î m i visai.
V i s a i pistoalele mele,
Şăd în cui f ă r ă oţele;
V i s a i flintulicea mea -re,
150 Ş ă d e 'n cui f ă r de v e r g e a ;
Ş ' u n val de p â n z ă neagră,
Zilele mele să - m i piardă.
Şi iar frunză, măre, ce -mi v i s a i ?
U n şarpe cu paiu ' n gură,
155 — G â d e - a l mieu cu ştreang î n gură!»
Şi visu că - l povesta
Ş i tătarii m i - a j ungea,
C a r t e a 'n m â n ă că i-o da.
D a r S t o i a n ce m a i făcea - r e ?
ioc — Iei pe carte să u i t a
Ş ' aşa din gură - m i zicea :
«Cată-1, mumă-sa,
Să -i fie visu de c a p !
M ă chiamă la Cladova,
ies S ă - m i răpuie vieaţa.
Şi visu că - l povesta
Şi pe cal să -ncăleca,
Pistoalele le trăgea,
Şi mai bine le umplea,
i7o L a chiobur le aşeza,
Scări h a t u l u i 2 ) că -i mai da
Şi m a i m u l t că îmi mergea.
Şi nu m e r g e c u m să merge.

«Şărpar», chimir.
2
) Calului.
 D i n copite da schintei,
175 D i n g u r ă da văpăi,
P a r ' că m e r g alte bătăi.
Şi m a i m u l t că nu mergea,
L a B u c o v c e a 1 ) m i - a j ungea
I n B a l t a Negotinului. 2 )
isc Pistoalele le trăgea,
O d a t ă le slobozia -re,
N e g o t i n u - m i t r e m u r a -re,
G e a m u r i l e - m i tremura,
G e a m u r i l e să spărgea,
i8o R ă u Begu să s p ă m â n t a .
Cărăpancea că - m i zicea :
«Beg A f e n d i dumneata,
N u te s p ă m â n t a aşa.
A s t a -i S t o i a n Bulibaşa,
i'jo C a r e - m i judecă Craina,
F i c i o r a ş u Sârbului,
B a ş m ă r g h i o l u 3) T â r g u l u i ,
T â r g u Negotinului.»
D a S t o i a n ce mai f ă c e a ?
195 — Iei acasă că - m i mergea,
D i l a p o a r t ă c ă . - m i strâga :
«Firo, F i r o , soţul mieu,
I a ieşi F i r o de m ă vezi,
A u m ă vezi, au (nu) m ă vezi,
2oo D i n ochi negri lăcrămez,
Că m ă chiamă — crez — Begu,
Să m i -l d u c la Cladova,-
Să - l m a i d u c cu v-o hazna,
Că b u n băcsiş că mi-o da

') Sat în Craina (v. harta). De altfel toate localităţile sunt (lin
Craina, încât este evident că balada aceasta îsi are origina aici.
2
) V. harta.
3
) Frumosul.
 45

205 ] ) e s'o duce pomina.

A a
D a F i r a când m i - a u z a -re,
P o a r t a lui că -i deschidea,
I e i i n l u n t r u să băga,
P e F i r a 'n b r a ţ ă o loa,
210 D e trii ori mi-o săruta.
D a r ă F i r a ce - m i făcea ?
P e S t o i a n mi -l premenia
M i -l făcea tablă argint,
I )in creştet p â n ă ' n p ă m â n t
215 C u m ie pe iei şi pe murg.
Şi pe h a t să 'ncăleea,
Scări h a t u l u i că -i m a i da
Şi la, B e g u că mergea,
D a Begu când m i -l vedea,
220 I n căruţă să p u n e a
Şi 'nainte că-mi pleca,
S t o i a n d u p ă iei să loa,
— Să-i cadâna
C a d â n a şi fetiţa —
££5 T u m ă duci la Cladova,
Să - m i răpui vieaţa mea,
M a i bine ieu — crez — pe-a
D e naşi-su di colea :
— M ă i fine n u face-a şa !
230 I)e vo fi, f i n e ceva,
D a - v o i u h a t u de su m i n e
• Şi n u te-oiu lăsa pe t i n e ;
D a - v o i u blaga 1 ) mea ş'a ta,
P e tine n u te-oi lăsa.
235 I )a S t o i a n când mi-auzia,

') Averea, belşugul.

 52

D e naşi-su mi-asculta,
Iei gândia c'o fi aşa.
Şi m a i m u l t că n u mergea,
L a G a b r o v i ţ a *) ajungea,
240
D a r ă Begu ce - m i făcea,
L a căfenea că mergea,
Cebucelu 2 ) ş'aprindea,
O căfea dulce că bea.
D a S t o i a n ce m a i făcea ?
245 — U n ciubăr de vin scotea
Şi da la R a i a 3 ) de bea
Şi din g u r ă povesta
Ş â visul că povesta :
« E u m ă d u c în Cladova
250
S ă - m i răpuie vieaţa.»
De-aci B e g u că - m i pleca,
I n căruţă să punea,
S t o i a n nainte-o lua.
— S ă - i . . . . . cadânuţa : —
255 — T u m ă duci la Cladova,
S ă - m i răpui vieaţa,
M a i bine ieu pe-a t a !
D a r naşi-so de colea :
— Stai f i n e n u face-aşa !
26o M ă i fine, f i n e Stoiane,
Ce n u te m a i laşi de rele ?
— C u m o să m ă las' de rele,
Că s â n t î n v ă ţ a t cu iele.
— Stai f i n e n u face-aşa,
26&
C ă de-o fi, f i n e ceva,
D a - v o i toată averea.
D a S t o i a n c â n d auzia

') Sat în Craina (v. harta).

2
) Ciubucel.
3
) Turci me.
 C u i n i m a să 'ntorcea,
Iei gândia e'o fi aşa.

270 Şi m a i m u l t că n u mergea,
J o s la Coasta Părului,
I ) i - a s u p r a de Cladova,
C u n A r a p că să 'ntâlnia,
F r a ţ i de cruce iei iera.
275 J ) a r A r a p u ce f ă c e a ?
M â n a pe S t o i a n p u n e a
Şi de-o p a r t e m i -l trăgea
Ş' aşa din g u r ă zicea :
«Măi frate, f r a t e Stoiene,
280 D e c â n d f r a t e n e - a m văzut
Şi, măre, n e - a m cunoscut,
Nici-un r ă u n u n e - a m făcut,
Nici t u mie,
Nici ieu ţie,
285 D a r să -ţi povestesc c e v a :
« T u te duci la Cladova,
S ă -ţi răpuie vieaţa.
A s a r ă la căfenea
A m auzit taina,
son C - o să - ţ i r ă p u i e vieaţa.»
D a S t o i a n c â n d auzia,
A ş a că să năcăjia,
S ă b i o a r a că - m i trăgea,
D u p ă B e g u să luva,
295 — «Să-i cadânuţa : —
«Tu m ă duci la Cladova,
S ă - m i r ă p u i vieaţa mea,
M a i b i n e ieu, crez, pe-a ta.»
D a naşi-su di colea:
soo «Stai fine, n u f a c e - a ş a !
 48

D e vo 1 ) fi, f i n e ceva,
D a voi h a t u de su m i n e
Şi nu te-oi lăsa pe tine. >
D a S t o i a n c â n d mi-auzia,
a»5 C u inima să 'ntorcea,
I e i gândia c'o fi aşa.
Ş i m a i m u l t că n u mergea,
L a c e t a t e 2 ) mi-ajungea,
T o ţ i caii pe pod intra,
310
D a r a lui S t o i a n n u vrea,
P a r ' că -i s p u n e a inima !
D a S t o i a n să năcăjia
O d a t [ ă ] calu - l palia
Şi 'ndărăt că m a i t r â g n i a , 3 )
515
Ş a p t e grinzi din pod r u p e a ,
P i s t ă cetate - m i săria,
D a p e p o a r t ă n u m a i vrea.
I n cetate să băga.
C â n d Turcii că m i -l vedea,
320 F r i g u r i de m o a r t e -i prindea,
Care 'n D u n ă r e săria,
D e frică lor ce le-era :
A s t a -i S t o i a n Bulibaşa,
C a r e judică Craina,
325 Ficioraşu S â r b u l u i ,
B a ş mărghiolu Târgului,
T â r g u Negotinului.
D a r ă S t o i a n ce făcea ?
I e i la căfenea mergea
33o Şi f r u m o s că m a i cina
Şi mai bine să culca.
C â n d cocoşii că - m i cânta

Va.
2) Cetatea Cladovii.
3
) A izbit îndărăt.
 49

Şi naşu-so că venia,
L a fereastră că venia :
335 — M ă fine, fine Stoiene, 1
Bă mergi că te chianiă Begu.
L ' a i adus la Cladova,
Să -ţi plătească sâmbria.
D a Stoian când ini-auzia,
340 Iei din s o m n că să scula
Şi mai bine să 'mbrăca
Şi f r u m o s că să ' n h a r m a 1 ).
Da naşu-şo di colea
A ş a din gură - m i zicea:
345 Mă fine, fine Stoiene,
N u merge fine 'nharniat,
Rău mi-e Begu maniat,»
D a Stoian când mi-auzia
D e n a ş u - ş o [că] mi-asculta,
350 A r m e l e le lăpăda,
U n m o l a 2 ) briceag avea
Şi pe ala m i -l lăsa,
Ca muierile pleca
Şi la Begu că pleca,
as» D a Begu când m i -l vedea,
T o p 3 ) de galbini că-mi vărsa,
P ă m â n t i i că 'ngălbenia,
î n c e p e a S t o i a n de-aduna,
T u r c i pe iei că năvălia,
aeo P a Stoian ce mai făcea ?
O d a t ă să scutura,
T u r c i ca p e a r ă l e - m i cădea
— Să-i, pe m u m ă - s a —

înarma. Armă se pronunţă aici harmă,

2
) Mic (cuvânt sârbesc).
*) «Modaleă'-. pungă.
4
) Perele.
 50

A s t a - i s â m b r i o a r a mea, .
3® C a r e - a m slujit ieu pe ea.
M i - a d u n a de isprăvia
Ş ' afară că pleca,
I a r ă din T u r c i s'alegea.
I a r Sălii -1) din R â t c o v a
370 O h o a ţ ă 2 ) de corn avea,
D u p ă uşă să băga,
C â n d S t o i a n de mai trecea,
L a u r e c h e m i -l lovia
Şi m a i b i n e - l ameţia.
375 N ' a v e a S t o i a n ce făcea,
î n d ă r ă t că -l întorcea
Şi la B e g u mi -l ducea.
D a Begu când m i - l vedea,
P e S t o i a n îl judeca
380 Ş ' aşa din gură zicea :
« M ă frate, f r a t e Stoiene,
D e c â n d te-ai bulibăşit,
T u r c i T i m o c n ' a u m a i trecut,
•Cadânile - a văduvit,
385 F e t e m a r i a ' m b ă t r â n i t ,
R ă u T u r c i i c* a u sărăcit,
D e c â n d te-ai bulibăşit.
D e 'ntâlneşte T u r c b ă t r â n ,
D e frică m ă n â n c ă f â n ;
390 D e - n t â l n e ş t e T u r c cu b a r b ă
D e frică m ă n â n c ă i a r b ă !
M a i Stoiene, d u m n e a t a ,
D a ştii, măre, da n u ştii,
. P e toate le obignesc
335 N u m a i u n a n ' obignesc, 3 )

M Nume.
2
) Măciucă.
3
) Iert,
 51

N u te porţi bulibăşeşte
Şi te porţi tot begeşte.
Te-ai făcut t a b l ă a r g i n t
D i n creştet p â n ă 'n p ă m â n t ,
400 C u m ie pe tin' şi pe m u r g ,
N u ţ-e frică d e - u n perit ?»
D a Stoian că m a i zicea :
«Beg Afendi, dumneata,
cadânuţa
•405 C a d â n a şi fetiţa !
M u l t p u ţ i n ce-am câştigat,
Tot pe m i n i - a m aruncat,
T o t pe mine şi pe liat.»
C â n cocoşii că - m i c â n t a
«o Şi ştreangu i să gătia
D a S t o i a n că m a i zicea :
B e g Afendi, d u m n e a t a
N u mă s p â n z u r a noaptea
Şi s p â n z u r ă - m ă zioa
•ne S ă m ă vadă răiaua
C a r e m i - a m t r ă i t . cu ea -re
D i n copilăria mea.
D a r ă Begu că - m i zicea - r e :
« M ă Stoiene, d u m n e a t a ;
420 T u n' ai haiducit zioa,
Ci mi-ai aiducit noaptea,
N i m i n e a n u te-a văzut,

C â n d soarile să vărsa2),
Ştreangu 'n gât că -i arunca,
425 P e S t o i a n m i -l spânzura,
Aci la p ă r u -ăl rotat

') Urmează obicinuitele versuri cu înjurături.

2
) Răsăria.
 U n d e -i S t o i a n spânzurat.
C â n d zioa că să făcea
Şi r ă i a u a 1 ) mi-ajungea,
480
S t o i a n s p â n z u r a t mi-era.
Turcii bea să veselia,
Frică de nima n' avea -re.

Păun Florescu al Florii, Ihitfura.

') Kaiaua dela Turnu-Severin cuprindea şi ţinutul Cladovii, de

aceea vine vorba aici de ea.
 IENCIU VITEAZU

P l i m b ă -rni-se Ienciu beat

P i n oraş, p i n Ţ ă l i g r a d
C u s ă i a u a 1 ) 'nfiptă 'n brâu,
C u m u r g u ' n f i p t de brâu,
5 I n toate căfenelile -re.
Z d r ă n c ă n i n d chesalile 2 ) -re,
Să nu -l vadă m â n d r i l e - i u
C â t e fete 'n Ţ ă l i g r a d
Şi - n p u s t i u de Beligrad,
10 P e toate le-a sărutat
Şi pe p a p u c le-a călcat,
N u m a Stanca i-a scăpat,
B a ş f a t a 'mpăratului,
N e p o a t ă vizirului,
15 Sora Ofiţirului.
D a r ă I e n c i u ce - m i făcea
— C u S t a n c a să r ă m ă ş a
P e c i n 3 ) sute de florinţi,

Săia, armă.
2
) Chesale.
3
) Cinci.
 54

Cari pe cari s'o 'nşela -re,

20
A l a llorinţii să - m i ia.
D a r ă Ienciu ce - m i făcea -re,
L u i de năcaz ce - m i era -re,
Iei acasă că mergea
Şi ' n g r ă d i n ă să culca -re,
25
Mânios cu f a ţ a jos.
D a r muică-sa de -l vedea,
N u m a sta, de -l î n t r e b a :
« D e când m u i c ă 1 ) t e - a m văzut,
A ş a t r i s t n u t e - a m văzut,
30
D a r calu ţ - a ' m b ă t r â n i t ,
D a r m â n d r i l e te-au urât,
D a r banii i-ai isprăvit ?»
D a r Ienciu că - m i zicea:
«Muică, muichiliţa 2 ) mea,
35
D a r ştii muică, d a r n u ştii,
Calu n u mi-a ' n b ă t r â n i t ,
l e u banii n u i - a m fârşit,
(Mândrile) n u m ' a u urât.
l e u muică m ' a m rămăşit,
40
Cu S t a n c a m ' a m r ă m ă ş i t
P e cin s u t e de florinţi,
Cari p e cari ne-om înşela,
A l a florinţii să - m i i a ! »
D e muică-sa mi-auzia
45
Ş' aşa din g u r ă că zicea:
«Ienciu, Iencio Săbiencio,
D a c ă iestă muică-aşa,
Muică, n u te î n t r i s t a ;
S'asculţi de-o vorbă-a m e a :
50 L a p ă d ă ţoale domneşti 3 )

J
)Muică.
2
) Muichiliţa, măiculiţa.
3
) Domneşti, bărbăteşti.
 ' M b r a c ă ţoale femeieşti.
Şi ia cârpă alba ' n cap
Şi f ă - t e că ai b ă r b a t .
Şi tu muică să te duci,
55 T o t la S t a n c a la fereastră
Şi t u muică ca sa - m i s t r â g i :
«Cumnată, c u m n a t a mea,
Deschide soro uşa
Că n u iestă n i m i n e a , . . .
«i O nevastă tinerea.
C ă m i - a venit p u ş u 2 ) beat,
M ' a bătut, m ' a f ă r â m a t ;
D e n ' a ş fi d a t f u g a 'n sat,
T e miri, e'aş fi răposat».
65 D a Ienciu când ini-auzia,
D e muică-sa mi-asculta,
L ă p ă d a ţoale domneşti,
î m b r ă c a ţoale femeieşti.
Şi loa cârpă a l b ă 'n cap,
™ S ă făcea că-i cu b ă r b a t .
Ş i Ienciu să ducea
T o t la Stanca- la fereastră
Ş' aşa din gură că z i c e a :
« C u m n a t ă , c u m n a t a m e a -re,
ra Deschide soro uşa.»
D a r ă S t a n c a că - m i zicea:
«Soră, surioara mea,
N u pot uşa să-ţi deschid,
Că s â n t f a t ă rămăşiţă,
so M i - e frică de v'o ispită.
D a r I e n c i u că - m i zicea:
« C u m n a t ă , c u m n a t a m e a -re,

') Cârpă, basma.

2
) Bărbatu, tu o nuanţa de ironie.
 56

Deşchide soro uşa,

Că n u -mi iestă nimenea
85 O n e v a s t ă tinerea,
Măritată de t o a m n a ,
C ă m i - a venit p u ş u beat,
M ' a bătut, m ' a f ă r â m a t .
D e n'aş fi d a t f u g a 'n sat,
90 T e miri, c'aş fi răposat,»
Stanca nu-i deschide şi repetă aceleaşi cu-
vinte de refuz ca m a i sus. Cealaltă î n s ă
n u se lasă şi c o n t i n u ă :
« C u m n a t ă , c u m n a t a mea -re,
Deşchide soro uşa,
Că n u - m iestă nimenea.
D a c ă nu m ă crezi pe mine,
95 Bagă m â n a pe fereastră,
Ca să vezi că s â n t nevastă»
D a r ă S t a n c a ce făcea ?
B ă g a mâ'na pe fereastră
Ş'o vedea că ie nevastă,
îoo V e d e a cârpa albă ' n cap
Ş'o vedea că -i cu bărbat,
D a r ă S t a n c a ce făcea ?
— U ş a lui că-i deşchidea -re,
I e n d u 'n casă să băga -re
105 Şi cu S t a n c a iei vorbia,
F o a i e verde sămulastră,
E a gândia că ie nevastă.
D a r ă S t a n c a ce făcea ?
L u i m a s ă că mi-i punea,
no A m â n d o i că m a i c i n a . 1 )
D a r ă S t a n c a ce - m i făcea - r e V
E a lu Ienciu -i aşternea - r e

') Era noapte.

 57

Şi -i aşternea pingă *) foc,

D a r ă I e n c i u că-mi zicea:
115 « C u m n a t ă , c u m n a t a mea -re,
N u m i - a ş t e r n e pingă foc,
C ă s â n t lemnele de p l e o p , 2 )
S ă r schinteile şi m ă coc
Şi mi-arde t r u p u cu tot,
120 C u m n a t ă , c u m n a t a m e a -re,
Şi m i - a ş t e r n e pingă tine,
Să-ţi dea D u m n e z e u m u l t 3 ) bine.
D a r ă S t a n c a că - m i zicea - r e :
«Soro, surioara mea,
125 N u poţi cu m i n e să dormi,
C ă mi-e p a t u micuţei,
D e - a b i a a m 4 ) ieu loc î n iei.»
D a c ă Ienciu mi-auzia -re,
I e i p e - a f a r ă că - m i ieşia,
i3o N i ş t e blăni 5 ) că m a i căta -re
Şi p a t u că mi-1 măria,
î n c ă doi trii loc avea.
Iei î n p a t că să culca -re,
D a r I e n c i u ce - m i făcea ?
135 —- Iei în p a t că să culca,
Şi să culca la părete,
M ă c a r de-o m u r i de sete.
D a r ă Ienciu ce - m i făcea ?
P i s t ă n o a p t e să scula,
no P i n g ă S t a n c a că să da,
î n c e p e a de-o săruta,
C u m îi cerea inima.

1
) Pe lângă.
2
) Plop.
3
) Mult,
4
) Cuvintele începătoare cu a se pronunţă aspirat (ham).
5
) Scânduri groase.
 58

Când ziua că să fa cea,

Dară Stanca ce -mi zicea:
145 «Iencio, Iencio Săbiencio,
Ce fecior de curvă-ai fost,
De mă sărutaşi pe post.
Să te duci în Ţăligrad,
Să -mi iai cârpă albă 'n cap,
i5° Să mă ştiu că am bărbat.»
Dară Ienciu mi-auzia -re,
Calu că -l încăleca -re,
La Ţăligrad să ducea,
Cârpă albă -i cumpăra,
5
i» Cumu-i cerea inima.
Iei de nuntă s'apuca,
Mare nuntă că făcea,
Zi de vară până-n sară,
Săptămâuă, lună plină.

Culeasă dela I'Ăuii, din Edtcoea, de 56 ani, care numeşte aeest

fel de cântece «cântece bătrâne», pe care «le furăm unu dela
altu, dela Sârbu '), Rumâni din sat»... Lăutarul acesta mai e numit
şi Păun Florescu, al Florii; sârbeşte Paun Floriei2).

') Numele lăutarului din Văiuga.

2
) In actele administrative, şcolare, militare etc., toate numele
rumâneşti se sârbizează, adăugânclu-li-se suficse sârbeşti. E acelaş
sistem ca în Ungaria.
 AIDUC VELCU

Lină verde de-un pelin,

D'Aiduc Velcu 'n Negotin
Cu frati-su Milotin
Să vorbia 8ă tăinuia -re,
s Să s[ă] ducă la Praova -re,
Peşte de morun să -mi ia -re,
Peşte de morun de-al bun,
Ca să bea cu vin de-al bun,
Vin de-al bun din Visoca -re.
10 Şi iei doamne că -mi pleca -re.
Când la calea jumătate
Un pâlc de Turci că 'ntâlnia,
Bună calea că le da -re.
Da toţi Turcii mulţămea -re,
15 Dară Turcii că -mi zicea -re:
De unde ieşti dumneata -re ?
Aiduc Velcu că -mi zicea -re:
«leu sânt dila Craiova -re.»
Dară Turcii d'auzia -re,
20 Frate cu iei că -l prindia, -re

') Sat în Craiana (v. harta).

 <;o

Şi -ndărăt că -l întorcea -re,

îndărăt la Negotin.
La cafenea. M să ducea -re,
Tot la cafeneaua mare,
25 Unde beau Agale tare
Cu manile 'n pozânare. 2 )
Verde verde ca nălba -re
Şi iei bea şi să cinstea -re.
Iacă sara că 'nsăra -re
3
o Şi pe cină că -mi punea -re
Şi toţi Turcii că -mi cina -re
Şi iei bea să 'nveselia -re
Şi toţi Turcii să culca -re.
D'Aidue Velcu ce -mi făcea -re ?
35 Pistă noapte să scula -re
Şi cu puşca când pognia -re
Şi toţi urbuguia -re. 3 )
Ture pe Turc că să tăia -re,
Nici picior că nu-mi udia -re.
i0
D'Aidue Velcu ce -aii făcea -re ?
— Şi iei, doamne, să ducea -re,
Iei la şanţ • că să suia -re,
Toată voisca 4 ) mi-aduna -re
Şi bine că mi-o-aşăza -re
« Şi tunurile-aşăza -re.
Verde, verde, viorea -re,
Mai trăcea v'o câtă-va -re,
Iată Turcii că -mi venia -re
Ca frunza şi ca iarba -re. ,
50
D'Aidue Velcu de -mi vedea -re,
Pila tunuri să plimba -re

') Locul de întâlnire al tuturora, care e şi cârciumă in acelaş timp.

2
) Buzunare,
3
) Orbăcăia.
4
) Armata (cuv. sârbesc).
 61

Hi pe tunuri să uita -re,

Vedea, bine nu-i era.
Si iei tare să năcăjia,
65 La un soldat să ducea
Ş'o palmă că -i trăgea.
Dară Stana ce -mi făcea
Ia din gură îmi zicea:
Aiduc Velcu dumneata,
De ce făcuşi, frate-aşa,
De-o palmă, de-i dideşi ?
— Când-oi zice trii măsline —
Rămâne Craina ele tine.»
Aiduc Velcu îmi zicea:
65 Xu te teme, Stano-aşa,
Capu-oi da,
Craina n-oi da.»
Da Voinucu ce -mi făcea?
— Iei, frate, fuga -mi da
™ Si
» la Turci că să ducea
Şi la Turci le spunea:
«Pe-Aiduc Velcu să -l păziţi,
Când o fi soarile -n şasă,
Aiduc Velcu iasă
ra Şi tunurile le-aşază.»
Şi Turcii de-auzia,
Pe-Aiduc Velcu -l păzia,
Până iei că -mi ieşia,
Pe-Aiduc Velcu -l lovia
so Şi Stana mi-alerga,
Da din gură -mi zicea :
«Aiduc Velcu, dumneata,
Da nu-ţi spuneam frate-aşa,
— Când-oi zice trii măsline —
85 Rămâne Craina deţine!»
Iară Stana ce -mi făcea ?
 62

In ţoale' lui să 'mbrăca

Şi la voiscă să ducea,
Pe-Aiduc Velcu l-îngropa.
90
Şi Stana ce -mi făcea?
— Toată voisca că mi-o loa
Şi cu Turcii să bătea
Şi pe Turci că-i bătea.
Şi când prin Turci că mergea
95
Că un vânt vivorât
Printr'un pomet înflorit;
Cum mai cad florile,
Aşa le săr celmile 2 ).
Şi nu mi-i taie, cum să taie
100
Şi mi-i taie ca. pe grâu
Şi mi-i chicheşte snopeşte,
Să nu le mai tragi nădejde.
Gh. Sârbu, Vaiuga.
In sârbeşte, după spusele lui, această baladă e mai lungă. După
Sârbi eroul ca şi balada este de origină sârbească. Haiduc Velcu e
un personaj real din veacul trecut, care a luptat împotriva Turcilor,
în ţinutul Crainei. După Românii de aici, iei ar fi fost de-al lor.

1
) Cu furtună, cu vifor.
2
) Cealmalele Turcilor.
 M I U Z N O B I U

Pe cel crac de munte

Trage, mi să duce
Tot Miu Znobiu,
Ioltoman 1 ) de lotru,
5 Ştie sama 'n codru.
La umbră de fag,
Un pat încheiat,
Cu popii de fag,
Scândure de brad.
10 In pat m-est' aşternut
Floare de crin
Şi de rozmalin.
In pat cin' durmia?
— Tot Miu Znobiu.
îs Murgu -l priponia
L'ale livezi verzi,
L'ale ape răci.
Murgu furuia 2 ),
De mi -l pomenia.

') Ortoman.
2
) Sforăia.
 04

20 Iei atunci zicea:

«Murguleţu mieu,
Dat de Dumnezeu,
Furu să te fure,
Lupi să te mănânce,
25
Mai bin' nu ţ'oi zice
Cum tu te -nduraşi,
De mă deşteptaşi,
Că ieu visam
Că mă logodiam
5° C-o fată, de crai
D-ici di peste plai,
Cu-a lu Pop Miai»
— Hai dorule liai! —
Murgu-atunci zicea::
35 «Taci stăpâne, taci, '
Taci, nu blăstăma,
Că bine ţ-am gândit,
De te-a/m pomenit.
Că ieu c'am văzut
40
Pe cel crac de munte
Tot voinici velenţi
Cu căciule nălţi,
Coade 'mpletoşate,
Date la o parte,
45
Cam a strinătate, —
Cătră pat venind,
Săbii strălucind,
Papuci tropăind,
Bine ţ-am gândit,
se De te-am pomenit.»
Atunci Miu zicea :
«Murguleţu mieu

') In baladele din ţară «levinţi»

 Paşti de te mai îngraşi,
Fă-ţi spata lată
65 Şi coama călcată,
Că io oi să te vând,
Tot din jos de Dii,
La Turci cârjălii.
Tu o să le porţi
60 Berea şi mâncarea
— Tot din sat în sat
Tot legat de gard —
Cu săhane 1 ) albe.»
Atunci Murg zicea :
65 «Taci stăpâne, taci,
Taci nu blăstăma.
Când m'ai cumpărat,
Tinerel de-un an,
Carnea mea a fost,
70 Carnea ca roua
Şi osu ca fraga.
Acum' am îmbătrânit:
Carnea mea ca fteru 2 )
Osu ca oţelu.
re Iar mă rog de tine,
Incalică pe mine,
Du-mă la Nălbantu,
Să mă potcovească,
Cu sârmă de-a întoarsă
so Să -mi ţină la coastă.»
Miu că făcea,
Pe Murg încălica,
La Nălbant îl ducea,
De mi-1 potcovia ;

Turbane»
 GG

85 Cu sârmă de-a 'ntoarsă,

De -i. ţinea la coastă.
Când îl potcovia,
Pe iei încălica,
Murgu-atunci zicea :
90 «Stăpân, stăpâior al mieu,
Incalică pe mine
Şi leagă-ţi oiehii bine,
Că de-oi sta a fugi,
Oiehii -ţi va sări».
95 Miu de-auzia,
Oiehii că -şi lega
Şi Murgu fugi a
Pe ceai crac de munte,
Un' să pomenia,
ioo La ăl mijloc de noapte,
Cu sudori de moarte.
Mâna la brâu punea,
Flueref scotea,
, Fluerel de os
105 Zău cântă frumos;
Cu dopu de sârmă,
Inima fărâmă.
'IScepea de-a cânta,
Pe iei 1-auzia
no Ianuş Unguru,
Ceala Bătrânu,
Ceala Yoinicu,
Ii temea ţinutu.
Ianuş că-mi avea
iiB Cinzeci de slugi.
Din gură zicea :
«Voi slugile mele,
Da voi ce durmiţi,
 (>7

De vă osfăiţi ? 1)
120 Sculaţi, de-ascultaţi,
Drumuri împănaţi,
Pe iei să-1 prindeţi.
De-o fi v'un sărac,
O palmă să-i daţi,
125 Drum să-i arătaţi.
De-o fi v'un viteaz,
La min' să-1 aduceţi,
Cu min' să se lupteze,
Să nu-şi mai bănuieze».
130 Slugile să scula,
Drumuri împăna,
Pe Miu -l prindea
Şi îl ispitia 2 ).
Miu atunci zicea :
135 «Ba sânt un viteaz»
Da io ce mai cat ?
— Om potriva* mea,
Cu iei să mă luptez,
Nu-şi mai bănuieze.
"o Da io să mai cerc,
Mâni albe vârtoasă
Şi iapă fugoasă
Şi sabia tăioasă».
Ianuş atunci spunea :
145 «Miule, znobiule,
Copilaşule,
Frumuşelule,
La mine la ce-ai venit,
Pe lume ţi s'a urât ?
150 Ce vreai tu acuma,

') Moleşiţi.
2
) II întrebau, cercetau. Cuvântul are în această regiune înţeles
mai apropiat de prototipul' slav.
 68

L a l u p t a ne l u p t ă m ,
A u la săbii ne tăiem,
A u la cai să ne-ntrecem» ?
M i u că-i s p u n e a :
155 «Ianuş Ungure,
H a i la l u p t ă ne l u p t ă m ,
Că-i l u p t a m a i dreaptă,
D e l a D u m n e z e u lăsată»
I a n u ş n u vrea,
ieo N u m a i la cai să 'ntrecea.
M i u l-întrecea
Şi când să 'ntorcea,
C a p u că-i tăia,
P o t e c a apuca,
165 P e - o potecă strâmtă,
S t r â m t ă şi boltită,
D e ciocan făcută,
D e cui e făcută,
D e B a r b u Ţigariu
"o . . . şi m o r m a n u .
Şi îel să ducea
T o t la muică-sa,
D i n gură zicea:
«Muiculiţa mea,
175 Cine m i - a fost tăiculiţa» ?
Muică-sa-i s p u n e a :
« Ţ - a f o s t tăîculiţă
Ianuş Unguru,
Ceala b ă t r â n u ,
A 7

iso I i temea ţ i n u t u
. . . sufletu.
Iei te-a m a i bătut,
C â n d tu ai fost mic,
Codri' aî pribegit,
185 I o m u i c ă a m gândit,
 69

C ă t u m i - a i pierit».
M i u atunci de-auzia,
R ă u mi-i părea,
C ă taică său iera,
190 Şi la iei să ducea,
Şi capu i-1 cosa,
A c a s ă 1 ducea
Si mi-1 dichisa
Şi-1 îngropa
195 L a bisărică,
L a a domnească,
S ă să pomenească.
Stancu Grecu, Geanova.
 NEACŞU HAIDUCU

L a poiata codrului,
L a t u l p i n a nucului
F r u m o a s ă m a s ă mi-e 'ntinsă,
T o t de voinici mi-e cuprinsă,
D a la m a s ă cine şede ?
— Şede Neacşu H a i d u c u
Şi cu f r a t i - s ă u L u p u
. Şi cu P ă t r u lu Ispas,
C a r e săre şapte paşi,
M o r ailalţi de năcaz.
Şi iei b e a să veselia,
D a de n i m a n u 'ngrijia.
S t r e a j ă cine le-o păzia ?
— Tot Neacşu Haiducu
Şi cu f r a t i - s ă u L u p u ,
C u - ă l voinic mustăcios,
C u - a l cojoc m a r e lăţos,
De-1 p o a r t ă i a r n a pe dos,
C a să fie s ă n ă t o s ;
Şi v a r a p e pielea goală,
C a să-i ţ i n ă de răcoare.
S t r e a j a c'o păzia
 71

O ţâră 'n m â n ă să răzma,

P u ţ i n e i s o m n că somna,
D a u r â t vis visa.
Şi începe de-a povestia,
L u f r a t i - s ă u L u p ţ i ce visa :
Xaică L u p u l e ,
C u m beţi vă veseliţi
30 Şi de nima nu 'ngrijiţi.
V o i pe m i n e că m ' a ţ i lăsat,
S t r e a j a 'n deal să vă păzesc.
Ş-ieu streaja am păzit-o,
' X durduliţă m ' a m răzmat,
35 P u ţ i n e i că a m somnat
Şi u r â t vis a m visat.
I o naică c'am v i s a t :
D e la vale de m a s ă
D o u o lemne ' m p r e u n a t e
-io Şi cu v â r f u r i l e uscate
Şi eu crengile curate ;
Şi dela vale de lemne
A m visat doi corsuri;
Şi dela vale de corsuri *)
45
A m visat o purcea m a r e sură
C u ' n şerpe m a r e ' n g u r ă ;
D e l a vale de purcea
O babă bătrână
C u cârpa pe m â n ă » !
50 A t u n c i frati-său L u p u - i s p u n e a :
- N u te teme naică'aşa,
Că visu ce l-ai visat,
N u n'e visu de bun,
Că t u naică visaşi
55 D o u o lemne ' m p r e u n a t e

') Corbişori.
 72

C u vârfurile uscate,
N u s â n t lemne uscate
Cu vârfurile 'mpreunate,
N u m a i iestă spânzurătoarea noastră.
60 Şi dela vale de lemne
V i s a ş i doi corsuri,
N u m a aia nu-s corsuri,
N u m a i sânt,
Cin' pe noi ne-o spânzura,
os Corbii aia ne-o mânca.
D a de la vale de corsuri
V i s a ş i o purcea m a r e sură
C u ' n şerpe mare-n gură,
A l a n u ie şerpe mare,
70 N u m a iestă ştrengiileţ
A t â r n a t la gâtuleţ.
D a dela vale de purcea
O babă b ă t r â n ă
C u cârpa pe mână,
75' A i a nu-i babă bătrână,
N u m a ie m u m a noastră a bună.
C â n d pe noi ne-o spânzura,
Corbii aia ne-o mânca,
I a pe noi ne-o cânta» 1 ).
so Atunci Neacşu de-auzia,
Neacşu Haiducu
Cu frati-său L u p u
G e ş t i l e 2 ) 'n gură punea
Ş'odată, de şuera,
85
T o ţ i fraţii lui venia.
Şi, când aci venia,
T o ţ i şasă să 'ncârduia

Plânge, boci.
2
) Degetile.
 73

Şi să ducea în sat în I n o v e n i 1 ),
U n e s â n t voinici icleni 2 ),
90 Acolo trăgea la căfenea
L a N i ţ a birtăşiţa,
morţii talaimiţa 3 ),
'Ncepea N e a e ş u de-a s t r â g a :
« F a leliţă crâşmăriţă,
95 Scoate vin încoa să beau,
C a vinu mi-o plăcea,
O i şedea de-oi bea.
N i ţ a birtăşiţa c â n d aşa auzia,
C i o b u 4 ) cu fermece-1 loa
ioo Ş i - n p o d r u m că t u n a 5 )
Şi butoiului descânta,
D e vinu să 'ndulcia
Şi şedea N e a e ş u de bea
Şi b e a N e a e ş u să'mbăta,
105 Atunci crâşmăriţă l-întreba:
« M ă i Neacşule, d u m n e a t a ,
P l ă t e ş t e - m i vinu,
C ă ie vinu ' m p ă r ă t e s c
Şi n ' a m cu ce să-1 plătesc»,
no A t u n c i N e a e ş u n u - i plătia.
C r â ş m ă r i ţ ă a f a r ieşia,
Veriga o punea
Şi lacătu l - a r u n c a .
Şi-ncepea de-a strâga
ii5 L u m e , ţară,
C u p a r i cu topoară,
C ă h o ţ i a venit

') Necunoscut de lăutar.

2
) Vicleni.
3
) Hoţoaica, vicleana.
4
) Oala.
5
) Intra în pivniţă (podrum).
 74

Şi rachiu, vin a beut

Şi nimic nu mi-a plătit.
120
L u m e a venia,
C ă f e n i a u a ocolia.
A t u n c i ala voinic mustăcios,
C u cojoc m a r e lăţos,
Cu frati-său L u p u
125
P e coş că să urca,
C u ţ i t u ' n g u r ă - ş i loa
Şi n u m a din cap clătina
Şi lumea depărta
D e căfenea.
isc A t u n c i iei pe căfenia ieşia
Şi jos săria
Şi u n băico n în b r a ţ ă loa
Şi veriga o frângea,
D a lacătu-1 spărgea
135 Şi l u N e a c ş u d r u m u - i da,
' N t r a 'n mică căfenia,
L u m e a să depărta
Şi-ncepea iei de-a f u g e a
Si pe iei -i prindea.
40
1 I i p r i n d e a şi-i lega.
D a r ăl voinic mustăcios
C u cojoc m a r e lăţos
S ă trăgea c a m pe cioate, 1 )
P e gienoate 2 ),
145
Geştile'n g u r ă p u n e a
Şi o d a t ă şuera
Şi l u m e a toată fugea.
I e i atuncia alerga,
L a N e a c ş u să ducea
180
Şi la f r a t i - s ă u L u p u

') 2) Pe coate şi pe genunchi.

 75

Şi mola 1 ) briceag scotea

Şi ştreangurile tăia
Şi d r u m u lu N e a c ş u - i da.
C â n d de-acîia pleca
156 P e m u n ţ i i C ă t r i n u l u i 2 )
Şi câţi şapte să-ncârduia,
S t ă p â n i a ţ a r a ' n pace,
I ) e n'avea n i m a ce le m a i face.

Stanca Grecii, Gcanova

') Mic.
2) Nu-i cunoa.ştea lăutarul.
 M I U A I D U C U

I n curte la Ş t e f a n V o d ă
M a r i boeri s'a s t r â n s la vorbă.
T o t boieri ai ţăriei,
A doile'a Moldoviei, -
A triile'a Craiovei,
A p a t r u l e a a Diului,
C a stâlpii p o m â n t u l u i !
D a boierii ce m ă n â n c ă ?
— Săvai cigă şi p ă s t r u g ă
Şi plătică să-i dea m u r g ă ;
D a m â n c a carne de capră,
D e n o u ă ori mi-estă starpă.
C u păharile sluj ia
I a vezi colea f a t ă m a r e
C u cosiţa pe spinare,
P ă r d o s i t ă cu părale,
Săvai soră Miului,
M i u l u i haiducului.
Şi pe boieri că-i slujia,
C u p a h a r a că-i slujia.
T o ţ i boierii s ă ' m b ă t a - r e ;
D e cine .vorbă l'era -re ?
 77

T o t de M i u haiducu,
C a să-i facă facerea,
25 C a la iei la nimenea.
D a iei, frate, să să ducă,
T o t la fagu Miului,
M i u l u i haiducului,
L a fagu-ăl dărâmat
so D e scumpe a r m e 'ncărcat.
T o t de săbii şi pistoale
C u coifoaie gălbioare
Strălucesc ca m â n d r a soare.
F a t a Calea, f a t ă mare,
35 C â n d pe boieri că-i culca
Şi lămpile le stângea -e,
Ia, odată sfulgera
P e munţii Catrinului
Şi pe-ai R o z m a r i n u l u i ,
40 T o t la f a g u Miului.
Geştile 1 ) 'n g u r ă p u n e a
Şi odată şuera
C a t o a t ă şurligaia 2 ).
D a M i u când auzia,
45 Ceai mai cui că venia,
C ă p e soru-sa cunoştea
Pe. cântec cunoştea
Şi la soru-sa venia
Şi o întreba :
50 «Soro, sorioara mea,
L a m i n e ce-ai alergat
P i n t r u - a ş a p u n e r e de cap » ?
I a atunci-i s p u n e a :
«Naică M i u l e

') Degetile.
2
) Pasărea.
 78

l e u la t i n e - a m a l e r g a t :
l e u slujesc la Ş t e f a n V o d ă
Şi s'a s t r â n s boierii ţării
Şi ai Moldovii
Şi ai Craiovii
Şi tot de tine 1-e vorba,
C u m să-ţi facă facerea
C a ţie la nimenea,
I e u cu p a h a r u i - a m slujit
Şi pe toţi i - a m a d o r m i t
Şi la tine c'am venit»
Atuncia Miu spunea:
« N u ti t e m e sora mea,
C-oi vedea ce le-oi lucra
muică-sa».
A t u n c i Calea, f a t ă m a r e
D e acîia să 'ntorcea
Şi i u t la boieri alerga
Şi pe boieri-i pomenia,
A p ă ' răce pe-ochi le da
Şi boierii s ă spăla,
T o t pe cai să 'ncăleca
Şi de-acîia că pleca,
D e l a Ş t e f a n V o d ă că pleca.
C u Ş t e f a n V o d ă pleca
Şi de M i u î n t r e b a .
Da Miu
D e - a l naibuhii ce iera,
Iei din codrii că ieşia
P e m a r g i n e a drumului.
Ş - u n cioban cu oi găsia
Şi ţoalile d u p ă iei loa.
L u a ţoale ciobăneşti
Şi-i da pe-ale boiereşti.
 79

B o a t a 1 ) 'n m â n ă o lua
90 Şi oile păzia.
C â n d Ş t e f a n V o d ă venia
C u M i u [că] vorbia
Şi nu-1 c u n o ş t e a :
« M ă i ciobane, d u m n e a t a ,
95 P ă z i n d oile pe-aicea,
D a n'ai văzut f a g u Miului,
Fagu-ăl dărâmat
D e scumpe a r m e 'ncărcat ?
A t u n c i ciobanu-i s p u n e a :
« B a l-am văzut Ş t e f a n V o d ă » !
Ş t e f a n V o d ă îi s p u n e a :
«Bine noo n e ceri,
S ă n e duci să-1 vedem» ?
I e i atuncia-i s p u n e a :
105 « D a ştii d o a m n e Ş t e f a n V o d ă ,
l e u nimica n u vă cer,
D e c â t să laşi boierii tăi,
S ă păzasc' oile mele».
Ş t e f a n V o d ă de-auzia — e
n o T o ţ i boierii că-i lăsa,
Caii îi p r i p o n i a
Şi oile le păzia.
Ş t e f a n V o d ă că pleca
Săvaî cu M i u A i d u c u :
ii5 D a iei că-1 cunoştea,
C a când merge l u p u cu oaia.
C â n d de f a g s'apropiia,
Dar Miu A i d u c u ; — e
P u ţ i n e i că ş'a j ungea,
120 U n păios ş'aj ungea.
Da, V o d ă Ş t e f a n vedea,

Bâta, măciuca.
 80

B u z ă roşe că-i plezniţi,

Singile că-1 poclidia.
D a ştii D o a m n e Ş t e f a n Vodă,
125 A s t a - i f a g u M i u l u i !
l e u la f a g că t e - a m adus,
C a să vezi tu f a g u mieu,
Săvai fagu-ăl d ă r â m a t ,
C u scumpe a r m e 'ncărcat.
130 Ţ i n e câne inima,
C - o i vedea ce ţ-oi lucra,
Asta-i fagu Miului»!
Ş t e f a n V o d ă de-auzia,
C â t a scăpare-i făcea.
i 35 Ş t e f a n V o d ă fugea,
P i n hăţiş pin curpiniş
F u g e Ş t e f a n V o d ă pitiş.
T o t mărăcinile-1 sgârîia
Şi de singe să umplea.
140 C â n d la boieri să ducea,
Boierii nu-1 cunoştea
D e om ie, d r a c u iera ?
A t â t a le s p u n e a :
«Fugiţi boieri n u glumiţi.
i45
C â t a m fost cât a m văzut,
A ş a f a g n ' a m mai văzut.
C â t oi fi cât oi trăi,
T o t de Miu-oi povesti,
T o t de M i u Aiducu.
150 Boierii de auzia,
T o ţ i pe cai să'ncăleca
Şi'inpedecaţi că-i m â n a
Şi de-a f u g a să punea,
D e zor ce le iera,
155 S ă nu-i a j u n g ă
Miu Aiducu
 81

S ă le răpuie vieaţa,
S ă să ducă p o m i n a .
C â n d la Ş t e f a n V o d ă mergea,
l Sl
' Sora M i u l u i i-aştepta,
P e Ş t e f a n V o d ă pe-oehi-1 spăla.
D a iei p o v e s t i a :
«Cât oi fi cât oi t r ă i ,
T o t de Miu-oi povesti,
ies T o t de fagu Miuluî,
F a g u ăl dărâmat,
, D e scumpe a r m e 'ncărcat.
D a Calea f a t ă mare,
S o r a Miului,
370 N u m a i sta, de să râdea,
P a h a r e l e le umplea,
D e să pomenia.

Stanca Grecii, Oeanova

Cum vedem, 1111-i de cât o simplă farsă, din care Ştefan Vodă
s'alege cu spaima. Balada a pierdut deci acţiunea tragică pe care-o
cunoaştem din variantele de până acum. Elementul local, în afară
de limbă, se vede mai ales în numele de localităţi, unde poporul
pune acţiunea (Diiul etc.).
 COPILAŞ P E TURC

S u s la m u n ţ i i M a m u l u i ,
L a u m b r i ţ a fagului
M i - e s t ă - u n copilaş de T u r c ,
I ) e trei zile mi-e făcut,
N u m a - o d a t ă ţ â ţ - a supt,
Copilu că-mi avea,
. U n toporaş că-mi avea
D e n o u ă zăci de oca.
N o u ă pene că-mi avea,
T o a t ă p a n a n o u ă oca.
Capilu'n fag l-atârna,
P u ţ i n e i că să culca,
C ă n d s u f l e t u că-1 trăgea,
Crengile din f a g rupea
Şi pe iei t o a t e cădea.
C â n d cu s u f l e t u sufla,
Crengile d u p ă iei le lua,
C u noori le mesteca.
I i n p ă r a t u că-1 a f l a
Şi la iei că trimitea
P a t r u z ă c i de viteji,
L a copil că mergea,
 83

T o p o r u să i-1 fure.
Copilu-i simţia
25
Şi topor pe u m ă r lua,
D u p ă viteji să pornia,
P â n l a ' m p a r a t u - i gonia,
P e c ă p i e 1 ) că-i băga.
î m p ă r a t u , de vedea,
se A l ţ i patruzăci trimetea,
P e copil ca să-1 cheme,
Să-i cerce legumurile
Şi să-i probească vinurile.
Copilu spunea :
ss «Vitejilor dumneavoastră,
. N u p o t vinu de-a cerca,
Nici l e g u m u r i de-a mânca,
C ă s â n t copilaş de ţâţă,
D e trii zile s â n t făcut,
4(1
N u m a o d a t ă ţ â ţ ă - a m supt,
N u m a să m e r g pe la ' m p ă r a t u ,
S ă văd la ce m ă cliiamă. -
Copilu când să ducea,
L a î m p ă r a t u mergea.
45
I m p ă r a t u ' l vedea,
B u z e roşii îi pleznia,
D e frică ce-i era,
A t u n c i copilu-i s p u n e a :
« î m p ă r a t e luminate,
50 F a c ă - ţ i D o m n u m a i m u l t parte,
Să faci bine p e n t r u tine
Şi p e n t r u D u m n e z e u
Şi p e n t r u binele tău.
C u m m'ai adus t u pe mine,
55 Să aduci şi pe muica mea.»

Căpie, poartă ou boltă.

 84

î n r p ă r a t u că zicea :
«leii lesne aducea-o,
A m a n' oi cunoştea-o.»
Iei a t u n c e a zicea :
«o «Ie lesne de cunoscut,
C ă ţâţişoarele iei
C a două foi de boi.»
I m p ă r a t u de-auzia,
I e i trimitea
65 P a t r u z ă c i de viteji
S u s la munţii Mani ului,-
L a u m b r i ţ a fagului
Şi pe b a b ă c'o găsia,
C u guriţa îi spunea :
70 «Aleu, m a m ă , d u m n e a t a ,
P i noi ne-a trimes împăraţii,
S ă mergi p â n ă la ' m p ă r a t u ,
Că pe tine te chiamă
A l copilaş mic de T u r c .
75 D e trei zile mi-e făcut,
I e i la ' m p ă r a t a ajuns.»
B a b a de-auzia,
O d a t ă sfulgera
Şi pe-o f u g ă să punea,
so P â n la ' m p ă r a t u - a j u n g e a .
Copilu, de-o vedea,
F l ă m â n d de ţ â ţ ă iera
Şi n ă v a l ă pe ea da.
D a b a b a de videa,
85
D e - u n g e n u n c h e 'ngenunchia,
Ţ â ţ e p e spate că da,
Cepea copilu-a sugea
Şi el că sugea
T o t trii vedre şi-o Oca,
9o T o c m a iei să sătura.
 85

D u p ă ce să sătura,
A ş a din gură s p u n e a :
« I m p a r a t e luminate,
F a c ă - ţ i D o m n u m a i m u l t parte,
05
S ă faci bine p e n t r u tine
Şi pentru D u m n e z ă u
Şi p e n t r u binele tău.
C u m m ' a i a d u s pe m i n e
Şi ai a d u s şi m u m a mea,
100
S ă - m i aduci şi calu mieu.»
— I e u lesne l-oi aducea,
A m a n u l-oi cunoştea.
Copilu-atunci îi s p u n e a :
« î m p ă r a t e luminate,
105
I e lesne de cunoscut,
C ă are un corn î n f r u n t e
Şi calu mieu şăde
P i su m u n ţ i i Mamului,
L a u m b r i ţ a fagului,
110
L ' a l e livezi verzi,
L ' a l e ape răci,
I e lesne de cunoscut.»
I m p a r a t u de-auzia,
A t u n c i lui îi trimitea
115
P a t r u z ă c i de viteji,
T o ţ i viteji care sunt aleşi,
C a l u să mi-1 prindă,
Vitejii-1 giurgiuia 1 )
Şi calu n u şădea,
120 D i n m u n t e 'n m u n t e săria.
Copilu de-auzia,
T o p o r pe u m ă r lua
D e nouă zaci de oca

]
) Chema cu momeli.
 86

N o u ă pene că-mi avea,

iss T o a t ă p a n a nouă ocâ.
D u p ă cal că pleca
Şi calu-1 găsia
Şi-1 giurgiuia.
Nici la copil nu şedea,
m
Copilu să năcăjia,
T o p o r u de coadă lua,
D u p ă cal îl azvârlia
Şi d u p ă cap mi-1 lovia,
C a l u de loc jos cădea,
P â n ă iei să desmeticia,
T a m a n copilu-1 prindea,
II p r i n d e a şi mi-1 lega
Şi pe iei Scl 'ncăleca.
C â n d l a ' m p ă r a t u venia,
140
Buze roşii mi-i pleznia.
I m p ă r a t u trimitea,
Care viteaz mai m a r e iera
A c i i a venia.
C a r e venia ?
145 — Craleviciu MarCu venia
Şi 'ncepea de a vorbia :
« M ă copile d u m n e a t a ,
L a m i n e la ce-ai venit,
P e l u m e sâ. ţ ' a u r â t ? »
iso Copilu că-i s p u n e a :
«Kralevice, d u m n e a t a ,
L a ce vrei t u a c u m a ?
P e l u m e n u m i s'a u r â t .
. V r e i î n l u p t ă să l u p t ă m ,
155 O r i la cai să ne'ntrecem ?
C a r ' p e car' s'o întrecea,
A ăluia cap s'o perdea.»
Kralevici M a r c u f u g i a
 87

Şi copilu-mi alerga
i6o P e Kralevici Marcu-1 întrecea,
A patrulea să'ntorcea
Şi din cât sta capu să-i ia.
A t u n c i rnuică-sa alerga
Şi cu guriţa s p u n e a :
i«5 «Măi copile, d u m n e a t a ,
S t a i pe Kralevici M a r c u nu-1 tăia,
A s t a f r a t e - t u al m a i mare,
D i n t r ' o maică, d i n t r ' u n taică.
Stai, muică, nu-1 tăia,
170
C ă să duce pomina.»
A t u n c i iei f r a ţ i să găsia,
Copilu-ăl de T u r c la Kralevici M a r c u
să ducea
Şi dalbă m â n ă - i săruta,
C ă iei f r a ţ i să găsia,
175 Şi lăutari togmia
M a r e gostre rădica,
Ş a p t e buţi de vin că bea,
C ă iei f r a ţ i să găsia,
D e n u să prăpădia,
180 F r a t e , de să pomenia.

Stancu Grecu, (imnova

 M I Z I L G A

Trimis-a, Doamne, trimis-a

C a r t e de l ' a m p ă r ă ţ i i
T o t la d o m n u Mizil Crai,
Ficior de t r u p să trimită,
P e ' m p ă r a t u să-1 slujască
Ş a p t e ani şi jumătate.
I e i fiu de t r u p n u - m i avea,
D e c â t trii f e t e - m i avea,
T o t trii fete, ca trii pietre.
P e n u m e c u m le c h e m a ?
Pe-a m a i mare Stănuţa,
Mijlocarea R o x a n d a , .
Pe-g, mai mică Mizilca.
D a iei cartea când primia,
A ş a rău că să 'ntrista,
C ă fiu de t r u p nu-ini avea.
Şi t u n ă 'n casă p l â n g â n d ,
I a s ' a f a r ă suspinând.
Grăia, D o a m n e , S t ă n u ţ a :
«D'alei taica, Mizil Crai,
D a n u ştiu, ţi s'a urât,
T o t trii suflete-arănind
 89

Şi trii chipuri î m b r ă c â n d . »
Grăia, D o a m n e , Mizil C r a i :
25 «Taică, n u mi s'a urât,
T o t trii s u f l e t e - a r ă n i n d
Şi trii chipuri î m b r ă c â n d ,
N u m a mie m i - a sosat
C a r t e de la î m p ă r a t ,
30 C ă fiu de t r u p să trimit,
P e ' m p ă r a t u să-1 slujesc,
C a p u m e u să mi-1 scutesc.»
Grăia, D o a m n e , S t ă n u ţ a :
« D u - m ă , taică, la bărberi
35 Şi m ă t u n d e soldăţeşte,
T a e p ă r u cerchezeşte
Şi d ă - m i ţoale chipului',
' N p o t r u z u *) voinicului.
Calu-ăl m a i b u n să mi-1 dai,
40 l e u la ' m p ă r a t u să-1 slujesc,
P e ' m p ă r a t u să-1 slujesc,
C a p u tău să ţi-1 scutesc.»
Mizil Crai c'aşâ ' m i făcea,
P e S t ă n u ţ a mi-o ducea
« Si * la bărberi mi-o ducea
Şi-i da ţoale chipului,
' X p o t r u z u voinicului.
C a l u - a l m a i b u n că i-1 da
Şi cu iei să 'ncăleca,
50 L a ' m p ă r a t u că pleca.
D a t a t ă - s u ce-mi făcea ?
— F u g a 'nainte să ducea
P â n ' la podu-ăl de a r a m ă ,
M a r e h a l ă 2 ) să făcea

Potruzu, «forma».
2
) «Şerpe mare, balaur»
Şi pe pod eă să punea,
N u m a pe ea de-o cerca,
Să vadă ce p u t e a lucra.
S t ă n u ţ a când mi-1 vedea,
A ş a frică că-i era,
Buzele'n gură-i pleznia,
F u g a ' n d ă r ă t să 'ntorcea.
Grăia, D o a m n e , R o x a n d a :
«D'alei, taică, Mizil Crai,
L a b ă r b e r i ca să m ă duci
Şi f r u m o s ca să m ă tunzi
Şi m ă t u n d e soldăţeşte
T a e p ă r u cerchezeşte
Şi d ă - m i ţoale chipului,
' n p o t r u z u voinicului.
I e u la ' m p ă r a t u să merg,
P e ' m p ă r a t u să-1 slujesc,
C a p u t ă u să ţi-1 scutesc.»
Calu-ăl mai b u n că i-1 da
Şi p e iei încăleca,
L a ' m p ă r a t u că pleca.
D a t a t ă - s u ce-mi f ă c e a ?
— F u g a ' n a i n t e să ducea
P â n la podu-ăl de arginţ,
Ce n ' a m v ă z u t de c â n d sânt.
M a r e h a l ă să făcea
Şi pe p o d că să p u n e a
N u m a pe ea de-o cerca,
S ă vază ce p u t e a lucra.
R o x a n d a c â n d mi-1 vedea,
A ş a frică că-i era,
Buzele n giiră-i pleznia,
F r i g u r i de moarte-o prindea,
F u g a ' n d ă r ă t să 'ntorcea.
Grăia, D o a m n e , Mizilca :
 91

90 «D'alei, taică, Mizil Crai,

D u - m ă taică, la b ă r b e r i
Ş i m ă t u n d e soldăţeşte,
T a e p ă r u cerchezeşte
Şi dă-mi ţoale chipului,
95 'n p o t r u z u voinicului.»
D a Mizil Crai că-mi zicea :
« D a ştii, taică Mizilco,
Să te duci la herghelie,
S ă iei calu care vrei.»
îoo D a Mizilca ce-mi zicea :
« D a ştii taică, Mizil Crai,
l e u de tine m ' a ş ruga,
S ă ' m i dai f r â u l e ţ u tău,
Ce-ai a v u t la tinereţe.»
105 F r â u l e ţ u mi-1 lua,
L a herghelie mergea,
C u f r â u ' n p ă m â n t că da,
A l mai slab cal că venia,
D a Mizilca ce făcea ?
110 — C u pieioru'n cap îi da,
C a l u ' n . . . . că mi-ş cădea
Şi din g u r ă că zicea:
« N u m ă căta că s ă n t slab,
C ă ieu de c â n d a n i iernat,
ii5 F â n de clae n ' a m mâncat,
Nici zob din traistă n ' a m mâncat,.
P e n t r u d'aia că s â n t slab.
I n c ' o d a t ă că m i - ş i da,
T o t aăla cal venia.
120 C â n d cerca şi-a treilea,
I a r aăla cal venia.
D a Mizilca c â n d vedea,
C ă tot aăla cal. venia,
F r â u ' n cap că mi-1 p u n e a
 92

125 Şi p e el să'ncăleca,
L a ' m p ă r a t u că pleca.
I a r Mizil Crai c â n d vedea
Şi pe ea că mi-o cerca,,
Fuga'nnainte-alerga,
130 L a podu de a u r mergea
Şi pe pod că să punea,
M a r e h a l ă să făcea
Şi pe Mizilca'ncerca,
Mizilca c â n d îl vedea,
133
P i n t i n i calului că da,
P e s t ă el că-mi zbura,
N i m i c fioare n'avea,
L a ' m p ă r a t u să ducea.
I m p ă r a t u c â n d mi-o vedea,
140 S t a bine şi mi-o privia
Şi din g u r ă - a ş a zicea:
« I a vezi . . . . mumă-sa,
A ş a bine m i s'arată,
P a r c ă n u - i chip de voinic,
145 P a r c ă ie chip d e fămeie.

I m p ă r a t u o s'o cerce:
L a g ă v a j !) că-mi porunceşte,
P e Mizilca să m i - o p o a r t e
P i n târgu cu furcele
150 Ş i - a l cu buzduganele.
D e va f i chip de fămeie
E a la f u r c i să v a ducea,
I a r de-o fi chip de voinic,
L a b u z d u g a n o trăgea.
155 E a la f u r c i nu să uita,
L a b u z d u g a n e trăgea,

') «Vardistul-
 93

U n b u z d u g a n mi-alegea
Şi'n deştu-ăl mic mi-1 luva
Şi-odată că-1 î n v â r t i a
160 Şi eu iei în sus că da,
T o c m a ' n cer că-1 arunca,
C u nouri s'amesteca,
N o u ă ceasuri n u cădea,
P e s t ă n o u ă ţări bătea,
ies D ă de mic ce mi-şi iera,
D e - o sută cinzeci de-ocâ.
I m p ă r a t u când auzia,
A ş a o credea,
C ă o să f i e chip de voinic.
170 A ş â ' n d a t ă ce'nvăţa,
D e ofiţer căpăta,
D a ' m p ă r a t u c â n d vedea,
A ş a că să speria.
• I a r iei ce să g â n d i a ?
175 L a g ă v a j p o r u n c i a
Şi pe ea ca să mi-o ia
Şi la băi ca să m i - o ducă,
I n băi, frate, să să scalde,
C ă dacă o fi chip de femeie,
iso Ţ â ţ e l e i s'o vedea.
D a de-o fi chip de voinic,
E a să va cunoştea.
D a Mizilca c e - m i f ă c e a ?
— P â n soldaţii să scălda,
185 E a u n b u m b descheptora
Şi altu încheptora,
P â n soldaţi să scălda,
C u picioru carte'mi scria,
I n trei cornuri mi-o ardea,
ioc C ă i-a m u r i t m u m ă - s a
Şi l a ' m p ă r a t trimitea
 114

I m p ă r a t u , când mi-o vedea,

A ş a f i r m a n îmi făcea
Şi d r u m u - a c a s ă că-i da.
195 E a p e cal încăleca,
P i n t i n i calului că da,
C ă m a ş a descheptora
Şi ţâţele arăta,
L a ' m p ă r a t u că'mi zicea:
200 « î m p ă r a t e luminate,
l e u pe voi v ' a m judecat,
S a v a i u n chip de fămeie.
C â n d pintini calului da
Şi pe f u g ă să punea,
sos D a calu iei că-mi avea
D o u ă s p r e c e aripioare,
A l ă t u r a cu s f â n t u soare
Şi acasă să ducea.
C â n d t a t ă - s u m i - o vedea,
2io I se b u c u r a inima,
C ă pe iei că mi-1 scutia,
C a p u lui de nu-1 plătia.
F r a t e de s ă p o m e n i a
Şi să isprăvia.

Moş Iovan Blaifoe (Costal) îl ştie de la un frate mai mare al

lui. Acesta ştia «ce god iera cântec pe lume».
 PĂTRU HAIDUCU

S u s la poala m u n t e l u i ,
I n f r u n z a vizdeiului M,
I n u m b r i ţ a teiului,
L a eătunu2) Pătrului,
s P ă t r u l u i haiducului,
C a r e ziua haiduceşte,
N o a p t e a T u r c i măcelăreşte,
M ă c e l a r u Turcilor,
C ă s a p u haiducilor,
io M u l t ă l u m e să ducea
L a ' m p ă r a t u şi-i spunea.
D a ' m p ă r a t u ce făcea ?
— T o t trii zile că-mi strâga,
T o t trii zile şi trii n o p ţ i
15 C a r e 'n lume s'o afla,
S'o afla, s'o dăvăra,
T o t p e P ă t r u să-1 aducă
Nelegat, neferecat,
D e cuţit nepipiat 3 ).
2
o N i m a 4 ) că n u să afla

')
2
Vixdei, «lemn» eu frunză «deasă, brumoasă».
) Gătunu, coliba.
3
) Nepipiat care nu e dârăt, îmbrucit, vătămat şi nepipăit.
4
) Nimeni.
 %

I ) e cât S t a n c a fină-sa,
B a t ' o Maica Precista
Şi sânta Dumineca
Şi sfânta de vine,
25 S ă n u - i a j u t e cu bine.
Vezi, a d r a c u ce-mi era,
C u m aşa bine să gândia,
C ă ea copii n u - m i avea
L a C o m ş i e 1 ) să ducea,
30
U n copilaş mic că lua
Şi f r a t e că-mi apuca
P e - o potecă mititică
C u n ă g a r ă 2 ) acoperită,
C u troscot verde 'nvelită,
35 N u m a i de P ă t r u ştiută.
C â n d acolo să ducea
Şi P ă t r u că mi-o vedea,
P u ş c a la ochi m i - o lua
Şi o d a t ă că-mi strâga.
D a r S t a n c a îmi zicea:
« N u 'mbla, naş Petre, n u da
l e u s â n t S t a n c a f i n a ta,
A m venit cu 'n copilaş,
T o t la tine să _ l botez,
45 A i căpătat u n ficior,
Să-ţi fie 'n codru ajutor.»
I a r ă P ă t r u d'auzia,
S t a cu puşca şi n u da,
S ă uita, frate, la ea,
50 C ă ie Stanca, fină-sa.
C â n d copilaşu-1 vedea,
I n b r a ţ e că mi-1 luva

Comşie, vecin, vecină.

Năgară, «fân înnalt, cu ţapi, să bagă pin anin
 97

D e trii ori că mi-1 p u p a

Şi-1 luva de-1 boteza.
55
D a u n d e că mi-1 d u c e a ?
— L a capu ogaşului,
L a t u l p i n a fagului,
Şi pălosu că-1 scotea
Şi 'n p ă m â n t că-1 înfingea
Şi 'ncepea de să 'nchina,
L a răsărit să uita
Şi copilu-1 boteza
Şi din gură aşa zicea :
« D a c ă o fi o finişoară,
® S ă dea D u m n e z e u să moară,
D a de-o fi u n finişor,
S ă - m i fie 'n codru a j u t o r » .
D a r vezi curva de căţea,
. . . . . pe maică-sa,
70 E a din g u r ă aşâ 'mi zicea:
« D e când maica m ' a făcut,
A ş â botez n ' a m văzut,
N o i naşule, să megem,
L a m â n ă s t i r e a domnească,
75 F r a ţ i i ca să pomenească.»
Şi pe iei că-1 'nşela,
L a m ă n ă s t i r e -l ducea,
D a r P ă t r u ce - m i f ă c e a ?
— S t a copilu-1 boteza,
so I a vezi c u r v a ue căţea,
pe maică-sa,
F u g a a f a r ă că-mi ieşiâ,
Rezele ') că le punea,
L a c ă t e l e le'ncuia,
® F u g a la ' m p ă r a t u d a :
« M ă 'mpărate, luminate,
') Zăvoarele.
 98

D ă - m i bl aga ta j u m ă t a t e ,
C ă ieu pe P ă t r u ţi-1 aduc,
Nelegat, neferecat,
90 D e cuţit nepipiat,
C a c u m ie b u n de tăiat,
leu f r a t e că l - a m a d u s
L a m ă n ă s t i r e a domnească,
I n m ă n ă s t i r e l - a m băgat,
95 Şi frate, l - a m încuiat».
I m p ă r a t u când auzia,
M u l t ă oaste rădica,
C â t ă f r u n z a şi iarba,
M ă n ă s t i r e a ocolia.
ioo D a r ă P ă t r u , când vedea,
Copilaşu mi-1 luva
Şi 'n sus frate-1 arunca
Şi 'n păios mi-1 sprijinia,
T r e i p ă r c e l e 2 ) mi-1 făcea.
105 F u g a la uşe alerga,
• Odat, cu picioru da,
Rezele că să frângea.
C â n d a f a r ă că-mi ieşia,
A v e a f r a t e ce vedea,
no C â t ă f r u n z a şi iarba,
N u m a de T u r c îmi iera.
î n c e p u P ă t r u a tăia.
C â n d soarele la chindie,
T ă i a P ă t r u şapte m i e
Şi alelalte nu să ştie;
C â n d soarele a scăpătat,
115
C a l u l ' n sânge m i - a 'nnotat.
T ă i a p â n n u m a i avea,
F u g a la ' m p ă r a t u da

Averea.
2
) Bucăţi.
 99

Şi-aşa din gură-mi zicea :

« M ă ' m p ă r a t e luminate,
120 A d u - m i oaste să m ă bat,
C ă pălosu mi-a turbat.
Ochii în cap s'a t u l b u r a t
Şi n ' a m cu cin' să m ă d a t !
C ă n ' a lăsat D u m n e z e u ,
125 S ă să tae şi împărăţii,
C'acu ţ'aş m â n c a ficaţii.»
D a ' m p ă r a t u ce zicea?
M u l t ă blagă, f r a t e -i da,
C â t p u t e a iei de ducea
i3o Şi din gură aşa-i spunea :
« D u - t e P e t r e , sănătos
C a un t r a n d a f i r f r u m o s ,
C ă t u la m â n ă mi-ai fost
Şi â r n i c u 1 ) n u ţ'arn fost.
135 C â t ieu p o r t î m p ă r ă ţ i e
Şi t u P e t r e h a i d u c i e ;
C â t voi sta ieu la picioare,
D e n i m a să n'ai fioare.

Iovnn Blagoe, Gostol.

Iei l'a auzit de la bătrânul lăutar Ion Genoveanu.

') ărnifu, «n'am fost cadâr, voinic», harnic.

 PĂTRU DIN COBILIA

Cea lină verde colălie,

Ascultaţi, boeri, la mine,
S ă vă s p u n o istorie
D e - o nevastă din copilărie,
D e - o nevastă tinerea,
E a greoane că-mi era,
F i i u ' n ea că mi-şi ţâpâ,
D a r muică-sa că-mi zicea:
«Ce muică, fiuleţu meu,
I a taci muică n u - m i ţâpa,
T u , muică, când te-oi năştea,
M u l t ă l u m e s'o temea,
Muică tot de frica ta.»
P u ţ i n e i că mai trecea
Şi nevasta de năştea
Intr'o sânta Sâmbăta,
C a m dispre D u m i n e c a .
Şi moaşe-sa ce-mi f ă c e a ?
T o t la p o p ă că mergea,
Să-i cumpere molidva.
S â n t a Dumineca-1 boteza,
N u m e P ă t r u că-i punea,
 101

Şi p u ţ i n că mi-şi şedea,
M i - a j u n g e â P ă t r u de-un a i 1 ) ,
25 î n c e p e a de f u r a la cai.
E l f r u m o s că se'nnarma,
D i n cuţite micşorele
L ă s a t e p e şoklurele,
D e curele 'ncrucişate,
so B u z d u g a n e ferecate.
Şi iei, D o a m n e , ca-mi pleca
Cu M i l a n din T ă c h i a
Ş i cu M a r t i n din Podgorţi,
Ce ne-a jei'pelit pe toţi.
35 ' N haiducie că pleca,
N o u ă ani că mai ducea,
N o u ă t r ă ş t i 2 ) de bani u m p l e a
Şi iei toţi că-mi împărţia,
T o ţ i ca fraţii că'mpărţia.
D a r vezi P ă t r u că-mi g r ă i a :
« F r u n z ă verde m ă r pălit,
M i e vremea mi-a venit,
V r e m e a de căsătorit
Şi mireasa mi-am găsit
45 P e Ileana Miliţa,
Că ieu ştiu v o r b a cu ea
Şi t o a t ă trăbuinţa»
Şi iei acas de-mi venia - r e
' N d a t pe muică-sa 'ntreba - r e :
»o «Muică, muiculiţa mea,
M i e vremea m i - a venit,
Muică, de c ă s ă t o r i t
Şi mireasa m i - a m găsit
P e I l e a n a Miliţa
55
D i n sat de la Sâcova,
') An.
2
) Traiste.
 102

C ă ieu ştiu vorba cu ea

Şi t o a t ă t r ă b u i n ţ a » .
Şi 'n peţit că mi-şi pleca,
B u u ă n u n t ă de-mi făcea,
60 S ă p t ă m â n ă , l u n ă plină,
B a g ă poteri la iezină.
N u m a i doi ani de-mi şedea,
B o i copilaşi de-mi făcea
Şi iei, B o a m n e , că-mi pleca,
«6 V a r a la prăşit pleca- re
Cu nevasta-alăturea -re.
C â n d oi zice m ă r tocat,
B a chinezu ăl din sat
M a r e sabor a ' d u n a t ,
70
C a s a lu P ă t r u de-a spart,
S a r a c â n d P ă t r u venia,
Casa spartă mi-o găsia,
Comşiile le ' n t r e b a :
«Comşiilor, dumneavoastră,
78
Cine sparse casa, mea,
Bată-1 Maica P r e c i s t a ? » .
B a comşîile-mi g r ă i a :
«Mă Pătruţă, dumneata,
B a ş chinezu al din sat
80
M a r e sabor a 'dunat,
Casa ta, zău, de ţ'-a spart,
' N l u m e clrumu de ţ ' - a dat».
B a vezi P ă t r u ce-mi f ă c e a ?
— L a chinezu să ducea
85
Şi d i n g u r ă că-mi g r ă i a :
«Mă, chineje, d u m n e a t a ,
B a de ce-ai spart casa m e a ?
Nici u n r ă u n u ţ'-am făcut,
Nici eu ţie, nici t u mie,
90 B a nici n u te-am î n j u r a t .
 103

Să n ' a m p a r t e de legea mea,

Te-oi p r i n d e a la m â n a mea,
Te-oi judeca c u m oi vrea ;
Te-oi p r i n d e la s t r â m p t u tău,
® F r a t e , şi la largu mieu».
D a chinezu ce-mi făcea - r e ?
— B i r u 'n sat de îl punea,
M u l t ă lume-i trebuia,
Tot la vii în Golumbăţ.
100 D a vezi P ă t r u ce-mi f ă c e a ?
— î n c ă un văr îmi avea
Şi cu iei să tăinuia
Şi din gură că-mi g r ă i a :
«N'auzi, Mileo, d u m n e a t a ,
ioB R ă m â i Milo sănătoasă
C u doi copilaşi la masă,
Că m ă d u c î n haiducie,
N u m ă d u c de sărăcie,
Ci m ă d u c de duşmănie.»
no D a vezi M i l a că-mi g r ă i a :
« D u - t e P e t r e o sănătos
C a u n t r a n d a f i r frumos.»
D a r ă P ă t r u că-mi g r ă i a :
« L ă s a i casă, lăsai masă,
ii5 L ă s a i p e L e a n a f r u m o a s ă
C u doi copilaşi la masă.»
C u văru-su să vorbia
S ă vorbia, să tăinuia,
C u m să-i facă facerea.
i'20 D a chinezu ce-mi f ă c e a ?
— M u l t ă lume-mi a d u n a
Şi p e iei că-i trimitea
T o t la vii în G o l u m b ă ţ ,
T o a t ă ziua de-mi lucra
125 Şi sar 'acasă de-mi venia
 104

T r ă c e a u neveste cu copii
Şi băeţi cu fete m a r i
Ş i chinezu că-mi trăcea,
C ă l a r e pe cal trăcea.
130 D a vezi P ă t r u să ivia,
T o t la iei că să ivia
C u văru-su-alăturea,
C a l u de dălog îl lua
Şi d i n gur' aşa zicea:
135 «Mă, chineze, d u m n e a t a ,
l e u te-am prins la s t r â m p t u tău.
F r a t e , şi la largu mieu.»
D a chinezu îmi g r ă i a :
«Mă, P ă t r u ţ ă , d u m n e a t a ,
«o C u m te ' n d e a m n ă D u m n e z e u ,
A ş a fă cu capu mieu.»
D a vezi P ă t r u î m i grăia :
«Mă, chineze, dumneata,
S a v a i copilaşii tăi-
i® C u m să ' m p l i m b ă -n păpucei,
D a şi s u n t toţi în păpuci,
D a ai mei î n t r e n ţ e rupţi.
A i mei goi ca vai de iei,
M i - a u r ă m a s încinşi cu tei,
ibo î ş i b a t strinii joc de iei.»
M â n a p e iei că-mi punea,
J o s la p ă m â n t îl t r â n t i a,
M i c cuţitaş îmi scotea,
D e două p a l m e era,
155 D a de lat o p a l m ă 'n cap,
Ghiribiţele 'i tăia.
B ă g a m â n a 'n pozânar,
M i c păhărel de scotea
N u m a de-o litră de-ocâ
16° Şi de sânge că-1 umplea
 105

Şi la gură mi-1 punea,

Sângele lui că mi-1 bea,
J u r ă m â n t u l mi-1 trăcea.
D a vezi P ă t r u ce-mi f ă c e a ?
ies — I e i acasă când venia,
Şi c â n d acasă venia,
I e i din gură că g r ă i a :
«Aidaţi Mileo să fugim,
C ă aici n u m a i t r ă i m »
170
D u b u r a la Tăchiia,
C a s ' a j u n g ă ' n Cladova
Şi să-mi treacă D u n ă r e a ,
S ă nu-1 găsească nima.
B a ş î n Tăchiia-i prindea,
175 P e Milea că mi-o lăsa
C u doi copii l â n g ă ea.
D a pe P ă t r u - 1 trimitea
D e - a s u p r a de T â r n i a v a
Şi-acolo mi-1 omora,
i8° T o a t ă l u m e a de-1 privia.
Şi'n p o m â n t că-1 băga -re,
C u p o m â n t îl coperia
Şi cu iarbă-1 coperia,
D o a m n e , de să pomenia.

Auzită dela Stâncii Znjjăi-ea, .oare şi el a învăţat-o «de cătră

Geanova, lângă Negotin». — Culeasă în Povârşca.
 B U S U I O C

Foiliţă de-o sulfină,

Colea'n vale 'ntr'o padină
Busuioc cu flinta'n m â n ă .
N u ştiu goală-i ori ie plină,
5
A u ' n c ă r c a t ă de r u g i n ă ?
B a g ă poteri la iezină 1 ).
' B u s u i o c maistor iera,
P r i n p ă d u r e că pleca,
U n b u ş t e a n pârlit găsia
10
Ş i ' n p ă m â n t că-1 înfigea
C u ţoalili-1 îmbrăca,
Căciulă'n cap mi-i punea,
C h i p u l lui de şi-1 făcea,
P a r c ă B u s u i o c iera,
îs F l i n t a de iei răzima.
D a .Oprian ce-mi făcea ?
O p r i a n , câne, iclean,
de d u ş m a n .
I e i aşa că-mi auzia,
20
M u l t ă oaste rădica,

') Pedeapsă.
 107

C â t ă f r u n z ă şi iarba.
D u p ă B u s u i o c pleca.
Ţ i n e ici, ţine colea,
P â n ă de B u s u i o c da,
25 Şi-aşa iei când mi-1 vedea,
O d a t ă că-mi poruncea :
« I a r ă voi, oştirea mea,
S t a ţ i pe loc şi daţi cu i o c ,
Că ăsta mi-e B u s u i o c ! »
so A r m e l e că le'ncărca
Şi'ncepea, f r a t e a pocnia
T o t trei zile şi trei nopţi.
Şi iei, frate, că pocnia
B u s u i o c nu m a i cădea.
35 D a O p r i a n ce-mi făcea ?
C â n d vedea că n u cădea,
O p r i a n , câne iclean,
de d u ş m a n ,
Săbioara mi-o trăgea
•so Şi-n m â n ă că mi-o luva
Şi la Busuioc pleca.
A p r o a p e s'apropia,
Şi când cu sabia da,
B u s u i o c n u m a i cădea,
45 C â n d sama bine băga,
B u s u i o c că n u iera :
«Ala n u mi-e Busuioc,
Că mi-e u n b u ş t e a n pârlit,
D e ţoale împodobit,
50 T o t de g l o a n ţ e ' n g ă u r i t ! »
B u s u i o c şede'n Zâmnic,
Bea şi să veseleşte
Şi de n i m a n u grijeşte.
B a t e vântu, viscoleşte,
55 Şi de nima n u grijeşte,
 108

B a t e v â n t u cu zăpadă,
Busuioc şede la gazdă.
O p r i a n , dacă vedea,
L a oştire să ducea
Şi-aşa f r u m o s le spunea :
« I a r ă voi, oştirea mea,
A r m e l e să le'ncărcaţi,
D u p ă m i n e să-mi plecaţi,
P e B u s u i o c să-mi cătaţi.»
D u p ă Busuioc pleca,
Ţ i n e ici, ţine colea,
P e Busuioc mi-1 găsi-a..
D a O p r i a n ce-mi zicea ?
« I a r ă voi, oştirea mea,
S t a ţ i pe loc şi daţi cu foc,
C ' a s t a mi-este Busuioc.»
D e frica lui B u s u i o c
Ş a p t e poteri stau pe loc,
D o r m în luncă f ă r de foc.
Şi odată că-1 strâga :
«Busuioace, d u m n e a t a ,
. . . . p e maică-sa,
I a ieşi, frate, până'ncoa,
Să n e t ă i n u i m ceva,
S ă ne cercăm puterea,
P u t e r e a , vitejia.»
D a B u s u i o c când auzia,
F l i n t a , frate, mi-o u m p l e a
Şi la ochi că mi-o luva,
P e O p r i a n îl lo via
P i n foaia săleafului,
P i n teaca cuţitului.
D a O p r i a n când vedea,
A ş a din g u r ă zicea :
«Busuioace, d u m n e a t a ,
 109

pe maică-sa,
D a - m i dedeşi t u muereşte,
S t a i să-ţi dau ieu voiniceşte.
D e - u n genuche'ngenuchia,
95 F l i n t a la ochi ini-o luva,
Şi'n B u s u i o c mi-o aşeza.
P e Busuioc mi-1 lovia
S u s la capul pieptului,
P i n foaia ilecului,
m» I n floarea Rusălimului,
L a casa sufletului,
Une'i păs voinicului.
Săbioara mi-o trăgea,
F r u m o s şi capu mi-i loa,
105 I n m â n ă că mi-1 luva
Şi-n ţ a p ă că mi-1 punea,
L a oştire să ducea
Şi-aşa frate-1 a r ă t a
Şi din gură-aşa zicea :
no « I a r ă voi, oştirea mea,
Car'va zice Busuioc,
Ş a p t e ani ca să-i daţi foc.
D a r car'va zice O p r i a n ,
Să-1 iertaţi de bir u n an
115 Şi să-i m a i daţi câte-un ban.»
F r a t e , de să pomenia
O poveste voinicească
L a boeri la dumneavoastră*
Şi la cinstita de masă.

Iovan Blagoe, Costot.

 VI D U Ţ Ă R A N U

L a poarta'mpăratului,
Scara Ţăligradului,
Mulţii robii s â n t astrânşii,
D a p i n robi ca să p l i m b a - e
Săvai C a r a M u s t ă f a ,
T o ţ i fobii că-i întreba.
M a i la u r m ă că'ntreba,
Săvai o b a b ă b ă t r â n ă
N u m a i cu doi dinţi în gură,
I a vezi muica V i d u l u i .
C a r a M u s t ă f a zicea :
«Aleo, m a m o , dumneata,
Cu direptu ca să-mi s p u i : ,
P r e a b i n e te cunoştem
M a i bine te sămuim,
C ă ieşti m u i c a V i d u l u i
Vidului, ţ ă r a n u l u i !
Săvai V i d u , al ţară,
B a t e turcii de-i omoară,
U n d e iestă V i d u t ă u ?
 111

A t u n c i b a b a că z i c e a :
«Aoleo C a r a M u s t ă f a ,
F i n c ă 1 ) stătuşi, mă'ntrebaşi,
D u m n e a v o a s t r ă să trăiţi,
25
Y i d u mieu că mi-a murit.
D e c a 2 ) n u credeţi cuvântu,
H a i d a să v ' a r ă t m o r m â n t u . »
Ia, vezi, că-i ducea,
L a u n m o r m â n t părăsit,
30
N u m a i de b a b ă ştiut.
P a t r u zăci de turci b ă t r â n i
Şi cu C a r a M u s t ă f a ,
C u m u l ţ i turci alăturea,
'Ncepea la m o r m â n t scobia.
35
I a r ă b a b a să făcea,
S ă făcea'n poiană a da-e.
Ciuciu ici, ciuciu 3 ) colea,
P â n pe f u g ă să punea,
Ia, vezi, b a b a că fugea,
40
P â n la Y i d u - a c a s mergea,
D i n guriţă că zicea:
«Uşa, muică, Vidule,
C ă m ă taie M u s t ă f a ,
M u s t ă f a dila Baba,
46
C u m u l ţ i T u r c i alăturea
Ş i ' n t r e b a de d u m n e a t a - e .
V i d u - a t u n c e a ce-mi f ă c e a ?
— C o n t e ş u ' n u m ă r loa,
P i n avlie 4 ) să plimba,
50
M ă ' n g ă d u i a câtă-va,
Iaca-acîia că venia

Fiindcă.
2
) Dacă.
3
) Cât aci, cât colea.
4
) Curte.
 112

Săvai C a r a M u s t ă f a
C u m u l ţ i T u r c i alăturea,
A t u n c i V i d u că spunea :
55 Alco C a r o M u s t ă f a ,
C e caţi î n avliia m e a ?
C a r a M u s t a f a ' i spunea :
«Măi Vidule, d u m n e a t a ,
Ce cat î n avliia ta ?
60 Ca ieu, f r a t e - a m auzit,
Că ţ-e G a l b i n de vânzare.
D e ţ-o fi iei de vânzare,
Să-1 c u m p ă n i m î n părale.
D a de ţ-o fi de schimbare,
65 P i n t r ' u n G a l b i n să-ţi dau trii.»
A t u n c i V i d u că s p u n e a :
«Aleo Cara M u s t ă f a ,
M u s t ă f a dela Baba,
î n g ă d u i e câtă-va,
™ Să-1 mai a r u n c la prilaz,
S ă - m i m a i treacă de năcaz,
Că-oi vede-i ce ţ-o lucra,
Ce-ai t u cu m u i c h i ţ a mea ?
M u s t ă f a de mi-auzia,
75 Iei pe-a f u g ă să punea,
T o t cu T u r c i i alăturea.
Dară Vidu Ţăranu
P â n l a ' m p ă r a t u - i gonia,
P e căpiie 1 ) că-i băga.
so D a ' m p ă r a t u de vedea,
B u z e roşii că-i pleznia,
Singile că-1 podidia-e.
A t u n c i V i d u de vedea-e,
D e năcaz nu m a i putea,

') Poartă.
 113

as I n cafenea să ducea,
L a căfegii poruncia
T o t rachiu şi cu c ă f e a ;
P e G a l b i n a f a r lega,
P â n ă iei la căfea că bea.
90 Ia, vezi, G a l b i n necheza,
C ă f e n e a u a dârdăia,
G e a m u r i l e să scutura.
A t u n c i V i d u că zicea:
«Cată . . . m u m ă - s a ,
95 I a r o să'mi fie una,
N u rânchează G a l b i n geaba.»
C â n d afară că ieşia
Şi lua s a m a cam la vale,
D i n s p r e soare cam răsare.
ioo D a r V i d u c â n d vedea,
C â t ă frunză, câtă iarbă,
C â t ă p o c e n e a l ă 1 ) neagră :
V i n Mârzacii ca ploaia
Şi ghinărarii ca zăpada.
105 D a n a i n t e cine-i p o a r t ă ?
— Ceai A r a p m a r e buzat,
Cu b a r b a ie un ficat,
R a z a ochilor ie tăierile,
Vederile ca cepile,
n o — Ceai A r a p cât p u t i n a !
A t u n c i V i d u de vedea,
I e i de loc să spomânta,
D a r ă G a l b i n î m i zicea:
«Măi V i d u l e , d u m n e a t a ,
115
C e te s p o m â n ţ i a ş a ?
C â t ă oaste că mi-a fost,
T o a t ă ieu c'am prăpădit-o,

l
) Ca negreala, negriciunea.
 114

Nici picior că n ' a m lăsat,

Sufleţelu m i s'a fript,
120 N e b ă u t şi nemâncat.»
A t u n c i V i d u d-auzia
U n ciubăr de vin scoţia,
D a lu G a l b i n de bea,
T o m a ' n f u n d îi răsufla,
125 Atunci Galbin zicea:
« M ă i Vidule, d u m n e a t a ,
N u te teme, frate, aşa,
Că-i A r a p u 'ncălicat,
C ă ie 'ncălecat pe N e g r u
130 Şi ie N e g r u frati-mieu.
C â n d m-oi răpezi cu p e p t u
Şi l-oi doborî pe N e g r u .
D a t u să tai A r a p u ,
I n u r m ă d ' a r â n d u i-oi loa-re.»
135 A t u n c i V i d u d'auzia,
P e G a l b i n încălica.
. C â n d la oaste că mergea,
G a l b i n să răpezi a.
Şi să răpezia cu peptu
no Şi mi-1 dobora pe N e g r u ,
D a V i d u tăia A r a p u .
C â n d p r i n oaste mi-abătea,
Nici picior că n u - m i lăsa,
N u m a colnice făcea,
i « D a făcea şi p o d 2 ) mereu,
Să treacă şi M u r g u mieu.
T o a t ă oastea isprăvia.
C â n d p r i n oaste să p l i m b a
Ş i pe A r a p u vedea

]
) Oaste are aici înţelesul de oaste duşmană, duşman.
2
) Pod continuu, nesfârşit,
 iir>

«o C ă p ă ţ â n a că i-o loa,
L a tâlchiie 1 ) -o a t â r n a :
D a c'o buză la ciochină
Şi cu alta p r i n ţ ă r â n ă .
C â n d la ' m p ă r a t u - o ducea,
155 I m p ă r a t u de-o vedea,
Buze roşii că-i pleznia,
A ş a V i d u că-i spunea :
« î m p ă r a t e , luminate,
A d u - m i oaste să m ă bat.
ioo S ă fi lăsat D u m n e z e u ,
S ă să taie şi 'mpăraţii,
A c u ş a ţ - a s loa ieu capu.»
D a ' m p ă r a t u că zicea :
«Măi Vidule, d u m n e a t a ,
io5 C â t ă oaste c'am avut-o,
T o a t ă tu mi-ai prăpădit-o. >
I n căfenea să băga,
I m p ă r a t u poruncia,
L ă căfegii poruncea
i™ T o t răchiu şi cu căfea,
C â n d lu V i d u că-i făcea
Şi-i da lu V i d u să bea.
D a r ă G a l b i n îmi vedea,
C â n d odată râncheza,
i 75 Căfeneaua dârdâia,
V i d u că să spomănta.
«Cată, . . . . m u m ă - s a
Şi asta o să fie una,
N u rânchează G a l b i n geaba,!»
180
C â n d a f a r ă că ieşia
Şi la vale s a m a - m i loa,
Iei nimica n u - m i vedea,

') La şea 'ndărăt.

 116

î n d ă r ă t Cel SH ntorcea,
M i c gârbăcel că scoţia,
185 P e căfegii să p u n e a
Şi căfegii că-i bătea
P e faţa, obrazului,
T o t p e f a ţ a capului...
D a u n cafegiu m a i m i c
190 G e ş t u ' n cafea, că-1 băga,
C u - o t r a v ă să mesteca,
A t u n c i Y i d u că vedea,
M â n a p e păios punea,
P e căfegii mi-abătea,
1® Şi pe toţi că mi-i tăia,
N i c i picior că r ă m â n e a ,
L a ' m p ă r a t u că mergea,
C u g u r i ţ a că spunea :
« î m p ă r a t e luminate,
200 A d u oastea să m ă b a t !
Să fi lăsat D u m n e z e u ,
S ă se tae şi 'mpăraţii,
A c u ţ'aş fi luat, capu.»
I m p ă r a t u că spunea
205 «Mă, V i d u l e d u m n e a t a ,
Ce vei vrea cu capu mieu,
Ce te-o ' n v ă ţ a D u m n e z e u . »
A t u n c i V i d u de-auzia,
P e cal î m i încăleca,
2i° D r u m u m a r e apuca.
I m p ă r a t u trimitea
P a t r u z ă c i de T u r c i b ă t r â n i ,
B a r b e albe p â n ă ' n brâu,
T o t cu cărţile'n proţap,
215 D u p ă V i d u a l e r g a :
î m p ă r a t u - o fată-avea,
D u p ă V i d u să o dea.
 117

C â n d V i d u să întorcea,
I m p ă r a t u să scula,
220 C u g u r i ţ a că s p u n e a :
«Mă, V i d u l e d u m n e a t a ,
S t ă p â n e ş t e ţ a r a ' n pace,
N a r e n i m a ce îţi face.»

Stâncii Grecu, Qeanrwa.

PESCĂREŞTI
 ANTOFITĂ-AL LU VIOARĂ
PSscar care a balăit ') pe apa a lu Vidos peşte f r u m o s » .

Pe-ale ostroave de mare

2
Iestă nouă cătuioare. )
La eătunu lu Vioară,
Lu Vioară, vătaş mare,
5 Frumoasă masă-i întinsă,
De năvodari ie cuprinsă.
•'N capu mesii şădea
Vioară-al bătrân,
Bălăciu bătrân.
10 Ş i iei b e a să veselia
Şi cu pahar cin' le slujia?
— Antofiţă-al lu Vioară!
Şi toţi năvodarii sa vorbia,
Patruzăei şi unu de năvodari,
5
1 Pe Vioară să-1 îmbete,
Ca să le spună
Bălţile cu ştiucile

A vânat peşte cu luntrile.

2
) Bordeie.
 122

Şi apa cu morunii.
Da Vioară-ăl bătrân le spunea:
20 « V o i bălăcii miei,
S'ascultaţi pe mine,
Că ieu ara îmbătrânit,
Tot umblând în bălăit
Şi ieu în bălăit n'am fost
25 P e apa lu Yidos,
Că-i Vidos bătăios.
Când nările le va umfla,
Iei pe toţi ne va neca.»
Patruzăci de năvodari,
30
Cu Antofiţă patruzăci şi unu,
Iei n'asculta,
Ce Vioară le spunea.
Iei pe Vioară l-îmbăta
Şi Vioară adormia.
35
Şi patruzăci de năvodari
In bălăit pleca
Pe apa lu Vidos,
Lu Vidos peşte frumos.
Când pe Vidos adormit îl găsia
40
Şi-n năvoade-1 prindea.
Când în faţa apii-1 scotea,
Vidos să pomeni a
Şi nările umfla,
Mare tălaz rădica,
45
Pe toţi năvodarii neca.
Când cu coada pleznia,
Numa un năvodar scăpa
Şi aăla să ducea
La Vioară ăl bătrân,
50
La ale nouo cătuioare,
La Vioară vătaş mare
Şi lui spunea,
 123

Că pe Antofiţă-1 neca
Vidos peşte frumos.
55
Vioară, de-auzia,
Iei toate năvoadele loa
Şi pe Marea slobozia,
Pe Antofiţă-1 căta
Şi iei nu găsia,
60 D e c â t puiu Iudii-1 prindea
Şi pe mal îl scotea
Şi pe burtă-1 bătea:
Puiu să răspundă
Şi n'are de unde,
65 C ă nu vede nici n'aude.
Vioară ăl bătrân,
Când lua sama la vale,
Spre soare răsare,
Tare vine şi soseşte
70
Cărăcuda cea bătrână,
Numa cu doi dinţi în gură.
Şi aleargă şi întreabă :
«Măi Vidos dumneata,
De ce baţi puiu mieu aşa,
7
5 De ce-1 b a ţ i şi-1 chinueşti?»
— Ieu îl bat şi-1 chinuesc,
Să spună pe A n t o f i ţ "'al mieu.
Cărăcuda de-auzia,
De-a scufundişilea'n Marea s'da
«o Ş i pe-Antofiţă-1 găsia,
Nasu peştii că-i mânca.
Când în faţa a,pii-l scotea
Iuda Cărăcuda a bătrână
De necaz nu mai putea,
85 U n ochi din cap îi scotea
Şi la margine-1 scotea.
Când Vioară-1 vedea,
 124

Pe cărăcudă-o prindea
Şi pe ea o bătea, o chinuia,
90 S ă - i pună ochi lu Antofiţă
Şi să-1 învieze.
Ea atuncia de vedea,
Pe Antofiţă-1 înviia
Şi ochiu i-1 punea
95 Ş i Vioară drumu-i da
La cărăcuda a bătrână,
Nuraa cu doi dinţi în gură.
Şi pe Antofiţă-1 loa
Şi cu iei să ducea
ioo L a nouo cătuioare,
La cătunu lu Vioară,
La Vioară, vătaş mare,
Bălăciu bătrân.
Atunci Vioară lu Antofiţă-i spunea
105 « A n t o f i ţ ă , pui al taichii,
Acuma ieu să-ţi spun
Bălţile cu ştiucile
Şi apa cu morunii
Şi apa lu Vidos,
no Lu Vidos peşte frumos.
Că ieu am îmbătrânit
Şi'n bălăit n'am fost
Pe apa lu Vidos,
Lu Vidos peşte frumos.»
11 5 Ş i de-aciia cu Antofiţă pleca
Şi mireasă i-o găsia.
Nuntă făcea,
Să să pomenească,
O poveste peşcărească.

Stancn Gpecu, Oeanova.

PĂTRU ĂL CU PESTELE
j

Strâgă maică-sa :
Du-te, maică, du-te,
Du-te, muică, Petre,
Tu ca să-mi aduci
Peşte de morun,
De morun de-ăl bun,
Ciugă şi păstrugă,
Plăticuţă murgă,
Boeri mi-o mănâncă.
Bucate să-mi făcem,
In oale să băgăm
Şi noi să fierbem,
La nevasta ta să dăm.»
Pătru ce-mi făcea ?
Traista mi-o luva
Şi iei să ducea.
La un păr mare rotat
Estă-un şerpe spânzurat
Şi iei mi-1 luva,
Bucăţi mi-1 făcea,
'N traistă mi-1 băga
Şi-acasă mi-1 ducea
 La maica-sa-1 da :
— Muica, muica mea,
25 S c o a l ă de-mi găteşte,
Că ieu ţ-am adus
Peşte de morun,
De morun de-ăl bun;
Ciugă şi păstrugă
30 P l ă t i c u ţ ă murgă,
Boeri mi-o mănâncă.
Maică-sa că-1 loa,
In oală mi-1 băga,
Bune bucate'mi făcea
35 S»i mâna fata:
«Du-te, muică, du-te
In vale la argea,
Chiam'pe leică-ta,
Să-mi pună masa»
40 F a t a să ducea,
Pe leică-sa o chema:
, «Aida, leică, aida,
Te chiamă muica,
Ca să-mi pui masa
45 Ş i noi să mâncăm,
Să ne săturăm.»
Da ea să ardea,
Din gură-mi zicea :
«Baiu, leică, baiu,
50 C ă ieu mi-am mâncat
Peşte de-ăl sărat
Şi m'am săturat.»
Fata de-auzia,
Fuga să ducea,
55 L a muică-sa spunea :

') Să arâdea (râdea).

 127

«Muică, muica mea,

leu că mi-şi fusăi,
Pe leica o chemai,
Ea nu vrea să vină,
Iote ce'mi zicea,
Că ea mi-a mâncat
Peşte de-al sărat
Şi s'o săturat».
Muică sa d'auzia,
65 I a r că mi-o mâna.
— Aida, leică, aida,
M'a mânat muica,
Ca să-mi pui masa.
Ea cât mi-a auzia,
70 I ) i n argea ieşia
Şi ea să ducea
Şi masa-mi punea.
Maică-sa 'mi zicea,
«Muică, noru-mea,
75 I a , ia lingura,
Să-mi guşti bucata,
Că muic'a gătit,
Bune legume-a făcut,
Pintru tine-a potrivit.»
so E a iar că să ardea,
Din gură zicea :
«Muică, muica mea,
Un' s'a pomenit
Şi s'a dovedit
85
Ceai mai mic din casă,
Să ia'ntâi din masă?»
Ea că mi-o silia,
Moare1) ca să ia,

Trebue.
 128

Să-mi guste bucata.

90 C u m ea că-mi luva
Şi să otrăvia,
Pe spate-mi cădea,
Din gură-mi zicea:
«Leico, sora mea,
95 D ă - m i un pic de vin,
Să lapăd venin»
Fata că-mi zicea:
«Leico, sora mea,
Vin că mi-am tocit1)
ioo Ş i 'n ploscă mi-am pus,
Plosca 'n cui mi-am pus.
2
Arsâta ) de mumă,
Fac-o viermii spumă,
Ea că mi-o luvat-o
M5 Ş i - a f a r mi-a vărsat-o».
Iar că îmi strâga:
«Leico, sora mea,
Dă-mi un pic de apă,
Să lapăd otravă»,
no Fata că-mi zicea:
Leico, sora mea,
Apă mi-am adus,
Vadra'n cui mi-am pus.
Arsâta de mumă,
ii5 F a c - o viermii spumă,
Ea că mi-a luvat-o
Şi-afar mi-a vărsat-o.»
Ea iar că-mi zicea :
«Dă-mi un pic de lapte,
i2° S ă lapăd o t r a v a . . .»

') «A scos din ardău» (butoi), pritocit.

2
) Afurisita.
 129

Fata că-mi zicea :

«Leico, leica mea,
Vaca că mi-am muls,
Oala'n cui mi-am pus.
125 A r s â t a de mumă,
Fac-o viermii spumă,
Ea că m i - a luvat-o
Şi-afar mi-a vărsat-o.»

Şi-aşa că muria,
130 P e ea mi-o luva
Şi une că mi-o'ngropa ?
La stolu lu busuioc
Să vină miros cu foc;
1
La stolu cu ocheşele )
135 S ă vină miros cu jele;
In grădină la fereastră,
Să vină mirosu'n casă.
Frate de să pomenia
Şi poate să să pomenească
i« La boeri la dumneavoastră,

I o v a n B l a j f o e , CostoL

') Micşunele.
10
DĂSCALĂ PĂSCALA

P e - a l ostrov de M a r e a ,
Pe-ale ostrovele
Fuge, vere, fuge
,Mică corăbioară,
Cinzăci de ielcheme
Cinzăci de catarge.
P e ea cine-o t r a g e ?
Cinzăci de voinici,
V o i n i c i gomotici.
C â r m a cin' mi-o ţine ?
Dăscală Păscală,
G h e o r g h i ţ ă Păscală,
Stăpâior m a i mare.
C â r m a că ţinea-e,
P r a v i l e cetia-e,
Slovile strâca,
Altile'ncepea,
M a i m â n d r e le făcea,
D i n g u r ă zicea:
«Ficioraşii miei,
 131

Ajutorii miei,
Voruţi, fraţi, voruţi,
La margine dăm,
Cu cap să scăpăm,
a» ' N Pravilă s'arată,
Pe noi să ne bată
(3 f u r t u n ă mare,
Trii vânturi de vară,
Trii de primăvară.
30
Să spun cum va bate:
Da, va bate-al dintâi
N'are căpătâi,
Dar al din mijloc,
Mult bate cu foc!
35 D a r al de pe urmă
1
Dunărea mi-abură» ).
Talzî că făcea,
'N şaică mi-arunca,
Şaica potonia,2)
40
Care că scăpa-e?
— Dăscală, Păscală,
Gheorghiţă Păscală,
Stăpâior mai mare.
Cu cât iei scăpa-e,
45 P r a v i l a cetia-e,
Cârma că cârmia-e,
Pe pravilă mergea-e,
Un' să pomenia?
— 'N vad în Brăila.
50
Trii zile şedea,
De să deştepta.
Când să deştepta

1
) A abura = a bate vântul.
s
) «Neca» (Inneca).
 132

Iei să zăuita
Pe Dunăre 'n sus,
55 N i m i c nu vedea-e,
Decât iei vedea-e
Pulberel de vânt.
Din gură zicea:
«Doamne sfinte doamne,
«o D a ce ţ - a m făcut,
Da ce ţ-am sţrîcat?
Din cinzăci de voinici,
Cinzăci gomotici,
leu singur pe-aici.
65 P e iei că-1 afla
Visa din Brăila,
Cinzăci de muieri
Cu copii'n braţă.
La iei dobora,
7o D i n gură zicea:
«Dăscală, Pascală,.
Gheorghiţă Păscală,
Stăpâior mai mare,
Cu pravila'n mînă,
ra C u burta pe cârmă.
Da tu ce-ai făcut
Bărbăţeii noştrii,
Ajutorii tăi?
Au pe Dunăre i-ai băgat,
so P e toţi i-ai necat?
Pe noi ne-ai lăsat:
Cinzăci de copii,
S ă vai sărăceii» !
Dăscală, Păscală,
85
Gheorghiţă Păscală,

') Să uita.
 133

Stăpâior mai mare,

Iei de mi-auzia,
Iei că să ducea
In sat în Brăila.
90 Ş i iei cumpăra
La vin la rachiu,
De pomană da,
De milă mergea
'N sat în Brăila,
95 D e să pomenia,
Până-i tot lumea.

Staneu Grecu, Oeanova.

PĂSTOREŞTI
 M O C A N U

C â n d oi zice de trii foi,

S u s pe deal pila Şeboi,
S u e - u n car cu p a t r u boi,
î n c ă r c a t de păpuşoi.
D a r î n g u r a carului
S t ă m o c a n u dracului,
Ştie sama carului.
V e z i m o c a n u să'ntâlnia,
T o t pe cleal pila Şeboi,
C u ciocoiu să'ntâlnia,
D a m o c a n u ee-mi zicea ?
« B u n ă calea măi cocoane!
D a ciocoiu că-i spunea,
M u l ţ ă m e s c u - ţ i m ă i mocane.
M ă i m o c a n e t u ieşti beat,
Ieşti u n m a r e b l ă s t ă m a t .
D a m o c a n u că-mi zicea-e
« M ă i cocoane, dumneata-e,
N u m ă face că s â n t beat,
D e trii zile n ' a m m â n c a t ,
P i c de a p ă n ' a m gustat-î».
D a ciocoiu dracului,
 138

Ş t i a s a m a calului,
B ă g a m â n a pe s u p şa-e,
25 Scoţia u n m i c gârbăcel,
C u s f â r c u de arginţel,
Cu toig de aurel,
C â n d pe m o c a n să punea,
N u - i da una, n u - i da douo,
3o D a - i da p a t r u zăci şi nouo.
Vezi m o e a n u dracului,
Ştie s a m a carului,
B a g ă m â n a pi rit re spiţă,
Scoţia m i c ă măciuchiţă.
35 C â n d pe ciocoi să punea,
N u - i da una, n u - i da douo,
N u - i da p a t r u zăci şi nouo,
D a - i da o sută şi douo.
î n c e p e a ciocoiu-a s t r â g a :
40
«Cată, muică-sa,
C â t - o i fi cât oi trăi,
U n d e - o i î n t â l n i moeanu,
S ă mi-1 ocolesc u n anu.»
L a cocoană că mergea.
45
D i n g u r i ţ ă că zicea:
«Cocoană, cocoana mea,
l e u m ă rog de d u m n e a t a ,
C a să-mi caţi u n aşternut,
Săvai cât î n l u n g şi'ngust,
50
Ca s ă - m i fie de m o r m â n t .
Şi să faci o lumânare,
S ă fie de r ă p o s a n i e . 1 )
D a r s ă - m dai un pic de vin,
S ă m ă cuminec de viu,
65
C ă ştii, cocoană, n u ş t i i :

') Răposare-
 139

Bus pe deal, pila Şeboi

Sue-un car cu patru boi,
încărcat cu păpuşoi.
Dar în gura carului
6° S t ă mocanu dracului.
Unde mi-oi vedea mocanu
Să mi-1 ocoleşti cu anu,
Cât oi fi şi oi trăi,
De mocan mi-oi povesti.»

Staiirn Grecu, Gecmova.

DE IUBIRE
 PÂTRUŢ

Când oi zice de-o lalea,

S'ascultaţi boieri ceva.
Când oi zice trei măsline,
Ascultaţi boieri la mine,
5 Să vă spun o istorie,
Cântecel din Bulgarie:
Un voinicel să afla
Tot din sat din Bregova.
Pe nume cum îl chema?
10 — Yezi Pătruţ să brodia.
Da Pătruţ ce făcea,
'Ntr'o sfântă Dumineca ?
— Mai bine să primenia,
De Bucureşti să gătia.
15
Să să ducă la Bucureşti,
Să ia vaci de-ale domneşti,
Să ia vaci de-ale bălane,
Făcute bine la coarne.
Când Pătru că-mi pleca,
20 L a nevastă că-i spunea:
«Niţo, nevestica mea,
leu mă duc la Bucureşti,
 144

Să iau vaci de-ale domneşti.

Tu acasă-i rămânea,
25 S ă nu-mi faci vr'o ruşine,
Să râdă lumea de mine.»
Dară Niţa de-auzia,
Numa cu gându gândia,
C'o să-i facă facerea,
so C u m Pătruţu că-mi pleca.
Dară Niţa ce făcea ?
— Ibovnică să prindea,
Pe Ioniţă mi-1 găsia
Şi cu iei că să luva.
35 C â n d sara eă'nsăra
Şi Ioniţă că-mi venia
Şi cu Niţa să iubia.
Dar Ioniţă că-mi zicea:
«Fă tu Niţo, dumneata,
4
« Până când noi tot aşa,
Tot cu frică ne-om iubia?
Pe Pătruţ oi otrăvia,
Făr de frică ne-om iubia!»
Dară Niţa că-mi zicea:
45
«Mă Ioniţă, dumneata,
Lesne, mă, l'oi otrăvia,
Da otravă n'oi avea.»
Dar Ioniţă că-mi zicea:
«Fă, tu Niţo, dumneata,
50 Ş i tu mândro te-i ducea
r
— Când oi zice coleliie, )
Să te duci la naica Ilie,
'N vale la băcănie.
Şi o pâra că mi-oi lua

') P l a n t a aceasta, care creştea odată în mase m a r i şi în B ă r ă g a n ,

JIU era cunoscută de t â n ă r u l cântăreţ. Bătrânul, tatăl lui, a p u t u t
s p u n e că e «iarbă, floare».
 145

53 O t r a v ă voi cumpăra;
r
Şi mişomor ) de alta
Şi tu mândro te-i ducea
La Ileanca ţiganca,
Ea să-ţi facă otrava.
60 C â n d otrava ţ-o făcea
Şi litruţa voi umplea,
Şi'n brâu că voi băga,
Pe Pătraţ J'o aşteta2).
Când Pătruţă o venia,
o» I n n a i n t e io-i săria,
Palton din umeri i-oi trăgea
Şi din gură voi zicea:
«Măi Pătruţă, soaţa mea,
Te-am văzut la casa mea,
70
Mi-ai îmbunit inima!»
Da, vezi, curva ce făcea,
Cum Ioniţă 'mi-o 'nvaţa,
Aşa şi curva făcea.
Ia 'n rale să ducea,
7
5 In vale la Băcălie
Şi o para că luva,
()travă'mi cumpăra,
Mişomor de alta.
Şi ea că să ducea
«o L a Ileanca Ţiganca,
Ia-i făcea otrava ;
Şi litruţa mi-o umplea.
Dară Niţa ce făcea?
Litra su brâu mi-o băga,
85 P e Pătruţ 1'aşteta,
L'aşteta astăzi şi mâne

') Otravă.
2
) Aştepta, «adăsta
10
 146

L'aşteta trii luni de zile,

Şi Pătruţ nu venia,
Iei la şasă luni venia.
00 D a r ă Niţa de-mi vedea,,
Dinainte că-i săria,
Palton din umeri că-i lua
Şi cizmele că-i trăgea
Şi de l o c *) m a s ă punea,
95 P e Pătruţă că-1 chema:
«Măi Pătruţă, dumneata,
Ia vino la mine 'ncoa,
Noi amândoi c'om cina,
Te-am văzut la casa mea,
îoo M i - a i îmbunit inima.»
Cum Pătruţă că venia,
Iei la masă că'mi şădea.
Dară curva ce-mi făcea?
— Ea la căfenea pleca
!05 Ş i răchiu că-mi cumpăra
Şi acasă când venia
Şi litruţa mi-o umplea,
Cu otravă mesteca
Şi paharu că-1 umplea
110
Şi din gură că zicea:
«Măi Pătruţă, soaţa mea,
Ţine răchiu de bea
Dela dalbă mâna mea.
Te-am văzut 1a, c a s a mea,
Mi-ai îmbunit inima.»
Da Pătruţă de vedea, .
Paharu'n mână că luva
Şi odată că'nghiţia,
Ochii pistă cap şi da,

') îndată.
 147

120 P e spinare că cădea.

Da Pătruţa că-mi zicea:
«Fă, tu Niţa, dumneata,
Di ce făcuşi aşa,
De-mi mâncaşi vieaţa ?
i25 B a r e m i să mă fi lăsat,
Cu copii să fi cinat.
—Când oi zice bob năut—
In urmă mă fi o t r ă v i t !»
Da copiii de-auzia
13° Ş i ' n c e p e a de-mi plângea.
Dară Niţa că-mi zicea :
«Tăceţi muică, nu plângeţi,
Că taica-1 vostru mi-a da
De «boala ra» mi-a da.
135 Dară curva ce făcea
Şi copiii că-mi-i lua
Şi-n odaie că-i'nchidea,
Pe Pătruţă că mi-1 loa.
De craci că mi-1 luva
140
Şi-ncepea de-1 târzâia,
Până-n coşare-1 băga
Şi la Ioniţă-alerga
Şi din gură că-mi zicea :
«Mă Ioniţă, dumneata, .
1 43 I a să ieşi tu până'ncoa,
Ca să mi-ajuţi, câtă-va,
Că tu ce mi-ai poruncit,
Dăica ţi l'a isprăvit,
Pe Pătruţ'am otrăvit.»
150 D a r Ioniţă că-mi zicea:
«Fugi curvo de acîia,
Fugi dila fireastra mea,
Că te-aude cineva
Şi mă dai de v'o belea,

10
 148

155 C ă tu ce mi-ai făcut,

Pe Pătruţ'ai otrăvit,
Singurea te-ai văduvit,
Copilaşi mi-ai sărăcit,
Otrăvişi tu om bogat,
1
160 D a pe mine-un strin ) pe lume
Mă otrăveşti şi pe mine,
Să râdă lumea de mine.»
Dară Niţa de-auzia,
Ia 'ndărăt că să 'ntorcea,
ies C u pumnu'n piept să bătea
Şi'n coşare să băga,
Pe Pătruţă mi-1 scotea,
Mai bine-1 primenia
Şi-n pat că mi-1 culca.
170
Da şi ea să 'mprimenea,
La Pătruţă să da
Şi din gură că-mi zicea:
«Măi Pătruţă, dumneata,
Vorbile nu ţ'am ascultat,
i76 leu pe iele mi-am călcat
Şi ieu ce mi-am făcut?
—- Pe tin' te-am otrăvit,
Singurea m'am văduvit,
Copilaşi mi-am sărăcit,
18° D e c â t ieu singurea 'n lume,
Mai bine şi io cu tine!»
Şi litra că mi-o lua
Şi la gură mi-o punea
Şi ea toată că mi-o bea
îs5 Şi de loc zău că muria.
Da copiii ce făcea?
— Iacă ziua să făcea
Şi copiii să scula

s
) Strein.
 149

Săcuili că le lua,
La şâcoală că pleca.
Când în odaie tuna,
Pe iei morţi că mi-i găsia.
I)a copiii de-auzia
Şi'ncepea de mi-şi plângea,
îs 5 D a pe iei că-i întreba,
Argatu că-i întreba,
Iei din gură că zicea:
«Măi voi, n a i c ă , dumneavoastră,
De ce plângeţi pe-aeîia,
200 O r v'a bătut, cineva?»
«Mă, Ioane, dumneata,
Nu ne-a bătut cineva,
Nu ştiu azi noapte-a venit,
Pe taica l'a omorît»
205 P e taica şi pe muica
Ş'am rămas singuri în lume
Ca o merlă din pădure.»
Da Ion zicea:
«Măi voi naică, dumneavoastră,
210 I a - a i d a ţ i cu mine colea,
Ca să le văd io moartea.»
Când acolo că mergea,
Otrăviţi, că-i găsia,
Comşîile că-mi săria,
215 T o a t e neamurile venia.
Şi pe iei că i'ngropa,
Copiii la şâcoală da.
Până iei că-mi creştea
Ş'amândoi că să'nsura,
220 D o a m n e de să pomenia.
Cules dela Ioniţă Ş t e l a n o v î c i zis Roibu, 18 ani. Este viorar ro-
mân, fiul viorarului Ştefan (de aci şi numele sârbizat de Ştefanovici)
de 50 ani, din satul Graboviţa (Craina).

') Traistele care servesc de ghiozdane.

MOŞNEANU ĂL BĂTRÂN

D a m o ş n e a n u moş b ă t r â n ,
B a r b ă a l b ă p â n la b r â u ,
F i n de t r u p că n ' a născut.
B a r b a - i b a t e braţăle,
Mustăţile mânile,
Şi păru călcâiele.
D a r acu la b ă t r â n e ţ ă
U n fiuşor că-mi năştea.
Joia, doamne, că-1 năştea,
V i n e r e a mi-1 boteza,
S â m b ă t a mi-1 logodia,
D u m i n i c ă mi-1 nunţia,
L a m â n ă s t i r e - m i mergea
Şi f r u m o s să c u n u n a
Şi acasă că-mi venia
Şi b e a şi să veselia.
F r u m o a s ă carte-mi sosia,
Carte, albă, slove negre,
C a r e vede ala-mi crede,
C a iei, f r a t e să să ducă,
P e ' m p ă r a t u să-1 slujiască,
C a p u lui să şi-1 scutiască
 151

Nouă ani şi jumătate.

Când cartea mi-o căpăta
25 Ş i sta, frate, mi-o cetia,
Vedea în ea ce scria.
Mireasa'n braţă mi-o lua,
De trii ori mi-o săruta,
1
De duori pistă sovon )
so Ş - o dată pe pieptu gol
Şi din gură aşa zicea:
«Mândră, mândruleana mea,
Tu să-mi sapi vatră de foc
Şi să sameni busuioc.
35 D e - o ieşi verde stolos,2)
Să ştii că sânt sănătos.
Da de-o ieşi verde pălit,
Să ştii bine c'am perit.»
Mândr'aşa, când auzia
io D i n ochi negrii lăcrăma
Şi pe iei mi-1 petrecea.
Ei!
L-aşteaptă cât l-aşteaptă,
Vedea că nu mai venia,
45 V a t r ă de foc că-mi săpa
3
Şi busuioc prăsădia )
Şi ieşia verde pălit,
Ia gândia că s'a prăpădit.
Aşa, peţitori venia-re
50 Ş i . . .
Şi pe ea că mi-o'mpeţia-re.
Da moşu când vedea-re,
In focu nurorii sale,
Luva sapă pe spinare

') Valul miresii.

2
) Frunze^
3
) Sădia.
 152

Şi-mi pleca la viia m a r e

Şi-ncepea de mi-o săpa-re.
D a n u săpa cum să sapă
Şi-mi săpa din rădăcină,
D e - o azvârle pistă grădină,
C ă n'are cui să r ă m â n ă .
Ş ' a r u n c ă ochii la vale,
V i n e - u n voinicel călare,
Calu albu, voinic negru.
Calu-i albu de spumă,
D a voinic de g â n d u r i rele.
Şi, iei, frate, m i - a j u n g e a
Şi « b u n lucru» că mi-i d a :
«Mai b u n lucru moşule,
D a ce-mi faci moşule acîia ?»
— I o t e cu tata, că-mi s ă p !
D a r voinicu că-mi zicea-re:
«Măi moşule, d u m n e a t a - r e ,
D ' a ş a săpat n ' a m văzut,
S ă sapi viia din rădăcină
Ş - o asvârli pistă grădină,
O r i n ' a r e cui să r ă m â n ă ? »
D a moşu dac'auzia-re
A ş a din gură-ini spunea :
«Măi fiule, d u m n e a t a ,
Bine, frate, mă'ntrebaşi,
C u direptu spunea-ţi-aş.»
Aşa, ficioru-mi zicea:
M ă i moşule, dumneata,
M a i odînă câtă-va.
începea moşu-a spunea:
«Măi ficiorule, d u m n e a t a ,
l e u din tinereţea mea,
F i u din t r u p ca n ' a m avut.
Dai- l a v r e m e de b ă t r â n e ţ ă
 153

so U n fiuşor că mi-am născut.

Joia că l-am născut,
Vinerea l-am botezat,
Sâmbăta l-am logodit,
Dumineca l-am nunţit.
95
Dumineca la chindiie
Iei a mers la cununie,
La mănăstirea domnească,
Frumos ca să pomenească.
Iei frumos să cununa
ioo Ş i acasă că-mi venia
Şi bea şi să veselia.
Frumoasă carte-mi sosia,
Carte albă, slove negre,
Care vede ala-mi crede,
i° 6 C a iei frate să să ducă,
Pe'mpăratu să-1 slujască,
Capu lui să şi-1 scutiască
Nouă ani şi jumătate.
Când cartea mi-o căpăta
no Şi sta frate mi-o cetia,
. Vedea în ea ce scria,
Mireasa'n braţă mi-o lua,
De trii ori mi-o săruta,
De duori pistă sovon
ii-r> Ş ' o dată pe pieptu gol.
Şi din gură aşa zicea:
Mândră, mândruleana mea,
Tu să-mi sapi vatră de foc
Şi să sămeni busuioc.
120 D e - o ieşi verde stolos,
Să ştii că sânt sănătos.
Da de-o ieşi verde pălit,
Să ştii bine c'am perit.
Dar nora mea ce-mi făcea?
 154

125 — Peţitorii că-mi venia

Şi pe ea că mi-o 'mpeţia-re..
Ieu de focu noru-mea,
Luvai sapa la spinare
Şi-mi plecai la viia mare...
iso Ş i d'aia o s ă p viia.»
Iei din gură că zicea:
«[Moşule] lasă câtă-va sapa
Şi vino la mine'ncoa.
Aid'acasă să mergem
135 Ş i nunta să mi-o vedem,
Că ieu sânt ficiorii tău.»
Când acasă să ducea
Şi'n sobă să ducea,
Taman nunta o găsia,
1 40 B e a , ş i veselia.
Dar iei din gură zicea:
«Une mi-estă mireasa,
Ca să-mi sărute mâna,
Că bun bacşiş că mi-oi da.»
W5 C â n d mireasa că-mi venia
Şi mâna i-o săruta,
Ce fel de bacşiş îi da ?
— Inel dila cununie.
Când mireasa că-mi vedea
im A ş a din gură zicea.
«Să beţi copii să-mi mâncaţi
Şi de drum vă căutaţi.
— Foaie verde mărgărit —
Că ce-am aşteptat mi-a venit
155 Ş i i e i stăpân că-mi uidia,
Frate, de să pomenia.
lovan Blagoe, Costol.
 N O V A C

C â n d oi zice u n «de-un s p a n a c » ,
L a cerdacu lu Novac,
L a Novac, B a b a Novac,
S a r e D u n ă r e ' n ciumac 1 ).
5 L i n ă verde de-o viorea,
D a r ă frati-său zicea,
Tot frati-său Bălăban,
I e i din gură că zicea:
«Măi, frati-mieu, d u m n e a t a ,
10 Ai, doamne, să fugim,
— F r u n z ă verde catifea —
C ă ne p r i n d e p o t e r a ! »
— l e u f r a t e că n'oi fugea,
D a n u poci, doamne, să fug.
15 L i n ă verde viorea,
D a i u f r a t e de-oi fugea,
P e G r u i a un' l'oi lăsa ?
C ă 1-ajunge potera,
S ă r ă c u ţ de maica mea,
25 Ş ' a t u n c i G r u i a că-mi zicea:

') Ciomag.
 156

Măi, tu taică, d u m n e a t a ,
— C â n d oi zice de-un b u j o r —
B a iu taică să mă'nsor.
C â ţ i voinici de sama mea,
25
T o ţ i taică că s'a'nsurat,
N u m a i iu de o m bogat,
R ă m ă s ă i de r â s î n sat.»
D a r ă N o v a c că-mi zicea:
«Măi, tu Gruio, puiul mieu,
so D ă r u i t de D u m n e z e u ,
Ce caţi trist şi ofelit,
Crez, cu faţa la p ă m â n t ,
C u ochii la răsărit,
Ce n ' a m v ă z u t de c â n d sânt.
35
S a u m â n d r i l e te-a urât,
O r i banii mi i-ai s f â r ş i t ? »
D a r G r u i a că-mi zicea:
«Nici banii n u i-am pierdut,
N i c i cal m i - a ' m b ă t r â n i t ,
40 Nici riiândre n u m ' a urât.
D a ieu vreau să m ă ' n s o r .
C ă m u s t a ţ a - m i strâcă f a ţ a
Şi b a r b a că mă'mpresoară.»
D a r ă N o v a c ăl b ă t r â n ,
® Iei din g u r ă că-mi zicea :
« N u te t e m e nimica,
M u s t a ţ a nu-ţi strâcă faţa,
N i c i b a r b a n u te'mpresoară.
S ă te razi ca'n ververie, 1 )
50 S ă laşi cioc,
C u m stă bine la voinic.»
D a r ă N o v a c că-mi zicea :
« T u zici, taică, să t e ' n s o r !

') Bărbierie.
 157

N u mi-eşti taică de'nsurat,

35 T o a t e fetili te, b a t »
D a r ă G r u i a că-mi zicea:
« B a iu taică să mă'nsor.»
D a r ă N o v a c de-auzia,
I e i din gură că-mi zicea:
60 «Măi Gruio, puiul mieu,
D ă r u i t de D u m n e z e u ,
— L i n ă verde, catifea —
D a c ă mi-estă treab'aşa,
T u , taică, ca să te duci
65
T o t la t â r g u Diului
Şi al B ă l ă b a n u l u i 1 ) .
Şi mie ca să-mi croeşti
T o t cinzăci de pei de ţap,
S ă - m i fac căciuliţă'n cap.
70
Şi cinzăci de pei de lup,
S ă - m i croiesc m a n t a pe trup.
Şi tu, taică, să ţe duci,
— L i n ă verde viorea —
Şi tu, teică, te-oi ducea,
75
T o t în v a d u Giurgiului,
Şi cu-al Calafatului,.
L a cea mică g r ă d i n u ţ ă
Mi-eşte-o m â n d r ă cădişcuţă, 2 )
Cu cinzăci de robuliţă
80
Şi mi-şi lucră'n grădinuţă.»
Cel N o v a c că-mi z i c e a :
— L i n ă verde viorea —
I n g r a j d de peatră te-o băga,
P i s t ă cai când te-o vedea,
85 S ă - m i iai pe-al G a l b i n b ă t r â n ,

') Versul acesta n'are nici o legătură aici, ca sens.

2
) «Femeie frtimoasă».
 158

C a l a , taică'mi ţine drum,

Nu-1 lua pe R o ş u f u d u l u ,
C a l a n u ţine d r u m u .
C a t ă şă se fuduliască
9° N u cată să m a i sporiască,
Voinicel să-mi prăpădiască,»
D a r ă G r u i a ce-mi făcea ?
— P i s t ă cai că să uita
Ş i ' m i vede p e R o ş u f u d u l u ,
® B i n e î n f r â n a t şi'nşelat»
C u m ie b u n de'ncălecat.
L i n ă verde viorea,
L a A l b u n u să uita,
N i c i în s a m ă că nu-1 loa
ioo Şi p e R o ş u că mi-1 loa
Ş i lua d r u m u şi pleca.
Mergea Gruia, f l u i e r â n d
Şi R o ş u - s ă u f u d u l i n d
Şi de frică neputând.
105 Mergea- R o ş u cât mergea, .
Ş i la d r u m n u p r e a sporia.
Mergea R o ş u nu mergea,
P u ţ i n e i s'apropia,
Cătălina mi-1 vedea,
no G r u i a la ea să ducea,
B u n ă ziua că-i da,
B u n ă ziua f a t ă m a r e !
Mulţămăsc, voinic călare.!
Ş ' a t u n c i G r u i a că'mi zicea:
ii5 «Cătălină, dumneata,
D ă şi naicăi-o floricea,
' S'o p u n ă la urecea.»
Cadişcuţa ce-mi f ă c e a ?
— O floricică r u p e a
120 Şi la G r u i a că mergea
 159

Şi'n m â n ă că i-o m a i da.

D a r ă G r u i a ce-mi f ă c e a ?
— F l o a r e a jos c'o slobozia
Şi calu c'o călca.
îs» Ş ' a t u n c i G r u i a că-mi zicea:
« D ă şi naichii douo flori,
C ă şi naica-i călător
Şi m ă culc în d r u m şi mor,»
Cădişcuţa ce-mi f ă c e a ?
130 — D o u o flori că-mi mai rupea
Şi la G r u i a că mergea.
G r u i a ' n d ă r ă t să trăgea
Şi din gură că-mi zicea?
«Cădişcuţa, d u m n e a t a ,
135 I a dă-te jos pingă 1 ) mine,
C'aşa mi-e d r a g de tine,»
Picioarele nu m ă ţine.
Cădişcuţa ce-mi făcea ?
— L â n g ă G r u i a să vedea,
wi D a r ă G r u i a ce-mi f ă c e a ?
C â n d m â n a mi-o slobozia
Şi de brăceri mi-o apuca
Şi pe cal că'ncăleca
Şi da dosu de fugea.
145 E o b u l i ţ a iei ce-mi f ă c e a ?
— F u g a la Cădiia da,
L a Cădiia să ducea,
B u n ă ziua că-i d a :
— T u beai şi te'nveseleşti
150 Şi de n i m a nu'ngrijeşti.!
D a r Cădiia că'mi zicea:
« N u te teme nimica.!»
— D a ştii doamne, da n u ştii,

1
) Pe lângă.
 160

Cădiia mi s'a dus

155 D u p ă G r u i a lu Novac,
C ă G r u i a ie o m bogat.
D a Cădiia că-mi zicea:
« C u direptu ca să-mi spui,
D e - o fi cu R o ş u f u d u l u ,
i6o S ă m ă duc la căfenea,
S ă beau răchiu ş'o căfea,
S'o 'ncalec p e G a l b i n a ,
Că de-a dracu ce era,
P ă r pe su b u r t ă n'avea.»
165 S ă ducea la căfenea
Şi bea rachiu şi căfea,
P u ţ i n e i mai zăbovia,
încăleca pe G a l b i n a :
D e - a dracului ce iera
170 C u nuourii să t u r b u r a ,
C u ţ ă r â n ă să'nfrăţia,
N i c i G r u i a n'o mai vedea.
Şi m a i mergea câtă va
Şi pe G r u i a l-ajungea,
175 Otrocoale-1 făcea
Şi sta capu să i-1 ia.
D a r ă G r u i a că-mi zicea:
«Cată . . . . m u m ă - s a ,
C ă şi asta ie una,
180 D e - m i r ă p u n e vieaţa,
S ă r ă c u ţ de m a i c a mea.
Şi f u g e a G r u i a , fugea,
D a r ă N o v a c ce-mi f ă c e a ?
— Puţintel somn să'nsomna
1® Ş i u r â t vis că-mi visa
Şi din s o m n că să scula
Ş i d i n s o m n că să scula,
C â t ă cioară că-mi iera,
 161

T o t la N o v a c să ducea
190 Şi pe p o a r t ă să p u n e a
Şi'neepea de-a corbăia.
Ş ' a t u n c i N o v a c de-auzia,
Iei la slugă că strâga :
«Slugă, sluguliţa mea,
195 C u direptu ca s ă - m i spui,
C a să-mi spui de G r u i a ' a l mieu,
D ă r u i t de D u m n e z e u ,
D e - a l u a t pe A l b u b ă t r â n u ,
S ă n u t r a p ă d geaba d r u m u ,
200 D e - o fi R o ş u f u d u l u ,
— L i n ă verde viorea —
Să mi-1 scot pe A l b u l ) 'ncoa,
C a să mi-1 î n t r e b ceva,
A c u ş a la bătrâneţă.»
205 D a r ă N o v a c că-mi zicea:
«Măi Albule, d u m n e a t a ,
D a r m a i poţi t u a c u m a ? »
Ş ' a t u n c i calu că-mi zicea:
«Decă iestă vorb'aşa,
210 D e trei ori la bătrâneţă,
C a o d a t ă la tinereţă.»
Ş ' a t u n c i N o v a c ce-mi f ă c e a ?
Iei din gură că-mi zicea:
«Să'mi aduceţi cârjile,
215 S ă - m i ridic sprâncenile,
C a s ă - m i văd potecile.
P u n picioru'n scărişoară,
Colindai n o u o h o t a r ă ! »
C â n d la G r u i a mi-ajungea,
220 Avea, doamne, ce-mi făcea,
Z ă u pe Cădiia videa

Precum se vede, lăutarul a făcut confuzie în numele cailor.

11
 162

Şi sta capu să i-1 ia.

Ş i iar N o v a c că-mi zicea:
«Dur, d u r cuscre b ă t r â n ,
225 Copii f a c brăşoavele,
N o i să f a c e m păciurile.»
D a r Cădiia de-auzia
eădunuţa,
C a când nici n u să lăsa.
230 D a r ă N o v a c de-mi vedea,
D u p ă Cădiia să loa,
Săbioară mi-o trăgea,
D e trii ori mi-o fliuştiura *)
Şi capu că i-1 m a i loa
235 Şi capu şi iepuţa,
. . . . cădănuţa,
Ş ' a t u n c i N o v a c ce-mi zicea?
«Măi, t u Gruio, p u i u l mieu,
— L i n ă verde viorea —
240 Ce n'ascultaşi vorba m e a ? »
D a r ă G r u i a de-auzia,
Iei nici una nici alta,
î ş i lua d r u m u de pleca,
T o t cu N o v a c alăturea.
245 Merge N o v a c fluierând
Şi Gruia s ă r u t â n d ,
D e nici o frică putând-â,
L i n ă verde de-un ocleaz,
M i - a j ungea G r u i a HCciS.
250 C â n d a c a s că m i - a j u n g e a :
«Măi tu Gruio, d u m n e a t a ,
Ce n'ascultaşi vorba m e a ? »
D o u o p a l m e că-i trăgea
Şi de n u n t ă s ' a p u c a .

') O învârt ia prin aier.

 163

255 Şi ce fel de n u n t a ş i că-şi l o a ?

«Săvai n u n t a ş i de boltaşi,
Călăreţi de p r i n oraş
Şi de n u n t ă s'apuca,
S ă p t ă m â n ă , l u n ă plină,
260 L i n ă verde catifea,
C a la iei la nimenea,
C a să-s'ducă p o m i n a :
O poveastă voinicească
Ca p i n t r u să pomenească,
265 Voinici pila d u m n e a v o a s t r ă !
C a r e l-o m a i şti m a i bine,
S ă mă'nveţe şi pe mine.
Auzit dela Flore» Belcea, 23 ani din Velesniţa (Craina). Mai
ştia următoarele: Oorbea, Moşneanu bătrân. Mizil Crai al bătrân,
Aidu Velcu («numa sârbeşte»), Su poale de eodru verde (Despre
nişte haiduci fraţi). Din împrejurări nefavorabile nu le-am putut
transcrie şi pe acestea.
 RUSCA RUSCULIŢA

R u s c a Rusculiţa,
D a l b ă la pieliţă,
R o ş ă la catrinţă,
N e a g r ă la cosiţă,
5
R u s c a că s t r â g a :
« C a r e s'o afla
Şi s'o davăra,
P e R u s c a s'o ia» ?
C i n e s'o afla
10 Şi s'o davăra
P e R u s c a s'o i a ?
— T o t M i u Copilu.
R u s c a îi s p u n e a :
— Miule,
15 Copilaşule,
D u p ă tine viu.
D a tu să te duci,
S ă p o i u să-ţi iei
Ş i t u să te duci
20 P e - a l bogaz de Marea,
T u să prisădeşti
Mică viişoară
 165

C a nouă răzoară;
P e t o t răzorelu,
28
Crez, şi g u t u e l u ;
V i ţ ă de-a plăviţă,
S t r u g u r e l cu ţâţă,
V i ţ ă pe arac,
S t r u g u r bobonat.»
30 M i u să ducea,
Săpoiu că-şi lua
Şi el să ducea
P e - a l e ostrove de Marea.
E l că-i făcea
sa M i c ă viişoară
C u n o u ă răzoară,
P e tot răzorelu,
Crez, şi g u t u e l u ;
G u t u i şi lămâi,
40 De-ale nerebzâi,
S ă coc p o a m e 'ntâi,
Ziua de S â n Văsii.
M i u în cârpă le lua
Şi la R u s c u l i ţ a venia,
45 L a poale i le punea,
Rusca strâga:
«Care s'o afla
Şi s'o dăvara,
P e R u s c a s'o ia,
so R u s c a Rusculiţă,
D a l b ă la pieliţă,
R o ş ă la catrinţă,
N e a g r ă la cosiţă?»
— T o t M i u Copilu.
55
Şi ea că-i s p u n e a :
«Miule,
Copil aşule,
 166

D u p ă tine vin.
D a t u ai £ă t e duci
60 Şi tu să-mi î m p u ş t i
L u n a şi l u m i n a
Şi doi lucefărei,
S ă mi-i joc pe umerii mei,
Ca doi păsărei.»
65 M i u că pleca
L a - a l mijloc de noapte,
C u puşca la spate.
Iei că se ' n t â l n i a
Cu Miază-Noapte.
70 Miază-Noapte-1 î n t r e b a :
«Măi M i u l e d u m n e a t a ,
U n d e ai p l e c a t ?
C a r e te-a m â n a t ,
C a p u ţ'-a m â n c a t ,
75 Zilele ţ'-a scurtat,
Tinereţea ta,
C ă n u te poci m â n c a !
T u ca să î m p u ş t i
L u n a şi l u m i n a ,
«o D o i lucefărei,
C e să faci cu iei?»
M i u de-auzia,
' N d ă r ă t să 'ntorcea,
L a R u s c a mergea,
85 D i n g u r ă s t r â g a :
« R u s c ă Rusculiţă,
D a l b ă la pieliţă,
R o ş ă la catrinţă,
N e a g r ă la cosiţă,
90 Ieşi la mine-afară,
l e u ţie să-ţi dau
L u n a şi l u m i n a
 107

D o i lucefărei,
S ă te joci cu iei,
o» P e umerii tăi.»
R u s c a când ieşia
E a să pricepea,
M i u ce f ă c e a ?
— P a l m a bici făcea,
100 P e s t ă ochi i-o trăgea,
O c h i i a m â n d o i săria.
E a atunci zicea:
«Savai, Miule,
Copilaşule,
los N u - ţ i p a r ă rău
D e ochii mei,
C a doi lucefărei?»
M i u - a t u n c i zicea:
« D e p ă r e r e rea
no D e - a i a - a m dat aşa.
T u m'ai mâniat,
Ţ i e să-ţi î m p u ş c
L u n a şi lumina,
D o i lucefărei,
na S ă te joci cu iei
P e umerii t ă i :
A ş t i a - s ochii tăi » !
R u s c a de-auzia,
P e spate cădea,
i2o S p u m a - o prididea,
D e trei ori ofta,
Sufletu-i ieşia,
De să pomenia.
Staiicu Grecii, Gen nova.
 OLEACU

Cel voinic Oleac,

D e b l a g ă bogat,
D e p ă r i n ţ i sărac,
Iei s'a însurat.
5 Şi cârnii de Ieşeni
Şi de .Dobrogeni
Şi de Bezărgheni,
L a bir l - a u p u s ;
D i n lună în lună
10 Câte-o p u n g ă plină ;
Din an în an
N o u ă p u n g i de bani.
N o u ă şi eu nouă
F a c e opsprezeee.
15 I n năcazu m â n d r u ţ i i
L a bir că-1 punea,
Iei t o t că vindea,
B i r u nu-şi plătia.
M a i la u r m ă s p u n e a :
20
«Mândră, mândruliţa mear
D u - t e ' n soba mică,
 169

B a g ă - ţ i f a ţ a ' n rumeneală,
P ă r u în căneală,
S p r i n c e n e ' n încondeială,
25 C ă ieu oi să te vind
P i n t â r g u - a l de flori,
U n d e s â n t baş negustori.
C ă ieu o să te vind,
B i r u să-mi plătesc,
30
Bă m ă odinesc».
M â n d r a să ducea
I n sobă să băga,
Şi să dichisia,
Şi ea că-şi b ă g a
35
F a ţ a ' n rumeneală,
P ă r u î n căneală,
Sprincene'n încondeială..
Cel voinic Oleac
C u ea pleca
40
P e uliţa s t r â m p t ă ,
P i n t â r g u - a l de flori,
U n d e s â n t baş negustori,
C a r e sta de vorbia
D e pe duchian,
45 N u m ă r a l a b a n i ;
Şi iei că strâga,
A l Turc bezărghian:
«Voinice Olece,
C e te p l i m b i pe-aice,
so P e uliţa mea,
Cu mândruţa t a ?
A u ţi-i de vinzare,
A u ţi-i de s c h i m b a r e ? »
— B a mi-i de vinzare,
55 l e u pe ea s'o vind,
B i r u să plătesc
 170

S ă m ă odinesc.»
Iei să tocmia
Şi pe m â n d r u ţ a o cumpăra.
Mi-o cumpăra
D e trei ori în gălbiori,
P â n ă pe ea o plătia.
Al voinic Oleac
Desagii de blagă u m p l e a
Şi de-aci pleca.
D a ăl T u r c bezărghian
M â n d r u ţ a o lua
Ş i ' n sobă-o băga
Şi-o grăbia la sărutat.
D a m â n d r u ţ a zicea :
« T u r c e bezerghene,
N u grăbi la sărutat,
C a să n e ' n t r e b ă m ,
C ă prea b i n e s ă m ă n ă m .
T u mie să-mi spui,
C a r e ţ'-a fost t a t ă ?
I e i atunci îi s p u n e a :
« l e u s â n t fecior P o p i i O p r i i
D i n ţara Moldovii.
A cui f a t ă e ş t i ? »
— Fata Popii Oprii
D i n ţara Moldovii.
Iei Cei sa ' n t r e b a
Şi să cunoştea,
F r a ţ i că să găsia.
Turcu strâga:
«Voinice Olece,
V i n o de-ţi ia m â n d r a ,
C ă ie sora mea.
B a n i i ce ţ'am dat,
l e u te-am înzestrat
 171

Ca pe un bun cumnat».
A l V o i n i c Oleac
D e d r a g n u m a i putea,
® î n d ă r ă t să 'ntoreea,
M â n d r u ţ a şi-o lua,
Acasă mergea,
B i r n şi-1 plătia,
D e să odinia.
Stâncii Grecu, Gcanova.
 FICA1) LU BANU MĂGUREANU

S u s pe a p a P r a u ] ui,
L a căşile B a n u l u i ,
B a n u l u i Măgureanului,
N ' a v e a B a n u ce lucra,
& Boii la p l u g îi î n j u g a
Şi la p l u g că pleca,
'Ncepea de a r a
Toate drumurili
Şi toate văiurili. 2 )
C e ara, n u sămăna,
C e punea, n u culegea,
N u m a ' la nevolnici da
C a şi b i r u să-şi plătească,
C u - a t â t a ca să trăiască.
5
1 L a coarne cine ţinea ?
Tot Banu' Măgureanu.
D a la cârlig cine ţinea ?
T o t finu-su D r a g o m i r .

*) Nume propriu, diminutiv: Ficuţa.

2
) Văile, vâlcelele.
 173

Caii nainte-i m â n a
Negoiţă-al P â r v u l u i ,
Fecioraşu Sârbului.
A ş t e p t p r â n z u să le vină
Ş i p r â n z u n u le venia.
D e năcaz n u m a i p u t e a .
25 A ş t e p t a şi de nămiaz,
U m p l e a t r u p u de n ă c a z .
A ş t e p t a şi de chindie,
U m p l e a t r u p u de mânie.
C â n d soarili'n chindie venia,
30 B a n u boii dejuga
Şi la iarbă că îi da,
J o s la brazdă că cădea,
D e f o a m e n u m a i putea,
C â n d lua s a m a că la vale,
35 D i n s p r e soare cam răsare,
T a r e vine Bănuleasa,
C u fină-sa P â r v u l e a s a ,
D i n p l u g în p l u g î n t r e b â n d
Şi de B a n u ispitind,
40
P â n ă pistă B a n u da.
B u n lucru mi-i da,
D a B a n u nu-i m u l ţ ă m i a ,
D e cât o î n t r e b a :
«Bănuleasă d u m n e a t a ,
45 P r â n z u ce-ai î n t â r z i a t
L a lucru lu D u m n e z e u ?»
B ă n u l e a s a că-i s p u n e a :
« P r â n z u l l-am întârziat,
C â n d aţi plecat voi cu plugu,
50 A sosit T u r c u cu murgu,
I n avlia noastr'a tunat,
M a r e zăivet a ridicat,
T o a t ă ziua s'a cinstit.
 174

C â n d zaifetu că s'a spart,

5
5 P e Ficuţa noastr'a luat
Şi pe cal a'ncălecat
Şi cu ea că a plecat,
I n i m i o a r a m i - a secat.
Daia prânzu-am întârziat
60 L a lucru lu D u m n e z e u , »
A t u n c i B a n u de-auzia,
D a nici cina n u - i ticnia,
D e loc cu finu-su pleca,
Cu finu-su Dragomir.
65 ' X g r a j d de piatră că tuna,
' î n c ă l e c a B a n u pe Şargu,
D a D r a g o m i r pe Negru.
M a i mergea iei câtăva,
D r a g o m i r îi s p u n e a :
70 « M ă rog, naşule, de tine,
Dă-mi-1 tu p e Ş a r g u m i e !
I e Ş a r g u de s a m a mea,
D u p ă cine-alerg îl prinde,
D a de cine f u g m ă scapă.»
75 A t u n c i B a n u eă-i spunea :
«Fie-ţi, fine, dăruită
Miria d i n Craiova,
Bă judeci şi Moldova,
S ă scoatem p e naşă-ta
so A t u n c i D r a g o m i r zicea:
«Mă rog, n a ş u l e de tine,
Să judec ce-am judecat,
Dă-mi-1 t u pe Ş a r g u mie,
C ă Şargu-i de s a m a mea»
85 A t u n c i naşă-su i-1 d a :
«Fie-ţi, fine, dăruit
C u m god iestă 'mpodobit»
 175

- C â n d D r a g o m i r pe Şargu'ncăleca,
P u n e a pieioru'n seară,
00
Colinda n o u ă hotară,
Şi pe T u r c că-1 ajungea
C u Ficuţ-alăturea,
F i c u ţ a Banului.
A t u n c i D r a g o m i r zicea :
95 «Apleacă naşă capu,
S ă tai T u r c u p ă g â n i i ! <
• A t u n c i naşâ-sa zicea :
« M ă rog, finule, de tine,
Stai p e T u r c de nu-1 tăia,
100
C ă pe mine m'oi lăsa
P r i n uşa cucoanelor,
D e r â s u l divanelor,
Nici cocoană cocoană,
Xici cadână cadână.
105
Numa c u m ie m a i r ă u în lume.»
A t u n c i f i n u - s u zicea,
Finu-su Dragomir :
«Pleacă, naşă, capu,
S ă tai T u r c u p ă g â n u ,
110
C ă noi a m plecat din lucru»
A t u n c i D r a g o m i r ce făcea ?
C â n d cu păiosul da,
P e T u r c îl dobora,
P e naşâ-sa o scotea
115
D e la T u r c u păgânu,
P e Şarg o arunca
Şi la B a n u să ducea.
B a n u când îl vedea,
C ă a scos pe naşâ-sa,
120 D m g u r ă z i c e a :
«Fie-ţi, fine, şargul dăruit
 182

C u m g o d iestă'mpodobit,
C u cioltare 1 ) . de argint,
C ă ai scos pe naşâ-ta.»
i2B I e i a t u n c e a de-auzia,
D e d r a g n u m a i putea,
N u m a ' n j o c o t e 2 ) mi-1 lua,
D e să m i r a lumea.
S t a n c n f» r e c i i , Oeanova.

') Pătura de supt şa.

2
) Sărituri.
 MANOLE ZIDARU

P e su podgorii
P e drumu-I b ă t r â n
Trece-o cocioară,
— D a ' n ea cine şede ?
Cei n o u ă zidari
Cu Mănoilea zăce

— D ' a c i că-mi căta

Şi mi-şi i s p i t i a ? »
L o c de m ă n ă s t i r e
Şi de casă bună
Şi de pomenire ;
Şi iei că 'ntreba
Şi mi-şi ispitia.
— D a cu cin 'să 'ntâlnia ?
Cu'n purcăraş mic
C u traista 'ntră spete,
D i n porci n u să vede,
Manoilea 'mi g r ă i a :
«Mă ciobane, măi,
D e când ciobăneşti
Şi porcii-mi păzeşti
 178

T u n'ai fi văzut
L o c de m ă n ă s t i r e
Şi de casă b u n ă ?
C i o b a n u -mi g r ă i a :
«Măi Mănole, măi,
l e u m ă i m i - a m avut
Tot o purcea sură
C u doi dinţi î n gură,
D e - o ureche ciulă,
F r u n z ă verde cu nalbă,
U n d e ică ea râmă,
Zidu, a p ă că-mi cură.
L a cea b a l t ă lată,
L a răchita 'naltă,
U n d e mi-a râmat,
E a de zid mi-a dat,
Cu m u ş c h i u de-o p a l m
M a n o l e 'mi g r ă i a :
«Ceai n o u ă zidari,
S â n t e ţ i toţi p r i m a r i
C u M a n o l e zăee,
O fi i n i m a răce,
L a zid î m i mergea-re,
D e zid s'apuca-re,
L a zid îmi zidia».
Ziua ce-mi zidia
N o a p t e a t o t cădea-re.
Ceai nouo zidari
D i n g u r ă 'mi grăia-re :
«Măi Manole, mă,
Maistor p i s t ă zăee,
N i m a n u te 'ntrece,
Zidul n u va sta,
P â n ă n ' o m băga
T o t u n cap de om,
 179

C ă noi n e - a m vorbit
Şi n e - a m rămăşit.
Şi iei să jura
Ceai nouo z i d a r i :
A cui va venia
Cu prânzu mai 'ntâi,
I n zid s'o băgăm,
Z i d u să n e stea,
L a zid s'o zidim,
Bă ne odihnim.
V e r d e d'o lălea,
D i n gură - m i grăia-re,
P u ţ i n e i mai sta,
P r â n z u că 'mi venia,
M a n o l e 'mi pornia,
S ă suia 'n şindilă
Şi strâga cu milă :
«Săracu de mine,
Iote-a m e a că vine !
I a fă-i, D o a m n e fă-i,
I n n a i n t e a ei
O t u r m ă de oi
T o t eu câinii răi,
Câinii va muşca-o,
D ă r ă t s'o întoarcă,
Altile să facă,
S ă să zăbovească.»
Altili 'mi făcea-re
Şi ea că-mi pleca
T o t la Mănoilea.
M a n o l e de-mi videa,
Să suia'n şindilă
Şi strâga cu m i l ă :
«Săracu de m i n e
Iote-a mea că vine !
 180

I a fă-i doamne, fă-i,

I n n a i n t e a ei
Doi băl aurei
95 I n coadă ' n n o d a ţ i
Şi-n g u r ă cleştaţi» !
D o m n u ! că-i făcea
I n n a i n t e a ei
Şi ea de-mi pleca,
100 Altele-mi făcea.
A l treilea ce mi-şi l u a ?
B r â n z ă şi cu pâine,
L e g u m e mai bune.
M a n o l e de-o videa,
105 S ă suia'n şindilă
Şi strâga cu milă :
«Săracul de m i n e
Iote-a m e a că vine !
I a fă-i doamne, fă-i,
no I n n a i n t e a ei
O ploaie ş'un v â n t
Ş ' u n r u g pe p ă m â n t ,
D e picior s'o ia,
B u c a t e să verse,
H5 D ă r ă t să să'ntoarcă . . . l">
D o m n u l că-mi făcea
O ploaie ş'un v â n t
Ş ' u n r u g pe p ă m â n t .
V e r d e ea nalba,
i^o N ' a v e a ce-mi vărsa,
B r â n z ă şi cu pâine,
Legume mai bune!
Şi ea m i - a j u n g e a ,
C u p r â n z u - a j ungea,
125 D e p r â n z de punea.
M a n o l e ce-mi făcea?
 181

La-obraz mi-o pupa

Şi'n braţă când mi-o lua,
In zid mi-o băga,
130 L a zid că-mi zidia,
Mândra lui grăia : »
«Mănole, Mănole,
Maistore Mănole,
leu zic că glumeşti,
135 T u ' n zid mă zideşti.
Da nu-ţi pară rău
De lovan al tău ?
Că ieu l-am lăsat,
Pin pruni atârnat,
Nici ţâţă nedat,
Nil l-am nici scăldat.»
Mănole 'mi grăia:
«Ploaia mi-o ploua
Şi-1 v a mai scălda,
145 N i n s o a r e a - o ningea,
De l-o mai ungea,
Vântu-o mai bătea,
De l-o legăna;
Mierlele-o veni,
150 D e l-o lului,
Până va dormi.»
Da'n zid mi-o zidia
Şi'n zid mi-o băga,
Din gură-mi grăia
155 M â n u i l e a s a lui:
«Mănole, Mănole,
Maistore Mănole, . . .
Tu mie să-mi laşi
Dirept ţâţişoare
ie» D o u ă firiştioare,
S ă - m i vie răcoare»
 182

Verde ca nalba,
Fereşti îi lăsa,
La zid îmi zidia,
1® Z i d că-mi isprăvia.
Sus pe mâjjăstire
Toţi că mi-şi şedea,
Scara că-mi punea,
De să dobora.
ito M ă n o i l e a că-mi udia,
Scara că-i lua.
Mănole ce-mi făcea?
— Num a iei udia
Cu barda la şold,
175 C u chisăru 'n mână
Şi tăia şindilă.
Şindilă-mi tăia,
Un vânt că-mi bătea.
Pe Mănoilea-l lua
isc U n d e - 1 lăpăda?
— Jos în mănăstire,
Tot la Mănuileasa,
Mândra de-mi videa,
In braţe că să lua.
1 înmnu ce-mi făcea ?
— Pe iei îi împietria
Şi pe iei mi-i făcea
O mică de cişmea
Tot cu apă răce,
19° C i n e bea, că-i trăce,
Zău de dor îi trăce.

Stancu Grecu, Oeanova.

 MANOLEA ZIDARU
( V a r i a n t ă a u z i t ă d e la M o ş I o v a n d i n C o s t o l )

Sus la Poenari,
La-i nouă zidari,
Cu Manolea zăce,
Maistor de-i întrece,
5
Iei că mi-şi pleca
Pe ceai munţi cărunţi,
Iei ca să-mi găsească
Un ziduleţ bătrân,
Da cu muşchiu de-o, palmă;
10
Loc de mânăstâre
Şi de casă bună,
Fie'n pomenire . . . .
Porcii-au rămuit...
Porcăraş bătrân •
15 D i n cupus cântând,
Din cupus de Os,
Mult cântă frumos;
Din cupus de fag,
Mult cântă cu drag:..

Restul ca în Manolea Z i d a r u , cu deosebiri neînsemnate. D e men-

ţionat că în variantă e d a t numele soţiei lui M a n o l e a : Stanca.
 STOIC AN

Pe cei deal, pe cel colnic

Sue-o pruncă şi-un voinic.
Voinicelu mi-e călare,
Prunculiţa pe picioare.
Când oi face de-o lalea,
Prunculiţa să ruga:
«Dobori voinic de călare,
Că nu mai pot de picioare
Şi mi-e drumu ars de soare
Şi sânt nevastă greoane,
Unu'n braţe şi-altu 'n foaie,
Şi ie drumu grănţoros,
De nu pot mergea pe jos.»
Pe iei i-asculta,
' . . . .

Stoican din tufă ieşia,

Drept Ia pruncă mergea,
Copilaş din braţe lua.
Bine mândru îl tăia
Şi'n frigare îl băga,
Şi-1 d a mâ-sa de-1 frigea,
II da tătan-su de-1 mânca.
Nici pe-atâta nu-i lăsa.
 185

Pe voinic că mi-1 lega

Cu curpin şi cu lugaci,
25 C u spinarea la copaci.
Da cu prunca dobora
La cea margine de baltă.
La cea salcă cocoşată.
Joc de mândruţă-şi bătea,
so D e sălcuţă mi-o lega.
Şi iei gândia
Că trei zile legaţi să-i ţină
Şi la trei zile să-i sloboade,
Când în codrii să'nfunda,
35 A m i n t e îşi aducea.
La trei ai şi jumătate,
Găsia oasele'nşirate
Şi da de grele păcate.
Câncl iei să'ntorcea
40 P e la vetrele de foc,
Unde copilaş a fript,
Răsărise-un busuioc.
Iei o creangă că rupea,
La căciulă o punea,
45 D e - o grea b o a l ă îl lovia,
'N grele păcate cădea
Şi la mumă-sa să ducea
Şi mumă-sa îi spunea :
«Da ştii, muică, da nu ştii,
50 C ă ieu am întâlnit
Pe cel deal, pe cel colnic,
Suind o pruncă ş'un voinic ;
Voinicel mi-era călare,
Prunculiţa pe picioare.
55 Ş i prunca zicea,

Iarbă diri care se fac târnii.

 186

«Dobori voinic de călare,

Să mă sui că sânt greoane»,
Voinicu-atunci îi spunea :
«Nu te pot lua călare,
Că mi-e murgu tinerel,
De n'a mai dus doi pe el.
Dacă te voi lua călare,
Poate murgu mieu să moare».
Aşa ieu din tufă ieşiarn,
Drept la pruncuţă mergeam,
Copilaş din braţe luam,
Bine mândru îl tăiam
Şi-n frigare-1 băgăm
Şi-1 d ă d e i mâ-sa de-1 frigea,
Da tătân-su de-1 mânca,
Nici pe-atâta nu-i lăsai,
Pe tatu-su mi-1 legai
Cu curpin şi cu lugaci,
Cu spinarea la copaci.
Da cu prunca doboram
Intr'o margine de baltă,
La cea salcă cocoşată,
Joc de mândruţa-mi băteam
Şi de salcă mi-o legam».
Atunci mumă-sa-i spunea:
«Muică, Stoicane, muică,
Să dea muică, Dumnezeu,
Să zaci nouă ani şi jumătate.
Să zaci tot pe-o parte,
Că voinicu ţ-a fost un frăţior
Da copilu nepoţel,
Nepoţel de frăţior ;
Da prunculiţa cumnăcioară,
Fi te-ar bate Dumnezeu!».
Atunci Stoican zăcea nouă ai
 187

Cum mumă-sa-1 blăstăma,

Nouă ai şi jumătate
Zăcea Stoica n tot pe-o parte.
Când la nouă ai şi jumătate
95 M u i c a lui Stoican zicea:
«Au mori, muică, au te scoală,
Că mie mi s'a urât,
Aşternând şi deşternând,
Tot la căpătâi mutând,
100 N i c i Ia umbră, nici la soare,
Pe-aste fripte brăţişoare».
Atunci Stoian de-auzia,
Mâna muică-sa o lua
Şi sufletul îi ieşia.
105 M u i c ă - s a îl îngropa
La sfânta bisericea.
Dimineaţa muică-sa
Ciobul de foc îl lua,
Şi la tămâiat să ducea,
no Pe Stoican să-1 tămâe
Şi pe Stoican îl găsia
Asupra mormântului,
Gâlgâitul viermilor.
Pământul nu-1 răbda.
ii5 Da viermii îl scotea, .
De păcate ce făcea.
Muică-sa de vedea,
Ciobul de foc lăpăda
Şi pe Stoican în gârgă-1 lua
120 Ş i cu Stoican dobora,
Un'ie balta mai mare,
Pe Stoian îl neca.
Dimineaţa muică-sa,
Ea să plimba
125 P e marginea bălţiei
 188

Tot în glas de cântători,

In vărsatul ăl de zori.
. Şi găsia balta săcată
Şi pământul crăpat
130 Ş i salca s'a uscat.
Stoican din gură zicea:
«Muică, muiculiţa mea,
Geaba'n pământ că mă bagi,
Geaba'n ape că' m ă neci,
135 C ă pământu îmi crapă
Şi nu mă rabdă,
Da şi' apele că-mi saca.
Da tu mie să-mi aduci,
Crez, Craiova şi Moldova,
mo P a t r u z ă c i de popi bătrân',
Barbe albe până'n brâu.
Şi cinzăci de logofeţi,
Toţi îmbrăcaţi în odăjdi,
Să-mi facă şeştania,
145 C ' o să-mi răpun vieaţa ;
Verii mei şi fraţii mei».
Mumă-sa-atunci de-auzia.
Pe loc astrângea
Verii lui şi fraţii lui,
150 C r e z , Craiova şi Moldova,
Patruzăci de popi bătrân',
Barbe albe până'n brâu,
Şi cinzăci de logofeţi,
Toţi îmbrăcaţi în odăjdi,
155 D e - i făcea şeştania,
Şi-şi răposa vieaţa.
Mumă-sa îl îngropa,
Pământu că îl răbda
Şi Dumnezeu îl ierta,
mo D e să pomenia.
Stancu Grecu, Oeanova
 M I R E A

S t r â g ă M i r e a dintre lunci,
D i n t r e lunci, din văi adânci.
D a muică-sa că-mi z i c e a :
«Ce strâgi Mireo, Mirea-1 maichii.
D a merintea mi-ai f â r ş i t ?
A i greşit de-ai a d u r m i t ?
A u porcii mi i-ai p i e r d u t ? »
D a r ă Mirea că-mi zicea:
«Muică, muichiliţa mea,
Nici m e r i n t e a n ' a m fârşit,
Nici porcii nu i - a m pierdut.
S - a m greşit de-am adm-mit
S u p t al p ă r m a r e rotat.
V â n t u ăl mare-a a b u r a t
Ş i ' n f r u n z ă m ' a astrucat,
M i c bălăurel ie picat,
I n s â n la piele s'a băgat,
C â n d să'ntinde m ă cuprinde,
S ă sgârceşte, m ă fârşeşte,
I n i m i o a r a mi-o topeşte.
Muică, muichiliţa mea,
V ă l u e m â n a cu cârpa
 190

Şi mi-o băga'n sân la spate,

Mic balăurel de scoate».
Da muică-sa ce-mi zicea:
« D a ştii M i r e o , Mirea-1 muichii,
De cât, muică, fără mână,
Mai bine muică fără tine».
Iei aşa când mi-auzia,
La ibomnică strâga:
«Da ştii m â n d r o , mândra mea,
Vălue mâna cu cârpa
Şi mi-o bagă după spate,
Mic balăurel de-mi scoate.
Când să'ntinde, mă cuprinde,
Să sgârceşte, mă fârşeşte,
Inimioara mi-o topeşte».
Ibomnica dac'auzia
Nici mâna n'o 'nvăluia,
'N sân la piele mi-o băga
Şi chimiru mi-apuca,
Când din sân mi-1 scotea
Şi cu iei de păru da,
Iei frate, că să rupea,
Pământu'mi îngălbinia,
Singur aur să făcea.
Atunci mumă-sa că'mi videa,
De năcaz nu mai putea

lovan Blagoe, Cos/ol.

STRÂGĂ FATĂ DIN CETATE

S t r â g ă f a t ă din cetate
L a voinic de aia p a r t e :
« V i n o V o i n e o de m ă i a !
V i n o V o i n e o de m ă ia
3
Şi m ă trece D u n ă r e a ,
F ă - m ă soţâioara ta.
D e vrea maica să m ă ia,
D e vrea maica, de n u vrea
V i n cu b i r j a şi m ă ia
10
Şi m ă d u la casa ta,
F ă - m ă soţâioara ta,
C u m n a t ă cumnatelor
Şi suroră sorilor.»
D a r ă V o i n e a ce-mi zicea ?
16
— B a i u f a t ă n u te iau
L u a - t e - a r fată, v â n t u r i l e
C a pe mine g â n d u r i l e !
Ieu pe tine te-oi luva,
D a t u m'ai doi frăţiori,
20
U n u - i h o ţ u Brăilii,
A l t u - i şerpiu D u n ă r i i
Şi pe mine m'o vedea
 Mi-o r ă p u n e viaţa mea,
Foiliţă mărgărit,
25 P e n t r u lucru de nimic,
C a să pere un voinic.»
F e t i ţ a dac'auzia,
S l a b ă de minte-mi iera,
U n p ă h ă r e l că luva
30
Şi f u g a că'mi alerga
L a cel p ă r m a r e rotat,
I e s t ' u n şerpe spânzurat.
D i n gură-i cură venin,
D i n coadă-i cură venin.
35
Şi ea f r a t e că luva
I n t r ' u n p ă h ă r e l de a p ă
T r e i p i c ă t u r i de o t r a v ă ;
Ş i ' n t r ' u n p ă h ă r e l de a p ă
T r e i picături de venin.
40 Şi fug'acasă să ducea
Ş i ' n legume le punea,
B u n e bucate făcea,
P i n t r u f r ă ţ i o r i gătia
Şi m a s a că mi-o p u n e a
45 Şi pe iei că mi-i c h e m a :
«Veniţi, fraţi, să m a i m â n c a ţ i ,
C ă daica vouă v'a gătit,
B u n e b u c a t e - a făcut,
. P e n t r u voi le-am potrivit,
50 F r ă ţ i o r i i iei venia
Şi la m a s ă că-mi şedea.
Care cu lingura lua
Ş i ' n g u r ă că - mi-şi băga
Şi pe-o p a r t e că-mi cădea
55 Şi p e b u r t ă că plesnia.
Şi pe b u r t ă s t a u plesniţi,
Parcă sânt buşteni pârliţi
 193

D e o t r a v ă otrăviţi.
A t u n c i f e t i ţ a iar s t r â g a :
«Vino, V o i n e o de m ă ia,
D e m ă trece D u n ă r e a ,
F ă - m ă s o ţ â i o a r a ta,
C ă de cine te-ai temut,
D a i c a mi i-a otrăvit,
J o s la p ă m â n t i - a m văzut.»
D a r ă V o i n e a ce-mi zicea:
«Ba ieu f a t ă n u te iau,
L u a t e - a r , fată, v â n t u r i l e
C a p e m i n e gândurile,
Că ieu pe tine te-am cercat,
S ă văd ce m i n t e te-a p u r t a t .
T u - m i otrăvişi fraţii tăi,
D a r ă ieu u n strin pe lume,
M ă otrăveşti şi pe mine,
D e s â n t de p o m i n ă ' n lume.
P e n t r u l u c r u de nimic,
C a să pier i e u u n voinic.»
Şi iei că m i - o lăsa,
F r a t e , de să pomenea,
Iovini Blagoe, Costol.
 RAITA CÂTANA

Ceala ficior de'mpărat,

Cu Raita Cătana,
Iei destul că ie bogat
Şi destulă avuţie,
D a destulă şi avere
A m a n'avea muiere.
Iei u m b l ă ţările şi mările
C u R a i t a cătana
Să-şi găseasă soţâioară
P e plac cum inima-i ie dragă.
Iei la un sat trăgea ;
U n băiat să însura,
L a biserică mergea
Ca toată, lumea
Şi să cununa.
O m pe om să suia,
Să-i vadă mireasa.
E a de m â n d r ă , de f r u m o a s ă ,
L ă s a rază la fereastră.
O m pe om să suia
Şi pe ea o deochia
Şi să'mbolnăvia
 195

Bă n u vrea fi om bogat,
N u - i mai da pe leac.
25 C u m iei o lecuia,
I n n o u ă sobe o odinia,
O c h i de o m n'o vedea.
D a R a i t a Cătana,
Cu-al ficior de împărat,
30 Iei la horă mergea,
T o a t ă l u m e a o ispitia,
C a r e iestă mireasa.
Iei din lume auzia
Şi la sobă să ducea,
35 L a fereastră o vedea .
Bi la inimă-i cădea;
C a u n naistor de argint,
L ă s a rază pe p ă m â n t .
C â n d de-aci ea pleca
40 Bi la h o r ă mergea,
T o a t ă lumea ispitia,
C a r e iestă moaşă-sa.
P e moaşă-sa o găsia
Bi cu ea'n tocmă să da,
45 C â t cerea atâta-i da
Bi cu moaşă-sa pleca,
A l ficior de î m p ă r a t îl lua
Ş i ' n t r ' o lădiţă că-1 băga,
E a , o b a b ă voinicea,
50 L a d a supţioară lua,
L a nepotu-su mergea,
D i n gură zicea :
«Măi nepoate d u m n e a t a ,
l e u m a rog de d u m n e a t a ,
55 Bă laşi lădiţa mea
I n sobă la nepoata»
Iei atunci că să ducea
 196

N o u ă uşi că deschidea
P â n ă la m â n d r a .
60 I a r moaşă-sa îi zicea :
«Nepoată, nepoata mea,
Y e n i i să las lada
Aici în soba ta.
M ă gâlcevii cu n o r u - m e a
65 Şi lădiţa că mi-o luă
Şi apoi mi-o lăpădă.
Şi m ă rog de dumneata
S ă păstrezi şi lada mea
I n sobiţa dumneata.»
70
A t u n c i nepoata zicea :
«Sărăcuţ de maica mea,
C u m păstrez lada mea,
O i păstra-o şi pe-a ta.»
O m u - s u de auzia,
75
Iei afară că ieşia.
C â n d afar ieşia,
N o u ă uşi închidea
A l fecior de împărat,
I n lădiţă troncănia.
80
N e v a s t a să s p o m â n t a ,
Ce să fie asta,
Aci î n ladă la moaşa ?
C â n d eăpacu rădica,
P e - a l ficior de î m p ă r a t îl videa
85
Şi cu gura-1 î n t r e b a :
«Măi c u m n a t e d u m n e a t a ,
Ce cauţi în soba m e a ? »
Iei atuncea că zicea :
«Cumnată dumneata,
00 T a c i n u înă'ntreba,
Ce cat în soba ta,
l e u s â n t ficior d e ' m p ă r a t
 197

Şi destul că s â n t bogat
Şi destulă avere,
95 A m a n ' a m muiere.
Ieu a m u m b l a t ţările şi mările,
Să-mi găsesc soţâioară pe plac,
C u m inima mi-e dragă.
M ă c a r de-o avea b ă r b a t ,
100 l e u o iau dela bărbat,
N u m a să-mi fie pe plac.»
E a atuncea că-i spunea :
«Măi cumnate, d u m n e a t a ,
C ă şi ieu a m om
105 Şi destul că ie bogat,
A m a ieu de c â n d m ' a m cununat,
I e i în n o u ă sobe m ' a încuiat.
D e geaba că ie bogat,
Că ieu cu iei n u m ' a m culcat,
n o A s c u l t ă o vorb'a mea,
C u m ieu te-oi învăţa,
C u m de-aicea oi pleca,
I n t r ' o s'tă D u m i n e c a ,
Să te duci la căfenia
ii» Şi să cumperi căfenia
A p r o a p e de soba mea.
Şi u n d r u m să-ţi faci
P e su căfenia,
P â n ' a i c i î n soba mea,
• 120 Să m ă iubeşti cât îi vrea.»
Nici vorba n u isprăvia,
I a c ă moaşă-sa venia.
«Mă'mpăcai cu noru-mea,
Să merg• să-mi iau lada.»
125 N e p o t u - s u să ducea,
N o u ă uşi că deschidea
P â n ă ' n sobă la m â n d r a .
 198

C â n d la m â n d r u ţ a tuna,
O ţâră zâmbia-râdea,
iso M o a ş ă - s a atunci zicea:
«Nepoată, nepoata mea,
l e u venii să-mi iau lada,
C ă m ă ' n p ă c a i cu n o r u - m e a »
E a , o b a b ă voinicea,
135 L a d a subţioară lua
Şi a f a r ă ieşia,
Cu alai ficior de î m p ă r a t .
D i n lădiţă d r u m u - i da
Şi iei plec?.
I n t r ' o s'tă Dumineca
C u R a i t a ' cătana,
V e n i a p e la căfenia,
C u cafegiu'n t o c m ă s ă da,
C â t cerea atât îi da
W5 Şi c u m p ă r a căfenia.
Şi iei că-şi făcea
' U n d r u m pe su căfenia
P â n ă ' n sobă, la m â n d r a ,
D e să iubia,
i5o C â t le iera lor voia.
M â n d r u ţ a ieşia,
Intr'o sfântă Dumineca,
Ieşia p r i n căfenia
Şi slujia
155 C u r ă c h i u şi cu căfea.
D a o m u iei că.venia
P e la căfenia
C a toată lumea,
Şi de loc o cunoştea,'
iso D i n gură-i zicea:
«Cată, m u m ă - s a ,
A s t a ie nevasta m e a !
 D a ce cată'n c a f e n i a ?
I e i la astal t r o n c ă n i a :
165 «Fa mengieă, d u m n e a t a ,
D ă - m i u n rachiu ş'o cafea,
C'o să t e ' n t r e b de ceva,
P r e a sameni cu nevasta mea
E a atunci că zicea:
«o «Măi, c u m n a t e d u m n e a t a
T a c i "de nu vorbi aşa,
Că s â n t sor cu nevastă-ta,
D u - t e pe la soru-mea,
Să vină în căfenia,
S ă vorbesc ceva cu ea,
S ă răcoresc inima.»
Iei atuncia să ducea,
P â n ă iei oculia,
E a da pe su căfenia
isc Şi iar în .sobiţă o găsia,
D e - a r a g n a ' n pat şedea,
Omu-său întreba:
«Nevasta mea,
S ă mergi p â n la căfenia,
îs» Că te chiamă soru-ta,
S ă vorbeşti ceva cu ea»
E a aţuncea zicea:
« O m u mieu,
D a t de D u m n e z e u ,
i-« Ce cat io în căfenia
P â n la curva soru-mea,
Că n u s â n t curvă ca ea,
Să şed pin căfenea.
O m u să ducea şi-i s p u n e a ,
i® P â n ă omu-şău oculia,
E a da pe su căfenia
Şi iar în căfenia o găsi a
 200

I a r ea-1 întreba :
«Măi cumnate, d u m n e a t a ,
200 O chemaşi, pe soru-mea,
S ă vorbesc cu' ea?
I e i atuncea s p u n e a :
« N u va soru-ta, n u va,
C ă te-ai gălcevit cu ea.»
205 A l ficior d e ' m p ă r a t vorbia
Cu Raita cătana:
«Măi frate-mieu d u m n e a t a ,
S ă - m i dai pe cumnată-ta,
Să-ţi dau ieu căfenea
210 A p r o a p e de casa ta.»
Iei a t u n c e a că zicea:
» M a i îngădue câtă-va,
S ă mai vorbesc cu nevasta. »
P â n ă iei oculia,
215 E a da pe su căfenia,
Şi i a r în casă o găsia,
' C â n d iei o î n t r e b a :
— N e v a s t ă , nevasta mea,
C e zice cafegiu asta,
220 C a să-i dau pe soru-ta,
S ă ne dea cafenia,
A p r o a p e de căştioara mea
S ă - m i dea tăpîe pe ea. 1 )
A t u n c e a ea zicea:
225 « O m u , omul al m e u
D ă r u i t de D u m n e z e u ,
D ă - o pe curva de soru-mea,
S ă p r i m i m noi căfenia.»
P â n ă iei că ocolia
230 E a da pe su căfenia

') tăpie = «ocolniţa pentru casa aia», hârtie, înscris..

 201

Şi iar î n cafenia o găsia,

C â n d î n căfenia să ducea,
Care stă de v o r b i a ? .
A l a i fecior de î m p ă r a t
235 Şi cu R a i t a C ă t a n a :
— Măi, f r a t e - m i u d u m n e a t a ,
T e vorbişi cu muierea,
C u m să faci cu căfenia?
Iei atuncea zicea:
240 « M ă vorbii cu muierea,
C a să-mi daţi voi căfenia
Şi ieu pe c u m n a t ă - m e a . »
A t u n c i care sta de vorbia,
Iar Raita Cătana,
245 L a a s t a l 1 şedea,
î n c e p e a de-a scria,
M â n d r ă tăpie-i făcea,
T ă p i a ' n m â n ă i-o da,
P e m â n d r u ţ a de d u p ă cap o lua
250 Şi'ncepea de-o săruta.
Măcar de avea bărbat,
O lua şi de la b ă r b a t ,
N u m a i că-i iera pe plac,
C u m inima lui i-e dragă.
255 P e m â n d r a d u p ă cap o l u a
Şi pe cal să'ncăleca
Şi la pistoale troznia
Şi de-aciia că pleca.
D a voinicu ăla ce făcea ?
260 R ă m â n e a cu cafenia.
C â n d î n sobă să băga,
N u m a păreţii găsia,
M â n d r u ţ a n u m a i iera,

M astal = masă mare.

 Şi'ncepea de să v ă i t a :
265 -— Sărăcuţ de maica mea,
T o t aia f u nevasta m e a
Şi o dedei cu m â n a mea
Şi primii o căfenia,'
D e r ă m ă s e i iar aşa.
270
F r a t e de să pomenia.
Stan cu Gi'ecu, Geanora.
 JECMAN CRAI

L a late polate,
L a corn de cetate,
U n d e m a r e a - m i bate,
Strâgă domnu Jicmon Crai
, « L i n ă Cătărină,
Tinerea zambilă,
F a t a de R o m â n ă ,
D i o m bogat,
B a ş din Ţăligrad,
I a ieşi de-mi dă g u r ă » .
L i n a - i răspundea,
L a p o a r t ă ieşia.
D o m n u J e c m a n Crai,
I e i să p r i m e n i a
Şi să dichisia
Şi iei să ducea
L a bisericea,
D e să spovedia
Şi să precestuia,
C â n d venia ,
D e la bisericea,
I e i că s t r â g a :
 204

« L i n ă Cătălină,
Tinerea copilă,
25 I a ieşi de-mi dă gură».
L i n a că ieşia,
G u r i ţ ă mi-i da,
Iei că să iubia
Ş ' a m â n d o i trăia.
30 D a d o a m n a J e c m ă n e a s a ,
E a că-mi avea
P a t r u z ă c i de sluguliţe,
T o a t e iera fetiţe
Şi toate cu cobiliţe.
35 P e iele le lua
Ş i ' n sobă le'nchidea
Şi le bătea
Şi le chinuia
Şi l e ' n t r e b a :
40 «Voi slugile mele
D a ieu ce vă b a t
• Şi vă chinuesc ?
V o i să vă duceţi,
P â n z ă să'nălbiţi,
45
L a v ă r t o p u - a l mare,
U n e f u n d ' c ă n'are.
P â n z ă să nălbiţi,
C u L i n a să-mi glumiţi,
B r â n c i L i n i i să-i daţi,
50 P e Lina- s'o 'necaţi».
Cinzăci de robuliţe,
Iele să ducea,
L a vărtopu-al mare,
U n e f u n d că n'are.
55
Cu L i n a ' m i glumia,
B r â n c i L i n i i că-i da.
L i n a ştia de'nota
 Şi-afară ieşia.
C â n d a f a r ă ieşia,
60
Soar'li scăpata.
Iele acas mergea,
L a late polate,
L a corn de cetate,
U n d e m a r e a - m i bate.
65
Doamna Jăcmăneasa
C â n d ea le vedea,
' N c e p e a de-a plângea,
C ă iar L i n a venia,
D o m n u J i c m a n Crai,
70
I e i să dichisia
Şi să priminia
Şi iei să ducea
L a bisericea,
Să precestuia
75
Şi să spovedia
Şi iei că s t r â g a :
« L i n ă Cătărină,
A naichii copilă,
T i n e r e a zambilă,
80
F a t ă de R o m â n ă ,
D e R o m â n bogat,
B a ş din Ţăligrad,
I a ieşi de-mi dă g u r ă
L i n a că ieşia,
85
G u r i ţ ă mi-i da.
D o a m n a de vedea,
Slugile le lua,
I n sobă le'nchidea
Şi le mai b ă t e a
9)
Şi le chinuia
C a iele să ducă,
P â n z ă să'nălbeaseă,
 aot;

Cu L i n a să glumiască,
B r â n c i L i n i i să-i dea
95 I n vărtopu-al mic,
U n e n'are f u n d .
Iele să ducea,
Cu L i n a glu-nia
Şi p â n z a ' n ă l b i a ,
100 Lini-i a t â r n a ,
I n loc de cercei
D o i bolovănei,
I n loc de mărgele
D o u ă pietricele,
105 Ca s ' a t â r n e grele.
C u l i n a glumia
Şi brânci Lini-i da,
P e ea o'neca.
L i n a ce-mi făcea ?
no D e loc să'neca,
Cinzăci de sluguliţe,
S a r a că pleca,
Mergea la d o a m n a J ă c m ă n e a s a .
E a că le vedea. '
ii® F ă r ă L i n a că venia,
B i n e mi-i părea,
P e toate le cinstea.
D a clomnu J i c m o n Crai
I a r să ducea,
12° P e L i n a n'o vedea. .
I e i la biserică mergea
Ş i să precestuia
Şi să spovedia .
Şi iei când venia,
126 'Ncepea de-a s t r â g a :
«Lină, Cătărină,
T i n e r e a zambilă,
 207

D ' a noastră copilă,

F a t ă de R o m â n ă ,
130
D e R o m â n bogat,
B a ş din Ţăligrad,
I a ieşi de-mi dă gură»
L i n a n u răspunde,
Că n'are de u n d e
135 Şi n u vede-aude.
D o m n u J e c m a n Crai,
Iei dacă vedea,
C ă L i n a n u iera,
Iei că să ducea,
140
M â n a pe gârbaci punea,
P e sluguliţe-abătea.
D a sluga mai mică,
De-i temea de frică,
D i n gură zicea:
145
« S t a i n u m ă bătea,
C ă iestă ceva.
P e noi ne-a m â n a t
Doamna Jăcmăneasa,
P â n z a să'nălbim,
isc C u L i n a sa glumim,
B r â n c i L i n i i să-i dăm,
P e L i n a s'o 'necăm.
Şi noi n e - a m dus,
C u L i n a a m glumit,
155 P â n z ă c'am 'nălbit
Şi b r â n c i L i n i i i-am dat,
P e L i n a a m înecat-o,
D ' a i a n u răspunde,
C ă n'are de unde,
16° Nici n u vede-aude».
U n d e c'a 'necat-o,
L a vărtopu-ăl mic
 208

U n e n'are f u n d .
J i e m a n C r a i de-auzia,
ies N ă v o a d e că lua,
I n v ă r t o p le-arunca
Şi le m a i înnădia,
P e L i n a o scotea,
M o a r t ă că o găsia,
ito D o m n u J i c m o n Crai,
I e i la toţi strâga :
« L i n ă Cătărină,
F a t ă de R o m â n ă ,
Ieşi de-mi dă gură !»
175 L i n a n u răspunde,
C ă n'are de unde,
N i c i nu vede-aude.
D o m n u J i c m o n Crai,
A ş a de vedea,
iso I e i să m a i ducea,
' N g r a j d de p i a t r ă tuna.
T r i i cai scotea,
C a r e m a i b u n i iera
Şi p e d o a m n a c'o lega
îs» D e cozile cailor,
C u biciu'n iei că da
Şi ei pe fugă să punea
Şi toată mi-o rupea,
C a c â n d femeie n u iera,
iso D e să pomenia.

Stanca Grecii, Ocanova

CU CUPRINS MITOLOGIC

14
 GHIOL DUMITRU

F o a i e verde ş'o lalea, .

Astă-zi mi-estă S â m b ă t a
Şi m â n e - i D u m i n e c a ,
Ghiol D u m i t r u să scula,
P e oichi negii să spăla
Şi bine să primenia
Şi mergea la căfenea
Şi m a i bea câte-o căfea,
P â n ' soarili răsăria,
C â n d soarili răsăria,
I n gură de /căfenea,
D i n gură-i spunea :
«Ghiol Dumitre, d u m n e a t a ,
Ce te-ai î m p o d o b i t aşa,
A u că în pofida m e a ?
Şi la ureche ai p u s
P a n ă de p ă u n ,
V e n i t ă din Păunărie,
Ştirea d o m n u l u i s'o ştie, .
L a toţi sfinţi cu bucurie,
D a n o u o cu veselie.
T u mie ca să-mi spui,
P a n a au c'ai furat-o,
A u c'ai cumpărat-*),
 212

25 A u că Cristos D o m n u l ţ-a dat-o ?».

Ghiol D u m i t r u - i spunea :
« P a n a n ' a m furat-o,
N i c i n ' a m cumpărat-o,
N u m a Cristos D o m n u mi-a d a t o
30
Ce m ' a ' m p o d o b i t aşa,
C-oi să ţ i - a u pe soru-ta».
A t u n c i soarili-i spunea :
«Ghiol D u m i t r e , d u m n e a t a ,
D e vei loa pe soru-mea,
35
N i m i c a n u ţ-oi făcea.
D e n'oi loa pe soru-mea,
S ă ţi-au p a n a de păun.»
Şi iei să rămăşia
Ş i din căfenea pleca.
40
Ghiol D u m i t r u să ducea
— Iei m i - a v e a o m â n d r ă de băştea —
Şi î n băştea că t u n a
Şi'n mijlocu băştelii avea
T o t trei pui de t i s ă . 1 )
45
S u p t ăi trei p u i de tisă
S ă u m b r e s c trei cârlăiori. 2 )
Singurei să umbria,
Singuri s'adăpa,
Singuri s ' a r ă n i a , 3 )
60
D a iei m â n c a
O r z şi ovăsc, 4 )
C a să-şi facă p ă r u creţ,
C'o să meargă la Cernăţ, 5 ).
G h i o l D u m i t r u să ducea

') «Lemn în munte».

2
) Diminutiv dela cârlan.
8
) Hărănia.
4
) Ovăz.
s
) Cerneţi, vechea capitală a judeţului Mehedinţi.
 213

es Şi pe iei-i prindea
Ş i ' n g r a j d de peatră-i închidea.
Ghiol Dumitru'ncăleca
P e Vânătu Rotatu,
C a r e 1-a d a t împăraţii.
60
D i r e p t în Marea săria
Şi'ncepea d e - n n o t a
Şi î n d ă r ă t să'ntorcea.
N u putea Marea trecea,
G h i o l D u m i t r u să'ntrista,
65
F l o a r e a i să'ntuneca
Câte-o rază-i cădea.
D a soarili-1 privia.
G h i o l D u m i t r u 'ndărăt că s ă ' n t o r c e a ,
' N g r a j d de p e a t r ă tuna,
w G h i o l D u m i t r u 'ncălica
P e R o ş u 'nchisu,
Ş a p t e viziri 1-a adus.
D i r e p t î n M a r e a săria,
'Ncepea R o ş u a 'nnota,
75 N u putea M a r e a trecea
Ş i ' n d ă r ă t să 'ntorcea.
G h i o l D u m i t r u să 'ntrista,
I a r floarea i să 'ntuneea,
G h i o l D u m i t r u ce făcea ?
80
' N g r a j d de p e a t r ă t u n a
Şi iei încăleca
P e Galbinu Nebunu,
C a r e i 1-a d a t Cristos D o m n u .
D i r e p t în Marea săria
85
Ş i ' n n o t a G a l b i n cât p u t e a
Şi c â n d din M a r e ieşia,
G h i o l D u m i t r u descălica
Şi câta plimbare-i făcea.
'Ncepea G a l b i n de-a râncheza
 214

90 C'a ieşit iei din Marea.

Ghiol D u m i t r u 1-încălica
Ş - o dată sfulgera,
' N eoade de mări a j u n g e a
Şi iei că găsia
95 H o r a jucând.
P e G a l b i n descălica
Şi'n h o r ă să prindea
L â n g ă sora Soarelui.
C â n d h o r a să spărgea,
ioo G h i o l D u m i t r u o loa
Şi pe G a l b i n o arunca
Şi dirept î n M a r e a săria.
' N o t a G a l b i n cât putea,
D a doi î n spinare mi-avea.
105 D a soarili dacă videa,
Tel câtă ceaţă ierea
T o t pe M a r e a o slobozia,
C'o să-i ia pe soru-sa,
' N o t a G a l b i n cât p u t e a
no Şi n u vedea 'ncotro mergea,
T o a t ă M a r e a ceaţă ierea,
Ceaţa o ţinea
T r i i zile şi trii nopţi,
Şi la trii zile şi trii nopţi,
na C â n d a p a t r u l e a din zi,
Soarili să g â n d i a :
G h i o l D u m i t r u s'a 'necat,
D a s o r u - m e a a scăpat.
C â t ă ceaţă ierea,
i2o D i pe Marea, o rădica.
' N o t a G a l b i n cât putea
Şi vedea 'ncotro mergea ,

*) Sânuri, golfuri.
 215

Şi ieşia din M a r e a .
C â n d odată râncheza,
12
5 C a .scos doi din Marea.
Acasă să ducea,
D e n u n t ă s'apuca
Şi la D u m n e z e u mergea.
Soarili cerea,
130
Câţi sfinţi avea,
P e toţi n u n t a ş i i loa
Şi D u m n e z e u - i trimetea
P e Maica Precesta
Şi pe S f â n t a Vinerea
135
Şi pe S f â n t a D u m i n e c a ,
P e toate trei de-a ' m p r e u n a
Şi pe soare-1 cununa,
A c i ' n d r u m un' să găsia, "
C'a işit din Marea,
140
Soarili de-a curari venia
Şi lui Ghiol D u m i t r u - i s p u n e a :
«Ghiol Dumitre, dumneata,
T u ai dobândit,
D a ieu ani perdut.
145
M a i c u t r o a p e 2 ) floarea ta,
Că'ntunecă raza mea».
A t u n c i a iei să'mpăca
Şi să bea să veselia,
Soarili m â n a la b r â u punea,
!5o R ă z i l e scotea,
P e cer le-azvârlia.
Soarili scăpăta,
D e să pomenia.

') De-a fuga.

2
) Acopere; «s'o mai as trace .
Staucu ttrecu, Geanom.
 IAN A SINZIANA

P i n t r ' a l e smincele,
L a n o u o argele,
L a a r g e a u a 2 ) mică
C u fereşti de sticlă —
a I n i m a ' m i despică.
Ţ a s ă l a n a , ţasă
F i r şi ibrişîn
L u S o a r e peşchir î,
P e ş c h i r a ş cu flori,
10 P â n la s u p s u o r i ;
P â n z ă şi măţasă,
L u S o a r e cămaşă.
Soarele răsăria-re
I n g u r ă de-argeâ,
îs D i n g u r ă - m i zicea-re
«Ţasă, L e a n ă , ţasă,
Ţ a s ă schindosăşte,
C a ieu să te iau».
I a n a de-auzia-re,

r
) Necunoscut, ca înţeles, de viorar.
2
) Camera în care se ţese.
 217

20 D i n g u r ă - m i zicea:
«Soare luminat,
T r u p f ă r de păcat,
U n ' s'a p o m e n i t
Ş i s'a m a i văzut,
25 S ă ia sor pe frate,
Să-şi facă p ă c a t e ;
Şi f r a t e pe soră —
P â n la n a l t u cer?
D a t u ai să te duci
so Şi t u ca să-mi umbli
P â n ă la N ă l b a n t u , 1 )
Ţ i e ca să-ţi f a c ă
S c a r ă de-arginţel,
T o i a g de oţel,
35 O p i n c e de fier.
Şi t o t să (te) duci
N o u o zaci de ani
P e obzăci de cai.
Şi t u ca să u m b l i
40 T o t ţ a r a ' n cruciş,
F r a t e ' n curmeziş.
Şi t u ca să-mi caţi
P o t i l i c ă 2 ) ţie,
S ă - m i s a m e n e mie».
45 Şi iei să ducea-re
N o u ă zăci de ani
P e obzăci de c a i ;
Şi iei că u m b l a
T o t ţ a r a ' n cruciş,
50 F r a t e ' n curmeziş
Şi iei n u - m i găsia

*) Faur (corespunde lui Vulcan, ca ideie).

2
) De potriva lui.
 318

P o t i l i c ă lui,
Să-i s a m e n e ei.
Soare răsăria-re
I n gură de-argea-re,
D i n gură zicea:
« Ţ a s ă L e a n ă , ţasă,
Ţ a s ă schindosăşte,
D e n u n t ă ' n găteşte,
C a ieu să te iau,
C ă ieu n ' a m găsit,
Potilică mie,
S ă s a m e n e ţie.»
L i n a de-auzia,
D i n gură zicea:
«Soare luminate,
T r u p f ă r de p ă c a t e !
D a t u să te duci
P â n ă la N ăl ban tu,
Ţ i e ca să-ţi facă
O p i n c e de fier,
T o i a g de oţel,
S c a r ă de-arginţel;
Şi tot să te duci,
I n cer să te sui
P â n ' la m o ş A d a m
Şi la m a m a E v a ,
Iei c u m o da-re,
Noi aşa-om făcea-re.»
S o a r e să ducea
P â n ă la ISălbantu
Şi lui că făcea
O p i n c e de fier,
S c a r ă de-arginţel,
T o i a g de oţel.
Si iei să ducea-re,
 219

I n cer să suia-re
P â n Ia m o ş A d a m
Şi la m a m a E v a .
9° P e moş A d a m găsia-re,
T o t a r â n d la plug,
D e coarne ţ i n â n d ,
Boabe săinănând
Ş i la boi zberând.
95 Soarili că mergea-re,
« B u n lucru» că-i da-re.
M o ş A d a m îi zicea-re:
«Soare l u m i n a t ,
T r u p făr de păcat,
100
T u ce-ai cugetat,
l e u tot a m aflat î...
D a noi să mergem,
P i n văi ne p l i m b ă m ,
Să ne ştim cuvântu,
105
Ne-o răbda pământu».
V e r d e viorea-re,
Boii dejuga-re,
L a iarbă că-i da.
Şi iei că mergea-re,
no p i n V;n să plimba-re.
Dară ce-mi vedea-re
I n gura raiului,
' N t r ' a l e livezi verzi,
' X t r ' a l e pârlituri,
us L ' a l e hape răci ?
— T o t o vacă slabă.
S l a b ă şi m â r ş a v ă , 2 )
D e să r a z m ă ' n coadă.

J
) Ape.
2
) Frâtă.
 220

Boare că'ntreba:
120 «Doamne moş Adaine,
Ce-o să fie asta?
Tot o vacă slabă,
Slabă şi mârşavă,
Dă să razmă'n coadă?».
125
Moş Adam zicea-re:
«Soare luminate,
Trup făr de păcate,
Astă vacă slabă,
Slabă şi mârşavă,
130 Omu cu muierea!
Sărindar ş'a făcut,
Lume c'a venit
Şi iei mi-au bufnit.
De-aia vaca paşte,
135
Nu să mai îngraşă».
Verde viorea-re,
Pin văi să plimba-re,
D'avea ce-mi vedea-re,
'Ntr'ale pârlituri:
140
Tot o vacă graşă,
Grasă şi frumoasă,
Tot carne vârtoasă,
Nici nu dai de oasă,
Mă mir ce-a mâncat,
145
Vezi cum s'a 'ngrăşat!
Soare întreba :
«Doamne, moş Adame,
Ce-o să fie asta?
Astă vacă grasă,
150
Grasă şi frumoasă,
Tot carne vârtoasă,
Nici nu dai de oasă...
Mă mir ce-a mâncat
 Vezi cum s'a îngrăşat!»
i5o Moş Adam zicea :
«Soare luminate,
Trup făr de păcate !
Astă vacă grasă,
Grasă şi frumoasă,
i6o Urau cu muierea;
Sărindar ş'a făcut,
Lume c'a venit.
Bine le-a părut
Şi cu voia bună.
ies De-aia vaca paşte
Şi să mai îngraşă».
Pin rai să plimba-re,
D'avea ce-mi vedea-re:
O masă frumoasă
i™ De-un corn vermănoasă.
Soarili întreba:
«Doamne, moş Adame,
Astă masă frumoasă,
De un corn vermănoasă ?
175 Moş Adam zicea-re:
«Astă masă frumoasă
De-un corn vermănoasă:
Bogatu-a prânzit,
Săracu-a sosit,
180 Omu s'a 'ndurat,
Bucătură-a dat,
Muierea-a bufnit, M
Partea s'a 'mpuţit».
Pin rai să plimba,
185
D'avea ce-mi vedea-re:
Nişte purceluşi

A murmurat împotriva bunătăţii bărbatului.

 222

Pe unde că râmă,
Tot apşoară-mi cură.
Boare întreba:
10° «Doamne, moş Adame,
Ce-o să fie asta ?
Nişte purceluşi,
Pe unde că râmă,
Tot apşoară-mi cură.»
195 Soare s'apleca,
Tot apşoară'mi bea,
Moş Adam mergea,
De brăceri 1) că-1 loa,
Din gură zicea :
' a*» «Stai apă nu bea,
Capa nu-i a ta,
Torcătoareâ 2) 'n sat
Cu furca a tors
Şi ea a cumpărat
205
, Şi de pomană-a dat
Şi cu voia bună,
De-aia iei că râmă
Şi apşoară -mi cură!»
Pin rai să plimba,
210
D'avea ce-mi vedea :
'Ntr'ale rămburele 3 )
Nişte păsărele
Cânta versurile,
De-i drăguţ de iele.
2i5 Soare întreba :
«Doamne, moş Adame,
Ce-o să fie asta ?

') Bete, încingătoare la brâu.

2
) Femeia care toarce pentru alţii, cu plată, în sat.
3
) KSmurele.
 223

Nişte păsări albe

Şăd pe rămburele
220 Cântă versurile!»
Moş Adam zicea:
«Soare luminate,
Trup fără de păcate:
Aste păsări albe,
225 Copilaşi de-ai mici;
Iei când a murit
Cu lumini în mînă
Şi pomeni la vreme,
Ferice de iei,
23o De părinciorii lor,
Ca dacă-o muri,
Au la ce veni!»
Pin rai să plimba,
D'avea ce-mi vedea,
238 'N nişte rămburele
Nişte păsări negre.
Şăd pe rămburele,
Cântă negru -a jale.
Soare întreba :
240 «Doamne, moş Adame,
Ce-o să fie asta?
Nişte păsări negre
Şăd pe rămburele,
Cântă negru -a jale?»
245 Moş Adam zicea:
«Copilaşi de-ai mici
Iei când a murit,
Nici lumini în mână,
Nici pomeni la vreme,
250 Ferice de iei,
De părinciorii lor,
 224

Că dacă-or muri
N'au la ce veni».
*

Raiu-1 isprăvia,
255 (In iad că pornia, r )
D'avea ce-mi vedea:
In gura iadului
Doi buşteni pârliţi,
La pămînt trântiţi,
26o De zmoală zmoliţi.
Soare întreba :
«Doamne moş Adame,
Ce-o să-mi fie asta ?
Doi buşteni pârliţi,
265 De zmoală zmoliţi,
La pămînt trântiţi»
Moş Adam zicea:
«Aşti buşteni pârliţi
Sânt doi fraţi iubiţi.
™ Iei cât a trăit,
Iei tot s'a iubit,
Da dacă-a a murit,
Raiu nu-i primeşte,
ladu că-i primeşte... 2)
*
* *

275 Iadu-1 isprăvia

Moş Adam mergea,
La plug să ducea
Şi boi' înjuga
(Şî) La boi zbera,
28o De coarne ţinea
Şi boabe risipia
') Vers reconstruit de noi, altfel nu s'ar înţelege cele următoare.
2
) Se pare că mai urmează ceva, dar cântăreţul n'a mai ştiut or
a omis inlenţionat, ca să sfârşească mai repede.
 Şi Soare -mi răsăria
in gură de -argea,
Din gură -mi zicea :
sss «Ţasă lano, Ţasă,
Ţasă, schindosăşte,
De nuntă găteşte,
Că mie mi-a dat
Tot moş Adam
2«) Şi cu mama Eva,
Pe tin' să te iau.»
lana de-auzia,
începea de-a plângea
Din gură -mi zicea :
293 «Soare luminate,
Trup făr de păcate,
Dacă-mi iestă aşa,
Tu ca să te duci,
La Marea să mergi
3oo Şi tu ca să-mi faci
Un pod pistă Marea,
In capu podului
O mândră mănăstire
Tot de cununie,
sos In uşa mănăstirii
Tu să prisădeşti
Grutâi şi lămâi,
Alte merenzâi, 1 )
Să coc poame'ntâi,
3io In zi de Sân-Văsii,
'Mpărţiin la copii»
Soare de-auzia,
La Marea mergea,
('aţi ghipiţi 2 ) iera,
1
)Poame sudice.
2
) Bidigănii, draci, «ale»
 226

315 Pe toţi i-aduna

Şi pod îmi făcea,
Pod pistă Marea.
In capu podului
O mândră mănăstire,
320 Tot de cununie ;
In uşa mănăstirii
Iei că prisădia
Gutâi şi lămâi,
Alte merenzâi,
325 Să coc poame'ntâi,
In zi de Sân-Yâsii
'Mpărţim la copii.
Soare isprăvia,
Soare răsări a
330 In gură de-argea,
Din gură'mi zicea :
«Ţasă Leano, ţasă,
Ţasă schindosăşte,
De nuntă'mi găteşte,
335 Tu ce-ai poruncit,
leu e'ani isprăvit.»
Iana de-auzia,
'Ncepea de-a plângea,
Din gură-mi zicea :
340 «Un' s'a pomenit
Şi s'a mai văzut,
Să ia sor pe frate,
Să-şi facă păcate,
Şi frate pe soră —
345 p;Am' ] a naltu cer?»
SoiU'e de-auzia,
De mână c'o loa

') Unde.
 27

L a Marea mergea.
C â n d pe p o d intra,
350 Lina că'mi zicea:
«Soare luminate,
T r u p f a r de păcate,
• U n ' s'a p o m e n i t
Şi s'a m a i văzut
355 F ă m e i a ca cleciu 1 )
S ă meargă'nainte.
Voinicu ca steagu
Să meargă pe u r m ă ?
Şi ieu c'am văzut,
seo V o i n i c u ca steagu
Să meargă'nainte;
F ă m e i a ca cleciu
S ă m e a r g ă pe u r m ă »
Soarili de-auzia,
sos M â n a i-o s c h i m b a
Şi pe u r m ă i-o da,
l a n a îmi z b i c e a 2 )
Şi c â t ă - v a 3 ) fugea
Şi cruce că-şi făcea,
3™ D i n gură zicea :
« D o a m n e , sfinte D o a m n e ,
Decât cununată
M a i bine necată !»
Şi'n M a r e a săria.
375 Soarile ce-mi făcea ?
Tel că să ducea,
C â ţ i alovaşi iera,

1) «Bât, smicea» (nuia). înţelesul este: femeia care e slaba ca o

nuia.
2
) Zmuncea (din mâna Soarelui).
3
) Cât-va.
 228

C u aloave-mi da,
P e l a n a - o căta,
380 L a margine-mi da,
Nimic, n u - m i scotea,
D e c â t iei scotea
U n puişor de somn.
P e m a l că-1 scotea,
385 Pe. burtă-1 bătea,
Spinarea-i negria.
P u i u l n u răspunde,
C ă n ' a r e de u n d e
Şi n u «vede-aude».
390 P e l a n a - o făcea,
D u m n e z e u - o făcea
S u p t o rădioară M
O m â n d r ă mireană
Cu m u s t ă ţ i pe apă.
395 D u m n e z e u mergea
' Şi iei că mi-o loa,
P e cer mi-o zvârlia,
L u n ă c'o făcea.
Soarile'mi răsăria,
400 L u n a - m i s c ă p ă t a , 2 )
D e c â t să vedea,
Nu să mai-ajungea,
D e să pomenia.

G h . Sâi'l»li, 38 ani, născut în TSărloaga.

>) «Rădăcini unde şăde peştele». Rădăcină mică.

2
) Apunea.
 ARDIU CRĂISOR
>

M a r e a - m i iestă mare,
Marea mărgini n'are!
' X t r ' a l mijloc de m a r e
O s t r o v că-mi ierea.
5
I n O s t r o v ce-mi i e r a ?
— O m â n d r ă băştea,
I n ea ce-mi şădea ?
— 'Mpăratu şădea;
' M p ă r a t u mi-avea,
w T o t pin băştea,
N e ş t e zărzălii, 1 )
X e ş t e merăzii,
I a s ă p o a m e 'ntâi,
Să d ă m la copii.
15
I n mijloc de băştia
X u - ş 2 ) ce răsăria,
Xu ştiu p â r or m ă r ?
' X t r ' u n a că creştea,
' X t r ' u n a că 'nfloria,

') Poame.
2
) Nu ştiu.
 230

20 'Xtr'una. că-mi lega

Şi m e r ă făcea;
M e r ă de-arginţel
Şi de aurel.
S a r a că 'nsăra,
25 V e n i a ce - m i venia,
Măru-1 culegea
Şi mi-1 d ă r â m a 1 ) ,
D e râs mi-1 lăsa.
Z i u a să făcea,
ao ' M p ă r a t u pleca,
P l e c a p r i n băştea,
P i l a m ă r că-mi da,
M ă r u că-1 g ă s i a :
T o t l'a d ă r â m a t
35 Şi l'a f ă r â m a t ,
D e r â s l'a lăsat.
A c a s să ducea
Ş i iei că-mi avea,
T r i i ficiori avea
« Şi lor că le spunea :
«Cine iestă asta,
D e mi-a cules m ă r u
Şi l'a dărâmat,
P e min' m ' a săcat,
45
B a ş dila ficaţi,
C ă l'am pus cu m â n a ,
S ă ia n u m a i m u m a ;
Şi l'am p u s cu sapa,
S ă ia n u m a i tata.»
50 A t u n c i că-mi zicea,
Fecioru-ăl m a r e - m i zicea:
« M ă i t u tai c'ai mieu

') Ii rupea ramurile.

 Şi al iui D u m n e z e u !
T u mie să-mi dai
55 T o t ţoalili tăie
Şi armili tăie,
L a m ă r m'oi ducea,
M ă r u l l-oi păzia
Şi l-oi străjuia,
I o Foi d o b â n d i a ,
L a tine l-oi ducea
Şi l-oi judeca,
P e voiia ta».
' M p ă r a t u de-auzia,
«5 Bine că-i părea.
Ţoalili că-i da,
A r m i l i că-i da,
L a m ă r să ducea, -
D e m ă r să lipia.
70
Sara când săra,
V e n i a ce-mi venia
Şi l ' a m e j u i a , 1 )
P e m ă r 1'adormia,
I n m ă r să suia,
Măru-1 d ă r â m a ,
D e r â s mi-1 lăsa,
Ziua să făcea,
' M p ă r a t u pleca,
Pleca pin băştea,
w P i l a m ă r că-mi da,
M ă r u că-1 găsia :
T o t l'a d ă r â m a t
Şi la f ă r â m a t ,
D e râs l'a lăsat.
«5 A c a s că-mi mergea

>) «L'a trecut pistă ie!». Mai probabil este «amăgi» deteriorat.
 232

L a copii spunea.
A l mijlocar zicea :
«Măi t u taica-al mieu
Ş ' a l lui D u m n e z e u ,
«o T u mie să-mi dai
T o t ţoalili tăie
Şi armili tăie,
L ă m ă r m'oi ducea
Şi ieu l-oi păzia
« Şi l-oi s t r ă j u i a » .
?
M p ă r a t de-auzia,
B i n e că-i părea,
Ţoalili că-i da,
A r m i l i că-i da,
îoo L a m ă r să ducea,
D e m ă r să lipia.
Sara când săra,
L u m e a c â n d cina,
V e n i a ce-mi venia
tos Şi 1-amăjuia,
P e măr l'adurmia.
I n m ă r să suia,
Măru-1 culegea
Şi mi-1 dărâma,
no D e r â s mi-1 lăsa.
Z i u a să făcea,
' M p ă r a t u pleca, -
Pleca p i n băşti a,
P i l a m ă r că-mi da,
5
11 M ă r u că-1 găsia :
T o t l'a d ă r â m a t
Şi l'a f ă r â m a t ,
D e r â s l'a lăsat.
Şi iei că-mi zicea:
120
«Care iestă asta,
 133

D e mi-a cules m ă r u
Şi l'a d ă r â m a t ,
P e m i n ' m ' a să cat
B a ş dila ficaţi.
125
Şi l ' a m p u s cu mâna.
Să ia n u m a i m u m a ;
Şi l ' a m p u s cu sapa,
S ă ia n u m a i t a t a »
A l m i c că-mi zicea,
isc — A r d i u Crăisor
Pedepsit cu dor,
A r d i u f ă r ă de casă
Şi f ă r ă de nevastă —
D i n g u r ă zicea:
135 «Măi, t u taic'al mieu
Ş'al lui D u m n e z e u ,
T u mie să-mi dai
T o t ţoalili tăie
Si armele tăie.
140
L a m ă r m'oi ducea
Şi l-oi s t r ă j u i a
Şi l-o dobândi a
I / a tin' l'oi ducea
Şi l-oi judica
145 T o t pe voia ta».
' M p ă r a t de-auzia,
B i n e că-i părea,
Ţoalili că-i da,
A r m i l i că-i da,
150 L a m ă r că pleca.
A r d i u de vedea,
D e p a r t e şădea,
Cât dă cu dreapta.
Şi sara când săra,
155 L u m e a cănd cina,
 34

V e n i a ce-mi venia,
Trii zile venia,
I n m ă r să suia,
Mărame'ntindea,
M e r ă - m i culegea.
A r d i u de-mi vedea,
P u ş c a o'ntindea.
P e iei mi-1 vedea
Z â n a m a i mare,
ies Cu g r i j a ' n spinare.
D i n g u r ă zicea :
« A r d i u Craişor,
P e d e p s i t cu dor,
A r d i u f ă r de casă
no Si f ă r ă nevastă,
S t ă i de nu da,
N u n e săgeta,
N o i ţie ţ-om da
P e z â n a mai mică,
i® Că ie frumuşică,
Ţ i e ibomnică,
A r d i u de-auzia,
L a m ă r mi-alerga,
M â n a că p u n e a
iso P e z â n a m a i migă,.
Că ie f r u m u ş i c ă
Şi lui ibomnică,
Şi iei că-mi pleca,
C u z â n a pleca,
ies P l e c a p i n băştea.
Ş i d o u ă zâne zbura,
P e cer să'nvârtia,
D i n g u r ă zicea:
« A r d i u Crăişor,
i9o P e d e p s i t cu dor,
 235

T u dacă'oi păzia
P e z â n a m a i mică,
A ş a mi-oi avea-o.
D a c ă n'oi păzia-o
195 Şi tu n'oi avea-o.
Ş ' A r d i u că pleca
C u z â n a m a i mică.
Iei că mi-o iubia
Şi ia să simţia
20° Grea că să simţia,
P e - A r d i u că mi-1 loa,
C u capu'n poală-1 punea,
Până-1 adurmia.
M â n a ' n cap punea,
205 T r i i f i r e rupea,
D e A r d i u le lega.
D e n u le lega,
N u să pomenia.
Şi z â n a - m i zbura,
210 Ardiu, de vedea,
Iei să pomenia,
D i n g u r ă zicea:
« D u - t e zână, du-te,
P a r ă viermănoasă,
215 N u m a i faci tu casă».
Z â n a că-mi zicea :
« A r d i u Crăişor,
D a ţie ţ ' a s p u s
T o t z â n a mai mare,
220 C u g r i j a ' n spinare,
P e c u m m'oi păziarn,
A ş a mi-oi aveam».
Ardiu, de vedea,
De-aciia pleca,
225 Trii zile mergea,
 236

Pistă o cioacă da,

Un foc că-mi găsia.
La foc că-mi găsia,
Trii tartori 2 ) şădea,
230 Tartori de vedea,
Pe-Ardiu că-1 vedea,
Nainte-i că-i săria,
Ca ţapii prâşnia, 3)
Pe iei l-întreba:
235 «Ardiu Crăişor,
Pedepsit cu dor,
Ardiu făr de casă
Şi făr de nevastă,
Ce-ai cătat în lume?
2« Ţ'ai pierdut din urmă!»
Ardiu de-auzia,
Din gură zicea:
«Voi tai't(or)ilor voi,
Aghipeţilor, 4)
245 Voi, voţi fi văzut
Pe zâna xnai mică,
Pe-aicea trecând,
Or voţi fi auzind
De casa de zâne,
250 Une-i pistă lume ?»
Tartorii-i zicea:
«Noi n'am văzut,
Da să fi văzut!
Noi n'am cunoscut,
255 Nici n'am auzit,
De casa de zâne

r
) Deal.
2
) Draci.
s
) Strănuta ca ţapii.
4
) Diavolilor!
 23 i

Unde-o fi pe lume.»
Iei să gâlcevia:
T a - s u mi-a murit,
260
P a p u c u - a uidit
Şi n u 1-a 'mpărţit.
A r d i u Crăişor zicea:
« V o i tar(to)rilor voi,
C e vă gâlceviţi?»
2t
® T a r t o r i i zicea:
«Noi ne gâlcevim,
Că tata ne-a m u r i t ,
Papucu-a, uidit
Şi n u 1-a î m p ă r ţ i t »
2 n
< A r d i u că zicea :
«Trii părale -aş da,
Mie m i 1-oţi da
Şi voi v'oţi împărţia.»
T a r t o r i de-auzia,
P ă p u c u i-1 da,
A r d i u că ' n t r e b a :
« V e r d e foi de p r u n ,
D a de ce ie b u n ?»
T a r t o r i i zicea:
280 — V e r d e foi de p r u n
D a di ce-estă b u n ?
— P i a p ă voi mergea,
N u ti-i scufunda,
Nici n u te-i uda,
285 Plivită voi m e r g e a !
De-aciia -mi pleca,
Trii zile mergea,
P i s t ă - o cioacă-mi da,
T r i i T a r t o r i găsia.
'•-'•«' T a r t o r i de-1 vedea,
' N a i n t e - i săria,
 238

Ca ţapii pârşnia,
D i n g u r ă zicea :
« A r d i u Crăişor,
295 P e p e d p s i t cu dor,
Ce-ai cătat în lume,
Ţ - a i pierdut de n u m e »
D a tartorii să c e r t a :
T a - s u mi-a murit,
300 Şi fiesu a uidit
Şi n u 1 a 'mpărţit.
A r d i u Crăişor zicea :
«Trii părale-aş da,
F i e s u că mi-aţi da !»
305 A r d i u de vedea,
Trii parale da,
Fiesu că-1 luva,
D i n gură zicea:
« V o i Tartorilor, voi
310 Aghipeţilor,
— Verde foi de prun,
D a di ce ie b u n ?
T a r t o r i i zicea :
— V e r d e foi de p r u n
315 D a di ce ie b u n ?
— I n cap când l-oi loa,
L a mas-oi şădea,
Şi tu că voi bea
Şi te-oi veselia,
320 N i m a n u te-o v e d e a !
De-aciia pleca.
D e m a r e că-mi da,
P a p u c u mi-1 loa,
I n picior îl băga,
325 P e M a r e a pleca.
Iei nu să uita,
 Nu să scufunda,
Pliută1) că mergea,
Trii zile mergea.
'Ntr'al mijloc de Marea
Iei că-mi găsia
Tot casă mică
Şi toată de sticlă.
In ea cin' şădea''!'
335 T a r t o r u al mai mare
Cu coarnele ca la, cerb.
Iei la foc şădea,
Şi tutun că-mi bea,
Tutun cărăgea,2)
340 p _ el ce bea Paşa,
Ardiu de-1 vedea,
începea a plângea,
Frică că-i ierea.
Tartor de-1 vedea,
345 ' N a i n t e - i săria,
Ca ţapii pârşnia,
Din gură zicea :
«Ardiu Crăişor,
Pedepsit cu. dor,
35o A r d i u făr de casă
Şi făr de nevastă,
Ce-ai plecat în lume,
Ţ-ai pierdut din nume.
Ardiu că-mi zicea:
355 « T a r t o r , dumneata,
leu că mi-am plecat,
Pe zâna s'o cat,
Pe zâna mai mică,

1) Plută.
2
) Soiu bun de tutun.
 240

Mi-a fost ibomnică.

360 Ş i e a mi-a plecat,
Pe min' m'a săcat.
Tu voi fi văzut,
Pe-aicea trecând,
Or oi fi auzit
365 D e casă de zâne,
Unde-o fi lume».
Tartoru zicea :
«Şi ieu bătrân că sânt
Şi ieu n'am auzit
sro D e casa de zâne,
Une-o fi p e lume»
Ardiu de-auzia,
începea a plângea.
Tartoru zicea :
375 « A r d i u Crăişor,
Stăi de nu plângea,
Că mai ştiu una».
Tartor de vedea,
Biciu'n mână-1 loa,
380 O d a t ă că-mi pleznia,
Marea trămura,
Neveste stârpia,
Tartori s'aduna.
Care cornut,
385 C a r e de-i şut,
Care de-i afumat,
Care sânt bălţaţi.
Pe toţi i-aduna,
Roată că-i făcea,
390
Pe iei i - n t r e b a :
«Tartori Dumneavoastră,

') Cerc, grămadă.

 241

Voi v'oţi fi văzut

Pe zâna mai mică
Pe cer trecând ;
395 O r oţi fi-auzit
I )e casă de zâne,
Unde-o fi p e lume»
Tartorii zicea :
«Noi că n'am văzut
•ioo P e zâna trecând,
Nici n'am auzit
De casă de zâne,
Unde ie pe lume»
Ardiu de-auzia
'Ncepea de plângea,
Tartoru zicea :
«Ardiu făr'de'casă
Şi făr de nevastă,
Stai de nu plângea,
410
Ca mai ştiu una»
Biciu'n mână lua
Ş'odată-mi pleznia,
Mare trămura,
Neveste-mi pleznia,
Iacă-mi ajungia
4ir>
Şi tartoru-ăl şchiop.
Şi iei mi-ajungea,
Pe iei 1 'ntreba :
«Tu tartoru-ăl mare,
420 T a r t o r e dumneata,
Da tu ai auzit,
Când ieu mi-am pleznât
Şi ce n'ai venit?»
Tartoru zicea:
425 « N ' a m putut s'ajung,
C'am fost departe,
16
 242

La casa de zâne,
Unde-i pistă lume.»
Ardiu de-auzia,
430 ' N c e p e a să râdea,
Când de zân-auzia,
Tartoru zicea :
•Ardiu dumneata,
Stai de nu te râdea,
435 C ă nu ie colea
Şi ie cale depărtată.
Când oi zâce de-im susai,
Ie cale de trei ai »
Tartoru-ăl mare zicea,
440 L - a l şchiop că spunea :
«Tartore dumneata,
Pe Ardiu că l-oi lua
Şi calu l-oi da
Şi cu iei te-oi ducea
445 L a casa de zâne,
Unde-i pistă lume,
Şi cale de trii ani,
Să faci de trii ciasuri».
Tartoru de-auzia,
450 P e cal l'încăleca,
Cu Ardiu că pleca;
Cale de trii ani
Făcea în trei ciasuri.
Acolo-ajungea
4&
5 La casa de zâne.
Tartoru de vedea,
Lu Ardiu că-i arăta,
Casa-i arăta,
Iei că să'ntorcea,
*6o A r d i u de vedea,
Fiesu'n cap că-1 lua,
 243

L a zâne că pleca,
L a p r â n z le găsia.
A r d i u ce făcea ?
465
L a m a s ă şădea,
C u iele'mi prânzia
Şi pe iei nu-1 vedea,
Z â n a că zicea,
Zâna cea mai m a r e
470
Cu grija'n spinare,
E a că-mi zicea :
«Doamne, ce ie asta ?
Noi că m i - a m făcut,
O t u r t ă - a m făcut
Si noi a m m â n c a t
Şi n e - a m săturat
Şi mai ne-a rămas.
D ' a c u ş ce-i asta ?
N u ne-am săturat,
4
«o Nici n u ne-a rămas.»
Zânile de vedea,
B i n e că pleca,
P e lume ') - m i pleca.
Da zâna mai mică
18
- -' A c a s ' r ă m â n e a ,
D e m â n c a r e făcea.
A r d i u ce-mi făcea ?
F i e s u din cap îl lua
Ş i zâna că-1 vedea.
Iei dacă vedea,
P e ea o săruta,
Ş'ale două că venia,
P e A r d i u că mi-1 vedea,
D i n gură zicea :

') «Ceriu»
 244

495 «Ce iestă asta ?

Voi eă J-oţi lua
Şi 1-oţi adurmia,
Pistă iei om trecea,
Pulbăr l-om făcea.»
500 Ardiu că-auzia,
Iei dacă vedea,
Fiesu'n cap ca-1 lua
Şi el mi-adurmia,
Zânile-1 căta,
505
Şi nu mi-1 găsia,
Din gură zicea :
«Ce iestă asta ?
Verde de-un spanac,
C'aici l-am lăsat».
5io Ziuă să făcea,
Zânele pleca,
Pe lume ^-mi pleca,
Zâna mică uidia,
Cu Ardiu că rămânea.
515' Ardiu dacă vedea,
Copilu-1 luva,
Cu iei că-mi fugia.
Zâna de vedia,
După Ardiu să lua.
520 Ardiu de vedea,
La mare că da,
Pe zâna mi-o lua,
"X corabie să punea
Şi pivele 2) 'mi pocnia
525 'Mpăratu-auzia,

1
) Ceriu, lumină.
2
) Un fel de tunuri primitive.
 245

L ă u t a r tocmia,
D e n u n t ă să grăbia.
A r d i u că-aj ungea,
C u zâna să lua
630
Şi să cununa.
D e să pomenia.
Ioniţă Stffaiiovici Roibu, (fraboeiţa.
 ION BOTEZĂTORU

S u s la stele-a cerului,
L a capu pomântului,
F r u m o a s ă m a s ă ie'ntinsă,
D e sfinţi cuprinsă.
6 I n capu mesii şede
D o m n u Cristos D o m n ;
• A doilea m a s ă
Şedea I o n Botezătorii ;
A triilea m a s ă
10 Şede S f î n t u P ă t r u ;
A p a t r u l e a S f î n t Ilie,
Cu frati-său P ă n t i l i e 1 ),
C u soru-sa O p â r l i e 2 ) ,
C u trăznete cu mănie,
ia D e face şi veselie.
Iei bea şi să veselia,
D a la rai lăsa
P e S â n t a Vinerea,
S ă păzească raiu.
2
o Şi la ea a venit

') 2) Sfinţi ce cad în luna Iulie.

 247

J i d o v i de pe p o m â n t
Ş'a b ă t u t - o
Ş'a străbătut-o
Şi i-a luat cheia R a i u l u i
25
Şi căldarea de botez
Ş ' a botezat apili
Şi toate judăţili
Şi searanul de judecată,
D e judeca lumea toată,
so Şi b â t u ăl de vitejie,
C e mergea la veselie,
P e toate le lua
Şi î n iad le lăpăda
Si iadu lumina,
35
D a raiu s ă 'ntuneea,
T o a t ă l u m e a să 'ntrista,
Da, ghipeţii să veselia.
S â n t a Vinerea venia
Şi la Cristos D o m n u p l â n g e a :
40
«O Doamne, Sfinte Doamne,
C u m beţi vă veseliţi,
D a de n i m a îngrijiţi.
V o i pe mine m ' a ţ i lăsat,
R a i u să vi-1 păzesc.
45
C â ţ i jidovi pe p o m â n t ,
J u m ă t a t e i - a m bătut,
J u m ă t a t e m ' a bătut,
M'a bătut m'a străbătut.
Şi iei mie mi-a luat
50 Cheile raiului
Şi căldarea de botez,
D e botezai apili
Şi toate judeţili

n Băţul.
 248

Hi s c a m n u de judecată,
55 D e judecai lumea toată
Şi b â t u ăl de vitejie,
D e mergeai la veselie,
P e toate mi le-a loat
Ş i ' n iad le-a lăpădat,
«o Şi iadu s'a luminat,
D a raiu s'a 'ntunecat,
T o a t ă lumea s'a 'ntristat,
N u vă m i l ă şi păcat.
Şi mă rog şi de tine,
65 Să-mi dai u n s f â n t dela masă,
Să mă bat cu jidovii».
D o m n u Cristos D o m n
II scula pe S f â n t u P ă t r u .
S â n t a V i n e r e a spunea
70
L u D o m n u Cristos D o m n :
N u mi-1 da pe S f â n t u P ă t r u ,
Că ie b u n şi blajin,
Dă-mi, pe S f â n t Ilie
Cu trăznete şi mănie,
75
D e face şi veselie.
D o m n u Cristos D o m n
II scula pe S f â n t Ilie.
S f â n t Ilie năcaz ierea,
Că dela masă-1 scula
80
Şi când î n n o r a l'amiaz
Şi fulgera la scăpătat,
T r ă z n i a la răsărit,
T o t la g h i p e ţ 1 ) o m o r â n d .
Câţi Ghipeţi pe p ă m â n t ,
85
P e toţi îi prăpădia,
N u m a i u n u scăpa

Draci.
 249

Ş'ala şchiop scăpa

Şi iei să p i t u l a
S u m a s ă l a Cristos.
rj0
S f â n t Ilie să năcăjia
Şi pe-aăla nu-1 lăsa
Şi de-odată 'nnoora
Şi de-al doilea trăznia
Şi pe-aăla -l prăpădia
ss Şi pe Cristos D o m n u - 1 surzia
Şi m a s a i-o r ă s t u r n a
Şi de r â s că mi-1 lăsa.
A t u n c i a Cristos D o m n u
începea de-1 b l e s t ă m a :
100
«Să dea D u m n e z e u ,
Să zacă nouă ani.
X u m a u n u a scăpat
Nici pe ala n u 1-a lăsat,
N u - i f u milă şi păcat,
io5 Masa mi-a r ă s t u r n a t .
C â n d de pe boală s'o scula,
F ă r ă m â n ă făr' u n picior,
Şi fie j u m ă t a t e de o m ! »
C u m D u m n e z e u blestăma,
110
Aşa S f â n t Ilie ajungea.
S f â n t Ilie şchiop să scula
Şi'n ciomag să trăgea,
P â n la rai mergea.
C â n d de-odată trăznia,
145
Ia du -l deschidea,
Ş i ' n iad să băga.
C â n d din iad scotea
Cheile r a i u l u i
Şi căldarea de botez
120
Şi s c a m n u de judecată
Şi bâtu-ăl de vitejie
 250

D e mergea la veselie,
L a toţi sfinţi eu veselie,
D a n o u ă eu bucurie.
25 Iei clin iad le scotea
Şi'n rai le lăpăda,
L u m e a 'ntreagă să 'nveselia.
Şi Cristos D o m n u spunea,
— L u m e a să veselia:
«o O D o a m n e S f i n t e Ilie,
B u n ă t a t e a ce-ai făeut-o,
Să-ţi vină m â n a şi un picior,
S ă te faci iară om.
I i venia m â n a ş'un picior
135 Şi să făcea iar oin.
Şi cum să făcea iar om,
î n n o r a la amiaz,
F u l g e r a 1 ) la scăpătat
Şi trăznia la răsărit,
140 T o t la ghipeţi o m o r â n d .
Câţi' ghipeţi p e p o m â n t ,
P e toţi i-a o m o r î t
N i c i picior n'a udit.
S f â n t Ilie s t r â g a
145 A i la rai m î n d r o la rai,
S ă vezi sama cum ţ-o dai,
C a r e n'are găzdişoară,
Să-ţi găsească p â n diseară.

Sfânt Ion a tos Ia al doilea corn de masă, sfânt mai mare,

Stancu Grecu, Geanoca.

l
) La repetarea versului, prin cântec, a z : s «scăpără»
 C H I L I D OR

P e - o g u r ă de vale
L a grădin'a b u n ă
L a băşteaua m a r e . . .
' N băştea ce-mi i e r a ?
5
— P e r i i altuiţi
Ş i meri altuiţi
D e cine p ă z i ţ i ?
D e - A r g h i u - ă l bogat,
B a ş din Ţăligrad.
D ' A r g h i u avea-e
' X mijlocu băştelii
T o t u n pui de măr.
Z i u a lăstărea-e,
N o a p t e a că rodia,
15
M e r e de-aur făcea-e
Şi venia cine venia,
Măru-1 culegea-e,
N e g r u b u ş t e a n că-1 lăsa-e.
D a r ă Argliiu ăl bogat
'-o S t r e j e că, rândia 1 )-e

') Eânduia.
 25 2

Mării că-1 păzia-e.

C â n d cocoşii că cânta-e
Şi s t r ă j a că mi-adurmia-e,
I a c ă zânile venia-e,
25 'îs m ă r că să suia,
M ă r u l îl culegea-e.
A r g h i u a avut f i c i o r :
Chilidor, prididit de dor. . . .

U r m e a z ă aceleaşi f a p t e ca în « A r d i u Crăişor»
(P. 231). _
D ă m aci sfârşitul numai.

Ilenuşa 1 ) ce făcea-e?
so Chilidor de m â n - o loa-e
Şi la A r g h i u mergea-e.
Copil de m â n a mergea-e,
D a A r g h i u de vedea,
I e i de d r a g n u mai putea,
® D r e p t la copil mergea
Ş i ' n guriţă-1 săruta,
D a r ă A r g h i u o m bogat,
P e - a m â n d o i , frate-i lua,
L a bisărică-i ducea
40
Si popa îi c u n u n a .
D e n u n t ă s'apuca,
Făcea n u n t a 'npărătească,
P u n t r u să să pomenească
De-o poveste voinicească,

Stan cu (irccu, (fmnom.

') Zâna cea mai mică din cele care furau merele din grădina
lui Arghiu.
 VOI CHITA >

P e - o gură de vale,
L a cea casă m a r e
Cu fereşti î n soare,
C u n o u ă umbrare,
a N o u ă legăioare
T o a t e - a u i d i t 1 ) goale.
D i n nouă legăioare
C a r e eă'mi u i d i a - e ?
— T o c m a Voichiţa
10 D i n şi Costăndin,
F r ă ţ i o r mai mic.
V o i c h i ţ a ce-mi f ă c e a ?
Oile-mi păzia-e,
Soarli-amiaz venia-e,
15
Voichii ce-mi făcea-e
Oile le mâna-e,
L a s t r u n g ă le m â n a - e .
Voichiţii-i venia-e,
'Mpetiţorii-i venia-e,
20 E a că să mărită,
Muică-sa n'o da-e,
Că ea n u - m i avea-e

*) Rămas.
D e cât pe Voichiţa.
— D i n şi Costăndin,
F r ă ţ i o r mai mic
D i n n o u ă legăioare
Toate-a uidit goale.
D i n u că s p u n e a - e :
«Dă-o, maică, dă-o
L-ale ţări pustii,
L'ale Nădolii.
I e u m ă rămăşesc,
Ţ i e să ţi-o aduc
V a r a de trei ori,
C â n d ţ'o fi mai dor,
I a r n a de d o u ă ori,
Că ie mai geroasă,
S ă ţi-o a d u c acasă.»
Muieă-sa n'o da-e,
C ă ea n u mai avea,
D e c â t pe Voica.
Voicliiţa vedea
N i ş t e noori grei,
D e la Nădolii,
D e la ţări pustii.
— N a i c ă Dinule,
M u l g e naică, mulge,
C â t e n o u ă slobozi:
P e noi n e loveşte
N i ş t e noori grei
D e la Nădolii»
D i n u că-i spunea :
«Mână, naică, m â n ă ,
M â n ă , n u te teme,
A ş t e a noori grei
Peţitorii tei.»
P e ţ i t o r i venia
 2oă

P e V o i c a o lua.
Muică-sa rămânea,
«o Cu D i n u uidia.
D i n u ce-i făcea?
— O b e j d e a ajungea
Şi D i n u m u r i a
Muică-sa (nu) uidia,
es D e cât cu m â ţ a ' n vatră
Şi greeru'n perete.
G r e e r u cânta,
M â ţ a meunia,
D e vorbă-o ţinea.
70 D o m n u ca u n sfânt
D e păcatu ei
L a m o r m â n t mergea,
P e s t e D i n u sufla,
De-1 măi învia.
75 D i n u ce făcea-e,
C â n d îl învia,
D i n gură zicea:
« D o a m n e , sfinte D o a m n e ,
Dare-ar Dumnezeu,
«o L e m n u l e ţ u mieu,
F ă - t e calu mieu,
S t â l p u l e ţ u mieu,
F ă - t e şaua ealui;
M ă t ă ş i c a mea,
85 F ă - t e f r â u l e ţ ;
P â n z i ş o a r a mea,
F ă - t e iepângea».
C u m mi-1 poruncea,
D u m n e z e u îi făcea.
90 P e cal să'ncăleca
Şi el că apuca
P e su Podgoreni
 256

P e drumu-al bătrân,
S ' a j u n g ă curând.
95 C â n d iei m i - a j u n g e a
L ' a l e Xădolii,
L ' a l e ţări pustii,
D a iei că găsia
Tot nunta nuntind
100 Şi liora jucând.
D i n u ce f ă c e a ?
— I n h o r ă să prindea
L â n g ă Voichiţa.
V o i c h i ţ a nu-1 cunoştea,
105 La soacră sa fugea.
Boacra îi s p u n e a :
«Muică V o i c h i ţ a , '
D u - t e 'n horă, joacă,
H o r a h o t a r n'are».
no V o i ca îi s p u n e a :
«Muică, muica mea,
' X h o r ă n u m ă duc,
L â n g ă m i n e vine
U n voinic posâclit,
H5 F a ţ a de p ă m â n t » .
D i n u ce făcea ?
— ' X h o r ă să prindea
L â n g ă Voichiţa.
D i n gură zicea:
i 20 «Joacă, naică, joacă,
Joacă, n u te teme,
l e u s â n t frati-tău,
Fratili-ăl mai mic,
C e - a m fost rămăşit,
125 P e tin' să te aduc.»
V o i c h i ţ a zicea:
. « D e - m i eşti f r a t i - m i u ,
 Ce-mi eşti negru posâclit,
F a ţ a de p ă m â n t ?
iso J ) i n u că s p u n e a :
«Ce s â n t negru posâclit,
F a ţ a de p ă m â n t ?
P e d r u m a m venit,
D e m ' a m ofelit».
îs» C u m hora să spărgea,
D i n u că mi-o lua
T o t p e Voiehiţa.
Cu ea că pleca
P e su Podgoreni,
40
1 P e drumu bătrân,
Ş ' a j u n g ă curând.
P e deasupra lor
E l e că cânta,
P â l c de păsărele,
wo D i n gură c â n t a :
« D o a m n e , sfinte D o a m n e ,
U n ' s'a m a i văzut,
U n ' s'a pomenit,
Vii cu m o r ţ i u m b l â n d ? »
150 Voichiţa-auzia,
D i n gură-i s p u n e a :
«Auzi, naică, auzi,
P ă s ă r i l e cântă :
U n ' s'a p o m e n i t
155 Vii cu morţi u m b l â n d ? »
Dinu-atunci zicea:
«Lasă, naică, lasă,
P ă s ă r i l e cântă,
C ' a venit p r i m o v a r a .
i 60 D i n u ce-mi f ă c e a ?
D e m o r m â n t s'apropia,
C a s a i-o-arăta
 258

D i n g u r ă zicea :
«Naică, Voichiţo,
Du-te, naică, du-te,
D u - t e t u acasă,
L a uşe să s t r â g i :
«Muică, muichiliţă,
Deschide uşa,
170 C ă ieu sânt V o i c a ! »
Muica te-o 'ntreba,
«Cine mi t e - a d u s ? »
— « F r a t i - m i u - ă l m a i mic,
Ce-a fost rămăşit»
175 Că ieu să m ă duc,
C a l u ' n g r a j d să-1 bag.
P e d r u m a venit,
D e la răsărit,
D e mi-a ostănit,
i8o D i n u să ducea,
L a m o r m â n t mergea,
D i n gură zicea :
«Căluşelu mieu,
Fă-te lemnu mieu;
185 Şeulica mea,
F ă - t e stâlpu m i e u ;
F r â u l e ţ u mieu,
Fă-te mătăşică;
I e p â n g e a u a mea,
190 F ă - t e p â n z a mea. . .
C u m iei porunci a,
D u m n e z e u făcea.
I n p o m â n t să băga,
D u m n e z e u îl ierta,
195 P o m â n t u - 1 răbda. —
V o i c h i ţ a ce făcea ?
— L a muică-sa mergea,
 259

L a uşe s t r â g a :
«Muică, m u i c a mea,
200 D e s c h i d e - m i uşa,
C ă ieu s â n t Voica.»
Muică-sa-i s p u n e a :
— Silă Somodivă,
N u mă ispiti...
205 P â n ă m ' a i furşit.
D e - m i ieşti tu Voica,
Cine m i te-adus ?»
V o i c a îi s p u n e a :
«Muică, muichiliţă,
210 D e s c h i d e uşa,
C ă ieu sânt Voica.
P e m i n ' m ' a adus
F r a t i - m i u - a l mai mic,
Ce-a f o s t rămaşit,»
215 Muică-sa-i s p u n e a :
«Silă Somodivă,
N u m ă ispiti,
C ă m ' a i ispitit,
P â n ă m ' a i furşit,
220 C u nimica n ' a m uidit,
D e cât cu m â ţ a ' n vatră,
G r e e r u ' n părete.
Fratele-ăl m a i mic
Zace negru de p o m â n t . »
225 V o i c a îi spunea :
«Muică, muichiliţă mea,
Deschide uşa,
C ă ieu s â n t Voica,
D a c ă n u m ă crezi,
230 N a inel de vezi,
I n e l de argint
D e la logodit»
 2G0

A-â-â-â
Muica de-auzia,
236
Uşa deschidea,
F o c u că-i făcea,
Inel cunoştea -e,
D r u m u ' n casă că-i m a i da,
I n braţe-o lua
240
Şi să săruta.
D u m n e z e u n u le răbda,
Stei de p i a t r ă le făcea,
D e să pomenia.

Stancu Greci;, O ca nova-

 L E G E N D Ă

Ta omu-ăl m a r e săcurea-a m a r e
Şi să b a g ă în pădurea a m a r e
Şi taie lemnu-ăl m a i m a r e
Şi face joj mic, joj mare.
M a i c a P r ă c i s t a îmi venia,
I n joj mic joc m a r e să băga,
F r u m o a s ă carte îmi scria,
C a r t e albă, slove negre,
C a r e vede ala-mi crede,
P e D o m u u Cristos trâmitea.
A ş a ea că auzia,
Că cânii de J i d o v i îl prindea,
P e cruce de m ă r dulce-1 î n t i n d e
Cârlige'n m â n i îi bătea,
C u e p â n burtâ-i bătea
Şi p â n m â n i şi p â n picioare.
A ş a M a i c a P r ă c i s t a - m i pleca,
P l â n g â n d , olicăind, dolicăind
Şi-apuca d r u m u la vale,
D i n c o t r o soare răsare
Şi cu broasca să'ntâlnia,
Care hroască o'ntreba :
 262

— Daoleo, M a i c a Prăcista,
C e plângi, ce te olicăi, ce te .dolicăi ?
25
M a i c a P r ă c i s t a îi z i c e a :
« C u m să n u m ă olicăi, să n u m ă dolicăi,
C â n d un f i u a m a v u t
Şi cânii de J i d o v i l-au prins,
P e cruce de m ă r dulce l-au întors,
30
Cârlige î n m â n i i-au bătut,
C u e î n b u r t ă şi'n picioare.
D a broasca zicea:
« P ă i i e u a m a v u t n o u ă crăcănei şi n o u ă bolbonicei
Şi-a trecut u n u cu caru pistă iei
35
Şi ieu n ' a m plâns,
N u m ' a m olicăit, n u m ' a m dolicăit.
D a t u p e n t r u u n fiu al tău, plângi.»
A ş a Maica P r ă c i s t a când auzia,
î n c e p e a să r â d e a
4J
Şi din g u r ă - a ş a z i c e a :
«Bată-te D u m n e z e u , broască,
M ă făcuşi la i n i m ă ra,
D e m ă râsei.
I n d r u m să mori,
45
S ă n u te î m p u ţ i ! »
Şi Maica P r ă c i s t a apuca la vale,
D i n c o t r o soare răsare,
S ă ' n t â l n e a cu Miăilă Cocoşilă.
— B u n ă calea Miăilă Cocoşilă !
50
— Mulţumescu-ţi D o a m n ă Maică Prăcistă!
— Ş t i u că n'ai văzut fiu al meu, f i n al tău,
F i u al D o a m n e i Maicliii Prăcistii,
C a r e ţine scara p ă m â n t u l u i şi a cerului!
— N u l - a m văzut, da a m auzit
55
C ă cănii de J i d o v i l-au p r i n s
Şi pe cruce de m ă r dulce l-au întins.»
Şi pleca Maica P r ă c i s t a iar la vale
 263

Şi să'ntâlnia cu I o n Irizleanu.
— B u n ă cale, I o n Irizleanu.!
eo Şi sta şi-1 î n t r e b a :
Ş t i u că n'ai văzut fiu al meu, fiu al tău,
F i u al D o a m n e i Maichii Prăcistii,
Care ţine scara p ă m â n t u l u i şi a cerului!
— N u l - a m văzut, da a m auzit,
6" Că cânii de J i d o v i l-au p r i n s
Şi pe cruce de m ă r dulce l-au întins.»
Şi pleca pe d r u m la vale,
D i n c o t r o soare răsare
Şi să'ntâlnia cu I o v a n Sfeti I o v a n .
?
o — B u n ă cale, I o v a n Sfeti I o v a n !
Ştiu că n'ai văzut pe fiu al meu, fiu al tău,
F i u al D o a m n e i Maichii Prăcistii,
Care ţine scara p ă m â n t u l u i şi a cerului.
— N u l - a m văzut, d a a m auzit,
75
Că cânii de J i d o v i l'au p r i n s
Şi pe cruce de m ă r dulce l-au întins,
Cârlige î n m â n i i-au bătut,
Cue î n b u r t ă şi piroae în picioare.
Maica P r ă c i s t a că-1 auzia,
80
T r e i azme de pâine lua
Şi-o oca de vin
Şi tăia u n cocoş
Şi făcea ciorbă
Şi să ducea la cânii de J i d o v i
Şi bunăziua le da.
D e D o m nu Cristos întreba ,
D a m o r t îl vedea,
Şi-aşa J i d o v i i zicea :
« D a ştii Maică, Prăcistă,
00 C â n d s'o face p â n e a asta g r â u verde
Şi vinu struguri negri
Şi când o învia cocoşu să cânte
 264

P e marginea blidului,
A t u n c i o să'nvieze D o m n u Cristos,
Nici a t u n c i !
C â n d iei a zis aşa
Şi cocoşu a ' n v i a t din strachină,
Şi a'nceput să cânte pe buza blidului
Şi când a p â l p â i t din aripi,
A sărit z a m a din blid
Şi a stropit p e J i d o v i pe ochi.
Şi D o m n u Cristos a înviat şi a zburat
I n cer, î n slavă,
Iei c u m a văzut că a zburat,
A luat cangea să-1 apuce,
Să-1 prindă, şi 1-a p r i n s de talpă
Şi de atunci ie lipsă carnea
L a mijlocu tălpii.
D e - a t u n c i să zice «Cristos a î n v i a t » .

B a b a Ilinca, de 84 ani, Costal.

CU COPRINS VARIAT
 C O Z I A1)

Sărăcuţa Cozia!
N ' o m a i fi pecum iera :
P e d i n u n t r u jugrăvită,
P e d i n a f a r poleită,
5
C u postav verde 'nvelită.
I ) a cu ce mi-estă zidită ?
C u v a r şi cu c ă r ă m i d ă
Şi cu ţiglă de-a m ă r u n t ă .
D e la Cozia la deal
w Mi-e ordia 2 ) lu Stoian,
L u S t o i a n polcomnicu,
Care-i f r a t e cu dracu,
N e p o t cu diavolu.
D a tare -mi vine la vale,
15 D a n u - m i vine cum să vine,
C i - m i vine cu tunuri- verzi,
Doamne, sparge la cetăţi,

Cozia a fost un turn de pază pe malul Dunării în fata ostro-

vului Adaealfe. «Când intrai înnăuntru iera negurime şi cula de de-
asupra naltă rău şi avea lanţ de fier de să suia Turcu. S'a dărâmat
acum vre-o 47 de ani... Avea moroi de spământa lumea.»
2
) Ordia, oastea.
 268

Şi - m i vine cu t u n u r i mari,
D o a m n e , sparge ziduri tari,
20 Şi - m i vine cu ţăcălaşe,
T o t s p ă r g â n d pe la oraşe.
S ă r ă c u ţ a Cozia !
X ' o m a i fi pecum iera,
Turcii 'n ea n u m a i şedea,
25 D i l a Cozia la vale
Mi-e ordia lu Răscale
Cu cin' sute de cătane,
T o t cătane s p ă t ă r e ş t i 1 )
Şi ' m b r ă c a t e 'n ţoale verzi,
so Dai cit glionţu, nu r ă z b e ş t i ;
Şi cu cliilvăre moţate,
D a i cu glionţu, nu străbate.
Sărăcuţa Cozia !
N ' o fi p e c u m iera.
a» Cine foc mi-o stăpânia ?
R u s u din ţ a r a rusească,
P a n d u r i d i n t r ' a românească,
S â r b u din ţara sârbească,
I a r ca să să pomenească.
« Sărăcuţa Cozia!
Cine foc mi-o m ă t u r a ?
Cocoşel cu aripa,
C o ţ o f a n a cu coada,
Frate, de să pomenia,
45 Şi frate, s'o p o m e n i
C â t soare p e cer va fi
Şi soarele va apune,
D a căntecu tot s'o spune.
Iovan Blayoe din Costol a auzit'o de la unu din Sâp, Niculae
Sâpeanu, care a murit.

-1) spătăreşti, «mari in spete» (?)

 PATRU AL CU SERPELE >

U n băiat tiner iera

Şi pleca de să 'nsura,
D o a m n e , ca toată lumea.
F r u m o a s ă f a t ă găsia,
o I n deal*la O b r a m n i ţ a
Şi de n u n t ă s'apuea.
Ce fel de n u n t a ş i luva ?
— Călăraşii târgului,
T o t stâlpii pământului.
10 Ce fel de maistori luva ?
— Douăzăci de lăutari
Şi treizăei de trâmbiceri.
Ş i - m i cânta, D o a m n e , cânta,
D e desmierda inima,
îs N a i n t e cine mergea ?
— A b d u l a cu t a m b u r a ,
D e să despica f r u n z a .
C u m i n t e acasă-mi venia,
Scurtă vreme că-mi trăia
20 Ş i să ' n t â m p l a de muria.
N e v a s t a groasă-i udia
Ş i să ' n t â m p l a de năştea,
 270

D o a m n e , ca toată lumea,
C â n d copilaşu-1 năştea,
25 M a r e ţ i p ă t că-mi avea
Ş i f r u m o s că-1 boteza,
L a biserică -l ducea
Şi p e iei mi-1 boteza,
N u m e P ă t r u că-i p u n e a .
3o D a maica-sa ce-mi f ă c e a ?
— I n leagăn că mi-1 culca,
F u g a la gros să ducea
Şi f o c u că mi-1 făcea,
C â n d copilu îmi ţipa
35 E a f u g a ' n cas alerga
Şi ' n t r ' u n l e m n să 'mpiedica,
Deştu-ăl m a r e şi-1 frângea.
Căldarea pe foc punea
Şi pe P ă t r u mi-1 scălda,
4
o D o a m n e , ca toată lumea.
Şi 'n leagăn că mi-1 culca
Ţ â ţ a 'n g u r ă că i-o da,
Cu coatele -l legăna
Şi din gură aşa zicea :
45 «Suge maica, suge Petre,
S u g u - m i - t e bălaurii,
Foiliţă trei oglice,
C ă m a i bine n u ţ'oi zice,
C ă t u maică mi-şi ţipaşi
50
Şi de picior m ă săcaşi.
D a r b ă l a u r u de-auzia
C ă lui f r a t e -l d ă r u i a
I e i su talpa căşii iera,
C â n d aşa că auzia
» C ă lui că mi-1 dăruia,
D e su t a l p ă că ieşia
 271

Şi 'n sobă 1 ) că să băga

Şi p e f u r u n 2 ) să suia,
M a r e căngal 3 ) să făcea.
60
Copil creşte, şerpe creşte,
Copil cât putineiu,
D a şerpele cât b u t o i u ;
D a copilu cât butoiu,
Şerpele cât ardovu. 4 )
®> Foiliţă de-o mălură,
(Vestea copil de măsură,
A r m e l e că le l u v a
Şi f r u m o s că să h ă r m a 5 )
Şi 'n codru că-mi apuca,
ro M a r e h a i d u c să făcea,
X i m ă 6 ) cu iei n u putea.
Şi iei f r a t e să ducea
Colea ' n vale ' n t r ' o câmpie,
U n d e fir de i a r b ă nu ie,
75 D e cât dalbă colelie, 7 )
S u p t al p ă r m a r e r o t a t
î m i şedea P ă t r u culcat.
D a b a l a u r u ce-mi f ă c e a ?
— A ş t e p t a cât aştepta,
80
Vedea, P ă t r u nu venia,
C a să-i r ă p u e viaţa,
Iei în coadă că-mi plzenia,
P ă r e ţ i i căşii cădea,
D u p ă P ă t r u să luva.

') Sobă = odae.

2
) Fur-im = cuptor, soba.
3
) Cânffal = colac.
4
) Ardovul = «hărdău ăl mare».
5
) Hărma — arma.
6
) Nimă = nimeni cu el nu putea (lupta).
7
) Colelie = buruiană de ţinuturi stepice. «Să făcea mai inainte
pe năsipuri.»
 212

86
Ţ i n e ici, ţine colea,
Şi pe P ă t r u mi-1 găsia
Colo 'n vale ' n t r ' o câmpie,
U n d e f i r de iarbă n u ie.
D e c â t dalbă colelie.
90
S u p t ăl p ă r m a r e rotat
H găsia pe P ă t r u culcat,
D a şerpele ce-mi făcea?
— Gogea 1 ) frică că-i iera,
D e trei ori mi-1 doloşa, 2 )
95
Să uita de un 'să-1 ia.
D e l a picioare că-1 lua
Şi-odată că-1 î m b u c a :
P â n la b r â u că-1 îmbuca,
M a i departe n u putea,
îoo M a i departe n u să poate
T o t de a r m e ferecate
Şi curele 'ncrucişate,
P e s t ă piept si pestă spate,
C a să p o a t ă bine bate,
iod C ă la P ă t r u n u să poate.
P ă t r u zbiară, şerpe zbiară.
A r u n c a ochii la vale
D i n c o t r o soare răsare.
Y i n e - u n M o l d o v e a n călare,
no D a r ă P ă t r u că-mi zicea :
«Moldovene d u m n e a t a ,
Alearg' frate, de m ă scoate,
Să-ţi fiu f r a t e p â n ' la moarte.»
D a şerpele că-mi zicea:
115 «Moldovene d u m n e a t a ,
Ţine-ţi d r u m u , bate-ţi calea,
C ă de-oi sta, m'oi mânia,

Oogeâ = goşgogea; gogeamite.

2
) Doloşa — oeolirt.
 273

P e P ă t r u l-oi lăpăda,
C â t dai eu zburătura
i 20 Şi d u p ă tine m'oi lua,
Ţ'oi r ă p u n e vieaţa.
T u pe P ă t r u să mi-1 laşi,
l e u pe iei să mi-1 mănânc,
C ă mie mi-e dăruit,
125 ] ) e c â n d mi-a fost copil mic.
Maică-sa că mi 1-a dat,
M i - a lăsat cu j u r ă m â n t ,
Ca ieu pe iei să-1 m ă n â n c .
Că ce ie'n mine-a putrezit
isc Ce ie-afar'a vâlcezât» r )
I a r ă P ă t r u că-mi zicea:
«Moldovene, d u m n e a t a ,
T u de şerpe n'asculta,
Să-i . . . . pe maică-sa,
îs» Că-s p o t u n i i de bumbac,
Nici veninu n ' a intrat.»
Moldovean dac'auzia,
Mică sabie-mi trăgea
Şi c â n d odată-1 lovia,
140 Nici s o i ţ i i 2 ) n u să scria, 3 )
I n c ' o d a t ă când m a i da,
P u ţ i n t e l că mi-1 c r u n t a , 4 )
Sta şerpele, să mânia,
P e P ă t r u mi-1 lăpăda,
145 C â t dai cu zburătura.
C â t dai cu zburătura,
D u p ă Moldovean să lua.
Ţ i n e ici, ţine colea,

>) Văleexât— <;s'a stricat, învineţit = .

2
) Soiţi — solzi.
3
) Seria = însemna,
*) Crunta = tăia.
 274

M o l d o v e a n a când vedea,
i»o D e iei n u p u t e a scăpa,
F u g a 'ntr'o b a l t ă că-şi da
Şi'n trăstie să băga,
M i c a m n ă r e l că-mi scoţia
Şi 'ncepea de-a scăpăra,
155 F o c la trăstie că-mi da
Şi p e şerpe mi-1 ardea
Şi-aşa de iei să scăpa.
U n d e şerpele ardea,
F i r de i a r b ă că n u da.
160 C e fel de i a r b ă creştea,
N u m a mărgele -mi făcea,
F e t e m a r i că mi-şi venia
Ş i mărgele culegea
Şi pe aţă le 'nşira
ies Ş i la g â t că le-atârna
Şi iele, frate, le p u r t a
I n toată Dumineca,
F r a t e , de să p o m e n i a :
O poveste voinicească,
170 L a boeri la D u m n e a v o a s t r ă
Ş i la cinstita de masă.
M a i daţi u n p ă h a r de vin,
S ă vă f a c cliofu d e p l i n ;
Şi m a i daţi şi cu olbiţa,
175 S ă ude neică guriţa.

Moş Iovan Blagoe, din Costol, care l'a învăţat dela

bătrân Ion Geanoveanu.

') Olbiţa— «sticlă, în bătrâneţe».

 C O L C E A G-P A S A >

F o s t - a D o a m n e , fost-a dragă,
Cel Colceag p a ş a b ă t r â n ,
B a r b a albă pân'la b r â u .
Barba-i bate braţili
Genili urechili,
Musteţili umerili,
D a păi*u călcâili,
S ă scula, s'arădica,
M u l t ă oaste-mi aduna,
C â t ă f r u n z a şi iarba.
D a r ă T u r c i pe cai de-i m u r g i
D a r d ă l i i pe bidivii,
D a r A r a b i pe cai de-ai albi,
D a r Cerchezi p e cai de-ai breji
S ă scula, să rădica,
C u oştirea că-mi pleca
Şi iei, măre, să ducea
L a capu p ă m â n t u l u i ,
L a inima câmpului,
L a f â n t â n a Gerului,
 276

(ierului, Crivăţului,
P u t e r e a lu D u m n e z e u .
Şi-acolo când mai mergea-re,
F â n t â n a îmi oeolia,
25 Ceadărele 1 )-mi aşeza.
Da D u m n e z e u ca u n sfânt
S ă cobora pe p ă m â n t ,
L a f â n t â n ă că mergea
V a r a ' n P o s t u lu S â n - P i e t r u
30
C u toiag de ghiaţă'n m â n ă ,
C u mustăţili de b r u m ă
Şi cu b a r b a de chidie 2 ).
D a D u m n e z e u ca u n s f â n t
P u ţ i n t e l ger că-mi lăsa,
38
F â n t â n a că-mi îngheţa.
Cel Colceag paşa b ă t r â n
C u b a r b a p â n ă la brâu,
P i n oştire să plimba,
Oiubueelu-şi aprindea
40
Şi d i n gură îmi s t r â g a :
«Voi, voi, voi oştirea mea,
I a tăiaţi voi suliţili
Şi-aţâţaţi focurili!
I a tăiaţi voi suliţili
45
Ş i - a ţ â ţ a ţ i focurili,
P â n ă m â i n e să-1 zilim.»
Oştirea lui mi-auzia,
Suliţili le-ascuţia,
Focurili le-aţâţa.
60
Şi c u m s t a u focurili
Ca cum stau, zău, stelili;
Suliţili le tăia

') Tabere.
2
) Chiciură.
 Focurili le-aţâţa.
D a D u m n e z e u ca un s f â n t
55 P u ţ i n e i ger că lăsa-re,
V â n t cu ploae că le da -re,
F o c u r i l i le stângea,
I a r Colceag p a ş a bătrân,
Barba, albă p â n ă ' n b r â u
'>" Ciubucelu-şi aprindea,
P i n oştire să plimba,
A ş a din gură g r ă i a :
Voi, voi, voi, oştirea mea,
I a tăiaţi voi murgii voştrii,
«5 Maţili le lepădaţi
Ş i ' n cosciug să vă băgaţi,
P â n ă m â i n e să-1 zilim.»
Toţi murgii iei că tăia,
Maţili le lepăda
TO Ş i ' n cosciuge să băga-re.
C â n d ziuă că să făcea,
Nici u n u viu n u - m i iera.
C a r e viu că î m i era ?
— Cel Colceag paşa b ă t r â n ,
B a r b a albă p â n ă ' n brâu.
P i n oştire să plimba,
Lăcrămioare-1 pordidia,
î n c e p e a D o a m n e de-a p l â n g e a
Şi-aşa, din gură zicea :
80 «Fie câne pe p ă m â n t ,
C â n ' s ' o b a t e T u r c cu T u r c
Şi cu geru, crivăţu,
P u t e r e a lui D u m n e z e u .

De la P ă u n Florescu al Florii, zis pe sârbeşte Floriei, Bâtcova.

 TUDOR ZĂVALAS

T o t î n Iaşi, î n Iaşi,
D i n I a ş i în M ă r i a ş
T u d o r te'nsuraşi,
B u n ă m â n d r ă luaşi,
M â n d r ă ca la tine
N u să d a f l ă ' n lume.
C â n i i de Ieşeni
Şi de Bezărgheni
Şi de U n g u r e n i
' N năcazu m â n d r u ţ i i
L a bir îl punea,
D i n l u n ă î n lună
Câte-o p u n g ă plină ;
D a r din a n î n an
N o u ă p u n g i de bani.
N o u ă şi cu n o u ă
F a c e optsprăzăce ;
S t ă i n i m a răce.
Tudor Zăvălaş
T u d o r Bezirghian
D e om bogat,
N u s'a a f l a t în Ţăligrad.
 279

Iei a avut şi vii şi moşii

Şi locuri noi
25 Şi cirezi de boi
Şi stăvor de cai,
S ă l a ş de ţigani,
S ă c s ă n â de bani,
N o u ă m o r i î n vânt,
30 N o u ă su p ă m â n t ,
M a c i n ă argint,
A r g i n t de-ăl m ă r u n t .
Şi p e t o a t e le-a vindut
Şi b i r u n u 1-a, plătit,
35
Şi-acasă mergea,
L a muiere s p u n e a :
«Nevastă, nevasta mea,
T u oi să te duci
Şi mie să-mi faci
40
T o t trii pâni,
D e trii săptămâni,
C ă ieu o să m ă duc
Şi j a l b ă să-mi d a u
P â n ă la'mpăratu,
45
î m p ă r a t u să-mi facă
B u n ă judecată
C a la l u m e a toată.
N e v a s t a - i făcea
T r i i p ă n i de trii săptămâni.
50 I n t r a i s t ă le l u a
Şi iei pleca
P e - o mică potecea
P â n ă la ' m p ă r a t u .
T r i i zile şedea
55
D e - a b î că'nchepa.
C u cât iei spunea,
î m p ă r a t u cu-atât îi da
 280

Iei de d r a g n u m a i putea
Şi de aci pleca,
60 L a p i m n i ţ ă mergea,
L a mică pimnicioară,
Mică de n i m i c ă
Cu cinzăci de uşi,
C u optzăci de buţi,
® V i n de-1 comenit. 1 )
O oca de vin tocia
Ş i ' n gură o punea.
Tudor să'mbăta
Şi'n uşă să culca.
70
M â n ' s a - i venia ce-i venia
L a m i j l o c de noapte,
Cu sudori de moarte,
D i n gură zicea:
« N o r ă , noru-mea,
75 D u - t e la pimniţă,
Bă-mi aduci u n pic de vin,
Să-mi treacă de d o r de T u d o r i n »
N e v a s t a să ducea
Şi ea găsia
so L a uşa pimniţii,
I n gura uliţii
U n om beat,
C u capu p e prag,
D e ie m o r t de beat.
85 î n d ă r ă t să'ntorcea,
L a soacră-sa, îi spunea :
«Muică, Muiculiţă,
L a noi la pimniţă,
Iestă u n o m beat,
9° C u capu pe p r a g

') <I)m comină.

 281

D a ie m o r t de beat!»
Muică-sa-i s p u n e a :
« N u ie ăla o m beat,
D a ie al tău futac.»
95
Şi ea să scula,
Bine să'nnarma
Şi la pimniţi pleca,
P e T u d o r găsia
I n u ş a pimniţii,
100 I n g u r a uliţii,
Poteca fântânii.
Şi nu-1 cunoştea,
Sabia trăgea
Şi p e T u d o r tăia,
105 C a p u că'l lua,
I n pimniţă-1 băga.
Z i u ă să făcea
Şi ea că îl lua,
L a ceşmea-1 ducea,
no P e ochi îl spăla,
D e îl cunoştea
Şi atunci s p u n e a :
«Tudor, T u d o r ,
Zăvălaş Tudor,
ii5 C u i o spuneam,
Că o să-ţi m o r de dor
V a r a pe răzor
Of, Tudore, of!»
P e T u d o r mi-1 lua
120 Şi îl î n g r o p a
' N poteca fântânii,*
T o t î n d r u m u lumii.
E a acas'să ducea
Şi cepea de-a plângea.
125 I m p ă r a t u - i trimitea
 282

Ce T u d o r să j ă l u i a :
Cirezi de boi,
T u r m e de oi,
Sălaşi de ţigani,
isc Săcsănâ de bani.
L a poartă-i bătea,
T u d o r n u răspunde,
C ă n ' a r e de unde.
D a săesanâ s t r â g a :
135 — Tudore, Tudore,
Deschide poarta,
S ă b ă g ă m blaga
Ce-a trimis-o I m p ă r a t u !»
Muică-sa s t r â g a :
mo «]ŞJ"u ie T u d o r aice,
H o ţ i i mi-au venit,
P e T u d o r i-au tăiat
Şi l-au î n g r o p a t
I n g u r a uliţii,
143
P o t e c a fântânii,
T o t în d r u m u lumii.»
S ă c s a n a de b a n i
A ş a de-auzia,
î n d ă r ă t să'ntorcea
îs» î m p ă r a t u l u i spunea,
î m p ă r a t u l de-auzia,
î n c e p e a de plângea.

Stanca Grecu, Oeanova.

 IANCU VODĂ

S t r â g ă L i e d i n chilie,
S t r â g ă ogea-1 D i i u l u i 1 )
Credinţă'mpăratului.
— Turceşte-te Iancu-Vodă!
5
I a n c u l V o d ă le s p u n e a :
« T u r c i l o r , boerilor,
L e s n e m ă turcesc,
A - m u n c ă 2) m ă r u m â n e s c , 3 )
Da'voi mie să-mi daţi
10 C i n ' s u t e d e berbeci b e l g i 4 )
Cu lâna toată cănită
Ş i coarnele zugrăvite,
I n vârful corniţelor
Două pietre nestămate;
io P e l u m i n a p i e t r i l o r
S a m a berbecilor5).»
Turcii toţi să vorbia
Ş i lui îi da.
l a n c u V o d ă - i lua,
20
T o c m a ' n ţ a r ă - i trecea

') Vidin.
2
) «In sâlă».
3
) Mă creştinesc,
4
5
) Albi.
) însemnarea.
 284

Turcii de iei să ruga :

«Turceşte-te l a n c u V o d ă
Şi dă-te la legea noastră,
C ă ie b u n ă şi bogată
25 Şi de toate destulată.»
l a n c u V o d ă ie spunea :
«Lesne ie să m ă turcesc,
A m u n c ă să m ă r u m â n e s c .
I)a'voi mie să-mi daţi
so Cin'sute de iape b r e a z a »
T u r c i i toţi să vorbia
Şi lui îi da
Cin'sute de iape breaze.
l a n c u V o d ă le lua
35 Şi t o c m a ' n ţară le trecea.
Turcii de iei să ruga :
«Turceşte-te l a n c u V o d ă ,
Şi dă-te la legea noastră,
C ă ie b u n ă şi bogată
40 Şi de toate destulată.»
l a n c u V o d ă le spunea :
«Turcilor, boerilor,
l e u lesne m ă turcesc,
A muncă mă rumânesc,
45
D a voi mie să-mi daţi
A g a u a cu casmaua,
C a d â n a cu târna,
T u r c u l e ţ u cu săpoiu,
B u n ă piatră ca să scoată,
50 M â n d r ă geămie să facă,
S ă ştie toată lumea,
C'arn lăpădat legea,
Toţi Turcii lui îi r â n d i a

Eânduia.
 285

A g a u a cu easinaua,
55
C a d â n a cu târna,
T u r c u l e ţ u cu săpoiu,
B u n ă piatră că scotea,
M â n d r ă geămie făcea,
l a n c u V o d ă le gătia,
«' Gătia carne de p u r c e l ,
Şi j u r a că ie de miel.
Soarele-amiaz că venia
L a p r â n z pe T u r c i îi strâga,
T o ţ i T u r c i i la p r â n z venia
65 Şi toţi T u r c i prânzia,
N u m a un T u r c u l e ţ mai mic,
Strâcăţel de bumbăţel,
Nici n u bea nici n u mânca,
N u m a sta de îi privia,
70
P â n ă ce să sătura.
D u p ă ce să sătura,
A l T u r c u l e ţ mic le spunea :
«Turcilor, nărojilor,
D a voi toţi gândiţi,
75
Că pe l a n c u Vodă l-aţi turcit,
D a iei pe voi v'a r u m â n i t .
M â n c a ţ i c a m e de purcel
Şi j u r a ţ i că ie de miel.»
T u r c i i de-auzia,
80
T o ţ i de-a f u g ă să punea.
C a r e aciia uidia,
Capetele-şi învălia,
C a muerile'nvălia.

Sta nou Grecu, Geanota.

 TEIU ŞI CU BRADU

Ceartă-mi-se ceartă
D o u ă l e m n e ^ ' n codru,
Teiu şi cu bradu.
B r a d u eă'mi zicea :
5
«Sâc, teiule, sâc,
Că-s mai m a r e ieu,
D e cât capu tău,
C ă la m i n e vine
Zăee firizari 2 )
10 Şi cinci tişlerari 3 ),
Şi pe m i n ' m ă taie
Şi iei că m ă face
T o t scânduri de b r a d
Şi m ă p u n e ' n pat.
io Şi pe mine-mi d o a r m e
M â n d r e coconiţe . . .
Teiule, teiule,
Puturosule,
N o d u r o s u l e . —-

Copaci.
2
) «Cei care taie cu firizile» (ferestraele).
3
) Tâmplari, teslari.
 287

20
D a teiu-mi zicea:
«Sâc, bradule, sâc,
C ă - s raai m a r e ieu,
D e cât capu tău,
C ă la mine-mi vine
-3 C â t ă lume toată,
F l o a r e a mi-o culege,
Şi iei că mi-o bea,
Şi mi-o mirosa.»
D a b r a d u - m i zicea:
30 «Sâc, teiule, sâc,
Că-s m a i m a r e ieu
D e cât capu tău.
Floricica m e a
L u m e a o culege
35 Şi mi-o sâcueşte 1 )
Şi la cap mi-o poartă,
L a staguri mi-o pune.
D a teiu-mi zicea:
«Sâc, bradule, sâc,
40
Că-s mai m a r e ieu,
D e cât capu tău,
C ă pe m i n ' m ă taie
Şi f r a t e m ă jupoae,
T e i u că mi-1 scoate,
4
5 R o g o j i n i îmi face
Ş i ' n pat că l - a ş t e r n e
Şi pe iei că-mi d o a r m e
M â n d r e coconiţe.»
D a b r a d u - m i zicea,:
5o «Sâc,, teiule, sâc,
Că-s m a i m a r e ieu,
D e cât capu tău.

*) O face chită, o chiteşte.

 288

C ă la mine-mi vine
Zace firizari
55 Şi cinci ţişlerarî
Şi pe m i n ' m ă taie
F r a t e , şi m ă face
Şindilă măruntă,
Mănăstiri astrucă,»2)
w D a teiu-mi zicea :
«Sâc, bradule, sâc,
Că-s m a i m a r e ieu,
D e cât capu tău,
C ă la mine-mi vine
65 Zăee firizari
Ş i cinci tişlerari,
Şi p e m i n ' m ă face
Icoane frumoase,
' N m ă n ă s t i r i m ă bagă,
vo P o p i i că'mi cetesc,
M ă blagoslovesc.
• D a p e tin'te face
Şindilă m ă r u n t ă ,
P e m i n e m'astrucă.
75 V â n t u că te bate,
Soarele te arde.!»
Sfaiicu G r e c u , Oeanom.

») Şindrilă.
2
) înveleşte, acopere.
 COSTĂNDIN

C â n d oi zice colălie,
S'ascultaţi boieri la mine,
Bă vă s p u n o istorie,
Cântecel din Bulgarie,
s C â n d oi zice lin pelin,
Bă vi-1 cânt pe Costăndin.
Istina băiat s ă r a c !
D a de carte-ini învăţa,
N u p o a t e 2 ) cât ie Sârbia,
Bârbia cu Bulgaria,
P e dincolo R u mânia.
L a C o s t ă n d i n că-mi venia,
Tn miliţie să-1 ia
N o u o ani şi j u m ă t a t e ,
îs S ă shijască 'n direptate.
D a C o s t ă n d i n că-mi avea,
N ' a v e a tată, decât m u m ă
Ş'aia mi-era b ă t r â n ă .
Iei din g u r ă că-mi zicea:
« F ă , tu muică, d u m n e a t a ,

') In adevăr, da.

2
) Cât iei.
19
 290

L a ' m p ă r a t u te-oi ducea,

Şi din gură i-oi r ) spunea,
— C â n d oi zice trii spănaee -
S ă nu-i ia şi pe-i săraci!
se D a m u m ă - s a de-auzia,
L a ' m p ă r a t u să ducea
Şi la p o a r t ă că-mi plângea,
T r i i s ă p t ă m â n i că-mi plângea,
O c h i i ' n cap i să scura,
30 Ea, chioară rămânea.
D a ' m p ă r a t u , de vedea,
L a p o a r t ă că-mi ieşia
Şi pe b a b ă mi-o ' n t r e b a :
«Fă, tu babă, dumneata,
35 D e ce plângi tu acîia ?»
D a r ă b a b a că-mi zicea:
«Mă, 'mpărate, d u m n e a t a ,
D e ce p l â n g ieu aicea ?
U n copil că m i - a m avut
40 — C â n d oi zice de-un s p ă n a c
Şi pe-ala m i l'aţi l o a t »
— C â n d oi zice trii măsline,
D e aia m ă rog ieu la tine,
D a c ' a i vrea, să-mi faci u n bine!
45
— C â n d oi zice trii spănaee —
S ă n u iei şi pe-i săraci,
C ă C o s t ă n d i n mi-e sărac,
N ' a r e tată, decât m u m ă
Ş'aia mi-e b ă t r â n ă .
50 B ă t r â n ă , pe c u m mă vezi,
N u m ă scol p â n n u oftez
Şi C o s t ă n d i n mi-e sărac,
D a de carte-i prea ' n v ă ţ a t !

vei.
 291

N u poate, cât ie Sârbia,

55 S â r b i a şi Bulgaria,
P e dincolo R u m â n i a . »
D a ' m p ă r a t u că zicea:
«Si io-am a v u t muică b ă t r â n ă ,
N ' a p u s g u r ă p i n t r u mine,
co Du-te-acasă şi vezi de treabă,
C ă ieşti b ă t r â n ă şi slaba
D a c ă iestă tain 'aşa.
P e C o s t ă n d i n să mi-I loaţi,
• Să-i daţi cal de călărie,
65 C'o să meargă 'n bătălie,
P o a t e numili să-i vie.»
P e C o s t ă n d i n că mi-1 loa,
Şi-i da cal de călărie
Şi-1 băga î n bătălie.
70
Z ă s t a v a *) 'n m â n ă i-o da
Şi răsbielu 1-începea
Şi 'nainte că-1 punea.
U n t u n ici, u n t u n colea
Şi u n t u n că-mi pognia
75
Şi ghiuleaua să spărgea,
P e C o s t ă n d i n îl lovia,
Picioarele-i răteza
Şi zăstava că n ' o da.
A t u n c i C o s t ă n d i n zicea:
80
«Na-vă, n a - v ă zăstava,
Că-mi m â n c a r ă ţ i vieaţa.»
D a ' m p ă r a t u că zicea:
«Bravos, b r a v o s ce voinic!
D a zău ţine cu S â r b i a ,
85
C a să-mi b a t ă Bulgaria.»
P e C o s t ă n d i n mi-1 loa
 292

L a doctor l'aducea,
P - i e l mi-1 zvinduia 1 )
Ş i şchiop că r ă m â n e a
90 Şi n o t a r că mi-1 punea,
C i n 'sute de f r a n g i că-i da,
L u n a că i-o plătia.
P e m u m ă - s a că mi-o loa,
P e ea că mi-o a r ă n e a , 2 )
95 D e să pomenia.

loniţă Ştefanovici (Roihn). tGrabm>iţa.

') Vindeca.
2
) Hrănia.
 A LU1) PRICU

C â n d oi zice viorea-re,
' N t r ' o s â n t ă dumineca-re
L i ş i t a ţ i e mi-era,
B a ş î n sat în Boi'deia:
5
Cafenea şi căsăpiia-re.
D a p e cine o mâna-re,
T o t p i s a r u de N a ţ a ,
P i n t r u P r i c u că mâna-re.
S t a n al P o p i i ce-mi făcea-
P i n cafenea să p l i m b a - r e
Şi lu P r i c u că-i spunea :
«Măi tu vere, d u m n e a t a - r e ,
N u - ţ i m a i las căfenea-re,
Nici f r a t e căsăpiia,
15
C â n d oi zice de-un năut,
D e s t u l f r a t e mi-ai ţ i n u t ;
C â n d oi zice viorea,
S'o iau şi ieu acuma-re.»
P a t r u părăle că-mi da-re,
20
P i s t ă P r i c u că-mi săria-re,

') Subtînţeles eâiiteeul.

 94

D a r chinezu ce-mi g r ă i a - r e :
« P u n e Pricule, nu sta-re !»
Iei d i n g u r ă aşa-mi grăia-re :
« N u m a i dau nici o para,
£5 B u n ă g r i j ă io-i p u r t a » .
P i n căfenea să p l i m b a - r e
C u frati-său Nicola-re ;
Iei acasă să ducea.
P e fiu-său mi-1 căta
30 Şi din g u r ă aşa-mi g r ă i a - r e :
«Măi I o a n e d-ta,
N ' o i mai f i copil de mine,
D e n u - i asculta de m i n e !
P u ş c a f r a t e să mi-o iai
35 Şi la căfenea să mergi,
P e S t a n al P o p i i să-1 păzeşti,
Ca, frate, să-1 p r ă p ă d e ş t i ! »
D a fiu-su ce-mi g r ă i a ?
N ' o i m a i f i eopil de tine,
40 D e n ' o i asculta de t i n e !
P u ş c a mi-o luva,
D u p ă t a t ' s ă u să ducea,
L ă căfenea că-mi mergea,
B a ş î n m u r g i t că-mi iera.
45 D a r ă P r i c u ce-mi făcea. ?
I n căfenea că-mi i n t r a
Şi la astal că să t r ă g e a
Cu frati-său Nicola;
O chilă de v i n cerea,
so D a r fiu-su ce f ă c e a ?
L a geam să pitula
P e S t a n al Popii'l păzia.
P r i c u vin ' n p a r ă că p u n e a ,
C u f r a t i - s u troncănia,
55 L a S t a n al P o p i i '1 s t r â g a :
 M ă i t u vere d-ta,
Ţ i n e f r a t e vin de bea,
Ce te-ai năcăjit a ş a !
S t a n al P o p i i de-auzia,
L â n g ă iei că să ducea.
Şi fiu-su când vedea,
P u ş c a că mi-o slobozia,
P e S t a n al P o p i i lovia.
G l i o n ţ u că-mi trecea
® D r e p t în N a ţ ă :
L a m p a să stângea.
D a r chimeţii ce-mi vorbia :
«Ce faci Pricule. aşa ?»
M â n a pe iei că p u n e a
70
Ş i ' n t r ' o sobă 1-închidea
C u frati-su Nicola,
Chimeţii la iei acasă că-mi mergea,
P e fiu-su că-1 căta
Şi la muieri că strâga :
75 — C â n d oi zice de-o vivoară,
D a n u ieşi f a t ă a f a r ă ?
C â n d oi zice de-o vivoară,
lesă D u m i t r a afară.
— C â n d oi zice de-o supică,
N o r a lu P r i e u - a m a i mică.
Chimeţii mi-o întreba,
Da ie I o v a n aciia ?
D a ea f r a t e le s p u n e a :
« C â n d oi zice de-o vivoară,
85
S'a dus d'asară la moară.»
I e i din sobă r ă s p u n d e a :
« . . . pe mumă-sa,
Ce cată la casa m e a ?»
D a r chimeţii ce-mi g r ă i a :
<jo «Măi I o vane, d u m n e a t a ,
 29(5

S p u n e une-i puşca t a ? »
— C â n d oi zice de-o gutoaie,
« P u ş c a m e a ie-ntră butoaie»
Ş i ' n coşare că-mi mergea,
® P u ş c a că le-o da,
Chimeţii mi-o mirosia
Şi pognită mi-o găsia.
L a căfenea că m e r g e a
Şi lu P r i c u - i a r ă t a :
100 «Ce-ai f ă c u t P r i c u l e - a ş a ? »
D a r frati-su ce-mi vorbia :
Ziseşi Naică, n u te teme,
D a r f u f r a t e prea de vroi ne,
I n loc să făcem noi moşie,
105 N o i f ă c u r ă m sărăcie!»
P o l i ţ i a că-mi venia.
C ă p i t a n u să p l i m b a
Şi cu P r i c u tăinuia :
•Ce-ai făcut Pricule-aşa ?
no Trăiai t u bine m a i bine,
N u p u t e a n i m a cu tine,
D a c ă ştii că n'ai făcut,
N u te t e m e f r a t e aşa,
I a r vini t u la casa ta.
ii5 N u trecea u n an de zile
N o u o petreşuri făcea,
P e toate le do bora,
Advocaţii să mira.
D a r ' P r i c u ce-i s p u n e a ?
i^o N u te t e m e d u m n e a t a ,
C ă n ' a m cheltuit nimica :
l e s t ă a r t i i e 2 ) la m i n e

') Procese.
2
) Hârtie (bilete de bancă).
 297

Mi să pare v'o cinei miie,

C-ă-a fost în sân tot la mine,
125 Adusă din Rumânie
Dila Popa Irimie.
I-a-m pus mâna după cap,
I-a fost frică de tesac,
Mi i-a dat şi am plecat.»
130 — Vedeţi oameni istorie:*
Cum scapă cu pretinie!

Cules dela Milisav Popovici, 30 ani, din Bordeie. Autorul e lău-

tarul Ştefan din Graboviţa. E un cântec contemporan, referitor la
o întâmplare din sat: « omorârea chinezului de către ficiorul Iu
Pricu, care acum ie la robie». Interesant este că se mai creiază şi
astăzi balade, care denotă însă decadenţa acestui gen.
 MARCU VITEAZU

S u s la culmea dealului,
L a cerdacu Marcului,
M a r c u l u i Viteazului,
F r u m o a s ă masă m i - e 'ntinsă.
s .Dar la m a s ă cine şede?
— S a v a i M a r c u Viteazu,
Şi cu T u r c u -Bolur A g a .
D a iei bea şi să cinsta,
T a r e r ă m ă ş a g făcea,
10 C a r e f r a t e s'o 'mbăta,
C a p u dela t r u p să-i ia,
S ă să ducă pomina,
C a la iei la nimina.
C u p a h a r e cine-mi d a ?
îs — S a v a i m u m a Marcului,
I b o m n i c a Turcului.
A j u n g e a r â n d u la Marcu,
Păhărelu Marcului
Cu v i n '1 jumătăţia,
20 Şi cu afion 1 ) in i-1 umplea,

t) «Ce adoarme omu»

 299

D a păhărelu Turcului,
C u apă j u m ă t ă ţ i a ,
Şi cu vin că mi-1 u m p l e a ,
B e a T u r c u şi să trezia.
23 D a r ă M a r c u ce-mi f ă c e a ?
- - Iei, f r a t e , că să ' m b ă t a ,
Ş i ' n chelie să culca,
D a r ă m u m a Marcului,
Ibomnica Turcului,
30 E a d i n g u r ă a ş a zicea,
— B a t - o maica Precesta,
Şi sânta Dumineca,
Ş i s â n t a V i n e r i de vine.
Să n u - i a j u t e cu b i n e — ,
35
E a din gur'aşa zicea:
T u r c u l e , Bol îi r A g a ,
R ă m ă ş a g u ce-aţi f ă c u t ,
L a p o m â n t că m i - a udit,
C ă M a r c u m i s'a ' m b ă t a t ,
40
Ş i ' n chelie m - e culcat,
Ca c u m m - e b u n d e tăiat.»
T u r c u - a ş a , dac'auzia,
S ă b i o a r a m i - o trăgea,
P e tocilă mi-0-ascuţia,
io Ş i la p a l m ă m i - o cerca,
V e d e a , b i n e că tăia,
Dară sluga Marcului,
Slugulicea M a r c u l u i ,
S l u g a lui, Neculcea,
5o C â n d aşa, f r a t e , - m i vedea,
F u g a la M a r c u - a l e r g a ,
Ş i ' n chelie s ă băga,
P a l m a bici că m i - o făcea,

') «Podrum» (pivniţă).

 300

Şi pestă ochi mi-o trăgea,

M a r c u din s o m n că - m i săria,
Şi sabia mi-o scoţia,
D u p ă sluga lui să loa.
II gonia cât îl gonia,
Zi de v a r ă p â n ă ' n sară,
P â n ' a c i la chindioară,
P e valea Perişilor,
Si pe-a Perişanilor.
C â n d f u în vale la Periş,
S t a î n d r u m de-a curmeziş,
Şi din gur'aşa - m i z i c e a :
«D'aleo s t ă p â n e Marcule,
N u - ş ' vitejia ţ'arăţi,
A u cu murgii m i te'ntreci,
A u pe m i n e m ă goneşti,
Puică, să m ă p r ă p ă d e ş t i ? »
D a r ă M a r c u că -mi zicea:
« D a ştii sluguliţa mea,
Nici vitejia mi-o-arăt,
N i c i cu m u r g i i n u mă'ntrec,
N u m a i p e t i n ' te gonesc,
Puico, să te prăpădesc,
C ' a ş a p a l m ă ce mi-ai dat,
D e c â n d maica m ' a făcut,
A ş a p a l m ă n ' a m văzut. '
Şi c â n d iera la n u n t ă mea,
T o ţ i boierii mă dăruia,
C a r e cu vii, cu moşii,
C a r e cu cirezi de boi,
C a r e cu t u r m e de oi,
C a r e eu st ave de cai. .
D a t u cu ce m ă dăruiai?
— C u ale f r i p t e b u z d u g a n e ,
L u o a t e p e pelea goală,
 301

Şi foc în cizme că-mi puneai,

i» Şi ziceai că joc de drag,
D a io j u c a m de m a r e silă»
A t u n c i sluga sta şi-i s p u n e a :
«Ştii s t ă p â n e Marcule,
D e nu iera p a l m a mea,
os S ă ducea vieaţa ta,
C ă tu când beai şi te cinstai,
C u T u r c u t a r e r ă m ă ş a g făceai,
Care din voi s'o 'mbăta,
C a p u dila t r u p să-i ia,
100
Ş i ' n ţ a p ă că i l-o punea,
D e s'o duce p o m i n a
Ca la iei la n i m i n a .
Cu p ă h ă r e l cin' vă d a ?
Savai muichiliţa ta,
105
S a v a i păhărel u tău
C u vin îl jumătăţia,
C u afion mi-1 umplea
Şi ţie că m i ţi-1 da
Şi t u beai şi te'mbătai
110
Şi'n chelie te culcai.
Păhărelu Turcului
C u vin îl j u m ă t ă ţ i a
Şi cu apă mi-1 umplea,
Bea T u r c u şi să trăzia.
116
S a v a i muichiliţa ta,
A ş a din g u r ă zicea:
« T u r c u l e Bolîir Aga,
R ă m ă ş a g u ce-aţi făcut,
J o s la p ă m â n t m i - a udit.»
^o Turcu-aşa, dac'auzia,
Săbioară m i - o trăgea,
P e tocilă mi-o-ascuţia
Şi la p a l m ă m i - o cerca,
 302

Vedea, bine că tăia.

12» I o dac'am văzut aşa,
I o la tine m ' a m băgat,
P a l m a bici că m i - a m făcut
Şi pestă oclii că ţ ' a m dat.
D e n u iera palma, mea,
iso S ă ducea vieaţa ta ! >
M a r c u - a ş a , când mi-auzia,
A ş a ' n gură; mi-1 pupa
Şi de m â n ă mi-1 luva
Şi din gur'aşa zicea :
135 « S a v a i . sluguliţa mea,
I a poftiţi la mine'ncoa,
C ă tu ieşti vieaţa mea»
Ş'acasă să ducea,
M a r e z ă f e t 1 ) că-mi făcea
mo Şi bea şi să veselia
Şi pe muică-sa mi-o loa
Şi f r u m o s mi-o cătrănia,
F o c dila picioare-i da,
D e douo părţi
iffi C u l e m n e verzi
Şi de douo
C u uscate,
C a s'aprindă pe-ale lalte.
P â n ă muică-sa ardea
150 I e i bea şi să veselia.
I a r ă muică-sa zicea:
«Muică, muică, Marcule,
D a n u - ţ i p a r e rău de mine,
N u - ţ i p a r e rău de ţ â ţ a ta,
155 Că m i - o b a t e bălbăra !)»

«Cinste».
*) Vâlvăra, «bălbătaia focului».
 303

D a r ă M a r c u ce-mi zicea?
«Muică, muichiliţa mea,
D a n u - m i p a r e rău de ea,
C ă n u - i aia ţ â ţ a mea,
160
C ' a m u ş c a t p ă g â n d i n ea»
Ş ' a ş a muică-sa ardea,
P â n ' c e n u ş ă să făcea
Şi cenuşa mi-o luva
Ş i ' n vânt, frate, mi-o sufla,
165 Ţ-iera frică c'o'nvia.
P e - u n e muică-sa ardea,
P u n e a p l u g u şi ara
Şi g r â u că mi-şi sămăna.
Şi când g r â u să cocea,
i7o F r u m o s că mi-1 săcera,
L a arie mi-1 ducea
Şi f r a t e mi-1 treera,
D o a m n e , ca toată lumea.
A t u n c i la moară-1 ducea
175 M â n d r ă făină-1 făcea
Şi pâine că mi-1 făcea,
P o m a n ă m â n i - s a punea
F r a t e , de să pomenea.
Şi cântecu să isprăvi a.

Iovan Blagoe, Costol.

 IANUŞ UNGURU

I a n u ş Unguru, iei a avut pătruzăci de ficiori

d u p ă iei. I e i a f o s t haiduc. Iei s'au culcat ş'au
adurmit. H a i d u c i i aia au aflat de I a n u ş că iei ie
m a i b u n în codru.

I e voinic cu năroc,
P o a t e cuteza la foc.
D i n zăce doi s'alegea,
L a al mez de n o a p t e pleca,
o B r a v a porţii o bătea,
D a r I a n u ş î m i durmia,
N u m a maică-sa auzia :
C a r e b a t e b r a v a porţii,
A c u la c u m p ă n a nopţii,
10 C'acu iestă j u n g h i u morţii ?
Băieţii că m i - a u z i a :
Taci maică, n u zice-aşa.
S ă ni-1 dai pe I a n u ş nouo,
S ă ne fii maică şi nouo,
is Să-ţi croim rochiţă nouo,
Crez, rochiţă zău de lână,
C a la o maică b ă t r â n ă ;
 305

\ Crez, şi alta de mătasă,

S ă te plimbi cu ea pin casă
so C a o dalbă j u p â n e a s ă » .
I ) a , vezi, maică-sa-mi grăia'.
«Io pe I a n u ş n u l-oi da,
C â t cap la t r u p ş o r va sta,
C a mai a v u t şapte fraţi,
25 T o ţ i a perit î n t r ' o M a r ţ i ,
N u m a I a n u ş m i - a uidit,
S ă facă pomenile,
S ă le poarte ţoalele,
Ţoalele şi armele — •
so Strălucea ca soarele.
I a n u ş din s o m n î m i t r â e n i a :
Maică, ce vorbă-mi f u asta ?
I a dă muică cheile,
S ă - m i descui lădiţile,
3» S a - m i iau muică ţoalele,
Ţoalele şi armele —
Strălucesc ca soarele !»
Ţoalele că şi le loa
Şi mai m â n d r u s ă ' n f o r m a *):
40
F o i l i ţ ă mărăcine,
V e n i ţ i ficiori d u p ă mine,
Că ştiu s a m a ' n codru bine,
M ă c a r să per p â n ă m â n e !
M u m ă - s a că-1 b l ă s t ă m a :
45
«D'alei I a n u ş , p u i u maicliii,
N u te trage-a'râmbăşie 2 )
C o i să peri p i n puşcărie!»
M u m ă - s a că mi-şi grăia,
D a r ă iei că n'asculta.

') «Bă chichia» (gătia).

2
) Şefie, «mai mare».
 312

60 «Da-oa-1 d r a g u D u m n e z e u ,
S ă facă p e g â n d u meu,
Xouo zile să (h)oţeşţi,
C â n d o fi la zăcelea,
G r e a p o t e r ă te-o-aj ungea,
55 p e tine te-o ocoli,
D o a m n e , şi te-or p r ă p ă d i ! »
I a vezi b l ă s t ă m 1'ajungea,
Iei nouo zile (h)oţia
Ş ' u n s o m n m a r e că-i venia,
60 Iei d o a m n e mi să culca
Ş'aşa s o m n greu ce-mi d u r m i a ,
D a greu vis că mi-şi visa,
G r e a poteră-1 ocoli a,
Ş a p t e sate de pe baltă,
65 Ţ a r a R u m â n e a s c ă toată,
Şi Crăiova j u m ă t a t e ;
, D a potera Banului,
Şi cu-a Mîigtnvannlui,
Ţara Meedinţului,1)
70 C ă - s cânii p o m â n t u l u i .
I e i aşa din s o m n trâgnia,
D i n gloanţă n u să vedea,
I e i l a ficiori î m i s t r â g a :
« F r ă ţ i o r i de s a m a mea,
75 S'aduceţi pe b o a m b a 2 ) 'ncoa,
C ă b a g p r a u cu chivără,
Şi gloanţăle cu poala,
Beicoane cu vreţi;), 3 )
L a m ă s u r ă n u venia.
so C â n d aşa cu ea, că-mi da,
N o u o mie dobora,

') Necunoscută de cântăreţ.

2
) «Puşcă mare». *
3
) «Sac de punem bucate'n iei».
 307

N u m a u n u ce uiclia,
U n v r ă j m a ş de a r n ă u t ,
- C ' u n pistol aghintuit.
85 Iei dila b r â u îl trăgea,
Şi niminia nu-1 vedea.
U n b u m b de argint băga,
I n pistol aghintuia,
C u iei î n I a n u ş că-mi da,
P e I a n u ş că mi-1 lovia,
Dila vale de buric,
U n d e - i puterea'n voinic,
M a ţ ă l e i le vărsa,
D a feciorii - m i alerga,
95
M a ţ ă l e i le-aduna,
Ş i ' n coş că i le băga,
C ' u n b r â u lat că-1 încingea,
U n b r â u lat din Ţăligrad,
Ş a p t e galbini cotu-i loat.
ioo Ş i p e cal 1- încăleca,
L a m u m ă - s a mi-1 ducea.
M u m ă - s a când mi-1 vedea :
« L a s ă muică r ă u să-ţi fie,
R ă u să-ţi fie, da n u bine,
105 C ă n'ai vrut s'asculţi de mine».
— «Muică n u mă supăra
Ş ' a ş t e r n e - u n a ş t e r n u t lung,
Savai m u i c ă l u n g şi'ngust,
M i - a p r i n d e o lumânare,
n o S ă - m i fie la răposare.
D ă - m i u n p a h a r de vin,
S ă m ă cuminec de v i u ;
S ă - m i aduci pe popa,
S ă - m i cetească molivda»
ii5 P e p o p a că-1 aducea.
P â n ă p o p a mi-1 cetia,
 308

Şi sufletu că-i ieşia,

Şi p o p a mi-1 m o r m â n t a ,
D a m u m ă - s a să cânta.

Costăndin Ion zis şi Ţuţn, 70 ani, Costol.

Ştia mai mult poveşti, decât versuri (nu e lăutar). Din balade
mai cunoştea a lui «Dăscală Păscală» (p. 130), cu titlu ce ur-
mează :
P-el Boyax de Mare
Tare că-mi fugea
Mica corăbioară.
Cârma cine-o-ţine?
— Dăscală, Pascală, etc.
Acţiunea se petrece pe Mare nu pe Dunăre ca In cealaltă.
FRÂNGURELE" „(FRÂNTURELE)"
 FRANGURELE

Cuculeţ de la pădure,
D u - t e la m â n d r a de-i spune,
S ă n u să m a i p o a r t e bine,
Că m ' a m uscat, vai de m i n e !

M â n d r u l e a n ă d i n t r e bălţi
C u dragoste'n p a t r u părţi,
N a la neică vre-o doi sloţi,
S ă n u te iubeşti cu toţi.
s M â n d r u l e a n a că-mi zicea:
N u - m i t r e b u e sloţii tăi,
C ă ieu a m pretinii miei,
C a r e m ă iubesc cu iei.
*

C â n d oi zice trei zmicele,

Voi, voi, voi, m â n d r e l e mele,
V e n i ţ i toate, câte trele,
V e n i ţ i Miercuri, veniţi Joi,
5
S ă n e r ă f u i m şi noi.
P o a t e s'o ' n t â m p l a să mor,
S ă - ţ i iei guriţa'nnapoi,
Să n u - ţ i m a i uidesc de dor ;
 312

' S ă ne ştim alibăriţi

w Şi de neiea despărţiţi.
C ă ieu ce v ' a m f ă g ă d u i t ?
Câte-o t o a r t ă de argint.
C ă ieu m ' a m căsărit
N u m a i vă iau flori din târg,
1 5 Nici m ă r g e a n roşu la gât,
*

C â n d oi zice de-o lalea,

M â n d r o ' n b ă t ă t u r a ta,
S ă r ă s a r ă trestia,
T r e s t i a şi bolbura, 2 )
Să fete lupoaica'n ea.
s S ă r ă m â n ă ţărâna,
S ă f a c u r m ă cu ghiata,
S ă răsar'o viorea,
Să-mi cinstesc a m u r e a z a
*

C â n d oi zice trei măsline,

De-oi gândi, m â n d r o , la mine,
C u m gândesc şi ieu la tine,
N ' a r m a i fi păcat pe lume.
*

C â n d oi zice mărăcine,
Ia-mă, D o a m n e , şi m ă p u n e
' N t r e neveste d'ale bune,
C u b ă r b a ţ i i duşi î n lume,
5
L e iubesc şi n u m ă spune.
*

M â n d r o , b ă r b ă ţ e l u tău,
Ologi-l-ar D u m n e z e u ,

') «Curat despărţiţi».

2
) Volbură, «iarbă».
 313

S ă mai te iubesc şi ieu

M â n d r u ţ a a t u n c i zicea :
T a c i neică şi n u vorbi,
C ă de cât l-ar ologi,
M a i bine l-ar chiori.
A l olog şede la foc
Ş i vede cu ochii tot,
D a ăl chior şede la p ă r e t e
Şi cu ochii că n u vede,
P â n ă dai ca să iubeşte,
I n i m i o a r a - ş i răcoreşte.
*

M â n d r o , c u m să f a c e m noi,
S ă ne iubim a m â n d o i ?
Neică, c u m să facem noi,
Să ne iubim amândoi ?
I a - ţ i puşca şi doi copoi
Şi doboară î n zăvoi.
Şi ieu să viu cu-ăi doi boi,
Să n e ' n t â l n i m amândoi.
P â n ă boii paşte iarbă,
N o i să ne vedem de treabă,
P â n ă boii m ă n â n c ă fân,
l e u să-ţi iau m ă r u din sân.
*

D o a m n e , ce*)-a lăsat D u m n e z e u l
C e iubesc să fie-al mieu,
Şi să m o r când oi vrea ieu.
Să lase Maica Precista,
Să vină ibomnica,
S ă vină la m o a r t e a mea,
S ă - m i ţină l u m â n a r e a
 314

S ă m o r cu ochii la ea.
*

N ' a lăsat D u m n e z e u bine,

l e u iubesc şi altu ţine.
C â n d văd ibomnica m e a
P e b r a ţ e l e altuia,
s N ' a m cuţit, m ' a ş î n j u n g h i a ,
Ş i pe m i n e şi pe ea.
*

F o a i e verde, foi de tei,

C â n d i e r a m nişte copii,
C u m n e bulgăriam cu glii,
Şi şedeam la voi pe pat
5
Şi vorbiam de s ă r u t a t ;
Şi şedeam pe pajişte
Şi vorbeam de dragoste.

D e oi t r a g e cât a m tras,
D e la Paşti pân'la Ispas,
l e u de m â n d r a n u m ă las,
Pân'oi face-o cu'n p r i p a s . . .
*

M â n d r o , de ce n u plezniam,
C â n d b ă t e a m la tine'n geam ?
C â n d i e r a m t â n ă r durlan,
I u b i a m fete câte-un a n ;
s D a r de c â n d m ă î n s u r a i
Şi iubesc n u m a i neveste,
D e t e b a r b a f ă r ' d e veste,
M u s t ă ţ i l e să lungiră,
M â n d r u ţ e l e m ă urâră.
Stancu Grecn, Ocauora.
FRÂNGURELE (sau FRÂNTURELE

V e r d e , verde o nalbă,
T a i c a şi muica m ă - n t r e a b ă ,
Ce s â n t galbină şi slabă,
C ă de boală n ' a m bolit,
5 N i c i de friguri n ' a m zăcut
Şi-am fost timp când n'am ştiut.
D a m ' a m p r i p i t la iubit,
D a iubi t u bătă-1 focu,
N u ie vie nici moşie,
10 Ci ie pizmă şi mânie.
Nici o boală n u ie grea-e
N u n u l zău, frigura-e
C ă de friguri beai şi m ă n â n c i ,
D a de iubit te usuci.
*

C â n d oi zice de-un atlaz,

C ă de-oi trage câte-am tras,
D e la P a ş t i p â n ' l a I s p a s
l e u de m â n d r a n u m ă las,
B
P â n - o i face-o cu'n p r i p a s
Şi copil să botezăm
 316

S ă p u n e m pe n u m e - a l mieu.
I s'o face dor de mine,
S ă doboare la f â n t â n ă
10
C u copilaşu de mână,
T o a t ă l u m e a să să'nchine.
S ă - a r ă t e cu gegetu,
Uite, muică, t a i c ă - t u !

D a ştii lele, da n u ştii!

T o a t ă noaptea-ţi b a t la poartă,
D a t u dormi, dormire-ai m o a r t ă ,
C u c r ă ţ a n u f ă c u t roată.
5
D a o căţea gulerată,
F i ' a dracului ea m o a r t ă ,
M ă goni ograda toată,
S t ă t u i n i m a zburată.
C â t fugii ieu, crez, pitiş,
10
Că,zui î n nişte urzici,
M ă făcui n u m a i beşici.
M ' a p u c a i de s ă r u t a t
. . . . şi-aşă'n . . . p u p a t ,
N u m a i p o t de scărpinat.

C â n d oi zice de-un trăseău,

C e n'o lăsat D u m n e z ă u etc, ca la p. 313
*

C u m ieşti m â n d r ă de f r u m o a s ă ,
A ş a să fii şi credincioasă,
N ' a r m a i fi gâlceavă'n casă,
D a ' ţ i - e vorba t r o n c ă n o a s ă , 1 )

Aspră, troncănitoare.
 317

5
D e faci g â l c e a v a p i n casă.
C â t ieşti m â n d r ă d e g h i o l b a n ă , 1 )
A s a r ă - ţ i dedei o p a l m ă ,
D ' a z d i n i a ţ ă 2 ) m ă căii,
Că d e d e i d e te s t u r â i 3 )

R U Ş I N I
(Să zic la nuntă, când s'au ameţi nuntaşii).

I e s t ă - u n socru f e r m e c a t ,
C a r ' s ă culcă tot s u p a t
Ş i - ş i ia cojocelu'n cap.
F o a e v e r d e solzi d e peşte,
5
D r a c u - o şti ce m o r m ă n e ş t e .
C â n d oi zice de-o lalea,
T o t din gură mormănia :
— F a , nevastă, t u eşti dracu,
T o a t ă noaptea scârţâi p a t u !
10
S o a c r a a t u n c i zicea :
M ă b ă r b a t e fermecate,
T a c i d e n u zice aşa,
Că dedei t r u p u chinului,
S ă - ţ i f a c b a n i i birului.»
îs I e i se cotropia cu sacu
Ş i d o r m i a p â n ă - 1 l u a dracu.

J o a c ă soacră p i n g ă v a t r ă ,
S ă - ţ i dea n o r a t u r t ă caldă

2
Frumoasă.
3
)Da azi de dimineaţă.
) Te zdrobii, te prăpădii.
 318

J o a c ă soacră, n u juca,
C ă cămaşa nu-i a ta,
B
C ă ţ ' - a dat-o noru-ta,
A z i ţ'o dă, m â i n e ţ'o ia,
Şi r â m â i cu r a z a 1 ) ta.
B a t e v â n t u î n opregu
Şi r ă m â n e (trupu) negru.
Stancu Grecii,

') Cămaşă ruptă.

 FRANGURELE

M ă i Ghiorghiţă, Gheerghelaş,
D i m i n e a ţ a te sculaşi,
P e ochi negrii te spălaşi,
F u g a calu 'ncălecaşi,
L a ibomnică plecaşi.
Cine trece Oltu-ăl m a r e ?
G h e o r g h i ţ ă trece călare
C u slugile pe picioare.
Cine trece O l t u - ă l m i c ?
G h e o r g h i ţ ă la ibomnică.
D a poteca une'l duce?
L a Măria, g u r ă dulce.
D a G h e o r g h i ţ ă ce-mi f ă c e a ?
— F a Mărie, d u m n e a t a ,
P l e c a i ftSHTîl la tine
Cu-o p ă p u ş e de smochine
Şi cu u n a de măsline.
Z m i n t i i d r u m u , vai de mine,
C u negura neguroasă,
Cu poteca lunecoasă,
N i m e r i i la altă casă,
C u m â n d r u ţ a mai f r u m o a s ă ,
 320

C u b ă r b a t u nătărău,
Acolo m ă t r a g şi i e u !
D e - o f i bine, de-o fi r ă u
D'aoleo sufletu mieu,
Acolo m ă t r a g şi i e u !

Leliţă Săftiţă,
C u glas de golumbiţă,
D e s c h i d e uşiţa,
S ă s ă r u t guriţa.
C ă ie m u l t d'asară,
D e c â n d şed pe-afară.
P l o i ţ a mi-şi ploaie,
Giubeluţa 'mi moaie;
P i c ă t u r a - m i pică,
F e r m e n e a u a - m i strucă.
N u mi-e de giubea,
N i c i de fermenea,
C a de d u m n e a t a ,
M â n c a ţ i - a ş gura.
D a m â n d r a zicea:
— D u - t e naică, du-te,
Du-te, de te culcă,
N u - ţ i m a i strâca somnu.
C ă mi-a venit omu.
D e ţ'-o f i de mine,
I a r tu voi venire
L ' a l m i j l o c de noapte,
C ' a d o r m ape toate
C u fiori de moarte.
3
Ţ - o i f i la fereastră,
M - o i săruta 'n f a ţ ă ,
Ţ-oi fi cu dulceaţă.
 321

î n d e a m n ă , ' n d e a m n ă murguleţ,
N u - ţ i mai face p ă r u creţ,
S ' a j ungem p â n ' la. Cerneţ,
C ă să face-un bâlciuleţ,
& Să-ţi c u m p ă r u n frâuleţ,
C a să-ţi scot şi ţie preţ.
D a r ă m u r g u ce-mi zicea :
— B a t e - T D o a m n e de 'ndemnat,
U n e - a j u n g i m ă legi de g a r d
10 Şi-mi dai f â n nuelele
Şi g r ă u n ţ e stelele
Şi tu bei cu m â n d r e l e
P e la toate crâşmele.
— ' N d e a m n ă m u r g u l e la pas,
15 S ' a j u n g e m desară-acas'
L a copii şi la n e v a s t ă
Şi la m â n d r a că ne-adastă
C u ocaua p l i n ă rasă,
C u f r i p t u r e a u a pe masă,

T o a t ă noaptea m ă luptai
C u neşte beliţi de cai
Colea într-ăl vârf de plai.
A i d a ţ i m â n d r o , să izbim,
5
S ă izbim la c â m p u - ă l l u n g
L a g r a j d u lu A s a n Turc,
L u o m măsura grajdului
Dila uşă p â n la f u n d .
L e g u n cal v â n ă t p o r u m b ,
io S c u r t î n g â t şi l u n g în trup,
C u m ie b u n la zorbalâc,

Zorbahit.- = răscoală, zaveră.

25
 322

D e m e r g V i n e r e a la târg,
Cine f u g e ieu-I ajung.

F o i l i ţ ă iazmă creaţă,
D a ' n t r ' u n colţ de grădineaţă,
G ă s i i p e m â n d r a culcată.
S ă r u t a - o - a ş de culcată,
fi R ă u îmi f p a r e să deşteaptă.
D a r ă m â n d r a ce-mi zicea:
« M ă i băete, băeţele,
N u - ţ i face p ă c a t e grele,
Ţine-ţi d r u m u , bate-ţi calea,
10 C ă ieu-s floarea de pe marea,
C a r e m ă iubeşte moare.
Foiliţă şi-o lalea,
D a b ă i a t u ee zicea:
« F a fetiţă, d u m n e a t a ,
15 Ş i ieu s â n t b r u m a r i u - ă l mare,
Ce cad sara pe răcoare
Şi m ă scol în prânzu-ăl mare,
C â t e flori pe m a r e a 'n jos,
P e toate le ofelesc,
20 N u te trec p â n te iubesc.
T r ă c u i asară călare
P e la p o a r t a dumitale,
M ă uitai p r i n t r e stobori,
' Ţ văzui ochii negruşori.
25 Fă-mi-ţi-i, ţaţă, v â n z ă t o r i
C ă şi neica-i negustori,
D e n u m ă r ă bănişori
Şi c u m p ă r ă multişori
Foiliţă năutu,
so D e s'ar vinde iubitu,
Mi-aşi da boii şi p l u g u
 323

Şi-aş c u m p ă r a iubitu.
C ă iubitu-i lucru m a r e
Nu-ţi dă stare la mâncare,
x
> T r u p ş o r e l odină n'are.
C i n e 'n l u m e n u iubeşte,
M ă m i r la p o p a ce merge,
L a ce să m a i spovedeşte.
I e u î n l u m e nu iubesc,
40
% Nici că la p o p a n u merg,
Nici că m ă m a i spovedesc
Şi ce ie b u n t o t iubesc.
T o ţ i premari şi logofeţi,
D i n p a r t e a iubitului,
45
Y a fi t a l p a iadului.
Moş Iovan Blagoe, CostoL

B a t e v â n t u sălcile,
S ă - m i pornească şăicile,
S ă - m i pornească şi a m e a
P â n ă la Ilinca mea,
5 L a Ilinca 'n Corbova,
C a r e m ' a m iubit cu ea
D i n copilăria mea,
B a t e v â n t u , i a r b a -mi culcă,
D o r u m â n d r i i m ă usucă.

Dela viorarul Const. Mărţoi, din Cladova. El l'a învaţat 111 Tăchia.
 FRANGURELE

Of, of...
F o a i e verde siminic,
Suie f a t a pe colnic,
R ă s u c i n d la burungiuc,
5 Răsuceşte d e trii zile
Şi pe f u s n'are trii fire.
— Ce câţi, ţaţă, pe colnic?
— O vacă şi-un viţel mic,
O vacă şi-un viţel mic,
10 Ş i - u n p u s t â i de ibomni n .
F o a i e verde trei granate,
O s â n d i t e - a r şi te-ar b a t e
P e r i o a r a mea de-az noapte.

F o i a e verde mărăcine,
I a - m ă , doamne, şi mă p u n e
' N t r e neveste de-ale bune,
' N t r e neveste eu bărbat,
s S ă le-astrâng mi-aş face-un sat.
P e câte le-am mai iubit.
S ă le-astrâng aş face-un târg.
Aoleo, daoleo !...
învăţate de lăutarul Const, Mărţoî din Cladova
Bi iz atu din Jigări, spre Orşova.
 325

F o a i e verde de gorun,
D a ieşi m â n d r ă p â n ă ' n d r u m !
Dorule, dorule, vino, vino pân'la mine,
C ' a m o vorbă să-ţi spun, mă,
a C ' a m o v o r b ă să-ţi spun, mă...
Bradule, bradule, groasă u m b r a ta, m ă !
.. .Cine-o m a i face ca mine,
F i e păcătos p e l u m e !
C ' a m lăsat anevasta. m e a
10 Şi-am îndrăgit ieu pe alta,
P e alta, pe-o păcătoasă,
Care n'are a p ă ' n vasă.
N i c i o d a t ă n u ie bine,
Să-ţi iei nevasta cu tine,
15 C ă te duci la căfenia
Şi te vede a m a n t a .
Dorule, Dorule, vino, vino p â n ' l a mine!..
Ş i ' a m trimes la maica'n ţară,
Să-mi dea b a n i de cheltuială
20 Şi r u f e de primineală
D o r u l e dorule, vino vino p â n ' l a mine!...

învăţată de aeelaş lăutar in Orşova, în Bufănie.

F o a i e verde mărăcine,
D a ee-avea l u m e a cu mine,
N u fac nici o strâcăciune
N u m a dragoste pe lume.

F o a i e verde mardostat.
D e când puică m'ai lăsat -â,
Mai lăsat două, trei zile
Ş i mi-e gâ.ndu tot la tine.
 326

5 Ai, inimioară stai pe loc,

Că-ţi p u n lacăt la mijloc.

A-a-a... F i r e - a dracului să fii

C u casa şi cu copii
C u b ă r b a t u ăl dintâi,
U n ' ţ ' a m spus n'ai v r u t să vii,
s U n d e n e - a m iubit întâi.

F o a i e verde d ' u n bujor,

D o a m n e , să n u m ă omori,
C ' a m i u b i t două surori.
P e - a m a i mare, mi-a plăcut,
5 P e - a m a i mică n ' o mai uit,
P â n ' m'o băga în p ă m â n t
Şi cu l e m n u 1 ) p l u m b u i t ,
S ă n u putrezesc curând,
C u cruciuliţa de piatră,
w S ă n u putrezesc îndată.
învăţate de aeelaş lăutar înspre Negotin.
*

Ai, cucuie, porumbule,

A i , 2 ) v a r a vii, vara te duci,
M ă m i r i a r n a ce m ă n â n c i .
— M ă n â n c m u g u r e l de f a g
s Şi b e a u a p ă d i n t r ' u n l a c
Şi c â n t codrului cu drag.
— C â n t ă cuce, limba-ţi pice,
S'o ia daica s'o m ă n â n c e .
— {•

') Lemn = cosciug.

2) Ai — exclamaţie pe care lăutarul o scoate Ia începutul fiecărui
vers în acest cântec.
 — N u poţ naică de-a cânta,
10 Că mi-a degerat gura,
C ' a m c â n t a t la Ieblăniţa,
C'arn c â n t a t la Severin
L a boeriu Costăndin.
— C â n t ă cuce, de-ai cânta,
îs De-mi d e s m i a r d ă inima.

învăţate de acelaş lăutar în Cladova.

M ă r i o a r ă din Bătoţi,
N a la naica vro doi zloţi
Şi n u t e iubi cu toţi,
N u m a i cu naica când poţi,
*

Foiliţă, iazmă creaţă,

N u f i m â n d r ă supăreaţă,
C ă iubişi cu n a i c a - o d a t ă !
C ă m u l t ă lume-i înşelată,
5
D a şi t u cu naica odată.

Foiliţă, i a r b ă creaţă,
N e v a s t a care-i iubeaţă
S ă scoală cu dimineaţă
Şi 'şi dă r u m e n e a l ă 'n f a ţ ă
6
Şi-mi iasă p r e prismă-afară
C u vro d o u ă b o a b e ' n poală
Şi s t r â g a g ă i n i l i :
— P u i , pui, pui, p o r u m b a c a ,
De-oi m â n c a , de n'oi mânca,
io l e u să-mi fac dătoria,
Să dau neiebii guriţa
 328

S a r a şi dimineaţa
Şi peste zi 'ntotdauna,
C ă mi-e dulce ca f r a g a .

Daolică, f ă bălană,
F ă - ţ i o milă şi-o pomană,
D e ieşi p â n la neica-afară,
S ă n e i u b i m din picioare
s Ca un m u c de l u m â n a r e ,
Când îmi bate vântu tare
Şi cură ceara la vale
Ş i - m i r ă m â n e feştila
Şi -mi cuprinde i n i m a
10 C u d o r de la d u m n e a t a .
Deschide, m â n d r o , uşa,
C a să-ţi s ă r u t guriţa.
P u n e m gleznă peste gleznă
— Noaptea-i, zău, negură beznă, —
is P u n e m picior la picior,
P â n - o m face v r ' u n ficior ;
P u n e m m â n ă peste m â n ă ,
P â n - o m face vre-o copilă,
S ' a d u c ă apă din g â r l ă ;
£o P u n e m buric l a buric,
D o a r de n u v-o fi n i m i c !
D a bălana ce-mi zicea:
— N u pot, n u pot neiculiţă,
P â n - o suge b u r t e a ţ â ţ ă .
a — F i ţ i - a r burtea-afurisit,
T o t cu b u r t e a m ' a i minţit,
P â n ' a m u d i t neiubit.
D a b ă r b a t u - s u vedea
Şi-aşa din gură -mi zicea:
33 — Ţine-Î, D u l f a , ia-1 căţea
 329

D e pe b ă t ă t u r a mea,
C ă ala mi-a spart c a s a !
F o i l i ţ ă de spanac
Şi când mă văzui scăpat
Cu-o ţ a n d ă r ă 'nfiptă 'n cap,
D a - o căţea grivă şi cioantă,
— F i r - a r a dracului şi m o a r t ă
M ă goni grădina t o a t ă
P â n ă ' n crovu cu urzici,
M ă făcu n u m a beşici.
D a m ă g â n d i a m la sărutat,
N u p u t e a m de scărpinat,

Ţine-te, puico, de mine,

P â n ă f r u n z a 'n codru ţine,
P â n ' o mişca puiu 'n tine.
. C â n d o fi la facere,
Să m ă c h e m i ' s ă - 1 botez ieu,
Să p u n n u m e l e pe-al mieu.
C â n d ţi-o veni dor de mine,
Să strâgi copilaş pe nume,
Să-ţi tracă de dor de mine,
C ' a m trăit a m â n d o i bine.
Că n ' a lăsat D u m n e z e u ,
C e iubesc să fie-al mieu...
Şi să m o r c â n d oi vrea ieu,
S ă m ă 'ngrop la c a p u tău,
I n grădină la fereastră,
S ă vină m i r o s u ' n casă.
C â n d te-o t ă m â i a pe tine,
S ă treacă şi pestă mine,
C ' a m t r ă i t a m â n d o i bine.
N ' a lăsat D u m n e z e u bine,
l e u iubesc şi altu ţine.
 330

F o i l i ţ ă sămulastră,
O m cu nevastă • f r u m o a s ă ,
N u m a i poate face casă,
C ă pretinii n u mi-1 lasă.

P r i m ă v a r a când soseşte,
G r â u p e ogoare creşte,
T o t o m u să 'nveseleşte.
Primăvara muma noastră
I a zăpada de pe coastă,
S ă răinâie ţărâna,
S ă f a c u r m ă cu ghiata,
S ă - m i răsar'o viorea,
S'o dau la m â n d r u ţ a mea,
S ă mi-o poarte S â m b ă t a ,
Sâmbăta, Dumineca,
P e s t ă zi t o t d a u n a .

Iovan Blagoe, Costol.

FRÂNGURELE DE DRAGOSTE

Leică frunză, leică frunză,

A p o i leică f r u n z ă de-avrămeasă,
C â t f u vara călduroasă,
N u pusei i n â n a pe coasă,
s Ce, u n d e iera u m b r a mai deasă
Ş e d e a m cu m â n d r ă f r u m o a s ă ,
Nici a b a r n ' a v e a m de coasă.
A . . . Leică, verde de-un b u j o r ,
Leică, f r u n z ă de-un bujor,
10 I n ziua de S f â n t I o n ,
S b o a r ă m ă r ţ u i c a ' n obor
Ş i d ă d u i f u g a la ţarc,
M a i iera u n pătuiag.
A . . . Leică, verde mărgărit,
15 Ce t u m n a atuncea m ' a m gândit,
T o a t ă v a r a n ' a m cosit,
C e u n d e iera u m b r a m a i deasă,
Şedeam eu m â n d r a frumoasă»
*

S p u n e , m â n d r ă , spune,
Spune mândr'adevărat,
 332

Ce de c â n d am fost soldat,
C â ţ i voinici te-a sărutat,
D e ţ'e obrazu p ă t a t ?
N i m a n u m ' a sărutat,
Ce, de-azmiaţă c â n d m ' a m sculat
Ce, şi m ' a m dus pe la grădină,
Ce, m ' a m u ş c a t o albină,
— Spune, m â n d r o , ce m ă minţi,
C ă albina n'are dinţi,
A l b i n a de u n ' t e muşcă,
Acolo carnea să umflă, •
Ce, voinic unde'ncolţeşte,
A c o l o carnea'nnegreşte.

D a n'ai m â n d r ă copil mic,

De'nserezi eu neica'n c r â n g ?
— A m b ă r b a t şi copil mic.
Copilul l - a m înţărcat,
B ă r b a t u l - a m fermecat
C u p o m â n t de l a m o r m â n t
Şi i - a m p u s î n a ş t e r n u t
S ă să scoale surd şi mut,
C'aşa daichii i-a. plăcut,
L ' a lăsat cu mâni, cu ochi,
S ă n u dea ziua p i n gropi
S ă vază şi D u n ă r e a ,
C a să n u să'nnece'n ea,
S ă n u dau de v-o belea.
*

L i n ă verde trei măsline,

C e - a m f ă c u t n ' a m f ă c u t bine,
C ' a m iubit de l â n g ă mine.
Ce, şi m ă vede vecina
Şi m ă s p u n e la m â n d r a
 333

Şi n u m a i a m trai cu ea,
C â t e zile voi avea.

Nene, f r u n z ă foi de p r u n ă ,
C ' a m o m â n d r ă cam nebună.
D i m i n e a ţ a când să scoală,
î ş i ia câte-un b â t î n m â n ă ,
Să p l i m b ă pe bătătură,
T o t b o m b o n e ş t e din gură.
N u - ş ' ce drac tot bomboneşte,
D a r pe m i n ' m ă ocărăşte.
— C u m dracului să fiu bună,
N u m ă vezi că ard î n foc,
C ă n u a m a v u t năroc,
I u b i t ă la câte-o lună,
N i c i atunci cu voe b u n ă
Şi atuncea cu m a r e silă,
L i c ă . . . , V i n e noaptea de pin sat,
C â n d cocoşii m i - a cântat.
V i n e şi-mi şede pe pat.
I e u văd că-i cam s u p ă r a t ,
Ce, i p u n m a s a să mănânce,
D a iei m ă ' n j u r ă de cruce.
« I a b ă r b a t e de mănâncă,
D e nu-ţi plac bucatele,
Mi-ai cinat la altele»
l e u îi d a u ciorbă de pui,
I e i m i - a r a t ă biciu'n cui. .
Ieu îi dau f r i p t u r i de peşte,
Iei din biciu n u m ă slăbeşte.
*

De-oi m a i fi, de-oi m a i trăi

Ş'al doilea m ' o i spovedi,
Ş a p t e popi mi-o trebui,
 334

Ş a p t e popi cu ş a p t e cărţi,
C a m iubit în m u l t e părţi,
Lică . . . S ă - m i vie şi-un pătrupop,
Nici aluia nu-i spui tot,
P ă t r u p o p că-i p ă t r u p o p
Şi iei are ş a p t e - o p t ;
Şi vlădica ce-i vlădică
Ş i t o t are ibomnică.
D a u n d i a m a n t ca mine,
S ă n ' a m patruzeci pe l u m e ?

C â t oi fi, cât, oi trăi.

F a t ă m a r e n'oi iubi.
F a t ă m a r e cu tălmaci,
C u ea v o r b ă să n u - ţ i faci.
T ă l m a c i u mi-o tălmăceşte,
P l e a c ă ' n sat, m i - o povesteşte
Şi ţ'o ia de ţ'o mărită,
R ă m â i • cu i n i m a friptă,
*

F o i l e a n ă d e - u n aclas
M ă ' n t r e a b ă m â n d r e l e az'
C e dracului n u s â n t gras.
C u m dracului să f i u gras,
N u m ă vezi că t r a g năcaz
T ă t cu-a n ă r o a d ă de-acas.
N ' o iubesc nici n u o las,
N u m a ce-mi f a c la năcaz.
N i c i o iubesc, nici n ' o iau,
Nici altuia n u i-o dau.

Frunzulică, frunzulică,
F r u n z u l i c ă de ovăz
 335

S t a u la masă, m ă gândesc,
S t a u la m a s ă şi m ă n â n c
5
Şi m u l t e g â n d u r i m ' a j u n g .
N u ştiu, m ă n â n c sau ce fac,
S a u bucatele n u - m i plac,
Sau mi-o venit să m ă d u c
L a m â n d r u ţ a de demult,
10
C ă dă g u r i ţ a ' m p r u m u t .

A r d e - t e - a r focu iubit,
Boală fără crezământ
(Ce) D i n picioare te-am b o l i t !
A r d e - t e - a r focu iubit,
5
M u l t ă l u m e - a i prăpădit !
" U i t e azi şi uite mâine,
M ă prăpădeşti şi pe mine.
*

Păsărică de pe culme,
D u - t e la m â n d r a şi-i s p u n e
S ă p o a r t e f r u m o s şi bine.
C ă n u ştii m o a r t e a c â n d vine.
5 Şi vine ca o, nălucă
Şi n u ştii de n u te-apucă
Şi te ia pe-o cale lungă,
Cale lungă depărtată,
U n d e n'ai fost niciodată.

Păun al Florii, Răteova.

 PLUGARIU

F o a i e verde de lăptucă,
M ă suii î n deal la luncă.
T o a t e plugurile umblă,
N u m a pluguleţu mieu,
s R ă u 1-a b ă t u t -Dumnezeu.
M ă m â n ă taica la plug,
N u ştiu boii să-i î n j u g ;
M ă m â n ă să-i t a i răstele,
M ă b ă t u taica cu iele.
10 Decă' văzui şi văzui,
P l u g u de coarne luai,
P i s t ă p l u g că m ă u i t a i :
Cată maică-sa -(e)
A s t a nu ie arănâ, -(e)
is D a nu-i asta goangă rea ?
U m b l ă dandaratelea,
C u coarnele'n b u r t a mea,
Frică mi-e că m'o 'mpungea.
Ceale lemne 'nşiruite,
20
Ceale vite năcăjite,
D a u ' 2 ) nişte zile t r e c u t e !
D a ştiu mălai facu n u fac,
V ă d foamea c'oi să o trag.
D e c ă văzui şi văzui
') Arănâ (e) = hrană, hrănire; cf. versurile 53 .şi 59.
2
) Dau' = da', şi.
 26
L u a i e o s t o a r a 1 ) la spinare
Şi suii la 2J valea mare,
.A; a. a. h* a....
Trăsei două trei poloage,
F o a m e a la p ă m â n t m ă trage,
so C â n d luai sama'n f u n d u pungii,
N u m a aţa mămăligii
L i p i t ă de f u n d u pungii.
D a c ă văzui şi văzui,
L u a i coştioara de picior
35 Şi-o t r â n t i i de-un păducel,
Mi-o f r â n s e i di p i n c ă ţ e l ; 3 )
L u a i coştioi,ra supţioară
Şi-apucai pe d r u m la vale.
Tălnii un ţigan în cale
40
A, a, a. a. a....
j
— morţii, măi ţigane!
— Mulţumescu-ţi, c ă p i t a n e !
— morţii măi ţ i g a n e !
N u m a i zice căpitane,
45
Că m ă vezi că m o r de foame.
D a c ă - m i ieşti d e - u n meşter bun,
Mi-oi p u n e c u ş n i ţ a 5 ) ' n d r u m ,
F ă r ă r u d ă 6 ) de cărbuni,
Ai
30
D a t u mie că mi-oi face
D i n t r ' o b u z ă de coştioară,
T o t o m â n d r ă săbioară,
D e s'o arăni pe vară.
D a ţ i g a n u ce-mi făcea ?

') Costoara, coştioara = cositoarea; cf. versurile 34, 37, 51, ete.
2
) La reconstruit. In manuscris pare a fi: sui li
3
) Partea legată de mâner.
4
) Tălnii — Întâlnii
5
) Ouşniţa = Vatra cu foile.
e
) Ritdă — aci urmă, de obicei» mină, bae, vână, în pământ, de metal.
 338

55 M a i s t o r b u n că să brodi a
Şi lui, frate, că-i făcea
D i n t r ' o b u z ă de coştioară
T o t o m â n d r ă săbioară,
D e să, arănia pe vară.
fio D a voinicu ce făcea-e?
Şi iei, frate, că pornia-e,
V e d e a f r u n z a cât p e t a c u 1 )
A p u c a codru, săracu.
N e g u s t o r i la bâlci trecea-e
65 C u c h e s a l e 2 ) z d o r n o i n d : 3 )
« M ă f a c broască pe p ă m â n t ,
D a c u m să f a c să mi-i p r i n d ?
Ţ i n e - m ă , doamne, cu zile,
Să-i v ă d chesa'n s â n la mine,
70 U r m ă 4 ) m o a r ă ca un câine»
C â n d lua flinta la cătare.
D a - i dobora pe călare,
B u n i gălbiori că -şi lua,
T o t galbeni de-i vinitici,
75
D e câte o sută cinci.
N u m a i schimbai şi m ă n â n c i
D e ghelşug n u te m a i plângi.
Cepea 5 ) voinicu-a, c â n t a :
— morţii, plugărie!
80
T o a t ă vară plugării,
N i m i c a n u folosii
— morţii, haiducie,
F u s e ş i dăruită mie
D i n dalba copilărie!
Stancu Grecu,

') Petacu = pitacul, gologanul.

2
) Chesale = pl. de la chesă, chesă = punga.
3
) ZdornoinA = zurăind, sunând.
4
) Urmă = (in) urmă.
5
) Cepea = începea.
FRAGMENT DE CÂNTEC PĂSCĂRESC

F o a i e verde şi-o lalea,

A r ă n i - m - a ş cu sapa,
S a p a î m i iestă c a m grea,
M ă trece a p a cu ea.
5
S a p a mare, p ă m â n t tare,
S ă p ziua p e cinci parale,
S a r a le beau de ? n picioare.
A r ă n i - m - a ş cu plugu,
C u m s'a arănit moşu.
10
P l u g u ' m i este goangă rea,
F u g e dandaratelea
C u coarnela'n b u r t a mea,
F r i c ă m i - e că m'o'npungea.
S ă r ă c u ţ de maica mea,
15
N i ş t e lemne'nşiruite,
N i ş t e vite năcăjite,
N i ş t e boabe risipite!
T o a t ă v a r a h ă i şi vai
Şi i a r n a f ă r ă mălai.
20 A r ă n i - m - a ş cu-orăniţa . . .
. . . V a i , săracu bălăccîu,
V e d e câte-o plăvicioară,
 340

T r a g e vâsla de s'omoară,
G â n d e ş t e că-i nosficioară,
25 S'o bage la inimioară.
C â n d p r i n d e eâte-un băboi,
F a c e plugu de opt boi,
G â n d e ş t e că ie ciocoi.
C â n d prindea u n p u i de somn,
so I e i să făcea că ie domn.
Oi şi raci
Bălăccii tot săraci !
C â n d p r i n d e a câte-o scrumie
Şi'o ducea la prăvălie
35 Şi b e a două-trei răchie,
T r e i p a t r u la veresie,
B o i şi vaci
Muncitorii tot bogaţi
Bălăccii t o t săraci . . .
40 . . . Ş e d la sălcile uscate
C u căciulile-afumate,
P a r c ă - s de p o m a n ă date.
Ş ' a băgat copii'n fiară,
S ă n u să ardă la ghiară
5 P â n ' o scoate t u r t i ţ a . . .
Spus de un pescar, lângă Sap.

LOGOFETE GLIGORAŞ
L o g o f e t e Gligoraş,
M ă iubişi de copilaş,
D'acu te-nsori şi m ă laşi
Şi iai f a t ă de boltaş 2 )
so C u salba de g ă l b i n a ş i 3 )

*) Dar acum.
2
) Cel care are boltă, prăvălie.
3
) Diminutivul lui galbin.
 341

Şi cu alta de m ă r i a ş i 1 )
L o g o f e t e ştii,
Cân(d) p e m i n e m ă iubiai
Şi mă'ndrăgostiai.
10 I n vărsatu 2 ) zorilor,
' N c â n t a t u cocoşilor
A m â n d o i ne iubiam,
Floricele culegeam,
I n cosiţă le'nfigeam,
îs l e u la mine tu la tine,
D e t r ă i a m cu d r a g pe l u m e
Ştii L o g o f e t e ştii,
Amândoi când ne iubiam
Şi ne-ndrăgăstiam,
20 Calu ţi-l'ncălecai
Şi cu m i n e mergeai
L a muntele-ăl d ă r â m a t .
C a l u ţi-1 descălecai
Şi de iubit te săturai,
25 C ă t r ă m i n e te jurai
P e p â n e şi pe mălai
Şi pe vinu-ăl de mi-1 beai,
C ă ziceai că să m ă i a i ;
Şi cătră m i n e te j u r a i
30
P e p â n e şi p e părinţi,
Că ziceai că n u m ă m i n ţ i
Ş'acu te-nsori şi m ă laşi
Şi iai f a t ă de boltaş
C u salbă de măriaşi
35
Şi cu alta de gălbinaşi
Şi pe m i n e m ă lăsaşi.
A i d e s ă - s 3 ) fie de bine,

r
) Monedă.
2
, Răvărsatul zorilor.
3
) Sa-ţi.
 342

• D a c ă t u te laşi de mine.
D e - i găsi v - u n a ca mine,
85 Să-ţi dea D o m n u m a i m n l t bine,
D a r de-i găsi v-o t i g o a r e , 1 )
Să dea D u m n e z e u să moară,
S ă u m b l i din ţ a r ă ' n ţară
Cu t r ă i s t u ţ a ' n subţuoară,
90 T o t cerşind la făinioară,
S ă faci m â n d r u ţ i i p o m a n ă ,
S ă dai şi la bordeiu mieu,
Să-ţi dau şi ieu u n blăstăm,
O m â n ă de p e l m , 2 )
95 N o u ă cară de blăstăm,
S ă ştie toş,tă lumea,
B l ă s t ă m dela ibomnicea,
C ă ţ'ai b ă t u t joc de ea.

') Vre-o slabă.

a
) Făină de grâu amestecată cu cea de porumb.
 FRÂNGUREA

D u n ă r i c ă d ' a p ă lină
N u m ă trece'n ţ a r ă strină
F ă r ă dor şi f ă r ă milă,
Că n ' a m pe n i m â pe lume.
Stancu Grecii, Gc.anova.
 CANTECU CUCULUI

L i n ă verde, lină verde,

L i n ă verde ca n a l b a - r e
M ă prinsă o ploaie grea-re
P i l a M i ţ a p i n băştia-re. 1 )
s P l o a i a grea şi calea ra-re,
N n p o ţ să ies d i n băştia-re,
C a să-mi trec ieu î n S t â r m i n a -
Colea 'n deal la V i s o c a - r e 3 )
M ' a ş t e a p t ă ibomnica-re,
10 S ă mi-o iubesc câtă-va-re,
P e c u m a m vorbit cu ea-re,
L o a i h a i n a de-o mâneeea-re
Ş'apucai pe-o potecea-re
Şi m i - a p u c a i ' n S t â r m i n a - r e .
15 D e - u n picior alunecai,
Cămăşuica mi-o ' n s ă m n a i
C u l a p t e de p e susai
Ş i ' n stânga m ă răzimai,
C u direapta m'aţinui,
20
S t â r m i n a ' n deal o şuii
1
) Gradină.
2
), 3) Localităţi în Craina.
 345

I b o m n i c a mi-o 'ntâlnii,
Şăzui jos şi odinii,
P u ţ i n ă vorbă-i vorbii
Şi m'apucai de-o iubii.
25
l e u iubesc ibomnica-re,
Cucu ca o păsărea-re,
D e n u ştie nimica-re,
Nimica, nici dragostea-re,
Z ă u z b u r a pistă vălcea-re,
30
T r ă g e a v â n t cu aripa-re,
C u m îmi cerea inima-re.
I b o m n i c a să r u g a - r e :
M ă i voinice dumneata-re,
R o a g ă - t e de cuc să tacă,
35
C ă inimioara mi-o sacă.
D a r voinicu să ruga-re :
M ă i cucuie d u m n e a t a - r e ,
I a taci de n u m a i cânta-re,
' M i bolnăvişi ibomnica-re,
40
C â n t ă - m i cuce n u m a mie,
C ă pe v a r ă n u să ştie,
O i să trec la R u m â n i e ,
Să-ţi las i b o m n i c a ţ i e !
D a r ă cucu că-mi zicea-re:
45
M ă i voinice dumneata-re,
. I u b e ş t e - ţ i ibomnica-re,
C ă ieu sânt-o păsărea-re,
D e n ' a m ce face cu ea-re ;
C ă ieu cânt p e crengi de nuc,
50
F a c băieţii di pe câmp,
De-i zăbovesc dila plug.
Şi dobor vara p i n sat
Şi beau a p ă d i n t r ' u n lac,
S â cânt la f ă m e i cu drag.
56
Mă pusăi pe-un mărăcine
 316

C â n t a i câtă-va cu milă,
M'auzi u n a b ă t r â n ă ,
Scoţia apă din f â n t â n ă ,
' N g h e ţ a cu ciutura ' n m â n ă ,
se Zise să m ă p u p e ' n gură.
D a r ă , m a m a că-mi zicea-re,
B i n e cuce c'ai venit,
D e te m a i a u d c â n t â n d ,
C ă ieu m u i c ă - a m b ă t r â n i t
ea Şi n u p o ţ să ies la c â m p
C u «de m â n c a r e » la plug,
S ă te m a i a u d c â n t â n d .

fth. Sârbu, Văiiuja.

FRÂNTURELE sau „CÂNTECE DE-ALE
MĂRUNTE"

. V e r d e peliniţă,
D a n'auzi drăguţă?
A u d neiculiţă.
P ă dacă mi-auzi,
B
D i ce n u - m i răspunzi,
C ă ie m u l t de-asară,
De când stau pe-afară
Şi ploaia m ă ploaie,
Cojocelu-mi moaie.
Şi ploaia m ă pică
Şi giubeaua-mi strâcă.
N u mi-e de giubea-re
Şi mi-e de mănta-re,
C ' a m d a t b a n i pe ea,
îs T o t din B r e g o v a . 1 )
D a n'auzi drăguţă,
Ia ieşi la portiţă,
Să-mi dai c â t a 2 ) ţ â ţ ă

Sat mare românesc, pe Timoc, la graniţă, în Bulgaria.

2
) Câtă-va.

i
 348

Şi câta guriţă.
20 H a i să n e i u b i m
L a u m b r ă de p r u n .
P r u h u ie stolos, 1 )
I u b e s c cu folos,
Că sânt om frumos.
25 Şi tu eşti f r u m o a s ă ,
D e n u - m i şed acasă,
S ă m ă n â n c la m a s ă
T o t cu-a mea nevastă.

(•. .SArl»ii. Vâ'htf/a.

M încărcat de frunză.
LA TĂCHIIA, VALEA MICĂ

B a t e v â n t u sălciii -re,
S ă - m i pornească şăicili,
Să-mi pornească şaica mea -re,
P â n ă la M a r i a ' n Corbova.
5
L a Tăchiia, vale mică.
T o t copii cu ibomnică.

Cine n a i b a te-a 'nvăţat,

P ă r pe f r u n t e ţ-ai tăiat,
P e m i n e m'ai o f t i c a t :
C u p ă m â n t dela m o r m â n t ,
&
Şi m'ai p u s î n aşternut,
S ă m ă scol m u t şi surd.
L a picior iţili -re,
Să - m i ia dracu minţili;
F o a i e verde liliac,
10
C a să n u să ia pe leac.
 360

S a s î n deălu scăiescu,
A r ă neicu cu plugu,
A l ă t u r e a cu d r u m u ,
F r â n g ă - i - s ă cormanu,
5 C o r m a n u şi feru-ăl lat,
S ă vină deseară'n sat,
L a b o a b e de sămănat,
L a g u r ă de sărutat.

I o pusăi picioru'n prag,

P r o s t u m ă ' n t r e a b ă ce cat,
I o spusăi, că a p ă rece.
Beui apă n u beui,
& M â n d r i i cu ochiu făcui,
Şi să iasă p i n grădină,
C u păturica pe m â n ă ,
R u p â n d câte-o bolbotină.
S ă n u - i bage n i m a ' n vină

N e v a s t a care-i iubeaţă,
S ă scoală de dimineaţă,
S ă iasă pe prismă'afară,
Şi s t r â g ă g ă i n i l i :
5 P u i , pui, pui, p o r u m b a p u i !
— D e - o i m â n c a , de n'oi m â n c a -re,
I o să-mi f a c dătoria,
S ă d a u neicbii guriţa,
G u r i ţ a şi buzăli,
io G â t u cu mărgelili;
T r u p u cu brăcirili,
C'aia 'mi face placearili.
 351

F ă nevastă cu bărbat,
F ă şi mie loc î n pat,
C ă şi neică - i ne'nsurat,
C u m ie b u n de sărutat,
5
D e neveste cu bărbat,
C a r e - a m ştiut ieu cu iele.
L a s ă uşa descuniată,
Şi fereasta desfăcută,
S ă te văd c u m ieşti culcată,
10 D e voiu fi culcată bine,
S ă viu şi ieu p i n g ă tine.
D e voi fi culcată rău,
S ă viu să te chichesc ieu.

Iovan Stanovici, a lu Stan, 42 ani, Milanovaţ, născut în

Cladova, venit în Milanovaţ înainte cu 30 ani. Cântecile acestea
le-a învăţat «la Pojarevaţ» dela oameni şi dela Stena Madanovici,
ţigan ca şi el.

F o a i e verde, a p ă lină,
N u m ă trece'n ţară strină,
N u s â n t n i m i c de vină.
C â n t ă cuce n u m a mie,
& D e m ă scoţi dela robie,
T r e c i - m ă î n Bugărie,
Că-i m a i m u l t ă coţcărie
*

F r u n z ă verde de cicoare,
Să s t r â n g fetele la şăzătoare,
N u m a Măria frumoasă
L a f â n t â n a firoasă,
& L a mijloc de n o a p t e
C u f u i o r de moarte.
F r u n z ă verde de o m ă u
 352

C ă m u l t îi p a r e Iovenii rău.
T a c i I o va nă, n u te p l â n g e !
10 — N u m ă plâng, n u m ă râd,
N u m ă : m i r ce să m ă fac.

Irimia lu lovaii al Măriţii, 18 ani, Osnicea (Ţârnaica).

U R Ă R I

B u n ă ziua la a j u n
I n t r ' u n ceas b u n !
Ce-i în casă să trăiască,
Ce-i afar'să izvorască.

î n a i n t e iera a s t r u c a t e (casele) cu trăstie şi zicea:

C â t ă trăstie pe casă,
A t â ţ i a galbini pe masă,
Porcii unsuroşi,
O a m e n i i sănătoşi.

D a c ă n u - i da, s t r â g a :
Căreţi
Pe păreţi!
şi fugea.
Io va n Blayoe, Costol.
POVESTIRI ÎN PROZĂ

23
 POVESTE PĂSCĂREACĂ

— N u c u m v a ştii vre-o poveste pescărească?

— P ă i să le cătăm... A m să m ă uit î n săcui 1 )...
— P a t r u oameni săraci a f ă c u t u n a l o v 2 ) si a
plecat î n b ă l ă i t 3 ) pe margine. Şi aşa, puţin peşte
cade. V i n e D u m n e z e u şi cu s f â n t u P ă t r u . Bă f a c
negustori. — B u n ă ziua, zice, bălăccîilor 4 ). — M u l ţ u -
mesc d u m i t a l e jupanilor (au zis iei că au g â n d i t că
s â n t negustori). Zice: — cade o ţ â r ă peşte... — Măre,
zice, slab, domnule, slab, slab câştig. — Mă, zice, cât
ne cereţi să l ă p ă d a ţ i 5 ) o d a t ă î n norocii n o s t r u ? —
Ei, d'apoi noi ştim ce g ă s i m ? P o a t e să găsim peşte
m u l t , — Mă, noi a m visat u n vis f r u m o s . S ă m e r -
geţi voi cu noi şi să lăpădaţi departe alovu în n o -
rocu nostru. Şi ce om găsi, să ' m p ă r ţ i m frăţeşte...
S'a dus iei acolo, m a i sus de sat ; a a r u n c a t
alovu, odată î n norocu străinilor. Căncl s'apucă să
tragă la margine, n u poate s ă scoată alovu, vine
greu. U n u zice: — M ă , dă-1 dracu... U n b e i c o n i 6 )
m a r e 'n alov, n u vine la margine. D a D u m n e z e u

') Sae.
2
) Uri fel de plasa.
3
) Pescuit.
4
) Pescarilor.
5
) A arunca plasa.
6
) Piatră.
 356

cu s f â n t u P ă t r u z i c e : — T r a g e ţ i , trageţi, poate să
fie peşte, nu beiconi! — B a ie beicoane jupâne, că
n u mişcă... C â n d scoate la margine, p a t r u morâni.
— E i acum cum f a c e m ? Să l u v ă m noi doi şi
voi doi...
B a iei, le-a fost n ă c a z ; a zbârcit d i n f r u n t e .
— Vezi, cum ne-a dat D u m n e z e u câte u n u de
fiecare.
D a D u m n e z e u cu s f â n t u P ă t r u :
*— Măi oameni, vă văd că vă ie năcaz. Ştiţi ce?
S ă facem un foc m a r e şi să l u v ă m să tăem u n u dela
b u r i c s p r e coadă, să-1 frigem şi sări m â n c ă m toţi.
D a iei le-a f o s t tot cu strâmbii. Şi aşa, zice u n u :
— C u m să batjocoresc ieu peştele m i e u ?
Alalalt zice iar aşa. D a al de-a patrulea stă şi
să gândeşte...
— M ă , zice, ştiţi ce ? I e u îl tai pe al meu. A d u
euţitu încoa,..
Şi tae iei pe-al lui. Şi îl ia şi să duce şi îl
p u n e pe foc, îl frige. Aşa, zice D u m n e z e u :
•— Bine, îl f r i p s e r ă m , d a aveţi m ă l a i ?
— A i a o să fie beleaua. N ' a v e m cu ce-1 mânca.
C a u t ă î n săcui şi găseşte n u m a i o coaje. D a
D u m n e z e u zice:
— Măi, ia a d u coaja aia încoa, că ieu a m mai
v ă z u t d'asfea.
Ş i ia coaja ş'o b a g ă în foc A ş a , creşte coaja în foc
şi să face u n m ă l a i mare. A ş a , zice D u m n e z e u : I a
soaţe din foc să vedem.
C â n d o scoate, scoate u n m ă l a i mare.
— M ă cât m ă l a i de m a r e 1-a făcut D u m n e z e u ! .
— Ei, c ă p ă t a r ă m şi mălai, acum a r trebui câta ')
ţuică.

*) Ceva.
 357

— Ţuică, jupârie, am avut şi a m beut-o...

— M ă r e voi n'aţi beut-o, m a 1 ) aţi gândit n u m a
s ă beţi. I a a d u plosca aia încoa,
— N u , ie goală, j u p â n e î
— N u m a , ad-o încoa, să vedem.
C l a t i n ă plosca, vede că ie plină. N u m a iei a
g â n d i t că a p u s u n u apă î n ea. P u n e la gură,
r a c h i u bun, tare.
— O, D o a m n e , c u m a u m p l u t - o D u m n e z e u l a
loc şi ştiu că a fost g o a l ă !
A ş a a b e u t ţuica aia şi a început să m ă n â n c e .
Dumnezeu a zis:
— A r fi b u n şi c â t a v i n d u p ă f r i p t u r ă .
— A p o i a m a v u t şi l - a m beut.
— M ă r e cată-ţi treaba, n u l-aţi beut,
— B a da.
— Unde-i troca?
— I n traistă.
C â n d scoate troca, iar plină.
— O, D o a m n e , cum a u m p l u t - o D u m e z e u la loc,
ş i ea a fost g o a l ă ! '
S ă uită iei u n u la a l t u şi n u să n ă d ă e 2 ) că cine
s ă fie. D u p ă ce m â n â n c ă iei şi să săturară, D u m n e z e u
î l m â n ă pe ăl eu peştele tăiat să-i aducă apă î n
i s p o l 3 ) să bea. C â n d să duce iei şi să bagă î n
l u n t r e să ia a p ă î n ispol, vede peştele î n t r e g — ăl
. ce-a fost tăiat. D a iei aşa n u m a i p o a t e de d r a g
şi fuga să duee şi s p u n e la ortaci.
— B r e ortacilor, ştiţi ce ie n o u ? P e ş t e l e mieu
î n t r e g şi viu, mişcă.

') Ci, dară.

2
) «A se da cu gândul».
8
) Vas de lemn scobit în formă de lingură, cu care de obiceiu
se goleşte luntrea când a luat apă.
 358

D a D u m n e z e u şi cu S f â n t u P ă t r u a plecat, a
zburat, A t u n c i iei aşa să vorbesc.
— M ă asta m o r e 1 ) să fie Dumnezeu...
Şi ieu îi lăsai acolo la foc şi plecai încoace.
D a D u m n e z e u şi cu s f â n t u P ă t r u când a plecat
să tăinuia a ş a — i e u ascultam î n t u f ă — :
— Vezi, Petre, v o r b i r ă m să f i m ortaci, le p ă r u
rău, v o r b i r ă m să tăiem o j u m ă t a t e de peşte tot l e
p ă r u rău. O m u 'sărac, r ă u dacă n u - i dai, da m a i
r ă u dacă-i dai.
Iovaii Blaţjoe, Cn.stol.

') Trebue.
 FICA ÎMPĂRATULUI

Fica î m p ă r a t u l u i s'a rămăşit cu diavolu, că dacă

o face u n copil să-1 î m p a r t ă a m â n d o i î n două. Şi
a ş a s'a î n t â m p l a t că a născut o fică. L a naştere a
venit ucigaşii s'o taie. î m p ă r a t u n'a s t ă t u t la vorbă,
a scos-o ca s'o taie. A l u a t - o u n u de u n crac şi
altu de altu şi a scos cuţitu. P e u r m ă î m p ă r a t u l u i
i-a p ă r u t rău, şi a zis că să n'o taie, n u m a dac'o
putea diavolu s'o fure, să fie soţia lui. D a c ă nu,
să udiaseă f a t a împăratului. A ş a î m p ă r a t u a închis-o
în sobă de stâclă, şi a ţ i n u t - o p â n ă a a j u n s f a t a
d e douăzeci de ani. P e urmă i s'a u r â t t o t î n c h i s ă :
— Taică să ies şi ieu că m i s'a u r â t . Să m e r g
la grădina poblichi.
A ş a î m p ă r a t u când o scoate pe ea de acolo, aşa
s p u n e Ia a r m a t ă :
— î n c ă r c a ţ i armele să fie încărcate, şi c â n d vedeţi
ori p a s ă r e zburând, ori ce-o fi, să daţi foc.
C â n d iei a plecat cu ea sa treacă la poartă, dia-
volu s'a f ă c u t u n v u l t u r m a r e şi s'a slobozit odată
d e sus, a luat-o în ghiare şi a z b u r a t cu ea î n slavă,

*) I " aceasta poveste, si în cele următoare, frazele îiecarac.teristice

aa fost înlăturate.
 360

D a aşa, u n soldat, i-a d a t d r u m u 1 ) d i n a r m a t ă

S& sa ducă pe-acasă. I a r P ă t r u l'a chemat. Şi s'a
d u s la o f â n t â n ă şi a p u s să mănânce, să bea a p ă .
Şi la urrnă aşa, s'a dat cu f a ţ a în sus, pe şele, de
odină o ţâră, s u p t u n p ă r mare.
C â n d să uită î n sus vede p e diavolii eu fica
î m p ă r a t u l u i î n ghiare, î n păr.
E l zice:
— P ă c a t de soldatu, care îi dă d r u m u î m p ă r a ţ i i
f ă r ă a r m e la iei.
S ă întoarce î n d ă r ă t şi îi s p u n e la î m p ă r a t u :
— D o m n u l e î m p ă r a t e ! P ă c a t de soldatu, care îi
d ă d r u m u î m p ă r a t u f ă r ă a r m e la iei. C ă ieu a m
văzut pe fica d u m i t a l e la diavolu î n ghiare. D a m
de-1 î m p u ş c a m şi pe f a t ă o scoteam.
I m p ă r a t u a t u n c i i-a d a t lui armă.
— T e prinzi t u să m i - o a d u c i ?
— Mă prind.
I - a u m p l u t desagii de galbeni şi a plecat c u uir.
o r t a c p e un m u n t e mare, p e o pustâetate. Când:
acolo diavolu s'a î n t â l n i t cu iei î n drum. Ce să
f a c ă iei ?
S ă face diavolu m o r t . II găseşte P ă t r u cu ortacii
lui. P ă t r u zice:
— Măi ortace, ia să î n g r o p ă m creştinu ăsta că;
o fi păcat. I I m ă n â n c ă vulpile aci.
Da ăla:
— M ă i vezi-ţi de treabă, că n ' a m plecat să î n -
g r o p ă m oamenii ăi morţi.
Da Pătru:
— N u , ieu o să-1 îngrop...
A ş a 1-a luat şi 1-a tras î n t u f ă de-o parte., A
scos sabia, a râcâit î n p ă m â n t şi 1-a îngropat. Ş i

') Cu înţelesul: In vremea aceasta, unui soldat i s'a dat drumul...

 361

a luat d r u m u î n n a i n t e . — S ă duce p â n ă dă de p a -
latu diavolului. Strâgă, n u să r ă s p u n d e nima. D a
iei nu poate să s u e : nalt. A ş a spune la tovarăşii l u i :
— S ă d ă m cu puştile, t r e b u e să iesă cineva,
C â n d a pocnit cu puştile, a ieşit baş f a t a î m p ă -
ratului. C e să zică f a t a î m p ă r a t u l u i ?
— U ! C u m te-o vedea diavolu, te m ă n â n c ă .
N u m a sa tai calu şi să-1 jupoi de foaie, şi să
întorci pielea cu p ă r u ' n n ă u n t r u şi să te ascunzi î n ea,
Şi P ă t r u s'a băgat acolo. D i a v o l u vine şi cum
îl vede, înfige gliiarele î n iei şi îl urcă sus. C â n d
.să uită la iei îl cunoaşte.
— Mă t u ieşti ăla care 'ngropaşi u n om m o r t ?
— Ieu.
— Ei, te-aş m â n c a acuş, n u m a i u n d e ai făcut
bunătatea aia o să-ţi fac scăpare. L a ce ai v e n i t ?
—: A m venit după fiea împăratului, s'o d u c la
taică-so. (Da iei a vorbit cu împăraţii că dacă o
scapă, să-i fie soţie).
— B i n e mi-ai făcut, să-ţi fac şi ieu ţie.
Şi i-a dat-o. A luat-o, a dus-o şi c â n d 1-a văzut
î m p ă r a ţ i i a făcut n u n t ă m a r e şi a dat-o după iei.
L - a aşezat î n scaun şi 1-a făcut minister.

Iovan Blajfoe, Gostol.

 MARIA VĂDUVA

M a r i a v ă d u v a care a avut n u m a u n copil... Şi

c â n d a f o s t rugă î n sat a m â n a t pe copil la făină.
Copilu s'a dus la joc şi a găsit u n şerpe care a
f u g i t şi a lăsat u n galben... M a m a zice: A l a ie
norocu nostru... A doua zi trei galbeni... A treia zi
găseşte şerpele m o r t şi s u p t iei o poală de g a l -
b e n i . . . — S ă - 1 iei şi să-1 aduci. Copilu 1-a legat cu
aţă şi 1-a adus. L a î n g r o p a t î n grădină, la fereastră.
D i n capu lui a ieşit u n p o m care rodia bani... A
crescut băiatu şi s'a î n s u r a t . î m i vede n e v a s t a că
scutură b a n i şi b a g ă î n sobă, î n t r e a b ă : — D i n ce ie
p o m u ăsta r ă s ă r i t ? I e i s'a înşelat şi a spus.
A venit doi dela agialâc şi au conăcit la iei. A
văzut p o m u şi a î n t r e b a t pe muiere, care a spus.
S a r a la cină î n t r e a b ă boerii. -— D i n ce a răsărit
p o m u care rodeşte bani ? — A s t a n u ştiţi D - v o a s t r ă .
— B a gâcim. Ş i i-a spus. — A t u n c i îmi iau b â t u
î n m â n ă şi plec. N u mai a m nevastă.
Şi d u s a fost. I a r p o m u s'a uscat.

lovan Blaţfoe, Costal.

OMUL CARE ŞTIA CE VORBESC VITELE

S'a aprins o p ă d u r e m a r e şi un şerpe strâgă

d i n t r ' o rugă :
— Aleargă, frate-miu, şi mă scoate că-ţi dau
bani, ce vrei...
I ) a văcaru care a păzit la î m p ă r a t u patruzăci
de v a c i :
— Mi-e frică, că mă mănânci.
— A t u n c i î n t i n d e boata, că m ă u r c p e ea.
Şi aşa şerpele s'a urcat pe d u p ă capu lui.
— I e u te scosei dela foc şi t u o să m ă mânânci..:
— X u te mănânc, că ieu s â n t ficior de î m p ă r a t ,
şi să mergi cu m i n e la tată-miu să-ţi dea blagă
cât vrei.
— X u vreau blagă, vreau să ştiu limbile ce
cântă păsările, şi toate vitele ce vorbesc.
...La p o a r t ă doi b a l a u r i îşi î m p r e u n ă capu de-a-
supra. Iei (ficioru de î m p ă r a t ) cum flueră, şerpii să
desfac şi-1 lasă de trece. T o t aşa şi la alte două porţi.
B ă i a t u a avut ce să vază înnăuntru...
. . . — Ce vrei tu, că ai scăpat copilu ?
— V r e a u să ştiu limbile ce cântă păsările şi
t o a t e vitele ce vorbesc.
 364

î m p ă r a t u l să gândia,
— D a c ă n u - m i dai, ieu m ă duc...
Copilu a plecat şi iei.
— T u un' te d u c i ?
— M ă duc d u p ă iei, că iei ie a c u m tatăl mieu,
că iei m ' a scăpat dela moarte.
— Ai, întoarce-te că t u l-ai î n v ă ţ a t !
Şi i - a s u f l a t de trei ori î n gură (văcarului).
...S'a însurat. S ' a d u s la vite. să vază cum latră
câinii. — I a p a v o r b i a cu c a l u :
— U ş o r de tine, dar ieu a m p a t r u suflete d e
p u r t a t (iera însărcinată şi fămeia şi ea).
I e i a auzit şi a zâmbit,
— D e ce râzi b ă r b a t e ?
— I a aşa...
î n c e p u r ă şi c â n i i :
— V e n i m , v e n i m la m â n c a r e !
Unu bătrân:
— I a n u veniţi, că ieu a m n u m a i doi dinţi.
I a r zâmbeşte. I a r îl î n t r e a b ă nevasta şi nu-i s p u n e .
T r e c e o cioară în z b o r :
— O m u ăla, dacă a r şti că s u p t oaia aia ie o
oală cu bani, că a r lua-o.
O m u a auzit, a săpat şi a scos oala. Zor muerea
să-i spună şi iei.
-— N u , că a t u n c i m o r !
— N u mori.
— B a da.
L a u r m ă o m u s'a învoit să-i spună, Iei a f ă c u t
o l a d ă 1 ) şi s'a î n t o r s î n ea. Şi cânele plângea l a
cap. Şi o m u a s p u s femeii.
— D ă - i o bucată de mămăligă.

') Cosciug.
 36f>

Cânele n ' a p u s gura, da cocoşii: cococo! şi

eiup! Cânele:
— F u g i mă, tu nu vezi, stăpânii stă să m o a r ă
şi t u m ă n â n c i !
—* L a s ă să moară, dacă ie prost şi vrea să spue
nevestii. I e u a m o sută de găini şi p e toate le
judec. Găsesc u n b o b de p o r u m b şi le chiem p e
toate şi, când vine la iei le dau cu ciocu în cap şi
tot ieu îl m ă n â n c . D a iei are o nevastă şi n u ştie
s'o stăpânească.
Şi o i i 111 atunci s'a sculat din l e m n 1 ), cum a f o s t
culcat de moarte, şi a c h e m a t n e v a s t a î n s o b ă 2 ) ,
şi s'a p u s cu boata pe ea, Şi n ' a m a i v r u t să afle
fămeia. Şi a scăpat o m u de moarte... şi m ' a m în-
tâlnit şi ieu cu el pin Cladova.

Iovaii Blayoe, CostoL

') Coşciug.
2
) 0(lae.
 POVEASTĂ LA UN 'MPĂRAT l )

A fost u n ţ â n ţ a r cu nouă zăci şi nouo de oca

de fer la un picior. Iei de uşor ce iera, î n slava ce-
r u l u i zbura. A fost de b a z m că să apuca.
A fost u n î m p ă r a t , dila tinereaţă şi p â n ă la b ă -
trâneaţă, fiu de t r u p n u i-a născut. L a v r e m e de
b ă t r â n e a ţ ă a născut o fată. L a naşterea fetii a ve-
nit zmeu şi s'a lăudatu-s'a, că să-i fie nevastă. I m -
p ă r a t u aude şi cu 'mpărătiţa. A ş a iei auzind, aude
şi să gândesc, c u m cu f a t a să facă, de hală să o
petreacă. A ş a iei nimic n u poate face.
«Să-i facem casă de sticlă şi s'o b ă g ă m î n casă
de sticlă. Acolo s'o păzim şi s'o p ă s t r ă m ! »
C a s ă i-a făcut şi ' n ă u n t r u a b ă g a t - o ; p â n ă la
paisprece ani a ţinut-o. A ş a faţa, văzând c u m lu-
mea să veseleşte, c u m lumea să petrece, b l a s t ă m ă
pe m u m ă - s a şi pe tată-său, de ce n'a făcut-o moartă,
d e ce a făcut-o vie, că pătimeşte asfel de patimă,
nefiind vinovată. I m p ă r a t u aude, cu împărătiţa, Să
gândesc, cum o să facă. î m p ă r ă t i ţ a de colea zice,
«Of doamne, l u m i n a t e 'mpărate, a d u n ă - ţ i puterea ta,
care-i m a i a r m a t ă ' n t â i şi'ntâi. S ă mergem la gră-

') Comp. prima poveste.

 367

dina pobliehi s'o î n g r ă d i m cu voinici î n ( h ) a r m a ţ i

în loc de gard.
Iei aşa trimete sfoară pin ţară şi voinicii i-adună,
grădina o ' n g r ă d i r ă . Ş i :

Pe f a t ă o luvară,
Pin g r ă d i n ă o plimbară,
Pin ale florării,
Pe ale m â n d r e ţ u r i .

A ş a u n aghiotant ce-i pe s u ' m p ă r a t u : « L u m i -

n a t e 'mpărate, ia-i să mergem, zice, că n u ştii ce
ceas s ă ' n t â m p l ă » .
î m p ă r a t u de iei a ascultat şi f a t a a l u v a t - o şi
cu ea a f a r ă să iesă. C â n d pe p o a r t ă să iesă, o h a l ă
din slava cerului să sloboade şi f a t a din b r a ţ ă o
zmulsă. C u puştile deteră, nimic n u p u t u r ă alege-
î m p ă r a t u cu 'mpărăteasa a leşinat ş'a căzut m o r ţ i
de mila fetii. Trei zile, trei nopţi a stat m o r ţ i şi
voisca tot adunată. C â n d iei s'a pomenit, de f a t ă a
'ntrebat. Iei lor s p u s ă r ă : « L u m i n a t e 'mpărate, o b a b ă
a luvat-o, î n slava cerului s'a dus, n i m i c n ' a m p u -
t u t să f a c e m » .
î m p ă r a t u tremete sfoară pin ţară, va să zică carte,
să'ntrebe de f a t ă : o fi a f l a t cineva,, de ie vie, de ie
moartă. N i m i n e a n u s'a găsit, decât u n voinic s'a
găsitu-s'a la 'mpăratu, a slujit trei ani în a r m a t ă
şi ş'a isprăvit s l u j b a lui. Ş ' a u plecat acas'. V e n i n d
pe d r u m , a j u n g e la o f â n t â n ă ; şi cu u m b r ă l â n g ă
f â n t â n ă . Iei aşa ostănit zice:... maica, ostănit aşa
să hodine aicia câtă-va, să m ă n â n c e şi să hodine».
A odinit câtă-va şi, când s'a pomenit, vede deasu-
p r a de iei hala cu f a ţ a ' n ghiară. B ă i a t u vede aşa

') H vine aici, fiindcă armă, ca toate cuvintele începătoare cu

a, se pronunţă cu aspiraţiune (h) la început.
 368

şi zice: « N ' a lăsat b i n e 'împărăţia, că dă driunu la

voinic fără nici o a r m ă la iei. I o să am o a r m a
zice, s ă scot creştina aia dela hala aia».
D e c â t iei n i m i c n ' a p u t u t face, decât a ştiut carte
ş'a scris l i ţ a 1 ) f e t i i : a avut pe ea toate ca a u r şi
cercei de aur. B ă i a t u p l e a c ă — d a departe a fost —
şi ajunge, trage la o căfenea. D a aude lumea, tot
de f a t ă vorbind. ( A tăcut 2 ) fincă iei n'a ştiut ce ie
aia, decât cu ochii a văzut. D e djiori, p â n ă a trei-
lea tot de f a t ă v o r b a a auzit. A ş a iei a treilea
s'apropie la oraşu al cu ' m p ă r a t u . A t u n c i iei spune
la eăfegiu: «Să-rai las s f a r a 3 ) la tine, să m ă d u c
p â n la l u m i n a t u ' m p ă r a t u să m ă lacrăm ceva la iei».
S ' a dusu-s'a acolo. C â n d iei a văzut f a ţ a ' m p ă -
r a t u l u i aşa iei a pierdut m i n t e a şi n'a mai ţ i n u t
minte, decât că are o carte î n p o z â n a r şi o scoate
ş'o a r u n c ă 'n poala 'mparatului. I m p ă r a t u , c â n d să
uită p e carte: Băiete, zice, să-mi aduci fata, că u n ' ţ - e
capu, ţ-e picioarele».
« L u m i n a t e 'mpărate, zice, să mă scoţi a f a r ă trii
ceasuri să m ă gândesc c u m să f a c să ţ-o aduc».
A f a r 1-a scos, douo ceasuri 1-a ţinut, p â n ă iei
s'a gândit. C â n d î n n ă u n t r u a u n t r a t :
«Te-ai g â n d i t ? »
— M ' a m gândit. D a să-mi dai ce cer io.
— Ţ - o d a u de nevastă,
— N u - m i trăbuie, zice. Io-s plugar, da ea-i f a t ă
de 'mpărat, S ă - m i dai trei sute de voinici ai m a i
î n t â i învăţaţi.
I m p ă r a t u a d u n ă toată voisca şi voinicu alegea
dintr'ahăia trei sute de inşi. A t u n c i a ş'alegea şi
d r u m u la ăilalţi le da. A t u n c i voinicu zicea: L u -

') «Faţa», semnalmentele.

2
) Keconstrait.
3
) «Traista».
 369

minate 'mpărate, pa tot n a t u să-1 juri de trii ori,

să n u te cunoască pe tine de 'mpărat, î n loeu du-
mitale p e mine».
Aşijderea 'mpăratu făcea. B a n i de cheltuială le dă,
ţoale de premeneală, cai de călărie şi cu iei pleca.
T r i i ani mergea, î n mari pustietăţi a j u n g e a . M â n -
carea o ispră via şi b a n i avea şi n'avea dela cin' să
cumpere, fiincă nu ie lume. A ş a voinicii a zis:
«Fiincă am a j u n s î n aste pustietăţuri. că bani au
şi n ' a u ce să cumpere, decât să m â n c ă m câta iarbă
•cu caii aştia ai noştrii, cu iei pe jos, pe poiană şi
la n o a p t e fieşte care să l u o m câte-a n l e m n să ne
suim în iei şi să ascultăm. D o a r c'om auzi v - u n
clopot sunând, sân câne alătrând, or cocoş c â n t â n d » .
Iei a ascultat şi n u mi-a auzit, de cât voinicu
a auzit un cocoş c â n t â n d ş'un clopot sunând, la
N e a g r a Cetate, spre mează noapte. Iei atunci s'a
i'oborît şi p e glasu ăla a plecat. C â n d a j u n g e acolo,
u n stei de peatră a găsit. E i ! , n u ie p o a r t ă să să
b a g a Voinicu spune la ai lui ficiori: «încărcaţi «ar-
mele şi până di trii ori trageţi pistă zidu asta, doar
va ieşi ceva.
A treilea oară, c â n d a tras, u n u i-a ieşit cu sabia
şi cu şapca roşe 'n cap şi 'ntreabă:» Ce căutaţi
•dumneavoastră pe-aici p e pălaturile eştea, că pe-aici
n u u m b l ă nici pasăre zburătoare, da d u m n e a v o a s t r ă
umblaţi».
— D a ţ i - n e d r u m u î n l u n t r u domnilor că vom s p u n e
jalba ce avem, că m u r i m şi noi şi caii de f o a m e !
A ş a a ieşit u n u , ceai mai m a r e şi iar întreabă,
iar aşijderea, că ce caută pe pălaturile ahelea. D e
cât blogostoveşte cu m â n a şi să deşchid douo uşi,
u n a într'o parte, alta î n altă parte.
25
 370

C â n d acolo-i băgară,
L a astal i-aşăzară,
T r i i zile, trii nopţi mâncară.

A t u n c i a al m a i m a r e întreabă :
— D e u n d e veniţi şi u n d e vă duceţi şi ee c l u t a ţ i ?
— Of doamne, de u n d e v e n i m n u ştim, că nici
î n a i n t e nici înapoi n u mai ştim. N o i a m plecat după
f a t a î m p ă r a t u l u i ce-a luat-o zmeu, s'o cătăm.
— Măi, zice, aţi venit trii ani pe d r u m ?
— T r i i ani.
— î n c ă trii aveţi să vă m a i duceţi p â n ă la că-
şile zmeului.
C â n d pe u r m ă ahăla la tot n a t u îi dă câte-o
pâne, câte-o ploscă de rachiu, care-o fi, veci din
veci n u să va m a i sfârşi. Şi a luat-o d u p ă iei, să
a r a t e d r u m u dirept.
— E i , zice, uitaţi-vă la răsărit, vedeţi ceva 'n-
tr'acolo ? •
— V e d e m , domnule, zice.
— C e vedeţi ?
— U n noor albu.
— Ala-i pălatu zmeului. î n c ă trii ani aveţi să
mergeţi p â n ă acolo.
T r i ani au m e r s pe d r u m şi acolo au a j u n s la
u n stei de piatră ca u n noor. Ei, sus n u poate să
să suie, au că p o a r t ă n u ie. D e c â t s p u n e iei la
voinicii l u i : «Mai băeţi loaţi calu m e u şi omorâţi-1
şi foaie jupuiţi-1».
P â n ă aia-1 o m o r a şi-1 jupuia, iei a r m a o chichia
şi ' n ă u n t r u pe iei îl b ă g a 'n foalele alea, 'n pelea
aia. I e i de acolo d i n foaie le s p u n e a :
« V o i de-acolo, departe de m i n e cale de trei zile
să vă duceţi. L a trii zile să veniţi. D e m'oţi găsi
aicia, să mă deslegaţi şi să plecăm care cum ne-o
tla D u m n e z e u . D a c ă n u m'oţi găsi, şasă s ă p t ă m â n i
să mă aşteptaţi aiei.
A u venit si p e iei n u l - a u găsit. H a l a clin slava
cerului s'a slobozit şi 'n ghieră că 1-a luvat şi 'n
sus 1-a suit. Acolo cu ghierăle 1-a r u p t să-1 mă-
nânce. Iei atuncia cu puşca a tras în zmeu şi 1-a
omorât-îl din foalele alea. A tăiat ghierăle ş'a loat
s e m n la iei în tecşilă, că finea' a omorît pe zmeu.
C â n d iei a plecat şi de căşile zmeului a dat, pe
f a t a î m p ă r a t u l u i acolo a aflat.
— Of, zice, ce cap d u m n e a t a ai avut, de aice'ai
venit, că de-o veni zmeu, pe a m â n d o i n e mănâncă.
—• N u te teme, zice, că l-am p u s bine,
— N u cred p â n ă n u văd.
A t u n c i iei băgă m â n a 'n tecşilă şi scoate ghie-
răle şi i le-arată şi atuncea crede eă-i zmeu m o r t ,
Să cinstesc trii zile, trii n o p ţ i şi să veselesc,
— E băiete, zice, noi să ne a p u c ă m de lucrare, că iei
m a i are u n frate, de-o veni, p e a m â n d o i ne mănâncă.
S'a apucat iei ş'a lucrat la vârzoabe să să slo-
b o a d ă jos pe lumea asta, C â n d au m e r s acolo la
zidu ăla să să sloboadă, ea s p u n e : «Sloboade 'ntâi
d u m n e a t a , băiete».
— Io, zice, abia m ' a m văzut suit, î n t â i d - t a să
te slobozi, b ă i a t u s p u n e la f a t a 'mpăratului.
S ă slobozi ea ' n vale şi p e ea o s p r e j u n a r ă ai trei
s u t e de inşi. I a c ă şi iei s'a slobozit d u p ă ea, P e
iei, trasără ' n iei cu armele şi nu-1 loviră, n u m a
f r â m b i i l e le r u p s ă r ă şi rămasă a t â r n a t . J o s dacă
cade, os din os nu s'alege. S u s n u p o a t e să să suti
a n i n a t acolo. D a ăia f a t ă a luat şi cu ea a plecae.
Iei acîiă v ă i t â n d u - a uidit, V i n e zmeu urlând, f r a -
tele zmeului aluia, şi-1 ia 'n ghieră p e voinic.
— Of, zice, să te m ă n â n c şi io pe tine cum ai
m â n c a t şi t u pe f r a t i - m e u .
 372

— E , zice, ia-mă sus frati-mieu, că nu-ţi ticneşte

nici că ţie nici că mie.

S u s la suit
I ) e trii ori 1-a năcăjit.

Stai că. n u te mănânc, zice, mi-ai făcut u n

bine, să-ţi f a c şi io ţie. N u m a să te juri pe vieaţa
ta, zice, că tu ce n'oi avea, m i e să-mi dai.
— Păi, dacă n ' a m de u n d e să-ţi d a u ?
— A m a jură-te pe-aşa.
A ş a s'a jurat,
— N e v a s t a f r ă ţ i n i - m e u o să fie tot a ta ne-
vastă, n u te teme, c'a plecat. Ş'o să faci u n copil
a u r i t cu aur. C â n d iei din m u m ă - s a va ieşi, c u m
va n a ş t e din m u m ă - s a , * să-1 tăiam pe osu spinării,
să-l î m p ă r ţ i m . A i a n'ai avut, da o să-1 ai.
Iei să cinstiră, să veseliră, zmeu a ş a zice: « V r e a i
să mergi, zice, de u n d e ai p l e c a t ? C â t clipeşti din
ochi, acolo ieşti. E , zice, m i te sui-te ' n spinare la
mine. C u m vreai t u ca v â n t u au ca g â n d u ?
— Ba, zice, ca gându.
C u m iei a g â n d i t , la p o a r t a î m p ă r a t u l u i a a j u n s ,
î n a i n t e a ălora, aia încă şasă are să m e a r g ă p â n ă
ajung. I e i acolo, i-a făcut zmeu o căşcioară să şadă
şi iei 1-a făcut maistur. D a starurile elea i le-a d a t
z m e u : C l o ţ a de a u r cu p u i de aur, t a v ă de aur.
I e i toată ziua sparge nuci şi m ă n â n c ă şi bea vin. Şi
dimineaţa scoate t o t cloţa aia de a u r eu pui la v â n -
zare. Ş'o vede î m p ă r ă t i ţ a şi cheamă p e î m p ă r a t u să
cumpere ăl fel de lucru. I e i (băiatul) cere ce n u să
coste şi n u să p o a t e lovi. A ş a ' m p ă r a t u zice: « M ă
maisture ce şezi d u m n e a t a acolea de laturi, că
vine u n neprietin şi te o m o a r ă şi-ţi ia scumpătăţile.
— Bine, L u m i n a t e 'mpărate, v i n cu voia dumitale.
 73

Iei aşa eu voia ' m p ă r a t u l u i s'a băgat în curte, î a

avlia î m p ă r a t u l u i . D a iei îşi face socoteala că câţi
ani or face p â n ă v i n aia, D u - t e vreme, vino v r e m e ,
o să vină anii ahăia, A ş a iei să face că să visează
că o să vină ea,
— E i , l u m i n a t e 'mpărate, ieu, aşa vis f r u m o s că.
visai, că o să-ţi vină o veste.
I m p ă r a t u zice: «nu cred p â n ă n u văd ». I - a s p u s
odată de duori, tot n u crede. A triia oară z i c e :
«Să te găteşti că o să-ţi v i n ă vestea ce visai io».
A ş a n u trecu m u l t şi vine vestea la î m p ă r a t u să
meargă cu petrecere că vine fe-sa, S ' a u î n t â m p l a t
ş'au venit.
C â n d toată l u m e a pe f a t a ' m p ă r a t u l u i a văzut,
da m a i s t u r u ăla n u s'a dus. A ş a : «of doamne, lu-
m i n a t e 'mpărate, cum toţi ciobanii o văzură şi io
1
n ' a m văzut-o.
— S ă mergi şi d-ta s'o vezi.
A ş a ' m p ă r a t u a î n t r e b a t - o pe fe-sa, cine te-au
scos dela hala. E a a spus pe unu, ala a r ă m a s a -
colo. I o d u p ă aăsta mă duc.
— A lui să f i i !
— A f ă c u t n u n t ă , veselie ş'a dat-o d u p ă ala. P e
u r m ă când o să să culce tinerii, loî p e ala la inimă,
pe ginere şi ieşi p e a f a r ă şi iei să b ă g ă ' n n ă u n t r u
( P ă t r u ) la ea şi zice: « D a r aăsta te-a scos pe t i n e
dela zmeu ?
— j P ă , zice, aăsta.
— D a să zic c'oi fi i o ?
— E i , zice, bine ai sămăna, d a n u cred. U n e ai
uidit ?
D e cât iei b a g ă m â n a 'n p o z â n a r şi scoate g h i e -
răle zmeului şi le a r ă t ă iei.
— — Ei, zice, asta, tată, m ' a scos p e mine. •
A spus c u m a fost. Ş'a p u s puşca şi pe aia p e
 374

t o ţ i i-a 'mpuşcat ş'a făcut n u n t a al doilea. Şi IM

n u a n de zile a făcut u n copil cu t o t u l u i tot de aur.
Când, la naşterea copilului, iacă zmeu bate la
uşă, D a t a t - s u d e colo î n t r e a b ă : Care iestă?»
— Ce m a i întrebi, zice, n u ştii ?
C â n d u n t r ă zmeu ' n u n t r u z i c e : Trage-1 din mu-,
mă-sa afară. Ş i iei de picioru al dirept şi zmeu de-al
s t â n g să meargă cuţitu pe osu spinării: «Să n u
s m i n t e ş t i nici la mine, nici la tine».
C â n d copilu 1-a l u v a t şi tat-su cuţitu 1-a tras,
eu m â n a a adus să dea în copil să-1 taie. A t u n c i
diavolu-i opreşte m â n a tătân-su.
— O ! dăruit, zice, să-ţi fie e'ai stat la vorba ce
a i vorbit,
Şi 1-a dăruitu-1 cu iei.
Ş i sănătate, de aici încolo n u m a i - i e s t ă ,

Iou Constăndiii, zis Tnţu, C-ostol

Iei a auzit-o în Ţara Rumânească.

F I N E
 CÂTEVA LĂMURIRI

I n a f a r ă d e cele s p u s e î n p r e f a ţ ă cu p r i v i r e la
î n s e m n ă t a t e a actuală a acestei publicaţii mai d ă m
aici u n e l e l ă m u r i r i c a r i a r i n t e r e s a p e cei ce a r
voi să p r i v e a s c ă l i t e r a t u r a p o p u l a r ă a R o m â n i l o r
din Serbia din p u n t e de v e d e r e mai speciale.
P o e z i i l e a m Căutat s ă le c u l e g e m , p e c â t a f o s t
posibil, în t i m p ce l ă u t a r i i le c â n t a u . S e ştie că
a t u n c i t e x t u l e r e d a t în m o d a b s o l u t r e a l , f i i n d c ă
îl ţ i n e m u z i c a î n f o r m e l e lui m a i a r h a i c e , şi m a i
puţin alterate în unele privinţe. S p u s ă numai,
p o e z i a p i e r d e d i n r e a l i t a t e a ei, m a i ales î n ce p r i -
veşte condiţiunile versului. Se a d a u g ă cuvinte de
p r i s o s , s i l a b e î n p l u s etc.
A s t f e l m a i a l e s c o n j u n c ţ i u n e a şi d ă o m o n o t o n i e
g r e o a i e p r i n p r e a d e a s a ei r e p e ţ i r e la î n c e p u t u l v e r -
s u r i l o r şi c a r e d i s p a r e c â n d p o e z i a e c â n t a t ă , f i i n d c ă
m u z i c a p r e t i n d e u n n u m ă r e g a l d e silabe, c â n d
e v o r b a d e u n a şi a c e e a ş m e l o d i e .
U n s t u d i u a s u p r a v e r s i f i c a ţ i e i poeziei p o p u l a r e
t r e b u e făcut deci n u m a i pe b a z a materialului cules
d u p ă cântec.
In privinţa aceasta este remarcabilă o particu-
l a r i t a t e . S i l a b a -re, c a r e se o b s e r v ă la o p a r t e d i n
p o e z i i l e a c e s t e i colecţii, e s t e î n r e g i s t r a t ă n u m a i la
 3<6

v e r s u r i l e c â n t a t e ; la cele s p u s e n u m a i , a c e a s t a
<iispare, f i i n d c ă l i p s i n d m u z i c a c a r e c e r e a u n a n u m e
n u m ă r de silabe, n u se m a i s i m t e n e v o i a u n e i a î n
p l u s . M u z i c a î n a c e s t caz a p a r ţ i n e u n u i v e r s m a i
vechiu, care avea o silabă în plus.
D-l D. G. Chiriac, c a r e se o c u p ă cu m u z i c a po-
pulară, servindu-se în timpul din u r m ă de fonograf,
n e a f i r m ă că a c e s t -re c o r e s p u n d e , î n a l t e r e g i u n i ,
u n o r e l e m e n t e ca măi, ă, etc., c a r e se a d a u g ă la
s f â r ş i t u l s a u î n c e p u t u l v e r s u l u i 2 ). P e n t r u m u z i c ă
•evident, s u n t şi alte s u b t i l i t ă ţ i c a r e n u i n t e r e s e a z ă
p e filolog, d a r n u e m a i p u ţ i n a d e v ă r a t , că p r i n
fonograf numai s'ar putea culege poezia populară
cu absolută preciziune p e n t r u studiul versificaţiei.
' C a î n t i n d e r e a c e s t -re se r e m a r c ă p e o linie ce
d u c e d e l a s a t u l Y e l e s n i ţ a (în a p r o p i e r e a G e a n o v e i )
p â n ă la M i l a n o v a ţ , d e u n d e p r o b a b i l se î n t i n d e
şi m a i s p r e a p u s şi s e d u c e î n B a n a t , u n d e i a r ă ş i
e x i s t ă , d u p ă c u m a f i r m ă şi d. D. G. C h i r i a c .
D e l a G e a n o v a s p r e s u d şi est a m î n r e g i s t r a t
n u m a i v o c a l a -e.
E l e m e n t u l a c e s t a p r i v i t o r la v e r s i f i c a ţ i e î n le-
g ă t u r ă cu m u z i c a e s t e i n t e r e s a n t şi p e n t r u s t a b i -
lirea curentelor de populaţiune.
I)e r e ţ i n u t , î n a l t ă o r d i n e d e idei, e s t e f a p t u l că
aici «viorarii», c u m se n u m e s c m a i a d e s e o r i , s u n t
R o m â n i . F i e c a r e s a t işi a r e c â t e 2—3 l ă u t â r i p e n t r u
n u n ţ i şi alte p e t r e c e r i . N u m a i î n C l a d o v a şi Mi-
lanovaţ, d o u ă orăşele, am întâlnit ţigani.
C â n d a m c u l e s m a t e r i a l u l a m a v u t î n veclere
locul n a ş t e r i i c â n t ă r e ţ u l u i , p e r s o a n a d e la c a r e a
î n v ă ţ a t c â n t e c e l e p r e c u m şi î n t r e g m a t e r i a l u l p e

') V. şi nota dela p. 3.

s
) Cf. la noi p. 328.
 377

c a r e îl ş t i a f i e c a r e . I n f e l u l a c e s t a c r e d e m că e
b i n e s ă se c u l e a g ă l i t e r a t u r a p o p u l a r ă , p e n t r u că
p u t e m v e d e a p e ce căi a v e n i t şi c â t ă e x i s t ă , în-
tr'un m o m e n t dat, într'o regiune.
D e o b i c e i u b a l a d e l e d u p ă c u p r i n s şi titlu îl ş t i u
şi ceilalţi s ă t e n i , c a r e , la ocazii, c o m a n d ă l ă u t a r u -
lui să-1 c â n t e «pe-al lui S t ă n i s l a v , «pe-al lu Go-
lea» etc.
R e l e v â n d a c e s t e a n u v o i m s ă z i c e m că a v e m d e
a f a c e cu c e v a cu t o t u l local, d a r s u n t f a p t e c a r e
trebuesc fixate acum p â n ă când influenţa orăşe-
n e a s c ă n u p ă t r u n d e p r e a m u l t la s a t e .
I a t ă , d u p ă informaţiunile câte le-am p u t u t lua,
tabloul literaturii populare, a r ă t a t pe sate.
1. I n Milanovaţ, lovan Stanovici, a Ivi Stan ş t i a
4 b a l a d e : Ghiţă Cătănuţă, Corbea Corbilor, Stă-
nislav ( « n u b a ş binîe»), şi Aidu Velcu.
2. I n Costol, lovan Blagoe ş t i a 34, d i n c a r e
a m p u t u t c u l e g e n u m a i 10. Cele n e c u l e s e s u n t :
Ghiţă Cătănuţă, Stoian Bulibaşa, Aniţa Bir-
tăşiţa, Mânolea Zidarii, Cântecu lu «Doamne»
(titlu e l u a t d u p ă r e f r e n ) , Dila noi, pân la voi,
sau Cuconu Pătraşcu jupăn Dumitraşcu, Bacliu
Crâşmariu, Mogoş, Măria din Chilimbec, Lina
Măgdălina, Porcăraş Bătrân, Fica împăratului,
Pătru domnu Sfânt după lumea lacomă, Soarele,
Păcală, Cântecu lu Mormântu lu Cristos, Cioban
Costa şi m a i m u l t e p o v e ş t i . D i n t r e cele t r a n s c r i s e
una, Cum s'a, polimit Turcii de s'a născut, con-
ţinând lucruri prea frivole, nu am putut-o pu-
b l i c a aici.
Ion Constăndiii Ţuţu ş t i a p a t r u b a l a d e . Cele n e -
transcrise sunt: Stoian Bulibaşa, Ianuş Unguru,
Pe-al Bogaz de Mare, şi mai multe poveşti, dintre
c a r e n ' a m c u l e s d e c â t u n a (v. p. 366).
 378

In Iîâtcova, Păun al Florii (Floresou. Floriei)

ştia 3.
In Vaiuga, Glioorghe Sârbii ştia 14. Cele neculese
sunt: Raita Cătana, Moşneanu ăl Bătrân, Niţa
al din Geanova, Novac Baba Novac, Misii Crai,
Deli Marcu, Rădoiţă, Ghiţă Cătănuţă, Stănislav,
Corbea, Pătru Haicluc Pătru, Copilu al de Turc:
Unele din ele le-a învăţat dela lăutari din Bul-
garia, ale căror nume şi sate nu le ştia.
Milisav Popoviei ştia 3. Cele neculese sunt: Ma-
nole Zidarii şi Ivanciu.
In Yclesiiiţa, Florea Belcea ştia 5. Cele neculese
sunt: Corbea, Moşneanu al bătrân, Mizil Crai al
bătrân, Aiduc Velcu (numai sârbeşte), Su poale de
codru verde. Toate le-a învăţat în Craina.
In Graboviţa, Ioniţă Ştefanovici-Roibu ştia 5.
Cele neculese sunt: Rădoiţă, Pătru Aiduc Pătru,
Kiţă din Geanova. Majoritatea le-a învăţat dela
lăutari din Bulgaria.
In Geanova, Stancu Grecii ştia 37. Cele neculese
sunt: Corbea, Stănislav, Stoian Bulibaşa, Novac,
Ghiţă Cătănuţă, Doicin Bolnavu, Sfântu Pătru,
Moşneanu Bătrân, Mogoş Lupu, Dinu Nezâru,
Soarele cu soru-sa, Chera Cheralina, Marcu Vi-
teaz u, Iovan Iorgovan, Ilincuţa, Buică Becher
Buică. Cele mai multe le-a învăţat dela lăutarul
Măgeru din Bucovcea (lângă Negotin) şi dela Ion
Vulvoi. Nici unul din aceştia nu mai trăeşte.
Când nu ne spuneau precis numele persoanei
dela care a învăţat, ne afirmau toţi că le-au auzit
«în clinciu ăsta», adică în împrejurimi, în ţinutul lor.
Din oraşul Cladova am cules numai câteva frân-
gurele, fiindcă aici nu nunt de cât ţigani lăutari.
Din districtul Târna Reca am putut culege nu-
mai cântecele mărunte din satul Osnicea, lângă
 379

Zaiciar. In aceste părţi ca şi dela Milanovaţ spre-

apus, de unde începe să se simtă tot mai mult
influenţa sârbească, literatura populară românească
pare a fi foarte săracă. Mai de aproape însă n'am.
putut să cercetăm, fiindcă n'am avut libertatea
necesară pentru aceasta.
Din ţinutul unde literatura e mai bogată (Craina
cu continuare în regiunea românească din Bul-
garia, de dincolo de Timoc spre Vidin) mai ră-
mâne încă mult de cules, atât în ce priveşte ba-
ladele, cât şi mai ales în ce priveşte frângurelele,.
de care, ne spuneau unii lăutari, pot cânta o zi
întreagă fără să se repete.
Tot aşa se poate zice şi despre poveşti, de care
n'am putut culege de cât foarte puţine.
Literatura populară românească din aceste părţi
merită o deosibită atenţiune şi prinfaptul că prin
ea putem urmări mai bine influenţa balcanică diir
literatura noastră populară în genere.
Prin urmare şi din aceste puncte de vedere, pe-
care le-am schiţat aici, credem că astăzi cel mai
mare interes îl are literatura populară din p ă r -
ţile mărginaşe ale ţinuturile româneşti. Intr'acol»
ar trebui să se îndrepte cercetătorii cât mai în
grabă şi cât mai asiduu.
 TRANSCRIEREA

Din lipsă de caractere tipografice n'am putut

adopta nici măcar sistemul semifonetic, pe care
din experienţă îl ştiam foarte bun pentru a face
o publicaţie de această natură accesibilă şi pu-
blicului mare. Am lăsat deci neînregistrate feno-
menele fonetice care pot fi subsumate unor reguli
generale, păstrând numai pe acelea care se pre-
zentau ca nişte cazuri izolate sau absolut caracte-
ristice. De asemenea ani păstrat fenomenele mor-
fologice.
In privinţa fonetismului neputând intra aici în
detalii, amintim numai că în regiunea dinspre
vest dela linia ce ar merge din Tăchia până la
Zaiciar se remarcă aproape aceleaşi fenomene ca
în Banat şi o parte a judeţului Mehedinţi.
In regiunea de răsărit se observă numai o semi-
alterare a dentalelor, a lu îi şi păstrarea Iui dz
care slăbeşte spre Negotin, unde dispare. Are a-
proape aceiaş întindere cu silaba -re, dela sfârşi-
tul versurilor, de care am pomenit mai sus.
In alte privinţe graiul din regiunea de est con-
tinuă pe cel din estul judeţului Mehedinţi spre
Oltenia de jos.

') Unul din noi a contribuit cu teste din câteva regiuni la marea
publicaţie Graiul Nostru de 1. A. Candrea, Ov. Densuşinnu, Th.
D. Speranţia.
 INDICE
DE NUME ŞI DE ALTE ELEMENTE

Abdulâ 269. I lira 11

Adacale 267.
A d a m 218—225.
Afende, Afendi (Beg) 39,40, 44, 51.
Aga,-ide (Bolur, Omir) 38—40,
60, 284, 285, 298.
Agia/âc 362.
Aidu, Aiduc (Yelcu) 59—62, 163.
Aiducu (Miu) 76, 79, 80.
Albu (cal) 158, 161.
Antofiţă (a In Vioară) 121—124.
Arabi 275.
Arap 21," 31, 35, 36, 47, 113, 114.
Are 12, 13.
Ardiu (Crăişor) 229, 233—245,
252.
A r g h i u 251, 252.
Arnăut 4, 11, 307.
Asan (Turc) 321.
Baba (Novac) 19, 20, 24, 155.
Bălăban 155.
Bălăban (Târgul) 157.
Balta (Negotinului) 44.
Banu 28, 172—175, 306.
Bănuleasâ. 173.
Barbu (Ţiganu) 68.
Bârloaga 228.
Bătoţi 377.
Bătu iii de vitejie 247—249.
Begu 83—42, 44—47, 49—51-
Belcea (Florea) 163.
Beligrad 53.
Bexărghean 168, 169, 170, 278.
Blagoe (Iovan) 10, 14, 18 37, 94,
99, 109, 129, 154, 190, 193, 268,
274, 303, 323, 330, 352, 358, 361,
3 6 2, 365- '
Boala ra 147.
Bogatu (Isirim) 11.
Boieri 15, 25, 26.
Bolnavu (Doicin) 29, 30.
Bolur (Aga) 298, 299, 301.
Bordeie, Bordeia 293, 297.
Botexătoru (loaitj 249.
Brăila 191, 131—133.
Braşou 5.
Bregova 143, 347.
Brumariu (ăl mare) 322.
Bucovcea 44.
Bucureşti 143.
Bufănie 325.
Bugărîe 351.
Bulgărie 143, 289, 291,
Bulibaşa (Stoian) 38, 44,. 48.
Busuioc 106—109.
Bntuee (de fiare) 19.
Ruzatu (Nicolae) 324.
Cădiia 159—162.
Caic 3, 4.
Călăfat (Vad) 157.
Calea 77, 78, 81.
Cântece bătrâne 58.
Cântece de-a!e mărunte 347.
Cava (Mustafa) 110—112.
Cărăcuda 123, 124.
 382

Cărăpancea 44. Din 253—256, 258, 283.

Carte (In proţap) 116. (arsă în Dii, Diu, Diiu 38, 65, 76, 81, 157.
trei cornuri: semn de doliu) 93. Dirane 175.
Cărunţi (Munţii). Dobrogeni 168.
Cătălina, Cătărina 158, 203—206, Doicin (Bolnavu) 29—36.
208. Doamnă 208.
Cătana (Raita) 194, 195, 198, Domnească (Mănăstirea) 97, 98.
200, 201. Domneşti (Vaci) 144.
Cătrinu (Munţii) 75, 78. Dragomir 172, 174, 175.
Cazaci 12, 14. Du/fa 328.
Cerchezi 275. Dumineca (Sânta) 12, 96, 143,
Cernâţ, Cerneţ 212, 32r. 197, 215, 293, 298.
Cetate 48, 191. Dumitra 295.
Chilidor 251, 252, Dumitru (Ghiol) 211—215.
Cişmea 182. Dumnezeu (Ca personaj) 357,
Ciupăgel 4. 358, 386.
Cladova 10, 37—47, 49, 52> i o 5, Dunăre, Dunere, Dunărică 3,
323, 324, 351. 365- 5, 6, 17, 19, 24, 48, 105., 131,
Cobilia 100. 132, 185, 191, 193, 267, 308,
Cocoşilă (Miăilă) 262. 332, 343-
Colceag (Paşa) 275—277.
Copilaş (de Turc) 82. Farmece (Cu p ă m â n t dela mor-
Copilu (Miu) 164, 165. mânt) 332.
Corbea 163. Fica 172, 174, 175.
Corbu (Inţăpat) 19. Ficuţa 172.
Corbova 323,,349. Fira 42, 44, 45- *
Coasta (Părului) 47. Flintă 109.
Costăndin 253, 254, 289, 291, Floarea (le pe Marea 322,—liusă-
308, 327- limitlui 109.
Costol 10, 18, 37, 94, 99, 109, Florea (Belcea) 163.
129, 154, 183, 190, 193, 264, Florea (Păun al Florii) 52, 335*
274, 3°3. 3° 8 , 323, 33°, . 352, Florescu (Păun al Florii) 52,
358, 361, 362, 365, 374. 277.
Cozia (Cetate) 267, 268. Floriei (Păun) 58, 277.
Crai (Jecman) 203, 205—208. Florinţi 53, 54-
> (Mizil) 89, 91, 92. Frate de cruce 47.
Crăişor (Ardiu) 229, 233—240.
Craina 14, 18, 39, 40, 42, 44, .61, tiăde 43.-
62, 149, 163- QaJbina 160.
Craiova 59, 78, 174, 188, 306. Galbinu 32—35, 112—115, 157,
Cralevici (Marcu) 86. 213, 214.
Cristos (Domnu) 212, 213, 246 — Geamie 284, 285.
250, 261—264. Geanova 10, 24, 69, 75, 81, 8;/,
Cristos a, înviat (de când se 105, 117, 133, 139, x7l> l 7 6 r
zice) 264. 182, 188, 202, 208, 215, 250,
Crivăţu 276. 252, 260, 282, 285, 288, 314,
Crâşmăriţă 21. 338, 343- /T .
C'ucu 345. Geanoveanu, Genoveanu (Ion)
99, 274-
DărMiii (soldaţi Turci) 275. Geru 276, 275.
Dăscală (Păscală) 130—132, 308. Ghiol (Dumitru) 211—215.
 383
Ghiorghelaş 319.
Gheorghiţă (Păscală) 130, 131,
132-
Giurgiu (Vad) 4, 157.
Gligoraş 340.
Golea 24—27.
Golumbăţ 103.
Graboviţa, Gabroviţa 46,49, 245,
292, 297.
Grecu (Stancu) 69, 75, 81, 87,
117, 124, 133, 139, 167, 171, 176,
182, 188, 202, 208, 215, 250, 252,
260, 282, 285, 288, 314, 318, 338,
343-
Gruia 20—23, 155 —162.
G r u i ţ a 19, 21, 30.
H a i d u c u (Neacşu) 70, 72,
» (Pătru) 95.
H a r a p 35.
Iad 224, 248—250.
l e v a 218, 219, 225.
I a n a (Sinziana) 216, 225—228.
Iancu (Vodă) 283—285.
I a n u ş (Unguru) 304, 305, 307.
Iaşi 278.
leblăniţa 327.
Ieloviţa 42.
Ienciu (Viteazu) 53—58.
Ieşeni 168, 278.
Ileana (Miliţa) 101.
Ileanca (Ţiganca) 145.
Ilenuşa 252.
Ilie 144.
- (Sânt, Sfânt) 246, 248—250.
Ilinca (Baba) 264, 323.
Inoveni 73.
Ion 149, 294.
> (Sfânt) 250.,
(Botezătorii) 246.
» (Irizleanu) 262.
l o n i ţ a 144., 145, 147.
(Ştefanovici) 149,245, 292.
I o v a n (Blagoe) 10, 14, 18, 37, 94,
99, 109, 129, 154, 183, 190, 193,
268, 274, 295, 303, 223, 330,
352, 358. 361, 362, 365.
Iovan (Copilul lui Manole zi-
darii) i8r.
Io\ an (Sfeti) 263.
(Stanovici, a lu Stan) 351.
I o v a n a 352.
Irimie (lu Iovan al Măriţii) 352.
>• (Popa) 297.
Irizleanu 263.
Isirim (Bogatu) 11 — 13.
Ispas (Pătru lu—) 13, 70, 315.
Iuda 123.
Jecmăneasa (Doamna) 204—207.
Jidovi 247, 248, 261—264.
Jecman, Jicmon, Jicman (Crai)
203, 205—208.
Jicnce (fete) 22.
Jipari 324.
Jurământ (feluri de —) 25, 34.
105.
Ileana 216, 218, 226.
Legendă 261.
Lina (laua, Cătărina) 218, 203,
205 —208.
Lie 283.
Livezean 6, 7.
Lupii 70, 71, 74.
Madanovici (Stena) 351.
Măgdălina 30, 32—34, 36.
Măgureanu (Banu) 172
» (potera—) 28, 306.
Maura (Munţii) 82, 84, 85/
Mănăstirea (Domnească) 97, 98.
Mănoile, Mănole (Zidaru) 177—
179, 181—183.
Mânuileasa i 8 j , 182.
Măr dulce (Cruce de—, pe care
a fost răstignit Cristos) 262—
263.
Marcu (Viteazu) 298—30^.
» (Cralevici) 86, 87.
Marea 18, 121, 123, 130, 164, 165,
203, 205, 213—215, 225—227,
229, 238—241, 244, 308, 322.
Măria, Mărioara, 319, 327.
Maria (Văduva) 362.
Măriaş 278.
Martin 101.
Mărţoi (Costăndin) 323, 324.
Mărţuica 331.
Mârsaci 12, 13, r4, 113.
 384

Meedinţ 26, 28, 212, 306. Omir (Aga) 38—40.

Miai (Pop) 64, Oprtrlie 246.
Miâilă (Cocoşilă) 262. Oprea (Popa) 170.
Mwxă Noapte 166. Oprian 106—109.
Milan ior. Orşova 324.
Milanovaţ 351. Osnicea (jud. Ţâma-Reca).
Milea (Mila) 103, 105.
Milisav (Popovici) 297
Miliţa (Ileana) 101. Pană (de păun) 211, 212.
Milotin 59. Panduri 268.
Mirea 189, 190. Păntilie 246.
Miria (?) 174. Păpuşoi 37, 139.
Miu (Copilu) 164—166. Păru (Coasta) 47.
» (Aiducu) 76—81. P â r v u 173.
> (Znobiu) 63—69. Pârvuleasa 173.
Mizil (Crai) 88—92, 163. Paşa 239.
Mizilca 72, 88, 90, 91, 93. Păscală (Dăscală) 130—132.
Mocanu, 137—139. Paşti 314, 315-
Moldova 5,76, 78, 170, 174,188, Păstoresc 135.
272, 272, 274. » (Element: C l o p o t e
Morăn, Morun (peşte de —) 59, sunând, câne alătrând, cocoş
cântând) 369.
122, 124—126, 356. Pă.itrugă 76, 125.
Mori in vânt 279. P ă t r u T25, 143,269-273,360,383.
Moroi 267.
Moşneanu (ăl bătrân) 150, 163. > (din Cobilia) 100—105.
Murgii 66, 1 1 4. (Haiducu) 95, 96, 98, 99.
Mustăfâ (Carâ) i i i . > (lu Ispas) 70.
» (Sfântu) 246, 248, 356, 358
Nădolii («ţări pustii», desigur Pătruţ,-a 102, 104, 143—148.
Anatolia) 254, 256. Păun (Pană de—) 212.
NStbantu (Faurul din balade) Pătmărie 211.
33, 36, 65, 217, 218. P ă u n (Florescu, al Florii, Flo-
N a ţ a (pisar) 293, 295. riei) 52, 58, 277, 335.
Năvodari 121, 122. Periş 300.
Năvod 123. Perişani (vale) 300.
Neacşu (Haiducu) 70, 72—75. Periş » 300.
Neagra Cetate 369. Piet.ru (Sân—) 276.
Neculcea 299. Plugar iu.
Negoiţă (al Pârvului) 173. Podgoreni 255, 257.
Negotin 38, 41, 44, 48, 59, 60, Podgorii 177.
105, 326. Podgorti (Podgoraţ, localitate)
Negru (Cal) 114, 174. 183.
Nicola 294. Poenari 183.
Niş 39. Pojarevaţ 351.
Niţa (nume de femeie) 73,143— Pop (Miai) 64.
148. Popovici (Milisav) 296.
Novac 19-23, 155-157, 160-162. Povârşca 105.
Obramniţa (Deal) 269. Prăcista (Maica) 95, 96, 102, 215,
Ofiţir 53- 261—263, 313.
Oleaeu 168—171. P r a o v a (sat în Craina) 59.
Ol tu 319. Prau (apă) 172.
 385
I'ratilă 130—132.
Pricu 293, 294, 296, 297.
Rădoiţă 15—18.
Hai 214. 221—224, 246—250.
Răia 42, 46, 51, 52.
Raita (Cătana) 194, 195, 198,
200, 201.
Râscale 268.
Râtcova 50, 52, 58. 277> 335-
Roibu (Ioniţă Ştefanovici) 245,
292.
1iomân,-ă,-esc 203, 205, 207, 208,
268.
Români 62.
Roşu (Cal) ILO, 161, 213,
Rotatu (Vânătu, cal) 213.
Rozmarin (Munţi) 77.
R o x a n d a 88, 90.
Rumânească (Ţara) 306, 374.
Rit mân i 58.
Rumânie 289, 291, 297, 345.
Rusă/im (Floarea Rusălimului)
109.
Rusca (Rusculiţa) 164, 166.
Rusculiţa (Rusca) t i , 12, 16, 165.
Rush 268.
Săbienciu (Ienciu) 54, 58.
Sâcova (localitate) IOT.
Săftiţa 320.
Şaică 3.
Sălaş de ţigani 279, 282.
Sălii (nume) 50.
Sâmbăta (Sânta) 12, 100.
Sâp (sat In Craina, la a p u s de
Cladova, pe ţărmul Dunării)
34o.
S â p e a n u (Nicolae) 62.
Sarbia 291, 298.
Sârbi 62.
Sârbu (Gheorghe) 48, 58, 61,
173, 228, 268, 346, 348.
Sârbu 44.
Şargu (Cal) 174, 175.
Scăescu (deal) 350.
Seamnu de judecată 247—249.
Seara (Ţâligradului) TTO.
Şeboi (deal) 37, 139.
Severin 327.
Sila Somodivă 259.
Soare (personificat). 211—214,
216—222, 224—228.
S t a n a 62.
Stan (al Popii) 293, 295.
Stanca 53, 55—58, 61, 96..
> (soţia lui Manole zi-
darii) 183.
Stancu (Grecu) 25, 69, 81, 87,
117, 124, 133, 139,' 167, 171,
176, 182, 188, 202, 208, 215,
250, 252, 260, 282, 285, 288,
314, 318, 338, 343-
Sţancu (Zăgăreâ) 105.
Stănislav (Voinicu) 3, 4, 5, 7, 8.
Stanovici (Iovan, a lu Stan) 351.
S t ă n u ţ a 88—90.
Stoican 184, 186—188.
Stoian (V. şi Bulibaşa) 4—7,
9, 38, 40—52, 187.
Ştefan (Vodă) 76, 78—81.
Ştefan (Ştefanovici, Ştefănescu,
Roibu) 245, 292, 297.
Stena (Madanovici) 351.
Stan 4—6, 39, 40, 42.
Tăchiia 10;, 105, 323, 349.
Ţăligrad 19, 20, 22, 23, 29, 30,
31, 40, 53, 5 8 , 2°3> 2 °5, 207,
251, 278, 307.
Tambură 269.
Ţapă 109.
Ţară 283, 284.
Ţ a r a n u (Vidu) n o , 112.
T â r g u (Negotinului) 44, 48.
Târniava (localitate) 105.
Tătari 42, 43.
Timoc 39, 40, 50.
Troscot 96.
T u d o r (Zăvălaş) 278, 2S0—282.
Tudorin 280.
Turc, Turci 3, 4, 5, 8, 11, 19—21,
23, 39, 48, 50, 52, 59, 62, 82,
84, 87, 98, 112, 116, 169, 170,
173, 175, 267, 268, 275, 277,
283—285, 298, 299, 301.
Turculeţ 284, 285.
T u r n u (Severin) 52.
Ţ u ţ u (Costăndin Ion-*-) 308, 37!.
Ungaria 58.
U n g u r e n i 278.
25
 380

U n g u r u (Ianuş) 66, 68, 304. Visa 132,

Vrări 352. Visoca 59.
Viteazu (Ienciu) 53.
Vaci (Domneşti) 143. Vizir 213.
Văiuga 58, 62, 346, 34S. Vlădica 334.
Vânătu (Rotatu, cal) 213. Vodă (v. Iancu, Ştefan).
Vâiitu. ăl marc 189, Voica 254, 255, 258, 259.
Văsii (Sân—) 165, 225, 226. Voichiţa 253, 254, 256—258.
Velcu (Aiduc) 59, 6o, 62. Voinea, 191, 193-
Yelesniţa (sat în Craina) 163.
Vidos 121—224. Zăpac (Ghiţă) 14.
Vidu (Ţăranu) 110—112, 114— Zăvalaş (Tudor) 278, 289.
ii/- Zidaru ((Manole) 177, 183.
Vinerea (Sânta, sfânta) 12, 215. Zâmnic 107.
246—248, 299. Zloţi 32.7.
Vioară (Antofiţă a lu-) 121—124. Zno'biu (Miu) 63, 67.
 1
G L O S A R )

A, aia 26, 52. alalalt 356.

aăla, ăla 36, 91, 122, 249. alâtra (a) 369.
aăsta, (Ista 373. albi (a) a se albi 22.
abate (a), a bate 207. alelalte, celelalte 98.
abi, abiă 279. Alei (aleo, aleu, alio), alelei 25,
abura (a), indic. pers. III abiiră 88, n o , 112, 300, 320.
(vântul), a bate, sufla vântul 189. alibari (a să), a se despărţi 312.
aciia, aicea 75, 78, 86, 11. 124, alov, -oave, un fel de plasă, 228,
149, 152, 235, 238, 321. 355-
.acolo 368. alovaş, pescar 227.
.acu 340. altu-altu, unul-altul 13.
adăoară, a doua oară 40. ama, ci, dar 84, 85, 194., 197.
adăsta (a), a aştepta 21, 145. amăjui (a), «a-1 trece pistă cineva-»,
a d u r m i a (a), a adunai 244. a fermeca, a adormi, măgi 231,
afion, «c-c adoarme omu», plantă 232.
(papaver somniferum) 298, 301. amnărel, dirn. nar 274.
a g h i n t u i (a), a potrivi, a băga apleca (a, a să): «apleacă gura
(glonţul in puşcă) 27, 307. s'o sărut» 33, 34, 175.
aghipeti (v. ghipeţi), draci 236, apsa, apsănia, închisoare 18.
238. ' apsănici, puşcăriaşi 17.
ahăia, ăia 368, 373. apşoară, dim. apă 222.
ahăla, ăla 370. apune (a să), a apune (soarele) 37.
.ahelea, alea 369. arădica (a), a ridica 275.
ai, an I O J , 187. arămbaşă, şef 24, 25. 26.
ai, cei 223. arâmbăşie, şefie (de haiduci) 305
aia, ăia 372. arânâ, hrană 336.
ailalţi, ceilalţi 70. arăni (a), a hrăni 6, 88, 89,212,
ajutor, -ii, tovarăş, (om) de ajutor 292, 337, 338, 339-
131, 132. ardău, butoiu 128.
al, cel 87, 170, 195, 196, 200, 233, ardea (a să), a se râde 126, 127.
239, 256, 370. ardov, <>hărdău ăl mare» 271.
ala, ăla 49. 54, 74, 107, 373- argeâ,-ele, odaia de ţesut (de 0-
âlal, cel (acelaş?) 198, 201. biceiu un bordeiu în pământ,

!) S'au î n r e g i s t r a t şi f o r m e l e i n t e r e s a n t e p r i n p a r t i c u l a r i t ă ţ i fonetice sau de

a l t a n a t u r ă , c u m s ' a p r o c e d a t în « Graiul Nostru, , de I. A. Candrea, O. D e n s u s i a n u ,
"Tli. S p e r a n t i a .
 388
alături de casă) 126, 127, 216,
218.
arginţel, dini. argint 11, 137,
217, 218, 230.
ârnicu, harnic, (espiicat: "-n'am
fost caddr, voinic») 199.
arsâta, afurisita 128, 129.
artie (artiîe), hârtie (bilete de
bancă) 296.
aşijderea, astfel, asemenea 369.
astal, masă mare 201, 370.
aşteta (a), a aştepta 145, 146.
astrânge (a), a strânge 42, 110,
188, 324, 352.
astruca (a), a acoperi 12, 189,
215, 288.
asupra, Ac-asupra 187.
atlaz: «când oi xice de-un atlaz»
3i5-
au, sau 30, 31, 35, 44, 106, 187,
21], 3OO, 372.
aurel, dim. nur 11, 138, 230.
avlie (avliîe), curte i i i , 112,
173. 373,
azdiniaţă, axi-dimineaţă 317.
azimă (azîmâ, azmă de pâne),
turtă nedospită 25, 28, 263.
azmiaţă, axi-ăimineată 332.
Băboi, peştişor 340.
băcălie, băcănie 145.
bacas inghir ghiaoru, înjură-
tură turcească 8.
bacşiş, băcşiş, plată, dar 41, 42,
44, 154-
băicori, (băicon', cu n'înmuiat),
peatră mare, bolovan 74.
baiu, ba ieu nu 126, 191.
bălăciu (bălăcciu), «păs far» 121,
122, 124, 339, 34o, 355.
bălăi (a) a vâna peşte cu luntrile,
a pescui 121, 124, 255.
balaor, şearpe 16.
bălăurel, dim. balaor 180, 189,
190.
bălbăra, vâlvăra, «bălbătaia focu-
lui» 302.
bălbătaia, (v. cea precedentă),
văIrătaia 5.
bâlciuleţ, dim. bâlci 321.
bandaşi, lăutari 17.
bânişor, dim. ban 41.
berberi (berber'), bărbier Sg—91.
baş, chiar, tocmai 44,48, 53, 102,
105, 169, 203, 230, 233, 25r,
293, 36: •
băştea, grădină 212, 229, 230-232,
234, 2S 1 , 344-
bât, băţ. 247—249, 333, 362.
bătăi, nubădăi 44, 122.
bătăios, năbădăios 122.
bătrâneaţă, bătrâneţe, 366.
bea(a), în expresia: a bea tatun
239-
begeşte, ca un beg. 51.
beicon, — oane (cu n ' înmuiat),
bolovan 306, 355, 356.
belg, «berbeci belgia (albi) 283.
berea, < bcuturn» 65,
bisericea. dim. biserică 187, 203,
205.
blagă, avere, belşug 13, 14, 45,
57, 98, 99, l68 > '170, 363, 369-
boambă, "puşcă, hamiă», «puşcă
mare» 25, 26, 306.
boată, bâtă, măciucă 50, ,9, 363,
365-
bogăţi (a să), a se îmbogăţi 39.
bogaz (de mare), golf, sân 164,
308.
boieresc, ••haine boiereşti» 78.
bolbonicel,-ei,/m de broască. 362.
bolbotină, buruiană (in genere)
350-
bolbură, «iarbă» 312.
bolovănel, dim. bolovan 206.
boltaş, cel care arc boltă (prăvă-
lie) 163, 340.
bomb, nastur 27.
bomboni (a), a bombăni, ri. mur-
mura 333.
brăceri, brăciri, bete, încingă-
tocire la brâu (la femei şi băr-
baţi) 159, 222, 350.
brăţişoare, dim. braţe 30.
brăşoavă,/;^o;(e, prostii, belele 162.
brava (porţii), ferul (lela poartă
cu care se ciocăneşte, ca să audă
cei din rasă 304.
bravos!, bravo! 291.
bricegel, dim. briceag 7.
bucura (a să), «a i se b u c u r a
inima» 94.
bufni (a), a murmura împotriva
cuiva 220, 221.
btilibăşeşte, ca un Bulibaşă 51.
 389
bulibaşi (a să), a deveni Buli-
başă 39, 40, 50.
b u m b (v. bomb.) 93, 307.
bumbăţel, «...un Turculeţ mai
mic, Străcăţel de bumbăţel» 285.
butnbăzel (bumbădzel), «... Tur-
culeţ mititel, Trei cat iei din
bumbăxel...» 4.
«bun lucru», formulă de salu-
tare : a da "bun lucru» 52,
173. 219-
burtea, despre eopil 'mic: «pân'o
xuge Burtea ţâţă» 328.
burungiuc, borangic 324.
buză (de coştioară) 338.
Cădişcuţă, -.femeie frumoasă»
. I57 — I59-
cadânuţa, dim. cadână 46, 47,
51, 162.
cadâr, (r. amicii) 99.
cafenea, cârciumă şi cafenea, pas-
sim.
călăior, dan. cal 13, 14.
călcată, coamă călcată (despre
j-al) 65.
călitură, arderea fierului' in foc 34.
cămăşuică, dim. cămaşe 344.
căneală, ropsea neagră 169.
cange, cârlig mare 264.
căngal, colac 271.
cânta (a să), a plânge, a boci
(morţii) 72, 308.
cântări (bătrâne), hala de 1.
cântători, cocoşi 188.
cântec, baladă 11.
căpăta (a) : a căpăta de ofiţer (a
primi grad de ofiţer) 13, 93.
căpătâi, perină 30, 187.
căpie, poartă cu boltă (ta cetăti)
^83.112.
căplar, căprar 26.
cărăgea: tutun că răgea (soiu bun
de tutun) 239.
cărare, cărarea capului, la fete 12.
careţi, cari 352. -
cari (cari), care 54, 86, 109.
cărjălii (Turci), neputincioşi 65.
cârlăior, dim. cârlan 2x2.
cârpă, bcr.ma 55, 56, 58, 71, 72,
165. ' ^
casa (sufletului), 109.
câştioară, căscioară 200.
cată!, priveşte, re'.i numai.' 40,
a43» 115. 160.
câta, puţin, c-dtva 80, 198, 213,
a347, 356, 369-
câtăva, câtva timp 6a, 112, 147,
174, 200, 227.
cătare, ochire 328.
căţel, partea legată de mâner (co-
părie) la coasă 337.
cătrăni (a), a tmge eu catran 302.
cătuior,-oare, bordei 121—124.
cătun, colibă, bordei 95, 121, 124.
ce?, pentru ce 24, 313.
ceadăre, tabere 276.
ceala, cela 66, 77, 113, 127, 194,
336-
cebucel, d/im. ciubuc 46.
celmile, cea/malelc 62.
cepe (a), a începe 84, 338.
cerchezeşte, ca. Cerchezii 89—91.
cernuţi, piroane 3.
chelie, «podrum», pivniţă 299.
chesâ,-ă,-âle, pungă 9, 53, 338.
chidie, chiciură 276.
chichi (a), a culca (la pământ)
a aş«xa, a găti 9, 62, 351, 370.
chilvără, căciulă 26, 268.
chimeţi, consilieri comunali 296.
chindioară, dim. chindie {oparte
din 7,i) 300.
chinez, primar 102—104, 297.
chiobur, «şărpar», chimir 43.
chipuri, fiinţe 89.
chisăr, un fel de texlă 182.
chitie, tichie, 9.
chivără (v. chilvără) 306.
cigă, cegă 76.
cin (sute) 53, 54.
cioacă, deal 236, 237.
cioate, coate 74.
ciob, oală, vas •mic de pământ
pentru tămâiat 73, 187..
cioc, barbă mică 156.
ciochină, o parte a. şelii (îndărăt)
115.
cioltar, pătura, de supt şea 176.
ciubucel, dim. ciubuc 276, 277.
ciuciu-ciuciu, căt-cât i i i .
ciugă, cegă 125, 126.
cilii, -ă, se- x,ice despre vitele care
au urechile mult mai mici ca
semenilc lor 178.
ciumac, ciomag 155.
 390
c i u t u r ă , găleată 346.
cleci, "bat, «micea» (nuia) 227.
cloţă, cloşcă 372.
coace (a), a frige («sehinteia») 57.
coade (de mări) sunări, golfuri
214.^
coarbă, neagră 21.
cocioară, dim. cocie 177.
cococo, cuvânt prin care se imită
eântatul cocoşilor 365.
coifoaie, coifuri 77.
colea 107.
colelie, plantă: '--să făcea mai
nainte pe năsipuri» (stipa pen-
nata) 271, 272, 289.
colinda (a), a cutreera (un ţinut)
175-
colnic (de t r u p u r i ) 114.
comenit (vin), rin «din convină»
»as) 280.
comşie, vecin, -ă 96, 102. 149.
conac, popas 4.
conăci (a), a face popas, (pentru
mâncare) 362.
conteş, haină i i i .
coperi (a) a acoperi 105.
corăbioară, dim. corabie 130.
corbăi ( a ) a croncăni (corbul)
161. _
corboaică, fem. corb. 21.
corn, corn de cetate, de masă;
eornuri de scrisoare (colţuri)
193, 203, 205, 250.
corsuri, corbişori 71, 72.
costandă, monedă 42.
coştioara, costoară, cositoare 337.
cotacu (coşului) lemnul ele care
se atârnă căldarea la vatră 5.
coţcărie : <' Treci-mă in Bugărie
Că-i mai multă coţcărie» 351.
cotropi (a), a acoperi 317. ; d e ş t e r n e (a) 187.
crac, picior (de munte) 63, 64, 66.
crăcănei, pui de broască 262.
crâţan, şorţul dindărăt (din cele
două, pe care le poartă femeile
pe aici) 316.
crezi, tnutt, vexi bine,crede-mă 28
29, 31- 42, 4-1, 47, 156,_ 165, 188.
c r o v : crom cu urzici (loc cu
urzici ?) 329,
c r u n t a (a), a tăia, a cresta, (ca
să dea sângele.) 273.
cui, iute (?) 77.
c u m i n i c a (a să) a muri 37.
cmnnăţel, dim. cumnat 8.
c u m n ă c i o a r ă , dim. cumnată 186.
cumpăioară, dim cumpănă 9.
c u m p ă n a nopţii, mier.nl nop-
ţii 304.
cuptori, cuptoare 29, 31.
cupus, copia 183.
c u r a r i ( d e - a curarf), de-a fuga 21$.
curpiniş, pădure de curpeni So.
cuşniţă, vatră cu foile Itermin de
fierărie 337.
cutropi (a), v. cutropi. 215.
D a (a), a crede de. cuviinţă, a sfătui
225.
da (a): «r< da in poiană», allcr â
la sellc i i i .
dafla (a să), a. se afla 278.
daică, leică, ţaţă 147, 192, 193,,
313, 327, 332- • • • • • •
dănac, flăcău 8, 9.
d a r ? , oare, sau? 53.
dârât, (v. nepipiat) 95.
d ă r ă t , îndărăt 179, 180.
d â r d â i (a), a tremura 113, 115.
d ă r â m a (a), a rupe ramurile unui
arbor 231—233, 77, 79—81.
d ă v ă r a (a, a să), a (a se) adevăra
40, 95, 132, 164, 165.
dau', da. şi 336.
de : «a căpătat de ofiţer» 193.
de loc, îndată 86, 146.
d e : «f/e mine, tine», al mieu, aî
t ă u 294.
deca, dacă i i i .
d e s c u n i a t â (cu n înmuiat), des-
cuiată 351.
desmoţat, desbrăaat 7.
deşt, deget 93, 270.
destulat, îndestulat 284.
dichisi (a), a găti 69.
d i n u n t r u 267.
dirept, d i r e a p t a 22, 36, 152, 161,
162, 181, 2x3, 214, 344, 374-
d o b â n d i a (a), a dobândi 231, 233.
doborî (a), a coborî 6, T32, 182,.
185, 186, 313 316, 345.
doilea (a, al), a dona; oară 246,
374-
dolicăi (a să), a se raita 261,
262.
 391
doloşî, a ocoli 272.
domnesc, bărbătesc 54, 55.
dos : • bun de dos», bun de fugă 14.
duburî (a), e. dobori 105.
ducea (a să), a se duce 231—233,
242, 290.
ducliian, masă (In prăvălii) 169.
d u n a (a), a culuna 102.
d u n g i : <-că, mi-e frunza ' n patru
ăungi» (se zice, probabil, des-
pre frunză, după, ce s'a mă-
rit) 25.
dtrori, ăouă ori 15, 153, 368, 373.
d u r - d u r 162.
durduliţă, dim. ăurdă 71.
durlan, flăcău 314.
Eştea, astea 369.
Făcea (a), a face 21.
facere, afacere, bucluc, 77, 78, 103,
144.
făinioarâ, (lim. făină 342.
fărâma (a), a r.drobi, (inima, pe
cineva prin bătae) 55, 56, 66.
fârşi (a), a sfârşi. 54, 189, 190.
fe (-sa), fică 273.
fereastă, fereşti 182, 214, 253,
351-
fermeneâ, h a i n ă 320.
f i : «fi te-ar bate Dumnezeu» (=de
te-ar—) 186.
ficior: «ficior de trup»-, fiu le-
gitim 88.
ficioraş, dim. ficior 44, 48.
finişor, finişoară, dim. fin,_ fină-
97-
fioare, fior 16, 18, 32, 92, 99.
firiştîoară, dim. fereastă 181.
firiz, ferestrău 206.
firizar, cel ce taie lemne cu firiz.ul
286, 288.
firoasă: "fântâna firoasă» (fioa-
roasă 'fI 351.
fiu: « f i u de trup», fiu legitim 89,
150, 366.
fiuleţ, dim. fiu 100.
fiuşor, dim. fiu 153.
flintă, puşcă, 106, 108, 338.
flintulice, dim. flintă 43.
flhiştiura (a), a In cârti prin aer
(sabia) 162.
floare, v. pană (de păun) ce se
poartă la pălărie 213, 215 ; floa-
rea rusălimului 109.
floricea, dim. floare 158.
fluerel, dim. fluer 66.
foaie, burduf: «-a jupui, foaie», a
jupui tun animal) burduf, ca să
rămâie pclea tăiată numai la,
picioare şi piept, pentru a fi
bună de făcut, burduf 370, 371.
focşor, dim. foc 21, 25.
foi, plural dela foaie 84.
foieliţă, foiliţă, dim. foaie 11,
3°. 3 2 , 33, 37, I 0 6, 192, 270,
27i, 3°5, 322, 327. 329, 330, 334.
frâmbie, funie 4, 371.
frăţini (—mieu), frate 372.
frăţior (frăţilor), dim. frate 9T,
.255, 258.'
friptă: «friptă de nor» 25, 28.
friptureâ, dim. friptură 21, 321.
frângurele, cântece, lirice 309,
3H, 315, 319, 323, 33i-
frânturele, frângurele. 309, 315,
347-
frunzulică, dim. frunxd 334.
fter, fier 65.
f u g e a (a), a fugi 74.
fugos, -oasă, 64: •••iapă fugoasă» 67.
fuior, fior 351.
fura (a), «furăm, unu dela, altu»
(cântece) 58.
furşi (a), a sfârşi 259.
fur, hoţ 64.
furui (a), a sforăi (calul), 63.
furun, cuptor, sobă 270.
futac, bărbat 281.
Gălbinaş, dim. gălbiu, (monedă)
340, 34i-.
gălbior, dim. galbin (monedă)
13, I V O .
g â l g â i t : «gâlgâiţii viermilor» 187.
gârbăcel, dim. gârbaci. n 6 , 138.
gărdurel, dini. gard, 19.
gârgă, cârcă 187.
gâtuleţ, dim. gât 72.
găvaj. «rarăist» 92, 93.
găzdişoară, dim. gazdă 250,
geget, deget 316.
gendar, jandarm 16, 17.
gentrămărie, jandarmerie. 15.
genoate, genuchi 74.
genuche, genunche 109.
 392
geşt, deget. 72, 74, 77, 116.
ghelşug. 33S.
ghinărar, general 113.
ghiolbană, frumoasa 317.
ghiphiţi, ««/e r/mr/ 225, 247,
248, 250.
ghiribiţi, beregăţi 104.
giubeluţa, dim. giubea 320.
giurgiui (a), a chema cu, momeli
85, 86.
glionţ, glonţ 268, 295.
glivi (a), a momi, a încurca 9.
god, «cum god iestă. 'mpodobit»,
"ştia ce god icra cântec pe lume<>
8'ar traduce prin : aşa cum ;
câte âracu 94, 174, 176.
gogea, gogeamite 272.
golumbiţă, porumbiţa 320.
gomot, zgomot 24.
gomotie, straşnic. 130, 132.
goni (a), a fugi în goana 112.
gostre, ospăţ (gostej 87.
grădineaţă, dim. grădină 322.
grădinuţă, dim. grădină 157.
grănţoros, cu pietriş, gloiluros
(drum) 184.
greoane(greoanîe, cu n înmuiat)
însă)cinată ico, 184, 186.
griji (a), a. îngriji 107.
gros, ratră (?) 270.
groasă, însărcinată 209.
gu.lerat, alb la, gât, în formă ele
cerc, (despre câini) 316.
gutâie, gutuie 225, 22.6.
gutoaie, gutui. 296.
gutuiel, dim. gutui 165.
Hală, zmeu 21, 2g, 366—368, 373.
hat, ea! 43, 45, 48, 51.
hăţiş, hăţiş, cate prin desiş 80.
hazna, prorizie. 41, 42, 44.
hotărî (a), a hotărnici 4.
Iazmă, i%mă 327.
ibomnică, iubită, 190, 234, 240.
iclean, rielean 73, 106, 107.
iefta (a să) a se iei 29, 31.
ielcheme, pânze (la corabie) 130.
iepângea, manta 255, 258.
iepuţă, dim. iapă 162.
iestă, este, passim.
iezină, pedeapsă 102, 106.
ilec, ilîec, ilie, 3, 27, 109.
îmbrueit, atins, pipăit (r. <lnrât
şi nepipiat) 95.
îmbuestra (a), a merge în huestru
J
3-
îmbuni (a), a îmbuna 145, 146.
împăna (a), a umple (aici drmu-
rile) 67.
împărătiţa, împărăteasă. 366, 372.
împarţia (a) a împărţi 13.
împeţi (a) a peţi 151, 154 •
împeţi tor, peţitor 253.
împletoşat, împletit, 64.
împlimba, plimba 104.
împotcovi (a), a potcori. 33, 34.
împreuna (de-a-), dimpreună 215.
împresura, «barba că m ă 'm-
presoară» 156.
împrimeni (a), a primeni 148.
împungea (â), a împunge 339.
în, pe: să sttia'n şindilă 79, .189.
încăleca (a să), a încăleca 43,
45, 78, 80, 86, 89, 92, 201,
255-
încârdui (a să), a sr, aduna,
forma, ceată 72, 75. •
î n c h e i a t : < pat închciat > 63
închepa (a), a încăpea 279.
încheptora, a încheia (bumbii) 93.
încoa, încoace 35, 108, 147, 356,
357-
încondeială, ropsea neagră (pen-
tru. sprâncene) 169..
îndemna (a), a sili (aici. ta drum)
321.
înfiora (a), a înspăimânta 31, 29.
înforma (a să) <-a să, chichi , a
se găti 305.
înfunda (a să), a dispărea în
fund, in zare 14.
îngenuchia (a), a îngenvnehia 39.
înharma (a să), a se înanun
inîmă, «a lot la. inimă», a se
înbolnăei de diaric 373.
înluntru, înnâuntru 35, 45.
înnegri (a), a se înnegri 22.
înnoora (a), a înnora 248—250.
înşela (a), a î.nşeua 158.
însomna (im somn), a dormi un
somn 42, 43, 160.
înţăpat, pus iu ţapă 22.
întoarce (a să), "a sil întoarce
 393
cu inima», a se convinge de
contrarul 48.
întră, între 177.
întrecea (a), a întrece 86.
Io, eu 28, 35, 65, 68, 302, 368,
373-
ispiti (a), a întreba 67, 173, 177,
ispol, ras de lemn scobit in formă
de lingură, cu care de obiceiu
se goleşte luntrea când a luat
apă (cuvântul există' in tot lungul
Dunării) 357
istina, în adevăr, da 289.
istorie (istorne), povestire 15.
Iu, cu I55—I57-
i u b e a ţ ă : «nevasta care-i iubeaţă»
327-'
iut, -ă, tute 34, 78.
Jerpeli (a), a jefui IOT.
jg'hiab, uluc 11.
jocot, -e săritură, jrtc 176.
joj, colibă (?) 26r.
judăţ, ţinut 247.
judeca (a) a stăpâni, un ţinut
(aici Craina) 44., 48, 174.
jugrăvi (a), a zugrăvi 267.
jupân, bocr, domn, negustor 350,
355. 35 6 . 357-
Ladă, coşciug, 360.
lăiţă, nume de monedă 42.
lăcrăma, (a să), a se jelui, a da
jalbă 368.
lăcrămare, jalbă, jeluire 39.
lăcrămioară, dim. lacrămă 277.
l ă p ă d a (a), a arunca 17, 23, 49,
54, 55, 182, 187, 196, 247, 248,
2
5°, 273, 355 ; a vărsa 128.
lastări (a), a da lăstar, a da mlă-
diţe (ta pom) 251.
lăţos (cojoc), cu laţe, cu lână
mare (cum au oileţureane 70, 74.
'egume, legumuri, mâncare fu-
fa vă de pane) 83, 180, 192.
legăior, dim. leagăn 253, 354.
leică, leliţă, ţaţă T26—129.
lemn, coşciug 258, 326, 365.
lemn, copac 212, 261, 286, 369.
lemnuleţ.rfî'w. lemn (coşciug) 255.
lişitaţie, licitaţie 2gş.
liţâ, «faţă», semnalmente 368.
loa (a) a hm 7, 21, 27, 114, 212.
loi (a), a lovi 373.
lecefărel, dim. luceafăr, 166, 167.
lugaci, «iarbă» din care se fac
târnei 185, 186.
lului (a), a cânta copiilor «hi,lu»,
ea să adoarmă 181.
lume, <ceriu-> luminii 243, 244.
luntriie (luntrile) luntre. 6-8.
luva (a), a lua 6-8, 13, 16, 18,
27, 32, 33, 47, 93, 96-98, 107-
109. 125, 128,129, 144-146, 151,
154, 191, 192, 238, 244, 269,
271, 294, 302, 303, 356, 367,
Ma, ei, dară, 357.
măciuchiţă, dim: măciucii 138.
maică, mamă 4, 24—26, 32, 35,
36, 87, 97, 108, 109, 125—127,
189—191, 196, 270, 273, 305,
325, 336.^
măiculeană, dim. maică 4, 25.
măiculiţă, dim. maică 25.
maistor, maistur, maestru (lăutar,
cântăreţi şef (Manole zidarii)
10, 37, 106, 178, 181, 269, 338,
312-'
mălai, turtă coaptă in ţest., făcuta
din mălai de porumb. Mălaiul
e puma zilnică a Românilor
din Serbia 356.
mălurele, dim. maluri 19.
mândruleană, dim. mândră 151,
153, 3H-.
mâni, mân, m â ( - s a ) mamă, 1S4.
j86. 280, 303.
mardostat, corespunde lui ma-
tostat 325.
măre, cuvânt pe care îl între-
buinţează cineva în convorbire
cn altul şi eare ar corespunde
formelor: măi, fătul meu etc.
39, 40, 43, 47, 50, 355, 357-
mârghiol, frumos 44, 48.
măriaş, nume de monedă 341.
mărmeziu, mermeziu, '•răchiu
de-l mănnexiu», rachiu bun de
calitate bună, 29, 31.
mărmurel, dim. marmură 11.
mârşavă, slabă, urâtă 219, 220.
mârtac, stâlp, par 12.
mâtăşică, dim. mătase (Y) 255, 258.
 394
I mengică, hangiţă, liomânii de-
niei zic mc(h)an (han), de unde
m.e(h)engică > -mengică 199.
merâziu (v. următorul) 229.
merenzâi (poame), poame cari
se coc de creme 225, 226.
mereu (pod), pod continuu, lung
114.
m e r g e a (a) a merge 237.
merinte, merinde 189.
mesteca (a) a amesteca 82, 116,
146.
meuni (a), a meuna (pisica) 255.
micşorei, 'dim. mic 101.
micuţei dim. mic 57.
mie, mii 23, 26, 98, 296, 306.
mijlocar, -e, de mijloc (al doilea
din trei fraţi) 232.
minister, ministru 361.
mireană, mreană 228.
mişăi, (oameni) răi 41.
mişomor, otrară 145.
miu, mieu 201, 251, 256, 258,
259. 263, 363.
moare, treime 127.
modalcă (v. top), pungă 49.
mogândeaţă, mogâldeaţă 12.
moichiliţa, dim. muică 3.
mola, mic 49, 75.
molivdâ, molidră 307.
more, trebue. 358.
m o r m â n t a (g)^a înmormânta 308.
morman, mormânt, 68.
moţat, 268.
muică, mamă 25, 27, 28, 54, 55,
68, 78, 83, 87, 100, 101, 110,
III, 126,127,138,149,185—188,
190, 253—256, 258—260, 280,
281, 289, 291, 300, 302, 304,
305» 507, 316, 346-
muichiliţă, dim. muncă, 54, 189,
258, 259, 280, 301, 303.
muichiţă, dim. muică 112.
muiculiţă, dim. muică- 101, 188.
munca (a-), «J» sulă» 283.
m u r g ă : "plăticuţă murgă-> 76,
125-
Nădăi (a) «a să da cu, gândul'-, a
se dumiri 357.
nădrăgei, dim. nădragi (panta-
loni) 25.
naibu, nailm 78.
naică, neică 13, 30, 31, 33, 34,
67, 71, 77, 144, 149, 158, 159,
205, 254, 256-25S, 296, 320, 327.
naistor, nastur 195.
năgară, « f â n inalt, cu ţapă. să
bagă prin anin» 96.
naltu, inalt 226, 267.
nălbâ, nalbă 60.
nămiaz, amiax 173.
nare, nară 13.
năroc, noroc 24, 25.
năroji, nerozi, 285.
naşâ (-sa), naşă 176.
naşi-(-naşî-su), 45-47- J75-
năştea (a să), a, se- naşte 100.
nat, ins (mai ales in expresia
••'tot- natu») 369, 370.
neca (a), a îneca 6, 122, 123, 132,
187, 188, 214, 277.
negruşor, dim. negru 322.
negurime, mtunerec 267.
nepipiat, «care im ie (Mrut, im-
hrucit, rătămat», nepipăit, ne-
atins 95, 98.
neprietin, duşman 372.
nerebzâi, poame care se coc de
timpuriu 165.
nestămată, (piatră) scumpă 283.
nevolnic, sărac, neputincios 177.
nima, nimenea 18, 32, 52, 70, 71,
75, 95. 99. 105. I07> " 7 . 159.
178, 238, 247, 271, 296, 332,
343. 361-
ningea (a), a ninge 181.
noor nor 82, 254, 370.
nor, noru, noră (formei a doua
se întâlneşte numai, in legătură
cu pronumele posesie) 25, 28,
127/154, 196—198, 280, 318.
nosficioară, nurne de peşte (dim.
•nosfiţă) 340.
nota (a), a innota 23.
nour, nor 93. .
n u n t i (a), a nunti nuntă, a fi
nunta in curs 256.
nuour, nor 160.
Oaste, oaste duşmană, duşman
t 14.
obejdea, boala (?) 255.
obigni (a), a ierta, a trece m
rederea 50.
ocheşele, micşuuelc 129.
ocleaz: «lină rerde de-un oelenx»
162.
oculi (a), a ocoli 109, 209.
ofeli (a să), a se. ofili 156, 257.
ogaş, vale intre dealuri sari munţi.
oglice: «foiliţă. trei Oglice» 270.
oi, voiu 73.
oichi, ocinii 66, 211.
olbiţă, pahar, «stâclă in bătrâ-
neţi!» (in. vechime) 37, 274.
olicăi (a să), a se căifi 261.
om, bărbat 196, 199, 200, 220.,
221, 320.
ornau: «frunză verde de oman»
351-
opreg, şorţu dindărăt (din cele.
două pe care le. poartă femeile
pe aici) 318.
orăniţă, luntre 339.
ordie, oaste 267.
oşcior, dim. os 35.
osfăi (a să), a se moleşi (din cauza
somnului) 67.
ostrovel, dim. ostrov 130.
otoman : «voinic otoman - 14.
otrocoale, pete 13, dar sens ob-
scur la p. 160, vers 175.
ovăsc, onix 212.
Pă, păi 347, 373.
Paeiuri, păci 162.
pădină, luncă (?) 106.
pălat, pălaturi, palat 369.
păli (a), a i«Mi 48, roi.
păios, paloş 9, 23, 34, 36, 79.
97—99, 116, 175.
pălosar, paloşar 34, 36.
pâlpâi (a), a fălfăi 26.
pană, bucată de lemn ascuţită cu
care se întăreşte toporul in coa-
dă 82, 86.
pânzişoară, dim, pânză 255.
păpucel, dim. papuc 104.
părceâ, bucată, părticică 98.
părdosita : «pardosită cu parale»
(cosiţa), împodobită 76.
părincior, dim. părinte 223.
pârlituri, tocuri unde s'a. ars pă-
durea 219, 220.
pârşni (a), a a strănuta ca ţapii
2
38, 239.
păsărel, dim. pasăre 166
pătrupop, protopop 334.
pâtuiag, de obicciu un arbore, in
crăcite căruia se aşează fânul,
ca să nu-l ajungă vitele. In
lipsa- copacului pătuiagul se
construeşte din pari. In el se pă-
strează fânul pentru iarnă, 331.
patrulea (a), a patra 214, 246.
păzia (a), a păzi, 231, 232, 235.
p e : «a plecat pe glasu ala», după
365-
peară, pere 49.
pecum, precum 268.
peleniţă, peliniţă: «verde, pc.li-
niţă» 11, 347.
pelm, făină de grâu amestecată
cu mulai de porumb 342.
perdea (a), a pierde 86.
perişor, dim. păr 35.
perit, peire 51.
perioară, ? 324.
peşcăresc, pescăresc 124.
peşchiraş, dim. peşchir 216.
pestă, peste 17,36,64, 70, 92,93,
167, 272, 300, 302, 329.
petae, pitac, gologan 338.
petreşuri, procese 296.
pimniţă, pivniţă 280, 281.
pimnicioară, dim. pimniţă, 280.
pin, prin 53, 108-110, 169, 181,
219-223, 232, 332, 333, 365.
pingă, pe lângă 57, 159,' 317,^51.
pintre, printre 216.
printru, pentru 127, 163, 191,
192, 293.
piroi, piron i j , 263.
pisar, notar 293.
pistă, peste.
pivă, uu fel de tun primitiv 244.
plai, deal 64, 321.
plângea (a), plânge 240, 277.
plăticuţă, dim. plătîcă 125, 126.
plăvicioară, un fel ăe peşte, 339.
plăviţă : « viţă, de-a plăviţă» 165.
pleop, plop 57.
plezni (a), a i plezni, e:uiva bu-
zele. Gest făcut. în faţa unei
primejdii sau a unui. lucru ne-
plăcut 35, 83, 86, 90, 112, 115,
a pleznii, 241.
pliută, plută 237, 239.
ploiţă, dim. ploie 320.
pripas, copil din flori 315.
 b9(5
pobîichi : < ipxidina public/ii " 3S9»
367-
poceneală, ucgriciiinc, pocitanie
ii3-
pocnia (a), a pocni 107.
podrum, pivniţă 299.
pofidă, ciudă 211.
pogni (a), a descărca (puşca) 60,
296.
polat, palat 203, 205.
p o i a t ă : «poiata codrului-' (colibă,
u m b r a r ?) 70.
polomiţă, jumătate de răciră 22.
polog, poloage, brazdă de fân
337-
pomânt, pământ 76,105, 246, 247,
258, 259, 299, 306, 332.
pop, p/ar (la pat) 63.
porcăraş, dim. porcar 183,
pordidi (a), a podidi 277.
porumb, in culoarea porumbelu-
lui (despre păsări) 326.
porumbacă, eu alb şi vânăt la
jiene (despre păsări) 327.
poîâclit, pământiu, galbin, ofi-
lit, 256, 257. ,
potecea, dim. potecă 279.
potilică, de potriva, asemănătoare
217, 218.
potoni (a) a --neca (luneca) 13X.
potruzu (în-), " forma " (în-)8g-gi.
potîmi, pantaloni 273.
pozânar, buzunar 60, 104, 368,
373- ^'
prăsâdi (a), a sădi 15 r.
prâşni (v. pârşni) 236.
prau, praf 26.
precestui (a să), a se cumineca
203, 205, 206.
premari (premarî), primar, 323.
pribegi (a) : «codri'ai pribegit" 68.
prididi, a podidi
prididit, lovit, cucerit (de dor)
252.
prilaz, pârleaz 112.
primovară, primăvară 257.
p r i n d e a (a), a prinde 103.
prisădi (a), a sădi 164, 225, 226.
prismă, prispă 327, 350.
probi (a), a proba 83.
prunculitâ, dim. pruncă 184—186.
pruncuţă, dim. pruncă 286.
prunduleţ, dim. prund 6.
pulbăr, praf 244.
pulberel, dim. pulbăr 132.
punere (de cap), pcrdcrc {de cap) 77.
p u n g u i (a), a da (bani) din pungă 9.
purcăraş, dim. purcar 172.
purceluş, dim. porc 221, 222.
purta (a), «a purta împărăţie >, a
domni ca împărat 99.
pustâi, pustiu 324.
puş, bărbat (cu o nuanţă de bat-
jocură) 55, 56.
pustietăţuri, pustietăţi 369.
puţinei, dim. puţin 43, 71, 79,
82, 158, 160, 179, 277.
Rădioară, «rădăcini unde şăde
peştele" 228.
ragna (de-a —), întins 199.
rămaşi (a să), a se prinde, a se
lega (cu o promisiune), a se
obliga 53, 54, 179, 212, 256,
258, 259^ 359.
ramburele, rămurele 222, 223.
î'ămui (a), a râma 183.
rândi (a), a răndui 251, 2S4.
răposa (a): «a-şi răposa vieaţa",
a muri 55, 56, 188.
râposanie, răposare 138.
răposare, moarte 37, 307.
r a s ă : '•-•vadră vasă» (devin) 21.
răsteu, răstele, resteu 336.
râză, cămaşă ruptă 318.
raza (ochiului), globul (ochiului)
ii3-
răzorel, dim. răzor 165.
rează (plur. reze, răze), zâvoare,
încuietori 97, 98.
roată, a face o mulţime «roată»,
a o face cerc, grămadă, pentru
a-i vorbi 249.
roabă, dim. roaba 157, 159.
rudă, urmă. T)e obiceiu mină,
baie, vână, în pământ, de metal
337-
rugă, rug (0 363.
rugă, un fel de ospăţ pentru morţi.,
cum ar fi pomana sau paras-
tasul 362.
rumâni (a să), a se înerrstina
283-285.
rumeneală, vopsea roşie (pentru
obraz) 169.
ruşini, cântece frivole 317.
 397
Sâbor, sobor, adunare 102.
săc, riscat, ţărm 8.
şâcoală, şcoală 149.
sâcsănâ (de bani), comoară,gră-
madă 279, 282.
săcui, traistă, ghiozdan 149, 355,
356.
sâcui (a) «a face chită, a chiti»
(florile), a face buchet 287.
săhane, «turbane» 6g.
săia, armă 53.
şăicuţă, dim. şaică 19.
salamilichi, cuvânt turcesc (le sa-
lutare 20.
sălcă, sălci, salcie 3, 24, 185,
1
86, 188, 323, 349.'
sălcuţa, dim. salcă 3, 4, 185.
săleaf, probabil-, suflet (cf. vechiul
rom. seîef=suflet, rob) 107.
samă «a băga samă", a, băga de
samă XOJ.
s a m a : «sama berbecilor», însem-
narea, numărul 283.
sâmui (a), a- asemăna 110.
sâmbrioară, d/m. simbrie 50.
sântă (şi s'tă), sfântă, 12, 96, 197,
198.
săpoiu, kurlcţ 164, 165.
săra (a), a însera 231—233.
sărăcei, dim. săraci 132.-
şargă, pată şargă 13.
s â r m ă : dop de, .sârmă, potcoarc
de sârmă 65, 66.
şarpe, şearpe 43.
şasâ : «când o fi soarele 'n şasă»
(la şease ceasuri'?) bl.
savai, zău, chiar, tocmai 3, 11,
12, 24, 37, 76, 80, 94, 104, n o ,
1x2. 132, 138, 163, 167, 298,
301, 302, 307.
seamn, scaun 247—249.
scăpăra (a), a fulgera 250.
scăpătat, apus 248.
scări: «« da scări-', ă da pin-
teni 43, 45.
scărişoară, dini. scară 161.
schelă, port 19, 22.
schindosî (a) a chindisi 216, 218,
225.
schinteie, scânteie 44, 57.
scria (a să), a se. însemna 273.
scufundişilea (de-a), afund 123.
scura Ca să) a se scurge 290.
scumpătăţi, lucruri scumpe 372,
şerpiu, şearpele 191.
şeştanie, sfeştanie 188.
şeulica, dim. şea, 258.
sfară, «traistă,» 168.
sfaruri, lucruri, obiecte, 372.
sfeti, sfântu (în legătură cu un
nume de sfânt) 263.
sfoară, «carte»,prin care se anunţă
ceva 367.
sfulgera, a fulgera 77, 84.
sfulgera, a dispărea ca o nălucă
77, 84, 214.
sgârâi (a), a zgăria 80.
şindilă, şindrilă 179, 180, 182,
288.
singe, sânge 80, 112.
singurea, dim. singură 148.
sluguliţă, dim. slugă 161, 204,
206, 207, 299, 300, 302.
sloţi,. zloţi 311..
smincele, miele (?) 216.
snopeşte, ca pe znopi (a culca
In pământ—)g.
so, său 46, 49, 361.
soaţă, soţ 146.
sobă, odaie 3:, 34, 154, 168—170,
195—199, 201, 204, 271. 365.
sobiţă, dim. sobă 196.
şoldurel, dim. şold 101.
solţ, solz 223.
soffliia : «a somna un sorun >, a
dormi 71.
sor, soră 199, 217, 226.
soru, soră (numai in legătură cu
pronumele posesii) 30, 31, 33,
34, 36, 37, 77, " 9 , 199, 200,
212, 214, 246.
sosa (a), a sosi 89.
soţ, soţie 44.
soţâioara, dim. soţie 191, 193,
194, 197-
sovon, vălul miresei 1:51, 153.
spărnânta, spăirnânta 36, 44,267.
spătăresc, «mare 'n spete* (?)
spomânta, spământaii3,115, 196-
sprejuni (a), a sprijini 371.
spremi (a), a găti 11..
sprincene 169.
spumă: «Pe spate cădea;
Spuma-o prididia*...,. Oipodidia
spuma (sângele?),dupăoAiaitură
mortală 167.
 398
spunea (a), a, spune 290.
sta, (a), a fi (ea verb auxiliar)
32, 66, 272.
sta (la vorbă) «ai stat la vorba, talpă (căşii), temelie 270.
ce-ai vorbit-, <t-şi fine cuvân-
tai 374.
stag, steag 287.
stâlpuleţ, dim. stâlp 255.
stăpior, dim. stăpân 66, 130-133.
stău : «dinlr'uu stau că mi-o bea", ţară, lume 10.
dintr'odată, dintr'o sorbitură 20.
stavă, herghelie 300.
stavor, herghelie 279.
stobori (stoborî), stobor,gard, 322.
stolos, frumos, eu frunză deasă, tartor, drac 236, 238—242.
151. 153. 348-
stol, tufă 129.
străbate (a) a bate 242.
strâcăţel (v. bumbăzel) 285.
streaje, streje, strajă 70, 71, 251,
252.
străjuia (a) a străjui 231—233.
strâmpt, strimt 103, 104, 169.
strămut, eu semn (la nare) 13.
ştrenguleţ, dim. ştreang 72.
strin, 64, 104, 148,193, 343.
strugurel, dim. strugur 165.
sturî (a), a zdrobi, a fărâma 367.
şturligaie, pasăre 8.
su, său 30,' 34, 45-47, 59, 8 9, 9°,
94, 172, 174, 175, 186, i95-!97,
237, 238, 294-296, 328, 374.
su, supt 13, 17, 48, 85, 145, 160,
163, 177, 197, 198-200, 255. 257,
270, 317 367.
su... ea (a), a suge 84.
siipâreaţă, siipărăcioasă 327.
supică, si/pică 295.
supsuori, supţiori 216.
supţuoară, supţioară 342.
şurligaie, (v. şturligaie) 77.
Ţăcălaş, inie (aici e vorba de
tun) 268.
taică, tată 6, 7, 9, 21, 69, 87—91
149, 156—158, 230, 232, 233
3 T 5,. 336. _
tăiculiţă, (hm. taică 68.
taier, taler zio, .113.
t ă i n u i (a), a rorbi în taină, a arca
o convorbire (în genere) 19, 59
108.
talaimiţă, hotoaică, vicleană 73
tâlchie, partea din. durut a şelii
"5-
tălni (a), a întâlni 337.
tâlzî, talaze 131.
tăniâ'oară, o floare de primărară8.
taman, -focmai 86, 154.
tăpie, «ocolni ţă pentru casa aia»,
înscris, hârtie 200, 201.
ţâră (o), puţin 71, 198, 355, 360.
ţarc, loc închis pentru fân 331.
târnă, o unealtă de săpat (târnă-
cop?) 284, 285.
târzâi (a), a târî 147.
ţ â ţ ă : «striu/urel cu ţâţă", 165.
tătân, tat (-su), ta (-su), tată 186,
374; 174, 186, 237, 238.
tecşilă, teşită, traistă 371.
tei, sfoară de tei 104.
teme (a, a să temea): «a-i teme
cuiva», a se teme de cineva 66,
6S, 100, 207.
temnicioară, dim. temniţă 19, 22.
tigoare, fiinţă (bărbat sau femeie)
slabă, pipernicită 342.
tinerea, dim. tânără 55, 56, 100,
203—206.
ţinereaţă, tinereţe 364.
tisă, «lemn în munte» 212.
tişlerar, tâmplar 286, 288.
ţoale, haine 54, 55, 62, 78, 89—91,
106,107, 231—233, 268,305, 369.
toartă, cercel 312.
tocat: «frun-:â verde măr tocat» 102
toci (a), «a scoate din ardău» (bu-
toi), a pritoci 128. 280.
tocmă, tocmeală 195, 198.
toig, coderişte (?) 138.
tomna, tocmai 38, 42.
top, «modcdcă», puwjă 49.
torcătoare (în sat), femeia care
toarce pentru alţii, eu plată, în
sat 71.
trâcni, trâgni (a), a izbi, a trăn-
căni, a bombăni, 305.
trăgea (a), a trage 12.
trâmbicer, cântăreţ din trâmbiţă
269.
trâmbicioară, dim. trâmbiţă 8.
trăpâda (a): «a trăpăda drumu»
161.
 399
trăşti, traiste 101.
trăscălt: ' foaie rente iie trăscău
366.
treană, zdreanţă 104.
trecea (a), a trece 244.
triilea (a), a treia oarei 7, 76, 91,
246, 368.
treioară (a treîoâră), a treia oară
40.
troacă (şi trocă, cu o interme-
d i a r între o şi oa), cană, oală
pentru apă, făcută din tigvă 22,
25. 78; 357-
troncăni (a), a mormăi, a ciocni
ipaharelej 196, 199, 299.
troncănos, -oasă, aspră, trăncă-
nitoare (roce) 316.
tropăi, «a tropăi papucii» 64.
trozni (a), a descărca (pistoale)
201.
trnpşorel, dim. trup 323.
tu, tău 87, 316.
tufă, pădure 18.
tujbă, jalbă 39.
t u j i (a), a jelui, a da jalbă
39-
tumba, afund 5.
t u n a (a), a intra 30, 73, 88, 173,
174, 208, 212, 213.
t u r b u r a (a să): «cu noorii să
turbura-:, a ge amesteca, a dis-
părea în... 160.
ţuţur, tub prin care curge apa (la
cişmele) 11.
IJdi (a), o. rămânea 25, 27, 31,
36, 39, 60, 182, 259, 269, 299,
301, 328, 359.
uidi (a\ idem 154, 237, 238, 244,
253—255, 259, 285, 305, 307,
311, 371. 373-
umbriţă, dim. umbră 82, 84, 85,
95-
umblătură, umblet 14.
une, urule 27, 66, 109, 177, 187,
204, 206, 208, 215, 217, 226,
227, 236, 240, 257, 277, 303,
319, 364, 368, 373.
u n g e a (a), a unge 181.
u n t r a (a), a intra 368, 374.
u r b u g u i (a), a orbăcăi 60
urecea, ăi ni. ureche (cf. latinul
oricilla) 158.
Va, vrea 200.
văiuri, văi 172.
val, -uri (de pânză), sul, teanc
de pânză 35, 43.
vâlcezi (a să), «a să strâca», a
se învineţi 273.
vălui (a), a învălui 189, 190.
vârzob, vârzop, funie, sfoară 5,
371-
varoş, oraş 10.
vărsa (a să) a răsări (soarele)
12, 51.
vărsat (de zori), răvărsat de zori
/ 8 8 , 341.
vârtop, ochiu, vârtej, rât/oare 5,
204, 206, 207, 208.
vătaş, vătaf (aici de pescari) 121,
velenţi : «voinici velenţi» (cf. le-
vinţi) 64.
veresie, datorie, credit 340.
vergea (la puşcă), 43.
vergliie (verghiîe), bir 42.
viermănos: «pară viermănoasa: >,
235, iriasă (mâncată de cari)
221.
versurele, dim. versuri 222, 223.
ververie, bărbierie 156.
veselia (a să), a, se veseli 258.
viişoară, dini. vie 164, 165.
vinzare, vânzare 169.
vio rar, lăutar 149.
v i o r e a : «verde viorea» 60, 157,
158, 219, 220, 285, 293, 312, 330.
viţă, unul din firele împletite
pentru a face sfoară mai groasă 5.
vivoară, vioară. 295.
vivorât (vânt), cu furtună, cu
vifor 62.
vizdeiu, «lemn » cu frunză «deasă,
brumoasă» 95.
vo, va 48.
voinic, soldat 368, 370.
voinicea, dim. voinică 195, 198.
voinicească: «poveste, voinicească»
(baladă) 1, 28, 109, 252, 274.
voiscă, armată 60, 62, 367, 368.
vorbia (a), a vorbi.
vretie, «sac de punem bucate 'n
iei» 3:6.
Zăcea (al), (al) zecelea 38.
zăcelea (a), a zecea 306.
 380
zăfet, zăifet, cinste, chef, petrecere
174, 302.
zăstavă, «staţj», steag II, 291.
zârzălii, un fel de fructe 229.
zătoni (a), a se revărsa un rău,
a se înfunda încât să dea apa
peste ţărmuri 40.
zăuita (a să), a SP uita 132.
zbici (a), a zmunci 227.
zburată : «stătu inima zburată-
(de frică) 316.
zburăturâ, lemn scurt cu care
poţi zvârli 273.
zdornoi (a), a suna 338.
zdroncăni, a suna 53.
ziduleţ, dim. zid 183.
zmicele, (v. zmincele) 311.
zminti ţa), a, r/reşi (un drum) 315,
374-
zmoli (a), a u,ngc, eu zmoală
224.
zob, grăunţe (orz, ovăz) 91.
zorbalâc, zaveră, răscoală 321.
zvitidui (a), a vindeca 292.
 TABLA DE MATERIE
Pagina

liatade voiniceşti, (haiduceşti), cdntări bătrâne : . . . . . i

Stănislav Voinicu 3
Cântecu lu Isirim Bogatu n
J
Rădoiţă . . . 5
T
Novac cel Bătrân ' 9
2
Golea 4
Doi cin Bolnavu 29
Stoian Bulibaşa 3S
Ienciu Viteazu 53
Aiduc Velcu • 59
6
Miu Znobiu : 3s
Neacşu H a i d u c u 7°"
M m Aiducu ' 76
Copilaş de Turc 82
Mizilca 88
Pătru H a i d u c u 95
100
Pătru din Cobilia
Busuioc . . 106
Vidu Ţ ă r a n u
Pescăreşti: "9
Antofiţă al lu Vioară f 21
P ă t r u âl cu peştele 125
Dăscală Pascală '3°
Pif stor eşti J.35
J
Mocanu 37
1K'. iubire: 141
Pătruţ 143
Moşneanu ăl Bătrân . . . . . 150
3
Novac 55
Rusca Rusculita 164
Oleacu . . . ' 168'
Fica lu Banu. Măgureanu i?2
Manole Zidaru l77
 Pagina

Manolea Zidarii (variantă) • 183

vStoican 184
Mirea 189
S t r â g ă fată din cetate 191
Raita Cătana 194
Jecman Crai 203
Cu eoprins mitologie : 209
Ghiol D u m i t r u 211
l a n a Sinziana 216
Ardiu Crăişor . 229
Ion Botezătorii 246
Chilidor 25 r
Voichiţa 253
Legendă 261
Ou eoprins variat: . . 265
Cozia 267
P ă t r u al cu şerpele 269
Colceag P a ş a 275
Tudor Zăvălaş 278
l a n c u Vodă 283
Teiu şi cu Bradu 286
Costăndin . 289
A lu Pricu 293
Marcu Viteazu 298
I a n u ş Ungurii 3°4
Frângureîe, Frânturele 3°9
liiişini 317
F r â n g u r e î e de dragoste 331
Plugariu 336
F r a g m e n t de cântec pescăresc 339
Logofete Gligoraş 340
Frângureîe 343
Cântecu Cucului 344
Frânturele sau Cântece de-ale m ă r u n t e 347
La Tăchia vale mică 349
Urări 352
Povestiri in proză : 353
Poveste păscărească 355
Fica împăratului • • • 359
Măria Văduva .562
Omul care ştia ce vorbesc vitele 363
Poveastă la un împărat 366
Câteva lămuriri 375
 ÎNDREPTĂRI

l/agi n
31 V. 159 rityniţăle a se ceti în loc de răsniţăle
6 9 notă Staueti Greu, 41 ani » » » » » > Stancu Grecu
rS6 V. 82 rii » :> -> * ani
2
200 V. 229 or ui ia " ' ' ocolia
!
231 v. 72 amăjuia >» » amejuia
312 V. 13 eamtorit >» - • > căsărit
la Bordeie a se a d ă u g a : sat la nord de Ve-
lesniţa
» Bncorcca a se a d ă u g a : sat lângă Negotiii
3«3 » Graboi-iţa • > la nord de Pa-
lanca
3«J » Praoru a se a d ă u g a : sat la est de Oeanova
386 indice Vroriţa (sat la sud de Palanca, p. 14) a
se a d ă u g a d u p ă : Urări
393 glosar ioUomau (ortoman, p. 63), a se a d ă u g a
d u p ă : Io
400 •tiieet (zăifet, p. [73) a se adăuga d u p ă :
Zăfet
 TIP DE VIORAR :

G H E O R G H E S Â R B U NIN V Ă I U G A .
 CIOBAN CU FLUER :

B E A G O E A 1/17 G Â N Z O Y E A N U ,

la o stâna cU-asupra saUilui SÂP.