j d

... 'LETINUL MUZEU-

LUI LIMBEI ROMANE

, 1 N U L I . ( 1 9 2 0 ) :: C L U J

G fi 0 N I C I

de
Gr. Gr I U fi. L E A.

CLUJ, 1920.
EDITURA INSTITUTULUI DE ARTE GRAFICE „ARDEALUL"
 . ..

548

depi-earrclidatura~Sui--WrSchulze ^ (rece sceptrul, fără discuţie,

în mânile FrancezHUa-Aa*etTTe-- Meillet: cgtTreidcnţă OTTrbPlîctlr!
— U/&QS4a
Carlo Salvioni. (3 M a r t . 1 8 5 8 - 2 0 O c t . 1920).
Filologul de o activitate foarte întinsă şi minuţioasă, mai
a l e s în domeniul a t â t de variat al dialectologiei italiene, a fost
urmaşul marelui Ascoli la catedra de „glottologie" dela „ A c a j
demia S c i e n t i f i c o - L e t t e r a r i a " din Milano. t
Studiile universitare şi le-a făcut la Lipsea, unde îşi trece
doctoratul cu „Fonetica del" dîa'etto moderno della cittâ di
M i l a n o " (tipărită în 1884), cu care s ' a a r ă t a t de la început c e r -
c e t ă t o r cu r ă b d a r e şi pricepere pentru astfel de probleme.
S e î n d r e p t a s e spre o ş c o a l ă din G e r m a n i a , ţara c l a s ' c ă a
filologiei, într'o vreme când în Italia domina Ascoli. E r ă însă
n ă s c u t în Ticin (Bellinzona, 3 Martie, 1858), cantonul italian
din Elveţia, de unde tineretul era a t r a s mai mult spre nord-est,
din a c e l e a ş i motive geografico-politice, care m â n a u şi pe
tinerii noştri din Ardeal şi Bucovina, s p r e P e s t a , Viena, Ger-
mania. Sufleteşte însă avea să devie un fervent luptător pentru
integritatea pământului Italiei. în lupta a c e a s t a a fost de o
tărie antică, ilustrată prin m o a r t e a ambilor şi singurilor lui fii,
în războiul mondial. De a c e e a , la moarte, a fost plâns nu numai
savantul pierdut în puterea vârstei, dar şi c e t ă ţ e a n u l şi omul
de c a r a c t e r m ă r e ţ şi dârz în iubirea de neam, dar tăcut pentru
durerile lui, căci, fără să-i afle doctorii, în corp, vre-o pricină
a suferinţelor, s'a stins de " o boală n e c u n o s c u t ă " , d u c â n d u - s e
după fiii săi. . .
Activitatea lui Salvioni s ' a întins treptat, în domeniul în
c a r e începuse, c e r c e t â n d dialectele italiene, vechi şi nouă, întâiu
pe cele din nordul Italiei, din valea „Grigioni"-lo'\ şi din alte
părţi ale peninsulei, apoi graiurile din C o r s i c a , Sardinia, Sicilia,
Malta e t c , explicând n u m ă r o a s e f e n o m e n e de fonetică-; s i n t a x ă ,
toponimie etc. Fonolog prin e x c e l e n ţ ă , s ' a ocupat cu mare dra-
g o s t e de studii etimologice, publicând Postille italiane al voca-
bolario latino-romanzo ( 1 8 9 7 ) şi Nuove postille (1899), contri-
buţii de adausuri şi îndreptări la cunoscutul, dar azi învechi-
 549

tul dicţionar etimologic latino-romanic, al lui Korting. Acelaşi

fel de revizuire a făcut şi pentru noul şi marele dicţionar eti-
mologic al Iui Meyer-Liibke (în „Revue dialect, r o m " ) . A s e m e n e a
„postille" sau „apunti etym. e l e s s i c . " , a împrăştiat prin mai
t o a t e revistele de filologie italiene, franceze şi germane, pe care,
de sigur elevii Iui le vor înregistra cândva într'un indice bi-
bliografic.
Materialul etimologic al limbii italiene îl avea pregătit
pentru un nou dicţionar italiano-german, c e eră să s e publice
în Germania (cum afirmă d. E. G. Parodi în Marzocco din
Firenze, 31 oct. 1920).
Din graiurile Ticiti-ului, — pentru c a r e a înfiinţat, ca să-i
a p e r e conştiinţa şi cultura italiană, revista Adula (în Bellin-
zona) — s t r â n s e s e un vast material în c o l a b o r a r e cu Guarne-
rio şi Merlo. Adăugăm că cercetările erau subvenţionate de con-
federaţia elveţiană. Pentru publicarea materialului însă a r ă m a s
în vieaţă numai profesorul Merlo (v. de Gaurnerio, Appunti
lessic. bregagliotti, în Rend. Ist. Lomb. X L I , XLII şi XLIII).
Salvioni a urmărit în dialecte şi tipăriturile marilor opere
italiene, dovedind marea lor popularitate (cf. între altele, „ S a g -
giuolo bibliografico delle versioni e travestimenti dialettali a
s t a m p a della Divina Commedia, dell'Oriando Furioso e della
G e r u s a l e m m e liberata, 1902).
Cunoscător şi iubitor al dialectului milanez, s ' a ocupat
mult de opera unui apreciat poet, scriitor în a c e s t graiu, Carlo
Porta, pentru ale cărui opere, t r a n s c r i s e fonetic în dialect, pre-
pară o ediţie critică. A publicat până acum numai corespon-
denţa lui C. P. (în „Archivio S t o r i c o l o m b a r d o " din 1908 şi 1909)
Contribuţii asupra vocalismului vechiu milanez a dat şi în Studi
dedicate lui P . R a m a (1911).
Din timpul războiului datează un apreciat discurs al său
c a r e are şi un interes ştiinţific filologic, Ladinia e Italia (tip. în
„ Rendiconti del r. Istituto Lombardo11, 1917).
Mort în puterea vârstei, n'a putut să-şi publice toate
lucrările.
între filologii italieni este socotit drept un puternic sus-
ţinător al fonetismului, pe care-I s o c o t e a o g a r a n ; i e în cer-
550

c e t ă r i l e de limbă. A s t ă z i , şi în Itaiia îşi f a c e loc, dcocamdată

sfios, curentul celor ce vor să stabilească principii noi în
domeniul studiilor lingvistice, c ă u t â n d s ă l a s e la o p a r t e „ l e g i l e
f o n e t i c e " , prin c a r e totuşi, p â n ă azi s ' a stabilit m a j o r i t a t e a ele-
m e n t e l o r latine din limbile romanice.
G. Giuglea.

P. E. Guarnerio ( 1 8 5 4 - 1 Dec. 1919).

N ă s c u t la Milano, în 1 8 5 4 . A intrat de tânăr în învăţă'

mântui s e c u n d a r , a fost d o c e n t de istoria c o m p a r a t ă a l i m b i l o r
n e o l a t i n e la G e n o v a , apoi la P a v i a , unde de la 1903 a u r m a t c a
p r o f e s o r la c a t e d r a de g l o t t o l o g i e c l a s i c ă şi r o m a n i c ă , pe care
o ţinuse până atunci C. S a l v i o n i .
Activitatea lui G. e din c e l e mai variate şi mai bogate,
a a b o r d a t c h e s t i u n i l e cu multă p a s i u n e , deşi nu î n t o t d e a u n a în
chip fericit. D i a l e c t o ' o g i a italiană îi d a t o r e ş t e c o n t r i b u t ' i i n s e m -
n a ' e , r e z u l t a t e din c e r c e t a r e a textelor şi documentelor vechi,
precum şi a vorbirii a c t u a l e din d i v e r s e părţi a l e Italiei. între
altele a accentuat legătura dintre dialectele din Toscana şi
Corsica — aceasta din u r m ă studiată în r e l a ţ i u n e cu dialectele
nordice din S a r d i n i a (Arch. Glott. lt., Xll! şi X I V ) . L - a p r e o c u p a t
în d e o s e b i limba sardă, considerând-o c a unitate a parte (cf.
„II S a r d o e ii C o r s o în u n a n u o v a c l a s s i f i c a z i o n e delle lingue
r o m a n z e " , în A r c h . Gl. It. X V , 1 9 0 4 ) . A dat publicităţii unele
dm m o n u m e n t e l e v e c h i a l e limbii s a r d e (»Gli statuti della Re-
publica Sassarese, t e s t o l o g u d o r e s e del sec*. XIV, în Arch
Gl. It. XIII. 1 8 9 2 ) . L e x i c u l s a r d i-a dat continuu prilej de cer-
eetări e t i m o l o g i c e (v. R o m a n i a , X X , 1891 şi XXXIII; „Miscel-
l a n e a l i n g u i s t i c a in o n o r e dei G. I. ftscoli", T o r i n o , 1 9 0 1 , ş. a),
în „ K r i t i s c h e r j a h r e s b . u b e r d. F. d. r o m . Phil. (voi. I, II, IV, VIII
I X — X I I I ) a dat o s e r i e de critici a s u p r a studiilor d e s p r e limba s a r d ă ,
iar mai târziu dă şi o privire g e n e r a l ă ( „ R e l a z i o n e r e t r o s p e t t i v a
degli studi sul s a r d o fino al 1 9 1 0 " ) în „Revue de dialectologie
r o m a n e " , III, 1 9 1 1 ) .
I n t e r e s a n t de amintit că, în c e priveşte istoria desvoltării
lui c (k) latin, în s a r d a c e n t r a l ă , a apărat teoria greşită a lui
A s c o l i — pentru c a r e aveă un d e o s e b i t cult — în s e n s u l că
 Doi

dintr'o fază k' s ' a r fi revenit, prin regresiune, la p r o n u n ţ a r e a

v e c h e latină de k şi că n'ar fi, prin urmare, p ă s t r a r e a până în
zilele n o a s t r e a sunetului latin (cf. „L'intacco latino della gutturale
di ce ci" în Suppl. dell' A r c h . G 1 , It. IV, 1897). Felul a c e s t a
de a vedea 1-a menţinut şi c o n t r a noilor explicaţiuni date d e
filologul şi Sardul de origine, Campus, mort şi el, nu de mult.
O deosebită atenţiune şi îndemn a dat culegerilor de poezii
populare s a r d e (v. „Le L a u n e d d a s s a r d e " în „Rend. Ist. Lomb.
LI, 1918), c a r e nu pi ea erau c u n o s c u t e până la acel „Mazzetto
di Ninne.-Nanne l o g u d o r e s e " a lui V. Cian şi c a r e astăzi
s â n t studiate de sardistul g e r m a n , Wagner (cf. anii ultimi
din Z. f. rom. P h . )
L â s S m la o parte alte scrieri (v. o î n ş i r a r e a operilor Iui,
făcută de B. Terracini, în Rivista di Filologia, 1920, voi. 48,
pag. 8 5 ) , mai mult s s u mai puţin întinse, precum cele privi-
t o a r e la limba c a t a l a n ă , la tradiţiuni popu are genoveze, lin-
gvistică indoeuropeană etc., pentru a aminti că a publicat „Vo-
c a b o l a r i o dei dialetti, geografia e costumi della C o r s i c a " , operă
postumă a lui F. D. Falcucci (Cagliari, 1915).
Puţin înainte de moarte, ca un fel de oglindire a diver-
s e l o r s a l e c e r c e t ă r i , a tipărit un manual de fonetică r o m a n i c ă
(„Fonologia R o m a n z a " , Milano, Hoepli, 1918), despre c a r e d ă m
mai s u s şi o notă a parte.
G. Giuglea.

Paolo Savy-Lopez
(1876-1919).
A murit la Neapole în 2 7 Febr. 19191 A întreprins o acti-
vitate bogată in domeniul filologiei romanice c a c e r c e t ă t o r şi
c a profesor (lector la Strassburg 1 9 0 0 — 0 2 , prof. la Budapesta
1 9 0 2 — 0 3 , prof. de literaturi neolatine la Catania 1 9 0 3 — 1 5 şi în
urmă la Pavia 1 9 1 5 — 1 9 , în c a r e - t i m p a fost şi directorul „In-
stitutului italian" din Paris, c r e a t din iniţiativa lui).
Studiile lui s a u îndreptat mai mult în domeniul literaturi-
lor romanice, din cari (lăsând la o p a i t e c e e a c e a s c r i s a s u p r a
lui Dante, B o c a c c i o , P e t r a r c a , Leopardi etc.) cităm studii de
texte, precum e „La novella provenzale del pappagalo" (ediţie
critică), Napoli 1901, Altitalienische Chrestomathie (în c o l a b o r a r e
cu M. Bartoli, 1903), întrebuinţată mult în şcolile din A p u s ;
Trovatori e poeţi, P a l e r m o 1906, etc. (v. Revista d'Italia, X X I I ,
1919, p 2 0 1 ) .
în domeniul lingvistic a s c r i s a s u p r a metatezii în proven-
s a l ă (19U2), 11 dialetto antico napoletano ( 1 9 0 6 ) şi în urmă Le
origini neolatine (Milano, Hoepli 1919), tipărite subt îngrijirea
lui P. E. Guarnerio, după m o a r t e a autorului. G. Gi glea.
552

Atidenda'Corrigenda.
— p. 78. r. 2 de jos, după piţă-piţâ. adauge: = "priţă, „că-
priţă" — V. B.
— p. 78. r. 2, în notă, în loc de: „ g â s c ă " , c i t e ş t e : „ g â s c u t ă "
şi adauge: germ.-dial, pul, „Lockruf fur Huh-
ner" = fr. poule, „ g ă i n ă " (Suolahti, Die deu-
tschen Vogelnamen, 2 3 o ) ; bocei—bocei, strigăt
p. chemat bobocii = bobocei ; — pentru cuţu,
cf şi it. cuccio, idem; — pentru ciuş, cf. ciuş-di!
(Păcală, Răşinari, 1 3 7 ; , a şedea ciuciu, „pe vine"
(Rcv. cr. lit. III, 93), iar, pentru megl. ciuş, "în
c â r c ă " , cf. fr. ă califourchon, it. cavaluccio;
— pentru caţaon, v. Philippide, Spec. rom., 1 9 0 7 ,
p. 5 4 (coş-coş, „cătră capră ca să stea la m u l s "
[Codin, 2 1 ] = si. kos-, „ c a p r ă " ? ) ; — pentru
hdş şi hale, cf. germ. hsch, ksch, hile (Klein-
paul, Stromgeb. d Spr., 4 1 8 — 1 9 ) , kusch (Schra-
der, Reallex.2, 3 3 ) ; — pentru piran, cf. şi s.-cr
puran, „ c u r c a n " . — Liste de interj, rom. de
acest s o i u : „ Ş e z ă t o a r e a " , III, 1 8 8 — 9 0 ; rev „Ion
Creangă", VIII, 168 sq., 2 2 8 s q „ IX 195, 59. V. B.
—- p. 89, nota: pentru huştialiuc, cf. turc. alt-ustuluk, „desordre,
bouleversement" (Pascu, Sufixea, 3 3 4 ) . V. B.
— p. 92, nota: pentru pitpalac, cf. si litv. put pe/a, „caille". V. B.
Pentru reduplicarea onomatopeică cf. acuma Frieda
Kocher, Reduplikationsbildung im Franzoiischen
und Italienischen, Aarau 1921. S . P.
— p. 9 6 în nota 1, după acest a d a u g ă : -ăi apare subt forma
— p. 115, r. 21 de sus, după -m- se va in'ercalâ următoarea
parenteză: (cf. totuşi Tij3a în Asia-mică după
S t e p h . (Byz. cit. la Walde, Et. Wb. 766). N. D.
— p. 123, r. 12 de sus, după prin are să urmeze: asimilatie şi
— p. 131, r. 1 3 de j o s : dacă Altenbwg se poate interpretă c a
o et. pop dintr'un Altân, ( = t u r c o - t ă t . altyn „aur"),