Sunteți pe pagina 1din 597

I .

•.

edilurtJ
Cf3eladi
OSW ALD SPENGLER

DECLINUL OCCIDENTULUI

\ .
·Traducerea:
IOAN I,ASCU

Ecouri ale concepţiei lui Spengler în filosofia


românească interbelică:
DUMfl'RU OTOVESCU

Redactor: Tudor Ne.delcea


Tehnoredactare: Ghiţa Laurenţiu

Coli de tipar: 38
Bllll de tipar: 3 dec. 1995
Apărut: ianuarie 1996
- - - - - -·
Tiparul executat sub comanda nr. 12 I 1995
la Tipografia BELADI
din Craiova, Str. Nufărului, nr. 35
OSWALD SPENGLER

DECLINUL
OCCIDENTULUI
Schiţă de morfologie a istoriei

-
Prima parte :
FORMA ŞI REALITATE

Editura BELADI
Craiova, 1996
Coperta: LAURENŢIU GHIŢĂ

Editor: DUMI'fRU OTOVESCU

l.S.B.N.: 973-96555-3-x

Preze11ta ediţie reproduce textul· ediţiei franceze


traduse de M. Tazerout şi publicată î11 anii 1931 (voi. I) şi
1933 (voi. li) la Editura N. R. F., Paris.

Toate drepturile asupra versitinii de faţă în limba


română aparţin Editurii BELADI din Craiova.
Prefaţa traducătorului francez
"
Intreaga gândire speculativă germană, de la marea revolufie de la
l 789 încoace, este prizoniera a două antiteze de unde n-a reuşit să se eli-
hereze nici până în zilele noastre: Orient şi Occident, cultură şi civiliuţie.
111 sens general„ Occidentul este Europa opusă Asiei, antiteză continentală
"
care este plDltea măgarilor în orice manual de geografie elementară. ln sens
restrâns, dat mai întâi de contrarevoluţionarii din secolul al xvm-tea, Oc-
cidentul este Franţa şi Anglia sau America de Nord, opuse Germaniei poli-
tice a vremii. Dar„ de îndată ce ne ridicăm pufin deastl]Jt-a gâlcevei, această
a11titeză pur JJOI ii ;,:t.i face loc, chiar la contrarevoluţionarii În discuţie, unei
a11titeze ''istorice'', sau pretinsă ca atare. unde reapare numaidecât dilema
antică: g1-aecos et ba1-baro.î. Printr-Wl fenomen de refulare şi de sugestie
analog celui descris de P.vihanaliza lui Freud„ aceasta a fost dilema ce
a îmbrăcat-o antitez.a cultură-civiliuţie, după ce, la tm moment dat, pan-
germaniştii o numiseră germanistică şi romanistică, sau anwniţi clerici„
destul de putini, protestantis1n şi catolicism, dacă nu se vorbea pur şi simplu
de creştinism şi păgânism . AbstracţiWlea îşi are originea în toate certurile
politice sau confesionale, ideea centr~lă ascunsă în spatele acestei antiteze
de visător fiit1d wmătoarea: germanilor„ popor al culturii, le revine înfăptui­
rea Unităţii Spirituale, dezbinată de asiatici, popoare ale naturii, şi de occi- .
dentalii franco-englezi şi yankei, popoare ale civiliz.aţiei, ceea ce înseamnă
tot natura în opoziţie cu spiritul. Nu există nici lU1 ftlosof, istoric sau so-
~ iolog german al zilelor noastre care să nu facă o distincţie radicală între
4
'Ştiinţele Naturii"" şi ''Ştiinţele Culturii'' „ cărora unii le zic ''ale Spiritului'' :
\'c1ltlt"M:1:vsenscha_(t pe de o parte„ K1,/J11r -=-oder (1eisteswi.ttsenscha_ft~ pe de
altă parte.
Pentru prima oară în istorie„ la Spengler cuvântul Occident nu se
1nai opune Asiei sau Germaniei„ ci antichităţii greco-latine într-un sens şi
altor culturi istorice ale planetei în alt sens. Spengler neagă prin urmare
pri11cipiul ''co11tinuităţii spiritului'' şi transferă originea istorică în însăşi 110-
ţiunea de c11lt11r,i, realizarea logică în noţitlllea corelativă de ci,„ i/izaţie şi în
sfărşit„ fundamentul metaflZic în noţiWlea de de.îlin. Conform logicii des-
tinului, imane111 în istoria planetei noastre~ orice cultură se concretizea:ză în
mod necesar în civilizaţie„ în sensul că moartea îi este hărăzită odată cu naş­
terea şi acesta este .~ens11/ s 11p1·em . De exemplu„ moartea Occidentului, adică
a civilizaţiei occidentale de la Napoleon I Încoace„ este o consecinţă logică
tot aşa de 11ecesară ~lut1 a fost„ pe rând„ declinul Egiptului„ al Chinei„ al
Babilo11ului. al Indiei„ al a11t1~l1ităţii greco-latine„ al Arabiei şi al Mexicului.

5
I

l at despre alte cultmi, moarte în faşă sau care n-au ajuns până Ia stadiul
final de civiliz.aţie„ ca de pildă tot ceea ce desemnăm prin te11r1e11ul vag de
''pri111itiv"~ ele constit11ie un obiect aparte al morfologiei istoriei, ce va trebui
sttuliat cu aceleaşi metode şi cărora Spengler le va consacra altă carte cu
titlul probabiJ de ''Preculturi''.
Aşteptînd apariţia viitoare a acestei cărţi, promisă din 1922, şi la
care Spengler lucrează fără odihnă, considerăm că trebuie să prevenim citi-
torii primei ediţii franceze asupra sensului ce ar trebui atribuit lectw"ii pri-
mulw volum, ca şi a celui de al d.oilea, ce va wma curând. Deşi am citit mai
mult de o sută de 1nateriale critice savante pro sau contra lui Spengler, nici
~ tll\tl nu 01 s-a părut a fi în stare să lămurească despre ce e vorba. I se repro-
şează în general autorului c ărţii Declinul Occidentului că este prea sever
pentru „.ştiinţa „ moden1ă , că s-a lăsat atras de „ ~contradicţii'', de predici '\pe-
'"1a1~1~t.c". că nu s-a încrezut în ··adevărul'' spiritului uman„ că este ''ateu''~
J·:.:a~ţi onar„ ' , ''ignorant'', !."orgolios'' şi alte asemenea baliverne ·\st1c l .... y;

. . rezut că el a fost s1Jficiet1t ~combătut''. Ce naivitate sau, mai degrabă, ce


4

lene inte lectuală ! (~a şi câPti î11 realitate ar fi vorba de o problemă pol itică
„'progres i stă '' sau ' "reacţÎO!ia t ă'', SdU de o simplă ''filosofie a 1stor ac1 " ~ ude
o ''teortr..' a ~tu1oaşter1i ' la 11100.ă ! Sau ca şi cum nişte greşeli , descc>rh:t ste pc
1·„ , ,,..~ ~o lo , ş i adw1ate i11 "actul contestatar'' ar fi de ajlllls pentru a tie mola
doctrina reală a L'morfologiei istorie i'' !
c : t111oscător al l\si Speugter , pc: \,.a1f: îl stud iez de opt ani, ş1 ~• itcer
~:or1v~rt.it l:i d.)ctrir,a lui :·~~ c1;;e:-~ r .„ ea <ţif; 11(:c:c:·;a1· şi 5îfi1;ţ {/1,: --- 11u în politi-
. ~~ "' ,n ;1 1 ~fet\ nţet c lt1i ~<·t> tect~·v ~. t·(;' c„ . r~ r; ,_~ 1l!: i r1pf\1«ăşesc -- cred -.:ă / '' '~-.
• . . . - . . " „
i1i!1.1l111 .-i:11: °' '>11r1. !• 1 1:fi · i..;.A.<=
1
-.,. h.:~i -:ra " ,'. „ .~ · ·:·~ \ 1tlt..~: r„. ~lt~;1t111 o ctmoaştere
't ijr~t1r1-.: a
I •
(.. ·~~c101r~~.,.ti'„„~ ~-i 1 ,:~ ·• · ~·· :·•. · .f t1 ....„ . is~ ., ~ • xrr~i.;.. r:..arf,;; s.& J;..!"e
0 în rr1od 11ece-·
. , Jir.: t>i11ii; <> 1.::c1\ie11.·1~ (ii; O• · u ··: · 1:~ il~ şi t;~ ~~c . ."'!;!~~a
de egiptean , de cl1i-
·i·

1\~Z. de 1n(f1.an ~au el~ ar.:-.liul :-t \. ·r.;. t: ;.., dai.:ă ,,(·est l ~tcru nu este destinul, a
cin1; „. . 11n1ta.}tere' nu 11t.,~1t.;' 'fi <1 ': '"'~ • \: nifs '1i :. :I. adică lin1itată chiar la acest
·,t , c1h~;l ;.,. are este o creatie· a ~ 11ltt1~ii va1:\bi?~ nun1ai pentru ea, deci adevărată
~11 i~:~1 1te ie c~; şi nt~ n1ai d ~i)art~. lt.~ i'i'- ată "~e asupra 3devărului acestlti sim-
t:Jal pr1111 ~r e·\r.fusr•1 pla11e:lză îj 1 C\"..;i aJ~'.l ge·ne1 ală~ "ca1lt\1ra'' nu mai există şi
tfPA,;t' ir1 „ ~c 1 vi iizaţie ., . care n1oa•·e Ia rând.ul ei ca toate celelalte, fără nici o
;1t.t it1Jă ele ""rei;.aşt~fe'· . Dacă '"~·enaşterea ., ar fi posibilă, C.'\ ar fi wtiversală ca:
4

)~ :\'Îl1z.aţi~ Îli~->a~i c11 care :;·-ar c.on1\tnda. Ori, o ' 'coI!topire'' a popoarelor
1...

este o mtposillilitate.

'f A Zl~_ROUT
La Roche-sur-Yon, . 1 martie 1931

6

Prefaţa autorului

t.:diţia princeps:
.. i,·eastă carle, reztlltatul a trei ani de strădanii, e1·u in,:hc.. 1c.11. 1 i 11
primo formă când a izbucnit războiul cel mare. Până în primăvara /,,, 1Y1 - ,
ea a fost elaborată pentro a doua oară, completată şi "·lut·~flcată prin mai
A

multe detalii. lmprejurări ieşite din comun i-au întârziai apar111,1


Deşi vorbeşte despre o filos8fie generală a i.„101·iei. într-un sens
mult mai adânc, ea constituie totuşi un comentarii' al marii epoci s11h al
căroi semn precursor se formaseră ideile directoare.
Titlul, stabilit din 1912, desemnează, în sens foa11e str1<.:t ş1 în pa-
ralel cu declinul antichităţii, o fază a istoriei universale ce Ctlprinde mu1
multe secole, fază la al cărei început trăim noi u,--,,m.
Evenimentele au •dus mai multe co~ti·rmti1·1 ş1 n1"·1 ,, 111f1 1n1, 1 re :
au relevat necesitatea exprimării unar atare gânduri, cu deoseb 1re us1ă=1 .ş 1
în Germania, dar şi necesitatea de a .face dependent războirll însuşi de con-
diţiile în care ultimele caracteristici ale noii imagini " lum11 pulea1l .fi de-
terminate.
Sunt convins, nu este vorba de o filosofie posibilă ca atâtea altele
şi având numai o justificare logică, ci de filosofia, într-un .fel nat11ralii. 1•( ·
care o intuim cu to/ii într-un mod obscur. Spi.ln ace.51 /11,:11' 1,1„,, /,î11Jil1·u-
şenie. O idee despre o necesitate istorică şi care, în consecinţă, n11 va fi c,,
ducă într-o anume perioadă, ci va face eJ'JOCă, nu este decât În mit ·( / rn,i i.: ,,„4,
proprietatea autorului ei. Ea aparţi11e în întregime timpului, .fiind u<.:tivă în
mod incoştient în gândirea tuturor şi numai concepţia JX1rlic11lară (orluită.
fără de care ni' există filosofie, este, cu lipsurile şi avanta1ele ..!l, dest1n11l
fericit al unui individ.
Nu mai am de adăugat decât o dorinţă: ca această carle sa nu .fie
complet nedemnă de sacrificiile militare ale Germaniei.

OSWALD SPENGLER
Miinchen, decembrie 1917.

7
+ „

Ediţia definitivă:

La sfâ1..şitul unui t1·avalitl, ca1·e, de la întâia schi/ă sumară până la


„ redacta1·ea definitivă a unei întregi opere de propo-rţii nebănuite, acoperă
zece ani de via/ă, este îngăduit, foră îndoială, să aronci o privire în urmă,
asupra a ceea ce ai vrut şi ai realizat, asupra metodei cu ,·are ai lucrat şi
ast1pra pozi/iei acttwle în această privinţă.
Â

ln introducerea la ediţia din 1918 --· fragment intern şi extern --·


spr1neam l~ă, după părerea mea, cartea aceasta exprima o idee irefutabilă,
care, odată formulată, nu mai intra in discuţie. Ar fi trebuit să spun: odată
înţelea.~ă. Pe11tro că acest /1,cn.1 ce1·e, după cum îmi da11 seama din ce î11 c:e
mai mult, nu 11umai în cazul de faţă, dar şi în istoria gândirii î11 genere, o
generaţie nouă înzestrată cu disponibilităţile corespunzătoare.
Adăugasem că era vo1va de o JJrimă încercare, cu loate lipsurile
i11ere1'1te, incompletă şi, cu siguranţă, exfJUSă unor contradicţii interne.
Remarca a fost departe de a fi ltlată in senos, aşa cum sperasem eu. Oricine
a ce1·cetat vreodată condi/ia gândin·i vii ştie că o cunoaştere jă1·ă contra-
,/icfii a ra/iunilor ultime ale fiinţei nu ne este dată. Un gânditor este un om
destinat prin intuiţia şi inteligen/a personală să ofe1·e o ,·eprezentare sim-
bolică a timp11/ui. El n11 are de ales. Trebuie să gândească aşa ci1m are
dorinţa s-o facă, ic1r ceea ce, la 1-inna urmei, este adevăral JJentn1 el> este
imaginea unil1ersul11i născut odată cu el. JVt1 inventează imaginea, ci o des-
coper·ă în el. Imaginea e_ţfe el înYuşi încă o dată. esenţa lui întrucJ1ipată în
(;?iti'inte, j·ensul per'Sonalită/ii lui metamorfozate în doctrină, invariabilă in
raport ct1 viaţa lui, cu car·e se identifică. „~imbolistica aceasta e„'ife singura
necesară, ca receptac11l şi exp1·esie a unei istorii timane. !vft1nc.·t1 de cercetare
sm'antă, Legată de ea, este supetjluă şi face să crească ţn1r şi simplu numai
în volum literatura de specialitate.
Aşadar, pot mimi "adevărat „ fond11l de.f:c:operirii mele, adevărat
pe11tru mine ca şi, ditpă câte cred, pentro spiritele însemnate ale viitorultli,
dar 11u adevt"irat "în sine", adică .făcând abstracţie de sânge şi de istorie,
("ăci i1n astfel de adevăr nu există. ('eea ce etJ am ,ţCTifî în aceşti ani fur-
tunoşi şi frământaţi de /1,pte nu este desig11r decât un raport imperfect des-
11re cele văz11tc de niine c11 claritate; a lreb11it să h-an.smit anilor ce vin in1-
po,1anta sarcină de a da. prin restnlcfut·area materiei ş; ll expresiei, o .fo1·-
111ă cât 1nl1i ,·onvingătoare ideilor mele.
Desăvcirşirea al·estei fo1me n11 va fi 11icioda1li posibilă, pentru că
1·ia_ţa insă.11 11u se desiivlirşeşte clec1.,ît prin '"''a11..:.. 4111 i11l~(.]1·1,-.l.;/ în~ă să a<./1,(:
ş1 t,·ele nu1i \"echi păryi ale luc1ii1·ii la îniilţimet.1 ex1J1Jn-?1·ii i t1t11itive ce îmi este

8
,.,,,,.,1t: 1..11.:u1n. ,..J.=:1 m'i Jes1XJ1~1 de lJceastă m11nct.I, c 1J SJJeranţ i!le ~, , '--li .J~ '" ( .
f t 11 e ei, cu av,rnta_jel e şi c1J i11'''J;1venic;-1/ ele e1.
J>e /Jarc11rs, 1·e:::1.1llt.1!ele c41J./{>s1 Sl.iptlse î1 1ce1·cări/ {>r 11entrl1 n1ine, ca
ş1 1>e1111~11 ulţi1, dacă ţin .~·el1n1t.1 ,../e tt_fe<.:!11 / pe ca1·e, JXlS c1.1 JJa.'<:, i111..eţ1 să~·I
l"xerc11 e ''s111;r·a 11nor \.>liste dfJme;1; i ale şti i11ţei. 1·1·eb11ie să s11blinie;:, <) datLI
În 1;/11s, .fJrii e,·h;vo'-·, litnilc1 ce n-11-am im111,;s-o in c1ceasti'i C(1rte. i..';ă n11 (.:u-
u!aţi în ea chia1· to/11/ ! b"a nu c11.1J11·nde decât ceea ce an1 în .f(1fii, o µr1vi1·e
11011,; asup ra isto1·iei şi nuanai asupra ei, o rt1osofie a «lestin ului. de al1-
1r1111t e17 şi J'Jt·1111l1 (ie a<.:esl .1rt.!l. lia este intu1t1v<.'i parle ,.„,
JJc11·te. /'tind s,.,~,s,/
îr1/r-1111 limha_,1 ':e se st1-c4d111eş1e să 1·edea se11s;hil obiectele ş1 relatiile, în loc
s,1 le sulJsf 1t11ie ;;rin Yerii ,/e concey;te; ca11ea 111; se ud1·~seu~:ii, totodată,
del't.ÎI <:1titc1rilot· c:are şti11 sii retrăia~scă vibrc1ţia cuv1ntelor şi imaginilor.
JJ1.1rli sa1·ci11li, mai Ltle.„· că respectul ~oetheet1n pent171 miste1· ne fm11iedi,:ă să
c·o1?fl~ndăm analiza concepte/ or C'li JJro_(unziniea vizi11ni i.
:\1t-I c1dre~r;e::. l1-1mii ca să ÎJ1ţeleagă .fă fie la înălţi1t1e. Nt,mui d11rift.1-
teu i·ieţ1i Lire impo1tanţă, n1J şi conce1;t11l de 1·1aţă aşc1 c11rn ţ.>red1că ./1/osojla
ideal istei a j)ă14111-1lui. ('el c·e n1-1 se la~ă dominat J,, cuvinte nit se i'a t·es im/i de
]Je t11"1nl1 JJes1m1.vn11J/1Ji,· .::ât Jes1;1·e ceilalţ1, el n11 1nă intet·eseazii Pentru c1t1-
l<J1ii se1·ioşr Ct.lrc! aşteaptă o privire c1s11pra vieţ11 în loc11l tlnei d~/„iniţi1, c1n1
i11dicc1t in notele de s1tbsol, clin JJricina .for111ei J>rea 1·est1·ânse ' ' text1,Jui, un
c.1n11111it n1Jn-1ii r· de li.1c1·ă1~1 ,;e-1 pol clllău=i în problemele Sj)ecţ(ice ale acestei
ştiinţe.
A

111 înc·heiere, treb111e să menţione::, din no11 doi1ă nume că1·01·a le da-
t ore: ace,1\·tii l'llrle: Goethe şi 1Vietzsche. De la Goethe L1m lmJJntmz-1/at me-
/,Jdl4, de Iii \ 'i et::,sche 111od1il de li 7Jur1e JJroblemele; iar dacă treb1.1ie sii rezum
într-<> . /i>rmrtlă ,.,,,,011area mea lei Niet=.sche, aş spztne că i-am schimbat des-
c,·h;,/er1/'.! Î11 ,·eder1 de ansamb/zJ. Fară fi1doială, „ Goethe a .fost, s11b toate as-
pec:tele .~lÎ11Ji1ii 1111, 11n elev elf Jz,i l,Jeibt1i=. ln co11secinţă, eu văd în această
cat1e. care î11 .~fât-şit 1ni-a ieşii di11 mâi11i spre propria mea r1irr11t·e, 11n l11c1?J
JJe l'(tre 1-llŞ n1-1mi orgolios, în ci1-1da mizeriei şi dezg11st11l11i vremii: o filo-
sofie germană.

OS~4LD SPEN<;LER
1
Bla11ckenb11rg in Harz, decembrie 1992.

1. Ediţia pe care o traducem datea~ din l 927~ ea a apărut fără nici o prefaţă.
cu prilejttl atingerii unui tiraj ele I 00 OOO de exen1plare prin ediţiile prece-
dente. Tazerout

9
LNTRODlJCERE

Atn îr1drăznit, pentru prima oară, cu această carte„ să î11-


cerc o predetenninare a istoriei. Este vorba de u1mărirea destinu-
lui unei c.ulturi, al unicei culturi ce este în curs de a se desă\1ârş1
pe planetă în zilele noastre, cultura occidei1tală europeano-~ameri­
c.ană, a cărel evoluţie ni1 s-a încheiat încă.
Posibilitatea rezolvării unei problen1e de o asemenea an-
vergură r1t1 a ·_fost prevă zută până acum în mod manifest„ iar,
când ea a fost, ori au fost ignorate mijloacele de tratare a proble-
mei, oii nu a11 fost stăpânite decât într-o măsură tnsuficientă.
Există o logică a istorje1 '? Există._ dincolo de orice in-
tâmplare"' de orice eveni1nent neprevăztlt, o structură aşa zis me-
tafizică a urnarută~i care să fie esenţialmente indeper1dentă de
toate fenotnenele vizibile, rriasive, spirituale şi politice de supra-
faţă ? Dimpotrivă , care să fie cauza primă a acestei realităţi de
ordin secur1dar ? Trăsăturile importante ale istoriei universale 11u
se dezvăluie întotdeauna pn'Vitilor clarvăzătoare sub o formă care
să per1nită deducţii ? Este posibil chiar în viaţă, căci istoria uma-
nită~i este un ansambllt de mari fltixuri vitale pe care uzanţa lim-
bajului, gândirea şi acţiunea le asimilează fără să vrea (ca fiind şi
persoană şi eu), pentru ca 11.işte organisme de ord111 supenor r1u-
1nite ''antichitate''- ''cultură chineză'' sau ''civilizaţie moder-
nă'' să găsească treptele ce trebuie urcate şi să le urce într-o
ordine care să ntt admi·tă nici o abatere ? Poate că nişte concepte
. precu1n naştere, moarte, tinereţe, bătrâneţe, durată de viaţă, care
stau la baza oricărui organisrn, au în a~stă privinţă un sens
strict pe ca.re nimeni nu l-a pătnms încă ? lntr-un cuvânt, există
în tot c.e este istorie, forme biografice originare şi universale?
Declinul Occider1tuiui, este, înainte de toate, un fenomen
li111itat în spaţiu ş1 timp, ca şi declinul antichităţii căruia îi cores-
pt1r1de, după cu1n se ve.de, o te111ă filosofică~ dacă este înţeleasă în

10
toată gravitatea ei, implică în sine toate manle probleme ale
flintei
"
. .
Per1trt1 a şti forma sub care se va împlini destinul culturii
occidentale, trebuie să ctmoaştem mai î11tâi ce este cultura„ care
stmt raport~urile ei ct1 isto1ia palpabilă, cu \~aţa, cu sufletul„ cu
natura„ cu spititul, sub ce fonne apare ea şi în ce măsură aceste
to1111e - - popoare, limbi şi epoci istorice, bătălii şi idei, state şi
divinită~, arte şi opere de artă, drepturi şi legi. fo1111e econon1ice
ş1 concepţii filosofice, oan1eni 1nari şi evenimente importante --
sunt si111bol uri şi trebuie interpretate ca atare.

MijlocL1l de cunoaşt.ere a fo1111elor tnoarte este legea n1a-


tematică. Mijlocul de înţelegere a formelor Vii este analogia
Astfel se distir1g polaritatea şi pe1iodicitatea universului.
Dintotdeau11a a existat conştiinţa că istoria uni versaJă
are ur1 nu1năr limitat de tbnne fenornet1ale, că ereţe, epocile, sitt1-
a~ile se reînoiesc după un tipic. Cu greu a fost studiat \:Teodată
t~apoleon fără să se fi aruncat vreo privire în diagonală către
Cez.ar satt .l\lexandn1~ se va vedea că prima cotnparaţie este mor-
fo1og1c 1111posib1lă, iar secunda exactă. Cât despre sitt1af.a ltti„
însu.ş1 Napoleo11 găsea nişte afinităli cu Carol cel Mare. Conven-
~a î11ţelegea Anglia când vorbea despre Ca1tagina, iar iacobinii
se nu111eau romaPJ. Din motive foarte diferite,. Florenta a fost
~

cotnparată cu Atena, Buddha cu Iisus, creştinismul primitiv cu


socialismu! rriodem, finanţele romane d.in timpul lui Cezar cu
cele ale yankeilor. Primu] arhoolog pasionat oare arheologia
î11săşi nu este o expresie a sentimentulu1 că istoria se repetă ? -
arheologul Petrarca~ se gândea la Cicero vorbind despre sine. Nu
a trecut încă multă vre111e de când Cecil Rhodes, organizatorul
Africii australe engleze'.) posesorul unor biografii ale cezarilor
ar1tici care ceruse să-i fie traduse pentru biblioteca lui, se consi-
dera el însuşi ase1nenea lui Hadrian. Chiar şi Carol al XII-iea al

11
Suediei a fost 111fluet1tat
, , lui Alexandru relatată de Rt1-
de viata
fus, carte pe care o purta î11 buzut1ar di11 tinereţe, vrâ11cl să-l
copieze Qe acest cuceritor.
"
In n1emoriile lui politice, Frederic cel M.are mai exact
în Consideraţiile din 1738 se inişcă cu o mare siguranţă
printre analogii atw1ci când vrea să-şi definească concepţia în ce
pi-iveşte situaţia p<)iitică in.temaţională . 1\.stfel, îi cotnpară pe
francezi cu mace,âon1e11ii di11 vren1ea lt1i Filip, iar pe ger111ani cu
grecii '"'Deja Termopilele Ge11naniei„ Alsacia şi Lorer1a~ sunt î11
n1âirule lui Filip'': el desem11e;:~ză, astfel, exact pol iticll ca rdina-·
lului de Fletiry. fv1z1i face o paraleJ3 intre politica di11astiilor de
Habsbt1rg şi de Bourbon şi prescripţ"iile ltti .At1tor1iu şi Octa·\.r!;1r1 .
To<1te aceste co111paraţii răn1ân î11să fragt11erttare şi arbi-
trare şi corespund, în pri11cipi ll, 111ai 111t1lt lmui gust pasager
pentru expresia poetică şi spirit~ală decât ttn\1i se11ti111ent 211â1
profund al fonnei în isto1ie.
Tot astfel st111t şi paralelele lui R.anke„ tm 1naestrt1 al
analogiei artistice, cele dintre Xyaxares şi l1et1r1c I„ di11tre inva-
ziile ci111eriei1e şi 1nagl1iare. Stmt nese11mificative din ptmct de
vedere t11orfologic~ cele repetate deseori, i11tre oraşele-state elene
şi oraşele italiene ale Renaşterii . Din contră, cea dintre ftJcibiade
şi Nap{)IC(>l' este de <) r11are ex:1ct.1tate) îr1să fort11ită. Ca şi alţi i,
Rat1ke îşi trasează paralelele precu111 P11ttarl1, cu un gt1st po}Jtila ·
şi ro111a11tic ce nu ia "n considerare decât similitudinea decoru1·~­
lor din teatrul lumii~ lui îi iipseşte rigoarea 1natematiciant1it11 care
ct1J1oaşte e>\act1tatea internă a dot1ă giupe de ecua~i diferen~ale„
acolo U11de profanul nt! vede decât deosebiri e>:-terjoare de fonnă .
Este t1şor de ren1arcat că, în forsd, ct;ea ce dete1111ină
aceste i111agini este t1n capriciu şi nu o idee sau tu1 sentiment al
vretmei necesităţi. Rămânen1 încă foarte departe de o tehnică c1
con1pa1·aţiei. Toc111ai azi dispune1n de o pletoră de comparaţii ,
care nu au nici plan) 11ici coeziune„ iar attmci câ11d sUJ-it jtiste
într-un sens J)rofund ce ne rătYiâne să-l stabili1n, le dator.ăn1 ha-
z.ardului, mai rar instinctu1t1i şi nicicând ~1rincifJiilor. Nirria1i 11u

lL
-

s-a gândit aici să creeze o n1etodă. Nu a fost deloc prevăzută


existenţa foarte- îndepărtată a originilor, singura ce poate oferi
marea soluţie în proble111a istoriei.
Comparaţiile ar putea fi un important izvor pentru gân-
direa istoricului, cu condiţia să scoată în evidenţă structura
organică a istori_ei. Tehnica a1· trebui studiată sub influenţa unei
idei de ansamblu, adică până la necesitatea ce exclude orice
alegere, până la stăpânirea logică. Comparaţiile au constituit ne-
şansa gândirii isto1ice, pentru că aici nu a fost decât cazul unei
probleme de gust ce s-a dispensat de c1moaştere şi de efortul ne-
cesar pentru a prÎ"'ll li1nbajul formai în isto1"ie şi analiza lui drept
sarcină pri1nordială şi foa1te dificilă pentru istorie._ sarcină încă
11eînţeleasă şi cu atât mai pui1n rezolvată. O pâ1te a con1pa-
raţiilor era superficială, de exe111plu atunci când Cezar este nt1-
n1it fondator de gazete politice, sa11„ şi mai răll, când, J)rit1 denu-
111iri la modă precum socialism" i111presioi1isn1, capitalis1n, erau
desemr1ate fenon1e11e co:1fuze, con1plet străine de sufletul 111odern.
Cealaltă parte a acestor co1npara~i era falsă şi biz.ară, ca de
exemplu ct1ltul lui Brutus în cluburile iacobine„ acest Brutus, ut1
3\'enturier milionar, care şi-a făcut o ideologie din constituţia oli-
garhică, în aplauzele senatorilor patricieni, toc1nai pentn1 a-l asa-
si11a pe omul care apăra dc111ocraţia .

J

Proble1na, lin1itată întâi la civilizaţia actuală, e dezvo1-


t::ită astfel i11tr-o r1ouă fi]()Sofie, filosofia \1Îitorult1i, în tnăsLira î11
<~are e,a se poate naşte pe părnântul Occidentului, tnek'lfizic p !Î ... 0

• A11 „ dar ea este singL1ra care poate, cel puţiri, să ~nă de posibili-
titt11r- <\p1r1tult11 european occide11tal, î11 stadiile lui proxi1ne. ideea
1111e1 morfalo._«ii a isto1·iei ut1ive1"sale, a 1Lnii'ersii/11i-istorie, spre
cleoseb1rr de r11orto!ogia naturi!, până acum aproape singu a
te111a a filosofiei; ea va cupru1de mereu toate fo1111ele ş· toate
111işcările tmiversultii î11 se1nnificaţia lor ultin1ă şi cea n1ai tnti1nă,


13

î11să într-o ordi11e complet diferită, oferind o vedere de an5>a,nblu


a tot ceea ce este cunoscut, şi, mai n1ult, o imagine a vie~i, nu a
devcnit11lui, ci a deveni1ii.

Unn:e1·s1,/-istorie, abordat în opoziţie cu uni\1er~vi1/­
nal11ră, îri tnod intuiti,,, ca foi rnă este un aspect 11ou al fiinţei
timane pe pământ, ale cărei se11111ificapi teoretice şi practice
imense nu au fost deli1nitat.e pât1ă astăzi de şti1ntă~ as11ectt1l a fost
sesizat ooate numai l'r1 n1od obscur adese-0ri 'intrevăzut de la
'I

distantă,
, - niciodată î11să studiat cu î11drăzneală "'n toate consec1n-
ţele lui. Pentru om ex1stă do11ă r11oduri posibile de a poseda şi de
a interioriza universt1l î'nco~ju1·ător. Eu fac o distincţie foarte ri-
guroasă, după for111ă şi după substanţă , între impresia cosmică
organică şi impresia cosn1ică n1ee:1nică, între ansan1blu1 fo1111elor
şi ceJ al legilor, între imaginea simbolică şi fom1rtla sistematică,
î11tre realul efetner şi virtualul etern, între ţelul ur111ărit de in~iagi­
napa ordonatoare şi disciplinată şi cel propus de experienţa anali-
tică oportună sau, mai bi11e, pentru a exprima o antiteză ce 11u a
fost fon11ulată niciodată., între domeruul ni1măr11/ui cronologic
şi cel al n2t1nă1·ului 1-nate1Î1a lic.
1

Nu s-ar pu11e deci proble1na, în stttdiul de faţă, de a ad-


111ite ca atare evenimentele de ordin polit1co-so•rittlal, vizibile la.
lutrtina zilei , de a le ordo11a după ''ca11zele'' şi ~'efectele'' lor şi de

1. Ka11t a co111is o eroare considerabi lă ce 11u a fost îndreptată nici


până astăzi , tăcând o legăt1.1ră complet schematică, 111ai întâi între
01nul exterior şi cel Jăuntrtc şi conceptele prea generale şi, mai ales„
nor1-\1aria!Jile aJe spafit1lui şi tin1pulu1~ apoi, plecâ11d de aici, îr1tr-un
mod cu tot11! greşit, între geo1netrie şi aritmetică„ în ~ocul cătora tre-
buie aşezată cel puţin antite~ mult mai profundă, a nt1n1ăn1lt1i 111a-
ten1atic şi a numărului cro11ologic. Aritmetica şi geo1netria s11nt
amâ11do11c.? ştiinţe ale calculul11i spaţial, î11 general in1posibil de sepa-
rat în zonele lor su1lerioare. Un c·oncc1Jt c·ro11olog1c absolut inteligibil
pe11tru 0111ul naiv şi sentitnental rezolvă problen1a, punând întrebarea
c~fi11d şi i1u întrebarea ce sau cât.

14
a le unnări tendinţa aparent accesibilă inteligenţei. Un studiu al
i&toriei ... 1a feJ de ''pragmatic „.. . nu al constitui decât o parte as-
7

cunsă a ştiir1ţelor natu1ii pe care partizanii concep~ei roaterialiste


a istoriei o recw1osc fă1·ă scrupule~ adversa1ii nu se deosebesc de
ei decât prin cunoaşterea insuficientă a celor două metode. ·N u se
pune problema să ştim ce sunt 1n sine şi pentru sine fenon1enele
contigue ale istoriei aparţinâ11d ct1tărei sau c.irtărei ·epoci, ci
se1nnificaţia şi înţeles11l apa1"iţiei lor. Istoricii moderni îşi ima-
ginează că fac prea multe ''ilustrând '' prin detalii împrumutate
din viaţa religioasă şi socială în tot caztil, din istoria artei -
sensul politic al t1nei epoci. Ei uită însă e1e1nentltl dec.isiv, în
sensul că istoria concretă este expresia şi setnnul sufletului ajur1s
în stadiul forinal. N-am întâl11it n1ăcar un singur istoric ca1~e să
studieze azi în 1nod serios î11rudirea mo1fologică ce t1neşte lămî­
tric limbajul formal al tutz1ror don1eniilor culturale~ care să aibă,
dincolo de tărâmul everumentelor politice, o CUJ,oaştere apro-
fundată a ide1 lor t1ltime şi intime ale rr1atematicii la greci, la
arabi, !a indieni, Ja europenii occ1dentali; sau care să cunoască
sensurile stilului decorativ, ale fomielor ai·hitectonice, tnetafizj-
ce, dramatice şi lirice fundamentale, predilec~a şi 01ientarea
artelor majore; detaliile de tehnică artistică, alegerea materialului
şi, cu atât mai mult, semnificaţia lor hotărâtoare în ţ)roblemele
foi 111ale ale istoriei. Deci cine ştie că 'intre for1na polis-lJ1ui antic
şi geometria euclidiană, între perspectiva spa~al'ă a picturii în
ulei din Occident şi ct1ce1irea spaţiului prir1 calea ferată, te1efor1
şi ar111ele de foc, între rnuzica instrun1entală contrapunctică şi
sistemul economic al creditelor> e~te o profundă conexiune for-
mală ? P1ivite din această perspectivă, chia1· faptele politice ba-
nale au un caracter si111bolic şi evident metafizic~ astfel, poate
pentru întâia oară, se observă că lucruri prectun sistemul admini-
strativ al egiptenilor, regin1ul monetar în antichitate, geo1-11etria
analitică, cec11l, canalul Suez, tipatul chinezesc annata prusacă
şi tehnica şoselelor romane sunt în aceeaşi măsură concepute şi
interpretate ca atare.

15
Lucrul acesta ne arată cât de mult ne lipseşte o me-
todologie a cercetării istonce elucidate din pw1ct de vedere teore-
tic. Ceea ce nu1nin1, de fapt, artă a cercetării istorice, îşi extrage
1netodele aproape în exclusivitate din domeniul ştiinţei, care a
ajtu1s să-şi stabileascăriguros tnetodele de cercetare, spre ştirea
dumneavoastră, cu ajutorul fizicii. Creden1 că facem cercetare
istorică ur1r1ănnd raporturile obiective de 1a cauză la efect.
Trebuie remarcat faptul că filosofi~ clasică 11u s-a preocupat
niciodată de existenra altor raporturi posibile între fii11ţa wnană
inteligentă şi w1iversul 1ncor1jurător. Kant, care a definit în opera
lui fundamentală legile fom1ale ale cLmoaşteni, fără să-şi fi dat
vreodată seama a considerat nat11ra ca unic obiect al activitătii ,
intelectt1ale. A şti însea111nă pentru el a şti matematică. Când eJ
vorbeşte de fot 111ele înnăscute ale n1tuiţiei şi de categoriile in-
telectului, nt1 se gât1deşte niciodată la caracterul inteligibil al
impresiilor istorice, care este co1nplet diferit~ iar Schopenl1auer
nu lasă, dintre categoriile lt1i Kant, să supra\tieţt1iască decât cau-
zalitatea şi nu vorbeşte de istorie decât cu dispreţ . Pe lângă
1

necesitatea cat1zală, pe care aş numi-o logica spaţiz1.lui, trebuie


să existe în viaţă şi o 11ecesitate organică a destinului, logica
timpu/11i care este o realitate cu o profundă certitudine internă, ce
compJeteaz.ă întreaga gândire mitologică, religioasă, artistică,
fiind esenţa şi sâmburele întregii istorii în opozi~e cu natura, dar
inaccesibilă fo1111elor de cw1oaştere despre care vorbeşte Critica
raţiunii pz1re ~ iată că ea nu a apucat deloc pe calea fo1111ulărilor
teo1·etice. Filosofia, spunea Galilei în al său &.Saggiatore, este

1. Trebuie să intuim în ce măsură profunzin1ea co111binării formale şi


a puterii de abstractizare, într-o zonă precum a cercetării istorice asu-
pra Renaşterii sau nugraţiilor, zăboveşte asupra unor fapte ce, pentru
teoria funcţiilor sau pentru legile opticii, sunt de domeniul evidenţei.
Fată de fizician şi de matematician, istoricul lucrează neglijent, ime-
diat ce trece de la adunarea şi clasificarea materialului documentar la
interpretarea lui.

16
r

··sl·1~1ttl1 111 i111gua n1a1e111atica''


în marea cane a natun1 . Dar
meret1 ~1şteptăr11 să vină tin filosof şi să ne spună în ce limbă a
1stone1 este ea scnsă ş1 Cl1n1 trebuie citită
Maten1atica şi
principiul cauzalită~i duc la o clasificare
naturală, cronologia ş1 ideea de destin la o clasificare istorică a
faptelor. Fiecare din aceste două categorii cuprinde pentru sine
universul întreg. Diferă 11u111ai ochiul unde şi prin care se reflec-
tă acest univers. •

Natt1ra este fom1a prin care omul unei culturi supe1ioare


dă in1presiilor i111ed1ate ale sin1ţurilor wlitate şi semn1ficaţle. Isto-
ria este forma în care facultăţile noastre i1nagi11ative caută să
înţeleagă fiinţa vie în univers raportată Ja propria noastră \~aţă şi
să-i confere astfel celei din unnă o realitate mai profundă . Pro-
blen1a pri111ordială a întregii existenţe un1ane este de a şt1 dacă
on1ul este capabil să opereze reprezentăn şi care swit cele ce do-
mină conştiinţa VIe.
Sunt prezentate aici do11ă 111odi1ri posibile de repre-
zentare a wiiversului pentru on1. Ceea ce trebuie spus este că
aceste posibilităţi nu sunt în n1od necesar 1Aea/ităţi. Prin urmare,
dacă în cele ce ur111ează vrem să detetminăm sensul oricărei is-
torii, va trebui mai întâi rezolvată o chestiune ce nu a fost pusă
niciodată până azi . Pentru cine există istorie ? Chestiune în apa-
renţă paradoxală ! Desigur, există o istorie pentru fiecare din noi,
pentru fiecare om, în măsura în care el este cu toată fiinţa lui, cu
fiinţa lui conştientă, participant la 1storie. Este însă o mare dife-
rei1ţă : după cum un om trăieşte cu impresia constantă că viaţa ltti
este un ele111ent într-un curent vital superior ce se întinde prin se-
cole şi milenii, sau după cum el concepe viaţa ca un lucru rotund
şi desăvârşit în sine. Pentru ulti111a categorie de fiinţe conştiente
nu există sigur nici o istorie tmi,1ersală , nici un i'nivers-istorie.
Dacă însă conştiinţa proprie unei întregi naţiuni se bazează pe

17
acest spirit aistoric„ cum trebuie să reflecte ea realitatea, w11ve1 -
suJ. Viaţa '! Dacă ne gândim la conştiinţa personală a grecilor ce
t1anstom1âu once experienţă trăită, propriul trecut ca ş1 trecutul
111 gcr1e1~11 . da11dlJ-1 1n1ed1at un conţinut aten1poral, imuabil~ ir1
to1111e mit1ce ale realităţii prezentate de fiecare dată astfel încât
1stona wiw Alexandru cel :\1are se confunda, dinainte de moar-
tea lut„ in sent1mentul ant1c1Jor, cu legenda lui Dionysos, şi că
CeZ4r nu res1miea ruc1 cea 111a1 mică reţinere ca descendent al lui
\ · l„ 1t 1"' vom fi constrânşi să gand1111 că pentru noi, europeni
occ1dental1_ inzestraţi cu sentimentul puternic al distantelor tetn-
i h ''ale, punand in afara indoiel11 calendarul zilnic ş1 anual dinain-
te şi nr după naşterea 1ui C 11 st os„ este aproape imposibil să
retrăim astfel de stări sufleteşti: însă, în faţa problemelor istoriei
11u aven1 dreptul de a trece acest fapt pur ş1 simplu sub tăcere.
Memoriile şi autobiografiile au pentru individ aceeaşi în-
semnătate ca şi pentru spiritul unor culturi întregi, pentru cerce-
tarea. 1stoncă în concepţia ei cea tnai cuprinzătoare ce îmbră~­
şează concomitent toate genurile de arializ.ă psihologică şi com-
paratistă a popoarelor, a epocilor şi a moravurilor străine. Cultu-
ra ai1t1că nu avea însă men1orie, nu avea un organ al istoriei î11
~ens restrâns. ''Memoria'' anticilor este adevărat, aici atri-
buim, fără altceva în plus, unui suflet străin un concept derivat
din propria noastră imagine psihică este con1plet diferită,
pentru că ea ignoră trecutul şi viito1ul ca perspective ordonatoare
ale fiinţei conştiente şi pentru că ''prezentul p11r'' atât de admirat
de Goethe în toate aspectele \rieţii din antichitate, 1nai ales în
plastică, acoperă această lacună cu o energie complet necunos-
cută nouă. Prezent11l pur, având ca simbol foarte important
coloana dorică, reprezintă efectiv o negare a sensului timpuli1i.
Pent1u Herodot şi Sofocle, ca şi pentru Temistocle şi pentru un
consul ron1an, trecutul se ''olatilizează numaidecât luând fo11na
lU1ei calme impresii atemporale cu structură polară, non-perio-
dică pentru că acesta este sensul ultim al mitologiei savante
-- în timp ce pentru sentimentttl cosmic şi pent1u ochiul nostru

18
r

interior, acest trecut este W1 organism secular sau milenar cu


penodiz.ări foarte rlcte şi îndreptat către un scop definit. lnsă,
Jr1t1că sau occidentală, viaţa primeşte pe acest fundal, culoarea
specifică. Cosn1osul grecilor era imaginea Wlui univers care nu
de,·1t1e~ ci care este. Ca u1111are, grecul însuşi era llll om care nu
devenea niciodată, dar întotdeauna era. De aceea, chiar cunos-
când foarte bine cronologia strictă, calculul calendaristic şi dea
sentimentul puternic al eternităţii, relevate în cultura Babilonului
şi mai ales a Egiptului prin observaţia astronomică la scară cos-
mică şi prin măsura exactă a eno1111elor spaţii de timp, omul an-
tic nu le-a putut asimila lăuntric. Men~unile ocazionale ale filo-
sofilor nu au fost nicicând decât nişte mu11nure abia at1zite şi nu
nişte experienţe trăite. Cât despre descoperirile câtorva spirite de
elită, mai ales Hiparh şi Aristarc, în oraşele greceşti din Asia„ ele
nu au fost acceptate în direcţia dată de stoici9 nici de mişcarea
aristotelică, negăsindu-se decât o mână de partizani printre spe-
cialiştii ştiinţei celei mai înguste. Nici Platon9 nici Aristotel nu au
"
dispus de W1 observator astronomic. In ultimi ani ai lu1 Penele,
atenienii au luat o hotărâre drastică prin pedepsirea cu e1sangelia
a celor ce răspândeau teorii astronomice. Era Wl act cu o s1mbo-
listică foarte ascunsă, prin care anticul îşi exprima de fapt vo1nia
de a izgoni din conştiinţa persoanei departele sub orice fo1111ă.
" ceea ce priveşte ştiinţa istorică a antichităţii este sufi-
In
cient să aruncăm o privire asupra lui Tucidide.. Măiestria aces-
tuia constă în facultatea specifică anticilor de a trăi evenimentele
prezentz1li1i îh sine, la care trebuie să adăugăm simţul admi-
rabil, de om de stat cu simţul realităţii; el fost de asen1enea un
înnăscut general şi demnitar. Această experienţă practică, ce se
confundă din nefericire cu simţul de istoric, îl face să apară ca
îndreptăţit el, W1 simplu om de ştiinţă în domeniul 1storie1 -
a fi un model de neegalat. Ceea ce însă rămâne inaccesib1l este
perspectiva asupra istoriei secolelor trecute ce reprezîntă pentru
noi, dincolo de evidenţe, o parte integrantă a conceptului de isto-
rie. Toate capodoperele istoricilor antici se limitează la redarea

19
situapei politice din timpul autorilor, în opoziţie extre111 de tran-
şantă cu capodoperele istoriei contemporane care, toate fără eA.-
cepţie, au ca obiect trecutul îndepărtat. Tucidide eşuase deja în
tratarea 1·ăzbo1ului persan, fără a mai vorbi de o isto1ie generală
a Greciei sau chiar a Egiptului. La el, ca şi la Polybiu şi Tacit ~ şi
ei politicie11i cu spirit practic, siguranţa privirii se sprijină pe
neant, in1ediat ce, în trect1t, ei se izbesc, adeseo1i la o dista11ţă de
doar câteva decenii , de forţe active ce le ră1nân necunoscute sub
fonnă de ex~1erienţă practică individuală . Pentru Polybiu, pnmu1
război punic era de neînţeles~ Tacit nu-l mai înţelegea deja pe
Cezar. Judecat din perspectiva noastră, si1nţul total aistoric al lui
Tucidide ni se releva de la prima pagină prin afi1111aţia ne1nai-
auzită că, înainte de vremea lui, în univers nu s~a petrecut nici un
1
eveniment important ov µsyaA.a ysvEcr8a1 .

1. De a1tn1interi, încercările tardive ale grecilor de a contura„ după


exemplt1l Egiptului, ceva care să aducă a calendar sat1 a cronologie_
su11t de o n1are naivitate. Oli111piadele 11u constituie deloc o epoc~1
precun1 cea creştină, de pildă. Pe deasupra, ele sur1t t1n pur expedie11t
literar tardiv, fără rădăcini adâ11ci în popor. Acest~1 tlll res1111ţea în
11ici t1n fel nevoia unei cronologii care să fixeze eve111111e11tele d111
timpul părinţilor şi al bunicilor, în ciuda interesului ce-l manifestau
unii savanţi pentru problema calendarului. Nu e vorba să cu11oaşten1
dacă un calendar este bun sau rău, ci dacă el este. uzuaJ„ dacă viata „
unei colectivităţi este reglată de el. Ori lista olin1piadelor dinainte de
anul 500 î.Ch. este o descoperire, ca şi a arhonţilor atenie11i şi a
consulilor romani, care îi este anterioară. Nu cunoaştem nici măcar o
singură dată autentică a colonii;ărilor greceşti (Ed. Meyer: Gesch. der
44/tert., II, 442, Belloch: Griech. Gesch., I, 2, 219). ''În general.,,
spune Bellocl1, I, 1, 125, ''nimeni nu s-a gândit înainte de secolul V
î11 Gr·ec.:ia s,ă scrie i 1reo informaţie despre documentele i.îtorice''.
Sunten1 în posesia unui tratat în manuscris încheiat între Hereu şi
Elis care este valabil pentru ''o sută de ani înce1Jâ11d cu acest an'' .
Din ce ah începe tratatul, nimeni nu ştie să spu11ă. Deci, peste alţi
câtiva se va pierde cunoştinţa precisă a duratei contractului, ceea ce

20

Rezultă că istona at1tichităţii până la războaiele persa11e,


dar şi eşafodajul ·tradiponal al perioadei tnuJt mai târzii, s•Jnt pro-
cit1sul tt11ei gândiri fur1dan1ental mitice. Istoria fo1111ări1 Spartei --
Lycurg, a caru1 biografie o cunoaşte1n în atnănunt, nu era
desigur decât o biată divinitate silvană din Taiget -- este un
µ0e111 al epocii elenistice, iar descoperirea istoriei romane ante-
rioare lui Hanibal nu se încl1eiase încă în vremea lui Cezar. Sur-
~J1it1r1i rea Tarquinilor de Brutus este o copie a unui contemporan,
cenzorul Appius Claudius (31 O). Atunci au fost i11ventate 11umele
rqs1lo1 Ro111e1 după nun1eJe unor fainilii plebee înstărite (K.J.
Neu1na11n). Fără a vorbi că în fapt ''Constitu~a serviană'', cele-
~)t ~1 lege agrară din 367, 11u n1ai exista în vremea lui Hani bal (B.
Niese) Câ11d Epaminonda a re.dat meseno-arcadienilor libertatea
pot 1t1 că, aceştia au purces de îndată la descopetirea W1ei istorii
pn1nitive proprii . Extraordinarul nu constă în faptul că evenimen-
te ase111ă11ătoare au avut loc„ ci că nu a existat nici un alt gen de
istorie Nu se poate eviden~a mai bine diferenţa dintre simţul
istonc al a11ticilor ş1 simţul istoric al occidentalilor decât spw1ând
că istoria ro1na11ă dinair1te de anul 250, aşa cu1n se cunoştea în
ti111pul lui Cel.ar, era .o falsificare şi că puţinul ştiut de noi era în
totalitate necunoscut ron1anilor di11 perioada unnătoare. O ca-

evide11t nimeni nu prevăzt1se. Probabil că oamenii acelui prezent l-au


uitat repede. Este o trăsătură a caracterului fantastic de naiv al con-
cepţiilor anticilor faţă de istorie~ î11 care ordonarea cronologică a unor
fapte tot atât de celebre ca ''Războiul Troiei'', corespunzând totuşi,
destul de bine, ca in1portanţă cu cruciadele occidentale, ar fi o contra-
zicere flagrantă a respectivei concepţii. La fel stau treburile şi cu geo-
grafia antică, ea fiind foarte departe faţă de cea din Egipt sau din
Babilon. Ed. Meyer ( (]e.~c/1. d. A /teri., III, l 02) arată că o cunoaştere
a fizionomiei Africii prin Herodot (după izvoare persane) a ajuns
până la Aristotel. Aceeaşi observaţie se potriveşte romanilor, 1noşteni­
tori ai cartaginezilor, care au relatat primii cunoştinţele străinilor,
uitându-le apoi cl1iar şi ei.

21
racteristică a cuvântului istorie în sens antic era influenţa foarte
puternică exercitată de literatura romanescă alexandrină cu temă
istorică propriu-zisă, politică şi religioasă. Nimeni nu se gândea
la o discri111inare de principitt între materialul documentar şi da-
tarea lt1i _Când„ la srarşitul Republucii, Varro a vrut să întăreas­
~~1 religia romană care dispărea repede din conştiinta populară, el
a împărţit divinită~le al căror cult era întreţinut minu~os de stat
,, • d1 cert1 ş1 di incerti acelea despre.care se mai ştia câte ceva
şi ace~ea c~rora le mai dăinuia doar numele în ciuda cultului pu-
0! 1~. lt1tr~adevăr, religia societă~i romane a vre111ii aşa cum
este ea admirată fără reţineri , gra~e credibilită~i poeţilor latini~
·1 \ : r1t111•a1 de Goethe„ dar şi de N1etzsche era în mare parte Wl
produs al literaturii elenistice~ aproape fără legătură cu vechiul
cult pe care rumeni nu-l n1ai înţelegea.
Mommsen a fo1111ulat limpede punctul de vedere al occi-
1\.11t ,1lt1lt11 . num1ndu-1 pe istoricii romani şi el se gândea
îndeosebi la Tacit oameni ,„care spllll ceea ce trebuie trecut
st1b tăcere şi care trec sub tăcere ceea ce e nevoie să spună'' .
· Cultura indică a cărei idee (brahmană) este cea mai ca-
tegorică expresie cu putinţă a suflett1lui complet aistoric nu a
av·ut 1uc1odată , i11 vrew1 sens oarecare, un sentument cât de neîn-
semnat aJ lui ''când''? Nu mai exiStă nici o astronomie pur indi-
. 1 r lă 111 c 1 t1r1 calendar indian, deci nici o istorie a Indiei, ca să se
i11Jeleagă din aceasta teza spirituală a unei evolu~i conştiente.
Din cursul vizibil al acestei culturi a cărei parte organică se în-
clustase deja la apa1i~a budismului, c\Uloaştem mult mai puţin
decât din istoria antică, desigur bogată în evenimente mari„ din
secolul XJI până în secolul VID. Amândouă au încret11enit pur şi
simplu în fo1111a unui vis mitic. Nu este vorba decât de un întreg
1111len1u după Buddha, către 500 î.Ch., când s-a născut în Ceylon
''Mahayansa'', ceva ce aminteşte pe departe de ştiinţa istoriei.
Conştiinţa cosmică a omului indic era atât de departe de
sensul istoriei că el nu ştia"'nici măcar că llll autor poate data
apari~a căr~i la care scrie. In locul Wlui şir viu de texte cu per-

22
-

'>or 1al1tate definităa apărut încetul cu încetul o n1asă de texte


obsct1re - fiecare scria ceea ce voia fără ca vreodată no-
ţ1 tu1ea de proprietate literară auctorială, de dezvoltare a Wlci
gândiri de epocă, .spirituală, să deţit1ă cel mai puţin semnificativ
rol . Sub acelaşi chip anonim care aparţine în întregime isto-
riei indice regăsim şi filosofia indică. Compara~-o cu 1stona
filosofiei occidentale a cărei fizionomie este ilu1ninată tranşant de
autori şi de cărţi !
Omul indic uita tot, egipteanul nu putea uita nimic O
artă indiană a portretului biografie in n11ce r1u ~1 existat
niciodată: plastica egipteană nu a cunoscut însă nici o a1tă ten1ă
St1fletul egiptean" eminent înzestrat pcnt rt1 1stor1c ~· aspi-
rând către infinit cu o pasiune în întregin1e cosn11că„ simţea 1n
trecut ca şi în viitor un Întreg wuvers a) lui, iar ptelti1r \ 1I tl·.l:1 t '
cu conştiir1ţa vie, îi apărea pur şi simplu ca o limită îngttstă între
două depărtări imense. Cultura egipteană este o l ·or1c1·e11=a1·e a
neliniştii, pandant psihic al depărtării nu numai a 11t„l 1 n ~li•
1

pentru viitor, exprimată în alegerea granitului şt a bazaltului ca


n1ateriale de construc~e„ în inscripţii inci:zate în piatra, 111 ·s1 ,t t~­
1

2
mul administrativ şi î11 reţeaua de canale făcută ct1 ordine ş1

1. La polul opus grecii tlu oferă un sitnbol de primă măritne şi total


1

original în istoria artei, e1 care1 aşezaţi pe obârşiile n1icenie11e" într-o


ţară extrem de bogată î11 piat1 ă pentru construcţie, au abandonat
totuşi acest 1naterial pentru a .\'e u1toarce la folosirea letnnului~ ceea
ce explică lipsa vestigiilor arl1itecto11ice între 1200 şi 600. Coloana
egipteană a fost de la început din piatră, coloana dorică era însă din
len1n. Sufletul antic grec îşi exprima prin aceasta profunda ostilitate
fată
, de durată.
2. S-a exect1tat oare vreodată în oraşt1l elen o singură operă de anver-
gură care să releve grija pentru generaţiile viitoare ? Retelele de dn1-
muri şi de canale descoperite ca apartinât1d epocii miceniene, adică
p1~eantice, au căzut în uitare de îndată ce s-at1 născut popoarele anti-
ce, ori la începutul perioadei 110111erice. Pentn1 a înţelege ciudăţenia

23
minu~e, dar şi a grijii, necesar111ente conexă, pentru trect1t. Mu-
1nia egipteană este un s1mbol suprem. Cotpul mo1tuiui e1·a t,te1·-
nizat, tot aşa cun1 se dădea personalităţii lui, ''Ka',-ul mortuiui, o
dt1rată eternă prin intennediul statuetelor portrete adesea
exect1tate î11 serie ş1 socotite o legătt1ră cu mortul, în sens toarte
elevat„ pnn asemănarea cu acesta.
Există ui1 raport tainic între atitudinea faţă de trecut şi
concepţia despre 1noa1te exprin1ată în „forma de înrno1"mântare
Egipteanul neagl7 caducitatea~ 0111t1l antic o afirmă prin lin1ba3ul
forn1al al culturii. Egiptenii corise:vau chiar mun1ia propriei is-
torii : datele şi cifrele cronologice. In vreme ce din istoria Greciei
di11ainte de Solon nu ne-a răn1as rritnic, nici date, nici nu1ne, mei
evenimente concrete, ceea ce conferă o pondere exagerată pu-
ţinelor fragmente cw1oscute azi, -- din contră, noi cunoaştem,
dit1 nlileniul al treilea şi 111ai dinainte, 11umele şi chiar numărul
anilor de. domnie a nun1eroşi faraoru egipteni despre care Impe-
riul Nou · trebuie să fi avut cw1oştinţe complete Un simbol în-
fncoşător al voinţei pentru durată se citeşte şi astăzi în fiziono-
n1ia, perfect recognoscibilă, a marilor faraotu ce populează mu-
zeele occidentale. Pe vârful de granit, şlefuit şi lucitor, a1 a lui
Amenenlhet III, se mai citesc şi astăzi cuvintele: '' Atne.1e1nhet

că scrierea literală n-a fost adoptată decât după anul 900, de altfel
î11tr-o 1năsură nese1nniticati\1ă, fără îndoială ntimai pentru nevoile
economice foarte urgente, ceea ce probează cu certitudine absenţa
inscripţiilor, trebuie să ne am1nt1m că Egiptul„ Babilonu1„ ~1exicul ,
China, şi-au constituit alfabete din epoca preistorică: cl1iar ger1nanii
au creat un alfabet runic, dovedind apoi veneraţie pentru semnele
grafice prin i11ve11tarea· conti11t1ă a unor caractere decorative~ anti-
chitatea timpurie ignoră î11 întregime nu1neroasele alfabete uzuale în
sud şi est. Există 111onun1ente epigrafice nun1eroase provenind din
Asia Mică din perioada hitită şi din Creta, dar nu ni s-a transmis nici
măcar unu singur din timpurile l1omerice.

24

contet11plă frumuseţea soarelui'', iar pe altă latură a piramidei:


"'Sus este strtletui lui Amenemhet, mai st1s decât vârful Orionului ·
şi este în legătură cu lumea subpătnânteană'' Nu-i aşa că o
dominare a caduettăţii, a prezentului pur, nu mai poate fi pusă în
faţa grecului antic ?

Comparativ cu întregul 1nănunchi vigu1·os de simboluri


vii ale egiptenilor şi iegat de uitarea pe care cultura antică o
î1nprăştie asupra tuturor capitolelor din trecutu) ei înăuntn1 şi
"'
înafară, apare la marginea ei~ incinerarea morţ1101·. In epoca
miceniană , practicarea orlcială a acestui ritual fune1ar, indepen-
dent de toate celelalte din acelaşi timp, practicate de toate popoa-
rele primitive ale epocii paleolitice, era complet necunoscută.
Mormintele regilo1· pledează chiar pentru importanţa dată l1mu-
111ării. Dar, în epoca lui Homer, ca şi în cea vedică, se trece
brusc, din tnotive exclusiv psihice, de la înmo1111ântare la incine-
rare, ce se îndeplinea, aşa cwn se a1·ată în Iliada, cu patosul
plenar al unui act simbolic, cel al distrugerii şi al negării oricărei
durate istorice.
,..
Incepând din acel moment, instabilitatea evolu~ei psihice
a indivizilor ia sfârşit. Teatrul antic nu mai legitimează motive
pur istorice pentru că el nu îngăduie te111ele dezvoltării interne.
Se CWloaşte cu ce curaj instinctul grecului s-a ridicat contra por-
tretului în artele plastice. Până în epoca imperială, arta antichi-
tăţii nu cunoscuse decât un subiect, care îi era firesc: mitul .
1

- - - - - - - - - - -·-
I. De la Homer la tragediile lui Senec~ într-un mileniu, fragmentele
mitologice despre Thyeste, Clytemnestr~ Heracles nu încetează să
apară fără nici o modificare, în ciuda cantităţii lor reduse. Din contră,
în literatura Occidentului, omul faustic apare mai întâi în Parsifal şi
Tristan, apoi, transformat în sensul epocii, în Hamlet, Don Quijotte şi

25
Chiar şi portretele idealizate din plastica elenistică sunt mitologi-
ce, ca şi biografiile tipice ale lui Plutarh. Niciodată un grec de
valoare n-a scris memorii care să fixeze clin perspectiva spiritu-
lui o epocă trăită. Socrate însuşi n-a spus nimic semnificativ în
acest sens despre viaţa sa lăWltrică. Ne întrebăm daci un in-
stinct ipotetic, admis totuşi ca firesc, în geneza unui Parsifal,
Hamlet sau Werther, putea să existe cândva într-un suflet antic.
Vom căuta zadarnic la Platon conştiinta tmei evolu~i personale a
doctrinei. Diversele lui scrieri reprezintă pur şi simplu redactarea
Wtor pW1cte de vedere foarte diferite adoptate în momente diferi-
te. Legătura lor genetică nu a constituit obiectul reflecţiei lui.
Dimpotrivă, chiar la începtlturile istoriei spirituale a Occidentu-
lui se situează W1 frag111ent de autoanaliză foarte intimă: Vita
Nuova a Jui Dante. De aici rezultă, în acelaşi timp, că la Goethe
care nu uita nimic şi ale cărui opere erau, după cum spunea chiar
el, doar fragmente ale llllei singure confesiuni, existau atât de
pu~ne elemente antice, adică de prezent pur.
După distrugerea Atenei de către perşi, au fost aruncate
la gunoi toate operele de artă anterioare~ de acolo le adllllăm noi
astăzi, şi niciodată n-a fost văzut vreun elen preocupat să facă
cWloscute drept realităţi istorice ruinele de la Mycene şi Phaistos.
Homer era citit fără ca vreun ins să se gândească să sape pe
colina Troiei, precum Schliemann. Era căutat mitul şi nu istoria.
Câte·va opere ale lui Eschil şi, în parte, filosofii pre-socratici,
dispăruseră în perioada elenistică. Din contră„ Petrarca colecp-
ona deja antichităţii, monede, manuscrise, cu o profimdă pietate
şi devo~ur1e, pent1u ca ele să rămână o proprietate exclusivă a

- - · - - -- - -- - - - - - - - - -- - - - - --
Don Jua11~ în fine„ într-o ultimă transformare„ de asemenea conformă
cu tin1pul, în Faust„ Werther şi, în cele clin ur111ă, ca erou al romanu-
lui citadin modern„ dar întotdeauna în atmosfera şi sub pecetea unui
secol anume.

26
culturii noastre. El colecţiona ca tm om ce simţea istoria, care
arunca o privire înapoi peste universurile abrupte, care aspira de-
parte el întreprindea primul o ascensitme pe un pisc alpin -
care, în fond a rămas lD1 străin pentru vremea sa. Şi mat pasionat
poate, clar de nuanţă diferită, este gustl1l de colecţionar al chine-
zului. Toţi clllnezii care călătoresc caută să meargă pe '~vechile
u1111e„, (Ku-tsi) şi 11wnai un profund sentiment al 1sto.riei poate.
exprin1a conceptul fundatnental şi indestructibil al naturii chine-
re, conceptul Tao. Dimpotrivă, epor elenistică 11u colecţiona şi
nu manifesta curiozitate decât pentru o atmosferă mitologică,
precum în descrierile lui Pa\isatlÎas, unde ''când'' şi ''de ce'' în
sens strict istoric nu sunt luate niciodată în considerare~ toate
acestea în timp ce peisaj11l egiptean se transfor1r1ase, încă din
timpul marelui faraon Tutri1os, într-tm vast şi unic muzeu de o
riguroasă tradiţie.
Dintre occidentali, gern~anii sUt1t cei care au inventat
orologiile mecanice, înspăimântătoare sim'boluri ale timpului ce
se scurge, ale căror bătăi sonore, răsunând zi şi noapte din nenu-
mărate turnuri pe deasupra Europei Occidental~, sunt, poate, ex-
presia cea mai măreaţă de care va fi vreodată capabil un senti-
ment al istoriei universale1. Nu găsim nimic ase111ănător î11 peisa-
jul şi în oraşele atemporale ale antichitătii. P~ la Pericle, ziua
nu se măsura decât după loogimea umbrei şi numai de la

Aristotel copu babiloniană a luat sensul de. ''oră''. Anterior, nt1
"''

existau, în general, di.vizimri exacte ale zilei. ln Babilon şi în

1. .ţ\batele Gebert, cunoscut ca papă sub _numele de Silvestru al Ii-lea,


prieten al împăratului Othon al III-lea, â inventat în anul 1000, deci
la începutul epocii stilului roman Şi' al Cruciadelor prin1ele
slinptome ale unui spirit nou pendula cu rotite şi sonerie. Tot în
Gertnania au fost inventate către 1200 primele orologii bisericeşti şi
·un pic mai târziu -ceasurile de buzunar. De remarcat este raportui
semnificativ între măsurarea tin1pului şi edificarea cultului religios.

27

Egipt, clepsidrele şi cadranele solare fuseseră descoperite într-o


epocă foarte veche; Ia Atena, însă, Platon a fost prin1ui care a
introdus o fo1111ă de clepsîdră ce putea cu adevărat să îndepli -
nească funcţia de orologiu, iar tnai târziu au fost adoptate cadra„
nele solare, ptir şi simplu ca instrumente cotidiene neînsemnate,
fără ca ele să. aduc~ vreo cât de mică schimbare în sentimentul
de viată al anticului .
}

Mai trebuie aici men~onată diferenţa corespunzătoare,


foarte profundă şi nici oda.tă st1ficient pusă 'în relief:
,.. între rnatema-
tica antichităţii şi n1atematica Occidentului. ln antichitate, gân-
direa nun1erică a conceput lucrurile aşa cum sunt, ca i1nensita-
te, atemporale, existente exclusiv în prez.ent. De aici geometria
lui Euclid, statica, aritmetica şi constituirea definitivă a unui
sistem spiritual prin teoria secţiunilor conice. Dimpotrivră, noi
concepem lucrurile ~a cum ele devin şi se co1npo1 tă, cafuncpi.
4

De aici dinamica, geometria analitică şi calculul diferenţial . 1

Teoria modernă a func~ilor este organizarea grandioasă a aces-


tui conglomerat de idei. Este un fapt bizar, dar foarte întemeiat
sufleteşte, că spiritul grec static, opus dinamicii n-a cunos. .
cut nevoia, dar nici nu a simţit lipsa ceasornicului şi că el s-a
abţinut de la orice fel de măsurare a timpului, pe câtă vreine noi
îl măsurăm în miimi de sectmdă. Entelehia lui Aristotel este
singurul concept atemporal, aistoric, care este ·valabil în gândi-
re. De atllllci sarcina r.oastră este oomplet prefigurată. Noi, oa-
meni de cultură ai Occ.identului european, înzestraţi cu simţul is-
toriei, suntem excepţia, iar nu regula. Istoria universală este
imaginea noastră despre univers, nu aceea a ''umanităţii''. Pentru
indian şi pentru omul antichităţii greco-latine, imaginea unui uni-

1. Este de remarcat faptul că Newton dă acestui calcul denumirea de ....


fluxionar, din cauza câtorva idei metafizice despre natura timpului. In
matematica greacă nu există vreo menţiune despre timp.

28
vers în devenire nu există , iar da.că civilizaţia Occidentului se va
stinge, poate că nu va mai exista niciodată o cultură şi, ca atare1
un up uman pentru care ''istoria universală'' să constituie o for1nă
atât de puternică a fiinţei vii.

De fapt, ce este istoria universală ? O idee organizată


despre trecut, fără îndoială un postulat intern, expresie a unui
sentiment al forn1ei. Dar lUl sentiment, oricât de definit ar fi el,
nu este încă o fo1111ă reală, chiar dacă este sigur că trăitn istoria
universală, că noi credem pe deplin că o dominăm ca formă. La
fel de sigur este faptul că, fiind totodată conştienţi că n11 suntem
cotnpetenţi s-o judecăm, chiar şi astă,zi, ea se constituie în
anz1mite fo1111e şi nu într-o forrr1ă, este o contra-imagine a vieţii
noastre lălllltrice.
Cu siguranţă însă, toţi cei care vor fi întreba~ vor spune
că sunt convinşi că disting limpede„ dintr-o privire, fonna internă
a istoriei. Această iluzie se sprijină pe faptul că nimeni nu a re-
flectat cu seriozitate că se poate îndoi de ştiinţa lui, pentru că nu
prevede 1nulţimea îndoielilor ce se pot ivi în această zonă. De
fapt, imaginea istoriei universale este o proprietate spirituală
fără examen critic pe care chiar istoricii de profesie şi-o trans-
mit din generaţie în generaţie fără a o privi vreodată cu puţin
scepticism, aşa cu1n, de la Galilei încoace, se analizează şi se
aprofundează imaginea naturii cu care ne naştem .
Antichitate-Ev medii1-epocă modernă: iată schema de o
incredibilă sărăcie care exercită asupra gândirii istorice o putere
absolută, iată nonsensul ce ne-a împiedicat mereu să sesizăm cu
exactitate, în raporturile cu istoria integrală a umanită~i avansa-
te, poziţia reală, importanţa, fom1a şi mai ales durata acestei
mici lumi fărâmiţate care, de la In1periul Romano-Gerrnan în-

29
coace se dezvoltă pe pătnântul Eu.ropei occidentale. Abia dacă
culturile viitorului vor putea acredita ideea că un plan atât de
simplist, devenit după fiecare secol imposibil prin cursul rectili-
niu şi proporţiile absurde care-i interzic orice integrare firească a
domeniilor recent cucerite de cunoaşterea istorică, se va menţine
fără a se clătina serios.
Protestele pe care UPii istorici obişnuiesc să le fo11nuleze,
de multă vreme, contra acestei scheme 11t1 sunt luate în seamă.
Ele au reuşit să estompeze,fără a-l înlocui, acest unic plan care
"
există. In zadar s-a vorbit de un ev medlu grec şi de o anticllitate
ger1nanică pentru că nu aşa se poate ajunge la o imagine clară şi
justificată din interior, în care China şi Mexic1Il~ regatele Axum
şi al Sasanizilo1· îşi \ror găsi tm ·loc organic. La fel, transferând
momentul iniţial al epocii modeme de la Cn1ciade Ia Renaştere şi
de aici la începutul secolului XIX, dovedim doar c.ă schema ră­
tnâne intangibilă.
Schema respectivă rarefiază substanta istoriei ş1 " ceea ce
este mai rău, îi îngustează şi cadrul. Aici peisajul Europei occi-
dentale1 constituie polul nemişcat · matematic vorbind: un

1. Şi aici istoricul este dominat de prejudecata fatală a geografiei --


ca să nu spunem că de foqa de sugestie a hărţii care admite un
continent european, ceea ce-l face să creadă că şi el trebuie să traseze
o frontieră ideală între Europa şi Asia. Cuvântul Europa ar trebui
şters din istorie. Nu există un tip istoric ''european''. E o nesăbuinţă
să vorbeşti de o .:'antichitate europeană'' la eleni (Hon1er, Heraclit,
Pitagora nu erau oare asiatici ? ) şi de ''misiţinea'' lor de a apropia
culturile asiatice şi europene. Aceste cuvinte, ce provin dintr-o inter-
pretare a hărţii, nu corespund nici unei realităţi. Tertnenul de Europa,
cu tot complexul de idei pe care-l sugerează, a creat singur în con-
ştiinta noastră istorică o unitate ce nu e cu nimic justificată, î~tre
Rusia şi Occident. Aici, într-o cultură de cititori, formată din cărti, o
pură abstracţie a coridus la consecinţe reale foarte mari. Prin persoa-

30
punct unic pe o suprafaţă circulară şi numai din cauză că noi
înşine, autorii acestei imagini a istoriei, locuim chiar în interiorul
"
ei. In jurul acestui pol se rotesc milenii de istorie grandioasă şi de
cultură imensă, rămase departe în · urrnă şi puţin ctmoscute. Un
sistei11 planetar ce constituie o originală inven~e, într-adevăr ! Se
alege wi peisaj unic şi se decretează «:ă el este centrul unui sistem
istoric. Aici se află astrul central. De aici radiază adevărata lumi-
nă ce scaldă toate evenimentele istorice. De aici, ca dintr-wi
A

punct de perspectivă, se pot evalua semnificaţiile. In realitate însă


aici vorbeşte orgoliul, un orgoliu al europeanului occidental, în
c.alea căruia nu poate sta nici oo fel de scepticisn1 şi care des-
făşoară, în spiritul lui, fantoma ''istoriei universale''. Lui îi dato-
răm eno1111a il11zje optică, ajlHlSă demult în domeniul obişnui­
tului, care ne face să crede111 că departe~ în China şi în Egipt, is-
toria mai multor milenii se condensează în câteva episoade, în
timp ce, prin apropierea noastră, în această regiune, de la Luther
şi mai ales de la Napoleon, deceniile se gonflează ca fantomele.
Ştim că este o pură aparenţă faptul că W1 nor se deplaseai;ă,
parcă mai repede, văzut de aproape decât de departe sau că un
tren abia se târăşte străbătând tm peisaj aflat la depărtare de noi.
Crede111 însă că ritmul vechii istorii indiene, babiloniene sau
egiptene a fost realmente mai lent decât trecutul nostru foarte

na lui Petru cel Mare a fost falsificată tinip de secole tendinta istorică
a unor mase populare primitive în etuda instinctului care delimitează
foarte just, cu o ostilitate lăuntrică încarnată în Tolstoi, Arkasov şi
Dostoievski, frontiereit~ ''Europei'' de cele ale ''mamei Rusia'). Orien-
·tul şi Occidentul sunt concepute ca pură substanţă istorică. ''Europa''
sună a gol. Toate marile creatii ale antichităţii s-au născut din ne-
garea oricărei frontiere continentale între Roma şi Cipru, Bi:zant şi
Alexandria. Tot ceea ce se numeşte cultură europeană s-a născut între
Vistul~ Adriatica şi Guadalquivir. Chiar dacă presupunem că Grecia
lui Periele ''a fost situată în Europa'', astăzi ea nu mai este aici.

3 1.
apropiat. Noi găsim Î5toria acestor popoare mai săracă substan-
ţial, mai firavă ca for111ă, mai dezlânată, pentru că nu ne-am
deprins să ţinen1 seama de distanţă interioară şi exterioară.
Că existenţa Atenei, Florenţei şi Parisului are importanţă
mai mare decât Lo-yang sau Pataliputra în cultura occidentală
este uşor de înţeles. Nimeni nu este îndreptăţit să alcă.tuiască însă
o schemă a istoriei universale pe aceste judecăţi de valoare. Ar
trebui atunci să admitem ca istoricii chinezi să schiţeze lll1 plan aJ
istoriei universale în care Cruciadele şi Renaşterea„ Cezar şi
Frederic cel Mare să fie trec.uţi sub tăcere ca nişte evenimente şi
personalităţi fără răsunet. Vorbind din pitnct de vedere morfo-
logic„ de ce secolul al XVill-lea ar avea mai multă pondere decât
unele din celelalte şaizeci care l-au precedat? Nu este ridicol să
spW1em ''epoca modernă'', limitată la câteva secole şi localizată
de altminteri aproape exclusiv în Europa occidentală, faţă de o
ru1tichitate ce cuprinde atâtea milenii, căreia i se adaugă ca wi
simplu apendice, fără nici o altă clasificare, întreaga 1nasă a cul-
turilor preelenice ? N-a fost chiar suspendată, ca prelttdiu al anti-
chităţii, pentru a salva o schemă depăşită, toată istoria Egiptului
şi a Babilonului, ce fo1111ează fiecare în sine Wl organisn1 întreg,
capabil să contrabalanseze aşa numita ''istorie universală'' de la
Carol cel Mare la războiul mondial şi mai încoace ? Ori, chiar şi
faptul că aruncăm într-o notă de subsol, cu o scuză stânjenită,
imensitatea complexă a culturii indice şi chineze şi ignorăm în
general marile culturi americane sub pretextul lipsei de ''coezi-
Wle'' nu se justifică.
Numesc această schemă, familiară europeanului din
Occident, care face marile culturi să se mişte în jurul nostru ca în
jurul Wlui centru al tuturor evenimentelor istorice, sistemul pto-
lemeic al istoriei, şi consider ca o descoperire coperniciană în
domeniu) istoriei introducerea în cartea de faţă a unei doctrine
destinate să înlocuiască pe aceea a lui Copernic şi care nu oferă,

32
cu nici un chip, antichităţii şi Occidentului, lll1 loc privilegiat pe
lângă India ~ BabiJon, China, Egipt, cultura arabă şi mexicană~
- universuri particulare ale devenirii care cântăresc cel puţin la
fel în balanţa istoriei şi care prevalează adesea prin 1năreţia vizi-
unii sufleteşti, prin vigoarea dezvoltării, asupra culturilor antice.

Schema antichitate-Ev mediu-epoca modernă îşi are ori-


ginea primă în sentimentul magic al universului~ mai ·1r1tâi acesta
a apărut în religia persană şi a evreilor, din timpurile lui Cyrus
când, în cartea lui Daniel, el a primit o formă apocaliptică şi <
fost transfortnat în istorie universală în religiile postcreştine din
1
Orient, mai ales în sistemele gnostice .
"
Intre liniile foarte strânse ce constituie fundamental spiri-
tual, această concep~e importantă era pefect îndreptăţită la exis-
tenţă. Nu se putea p1me aici problema istoriei indier1e, nici egip-
tene. Te1·1nenul de istorie universală desemnează în gura cercetă­
torului Wl act unic, extrem de drairatic, al cărui decor este peisa-
jul cuprins între Elada şi Persia. El exprimă sentimentul cosmic
de un dualisn1 rigt1ros al orientalului, dar nu în polaritatea sa,
precum în 1netafizica contemporană, prin antiteza dintre suflet şi
spirit, dintre bine şi rău, ci în periodicitatea sa , ca o catastrofă
2

iminentă 111vârtindu-se între două epoci cuprinse între crearea şi


stărşitul universului, tăcând abstracţie de toate elementele ne-
fiy4te, P·~ de o parte de lite1·atura antică, pe de altă parte de
"
Biblie, de Cartea Sfăntă cum mai este ea r.Wl'Jscută. In această
imagine a urivei·sului, ''antichitate') şi ''epocă modernă'' apar ca

1. Windttbar.d: GeschicJ1te der Philosophie, .l 900, p.275 şi urm ..


"
2. In Not1l Testament, apostolttl Pavel reprezintă îndeosebi concepţia
polară, iar Apocalipsa mai ales concepţia periodică despre u11ivers.

33
o sinteză curentă între păgân şi evreu sau creştin, între 01nt1l
antic şi ori~tal, între statuie şi dogmă, între natt1ră şi spirit sub
formă temporală, deci ca o dramă a ni111icirii W10ra prin ce!elal-
1e. Trar1zi~a istorică poartă amprenta religioasă a unei învieri.
Ime:1gi11e li r11itată, fără î11doială„ şi întetneiată pe idei în întreginie
provinciale, dar logică şi perfectă în sine, rămânând legată total
de acest peisaj, de această colectivitate umană şi cu neputinţă de
dezvoltat 1n nlod nat1,ral.
,\dăugarea celei de a treia epoci ''epoca modernă'' a
noast1T! -·-- a introdus, în ace1stă imagine, pe pământul Occiden-
tului, o tendir1ţă motrice. Imagine~ orientală era staţionară, o
antiteză finită ce persevera în ecllilibrul ei, cu o unică ac~1111e
divină drept centru. Admisă şi îtnbrăţişată de o nouă categorie de
oalneni total diferită, aceasta ia pe neaşteptate~ fără a atrage
atenţia ast1pra unei atare schimb5ii, for 111a unei linii, pornind de
la Homer sau de la Adam~ posibilităţile au crescut de la apariţia
iudeo-europenilor, a omului paleolitic şi a on1ului main1uţă
pentru a urca sau a cobori„ pnn Ierusalim, Roma, Florenţa sau
Paris, după voia istoricului, a gânditorului sau a artistului care
interpretează imaginea trinitară cu o libertate neînfrânată.
Conceptelor co1'1pleme11tare de păgânism şi creştinism
le-a fost în acest fel adăugat conceptul definitiv de ''epocă
n1odemă'', care, prin definiţie C"nţine metoda şi care, trasă de păr
de la Cruciade, nu pare să mai admită o nouă extensie . Se crede
1

că fără ca să îndrăznească cineva să o spună, ceva a începtit


dinainte de antichitate şi de Evul mediu: un al treilea tărâm ce
ascillldea W1 paradis, un sztn1mu1n, tm ţel ultim, a cărui cunoaşte­
re exclusivă şi-o arogă fiecare, de la scolastică până la socialiştii
de astăzi. Cunoaşterea esoterică este la fel de comodă ca şi la fel

1. Ea este recunoscută în expresia disperată şi ridicolă de ''epocă


contemporană'~. .

34
de ra1ăgt1litoa re pentru autorii ei . Foarte s1n1pl 'J s-~1 : jer1ti fi c:at
se11sul w1iversuJui cu spiritul Occident11lui a~:l Cl:lll 3e ret](->(:t~ el
în n1i11tea w1ui occidental. Du;.1ă aceea, câţt\ 1a t11ari .~:J r 1c:•! r ~ ~ at•
extras virtll~ n1etafizice dintr-o sărăcie a sp1r1t ~ 1Jt11 , r1 ( t<::i11d \11
slăvi o schemă consacrată ~1nn se11.~11.~· 01111111111~„ t11rf a c. SL~llf111~~
unei c. ritici ~erioa ~e, ca ft2nd~1 n 1 ent al t111e1 fil0~cJ1i1 , ·1 cfl i11•~• 2- l
tot timpttl pe Du111.nezet1" prt~tinzâr1d c~" el este '1 •i.t •Jr· .t P' .:t~L-1
tmi ''ersal „,. Trinitatea mi stică a ·~'ârst c~Ior ofere(:i l 1"" ~1 t: ! ~,t · ~
11 1

gustul metafizic, o ant1n1e sedt1(„ţie. l-J ~rci I !' ~l r.1E'.:.. 1 , . , (lri<.t (?c· „ '
de educare a speciei umane„ Kant o d ~~~"',.,1ta;· ~a ldc ;1 dt l ib~J •t 1 ~„
Hegel o autorealizare a spiritt1l11i ut1i\/C:1 c.~~'l„ 1' ~1: 11. t1111~\ ~• i t~), 1
toti cei care au insuflat dattiltti ~bsol 1 1t ri· i1-< , l11tr~ \ ar·„1 · 1 .""i ~ 'N,
> ,

oarecare sen..; abstract au crezt~t că :


fo11ne1 fundarnei1tale i11 istorie.
Imediat, la încei)utttrile (:t1 lt~1r1i <JC~-:icJ 'r · •.t! ,, ~
rele Ioachin1 al Florelor, 111ort îri 12() :! l~ ;'tt11 [!"?~1 i ~ .i r .'l . ( '-
1

1ui l-legel, c„are den1ole"ză i1nag:nea ~ )Snl t\1 r1 11 11 · ~'> ~ > t „,


cti senti111 t"·1 1tul integral al gotîcclut l) l lf„ OJ)\111~, i ~ .
ele1nent, noul creştinisn1 al vremii rel igiei ~111ti.-:~'t tăt i1 ş. · ~ . r 1·1
Testan·1ent: don1nia Tată l ui , a Fit1l ui ~?1 i1 ct~ 1,1 Jl ti "'rtl J ,.
zdn.1ncinat până în adâ11<:ul suflett1lui pe cei 111a1 dt' sr::aJ l 1 ~1 ~." tl -
ciscani şi domirticani, pe Danle ş! pe Ton1a d' i' qt1int)~ e: 1}
tând o gâ11dire cosn1ică ce a plts pt1ţin câte pt1J111 stă 1 J 3 · 1 · i .c
gândirea istorică în cultura noast1·ă . l ,essi11g a ez1tat să '<1l1f ~ 1
(

doar tin1pl1l lui drept posteritate , opu11~~ndt1-l tin1purilo1 ~1r;t:r„e'I şi


2

a tnodificat această idee a doctrinelor 111istice ale secolL1lt1i X 1\/


111 a sa Ed1tcaţie a 11eam11l11i 0111enesc ( ct1 stadiile co1>ilă11e1,
adolescenţei şi ' n1aturităţii), iar Ibsen a dezvoltat-o î11 dr~1111a

1„ K . I?t1rdach: '"'Rejo1·n1ă. J?entlŞlere, ( Jman1sm'', 1918.• p.48 şi urtn .


2. Expresia ''cei vecJ1i'', în ser1s dualist„ se întâln·eşte deja la lsagug
din Porfiria (300 î.Ch.).

35
.
J111pă1 ·ah1/ ş1
galileea11ul (oode gândirt..a gnostică este întrltchi-
pată de magicianu) Maxin1os) şi nu a depăşit-o cu nici 011 pas în
celebrul discurs de la Stockholm din I 887. Ideea de a scoate în
faţă persoana ca un fel de nor1nă definitivă este, în mod evident, o
nevoie a sentimentului de sine al occidentalului.
Dar opera abatelt1i Florelor era o priV1re mistică în inte-
riorul misterelor ordinii c-0smice a lui Dunmezet1. Opera aceasta
trebuia să piardă 01ice semnificaţie atunci când an1 ajuns să
facetn din ea o co11cepţie raţională şi fID1dan1entuJ unei gândi1i
şti iriţi fi ce. Este tocmai ce s-a 'intamplat mereu într-o măsură din
ce în ce 1na1 mare ÎnU1Jând din secolul al XVIl-lea. Dar aceasta
este o metodă fragilă în interpretarea istoriei universale şi anun1e,
--- a da frâu liber convingerilor religioase, politice sau sociale şi
a aborda în cele trei faze, de care nimeni nu. îndrăzneşte să se
atingă" o direcţie ce duce exact în punctul în care ne găsitn .şi
care impune, după caz, ca tnăsură absolută„ domnia inteligenţei,
omenia, fericirea celor mulţi, evoluţia economiei, luminile ra~u­
ru1, libertatea popoarelor, puterea asupra naturii, pacea universa-
lă şi alte idej de acest fel, un.o r milenii de istorie" despre care s-a
demonstrat că nu at1 cuprins sau nu au atir1s măsura exactă,
pentru că în realitate atunci se voia altceva decât voim noi acu1n.
"
''In viaţă, spune Goethe, nu aven1 alt scop evidet1t decât viaţa şi
nu un rezultat al acesteia.'' Prin aceste cuvinte se poate obiecta
împotriva tuturor tentativele celor care cred, ca nişte naivi, . că
rezolvă printr-un program enigma fo1111ei în istorie.
Toţi istoricii artelor şi ştiinţelor speciale, inclusiv econo-
111iştii şi filosofi.1, creione,ază aceeaşi imagine. Astfel este văzută
~'pictura'' de la egipteni (sau de la oamenii cavernelor) până la
''impresionişti., ''muzica'' de la cântJrile orbului H.omer până la
Bayreuth, ''sociologia'' de la lo„u1torii aşezărilor lact1stre până la
socialişti~ toate SJJlt văzute ca progresând rectiliniu, bazate fiind
pe cutare constantă, fără a lua în seamă posibilitatea unei limite

36
în dl1rata artelor„ lcgalt1ra lor cu tm peisaj sau cu c> categorie
un1ană dete1111inate, ale căror expresii sunt acestea, ·t11tand ţ)nn
u1mare că toate aceste 1sto1ii sunt o si1nptă adăugire extt.rioară a
unui ai1u1nit nu1năr de evolu~i parttLtttlare aJe unor arte particu-
lare, neavând comun înt1e c,le decât nt1n1ele ş~ r~teva elen1ente de
lchnică n1anuală .
Despre fiecare organism ştim că este determinat de
t.mpul 3ău„ de fom1a cie durata vieţii sale şi de fiecare din mani-
festările vii, condiţionate prin calităţ1le sţ1 ec.:iei din care face
parte. Nin1eni nu va crede că un stejar mi:enar a început să
\.;feds .::ă nun1ai de astăzi. Nimeni nu va aştepta de la omidă, pe
ca. e u vede cre~când zilnic, ca ea să co·nttnue să crească la feJ şi
"
pe3te a:li de zile. In această privtnţă fiec.are posedă cu absolută
certitudi(le sentimentul unei limite, care este identic cu cel al
fon11ei interne. Faţă de istoria civilik1~ei superioare şi de viitoa-
rele ei progrese se afişează, d~ contră, un optimism excesiv, ca
un f~l de dispreţ pentru orica1·e experienţă. istorică şi deci or-
f,arucă. Astfel încât fiecare '"'postt1le~z.ă''„ prin datele întân1plă­
toare ale momentului, o ''continuitate'' lineară complet neob1~nu­
ită şi nu pentru că o poate demonstra ştiinţific, ci pentru că o
doreşte. Aici contăm pe posibilităţile nelimitate„ scoţ3nd din
fiecare moment luat în considerare câte o teone infant11ă a con-
tinuităţii.
Dar ''omenirea'' nu are, într-o măsură mai n1are decât
fluturii sau orhideele, un scop, o idee, un plan. Mai degrabă,
''omenirea'' este W1 concept zoologic sau o vorbă goală . Îndepăr­
1

taţi fantoma aceasta din zona problemelor fo1111ale ale istoriei şi


veţi vedea apărând o mulţime neaşteptată de for1ne reale . Dom-

1. ''Omenirea ? Dar aceasta este o abstracţiune. Din toate tin1pt1rile~


n-au existat niciodată decât oameni şi nu vor exista niciodată decât
oameni'' (Goethe către Luden).

37

neşte aici o bogăţie, o profunzime, o emoţie organică 1m~~~1 ce a


fo~t esto111pa·tă până astăzi de câte un cuvânt sarcastic,
... o scl1emă
încremenită, şi niscaiva ''idealuri'' personale. In locul acestei
imagini monotone a istoriei universale în fonnă lineară, ce nu
poate fi tolerată decât închizînd ochii înaintea cantităţii st i vitoa-
re a faptelor, eu întrevăd spectacolul unor culturi grandioase, ee
cresc cu o putere cosmică de început de lun1e într-un peisaj fami-
liar, legate toate de aceste peisaje· în ·întregul curs al existentei
lor, imprimând fiecare o fonnă prop~ie su{?stanJei comune -
un1anitatea --- şi c.are are fiecare o idee a ei, pasiWlile, viaţa, vo-
inţa, sentimentul, moartea ei proprii. ·A ici există culori, nuan~
ţe, mişcări, nedescoperite încă de nici o cer~re a spiritului.
Există o creştere şi o îmbătrânire a culturilor, a popoa1~el61~~ ;.: ~ :
lin1bilor, a adevărurilor, a divinităţilor, a peisajelor, aşa cun1 ~
există stejari, pini „ flori, ramuri , frunze tinere şi bătrâne, dar ·nu
există o ''omenire'' care să îmbătrânească. Fiecare cultttră .are ·
posibilităţile ci e>i.')Jresive noi care gern1inează , se inaturizează şi
dispar fără întoarcere. Există multă artă plastică, pictură, ma-
tematică„ fizică, toate complet diferite w1ele de altele în natura
lor adâncă, fiecare având o durată lin1itată, fiecare .desăvârşită în ·.
sine, precum orice specie \1egeta1ă ar·e flori şi fructe proprii, feluJ.
ei propri11 de creştere şi îmbătrânire. Aceste culturi, naturi vii de
ordi11 superior, cresc într-o sublimă lipsă de griji, în ce p1iveşte
scopul lor, ca florile câmpului . Ca plantele şi animalele, ele apar-
ţin naturij vii aşa cwn o vede Goethe, iar nu naturii moarte a lui
Newton. Eu v'ăd . în istoria universală in1aginea unei veştlice for-
mări şi tra11sfo1111ări , a unei deveniri şi a unei pieiri miracttloase a
forn1elor organice. Istoricul de cabinet o vede însă sub fo1111a
lBlei ''tenii,,, pregătind fără încetare alte epoci.
Pe parcurs, seria ''antichitate-Ev me.diu-epocă modernă''
"
a sfârşit p1in a-şi epuiza efectele. ln ciuda îngustimii şi a sărăCtei
ftmdamentării ştiil1ţifice a istoriei, ea a fost totuşi singura filoso-

38
-

•-

fie ce nu a foSt complet golită de filosofie şi care ne-a îngăduit să


ne ordonăm cunoştinţele: tot ce s-a clasat până astăzi în, materie
de istorie llll.Îversală îi dator~~ o parte din conţinut. Dar noi am
ajuns de mult timp la măsura semnificativă a secolelor care
încăpea cel mai bine în această schen1ă: Sporirea rapidă a ma-
terialului istoric, mai ales a celui ce este în întregime în afara
acestei scheine~· începea să cufimde imaginea într-Wl haos foarte
mare. Toţi istoricii ştiu şi simt acest lucru aceia care nu sunt
complet orbi şi pentru a nu fi victimele lmui naufragiu total,
ei se agaţă cwn pot de singura schen1ă ce le este cunoscută . ,
Te1111enul c1e·.Ev mediu , tipărit pentru prima dată în 1667 de
1

profesorul Horn din Leyda, este constrâns să acopere astăzi o


masă info1111ă în continuă extensie, care întâlneşte o limită pur
negativă în faptul că nu poate sub nici llll chip atribui identitate
'
celor două grupuri acceptabil ordonate. Nesiguranţa teoriilor şi r

aprecierilor despre istoria persană, arabă, rusă sunt un exe111plu.


Desigur, Qu se mai poate nega multă vren1e că această pretinsă
istorie a llll.Îversului, de fapt restrânsă la început la regitmea
Mediteranei orientale, este limitată ulterior, printr-o sclumbare
subită de decor, între migraţiile ge1111anice (eveniment ce nu are
importanţă decât pentru noi, fiind mult exagerat, având o semni-
ficaţie pur occidentală şi care nu priveşte în nici un fel cultura
arabă) şi între Europa centrală şi occidentală. Hegel a declarat
cu o mare naivitate că el nu ţinea seama de popoarele ce nu se
încadrau în sistetnul lui istoric. Dar aceasta nu este decât o
tnărturisire a unui om onest despre ipote~ lui nletodică, fără de
"
care un istoric nu ajunge niciodată până la capăt. In a,-:esf: sms se

l. ''Evul n1ediu'' este istoria regiunii unde domnea latina preoţilor şi


a erudiţilor. Prodigiosul destin a1 creştinismului oriental, care a ajuns
până în China prin Turkestan şi până în Abisinia prin Saba, nu intră
în vederile acestei '~istorii universale''.

39
"
poate aprecia penuria lucrărilor noastre de isto1ie. Intr-adevăr
astăzi este o chestiw1e de tact istoric să ară~ care sunt carenţele
în cercetarea istoriei„ care sWlt luate se1·ios în seamă ş1 care sunt
cele ce nu contează. Ranlce este un bun exemplu.

Astăzi noi gândin1 la scară continentală . Numai filosofii


şi istoricii ignoră acest lucru. Ce semnificaţie pot avea pentru noi
conceptele şi perspectivele ce au preten~e de valoare urliversală şi
al căror orizont se opreşte la frontiera Europei occidentale?
Relativ la această temă, citiţi cele mai bune căr~ ale
noastre. CâP1 Platon vorbeşte despre umanitate, el îi vede pe
eleni opuşi barbarilor. Acest lucru corespWlde pe de-a înt.regul
n1odului aistoric al vieţii şi al gândirii antice şi , ctriar în aceste
condiţii, unor rezult.ate jtiste şi pline de sens pentn1 greci. Dar
când Kant începe să filosofeze asupra idealurilor etice, el afir111ă
valabilitatea principiilor lui pentru to~ oamenii din toate
timpurile şi de toate felurile. Dacă nu o spune în mod expres, este
pentru că el crede că a~est lucru este manifest pentru el şi pentru
"
cititorii lt1i. lJ1 Estetica lui, principiul pe care îl for111ulează nu
este cel al artei lui Phidias şi Retnbrandt, ci al artei în genere.
Fo11nele necesare ale gândirii postulate de el nu sunt totdeauna
cele ale gândirii occidentale. O privire asupra lui Ari ~otel şi a
rezultatelor esentialmente

difetite ale filosofiei sale ar fi arătat
existenţa unui spirit 11u tnai pl1ţin lim:)ede, dar difi~rit ca structu-
ră , care reflectează asupra lui însu şi Pentru gândi rea rusă cate-
goriile occidentale su11. i ;~ tel ft•'=" „t i :~:n e c:~ Şl c·ate:. „c 1i!e gândirii
1

c11ineze sau greceşti E.„l fn ~t..:i(1?'.,c. '~ „e·~ · ::! :.. ·:r.>l ~iră n r;.oţiun1l or
originare antice. f:stc la ft1 „ie .J: ~ · c ~ ,. (.â ţ ~ a ~~c·~ -:-1 i:u;~ t~11il or

40
rtJseşt1
1
sau indiene, iar pentru chinezul modem sau pentru arab,
a căror inteligenţă e complet diferită de a noastră, filosofia de la
Bacon la Kant nu are decât valoare de curiozitate.
lată ceea ce-i lipseşte gânditorului occidental şi n-ar
trebui să-i 1ipsescă toc111ai /11i: CWloaşterea caracterului istoric
relativ al acestor rezultate, ele însele o expresie a unei fiinţe
pa1·t1ci1/a1"e şi nurr1ai a acesteia: conştiinţa că valabilitatea lor
are ti1nitele necesare; convingerea că ''adevărurile imuabile'' şi
~"cunoştinţele eterne'' ale occidentalului nu sunt adevă1·ate decât
JJentru el şi eterne doar în cadiul imaginii lui despre cosmos;
datona lui este să le depăşească pentru a le căuta pe acelea pe
~1re on1ul altor culturi le-a dat la iveală cu o egală sigu1·anţă.
Toate acestea aparţit1 actului de realizare a Wlei filosofii a vii-
torului . Numai aceste Jucruri se pot nwni înţelegerea limbajului
fo1111al al istoriei, al universului vi11. Aici nimic nu este co11stant
şi general . Nu se va mai vorbi de fom1e ale gândirii, de regulile
tragediei, ,de dato1iile 5·tatului. Valabilitatea universală a unei
idei este o inferenţă totdeauna falsă a sinelui despre altcineva.
Mult mai suspectă pare această imagine în studit1l gân-
ditorilor occidentali moderni începând cu Schopenhauer; cei1truJ
de gravitaţie al filosofiei se mtrtă de la sistemul abstract la etica
practică, iar problema cunoaşterii este substituită cu cea a vieţii ,
- a voinţei de a trăi, de a fi puternic, de a acţiona. Aici ''omul''
nu mai este o abstracţiWle ideală ca la Kant, ci este omul real al
epocilor istorice, cel care se gtupează în populaţii civilizate sau
primitive pe suprafaţa pământului, care este chiar obiectul de
studiu. Acest lucru goleşte co1nplet de sens definiţia structurii

1. Cf. t. II, p 361, notă : pentru un nis autentic ideea fundamentală a


darwinismului este la fel de lipsită de sens ca şi cea a sistemului
copernician pentru arabi.

41
conceptelor ultime prin schema antichitate-Ev mediu-epoca mo-
dernă, ctJ restricţiile locale de rigoare. Aceasta este problet11a.
Să ·pr1vim spre orizontului istoric al lui Nietzsche. Pe ce
temeiuri se sprijină la rândul lor conceptele de decadenţă, de
nihilisn1, de răsturnare a tutt1ror valonlor„ de voinţă de putere, ce
sunt adâ11c înrădăcinate în natura c1viliz.aţiei occidentale şi hotă­
râtoare pcr1tru analiza ei fără nimic altceva ? Pe romani şi pe
greci, pe Re11aştere şi pe Europa contemporană, adăugând şi o
privire grăbită şi piezişă asupra filosofiei indiene, prost înţeleasă,
- pe scurt, pe antichitate, pe Evul mediu„ pe epoca modernă.
• Vorbind ~·tricto sens11„ eJ nu a 111ers mai departe, iar alţi gânditori
ai ti111puJt11 nu l-au depăşit.
Ce raport are însă conceptul dionisiacului cu .. . viaţa lă­
witrică a chinezilor foa1te civiliz.aţi din timpul lui Conft1cius sau
cu viata unui american modem ? Ce înseamnă modelul supra-
omului pentru lumea Islamului ? Ş1 ce sens le va dn„ ca antiteze
creatoare, conceptelor natură I spirit, păgân I creştin~ antic I n10-
dem, sufletul unui indian sau al Wlui rus ? Tolstoi„ care 11eagă
din adâ11curile sufletului săt1 u111anitar lun1ea ideilor occidentale,
complet străir1ă şi îndepărtată„ are cu111va. de-a face cu ''Evul
n1ediu''„ cu Dante, cu/ Luther ? Sau un japonez cu Parsifal şi
Zarathustra ? Un indian cu Sophocle ? Iar Schopenhauer„ Co111te„
Feuerbach. Hebbel , Strinberg 2LJ oare un ori1-0nt intelectual 111ai
_ vast ? Toată psihologia nu are oare o senm1ficaţie pur occide11-
tală , în ciuda pretenţiei de universalitate a acesteia ? Ce comedie
în fetninismul lui Ibsen„ care ni se înfăt1şează şi cu pretenţia de a
atrage luarea aminte a întregii ~ „orneniri"'~ când fain1oasei Nora„
111are burgheză 11ordică al cărei orizont echivalează ct1 un venit
oe la 2000 la 6000 de n1ărc1 „ cu o educaţie protestantă ~ îi sunt
sub~titt1ite soţia lui Ce.z..ar, doa111na de Sevigne„ o japonezii sau o
ţărancă d111 Tirol ! lbse11 însuşi nu are însă decât viziunea or1-
zc:1tul tai cJ asei orăşeneşti 111edii de ieri şi de astăzi . Conflictele

42
-

lui„ ale cărortemeiuri psihice datează can1 de 1a 1850 şi vor


stapravieţui abia până la 1950, nu SWlt nici cele ale claselor de
sus, ci ale celor de jos, cel mult ale oraşelor cu popula~e neeuro-

p~~r1a

Toate acestea sunt valori episodice locale, cel mai adesea


rrstr:lt1~c la 111tcl1ge11ta tnomentană a n1arilor oraşe de tip occi-
de11tal european, nicidecum nişte valori ''eterne'' ale istoriei ''uni-
versale'' Şi totuşi, când aceste valori ar fi existat pentru genera-
!11 Ic lt.11 lbset1 ş1 Nietzsche, acest fapt ar însemna toonai necu-
11o:işterea co11ceptulu1 de istorie lllliversală care desenmeaz.ă
11u o alegere, ci un tot şi nesubordonarea factorilor aflaţi 111
afara i11teresului tnodemilor, subestima~ sau neglija~ . Ori, toc-
111ai aşa se procedează în tnare măsură. Tot ceea ce Occidentul a
spus ş1 a gândit până acun1 despre problemele spa~ului„ ale
ti111pult1i, ale mişcării, ale numărului„ ale voinţei, ale căsătoriei „
ale prosperităţii, ale teatrului, ale ştiinţei, a rămas îndoielnic şi
insufic1et1t . 1)e11tru că s-a ţintit găsirea so/11ţiei în loc să se
accepte că 1nai 1nultor întrebăn le corespund mai 111ulte răs­
punsuri ., că orice problen1ă filosofică nu este decât dorinţa
refulată de a pri111i un răspuns sigur„ deja dat, că marile proble111e
ale timpt1lui n-ar fi considerate niciodată drept caduce şi că
trebuie deci ad1111s 1111 g111p de so/11ţii istorice determinate„ care
11un1ai 1i1 ansamb/11 pot debarasate fiind în apreciere de toate
raportutile particulare să dezlege marile enig111e. Pentru lll1
bun cunoscător de oameni nu ...există nici un punct de vedere
absolut exact sau absolut fals. ln faţa unor probleme la fel de
a11evoioase~ precu111 cele ale tin1pului sau ale familiei, nu este de
ajuns să examină1n expenei1ţa personală, vocea interioară, ra-
ţitmea „ părere::t străr11oşilor ori a conte111pora111lor. Astfel nu
a tlă111 decât ceea ce este adevărat pentru cel ce chestioneaz1i şi
p,ent1u epoca lt1i~ dar există şi alte proble111e. Apari~a altor ct1l-
tt1n vorbeşte t1r1 li111baj diferit. Pentru oameni diferi~ există ade-

'
43
-

vă1uri diferite. Pentru un gânditor ele stu1t valabile ori toate, ori
niciunul . Se înţelege în ce măsură critica occidentală a tmiverst1-
lui poate fi lărgită şi aprofundată, în ce măsură, dincolo de relati-
vis111ul inocent al lui Nietzsche, rămân de elucidat problen1e„ ce
fineţe are sent11nentt1J formei, ce grad de încărcătură psihică, ce
renunţare la interesele practice, ce independenţă faţă de ele şi ce
vastitate a orizontului rămân de atins pentru a spune că s-a înţe­
les isto1ia u11i versată, univers1J.l-istorie !
'

Tuturor acestora, forn1elor arbitrare, înguste, exterioare,


dictate de dorinţe personale care le-<tu impus în istorie, le opun
fotrna naturală ''con1ercială'' a deverurii uhlversale, profund ine-
rentă devenirii şi ascWlsă numai privirii par~ale.
Eu fac acum apel la Goethe. Ceea ce el a denun1it natu-
ră vie şi ceea ce noi nun1im aici istorie wliversală este, în sens
foarte larg, ztnive14S-isto1„ie. Goethe care, ca artist, n-a încetat să
creeze viaţa, evolu~a for111elor. deveni rea, 11u creatul„ finitul de-

testa ~atematica, aşa cum o arată Wilhelm Meister şi Poe=ie şi
Adevăr. La el, Wliversul mecanic era opus wliversului organic,
natura moartă naturii vii, fom1ula formei . Fiecare rând pe care-l
scria ca fizician trebuia să arate imaginea în devenire, ''tiparul

fonn~i ce se dezvoltă în viu''. A retrăi prin sentiment, intuiţie,


comparaţie, certitudine lăWltrică nemijlocită, imaginaţie exactă
şi sensibilă: aceasta a fost metoda lui pentru a-şi apropia misterul
fenon1enuJui în mişcare. Ea este metoda cercetării istorice în
general. Nu există alta în afara ei. Această privire divină I-a
făcut să rostească, în seara bătăliei de la Valmy„ în faţa focurilor
de tabără, cuvintele: ''Din acest loc şi din acest moment încq>e o
nouă epocă în istoria lumii şi voi puteţi zice că aţi fost de faţă''.
Nici W1 general, nici W1 diplomat, fără a mai vorbi de filosofi, nu

44
„1 s1111t1t

devenirea istoriei într-o 1nanieră directă . Este cea mai
proftmdă judecată ce a fost fon11t1lată asupra unui important
e,„enin1ent istoric chiar în momentul când acesta era în curs de
desfăşura re.
Şi aşa ctun Goethe a pornit de la frunză pentru a u1111ări
ţ,.'\·ol tt~a fonnelor vegetale, geneza vertrebratelor, fo1111area stra-
t 11 1l,)r geologice, destinztl natu1'ii, nu cauzalitatea ei, tot aşa

trebuie studiat limbajul for111al al istoriei umane, structura ei


periodică 4 logica ei organică, plecând de la abWldenţa de fapte
~>,, 111~ul~1re ce se oferă sin1ţurilor.
Odinioară omul se număra printre mulţin1ea organisme-
lor de pe faţa pământului . Constituţia anatomică, fiziologia, feno-
111et1ele sensibile aparţin în întregime unei unităţi superioare. Nu
t~l ...„l„lll l~,cepţle decât aici, în ciuda afinită~i ce se simte în proftm-
zi111e i11tre destinul plantelor· şi destinul oamenilor temă eternă
a oricărei creaţii lirice şi în ciuda asemănării oricărei istoni
1
1111 .11 l1:.' ct1 cea a oricărei alt grup de fiinţe vii superioare ten1ă
a 11er1un1ăratelor poveşti, fabula~i„ legende. Vre~ să face~ o com-
para~e ? Faceţi să acţioneze în profunzime, cu toată puritatea,
wi1versul ct1ltural un1an asupra i rnaginaţiei, fără a-1 constrânge
să intre într-un siste111 preconceput: veţi vedea în cuvintele
t1r1ercţe. credinţă, n1aturitate, declin, pe care le-aţi folosit regulat
astăzi 111ai mult ca oricând în exprimarea voastră, despre societa-
te~ morală sau estetică, nu numai judecăţi de valoare subiective şi
persor1al interesate„ ci şi denumiri final mente obiective ale Wlor
stări organice. Aşezaţi cultura antică fenomen în sine desăvâr­
şit . 111aterie şi for1nă a sufletului antic, în faţa culturilor egiptea-
nă, indiană, babilonia11ă, chir1eză, occidentală şi căuta~ ceea ce
au tipic destinele schimbătoare ale acestor mari entităţi şi ceea ce
este necesitate în abundenţa fatală de evenimente neprevăzute:
atunci ve~ vedea derulându-se imaginea istoriei universale care·
ne este familiară nouă, oametli ai Occidentului, şi numai nouă .

45

10

Dacă de aici revenim la problema restrânsă, ar trebui


111ai întâi cercetată n1orfologia situaţiei europeano-americane,
ini~al din Occident, între 1800 şi 2000. Vom avea de definit
timpul acestei epoci în înt-reguJ culturii occidentale, sensul ei
fiind un capitol de vtaţă existent cu necesitate sub o fo1111ă ori
alta în fiecare cultură~ vom avea de definit semnifica~a sin1bolică
organică a limbajului e1 fon11a1 în politică, artă, societate şi în
lucrările spiritului.
Un studiu comparativ pern1ite cunoaşterea ''sin1ultanei-
tăţii'' acestei perioade cu elenismul„ în special a apogeului ei
efen1er reprezentat de războiul mondial cu trecerea de la
perioada ele1listică la perioada romană . Ro1nanismz1/, cu sin1ţul
foarte ascu~t al realităţilor, litJsit de gen1t1, cu barbaria„ cu disci-
plina sa practică, protestantă, prosacă, ne va oferi întotdeauna
nouă, li111ita~ 1nereu Ja comparaţii, cheia enigmei prop1iului
viitor. Gr·eci şi ,„oma11i prin aceasta se distinge şi destin11/
pf;' ca1·l' l-a1n av11t de cel care este in1i11ent. Fiindcă a111 fi putut şi
ar ·fi trebuit să găsi1n în ~'antichitate'' o evolt1pe pentru care a
11oastră este un panda11t perfect„ diferit î11 toate aspectele exteri-
oare„ dar absolut asen1ănător prin impulsul intern care duce n1a-
rele organ1s111 către propria împlinire. Am fi descoperit, trăsătură
cu trăsătură„ de la ''războiul Troiei '' şi de la Cruciade" Ho1ner şi
Câ11tec11l Nibe/11ngilor, trecând prin doric şi gotic, dionisiac şi
Renaştere„ Polyclet şi Sebastian Bach, Atena şi Paris„ Aristotel şi
Ka11t„ Alexandru şi Napoleon„ până la stadiul cetăţii cosmopolite
şi al imperialismului celor două culturi, un perpetuu a/ter ego al
propriei noastre realită~ .
Dar interpretarea i111agi11ii istoriei aRtice care 11e-a slujit
aici ca flllldament„ cu ce părtinire n-a fost ea 111ereu atacată ? Ce

46
vanitate ! Ce părtinire ! Aceasta pentrt1 că ne simţi1n rude prea
Jprop1ate...
„„ale celor vechi'" cărora le-a111 uşurat nemăsurat sar-
cina. 111 asemănarea exterioară se află pericolul îr1 care eşueaz.ă
to~te cercetările asupra ant1chită~1 , din clipa când am trecut de
la identificarea şi de la clasificarea magistrală a săpăturilor la
interpretarea teoretică. O prejudecată tabu, ce ar trebui să sfâr-
~cască prin a fi distrusă, vrea ca antichitatea să ne fie o rudă
apropiată lăuntric, pentru că noi suntem prezumptivii ei discipoli
A

~' (Op11 . pentru că am fost efectiv adoratori ai e1. Intreaga activi-


Late religioasă şi filosofică, artistică şi istorică, socială şi critică a
secolt1lt1i XIX era necesară nu pentru a ne învăţa să înţelegen1
111 ~tăr ş1t teatrul lui Eschil, doctrinele lui Platon, Apollo şi
Dionysos„ statul atenian, puterea imperială romană, de care SWl-
ten1 foarte departe, ci pentru a ne face să simţim în fine imensa
distanţă care le înstrăinează şi le îndepărtează, dista11ţă mai
:>t 1~111c poate decât între zeii mexicani şi arhitectura indiană.
Ideile noastre despre cultura greco-ron1ană at1 planat
lotdcaw1a l11tre două extreme Wlde, fără excepţie, sche111a
antichitate-Ev 1nediu-epoca modernă a dete11111nat de la primul
co11tact perspectivele tuturor ''pozi~iJor'' . Unii oameni din viaţa
publică„ n1ai ales economişti , politicieni, jurişti . găsesc 4. ' ome-
11i rea actuală '" într-un progres n1ai n1are„ o apreciază foarte n1ult
şi o folosesc ca etalon pentru tot ce a precedat-o. Nu există un
partid 111odem care să nu fi ''apreciat'' deja în activitatea lui
principiile lui Cleon, Marius, Ten1istocle„ Catilina şi ale grecilor.
i\.l~i, artişti , poeţi , filologi„ filosofi, nu se sin1t acasă nici acum,
deci se retrag în cutare sau ct1tare trecut istoric, iau pozi~e şi iz-
gonesc prezentt1I ca dogn1atisn1 absolut. Primii văd în elenism un
fel de ~'eu 11u SW1t încă acolo''„ ceilal~ în epoca modernă ·un "'eu
deja nu n1ai sunt acolo'', 1nereu impresionaţi de imaginea istorică
lineară ce uneşte cele două epoci.

47
,..
ln această antite.ză se întâlnesc cele două suflete ale lui
Faust . Pri111ejdia celui dintâi este deşertăciunea inteligenţe1 Din
tot ceea ce a fost cultură şi reflex al sufletului antic, ele 11t1 111a1
~n în n1âini decât un fascicul de fapte sociale, econo111ice„ politi-
ce, fiziologice. Restul capătă lll1 caracter de ''consecinţă secun-
dară'', de 'reflex'', de ''acompanian1ent''. Despre preponderenţa
4

1nitult1i în coru1ile lui Eschil, despre vigoarea pătnânteană în


plastica greacă cea mai veche şi în coloana dorică_ despre
ardoarea cultult1i apolli11ic, despre proft1nzi111ile, î11c.:ă ren1i11iscen-
te, ale cultului imperi·aJ la romani, nici cele mai 111ici t1r111e în
cărţile lor Secunzii, ron1antici întârzia~ în cea r11ai mare parte,
prect1n1 cei trei profesoti din Bâte: Bachofet1. Burckhardt„
Nietzsche, sucombă Sltb ameninţarea pericolului oricărei ideo-
logii . Ei se pierd în zonele ceţoase ale tinei anticl1ităţi ce este un
si111plu reflex al 111entalităţi1 lor, fiziologic constituită . Ei arată
î11credere în fragn1er1tele de literatură veche, d~tr niciodată cultura
n-a fost atat de prost repreze11tată ca de tn.arii scriitori. Alţii se
1

sprijină t11ai 111ult pe ur1ele st1rse n1a1 prozaice~ inscripţii, n1onede„


docu1ner1te juridice, pe care Bt1rckhardt şi Nietzsche le-au dis-
preţuit prea n1uJt„ spre paguba lor asu1nându-şi literatt1ra
tradiţională , adesea cu ttn sens n1inin1 al adevărul11i şi al realită­
ţii . Astfel, chiar din cauza fundan1entării critice diferite„ ei nu

--------------
I. Alegerea cresto111aţiiJor este decisivă„ nt..!f1111d depe11dentă 11t1111ai de
11azard„ ci de o tendinţă fu11da1nentală. .L\.tic1s111t1I din epoca lui
At1gt1st~ obosit„ steril, pedant„ trăind î11 trecL1t, a creat co11ceptul de
('/CM'Jl'i şi a ad111is ca atare u11 foarte 111ic gn1p de autori greci până la
Platon. Restul„ între care bogata literatură ele11istică î11 totalitate„ a
fost respins şi pierdut î11 î11tregi111e. Acest grup„ datorat preferinţei şi
gustului ta nor profesori , care a fost co11servat în cea 111ai 111are parte, a
fost apoi deter111inant pentrtl i111agi11ea ideală a ''anticl1itătii clasice''
Ia F1ore11ţa„ ca şi î11 scrieri le ltti W i11ckelma11n„ Holderti11„ Goetl1e şi
cl11ar N ietzscl1e.

48
t-11.ti e~1 l : ~~1 se i~1
ir1 setios. Nu ştit1 ca Nietzsct1c şi Momn1se11 să-şi
11 acordat vreodată tJt1t1l altuia cea 111ai mică ate11tie. ,
Nici ur1ut tll Cl celălalt r1-a atins î11să altitudinea de unde
pLtle<.1 să c.ic1111111e această antiteză şi să o poată redt1ce la zero ~
}\ir· r ;_t \.c tl)t u~1 i1t1 era 1111pos1bil. \el ce se răzbt111ă aici este prin-
c1p1ul cauzaltt5ţii pentru că a fost transferat din domeniul ştiinţe­
lor r1atun1 1r1 cel al cercetării istorice. Se ajunge inconştient la w1
pragmatism de suprafaţă, prin imitarea itnaginii cosmice din fizi-
c.ă fără a clasifica li111l)~jt1·1 fo111#1al al istoriei „ care are o stn1ctură
foarte diferită . Nu s-a găsit nimic ma1 bun pentru a supune masa
info1111a~ei isto1ice u11ui studiu orgaruzat şi aprofundat decât
tratarea w1ui complex de fenotnene ca primare. ca o cauză, ş1
subordonarea altora considerate ca secundare, ca nişte efecte sau
cor1secinţe Pragi11aticii 11u au fost singurii care au căzut în cursă~
ro111anticii au avut aceeaşi soartă, pentru că istoria nt.1 s-a relevat
în faţa privirii lor visătoare cu logica ei prop1·ie„ iar nevoia de a
defir1i o necesitate 1111ane11tă, cu o existenţă sensibilă, era puterni-
că~ precun1 Schopr11l1at1er, care întoarce spatele istoriei în gene-
ral, pierz.ând once spera11ţă .

11


spunen1 de-a dreptul că există o 1nanieră materialistă
ş1 o manieră idealistă de a vedea antichitatea. Partizanii celei
dintâi declară că coborârea tmei pante are drept cat1ză urcarea
celeilalte. Ei de111onstrează fără îndoială, într-oo mod
peremptoriu că regula aceasta nu admite nici o excepµe.
Astfel, la ei regăsim cauza şi efectul şi, fireşte, faptele sociale şi
sexuale, î11 orice caz pur politice, reprezintă cauzele, iar faptele
religioase, spirituale, artistice, efectele (atunci când materialis-
n1ul adn11te totuşi pentn1 cele din u11nă denumirea de fapte).
lnv·ers„ partizanii idealismului demonstrează că urcarea unei pan-

49

J
te are drept cauz.ă coborârea celeilalte şi o dovedesc cu aceeaşi
exactitate. Ei se pierd în culte, mistere, rituri, în secretele ascunse
printre rânduri şi judecă VIaţa trivială de toate zilele„ consecinţă
penibilă a im-perfecţiunii păn1ânteşti , den1nă abia de o privire
piezişă . Atunci lanţul cauzal se zăreşte distinct şi fiecare susţi11e
că celălalt nu vede ori nu vrea să vadă coeziunea n1anifestă a
lucrurilor şi sfărşeşte prin a-şi acuza adversarul de orbire, de slă­
biciune, de idiotenie, de absurditate sau frivolitate, de filistinis111
~

vulgar, tăcându-le ciudat sau original cu orice preţ. Partizanii


ideilor, ai ideologiei„ se sirnt ultragiaţi când li se vorbeşte cu
seriozitate de proble1nele financiare la elet1i şi în locul oracolelor
absconse ale Sibylei din Delphi li se dezvăluie vastele afaceri
bancare la care se pretau preoţii de la Delp~ folosi11d tezaurul
te111plului . Politicianul însă râde de cei ce-şi consu111ă ad111iraţia
pentru formulele sacre oii pentrt1 veş111it1tele . efebilor atici , în loc
o
să sctie despre lupta de clasă în a11ticl1ltate .carte î111podobită CLl
belşug de vorbe n1ari, cun1 se obişnuieşte astă~
Primul tip este deja prefigurat în Petrarca. Acest tip a
creat Florenţa şi Wein1ar, conceptele de Renaştere şi de clasicis111
în Occident. Al doilea tip se întâlneşte ·ta mijlocul secolultti
XVII, la începuturile politicii civilizate şi ale econo111iei 111ond1aJe
a oraşelor„ deci tnai întâi în Anglia (Grote). "l_n fond, acestea sunt
conceptele de on1 civilizat şi de om cultivat opuse aici, o opoziţie
profundă şi foarte umană care face sensibile~ dar şi esto111pea:ză
lacunele ce/o·r doi1ă pW1cte de vedere.
Sub acest aspect 111atenaliştii procedează ca şi idealiştii .
De ase1nenea, fără ştire sau intenţie~ ei au făcut în aşa fel ca să le
depindă cunoaşterea de dorinţă . De fapt, toate spiritele rnai in1-
portante, fără excepţie, au căzut în genunchi în faţa imaginii
antichităţii, renunţând în acest caz unic la critica excesivă . Cer-
cetările asupra antichităţii s-au împiedicat totdeauna în libertatea
şi în forţa lor de llll soi de spain1ă sacră ce .Ie-a întunecat rezulta-

50
-

-
tele J11treaga istone nu cu11oaşte alt exe1nplu de cult.atât de pasi-
011at închinat de o ct1ltură n1e111otiei altei ct1ltt1r1 . Faptul că anti-
cl1itatea a fost ideal legată de epoca 111odemă printr-un ''Ev
111edit1„„ ce se întinde de-a lungul llllUÎ n1ileniu întreg de istorie
pt1~n explorată„ aproape dispreţuită„ nu este o expresie a acestei
devoţiuni chiar din epoca Renaşterii ? Noi ceilalţi„ europeni din
Occident, am sacrifiţat ''anticilor'„ puritatea şi independenţa artei
r1oastre„ interzicându~ne orice ac~t1ne înainte de a arunca o privi-
re în diagonală spre ''sublin1ul 111odel": am transferat de fiecare
LiJtă prin gând„ p1in. se11timent„ în imaginea ce ne-o făurisem
despre greci şi ro111a.~i„ dorinţele şi visurile cele n1ai intime ale
r)roprit1lui nostru suflet. Un psiholog al spiritului va povesti într-o
zi 1stona acestei iJuz1i fatale --- a ceea ce noi„ încă din perioada
_:;c)t1cL1ltt1. a111 ad1111ra~ ca apar~11ând antichităţii . Puţine lucrări ar
fi 111ai instructive p~ntru a înţelege din interior sufletul occidental,
de la î111păratt1l Othon al 111-lea'I pri111a victimă a spiritului •

111er1dional „ până la Nietzsche, care a fost ulti111a .


Goethe vorbeşte cu entuzias111„ în a sa Călăto1"ie in
lta/1a„ despre arhitţctura lui Palladio„ faţă de care se remarcă
Jstăzi o atitudine foarte sceptică„ din pricina stilului rece şi aca-
de1nic. Apoi" el viz1tează Pon1pei şi nu-şi ascunde decepţia, căci
11t1 resi111te decât o ~'i111presie stranie, aproape penibilă"' . Ceea ce

el spt1ne despre ten1p·lele din Pon1pei şi din Segeste„ capodopere


Jle artei elene„ este confuz şi nesemnificativ. Evident, el n-a recu-
11osct1t a11ticl1itatea atu11ci când ea i s-a înfăţişat în toată opulenţa
ei 111aterială . Cu el lucrurile stau însă la fel ca şi cu toţi ceilalţi.
Toţ1 se feresc foarte tare să observe prea multe elen1er1te a1e anti-
chttă~i pentru a-şi salva astfel imaginea lor, interiorizată deja.
·~,t\.nticl1itatea '' lor a fost de fiecare dată fundalul unde şi-au
disin1t1lat un ideal de viaţă pe care ei singuri îl creaseră şi-l hră-
11iseră cu partea cea 111ai bună a sângelui lor, un rezervor pentru
propriul se11tin1ent co~n1ic'I o fantomă, un ideal . Ei se dau în vânt,
. '
.

51
în c<.'rCttr11e literare ş1 î11 saloanele de poezie„ dt1pă descrierile
î11drăzi1eţe ale vieţii dir1 111a1ile oraşe antice făcute de Aristofan„
JLJve11aJ , Petro111us, î11 care se văd murdăria şt plebea din sud,
scandalt1rile, violurile, pederaştii„ curtezanele, ClJltul falie, orgiile
cez1r1lc>r, aceleaşi porţiuni din realitate surprinse în oraşele di11
.1t1r le sta111esc lan1enta~i şi grimase~ făcândt1-i să se ciea deopar-
te_ ··111 oraşe 11t1 este bine să trăieşti : aici se intâlnesc tnult prea
rnul~ ag;t<1tori' Aşa grăit-a Zarathustra ! Ei glorifică gând1rea
1

politică 3 ro111anilor~ dispreţuind ideile politice care în zilele


noastre atJ legătt1ri cât de t11ici c.t1 treburil e J)Ul)lice. Există o
c=itego11e de ct1getăton pentru care .di terenţele î11tre togă şi lJal-
ton, i11tre circul bizantin şi tribt1nele englezeşti din Hyde Park ~
între drt11nurile n1ontane antice şi căile ferate tra11scontinei1tale„
î11tre trirer11e şi vapoarele cu ~1tlt1ri ~ între i311cile ro111a11e şi
ba1onetele prusace, respectiv ca11all1I de Suez„ chiar dacă ,:-t<~esr;-~
<1r fi fost co11struit de un farao11 sau de tt11 ir1giner 111odem t)(}Se<iă
virtuţi 111agice care adorr11 irezistibil or1ce privire liberă . Ei nt1 ar
aci111itc că C.) 111aş1nă ct1 <lbt1r1 este sitnbolul w1ei JJas1uni 0111t~eşt ~
i l expresia t1r1ei energii sp1ritt1ale, r1un1a1 dacă 1t1\ e11taioruJ ei ar tî
1

ct1mva Heron din i\lexandr1a. Ar ac.uza de bJasfen1ie pe oricine


le-ar \ 0rl)1 cie î11că1zire cet1trală sau (je calitatea cărtilor Ja rc..1-·
1
~

111ar11„ ir1 lo\.· \.ie cu1tt1l l\,1arii l\'lun1e de pe r11t1ntele Pessin1us.


~Iţii nL1 văd i11să n11nil~ în ~) flIS . E1 cred că au ept11zat
ese11ţa acestei cultt1ri , atât de străir1ă de 11oi „ c.ând vorbesc despre
g reci cJ despre sosiile lor ~ deducţiile iot tlll dei)ăşesc 111ciodată tin
siste111 de si11ulitudirli ce 11u ating nici 11aăca1 în treac.ăt suflett1l
a11ticilor Ei nu se îndoiesc deloc că te11neni precu111 rcpt1blică,
libe1tate, proprietate, desemnează acu111 ca şi atunci, r11şte lticruri
ce 11u au între ele o afi11itate cât de inică . Işi bat joc de istoricii
dir1 \ Ten1ea l'llÎ Goethe şi de naivitatea cu care aceştia iş1 etalează
1

idealul politic îr1 lt1crările de istorie 'tnt1că. sau de entuzias1ntil


111a11ifestat în apărarea sau acuzarea lui Lycurg, Brutus, Caton,

52
(;ceru ~ :\.ug t1st . (~~ :~~.„ ·~~ţ ;'..1..-;t itlsâ i11capabiJ1 să scrie w1 capitol
fără J tia îr1 \1leag partidul cărt1ia îi aparţi11e gazeta de dimiJ1eaţă
; :1 care colaborează D~ alt1t1i11teri„ pt1ţi11 contează dacă privitn
t recutt1l ct1 or:h1 t i 1..Ji r)t,, ~ (")t1i'
1otte
- sat1 ai 1u1 Sancho Pat1za: nici
• !. :il
1 j:r1 cclf'l :ioui t"âl nu duce la ati11gerea scopului . La u1111a
t1r111ei , fiecare ş1-~1 Îrigădt1it să scoată în relief partea din antichi-
tate care, din î11tâ111pJare, răspt1nde cel n1ai bine convingenlor şi
l)5rer11or per~onaJc "11etzscl1c --- Atena presocratică'\ eco110111iştii
t ·„ •1· >(tti:, t;ien1~f i('~l ! 'l)lit1c1e111i -- - Ro111a republicană _ poe~i

--- epoca 11npe1iaJă .


Trebt1ie Sf)\JS c~ teno1net1ele rel1g1oase satr estetice prece„
rl~ 1°f'r' ;1 ~ ·_„„r1c·I ~ - \t.lt !:1lc.) s~1t.1 cc.or1on1ice ') Nt1.• 11tJ ex1stă r1icî antece-
. ·.i :· . _-~ '- ' )11se.c1tl!a . Cel ce a aJt111s la o libertate absolută a
abordării 1111 găseşte d111colo de tot1te 111teresele personale, de
orice fc·l .t . ri. ruc1 depc11de11ţă . 11ic1 pr1or1tate„ nici relaţie de la
i "111ză l~ !'fCl"'t . în ge11craJ t11c1 o cieosebire i11tre \1alo~lrca ş11mpor-
,,11~l1 :: 1JJ ' t.:l·'~ ( c~e~1 ce conferă 1111po11anţă 11ecărt11 fapt part1c11lar
este pt11itatea 111a1 111uJta sa11 111a1 pL1ţ111ă ş1 forţa r11ai 111are sau
.-., 1 11• 'l~l ' 1~ 111t1ajtll t iJ tor111al „ pL1tcrca sa de si111bol1zare„ di11colo
~il l.ii llc· ~1 lic 1ălt_ 1113reţ1a ş1 _tos111c1a . ut1l1ta1isn1LJI ş1 idealis1nul .

12

llr1\1t i11 ~1 cc3st8 1\1111111ă „ decl111ul Occidentt1Jt1i nt1 în-


~r<1 11111ă 111c1 111ai 111t1Jt 111c1 111ai pL1ţi11 decât p1„o!Jlen1a c1\ 1ili=aţiei .
:.\1ct 11e atlă111 111 t:1 •tJ t111c1~1 d111 cl1csti Ltni 1e fundan1entale ale
i t1treg1 i i -.,t 01 t i 11\()(i er r1e Ce este c1\·ilizaţ1a prt\~tă ca o conse-
'--

:: 111ţă orµ~1r11cn ş 1 log1l:â :l t111e1 cultt1r1 ~ ca l111pl1111re şi sfâ rşit al


acesteia .'
Fiecare ct1ltt1ră :irc pro1Jtia ei Clvil1zatie. Pe11trt1 pr1111a
oară acea st~ di stt r1cţi C' v~1gă de pâ11ă act1111 . dese111natj prin cei
doi tf~rr11c11i„ L't.l iz etic) este acceptat3 ir1 se11s periodic, pentrt1 a

53
expri111a () succes1 t111c or.l!.~-1 1 11că r1 .~t1roasă ş1 11ecesară . Civil1Z<1ţ1a
este dest1111ţ/ i11e\·1t~1l1il al cultt1r11 . :'\ici este atins apogeul, de
unde prob1e111ele L1lt1111e cele 111ai abru~1te ale t11orfologiei istoriei
pot ptimi soluţia (" ivilizaţ11le sunt staditle cele mai superficiale ş1
1nai artificiale pe care le poate at111ge () co111L1n1tate utnană supe-
rioară . Ele reprezintă tin sfârşit~ ele t1n11ează devenirea ca de-
ve11it, ca existent, ur111ează viaţa ca 111oartc, evolt1~a ca încrerr1e-
n1re, peisajul şi copilăna spintult1i , VJzibile în doric şi gotic. ca
î111bătrânire a spiritt1lui şi ca n1etropolă 11ietrificată . Ele repre2111-
tă un soroc irevocabil „ dar la care se aju11ge î11totdeauna dintr-o
proft1ndă necesitate
Nu111ai astfel se va întelege , ..... că ro111anul este s11l·ceso1·11/
elenult1i . Nun1ai astfel se poate ~1ri\11 antichitatea târzie într-o
lltmină ce-1 trădează secretele cele 111a1 1nti111e. C'ăc1 ce poate să
11e spună faptt11 --- contestal)il 11t1111a1 prin vorbe lips1te de
conţi11t1t - că ro111a11i1 erat1 l)arbar1„ barbari care 11u precedă „ ci
î11cl1e1e o 111are civilizaţie ? Fără spirit, fără fijosotie, fără o artă
proprie, J~~c.1ţi fără jenă de succest1I ~>ractic„ ro111an1i se 1idică
precu111 c' l)arieră î11tre ct1ltura g1cacă şi 11cant. l111ag1naţ1a 101
care v1~1 11u1nai practica ei posedaL1 un drept sacru ce regla
raportL1r1le între zei ş1 oa111eni ca între 111şte persoar1e part1ct1lare„
ctar 11u aveau 11ici 111ăcar o legendă di'v'1t1ă de origine proprit1 z1 s
ro111 a11ă - este o trăsătură 11eîntâl11ită 111căieri la ,t\.tena . Suflet
grec şi inteligenţă ro111ar1ă -- tată desi1re ce este vorba .Acesta
este şj d1fere11ţa întrt.~ ct1ltt1ră şi c1v1li~1ţ1e. L11crul acesta ntt este
acJ evă rat decât pe11t rt1 a11Li ~~h1tat e Ti~ltil spi ritt1al pt1temic, 1ipsit
i11 î11treg1111e de 111etatiz1 că ~1J) 3rc Î11 să 1r~ ereu El ţ111e în n1âini
dest111t1l spiritual şi 111at cr1a i .Jl fi rc~rei perioade târzii Acesta
~-a exersat în i111per1al1s111t1I l;c-tl Hlf)111a11„ egiptea11 , 111dia11, cl1i11ez.
"
ro111a11. ln astfel de perioade bud1 s111t1l~ stoicisn1t1l„ socia1is111 ul
s-au 111att1rizat şi au ajw1s la sta(iit11 dr doct1ine 111ond1ale defir11 -
t1ve . i11 stare să înflăcăreze îr1că şi să tra11sfor111e odi111oară î11

54
••
,:,L1bstar1ţă , î11 proftu1z11ne. Litl :;rup u11 1. 1 1 ~ pe cale de dispariţie .
\1\~11z..c.1ţ1a p111Aă„ in stare de fapt istor1c , \...<J11stă 111 ex1Jloatarea
~ i cptată a fon11elor ajt111se i11 faz3 a11organ1că ş1 111oartă
Trecerea de la cultL1ră la c1vil1zatie se realizeaz.ă î11 anti-
~

\.~l11tJtc in secolul IV „ iar in Occident îr1 secolttl XIX De acun1


i11a1nte 11t1 se 111ai iau 111ari decizii spirituale ca !'11 t1111pul n1işcări1
<)rficc sau al Refor111ei i11 ~'lt1111ea î11treagă„ ' ~ unde nu se află„ la
ur111a ur111ei„ nici 111ăcar ur1 singL1r sat 111signifiant„ ci in tre1 sau
patn1 n1ari nletropole care au înghiţit toată substanţa istoriei ş1 în
faţa cărora î11tregt1I peisa.J al t111e1 cultu11 decade la rangul de pro-
vtr1cie~ căreia „ la râ11dt1-1 ~ 11t1-1 ră111â11e decât să 11rănească metro-
~)olele ctt tot restttl celor 111ai bt111i oa111e11i a1 e1 . Metr·op<Jla şi
pr0\/1nc1a concepte t\.111da111entale ale oricărei civiliza~1 -··
deten11ină apariţia u11e1 proble111e for111ale de istorie„ con1plet
not1ă „ aceea că noi cont111t1ă111 să trăi111 astăzt fără a sesiza câtt1ş1
'

de pt1ţ1n i111portanţa ei . lr1 loctJ1 t1t11versult11 t1n orc1.ş, un 111111ct


L111de se conce11trează i11treaga viaţă a u11or regiuni înt111se~ în
t1111p ce restt1l se ofileşte , î11 locul w1ui popor cu bogate for111e
cultt1rale, care a crescut pe un sol fertil , iată-i pe noii no1nazi, pe
Joct1itorii paraziţi ai 111arilor oraşe„ pe oa111e11ii unei realită~ des-
pL11ate„ fără tradiţie~ îr1ecar1 în 111asa i11fon11ă şi agitată„ fără reli-
gie„ i11teligenţi„ sterili , urând di11 adânct11 lor spiritului ţărănesc
(ca şi 11obleţea pă111ântea11ă a cărei expresie st1perioară este aces-
" ..,,, „ • '-"" · • ...,,

ta) ce 1nseanma acest pas gigantic catre anorganic, catre


sfărşit ? L-au tăcut Franţa şi Anglia, iar Gem1ania este pe cale
să-l facă. După Siracuza, Atena, Alexandria~ vine Rorna . După
Madrid„ Pa.ris„ Londra„ un11ează Berlin şi New York. A deveni
provi11c1e este destinul u11or regiuni întregi din afara razei u11uia
di11 aceste n1ari oraşe„ precun1 odinioară Creta şi Macedonia, iar

55
astăzi nordul scat1dinav
1

Odinioară se dădeau ade\„âra1c bâtal11 pentru filndamen-


tarea ideti unei epoci ş1 lupta se angaja pe tărân1t11 t)roble111elor
n1etafizice puse pri11 dog111ă şt Clilt i11trc ~µrritul păn1ântear1
ţărănesc (nobilimea ş1 clerttl) ş1 spi11tL1J '"'n1011de11'' al patriciatului
vechilor orăşele celebre î11 epocile dorice ş1 gotice. Astfel s-at1 dat
luptele pentru religia lui Dio11ysos, de p1ldă, st1b tirant1J
2
Kleisthenes din Sikyon . ca ş1 pentrl1 Refon11ă în oraşele 1111-
periale get 111ane sat1 Î11 1·ăzl)oaiele httgl1e11otc Dar tot aşa cu111
ace1e orăşele au sfârşit prin a învinge regiunile rurale --- o con-
ştiinţă pur citadină a universului se întâlneşte deja la Pan11enide
ş1 Descartes --- Ja fel , ele at1 fost ·1nV1nse la rândul lor de
metropole. Acesta este proc.c~LLI caractcr1st1c tuturor epocilor
târzii , ionică satt barocă. J~tăzi , ca ş1 î11 epoca elet11smului„ la
pe1iferia că1-u1a s-a edificat tul mare oraş a1tificial --- Alexandria,
- - oraşele de Cl1ltură Florenţa , Ni1111berg, Salan1anca,
Brt1ges„ Praga au devenjt oraşe provinciale şi optu1 spiritului
matilor tnetropole o rezistenţă internă deznădăjduită . 1\1etropolă,
oraş n1011dial , insea1n11ă cosn10J)O)itisn1 î11 loc de ''patrie''\, simţ
rece al reaJ1tăţii în loc de respect per1trt1 tradiţ'1e şi fiii ei, ateism
" ~·- · -

1. Nu se poate uita~ att1nci când se studiază Stri11dberg şi Ibsen„ că


îndeosebi \1ltin1t1l 11t1 a fost decât un 111t1sc.1ftr în atmosfera civilizată„
tinde problemele lui se ofilesc. Motivele din J11l·endiu şi J?1>.~me1 ·­
~'·holm co11stituie 11n amestec manifest de provi11c1alis111 înnăsctit ş1 de
orizont citadin teoretic şt livresc 1Vora este imaginea prin1ă a u11e1
provi11ciale delicvente di11 cauza lecturii .
2. Acest tiran a interzis cultul eroului Adraste ş1 declamarea cântt1ri-
lor lui Ho111er, cu scopul de a ridica la nobleţea dorică obârşiile 1ui
spiritttale.
3. Cuvâ11t profu11d ce îşi î111plineşte înţelesul de cfu1d barbarul de\lÎt1e
on1 de cultură şi îl pierde iarăşi atunci când omul civilizat adoptă
deviza: i1hi /1<111e. 1l1i ţJatria .

56
ştiinţific ce pietrifică religia inimii care 1-a precedat, ''societate''
în loc de stat„ drepturi naturale în loc de drepturi dobândite.
Ban11/, ca o trufie a anorganicului„ abstract, golit de orice ra-
porturi cu se111nificaţiile păn1ânturilor fertile şi cu valorile unei
eco110111ii don1estice pri111itive, este un avantaj pe care ron1anii
îl aveau faţă de greci . De atunc1, orice concepţie sublimă despre
univers a fost ş1 o proble111ă de bani. Nu stoicisn1uJ grecului
Chrysipos, ci sto1cisn1ul tarziti al lui Cato şi Sei1eca întemeiat pe
avere (şi nt1 e vorba de gândirea etico-socială a secolului XVIII,
1

ci de aceea a secolt1lui XX„ când se doreşte o trecere de la


agitaţia profesională lucrativă .. . la acţiune) este o afacere a unor
1111lionari. Oraşul n1ondial, tnetropola, nu are înătmtru un popor"
ci o 111asă . Incapacitatea

de a înţelege valorile tradiţionale - · el
con1bate astfel cultura (nobilin1ea , biserica . pnV11egiile. dinastia,
convenţiile artistice„ posibilitatea tmei limităn a ctmoaşterii şti1n­
ţ1fice)„ inteligenţa lui rece şi perspicace, st1penoară inteligenţei de
tip ţărănesc ~ naturalis111t1I lui ct1 t1n î11ţeles total nou, ce Îşi are
origir1ea în instinctele cele 111ai îndepărtate ş1 î11 condi~ile pri111i-
tive ale VIef11, dincolo de Socrate şt Rousseau şi 111ult 111a1 înapoi,
Î11 ur111a lor, în priVJ11ţa tuturor cl1est1W11lor sexuale şi sociale:
pa11em et ci1·ce11ses care reapare sub veş1nântul luptei pentru
salarii şi al luptei de JJe terenurile de sport" toate acestea însemnă,
pc lângă ct1ltura definitiv încheiată„ pe lângă provincializare, o
for111ă co111plet nouă şi târzie" lipsită de viitor, dar i11exorabilă, a

eXl ste11 tei un1a11e.
'.t

lată deci ce trebuie să ,:ede1n„ nu cu ochii unui om poli-


tic, pan1za11 al W1ei ideologii, nu cu ochii unui r1aturalist de
ocazie aceştia to~ privesc lucrurile din cutare ori ct1tare

I. De aceea pri111ii ro111ani care au trecut la creştinis1n erau şi cei care,


/i11a11c· 1a1~
vorbi11d, nu puteau ajunge să dobândească şl calitatea de
stoici . Cf. t . II, p.602 şi urn1. ·

51

I
~~pw1ct de vedere"' c1 de la o inalţtme atemporală" cu privirea
aţintită spre l:Dliversul for111al al istonei ce datează de mii şi mii
de ani„ dacă vrem cu adevărat să înţelegem grava criză a
prczentul ui .
Eu văd sin1boluri de printă mărime în : ntizeria în-
spăi1i1ântătoare a poporului roman ndicat în slăvi În inscriptJi"
te111ut de la depărtare de gali, de greci„ de parfi, de sirieni, dar
care locuia în timpul triumvirului Crassus, atotpute011c speculant
de i111obile" în case cu mai multe etaje„ închiriate în suburbiile
obs~ltre ale capitalei„ de unde auzea cu indiferentă sau cu un soi
de interes sportiv de cutare sau cutare expediţie n11l1tară vic-
torioasă: în obligaţia ce a impus mai multor familii ale fostei
nobilimi" t1rn1aşă a celor ce învinseseră pe celJi, samni~ şi plllli„
care au trebuit să-şi predea reşedinţele strămoşeşti şi să se mute
în sordide spaţii locative pentru simplul motiv c.ă nu participaseră
la 1111zera operaţte speculativă: în înfricoşătoarea groapă com·mă
care„ în vre111e ce de-a ltmgul Viei Appia marii bancheri ai
. Ro111ei ridicau 111ausolee" admirate până în zilele noastre, primea,
odată cu cadavrele animalelor şi cu glllloaiele urbei, pe morţii
plebei, până în ziua când, de teama epidemiilor, August a astupat
groapa ce a servit„ apoi, lui ~faecena pentru celebra lui grădină~
i11 sfârşit, în construc~ile sfidătoare şi gigantice ale romanilor_,
care se învecinau cu arhitectura de profunzime, dar ş1 modestă a
grecilor din vechea Atenă depopulată, ce trăia din banii turiştilor
şi din mila străinilor boga~ precunt regele evreu Irod şi
unde călătorii din plebea ron1ană rapid în1bogăfltă rămâneau
gură-cască În faţa operelor din secolul lui Pericle pe care nu le
înţelegeau 1nai inuit decât excursioniştii americani, care 11ici ei
11u Înţeleg Capela Sixtină a lui Michelangelo, aceasta după ce au
achizi~onat la preţuri fabuloase" la ,!llodă. toate piesele de mo-
bilier artistic ce le-au ieşit în cale. ln astfel de lucruri, pe care
istoricul nu le laudă mai mult decât le blamează, cântărindu-le

58
-

însă d111 punct de vedere morfologic, cel care a învăţat să


. ' ~ i \cască găseşte o idee imediată şi clară.
Se va vedea că, Începând din acel moment, toate manie
conflicte de idei în politică, arţă, ştiinţă, simţi re, se aşează sub
sc111nul acestei antiteze unice. Ce este politica unei ep~~i civili-
z.ate a zilei de.... mâine în opozi~e cu politica unei epoci cult1 vate a
zilei de ieri ? ln antichitate exista retorica„ în Occident există jur-
11alisn1ul„ atnândouă în serviciul acestei abstracţii ce reprezint:t
puterea civiliza~ei : ban11/ . Spiritul financiar pătrunde pe nes1m-
1

„tite În fom1ele istorice ale fiintei


„ colective„ adeseori fără a le mo-
difica sau fără a le distruge, ferit-a sfântul Pnn fom1ă „ statul
roma11 a rămas„ de la întâiul Scipio ( Africa11ul) la Augt1st 111l1lt
1na1 sta~onar decât se crede î11drobşte. Marile partide nu mai
sunt însă decât în aparenfă centrul gravitaţional al actelor dec1s1-
ve. O minoritate de 1ni11~ superioare„ ale căror nutne nu se află
poate printre cele mai cunoscute î11. ~01ne11tul de faţă, decid totul ,
pe câtă vren1e marea masă a politicienilor de rangul doi„ oratori
şi tribtmi„ deputa~ şi ju1nal1şti, aleşi ai w1or zone provinciale„ în-
tre~n în mul~me ideea libertăţii de a dispune de propria soartă .
Dar arta ? Filosofia ? Idealurile epocilor platoniciană şi ka11tiană
erau semnificative În general pentru o comtmitate umană superi-
oară; cele ale elenismului şi ale contemporaneită~i„ socialismul
înainte de toate, ca şi fratele său spiritual daJWinisn1ul„ cu
ideile total antigoetl1eene ale luptei pentru existentă şi ale selec~ei
naturale, apoi proble111ele fen11niste şi maritale ale ltti Ibsen„

I. La Ron1a şi
Biutnt s-au ridicat case locative de la 6 la 1O etaje - -
pe străzi Înguste„ de cel tnult 3 metri care se prăbuşeau foarte des
cu locatari cu tot" din pricina lipsei oricărei autori?liri a politiei
pentn1 orice fel de constructie. Majoritatea acelor ci\ 1e„~ 1·01na111 < :1r ,
1\u trăiau decât pentru 11anen1 ef circ·e11.\"e.\' nu poseda decât {) ca111ă­
ruţă de dormit scu1np plătită în in.~ula colcăitoare ca u11 ftirnicnr
(Pohlntann: „4u.\· .-1/tertu111 und (1eJ!.enltlarl. 1911„ p. 199 şi ur111
+ '

Strindberg şi Shaw„ î11rudite şi ele cu socialismul„ tendinţele 1n1-


presion1ste ale u11e1 se11sibilită~i anarhice„ toată pletora de nostal-
gii modeme„ de fam1ec şi de suferinţe exprimate pri11 lira baude-
laireeană şi prin muZica lut Wagner„ nu însean1nă nimic pentru
senti1nentul cosn11c al celor de la sate şi pentru oamenii fireşti în
genere„ ci exclusiv pentru mintea semeţilor orăşeni . Cu cât oraşul
este mai inic„ cu atât 111ai puţin exerciţiul acestei picturi ori
n1uzici are un înţeles . Culturii îi apar~ne gimnastica„ tumin1J„
agonuJ: c1viltza~ei îi apar~ne sportul. Aceasta deosebeşte totoda-
tă palestra elenă de circt1I ro1nan . Arta însăşi devine sport -
1

acesta este sensul artei pet1tru artă -- în faţa unui public foarte
1ntel1gcnt de cut1oscători şi de afacerişti „ pentru că e vorba de a
a.1unge la scop prin măsuri instrumentale absurde sau obstacole
annonice„ sau chiar de a ''realiza'' o problen1ă de pictură . Apare
not1a filosofie a faptelor„ care„ de altfel„ nu afişează decât un

zâmbet supe1ior în faţa speculapitor metafizice: o nouă literatu1·ă„
i111perios necesară pentru i11telect„ pe gustul şi la 111intea locuito-
rilor din marile oraşe, de neînţeles pentru W1 provincial care o
detestă . Nici pictura alexandrină, nici pictura în aer liber nu au
fost făcute pentru 'I.popor''. Tranzi~a este 111arcată, odinioară ca
şi astăzi „ de o serie de scandaluri„ întâlnite numa1 într-o astfel de
epocă . Indignarea atenienilor în faţa Ju1 Eunpide şi a picturii
revoluţio11are a lui Apollodor, de pildă „ reînvie astăzi sub fonna
rebeliL1nii contra lui Wagner„ Manet, Ibsen„ Nietzscl1e
Grecii pot fi Înţeleşi fără a n1ai vorbi"' de viaţa lor
econo111ică ~ ron1a11ii 11t! pot fi înţeleşi decât prin ea . La Cheroneea
"
şi la Leipzig s-au dat ulti111ele lt1pte pentru câte o idee. In primul

I. Din 1873„ gin1nastica gern1ană„ cu for111e extrem de provinciale ş1


pri111are luate de la Jahn„ este în curs de a trece rapid la practica
sportivă . Diferenţa între o tribună berli11eză, în tnarile zile festive, şi
u11 circ ro111an, este foarte slabă încă din 1914.

60
război punic şi la Sooan 111otivele economice nu 111a1 pot fi nega-
te. Rornanii att dat pentru pri111a oară„ prin energia practică„ un
aspect n1ăreţ sclaviei „ care„ pentru t11t1lţi do111ină ca ttp de econo-
1nie, de tnagistratură şi ca stil de viaţă în antichitate, reducând
considerabil„ î11 orice caz" valoarea intrir1secă şi detnnitatea sala-
" .
natului liber. ln paralel~ popoarele gem1anice şt nu romanice„ din
Occident şi din An1erica" sunt cele care au dezvoltat prin1ele„ de
la n1aşina cu abun, o mare industrie ce a schimbat faţa lumii
modeme. Nt1 se poate uita atitudinea faţă de stoicism şi so-
cialisn1. Aceasta este puterea itnperială rotnană„ an1orsată de G.
Fla111inius„ încarnat pentru întâia oară în Manus„ care a învăţat
pnn1ul în a11tichitate ce era splendoarea ban11!1ti în mâinile
oan1enilor de afaceri cu spirit tare ş1 puternic înzestraţi . Altfel nu
ar fi de înţeles nici Cezar„ nici civiliza~a romană în get1eral.
Orice grec are o trăsătură din Don Quijotte„ fiecare ro111an o
trăsătură din Sancho Panza, toate celelalte calităti fiind umbrite
~

de acestea doLtă.

13

Cât priveşte domina~a romană asupra lt1n1ii„ ea este un


teno111en negativ datorat nu unei puteri ne111ăsurate„ pe care
ro111anii nL1 o 1nai aveau după bătălia de la Zatna„ ci unei lipse de
rezistentă
„ a adversarilor. Nu ron1arlii au cucerit 1un1ea .-e1 11u au
făct1t decât să ia în stăpânire ceea ce pt1tea fi pradă de război
pentru onci11e. l1nperiL11n Romanum rezultă nu din te11siu11ea
extre1nă a tutt1ror 111ijloacelor sale militare şi financiare„ ca
odinioară„ în cazt1l Ca1taginei, ci di11 renunţarea Orientului la
vechea lui libertate. Să nu ne lăsăm orbiti• de strălucirea succese-
lor 1nilitare ! Cu tm măntmchi de legiuni prost pregătite„ prost
comandate„ prost dispuse strategic„ Lucullus şi Po111pei au subju-
gat i1nperii întregi, ceea ce ar fi fost ini111aginabil pe vremea

61

bătăliet de la lpsus. Pericolul lui Mithridate. de altfel un pencol ..


real per1tru lD1 sistei11 de forte n1ateriale mereu prost controlat, nu
ar fi existat ca atare vreodată pentru învtngătorii lui Hanibal.
După Zan1a„ romanii 11-au mat luptat împotriva unei mari puteri
111ilitare şi 11.ici n-ar fi putut-o face• _ Războaiele lor clasice at1 fost
cele cu samniJi•~ cu P}:rrhus şi cu C'artagi11a. Ziua lor cea 1nare
s-a nt1n1it Cannae. Nici W1 alt popor nu s-a mai încălţat cu
cotumi vren1e de secole. Poporul ge11nanic prusac care a trăit
1non1entele tragice ·din 1813 „ 1870 ş1 I Q 14 are la activ„ n1a1 n1ult
decât altele„ fapte similare.
Eu mă refe1· la in1peria/is111 - Egiptul„ China._ lumea
roma11ă„ indică„ islamică fiit1d fo1111ele imptetnte ce subzistă Încă
vreine de secole şi de milenii, susceptibile să treacă de la au-
toritatea wtui cuceritor la alta„ trupuri moarte„ mase umane
at11orfe„ fără suflet, substantă t1zată a unei n1ani istorii ca
si111bol tipic al sfărşitului. ·ln1perialisn1 şi civili~~c pură. Desti-
11ul Occidentult1i se ihclude î11 acest fenomen irevocabil. Omul
cultivat îşi dirijează energia spre inăuntn1„ otnl1l civilizat spre
i11at1ră . De aceea eu văd în Cecil Rhodes pe pnmul om al unor
ti1npuri 11oi. El reprezintă stilul politic al unui viitor n1ai
î11depărtat, occidmtal~ gennanic„ dar 1nai ales ger1nan. CuVântul
lui de ordine: ~"expansiunea este totul'"~ Închide în fo1111a sa na-
poleor1ea11ă tendinta pură a fiecărei civiliz.afii rnature. El este
adevărat în ceea ce-i priveşte pe romani~ arabi şi chinezi . Nu
există nici o alternativă. Nici dliar vointa conştientă a indivi-
dt1lu1„ sau a unei clase Întregi~ sau a mui popor nu decide. Ten-
dinţa expansivă este o fatalitate, ceva demonic şi fat1tastic9

1. Germanii moderni sunt un ilustn1 exen1plu de popor devenit


exp1.nsionist fără să ştie şi să vrea. Ei erau deja astfel când îşi închi-
puiau că sunt poporul lui Goethe. Nici chiar Bismarck n-a prevăzut
acest sens adânc al epocii deschise tocn1ai de el. El a crezut că a aJuns
la sfârşitul unei epoci de evoluJîe în domeniul politic.

62
stăş1111d 0111ul epoc1 ~ or
târZi1 ajlUls cetăţean al marilor oraşe,
constrângându-l ~a 1r1tre în serviciile ei prin abuz.. cu sau fără
vrere„ conştienc sat1 nu. :t\. trăi înseamnă a realiza posibilul „ tnin-
1
tea pură n11 c1111ot.7Şte <iecât /Josibilităţi extensive . În zadar so-
cial1sn1ul Ziieior r1oastre incă insuficient dezvoltat„ se ndică
in1pot1iva expansiunii„ într-o bună zi o va reprezenta el însuşi cu
"'
cea mai 111are cinste„ cu toată \lehementa unui destin. ln acest
"
punct litnbajul fonnaJ al politicii ca expresie intelectuală in1edia-
tă a unei categorii un1a11e ati11ge o profimdă problemă metafizică,
corrlim1ată ~ de fapt~ de valoarea absolută a principiului cauzalită­
ţii, ar111111e că spirill1I este con1ple1nent11/ duratei.
"'
ln zadar s-au dus lupte i11 fonna~ooile statale dtinez.e„
dinai11tea epocii imperiale (480-230==antichitate 300-50) în1po-
triva pnnetpiului in1perialist (lialheng)„ reprezmtat în rt21ita-
te 1na1 ales prin ~·statul ro111an ~, Tsin:?„ în teorie pnn filosoful
Chang-yi. In1perialis1nului îi este opusă ideea mei societăţJ a na-
~unilor (hohtsw1g) sprijinită pe mai inuite idei ale lui Wang-hu,
lUl sceptic profund care cu11oştea oan1enii şi posibilitătile politice
ale acestei epoci târzii. A
l\n1ândoi sunt adversarii ideologia ai lui
Lao-tse şi ai aboli ni politicii propagate de el, dar princ1p1t1I
lienheng avea ca ter1dinţă _naturală specifică politica de expansi-
une.
Rhodes este cel dintâi care anunţă un tip cezaric occiden-
tal ~I cărui ceas nu a bătut încă . El se situează la mijloc„ între
Napoleon şi omul violent din secolele ce l-au u11nat ca şi acel
Flan1inius~ care, de prin anul 232 î. Ch. i-a îndemnat pe romani
să supWlă Galia cisalpină şi să înceapă politica de expansime

I.. Aceasta î11telegea poate Napoleon când îi spunea lui Goethe


sen111ificativa propozitie: ·'Politic~ iată destinul„„.
2. ... Care a sfârşit în cele din urmă prin a împrumuta numele
1111periult1i chinez.. căci Tsin înseamnă China.

63
colonială~ Flaminius s-a situat la 111ijloc între Alexandru şi Cezar.
În sens strict „ Flaminius era o persoa11ă ce exercita o polit1că de
1

fortă într-o vre1ne când ideea de stat era sub influenta


~ , factorilor
eco11omic1 . care„ la Ron1a„ au fost, cu siguranţă„ pri1nuJ tip de
opoz1 ţie cezarică„ absolută . Cu el ia sfârşit ideea de se1-vici11 de
stat ş1 i11cepe vo111ţa de putere, care nu se bazeazii decât pe forţă„
11ic1odată pe tradiţie. Alexandru şi Napoleon erat1 nişte ron1antici
la incept1tt1I unei c1vil1za~i al cărui suflu indubitabil şi proaspăt
ei 11 s1111ţeau deja „ dar unu1 se co111plăcea î11 rolu] lut Al1iie. iar
celălalt citea Werther. Cezar era pur şi si111plu wi afacerist cu o
inteligenţă prodigioasă .
Rhodes deja înţelegea prin politica victoriei numai ş1
11un1ai expansiunea teritorială şi succesul financiar Aceasta este
trăsătura ro111ană a caracterului său„ de care abia dacă era co11-
ştiet1t C1viliza~a occider1tală nu se r11ai i11carnase în cineva cu o
astfel de c11ergie şi pregr1a11ţă . Doar hăr~ie îl puteau arunca ln
braţele w1u1 soi de extaz poetic pe Rhodes --- fita al t1nui pastor
J)t1rita11. sos1t fărj ba11i în Africa de St1d't unde dobândeşte o avere
colosală~ din care face u11 i11stru111ent al puterii î11 scopuri politice.
Ideea u11e1 căi ferate transafricane, a do111inaţiei spirituale asupra
111agi1aţ1lor 1ndust11ei extractive~ financiari tan ca fierul pe care el
i-a obligat să-şi pună avt1ţ11le î11 slujba ideilor lui, ideea capitalei
de la Buluvayo, din care 0111uJ de stat atotputerruc, rară un raport
defi111t cu statul „ a făcut o viitoare reşedinţă proiectată pe 111ăsura
u11or regi: războaiele lui„ actele diplotnatice, reţele rutiere, sindi-
catele, a1111atele, concepţia lt1i despre l. 'n1area datorie a n1i11pi faţă
de civiliza~e'' toate acestea sw1t tm preludiu sen1nificativ şi
grandios, al unui viitor ce 1nai este incă al nostru şi care va
trebz1i să Încheie .r/eflnitiv istoria Europei occidentale.

1. Politica lt1i reală 11u 111ai corespt1nde senst1lu1 vreunei funcţ11


publice

64
Oricine nu înţelege că nu se poate schimba nimic relativ·
la sfârşitul a~sta„ că trebt1ie să il vrei sau să nu ii vrei deloc, că
acest destin ·trebqie iubit sau trebuie abandonată orice spera11ţă
legată d~ viitor şi de viaţă; oricine nu simte ceea ce include ca
parte grandioasă aceaStă activitate a i~teligenţelor puternice, a-
ceastă energie şi această disciplină a caracterelor tari ca fieru) ,
această luptă dusă prin mijloacele cele mai dure şi mai abstracte;
oricine· rătăceşte p1in idealismul provincial în căutarea sti1t11 ui
viu al epocilor trecute~ acela trebuie să ren~ţ~ la înţelegerea
istoriei, la retrăirea ei, la crearea ei. ,,~ :.
Astfel, lmperium Roman\1m nu mai apare ca W1 •
fen<;>men
unic, ci ca .un produs norn1al al unei spirit~lită~ riguroase şi
energice„ cosinopolită„ emi11an1ente practică, ._stadiuf final tipic ce
a existat deja Îfl mai inuite rânduri, însă care .
~
n-a.putut fi încă
definit. ln fine, să acceptăm că secretul f or111ei în istorie nu se
află la suprafaţă şi 11u poate 1i relevat prin ase~~năril e de costu-

me şi decoruri„ că, în istorie, exisra oatnenj, pr(!Cutn se î11tâmplă


în zoologie şi botar1ică Wlde există fenomene ~e se aseamănă
până la confuzie fără a avea cea n1ai mică înn1dire inten1ă -

Carol cel Mare şi Harun-al-Raşid, Alexandru şi Cezar şi


altele care, în ciuda unei foarte mari diferenţe exterioare, exprimă
lucruri identice Traian şi Ran1ses al 0-lea, Bourbonii şi
de111osul· atenia~ Mohame.d şi Pitagora. Se ştie că secolele XIX
şi XX, pretinsă culme a w1ei istorii universale mereu în progres
rectiliniu, reprezintă Wl coeficient de creştere ce poate fi verificat
în realitate, în fiecare cultură ajunsă la deplina n1atu1itate, nu
prin socialişti, impresionişti, linii electrice, torp_edouri şi ecuaţii
diferen~ale ce nu aparţin decât segmentului temporal, ci cu pro-
pria noastră spiritualitate de oameni civilizaţi care posedă, şi ea,
posibilităţi foarte diferite de a-şi afir111a crea~a în afară. Trebuie
ţinut seamă, aşadar, că tnomentul actual reprezintă un stadiu
tranzitoriu ce se manifestă, desigur, în anumite condiţii, ~ există

65
-
,

situaţii toarte precise, poste1Aioare în raport cu sitt1a~a noastră


actuală, că ele deja au existat de câteva ori în istorie şi că„ prin
t1r111are, pentrt-1 viitorul occidentalului nu reprezintă un amonte
etern„ nici ttn progres în sensul idealurilor noastre de mon1ent, cu
spaţii şt ti111pt1ri fantastice, ci u11 eveni111ent pa1·tic11/ar al istoriei,
.~11·1c1 li111itat, i11e\1itab1/ de._finit in d11rata ş1 jol'·111a sa, intins pe
pa1·c11rs11/ a c·âton.-·a ~·ecole ~·i ale cănii trăsături esenţiale pot fi
JJăt111nse şi 111ăs11rate d11pă exemplele precedente.

14

Or1c111e atinge această culme va găsi aici fructul gata


pârgt1it. De această 11nică idee se leagă şi prin ea se rezolvă fără
dificultăţi problemele particulare religioase, n1etafizice~ estetice,
etice"' politice şi ecor101nice~ care, de secole, au preocupat spiritul
t11odern cu pasiune„ dar fără un succes definitoriu.
Această idee se nu1nără printre adevărurile ce nu 111a1 pot
fi cor1testate odată ce ele au fost exprimate cu toată claritatea. Ea
relevă t1işte necesită~ interne ale culturii occidentale ş1 ale
se11tin1entult1i cosmic. Aceasta reprezintă o prodigioasă aprofiln-
dare a 1n1ag1nii 11oastre cosinice fireşti şi necesare mat repede
dcc5t puten1„ totodată, prefigura marile direcţii ale evoluţiei
lStor1e1 noastre şi pe care, până acum am învăţat, să le conside-
ră111 ca un tot organic O atare aprofundare nu a fost visată până
astăzi decât în calculele fizicienilor. Aceasta înseamnă, o mai
spun î11că odată, sub!'.>titu1rea perspectivei ptolemeice cu perspec-
l t v~ coperniciană în istorie, adică lărgirea infinită a orizontului
VIeti1

.
Până astăzi a111
fost liben să aşteptăm de la viitor ceea ce
doream . Când faptele lipsesc, conduc sentimentele. De acum
1na1nte, fiecare va fi dator să afle ceea ce se poate întâmpla, deci
ceea ce se va întâmpla, cu necesitatea invariabilă a destinului,

66
total 111(1ependent de idealurile noastre~ de dor111Jelr 110,1stre perso-
nale Dacă vrem să folosim ter111enul echivoc de libertate._ vo111
inţelege că nu mai sântem liberi să înfăptuin1 cutare sat1 cutare
lucru, c1 doar ceea ce este necesar sau nin1ic. Să sesiz.ă111 că
această necesitate este un "'bine'' propriu omului cu sin1ţul reali-
tăţilor. Dar a o regreta sau a o respi11ge nu însean1nă că o şi
puten1 schin1ba. Naşterea include moartea, tinereţea include bă­
trâneţea, viaţa în general include fo1111a şi limitele predeter-
minate ale duratei . Prezentul este o epocă civilizată , nu o epocă
de cultură Astfel, W1 întreg şir de probletne vii se înfă~şează de
acun1 încolo ca o tmpostbilitate. Se poate să regretănl şi să împo-
poţonă111 regretele cu o n1antie filosofică sau cu pesimism line,
ca şi filosofia · iar în viitor chiar o vom face dar nu vom
putea schimba nimic. Nu ne va 1nai fi îngăduit să ad1nitem cu
toată siguranţa, astăzi„ ca şi mâine~ naşterea sau înflorirea a ceea
ce dorin1, inai precis attmci câ11d experienţa istorică apucă ltn
dru1n opus acestei dorinţe.
Mi se va obiecta că o astfel de perspectivă a universului,
care oferă o certitudine asupra liniilor de forţă şi a direcţiei vii-
torului şi tranşează astfel spera11ţe vagi, este o vedere pes1mistă
ce va fi fatală pentru 111ul~ oamet1i, dacă ea va ajwige cândva să
depăşească li111itele unei simple teorii pentru a deveni concepţia
practică a grupului de pe1·sonalităţi ce intră real111ente în calcul
pentru ordonarea viitorului .
Et1 nu sunt de aceeaşi părere. Noi sunte1n nişte oameni
civilizaţi nu nişte oameni din perioada goticului sau a rococoului:
aven1 de-a face cu evenimente dure şi neiertătoare ale unei epoci
târ=ii, ce nu îşi află pandar1tul în Atena lui Pericle„ ci în Roma
imperială . Pentru europeanul occidental nu va mai fi vorba de o
pictură sau de o muzică mai grandioasă . Posibilită~le lui arhitec-·
tonice sw1t epuizate de o sută de ani . Nu-i mai rămân decât posi-
biJită~ extensive. Dar atunci nu văd ce incovenient s-ar găsi

67

penttu a avertiza la vreme o ge11era~e, activă şi îndopată cu
spera11ţe fără n1ăsură , că o parte din aceste speranţe ar duce-o la
un eşec sigur. Numai când aceste speranţe îi vor fi foarte dragi,
cel care este demn de ceva va ajlinge să triumfe. Fără îndoială,
sfârşitul ar putea fi tragic pe11tru unii dacă au aşteptat ca nişte
111omente decisive să le dea certitudinea că rum.ic nu mai este de
cucerit pe11t1"l1 ei în arhitectură, teatru, pictură. Aceia pot 1nuri .
Până act1n1 s-a înţel es că nu se admit nici llll fel de limjte în
aceste activităţi . S-a crezut că orice epocă are de îndeplinit o
n1isiune a ei în fiecare do1neruta de activitate. Aici s-a ajuns. la
nevoie, pnn Vlolenţă şi sacrilegii şi, î11 orice caz, numai după
1noartea ei se putea şti dacă respecti~a credinţă şi n1unca de o
viată fuseseră necesa1"e sau i11utile. Insă toti
~ , cei care nu sw1t
nişte si1npli rotnantici vor respinge acest subterfi.igiu. El nu în-
truchipează deloc mâ11dria car~cten stică a romanii-Or. Ce le pasă
celor cărora le place să se audă. vott,ind pustiu ? ~iAici se va să­
pa 111âine şi se va găsi uh filon nou'' aşa cum astăzi ...
se sapă în
tărâ111 artistic cu teorii absolut eronate despre stil. ln loc să se
()rivească spre stratul bogat de tninereu neexploatat ce se află
alături ~ Aşadar, consider doctnna n1ea c.a o favoare făcută ge-
11cra~ilor viitoare, căci prin ea a răt ce este posibil ş1, ca atare,
necesar, iar, pe de altă parte„ ceea ce nu va apar~ne posibi-
l 1tăţ1lor epocii . Până acu111 pe aceste căi greşite a fost risipită o
ca11t1tate in1111aginabilă de spitit şi de forţe. Europeanu) di11 Occi -
de11t, istoriceşte extren1 de clar deter111inat î11 gâ.ndire şt senti1nen-
tc, are o perioadă în viaţă, câ11cl nu 1nai este deJoc conştient de
~alea cea adevărată . El tatonează „ caută,..... se rătăceşte, când în1-
prejurările exterioare nu-1 sunt prielnice. ln acest punct, lucrarea
secolelor i-a oferit în fine posibilitatea să întrez.ărească condiţia
lut de \'Îaţă în relaţie cu toată cultura şi să-şi identifice înda-
tort rile şi potenţele. Dacă, sub in1presia acestei cărţi , oa1nenii din
11oile generaţii se vor întoarce spre tehnică în loc de poezie lirică~

68
spre politică în loc de filosofie, ei îmi vor împlini dorinţa, iar eu
nu pot spera nimic mai bun.
. .

15

Mai rămâne să definesc raportul morfologiei istoriei


universale cu filosofia. Oriee cercetare istorică pură este filosofie
pură sau simplă mwică de furnică. Filosofia sistet11ică o apucă
însă către o gravă eroare în~ ce priveşte perenitatea rezultatelor
studiilor sale. Uităm faptul că orice idee trăieşte într-Wl univers
istoric, prin care împărtăşeşte destinul general al caducită~i.
Credem că gândirea superioară are tm obiect invariabil, că mari-
le probleme rămân aceleaşi indiferent de timp şi că vom sfărşi
prin a le da un răspuns unic.
"
Intrebarea şi răspunsul se reduc însă aici la acelaşi lucru
şi orice mare problemă ce implică fimdamental nevoia ardentă a
wtui răspuns foarte exact are, pur şi simplu, semnificaţia Wlui
si1nbol al vieţii. Orice filosofie este
o expres~e a timpului şi
nilmai a lui şi nu se vor găsi două epoci care să aibă aceleaşi

intenJii filosofice attmci când este vorba de filosofie adevărată şi
nu de platitudinile academice legate de fom1ele de judecat.ă sau
de categoriile de sentimente. Diferenţa nu se interplllle între ne-
murirea şi caducitatea unor doctrine, ci între doctrinele ce au
trăit o perioadă şi cele ce nu au trăit niciodată . Nemurirea ideilor
ce au fost supuse devenirii este o ilt1zje. Este esenţial să ştim ce
fel de om încarnează ele. Cu cât acest om este mai important, cu
atât filosofia este mai aproape de adevăr aproape de adevăr
mai ales în sensul de adevăr intern al Wlei mari opere de artă -
ceea ce este independent de posibilitatea demonstraţiei şi chiar de
"
non-contradic~a principiilor ei specifice. ln cel mai bwi caz, ea
poate epuiza între.aga materie a unei epoci, poate să se realizeze
în sine şi să comunice astfel această materie. Poate fi întruchipată

69
.
.. . . . .

într-o fo11nă sublimă de o n1are personalitate, în epoca unnă­


toare. Veşmintele ştiinţei, masca savantă cu care ea se acoper:i„
nu atârnă în balar.ţă. Nimic mai simplu decât să întemeiezi w1
sistet11 în locul ideilor ce lipsesc. Chiar şi o b\Ulă idee nu are cine
ştie ce valoare dacă ea provine dintr-o gândire săracă. Singun1I
criteriu care justifi<·ă o doctrină este utilitatea ei necesară pentru
viată.
9

De aceea eu văd piatra unghiulară a gât,dirii în valoarea


dată prin perspectiva ei faptelor Wlei epoci. Numai acest lucru va
dovedi dacă defini~ile şi analizele unui gânditor sunt JOnglen1
dibace cu elemente livreşti, sau dacă în operele şi în prevtziunile
lui vorbeşte spiritul timpului. O filosofie fără priză ş1 fără 111-
fluenţă asupra Fealită·ţii nu va fi niciodată o filosofie de prim
rang. Presocraticii erau negustori şi politicieni de înaltă clasă.
Platon a greşit irosindu-şi viaţa ca să-şi vadă ideile politice con-
cretiz.ate la Syracusa. Acelaşi Platon a descoperit seria de princi-
pii geometrice ce au constituit pentru Euclid primele jaloane ale
sistemului mate111atic creat de el. Pascal, în care Nietzsche nu
vede decât pe ''creştinul sfâşiat'', Descartes, Leibniz au fost cei •
dintâi 1natematicieni şi politicieni ai epocii lor.
Marii ''presocratici'' ai Chinei, de la Kwantsi (670) până
la Confucius (550-478), au fost oameni de stat„ regenţi, le-
gislatori, ca şi Pitagora, Par 1nenide, Hobbes şi Leibniz. Numai
odată cu Lao-tse, duşman al oricărei puteri statale şi politici
grandioase, ent11ziasmându-se de micile sisteme sociale pacifiste,
apar ascetismul şi inerţia unei filosofii incipiente de catedră. Dar
în ''vechiul regim'' chinez al acelei vremi el era o excep~e în
raport cu tipul de filosof viguros pentru care teoria Clllloaşterii
însemna cunoaşterea marilor problet11e ale vieţii reale.
.J\ici există o obiec~e solidă împotriva tuturor filosofilor
din trecutul apropiat. Lor le lipseşte rolul decisiv din viaţa reală.
Nici unuJ dintre ei nu a intervenit hotă1·ât, fie printr-llll gest, fie

70
r

pnntr-o idee mare în politica mare, în evoluţia tehniai moderne,


a transporturilor, a economiei politice, într-o problemă oarecare
din realitatea majoră. Nici Wlul nu contează câtuşi de pu~n în
matematică, fiztcă, economie politică, aşa cum a fost cazul încă
la Kant. O privire asupra altor epoci conferă înţeles acestui feno-
111en. Confuetus a fost în mai multe rânduri ministru: Pitagora a
organizat o importantă mişcare politică ce aminteşte de statul lui
Cron1well ş1 pe care istonet1 care se ocupă de antichitate nu înce-
tează încă să-l subestimeze: Goethe, în activitatea ministerială, a
fost exemplar şi vai ' 1-a lipsit un mare stat care să-i servească
drept câmp de experienţă: el s-a interesat de canalele de Suez şi
Panama, cărora le prevedea exact tei 111enele .de construcţie şi
consecinţele în economia mondială. Viaţa economică americană,
influenţele ei asupra bătrane1 Europe şi maşinismul aflat în pro-
gres la aceea dată, l-au preocupat neîncetat. Hobbes a fost unul
din părin~i marelui proiect de anexare a Americii de Sud de
către Anglia şi chiar dacă acesta s-a mărginit numai la ocuparea
Jama1cei, cel puţin el are onoarea de a se număra pnntre fonda-
torii imperiului colorual britanic. Leibniz, cu siguranţă spiritu)
cel mai prodigios al filosofiei occidentale, creator al calcului infi-
11iteztn1al şi al conceptului de analysus si111s„ a participat activ la
o serie întreagă de planuri ale politicii supenoare de stat şi a ex-
pus mai cu seamă într-llll memoriu adresat lui Ludovic al XIV-
lea (ce u1111ărea să elimine din punct de vedere politic Ger 111ania)
sem11ificaţia pe care Egiptul o avea în politica externă franceză .
Ideile lui erau atât de avansate pentru acel timp (1672), încât mai
târziu s-a fo1111at convingerea că i'~apoleon a plecat de la această
"
idee în expediţia din Orient. In acel timp„ Leibniz constata ceea
ce Napoleon a înţeles din ce în ce n1ai clar după bătălia de la
Wagram: cucerirea zonei Rinului şi a Belgiei nu putea ameliora
prea mttltă vreme situaţia Franţei iar strâmtoarea Suez va deveni
într-o bună zi cheia în dominaţia lumii. Fără îndoială, regele nt1

71

. ..

era în stare să înţeleagă explicaţiile de strategie şi de politică ale
fii osoful ui.
Când aven1 în vedere oameni de asemenea anvergură, e o
ruşine să ne îndreptăm privirile· spre filosofii de astăzi . Ce vulga-
ritate a persoanelor ~ Ce vulgaritate a orizontului politic şi prac-
tic! Cum se face că la simplul gând că WlUl dintre ei şi-ar dovedi
rangul spiritual ca om de stat, ca diplomat, ca organizator de
mare stil~ ca director al cutărei sau cutărei antreprize coloniale,

comerciale sau de t1·ansporturi, el ne stârneşte sincer mila ? Se


vede însă
,.. că ei nu au curaj,. că natura lor lăuntrică nu este puter-
rucă. ln zadar caut să descopăr în jur·prin ce mijloace cineva şi-a
câştigat un renume într-o problemă importantă şi de actualitate,
fie chiar şi printr-o judecată profundă, devansând o problei11ă de-
cisivă. Nu găsesc decât provincialism, aşa cum dovedeşte toată
I.urnea. Când îmi cade în mână carte.a llllui gânditor modem, mă
întreb care îi sunt sentimentele în legătură cu realităţile politicii
mondiale, cu marile probleme ale metropolelor lumii, cu capita- .
Iismul, cu statul viitorului, cu tehnica în raport cu sfârşitul civi~i­
z.a~ei, cu chestiunea rusă, cu ştiinţa în general. Goethe ar fi înţe­
les şi
ar fi iubit toate aceste lucruri .. Filosofii de azi sunt nişte
.
orbi. Repet, nu aici se află . substanţa filoso'tiei, ci un simptom

eVIderli al necesităţii lălllltrice, al fectllldită~i şi al măsurii ei
si111bolice.
Nu trebuie să ne înşelăm asupra amplorii wiui rezultat
negativ. Este evident că sensul t1ltim al activităţii filosofice a fost
pierdut din vedere El este conftmdat cu predica, agitaţia~ foile-
tonul, sau cu specialitatea ·ştiinţifică. Am coborât de la per-
spect1va de vultur la cea de broască. Nu e vorba de nimic altceva
decât să.... ştim dacă o filosofie veritabilă este posibilă astăzi sau
mâine. ln sens contrar, ar fi mai bine să te faci plantator ori ingi-
ner, ceva adevărat şi realist~ decât să cercetezi grijuliu te111e bătă­
torite sub pretextul \Ului ''elan recent al gândirii filosofic.e''~ ar fi

72
- -~--

mai folositor să construieşti Wl n1otor de avion decât să refor1nu-


lezi puţin diferit faţă de alte sute de înaintaşi judecăţile despre
conceptul de viaţă sau despre paralelismul dintre corp şi spirit.
Primele pot fi ''profesiuni'', dar filosofia nu poate fi aşa ceva
Ceea ce nu are nici priză, nici putere asupra întregii vieţi, prin
rădăcinile ei cele mai adânci, ar trebui de asemenea trecut sub
tăcere. Dar, cel puţin, se poate spune că ceea ce era posibil ieri
nu mai este necesar astăzi.
"'
lmi plac adâncimea şi fineţea teoriilor matematice şi
fizice în faţa cărora esteticianul şi fiziologistul sunt nişte igno-
ranţi. Pentru fo1111ele de încântătoare limpezime, de înaltă factură
intelectuală, ale unui vas cu aburi, ale unei oţelării, ale wiei
maşini de mare precizie, pentru subtilitatea şi eleganţa an·umitor
experienţe chin1ice şi optice, aş da tot stilul artistic confuz de
astăzi, inclusiv pictura şi a1·hitectura. Prefer să admir wi apeduct
ron1an decât toate templ~le şi statuile Ron1ei. Iubesc Coliset1l şi
bolta gigantică a Palati11ului, pentru că masa brună a construcţiei
de cără111izi înfaţişea7..ă privitorilor de azi stilul ron1an a11tentic şi
simţul gra11dios al realită~i la inginerii lui. Mi-e indiferent dacă
fastul arogant şi gol al împăraţilor a conservat în rnarmură şiruri
de statui, frize şi arhitrave foarte î11cărcate. Aruncaţi o privire
asupra forturilor imperiale restaurate şi ve~ găsi aici pandantul
precis al concepţiilor din viaţa modernă, inoportune, masive,
vide, exhibi~onism întruchipat în nişte materiale şi nişte dimen-
siuni absolut străine grecilor din epoca lui Pericle şi oamenilo1·
din pe1ioada rococo, dar în întregime în spiritul ruinelor de la
Luksor şi Kamak din vremea lui Ran1ses al Il-Jea, sau al perioa-
dei modeme egipte11e de la 1300 î. Ch. Nu degeaba adevăra~i
romani îl dispreţuiau pe g1·aeculos histrio, ''artist'' şi ''filosof' pe
solul civiliza~ei romane. Epoca lui nu mai este una a artelor şi. a
filosofiei, care erau epuizate, perimate, st1pertlt1e. Instinctul lui îi
spunea aceasta, în faţa . realităţilor vie~i. O 1ege romană cântărea

73
atunci mat n1ult decât toată lirica sau şcolile de metafizică. Eu
susţin că astăzi „ în numeroşi inventatori, dtplomap, finan~şti, se
ascu11de mai nlt1ltă filosofie decât :în toţi cei care practică jalnica
îndeletnicire de psiholog expenmentalist. Astfel de situaţii- s-au
văzut cu nemiluita În anun1ite etape istorice. Ar fi fost absurd ca
un ron1an de spirit şi de rang înalt, în loc să comande o a11nată
ca pretor sau consul, să gt1verneze o provincie, să construiască
oraşe ş1 drumuri şi să fie ''cel dintâi în Roma'', să fi vrut să des-
chidă la Atena sau în Rl1odos o şcoală nouă de filosofie post-
plato11iciană . Fireşte„ nimeni nt1 s-a, gândit vreodată la aşa ceva.
Nu aceasta era ideea dominantă a timpului~ ea nu putea entu-
ziasma decât oameni de mâna a treia„ care înaintează totdeaWla
exact până la ideile de alaltăien. Este o chestiune foarte serioasă
pentru noi să aflăm dacă acest stadiu a început sau nu.
Un secol de extensie pură a activităţii, excluz.ând produc-
~a artistică şi metafizică înaltă --- s-o spunei11 sincer, o epocă
fără spint religios„ ceea ce· traduce în î11tregime conceptul :de
mare _tnetropolă este o epocă decadentă . Fără îndoială . Dar nu
noi am ales-o. Nu ne putem schimba data naşterii în pragul
iernii, în plină civilizaţie" transferând-o sub soarele verii '\ în peri-
oada de maturitate a unei cultun sau a alteia, în timpul lui
Phidias sau al lui Mozart. Totul depinde de felul în care înţele­
gem această sitt1aţie şi explicăm acest destin asupra căruia ne
pUte111 înşela, dar nu-l pute111 evita. Cel care nu recunoaşte singur
acest lucru nu este demn să se numere printre oamenii generaţiei
lui. El continuă să fie un r1ebun, un şarlatan sau un pedant.
Aşadar, înainte de a aborda problemattca zilei, ar trebui
mai mtâi să ne întrebăm chestiune ce se rezolvă instinctiv~
dinainte de a fi pusă, în cazul celor ce au o voca~e reală ce
·este cu putinţă pentn1 lUl om al zilelor noastre şi ce trebuie să i se
interzică. Nu există decât lll1 număr foarte redus de probleme
1neta:fizice a căror soluţionare este rezervată pentru o epocă de-

74
finită a gândirii. O întreagă lume se află deja între epoca lui
Nietzsche, Wlde ac~ona încă o ultimă rămăşiţă de romantism, şi
ti1npul prezent, care s-a îndepărtat definitiv de romantism.
Filosofia sistemică s-a desăvârşit la sfârşitul secolului
XVIII. Kant i-a condensat posibilităţile ultime într-o for111ă
gigantescă ŞI pentru spintul occidental ffiră Îndoială defini-
tivă . Lui Kant ii urinează, ca şi în cazul ltri Platon şi Aristot~I, ·o
filosofie specifică, 11especulat1vă, a n1etropolei mondiale, În5<i
practică, atee, et1co-socială. Corespunzător şcolilor ''epicureicu-
lui ', Yangc1u" a „„socialistului'' Mohtsi, a ''pesimistului'' Giuang-
tsi, a ''pozitivistului'' Mengtse în civilizaţia chineză, care, la
rândul lor'I corespund cinicilor, cirenaicilor, stoicilor şi epicu-
reicilor din antichitate„ filosofia aceasta începe. în Occident cu
Schopenhauer, care face întâi din l-~oinţa de a ·trăi (''forţă vitală
creatoare'') centn1l gândirii lui, însă apoi descoperă tendinţa mai
secretă a doctrinei, conservând sub 1n1presia unei tnati t1·adiţii
deosebirile arhaice între fenomene şi lucrul în sine, forrnă şi
matene 1ntuit1\'ă„ înţelegere şi raţiune Aceeaşi voinţă a vieţii
creatoare la Scl1openhauer este negată în Tristan, la Darwin afir-
mată în Siegfried, brutal for111ulată în Za1"athustra de Nietzsche,
dezvoltată î11 ipostază zoologică de malthusianul Darwin şi în
ipostază economică de hegelianul Marx, iposta~ ce au trans-
fom1at pe nesi111 ţ-ite sentimentul cosmic al n1etropolitanµlui
~ .
occi-
dental . ln fi11e, ea a produs de la Judith până Ja Hebbel, la
Epilog şi la lbset1 o serie de concepte de acelaşi fel, .înctţizând
. ....
astfel cercul posibilităţilor pur filosofice.. · •: t~ . . .. .. -,_

1\stăzi , filosofia siste1nică


"' .
este foa·'rte departe .de noi,. iar
filosofia eti că este epuizată . In cadrul spiritului . occidental - rămâ-
11e o a 11~eia posibilitate, coresp1tn=ătoare scepticism11/111 antic,
cea care preconizează metoda, până aici necW1oscută, a morfolo-
giei co111parate în istorie. Posibilitatea·înseamnă necesitate. Scep-
ticisn1u1 a11tic este a i~toric, el se îndoieşte sptmând simplt1 nt1.

75 •
Scepticismul occidental trebuie să fie istonc parte cu parte, dacă
vrea să aibă o necesitate internă şi să nu simbolizeze neputinţa
r1oastră pe marginea gropii. El trebuie să înceapă prin a înţelege
totul ca relativ, ca fenomen istoric. Va proceda în acest sens din
"
pLmct de vedere fizionomic. In elenism, filosofia sceptică se ma-
nifestă ca negaţie a filosofiei declarată ca fiind lipsită de scop.
Din1potrivă , noi considerăm istoria filosofiei ca ultimă te111ă
serioasă a oricărei filosofii . Acesta este scepticismul nostro. El
renunţă la dogn1ele absolute grecii glumeau pe tema tre-
cutului gândirii, în timp ce noi îl concepem ca un organism.
Această carte încearcă să ofere o schiţă a ''filosofiei
afilosofice'' -- ea va fi ultima în Occident a viitorului. Scepti-
cismul este expresia unei civilizaţii pure. El descompune ima-
ginea cosmică a culttJrii anterioare şi reduce toate problemele
trecutului la Wl principiu geometric. Să ne convingem că tot ceea
ce este este ş1 lucru devenit, că tot ceea ce este natural şi cognos-
cibil presupune o 1storie, lumea-realitate o lume-virtualitate ce se
realizează în ea ~ să ştim că există un mister adânc nu numai în
~ "
întrebarea CE?~ ci şi în întrebările CANO? şi CAT TIMP? în-
seamnă să admitem obligatoriu că tot ceea ce există, oricare ar
putea fi celelalte trăsături specifice, este, înainte .de toate, o ex-
pres ie a vi11/1,i. Chiar şi cunoaşterea şi Judecata sunt acte ale oa-
111eniJor vii . Gândirea din trecut considera realitatea exterioară un
produs al cunoaşterii şi un obiect al evaluărilor etice, cea a viito-
rului va vedea aici îndeosebi o expresie şi itn simbol. Morfologia
istoriei i1niversa/e de\1i11e în mod necesar o simbolistică uni-
\1ersa/ă.
Totodată,
devine caducă şi preten~a gândirii abstracte de
a poseda adevăruri generale şi eterne. Adevărurile nu există decât
în rela~e cu Wl grup uman dete11n1nat. Rezultă că însăşi filosofia
mea nu exprimă şi nu reflectă decât sufletul occidental singur,
diferit de cel antic şi de cel indic„ de pildă, şi n11mai în stadiul

76
-

actual al civilizaţiei, ceea ce-i defineşte matena drept concepţie a


Wliversului, extensia practică şi domeniul de aplicaţie

16
~ ~

In fine, să mi se îngăduie să fac o remarcă personală . In


19 l l, în timp ce studiam Wlele evenimente politice ale prezen-
tului şi consecinţele ce se întrevedeau pentru viitor, îmi propuse-
sem să adun câteva elemente provenite dintr-un domeniu mai
larg. Războiul mondial, deverut deja o fo1111ă externă inevitabilă
a cnzei istonce, era la aceea vreme iminent„ putând fi explicat în
spiritul secolelor (nu al airilor) ce au trecut. Pe tot parcursul
acestei cercetări , mai întâi restrânsă, mi-am fonnat convingerea
1

intimă că, pentru a înţelege cu adevărat epoca, era necesară o


documentaţie mult mai vastă~ că într-un studiu de acest gen era
absolut imposibil să limitez investigaţiile la o perioadă anume şi
la un număr redus de acte politice care o însoţesc, să le restrâng
în cadrul unor judecă~ pragmatice şi chiar să renunţ la conside-
ratii

metafizice vizând transcedentul, dacă nu voiam să abando-
nez totodată orice nevoie de profunzime în ce pnveşte rezultatele.
Am văzut limpede că o problemă politică nu este comprehensi-
bilă prin politica pură şi că elementele esenţiale care joacă aici
Wl rol foarte profund nu se manifestă frecvent intr-o modalitate
concretă decât în domeniul artei şi adesea sub fo1111a unor idei
mult mai vagi în ştiinţă şi în filosofia pură. Chiar şi o analiză
social-politică a ultimelor decenii ale secolului XIX, perioadă de
imobilitate cuprinsă între două evenimente covârşitoare ce se
întrezăreau de la distar1ţă unul, Revoluţia şi Napoleon, care
au iluminat pentru un secol imaginea lumii occidentale~ altul de
o importanţă cel puţin egală, apropiindu-se accelerat chiar şi

1. Care a trecut acum în tomul II.

11
.. .
această an~liză se dovedea i1nposibilă fără a reclama apelul la
tnarile proble1ne ale · fiinţei în toată amploarea lor. Nimic din
itnaginea cosmică„ istorică sau naturală nu se manifestă fără a
î11truchipa sun1a totală a tendinţelor n1ai profunde. Astfel„ tema
prin1ă a luat propor~i co11siderabile. O mul~n1e de chestiuni şi
rapo1turi neaşteptate, cornplet noi în mar:e n1ajoritate, s-au ivit
dintr-o dată. Şi s-a făcut complet •
lumină: · a1n înţeles că un frag-
ment de istorie .nu putea fi realmente clarificat pentru că misterul
istoriei universale î11 general, mai exact al ·istoriei comunită~i
un1ane superior evoluate, considerată ca o unitate organică cu o
structură regulată„ 11-a fosţ lă111urit nici până astăzi.
De atunci s-a văzut ridicându-se ·în valuri din ce În ce
111ai 1nari mulţimea de raporturi deseon intuite, câteodată reali-
zate, n1ciodată înţelese„ între for111ele artei· plastice, ale artei
111ilitare
.
şi ale artei de a guverna, . afinitatea profundă dintre
figurile politicii şi ale 1113ten1aticii din cadrul aceleiaşi culturi,
între intu1~ile religioase şi previziu11ile tehnice, între maten1atică,
1nuzică şi plastică, între fom1ele din don1eniul econotniei şi din
cel al ct1noaşterii. Mai n1t1ltă îndoială ar prezenta profimda ii1ter-
depe11denţă psihică dintre cele n1ai 1nodeme teorii fizico-chimice
şi reprezentă1ile 111itologice a11cestrale ale ger111anilor: concordan-
ţa perfectă între stilul tragediei„ tehn1.ca dina111ică şi circt1laţia
111onetară din zilele noastre: identi~tea„ biza1·ă la început, apoi
evidentă„ între perspectiva În pictură, tipar, sistemul de credite,
ar111ele de foc, contrapunctul în 111uzică şi, pe de altă parte, sta-
tt1ia nudă, polisul Şi 111oneda grecească de argint, ca expresii
diverse ale aceluiaşi unic pri11cipiu psihic, sunt tot atâtea lucruri
clare, distincte~ iar eu am văzut tnijind acolo, la lumina zilei,
faptul că aceste pregi1ar1te g1îtp111"1 de afinităţi 1notfologice, din
care fiecare reprezintă si111bolic în in1aginea generală a istoriei
universale o categorie utnană specifică„ fo1n1ează un edificiu ri-
gt1ros simet1ic. Această ptivire î11 perspectivă poate si11gură pooe

78
în evidenţă stilul propriu al istoriei. La rândul lui, el însuşi
simptom şi expresie a unei epoci, acest excurs posibil şi deci
necesar doar astăzi şi doar pentru spiritul intim al occ1dentalului,
nu se poate compara decât de departe cu anumite intuiţii mate-
matice în domeniul grupurilor de transfo1111ări. Acestea au fost
gândurile ce m-au preocupat multă vreme„ obscure şi vagi însă,
până ce actualele în1prejurări le-au ajutat să se concretizeze.
Am văzut prezentul (războiul mondial iminent) într-o lu-
mină total ~fetj~. Acesta nu ~e numai llll eveniment excepţi­
onal ce are .l~ o..dată şi care rezultă din fapte fortuite ce depind
de sentimente na~onale şi de influente individuale sau de tendinţe
economice, eveniment căruia istoricii îi găsesc o aparentă de
Wl.Îtate şi de necesitate în nu ştiu ce schemă cauzală de ordin
politic şi sQCial, ci o cotitură tipică a istoriei ce avea de secole
locul ei predestinat monografic în cadrul WlUi mare organism
istoric a cărui substanţă se poate dete1111ina cu exactitate. O
mulţime de întrebări şi răsplUlsuri pasionante ce apar astăzi în
milioane de cărţi şi de broşuri, dar disperse, izolate, nedepăşind
un orizont de specialitate strictă şi care, drept ur111are, entu-
ziasmează, dar şi oprimă, încurcă fără a oferi libertate, mar-
chează această mare criză . Acest lu~ru este ştiut, dar lun1ea uită
să-l identifice, să-l delimiteze. Să invocăm problemele estetice a
căror semnificaţie ultimă nu a înţeles-o încă nimeni, dar ele se
află la originea polemicilor legate de fo1111ă şi materie, de linie şi
spaţiu'\ de geometric şi pitoresc, de conceptul de stil, de semni-
ficaţiile impresionismului şi ale rriuzicii wagneriene. Apoi, deca-
denţa artelor, îndoiala crescândă legată de valorile ştiinţifice,
problemele dificile generate de dominaţia· marilor oraşe asupra
vieţii şi economiei de tip ţărănesc~ scăderea natalităţii~ exodul
sat-oraş, rolul social al proletanatului mereu în fluctuaţie, criza
materialistnului, a socialismului, a parlamentarismului, atitudi-
nea individului faţă de stat~ problema proprietăţii şi aceea a căsă-

79
tonei care depinde de ea~ într-un mare domeniu · în aparenţă
foarte diferit, influenţa masivă a psihologiei colective asupra
miturilor şi cultelor~ originile artei, ale religiei, ale gândirii, care
sunt dintr-o dar tratate într-o manieră nu ideologică, ci strict
morfologică~ toate aceste chestiuni vizează numai enigma istoriei
în genere, asupra căreia n-am putut niciodată avea o cunoaştere
suficient de clară. Fiecare a ghicit aici câte ceva, nimeni n-a găsit
însă„ dintr-o perspectivă îngustă, solu~a unică, general valabilă,
ce plutea în aer de la Nietzsche încoace~ el avea deja în mână
toate problemele hotărâtoare, rară a îndrăzni, romantic cum era,
să abordeze deschis realitatea nudă.
Aici se afla şi necesitatea profundă a doctrinei finale ce
trebuia să apară, dar n-a putut apărea decât la momentul potrivit.
Ea nu reprezintă nicidecun1 con1baterea ideilor şi operelor deja
eXIstente, ci, dimpotrivă, confirmă toate cercetările şi realizările
generaţiilor anterioare. Scepticismul respectiv constitt1ie suma
tuturor tendintelor
, cu adevărat viabile ce se tnanifestă în toate
do111eniile speciale, oricare ar fi intenţiile şi finalitatea lor.
"'
Inainte de toate, î11 ea s-a aflat antiteza unică ce a în-
găduit sesizarea esenţei istoriei :·antiteza dintre istorie şi nat111"ă.
O repet: omul ca element şi reprezentant al universului nu este
decât o parte a naturii, dar şi o parte a istoriei, altă natură
co.~1notică cu substanţă diferită însă, pe care întreaga metafizică
a sacrificat-o pentru marele cosmos. Prima mea reflec~e asupra
acestei chestiuni fundamentale a conştiinţei umane despre univers
eşte bazată pe observaţia că istoticul de acum, crezând deja că
înţelege istoria istoria ce se face sub ochii 11oştri, istoria în
devenire prin tatonarea faptelor sensibile, tangibile, devenite„
reînnoieşte vechea prejudecată a cunoaşterii ra~onale, lipsită de

80
r

orice intuiţie'„ c.are. i-a deconcertat în urmă cu mută vreme pe


marii eleaţi, atw1ci cfu1d ci au pretins că filosoful nu treb~e să
cunoască devmirea, ci nwnai fiinţa ca rezultat al de mirii. In alp
te1111eni, istoria a fost confimdată cu natura în sensui obiectiv al
fizicii şi a fost tratată în consecinţă. De aici eroarea foane grav"ă
ce constă în a transfera în imaginea istorică conceptele de ca-
uzalitate't lege) sistein~ adică structura ooei fiinţe încremenite. S-a
procedat ca şi cum fiinţa unei culturi umane este aproape
identică cu natura electricităţii şi a gravitaţiei, per11uţând mo-
dalităfi de analiză aproape ider1tice~ istoricul avea. aşadar,

I. Mărturisesc că datorez filosofia din această carte filosofiei lui


Goethe, care nu mai este deloc cunoscută astăzi„ iar Într-o măsură
mult mai redusă filosofiei lui Nietzsche. Locul lui Goethe în metafi-
zica occidentală n-a fost defel înJeles. El nu este menţionat atunci
când se vorbeşte despre filosofie. Vai ! Goethe nu şi-a cristal1·zat
doctrina într-un siste~ de aceea dogmaticii închid ochii când vine
vorba de el. El era însă filosof. A luat fată de Kant aceeaşi poziţie ca
Platon fafă de Aristotel şi nu este lucru uşor nici să-l sistematizezi pe
Platon. Plato11 şi Goethe reprezintă filosofia devenirii~ Aristotel şi
Kant filosofia a ceea ce este devenit. Aici intuifia se opune
analirei. Ceea ce este greu de inteles prin. inteligenţă este semnificat
de Goethe prin note speciale sau prin poeme prect1m Primele l~'i.nte
ale lui Orfeu. ori in strofe ca acestea: '"'Când în infinit ... ,, şi 'LNimeni
nu va spune... ,. pe care trebuie să le privim ca pe o expresie a unei
metafizici pe de-a intregul limpe=1. N-aş dori să schimb o iotă din
ltrmătoarele cuvinte pe care el le-a spus lui Eckermann: ''Divinitatea
este activă în domeniul ·~r~ului şi nu în cel ai n1orţii: ea se găseşte in
ceea ce devine şi este in sct1in1bw'lfe, iar nu în ceea ce este devenit şi
încremenit. De aceea raţiunea„ in asp1raţia ei către divi~ nu trebuie
să aibă de-a face decât cu ceea ce devine~ cu viul. în timp ce inte-
lectui se va ocupa de ceea ce este devenit~ de ceJe pietrificate, cu
scopul de a profita de pe ursr~a lor.'·' Această ftază confine toată
filosofia 1nea.

31
ambi~a de a imita pe naturalist, în aşa fel încât i se întâmpla
inevitabil să-şi pWlă nun1ai ocazionai întrebarea: ce pot înse11111a
arta gotică, Islamul, polisul grec~ şi riiciodată · de ce a trebuit ca
aceste simboluri ale universului viu să se nască exact la acea
dată şi în acel Joc, în forma respectivă şi inscrise n111nai in
acea durată. De îndată ce teşea la lumină vreuna din asemănă­
rile r1enun1ărate între fet1omene istorice foarte îndepărtate unele
de 2~tele îr1 tin1p şi spaţiu, se arătau mulţumiţi numai s-o înregis-
treze, adăugând câte,„a observaţii spirituale asupra caracterului
m1raculos al acelei coincidenţe, astfel ei numind Rhodosul o
''Vene~e antică''"' iar pe Napoleon ''n1ou1 Alexandru'', în loc de a
introduce e~actaici, U11de p1„oble1na dest1n11lui este o proble111ă
prin excelenţă a istoriei îndeosebi sub aspectul timpuJui -
rigoa1·ea extremă a unei fizionomii ştiinţifice cu reguli precise şi
de a răspunde astfel ta problema aflătii unei necesităţi de cu totul
alt ordin, absolut diferita de 11ecesitatea cauzală , ce intră în joc
aici. (Jrice fcnon1en si1scită ca atare o enigină 1netafizică chiar
dac3 se n1anifest.1 i11dife1"e11~ de epocă. Aşa că st1ntem obl1ga~ să
l1e întrebătn şi ce rapotturi \'ii există alături de rapotturile naturi1
anorganice în itnaginea universului„ care este„ cu111 se ştie, tm
reflex al 0111ului tolltl şi nu nwr1ai ai ra~unii lui, cum gândea
Kar1t: un fenomen nt1 este numai W1 fapt ce se oferă judecă~i ci şi
unei expresii sufleteşti, 11u numai obiect ci şi simbol de la cele
niai înălţătoare opere art1st1ce sau religioase până la futilită~le
viet1i cotidiene iată C'1re este noutatea în filosofie !
~ "
ln fine, soluţia s-a conturat limpede în ocilii mei, în Ji1ui
mari~ prir1tr-o necesitate internă totaiă~ baza41 pe un principiu
un;c ce ar fi trebuit găsit, dar nu a fost )t1că şi ca1·c nu mi-a dat
pace şim-·a pasionat di11 tinereţe, 11ecăji11du-111ă pentn1 că îl
presimţeam, dar nu îl puteam fo1111ula. Astfel a apărut„ în în1pre-
jurări oarecum întâtnplătoare„ această carte ce este expresia
provizorie a unei imagini a uruversutui„ Împovărată„ o ştiu~ de

82
toate greşelile wtei prime încercări imperfecte şi, desigur, ne··
scutite de contradicţii . Ea conţine însă, Sllllt convins, fort11ula
irefutabilă a unei gândih1, ce se \13 situa în afara oricărei discu~t
din inoment ce este fericit exprimată.
Pe scurt, tema este deci analiza declinului c11Jturii Occi-
dentului european, cultură răspândită azi pe toată suprafaţa
globului pământesc. Scopul et este însă dezvoltarea unei filo~ofii
a istoriei w11versale printr-o metodă proprie de n1orfologie com-
parată ce se va verifica prin cercetare. Sarcina se împarte, fireşte,
în două ~ p1ima l.4'fo1111ă şi realitate'' porneşte de la limbqj1ll
formal al marilor cuituri pe care încercăm să le cercetăm până la
originile cele mai îndepărtate, conferindu-i astfel şi temeiurile
unei simbolistiet: a doua : ''perspective asupra istoriei universa-
le'', pleacă de la fapte reale de viaţă şi încearcă să extragă din
practica istoriei umanităţii superior evoluate chintesenţa acestei
experienţe istorice ce poate servi drept bază pentru organizarea
practică a viitorului nostru.
Tablourile ce u1111ează vor oferi o privire generală asu-
pra rezultatelor acestui st11dtu. Ele pot oferi şi o idee asupra efi-
cacităţii şi importanţei noii metode.

83


T~~BLOUL I: E11ociJe snirit•Jaie ....t'contemoors.ne'' continuare
~ •»' tf'JDIA (l.lE LA 1500 r. Cil.)
,..-„„ ._--.-s:::'i'" ••r-
ANTICHITATEA (O! LA 1100 T.Ch.) . "AAABl.Ati (dâ la Q} -
OCCiilENTUL (de ltt OOO d.Ch.)
r• - _. ·-
I
-;;;;;r. ..,==-:e-- ..- -sme-.-r-z ;i< ·s -=e.--~ · -.--~--. ~a -c ~.... . en aw:~._ ---- ~--- ~ --• .....,.-~...-.•~--.-c~- -----.~--.. ~_,..._._~ a:. ;...,.•~ -·:oa-~ ce,

~'·~;:~
-T - _

:i' ~~ 1. "Ji.POCA lUMJf"'ILOR ": C OINiA IN AiOTPUYBRNICIA RATfUNli • CUL."t'UL "NATURII" ŞI AL. "REUOIEI RA'flOtlAL.!".
I ~--
.....
.. .N
~. „~
~
„~
Sutr~l~ , Saokhya, Buddha. .
UJ>•flif~rl~to dt'.f dr.tă ree&ntn.
Soft9tii din sec.. v.,socrnto MOlSt'O în
399.„0omoc.rit monro i.rt 350.
f\.1utatlliţil. Suftsmul.· Nasţam, Sc.nzuali,til englezi (LockG). Enciclo-
Alklndl (830). p&dlştil francezi (Voltaire); Rouss~a;J

.„ ...
;1.i tu
! S. Al'OQfl,IJL GĂNDIRli MATEMA"nCE: CLARIFICAREA L.Uf411 FORtilAL.E A NUMl:RELOR.
~ R~
:.ir. o;·g
.....
o . . ,...~ Epui~~ti (2'.erc ca număr dstor~ Archytas moaro în 3GS.· Pl~ton în (fl~oria nurf'Qrolor. „ TrigonomE)triO Euler rnoart: în 1783, Laurasnge în
.~· l.U _,..,,
·. -: tnln•t prin locul pe care îl ocupi). 346. Eudoxiu n1oaro în 355. sfeticiij. Nestudiată. 1813_Laplace rr1oaro în 1827 .
„r= .... ·-fi:
...
Socţiunile conice .. ·C~Jculul lrtfinitezin\81.
i . f
-
.r, ·-~ ;»
I~. MARILE s1srEM~ DERNJnVE IDEAUSTE, EPISTEAfOLOGICE ŞI LOGICE.
--E. -·Ş..... Yoaa, Vedanta; \faiceshika; Platon moare în 346.· .A ristotel in 322. Alfarabl moare în 950. Goethe şi Kant.
,5 ;;t ~ N;aya. Avicennm moar>l la 1000. Schelling, Hegel, Flchte.

1-·-... ; ,.c;;';;cEP]jA M°ĂTERiÂt.ÎsTi. DESPRE


I San:c:hyt2, Charwaka'(Lokoya·ta). Cinicii, cirenaicii,uiti!nli .sofişti (Pyn'hon)
Li'.;Me: cu:.roi.Ş 111NrE"i.o;:Â'i:unurARl;;;;uLu1 şÎ ALF1:;;;;mi'. „, ·• '
St:·~tt.~i11 comuni\te, atoe,
=
Bonthsm, Comte, DatV1'in, Spanc&r.
·~ ......
I E. :. "' . '"~picu~o~n&"~le ~~~ivad~!
AbbastZtlor~ Fraţii 1ntogn .
Stimer, Marx, Fouerbach

t .-: "~ ~ 11. ÎDEALf.iRJL: E11CO-SOC./ALE: EPO.C A. „Fll.OSOREI Af!.A1'EMA71CE„•. • SCEPTICf SAfUL.
I. g. e
,
-.ii„.„ .s!
~~ ~ .E
41 te
- ...
"5 ~ E ~ 0 Curento buoiste.
.
Filosofia (Epicur moare în 270).
Epoca eh~nistieă (Zenon în 265).
Curento isltmice. Schopenhauer, Niotzsche.
Socialif>mu1, anQrhismul,
E~~Jl'-, Hebbel. \Nagner, Ibsen.
0t11. ~ a. " ·~
„ct' et 12. LUMEA FORMALĂ A MATE,IA)1Cll DESĂVÂRŞITA LĂUNTR!C. - S!STEMELE DE GÂNDIRE DEFl!-IJ'n 'tl~.
o o ,o.~() ·- Epuizati AJt'Mlrismi (800). ~lbn l<urre (850}.
~ ·- o .....
4.' .w ~ .:J li:
Euclid, Apollon!os (300). GtHJss mo~re În 1855, Cauchy în
&.. · - ~ ,;:: u ii:! Arhim9de (2SO). AJkal'chi şi Albirount (sec. X) 185 7, :;· Ri.omar.n îr, 1885.
c:: ~ "' ~
"' ...~4! ·;~' a.
ct .:.„ -. E
""
I;;
. . . „
-- ·- „ 'i:J ~ N ~

.~ o·~ (J . „ 13!. DECADEREA ·RLOSOREI ABSTRACTE DEVENITE O FILOSOFIE D!: CATEDRA ŞI O PROEJL!EMA DE SPEC!ALJTA1'E- LJTEţtATURJ~
ENCICLOPEDICĂ.
I
' -· t"~ .u Cele "şase sisteme clasice". Şcolile din Bagdad şi din Ba~•-a. ~· „ "l. ogti;1en11~
K&.!lu$flll.- . . ·-,- ş:. "P s1't10Iog!I . ~~
~oE~u
... Academia, peripateticii, stoicii, "A

. ' :; '
... -~r:o-. -··- e.picureicii.
,1

.I
@ ,..,.. • ._. .......;h.. . . . . . . . .
Q ....... ~"' - ·
u c
~ ·-
> ....„....:ii „
- ,.S i)( ~ ~ I 14. LIN U.L11M SEN11MENT COSAflC CUPRJtJDE ÎNTRE.AGA LUME
'

w ~ Budi~rnul după 500. Stoici.smul elar.istico-<oman duJ)ă 200. Fatalismul practic al Islamului .,
,,
dupi 1000. f;
~ ANc:şt;.~,;:;:c . - - ;w.-11
j ['.!('..,.,..., „. _
J L CC&-. 'PJCl8-.il - gs f .Jt.ar;.O& ::::.a~.:-ii. i :f.I: : .= :i:=c-- l! ;a "-:::.-:
'
Ta]llouţ ll:~ .E~~ I!~.o_.f.il!JSt~tic,e,~~,CQPst'1!!'J!~rs@~~··...!co]!tii:.ua1e) ·=.- =m=vsM -*?™ .i

RI
ii~';;
-.,„ . Q
u
EGIPT ANTiCHITATEP. ••ARABIA0 OCCIDENTUL
c~=
ie t: Q
PRECULTURĂ: HAOS DE FORME PRIMl11VE DE EXPRESIE UMANĂ. ·SIMBOUCĂ MISTICĂ ŞI IMITATJE NAIVĂ
,,,.-O De
at;1

CG - .....
Perioada ih'tîită (3400-3000) Perioa~ micen~ană (1600-1100): Eg~p-
Peti~ada ~rs~no-soteucidi„(5~-0). ~- Perioada mj11jrovingiano-c~rol~nlf!&ni
CIJ .a~ tasnul torziu (m1noic). Batbilcneanul tir~ Elent~mul tnfenor. Indianul tirz1u (500·900). •influenţa araba· tarl.t9
~.a~ - - -- ·- _ ziu (a.siaticut mlt1.2â.· ___ _______ _1indo-iranJanuO..:_ ·- . ~ m~n_b.lf!~-ţ!zantin"!I:__. -·-·~- _
-ct
ai:;
s (l _,
2. PERJOADA DE MATURITATE: FORMAREA UNUI GRUP DE ARTE CONŞTIENT CITADJNff, ALESE, REPREZENTATE PRlll INDIVIDUAUTAŢI
~~G)41 . ~RT1S11CE. :MARII MAEŞTRI".
r~
:..:J
=e co
li „.
d) DESĂVARŞIREA DERN111VĂ A UMSAJULUI FOR~fAL RARNAî:
8 'g i~
:1 $i 0
.'\ XU~a Apogeul Atenei ~488-~50): Acro pcte .
dinastie (2000- 1778):
DoMf_li~ seu•ptunl c1as1ca ~o la M~n
templuî r.u pilonL-Labirintul.
Sa~. VU -Vlli: EPOca Omit•zii?r. . J\thit:d~tonh.tt "~ie~tă•:roccc.1•,
-T~u~u! to~~I al a!abeseulut a~cual Domnuc muzicu _cJas1~e d~ la a~ch
.~ ,e Q. la Ph•~·~.s.:Sffiry~tul frescei pure ş1 al
&:atula-persunsj.-ReUf;tfuriie chiar 1n artntectura.. !•
Mo~rwrt ..Sfirşi~I p1ctun1 clos1ct.l
> ~ -; cu subiect Istorie. ei>ramtcu (.beUXi~J. „ 1n uiet de la VVatteau la Goya .
.! z e
.S j :!
e)EPUIZAR.EA FOFtMIE! STRICTCRl;ATOARE •• DISOLUŢZA MARILOR FORME .„ SFARŞlfUL S11L.ULtJ:; "CLASICISlf ŞI ROMAN11St.f„
Complicaţii (1750). Ep~cu lui ~exandru. Coloana dorici. :Harun al f!~shid• (800). •empi~e şi B;leder~eiet'".· Gust
I}. w8 t~2mic nu s-s păstrat. Lystppos ş• .~paU&s . J'..rta maur;) . clasic 1n am1tectJre. Beethoven
«:,I , ,; • ""™· .'!!6· A Q ~~An=ar!'!!i"'?Pf?T'
1 . m•• ,JipelttCrf.>ÎX. ea=
!~ a) "ARTA MODERNA„ .„ "PROBLEM'ELE. EST!;'n ct:7 INCERC~RI DE COIJTURARE ŞI ~E S11MU!AHE A CONŞTIINŢEI COSMOPOLJTE.
iii-:::; :i TRANSFORMAREA MU11Cll. OESPRE ARHITECTURA, PICTURA ŞI ffvf)IJSTPJA DE ARTA.
~ :ă ; :.: . Epoca hicsoşilor (1680-1580). Elenismul:~ di_!' Perga~ _(tea~ală) Di~s~Ue~..:~a~!lor din ~e.c: IX-X Set. X~X·~: Liszt, B~rUv.t şi ~gne 1
c.> ~ ~ c Arta minoică (conservată ~urent~ de P!ctJ.~ elenJst1c~:vansmul, .A.p{\ fJ!J _d ~rtr,1 hr!'p~no·s1c1hena. lmprqs1on.smul de .ta Constab,tl _!il _
~ gu : . do•rîn Creta). btz.arena,sub1ectivismul. Arhitectura d& Snmara. La1bl şi Mangt Arlutectuta amen4=„~tB~ .
~ ~ ~ .f '§ „ w ostanta~e in otaş"!e diadohilor. ''
1
·~ ~-; '.~ ~ · b) SFARŞIT<!_L DEZ,VOLTARJI FORMEI fN GENERAL. : .ARHJTECTURA ŞI ORHAMENTA'(JA LIPSITE DE SEtJS, VIDE, .A RTIRClALE,
~.::.z ~ ~ .~ § SUPRAĂNCARCATE. IMITAREA MOT1VELOR A.RHAJCE ŞI EJ!OT1CE. . . ' . M . ,· - • ~
~ ,S ~ Ei „ A XVIII-~ dinds1Je (1580-1350) R~m~nli ~e la 100 .' C~. la 100 d Ch Pe~to~~;:t setg~ucaztl~~ :ncep~nd de la Va tncbpe dni 2000. ~
~ ~ ~ ~ o.§ Ten1 o!ui ir stânci de la o.-r el asurJfeaza c~ie trei orq1ne ale coloa~ „ 10o0: - ~a onentala •n ponoad~ ~
·~ e ~ _2 ~ o; Bahn ...Co!osul din MomnosArta nelor grece~ti~ forumul. teatrele (Cot1~~u1> Ctucraaelor. f
U ~ e
:;~ a~ "g o.~ ~ii -
CI). m !.. de la Cnosos şi TeU el Am9ma . şi arcele de triutnf. U
c} SFÂRŞITUL ARi"EI:„ SE CONS11TUE i.JN FOND DE FORME iNCREf-IENITE · OSTENTATIA CEZARJCĂ ÎIJ .M.ATERIALE ŞI PROPORTJI COLt~~::'ll~ff
E INDUSTRIA DE ARTA PROVINCIALĂ. . . . . . „ „ . 11
~ ~, :5 ~ · A XIX-a dit1 as~e ( 1~50-1205) . ~e la Traian la Aura~1ar„ Forumul 9tgan · Ponoa~Ja mongohlu: ancepand dtn ..
ti
1

;~ i ·4.41 Monumente gigantice la Luxor. Ue, termele, drumunte cu c-o!onad__e co ~1250 Monun1en1a.~ colo!tala d& ex. ?
i 3 'i Kama~ şi Abydos.· Miniatura.· ioanele. n:;umf&I~ . · Arta prcV1nc1ala 1n India · Artizanat 0nental (covoare. • N
~ !..t (Plastica animaHari, ţeslturi,arnie) (ceramtc9, statua.arma) arme. unefte) t-1
' .: w - .I ~_„_,<Pl&l&C 4
& b CIWrn...t"Ul TXf'lli!'JU! mtt1• ' *7 I I~ #'»!~- ~~~"'™''' ~w:-»-~:•:•,"ie"rZ: ...:+".;)-. „ . . . - .• -r-- ~:r~ -:-·- ·
--- ---- ~ - - ... - ·.....
- - ··~ - --- ·- --. ....-~--.,~-·--·
--·· -·..._......--„,..._ _ .„ -- - ·~-i.'"
--
~--,i.L!,_.ţ 'T_..~ . ,.A: ............- -·
. ~- ;c::.--;....zu = --~1"
__·~ l1hio.ui
„ ~ .:~& .:XTT'!
li~ • t:_~)os;
& - » i4. : •
ilc es ·t. etic~
M -!:d x ~„••
~;_~Y.!•î~•·~eG~-~~~--- ~·
1 l " ~--,. ~ L 2 - ~~ •
_.
._ ·-1111"'! ~ -- ,..- •~40
_
n.- ·~ .:~ ..-· -.. ~ '""•- . - . -.-
f
~ .....:~-· - • - .J!iă

~ ' .

EQi~T A.,.TIC t·~ ITA îEA "AAA81A" QCClCc~1UL ~
w HAOţ i")E 1.;~)Rt~fE PRIMI nvE Df ~FRESIE IiMANĂ . .-SIM&ouc„~ MIS'r1CA ~ i;1rr~ "?~ NAiVA i]r1
~
PRECllL f~ /~ţ; ~ ,~

F'enoaa e ttur~ti t j .f 00 301.lfi) Pe;1n ad~


micen:onă {160-J-11 dO) ~gipr ~erioade pers~no -~el~lJc~dQ (Sf. ~-C-j; !!>e•~oedt- "lM'Ovinijiane)·caruUng~;.-~r;@ ll
r: 1
teCinul r.irtt!.• (n"' 'OiC ' Sa bilon 'dH~' ~,. Eleniimul tnfe.rlor lntji~n"!I .;„,„~ soo-sc,Ql~. lnfluenţa erabă• târiiâ
1
'
11
ra
-ziu {asi~t•c;~ţ ~"~ ~ritar~0;-4 bizantinut .
f"!
"' - -
Îj - --- -- -mh -vr) -'"- -· ---
~-
Qnthl'-{rsr.iiaoYI).
·---- -- ··- -- ·.:. - -- __ --· ..._ - -·---·_„ ----- · ----
1
5
~
.„
;~
~
r. F~RJ0.4.0A DE nNEREŢf:. t~RNA!'EN_ ncA ~i, ARHITfECTilRA~ E)( E-•RESIA El..Ell.EHTA8Ă A JINt;.tR 'r," ~~1 · tfŢllr(:qs_"1JCE r•pfW~ŞAITIVUL „)
&n~paiiut vecnt {2900.-2 :!0fţ} .Dunculf.11 Ot1„6:>1J). · Mag~CJ.JI pnmitiv (0 ~60QJ ~~san••l J~e ~"J"~·.;;s.;J$ (!lC0-150('·). ('.

?;
„.._
t;..:.
;~
i; ~ant!li"t~ arme•n,sirt'ltn, •:abo.~a:r. ~n„
~ ~~
•• ·ii
:'"":'91 {Ic iF\i'1triGtt, •protoc.r•i~n·.
;,.: (JJ
...,.
cc'"
("\
Î •
. a) NAŞ1 eREA ŞI DE:l1/(l,k'f.G.fi-EA sni..-ULUi: FORMELE fiUTRl1E DE SPi,'G;lnJL i*iilS'4.JIJ~- UI .: ~ lf; ,~,~~.a f,/1-lEAf'l INC0'11Ş flENTE SUMr
~•
'i
,..,; ~

..: ..,
ir- ·" -
.....

A iv-a ş; a v-a
din•stic- (2$10· Sfit x,i·~: Af11!te.:tura !n. lemn. -Coloa„ ~c . i-111. Sp•ţ;~le mterin•ro • fi\l~. !1~- Se~ , Xl·Xltf: rom•nicul ~oticul tirn·

-.
~ ;;...
._ •ns 2625): stilul geometric al tt7~1 . na dor.cr>: ·-Ama1rava. ·'=>'t:ful gaometric zd1ca. Cupora.(P;;.:fit•~~• f ~ţ ~ ·.·'$~~f1G) :>unu. -Catedrt!lef(t cu bolţi . ..S•!Stre-
"'
·-o-
.... Q
pC&ior·piramide „şif'urUe de cc (dipytonj. • Urnele mortuars. Arcadele. -MC1ti'1ai.r ci~!~r:i"'-~-' ~:_n:!i'ti in eie de cor.taforţi. „~11raliil~ şa p!~s.„
-°' u
•oaoe veqetale. Seriile de ns~ umpttrea plam.alt.d ~~fcGrt>Ja:•, ~ii! ~ cat~„1r•lc!or.
~ „
c;
--~ "---- sar~iiefuri. Statuilu torr,ba!ş .
"''"' bJPERFECŢIUNEA P~ri;IULUi Ul.fBA.J FORMA:. .. EPUIZAREA POSefJIUTĂTJlt;R ŞI COHTf:l~f:l~· fU1~ ~lR
c::).'"c:'
'li
·< .;;; ;,-, A \li -11 dinastie (2625-2475) Sec, XN„XV: Gotir.ul tirziu )i Ro„
a:: ....
.., 1ft1 Q
tis
Sec. \1111-Vll. Sfâr~itul cetei m!'li vechi S$~ rv~v· Sfirti~t~ p!r.turi; p~r~ ·- ~a„ naJteroa.Înflortrea fi sfir~I fres-
Dispariţia stilului p1rarY•idelnr ş1
-
.... ~ Q.
H .._
perioade donco-etn.lsee. Pictura pe îilri&flO-COpte . J\vt'. "1âfl ~as~~t:ii ;->:·"0%1';„ celor şi 1le sculpturii: de la goticut
...J a; ·- a reliefurilor eplcc-tdUice. :- Îri·
~ r:..... ni flotirea plasticii arhaice 1 por- ceramică (mltolngică) protocorintică t:tie şi arabes.cul. Giotto I~ barn cul Michelanoelo.
"'
'.,/' - ~-
t:: şi atici timpurie. Sienna Nurrtborg. Pictura gotici
o ·-Q tretului. 1
''-
;li ~
!.,)

=--
.- ri:
I.)
2. PERIOADA DE MATURtTff1E: FDRMJ!REA UNUI GRUP DE ARTE CONŞ11ENT CITADINE, ALE~F.,
de J.~ V$1\'l
punctul 'i
Eyiţk ta
pit~tura
Holbein. ContraQ
'in l.11.ai.
REPREZENTATE PRIN INDiVIOUAUTAŢl ARTISTICE••MARJI MAEŞTRI".
·-:;::,Cil -E~ Jrnpsriul da mi~oc (2150-1800). Magicul matur (500-.300). ptlrsan şi
c; ... Ionicul (650·3SO). nestorian, bixantin fi armean 1 ~5-I01rnic Barocul (1500~ 1~00)
;:J o
JI rtiaur.
~ -
. !li
... „:J
-
....... c) COf.JSTITUIREA ARTELOR MATURE PRIN lt-IDIVIDUAUTĂfl AR11S'nCE
> "' A Xl·a dlnastis: o arti fragilă O~săv~firea edificiutui temp~ de ,:ia· Oesivâ~r9'1 spaţiului inte~or ~I Piet~a mura~ă de la Michelangelo lll
·c
"" ,Q
0--
E dar importantă a dispărut tra (penpteros)_. ~o~a,,. ioniea.Prepon- mosch!9•· -Cupot• cen1rala: S~anta . B~rm~: _!'lor1 '." 1680. -~:-edo minanţa
~....1
~
apro~pe firă 8 lăsa urme . de~en~ frescei ~a~a la Potygnot (460). Sofia din Const3ntinopol. Înflonrea ·· pacturi11n uiet de ~a Tsza•n la
~vantui !:~lf.Mia ~dimaosionaJe (de la artei mozaicale. OesivirJirea artei Rembrandt, mort 1-n 1669. ·Avoni:!I ~
~-

l'l'OHo din Tenea la Hagetadcas). arabe$cului in covoare (Mshatt~). n1&.aicii da la Or1ando lasso la f~

L= re.

,,,,; · Heinrich Schutz, mort in 1673. j
„,,......,.,,,..,...., "f""'"">r_ _ _.,......;.;;.~~„„..,;:i.>11'·~~'-''-''-'-"'"'''"""~-•>'JO>n'""""""""'.·""""',_...._._~--.~r,,,._, ·~''"'""•"-~----·»:"'''"'_..,,..~
~ ~2 ~
~
. INDIA (OS LA 1500 f. Ch.)
- ~- fWWW
Pl~TICHiTATE::A
~
(OE L.A 1100 i. Ch.}
-~WII/I ..,...._.r_.--;:-...~~- .,,.=..--_::. .--:.;: ;;:;..-. -~- -~ ~
••Ar.tl11~rA„ {dtt b 0)
~ .,~ _..,----.·~-„44•...._~ CI.•.......,..
OG<;H)(?.NTUL ('2~ b flOtl d.Ch.)
_ •~..;.,-:=- o;;;~ .,.. _c.~ . ._o;;, -.,_-„.. .

8
(lJ. 1 w c :;z._.-: ._..,--._,J:=.,..;::;E - $.:::;;:... _ - ._ 41- __ # ... __ .: 7- ..:r ;...- '"

~~ 1. APARJ'f1A UNUi Mt1' AL STll"Ul„UI NOSll.. CA. EJtPRESIE A U;~~u1 Î.:OU St:N·nMEN1' f>eSf1RE OllMH~!EIJ: N~ l.JA!t.~r;; ŞI N0$'1'All~E COSWClt
e~ g t! 1500··1200 Religl3 Vt~dtlft)r 1100...UOO R•lipla fH) pJlartt o t.ulţc·i Cr~ştlnb; nluf prin11Uv.~f\.4fo·1~t"&f1il 1 900·12ttO:Eddi1.1lu. 81tldr. ~[l«frrtard
.,. -~ e ~ ~ Logondelo oroicll olu anoriilf)r. q!onlc<'·ftallr.& „l)eJn~tSr'", Mli1~I <JUrn„ Ml}tclon, gno:ta ••e-.lnctvtl,~i'\UI do (~l~IN1t4x, luu.c;hl~ of FIOl'l)ft)f,
61 ~~~„ ~· t0 p1an.„Ho mor.· Loyandt>fu tu! Hor~cla (~Jliin.1 şi Ba~l)~·Ev.angtlolltlo fi Frane•sc clin A111~i. t:f)Opooa popu„
g ~ ~ ~ ~ " ~i Tozou. Af•<H~QUpsQ ,„t,e g!lndet~ cr&ftfrtf>. tari (Slugfrhid) fi c~Vftl„roa1tl
';i c; ~ a . 19 t1ittrtdcone şi plgfln~ (Gr11f) .·Logendelt> etoştlno din Occ~··
~ ·rii'
6) t-,
()e L"i "(,} f.,, tl)
,:.a d'1nt.
-" ,,.. .... ii 2
" ~, '
s:,t, 'ţ " .... . 2. !'RIMA ORGANIZARE MIS11CO „f.AETARllCĂ A ACESTEJ iN'l"UITJl CO.SIJf(;;: N~'11: SCOlAS'tlC.lt
·-..,.. ·~
„-."fl.c. . „.....„
).!I +'! · -

.,...:l -
..:!..
„~
~
~
.
,Ceh.> n1oi vc>chl frcgmonto ale
Ved$lOr.
Ortl~tn pt1rnitiv (oroO.·Di,t.ciµfinl Eit„
ru&ci ..ecouri r.10s.totiocrtJ î.i Hr>~iod
Oritl'" ri'H)&.ft:i în '264 .-Plo~n rnti-'ffs
'ln 269.·Moîti mo1're în 271.
Sfintul Yoir•:i niotlro 'ir1 127 4. [)ur'\s ·
Seci m~tuu in 1308.„0anto n1(l Jtre
~- IQ .~ şi în cosn,ogonfl. ..Jan1hlicos moaro în :130.~,Ave ~to ,
~ .! c: în 1321.·Sek•t1 tt,09'i@ în t329 .
.s Jf~ :l fâtmudu! şi Utornturo patrts. tJc6 ·Ml~tielî ti ~col11stJcJ

~~··•'î'i w !"&$l1l<~~ra;o11rzw:rr1 1 r uiail •'Yr'«'ti''llPan: ~W!it aq~-,;;1'îtff'·;;~ ;tF#Ja;,·,-'~~,.. "A:~~-u.-:..- ~'Alir...-,.;ii"'ilfl,~~~..-n n~~.':.' ·1l~.-i:o: :.~~~'-·'W't";;;o;·:~~· • rd...z '"ollMw- 1 -4 •co:rr••~~

$. n'" : o INSUREC71E 2TNICA COLEC1lVĂ ÎMPQTţ.,/VA rt1ARJLOR FeJRM! AL! rr~E.C !J TiJ'l UI
... Mlftâroo orllca.„Rollgl ~ lui f)fony~o$
I~

"" -: .·
.; .~ Brahr,11ntcelo 1 primeht .;ft;,„
mtnt• alo Upanlt•ctolor şi a lui Numa (soc. Vll)
Sflintul ,'\ugustln tî10ftrt Îrl 430
·N e~totttinli (430).-Monoflli (4~0).„
Nlt,?sh,Ci'.i Cu1.antt' Mb•ro '" 1-lli4,
„J. t iu~ mo111fo în 1415. S.ivon;>JtOl&J. · ~
,
S
~-
f'.,.~~

§~ t"1G.d• (SOO). 1
(sec. X·IX). t<artsf•dt, Lltlhtr, Ctd\lln (166A.) ·
;.! t.tl rJ
·; Jl ~ • fNCEPUTUL UNEJ CONCIPTll PUR RL.OSOţ1CE OESPRI: Sf!ltl'ilMffNfUt COSMIC. ANTltE1A SIST!MizlOR IDEAI-IST! ŞI tlATf;RIAUSYE.
-~ .~ Upenlf~dolo. Mcr1t prtssocratJc.I "' Goe. Vt?V, lJfr,;fatura bl;r;untfn~, ebralel, GaOlol, B•con, Oo1etu1es, Bruno,
.~:fi. . . ,.-~ „
.:t; •o:.
-
"
tJlrh•t()d,p~•l'JlH't' n tee, 'Jl„VJI . Boehmu, Loibnlt (ltC. xv1„xv11) .
~ i ...'J
.iz; ""
r·:I ....
:>
ţ,) e S, FORMARHA UN~I NOI MA1!MA11CI : CONCEPT/A DIJSPUB NUMA~ CA O IPOSTAZĂ A PORMeJ COSMICI
~~=
·-
. o ... F;pulz1ti. Nur.,ărul·mltime (măsură) .-0 GO nl1'tri~ Numlt'\11 ind„finit (atgnbra}. E&tt!i Numlrul.funcţl• (1n1tlza) .
, e .i! ! oritmeUcl. Pitagor1clonll 1ni:ep5nd înc5 În 1tudlu. Oe1cirt(JG, -Pascal şi Fenn1t ( 1637).
·~: u cu 540. Nowion şi Lc.lbnlt (1670) .
3 'ii
fli '
•• • o. PURJTANISMVL: SARĂCJREA AA TfOHAL.IST·Af/S TICA A ELfMENTUl.UI RELJQIOS
Urme în lJpanlşede . Liga pttagorelei încopând cu 540. Mahomod (622).-PeuUclthll şi Puritaoif ~nglezl (1620).
lconoctGsttl înc•pind cu 650. Janr.eniftil fri.ncezl (Port~Roy•O .
ltar:7A.;#~; ·a•iihnLM? --:trtt••·--e = -·1t&' F+se- 'Tf-!i"N-+P".;r:.§tl.!"~'*m·•:AC1;;r~•~Q::t•~·,sa•t~.;--~.~~-;v~~·e-~:'"~tn.~~~~ ~- --.. . . ~l!IPY11s·--=-,--~m --:1t t,;·îCSlit»M1·Jft1sP?Ci'tîlfftt nts r u ,,.„

DESPRE SENSUL NUMERELOR

Mai inta1 este necesar să stabilin1 câteva concepte fun-


da111er1t~1le iolos1tc ·11\ ct1pr111sul acestui studiu într-un sens strict şi
parţlal ftOlJ, 01rl (:are stibstatl ~ii î·1etafiztcă va apărea pe parcursul
expt1r1ci 11~ CJi e treoLt•c 111sa iiefi\1 te ta ia echivoc.
4

D(:r1~eo1 rea„ c·~·nos<~ti.:â lle ({lată iu111ea şi la fel de famili-


ară itfOSOlitul „ ltltre r'iir1ţa ŞI Dever1ire~ pare improprie pentru a
traduce i11tr-adevăr esent~1 „ ant\i;:i.;et avute in vedere. O deveni re
•1edcf~tl~lă (acţiu11e„ {~ realitate'' ) „ dttpă exemplt1l conceptult11 de
1l11şcarf~ ttnifon11 <tccelerată din fi;!ică , sat1 după p1incipit1I fun-
ria111ent,.I a ~ toone; cinetice a gaz.efor„ poate fi totdeatu1a cor1ce-
pt1tă ş1 ca o stare„ prin un11are co11jugată şi cu fitnţ3 Din co11tră,
se pot distinge„ ca la Goetl1e„ de~·e11i1"ea şi deven;111/ c.a ele111'-„1tc
t1lti111e ~ cee..1 ~e este dat în 111od absolut în şi cu fiinţa trezită
( '- 'const1 i11ţa '') 111 orice caz„ dacă ne i11doin1 de pos1b1l1tat~1 lft' =•
sesiza prin co11ce11te abstracte ft1nda111e11tele ultime ale natuni
t1111a11e_ senti111entul foarte li111pede„ t1et, de unde apare a11t1tcL1
fu11da111entală pnvtnd ii111itele extre1ne aie fii11ţei trezite este sursa
ong1narâ st1pre111ă„ la care„ în general, este posibil să ajwigen1.
De aici rezultă î11 inod necesar că devenirea stă me1·eu la baza
deve111tt1l t11 ~ t1l! 1nvc·rs.
Sttb 11u111ele de „.JJl„OJJl ietate „„ şi „'a/teritale„„ eu n1ai drs-
1

fl I'if; ,douâ ele111entt pri111ordiale ale flintei trezite ale căror sensuri
~t1nt cvtclente pentru orice 0111 conştient deci nu pentru visător
- c~1 o cert1tudlne lătmtrică nen1ijlocită„ tără a putea fi
cot1(~e11trate 111a1 ît1deaproape într-o defini pe. faptul originar de-
&e11u·~c.t sub nu111ele de sen=aţie ('-„t1nivers sensibil „,) nu există
1iiciodată fără vrcu11 rapott oarecare cu ceea ce a1 nun1esc alteri-
' .~!··:. Pri:i f1cl1~tt.1.te:' filosofi că 0rdonatoare 1narii gâ11ditor1 au

QA
•••
încercat 11eîncetat, prin împărţiri schematice pe jt1n1ătate concre-
te: fenome11„ lt1cru în sine„ (lun1ea ca) voinţă şi reprezentare, eu şi
non-eu, să sesizeze acest raport cu mai 111ultă precizie, deşi o
astfel de tentativă depăşeşte desigur posibilită~le cunoaşterii
u111ane e:xacte. La fel, faptul originar desemnat cu numele desen-
ti111ent (''univers interior'') crln~ne elementul numit ''proprietate''
într-o 111anieră care scapă oricărei defini~i stricte, prin n1etodele
gândirii abstracte.
Eu dese111nez apoi sub nun1ele de siiflet şi de 11nf\,1ers
antite?.a a cărei existenţă este chiar aceea a.fiinţei 1L1nane tre=ite,
în intregi111e p111 ă. Ea are trepte de li111pezin1e, de claritat.e, care
1

sunt treptele SJJirit11alităţii fiinţei trezite, de la sen=aţia inteli-


gentă a primitivt1lui şi a copilului, care este 111ată, deşi câteodată
i Iun1inată până la origini, şi până la extr.ema sensibilitate a fiinţei
trezite ca intelect p11r„ precum în ipostazele gâr1dirii kantiene şi
11apoleo11iene. Acestei senzaţii îi aparţin mo1nentele, dit1 ce în ce
mai rare în epocile târzii, de i11spi raţie religioasă şi arti stică . Aici
antiteza di11tre suflet şi ut1i vers este antiteza dintre subiect şi
obiect. Această st1~tct11ră e/e111er1tară a fii11ţei trezite este un fapt
de certitudi11e interioară nemijlocită imposibil de sondat n1ai 111ult
prin analiza conceptelor. Este, în acelaşi t11np„ sigur că cele două
ele111ente" separabile 11u1nai prin cuvinte şi, într-un fel , pn11 artifi-
cii, există mereu m1ul cu celălalt, unul prin celălalt, şi se 111ani-
festă n1ereu ca tmitate, ca totalitate absolută, fără ca prejudecata
teoretică a idealiştilor şi a n1aterial1ştilor înnăscuţi „ care vor ca
u11iversul să-şi aibă originea '"'cauza'', cu1n spun ei în suflet
sat• suflettil În univers„ să· se instaureze în vreun un fel în flinta ,
conştientă de sir1e. Dacă tm s1ste111 filosofie pune accentul pe tmul
sau pe altul din cele două elemente, trebuie ca în aceasta să
vedem o si111plă ampret1tă personală c t1 o semnifica~e pur biogra-
fică .
Dacă aplică111 conceptele de devenire şi deverlit tmei
structun a fii11tei trezite considerate ca tensiune între două cotl··
lt

trarii, vo111 da ct1vântul ui viaţă un sens foarte precis'> strâns legat

85
de acela de devenire. Devenire şi devenit pot fi desenu11ate ca
fo11nă în care, pentn1 fiinţa trezită, viata există ca fapt şi rezultat.
Atât cât omul este trezit, propria lui viaţă în progres, în continuă
desăvârşire, este reprczer,tată în fiinţa lui conştientă de elen1entul
devenirii„ acest faJJf n11mindu-se p1·ezent. Viaţa posedă, ca orice
de\ enire, un misterios caracter de direcţie care, în toa+e lirtbile
1

evoluate, caută a se fixa sriritual prin cuvântul timp şi prin pro-


blemele conexe; acestea trelluie mereu reinterpretate. De aici -
un profimd raport între devenit (încremenit) şi moarte.
Dacă prin suflet numim virh,1alul bineînţeles: ceea ce
simţim că eJ e..~t.e şi nu imagjnea ideală pe care ne-o făurim şi
dacă lui îi opunen1 universul ca fiind real (două cuvinte asupra
sensului cărora un sentiment n 11 lasă să plutească nici o îndoială)
- viaţa va ~ărea ca formă în care se desăvârşeşte realizarea
posibilului. In raport cu caracterul de direcpe, posibilul se nu-
•• meşte viitor, iar reali7-atul trecut. ''Sufletul'' este cee.a ce
trebuie realizat, ''universul'' ceea -ce este realizat, iar viaţa este
această realimre. Cuvintele moment, durată, evoluţi~, substanţă
vie, vocaţie, întindere, finalitate, vid şi plenitudine a vieţii, pri-
mesc astfel o semnificaţie precisă, esen~ală pentru tot ceea ce va
u1n1a, m~i a1es pentru înţelegerea fenomenelor istorice.
In sfârşit, cuvintele Istorie şi Natură trebuie, aşa cum
am spus deja, să fie folosite într-un sens foarte precis pe care nu
l-au cunoscut până acum. Ele desemnează modurile posibile de a
concepe totalitatea conştientului, devenirea şi devenitul, ·viaţa şi
trăitul, într-o imagine cosmică unitară, sublimată, bine ordonată,
care în fimcţie de devenire sau de devenit, de direcţie sau de
întindere (''timpul'' sau ''spa~ul''), dete1111ină şi fo11nează impre-
sia vizibilă. Deci este vorba de a avea nu o alternativă, ci o serie

de posibilită~ numeric infinite şi de natură foarte diversă, lll1
''univers exterior'' considerat ca reflex şi mărturie a propriei
noastre fiinţe~ serie ale cărei extrei11ităţi Sllllt o concepţie despre
Wlivers (literalmente: intuiţie) pur organică sau pur mecanică.
Primitiwl (pe care noi ni-I imaginăm) şi copilul (de la care ne

86

ami11tim fiinţa trezită) nu posedă încă nici \llla din aceste posibi-
lită~ cu o claritate de structurare suficientă. Ca o condiţie a
a~--tei conştiinte cosmice superiQare, e necesar un lin1baj, nu un
limbaj utnan în general, ci limbajul culturii care pent1u primul
nu există încă, iar pentru secundul, deşi existent, el este inaccesi-
bil. Cu alte cuvinte, amândoi nu posedă încă o gândire cosmică
clară şi distinctă; fără îndoială, ei au W1 presentiment al acesteia,
dar nu au încă o ştiinţă a istoriei şi a naturii în ale cărei raporturi
pare să se încorporeze propria lor fiinţă: ei nu au cultură.
Această importantă vocabulă capătă astfel W1 sens pre-
as, înalt semnificativ, care trebuie mereu subînţeles în cele ce
A

u11nea7ă. In corelaţie cu conceptele mai înainte stabilite: suflet.-


virtualitate şi wlivers-re.alitate, eu fac distincţie între cultura po-
sibilă şi cultura reală, între cultură ca idee a fiinţei, generală
ca
sau particulară, şi între cultură ca şi corp al acestei idei, sumă
a expresiei devenite sensibilă, devenită în mod spaţial şi concret:
ac~wli, sentin1ente, religii, state, a1te, ştiinţe, popoare, oraşe, for-
me economice şi sociale, limbi, legi, morawri, caractere, fiziono-
mii, costume. Prin strânsa ei înrudire cu viaţa, cu devenirea,
istoria evoluată înseamnă realizarea culturii posibile. ·
Trebuie adăugat că cea mai mare parte a acestor con-
cepte fundamentale nu mai poate fi înţeleasă prin cuvinte, defini-
ţii şi demonstraţii, căci semnificaţia lor intllnă cere să fie simţită,
trăită, observată dinăuntru. Există o diferenţă, rareori apreciată
la justa ei valoare, între a trăi şi a cunoaşte pe cale experimen-
tală, între certitudinea imediată pe care o oferă categoriile intui~­
ei (iluminare, inspiraţie, viziune artistică, ''imagina~e exactă şi
sensibilă'' ca la Goethe) şi reZttltatele cw1oaşterii raţionale şi ale
tehnicii experirr1entale. Trăirea foloseşte, pentru a se face cunos-
cută, comparaţia, imaginea, simbolul~ ctmoaşterea foloseşte for-
mula, legea, schet11a. Devenitul se învaţă, sau mai degrabă, cum
se va vedea, fiinţa devenită este identică pentru spirit cu împlini-
rea actului ctmoaşterii. O devenire nu se poate înţelege decât
dacă e trăită, simţită pri11tr-o cunoaştere profundă şi mută. Iată

87
pe ce se îr1temeiază ceea ce numim cWloaştere umană. A înţelege
istoria înseamnă să fi un clUloscător al oamenilor în sensul deplin
al cuvântului. Cu cât un tablou istoric este mai clar, cu atât el
este exclusiv accesibil privirii ce pătrunde până în adâncul sufle-
telor străine şi care nu are tlirnic de a face cu mijloacele de
cunoaştere studiate î11 C1·ifica raţi1111ii pure. Mecanismul unei
in1agini naturale pure, ca universul lui Newton sau al lui Kant, se
cunoaşte, se înţelege, se analizează, se reduce la legi şi la ecuaţii,
finalmente la un sistem. Orgar11smu1 w1ei imagini istorice pure,
ca universul lui Plotin, Dante, Bruno, se observă intuitiv, se \lede
di11ăuntru._ ca fo1n1ă şi simbol~ se traduce în cele din unnă în
opere poetice şi artistice. ~'Natura vie'' a lui Goethe este o ima-
gine istorică a universu/ui .1

Ca exen1plu al modului î11 care W1 suflet caută să se


realizeze în i111aginea universl1lui înconjurător, ca u1111are a mă­
surii în care o cultură devenită exprimă şi reproduce o idee a
fiinţei u1nane, eu consider număn1l, ce se află la baza întregii
maten1atici, ca un dat p1imar absolut. Am ales numărul dinadins,
fiindcă fondul n1atemat1cii este accesibil puţinor oameni şi ea
pretinde astfel a ocupa un loc unic între toate creaţiile spiritului.
Ea este o ştiinţă cu un stil foarte strict ca şi logica, dar este mai
vastă şi 1nult mai substanţială, şi alătun de plastică şi de muzică,
este o artă pură, în ceea ce pnveşte sensul inspirator şi marile
convenţii fonnale ale dezvoltă1ii ei; în sfârşit, ea este o metafizică
de ordin superior, cum arată Platon şi mai ales Leibniz. Fiecare
filosofie s-a dezvoltat până acum fiind în relaţie de corespon-
dentă
. cu maten1atica. Nt1măn1I este simbolt1l necesitătii , cau=ale.
Ca şi conceptul de Du1n11ezet1, el înglobează sensul ultim al
universului considerat ca natură. De aceea existenţa tuturor nu-

i. Şi cu un ~~9rizont biolog.i c''.


••~·

88


merelor poate fi nwnită mister, iar gândirea religioasă din toate
culturile nu a putut evita această impresie.
Aşa cum orice devenire poartă atnprenta originară a
direcţiei (ireversibilitate), orice devenit este impregnat de întin-
dere, în aşa fel încât cei doi te1111eni nu pot fi separaţi decât în
mod artificial. Dar misterul adevărat al oricărui devenit, deci al
oricărei întinderi (spaţiale sau corporale) este încamar~ în tipul
numeric matematic, în opoziţie cu numărul cronologic. ln natura
pritnului tip de număr se află intenţia Wtei limite mecanice.
Astfel numărul se înrudeşte cu cuvântul, care, ca şi concept, re-
ceptor (''captant'') şi semnificant (''marcant''), delimitea?A deopo-
trivă impresiile despre univers. Sigur că ceea ce este foarte
profwid rămâne imposibil de sesizat şi de exprimat. Nwnărul
real de care se serveşte matematica, semnul 1iumeric exact
reprezentat, pronunţat, scris, cifră, fo11nulă, semn sau figură
- este deja, ca şi cuvântul gândit; rostit, scris, un simbol devenit
sensibil şi comunicabil, W1 lucru concret pentru ochi, interior şi
exterior, prin care această limitare este reprodusă. Originea
numărului se aseamănă cu cea a mitului. Omul primitiv ridică la
rang de divinitate, numina, impresiile naturale care scapă defi-
niţiei (''alteritatea''), delimitându-le, captându-le printr-un nunie.
La fel, numerele sunt elemente pentru delimitarea şi deci
captarea impresiilor din natură. Prin nun1e şi prin număr inteli-
genţa wnană are putere în faţa universului. Limbajul semnelor
mate111atice şi gramatica Wlei limbi vii au, în fond, aceeaşi struc-
tură. Logica este totdealllla o specie a maten1aticii şi invers.
Aşadar, în orice acţiune a ir1teligenţei umane aflată în relaţie cu
nun1ărul matematic măsurare, calcul, numărare, desenare,
cântărire, organizare, îrnpărţire - - se găseşte tendi11ţa de a deli-
1

mita întinderea, reprezentată prin fo1111ele lingvistice ale demon-


straţiei, deducţiei, principiului~ sistet11ului; numai prin acte de
acest fel, însă abia conştiente, există pmtru omul trezit, gra~e

1. Trebuie adăugată aici ''gândirea financiară''.

89
-

numărului care exprimă ordinea, însuşiri, raporturi, indivizi, o


unitate şi o pluralitate, pe scurt structura acelei imagini a uni-
versului a cărei necesitate şi caracter fe1111 le simte el, pe care o
numeşte ''natură'' şi o ''cunoaşte'' ca atare. Natură este ceea ce
se poate n11măra, istorie este totalitatea celor ce nu au ra-
porturi cu matematica. Iată de ce legilor naturii trebuie să le
atribuim o certitudine mateinatică, confo1111 uimitoarei judecă~ a
lui Gali_lei, care găseşte natura ''scritta in lingua matematica'' şi
faptului subliniat de Kant potrivit căr:uia cunoaşterea exactă a
naturii este strict limitată la p~sibilitatea folosirii metodelor ma-
tematice. .
Deci în număr, ca semn âl unei limite desă\1ârşite„ se
află natura întregului real, totodată-- devenit, clUloscut, limitat,
aşa cum Pitagora sau nu mai ştiu cine a înţeles acest număr, cu o
certitudine lăuntrică profimdă, rezultată dintr-o intuiţie grandi-
oasă, absolut religioasă. Totodată, să nu confimde matematica
practică, facultatea de a .gândi cu ajutorul numerelor, cu mate-
111atica ·ştiin~fică mult triai restrânsă sau teo17a numerelor, dez-
voltată prin cuvânt sau scriere. Matematica scrisă însea1nnă la fel
de puţin ca şi filosofia, aşternută în_lucrări teoretice, întreaga
avu~e de viziuni şi de idei matet11atice şi filosofice existente în
interiorul Wlei culturi. Mai rămân toate celelalte căi de concreti-
~1re a sentimentului originar care stă la baza numerelor. La în-
ceputul fiecărei culturi se află un stil arhaic ce s-ar putea nwni
geometric şi altundeva d~t în vechea cultură a elenilor. Există
ceva comun, în mod expres matetnatic, în acel stil antic al
secolului al X-lea, în cel al templelor din a IV-a dinastie egiptea-
nă cu predon1inanţa extrei11ă a liniei şi a unghiurilor d1·epte, în
reliefurile de pe sarcofagele creştinismului primitiv, în arhitectu1·a
şi decoraţiunile romanice. Fiecare linie, fiecare figt1ră umană sau
animalieră, deloc imitative, revelează aici o gândire numerică
mistică Îll rela~e imediată Cll nusterul morţii (al încremenirii).
Catedrala gotică şi templul doric sunt o mate1natică
pietrificată. Fără îndoială~ Pitagora a fost cel dintâi care a con-

90


-

ceput numărul antic ca principiu al unei ordini universale a lu-


crurilor concrete, ca măsură stzu mărime. Dar canonul strict al
statuarului şi al structurii coloanei dorice traducea deja atwtci
prin număr ordinea a1111onică a unităţilor sensibile şi corporale.
Toate artele mari sunt moduri de delimitare numerică şi semnifi-
cativă. Nu trebuie decât să ne amintim problen1a spaţiului în
pictură. Un mare geniu matematic poate fi fecund în tehnică,
· chiar fără ştiinţă, şi ajWlge sub această fo1111ă la o deplină con-
ştiinţă de sine. Nu vom ajWlge să spllllem, având în vedere sensul
magistral al numerelor pe care îl presupun, începând cu Imperiul
Vechi (Egiptul antic), împărţirea spaţiului în ten1plele-piramide,
tehnica arhitecturală, de canalizare şi administrativă, fără a mai
vorbi de calendarul egiptean, că insignifianta ''carte de aritmetică
a lui Ahmes'' din Imperiul Nou reprezintă nivelul matematic în
Egipt. Indigenii din Australia, al căror spirit aparţine în întregi-
me stadiului de om primitiv, posedă Wl instinct matematic, sau,
ceea ce se re.duce la acelaşi lucru, o gândire numerică încă neex-
primată prin cuvinte şi semne, dar depăşind cu mult pe cea a
grecilor în ceea ce priv·eşte interpretarea spaţialităţii pur~. Ei au
inventat bumerangul al cărui efect presupWle o Clllloaştere intui-
tivă a spaţiilor nwnerice pe care noi o atribuim geometriei anali-
tice superioare. Printr-o conexiWle ce va fi explicată mai târziu,
ei posedă în consecinţă Wl ceremonial extrei11 de complicat şi o
ierarhie a înrudirii atât de subtil exprimată mlimba .lor, aşa cwn
nu s-a putut re111arca în nici o altă parte, nici chiar în· culturile
superioare. Acest lucru face ca grecii, în epoca lor de deplină
maturitate, sub guvernare.a lui Pericle, prin analogie cu maten1a-
tica euclidiană, să nu aibă nici tu1 simţ al ceremonialuiui în ·viaţa
publică, nici W1 si111ţ al singurătăţii~ chiar la polul opus se află
ba.rocul care s-a născut, alături de analiza ~paţiului, la curtea
Regelui-soare, şi llll sistem de state ~jnte~ate pe înrudire di-
nastică. Este stilul unui suflet care se expri~ă într-un univers al
numerelor, dar nu prit1tr-o singur·ă concep·~e ştiinţifică a acestui

uruvers.

91
3

De aici rezultă W1 fapt decisiv, ignorat până astăzi de


matematicienii înşişi. Numărul în sine nu există şi nici nu poate
exista. Există mai multe universuri ale numerelor pentru că
există mai multe culturi. Astfel găsim un tip indic, arab, antic,
occidental de gândire mateinatică şi, în consecinţă„ numerică,
fiecare fiind specific şi unic de la origini, fiecare fiind o expresie a
unui sentiment cosmic diferit, un simbol al unei valori exacte la
fel de limitată ştiinţific, un principiu de organizare a devenitului,
în care se reflectă natura intimă a WlUÎ singur suflet şi numai a
acestuia, în mod precis a celui care este punctul cmtral al acestei
culturi şi numai al acesteia. Prin urtrtare există mai mult decât o
matematică. Nu încape nici o îndoială că structura internă a
geometriei euclidiene diferă total de aceea a lui Descartes, ana-
liza lui Arhimede de aceea a lui Gauss, nu numai prin limbaj
fo11nal, intuiţie şi mijloace, ci mai ales prin fond, prin sensul
originar şi predestiJ:iat al numărului care reprezintă evoluţia ştiin­

ţifică. Acest număr, sentimentul limitei pe care el îl încarnează în
mod evident, deci şi natura întreagă, univers întins a cărei ima-
gine s-a născut din această limitare şi care nu este totdeauna
accesibil decât celor care il tratează prin această unică specie
matematică: toate acestea nu vorbesc deloc de omenire în gene-
ral, ci de W1 grup uman, de fiecare dată net determinat.
Cât priveşte stilul wiei matematici ce se naşte, totul de-
pinde de cultura Wlde ea se înrădăcinează, de comunitatea wnană
care 1·eflectează asupra ei. Spiritul poate duce la o înflorire ştiin­
ţifică posibilităţile pe care ea le comportă, Ie poate manipula şi
atinge, la întâlnirea cu ele, la suprema maturitate, dar este total
incapabil să le schimbe. Cele mai vechi fo11ne omammtale antice
şi din arhitectura gotică au concretizat ideile geometriei euclidi-
roe şi ale calcului infinitezimal cu mai multe secole înainte de
11aşterea primului savant matematician în cele două culturi.

92
O devenire lăuntrică intimă, adică propriu zis: trezire de
sine, care face din copil Wl om superior şi purtător al culturii
căreia, de fapt, îi aparţine, marchează începutul CWloaşterii nu-
merelor ca limbaj. Pentru fiinţa trezită numai atunci obiectele
există ca lucruri numericeşte delimitate şi specific diferenţiate;
• • . .., " • „ •
numai atWlct extstă pentru ea 1nsuş1n, concepte, o necesitate cau-
zală, W1 sistem al lU1iversului înconjurător, o formă a universu-
lui, legi universale stabilite cu precizie; ''stabilitatea'', prin natu-
ră, este mereu linutare, încremenire, supunere la număr, şi un
sentiment, suportat aproape metafizic, de respect şi de nelinişte
faţă de sensul profund al cuvintelor măsurare, calcul, numărare,
desenare, figurare. .
lată însă cum Kant împarte posesillllea ştiinţei omeneşti
î11 sinteze a priori (necesare şi lU1iversale) şi a posteriori (rezul-
tate din experienţa Wlor cazuri particulare) şi le atribuie celor
dintâi cunoaşterea mateinatică. f'ără îndoială, el a adus astfel un
viguros sentiment lăWltric în cunoaşterea abstractă. Dar, pe
lângă lipsa unei limite tranşante ce ar trebui să reclame în mod
absolut obârşia principiului mecanica şi matematicile superi-
oa1·e modeme o demonstrează cu prisosinţă chiar apriorismul
apare ca W1 concept plin de dificultăţi, deşi el este cu siguranţă
una dm concep~ile geniale din întreaga critică a cunoaşterii. Prin
acesta Kant ''întemeiază'' totodată, fără a-şi da osteneala s-o
demonstreze ceea ce este, de altminteri imposibil şi inva-
riabilitatea formei în orice spiritualitate şi zdentitatea ei pentru
toţi oamenii. In consecinţă, se trece sub tăcere un fapt a cărui
importantă ar fi prea mult exagerată , mai ales deoarece Kant,
pentru a-şi verifica ideile, n-a lăsat să intervină decât atitudinea
spirituală a epocii lui, pentru a nu mai vorbi de atitt1dinea lui
personală . El se referă la gradul de nesigu1·an_ţă al acestei '"vala-
bilităţi lU1iversale''. Alături de câteva trăsături, fără îndoială cu
bătai e mai lungă, care, cel puţin, par independente de cultura
vremii, orice idee se înte111eiază încă pe o necesitate a for111ei ,
absolut dtferită, căreia omul i se suplme cu exactitate in calitate

93
-

de purtător al unei culturii determinate ş1 numai al ei, ir1 mod


evident. Acestea sunt două categorii foarte diferite ale substanţei
apriorice, iar problema este pentru totdeauna insolubilă, pentru
că dincolo de orice pt1tinţă de cunoaştere trebuie ştiut unde este
!imita şi dacă există vreuna. Nimeni nu a avut încă până astăzi
~urajul să adn1ită, în fapt, constanta structurii spiritului, socotită
până ai ci drept evidentă; este o i Iuzi e şi faptul că istoria concretă
,;oferă mai m~lte forme ale cunoaşterii. Dar să nu uităm că, în
~ ucrurile ce nu au devei1it încă nişte probleme, llllanimitatea nu
este numai un adevăr general ; ci şi o iluzie colectivă. O îndoială
obsct1ră a e:xl5tat totdeauna ît1 to~te cazurile, iar nonunanimitatea
tuturor gânditonlor, relevată la fiecare pnvire ·asupra istoriei
gândirii, ar fi trebuit deja să ofere o măsură a adevărului :· Dar
această divergenţă nu are drept cauză o in1pe1fecţiune a spiritului
uman, ea nu este lUl ''nu încă'' al unei cunoaşteri definitive, ea nu
este o greşeală, ci o necesitate istorică a destinului şi aceasta
este o descoperire . Natura ultimă a liicrurilor nu se. poate deduce
din constanta lor, ci numai din diversitatea lor şi chiar din logica
organică a acesteia. Morfologia comparată a formelor. cuno~­
terii este o problemă încă rezervată gândirii Occidentului.
. .

Dacă matematica ar fi o ştiinţă p·ură, ca astro11omia şi


mineralogia, i s-ar putea,... defini obiectul. Nu se poate însă şi nici
nu s~a putut vreodată . 111 zadar a torturat europeanul din Occi-
dent conceptul propritJ zis al numărului, comparându-l cu ceea
ce preocupă pe matemati..:.ianuJ din Atena sau Bagdad. Este cert
di tema de cercetare, scopul şi metodele wiei ştiinţe care poartă
~!ci ~: acolo aceeaşi denumire sunt, aici şi acolo, total diferite.
Vu e'S:istă numai o matematică, există matematici. Ceea ce
numim istorie ''a matematicii'', realiuire pretins prc,;re5>ivă a
tmui ideal unic şi invariabil, este într-adevăr, de îndată ce se
înd~ărtează imaginea superficială şi înşelătoare a istoriei, o

94
l'arietate a evoluţiilor, desăvârşite în ele însele, independente
unele de alteJe, naştere reînnoită, adecvare, transfor111are ·şi des-
puiere a universurilor for111ale străine, orgarusm care creşte, se
111aturizează, se ofileşte şi moare într-o du1~a1ă detenninată de
care rămâne legat. Nu trebuie să ne facem iluzii . Spiritul antic a
creat o matematică a sa aproape din neant. Spiritul occidental,
înzestrat istonceşte„ po5eda deja exterior şi nu lăuntric -
ştiinţa învăţată~ dar era obligat să o dobândească pe a sa proprie
printr-o modificare şi o corecţie aparente„ printr-o destrucţie re-
ală a mate111at1cii antice străine prin 11atura ei de spiritul apusean.
Prima creaţie a fost cea a lui Pitagora, a doua cea a lui Descar-
tes. Amândouă actele sunt în fond identice.
A

lnrudirea limbajului fo1mal al unei mate111atici cu cel al


marilor arte vecine nu tasă să se aştearnă nici o umbră de
1

îndoială . Sentimentul vieţii diferă mult la gânditori şi la artişti ,


dar mijloacele de expresie ale fiinţei lor conştiente au lăuntric
aceeaşi fo1mă. Senzaţia fonnei la un sculptor, un pictor, un poet
liric este osenza~e esenţialmente matematică Geometria anali-
tică şi geometria plar1ă din secolul al XVII-iea relevă aceeaşi or-
dine perfectă într-un univers infinit (ca acela pe care ar vrea să-1
facă să reînvie, să-l înţeleagă, să-l scruteze pe de o parte şi mu-
zica contemporană prin a1111orua diatonică) o geometrie a spa-
ţiuluisonor provenit din arta fundamentală a SW1etelor joase~ pe
de altă parte pictura în ulei, sora sa, prin principiul perspectivei,
o geometrie sensibilă a spa~ului colorat, pe care n-a cunoscut-o
decât Occidentul şi numai el. Această ordine este ceea ce Goethe
numea Ideea a cărei formă pătrunde imediat în obiectul sensi-
bil pri11 i11tuiţie, în timp ce ştiinţa pură nu va pătrunde în nimic şi
se va n1ărgini la simpla observape şi Ia analiz.ă . Matematica
A

depăşeşte însă observaţia şi analiza. In momentele ei supreme, ea


lucrează prin viziuni, nu prin abstracţiuni . Goethe este acela care
ne-a lăsat această observaţie adâncă, ru1ume că maten1aticianul

l. La fel şi cu cel al dreptului şi aJ finanţelor.

95
nu este perfect decât cu condiţia să simtă în el însuşi frumuseţea
adevărului. Se poate simţi aici înrudirea strâ11să dintre misterul
din natura numărului şi cel care închide în el creaţia artistică.
Astfel, maten1aticianul înnăscut ia loc alături de marii maeştri ai
fugii, ai daltei şi ai penelului, care vreau şi ei şi trebuie să tran-
spună în simboluri, să realizeze, să transmită lec~a ordinii gran-
dioase a tuturor lucrurilor pe care simplii conten1porani din cul-
turile lor o poartă în ei fără a o poseda cu adevărat . Astfel, impe-
riul numerelor se p.reschimbă prin reproducerea fo1111ei cosmice,
alături de imperiul sunetelor, al liniilor şi al culorilor. De aceea,
cuvântul ''produs'' are un sens mai amplu în matematică decât în
ştiinţele pure Newton, Gauss, Riemann erau natun artistice.
Reaminti~-vă surprinderea lor în clipele marilor descoperiri .
Bătrânul Weierstrass spunea: ''Un matematician care nu este în
acelaşi timp în parte poet nu va fi niciodată un matet11atician
perfect.''
Mate111atica este deci o artă. Ea are stilurile şi peri-
oadele ei stilistice. Ea nu este, cum crede profanul sau filoso-
ful când gândeşte ca un profan neschimbată în substanţa sa,
ci, ca orice artă„ din timp în timp, este supusă unor schimbări
· neaşteptate. N-ar trebui niciodată să tratăm evoluţia artelor
importante fără a arunca o privire în diagonală, cu siguranţă tot-
deauna sterilă, asupra matematicii contemporane. Anumite parti-
cularită~ ale raporturilor foarte profunde dintre schimbările din
teo1ia muzicală şi analiza infinitului n-au fost nicicând studiate,
deşi estetica ar fi putut trage de aici mai multe învăţăminte decât
din întreaga ''psihologie''. O istorie a instrumentelor muzicale ar
fi mai fecundă dacă s-ar studia nu pornind, ca de obicei, de la
producerea tehnică a sunetelor, ci de la cele mai îndepărtate ră­
dăcini spirituale ale nuanţei şi ale efectului sonor propus. Pentru
că dorinţa aproape nostalgică de a produce o infinitate spaţială
de sunete a generat încă din perioada gotică, în opozi~e cu lira şi
cu fluierul antic liră, citeră, aulos, syrinx ca şi cu sonorită­
ţile arabe, cele două familii de instrumente de suflat sau cu

96
-

clape şi de instrumente cu coarde. Amândouă , oricare ar fi


originea lor tehnică, se plasează prin legea sonorităţii lor, în
nordul ge1111ano-celtic, între Irlanda, Weser şi Sena, iar orga şi
clavicordul cu siguranţă în Anglia. Instrumentele cu coarde au
ajuns la for111a definitivă în Italia septentrională între 1480 şi
1530~ orga s-a dezvoltat mai ales în Ge1111ania, unde a devenit
instrumentul special de dominare a spaţiului, de o măreţie colo-
sală şi neasemuită în toată istoria muzicii. Improvizaţiile şi com-
poziţiile libere pentru orgă ale lui Bach şi ale contemporanilor lui
sunt la propriu analiza matematică a unui vast şi măreţ llllivers
sonor. Totodată, în confo1111itate cu fo1111a internă a gândirii ma-
tematice occidentale, instrumentele cu coarde şi de suflat nu se
dezvoltă separat, ci după registrul vocal uman, în grupe întregi
de aceeaşi nuanţă sonoră (cvartet de coarde, de instrumente de
suflat, fo1111aţii de trompetişti). La fel, istoria orchestraţiei mo-
deme cu toate descoperirile de noi instrumente şi cu modificările
aduse vechilor instrumente este în realitate istoria unitară a unui
llllivers sonor care s-ar putea foarte bine descrie în te1111enii unei
analire matematice superioare.

AtWlci când mediile pitagoreice, către 540, at1 3JW1S să


ştie că nz1măn1l era esenţa tuturor lucrurilor, nu se făcea deloc
''un pas înainte în evoluţia matematicii'', ci din profunzimile
sufletului antic răsărea o maten1atică complet nouă, care lua cu-
noştinţă de sine, după ce multă vreme se anunţase prin proble-
mele rr1etafizice şi tendinţele fo1111ei în artă. O matematică la fel
de nouă precum cea egiptean.ă, care n-a fost niciodată scrisă, şi
cea babiloneană, care a luat o formă algebrico-astronomică prin
sistemele ei de coordonate ecliptice, amândouă apărute o singură ·
dată, într-un ceas hotărâtor al istoriei, şi dispărute acum de multă
vreme. Matematica antică, desăvârşită în secolul al Ii-lea î.Ch., a
dispărut din lume în ciuda existenţei aparente care se perpe-

97
tueaz.ă încă în modul nostru de notare pentru a face loc
matematicii arabe timpurii. Ceea ce ştim despre matematica
alexandrină presupWle o mare mişcare în acest domeniu, al cărui
centru de gravitaţie s-a situat în întregitne în universităţile din
Edesa, Giondisabur şi Ctesiphon. Din ea doar câteva particulari-
,...
tăţi au trecut în domeniul lingvistic al antichităţii . ln pofida
numelor greceşti, Zeno<;tor, care a tratat despre figurile izo-
metrice, Serenos, care s-a ocupat de proprietăţile Wlui fascicul
în
luminos a11nonic spa~u, Hypsicles, care a introdus diviziWlea
caldeeană a cercului, Diophante îndeosebi, sunt fără îndoială toţi
arameeni, iar scrierile lor SWlt o mică parte dintr-o literatură
scrisă mai ales în limba siriană. Această mate111atică şi-a aflat
desăvârşirea în ştiinţa araţ)o-islamică, ur111ată fiind la rândul ei,
după un lllllg interval de ti.mp, ca o creaţie parcă în întregime
nouă pe un sol nou, .de matematica occidentală, a noastră, pe
care o iluzie optică bizară ne-o înfăţişează ca fiind matenUltica în
general, apogeul şi ţelul tlllei evoluţii bimilenare„ ale cărei secole
aproape scurse aStăzi s_unt de ase1nenea strict măsurate.
Aforismul lui Pitagora, după care numărul reprezintă
natura tuturor lucrurilor accesibile simţrtrilor, a rămas cel mai
valoros din matematica antică. Prin el numărul est~ definit ca
măsură şi această defini~e înglobea~ în totalitate sentiment~
cosmic al WlUi suflet pasionat orientat către actual şi tangent. In
acest sens, a măsura înseamnă a măsura w1 obiect proxim şi
corporal. Să ne an1intim substanţa operei de artă antice -
statuia stingheră a unui om nud: tot ceea ce este esenţial şi im-
portant în fiinţă, ritmul ei în întregime, este aici cotnplet redat
prin planuri, măsură, raporturi sensibile între părţi . Conceptul pi-
tagoreic despre a11nonia numerelor, deşi derivat poate dintr-o
muzică ce ignora polifonia şi a1111onia şi a cărei instrumentare
avea ca scop o notă unitonală pastişată, aproape corporală, pare
să ducă în absolut amprenta acestui ideal plastic. Piatra cioplită
nt1 reprezintă ceva decât cu condiţia să aibă dimensiuni proporţi­
onale„ o foi 1nă măst1rată, ca să fie ceea ce a făcut-o dalta

98
artistului. Suprima~ travaliul şi totul este un haos, W1 ceva ne-
realiz.at încă, deci, pentru moment, neantul. Transfigurat şi am-
plificat, chiar acest sentiment creează în opoziţie cu starea de
haos starea de cosmos, stare însufleţită a universului exterior al
anticului, ordine a11nonioasă a tuturor obiectelor particulare cu
contururi bine definite şi prezente în inod concr~. Suma tuturor
acestor obiecte este deja Wliversul total. Distanţa care le separă,
spa~ul nostru pe care îl umple111 cu tot patosul unui mare •

simbol, este neantul, ~o µ11 ov. Pentru omul antic, întindere


înseamnă corporalitate. Pentru noi spaţiul are funcţia de a face
''să apară'' obiectele. Aruncând de aici o privire în u1111ă, rezol-

văm poate enigma metafizicii antice, conceptul.tainic de apeiron


(a1tEtpov) la Amaximandru„ care nu se poate traduce în nici o
Jimbă occidentală El nu are nici Wl fel de număr corespondent în
sens pitagoreic, nici mărime şi limite măsurabile, prin u11nare
nici natură, deci ·este Jncomens11rabilul, statuia încă neconturată
di11 piatră de dalta artistului . Este denumit arhe-ul (apx.11) fără
limită şi fără fon11e optice, pe care doar o limitare, o indivi-
. dualiutre îl va transfo1111a în ceva, în univers. El este fo1111a
fWldamentală apriorică a conştiinţei antice, corporalitate în sine,
căreia, în imaginea cosmică kantiană, i se substituie spaţiul exact
corespond(;nt, de unde' Kant pretinde că ''poate extrage toate
lucrurile"prir1 gândire''.
lnţelegem acum ceea ce distinge o matematică de alta, şi
n1ai cu seamă pe cea antică de cea occidentală. Dinspre partea
sentimentului ei ccsrn1c integral, gândirea antică matură nu pu-
tea vedea în mate1nati că decât doctrina raporturilor de mărime,
de măsură şi de figurare între corpurile concrete. Pornind de la
acest sentin1ent, dacă Pitagora a pronunţat formula decisivă,
aceasta constă în faptuJ că numărul era pentru el în mod cert un
simbol optic, deci nu o fo1111ă în general sau un raport abstract,
ci un semn-limită al devenitului în măsura în ~re acesta apare în·
unită~ concrete perceptibile pentn1 simţuri. Intreaga antichitate,
fără excep~e, concepea numerele ca pe nişte unită~ de măsură,

99 • . . ..


de mărime, de lungimi şi de suprafeţe. Orice altă specie de
întindere era de neconceput. Toată matematica antică este în
fond o stereometrie. Euclid, care şi-a desăvârşit sistemul în se-
colul al ll-lea, se gândeşte, dintr-o necesitate foarte profundă,
când vorbeşte despre W1 triunghi, la suprafaţa-lin1ită a Wlui corp
şi · niciodată la un sistem de trei drepte ce se intersectează, nici la
o mulţime de trei pWlcte într-Un spaţiu tridimensional. El nu-
"
meşte linia o ''lungime fără lă~me'' µflxol; a1tÂa.~el;. In gura
noastră, această definiţie ar suna jalnic~ în cadrul matematicii
antice, ea este exemplară.
Numărul occidental nu mai este, cum credea Kant şi
chiar Helmholz, un produs al timpului considerat ca fo1111ă
ap1iorică a sensibilităţii, ci ca o categorie spaţială particulară
considerată ca ordine a unită~lor de acelaşi fel. Cum se va vedea
din ce în ce mai clar, numărul real nu are nimic comun cu
realităţile matematice. Numerele aparţin exclusiv sferei întin-
derii, a extensiunii. Dar există tot atâtea posibilităţi şi deci nece-
sită~ pentru a imagina întinderea în organiz.are câte culturi exis-
tă . Numărul antic nu este o idee despre raporturile spaţiale, ci
despre unităţile tangibile delimitate pentru ochiul carnal, tru-
pesc. Aşadar, antichitatea nu cunoaşte şi aceasta este o conse-
cinţă necesară decât nun1erele ''naturale'' (pozitwe, întregi),
al căror rol este complet şters printre categoriile numerice
numeroase şi extrem de abstracte ale matematicii occidentale, cu
sistemele ei complexe, hipercomplexe, non-arhimedice etc.. .
De aceea, reprezentarea numerelor iraţionale, deci ale
frac~ilor indefinite din sistemul nostn1 numeric, este imposibilă
· pentru spiritul grec. Euclid spunea şi ar fi trebuit să-l în-
. telegem mai bine,... că liniile incomensurabile nu se comportă
''ca n1,merele''. Intr-adevăr, în conceptul reali?.at de numărul
iraţional există o separare totală între conceptul de număr şi cel
de 1nărime, căci un număr, ca 1t de exemplu, nu va putea ni-
ciodată să fie nici delimitat, nici reprezentat printr-o linie. Dar
de aici rezultă că, într-llll pătrat de pildă; dacă se reprezintă

100
raportul dintre pătrat şi diagonală prin numărul antic, care este o
limită sensibilă absolzltă şi ·o mărime finită, se ajunge dintr-o
dată la altă categorie de numere care, pentru sentimentul cosmic
antic rămâne profimd străină şi, în consecinţă, puţin liniştitoare,
ca şi cum el s-ar afla pe punctul de a descoperi un mister pericu-
los al propriei fiinţe. Este ceea ce relevă un mit straniu al Greciei
târzii, ce spWle că un savant care a divulgat cel dintâi taina
iraţionalului trebuie să piară într-un naufragiu, ''pentru că e
necesar ca inefabilul şi invizibilul să rămână mereu ascunse''
Oricine simte neliniştea care se află la baza acestui mit acee-
aşi nelinişte ce n-a încetat să-i facă pe greci să se înfioare, in
timpurile de înflorire, în faţa dezvoltării micilor oraşe-state în ţări
organizate politic, în faţa alinierii străzilor largi şi a ale11or cu
perspţXiive vaste şi cu margini trasate, în faţa astronom1e1 babi-
loniene ce scruta infinite spaţii siderale ş1 în faţa navigape1 in
Mediterana pe drumuri croite de navele egiptene ş1 f e111L· 1~lf' O
profimdă nelinişte metafizică în faţa dispanţiet prezentului ş1 a
tangibilului sensibil, cu care fiinţa ant1culu1 se înco11Jurase ~d ~1
cu un paravan după care do1m1ta ceva nel1ruşt1tor" abis şi pră­
pastie originară a acestui cosmos creat intr-Wl fel şi an1nc1al
stăpânit, precum şi înalt ethos religios în uzanţa lui restrânsă Cel
ce înţelege acest sent1mer1t înţelege şi sensul numărului antic,
măsură ce se opune incomensurabilului. Naturalistul Goethe l-a
înţeles foarte bine şi de aceea el se ridică, aproape angoasat,
contra matematicii; ceea ce nimeni n-a înţeles încă bine este că
revolta ~nteşte involuntar numai către matematica non-antică,
spre calculul infinitezimal ce servea drept fimdament al ştiinţei
timpului său .
Religiozitatea antică se concentrea~ cu o intensitate
crescândă în cultele prezente şi sensibile legate de un loc anu-
me corespumând unui singur panteon ''euclidian'' Dogmele
abstracte, planând peste zone mai îndepărtate ale gândirii, rămân
mereu străine de ea. Un asemene.a cult reprezintă pentru o dogmă
papală ceea ce statuia reprezintă pentru o orgă dintr-o catedrală .

101
Fără îndoială că totdeauna va rămâne ceva cultic în mate111atica
euclidiană . Trebuie numai să ne gândim la doctrina esoterică a
pitagoreicilor şi la semnificaţia pe care o avea teoria poliedrelor
regulate pentru mediile esoterice platoniciene. Acestora le cores-
punde o înrudire intimă între analiza infinitului, pornind de la
Descartes, şi dogmatica contetnporană, care merge progresiv de
la ultimele direcţii ale Refo1111ei şi Contrarefo11nei până la un de-
ism pur, ferit de orice trăsătură sensibilă. Descartes şi Pascal au
fost matematicieni şi jansenişti, Leibniz mate1natician şi pietist;
Voltaire, Lagrange, D' Alembert sunt conten1porani. Sufletul an-
tic simtea în principiul iraţionalului, deci în destrucţia llllei serii
statuare de numere întregi ce reprezentau o ordine universală
perfectă în sine, o blasfei11ie contra ordinii divine. 1.,a Platon, în
Timeos, acest sentiment este incontestabil. Transfo1111area într-un
continuitm a şirului discontinuu de numere pune într-adevăr în
discuţie nu numai conceptul antic despre număr, ci însuşi con-
ceptul universului antic. Acum înţelegem că chiar şi numerele
negative, pe care noi ni le reprezentăm fără dificulţate, afortiori
n11mărol zero creaţie subtilă a unei uimitoare puteri de
abstractizare oferind cu francheţe cheia lUlui sens al fiinţei pentru
sufletul indic care l-a conceput ca pe un fundament al sistemului
poziţional al cifrelor sunt imposibile pentru matematica anti-
că . Expresia -2 x -3 = +6 nu este tlici concretă, nici repr~zentati­
vă ca ordin de mărime. Cu + 1 şirul măritnilor este finit. In repre-
zentarea grafică a nu1nerelor negative ( + 3 . +2 . + 1 . O .:l .:l. -3)
spaţiile începând cu zero se transfo1111ă în simboluri pozitive a
ceva negativ: ele semnifică, ele nu mai sunt ''egale'' cu nimic.
Dar realizarea acestui act nu se situa pe direc~a gândirii mate-
matice antice.
Tot ceea ce s-a născut din fiinţa conştientă antică n-a
fost aşadar ridicat la rangul de realitate decât prin limita sa plas-
tică . Ceea ce nu se poate desena nu este deloc un ''număr''.
Platon, Archytas şi Eudoxiu vorbesc de numere-plane şi de
numere-corpuri adică la puterea a doua şi a treia şi se înţelege de

102
la sine că ideea altor puteri superioare nu există pentru ei. O a
ar
patra putere fi fost W1 nonsens pentru sentimentul 'fundamer1-
tal~ căci înseamnă imediat o întindere cu patru d1n1ens1Lm1 şa
totodată materială. Chiar şi o expresie de tipul e-ix ce apare
1
constant în fo1111ulele noastre, sau, mai simplu, expresia 5 f2 deja
cwioscută de Nicolaus Oresmus în secolul al XIV-iea, le-ar fi
părut total absurde. Euclid numeşte coaste (7tÂsupai) factorii
Wlui produs. Se efectuează calcule cu fracţii definite, se înţe­
lege căutând W1 raport numeric numărător-numitor. Aceasta
face itnposibilă tocmai reprezentarea numărului zero, deoarece el
nu are pici un sens geometric. Să nu începeţi să obiecta~, con-
fonn uzanţelor gândirii noastre, constituită într-un mod. diferit, că
a~ reprezintă exact ''treapta primitivă'' a matematicii în ge-
neral. In cadn1I wriversului pe care omul antic 1-a creat în jurul
lui, matematica antică este o realitate desăvârşită. Ea nu este
impeifectă decât pent1'U noi. Matematicienii din Babilon şi din
India tăcuseră, de mai mult timp, nişte capitole esen~ale ale
matematicii lor din ceea ce era absurd pentru sentimentul antic al
numărului , lttcru ştiut şi de mai mul~ matematicieni greci.
''Matematica'', nu încetăm s-o repetăm, este o iluzie. O gândire
matematică şi, în general, ştiinţifică şi justă, este convingătoare
şi ''necesară în mod logic'' când ea răspunde în întregime senti-
mentt1lui vieţii nutrit de autorii ei. Dacă nu e aşa, ea este impo-
sibilă, avortată, smintită sau, confo1111 expresiei favorite a orgoli-
osului nostru spirit istoric, ''primitivă''. Matematica ,.., modernă,
capodoperă a spiritului occidental, este ''adevărată''. In tot cazuJ,
lui Platon i-ar fi părut o metodă aberantă şi ridicolă pentru a te
apropia de ceea ce este adevărat, respectiv de matematica antică~
cert este că ne-am făcut cu greu o idee despre ceea ce am lăsat să
se piardă din n1arile sistetne de gândire ale culturilor străine,
pentru că limitele gândirii noastre nu ne-au pe111lis să te asi-
milăm, sau, ceea ce înseamnă acelaşi lucru, pentru că am sim~t
că ele erau false, superflue, lipsite de sens pentru noi.

103

Matematica antică, teorie a mărimilor concrete, caută să


interpreteze exclusiv faptele actuale şi sensibile, limitându-_§i deci
investigaţiile şi aplicaţiile la cazuri concrete şi tangibile. ln faţa
acestei juste consecinţe, există în atitudinea practică a matema-
ticii occidentale ceva ilogic care n-a fost propriu-zis cunoscut
decât după inventarea geometriilor neeuclidiene. Numerele SWlt
fenomene ale cunoaşterii eliberate de senzaţii, sunt fenomene de
gândire pură. Ele poartă în sine caracterul lor abstract. Apli-
cabilitatea riguroasă la o realitate a senzaţiei inteligente este, din
contră, o problemă pentru sine, pusă. neîncetat şi niciodată re-
zol vată într-o manieră satisfăcătoare. Concordanţa fenomenelor
matematice cu faptele experienţei cotidien~ nu este, la prima
vedere, nitnic mai mult decât o evidenţă. ln ciuda prejudecăţii
profane despre evidenţa matematică imediată a intuiţiei, cum o
găsim la Schopenhauer, geometria euclidiană, care are o asemă­
nare superficială cu geometria empirică din toate timpu~le, nu
este în acord decât aproximativ şi în nişte limite foarte restrânse
(''pe hârtie'') cu intuiţia. Despre marele spaţiu noi ştim (ca un
simplu fapt) că, pentru ochiul nostru, două paralele se întâlnesc
"'
pe linia orizontului. lntreaga perspectivă a picturii noastre este
fondată pe acest fapt. Totuşi~ Kant a dat înapoi, ceea ce este de
11e1ertat pentru un gânditor occidental, în faţa ''matematicii
depărtării'', apelând la ajutorul exemplelor cu figuri, a căror
1neschinăne împiedică degajarea precisă a unei probleme specifi-
ce Occidentului~ aceea a spaţiului infinitezimal. Fără îndoială şi
Euclid, pentru a demonstra realitatea concretă a axiomelor lui,
eVltase să introducă W1 triunghi ale cărui vârfuri ar fi reprezen-
tate de poziţia unui observator şi a două stele fixe, deci ceva
imposibil de desenat şi de ''privit''. Dar gânditorul antic avea
dreptate. Aici intra în joc acelaşi sentiment ce da înapoi în faţa
1raţionalului şi care nu îndrăznea să conceapă neantul ca zero, ca
11umăr11 care da înapoi adică şi în contemplarea raporturilor

104
cosmice, în faţa incomensurabilului, ca să salveze simbolt1l
"" ..
1nasun1.
Aristarc clin Samos a stat la Alexandria (288-277 î.Ch)
într-un mOOiu de astronomi care erau neîndoielnic legaţi de şcol1-
le caldeo-persane şi a schiţat aici siste111ul universului heliocen- •
tric1, a cărei redescoperire de către Copernic a stârnit din adân-
curi pasiunea metafizică occidentală gândiţi-vă la Giordano
Bruno fiindcă realiza prin el presentimente puternice ş1
confi1111a sentimentul faustic gotic, care sacrificase deja în arhi-
tectura catedralelor ideea spaţiultti infinit: ideea lui Aristarc r1t1 J
întâlnit în antichitate decât o indiferenţă totală şi curând după
aceea o putem spune deschis uitarea. Partizan11 e1 t'r :l t.1
nişte învăţa~, aproape to~, fără excepţie, originan dm Asia
Mică. Apărătorul cel mai cWloscut, Seleucos (către 1 "0). era ctin
"'
Seleucia persană, situată pe cursul Tigrului. ln realitate, sistemul
cosmic al lui Aristarc era psihic nesemnificativ pentn1 , 1< t ', ' ' ' ' '
cultură. El ar fi devenit chiar periculos pentru sent1men-tul
cosmic. Şi totuşi, spre deosebire de sistemu] copemician şi
acest fapt hotărâtor a fost totdeauna pierdut din vedere 1 ~-a
dat o forrnă specială pentru a-l adapta cu exactitate la sentimen-
tul cosmic antic. Aristarc admitea ca formă desăvârşita a cos-
mosului o sferă goală, material delimitată din loc în loc, care se
putea vedea dintr-o privire~ în mijlocul ei se găsea s1sten1ul
planetar al lui Copernic. Astronomia antică a considerat întot-
deauna pământul şi corpurile cereşti ca fiind două elemente
diferite, oricare ar fi modul particular de a le concepe mişcările.
Idrea deja avansată de Nicolaus Cusanus şi de Leonardo da
Vinci, cum că pământul nit este decât o stea printre altele2, se

"
1. In singura scriere păstrată, el reprezi11tă, de altminteri, viziunea
geocentrică atât de bine încât s-ar putea admite că ipoteza învăţatilor
caldeeni l-a sedus o clipă.
2. F.Struntz: Geschichte der Naturwissenschafl in Mittelalter, 1910,
p. 90.

105
împacă atât cu sistemul ptole111eic, cât şi cu cel copemician. Dar,
admiţând existenta unei sfere celeste, ce ar fi ameninţat conceptul
de limită sensibilă, principiul infinitului era răsturnat. Nici o idee
despre spaţiul cosmic nesfârşit nu s-a ivit aici, cum ar fi putut
părea posibil; gândirea babiloneană reuşise însă s-o reprezinte de
,
1nultă vreme. In celebra lui lucrare despre ''numărul firelor de
nisip'' (idee revelatoare pentru a respinge toate tendinţele infinite-
zimale, deşi ea este considerată mai departe ca primul pas spre
metoda integralelor modeme), Arhimede demonstrează că acest
corp stereometric căci cosmosul lui Aristarc nu este altceva
- umplut cu atomi (fire de nisip) duce la rezultat~ foarte
importante, dar nu complete. Acest lucru înseamnă însă a nega
deschis tot ceea ce constituie analiză pentn1 noi. IR~te:zele,
niciodată verificate şi fără contenire impuse spiritului; asupra
eterului cosmic conceput ca o materie mediat sensibilă, arată că
uni,vers~l fiiicii este negarea foarte strictă a oricărei limite. ma-

teriale. Eudox.iu, Apollonios şi Arhimede, desigur cei mai subtili


şi mai în~rămeţi matematicieni ai antichităţii, au realizat foarte
bine o analiză pur optică a devenitului, prin teza valorii-limită a •

plasticii antice, folosindu-se în cea mai mare parte de compas şi


de riglă. Ei folosesc metode foarte subtile şi greu accesibile nouă
ale unui calcul integral ce nu are decât o asemănare aparentă
chiar şi cu n1etoda leibniziană a integralei detenninate. Ei se
servesc de locurile geo1netrice şi de coordonate care SWlt numere
ale măsurii şi linii riguros definite, nu ca la Fe1111at şi , mai ales,
la Descartes, nişte raporturi spa~ale nedefinite, nişte valori ale
unor ptmcte în raport cu locul lor în spapu. Mai cu seamă în
aceasta constă metoda epuizării ipotezelor expusă de Arhimede
într-o seri soare căt.re Eratostene, recent descoperită, în care el

1. Ea a fost pregătită de Eudoxiu pentru calculul volumului piramidei


şi al sferei '~mijloc pentru greci de a răsturna conceptul tabu al
infinitului"~, cum scrie Heiberg în Nalunt1i„~s. : u. A1f ath. im klass.
Alieri. 1912, p. 27.

106
pwie bazele cuadraturii segmentului de parabolă prin calculul
unghiurilor drepte înscrise şi nu al poligoanelor asentănătoare.
Dar, metoda teoretică complicată la infinit, prin care el ajunge la
rezultat sprijinindu-se pe câteva ipoteze geometrice ale lui
Platon, face simţită cu precizie o opoziţie imensă între acestă
intuiţie şi aceeaşi intuiţie superficială a Wlui Pascal, de pildă~ nu
există o opozi~e mai tranşantă dacă facem abstracţie de
conceptul de integrală la Riemann decât ceea ce noi desem-
năm, vai ! cu numele de cuadraturi, în care ''planul'' este repre-
zentat ca limitat printr-o funcţie, fără a mai vorbi de o mani-
pulare geometrică. Nicăieri cele două matematici nu se apropie
atât una de cealaltă şi nicăieri nu se face mai clar simţit abisul de
netrecut care desparte cele două suflete ale cărei expresii sunt.
Nwnerele pure, pe care egiptenii le ţineau secrete dintr-
tm fel de teamă lăuntrică de mister, ca să zicem aşa: esenţa stilu-
lui cubic din vechea lor arhitectură, era şi pentru eleni cheia ce
deschidea înţelesurile devenitului, ale încren1enirii şi deci ale
caducităţii . Fo1111a pietrificată şi sistetnt1l ştiinţific neagă viaţa.
Numărul matematic, principiu fonnal fundam.ental al universului
întins care nu există decât în şi pentru fiinţa conştientă este, prin
caracterul de necesitate cauzală , în aceeaşi relaţie cu moartea ca
şi nwnărul cronologic cu devenirea, cu viaţa , cu necesitatea
destinului. Raportul acesta al fo11nei strict matematice cu sfâr-
şitul fiinţei organice, cu fenomenul restului său anorganic, al
cadavrului, va apărea mereu mai clar la originea tuturor artelor
majore. .Am re111arcat deja evoluţia primelor arte decorative în
dotneniul vaselor şi al obiectelor de cult mortuar. Nu1nerele sunt
simbolurile caducităţii. Fo11nele încren1enite neagă viaţa.
Fo1111ulele şi legile aştern o peliculă de cristal peste imagi11ea
naturii. Nwnerele ucid. Ele se aseamănă cu Mumele lui Faust •

plimbându-se maiestuos în singurătatea 'tărâmurilor de unde


orice fom1ă este izgonită şi. .. care vorbesc de fo1111are, de
transfo1111are, refren etern al sensului etern, fără să vadă plutind

107

i11 JUT 1n1agmile vrewiei creaţii''. (Faust, II, versurile 1665 şi


1675-1677.)
Aici, Platon şi Goethe se ating, având presentimentul
wiui mister ultim. Mumele, Inaccesibilul Ideile lui Platon -
desenmează posibilităţile Wlui suflet (psyche), fo1111ele lui înnăs­
cute ce se realizează într-o cultură activă şi creată, ca artă, gân-
di re, stat, religie, în llll.iversul vizibil şi în ordinea cosmică ideală,
concepute de acest suflet (psyche) dintr-o necesitate foarte adân-
că. Aici gândirea matematică dintr-o cultură şi ideea acesteia
despre llll.ivers îşi află temeiul înrudirii lor ce o ridică pe prima
deasupra ştiinţei simple şi a cunoaşterii, dincolo de care aceasta
are sensul Wlei intuiţii cosmice, care face să existe tot atâtea ma-
tematici sau llll.iversuri numerice câte culturi superioare
extstă. Numai astfel se explică şi devine necesară, printr-o in-
tuiţie profund religioasă, calea spre descoperirea problemelor
matematice hotărâtoare, din cultura lor, de către cei mai mari
gânditori, matematicieni, artişti plastici, în domeniul numerelor.
Astfel trebuie să ne reprezentăm crearea nurr1ărului antic
apollinic de către Pitagora, fondatornl unei religii. Acest senti-
•I ment primordial l-a călăuzit pe Nicolaus Cusanus, tnare episcop
••
••
de Brixen, care a găsit, pe la 1450, pornind de la considerentul
infinită~i lui Dumnezeu în natură, caracteristicile fundamentale
ale calcului infinitezimal. Leibniz, care i-a dete1111inat metodele şi
aplica~ile cu două secole mai târziu, a plecat el însuşi de la
considera~i metafizice ast1pra raporturilor principiului divin cu
î11tinderea nedefinită pentru a ajunge la ideea de .analysus situs,
interpretarea cea mai generală, probabil, a spa~ului pur eliberat
de orice element sensibil şi ale cărei mari posibilităţi nu au fost
dezvoltate decât în secolul al XIX-iea de Grassn1ann în teoria
întinderii, şi mai ales de Riemann~ adevăratul fondator al sim-
bolicii planurilor bilaterale ce reprezintă natura ecuaţiilor. Şi
1'epler şi Newton, amândoi naturi religioase, au fost foarte
conştienţi de faptul că au sesizat, ca şi Platon, prin intui~e şi, în

108
111od exact„ pr111 111ter111edit1I nu111crelor. 11atura ordini 1 C<)St111ce
d1 V111e .

Diophante, se spt111e ~)este tot~ a descătuşat cel dintâi


111ate111atica antică din lantl1rile sensibilitătii
~ , . Fără a fi creaton1l
algebrei „ el ar fi lărgit şi co11ti11t1at teoria 111ări111ilor nedetenni11a-
te, ar fi prezentat-o totuşi deodată. preschimbâ11d neîndoiel11ic
nişte idei deja existente în 111atc111atica antică pe care o cunoaş­
te111. Pentn1 se11tin1entul a11tic al t1niversului este cert că aceasta
llU a fost ll~1 caştig, ci o pierdere totală. Nun1ai acest lucrtt ar fi
trebt11t să ne arate că Diophante nu 111a1 aparţinea lăuntric cul-
tl1ri1 a11tice. La el, realului'ţ devenitului„ li se opune un 11ot1 se11ti-
111ent al 11u111erelor, să-i spune111 sentime11t al li111itei, care este ce)
din care eJe11ii deduseseră, prin t1oţiunea de li111ită prezentă şi
sensibilă, dincolo de geon1etria euclidia11ă a corpurilor concrete„
ş1 plastica statuii 11ude şi 111011eda de argi11t. Detaliile despre
î11florirea 11oii 1nate111atici 11e sunt necunosct1te. Atât este de izolat
D1opl1ante în 111ate1natisa antichităţii târzii încât unii s-au gândit
I~ o influenţă indiană . Insă el a suportat-o 1nai ales pe aceea a
vecl1ilor ttniversită~ arabe, ale căror studii le cunoaşte111 atât de
pt1t111. cu excepţia dogn1aticii. Dincolo de intenţia de a păşi pe
căi eltclidiet1e, un 11ou senti111e11t al litnitei„ pe care-l 11u1nesc
111agic~„ îşi face loc. Acesta nu este în nici un fe1 conştie11t că s-ar
opune idealului a11tic. Ideea de nt1111ăr ca 111ă1„in1e nu s-a dezvol-
tat„ ci s-a prăbuşit pe nesi111ţite. Nici un grec n-ar fi putut explica
ce este un număr nedeterminat ' a'' şi un nun1ăr nedefinit '"3'',
4

a111ândouă 11efiind nici 111ăsură, nici tnărime, nici linie. Not1l


se11t1111ent al li111itei concretizat î11 astfel de categorii nu111ence stă
cel pttţin la baza cercetărilor lui Diophante. Cât despre calcult1I
cu ajt1torul literelor, fa111iliar nouă sub 11un1ele de algebră , tinde
el 11i se prezintă con1plet transfor1nat, nu a fost introdus decât în

109
+
1591 de Vieta, care l-a opus, sensibil, dar inconştient, celui din
Renaşterea care imita afltichitatea.
Diophante trăia pe Ia anul 250 după Isus Cristos, deci în
al treilea secol de cultură arabă, al cărei organism istoric a fost
înveşmântat până în zilele noastre în formele artificiale ale Impe-
riului Roman şi ale ''Evului Mediu'', cultură căreia îi aparţine tot
ceea ce a apărut de la începutul erei noastre pe teritoriul Islamu-
1ui ce a u11nat. Acesta este tocmai noul sentiment al spaţiului,
acum încarnat în cupole, n1ozaicuri, reliefuri pe sarcotage, în stil
creştin primitiv şi sirian, care a înfăşurat statuia antică în ultimul
văl de uitare. Aşa a început să existe o nouă artă arhaică şi llll
ornament geometric strict. Dioclepan desăvârşea chiar. aţunci
califatul în imperiul care nu mai avea decât nume roman. Cinci't
secole îi despart pe Euclid de Diophante, pe Platon de Plotin, pe
ultimul gânditor definitiv (Kant) al wtei culturi desăvârşite de
primul gânditor al scolasticii (Duns Scot) din aceeaşi cultură
care se deştepta.
Aici venim în contact pentru întâia oară cu fiinţa acestor
mari individualităţi a căror devenire, înflorire şi moarte pe o
suprafaţă pestriţă şi indistinctă reprezintă substanţa specifică a
istoriei universale. Sufletul antic ce se desăvârşeşte în inteligenţa
romană, al cărui ''corp'' este cultura antică cu operele ei, cu
ideile, cu faptele şi co vestigiile ei, apăruse în jurul anului 1100
înainte de Cristos în peisajul Mării Egee. Cultura arabă, care
ge1111ina din epoca lui Augustus în Orient sub acoperământul
civilizaţiei romane, îşi are leagănul în totalitate în peisajul dintre
Arn1enia şi sudul Arabiei, dintre Alexandria şi Ctesiphon. Ca
expresie a acestui suflet nou, trebuie luate în considerare în cvasi-
integralitatea lor arta ''antichităţii târzii'' a epocii imperiale,
cultele absolute ale Orientului pline de o ardoare juvenilă, religia
mandeistă şi maniheistă, creştinismul şi neoplatonismul, forumu-
rile imperiale ale Romei şi Panteonul roman cea mai veche
dintre toate moscheile .


110
Faptul că la Alexandria şi la Antiohia se scria, se credea
încă şi se gândea în greceşte nu are mai multă importanţă decât
preferinţa acordată limbii latine de ştiinţa occidentală până la •

Kant, sau de ''renaşterea'' vechiului Imperiu Roman prin Carol


cel Mare.
Diophante n!l mai vede în nwnăr măsura şi substanţa
lucrurilor plastice. ln moz_aicul de la Ravenna omul a încetat
să mai fie un corp. Pe nesimţite, cuvintele greceşti şi-au pier-
dut substanţa lor primară, părăsind terenul kalokagathiei
(X,a.Â.oxaya81a.) atice, al ataraxiei (a.'tapa.ţ1a) şi al galeneei
(ya.Â.flVfl) stoice. Fără îndoială că Diophante ignoră încă nu-
mărul zero şi numerele negative, dar nu mai cunoaşte unităţile
plastice ale numerelor pitagoreice. Pe de altă parte, caracterul
nedete1111inat al numerelor indefinite arabe diferă complet, la
rândul lui, de variabilitatea sistematică a numărului occidental,
sau a.funcţiei, cum o numim.
iviatematica magică, fără a ne fi cunoscută în amănunt„
s-a dezvoltat dincolo de cea a lui Diophante lucru ce deja
presupWle o anumită evoluţie anterioară în mod logic şi ur-
mând o mare direcţie până la desăvârşirea ei sub Abbasizi în
secolul al IX-iea, cum ne-o arată nivelul cunoştinţelor lui
Alhwarizttti şi Alsidjzi. Ceea ce abordea~ plastica prin geo-
metria euclidiană acelaşi limbaj for111al în altă haină sau ·
muzica instrumentală prin analiza spaţiului, arta magică a moza-
icurilor, arta arabescurilor sassanide şi, mai târziu, bi;zantine, cu
bogăţia ei cres.cândă de siluete pe jumătate materiale plutind
peste motivele fo1111ale organice, arta altoreliefurilor din epoca
lui Constantin, cu nuanţele lor întunecate şi vagi umplând inter-
valele dintre proeminenţe şi adâncituri, sunt de asemenea potrivi-
te pentru această algebră. Pentru aritmetica antică şi pentru ana-
liza occidentală, algebra este ceea ce, pentru te111plul doric şi
pentru cateidrala gotică, este biserica cu cupolă.
Numai că Diopl1ante nu a fost un mare matei11atician.
Cea mai mare parte a amintirilor ce ni-l evocă nu se găseşte în

111
.
scrienle lui~ iar ceea ce se găseşte aici nu este cert, în totalitate,
al lui . Semnifica~a lui fortuită constă în faptul că după câte
ştim pentru prima dată la el noul sentiment al numărului este
incontestabil. Când îl comparăm cu fondatorii magistrali ai unei
n1atematici definitive, ca Apollonios şi Arhimede în antichitate,
Gauss„ Cauchy şi Riemann în Occident, la el găsim, mai cu
sea111ă în limbajul formulelor, ceva primitiv, ceva ce ne-am
co1nplăcut să numin1 până azi decadenţa antichităţii târzii.
Viitorul ne va arăta după exemplul răsturnării ce a trar1 -·
sfo1111at această artă, pretins antică şi făţiş neglijată, pentn1 ~·
c'pn111a senti1nentul cosmic primitiv arab, care chiar atWlca se
deştepta -- cum să-l înţelegem şi să-l aprecien1 pe acest primitiv.
La fel de arhaic, pnmitiv şi ezitant este sistemul matematic al llJt
~1colaus Oresmus, episcop de Lisieux (1323-1382), care a fo-
losit pentru întâia oară în Occidqit o specie independentă de
coordonate şi chiar de puteri cu exponenţi frac~onari, presu-
pw1ând un ser1timent al numerelor, obscur încă, dar, incontesta-
bil~ total1nente opus antichită~i, însă care nu mai este nici arab.
lmagina~-vă alături de Diophante un sarcofag creştin primitiv
cl111 colec~ile romane, iar alături de Oresmus o statuie gotică ce
1111podobeşte catedralele ge11nane şi veţi remarca concomitent o
inrudire în direc~a ideilor matematice ce reprezintă la amândoi
1 1c ·~l<1~· 1 stadiu pritnitiv al inteligenţei abstracte. Sentimentul
stereometric al limitei, dus până la ultimul rafinament, până la
:lt 1111a eleganţă„ de lll1 Arhimede şi întemeiat pe o inteligenţă
grandios citadină„ dispăruse de multă vreme. Pretutindeni, în
lt1n1ea pri1niti vă arabă, vibraţia era surdă, nostalgică, mistică, nu
111ai era sonoră şi degajată precum corespondenta ei atică . Aici te
'>l lllţeai un fiu al păn1ântului într-llll un peisaj primitiv, nu lll1
1
111are citadin precum Euclid sau D' Alembert . Imaginile profun-

I. Alexandria încetează să mai fie un oraş universal în secolul al


Ii-lea d. Ch. nemairămânând decât una din acele aglomerări de

112
de ş1 complicate ale gândirii antice nu mai erau înţelese iar lumea
avea imagini noi şi confuze, a căror concepţie clară„ spirituală şi
citadină nu mai putea fi înţeleasă de multă vreme. Acesta este
stadiul gotic al tuturor culturilor tinere, pe care antichitatea
însăşi îl traversase în perioada dorică de la care nu s-a păstrat
decât ceramica în stil dypilon. Numai în secolele al IX-iea şi al
X-lea, la Bagdad, concepţiile lui Diophante au fost perfecţionate
de învăţaţi lucizi, cu nimic mai prejos decât Platon şi Gauss.

Actul decisiv al lui Descartes, a cărui geon1etrie a apărut


in l 63 7 „ nu a fost, cun1 se repetă necontenit, cel prin care s-a
i11trodus o n1etodă şi o intuiţie nouă în geometria existentă, ci
cJre a conceput, o dată pentru totdeauna, o nouă idee a nz1mă­
n1/ui„ constând în primul rând în eliberarea geometriei de
operaţia vizibilă cu construcţi şi figuri, fie ele chiar de domenjul
1năsurii şi al măsurabilului. Prin el„ analiza infinitului a devenit o
1eal1tate. Sistemul pietrificat, zis al coordonatelor carteziane„ ce
reprezintă în mod ideal mărimile măsurabile în sens semieucli-
d1an, căruia, în perioada dinainte, Oresmus„ de pildă, îi acorda o
n1are Însemnătate, nu ~ fost desăvârşit de Descartes, ci desfiinţat
de el, aşa cum înţelegem când pătrundem în miezul explicaţiil9r
sale. Contemporanul său, Fermat, a fost ultimul reprezentant. ln
locul ele1nentului sensibil, concret al liniei şi planului, expresia
specifică a sentimentului antic al limitei, apare elementul
abstract„ spaţial, deci opus anti·chităţii, punchJ/, caracterizaţ de
acun1 înainte ca un grup de numere pure corespondente.
Descartes a distrus conceptul de mărime sau de dimensiune
sensibilă, transmis prin textele antice, ca şi prin tradiţia arabă,
substit.uindu-i acestuia raportul variabil al coordonatelor în

imobile şi de civilizaţie antică ce adăposteşte o populaţie cu sentimen-


te ptin1itive şi structuri psihice felurite.

113
spa~u. Dar uităm să remarcăm că el a suprimat astfel şi
geometria în general, care, de acum încolo, în •
universul nume-
retor analitice, nu va duce decât o existentă aparentă ce conţine
doar nişte re111iniscenţe ale antichităţii. Sensul apollinic al te1111e-
nului de geometrie nu se poate, de atllllci, înţelege mai bine.
"'
lncepând cu Descartes, pretinsa ''geometrie modernă'' este sau o
activitate de sinteză ce deter111ină prin numere poziţia coor-
donatelor într-un spa~u ce nu mai are~ în mod necesar trei
dimensiuni (într-o ''varietate de puncte''), sau o activitate analiti-
că ce dete1111ină numerele prin poziţia coordonatelor. Dar a înl·o-
cui liniile prin coordonate înseamnă a înţelege ideea de întindere
în sens pur spaţial şi nu corporal.
Exemplul clasic al acestei destrucţii a geo1netriei, con-
siderată ca o moştenire optică definită, îmi pare a fi o intervenţie
a func~ilor Wlghiulare adică ''numerele'' matematicii indiene
i11tr-un sens cu greu accesibil nouă ca funcţii ciclometrice,
apoi reducţia în serii care, în domeniul numerelor indefinite ale
a11al1zei algebrice, au pierdut orice u11nă de figură geometrică în
stil euclidian. Ca bază a logaritmilor naturali ce apare peste tot
i11 do111en1 til de numeraţie, numărul circular 1t creează raporturi
ce desfiinţează toate Iin1itele geometriei, ale trigonometriei şi ale
\<~lgcbrei de altădată„ ce nu sunt nici de ordin aritmetic, nici de
ordin geometric şi nu mai fac pe nimeni să se gândească la
cercuri trasate efectiv sau la puteri ce trebuie calculate.

9
A.

In timp ce către 540, gra~e lui Pitagora, sufletul antic


ajWlSese la descoperirea numărului său număr apollinic, o
mărime măsurabilă sufletul occidental descoperea, graţie lui
De~cartes şi oamenilor din genera~a lui (Pascal, Fe1111at,
Desargt1es), ideea ur1ui număr. ce apăruse dintr-o tendinţă pasio-
11ată , faustică, pentru infinit. Numărul ca mărime pură, legat de
prezenţa corporală a unui obiect particular, îşi află corespon-

114
dentul în număr ca funcţie pură' . Dacă W11versul antic, cos-
mosul„ se poate defini plecând de la nevoia tairucă a Wlet limite
vizibile, ca sumă a obiectelor materiale ce se pot număra, sen-
timentul nostru despre Wlivers s-a realizat prin imaginea unui
spaţiu infinit, Wlde tot ce este vizibil este considerat condiţionat
în relaţie cu necondiţionatul şi simţit aproape ca o realitate de
ordin secund. Simbolul său este conceptul definitoriu de funcţie,
pe care nici o altă cultură nu-l relevă. Funcţia reprezintă altceva
decât lărgirea cutărui sau cutărui concept al numărului, ea este
de fapt negaţia totală a ac.estuia. Aceasta înseamnă nu numai
geometria euclidiană şi deci ''Wliversal umană'' totodată, a co-
piilor şi a profanilor, bazată pe experienţa zilnică, ci şi sfera
arhimedică a calcului elementar, aritmetic, care încetează astfel
să aibă o valoare pentru maten1atica realmente semnificativă a
Europei Occidentale. Funcţia nu mai cunoaşte decât o analiză
abstractă. Pentru omul antic, geometria şi aritmetica erau ştiinţe
de ordin superi.or, desăvârşite în sine şi perfecte, amândouă
concrete, amândouă operând cu nişte mărimi prin construcţie sau ·
calcul; pentnt noi ele nu mai sunt decât Wl instrument practic în
viata cotidiană. Adunarea şi înmulţirea, două metode antice de
calcul ale mărimilor, surori ale construcţiilor geometrice, dispar
complet în infinitul proceselor funcţionale. Tocmai puterea„ mai
întâi simplu semn numeric al unei mulţimi deter111inate de factori
(de produse de aceeaşi mărime), ca şi noul simbol exponenţial
(logaritmul), aplicat în fo1111e complexe, negative, fracţionare, s-a
debarasat complet de conceptul de mărime şi s-a transfor1nat
într-un domeniu de raporturi transcendente~ ac.estea erau indis-
cutabil inaccesibile grecilor pentru că ei nu cunoşteau decât două
puteri pozitive, întregi, reprezentate de suprafaţă şi de volum. Nu
avem decât să ne gândim la expresii de tipul e-x, Vx, a 1/i .

"
1. In gândirea financiară a celor două culturi, aceasta corespunde
exact monedei de argint şi contabilităţii în partidă dublă.

115
Toate marile creaţii ce s-au succedat rapid de la Re-
naştere încoace, numerele imaginare şi numerele complexe
introduse pe la 1550 de Cardanus, şirurile nedefinite ftmdamen-
tate teoretic şi temeinic prin marea descoperire newtoniană a
principiului binomului în 1666, a logaritmilor în 1610, a geo-
metriei diferenţiale şi integrale definite de Leibniz, cantitatea
concepută ca o nouă unitate numerică şi deja semnalate de
Descartes, noile operaţii precum integralele nedete1111inate, dez-
voltarea ftmcţiilor ca serii, chiar ca serii nediferenţiate de alte
funcţii, sunt tot atâtea victorii reputate asupra nwnărului empiric
sensibil, care se află în noi şi care trebuia învins în confo1111itate
cu spiritul noii matematici, ce avea drept misiune realizarea unui
nou sentiment cosmic. N-a mai existat altă cultură care să arate,
ca a noastră, atâta respect faţă de antichitate şi a cărei ştiinţă să
fie într-atâta influenţată de o cultură stinsă de multă vreme. Ne-a
trebuit mult timp pentru a găsi curajul de a ne gândi propria
gândire. La bază se află dorinţa constantă de a egala antichitatea.
In ciuda acestui lucru, fiecare pas tăcut în acest sens ne îndepăr­
ta, în realitate, de idealul dorit. De aceea, istoria ştiinţei occiden-
tale este wia a emancipării noastre treptate de gândirea antică,
emancipare ce n-a fost nici măcar dorită, însă care s-a desprins
A

cu forţa din adâncurile inconştientului. In acest fel, evoluţia ma-


tematicii modeme s-a transformat În luptă clandestină, lungă,
în cele din urmă victorioasă, contra conceptului de mărime. 1

10

Prejudecăţiînvechite ne-au împiedicat să dăm numărului


un nou nwne. Vocabularul actual al matei11aticii noastre falsifică
starea de fapt şi lui trebuie să-i atribuim în bWlă parte con-
vingerea care domneşte încă şi astăzi, chiar şi la matematicieni,

1. De altfel, aceeaşi luptă s-a dus pentru dreptul roman şi pentru


moneda de argint.

116
că numerele sunt mărimi. Fără îndoială că Pt! această ipoteză se
bazează sistet11ul nostru de numeraţie scrisă. Insă semnele speci-
ale ce servesc la notarea fimcţiei (X,1t,5) sllllt numărul cel nou. ·El
· este chiar această funcţie, considerată ca unitate eletnentară,
chiar raportul variabil, de acum încolo imposibil de fixat între
nişte limite optice. Pentru a reprezenta acest număr ar trebui un
nou sistem de semne care să nu fie influenţat în structura lui de
concepţiile antice.
Să ne amintim diferenţa dintre două ecuaţii însuşi
cuvântul n-ar trebui să reWlească nişte elemente atât de eterogene
- ca 3x+4"=5x şi ,f+y1'=i', ecuaţii ale lui Fe1111at. Prima se
· compune din mai multe numere antice (mărimi), iar secunda este
un nuniăr de o specie nouă, amândouă fiind mascate de o scriere
"'
identică apărută sub impresia ideilor lt1i Euclid sau Arhimede. In
primul caz, semnul == exprimă o combina~e încremenită a mări­
milor concret dete11ninate~ în al doilea caz, el reprezintă un ·
raport ce există în interiorul grupului de variante, de aşa manieră
încât anumite transfo11nări trebuie să aibă, în mod necesar, drept
consecinţă altele. Prima ecua~e are drept scop detenninarea
(măsurarea·) w1ei mărimi concrete, ''rezultatul''; a doua nu are
nici un rezultat şi nu este decât reproducerea şi semnul unui
raport, în m·od probabil demonstrabil, care, pentru n>2 (aceasta
fiind celebra ipoteză a lui Fer111at) exclude orice valoare de nu-
măr întreg. Un matematician grec n-ar fi înţeles sensul operaţii­
lor de acest fel, al căror scop nu este ''calculul''. Ideea de ''necu-
noscută'' se clatină când este aplicată la literele ecuaţiei lui
".
Fe11nat. ln prifl!a, x este o mărime IŢlăsurabilă şi deter1ninată, ce
trebuie găsită. In cea de a doua, cuvântul ''a dete111rina'' nu are
nici un sens pentru x, y, z, n~ nu se doreşte deci aflarea ''valorii''
acestor simboluri, căci ele nu sunt nicidecum numere în înţeles
plastic, ci semne pentru a exprima o combinaţie ale cărei carac-
teristici: mărime, fo111lă şi exactitate lipsesc, sau o infinitate de
situaţii posibile de acelaşi fel care nu sunt numere decât con-
"
cepute împreună ca unităţi . ln acest sistem grafic înt1·eaga

117 -
ecua~e fo11nează, în realitate, un singur număr, unde din ne-
fericire abundă semnele înşelătoare, iar x, y, z, nu mai au carac-
teristici cantitative, precum semnele+ şi =care Je leagă. Pentru a
de1nola de sus până jos conceptul de număr concret definit, este
suficient conceptul de numă1· iraţional, în întregime şi . la propriu
antielenic. De atWlci, numerele concret definite nu mai fo11nează

un şir perceptibil de n1ărimi crescătoare, discrete, plastice, ci,
mai întâi, un continuum cu o singură dimensitme, în care fiecare
secţiW1e (în sensul lui Dedekind) reprezintă un ''număr'' ce n-ar
trebui deloc să-şi păstreze a.cest vechi nume. Pentru spiritul antic,
între 1 şi 3 nu există decât un număr.... unic 2, pentru occidental
însă există o mul~me nelimitată. ln fine, introducerea numerelor
imaginare ( J=-1 = i) şi ale numerelor complexe (având for1na
generală a+bi), care lărgesc Ja extrem acest continuum linear
într-o imagine transcendentă a W1Ui corp numeric (sumă a unei
cantităţi de elemente 01nogene), unde fiecare secţilllle reprezintă
de acun1 înainte o suprafaţă nu1nerică (cantitate nelimitată de
''putere" mai mică ce este aproape suma numerelor reale), a
desfiinţat tot ceea ce rămăsese din mentalitate.a populară, empiri-
că, antică. Aceste suprafeţe numerice care joacă un mare rol în
teoria funcţiilor de la Cauchy ş1 Gauss încoace sunt pure forme
spirituale. Chiar numărul pozitiv iraţional .J2 poate fi conceput
într-o manieră oarecare, cel puţin negativ; după gândirea ma-
tematică antică, el este exclus ca atare, fiind considerat ca
appfl~oc; şi a.Âoyot,; dar şi expresiile de fotma x+y rămân în
afara posibilităţilor oricărei gândiri a antichităţii. Pe extensia
regulilor aritmeticii în întregul domeniu al nttmerelor complexe,
.în cadrul căruia ele rămân constant aplicabile, se flllldamentează
teoria funcţiilor care reprezintă matematica occidentală în puri-
tatea sa, cuprinzând şi absorbind toate domeniile speciale. In "
acest fel matematica occidentală devine total aplicabilă la ima-
ginea fizicii dinamice contet11porane, în timp ce matematica
antică reprezintă pandantul exact al unui univers de obiecte

118
plastice inchviduale despre care tratează teoretic şi mecaruc fizica
statică,de la Leucip la Arhimede.
Secolul clasic al acestei matematici baroce î11 opozi-
ţie cu stilul ionic este secolul al XVill-lea, care merge dintr-o
descopenre decisivă în alta, de la Newton şi Leibruz, trecand prin
Euler, Lagrange, Laplace, D' Alembert, pană la Gauss. Elanttl
acestei puternice creaţii sp1ntuale a apărut ca un miracol. Cu
greu putea îndrăzni cineva să şi-l imagineze. Se descope ~ea ade-
văr după adevăr, adevăruri ce păreau impos1b·le pentru minţile
subtile ale unei epoci cu tendinţe către scepticism. Cuvântul de
ordine al lui D' Ale111bert este: ''Mergeţi înainte şi vă veţi convin-
ge''. El făcea aluzie la teoria câtului diferenţial . Logica însăşi
părea să protesteze contra tuturor teoriilor, şi totuşi s-a ajtms la
un final.
Secolul acesta de sublimă beţie pentru forrnele pur
abstracte ce scapă ochiului carnal, fizic căci alături de ma-
eştrii analizei matematice se afi11nă Bach, Gluck, Haydn şi
Mo.zart - este timpul când câteva spirite de elită se delectează
cu descoperirile lor rafinate şi cu iniţiativele lor îndrăzneţe. Cât
timp Goethe şi Kant sllllt excluşi , secolul de care vorbim cores-
punde exact, prin substanţa sa, secolului culturii 1oruce mature.
Atunci Eudoxiu şi Archytas (440-350) cărora mai trebuie să
le.adăugăm pe Phidias, Polyclet, Alkamenes şi monumentele de
pe Acropole au făcut să strălucească universul fo1n1elor
mate111atice şi plastice în toată splendoarea lor, aducându-l la
desăvârşi re.
Numai acum se va desluşi complet antiteza elementară
dintre sufletul antic şi cel occidental. Lătmtric nimic nu este mai
deo~ebit î11 imaginea de ansambl1J a omenirii evoluate, în ciuda
rela~ilor istorice ta fel de numeroase şi de pregnante, tocmai
pentru că contrariile se ating şi probabil au un element comun în
străfundurile fiinţei. Se remarcă, la sufletul faustic occidental,
efortul nostalgic, aspiraţia căt1·e idealul sufletului ai1olliruc, sin-

119
gurul pe care l-a iubit dintre atâtea altele şi 1-a invidiat pentru

puterea de sacrificiu, pentru prezentul sensibil pur.
.. .
. 11

Am ren1arcat deja la primitiv şi la copil · intervenţia Wlui


eveniment lăWltric, naşterea ·eu1w, prin care amândoi înţeleg
sensul numărului, deci îşi asumă deodată Wl univers înconjurător
raportat la propriul eu. De îndată ce în ochii uimiţi . ai p·rimiti-
vului luceşte universul întinderii. ordonate, a devenitului încărcat
de sensuri, care se conturează dinti-w1 haos de impresii; de·· ;-
îndată ce el simte antiteza profw1dă, irevocabilă, dintre universul .
exterior şi propriul lui univers lăuntric, ceea ce dă vieţii trezite o
direcţie şi o fo1111ă, se trezeşte concomitent în acest suflet, care ia
subit cunoştinţă de singurătatea lui, sentimentul originar al
11ostalgiei cosmice. El înseamnă dorinţa ardentă de a cunoaşte
scopul devenirii, de a împlini şi de a realiza toate posibilită~le
lăuntrice, de a dezvolta ideea propriei fiinţe. El este dorinţa
arzătoare a copilului care ia cunoŞtinţă de ea cu o limpezime
crescândă, ca de sentimentul unei direcţii irezistibile şi, mai târ-
ziu, ca de enigma timpului, înfricoşătoare, seducătoare, insolubi-
lă, ce se ridică în faţa spiritului matur. Cuvintele 'lrecut'' şi ''vii-
tor'' au primit pe neaşteptate o semnificaţie încărcată de destin.
Numai că această nostalgie, născută din efervescer1ta
fericirii şi a devenirii lăWltrice în străfundurile sufletului este în
acelaşi timp frică. Cum orice devenire se reglează prin fiinţa
devenită, odată cu care devenirea ia sfârşit, sentimentul originar
al devenirii, nostalgia co~mică, ajmg şi ele la un sentiment al
fiinţei devenite, la frică. In prerent se. simte trecerea, în trecut
zace caducitatea. f}.ceasta este sursa fricii eterne încercate în fata

irevocabilului, a unui soroc împlinit, a wtei ·culmi trecute, a ca-
ducităţii, chiar în faţa universului ca reminiscenţă ·în care limita
mo_rţii este dată în acelaşi timp cu cea a naşterii, cu frica de
momentul când po~ibilul se realizează, când viaţa lăwitrică .se

120
-

împlineşte şi se desăvârşeşte, când conştiinţa este împinsă către


un scop. Este acea frică cosmică tainică a sufletului de copil,
care nu-l părăseşte niciodată pe omul superior, pe credincios, pe
poet, pe artist în singurătatea lui fără margini, frica de puterile
străine ce se ivesc, ameninţătoare şi cumplite, sub aparenţa feno-
menelor sensibile, în universul care mijeşte. De aceea, direc~a
oricărei deveniri, al cărei caracter inexorabil (ireversi/Jilitate)
are ceva străin şi ostil pentru voinţa inteligentă a omului, este
înveşmântată cu fo1111ule menite să captere eternul Necunoscut.
Există ceva absolut inevitabil care schimbă viitorul în trecut şi
care dă timpului, în opoziţie cu spaţiul, acel aer de nelinişte
contradictorie şi de..,, opresivă duplicitate, de care nici o personali-
tate nu se poate apara.
Nostalgia cosmică este desigur cel mai creator dintre
toate sentimentele primordiale. Omul îi dă fo1111ele şi chipurile
cele mai mature şi mai profunde, nu numai ale vieţii sale lăuntri­
ce conştiente, ci şi ale reflectării acestei vie~ în nenumărate opere
aflate în patrimoniul culturii. Tot aşa cum o melodie secretă nu
impresionează toate urechile, nostalgia pătfWlde numai în lim-
bajul operelor artistice veritabile, al filosofiei profunde, sau al
acţiunilor importante, şi fără a se releva tuturor, ea stă la ba.za
marile probleme ale oricărei matematici. Numai omul sufleteşte
mort al marilor oraşe târzii Babilonul lui Hamurapi, Alexan-
dria Ptolemeilor, Bagcladul Islamului, Parisul şi Berlinul de
astăzi, numai sofistul, senzualistul şi darwinistul pur intelectuali
o pierd sau o neagă, situând între ei şi alteritate o ''concepţie
ştiinţifică'' despre universul lipsit de mister.
Dacă de acest inefabil se apropie nostalgia, iar cuvântul
timp îi ascunde mai mult decât îi marchează simbolurile nesta-
tornice şi felurite, sentimentul originar al fricii, din contră, îşi
găseşte expresia în simbolurile de natură spirituală, coercibile şi
figurabile, ale întinderii. Tot aşa, în fiinţa trezită a fiecărei eul-
. turi, diferit constituite în fiecare, se găsesc fo1111ele opuse ale
timpului şi spaţiului, ale direcţiei şi întinderii; cea dintâi înteme-

121
iază pe a doua aşa cum devenirea întemeiază devenitul căci şi
nostalgia întemeiază frica, ea devine frică nu invers cea dintâi
se sustrage put~rii spintuale, cea-de a doua o serveşte, prima este
încercare absolută, cea de a doua este obiect al cunoaşterii
absolute. ''Teme-te şi iubeşte-l pe Dumnezeu'' este expresia
creştină ce traduce antiteza celor două sentimente cosmice.
Din sufletul tuturor oamenilor primitivi a, tot astfel, din
prima copilărie se ridică o nevoie impulsivă de a conjura, de a
constrânge, de a reconcilia .. de ''a cw1oaşte'' puterile străine, a
căror prezenţă inexorabilă se simte în tot ceea ce este întins, în §i
peste tot în spaţiu. Totul se întoarce la acelaşi iucru, la fond. In
toate doctrinele mistice antice, a-l cunoaşte pe Dumnezeu în-
seamnă a-l conjura, a-1 implora, a-l face prielnic, a-l adecva
lăuntric. Acest lucru are loc mai ales prin mijlocirea unui cuvânt,
''numele'', prin care se desemr1ează, se cheamă numenul, sau,
111ai mult, prin practicarea ritualurilor, care ascund o putere mis-
terioasă. Cunoaşterea cauzală, sistematică, ce impWle limite prin
inte1111edi ul c.,onceptelor şi numerelor~ este cea mai subtilă, dar şi
"'
cea mai puternică dintre for111ele de apărare. ln aceste condiţii,
omul nu este întreg decât în măsura în care posedă un limbaj
"
i erbal. Il1 contact cu cuvintele, cunoaşterea matură transfor111ă în
1

mod necesar haosul impresiilor originare în ''natură'' cu legi


cărora ea trebuie să li se s11pună: ''universul î11 sine'' se schimbă
in 'c.univers pentru sine'„ . Ea temperează frica cos1nică îmblân-
1

zind misterul, transfo1111ându-l în realitate coercibilă, înlănţu­


indu-l în regula de bronz a unei limbi for111ale intelectuale inven-
tate pentru el.
Tot la fel este şi ideea tabuului care joacă un rol hotă­
râto1· în viata psihică a tuturor prinutivilor, dar a cirei substanţă
origi11ară rămâne atât de departe de noi încât cuvântul nu mai

1. De la ''magia numelor'' la sălbatici până la şt11nţa modernă, care


st1pu11e lt1crurile făurindu-le nume, mai ales denumiri tehnice, nu s-a
schimbat nimic în privinţa formei.

122
-

este traductibil în nici o limbă a vreunei culturi mature. Incert.itu-


dinea angoasei, teroarea sfântă, dorinţele obscure de apropiere,
de unire, de îndepărtare, toate aceste sentimente atât de bogate ca
fo1n1ă în sufletele mature plutesc în stare infantilă şi îmbracă un
caracter de copleşitoare incertitudine. Dublul sens al cuvântului a
conjura, care înseamnă în acelaşi timp a implora şi a constrânge,
poate lumina sensul actului mistic ce serveşte primitiwlui pentru
a ''pune sub tabu'' elementul străin şi redutabil. Spaima sacră
stârnită de tot ceea ce este independent de el, de tot ce este imo-
bil, legiferat, pasibil de a fi putere cosrrică străină, este originea
oricărei reprezentări elementare in parte. Primitivul o reprezen-
ta în arta decorativă, în ceremonii şi rituri meticuloase, în princi-
piile riguroase ale unui comerţ primitiv. La apogeul marilor
culturi, aceste reprezentări au devenit, fără a-şi pierde pecetea
originii, caracterul de constrângere şi de implorare, universurle
fo1111ale realizate prin diferite arte, prin gândirea religioasă, şt11n­
ţifică şi mai cu seamă matematică. Instrumentul comun, sin-
gurul clUloscut, al sufletului în curs de realizare, este simboliza-
rea întinderii, spaţiu sau obiecte, fie că este vorba de spaţiul
cosmic absolut al fizicii newtoniene, de spaţiile interioare ale
catedralei gotice sau ale moscheei maure, de infinitul atmosferic
al portretelor lui Rembrandt, ca şi de ecourile sumbrelor univer-
suri sonore ale cvartetelor lui Beethoven, sau chiar de poliedrele
regulate ale lui Euclid, de sculpturile Parthei1onului, de piramide-
le vechiului Egipt, de Nirvana lui Buddha, de distanţei dintre
moravurile de la curţile lui Sesostris, Justinian şi Ludovic al
XIV-iea, de ideea de Dumnezeu la Eschil, Plotin şi Dante, de
puterea tehnicii modeme pe cale să micşoreze distanţele globului
..., "
pamantesc.

12


ne întoarcem la matematică. Am văzut că la ''cei
vecin'' punctul de pleca1·e a 01icărei reprezentări era organizarea
.

123
' .

devenitului Î11 n1ăsura în care el este prezent, în care se poate


percepe„ 1năsura, nun1ăra . Sentimentul occidental gotic al for1nei„
cu o voinţă puternică, ce planează la mari înălţimi, a ales semnt1I
spa~ului pur, abstract, infinit. Nu trebuie să ne lăsăm deruta~ de
caracterul rigz1ros condiţionat al acestor simboluri pe care Je
găsi1n aparent identice şi valabile pentru to~ oamenii. Spa~ul
cosn1ic infinit, a cărui existenţă pare să fie totuşi în afara dis-
cu~ei, n11 există pentru on1ul antic. El nici nu şi-l poate măcar
imagina. Pe de altă parte, cosn1osul elenic, unde ar fi trebuit să
ren1arcăn1 de mult caracterul profund străin de concepţia noastră
. ~

occidentală„ pentru grec. este evidenţa însăşi . l11tr-adevăr„ spaţiul


absolut al fizicienilor, fonnă ce necesită foarte multe conditii„ 9

extren1 de co1nplicate„ tacite, a apărut din st1fletul nostnt ca re-


producere fidelă şi expresie reală, firească şi necesară, pentru
această unică specie de fiinţă conştientă . Conceptele sin1ple sunt
totdeauna cele mai dificile. Simplitatea lor constă în tăinuirea
111t1ltor lucruri in1portante inexprimabile pentru că ele sunt evi-
de11te nt1n1ai pentru oa111ei1ii din ace~;t 111edi11„ gra~e sent1-
111entult1i„ deci indubitabil, şi din această cauză inaccesibile străi­
nilor de respectivul 111edit1. Acest lucru este adevărat în rela~e cu
conţi11utul specific occidental al cuvântului spaţiu. Mate1natica
occidentală de la Descartes încoace serveşte interpretării teoretice
"'
a acestui n1are si1nbol saturat de substanţă religioasă . lncepând
cu Galilei, nici fizica nu a avut alt scop. Din1potrivă„ n1ate111atica
şi fizica greacă ignoră cuvântul spa~u.
Chiar şi aici ter1nenii 111oşterti~ din textele literare gre-
ceşti au voalat starea de fapt. Noi nun1im geometrie arta de a
1
• n1ăst1ra„ aritmetică arta de a socoti. Or, n1atematica occidentală
nu 111ai are cu ni111ic con1tm cu aceste do11ă 111oduri de lin1itare,
însă ea nt1 a inventat pentrt1 11ici unul o denumire potrivită .
Ct1vântul ""analiz.ă'' este departe de a epuiza aspectele.
0111ul antic începe şi sfârşeşte investigaţiile cu corp11l
individual, cu planurile lui 1i111itate prin care se relevă indirect
"
sec~uniJe conice şi liniile ct1rbele superioare. In definitiv" noi nu

124
ctmoaştem decât elementul spa~al abstract al pt111ctz1/11 ; cc rr·i 11 c-
zintă un si1nplt1 centru de relaţie lipsit de obiect1 vitate, i111posibil
de măsurat şi de denumit. Pentru greci, dreapta este o muchie
măsurabilă, pentru noi este llll continuum de pwicte nei1umărate.
Ca exe111plu pentru principiul infinitezimal, Leibniz n1en~onează
dreapta ce reprezintă latura limită a unui cerc cu raz.ă nedefinită,
în timp ce latura cealaltă este reprezentată printr-uri punct. Pen-
tru greci îr1să, cercul este o suprafaţă, iar problema constă în a-1
reda printr-o figură măsurabilă. Astfel, pentru spiritul anticilor
cuadratz1ra cerc11/ui devine clasica problen1ă limită : transfor-
marea în Wlghiuri drepte a planurilor limitate printr-o curbă, făr5
a schimba dimensiunile, iar redarea î11 acest mod a planurilor
comensurabile pare a fi pentru ei cea mai in1portantă dintre toate
problemele formei cosmice. Pentru 11oi a rezultat doar acest pro-
cedeu neînsemnat ce constă în reprezentarea numărului 1t prin
mijloace algebrice fără a mai utiliza figuri geometrice.
Matematicianul antic nu cunoaşte decât ceea ce vede sau
atinge. De îndată ce lumea vizibilă încetează" fie ca factor limj-
tativ, fie ca li111ită în sine, tema cercetărilor sale" ştiinţa sa, î11ce-
teaz.ă şi ele. Maten1aticianul occidental „ 1n1ediat ce a depăşit
prejudecă~le antice şi a devenit el însuşi, pătrw1de în zona
complet abstractă a unei varietă~ i11finite de 11umere cu n di-
mensiuni nu nun1ai cu 3 î11 interiorul căreia pretinsa lui
geo1netrie poate şi deseori trebuie să renunţe la orice element
vizibil. Aţunci când omul antic recurge la artă pentru a exprirna
sentiment.ul fot 111ei, el încearcă să dea corpului 01nenesc, prir1
dans sau prin pugilat, în mar111ură sau î11 bronz, o atitudine prin
care planurile şi contururile să ofere maximum de măsură şi de
sens. Artistul autentic din Occident se aflllldă însă , cu ochii în-
chişi, într-o muzică incorporală, ale cărei a1 tnonii şi polifonii se
pierd în viziunile unui supren1 ''"dincolo'' care scapă tutt1ror posi-
bilităţilor de definire optiec.~. Nu ne rămâne decât să ne a1ni11tim
ce î11ţeleg prinjigz1ră W1 sculptor atenian şi un muzician din nord
care foloseşte contraptmctul şi vo1n avea de îndată st1b ochi ru1ti -·

125
teza a două universuri, a două mate1natici. Matet11aticienii greci
numesc corpurile ''soma'' (amµa), iar limbajul juridic, în ceea
ce-l priveşte, desemn~ză prin acelaşi ter111en persoanele în
opoziţie cu lucrurile: ''somata kai prâgmata'' (crroµcx.~a. xat
npa.yµa~a.) (personae et res).
De aceea numărul ·antic, întreg, corporal, caută involun-
tar un raport cu aparenţa omului corporal, cu ''soma'' (crmµa).
Numărul 1 este cu greu acceptat ca număr real. El este ''arhe''
(api,11), substanţa originară a şirului de numere, sursa tuturor
numerelor propriu zise, deci a oricărei mărimi, a oricărei• măsuri,
a oricărui r~racter obiectiv. Semnul său era totodată, la pita-
goreicii din toate timpurile, simbolul sânului matern şi originea
vieţii. Numărul 2, primul număr propriu-zis, îl dubla pe WlU şi
intra, prin u11nare, în relaţje" cu principiul masculin; semnul lui
este reproducerea falusului . In sfârşit, ntunărul 3, sacru la pita-
goreici, desemna actul de unire între bărbat
~ '
şi fe111eie, generarea,
concepţia. Inţelege111 fără greutate semnificaţia erotică a celor
două procedee unice, dragi antichităţii, de sporire şi de produ-
' cere a mărimilor: adunarea şi înmulţirea. Semnul numărului 3
constituia reunirea primelor două. Faptul acesta pWle într-o nouă
1umină mitul deja menţionat al sacrilegiului comis prin descope-
rirea ira~onalului . lra~onalul, după te1minologia noastră : folosi-
rea fracţiilor zecimale nedefinite, însemna o distrugere a ordinii
organice generatoare şi carnale, instituită de zei. Fără nici o
îndoială că refor111a pitagoreică a religiei nu fusese aşezată încă
pe vechiul cult al lui Derneter. Den1eter este înrudită cu Geea,
păm~tul ~atem. Există Wl raport foarte apropiat între cultul
acesta şi concepţia sublimă despre numere.
Prin u1111are, dintr-o necesitate internă, antichitatea a
devenit o cultură a limitării. Sufletul apollinic căutase să fixeze
sensul devenitului prin principiul limitei vizibile, '1abuul'' lui
interzice prezenţa şi proximitatea imediată a alterităţii. Trecutul,
invizibilul, erau la fel inexistente. Grecul ca şi romanul,
aduceau jertfe zeilor din ţinutul unde trăiau, ceilalţi z.ei scăpătau

126
+

cu toţii după linia orizontulw. Aşa cum în limbă nu exista un


A • • v v A .., ..., v• •
cuvant pentru spaţiu tată ca nu mcetăm sa u11nanm putennca
simbolistică a acestor fenomene reflectată în limbaj la fel şi
grecului îi lipsea sentimentul pentru peisaj, orizont, perspectiva
depărtării, nori, chiar pentru patria întinsă până departe şi cu-
prinzând o mare naţilUle. Patria omului antic este ceea ce el
poate zări din casa părintească, nimic mai mult. Ceea ce depăşea
acest orizont vizual cu llll singur crâmpei îi rămânea străin. De
când în acest colţ de lume începe să se manifeste frica fiinţei
antice, se poate explica înverşWlarea cu care oraşele liliputane se
distrugeau între ele. Polisul reprezintă cea mai mică dintre for-
rnele politice imaginabile, iar politica sa este propriu-zis o po-
litică de cartier, totalmente la antipozii diplomaţiilor noastre se-
crete care duc o politică fără li1nite. Tentplul antic ce poate fi cu-
prins dintr-o privire este cea mai rnică dintre construcţiile clasice.
De la Archytas la Euclid, geometria studiază ca şi geometriile
r1oastre şcolare apărute sub ace.astă influei1ţă figuri şi corpuri
1nint1scule, manevrabile, şi ignoră ca stare toate dificultăţile ce le
co111portă figt1rile de dimensiwli astronon1ice care fac de altfel
imposibilă utiliz.area geometriei euclidiene . De altfel, spiritul
1

atic atât de subtil ar fi putut să prevadă ceva despre geometriile


neeuclidiene~ căci obiecţiunea adusă celebrei ·axiome a para-
lelelor, a cărei fo1111ulă îndoielnică era imposibil de corectat,
constituia deja de multă vreme o sămânţă de scandal; descoperi-
rea decisivă era totuşi foarte aproape. Aşa cum pentru sensibili-

1. Astăzi astronomia tnodernă începe să se folosească de geometriile


neeuclidiene. Ipoteza unui spaţiu nelimitat, dar finit~ curb, ocupat de
sistemul stelelor fixe, care au un diametru cam de 470 de milioane de
ori mai mare decât al Pământului, ar duce la ipoteza unei imagini
concomitente a Soarelui, care ne apare ca o stea cu strălucire medie.
2. E vorba de un principit1 imposibil de demonstrat: printr-un punct
dat în afara u11ei drepte nu se poate duce decât o paralelă la acea
dreaptă.

127
tatea antică este evidentă consideraţia exclusivă pentru proximi-
tate şi micin1e, la fel de evidentă pentru noi este considera~a
pentru infinit şi pentru ceea ce depăşeşte limitele orizontului de
cunoaştere antic. Toate teoriile mate111atice descoperite ori îm-
prumutate de Occident se subordonaseră evident limbajului for-
ma) infinitezimal cu mult înainte de descoperirea propriu zisă a
calcului diferenţial. Algebra arabă, trigonometria indiană, rne-
canica antică, au fost încorporate, şi nimic mai mult, în analiză.
Acestea sunt tocmai principiile cele mai ''evidente '' ale cal-
cult1lui elementar (precum 2x2=4), care, studiate analitic, devin
proble111e ale căror soluţii, de altn1i11teri incomplete sub mai
111ulte aspecte, au fost găsite prin inte1 rnediuJ teoriei cuantice.
Desigur că Platon şi conte1nporanii ltri ar fi văzut în acest demers
o dovad~ de nebunie sau de totală lipsă de geniu matematic.
lntr-un anumit fel se poate trata geometria prin algebră
şi algebra prin geometrie, adică se poate limita orizontul vizual
sau i se poate da o putere absolută. Noi am ales primul, grecii au
;iles al doilea procedeu. Atingând câteva repere generale în
fru111osul său calct1l al spiralelor, Arhimede a oferit astfel şi un
ft1nda111ent pentru cercetările leibniziene asupra integralei defini-
te. dar 1111ediat şi-a subordonat ....metoda, în aparenţă foarte moder-
nă„ principiilor stereometrice. In acelea~i condipi W1 indian ar fi
găsit. evident, o fo1111ulă tngonometrică .

13

Din antiteza fundamentală dintre numărul antic şi numă­


rul occidental se naşte altă antiteză, la fel de profundă, aceea a
raportului pe care îl au între ele elementele fiecăruia din aceste
u.'llversuri numerice. Raportul de mărime se numeşte proporţie,
cel de 1·elaţie este cuprins în conceptul de.funcţie. Cele două cu-
,..
1. In 111ate111atica indiană cunoscută de noi„ este imposibil de deosebit
e!en1entul india11 vechi „ adică apărut înainte de Buddha.

128
vinte depăşesc domeniul matematicii şi prirr1esc cea n1ai mare
semnificaţie în practica artistică şi ct1lturală , în plastică şi muzi-
că. Independent de sensul dat cuvântului proporţie în în1binarea
părţilor W1ei statui, fom1ele tipice ale statuarului, ale reliefului şi
ale frescei antice sunt cele ce redau mărirea sa11 micşora1Aea mă­
surii cuvinte ce 11u au pentru 1nuzică absolut nici un sens.
Gândiţi -vă la giuvaiergerie ale cărei obiecte erau reducţii, copii
în inic ale unor motive la fel de importante ca şi viaţa . Dimpo-
trivă, în teoria fimcţiilor, conceptul de transformare a gropurilor
are o semnifica~e hotărâtoare, iar muzicianul va confi1111a că o
parte esei1ţială a compoziţiilor modeme e făcută din transfo1111ări
analoage. Este suficient să amintin1 una din fo1111ele instrumen-
tale cele mai subtile ale secolului al XVIIl-lea ~'teina con
variazioni ''.
Orice propor~e se fimdamentează pe constanţă, iar orice
transfor1nare pe variaţia elementelor. Nu ne rămâne decât să
comparăm principiile de congruenţă ale lui Euclid, a căror de-
monstraţie se bazeaz.ă efectiv pe raportul real 1/1, principii ce-şi
găsesc corespondente n1oden1e în funcţiile circulare.

14

Constnlcţia aceasta cuprinde în set1s larg toate


n1etodele aritmeticii elementare este alfa şi omega matematicii
antice, adică reprezentarea unei i1nagini particulare existente şi
vizibile. Cercul este dalta acestei a doua arte plastice. Metoda de
lt1cru în cercetările teoretice asupra fimc~ilor, al căror scop nu
este să ajtmgă la un rezultat cu caracter de 1nărime, ci să discute
posibilităţile fo1111ale gene·rale, poate fi considerată o teorie a
compoziţiei strâns legată de co1npoziţia n1uzicală . Se admite că
orice serie de concepte teoretice n1uzicale mod, frazare, cro-
111atică etc... se poate aplica fără nitnic altceva la operaţiile
a11alitice, cruar şi în fizică, şi se pune întrebarea dacă inat multe
raporturi 11-ar avea astfel de câştigat în claritate.

129
Orice construcţie afi1111ă, orice operaţie neagă perspec-
tiva vtzuală, în sensul că pnma transfo11nă, iar a doua dizolvă
datele optice. Aşa apare altă antiteză între cele două metode
matematice: matematica antică a micimii, a reduc~ei, studiază
cazul particular concret, calculează problema de.finită, execută
construc~a o singură dată. Matematica infinitului tratează cla-
sele Întregi de posibilităţi fot111ale, gn1pele de funcţii, de ope-
ra~i, de ecuaţii, de curbe, nu numai pentru cutare sau cutare
rezultat, ci şi pentru mişcarea lor. Deşi matematicienii de azi
abia dacă au habar de ea, aşa s-a născut ideea unei morfologii a
operaţiilor matematice, şi este legitim să se spună că ea are o
semnificaţie proprie pentru toate matematicile modeme. Aici se
dezvăluie o tendinţă apreciabilă a spiritualită~i occidentale în
· genere care nu va înceta să se clarifice ulterior şi care este
proprietatea exclusivă a spirittJlu1 faustic şi a culturii reprezentate
de el, fără vreo înrudire de intenţie cu altă ct11tură. Este norn1al
să creden1 că marea majotitate a problemelor pe care matematica
11oastră le tratează ca pe nişte chestitmi foarte specifice în
comparaţie cu ct1adratura cercului la greci precum: cerce-
tările asupra criteti1lor de convergenţă ale seriilor nedefinite
(Cauchy), sau inversiunea integralelor eliptice şi algebrice gene-
rale cu func~ile periodice tnultiple (Abel şi Gauss), ar fi putut
~>ăr~1 celor "'vechi'', în căutare de soluţii pentru mărimile si1nple
defi111te, ca llll fel de joc intelectual puţin abscons, ceea ce ar
corespunde cu părerea empirică a marelui public de acum: Nimic
111ai nepopular decât matematica 1nodemă, iar în această im-
poptJlnritate se întâlneşte şi un pic din simbolistica depărtării
nedefinite, a distanţei Toate n1arile opere ale Occidentului, de la
D~1r1tc la Parsifal, stmt nepopt1lare; toate operele antichităţii, de la
Hon1er la altarul din Pergan1, SWlt populare în cel mat înalt grad.

130
-

15

Astfel, întreaga substanţă matematică a gândirii noastre


se concentrează în p1„oblema-li1nită clasică a matematicii faus-
tice, cheie a conceptului greu accesibil al infinitului al
infinituli1i faustic ce rămâne foarte îndepărtat de sentimentul
infinitului cosmic la arabi sau la indieni. El constă în teoria
valorii-limită, o concepţie pe care ~-o poţi face despre număr în
particular, fie că-l consideri o serie nedefinită, o curbă sau o
func~e. Valoarea-limită este antiteza foarte riguroasă dintre
valoarea-limită antică, numită astfel până acwn aceea care
venea în discuţie în problema-limită clasică a cuadraturii cercu-
lui. Până în secolul al XVill-lea nişte prejudecăJi euclidiene
populare au eclipsat sensul principiului diferenţial. In ciuda pre-
cauţiei în întrebuinţarea conceptului înrudit de infinit mic, a con-
tinuat să existe wt vag motiv al constantelor antice, precum
fantoma unei mărimi, pe care Euclid n-ar fi putut nici s-o cu-
noască, şi ca atare nici s-o reclU1oască. Una din constante este
zero, un număr întreg în continuumul liniar dintre + 1 şi -1 ~ cer-
cetările analitice ale lui Euler au fost prejudiciate prin consi-
derarea diferenţialelor ca zerouri, aşa cum au făcut şi alţii după
el. Conceptul de valoare-limită, definitiv explicat de Cauchy, a
îndepărtat cel dintâi ur111ele nwnărului antic, făcând din sistetnul
infinitezimal lll1 sistem necontradictoriu. Numai trecând de la
~'mărimea infinit de mică'' la ''valoarea-limită inferioară a orică­
rei tnărimi finite posibile'' s-a ajuns la conceperea unui număr
variabil sub orice mărime finită, alta decât zero, acesta nefiind
deci purtător al Wlui caracter de mărime, oricât de neînsemnat.
De atunci valoarea-lin1ită n-a mai fost deloc aceea de care
te apropii. Ea este chiar &ceastă apropiere considerată ca
"
proces, ca operaţie; ea nu mai este o stare, ci un raport. In

131
această problemă dete11ninantă a n1atematicii occidentale se
relevă dintr-odată structura isto1·1că
1
. a sufletului nostn1 .

16

Eliberarea geometriei de intui~a sensibilă, a algebrei de


conceptul de mărime şi unirea atnbelor î11 solidul edificiu al
teoriei funcţiilor, dincolo de limitele ele1nentare ale construcţiei şi
ale calcului iată care a fost măreata cale a matematicii
9

occidentale. Tot astfel numărul antic constant a fost resorbit în


11umărul variabil. Devenită analitică~ geometria a dizolvat toate
for111ele concrete. Ea substituie corpului maten1atic, în a cărui
itnagine pietrificată se găsesc valori geometrice, nişte raporturi
spaţiale abstracte ce sfârşesc prin a nu se mai aplica în general la
f:.1ptele de intuiţie sensibilă şi prezentă . Mai întâi înlocuieşte
figurile vizuale ale lui Euclid pri11 locuri geometrice relative la un
sistem de coordonate, a căror origine poate fi aleasă arbitrar.
Geon1etria analitică re.duce existenţa reală a obiectt1lw geometric
la invarianţa sistemului în tlmpul operaţiei care nu se mai face cu
tnăstJn , ci cu ecuaţii. Dar curând după aceea, coordonatele nu
n1ai sunt concepute decât ca valori pure care dete1111ină, tot atât
cât reprezintă sau înlocuiesc, pozi~a i.1unctelor ca elemente
spaţiale abstracte. Numărul, limită a devenitului, nu mai este
reprezentat simbolic printr-o figură, ci printr-o ecua~e. Sensul
'~geon1etriei ,, este intervertit: sisten1ul de coordonate dispare ca
i111agine, iar punctul devi11e, completamente, un grup de numere
abstracte Trecerea de la arhitectura Renaşterii la baroc, graţie
inovaţiilor lui Michelangelo şi ale lui Vignola ... reproduce exact
această transforn1are internă a analizei 1natematice. Pe fatadele 9

IJalatelor şi ale bisericilor, liniile pure şi sensibile 'îşi pierd, ca să


zicen1 aşa, efectul. Coordonatelor clare ale caturilor şi ale

a. ""Fu r1cţia bine înţeleasă


este fiinţa gândită ca acţiune'', spunea
Goetl1e. Cf. producţia valorii financiare funcţionale de tip faustic.

132
-
.
colonadelor romane şi florentine le u1·mează elementele ''infinite-
zi1r1ale'' ale părţilor clădirilor: volute~ cartuşe şi alte elemente
elansate şi flotante. Construcţia dispare sub bogătia decoraţiilor,
n1ate1natic vorbind a fi.mcţionalului. Coloanele şi pilaşttii se
î1np1·eună în grµp uri şi fascicule unnât1d faţadele fă1·ă puncte de
repaus pei1tru ochi şi se disperseaz.ă , în vreme ce sup ate!"eie
murale ale plafoanelor şi
caturilor dispar în valul de stucatttri şi
de ornamente, dispar sat1 se scufundă în jocurile de l umină
"
colorată. Insă lum1na„ în acest tmivers formal al barocul11i matt1r
- de la Bernini în 1650 până la rococoul din Dresda, clin Viena
şi din Paris a devenit un eJement muzical pur. Zwinger din
Dresda este o simfonie. Ca şi matematica, arlritectura secolului
al XVID-lea s-a dezvoltat într-Wl llllivers fo1111al cu car·acter
n1uzical.

17

Pe traiectttl acestei matematici, a trebuit ca, în sfarşit, să.


vină o zi când nu numai limitele figurilor geometrice artificiale,
ci şi ale simţt1lui vizual în general, să fie sirr1ţite ca nişte limite,
ca ni şte pioo· ci, atât în teorie, cât şi chiar în sufletul avântat către
expritnarea fără 1·ezeive a posibilităţilor l ăunt1ice; acoJo idealt1l
întinclerii trartscendente a intrat în contradic!ie de principii cu
potenţele restranse ale 1ederii imediate. Sufletul antic, admiţât1d
sertcibi1t!I căruia i se stipune cu dezinteresul total a1 ''ataraxiei ''
(a~apa.~1a) platonic· ~,e ş· stoice~ i preferând să primească 11iai
degrabă decât să ofere si , boluri mari, aşa cum arată şi Se11Su1
erotic ascuns al nun1erelor pitago1·eice, nu-şi mai putea dori ca
vreodată să d~ăşească rezentul ş1 tCUJge11tul corporal. Dar dacă
numărul lui itagor ~ 1e e~rează în natură sub fortnă de obiecte
part.icul re date, cel al ui Desca1tes şi al succesorilor I · este un
lucru ce a tfebuit cuce1it prin ma1"e li1ptă, un raport abstrac
tiranic, indepa1dent de orice date ~~·ensibile şi 111eiieu gata să IJWlă
i1Lvaloare această ii dependenţă 1'n opozi~e cu 11atura. Voinţa de

133
....

putere ca să folosim marea for1nulă a lui Nietzsche care


denumeşte, de la goticul vechi al Eddelor, al catedralelor, al
cruciadelor, şi chiar de la cuceritorii vikingi şi goţi, atitudinea
sufletului nordic în raport cu universul, conţine şi energia nu-
mărului occidental
,.. vizavi de intuiţia sensibilă. Aceasta este ''di- •

namica''. In matematica apollinică- spiritul serveşte ochiul; în cea


occidentală el îl tiraniz.ează.
Spaţiul matematic ''absolut'', în întregime opus celui an-
tic, în ciuda respectului matematicii pentru tradiţia elenă care o
împiedica să-şi dea seama de asta, nu mai era de la bWl început
spaţialitatea nedefinită a impresiilor cotidiene din pictura vulgară
şi a pretinsei intuiţii a priori, atât de simplă şi de sigură a lui
Kant, ci o pură abstracţie, un postulat ideal şi irealizabil ale unui
suflet pentru care sensibilitatea ajWlge puţin câte puţin un mijloc
de expresie şi care a sfârşit prin a se îndepărta de acestea cu
pasiW1e. Ochiul interior s-a trezit. ·
Doar atunci gânditorii profimzi au putut înţelege că
geometria euclidiană, sing11ra exactă pentru ochiul naiv al tutu-
ror timpurilor, abordată din acest punct de vedere superior ca o
ipo;eză a cărei valoare universală nu se va putea niciodată de-
monstra comparativ cu alte geometrii, chiar integral abstracte.
Ştin1 cu certitudine acest lucru de la Gauss. Axioma euclidiană a
paralelelor principit1l f1mdamental al acestei geometrii este
o afirmaţie ce nu poate fi înlocuită de altele, spunând că, luând
un punct în afara unei drepte, nu se poate duce nici o paralelă la
această d1·eaptă sat1, mai degrabă, se pot duce 2, 3, 4, etc ...
Toate afirn1aţiile acestea ajung la sisteme geometrice cu trei
dimensiuni absolut necontradictorii şi aplicabile în fizică şi în-
deosebi în astronomie, adesea preferabile geometriei euclidiene.
Simpla necesitate a caracterului nelimitaţ al î11tinderii, pe
care Riemann ne-o rele\ră de justeţe în teoria spa~ilor nelimitate,
dar care diferă de infi11it di11 cauza curburii, contrazice deja ca-
racterul propriu-zis al oricărei intui~i ime.diate, depender1tă de
existenţa contrastelor luminii, deci de limite materiale. Se pot

134
-

concepe însă principii abstracte de limitare care depăşesc posi-


bilităţile de limitare vizuală în cu totul alt sens, spiritul clarvăză­
tor distingând deja în geornetria lui Descartes tendinţa de a
depăşi cele trei dimensiwti ale spaţiului trăit ca barieră, dar nu
neapărat indispensabilă simbolisticii numerelor. Deşi ideea spa-
~ului cu mai multe di1nensiuni (ar fi fost mai bine să se înlocu-
iască acest ter111en cu unul nou) nu s-a extins ca fundamer1t al
gândirii matematice analitice decât după 1800, nu este mai puţin
adevărat că primul pas fusese făcut din clipa când puterile -
mai exact logaritmii n-au mai fost puse în vechiul raport cu
pla11uri şi cu corpuri sesizabile prin simţuri. Acum prin
folosirea exponenţilor iraţionali şi complecşi puterile au fost
introduse ca valori relative ale Wlei categorii generale în do-
111eniul funcţiilor. Dacă mergem mai departe, putem înţelege că
3
trecerea de la A ~ ce reprezintă un maximum natural, la A este 0
,

suficientă pentru eliminarea caracterului necondiţionat al spa-


ti ului cu trei dimensi wti .

Odată ce elementul spaţial al pW1ctului a pierdut carac-
terul, vizual încă , de secţiune de coordonate într-un sistem repre-
zentabil intuitiv şi a fost definit ca grup de trei numere indepen-
dente„ nu mai există nici o OEoziţie internă la înlocuirea numă-
~ rului 3 cu numărul general n. In conceptul de dimensiune a inter-
venit o inversare: însuşirile vizuale ale unui pw1ct în raport cu
locul lui într-un sistem nu mai sunt desemnate prin numere ce
exprimă măsura, ci prin dimensiwti cantitativ nelimitate repre-
zentând integral caracteristicile abstracte ale unui grup numeric.
Grupul de n elemente ordonate şi independente este imaginea
punctului, el se n11meşte punct. O ecuaţie rezultată logic de la el
se numeşte plan, este in1aginea planului. Ansamblul tuturor
punctelor cu n dimensiwti se numeşte spaţi.u cu n dimensiwti . 1

l. Din punct de vedere al teoriei cuantelor, o cantitate bine ordonată


de puncte se numeşte corp, indiferent de numărul dimensiunilor~ o
ca~titate cu n- 1 dimensiuni este deci, în raport cu el, un plan.

135
Uni"·ersurile spaţiale tra11sce11dente, care nu se află în tlici un fel
de relatie cu sensibilitatea, sunt guvernate de raporturi pe care
an.ali7.a trebt1ie să le descopere şi care Sllllt în concordru1ţă cor1-
stat1tă cu reztlitatele din fizica experin1entală. Această spaţialitate
de ordi11 superior este un sirnbol ce rămâ11e o proprietate exclusi-
vă a spiritt1lui occidental . Ea singură a cătltat şi a reuşit să . se
cuprindă in aceste fo11ne aJe devenitului şi ale înti11derii, să con-
jure, să cor1~trângă, î11 conseci11ţ.ă să cunoască prin acest fel de
adecvare elementul străi11 atnintiţi-v'ă co11ceptul de ''tabu"'.
Nu1nai în sfera gândirii rr1ate1natice, î11că accesibilă doar llllui
i
foarte mic nwnăr de oatneni, chiar forn1aţii precum sistemele de
11u1nere 1ipercomplexe (quatemionii calculului vectorial) şi de
semne, Î!1 primul rând absolut ininteligibile ca 00°, primes': un
caracter real. Este vorba 11u111ai să 'înţelege1n că realitatea nu este
singura realitate sensibilă şi că psihict1l, din contră, poate realiza
ideile în for1ne cu totl.11 diferite de cele i11tlliti i;'e.

18

Consecinţa acestei int11itii grru1dioase a w i,1ersurilor


spa~ale sin1bolice este concep~a ultimă şi defirlitivă a mateinati-
cii occidentale: ea lărgeşte şi spiritualizează teoria funcpilor şi o
trai1sformă în teo11a gn1p2irilor. Grupurile sunt a1tităţi ori
ai1sambluri de figuri ma:.emati~~ de acelaşi fel, de exeinplu an-
sa111biul ecuaţiilor difera1ţiale de tip deter1ninat, cantităţi de
structură şi de ordin analoage cu corpul nun1eric al lui Dedekind.
Se vede că este vorba de universuri r1un1e1ice absolut noi în care
oclliu.l inte1ior al iniţiatului 11u intră fără să descopere o anun1ită
sensibilitate. De acwn încolo problema constă în căutarea ele-
rnentclor di11 sisten1ele extraordinare de fo11ne abstracte, care, în
·raport cu lm gA up particular de operaţii de transfo1111ări ale

'"'Limita"' (zicL muchie~ line· cantităţi de p·~11cte reprezintă o cantitate


de p11ncte ia o putere niai rnică.

136
sistemului rămân i11de~)endente de efecte, au i11v-arianţă. După
Klein, ea este astfel for111l1lată: ''Fiind dată o mulţin1e variabilă
de 11 dimensiuili şi W1 gn1p de transfor111ări, să se caute figurile ce
aparţin acestei n1ulţi1nii variabile şi ale căror proprietăţi nu
variază în um1a tra11sfo1111ărilor grupului''.
Ajunsă în acest punct culminru1t, matematica occidentală
- care şi-a ep1ii7.,.,1t de acum toate posibilităţile inte1ne şi şi-a
împlinit vocaţia aceea de a reprodttce şi de a exp1„in1a ideea
cea 1nai p1t1-ă a s1ifletul11i faustic -- îşi încheie deZ\'Oltarea în
sensul în care o făct1se matematica a11tică î11 secolul al IIl-lea.
Cele două ştiinţe si11gurele cărora li se poate istoriceşte scruta
şi astăzi structura organică s-au t1ăsctrt din concepţia ooui
număr con1plet nou, pri11 Pitagora şi Descartes. După \m secol,
ele au ati11s 111aturitatea într-un avânt inagrrific şi, după o înflorire
de trei secole a t1 sfârşit în mon1entul când culturile cărora le
1

apartineau au trecut la stadiul de ci\~1izat:ie citadină cosmopolită.


Această conexiune profiu1dă şi sen111ificativă va fi explicată mai
încolo. Un lucr11 este sigt1r: tin1~1ul n1a1·ilor matel11aticierti a apus
pentru noi. S unten1 pe \.ale să să \rârşi n1 astăzi aceeaşi 1n un că de
consolidare, de rotunjire, de purificare, de selecţie, aceeaşi mW1-
că de detalit.r ce substitt1ie talentul ma1ilor creaţii de geniu şi care
caracterizea7ii şi 111aten1atica alexandrină a elenismului târziu.
O scl1en1ă istorică va aduce i11ai inuită claritate:

137
Antichjtate Occident

1. Concepţia unui număr noii.


Către 540, nurnărul-tnărime Către 1630, numărul-funcţie
al pitagoreicilor. al lui Descartes, Fe111~1at, Pas-
cal, Newton şi Leibniz (1670)
(Către 470, victoria sculpturii (Către 1670, victoria muzicii
asupra frescei .) asupra picturii în ulei.)

2. Apogeul dezvolti'lrii sistemelor.


430-350, Platon, Archytas, 1750-1800, Euler, Lagrange,
Eudoxiu (Phidias, Praxiteles) Laplace (Gluck, Haydn, Mozart)

3. Universu/ matematic desăvârşit lăuntric.


300-2~0, Euclid, Apollonios) După 1800, Gauss, Cauchy,
Arrun1ede (Lysippos, Leochares) Riemann (Beethoven) ·

138
CAPITOLUL O

PROBLEMA ISTORIEI UNIVERSALE

I. Fizionomie şi sistematică

1
"
ln sfârşit, putem să facem pasul decisiv în schiţarea Wlei
imagini a istoriei lUliversale, de acum încolo independentă de
poziţia fortuită a istoricului într-llll prezent oarecare pre-
zentul lui şi de personalitatea lui ca parte subiectivă dintr-o
cultură particulară~ tendinţele religioase, politice, spirituale, soci-
ale ale acestei culturi îl împing la o organizare a materiei istorice
dintr-o perspectivă limitată în spa~u şi timp şi astfel impun eve-
nimentelor o fo1111ă arbitrară şi superficială ce le este lăuntric
... . ..,
stra1na.
Ceea ce a lipsit până astăzi a fost distanţa faţă de obiect.
Această distanţă a fost de mult timp sesizată în ce priveşte
natura, fără îndoială pentru că era aici mai lesne accesibilă. Fizi-
cianul conturează o imagine cauzală a lUliversului cu aceeaşi cla-
ritate ca şi când el nu ar fi de faţă .
Aceeaşi imagine este însă posibilă în lUliversul fo1111al al
istoriei. Până acum noi îl ignoram. Este normal ca istoricii mo-
derni să fie mândri de obiectivitatea lor, dar în acest fel ei îşi dau
de gol puţina , it1suficienta cunoaştere a propriilor prejudecă~ . De
• •A • V Av •

aceea, se poate splllle, acum ca ş1 mat tarziu, ca pana a.zt ne-a


lipsit în general o n1etodă istorică adevărată în stil faustic; ar fi
trebuit o metodă care să includă îndeosebi destulă di stanţare
pentru a lua în considerare şi prezentul în imaginea de ansamblu
a istoriei universale acolo unde el nu intră decât printr-un
singur raport cu Wla di11 numeroasele genera~i da r aici intră
ca un ceva i11definit, întiepărtat şi străin, ca un interval de timp
fără importanţă, la di s,:re~a oricărui ideal ce îl t:'llsifică , fără să

139
se raporteze la el, fără a i11troduce aici dori11ţe, griji„ sirnpatii
perso11ale, aşa cun1 le imptme viaţa practică~ aşadar distanţa -
ca să '!Orbim ca Nietzsche, care era departe de a fi un n1aestru in
ac.est sens -- ne îr1gădui~ Scl pătrundem J.11 real1tatea-01n ele la o
1nfi11ită d~ărtare, aruncând o privire dincolo de culturi, inclusiv
ln1a proprie cercetătorului„ precum am privi dincolo de piscurile
di11 zare.
"
I11că. o dată răn1âne de îndepli11it un act copernician -
eliberarea viziunii de ansamblu pe temeiul spaţiului infinit. Deja,
faţă de natură, spirituJ occidental a dot>â11dit de mult această li-
bertate: clir1 ziua câ11d s-a trecut de la sistemt1l ptolemeic al
universului la cel excl1Js1v ~alabil astăzi~ prin care a111 Încetat să
vedem în poziţia întâmplătoa.r·e a astro11omului pe o planetă cau-
za dete1111inantă a fo1111ei planetei.
La fel„ istoria universală este capabil"ă şi are obligaţia să
se debaraseze mereu de poziţia fortuită a istoricului poziJia
din ''epoca moden1ă''. Secolul al )(fX-lea ne apare infinit mai
bogat şi 1nai important decât, de pilru\, secolul al XIX-iea Î f t1.,
însă şi Luna ne pare tnai mare decât Jt1piter şi Saturn. Fizicianu!
şi nu istoricu! s-a debarasat de prejudecata depărtării relative de
"
1nai multă vreme. Indră111i1n să r1u111in1
cultura greacă o anti-
cl1itate în raport cu modernitatea noastră. Ar fi fost ea ia fel şi
pentru egiptei1ii rafinaţi care trăiau w1 apogeu al evoluţiei lor
istorice la curtea marelui Ttttmos· cu 1000 de ani. înaintea lui
Hon1er ? Pentn1 11oi, e\lenimentele ce s-au desfăşurat între 1500
şi 1800 pe pămâ11tul Etiropei oe~· dentale ocupă raai bine de o
trei1ne, cea 1nai importantă, din ''istoria'' uiri\rersală. Pentru isto-
ricul cl1j11ez, a cărui privire reti·ospe<;ti,,ă îl poartă
pesre patru mi-
lenii de istorie a ţării de imde el îşi extrage judocăple:> anii aceia
sunt doar o perioadă scurtă şi nesenmificativă, ce afi doar atâta
po11dere ca şi 1eacurile dinastiei Han (206 î. Ch. - 220 d. Ch. )>
epocă in1portantă 1r1 (,(,istoria wli versală '"' a sa.
Deci eliberar·ea istoriei de prejudecăJile personale ale
istoricilor care fac di~ ea, în cazul nosttu, esenţialmente o istorie

140
a unei porţitmi din trecut, având la îndemână stadiul prezent şi
fortuit al Europei ocetdentale, iar ca metodă determinantă idea-
lurile şi interesele valabile actt1almente acesta este scopul pe
care ni-l propunem în continuare în toată cartea de faţă.

Nc1tu1„ă şi Istorie: iată deci, puse faţă în faţă, două


posibilită~ extren1e de organi7..are a realităţii înconjurătoare î11
imagine cosmică. O realitate este natură dacă ea subordonează
devenirea devenitult1i, istorie dacă ea subordonează devenitul
devenirii. O realitate este percep1,tă în forma ei '·remeniorată''
astfel apare tmiversul lui Plato11? Rembrandt, G-oethe,
Beetl1oven sau înţeleasă prin critica strncturii pre=ente şi
sensibile -- aşa cum sunt universutile lui Pa1111enide şi
Descartes, ale lui "!<.ant şi Newton. A cunoaşte, în sensul strict al
cuvântului, înseamnă a îndepli1ti actul experienţei al cărei re-
zultat se nt1meşte natură. ''Fapt cttrioscut'' şi ''natură'' simt dc,uă
1ucruti identic,e. Cwn s-a de1nonst1·at prin simbolttl i1umărului
1nateinatic, orice fapt cw1oscut este sinotnm cu limita mecanică,
cu exactitatea absolută„ cu legea. Natura este suma necesa111.lui
cen1t de lege Nici un fizician conştient de rolul său nu va voi să
treacă peste această limită. Datoria sa este să ctmoască ansan1-
blul legilor, sistemul bine articulat al tuturor celor pe care le
poate descoperi în imaginea naturii lui, rriai mult, al celor care
reprezintă jmaginea naturii lz1i până la epuizarea completă.
Pe de altă parte, a percepe înseamnă şi aici invoc
deosebirea strictă pe care Goethe o făcea între ''a percepe'' şi ''a
observa'' a îndeplini acel act experimental a cărni realizare
este istoria ins~i. Evenimentul trăit s-a întâmplat, el este istorie.
Orice eveniment istoric nu se întâmplă decât o dată şi nu
se repetă niciodată. El are caracter de direcţie de ''timp'' de
ireversibilitate. Eveni111ent întâmplat este de acum încolo deve-
nitul opus devenirii, încremenitu) opus viultti, şi el aparţine irevo-

141 .
cabil trecutului. Sentimentt1l ce vine de aici este neliniştea cos-
~nică. Din contră, orice fapt Ctllloscut este atemporal, nici trecut,
nici viitor, ci ' existent'' în mod absolut şi deci valabil pentru mult
4

timp. Acest lucru este propriu structurii interne a legilor naturii.


Legea, fom1t1la, este antiistorică. Ea exclude ha:::.ardul. Legile
rc1atu1ii sm1t fo1n1e ale unei necesităţi absolute, deci anorganice.
~)e vede raţiw1ea pei1tru ca.re n1atematica se raportează totdeau-
1W, ca .ri1c,d de organizare a de\t~enitului prin inter111ediu1 nun1ăru­
lui, exclusiv la lCfi'J şi cauzafJiMte.
Deveni1r~ ''r)u at„e ru;~i tm număr,'. Doar inertul sau
viul, c11 condi~a să se facă 3lîstracţie de fiinţa vie ce-1 include -
poate fi nurt1ărat, n1ăsurat~ des„~ompus. Devenirea pură, viaţa, es-
te, în acest sens, nelimitată. Ea tiepăşeşte principiul catiză-efect,
resortul legii şi al măsurii. Nici tl ştiinţă a istoriei, profundă şi
adevărată, nu aspiră la o legitimitate cauzală decât dacă îşi cu-
. . ..,
noaşte natura 1nt1ma.
Totodată, studiul istoriei nu este devenirea pură, ci o
imagine, o fo1111ă cosmică ce iradiază de la fiinţa trezită a istori-
cului în care devenirea doniină devenitul. Posibilitatea de a obţi­
ne ceva ştiinţific se bazează pe o absenţă sat1 pe un ctlatltum
oarecare de devenit. Cu cât acest cuantum este mai mare, cu atât
istoria va părea mecanică, raţionalistă, cauzală. ''Natura vie'' a
lui Goethe, imagine a Wlui univers absolut nematematic, era
in1bâcsită de o asemenea cantitate de elemente împietrite şi
1r1oarte încât ele nl1 i-au pemus s-o trateze, cel puţin ştiinţific,
decât sub aspectul ei aparent. Dacă această cantitate coboară
preaJ·os, până acolo w1de nu mai este decât o devenire pură, nu
se mai pe1·cepe d_ecât un eveniment ce putea fi perceput numai
p1in categoriile concepţiei artistice. Nu ştiinţa i-a per111is IUi
~~.)a11te să exprime destinul lumilor pe care privirea spiritultri săt1
le percep·use, nici lt1i Goethe ceea ce el întrezărise în marile
1.nomente ale elaborării lui ''Faust'', nici lui Plotin şi lui Giordano
Bruno acele vizitL'1i c.e nu se datorează deloc cercetărilor lor. Aici
:-- · .--.1·1 (._~~) ("'~l ~i:za C\~a mai importantă a gâlcevei stârnită de fo1111a

l42
lăuntrică, interioară, a istoriei. Acelaşi obiect, chiar aceiaşi faJ)t
real, oferă ~ectiv tuturor ''interpreţilor'', după temperament, o
impresie de ansamblu diferită, incoercibilă şi incomunicabilă,
care se află la baza judecăţilor şi cărora Je împrumută o nuan-
"
ţă personală. In percepţia a doi oameni gradul devenitului va fi
totdeauna diferit, raţi\llle suficientă pentru ca ei să nu se poată
niciodată înţelege asupra obiectului şi a metodei. Fiecare acuză
pe celălalt de absenţa unei gândiri clare, şi totuşi ceea ce este
astfel numit şi asupra structurii căruia nimeni nu are putere, nu
constituie în nici un fel o inferioritate în esenţă, ci ·O diferenţă
necesară în constituţie. Rentare.a este adevărată în ce priveşte
toate ştiinţele naturii.
"'
Dar să fim foarte atenţi ! ln ultimă instanţă, apare întot-
deauna o anumită contradicţie prin dorinţa de a trata istoria în
modtsavant. Ştiinţa pură face tot atât cât conceptele de justeţe şi
de eroare. Este adevărat pentru matematică şi deci este adevărat
şi pentru pre-ştiinţa istoriei faptul de a strânge, de a clasa şi de a
e~lica m·ateriale~ privirea istorică propriu zisă, care nu începe
decât aici, reiese dintr-o logică în cai:e conceptele deter111inante
nu mai SWlt deloc exactitatea şi eroarea, ci adâncimea şi superfi-
cialitatea. Fizicianul pur nu este profund, ci ''subtil,,. Eul nu
devine profund decât dacă părăseşte terenul ipotezelor tehnice :şi
atinge în treacăt lucrurile ultime dar atunci el însuşi devine
metafizician. Natura trebuie tratată în mod savant, istoria în mod
poetic. Bătrânul Leopold Ranlce ar fi spus odată că romanul
''Quentin Duiward'' al lui W. Scott ar fi adevăratul reprezentant
"
al adevăratei ştiinţe a istoriei. Intr-adevăr, este mai bine aşa: o
bună lucrare de istorie este excelentă dacă cititorul este Capabil
să fie propriul ei Walter Scott.
Pe de altă parte, acolo Wlde ar fi trebuit să domnească
1111merele şi ştiinţa exactă, îri mod just Goethe a denumit ''natură
vie'' ceea ce era percepfia ţmediată a devenirii pure şi a 11atiini îr1
transfo11nare, deci a istoriei în sensul în care· o înţelegem aici.
Universul lui era mizi întâi un organism, o entitate vie, ,şi s.c înţe-

143
lege de Ia sine că el nu şi-& propus în cerC<...1.are, nici chiar când ea
avea un caracter exteri·c r fizic, tlici să ob~riă numere, legi, sau
raport11ri cat11.ale, fixate în foi 111ule, nici vreo analiză generală , ci
dimpotrivă, o morfologie în sensul cel mai elevat. Ca un autentic
occidental, complet opt1s a11t1cului, el evită să recurgă la conside-
raţiu11i de natură cauzală , la experiet1ţe măsurabi le, fără a regreta
'insă vreodată . StlJ.diul Sllp rafeţei terestre înseamnă geologie şi nu
mineralogie, pe. c..are Goetl1e o nt1meşte ştiinţă a n1orţii.
S-o mai s~>w1err1 () dată : Nu există graniţe între cele două
moduri de a co11ce~>e ur1ive1·su!. ,L\(1titez~1 devenire I devenit este la
fel de putemi~ă prec11m la fel de sigură este existenţa celor două
metode în orice a,;t:ivitate inte! ectuaiă. Isto1ia este trăită de orici-
ne percepe lăuntric atnbele i11etode ca devenire şi realizare, iar
natura este cunoscută de oricine le an~~li zează pe ambele ca deve-
nite şi realizate.
Fiecare om, fiecare cultur~1„ .fiecare stadiu al culturii are
o dispozi~e originară, o tendinţă şi o vocaţie ce preferă una sau
alta din cele două for111e ca ideală pentru înţelegerea universului.
Occidentalul este dotat istoriceşte în cel mai înalt grad , 01nul 1

antic era într-o măsură cu mult mai mică. Considerăm acest dat
în întregime raportat la trecut şi la viitor - antichitatea nu
adn1itea decât existenţa unui prezent punctifo1111. Restul deve11ca
t11itologie. In fiecare notă a muzicii noastre, de la Palestrina la
"'
"
Wagner, noi vedem şi ''n simbol al deve11irii. ln fiecare din
statuile lui, grecul vedea imaginea prezentului pur. Ritmul unui
corp se bazează pe proporţia părţilor lui \.'ăzute simultan, rittnul
unei fugi pe dezvoltarea ei succesivă, în timp.

~~ · Trebuie să deosebim clar antiistoricul „de aistoric, căci primul este


expresia unei pure tendinţe sisten1atice. Inceputul cărţii a 4-a a ''Lu-
1nii ca voinţă şi reprezentare'' (§ 53) arată caracteristica unui om cu o
gândire antiistorică~ acesta reprimă şi refulează din principiu istoria
t':e exi„~tă î11 el, în opoziţie c11 nafura elenică aistorică ce 11u posedă şi
nici nu înţelege un asemenea element istoric.

144

3
" acest fel„ principiile forn1ei şi legii apar 11"1 oncrne ca
In
două eleinente fundamentale în oricare orgaruzare a tu1iverst1lui.
Cu cât caracteristicile naturale înveşmântate într-o 1n1agi11e
cosmică sunt mai categonce, cu atât inai despotică este în aceas-
tă imagine puterea legii şi a nun1ărului. Cu cât este !11ai rară
percep~a unui univers ca devenire eternă, cu atât este n1ai străină
de număr abundenţa incoercibilă a transfortnărilor sale ''Fo11na
este dinamism„ ceva care devine, care trece. Meta1norfoză şi doc-
trină a schimbării. Teoria metamorfozelor este cheia ce ne dez-
văluie toate semnele din natură'', se poate cit1 într-o 11ot1ţă din
opera postumă a lui Goethe. Astfel, în privinţa metodei, se disti11-
ge foarte celebra ''imagina~e exactă şi sensibilă ,., a lui Goetl1e,
care pe11nite o acţiWle completă a viului asupra ei „ spre deosebi-
1

re de procedeele exacte, ucigătoare ale fizicii moden1e. Cât des-


pre celălalt element, el se va regăsi totdeauna într-o strictă ştiin­
ţă a naturii, sub forma teo1iilor şi ipote=e/01· 1neVItabile a căror
materie completă complineşte şi reprezintă tot ceea ce este
cristalizat în nun1ere şi în fom1ule~ în ştiinţa istoriei, sub fonna
~

c1~onologiei, adică a eşafodajului de nun1ere„ foarte străine lăun-


tric de devenire, totuşi niciodată sim~te ca atare. El este întreţe­
sut din date şi din statistici ce împăienjenesc un1\/ersul for1nal al
istoriei fără a fi vorba de maten1atică. Numărul cronologic sen1-
nifică realitatea o singură dată, iar r1umărul n1atemat1c posibilita-
tea dintotdeauna. Cea dintâi operaţie tra11scrie fom1a şi adaptează
pentru privire profilul epocilor şi al evenimentelor Ea serveşte
istoria. Cea de a doua este însăşi legea căreia trebuie să i se
conformeze, est.e sfârşit~JJ şi scopul ştiinţei. Numărul cronologic,
instrument aJ unei pre-şţiinţe, este împrumutat di11 ştiinţa cea i11ai
exactă matematica. In ct.irsul utiljzării se face insă abstractie
,

1. ''Există feno111e11e originare cărora 11oi nu trebuie să le tulburăm


divina simplitate, nici să le ad 1cem vreun prejudiciu'" (Goethe).

145
de această proprietate. Vă rog să înţelegefi emoţional diferenţa
dintre aceste două simboluri: 12 x 8 = 96 şi 18 octombrie 1813.
~

lntr~buinţarea celor două numere diferă în mod absolut ca şi


folosirea cuvintelor în proză şi ~n poezie.
Mai este de reinarcat ceva. Faptul că devenirea stă
totdeaWla la baza devenitului, iar istoria este structurarea imagi-
nii cosn1ice în sensul deveilirii, nu repremrtă decât fo1111a cos-
mică originară, iar natura, în sensul llllUÎ rafinat mecanism al
universului, o fo1111ă tardivă re nu se împlineşte realmente decât
"
în omul culturilor mature. In realitate, universul înconjurător
obscur al omenirii originare, căruia îi mai stau mărturie riturile
religioase şi miturile, univers pe de-a întregul organic, arbitrar,
al unor dei11oni ostili şi al llllor forţe capricioase, este un tot abso-
lut viu, incoercibil, însufletit de o mişcare enigmatică şi incomen-
"'
surabilă. In zadar lui îi spWlenl natură, aceasta nu este a noastră
şi nu este nici reflexul spiritului ştiinţific. Ecou al Wlei voci
omeneşti, stins de multă vreme, munca universului originar nu
mai răsună decât w1eori, în sufletul de copil şi la n1arii artişti,
înlăuntn1l llllei ''naturi~, stricte pe care spiritul citadin al culturi-
lor matt1re o aşează în jurul individului cu o presiune tiranici.
Aceasta este originea diferenţierii jenante, cunoscută în toate
epocile târzii, între concepţia ştiinţifică (''1nodemă',) şi concepţia
estetică ('"'11epractică'~) a lumii. Omul de afaceri şi poetul 11u se
vor intelege niciodată. Tocn1ai aici trebuie căutată rafiunea: de
ce orice cerc.dare. istorică se pretinde ştiinţă, în timp ce e.a ar
trebui să aducă un element de prospe~me~ juvenil, visător,
goetheean, să nu fie amenintată de primejdia de a deveni o simplă
fizică a vieţii publice, o istorie ''materialistă'~, cum, inconştient,
şi-az.is chiar ea singură.
'~Natura'', în sens exact, înseamnă fo11na mai rară, res-
trânsă la oamenii din metropolele culturilor târzii~ ea este o
fonnă · 1n atură, poate deja în1bătrânită, de posesie a realităţii~
istorie î11seamnă fom1a naivă şi juvenilă, mai puţin conştia1tă
totodată~ care este proprietatea hlh,ro1· oa1nalilor. Cel puţin

146
astfel„ natura maten1atică„ lipsită de mister, descon1pusă şi divi-
zibilă, a lui Aristotel şi a lui Kant, a sofiştilor şi a darwiniştilo1·„ a
fizicii şi a chimiei moden1e, se opW1e naturii trăite, nelir11itate,
simţite, la Homer şi în ''Edde'', la on1ul doric şi la c.el gotic. A o
uita înseamnă a neglija esenţa oricărej cercetări istorice. Ea este
pur şi sin1plu concep~a naturală„ opusă naturii exacte şi organi-
zate mecanic care,.. este o concepţie artificială a sufletului despre
propriul univers, In ciuda sau din cauz.a acesteia, omului modem
îi par facile ştiinţele naturii, iar istoria îi pare grea.
Prin1ele influenţe ale gând1rii mecaniciste asupra Wli-
versului, reduse numai la o limitare matematică şi la o diferen-
ţiere logică, la lege şi la cauzalitate, se manifestă de timpuriu. Le
întâlnim în primele secole ale tuturor culturilor, încă slabe,
dispersate, pierdute în bogăţia conştiinţei cosmice religioase. Voi
cita numele lui Roger Bacon. Curând, ele iau W1 caracter mai
imperios şi, ca în cazul oricărei cuceriri a sptritulw, natura
umană ameninţă constant şi despotismul şi sectarismul. Pe ne-
simţite„ domeniul conceptelor spa~ale (prin natura lor, concep-
tele sunt numere cu structură pur cantltativă) pătrunde în wriver-
sul exterior al individului, provoacă în, cu şi printre simplele
impresii ale vieţii sensibile o înlănţuire mecanică de natură cau-
za1ă şi matematică şi ajunge până la ut 111ă să supună conştiinţa
trează a omului din marile metropole ale culturii, fie că el
locuieşte în Teba faraonică, în Babilon, Bmares, Alexandria sau
în oraşele cosmopolite ale Europei · occidentale. El reprezintă o
constrângere atât de puternică a gânditii şi a legilor naturii înc.ât
pr~judecă~le oricărei filosofii şi ale oricărei ştiinţe ab1a dacă
găsesc pe câţiva să le 11.:0t'ltrazică afirrnând că această stare este
spirit uman iar, corespo11dentul lui, imaginea mecm1ică a lun1ii
îr1conjurătoare, este UI1jve1~sul . Logicieni ca Aristotel şi Kant au
făcut să triumfe această idee, dar Platon şi Goethe o resping.

147

Pentru 01nul culturilor superioare, problema clUloaşterii


cosn1osului este o n1odalitate de sondare a existenţei sale, cu care
se sirr1te dator faţă de sine şi faţă de aceasta. Fie că metoda se nu-
meşte ştiinţă sau filosofie, fie că omul simte şi discută cu o inare
siguranţă despre afirlităţile cu creaţia estetică sau cu intui~a
religioasă, problen1a răn1âne fără îndoială aceeaşi în toate cazu-
rile: exprimarea veridică, în limbajul fo1111al, a in1aginii cosn1ice,
c~sre este predesti11ată fiinţei trezite a individului şi pe care el este
obligat, ~tâta tin1p cât ea este 11t11că, să o ia drept univers.
In faţa dualităţii naturii şi a istoriei, trebuie ca această
proble1nă să aibă caracter di1blu. Natura şi istoria vorbesc fie-
care fJropriul limbaj, diferit din toate ptmctele de vedere~ într-o
l1nagi11e cos111ică vagă -- confo11n reg11lii fără îndoială că
a111âi(două se pot suprapune şi confunda, fără ca vreodată să for-
rneze o wlitate orga11ică.
Direcţia şi întinde1·ea su11t trăsăturile don1inante prin care
ii11presia istoriei despre cosmos se deosebeşte de impresia cosn1i-
că a naturii. On1ul nu este capabil să le pună în operă pe amân-
"
două tieodată. Cuvântul depărtare are tm dublu sei1s specific. 1t1
~ir 1111ul ~1z el desenmeaz.ă viiton1/ istot~ic: în al doilea rând,
di~·tm1ţ.a spaţială. Se remarcă faptul că, în istorie, materialistul
si1nte timpul aproape cu necesitate ca o dimensiune matematică.
Dimpotrivă, pentru artistul înnăscut dovada acestuia este poezia
ttttL1ror popoarelor, iar norii, orizontul, apusul soarelui sunt im-
p1·es11 ire-v·ocabil legate de un sentitnent al viitorului. Poetul grec
neagă viitorul, deci el nu va vedea rlimic, nu va cânta nimic din
toate acestea. Pe de-a intregul consacrat preZt;'11tului, el apa1·ţine
în acelaşi tin1p în întregime contigentului. Savantul naturalist,
ra11onalistul prolific, la propriu, fie el experimentator precum
Faraday, teoretician precum Galilei, matematjcian precum
Newton, nu găseşte în universul lui decât cantităţi fără direcţie,
pe care le măsoară, le verifică şi le orgaruzează. De concepţia

148


numerică depinde nwnai ceea ce este cantitativ, este dete11ninat
cauzal. Cantitatea se poate înţelege prin concepte şi fo11nula prin
legi. Aici sfărşesc posibilităţile oricărei Clllloaşteri naturale pure.
Toate legile sunt raporturi cantitative, sau, cum zice fizicianul,
toate fenomenele fizice se desjiqoară in spaţiz,. Fără a respinge
această realitate, fiztc1anul grec va corecta expresia în sensul
sentimentului cosmic al anticului, ce neagă spa~ul, spunând că
toate fenomenele au loc ." în interiorul corpurilor''.
Once cantitate este străină de impresia istorică. Aceasta
are W1 organ diferit. Universul-natură şi universul-istorie au fie-
care propria /01· 1noda/1tate de înţelegere. Noi le cunoaştem şi ne
folosim de ele în fiecare zi fără a avea vreodată cwioştinţă de
opozifla lor. Există o l·uno~tere a naturii şi cunoscători de oa-
meni. Există o experienţă ştiinfi.fică şi o experienţă de viaţă.
U1111ăriţ1 antiteza pană la origmea ei cea mat î11depărtată şi veţi
înţelege ce vreau să \µtu1
"'
lr1 t1Jt~r11ă ~11lal1z~, toate metodele folosite pentru înţele-
gerea wuversulu1 se pot numi m~rfolo~e. Metoda meca11icii şi a
extinderii este o ştiintă ( e descoperâ ş1 organi=ea=ă legzle natu-
rii şi raporturile de cauzalitate şi se numeşte sistematică. A1eto-
da 01·ganic11lui. a istoriei ş1 a vieţii, cu tot ceea ce are ln ea ca
direcţie ş1 destin, se n1ln1eşte fizzonomze.

5
A

In Occident metoda sistematică î11 studiul universului a ·


atins şi şi-a depăşit apogeul în secolul trecut. Metoda fizionomică
are încă înainte un mare viitor. Peste o sută de ani, toate ştiinţele
ce vor creşte din acest sol vor fi fragmente ale unei fizionomii
colosale unice a tot ceea ce este un1an. Acesta este întelesztl
A ,

''moifologiei istoriei llniversale ''. In orice ştiinţă, prin scop ca şi


prin materia ei, omul se povesteşte pe si11e. Experienţa ştiinţifică
echivalează cu cunoaşterea spi1ituală a sinelui. Di11 ace~t aspect
decu1·ge examinarea matei11aticii ca W1 capitol al fizionomiei.
• f!

149
-

N-am vorbit despre intenţiile cutărui sau cutărui matematician.


Savar1tul ca atare se separă de opera lui ca materia de o parte de
şt11nţă. Matematicianul ca om a cărui activitate reprezintă o
parte fenomenală a sa, iar ştiinţa şi opiniile o parte a expresiilor
sale, are aici el singur o însemnătate: el este important ca organ
al Wlei culturi care vorbeşte despre ea graţie lui. Ca persoană, ca
spirit inventiv, cunoscător, fo1111ativ, el aparţine fizionomiei ace-
lei cultt1ri.
A

In orice matematică ce se revelează tuturor privirilor fie


sub forrnă de sistem ştiinţific, fie, <-;a în Egipt, sub fo11nă arhitec-
turală, ideea numărului intrinaec despre fiinţa sa trezită este
confesiune1 unui suflet. Dacă. este sigur că opera pe care ea şi-o
propune nu aparţine decât superficial istoriei, este la fel de sigur
că partea ei de inco11ştient, adică numărul însuşi şi modul de dez-
voltare ca edificiu definitiv al Wlui univers fo1111al desăvârşit, este
o expresie a fiinţei, a sângelui. Istoria, creşterea şi declinul ei, ra-
portul intim cu artele plastice, cu miturile şi cultele aceleiaşi
cultun, totul aparţine llllei morfologii de rang secundar, ce încă
nu e considerată posibilă morfologia istoriei.
Aşadar, partea vizibilă a întregii istorii are aceeaşi
semrufica~e ca şi fenomenalul exterior uman, în particular: creş­
tere, trăsături fizionomice, atitudine, demers, nu limbă ci cuvânt,
nu scriere ci artă de a scrie. Toate acestea există pentru cunos-
cătorul de oameni. Corpul cu toate operele finite, limitate, deve-
rute, caduce, este expresia omt1lui. Dar a fi cunoscător de oameni
i11seamnă de acum înai11te a cunoaşte şi aceste organisme ''ome-
neşti'' de înaltă clasă pe care eu le numesc culturi, a le înţelege
fiZJonom1a, limbajul, actele, aşa cum stmt înţelese cele ale unui
om, în particular.
Fizionomia descriptivă, figurativă, este arta portretului
transpusă în spiritual. Don Quijotte, Werther, Julien Sorel SW1t
portretele unei epoci, iar Faust este portretul llllei întregi culturi.
Savantul naturalist morfolog sistet11atic nu CWloaşte
' "portretul'' universt1lui decât ca exerci~u de imita~e. Exact

150
acelaşi înţeles îl iau cuvintele ''fidelitate faţă de 11att1ră '' şi
~'asemănare'' în gura celui care lucrează ca pictor şi care merge
la atelier ca un pur matematician. Dar portretul autentic în sens
rembrandtian este fizionomie, adică o istorie ce fixează tm mo-
ment anume. Seria portretelor lui Ret11brandt nu _este altceva
decât o autobiografie în sens pur goetheean. Astfel ar trebui
scrisă biografia marilor culturi. Partea imitativă, munca specia-
listului în date şi cifre, sunt mijloace şi nu scop. Trăsăturilor
fizionomice ale istoriei le aparţine tot ceea ce până astăzi se
înţelege prin interpretarea exclusiv după reguli personale, după
scara unor avantaje sau incoveniente, a binelui sau răului, a plă­
cerii sau a neplăcerii: for111ele politice şi economice, bătăliile şi
artele, ştiinţele şi zeii, mateinatica şi morala. Orie~ devenit în
general, orice for111ă fenomenală este si1nbol şi expresie a unui
suflet. E.1 cere să fie văzut cu ochii CWloscătoruJui de oameni, r1u
îngăduie să fie redus ta legi, doreşte să fie sim~t în senmificaţia
sa. Exame11ul critic atinge această ultimă şi supremă certitudine:
tot ce es·te caduc n11 este decât o parabolă.
Cunoaşterea natu1ii poate să rezulte din educa~e, cu-
noaşterea istoricului este înnăscz1tă. El sondează şi înţelege
lucrurile şi oamenii dintr-o dată, print1·-un sentiment care nu se
î11vaţă, care este independent de orice influenţă recunoscută, care
nt1 se prezintă decât destul de rar în toată puterea sa. Când vrem,
pute111 să analizăm, să definim, să clasăm, să delimitătn după
principiul eat1ză-efect. Acesta este W1 t.ravaliu~ celălalt proces
este creaJ.ie. Fo1111ă şi lege, parabolă şi concept, simbol şi for-
mulă, toate acestea ţin de W1 organ foarte diferit. Raportul dintre
viaţă şi nioarte, dintre generare şi disoluţie, apare în ace.astă
antiteză. Intelectul, sistemul, conceptul ucid în timp ce ''cllllosc''.
Ele fac din cunoscut un obiect pietrificat, care se lasă măsu1·at şi
divizat. Percepţia însufleţeşte. Ea întruchipează individul într-o
unitate vie) simţită dinlătmtru. Ca şi calculul şi cur1oaşterea, po-
ezia şi istoria SW1t înrudite. . Dar, cwn a zis odată Hebbel,
''sistemele nu se fac visând, operele de artă nu se fac prin calcu-

151
le, sau, ceea ce înseamnă acelaşi lucru, prin gândire''. Artistul,
istoric autentic, percepe devenirea lucrurilor. El le retrăieşte în
coordonatele devenitului despre care tratează. Autorul de sis-
teme, fizicianul, logicianul, darwinistul sau autorul unei istorii
pragmatice află ceea ce este devenit. Sufletul unui artist, ca şi
acela al Wlei cttlturi, este ceva ce ar dori să se realizeze, un tot -
complet şi perfect şi, ca să vorbim limba llllei filosofii mai
vechi llll microcosmos. Spiritul sistematic se trage se abs-
trage, este abstract din senzaţie, este llll fenomen tardiv,
îngust, limitat şi pasager, aparţine stadiilor celor mai mature ale
unei culturi. Acest spirit este legat de oraşele unde viaţa cultu-
rală se co11centrează din ce în ce mai mult. El apare şi dispare
odată cu acestea. Nu există ştiinţă antică decât începând cu
ionicii secolului al VI-lea şi mergând până în epoca romană.
Artiştii antici există atâta vreme cât există o antichitate.

Tabloul de mai jos va putea să servească drept clarificare:

Suflet Univers
"
Fiinţă Posibilitate ~lmplinire (viaţă)....-----..> Realitate
J, i
Devenire Devenit
Fiinţă Direcţie Spa~alitate
trezită Organic Mecanică
Simbol, Imagine Număr, Concept
i. ~ ;: "'
Istone Natură
Imagine
. ... Tact, fortt]ă Tensiune, lege
cosmica Fizionomie Sistematică
Fapte A.devăruri

Atunci când se încearcă clarificarea principiului unităţii din care


este abstrasă concepţia despre cele două universuri, ne dăm

152
..,t„~1111t.1 că cu11onştc1c:t c~te reglat. t11ate11\. l şi„ el. 1; Jt 11la1 ho-
tărator cu c5t ea este 111:i1 pură , ~l 11)011t.·.1 ·:i în absolut la 1111
ţJr·e=ent co114fita111 l111ag1r1c<l r1att1ri1 IL1~1t:l î11 \_t)11siderare de fiz1c1-
a11 este cea dezvoltJtă de s1111tt1rile •
lt11 i11tr-un at\l1r11t' 111c)t11c11t .
Unul din postulatele 1111uabile ş1 frecve111 st1bînţelcse al oricărei
ştiinţe a natt1rii este că ·4.natura' rămâne aceeaşi petit ru fiecare
fiinţă trezită şi pentru toate epocile. O experienţă hotărăşte pentrt1
totdeaWla. Nu nu111ai că este negat ti1npul, ci~ în cadrul acestei
întocmiri~ se face abstrac~e de el . Istoria reală se bazea.ză însă pe
senti1nentul nu mai pu~n sigur al contrariilor. Istoria presupw1e
drept organ o categorie a sensibilită~i lăuntricy greu de descris,
ale cărei impresii sunt înţelese într-un infinit proces de schimbare
şi care nu pot fi deci condensate într-un 1non1ent. de timp. (Mai
târziu va fi vorba de pretinsul ''ti111p'' al fizicienilor). Fie că este
vorba de istoria 0111enirii„ a siste1nelor organice, a pă1nântului,
ori a siste111elor de stele fixe, i111aginea istoriei este o imagine a
111e1noriei. Me111orie înseamnă aici wi stadiu superior, care nu
este nicidecun1 o proprietate a fiecărei fiinţe trezite, care nu se
acordă cu ca11titatea decât într-o măsură restrânsă, o specie
foarte exactă a in1agina~ei, ce face să trăiască s11b specie
aeternitas 1110111entul particular~ raportându-l în n1od constant la
trect1t şi la viitor. Ea este baza oricărei 111odalită~ de cont~mplare
retrospectivă„ de cur1oaştere şi de n1ărtunsire de sine. In acest
se11s, omul antic nu are me1norie, deci nu are istorie, nici înlăun­
trul lui„ nici în afara lui . ''Ni1neni nu poate judeca istoria, nun1ai
~

dacă a trăit-o în si11e'' (Goetl1e). In conştiinţa antică despre cos-


1nos, 111omentul prezent absoarbe întregul trecut. Să comparăn1
capetele extren1 de ''istorice„, ale sculpturilor de la catedrala din
Naumburg, ale lui Durer sau Rembrar1dt, cu busturile din cuJtu-
ra elenistică, precun1 statuia binecunoscută · a lui Sophocle. Cele
dintâi povestesc întreaga istorie a unui suflet„ trăsăturile celorlal- .
te se reduc strict la expresia 1no1nentană a w1ei fiinţe. Ele trec
st1b tăcere tot ceea ce a devenit în această fiintă •
în ct1rsul unei

153
vie~ dacă e per111is totodată să vorbim astfel de omul antic
autentic care este mereu finit, niciodată în deverrire.

Iată deci că este posibilă descoperirea ultimelor elen1ente


al universului fo11nal al istoriei. Fo1111e nenumărate care apar,
dispar, se detaşează, curg din nou într-o cantitate infinită, un
haos care străluceşte în mii de culori şi în mii de lu1nini aparent
supuse celor mai capricioase întâmplări î11 acest fel se prezintă
tnai întâi imaginea istoriei univer~ale ce se dezvoltă ca un întreg
înaintea ochiului nostru interior. Insă ochiul cel mai pătrunzător
care sondeaz.ă străfundutile lucrurilor distinge în acest arbitrar
nişte for1ne pure, acoperite de un văl gros de care ele se leapădă
cu părere de rău, forrne ce se află la originea devenirii umane.
Din imaginea devenirii cosmice în ansamb1u, cu vastele
ei orizonturi rânduite w1ul după altul, aşa cum o îmbră~şează
privirea fat1stică, devenirea cerului îr1stelat, a scoarţei terestre, a
organismelo1· vii, a oamenilor, este astăzi considerată imitatea
morfologică mitrimă a ''Istoriei tmiversale'', în sens curent. Dis-
preţuită de un Goethe în amurgt1l vieţii ! ac.castă istorie a oinenirii
evoluate se întinde actualmente pe circa şase 1nilenii„ fără a
merge mai departe în chestilUlea unită~i interne a tuturor aspec-
telor ei. Sensul şi materia acestlri fugar univers for111al, care au
rămas până astăzi dedesuptul mulţimii abia lă1nurite de ''date'' şi
de ''fapte'' palpabile, stmt redate feno1ncnal de marile culturi.
Când vom fi pătnms, sim~t„ modelat aceste fottne originare în
semni:fi-caţiile lor fizionomice, nwnai atunci vom putea considera
că per1tn' noi dobân~esc înţeles substanţa şi fo1111a lăWltrică a
isto-riei 01neneşti, opuse substanţei naturii. Numai ace.astă
clUloaştere şi acest p1mct de vedere ne vor autoriza în mod serios
să vorbim despre o :fi1oso.fie a istoriei. Atur1ci şi n1nnai atunci
vom ptltea înţelege oricare fapt din irnagirlea istoriei~ oricare
gând, oricare artă, oricare război, oricare individ, oricare epocă,

154
în confo1111i-tate cu substanţa lor simbolică~ atunci vom descoperi
că istoria însăşi nu este o simplă însumare a trectttului fără o
ordine reală sau o necesitate internă, ci llll organism riguros
constituit, structurat prin tnaximum de sens. Acwn prezenţa în-
tâmplătoare a istoricului nu mai este tul capitol din evolt1~a
istoriei, iar viitorul nu mai apare ca neclar şi indefinibil.
Cu/hJri/e sunt nişte organisn-1e. Istoria universală este
biografia lor generală. Morfologic privind lucrutile, istoria gi-
gantică a culturii chineze sau antice este pandantul exact al is-
tonei la scară redusă a omului în particular, a Wlui animal, a
unui arbore ori a unei flori. Pentru privirea faustică, acest lucru
nu este rucidecum un avertisment, ci o experienţă. Dacă vretn să
învăţăm cum să cunoaştem fo11na internă ce se regăseşte pretu-
tindeni, să nu uităm că metoda este de mult folosită în istoria
naturală comparată a animalelor şi a plantelor . Materia oricărei
1

istorii umane se epuizează prin destinul culturilor particulare,


care se succed, cresc una lângă alta, se ating, se eclipsează, se
înăbuşă reciproc. Dacă spiritul ar trece în revistă for111ele care
până acum au fost adânc îngropate sub coaja superficială a unei
triviale şi persistet1te ''istorii a umanităţii'', acesta ar descoperi în
mod obligatonu fo1111a originară a culturii degajată de zgură şi
de elemente derutante: ea serveşte ca fortnă ideală fundamentală
pentru fiecare cultură partici1/ară.
Et1 fac dist1nctia
„ între ideea unei cultt1ri care este suma
posibil1tă~lor ei interne şi fenome1111/ ei sensibil în imagine.a isto-
rică, adică realizarea ei desăvârşită. Acesta este raportul dintre
suflet şi corpul VlU") este exp1~esia lor înlăuntrul universului vizibil
r.>entru noi . Istoria unei cultt1ri este realizarea progresivă a posibi-
lităţilor ei . Desăvârşire~ suţletului şi corpului viu este sinonimă
cu sîarş1tu1 acestei culturi. In acest fel trebuie să analizăm sufle-

1. Nu în pragn1atismul '""zoologic ~„ dizolvant al darwiniştilor, mărgi-


11iţi la raporturile cauză-efect, ci în morfologia intuitivă şi sintetică a
lui Goethe

155
tul apollinic cc 111ai poate fi încă înţeles şi trăit de unii dintre
noi şi dezvoltarea lui în realitate, adică ''antichitatea'' studiată
de arheolog, istoric, estetician, prin rămăşiţele ei, accesibile
ochiului şi intelectului. Cultura este fenomenul originar al ori-
cărei istorii universale trecute sau viitoare. Ideea proftmdă puţin
remarcată pe care Goethe a descoperit-o în a sa ''natură vie'' şi
pe care n-a încetat să o considere unul din ftmdamentele cercetă­
rilor lui în domeniul morfologiei, trebuie aplicată în sens foarte
exact tuturor realizărilor din istoria umană, realizări ajllllse la
maturitate, moarte în plină înflorire, stopate din creştere, înă­
buşite în ge1111en. Este o metodă a sensibilităţii, nu a analizei.
''Stadiul suprem accesibil omului este mirarea, iar când W1 feno-
men originar îl aruncă în braţele mirării, el trebuie să fie satisfă­
cut; fenomenul nu poate să-1 înalţe mai mult, căci omul însuşi nu
are nici un drept să adauge ceva Ia acest fenomen: aici este limi-
ta.,, Un fenomen originar este acela a cărui idee de devenire se
înfăţişează ochilor noştri în toată puritatea ei. Sub ochiul lui
si1irittial, Goethe a avut li1npede ideea de plantă originară pre-
zentă în fom1a fiecărei
,.. plante ce creşte întân1plător sau este în
general posibilă. In descoperirea osului inter 11„1axilar, pWlctul de
plecare l-a constituit feno1nenul originar al tipz1lui vertebrat:
aiurea, în alt domeniu, scoarţa pământească, fnnmt co11siderată
ca formă originară a tuturor organelor vegetale, metamorfoza
plantelor considerată drept imagine originară a oricărei deveniri
orgru1ice. ''Aceeaşi lege se va aplica tuturor celorlalte vieţuitoa­
re'', îi scria el Iui l-lerder, făcându-i coooscută descoperi rea. Iată
o vi.zitme a lucrurilor ce ar fi fost bine înţeleasă de Leibniz.
Secolul lui Darwin îi este cât se poate de străin lui Goethe.
Dar llll studiu al istoriei ce exclude metodele danvinis-
mului, adică ale ştiinţelor sistet11atice ale naturii întei11eiate pe
cat1zalitate, este încă aproape imposibil. N-a fost vorba niciodată
de o :fizionomie riguroasă şi clară, deplin conştientă de mijloace
şi de limite şi căreia 11U i-ar inai rămâne decât să-şi găsească
n1etodele. Aici) cea mai importantă sarcină a secolului XX

156
-

constă în evidenţierea OOificiului intern al unităţilor organice în


contact cu care istoria universală se împlineşte. Acelaşi obiectiv
mai înseamnă şi delimitarea de hazard a ceea ce este morfologic
necesar şi esenţial, înţelegerea expresiei evenimentelor şi defini-
rea lin1bajului care este sursă a expresiei respective.

O masă, cât vezi cu ochii, de fiinţe omeneşti, o undă


imensă ce ţâşneşte din adâncurile llllui trecut obscur, unde senti-
mentul timpului îşi pierde eficacitatea organizatoare şi imagina-
~a nestingherită -- sau frica ne-au condus, ca pri11 minune, la
o imagine a erelor geologice terestre, pentru că ele ascund o
enigmă de nepătnms; W1 flux ce se pierde într-un viitor la fel de
neclar şi atemporal: aceasta este temelia i1naginii faustice a isto-
riei omeneşti. Reflexul unifo11--.1 al nenumăratelor generaţii agită
in1ensa st1prafaţă. Reflexe fosforescer1te se desprind. Licăriri
fugare pâlpâie şi se leagănă deast1pra, tulbură şi boţesc lim-
pezi111ea oglinzii, se prefac în altceva, aruncă o scânteie şi dispar.
Le-an1 n11n1it neamuri, ra111ificaţii, popoa1·e, rase. Ele concentrea-
z.ă într-t1n cerc restrâns de pe suprafaţa istoriei tlll şir de genera-
ţii. Când în ele se sti11ge forţa creatoare o forţă de mare diver-
sitate., ce dete1n1ină dinainte o durată şi o plasticitate foa1te fe-
lurite ale acestor organis1ne caracterele fizionomice, lingvis-
tice şi spirituale se sting şi ele, iar fet1omenul dispare din nou în
haosul generaţiilor. Arieni, n1ongoli, ge1111ani, celţi, parţi, franci,
cartaginezi, barbari, bantu, sunt numele ce desemnează speciile
acestui ordin, extrem de diferite în constituţia lor.
Dar dincolo de această suprafaţă marile culturi descriu
maiestuoase traiectorii. Ele se ivesc brusc, se întind î11 linii mag-
nifice, se cizelează, dispar, iar oglinda Wldelor recade în sit1gură­
tate şi somn.
O cultură se 11~te în mo111ei1tul când lln mare suflet se
trezeşte, se desprinde din starea psihică primară a eternei copi-

157
lării umane, devine o soluţie pentru infot 1n, limită şi caducitate
ce apar din infinit şi din durată. Ea creşte în pământul unei zone
precis delimitate, în care rămâne fixată p1·ecum o plantă. O cul-
tură n1oare când spiritul a atins întreaga sumă a posibilităţilor lui
sub fortna popoa.relo1·, limbilor, doctrir1elor religioase, artelor,
statelor, ştiinţelor, redându-le astfel stării psihice originare. Dar
fiinţa ei vie~ această succesilme de mari epoci care marchează în
linii generale chiar în1pli11irea treptată a ei, este o luptă tainică şi
pasionată pentn1 victoria ideii asupra forţelor externe ale haosu-
lui şi asupra instinctult1i lăw11.ri ;: tmde aceste forţe s-au retras,
fiind însă gata s;t re,tină. Nu ntlmai artistul luptă contra rezisten-
ţei materiei şi a n.itnicirii icte\i ascunse în ea. Fiecare cultură se
află într-un raport proftmd simbolic cu materia repartizată spa~­
al, ca spa~u w1de sau prin care vrea să se realizeze. Când este
atins scopul şi ideea se desăvârşeşte, când suma totală a posibili-
tăţilor interne se realizează în exterior, cultura împietreşte brusc,
moare, sângele i se scurge, forţele i se risipesc ea devine civi-
lizaţie. Aceasta este tocmai ceea ce sim~m şi înţelegem prin
egip~anisn1, bi7.antinism, ma11darinism. Arbore uriaş măcit1at de
timp în pădurea virgi11ă, ea îşi mai poate întinde aşa încă vre111e
de secole şi de milenii crengile mâncate de cari. Vedem această
situaţie în China, India şi în lumea islan1ică. La fel, civiliza~a
antică a devenit, în epoca in1perială, un uriaş ct1 aparenţe de
vigoare şi de forţă tinereasc.1, pe când ea împrumuta, de fapt,
aerul şi tenta tinerei culturi arabe din Orient.
Acesta este sensul tuturor declinurilor în istorie -
sensul în1plinirii interne şi externe, cel al sfârşitului ce ameninţă
toate culturile vii . Ptintre aceste declinuri, cel mai distinct, acela
al !.'antichităţii'', îşi etalează caracteristietle sub ochii noştri, în
timp ce în noi şi în jurul nostru mergem clar în urma primelor
şjinptome ale evenimentelor prezente, absolut ase1nănătoare cu

158
declint1l antichităţii prin ct1rs şi durată, dar aparţinând primelor
veacuri ale mileniului viitor spre ''declinul Occidentului'' .
Fiecare cultură traversează fazele evolutive ale omului.'
Fiecare are copilăria, tinereţea, maturitatea şi bătrâneţea ei. U11
suflet tânăr, timid, încărcat de presentimente, se revelea~ în
primele licăriri ale zorilor rotnanico-gotici. El ocupă peisajul
faustic al Proventei, de la trubaduri la catedrala din Hildesheim a
' A

episcopult1i Bernard. Suflă aici un vânt de primăvară · ''Tn operele


vechii arllitecturi ger111ane, spunea Goethe, se vede înflorirea unei
stări extraordinare. Cel ce întâl11eşte o astfel de înflorire sţ va
mira numaidecât~ cel care însă ''\'ede'' în misterele vie~i i11teme
plar1telor, în mişcarea forţelor şi în dezvoltarea progresivă a
florilor, acela vede lucrurile cu totul al~ ochi, acela ştie ce vede''.
Aceeaşi copilărie ne vorb~te, pe. llll ton foarte asemănător, di11
doricul primiti,1 al lui Homer, diri arta veche creştină, adică din
arta arabă pri111itivă, di11 operele Imperiului Vechi, începâ11d·~ 1n
Egipt, ctt dinastia a IV-a. O conştii11ţă mi1ică a upiverst1lui duce
acolo o luptă cu toate ele1nei1tcle întunt.'Cate şi demonice, care„se
află în ea ş~ ît: natură, ca un pc1.cat, pentru a se înălţ.~ pu~n câte
puţin, tnatl1rizâ11du-se, la expresia clară şi lun1inoa~ă a w1ei fiinţe
pe care, î11 sfârşit, a cucerit-o şi a înţeles-o. Cu cât o cultură se
a1)ropi~ de amiaza fiinţei sale, ct1 cât lin1bajul fonnal î11 sţârşit
1

sigur de el, dobândeşte bărbăţie, asprin1e, măiestrie şi plinătate,


cu atât ea are uq sentin1ent cert al forţei, cu atât trăsă.turile îi
devin 1nai· clare. In perioada pritniti vă toate aceste It1cru1i erau
încă opace, conft1ze, nesigure, apăsate de teamă şi d~ nostalgie
totodată. A se vooea oman1\:;ntel~ de pe portalurile bisericii.or
ron1anico-gotice din Saxonia până în sudul Franţei. Gândi~-vă la

I. Acest declin n-a fost provocat de catastrofa invaziilor care, ca şi


distrugerea c·ul turii maya de către spanioli, este rodul unui hazard
.fără o necesitate prea adâncă, ci de decăderea inter11ă aşa cu ni s-a
manifestat ea de la în1părat11l ijadrian şi, în paralel, în Chi11a, în
timpul dinastiei orientale Han între anii 25 şi 220.

159
catacombele creştinismului primitiv, la vasele în stil dypilon.
A..cu1n, cu deplină conştiinţă a forţei creatoare mature, revelată la
începuturile Imperiului de Mijloc, în timpurile lui Pisistrates şi
Justinian I„ în timptll Contrarefor111ei, orice trăsătură particulară
a expresiei sale apare ca fiind aleasă, precisă, măsurată, de o
uşurinţă şi de o evidenţă minllllate. Acolo se întâlnesc pretutin-
deni n1omentele tmei eclatante perfecţiuni, momente când au apă­
rut capul statuar al lui Amenemhet al III-iea (s:fi11xul hicsoşilor
din Tru1is), domul Sfânta Sofia, tablourile lui Tizian. Mai târziu
apar, delicate şi destul de fragile~ melancolice ca ultimele zile ale
lui octombrie~, Afrodita din Cnidos, incinta Erechteionului, ara-
bescurile ogi\„elor sarazine, Zwinger din Dresda, Watteau şi
"
Mozart. In sfârşit, la bătrâneţe, când civilizaţia este incipientă,
focul sufletului se stinge. Forţa în descreştere îndrăzneşte încă o
dată repurtând un sei11isucces în clasicism, care nu este străin
de nici o cultură muribWldă să ~.e exerseze într-o operă mare;
încă o dată sufletul îşi aminteşte
,.. -- în romantism cu melan-
colie de copilăria sa. In cele din u1111ă, obosită, contrariată,
blazată, cultura pierde bucuria fiinţei şi aspiră ca în vremea
romanilor să iasă din lumina milenară ca să se refugieze în
umbra mistică a sufletelor originare, în sânul matern, în mor-
mânt. Astfel este fam1ecul celei de a ''doua religiozită~ '' pe care
o exercitau asupra omului antic tât ziu cultele Soarelui, al lui
4

Mithra, al lui Isis aceleaşi pe care un suflet ce abia mijea în


Orient, le umplea cu. o substanţă cu totul nouă, în adevăr expre-
sia ce.a mai veche, visătoare şi neliniştită a fiinţei sale unice.

Se vorbeşte despre habifl1Sul Wlei plante pentru a spune


că ea se manifestă printr-un fenomen extern care este specific
doar ei, ceea ce semnifică faptul că fiecare exemplar vegetal, prin
fiecare din părţile lui şi pe fiecare treaptă a dezvoltării, se deo-
~ebeşte de exemf1larele tuturor c.elorlalte specii prin caracte1·,

160
atitudine„ stil, aşa cum se manifestă ele în w11 ver~ul lu111111os al
ochiului nostru. Eu aplic acest important concept al fizionon1iei
la marile organisme ale istoriei şi aş putea vorbi de habitus-ul
unei culturi, al istoriei sau al spiritualită~i indice„ egiptene, a11ti-
ce..Un sentiment. obscur al acestui habitus a stat 1nereu la origi-
nea conceptului de stil. Trebuie acun1, pur şi simplu, să-l dezvo1-
tăm, să-l adâncim pentru a vorbi de sti1ul religios, ştiinţific,
politic sau social al unei culturi, în genere de stilul unzti suflet.
Habitus-ul fiinţei în spaţju, care la on1 se întinde de la acţiune la
gândire, la atitudini şi senti1nentc, îmbrăţişează în fiinţa culturi-
lor întregi orice expresie vie de ordin superior, precum alegerea
unor genuri artistice (scuJpt11ra şi fresca la greci „ contrapWlctul şi
pictura în ulei în Occident) şi excluderea categorică a altora
(plastica la arabi), tendinţa că,tre esoterism (India) sau către ca-
racterul popular (antichitate), către elocinţă (antichitate) sau
către scriere (China, Occident) În postură de for111e ale con1uni-
cării spirituale~ modul zilnic de a se îmbrăca, de a face politică,
de a co111unica şi de a circula. Toate marile personalită~ ale
antichită~i fo1111ează un gtup al lor, în sine, al cărui habitus
psihic este st1ict diferit de cel al tutt1ror oamenilor din comunită­
~le arabă sau occidentală. Con1paraţi-i pe Goethe şi pe Rafael cu
oamenii antichită~i şi veţi vedea de îndată că Heraclit, Sophocle,
Platon, Alcibiade„ Terr1istocle, Horaţiu„ Tiberiu fo1111ează o sin-
gură ramifica~e. Fiecare metropolă antică, de la Siracusa Jui
Hieron la Roma imperială, socotita drept o încarnare şi un sim-
bol ale aceluiaşi unic sa1tin1cnt al vie~i, se deosebeşte profund de
alta pti11 plan, forma străzilor, litnbajul arhitecturii private şi
publice, prin tipul de p!1ţă, străduţe, corso-uri, faţade, prin cu-
loare, zgon1otu1 circulaiie!, prir1 spiritul ~nocturn, de oraşele ara-
be„ indiene şi occidentale de acelaşi fel. Incă mult timp după eli-
berare, Granada ernana spiritul oraşelor arabe Bagdad. şi Cairo,
în tin1p ce Madridtil lui Filip al 11-lea trăda deja toate caracteris-
ticile oraşelor modeme pre(:t1n1 Lo11dra şi Pa1is. Pentru fieca-
re diferenţă a acestui spaJitl există o sin1bolistică superioară.

161
Aminti~ -vă te11dinţa occidentală către perspectivele rectilin.ii şi
aJinia1nentul străzilor, ca la n1arile artere de la Cha1nps-Elysees
până la Luvru, sau la piaţa catedralei Sfântul Petru, şi tendinţa
opusă, 111anifestată intenţionat, sau pe aproape, în întortochie-
rea şi îngustin1ea Viei Sacra, a foru1nului roman şi a Acropolei
cu dispw1ere asimetrică şi lipsită de perspectivă. Printr-un ins-
ti11ct obscur, în gotic, sati, în mod conştient.) de la Alexandru la
Napoleot1, cor1struc~a oraşelor repetă, în prirnt1l caz, principiul
leibnizia11 al spaţit1lui 1naten1atic i11finit, în al doilea pri11cipiul
euclidian al corpurilo1· izolate.
f-Iabitus-ul t111ui grup de organis111e cuprinde şi o a11•1me
di1rată de i'iaţă şi t1n a11un1e tempo al dezvoltării Nu ave111
dreptul să trece1n aceste concepte sub tăcere într-o doctrină des-
pre st111cturile isto1iei. Ritn1ul fiinţei antice era altul decât cel al
egipte:111ult1i sau al arabt1lt1i. Se poate vorbi de \111 t1ndante al spi-
rittllt~j greco-ro1nat1 şi de w1 allegro co11 /)1·io al spiritult1i faustic .
lt1dcp.e11der1t de orice l1azard (11 c~estint1lt1i inclj \~dual, co11ceptl1l de
•:ll rfttă a vieţ1i la ut1 01n, J,1 tu• fluture, la un stejar, la t111 fir de
iarl1ă „ este. legat de o \ aloare deter111inat„~. ze,::e ani însean1n~ o
1

t~·~ţnşă sensibil t.'gală îri viaţa tu1uror oa111en\lor., iar 111eta11101foza


inselielor se leagă în cazuri pa1ticulare de tu1 z1umăr de zile ştiut
di11ainte cu precizie. Ro111a11ii asociau co11ce1Jtelor de JJue1·itia,
\", o reprezentare exactă,
c1cl<Jlesce1'1tia, j1tvent11s, "'if"i/itas, senectlt„
apr<.tape 111ate111atică Fără înd.oială că biologia viitorului va
vedea în durata p1·eclete1·111inl1ft1 a vieţii genurilor şi speciilor -
în opozi~e cu dar~ri1lis111ul şi îndepărtândt1-se di11 prir1cipiu de
n1otivele cauz.ale în explicarea evolu~ei spa.~iilor -- punctul de
i1lecare dintr-o pozi~e cor11plet nouă faţă de această problemă .
.Durata l:lflei ge11era~i de fiinţe nu are importanţă care fiinţe -
este tm fapt cu o se1nnifica~e aproape mistică. Şi astăzi aceste
raporturi au o valoare încă nebănuită pentru toate cult111ile supe-
1ioare. f"iecare cu/titră, „fiecare epocă a ei, de tinereţe, creştere
şi declin, fiecare din fiizele „r;au perioadele lăuntric nece.~are,
t11'"e o di,rată detel'·rr1inată, nzereu acee~i, care revine ct1nsta11t

162
-
,..
c11 p11tere de simbol. In cartea aceasta renWlţ să deschid porţile
acestui univers de înlănţuiri atât de n1isterîoase, dar faptele pe
care le aduc în discuţie, 1nereu mai clare" vor da la i vea!ă tot ceea
ce este ascuns. Ce înseanmă acea penoadă de "0 de ani care
reglează în toate cultt11ile ritmul devenirii polit1ce, soetale,
artistice1 ? Ce se1nnifică perioadele tricentenare ale barocului,
1onicului, marii matematici, ale plasticii atice„ contrapunctult1i,
artei mozaicului şi mecanicii galileene ? Ce semnifică durata
ideală de o mie de ani pentru orice cultură în comparaţie cu
omul a cărui ''viaţă durează 70 de ani ?''
Fiinţa vegetală a fnmzei, florii, ramului, fructului se ex-
primă prin fo1111ă, culoare, poziţie, ca şi fiinţa culturală prin
creaţii religioase, ştiin~fice, pQlitice, economice. Astfel, pentru
personalitatea 1ui Goethe, şirul de manifestări atât de .di verse din
''Faust'', teoria culorilor, Reinecke Fuchs, Tasso, Werther, călă­
toria în Italia, dragostea lui Frederic, divanul occidental şi ori-
ental, elegiile romane, are acelaşi sens ca războaiele persane,
tragedia atică~ polisul„ dionisiile şi tirania, coloana ionică, geo-
metria euclidiană~ legiunea romană, luptele de gladiatori, paneni
et circenses din epoca imperială pentru personalitatea antică.
"
In sensul acesta, fiecare fiinţă particulară de o însemnă-
tate anume reproduce totodată toate epocile cult11rii căreia îi
"
aparţine. ln momentul când începem să fim conştienţi de propriul
nostru eu, în fiecare di11 noi se trezeşte viaţa interioară, în acelaşi
loc şi în acelaşi fel în care într-o zi se va trezi sufletul Wlei întregi

1. Îmi va fi de ~juns să atrag acun1 atenţia asupra distanţei dintre cele


trei războaie punice şi a upra ş1n1lui, la fel de ritmic~ al războaielor
pentru succesiunea la tronul Spaniei, ale lui Frederic cel Mare,
Napoleon I~ Bistnark ca şi cel din 1914-1918. Raportul psihic de Ia
bunic la nepot joacă air.;i . u11 rol . La popoarele pri1nitive de aici vine
co11vingerea că sufletul bt1nicului trece în nepot, ca şi obiceiul curent
de a da nepot11lui numele bunicului, fapt prin care o putere mistică
înlănţuie sufletul cu t1niverst1I corporal.

163
culturi . Când e copil, fiecare occidental retrăieşte, în reveriile şi
în jocurile lui. goticul, catedralele, castelele feudale şi epocile
cavalereşti, retrăieşte deviza ''aşa vrea Dunmez.eu'' di11 timpul
Cn1ciade1or şi neliniştile sufleteşti ale tânărului Parsifal. Fiecare
tânăr grec îşi avea epoca lui homerică şi propriul lui Marathon.
Imagine a cotiturii pe care o cunoaşte tinereţea oricărui ins faus-
tic, Werther al lui Goethe ne face să vedem încă o dată tinereţea
lui Petrarca şi a poeţilor de curte, dar niciodată tinereţea unui
antic Când Goethe comptmea prima variantă a lui ''Faust'', el
devenea cosmopolitul secolului al XIX-iea, pe care-l reprezintă
Byron. Chiar şi bătrâneţea„ acele secole capricioase şi sterpe ale
elenisn1ului târziu, ''a doua tinereţe'' a unei inteligenţe obosite,
blazate, se poate studia mai nlult decât la un singur bătrân al
antichită~i. Mai n1ult tm sentiment al vieţi1 se î11tâlneşte în
''Bacantele'' lui Euripide, iar în ''Tin1eu'' al lui Platon mai mult
din sincretisn1ul religios al epocii imperiale, prin anticipaţie. AJ
doilea ''Faust'' al lt1i Goethe şi ''Parsifal'' al lui \Vagner trădează
dinainte fon11a ce o va lua Slrfletul no„r:trlt (ps) che_) în secolele
1

t111nătoare şi totodată ziltin1ele ale fec1,11dităţii occide11tale.


Sub numele de omologie a organelor biologia dese1nnea-
• ză ecl1i\ alenfa lor n101fologică„ în opozi~e c11 analogia care se
1

referă la echivalenţa
de fiLt1cţii . Goethe este acela care a desciis
acest itnportant concept, c.1tât de feci1nd pri1'1 urml1ri, prir1 fur1da-
n1entarea căn1ia a ajuns 1a descoperirea osul•Ji intermaxilar Ja
om. Owe:1 i-a găsit for1l1ula riguros ştiinţifică . Eu îl iI1trod11c la
rându-1ni în metoda cercetării istoriei.
Se ştie că la toate vertebratele, de la om până la peşti,
fiecare parte a ctttiei craniene corespunde exact alteia la altă
clasă, că înotătoarele pectorale la peşti şi picioarele~ aripile, mâi-
nile la "le1tebratele terestre sunt organe omoloage, chiar atw1ci
c~r1d a11 pierdut cea 1nai vagă asemănare între ele. Oniologi sunt
plămânii vieţuitoarelor terestre cu vezica înotăt.oare a peştilor,
dar analogi în ceea ce priveşte funcţia - sunt Jl1ămânii cu

164
branhiile . Prin aceasta se exprimă o adâncă vocaţie morfologică~
1

dobândită printr-o educaţie foarte· severă a ochJult11~ complet


străină de cercetarea istorică de astăzi, cu coraparafiile ei superfi-
ciale între Cristos şi Buddha, între Arhime.de şi Galilei"! între
Cezar şi Wallenstein~ între particularismul politic al ge11nanilor
ş1 al grecilor. Din ce în ce mai clar se va vedea în cartea de faţă
ce perspective imense se deschid cercetării istorice, de îndată ce
se înţelege şi se dezvoltă riguros această metodă. Sunt creaţii
omoloage ca să nu cităm de.cât o parte plastica greacă şi
muzica instrumentală a Occidentului„ piramidele dinastiei a IV-a
şi catedralele gotice, budismul hindus şi stoicismul roman (bu-
dis1nul şi creştinismul nu sunt chiar analoage), perioada ''state-
lor războinice'' în China, a hicsoşilor şi a războaielor punice,
·aceea a lui Pericle şi a Ommiazilor, epocile Rigveda, a lui Plotin „
şi a lui Dante. Omoloage sunt niişcarea dionisiacă şi Renaşterea, · ·
analoage mişcarea dionisiacă şi Refo1111a. Pentru noi aşa cum
a remarcat cu justeţe Nietzsche ''Wagner rezumă modernita-
tea''. Aşadar trebuie să existe şi lll1 corespondent de modernitate
antică: aceasta este arta din Pergam. (Tablourile de la începutul
cărţii oferă o idee provizorie asupra eficienţei acestui principiu).
Din omologia fenomenelor istorice decurge imediat un
concept. complet nou. Numesc ''contemporane'' două fapte istori-
ce care, fiecare în cultura sa, se manifestă exact în aceeaşi situa-
ţie relativă şi au ca atare un sens exact corespondent. S-a

t. Nu este inutil dacă adăugăm că aceste fe11omene pure ale naturii


vii sunt departe de orice cauzalitate şi că materialisn1ul nu şi-a
pervertit i1naginea der;ât i11troducând co11diţiile de n1editt pentru a
face sistemul accesibil tuturora. Goethe, ce are asupi·a darwinismului
acelaşi avans de 5(l de ani, a respins total principitll cat1zalităţii.
Dovada că yieţii reale îi lipseşte cat1za şi scopul este că darwiniştii nu
au remarcat aici absenta principiului. Co11ceptul de fenomen originar
nlt autorizează nici o categorie ca1mlă, nici cel puţin înţeleasă în
"" .,,,,
raspar„ """ .
tn sens pur n1ecan1c.

165
arătat congruenta totală între dezvoltarea matematicii antice şi a
celei occidentale. Deci Pitagora şi Descartes, Platon şi Laplace,
Arhimede şi Gauss ar putea fi numiţi contemporani. Ionicul ş1
barocul s-au născut in acelaşi timp. Polygnot şi Re111brandt,
Polyclet şi Bach SW1t contemporani. Refonna, puritanismul şi
îndeosebi trecerea la civiliz.a~e apar în toate culturile în aceeaşi
epocă. Epoca ,.. aceasta poartă în antichitate numele lui Filip şi
Alexandru. In Occident, feno1nenul corespondent a apărut sub
"'
chipul Revolu~ei franceze şi al lui Napoloon. In acelaşi timp au
fost fondate oraşele Alexandria, Bagdad, Washington, în acelaşi
timp au apărut şi 1noneda antică şi contabilitatea noastră în
partidă dublă, primii tirani şi Fronda, August şi Shin Hoang-ti,
Hanibal şi primul război mondial.
Sper să demonstrez fără nici o excepţie că toate marile
opere şi fot 1ne religioase, artistice, politice, economice, sociale,
ştiin~fice se nasc, se dezvol tă şi mor în toate cultttrile in ace/~i
1i,-;1p~ că Sitn1ctura inte1nă a tmcia coresptmde absolut cu a tutu-
f or celorlalte; că nu există 11ic i măca1· 111·1 .'!ti11gu1· fenom en cu
se11111ific.a~e fizionort1i că adâncă în i111agi11ea istorică a uneia care
să nu poată fi descoperit, 1ntr-o forn1ă caracteristică strictă şi
îr1tr-t1n Joc foarte precis, ca 1)andant al tutl1ror t:.elorlalte. Dar,
desigur, pentru a î11ţelege omologia acestor fa1Jtt~, sunt necesare ·o
perspicacitate şi o i 11dependei1tă ce lipsesc până astăzi istoricilor
hip11otizati de vederea extetioa ră şi incapabili să bănuiască \'feo-
dată în protesta11tisn·1\l1 occidental t ITT pandant al religiei lui ·
Dionysos, în pt1ritanismt1l englez coresp~r1de11tuJ islam1s1ni1lui
arab.
Di.,1 acest aspect al problemei reZt1ltă o p<)sibilitate ca.re
depăşeşt(;; l mbi ţia cercetării istorice moderne, t:.~en~almente limi-
tată la analiza şi clasificarea trecutului, aşa cun1 îl abordeatil ea
după o se} emă l ini ară: î11c.i eosebi posibiljtatea de a depăşi pre-
zer1tut ca lit11ită a studiului şi de a anticipa totoctată epocile ce
i'o1· l Jt?r,i î11 istoria occidetital ă, examinând for111a i11temă durata
' ,
rit1nul, ~~1sul , rezult,at1J1 ~ în p1l1s, reco11stitt1ire:'l .epocilor necu-

166
r1oscute. de mult apuse, respectiv a llt1or ale tre-
cultlJfl 1r1trcg1
(Utulu1 uman„ graţie încrengătunlor n1orfologtcc \1etoda este
învecinată cu paleontologia care~ astăzi, poate, plecând de la
descoperirea unui singur fragment de craniu, să dea infor111aţii
suficiente şi sigure despre scheletul ce-i corespunde, reîncadrând
e'en1plarul în specia căreia îi aparţine.
Ipoteza ritmului fizionotnic odată a'imisă, este absolut
posibil, plecând de la elemente disparate de ornamentică, de
arhitectură şi de scriere, de la date disperse de ordin politic, eco-
nomic„ religios, să regăsim şi să descifrăm trăsături organice
fundan1entale ale i111agi11ii istorice a uno1· secole întregi: de exet11-
plu, extragerea fot 111elor politice contemporane din elementele
limbajului forn1al al artei, sau, din fo1111ele matematice, e:x.1rage-
rea caracteristicilor fo1111elor economice corespunzătoare. Me-
toda e esenţialmente goetheeană, bazată pe ideea fenomenului
originar, familiar„ într-o oarecare măsură botanicii şi zoologiei;
metoda poate fi însă extinsă într-o n1ăsură nebănuită la întregu)
domeniu al istoriei.

167
.O_. Ideea de destin·şi principiul cauzalităţii

, 9

Dezvoltă.rile de idei precedente ne vor deschide în sfărşit


ochii asupra antitez.ei ce ne oferă cheia Wleia dîn cele mai vechi şi
mai importante p.robleme ale omenirii, imposibil de abordat şi -
atât cât acest cuvânt mai are în general un sens de rezolvat
fără ea: antiteza dintre ideea de destin şi- principii-li ccntzalităţii
care, fără îndoială, până astăzi, nu a fost recunoscută ca atare în

necesitatea ei profundă şi plastică .
Oricine înţelege în general măsura în care sufletul poate
fi desemnat ca idee a z1nei fiinţe, acela va înţelege şi că realita-
tea z1nui destin îi este îndeaproape înrudită şi că trebuie ca viaţa
însăşi, numită de mine for1nă în care se în1plineşte realizarea
posibilului, să fie văzută ca o fiinţă orientată, încărcată de desti11
şi ir~_bilă în fiecare din trăsăturile ei. Ace:;t destin este vag şi
şovăielnic pentru primitiv, limpede şi s.ub fo1ma unei intuiţii a
univers11/ui (care, fără î11doiaJă, riu poate fi comwricată decât
prin -n1ijlocirea religiei şi a a1tei, nu p1in concepte şi deinon-
straţii), pentru omul culturilor superioare.
Fiecare limbă superior evolt1ată posedă un anumit nwnăr
de te1n1eni care 5W1t parcă învăluiţi într-un adânc mister: soartă,
fatalitate, hazard, noroc, voca~e. Nici o ipoteză, mei o ştii11ţă nu
\'3 putea .weodată să aducă atingere senti1nentului încercat la
·cercetarea aprofundată a sensului şi muzicalitătii acestor cuvin-
te. Ele swit simboluri„ nu concepte. Aici se află centrul.de gravi-=
taţie ai imaginii cosmice pe care am denumit-o Wlivers-istorie
• pentru a o distinge de llllÎversul-natură. Ideea de destin cere expe-
rienţă de viaţă, nu experienţă ştiin~fică, facultatea intuiţiei, nu a
combinării, profunzime, nu spirit. Există o logică organică a
fiecărei fiinţe._ instinctivă şi sigură ca o viziune în vis, şi, prin
opoziţie, o logică a anorganic1J/ui, a intelectului, a lucrului cu-
noscut. Ni.ci o sistematică, nici Aristotel--, nici Kant n-au ştiut

168
vreo.dată să -tragă învăţăn1inte din aceasta. Ei ştiu să vorbească
despre jt1decată, percep~e i11telectuală , atenţie, memorie, însă nu
spun 11i111ic despre sensul ct1vintelor speranţă, fericire, disperare,
căinţă„ je1tfă, obsti11aţie. Cei care caută să descopere pe viu nişte
p1incipii şi 11işte consecinţe şi cred că pot identifica realitatea
lăunt.rică adâncă a sensului vie~i cu fatalismul şi ct1 predestina-
rea„ aceia nu ştiu deloc despre ce este vorba, aceia au confundat
deja pe a trăi cu a cu11oaşte şi cu cognoscibilul. Cauzalitatea este
ra~onalul legea„ expri111abilttl, pecetea fiinţei noastre trezite
111t~lectt1al în î11tregi111e. Destinul este nun1ele unei rea~ităţi inter-
·- ne pe care nu trebuie s-o descriem. Se explică natura cauzalului
print.r-un sisten1 al fizicii sat1 al ra~Wlii critice„ prin nt1mere, prin
analiz.a co11ceptelor. Nu se poate înţelege ideea· de destin decât
prin artă ~ t111 portret„ o tragedie„ mt1zică. Prima cere discrimina-
,„e „ deci di st11.1c~e, cealaltă este parte cu parte creatie. De aici
relaţ1a destintilui ct1 viaţa şi a cauzalită~i cu moartea. ·
Ideea de·destin este revelată de neliniştea cosmică a tinu1
suflet, de dori11ţa sa pentrt1 lt1mină ş1 creştere„ pet1t1·u împlinire şi
realizarea propriei vocaţii . Ea r1u este străină ni111ănui şi doar
otnt1l _ dezrădăcinat al epocilor târzii din tnarile oraşe, cu si111ţul
lui pet1tru afaceri şi ptrterea 111ecanicistă a gândirii ce dizolvă
i ntuiţia origj11ară , o pierde di11 vedere, pâ11ă în ziua ori în ceasul
- tainic cârld ea i se ·Înfăţişează intr-o lumină orbitoare ce stră­
fulgeră orice idee a cauzalităţii ve11ite din aspectele superficiale
ale universt1lt1i . Ca siste111 de înlănţuiri cattzale~ lllliverst1I a~1arţi­
ne unei faze târzii , rarefiate, şi numai .inteligenţa puternică a
ct1lturilor superioare ii abordeaz.ă într-o manieră sigură~ apropi-
at-ă de a artistt1lui . Cauzalitatea acoperă conceptul de lege. Nt1
inai st1nt decât legi cauzale Dar, aşa cum cauzalul cuprinde,
conforn1 defini~ei Jui Kant, o necesitate a fiinţei tre=ite care
gândeşte, o formă fi1ndan1entală a rapo1·tz1rilor sale cu Zlni-
''ers11/ li1c11.1rilor, tot astfeJ cuvi11tele destin, soartă , voca~e„ de-
sen1nează o necesitate a vietii •
ineluctabile. lstoiia reală este în-
cărcată de destin, dar lipsită de lege cauzală. Viitorul se poate

169
prevedea, există ochi care-i sondează misterele adânci, care nu i
se pot calct1la. Ritmul fizionomic, care îngăduie conturarea unei
vie~ întregi din imaginea Wlei feţe, iar din imaginea unei epoci
conturarea destinului unor popoare întregi, exclude arbitrarul,
ceea ce este fără ''sistem)' şi foarte departe de orice ''cauză'' şi de
orice ''efect''.
Spiritul non-fizionomic, dar sistematic care îmbră~şează
universul vizibil dinait1tea ochilor şi îl adecvează prin interrr1ediul
experimentelor cauzale, sfărşeşte prin a crede că el va îmbrăpşa
în mod necesa1· viul din w1!t' a ţ>erspectivă a cauzelor şi efectelor,
fără mister, fară a fi călăuzit dirilăuntru. Dar acela care, precum
Goethe, precum to~ oatnenii, î11 cea mai mare parte a momen-
telor lor de fiinţe trezite, conştiente, 11u suferă acţiW1ea universu-
lui înconjurător decât prin simţuri şi admit impresia ca unitară,
numai acela simte devenitul î11 d"~venire, face vânt n1ăştii împie-
trite a cauzalităţii, nemaizăbovind deloc în faţa ei, iar timpul nu i
se mai înfă~şeaz1i ca o enigmă, tUl concept, o ''formă'', o dimen-
siune, ci ca o realitate lăw1trică, ca destinul însuşi, a cărui ca-
racteristică de direcţie, ireversibilitatea, vitalitatea, sunt sensul
dimensiunii cosmice a istoriei. Pentru cauzalitate destinul este
ceea ce ~eprezintă timpul pentru spaţiu.
In cele două imagini ''plastice'' posibile ale universului
- istoria şi natura, fiziono1nie a oricărei deveniri şi sistem al
oricărui lucru devenit domneşte sau destinul, sau cauzalitatea.
Unul în raport cu celălalt, amândouă Ja un Joc sunt .un sentiment
al vieţii şi tm mod de cunoaştere. Fiecare este un punct de plecare
al 1111ui univers desăvârşit şi închis în sine, dar nu al unui

unn,ers unic.

Devenirea stă însă la originea devenitului, deci senti-


ment11/ lăuntric şi cert al destinului este şi la originea cunoaşterii
cauzelor şi efectelor. Cauzalitatea este se poate spune llll
destin devenit, dezorganizat, cristaliz.at în fot 111e intelectuale.
Destinul însuşi, pe care toţi constructorii de sisteme raţionale,
precu111 Kant, l-au trecut sub tăcere, întrucât conceptele lor

170
fimdamentale nu puteau ajunge la viaţa de unde fuseseră abstra- ·'

se, se situat1 dincolo şi în afara oricărei naturi a intelectului cu-


noscător. El însă este primul care, ca element originar istoric
şi viu pet 1nite principiului mort şi pietrificat al cauzalită­
ţii să-şi facă apariţia în cultură ca fo1111ă şi condiţie a unei
gândiri tiranice. Fiinţa sufletului antic este o condiţie a genezei.
metodei Jui De111ocrit, iar fiinţa sufletului faustic condiţia~
sistemului lui Newton. Ne putem foarte bine imagina cele două ·
culturi în afara oricărei ştiinţe a naturii, în stil propriu, dar este
imposibil să nu ne închipuim că cele două sisteme stau la ori-
ginea ştiinţei or.
O dată mai mult, aflăm acum în care sens devenirea şi
devenitul, direcţia şi spaţialitate.a se restrâng şi se condi~onează
una pe cealaltă, după cum ne situăm în planul istoriei sau al na-
turii. Dacă ''istoria'' este imaginea plastică a uni versului în care
orice devenit se adaptea7.ă la devenire, ya trebui ca rezultatul să
fie acelaşi şi pentnl ştiinţele naturii. In acest sens nu există,
pentru istoric, decât o istorie a fizicii : Destinul ar fi acela, prin
care, în anu1nite 1non1ente, s-a descoperit, într-un mod sig11r,
oxigent1l, planeta Neptun, gravita~a, analiza spectrală . Tot destin
este şi teoria flogistică, cea a luminii ondulatorii, teoria cinetică a
gazelor, care este i11terpretarea dată de câteva spirite llllor
co11statări de ordi11 general, deci unor convingeri personale ce nu
exclud nicidecum alte teorii ''juste'' sau ''false'' a căror
apa1i~e este de asemenea posibilă. Chiar dacă aceste teorii au
dispărut, în timp ce primele duc întreaga in1agine a cosmosului
din fizică într-o direc~e deter111inată, şi acolo este un destin şi
rezultatul impresiei tmei personalităţi ptttemice. Invers, dacă
natura ar fi concep!ia care ar Vt·ea să asimileze ra~onal devenirea
şi devenitul, deci direcţia \'Îe cu spa~alitatea încremenită, istoria
ar avea cu atât n1ai mult îndreptă~rea de a apărea într-o teorie a
ctmoaşterii. Kai1t ar fi co11ceput-o C\l adevărat astfel dacă n-ar fi
uitat-o cu desă\1ârşire în sisten1ul lui de cunoaştere, ceea ce îi
1
este, de altfel, caracteristic. Pentru el, ca şi pentru oricare spirit ·

171
sistematic înnăscut, natura era ''univ·ersuf'. Vorbind despre timp
fără a-i remarca direcţia şi ireversibilitatea, el ne arată că
vorbeşte despre natură fără a bănui existenţa posibilă a altui
univers, universul istoric-·- care era poate pentru el realmente
in1posibil.
Cauzalitatea însă n11 are nimic de a face czl timpul.
Aceasta poate părea un paradox fără asemănare într-o lume a
kantienilor, care nu bănuiesc nici chiar în ce măsură sunt kanti-
eni. Totuşi, fiecare fo1111ulă a fizicii ~odeme distinge esenţial­
mente între cum şi când sau cât ti1np. Inlănţuirea (nexus) cauza-
lă, de îndată ce merge111 ta fondul lucrurilor, se mărgineşte strict
să arate doar că un lucn1 are loc şi nu când el are loc. Trebuie ca ,...
''efectul'' să fie pus aici în mod necesar în legătură cu ''cauza''. In
"
ce priveşte distanţa sa,_ ea este de altă natură. ln intelect ea este
chi?r considerată ca o caracteristică a vieţii şi nu a condi~ei
spaţiale. Natura spaţiului, a întinderii, înseamnă o izbândă asu-
pra fiinţei orientate. Spafiu1 contrazice timpul, deşi timpul, mai
profi1nd, îl precede şi îi este origine. Acelaşi primat este reven-
dicat de destin. Noi înţelegem î11tâi ideea de destin şi numai după
aceea ideea contrarului său, copil al neliniştii, tentativă a fiinţei
trezite de a alllllga şi de a învinge inevitabilul sfărşit şi moartea
înăuntrul universttlui sensibil: principiul cauzalităţii, prin care
frica de viaţă caută să se apere contra destinttlui, întemeind alt
univers ce i se contrapune. Existând pe suprafaţa sensibilă înlăn­
ţuirea cauzelor şi a efectelor, acest univers a creat imaginea logi-
că a duratei atempot ale, o fiinţă pe care o înveşmântează cu tot
patosul gândirii pure. Această tendinţă rezidă în sentimentul
binecunoscut al tuturor cultt1rilor matu.re, anume că ştiinţa este
puterea. P1i11 aceasta se înţelege puterea asup1·a destinului. Sa-
vantul abstracţiunilor, naturalistul„ cel ce gât1deşte în sisteme, a
cărui existenţă spirituală se întemeiază în întregime pe principiul
cauzalităpi, este ttn fenomen târziu al llrii inconştiente împotriva
î'uterii destinului, a I11i11teligibilului. ''Raţiunea pură', 11eagă orice
pr,sibilitate în afară de ea. Aici stă originea veşnicului conflict

172
„i111tre gândirea pură şi artele Il13JOre. Pr1111a se revoltă, celelalte
se jertfesc. Un om precun1 Kant se va sin1ţ1 totdcatma superior lui
Beethoven„ aşa cun1 bărbatul se simte st1penor copilului~ dar nu-l
\:a în1piedica pe Beethoven să resping~ Critica raţi11nii pu1·e ca •

pe o teorie rnizerabilă despre univers. Inţelegerea greşită a orică­


rei teologii, un nonsens al nonsensurilor în cadrul. ştiinţei pure,
1iu constă de altfel decât î11 încercarea de a asimila n1ateria vie în
cadrul cunoaşterii natu1ii căci pentru a cunoaşte trebuie tm
subiect cunoscător, iar dacă s11bstanţa at-:estei idei este '"11atura'',
act11./ ·gândirii este I.I.istoria'' şi o dată cu această cunoaştere
însăşi viaţa, printr-W1 principit1 1necanic al unei cauzalităţi i11ver-
se. Ceea ce Dante sin1te drept vocaţie, devine la sava11t un scop
al vieţii . Aceasta este tendinţa proprie şi foarte profundă a darn'1-
11is1nului, concepţia intelectuală a omului din marile n1etropole
trăind În cele 1nai abstracte civilizaţii . J:!ste şi tei1dinţa materialis-
1nului istoric ce ţâş11eşte din acelaşi jzvor şi este la fel de ucigător
pentn1 orice idee 01-ganică de destin. De.aceea, e1e111entul 111orfo-
!·:,gi~ at ·=~'.Jzal11lui este u11 princ1~liu, iar. cel al destinului estt~ o
idee f.111posibii rle „<.C\lnOSCllt "', de descris, de defirlit, ca1>abilă
nt1n1ai să fle trăită sau simptă lăurittic, . niciodată cur1os~.ută: ea
nu iJoate intra î11 C<.)J1ştiinţa deplină, decât la prin1iti vi sau Ja toii
oamenii epocjior târzii care sunt într-adevăr senu1i ficativi, pre-
cun1 crerlinci ostil, îndrăgostitul, poett1l.
f\stfel dest1nt11 ni se reveleaz.ă ca adevărcita 1r1odalitate
de a fi a J.fe110111enJ1/ui 01·iginc1r, aceea pri11 care ideea vie a deve-
"
nirii se dezvoltă ni1111aidecât sub ochii privitorului. 111 acest fel
ideea de destin călăuzeşte între1ga idee cosmică a istoriei, în vre-
111e ce otice cauzalitate~ n1odalitate de a fi a obiecte/01„ ce tra11s-
fo11nă w1iversuJ senzatiilor în .l11c:n111, proprietăţi şi raport11ri
r1et diferen~ate şi delimitate, . domi11ă şi penetrează, ca formă a
înţelegerii intelective, universt1l-!1atură, alter ego-ul său.
Dar proble1na de a cunoaşte) în interiorul i1nagi11ii t1atu„
rii cee..a ce este de acu111 înait1te acelaşi lucru 111ăsura î11
care. destiI1ele acestor i111agjni sunt viabile, este şi 111ai clificilă

173
încă: atunci ajw1gen1 să ne dăm seama că, la primitiv şi la copil,
nu există nici un univers înconjurător structurat în mod cauzal şi
că noi, oamerli ai tUlei epoci târzii, a căror fiinţă trezită se află
considerabil sub presiunea unei gânditi atotputernice stimulată
de limbaj, putem tot mai mult, şi chiar în momentele de atenţie
foarte sus~ntrtă singurele când realmente ''ne pune111 la
· curent'' în mod strict fizic să afirmăm că această organizare
cauL.1lă este cu.prinsă în realitatea ce ne înconjoară, chiar tăcând
abstrac~e de respectivele n1ome.nte. Noi admitem realul ca fiind
''veşmântu] viu al divinităţii'', în stare trezită, în mod.fizionomic„
fără arbitrar, 'în virtutea w1ci e:{f)criente profunde ce merge până
la originile vie~i . Trăsăttirile sistematice sunt expresia unei înţe­
legeri libere a senzaţiei. Cu acestea noi subordonăm imaginea
reprezentativă a tuturor timpurilor şi oamenilor Wlei imagini mo-
mentane pe care ne-am for111at-o singuri. Dar modalitatea unei
atare organizări, care are o istorie a ei unde nu putem pătnmde
în mei un fel, nu este efectul unei cau7,,e, ea este un destin.

10

Numai sentimentul nostalgiei originilor şi interpretarea


lui prin ideea de destin îngăduie de acum accesul la problema
timpului, iar această probletnatică, atât cât se apropie de tema
acestei cărţi, trebuie să fie descrisă succint. Prin cuvântul timp,
este mereu evocat ceva extren1 de personal, ceea ce Ia început
nwnim proprietate, specific, particularitate, în n1ăsura în care se
simte ca o certitudine lăWltrică opoziţia faţă de o a/teritale ce
ameninţă fiinţa individuală, în, cu şi printre impresiile vieţii sen-
• sibile Proprietate, destin, timp sunt categorii antinomice.
Problema ti1npult1i, ca şi cea a destinului, a fost tratată

de toţi gânditorii care se tpărginesc la sistematizarea devenitului,
ctt o totală neînţelegere. In celebra teorie a lui Kant nici un
cuvânt despre fiinţa călăuzită de destin. Nu simţim nici uri re-
gret pentru că nu s-a tăcut vreo menJiune, vreo referinţă la ea, ori

174
vreo explicare a ei. Ce este însă titnpul linear, tin1pul fără direc-
~e, fără orientare ? Orice fiinţă şi fenomen din domeniul viului
- nu ne ră1nâne decât s-o repetăm are o ''viată'', o vocaţie,
nişte instincte, o voinţă, un sentiment profund înrudite cu nos-
talgia şi fără nici W1 fel de legătură cu ''mişcarea'' fizicianului.
Viul este indivizibil şi ireversibil o dată născut nu se mai naşte
a doua oară iar cursul lui este absolut imposibil de determinat
mecanic. Toate acestea relevă natura destinului. ''Timpul'' -
sentimentul real invocat de acest cuvânt, de rostirea lui, ceea ce
muzica face tnai bine decât verbul, poezia mai bine decât proza
- posedă, în opoziţie cu spaţiul mort, acest caracter organic
esen~al . Atunci însă dispare posibilitatea, admisă de Kant şi de
to~ ceilal~~ de a supune timpul alături de spaţiu aceluiaşi studiu
critic al cunoaşterii . Spaţiul este un concept. Tin1pul este un
n11me pentru dcsetnnarea Incoercibilului, lll1 simbol sonor înţeles
greşit câr1d vrem să-1 tratăm drept conc.ept ştiin~fic. Ciliar ct1-
vântul direcţie, in1posibil de înlocuit, este, prin conţin\ltttl lui
vizual, capabil să inducă în eroare. Dovadă stă conceptu] de vec-
tor în fizică
Pet1tn1 primitiv, cuvântttl ''tin1p'' nt1 poate sen111ifica ni„.
111ic. El trăieşte şi nu-i pasă de timp, pentru că nu sitnte nevoia
să-l optmă la 11imic altceva. El are tm timp de care 11u este conştj.„
e11t. Aproape toţi, în stare trezit.1, nu a\1 decât conştiinţa spa-
~t1lui, nu a timpului. Spa~ul ''este'' efectiv, mai ales în şi prin
1Jniversul nostru sensibil, şi noi îl co11cepem ca lucru întins atâta
cât ducem viaţa visătoare, instinctivă şi contemplativă a '111ţe­
leptului'', şi ca spa~u în sens strict în momentele de atentie
r11ărită. Dimpotrivă, '~impui'' este o descoperire pe care o facem
gândind~ noi îi zăn1islim ca reprezentare sau conr.,ept, iar mult
mai târziu simţim că noi înşine suntem timpul în măsura în care

'

175
trăi111
1
lntelige11ţa cosn1ică a culturilor superioare proiecteazii
cea dintâi, sub impresia mecarucistă a unei ''naturi''„ prin conşti-.
. • „ • "' • • •
1nţa unui spaţiu, a unei 111asur1, a w1u1 concept nguros, toate·
legate între ele, itnaginea spaţială, ja11toma timpului aprioric
2

st1.ficient nevoii de a cuprinde totul, de a 1năsura, de a organiza


eat1zal. Tendinţa aceasta apare foarte devren1e în fiecare cultură,
se111n al pierderii inocenţei fiinţei, creată peste senti1nentul·
autentic a.1 vieţii pe care toaţe limbile de cultură îl numesc timp şi
care a devenit pentru spiritul. citadin o di1nensiune tota) anorga-
nică, la fel de înşelătoa.re şi trecventă. Dacă trăsăturile identice
ale întinderii, ale litnitei, ale cauzalităţii se1nnifică conjura·~a şi
excluziunea, prin influenţa ~·sihică, a alterităţii Goethe vor-
beşte odat~ de principiul de or(Jin i11tel1gent pe care îl ·purtăm în
noi înşine, pe care am dori să-1 imprimăm ca o pecete a puterii
11oastre pe tot ceea ce atinge111 liacă orice lege este o constrân-
gere pe care neliniştea cos111ică o impune materiei obsedante, o ·
reac~e de apărare discretă a vieţii, o concepţie despre timp,
conştient considerată ca o reprezentare spa~ală în această înlăn­
ţuire, ele sunt un act tardiv chiar al acelei reacţii, o încercare de
excludere în virt11tec1 concept11/11i a neliniştitoarei enigme interi-
oare, devenită de două ori 111ai neliniştitoare pentru inteligenţa
111att1ră„ deoarece ea o co11trazice în exercitarea suveranită~i sale.
Totdeauna se ascunde o aversiune în actul spiritual prin care W1
luciu este forţat să reintre în resortul legii, în universul formal al
111ă~urii . V1ul este ucis prin circumscrierea într-tm spaţiu lipsit de
viaţă şi care p1·1vează de viaţă. Moartea este dată odată cu
r1aşterea, sfârşitul cu împlinirea. Ceva n1oare în femeie de îndată

~.Timpul este cl1iar viaţa sensibilă şi viaţa sp~rituală, dar nu111ai


s.?v'Cper1 e11ţa se11sibilă sau spirituală') 1i11i\1er~'Yul deci~ devine natură spa-
ţi ală . Asupra relaţiei mai profunde a femeii cu tin1pul, cf. t. 11.
2. Limba gerrna11ă ca n1L1lte altele 111clude în termenul t~JJaţiu de
tin11J un indiciu ce dovedeşte că noi nu puten1 reprezenta direcţia
(:~eciJ.~ ~-:('.'~ intir1dere„ ca exîet1sie.

•<,
176
ce ea zămisleşte: de aict lupta externă dintre sexe, fiică a fricii
"
cosmice. h1tr-un sens adânc, omul nitniceşte prin zămislire, prt11
actul procreaţiei în ulliversul sensibil„ prin ''cunoaşterea'' tmi-
versulu1 spiritual. Cuvâ11tul ~'cunoaştere'' mai păstra, 'I.a Ltither,
înţelesul derivat din · procreaţie. CW1oaşte1~ea vieţii, străină ani-
malelor~ s-a revelat în acelaşi timp cu cea a marii forţe care
guvernează, în totalitate, fiinţa umană trezită. Imaginea timpului
a făcut din realitate o caducitate.
Simpla creare a terme11ului de timp era o eliberare fără
sttamăn. A numi un lucru înse:;amnă a dobândi o putere asupra
lui~ aceasta este o componentă esenţială. a magiei primitive. Pute-
rile rele sunt constrânse prin invocarea numelor lor. Duşrnanul
era slăbit ori ucis, îndeplinind cu nllmele lui câteva procedee
magice. Câte ceva din foarte-vechea expresie cosmică a fricii s-a
conservat în tendinţa tuturor filosofiilor dogmatice de a· se
eli~ra„ fie prin concepte, fie„ dacă acest lucru era imposibil, prin

simpla enunţare a 11umelui„ de ceea ce este incoercibil şi atotpu-
ternic pentru spirit. Ceva este numit ''Absolutul'' şi ne simţim
deja superiori lui. ''Filo-sofia,', iz1birea pentru înţelepciune, este,
la originea ei foarte profundă, o apărare împotriva IncoercibiJu-
lui. Ceea ce este !lumit, înţeles, măsurat, este totodată învins, pie-
trificat, ~'tabu''. lncă o dată '"'a şti înseamnă a putea''. Aici este
onginea diferenţei di11tre concepţia idealistă şi realistă despre uni- ·
vers, această deosebire corespunzând dublului sens al cuvântL1lui
''teamă„„. Prima se datorează temerii respectuoase, cealaltă fobiei
Incoercibilului . Unele co11cepte străbat prin intt1iţie„ altele vor să
se st1ptmă„ să rigidizeze, să tacă totul inofensiv. Platon şi Goethe
admit cu un1ilinţă misteiul. Aristotel şi Kant vor să-l desco1Jere şi
să-\ anif"ljleze. Exer11pjt.1l ce! t11ai profund al gândului obsedant al
oricărui 1naterialisn1 este dat de problen1a timpului. Elemet1tt1l
neliniştitor al timpului, fie el chiar ·vi~iţa, este ceea ce 111aterialjştii
vor să conjure şi să tlimicească r)rit1 magia abstractizării.
Tot ·cee,a cc ''ştii11ţele'): filosofia, psihologia şi fizica au
spus despre ti1r1ţ1 -- un pretit1s răspuns la întrebare.a ce ~'este''

177
ti111pt1I. care nu ar fi trebuit pusă nu ajWlge niciodată la miste-
rul î11suşi, c1 doar la o fantomă a rep1--ezentării, constitttită spaţi­
al„ î11 care vitalitatea direcţiei şi caracterul ei de destin sunt sub-
stituite prin imaginea prea sigur interiorizată a llllei linii. Ea nt1
este însă nici măcar o reproducere mecanică, măsurabilă, divizi-
bilă şi reversibilă a ceea ce rămâne în fapt imposibil de repro-
2
dus: ti1npul reductibil matematic la expresii ca .Jf, t , t, care nu
exclude cel puţin un timp z.ero şi timpul negativ1. Fără nici o
îndoială, raportul cu viaţa, cu destinul, cu timpul istoric viu, nu
int1·ă aici în discuţie. Este vorba de un sistetn de semne raţionale
golite chiar de viaţa sensibilă. Să înlocuim într-un text oarecare,
din filosofie sau din fizică, destinul cu cuvântul timp şi de îndată
se va simţi greşita înţelegere a intelectului, lipsit de putere de
percep~e ptin limbaj, ca şi imposibilitatea binomului ''spa~u­
timp'' Ceea ce nu poate nici să trăiască, nici să perceapă, ci
t)t111lai să gândească, ia necesannente o constitt1~e spaţială. Aşa
se ext-)lică ~lptl11 că tlici tm filosof de sistein 1111 a ştiut să extragă
11i1nic di11 sin1bolu1ile so11ore car~ aduln1eci. 111isterul ş; se pier.j
ir1 depărtare: trecutul şi viitorul. ln explicaţiile pe care Kant le-a
dat tj111puiui ele i1t1 apar deloc. Nu se ol'>sef\1ă nici ce rapo1t ar
putea ele să aibă cu teoriile sale. Nu este acesta singt1rul inijloc„
aşa cu111 o arată clar mai ales analiza ,„ec1oru1ui cu patru dimen-
s1tm.i~, de a despărţi ('spaţiul de timp'' ca dot1ă 111ări1ni de acelaşi
ordi11 aflate în depci1dei1ţă funcţională ? Di11 1813, Lagrange nu-
111~1 111eca1lica geo111etrie cu pat1u din1ensiUt1i şi chiar prudentul
co11cept newtonian de ten1pzlS absolutz1111 sive d111·atio nu poate

1. Teoria relativităţii, ipoteză teht1ică


pe cale să distrugă inecanica lui
~e\\10~1. adică„ în fo11d, concepţia despre problen1a mişcării') adtnite
cazuri în care expresiile, '"ntai devreme'' sat1 ''1nai târziu'', sunt rever-
sibile. Fundatnentată mate111atic de Miko-wsski, această teorie fol<.)seş­
te u11ităţi imaginare de timp în scopuri de ntăsurare.
2. Di111ensiunile sunt x„y,z,t, care, în transformări apar con1plet echi-
valente.

178
ocoli transfor1narea raţional necesară a vitllui în simplă extensie
spaţială, întindere. A1n găsit o singt1ră definj ~e timpului „ proflm-
dă şi respectabilă, în vechea filosofie; ea se află in ··confes1urule',
Sfântului Augustin, XI, 14: si nemo ex me qiLaerat, scio; si
quaerenti explicare velim, nescio.
Când filosofii occidentali de astăzi şi toţi o fac -
afi11r1ă că. lucrurile surit ''în timp'' ca şi î11 spa~u şi că ''în afara''
acestor două categorii nin1ic nu poate fi ''gândit'', ei aşea.ză pur şi
sin1plu a.I doilea fel de spaţialitate alături de spa~ul obişnuit. E ca
şi cum am spune că speranţa şi electricitat.ea sunt două fon11e ale
lUlÎversului. Vorbind de ''două fo11ne'' de sensibilitate, lui Kant
n-ar fi trebuit să-i scape faptul că este uşor, din punct de vedere
ştiinţific, trebuie să cădem de acord asupra problemei spa~ului
- deşi, în ser1s vulgar, explicaţia depăşeşte posibilităţile ştiinţei
- , dar lll1 consens de acelaşi fel asupra timpului se izbeşte de un
eşec total. Cititorul Criticii raµunii pure şi al Prolegomenelor
va observa că filosoful oferă o det11onstra~e bine articulată a
raporturilor dintre spa~u şi geometrie, dar evită cu grijă să aducă
dovezi similare în sprijir1ul raporturilor dintre timp şi aritn1etică.
Aici el rămât1e la afirmaţii şi, prirt analogia conceptelor ronţăite
până la exasperare, el maschează lll1 gol imposibil de umplut, o
neputinţă care ar fi dezvăltrit insuficienta sistemului său. In faţa
întrebării unde şi cum, când rămâne un llllÎvers pentru sine:
aceasta este diferenţa între fizică şi metafizică. Spaţiu, obiect,
număr, concept, cauzalitate sunt strâns înrudite încât este imposi-
bil, aşa cum dovedesc nenumăratele sisteme ratate, să Ie exami-
nezi pe ooul independent de celălalt. ~1ecanica este de fiecare
dată un ''portret'' al logicii, şi invers. Imaginea gândirii, a cărei
structură este descrisă de psihologie, este un pandant al llllÎ-
versuJui spaţial despre care tratează fizica contemporană. Con-
cepte şi lucruri, principii şi cauze, deducţii şi procese se com-
pletează atât de bine prin reprerentare, încât o gândire abstractă
sucombă totdeauna în faţa tentaţiei de a reprezenta -;'procesul''
intelectual nemijlocit printr-Wl grafic şi o schei11ă, adică spaţial.;

179


gândul ne va duce astfel spre ''tablourile'' categoriilor aristotelice
şi kantiene. Acolo tmde lipseşte ~chen1a, lipseşte filosofia -
aceasta este prejudecata nemărturisită a tuturor truditorilor pe
tărâmul sisten1atic, faţă de ''contemplativi'', cărora li se simt cu
111ult superiori lăuntric. De aceea Kant, 1nâniat pe gândirea plato-
11iciană, nu111ea stilul ''arta· flecărelii vorbă-lungă'', iar filosofii de
catedră trec şi azi sub tăcere filosofia lui Goethe. Se poate dese-
11a fiecare opera~e logică; fiecare sistem este o metodă geometri-
(:·ă J)entru ma~ripl1larca gândirii . Iată de ce timpul nu poate să
încapă într-tm ('sisten1'' fără a deveni victima acestei metode.
Prin aceasta este respinsă şi prejudecata vulgară ce plăs-
. .. . ,... . . . . ..., " .
111u1eşte raportun 1mag1nare intre timp şi antmet1ca, intre spaţtu
şi geo111et1·ie, eroare căreia Kant n-ar ·fi trebuit să-i cedeze. Tot
astfel nu se poate aştepta nimic . altceva de la opacitatea lui
Schoperlhauer fată de n1atematica vremii sale. Numărul a fost
co11fi.u1dat mereu cu tiillpt1l pentru că' acţiunea de a 11lllllăt·a, care'
este \'Îe, ir1tră într-un anu111it raport cu ti111put. Dar a i1umăra nu
r•:-()rezirită ur1 nl1tnăr~ aşa cur11 t1ici a desena nt1 Îtlsea111nă o figu-
:--fi. r\ r1t1măra şi a dese, itt sunt o dever1i 1·e, t'1u11~ ărul şi figttra SWlt
cc.va tie.ve11it. Kant şi ceilal ţi at1 avut în vedere: p1·in10, actu) vit1
(\:le a r1u1năra)~ ~;ec11ndo, rezt1Jtatul acest11ia (propor~ile figurii.
fin;t·:3 ). Pri111ul însă este de resortul vie~i ti111pl1l, al doilea de
resortul extensiei spa~ul şi cauzalitea. Actul ele a calcula se
supur1e logicii orga:lice, dar ceea ce se calculeaz.ă dep1nde de
ogica ano1·ganică. Popl1Jar \'orbind, f1Ît1·eaga 111atematică, arit-
!l1etica şi gco1netria răsptu1d I~ întrebările l"l.!n1 şi ce relative la
c)rdinea 11at11rală a lucrurilor. Intrebare~i opusă este acel câ11cl al
ltJc.iurilor, o întrebare specific istorică, ce se referă la desti11, Ja
viitor şi tre~ut. Toate acestea se află î11 CLtvântul calenda1· pe care
ornul nai'' îl înţeleg~ în mod absolut şi fără ccltivoc.
r'1t! există t1ici o opoziţie între arittnetică şi goor11etrie.
.1~\.Şa cu111 a den1onstrat-o suficient p1in1ul capitol al acestei căr~,
fiecare categorie 11t1tnerică, 111ărin1e euclidiană sau ftUlc~e anal· -
t; că, depinde în totalitate de spaţial şi de devet1.it. Deci care din

180
cele două ştiinţe ar cuprinde funcţiile ciclon1etrice. pnncipiul bi-
nomului, suprafeţele lui Rie1nann şi teoria grupunlor ? Sche1na
lui Kant fusese deja respinsă de Euler şi D' Ale111bert înainte de a
se consolida~ numai necW1oaşterea matematicii vremii lor îi pu-
tea conduce pe filosofii postkantieni la admiterea necritică a cre-
dinţei etnpirice într-llll raport dintre timp şi aritmetică. Şi aceasta
în opoziţie totală cu Descartes, Pascal, Leibniz care deduseseră
111atematica vremii lor chiar din sisternele filosofice proprii. Nu •
există însă nici un contact între devenire şi oricare alt do1neniu
al n1atematicii. Chiar şi convingerea proftmd justificată a lui
Newton, în care se ascundea w1 excele11t filosof, convingere după
care el avea în mână nemijlocit, în principiul calculului diferenţi­
al (fluxuri), problema devenirii, a timpului deci, este imposibil de
susţinut chiar şi azi în ciuda w1ui nun1ăr mare de adep~. De
altn1interi, el punea problema într-llll mod mai subtil decât Kant.
"'
In geneza fluxiunilor r1ewto1liene p1-oble1na metafizică a mişcării
a jucat un rol in1portant. De câ11d Weierstrasse a dernonstrat însă
·exista1ţa functiilor constante care nt1 pot fi diferenţiate decât
parţial sat1 deloc, această încercare, una din cele n1ai se1ioase
făcute vreoclată per1tru a rezolva problen1a timpului prin i11ter-
medi ul mate111aticii, a eşuat.

Tin1p11,l este o antinon1ie a spaţiului, tot aşa cutn gândi-


rii i se opune nu faptul, ci mai î11tâi conceptul de viată, n1or~i nu
faptul, ci n1a1 întâi conceptul de naştere, de generare. Antino1nia
aceasta are rădăcini adânci î11 natura fiinţei trezite. La fel cum
fiecare in1presie sensibilă nt1 poate fi remarcată decât dacă se
deosebeşte de altele, tot aşa orice categorie a intelectului, ca
ipostază a activităţii critice propriu-zise, nu este posibilă dec..ât
dacă i se oferă un concept not1 opus primului, polar, sau dacă se
reuşeşte realizarea, printr-un fel de obstruc~e, a unei perechi de
concepte aflate în opozi~e inten1ă. Nu încape nici o îndoială, aşa

181
cum se şi crede de mult timp, că toate denumirile originare prin
care se desemnează obiecte sau calităţi, au apărut în grupuri de
câte două. Dar, în acelaşi mod, mai târziu, ca şi astăzi, orice
te1111en nou va lua naştere ca reflex al unuia vechi. Intelectul
călăuzit de limbaj, incapabil să încotporeze în universul lui
fo1111al atitudineA lăuntrici a destinului, a creat ''timpul'' plecând
de la spaţiu şi penttu a i-l opune. Fără asta, n-am fi în posesia
te1111enului, nici a cor1ţinutul~. Această morfologie tnerge atât de
departe încât, din specia antică a extensiei spaţiale, a dat naştere
W1ui concept de timp specific antic, care se deosebeşte de cel
indian, chinez, occidental, exc:;ct ca în cazul spa~ului.
Din acest motiv, ccJnceptul forinei artistice tot o
''antinomie'' nu apare decât după manifestarea conştiinţei unei
"'materii'' a operelor de artă, adică atooci când limbajul artelor a
încetat să fie pe de-a întregul natu1~a1 şi univoc, aşa ct1m era fără
îndoială încă pe vremea constructcrilor de piramide, de palate
n1iceniene şi de catedrale gotice. Dintr··O dată, se acordă atenţie
genezei operelor. Numai acum ochiul inteligenţ distinge o latură
cauz.1lă şi o latură-destin în orice artă vie. In orice operă ce
c11prinde omul Întreg, sensul întreg al fiinţei, frica şi nostalgia
sunt foarte aproape tma de alta, dar nu se confundă. Fricii, cau-
zalului, îi aparţine toată ''partea tabu~' a artei: motivele omamen.-
tale bogate, elaborate în şcoli tiguroase, p1i11tr-o mare disciplină
artizanală, conservate scrupulos şi fidel transmise, tot ceea ce se
poate înţelege, învăţa, număra, toată logica liniilor, culorilor,
to11utilor, a construc~ei, a ordinii, deci ''limba maternă'' a fie-
cărui n1aestru atrt.entic şi a fiecărei epoci importante. Cealaltă
parte, opusă, aşa cum directia. se opune spa~alităţii , dezvoltării şi
destinului u11ei arte, c1 1 principiile şi cu conseci11ţele ei în don1e-
a1iul lrmbajului fo11nal propriu„ apare ca ''geniu'', mai ales în
sensibiliL.1tea plastică total originală, în trăire. Adâncimea şi
bogă~a cre.atoare ale artiştilor originali, î11 opoziţie cu orir..e sim-
,?lă n1ăiestrie fo1111ală şi rr1ai presus de toate, apar din vitalitatea
i!JOpoarelo1· ce cnndiţionea~ză dezvoltarea şi declinu) tuturor arte-

!82
lor. Această ''latură totemică'' a făcut, în ciuda oricărei estetici,
să nu existe o metodă artistică atemporală şi exclusiv valabilă, ci
o isto17e a artei de care se agaţă, ca de orice fiinţă vie, pecetea
i reversibilităţii.
Marea arhitectură care, singura dintre toate artele, are
ca obiect alteritatea generatoare de frică, spa~alitatea i1nediată,
·piatra, este din acest motiv arta origi11ară incontestabilă din toate
culturile, cea mai influenţată de matematică, aceea ce nu cedează
decât puţin câte puţin primat11l artistic în spaţiul citadin: scttlp-
tura, pictt1ra, compozi~a muzicală) cu n1ijloacele lor fo11r11ale mai
mondene. Michelangelo, care, între toţi artiştii din Occident, a
suferit poate cel tnai mt11t de coşmarul perpetuu al neliniştii
cosmice~ este şi singurul dintre to~ marii maeştri ai Renaşterii
care nu s-a eliberat niciodată de arhitectonică. Chiar şi î11 pictu-
ră, suprafaţa colorată era pentru el piatră, devenit, încren1enit,
c.Pva t1dve·:~. Metoda lui tehnică era lupta înverştu1ată contra
forţelor cosmice ostile care veneau la Întâl1,1irea c11 el sub for 111ă

n1aterinl~, ~11 vreme ce la Leot1ardo, 11os;a/gicz1/, ,... cul<)r1le erat1
e ectt1l unei t:~111cretiz.ăn voluntare a psit1icului . In toate aspectele
din 111are.a arh1tect\1ră se exprit}lă însă o inexplicabilă logica cau-
z.olită~i , respecti\/ o 1natematică Aşa se întâmplă mai ales cu co-
1onaclelc :3n ice: vezi raportul e11clidia11 dintre greutl1te şi s1.1port,
iar în siste11 111 ''a11alitic'' al a.11enajării contrafortt1rilor de la co-
loanele gotice: raportul di11ar11ic al n1ateriei czt ;orţtz. Tradi~a
masonică existentă şi coJo şi colo, fără de care arhitectura egip-
teană nu 1)oate fi imaginată, apare în fiecare perioadă timpurie ş!
dispare Cll regularitate în c1..1rsul perioadelor târzii . Ea include
toată logica extensiei spaţiale, simbolistica direc~ei, 'l desti11ului,
însă este dincolo de orice ''tehnică'' a artelor majore şi nt1 este
nicidecun1 accesibilă esteticii foi 1nale. De pildă, ea se regăseşte
în contradic~a constant percepi1tă, dar niciodată clar lămurită
nici de l,essing, nici de Hebbel dintre tragedia antică şi cea occi-
7

dentală~ î11 succe.r;i1,inea scei1eJor pe reliefurile egiptene, în genere,


în dispunerea în şirnri a statuilor, a sfincşilor, a sălilor din tem-

183
piele egiptene~ nu în tratamentul, ci în alegerea materialelor, de
la dioritul cel mai dur până la lemnul cel mai blând, prin care
viitorul este afir 111at sau negat, nu în limbaju) for111al, ci _prin
apari~a şi dispariţia artelor particulare. triumful arabescuri_lor
asupra statt1ii în primele secole ale creştinismului, eşecul picturii
baroce în ulei în faţa muzicii camerale; în intenţiile, total diferite,
ale artei statuare egiptene, chineze, şi antice. Toate acestea nu
sunt o chestiune de posibilitate, ci de n~tate şi de aceea nici •
-
1nate111atica, tlici gândirea abstractă~ ci doar artele majore sunt
surori ale religiilor contemporane, care oferă cheia problemei .
timpului., ce r1u poate, în nici un caz, să fie rezolvată n·umai pe
tărâmul istoriei.

12
. .
Dacă cultura, aşa cum o înţelegem aici, este W1 fenomen
originar, iar destinul este logica organică a fiinţei, rezultă că
fiecare cultură trebuie, în mod necesar, să aibă propria idee
despre destiI1 ~ rezultă şi sentimentul că fiecare mare cultură nu
este altceva decât realizarea plastică a WlUi spirit unic cu struc-
tură unică , ceea ce şi duce la această concluzie. Concep~a sufle-
tului unic şi irepetabil, de care fiec~re pentru sine este pe de-a
întregul conştient, este exact ceea ce noi numin1 soartă, hazard,
destin, providenţă . Omul anticllităpi o numea Ne1nesis, Ananke,
Tyche, fat1m1~ arabul~ Kismet, alţii altfel. Este ceea ce nimeni nu
va şti să-l facă pe un străir1 să înţeleagă complet, căci viaţa lui
este expresia precisă a p1·op1iei sale· idei; ceva imposibil de
descris prin cuvinte.
"'
Indrăznesc să numesc euclidiană co11cepţia antică despre
destin. De fapt, persoana sensibilă şi reală a lui Oedip, ''eul lui
empiric''„ este mult mai mult: al său crmµa., pe care destinul îl
dezvoltă şi îl respinge. Oedip se plâr1ge de răul pe .care Kreon I
1

1. ''Oedip rege''„ 242, cf. Rudolf Hirzel :."Die Person'', 1914, p.9.

184
1-a·provocat în corpul lui şi de ceea ce oracolul îi co11sideră cor-
1

pul. În ChOOphores (704), Eschil vorbeşte desp1·e Agamemnon ca


despre un ''coq) regesc ce călăuzeşte valurile''. Este vorba despre
acelaşi cuvânt crmµci cu care matematicienii desemnează cor-
- A

purile geometrice, şi nu o dată. lnsă destinul analitic al regelui


Lear, ca să vorbim în limbajul corespondent a.I matematicii,
constă, integral, ·.diri obscure raporturi interne: apare ideea de
paternitate, copiii spirituali intră în relaţie pe parcursul piesei,
imateriali, suprafireşti şi straniu luminaţi de o a doua tragedie în
contrapunct ce se pregăteşte în casa Gloster. Lea.r sfârşeşte prin a
fi un simplu nume, un punct central p~tru ceva nelimitat. Aceas-
tă concepţie desp·re destin este ''infinitezimală'', se întinde într-o
spa~alitate· infinită şi în timpuri fără sfârşit. Ea nu ·are nici un
punct de contact cu fiinţa corporală euclidiană, nu atinge decât
Sl1fletul. Regele nebun ce stă în pustietate între bufon şi cer-şetor,
în mijlocul furtunii, este contraponderea grupului lui Laocoon.
Este ·suferinţa faustică opusă celei apollinice. Sophocle· a scris şi
o piesă despre Laocoon. Fără nici o îndoială, nu era vorba de
vreo suferinţă sufletească pură. Antigo11a moare pentru că a
îngropat corpul fratelt1i ei. Este de ajuns să amintim numele lui
Ajax şi Philoctet alături de cele ale prinţului de Homburg şi
Tasso din Goethe, pentn1 a merge .pe u11nele diferenţei dintre
rapo1t şi mărime până la izvoarele creaţiei artistice.
AjWlgem astfel Ia altă înlănţuire a unei importante sim-
bolistici . Teatrul occidental este tm teatnt de caractere, iar tea-
trul antic unul de s1ti1aţii . Prin aceasta se pWle în evidenţă faptul
că otnul celor două ct1lturi trăieşte ca formă fundamentală a vieţii
sale problema tragicult1i, a destint1lui. Dacă numi111 i1·eve11fsibili-
tate orientarea, d1recţl a vieţii şi scnităm înţelesul fettil al cu-
vântului ''prea târzi u'' prin care o secvenţă fugară a pre7~ntului
intră în stăpânirea trecutului etern, vom intui originea oricărui
deznodământ tragic. Timp11/ înseamnă sentimentul tragicului, iar

---·------------
1. '"'Oedip la CoJonna~', 355.

185
cultt1rile particulare se deosebesc după ser1tirnentul timpului. De
ac,eea, cele două cultt1ri care au afi1111at sau at1 negat timpul cu
tnai multă pasiune sunt şi singurele ce au dezvoltat o tragedie în
stil n1are. Noi avem în faţă o tragedie antică a momentului şi o
tragedie occidentală a desfăşurării c11rs1ll11i fnt1·egii vieţi. Aces-
tea sut1t sentimentele trăite de Wl suflet aistoric şi de un suflet
istoric dus la extreme. Tragedia noastră s-a născut di11 sentimen-
tul i.mei logici inexo1Aabile a devenirii. Grec21l simţea ilogic
J1a:a1Adul orb al momentului. Viaţa regelui Lear se apropie de o
catastrofă tnaturi7.ându-se lăuntric, cea a regelui Oedip se izbeşte
dintr-o dat3 de o situatie , exterioară. De aici se deduc motivele
creşterii şi ale declint1lui, î11 acelaşi timp motive ale dramei
o<xidentale şi ale unei viguroase arte portretistice, care ajw1ge la
apogeu cu Rembra11dt. Aceasta era o specie a artei cu caracter
istoric şi biografic ce trebuia i11terzisă sub an1eni!1ţarea pedepse-
or cele 111ai severe în Grecia clasică, aflată la apogeul teatrului
a.tic. Că ne gândi111 şi la ir1t.erdic~a de ?. Încl1ina div~inităţilor
icoarie şi sl~tui şi faptt21 că ·ele la De1î1et1ios dir1 Alopek ('·!00)
- t1I1 fe._ de artă a P' rtretul ui, titni(iă~ idealizantă, s-a ilăscut
t0c:rr1ai ît1 n1omen"\1l câa1(t cele mai tlşo21re dra1ne sociale --·
''c;')1~1~.tJia
,... t11odera1 ă~' - au i111pi11s marea tragedie pe ultimt1l
pia . rn fo11d, toate statuile greceşti poartă o t11ască identtcă, ia
fel şi acto,ii în te.atrul diorusiac. Toate exprimă atitt1di11i şi ipos-
<lze „~c~111atice în cel mai riguros mod. Mute fi:"jonon1ic, corporal
ele st1nt oblig1:zto1~i111111de. Cailetele de expresi~ ale uno1· persoa11e
;.lnt1me~ î11 mări1ne naturală, apar pentrJ.J îr1tâia oară în perioada
clet1istică . Şi aşa 11e întoarce111 la cele două universuri matema-
tice pure~ dintre care tmul a,1ea ca SCO}J c.alculul şi rezultatele pal-
pabile, iat- celălalt um1ărea cercetarea rr1orfologică a caracteristi-
cilor grupurilor de rapoarte, funcfii şi ect1aţii, în general elemen-
tele fom1ale tie acelaşi ordjn, pe care le fixa ct1 atare într-o for··
1nulă cu 'laloare de lr:ge.

186
13

..\titudinea de a trăi tstona prezentă, ca şi maniera de a o


trăi ş1 de a trăi î11 general şi mai cu seamă propria devenire, di-
feră mult de la on1 la on1.
Fiecare cultură are deja un mod strict individual de a
pnvi uruversul ca natură, de a-l cunoaşte, sau, ceea ce înseamnă
acelaşi lucru, ea are propria natură specifică, pe care orice "altă
comunitate umană nu o poate avea într-o fo1mă identică. Insă
îr1tr-o 111ăsură şi mai mare, fiecare cultură şi, în fiecare din ele,
fiecare individ, cu diferenţe graduale mai mici, are o anume
variantă de istorie, absolut originală. El pătrunde în i111aginea şi
în stilul ei, simte şi trăieşte nemijlocit devenirea generală şi per-
sonală, internă şi externă, universal istorică şi biografică. Ca
atare tendinţa autobiografică a umanităţii occidentale care apare
într-o manieră emoţionantă în confesitmea auriculară din perioa-
da gotică este absolut străină de un1anitatea antică. La polul o-
pus al conştiinţei istorice extreme a Europei occidei1tale, se află
inconştienţa istorică, apropiată de reverie, a indianului. Iar magi-
cienii, de la primii creştini până la gânditorii islamici, ce vooeau
oare, când pronunţa11 c.t1vântul istorie universală ? Dar dacă este
deja foarte dificil să r1e facem o reprezer1tare exactă a ur1iversult1i
înconjurător co11struit cauzal de al~i, chiar dacă elementul pro-
priu cognoscibil al acestui univers s-a condensat în unitatea sis-
ten1ului con1unicab1l, cu propriile forţe spirituale, rie rămâne
complet străin, imaginea devenirii datorată tlllor spirite total dife-
rite co11stituti v. Aici v·a subzista 1nereu o părticică cu atât mai
1 11accesibilă cu cât proprit1l nostru i11stinct 1sto1ic, ritn1ul nostru
fizionon·iic, cu11oaşterea oan1er1ilor, vor fi mai reduse. Şi totuşi,
soJu~a acestei probJerne este condi~a oricărei înţelegeri profunde
a tmiversuJui . i\n1bia.n ţa i5to1ică a altora este o parte din e1 iP.şişi
şi nu vor fi bine înţeleşi decit cei la care se cunoaşte sentirr1entul
tin1pult1i, ideea cie destin şi g;·adul de conştienţă a vieţii Jău.~trice.
'"l''rebuie cleci să împrun1ut.in1 din simbolu1ile culturii exterioare

187
.
ceea ce lipsa de mărturii nu îngăduie să fie descoperit nemijlocit.
Numai astfel ne va· fi accesibil ceea ce în sine este ininteligibil şi
ceea ·ee conferă un stil istoric unei culturi şi marilor simboluri
temporale, ce preiau de aici o semnifica~e apreciabilă.
Unul din aceste simboluri pe care Ie-am citat şi care n-a
fost deloc înţeles până acum este orologiul, creaţie a culturilor
superioare, ce se înv~luie în mister pe măsură ce reflectăm mai
mttlt asupra lui. Antichitatea şi-a permis să renunţe la măsurarea
timpult1i, nt1 fără premeditare; multă vreme de la .{~ugust încoa-
ce, ea măsura încă timpul zilei după llDlgimea umbrei aruncate
1

de co.rpuri, deşi clepsidrele şi cadranele solare au fost constant


folosite în lumea egiptenilor şi a babilonienilor care erau lega~
de o cro11ologie riguroasă şi de o vizilllle profundă a trecutului şi
Fiinţa antică, euclidiană; desăvârşită, punctifo1111ă,
2
a viitorultti .
era tota) înscrisă în prezent. Nimic nu o pute.a angaja în trecut şi
viitor. .41·heologia şi 1·eciproca ei p.rihică, astrologia, îi lipseau
omultii antic atitent.ic Nici haruspicij , nici augurii etrusco-
ron1atu, nici oracolele şi sibilele antice nu .P1·ezic viitorul înde-
părtat, ci se limite..~ză să de,a poveţe despre cazuri izolate, i1ne-
dil1te, i1r1it1ente. Mai n1ult, nu există nici o cronologie prezentă în
conşt.iinţa de toate zilele, pentru că olimpiaclele nu erau decât un
expedient literar. Itnporta11t 11u este decât un calei1dâr bun sau
rău~ dar care este o realitate şi viaţa publică se ordonează după .
el . 111 oraşele antice ni111ic nu amintea de durată, preistorie, viitor
iminent, nici eventualele rui11e conservate cu pioşenie, nici opere
destinate generaţiilor încă nenăscute, nici tnat~riale de construc-
~e dinadins alese pentn1 asta, în ciuda difict1ltăţilor tehnice.

1. Diels: ''Antike Tecl1nik'', 1920, p. 159.


2. Ca1n de pe la anul 400, învăţatii din Atica şi Ionia au construit
cadrane solare prirt1iti\1e~ dit1 tin1pul lui Platon acestora li s-au adău­
gat clepsidrele şi ele încă primitive. Dar şi u11ele şi celelalte imită
n1odelele ct1 inuit superioare din vechiul Orient fără a atinge senti-
1nentul de viată al anticilor. Cf. Diels, p. 160 şi urm.

188
Grecul dorian a închis ochii în fata
, tehr1icii miceniene a construc-
ţiitorîn piatră, ca să reînceapă să construiască în lemn şi argilă
în pofida modelelor civiliza~ilor miceniană şi egipteană şi a bo-
găţiei ţării lui în piatră de cea mai bună calitate. Stilul doric este
un stil al lemnului. In timpul lui Pausanias templul zeiţei Hera
din Olimp mai înfăţişa o ultin1ă coloană de lemi1 ce nu fusese
schimbată. Organul propriu zis al istoriei îi lipseşte spiritului
antic este vorba de memorie în sensul men~onat mereu aici.
Este facultatea de a păstra n1ereu actuală imaginea trecutului
personal după care vine cea a trecutului naţional şi universal,
1

precun1 şi ct1rsuJ vie~i lăWltrice a sinelui şi nu numai a sinelili.


''Timpul'' lipseşte. Imediat istoricul zăreşte apărând după prezen-
tul său un fundal ce nu 1nai este de ordin temporal, adică lăuntric
şiistoric, şi care la Tucidide cuprinde deja războaiele persane, la
Tacit revolu~ile fraţilor Gracchi şi, la fel,° câteva 1na1i case ale
Romei , a căror tradi~e nu este nin1ic ct1t~va decât lU1 pur roman.
Gândul se îndreaptă către asasi11ul lt.ti Cezar, Brutus, care credea
11estrămutat în ·faima bunicult1i său. Reforrna calendarului făcută
de Cezar poate trece ca un act de etnancipare a sentin1entului de
viaţă al antic11lui. Totodată Cez.ar avea de gând să părăsească
Ron1a şi să transfonne Cetatea Eternă într-Wl imperiu dinastic,
supus astfel sin1bolului de d11rată, dar cu cer1trul de gravitaţie la
Alexandria, care el fost oraş11I de baştină a calendarului iulian.
_Asasinarea lt1i este poate ultiri1a răzvrătire a sentimentului vie~i
cu exactitate încarnat în polis, în 11rbs Roma ostilă duratei.

1. Imagine ordo11ată pentru r1oi de cronologia creştină şi de schema


antichitate·Ev mediu-epocă modernă~din primele mo1nente ale go-
ticului, pe aceste baze s-a edificat irnaginea istorică a religiilor şi a
artelor în care trăieşte în mod obişnuit un··mare număr de occidentali.
A presupu11e aceeaşi imagi11e la Plator1 şi Phidias este imposibil, dar
ea este la 1nare pret la artiştii din Renaştere, cărora le-a determinat
toate judecătile de valoare.

189
" Cl1iar şi acum, fiecare oră, fiecare zi se trăieşte per1tru
sir1e 111 Grecia ca şi la Roma acesta este adevărul despre individ„
cetate„ r1a~t1ne, cult1Jra întreagă. Alaiurile triumfale, orgiile din
paJ.ate şi Jocurile de circ, toate debordând de forţă şi de sevă sub
Nero şi Caligula, singurele descrise de Tacit, romanul autentic,
(În schimb el nu spune 11ici un cuvânt, nu anmcă nici o privire
asupra lentei evolu.ţii a vieţii din vastul peisaj provincial) sunt
expresia ultin1ă, 111agnifică a sentimentului euclidian al universu-
lt1i ce zeifică corp~1/ şi p1·e:enti1/. indienii~ la care Nirvana se ex-
primă şi prin abser1ţa oticărei cronoJogii, nta aveau nici 01·0/ogi1 „
deci nici istc,ne, me111011e, nelinişte. Ceea ce noi numi1n 1storia
indică îr1 sp1ntul emi11entei i ·t~astre voca~i istorice, s-a înfăptuit
fără njci cea mat mică conştiinţă de sine. Mileniul de cultură
indică, de la Vooe la Bt1ddha„ este J)entru noi ceva precum mişca­
rea unui om adom1it. Acolo viaţa era cz1 adevărat un vis. Nimic
11u este 1nai departe de acest hinti\1is1n decât o 111ie de ani de
cultttră occidentală. Niciodată, nici ii1ăcar în China ''contempo-
ra11ă'' a lui Ciu, cu un simţ foarte asct1ţit al perioadelor şi epoci-
lor„ 0111t1I nu a fost atât de trezit ş\ de conştient~ niciodată ti111pul
n-a fost nlai profw1d si111ţit şi trăit cu conştiinţa deplină a d1 recţi­
ei şi a 111obilităţii încărcate de destin. Istoria Ez1ropei occidentale
este z111 (,lesti11 voit, isll>r·ia J11cliei es1e 1tn de,stin fo1·t11it. Pentru
fiinţa antică, anii 11u joacă nici un rol,, pentrt1 indian decet1iile r1u
at1 deloc i111porta11ţă„ pentru noi ora~ minutul şi, în fine, secw1da
au î11se11111ăta~e. Nici grect11 „ r1ici i11dianul 11-ar fi putt1t să-şi re-
prezi11te tensitmea tragică a crizelor în istorie, crize în care mo-
r11er1tt1l exercită o acţitme tiranică, precum în prin1ele zile di11
augt1st 1914 . Occide11talii cei profunzi trăiesc aceste crize şi în ei
î11şişi „ însă grecul at1teJ1tic niciodată. Zi şi 11oapte'.I pe deasupra
sp,,ţiilor 11oast.re. răs\tnă, din •11ii de tur11uri, dar1gătele de clopot
care înlăr1ţt1i e 1nereu \iiitorul şi trecutul şi dizolvă într-un raport
gr~1r1dic1 s ~-ugit1vt1i 1noment al prezentul ui ''a11tic',. Ept)Ca ce 111ar-

J„ o
-

chează naşterea acestei culturi, cea a în1păraţilor sa,<)tl1 .1 t{"''t ş1


martora inventării ceasurilor cu rotiţe, 111eca1lice' Fără cc~1 111~11
scrupuloasă dintre cronologii cronologia devenirii corespun-
zand în întregin1e imensei noastre necesită~ pentru arheologie,
adică pentru nevoia de a conserva, exhurna„ reuni tot ce s-a î11-
tân1plat omul occidenta1 nu este in1aginabil. Barocul Întăreşte
goticul adăugând la simbolul orologiului simbolul ceasului de
interior sau personal, de altfel caraghios, care-l însoţeşte pretutin-
2
deni pe individ .
Alături de simbolul orei, al timpului, şi la fel de profund„
stă cel al fo1111elor importante de inmo1~mântare, aşa cum le
consacră toate marile culturi prin cult şi prin artă. Marele stil al
cultt1rii indiene începe ct1 templele-mon11inte, cel al a11tichităţii
cu vasele mortuare, cel egiptean cu piratnideJe, cel creştin p1imi-
tiv cu catacotnbele şi sarcofagele. In epoca primitivă nun1eroa-
sele for111e de în111om1ântare încă erau confuze şi haotice, depei1-
. extetioare sau de alte
dei1te de obiceiurile tribi.lle, de necesitătile
~

imprejtirări . ln ct1râ11d însă fiecare cultt1ră a ridicat Ja rangt1l de


simbol supre111 o fom1ă sau alta de î11111om1ântare. Astfel, 0111ul
antic a dat la 1veală, dintr··un sentirnent foarte adâ11c şi inconşti­
e11t al vie~i, fo11na incit1e1·ă1Aii, un act destructiv pri11 care el îşi
exprin1a cu putere fiinţa euclidiană legată de prezent şi de
conti11ger1t. El nt1 voia deloc istorie, durată, trecut sau viitor,
11elinjşte sat1 rezolvare, şi distrugea, prin urn1are, ceea ce nu 111ai

1. "I11drăzni-voi să presupun că şi cadranele solare babiloniene şi


clepsidrele egiptene sunt 'c;contemporane'' cu ele, deşi 11ăscute în pra-
gul celui de al III-iea mileniu precreştin ? Istoria orei este insepara-
bilă de cea a calendan1lt1i şi de aceea trebuie acceptat că une1e culturi
- cl1i11eză şi mexicană di11 cat1za profundului lor se11s istoric) au
i11ve11tat sau au adoptat la ele acasă, de ti111puriu, nişte procedee cro-
nologice.
2. Trebuie să înţelege1n sentimentul unui grec care ar învăţa deodată
acest obicei.

) 91
era prezent: corpul lui Pericle sau al lui Cezar, al lui Sophocle şi
al lui Phidias. Spiritul s-a întâlnit însă cu cortegiul inforn1 al
divi11ită~lor, a căror cinstire a dus curând la dispariţia cultului
strărnoşilor şi a sărbătorilor celor vii din famili.e~ acest cortegiu
este cea n1ai puternică antiteză pentru filiaţia ancestrală şi
a1'"borele genealogic etemiz4t prin toate semnele ordinii istorice
pe monumentele funerare din Occident. Nici o altă cultură nu
sean1ănă aici cu antichitatea 1 în afara WJei excepţii stranii,
prima perioadă vedică în I11dia. Se cuvine o remarcă: prima
perioadă dorico-hoinerică, ma1 cu seamă în ''Iliada'', înconjura
actul acesta cu tot patosul unui simbol recent creat, în vreme ce
î11 mo1111intele de la Mycet1e, Tyrins, Orchomenos, morţii, ale
căror isprăvi războinice fuseseră chiar ge11nenii acelei epopei,
erau îngropaţi aproape după obiceiul egiptean. Când, în epoca
imperială, alături de urna funerară a apărut sarcofagul, ''mâncă­
torul de carne'' 2
la creştini, evrei şi păgâni se trezise un
nou sentiment al timpu/iii, exact ca atunci când groparului
rnycenian i-a ur111at urna hon1erică.
Egiptenii îşi conservau co11ştiincios trecutul în memorie,
în piatră şi în hieroglife, de Wlde şi astăzi încă, după patru mile-
nii, putem determina anii de domnie ai regilor lor. Acestora ei le
eternizau corpurile, în aşa fel încât faraonii simboluri ale unei

· 1. La chinezi, cultul străn1oşi lor


înconjura cu un ceremonial riguros
...
organizarea genealogică. In vren1e ce la ei el devine treptat centrul
tuturor actelor pioase, în anticl1i1ate trece con1plet pe ultimul plan„
cedând locul cultului divi11ităţilor prezente„ şi abia dacă el mai dăinu­
ia la Ro111a.
2. Prtn aluzie evidentă la ""reî11vierea trupului'' (EX vexpmv). Schim-
barea profundă î11ţeleasă de abia în zilele 11oastre, survenită în sensul
acest\1i cuvânt către anul 1OOO„ se expr11nă din ce în ce n1ai mult prin
vocabula .;'nemurire''. Cu învierea ce triumfă asupra morţii, timpt1l
î11cepe, ca să zicem aşa, din nou, în spaţiul cosmic~ prin nemt1rire, el
va triu111fa asupra acestui spafiu.

192

măretii
, care ne înfioară se mai văd încă în muzee având
fizionomii recognoscibile, în timp ce regii dorieni au dispărut şi
cu numele. Şti1n la ce date s-au născut sau au mt1rit to~ o~menii
mari după Dante. Acest lucru ni se pare în afara îndoielii . lnsă î11
timpul lui Aristotel, la apogeul spiritualităţii antice, r1u se mai
ştia sigur dacă Leucip, fondatorul atomismului şi contemporan al
lui Pericle abia cu W1 secol mai devreme ! trăise în reali-
tate. Aceasta la noi ar corespunde cu o incertitudine în ce
priveşte existenţa lui Giordano Bruno sau o confuzie totală între
Renaştere şi epocile eroice.
Toate muzeele în care depWlem o mare parte din trecutul
sensibil şi corporal care este devenit şi subzistă, nu sunt ele un
simbol suprem ? Nu trebuie oare să conservăm, ca pe o mumie,
''corpul'' întregii culturi evoluate ? Nu strângem noi nenumărate
date în miliardele de cărţi tipărite aflate în bibliotecile Occiden-
tului ? Aici fiecare fragment este desprins din masa unifo1111ă şi
deturnat de la scopul real, care este momentul trecător singu-
rul element sacru pentru sufletul antic şi topit într-o nesfârşită
mobilitate temporală . Să reflectăm la ceea ce elenii nun1eau
''Museion'' şi vom vedea sensul profund, ascuns în evoluţia
. "
acestui cuvant.

14

Sentimentul originar al neliniştii domină fizionomia


istoriei occidentale, ca şi în Egipt sau China. El îşi transferă for-
ma şi în simbolistica erosului , tinde este reprezentat fluxul etern
al vieţii ce se naşte necontenit prin curgerea generaţiilor . Fiinţa
punctifo1111ă euclidiană dit1 antichitate nu percepea aici decât
pre7~tul şi contingenta actelor fiu1damentale: generarea şi 11aşte­
rea . ln consecinţă , ea aşeza suj~rinţele fe111eii care =ămisleşte în
centrul culturii zeitei
• Demeter. In universul antic era situat sim-
bolul dionisiac al ja/11s11lui, care este emblema tmei sexualită~
hărăzite numai prezentului, in care este uitat. trect1tul şi viitorul .

193
"
h1 universul indian acesta corespunde lingamului {simbol falie al
zeului Şiva) şi cultului închinat zeiţei Parvati. 111 aceste două
culturi, omul se identilică cu natura„ cu planta, şi se sacrifică
pentru devet1ire, fără voinţă şi fă1"ă 11elinişte_ Cultul casnic la
romani se referea la geniiLS, adică la forţa generatoare a tatălui
de farnilie. Neliniştea adât1că şi reflexivă a st1tlett1lui occidental
au coresponde11t î11 simbolul iubirii materne, care abia se întreză­
reşte în miturile antice, precun1 plângerea Persefo1lei sau statuia
şezând, deja elenistică, a zeiţei Demeter di11 Cnidos. Mama
purtând î11 pântece copilul viiton1l , cultt1l Mariei într-un
înţeles nou, faustic„ 11u s-a dezvoltat decât în secolele gotict1lui.
Rafael i-a dăn1it expresia stipretnă pnn Mador1a sixtină. Ea 1111
este creşti11ă în totalitate, aici creştinis111t1l n1agic dădt1se deja pe
Maria Theotokos, mamă a lui Durnnezetl, ridicând-o la rangLll de
simbol total, diferit de sentiment Mama senină este la fci· Je stră­
ină de arta creştină bizantin.ă şi greacă, deşi di11 raţiur'' '1iferite.
Este <.~eit ~ă Gretche11 ditl ''"Fat1st'', prin magia l..'lroftmdă a mater-
r1ită.ţii inco11ştiente, este 1nai aproape de r.1ado11ete gotice decât
toate Mariile din n1ozaicurile di 1 Biza11ţ şi Ra rei111a. I11 ce priveş­
te interioritatea acestor raport11ri este e111oţio11a11tă co11<:~)rrlanţa
abso111tă între Mado11a cu copilul Isus şi zeiţ;1 egiptea11ă Isis ct1
copilul I·iorus. An1ândouă sunt 111l11r1e 11t.~li11iştite . .s\stfel. dispari-
ţia ultimului si111bol, î11 111ileniile şi pe toată d11ratC' ct11t1~1;i antice
şi arabe, este ex1Jlicabilă pent1u că ea nu şi-a regăsit sens11l în
cadrul lor„ ca şi pentru fii11ţa retrezită î11 spiritul faustic.
De la neliniştea 1natemă, calea duce la neliniştea ta~lor
şi de aici la si111boluJ ten1poral suprem ce se marlifestă în marile
culturi : statul . Ceea cc r11ama vede în fiu viitorul şi co11tinui-
tatea propriei V1eţl'I dragostea maternă excluzând„ ca să zicem
astfel'I separarea indtviztlor bărba~i rectmosc în comunitatea
înarrnată pri11 care ei prote3eaz.ă· casa şi cătninul, soţia şi copii şi
• cu ei întregt1l VIitor, o activitate socială. Statul este fot111a inter-
nă, ''fiinţa în formă''„ a unei na~Wli~ în sens11I sublin1, istoria

194
reprezintă ideea că această fiin!ă nu însea1nnă mobilitate, ci 111iş-
care.
Istoria culturilor superioare ne ofe1·ă alte trei exen1ple de
fon11aţiuni politice ''neliniştite''· adn1instra~a egipteană din In1pe-
riul vechi, începând cu anul 3000 î. Ch. ~ statt1l primitiv al lui Citi
î11 China„ căruia Citi-li i-a schiţat un tablou organizatoric -
astfel încât 1nai târziu nimetli n-a mai crezut în autenticitatea
acestei căr~ statele din Occident„ a căror organizare prevăză­
toare trădează o aspira~e către viitor i1nposibil de depăşit de
acutn înainte. Acestora le corespunde imaginea sacrificiului total
pentru 1nornentul pre~t şi pentru părţile lui de hazard: în statul
a11tic şi în cel indian. ln pofida diferenţelor i11trinseci dintre stoi-
cisn1 şi bt1dis111 două voci senile ale celor două universuri, îr1
contrad1cţte cu sentimei1tul istoric al neliniştii ele au un carac-
ter con1u11 dispref11I pentru acţiune, pentru energia organizato-
rică, pentru conştiir1ţa datoriei De aceea, la curţile regale din
l11dia şi în/0;11m-ul cetăţilot~ antice, t1imeni nu gândea la ziua de
111âit1e, 11ici pentru sine, nici pentru colectivttate .A.c,,el carpe diem
al on1t1lui apolJinic are serr1nificaţie şt pent1u statul antic.
A1t aspect al fiinţei istorice este politicul, ca şi econo-
111ict1l . ltibirea indică, ce 'începea şi sfârşea pri11 bttcttria ino111en-
tulu1„ i11sea11111ă viaţă la îritamplare. Există ît1 Egipt o organizare
econo111ică de înaltă clasă: ea completează imagi11ea cultt1rii şi
111ai vorbeşte şi azi din 111ii de tablouri 'in care se reflectă ordi ·1ea
şi stăn1inţa~ în Chir1a, unele 111itul zeilor şi al Îtnpăraj'ilor leget1-
dCJri se 1ntâlr1eşte meret1 c11 isto1·ia datoriei sacre legată de cultura
păt11,)11tt1it1i ~ în fine, î11 Euror)a occidentală, a cărei ecor101nie a
'i11ceput pri11 111unca eJxen11)lară a ortiinelc>r religioase şi el aju11s pe
Cltl111i printr-O Ştiinţă pr f>Jie-- econotnia politică, dintru Începtlt
o i1;ote:::t1 ft.„h11ică, ir1formând n.tl despre cele î111ân11)Jate„ ci despre
cele ce se vor î11târ111'ta. Dii11}Jotrivă, în anticllitate, ca să 11t1 rnai
,„orlJi111 de Jnclia, !>e trăia de pe o zi pe alta - - şi asta în ciuda
111odelt1lt11 egiptea11„ la înde11·tâ11ă -- şi oa111enii se dedau Ja specu„
iă. ct1 ochii t1t1 nt1.r11ai pe bogăţiile acu111ulate, ci şi pe cele }Josibi~

195
le, ca apoi eventualul surplus să fie împărţit cu largheţe plebei.
Privi~ Ia toţi oamenii de stat antici, Pericle şi Cezar, Alexandru
şi Scipio, chlar la revoluţionarii Cleon şi Tiberius Gracchus: nici
UJ1ul nt1 s-a gândit la viitorul economiei. Nici tm oraş nu a reali-
zat desecarea sau defrişarea vreunei zone, nt1 a introdus şi nu a
aclilnatizat metode mai bune, soiuri şi rase vegetale şi a1lin1ale.
''Reforina agrară"' a fraţilor Gracchi este prost înţeleasă de occi-
dentali ca o inter1fie de a face din partizanii lor un partid de aca-
pa1~a101·i. Nimic nu era n1ai departe de gândirea fraţilor Gracchi
decât o educaţie agra1·ă ori în1bunătăţirea cultivării pământului
italic. Viitorul era lăsat să se apropie fără să se ştie cum se va
ac~o11a asupra lui. De a<;eea socialismul nu teoria lui Marx,
ci sociaJis1nul practic prusac fondat de F1iedricl1 Will1elm I, care
l-a precedat pe prin1ul şi 1-a biruit pri11 înrudirea profundă cu
spirit11l egiptean optis stoicismului econo1nic al antichităţii, este
eg11Jtean prin 1narea grijă pentn1 1·aportu1 i economice dttrabile,
J)tin educarea indivizilor în spiritul dato1iei faţă de colectÎ\'Î.tate,
prin apologia 111uncii care face să se afir111e ti1nf)t1l şi viitorul.

15

Omul r11ediu din toate cultu1ile nu observă, în fi2;iono-


111ia t1ici unei deveniri, si11ele propriu ca fiind acela al n1ediului
\iiu ce-1 înconjoară, ci 11urrlai partea exterioară din imediata veci-
nătate. Totalitatea experientelor lăuntrice sat1 exterioare îi un1plu
tin1put ca o simplă succesiW1e de fapte. Omul important simte . .
primt1l, dincolo de înlă11ţuirea obişnuită a evenimentelor istorice
superficiale, o logică profundă a devenirii ce se manifestă îr1 ide-
ea de destin, prin care neînsemnatele întâmplări cotidiene apar
accidentale,... şi sărace în senmificaţii.
Inainte de toate, între destin şi l1a7-ard nu pare să fie
decât o diferentă •
de ordin mate1ial. Ca atare vom numi hazard
trecerea lui Goethe prin Sesenheim iar destin plecarea lui la
Wein1ar. Este însă clar că diferenţa depincle de forţa interioară a

196
on1ului care o face. Cei mai n1ul~ vor vedea ir1 viata lui Goethe
un şir de întâmplări anecdotice. 1\1ult n1ai pu~nl vor simţi, cu
uimire„ necesitatea sin1bolică imanentă din fiecare, chiar şi din
cea 111ai neînsemnată. Poate că descoperirea sister11ului heli-
ocentnc de către Aristarc a fost o Îtltâmplare nesemnificativă
pentru antichitate şi„ dimpotnvă. pretinsa redescoperire a lui
Copernic tm destin pentru cultura faustică. Un destin dar
pentru cine ? a fost şi faptul că, spre deosebire de Calvin,
Luther nu a fost un organizator '> A fost eJ w1 destin pentru uni-
tatea protesta11tis111ului. a germanilor şi a occidentalilor în gene-
ral ? Au fost Tiberius Graccl1us ş1 Sylla o întâ111plare, iar Cezar a
fost un destin ?
"'
In acest punct se depăşeşte tărâmul intelectului discursiv:
ceea ce este destin ori haz.ard decurge din expenenţele dete1111i-
nante ale spiritului individual sat1 din spiritul unor culturi întregi.
Este zadarnică !ncercarea de cuprindere a celor două modalităţi
spirituale intr-o teorie a CW1oaşte1ii . Ca niciodată reflecţia critică
nu Vâ ajw1ge să sesiz.eze nici cea niai mică vibra~e a destinului~
iată o realitate lăuntrică fără de care Wliversul devenirii rămâ11e
închis. A cu11oaşte a discerne pri11 j1tdecată şi în Lmiversul
arnbia11t obiecte, proprietă~ sau situa ~i foarte clare şi a
constata raporturi l'a11=ale este unul şi aceJaşi lucru. Cel care se
apropie de istorie prin judecată 11u găseşte aici decât date. Ceea
ce ac~onează însă îr1 adâncul istoriei„ fie providenţă, fie fatalitate,
nu poate fi si1nţit decât în evenin1entul aflat în desfăşurare sau în
faţa i1naginii unui evenin1ent întâmplat, trăit ca o realitate emo„.
ţ1011ală pur şi sin1plu~ n1trtă , aşa cum tragedia antică stâr11eşte
într-Wl spectator fără spirit critic. Destinul şi hazardul formea:ză
totdeauna o antiteză î11 care spiritul încearcă să cuprindă ceea ce
r1u este decât senti111ent, experienţă şi "Viziune lăuntrică. Nu111ai
cele mai fJrofunde crea~i religioase şi artistice le pot ltt111ina
acestea pentru cei p1·edestinaţi. Cuvântul este sunet şi fum, dar
f)entn1 a evoca sentimentul originar al fiinţei vii care co1lferă
ir11agi11ii cosmice a istoriei înţeles şi substanţă nu găsesc ni1nic

197

1nai 1jotrivit decât o strofă din Goethe, aceeaşi ce a servit ca de-


dicaţie aceste căr~ pentru a 111arca inten~a de bază:

'<Atunci când în Nemărginire aceeaşi vagă tresărire


Fără răgaz începe nestrămutata-i ct1rsă,
Atunci c~11d fir111amentul în marea risipire
"
Işi încreţeşte frunte.a, îşi strânge Marea Ursă:
Pe lucruri se revarsă bucuria-n şuvoaie,
De la astnJl de-aici la stele-n haos pierdute
Patitni îneacă, ura O·,rnnoaie,
Ne-nalţă-n ale păcii cteme sfinte redute.''

La suprafaţa eveni111(ntelor universale donu1eşte nepre-


văzi1fltl. El se lipeşte ca o mar(",ă distinctivă de orice eveniment
izolat~ de orice dete1111inare particulară, de orice i11divid. Nimeni
nu a prevăzut avântul Islan1ului la apari~a ltti Mohamed, nici
ascensiunea lui Napoleon prin căderea lui Robespierre. Apari~a
oameiulor însemna~, faptele şi succesul întreprinderilor lor sunt
greu de prevăzut. Ni111eni nu ştie dacă o evolt1ţie puten1ică în
faza incipientă se va în1plini în lirui generale, precum cea a 110-
bilimii romane, sau va cădea sub loviturile soartei, precum
Hohenstat1fen-ii sau cultura maya. La fel stau lucrurile în toată
istoria naturală, în pofida prcten~ilor ştiinţei : soarta fiecărei
specii animale sau vegetale şi, dincolo de ele, a planetei î11săşi, a
tuturor sistemelor solare şi galaxiilor. l11signifiantul OctaVIan
August a făcut epocă. Marele Tiberit1 a trecut fără a exercita
vreo irrfltienţă deosebită. L.tJcrurile 11t1 stau tot aşa cu soarta artiş­
tilor, a operelor şi a fomielor artistice, a dogrr1elor şi a cultelor, a
teoriilor şi a descoperirilor ştiin~fice Dacă un singur element se
Sl1pt1ne clesti11ului 711 văl'tejt11 deverririi şi dacă altul a devenit des-
t ·n, pregnant pentru î11tregu1 viitor, pritnul piere în şuvoiul de la
sup1ataţa istoriei, iar al doilea creeazii istorie~ acesta este un fapt
ce trebitîe explicat în afara detet 111inăni cat1zale şi care are, totuşi
() 11ecesitate profimdă . lată de ce spt1sele lui Augustin despre

198
timp ca mon1ent intern au şi o semrlificaţie privitoare la des-
tin: s1 nen10 ex me quaerat, scio; si qt1aerenti explicare \1e/im,
.
nesczo.
Ideea de graţie în creştinismtil apusean, graţie dobândită
prin jertfa lui Isus ce constă în libertatea de voinţă, exprimă
l1az.ardul şi destinul printr-o concep~e etică supremă. Supunerea
(păcatt1l) şi gra~a o polaritate ce nu este decât o for1nă de
sentin1ent, de viaţă emoţională, şi niciodată W1 obiect al experi-
enţei ştiinţifice cuprinde fiinţa fiecărui om important din
această cultură . Chiar pentru protestanţi sau atei, sau chiar dacă
ea se ascunde după cine ştie ce concept d~ ''evoluţie'' ştiinJifică ce
decurge de-a dreptul de acolo , această polaritate stă la originea
1

oricărei confesiw1i sau biografii scrise ori pictate, opere străine


de antichitate al cărei destin avea o fon11ă diferită. Ea regăseşte
tm sens suprem în autoportretele lui Rembrandt şi în 111uzică, de
la Bach 1a 13e-etl1oven. Fie că-l nt1r11irn păcat, provide11ţă sau
evolu~e i11temă „ principit1l c.e Cl1nferă înrudire cure11telor vitale
2

ale ttituror or~ide11talilor, rămâ11e 1nereu inaccesit1il gândirii.


Libertatea ele v·oinţă este o realitate inte111ă . Dar orice 3111 vrea
sau am face -- ceea ce decurge realtnente ca o consecinţă a

1. Drumul de la Calvin la Darwin este \1şor de trasat î o filosofia


e11gleză.
2. Aceasta este eterna controversă din teoriile estetice occidentale.
Spiritul antic, aistoric, euclidian~ nu are evoluţie. Cel occidental se
epuizează aici, el este o ''fu11cţie'' ce tinde spre împlinire. Unul '" 'este'',
celălalt ''devine''. Deci orice tragedie antică presupune o constanţă a
persoanei, orice tragedie occide11tală -- u11 caracter variabil al ei.
Nun1ai acest lucru este ""caracter'' î11 înţelesul nostru, formă a fiinţei
ce constă în emotia neîncetată şi în bogăţia infinită a relaţiilor .
.\'(ifoc·lt~ i1111olJi/ează .\·ujerinţa JJrin geL~trtl 111ăreţ, „~'ha/ce.vpe(11Ae in11obi-
I ec1::ă acti1/. .fa11ta. pri11 convi11ger·i 1năreţe Din cauză că a lt1at exen1-
ple la î11tâ111plare din cele două c11ltt!ri, estetica occidentală nu putea
decât să scape din vedere problema fundamentală.

199
tuturor actelor deter111l11ante, rapide, surprinzătoare, impreV1zibi-
le pentru toţi depinde de o necesitate profundă care„ pentru
privirea clarvăzătoare ce se desfăşoară peste imaginea trecutului
îr1depărtat, este supusă unei ordini superioare. Insondabilul se
poate înţelege aici ca o stare de gra~e, dacă destinul este împlini-
rea Wlei voinţe. Ce au vrut lnocen~u al VII-iea, Luther, lgnaţiu
de Loyola, Calvin, Jansen, Rousseau, Marx şi ce a rezultat din
voinţa lor în decursul istoriei occidentale ? Gra~e şi fatalitate ?
Aici, orice analiză ra~onalistă dt1ce la W1 înţeles contrar. Teoria
predestinării la Calvin şi Pascal - amândoi, mai sinceri decât
1..,uther şi Toma d' Aquino, a î11drăznit să dedl1că din dialectica
augustiniană ultir11efe consecinţe cauzale este absurditatea
necesară, la care se ajw1ge pnn cercetarea raţională a acestor
mistere. Ea descinde. din logica devenirii uni versate, care este
1
.iestin, Îk1 cea a conceptelor şi a legilor, care înseamnă cauzalita-
te, de la "o intui~e netnijlocită a \·ieţii la un sistem obiectual
111ecanic I11fricoşătoarele frământări lăunt1ice ale lui Pascal sunt
ale untti om profund interiorizat, În acelaşi timp matematician
înnăscut"ţ dar care voia totodată să subordoneze problemele
ultin1e şi cele mai acute ale spiritt1lui marilor viziuni ale unei cre-
dinţe profunde şi rigorii abstracte ale unui talent n1atematic la fel
de 111are. Forma scl1e111atică a pr·incipi11/ui cauzalităţii (o conse-
cinţă a forn1ei kantiene a activită~i intelectuale) este cea dată
ideii de destin şi, religios privind lucrurile„ de providenţă, de·
Du11mezeu. Acest /11c111 1"nsean1nă p1„edestinare, unde gra~a,
neîndoielnic ferită de orice cau7.alitate, vie şi trăită ca realitate
lăuntrică, apare ca o forţă a naturii detern1inată de legi inexora-
bile„ iar itnaginea religioasă a tmiversului se preschi111bă într-un
5tstem încremenit obscltr. Nu cun1va prin destin al lor, dar şi
al întregului wuvers puritanii englezi, în loc să cedeze în faţa
supunerii oarbe~ însufleţi~ de această con\~ngere, s-au abandonat
certitudinii entuziasmante că voinţa lor este şi voinţa lui
Dumnezeu. '

200

16

Dacă vom întreprinde o interpretare mai analitică a


hazardului„ nu ne vom mai asuma riscul de a vedea în el o excep-
ţie sau o Întrerupere a lanţului cauzal al ''naturii''. Marea imagi-
ne a istoriei, ce este extra- şi supranaturală, apare peste tot unde
privirea, interiorizată şi degajată„ asupra devenitului sensibil, se
apropie de viziunea internă„ pătrunde în universul înconjurător şi
se impresionează de fenomenele originare şi nu de simplele
obiecte: astfel a fost vederea lui Dante, a lui Wolfram von
Eschenbach şi a lui Goethe la bătrâneţe, exprimată pare-se,
îr1aintea de otice, la sfârşitul celui de al doilea ''Faust''. Dacă
zăbovim în contemplarea tmiversului destinului şi al întâmplării,
poate părea un fapt fortuit că pe această mică planetă din atâtea
milioane de sisteme solare să se joace într-Wl timp anume episo-
dul "'"istoriei universale'', la fel de fortuit ca şi oamenii, stranii
creaturi anin1ale de pe suprafaţa planetei, care, într-o bună zi
oferă spectacol ul ''cunoaşterii'' în fo11ne atât de diferite la Kant,
Aristotel şi al~i: în sfârşit„ fortuit pentru că tocmai la antipozii
acestei cunoaşteri se situează legile ''eterne şi universale'' ale
naturii, care alin1entează imaginea Wlei ''naturi'' despre care
fiecare crede în sinea lui că este una şi aceeaşi pentru toţi. Fizica
îndepărtează cu îndreptă~re hazardul din imaginea sa, dar un
hazard apare pe pământ, î11tr-un moment anume din perioada lui
aluvionară, ca parte constitutivă a spiritului nostru-în genere.

Universul ha=a1·d11/ui este 11nivers11l faptelor care sunt


reale o singur·ă dată. lV'oi l'enim În fa.ţa acestora ca În fa_ţa
viiton1lz1i, cit nostL1lgie şi teamă. Ca prezent vi11, ele ne înalţă şi
11e oprin1ă totodată, iczr ca trecut ele pot fi retrăite prin con-
te111plare c11 b11c1Jrie saz1 cz1 dztrere. Universi1/ cauzelor şi al
efectelor este 1111ivers11/ care ră1nâne mereii posibil, acela dintre
ade-i1ăn1rile atemporale cuno„';cute prin analiză şi disociere .


201
Ac.est univers este singurul accesibil ştiinţei, singurul
ide11tificabil prin ştiinţă. Cel care nu-l vede pe primul univer-
sul ''Divina comedie''~ spectacol pentru Dumnezeu precum
l<.ant şi cea lnai mare parte a filosofilor de sistem, nu va găsi
decât tul haos absurd al întâmplărilor în cel lllai banal sens al
cuv~ntttlui Ştiinfa istorică de laborator, separată de artă, cu
1
.
acu1nulările şi cu clasificările ei de date seci, nu este nin11c mai
1n1.ilt decât o sancfionare spirituală a bru1alei î11tâmplă1i. Numai
pri,irea care străbate înlăW1truJ metafizicii descoperă în date
.sin1bol1tri ale faptelor trăite şi ridică î11tâ1nplarea la rangt1l de
desti11. Cel care este singur w1 destin ca Napoleon --- nt1 are
nevoie de această perspectivă, pentru că între el ca eveniment şi
celelalte evenin1ente ale universului există o acordare de ritm
111etafizic care dă l101wărârilor sale siguranta untti vis.
A·ceastă perspectivă este unic\~! ele111ent grandios la
S11akespearţ în care Îrtsă n-a fost căut~1t sau i11tuit VI·eodată
verit~ b~lu! t1„agea'ia11 c1/ ii1tc.î1111Jlării. Dar toc1nai aici se află
se11suJ tllti 111 al tragediei \;c.cide11taie, carr:;. este şi i1nag1nea ideii
occide:11t~1!e. despre istorie şi cheia serrmificaţiei cu,1ântt1ll1i
"'ti111p ,, , ~~eînţeles de Kar1:. Din întâmplare, ~n ' " I·1amlet'' sitt1aţia
po1itic..ă, asasinarea regelt1i şi problema s.1ccesit111ii la tron ating
toc1·r,ai (tcest caracter: din întâ111plare Jago„ W1 golan vulgar di11
cei C<~.re se i11tâlnesc la ori('.e colţ de stradă, a . ~.zat cu precizie un
erou a cărui fiziono111ie nu avea r1in1ic di11tr-o fizionon1ie ba11ală.
Şi L~1r? Tu este 11i111ic n1ai întâtt1plător
l şi deci mai ~'natural''
- der;at i111perecherea dir1tre o demnitate in11)etială şi p~1ti111ile
fatale 111oştenite de fiicele lt1i . Nu s-a înţeles nici până astăzi că
SJ1akes1)eare ia anecdota aşa cun1 o găseşte şi o încarcă chiar
g1·ciţie t.1cesti1_ i fapt cu toată J)Onderea ur1ei necesită~ foa rte
- ---- -„ --- - - -
1. ~'Ct~ cât î111bătrânesc„ îi scria Frederic cel tvfare lui Voltaire, cu
"'
3tâ~ i1~ă co11\;itlg că Majestatea Sa Sacra lnt2n1plare, înseam11ă trei
.s ferturi din legitatea acestui ttni\1ers 111izerabil.>, Acesta este sentin1e11-
tul necesar al unui at1tentic ra!io11alist.

202
• -

adanci în nici o parte mai 11obilă decât în tragediile ro111a11e.


Acest lucru se întâmplă pentru că "~oinţa de c1111oaştere s-a pier-
lit1t it1 disperate încercăn de a introduce aici o cauz.alitate n1ora-
lă ltr1 ,„de ce', „ o înlănţt1ire a 'greşel1i'' şi a '~mântu1r1i'' Acest
4

lucru tllt este nici just~ nici fals pentn1 că jt1st şi fals relevă u11
t1n1 vers-11atură şi sen1nifică o critică a ca11zalităţii ci este
superficial, dar 111ai ales contrar purelor anecdote adevărate pe
care autorul le-a trăit . Cel care sesizeaz.ă această experienţă este
singurul capabil să admire· s1n1plicitatea grandioasă a începuturi-
lor lt1i Lear şi Macbeth. Hebbel ne dernonstrează contrariul„ dis-
trugând profunzimile intâmplării printr-W1 siste111 cauză-efect.
Caracterul forţat şi sistematic al acestor personaje, pe care
fiecare îl simte dar nu şi-l poate explica, rezidă în co11tradicţia
dintre schema cauzală a conflictelor psihice şi sentin1entul uni-
versului istoric, care se supwie unei logici complet difente. Aces-
te perso11aje nu trăiesc, ele demonstreccă ceva prin prezenţa lor.
Se sin1te P!ezenţa unei mari i11teligenţe, r1u aceea a unei existenţe
profunde. Intân1plarea a fost substituită cti o ''prob emă''.
Tocmai această specie <>ccidentală a întâmplării este
total străi11ă sent1r11entu1ui despre univers al anticului, deci ş1
teatrului antic. Antigona nu avea mei o trăsătură întâmplătoare
care să conteze în destinul ei . Ceea cei se întâmpla regelui Oedip
-în opoziţie cu destinul regelui Lear i s-ar fi putut întâmpla
oncărui orn. Astfel era destint1l a11tic, ja/11111 ''w1iversal ur11a11 '),
relativ la un '"'corp'' în general~ care nu depindea în rrici un fel de
un ele111ent perso11al întâ1nplător.
Istoria co111ună '> în inăsura în care ea se rătăceşte în acu-
111ularea de date~ nt1 va depăşi ruciodată întâ1nplarea banală. Ea
este destinul autorilor f~J (;are rămâne sufleteşte n1ai n1ult sau
"'
tnai pu~r1 situat la n1 \l·e!ul 11;u!~11ii. ln oc11·i lor flt1xt1rile natt1rii
si istoriei îngl1eaţă î11 unih\te Vlilgară, iar vulgarul nt1 cunoaşte
nimic mai de i1eînţeles decât ~"ntârrtplarea'', decât ''Maiestatea Sa
Hazardul' El e5te cauZÂiul de li ipă parava11, acel 1·11t i11că de-
1

n1onstrat, ce substituie logi~1 secretă a istoriei, îndepănârid intui-

203

~a. Imaginea anecdotică exterioară a istoriei, arenă a tuturor


campionilor la cauzalitate ştiinţifică şi a tuturor romancierilor şi
a dramaturgilor de factură vulgară iată corespondentul ei
absolut. Câte războaie s-au dus pentru că un curtean gelos voia
să-l despartă pe un genere.al de so~a lui ! Câte bătălii câştigate
sau pierdute pentru că a avut loc W1 incident ridicol ' Uitaţi-vă
cum era tratată în secolul al XVlli-lea istoria Romei şi cum este
tratată, până şi azi, istoria Chinei ! Gândiţi-vă la mişcarea de
evantai a beiului din Alger şi la alte chinezării asemănătoare care
i11undă scena istoriei cu motive de operetă. Moartea lui Gustav
Adolf şi a lui Alexandn1 este expozi~unea unei drame scrise de
un dran1aturg slab. Hannibal apare surprinzător, ca un simplu
i11te1111ezzo, în istoria antică. ''Trecerea'' lui Napoleon 11u este
deloc 1ne1odramatică. Acela care caută într-o înlănţuire cauzală
oarecare de evenimente izolate şi indiscutabile fo1111a inten1ă a
istoriei 11u va găsi niciodată, dacă este sit1cer cu sine, decât o
cotnedie burlească şi u11 nor1sei1s. Aş vi·ea să cred că scena de
dans greu Sl:si.zabilă Îr\ care SI1akespeare prezintă 1lişte triu111viri
beţi, î·r1 ''.i\..11torliu şi Cleopat·ra'' una di1l ceie mai pt1ter11icc
tira111e ale O{Jerei lui atât dt. . profunde -- este o caricaturizare a
4
'prag,i11atisr11ului'' istoriei, făcută de cel tnai n1are a11tor t1·agic
de i.~to1 ie rlin toate tin1purile. Acest ''pragn1atis1n „, a do1ninat
dintotdealUla ''universul',. El a dat micilor a111biţioşi curajul şi
r1ădejdea că ei joacă aici un rol. Rousseau şi Marx c1·edeau că
dac[ aruncat1 o privire ast1pra e11/11i şi a stn1cturii lui raţionaliste
1)utea\1 scl1imba ''cursL11 i~toriei universale'' printr·o teorie. Chiar
şi explicarea socială sau economică a evenirnentelor politice,
culn1e ati11să de cercetarea istorică şi suspectată n1ereu de fw1da-
mt;r1u11·e cauzală din cauza an1prentei ei biologice, este încă ins\1-
fi ciei1tă, superficială şi vulgară.
"'
In momentele critice, Napoleon dovedea w1 sentiment
puternic al logicii profw1de a devenirii w1iv·ersale. Atw1ci i11tilla
îr1 ce n1ăst1ră era el îr•..;uşi un destin şi în ce măsură el avea un
destin. ''Mă sin1t co11dt1s către un scop pe care nu-1 cwiosc, ~'

204
spunea el la î11ceputul ca111paniei di11 R.tisia. ··oe ir1dată ~e-1 \ '(>J
ati11ge" de îr1clată ce nu voi i11ai fi 11ecesar, va ajt1r1gc., tu1 ato111 c''
să 111ă st1·ivească. Dar„ }Jână atunci , toată puterea 0~1111eni l or 11t1
a putefl să-111i facă ni111ic. „, Acesta llll era de/o(· t111 gând prag··
\1

?11atic. 111 acele 1110111er1te„ el i11tuia cât de pt1ţin are 11evoie logica
destinului de ur: ir1ciivid determi11at, de lll1 on1 sau de o situaţie. El
însuşi, ca pers.oa1~1ă n13t"tlntă, putea să cadă î11 t)f\tă!ta de la
Nlarengo. Cee~, ce el 1i1!J·e1n;-1c1 s-ar 'f) realizat. atw1ci 111 1.1Jf ă for111ă
O 1nelod~e, î11 ii~âinile u11ui n1are 11 „ t1z1c1,~11 ,
este !J<.lsil)ilă de 11iji de
variaţiiJ11i -- ea se poate integr31 n1oclifica pe11trt1 llll si111plt1
a•1tiitoril1, fără a strferi ît1 ese1J~ă, într-t111 ser1s tc>tal diferit, s „a
111ai 111ică scJ 1i1nbare. E}){)Ca ele ttn.ifif:art~ 11aţionaJă a Ger~1 1arnei s-
a 'i11ffiptu~t p1-it1 persoana luj f)is111arck„ ir-tr a.ceea a răzl)O<lielor (ie
indepe.t1c1enţă f)Iirt e '~113111ei1te ele lu" 1gă durată, aproape a11c,11i111e.
Cele două tei11e_ j.Jer·tnt a voi „>! c~~ rnuzi~-:-ier1i1 , puteau i e".:ecutate
şi <1ittt.:]. B·s111ark fJUtea fit 1ai de·vre1t1e îruă11,1rat„ i~tr l1~~t.1lia de Ja
l.. cipzig ptJten fi t)ier(;aută. Şi11J.~ răzb<)aif~~()f dif i 18{~4-, l 8t56 şi
t s·70 se p11tea C{)nC,.t'f;;t~~! IJi·i1l Î~lpte, · 'r11udtt!ci1ţii. \ ciitJl Ol l1atice,
re\·oluti()f'are
, S!\tl e<:(11101nicc. Acr!(JStti ;'/1 ./Jl"fidc: <:ai·acle1·11l1li
~

eseriţiaf,11e11te „fi=io11(.111;c lll jsto1„iei occider:tt1ie, ce 1111p11t1t.: fţ.1t1·-


o 111a.i1ii?J"ll, ca sc1 s io1t1ie11 t rs~fe!, l1<>tă1"<'ito1· contrt.rp1111!-:lit;ă, 1r1
(JjJv=iţie. dt- JJilcl1.?. c11 ~~tf itti ist<11·iei i11rli~"11e, lti lol·~;/ i1atărcît,
r1işte r:rcce11le l 1 l;51li'Ol1~5f!, rliŞte 1·ă=bc;aje ~Cili 11işte jJet'„\'t.)fll?fită{i
p 2;.te1·t1ice.Bis11·;arclc î11s fŞi dă tîe i11ţeles '!rt 111en1oiiile salt~ că o
t t1ire se p· itea reari za în p1·imă 1./ara lui j 848 pe o a.· e n1ai î11tinsă
decat î11 i 870, şi că ntimai politica regel ti Pi-usici, .(11ai exact
preferinţele Jui, 11u au tăcut-o posibilă. Tot du1Jă părerer1 lt1i
Bis1narc.k această unire ar fi -fost o ]Jalil1ă executie ~1 „'frazei ·'care
ar fi făcut r1ecesară o oarecare (:<Jd'-1 (''da capo e poi la coda'').
Dar set1sul epocii't ten1a, 11u a fost schin1b2t„ pri11 11ici o prefacere
reală. Goetl1e 1:.utea't probabil" să tnoară de tâ11ăr, dar nt1 şi
''ideea'' luj: ''Faust'" şi ''Tasso'" n-ar nt''Î fi fost scrise„ c1rtr ele ar 1i
"'existat'' tottişi, fără !:0n·1.1ă poetică co11cretă, î11tr-un sens fi)art.e
misterios.

205
Din întârr1plare, istoria umanită~i evoluate s-a împlinit
sub fo1111a n1arilor culturi şi tot din întâmplare, între acestea, una
s-a trezit în Europa occidentală către anul 1000. Dar, pl~nd de
la această dată, ea a unnat ''legea după care a început''. In fieca-
re epocă există un număr de posibilităţi surpiniătoare şi impre-
vizibile de realizare în evenimente specifice şi fiecare epocă este
necesară din pricina writăţii vie~i. Că fiecare forină internă a
un.ei epoci este propriu zis aceea şi numai aceea, excluzâ11d-o pe
oricare alta, iată_, acesta este destinul ei . Evolu~a măreaţă sau
jalnică, fericită sat1 nefericită, p·oate fi modificată de întâmplări
noi, dar acestea sunt incapabile s-o înlocuiască. Un fapt ire-
vocabil 11u este nu1nai un caz particular, ci şi un tip particular -
în istoria uni versului, tipul de ''sistem solar'' cu planetele ce-1
co11stitt1ie: în istotia planetei noastre tipul ''fiinţă vie'' cu tine-
reţea, bătrâneţea, durata de viaţă şi înmulţirea ei; în istoria fiin-
ţelor vii, tipul ''fiinţă umană'', iar în etapa de ''istorie univer-
sală'', tipul marii culturi originale . „t\ceste cultt1ri sunt, în esenţă,
1

înn1dite cu plantele: ele sunt" legate, pe toată durata vieţii, de


păn1ântul din care au crescut. In sfârşit, este tipică modalitatea în
care oamenii unei culturi concep şi trăiesc destinul, 01icare ar fi
î11ţelesuJ particular pe care fiecare din ei îl dă in1aginii acestui
destin. Tot ce se spune în legătură cu acest destin nu este ''ade-
vărat'', ci lăuntric necesar pentru cultt1ra şi pei1tru perioada res-
pectivă, dar asta nu-i convinge pe unii oan1eni pentru că este un
adevăr, ci pentru că -şi ei aparţi11 aceleiaşi epoci.
Sufletul euclidian antic r1u putea fiinţa în prim planuri ce
nu se actualizati în el decât st1b fo1111a sti/ul1li antic determinat
de hazard. Dacă despre spi1itul occ1denta1 se poate spune că
hazardul este tm destin !11Îcşorat, în schimb se admite să vedem
în desti11t1l a11tic un hazard an1plificat în propor~i fabuloase. lată
ce înseamnă Ananke, Hei1na1111ene, Fatum. Deoarece 11u trăia cu

1. Metoda co111parativă din această carte se bazează pe faptul că un


1nă11t1nclti întreg de astfel de ct1lturi se află î11 faţa ochilor noştri .

206
adevărat istoria spiritul antic nu trăia nici sentimentul unei logici
a destinului. Nu trebuie să 11e lăsăm induşi în eroare de cuvinte.
Zeiţa cea mai cunoscută a antichităţii elenice era Tyche pe care
nin1ci1i nt1 ştia să o deosebească într-un fel de Ananl(e. Pentru
noi însă, ha.zardul şi destinul au întreaga greutate a tmei
antite=e~ a solt1ţiei de care totul depinde în străfw}durile su-
fletului. Istoria noastră este w1a a n1arilor înlănţuiri. ln îr1treaga
ei realitate, istoria antică şi nu numai în i1naginea pe care o
regăsitn la istoricii ei, precu111.... Herodot, este una a a11ecdoticii,
adică a unor i11divizi plastici. ln întregul său înţeles, a11ecdotica
este stilt1l fiinţei antice în general şi al oncăruj fltix vital în
special. Partea sa1sibilă şi tangibilă a evenimentelor se conden-
seaz.ă astfel în haza1·d antiistoric, dert1onic, absitrd. Ptin acesta
"
logica istoriei este negată şi sfidată. Intreaga fabula~e a trage-
diilor i1r~portar1te din a11tichitate se epuizează în întâinplări care
iat1 în fle ·5dere sensul t.u1i v·ers11lui . Sensul cuvântt1ll1i E1 ~tapµcv11
nu se fJOate Îtîte1ege decât altfel îri opozi~e cu lo,_gica l1a=a1Ad1tl11i
shakes1)c;ia11. lncă t) dată : nenorocirt;a ('ei se întâr11rJtă llti Oedip
vine îr~ îr1~rcgi1ne din a.iară ! r1i111i<: 11u o deter111iraă şi nu o
condi ~011ează lău11tric şi fiecare 0111, fără excepţie po~te fi lovit î11
ficest fel. Aceasta este for1na 111ihill1i antic. Alături trebuie
văzută 11ecesitatea foarte adâncă înten1eiată într-o fiinţă întreagă
şi ~1e raportu1ile ei cu timptil î11 destinul lui Othello, 0011 Qt1ijotte
şi Wertl1er l\şa ct1n1 s-a spus deja, aceasta este diferenţa îr1tre
tragedia de situa~e şi tragedia de caracter. Antiteza aceasta se
repetă chiar în ist_ orie. Fiec.are epocă occidentală are nişte carac-
teristici, ·fiecare epocă antică nu reprezintă decât o situape. Viata
lui Goethe avea o logică a destinului, cea a ltri Cezar llll hazard
mitic. Shakespeare a i111plicat a1ci n1ai întâi logica. Nal?oleon
este w1 caracter tragic, Alcibiade cade în situa~i tragice. lti. for-
rna în care; de la gotic la baroc, astrologia a dominat sentin1entul
cosn1ic chiar la cei ce o negat1, ea a vrut să ia în stăpânire
Întregz1/ curs al vieţii viitoare. Horoscopul faustic, între care cel
al lui Kepler pe11tn1 Wallenstei!1 constitt1ie eJ{e1nplul cel n1ai

207
r

ctuH ~· ,· lit . pre:~st1J)Lttie l~ fii11ţa totală


dez 1oltarea unei direc~i Lu11-
1

t „1 11; ş1 CLI scris co1nplet Oracoltil ar1tic, ce se referă 111eret1 la


(:c1:::111"1 111divid11a/t; „ este s11nbolul hazardului con1plet lipsit de
se11s. s1111bolt1I n1on1ent11ltfi: el adtnite şi incoerenţa în curgerea
! 1111 \'erstJl ui ptmct1 to11n. 111 istoria scrisă sau trăită în Atena,
(ttVIntele oracolelor îşi găseau perfect locul. Niciodată r1u a avut
~)~l re grecu) conştiir1ţa u11ei e\Jo/z1ţii isto1"ice orientată către un
)„.<)ll oa1ccare ') Fără aceas~1 co11ştiinţă an1 putea reflecta vreoda-
tă ~1supra istoriei „ an1 putea face istorie ? Dacă vom compara, în
pe1~1oadele corespondente„ destintil Atenei lui Themistocle şi al
Fra11ţe, iui Ludcvit: <11 XIV-iea, vom afla că stilul sentimentului
1stortc ş1 stilul real1tăpi sw1i aceleaşi de fiecare dată . Aici un
111axin1 de logic, acolo un n1axi111 de ilogic.
Acum se poate înţelege sensul ultim al acestui fapt
s.e1nnificativ Istoria este realizarea unui spirit şi acelaşi stil domi-
11ă istoria care se face ca şi istoria care se contemplă. Matema-
tica antică exclude simbolul spaţiului irtfinit, deci şi istoria antică
face la fel . Nt1 degeaba scena fiinţei antice este cea n1ai mică din-
tre toate polisul izolat. Acestt1ia îi lipsesc orizontul şi perspecti-
\"~le --- în ciuda episodului expe.cJ1~ei lui Alexandru Macedon -
aşa cun1 se î11tân1pla Clt podit1111ul actorilor din Attica, ce avea un
zid postenor ca să închidă scena. Face~ o compara~e cu efectele
cu bătaie lungă ale diplon1a~e1 de cabinet şi ale capitalului din
n ccident. La fe1 CL1n1 grecii şi ro111anii 11u cunoşteau şi nu recu-
11o~tr.at1 ir1 lt1111ea lor ca reale decât prim planurile din natură,
negâ11ci cornplet astrologia caldeeană, tot astfel ei t1u aveau decât
zei do111est1ci, citaditli sat1 rustici, dar 11.ici Wl zeu celest , şi tot
1

astfel pictura lor se li111ita nL1mai la prim planuri. Niciodată


<·ori11tt1J, Atena sau Sykion n-au fost martore la apariţia unui
t "1 _·), .a; ":arc În plastică să aibă un ori1"°nt mărginit de mun~„ de
nori î11 1n1şcare, de oraşe îndepărtate. Pe toate vasele pictate nu se
...- - -·-·-------
I . rleltos nu este decât o figt1ră de stil. El i1u avea 11ici t111 te111plu, nici
o st~11t1ie~ t1ici tJtl c•alt. Selena nt1 ~-:·1ai era nici ea o zeiţă a Lunii.

208
întâl11esc decât figuri individualizate în n1od et1cl ici1 Jr1 pe11tn1
satisfac~a artistică a si11elui a11tic. 011et.. 61 upare de f1011toane
este o construc~e în serie, niciodată în contrapunct. La fi~I şi în
viaţă, 11u se trăia decât în planul apropiat. Destin constitt11;i ceea
ce îl lovea pe om pe neaşteptate şi 11u 'cursul vieţii''. Al~t · 1r1 de
4

frescele lui Polygnot şi de geometria din academia plator11ciană,


în acelaşi fel a fost creată şi tragedia destintilui, după prostul
gust al ''Logodnicei din Messina''. Nonsensul perfect al oarbei
fatalităţi, încarnat, de pildă„ în blestemul Atrizilor, descoperă su-
fletului aistoric al antichităţii sensul propriului univers.

17

Ne vor pt!t~ lămuri câteva exemple riscante, dar al


căror înţeles nu mai comportă dubii. Să presupunem că Cristofor
Columb ar fi fost susţinut de Franţa şi nu de Spania. De altfel,
faptul era, într-o anume vreme, destul de probabil. Stăpân al
Americii, Francisc I ar fi primit atunci coroana împărătească în
locul lui Carol Quintul. Prima perioadă a barocului, de la Sacco
di Roma până la pacea de la Westfalia, care era W1 secol spaniol
în religie, gândi re, artă, politică, moravuri el a fost întrutotul
co11di pa şi baza secol ului I ui Llldovi c al X IV -1 ea a căpătat
fo1111ă la Paris şi nu la Madrid. In locul regelui Filip, al ducelui
de AJba, al lui Cervantes, Calderon de la Barca, Velasquez,
astăzi rostim numele W1or mari fra11cezi care atunci n-au fost
scoase în evidenţă: astfel acun1 trebuie neîndoielnic să vorbim de
lt1cruri ce au fost in1posibit de sesizat. Stilul ecleziastic, fixat
definitiv odinioară de spar1iolul lganţiu de Loyola, al cărui spirit
a dominat conciliul di11 Trento, stilL1l politic, definit pe atunci de
arta militară spaniolă, de diplomaţia secretă a cardinalilor spani-
oli şi de spiritul Escorialulu.i până la Congresu) de la Viena şi
chiar după aceea, în liniile esen~ale arhitectura barocă şi marea
pictură până după Bismark., ceren1onialul şi societatea aristro-
cratică din metroţJole ar fi fost reprezentate de alte minţi strălu-

209
cite din râ11dul nobilimii şi al clerului, de alte războaie decât cele
C:llc~ ltti Filip al Il-lea, de alt arllitect decât Vignola şi de altă
"'
curte. l11târnplarea a ales influenţa spanio1ilor pe11tru perioada
Occidei1tult1i târzit1~ logica internă a epocii ce t1"eb11ie să se
in1plinească prin n1area Revolu~e Francez.ă sau tITT evetlin1er1t
"""" ..,, ._, . ...,
asemanator a ra111as intactă.
Revoluţia Fr·anceză putea fi reprezentată de rn1 eveni-
111er1t 711 altă fon11ă şi alt loc, de pildă în Anglia sau Ge1111a1l1a.
''Ideea'' ci, aşa cut11 \'Om vedea mai târziu, adică trecerea de la
cultu1·ă la civilizaţie, triu111ful al metropolei asupra zo11eJor rurale
organice„ de act1tn i!1colo devenite ''1Jrovir1cie'' îtt sens spiritt1al,
era 11ecesară la a.ceea dată . Evenimet1tul respecti\l se poate de-
semna în sens clasic, cu r1u1nele de epocă, dai· azi se confUI1dă cu
cel de perioadă. U11 evenin1er1t face epocă atunci câ11d n1archează
o cotitl1ră 11ecesară 1 o tun1ură a destinL1lui în cursul tinei culturi.
E\ er1imc11tul, fortt1it 111 si11e, ce constituie o in1ag!<1e cristalizată a
1

Sllf.Jf~\teţei istoiiei ])\1te3 să reprezi11te priri alte îrttâ1nplări co-


re.:>1Jo11de11te faptul că eţJot..~<l este 11eces:.lră şi predeten·11it1ată.
Problenia de a şti tll1că w1 eveilln1ent ia 11t1111ele w1ei epoci s<iu al
trr1t1i ră~tin1p mai 111ic îr1 rapoit cu o cultură şi îr1 c~1rsul acesteia
este legată, cum se va vedea, de ideea de desti11 şi de întân1pla-
re şi , totodată ca o co11secir1ţă, de de<>sebi rea dir1tre tragedia
''epoqt1a1e', di11 Occidei1t şi tragedia episociică din arlticl1itate.
Pe lângă acestea se pot distinge epoci ano11i111e şi epoci
per:-,yo11ale confot 111 tipului lor fizionotr~ic din in1aginea istoriei.
Intâ111plărilor de p1i1n rang le aparţi11 1na1i!e perso11alită~ şi forţa
plastică a desti11ul tsi personal, care încorporea.ză î11 forn1a proprie
desti11·ui a 111ii de persoane, de popoare sa tl de peri oade întregi.
Ceea ce deosebeşte însă pe n1agnaţii indust1iei şi pe fiii ha~
zardtilui fără măreţie i11terioară ca Danton şi Robespierre --
de eroii din istorie, est~ faptul că destint1l lor personal nu are de-
c.ât tr·ăsătttri generale. In pofida numelui sonor, tipu1 care don1ina
epoca nu era unul di11tre ''iacobini'', ci to~ ''iacobi11ii ''. De aceea
f)rima 1)arte a epocii, Revoluţia, a fost ~1bs0Jut ai1onin1ă, în tin1p

21 0
ce a doua" cea napoleoneană" a fost personală în cel
A.
111a1 î11alt
grad. ln câ~va ani, forţa extraordinară a acestor fenomene a
l111plinit ceea ce epoca antică corespo11dentă (386-32.2)„ vagă şi
nesigură " ar fi trebuit să realizeze în tin1pul tmor decenii întregi
de tulburări subterane. Este esen~al pei1tru ca toate culturile să
aibă " în fiecare din etapele lor de dezvoltare, la început aceeaşi
posibilitate şi să realizeze apoi necesitatea fie sub chipul tinei
111ari personalită~ (Alexandru, Diocle~an, Mohamed, Luther,
Napoleon), fie al unui eveniment aproape nen1en~onat, cu o for-
mă internă senmificativă (războaiele peloponeziac, de treizeci de
ani, de succesilllle la tronul Spaniei), ori chiar al unei perioade
obscure şi nedefinite (perioada diadohilor, a hicsoşilor, a inter-
regnului ge11nan). Aceasta este deja o problemă de stil a istoriei
- deci de stilul tragic adică să ştim ce formă are pentnt srne
p1·obabili tatea.
Rămâne încă în seama unui poet destul de important al
viitorului înţelegerea şi redarea tragicului din viaţa lui Napoleon,
ca re este chiar faptul că el a cărui fiinţă s-a trezit I uptând
îtnpotriva politicii engleze, cea mai demnă reprezentantă a spi-
, ritu1t1i inst1lar a provocat chiar prin această luptă victoria
spiritului englez asupra celt1i co11tinental, în vren1ea aceea destul
de puternic, prin ideea de 'I.eliberare a popoarelor'', pentn1 a-l
birui şi a-1 tri1nite să 111oară pe i11sula Sfânta Elena. Nu el a tost
înte111eietorul concep~ei expa11sioniste. Aceasta a fost o descen-
de11tă a puritanis111ului din anturajul lui Cromwell, care a adus pe
1
lun1e i111periul colonial englez : la fel ) începând cu acea zi de la
Val1ny, înţeleasă nt1111ai de Goethe, aşa cum o arată celebru) lui
Cltvânt din seara bătăliei, ea se datorează mintilor , educate în
spirit englez, ca Rousseau şi 1\1irabeat1, ca şi tendinţelor arn1ata
revolu~onare ce era 111â11ată de idei filosofice pur engleze. Nu

1. Amintesc vorbele lui Ca11ning la începutul secolului al XIX-iea:


"'Atnerica de Sud liberă şi, dacă este cu putinţă~ engleză !'" Niciodată
i11st i11ctul de expa11sit111e nt1 a ~JlltlS sâ se exprin1e cu atâta claritate.

21 J
Napoleo11 a fost cel care a adus aceste iclei ~ îr1să ele l-au forn1at şi
câ11d s-a urcat pe tro11 a trebuit să se confon11eze lor~ în ciuda
singurei puteri , A.nglia„ care le do1·ea tot atât de mult. l111perit1I
lui este o operă de sânge francez, dar în stil englez. Gra~e mai
,1Jes Jl1i l.ocl<e, Shc1ftesbury„ Clarke~ Benthan1, teoria ''civilizaţiei
et1tope11e''„ a eien1s1nult1i occidental, a apărut şi a ajlmŞ apoi la
Paris prin inter1nedi ttl ltti Bay·le, Voltaire, Rousseat1. In 11u111e-
le af·estei .Anglii a })ar1a111cntarisn1ului„ a 111oralei ·111 afaceri şi
:-1 j11111aJisr1-it1lt1i, s-at1 ţ:}urtat bătăliile de la J\.·1arengo, Valrr1y_,
Sn1()1e11sk şi Leipzig, iar spi1itt~1 e11gJez a trit1tnfat JJe toate aceste
câ1npt11i de luptă asttJ)fa cultur~i franceze tiin Occider1t . Pri1nt.1l 1
consttl 11t1 urmăre<t nicid~~c1J 111 scopul de a a11exa Europa occi-
der1ta1 ăla Franta: „ el \~ ..:;1·~.-;·1 î:1t.'1~ .~ie t,)ate -·-1at5 ideea lt1i ;\te~xan-
drtl, aflaL~ la ÎnCeJ)lltt&! c„. ~cărei {:~vilizc!i1 ~-- să substituie iin-
~~eri11l colorilai ,englez Cil u11ul frar1ce;~ şi să ()ft;re î11 ac~est fel
supre111a~ei polit1co-~;.1iJl1 :~re ·, 1 ;:11cez~~ t.tn ft111d2~r11ent cu greu
:1t<1cal,it în Cl1lt1Jr;1 Occi<ie!ltl1llJi Al· fj f.0st. iJrt~(,:iur1 i1npcri11l llJi
....-. 1-.. IA ,„ ,, ' ' „ , .., .:J f ,, • ..,
\..... ).(0, .....Ju1nttl.s, li1<1~~ .~C.:..~\\.,Jţr ,1 , J ,,p~Ulr..,(~ \/'J11~.tLl~ ae a"..f„~:tSta liala
f'i • •„ { :i, 1 ~ •_!, „... ""' ·
y• .:..l ~ ,, 1 ,.-~,..,. no...., '"'1 l-.'4 ~,., ... .11 1

(~0 l? Paris, Î!1 pc>fia~ţ !~ii (' ·1lt1~11b şi Fi'ip at lf··len )i }~g,111i7"'3l
. . .+„„„. . d
•1i :s ~
1 ~·~~·
~ .
~„.._,,....~
,.
·1 r Ir;,· . .-, ~
11 ,.- . ,''"": t'.!J. ~. - r
lti!,t.,l 1 Şl C(c1E';.~ { \; 21-...t„.t! !iJ,.;(I ._) l1ll .;.'.{e il!sll I. ~CS1. l. 3\<.,~;i~,..I t~C ~1
1 -., r ...,.

clt:;ric~1l„, ci ecot1orJ1·c si' !n tlila~ P(~2te că -ace2\sta era ~t1le11tia


"
cîest~ntllt1i 1)ri~11nisiL~J1e~4 r.~4i i\'ai}ule0n. {.)1r j)ftl1 f!'lc.-:a (\e la Paris
(l 76~1) l:l1estit1nea a !(.lst d\:;l.3 1 r:3J1ş<1tă 1..'ti11rra Ftat1ţf~i~ ~1ie (:ărei
ÎJ!lf:~ ~5c {Jroiec.te ati eŞl!r-lt de fie,c<l Ie ,j~rt~:i irl faţa t!11or ir~tâ.111i1tări
1r)sie.r1ifiar1te.
...., Ea a est1at
, intfti li\ Sai11t-Jt::ar~ d'.~cr(-! in f..1ta
„ rezis-
tc~nţci t111ei t11âirli de art·!leji.~ti dcbc\rcaţi i~J vre111e di11 }\11glia.

· --·- - - - - - - - - - -
1„ t-:t1lt11r~ O{~cidentală matt1ră a fost absolut f1·ru1ceză şi a apărttt în
tin11,11l lllÎ Ludovic al X~
\/-lea. \ 1e11itld di11 l11area cultltră spa1tio1ă~
d~ r . î11ce~1ât1d cu do1~1ni;J lui l„tiu\; ·'C al X\!'-lea~ parctil eng1ezesc l-a
ît1vi11s pe cei fran(~e1.„ sez1tir11er~tt1! , spirittif., rilOda şi n1a.nierele di11
S<)cietatea Londrei-- pe cele de la \lersailles: Hogartlt pe \Vattea11:
i11ob1iierul stil C!1ippe11dale şi po11el~l.r1ul WedgY.·ood pe cele de stil
Boulle şi Sevres.

212
...

Apoi, după pacea de la Amiens, în timpul când ea avea în pose-


si w1e toată valea fluviului Mississippi până la Marile Lacuri şi
lega rela~i cu Tippo Sahib, care apăra atunci Indiile Orien-
tale împotriva englezilor, o manevră greşită a amiralului ei a
obligat-o să îr1tren1pă o acţiune pregătită cu grijă~ în fine, dorind
să încerce o nouă debarcare în Orient, după ce franţuzise Adriati-
ca prin ocuparea Dal111aţiei, a insulelor Corfu şi a întregii Italii şi
negociase cu şaht1I Persiei o ac~une împotriva Indiei, î11 faţa
capriciilor î1npăratului Alexandru, care't fără dubii, ar fi protejat
uneori, iar atunci ar fi asigurat cu sor~ de izbfu1dă un marş
asupra Indiei. Nun1ai după eşecul tuturor variantelor extraeuro-
pene a ales Napoleon, ca z1/tin10 1·atio, lupta cor1tra A.t1gliei şi
cucerirea Gen11aniei şi a Spaniei care erau chiar ţările unde ideile
lz1i revolu~onare de sorginte engleză se ptiteau întoarce în1potriva
lui ? Aicj s-a tăcut pasul care îi va face indezirabilă prezenfa . 1

Ţine de hazardul istoriei dacă sisten1ul coloni-"1ti i lumii,


precorrizat cândva de Spania, are azi o amprentă engleză sau
franceză şi dacă ""Statele Unite ale Europei'', corespu11zâ11d cu
i111periul diadot1ilor, iar în viitor cu Imperiul Ro111a11, se vor fi
realizat prin el ca 111onarhie militară ron1anică cu baze democra-
tice, sau se vor realiza Îtl secolul XXI, printr-w1 otn de afaceri
atotputernic, ca un organisn1 economic. Succesele lui Napole.on
au un revers care ascu11de de fiecare dată o victorie engleză a
civiliz.aţiei asupra culturii; in1periul şi căderea lui, ''1narea naţiu­
ne''~ emanciparea vremelnică a Italiei~ care în 1796 ca şi în 1859,
a schimbat doar costumaţia politică a Wlui popor de multă vreme
insigni:fia11t: distrugerea imperiului gern1an, o epavă a goticului,
sunt feno1nene de suprafaţă în spatele ~rora se află n1area logi-
că, adevărată dar invizibilă, a 1st·oriei. In spiritul acestei logici,

1. Reforma militară a lui Scharnhorst este o inostră de ''întoarcere la


natură',, în se11sul afirn1at de Rousseau şi de Revoluţia fra11cez.ă~ în
contra arn1atelor regulate pe care le înregistraseră războaiele di11asti- ••

ce din tin1pul lui Frederic cel Mare.

213


Occidet1tul a îndeplirtit atunci, pri11 civilizaţia engleză, prăbuşirea
culturii care ajunsese, în fo1111ă franceză, la desăvârşi1-e, în timpul
''Vechit1lui Regim''. Luând ca simboluri ale cotiturilor istorice
''contemporane'' căderea Bastiliei, Valmy, Austerlitz, Waterloo
şi ascensiunea Prusiei, vedem că ele corespWld î11 antichitate
bătăliilor de la Cheroneea şi Gaugamelai expediţiei împotriva
Indiei şi victoriei romane de la Sentium. Inţelegem astfel că în
războaiele şi catastrofele politice materia de bază a cercetării
noastre istorice, esenţialul unei lupte, nu este victoria, aşa cum
nici scopul Wlei revoluţii 11u este pacea.

18

Cel care a asimilat substanţa acestor idei va î11ţelege


într-o ,..oarecare măsură fo1111a încremenită a principit.tlui cauzali-
tă ţii. In pritnul rând, acesta este caracteristic stadiilor târzii ale
diferitelor culturi care, fatale într-o cercetare veritabilă a istoriei,
exercită asupra imagi11ii ei universale o acţiWle cu atât mai tira-
nică. Kant a definit foarte prudent cauzalitatea ca o forn1ă 11ece-
sară a cunoaşterii . N-ar trebui să insistăm prea mult asupra a
ceea ce el înţelegea prin studiul raţional al universului înconju-
rător prin excelenţă uman. S-a înţeles uşor tei rnenul de nece-
sitate, dar a fost uitat faptul că el îşi restrângea noţitmea la un
domenit1 particular al cunoaşterii, exclu~nd tocmai experienţa
istorică vie prin intuiţie şi sentiment. Cut1oaşterea oameni!or şi
cunoaşterea ştiinţifică nu se pot deloc compara între ele. In tot
secolul XlX s-au făcttt însă eforturi să se şteargă linia (ie
demarcaţie dintre natură şi istorie în folosul celei dintâi. Cu cât
se gândea n1ai tnult cu metodele istoricului, cu atât se uita că nu
gandirea este aici mţza. Aplicând zilnic viului schema încremeni-
tă a raportului spa~al şi atemporal cauză-efect, au fost ti·ansfera-
te in imaginea panoramică sensibilă a istoriei liniile definitorii ale
~ 111aginii naturii fizice. Nici unul dintre spiritele târzii, citadjne,
constrânse Ja tiparele gât1dirii cauuile, 11u a sin1~t condiţia absur-

214
-

dă a ur1ei ştiinţe care, din cauza tme1 11eî11ţelegeri


metodice, încer-
ca să surprindă devenirea organică în mecanismul devenirii. Ori
ziua 11u este o cauză a nopţii„ aşa cun1 tinereţea nu este o cauză a
bătrâneţii, sa·u floarea o cauză a fructului. Tot ceea ce surpnn-
dem prin spirit are o cau=ă,
tot ceea ce înţelegem cu certitudine
interioară ca organis111 are un trecut. Cauza 1narchează ''ca=11r·
pretutindeni posibil~ forma interioară a acesteia este constantă.
oricare ar fi momentul, numărul şi, în general, posibilităfile de
tnani·fcstare. Trect1tt1! marchează evenin1entul care s-a întân1plat
o dată şi este iretJetabil. După cum vom aborda o por~une a
w1ive1·sului î11conjurător cu ocl1j de critic conştient sau de
fizionomist fără voie, aşa 11e vom CAtrage ideile dintr-o experienţă
tehnică sau o experienţă de viaţă~ prin urn1are, scopul nostru va
deveni o cauză ate1npora1ă situată în spaţiu sau o direc~e ce vine
de iei i către azi şi c.ătre n1âine.
Sp:ritt1l tnetropoJt~i nu VTea incă să procedeze ca atar,e
"'
l~conjt1rat de o teh11ică n1eca1Lică i1.ventată chiar de el, sn1ui-
gandu-i nat1J1·ii cel 1nai perict:ilos secret le11ea --- el ·vre<1 !la
cucerească şi istoria p1in tehr1ică, în teorie şi în practică. JJrile_j11l
favorabil, 111om"ei1tul prie1riic, este \;orba cea mare pri11 care el
şi-o anex~1L1. Lti ~:oncep~a 111aterialistă clespre istorie do1nnesc
legile cauzalităţji, de unde şi concluzia că este petniis să se
co11sacre idealurile utilitare ale ''lumilor'', ale omerurii, ale păcii
eten1e drept leluri ale istoriei tu1ivcrsale realizabiie prin ''evoluţie
şi progres''. In aceste proiecte în1bătrânite, sentimentul destint1lui
a tnt11it deodată Cll îndrăzneala şi ct1rajul juvenil, care se agită,
atrase către viitor şi pline de ge11erozitate în faţa unei dete111-iinări
obscure.
Numai tinereţea are un viitor, ea este un viitor. Această
enigmatică muzică a cuvit1telor î11seamnă tin1pul direc~onat,
destinul . Destin11/ este n1e,-·e11 tânăr Acela care îl înloctiieşte
printr-un lanţ cauză-efect vede, ca să zicem aşa, ceva bătrâtl ş1
trecut ce nu-este-înc.ă-realizat. ·oe aici lipseşte direcţia. Dar
omul debordând de viaţă care 111ergc înaintea ever1imentelor nu

215
are nevoie să ştie nimic desp1·e scopul şi despre utilitatea 101·. El
se simte pe sine ca fiind sensul evenimentelor. Aşa a fost ere.dinţa
în steaua călăuzitoare a lui Cezar şi Napoleon, care nu-i părăseş­
te pe 1narii oameni de acţiune. Ea este profimd ancorată, ·1n ciuda
oricărei melancolii juvenile, în copilărie, în orice tânără genera-
ţie, popor tânăr, ct1ltură tânără şi , dincolo de întreaga istorie, în
to~ cei activi şi contemplativi care rămân tineri în ciuda părului
alb, n1ai tineri decât orice tendinţă, oricât de precoce, ce decurge
din orice î111prejurare favorabilă atemporală. Semnificaţia sensi-
bilă a universului înconjt1rător, de fiecare dată momentană, se
trezeşte din primele zile ale copilăriei care nu identifică realitatea
decât prin personaje şi lucn1ri, ş1 se lărgeşte, ca o i111agine n1ută
şi inconştientă, până devine expresia generală şi trăită a întregii
culturi din acest stadiu şi ai cărei unici interpre~ sunt cunoscă­
torii vie~i şi 1narii istorici.
Impresia imediată a prezentului se desprinde aici din
itnaginea trecutului care nu se poate rememora decât în spirit,
deci ca univers care se constituie din uni\iersuJ împlinit. Asupra
celui dintâi se deschide privirea experimentată a omului de ac~u­
·ne, a 01nului de stat, a generalului. Asupra celui de al doilea uni-
vers privirea contemplativă a istoricului şi poetului. Primul
este asumat practic prin suferinţă sau ac~une~ cel de al doilea
cade sub don1inaţia cronologiei precum un simbol măreţ al
trecutului ireversibil . Noi privitn în trecut şi trăim în viitor, Ia
1

întâlnire cu neprevăzutt1l ~ de la experienţa tehnică a primei copi-


lării, iinaginea evenimentului irepetabil se pătrunde acum de

1. El se poate sluji de se1nnele 111ate111atice tocmai pentru că se sustra-


ge ti111pt1lui. Pentru ochit1l 11ostru aceste numere pietrificate !1'emn ~fică
destinul de altădată~ dar el are cu totul alt sens decât cel 1natematic.
Trecutul nu este o cauză, aşa cun1 fatalitatea t1u este decât o formulă,
iar acela care le tratează ca un n1atematician, ca şi istorictil materia-
list„ nu t11ai vede realme11te trecutt1l aşa cu1n este, adică un trecut trăit
o dată şi n i1n1ai odată.

21 6
previzibil care genereaz.1. o in1agine a naturii confon11ă cu legea
şi supusă calcului şi nu numai ritmului fizionomic. Si1nţln1 un
vânat ca pe o fiinţă animată, dar, curând după aceea, ca pe o
sursă de hrană, îr1tr-un fulger veden1 un pericol sau o descărcare
electrică. Această imagine secundă, târzie şi pietrificată, în
accepţia rnarilor oraşe o domină din ce în ce mai mult pe prima.
lmaginea trecutului devine mecanică, se materializează, iar de
aici extragem, pentru prezent şi pentru viitor, o sumă de reguli
cauzale. Credem în legi istorice şi în caracterul ra~onal al aces-
tor legi.
Ştiinţa este însă mereu ştiinţă a naturii. Cunoaşterea
cauzală, experienţa tehnică nu sunt valabile decât pentru devenit,
extensibil, cunoscut. Pentru istorie viaţa este ceea ce ştiinţa este
pentru natură, pentru universul sensibil, conceput ca element,
abordat în spaţiu şi reprezentat după legile cauzei şi efectult1i.
Există deci, în general vorbind, o ştiinţă a istoriei ? Amintirn că, .
în fiecare imagine cosmică person2lă, care nu este, mai mult sau
mai puţi11, decât o i111agine ideală, se manifestă mereu o ches-
tiune dt1ală: nu se admite ''natura'' fără accente vii, nu există
"
''istorie'' fără accente cauzale. In sânul naturii, încercările de
acelaşi fel produc 11eî11doios acelaşi rezultat confot 111 legii~ fiecare
din aceste Încercări este un eveniment istoric datat, însă ire-.
"
versibil. In istorie, datele trecutului denumiri şi reprezentări
cronologice sau statistice alcătuiesc o materie inertă. Faptele
''sunt stabilite'' chiar atunci când sunt ignorate. "Intregul rest,
dincolo şi dincoace, este imagine, theoria. Istoria însă este chiar
''fiinţa prin imagine'', pentru care muJ~n1ea de fapte nu este decât
wi sclav. Natura este teorie ce slujeşte pentru cucerirea acestei
bogă~i factologice ca scop pentru sine.
Aşadar, pe11t1-u istorie nt1 există o ştiinţă, ci o pre-ştiinţă
care constată tot ceea ce a existat. Pentru privirea istoricului
datele sunt totdeauna nişte sitnboluri. Dimpot1ivă, cercetarea
ştiin~fică nu este decât ştiir1ţă. Pel1tru că are caracter tehruc şi ca
scop şi ca origine, ea nu u1111ăreşte să descopere decât date şi legi

217
dt~ esenţă cauzală; de îndată ce se îndreaptă spre alte lucruri, ea
de\1i11e 1netafizică„ un fel de suprarealitate. Numai din această
ra~ttt1e datele despre istorie şi datele despre natură sut1t de două
feJu1i~ secWldele revin neîncetat, Qrimele niciodată. Sectmdele
sunt adevăruri, p1imele sunt fapte. In zadar ''hazardul'' şi ''desti-
11t1I ., par a fi înrud.it.e ca nişte i1nagini comune, în fapt amâ11două
ţjn dt fiouă lumi diferite. Desigur, imaginea istorică R tmt1i om
şi, ca atare, chiar acest om este cu atât mai superficială cu
c·fit întât11plar~'\ donmeşte aici tnai pregnant: Îl1 eo11seci11ţă este la
tel de stgur că o cu11oaştere a istoriei este cti atât mai săracă în
con~nt1t cu cât îşi eptiizează obiecttil inventariind ra1Jot1t1rile
l 1a1..;1te t1t1r11ai pe 1·ec:1lit<ite. Clt cât ve~ trăi istoria dir1 interior. CLJ
atat mai puţine vor fi ini.presiile ''cauzale'~ a căror insignifia11ţă
' l ţ1 s1111ţi-o cu certitudi11e. Cercetaţi operele ştiinţifice aJe lt1j
Goethe şi veţi descoperi cu ·uimire repreze11tarea naturii vii. fără
tor 111L!le. fără legi, fără nici o ur1nă de ·Cat1zalitate. Pentn1 el
t1t ll!)tJl nu î11sca1nnă cte1J{lrtare, ci s~"11tin1 e11t. Sav'111tul 'I cart, a11aJi-·
zccl711 şi ~:lasea. 7A pur şi sin1pl i.1 ca tm •.:1·itic, n1.1 pătrttnde 'i118t1r1t1·t1
: ! lt1 s1t11te~ 11t1 are aptitttdinea de a trăi ce este 111ai ţJr8sus de
orti:e J~i11d şi profitnt1 totodată . Istoria ce:e însă ~lcest lt1crt1, fapt
, ... lt 1~t1fică parado;<ul u1·1nător: W1 istoric este cu atât mai 11are,
Cl! cât se situează n1ai departe de ştiinţa prcltJriu zisă .

lat] o sche111~ ce \)Oate rezun1a ceea ce toctnai a111 spus:

218
-

"-- Suflet --------->~Univers _,)


-
V1aţă, Direcţie Extensie
Trăirea destinttlu1 posibilă Cunoaşterea cauz.ală
numai o dată, irepetabilă posibilă în n1od curent

''Fapte'' ''Adevăr''
Ritm fizionomic Critică sistematică
(Instinct) (Intelect)

Fiinţa trezită subo1donată fiinţei: Fiintă


, trezită dominantă
Imaginea universală a istoriei: a fiintei:
,
Experienţă de viaţă - Imaginea universală a natt1r11
l111aginea trecutului; rep1·ezenta re Metode ştiinţifice
prin intuiţie (istorici, tragedieni): Religie, ştiinţe ale naturii .
Cercetare a destinului. Din punct de vedere teoretic:
Direc~e către viitor; reprezentarea Mitul, Dogma, lpote~ .
prin acţiWle (politicieni): a fi un Din punct de vedere practic.
destin. cult, tehnică.

19

Are cineva dreptul de a considera o seamă de fap__te soci-


ale, religioase, fiziologice, etice, drept ''cauză'' a altora ? In fond„
istoricul şi, 1nai mult, sociologul, nu cw1osc altă metodă. Este
toc1nai ceea ce ei numesc înţelegerea istoriei şi aprofW1darea
cunoaşterii acesteia. Dar pentru omul civi1izat în realitate există
1nereu llll scop 1 aţional. Fără el universul nu are sens. Sigur că
4

libertatea non-fizică de a alege cai1zele funda111entale nu este


lipsită de o latură comică. Unul va alege W1 grup, celălalt altul
asemănător, ambele ca prima causa sursă de inepuizabile
i1olemici şi atnândoi îşi vor împăna operele cu pretinse
explic~iţii î11 spiritul dete1111inisn1ului cauzal din natură . Pnntr-

219
una din ne111uritoarele lui... banalită~ ritn1ul mişcării uni-
versale ce se perpetuează ''prin foame şi dragoste'' Schiller a
dat acestei metode o expresie clasică. Secolul XIX, când s-a
străbătut drumul de la raţionalism la materia1ism, i-a decernat
pre1niul canonic. Aşa a fost scos în faţă cultul utilitarisn1ului.
111 numele spiritului secolului, Darwin a sacrificat pe altarul
acestuia doctrina despre natt11·ă a lui Goethe. Logica organică a
faptelor din universul viu a fost înlocuită, st1b tm înveliş fiziolo-

gic, de o logică mecanică. Ereditatea, adaptarea, selec~a specii-
lor sunt cauze oportune ce au o substanţă pur mecanică . Mişca-
1·ea ''în spa~u'' st1bstituie înlă11ţuirea evenimentelor istorice. Dar
există oare !.'procese'' istorice, psihice, în genere vii ? Au oare
''111işcările'' istorice, precum secolul luminilor sau Renaşterea,
nişte elemente comune cu conceptul natilral de mişcare ? Cu-
vântul proces a suprimat destinul. Secretul devenirii este demisti-
ficat. Mai multă structură tragică, însă o singură structură n1a-
te111atică a evenimentelor tmÎ'v'ersale De acum încolo„ istoricul
''exact'' presupW1e că în i1naginea istoriei există o succesiune de
~ape de tip mecanic, că aceste etape SWlt accesibile prin analii.a
raiională, ca o experienţă din fizică sau o reac~e din chimie~ prin
ur111are„ 1notivele, 111ijloacele, scopurile. căile„ trebuie reprezenta-
te la suprafaţa istoriei printr-o ţesătură fer rnă şi vizibilă, palpabi-
lă . Foan1ea şi Dragostea acestea su.nt astăzi cauzele pro-
1

ceselor mecanice dit1 ''viaţa popoarelor'' Problemele sociale şi


cele sexua1e, şi unele şi altele reieşind din fizica sau din chimia
vieţii publice excesive, devin e\1dent tema ştiinţei istorice utilita-
re, prin i11·mare şi a tragediei corespondente. Drama socială este,
11econdi~onat, vecină cti niaterialisn1ul istoric. A~stfel, ceea ce
era. în cel n1ai înalt sens, destin în ''Afinită~ elective'' nu n1ai este
decât o problemă sexuală în ''Femeia mării'' Ibsen, ca to~ poe~i
intelectualişti ai 1netropolei, nu poetizează . Ei construiesc, iar

1. Rădăcinile metafizice ale economiei şi politicii care formează baza


acestora sunt arătate î11 volumul II.

220

t:~,,t0da1ti1 lor se întinde de la o cauză primă la W1 efect ultim.


Perub1lele lupte artistice pe care le ducea Hebbel aveau totdeauna
scopul de a alunga di11 firea lui, mai mult critică decât intuiti\1ă,
un elen1et1t absolut prozaic acela de a fi poet în ciuda voinţei
sale. De aici aplecarea lui exagerată, totalmente antigoetheeană,
pet1tru 111otivaţiile evenimentelor. La Hebbel, ca şi la Ibsen, a
motiva înseamnă voinţa de a reprezenta în mod cauzal tragicul.
Lui Hebbel i se întâmpla să vorbească despre şun1belniţă în
111otivarea Wlui caracter. El a analizat şi a transfotmat anecdota
pană a făct1t din ea un sistem, o demonstraţie a unui caz particu-
lar. Este suficient să tinem seama de fo11na dată de el istoriei lui
~

Judith. Shakespeare a luat-o ca atare, iar fa1111ecul fizionomic al


unui evenin1ent autentic i-a revelat misterul cosmic. Dar reco-
mandarea lui Goethe: ''Nu căutaţi nimic în spatele fenomenelor;
ele însele s11nt doct1'"ine'' nu se mai putea perpetua în secolt1J lui
Marx şi Darwin. Oamenii nu mai erau capabili să descifreze un
destin în fizionomia trecutului şi să reprezinte W1 destin pur în
tragedie. Şi colo şi colo, cultul utilităţii a itnpus un scop total
diferit Demonstraţia trebuie făcută prin reprezentări . Trebuie
'~tratate'" „'probleme'' ale tin1pului şi '"'rezol vate'„ probleme sociale
la zi. Pentru aceasta„ scena şi mersul istoriei reprezintă mijloace-
le. Oricât de inconştient ar fi putut-o face, darwinismul a î1npru-
mutat biologiei o nuanţă politică. Aceasta este o act~vitate demo-
cratică ce a pătruns într-un anume fel î11 curentul ipotezelor
primare, iar lupta pentru existenţă a vie1111ilor pământului a dat
bipezilor veni~ pe lu1ne o lecţie şi nin1ic 111ai inuit.
Totuşi, istoricii ar trebui să înveţe din prudenţa exempla-
ră a celor ce reprezi11tă ştiinţa cea mai n1atură şi mai tiguroasă :
fiziciei111. Dată fitnd n1etoda cauzală, este jignitor 1nodul superfi-
cial în care ea este folosită . Lipsesc de aici discipli11a spiritului,
profunzimea perspectivei, fără să n1ai vorbim de scepticismul

221
i11erent n1odului de folosire a ipotezef c)t· în fizică'. Fizicianul
priveşte ato111ii şi electronii, ct1renţii şi f oc2rele de energie, eterul
şi 1r1asa, r1u ca pe o cenuşăreasă a laicilor şi a 1no11jştilor, ci ca pe
11işte i1nagini supuse raporturilor abstracte rezuJtate din ecuaţiile
'!iîerenţial~ reprezentate prin numere i11-vizibile, toate acestea cu
anume libertăţi de alegere între mai mt1lte teorii, fără a ciuta în
ele alt adevăr decât acela al semt1eJor conven~onale . El ştie că
2

!Tlergând pe această cale. singura posibilă pentru ştiinţă. în sfera


experier1ţelor legate de structura telmică a universului înconjură­
tor nu va putea ajllllge decât la intetpretarea simbolică a wu-
v'ersului -- şi ni111ic mai n111/1. Desigu1· •:ă 11u este o ''cw1oaştere''
111 sensul pozitiv şi popul ar. A c1inoaş te i tnagit1.ea r1aturii -- crea-
pc şi reproducere ale spi1itului şi ale UI1ui alter ego în extensie
spa~ală înseamnă a se cunoaşte pe si11e.
fizic.a este ştiinţa cea mai 1natură, spre deosebi re de
biologie, care studiază imaginea fii11ţei 01gar1ice„ fii11d, ca sub-
stanţă şi metodă, ştiir1ţa cea inai d1=.b ·1ă . „Ret.zlitatea cercetării
istorice, 111ai aJes ca })Ură 11zjo11or11ie, illl poate fi elt.1cidată decât
~1rin rect;rs la .s tudiile lt,i Goctl1e asup!°a naturii. Acelaşi 1ttcru şi
î'i1 1i11eralogie: i 111<~iat \1ederile co11 verg î11 1!naginea istoriei
terestre, unde gfa11itul, roca lui })referl1t.ă , (tre aproape acelaşi
se11s pre<;ui11 cel dat (ie 111ir1e în isto1ia u111ai1ă eler11entului 0111e-
11esc originar. Prin exa111inarea unor }Jl;;1nte cu11oscute, el vede
----··„------ - - - - - -------
l& For111t1larea ipotezelor s-a făct1t cu mt11t 111ai puţine ezitări î11 cl1i-
n1ie1 ~it' cau.za înnidirii reduse cu mate111atica. U11 castel de cărţi de
joc, Cttn1 se poate \·,~dea di11 re1Jrezentările cercetărilor actt1ale în
. .1on1~niu! structtrrii ato111ult1i (Cf., de ex. tv1. Bor11 -- ' Der At1fbat1 der
4

i\1aterie'', 1920~ ar fi i111posibii 11, teoria elect~·o111agnetică a luminii,


aj c~r~i at1tori păstrea7..ă 111ereu o concepţie -clară asupra li111itelor
di t1tre cunoa~terea 111ate111atică şi reprez1~nt11rea pri11 ir1'1(1gine şi
r1imic: mai 111ult.
-"'

2. l ntre aceste irrtagirti şi dent1111irile di11tr-un tabel intercalar 11u este


nici o diferentă.
'

222
cum în faţăi se deschide fenon1enul originar al metamorfozei,
for111ă originară a istoriei oricărui org"nisn1 vegetal, ajungând
apoi la acele idei ciudat de adânci despre tendinţa spre vertjcală
şi spirala vegetală, care nu au fost înţelese nici până astăzi.
Studierea oaselor, orientată exclusiv către o percepţie intuitivă a
ui1iversului viu, îl duce la descoperirea osului interrnaxilar la om
şi la idea că craniul vettebratelor reprezintă dezvoltarea a şase
vertebre. Nicăieri nu este vorba de cauzalitate. El simţea 11ece-
sitatea destinului aşa cum a exprimat-o în ''Cuvintele orfice'':

l.'T1·ebuie astfel să
fii„ nimeni nu scapă vieţii,
Aşa grăit-a Apollo~ astfel zis-au profeţii.
Dă viaţă fo1111ei adânc întipărite î11 tine-
Pe ea n-o pot înfrânge nici tin1p, nici regi, nici legi haine.''

Astrochimia~ Jatt1ra mate111atică


a observatiilor di11
>

fizică, şi fiziologia propriu-zisă îl preocupau foarte puţin pentru


că ele sunt sistem„ experienţă a devenitului, a morţii, a încreme-
nirii Aici îşi are originea contrazicerea lui Newton incident în
care fiecare are dreptate: unul cz1noştea procesele din natură re-
zultate din legi pnvi11d culorile 1noarte~ celălalt era artist şi avea
experienţa i11tuiţiei şi a sensibilult11. Apare acum în l1Jmină a11ti-
tez..a celor două uni verst1ri şi eu vreau s-o 1·ezum în toată relevan-
ta
, ei.
Istoria este caracteri=ată de faptul real irepetabil, natu-
ra de „fiinţa 111ere11 posibilă. Atâta vreme cât observ imaginea
t1niversului î11conjurător pentru a şti după care legi trebuie ea să
se realizeze, fără a tnă întreba dacă această realizare a avut. loc
sau ar putea doar să aibă loc, dacă este aşadar atemporală, et1
stmt naturalist„ fac ştiinţă pură. Este con1plet indiferent, pentru
necesitatea unei legi natu1·ale şi nu există altele că ea apare
foarte frecvent sau 11u se ma11ifestă niciodată„ adică este indepe11-
dentă de destin. ~fii ele co:nbinaţii chimice nu se produc şi nu se
vor realiza iliciodată, dar eJ e sunt den1011strate ca ~losibile şi, în

223
consecinţă„ ele există„ dar numai pentrn sisten1zil fix al nat111·ii,
nu pe11tn1fizionomia universului ce se mişcă. Un sisten1 se com-
pw1e din adevăruri, o istorie se întemeiază pe fapte. Faptele se
succed„ adevărurile se deduc~ astfel„ când diferă de cun1. A fulge·
rat: iată un fapt care se poate arăta cu degetul rară a vorbi . Dacă
fulgeră, va tuna: iată ttn fapt care, pentru a fi exprimat, cere o
JJ1·opoziţie. Experienţa pe vit1 poate renunţa la cuvânt„ cunoaşte­
rea siste111atică este i111posibilă fără cuvinte. ''Nu există nimic
definibil î11 afara a ceea ce are istorie'', a spus odată Nietzsche.
Istoria este 1nsă un evenirr1ent prezent„ cu llll picior în viitor şi cu
u11 oclli îndreptat spre trecut. Natura este dincolo timp, ea are
"
caracter de spaţialitate, dar nt1 are direcţie. ln natură domneşte
necesitatea 111atematică, în istorie domneşte necesitatea tragică .
~

111 realitatea fiinţei trezite cele două Iun1i a observaţiei


şi a ab11ega~ei se îrttreţes precum băteala şi urzeala care
·~forn1eaZ:1„, in1aginea într-o tapiserie de Brabant. Ca să aibă o
e>:iste11ţă pentni intelat în ger1eraJ, fiecare lege trebuie odată
ciesc1J1)eritft, adică t1 ·ăită pri11tr-o hotărâre a desti11t1lui î11 caclrttl
istor1ci spirituale„ fiec21·e destin apare sub un \'eş111â11t sensibil -
persoa11e, fl1pte, 111edii, gesturi, în care legile t1aturii sunt î11
acţit1ne. Viaţa ot11ult1i p1·i111iti v era so1t1tă t111ită~i den1onice a
desti11t1lui„ î11 conştii11ţa 0111t1lt1i di11 cultu1ile evoluate„ cor1tradic-
ţi~:i di11tre o anu1ne i111agine p1i!11itivă şi alta tardi\1ă este in1posibil
de trecttt stJb tăcere~ la on1t1l civilizat senti1nentul tragic al
ttt\i verst1lui este uc?s de 1r1sti11ctt1I mecanicist. Istoria şi natura
sL1111 opL1se in t1oi prectt111 VIaţa şi n1oartea~ tot aşa f!esti111,/
r/~·1·tJ1111·1i ete1"t1e :·;e (Jp1111e spaţi11/11i de1 er1it11/11i etern. In fiinţa
1

trezită lieve111rea şi deve11itt1l îş1 displttă pri111atul imaginii uni-


\:ersaJe. For111a st1prcmă„ foarte evoluată a celor două n1etode,
i;osit)1lc 1:l1n1ai î11 i11arile culturi„ apare la sufletul antic ca o
OţY')z[ţ c îr1tre P1ato11 şi Aristotel„ iar în sufletul occide11tal ca o
opozi ţie î11tre Goetf1e şi Kant: fizionon1ie pură a 11aturii CW1()Scute
de 1r1t el ige11ţa ur1ui veş11ic bătrâr1.

224
\

20

De acu111 încolo aici văd etJ i1lti111a 1nare proble111ă a


; ·.·..· filosofiei occide11tale, si11gura încă rezervată înţelepcit1nii î111bă­
~ · trânite din cultt1ra faustică şi care pare să ne fie predesti11ată
pr111tr-o evoluţie seculară a sufletului 11ost1u. Nici o ct1ltt1ră 11u
este liberă să-şi aleagă calea şi atitt1di11ea de gândi re: dar pentru
pr1111a dată o cultură poate prevedea acun1 ce cale i-a rezervat
c.iestint1J .,...
l11trevăd o metodă de cercetare istorică în se11st1l cel 111a1
111alt„ care este specific occide11tală, absolut inedită pâ11ă astăzi şi
11ecesa n11e11te străină de suflettil antic şi de oricare altt1l . Vasta
fiz101lo111ie a fiir1ţei totale, n101fologia istoriei a tot ce este tt111an~
t1r111a11du-ş1 calea pâ11ă la ideile L1lti1ne şi ~ele 111ai înalte. datoria
de a · so11da se11t1111e11tul cos111ic nu 11t11nai al tmui suflet c1 al
1111111·(11· Stlfletelor in ca1·e s-aL1 tnanifestat în genere 111ari })Os1bili-
tf\ţ1 ş1 n c:ltor exprc~1e îr1 i111ag?11ea realită~i sunt ct1ltt1r11e J)art1 ·· '•

'ltlare. la care 11e dat1 dreptu) i1u111ai nouă tnate1natica a11al1tică ~


11r t1z1ca co11t [aptu1cti că şi pi ctttra ~1erspecti vi stă ~ prest1i1u11c rli11-
2c>l o de t:1Ic11tele filosofiei siste111icc': de departe depăşită . pr1\,1rea
L1t1tn a111 st, dar a t111t1i artist care se simte co11topit lJC de-a ·111tre-
~t1i . l11tr-o p roft1t1dă 111fit1itate de raporturi i11isterioase, ctt lt11iver-
sttl sensibil, co11cret~ cc îl înco11joară Astfel sir11ţea Dai1te"I JJ fel
~1111 tea ş1 Goetl1e
De<-6ajarea tinei perioade de o 111ie de ani di11 păicnJct1işt1I
ele eve111111c11tc
. t111ivcrsale co11stitt1ic o ur1itate de ct1ltt1ră orga111c· ~,
~

ca pel"S<)a11t1. ş1 î11sea11111ă înţelegerea ei în condi~1 spi 11t t1Jle de


i11are profu11zi111e: acesta este scopul . Sesizarea tr:lsătt111lor i 111-
portante ale destinultii în i111agi11ea t111ei c11/t111"i„ cJ i11diV1dt1:--.J1-
tate t1111an3 de ordi11 st1perior, aşa ct1111 st1nt surpri11se t r?l~:'"1t l1r1 f("
tn1L1i t)Ot1rct de Ret11brandt sat1 al L1nui bt1st al lui Cezar · <lct~a sta
este r1ot1a 111etod5 de a percepe şi de a î11ţelege. Deja a111 111ccrcat
~ă atlt1 cceJ ce se ve<.le 111 st1flett1I unt1i poet, profet, gâr1ci1tor clar
a 1JătrtJ11dc 111 sufletul a11tic egiptcar1, sau arab, î11 ge11crc. pe11trtt

225
a retrăiexpresia lui totală în oameni şi situaţii tipice„ îr1 religie şi
politică„ î11 stil şi te11dir1ţe, în gândire şi 111oravu1-i aceasta este
nol1a metodă a ' -experienţei de viaţă'' . Fiecare epocă„ fiecare
1nare figură„ fiecare divi11itate, oraşele, litnbile, na~unile, artele,
tot ceea ce a existat şi va exista vreodată, este o trăsătură fizi-
onomică cu o si1nbolistică st1perioară, pe care cunoscătontl de
oa111eni trebuie s-o i11terpreteze într-un sens cu totul nou. Poezii
şi bătălii, serbări ale lt1i Isis şi Cybelei, sat1 s1ujbe catolice„ fuina-
le înalte şi lupte de gladiatori, dentişi şi darwinişti, căi ferate şi
şosele romane, "'progres'' şi Nirvana, ziare, tur111e de sclavi, fi-
nanţe, tr1aşini, totul este în aceeaşi 1năst1ră se1nn şi sin1bol al
itnaginii universale a trecutului, de care un suflet îşi atninteşte
prin asocierea unei se1nnifica~i. ""Tot ce piere nu este decât para-
bolă'', o parabolă ce asctmde 1·ăspunsuri şi perspective ce n1ca
n-au fost bănt1ite. Chestittnile obscure vor fi lămunte, ele se află
la baza cea mai de jos a tuturor sentin1entelor originare, a orică­
rei fnci şi nostalgii„ pe care voinţa de a le înţelege le-a voalat în
proble111atica timpului, a necesităţii, a spa~ului, a dragostei„ a
111or~1~ a cauzei pritnare. Există o grandioasă 111uzică a sferelor
care 11e 1111pune să o înţelege1n„ pe care câteva din cele mai
i)rofunde spirite o vor auzi . Fiziono1nia istoriei universale va de-
veni 11/t1111afilosofie faltStică .
CAPITOLUL Il_I

MACROC"'OSMOSUL
.

I. Si111bolistica i111aginii co.smice şi proble1na .\pc1ţiu/11i

,\şadar. t1oţ1u11ea de istorie tmiversală„ de factt1ră 1izio-


1101111că„ se lărgeşte pet1trt1 a deveni ideer1 11nei si111bolistici ce
"
1l1g/<J/Jet1=fl tot11/ 111 sensul cerut aici„ rolul istorict1lui cor1stă î11
.
ev1de11tierea a ceea ce a fost odată viu 1ar azi este conti11ut , î11
această i111agi11e„ constatand fonna şi logica i11temă Ideea de
dest111 este li1111ta cea 111ai îndepăttată ce poate fi at111să Oricare
ar fi însă direcpa notiă"' d~r şi in1portantă a cercetării„ aceasta nt1
\'<l cor1stitui tott1şi decât o parte prect1111 şi fiu1datnentare,a u11ui
st1.1di1J şi 111ai a111plt1_ t\lătt1r1 de ea, există şti1nţe ale r1att1rii la fel
cie {)a1ţ1alt~ şi de l11111tate la relaţii cat1zale. Nici "~111i~carea,,
tragică 11ici „'111işcarea ,, teht1ică -- dacă 11e este JJer111is să ca-
r<lcteriză?lt astfel stirsele pri1ne ale fai1tt1lt1i trăit şi ctu1osct1t--11t1
vor C}>tti za fei1on1e11ul vi t1l t11 . Per1t1i.1 noi „ există o E~xperie11ţă de
'vla~ă şi o ex})Crienţă raţio11ală atâta tin1p"cât sut1te111 tr~ji„ dc1r 11oi
tră111l ş· c_'â11d spiritl11 şi si1l1ţt1rile don11. 111 zadar î11cl11de r1oaptca
toţi oct11i, sâ11gele t1L1 doarn1e Noi ne 111iş•:ăm î11ătl11t r1 iJ 111işcării
- aşa căt1tă111 11oi să expri111ă111 , printr-UI1 tern1e11 fu11da111ental „
cw1oaşterea firească a i11exp1i111abilului a că1ui certitt1dir1e i11teri-
oară o ave111 ş1 în orele de so11111 profund. Nu111ai fiin ţel e trezite
văc! 111 fiecare di11 ele două lucruri iredt1ct1biJe. Fieca1 e din e1110-
!tile 11oastre are fJ expresie, fiecare i111presie străi11ă face i111pre~1 e
asL1pra 11oastră. ln acest ·fel "' ori{:e lucrt1 de care st111ten1 conştier1ţ1
st1b ori<.:e for111ă Sltflet şi w1ivers, vtaţă şi realitc1te, istorie şi
11atură, lege„ se11ti111e11t, desti11 , Du111nezeu„ viitor şi trect1t, pre-
ze11t şi ett~n1itate are 111că pe11trt1 noi lll1 se11s f<.1~ rte profur1d.
iVl1jioct1l u11ic şi extre111 de a surprinde incoercibilt1t constă i11tr-o

227
„.
. ..

·.
.
specie de n1etafiz1că , pentru care- 'tot ce există are setnruficaţia
unui si111bol. •

Sin1bolurile sunt semne sensibile, impresii ultjme indivi-


zibile ş1 îndeosebi involuntare, care au o semnificaţie dete1 tnina-
tă. S1n1bolul este o caracteristică a realităţii care„ pentru nişte
oa111eni cu sitnţurile trezite, desemnează cu o certitudi11e lăuntri­
că ne111ij1ocită ceva i111posibil de cotnunicat în mod ra~onal . Un
0111ament doric, sau arab vechi, sau roman vechi" for1na casei ţă­
răneşti, for111a de organizare a familiei, a comerţt1Jui între co-
mw1ităţile t1mane, costumele, formele de cult, dar şi faţa„ alura şi
atitudinea unui om, a unei clase sau a unui întreg popor, lin1bile
diferite şi forn1ele de locuire a tutt1ror oa1nenilor şi ani1nalelor şi„
dincolo de aceste forn1e, l1111bajul mut al naturii întregi cu
pădurile şi cu pajiştile, cu tum1ele, norii, stelele, nopţile cu lună„
cu furtunile şi cu plantele care înfloresc şi se ofilesc, cu locurile
ei apropiate sau î11depărtate, sunt nişte impresii s11nbolice ale
cosm1cului asupra noastră, cei trei.iţi care înţelegem bine acest
li111baJ în orele de reculegere. Pe de altă parte, acesta este sen-
ti111entul unei î11ţelegeri de aceeaşi categorie, care decurge din
caracterul de umarutate, în general, şi uneşte laolaltă familiile"
clasele, rasele şi, în cele din un11ă culturile în întregul lor.
Deci nu este nicidecum vorba să ştim ce ''este'' uni-
versul, ci să-i cunoaştem semnifica~a pentru fiinţa vie care tră­
ieşte în 111ijlocul lui. Starea trezită reclamă o solu~e de continui-
tate î11tre ea şi uni vers. Trăim fiinţa ca proprietate, iar universul
ca altentate. Aceasta este deosebirea dintre suflet şi univers
văzută ca o realitate polară care nu include numai dificultă~,
percepute de noi în n1od cauzal ca lucruri şi însuşiri, ci şi emo~i
1n care simţi111 acţionând fiir1ţe şi numene ''asemănătoare nouă'' ,
şi in plus ceva care abrogă, ca să ne expri1năm astfel" aceste deo-
sebiri. Realitatea universul raportat la un suflet este pentru
fiecare indi,1d proiecţia lt1crului dirijat asupra spaţialităţii, este
proprietatea ce se reflectă în alteritate, ea nză se111nifică pe 1nine
F11S11r11i. Pentru un act în egală măsură creator şi inconştient, nu

228
''eul'' realizează posibilul„ ci el " se'· realizeaz.ă prtn 111i11l' şi o
4

punte simbolică se stabileşte ît1tre viul propriu şi vit1l altei 1tă~ i


Di11 ansamblul e1emet1telor sensibile şi interioiizate apare sL1b1t
ca o co11secintă a tinei necesită ţi petfecte l.'uni versul'' care '~se Î11-
ţe lege'', ''singz1n1I'' univers ce există pentru fiecare individ în
parte.
De aceea există tot atâtea tmi versuri câte fi inte, vii trezite
,.
şi colectivită!i de fiinţe vii ce simt legătura care le tineşte lr1
fiinţa fiecăruia dintre cet vii„ universt1l pretins unic„ indeper1dent
şi etetn -- pe care fieca1·e crede că îl are în posesie î111preună cu
v'ec1n1i săi -- este un even1r11ent întotdeauna nou„ care 11t1 se
întâ111plă decât o singt1ră dată şi nu se tnai repetă 11iciodată.
O serie de trepte ale co11ştiinţe1 încep ct1 p1i111ele vizi Lu1i
obscure de copil, în care 11t1 există încă 11ici universul clar 1Je11trt1
suflet, !1ici sufletul sigur de el în 1nijlocul acestui t1ni vers. Seria
<tceasta ajunge Ja stadii înalte şi stări r<1finate. de care sw1t ca-
J)abi1i r1t1mai oai11eriii din ci vi lizaţj ile co111pleta111entc 111att1re.
i\ceastă graclare este totodată t) evolttţie a sitnbolisticii de !~·
111ateria s1-~t1m1fic3ti vă a tuh1ror 1uc111rilor până la apari~a ser11r1e-
lor individuale şi detem1inate. Aceasta se î11tâ1nplă 11u r1un1ai_
cartd Cll consider Ul1Îversu} plit1 de senuufica~i erugr11atice pre-
cun1 copilul, visătotul sau artistul . Ac~1sta se întâmplă nu nu111ai
când, în stare trezită„ eu neglijez să-1ni concentrez ast1pra lui
î11treaga ate11t·ie de om gâ11ditor ş1 activ o stare t11ult 111ai rară
ce 11u este gândită, chiar în co11ştiinţa gâ11ditorult1i veritabil şi a
omului de ac~une dar aceasta se întâmplă mereu şi în orice
rr1oment, atâta ti111p cât se poate vorbi de viaţă ti·ezită în genere~
· atW1ci eu în1prumut la tot ce este în afara mea sttbstanţa Între-
g11lz1i 1neu eu, de la impresiile 11aturiste pc jumătate nişte reverii,
pâ11ă la tmiversul pietrificat al legi1or cauzale şi al 11umerelor,
A

care se suprapun peste primul şi-l în1ă11ţuie. lnsă cl1iar imperiul


pur al nu111erelor nt1 este explicat de acest element sin1bolic, căci
toc1nai de aici au apărut sen1nele ct1 care gândi1;1ea refleyjvă

229
'

îmbracă semnificaţiile inefabile ale triunghiului, cercului'I ale


nun1erelor 7 şi 12.
Ideea de n1acrocosmos este astfel o realitate de an4~a111-
b/1i a t11turor simbol1J.rilor raportate la un sziflet. Nimic din ceea
ce este nu este exceptat de la calitatea de ''semnificativ''. Tot ceea
ce este este şi simbol . De Ia fenomenul corporal faţă, figură~
atitudine individuală; clasă, popoare prin care am putut mereu
deveni cunoscători, până la pretinsele forme eterne şi universale
ale cunoaşterii, ale matematicii şi fizicii, totul vorbeşte despre
natura unui suflet deterrninat şi despre nimic altceva. Transn1is1-
bilitatea mai amplă sau 1na: restrânsă a viziwrilor, senza~ilor,
cw1oştinţelor, adică a foi111eior fiinţelor proprii figurate prin stil~
prin mijloace expresive lingvistice, artistice, religioase, prin so-·
noritatea ct1vitrtelor, fom1ulelor, semnelor, nişte simboluri ele
însele, depinde de înrudirea 1nai mare ori mai mică dintre cele
două universuri individuale, în măsura în care ele sunt trăite de
oamenii 11nei c·ulturi satt ai w1ei co111unită~ psihice. Aici apare
concon1itent li:i1ita inexpugnabilă dincolo de care nu se poate
efectiv nici să transmitem ceva w1or fiinţe străine, nici să le în-
ţelegem manifestările proprii de fiinţe vii. Gradul de înrudire
dintre cele două wriversuri fom1ale ne îngăduie să decidem unde
se sflirşeşte înţelegerea şi începe iluzia. Este cert că noi nu pt1tem
înţelege decât la un mod imperfect strfletele indicilor şi ale
egiptenilor ce se manifestau în oa111eni, n1oravuri, divinită~, sen-
su1i originare~ idei, monutnente, fapte gJorioase. Aistorici cum
erau, grecii nu putec1u ave.a nici cel rnai n11c preset1timent despre
natura untri suflet străir1. Privi~ cu câtă naivitate îşi regăsesc ei
propriii zei şi propria C\Jltură în cei ai tuturor popoarelor străine.
Dar şi 11oi atw1ci când traducen1 ct1vintele arhet1 (U.f)Xf\), atman,
tac din :filosofiile străine prin artificii care ne sur1t obişnuite, nu
facen1 decât să supunem w1ei expresii a sufletului st.răin p1·opriul
nostru se11tin1ent cosn1ic, care totuşi este sursa se1nnificaţiilor
ct1vinte1or noastre. Noi interpretăm la fel caracteristicile statuete-
lor clin vecl1iul Egipt sat1 din China, adică prin experienţa noastră

230
"
occidentală de viaţă. In amândouă cazurile 11e facem iluzii. Capo-
doperele artistice ale culturilor vechi sunt încă vii per1t1u noi şi
deci ''11emuritoare'' iată ce relevă literaln1ente aceste ('închi-
pt1iri '' ce se tnenţin p1intr-o unanimitate de opinii contrarii. Pe
aceasta se bazea.ză, de exemplu, influenţa grupului statuar al lui
Laocoon asupra artei ret1ascentiste şi influenţa tragediilor lui
Seneca asupra teatrului clasic francez.

Ca luciu i·ealizat, simbolurile aparţin spaţialităţii. Ele au


devei1it, ele nu devin -- chiar atunci când desemnează o devenire
- deci ele sui1t încremenite, limitate, supuse legilor spaţiului.
Nu sunt decât simboluri sensibile spaţiale. Cuvântul forn1ă de-
sc111r1eaz.ă lll1 lucru spa~al înăuntrul spa~alită~i. V0111 vedea că
f om1ete intenoa re ale tnuzicii riu scapă nici ele acestei reguli.
Spa~alitater1 este î11să trăsătura particulară a stării de ~'fiinţă tre-
zită,. cai·e fGrn1ează o latură a ir„dividulu1 de al cărui d.esti11 ea
este st1·fi11s legată De aceea fiecare trăsătuta a fiinţei trezite
activ·e --- serlsibilă sau intelectuală -- ,..e deja de dc.i11eniul tr·e-
cz1t11/z1i î11 111on1entul câ11d o rernarcăn1. In conforn1itatc cu ser1su1
caracteristic tennenului, noi nu puten1 decât să ne re-aplecăm, să
reflectăn1 asupra i111presiilor. Ceea ce pentru viaţa a11imală sensi-
bilă este pur şi simplu trecut, pentru i11tel1genţa umană încătuşatâ
de limbaj este trecăto1". Trecător este 11u nu1nai ce se î11tân1plă -
căci nici un e\1et1iment nu este reversibil ci şi fiecare categorie
de semnificaţie. Ur1năriţi destinul coloanei de la te1raplul funerar
egiptr-~n unde ea ghidează vizitatorul prin dispunere în şiruri la
peripterosul doric la care ea susţine corpul edificiului, sau la
''ecliea bazilică arabă unde coloana susţine spa~ul inLerior şi
~1ână la faţadele din Renaştere unde ea exprimă caractenst1ca
unei tendinţe ascei1sionale. Se1nnifica~a din trecut 11u revtne
niciodată. Ceea ce a i11trat în domeniul spapalităţti a găsit w1
î11cqJt1t şi un sffirşit. Există un rapo1t p1·ofund şi i111ed1at percepltt

231
i1111·e spaţiu şi To~ ceilalţi în1bătrânesc, însă conştii11ţa
111oi?:rte.
le răn1âne legată tc)tal de un n101nent ce le poate părea etern. Ei.
trăi esc fără a şti nimic despre viaţă, ca acei copii puri pe care
creştinismul îi nt1n1eşte încă ''inocen~''. Ei mor şi văd cun1 se
111oare, fără a şti nimic despre moarte. Omul co111plet trezit, omul
propriu zis, a cărui inteligenţă se desprinde de viziune prin
obişnuinţa limbajtilui, este prin1ul care are în posesie„ pe lângă
5enza~e, şi conceptul de tl1oarte, adică o memorie a trecutului şi
o experiet1ţă a irevocabilttlui . Noi stlntem ti111pul, dar posedăm o
imagir1e a istc;riei şi, în cadrul acestei imagini, având în vedere
n1oartea„ 11aşterea ne apare ca 0 a doua enigmă. Pentru toate
celelalte fiinţe vii viaţa se sct1rge fără cel mai mic preser1timent al
lin1itei„ adică fără ca ele să-i ştie rostul, sensul„ durata şi scopul.
Din acest motiv, trezirea vieţii interioare a unui copil capătă
adesea o identitate proflUldă la moarte Wluia dintre părin~ . El
JJercepe cadavrul i11ert care a deve11it în întregime materie şi se
si111te în acelccyi ti1np un individ viu într-un univers străin„
spaţial . ~'De la copilul de cinci ani până la mine nu este decât W1
pas~ spunea odată Tolstoi . Dar de la noul născut la copilul de
cinci ani distanţa este îtlfricoşătoare. '' Aici, în acest punct decisiv
al fiinţării , când omul începe să devină om şi-şi înţelege imensa
si11gt1rătate prin tot ce este, frica cosmică se revelează numai ca
fricl1 on1enească de n1oarte, frică de limitele tuliversului luminos,
frică de spaţi11l Încre111enit. Aici rezidă originea gândirii superi-
oare care este mai întâi reflec~e asupra morţii. Orice religie,
orice şti i nţă a natt1rii , orice filosofie îşi află aici punctul de porni-
re. Fiecare inare si111bolistică îşi leagă limbajul for111al de cultul
111ortilor„
, de for111a de înhumare, de ornamentele fimerare. Stilul
egi ptean începe cu te111plele funerare ale faraonilor~ cel antic cu
on1a111ente1e geo111etrice ale un1elor funerare, cel arab ct1 cata-
cclr11be şi sarcofage, cel occidental cu catedrale, unde sacrificiul
eri stic est.e zil11ic reînnoit de n1âna preotului . Din frica originară
tâ ş11eşte şi oricare senz;aţie istorică ce Îll antichitate se cra1npona
fje prezentt1l plin de viaţă) în universul arab de botezt1l care recu-

232
-

cereşte viaţa supunând moartea, în universt1l faustic de spoveda-


nie care îngăduie î1npărtăşirea cu trupul lui ilst1s şi, ca urinare,
nemurirea. Din grija pentru viaţa me1·eu trezită, care nu s-a
î11cheiat î11că, se naşte pentru prima dată grija pentru trecut. Un
animal nu ştie decât de viitor, omul însă cunoaşte şi trecutul.
Fiecare cultură nouă se trezeşte deci printr-o nouă ''intui~e a
universului'', adică printr-o privire aruncată dintr-o dată asupra
1norţii şi care este asemenea descoperirii unei taine a universului
pe care îl percepem. Când, către anii/ 1OOO, În Occident s-a
răspândit ideea despre sfârşitul lumii, aici s-a născut sufletul
faiLStic al acestui peisaj.
Cu o uimire profundă în faţa morţii, omul primitiv căt1ta,
cu toate puterile 1ui spirituale, să penetreze şi să conjure acest
Wllvers al spaţialităţii, cu limitele inexorabile şi mereu prezente
ale cauzalităţii, cu obscura lui atotputernicie care îl ameninţa ne-
cu11nat cu sfârşitul. Apărarea instinctivă este profund ancorată în
1r1conşt1ent, dar este cu adevărat creatoare prin discontinuitate,
prin opozi~a pe care o oper~ză între suflet şi lume, ea nlarcând
pr:lgL1l existenţei personale. lncep să ac~oneze sentimentul eului
ş1 set1t1111entul uni versului şi ori ce ct1ltură, interioară sau exteri-
oară. atitudine sau operă, nu este clecât o grada~e a fiinţei umane
"
î11 general. Incepând de aici, tot ceea ce rezistă senzaţiilor nu n1ai
este doar ''reziste11ţă''„ lucru, impresie, ca la ani1nale şi chia1· la
copil, ci este şi expresie. Lucrurile nu sw1t reale decât înăuntrul
tmiversului înconjurător, gar aşa cum ''apar'', ele au un sei1s şi o
''i11tuiţie'' a universului . Intâi nw11ai ele se aflau în raport cu
u111anul, dar acu111 şi 01nuJ este în raport cu ele. Ele au devenit
"
nişte si111boluri ale fiinţei. [n acest fel natura oricărei simbolici
pt1re inconştier1tă ş1 t1ecesară lăuntric - rezultă din
clmoaşterea 1norţii î11 care se revelează misterul spaţiului. Orice
simbolistică însea1nnă o 1·eacţie de apărare. Ea este expresia unei
te111e1i profunde, cu dublu sens, arhaic, al cuvântultii: lin1bajul et
fom1al vorbeşte in acelaşi timp cu ostilitate şi cu respect.

233
,

01·ice deve11it este pierito1·. Pieritoare stmt nu numai


"
popoarele, lin1bile, 1·asele„ culturile. ln câteva secole nu va mai
exista o cultură europeană a Occidentului, nu vor n1ai exista ger-
mani , englezi, francezi, aşa cum î11 timpul lui lt1stiruan nu mai
exista Ron1ania. Nu era vorba de stingerea„ de oprirea suc-
cesiunii ger1era~ilor, ci de fo1111a inte1nă a w1u.i popor care co11-
centrase într-o fizionomie w1itară un anltmit număr al acestor
genera~i„ for111ă care încetase să mai existe. Cf\1is roman1.lS, Wlul
din simbolurile cele n1ai puternice ale fii11ţei at1tice, nu a avut,
totuşi ca fonnă, decât o durată de câteva secole. Insă, într-o booă
zi~ \'a dispărea şj fenomenul originar al !na rii cu1turi în genere, la
fel ca şi spectacolul istoriei Lmiversale, fi11almente omul însuşi,
iar, dincolo de om, ,liata vegetală şi anir11ală apărută pe scoarţa
pământului, pămâ11tul însuşi, soarele şi î ~tregul univers cu sis-
temele ltLi planetare cu tot. Orice artă este tnttritoare, nu nutnai
"
operele particulare., ci şi art.ele însele. Inti ··O zi, ulti1nul portret al
lt1i Re111l)randt şi t1ltima rnăstiră nlt1z1ca!ă ~ 1t'i ·Nioza1t vor înceta
să n1ai e;,iste~ deşi vor rt1ai exjsta poate o 1··5t'ză tJictată satt \rreo
1)~:ig1r1ă de note~ ele î 11s? nu \ 1or 1nai exista per1tr11 că lJ]tin1t1I <Jc}1j
şi t1ltima t1reche pentriJ care lin1bajul lor forr,1al r~ra accesibil, vor
fi dispărt1t. Pieritoare sunt fiecare gâ11d, fil~cart. credinţă~ fi?,care
ştii11ţă, i111ediat ce s-au stins spiritele în a căror lt1111e ''adevăn1rile
l1Jr eterne,, erau perce~)t1te ca adevă1~11i 11ecesare. Pieritoare sunt
chiar şi stelele pe care astrono111ii de pe 1'fi1 ~i Et1frat le percepeal1
ca ttniversuri ct1 ochiul lor'I căci ocl1i11! n<1.\~tr11, de asetnenea
J)ieritor„ este diferit. Noi ştim acest lucru. lJn a11imal nu-1 ştie. Ia1·
cc:!e.a ce ~I nt1 ştie 11u există î11 realitatea vie a tu1lversului încon-
Îtirător. Odată cu imaginea trecutului dispare însă şi dorinţa nos-
1_algică de a da trectttului lll1 sens mai ad~I1c. Şi aşa, chiar ideea
1nacrocosmosului pur uman se leagă„ la r5ndu-1„ de aceast~ idee,
căreia ii servesc toate celelalte ce u1mea7.ă în acest capitol, 'în
5ensul că tot ce este pieritor este o pa1~abolă
Remarca aceasta ne introduce pe nesi111ţite în rniezul
f)roble111at1c11 spa~t1lui, într-un sens desig11r nc11.1 şi surprinzător.

234
-

Soluţla. sau 111ai 111odest 111terprctarea 11t1 •'·l'~ J\t>~tt)tla


~iecât plecând de la ideea de destin. De i11dată ce SW1te11l trezi~~
\1~1ţa condusă de destin apare în viaţa senst1rilor ca o pr~fi1n=in1e
se1is1b1/ă Totul are o extensie, o întindere, dar nu este încă '"spa-
ţiu''" nimic fix în sine, c1 o extensie constantă de la acest mobil la
acel n1obil. Experienţa universului este legată exclusiv prin
{1clâncin1e depărtare sau distanţă care este desemnată în
sistemul abstract al tnatematicii ca o ''a t1#eia di1nensi11ne'',
alături de lungime şi lăţime. Această trinitate de ele111ente de
acelaşi ordin ne induce întâi în eroare. Fără nici o îndoială, ele
au aceeaşi valoare în impresia cosmică a spaţiului care este a
fo1Atiori o categorie diferită. ''Lungimea şi lăţimea'', fo1111ând,
desigur, ca experienţă trăită, vie, o unitate şi nu o sumă, pot fi
desemnate cu o oarecare prudenţă, ca for111e pure ale senz.aţiei.
Ele reprezintă tocmai imp1·esia sensibilă. Adâncimea înseamnă
expresie, natură; ct1 ele începe ''universul''. Deosebirea este, se
înţelege de la sine, complet străină de matematică în modul de
tratare a celei de a treia di111ensiuni în opozi~e cu celelalte două~
ea rezidă şi în opozi~a di11tre conceptele de senzaţie şi intuiţie.
Extensia în profunzin1e o scl1i1nbă pe pri111a cu a doua. Pr~fi1nzi-
111ea este la ftr·opriii ~·ingt1ra di111ens111ne, în sensul literal de
extins . În ea fiinţa trezită este activă, în celelalte două este st1ict
1

1. Cuvântt1l dimensiune n-ar trebt1i folosit decât la si11gt1lar. Există o


spaţialitate, nu mai n1ulte. Deja facetn o abstractizare vorbind de trei
directii~ această trinitate nefii1~d con.ti11ută de sentin1e11tt1l i1nediat al
~ 'I

îr1tinderii corporale (a '"suflett.ilui'',). Natura direcţiei a generat 111iste-


rioasa disti11cfie animl7lt:I îr1tre t.ireapit1 şi .\·tâ11ga„ de unde a apăntt şi
<:aracte1·i.~tica l'e,geta!d 2. directiei de ~jO.\' 1i1 .\'U~~. pă111ânt11l şi (..'er11!.
Acesta este u11 fapt percept1t ca u11 vis, iar celălalt este un ade"·ăr ce se
î11vaţă prin fii11ţa trezită, supus prin t1r111are scl1in1bări1 şi co11fuziei. '
Atnândouă i'şi desăvârşesc i111oresia pri11 arl1itectură„ îndeosebi în
si111etria planului şi preg11a11ţa fatadei . Toate aceste din n1otivul că noi
sit11ţim îtt arhitectura spaţittlu ce ne î11cc)njoară suiierioritatea t111-

2~ 5

pasivă. Ea e~e rt1ateria si1nbolică a ztnei ordini, în sensul de


cultură individuală foarte profund exprin1ată prin acest ele111ent
01iginal, imposibil de analizat mai mult. Tot restul depind.e de
următoarea remarcă : experienţa adâncimii este a treia di1nensi-
u11e absolut i11volW1tară şi necesară, dar şi absolut creatoare, pri11
care eul receptează lumea într-o modalitate pe care aş numi-o
11u1naidecât imperativă . Prin acest act extragem din fluxul sen-
za~ilor o unitate fonna1ă, o irnagine 1nobilă, de acu1n î11colo
guvetnată de legi, supt1să principiului de cauz.-1litate şi, c.a atare,
p ;e1·itoa1·e, în iposta?..a de copie a tmtii spirit personal . ~cest
lucru se întâmplă atât cât imaginea respectivă este stăpânită de
inteligenţă.
Deşi intelectul s-ar opune„ ar face-o în afara îndoielii că
această extensie este st.1~ceptibilă de infi11ite diferenţieri. Ea nu
diferă nt11nai de la copil la bărbat, de la ţăran la orăşean, de la
cl1i11ez la ro111an, ci şi de la individ la i11divid, după cun1 fiecare
trăieşte î 1 11niversttl s?ttI prin reflec~e şi ater1~<~ sa\1 1)ti11 ac~une şi
i11erţi ~. Fiecare artist a redat natura ~)rin ct1lori dar şi prin linii.
Fiecare fizicia11, fie el grec , arab, sau gem1a11 a descompus ''r1a-
tura', ln elementele sale L1lti111e. De ce oare nt1 at1 ajuns to~ 1a
acelaşi rezultat ? Pentru că :fiecare îşi are 11ro1)ria natură, deşi
crede că ea este aceeaşi pei1tru to~ ceilal~ ct1 o naivitate care îi
sal vcază intui~a \icţii, care 11 salvează cl1iar pe el . ''Natura'' este
o specificitate satut ată din loc în loc cu st1bst~tnţă personală .
1Vat211Aa este de fiecare dată o fi1.11cţie a c1'f/L11·ii.

Kant a cre2ut că rezolvă această importantă problernă


ce constă în a şti dacă acest element există ''a JJr„iori'' sau este
· dobândit prin experienţă, lansând faimoasa for11111lă a spaţit1lui ca
- - ---------
gl1it1lt1i de 90° asupra celui de 60° de exe111plu„ pe11tru că cel din urină
ar da un număr con1plet diferit de ''direcţii''.

236
-

fonnă.? i11tt1iţiei care ar sta la originea tuturor impresiilor despre


lun1e. Insă tmiversul copi1u1ui lipsit de griji, ca şi al visăton1lui,
1
are neî11doielnic o fon11ă într-un fel inconstantă şi vagă . Numai
prin studiul tehnic„ practic, extins, al universult1i înconjurător ·­
căci o fii11!ă independentă în mişcări este obligată să se îngrijeas-
că de propria-i viaţă, doar liliacul sălbatic putâ11du-se dispensa
de o astfel de grijă ideea extensiunii sensibile se cristalizează
în co11ceptul intelectual al celor trei din1ensiuni. 01nul citadin al
cultu1ilor superioare este prin1u] care trăieşte realn1ei1te în starea
trezită acută şi 11u111ai pentru gândirea lui există Ull spa~tl î11
întreginze independent de viaţa sensibilă, spaţiu ''abs1~ ·,ui ·', mort,
În afara ti1npului, care nu este o formă a intuiţiei, ci a intelectu-
/11i. Este evident că spa~ul văzut în jur de Kant cu o certitudine
absolută, prin reflec~e teoretică, nu exista sub o fom1ă nguroasă„
fie şi aprox11nativ~ pentn1 strătnoşii lui din perioaq~ carolingiană .
ln1portanţa lui Kant se bazează pe crearea conceptului de ''fo11nă
aprior·iccl„, şi nu pc ~1pl1carea ce 1 s-a dat acesteia: A1n văzut că
timpul t1u este 11ici o forn1ă a intuiţiei, nici o ''torn1ă' în ge11eral
1

- 11t1 există decât forme spa~ale -- iar ti1npt1l n-a fost definit
decât ca antinon1ie a spaţiL1lui. Problema însă nu se reduce la a
şti dacă to'--:111a1 ter111enul de spa~tl acoperă substanţa fo1111ală a
intuiţiei, 1nai există şi altă realitate: îot rna intuiţiei variază după
g1"ad11/ de depă1~ta14e : fiecare 111u11te îndepărtat dă ''intuiţia'' unei
suprafeţe, a unui ftmdal. Nin1eni nt1 va pretinde că vede wi corp
în discul lunar. Pe11tru ochi lUI1a este o suprafaţă pură care capă­
tă pu~11 câte pu~r1 un aspect spaţial doar mărită prin telescop,
deci printr-o apropiere artificială Pentru ochiul liber forn1a i11-
tuit1vă este aşadar şi o func~e a distanţei. Trebt1ie adăugat că
reflecţia, îr1 loc să ne amintească întocmai impresiile trecute, ''ne
reprezintă'' imaginea spaţiului golit de aceste impresii. Această
reprezentare a realită~i vii este înşelătoare pentru noi. Kant s-a

t. Copilul care desenează f'ară o perspectivă spaţială nu-şi dă sea1na


11ici că desenului său îi lipseşte perspectiva.

237
lăsat 'înşelat De altfel„ el n-a mai putut separa fonnele int11îtiei de
cele ale i11telectt11ui, căci la el conceptul de spaţiu le ir1clt1de deja
pe celelalte două .
1

La ·fel cun1 el a viciat problema timpului asimilându-l


aritn1eticii, pe care n-o cwioştea în esenţă, vorbind astfel de o
fantasmă a ti1npttlui fără o direc~e vie, în consecinţă doar o sche-
tnă sp,a~ală, Kant a ''ic:ia·t şi problema spaţiului, cotlfundându-1
ct1 o geon1etne a ut1iversului. Câţiva ani dt1pă ce Kant şi-a înche-
iat opera întâ111plare~1 a v1-ut ca Ga·uss să descopere pr1n1a geo-
n1etrit~ neetici ~cl!ană„ a cărei ex.istei1ţă incontestabilă a demonstrat
că ex1stâ şi 1nai 1111tltt.~ fell1r1 de spa~t! cu tJ~ei dt1ner1s1uni stnct
111ate111atice, toate \~ct1 certituclirie apriorice"·, fără ca nici w1a di11
'ic· să })Oa tă fi a intuiţiei „„ .
considerată '~ti fbrtr•ă ~
Pentru un contet11pora11 al lui Etiler ş1 al lui Lagrange
aceasta era o gravă eroare. De r1eiertat e1·a şi voinţa de a. desco-
peri copia exactă a geon1etriei şc.olăreşti a ar1t1ch1tăţ11 -- pentru
cil doar la e(t se gât1dea Kant.-- în for1nele r1aturii 'inconjurătoa­
rc At11nci când obsetvăm atent aceste fo1me, cu ce1titt1di11e că în
p 1caJJ11a observaton1lt1i există, restrânsă la câteva raporturi„ o
co11cordanţă aproxin1atiyă înt1·e impresia vie şi regulile euclidiene
ale geo111etnei comune. Insă corespondet1ţa exactă pe care filoso-

I. ldee<.i de spaţiu a1Jrio1Aic ce ar den1onstra certitudi11ea intuiţiei


absolt1te a sin1plelor realităţi geo111etrice se bazează pe părerea deja
111e11ţio11ată şi prea populară că ir1aten1atica este o parte a aritmeticii.
Ori 11late111atica occidentală depăşise deja pe. atunci sche1na de itnita-
ţ 1e 11aivă a celei ai1tice. Dacă„ î11 loct1l ~'spaţit1lui''' geometria actuală
se bazează nt1 o dată pe valori nutnerice inf111ite şi cat1tă î11 i11teriorul
grupurilor nişte 1nodele structurale, orice categorie de i11tuifie în ge-
11eral ~)Stbilă încetează să n1ai aibă o legătt1ră for111ală cu realităţile
.1·1~1t~111atice î11 cadrul spaţialităţii. Mate111atica este deci independentă
de orice for111ă de intuif'ie. Aşadar ce răm.ât1e în sine din faimoasa
e·vi1de11ţă a for111elor i11tt1iţiei, când se ştie că ai11ândouă sunt artificial
=~tiprapusc pri11tr-o pre.tinsă experie11ţă. ?
fia pretinde a o vedea aici nu se poate dovedi n1c1 pr111 vedere,
nici prin mstnunente optice. Există o limită anume a exactităt1i„
departe de a fi suficientă, dincolo de care nici W1a, 111ci alta 11u
vor pt1tea vreodată să decidă~ de pildă, ast1pra problemei cw1oaş­
terii ştiinţifice adică ~e fel de geometrie neeuclidiană este cea
a spa~ului ''em1liric'' . lt1 cazul 111ăsurilor şi distanţelor 1nari,
1

cand experienţa adâncin1ii domină total imaginea intuitivă -- de


exem1)lt1, în faţa unui pe1saJ vast în loc de tm clesen fo ma
intuiţiei vine î11 contradicţie radicală cu n1atematica. De pe orice
alee vedem că paralelele se unesc la orizont. Aceasta este per-
spectiva di11 pictttra occidentală„ in î11tregi1ne diferită de pictura
"
cl1i11eză. In complexitatea incomensurabilă a acestor spapi expe-
rienţa adânci1nii scapă oricărei detenninări numerice. h1treaga
poezie lirică, î11treaga rr1uzică ş1 întreaga pictură egipteană, chi-
11eză~ occidet1tală contrazic în cei 111ai înalt grad ipoteza tme1
structuri materrtatice riguroase a spaţiu ui trăit şi văzut. Nici
t1i1uJ dijn filosofii n1oden1i t1t1 poate accepta acest argl1t11e\1t
pe11tru că 11u Îtlţelege 11.imic din pictură. Nici u11 fel de i11a te111at1-
că 11u poate expri111a ori=o1îttll, care tra1u,:1rormă p1J.Ţ1 1 1 l'tÎle p11ţin
1!1 JJia11 linîitat orice irt1agine viztlală. Fiecare tt1şa de penel a
peisagistului respi11ge postulatele din teo1ia cunoaşter·i.
Ca n1ă1i111i 111ate111atice, abst1·ase din viaţă, cele ~'trei
cli1nensi11ni '' 11u au nici o li1nită naturală. Confin1dâ11du-le cu
sup1·afaţa şi adâncin1ea impresiei trăite, perpetuă1n greşeala din
teoria cunoaşterii prin altă greşeală ce constă în a spw1e că
spaţialitatea percepută intt1itiv este şi limitată, deşi ochiul nostru
t1L1 ct1p1inde decât nişte porjiurti din spaţiul luminos, limitat de
fiecare dată de razele de lt1111ină, de cerul cu stele fixe şi de
lin1pezimea at111osferei ''lJr1iversul'~ văzut este ansan1blul li1nite-
lor lun1inii, pentru că vederea se leagă de existenţa luminii, iracii-
--·----
1. Fără îndoi~lă că o teoren1ă din geon1etrie poate fi dovedită pe t111
desen: tllai exact se de111011strează Dar fiecare geon1etrie îi dă o
tortnă diferită jar desenul 11u poate să dovedească aici nimic.
'

239

ată sat1 refJectată. De aceea grecii n-au putut ajw1ge mai departe.
Nt1111ai se11ti1ne11tt1l cos111ic al occidentalului a creat ideea de 5pa-
ţi ll 11e111ărgi11it cu siste111e infinite de stele fixe şi c.tr distanţe cc
depăşesc orice capacitate optică. Ele sunt creaţii ale ocl1iului
i11te1-io1· ce scapă oricărei concretizări vizuale şi ră:11â11 stranii şi
gret1 de irn~1gi11at~ chiar ca gând, pentru oame11ii d111 alte cultttri
diferite c~t senti111~'11t.

RezultaltJl descoperj ri1 ; L!Î Gat1ss, care a modificat orien-


tarea 111aternaticii 111ode111e i11 general , a dovedit că există mai ·
1

lllL1lte structLtti, la 1el tit~ exacte, ale spaţiului cu trei dimensiuni .


Atur1ci când 11c it11relJăr11 care di11tre ele corespunde impresiei
reale„ se dovedeşte că probJen1a n-a fost deloc înţeleasă. Matema-
ticâ„ ale câre1 111sf1'11111e11te pot exisL~l ir1diferent de i1naginile şi de
rcprezer1tările intuitive, are ca obiect sisteme total independente
de v1aţă~ timp şi dcstj11"' pur intelec·t11ale~ ea este un tmivers for~·
111al al nun1erelor pure a căror jt1stcţe (şi nzt rec1/itate) este aten1-
porală şi logic cauzală, ca tot ceea ce nu este nici obiect al cu-
• • „ • • ""'
noaşten1A ntet viaţa.
[n acest fel se relevă deosebirea dintre int11i~a vie şi
lin1bajul 1naten1atic foi111al, iar enigma deveni1·ii spaţiale este
acu111 lă111 urită.
Aşa
cun1 <.ievenirea înte1neiază devenitul, istoria neconte-
11it \'Îe întc111eiază natura î11cheiată şi moartă, organicul mecani-
ct1I? destint11 lcge:1 cauzală şi postt1latul subiectiv, tot aşa direcţia
stă la bt1=a spaţialităţii. lVfistef"U/ 'Jieţii ca1„e se (/esăvât·şeşte şi
11e ct1re 1/ atinge111 1/1 t1·et1căt pri1l l ... lll'dnt1tl ti111p e„~te 1.11'1fi1ncla-
111ent .ve11t1„11 tot ce e <ie„~l1vii1~it, ceea ce este percepz1t 1nai _l111ţin
r;r·i11 inteligenţt..? declît p,-·it1 sentin1e11tztl expri111at de cz&'â11t11.I
- - - - - --- - - - „·- - - - - -
X„ Se ştie că Gauss a i1ăstrat st1b tăcere descoperirea lui pâ11ă aproape
sfârşitul zi lelcr~ pe11tru că se te111ea de 4
de ·Iătrăturile beoţie11ilor„ ..

240
.\~J,af11t."
Fiecare exter1sie în real 11t1 se înfăptt11eşte decât prin exi)e-
11e11ţa profunzimii spaţiale. 1'"'ocrn<ti această eA'tensie î11 proft1t1zi-
111e şi la distan'ţă, acest nic1re pas al in1presiei superficiale se11sibi-
le spre o irnagine structurată a macrocosn1osu1ui şi 111isterioasa
e111oţie inerei1tă ei, este exprin1ată în primul râ11d prin ct1va11tul
timp~ întâi pentru si1nţun, 111ai ales penttu văz, şi 11u111ai după
aceea pentru gândire. Omul se simte şi aceasta este st~1rea de
individua~e reală a fiinţei trezite învăluit ''în'' s1Ja~alitate.
Este suficient să urmărin1 in1presia elementară a ooivcrst11t1i
pentru a vedea că nu există în realitate decât o dimensiur1e ade-
vărată a spa~ultti„ anun1e: dir·ecţia sinelui către ceea ce este i11-
depărtat, către dincolo„ către viitor. Sistemul abstract al celor trei
din1et1siuni este o reprezentare inecartică, nu un fapt de vi4; ţ-ă.
Experienţa adâncimii extinde senzaţia în univers. Nu degeaba
caracterul orientat al vieţii este considerat ireve1-sibil. O parte
din acest caracter persistă în necesitatea mereu simţită a adâncirii
t1niversului sinelui spre orizont şi nu a orizontull1i spre sir1e. Pe
această direcţie se înte111eiază corpt1l n1obil aJ tl1tu1·or anin1alelor
şi al 0111t1lui. Acestea 1nerg '°"Înai11te', - - îr1 î11tâmpinarea viitort1-
lui„ apropiindu-se c1J fiecare pas 11u r1t1111ai de scop, ci şi de lJă-·
trâneţe iar pri11ţ fiecare ptiVIre înapoi ei 1·esi1nt trecutul, deja
1
devenit istorie .
Dacă consideră1n cauzalitatea, fonnă ti..mdamentală a
intele.ctului, un destin 1r1c1-e1nenit, vom p11tea nun1i perspecti,1a
spaţială tm timp înc1„e111e11it. Ceea ce î11seamnă IJlltere a des-
tinului pet1t1u sen1i111en1„ tlll nu111ai al 01nuluj, ci deja şi al c1ni1t1a-
lt1lt1i , pentn1 se1'1=aţia t'1ctilă~ Vlzuală, atlditivă„ olfactivă esf.e o
mişcare cat1zală ce se cris •.alizeau1 prin extensia ater1ţiei . I\Joi
.~in1ţin1 că vet1i1n î11 ir1t~~l1ll)Jt1area prin1ăverii şi veden1 dinai11te
1)eisajt1l pri111ăvăratic ce se va întinde Îtl jurul 11ostn1. 1Joi şti111
- -- ---- -- - - -· - - -·- ·-
1. Por11i11d doar de la strtictura direc:ţionaJă a corpului 11ostn1, 11oi pt1-
ten1 deosebi stâ11ga de dreapta. Pe11tru corpul t111ei plante " înainte ,„ 1111
4

. .
ăfC lllCI Ul1 se11s.
însă că ~1ământul realizează o revoluţie în spaţiu şi că durata
primăverii ''se ridică'' la 90 de zile. Tin1pul generează spa~ul„
in3ă spa~ul ucide titnpul.
Dacă Kant a.r fi fost mai perspicace şi mai stăpân pe
sine, în loc să vorbească de ''două fonr1e de i11tui~e'"' el ar fi
11umit timpul formă a intuiţiei, chiar spaţiul forp1ă a i11t11itt1lui,
rapo1tt11 reciproc dintre ele i s-ar ~ putut revela. ln momentele de
reflec~e, logicianul, matematicianttl„ savantul naturalist, nu cu-
nosc decât spaţiul devenit_ cel pe care tocmai această reflec~e l-a
abstras din devenirea unică, pe care a verificat-o şi sistematizat-
a; tinde" tot.ul are proprietatea Wlei ''durate„, dete1111inate lnate-
tnatic. lnsă deja an1 arătat că spaţiul este 1ntr-o necontenită de-
\1enire Atât ti1np cât von1 an.mea asupra depăttării o privire
reflexi,iă , von1 \ edea tmiv·ersul nlişcându-se Îft jurul 11ostru. Când
1

acest ttni',1ers 11e pr,>dt1ce fiicll , privirea scrutătoare îl percepe ca


pe t1n SJ)J~tt i111obi1. Acest spaţitJ este; e~ este i)ootrt1 că se opreş­
te: Îrl afara ti111p11lui „ golit de timp şi de:i dţ· \'iaţă. Dutata, frag-
;11eJîi. al t1mpt1lui rr101t„ cJorl'tneştc în el ca pror;1ietate ctln•:;scută a
lucrt11·il<)f~ ştiir1d11-1r•e pe fl(li ca existând îr1 acest spaţiu, 11<>i vo1n
!1 co11ştien~ de durat'\ şi lin1itele noastre,„. ~;e : care acele ceasomi-
cel or ni le reami11te"'c fără Înl~are. ln ·ă spaţittl 1ncre1neiut, el
ir1s1.1şi pieritor şi supllS dispati~ei„ la fiecare destiJ1dere a tensitmii
spirituale'> a întinderii colorate a uni verstilui ambiant, este„ cl1iar
tlrin aceasta~ un sen111 şi o expresie a vieţii, cel mai 01·iginal şi
mai p1,1,temic dintre sin1bol11n.
Căci, i)et1tn1 fii11ţa trezită, necesitatea de ir1te1p1·eta1·e a.
profunzimii este dominantă precutn ponderea t1r1ui evenimer.t ele-
n1e11tar, sen1nific·ând în acelceyi timp 11 e=ii~ea vieţii lă1111trice şi
frontiera di11tre copil şi ... adult. Copilul care vre~ să prindă tw1a,
care 11t1 ştie î11că u1ţeles11/ uruversului exterior şi care se asea1nă-
11ă ct& st1fletul prin1itivt1lui somnolând în crepusct1lul ser1zaţiilor,
ce îl î11lănţuie, este lipsit de experienţa sin1bolică a profunzi1nii.
Nu 11u1nai că expet~ienţa î11tinderii îi este străi11ă, d<.1r lei el nlt
exir;;tă incă o int11iţie a ztni\,e1·s11/t1i~ distanţa e~te. s1111ţită„ dar ea

242
,

11z1 vorbeşte ~l1ifleti1/11i. Trezirea sufletului este prin1a ce ridică şi


direc~a la riivelul expresiei vii. Sufletul antic îşi găseşte liniştea
în prezentul in1ediat, Îrt afara oricărei distanţe şi a oricărui viitor,
tausticul energia direcţiei„ neavând ochi dec.§t pe11t1·u ori-
zonturile foatte îndepărtate~ chi11ezul vagabondare<t în natură
care-l va aduce, poate, î11tr-o zi, la un scop~ egipteanttl merst1l
hotărât pe drun1ul lui, odată ce şi l-a ales. Astfel idee2 de destin
se revelează î11 fiecare caracteristică a vieţii. Nwnai aşa poţi
aparţine unei culturi a11ume, ai cărei reprezentan~ sunt uniţi
1)rintr-llll set1tin1ent cosmic comw1, care apoi dă naştere unei
_,forme cosrnice comune. Cele două lucruri sunt legate îritre ele
prin o identitate profundă: t1·ezirea sufletu/11i ce capătă o existen-
ţă certă în numele unei culturi şi concep~a imediată a depărtării
şi tin1pului, însemnâ11d apariţia i1nive1-sului exterior. Legătura
este operată de simbolt1l extensiei, de acum încolo sinzbolzLI ele-
111entar al vieţii „ împrt1111utându-i stilul şi for111a istorică, odată
ct1 realizarea posibilităţilor inten1e. Nt1mai categoria direc~ei
produce primul simbol spaţial, adică· pe11tru cea a occidentalu-
lui. spaţiul infinit cu extensi.e în profunzimea celei de a treia
dimensiuni~ pentru cea a arabului, peştera. Astfel se pulverizează
o veche controversă tilosofică asupra forrnei originare a uni-
versului~ ca î11suşire originară a st1fletului unei culturi a cărui
expresie este 1ntreaga noastra viaţa, ea este 1n11asc11.ta; este
• Jll\. 'Wf • V ""' '-' V

dobândită î11 111ăst1ra în care fiecare suflet individual îşi reînno-


ieşte pe co11t propriu acest act creator, dezvoltâ11d ca atare, î11ce-
pând din tinereţe, sitnbolul profunzin1ii care îi este p1·edestinat,
~şa cun1 Lln flt1ture 1'şi dez\1oltă aripile î11cepând cu crisalida..
lntâia i11tuiţie a proftu1zi111ii însean1nă un act de n~te1·e a psi-
hicului, pe lâ11gă r1aşterea trupească Prin aceasta se naşte o
cultL1ră din peisajul tJ1<tten1 şi acelaşi act se repetă pri11 fieca.re
st1flet în cursul întregii culturi. Este ceea ce Platon numea
a11an1neză (a11an1ne~sis)„ legâ11d-o de o credinţă primitivă a eleni-
lor. Caractert1l detennina11t al fort11ei cos1nice ce se iveşte dintr-o
dată JJe11trt.1 01-ice st1flc,1 care 111iJeşte este astfel interpretat prin

243
clevet1irc„ !11 t.imp ce sisten1atica lt1i Kant interpretează aceeaşi
e11ig1t1ă pri11 conceptul de fo1111ă ap1~ior·ică„ ce pleacă de la un
1czt1ltat 111ort şi nu de la drun1u1 viu ce duce aici.
Catcgotia spa~alită~i trebuie de acum încolo t1un1ită
s·i111hol originar al 11nei c11/t111·i . De aici trebtiie să derive ît1tregt1l
Ji111baj fo11nal al t1nei ct1ltl1ri. fiziono111ia ei diferită de a oricărei
alte realităţi cultt1rale~ 11)ai ales a universului înconjt1rător atJroa-
pc 11cfiziono1nic al ~)ri111itivului. De acL1111 ·1ncolo interpretarea
proft111zi111ii se rtdtcă lrt 11ivelt1l actului„ al expresiei plastice a
<J/Je1·e/01·. I · 1 'r~1nsfigt1rarea realt1lui~ ea nu 1nai serveşte„ precu111
la ~11i111:1lr· o r1ecesitate a vietii'I„ ci trebuie să creeze tm si111bol v1u
~\ 111<! (:~t 1nstru1nente toate elemet1tele spa~alităţii: materie„ li11ii„
iii , 'rt. st111ete, mişcări. Apari~a acestui simbol şi fam1ect1l exer-
~'1 t~1t i11 i111agir1ea universală a posterităţii depU11 mărtt1rie chiar
dt1pă secole despre felt1l în care autorii au înţeles t1niversul.
S1111bolt1I originar nu se realizează însă. E1 acţ1011ează
p1111 "e11t i111e11tt1I fon11ei la fiecare on1 sat1 gn1p„ în fiecare epocă
ş i ţ)t::r1oaclfl. clictând stiltJI tutl1r·(>r· tnanift~stărilor vii. El se află î11
f()r1111 ~:l:1t~11ă. i11 111iturile şi cultele religioase„ în idealt1rile 111ora-
!e:~. î11 f(.,r111ele pict11ra1e„ 111t1zicale şi poetice. în cele di11tiii JJn11-
c1J)i1 1lP fiecărei ştiinţe„ dar r1t1 este reprezentat pr1n nici unul .
\saciar ele 11t1 111ai stint reprezentabile pri11 co11 cepte şi cuvinte„
i1111bil~~ şi for111ele de curioaştere fiind ele însele nişte si111boluri
cle1·i1.Jate . Fiecare si111bol particular vorbeşte despre el'I dar nt1n1ai
se11ti111e11tt1lt1i lăt111tric„ r1u şi intelectultti. Dacă desemnă111 sin1-
bolL11 or1gi11ar al st1fletul11i antic prin corpul tnatetial stingher şi
1)1 tt1 spa~L1l ~)tir infinit pe cel al occide11taluJui„ nu pt1tem ignora
f:lf)tt1I că aceste concepte nu reprezi11tă niciodată ininteligibilul.
iJ1111potri vă, sonoritatea cuvintelor nu poate decât să trezească un
se11ti111ent al setnnificatiei.„
Spaţiul infi11it reprezintă idealul prin care sufletul occi-
de11t~,1 r1t1 a i11cetat să cercete=e universul î11conjurător. El ar fi
\/rt1t să-l vadă in1ediat realizat în sine, iar această nostalgie,
clir1colo de pretinsele rezultate, dă singură, în ttltimele secole,

244
11e11u111ăratelor teorii ale spa~ului "o senmifica~e profw1dă ca
si111pto111 al sentimentului cosmic. ln ce măsură întinderea neli-
1111tată este funda111ent al tuturor lucrurilor ? Abia când a1)are a
doLta problen1ă, la fel de serios dezbătută„ se poate crede că
aproape întreaga cl1estit111e nu tnai este subordonată cercetă­
rii asupra naturii spaţiului. Nu aşa stau, într-adevăr„ lucturile
per1t11t noi ? Prin tirmare, de ce nu a re111arcat nin1eni că întreaga
anticllitate n-a scos o vorbă despre acest subiect„ că 11-a a\'ltt nici
111ăcar un ten11en per1tru et1unţarea proble111e1 ? pe ce 111arii
1

presocratici au păstrat tăcerea în această p11vinţă ? 111 lu111ea lor,


au uitat ei totuşi ceea ce li se părea enigtna tuturor enig1nelor ?
N-ar trebui să acceptătn că solu~a se ascw1de tocmai în această
tăcere ? Cu1n se face că„ pentru sentimer1tul nostn1 cos1nic„ ''uni-
versul'" nu este ni111ic altceva decât spaţiu unic„ produs veritabil
al experienţei profunzin1ii" unde se pierd s1sten1ele solare„ confir-
111â11d încă o dată subli111itate<1 vidului ? Descoperi111 r1u111aidc-
cât că această '- etemă probleri1ă '', tratată de Kant cu o pasiune
4

den1nă de t1n act si111bolic, î11 nt111\ele omenirii, este o probletnă


pz11· occil1e11taiă" fără 11ici o p1·eze11ţă în spiritul altor eul tt1ri .
Aşadar„ ca1 e problen1ă este co11siderată de at1tici drept
prolJle111ă originară a fiinţei totale, adică de aceia a căror privire
spre universul lor nt1 era cu siguranţă tnai pătrunzătoare decât a
noastră '? Aceea a arhe-ului (apx11),ju11dar11ent n1ateria/ al tutu-

1. Nici î11 lati11ă„ 11ici în greacă„ to1;os (T0>7tcul.; ) = locus, 1111 se11111ifică
decât loc„ regiu11e. la fel cu111 "'spatit.1111'' sen1nifică interval „„între'''t
dista11ţă„ rând. lJ n vacuun1 dese111nea?11 fără nici un ec11ivoc lltl cor1>
"'
.<J,<>I„ ce scoc1te 111ai ales în evide11!ă un î11conjur. 111 1iteratt1ra epocii
i!nperiale„ ce încearcă să redea pri11 terzneni veclti antici „ se11ti111e11tul
maJ?,ic· al spatiultti„ se folosesc si11tag111e vagi ca lu1ne a sensurilor sau
.\7Ja/i11n1 ina11<' (== spaţiti „'infinit'' dar şi ''suprafeţe întinse"')~ rădăcina
ct1vântt1l11i .\7Jaţi11 înseam11ă a se L1111fla, a se î11groşa. Literatura pură a
anticl1ităţii 11u avea Clt111 să siJ11t~ 11evoia de a e11u11ţa o proble111ă
despre care nt1 avea 11ici o idee. ·

245
ror lt1crurilor co11crete şi sensibile. Dacă înţelegetn aceasta, nu
vom fi departe de a înţelege şi sensul real 11t1 al spa~ului„ ci
c/1estiunea de a şti pentru ce a fost necesar ca proble111a spa~ului
să devină p1i11 ea însă~i o probletnă a st1fletului occidental, ca o
necesitate a destinului . Tocmai această spa~alitate atotputemi-

1. Este tocrt1ai ceea ce nt1 s-a văzt1t pâ11ă aici în fain1oasa axiomă
et1clidia11ă a pru·atelelor: ''Dintr-u11 punct exterior u11ei drepte 11u se
poate duce decât o par<1letă la acea dreaptă'', singura teoremă a
t11atematicii antice ră111asă 11cden1onstrată şi pe care o acceptăn1 şi
astăzi ca 11ede111011strab1lă. ·rocn1ai de aceea ea se opu11e ca o dog111ă
oricărei experienţe, deci ca u11 centru 111eta_/i=il' şi ca .••i1/15:fa111t1 <l
acestt1i sisten1 geo111etric. 1 oate celelalte axion1e sat1 postulate nt1 fac
decât să o prefig11reze sat1 să o ur111eze. Pentn1 spiritt1l a11tic 11t1111a1
acest principiu este 11ecesar şi universal, dar incapabil de variaţii De
ce ? Pentnt că el este un si111bol de prim ordi11. el î11cl1ide structt1ra
corporalităţii antice Partea aceasta a geo111etriei a11tice este teoretic
pa11ea cea i11ai slabă, care a fost deja atacată î11 per1oada ele11istică: ea
relevă cu precizie st1fletul antic şi de acest pri11cipit1 evident pe11tn1
experienţa cotidiană se leagă î11doieli le gândirii nu111erice faustice
t1ăscută di11 depărtările spaţiale i111ateriale. U11ul dintre cele mai
i111portante si1npton1e ale fiinţei 11r>l1.\·fre este că opu11en1 geo111etr1ei
lt1i Euclid 111t una ci m(11 11111/t<.> geo111etrii" pentn1 11oi toate la fel de
adevărate şi 11econtradictorii. Te11dinţa proprie tutt1ror acestor geo-
111etrii, co11cepute ca gruJJ l111/1-et1cJid1a11 -- pentrt1 că ele adn1it că
pri11tr-un punct exterior t111ei drepte se pot duce una , două, sat1 o infi-
nitate de drepte paralele co11stă î11 11egarea totală, tocmai pe n1oti-
vul varietăţii, a se11sului corporal al spaţialităţii c·anrJ11i~ate în axioma
lui Et1clid. Ea vine efecriv i111potriva intuiţiei ce are drept co11diţie
ir1tregul u11ivers corporal. dai 11eagă orice ele1ne11t pur spaţial . Care
di11 cele trei geo111etrji neeuclidiene este ~'justă,„ şi fundame11tează
realitatea ? A ptlne această întrebare pe care însuşi Gauss a gândit-o
serios, î11sea111nă a ridica o proble1nă confor111ă ct1 spiritt1l anticl1ităţii:
aşadar u11 gâ11ditor di11 cult11ra noastră 11-ar trebui să şi-o pună, căci el
rftaăcl~şte "~"ri ţt vi aţ:1 J.)ef.>lJtând pătru11de î11 .spiritttl adevărat al acestui

24t
că, generatoare şi distructivă pentn1 toate lucrurile calitate
specifică şi foarte importantă a universult1i nost1i1 pe care
anticii, ignorând atât ternienul cât ~·i co11ceptul de spaţiu, o
negau în unanimitate, considerând-o inexiste11tă, ideea to µ11 ou.
Este co111plet imposibilă înţelegerea, în profunzime, a i1atosului
acestei nega~i. Pnn ea~ întreaga pasitu1e a sufletului ant.ic se
delimita sin1bolic de realitatea pe care 11u voia să o simtă, pentn1
că ea nu putea să fie expresia sufletului său. Un univers de altă
11uanţă apare dintr-o dată în faţa ocl1ilor noştri . Pentru ochiul
anticului, statuia cu admirabila ei corporalitate, în totalitate plăs-
111uire şi expresie lipsită. de vretm gând al imaterialită~i, conţine
absoll1t tot ceea ce se poate numi re~litate. Toate elen1entele
specifice SJ)a~alită~i se epuizează în elerr1entul n1aterial, limita
vizi bilă„ trăsătura concretă şi prezentul imediat. Universul a11tic,
• cosmosul -- constitu~t prir1 proporţie şi .annonie din toate obiec-·
tele apro1)iate şi vizibile r1e1r1ijlocit este î11cllis în întregin1e
})rin holta cerească tnaterială. Ni1nic în afară nu există Nevoia
11oastră de a gândi „'spaţiul '' şi di11colo de această cortină este
total străi11ă sei1tir11e11tului a11tic al uru vex·stllui. Stoicii au declarat
corp1J1·i chiar proprietăţile şi rapo:turile dintre obiecte. Pentru
Hrisip, p11eu111a divi11ă era un corp~ viziune.a lui Dernocrit co11sta
în pătrunderea în materialitatea ato111ică a universului vizibil.
Statul este 1m cotµ compus di11 swna corpurilor cetăţenilor săi.
"
Dreptul 11u admite decât persoane fizice şi lucruri fizice. In
sfârşit, acest sentirnent îşi află ex1Jresia cea mai înaltă în corpul
<.ie piatră al ten1plului antic Spa~ul interior fără ferestre se
ascundea cu grijă în spatele rânduri.lor de coloane, însă în afară
r1t1 se vedea nici o linie dreaptă . toate ~.reptele scării fiind uşor

fapt Si111bol11l specific occidental nu constă în realitatea uneia sau a


alteia, ci în varietatea geon1etriilor î11 aceeaşi măsură posibile. Nu
există decât gruJJl1l de structuri variabile tinde concepţia a11tică este
doar un caz li111itat, capabil să dizolve în sentime11tul spaţiului pt1r •
ceea ce mai există di11 corporalitate.

247
arc1J1te î11 afară, fiecare într-o 111ăsură diferită. Frontoanele„ coa-
111ele, faţadele sunt î11cl ir1ate. Fiecare coloa11ă are o uşoară în-
cli11are„ 11ici tina nt1 este perfect verticală„ nici nu este plasată la
egală dista11ţă de cele înveci11ate. De la colţtiri spre 111ijloc„
i11cli11ări l e~ pa11tele şi dista11ţele vanaz.ă într-o propor~e riguros
descrescătoa re. /\ceasta dă î11tregului corp al clădirii un aer
111istcrios: ea pare să se 11,işte în cerc î11 jt1rul unui centru. Ct1rl1e-
le stint atât de delicate, încât eJe ss.1r1t„ ca să zice111 astfel . doar
s1111ţtte ş1 11t1 văzute ct.a ochii . Dar toc111ai acest lt1crt1 SL1pri1nă
dczvolta1 ea ii' adânc1111e. Stilt1l gotic se Înalţă„ stilul do1ic se
(11·c111e~· te Spaţ1t1I interior al catedralei urcă spre cerul îndepărtat
ct1 o forţă clc111e~tară„ te111pl rJl grec se adt111ă pe pământ cu un
cnl111 111aiestt1os. lr1să acelaşi luctl.1 este valabil şi pentru divinită­
ţile faustică ş1 apollinică, iar. dt1pă 111odelt1l acestora„ pentru
µri11cip11le fL1t1dan1entale ale t1ZJc11 Opttnând principiilor de po-
z1 ţie„ i11atc1ie şi fon11ă, pe cele ale 1nişcării înainte„ ale fo1"ţei şi
111(1.c;ei, 11oi :i111 defi11it r:lp(1rtul co11sta11t di11tre forţă şi viteză

pc11trt1 a le volatiliza pii11ă la unnă pe a111ândouă în elen1entele


C.''\Clt1siv s1Jaţ1ale de capacitate şi de inte11„~itate. Arta dotninantă
ce treb111a s~i rezt1lte din această concepţie despre real este 1nu-
z1ca i11strl1t11e11tală a marilor maeştri al secolului al XVill-lea,
s111gt1ra d111tre arte 1)rin c11re lurnea for111ală se înrudeşte Jăuntnc
c t1 l11tuiţia spa~ului pt1r. ln opoziţie cu te111plele şi pieţele publice
ale anticl1ită~i, în n1uzică există do111cni1 tonale„ spaţii tonale,
111ări tor1ale 11ecorporale: orchestra se revarsă în cascadă, sparge
valt1rile„ tace jerbe: ea este picton1l zărilor îndepărtate, al lumini-
lor„ un1brclor, vânturilor, al norilor în tnişcare, al trămetului, al
u11or culon parcă din altă lu111e: ajtmge să 11e aduce111 atninte de
"'
peisajele inst1·t1r11ei1ta~ei la G1ttck şi Beethoven. 'ln acelaşi timp''
4

cu canonL1l lt1i Polyclet, prin care 111arele sculptor '"'pu11e pe hârti-


e'' regulile stricte ale propor~onalită~i corpului u1nan, Stanitz a
desă\'ârşit către 1740 co111poziţia strict canotlică a sonatei în pa-
tru păr~, reguJă ce 1111 se atenuează decât n1ai târziu în cvartetele

şi si111foniile lt1i Beethoven~ pentn1 ca apoi să se dizolve complet
în universul sonor al n1uzicii ''infinitezin1ale'' singulare a lui
Tristan, unde-şi pierde 01ice t1r1nă de tnaterialitate păn1ântească
Senti111entul elementar al unei 1·e=olvări, al unei mântuiri, al unei
disolu~i a sufletultti în ir1finit„ prin care 11e sim~m elibera~ de
povara n1ateriei şi pe care 111a1ile motive ale muzicii îl trezesc
constant în noi, se descătuşează şi în adânct1rile st1fletului elen, în
ti111p ce capodoperele artei antice exercită o acţiune paralizantă,
restrictivă, care întăreşte sentimentul corporalului şi din depărta­
re atrag~ privirea către calmul luciurilor tangibi1e, de care este
saturat.

Astfel, fiecare din marile culturi a ajuns să vo1·bească o


11111bă n1isterioasă despre sentimentul cos1nic ce nu poate fi
co111plet înţeles decât de st1fletul aparţinător culturii respective.
1\'t1 ne înşelăm în această privinţă . Dacă 11oi pute1n citi câte ceva
în sufletul antic„ aceasta se întâmplă doar pentru că limbajul lt1i
for111al este aproape inversul Jin1bajt1lui fo11nal al sttflet11lui
"
nostru. lr1trebarea foarte abruptă a şti în ce n1ăsură această
~1t1re este posibilă sau s-a realizat până acum ... trebuie să fie
~)ltt1ctt1l de plecare î11 orice critică a Renaşterii. Incercarea de a
regâ11di 111anifestările fiinţei îndepărtate de noi este o himeră.
Dacă ni se spu11e că indienii 3u sin1~t probabil nun1erele„ care„ în
concepţia noastră„ nl1 au nici valoare, nici măreţie„ nici proprieta-
te relativă„ care nt1 de\riJ1 decât prin ordine unită~ pozitive,
11egati ve„ 111ari, 111ici , stu1ten1 obligaţi să recunoaştem că nt1 po-
sedă111 n1ij1oacete de a retrăi exact temeiurile sufleteşti ale 11tJ-
111erelor. Pentru r1oi nul1!ărul 3 desemnea7.ă totdeauna ceva„ fie că
este pozitiv„ fie că este neg;ittv. Pentru grec el are o mărin1e
absolută . +3. Pentru i11dient î11să, posibilitatea pe care o de-
numeşte nt1 are substanţă~ deci ct1vât1tu1 „'ceva '' nu a1/#e 1i1că
valoare În sine, este <.iincoJo de fiinţă şi de 11efiinţă, a111bele ne-
fiind decât însuşiri vi tuale ·+3, -3, 1/3 sunt aici realită~ ce

249
c111a11ă i11 cel 111ai 111ic grad di11 substa11ţa inisterioasă (3 ), tota)
secretă pentrt1 1101 . Perceperea evidenţei acestor n1J.1nere ca se11111c
ideale ale u11ei for1ne cos1nice perfecte în sine aparţine sufletului
/,,~tzl11nt1l'11c·. Pentru t1oi ele sUt1t la fel de neînţelese ca ş1 11irvana
brah111anilor situată dincolo de viaţă şi de 111oarte_ de vegl1e şi de
~011111, de durere„ milă şi i11sensi bilitate, dar este totuşi o realitate
pe11tru care 11oi 11t1 ave111 nici o expresie lingvistică. Nun1ai W1
astfel de st1flet ptttea genera această concep~e grandioasă a
11et111111/11i„ priv1tă c.;(-t 111.1111ăl'· t1de,,'ăJ'·nt, ca :::.ero, acel zero indic în
ca re fiinţa şi nefii11ţa stmt an1â11două„ în inod egal, expresii ex-
. 1
ter1o~re .....
111 pole111ica lor legată de doctri11a aristotelică a fiinţei,
sa11ditorii arabi ai JJerioadei tnaure printre ei„ 111it1!i de ptim
ordi11 ca Alfarabi şi ,"-lcabi at1 de11101·1st1·at că corpul, ca ata1·e,
11t1 avea neapărat 11cvoie de spa~u pent1·t.1 a exish1 şi au denumit
cJ 01 igi11e a spa~t1lt1i iată categoria <.ie inti11dere Î11 g·cindi1·ea
t 11·(1!Jă notiui1ea
, de ''situare î11tr-tm Io('.'', Llt1 luc.tu ce 1111 dove-
c''-'Şt(· c{1 ei l-ar gât1(li fc.lls pe A1istotel sali pe Ka11t.j nic1 că erau
111ştc ;~"i11cJito1i obscuri -- {:u1n 11e place; ..;?i-i catalogăn~ pe cei
~~1 rc, 11tJ îr1cap în sări,1anele noc:~stre creiere -- t~i faptul că Sl)i1itul
ar:-1l) deţinea cu totul alte categorii tu1iversaJe. Li1i1bajul lor
(:(;.11ceptt1al ar fi fost i11co111patibil ct1 1)ro1Jriile catego1ii t1rliver-
s~1 le, î11să ct.1 to~i ar fi răr11as convinşi (\e exa<..tit~1tea iinagirui
proprjei gâ11di ri.
Când vorbitn astăzi despre spaţiu, df~sigtlr că aproape
toţi gândi111 în acelaşi fel sluji11du-ne de aceea;i li1nbă şi de
'1celeaşi sen111e verbale„ zicând că este '/Orba de spaţit1l n1aten1a-
tic, fiZJc„ pictural sau de spaţiu real, ît1 pofida problen1aticii
01icărei filosofii don1ice (şi obligate) la o identitate a intelectului
-- -- -_,___ __
. -----·--
I. P\c~est zero 11e face~ poate, să presimţitn ideea întinderii i11di,·e, a
acelei spaţialităţi cosn1ice despre care vorbesc LTpanişadele şi care
11ot1ă t1e este totaJ străină. Evide11t, acest zero nu se regăseşte ttici la
antici.

250
în loct11 înrudirii se111nificative a sentin1entelor,
'
111c1 w1 elc11„
egiptean sau chinez nt1 ar fi putut pătrunde acest senti111ent, nici
u11 s1ste111 de gâr1dire sau operă de artă nu ar fi putut reda tară
ecl1i voc acestora ceea ce noi înţelegem pri11 'spaţiu" Conceptele
4

elementare antice, rod al unei vie~ interioare strict co11st1tuite,


precum arl1e (apx11), uA.11, motfe (µopcp11) ept1izeaz1i conţinutu)
tu1ui uni vers diferit de al nostru, străin şi îndepărtat. Ceea ce
traducem din greacă ct1 propriile 11oastre n1ijloace pri11 terrr1enii
de origine, mate1ie, fo1111ă„ este o imitaţie palidă şi o încercare
jalnică de a pătrunde într-tu1 univers al sentimentultti, care totuşi
nu ni se va cornunica în elementele cele mai delicate şi 111ai pro-
funde. Este ca şi ct1m an1 vrea să topim sculpturile Partl1enonult1i
şi muzica instrun1entală de coarde sau să turnătn în bronz
dumnezeul lui Voltaire. Trăsăturile fllildan1entale ale gândirii,
ale vieţii şi ale conştiinţei cosmice diferă aşa cmn diferă trăsături­
le feţei la indivizii umani. Această diferenţă se regăseşte la ''rase''
şi "'popoare„, care nu mai ştitt să facă diferenţa dacă ''roşu'' sau
''galben'' însea1m1ă pent1u ceilalţi acelaşi lucru sau f·ucruri con1-
plet diferite. Mai ales sin1bolistica obişnuită a limbajului hrăneşte
iluzia unei vieti, lăuntrice cu o stru(,tură identică sau cu o struc-
tură cosmică diferită. Marii gânditon ai culturilor particulare
seamănă aici ct1 orbii din naştere care nu ţin sea111a de starea lor
ş1 râd fiecare de greşelile alttiia.
lată că acum trag conclt1ziile. Experienţa profunzimii
care face wuversul să apară, care i'ntinde senzaţia în U11ivers,
care are înţeles numai pet1tru sufletul căruia îi apar~ne şi 11un1ai
pet1tru el, care diferă de stat ea de veghe, de vis, de conştientizare~
ele observaţie„ este de ase111enea diferită la bătrân şi la copil, la
orăşean şi la ţă1·an, la l)ărbat şi la femeie. Această experiet1ţă
concretizea7~ pentru fiecart~ ct1ltură superioară, dintr-o necesitate
foarte profundă, posibilitatea fo1111ei pe care se inten1eia7.ă întrea-
ga fiinţă . Toate ct1vinteJe fundanientale precum 111asă, substanţă,
tnaterie, obiect, cotp, înti11dere; nliile de semne verbale analoage
conservate în J1n1bile altor culturi, stmt 111şte semne rtecesare de-
t

tem1inate de destin şi care relevă în 11u111ele unei ct1lturi anun1e„


în infinita varietate a posibilită~lor universult1i„ si11gurul li111baj
ser11r1ificativ şi, prin ur111are„ necesar. Nimic nu se poate tra11sfera
ct1 exactitate în vtaţa şi condi~a cogi1iti\1ă a altei ct1ltt1r1 . Ni111ic
nL1 se naşte a doua oară . Totul depinde exclusiv de aleger·ea
sin1bolului originar în mon1entul când sufletttl unei cultt1n ajun-
ge la conştiinţa de sine în peisajt1l ei„ iar această alegere îi clati11ă
pe toţi cei care sunt înclina~ să privească 'tstfcl istoria t111iversală .
Sinteză a sufletului devenit sensi bi1 prit1 ex1J1·e.<;ie în fapte
şi opere„ trupul n1uritor şi trecător al sutletult1i supt1s legii 11u111ă­
rull1i„ cauzalităţii, teat1ului istoric şi pa11ora111ă a istoriei univer-
sale, si11teză a marilor sin1boluri ale vie~ i ~ ale se11ti111entt1lt11 ş1 in-
teligenţei: Cz1/t11rc1 este 11n 111a1·e s1.i flet p1~i11 ca1Ae nit s1!flet poate
sp1111e ceea ce si1nte, ceea ce-i rlevi11e co11ştient.
~1acrocosn1osul este şi o proprietate a sufletului indivi-
dt1al, iar 11oi nu vo111 şti vTeodată ce îr-1sea11111ă el pentru suflete
diferite de a] nostn1. Dincolo de posibil ităţile ît1ţe1egerii disctirsi-
\'e se află ''spa~ul i11fit1jt ,„ „ it1terpretare creat0are a experienţei
prc•it!nzin1ii„ o expenet1ţă {1 11tla,s11·ă : el (ie!1u111eşte categoiia ît1-
ti11det·ii pe care grecii o 11t1111eau Neant iar r1oi o nun1i111 Univers
tJr0iectând universt1l î,1tr-o i111agi11e i11existe1ttă pentru sutlett1l
antic, indic„ egiptea11. Lrt1t1l di11 aceste Stlflete î11ţelege experienţa
cosn1ică in tonalitntea de la be111ol 111aJor, altt1l i11 cea de
fa !ltinor. Unul o sin1te în 111a11ieră euclidiană, altt1l în 111anieră
co11t.rapu11ctică, al treilea i11 manieră magică . De Ia cel mai pt1r
spafitt ar1alitic satt ele la 11irvana~ la cea 111ai carnală corporalitate
atică se î11ti11tic o gZlt11ă de si111boluri origi11are din care se poate
ded11ce î11 parte o for111ă perfectă a un1\.ersului. Ideal vorbind„
ttr\iv{;rsul ir1dic s<-1t1 bal1ilonia11 este la fel de î11depă1tat, de străi11
şi de i11cert pe11tn1 oa111enii din cinci sau şase culturi diferite care
au s..1m1at„ aşa cL1111 lUlÎ\'ersul occidental va fi î11t~-o bw1ă zi
inco1r1prcl1er1sibil p(:rltr\1 oan1ei1ii culturilor pe cale de a se 11aşte.

252
II. Sufletul apo/linie, faustic şi magic

De aici încolo eu nun1esc apoi/inic sufletul culturii


antice care a ales corpul individual prezent şi sensibil ca tip ideal
de întindere, de spaţialitate. ~e la Nietzsche acest cuvânt este
i11teligibil pei1tru toată tu111ea. In fata sufletult1i apollinic eu pla-
sez sufletul j"atlStic ce a ales drept simbol originar spaţiul pur
11elimitat, al că1ui ''corp'' este întreaga cultură occidentală, ce a
crescut din câmpiile nordului 't aşezate între Elba şi Tago, de la
apariţ1a stilului rorr1an1c în secolul al X-lea. A11ollinică este
statuia omului nud, faustică este arta fi1gii. Apo11iruce sunt me-
canica statică, cultele materiale ale zeilor olin1pierli, cetă~le
greceşti izolate politic" destinul lui Oedip şi simbolul falie~ fausti-
ce sur1t dina111ica tui Galilei , dogi1·1atica protestantă şi catolică,
111ari1e dir1astii :lle perioadei baroct11ui şi politica lor de c<lbinet't
destinul lui Lear şi idealul f\1adonei't al Beatricei lui Da11te de la
sfârşi uJ c~lu1 de al doilea Fc1l1!;f al lui Goethe. i\polJirucă este
pictura ce li111iţează corpul t1rt1an prin li11ii, faustică este pictura
ce construieşte spaţiul din lu1ni11i şi umbre~ astfel se deosebeşte
fresca ltti Polygnot de pictu1·a în u1ei a lui Rembtandt. Apollinică
este fiinţa elinului care-şi nu111eşte eul sonia şi ignoră ideea de
evolu~e i11terioară, pri11 um1are igr1oră istoria reală i11terioară sat1
e>..terioarăş faustică este fiinţa occidentalului, cu o conştjinţă
foa11e p1·ofund.ă a proprit1lui destin, cu o privire î11sţ)re interior şi
o ct1Jt.u1 ă pfont1nţat perso11ală orientată către 1nen1orii, reflec~e~
n1edita~e asi1pra trecutult1i şi viitorului, co11ştiinţă morală . La
celălalt capăt al celor două ct1ltLtri ~i slttjindu-le ~, intern1ediar,
care le modifică, le î1npruml1tă, le interpretează sau le 1noşteneşte
fom1eJe„ se află sufletul 1r1agic a} ct1lturii arabe, trezit în epoca lui
„~ugust în peisajul ct1prins între Tigru şi Nil, între Marea Neagră
şi Arabia n1eridională , cu algebra, astrologia, alchin1ia, mozaicu-

253
.„ .„


rile şi
arabescurile sale, cu califatele, moscheele, sacramentele şi
cărţile sfinte ale religiilor persană, ebraică, creştină., ''antică n1i- .
noră'' şi maniheistă .
''Spa~ul'' ain acum dreptul s-o spun este o necu-
nosc.ută spirituală ce se deosebeşte riguros de prezentul sensibil
n1omentan şi care nt1 putea fi reprezentat prin limbajul apollinic
al grecilor şi romanilor. Dar şi spaţiul figurat prin plastică este la
fel de străin de oricare di11 artele apollinice. Celula minusculă a
templului primitiv antic este un neant obscur şi mut, la începuturi
co11struit d111 materialele cele mai perisabile, înveliş momenta11
'
opus bolţilor eterne şi cupoleio1„ magice ale vechilor catedrale. · şi
rândurile de coloane închise au drept scop să scoată cu ·putere în
evidet1ţă, cel pu~n pentru ochi, absenţa spa~ului interior din
aceste cotpuri. Nu există o a doua cultură în care nemişcarea,
piedestalul, să aibă un relief atât de pronooţat. Coloana dorică
- este localizată pe pământ, vasele dorice sunt totdeauna concepute
de jos În sus, în vreme ce operele Renaşterii planează pe deasu-
pra piedestalult1i. Problema timdamentală a şcolilor de sculptură
este perfecţionarea internă a figurilor. De aceea operele arhaice
au articulaţii disproporţionat de accentuate: picioarele aşeute
direct pe călcâie şi hainele foarte IWlgi lasă o parte din exterior la
vedere tocmai pentn.1 a arăta ''pozi~a'' picioarelor. Relieful antic
este aşezat pe un plan riguros stereometric. Figurile componente
sunt despărţite printr-un ''interval'', dar nu printr-o perspectivă.
Dimpotrivă, un peisaj al lt1i Lorrain este spa~u pur. Toate de-
taliile concură să-l pună în lumină. Nici un corp nu are senuli-
fica~e în perspectiva atmosferică decât dacă este reprezentat prin
lumini şi wnbre. Impresionismul este decorporalizarea totală a
universului în favoarea spaţiului . Din cauza sentimentului său
cosrrtic, sufletul faustic a trebuit să ajungă din tinereţe la o fonnă
arhitectltrală în care bolta spaţială se arcuieşte de la portal la
înăl~1n~1 corului, constituind astfel centrul de gravitaţie al gi-
gantic.clor catedrale. Prin aceasta se exprimă experienţa profunzi-
- --~---

inii. Dar, pentru a o diferen~a de spaţiul vid al arhitecturii n1a-


1

gice, la această arcuire a fost adăugată ascensiunea către de-


părtările celeste. Fie că este arcuire de cupolă, de boltă rotundă,
sau chiar de şarpantă verticală, cupola magică este un acope-
1·ănuînt. Aşa cum foatte just a remarcat Strzygowsky2, arhitec-
tt1ra catedralei Sfânta Sofia este wi contrafort gotic orientat spre
interior şi acoperit.în exterior cu o mantie închisă . Dimpotrivă,
cupola gotică a catedralei din Florenţa a reînălţat acest edificiu
alungit în 1367, iar sub mâna lui Bramante reînălţarea a devenit,
Ja catedrala Sfântu Petru, o aglomerare căreia Michelangelo i-a
desăvârşit magnificul ''excelsior'' în aşa fel încât actuala cupo-
lă pluteşte foarte sus în lumină deasupra marilor bolţi. Tocmai
acestui sentiment al spa~ului i se opune simbolul peripterosului
doric, în totalitate corporal şi uşor de cuprins dintr-o singură
. .
pr1 V1re.
De aceea cultura antică a î11ceput printr-o n1ăreaţă
1·f!11z111ţa1·e la o artă deja existentă, pitorească, foa1te matu1#ă, ce
J1u JJ11tec1 fi expresia tu1ui suflet r1ou. Grosier şi îngust, sărac şi
î.ntors către barbarie, astfel apare în but1ă măsură ochilor noştri
stilul geo111et1·ic pe care dorienii de la 1100 îl opw-ieau artei
111i.11oice. Trei secole de existenţă, corespunzătoare înflori1·ii go-
ticului, nu au făcut rtici o aluzie la arhitectură. Doar către anul
650, 'm acelaşi tin1p'' cu ti·ecerea lui Michelangelo la baroc,
apare tipul de templu doric şi etrusc. Orice artă primi tivă este
religioasă„ iar acest ''nu'' simbolic nu înseamnă 111ai mult decât
acel ''da'' gotic sau egiptean. Ideeea de incinerare, ce se împacă
cu Wl loc de cult,_nu se împacă cu un edificiu de cult. De aceea,
cultele primitive din antichitate, care tăit1uiesc nwnele misterioa-
se şi sole11me ale lui Calchas, Tiresias, Orfeu, poate şi al Numa,
11u ave.au pet1tru î111plinirea ritualurilor decât un rest de idee
- - - - - - - -- - - - --
I. Acest spaţiu vid sau gol este nun1it de Frobenius "'sentimentul
cavernei''. (Pa1deuma, p. 92)
2. "'Ursprung der cl1ristl. Kircl1enkur1st''~ 1920, p.80.

255


arhitecturală ,din care s-a î11tărit ideeea de arhitectură e vorba
de circutnscnerea tmui spaţiu sacru. De aceea ten1plul (templ11m)
etrusc este locul 01iginar al cultului antic: un simplu cerc trasat
pe pământ de auguri, având o margine ce nu se depăşea şi o in-
trare fastă orientată căt.re est • Se ridică un templu pe locul unde
1

trebuie să se petreacă oficierea W1UÎ cult„ acolo unde se află


reprezen.tan~i autorită~lor publice: senatul şi annata. El există
pentru nevoile pasagere ale 1non1entului, iar apoi vraja se risipeş­
te. Poate doar către anul 700 suflett1l antic s-a disciplinat ca să
materializeze într-tm edificiu simbolistica liniară a acestui neant
arhitectonic. Sentime11tul euclidian a triumfat asupra de7gustului
cauzat de dt1rată.
Di1npotrivă, arhitectura faustică de 1nare stil a Început
prin primele vibraţii ale unei evlavii noi reforma de la Cluny
şi pron1ovarea arhitecturii romanice către anul I OOO , ca şi ale
Wlei gândiri noi contr·oversa legată de Cina cea de Taină în
1050, dintre Berenger din Tours şi Lanfranc; apoi s-a întâmplat
curând, în ut 1na proiectelor unei atât de n1ari voinţe de gigantesc,
ca adeseori locuitorii unei parohii întregi precum cea din
Spira să nu ajungă pentru a u1nple o catedrală sau ca ea să nu

t. Cf. Muller Deecke: ''Die Etrusker'', 1877, li, p. 126 urn1. şi şi


Wissowa : ~'Religion u. Kultus der Romer'', 1912, p. 527. Cel mai
vechi pla11 de cetate, cel al Ro1nei quadrata care nu avea desigur
ni111ic con1un cu arl1itectura, ci depindea de unicele reguli sacremen-
tale, cu111 o probează ulterior sensul cuvântului pomoeri11m iată
toctnai o limită, ca a unui templu. Tot temJJlum a fost tabăra ron1ană,
al cărui unghi drept se mai recunoaşte şi azi în a1nplasamentul mai
l11ultor oraşe ro111a11e. El este cercttl sacru în care armata se adună sub
protectia zeilor, care la origine nu are nimic comun cu fortificaţiile
posterioare ce datează dit1 perioada elenistică. Cea n1ai mare parte
din templele ron1ane de piatră (aedes) nu erau temple. Dimpotriv~
lt'nt eA~1os al grecilor di11 ti tnpurile homerice trebuie să fi avut o sen111i-
~ 1·- -.... ,~.; ,,,, ""r?.1"" " ("'~?.1~„~
i~··· ~ ~L..?.- i:;~L . •.::..,L·..::.:.,,c..,?-„„."''rl'
crr"
::,,,_.1 ~ ....(> r
r.;,:·,.k,,7'.~
t·„~m•>/U""
tl: I zrr ~•n1cc
~~. t:i.9 " ~
- ~---~-

fie niciodată tern1inată . Limbajul ~)asio11al aJ acestei arhitectL1ri


s-a repetat apoi î11 poezie . Toate diferenţele„ luate laolaltă, ale
1

odelor latine ale sudului creştin şi ale Eddelor nordului, încă pă­
gân, nu pot eclipsa identitatea a două modtiri poetice p1ivitoare
la infinitul spaţial intern al versifica~ei, rit1nul frazei şi limbajul
imaginilor. Citiţi Dies irae alături de Voluspa, care nu o precedă
cu mult, şi ve~ afla aceeaşi voinţă inflexibilă care domină şi
zdrobeşte orice rezistenţă a lu111ii vizibile. Nicicând un ritm nu
s-a î11conjurat de spaţii şi de depărtări atât de grandioase precum
ritmul vechilor epopei ale nordului :

Spre nenorocul lor - încă vreme îndelW1gă,


Bărbaţi şi fen1ei vor mai veni pe lume~
Noi doi însă - vom rămâne mereu î1nprellllă~
Sigurd şi eu

Accentele versului homeric sunt un dulce foşnet de frun-


ză sub zefirul sudului, un ritm al materiei: rima iniţială ca şi
energia potet1~ală în imaginea universului din fizica modernă -
creează o tensiune co11ţinută în vid şi ilimitat, furtuni îndepărtate
ale nop~i pe cele n1ai înalte culn1i. Nimic nu rezistă acestui cu-
rent de maree tenebroase, nici cuvintele, nici luciurile aceasta
este o dinan1ică iar nu o statică a limbajului. La fel stau lucrurile
cu ritmurile melancolice din ''media vita în morte sumus',.
"'
Intâlnim atei ttn preluditl la tonalităţile lui Rembrandt şi la
instru111entapa lui BeetJ1oven. Aici sujletill fa11stic se sin1te la el
acasă int1·-o singz1rătate fă1„ă 1nargini. Ce este Walhalla ? Necu-
noscută de gennanii mig1·aţiilor şi chiar de merovingieni, ea a
fost imaginată de strflt>ttJl faustic născând fireşte că sub impresia
mitului antic păgâ11 şi creştin-arab~ e vorba de două culturi meri-
dionale anterioa1·e ce se trezeau acum pretutindeni la o nouă viaţă
î11 cărţile c1asice sau sacre., în ruinele~ 1nozaicurile şi n1iniaturile

1. Cf: prefata mea la ·~cântlJ.ri' " d.e Ernst D1roem:1~ p. l)\'.


lor~ ir1 1111111aturile, cultele, riturile şi
dogi11ele lor. Cu toate
~cestea ea planează dincolo de orice realitate sensibilă, în zone
1r1depănate~ ceţoase„ faustice. Olimpul se află în i1nediata apro-
piere~ pe pă1nânt grec: paradisul pat1istic este într-o grădină
fen11ecată, situată undeva într-m1 univers magic~ Walhalla nu se
~tflă 11icăieri . Pierdută în infi11it, ea ne apare, cu zeii şi .eroii ei
11esociabili, ca sin1bol al unei înspăit11ântătoare singt1rătăţi.
S1cgfried, Parsifal, Tristan, Han1let, Faust sunt eroii cei n1ai sin-
gl1r1 di11 toate ct1lturile. Citiţi în Parsifal al lt1i Wolfran1 von
Eschenbach minu11ata poveste a vieţii lăuntrice care se trezeşte:
11ostalgia pădurii, co1n1Jasiunea enign1atică , singt1rătatea fără nu-
111e„ totul este fantastic, excl11sh' faustic. O ştin1 fiecare dit1 noi.
f(111!>·t al lui Goethe reprodtice acest motiv în toată profunzimea
sa :
Neînţeleasă ferici re~ înfăşurată î11 patitni,
Te un11ăresc 7.adamic prin cân1puri şi pădt1ri !
M.i-e ini111a îr1ecată-ntr-w1 şuvoi de lac1i1ni,
Se naşte-o r1ot1ă lt1n1e~ sublimă, în surâsuri !

Nici Ho111er, 11ici Evar1gheliile, nici 0111ul apollinic şi ruci


.,,,t1t 111,tgic 1111 ştiu nimic despre această experienţă cos111ică .
Pw1ctul cul111inant al poeziei lui Wolfran1 von Eschet1bach este
ace<t di111i11eaţă 111isterioasă a Vinerii Pati1r1ilor„ câ11d eroul, răz-
, 1 ·it 1t f:1ţă de Dt11nnezeu şi de el î11st1şi" Îl î11tâlneşte pe nobilL1l
Gavvan„ căiuia îi spune: ''Ei, ce ! Dacă aş fi găsit ajutor la Dum-
11ezeL1 !"' Apoi pleacă în pelerinaj la Tevrea~t . De aici ţâşneşte
JL\Ort1I religiei ja11„~tice. ~~stfel se înţelege taina ettharistică, cea
care tlneşte participa11ţii înt1·-o comuniune mistică, într-o biserică
111 ~1 1 tuitoare unică. Mitul Sfâ11tului Graal şi al cavalerilor săi face
să se î11ţelcagă necesitatea lăuntrică a catolicismului get 1nanic
nordic. Astfel, opus ofra11delo1" antice, aduse î11 templul fiecărei
di\1nită~ în parte, este sacrificiul unic şi rle.~fârşit zilnic adus
pretutir1deni. Ideea faustică„ apăn1tă în secolele IX-XII, în peri-
oada Eddelor, presim~tă de tmii misionari a11glo-saxoni prect1m

258
.

Winfried, s-a tnaturizat doar în acest mo111ent. Catedral~• ,,i .• ~ ·.


altar păstrează taina săvârşită, este itnpresia pietnficată a acestei
idei.
Pluralitatea corpurilor stinghere ce figurea.ză cosn1ost1I

antic a avut nevoie de tm cosmos divin de acelaşi fel: iată sem-
nifica~a politeis1nului antic. Spaţiul cosmic unic„ fie ''cavernă''„
fie depărtare, are nevoie de Pumnezeul unic al creştinisr11ului
n1agic şi faustic. Atena şi ApolJo pot fi figura~ ·-printr-o statuie,
dar de n1ultă vreme s-a simţit imposibilitatea de a face să ''apară''
Dumnezeul Refon11ei şi al Contrarefo1111ei altfel decât prin furtu-
na unei fugi la orgă sau prin maiestuoasa dezvoltare a cantatei
satt a liturghiei. De la bogă~a plastică a Eddelor şi de la legm-
dele creştine, contemporane cu primele, până la Goethe, mitul
occidental evoluează în opozi~e cu mitul antic. Aici, o diviz.are
neîncetată a divinului aduce, în prima parte a epocii imperiale„
un număr eno1111 de zei. Dincoace, o extren1ă simplificare ajwtge
la deismul din secolul al XVIII-iea.
Dominată de importanta bisericii occidentale, de autori-

tatea et în domeniul pseudoQlorfismului, ierarhia magică a ce-
rului, de la î11geri şi sfinţi până la persoanele treimii, se decorpo-
ralizează şi se şterge puţin câte puţin şi, pe nesimţite, diavolul în-
suşi sfârşeşte prin a dispărea din preocupările sentimentului
cosmic faustic, el, marele potrivnic al sentimer1tului cosmic gotic,
căruia Luther îi azvârlea călin1ara în faţă, dar care este azi de
tnt11t uitat, într-o tăcere stânjenitoare, de teologii protestan~.
Aceasta pentru că singurătatea sufletului faustic nu se poate
obişi1ui cu existenţa tinei €' doua puteri cosmice. Dumnezeu în-
suşi este tmiversul î11trr;g. In faţa unei astfel de religiozităţi, lim-
bajul fo1111al al picturii a an1t1ţit la sfârşitul secolului al XVII-iea
şi 111uzica instrun1ei1tală devine WlÎcul şi ttltimuJ n1ijloc al expre-
siei religioase. Se poate spur1e că ere.dinţa catolică şi credinţa
protestant_? s1111t, una faţă de re1laltă„ o pictură pe altar şi ltn
oratoriu. lncă din perioada g(~:rtnanică, depărtările de neînvins şi
tenebrele inisterioase restr'1n_ge~1t1 numa·rtll zeilor şi al eroilor.

I\1 it~,:J.c~'l
i-a scos din această noapte, pentru că lun1ina diurnă
reievă Clchiult11 lin1ite şi deCt obiecte n1atetiale. Noaptea topeşte
coq)urile„ ziua dizolvă sufletele. Apollo şi Atena 11u au ''sutlet''.
Peste Oliinp strălticeşte eterna lumină, diurr1ă şi meridio11ală, de
o nlare Jimpczin1e. Sudul este ora apollinică
,.. unde adoa11ne ma-
rele Pan, Walhalla nt1 are Jun1ină. Jn Edde regăsim ur111ele mie-
zului de 11oapte„ când Faust 111editează în sala lui de st.t1diu,
r11iezul de noapte pe care Re1nbrandt îl imortalizează în portrete„
care se evaporă în liotele lut Beethov·ei1. Niciodată Wotan„
Baldt1r şi Freya 11u au figuti ~„eticlid1ene'' . Ca şi zeilor vedici, este
in1posibil ca zeilor gern1anici ''"să le trasezi un portret sau o para-
bolă oarecare''. I1nposibilitatea aceasta in1plică o co11sacrare a
spa~t1l ui c,1en1 ca si111 bo: supre111„ opus 1eprezentării corporale,
care coboară acest simbol la nivelul a '~ceea ce ne Î11conjoară'', îl
profa11ează şi îl neagă. ~~cest 111otiv„ resi111~t în profunzi111e, este
la or;ginea iconocla:111l1lui is!a1nic şi bizantin, a111âr1dot1ă din
secollil al VII-lea„ ca şi a ic,)noclasmuluj protestant, ruda apropi-
ată de i11ai târziu. Cre;1rca al alizei at1tie11.clit:lie11e '' spa~L1!t1i de
către Descaites n-a •'"' st tot iccnocl~lstă ? Geor:1etria antjcă tratea-
ză t r1 tit1ivers nut11eric diu211~ tt~oria fu11c~i] <) f,ste o malen1atică
}JfOf) rie spiritului noctur11.

Sentimer1tt1l cos111ic, pe care sufletul oc.cidental l-a ex-


1)1i!11at ~lrintr-o extraordinară bogăţie expresivă , prin 111ijloc,irea
<~livir telor, sw1etelor, culo1ilo , perspe ...ti\.ei plastice, sistemelor
t1J(.,sofic.e1 legendel<Jr, şi 11u mai puţin prir1 spa~ile catedralelor
g~tice şi fonnltlele din teoria Ju11c~ilor, st1fletul egiptea 1, î11de-
pă1tat de 01ice alnbi}·e teoretici sau literară, 1--a t ~adus i11 ~2!abil
A

Îlj li111bajt1! imediat <11 j'Jiet1·ei. ln loc să rătăcească într-un ·ier-


tra isnl spiritttal despre forn1a spa~alităţi1, a î11tir1de ~ii, di că a
~'spaţ1 ulL1i '' şi ''ti111pul ui ,. , sau să imagineze Î})Oteze, si ste1ne 11u-
1neric,r„ şi dogn1e, e1 a ; 1ălţat î11 tăcere si111bolu1i grandioase în

260
peisajul" Nilt1lui. Piatra este 111ă1·eţl1l simbol al tieverlatt.1lt1i '°''<-' '''·
por·a/. Tn ea parcă se adună spaţittl tnorţii. "S-a co11stru1t 111ai
degrabă pentru cei morţi decât pentru cei vii'I', spunea Bachofen
într-o autobiografie. Iar când trecerea tin1pului'I ce-i a111eninţă pc
cei vii, se n1ulţumeşte cu o colibă pieritoare de lemn, pentn1 a
eterniza loc,uit1ţele celorlal~ are nevoie de piatra tare a pământu­
lui . Cel n1ai vecl1i cult se leagă de piatra twnutară, construc~a
celor 1nai. vectli temple de mo11umentul funerar, originea artei de
oma1nentica şi deco1-a~tmile de pe monninte. Sitnbolul s-a for-
111at pe n1011ninte. Nici W1 cuvânt nu poate reda gândul, senti-
inentul, 1ugăciw1ea 1nt1tă pe care o sugerează mor111ântul~ un
presenti1nent semnificativ poate da nun1ai simbolul ce zace ;tl{„1
c11 o egală şi eternă g·ravitate. Moa.rtea nu mai este 11ostalgică.
Nu mai există ti1np, ci nun1ai spatit1, ce,,a ce subzistă sau cl1iar ~1
dispărut, dar care a încetat să se dezvolte şi să vină în î11tâmpi11a-
rea v'Îitorult.ti. De aceea piatra, acest reziduu în sens literal ~11
cuvfu·1tul ui, exprimă faptul că morţii se reflectă în fiinţa trezită a
celor \.rti . Suflett1l faustic care aşteaptă, după sfârşitttl trt1pesc„
nen1uri rea, provine din logodna cu spaţiul infinit~ el a decorpora-
Ji1.at f)iatra prin .sistemul de pilo11.i gotici si111u1ta11i ct1 secvei1-
ţele paralele ale cântecului bisericesc nen1aireprezentându-se
vizual decât prin avfu1tul arzător spre înalturi, prin extensia în
profunzin1e. Sufletul apollinic dorea să vadă moartea incir1erată,
nimicită, şi de aceea, în întreaga perioadă primitivă, a renunţat la
construcţiile de piatră. Sufletul egiptean se percepea pe sine într-
o călătorie pe o potecă a vieţii, îngustă şi stabilită inexorabil, de
care, într-o bună zi, trebuia să dea seamă în faţa judecătorilor
(Cap. · 125 din Cartea Morţilor). Aceasta era ideea de destin.
Fiinţa egipteanului este un călător ce un11ează mereu un singur
drum în ac~şi direc~e~ întregul limbaj for1nal al culturii sale se
reuneşte în jurul acestui motiv W1Îc Cuvântul dnim este expresia
cea 111ai proprie pentru dent1mirea acestui simbol origi11ar, con-
trapus SJJaţiultli infinit al 11ordicilor şi corpului stingher al an-
ticilor. Punerea în relief a singi1rei direc~i în p1·ofunzime, ca

261
esenţă .a întinderii, aparţine unei categorii foarte ci udate şi greu
accesibile gândirii occidentaJe. Templele funerare din Imperiul
Vechi, piramidele gigantice din timpul dinastiei a IV-a mai cu
seamă nu reprezintă tm spaţiu cu diviziuni semnificative, precum
n1oscheea şi catedrala, ci o succesiune ritmată de spaţii. Drumul
sacral ce se deschide la intrarea dinspre Nil se îngustează pe
111ăsură ce trece prir1 culoare, galerii, căi cu arcade şi săli cu
pilaştri, până în carnera 1no1tuară ~ la fel, templele închinate
1

Soarelui din a V-a dinastie nu sunt ''edificii'', ci un drum mărgi­


2

nit de pietre uriaşe. Reliefurile şi tablot1rile, totdeauna în şir,


ghidează pe privitor ducându-l fără voia lui într-o direc~e deter-
n1inată~ aceeaşi voinţă animă berbecii şi sfincşii sculptaţi, din
timpul Imperiului Nou. Experienţa profunzimii, hotărâtoare
pentru fonna cosmică, la egiptean avea o tendinţă direc~onală,
atât de pronunţată şi de netă, îr1cit spaţiul era, ca să spllllenl
astfel, o perpetuă cale de realizare. Depărtarea ni1 era încremeni-
re. Omul nt1 vine în raport cu partea pietrificată a simbolisticii
decât pe măsură ce avansează , devenind el însuşi tm simbol al
vie~i . ''Drumul'·' semnifică în acelaşi tin1p destin şi o a treia di-
mensiW1e. Planurile n1urale t1riaşe, reliefurile, şirurile de coloane
prin faţa cărora el trece, sunt ''lungimea şi lăţin1ea'' lui, adică
simpla impresie ser1sibilă, pent1u ~are împingerea vieţii înainte
este singura extensie în univers. In acest fel, egipteanul care
1.1 rn1a procesiunea„ trăia într-o oarecare măsură spaţiul prin ele-
mentele lui încă neunite, în vren1e ce grecul care aducea sacrificii
111 faţa ten1plului nu simţea deloc acest spa~tt~ occidentalul s-a
rugat secole de-a rândul in catedrala gotică, unde se simţea
înconjt1rat de un infinit nemişc'lt. De aceea artistul egiptean se
angaja să redea nun1ai acţiunea în p/011 şi nimic mai inuit„ chiar

1. Holscl1er· ' Grabdenkmal der Konigs Cl1ephren''~ Borchardt :


4

"'Grabde11k1nal der Sal1ure''~ Cl1rtius: ''Die antike Ku11st'', p.45.


2. Cf. t. II şi : Borchardt ''Re-heiligtun1 der Ne'W'Oserre''~ Ed. Meyer
-··- ''t}cscf);ir!ite der ·"ltertt11ns'' ~ I~ § 251 .
dacă se slujea de instrumente corporale. Pentru egiptean, pirami-
da ce surplomba mor111ântul regal era un triunglii, un plan uriaş.
de o uimitoare putere expresivă, care delimita drumul, domina
peisajul şi-i servea şi lui drept pW1ct de plecare în apropierea de
acest plan. Coloanele căilor interioare şi ale galeriilor, dispuse
pe un fundal obscur în rânduri foarte strânse, acoperite cu
ornamente, se manifestau ca ....nişte linii verticale ritmate ce în-
soţeau procesiWlea preoţilor. In opoziţie foarte marcată cu anti-
chitatea, relieful este prins cu mint1ţiozitate într-un plan şi se
diminueazll treptat de la dinastia a ID-a la a V-a, ajungând de la
grosimea lUlui deget la cea a unei foi de hârtie, pentru ca, Îh cele
din ur111ă, să fie săpat chiar în plan . Preponderenţa orizontalei,
1

verticalei şi a unghiului drept, astfel încât absenţa voită a oricărei


scurtin1i susţine principiul bidimensionalităţii şi distinge drutnul
în profunzime spa~ală, se confundă cu direcţia şi scopul, .. . cu
11101111â11tul. Arta aceasta nu îngăduie nici o defl·ec~e proprie
pentn1 a uşura tensiunea sufletească .
N 1J aceasta este exprin1area, în cel tnai înalt li111baj în
genere posibil, a tuturor teoriilor noa.stre despre spaţiu ? O meta-
fizică în piatră? alături de care metafizica scrisă a lui Kant nu
este decât o zadarnică bâiguială !
Tot11şi mai există o cultură al cărei suflet, în ciuda tutu-
ror diferenţelor lăuntrice, a ajuns la un· simbol originar înrudit cu
al egiptenilor: cultura chineză, cu p1incipiul nl!mit tao, integral
percept1t în sensul unei direc~i în profunzime. lnsă, în vretne ce
egipteanul îşi u1111ează până la capăt drumul trasat J)arcă î11
bronz, chinezul vagabondează prin lt1me.1 lui~ iată de ce 1nersul
către divinitate sau către moi 111intele străinoşilor nu se desfăşoară
pri11 chei de piatră cu pe1·eţi drep~ şi fără fist1ră, ci chiar prin
i11ijlocul naturii ptietenoase. Nicăieri în altă parte peisajul nu a
fost transfo1n1at în materie specifică a arhitectu1ii: S-a dezvoltat

l. Basorelieful. Cf. Scliăffer - - ''Von ăgyptischer Kt1nst'', 1919, I,


p.41.
. .

263
-

aici un fel de lege grt=t11dioasă


care, pe bază religioasă, a 1mpt1s
unitatea tutt1ror construcţiilor, a fixat peste tot un plan funda-
tnental pentn.1 porţi, aripi, curţi, galerii, a conservat riguros şi
orientarea spre no1·d-est a tutt1ror c1ădiri1or, ajungâr1d la o atât de
grandioasă proiecţie a planurilor, la o libertate în dispunerea pe
teren şi în spaţiu, încât se poate vorbi de o veritabilă arhitectură
peisagistă şi chiar de o geon1etrie a peisajului . Templul nu este
1

nicidecutn o clădire stingheră, ci o constn1cţie pentru care colina


şi apa, copacii şi florile, mărimea şi dispunerea pietrelor într-W1
fel anume, deţin uri rol la fel de ilnpo1tant ca şi porţile, zidurile,
podurile şi casele. Este s1ngt1ra cultură ce a făcut din grădină o
artă religioasă într-tul n1are stil. Există grădini în care se oglin-
deşte sufletul anwnitor secte bt1d1ste . Arhitectura peisajului ex-
2

plică arhitectu,ra locuinţelor, cu extensie planimetrică şi cu profi-


1tt1 acoperişurilor ce reprezintă trăsături de expi·esie. La fel cL1n1
aJui1ge111 la capăt pe dru.n1uri înctircc!te, intrând pe porţi, treca11d
~)e poduri, ocolit1d dealuri şi zidiri ~ tc,t aşa pictorul îşi pl1111bă
pr1Vltorul de la ut1 detalit1 la altul, i11 vren1e ce relieful eg1p,ea11
dictează ca u11 stapân absolut o direcţie care trebt1ie tirmata r•·-
~t1ros ''Imaginea întreagă nu trebuie percepută dintr-o singură

I. O F· 1scl1er '"Chinesische Landscl1afts111alerei'', 1921 p. 24.


'I

Dificultatea artei chineze şi indie11e rezidă, pentn.1 11oi„ î11 dispariţia


L0111pletă a tuturor operelor primitive ale celor dottă culturi„ t11ai ctt
sea111ă a celor din regiu11ea Hua11l10 ( 1800-1300 î. Cl1.) şi di11 l11dia
prebt1distă . Ceea ce noi nu111im astăzi artă chi11eză corespt nde aproa-
pe artei egipten·e di11 a XX-a di11astie. tvtarile şcoli de pictltră at1 o
paralelă î11 şcolile de sculpttiră saite ş1 ptole111aice, ca şi î11 nestator11i-
('ta 111odelor rafinate şi arliaice fără e\1ol t1ţie 111ternă. Î11de111naţi de
t11odelul Egiptt1lui„ pt1te111 stabili măsura în care este permis să i11fe-
ră111 pri11 deducţie astipra artei chineze şi indie11c pri111itive din tin111u-
rile dinastiei Giu şi ale Vedelor.
l„ C. Glaser ''Die l(l111st Ostasiens„'., 1920, p. 191 . Cf. M. Got!tei11
„-." '"'·s:~ ee:.~:--h ~ ci~ t(~ cler (.~iart e11Jct!J1st'' , l ') 14, II, p. 331 sq.
privire. Succesiunea în tin1p presuplu1e o succesit1ne a părţilor
spa~ult1i, pe care privirea trebuie să le parcurgă una dt1pă alta'' .
1

ArhitecttJra egiptea11ă do111i11ă peisaju], cea clti11eză este adaJJtată


Ia peisaj . Dar, în an1bele caz11ri, tot direcţia în profunzi1ne aduce
în concret actul spaţializării.

8
"'
Orice artă este tm lin1bcy al expresiei. ln stările pritnare,
î11 care se încadrează şi lt1mea anitnală, ea este li111ba.1ul unei
fiinţe tnişcătoare ce vorbeşte numai pentru sine. Fiinţa aceasta nu
se gândeşte deloc la martofi, deşi în absenţa acestora chiar in-
sti11ctul expresiv va tăcea. lnseşi etapele târzii nu 111ai cunosc
adesea decât o n111Jţin1e de producători de artă în locul artiştilor
şi al spectatorilo1·. Toţi rla11sează, sunt mi111i, cântă, fără ca vreo
dată dir1 istoria a1tei s~-i dispară ''corul'' ca ansa111blu de indivizi
p1<..zer1ţi Hotărât ca nrta supc11oară este singur,1 ce poate fi o
~( J ttă ct1 111a rtori '' ~ mai ...,a 1cs cu Dltn1nezeu ca martor SLtprer11, aşa
:t t111 re111arca N1c1 zscl1c....
Ex1)resia este 01-i 01·r1an1ent, ori i111itaţie. dot1ă posibili-
tă~ superioare a căror OJ)OZÎţie nu se poate nicict11t1 sin1ţi de la
bu11 îr1ccpl1t. De altfel este incontestabil faptul că i111itaţ1a este cea
n1:.1i vecl1e ş1 n1 ~1i aproape de spiritul rasei. Punctul de pleca1·e
este tăcerea , })ercepută fiziono111ic„ care„ în ciuda voinţei , te face
----- ___ ________ -
..,.

1. C. Glaser, p. 48.
2„ La a11t1111ite firi foarte si11guratice cl1iar arta 111onologt1lui este în
realit~-tîe un dialog cu si1re lr.l pc~rsoana a li-a. Nu111a1 în spirit11alitatea
111;irilor or~e insti11ct11l expresiei este excedat de i11st1nctul con111-
t1icări i. De aici„ apariţia tutl1ror artelor cu tendinţă care doresc să fie
i11st1uctive, să facă prozelitisin, satt să de111onstreze teorii politico-
S{)Cia1e sat1 111orale„ care apoi st111t contrazise î11 for1nt1la "'artă pentru
a1tă'', 1nai pt1ţi11 practic~ decât teoretică dar care cel puţ111 îşi arnin-
teşte de se11111ificaţia origi11;.:1ră a expreste1 clrtistice

265
să part1i..:1 pl ia evoluţia veci11ilor î11tr-w1 rit1n dictat de viaţă.
Oma111e11tl1l
,., r11ărtt1riseşte un eu conştient de propriile lui însuşiri.
h1 lt1mca ar1i111,ală 1n1itaţia este foarte răspândită; ornamentul -
a1.>ro~tpe u1nană .
excl usi \' î11 cea
ln11tatia
„ născut din
s-a ritmul rnisterios al tuturor ele-
rr1entelor cosn1ice. Pentrt1 o fiinţă trezită unitatea apare divizibilă
şi întinsă. Aici şi acolo, proprietate şi alteritate, microcosmos
rapo1tat la 1nacrocosn1os: aceştia sunt cet doi poli ai vieţii
sensibile între care se înti11de o pw1te graţie unui 1itm al imita~ei.
Fiecare religie este lll1 saft volootar săvârşit de sufletul trezit
pe11trL1 a ajunge la puterile universului din jur, care este totuşi o
~mitaţie~ î11 clipele cele ma1 solemne pe de-a întregul religioasă.
h1 una şi aceeaşi emoţie, pe (le o pa1te trupt1l şi sufletul, pe de
alta tu1i verst1l înco11jurător, stn1t împreună cuprinse de avânt şi se
unesc. Ca o pasăre ce se leagănă în \1fu1t sau ca un înotător ce se
Iasă îr1 voia valului ca1~e-l îrtfăşoară~ tot aşa un tact irezistibil ne
sti ăl»atc când <1uzin1 o 111_ăst1ră ttiUZlCJlă, tot aşa o conta,glune ne
CL1p1111dc· când in1itătn trăsăturiie feţei s;-tll gesturile unei persoa11e
';trăir1e„ artă î11 care, î11ai11te de toate, copii trec drept cei 1nai
11)ari inaeştri. Contagiune;1 poate ati11ge proporţiile llllui ·"antren"';
irt~LJ::.t!h;l, aşa cu111 fac corurilel marşurile şi dansurile, conver-
w1d o '-ii\ ersitate de i11di v1zt într-o urutate de sim~re şi 4e expre-
.·.ic' t1t111111„i ''noi ~'. 011, tm tablou ''foa1te rei.işit'' al unui om sau al
tu1ui i1ei :>~1j prest1ptu1e UI1 acord sensibil între nlişcarea plasticia-
t1ulu1 ş1 r111şcarea n1iste1ioasă a partene1·uJu1 viu. Este W1 tact
1izic,rl,)il• ic ce u1tră zi1 acţi1,11e şi necesită o cunoaşte1·e care să
(iesco1Jere, p11ntr-un joc superficial, ideea, sujlet11/ străir1. "In anu-
:~11te c;lipe de abando11are toţi putem fi co11ştia1~ în acest fel şi
atu1ic1 descoperi111după 1nuzică ori dttJJă n1imică al cărei ritn1 11tJ
se percepe, ruşte, i1eaşteptate mistere ale unei realităţi profunde
brtrsc revelate. Orice inlitatie vrea să ofe1 e o alte1natrvă, iar
4

alternati·va vine din schimbare. Transfert1l sinelui într-un ''el''


străi11, schin1ba1·e de Ioc şi de persoru1ă p1i11 care t1nul trăieşte de
acu1n îr1colo în altul, pe care-l reprezintă sau îl descrie, stârneşte

266
+
W1 sentiment al acordt1lt1i total„ ce se 1 i d1că d111 u1t~\1 c·,, .i "'. !.~ i. ·~ ::te
sine la hohotele de râs cele mai neî11frarlate. oti cot1oa ră pa11ă la
ultin1ele rădăcini ale Erosului i11separabile de pt1terca ('t e~it'-->are
J artistului . Astfel apar 11orele populare ~'-b~ttitil „. l·>a \ 'a reză
este o imita~e a da11sului cocoşului sălbatic în jt1rt11 fe111elei ·-
dar la fel este şi î11treaga gând~re a lui Vasa1·i când î1 laudă pe
('1mabue şi Giotto pe care-i 11t1111eşte prin1ii imitato11 ai "'11att1ni"',
mai ales ai naturii omului primitiv, despre care Meister Eckart
spunea cândva: ''Du111r1ezeu este it11anei1t în toată creatt1ra şi de
aceea orice creatură este Du1nnezeu''_ l\1işcarea conte1np1ată de
noi în universul din jur este o consecLt~e percepută în semnifica-
~a ei internă, ce se traduce iarăşi ca o mişcare În noi . l)e aceea
orice imita~e este un joc scenic în sensul cel 111ai larg· dă111 lU1
spectacol prin mişcarea peneluJt1i sau a daltei, pri11 structura
părţilor unui cântec, p1i11 organizarea naraţiunii, a versurilor, a
spectacolelor, a danst1lui. Ceea ce 1101 t1'"ăi111 pri11 actul vizual şi
"'
auditiv înseamnă totdeauna Ltn st1flet cu care ne unin1 In sei1s
111odem, la naturalisn1 ajunge a1ta tragi11er1tată de a gâ11di al
cărei st1flet s-a pietrificat î11 n1arile 1netropole: imitarea seducţiei
aparente, a stărilor se11sibile ale ~1racterelo1 verificabile ştiinţific.
Din imitaţie se~ desprit1de ornan1ent11l, care se deosebeşte
net apoi de ea, care ntt urmează fluxul vital, ci se f'ri.';fL1li.:ec"'=ă şi
"
ii co1111-a=ice. ln loc să exprime trăsăt.t1rile fizio110111ice i111prumu-
tate din sensurile fiinţei străine, acestei fiinţe i se 1111pt 111 111otive
rigide, simbolz1ri deja tnodelate Nu n1ai '1Te1n să ofe1i111 o schim-
bare sau o alternativă „ ci să conjură111. „'Eu' îl don11nă pe ' 'tu'·
Imitaţia este o retori!:ă <1le cărei cuvinte ge11erează circumstanţe
~i t1u se tnai repetă„ orJ1<i111et1tul se sl1i}eşte de un li111ba1 lipsit de
1·etorică, de un vocallt:iar fon11al ce are durată, inde;pendent de
1
arbitrul ir1dividual .

------------·-
l. Cf. pentru ceea ce urn1ează V\'orringer - „'. A.bstraktio11 und
Einfulung'', p. 66 şi t1rt 11.

'7
2„t).
Nu '.;e poate i1nita sau reprodt1ce decât singurul element
vi11 şi în 111işcare ce se relevă sin1ţurilor artistului şi spectatotilor.
Astfel) itnita~a depi11de de timp şi de direc~e. Toate mişcări1e
c;xpritnate prin da11s, desc11, descrise pentru văz şi auz, sunt ine-
~liiabil ditijate iar posibilită~le supreme ale itnitaţiei co11sistă în
reproducerea u11u~ destir1 prin note, versuri, imagini sau scene
jucate . Din contră, un 01na111ent este ,..o iluzie în dauna timpului,
1

o inti11dere pură rigidă şi persistet1tă . In tin1p ce in1itaţia exprimă


o realitate ,ri11plinind11-se pe sine, un oman1ent n-o poate face,
fiindcă e static şi nu pătrunde în sin1ţu1i. El este fiinţa pură,
abstrasă total di11 ger1ez.1 sa . Fiecare imita~e are u11 început şi tm
sfârşit, oman1e11tt11 are nun1ai dt1rată . De aceea nu se poate
reprodt1ce decât destinul ur1t1i i11divid, al Antigo11ei sau al Desde-
111011ei„ de JJildă: ideea de desti11 î11 genert1/ nu se poate reda decât
p1i11t 1-tu1 on1a111ent„ t111 si111bol , ca de exemplu ideea de destin
a11tic 1)rt11 coloa11a dorică . P1i111a prest1pune taler1t, a dot1a prest1-
I) t t11 e ş 1 şti i 11 ţ ă . ·
I..,i 111bajul for111al al tutt1ror artelor p1·opriu zise are o
gra ?Î1~1ti c5 şi o si11ta~~ă ct1 rc~uli pro1J1ii, c.tl legi, logică internă şi
tr~.ditii })reprii . Nu este 11u111ai cazul şa?1t.ierelor templelor d(11ict~

1. ,A.ceasta pe11tr11 că i 111itaţia este deJa viaţă caducă în clipa realizării


ci cortina cade --~ ea i 11tră stib puterea trect1tult1i sau, dacă rezultă
o operă de artă dt1r~tl)ilă ~ Î11 do111e11it1I istoriet artei. Nu a ră1nas 11i1nic
din câ11tecele şi da11st1rile vecl1ilor ct1lturi„ aproape ni111ic di11 in1agis-
t1ca ş1 d111 poe111ele lor. ci 11t1111ai t111ele lucn1r1 ce nu conţin decât
elen1ente or11a111c11tale de 1111itaţie prit11itivă. De exel11plu" dintr-o tra.-
ged1e antică s-a i13strat textt1I. 1111 î11să i111aginea şi tonul, dintr-un
poe1n ctJ\'Î 11tele dar tltl ş1 decla111aţia„ d111 întreaga 111uzică, cel mult
11otele„ 11\1 î11să şi r1t1a11ţt!le i11strt1111e11tale. Ese11ţ1alul a 111urit iremedi-
abil şi orice „„î11cercare de repetare va da altceva not1 şi diferit.
't'\

268
1
şi catedralelor gotice, al ~"·,~l11or dt.. „.-t1lptt1t .' cgiptt.·1 rt' ş1 .1tenie-
ne, al pJast1c11 catedralelo1 L'tn noi ti ş1 d11l t~ranţa , ,\l şcolilor
de pictură chineze, 311tice, 9la11cieze, re11ane ş• florent11le~ este ş1
"-~zt1I regulilor severe Jlc poeziei scalz1lor şi tr\ibadurilor ger-
111a111, 1t1\:1ţ~te şi aplicate în mod artiz.anal, atât in ce priveşte
pr ('zodia ş1 versificaţia, cât şi în ceea ce priveşte min1ica şi
a1egerea 1111aginilor~, este. şi caZt1l tehnicii narative din epopeea
' t·litc?l ho1nerică ş1 ger111ano-celtică, precum şi al sintaxei şi ca-
denţei pre<.l1cii gotice ger111anice sau latine, în fine, cazul proz~i
'r1torice antice şi al regulilor tragediei clasice franceze\ . In
ele111entul 0111a111er1tal al unei opere de artă, sfănta cauzalitate a
111~1\.rr)cosmosulu1 . se reflectă aşa cu111 apare pentru senza~ile şi
inteligenţa spc,ciei un1ane ~re este autoarea lui. Ar11âr1două atJ
lut .;1ste111 şi st1nt in1pregnate de sentimente fundamentale ce VIn
di 11 aspectul religios al vie~i · tea1na şi i11birea. Din contră, as-
ljc\· t •1J J)ropr1\1 zis i1nitativ al artelor se apropie de sentin1ente
propnu Lt~ 1·t1.... 1a/e: ltra şi dragostea De aici antiteza dintre 1Lrât
', fi-,,,,,,,., Ea este absolut legală de viu„ al cărui rit111 i11terior
este repulsie sat1 atracţie„ chiar atunci câ_nd vorbitn despre 11orii
„„('r\1Jt1i crepuscular sau despre suflt1I re~nut al ut1ei 1naşini . O
i1111t<1ţ1e este frumoasă, un on1an1ent este semn!ficativ. Aici se
l n:1 toată cliferenţa dintre direcţie şi întindere„ logică organică şi
logică anorganică„ viaţă şi moarte. Ceea ce e considerat frun1os
c~,te ''de11111 de imitaţie'' Acest lucru sugerează o etno~e plăctrtă„
ca!e te face să-l reproduci, să-l cânţi, să-l repeţi, î~ face ''inin1a
să bată cu o intensitate mai mare''„ să-~ tresară corpl1l. El îmbată
până la exaltare neînfrânată şi fanatism, dar, fiindcă apar~ne

1. Despre ateliert1l lui Tut111es de la Teii al Amarna„ cf':


„'Mittelei11lungen d . det1tscl1. Orient. Gesellscl1aft'', nr. 52, p. 28 şi
urn1.
2. K. Burdach ''Deutsche Renaissance~', p. 11. La fel~ toată plasti-
ca gotică are tipurile şi sitnbolurile ei intangibile.
3. E. Norden ''Antike Ku11stprosa'', p. 8 şi urm.

269
timpului, acest lucru îşi are şi '~impui său'' . Un simbol durează;
însă tot ce este frutnos trece odată cu pulsaţia vie a celui care -
individ, clasă, popor sau rasă 1-a sim~t ca atare în interiorul
ntn1ului cosmic. Nt1 numai ''fn1museţea'' sculptu1ilor, picturii şi
a poeziilor antice este diferită pentru ochii anticilor şi pentru
ochii noştri, stingându-se ire1nediabil odată cu sufletul antic, căci
ceea ce noi ''găsitn frµmos'' este o trăsătură ce nu există decât
pentru ochii noştri ; nu numai ce este frumos pentru un mod de
viaţă este indiferei1t sat1 u1ât pentru altul, ca de pildă toată
muzica i1oastră pentru chinezi, sau plastica mexicană pentru
occidentali, însă chia·r pentru ima şi aceeaşi viaţă obişnuitul care
durează este ordinar şi niciodată frumos.
Nt1mai astfel apare în întreaga profunzime opozi~a între
două aspecte din toate artele: imitaţia care înst1fleteşte şi dă
viaţă, ornamentul care fannecă şi ucide. Prima ''devine'', al
doilea ''este"'. P1in u1111ţtre prima este înrudită cu dragostea şi -
in cântec, be~e şi da11s ClJ ci1"agostel"l sexuală ce aduce fiinţa
viitorului la întâlnirea cu sine~ al doilea se întoarce la grija
trecutului şi la an1int1rea mormâ11tului • Frumosul este căutat cu
1

nostalgie, semnificativul stârneşte frică. De aceea nu există


antiteză mai proft1r1dă decât casa viilor şi casa morţilor. Casa
ţărănească şi aşezămintele ieşite din ea. cu1tea princiară, palatul,
castelul, stmt case ale vieţii, expresie inconştientă a sâ11gelui în
c1rct1laţie~ pe care tlic1 o artă nu l-a creat şi nu-l poate schimba.
Ideea ·farr1iliei este prezentă în ge11nen în plant1l fundamental al
casei primitive~ forţa i11temă a clanului este prezentă în germen în
planul flu1da111ental c.11 Sc1telor, a căror rasă înte111eietoare se mai
recw1oaşte încă , cl11ar după secole şi după rnai 111ulte schimbări
2

I. De aici caracterul or11an1ental al ~crie1Aii .


2 . .Aşa su11t, de pildă„ satele slave înconjltrate de fortificaţii şi satele
ger1nanice constn1ite de-a lu11gul dru111urilor, la est de Elba. La tel, e
(i.'.'1 :~;~~1~ ~E1irr1·s„~ir~l0' f2r=· l~t extet\sia rotondelor antice şi a caselor în
-

în rândul popula~ei; în sfârşit, viaţa şi grupările sociale ale unei


naţiuni se află în ge1111en în planul fundamental al oraşelor nu
în planu] exterior, ci în alura lor. Pe de altă parte, oma1nenta~a
în stil mare se dezvoltă în contact cu simbolurile încren1enite ale
morţii : urna fimerară, sarcofagul, mom1ântul şi ten1plul fut1erar;
dincolo de toate aceste sin1boluri, templele închinate zeilor şi
catedralele s11nt ornament de jos până sus şi nu exprimă 11u1nai
o rasă , ci limbajul unei intuiţii cosmice. Ele ţin de~i de ana abso--
ll1tă şi pură„ tot aşa c11m casa ţărănească şi castelul ce se trage
. ea sunt co11structii
din , absolt1t străine de artă.
Ultimele două sunt nlai curând edificii tinde se face artă,
arta pur imitativă a -epocii vedice, homerice sau gennanice„ a
gestei eroice, â danst1lui ţărănesc şi cavaleresc, a poeziei tn1b<t-
durilor. Dimpotrivă, catedrala nu este nun1ai artă, ci singura artă
care nu imită nin1ic Catedrala singură este în î11tregi1ne o tensiu-
ne de forme persistente, o întreagă logică a celor trei dimet1sitmi
ce se exprimă prin coame„ planun şi spaţii. ,'\rta sătească şi
castelană s-a născut din capriciul de mon1ent, din hohote de râs,
din vorbe spuse la masă sau din fle.căreala cântăreţilor. Ea se
Jeagă totodată de motnentul câncl t1ubadurul 'tşi face un nume
prin invenţie, când in1provi=aţia ca şi în n1uzica ţiganilor de
azi nu este nin1ic altceva decât relevarea trăsăturilor tmei ra5e
sub imperiul momentului adresate unei sensibilită~ străil1e. Tot
aşa, în toată arta spiritului, facultăţii plastice libere i se oplll1
discipline de şcoală, prin care individul se ap1eacă spre logica
fo1111elor atemporale în imnuri la fel ca în arhitectură şi în plasti-
ca propriu zisă. De aceea în toate ct1lturil~, edificiu) primitiv de
cult este sediul propriu al istonei stilului. In castele viaţa are stil .
"
nu edificiile. In oraşe, plant1l î11seanmă reproducerea destinelor
Wltti popor ~ doar turnurile şi cupolele se detaşează din această si-
luetă, amintind încă logica in1anentă a imaginii cosmice a co11-

--·- - - - - - - - - - - - - - - -- - -- - - -- - -
unghi drept din Italia pritnitivă la 111ai n1ulte elemente corespondente
di11 epoca hon1erică.

271
+

s1111c·1<J1·1lt>1·, c~1t1ză ult1n1ă şiefect ulti111 ale cos111osului . ln edifi-
ciile pet1tru cei Vli, piatra are ur1 scop laic„ în edific1t1I de cult ea
este un si111bol . Istoria arhitecturii nu a prin1it o lovitură n1ai
pL1te1nică decât pr111 faptul că a fost considerată tehnică arhltecto-
11ică„ îr1 loc ca, din1potrivă, aici să fie remarcate chiar ideile
arl1itecţilor care îşi iau 1nijloacele de exprimare tehnică de pe
tinde le găsesc. Ca şi muzica i11strumentală, arhitectura s-a dez-
volt;.1t pri11 inte1111edit1l unt1i limbaj sonor. Pentru istoricul de czrtă
~ şti dacă într-un 111are stil arhitectural coloana înclinată„ contra-
f~)ttul s()u ct1pola ClJ JJroe111inerlţc s-au născut spontan ori au
origini apropiate sa'J î'ndepărtate, descoperite şi utilizate într-un
111od oarecare, este o chestiW1e de prisos ca şi aceea de a şti dacă
111stru1nentelc cu corzi sunt originare tehnic di11 At·abia sau din
"
Bretania ceJtică. I111pn1111t1tu1ile ce se regăsesc în coloana dorică
d111 tC'l111ica egiptea11ă a l111peril1Jui Nou, în cupola ron1anică
târzie d1n cupola etn1scă şi în curtea florentină cu portice din
ct111ca 111at1ră nord-africană nt1 îtnpiedică nici peripterosuJ doric,
11ici Panteonul„ nici palatul Fatnese să aparţină tott1şi unui
t1111vers diferit : ele servesc expresia artistică a simbolului originar
i11 (l'l C' trei cui tun.

Fiecare perioadă are deci două arte propriu zis orna111en-


"
t~11c, nei1111tative, anun1e: arta co11strucţiei şi a1ta decora~e1 In
t'erioada anterioară, preistorică , perioadă a presenti1nentt1lui şi a
g,esta11~1 . t1t1iversul expresiei ele111entare face parte sing11r din
1'1 tl~r11c11t1c{l în sens restrâns. El reprezintă sing11r perioada caro-
l1ng1a11ă, ale cărei încercări arhitecturale ''călăresc între stiluri''.
l_c lipseşte ideea. Istoria artei n·-a pierdut nimic mai n1ult decât
- -~~-~--

pierzând e.dificiile lniceniene . Î11să la naşterea marii Clilturi,


1

edifici11/ 01name11tat ia subit un vigtiros ela11, aşa înc.'lt, v1·eme de


aproape un secol, simpla decora~e cedeaz.ă timid locul. Spa~ile,
planurile ş1 coamele de piatră n1ai vorbesc de la sine. Pira111ida
lt1i Kefren atinge culmea simplităţii 1nate111atice: peste tot un-
ghiuri drepte, pătrate, stâli)i dreptunghiulari; nici o decoraţie,
nici o inscrip~e, 11ici o tranzi~e de stiluri. Reliefi1l artistic ce
îndulceşte această tensiune nu va îndrămi să-şi facă apariţia
decât după câteva genera~i„ în n1agia sublin1ă a acestor spaţii .
,t\ceeaşi situaţie în Westfalia şi în Saxonia (Hildesheim,
Gemrode, Pa11linzella~ Paderbom)„ ca ş1 În sudul Franţei şi la
nor1nanzi (Norwich, Peterborot1gh în _Anglia), unde, printr-o
vigoare şi o inaiestatc interioare i11descriptibile„ stilul romarlic
subli1n putea traduce întregul set1s al tmiversului într-o linie,
î11tr-un capitel„ într-1Ln arc. Numai pe piscurile universului fo1111al
i11tervi11e o direcţie not1ă ce adt1c,e la plltere construcţiile, tă­
candu-le să se servească de o bogată 01namentaţie în senst1l cel
111~11 cupn11zător al CU\'nr1t11l\ti. Or11a111e11tt1I respectiv nu cuprin-
de decât 111otrv11/ indiviclital ai1tic ct1 si111etria lui cal111ă şi bine
dozată şi cu adăt1gi1ile de 111otiv'C i11ea1tdrate ~ arabescurile şi
2

jJ/(;11111·i/e dantelctte: 111otivcle pla11i111et1ice ale cultttrii Maya,


care sunt aproape ac.cleaşi : -~111ofi\„1tl fi1/mi11c1l'" (i11 for111ă de
fulger) ca şi altele din \.:ecl1ca dinastie Cit1'1 care dovedesc o dată
111ai 111t1lt că vecl1ea arhitectură chinez~ este o fw1ctie fo11nală a
~

peisajului luândt1-şi r11ai întâi 111ţelcsttrile de la contururile


geometrice ale grădinilor, ale căror „1;11ii a11 fost folosite în co111-
p0z1!ia plastică a vaf'elor de bro11z. ljlSă l) sei1zaţie orna111ei1tistă
se află ş1 la 01"i~~1r1L?a figt1t·ilor de războ111ici re1)reze11taţi pe vasele
--· -------
1. L~1 tel stau lticn.Jrile c11 constructii]e eg1p1er1e din at1t1n1ite di11astii
ca şi cu te111plele sele11cido-pe;sa11c i11cl1i 11ate Soareltii i11ai11te de
crest1nisn1

.
2. Pe11tru cele care ur111ează. cf. \\'orringer „~Formprobt~.111e der
Got l11k ''\„ ~l. 3 5 şi t1r111ătoare ic~
î11 st11 dypilon şi„ i11tr-o 111ăsură
n1ai mare~ în şirurile de statui ce
oman1entează catedralele gotice. Figurile at1 fost plasate pe stâlpi
<~l1iar respectând 1111gl1iul de privire al spectaton1lui şi, 111 raport
c11 acest spectator, juxtapuse precum ele111entele ritmice ale fugii
1'11tr-o sin1fonie, ale cărei sunete se pierd î11 cer, răspândindu-se în
toate f)ărţile') . Pict11ră murală, gesturi, tif)Uri de fizionotnii, dai·
1

şi. dispunerea imnurilor în st1·ofe şi executia vt1cală a .strofelor


dir\tr-un cântec bisericesc sunt nişte ornamente în slt1jba gândirii
2
arhitc·ctt1rale, care dotnină totl1} . Farn1ec11l rnarii ornamentici nu
s-a relevat decât la 7ncept1tt1rile perioadelor târzii când. arhi-
tectura s-a. scindat îr1 gn1pl1ri de arte pa1;·\ctilare, orăşe11eşti,
J11c.1nde.11e, dev·e1li11d treptat in1ita~e co111plezentă, spirituală, deci
personală. Cee.a ce s-a sp11s despre ti111p şi despre spa~ u are
sc11111ificaţie şi În cazul in1itaţiei · şi 01na1nentului: tin1pul naşte
spaţiul iar spa~ul ucide ti1npul. La înc;eput, si111bolistica rigidă a
ticis tot ce era viu. Cof})tJl tuiei statuj gt)tic<~ nu este făcut nici-
{i~~ct t11 ca să trăiască, el 11u este decât c) j t'~1gi r10 li11eară cu fo1111ă
tJ J1)[l.iră . Act1m oma111cr1f·t1I este ce: ce îşi ~·~e1·de toată sfât1ta lui
1igoare şi se transformJ trei.>tat ît1tr-o J)Ot1o~;t)ă a a111biartţei arhi-
tectttraJe a 11nei vieţi tiisî:i11se şi f)ogat~ î11 for111e. Acet1sta tlli
e:xi~')fă clecât cn ata1·c, cei Îrifn11nuseţl11·e Îrl<ie<)~ebi, pe care gustt1l
Rt~r1aşte1ii a î11cetăţertit-~ din gustul ct:1tean ~; patrician al nordu-
lt1i ş1 11ltJl1ai de a col o. 111 Egipt Ii11pe1i t1l \r eclli şi ltnperi ul de
r\1ljloc, stilttl geometric şi ele11ismt1l, Occidentul de la 1200 şi cel

1. Dvorak ''Ideal1st11us u11d Naturalis1nL1s in der goth. Skulptur


u11d I\ IaJerei, Hist. Zeitschrift''" 1918. p. 44 şi t1rn1ătoarele.
1

"
2. ln se11s larg, ornan1e11tul Cl1pri11de şi .sc1·iert~a, aşadar şi cartea,
care este pa11dantul propritt spirit\1lt1i ct1ltural„ odată cu care ea apare
"
sau dispare n1ereu ca operă de artă. In scriere nu intt1iţia, ci intelectul
este ce) care ia forn1ă. Nu entităţile, ci conceptele sunt fixate cu aju-
ton1l cuvi11telor, ele sunt si111bolizate astfel. Lin1bajul are în faţa lui
spaţit1l î11cremenit, şi nicăieri el tllt a găsit o întrucl1ipare i11ai pură,
poate cu excepţia co11strucţiilor în piatră.

274
-

de la 1700 au fiecare în parte câte o semnificaţie diferită. Astfel


arl1itectura a sfârşit prin a deveni pictură şi muzică, formele ei
părând a imita în orice clipă o forn1ă di11 lumea înconjurătoare .
.~tfel se explică evolt1ţia arhitecturii de la capitelul ionic la cel
corintic, de la Vigr1ola la rococo, trecând prin Ben11tli.
În sfârşit, când civilizaţia începe să mijească, ornamentul
autentic dispare şi, odată cu el, n1arele stil în general. Intr-un fel
sau altul, în fiecare cultură tranziţia se face prin ''clasicisn1'' şi
„'ro111antisn1''. Prin1t1I î11sea1nnă entuziasm pentru omatnent, re-
guli, legi, tipuri, devenite de n1ult timp arhaice şi lipsite de suflet.
Al doilea i1nitaţie e11tuziastă, 11u numai a vieţii, ci ş1 a unei
i1nitaţii anterioa1·e. Un gust arhitectural se substitttie sti/1,/ui
arhitectural. Gent11ile în pictură, procedeele literare, for111ele
vechi şi modeme, autohtone şi exotice, alternează în funcţie de
111odă. Lipseşte necesitatea internă. Nu mai există ''şcoală'',
pentru că fiecare alege n1otivele unde şi cum doreşte. A1·ta se
industrializează în tot cuptinsul ei, în arhitectură şi în muzică, în
poezie şi în teat111. Se naşte, în sfârşit, îr1 artele plast1 ce şi î11
literatură, un vocabt1lar fonnal Ele swit mânuite cu gust, tără
nici o altă semtrificatie ma1 adâncă Sub această t1lt1mă formă„
't

dever1ită î11 întregi111e aistorică şi fără viitor, rli se înfăţişează


astăzi arta decorativă în modelele d111 covoarele orientale, pe
obiectele n1etalice persa11e şi .i11diene„ pe porţelanurile chi11ezeşti,
dar şi arta egipteană şi babiloniană, pe care grecii şi romanii
Je-au văzut cu propriii lor .t>chi. Arta minoică d111 Creta este o
a1iă industrială pt11ă, i111itatoarea 11ord1că a artei egiptene de la
hjcsoşi ir1coace~ exact acelaşi rol de obişnuinţă confortabiJă şi joc
' I spiritului l··a a\ţit ~-iita eler1istjco-ro1nană '"'contempora11ă'' î11-
ccpâ11d cain de la Scipio şi Harlibal. De la şarpantele so1nptu-
0<1se ale forun1tJlui ittî Net·va de Ja Ro1r1a pâ11ă la. ceratnica
ulterioară a provir1ciiJot occiclentale, aceeaşi industrie de artă 'işi
t111nează dn1111ul iI1va 1iabiJ, ea se întâlneşte Ş,i în Egipt şi î11
lt1111ea lsla111t1lui, a c~1rei existenţă trebuie de asemene.a ad1nisă îr1
India şi China în ,„e~curile de dtti)ă Buddha şi Confucius.

;.75

IO

De att1nci, diferenţadintre catedrală şi templul-piramidă ,


in cit1da p1·ofundelor afinită~ ne făcea să înţelegem fenomenul
g randios al sufletului fat1stic şi de ce nostalgia profunzimii nu se
lasă circumscrisă si111bolului originar al dn1n1ului„ ci„ de la bllll
î11c,eput, se străduieşte să treacă frontierele sensibilităţii, în sens
optic. Pentru 01nul de stat egiptean a cărui tendinţă s-ar putea
numi sobrietate sublimă~ nimic nu poate fi mai străin decât
ambi~a. n1arilor împăraţi saxoni, franci şi a Stau:ffen-ilor„ care au
111urit în asaltul contra w1or realită~ politice. Recunoaşterea unei
frontiere t1ll ar fi fost per1tru ei decât înjosirea voinţei de don1ina-
pe. C.a sin1bol origi11ar al linei puteri neasen1uite„ spa~u] infir11t
este o parte integrantă a vieţii politice active, căci la portretele
Othon-ilor, ale lui Co11rad II, Het1ric Vl şi Frederic ll ar putea fi
adăugate cele ale noi 1na11zilor ce au cucerit Rusia„ Groenla11da,
.Aulglia, Sicilia, aproape şi Constantinopoll1l, ca şi cele ale 111a-
ri1or papi Grigore al 'v' II-lea şi lnocenţiu al III-iea„ care au VI·ut
să inc.:Judă în sfera p-u1:e1-ii 101 toată lumea CW1oscută pe attn1ci
1. .ot astfel, eroii l1ome1ici, cu un orizont geografic atât de
restrâr1s, se deosebesc de cei dir1 legendele Graalului, ale regelt11
"
Arthtir sau Siegfried, care plutesc neîr1cetat spre infinit. In acest
mod se deosebesc şi Cruciadele (în care războirticii călărea u de
pe 111alurile Senei şi ale Elbei până la l1otarele lun1ii CWloscute)
de ev·eni111entele isto1ice aflate la ba~ ''Tliadei „,, ale cărei te.atru
restrans de operaţiuni şi orizont lin1itat îndreptăţesc unele deduc-
ţii despre stilul şi 111entalitatea anticilor.
Sufletul doric a realizat simbolul obiectului corporal pre-
zent, ret1unţând la toate marile creaţii cu perspectivă vastă . Nt1
este lipsit de explica~e faptul că perioada postmyceniană nti a
oferit ni1nic arheologilor. Ultima ei expresie este templul doric cu
aspect totalmer1te exterior o fon11ă masivă întinsă pe pă111ânt„
aplatizată, şi care r'eagă, ca şi când n-ar exista, spaţiul pe care-l
ocupă şi care, în general, este dispreţuit de artişti. Şirul de co-

276
"
Ioane egiptene slujea la susţinerea plafonului unei săli. Itnpn1-
mutând motivul, grecii l-au adaptat la mentalitatea proprie,
făcând di11 clădirea-tip un fel de mănuşă. Ca să zicen1 aşa, coloa-
nele exterioare sunt frag1nentele rămase dit1tr-tm spa~u interior
1
negat .
La polul opus, sufletul tnagic şi sufletul faustic îşi înalţă
i111agi11ea visurilor în bol~le de piatră arcuite peste spa~i interioa-
re sen1nificative, a căror ~tructură anticipează sţ1iritul celor douâ
"'
1nate1na ici · algebra şi a11aliza. In arhitectura care a dispărut din
Burg1tt1dia şi Flandra, se1nnificaţia bol~lor cu nervt1ri întfetăiate,
a comisuriJor î11ge111ănate şi a stâlpilor "'e sus~nere constă în
rlizolvarea SJJaţiuiui închis î11 genere, Ji111itat prin ~)lanuri co-
ercibile ·şi sesizabile . ''Ferestrele 11u au decât ur> rol negativ ît1
2

spa~ul i11terior magic~ ele sunt o forn1ă ~ t1tilităţii încă nedez-


voltată î11 ~)Jan artistic) sau, vorbind p1·czaic, si1111)le găuri in
Zld'' . Câ11d se putea renunţa pi·actic la ele, apărea t1n fundal ce Je
3

acoperea pet1tn1 jn·ipresie artistică, p1·e,cui11 in bazilica orier1tală .


A1·J1ilt-?c·t1t1'c1 fe1·est1~e; este w1 sit11bol foarte i1n1)01ta 1t al nostalgiei
'11ttstice a profin1zi111ii şi care apar~ne 11t111·lai acc:~steia Se si111te
aici dt1rinţa u11t1i ela11, care se 1na1ufestă din ir1te1io ·· către 11e1năr··
ginit, dori11ţă care„ 111ai târziu, apar~ne şi 111uzicii contrapw1cticc
originare de sttb ace~te bolţi ce consf"rvă 111ereu u111e...a 'm!1terială
a goti(:ului pri1nar. I11 l)erioadele târzii, chiar atunci când poli-

I. Desigt1r„ este îi1 afara oricărei îndoieli faptul că grecii au fost


pt1ter1lic influenţati de şir·11rile de coloane egiptene atunci când au
trect1t de la te111plu ta peripteros~ i11 acelaşi timp plastica„ şi ea neîn-
doiel1tic i11flt1enţată de cea egipteană„ s-a eliberat de relief„ care
st1bzistă apoi in statt1ile lui Apollo. Dar trăsătura aceasta nu i11fir111ă
Cll r1i111ic independe11ta totală a coloanei antice„ nici folosirea
principiului î11şin1irii.
2. Ele aparţin spaţit1lui neli11litat„ 11u pietrei: frvorak ''Hist.
Zeitschrift"', 1918, p. 17 şi ur1nătoarele.
3„ Dehio ---- ~"Geschichte der deutscl1. Kunst'' ~ I„ p. 16.

277
fonia a atins, ca în Pasiunea lui Matei, în Eroica" în Tristan şi
Parsifa/ de Wagner, posibilită~le extreme, ea este necontenit
muzică bisericească, dintr-o tainică necesitate, şi s-a întors
Ia originea sa: limbajul lapidar al Cruciadelor. A fost nevoie
de întreaga vel1ementă a unei on1amentici profunde care să-i
transfor111e în figuri uimitoare chipurile înfricoşate ale oamenilor,
animalelor şi plantelor (Sfântul Paul di11 Moissac), care să nege
acţiunea unei tetne, la fel ca faţadele în fugile polifonice, ca şi
cotporalitatea ~tatuilor Îtl arn1onia artei decorative murale,
pentru a aju.r~ge în ceJP. dţn t~~i-n1ă la izgonire.a oricărei u1111e de
corporalitate a antichită~i. filcest lucru este cel dintâi care dă o
semnifica~e a~âncă vitraliilor imense ale catedralelor, cu culori
lz1minoase şi deci în totalitate imateriale, artă ce nu se repetă
nicăieri şi care forn1ează, în ce priveşte fresca antică, opoziţia cea
mai viguroasă cu putinţă. Această semnificaţie este foarte netă în
Sainte Chapelle, la Paris, unde piatra aproape că dispare în fata
stiel ei strălucitoare.
"'
ln· opoziţie cu fresca, pictura figurativă intramurală, ale
cărei culori acţioneaz.ă ca simple eler11ente materiale, .aici ne
aflăm în faţa culorilor ce au libertatea spa~ală a sunetelor de
orgă, complet eliberată de pe suprafaţa WlUÎ plan de reprezmtare,
figuri ce plutesc liber în spatiul nelimitat. Să . con1parăm spiritul
faustic al acestor naosuri, Wlde avântul bolţilor, lumina şiroind
de culori şt tendinţa c6regrafică izbucnesc prin cvasi-absenta
zidurilor, cu ac~unea cupolelor arabe şi creştino-bizai1tine. Chiar
când cupola în supantă pare să plutească ÎJ1 toată libertatea
deasupra bazilicii sau a octogonului, ea înseamnă o izbândă asu-
pra principiult1i antic al greutăţii natura.le exprimată prin raportul
coloană/arhitravă. Şi aici edificiu) den11inte, sfidează orice ele-
. "
1nent coiµoral. EJ nu are spaţii ''exterioare''. Incllidere.a criptei,
de unde n1ci o privire, nici o speranţă nu 1nai răzbat în afară, este
accent11ată şi de zidtll gros, fără nici o fisură . O extraordinară şi
Knisterioasă confuzie de fom1e sferice şi poligonale îr1vălmăşite, o
~gjvă de ~li atră. c~ susţine o greutate care se aşează t1şor pe pă-

"179
t~ ! r„

,
mânt Şi închide e11netic interiorul, toat~ liniile tectonice asctmse,
bolta cea mai de sus străpunsă de mici lucarne pe unde o lumină
palidă se strecoară · lumina aceasta sporeşte austeritatea
zidurilor iată cum ni se înfă~şează ·capodoperele acestei arte
prin biserica San Vitale din Ravenna, catedrala Sfânta Sofia din
A

Constantino.pol şi zjdul-te111plu de la Ierusalim. In locul reliefuri-


lor planimetrice pure ale egiptenilor ce evi~ riguros tot ce.ea ce
tinde să limiteze extensia laterală, în locul vitraliilor catooralelor
din Occident, în care pictorul dete1111ină acţiunea spa~u1tti exte-
rior, aici întâlnim mo7aicuri strălucitoare şi arabescuri unde pre-
domină aurit1l ! Ele îmbraci toate zidurile şi scaldă cripta într-o
atmosferă de legendă, care, în întreaga artă maură, îl seduce atât
de mult pe omul nordic. · - •

11 •

. Astfel apare marele stil ce·şi are originea în natura


macrocostnică, în simbolul originar al unei mari culturi. Dacă
şti1n să pllllem în valoare nu lll1 stadiu, ci o istorie a fortnei prin
înţelesul cuvântultti, -al te1n1enului respectiv~ puten1 evita confu„
z.ia dintre manifeştările fragmentare şi haotice ale artei omenirir
primitive şi caracterul cuprinzător al sigurantei pe care o in1plică
un asemene.a stil după secole de dezvoltare. Are stil numai arta
• marilor culturi ce ni se înfă~şează ca tmităţi de expresie şi semni-
fica~e; de atunci, nt1mai arta în genere are tm stil.
Istoria organică a unui stil presupune un trecut, o limită
spaţială şi tm sfârşit temporal . Masa ta11rilor din prima dinastie
egipteană nu este încă ''egipteană''' . Numai în timpul celei de a
ID-a dinastii operele primesc dintr-o dată şi foarte net un stil. La
fel, arta carolingiană este '"'mtre stiluri''. Se re111arcă aici o ta-
tonare, o experimentare de forme diferite, dar nimic nu \tine incă
dintr-o expresie lăuntric necesară. Ziditorul catedralei din Aix-la-

1. H. Schăfer ''Von ăgypt. Kunst~~„ I, p. ·15 şi următoarele.

279 -


Chapelle ''gândeşte cu certitudine, construieşte cu certitudine.,
dar încă nu si111tc cu certitudine'' . Biserica Sfânta Maria din
1

citadela de la Wttrzburg (700) îşi află corespondentul în StăntuJ


Gt1eorghe din Salonic, în vreme ce capela Ger111igny-des-Pres
(800), cu cupolele ogivale şi în for1nă de potcoavă, se poate privi
aproape ca o moschee. De la 850 la 950, întregul Occident
î11registrează un hiatus. l,a fel, chiar şi azi, arta rusă pluteşte încă
''între stiluri''. Alături de construcţiile de le1nn„ care, din Norve-
gia până î'11 Man.ciuria, îşi ridică pavilioanele abrupte ale acope-
rişurilor octogonale, se îr1tâli1esc motive. biza11tine ce au trecut
Dunărea şi 1notive am1eano-persane ce at1 traversat Caucazul. O
afinitate electivă ct1 sufletttl n1agic se simte aici, dar câmpia
nesfât'Şitcf, simbolul originar al spiritului rus, n-a pi1tut încă să
se exprime într-o modalitate sigură nici în religie, nici în artă.
Biserica abia se despri11de din pe1saj, î11ălţâ11d un acoperiş în
fon11ă de colină, când, pe acelaşi acoperiş, ,„ârfurile pavilioanelor
îşi etatea~ fiecare câte un ''kokoshnik', ca să micşoreze sau să
anuleze tendinţa ascendentă. Aceste acoperişuri nu urcă precum
turnurile gotice, nici nu se închid precun1 cupolele moscheelor, ci
''şed'', accentuând astfel planul orizontal al clădirii, care în-
deamnă să fie văzută pi1r ş1 simplii din afară. Atunci când
sinodul din I670 a interzis acope1işurile în forrnă de pavilion şi a
acceptat cupolele ortodoxe în fom1ă de bulb, aceste cupole grele
au fost sprijinite pe nişte cilindri mai ridicaţi, într-Wl număr

1. Krankl --''Baukunst der Mlttelalters'', 1918, p. 16 şi următoarele.


2. Lipsa tendinţei verticale din sentimentul de viaţă al rusului apare
încă î11 figura legendară a lui Ilia din Muro1n. Rusul ignoră cel mai
n1ic raport cu Dumnezeu-Tatăl. Etosul lui nu este dragostea filială, ci
dragostea pură de frate~ care îşi împrăştie razele peste câmpia omeni-
rii. Tendinţa faustică spre perfecţiune personal~ esenţialn1ente verti-
cală pentn1 rusul autentic este o vanitate şi un nonsens. La fel ideile
n~:~.~.1:'~1 1dl(ţ;~1pi:~ ~:t.:~t şi: proprietate re11unţă la orice tendintă verticală.
-

.
oarecare1, care sunt '~aşeza~''2 pe suprafaţa acoperişului . Acesta
nu este incă un stil, ci doar acceptarea unui stil care se va trezi o
dată cu religia specific rusească .
"'
In Occidentul faustic această trezire a avut loc puţin
înainte de anul 1OOO ln locul unei grupări estompate cu deli-
mitare nesigură îşi face r1eaşteptat apari~a o dinamică rigidă a
spaţiului. De la început se stabileşte un raport detenni11at între
clădirea exterioară şi clădirea interioară, în aşa fef încât zidul se
impregnează de limbaj arhitectural, ca în nici o altă cultură .
Semmficaţia ferestrelor şi a turnurilor a fost determinată şi ea de
la bun început. Fusese impusă irevocabil ideea de fo1111ă ~ nu maî
rămânea · să survină decât iminenta ei dezvoltare.
Printr-Ut1 act creator. la fel de puţin conştient şi cu o
forţă simbolică identică a începi.1: stilul egiptean. Simboltil origi-
nar al drumului a apărut cu toată vigoarea la începutul dinastiei
a IV-a (2930 î. Ch.). Experienţa profWtzimii, prin care acest
suflet îşi creează propriul univers„ a primit semnificaţia de factor
al direcţiei însăşi: expresia este guvernată de adâncin1ea spaţială,
considerată ca timp pietrificat, prin depărtare, moarte, prin desti-
nul însuşi . Din1ensitmile imediat sesizabile ale lungin1ii şi lă~mii
devin planul inseparabil„ care cuprinde şi prescrie direc~a desti-
nului. Relieful plani1netric egiptean, u1111ărind să placă spectato-
rului, iar, prin dispunerea în şir, să-l oblige să un11eze planul
mural în direc~a prestabilită, apare neaşteptat tot către începutul
dinastiei a V-a . De asemenea, şirurile ulterioare de sfincşi şi de
3

-
1. Pe acoperişul bisericii din cimitirul de la Kisl1i sunt doisprezece
astfel de cilindri.
2„ Grabar ''Geschichte de russisch. Kunst'', I-III, 1911 (în rusă) şi
Eliasberg: ''Russicl1e Ba111lkunst'', 1922 (Introducere).
3. Lumina, ce vine în planul istoriei egiptene şi occidentale prin
ştiinţ~ îngăduie o comparaţie de detaliu, demnă, fără îndoială, de un
istoric al artei. Stilul piranudal strict din cea ce a IV-a dinastie (2930-
2750) corespunde ro111anic11iiJi dintre 980 şi 1100. D1nastia a V-a
. - .

statui, tentplele cu terasă sau scobite în stâncă întăresc necu1111at


tendinţa orientării spre singura depărtare cunoscută în lumea
egipteană :moimântul şi moartea. Se re1narcă faptul că şirurile
de coloai1e din perioada primitivă erau deja grupate exact con-
fom1 diametrului şi distanţei dintre baze, i11 aşa fel încât ele
ră1nâneau ascunse pentru orice privire din lateral. „~cest lucru nu .
s-a repetat în nici o altă arhitectură.
~1ărefiaacestui stil ni se pare rigidă şi monotonă. Ea
depăşeşte cu siguranţă pasiunea căutării ce se teme încă să mear-
gă înainte şi care astfel împrumută, în decursul secolelor, o epto-
~e personală susţintd:ă wtor trăsături particulare secundare. lnsă
perpetua nostalgie neliniştită a stilului faustic care fom1ează şi
el o unitate, de la romanicul cel mai vechi până la rococo şi
Empire li s-ar fi părut, desigur, mult mai monotonă egipte-
. nilor, chiar mai mult decât ne putem închipui. Să nu uităm un
fapt: conceptul de stil presupus de noi implică romanicul, goticul,
Renaşterea, · barocul, rococo-ul care nu sunt decit trepte ale
imzJia şi acelitilJli stil~ acesta, înainte de toate, trebuie să ne
înfăţişeze nouă eleinentul variabil, iar ochilor unor oameni de
stru<.,1:ură diferită, elen1entul constant. lntr-adevă.r există nenumă­
rate edificii ron1anice oonstruite în stil baroc, sau gotice târzii în
stil rococo, care nu se detaşează prin nimic şi C3re demoostrea~
unitatea internă a Renaşterii nordice. La fel, prin noile constructii
. în stil iărănesc, Wlde goticul şi barocul au fost integral asimilate.
Apoi străzile vechilor oraşe, Wlde domneşte o a 1111onie perfectă
între coan1ele şi faţadele aparfinând oricărui stil. Imposibilitatea
de a deosebi în detaliu romanicul şi goticul, stilul RenaŞterii şi
.barocul sau rococo-ul ne arată că, între toate aceste părţi, ''ase-
mănarea consanguină,, este mu~t maj putearlică- decât la indivizi.

(Sal1u-re 2750-2625) gotict1lui vechi de la 1100 la 1230~ a VI-a ce


a înregistrat apogeul sculpturii ar1iaice sub Phlops 1 şi IL de la 2625
la 2475 eorespunde goticului superior, de la 1230 la l400.

282
Stilul egiptean este pur arhitectonic· până la extincţia
~ufletului egiptean. El este singurul în care, cu exceptta arhitectu-
r1 •~ once elen1ent decorativ lipseşte cu desăvârşire. El nu îngăduie
nici o digresiune înspre artele r~eative, nici un fel de pictură
111t1rală, bust, m11zică de cameră. In arta antică, odată cu ordinul
ionic„ centrul de gravitafie în for111ar~ stilului trece de la arhitec-
tură la o plastică de sine stătătoare. In baroc el trece în muzică,
al cărei l.imbaj domină la-rându-i întreaga arhitectură a secolului
"'
al XVIU-lea.- In lumea arabă, de la Justinian şi regele persan
Ciosru-Nushirw~ arabescul diwlvă toate fo11nele din arhitectu- ·
ră, pictură„ plastică, in ţtnpresii stilistice ce ar putea fi astăzi
calificate ca industriale. ln Egipt, dominaţia. arhit~urii se situ-
eaz.ă în afara discu~ei . Ea îşi îndulceşte cu ·simplitate limbajt1I.
Sub -dinastia a IV-a, incintele templelor-piram~de (piramida lui
Kefren) se ridică pe piloni dezgolili către ~n1ele proeminente:
sub dinastia a V-a (piramida lui Sahu-re) în construcţii îşi face
.apariţia coloana vegetală. Pe baza din alabastru strălucitor, ce
semnifică apa„ se ridică fascicuJe uriaşe de lotus şi papirus, în-
conjurate de ziduri purpurii. Plafonul este împodobit cu păsări şi
stele. Drumul sacru ce merge de la portal până la camera mor-
tuară este W1 fluviu, imagine a vieţii: estţ vorba chiar de Nil,
contopit cu simbolul direcţiei . SJ?iritul peisajului matern se lllleş­
te cu sufletul care a ieşit din el. In China~ zidul puternic sprijinit
pe piloni, a cărui uşă strâmtă este o ameninţare pentru cei care se ()
apropie, face loc ''zidului spiritelor'' (yin-pi), care astupă i11tra-
rea. Chinezul se strecoară în viaţă, tot aşa cum de aici îşi
t1nnează tao sau cărarea vieţii; între valea Nilului şi platourile de
pe- Huanho există acelaşi raport ca între drmnul spre templu1!
n1ărginit !ie pietre~ şi potecile întreţesute în arhitectura grădinilor
chineze. lntr-o m·anieră asemănătoare, fiinta euclidiană a culturii
antice este misterios legată de numeroasele insuliţe şi promonto-
1i i din Marea Egee, aşa cun1 pasiunea occidentală, bolnavă per-
petuu de infinit„ este legată de i·ilt,insele câmpii burgunde, france
.
ş1 saxone.

28J

12

Stilul egiptean este expresia w1ui suflet c11rajos. Seni-


nătatea şi vigoarea lt1i n-au fost niciodată sim~te şi celebrate de
egîpteant1l însuşi. El îndrăznea orice, dar în tăcere. Dimpotrivă,
biruinţa goticului şi a barocului asupra materiei ce oprimă
sufletul nu încetează .să fie 1notivt1l co11ştient al li111bajului lor
fo11nal TeatruJ shakespearean vorbeşte ct1 voce tare destJre lupta
disperată a spiritului \roJuntar cu Iun1ea . Omul arttic era slab în
1=aţa <.'puterilor'' destinultti; k.atharsisul, ieşit din groază şi din mi-
lă, răs1tflar·e a s1ifletuli1i apo/linie, supus evenimentului, era,
după spusa lui Aristotel, efect•Jl căutât de tragedia ateniană.
Asistând ta spectacoJ, ce reda nimicirea fatală prin moarte a
ct1iva cunoscut, îrrtr-o ~ăreaţă poză eroică, pentru că fiecare
spec.,iator cunoştea mitul şi erottl care trăia in el prin puterea
in(~xorabi!ă a destinultli contra căreia nin1eni nu se gâ11dea să
reziste, grecul co11cepea înJăuntriJl !~trfletului să1J euciidian o
111agrJ.fică elevaţie {11orală. Dacă viaţa nu avea nic.i o valoare, cel
pL~tin actul J)fih care ea. se sfârşea avea u11a. Nimeni r1t1 dorea
i1;1ni\.:'.I ni111ei1i n11 î11clrăme<1 nimic, dar în această sujerinţ<-7 se re-
găsea o îr1cântătoare frun1usete. ~,1a1tori sunt perseverentul Ulise
şi, ît1tr-ttt1 grad şi inai mare, ~AJ1ile) imaginea originară a insului „
grec.. tv1or ala cinicilor, a stoicilor, a lui Epicu1~, idealul generic
ele11 al a1111oniei spirituluj şi al ataraxiei„ Piogene ce venera în
butoit1l său teoria (Saropla) toate acestea nu sunt decât laşita-
tea deghizată a tu1or oameni care tre1nură. ît1aintea fiecărei difi-
cultăf.i şi 1·esp911sabilităţi, îr1 opoziţie totală cu superbul suflet al - ·
~ipteant1lt1i. In fond) omu] apollinic dă înapoi în faţa vie~i, până
la sint1cidere facem abstrac~e de ideait1rile asemănătoare ale
indicilor iar această cultură este singL1ra în c_,are sinuciderea se
află Ja rangul de înaltă virţute 1norală şt a fost tratată cu solemni-
tatea w1ui si1nbot sacru. In entuziasmul şi în asurzirea excesivă
a sufletului t.iiotlisiac bănuim ceva absolut străin de stdletul
egiptean. lată ce face ca această culn1ră să fie Ltna a modicităţii,

284

"
,i 1 \' 1crităţ1i şi a sin1plită!ii lJ1 raport cu cea egipteană sat1 b~1l)t ·
I. H11ană„ tehnica greacă este un near1t spi1itt1al. Omamet1t1ca este
it1ai săracă decât oricare alta, ocolită de orice· !t1\ientivitate.
t11nărul tipurilor din plastică în 111aterie de spapal•tate ş1 de
~•t 1tt1dine se 1)oate socoti pe degete. ~'Sărăcia re1narcab1lă a for-
111elor stiltilui do11c~ chiar dacă ea a fost 111ai pu~11 vizibilă la
i11ceput~ a redus totul la chestiunea proporţiei şi a 1t1ări1nii ~' .
1

Cl1iar şi în sânul acestei reducţii, câtă a1tă de a se eschi\1a !


Proporţiile respectate între supott şi sarcină, din1er1siur1ile n1inus-
ct1le specifice arhitecturii greceşti, lasă intpresia unei sustrageri
continue d111 faţa greutăţilor tehnice, căutate cu îndrămeală pe
valea Nilului, iar n1ai târziu în ţările i1ordice cu ttn fel de senti-
111ent obsct1r al datoriei . Aceste problen1e, desigur„ erau ctmos-
cute în perioada r11icenia11ă când nin1eill nu a dat înapoi din faJa
lor. Egipteanul iubea piatra din construc~ile gigantice„ căci ea
corespundea ct1 alegerea unicelor sarcini cu adevărat foarte di-
ficile. Grecul se eschi ,1a în fata lor. Arl11tectura ltii a căt1tat n1ai
1
9

întâi proble11le faci le, apoi a î11cetat să 111ai existe. S-o co111parărn
în toată extensia ei, ct1 arhitectura egipte.1nă, mex.icar1ă sau occi-
dentală şi vo111 ·fi t11ira~ de sărăcia evoltitivă a stilului. At1 fost
suficiei1te câtev'a variaţii În tiptil de tetnplu do1ic pentn1 a o
epuiza, iar de 1a inve11tarea capitelului corintic, către anul 400,
ea şi-a încetat existenţa . Tot ceea ce a urrr1at n-a fost decât o
reorganizare a 1nateriei existet1te. De aici, o fixaţie aproape cor-
porală a tipurilor forn1ale şi a genurilor stilistice. Se putea alege
între ele, dar fără dreptul de a trece peste 1lişte frontiere rigide,
pentru că astfel s-ar fi recunoscut într-wi fel un spaţiu al po-
sibilităţilor infinite. Au existat trei ordine de coloane şi pentru
fiecare o dispunere dete1111inată a arhitecturii. Aşa cun1 alternan-
ţa triglifelor şi metopelor apăruse din contrastul colţurilor (tratat
deja de Vitruvius)„ s-a 1nicşorat şi spa~ul dintre ultimele coloane,

1. Koldewey-PucJ1stein: 'Die griech. Tempel in Unteritalien und


4

Sizilien'', I, p. 228.

285
r

unde 11in1eni nu se putea gândi S<1 introdltcă forme !ioi _ Dacă se


dorea obţinerea w1or şarpante n1a~ mari, elen1ei1tele se multipli-
cau prin st1prapunere, juxtap1mere„ post-poziţionare. Colisseul
are trei inele, Didyntaio11 din Milet are trei rârtduri de coloane
frontale, friza gigantică din Pergam .are o suită nesfârşită de
tnoti\'e fără legătură intre ele. La fel stau lucrurile cu categoriile
stilistice aie prozei şi (:tl speciile de poezie lirică, i.ie narapune şi
de teatn1. Pretutindeni eforturile de fixare ale fo1mei fimdarr1en-
tale se reduc la nlinimurt.i !ar forta plastică a artistului se res-
l

trânge pâ;iă l?~. fineţea deta~itilin! . k?tă o pură statică a ge11urilor


artistice în opoziţie tranşa11t:1 cu dinaniica faustică~ generatoare
de tipuri şi de câmpuri fo11nai1! necontenit noi.

13

Orgw1ism11l marilor succesi'mi stilistice poate fi acum


ctiprins dintr-o singură privire. PriJl!ul care a avut această per-
spectivă a fost poate chiar Goethe. In aJ său Winckelmann el a
A

spus în legătură cu Velleius Paterculus că ''ln locul unde se


afla nu i se oferea ocazia să considere arta ca o fiinţă vie
'(~m,ov)~ ea trebuind să arate în n1od 11ecesar ca oricare altă fiinţă
organică, exceptând cazul când se atribuie unor colective de
indivizi o origine imperceptibilă„ o evoluţie lentă, o privire inte-
ligentă către perfecţilUlea proprie, o regresie treptată.'' Această
frază confine toată morfologia istoriei artelor. Stilurile nu se
succed ca nişte valuri sau pulsaţii. Ele nu au legătură cu perso-
nalitatea cutărui sau cutărui arti~ cu voinţa sau cu conştiinţa
lui. Din contră, stilttl este cel ce creează tipul de artist. Ca şi
cuJtura, stilul este W1 fenomm originar în sens strict goetheean,
fie că e vorba de stilul artelor, religiilor, ideilor, sau de stilul
\rieţii însăşi. ''Natura'' este o experimfă to~tma nouă a omului
trezit, alter ego şi oglindă a lui în universul înconjurător; la fel şi
stilul. De aceea, în imaginea istoricii integ1ală a W1ei culturi nu
f1J·· ~.1~t~ fi rl\~~5t :Jn ~jogţir stil : stil11l acestei cu/t11ri~ Numai din
(„
-

greşeală an1 putut să ledem în simplele etape ale w t11 .ti! """3 . de
exenlplu„ romanicul„ goticul, barocul, rococo ş1 En1p1re, st,Juri
specifice asimilabile cu unităţi de un cu totul alt ordin, prec m
st1111I egiptea.t , dii ~z sa11 c'1iar ''preistoric, Goticul şi barocttl
7

sunt t111ereţ~ şi maturitatea a'"'clu1aşi ansamblu fon11a] stilul în


curs de maturiza.,..e şi sti t!l mat r al Occident lui. ln această
piivinţă„ esteticii i-a if sit simţul distanţei„ i1nparţialitatea privirii
şi bunăvoinţa abstracfici. Sarcina a fost uşt1rată, aşe1.ând fără
de.Jsebire„ sub denl mi ea de ''stil!1ri'~, toate dort1erriite fom1al
care ati resitntit o schimbare. ~.\bi~ dacă e nevoie să lTia~ spW1en·1
A ~

că sd1eina an ·chitate-Ev mediu-epocă n odemă ne-a întunecat


"
vederea. Irttr-adevăr chiar o capodoperă ~n stil Renaştere precu11J
cu1tea palatului Fâmese este infinit ma· aproape de portia.11 bi-
sericii Stân ul Patrocle din Soest~ de interiorul catedralei dir
r-1Iagdeburg sau de casa scărilor din castelele din secolul al
"'\ -·e.2 ..11 sl!du Germailiei, decât d~ tet11plul de la Pestum
&

sau de ·Erechteioo. A~aşi raport e . ·:,tă îtltre doric şi io11'c. De


ac0.eă coim na. ÎO~ică se logodeşte C' fo11nefe afhitecttiraJe dorice
la -fel de b:! ... ca şi go i_ posterior cu barocul p1in1i ;v în ''iSf~r· -
ca Sfântul l~-tltra1ţiu clin Numberg!! sa 1 rorr1anicul posterior cu
barocul târzi„.• în fnnnoasa parte st perioară a altarului e la
catedrala din Mayenza. Din acelaşi motiv, privirea ncastră a se-
sizat cu greu deo5ebirea dintre clementele din stilul egiptean ce
corespunde tinereţea dorico-gotică şi cele care corespund
111aturitătii ionice-baroce: Imperiul Vechi şi de Mijloc care, de la
dinastia a XIl-a, se întrepătrund într-o perfectă ar111onie a lin1ba-
jului fo11r1e!or tuturor capodoperelor artistice.
La început se aftă expresia pură„ timidă„ şovăielnică,. a
unui suflet re tocmai s-a trezit, ce caută încă o legătură cu lu-
mea, cu propria lui creafie, în fata căreia el are o atitudine de
mirare ciudată. Există o teamă copilărească în const1ucfiil!e
episcopului Bemward din Hi!desheim, în vechea pictură ·creştină
a catacombelor şi în sălile cu coloane de la Încq>uturile dinastiei
a IV-a în Egipt Un primăvăratic prefudit1 artistic„ un adânc pre-

1S1
sentin1et1t al bogăţ1e1 formelor viitoare şi o puternică tensiune
co11ţlnută pluteşte deast1pra peisajului care„ ct1 totul rustic încă„
se în1podobeşte cu pri111ele castele şi oraşe minuscule. Apoi vine
elar1ul entuziast al gotict1lui timpuriu, perioada lui Co11stantin cu
bazilicile cu coloane şi cu bisericile cu cupole„ perioada temple-
lor acoperite cu reliefuri di11 a V-a di11astie egipteană. Fiinţa este
deja co11cepută ; un 1;mbaj fotmal perfect stăpânit iradiază într-o
izbucnire vie~ stilul în curs de n1atL1rizare se apropie de o simbo-
"
listică st1blin1ă a direc~ei în profi1nzin1e şi a destinului. lnsă entu-
ziasn1t1I juvenil ia sfârşit. Chi~r din suflet ţâşneşte o contradicţie.
Renaşterea, ostilitatea diorusiacă şi 1nt1zicală contra doncului
apollinic„ stilul bizantin de la 450„ admirabil la Alexandria, cu
privirea întoarsă de la seninătatea fără griji a Antiohiei, însean1nă
o perioadă revoluţionară şi destructivă, când sufletul încearcă şi
ret1şeşte să demoleze ceea ce îl n1arcase şi a cărei rezolvare foarte
dificilă nu e loct1l s-o analizăm aici . Astfel mijeşte maturitatea
istoriei artei. De acun1 încolo cultura acponea~ în spirit cos1no-
polit ce domină peisajul şi rafi11ează stilul. Inalta simbolistică
păleşte~ fuga for111elor supraomeneşti ia stărşit ~ o artă n1ai blân-
dă , niai mondenă, înlocuieşte marea artă a construcţiilor în pia-
tră . Chiar în Egipt, plastica şi fresca îndrămesc să se mişte cu un
pic 111ai multă uşt1rinţă . Artistz1.I îşi face apariţia. EJ ''proiectează''
la rândt1I lui ceea ce pâ11ă acum a fost t1n lăstar abia răsărit din
pământ . Pe11tru a doua oară fiinţa ia cunoştinţă de sine: eliberată
de vis şi de mistica peisajului, îşi pune o Întrebare şi caută să-şi
exprime 11oul ei destin: la începutul barocului, când Michelange-
lo, pentru a-şi potoli in1ensa dorinţă creatoare, se loveşte de li-
111itele a1tei în încercarea de a înălţa cupola catedralei Sfântul
Petru~ în timpul lui Justiniar1 I, când apar, de pe la 520, Sfânta
Sofia şi bazilicele cu cupole din Ravenna, ornate cu mozaicuri~ la
începutul celei de a Xll-a dinastii egiptene, w1de numele lui
Se5ostris însen1na pe11tru greci apogeul~ către anul 600, în Gre-
cia, unde, mult mai târziu, Eschil relevă expresia de care a fost
c·1~Jal1ilă o arhitectt1ră elenă în această epocă hotărâtoare.
-

După aceea, vin zilele însorite ale toamnei stilului: feri-


cirea sufletului care este conştient cte ultin1a sa perfecţiune, se
oglindeşte încă o dată în el însuşi. ''Intoarcerea la natură'', deja
percepută şi anunţată ca o necesitate apropiată de gânditori şi de
poe~ ca Rousseau„ Gorgias şi „'contetnporanii'' lor din alte cul-
turi, se revelează în lU1iversl1l fon11al a] artelor ca t1ostalg.ie a
sentimentelor şi presenti1nent al s:fârşitului . Spiritualitatea foarte
lun1inoasă, urbanitatea senină, durerea despăr~rii, acestea sunt
ultimele decade însorite ale Wlei culturi despre care Talleyrand a
spus mai târziu: ''Ci11e n-a trăit înainte de 1789 nu cunoaşte
plăcerea de a trăi''. La fel părea şi arta liberă, luminoasă, spiritu-
alizată, din tin1pul lui Sesostris Ill (către 1850 î. Ch. }. Şi aceleaşi
scurte mon1ente de fericire tihnită ies la lun1ină când, sub Pericle,
apar n1agnifica şi pitoreasca Acropole şi operele lui Phidias şi
Zeuxis. Le reîntâlnim î11 n1ileniul ur 111ător, în timpul Ommiazilor„
în vesela lume legendară a construc~ilor n1aure, cu coloanele ei
fragile şi cu ogivele în for111ă de potcoavă, ce voia parcă să se
topească în lun1ina arabesc\1tilor şi a stalactitelor: după aceea
iarăşi, un mileniu mai târziu, în 111uzica lui Haydn şi a lui
Mozart, în grupurile pastorale în porţelan, în pictura lt1i Watteau
ş1 a lt1i Guardi, în operele arhitecturii ge1111ane din Dresda,
Potsdan1i Wurzburg şi Viena.
ln cete din urină stilul se stinge. Limbajul fonnal al
Erechteionului şi al palatt1l11i Zwinger dm Dresda, extre1n de
spiritualizat, fragil şi vecin cu autodistrugerea, este unnat de un
clasicis1n ten1 şi îmbătrânit, acela din marile oraşe elet1istice şi
"
din Bizanţu1 anului 900 sat1 de stilul occidental E1npire. In fom1e „

vide, n1oştenite, însufle~te 1m 111oment în 1nanieră arl1aizantă


sau eclectică, luceşte o palidă rază c.~repusculară: este sfârşitt1l.
O cvasi-gravitate şi o autenticitate îndoielnică stăpâneşte lurnea
artiştilor. ln această situa~e suntem astăzi: ne delectătn îndelw1g
CLl fo1·me defuncte, la atingerea cărora am vrea să si1nţi111 iluzia
artei vii. ·
14

Când vom fi îndepărtat iluzia crustei antice care, prin


prelt1~~~re arl1aiz.antă şi 1>1in a111estec :-trbitrar de motive persor1a-
le i st1 ă111e, acoperă cu practici desuete> de ~lultă vre111e golite
de viaţă, tâ11ărul Orient diri epoca i tnperială~ când von1 fi recu-
1~oscut i11ceputt1rile stil11ltti arab în vecl1ea artă creştină şi ceea ce
a11a '·\:ir1tică timpurie'' are î1 atr-adevăr viu: când \1on1 \ 1edea în e-
4

poca ll1i Jt1~tinian panda11t\tl exact al ba1·ocului hispano-\1ene~ai1,


care ~ domi11at Eu1·opa sub 1 arii habsburgt Carol Quintul şi
Fili1J al 11-lea, şi câ11d, în sfârşit, vom vedea în pa atele Biz.an-
ţlt1 tii, cu scenele Ier prodigioase de ră zboi şi de lux, pe care scri i-
torii de curte, precu111 Procopit1s din Ceza1·eea, le celebrea:ză ît1
versuri şi p roză, printr-o reto1ică fardată, măreţi a 5>1insă de multă
vreine, cât1d vom vedea ai ci corespondentele palatelor di11 ba-
roctil titnpuriu de la Madrid, Veneţia şi Roma, ca şi ale uriaşele
pi~ Ltri decorative ale lui Rube11s şi T intoretto - atunci şi nun1ai
atu11ci , feno11 tenul r1eînţeles până azi al artei arabe tlnitare,
....
ca1·e
ct1p1inde tot it1iienittI I al e1·ei noastre, v21 p-:inde contl1r Ir1t1ucât
11u c1cupă w1 toc i1nportant în ansa111bl ul ;st <J~ ic artei„ Iipsa de
î11ţciegert! ce domneşte până astăzi în pri ,;11ţa ei ne-a î111piedicat
în gene1·a1· să-i dis1„i1 .gen1 resorttitile organice.
Pet1tn1 cel care a ajuns 1n acest do111eniu la o viziune a
lt1crurilor ig.'lorate, este important şi tentant să 'iadf' că sufletul
tâ11ăr, înl ănţuit de spiritul ci vil i~~ei antice, i1npresionat mai ales
de '1totputemicia politică a Romei, incapabil să se rni şte în de-
plină libertate, se supWle umil fo1111elor 5>trăine depăşite, cu care ·
încearcă să se acomodeze prin limba greacă, prin ideile greceşti,
prin tnoti"vele artistice greceşti. Sacrificiile prin ardere, închinate
fortelor noului univers al luminii ce marcheaz.ă tineretea fiecărei
cultu ri~ u1nilinta goticilor, cucetrlic îngenunchia~ în catedralele
Jor, cu stâlpi şi vitralii acoperi~ de statui şi de imagini picturale
Iun1inoase~ înalta tensiune a sufletului egiptear1 î11 lwnea pirami-
delor, a coloanelor cu lotuşi şi a sălilor cu reliefuri~ toate acestea

290 •
-
se a111estecă
intr-un fel de genuflexiune a spiritului î11 fa ta fornie-
lor deftu1cte„ co11si<.1erate eterne. Recepta re~ de care s-au buct1rat
"'
şidezvoltarea ulterioară nu at1 avut totuşi succes. ln ciuda voin-
ţei, fără să-şi dea sean1a şi fără \1anitatea eletnentuJui perso11al„ ca
la gotic, aproape regretat aici şi în Siria imperială, dar şi consi-
derat decadent, tn1 r1ot1 univers fonnal se afim1ă definitiv şi îşi
extinde spiritul sub n1asca arhitecturii greco-ron1ane. Este chiar
cazul Romei„ unde niaeştrii sirieni lucrau la Pantheon şi la foru-
murile imperiale. Iată ce demonstrează„ n1ai bine decât orice,
forţa elementară a W1ui suflet tânăr ce începe ch~ar attmci să
cucere.1scă universul.
Ca orice epocă de îr1ceput, aceasta caută să se exprime
într-o oma1nentică nouă, înainte de orice într-o arhitectură re-
ligioasă, care ajtmge la apogeu. Până în ultimele clipe, din tot
acest tezaur al fo1111elor, n-a fost studiată decât partea occiden-
tală a suprafeţei lui, care, fireşte, este c.~onsiderată leagă11 ş1 pat rie
a istoriei stilului magic. Precum religia, ştiinţa, viaţa socială şi
politică a arabilor, el nu este, în acelaşi timp, decât o undă
,
parţial receptată de la frontiera orientală a l.lnperiului Roman
până în Occident. Această stare de lucruri a fost recunoscută de
Rtegl şi Strzygo\\rski pentru a o depăşi şi a ajWlge la o imagi11e
1 2

completă a evoluţiei artei arabe; este însă la fel de necesar să ne


eliberă111 de nişte prejudecă~ filologice şi religioase. Di11 neferici-
re ştiinţa esteticii, cu toate că nu mai admite totuşi frontiere reli-
gioase, în mod inco11ştient face di11 ele baza cercetărilor ei Căci
nt1 există nici artă antică primitivă~ nici artă creştină veche, nici
artă musulrnană „ dacă prin aceasta se înţelege că fiecare di11
aceste con1unităţi a creat tm stil propriu. Din contră, din Anne-
nia până în sudul Atabie1 şi până la Axum, din Persia până în

. l. ''Gn1ndlagen zu einer Geschich. d. Or11amentik„'~ 1893, şi.


""Spătron1iscl1e Kunstidustrie,„„ 190 t .
2. ''An1ida,' , 1910, ''Die Bilde11de Ku11st des Ostens'', 1916~ '-A1tai-
lr11a,„„ l 917: ''Die Baukunsr dFe Armenier ~r.nd Europa''~ l 919.
Biza11ţ şi Alexandria, aceste religii, în ansamblu, posedă o ex-
presie artistică cu caracter unitar, în pofida tuturor contradic-
~ilor particulare ·Toate religiile acestea -- creştină, iudaică,
1
.

persană, maniheistă, sincret1stă avea11 edificii de cult şi, cel


pti~n în scriere, o oma~nentică de impottanţă tnajoră: oricare ar
fi patticularităţile lor doctrineîre, toate stu1t pătrUI1se de o egală
religiozitate) care se expri111ă î11 aceeaşi n1ăsură p1i.11 experienţa
profunzimii, ge11eratoare a t111ei simbolistici spaţiale adecvate.
Bazilicile creştine, cultul lt1i Baal, al evreilor din epoca elerllsti-
că, al lui Mithra, al foct1lt1i din templele mazlleice, al moscheilor,
exprimă aceeaşi mentalitate: ,sentime11t11/ c1~iptei .
Trebuie ca şi cercetarea _isto1ică să-şi delimiteze hotărât
calea, totaltnente neglijată până astăzi, studiind arhitectura te111-
. plelor din Persia şi di11 st1dul Arabiei, a sinagogilor din Sina şi
Mesopotamia, a lăcaşurilor de cult din Asia occidet1tală şi chiar
din „t\bisinia , şi să înţeleagă existenţa bi sericilor creştine 11u
2

nt1n1ai a celor din Occide11tt11 catolic, ci şi din Orientul ortodox.


de la Eufrat până în China, u11de sunt nu111ite, nu fără 1noti v, în
cro11icile vechi, ''te111ple pcrsa11e''. Dacă toate aceste edificii 11u au
ieşit (aproape) cu 11irnic în evidenţă„ a fost fiindcă c1eştinisrnul a
pătruns cel dintâi în acele Jocuri iar islamismul după el, şi
lăcaşurile de cult şi-att scl1in1bat uneori religia fără ca să fi fost
înregistrată vreo opoziţie legată de sentiment sau de stil. Chestiu-
11ea este sigură pentru ceea ce au fost odată templele a11tice pri-

1. Ele i1U sunt mai mari decât opoziţia


dit1tre arta dorică, ionică şi
etruscă şi, fă.ră îndoială că nici mai slabe decât cele existente către
1450 î11tre · Renaşterea florentină şi gotică (în călă1nidă) din nordul
Franţei, Spania şi Ger111ania de răsărit.
2. Kohl ltnd Watzinger: '' Antike Sy11agogen in Galîlăa,,, I 926.
Sanctuarele lui Baal de la Pal111yra~ Baalbeck şi n1ulte alte locuri sunt
nişte bazilicţ, care, în parte, sunt mai vechi decât creştinisn1ul, cult la
care poate că ele au trecut după aceea.

292
mitive, dar câte biserici atmene n-au putt1t ajWlge odinioară tem-
ple de cult al focului ? ·
Punctul central al artei ce aparţine acestei culturi, aşa
cum a re111arcat cu justeţe Strzygowski, este desigur situat în
triunghiul ale cărui vârft11i stmt cetă~le Edessa, Nisibis şi Amida.
De aici don1inaţia pseudomorfismului a11tic târziu s-a extins spre
Occident: ea cuprinde, pe lângă creştinismul apostolului Pavel,
care a î11vins la co11ci1iile de la Efes şi Calcedonia, şi iudaismul
din Occident şi ct11tele s1ncretiste. Tip11/ arhitel'hiral al psez1do-
11101:fis11111lz1i este ba=ilicc1, chiar şi pentn1 evrei sau păgâtli . Ex-
1

pri111â11d pri11 1r1ijloace antice opoziţia fată de antichitate, !ară


(l se i)utea elibera de ea, acest pseudomorfisn1 are ur1 caracter
tragic. Cu cât loc·11/ euclidia11 unde„ în sincretismul "'antic'~, se
întemeiază u11 cult, se n·1ăreşte până la o con1unitate locală 11e-
definită a confesionali/01" cultului respectiv, ct1 atât n1ai rriult
it1terion1l te1nplt1l11i domină e)-~e1iorul„ fără ca planul general,
sat1 dispunerea coloanelor„ sau 1năcar acoperişul să sufere t11odi-
ficări imr)o1tar1te La îr1c~ut„ senti11·1entul spaţiu1l;li nu îşi scl1im-·
bă 111ijloacele expresiv·e. In arhitectura religioasă păgână a epocii
i1npeiiale'I un dn1n1 distinct„ dar încă neînţeles astăzi„ aduce
te1nplele în stil augusti11ian, totalmente corporale„ la care cella
r1u semnifică arhitet-1onic 11i111ic, lâ11gă cele al căror i11ter1or are
.~i11g111~ o sen1nifica!ie. l111aginea exte1ioară a peripterosului doric
sfârşeşte pri11 a se tra11sfera pe cei i)at1u pere~ interiori. Rândttl
de coloane din faţa zidului fără ferestre neagă s1)aţiul di11 spatele
lor, dar Întâi ele îl neagă pentru priyitorul din afară, iar acu111
pentru con1unitatea aflată inăw1tn1 . 111 această privinţă, ră1nâne
de o in1porta11ţă secundară cl1est1unea de a şti dacă se Închide
spaţiul 1i1treg, ca i11 bazilicile propriu zise, .sau ni11nai cea tnai
sacră parte a ll1i. ca î11 ter11plul Soarelui de la Baalbeck cu enor-
"'
ma 1ui ct1rte din faţă-~ care nu se regăseşte mai târziu în toată

1. Fraubergcr· • oie ..\kropolis von Baalbeck''„ Tf. 22.


4

2. Frauberger: "'Die Akropolis vo11 Baalbeck''. Tf. 22.

293

. .
arl1itectura 111oscheelor şi care este probabil originară di11 sudul
Arabiei . l111po1tanţa naosului central ca delin1itare prin11ti \tă a
1

incintei este atestată nu nun1ai prin evolL1ţla specifică a tipului


bazilicii î11 stepele Siriei orientale, 111ai ales în Hauran'I ci şi pnr1
a111e11ajarea specială a porticului , a naosului şi a altarului„ cee~
ce pen11ite urcarea în acesta din un11ă ~ el era considerat ca
te111plu propriu zis, la care aveai acces pe scări, iar vederea era
lirnitată de naosuri laterale având rolul de parvis pri111iti v~ i11 aşa
fel încât 11111nai absida corespunde naos·11/1.1i cent1"a/. Se11st1I de
bazilică este încă foarte evident la biserica Sfântul Pat1l din
Ro111a. Ca revers al templului a11tic pseudomorfismul a defi111t
tott1şi tnijloacele de expresie: coloana şi arhitrava . Reconstrucţia
creştină a templului Afroditei din Caria are un veritabil efect
si111bolic, căci aici dispari~a acelei cella din interiorul coloanelor
a fost co111pensată prir1 ridicarea tmui 11011 zid exterior .
2

Se11tin1entul criptei îşi putea însă dezvolL1 li111bajul


fonnal î11 deplină libertate în afara pset1do1notfozei~ de aceea„
p1111 el s-a acce11ti1at când acoperişul î11chis, câ11d "'i11terion11 '',
dintr-tJn protest î111potriva se11ti1nentulu1 antic. Data ş1 locul de
naştere ale tehnicii diverseJor variante de don1uri , cupole, bol~
frânte sat1 coame sunt lipsite de setnnificaţie, aşa ct1111 deja a111
văzut. Ceea ce este hotărâtor: naşterea lui Cristos coi11cide apro-
xi111ativ cu apariţia noului sentin1ent cos111ic, iar noua si111bolist1-
că a spa~t1lui î11cepe prin folosirea acestor for 1ne şi prin dezvol-
tarea care un11ăreşte problematica exp1;esiei. Poate că 111ai este
posibilă de1nonstra~a că templele unde se practica ct1ltul focultti
ş1 si11agogile di11 Mesopotamia au avt1t fonne de cupolă, fără

....
1. Diez · ''Die Ku11st d. Isla1n. Volker'', p. 8 şi urn1ătoarele. In
vecl1ile te111ple di11 Saba, în1prej11111irea altarului ( 111al1cL1r) se află î11
faţa capelei oracolului (1nakan1at).
2„ Wttlfl "' ~.\ltcl1ristliche und Byzanti111scl1e Kunst'~, p. 22 7.
îndoială Ia fel ca şi te1nplt1I din Attar în sud\11 Arabiei
1
Este cert
.
că te1nplu1 păgâ11 Mar1nion din Gaza a fost unul din ele, înainte
de asi111ilarca acestor forn1e î11 creştinisn1ul de orientare apostoli-
că, st1b împăratul Constantir1, când din arhitectura orientală ele
at1 fost tra11sferate peste tot în i111periu, acolo unde gustul cos-
111opolit se buct1ră de un far1nec deosebit. Sub ln1păratul Traia11,
Apollodor din Da1nasc a folosit astfel de elemente în bolţile
tc111plelor lt1i Ve1111s şi de la Ro111a. Cupolele templelo1· lui
Caracalla ŞI rvli11erva 111edica, ce datează din timpul lui Galenus,
stu1t construite de sirieni . Capodopera tuturor a fost însă
(Ja11tl1eo11uJ reco11struit sub Hadria11, cea 111ai veche dint1"e nios-
' ·lwi . care a in1itat cu siguranp, după gusturile î111păratului,
~(1111~.11 i.: \ir cult văzute în Oriet1t .
Cupola centrală , unde a ajtu1s să se exp1i1ne, cu cea 111ai
11. ·:· •· ptt ritate, senti111entt1J cos111ic triagic, a luat 11aştere dincolo
de frorltiercle ro111ane Ea devir1e ttnica formă pe care nesto1ienii
•.. · ~~sJJâ11clit-o„ din Am1ei1ia pâ11ă îr1· Chi11a, în1prew1ă cu 111a11ihe-
I \Ştt1 şi ct1 111azdeenii. Dar„ în perioada de declin a pseudo111or-
. f1srnt1lt1i şi de dispari~e a L1ltin·1elor cttlte s!ncretic~, ea i11vadează
şi bazilica occider1tală şi o don1111ă. Formele orientale au prir1s
rădăctrli it1 sudt1l Franţei7' tu1de) în e1Joca Crticiadelor~ aici tnai
e:... xistJtt secte n1Jnihei stt~ . ln ti111pt1l lt1i Justinian, la Rave11na şi î11
Bizanţ s-a dcsă\1ârşit dezvoltarea celor două fonne şi trecelea lor
1a bazilica sferică . Bazilica pură a fost împi11să î11 Occide11tul

1. Nu~ărul 1nare de te111pJe de aici a fost atestat de Pli11it1. Bazilica


dispi1să transversal cu intrare di11 laterală provine probabil di11tr-un
tip originar din Arabia de st1d ale cărei urn1e foarte 11ete se găsesc î11
Hattran şi în altarul bisericii Sfântul Pavel din Roma î11 secţiu11e
transversală. .
2. Acest capitol de a1„l1itectură pur· i11terioară nu are nici un raport
tel1n1c sau afectiv cu roto11dele etn1sce studiate de .AJt111an11 ("'Italiscl1e
Rundbaute11.,, 19t)6). 0111 co11tră, există t1n raport cu cupolele de la
antica·.vilă a lui Hadria11.

295

.„ .
· gennanic, t01de forţa avântului spre profunzimea spa~ală faustică
a dus mai târziu la apariţia catedralei . Bazilica sferică s-a răs­
pândit din Bizanţ în Atmenia şi lţusia, unde a fost reconcepută
ca edificiu exterior cu un centn1 de gravita~e situat simbolic în
acoperiş. Dar ea atinge apogeul în lumea arabă„ unde lslan1ul,
moştenitor al creştinis1nului monofizit şi nestorian a preluat-o, la
fel ca şi evreii ş1 persanii. Transfo11narea Sfintei Sofia în mos-
chee nu a constituit decât. reluarea în posesie a unei vechi pro-
prietă~ . Cupola islamică merge pe u1111ele ct1polei 1nazdeer1e şi
nestoriene către Sl1antung şi India. At1 apărut moscl1ei în Occi-
dentul extren1, adică în Spania sau Sicilia „ şi„ ca stil, ele par să
1

fie n1ai degrabă persar10-arameene orientale decât siro-arameene


"
occidentale. ln timp ce Veneţia privea spre Ravenna şi Bizanţ
(San T\1arco), vilele de pe litoralul vestic al Italiei în1preună cu
Florenţa, în 111omentul când dorr1inaţia non11andă a Stauffen-ilor
ajunge la apogeu, au învăţat să admire Pale11no şi să-i imite
construcţiile n1at1re. Mai mult, n1otivele antice au fost reconside-
rate în Renaştere, căci de acolo vin porticele şi spaţiile din jur,
proporţia dintre arc şi coloană.
Ceea ce este valabil în arhitectttră este cu atât n1ai mult
îr1 omarnentică, care„ foarte devreme, în lumea arabă, a dominat
şi a asin1ilat întreaga plastică figurativă . Sub denu1nirea de ara-
besc ea ajllllge să constituie o fe1 rnecătoare seduc~e pentru tână-
"'
ra voinţă artistică a Occidentului . ln creştinismul timpuriu şi în
antichitatea târzie, arta pseudomorfismului scoate în evidenţă
acelaşi an1estec ornamental şi figurativ de elemente străine îm-

- - - - - -- - - - ·-----·-
1. Poate ca şi în Maroc, sinagogile au ajuns acolo sub fortnă de cu-
pole rotur1de„ dar ct1 111ult î11ainte de Isla111„ prin inijlocirea evreilor
inisionari
....
din M_esopotatnia„ al căror gust era apropiat de cel persan .
In acest timp evreii din perioada pseudo1norfis111ului, constructori de
bazilici şi artişti de catacombe, erau egalii creştinilor din Occident.
Stiiltl persa110-iudaic a servit ca model pentru si11agogile din Occi-
de11t„ evolut.ie ce a scăpat co111plet istoriei artelor, până astăzi.

' ~96
<''
-_-:!
ptt1n1ut:ite şi de e1e111e11te autol1t c~11e 11 1 t~> 11na1 L . . ~"t1el estearl ~
<.. arol111g1ar1ă pri1111tivă~ 111ai cta sea11t,·l Îil sudt1t F· ranţt„1 ş1 in
11ordu1 Italiei An1estect1l de ele111s111 şi ele 111agie pn111iti\.r~i devine
aici u11 a111estec de spirit fatistic şi de b1zar1tinis111 1naur. Jstoricul
trebuie să facă cercet.ă11 111lie ct1 l1111c„ oman1et1t cu oma111ent, din
punct de vedere al senti r11entul u1 fon11ei „ pentn1 a distinge cele
"
două straturi. ln fiecare arl11tra\1ă„ friză„ capitel există o tensitITTe
secretă între motivele
.....
voit ant1cc şi 111otivele involt111tar noi, dar
învingătoare. Intrepătrunderea ele111entelor fon11ale elenistice târ-
zii şi a celor arabe primitive este pretutindeni tulburătoare . La
busturile din Ron1a, doar expresia plastică a părului ţine foarte
frecve11t de 11oul li111baj artistic. Adesea În aceeaşi friză, în ra-
murile de acant se remarci lucrătura cu dalta alături de cea cu
"'
buciarda. 111 sarcofagele din secolltl III se observă o 111entalitate
naivă„ asemănătoare cu a lui Giotto şi Pisa110„ ce întâl11eşte cu w1
a11ume naturalisn1 aJ cosrr1opol1tismt1lui supenor„ a1nintindu-i pe
un David sau Carsten. Acelaşi lt1c1-t1 e valabil î11 ce priveşte bazi-
licile de pe vremea lui Maxe11ţiu şi, i11 n1a1 mt1lte privinţe„ tein-
plele şi forurile in1periale considerate a11tice.
Tott1şi 111e11talitatea arabă a fost \rădt1vită de roadele
111aturităţii, aşa ct1111 uri arbore tânăr Într-o pădure V1rg111ă se
opreşte din creştere şt se i11chi rccşte din priana unei ran1uri gi-
gantice care cade peste el Ea r1t1 a avut o epocă în care să poată
trăi şi si1nţi prop1·it1 sple11doa1·e, precum in vremurile cn.1cia-
deJor, când peste acope1işuJ de le111n al catedralei a apăn1t bolta
cu coan1a de piatră care a dus la desăvârşire ideea spaţiului
infinit din interior. Opera politică a lui Diocleţian· întâit1I
di11tre califi s-a prăbuşit prin propria ei fru1nuseţe
pentru că,
pe teren a11tic„ el a trebuit să se bazeze pe o n1ulţime de obicetu1i
ad111inistrative cosmoi1oj1te. ceea ce a redus-o la rolul de sir11plă
refon11ă depăşită de co11di~i . Totuşi aşa a ieşit la lun1ină ideea de
stat arab. Prin realizarea lt1i Diocleţian şi cea un pic ar1terioară
din lmperttil sasar11d, tt11 111ttde l al ei î11 toate privt11ţele„ se profi-
lează idealul ca re ar fi trebuit să a1i11gă aici pWlctul culminant.
Peste tot a . fost 1,1 fel. Pâ.nă astăzi, sub nun1ele de opere ale
a11ticl11tăţii, a111 ad111irat tot ce ar resp1nge de la si11e orice altă
interpretare. gândirea lt11 Ploti11 şi a lui Marc Aureliu, cultul ltii
lsts ş1 JI Jt1î Mitl1ra ca şi al Soarelt1i, 1naten1atica lui Diopha11te,
în fi11e"' i11treaga artă ce irL1cliază de la frontiera orientală a lmpe-
ritJJt1i Ro111an şi care nu \'a găsi dec-:â t p1.111c·te de .~JJr·ijin în
A11tiohia şi î11 i\lexa11dria .
Doar acest. lttc1u explică ·vehe_111enţa ext1·aordinară cu
care ct1ltt1r~ a1·abă, ·fi11al111et1te descătttşată prir1 arta Islan1t1lui,
. invade(ţză toate ţătile îr1 care ca stătea în u111bră de se•:ole întregi,
este caracte·ristica u11ui suflet care sitnte şi 11u are timp de
pierdut, văzâ11d neli11jştit. ~1ri111el e ridl1ri ale vârstei înai11te de a fi
cw1oscut tinereţea . j\ceastă elibera1·e ele t1manitatea n1agică 11u
are egal în istorie. 111 634 Siri_a este recucerită ~ s-ar pute~ zice:
1·ăscu1npl'1rt1tă. Dan1ascu1 cade în 635, Ct.esipho11 în 637. In 641
se ajt1nge la graniţele I11cljei şi aJe Egiptl1lui. h1 6·47 Cartagina~ în
6 7<) San1arkand, în 71 O Spania ! ln 732 arabii stmt la porţile
flari s11lt1i. 1\stfe1 ~ în goana câto1·va ani, se co11cer1t1~eazil şi totocl~1 -
t5 • zll\lct1eşte 111tre~1g~ st1n1ă a pasi11ru.1or refi_1late~ a crea~ilo1
tard t\'E\ a si)era11ţclor î11şctate't c:are, Îtl a.Jte c1Jltl1ti Cl.1 evoluţie
îr1ccc1t5 ~ l)t1teau utnple istoria secole de-a râ11dul . Cruciaţii în faţa
l t"'rt ts0. ti111t1lt1i ~ Hol1e11stn~ffer~ -ii Îrl Sicilia, 1;a11sa pe Baltica, ordi-
r1cle .::a\:aJereşti 111 Oriet1tt1l slav, spar1iolii 111 .A1nerica„ )JOrtt1-
gl1ezi1 i.11 IJ1dia~ i111rJe1it1l lt1i f3rol Qttir1tul tinde soarele 11u apu-
11ea 11iciodată, inc~putt1rile conc.epfiei coloniale engleze sub
Cro111well: toate acestea se conce11trează Îll cazul arabilor într-o
cieft1lare 11nică ce-i po~rtă î11 Spania, Franţa, .Irid1a şi Turkestan.
Este adevărat că toate culturile, mai pttţin Egiptul,
f\·1ex1cL1l şi Chi11a, at1 Sl1ferit ttitela ct1ltt1rilor n1a1 vechi : în fiecare
di11 aceste t111iversuri fotmale apar ele111e11te străir1e. Strfletul fa-
t1stjc. gotic~ deja aju11s la ve11era~a creştină 1)rin originile arabe
ale acestei religii , a luat î11 stăpârure bogatul tezaur artistic arab
di11 pe1~ioada târzie. O ţesătt11·ă de arabesc gotic~ de it1contestabilă
provenienţă · 111eridională şi pe care aş vrea s-o pot 11u1111 gorit'

298

. .
,11·l1/J dar1telează faţadele catedraleJor bt1rgt1t1de şi ~lrt'\ \; t . '· i t.
\io111111ă pnt1 111agia lllt î11truch1pată î11 piatră li111ba_1ttr exterior al
( Jtedrale1 din Strasbourg„ ne călăt1zeşte pretut1nden1 î11 st1rdină
pr111lrc statui şi portalt1r1„ pe ţesătl1n~ sct1Jptun, obiecte ittcratt.~ 111
111ctal, dar nu 111a1 pt1ţi11 Î11 figurile con1plicate ale gar1di1ii sco-
lastice şi ale le<sendet Sra11tL1lt1i Graal • unul di11 cele 111a1 1111-
1

~)ortante simboluri ale Occide11tt1lui , o în1potrivire î11 faţa se11-


t1111entului nordic originar al go1ic11/11i l'iki11g, aşa cu1n a fost
i11scăur1at el î11lăuntrul catedralei di11 Magdeburg„ î11 vârft1l cele1
din Freiburg şi î11 mistica lui Me1ster Eckart. Ca r1ic1odată, arctJI
gotic parcă a111et1i11ţă să-şi rt1pă legătura ctt orig1n1Je"t ca să treacă
la arcu1 în fon11ă de potcoavă al clădirilor 11on11a11do-111aure.
Arta apollinică a pri1nei perioade dorice„ ale cărei î11cer-
cări s-au stins aproape cu totttl, a receptat fără î11doială L111 111are
nun1ăr de 1notive egtptene~ pentrtt ca 111t1lţt11n1tă acestora. graţ-1e
contactt1lui cu ele, să aJltngă la o si111boljstică pro1J1·1e _ NL1111ai
st1fletul tnagic prezent î11 pset1do111orfis111 nu a indrăm1t să-ş1
adecveze n1ijloacele propr11 fără a L\'l? Sl1c1·~ficn_ lată ceea ce co11-
feră acestt11 stil o 111are bogăt·1e cie ele111e11te şi senst1ti.

15
"
In acest fel ideeJ de inacrocos111os, care apare si111pl1fi-
cată şi 111ai rezonabilă 111 proble111atica stilt1lui„ stă la or1gi11ea
tnL1ltor proble111e a căror solu~e este î11că de resortltl viitort1luî .
Folosirea ooiversult1i for111al al artelor pe11t1·u a pătrunde în
universul mental al tuttiror cu1tt1rilor, p1ivit într-o manieră abso-
lut t1zionon1ică şi si111bolică„ este u11 obiectiv asupra cărt11a s-au
făcut până astăzi extre.111 de puţine cercetări . Abia dacă ave111

- - -- - - - - - - -- -- --- -
I. Alături de trăsăturiJe celtice vecJ1i. lege11da Graaltilui co11ţi11e pt1-
ter11ice elen1e11te arabe: î11să acolo t111de Wolfran1 vo11 Escl1e11bacl1 işi
depăşeşte 1nodelt1l pe C'1trctiet1 de Troyes Parsifal„ personajt11
celui di11tâi, devine pt1r fa11stic

'.!99
noţiunea unei psihologii a fo11t1elor metafizice aflate la baza
tuturor 1nariJor curente arhitectonice. Este nebănuită bogăţia de
info1 c11a~i produsă de modificarea sensurilor pe careA o suferă
plastica p11.r spaţială trecând de la o cultură la alta. lncă nu a
fost scrisă istoria coloanei. Nu avem nici o idee despre profunzi-
mea asctmsă în sin1bolistica mijloacelor artistice„ a inst1'111nente-
lor nrtei.
Putem vorbi astfel despre mozaicurile create î11 epoca
elenistică din bucăţele de mam1ură opacă, corpuri euclidiene
asen1ă11ătoare cu reprezentarea fain1oasei bătălii a lui .Alexandru
cel Mare de la Napoli, sen-rind la decorarea pardoselilor~ dar că­
rora trezirea sufletului le-a dat de atunci i11coace tn1 aspect sti-
clos, fixândule pe un fond de et11aiJ şi aur„ pentru a masca într-Uil
fet pereţii şi plafoa11ele bazilic1lor sferice. Pe prima treaptă de
evoJ11~e? această plastică n1ozaicală a arabilor„ originară din
Siria, coresptmde întru totul cu vitraliile pictate ale catedralelor
gotice~ 11entru că şi UI1a şi cealaltă sunt pictu1i f)ri111iti\t'e î11 ser-
viciul ~rhjtectt1rii religioase. U11a 111ăreşte ~p<l~ul bazilicii uni-
versalizi!ndu-1 prin infiltrarea Iuminii dit1 afară„ cealaltă il
trans111tttă în sfera magică„ a cărei l\1mină aurită '> dincolo de rea-
litatea terestră, încâ11tă spiritul itnaginat de Plotin„ Ortgene„ 111a-
niheişti„ gnostici, părinţii Bisericii şi poemele apocaliptice
Astfel '.> este vonJa de ri-1agnificul 1notiv rezultat din 11n1-
l"ea ci11tn,/11i c1' coloa11a„ tot o creatie„ siriană„ dacă nu cumva
arabică nordică din secolul Ill. . ''gotic timpuriu .„.. Ser1sul re-
''oluţionar al acestui lnotiv magic specific, co11siderat în general
un n1otiv antic, pe ca1·e deci cei mai n1ulţi ii socot o rep·rezentare
ce aparţine antichită~i~ nu a cunoscut alt rapo1t mai profund. El
reprezintă creşterea şi ntt forţa. Antichitatea„ care a văzut în cea
mai vigtJroasă coloană monolitică nişte sin1b0Juri ale fiinţei

1. Raportul dintre coloană şi cintru este coresponde11tul mental al ·


raportului dintre zid şi cupolă. De îndată ce între cupolă şi. baza pă­
trată apare cilindrul, între piciorul arcului şi capitel apare consola.

300
euclidiene, numai corp, 11umai unitate şi seninătate, ide11tifică
Jceastă coloană ctt arhitrava, pru1tr-o simetrie ....
perfectă a ver-
ticalei şi a orizontalei„ a forţei şi a sarcirlii. 111 Siria însa, tmde,
dintr-o eroare tragicon1ică Renaşterea t1 p1·ejer·at să vadă 111ai
ales un motiv anti:: unde 1111 era şi 11ici r1z1 putea să fie aşa ceva,
pri11 negarea pri11cipit1l11i co11)c)ra) al suportului şi greută~i, ogiva
Ju.ni11oasă se aburcă pe coloane avâr1tate. ~ci se realizează ideea
eliberării de orice :11aterial1tate terestră . 111 acelaşi timp descă­
tt1şarea spaţială este profund 1nrt1dită ctJ ideea ct1pole1„ ce piuteşte
liber deasupra păn1â11tt1lL11 închiL111d criţ1ta„ nlotiv 111agic de cea
i11ai 111are putere expresivă El va găsi î11 111od j11st aplicarea în stil
~'rococo'' la rnoscl1ejle şi palatele n1aure, ur1de apar coloar1c fragi-
le„ suprafireşti, adeseori fără să se sprijine pe pă1nânt. Doar tm
tan11ec n1isterics le f;;ice capabile să sustină Jumea nenumăratelor
arcuri ce se întretaie, a on1a111errtelor strălucitoare, a stalactite··
Jor şi a bolţilor sat.urate de ct1lori. Dacă dorim să desco1)erirn
i11tregul inţeles at acestei to1,111e fu11darr1t.~1ta1e a attei arabe, tre-·
bt1ie ca lait11·1otivt1I coloanei şi al arhitravei să fie nL11111t apc ll(11?c„
1

111agic 111otivt1i coloanei şt al bolţii sferice, fatlstic n1otivul :.>tâlp1-


lor ş1 al arct1lui gotic.
Să 1uăi11 ~1poi î11 considerare motjvul fi·l1nzci de acant.
!)e exe111plu„ ir1 fbr111a Î11 care o vede111 pe 111011111ne11tele lt11
Lysicrate,
. ea este t111t1l din ce)e m~ii se1nnificative oma111ente anti-
~

cc. Ea are 1m cOI]J şi ră111âne obiect i11dj\~dual. lntrega ei sti t1ctt1-


ră poate fi perceiJ11tă d111tr-o p1·lvire. lndată ce trece în foruriie
!111i)ăraţilor ron1a11j ( Nerva, Traia11 )„ în te111pluJ lt1i Marte Ultor,
ea capătă grelJtate şi se î111bogăţeşte. Dispunerea ei organică este
aiât de co1npl)cată încât cere un studiu în toaţă puterea cu-
vâ11t1J}ui. Apare act1tn tendinţa de t1 u111ple planul. In arta bizanti-
11ă aici Riegl vorbeşte deja de ''trăsături sarazine latente'', fă1·ă
a i11trevedea i1nporta11ta legăturii astfel descoperite ffU.flL1 de
aca11t se descornpt1r1e intr-un păienjeniş i11definit de lujeri sub~ri,
cc acoperă şi îr1cor1joară planttn întregi, într-o modalitate co1n-
plet 11efirească, ca la Sfânta Sofia. La motivul antic se adaugă

301
„·~.;a u n·ict;-ve aran1eene: tiunza de viţă şi de paln1ier, care ai ~deja
un rol în oma1ner1ta~a ebraică. Nici motivul panglicii în1pletite
nu este disp1·eţuit pe pardoselile mozaicate sau pe marginiie sar-
cofagelor '"antice târzii'', ca şi anumite motive geometrice plane.
"
In sfârşit, cu o emoţie crescândă şi sub o impresie confuză, toată
lumea vede cum apare, răspândindu-se în Persia şi în toată .>\sia
occidentală arabesci1/„ î11 întregime antiplastic, ostil imaginii şi
corpo~alităţii, care este un n1otiv magic. El nu este corporal ci
decorporalizeaz1i obiectele, pe care apoi le acoperă cu o infinită
bogăţie. Palatul din M'shatta, ridicat în deşert de Gazanizi, înfă­
ţişează o capodoperă de acest gen, fraginent de arhitectură în
î11tregime volatilizată în omaznet1tică. O industrie a artei, răspân­
dită peste tot în vechiul Occident, dominantă în î11tregul imperiu
carolingia11, o industrie în stil bizantino-islamic, numită până
atunci lombardă, francă, celtă sau nordică veche, a fost practi-
cată în cea n1ai mare parte de artişti oriet1tali sau importată
pentru a servi ca model. .. ţesător} lor, fierarilor, annurieri1or .1

Ravenna, Lucea, Veneţia, Granada„ Pale11110, sunt cet1trele cele


1nai active în domeniul limbajultii fonnal al civilizaţiei superioare
de atw1ci . Domnia exclusivă a acesteia continuă apoi în Italia
după anul 1000, când in no1·d, fuseseră găsite şi definite deja
for111ele unei noi culturi .
"'
ln stărşit, să trecen1 la evolu~a înregistrată de concepţia
as111Jra corpuliti ome11esc. Victoria sentimentului cosmic arab a
răsturnat-o cu totul. La aproape toate statuetele din colec~a
Vaticanului constituită între 100 şi 250 se poate retnarca o opo-
ziJ1e între sentimentul apollinic şi sentimer1tul magic, expresie ce
se fw1damentează pe to1111a musculaturii şi are ca bază ('pnvi-
rea ~-. Mai ales la Roma, după Hadrian, se lucrează cu puciarda,
ceea ce contrazice total atitudinea euclidiană faţă de piatră.
Ele111entul corporal şi material al blocului de ma11nt1ră„ exprimat
prin inte1 rnediul daltei ce face să apară planurile-li~ită, este \

----- - - - - - - - - - -
l . Del1io -- .„Gesch1chte der deutschen Kunst~'„ I, p. 16 şi urm.
efectiv negat de buciardă care spa.rge planurile, crcind astfel A

efecte de clar-obscur. ln paralel artiştii, ''păgâni'' sau creştini,


este puţin irnpo1·tant îşi pierd si1t1ţul de rooare a corpL1lui nud.
lată statuile goale, vide„ ale lui Antinous„ care totuşi rărnân
ir1discutabil antice. Aici numai capul stârneşte un interes fiziono-
n1ic, ceea ce niciodată nt1 s-a întân1plat î1t plastica atică. Veşrr1in­
tele au un î11teles cu totul nou, fapt ce le schimbă in·1agirtea în
1
geileral Statuile consu1i1or din muzetil CapitoljtiJui Slmt exem-
ple frapante. Privirjle a~11tite în depărtare le răpesc orice expresie
cor9orală, tra..~sfo1 inând-o astfel în principiul ''pneumatic'' n1agic
ce stă la baza concepţiei neop1atoniciane ·despre om şi a 11otă­
rânlor conciliilor creştine, la fel ca şi Ia baza religiilor tui l\1itl1ra
A

~i Mazda. In anul 300) "'părintele Bisericii,', păgânul Ian1blicos,


îşi scria· cartea despre statuile zeilor2, în care ""di.vinul acţionează
î11 ''spectator'' pnn prezenţa lt1i substa11ţială.. lmpotriva in1aginii
re\1elatorii a pseudon·1orfis1nului s-a ridicat apoi, venind din est şi
din sl1d, concepfia icor: oclastă ce prest1ptme o idee a creaţiei ar-
tistice n1ai gret1 accesibilă nouă .

';
. I .• ..
. •

•• •
~ • i

„ •'
f •• ;
I
, ' ' -
\ •
:
t • '". •
: '„
y
••
•• • : t • !

• I
.

;

.
t •
. .'
.\ . ..

t • •
' . •• •

.'
\ .. t

1. Wulff '' Altcl1ristich-byzantiniscl1e Kunst'", p. ·153 şi ur1n.


2. Ge:ffcken - - ''Der Ausgang des griechisch~romiscl1e11
Heidentun1s''9 I 920, p.113.

303
CAPITOLUL IV

MUZICA - ŞI PLASTICA -
I. Artele plastice

Făcând abstrac~e de reprezentările fizico-matematice şi .


de simbolistica legată de conceptele fu11damentale ce apar~n
celor două ştiinţe, sentimenttif cosmic al on1ului superior s-a ex-
primat î11 a1tele plastice, al căror nt1măr este teoretic nelimitat.
Din ele face JJa1"fe şi 111lt=ica„ iar dacă„ în loc s-o separe de dome-
niul artistic plastic-pictural') istoricii ar fi inclus aici şi modali-
tăţile ei atât de diverse, s-ar fi î11registrat un progres foarte serios
în înţelegerea evoltt~ei subordonate w1u1 scop uruc. Dar atât timp
cât între mijloacele optice şi cele acustice va există o diferenţă
împinsă dincolo de caracteristicile externe, niciodată nu va fi
înţeleasă i111pt1lsiunea creatoare plastică ce guvernează aceste
arte non-verbale • Nu acest principiu d1fe1·enţiază artele între ele.
1

1.De î11dată ce cuvântul„ se1nn al co1nu111cării intelectuale, se schimbă


î11 111ijloc de itnpresie artistică, fiin.ţa u111a11ă trezită încetează să
expri1ne lucrurile î11 totalitatea lor şi să pri111ească de aici in1presii.
CJ11ar în sunetele cuvintelor pe care le folosesc artiştii ca să nL1
111a1 spune111 ni111ic despre ct1vântul ,~i tit --- n1ediul propriu culturilor
st1perioare se operează o deosebire i11volu11tară î11tre inteligenţă şi
î11ţelegere, setlsul obişnuit al cuvintelor avâ11d tin rol important aici,
iar influenta crescândă a acestei arte adt1ce şi artele cuvântului la
inoduri expresive în care motivele sunt confi1nclate cu sen1nificaţia
c11vinteior. Se naşte astfel alep,<>ria„ u11 111otiv ,,·emn~ficat 11ri11 ci1vâ11t„
ca de pildă î11 sculptura barocă de la Bernit1i încoace. Pictura este
~:r.(i e~.ca un fel de scriere în in1ag1111 't ca în Bizanţ, de la al doilea
-

A voi b1 de arte ce se adresează t1recl1i1 şi de arte ce se adresează


,ch1t1lt11 nu ne spttne ni1nic. Secolt1l XIX a fost ~t1fi(1t„r11 i>l"r1tr t•
supraestin1area condiţiilor fi=iolo,gice „ de expnn1are chiar„ ale
impresiei ş1 co1nunicării artistice La drept vorbind~ o 1111agine
· 1 11t1zicală'" din Watteat1 sau Lorrain se adresează la fel de pupn
ochiului fizic precum„ de la Bacl1 î11coace, se adresează urechii
fizice 111uzica sferelor. Rapo1tt1I stabilit de antici între operă şi
organele de sitnţ de care se face 111ereu caz fără nici u11 1notiv,
este un raport foarte diferit, rnult 1nai simplu şi mai concret decât
cel stabilit de noi . Noi citim '"'Othello"' şi 'Faust'', studien1 parti-
4

turile muzicale, ceea ce vrea să sptmă : noi le i11terpretă111 pentru


a produce asupra noastră o influenţă extrem de pură a spiritului
acestor opere. i\stfel, p1i11 si1nţ.urile externe se face un apel
constant la simţul ''inten1 ''~ specific şi total opus celui al anticilor.
Nu se pot altfel înţelege 11enu111ăratele schin1bări de decor la
Şhakespeare, ci doar in opozi~e cu regula antică a unită~i de loc.
lt1 cazun eAireme exact ca în Fau.~t este total i1nposib1lă
susţinerea Ltnei reprezenta~i cor1crete care să ept1izeze întregul
con~nut al piesei . La tel stau lucrt1rile ş1 în muzică , începând cu
recitativele a capei/a ale ltti Palestri11a, iar ulterior în pasiunile
lui Heinnch Schi1tz_ fug ile lui Bach„ ultimele cvartete aJe ltai
Beethoven şi Tristar1 al Jt1i \\iagner~ aici în spatele i1npresiei
sensibile receptăm w1 î11treg cos111os viu„ fonnat din in1presii noi
ce se degajă din primele, o plenitt1d1ne şi o profunzi1ne de care nu
se poate vorbi decât c t 1 se11s figurat, care nu pot fi tra11smise
- - - - - - -- - - - - - --
conciliu de la Niceea ( 787)„ de când artistt1I a fost privat de alegerea
şi structurarea i111aginif()f. Ariile Jui Gluck„ ale căror 111elodii izvorăsc
d111 sensurile textului „ d i feră de cele ale lui Alessandro Scarlatti, ale
cărui texte, puţ111 diferite î11 sine„ servesc doar la susţi11erea vocilor.
Contrapu11ctul din goticul ti111pt1ritt (sec. XIII) este total111e11te i11de-
pendent de semnificafi'1 cttvintelor: eJ este o arhitel·tură µi11-c1 a \7lJcii
ome11e~·ti ce câ11tă sit11t1lta11 111ai tll tllte texte, cl1iar în limbi diferite„ fie
ele texte sacre sau profa11e„

305

decât prin imagini figurate. Prin vraja am1oniei suntem transpuşi
într-tm lmiv.ers compus din nua11ţe autii , închise şi sumbre ale
at1rorelor sau crepuscule1or, ale şirurilor de '11t1nţi din depărtare,
ale furtunilor şi peisajelor de p1imăvară, ale oraşelor în ruină şi
ale t1nor ,..strru1ii viziuni.
In realitate, ca şi tiniile şi culorile, s1111etele sttnt elemei1te
s~1a~ate, de îr1tindere limitate, numerice~ am1onia, n1elodia, rima
i

şi 1itr 1uJ sunt la fel cu jJerspectiva, proporţiile, t11nbrele şi liniile.


între două feluri de pictură poate fi o distanţă infin11 mai mare
decât între o anun1ită pictt1ră şi o anun11tă n1u1Jcă ce sunt con-
"
tem1)orane. In faţa tme~ statui de ~~1yron ne dă111 seaina c.ă arta
este tn1a şi aceeaşi şi într-un peisaj ele Pot1ssin, şi î11 cantata
pastorală camerală„ şi î11 Ren1brandt, şi în muzic.a de orgă a lui
Buxtcht1de, Pachelbel şi Bach, şi la Guardi, şi în operele ltti
fvlozart. Toate vorl)esc într-un limbaj fon11al it.f.enlic„ î11 sensul că
îr; faţa acestei arte dispare diferei1ţa dintre rr ijloaceie optice şi
acustice. ·
Valoarea pe care istoricii de artă o acordă de n1ult timp
lii11itării co11ceptt1ale aten11lorale a diferitelor dor11enii artistice
dovedeşte {)Ur şi sin1plu Că ţi 11-au ajw1s la esenţa problemei.
Artele sunt urlităţi vii, iar vi•Jl n·t1 .se lasă 11icicu111 disecat. Diviza-
rea, după tehnicile şi cu n1ijloacele cele 1nai superficiale, în tot
atâtea pretinse llllÎtăţi eterne, a lumii indefinibile a ·artelor cu
nişte principii formale imuabile ! est~ un prim pas .tăcut de
savanţii pedanţi . Ei fac deosebire între o ''muzică'' şi o ''pictură'',
o "tnttzică" şi tm leatru'~ , o ''plastică'~ şi o ''tragedie", pentru a
4

defini apoi ''pictura", uplastican şi ''tragedia". Ori acest limbaj


fotmal pur tehnic O\l. are o valoare mai tnare decât 1nasca din
opera propriu'-zisă. Stilul nu este, aşa cum îşi închipuia în mod
banal Seinper ,. un veritabil eonten1poran al lui Darwin şi al
materialismt1lui - un produs af lt1mii materiale, al tehnicii şi a]
utilit;;irismului. Dimpot1ivă, el este ceva inaccesibil inteligenţei
artistice creatoare, o revelaţie 1netafizică, w1 imperativ misterios,

306
un destin. El nu are nici cel mai mic raport cu lir11itele 1nateriale
ale artelor particulare.
A începe prin clasarea acestor arte după criteriile
efectelor sensibile m~amnă a devia de la primul contact explica-
rea probletnei fom1ei. Cum se poate considera plastica un dome-
niu atât de cuprinzător încât de aici să se extragă nişte reguli ge-
nerale, fundamentale ? Ce este ''plastica'' ? Este ea ''pictură'' ?
Ba deloc.. . Cel care nu înţelege că ..în imaginile lor Rafael şi
Tizian s-au folosit unul de linii şi altul de lumină şi umbră, nu
înţelege că ele ţin de două arte diferite~ cel care nu va înţelege că
arta lui Giotto sau a lui Mantegna, a lui Ver1neer sau a lui Van
Goyen abia dacă au câteva puncte comune, una dând viaţă prin
penel unui relief anume, iar cealaltă Wlui gen anume de m11zică
pe o suprafaţă colorată, în vreme ce o frescă de Polygnot şi un
1nozaic din Ravet1na nu pot intra chiar în acelaşi sistem prin
aceeaşi categorie, adică genul artistic, iată că acela nu va înţele­
ge nicicând problemele majore. Ce are în comun o gravură în
aqua forte cu arta ltri Fra Angelico, un vas protocorintic cu un
vitraliu gotic„ un relief egiptean cu unul de pe Pa.rthenon ?
Dacă o artă are nişte limite~,,, limite ale szifletului ei ce
a deverut forn1ă ele stmt de natură istorică şi nu tehnică sau
fiziologică • O artă este un organism, nu un siste111. Nu există ge-
1

nuri artistice care să depăşească toate secolele şi toate culturile.


Chiar şi acolo unde nişte pretinse tradiţii teQnice ca în
Renaştere par 111ai întâi că dau tmpresia;ruiubeni unor argu-
m:
111ente în favoarea actualităţii .perene a regulilor antice artă, în
realitate domneşte o neînJelegere: totală. Ni111ic din arta greco-
romană 11u se înrudeşte cu litrtbajul fot rnal al unei stattti de
. --
: ! :
• • „ •
---- -~---

1. Modelele noastre,,.. savante au ca urmare o istorie a artei ce exclude


istoria 111uzicii. In vren1e ce prima figt1rează în programele
.. univetstJ..
tare„ a doua a fost lăsată doar în seama specialiştilor. Este ca şi cum
a111 vrea să scrie1n o· istorie a Greciei fără istoria Spartei. Astfel teore-
ticianul de "'artă', lucrează ca un falsificator de bună credinţă.
Donatei IL) al UI1t11 tablot1 de Signorelli l al u11ei faţade de
l\llichelangelo Il quattroce11to nu dovedeşte o î11rudire ir1ter11ă
decât c11 goticul exclusiv conten1poran cu eL Dacă statL1ile
egiptene au exercitat o u.influenţă" ast1pra tipult!i arhaic de sta-
tuie greacă,ori plast1c, fiJnernră etruscă ast1pra reprezentărilor
„ ''U i11sea1nnă CLl nin1ic 111a1 t11ult decât un
tosra11c„ aceste 1nfluer1te
Bacl1 comptn1ând o fug.3 '.'Co t~n1ă străir1ă ca să arate ce poate să
expri111e el astfel. Fie C{i e \'Orba de peisajLtl c11inez„ de plastica
egÎJ)teană sat1 de co11trar·tu1cttJJ gotic, orice artă particulară are o
existenţă 11nică„ ea 11tt n-1ai rev111e niciodJtă cti acelaşi spirit şi cu
aceeaşi si111bolistică

Acum conceptul fon11e1 capătă o puternică dezvoltare. El


11U î11sea111nă nun1a1 instrurne11tul teJ111ic ori si11gur11l limbaj
fotmal, ci c/1iar ale(.~cret1 ge1111!11i artistic„adică a lU1Llt rriijloc de
expresit-~. Ceea ce pe11trt1 ttn artist este 1)13sn1t1!rea tutei c'tpodopt:-
rc: pe11trL1 Retnbra11dt P<)111ii1/ t!e r1oc1pte , per1tru \Vag11er A·1ll-
eştrii r17,-1tărefi„ pe11tru lf'tll(~ !11111ea o epocă „ este şj ceea ce
se1n111fică pent1u istoria Vle a u11e1 culturi crearea tmei arte
specifice~ 111 sensul tn1ei tor1alităţi. Pentru sit1e. fiecare artă este
tu1 orga11isn1~ fără antecede11te sau t1rn1ări, d3că f:1cen1 abstrac}1e
de eJen1entele exterioare. t\c:estci caracteristici i se subst1111ea7.ă
toate teorii le, tehni~ile şi cor1vcr1ţii le şi ea ntt r1re •1it111c etern sau
lU1t'v'ersal valabil. Incep1.1 ul fiecărei arte, sfărşitul şi 11101nentttl
4

sffirş~tttlui ei, tra11sfor111area ir1 altă a 11ă , 111otiV1ll pentru care


ct1tare artă lipseşte sat1 l)rcdon1ină într-o ct11tl1ră~ toate acestea
mai 3parţin încă fom1ei, tot la fel cun1 ct1tare atti~t sau n1uzic1an,
fără 2-~i ;ia sean1a" rentmţ1 la t-:utare tor1 saL1 la CLttare annonie şi
ma111fest?I o JJreferintă a.11un1e pentru altel e 1)ri11 care el poate fi
rectmosct1t
Chiar şi astăzi teoreticienii 1nai ignoră acest ansan1blu de
problcn1e. Dar, totuşi pei1tru o înţelegere a fizionomiei artelor,

308
numai aici se va găsi
o cheie. Pornind de la ''clasificarea'' sus
menţionată, până acutn s-a considerat, fără altă examir1are a
acestei proble111e capitale, că toate artele se pot manifesta pretu-
tindeni şi oricând. Absenţa cutărei sau cutărei arte a fost pl1să pe
seama tmei penurii fortuite de personalităp creatoare, de î1npreju-
ră1i favorabile sau de 111ecer1ap susceptibili să ''unnărească pro-
g1·esul continuu, 111ilenar al artei'' Arri co11siderat aserţiunea
aceasta o transpU11ere a principiului cauzalită~i, a lumii devenite
î11 cea a devenirii . Pentru a motiva lipsa de preocupare în legătt1-
ră cu logica viului şi cu necesitatea ei specială, pentru că s-au
î11chis ochii când s-a adus vorba de destin şi de caracterul lui
ineluctabil, niciodată reiterativ, asupra posibilităţilor expresive,
jt1stificările s-au redus la n1ijloacele mate1iale, Ja cat1za de supra-
faţă~ şi aceasta pentru a realiza Wl eşafodaj al tulei înlănţuiri
~uperficiale a eva1in1entelor din istoria artei. De la bun inceput
am arătat zădărnicia w1ei astfel de reprezentări ce ar co11sta într·-
' c..·\.l)ll1ţ1e li11eară neî11treruptă a ''u1nar1ităţij''„ depăşind rfu1d pe
rând ant1cl11tatea, Evul mediiJ şi tin1pu1ile n1odeme, reprezentare
l '\ ~lSLt111de
imaginea adevărată a istoriei culturilor supe11oare şi a
structun1 lor. O do\'edeşte mai ales isto1ia artei. După ce am
.l(ftnÎS evidenţa llllOf dotnerui artistice constante ŞÎ clar definite,
~ a tost schiţată, confor111 sche111ei la fel de ''evidentă'' anti-