I .

•.

edilurtJ
Cf3eladi
 OSW ALD SPENGLER

DECLINUL OCCIDENTULUI

\ .
 ·Traducerea:
IOAN I,ASCU

Ecouri ale concepţiei lui Spengler în filosofia

românească interbelică:
DUMfl'RU OTOVESCU

Redactor: Tudor Ne.delcea

Tehnoredactare: Ghiţa Laurenţiu

Coli de tipar: 38
Bllll de tipar: 3 dec. 1995
Apărut: ianuarie 1996
- - - - - -·
Tiparul executat sub comanda nr. 12 I 1995
la Tipografia BELADI
din Craiova, Str. Nufărului, nr. 35
OSWALD SPENGLER

DECLINUL
OCCIDENTULUI
Schiţă de morfologie a istoriei

-
Prima parte :
FORMA ŞI REALITATE

Editura BELADI
Craiova, 1996
Coperta: LAURENŢIU GHIŢĂ

Editor: DUMI'fRU OTOVESCU

l.S.B.N.: 973-96555-3-x

Preze11ta ediţie reproduce textul· ediţiei franceze

traduse de M. Tazerout şi publicată î11 anii 1931 (voi. I) şi
1933 (voi. li) la Editura N. R. F., Paris.

Toate drepturile asupra versitinii de faţă în limba

română aparţin Editurii BELADI din Craiova.
 Prefaţa traducătorului francez
"
Intreaga gândire speculativă germană, de la marea revolufie de la
l 789 încoace, este prizoniera a două antiteze de unde n-a reuşit să se eli-
hereze nici până în zilele noastre: Orient şi Occident, cultură şi civiliuţie.
111 sens general„ Occidentul este Europa opusă Asiei, antiteză continentală
"
care este plDltea măgarilor în orice manual de geografie elementară. ln sens
restrâns, dat mai întâi de contrarevoluţionarii din secolul al xvm-tea, Oc-
cidentul este Franţa şi Anglia sau America de Nord, opuse Germaniei poli-
tice a vremii. Dar„ de îndată ce ne ridicăm pufin deastl]Jt-a gâlcevei, această
a11titeză pur JJOI ii ;,:t.i face loc, chiar la contrarevoluţionarii În discuţie, unei
a11titeze ''istorice'', sau pretinsă ca atare. unde reapare numaidecât dilema
antică: g1-aecos et ba1-baro.î. Printr-Wl fenomen de refulare şi de sugestie
analog celui descris de P.vihanaliza lui Freud„ aceasta a fost dilema ce
a îmbrăcat-o antitez.a cultură-civiliuţie, după ce, la tm moment dat, pan-
germaniştii o numiseră germanistică şi romanistică, sau anwniţi clerici„
destul de putini, protestantis1n şi catolicism, dacă nu se vorbea pur şi simplu
de creştinism şi păgânism . AbstracţiWlea îşi are originea în toate certurile
politice sau confesionale, ideea centr~lă ascunsă în spatele acestei antiteze
de visător fiit1d wmătoarea: germanilor„ popor al culturii, le revine înfăptui­
rea Unităţii Spirituale, dezbinată de asiatici, popoare ale naturii, şi de occi- .
dentalii franco-englezi şi yankei, popoare ale civiliz.aţiei, ceea ce înseamnă
tot natura în opoziţie cu spiritul. Nu există nici lU1 ftlosof, istoric sau so-
~ iolog german al zilelor noastre care să nu facă o distincţie radicală între
4
'Ştiinţele Naturii"" şi ''Ştiinţele Culturii'' „ cărora unii le zic ''ale Spiritului'' :
\'c1ltlt"M:1:vsenscha_(t pe de o parte„ K1,/J11r -=-oder (1eisteswi.ttsenscha_ft~ pe de
altă parte.
Pentru prima oară în istorie„ la Spengler cuvântul Occident nu se
1nai opune Asiei sau Germaniei„ ci antichităţii greco-latine într-un sens şi
altor culturi istorice ale planetei în alt sens. Spengler neagă prin urmare
pri11cipiul ''co11tinuităţii spiritului'' şi transferă originea istorică în însăşi 110-
ţiunea de c11lt11r,i, realizarea logică în noţitlllea corelativă de ci,„ i/izaţie şi în
sfărşit„ fundamentul metaflZic în noţiWlea de de.îlin. Conform logicii des-
tinului, imane111 în istoria planetei noastre~ orice cultură se concretizea:ză în
mod necesar în civilizaţie„ în sensul că moartea îi este hărăzită odată cu naş­
terea şi acesta este .~ens11/ s 11p1·em . De exemplu„ moartea Occidentului, adică
a civilizaţiei occidentale de la Napoleon I Încoace„ este o consecinţă logică
tot aşa de 11ecesară ~lut1 a fost„ pe rând„ declinul Egiptului„ al Chinei„ al
Babilo11ului. al Indiei„ al a11t1~l1ităţii greco-latine„ al Arabiei şi al Mexicului.

5
 I

l at despre alte cultmi, moarte în faşă sau care n-au ajuns până Ia stadiul
final de civiliz.aţie„ ca de pildă tot ceea ce desemnăm prin te11r1e11ul vag de
''pri111itiv"~ ele constit11ie un obiect aparte al morfologiei istoriei, ce va trebui
sttuliat cu aceleaşi metode şi cărora Spengler le va consacra altă carte cu
titlul probabiJ de ''Preculturi''.
Aşteptînd apariţia viitoare a acestei cărţi, promisă din 1922, şi la
care Spengler lucrează fără odihnă, considerăm că trebuie să prevenim citi-
torii primei ediţii franceze asupra sensului ce ar trebui atribuit lectw"ii pri-
mulw volum, ca şi a celui de al d.oilea, ce va wma curând. Deşi am citit mai
mult de o sută de 1nateriale critice savante pro sau contra lui Spengler, nici
~ tll\tl nu 01 s-a părut a fi în stare să lămurească despre ce e vorba. I se repro-
şează în general autorului c ărţii Declinul Occidentului că este prea sever
pentru „.ştiinţa „ moden1ă , că s-a lăsat atras de „ ~contradicţii'', de predici '\pe-
'"1a1~1~t.c". că nu s-a încrezut în ··adevărul'' spiritului uman„ că este ''ateu''~
J·:.:a~ţi onar„ ' , ''ignorant'', !."orgolios'' şi alte asemenea baliverne ·\st1c l .... y;

. . rezut că el a fost s1Jficiet1t ~combătut''. Ce naivitate sau, mai degrabă, ce

4

lene inte lectuală ! (~a şi câPti î11 realitate ar fi vorba de o problemă pol itică
„'progres i stă '' sau ' "reacţÎO!ia t ă'', SdU de o simplă ''filosofie a 1stor ac1 " ~ ude
o ''teortr..' a ~tu1oaşter1i ' la 11100.ă ! Sau ca şi cum nişte greşeli , descc>rh:t ste pc
1·„ , ,,..~ ~o lo , ş i adw1ate i11 "actul contestatar'' ar fi de ajlllls pentru a tie mola
doctrina reală a L'morfologiei istorie i'' !
c : t111oscător al l\si Speugter , pc: \,.a1f: îl stud iez de opt ani, ş1 ~• itcer
~:or1v~rt.it l:i d.)ctrir,a lui :·~~ c1;;e:-~ r .„ ea <ţif; 11(:c:c:·;a1· şi 5îfi1;ţ {/1,: --- 11u în politi-
. ~~ "' ,n ;1 1 ~fet\ nţet c lt1i ~<·t> tect~·v ~. t·(;' c„ . r~ r; ,_~ 1l!: i r1pf\1«ăşesc -- cred -.:ă / '' '~-.
• . . . - . . " „
i1i!1.1l111 .-i:11: °' '>11r1. !• 1 1:fi · i..;.A.<=
1
-.,. h.:~i -:ra " ,'. „ .~ · ·:·~ \ 1tlt..~: r„. ~lt~;1t111 o ctmoaştere
't ijr~t1r1-.: a
I •
(.. ·~~c101r~~.,.ti'„„~ ~-i 1 ,:~ ·• · ~·· :·•. · .f t1 ....„ . is~ ., ~ • xrr~i.;.. r:..arf,;; s.& J;..!"e
0 în rr1od 11ece-·
. , Jir.: t>i11ii; <> 1.::c1\ie11.·1~ (ii; O• · u ··: · 1:~ il~ şi t;~ ~~c . ."'!;!~~a
de egiptean , de cl1i-
·i·
•
1\~Z. de 1n(f1.an ~au el~ ar.:-.liul :-t \. ·r.;. t: ;.., dai.:ă ,,(·est l ~tcru nu este destinul, a
cin1; „. . 11n1ta.}tere' nu 11t.,~1t.;' 'fi <1 ': '"'~ • \: nifs '1i :. :I. adică lin1itată chiar la acest
·,t , c1h~;l ;.,. are este o creatie· a ~ 11ltt1~ii va1:\bi?~ nun1ai pentru ea, deci adevărată
~11 i~:~1 1te ie c~; şi nt~ n1ai d ~i)art~. lt.~ i'i'- ată "~e asupra 3devărului acestlti sim-
t:Jal pr1111 ~r e·\r.fusr•1 pla11e:lză îj 1 C\"..;i aJ~'.l ge·ne1 ală~ "ca1lt\1ra'' nu mai există şi
tfPA,;t' ir1 „ ~c 1 vi iizaţie ., . care n1oa•·e Ia rând.ul ei ca toate celelalte, fără nici o
;1t.t it1Jă ele ""rei;.aşt~fe'· . Dacă '"~·enaşterea ., ar fi posibilă, C.'\ ar fi wtiversală ca:
4

)~ :\'Îl1z.aţi~ Îli~->a~i c11 care :;·-ar c.on1\tnda. Ori, o ' 'coI!topire'' a popoarelor
1...

este o mtposillilitate.

'f A Zl~_ROUT
La Roche-sur-Yon, . 1 martie 1931

6
 „

Prefaţa autorului

t.:diţia princeps:
.. i,·eastă carle, reztlltatul a trei ani de strădanii, e1·u in,:hc.. 1c.11. 1 i 11
primo formă când a izbucnit războiul cel mare. Până în primăvara /,,, 1Y1 - ,
ea a fost elaborată pentro a doua oară, completată şi "·lut·~flcată prin mai
A

multe detalii. lmprejurări ieşite din comun i-au întârziai apar111,1

Deşi vorbeşte despre o filos8fie generală a i.„101·iei. într-un sens
mult mai adânc, ea constituie totuşi un comentarii' al marii epoci s11h al
căroi semn precursor se formaseră ideile directoare.
Titlul, stabilit din 1912, desemnează, în sens foa11e str1<.:t ş1 în pa-
ralel cu declinul antichităţii, o fază a istoriei universale ce Ctlprinde mu1
multe secole, fază la al cărei început trăim noi u,--,,m.
Evenimentele au •dus mai multe co~ti·rmti1·1 ş1 n1"·1 ,, 111f1 1n1, 1 re :
au relevat necesitatea exprimării unar atare gânduri, cu deoseb 1re us1ă=1 .ş 1
în Germania, dar şi necesitatea de a .face dependent războirll însuşi de con-
diţiile în care ultimele caracteristici ale noii imagini " lum11 pulea1l .fi de-
terminate.
Sunt convins, nu este vorba de o filosofie posibilă ca atâtea altele
şi având numai o justificare logică, ci de filosofia, într-un .fel nat11ralii. 1•( ·
care o intuim cu to/ii într-un mod obscur. Spi.ln ace.51 /11,:11' 1,1„,, /,î11Jil1·u-
şenie. O idee despre o necesitate istorică şi care, în consecinţă, n11 va fi c,,
ducă într-o anume perioadă, ci va face eJ'JOCă, nu este decât În mit ·( / rn,i i.: ,,„4,
proprietatea autorului ei. Ea aparţi11e în întregime timpului, .fiind u<.:tivă în
mod incoştient în gândirea tuturor şi numai concepţia JX1rlic11lară (orluită.
fără de care ni' există filosofie, este, cu lipsurile şi avanta1ele ..!l, dest1n11l
fericit al unui individ.
Nu mai am de adăugat decât o dorinţă: ca această carle sa nu .fie
complet nedemnă de sacrificiile militare ale Germaniei.

OSWALD SPENGLER
Miinchen, decembrie 1917.

7
 + „

Ediţia definitivă:

La sfâ1..şitul unui t1·avalitl, ca1·e, de la întâia schi/ă sumară până la

„ redacta1·ea definitivă a unei întregi opere de propo-rţii nebănuite, acoperă
zece ani de via/ă, este îngăduit, foră îndoială, să aronci o privire în urmă,
asupra a ceea ce ai vrut şi ai realizat, asupra metodei cu ,·are ai lucrat şi
ast1pra pozi/iei acttwle în această privinţă.
Â

ln introducerea la ediţia din 1918 --· fragment intern şi extern --·

spr1neam l~ă, după părerea mea, cartea aceasta exprima o idee irefutabilă,
care, odată formulată, nu mai intra in discuţie. Ar fi trebuit să spun: odată
înţelea.~ă. Pe11tro că acest /1,cn.1 ce1·e, după cum îmi da11 seama din ce î11 c:e
mai mult, nu 11umai în cazul de faţă, dar şi în istoria gândirii î11 genere, o
generaţie nouă înzestrată cu disponibilităţile corespunzătoare.
Adăugasem că era vo1va de o JJrimă încercare, cu loate lipsurile
i11ere1'1te, incompletă şi, cu siguranţă, exfJUSă unor contradicţii interne.
Remarca a fost departe de a fi ltlată in senos, aşa cum sperasem eu. Oricine
a ce1·cetat vreodată condi/ia gândin·i vii ştie că o cunoaştere jă1·ă contra-
,/icfii a ra/iunilor ultime ale fiinţei nu ne este dată. Un gânditor este un om
destinat prin intuiţia şi inteligen/a personală să ofe1·e o ,·eprezentare sim-
bolică a timp11/ui. El n11 are de ales. Trebuie să gândească aşa ci1m are
dorinţa s-o facă, ic1r ceea ce, la 1-inna urmei, este adevăral JJentn1 el> este
imaginea unil1ersul11i născut odată cu el. JVt1 inventează imaginea, ci o des-
coper·ă în el. Imaginea e_ţfe el înYuşi încă o dată. esenţa lui întrucJ1ipată în
(;?iti'inte, j·ensul per'Sonalită/ii lui metamorfozate în doctrină, invariabilă in
raport ct1 viaţa lui, cu car·e se identifică. „~imbolistica aceasta e„'ife singura
necesară, ca receptac11l şi exp1·esie a unei istorii timane. !vft1nc.·t1 de cercetare
sm'antă, Legată de ea, este supetjluă şi face să crească ţn1r şi simplu numai
în volum literatura de specialitate.
Aşadar, pot mimi "adevărat „ fond11l de.f:c:operirii mele, adevărat
pe11tru mine ca şi, ditpă câte cred, pentro spiritele însemnate ale viitorultli,
dar 11u adevt"irat "în sine", adică .făcând abstracţie de sânge şi de istorie,
("ăci i1n astfel de adevăr nu există. ('eea ce etJ am ,ţCTifî în aceşti ani fur-
tunoşi şi frământaţi de /1,pte nu este desig11r decât un raport imperfect des-
11re cele văz11tc de niine c11 claritate; a lreb11it să h-an.smit anilor ce vin in1-
po,1anta sarcină de a da. prin restnlcfut·area materiei ş; ll expresiei, o .fo1·-
111ă cât 1nl1i ,·onvingătoare ideilor mele.
Desăvcirşirea al·estei fo1me n11 va fi 11icioda1li posibilă, pentru că
1·ia_ţa insă.11 11u se desiivlirşeşte clec1.,ît prin '"''a11..:.. 4111 i11l~(.]1·1,-.l.;/ în~ă să a<./1,(:
ş1 t,·ele nu1i \"echi păryi ale luc1ii1·ii la îniilţimet.1 ex1J1Jn-?1·ii i t1t11itive ce îmi este

8
,.,,,,.,1t: 1..11.:u1n. ,..J.=:1 m'i Jes1XJ1~1 de lJceastă m11nct.I, c 1J SJJeranţ i!le ~, , '--li .J~ '" ( .
f t 11 e ei, cu av,rnta_jel e şi c1J i11'''J;1venic;-1/ ele e1.
J>e /Jarc11rs, 1·e:::1.1llt.1!ele c41J./{>s1 Sl.iptlse î1 1ce1·cări/ {>r 11entrl1 n1ine, ca
ş1 1>e1111~11 ulţi1, dacă ţin .~·el1n1t.1 ,../e tt_fe<.:!11 / pe ca1·e, JXlS c1.1 JJa.'<:, i111..eţ1 să~·I
l"xerc11 e ''s111;r·a 11nor \.>liste dfJme;1; i ale şti i11ţei. 1·1·eb11ie să s11blinie;:, <) datLI
În 1;/11s, .fJrii e,·h;vo'-·, litnilc1 ce n-11-am im111,;s-o in c1ceasti'i C(1rte. i..';ă n11 (.:u-
u!aţi în ea chia1· to/11/ ! b"a nu c11.1J11·nde decât ceea ce an1 în .f(1fii, o µr1vi1·e
11011,; asup ra isto1·iei şi nuanai asupra ei, o rt1osofie a «lestin ului. de al1-
1r1111t e17 şi J'Jt·1111l1 (ie a<.:esl .1rt.!l. lia este intu1t1v<.'i parle ,.„,
JJc11·te. /'tind s,.,~,s,/
îr1/r-1111 limha_,1 ':e se st1-c4d111eş1e să 1·edea se11s;hil obiectele ş1 relatiile, în loc
s,1 le sulJsf 1t11ie ;;rin Yerii ,/e concey;te; ca11ea 111; se ud1·~seu~:ii, totodată,
del't.ÎI <:1titc1rilot· c:are şti11 sii retrăia~scă vibrc1ţia cuv1ntelor şi imaginilor.
JJ1.1rli sa1·ci11li, mai Ltle.„· că respectul ~oetheet1n pent171 miste1· ne fm11iedi,:ă să
c·o1?fl~ndăm analiza concepte/ or C'li JJro_(unziniea vizi11ni i.
:\1t-I c1dre~r;e::. l1-1mii ca să ÎJ1ţeleagă .fă fie la înălţi1t1e. Nt,mui d11rift.1-
teu i·ieţ1i Lire impo1tanţă, n1J şi conce1;t11l de 1·1aţă aşc1 c11rn ţ.>red1că ./1/osojla
ideal istei a j)ă14111-1lui. ('el c·e n1-1 se la~ă dominat J,, cuvinte nit se i'a t·es im/i de
]Je t11"1nl1 JJes1m1.vn11J/1Ji,· .::ât Jes1;1·e ceilalţ1, el n11 1nă intet·eseazii Pentru c1t1-
l<J1ii se1·ioşr Ct.lrc! aşteaptă o privire c1s11pra vieţ11 în loc11l tlnei d~/„iniţi1, c1n1
i11dicc1t in notele de s1tbsol, clin JJricina .for111ei J>rea 1·est1·ânse ' ' text1,Jui, un
c.1n11111it n1Jn-1ii r· de li.1c1·ă1~1 ,;e-1 pol clllău=i în problemele Sj)ecţ(ice ale acestei
ştiinţe.
A

111 înc·heiere, treb111e să menţione::, din no11 doi1ă nume că1·01·a le da-
t ore: ace,1\·tii l'llrle: Goethe şi 1Vietzsche. De la Goethe L1m lmJJntmz-1/at me-
/,Jdl4, de Iii \ 'i et::,sche 111od1il de li 7Jur1e JJroblemele; iar dacă treb1.1ie sii rezum
într-<> . /i>rmrtlă ,.,,,,011area mea lei Niet=.sche, aş spztne că i-am schimbat des-
c,·h;,/er1/'.! Î11 ,·eder1 de ansamb/zJ. Fară fi1doială, „ Goethe a .fost, s11b toate as-
pec:tele .~lÎ11Ji1ii 1111, 11n elev elf Jz,i l,Jeibt1i=. ln co11secinţă, eu văd în această
cat1e. care î11 .~fât-şit 1ni-a ieşii di11 mâi11i spre propria mea r1irr11t·e, 11n l11c1?J
JJe l'(tre 1-llŞ n1-1mi orgolios, în ci1-1da mizeriei şi dezg11st11l11i vremii: o filo-
sofie germană.

OS~4LD SPEN<;LER
1
Bla11ckenb11rg in Harz, decembrie 1992.

1. Ediţia pe care o traducem datea~ din l 927~ ea a apărut fără nici o prefaţă.
cu prilejttl atingerii unui tiraj ele I 00 OOO de exen1plare prin ediţiile prece-
dente. Tazerout

9
 LNTRODlJCERE

Atn îr1drăznit, pentru prima oară, cu această carte„ să î11-

cerc o predetenninare a istoriei. Este vorba de u1mărirea destinu-
lui unei c.ulturi, al unicei culturi ce este în curs de a se desă\1ârş1
pe planetă în zilele noastre, cultura occidei1tală europeano-~ameri­
c.ană, a cărel evoluţie ni1 s-a încheiat încă.
Posibilitatea rezolvării unei problen1e de o asemenea an-
vergură r1t1 a ·_fost prevă zută până acum în mod manifest„ iar,
când ea a fost, ori au fost ignorate mijloacele de tratare a proble-
mei, oii nu a11 fost stăpânite decât într-o măsură tnsuficientă.
Există o logică a istorje1 '? Există._ dincolo de orice in-
tâmplare"' de orice eveni1nent neprevăztlt, o structură aşa zis me-
tafizică a urnarută~i care să fie esenţialmente indeper1dentă de
toate fenotnenele vizibile, rriasive, spirituale şi politice de supra-
faţă ? Dimpotrivă , care să fie cauza primă a acestei realităţi de
ordin secur1dar ? Trăsăturile importante ale istoriei universale 11u
se dezvăluie întotdeauna pn'Vitilor clarvăzătoare sub o formă care
să per1nită deducţii ? Este posibil chiar în viaţă, căci istoria uma-
nită~i este un ansambllt de mari fltixuri vitale pe care uzanţa lim-
bajului, gândirea şi acţiunea le asimilează fără să vrea (ca fiind şi
persoană şi eu), pentru ca 11.işte organisme de ord111 supenor r1u-
1nite ''antichitate''- ''cultură chineză'' sau ''civilizaţie moder-
nă'' să găsească treptele ce trebuie urcate şi să le urce într-o
ordine care să ntt admi·tă nici o abatere ? Poate că nişte concepte
. precu1n naştere, moarte, tinereţe, bătrâneţe, durată de viaţă, care
stau la baza oricărui organisrn, au în a~stă privinţă un sens
strict pe ca.re nimeni nu l-a pătnms încă ? lntr-un cuvânt, există
în tot c.e este istorie, forme biografice originare şi universale?
Declinul Occider1tuiui, este, înainte de toate, un fenomen
li111itat în spaţiu ş1 timp, ca şi declinul antichităţii căruia îi cores-
pt1r1de, după cu1n se ve.de, o te111ă filosofică~ dacă este înţeleasă în

10
toată gravitatea ei, implică în sine toate manle probleme ale
flintei
"
. .
Per1trt1 a şti forma sub care se va împlini destinul culturii
occidentale, trebuie să ctmoaştem mai î11tâi ce este cultura„ care
stmt raport~urile ei ct1 isto1ia palpabilă, cu \~aţa, cu sufletul„ cu
natura„ cu spititul, sub ce fonne apare ea şi în ce măsură aceste
to1111e - - popoare, limbi şi epoci istorice, bătălii şi idei, state şi
divinită~, arte şi opere de artă, drepturi şi legi. fo1111e econon1ice
ş1 concepţii filosofice, oan1eni 1nari şi evenimente importante --
sunt si111bol uri şi trebuie interpretate ca atare.

MijlocL1l de cunoaşt.ere a fo1111elor tnoarte este legea n1a-

tematică. Mijlocul de înţelegere a formelor Vii este analogia
Astfel se distir1g polaritatea şi pe1iodicitatea universului.
Dintotdeau11a a existat conştiinţa că istoria uni versaJă
are ur1 nu1năr limitat de tbnne fenornet1ale, că ereţe, epocile, sitt1-
a~ile se reînoiesc după un tipic. Cu greu a fost studiat \:Teodată
t~apoleon fără să se fi aruncat vreo privire în diagonală către
Cez.ar satt .l\lexandn1~ se va vedea că prima cotnparaţie este mor-
fo1og1c 1111posib1lă, iar secunda exactă. Cât despre sitt1af.a ltti„
însu.ş1 Napoleo11 găsea nişte afinităli cu Carol cel Mare. Conven-
~a î11ţelegea Anglia când vorbea despre Ca1tagina, iar iacobinii
se nu111eau romaPJ. Din motive foarte diferite,. Florenta a fost
~

cotnparată cu Atena, Buddha cu Iisus, creştinismul primitiv cu

socialismu! rriodem, finanţele romane d.in timpul lui Cezar cu
cele ale yankeilor. Primu] arhoolog pasionat oare arheologia
î11săşi nu este o expresie a sentimentulu1 că istoria se repetă ? -
arheologul Petrarca~ se gândea la Cicero vorbind despre sine. Nu
a trecut încă multă vre111e de când Cecil Rhodes, organizatorul
Africii australe engleze'.) posesorul unor biografii ale cezarilor
ar1tici care ceruse să-i fie traduse pentru biblioteca lui, se consi-
dera el însuşi ase1nenea lui Hadrian. Chiar şi Carol al XII-iea al

11
Suediei a fost 111fluet1tat
, , lui Alexandru relatată de Rt1-
de viata
fus, carte pe care o purta î11 buzut1ar di11 tinereţe, vrâ11cl să-l
copieze Qe acest cuceritor.
"
In n1emoriile lui politice, Frederic cel M.are mai exact
în Consideraţiile din 1738 se inişcă cu o mare siguranţă
printre analogii atw1ci când vrea să-şi definească concepţia în ce
pi-iveşte situaţia p<)iitică in.temaţională . 1\.stfel, îi cotnpară pe
francezi cu mace,âon1e11ii di11 vren1ea lt1i Filip, iar pe ger111ani cu
grecii '"'Deja Termopilele Ge11naniei„ Alsacia şi Lorer1a~ sunt î11
n1âirule lui Filip'': el desem11e;:~ză, astfel, exact pol iticll ca rdina-·
lului de Fletiry. fv1z1i face o paraleJ3 intre politica di11astiilor de
Habsbt1rg şi de Bourbon şi prescripţ"iile ltti .At1tor1iu şi Octa·\.r!;1r1 .
To<1te aceste co111paraţii răn1ân î11să fragt11erttare şi arbi-
trare şi corespund, în pri11cipi ll, 111ai 111t1lt lmui gust pasager
pentru expresia poetică şi spirit~ală decât ttn\1i se11ti111ent 211â1
profund al fonnei în isto1ie.
Tot astfel st111t şi paralelele lui R.anke„ tm 1naestrt1 al
analogiei artistice, cele dintre Xyaxares şi l1et1r1c I„ di11tre inva-
ziile ci111eriei1e şi 1nagl1iare. Stmt nese11mificative din ptmct de
vedere t11orfologic~ cele repetate deseori, i11tre oraşele-state elene
şi oraşele italiene ale Renaşterii . Din contră, cea dintre ftJcibiade
şi Nap{)IC(>l' este de <) r11are ex:1ct.1tate) îr1să fort11ită. Ca şi alţi i,
Rat1ke îşi trasează paralelele precu111 P11ttarl1, cu un gt1st po}Jtila ·
şi ro111a11tic ce nu ia "n considerare decât similitudinea decoru1·~­
lor din teatrul lumii~ lui îi iipseşte rigoarea 1natematiciant1it11 care
ct1J1oaşte e>\act1tatea internă a dot1ă giupe de ecua~i diferen~ale„
acolo U11de profanul nt! vede decât deosebiri e>:-terjoare de fonnă .
Este t1şor de ren1arcat că, în forsd, ct;ea ce dete1111ină
aceste i111agini este t1n capriciu şi nu o idee sau tu1 sentiment al
vretmei necesităţi. Rămânen1 încă foarte departe de o tehnică c1
con1pa1·aţiei. Toc111ai azi dispune1n de o pletoră de comparaţii ,
care nu au nici plan) 11ici coeziune„ iar attmci câ11d sUJ-it jtiste
într-un sens J)rofund ce ne rătYiâne să-l stabili1n, le dator.ăn1 ha-
z.ardului, mai rar instinctu1t1i şi nicicând ~1rincifJiilor. Nirria1i 11u

lL
-

s-a gândit aici să creeze o n1etodă. Nu a fost deloc prevăzută

existenţa foarte- îndepărtată a originilor, singura ce poate oferi
marea soluţie în proble111a istoriei.
Comparaţiile ar putea fi un important izvor pentru gân-
direa istoricului, cu condiţia să scoată în evidenţă structura
organică a istori_ei. Tehnica a1· trebui studiată sub influenţa unei
idei de ansamblu, adică până la necesitatea ce exclude orice
alegere, până la stăpânirea logică. Comparaţiile au constituit ne-
şansa gândirii isto1ice, pentru că aici nu a fost decât cazul unei
probleme de gust ce s-a dispensat de c1moaştere şi de efortul ne-
cesar pentru a prÎ"'ll li1nbajul formai în isto1"ie şi analiza lui drept
sarcină pri1nordială şi foa1te dificilă pentru istorie._ sarcină încă
11eînţeleasă şi cu atât mai pui1n rezolvată. O pâ1te a con1pa-
raţiilor era superficială, de exe111plu atunci când Cezar este nt1-
n1it fondator de gazete politice, sa11„ şi mai răll, când, J)rit1 denu-
111iri la modă precum socialism" i111presioi1isn1, capitalis1n, erau
desemr1ate fenon1e11e co:1fuze, con1plet străine de sufletul 111odern.
Cealaltă parte a acestor co1npara~i era falsă şi biz.ară, ca de
exemplu ct1ltul lui Brutus în cluburile iacobine„ acest Brutus, ut1
3\'enturier milionar, care şi-a făcut o ideologie din constituţia oli-
garhică, în aplauzele senatorilor patricieni, toc1nai pentn1 a-l asa-
si11a pe omul care apăra dc111ocraţia .
•
J

Proble1na, lin1itată întâi la civilizaţia actuală, e dezvo1-

t::ită astfel i11tr-o r1ouă fi]()Sofie, filosofia \1Îitorult1i, în tnăsLira î11
<~are e,a se poate naşte pe părnântul Occidentului, tnek'lfizic p !Î ... 0

• A11 „ dar ea este singL1ra care poate, cel puţiri, să ~nă de posibili-
titt11r- <\p1r1tult11 european occide11tal, î11 stadiile lui proxi1ne. ideea
1111e1 morfalo._«ii a isto1·iei ut1ive1"sale, a 1Lnii'ersii/11i-istorie, spre
cleoseb1rr de r11orto!ogia naturi!, până acum aproape singu a
te111a a filosofiei; ea va cupru1de mereu toate fo1111ele ş· toate
111işcările tmiversultii î11 se1nnificaţia lor ultin1ă şi cea n1ai tnti1nă,

•
13
 •

î11să într-o ordi11e complet diferită, oferind o vedere de an5>a,nblu

a tot ceea ce este cunoscut, şi, mai n1ult, o imagine a vie~i, nu a
devcnit11lui, ci a deveni1ii.
•
Unn:e1·s1,/-istorie, abordat în opoziţie cu uni\1er~vi1/­
nal11ră, îri tnod intuiti,,, ca foi rnă este un aspect 11ou al fiinţei
timane pe pământ, ale cărei se11111ificapi teoretice şi practice
imense nu au fost deli1nitat.e pât1ă astăzi de şti1ntă~ as11ectt1l a fost
sesizat ooate numai l'r1 n1od obscur adese-0ri 'intrevăzut de la
'I

distantă,
, - niciodată î11să studiat cu î11drăzneală "'n toate consec1n-
ţele lui. Pentru om ex1stă do11ă r11oduri posibile de a poseda şi de
a interioriza universt1l î'nco~ju1·ător. Eu fac o distincţie foarte ri-
guroasă, după for111ă şi după substanţă , între impresia cosmică
organică şi impresia cosn1ică n1ee:1nică, între ansan1blu1 fo1111elor
şi ceJ al legilor, între imaginea simbolică şi fom1rtla sistematică,
î11tre realul efetner şi virtualul etern, între ţelul ur111ărit de in~iagi­
napa ordonatoare şi disciplinată şi cel propus de experienţa anali-
tică oportună sau, mai bi11e, pentru a exprima o antiteză ce 11u a
fost fon11ulată niciodată., între domeruul ni1măr11/ui cronologic
şi cel al n2t1nă1·ului 1-nate1Î1a lic.
1

Nu s-ar pu11e deci proble1na, în stttdiul de faţă, de a ad-

111ite ca atare evenimentele de ordin polit1co-so•rittlal, vizibile la.
lutrtina zilei , de a le ordo11a după ''ca11zele'' şi ~'efectele'' lor şi de

1. Ka11t a co111is o eroare considerabi lă ce 11u a fost îndreptată nici

până astăzi , tăcând o legăt1.1ră complet schematică, 111ai întâi între
01nul exterior şi cel Jăuntrtc şi conceptele prea generale şi, mai ales„
nor1-\1aria!Jile aJe spafit1lui şi tin1pulu1~ apoi, plecâ11d de aici, îr1tr-un
mod cu tot11! greşit, între geo1netrie şi aritmetică„ în ~ocul cătora tre-
buie aşezată cel puţin antite~ mult mai profundă, a nt1n1ăn1lt1i 111a-
ten1atic şi a numărului cro11ologic. Aritmetica şi geo1netria s11nt
amâ11do11c.? ştiinţe ale calculul11i spaţial, î11 general in1posibil de sepa-
rat în zonele lor su1lerioare. Un c·oncc1Jt c·ro11olog1c absolut inteligibil
pe11tru 0111ul naiv şi sentitnental rezolvă problen1a, punând întrebarea
c~fi11d şi i1u întrebarea ce sau cât.

14
a le unnări tendinţa aparent accesibilă inteligenţei. Un studiu al
i&toriei ... 1a feJ de ''pragmatic „.. . nu al constitui decât o parte as-
7

cunsă a ştiir1ţelor natu1ii pe care partizanii concep~ei roaterialiste

a istoriei o recw1osc fă1·ă scrupule~ adversa1ii nu se deosebesc de
ei decât prin cunoaşterea insuficientă a celor două metode. ·N u se
pune problema să ştim ce sunt 1n sine şi pentru sine fenon1enele
contigue ale istoriei aparţinâ11d ct1tărei sau c.irtărei ·epoci, ci
se1nnificaţia şi înţeles11l apa1"iţiei lor. Istoricii moderni îşi ima-
ginează că fac prea multe ''ilustrând '' prin detalii împrumutate
din viaţa religioasă şi socială în tot caztil, din istoria artei -
sensul politic al t1nei epoci. Ei uită însă e1e1nentltl dec.isiv, în
sensul că istoria concretă este expresia şi setnnul sufletului ajur1s
în stadiul forinal. N-am întâl11it n1ăcar un singur istoric ca1~e să
studieze azi în 1nod serios î11rudirea mo1fologică ce t1neşte lămî­
tric limbajul formal al tutz1ror don1eniilor culturale~ care să aibă,
dincolo de tărâmul everumentelor politice, o CUJ,oaştere apro-
fundată a ide1 lor t1ltime şi intime ale rr1atematicii la greci, la
arabi, !a indieni, Ja europenii occ1dentali; sau care să cunoască
sensurile stilului decorativ, ale fomielor ai·hitectonice, tnetafizj-
ce, dramatice şi lirice fundamentale, predilec~a şi 01ientarea
artelor majore; detaliile de tehnică artistică, alegerea materialului
şi, cu atât mai mult, semnificaţia lor hotărâtoare în ţ)roblemele
foi 111ale ale istoriei. Deci cine ştie că 'intre for1na polis-lJ1ui antic
şi geometria euclidiană, între perspectiva spa~al'ă a picturii în
ulei din Occident şi ct1ce1irea spaţiului prir1 calea ferată, te1efor1
şi ar111ele de foc, între rnuzica instrun1entală contrapunctică şi
sistemul economic al creditelor> e~te o profundă conexiune for-
mală ? P1ivite din această perspectivă, chia1· faptele politice ba-
nale au un caracter si111bolic şi evident metafizic~ astfel, poate
pentru întâia oară, se observă că lucruri prectun sistemul admini-
strativ al egiptenilor, regin1ul monetar în antichitate, geo1-11etria
analitică, cec11l, canalul Suez, tipatul chinezesc annata prusacă
şi tehnica şoselelor romane sunt în aceeaşi măsură concepute şi
interpretate ca atare.

15
 Lucrul acesta ne arată cât de mult ne lipseşte o me-
todologie a cercetării istonce elucidate din pw1ct de vedere teore-
tic. Ceea ce nu1nin1, de fapt, artă a cercetării istorice, îşi extrage
1netodele aproape în exclusivitate din domeniul ştiinţei, care a
ajtu1s să-şi stabileascăriguros tnetodele de cercetare, spre ştirea
dumneavoastră, cu ajutorul fizicii. Creden1 că facem cercetare
istorică ur1r1ănnd raporturile obiective de 1a cauză la efect.
Trebuie remarcat faptul că filosofi~ clasică 11u s-a preocupat
niciodată de existenra altor raporturi posibile între fii11ţa wnană
inteligentă şi w1iversul 1ncor1jurător. Kant, care a definit în opera
lui fundamentală legile fom1ale ale cLmoaşteni, fără să-şi fi dat
vreodată seama a considerat nat11ra ca unic obiect al activitătii ,
intelectt1ale. A şti însea111nă pentru el a şti matematică. Când eJ
vorbeşte de fot 111ele înnăscute ale n1tuiţiei şi de categoriile in-
telectului, nt1 se gât1deşte niciodată la caracterul inteligibil al
impresiilor istorice, care este co1nplet diferit~ iar Schopenl1auer
nu lasă, dintre categoriile lt1i Kant, să supra\tieţt1iască decât cau-
zalitatea şi nu vorbeşte de istorie decât cu dispreţ . Pe lângă
1

necesitatea cat1zală, pe care aş numi-o logica spaţiz1.lui, trebuie

să existe în viaţă şi o 11ecesitate organică a destinului, logica
timpu/11i care este o realitate cu o profundă certitudine internă, ce
compJeteaz.ă întreaga gândire mitologică, religioasă, artistică,
fiind esenţa şi sâmburele întregii istorii în opozi~e cu natura, dar
inaccesibilă fo1111elor de cw1oaştere despre care vorbeşte Critica
raţiunii pz1re ~ iată că ea nu a apucat deloc pe calea fo1111ulărilor
teo1·etice. Filosofia, spunea Galilei în al său &.Saggiatore, este

1. Trebuie să intuim în ce măsură profunzin1ea co111binării formale şi

a puterii de abstractizare, într-o zonă precum a cercetării istorice asu-
pra Renaşterii sau nugraţiilor, zăboveşte asupra unor fapte ce, pentru
teoria funcţiilor sau pentru legile opticii, sunt de domeniul evidenţei.
Fată de fizician şi de matematician, istoricul lucrează neglijent, ime-
diat ce trece de la adunarea şi clasificarea materialului documentar la
interpretarea lui.

16
 r

··sl·1~1ttl1 111 i111gua n1a1e111atica''

în marea cane a natun1 . Dar
meret1 ~1şteptăr11 să vină tin filosof şi să ne spună în ce limbă a
1stone1 este ea scnsă ş1 Cl1n1 trebuie citită
Maten1atica şi
principiul cauzalită~i duc la o clasificare
naturală, cronologia ş1 ideea de destin la o clasificare istorică a
faptelor. Fiecare din aceste două categorii cuprinde pentru sine
universul întreg. Diferă 11u111ai ochiul unde şi prin care se reflec-
tă acest univers. •

Natt1ra este fom1a prin care omul unei culturi supe1ioare

dă in1presiilor i111ed1ate ale sin1ţurilor wlitate şi semn1ficaţle. Isto-
ria este forma în care facultăţile noastre i1nagi11ative caută să
înţeleagă fiinţa vie în univers raportată Ja propria noastră \~aţă şi
să-i confere astfel celei din unnă o realitate mai profundă . Pro-
blen1a pri111ordială a întregii existenţe un1ane este de a şt1 dacă
on1ul este capabil să opereze reprezentăn şi care swit cele ce do-
mină conştiinţa VIe.
Sunt prezentate aici do11ă 111odi1ri posibile de repre-
zentare a wiiversului pentru on1. Ceea ce trebuie spus este că
aceste posibilităţi nu sunt în n1od necesar 1Aea/ităţi. Prin urmare,
dacă în cele ce ur111ează vrem să detetminăm sensul oricărei is-
torii, va trebui mai întâi rezolvată o chestiune ce nu a fost pusă
niciodată până azi . Pentru cine există istorie ? Chestiune în apa-
renţă paradoxală ! Desigur, există o istorie pentru fiecare din noi,
pentru fiecare om, în măsura în care el este cu toată fiinţa lui, cu
fiinţa lui conştientă, participant la 1storie. Este însă o mare dife-
rei1ţă : după cum un om trăieşte cu impresia constantă că viaţa ltti
este un ele111ent într-un curent vital superior ce se întinde prin se-
cole şi milenii, sau după cum el concepe viaţa ca un lucru rotund
şi desăvârşit în sine. Pentru ulti111a categorie de fiinţe conştiente
nu există sigur nici o istorie tmi,1ersală , nici un i'nivers-istorie.
Dacă însă conştiinţa proprie unei întregi naţiuni se bazează pe

17
acest spirit aistoric„ cum trebuie să reflecte ea realitatea, w11ve1 -
suJ. Viaţa '! Dacă ne gândim la conştiinţa personală a grecilor ce
t1anstom1âu once experienţă trăită, propriul trecut ca ş1 trecutul
111 gcr1e1~11 . da11dlJ-1 1n1ed1at un conţinut aten1poral, imuabil~ ir1
to1111e mit1ce ale realităţii prezentate de fiecare dată astfel încât
1stona wiw Alexandru cel :\1are se confunda, dinainte de moar-
tea lut„ in sent1mentul ant1c1Jor, cu legenda lui Dionysos, şi că
CeZ4r nu res1miea ruc1 cea 111a1 mică reţinere ca descendent al lui
\ · l„ 1t 1"' vom fi constrânşi să gand1111 că pentru noi, europeni
occ1dental1_ inzestraţi cu sentimentul puternic al distantelor tetn-
i h ''ale, punand in afara indoiel11 calendarul zilnic ş1 anual dinain-
te şi nr după naşterea 1ui C 11 st os„ este aproape imposibil să
retrăim astfel de stări sufleteşti: însă, în faţa problemelor istoriei
11u aven1 dreptul de a trece acest fapt pur ş1 simplu sub tăcere.
Memoriile şi autobiografiile au pentru individ aceeaşi în-
semnătate ca şi pentru spiritul unor culturi întregi, pentru cerce-
tarea. 1stoncă în concepţia ei cea tnai cuprinzătoare ce îmbră~­
şează concomitent toate genurile de arializ.ă psihologică şi com-
paratistă a popoarelor, a epocilor şi a moravurilor străine. Cultu-
ra ai1t1că nu avea însă men1orie, nu avea un organ al istoriei î11
~ens restrâns. ''Memoria'' anticilor este adevărat, aici atri-
buim, fără altceva în plus, unui suflet străin un concept derivat
din propria noastră imagine psihică este con1plet diferită,
pentru că ea ignoră trecutul şi viito1ul ca perspective ordonatoare
ale fiinţei conştiente şi pentru că ''prezentul p11r'' atât de admirat
de Goethe în toate aspectele \rieţii din antichitate, 1nai ales în
plastică, acoperă această lacună cu o energie complet necunos-
cută nouă. Prezent11l pur, având ca simbol foarte important
coloana dorică, reprezintă efectiv o negare a sensului timpuli1i.
Pent1u Herodot şi Sofocle, ca şi pentru Temistocle şi pentru un
consul ron1an, trecutul se ''olatilizează numaidecât luând fo11na
lU1ei calme impresii atemporale cu structură polară, non-perio-
dică pentru că acesta este sensul ultim al mitologiei savante
-- în timp ce pentru sentimentttl cosmic şi pent1u ochiul nostru
•

18
r

interior, acest trecut este W1 organism secular sau milenar cu

penodiz.ări foarte rlcte şi îndreptat către un scop definit. lnsă,
Jr1t1că sau occidentală, viaţa primeşte pe acest fundal, culoarea
specifică. Cosn1osul grecilor era imaginea Wlui univers care nu
de,·1t1e~ ci care este. Ca u1111are, grecul însuşi era llll om care nu
devenea niciodată, dar întotdeauna era. De aceea, chiar cunos-
când foarte bine cronologia strictă, calculul calendaristic şi dea
sentimentul puternic al eternităţii, relevate în cultura Babilonului
şi mai ales a Egiptului prin observaţia astronomică la scară cos-
mică şi prin măsura exactă a eno1111elor spaţii de timp, omul an-
tic nu le-a putut asimila lăuntric. Men~unile ocazionale ale filo-
sofilor nu au fost nicicând decât nişte mu11nure abia at1zite şi nu
nişte experienţe trăite. Cât despre descoperirile câtorva spirite de
elită, mai ales Hiparh şi Aristarc, în oraşele greceşti din Asia„ ele
nu au fost acceptate în direcţia dată de stoici9 nici de mişcarea
aristotelică, negăsindu-se decât o mână de partizani printre spe-
cialiştii ştiinţei celei mai înguste. Nici Platon9 nici Aristotel nu au
"
dispus de W1 observator astronomic. In ultimi ani ai lu1 Penele,
atenienii au luat o hotărâre drastică prin pedepsirea cu e1sangelia
a celor ce răspândeau teorii astronomice. Era Wl act cu o s1mbo-
listică foarte ascunsă, prin care anticul îşi exprima de fapt vo1nia
de a izgoni din conştiinţa persoanei departele sub orice fo1111ă.
" ceea ce priveşte ştiinţa istorică a antichităţii este sufi-
In
cient să aruncăm o privire asupra lui Tucidide.. Măiestria aces-
tuia constă în facultatea specifică anticilor de a trăi evenimentele
prezentz1li1i îh sine, la care trebuie să adăugăm simţul admi-
rabil, de om de stat cu simţul realităţii; el fost de asen1enea un
înnăscut general şi demnitar. Această experienţă practică, ce se
confundă din nefericire cu simţul de istoric, îl face să apară ca
îndreptăţit el, W1 simplu om de ştiinţă în domeniul 1storie1 -
a fi un model de neegalat. Ceea ce însă rămâne inaccesib1l este
perspectiva asupra istoriei secolelor trecute ce reprezîntă pentru
noi, dincolo de evidenţe, o parte integrantă a conceptului de isto-
rie. Toate capodoperele istoricilor antici se limitează la redarea
•

19
situapei politice din timpul autorilor, în opoziţie extre111 de tran-
şantă cu capodoperele istoriei contemporane care, toate fără eA.-
cepţie, au ca obiect trecutul îndepărtat. Tucidide eşuase deja în
tratarea 1·ăzbo1ului persan, fără a mai vorbi de o isto1ie generală
a Greciei sau chiar a Egiptului. La el, ca şi la Polybiu şi Tacit ~ şi
ei politicie11i cu spirit practic, siguranţa privirii se sprijină pe
neant, in1ediat ce, în trect1t, ei se izbesc, adeseo1i la o dista11ţă de
doar câteva decenii , de forţe active ce le ră1nân necunoscute sub
fonnă de ex~1erienţă practică individuală . Pentru Polybiu, pnmu1
război punic era de neînţeles~ Tacit nu-l mai înţelegea deja pe
Cezar. Judecat din perspectiva noastră, si1nţul total aistoric al lui
Tucidide ni se releva de la prima pagină prin afi1111aţia ne1nai-
auzită că, înainte de vremea lui, în univers nu s~a petrecut nici un
1
eveniment important ov µsyaA.a ysvEcr8a1 .

1. De a1tn1interi, încercările tardive ale grecilor de a contura„ după

exemplt1l Egiptului, ceva care să aducă a calendar sat1 a cronologie_
su11t de o n1are naivitate. Oli111piadele 11u constituie deloc o epoc~1
precun1 cea creştină, de pildă. Pe deasupra, ele sur1t t1n pur expedie11t
literar tardiv, fără rădăcini adâ11ci în popor. Acest~1 tlll res1111ţea în
11ici t1n fel nevoia unei cronologii care să fixeze eve111111e11tele d111
timpul părinţilor şi al bunicilor, în ciuda interesului ce-l manifestau
unii savanţi pentru problema calendarului. Nu e vorba să cu11oaşten1
dacă un calendar este bun sau rău, ci dacă el este. uzuaJ„ dacă viata „
unei colectivităţi este reglată de el. Ori lista olin1piadelor dinainte de
anul 500 î.Ch. este o descoperire, ca şi a arhonţilor atenie11i şi a
consulilor romani, care îi este anterioară. Nu cunoaştem nici măcar o
singură dată autentică a colonii;ărilor greceşti (Ed. Meyer: Gesch. der
44/tert., II, 442, Belloch: Griech. Gesch., I, 2, 219). ''În general.,,
spune Bellocl1, I, 1, 125, ''nimeni nu s-a gândit înainte de secolul V
î11 Gr·ec.:ia s,ă scrie i 1reo informaţie despre documentele i.îtorice''.
Sunten1 în posesia unui tratat în manuscris încheiat între Hereu şi
Elis care este valabil pentru ''o sută de ani înce1Jâ11d cu acest an'' .
Din ce ah începe tratatul, nimeni nu ştie să spu11ă. Deci, peste alţi
câtiva se va pierde cunoştinţa precisă a duratei contractului, ceea ce

20
 •

Rezultă că istona at1tichităţii până la războaiele persa11e,

dar şi eşafodajul ·tradiponal al perioadei tnuJt mai târzii, s•Jnt pro-
cit1sul tt11ei gândiri fur1dan1ental mitice. Istoria fo1111ări1 Spartei --
Lycurg, a caru1 biografie o cunoaşte1n în atnănunt, nu era
desigur decât o biată divinitate silvană din Taiget -- este un
µ0e111 al epocii elenistice, iar descoperirea istoriei romane ante-
rioare lui Hanibal nu se încl1eiase încă în vremea lui Cezar. Sur-
~J1it1r1i rea Tarquinilor de Brutus este o copie a unui contemporan,
cenzorul Appius Claudius (31 O). Atunci au fost i11ventate 11umele
rqs1lo1 Ro111e1 după nun1eJe unor fainilii plebee înstărite (K.J.
Neu1na11n). Fără a vorbi că în fapt ''Constitu~a serviană'', cele-
~)t ~1 lege agrară din 367, 11u n1ai exista în vremea lui Hani bal (B.
Niese) Câ11d Epaminonda a re.dat meseno-arcadienilor libertatea
pot 1t1 că, aceştia au purces de îndată la descopetirea W1ei istorii
pn1nitive proprii . Extraordinarul nu constă în faptul că evenimen-
te ase111ă11ătoare au avut loc„ ci că nu a existat nici un alt gen de
istorie Nu se poate eviden~a mai bine diferenţa dintre simţul
istonc al a11ticilor ş1 simţul istoric al occidentalilor decât spw1ând
că istoria ro1na11ă dinair1te de anul 250, aşa cu1n se cunoştea în
ti111pul lui Cel.ar, era .o falsificare şi că puţinul ştiut de noi era în
totalitate necunoscut ron1anilor di11 perioada unnătoare. O ca-

evide11t nimeni nu prevăzt1se. Probabil că oamenii acelui prezent l-au

uitat repede. Este o trăsătură a caracterului fantastic de naiv al con-
cepţiilor anticilor faţă de istorie~ î11 care ordonarea cronologică a unor
fapte tot atât de celebre ca ''Războiul Troiei'', corespunzând totuşi,
destul de bine, ca in1portanţă cu cruciadele occidentale, ar fi o contra-
zicere flagrantă a respectivei concepţii. La fel stau treburile şi cu geo-
grafia antică, ea fiind foarte departe faţă de cea din Egipt sau din
Babilon. Ed. Meyer ( (]e.~c/1. d. A /teri., III, l 02) arată că o cunoaştere
a fizionomiei Africii prin Herodot (după izvoare persane) a ajuns
până la Aristotel. Aceeaşi observaţie se potriveşte romanilor, 1noşteni­
tori ai cartaginezilor, care au relatat primii cunoştinţele străinilor,
uitându-le apoi cl1iar şi ei.

21
racteristică a cuvântului istorie în sens antic era influenţa foarte
puternică exercitată de literatura romanescă alexandrină cu temă
istorică propriu-zisă, politică şi religioasă. Nimeni nu se gândea
la o discri111inare de principitt între materialul documentar şi da-
tarea lt1i _Când„ la srarşitul Republucii, Varro a vrut să întăreas­
~~1 religia romană care dispărea repede din conştiinta populară, el
a împărţit divinită~le al căror cult era întreţinut minu~os de stat
,, • d1 cert1 ş1 di incerti acelea despre.care se mai ştia câte ceva
şi ace~ea c~rora le mai dăinuia doar numele în ciuda cultului pu-
0! 1~. lt1tr~adevăr, religia societă~i romane a vre111ii aşa cum
este ea admirată fără reţineri , gra~e credibilită~i poeţilor latini~
·1 \ : r1t111•a1 de Goethe„ dar şi de N1etzsche era în mare parte Wl
produs al literaturii elenistice~ aproape fără legătură cu vechiul
cult pe care rumeni nu-l n1ai înţelegea.
Mommsen a fo1111ulat limpede punctul de vedere al occi-
1\.11t ,1lt1lt11 . num1ndu-1 pe istoricii romani şi el se gândea
îndeosebi la Tacit oameni ,„care spllll ceea ce trebuie trecut
st1b tăcere şi care trec sub tăcere ceea ce e nevoie să spună'' .
· Cultura indică a cărei idee (brahmană) este cea mai ca-
tegorică expresie cu putinţă a suflett1lui complet aistoric nu a
av·ut 1uc1odată , i11 vrew1 sens oarecare, un sentument cât de neîn-
semnat aJ lui ''când''? Nu mai exiStă nici o astronomie pur indi-
. 1 r lă 111 c 1 t1r1 calendar indian, deci nici o istorie a Indiei, ca să se
i11Jeleagă din aceasta teza spirituală a unei evolu~i conştiente.
Din cursul vizibil al acestei culturi a cărei parte organică se în-
clustase deja la apa1i~a budismului, c\Uloaştem mult mai puţin
decât din istoria antică, desigur bogată în evenimente mari„ din
secolul XJI până în secolul VID. Amândouă au încret11enit pur şi
simplu în fo1111a unui vis mitic. Nu este vorba decât de un întreg
1111len1u după Buddha, către 500 î.Ch., când s-a născut în Ceylon
''Mahayansa'', ceva ce aminteşte pe departe de ştiinţa istoriei.
Conştiinţa cosmică a omului indic era atât de departe de
sensul istoriei că el nu ştia"'nici măcar că llll autor poate data
apari~a căr~i la care scrie. In locul Wlui şir viu de texte cu per-

22
 -

'>or 1al1tate definităa apărut încetul cu încetul o n1asă de texte

obsct1re - fiecare scria ceea ce voia fără ca vreodată no-
ţ1 tu1ea de proprietate literară auctorială, de dezvoltare a Wlci
gândiri de epocă, .spirituală, să deţit1ă cel mai puţin semnificativ
rol . Sub acelaşi chip anonim care aparţine în întregime isto-
riei indice regăsim şi filosofia indică. Compara~-o cu 1stona
filosofiei occidentale a cărei fizionomie este ilu1ninată tranşant de
autori şi de cărţi !
Omul indic uita tot, egipteanul nu putea uita nimic O
artă indiană a portretului biografie in n11ce r1u ~1 existat
niciodată: plastica egipteană nu a cunoscut însă nici o a1tă ten1ă
St1fletul egiptean" eminent înzestrat pcnt rt1 1stor1c ~· aspi-
rând către infinit cu o pasiune în întregin1e cosn11că„ simţea 1n
trecut ca şi în viitor un Întreg wuvers a) lui, iar ptelti1r \ 1I tl·.l:1 t '
cu conştiir1ţa vie, îi apărea pur şi simplu ca o limită îngttstă între
două depărtări imense. Cultura egipteană este o l ·or1c1·e11=a1·e a
neliniştii, pandant psihic al depărtării nu numai a 11t„l 1 n ~li•
1

pentru viitor, exprimată în alegerea granitului şt a bazaltului ca

n1ateriale de construc~e„ în inscripţii inci:zate în piatra, 111 ·s1 ,t t~­
1

2
mul administrativ şi î11 reţeaua de canale făcută ct1 ordine ş1

1. La polul opus grecii tlu oferă un sitnbol de primă măritne şi total

1

original în istoria artei, e1 care1 aşezaţi pe obârşiile n1icenie11e" într-o

ţară extrem de bogată î11 piat1 ă pentru construcţie, au abandonat
totuşi acest 1naterial pentru a .\'e u1toarce la folosirea letnnului~ ceea
ce explică lipsa vestigiilor arl1itecto11ice între 1200 şi 600. Coloana
egipteană a fost de la început din piatră, coloana dorică era însă din
len1n. Sufletul antic grec îşi exprima prin aceasta profunda ostilitate
fată
, de durată.
2. S-a exect1tat oare vreodată în oraşt1l elen o singură operă de anver-
gură care să releve grija pentru generaţiile viitoare ? Retelele de dn1-
muri şi de canale descoperite ca apartinât1d epocii miceniene, adică
p1~eantice, au căzut în uitare de îndată ce s-at1 născut popoarele anti-
ce, ori la începutul perioadei 110111erice. Pentn1 a înţelege ciudăţenia

23
minu~e, dar şi a grijii, necesar111ente conexă, pentru trect1t. Mu-
1nia egipteană este un s1mbol suprem. Cotpul mo1tuiui e1·a t,te1·-
nizat, tot aşa cun1 se dădea personalităţii lui, ''Ka',-ul mortuiui, o
dt1rată eternă prin intennediul statuetelor portrete adesea
exect1tate î11 serie ş1 socotite o legătt1ră cu mortul, în sens toarte
elevat„ pnn asemănarea cu acesta.
Există ui1 raport tainic între atitudinea faţă de trecut şi
concepţia despre 1noa1te exprin1ată în „forma de înrno1"mântare
Egipteanul neagl7 caducitatea~ 0111t1l antic o afirmă prin lin1ba3ul
forn1al al culturii. Egiptenii corise:vau chiar mun1ia propriei is-
torii : datele şi cifrele cronologice. In vreme ce din istoria Greciei
di11ainte de Solon nu ne-a răn1as rritnic, nici date, nici nu1ne, mei
evenimente concrete, ceea ce conferă o pondere exagerată pu-
ţinelor fragmente cw1oscute azi, -- din contră, noi cunoaştem,
dit1 nlileniul al treilea şi 111ai dinainte, 11umele şi chiar numărul
anilor de. domnie a nun1eroşi faraoru egipteni despre care Impe-
riul Nou · trebuie să fi avut cw1oştinţe complete Un simbol în-
fncoşător al voinţei pentru durată se citeşte şi astăzi în fiziono-
n1ia, perfect recognoscibilă, a marilor faraotu ce populează mu-
zeele occidentale. Pe vârful de granit, şlefuit şi lucitor, a1 a lui
Amenenlhet III, se mai citesc şi astăzi cuvintele: '' Atne.1e1nhet

că scrierea literală n-a fost adoptată decât după anul 900, de altfel
î11tr-o 1năsură nese1nniticati\1ă, fără îndoială ntimai pentru nevoile
economice foarte urgente, ceea ce probează cu certitudine absenţa
inscripţiilor, trebuie să ne am1nt1m că Egiptul„ Babilonu1„ ~1exicul ,
China, şi-au constituit alfabete din epoca preistorică: cl1iar ger1nanii
au creat un alfabet runic, dovedind apoi veneraţie pentru semnele
grafice prin i11ve11tarea· conti11t1ă a unor caractere decorative~ anti-
chitatea timpurie ignoră î11 întregime nu1neroasele alfabete uzuale în
sud şi est. Există 111onun1ente epigrafice nun1eroase provenind din
Asia Mică din perioada hitită şi din Creta, dar nu ni s-a transmis nici
măcar unu singur din timpurile l1omerice.

24
•

contet11plă frumuseţea soarelui'', iar pe altă latură a piramidei:

"'Sus este strtletui lui Amenemhet, mai st1s decât vârful Orionului ·
şi este în legătură cu lumea subpătnânteană'' Nu-i aşa că o
dominare a caduettăţii, a prezentului pur, nu mai poate fi pusă în
faţa grecului antic ?

Comparativ cu întregul 1nănunchi vigu1·os de simboluri

vii ale egiptenilor şi iegat de uitarea pe care cultura antică o
î1nprăştie asupra tuturor capitolelor din trecutu) ei înăuntn1 şi
"'
înafară, apare la marginea ei~ incinerarea morţ1101·. In epoca
miceniană , practicarea orlcială a acestui ritual fune1ar, indepen-
dent de toate celelalte din acelaşi timp, practicate de toate popoa-
rele primitive ale epocii paleolitice, era complet necunoscută.
Mormintele regilo1· pledează chiar pentru importanţa dată l1mu-
111ării. Dar, în epoca lui Homer, ca şi în cea vedică, se trece
brusc, din tnotive exclusiv psihice, de la înmo1111ântare la incine-
rare, ce se îndeplinea, aşa cwn se a1·ată în Iliada, cu patosul
plenar al unui act simbolic, cel al distrugerii şi al negării oricărei
durate istorice.
,..
Incepând din acel moment, instabilitatea evolu~ei psihice
a indivizilor ia sfârşit. Teatrul antic nu mai legitimează motive
pur istorice pentru că el nu îngăduie te111ele dezvoltării interne.
Se CWloaşte cu ce curaj instinctul grecului s-a ridicat contra por-
tretului în artele plastice. Până în epoca imperială, arta antichi-
tăţii nu cunoscuse decât un subiect, care îi era firesc: mitul .
1

- - - - - - - - - - -·-
I. De la Homer la tragediile lui Senec~ într-un mileniu, fragmentele
mitologice despre Thyeste, Clytemnestr~ Heracles nu încetează să
apară fără nici o modificare, în ciuda cantităţii lor reduse. Din contră,
în literatura Occidentului, omul faustic apare mai întâi în Parsifal şi
Tristan, apoi, transformat în sensul epocii, în Hamlet, Don Quijotte şi

25
Chiar şi portretele idealizate din plastica elenistică sunt mitologi-
ce, ca şi biografiile tipice ale lui Plutarh. Niciodată un grec de
valoare n-a scris memorii care să fixeze clin perspectiva spiritu-
lui o epocă trăită. Socrate însuşi n-a spus nimic semnificativ în
acest sens despre viaţa sa lăWltrică. Ne întrebăm daci un in-
stinct ipotetic, admis totuşi ca firesc, în geneza unui Parsifal,
Hamlet sau Werther, putea să existe cândva într-un suflet antic.
Vom căuta zadarnic la Platon conştiinta tmei evolu~i personale a
doctrinei. Diversele lui scrieri reprezintă pur şi simplu redactarea
Wtor pW1cte de vedere foarte diferite adoptate în momente diferi-
te. Legătura lor genetică nu a constituit obiectul reflecţiei lui.
Dimpotrivă, chiar la începtlturile istoriei spirituale a Occidentu-
lui se situează W1 frag111ent de autoanaliză foarte intimă: Vita
Nuova a Jui Dante. De aici rezultă, în acelaşi timp, că la Goethe
care nu uita nimic şi ale cărui opere erau, după cum spunea chiar
el, doar fragmente ale llllei singure confesiuni, existau atât de
pu~ne elemente antice, adică de prezent pur.
După distrugerea Atenei de către perşi, au fost aruncate
la gunoi toate operele de artă anterioare~ de acolo le adllllăm noi
astăzi, şi niciodată n-a fost văzut vreun elen preocupat să facă
cWloscute drept realităţi istorice ruinele de la Mycene şi Phaistos.
Homer era citit fără ca vreun ins să se gândească să sape pe
colina Troiei, precum Schliemann. Era căutat mitul şi nu istoria.
Câte·va opere ale lui Eschil şi, în parte, filosofii pre-socratici,
dispăruseră în perioada elenistică. Din contră„ Petrarca colecp-
ona deja antichităţii, monede, manuscrise, cu o profimdă pietate
şi devo~ur1e, pent1u ca ele să rămână o proprietate exclusivă a

- - · - - -- - -- - - - - - - - - -- - - - - --
Don Jua11~ în fine„ într-o ultimă transformare„ de asemenea conformă
cu tin1pul, în Faust„ Werther şi, în cele clin ur111ă, ca erou al romanu-
lui citadin modern„ dar întotdeauna în atmosfera şi sub pecetea unui
secol anume.

26
culturii noastre. El colecţiona ca tm om ce simţea istoria, care
arunca o privire înapoi peste universurile abrupte, care aspira de-
parte el întreprindea primul o ascensitme pe un pisc alpin -
care, în fond a rămas lD1 străin pentru vremea sa. Şi mat pasionat
poate, clar de nuanţă diferită, este gustl1l de colecţionar al chine-
zului. Toţi clllnezii care călătoresc caută să meargă pe '~vechile
u1111e„, (Ku-tsi) şi 11wnai un profund sentiment al 1sto.riei poate.
exprin1a conceptul fundatnental şi indestructibil al naturii chine-
re, conceptul Tao. Dimpotrivă, epor elenistică 11u colecţiona şi
nu manifesta curiozitate decât pentru o atmosferă mitologică,
precum în descrierile lui Pa\isatlÎas, unde ''când'' şi ''de ce'' în
sens strict istoric nu sunt luate niciodată în considerare~ toate
acestea în timp ce peisaj11l egiptean se transfor1r1ase, încă din
timpul marelui faraon Tutri1os, într-tm vast şi unic muzeu de o
riguroasă tradiţie.
Dintre occidentali, gern~anii sUt1t cei care au inventat
orologiile mecanice, înspăimântătoare sim'boluri ale timpului ce
se scurge, ale căror bătăi sonore, răsunând zi şi noapte din nenu-
mărate turnuri pe deasupra Europei Occidental~, sunt, poate, ex-
presia cea mai măreaţă de care va fi vreodată capabil un senti-
ment al istoriei universale1. Nu găsim nimic ase111ănător î11 peisa-
jul şi în oraşele atemporale ale antichitătii. P~ la Pericle, ziua
nu se măsura decât după loogimea umbrei şi numai de la
•
Aristotel copu babiloniană a luat sensul de. ''oră''. Anterior, nt1
"''

existau, în general, di.vizimri exacte ale zilei. ln Babilon şi în

1. .ţ\batele Gebert, cunoscut ca papă sub _numele de Silvestru al Ii-lea,

prieten al împăratului Othon al III-lea, â inventat în anul 1000, deci
la începutul epocii stilului roman Şi' al Cruciadelor prin1ele
slinptome ale unui spirit nou pendula cu rotite şi sonerie. Tot în
Gertnania au fost inventate către 1200 primele orologii bisericeşti şi
·un pic mai târziu -ceasurile de buzunar. De remarcat este raportui
semnificativ între măsurarea tin1pului şi edificarea cultului religios.

27
 •

Egipt, clepsidrele şi cadranele solare fuseseră descoperite într-o

epocă foarte veche; Ia Atena, însă, Platon a fost prin1ui care a
introdus o fo1111ă de clepsîdră ce putea cu adevărat să îndepli -
nească funcţia de orologiu, iar tnai târziu au fost adoptate cadra„
nele solare, ptir şi simplu ca instrumente cotidiene neînsemnate,
fără ca ele să. aduc~ vreo cât de mică schimbare în sentimentul
de viată al anticului .
}

Mai trebuie aici men~onată diferenţa corespunzătoare,

foarte profundă şi nici oda.tă st1ficient pusă 'în relief:
,.. între rnatema-
tica antichităţii şi n1atematica Occidentului. ln antichitate, gân-
direa nun1erică a conceput lucrurile aşa cum sunt, ca i1nensita-
te, atemporale, existente exclusiv în prez.ent. De aici geometria
lui Euclid, statica, aritmetica şi constituirea definitivă a unui
sistem spiritual prin teoria secţiunilor conice. Dimpotrivră, noi
concepem lucrurile ~a cum ele devin şi se co1npo1 tă, cafuncpi.
4

De aici dinamica, geometria analitică şi calculul diferenţial . 1

Teoria modernă a func~ilor este organizarea grandioasă a aces-

tui conglomerat de idei. Este un fapt bizar, dar foarte întemeiat
sufleteşte, că spiritul grec static, opus dinamicii n-a cunos. .
cut nevoia, dar nici nu a simţit lipsa ceasornicului şi că el s-a
abţinut de la orice fel de măsurare a timpului, pe câtă vreine noi
îl măsurăm în miimi de sectmdă. Entelehia lui Aristotel este
singurul concept atemporal, aistoric, care este ·valabil în gândi-
re. De atllllci sarcina r.oastră este oomplet prefigurată. Noi, oa-
meni de cultură ai Occ.identului european, înzestraţi cu simţul is-
toriei, suntem excepţia, iar nu regula. Istoria universală este
imaginea noastră despre univers, nu aceea a ''umanităţii''. Pentru
indian şi pentru omul antichităţii greco-latine, imaginea unui uni-

1. Este de remarcat faptul că Newton dă acestui calcul denumirea de ....

fluxionar, din cauza câtorva idei metafizice despre natura timpului. In
matematica greacă nu există vreo menţiune despre timp.

28
vers în devenire nu există , iar da.că civilizaţia Occidentului se va
stinge, poate că nu va mai exista niciodată o cultură şi, ca atare1
un up uman pentru care ''istoria universală'' să constituie o for1nă
atât de puternică a fiinţei vii.

De fapt, ce este istoria universală ? O idee organizată

despre trecut, fără îndoială un postulat intern, expresie a unui
sentiment al forn1ei. Dar lUl sentiment, oricât de definit ar fi el,
nu este încă o fo1111ă reală, chiar dacă este sigur că trăitn istoria
universală, că noi credem pe deplin că o dominăm ca formă. La
fel de sigur este faptul că, fiind totodată conştienţi că n11 suntem
cotnpetenţi s-o judecăm, chiar şi astă,zi, ea se constituie în
anz1mite fo1111e şi nu într-o forrr1ă, este o contra-imagine a vieţii
noastre lălllltrice.
Cu siguranţă însă, toţi cei care vor fi întreba~ vor spune
că sunt convinşi că disting limpede„ dintr-o privire, fonna internă
a istoriei. Această iluzie se sprijină pe faptul că nimeni nu a re-
flectat cu seriozitate că se poate îndoi de ştiinţa lui, pentru că nu
prevede 1nulţimea îndoielilor ce se pot ivi în această zonă. De
fapt, imaginea istoriei universale este o proprietate spirituală
fără examen critic pe care chiar istoricii de profesie şi-o trans-
mit din generaţie în generaţie fără a o privi vreodată cu puţin
scepticism, aşa cu1n, de la Galilei încoace, se analizează şi se
aprofundează imaginea naturii cu care ne naştem .
Antichitate-Ev medii1-epocă modernă: iată schema de o
incredibilă sărăcie care exercită asupra gândirii istorice o putere
absolută, iată nonsensul ce ne-a împiedicat mereu să sesizăm cu
exactitate, în raporturile cu istoria integrală a umanită~i avansa-
te, poziţia reală, importanţa, fom1a şi mai ales durata acestei
mici lumi fărâmiţate care, de la In1periul Romano-Gerrnan în-

29
coace se dezvoltă pe pătnântul Eu.ropei occidentale. Abia dacă
culturile viitorului vor putea acredita ideea că un plan atât de
simplist, devenit după fiecare secol imposibil prin cursul rectili-
niu şi proporţiile absurde care-i interzic orice integrare firească a
domeniilor recent cucerite de cunoaşterea istorică, se va menţine
fără a se clătina serios.
Protestele pe care UPii istorici obişnuiesc să le fo11nuleze,
de multă vreme, contra acestei scheme 11t1 sunt luate în seamă.
Ele au reuşit să estompeze,fără a-l înlocui, acest unic plan care
"
există. In zadar s-a vorbit de un ev medlu grec şi de o anticllitate
ger1nanică pentru că nu aşa se poate ajunge la o imagine clară şi
justificată din interior, în care China şi Mexic1Il~ regatele Axum
şi al Sasanizilo1· îşi \ror găsi tm ·loc organic. La fel, transferând
momentul iniţial al epocii modeme de la Cn1ciade Ia Renaştere şi
de aici la începutul secolului XIX, dovedim doar c.ă schema ră­
tnâne intangibilă.
Schema respectivă rarefiază substanta istoriei ş1 " ceea ce
este mai rău, îi îngustează şi cadrul. Aici peisajul Europei occi-
dentale1 constituie polul nemişcat · matematic vorbind: un

1. Şi aici istoricul este dominat de prejudecata fatală a geografiei --

ca să nu spunem că de foqa de sugestie a hărţii care admite un
continent european, ceea ce-l face să creadă că şi el trebuie să traseze
o frontieră ideală între Europa şi Asia. Cuvântul Europa ar trebui
şters din istorie. Nu există un tip istoric ''european''. E o nesăbuinţă
să vorbeşti de o .:'antichitate europeană'' la eleni (Hon1er, Heraclit,
Pitagora nu erau oare asiatici ? ) şi de ''misiţinea'' lor de a apropia
culturile asiatice şi europene. Aceste cuvinte, ce provin dintr-o inter-
pretare a hărţii, nu corespund nici unei realităţi. Tertnenul de Europa,
cu tot complexul de idei pe care-l sugerează, a creat singur în con-
ştiinta noastră istorică o unitate ce nu e cu nimic justificată, î~tre
Rusia şi Occident. Aici, într-o cultură de cititori, formată din cărti, o
pură abstracţie a coridus la consecinţe reale foarte mari. Prin persoa-

30
punct unic pe o suprafaţă circulară şi numai din cauză că noi
înşine, autorii acestei imagini a istoriei, locuim chiar în interiorul
"
ei. In jurul acestui pol se rotesc milenii de istorie grandioasă şi de
cultură imensă, rămase departe în · urrnă şi puţin ctmoscute. Un
sistei11 planetar ce constituie o originală inven~e, într-adevăr ! Se
alege wi peisaj unic şi se decretează «:ă el este centrul unui sistem
istoric. Aici se află astrul central. De aici radiază adevărata lumi-
nă ce scaldă toate evenimentele istorice. De aici, ca dintr-wi
A

punct de perspectivă, se pot evalua semnificaţiile. In realitate însă

aici vorbeşte orgoliul, un orgoliu al europeanului occidental, în
c.alea căruia nu poate sta nici oo fel de scepticisn1 şi care des-
făşoară, în spiritul lui, fantoma ''istoriei universale''. Lui îi dato-
răm eno1111a il11zje optică, ajlHlSă demult în domeniul obişnui­
tului, care ne face să crede111 că departe~ în China şi în Egipt, is-
toria mai multor milenii se condensează în câteva episoade, în
timp ce, prin apropierea noastră, în această regiune, de la Luther
şi mai ales de la Napoleon, deceniile se gonflează ca fantomele.
Ştim că este o pură aparenţă faptul că W1 nor se deplaseai;ă,
parcă mai repede, văzut de aproape decât de departe sau că un
tren abia se târăşte străbătând tm peisaj aflat la depărtare de noi.
Crede111 însă că ritmul vechii istorii indiene, babiloniene sau
egiptene a fost realmente mai lent decât trecutul nostru foarte

na lui Petru cel Mare a fost falsificată tinip de secole tendinta istorică
a unor mase populare primitive în etuda instinctului care delimitează
foarte just, cu o ostilitate lăuntrică încarnată în Tolstoi, Arkasov şi
Dostoievski, frontiereit~ ''Europei'' de cele ale ''mamei Rusia'). Orien-
·tul şi Occidentul sunt concepute ca pură substanţă istorică. ''Europa''
sună a gol. Toate marile creatii ale antichităţii s-au născut din ne-
garea oricărei frontiere continentale între Roma şi Cipru, Bi:zant şi
Alexandria. Tot ceea ce se numeşte cultură europeană s-a născut între
Vistul~ Adriatica şi Guadalquivir. Chiar dacă presupunem că Grecia
lui Periele ''a fost situată în Europa'', astăzi ea nu mai este aici.

3 1.
apropiat. Noi găsim Î5toria acestor popoare mai săracă substan-
ţial, mai firavă ca for111ă, mai dezlânată, pentru că nu ne-am
deprins să ţinen1 seama de distanţă interioară şi exterioară.
Că existenţa Atenei, Florenţei şi Parisului are importanţă
mai mare decât Lo-yang sau Pataliputra în cultura occidentală
este uşor de înţeles. Nimeni nu este îndreptăţit să alcă.tuiască însă
o schemă a istoriei universale pe aceste judecăţi de valoare. Ar
trebui atunci să admitem ca istoricii chinezi să schiţeze lll1 plan aJ
istoriei universale în care Cruciadele şi Renaşterea„ Cezar şi
Frederic cel Mare să fie trec.uţi sub tăcere ca nişte evenimente şi
personalităţi fără răsunet. Vorbind din pitnct de vedere morfo-
logic„ de ce secolul al XVill-lea ar avea mai multă pondere decât
unele din celelalte şaizeci care l-au precedat? Nu este ridicol să
spW1em ''epoca modernă'', limitată la câteva secole şi localizată
de altminteri aproape exclusiv în Europa occidentală, faţă de o
ru1tichitate ce cuprinde atâtea milenii, căreia i se adaugă ca wi
simplu apendice, fără nici o altă clasificare, întreaga 1nasă a cul-
turilor preelenice ? N-a fost chiar suspendată, ca prelttdiu al anti-
chităţii, pentru a salva o schemă depăşită, toată istoria Egiptului
şi a Babilonului, ce fo1111ează fiecare în sine Wl organisn1 întreg,
capabil să contrabalanseze aşa numita ''istorie universală'' de la
Carol cel Mare la războiul mondial şi mai încoace ? Ori, chiar şi
faptul că aruncăm într-o notă de subsol, cu o scuză stânjenită,
imensitatea complexă a culturii indice şi chineze şi ignorăm în
general marile culturi americane sub pretextul lipsei de ''coezi-
Wle'' nu se justifică.
Numesc această schemă, familiară europeanului din
Occident, care face marile culturi să se mişte în jurul nostru ca în
jurul Wlui centru al tuturor evenimentelor istorice, sistemul pto-
lemeic al istoriei, şi consider ca o descoperire coperniciană în
domeniu) istoriei introducerea în cartea de faţă a unei doctrine
destinate să înlocuiască pe aceea a lui Copernic şi care nu oferă,

32
cu nici un chip, antichităţii şi Occidentului, lll1 loc privilegiat pe
lângă India ~ BabiJon, China, Egipt, cultura arabă şi mexicană~
- universuri particulare ale devenirii care cântăresc cel puţin la
fel în balanţa istoriei şi care prevalează adesea prin 1năreţia vizi-
unii sufleteşti, prin vigoarea dezvoltării, asupra culturilor antice.

Schema antichitate-Ev mediu-epoca modernă îşi are ori-

ginea primă în sentimentul magic al universului~ mai ·1r1tâi acesta
a apărut în religia persană şi a evreilor, din timpurile lui Cyrus
când, în cartea lui Daniel, el a primit o formă apocaliptică şi <
fost transfortnat în istorie universală în religiile postcreştine din
1
Orient, mai ales în sistemele gnostice .
"
Intre liniile foarte strânse ce constituie fundamental spiri-
tual, această concep~e importantă era pefect îndreptăţită la exis-
tenţă. Nu se putea p1me aici problema istoriei indier1e, nici egip-
tene. Te1·1nenul de istorie universală desemnează în gura cercetă­
torului Wl act unic, extrem de drairatic, al cărui decor este peisa-
jul cuprins între Elada şi Persia. El exprimă sentimentul cosmic
de un dualisn1 rigt1ros al orientalului, dar nu în polaritatea sa,
precum în 1netafizica contemporană, prin antiteza dintre suflet şi
spirit, dintre bine şi rău, ci în periodicitatea sa , ca o catastrofă
2

iminentă 111vârtindu-se între două epoci cuprinse între crearea şi

stărşitul universului, tăcând abstracţie de toate elementele ne-
fiy4te, P·~ de o parte de lite1·atura antică, pe de altă parte de
"
Biblie, de Cartea Sfăntă cum mai este ea r.Wl'Jscută. In această
imagine a urivei·sului, ''antichitate') şi ''epocă modernă'' apar ca

1. Windttbar.d: GeschicJ1te der Philosophie, .l 900, p.275 şi urm ..

"
2. In Not1l Testament, apostolttl Pavel reprezintă îndeosebi concepţia
polară, iar Apocalipsa mai ales concepţia periodică despre u11ivers.

33
o sinteză curentă între păgân şi evreu sau creştin, între 01nt1l
antic şi ori~tal, între statuie şi dogmă, între natt1ră şi spirit sub
formă temporală, deci ca o dramă a ni111icirii W10ra prin ce!elal-
1e. Trar1zi~a istorică poartă amprenta religioasă a unei învieri.
Ime:1gi11e li r11itată, fără î11doială„ şi întetneiată pe idei în întreginie
provinciale, dar logică şi perfectă în sine, rămânând legată total
de acest peisaj, de această colectivitate umană şi cu neputinţă de
dezvoltat 1n nlod nat1,ral.
,\dăugarea celei de a treia epoci ''epoca modernă'' a
noast1T! -·-- a introdus, în ace1stă imagine, pe pământul Occiden-
tului, o tendir1ţă motrice. Imagine~ orientală era staţionară, o
antiteză finită ce persevera în ecllilibrul ei, cu o unică ac~1111e
divină drept centru. Admisă şi îtnbrăţişată de o nouă categorie de
oalneni total diferită, aceasta ia pe neaşteptate~ fără a atrage
atenţia ast1pra unei atare schimb5ii, for 111a unei linii, pornind de
la Homer sau de la Adam~ posibilităţile au crescut de la apariţia
iudeo-europenilor, a omului paleolitic şi a on1ului main1uţă
pentru a urca sau a cobori„ pnn Ierusalim, Roma, Florenţa sau
Paris, după voia istoricului, a gânditorului sau a artistului care
interpretează imaginea trinitară cu o libertate neînfrânată.
Conceptelor co1'1pleme11tare de păgânism şi creştinism
le-a fost în acest fel adăugat conceptul definitiv de ''epocă
n1odemă'', care, prin definiţie C"nţine metoda şi care, trasă de păr
de la Cruciade, nu pare să mai admită o nouă extensie . Se crede
1

că fără ca să îndrăznească cineva să o spună, ceva a începtit

dinainte de antichitate şi de Evul mediu: un al treilea tărâm ce
ascillldea W1 paradis, un sztn1mu1n, tm ţel ultim, a cărui cunoaşte­
re exclusivă şi-o arogă fiecare, de la scolastică până la socialiştii
de astăzi. Cunoaşterea esoterică este la fel de comodă ca şi la fel

1. Ea este recunoscută în expresia disperată şi ridicolă de ''epocă

contemporană'~. .

34
de ra1ăgt1litoa re pentru autorii ei . Foarte s1n1pl 'J s-~1 : jer1ti fi c:at
se11sul w1iversuJui cu spiritul Occident11lui a~:l Cl:lll 3e ret](->(:t~ el
în n1i11tea w1ui occidental. Du;.1ă aceea, câţt\ 1a t11ari .~:J r 1c:•! r ~ ~ at•
extras virtll~ n1etafizice dintr-o sărăcie a sp1r1t ~ 1Jt11 , r1 ( t<::i11d \11
slăvi o schemă consacrată ~1nn se11.~11.~· 01111111111~„ t11rf a c. SL~llf111~~
unei c. ritici ~erioa ~e, ca ft2nd~1 n 1 ent al t111e1 fil0~cJ1i1 , ·1 cfl i11•~• 2- l
tot timpttl pe Du111.nezet1" prt~tinzâr1d c~" el este '1 •i.t •Jr· .t P' .:t~L-1
tmi ''ersal „,. Trinitatea mi stică a ·~'ârst c~Ior ofere(:i l 1"" ~1 t: ! ~,t · ~
11 1

gustul metafizic, o ant1n1e sedt1(„ţie. l-J ~rci I !' ~l r.1E'.:.. 1 , . , (lri<.t (?c· „ '
de educare a speciei umane„ Kant o d ~~~"',.,1ta;· ~a ldc ;1 dt l ib~J •t 1 ~„
Hegel o autorealizare a spiritt1l11i ut1i\/C:1 c.~~'l„ 1' ~1: 11. t1111~\ ~• i t~), 1
toti cei care au insuflat dattiltti ~bsol 1 1t ri· i1-< , l11tr~ \ ar·„1 · 1 .""i ~ 'N,
> ,

oarecare sen..; abstract au crezt~t că :

fo11ne1 fundarnei1tale i11 istorie.
Imediat, la încei)utttrile (:t1 lt~1r1i <JC~-:icJ 'r · •.t! ,, ~
rele Ioachin1 al Florelor, 111ort îri 12() :! l~ ;'tt11 [!"?~1 i ~ .i r .'l . ( '-
1

1ui l-legel, c„are den1ole"ză i1nag:nea ~ )Snl t\1 r1 11 11 · ~'> ~ > t „,

cti senti111 t"·1 1tul integral al gotîcclut l) l lf„ OJ)\111~, i ~ .
ele1nent, noul creştinisn1 al vremii rel igiei ~111ti.-:~'t tăt i1 ş. · ~ . r 1·1
Testan·1ent: don1nia Tată l ui , a Fit1l ui ~?1 i1 ct~ 1,1 Jl ti "'rtl J ,.
zdn.1ncinat până în adâ11<:ul suflett1lui pe cei 111a1 dt' sr::aJ l 1 ~1 ~." tl -
ciscani şi domirticani, pe Danle ş! pe Ton1a d' i' qt1int)~ e: 1}
tând o gâ11dire cosn1ică ce a plts pt1ţin câte pt1J111 stă 1 J 3 · 1 · i .c
gândirea istorică în cultura noast1·ă . l ,essi11g a ez1tat să '<1l1f ~ 1
(

doar tin1pl1l lui drept posteritate , opu11~~ndt1-l tin1purilo1 ~1r;t:r„e'I şi

2

a tnodificat această idee a doctrinelor 111istice ale secolL1lt1i X 1\/

111 a sa Ed1tcaţie a 11eam11l11i 0111enesc ( ct1 stadiile co1>ilă11e1,
adolescenţei şi ' n1aturităţii), iar Ibsen a dezvoltat-o î11 dr~1111a

1„ K . I?t1rdach: '"'Rejo1·n1ă. J?entlŞlere, ( Jman1sm'', 1918.• p.48 şi urtn .

2. Expresia ''cei vecJ1i'', în ser1s dualist„ se întâln·eşte deja la lsagug
din Porfiria (300 î.Ch.).

35
 .
J111pă1 ·ah1/ ş1
galileea11ul (oode gândirt..a gnostică este întrltchi-
pată de magicianu) Maxin1os) şi nu a depăşit-o cu nici 011 pas în
celebrul discurs de la Stockholm din I 887. Ideea de a scoate în
faţă persoana ca un fel de nor1nă definitivă este, în mod evident, o
nevoie a sentimentului de sine al occidentalului.
Dar opera abatelt1i Florelor era o priV1re mistică în inte-
riorul misterelor ordinii c-0smice a lui Dunmezet1. Opera aceasta
trebuia să piardă 01ice semnificaţie atunci când an1 ajuns să
facetn din ea o co11cepţie raţională şi fID1dan1entuJ unei gândi1i
şti iriţi fi ce. Este tocmai ce s-a 'intamplat mereu într-o măsură din
ce în ce 1na1 mare ÎnU1Jând din secolul al XVIl-lea. Dar aceasta
este o metodă fragilă în interpretarea istoriei universale şi anun1e,
--- a da frâu liber convingerilor religioase, politice sau sociale şi
a aborda în cele trei faze, de care nimeni nu. îndrăzneşte să se
atingă" o direcţie ce duce exact în punctul în care ne găsitn .şi
care impune, după caz, ca tnăsură absolută„ domnia inteligenţei,
omenia, fericirea celor mulţi, evoluţia economiei, luminile ra~u­
ru1, libertatea popoarelor, puterea asupra naturii, pacea universa-
lă şi alte idej de acest fel, un.o r milenii de istorie" despre care s-a
demonstrat că nu at1 cuprins sau nu au atir1s măsura exactă,
pentru că în realitate atunci se voia altceva decât voim noi acu1n.
"
''In viaţă, spune Goethe, nu aven1 alt scop evidet1t decât viaţa şi
nu un rezultat al acesteia.'' Prin aceste cuvinte se poate obiecta
împotriva tuturor tentativele celor care cred, ca nişte naivi, . că
rezolvă printr-un program enigma fo1111ei în istorie.
Toţi istoricii artelor şi ştiinţelor speciale, inclusiv econo-
111iştii şi filosofi.1, creione,ază aceeaşi imagine. Astfel este văzută
~'pictura'' de la egipteni (sau de la oamenii cavernelor) până la
''impresionişti., ''muzica'' de la cântJrile orbului H.omer până la
Bayreuth, ''sociologia'' de la lo„u1torii aşezărilor lact1stre până la
socialişti~ toate SJJlt văzute ca progresând rectiliniu, bazate fiind
pe cutare constantă, fără a lua în seamă posibilitatea unei limite

36
în dl1rata artelor„ lcgalt1ra lor cu tm peisaj sau cu c> categorie
un1ană dete1111inate, ale căror expresii sunt acestea, ·t11tand ţ)nn
u1mare că toate aceste 1sto1ii sunt o si1nptă adăugire extt.rioară a
unui ai1u1nit nu1năr de evolu~i parttLtttlare aJe unor arte particu-
lare, neavând comun înt1e c,le decât nt1n1ele ş~ r~teva elen1ente de
lchnică n1anuală .
Despre fiecare organism ştim că este determinat de
t.mpul 3ău„ de fom1a cie durata vieţii sale şi de fiecare din mani-
festările vii, condiţionate prin calităţ1le sţ1 ec.:iei din care face
parte. Nin1eni nu va crede că un stejar mi:enar a început să
\.;feds .::ă nun1ai de astăzi. Nimeni nu va aştepta de la omidă, pe
ca. e u vede cre~când zilnic, ca ea să co·nttnue să crească la feJ şi
"
pe3te a:li de zile. In această privtnţă fiec.are posedă cu absolută
certitudi(le sentimentul unei limite, care este identic cu cel al
fon11ei interne. Faţă de istoria civilik1~ei superioare şi de viitoa-
rele ei progrese se afişează, d~ contră, un optimism excesiv, ca
un f~l de dispreţ pentru orica1·e experienţă. istorică şi deci or-
f,arucă. Astfel încât fiecare '"'postt1le~z.ă''„ prin datele întân1plă­
toare ale momentului, o ''continuitate'' lineară complet neob1~nu­
ită şi nu pentru că o poate demonstra ştiinţific, ci pentru că o
doreşte. Aici contăm pe posibilităţile nelimitate„ scoţ3nd din
fiecare moment luat în considerare câte o teone infant11ă a con-
tinuităţii.
Dar ''omenirea'' nu are, într-o măsură mai n1are decât
fluturii sau orhideele, un scop, o idee, un plan. Mai degrabă,
''omenirea'' este W1 concept zoologic sau o vorbă goală . Îndepăr­
1

taţi fantoma aceasta din zona problemelor fo1111ale ale istoriei şi

veţi vedea apărând o mulţime neaşteptată de for1ne reale . Dom-

1. ''Omenirea ? Dar aceasta este o abstracţiune. Din toate tin1pt1rile~

n-au existat niciodată decât oameni şi nu vor exista niciodată decât
oameni'' (Goethe către Luden).

37
•

neşte aici o bogăţie, o profunzime, o emoţie organică 1m~~~1 ce a

fo~t esto111pa·tă până astăzi de câte un cuvânt sarcastic,
... o scl1emă
încremenită, şi niscaiva ''idealuri'' personale. In locul acestei
imagini monotone a istoriei universale în fonnă lineară, ce nu
poate fi tolerată decât închizînd ochii înaintea cantităţii st i vitoa-
re a faptelor, eu întrevăd spectacolul unor culturi grandioase, ee
cresc cu o putere cosmică de început de lun1e într-un peisaj fami-
liar, legate toate de aceste peisaje· în ·întregul curs al existentei
lor, imprimând fiecare o fonnă prop~ie su{?stanJei comune -
un1anitatea --- şi c.are are fiecare o idee a ei, pasiWlile, viaţa, vo-
inţa, sentimentul, moartea ei proprii. ·A ici există culori, nuan~
ţe, mişcări, nedescoperite încă de nici o cer~re a spiritului.
Există o creştere şi o îmbătrânire a culturilor, a popoa1~el61~~ ;.: ~ :
lin1bilor, a adevărurilor, a divinităţilor, a peisajelor, aşa cun1 ~
există stejari, pini „ flori, ramuri , frunze tinere şi bătrâne, dar ·nu
există o ''omenire'' care să îmbătrânească. Fiecare cultttră .are ·
posibilităţile ci e>i.')Jresive noi care gern1inează , se inaturizează şi
dispar fără întoarcere. Există multă artă plastică, pictură, ma-
tematică„ fizică, toate complet diferite w1ele de altele în natura
lor adâncă, fiecare având o durată lin1itată, fiecare .desăvârşită în ·.
sine, precum orice specie \1egeta1ă ar·e flori şi fructe proprii, feluJ.
ei propri11 de creştere şi îmbătrânire. Aceste culturi, naturi vii de
ordi11 superior, cresc într-o sublimă lipsă de griji, în ce p1iveşte
scopul lor, ca florile câmpului . Ca plantele şi animalele, ele apar-
ţin naturij vii aşa cwn o vede Goethe, iar nu naturii moarte a lui
Newton. Eu v'ăd . în istoria universală in1aginea unei veştlice for-
mări şi tra11sfo1111ări , a unei deveniri şi a unei pieiri miracttloase a
forn1elor organice. Istoricul de cabinet o vede însă sub fo1111a
lBlei ''tenii,,, pregătind fără încetare alte epoci.
Pe parcurs, seria ''antichitate-Ev me.diu-epocă modernă''
"
a sfârşit p1in a-şi epuiza efectele. ln ciuda îngustimii şi a sărăCtei
ftmdamentării ştiil1ţifice a istoriei, ea a fost totuşi singura filoso-

38
 -

•-

fie ce nu a foSt complet golită de filosofie şi care ne-a îngăduit să

ne ordonăm cunoştinţele: tot ce s-a clasat până astăzi în, materie
de istorie llll.Îversală îi dator~~ o parte din conţinut. Dar noi am
ajuns de mult timp la măsura semnificativă a secolelor care
încăpea cel mai bine în această schen1ă: Sporirea rapidă a ma-
terialului istoric, mai ales a celui ce este în întregime în afara
acestei scheine~· începea să cufimde imaginea într-Wl haos foarte
mare. Toţi istoricii ştiu şi simt acest lucru aceia care nu sunt
complet orbi şi pentru a nu fi victimele lmui naufragiu total,
ei se agaţă cwn pot de singura schen1ă ce le este cunoscută . ,
Te1111enul c1e·.Ev mediu , tipărit pentru prima dată în 1667 de
1

profesorul Horn din Leyda, este constrâns să acopere astăzi o

masă info1111ă în continuă extensie, care întâlneşte o limită pur
negativă în faptul că nu poate sub nici llll chip atribui identitate
'
celor două grupuri acceptabil ordonate. Nesiguranţa teoriilor şi r

aprecierilor despre istoria persană, arabă, rusă sunt un exe111plu.

Desigur, Qu se mai poate nega multă vren1e că această pretinsă
istorie a llll.Îversului, de fapt restrânsă la început la regitmea
Mediteranei orientale, este limitată ulterior, printr-o sclumbare
subită de decor, între migraţiile ge1111anice (eveniment ce nu are
importanţă decât pentru noi, fiind mult exagerat, având o semni-
ficaţie pur occidentală şi care nu priveşte în nici un fel cultura
arabă) şi între Europa centrală şi occidentală. Hegel a declarat
cu o mare naivitate că el nu ţinea seama de popoarele ce nu se
încadrau în sistetnul lui istoric. Dar aceasta nu este decât o
tnărturisire a unui om onest despre ipote~ lui nletodică, fără de
"
care un istoric nu ajunge niciodată până la capăt. In a,-:esf: sms se

l. ''Evul n1ediu'' este istoria regiunii unde domnea latina preoţilor şi

a erudiţilor. Prodigiosul destin a1 creştinismului oriental, care a ajuns
până în China prin Turkestan şi până în Abisinia prin Saba, nu intră
în vederile acestei '~istorii universale''.

39
 "
poate aprecia penuria lucrărilor noastre de isto1ie. Intr-adevăr
astăzi este o chestiw1e de tact istoric să ară~ care sunt carenţele
în cercetarea istoriei„ care sWlt luate se1·ios în seamă ş1 care sunt
cele ce nu contează. Ranlce este un bun exemplu.

Astăzi noi gândin1 la scară continentală . Numai filosofii

şi istoricii ignoră acest lucru. Ce semnificaţie pot avea pentru noi
conceptele şi perspectivele ce au preten~e de valoare urliversală şi
al căror orizont se opreşte la frontiera Europei occidentale?
Relativ la această temă, citiţi cele mai bune căr~ ale
noastre. CâP1 Platon vorbeşte despre umanitate, el îi vede pe
eleni opuşi barbarilor. Acest lucru corespWlde pe de-a înt.regul
n1odului aistoric al vieţii şi al gândirii antice şi , ctriar în aceste
condiţii, unor rezult.ate jtiste şi pline de sens pentn1 greci. Dar
când Kant începe să filosofeze asupra idealurilor etice, el afir111ă
valabilitatea principiilor lui pentru to~ oamenii din toate
timpurile şi de toate felurile. Dacă nu o spune în mod expres, este
pentru că el crede că a~est lucru este manifest pentru el şi pentru
"
cititorii lt1i. lJ1 Estetica lui, principiul pe care îl for111ulează nu
este cel al artei lui Phidias şi Retnbrandt, ci al artei în genere.
Fo11nele necesare ale gândirii postulate de el nu sunt totdeauna
cele ale gândirii occidentale. O privire asupra lui Ari ~otel şi a
rezultatelor esentialmente
•
difetite ale filosofiei sale ar fi arătat
existenţa unui spirit 11u tnai pl1ţin lim:)ede, dar difi~rit ca structu-
ră , care reflectează asupra lui însu şi Pentru gândi rea rusă cate-
goriile occidentale su11. i ;~ tel ft•'=" „t i :~:n e c:~ Şl c·ate:. „c 1i!e gândirii
1

c11ineze sau greceşti E.„l fn ~t..:i(1?'.,c. '~ „e·~ · ::! :.. ·:r.>l ~iră n r;.oţiun1l or
originare antice. f:stc la ft1 „ie .J: ~ · c ~ ,. (.â ţ ~ a ~~c·~ -:-1 i:u;~ t~11il or

40
rtJseşt1
1
sau indiene, iar pentru chinezul modem sau pentru arab,
a căror inteligenţă e complet diferită de a noastră, filosofia de la
Bacon la Kant nu are decât valoare de curiozitate.
lată ceea ce-i lipseşte gânditorului occidental şi n-ar
trebui să-i 1ipsescă toc111ai /11i: CWloaşterea caracterului istoric
relativ al acestor rezultate, ele însele o expresie a unei fiinţe
pa1·t1ci1/a1"e şi nurr1ai a acesteia: conştiinţa că valabilitatea lor
are ti1nitele necesare; convingerea că ''adevărurile imuabile'' şi
~"cunoştinţele eterne'' ale occidentalului nu sunt adevă1·ate decât
JJentru el şi eterne doar în cadiul imaginii lui despre cosmos;
datona lui este să le depăşească pentru a le căuta pe acelea pe
~1re on1ul altor culturi le-a dat la iveală cu o egală sigu1·anţă.
Toate acestea aparţit1 actului de realizare a Wlei filosofii a vii-
torului . Numai aceste Jucruri se pot nwni înţelegerea limbajului
fo1111al al istoriei, al universului vi11. Aici nimic nu este co11stant
şi general . Nu se va mai vorbi de fom1e ale gândirii, de regulile
tragediei, ,de dato1iile 5·tatului. Valabilitatea universală a unei
idei este o inferenţă totdeauna falsă a sinelui despre altcineva.
Mult mai suspectă pare această imagine în studit1l gân-
ditorilor occidentali moderni începând cu Schopenhauer; cei1truJ
de gravitaţie al filosofiei se mtrtă de la sistemul abstract la etica
practică, iar problema cunoaşterii este substituită cu cea a vieţii ,
- a voinţei de a trăi, de a fi puternic, de a acţiona. Aici ''omul''
nu mai este o abstracţiWle ideală ca la Kant, ci este omul real al
epocilor istorice, cel care se gtupează în populaţii civilizate sau
primitive pe suprafaţa pământului, care este chiar obiectul de
studiu. Acest lucru goleşte co1nplet de sens definiţia structurii

1. Cf. t. II, p 361, notă : pentru un nis autentic ideea fundamentală a

darwinismului este la fel de lipsită de sens ca şi cea a sistemului
copernician pentru arabi.

41
 conceptelor ultime prin schema antichitate-Ev mediu-epoca mo-
dernă, ctJ restricţiile locale de rigoare. Aceasta este problet11a.
Să ·pr1vim spre orizontului istoric al lui Nietzsche. Pe ce
temeiuri se sprijină la rândul lor conceptele de decadenţă, de
nihilisn1, de răsturnare a tutt1ror valonlor„ de voinţă de putere, ce
sunt adâ11c înrădăcinate în natura c1viliz.aţiei occidentale şi hotă­
râtoare pcr1tru analiza ei fără nimic altceva ? Pe romani şi pe
greci, pe Re11aştere şi pe Europa contemporană, adăugând şi o
privire grăbită şi piezişă asupra filosofiei indiene, prost înţeleasă,
- pe scurt, pe antichitate, pe Evul mediu„ pe epoca modernă.
• Vorbind ~·tricto sens11„ eJ nu a 111ers mai departe, iar alţi gânditori
ai ti111puJt11 nu l-au depăşit.
Ce raport are însă conceptul dionisiacului cu .. . viaţa lă­
witrică a chinezilor foa1te civiliz.aţi din timpul lui Conft1cius sau
cu viata unui american modem ? Ce înseamnă modelul supra-
omului pentru lumea Islamului ? Ş1 ce sens le va dn„ ca antiteze
creatoare, conceptelor natură I spirit, păgân I creştin~ antic I n10-
dem, sufletul unui indian sau al Wlui rus ? Tolstoi„ care 11eagă
din adâ11curile sufletului săt1 u111anitar lun1ea ideilor occidentale,
complet străir1ă şi îndepărtată„ are cu111va. de-a face cu ''Evul
n1ediu''„ cu Dante, cu/ Luther ? Sau un japonez cu Parsifal şi
Zarathustra ? Un indian cu Sophocle ? Iar Schopenhauer„ Co111te„
Feuerbach. Hebbel , Strinberg 2LJ oare un ori1-0nt intelectual 111ai
_ vast ? Toată psihologia nu are oare o senm1ficaţie pur occide11-
tală , în ciuda pretenţiei de universalitate a acesteia ? Ce comedie
în fetninismul lui Ibsen„ care ni se înfăt1şează şi cu pretenţia de a
atrage luarea aminte a întregii ~ „orneniri"'~ când fain1oasei Nora„
111are burgheză 11ordică al cărei orizont echivalează ct1 un venit
oe la 2000 la 6000 de n1ărc1 „ cu o educaţie protestantă ~ îi sunt
sub~titt1ite soţia lui Ce.z..ar, doa111na de Sevigne„ o japonezii sau o
ţărancă d111 Tirol ! lbse11 însuşi nu are însă decât viziunea or1-
zc:1tul tai cJ asei orăşeneşti 111edii de ieri şi de astăzi . Conflictele

42
 -

lui„ ale cărortemeiuri psihice datează can1 de 1a 1850 şi vor

stapravieţui abia până la 1950, nu SWlt nici cele ale claselor de
sus, ci ale celor de jos, cel mult ale oraşelor cu popula~e neeuro-
„
p~~r1a

Toate acestea sunt valori episodice locale, cel mai adesea

rrstr:lt1~c la 111tcl1ge11ta tnomentană a n1arilor oraşe de tip occi-
de11tal european, nicidecum nişte valori ''eterne'' ale istoriei ''uni-
versale'' Şi totuşi, când aceste valori ar fi existat pentru genera-
!11 Ic lt.11 lbset1 ş1 Nietzsche, acest fapt ar însemna toonai necu-
11o:işterea co11ceptulu1 de istorie lllliversală care desenmeaz.ă
11u o alegere, ci un tot şi nesubordonarea factorilor aflaţi 111
afara i11teresului tnodemilor, subestima~ sau neglija~ . Ori, toc-
111ai aşa se procedează în tnare măsură. Tot ceea ce Occidentul a
spus ş1 a gândit până acun1 despre problemele spa~ului„ ale
ti111pult1i, ale mişcării, ale numărului„ ale voinţei, ale căsătoriei „
ale prosperităţii, ale teatrului, ale ştiinţei, a rămas îndoielnic şi
insufic1et1t . 1)e11tru că s-a ţintit găsirea so/11ţiei în loc să se
accepte că 1nai 1nultor întrebăn le corespund mai 111ulte răs­
punsuri ., că orice problen1ă filosofică nu este decât dorinţa
refulată de a pri111i un răspuns sigur„ deja dat, că marile proble111e
ale timpt1lui n-ar fi considerate niciodată drept caduce şi că
trebuie deci ad1111s 1111 g111p de so/11ţii istorice determinate„ care
11un1ai 1i1 ansamb/11 pot debarasate fiind în apreciere de toate
raportutile particulare să dezlege marile enig111e. Pentru lll1
bun cunoscător de oameni nu ...există nici un punct de vedere
absolut exact sau absolut fals. ln faţa unor probleme la fel de
a11evoioase~ precu111 cele ale tin1pului sau ale familiei, nu este de
ajuns să examină1n expenei1ţa personală, vocea interioară, ra-
ţitmea „ părere::t străr11oşilor ori a conte111pora111lor. Astfel nu
a tlă111 decât ceea ce este adevărat pentru cel ce chestioneaz1i şi
p,ent1u epoca lt1i~ dar există şi alte proble111e. Apari~a altor ct1l-
tt1n vorbeşte t1r1 li111baj diferit. Pentru oameni diferi~ există ade-

'
43
 -

vă1uri diferite. Pentru un gânditor ele stu1t valabile ori toate, ori
niciunul . Se înţelege în ce măsură critica occidentală a tmiverst1-
lui poate fi lărgită şi aprofundată, în ce măsură, dincolo de relati-
vis111ul inocent al lui Nietzsche, rămân de elucidat problen1e„ ce
fineţe are sent11nentt1J formei, ce grad de încărcătură psihică, ce
renunţare la interesele practice, ce independenţă faţă de ele şi ce
vastitate a orizontului rămân de atins pentru a spune că s-a înţe­
les isto1ia u11i versată, univers1J.l-istorie !
'

Tuturor acestora, forn1elor arbitrare, înguste, exterioare,

dictate de dorinţe personale care le-<tu impus în istorie, le opun
fotrna naturală ''con1ercială'' a deverurii uhlversale, profund ine-
rentă devenirii şi ascWlsă numai privirii par~ale.
Eu fac acum apel la Goethe. Ceea ce el a denun1it natu-
ră vie şi ceea ce noi nun1im aici istorie wliversală este, în sens
foarte larg, ztnive14S-isto1„ie. Goethe care, ca artist, n-a încetat să
creeze viaţa, evolu~a for111elor. deveni rea, 11u creatul„ finitul de-
•
testa ~atematica, aşa cum o arată Wilhelm Meister şi Poe=ie şi
Adevăr. La el, Wliversul mecanic era opus wliversului organic,
natura moartă naturii vii, fom1ula formei . Fiecare rând pe care-l
scria ca fizician trebuia să arate imaginea în devenire, ''tiparul
•

fonn~i ce se dezvoltă în viu''. A retrăi prin sentiment, intuiţie,

comparaţie, certitudine lăWltrică nemijlocită, imaginaţie exactă
şi sensibilă: aceasta a fost metoda lui pentru a-şi apropia misterul
fenon1enuJui în mişcare. Ea este metoda cercetării istorice în
general. Nu există alta în afara ei. Această privire divină I-a
făcut să rostească, în seara bătăliei de la Valmy„ în faţa focurilor
de tabără, cuvintele: ''Din acest loc şi din acest moment încq>e o
nouă epocă în istoria lumii şi voi puteţi zice că aţi fost de faţă''.
Nici W1 general, nici W1 diplomat, fără a mai vorbi de filosofi, nu

44
„1 s1111t1t
•
devenirea istoriei într-o 1nanieră directă . Este cea mai
proftmdă judecată ce a fost fon11t1lată asupra unui important
e,„enin1ent istoric chiar în momentul când acesta era în curs de
desfăşura re.
Şi aşa ctun Goethe a pornit de la frunză pentru a u1111ări
ţ,.'\·ol tt~a fonnelor vegetale, geneza vertrebratelor, fo1111area stra-
t 11 1l,)r geologice, destinztl natu1'ii, nu cauzalitatea ei, tot aşa

trebuie studiat limbajul for111al al istoriei umane, structura ei

periodică 4 logica ei organică, plecând de la abWldenţa de fapte
~>,, 111~ul~1re ce se oferă sin1ţurilor.
Odinioară omul se număra printre mulţin1ea organisme-
lor de pe faţa pământului . Constituţia anatomică, fiziologia, feno-
111et1ele sensibile aparţin în întregime unei unităţi superioare. Nu
t~l ...„l„lll l~,cepţle decât aici, în ciuda afinită~i ce se simte în proftm-
zi111e i11tre destinul plantelor· şi destinul oamenilor temă eternă
a oricărei creaţii lirice şi în ciuda asemănării oricărei istoni
1
1111 .11 l1:.' ct1 cea a oricărei alt grup de fiinţe vii superioare ten1ă
a 11er1un1ăratelor poveşti, fabula~i„ legende. Vre~ să face~ o com-
para~e ? Faceţi să acţioneze în profunzime, cu toată puritatea,
wi1versul ct1ltural un1an asupra i rnaginaţiei, fără a-1 constrânge
să intre într-un siste111 preconceput: veţi vedea în cuvintele
t1r1ercţe. credinţă, n1aturitate, declin, pe care le-aţi folosit regulat
astăzi 111ai mult ca oricând în exprimarea voastră, despre societa-
te~ morală sau estetică, nu numai judecăţi de valoare subiective şi
persor1al interesate„ ci şi denumiri final mente obiective ale Wlor
stări organice. Aşezaţi cultura antică fenomen în sine desăvâr­
şit . 111aterie şi for1nă a sufletului antic, în faţa culturilor egiptea-
nă, indiană, babilonia11ă, chir1eză, occidentală şi căuta~ ceea ce
au tipic destinele schimbătoare ale acestor mari entităţi şi ceea ce
este necesitate în abundenţa fatală de evenimente neprevăzute:
atunci ve~ vedea derulându-se imaginea istoriei universale care·
ne este familiară nouă, oametli ai Occidentului, şi numai nouă .

45
•

10

Dacă de aici revenim la problema restrânsă, ar trebui

111ai întâi cercetată n1orfologia situaţiei europeano-americane,
ini~al din Occident, între 1800 şi 2000. Vom avea de definit
timpul acestei epoci în înt-reguJ culturii occidentale, sensul ei
fiind un capitol de vtaţă existent cu necesitate sub o fo1111ă ori
alta în fiecare cultură~ vom avea de definit semnifica~a sin1bolică
organică a limbajului e1 fon11a1 în politică, artă, societate şi în
lucrările spiritului.
Un studiu comparativ pern1ite cunoaşterea ''sin1ultanei-
tăţii'' acestei perioade cu elenismul„ în special a apogeului ei
efen1er reprezentat de războiul mondial cu trecerea de la
perioada ele1listică la perioada romană . Ro1nanismz1/, cu sin1ţul
foarte ascu~t al realităţilor, litJsit de gen1t1, cu barbaria„ cu disci-
plina sa practică, protestantă, prosacă, ne va oferi întotdeauna
nouă, li111ita~ 1nereu Ja comparaţii, cheia enigmei prop1iului
viitor. Gr·eci şi ,„oma11i prin aceasta se distinge şi destin11/
pf;' ca1·l' l-a1n av11t de cel care este in1i11ent. Fiindcă a111 fi putut şi
ar ·fi trebuit să găsi1n în ~'antichitate'' o evolt1pe pentru care a
11oastră este un panda11t perfect„ diferit î11 toate aspectele exteri-
oare„ dar absolut asen1ănător prin impulsul intern care duce n1a-
rele organ1s111 către propria împlinire. Am fi descoperit, trăsătură
cu trăsătură„ de la ''războiul Troiei '' şi de la Cruciade" Ho1ner şi
Câ11tec11l Nibe/11ngilor, trecând prin doric şi gotic, dionisiac şi
Renaştere„ Polyclet şi Sebastian Bach, Atena şi Paris„ Aristotel şi
Ka11t„ Alexandru şi Napoleon„ până la stadiul cetăţii cosmopolite
şi al imperialismului celor două culturi, un perpetuu a/ter ego al
propriei noastre realită~ .
Dar interpretarea i111agi11ii istoriei aRtice care 11e-a slujit
aici ca flllldament„ cu ce părtinire n-a fost ea 111ereu atacată ? Ce

46
vanitate ! Ce părtinire ! Aceasta pentrt1 că ne simţi1n rude prea
Jprop1ate...
„„ale celor vechi'" cărora le-a111 uşurat nemăsurat sar-
cina. 111 asemănarea exterioară se află pericolul îr1 care eşueaz.ă
to~te cercetările asupra ant1chită~1 , din clipa când am trecut de
la identificarea şi de la clasificarea magistrală a săpăturilor la
interpretarea teoretică. O prejudecată tabu, ce ar trebui să sfâr-
~cască prin a fi distrusă, vrea ca antichitatea să ne fie o rudă
apropiată lăuntric, pentru că noi suntem prezumptivii ei discipoli
A

~' (Op11 . pentru că am fost efectiv adoratori ai e1. Intreaga activi-

Late religioasă şi filosofică, artistică şi istorică, socială şi critică a
secolt1lt1i XIX era necesară nu pentru a ne învăţa să înţelegen1
111 ~tăr ş1t teatrul lui Eschil, doctrinele lui Platon, Apollo şi
Dionysos„ statul atenian, puterea imperială romană, de care SWl-
ten1 foarte departe, ci pentru a ne face să simţim în fine imensa
distanţă care le înstrăinează şi le îndepărtează, dista11ţă mai
:>t 1~111c poate decât între zeii mexicani şi arhitectura indiană.
Ideile noastre despre cultura greco-ron1ană at1 planat
lotdcaw1a l11tre două extreme Wlde, fără excepţie, sche111a
antichitate-Ev 1nediu-epoca modernă a dete11111nat de la primul
co11tact perspectivele tuturor ''pozi~iJor'' . Unii oameni din viaţa
publică„ n1ai ales economişti , politicieni, jurişti . găsesc 4. ' ome-
11i rea actuală '" într-un progres n1ai n1are„ o apreciază foarte n1ult
şi o folosesc ca etalon pentru tot ce a precedat-o. Nu există un
partid 111odem care să nu fi ''apreciat'' deja în activitatea lui
principiile lui Cleon, Marius, Ten1istocle„ Catilina şi ale grecilor.
i\.l~i, artişti , poeţi , filologi„ filosofi, nu se sin1t acasă nici acum,
deci se retrag în cutare sau ct1tare trecut istoric, iau pozi~e şi iz-
gonesc prezentt1I ca dogn1atisn1 absolut. Primii văd în elenism un
fel de ~'eu 11u SW1t încă acolo''„ ceilal~ în epoca modernă ·un "'eu
deja nu n1ai sunt acolo'', 1nereu impresionaţi de imaginea istorică
lineară ce uneşte cele două epoci.

47
 ,..
ln această antite.ză se întâlnesc cele două suflete ale lui
Faust . Pri111ejdia celui dintâi este deşertăciunea inteligenţe1 Din
tot ceea ce a fost cultură şi reflex al sufletului antic, ele 11t1 111a1
~n în n1âini decât un fascicul de fapte sociale, econo111ice„ politi-
ce, fiziologice. Restul capătă lll1 caracter de ''consecinţă secun-
dară'', de 'reflex'', de ''acompanian1ent''. Despre preponderenţa
4

1nitult1i în coru1ile lui Eschil, despre vigoarea pătnânteană în

plastica greacă cea mai veche şi în coloana dorică_ despre
ardoarea cultult1i apolli11ic, despre proft1nzi111ile, î11c.:ă ren1i11iscen-
te, ale cultului imperi·aJ la romani, nici cele mai 111ici t1r111e în
cărţile lor Secunzii, ron1antici întârzia~ în cea r11ai mare parte,
prect1n1 cei trei profesoti din Bâte: Bachofet1. Burckhardt„
Nietzsche, sucombă Sltb ameninţarea pericolului oricărei ideo-
logii . Ei se pierd în zonele ceţoase ale tinei anticl1ităţi ce este un
si111plu reflex al 111entalităţi1 lor, fiziologic constituită . Ei arată
î11credere în fragn1er1tele de literatură veche, d~tr niciodată cultura
n-a fost atat de prost repreze11tată ca de tn.arii scriitori. Alţii se
1

sprijină t11ai 111ult pe ur1ele st1rse n1a1 prozaice~ inscripţii, n1onede„

docu1ner1te juridice, pe care Bt1rckhardt şi Nietzsche le-au dis-
preţuit prea n1uJt„ spre paguba lor asu1nându-şi literatt1ra
tradiţională , adesea cu ttn sens n1inin1 al adevărul11i şi al realită­
ţii . Astfel, chiar din cauza fundan1entării critice diferite„ ei nu

--------------
I. Alegerea cresto111aţiiJor este decisivă„ nt..!f1111d depe11dentă 11t1111ai de
11azard„ ci de o tendinţă fu11da1nentală. .L\.tic1s111t1I din epoca lui
At1gt1st~ obosit„ steril, pedant„ trăind î11 trecL1t, a creat co11ceptul de
('/CM'Jl'i şi a ad111is ca atare u11 foarte 111ic gn1p de autori greci până la
Platon. Restul„ între care bogata literatură ele11istică î11 totalitate„ a
fost respins şi pierdut î11 î11tregi111e. Acest grup„ datorat preferinţei şi
gustului ta nor profesori , care a fost co11servat în cea 111ai 111are parte, a
fost apoi deter111inant pentrtl i111agi11ea ideală a ''anticl1itătii clasice''
Ia F1ore11ţa„ ca şi î11 scrieri le ltti W i11ckelma11n„ Holderti11„ Goetl1e şi
cl11ar N ietzscl1e.

48
t-11.ti e~1 l : ~~1 se i~1
ir1 setios. Nu ştit1 ca Nietzsct1c şi Momn1se11 să-şi
11 acordat vreodată tJt1t1l altuia cea 111ai mică ate11tie. ,
Nici ur1ut tll Cl celălalt r1-a atins î11să altitudinea de unde
pLtle<.1 să c.ic1111111e această antiteză şi să o poată redt1ce la zero ~
}\ir· r ;_t \.c tl)t u~1 i1t1 era 1111pos1bil. \el ce se răzbt111ă aici este prin-
c1p1ul cauzaltt5ţii pentru că a fost transferat din domeniul ştiinţe­
lor r1atun1 1r1 cel al cercetării istorice. Se ajunge inconştient la w1
pragmatism de suprafaţă, prin imitarea itnaginii cosmice din fizi-
c.ă fără a clasifica li111l)~jt1·1 fo111#1al al istoriei „ care are o stn1ctură
foarte diferită . Nu s-a găsit nimic ma1 bun pentru a supune masa
info1111a~ei isto1ice u11ui studiu orgaruzat şi aprofundat decât
tratarea w1ui complex de fenotnene ca primare. ca o cauză, ş1
subordonarea altora considerate ca secundare, ca nişte efecte sau
cor1secinţe Pragi11aticii 11u au fost singurii care au căzut în cursă~
ro111anticii au avut aceeaşi soartă, pentru că istoria nt.1 s-a relevat
în faţa privirii lor visătoare cu logica ei prop1·ie„ iar nevoia de a
defir1i o necesitate 1111ane11tă, cu o existenţă sensibilă, era puterni-
că~ precun1 Schopr11l1at1er, care întoarce spatele istoriei în gene-
ral, pierz.ând once spera11ţă .

11

Să
spunen1 de-a dreptul că există o 1nanieră materialistă
ş1 o manieră idealistă de a vedea antichitatea. Partizanii celei
dintâi declară că coborârea tmei pante are drept cat1ză urcarea
celeilalte. Ei de111onstrează fără îndoială, într-oo mod
peremptoriu că regula aceasta nu admite nici o excepµe.
Astfel, la ei regăsim cauza şi efectul şi, fireşte, faptele sociale şi
sexuale, î11 orice caz pur politice, reprezintă cauzele, iar faptele
religioase, spirituale, artistice, efectele (atunci când materialis-
n1ul adn11te totuşi pentn1 cele din u11nă denumirea de fapte).
lnv·ers„ partizanii idealismului demonstrează că urcarea unei pan-

49

J
te are drept cauz.ă coborârea celeilalte şi o dovedesc cu aceeaşi
exactitate. Ei se pierd în culte, mistere, rituri, în secretele ascunse
printre rânduri şi judecă VIaţa trivială de toate zilele„ consecinţă
penibilă a im-perfecţiunii păn1ânteşti , den1nă abia de o privire
piezişă . Atunci lanţul cauzal se zăreşte distinct şi fiecare susţi11e
că celălalt nu vede ori nu vrea să vadă coeziunea n1anifestă a
lucrurilor şi sfărşeşte prin a-şi acuza adversarul de orbire, de slă­
biciune, de idiotenie, de absurditate sau frivolitate, de filistinis111
~

vulgar, tăcându-le ciudat sau original cu orice preţ. Partizanii

ideilor, ai ideologiei„ se sirnt ultragiaţi când li se vorbeşte cu
seriozitate de proble1nele financiare la elet1i şi în locul oracolelor
absconse ale Sibylei din Delphi li se dezvăluie vastele afaceri
bancare la care se pretau preoţii de la Delp~ folosi11d tezaurul
te111plului . Politicianul însă râde de cei ce-şi consu111ă ad111iraţia
pentru formulele sacre oii pentrt1 veş111it1tele . efebilor atici , în loc
o
să sctie despre lupta de clasă în a11ticl1ltate .carte î111podobită CLl
belşug de vorbe n1ari, cun1 se obişnuieşte astă~
Primul tip este deja prefigurat în Petrarca. Acest tip a
creat Florenţa şi Wein1ar, conceptele de Renaştere şi de clasicis111
în Occident. Al doilea tip se întâlneşte ·ta mijlocul secolultti
XVII, la începuturile politicii civilizate şi ale econo111iei 111ond1aJe
a oraşelor„ deci tnai întâi în Anglia (Grote). "l_n fond, acestea sunt
conceptele de on1 civilizat şi de om cultivat opuse aici, o opoziţie
profundă şi foarte umană care face sensibile~ dar şi esto111pea:ză
lacunele ce/o·r doi1ă pW1cte de vedere.
Sub acest aspect 111atenaliştii procedează ca şi idealiştii .
De ase1nenea, fără ştire sau intenţie~ ei au făcut în aşa fel ca să le
depindă cunoaşterea de dorinţă . De fapt, toate spiritele rnai in1-
portante, fără excepţie, au căzut în genunchi în faţa imaginii
antichităţii, renunţând în acest caz unic la critica excesivă . Cer-
cetările asupra antichităţii s-au împiedicat totdeauna în libertatea
şi în forţa lor de llll soi de spain1ă sacră ce .Ie-a întunecat rezulta-

50
 -

-
tele J11treaga istone nu cu11oaşte alt exe1nplu de cult.atât de pasi-
011at închinat de o ct1ltură n1e111otiei altei ct1ltt1r1 . Faptul că anti-
cl1itatea a fost ideal legată de epoca 111odemă printr-un ''Ev
111edit1„„ ce se întinde de-a lungul llllUÎ n1ileniu întreg de istorie
pt1~n explorată„ aproape dispreţuită„ nu este o expresie a acestei
devoţiuni chiar din epoca Renaşterii ? Noi ceilalţi„ europeni din
Occident, am sacrifiţat ''anticilor'„ puritatea şi independenţa artei
r1oastre„ interzicându~ne orice ac~t1ne înainte de a arunca o privi-
re în diagonală spre ''sublin1ul 111odel": am transferat de fiecare
LiJtă prin gând„ p1in. se11timent„ în imaginea ce ne-o făurisem
despre greci şi ro111a.~i„ dorinţele şi visurile cele n1ai intime ale
r)roprit1lui nostru suflet. Un psiholog al spiritului va povesti într-o
zi 1stona acestei iJuz1i fatale --- a ceea ce noi„ încă din perioada
_:;c)t1cL1ltt1. a111 ad1111ra~ ca apar~11ând antichităţii . Puţine lucrări ar
fi 111ai instructive p~ntru a înţelege din interior sufletul occidental,
de la î111păratt1l Othon al 111-lea'I pri111a victimă a spiritului •

111er1dional „ până la Nietzsche, care a fost ulti111a .

Goethe vorbeşte cu entuzias111„ în a sa Călăto1"ie in
lta/1a„ despre arhitţctura lui Palladio„ faţă de care se remarcă
Jstăzi o atitudine foarte sceptică„ din pricina stilului rece şi aca-
de1nic. Apoi" el viz1tează Pon1pei şi nu-şi ascunde decepţia, căci
11t1 resi111te decât o ~'i111presie stranie, aproape penibilă"' . Ceea ce

el spt1ne despre ten1p·lele din Pon1pei şi din Segeste„ capodopere

Jle artei elene„ este confuz şi nesemnificativ. Evident, el n-a recu-
11osct1t a11ticl1itatea atu11ci când ea i s-a înfăţişat în toată opulenţa
ei 111aterială . Cu el lucrurile stau însă la fel ca şi cu toţi ceilalţi.
Toţ1 se feresc foarte tare să observe prea multe elen1er1te a1e anti-
chttă~i pentru a-şi salva astfel imaginea lor, interiorizată deja.
·~,t\.nticl1itatea '' lor a fost de fiecare dată fundalul unde şi-au
disin1t1lat un ideal de viaţă pe care ei singuri îl creaseră şi-l hră-
11iseră cu partea cea 111ai bună a sângelui lor, un rezervor pentru
propriul se11tin1ent co~n1ic'I o fantomă, un ideal . Ei se dau în vânt,
. '
.

51
în c<.'rCttr11e literare ş1 î11 saloanele de poezie„ dt1pă descrierile
î11drăzi1eţe ale vieţii dir1 111a1ile oraşe antice făcute de Aristofan„
JLJve11aJ , Petro111us, î11 care se văd murdăria şt plebea din sud,
scandalt1rile, violurile, pederaştii„ curtezanele, ClJltul falie, orgiile
cez1r1lc>r, aceleaşi porţiuni din realitate surprinse în oraşele di11
.1t1r le sta111esc lan1enta~i şi grimase~ făcândt1-i să se ciea deopar-
te_ ··111 oraşe 11t1 este bine să trăieşti : aici se intâlnesc tnult prea
rnul~ ag;t<1tori' Aşa grăit-a Zarathustra ! Ei glorifică gând1rea
1
•

politică 3 ro111anilor~ dispreţuind ideile politice care în zilele

noastre atJ legătt1ri cât de t11ici c.t1 treburil e J)Ul)lice. Există o
c=itego11e de ct1getăton pentru care .di terenţele î11tre togă şi lJal-
ton, i11tre circul bizantin şi tribt1nele englezeşti din Hyde Park ~
între drt11nurile n1ontane antice şi căile ferate tra11scontinei1tale„
î11tre trirer11e şi vapoarele cu ~1tlt1ri ~ între i311cile ro111a11e şi
ba1onetele prusace, respectiv ca11all1I de Suez„ chiar dacă ,:-t<~esr;-~
<1r fi fost co11struit de un farao11 sau de tt11 ir1giner 111odem t)(}Se<iă
virtuţi 111agice care adorr11 irezistibil or1ce privire liberă . Ei nt1 ar
aci111itc că C.) 111aş1nă ct1 <lbt1r1 este sitnbolul w1ei JJas1uni 0111t~eşt ~
i l expresia t1r1ei energii sp1ritt1ale, r1un1a1 dacă 1t1\ e11taioruJ ei ar tî
1

ct1mva Heron din i\lexandr1a. Ar ac.uza de bJasfen1ie pe oricine

le-ar \ 0rl)1 cie î11că1zire cet1trală sau (je calitatea cărtilor Ja rc..1-·
1
~

111ar11„ ir1 lo\.· \.ie cu1tt1l l\,1arii l\'lun1e de pe r11t1ntele Pessin1us.

~Iţii nL1 văd i11să n11nil~ în ~) flIS . E1 cred că au ept11zat
ese11ţa acestei cultt1ri , atât de străir1ă de 11oi „ c.ând vorbesc despre
g reci cJ despre sosiile lor ~ deducţiile iot tlll dei)ăşesc 111ciodată tin
siste111 de si11ulitudirli ce 11u ating nici 11aăca1 în treac.ăt suflett1l
a11ticilor Ei nu se îndoiesc deloc că te11neni precu111 rcpt1blică,
libe1tate, proprietate, desemnează acu111 ca şi atunci, r11şte lticruri
ce 11u au între ele o afi11itate cât de inică . Işi bat joc de istoricii
dir1 \ Ten1ea l'llÎ Goethe şi de naivitatea cu care aceştia iş1 etalează
1

idealul politic îr1 lt1crările de istorie 'tnt1că. sau de entuzias1ntil

111a11ifestat în apărarea sau acuzarea lui Lycurg, Brutus, Caton,

52
(;ceru ~ :\.ug t1st . (~~ :~~.„ ·~~ţ ;'..1..-;t itlsâ i11capabiJ1 să scrie w1 capitol
fără J tia îr1 \1leag partidul cărt1ia îi aparţi11e gazeta de dimiJ1eaţă
; :1 care colaborează D~ alt1t1i11teri„ pt1ţi11 contează dacă privitn
t recutt1l ct1 or:h1 t i 1..Ji r)t,, ~ (")t1i'
1otte
- sat1 ai 1u1 Sancho Pat1za: nici
• !. :il
1 j:r1 cclf'l :ioui t"âl nu duce la ati11gerea scopului . La u1111a
t1r111ei , fiecare ş1-~1 Îrigădt1it să scoată în relief partea din antichi-
tate care, din î11tâ111pJare, răspt1nde cel n1ai bine convingenlor şi
l)5rer11or per~onaJc "11etzscl1c --- Atena presocratică'\ eco110111iştii
t ·„ •1· >(tti:, t;ien1~f i('~l ! 'l)lit1c1e111i -- - Ro111a republicană _ poe~i

--- epoca 11npe1iaJă .

Trebt1ie Sf)\JS c~ teno1net1ele rel1g1oase satr estetice prece„
rl~ 1°f'r' ;1 ~ ·_„„r1c·I ~ - \t.lt !:1lc.) s~1t.1 cc.or1on1ice ') Nt1.• 11tJ ex1stă r1icî antece-
. ·.i :· . _-~ '- ' )11se.c1tl!a . Cel ce a aJt111s la o libertate absolută a
abordării 1111 găseşte d111colo de tot1te 111teresele personale, de
orice fc·l .t . ri. ruc1 depc11de11ţă . 11ic1 pr1or1tate„ nici relaţie de la
i "111ză l~ !'fCl"'t . în ge11craJ t11c1 o cieosebire i11tre \1alo~lrca ş11mpor-
,,11~l1 :: 1JJ ' t.:l·'~ ( c~e~1 ce conferă 1111po11anţă 11ecărt11 fapt part1c11lar
este pt11itatea 111a1 111uJta sa11 111a1 pL1ţ111ă ş1 forţa r11ai 111are sau
.-., 1 11• 'l~l ' 1~ 111t1ajtll t iJ tor111al „ pL1tcrca sa de si111bol1zare„ di11colo
~il l.ii llc· ~1 lic 1ălt_ 1113reţ1a ş1 _tos111c1a . ut1l1ta1isn1LJI ş1 idealis1nul .

12

llr1\1t i11 ~1 cc3st8 1\1111111ă „ decl111ul Occidentt1Jt1i nt1 în-

~r<1 11111ă 111c1 111ai 111t1Jt 111c1 111ai pL1ţi11 decât p1„o!Jlen1a c1\ 1ili=aţiei .
:.\1ct 11e atlă111 111 t:1 •tJ t111c1~1 d111 cl1csti Ltni 1e fundan1entale ale
i t1treg1 i i -.,t 01 t i 11\()(i er r1e Ce este c1\·ilizaţ1a prt\~tă ca o conse-
'--

:: 111ţă orµ~1r11cn ş 1 log1l:â :l t111e1 cultt1r1 ~ ca l111pl1111re şi sfâ rşit al

acesteia .'
Fiecare ct1ltt1ră :irc pro1Jtia ei Clvil1zatie. Pe11trt1 pr1111a
oară acea st~ di stt r1cţi C' v~1gă de pâ11ă act1111 . dese111natj prin cei
doi tf~rr11c11i„ L't.l iz etic) este acceptat3 ir1 se11s periodic, pentrt1 a

53
 expri111a () succes1 t111c or.l!.~-1 1 11că r1 .~t1roasă ş1 11ecesară . Civil1Z<1ţ1a
este dest1111ţ/ i11e\·1t~1l1il al cultt1r11 . :'\ici este atins apogeul, de
unde prob1e111ele L1lt1111e cele 111ai abru~1te ale t11orfologiei istoriei
pot ptimi soluţia (" ivilizaţ11le sunt staditle cele mai superficiale ş1
1nai artificiale pe care le poate at111ge () co111L1n1tate utnană supe-
rioară . Ele reprezintă tin sfârşit~ ele t1n11ează devenirea ca de-
ve11it, ca existent, ur111ează viaţa ca 111oartc, evolt1~a ca încrerr1e-
n1re, peisajul şi copilăna spintult1i , VJzibile în doric şi gotic. ca
î111bătrânire a spiritt1lui şi ca n1etropolă 11ietrificată . Ele repre2111-
tă un soroc irevocabil „ dar la care se aju11ge î11totdeauna dintr-o
proft1ndă necesitate
Nu111ai astfel se va întelege , ..... că ro111anul este s11l·ceso1·11/
elenult1i . Nun1ai astfel se poate ~1ri\11 antichitatea târzie într-o
lltmină ce-1 trădează secretele cele 111a1 1nti111e. C'ăc1 ce poate să
11e spună faptt11 --- contestal)il 11t1111a1 prin vorbe lips1te de
conţi11t1t - că ro111a11i1 erat1 l)arbar1„ barbari care 11u precedă „ ci
î11cl1e1e o 111are civilizaţie ? Fără spirit, fără fijosotie, fără o artă
proprie, J~~c.1ţi fără jenă de succest1I ~>ractic„ ro111an1i se 1idică
precu111 c' l)arieră î11tre ct1ltura g1cacă şi 11cant. l111ag1naţ1a 101
care v1~1 11u1nai practica ei posedaL1 un drept sacru ce regla
raportL1r1le între zei ş1 oa111eni ca între 111şte persoar1e part1ct1lare„
ctar 11u aveau 11ici 111ăcar o legendă di'v'1t1ă de origine proprit1 z1 s
ro111 a11ă - este o trăsătură 11eîntâl11ită 111căieri la ,t\.tena . Suflet
grec şi inteligenţă ro111ar1ă -- tată desi1re ce este vorba .Acesta
este şj d1fere11ţa întrt.~ ct1ltt1ră şi c1v1li~1ţ1e. L11crul acesta ntt este
acJ evă rat decât pe11t rt1 a11Li ~~h1tat e Ti~ltil spi ritt1al pt1temic, 1ipsit
i11 î11treg1111e de 111etatiz1 că ~1J) 3rc Î11 să 1r~ ereu El ţ111e în n1âini
dest111t1l spiritual şi 111at cr1a i .Jl fi rc~rei perioade târzii Acesta
~-a exersat în i111per1al1s111t1I l;c-tl Hlf)111a11„ egiptea11 , 111dia11, cl1i11ez.
"
ro111a11. ln astfel de perioade bud1 s111t1l~ stoicisn1t1l„ socia1is111 ul
s-au 111att1rizat şi au ajw1s la sta(iit11 dr doct1ine 111ond1ale defir11 -
t1ve . i11 stare să înflăcăreze îr1că şi să tra11sfor111e odi111oară î11

54
••
,:,L1bstar1ţă , î11 proftu1z11ne. Litl :;rup u11 1. 1 1 ~ pe cale de dispariţie .
\1\~11z..c.1ţ1a p111Aă„ in stare de fapt istor1c , \...<J11stă 111 ex1Jloatarea
~ i cptată a fon11elor ajt111se i11 faz3 a11organ1că ş1 111oartă
Trecerea de la cultL1ră la c1vil1zatie se realizeaz.ă î11 anti-
~

\.~l11tJtc in secolul IV „ iar in Occident îr1 secolttl XIX De acun1

i11a1nte 11t1 se 111ai iau 111ari decizii spirituale ca !'11 t1111pul n1işcări1
<)rficc sau al Refor111ei i11 ~'lt1111ea î11treagă„ ' ~ unde nu se află„ la
ur111a ur111ei„ nici 111ăcar ur1 singL1r sat 111signifiant„ ci in tre1 sau
patn1 n1ari nletropole care au înghiţit toată substanţa istoriei ş1 în
faţa cărora î11tregt1I peisa.J al t111e1 cultu11 decade la rangul de pro-
vtr1cie~ căreia „ la râ11dt1-1 ~ 11t1-1 ră111â11e decât să 11rănească metro-
~)olele ctt tot restttl celor 111ai bt111i oa111e11i a1 e1 . Metr·op<Jla şi
pr0\/1nc1a concepte t\.111da111entale ale oricărei civiliza~1 -··
deten11ină apariţia u11e1 proble111e for111ale de istorie„ con1plet
not1ă „ aceea că noi cont111t1ă111 să trăi111 astăzt fără a sesiza câtt1ş1
'

de pt1ţ1n i111portanţa ei . lr1 loctJ1 t1t11versult11 t1n orc1.ş, un 111111ct

L111de se conce11trează i11treaga viaţă a u11or regiuni înt111se~ în
t1111p ce restt1l se ofileşte , î11 locul w1ui popor cu bogate for111e
cultt1rale, care a crescut pe un sol fertil , iată-i pe noii no1nazi, pe
Joct1itorii paraziţi ai 111arilor oraşe„ pe oa111e11ii unei realită~ des-
pL11ate„ fără tradiţie~ îr1ecar1 în 111asa i11fon11ă şi agitată„ fără reli-
gie„ i11teligenţi„ sterili , urând di11 adânct11 lor spiritului ţărănesc
(ca şi 11obleţea pă111ântea11ă a cărei expresie st1perioară este aces-
" ..,,, „ • '-"" · • ...,,

ta) ce 1nseanma acest pas gigantic catre anorganic, catre

sfărşit ? L-au tăcut Franţa şi Anglia, iar Gem1ania este pe cale
să-l facă. După Siracuza, Atena, Alexandria~ vine Rorna . După
Madrid„ Pa.ris„ Londra„ un11ează Berlin şi New York. A deveni
provi11c1e este destinul u11or regiuni întregi din afara razei u11uia
di11 aceste n1ari oraşe„ precun1 odinioară Creta şi Macedonia, iar

55
astăzi nordul scat1dinav
1

Odinioară se dădeau ade\„âra1c bâtal11 pentru filndamen-

tarea ideti unei epoci ş1 lupta se angaja pe tărân1t11 t)roble111elor
n1etafizice puse pri11 dog111ă şt Clilt i11trc ~µrritul păn1ântear1
ţărănesc (nobilimea ş1 clerttl) ş1 spi11tL1J '"'n1011de11'' al patriciatului
vechilor orăşele celebre î11 epocile dorice ş1 gotice. Astfel s-at1 dat
luptele pentru religia lui Dio11ysos, de p1ldă, st1b tirant1J
2
Kleisthenes din Sikyon . ca ş1 pentrl1 Refon11ă în oraşele 1111-
periale get 111ane sat1 Î11 1·ăzl)oaiele httgl1e11otc Dar tot aşa cu111
ace1e orăşele au sfârşit prin a învinge regiunile rurale --- o con-
ştiinţă pur citadină a universului se întâlneşte deja la Pan11enide
ş1 Descartes --- Ja fel , ele at1 fost ·1nV1nse la rândul lor de
metropole. Acesta este proc.c~LLI caractcr1st1c tuturor epocilor
târzii , ionică satt barocă. J~tăzi , ca ş1 î11 epoca elet11smului„ la
pe1iferia că1-u1a s-a edificat tul mare oraş a1tificial --- Alexandria,
- - oraşele de Cl1ltură Florenţa , Ni1111berg, Salan1anca,
Brt1ges„ Praga au devenjt oraşe provinciale şi optu1 spiritului
matilor tnetropole o rezistenţă internă deznădăjduită . 1\1etropolă,
oraş n1011dial , insea1n11ă cosn10J)O)itisn1 î11 loc de ''patrie''\, simţ
rece al reaJ1tăţii în loc de respect per1trt1 tradiţ'1e şi fiii ei, ateism
" ~·- · -

1. Nu se poate uita~ att1nci când se studiază Stri11dberg şi Ibsen„ că

îndeosebi \1ltin1t1l 11t1 a fost decât un 111t1sc.1ftr în atmosfera civilizată„
tinde problemele lui se ofilesc. Motivele din J11l·endiu şi J?1>.~me1 ·­
~'·holm co11stituie 11n amestec manifest de provi11c1alis111 înnăsctit ş1 de
orizont citadin teoretic şt livresc 1Vora este imaginea prin1ă a u11e1
provi11ciale delicvente di11 cauza lecturii .
2. Acest tiran a interzis cultul eroului Adraste ş1 declamarea cântt1ri-
lor lui Ho111er, cu scopul de a ridica la nobleţea dorică obârşiile 1ui
spiritttale.
3. Cuvâ11t profu11d ce îşi î111plineşte înţelesul de cfu1d barbarul de\lÎt1e
on1 de cultură şi îl pierde iarăşi atunci când omul civilizat adoptă
deviza: i1hi /1<111e. 1l1i ţJatria .

56
 ştiinţific ce pietrifică religia inimii care 1-a precedat, ''societate''
în loc de stat„ drepturi naturale în loc de drepturi dobândite.
Ban11/, ca o trufie a anorganicului„ abstract, golit de orice ra-
porturi cu se111nificaţiile păn1ânturilor fertile şi cu valorile unei
eco110111ii don1estice pri111itive, este un avantaj pe care ron1anii
îl aveau faţă de greci . De atunc1, orice concepţie sublimă despre
univers a fost ş1 o proble111ă de bani. Nu stoicisn1uJ grecului
Chrysipos, ci sto1cisn1ul tarziti al lui Cato şi Sei1eca întemeiat pe
avere (şi nt1 e vorba de gândirea etico-socială a secolului XVIII,
1

ci de aceea a secolt1lui XX„ când se doreşte o trecere de la

agitaţia profesională lucrativă .. . la acţiune) este o afacere a unor
1111lionari. Oraşul n1ondial, tnetropola, nu are înătmtru un popor"
ci o 111asă . Incapacitatea
„
de a înţelege valorile tradiţionale - · el
con1bate astfel cultura (nobilin1ea , biserica . pnV11egiile. dinastia,
convenţiile artistice„ posibilitatea tmei limităn a ctmoaşterii şti1n­
ţ1fice)„ inteligenţa lui rece şi perspicace, st1penoară inteligenţei de
tip ţărănesc ~ naturalis111t1I lui ct1 t1n î11ţeles total nou, ce Îşi are
origir1ea în instinctele cele 111ai îndepărtate ş1 î11 condi~ile pri111i-
tive ale VIef11, dincolo de Socrate şt Rousseau şi 111ult 111a1 înapoi,
Î11 ur111a lor, în priVJ11ţa tuturor cl1est1W11lor sexuale şi sociale:
pa11em et ci1·ce11ses care reapare sub veş1nântul luptei pentru
salarii şi al luptei de JJe terenurile de sport" toate acestea însemnă,
pc lângă ct1ltura definitiv încheiată„ pe lângă provincializare, o
for111ă co111plet nouă şi târzie" lipsită de viitor, dar i11exorabilă, a
•
eXl ste11 tei un1a11e.
'.t

lată deci ce trebuie să ,:ede1n„ nu cu ochii unui om poli-

tic, pan1za11 al W1ei ideologii, nu cu ochii unui r1aturalist de
ocazie aceştia to~ privesc lucrurile din cutare ori ct1tare

I. De aceea pri111ii ro111ani care au trecut la creştinis1n erau şi cei care,

/i11a11c· 1a1~
vorbi11d, nu puteau ajunge să dobândească şl calitatea de
stoici . Cf. t . II, p.602 şi urn1. ·

51

I
 ~~pw1ct de vedere"' c1 de la o inalţtme atemporală" cu privirea
aţintită spre l:Dliversul for111al al istonei ce datează de mii şi mii
de ani„ dacă vrem cu adevărat să înţelegem grava criză a
prczentul ui .
Eu văd sin1boluri de printă mărime în : ntizeria în-
spăi1i1ântătoare a poporului roman ndicat în slăvi În inscriptJi"
te111ut de la depărtare de gali, de greci„ de parfi, de sirieni, dar
care locuia în timpul triumvirului Crassus, atotpute011c speculant
de i111obile" în case cu mai multe etaje„ închiriate în suburbiile
obs~ltre ale capitalei„ de unde auzea cu indiferentă sau cu un soi
de interes sportiv de cutare sau cutare expediţie n11l1tară vic-
torioasă: în obligaţia ce a impus mai multor familii ale fostei
nobilimi" t1rn1aşă a celor ce învinseseră pe celJi, samni~ şi plllli„
care au trebuit să-şi predea reşedinţele strămoşeşti şi să se mute
în sordide spaţii locative pentru simplul motiv c.ă nu participaseră
la 1111zera operaţte speculativă: în înfricoşătoarea groapă com·mă
care„ în vre111e ce de-a ltmgul Viei Appia marii bancheri ai
. Ro111ei ridicau 111ausolee" admirate până în zilele noastre, primea,
odată cu cadavrele animalelor şi cu glllloaiele urbei, pe morţii
plebei, până în ziua când, de teama epidemiilor, August a astupat
groapa ce a servit„ apoi, lui ~faecena pentru celebra lui grădină~
i11 sfârşit, în construc~ile sfidătoare şi gigantice ale romanilor_,
care se învecinau cu arhitectura de profunzime, dar ş1 modestă a
grecilor din vechea Atenă depopulată, ce trăia din banii turiştilor
şi din mila străinilor boga~ precunt regele evreu Irod şi
unde călătorii din plebea ron1ană rapid în1bogăfltă rămâneau
gură-cască În faţa operelor din secolul lui Pericle pe care nu le
înţelegeau 1nai inuit decât excursioniştii americani, care 11ici ei
11u Înţeleg Capela Sixtină a lui Michelangelo, aceasta după ce au
achizi~onat la preţuri fabuloase" la ,!llodă. toate piesele de mo-
bilier artistic ce le-au ieşit în cale. ln astfel de lucruri, pe care
istoricul nu le laudă mai mult decât le blamează, cântărindu-le

58
 -

însă d111 punct de vedere morfologic, cel care a învăţat să

. ' ~ i \cască găseşte o idee imediată şi clară.
Se va vedea că, Începând din acel moment, toate manie
conflicte de idei în politică, arţă, ştiinţă, simţi re, se aşează sub
sc111nul acestei antiteze unice. Ce este politica unei ep~~i civili-
z.ate a zilei de.... mâine în opozi~e cu politica unei epoci cult1 vate a
zilei de ieri ? ln antichitate exista retorica„ în Occident există jur-
11alisn1ul„ atnândouă în serviciul acestei abstracţii ce reprezint:t
puterea civiliza~ei : ban11/ . Spiritul financiar pătrunde pe nes1m-
1

„tite În fom1ele istorice ale fiintei

„ colective„ adeseori fără a le mo-
difica sau fără a le distruge, ferit-a sfântul Pnn fom1ă „ statul
roma11 a rămas„ de la întâiul Scipio ( Africa11ul) la Augt1st 111l1lt
1na1 sta~onar decât se crede î11drobşte. Marile partide nu mai
sunt însă decât în aparenfă centrul gravitaţional al actelor dec1s1-
ve. O minoritate de 1ni11~ superioare„ ale căror nutne nu se află
poate printre cele mai cunoscute î11. ~01ne11tul de faţă, decid totul ,
pe câtă vren1e marea masă a politicienilor de rangul doi„ oratori
şi tribtmi„ deputa~ şi ju1nal1şti, aleşi ai w1or zone provinciale„ în-
tre~n în mul~me ideea libertăţii de a dispune de propria soartă .
Dar arta ? Filosofia ? Idealurile epocilor platoniciană şi ka11tiană
erau semnificative În general pentru o comtmitate umană superi-
oară; cele ale elenismului şi ale contemporaneită~i„ socialismul
înainte de toate, ca şi fratele său spiritual daJWinisn1ul„ cu
ideile total antigoetl1eene ale luptei pentru existentă şi ale selec~ei
naturale, apoi proble111ele fen11niste şi maritale ale ltti Ibsen„

I. La Ron1a şi
Biutnt s-au ridicat case locative de la 6 la 1O etaje - -
pe străzi Înguste„ de cel tnult 3 metri care se prăbuşeau foarte des
cu locatari cu tot" din pricina lipsei oricărei autori?liri a politiei
pentn1 orice fel de constructie. Majoritatea acelor ci\ 1e„~ 1·01na111 < :1r ,
1\u trăiau decât pentru 11anen1 ef circ·e11.\"e.\' nu poseda decât {) ca111ă­
ruţă de dormit scu1np plătită în in.~ula colcăitoare ca u11 ftirnicnr
(Pohlntann: „4u.\· .-1/tertu111 und (1eJ!.enltlarl. 1911„ p. 199 şi ur111
 + '
•

Strindberg şi Shaw„ î11rudite şi ele cu socialismul„ tendinţele 1n1-

presion1ste ale u11e1 se11sibilită~i anarhice„ toată pletora de nostal-
gii modeme„ de fam1ec şi de suferinţe exprimate pri11 lira baude-
laireeană şi prin muZica lut Wagner„ nu însean1nă nimic pentru
senti1nentul cosn11c al celor de la sate şi pentru oamenii fireşti în
genere„ ci exclusiv pentru mintea semeţilor orăşeni . Cu cât oraşul
este mai inic„ cu atât 111ai puţin exerciţiul acestei picturi ori
n1uzici are un înţeles . Culturii îi apar~ne gimnastica„ tumin1J„
agonuJ: c1viltza~ei îi apar~ne sportul. Aceasta deosebeşte totoda-
tă palestra elenă de circt1I ro1nan . Arta însăşi devine sport -
1

acesta este sensul artei pet1tru artă -- în faţa unui public foarte
1ntel1gcnt de cut1oscători şi de afacerişti „ pentru că e vorba de a
a.1unge la scop prin măsuri instrumentale absurde sau obstacole
annonice„ sau chiar de a ''realiza'' o problen1ă de pictură . Apare
not1a filosofie a faptelor„ care„ de altfel„ nu afişează decât un
•
zâmbet supe1ior în faţa speculapitor metafizice: o nouă literatu1·ă„
i111perios necesară pentru i11telect„ pe gustul şi la 111intea locuito-
rilor din marile oraşe, de neînţeles pentru W1 provincial care o
detestă . Nici pictura alexandrină, nici pictura în aer liber nu au
fost făcute pentru 'I.popor''. Tranzi~a este 111arcată, odinioară ca
şi astăzi „ de o serie de scandaluri„ întâlnite numa1 într-o astfel de
epocă . Indignarea atenienilor în faţa Ju1 Eunpide şi a picturii
revoluţio11are a lui Apollodor, de pildă „ reînvie astăzi sub fonna
rebeliL1nii contra lui Wagner„ Manet, Ibsen„ Nietzscl1e
Grecii pot fi Înţeleşi fără a n1ai vorbi"' de viaţa lor
econo111ică ~ ron1a11ii 11t! pot fi înţeleşi decât prin ea . La Cheroneea
"
şi la Leipzig s-au dat ulti111ele lt1pte pentru câte o idee. In primul

I. Din 1873„ gin1nastica gern1ană„ cu for111e extrem de provinciale ş1

pri111are luate de la Jahn„ este în curs de a trece rapid la practica
sportivă . Diferenţa între o tribună berli11eză, în tnarile zile festive, şi
u11 circ ro111an, este foarte slabă încă din 1914.

60
război punic şi la Sooan 111otivele economice nu 111a1 pot fi nega-
te. Rornanii att dat pentru pri111a oară„ prin energia practică„ un
aspect n1ăreţ sclaviei „ care„ pentru t11t1lţi do111ină ca ttp de econo-
1nie, de tnagistratură şi ca stil de viaţă în antichitate, reducând
considerabil„ î11 orice caz" valoarea intrir1secă şi detnnitatea sala-
" .
natului liber. ln paralel~ popoarele gem1anice şt nu romanice„ din
Occident şi din An1erica" sunt cele care au dezvoltat prin1ele„ de
la n1aşina cu abun, o mare industrie ce a schimbat faţa lumii
modeme. Nt1 se poate uita atitudinea faţă de stoicism şi so-
cialisn1. Aceasta este puterea itnperială rotnană„ an1orsată de G.
Fla111inius„ încarnat pentru întâia oară în Manus„ care a învăţat
pnn1ul în a11tichitate ce era splendoarea ban11!1ti în mâinile
oan1enilor de afaceri cu spirit tare ş1 puternic înzestraţi . Altfel nu
ar fi de înţeles nici Cezar„ nici civiliza~a romană în get1eral.
Orice grec are o trăsătură din Don Quijotte„ fiecare ro111an o
trăsătură din Sancho Panza, toate celelalte calităti fiind umbrite
~

de acestea doLtă.

13

Cât priveşte domina~a romană asupra lt1n1ii„ ea este un

teno111en negativ datorat nu unei puteri ne111ăsurate„ pe care
ro111anii nL1 o 1nai aveau după bătălia de la Zatna„ ci unei lipse de
rezistentă
„ a adversarilor. Nu ron1arlii au cucerit 1un1ea .-e1 11u au
făct1t decât să ia în stăpânire ceea ce pt1tea fi pradă de război
pentru onci11e. l1nperiL11n Romanum rezultă nu din te11siu11ea
extre1nă a tutt1ror 111ijloacelor sale militare şi financiare„ ca
odinioară„ în cazt1l Ca1taginei, ci di11 renunţarea Orientului la
vechea lui libertate. Să nu ne lăsăm orbiti• de strălucirea succese-
lor 1nilitare ! Cu tm măntmchi de legiuni prost pregătite„ prost
comandate„ prost dispuse strategic„ Lucullus şi Po111pei au subju-
gat i1nperii întregi, ceea ce ar fi fost ini111aginabil pe vremea

61
 •

bătăliet de la lpsus. Pericolul lui Mithridate. de altfel un pencol ..

real per1tru lD1 sistei11 de forte n1ateriale mereu prost controlat, nu
ar fi existat ca atare vreodată pentru învtngătorii lui Hanibal.
După Zan1a„ romanii 11-au mat luptat împotriva unei mari puteri
111ilitare şi 11.ici n-ar fi putut-o face• _ Războaiele lor clasice at1 fost
cele cu samniJi•~ cu P}:rrhus şi cu C'artagi11a. Ziua lor cea 1nare
s-a nt1n1it Cannae. Nici W1 alt popor nu s-a mai încălţat cu
cotumi vren1e de secole. Poporul ge11nanic prusac care a trăit
1non1entele tragice ·din 1813 „ 1870 ş1 I Q 14 are la activ„ n1a1 n1ult
decât altele„ fapte similare.
Eu mă refe1· la in1peria/is111 - Egiptul„ China._ lumea
roma11ă„ indică„ islamică fiit1d fo1111ele imptetnte ce subzistă Încă
vreine de secole şi de milenii, susceptibile să treacă de la au-
toritatea wtui cuceritor la alta„ trupuri moarte„ mase umane
at11orfe„ fără suflet, substantă t1zată a unei n1ani istorii ca
si111bol tipic al sfărşitului. ·ln1perialisn1 şi civili~~c pură. Desti-
11ul Occidentult1i se ihclude î11 acest fenomen irevocabil. Omul
cultivat îşi dirijează energia spre inăuntn1„ otnl1l civilizat spre
i11at1ră . De aceea eu văd în Cecil Rhodes pe pnmul om al unor
ti1npuri 11oi. El reprezintă stilul politic al unui viitor n1ai
î11depărtat, occidmtal~ gennanic„ dar 1nai ales ger1nan. CuVântul
lui de ordine: ~"expansiunea este totul'"~ Închide în fo1111a sa na-
poleor1ea11ă tendinta pură a fiecărei civiliz.afii rnature. El este
adevărat în ceea ce-i priveşte pe romani~ arabi şi chinezi . Nu
există nici o alternativă. Nici dliar vointa conştientă a indivi-
dt1lu1„ sau a unei clase Întregi~ sau a mui popor nu decide. Ten-
dinţa expansivă este o fatalitate, ceva demonic şi fat1tastic9

1. Germanii moderni sunt un ilustn1 exen1plu de popor devenit

exp1.nsionist fără să ştie şi să vrea. Ei erau deja astfel când îşi închi-
puiau că sunt poporul lui Goethe. Nici chiar Bismarck n-a prevăzut
acest sens adânc al epocii deschise tocn1ai de el. El a crezut că a aJuns
la sfârşitul unei epoci de evoluJîe în domeniul politic.

62
stăş1111d 0111ul epoc1 ~ or
târZi1 ajlUls cetăţean al marilor oraşe,
constrângându-l ~a 1r1tre în serviciile ei prin abuz.. cu sau fără
vrere„ conştienc sat1 nu. :t\. trăi înseamnă a realiza posibilul „ tnin-
1
tea pură n11 c1111ot.7Şte <iecât /Josibilităţi extensive . În zadar so-
cial1sn1ul Ziieior r1oastre incă insuficient dezvoltat„ se ndică
in1pot1iva expansiunii„ într-o bună zi o va reprezenta el însuşi cu
"'
cea mai 111are cinste„ cu toată \lehementa unui destin. ln acest
"
punct litnbajul fonnaJ al politicii ca expresie intelectuală in1edia-
tă a unei categorii un1a11e ati11ge o profimdă problemă metafizică,
corrlim1ată ~ de fapt~ de valoarea absolută a principiului cauzalită­
ţii, ar111111e că spirill1I este con1ple1nent11/ duratei.
"'
ln zadar s-au dus lupte i11 fonna~ooile statale dtinez.e„
dinai11tea epocii imperiale (480-230==antichitate 300-50) în1po-
triva pnnetpiului in1perialist (lialheng)„ reprezmtat în rt21ita-
te 1na1 ales prin ~·statul ro111an ~, Tsin:?„ în teorie pnn filosoful
Chang-yi. In1perialis1nului îi este opusă ideea mei societăţJ a na-
~unilor (hohtsw1g) sprijinită pe mai inuite idei ale lui Wang-hu,
lUl sceptic profund care cu11oştea oan1enii şi posibilitătile politice
ale acestei epoci târzii. A
l\n1ândoi sunt adversarii ideologia ai lui
Lao-tse şi ai aboli ni politicii propagate de el, dar princ1p1t1I
lienheng avea ca ter1dinţă _naturală specifică politica de expansi-
une.
Rhodes este cel dintâi care anunţă un tip cezaric occiden-
tal ~I cărui ceas nu a bătut încă . El se situează la mijloc„ între
Napoleon şi omul violent din secolele ce l-au u11nat ca şi acel
Flan1inius~ care, de prin anul 232 î. Ch. i-a îndemnat pe romani
să supWlă Galia cisalpină şi să înceapă politica de expansime

I.. Aceasta î11telegea poate Napoleon când îi spunea lui Goethe

sen111ificativa propozitie: ·'Politic~ iată destinul„„.
2. ... Care a sfârşit în cele din urmă prin a împrumuta numele
1111periult1i chinez.. căci Tsin înseamnă China.

63
colonială~ Flaminius s-a situat la 111ijloc între Alexandru şi Cezar.
În sens strict „ Flaminius era o persoa11ă ce exercita o polit1că de
1

fortă într-o vre1ne când ideea de stat era sub influenta

~ , factorilor
eco11omic1 . care„ la Ron1a„ au fost, cu siguranţă„ pri1nuJ tip de
opoz1 ţie cezarică„ absolută . Cu el ia sfârşit ideea de se1-vici11 de
stat ş1 i11cepe vo111ţa de putere, care nu se bazeazii decât pe forţă„
11ic1odată pe tradiţie. Alexandru şi Napoleon erat1 nişte ron1antici
la incept1tt1I unei c1vil1za~i al cărui suflu indubitabil şi proaspăt
ei 11 s1111ţeau deja „ dar unu1 se co111plăcea î11 rolu] lut Al1iie. iar
celălalt citea Werther. Cezar era pur şi si111plu wi afacerist cu o
inteligenţă prodigioasă .
Rhodes deja înţelegea prin politica victoriei numai ş1
11un1ai expansiunea teritorială şi succesul financiar Aceasta este
trăsătura ro111ană a caracterului său„ de care abia dacă era co11-
ştiet1t C1viliza~a occider1tală nu se r11ai i11carnase în cineva cu o
astfel de c11ergie şi pregr1a11ţă . Doar hăr~ie îl puteau arunca ln
braţele w1u1 soi de extaz poetic pe Rhodes --- fita al t1nui pastor
J)t1rita11. sos1t fărj ba11i în Africa de St1d't unde dobândeşte o avere
colosală~ din care face u11 i11stru111ent al puterii î11 scopuri politice.
Ideea u11e1 căi ferate transafricane, a do111inaţiei spirituale asupra
111agi1aţ1lor 1ndust11ei extractive~ financiari tan ca fierul pe care el
i-a obligat să-şi pună avt1ţ11le î11 slujba ideilor lui, ideea capitalei
de la Buluvayo, din care 0111uJ de stat atotputerruc, rară un raport
defi111t cu statul „ a făcut o viitoare reşedinţă proiectată pe 111ăsura
u11or regi: războaiele lui„ actele diplotnatice, reţele rutiere, sindi-
catele, a1111atele, concepţia lt1i despre l. 'n1area datorie a n1i11pi faţă
de civiliza~e'' toate acestea sw1t tm preludiu sen1nificativ şi
grandios, al unui viitor ce 1nai este incă al nostru şi care va
trebz1i să Încheie .r/eflnitiv istoria Europei occidentale.

1. Politica lt1i reală 11u 111ai corespt1nde senst1lu1 vreunei funcţ11

publice

64
 Oricine nu înţelege că nu se poate schimba nimic relativ·
la sfârşitul a~sta„ că trebt1ie să il vrei sau să nu ii vrei deloc, că
acest destin ·trebqie iubit sau trebuie abandonată orice spera11ţă
legată d~ viitor şi de viaţă; oricine nu simte ceea ce include ca
parte grandioasă aceaStă activitate a i~teligenţelor puternice, a-
ceastă energie şi această disciplină a caracterelor tari ca fieru) ,
această luptă dusă prin mijloacele cele mai dure şi mai abstracte;
oricine· rătăceşte p1in idealismul provincial în căutarea sti1t11 ui
viu al epocilor trecute~ acela trebuie să ren~ţ~ la înţelegerea
istoriei, la retrăirea ei, la crearea ei. ,,~ :.
Astfel, lmperium Roman\1m nu mai apare ca W1 •
fen<;>men
unic, ci ca .un produs norn1al al unei spirit~lită~ riguroase şi
energice„ cosinopolită„ emi11an1ente practică, ._stadiuf final tipic ce
a existat deja Îfl mai inuite rânduri, însă care .
~
n-a.putut fi încă
definit. ln fine, să acceptăm că secretul f or111ei în istorie nu se
află la suprafaţă şi 11u poate 1i relevat prin ase~~năril e de costu-
•

me şi decoruri„ că, în istorie, exisra oatnenj, pr(!Cutn se î11tâmplă

în zoologie şi botar1ică Wlde există fenomene ~e se aseamănă
până la confuzie fără a avea cea n1ai mică înn1dire inten1ă -
•

Carol cel Mare şi Harun-al-Raşid, Alexandru şi Cezar şi

altele care, în ciuda unei foarte mari diferenţe exterioare, exprimă
lucruri identice Traian şi Ran1ses al 0-lea, Bourbonii şi
de111osul· atenia~ Mohame.d şi Pitagora. Se ştie că secolele XIX
şi XX, pretinsă culme a w1ei istorii universale mereu în progres
rectiliniu, reprezintă Wl coeficient de creştere ce poate fi verificat
în realitate, în fiecare cultură ajunsă la deplina n1atu1itate, nu
prin socialişti, impresionişti, linii electrice, torp_edouri şi ecuaţii
diferen~ale ce nu aparţin decât segmentului temporal, ci cu pro-
pria noastră spiritualitate de oameni civilizaţi care posedă, şi ea,
posibilităţi foarte diferite de a-şi afir111a crea~a în afară. Trebuie
ţinut seamă, aşadar, că tnomentul actual reprezintă un stadiu
tranzitoriu ce se manifestă, desigur, în anumite condiţii, ~ există

65
-
,

situaţii toarte precise, poste1Aioare în raport cu sitt1a~a noastră

actuală, că ele deja au existat de câteva ori în istorie şi că„ prin
t1r111are, pentrt-1 viitorul occidentalului nu reprezintă un amonte
etern„ nici ttn progres în sensul idealurilor noastre de mon1ent, cu
spaţii şt ti111pt1ri fantastice, ci u11 eveni111ent pa1·tic11/ar al istoriei,
.~11·1c1 li111itat, i11e\1itab1/ de._finit in d11rata ş1 jol'·111a sa, intins pe
pa1·c11rs11/ a c·âton.-·a ~·ecole ~·i ale cănii trăsături esenţiale pot fi
JJăt111nse şi 111ăs11rate d11pă exemplele precedente.

14

Or1c111e atinge această culme va găsi aici fructul gata

pârgt1it. De această 11nică idee se leagă şi prin ea se rezolvă fără
dificultăţi problemele particulare religioase, n1etafizice~ estetice,
etice"' politice şi ecor101nice~ care, de secole, au preocupat spiritul
t11odern cu pasiune„ dar fără un succes definitoriu.
Această idee se nu1nără printre adevărurile ce nu 111a1 pot
fi cor1testate odată ce ele au fost exprimate cu toată claritatea. Ea
relevă t1işte necesită~ interne ale culturii occidentale ş1 ale
se11tin1entult1i cosmic. Aceasta reprezintă o prodigioasă aprofiln-
dare a 1n1ag1nii 11oastre cosinice fireşti şi necesare mat repede
dcc5t puten1„ totodată, prefigura marile direcţii ale evoluţiei
lStor1e1 noastre şi pe care, până acum am învăţat, să le conside-
ră111 ca un tot organic O atare aprofundare nu a fost visată până
astăzi decât în calculele fizicienilor. Aceasta înseamnă, o mai
spun î11că odată, sub!'.>titu1rea perspectivei ptolemeice cu perspec-
l t v~ coperniciană în istorie, adică lărgirea infinită a orizontului
VIeti1
•
.
Până astăzi a111
fost liben să aşteptăm de la viitor ceea ce
doream . Când faptele lipsesc, conduc sentimentele. De acum
1na1nte, fiecare va fi dator să afle ceea ce se poate întâmpla, deci
ceea ce se va întâmpla, cu necesitatea invariabilă a destinului,

66
total 111(1ependent de idealurile noastre~ de dor111Jelr 110,1stre perso-
nale Dacă vrem să folosim ter111enul echivoc de libertate._ vo111
inţelege că nu mai sântem liberi să înfăptuin1 cutare sat1 cutare
lucru, c1 doar ceea ce este necesar sau nin1ic. Să sesiz.ă111 că
această necesitate este un "'bine'' propriu omului cu sin1ţul reali-
tăţilor. Dar a o regreta sau a o respi11ge nu însean1nă că o şi
puten1 schin1ba. Naşterea include moartea, tinereţea include bă­
trâneţea, viaţa în general include fo1111a şi limitele predeter-
minate ale duratei . Prezentul este o epocă civilizată , nu o epocă
de cultură Astfel, W1 întreg şir de probletne vii se înfă~şează de
acun1 încolo ca o tmpostbilitate. Se poate să regretănl şi să împo-
poţonă111 regretele cu o n1antie filosofică sau cu pesimism line,
ca şi filosofia · iar în viitor chiar o vom face dar nu vom
putea schimba nimic. Nu ne va 1nai fi îngăduit să ad1nitem cu
toată siguranţa, astăzi„ ca şi mâine~ naşterea sau înflorirea a ceea
ce dorin1, inai precis attmci câ11d experienţa istorică apucă ltn
dru1n opus acestei dorinţe.
Mi se va obiecta că o astfel de perspectivă a universului,
care oferă o certitudine asupra liniilor de forţă şi a direcţiei vii-
torului şi tranşează astfel spera11ţe vagi, este o vedere pes1mistă
ce va fi fatală pentru 111ul~ oamet1i, dacă ea va ajwige cândva să
depăşească li111itele unei simple teorii pentru a deveni concepţia
practică a grupului de pe1·sonalităţi ce intră real111ente în calcul
pentru ordonarea viitorului .
Et1 nu sunt de aceeaşi părere. Noi sunte1n nişte oameni
civilizaţi nu nişte oameni din perioada goticului sau a rococoului:
aven1 de-a face cu evenimente dure şi neiertătoare ale unei epoci
târ=ii, ce nu îşi află pandar1tul în Atena lui Pericle„ ci în Roma
imperială . Pentru europeanul occidental nu va mai fi vorba de o
pictură sau de o muzică mai grandioasă . Posibilită~le lui arhitec-·
tonice sw1t epuizate de o sută de ani . Nu-i mai rămân decât posi-
biJită~ extensive. Dar atunci nu văd ce incovenient s-ar găsi

67
 •
penttu a avertiza la vreme o ge11era~e, activă şi îndopată cu
spera11ţe fără n1ăsură , că o parte din aceste speranţe ar duce-o la
un eşec sigur. Numai când aceste speranţe îi vor fi foarte dragi,
cel care este demn de ceva va ajlinge să triumfe. Fără îndoială,
sfârşitul ar putea fi tragic pe11tru unii dacă au aşteptat ca nişte
111omente decisive să le dea certitudinea că rum.ic nu mai este de
cucerit pe11t1"l1 ei în arhitectură, teatru, pictură. Aceia pot 1nuri .
Până act1n1 s-a înţel es că nu se admit nici llll fel de limjte în
aceste activităţi . S-a crezut că orice epocă are de îndeplinit o
n1isiune a ei în fiecare do1neruta de activitate. Aici s-a ajuns. la
nevoie, pnn Vlolenţă şi sacrilegii şi, î11 orice caz, numai după
1noartea ei se putea şti dacă respecti~a credinţă şi n1unca de o
viată fuseseră necesa1"e sau i11utile. Insă toti
~ , cei care nu sw1t
nişte si1npli rotnantici vor respinge acest subterfi.igiu. El nu în-
truchipează deloc mâ11dria car~cten stică a romanii-Or. Ce le pasă
celor cărora le place să se audă. vott,ind pustiu ? ~iAici se va să­
pa 111âine şi se va găsi uh filon nou'' aşa cum astăzi ...
se sapă în
tărâ111 artistic cu teorii absolut eronate despre stil. ln loc să se
()rivească spre stratul bogat de tninereu neexploatat ce se află
alături ~ Aşadar, consider doctnna n1ea c.a o favoare făcută ge-
11cra~ilor viitoare, căci prin ea a răt ce este posibil ş1, ca atare,
necesar, iar, pe de altă parte„ ceea ce nu va apar~ne posibi-
l 1tăţ1lor epocii . Până acu111 pe aceste căi greşite a fost risipită o
ca11t1tate in1111aginabilă de spitit şi de forţe. Europeanu) di11 Occi -
de11t, istoriceşte extren1 de clar deter111inat î11 gâ.ndire şt senti1nen-
tc, are o perioadă în viaţă, câ11cl nu 1nai este deJoc conştient de
~alea cea adevărată . El tatonează „ caută,..... se rătăceşte, când în1-
prejurările exterioare nu-1 sunt prielnice. ln acest punct, lucrarea
secolelor i-a oferit în fine posibilitatea să întrez.ărească condiţia
lut de \'Îaţă în relaţie cu toată cultura şi să-şi identifice înda-
tort rile şi potenţele. Dacă, sub in1presia acestei cărţi , oa1nenii din
11oile generaţii se vor întoarce spre tehnică în loc de poezie lirică~

68
 spre politică în loc de filosofie, ei îmi vor împlini dorinţa, iar eu
nu pot spera nimic mai bun.
. .

15
•

Mai rămâne să definesc raportul morfologiei istoriei

universale cu filosofia. Oriee cercetare istorică pură este filosofie
pură sau simplă mwică de furnică. Filosofia sistet11ică o apucă
însă către o gravă eroare în~ ce priveşte perenitatea rezultatelor
studiilor sale. Uităm faptul că orice idee trăieşte într-Wl univers
istoric, prin care împărtăşeşte destinul general al caducită~i.
Credem că gândirea superioară are tm obiect invariabil, că mari-
le probleme rămân aceleaşi indiferent de timp şi că vom sfărşi
prin a le da un răspuns unic.
"
Intrebarea şi răspunsul se reduc însă aici la acelaşi lucru
şi orice mare problemă ce implică fimdamental nevoia ardentă a
wtui răspuns foarte exact are, pur şi simplu, semnificaţia Wlui
si1nbol al vieţii. Orice filosofie este
o expres~e a timpului şi
nilmai a lui şi nu se vor găsi două epoci care să aibă aceleaşi
•
intenJii filosofice attmci când este vorba de filosofie adevărată şi
nu de platitudinile academice legate de fom1ele de judecat.ă sau
de categoriile de sentimente. Diferenţa nu se interplllle între ne-
murirea şi caducitatea unor doctrine, ci între doctrinele ce au
trăit o perioadă şi cele ce nu au trăit niciodată . Nemurirea ideilor
ce au fost supuse devenirii este o ilt1zje. Este esenţial să ştim ce
fel de om încarnează ele. Cu cât acest om este mai important, cu
atât filosofia este mai aproape de adevăr aproape de adevăr
mai ales în sensul de adevăr intern al Wlei mari opere de artă -
ceea ce este independent de posibilitatea demonstraţiei şi chiar de
"
non-contradic~a principiilor ei specifice. ln cel mai bwi caz, ea
poate epuiza între.aga materie a unei epoci, poate să se realizeze
în sine şi să comunice astfel această materie. Poate fi întruchipată

69
 .
.. . . . .

într-o fo11nă sublimă de o n1are personalitate, în epoca unnă­

toare. Veşmintele ştiinţei, masca savantă cu care ea se acoper:i„
nu atârnă în balar.ţă. Nimic mai simplu decât să întemeiezi w1
sistet11 în locul ideilor ce lipsesc. Chiar şi o b\Ulă idee nu are cine
ştie ce valoare dacă ea provine dintr-o gândire săracă. Singun1I
criteriu care justifi<·ă o doctrină este utilitatea ei necesară pentru
viată.
9

De aceea eu văd piatra unghiulară a gât,dirii în valoarea

dată prin perspectiva ei faptelor Wlei epoci. Numai acest lucru va
dovedi dacă defini~ile şi analizele unui gânditor sunt JOnglen1
dibace cu elemente livreşti, sau dacă în operele şi în prevtziunile
lui vorbeşte spiritul timpului. O filosofie fără priză ş1 fără 111-
fluenţă asupra Fealită·ţii nu va fi niciodată o filosofie de prim
rang. Presocraticii erau negustori şi politicieni de înaltă clasă.
Platon a greşit irosindu-şi viaţa ca să-şi vadă ideile politice con-
cretiz.ate la Syracusa. Acelaşi Platon a descoperit seria de princi-
pii geometrice ce au constituit pentru Euclid primele jaloane ale
sistemului mate111atic creat de el. Pascal, în care Nietzsche nu
vede decât pe ''creştinul sfâşiat'', Descartes, Leibniz au fost cei •
dintâi 1natematicieni şi politicieni ai epocii lor.
Marii ''presocratici'' ai Chinei, de la Kwantsi (670) până
la Confucius (550-478), au fost oameni de stat„ regenţi, le-
gislatori, ca şi Pitagora, Par 1nenide, Hobbes şi Leibniz. Numai
odată cu Lao-tse, duşman al oricărei puteri statale şi politici
grandioase, ent11ziasmându-se de micile sisteme sociale pacifiste,
apar ascetismul şi inerţia unei filosofii incipiente de catedră. Dar
în ''vechiul regim'' chinez al acelei vremi el era o excep~e în
raport cu tipul de filosof viguros pentru care teoria Clllloaşterii
însemna cunoaşterea marilor problet11e ale vieţii reale.
.J\ici există o obiec~e solidă împotriva tuturor filosofilor
din trecutul apropiat. Lor le lipseşte rolul decisiv din viaţa reală.
Nici unuJ dintre ei nu a intervenit hotă1·ât, fie printr-llll gest, fie

70
r

pnntr-o idee mare în politica mare, în evoluţia tehniai moderne,

a transporturilor, a economiei politice, într-o problemă oarecare
din realitatea majoră. Nici Wlul nu contează câtuşi de pu~n în
matematică, fiztcă, economie politică, aşa cum a fost cazul încă
la Kant. O privire asupra altor epoci conferă înţeles acestui feno-
111en. Confuetus a fost în mai multe rânduri ministru: Pitagora a
organizat o importantă mişcare politică ce aminteşte de statul lui
Cron1well ş1 pe care istonet1 care se ocupă de antichitate nu înce-
tează încă să-l subestimeze: Goethe, în activitatea ministerială, a
fost exemplar şi vai ' 1-a lipsit un mare stat care să-i servească
drept câmp de experienţă: el s-a interesat de canalele de Suez şi
Panama, cărora le prevedea exact tei 111enele .de construcţie şi
consecinţele în economia mondială. Viaţa economică americană,
influenţele ei asupra bătrane1 Europe şi maşinismul aflat în pro-
gres la aceea dată, l-au preocupat neîncetat. Hobbes a fost unul
din părin~i marelui proiect de anexare a Americii de Sud de
către Anglia şi chiar dacă acesta s-a mărginit numai la ocuparea
Jama1cei, cel puţin el are onoarea de a se număra pnntre fonda-
torii imperiului colorual britanic. Leibniz, cu siguranţă spiritu)
cel mai prodigios al filosofiei occidentale, creator al calcului infi-
11iteztn1al şi al conceptului de analysus si111s„ a participat activ la
o serie întreagă de planuri ale politicii supenoare de stat şi a ex-
pus mai cu seamă într-llll memoriu adresat lui Ludovic al XIV-
lea (ce u1111ărea să elimine din punct de vedere politic Ger 111ania)
sem11ificaţia pe care Egiptul o avea în politica externă franceză .
Ideile lui erau atât de avansate pentru acel timp (1672), încât mai
târziu s-a fo1111at convingerea că i'~apoleon a plecat de la această
"
idee în expediţia din Orient. In acel timp„ Leibniz constata ceea
ce Napoleon a înţeles din ce în ce n1ai clar după bătălia de la
Wagram: cucerirea zonei Rinului şi a Belgiei nu putea ameliora
prea mttltă vreme situaţia Franţei iar strâmtoarea Suez va deveni
într-o bună zi cheia în dominaţia lumii. Fără îndoială, regele nt1

71

. ..
•
era în stare să înţeleagă explicaţiile de strategie şi de politică ale
fii osoful ui.
Când aven1 în vedere oameni de asemenea anvergură, e o
ruşine să ne îndreptăm privirile· spre filosofii de astăzi . Ce vulga-
ritate a persoanelor ~ Ce vulgaritate a orizontului politic şi prac-
tic! Cum se face că la simplul gând că WlUl dintre ei şi-ar dovedi
rangul spiritual ca om de stat, ca diplomat, ca organizator de
mare stil~ ca director al cutărei sau cutărei antreprize coloniale,
•

comerciale sau de t1·ansporturi, el ne stârneşte sincer mila ? Se

vede însă
,.. că ei nu au curaj,. că natura lor lăuntrică nu este puter-
rucă. ln zadar caut să descopăr în jur·prin ce mijloace cineva şi-a
câştigat un renume într-o problemă importantă şi de actualitate,
fie chiar şi printr-o judecată profundă, devansând o problei11ă de-
cisivă. Nu găsesc decât provincialism, aşa cum dovedeşte toată
I.urnea. Când îmi cade în mână carte.a llllui gânditor modem, mă
întreb care îi sunt sentimentele în legătură cu realităţile politicii
mondiale, cu marile probleme ale metropolelor lumii, cu capita- .
Iismul, cu statul viitorului, cu tehnica în raport cu sfârşitul civi~i­
z.a~ei, cu chestiunea rusă, cu ştiinţa în general. Goethe ar fi înţe­
les şi
ar fi iubit toate aceste lucruri .. Filosofii de azi sunt nişte
.
orbi. Repet, nu aici se află . substanţa filoso'tiei, ci un simptom
•
eVIderli al necesităţii lălllltrice, al fectllldită~i şi al măsurii ei
si111bolice.
Nu trebuie să ne înşelăm asupra amplorii wiui rezultat
negativ. Este evident că sensul t1ltim al activităţii filosofice a fost
pierdut din vedere El este conftmdat cu predica, agitaţia~ foile-
tonul, sau cu specialitatea ·ştiinţifică. Am coborât de la per-
spect1va de vultur la cea de broască. Nu e vorba de nimic altceva
decât să.... ştim dacă o filosofie veritabilă este posibilă astăzi sau
mâine. ln sens contrar, ar fi mai bine să te faci plantator ori ingi-
ner, ceva adevărat şi realist~ decât să cercetezi grijuliu te111e bătă­
torite sub pretextul \Ului ''elan recent al gândirii filosofic.e''~ ar fi

72
- -~--

mai folositor să construieşti Wl n1otor de avion decât să refor1nu-

lezi puţin diferit faţă de alte sute de înaintaşi judecăţile despre
conceptul de viaţă sau despre paralelismul dintre corp şi spirit.
Primele pot fi ''profesiuni'', dar filosofia nu poate fi aşa ceva
Ceea ce nu are nici priză, nici putere asupra întregii vieţi, prin
rădăcinile ei cele mai adânci, ar trebui de asemenea trecut sub
tăcere. Dar, cel puţin, se poate spune că ceea ce era posibil ieri
nu mai este necesar astăzi.
"'
lmi plac adâncimea şi fineţea teoriilor matematice şi
fizice în faţa cărora esteticianul şi fiziologistul sunt nişte igno-
ranţi. Pentru fo1111ele de încântătoare limpezime, de înaltă factură
intelectuală, ale unui vas cu aburi, ale unei oţelării, ale wiei
maşini de mare precizie, pentru subtilitatea şi eleganţa an·umitor
experienţe chin1ice şi optice, aş da tot stilul artistic confuz de
astăzi, inclusiv pictura şi a1·hitectura. Prefer să admir wi apeduct
ron1an decât toate templ~le şi statuile Ron1ei. Iubesc Coliset1l şi
bolta gigantică a Palati11ului, pentru că masa brună a construcţiei
de cără111izi înfaţişea7..ă privitorilor de azi stilul ron1an a11tentic şi
simţul gra11dios al realită~i la inginerii lui. Mi-e indiferent dacă
fastul arogant şi gol al împăraţilor a conservat în rnarmură şiruri
de statui, frize şi arhitrave foarte î11cărcate. Aruncaţi o privire
asupra forturilor imperiale restaurate şi ve~ găsi aici pandantul
precis al concepţiilor din viaţa modernă, inoportune, masive,
vide, exhibi~onism întruchipat în nişte materiale şi nişte dimen-
siuni absolut străine grecilor din epoca lui Pericle şi oamenilo1·
din pe1ioada rococo, dar în întregime în spiritul ruinelor de la
Luksor şi Kamak din vremea lui Ran1ses al Il-Jea, sau al perioa-
dei modeme egipte11e de la 1300 î. Ch. Nu degeaba adevăra~i
romani îl dispreţuiau pe g1·aeculos histrio, ''artist'' şi ''filosof' pe
solul civiliza~ei romane. Epoca lui nu mai este una a artelor şi. a
filosofiei, care erau epuizate, perimate, st1pertlt1e. Instinctul lui îi
spunea aceasta, în faţa . realităţilor vie~i. O 1ege romană cântărea

73
 atunci mat n1ult decât toată lirica sau şcolile de metafizică. Eu
susţin că astăzi „ în numeroşi inventatori, dtplomap, finan~şti, se
ascu11de mai nlt1ltă filosofie decât :în toţi cei care practică jalnica
îndeletnicire de psiholog expenmentalist. Astfel de situaţii- s-au
văzut cu nemiluita În anun1ite etape istorice. Ar fi fost absurd ca
un ron1an de spirit şi de rang înalt, în loc să comande o a11nată
ca pretor sau consul, să gt1verneze o provincie, să construiască
oraşe ş1 drumuri şi să fie ''cel dintâi în Roma'', să fi vrut să des-
chidă la Atena sau în Rl1odos o şcoală nouă de filosofie post-
plato11iciană . Fireşte„ nimeni nt1 s-a, gândit vreodată la aşa ceva.
Nu aceasta era ideea dominantă a timpului~ ea nu putea entu-
ziasma decât oameni de mâna a treia„ care înaintează totdeaWla
exact până la ideile de alaltăien. Este o chestiune foarte serioasă
pentru noi să aflăm dacă acest stadiu a început sau nu.
Un secol de extensie pură a activităţii, excluz.ând produc-
~a artistică şi metafizică înaltă --- s-o spunei11 sincer, o epocă
fără spint religios„ ceea ce· traduce în î11tregime conceptul :de
mare _tnetropolă este o epocă decadentă . Fără îndoială . Dar nu
noi am ales-o. Nu ne putem schimba data naşterii în pragul
iernii, în plină civilizaţie" transferând-o sub soarele verii '\ în peri-
oada de maturitate a unei cultun sau a alteia, în timpul lui
Phidias sau al lui Mozart. Totul depinde de felul în care înţele­
gem această sitt1aţie şi explicăm acest destin asupra căruia ne
pUte111 înşela, dar nu-l pute111 evita. Cel care nu recunoaşte singur
acest lucru nu este demn să se numere printre oamenii generaţiei
lui. El continuă să fie un r1ebun, un şarlatan sau un pedant.
Aşadar, înainte de a aborda problemattca zilei, ar trebui
mai mtâi să ne întrebăm chestiune ce se rezolvă instinctiv~
dinainte de a fi pusă, în cazul celor ce au o voca~e reală ce
·este cu putinţă pentn1 lUl om al zilelor noastre şi ce trebuie să i se
interzică. Nu există decât lll1 număr foarte redus de probleme
1neta:fizice a căror soluţionare este rezervată pentru o epocă de-

74
finită a gândirii. O întreagă lume se află deja între epoca lui
Nietzsche, Wlde ac~ona încă o ultimă rămăşiţă de romantism, şi
ti1npul prezent, care s-a îndepărtat definitiv de romantism.
Filosofia sistemică s-a desăvârşit la sfârşitul secolului
XVIII. Kant i-a condensat posibilităţile ultime într-o for111ă
gigantescă ŞI pentru spintul occidental ffiră Îndoială defini-
tivă . Lui Kant ii urinează, ca şi în cazul ltri Platon şi Aristot~I, ·o
filosofie specifică, 11especulat1vă, a n1etropolei mondiale, În5<i
practică, atee, et1co-socială. Corespunzător şcolilor ''epicureicu-
lui ', Yangc1u" a „„socialistului'' Mohtsi, a ''pesimistului'' Giuang-
tsi, a ''pozitivistului'' Mengtse în civilizaţia chineză, care, la
rândul lor'I corespund cinicilor, cirenaicilor, stoicilor şi epicu-
reicilor din antichitate„ filosofia aceasta începe. în Occident cu
Schopenhauer, care face întâi din l-~oinţa de a ·trăi (''forţă vitală
creatoare'') centn1l gândirii lui, însă apoi descoperă tendinţa mai
secretă a doctrinei, conservând sub 1n1presia unei tnati t1·adiţii
deosebirile arhaice între fenomene şi lucrul în sine, forrnă şi
matene 1ntuit1\'ă„ înţelegere şi raţiune Aceeaşi voinţă a vieţii
creatoare la Scl1openhauer este negată în Tristan, la Darwin afir-
mată în Siegfried, brutal for111ulată în Za1"athustra de Nietzsche,
dezvoltată î11 ipostază zoologică de malthusianul Darwin şi în
ipostază economică de hegelianul Marx, iposta~ ce au trans-
fom1at pe nesi111 ţ-ite sentimentul cosmic al n1etropolitanµlui
~ .
occi-
dental . ln fi11e, ea a produs de la Judith până Ja Hebbel, la
Epilog şi la lbset1 o serie de concepte de acelaşi fel, .înctţizând
. ....
astfel cercul posibilităţilor pur filosofice.. · •: t~ . . .. .. -,_

1\stăzi , filosofia siste1nică

"' .
este foa·'rte departe .de noi,. iar
filosofia eti că este epuizată . In cadrul spiritului . occidental - rămâ-
11e o a 11~eia posibilitate, coresp1tn=ătoare scepticism11/111 antic,
cea care preconizează metoda, până aici necW1oscută, a morfolo-
giei co111parate în istorie. Posibilitatea·înseamnă necesitate. Scep-
ticisn1u1 a11tic este a i~toric, el se îndoieşte sptmând simplt1 nt1.

75 •
Scepticismul occidental trebuie să fie istonc parte cu parte, dacă
vrea să aibă o necesitate internă şi să nu simbolizeze neputinţa
r1oastră pe marginea gropii. El trebuie să înceapă prin a înţelege
totul ca relativ, ca fenomen istoric. Va proceda în acest sens din
"
pLmct de vedere fizionomic. In elenism, filosofia sceptică se ma-
nifestă ca negaţie a filosofiei declarată ca fiind lipsită de scop.
Din1potrivă , noi considerăm istoria filosofiei ca ultimă te111ă
serioasă a oricărei filosofii . Acesta este scepticismul nostro. El
renunţă la dogn1ele absolute grecii glumeau pe tema tre-
cutului gândirii, în timp ce noi îl concepem ca un organism.
Această carte încearcă să ofere o schiţă a ''filosofiei
afilosofice'' -- ea va fi ultima în Occident a viitorului. Scepti-
cismul este expresia unei civilizaţii pure. El descompune ima-
ginea cosmică a culttJrii anterioare şi reduce toate problemele
trecutului la Wl principiu geometric. Să ne convingem că tot ceea
ce este este ş1 lucru devenit, că tot ceea ce este natural şi cognos-
cibil presupune o 1storie, lumea-realitate o lume-virtualitate ce se
realizează în ea ~ să ştim că există un mister adânc nu numai în
~ "
întrebarea CE?~ ci şi în întrebările CANO? şi CAT TIMP? în-
seamnă să admitem obligatoriu că tot ceea ce există, oricare ar
putea fi celelalte trăsături specifice, este, înainte .de toate, o ex-
pres ie a vi11/1,i. Chiar şi cunoaşterea şi Judecata sunt acte ale oa-
111eniJor vii . Gândirea din trecut considera realitatea exterioară un
produs al cunoaşterii şi un obiect al evaluărilor etice, cea a viito-
rului va vedea aici îndeosebi o expresie şi itn simbol. Morfologia
istoriei i1niversa/e de\1i11e în mod necesar o simbolistică uni-
\1ersa/ă.
Totodată,
devine caducă şi preten~a gândirii abstracte de
a poseda adevăruri generale şi eterne. Adevărurile nu există decât
în rela~e cu Wl grup uman dete11n1nat. Rezultă că însăşi filosofia
mea nu exprimă şi nu reflectă decât sufletul occidental singur,
diferit de cel antic şi de cel indic„ de pildă, şi n11mai în stadiul

76
-

actual al civilizaţiei, ceea ce-i defineşte matena drept concepţie a

Wliversului, extensia practică şi domeniul de aplicaţie

16
~ ~

In fine, să mi se îngăduie să fac o remarcă personală . In

19 l l, în timp ce studiam Wlele evenimente politice ale prezen-
tului şi consecinţele ce se întrevedeau pentru viitor, îmi propuse-
sem să adun câteva elemente provenite dintr-un domeniu mai
larg. Războiul mondial, deverut deja o fo1111ă externă inevitabilă
a cnzei istonce, era la aceea vreme iminent„ putând fi explicat în
spiritul secolelor (nu al airilor) ce au trecut. Pe tot parcursul
acestei cercetări , mai întâi restrânsă, mi-am fonnat convingerea
1

intimă că, pentru a înţelege cu adevărat epoca, era necesară o

documentaţie mult mai vastă~ că într-un studiu de acest gen era
absolut imposibil să limitez investigaţiile la o perioadă anume şi
la un număr redus de acte politice care o însoţesc, să le restrâng
în cadrul unor judecă~ pragmatice şi chiar să renunţ la conside-
ratii
•
metafizice vizând transcedentul, dacă nu voiam să abando-
nez totodată orice nevoie de profunzime în ce pnveşte rezultatele.
Am văzut limpede că o problemă politică nu este comprehensi-
bilă prin politica pură şi că elementele esenţiale care joacă aici
Wl rol foarte profund nu se manifestă frecvent intr-o modalitate
concretă decât în domeniul artei şi adesea sub fo1111a unor idei
mult mai vagi în ştiinţă şi în filosofia pură. Chiar şi o analiză
social-politică a ultimelor decenii ale secolului XIX, perioadă de
imobilitate cuprinsă între două evenimente covârşitoare ce se
întrezăreau de la distar1ţă unul, Revoluţia şi Napoleon, care
au iluminat pentru un secol imaginea lumii occidentale~ altul de
o importanţă cel puţin egală, apropiindu-se accelerat chiar şi

1. Care a trecut acum în tomul II.

11
 .. .
această an~liză se dovedea i1nposibilă fără a reclama apelul la
tnarile proble1ne ale · fiinţei în toată amploarea lor. Nimic din
itnaginea cosmică„ istorică sau naturală nu se manifestă fără a
î11truchipa sun1a totală a tendinţelor n1ai profunde. Astfel„ tema
prin1ă a luat propor~i co11siderabile. O mul~n1e de chestiuni şi
rapo1turi neaşteptate, cornplet noi în mar:e n1ajoritate, s-au ivit
dintr-o dată. Şi s-a făcut complet •
lumină: · a1n înţeles că un frag-
ment de istorie .nu putea fi realmente clarificat pentru că misterul
istoriei universale î11 general, mai exact al ·istoriei comunită~i
un1ane superior evoluate, considerată ca o unitate organică cu o
structură regulată„ 11-a fosţ lă111urit nici până astăzi.
De atunci s-a văzut ridicându-se ·în valuri din ce În ce
111ai 1nari mulţimea de raporturi deseon intuite, câteodată reali-
zate, n1ciodată înţelese„ între for111ele artei· plastice, ale artei
111ilitare
.
şi ale artei de a guverna, . afinitatea profundă dintre
figurile politicii şi ale 1113ten1aticii din cadrul aceleiaşi culturi,
între intu1~ile religioase şi previziu11ile tehnice, între maten1atică,
1nuzică şi plastică, între fom1ele din don1eniul econotniei şi din
cel al ct1noaşterii. Mai n1t1ltă îndoială ar prezenta profimda ii1ter-
depe11denţă psihică dintre cele n1ai 1nodeme teorii fizico-chimice
şi reprezentă1ile 111itologice a11cestrale ale ger111anilor: concordan-
ţa perfectă între stilul tragediei„ tehn1.ca dina111ică şi circt1laţia
111onetară din zilele noastre: identi~tea„ biza1·ă la început, apoi
evidentă„ între perspectiva În pictură, tipar, sistemul de credite,
ar111ele de foc, contrapunctul în 111uzică şi, pe de altă parte, sta-
tt1ia nudă, polisul Şi 111oneda grecească de argint, ca expresii
diverse ale aceluiaşi unic pri11cipiu psihic, sunt tot atâtea lucruri
clare, distincte~ iar eu am văzut tnijind acolo, la lumina zilei,
faptul că aceste pregi1ar1te g1îtp111"1 de afinităţi 1notfologice, din
care fiecare reprezintă si111bolic în in1aginea generală a istoriei
universale o categorie utnană specifică„ fo1n1ează un edificiu ri-
gt1ros simet1ic. Această ptivire î11 perspectivă poate si11gură pooe

78
în evidenţă stilul propriu al istoriei. La rândul lui, el însuşi
simptom şi expresie a unei epoci, acest excurs posibil şi deci
necesar doar astăzi şi doar pentru spiritul intim al occ1dentalului,
nu se poate compara decât de departe cu anumite intuiţii mate-
matice în domeniul grupurilor de transfo1111ări. Acestea au fost
gândurile ce m-au preocupat multă vreme„ obscure şi vagi însă,
până ce actualele în1prejurări le-au ajutat să se concretizeze.
Am văzut prezentul (războiul mondial iminent) într-o lu-
mină total ~fetj~. Acesta nu ~e numai llll eveniment excepţi­
onal ce are .l~ o..dată şi care rezultă din fapte fortuite ce depind
de sentimente na~onale şi de influente individuale sau de tendinţe
economice, eveniment căruia istoricii îi găsesc o aparentă de
Wl.Îtate şi de necesitate în nu ştiu ce schemă cauzală de ordin
politic şi sQCial, ci o cotitură tipică a istoriei ce avea de secole
locul ei predestinat monografic în cadrul WlUi mare organism
istoric a cărui substanţă se poate dete1111ina cu exactitate. O
mulţime de întrebări şi răsplUlsuri pasionante ce apar astăzi în
milioane de cărţi şi de broşuri, dar disperse, izolate, nedepăşind
un orizont de specialitate strictă şi care, drept ur111are, entu-
ziasmează, dar şi oprimă, încurcă fără a oferi libertate, mar-
chează această mare criză . Acest lu~ru este ştiut, dar lun1ea uită
să-l identifice, să-l delimiteze. Să invocăm problemele estetice a
căror semnificaţie ultimă nu a înţeles-o încă nimeni, dar ele se
află la originea polemicilor legate de fo1111ă şi materie, de linie şi
spaţiu'\ de geometric şi pitoresc, de conceptul de stil, de semni-
ficaţiile impresionismului şi ale rriuzicii wagneriene. Apoi, deca-
denţa artelor, îndoiala crescândă legată de valorile ştiinţifice,
problemele dificile generate de dominaţia· marilor oraşe asupra
vieţii şi economiei de tip ţărănesc~ scăderea natalităţii~ exodul
sat-oraş, rolul social al proletanatului mereu în fluctuaţie, criza
materialistnului, a socialismului, a parlamentarismului, atitudi-
nea individului faţă de stat~ problema proprietăţii şi aceea a căsă-

79
tonei care depinde de ea~ într-un mare domeniu · în aparenţă
foarte diferit, influenţa masivă a psihologiei colective asupra
miturilor şi cultelor~ originile artei, ale religiei, ale gândirii, care
sunt dintr-o dar tratate într-o manieră nu ideologică, ci strict
morfologică~ toate aceste chestiuni vizează numai enigma istoriei
în genere, asupra căreia n-am putut niciodată avea o cunoaştere
suficient de clară. Fiecare a ghicit aici câte ceva, nimeni n-a găsit
însă„ dintr-o perspectivă îngustă, solu~a unică, general valabilă,
ce plutea în aer de la Nietzsche încoace~ el avea deja în mână
toate problemele hotărâtoare, rară a îndrăzni, romantic cum era,
să abordeze deschis realitatea nudă.
Aici se afla şi necesitatea profundă a doctrinei finale ce
trebuia să apară, dar n-a putut apărea decât la momentul potrivit.
Ea nu reprezintă nicidecun1 con1baterea ideilor şi operelor deja
eXIstente, ci, dimpotrivă, confirmă toate cercetările şi realizările
generaţiilor anterioare. Scepticismul respectiv constitt1ie suma
tuturor tendintelor
, cu adevărat viabile ce se tnanifestă în toate
do111eniile speciale, oricare ar fi intenţiile şi finalitatea lor.
"'
Inainte de toate, î11 ea s-a aflat antiteza unică ce a în-
găduit sesizarea esenţei istoriei :·antiteza dintre istorie şi nat111"ă.
O repet: omul ca element şi reprezentant al universului nu este
decât o parte a naturii, dar şi o parte a istoriei, altă natură
co.~1notică cu substanţă diferită însă, pe care întreaga metafizică
a sacrificat-o pentru marele cosmos. Prima mea reflec~e asupra
acestei chestiuni fundamentale a conştiinţei umane despre univers
eşte bazată pe observaţia că istoticul de acum, crezând deja că
înţelege istoria istoria ce se face sub ochii 11oştri, istoria în
devenire prin tatonarea faptelor sensibile, tangibile, devenite„
reînnoieşte vechea prejudecată a cunoaşterii ra~onale, lipsită de

80
 r

orice intuiţie'„ c.are. i-a deconcertat în urmă cu mută vreme pe

marii eleaţi, atw1ci cfu1d ci au pretins că filosoful nu treb~e să
cunoască devmirea, ci nwnai fiinţa ca rezultat al de mirii. In alp
te1111eni, istoria a fost confimdată cu natura în sensui obiectiv al
fizicii şi a fost tratată în consecinţă. De aici eroarea foane grav"ă
ce constă în a transfera în imaginea istorică conceptele de ca-
uzalitate't lege) sistein~ adică structura ooei fiinţe încremenite. S-a
procedat ca şi cum fiinţa unei culturi umane este aproape
identică cu natura electricităţii şi a gravitaţiei, per11uţând mo-
dalităfi de analiză aproape ider1tice~ istoricul avea. aşadar,

I. Mărturisesc că datorez filosofia din această carte filosofiei lui

Goethe, care nu mai este deloc cunoscută astăzi„ iar Într-o măsură
mult mai redusă filosofiei lui Nietzsche. Locul lui Goethe în metafi-
zica occidentală n-a fost defel înJeles. El nu este menţionat atunci
când se vorbeşte despre filosofie. Vai ! Goethe nu şi-a cristal1·zat
doctrina într-un siste~ de aceea dogmaticii închid ochii când vine
vorba de el. El era însă filosof. A luat fată de Kant aceeaşi poziţie ca
Platon fafă de Aristotel şi nu este lucru uşor nici să-l sistematizezi pe
Platon. Plato11 şi Goethe reprezintă filosofia devenirii~ Aristotel şi
Kant filosofia a ceea ce este devenit. Aici intuifia se opune
analirei. Ceea ce este greu de inteles prin. inteligenţă este semnificat
de Goethe prin note speciale sau prin poeme prect1m Primele l~'i.nte
ale lui Orfeu. ori in strofe ca acestea: '"'Când în infinit ... ,, şi 'LNimeni
nu va spune... ,. pe care trebuie să le privim ca pe o expresie a unei
metafizici pe de-a intregul limpe=1. N-aş dori să schimb o iotă din
ltrmătoarele cuvinte pe care el le-a spus lui Eckermann: ''Divinitatea
este activă în domeniul ·~r~ului şi nu în cel ai n1orţii: ea se găseşte in
ceea ce devine şi este in sct1in1bw'lfe, iar nu în ceea ce este devenit şi
încremenit. De aceea raţiunea„ in asp1raţia ei către divi~ nu trebuie
să aibă de-a face decât cu ceea ce devine~ cu viul. în timp ce inte-
lectui se va ocupa de ceea ce este devenit~ de ceJe pietrificate, cu
scopul de a profita de pe ursr~a lor.'·' Această ftază confine toată
filosofia 1nea.

31
ambi~a de a imita pe naturalist, în aşa fel încât i se întâmpla
inevitabil să-şi pWlă nun1ai ocazionai întrebarea: ce pot înse11111a
arta gotică, Islamul, polisul grec~ şi riiciodată · de ce a trebuit ca
aceste simboluri ale universului viu să se nască exact la acea
dată şi în acel Joc, în forma respectivă şi inscrise n111nai in
acea durată. De îndată ce teşea la lumină vreuna din asemănă­
rile r1enun1ărate între fet1omene istorice foarte îndepărtate unele
de 2~tele îr1 tin1p şi spaţiu, se arătau mulţumiţi numai s-o înregis-
treze, adăugând câte,„a observaţii spirituale asupra caracterului
m1raculos al acelei coincidenţe, astfel ei numind Rhodosul o
''Vene~e antică''"' iar pe Napoleon ''n1ou1 Alexandru'', în loc de a
introduce e~actaici, U11de p1„oble1na dest1n11lui este o proble111ă
prin excelenţă a istoriei îndeosebi sub aspectul timpuJui -
rigoa1·ea extremă a unei fizionomii ştiinţifice cu reguli precise şi
de a răspunde astfel ta problema aflătii unei necesităţi de cu totul
alt ordin, absolut diferita de 11ecesitatea cauzală , ce intră în joc
aici. (Jrice fcnon1en si1scită ca atare o enigină 1netafizică chiar
dac3 se n1anifest.1 i11dife1"e11~ de epocă. Aşa că st1ntem obl1ga~ să
l1e întrebătn şi ce rapotturi \'ii există alături de rapotturile naturi1
anorganice în itnaginea universului„ care este„ cu111 se ştie, tm
reflex al 0111ului tolltl şi nu nwr1ai ai ra~unii lui, cum gândea
Kar1t: un fenomen nt1 este numai W1 fapt ce se oferă judecă~i ci şi
unei expresii sufleteşti, 11u numai obiect ci şi simbol de la cele
niai înălţătoare opere art1st1ce sau religioase până la futilită~le
viet1i cotidiene iată C'1re este noutatea în filosofie !
~ "
ln fine, soluţia s-a conturat limpede în ocilii mei, în Ji1ui
mari~ prir1tr-o necesitate internă totaiă~ baza41 pe un principiu
un;c ce ar fi trebuit găsit, dar nu a fost )t1că şi ca1·c nu mi-a dat
pace şim-·a pasionat di11 tinereţe, 11ecăji11du-111ă pentn1 că îl
presimţeam, dar nu îl puteam fo1111ula. Astfel a apărut„ în în1pre-
jurări oarecum întâtnplătoare„ această carte ce este expresia
provizorie a unei imagini a uruversutui„ Împovărată„ o ştiu~ de

82
toate greşelile wtei prime încercări imperfecte şi, desigur, ne··
scutite de contradicţii . Ea conţine însă, Sllllt convins, fort11ula
irefutabilă a unei gândih1, ce se \13 situa în afara oricărei discu~t
din inoment ce este fericit exprimată.
Pe scurt, tema este deci analiza declinului c11Jturii Occi-
dentului european, cultură răspândită azi pe toată suprafaţa
globului pământesc. Scopul et este însă dezvoltarea unei filo~ofii
a istoriei w11versale printr-o metodă proprie de n1orfologie com-
parată ce se va verifica prin cercetare. Sarcina se împarte, fireşte,
în două ~ p1ima l.4'fo1111ă şi realitate'' porneşte de la limbqj1ll
formal al marilor cuituri pe care încercăm să le cercetăm până la
originile cele mai îndepărtate, conferindu-i astfel şi temeiurile
unei simbolistiet: a doua : ''perspective asupra istoriei universa-
le'', pleacă de la fapte reale de viaţă şi încearcă să extragă din
practica istoriei umanităţii superior evoluate chintesenţa acestei
experienţe istorice ce poate servi drept bază pentru organizarea
practică a viitorului nostru.
Tablourile ce u1111ează vor oferi o privire generală asu-
pra rezultatelor acestui st11dtu. Ele pot oferi şi o idee asupra efi-
cacităţii şi importanţei noii metode.

83
 •

•
T~~BLOUL I: E11ociJe snirit•Jaie ....t'contemoors.ne'' continuare
~ •»' tf'JDIA (l.lE LA 1500 r. Cil.)
,..-„„ ._--.-s:::'i'" ••r-
ANTICHITATEA (O! LA 1100 T.Ch.) . "AAABl.Ati (dâ la Q} -
OCCiilENTUL (de ltt OOO d.Ch.)
r• - _. ·-
I
-;;;;;r. ..,==-:e-- ..- -sme-.-r-z ;i< ·s -=e.--~ · -.--~--. ~a -c ~.... . en aw:~._ ---- ~--- ~ --• .....,.-~...-.•~--.-c~- -----.~--.. ~_,..._._~ a:. ;...,.•~ -·:oa-~ ce,

~'·~;:~
-T - _

:i' ~~ 1. "Ji.POCA lUMJf"'ILOR ": C OINiA IN AiOTPUYBRNICIA RATfUNli • CUL."t'UL "NATURII" ŞI AL. "REUOIEI RA'flOtlAL.!".
I ~--
.....
.. .N
~. „~
~
„~
Sutr~l~ , Saokhya, Buddha. .
UJ>•flif~rl~to dt'.f dr.tă ree&ntn.
Soft9tii din sec.. v.,socrnto MOlSt'O în
399.„0omoc.rit monro i.rt 350.
f\.1utatlliţil. Suftsmul.· Nasţam, Sc.nzuali,til englezi (LockG). Enciclo-
Alklndl (830). p&dlştil francezi (Voltaire); Rouss~a;J
-·
.„ ...
;1.i tu
! S. Al'OQfl,IJL GĂNDIRli MATEMA"nCE: CLARIFICAREA L.Uf411 FORtilAL.E A NUMl:RELOR.
~ R~
:.ir. o;·g
.....
o . . ,...~ Epui~~ti (2'.erc ca număr dstor~ Archytas moaro în 3GS.· Pl~ton în (fl~oria nurf'Qrolor. „ TrigonomE)triO Euler rnoart: în 1783, Laurasnge în
.~· l.U _,..,,
·. -: tnln•t prin locul pe care îl ocupi). 346. Eudoxiu n1oaro în 355. sfeticiij. Nestudiată. 1813_Laplace rr1oaro în 1827 .
„r= .... ·-fi:
...
Socţiunile conice .. ·C~Jculul lrtfinitezin\81.
i . f
-
.r, ·-~ ;»
I~. MARILE s1srEM~ DERNJnVE IDEAUSTE, EPISTEAfOLOGICE ŞI LOGICE.
--E. -·Ş..... Yoaa, Vedanta; \faiceshika; Platon moare în 346.· .A ristotel in 322. Alfarabl moare în 950. Goethe şi Kant.
,5 ;;t ~ N;aya. Avicennm moar>l la 1000. Schelling, Hegel, Flchte.

1-·-... ; ,.c;;';;cEP]jA M°ĂTERiÂt.ÎsTi. DESPRE

I San:c:hyt2, Charwaka'(Lokoya·ta). Cinicii, cirenaicii,uiti!nli .sofişti (Pyn'hon)
Li'.;Me: cu:.roi.Ş 111NrE"i.o;:Â'i:unurARl;;;;uLu1 şÎ ALF1:;;;;mi'. „, ·• '
St:·~tt.~i11 comuni\te, atoe,
=
Bonthsm, Comte, DatV1'in, Spanc&r.
·~ ......
I E. :. "' . '"~picu~o~n&"~le ~~~ivad~!
AbbastZtlor~ Fraţii 1ntogn .
Stimer, Marx, Fouerbach

t .-: "~ ~ 11. ÎDEALf.iRJL: E11CO-SOC./ALE: EPO.C A. „Fll.OSOREI Af!.A1'EMA71CE„•. • SCEPTICf SAfUL.
I. g. e
,
-.ii„.„ .s!
~~ ~ .E
41 te
- ...
"5 ~ E ~ 0 Curento buoiste.
.
Filosofia (Epicur moare în 270).
Epoca eh~nistieă (Zenon în 265).
Curento isltmice. Schopenhauer, Niotzsche.
Socialif>mu1, anQrhismul,
E~~Jl'-, Hebbel. \Nagner, Ibsen.
0t11. ~ a. " ·~
„ct' et 12. LUMEA FORMALĂ A MATE,IA)1Cll DESĂVÂRŞITA LĂUNTR!C. - S!STEMELE DE GÂNDIRE DEFl!-IJ'n 'tl~.
o o ,o.~() ·- Epuizati AJt'Mlrismi (800). ~lbn l<urre (850}.
~ ·- o .....
4.' .w ~ .:J li:
Euclid, Apollon!os (300). GtHJss mo~re În 1855, Cauchy în
&.. · - ~ ,;:: u ii:! Arhim9de (2SO). AJkal'chi şi Albirount (sec. X) 185 7, :;· Ri.omar.n îr, 1885.
c:: ~ "' ~
"' ...~4! ·;~' a.
ct .:.„ -. E
""
I;;
. . . „
-- ·- „ 'i:J ~ N ~

.~ o·~ (J . „ 13!. DECADEREA ·RLOSOREI ABSTRACTE DEVENITE O FILOSOFIE D!: CATEDRA ŞI O PROEJL!EMA DE SPEC!ALJTA1'E- LJTEţtATURJ~
ENCICLOPEDICĂ.
I
' -· t"~ .u Cele "şase sisteme clasice". Şcolile din Bagdad şi din Ba~•-a. ~· „ "l. ogti;1en11~
K&.!lu$flll.- . . ·-,- ş:. "P s1't10Iog!I . ~~
~oE~u
... Academia, peripateticii, stoicii, "A

. ' :; '
... -~r:o-. -··- e.picureicii.
,1

.I
@ ,..,.. • ._. .......;h.. . . . . . . . .
Q ....... ~"' - ·
u c
~ ·-
> ....„....:ii „
- ,.S i)( ~ ~ I 14. LIN U.L11M SEN11MENT COSAflC CUPRJtJDE ÎNTRE.AGA LUME
'

w ~ Budi~rnul după 500. Stoici.smul elar.istico-<oman duJ)ă 200. Fatalismul practic al Islamului .,
,,
dupi 1000. f;
~ ANc:şt;.~,;:;:c . - - ;w.-11
j ['.!('..,.,..., „. _
J L CC&-. 'PJCl8-.il - gs f .Jt.ar;.O& ::::.a~.:-ii. i :f.I: : .= :i:=c-- l! ;a "-:::.-:
'
 Ta]llouţ ll:~ .E~~ I!~.o_.f.il!JSt~tic,e,~~,CQPst'1!!'J!~rs@~~··...!co]!tii:.ua1e) ·=.- =m=vsM -*?™ .i

RI
ii~';;
-.,„ . Q
u
EGIPT ANTiCHITATEP. ••ARABIA0 OCCIDENTUL
c~=
ie t: Q
PRECULTURĂ: HAOS DE FORME PRIMl11VE DE EXPRESIE UMANĂ. ·SIMBOUCĂ MISTICĂ ŞI IMITATJE NAIVĂ
,,,.-O De
at;1

CG - .....
Perioada ih'tîită (3400-3000) Perioa~ micen~ană (1600-1100): Eg~p-
Peti~ada ~rs~no-soteucidi„(5~-0). ~- Perioada mj11jrovingiano-c~rol~nlf!&ni
CIJ .a~ tasnul torziu (m1noic). Batbilcneanul tir~ Elent~mul tnfenor. Indianul tirz1u (500·900). •influenţa araba· tarl.t9
~.a~ - - -- ·- _ ziu (a.siaticut mlt1.2â.· ___ _______ _1indo-iranJanuO..:_ ·- . ~ m~n_b.lf!~-ţ!zantin"!I:__. -·-·~- _
-ct
ai:;
s (l _,
2. PERJOADA DE MATURITATE: FORMAREA UNUI GRUP DE ARTE CONŞTIENT CITADJNff, ALESE, REPREZENTATE PRlll INDIVIDUAUTAŢI
~~G)41 . ~RT1S11CE. :MARII MAEŞTRI".
r~
:..:J
=e co
li „.
d) DESĂVARŞIREA DERN111VĂ A UMSAJULUI FOR~fAL RARNAî:
8 'g i~
:1 $i 0
.'\ XU~a Apogeul Atenei ~488-~50): Acro pcte .
dinastie (2000- 1778):
DoMf_li~ seu•ptunl c1as1ca ~o la M~n
templuî r.u pilonL-Labirintul.
Sa~. VU -Vlli: EPOca Omit•zii?r. . J\thit:d~tonh.tt "~ie~tă•:roccc.1•,
-T~u~u! to~~I al a!abeseulut a~cual Domnuc muzicu _cJas1~e d~ la a~ch
.~ ,e Q. la Ph•~·~.s.:Sffiry~tul frescei pure ş1 al
&:atula-persunsj.-ReUf;tfuriie chiar 1n artntectura.. !•
Mo~rwrt ..Sfirşi~I p1ctun1 clos1ct.l
> ~ -; cu subiect Istorie. ei>ramtcu (.beUXi~J. „ 1n uiet de la VVatteau la Goya .
.! z e
.S j :!
e)EPUIZAR.EA FOFtMIE! STRICTCRl;ATOARE •• DISOLUŢZA MARILOR FORME .„ SFARŞlfUL S11L.ULtJ:; "CLASICISlf ŞI ROMAN11St.f„
Complicaţii (1750). Ep~cu lui ~exandru. Coloana dorici. :Harun al f!~shid• (800). •empi~e şi B;leder~eiet'".· Gust
I}. w8 t~2mic nu s-s păstrat. Lystppos ş• .~paU&s . J'..rta maur;) . clasic 1n am1tectJre. Beethoven
«:,I , ,; • ""™· .'!!6· A Q ~~An=ar!'!!i"'?Pf?T'
1 . m•• ,JipelttCrf.>ÎX. ea=
!~ a) "ARTA MODERNA„ .„ "PROBLEM'ELE. EST!;'n ct:7 INCERC~RI DE COIJTURARE ŞI ~E S11MU!AHE A CONŞTIINŢEI COSMOPOLJTE.
iii-:::; :i TRANSFORMAREA MU11Cll. OESPRE ARHITECTURA, PICTURA ŞI ffvf)IJSTPJA DE ARTA.
~ :ă ; :.: . Epoca hicsoşilor (1680-1580). Elenismul:~ di_!' Perga~ _(tea~ală) Di~s~Ue~..:~a~!lor din ~e.c: IX-X Set. X~X·~: Liszt, B~rUv.t şi ~gne 1
c.> ~ ~ c Arta minoică (conservată ~urent~ de P!ctJ.~ elenJst1c~:vansmul, .A.p{\ fJ!J _d ~rtr,1 hr!'p~no·s1c1hena. lmprqs1on.smul de .ta Constab,tl _!il _
~ gu : . do•rîn Creta). btz.arena,sub1ectivismul. Arhitectura d& Snmara. La1bl şi Mangt Arlutectuta amen4=„~tB~ .
~ ~ ~ .f '§ „ w ostanta~e in otaş"!e diadohilor. ''
1
·~ ~-; '.~ ~ · b) SFARŞIT<!_L DEZ,VOLTARJI FORMEI fN GENERAL. : .ARHJTECTURA ŞI ORHAMENTA'(JA LIPSITE DE SEtJS, VIDE, .A RTIRClALE,
~.::.z ~ ~ .~ § SUPRAĂNCARCATE. IMITAREA MOT1VELOR A.RHAJCE ŞI EJ!OT1CE. . . ' . M . ,· - • ~
~ ,S ~ Ei „ A XVIII-~ dinds1Je (1580-1350) R~m~nli ~e la 100 .' C~. la 100 d Ch Pe~to~~;:t setg~ucaztl~~ :ncep~nd de la Va tncbpe dni 2000. ~
~ ~ ~ ~ o.§ Ten1 o!ui ir stânci de la o.-r el asurJfeaza c~ie trei orq1ne ale coloa~ „ 10o0: - ~a onentala •n ponoad~ ~
·~ e ~ _2 ~ o; Bahn ...Co!osul din MomnosArta nelor grece~ti~ forumul. teatrele (Cot1~~u1> Ctucraaelor. f
U ~ e
:;~ a~ "g o.~ ~ii -
CI). m !.. de la Cnosos şi TeU el Am9ma . şi arcele de triutnf. U
c} SFÂRŞITUL ARi"EI:„ SE CONS11TUE i.JN FOND DE FORME iNCREf-IENITE · OSTENTATIA CEZARJCĂ ÎIJ .M.ATERIALE ŞI PROPORTJI COLt~~::'ll~ff
E INDUSTRIA DE ARTA PROVINCIALĂ. . . . . . „ „ . 11
~ ~, :5 ~ · A XIX-a dit1 as~e ( 1~50-1205) . ~e la Traian la Aura~1ar„ Forumul 9tgan · Ponoa~Ja mongohlu: ancepand dtn ..
ti
1

;~ i ·4.41 Monumente gigantice la Luxor. Ue, termele, drumunte cu c-o!onad__e co ~1250 Monun1en1a.~ colo!tala d& ex. ?
i 3 'i Kama~ şi Abydos.· Miniatura.· ioanele. n:;umf&I~ . · Arta prcV1nc1ala 1n India · Artizanat 0nental (covoare. • N
~ !..t (Plastica animaHari, ţeslturi,arnie) (ceramtc9, statua.arma) arme. unefte) t-1
' .: w - .I ~_„_,<Pl&l&C 4
& b CIWrn...t"Ul TXf'lli!'JU! mtt1• ' *7 I I~ #'»!~- ~~~"'™''' ~w:-»-~:•:•,"ie"rZ: ...:+".;)-. „ . . . - .• -r-- ~:r~ -:-·- ·
--- ---- ~ - - ... - ·.....
- - ··~ - --- ·- --. ....-~--.,~-·--·
--·· -·..._......--„,..._ _ .„ -- - ·~-i.'"
--
~--,i.L!,_.ţ 'T_..~ . ,.A: ............- -·
. ~- ;c::.--;....zu = --~1"
__·~ l1hio.ui
„ ~ .:~& .:XTT'!
li~ • t:_~)os;
& - » i4. : •
ilc es ·t. etic~
M -!:d x ~„••
~;_~Y.!•î~•·~eG~-~~~--- ~·
1 l " ~--,. ~ L 2 - ~~ •
_.
._ ·-1111"'! ~ -- ,..- •~40
_
n.- ·~ .:~ ..-· -.. ~ '""•- . - . -.-
f
~ .....:~-· - • - .J!iă

~ ' .
•
EQi~T A.,.TIC t·~ ITA îEA "AAA81A" QCClCc~1UL ~
w HAOţ i")E 1.;~)Rt~fE PRIMI nvE Df ~FRESIE IiMANĂ . .-SIM&ouc„~ MIS'r1CA ~ i;1rr~ "?~ NAiVA i]r1
~
PRECllL f~ /~ţ; ~ ,~

F'enoaa e ttur~ti t j .f 00 301.lfi) Pe;1n ad~

micen:onă {160-J-11 dO) ~gipr ~erioade pers~no -~el~lJc~dQ (Sf. ~-C-j; !!>e•~oedt- "lM'Ovinijiane)·caruUng~;.-~r;@ ll
r: 1
teCinul r.irtt!.• (n"' 'OiC ' Sa bilon 'dH~' ~,. Eleniimul tnfe.rlor lntji~n"!I .;„,„~ soo-sc,Ql~. lnfluenţa erabă• târiiâ
1
'
11
ra
-ziu {asi~t•c;~ţ ~"~ ~ritar~0;-4 bizantinut .
f"!
"' - -
Îj - --- -- -mh -vr) -'"- -· ---
~-
Qnthl'-{rsr.iiaoYI).
·---- -- ··- -- ·.:. - -- __ --· ..._ - -·---·_„ ----- · ----
1
5
~
.„
;~
~
r. F~RJ0.4.0A DE nNEREŢf:. t~RNA!'EN_ ncA ~i, ARHITfECTilRA~ E)( E-•RESIA El..Ell.EHTA8Ă A JINt;.tR 'r," ~~1 · tfŢllr(:qs_"1JCE r•pfW~ŞAITIVUL „)
&n~paiiut vecnt {2900.-2 :!0fţ} .Dunculf.11 Ot1„6:>1J). · Mag~CJ.JI pnmitiv (0 ~60QJ ~~san••l J~e ~"J"~·.;;s.;J$ (!lC0-150('·). ('.

?;
„.._
t;..:.
;~
i; ~ant!li"t~ arme•n,sirt'ltn, •:abo.~a:r. ~n„
~ ~~
•• ·ii
:'"":'91 {Ic iF\i'1triGtt, •protoc.r•i~n·.
;,.: (JJ
...,.
cc'"
("\
Î •
. a) NAŞ1 eREA ŞI DE:l1/(l,k'f.G.fi-EA sni..-ULUi: FORMELE fiUTRl1E DE SPi,'G;lnJL i*iilS'4.JIJ~- UI .: ~ lf; ,~,~~.a f,/1-lEAf'l INC0'11Ş flENTE SUMr
~•
'i
,..,; ~

..: ..,
ir- ·" -
.....

A iv-a ş; a v-a
din•stic- (2$10· Sfit x,i·~: Af11!te.:tura !n. lemn. -Coloa„ ~c . i-111. Sp•ţ;~le mterin•ro • fi\l~. !1~- Se~ , Xl·Xltf: rom•nicul ~oticul tirn·

-.
~ ;;...
._ •ns 2625): stilul geometric al tt7~1 . na dor.cr>: ·-Ama1rava. ·'=>'t:ful gaometric zd1ca. Cupora.(P;;.:fit•~~• f ~ţ ~ ·.·'$~~f1G) :>unu. -Catedrt!lef(t cu bolţi . ..S•!Stre-
"'
·-o-
.... Q
pC&ior·piramide „şif'urUe de cc (dipytonj. • Urnele mortuars. Arcadele. -MC1ti'1ai.r ci~!~r:i"'-~-' ~:_n:!i'ti in eie de cor.taforţi. „~11raliil~ şa p!~s.„
-°' u
•oaoe veqetale. Seriile de ns~ umpttrea plam.alt.d ~~fcGrt>Ja:•, ~ii! ~ cat~„1r•lc!or.
~ „
c;
--~ "---- sar~iiefuri. Statuilu torr,ba!ş .
"''"' bJPERFECŢIUNEA P~ri;IULUi Ul.fBA.J FORMA:. .. EPUIZAREA POSefJIUTĂTJlt;R ŞI COHTf:l~f:l~· fU1~ ~lR
c::).'"c:'
'li
·< .;;; ;,-, A \li -11 dinastie (2625-2475) Sec, XN„XV: Gotir.ul tirziu )i Ro„
a:: ....
.., 1ft1 Q
tis
Sec. \1111-Vll. Sfâr~itul cetei m!'li vechi S$~ rv~v· Sfirti~t~ p!r.turi; p~r~ ·- ~a„ naJteroa.Înflortrea fi sfir~I fres-
Dispariţia stilului p1rarY•idelnr ş1
-
.... ~ Q.
H .._
perioade donco-etn.lsee. Pictura pe îilri&flO-COpte . J\vt'. "1âfl ~as~~t:ii ;->:·"0%1';„ celor şi 1le sculpturii: de la goticut
...J a; ·- a reliefurilor eplcc-tdUice. :- Îri·
~ r:..... ni flotirea plasticii arhaice 1 por- ceramică (mltolngică) protocorintică t:tie şi arabes.cul. Giotto I~ barn cul Michelanoelo.
"'
'.,/' - ~-
t:: şi atici timpurie. Sienna Nurrtborg. Pictura gotici
o ·-Q tretului. 1
''-
;li ~
!.,)

=--
.- ri:
I.)
2. PERIOADA DE MATURtTff1E: FDRMJ!REA UNUI GRUP DE ARTE CONŞ11ENT CITADINE, ALE~F.,
de J.~ V$1\'l
punctul 'i
Eyiţk ta
pit~tura
Holbein. ContraQ
'in l.11.ai.
REPREZENTATE PRIN INDiVIOUAUTAŢl ARTISTICE••MARJI MAEŞTRI".
·-:;::,Cil -E~ Jrnpsriul da mi~oc (2150-1800). Magicul matur (500-.300). ptlrsan şi
c; ... Ionicul (650·3SO). nestorian, bixantin fi armean 1 ~5-I01rnic Barocul (1500~ 1~00)
;:J o
JI rtiaur.
~ -
. !li
... „:J
-
....... c) COf.JSTITUIREA ARTELOR MATURE PRIN lt-IDIVIDUAUTĂfl AR11S'nCE
> "' A Xl·a dlnastis: o arti fragilă O~săv~firea edificiutui temp~ de ,:ia· Oesivâ~r9'1 spaţiului inte~or ~I Piet~a mura~ă de la Michelangelo lll
·c
"" ,Q
0--
E dar importantă a dispărut tra (penpteros)_. ~o~a,,. ioniea.Prepon- mosch!9•· -Cupot• cen1rala: S~anta . B~rm~: _!'lor1 '." 1680. -~:-edo minanţa
~....1
~
apro~pe firă 8 lăsa urme . de~en~ frescei ~a~a la Potygnot (460). Sofia din Const3ntinopol. Înflonrea ·· pacturi11n uiet de ~a Tsza•n la
~vantui !:~lf.Mia ~dimaosionaJe (de la artei mozaicale. OesivirJirea artei Rembrandt, mort 1-n 1669. ·Avoni:!I ~
~-

l'l'OHo din Tenea la Hagetadcas). arabe$cului in covoare (Mshatt~). n1&.aicii da la Or1ando lasso la f~

L= re.
•
,,,,; · Heinrich Schutz, mort in 1673. j
„,,......,.,,,..,...., "f""'"">r_ _ _.,......;.;;.~~„„..,;:i.>11'·~~'-''-''-'-"'"'''"""~-•>'JO>n'""""""""'.·""""',_...._._~--.~r,,,._, ·~''"'""•"-~----·»:"'''"'_..,,..~
~ ~2 ~
~
. INDIA (OS LA 1500 f. Ch.)
- ~- fWWW
Pl~TICHiTATE::A
~
(OE L.A 1100 i. Ch.}
-~WII/I ..,...._.r_.--;:-...~~- .,,.=..--_::. .--:.;: ;;:;..-. -~- -~ ~
••Ar.tl11~rA„ {dtt b 0)
~ .,~ _..,----.·~-„44•...._~ CI.•.......,..
OG<;H)(?.NTUL ('2~ b flOtl d.Ch.)
_ •~..;.,-:=- o;;;~ .,.. _c.~ . ._o;;, -.,_-„.. .

8
(lJ. 1 w c :;z._.-: ._..,--._,J:=.,..;::;E - $.:::;;:... _ - ._ 41- __ # ... __ .: 7- ..:r ;...- '"

~~ 1. APARJ'f1A UNUi Mt1' AL STll"Ul„UI NOSll.. CA. EJtPRESIE A U;~~u1 Î.:OU St:N·nMEN1' f>eSf1RE OllMH~!EIJ: N~ l.JA!t.~r;; ŞI N0$'1'All~E COSWClt
e~ g t! 1500··1200 Religl3 Vt~dtlft)r 1100...UOO R•lipla fH) pJlartt o t.ulţc·i Cr~ştlnb; nluf prin11Uv.~f\.4fo·1~t"&f1il 1 900·12ttO:Eddi1.1lu. 81tldr. ~[l«frrtard
.,. -~ e ~ ~ Logondelo oroicll olu anoriilf)r. q!onlc<'·ftallr.& „l)eJn~tSr'", Mli1~I <JUrn„ Ml}tclon, gno:ta ••e-.lnctvtl,~i'\UI do (~l~IN1t4x, luu.c;hl~ of FIOl'l)ft)f,
61 ~~~„ ~· t0 p1an.„Ho mor.· Loyandt>fu tu! Hor~cla (~Jliin.1 şi Ba~l)~·Ev.angtlolltlo fi Frane•sc clin A111~i. t:f)Opooa popu„
g ~ ~ ~ ~ " ~i Tozou. Af•<H~QUpsQ ,„t,e g!lndet~ cr&ftfrtf>. tari (Slugfrhid) fi c~Vftl„roa1tl
';i c; ~ a . 19 t1ittrtdcone şi plgfln~ (Gr11f) .·Logendelt> etoştlno din Occ~··
~ ·rii'
6) t-,
()e L"i "(,} f.,, tl)
,:.a d'1nt.
-" ,,.. .... ii 2
" ~, '
s:,t, 'ţ " .... . 2. !'RIMA ORGANIZARE MIS11CO „f.AETARllCĂ A ACESTEJ iN'l"UITJl CO.SIJf(;;: N~'11: SCOlAS'tlC.lt
·-..,.. ·~
„-."fl.c. . „.....„
).!I +'! · -

.,...:l -
..:!..
„~
~
~
.
,Ceh.> n1oi vc>chl frcgmonto ale
Ved$lOr.
Ortl~tn pt1rnitiv (oroO.·Di,t.ciµfinl Eit„
ru&ci ..ecouri r.10s.totiocrtJ î.i Hr>~iod
Oritl'" ri'H)&.ft:i în '264 .-Plo~n rnti-'ffs
'ln 269.·Moîti mo1're în 271.
Sfintul Yoir•:i niotlro 'ir1 127 4. [)ur'\s ·
Seci m~tuu in 1308.„0anto n1(l Jtre
~- IQ .~ şi în cosn,ogonfl. ..Jan1hlicos moaro în :130.~,Ave ~to ,
~ .! c: în 1321.·Sek•t1 tt,09'i@ în t329 .
.s Jf~ :l fâtmudu! şi Utornturo patrts. tJc6 ·Ml~tielî ti ~col11stJcJ

~~··•'î'i w !"&$l1l<~~ra;o11rzw:rr1 1 r uiail •'Yr'«'ti''llPan: ~W!it aq~-,;;1'îtff'·;;~ ;tF#Ja;,·,-'~~,.. "A:~~-u.-:..- ~'Alir...-,.;ii"'ilfl,~~~..-n n~~.':.' ·1l~.-i:o: :.~~~'-·'W't";;;o;·:~~· • rd...z '"ollMw- 1 -4 •co:rr••~~

$. n'" : o INSUREC71E 2TNICA COLEC1lVĂ ÎMPQTţ.,/VA rt1ARJLOR FeJRM! AL! rr~E.C !J TiJ'l UI
... Mlftâroo orllca.„Rollgl ~ lui f)fony~o$
I~

"" -: .·
.; .~ Brahr,11ntcelo 1 primeht .;ft;,„
mtnt• alo Upanlt•ctolor şi a lui Numa (soc. Vll)
Sflintul ,'\ugustln tî10ftrt Îrl 430
·N e~totttinli (430).-Monoflli (4~0).„
Nlt,?sh,Ci'.i Cu1.antt' Mb•ro '" 1-lli4,
„J. t iu~ mo111fo în 1415. S.ivon;>JtOl&J. · ~
,
S
~-
f'.,.~~

§~ t"1G.d• (SOO). 1
(sec. X·IX). t<artsf•dt, Lltlhtr, Ctd\lln (166A.) ·
;.! t.tl rJ
·; Jl ~ • fNCEPUTUL UNEJ CONCIPTll PUR RL.OSOţ1CE OESPRI: Sf!ltl'ilMffNfUt COSMIC. ANTltE1A SIST!MizlOR IDEAI-IST! ŞI tlATf;RIAUSYE.
-~ .~ Upenlf~dolo. Mcr1t prtssocratJc.I "' Goe. Vt?V, lJfr,;fatura bl;r;untfn~, ebralel, GaOlol, B•con, Oo1etu1es, Bruno,
.~:fi. . . ,.-~ „
.:t; •o:.
-
"
tJlrh•t()d,p~•l'JlH't' n tee, 'Jl„VJI . Boehmu, Loibnlt (ltC. xv1„xv11) .
~ i ...'J
.iz; ""
r·:I ....
:>
ţ,) e S, FORMARHA UN~I NOI MA1!MA11CI : CONCEPT/A DIJSPUB NUMA~ CA O IPOSTAZĂ A PORMeJ COSMICI
~~=
·-
. o ... F;pulz1ti. Nur.,ărul·mltime (măsură) .-0 GO nl1'tri~ Numlt'\11 ind„finit (atgnbra}. E&tt!i Numlrul.funcţl• (1n1tlza) .
, e .i! ! oritmeUcl. Pitagor1clonll 1ni:ep5nd înc5 În 1tudlu. Oe1cirt(JG, -Pascal şi Fenn1t ( 1637).
·~: u cu 540. Nowion şi Lc.lbnlt (1670) .
3 'ii
fli '
•• • o. PURJTANISMVL: SARĂCJREA AA TfOHAL.IST·Af/S TICA A ELfMENTUl.UI RELJQIOS
Urme în lJpanlşede . Liga pttagorelei încopând cu 540. Mahomod (622).-PeuUclthll şi Puritaoif ~nglezl (1620).
lconoctGsttl înc•pind cu 650. Janr.eniftil fri.ncezl (Port~Roy•O .
ltar:7A.;#~; ·a•iihnLM? --:trtt••·--e = -·1t&' F+se- 'Tf-!i"N-+P".;r:.§tl.!"~'*m·•:AC1;;r~•~Q::t•~·,sa•t~.;--~.~~-;v~~·e-~:'"~tn.~~~~ ~- --.. . . ~l!IPY11s·--=-,--~m --:1t t,;·îCSlit»M1·Jft1sP?Ci'tîlfftt nts r u ,,.„
 •

DESPRE SENSUL NUMERELOR

Mai inta1 este necesar să stabilin1 câteva concepte fun-

da111er1t~1le iolos1tc ·11\ ct1pr111sul acestui studiu într-un sens strict şi
parţlal ftOlJ, 01rl (:are stibstatl ~ii î·1etafiztcă va apărea pe parcursul
expt1r1ci 11~ CJi e treoLt•c 111sa iiefi\1 te ta ia echivoc.
4

D(:r1~eo1 rea„ c·~·nos<~ti.:â lle ({lată iu111ea şi la fel de famili-

ară itfOSOlitul „ ltltre r'iir1ţa ŞI Dever1ire~ pare improprie pentru a
traduce i11tr-adevăr esent~1 „ ant\i;:i.;et avute in vedere. O deveni re
•1edcf~tl~lă (acţiu11e„ {~ realitate'' ) „ dttpă exemplt1l conceptult11 de
1l11şcarf~ ttnifon11 <tccelerată din fi;!ică , sat1 după p1incipit1I fun-
ria111ent,.I a ~ toone; cinetice a gaz.efor„ poate fi totdeatu1a cor1ce-
pt1tă ş1 ca o stare„ prin un11are co11jugată şi cu fitnţ3 Din co11tră,
se pot distinge„ ca la Goetl1e„ de~·e11i1"ea şi deven;111/ c.a ele111'-„1tc
t1lti111e ~ cee..1 ~e este dat în 111od absolut în şi cu fiinţa trezită
( '- 'const1 i11ţa '') 111 orice caz„ dacă ne i11doin1 de pos1b1l1tat~1 lft' =•
sesiza prin co11ce11te abstracte ft1nda111e11tele ultime ale natuni
t1111a11e_ senti111entul foarte li111pede„ t1et, de unde apare a11t1tcL1
fu11da111entală pnvtnd ii111itele extre1ne aie fii11ţei trezite este sursa
ong1narâ st1pre111ă„ la care„ în general, este posibil să ajwigen1.
De aici rezultă î11 inod necesar că devenirea stă me1·eu la baza
deve111tt1l t11 ~ t1l! 1nvc·rs.
Sttb 11u111ele de „.JJl„OJJl ietate „„ şi „'a/teritale„„ eu n1ai drs-
1

fl I'if; ,douâ ele111entt pri111ordiale ale flintei trezite ale căror sensuri
~t1nt cvtclente pentru orice 0111 conştient deci nu pentru visător
- c~1 o cert1tudlne lătmtrică nen1ijlocită„ tără a putea fi
cot1(~e11trate 111a1 ît1deaproape într-o defini pe. faptul originar de-
&e11u·~c.t sub nu111ele de sen=aţie ('-„t1nivers sensibil „,) nu există
1iiciodată fără vrcu11 rapott oarecare cu ceea ce a1 nun1esc alteri-
' .~!··:. Pri:i f1cl1~tt.1.te:' filosofi că 0rdonatoare 1narii gâ11ditor1 au

QA
•••
încercat 11eîncetat, prin împărţiri schematice pe jt1n1ătate concre-
te: fenome11„ lt1cru în sine„ (lun1ea ca) voinţă şi reprezentare, eu şi
non-eu, să sesizeze acest raport cu mai 111ultă precizie, deşi o
astfel de tentativă depăşeşte desigur posibilită~le cunoaşterii
u111ane e:xacte. La fel, faptul originar desemnat cu numele desen-
ti111ent (''univers interior'') crln~ne elementul numit ''proprietate''
într-o 111anieră care scapă oricărei defini~i stricte, prin n1etodele
gândirii abstracte.
Eu dese111nez apoi sub nun1ele de siiflet şi de 11nf\,1ers
antite?.a a cărei existenţă este chiar aceea a.fiinţei 1L1nane tre=ite,
în intregi111e p111 ă. Ea are trepte de li111pezin1e, de claritat.e, care
1

sunt treptele SJJirit11alităţii fiinţei trezite, de la sen=aţia inteli-

gentă a primitivt1lui şi a copilului, care este 111ată, deşi câteodată
i Iun1inată până la origini, şi până la extr.ema sensibilitate a fiinţei
trezite ca intelect p11r„ precum în ipostazele gâr1dirii kantiene şi
11apoleo11iene. Acestei senzaţii îi aparţin mo1nentele, dit1 ce în ce
mai rare în epocile târzii, de i11spi raţie religioasă şi arti stică . Aici
antiteza di11tre suflet şi ut1i vers este antiteza dintre subiect şi
obiect. Această st1~tct11ră e/e111er1tară a fii11ţei trezite este un fapt
de certitudi11e interioară nemijlocită imposibil de sondat n1ai 111ult
prin analiza conceptelor. Este, în acelaşi t11np„ sigur că cele două
ele111ente" separabile 11u1nai prin cuvinte şi, într-un fel , pn11 artifi-
cii, există mereu m1ul cu celălalt, unul prin celălalt, şi se 111ani-
festă n1ereu ca tmitate, ca totalitate absolută, fără ca prejudecata
teoretică a idealiştilor şi a n1aterial1ştilor înnăscuţi „ care vor ca
u11iversul să-şi aibă originea '"'cauza'', cu1n spun ei în suflet
sat• suflettil În univers„ să· se instaureze în vreun un fel în flinta ,
conştientă de sir1e. Dacă tm s1ste111 filosofie pune accentul pe tmul
sau pe altul din cele două elemente, trebuie ca în aceasta să
vedem o si111plă ampret1tă personală c t1 o semnifica~e pur biogra-
fică .
Dacă aplică111 conceptele de devenire şi deverlit tmei
structun a fii11tei trezite considerate ca tensiune între două cotl··
lt

trarii, vo111 da ct1vântul ui viaţă un sens foarte precis'> strâns legat

85
 de acela de devenire. Devenire şi devenit pot fi desenu11ate ca
fo11nă în care, pentn1 fiinţa trezită, viata există ca fapt şi rezultat.
Atât cât omul este trezit, propria lui viaţă în progres, în continuă
desăvârşire, este reprczer,tată în fiinţa lui conştientă de elen1entul
devenirii„ acest faJJf n11mindu-se p1·ezent. Viaţa posedă, ca orice
de\ enire, un misterios caracter de direcţie care, în toa+e lirtbile
1

evoluate, caută a se fixa sriritual prin cuvântul timp şi prin pro-

blemele conexe; acestea trelluie mereu reinterpretate. De aici -
un profimd raport între devenit (încremenit) şi moarte.
Dacă prin suflet numim virh,1alul bineînţeles: ceea ce
simţim că eJ e..~t.e şi nu imagjnea ideală pe care ne-o făurim şi
dacă lui îi opunen1 universul ca fiind real (două cuvinte asupra
sensului cărora un sentiment n 11 lasă să plutească nici o îndoială)
- viaţa va ~ărea ca formă în care se desăvârşeşte realizarea
posibilului. In raport cu caracterul de direcpe, posibilul se nu-
•• meşte viitor, iar reali7-atul trecut. ''Sufletul'' este cee.a ce
trebuie realizat, ''universul'' ceea -ce este realizat, iar viaţa este
această realimre. Cuvintele moment, durată, evoluţi~, substanţă
vie, vocaţie, întindere, finalitate, vid şi plenitudine a vieţii, pri-
mesc astfel o semnificaţie precisă, esen~ală pentru tot ceea ce va
u1n1a, m~i a1es pentru înţelegerea fenomenelor istorice.
In sfârşit, cuvintele Istorie şi Natură trebuie, aşa cum
am spus deja, să fie folosite într-un sens foarte precis pe care nu
l-au cunoscut până acum. Ele desemnează modurile posibile de a
concepe totalitatea conştientului, devenirea şi devenitul, ·viaţa şi
trăitul, într-o imagine cosmică unitară, sublimată, bine ordonată,
care în fimcţie de devenire sau de devenit, de direcţie sau de
întindere (''timpul'' sau ''spa~ul''), dete1111ină şi fo11nează impre-
sia vizibilă. Deci este vorba de a avea nu o alternativă, ci o serie
•
de posibilită~ numeric infinite şi de natură foarte diversă, lll1
''univers exterior'' considerat ca reflex şi mărturie a propriei
noastre fiinţe~ serie ale cărei extrei11ităţi Sllllt o concepţie despre
Wlivers (literalmente: intuiţie) pur organică sau pur mecanică.
Primitiwl (pe care noi ni-I imaginăm) şi copilul (de la care ne

86
•
ami11tim fiinţa trezită) nu posedă încă nici \llla din aceste posibi-
lită~ cu o claritate de structurare suficientă. Ca o condiţie a
a~--tei conştiinte cosmice superiQare, e necesar un lin1baj, nu un
limbaj utnan în general, ci limbajul culturii care pent1u primul
nu există încă, iar pentru secundul, deşi existent, el este inaccesi-
bil. Cu alte cuvinte, amândoi nu posedă încă o gândire cosmică
clară şi distinctă; fără îndoială, ei au W1 presentiment al acesteia,
dar nu au încă o ştiinţă a istoriei şi a naturii în ale cărei raporturi
pare să se încorporeze propria lor fiinţă: ei nu au cultură.
Această importantă vocabulă capătă astfel W1 sens pre-
as, înalt semnificativ, care trebuie mereu subînţeles în cele ce
A

u11nea7ă. In corelaţie cu conceptele mai înainte stabilite: suflet.-

virtualitate şi wlivers-re.alitate, eu fac distincţie între cultura po-
sibilă şi cultura reală, între cultură ca idee a fiinţei, generală
ca
sau particulară, şi între cultură ca şi corp al acestei idei, sumă
a expresiei devenite sensibilă, devenită în mod spaţial şi concret:
ac~wli, sentin1ente, religii, state, a1te, ştiinţe, popoare, oraşe, for-
me economice şi sociale, limbi, legi, morawri, caractere, fiziono-
mii, costume. Prin strânsa ei înrudire cu viaţa, cu devenirea,
istoria evoluată înseamnă realizarea culturii posibile. ·
Trebuie adăugat că cea mai mare parte a acestor con-
cepte fundamentale nu mai poate fi înţeleasă prin cuvinte, defini-
ţii şi demonstraţii, căci semnificaţia lor intllnă cere să fie simţită,
trăită, observată dinăuntru. Există o diferenţă, rareori apreciată
la justa ei valoare, între a trăi şi a cunoaşte pe cale experimen-
tală, între certitudinea imediată pe care o oferă categoriile intui~­
ei (iluminare, inspiraţie, viziune artistică, ''imagina~e exactă şi
sensibilă'' ca la Goethe) şi reZttltatele cw1oaşterii raţionale şi ale
tehnicii experirr1entale. Trăirea foloseşte, pentru a se face cunos-
cută, comparaţia, imaginea, simbolul~ ctmoaşterea foloseşte for-
mula, legea, schet11a. Devenitul se învaţă, sau mai degrabă, cum
se va vedea, fiinţa devenită este identică pentru spirit cu împlini-
rea actului ctmoaşterii. O devenire nu se poate înţelege decât
dacă e trăită, simţită pri11tr-o cunoaştere profundă şi mută. Iată

87
pe ce se îr1temeiază ceea ce numim cWloaştere umană. A înţelege
istoria înseamnă să fi un clUloscător al oamenilor în sensul deplin
al cuvântului. Cu cât un tablou istoric este mai clar, cu atât el
este exclusiv accesibil privirii ce pătrunde până în adâncul sufle-
telor străine şi care nu are tlirnic de a face cu mijloacele de
cunoaştere studiate î11 C1·ifica raţi1111ii pure. Mecanismul unei
in1agini naturale pure, ca universul lui Newton sau al lui Kant, se
cunoaşte, se înţelege, se analizează, se reduce la legi şi la ecuaţii,
finalmente la un sistem. Orgar11smu1 w1ei imagini istorice pure,
ca universul lui Plotin, Dante, Bruno, se observă intuitiv, se \lede
di11ăuntru._ ca fo1n1ă şi simbol~ se traduce în cele din unnă în
opere poetice şi artistice. ~'Natura vie'' a lui Goethe este o ima-
gine istorică a universu/ui .1

Ca exen1plu al modului î11 care W1 suflet caută să se

realizeze în i111aginea universl1lui înconjurător, ca u1111are a mă­
surii în care o cultură devenită exprimă şi reproduce o idee a
fiinţei u1nane, eu consider număn1l, ce se află la baza întregii
maten1atici, ca un dat p1imar absolut. Am ales numărul dinadins,
fiindcă fondul n1atemat1cii este accesibil puţinor oameni şi ea
pretinde astfel a ocupa un loc unic între toate creaţiile spiritului.
Ea este o ştiinţă cu un stil foarte strict ca şi logica, dar este mai
vastă şi 1nult mai substanţială, şi alătun de plastică şi de muzică,
este o artă pură, în ceea ce pnveşte sensul inspirator şi marile
convenţii fonnale ale dezvoltă1ii ei; în sfârşit, ea este o metafizică
de ordin superior, cum arată Platon şi mai ales Leibniz. Fiecare
filosofie s-a dezvoltat până acum fiind în relaţie de corespon-
dentă
. cu maten1atica. Nt1măn1I este simbolt1l necesitătii , cau=ale.
Ca şi conceptul de Du1n11ezet1, el înglobează sensul ultim al
universului considerat ca natură. De aceea existenţa tuturor nu-

i. Şi cu un ~~9rizont biolog.i c''.

••~·

88

•
merelor poate fi nwnită mister, iar gândirea religioasă din toate
culturile nu a putut evita această impresie.
Aşa cum orice devenire poartă atnprenta originară a
direcţiei (ireversibilitate), orice devenit este impregnat de întin-
dere, în aşa fel încât cei doi te1111eni nu pot fi separaţi decât în
mod artificial. Dar misterul adevărat al oricărui devenit, deci al
oricărei întinderi (spaţiale sau corporale) este încamar~ în tipul
numeric matematic, în opoziţie cu numărul cronologic. ln natura
pritnului tip de număr se află intenţia Wtei limite mecanice.
Astfel numărul se înrudeşte cu cuvântul, care, ca şi concept, re-
ceptor (''captant'') şi semnificant (''marcant''), delimitea?A deopo-
trivă impresiile despre univers. Sigur că ceea ce este foarte
profwid rămâne imposibil de sesizat şi de exprimat. Nwnărul
real de care se serveşte matematica, semnul 1iumeric exact
reprezentat, pronunţat, scris, cifră, fo11nulă, semn sau figură
- este deja, ca şi cuvântul gândit; rostit, scris, un simbol devenit
sensibil şi comunicabil, W1 lucru concret pentru ochi, interior şi
exterior, prin care această limitare este reprodusă. Originea
numărului se aseamănă cu cea a mitului. Omul primitiv ridică la
rang de divinitate, numina, impresiile naturale care scapă defi-
niţiei (''alteritatea''), delimitându-le, captându-le printr-un nunie.
La fel, numerele sunt elemente pentru delimitarea şi deci
captarea impresiilor din natură. Prin nun1e şi prin număr inteli-
genţa wnană are putere în faţa universului. Limbajul semnelor
mate111atice şi gramatica Wlei limbi vii au, în fond, aceeaşi struc-
tură. Logica este totdealllla o specie a maten1aticii şi invers.
Aşadar, în orice acţiune a ir1teligenţei umane aflată în relaţie cu
nun1ărul matematic măsurare, calcul, numărare, desenare,
cântărire, organizare, îrnpărţire - - se găseşte tendi11ţa de a deli-
1

mita întinderea, reprezentată prin fo1111ele lingvistice ale demon-

straţiei, deducţiei, principiului~ sistet11ului; numai prin acte de
acest fel, însă abia conştiente, există pmtru omul trezit, gra~e

1. Trebuie adăugată aici ''gândirea financiară''.

89
-

numărului care exprimă ordinea, însuşiri, raporturi, indivizi, o

unitate şi o pluralitate, pe scurt structura acelei imagini a uni-
versului a cărei necesitate şi caracter fe1111 le simte el, pe care o
numeşte ''natură'' şi o ''cunoaşte'' ca atare. Natură este ceea ce
se poate n11măra, istorie este totalitatea celor ce nu au ra-
porturi cu matematica. Iată de ce legilor naturii trebuie să le
atribuim o certitudine mateinatică, confo1111 uimitoarei judecă~ a
lui Gali_lei, care găseşte natura ''scritta in lingua matematica'' şi
faptului subliniat de Kant potrivit căr:uia cunoaşterea exactă a
naturii este strict limitată la p~sibilitatea folosirii metodelor ma-
tematice. .
Deci în număr, ca semn âl unei limite desă\1ârşite„ se
află natura întregului real, totodată-- devenit, clUloscut, limitat,
aşa cum Pitagora sau nu mai ştiu cine a înţeles acest număr, cu o
certitudine lăuntrică profimdă, rezultată dintr-o intuiţie grandi-
oasă, absolut religioasă. Totodată, să nu confimde matematica
practică, facultatea de a .gândi cu ajutorul numerelor, cu mate-
111atica ·ştiin~fică mult triai restrânsă sau teo17a numerelor, dez-
voltată prin cuvânt sau scriere. Matematica scrisă însea1nnă la fel
de puţin ca şi filosofia, aşternută în_lucrări teoretice, întreaga
avu~e de viziuni şi de idei matet11atice şi filosofice existente în
interiorul Wlei culturi. Mai rămân toate celelalte căi de concreti-
~1re a sentimentului originar care stă la baza numerelor. La în-
ceputul fiecărei culturi se află un stil arhaic ce s-ar putea nwni
geometric şi altundeva d~t în vechea cultură a elenilor. Există
ceva comun, în mod expres matetnatic, în acel stil antic al
secolului al X-lea, în cel al templelor din a IV-a dinastie egiptea-
nă cu predon1inanţa extrei11ă a liniei şi a unghiurilor d1·epte, în
reliefurile de pe sarcofagele creştinismului primitiv, în arhitectu1·a
şi decoraţiunile romanice. Fiecare linie, fiecare figt1ră umană sau
animalieră, deloc imitative, revelează aici o gândire numerică
mistică Îll rela~e imediată Cll nusterul morţii (al încremenirii).
Catedrala gotică şi templul doric sunt o mate1natică
pietrificată. Fără îndoială~ Pitagora a fost cel dintâi care a con-

90

•
 -

ceput numărul antic ca principiu al unei ordini universale a lu-

crurilor concrete, ca măsură stzu mărime. Dar canonul strict al
statuarului şi al structurii coloanei dorice traducea deja atwtci
prin număr ordinea a1111onică a unităţilor sensibile şi corporale.
Toate artele mari sunt moduri de delimitare numerică şi semnifi-
cativă. Nu trebuie decât să ne amintim problen1a spaţiului în
pictură. Un mare geniu matematic poate fi fecund în tehnică,
· chiar fără ştiinţă, şi ajWlge sub această fo1111ă la o deplină con-
ştiinţă de sine. Nu vom ajWlge să spllllem, având în vedere sensul
magistral al numerelor pe care îl presupun, începând cu Imperiul
Vechi (Egiptul antic), împărţirea spaţiului în ten1plele-piramide,
tehnica arhitecturală, de canalizare şi administrativă, fără a mai
vorbi de calendarul egiptean, că insignifianta ''carte de aritmetică
a lui Ahmes'' din Imperiul Nou reprezintă nivelul matematic în
Egipt. Indigenii din Australia, al căror spirit aparţine în întregi-
me stadiului de om primitiv, posedă Wl instinct matematic, sau,
ceea ce se re.duce la acelaşi lucru, o gândire numerică încă neex-
primată prin cuvinte şi semne, dar depăşind cu mult pe cea a
grecilor în ceea ce priv·eşte interpretarea spaţialităţii pur~. Ei au
inventat bumerangul al cărui efect presupWle o Clllloaştere intui-
tivă a spaţiilor nwnerice pe care noi o atribuim geometriei anali-
tice superioare. Printr-o conexiWle ce va fi explicată mai târziu,
ei posedă în consecinţă Wl ceremonial extrei11 de complicat şi o
ierarhie a înrudirii atât de subtil exprimată mlimba .lor, aşa cwn
nu s-a putut re111arca în nici o altă parte, nici chiar în· culturile
superioare. Acest lucru face ca grecii, în epoca lor de deplină
maturitate, sub guvernare.a lui Pericle, prin analogie cu maten1a-
tica euclidiană, să nu aibă nici tu1 simţ al ceremonialuiui în ·viaţa
publică, nici W1 si111ţ al singurătăţii~ chiar la polul opus se află
ba.rocul care s-a născut, alături de analiza ~paţiului, la curtea
Regelui-soare, şi llll sistem de state ~jnte~ate pe înrudire di-
nastică. Este stilul unui suflet care se expri~ă într-un univers al
numerelor, dar nu prit1tr-o singur·ă concep·~e ştiinţifică a acestui
•
uruvers.

91
 3

De aici rezultă W1 fapt decisiv, ignorat până astăzi de

matematicienii înşişi. Numărul în sine nu există şi nici nu poate
exista. Există mai multe universuri ale numerelor pentru că
există mai multe culturi. Astfel găsim un tip indic, arab, antic,
occidental de gândire mateinatică şi, în consecinţă„ numerică,
fiecare fiind specific şi unic de la origini, fiecare fiind o expresie a
unui sentiment cosmic diferit, un simbol al unei valori exacte la
fel de limitată ştiinţific, un principiu de organizare a devenitului,
în care se reflectă natura intimă a WlUÎ singur suflet şi numai a
acestuia, în mod precis a celui care este punctul cmtral al acestei
culturi şi numai al acesteia. Prin urtrtare există mai mult decât o
matematică. Nu încape nici o îndoială că structura internă a
geometriei euclidiene diferă total de aceea a lui Descartes, ana-
liza lui Arhimede de aceea a lui Gauss, nu numai prin limbaj
fo11nal, intuiţie şi mijloace, ci mai ales prin fond, prin sensul
originar şi predestiJ:iat al numărului care reprezintă evoluţia ştiin­
-·
ţifică. Acest număr, sentimentul limitei pe care el îl încarnează în
mod evident, deci şi natura întreagă, univers întins a cărei ima-
gine s-a născut din această limitare şi care nu este totdeauna
accesibil decât celor care il tratează prin această unică specie
matematică: toate acestea nu vorbesc deloc de omenire în gene-
ral, ci de W1 grup uman, de fiecare dată net determinat.
Cât priveşte stilul wiei matematici ce se naşte, totul de-
pinde de cultura Wlde ea se înrădăcinează, de comunitatea wnană
care 1·eflectează asupra ei. Spiritul poate duce la o înflorire ştiin­
ţifică posibilităţile pe care ea le comportă, Ie poate manipula şi
atinge, la întâlnirea cu ele, la suprema maturitate, dar este total
incapabil să le schimbe. Cele mai vechi fo11ne omammtale antice
şi din arhitectura gotică au concretizat ideile geometriei euclidi-
roe şi ale calcului infinitezimal cu mai multe secole înainte de
11aşterea primului savant matematician în cele două culturi.

92
 O devenire lăuntrică intimă, adică propriu zis: trezire de
sine, care face din copil Wl om superior şi purtător al culturii
căreia, de fapt, îi aparţine, marchează începutul CWloaşterii nu-
merelor ca limbaj. Pentru fiinţa trezită numai atunci obiectele
există ca lucruri numericeşte delimitate şi specific diferenţiate;
• • . .., " • „ •
numai atWlct extstă pentru ea 1nsuş1n, concepte, o necesitate cau-
zală, W1 sistem al lU1iversului înconjurător, o formă a universu-
lui, legi universale stabilite cu precizie; ''stabilitatea'', prin natu-
ră, este mereu linutare, încremenire, supunere la număr, şi un
sentiment, suportat aproape metafizic, de respect şi de nelinişte
faţă de sensul profund al cuvintelor măsurare, calcul, numărare,
desenare, figurare. .
lată însă cum Kant împarte posesillllea ştiinţei omeneşti
î11 sinteze a priori (necesare şi lU1iversale) şi a posteriori (rezul-
tate din experienţa Wlor cazuri particulare) şi le atribuie celor
dintâi cunoaşterea mateinatică. f'ără îndoială, el a adus astfel un
viguros sentiment lăWltric în cunoaşterea abstractă. Dar, pe
lângă lipsa unei limite tranşante ce ar trebui să reclame în mod
absolut obârşia principiului mecanica şi matematicile superi-
oa1·e modeme o demonstrează cu prisosinţă chiar apriorismul
apare ca W1 concept plin de dificultăţi, deşi el este cu siguranţă
una dm concep~ile geniale din întreaga critică a cunoaşterii. Prin
acesta Kant ''întemeiază'' totodată, fără a-şi da osteneala s-o
demonstreze ceea ce este, de altminteri imposibil şi inva-
riabilitatea formei în orice spiritualitate şi zdentitatea ei pentru
toţi oamenii. In consecinţă, se trece sub tăcere un fapt a cărui
importantă ar fi prea mult exagerată , mai ales deoarece Kant,
pentru a-şi verifica ideile, n-a lăsat să intervină decât atitudinea
spirituală a epocii lui, pentru a nu mai vorbi de atitt1dinea lui
personală . El se referă la gradul de nesigu1·an_ţă al acestei '"vala-
bilităţi lU1iversale''. Alături de câteva trăsături, fără îndoială cu
bătai e mai lungă, care, cel puţin, par independente de cultura
vremii, orice idee se înte111eiază încă pe o necesitate a for111ei ,
absolut dtferită, căreia omul i se suplme cu exactitate in calitate

93
-

de purtător al unei culturii determinate ş1 numai al ei, ir1 mod

evident. Acestea sunt două categorii foarte diferite ale substanţei
apriorice, iar problema este pentru totdeauna insolubilă, pentru
că dincolo de orice pt1tinţă de cunoaştere trebuie ştiut unde este
!imita şi dacă există vreuna. Nimeni nu a avut încă până astăzi
~urajul să adn1ită, în fapt, constanta structurii spiritului, socotită
până ai ci drept evidentă; este o i Iuzi e şi faptul că istoria concretă
,;oferă mai m~lte forme ale cunoaşterii. Dar să nu uităm că, în
~ ucrurile ce nu au devei1it încă nişte probleme, llllanimitatea nu
este numai un adevăr general ; ci şi o iluzie colectivă. O îndoială
obsct1ră a e:xl5tat totdeauna ît1 to~te cazurile, iar nonunanimitatea
tuturor gânditonlor, relevată la fiecare pnvire ·asupra istoriei
gândirii, ar fi trebuit deja să ofere o măsură a adevărului :· Dar
această divergenţă nu are drept cauză o in1pe1fecţiune a spiritului
uman, ea nu este lUl ''nu încă'' al unei cunoaşteri definitive, ea nu
este o greşeală, ci o necesitate istorică a destinului şi aceasta
este o descoperire . Natura ultimă a liicrurilor nu se. poate deduce
din constanta lor, ci numai din diversitatea lor şi chiar din logica
organică a acesteia. Morfologia comparată a formelor. cuno~­
terii este o problemă încă rezervată gândirii Occidentului.
. .

Dacă matematica ar fi o ştiinţă p·ură, ca astro11omia şi

mineralogia, i s-ar putea,... defini obiectul. Nu se poate însă şi nici
nu s~a putut vreodată . 111 zadar a torturat europeanul din Occi-
dent conceptul propritJ zis al numărului, comparându-l cu ceea
ce preocupă pe matemati..:.ianuJ din Atena sau Bagdad. Este cert
di tema de cercetare, scopul şi metodele wiei ştiinţe care poartă
~!ci ~: acolo aceeaşi denumire sunt, aici şi acolo, total diferite.
Vu e'S:istă numai o matematică, există matematici. Ceea ce
numim istorie ''a matematicii'', realiuire pretins prc,;re5>ivă a
tmui ideal unic şi invariabil, este într-adevăr, de îndată ce se
înd~ărtează imaginea superficială şi înşelătoare a istoriei, o

94
l'arietate a evoluţiilor, desăvârşite în ele însele, independente
unele de alteJe, naştere reînnoită, adecvare, transfor111are ·şi des-
puiere a universurilor for111ale străine, orgarusm care creşte, se
111aturizează, se ofileşte şi moare într-o du1~a1ă detenninată de
care rămâne legat. Nu trebuie să ne facem iluzii . Spiritul antic a
creat o matematică a sa aproape din neant. Spiritul occidental,
înzestrat istonceşte„ po5eda deja exterior şi nu lăuntric -
ştiinţa învăţată~ dar era obligat să o dobândească pe a sa proprie
printr-o modificare şi o corecţie aparente„ printr-o destrucţie re-
ală a mate111at1cii antice străine prin 11atura ei de spiritul apusean.
Prima creaţie a fost cea a lui Pitagora, a doua cea a lui Descar-
tes. Amândouă actele sunt în fond identice.
A

lnrudirea limbajului fo1mal al unei mate111atici cu cel al

marilor arte vecine nu tasă să se aştearnă nici o umbră de
1

îndoială . Sentimentul vieţii diferă mult la gânditori şi la artişti ,

dar mijloacele de expresie ale fiinţei lor conştiente au lăuntric
aceeaşi fo1mă. Senzaţia fonnei la un sculptor, un pictor, un poet
liric este osenza~e esenţialmente matematică Geometria anali-
tică şi geometria plar1ă din secolul al XVII-iea relevă aceeaşi or-
dine perfectă într-un univers infinit (ca acela pe care ar vrea să-1
facă să reînvie, să-l înţeleagă, să-l scruteze pe de o parte şi mu-
zica contemporană prin a1111orua diatonică) o geometrie a spa-
ţiuluisonor provenit din arta fundamentală a SW1etelor joase~ pe
de altă parte pictura în ulei, sora sa, prin principiul perspectivei,
o geometrie sensibilă a spa~ului colorat, pe care n-a cunoscut-o
decât Occidentul şi numai el. Această ordine este ceea ce Goethe
numea Ideea a cărei formă pătrunde imediat în obiectul sensi-
bil pri11 i11tuiţie, în timp ce ştiinţa pură nu va pătrunde în nimic şi
se va n1ărgini la simpla observape şi Ia analiz.ă . Matematica
A

depăşeşte însă observaţia şi analiza. In momentele ei supreme, ea

lucrează prin viziuni, nu prin abstracţiuni . Goethe este acela care
ne-a lăsat această observaţie adâncă, ru1ume că maten1aticianul

l. La fel şi cu cel al dreptului şi aJ finanţelor.

95
 nu este perfect decât cu condiţia să simtă în el însuşi frumuseţea
adevărului. Se poate simţi aici înrudirea strâ11să dintre misterul
din natura numărului şi cel care închide în el creaţia artistică.
Astfel, maten1aticianul înnăscut ia loc alături de marii maeştri ai
fugii, ai daltei şi ai penelului, care vreau şi ei şi trebuie să tran-
spună în simboluri, să realizeze, să transmită lec~a ordinii gran-
dioase a tuturor lucrurilor pe care simplii conten1porani din cul-
turile lor o poartă în ei fără a o poseda cu adevărat . Astfel, impe-
riul numerelor se p.reschimbă prin reproducerea fo1111ei cosmice,
alături de imperiul sunetelor, al liniilor şi al culorilor. De aceea,
cuvântul ''produs'' are un sens mai amplu în matematică decât în
ştiinţele pure Newton, Gauss, Riemann erau natun artistice.
Reaminti~-vă surprinderea lor în clipele marilor descoperiri .
Bătrânul Weierstrass spunea: ''Un matematician care nu este în
acelaşi timp în parte poet nu va fi niciodată un matet11atician
perfect.''
Mate111atica este deci o artă. Ea are stilurile şi peri-
oadele ei stilistice. Ea nu este, cum crede profanul sau filoso-
ful când gândeşte ca un profan neschimbată în substanţa sa,
ci, ca orice artă„ din timp în timp, este supusă unor schimbări
· neaşteptate. N-ar trebui niciodată să tratăm evoluţia artelor
importante fără a arunca o privire în diagonală, cu siguranţă tot-
deauna sterilă, asupra matematicii contemporane. Anumite parti-
cularită~ ale raporturilor foarte profunde dintre schimbările din
teo1ia muzicală şi analiza infinitului n-au fost nicicând studiate,
deşi estetica ar fi putut trage de aici mai multe învăţăminte decât
din întreaga ''psihologie''. O istorie a instrumentelor muzicale ar
fi mai fecundă dacă s-ar studia nu pornind, ca de obicei, de la
producerea tehnică a sunetelor, ci de la cele mai îndepărtate ră­
dăcini spirituale ale nuanţei şi ale efectului sonor propus. Pentru
că dorinţa aproape nostalgică de a produce o infinitate spaţială
de sunete a generat încă din perioada gotică, în opozi~e cu lira şi
cu fluierul antic liră, citeră, aulos, syrinx ca şi cu sonorită­
ţile arabe, cele două familii de instrumente de suflat sau cu

96
-

clape şi de instrumente cu coarde. Amândouă , oricare ar fi

originea lor tehnică, se plasează prin legea sonorităţii lor, în
nordul ge1111ano-celtic, între Irlanda, Weser şi Sena, iar orga şi
clavicordul cu siguranţă în Anglia. Instrumentele cu coarde au
ajuns la for111a definitivă în Italia septentrională între 1480 şi
1530~ orga s-a dezvoltat mai ales în Ge1111ania, unde a devenit
instrumentul special de dominare a spaţiului, de o măreţie colo-
sală şi neasemuită în toată istoria muzicii. Improvizaţiile şi com-
poziţiile libere pentru orgă ale lui Bach şi ale contemporanilor lui
sunt la propriu analiza matematică a unui vast şi măreţ llllivers
sonor. Totodată, în confo1111itate cu fo1111a internă a gândirii ma-
tematice occidentale, instrumentele cu coarde şi de suflat nu se
dezvoltă separat, ci după registrul vocal uman, în grupe întregi
de aceeaşi nuanţă sonoră (cvartet de coarde, de instrumente de
suflat, fo1111aţii de trompetişti). La fel, istoria orchestraţiei mo-
deme cu toate descoperirile de noi instrumente şi cu modificările
aduse vechilor instrumente este în realitate istoria unitară a unui
llllivers sonor care s-ar putea foarte bine descrie în te1111enii unei
analire matematice superioare.

AtWlci când mediile pitagoreice, către 540, at1 3JW1S să

ştie că nz1măn1l era esenţa tuturor lucrurilor, nu se făcea deloc
''un pas înainte în evoluţia matematicii'', ci din profunzimile
sufletului antic răsărea o maten1atică complet nouă, care lua cu-
noştinţă de sine, după ce multă vreme se anunţase prin proble-
mele rr1etafizice şi tendinţele fo1111ei în artă. O matematică la fel
de nouă precum cea egiptean.ă, care n-a fost niciodată scrisă, şi
cea babiloneană, care a luat o formă algebrico-astronomică prin
sistemele ei de coordonate ecliptice, amândouă apărute o singură ·
dată, într-un ceas hotărâtor al istoriei, şi dispărute acum de multă
vreme. Matematica antică, desăvârşită în secolul al Ii-lea î.Ch., a
dispărut din lume în ciuda existenţei aparente care se perpe-

97
tueaz.ă încă în modul nostru de notare pentru a face loc
matematicii arabe timpurii. Ceea ce ştim despre matematica
alexandrină presupWle o mare mişcare în acest domeniu, al cărui
centru de gravitaţie s-a situat în întregitne în universităţile din
Edesa, Giondisabur şi Ctesiphon. Din ea doar câteva particulari-
,...
tăţi au trecut în domeniul lingvistic al antichităţii . ln pofida
numelor greceşti, Zeno<;tor, care a tratat despre figurile izo-
metrice, Serenos, care s-a ocupat de proprietăţile Wlui fascicul
în
luminos a11nonic spa~u, Hypsicles, care a introdus diviziWlea
caldeeană a cercului, Diophante îndeosebi, sunt fără îndoială toţi
arameeni, iar scrierile lor SWlt o mică parte dintr-o literatură
scrisă mai ales în limba siriană. Această mate111atică şi-a aflat
desăvârşirea în ştiinţa araţ)o-islamică, ur111ată fiind la rândul ei,
după un lllllg interval de ti.mp, ca o creaţie parcă în întregime
nouă pe un sol nou, .de matematica occidentală, a noastră, pe
care o iluzie optică bizară ne-o înfăţişează ca fiind matenUltica în
general, apogeul şi ţelul tlllei evoluţii bimilenare„ ale cărei secole
aproape scurse aStăzi s_unt de ase1nenea strict măsurate.
Aforismul lui Pitagora, după care numărul reprezintă
natura tuturor lucrurilor accesibile simţrtrilor, a rămas cel mai
valoros din matematica antică. Prin el numărul est~ definit ca
măsură şi această defini~e înglobea~ în totalitate sentiment~
cosmic al WlUi suflet pasionat orientat către actual şi tangent. In
acest sens, a măsura înseamnă a măsura w1 obiect proxim şi
corporal. Să ne an1intim substanţa operei de artă antice -
statuia stingheră a unui om nud: tot ceea ce este esenţial şi im-
portant în fiinţă, ritmul ei în întregime, este aici cotnplet redat
prin planuri, măsură, raporturi sensibile între părţi . Conceptul pi-
tagoreic despre a11nonia numerelor, deşi derivat poate dintr-o
muzică ce ignora polifonia şi a1111onia şi a cărei instrumentare
avea ca scop o notă unitonală pastişată, aproape corporală, pare
să ducă în absolut amprenta acestui ideal plastic. Piatra cioplită
nt1 reprezintă ceva decât cu condiţia să aibă dimensiuni proporţi­
onale„ o foi 1nă măst1rată, ca să fie ceea ce a făcut-o dalta

98
 artistului. Suprima~ travaliul şi totul este un haos, W1 ceva ne-
realiz.at încă, deci, pentru moment, neantul. Transfigurat şi am-
plificat, chiar acest sentiment creează în opoziţie cu starea de
haos starea de cosmos, stare însufleţită a universului exterior al
anticului, ordine a11nonioasă a tuturor obiectelor particulare cu
contururi bine definite şi prezente în inod concr~. Suma tuturor
acestor obiecte este deja Wliversul total. Distanţa care le separă,
spa~ul nostru pe care îl umple111 cu tot patosul unui mare •

simbol, este neantul, ~o µ11 ov. Pentru omul antic, întindere

înseamnă corporalitate. Pentru noi spaţiul are funcţia de a face
''să apară'' obiectele. Aruncând de aici o privire în u1111ă, rezol-
•

văm poate enigma metafizicii antice, conceptul.tainic de apeiron

(a1tEtpov) la Amaximandru„ care nu se poate traduce în nici o
Jimbă occidentală El nu are nici Wl fel de număr corespondent în
sens pitagoreic, nici mărime şi limite măsurabile, prin u11nare
nici natură, deci ·este Jncomens11rabilul, statuia încă neconturată
di11 piatră de dalta artistului . Este denumit arhe-ul (apx.11) fără
limită şi fără fon11e optice, pe care doar o limitare, o indivi-
. dualiutre îl va transfo1111a în ceva, în univers. El este fo1111a
fWldamentală apriorică a conştiinţei antice, corporalitate în sine,
căreia, în imaginea cosmică kantiană, i se substituie spaţiul exact
corespond(;nt, de unde' Kant pretinde că ''poate extrage toate
lucrurile"prir1 gândire''.
lnţelegem acum ceea ce distinge o matematică de alta, şi
n1ai cu seamă pe cea antică de cea occidentală. Dinspre partea
sentimentului ei ccsrn1c integral, gândirea antică matură nu pu-
tea vedea în mate1nati că decât doctrina raporturilor de mărime,
de măsură şi de figurare între corpurile concrete. Pornind de la
acest sentin1ent, dacă Pitagora a pronunţat formula decisivă,
aceasta constă în faptuJ că numărul era pentru el în mod cert un
simbol optic, deci nu o fo1111ă în general sau un raport abstract,
ci un semn-limită al devenitului în măsura în ~re acesta apare în·
unită~ concrete perceptibile pentn1 simţuri. Intreaga antichitate,
fără excep~e, concepea numerele ca pe nişte unită~ de măsură,

99 • . . ..

•
 de mărime, de lungimi şi de suprafeţe. Orice altă specie de
întindere era de neconceput. Toată matematica antică este în
fond o stereometrie. Euclid, care şi-a desăvârşit sistemul în se-
colul al ll-lea, se gândeşte, dintr-o necesitate foarte profundă,
când vorbeşte despre W1 triunghi, la suprafaţa-lin1ită a Wlui corp
şi · niciodată la un sistem de trei drepte ce se intersectează, nici la
o mulţime de trei pWlcte într-Un spaţiu tridimensional. El nu-
"
meşte linia o ''lungime fără lă~me'' µflxol; a1tÂa.~el;. In gura
noastră, această definiţie ar suna jalnic~ în cadrul matematicii
antice, ea este exemplară.
Numărul occidental nu mai este, cum credea Kant şi
chiar Helmholz, un produs al timpului considerat ca fo1111ă
ap1iorică a sensibilităţii, ci ca o categorie spaţială particulară
considerată ca ordine a unită~lor de acelaşi fel. Cum se va vedea
din ce în ce mai clar, numărul real nu are nimic comun cu
realităţile matematice. Numerele aparţin exclusiv sferei întin-
derii, a extensiunii. Dar există tot atâtea posibilităţi şi deci nece-
sită~ pentru a imagina întinderea în organiz.are câte culturi exis-
tă . Numărul antic nu este o idee despre raporturile spaţiale, ci
despre unităţile tangibile delimitate pentru ochiul carnal, tru-
pesc. Aşadar, antichitatea nu cunoaşte şi aceasta este o conse-
cinţă necesară decât nun1erele ''naturale'' (pozitwe, întregi),
al căror rol este complet şters printre categoriile numerice
numeroase şi extrem de abstracte ale matematicii occidentale, cu
sistemele ei complexe, hipercomplexe, non-arhimedice etc.. .
De aceea, reprezentarea numerelor iraţionale, deci ale
frac~ilor indefinite din sistemul nostn1 numeric, este imposibilă
· pentru spiritul grec. Euclid spunea şi ar fi trebuit să-l în-
. telegem mai bine,... că liniile incomensurabile nu se comportă
''ca n1,merele''. Intr-adevăr, în conceptul reali?.at de numărul
iraţional există o separare totală între conceptul de număr şi cel
de 1nărime, căci un număr, ca 1t de exemplu, nu va putea ni-
ciodată să fie nici delimitat, nici reprezentat printr-o linie. Dar
de aici rezultă că, într-llll pătrat de pildă; dacă se reprezintă

100
raportul dintre pătrat şi diagonală prin numărul antic, care este o
limită sensibilă absolzltă şi ·o mărime finită, se ajunge dintr-o
dată la altă categorie de numere care, pentru sentimentul cosmic
antic rămâne profimd străină şi, în consecinţă, puţin liniştitoare,
ca şi cum el s-ar afla pe punctul de a descoperi un mister pericu-
los al propriei fiinţe. Este ceea ce relevă un mit straniu al Greciei
târzii, ce spWle că un savant care a divulgat cel dintâi taina
iraţionalului trebuie să piară într-un naufragiu, ''pentru că e
necesar ca inefabilul şi invizibilul să rămână mereu ascunse''
Oricine simte neliniştea care se află la baza acestui mit acee-
aşi nelinişte ce n-a încetat să-i facă pe greci să se înfioare, in
timpurile de înflorire, în faţa dezvoltării micilor oraşe-state în ţări
organizate politic, în faţa alinierii străzilor largi şi a ale11or cu
perspţXiive vaste şi cu margini trasate, în faţa astronom1e1 babi-
loniene ce scruta infinite spaţii siderale ş1 în faţa navigape1 in
Mediterana pe drumuri croite de navele egiptene ş1 f e111L· 1~lf' O
profimdă nelinişte metafizică în faţa dispanţiet prezentului ş1 a
tangibilului sensibil, cu care fiinţa ant1culu1 se înco11Jurase ~d ~1
cu un paravan după care do1m1ta ceva nel1ruşt1tor" abis şi pră­
pastie originară a acestui cosmos creat intr-Wl fel şi an1nc1al
stăpânit, precum şi înalt ethos religios în uzanţa lui restrânsă Cel
ce înţelege acest sent1mer1t înţelege şi sensul numărului antic,
măsură ce se opune incomensurabilului. Naturalistul Goethe l-a
înţeles foarte bine şi de aceea el se ridică, aproape angoasat,
contra matematicii; ceea ce nimeni n-a înţeles încă bine este că
revolta ~nteşte involuntar numai către matematica non-antică,
spre calculul infinitezimal ce servea drept fimdament al ştiinţei
timpului său .
Religiozitatea antică se concentrea~ cu o intensitate
crescândă în cultele prezente şi sensibile legate de un loc anu-
me corespumând unui singur panteon ''euclidian'' Dogmele
abstracte, planând peste zone mai îndepărtate ale gândirii, rămân
mereu străine de ea. Un asemene.a cult reprezintă pentru o dogmă
papală ceea ce statuia reprezintă pentru o orgă dintr-o catedrală .

101
Fără îndoială că totdeauna va rămâne ceva cultic în mate111atica
euclidiană . Trebuie numai să ne gândim la doctrina esoterică a
pitagoreicilor şi la semnificaţia pe care o avea teoria poliedrelor
regulate pentru mediile esoterice platoniciene. Acestora le cores-
punde o înrudire intimă între analiza infinitului, pornind de la
Descartes, şi dogmatica contetnporană, care merge progresiv de
la ultimele direcţii ale Refo1111ei şi Contrarefo11nei până la un de-
ism pur, ferit de orice trăsătură sensibilă. Descartes şi Pascal au
fost matematicieni şi jansenişti, Leibniz mate1natician şi pietist;
Voltaire, Lagrange, D' Alembert sunt conten1porani. Sufletul an-
tic simtea în principiul iraţionalului, deci în destrucţia llllei serii
statuare de numere întregi ce reprezentau o ordine universală
perfectă în sine, o blasfei11ie contra ordinii divine. 1.,a Platon, în
Timeos, acest sentiment este incontestabil. Transfo1111area într-un
continuitm a şirului discontinuu de numere pune într-adevăr în
discuţie nu numai conceptul antic despre număr, ci însuşi con-
ceptul universului antic. Acum înţelegem că chiar şi numerele
negative, pe care noi ni le reprezentăm fără dificulţate, afortiori
n11mărol zero creaţie subtilă a unei uimitoare puteri de
abstractizare oferind cu francheţe cheia lUlui sens al fiinţei pentru
sufletul indic care l-a conceput ca pe un fundament al sistemului
poziţional al cifrelor sunt imposibile pentru matematica anti-
că . Expresia -2 x -3 = +6 nu este tlici concretă, nici repr~zentati­
vă ca ordin de mărime. Cu + 1 şirul măritnilor este finit. In repre-
zentarea grafică a nu1nerelor negative ( + 3 . +2 . + 1 . O .:l .:l. -3)
spaţiile începând cu zero se transfo1111ă în simboluri pozitive a
ceva negativ: ele semnifică, ele nu mai sunt ''egale'' cu nimic.
Dar realizarea acestui act nu se situa pe direc~a gândirii mate-
matice antice.
Tot ceea ce s-a născut din fiinţa conştientă antică n-a
fost aşadar ridicat la rangul de realitate decât prin limita sa plas-
tică . Ceea ce nu se poate desena nu este deloc un ''număr''.
Platon, Archytas şi Eudoxiu vorbesc de numere-plane şi de
numere-corpuri adică la puterea a doua şi a treia şi se înţelege de

102
la sine că ideea altor puteri superioare nu există pentru ei. O a
ar
patra putere fi fost W1 nonsens pentru sentimentul 'fundamer1-
tal~ căci înseamnă imediat o întindere cu patru d1n1ens1Lm1 şa
totodată materială. Chiar şi o expresie de tipul e-ix ce apare
1
constant în fo1111ulele noastre, sau, mai simplu, expresia 5 f2 deja
cwioscută de Nicolaus Oresmus în secolul al XIV-iea, le-ar fi
părut total absurde. Euclid numeşte coaste (7tÂsupai) factorii
Wlui produs. Se efectuează calcule cu fracţii definite, se înţe­
lege căutând W1 raport numeric numărător-numitor. Aceasta
face itnposibilă tocmai reprezentarea numărului zero, deoarece el
nu are pici un sens geometric. Să nu începeţi să obiecta~, con-
fonn uzanţelor gândirii noastre, constituită într-un mod. diferit, că
a~ reprezintă exact ''treapta primitivă'' a matematicii în ge-
neral. In cadn1I wriversului pe care omul antic 1-a creat în jurul
lui, matematica antică este o realitate desăvârşită. Ea nu este
impeifectă decât pent1'U noi. Matematicienii din Babilon şi din
India tăcuseră, de mai mult timp, nişte capitole esen~ale ale
matematicii lor din ceea ce era absurd pentru sentimentul antic al
numărului , lttcru ştiut şi de mai mul~ matematicieni greci.
''Matematica'', nu încetăm s-o repetăm, este o iluzie. O gândire
matematică şi, în general, ştiinţifică şi justă, este convingătoare
şi ''necesară în mod logic'' când ea răspunde în întregime senti-
mentt1lui vieţii nutrit de autorii ei. Dacă nu e aşa, ea este impo-
sibilă, avortată, smintită sau, confo1111 expresiei favorite a orgoli-
osului nostru spirit istoric, ''primitivă''. Matematica ,.., modernă,
capodoperă a spiritului occidental, este ''adevărată''. In tot cazuJ,
lui Platon i-ar fi părut o metodă aberantă şi ridicolă pentru a te
apropia de ceea ce este adevărat, respectiv de matematica antică~
cert este că ne-am făcut cu greu o idee despre ceea ce am lăsat să
se piardă din n1arile sistetne de gândire ale culturilor străine,
pentru că limitele gândirii noastre nu ne-au pe111lis să te asi-
milăm, sau, ceea ce înseamnă acelaşi lucru, pentru că am sim~t
că ele erau false, superflue, lipsite de sens pentru noi.

103
 •

Matematica antică, teorie a mărimilor concrete, caută să

interpreteze exclusiv faptele actuale şi sensibile, limitându-_§i deci
investigaţiile şi aplicaţiile la cazuri concrete şi tangibile. ln faţa
acestei juste consecinţe, există în atitudinea practică a matema-
ticii occidentale ceva ilogic care n-a fost propriu-zis cunoscut
decât după inventarea geometriilor neeuclidiene. Numerele SWlt
fenomene ale cunoaşterii eliberate de senzaţii, sunt fenomene de
gândire pură. Ele poartă în sine caracterul lor abstract. Apli-
cabilitatea riguroasă la o realitate a senzaţiei inteligente este, din
contră, o problemă pentru sine, pusă. neîncetat şi niciodată re-
zol vată într-o manieră satisfăcătoare. Concordanţa fenomenelor
matematice cu faptele experienţei cotidien~ nu este, la prima
vedere, nitnic mai mult decât o evidenţă. ln ciuda prejudecăţii
profane despre evidenţa matematică imediată a intuiţiei, cum o
găsim la Schopenhauer, geometria euclidiană, care are o asemă­
nare superficială cu geometria empirică din toate timpu~le, nu
este în acord decât aproximativ şi în nişte limite foarte restrânse
(''pe hârtie'') cu intuiţia. Despre marele spaţiu noi ştim (ca un
simplu fapt) că, pentru ochiul nostru, două paralele se întâlnesc
"'
pe linia orizontului. lntreaga perspectivă a picturii noastre este
fondată pe acest fapt. Totuşi~ Kant a dat înapoi, ceea ce este de
11e1ertat pentru un gânditor occidental, în faţa ''matematicii
depărtării'', apelând la ajutorul exemplelor cu figuri, a căror
1neschinăne împiedică degajarea precisă a unei probleme specifi-
ce Occidentului~ aceea a spaţiului infinitezimal. Fără îndoială şi
Euclid, pentru a demonstra realitatea concretă a axiomelor lui,
eVltase să introducă W1 triunghi ale cărui vârfuri ar fi reprezen-
tate de poziţia unui observator şi a două stele fixe, deci ceva
imposibil de desenat şi de ''privit''. Dar gânditorul antic avea
dreptate. Aici intra în joc acelaşi sentiment ce da înapoi în faţa
1raţionalului şi care nu îndrăznea să conceapă neantul ca zero, ca
11umăr11 care da înapoi adică şi în contemplarea raporturilor

104
cosmice, în faţa incomensurabilului, ca să salveze simbolt1l
"" ..
1nasun1.
Aristarc clin Samos a stat la Alexandria (288-277 î.Ch)
într-un mOOiu de astronomi care erau neîndoielnic legaţi de şcol1-
le caldeo-persane şi a schiţat aici siste111ul universului heliocen- •
tric1, a cărei redescoperire de către Copernic a stârnit din adân-
curi pasiunea metafizică occidentală gândiţi-vă la Giordano
Bruno fiindcă realiza prin el presentimente puternice ş1
confi1111a sentimentul faustic gotic, care sacrificase deja în arhi-
tectura catedralelor ideea spaţiultti infinit: ideea lui Aristarc r1t1 J
întâlnit în antichitate decât o indiferenţă totală şi curând după
aceea o putem spune deschis uitarea. Partizan11 e1 t'r :l t.1
nişte învăţa~, aproape to~, fără excepţie, originan dm Asia
Mică. Apărătorul cel mai cWloscut, Seleucos (către 1 "0). era ctin
"'
Seleucia persană, situată pe cursul Tigrului. ln realitate, sistemul
cosmic al lui Aristarc era psihic nesemnificativ pentn1 , 1< t ', ' ' ' ' '
cultură. El ar fi devenit chiar periculos pentru sent1men-tul
cosmic. Şi totuşi, spre deosebire de sistemu] copemician şi
acest fapt hotărâtor a fost totdeauna pierdut din vedere 1 ~-a
dat o forrnă specială pentru a-l adapta cu exactitate la sentimen-
tul cosmic antic. Aristarc admitea ca formă desăvârşita a cos-
mosului o sferă goală, material delimitată din loc în loc, care se
putea vedea dintr-o privire~ în mijlocul ei se găsea s1sten1ul
planetar al lui Copernic. Astronomia antică a considerat întot-
deauna pământul şi corpurile cereşti ca fiind două elemente
diferite, oricare ar fi modul particular de a le concepe mişcările.
Idrea deja avansată de Nicolaus Cusanus şi de Leonardo da
Vinci, cum că pământul nit este decât o stea printre altele2, se

"
1. In singura scriere păstrată, el reprezi11tă, de altminteri, viziunea
geocentrică atât de bine încât s-ar putea admite că ipoteza învăţatilor
caldeeni l-a sedus o clipă.
2. F.Struntz: Geschichte der Naturwissenschafl in Mittelalter, 1910,
p. 90.

105
 împacă atât cu sistemul ptole111eic, cât şi cu cel copemician. Dar,
admiţând existenta unei sfere celeste, ce ar fi ameninţat conceptul
de limită sensibilă, principiul infinitului era răsturnat. Nici o idee
despre spaţiul cosmic nesfârşit nu s-a ivit aici, cum ar fi putut
părea posibil; gândirea babiloneană reuşise însă s-o reprezinte de
,
1nultă vreme. In celebra lui lucrare despre ''numărul firelor de
nisip'' (idee revelatoare pentru a respinge toate tendinţele infinite-
zimale, deşi ea este considerată mai departe ca primul pas spre
metoda integralelor modeme), Arhimede demonstrează că acest
corp stereometric căci cosmosul lui Aristarc nu este altceva
- umplut cu atomi (fire de nisip) duce la rezultat~ foarte
importante, dar nu complete. Acest lucru înseamnă însă a nega
deschis tot ceea ce constituie analiză pentn1 noi. IR~te:zele,
niciodată verificate şi fără contenire impuse spiritului; asupra
eterului cosmic conceput ca o materie mediat sensibilă, arată că
uni,vers~l fiiicii este negarea foarte strictă a oricărei limite. ma-
•

teriale. Eudox.iu, Apollonios şi Arhimede, desigur cei mai subtili

şi mai în~rămeţi matematicieni ai antichităţii, au realizat foarte
bine o analiză pur optică a devenitului, prin teza valorii-limită a •

plasticii antice, folosindu-se în cea mai mare parte de compas şi

de riglă. Ei folosesc metode foarte subtile şi greu accesibile nouă
ale unui calcul integral ce nu are decât o asemănare aparentă
chiar şi cu n1etoda leibniziană a integralei detenninate. Ei se
servesc de locurile geo1netrice şi de coordonate care SWlt numere
ale măsurii şi linii riguros definite, nu ca la Fe1111at şi , mai ales,
la Descartes, nişte raporturi spa~ale nedefinite, nişte valori ale
unor ptmcte în raport cu locul lor în spapu. Mai cu seamă în
aceasta constă metoda epuizării ipotezelor expusă de Arhimede
într-o seri soare căt.re Eratostene, recent descoperită, în care el

1. Ea a fost pregătită de Eudoxiu pentru calculul volumului piramidei

şi al sferei '~mijloc pentru greci de a răsturna conceptul tabu al
infinitului"~, cum scrie Heiberg în Nalunt1i„~s. : u. A1f ath. im klass.
Alieri. 1912, p. 27.

106
pwie bazele cuadraturii segmentului de parabolă prin calculul
unghiurilor drepte înscrise şi nu al poligoanelor asentănătoare.
Dar, metoda teoretică complicată la infinit, prin care el ajunge la
rezultat sprijinindu-se pe câteva ipoteze geometrice ale lui
Platon, face simţită cu precizie o opoziţie imensă între acestă
intuiţie şi aceeaşi intuiţie superficială a Wlui Pascal, de pildă~ nu
există o opozi~e mai tranşantă dacă facem abstracţie de
conceptul de integrală la Riemann decât ceea ce noi desem-
năm, vai ! cu numele de cuadraturi, în care ''planul'' este repre-
zentat ca limitat printr-o funcţie, fără a mai vorbi de o mani-
pulare geometrică. Nicăieri cele două matematici nu se apropie
atât una de cealaltă şi nicăieri nu se face mai clar simţit abisul de
netrecut care desparte cele două suflete ale cărei expresii sunt.
Nwnerele pure, pe care egiptenii le ţineau secrete dintr-
tm fel de teamă lăuntrică de mister, ca să zicem aşa: esenţa stilu-
lui cubic din vechea lor arhitectură, era şi pentru eleni cheia ce
deschidea înţelesurile devenitului, ale încren1enirii şi deci ale
caducităţii . Fo1111a pietrificată şi sistetnt1l ştiinţific neagă viaţa.
Numărul matematic, principiu fonnal fundam.ental al universului
întins care nu există decât în şi pentru fiinţa conştientă este, prin
caracterul de necesitate cauzală , în aceeaşi relaţie cu moartea ca
şi nwnărul cronologic cu devenirea, cu viaţa , cu necesitatea
destinului. Raportul acesta al fo11nei strict matematice cu sfâr-
şitul fiinţei organice, cu fenomenul restului său anorganic, al
cadavrului, va apărea mereu mai clar la originea tuturor artelor
majore. .Am re111arcat deja evoluţia primelor arte decorative în
dotneniul vaselor şi al obiectelor de cult mortuar. Nu1nerele sunt
simbolurile caducităţii. Fo11nele încren1enite neagă viaţa.
Fo1111ulele şi legile aştern o peliculă de cristal peste imagi11ea
naturii. Nwnerele ucid. Ele se aseamănă cu Mumele lui Faust •

plimbându-se maiestuos în singurătatea 'tărâmurilor de unde

orice fom1ă este izgonită şi. .. care vorbesc de fo1111are, de
transfo1111are, refren etern al sensului etern, fără să vadă plutind

107
 •

i11 JUT 1n1agmile vrewiei creaţii''. (Faust, II, versurile 1665 şi

1675-1677.)
Aici, Platon şi Goethe se ating, având presentimentul
wiui mister ultim. Mumele, Inaccesibilul Ideile lui Platon -
desenmează posibilităţile Wlui suflet (psyche), fo1111ele lui înnăs­
cute ce se realizează într-o cultură activă şi creată, ca artă, gân-
di re, stat, religie, în llll.iversul vizibil şi în ordinea cosmică ideală,
concepute de acest suflet (psyche) dintr-o necesitate foarte adân-
că. Aici gândirea matematică dintr-o cultură şi ideea acesteia
despre llll.ivers îşi află temeiul înrudirii lor ce o ridică pe prima
deasupra ştiinţei simple şi a cunoaşterii, dincolo de care aceasta
are sensul Wlei intuiţii cosmice, care face să existe tot atâtea ma-
tematici sau llll.iversuri numerice câte culturi superioare
extstă. Numai astfel se explică şi devine necesară, printr-o in-
tuiţie profund religioasă, calea spre descoperirea problemelor
matematice hotărâtoare, din cultura lor, de către cei mai mari
gânditori, matematicieni, artişti plastici, în domeniul numerelor.
Astfel trebuie să ne reprezentăm crearea nurr1ărului antic
apollinic de către Pitagora, fondatornl unei religii. Acest senti-
•I ment primordial l-a călăuzit pe Nicolaus Cusanus, tnare episcop
••
••
de Brixen, care a găsit, pe la 1450, pornind de la considerentul
infinită~i lui Dumnezeu în natură, caracteristicile fundamentale
ale calcului infinitezimal. Leibniz, care i-a dete1111inat metodele şi
aplica~ile cu două secole mai târziu, a plecat el însuşi de la
considera~i metafizice ast1pra raporturilor principiului divin cu
î11tinderea nedefinită pentru a ajunge la ideea de .analysus situs,
interpretarea cea mai generală, probabil, a spa~ului pur eliberat
de orice element sensibil şi ale cărei mari posibilităţi nu au fost
dezvoltate decât în secolul al XIX-iea de Grassn1ann în teoria
întinderii, şi mai ales de Riemann~ adevăratul fondator al sim-
bolicii planurilor bilaterale ce reprezintă natura ecuaţiilor. Şi
1'epler şi Newton, amândoi naturi religioase, au fost foarte
conştienţi de faptul că au sesizat, ca şi Platon, prin intui~e şi, în

108
111od exact„ pr111 111ter111edit1I nu111crelor. 11atura ordini 1 C<)St111ce
d1 V111e .

Diophante, se spt111e ~)este tot~ a descătuşat cel dintâi

111ate111atica antică din lantl1rile sensibilitătii
~ , . Fără a fi creaton1l
algebrei „ el ar fi lărgit şi co11ti11t1at teoria 111ări111ilor nedetenni11a-
te, ar fi prezentat-o totuşi deodată. preschimbâ11d neîndoiel11ic
nişte idei deja existente în 111atc111atica antică pe care o cunoaş­
te111. Pentn1 se11tin1entul a11tic al t1niversului este cert că aceasta
llU a fost ll~1 caştig, ci o pierdere totală. Nun1ai acest lucrtt ar fi
trebt11t să ne arate că Diophante nu 111a1 aparţinea lăuntric cul-
tl1ri1 a11tice. La el, realului'ţ devenitului„ li se opune un 11ot1 se11ti-
111ent al 11u111erelor, să-i spune111 sentime11t al li111itei, care este ce)
din care eJe11ii deduseseră, prin t1oţiunea de li111ită prezentă şi
sensibilă, dincolo de geon1etria euclidia11ă a corpurilor concrete„
ş1 plastica statuii 11ude şi 111011eda de argi11t. Detaliile despre
î11florirea 11oii 1nate111atici 11e sunt necunosct1te. Atât este de izolat
D1opl1ante în 111ate1natisa antichităţii târzii încât unii s-au gândit
I~ o influenţă indiană . Insă el a suportat-o 1nai ales pe aceea a
vecl1ilor ttniversită~ arabe, ale căror studii le cunoaşte111 atât de
pt1t111. cu excepţia dogn1aticii. Dincolo de intenţia de a păşi pe
căi eltclidiet1e, un 11ou senti111e11t al litnitei„ pe care-l 11u1nesc
111agic~„ îşi face loc. Acesta nu este în nici un fe1 conştie11t că s-ar
opune idealului a11tic. Ideea de nt1111ăr ca 111ă1„in1e nu s-a dezvol-
tat„ ci s-a prăbuşit pe nesi111ţite. Nici un grec n-ar fi putut explica
ce este un număr nedeterminat ' a'' şi un nun1ăr nedefinit '"3'',
4

a111ândouă 11efiind nici 111ăsură, nici tnărime, nici linie. Not1l

se11t1111ent al li111itei concretizat î11 astfel de categorii nu111ence stă
cel pttţin la baza cercetărilor lui Diophante. Cât despre calcult1I
cu ajt1torul literelor, fa111iliar nouă sub 11un1ele de algebră , tinde
el 11i se prezintă con1plet transfor1nat, nu a fost introdus decât în

109
+
1591 de Vieta, care l-a opus, sensibil, dar inconştient, celui din
Renaşterea care imita afltichitatea.
Diophante trăia pe Ia anul 250 după Isus Cristos, deci în
al treilea secol de cultură arabă, al cărei organism istoric a fost
înveşmântat până în zilele noastre în formele artificiale ale Impe-
riului Roman şi ale ''Evului Mediu'', cultură căreia îi aparţine tot
ceea ce a apărut de la începutul erei noastre pe teritoriul Islamu-
1ui ce a u11nat. Acesta este tocmai noul sentiment al spaţiului,
acum încarnat în cupole, n1ozaicuri, reliefuri pe sarcotage, în stil
creştin primitiv şi sirian, care a înfăşurat statuia antică în ultimul
văl de uitare. Aşa a început să existe o nouă artă arhaică şi llll
ornament geometric strict. Dioclepan desăvârşea chiar. aţunci
califatul în imperiul care nu mai avea decât nume roman. Cinci't
secole îi despart pe Euclid de Diophante, pe Platon de Plotin, pe
ultimul gânditor definitiv (Kant) al wtei culturi desăvârşite de
primul gânditor al scolasticii (Duns Scot) din aceeaşi cultură
care se deştepta.
Aici venim în contact pentru întâia oară cu fiinţa acestor
mari individualităţi a căror devenire, înflorire şi moarte pe o
suprafaţă pestriţă şi indistinctă reprezintă substanţa specifică a
istoriei universale. Sufletul antic ce se desăvârşeşte în inteligenţa
romană, al cărui ''corp'' este cultura antică cu operele ei, cu
ideile, cu faptele şi co vestigiile ei, apăruse în jurul anului 1100
înainte de Cristos în peisajul Mării Egee. Cultura arabă, care
ge1111ina din epoca lui Augustus în Orient sub acoperământul
civilizaţiei romane, îşi are leagănul în totalitate în peisajul dintre
Arn1enia şi sudul Arabiei, dintre Alexandria şi Ctesiphon. Ca
expresie a acestui suflet nou, trebuie luate în considerare în cvasi-
integralitatea lor arta ''antichităţii târzii'' a epocii imperiale,
cultele absolute ale Orientului pline de o ardoare juvenilă, religia
mandeistă şi maniheistă, creştinismul şi neoplatonismul, forumu-
rile imperiale ale Romei şi Panteonul roman cea mai veche
dintre toate moscheile .

•
110
 Faptul că la Alexandria şi la Antiohia se scria, se credea
încă şi se gândea în greceşte nu are mai multă importanţă decât
preferinţa acordată limbii latine de ştiinţa occidentală până la •

Kant, sau de ''renaşterea'' vechiului Imperiu Roman prin Carol

cel Mare.
Diophante n!l mai vede în nwnăr măsura şi substanţa
lucrurilor plastice. ln moz_aicul de la Ravenna omul a încetat
să mai fie un corp. Pe nesimţite, cuvintele greceşti şi-au pier-
dut substanţa lor primară, părăsind terenul kalokagathiei
(X,a.Â.oxaya81a.) atice, al ataraxiei (a.'tapa.ţ1a) şi al galeneei
(ya.Â.flVfl) stoice. Fără îndoială că Diophante ignoră încă nu-
mărul zero şi numerele negative, dar nu mai cunoaşte unităţile
plastice ale numerelor pitagoreice. Pe de altă parte, caracterul
nedete1111inat al numerelor indefinite arabe diferă complet, la
rândul lui, de variabilitatea sistematică a numărului occidental,
sau a.funcţiei, cum o numim.
iviatematica magică, fără a ne fi cunoscută în amănunt„
s-a dezvoltat dincolo de cea a lui Diophante lucru ce deja
presupWle o anumită evoluţie anterioară în mod logic şi ur-
mând o mare direcţie până la desăvârşirea ei sub Abbasizi în
secolul al IX-iea, cum ne-o arată nivelul cunoştinţelor lui
Alhwarizttti şi Alsidjzi. Ceea ce abordea~ plastica prin geo-
metria euclidiană acelaşi limbaj for111al în altă haină sau ·
muzica instrumentală prin analiza spaţiului, arta magică a moza-
icurilor, arta arabescurilor sassanide şi, mai târziu, bi;zantine, cu
bogăţia ei cres.cândă de siluete pe jumătate materiale plutind
peste motivele fo1111ale organice, arta altoreliefurilor din epoca
lui Constantin, cu nuanţele lor întunecate şi vagi umplând inter-
valele dintre proeminenţe şi adâncituri, sunt de asemenea potrivi-
te pentru această algebră. Pentru aritmetica antică şi pentru ana-
liza occidentală, algebra este ceea ce, pentru te111plul doric şi
pentru cateidrala gotică, este biserica cu cupolă.
Numai că Diopl1ante nu a fost un mare matei11atician.
Cea mai mare parte a amintirilor ce ni-l evocă nu se găseşte în

111
 .
scrienle lui~ iar ceea ce se găseşte aici nu este cert, în totalitate,
al lui . Semnifica~a lui fortuită constă în faptul că după câte
ştim pentru prima dată la el noul sentiment al numărului este
incontestabil. Când îl comparăm cu fondatorii magistrali ai unei
n1atematici definitive, ca Apollonios şi Arhimede în antichitate,
Gauss„ Cauchy şi Riemann în Occident, la el găsim, mai cu
sea111ă în limbajul formulelor, ceva primitiv, ceva ce ne-am
co1nplăcut să numin1 până azi decadenţa antichităţii târzii.
Viitorul ne va arăta după exemplul răsturnării ce a trar1 -·
sfo1111at această artă, pretins antică şi făţiş neglijată, pentn1 ~·
c'pn111a senti1nentul cosmic primitiv arab, care chiar atWlca se
deştepta -- cum să-l înţelegem şi să-l aprecien1 pe acest primitiv.
La fel de arhaic, pnmitiv şi ezitant este sistemul matematic al llJt
~1colaus Oresmus, episcop de Lisieux (1323-1382), care a fo-
losit pentru întâia oară în Occidqit o specie independentă de
coordonate şi chiar de puteri cu exponenţi frac~onari, presu-
pw1ând un ser1timent al numerelor, obscur încă, dar, incontesta-
bil~ total1nente opus antichită~i, însă care nu mai este nici arab.
lmagina~-vă alături de Diophante un sarcofag creştin primitiv
cl111 colec~ile romane, iar alături de Oresmus o statuie gotică ce
1111podobeşte catedralele ge11nane şi veţi remarca concomitent o
inrudire în direc~a ideilor matematice ce reprezintă la amândoi
1 1c ·~l<1~· 1 stadiu pritnitiv al inteligenţei abstracte. Sentimentul
stereometric al limitei, dus până la ultimul rafinament, până la
:lt 1111a eleganţă„ de lll1 Arhimede şi întemeiat pe o inteligenţă
grandios citadină„ dispăruse de multă vreme. Pretutindeni, în
lt1n1ea pri1niti vă arabă, vibraţia era surdă, nostalgică, mistică, nu
111ai era sonoră şi degajată precum corespondenta ei atică . Aici te
'>l lllţeai un fiu al păn1ântului într-llll un peisaj primitiv, nu lll1
1
111are citadin precum Euclid sau D' Alembert . Imaginile profun-

I. Alexandria încetează să mai fie un oraş universal în secolul al

Ii-lea d. Ch. nemairămânând decât una din acele aglomerări de

112
de ş1 complicate ale gândirii antice nu mai erau înţelese iar lumea
avea imagini noi şi confuze, a căror concepţie clară„ spirituală şi
citadină nu mai putea fi înţeleasă de multă vreme. Acesta este
stadiul gotic al tuturor culturilor tinere, pe care antichitatea
însăşi îl traversase în perioada dorică de la care nu s-a păstrat
decât ceramica în stil dypilon. Numai în secolele al IX-iea şi al
X-lea, la Bagdad, concepţiile lui Diophante au fost perfecţionate
de învăţaţi lucizi, cu nimic mai prejos decât Platon şi Gauss.

Actul decisiv al lui Descartes, a cărui geon1etrie a apărut

in l 63 7 „ nu a fost, cun1 se repetă necontenit, cel prin care s-a
i11trodus o n1etodă şi o intuiţie nouă în geometria existentă, ci
cJre a conceput, o dată pentru totdeauna, o nouă idee a nz1mă­
n1/ui„ constând în primul rând în eliberarea geometriei de
operaţia vizibilă cu construcţi şi figuri, fie ele chiar de domenjul
1năsurii şi al măsurabilului. Prin el„ analiza infinitului a devenit o
1eal1tate. Sistemul pietrificat, zis al coordonatelor carteziane„ ce
reprezintă în mod ideal mărimile măsurabile în sens semieucli-
d1an, căruia, în perioada dinainte, Oresmus„ de pildă, îi acorda o
n1are Însemnătate, nu ~ fost desăvârşit de Descartes, ci desfiinţat
de el, aşa cum înţelegem când pătrundem în miezul explicaţiil9r
sale. Contemporanul său, Fermat, a fost ultimul reprezentant. ln
locul ele1nentului sensibil, concret al liniei şi planului, expresia
specifică a sentimentului antic al limitei, apare elementul
abstract„ spaţial, deci opus anti·chităţii, punchJ/, caracterizaţ de
acun1 înainte ca un grup de numere pure corespondente.
Descartes a distrus conceptul de mărime sau de dimensiune
sensibilă, transmis prin textele antice, ca şi prin tradiţia arabă,
substit.uindu-i acestuia raportul variabil al coordonatelor în

imobile şi de civilizaţie antică ce adăposteşte o populaţie cu sentimen-

te ptin1itive şi structuri psihice felurite.

113
spa~u. Dar uităm să remarcăm că el a suprimat astfel şi
geometria în general, care, de acum încolo, în •
universul nume-
retor analitice, nu va duce decât o existentă aparentă ce conţine
doar nişte re111iniscenţe ale antichităţii. Sensul apollinic al te1111e-
nului de geometrie nu se poate, de atllllci, înţelege mai bine.
"'
lncepând cu Descartes, pretinsa ''geometrie modernă'' este sau o
activitate de sinteză ce deter111ină prin numere poziţia coor-
donatelor într-un spa~u ce nu mai are~ în mod necesar trei
dimensiuni (într-o ''varietate de puncte''), sau o activitate analiti-
că ce dete1111ină numerele prin poziţia coordonatelor. Dar a înl·o-
cui liniile prin coordonate înseamnă a înţelege ideea de întindere
în sens pur spaţial şi nu corporal.
Exemplul clasic al acestei destrucţii a geo1netriei, con-
siderată ca o moştenire optică definită, îmi pare a fi o intervenţie
a func~ilor Wlghiulare adică ''numerele'' matematicii indiene
i11tr-un sens cu greu accesibil nouă ca funcţii ciclometrice,
apoi reducţia în serii care, în domeniul numerelor indefinite ale
a11al1zei algebrice, au pierdut orice u11nă de figură geometrică în
stil euclidian. Ca bază a logaritmilor naturali ce apare peste tot
i11 do111en1 til de numeraţie, numărul circular 1t creează raporturi
ce desfiinţează toate Iin1itele geometriei, ale trigonometriei şi ale
\<~lgcbrei de altădată„ ce nu sunt nici de ordin aritmetic, nici de
ordin geometric şi nu mai fac pe nimeni să se gândească la
cercuri trasate efectiv sau la puteri ce trebuie calculate.

9
A.

In timp ce către 540, gra~e lui Pitagora, sufletul antic

ajWlSese la descoperirea numărului său număr apollinic, o
mărime măsurabilă sufletul occidental descoperea, graţie lui
De~cartes şi oamenilor din genera~a lui (Pascal, Fe1111at,
Desargt1es), ideea ur1ui număr. ce apăruse dintr-o tendinţă pasio-
11ată , faustică, pentru infinit. Numărul ca mărime pură, legat de
prezenţa corporală a unui obiect particular, îşi află corespon-

114
dentul în număr ca funcţie pură' . Dacă W11versul antic, cos-
mosul„ se poate defini plecând de la nevoia tairucă a Wlet limite
vizibile, ca sumă a obiectelor materiale ce se pot număra, sen-
timentul nostru despre Wlivers s-a realizat prin imaginea unui
spaţiu infinit, Wlde tot ce este vizibil este considerat condiţionat
în relaţie cu necondiţionatul şi simţit aproape ca o realitate de
ordin secund. Simbolul său este conceptul definitoriu de funcţie,
pe care nici o altă cultură nu-l relevă. Funcţia reprezintă altceva
decât lărgirea cutărui sau cutărui concept al numărului, ea este
de fapt negaţia totală a ac.estuia. Aceasta înseamnă nu numai
geometria euclidiană şi deci ''Wliversal umană'' totodată, a co-
piilor şi a profanilor, bazată pe experienţa zilnică, ci şi sfera
arhimedică a calcului elementar, aritmetic, care încetează astfel
să aibă o valoare pentru maten1atica realmente semnificativă a
Europei Occidentale. Funcţia nu mai cunoaşte decât o analiză
abstractă. Pentru omul antic, geometria şi aritmetica erau ştiinţe
de ordin superi.or, desăvârşite în sine şi perfecte, amândouă
concrete, amândouă operând cu nişte mărimi prin construcţie sau ·
calcul; pentnt noi ele nu mai sunt decât Wl instrument practic în
viata cotidiană. Adunarea şi înmulţirea, două metode antice de
calcul ale mărimilor, surori ale construcţiilor geometrice, dispar
complet în infinitul proceselor funcţionale. Tocmai puterea„ mai
întâi simplu semn numeric al unei mulţimi deter111inate de factori
(de produse de aceeaşi mărime), ca şi noul simbol exponenţial
(logaritmul), aplicat în fo1111e complexe, negative, fracţionare, s-a
debarasat complet de conceptul de mărime şi s-a transfor1nat
într-un domeniu de raporturi transcendente~ ac.estea erau indis-
cutabil inaccesibile grecilor pentru că ei nu cunoşteau decât două
puteri pozitive, întregi, reprezentate de suprafaţă şi de volum. Nu
avem decât să ne gândim la expresii de tipul e-x, Vx, a 1/i .

"
1. In gândirea financiară a celor două culturi, aceasta corespunde
exact monedei de argint şi contabilităţii în partidă dublă.

115
 Toate marile creaţii ce s-au succedat rapid de la Re-
naştere încoace, numerele imaginare şi numerele complexe
introduse pe la 1550 de Cardanus, şirurile nedefinite ftmdamen-
tate teoretic şi temeinic prin marea descoperire newtoniană a
principiului binomului în 1666, a logaritmilor în 1610, a geo-
metriei diferenţiale şi integrale definite de Leibniz, cantitatea
concepută ca o nouă unitate numerică şi deja semnalate de
Descartes, noile operaţii precum integralele nedete1111inate, dez-
voltarea ftmcţiilor ca serii, chiar ca serii nediferenţiate de alte
funcţii, sunt tot atâtea victorii reputate asupra nwnărului empiric
sensibil, care se află în noi şi care trebuia învins în confo1111itate
cu spiritul noii matematici, ce avea drept misiune realizarea unui
nou sentiment cosmic. N-a mai existat altă cultură care să arate,
ca a noastră, atâta respect faţă de antichitate şi a cărei ştiinţă să
fie într-atâta influenţată de o cultură stinsă de multă vreme. Ne-a
trebuit mult timp pentru a găsi curajul de a ne gândi propria
gândire. La bază se află dorinţa constantă de a egala antichitatea.
In ciuda acestui lucru, fiecare pas tăcut în acest sens ne îndepăr­
ta, în realitate, de idealul dorit. De aceea, istoria ştiinţei occiden-
tale este wia a emancipării noastre treptate de gândirea antică,
emancipare ce n-a fost nici măcar dorită, însă care s-a desprins
A

cu forţa din adâncurile inconştientului. In acest fel, evoluţia ma-

tematicii modeme s-a transformat În luptă clandestină, lungă,
în cele din urmă victorioasă, contra conceptului de mărime. 1

10

Prejudecăţiînvechite ne-au împiedicat să dăm numărului

un nou nwne. Vocabularul actual al matei11aticii noastre falsifică
starea de fapt şi lui trebuie să-i atribuim în bWlă parte con-
vingerea care domneşte încă şi astăzi, chiar şi la matematicieni,

1. De altfel, aceeaşi luptă s-a dus pentru dreptul roman şi pentru

moneda de argint.

116
 că numerele sunt mărimi. Fără îndoială că Pt! această ipoteză se
bazează sistet11ul nostru de numeraţie scrisă. Insă semnele speci-
ale ce servesc la notarea fimcţiei (X,1t,5) sllllt numărul cel nou. ·El
· este chiar această funcţie, considerată ca unitate eletnentară,
chiar raportul variabil, de acum încolo imposibil de fixat între
nişte limite optice. Pentru a reprezenta acest număr ar trebui un
nou sistem de semne care să nu fie influenţat în structura lui de
concepţiile antice.
Să ne amintim diferenţa dintre două ecuaţii însuşi
cuvântul n-ar trebui să reWlească nişte elemente atât de eterogene
- ca 3x+4"=5x şi ,f+y1'=i', ecuaţii ale lui Fe1111at. Prima se
· compune din mai multe numere antice (mărimi), iar secunda este
un nuniăr de o specie nouă, amândouă fiind mascate de o scriere
"'
identică apărută sub impresia ideilor lt1i Euclid sau Arhimede. In
primul caz, semnul == exprimă o combina~e încremenită a mări­
milor concret dete11ninate~ în al doilea caz, el reprezintă un ·
raport ce există în interiorul grupului de variante, de aşa manieră
încât anumite transfo11nări trebuie să aibă, în mod necesar, drept
consecinţă altele. Prima ecua~e are drept scop detenninarea
(măsurarea·) w1ei mărimi concrete, ''rezultatul''; a doua nu are
nici un rezultat şi nu este decât reproducerea şi semnul unui
raport, în m·od probabil demonstrabil, care, pentru n>2 (aceasta
fiind celebra ipoteză a lui Fer111at) exclude orice valoare de nu-
măr întreg. Un matematician grec n-ar fi înţeles sensul operaţii­
lor de acest fel, al căror scop nu este ''calculul''. Ideea de ''necu-
noscută'' se clatină când este aplicată la literele ecuaţiei lui
".
Fe11nat. ln prifl!a, x este o mărime IŢlăsurabilă şi deter1ninată, ce
trebuie găsită. In cea de a doua, cuvântul ''a dete111rina'' nu are
nici un sens pentru x, y, z, n~ nu se doreşte deci aflarea ''valorii''
acestor simboluri, căci ele nu sunt nicidecum numere în înţeles
plastic, ci semne pentru a exprima o combinaţie ale cărei carac-
teristici: mărime, fo111lă şi exactitate lipsesc, sau o infinitate de
situaţii posibile de acelaşi fel care nu sunt numere decât con-
"
cepute împreună ca unităţi . ln acest sistem grafic înt1·eaga

117 -
 ecua~e fo11nează, în realitate, un singur număr, unde din ne-
fericire abundă semnele înşelătoare, iar x, y, z, nu mai au carac-
teristici cantitative, precum semnele+ şi =care Je leagă. Pentru a
de1nola de sus până jos conceptul de număr concret definit, este
suficient conceptul de numă1· iraţional, în întregime şi . la propriu
antielenic. De atWlci, numerele concret definite nu mai fo11nează
•
un şir perceptibil de n1ărimi crescătoare, discrete, plastice, ci,
mai întâi, un continuum cu o singură dimensitme, în care fiecare
secţiW1e (în sensul lui Dedekind) reprezintă un ''număr'' ce n-ar
trebui deloc să-şi păstreze a.cest vechi nume. Pentru spiritul antic,
între 1 şi 3 nu există decât un număr.... unic 2, pentru occidental
însă există o mul~me nelimitată. ln fine, introducerea numerelor
imaginare ( J=-1 = i) şi ale numerelor complexe (având for1na
generală a+bi), care lărgesc Ja extrem acest continuum linear
într-o imagine transcendentă a W1Ui corp numeric (sumă a unei
cantităţi de elemente 01nogene), unde fiecare secţilllle reprezintă
de acun1 înainte o suprafaţă nu1nerică (cantitate nelimitată de
''putere" mai mică ce este aproape suma numerelor reale), a
desfiinţat tot ceea ce rămăsese din mentalitate.a populară, empiri-
că, antică. Aceste suprafeţe numerice care joacă un mare rol în
teoria funcţiilor de la Cauchy ş1 Gauss încoace sunt pure forme
spirituale. Chiar numărul pozitiv iraţional .J2 poate fi conceput
într-o manieră oarecare, cel puţin negativ; după gândirea ma-
tematică antică, el este exclus ca atare, fiind considerat ca
appfl~oc; şi a.Âoyot,; dar şi expresiile de fotma x+y rămân în
afara posibilităţilor oricărei gândiri a antichităţii. Pe extensia
regulilor aritmeticii în întregul domeniu al nttmerelor complexe,
.în cadrul căruia ele rămân constant aplicabile, se flllldamentează
teoria funcţiilor care reprezintă matematica occidentală în puri-
tatea sa, cuprinzând şi absorbind toate domeniile speciale. In "
acest fel matematica occidentală devine total aplicabilă la ima-
ginea fizicii dinamice contet11porane, în timp ce matematica
antică reprezintă pandantul exact al unui univers de obiecte

118
plastice inchviduale despre care tratează teoretic şi mecaruc fizica
statică,de la Leucip la Arhimede.
Secolul clasic al acestei matematici baroce î11 opozi-
ţie cu stilul ionic este secolul al XVill-lea, care merge dintr-o
descopenre decisivă în alta, de la Newton şi Leibruz, trecand prin
Euler, Lagrange, Laplace, D' Alembert, pană la Gauss. Elanttl
acestei puternice creaţii sp1ntuale a apărut ca un miracol. Cu
greu putea îndrăzni cineva să şi-l imagineze. Se descope ~ea ade-
văr după adevăr, adevăruri ce păreau impos1b·le pentru minţile
subtile ale unei epoci cu tendinţe către scepticism. Cuvântul de
ordine al lui D' Ale111bert este: ''Mergeţi înainte şi vă veţi convin-
ge''. El făcea aluzie la teoria câtului diferenţial . Logica însăşi
părea să protesteze contra tuturor teoriilor, şi totuşi s-a ajtms la
un final.
Secolul acesta de sublimă beţie pentru forrnele pur
abstracte ce scapă ochiului carnal, fizic căci alături de ma-
eştrii analizei matematice se afi11nă Bach, Gluck, Haydn şi
Mo.zart - este timpul când câteva spirite de elită se delectează
cu descoperirile lor rafinate şi cu iniţiativele lor îndrăzneţe. Cât
timp Goethe şi Kant sllllt excluşi , secolul de care vorbim cores-
punde exact, prin substanţa sa, secolului culturii 1oruce mature.
Atunci Eudoxiu şi Archytas (440-350) cărora mai trebuie să
le.adăugăm pe Phidias, Polyclet, Alkamenes şi monumentele de
pe Acropole au făcut să strălucească universul fo1n1elor
mate111atice şi plastice în toată splendoarea lor, aducându-l la
desăvârşi re.
Numai acum se va desluşi complet antiteza elementară
dintre sufletul antic şi cel occidental. Lătmtric nimic nu este mai
deo~ebit î11 imaginea de ansambl1J a omenirii evoluate, în ciuda
rela~ilor istorice ta fel de numeroase şi de pregnante, tocmai
pentru că contrariile se ating şi probabil au un element comun în
străfundurile fiinţei. Se remarcă, la sufletul faustic occidental,
efortul nostalgic, aspiraţia căt1·e idealul sufletului ai1olliruc, sin-

119
 gurul pe care l-a iubit dintre atâtea altele şi 1-a invidiat pentru
•
puterea de sacrificiu, pentru prezentul sensibil pur.
.. .
. 11

Am ren1arcat deja la primitiv şi la copil · intervenţia Wlui

eveniment lăWltric, naşterea ·eu1w, prin care amândoi înţeleg
sensul numărului, deci îşi asumă deodată Wl univers înconjurător
raportat la propriul eu. De îndată ce în ochii uimiţi . ai p·rimiti-
vului luceşte universul întinderii. ordonate, a devenitului încărcat
de sensuri, care se conturează dinti-w1 haos de impresii; de·· ;-
îndată ce el simte antiteza profw1dă, irevocabilă, dintre universul .
exterior şi propriul lui univers lăuntric, ceea ce dă vieţii trezite o
direcţie şi o fo1111ă, se trezeşte concomitent în acest suflet, care ia
subit cunoştinţă de singurătatea lui, sentimentul originar al
11ostalgiei cosmice. El înseamnă dorinţa ardentă de a cunoaşte
scopul devenirii, de a împlini şi de a realiza toate posibilită~le
lăuntrice, de a dezvolta ideea propriei fiinţe. El este dorinţa
arzătoare a copilului care ia cunoŞtinţă de ea cu o limpezime
crescândă, ca de sentimentul unei direcţii irezistibile şi, mai târ-
ziu, ca de enigma timpului, înfricoşătoare, seducătoare, insolubi-
lă, ce se ridică în faţa spiritului matur. Cuvintele 'lrecut'' şi ''vii-
tor'' au primit pe neaşteptate o semnificaţie încărcată de destin.
Numai că această nostalgie, născută din efervescer1ta
fericirii şi a devenirii lăWltrice în străfundurile sufletului este în
acelaşi timp frică. Cum orice devenire se reglează prin fiinţa
devenită, odată cu care devenirea ia sfârşit, sentimentul originar
al devenirii, nostalgia co~mică, ajmg şi ele la un sentiment al
fiinţei devenite, la frică. In prerent se. simte trecerea, în trecut
zace caducitatea. f}.ceasta este sursa fricii eterne încercate în fata
•
irevocabilului, a unui soroc împlinit, a wtei ·culmi trecute, a ca-
ducităţii, chiar în faţa universului ca reminiscenţă ·în care limita
mo_rţii este dată în acelaşi timp cu cea a naşterii, cu frica de
momentul când po~ibilul se realizează, când viaţa lăwitrică .se

120
-

împlineşte şi se desăvârşeşte, când conştiinţa este împinsă către

un scop. Este acea frică cosmică tainică a sufletului de copil,
care nu-l părăseşte niciodată pe omul superior, pe credincios, pe
poet, pe artist în singurătatea lui fără margini, frica de puterile
străine ce se ivesc, ameninţătoare şi cumplite, sub aparenţa feno-
menelor sensibile, în universul care mijeşte. De aceea, direc~a
oricărei deveniri, al cărei caracter inexorabil (ireversi/Jilitate)
are ceva străin şi ostil pentru voinţa inteligentă a omului, este
înveşmântată cu fo1111ule menite să captere eternul Necunoscut.
Există ceva absolut inevitabil care schimbă viitorul în trecut şi
care dă timpului, în opoziţie cu spaţiul, acel aer de nelinişte
contradictorie şi de..,, opresivă duplicitate, de care nici o personali-
tate nu se poate apara.
Nostalgia cosmică este desigur cel mai creator dintre
toate sentimentele primordiale. Omul îi dă fo1111ele şi chipurile
cele mai mature şi mai profunde, nu numai ale vieţii sale lăuntri­
ce conştiente, ci şi ale reflectării acestei vie~ în nenumărate opere
aflate în patrimoniul culturii. Tot aşa cum o melodie secretă nu
impresionează toate urechile, nostalgia pătfWlde numai în lim-
bajul operelor artistice veritabile, al filosofiei profunde, sau al
acţiunilor importante, şi fără a se releva tuturor, ea stă la ba.za
marile probleme ale oricărei matematici. Numai omul sufleteşte
mort al marilor oraşe târzii Babilonul lui Hamurapi, Alexan-
dria Ptolemeilor, Bagcladul Islamului, Parisul şi Berlinul de
astăzi, numai sofistul, senzualistul şi darwinistul pur intelectuali
o pierd sau o neagă, situând între ei şi alteritate o ''concepţie
ştiinţifică'' despre universul lipsit de mister.
Dacă de acest inefabil se apropie nostalgia, iar cuvântul
timp îi ascunde mai mult decât îi marchează simbolurile nesta-
tornice şi felurite, sentimentul originar al fricii, din contră, îşi
găseşte expresia în simbolurile de natură spirituală, coercibile şi
figurabile, ale întinderii. Tot aşa, în fiinţa trezită a fiecărei eul-
. turi, diferit constituite în fiecare, se găsesc fo1111ele opuse ale
timpului şi spaţiului, ale direcţiei şi întinderii; cea dintâi înteme-

121
iază pe a doua aşa cum devenirea întemeiază devenitul căci şi
nostalgia întemeiază frica, ea devine frică nu invers cea dintâi
se sustrage put~rii spintuale, cea-de a doua o serveşte, prima este
încercare absolută, cea de a doua este obiect al cunoaşterii
absolute. ''Teme-te şi iubeşte-l pe Dumnezeu'' este expresia
creştină ce traduce antiteza celor două sentimente cosmice.
Din sufletul tuturor oamenilor primitivi a, tot astfel, din
prima copilărie se ridică o nevoie impulsivă de a conjura, de a
constrânge, de a reconcilia .. de ''a cw1oaşte'' puterile străine, a
căror prezenţă inexorabilă se simte în tot ceea ce este întins, în §i
peste tot în spaţiu. Totul se întoarce la acelaşi iucru, la fond. In
toate doctrinele mistice antice, a-l cunoaşte pe Dumnezeu în-
seamnă a-l conjura, a-1 implora, a-l face prielnic, a-l adecva
lăuntric. Acest lucru are loc mai ales prin mijlocirea unui cuvânt,
''numele'', prin care se desemr1ează, se cheamă numenul, sau,
111ai mult, prin practicarea ritualurilor, care ascund o putere mis-
terioasă. Cunoaşterea cauzală, sistematică, ce impWle limite prin
inte1111edi ul c.,onceptelor şi numerelor~ este cea mai subtilă, dar şi
"'
cea mai puternică dintre for111ele de apărare. ln aceste condiţii,
omul nu este întreg decât în măsura în care posedă un limbaj
"
i erbal. Il1 contact cu cuvintele, cunoaşterea matură transfor111ă în
1

mod necesar haosul impresiilor originare în ''natură'' cu legi

cărora ea trebuie să li se s11pună: ''universul î11 sine'' se schimbă
in 'c.univers pentru sine'„ . Ea temperează frica cos1nică îmblân-
1

zind misterul, transfo1111ându-l în realitate coercibilă, înlănţu­

indu-l în regula de bronz a unei limbi for111ale intelectuale inven-
tate pentru el.
Tot la fel este şi ideea tabuului care joacă un rol hotă­
râto1· în viata psihică a tuturor prinutivilor, dar a cirei substanţă
origi11ară rămâne atât de departe de noi încât cuvântul nu mai

1. De la ''magia numelor'' la sălbatici până la şt11nţa modernă, care

st1pu11e lt1crurile făurindu-le nume, mai ales denumiri tehnice, nu s-a
schimbat nimic în privinţa formei.

122
 -

este traductibil în nici o limbă a vreunei culturi mature. Incert.itu-

dinea angoasei, teroarea sfântă, dorinţele obscure de apropiere,
de unire, de îndepărtare, toate aceste sentimente atât de bogate ca
fo1n1ă în sufletele mature plutesc în stare infantilă şi îmbracă un
caracter de copleşitoare incertitudine. Dublul sens al cuvântului a
conjura, care înseamnă în acelaşi timp a implora şi a constrânge,
poate lumina sensul actului mistic ce serveşte primitiwlui pentru
a ''pune sub tabu'' elementul străin şi redutabil. Spaima sacră
stârnită de tot ceea ce este independent de el, de tot ce este imo-
bil, legiferat, pasibil de a fi putere cosrrică străină, este originea
oricărei reprezentări elementare in parte. Primitivul o reprezen-
ta în arta decorativă, în ceremonii şi rituri meticuloase, în princi-
piile riguroase ale unui comerţ primitiv. La apogeul marilor
culturi, aceste reprezentări au devenit, fără a-şi pierde pecetea
originii, caracterul de constrângere şi de implorare, universurle
fo1111ale realizate prin diferite arte, prin gândirea religioasă, şt11n­
ţifică şi mai cu seamă matematică. Instrumentul comun, sin-
gurul clUloscut, al sufletului în curs de realizare, este simboliza-
rea întinderii, spaţiu sau obiecte, fie că este vorba de spaţiul
cosmic absolut al fizicii newtoniene, de spaţiile interioare ale
catedralei gotice sau ale moscheei maure, de infinitul atmosferic
al portretelor lui Rembrandt, ca şi de ecourile sumbrelor univer-
suri sonore ale cvartetelor lui Beethoven, sau chiar de poliedrele
regulate ale lui Euclid, de sculpturile Parthei1onului, de piramide-
le vechiului Egipt, de Nirvana lui Buddha, de distanţei dintre
moravurile de la curţile lui Sesostris, Justinian şi Ludovic al
XIV-iea, de ideea de Dumnezeu la Eschil, Plotin şi Dante, de
puterea tehnicii modeme pe cale să micşoreze distanţele globului
..., "
pamantesc.

12

Să
ne întoarcem la matematică. Am văzut că la ''cei
vecin'' punctul de pleca1·e a 01icărei reprezentări era organizarea
.

123
 ' .

devenitului Î11 n1ăsura în care el este prezent, în care se poate

percepe„ 1năsura, nun1ăra . Sentimentul occidental gotic al for1nei„
cu o voinţă puternică, ce planează la mari înălţimi, a ales semnt1I
spa~ului pur, abstract, infinit. Nu trebuie să ne lăsăm deruta~ de
caracterul rigz1ros condiţionat al acestor simboluri pe care Je
găsi1n aparent identice şi valabile pentru to~ oamenii. Spa~ul
cosn1ic infinit, a cărui existenţă pare să fie totuşi în afara dis-
cu~ei, n11 există pentru on1ul antic. El nici nu şi-l poate măcar
imagina. Pe de altă parte, cosn1osul elenic, unde ar fi trebuit să
ren1arcăn1 de mult caracterul profund străin de concepţia noastră
. ~

occidentală„ pentru grec. este evidenţa însăşi . l11tr-adevăr„ spaţiul

absolut al fizicienilor, fonnă ce necesită foarte multe conditii„ 9

extren1 de co1nplicate„ tacite, a apărut din st1fletul nostnt ca re-

producere fidelă şi expresie reală, firească şi necesară, pentru
această unică specie de fiinţă conştientă . Conceptele sin1ple sunt
totdeauna cele mai dificile. Simplitatea lor constă în tăinuirea
111t1ltor lucruri in1portante inexprimabile pentru că ele sunt evi-
de11te nt1n1ai pentru oa111ei1ii din ace~;t 111edi11„ gra~e sent1-
111entult1i„ deci indubitabil, şi din această cauză inaccesibile străi­
nilor de respectivul 111edit1. Acest lucru este adevărat în rela~e cu
conţi11utul specific occidental al cuvântului spaţiu. Mate1natica
occidentală de la Descartes încoace serveşte interpretării teoretice
"'
a acestui n1are si1nbol saturat de substanţă religioasă . lncepând
cu Galilei, nici fizica nu a avut alt scop. Din1potrivă„ n1ate111atica
şi fizica greacă ignoră cuvântul spa~u.
Chiar şi aici ter1nenii 111oşterti~ din textele literare gre-
ceşti au voalat starea de fapt. Noi nun1im geometrie arta de a
1
• n1ăst1ra„ aritmetică arta de a socoti. Or, n1atematica occidentală
nu 111ai are cu ni111ic con1tm cu aceste do11ă 111oduri de lin1itare,
însă ea nt1 a inventat pentrt1 11ici unul o denumire potrivită .
Ct1vântul ""analiz.ă'' este departe de a epuiza aspectele.
0111ul antic începe şi sfârşeşte investigaţiile cu corp11l
individual, cu planurile lui 1i111itate prin care se relevă indirect
"
sec~uniJe conice şi liniile ct1rbele superioare. In definitiv" noi nu

124
ctmoaştem decât elementul spa~al abstract al pt111ctz1/11 ; cc rr·i 11 c-
zintă un si1nplt1 centru de relaţie lipsit de obiect1 vitate, i111posibil
de măsurat şi de denumit. Pentru greci, dreapta este o muchie
măsurabilă, pentru noi este llll continuum de pwicte nei1umărate.
Ca exe111plu pentru principiul infinitezimal, Leibniz n1en~onează
dreapta ce reprezintă latura limită a unui cerc cu raz.ă nedefinită,
în timp ce latura cealaltă este reprezentată printr-uri punct. Pen-
tru greci îr1să, cercul este o suprafaţă, iar problema constă în a-1
reda printr-o figură măsurabilă. Astfel, pentru spiritul anticilor
cuadratz1ra cerc11/ui devine clasica problen1ă limită : transfor-
marea în Wlghiuri drepte a planurilor limitate printr-o curbă, făr5
a schimba dimensiunile, iar redarea î11 acest mod a planurilor
comensurabile pare a fi pentru ei cea mai in1portantă dintre toate
problemele formei cosmice. Pentru 11oi a rezultat doar acest pro-
cedeu neînsemnat ce constă în reprezentarea numărului 1t prin
mijloace algebrice fără a mai utiliza figuri geometrice.
Matematicianul antic nu cunoaşte decât ceea ce vede sau
atinge. De îndată ce lumea vizibilă încetează" fie ca factor limj-
tativ, fie ca li111ită în sine, tema cercetărilor sale" ştiinţa sa, î11ce-
teaz.ă şi ele. Maten1aticianul occidental „ 1n1ediat ce a depăşit
prejudecă~le antice şi a devenit el însuşi, pătrw1de în zona
complet abstractă a unei varietă~ i11finite de 11umere cu n di-
mensiuni nu nun1ai cu 3 î11 interiorul căreia pretinsa lui
geo1netrie poate şi deseori trebuie să renunţe la orice element
vizibil. Aţunci când omul antic recurge la artă pentru a exprirna
sentiment.ul fot 111ei, el încearcă să dea corpului 01nenesc, prir1
dans sau prin pugilat, în mar111ură sau î11 bronz, o atitudine prin
care planurile şi contururile să ofere maximum de măsură şi de
sens. Artistul autentic din Occident se aflllldă însă , cu ochii în-
chişi, într-o muzică incorporală, ale cărei a1 tnonii şi polifonii se
pierd în viziunile unui supren1 ''"dincolo'' care scapă tutt1ror posi-
bilităţilor de definire optiec.~. Nu ne rămâne decât să ne a1ni11tim
ce î11ţeleg prinjigz1ră W1 sculptor atenian şi un muzician din nord
care foloseşte contraptmctul şi vo1n avea de îndată st1b ochi ru1ti -·

125
 teza a două universuri, a două mate1natici. Matet11aticienii greci
numesc corpurile ''soma'' (amµa), iar limbajul juridic, în ceea
ce-l priveşte, desemn~ză prin acelaşi ter111en persoanele în
opoziţie cu lucrurile: ''somata kai prâgmata'' (crroµcx.~a. xat
npa.yµa~a.) (personae et res).
De aceea numărul ·antic, întreg, corporal, caută involun-
tar un raport cu aparenţa omului corporal, cu ''soma'' (crmµa).
Numărul 1 este cu greu acceptat ca număr real. El este ''arhe''
(api,11), substanţa originară a şirului de numere, sursa tuturor
numerelor propriu zise, deci a oricărei mărimi, a oricărei• măsuri,
a oricărui r~racter obiectiv. Semnul său era totodată, la pita-
goreicii din toate timpurile, simbolul sânului matern şi originea
vieţii. Numărul 2, primul număr propriu-zis, îl dubla pe WlU şi
intra, prin u11nare, în relaţje" cu principiul masculin; semnul lui
este reproducerea falusului . In sfârşit, ntunărul 3, sacru la pita-
goreici, desemna actul de unire între bărbat
~ '
şi fe111eie, generarea,
concepţia. Inţelege111 fără greutate semnificaţia erotică a celor
două procedee unice, dragi antichităţii, de sporire şi de produ-
' cere a mărimilor: adunarea şi înmulţirea. Semnul numărului 3
constituia reunirea primelor două. Faptul acesta pWle într-o nouă
1umină mitul deja menţionat al sacrilegiului comis prin descope-
rirea ira~onalului . lra~onalul, după te1minologia noastră : folosi-
rea fracţiilor zecimale nedefinite, însemna o distrugere a ordinii
organice generatoare şi carnale, instituită de zei. Fără nici o
îndoială că refor111a pitagoreică a religiei nu fusese aşezată încă
pe vechiul cult al lui Derneter. Den1eter este înrudită cu Geea,
păm~tul ~atem. Există Wl raport foarte apropiat între cultul
acesta şi concepţia sublimă despre numere.
Prin u1111are, dintr-o necesitate internă, antichitatea a
devenit o cultură a limitării. Sufletul apollinic căutase să fixeze
sensul devenitului prin principiul limitei vizibile, '1abuul'' lui
interzice prezenţa şi proximitatea imediată a alterităţii. Trecutul,
invizibilul, erau la fel inexistente. Grecul ca şi romanul,
aduceau jertfe zeilor din ţinutul unde trăiau, ceilalţi z.ei scăpătau

126
 +

cu toţii după linia orizontulw. Aşa cum în limbă nu exista un

A • • v v A .., ..., v• •
cuvant pentru spaţiu tată ca nu mcetăm sa u11nanm putennca
simbolistică a acestor fenomene reflectată în limbaj la fel şi
grecului îi lipsea sentimentul pentru peisaj, orizont, perspectiva
depărtării, nori, chiar pentru patria întinsă până departe şi cu-
prinzând o mare naţilUle. Patria omului antic este ceea ce el
poate zări din casa părintească, nimic mai mult. Ceea ce depăşea
acest orizont vizual cu llll singur crâmpei îi rămânea străin. De
când în acest colţ de lume începe să se manifeste frica fiinţei
antice, se poate explica înverşWlarea cu care oraşele liliputane se
distrugeau între ele. Polisul reprezintă cea mai mică dintre for-
rnele politice imaginabile, iar politica sa este propriu-zis o po-
litică de cartier, totalmente la antipozii diplomaţiilor noastre se-
crete care duc o politică fără li1nite. Tentplul antic ce poate fi cu-
prins dintr-o privire este cea mai rnică dintre construcţiile clasice.
De la Archytas la Euclid, geometria studiază ca şi geometriile
r1oastre şcolare apărute sub ace.astă influei1ţă figuri şi corpuri
1nint1scule, manevrabile, şi ignoră ca stare toate dificultăţile ce le
co111portă figt1rile de dimensiwli astronon1ice care fac de altfel
imposibilă utiliz.area geometriei euclidiene . De altfel, spiritul
1

atic atât de subtil ar fi putut să prevadă ceva despre geometriile

neeuclidiene~ căci obiecţiunea adusă celebrei ·axiome a para-
lelelor, a cărei fo1111ulă îndoielnică era imposibil de corectat,
constituia deja de multă vreme o sămânţă de scandal; descoperi-
rea decisivă era totuşi foarte aproape. Aşa cum pentru sensibili-

1. Astăzi astronomia tnodernă începe să se folosească de geometriile

neeuclidiene. Ipoteza unui spaţiu nelimitat, dar finit~ curb, ocupat de
sistemul stelelor fixe, care au un diametru cam de 470 de milioane de
ori mai mare decât al Pământului, ar duce la ipoteza unei imagini
concomitente a Soarelui, care ne apare ca o stea cu strălucire medie.
2. E vorba de un principit1 imposibil de demonstrat: printr-un punct
dat în afara u11ei drepte nu se poate duce decât o paralelă la acea
dreaptă.

127
tatea antică este evidentă consideraţia exclusivă pentru proximi-
tate şi micin1e, la fel de evidentă pentru noi este considera~a
pentru infinit şi pentru ceea ce depăşeşte limitele orizontului de
cunoaştere antic. Toate teoriile mate111atice descoperite ori îm-
prumutate de Occident se subordonaseră evident limbajului for-
ma) infinitezimal cu mult înainte de descoperirea propriu zisă a
calcului diferenţial. Algebra arabă, trigonometria indiană, rne-
canica antică, au fost încorporate, şi nimic mai mult, în analiză.
Acestea sunt tocmai principiile cele mai ''evidente '' ale cal-
cult1lui elementar (precum 2x2=4), care, studiate analitic, devin
proble111e ale căror soluţii, de altn1i11teri incomplete sub mai
111ulte aspecte, au fost găsite prin inte1 rnediuJ teoriei cuantice.
Desigur că Platon şi conte1nporanii ltri ar fi văzut în acest demers
o dovad~ de nebunie sau de totală lipsă de geniu matematic.
lntr-un anumit fel se poate trata geometria prin algebră
şi algebra prin geometrie, adică se poate limita orizontul vizual
sau i se poate da o putere absolută. Noi am ales primul, grecii au
;iles al doilea procedeu. Atingând câteva repere generale în
fru111osul său calct1l al spiralelor, Arhimede a oferit astfel şi un
ft1nda111ent pentru cercetările leibniziene asupra integralei defini-
te. dar 1111ediat şi-a subordonat ....metoda, în aparenţă foarte moder-
nă„ principiilor stereometrice. In acelea~i condipi W1 indian ar fi
găsit. evident, o fo1111ulă tngonometrică .

13

Din antiteza fundamentală dintre numărul antic şi numă­

rul occidental se naşte altă antiteză, la fel de profundă, aceea a
raportului pe care îl au între ele elementele fiecăruia din aceste
u.'llversuri numerice. Raportul de mărime se numeşte proporţie,
cel de 1·elaţie este cuprins în conceptul de.funcţie. Cele două cu-
,..
1. In 111ate111atica indiană cunoscută de noi„ este imposibil de deosebit
e!en1entul india11 vechi „ adică apărut înainte de Buddha.

128
vinte depăşesc domeniul matematicii şi prirr1esc cea n1ai mare
semnificaţie în practica artistică şi ct1lturală , în plastică şi muzi-
că. Independent de sensul dat cuvântului proporţie în în1binarea
părţilor W1ei statui, fom1ele tipice ale statuarului, ale reliefului şi
ale frescei antice sunt cele ce redau mărirea sa11 micşora1Aea mă­
surii cuvinte ce 11u au pentru 1nuzică absolut nici un sens.
Gândiţi -vă la giuvaiergerie ale cărei obiecte erau reducţii, copii
în inic ale unor motive la fel de importante ca şi viaţa . Dimpo-
trivă, în teoria fimcţiilor, conceptul de transformare a gropurilor
are o semnifica~e hotărâtoare, iar muzicianul va confi1111a că o
parte esei1ţială a compoziţiilor modeme e făcută din transfo1111ări
analoage. Este suficient să amintin1 una din fo1111ele instrumen-
tale cele mai subtile ale secolului al XVIIl-lea ~'teina con
variazioni ''.
Orice propor~e se fimdamentează pe constanţă, iar orice
transfor1nare pe variaţia elementelor. Nu ne rămâne decât să
comparăm principiile de congruenţă ale lui Euclid, a căror de-
monstraţie se bazeaz.ă efectiv pe raportul real 1/1, principii ce-şi
găsesc corespondente n1oden1e în funcţiile circulare.

14

Constnlcţia aceasta cuprinde în set1s larg toate

n1etodele aritmeticii elementare este alfa şi omega matematicii
antice, adică reprezentarea unei i1nagini particulare existente şi
vizibile. Cercul este dalta acestei a doua arte plastice. Metoda de
lt1cru în cercetările teoretice asupra fimc~ilor, al căror scop nu
este să ajtmgă la un rezultat cu caracter de 1nărime, ci să discute
posibilităţile fo1111ale gene·rale, poate fi considerată o teorie a
compoziţiei strâns legată de co1npoziţia n1uzicală . Se admite că
orice serie de concepte teoretice n1uzicale mod, frazare, cro-
111atică etc... se poate aplica fără nitnic altceva la operaţiile
a11alitice, cruar şi în fizică, şi se pune întrebarea dacă inat multe
raporturi 11-ar avea astfel de câştigat în claritate.

129
 Orice construcţie afi1111ă, orice operaţie neagă perspec-
tiva vtzuală, în sensul că pnma transfo11nă, iar a doua dizolvă
datele optice. Aşa apare altă antiteză între cele două metode
matematice: matematica antică a micimii, a reduc~ei, studiază
cazul particular concret, calculează problema de.finită, execută
construc~a o singură dată. Matematica infinitului tratează cla-
sele Întregi de posibilităţi fot111ale, gn1pele de funcţii, de ope-
ra~i, de ecuaţii, de curbe, nu numai pentru cutare sau cutare
rezultat, ci şi pentru mişcarea lor. Deşi matematicienii de azi
abia dacă au habar de ea, aşa s-a născut ideea unei morfologii a
operaţiilor matematice, şi este legitim să se spună că ea are o
semnificaţie proprie pentru toate matematicile modeme. Aici se
dezvăluie o tendinţă apreciabilă a spiritualită~i occidentale în
· genere care nu va înceta să se clarifice ulterior şi care este
proprietatea exclusivă a spirittJlu1 faustic şi a culturii reprezentate
de el, fără vreo înrudire de intenţie cu altă ct11tură. Este norn1al
să creden1 că marea majotitate a problemelor pe care matematica
11oastră le tratează ca pe nişte chestitmi foarte specifice în
comparaţie cu ct1adratura cercului la greci precum: cerce-
tările asupra criteti1lor de convergenţă ale seriilor nedefinite
(Cauchy), sau inversiunea integralelor eliptice şi algebrice gene-
rale cu func~ile periodice tnultiple (Abel şi Gauss), ar fi putut
~>ăr~1 celor "'vechi'', în căutare de soluţii pentru mărimile si1nple
defi111te, ca llll fel de joc intelectual puţin abscons, ceea ce ar
corespunde cu părerea empirică a marelui public de acum: Nimic
111ai nepopular decât matematica 1nodemă, iar în această im-
poptJlnritate se întâlneşte şi un pic din simbolistica depărtării
nedefinite, a distanţei Toate n1arile opere ale Occidentului, de la
D~1r1tc la Parsifal, stmt nepopt1lare; toate operele antichităţii, de la
Hon1er la altarul din Pergan1, SWlt populare în cel mat înalt grad.

130
 -

15

Astfel, întreaga substanţă matematică a gândirii noastre

se concentrează în p1„oblema-li1nită clasică a matematicii faus-
tice, cheie a conceptului greu accesibil al infinitului al
infinituli1i faustic ce rămâne foarte îndepărtat de sentimentul
infinitului cosmic la arabi sau la indieni. El constă în teoria
valorii-limită, o concepţie pe care ~-o poţi face despre număr în
particular, fie că-l consideri o serie nedefinită, o curbă sau o
func~e. Valoarea-limită este antiteza foarte riguroasă dintre
valoarea-limită antică, numită astfel până acwn aceea care
venea în discuţie în problema-limită clasică a cuadraturii cercu-
lui. Până în secolul al XVill-lea nişte prejudecăJi euclidiene
populare au eclipsat sensul principiului diferenţial. In ciuda pre-
cauţiei în întrebuinţarea conceptului înrudit de infinit mic, a con-
tinuat să existe wt vag motiv al constantelor antice, precum
fantoma unei mărimi, pe care Euclid n-ar fi putut nici s-o cu-
noască, şi ca atare nici s-o reclU1oască. Una din constante este
zero, un număr întreg în continuumul liniar dintre + 1 şi -1 ~ cer-
cetările analitice ale lui Euler au fost prejudiciate prin consi-
derarea diferenţialelor ca zerouri, aşa cum au făcut şi alţii după
el. Conceptul de valoare-limită, definitiv explicat de Cauchy, a
îndepărtat cel dintâi ur111ele nwnărului antic, făcând din sistetnul
infinitezimal lll1 sistem necontradictoriu. Numai trecând de la
~'mărimea infinit de mică'' la ''valoarea-limită inferioară a orică­
rei tnărimi finite posibile'' s-a ajuns la conceperea unui număr
variabil sub orice mărime finită, alta decât zero, acesta nefiind
deci purtător al Wlui caracter de mărime, oricât de neînsemnat.
De atunci valoarea-lin1ită n-a mai fost deloc aceea de care
te apropii. Ea este chiar &ceastă apropiere considerată ca
"
proces, ca operaţie; ea nu mai este o stare, ci un raport. In

131
această problemă dete11ninantă a n1atematicii occidentale se
relevă dintr-odată structura isto1·1că
1
. a sufletului nostn1 .

16

Eliberarea geometriei de intui~a sensibilă, a algebrei de

conceptul de mărime şi unirea atnbelor î11 solidul edificiu al
teoriei funcţiilor, dincolo de limitele ele1nentare ale construcţiei şi
ale calcului iată care a fost măreata cale a matematicii
9

occidentale. Tot astfel numărul antic constant a fost resorbit în

11umărul variabil. Devenită analitică~ geometria a dizolvat toate
for111ele concrete. Ea substituie corpului maten1atic, în a cărui
itnagine pietrificată se găsesc valori geometrice, nişte raporturi
spaţiale abstracte ce sfârşesc prin a nu se mai aplica în general la
f:.1ptele de intuiţie sensibilă şi prezentă . Mai întâi înlocuieşte
figurile vizuale ale lui Euclid pri11 locuri geometrice relative la un
sistem de coordonate, a căror origine poate fi aleasă arbitrar.
Geon1etria analitică re.duce existenţa reală a obiectt1lw geometric
la invarianţa sistemului în tlmpul operaţiei care nu se mai face cu
tnăstJn , ci cu ecuaţii. Dar curând după aceea, coordonatele nu
n1ai sunt concepute decât ca valori pure care dete1111ină, tot atât
cât reprezintă sau înlocuiesc, pozi~a i.1unctelor ca elemente
spaţiale abstracte. Numărul, limită a devenitului, nu mai este
reprezentat simbolic printr-o figură, ci printr-o ecua~e. Sensul
'~geon1etriei ,, este intervertit: sisten1ul de coordonate dispare ca
i111agine, iar punctul devi11e, completamente, un grup de numere
abstracte Trecerea de la arhitectura Renaşterii la baroc, graţie
inovaţiilor lui Michelangelo şi ale lui Vignola ... reproduce exact
această transforn1are internă a analizei 1natematice. Pe fatadele 9

IJalatelor şi ale bisericilor, liniile pure şi sensibile 'îşi pierd, ca să

zicen1 aşa, efectul. Coordonatelor clare ale caturilor şi ale

a. ""Fu r1cţia bine înţeleasă

este fiinţa gândită ca acţiune'', spunea
Goetl1e. Cf. producţia valorii financiare funcţionale de tip faustic.

132
-
.
colonadelor romane şi florentine le u1·mează elementele ''infinite-
zi1r1ale'' ale părţilor clădirilor: volute~ cartuşe şi alte elemente
elansate şi flotante. Construcţia dispare sub bogătia decoraţiilor,
n1ate1natic vorbind a fi.mcţionalului. Coloanele şi pilaşttii se
î1np1·eună în grµp uri şi fascicule unnât1d faţadele fă1·ă puncte de
repaus pei1tru ochi şi se disperseaz.ă , în vreme ce sup ate!"eie
murale ale plafoanelor şi
caturilor dispar în valul de stucatttri şi
de ornamente, dispar sat1 se scufundă în jocurile de l umină
"
colorată. Insă lum1na„ în acest tmivers formal al barocul11i matt1r
- de la Bernini în 1650 până la rococoul din Dresda, clin Viena
şi din Paris a devenit un eJement muzical pur. Zwinger din
Dresda este o simfonie. Ca şi matematica, arlritectura secolului
al XVID-lea s-a dezvoltat într-Wl llllivers fo1111al cu car·acter
n1uzical.

17

Pe traiectttl acestei matematici, a trebuit ca, în sfarşit, să.

vină o zi când nu numai limitele figurilor geometrice artificiale,
ci şi ale simţt1lui vizual în general, să fie sirr1ţite ca nişte limite,
ca ni şte pioo· ci, atât în teorie, cât şi chiar în sufletul avântat către
expritnarea fără 1·ezeive a posibilităţilor l ăunt1ice; acoJo idealt1l
întinclerii trartscendente a intrat în contradic!ie de principii cu
potenţele restranse ale 1ederii imediate. Sufletul antic, admiţât1d
sertcibi1t!I căruia i se stipune cu dezinteresul total a1 ''ataraxiei ''
(a~apa.~1a) platonic· ~,e ş· stoice~ i preferând să primească 11iai
degrabă decât să ofere si , boluri mari, aşa cum arată şi Se11Su1
erotic ascuns al nun1erelor pitago1·eice, nu-şi mai putea dori ca
vreodată să d~ăşească rezentul ş1 tCUJge11tul corporal. Dar dacă
numărul lui itagor ~ 1e e~rează în natură sub fortnă de obiecte
part.icul re date, cel al ui Desca1tes şi al succesorilor I · este un
lucru ce a tfebuit cuce1it prin ma1"e li1ptă, un raport abstrac
tiranic, indepa1dent de orice date ~~·ensibile şi 111eiieu gata să IJWlă
i1Lvaloare această ii dependenţă 1'n opozi~e cu 11atura. Voinţa de

133
 ....

putere ca să folosim marea for1nulă a lui Nietzsche care

denumeşte, de la goticul vechi al Eddelor, al catedralelor, al
cruciadelor, şi chiar de la cuceritorii vikingi şi goţi, atitudinea
sufletului nordic în raport cu universul, conţine şi energia nu-
mărului occidental
,.. vizavi de intuiţia sensibilă. Aceasta este ''di- •

namica''. In matematica apollinică- spiritul serveşte ochiul; în cea

occidentală el îl tiraniz.ează.
Spaţiul matematic ''absolut'', în întregime opus celui an-
tic, în ciuda respectului matematicii pentru tradiţia elenă care o
împiedica să-şi dea seama de asta, nu mai era de la bWl început
spaţialitatea nedefinită a impresiilor cotidiene din pictura vulgară
şi a pretinsei intuiţii a priori, atât de simplă şi de sigură a lui
Kant, ci o pură abstracţie, un postulat ideal şi irealizabil ale unui
suflet pentru care sensibilitatea ajWlge puţin câte puţin un mijloc
de expresie şi care a sfârşit prin a se îndepărta de acestea cu
pasiW1e. Ochiul interior s-a trezit. ·
Doar atunci gânditorii profimzi au putut înţelege că
geometria euclidiană, sing11ra exactă pentru ochiul naiv al tutu-
ror timpurilor, abordată din acest punct de vedere superior ca o
ipo;eză a cărei valoare universală nu se va putea niciodată de-
monstra comparativ cu alte geometrii, chiar integral abstracte.
Ştin1 cu certitudine acest lucru de la Gauss. Axioma euclidiană a
paralelelor principit1l f1mdamental al acestei geometrii este
o afirmaţie ce nu poate fi înlocuită de altele, spunând că, luând
un punct în afara unei drepte, nu se poate duce nici o paralelă la
această d1·eaptă sat1, mai degrabă, se pot duce 2, 3, 4, etc ...
Toate afirn1aţiile acestea ajung la sisteme geometrice cu trei
dimensiuni absolut necontradictorii şi aplicabile în fizică şi în-
deosebi în astronomie, adesea preferabile geometriei euclidiene.
Simpla necesitate a caracterului nelimitaţ al î11tinderii, pe
care Riemann ne-o rele\ră de justeţe în teoria spa~ilor nelimitate,
dar care diferă de infi11it di11 cauza curburii, contrazice deja ca-
racterul propriu-zis al oricărei intui~i ime.diate, depender1tă de
existenţa contrastelor luminii, deci de limite materiale. Se pot

134
 -

concepe însă principii abstracte de limitare care depăşesc posi-

bilităţile de limitare vizuală în cu totul alt sens, spiritul clarvăză­
tor distingând deja în geornetria lui Descartes tendinţa de a
depăşi cele trei dimensiwti ale spaţiului trăit ca barieră, dar nu
neapărat indispensabilă simbolisticii numerelor. Deşi ideea spa-
~ului cu mai multe di1nensiuni (ar fi fost mai bine să se înlocu-
iască acest ter111en cu unul nou) nu s-a extins ca fundamer1t al
gândirii matematice analitice decât după 1800, nu este mai puţin
adevărat că primul pas fusese făcut din clipa când puterile -
mai exact logaritmii n-au mai fost puse în vechiul raport cu
pla11uri şi cu corpuri sesizabile prin simţuri. Acum prin
folosirea exponenţilor iraţionali şi complecşi puterile au fost
introduse ca valori relative ale Wlei categorii generale în do-
111eniul funcţiilor. Dacă mergem mai departe, putem înţelege că
3
trecerea de la A ~ ce reprezintă un maximum natural, la A este 0
,

suficientă pentru eliminarea caracterului necondiţionat al spa-

ti ului cu trei dimensi wti .
•
Odată ce elementul spaţial al pW1ctului a pierdut carac-
terul, vizual încă , de secţiune de coordonate într-un sistem repre-
zentabil intuitiv şi a fost definit ca grup de trei numere indepen-
dente„ nu mai există nici o OEoziţie internă la înlocuirea numă-
~ rului 3 cu numărul general n. In conceptul de dimensiune a inter-
venit o inversare: însuşirile vizuale ale unui pw1ct în raport cu
locul lui într-un sistem nu mai sunt desemnate prin numere ce
exprimă măsura, ci prin dimensiwti cantitativ nelimitate repre-
zentând integral caracteristicile abstracte ale unui grup numeric.
Grupul de n elemente ordonate şi independente este imaginea
punctului, el se n11meşte punct. O ecuaţie rezultată logic de la el
se numeşte plan, este in1aginea planului. Ansamblul tuturor
punctelor cu n dimensiwti se numeşte spaţi.u cu n dimensiwti . 1

l. Din punct de vedere al teoriei cuantelor, o cantitate bine ordonată

de puncte se numeşte corp, indiferent de numărul dimensiunilor~ o
ca~titate cu n- 1 dimensiuni este deci, în raport cu el, un plan.

135
 Uni"·ersurile spaţiale tra11sce11dente, care nu se află în tlici un fel
de relatie cu sensibilitatea, sunt guvernate de raporturi pe care
an.ali7.a trebt1ie să le descopere şi care Sllllt în concordru1ţă cor1-
stat1tă cu reztlitatele din fizica experin1entală. Această spaţialitate
de ordi11 superior este un sirnbol ce rămâ11e o proprietate exclusi-
vă a spiritt1lui occidental . Ea singură a cătltat şi a reuşit să . se
cuprindă in aceste fo11ne aJe devenitului şi ale înti11derii, să con-
jure, să cor1~trângă, î11 conseci11ţ.ă să cunoască prin acest fel de
adecvare elementul străi11 atnintiţi-v'ă co11ceptul de ''tabu"'.
Nu1nai în sfera gândirii rr1ate1natice, î11că accesibilă doar llllui
i
foarte mic nwnăr de oatneni, chiar forn1aţii precum sistemele de
11u1nere 1ipercomplexe (quatemionii calculului vectorial) şi de
semne, Î!1 primul rând absolut ininteligibile ca 00°, primes': un
caracter real. Este vorba 11u111ai să 'înţelege1n că realitatea nu este
singura realitate sensibilă şi că psihict1l, din contră, poate realiza
ideile în for1ne cu totl.11 diferite de cele i11tlliti i;'e.

18

Consecinţa acestei int11itii grru1dioase a w i,1ersurilor

spa~ale sin1bolice este concep~a ultimă şi defirlitivă a mateinati-
cii occidentale: ea lărgeşte şi spiritualizează teoria funcpilor şi o
trai1sformă în teo11a gn1p2irilor. Grupurile sunt a1tităţi ori
ai1sambluri de figuri ma:.emati~~ de acelaşi fel, de exeinplu an-
sa111biul ecuaţiilor difera1ţiale de tip deter1ninat, cantităţi de
structură şi de ordin analoage cu corpul nun1eric al lui Dedekind.
Se vede că este vorba de universuri r1un1e1ice absolut noi în care
oclliu.l inte1ior al iniţiatului 11u intră fără să descopere o anun1ită
sensibilitate. De acwn încolo problema constă în căutarea ele-
rnentclor di11 sisten1ele extraordinare de fo11ne abstracte, care, în
·raport cu lm gA up particular de operaţii de transfo1111ări ale

'"'Limita"' (zicL muchie~ line· cantităţi de p·~11cte reprezintă o cantitate

de p11ncte ia o putere niai rnică.

136
sistemului rămân i11de~)endente de efecte, au i11v-arianţă. După
Klein, ea este astfel for111l1lată: ''Fiind dată o mulţin1e variabilă
de 11 dimensiuili şi W1 gn1p de transfor111ări, să se caute figurile ce
aparţin acestei n1ulţi1nii variabile şi ale căror proprietăţi nu
variază în um1a tra11sfo1111ărilor grupului''.
Ajunsă în acest punct culminru1t, matematica occidentală
- care şi-a ep1ii7.,.,1t de acum toate posibilităţile inte1ne şi şi-a
împlinit vocaţia aceea de a reprodttce şi de a exp1„in1a ideea
cea 1nai p1t1-ă a s1ifletul11i faustic -- îşi încheie deZ\'Oltarea în
sensul în care o făct1se matematica a11tică î11 secolul al IIl-lea.
Cele două ştiinţe si11gurele cărora li se poate istoriceşte scruta
şi astăzi structura organică s-au t1ăsctrt din concepţia ooui
număr con1plet nou, pri11 Pitagora şi Descartes. După \m secol,
ele au ati11s 111aturitatea într-un avânt inagrrific şi, după o înflorire
de trei secole a t1 sfârşit în mon1entul când culturile cărora le
1

apartineau au trecut la stadiul de ci\~1izat:ie citadină cosmopolită.

Această conexiune profiu1dă şi sen111ificativă va fi explicată mai
încolo. Un lucr11 este sigt1r: tin1~1ul n1a1·ilor matel11aticierti a apus
pentru noi. S unten1 pe \.ale să să \rârşi n1 astăzi aceeaşi 1n un că de
consolidare, de rotunjire, de purificare, de selecţie, aceeaşi mW1-
că de detalit.r ce substitt1ie talentul ma1ilor creaţii de geniu şi care
caracterizea7ii şi 111aten1atica alexandrină a elenismului târziu.
O scl1en1ă istorică va aduce i11ai inuită claritate:

137
 Antichjtate Occident

1. Concepţia unui număr noii.

Către 540, nurnărul-tnărime Către 1630, numărul-funcţie
al pitagoreicilor. al lui Descartes, Fe111~1at, Pas-
cal, Newton şi Leibniz (1670)
(Către 470, victoria sculpturii (Către 1670, victoria muzicii
asupra frescei .) asupra picturii în ulei.)

2. Apogeul dezvolti'lrii sistemelor.

430-350, Platon, Archytas, 1750-1800, Euler, Lagrange,
Eudoxiu (Phidias, Praxiteles) Laplace (Gluck, Haydn, Mozart)

3. Universu/ matematic desăvârşit lăuntric.

300-2~0, Euclid, Apollonios) După 1800, Gauss, Cauchy,
Arrun1ede (Lysippos, Leochares) Riemann (Beethoven) ·

138
 CAPITOLUL O

PROBLEMA ISTORIEI UNIVERSALE

I. Fizionomie şi sistematică

1
"
ln sfârşit, putem să facem pasul decisiv în schiţarea Wlei
imagini a istoriei lUliversale, de acum încolo independentă de
poziţia fortuită a istoricului într-llll prezent oarecare pre-
zentul lui şi de personalitatea lui ca parte subiectivă dintr-o
cultură particulară~ tendinţele religioase, politice, spirituale, soci-
ale ale acestei culturi îl împing la o organizare a materiei istorice
dintr-o perspectivă limitată în spa~u şi timp şi astfel impun eve-
nimentelor o fo1111ă arbitrară şi superficială ce le este lăuntric
... . ..,
stra1na.
Ceea ce a lipsit până astăzi a fost distanţa faţă de obiect.
Această distanţă a fost de mult timp sesizată în ce priveşte
natura, fără îndoială pentru că era aici mai lesne accesibilă. Fizi-
cianul conturează o imagine cauzală a lUliversului cu aceeaşi cla-
ritate ca şi când el nu ar fi de faţă .
Aceeaşi imagine este însă posibilă în lUliversul fo1111al al
istoriei. Până acum noi îl ignoram. Este normal ca istoricii mo-
derni să fie mândri de obiectivitatea lor, dar în acest fel ei îşi dau
de gol puţina , it1suficienta cunoaştere a propriilor prejudecă~ . De
• •A • V Av •

aceea, se poate splllle, acum ca ş1 mat tarziu, ca pana a.zt ne-a

lipsit în general o n1etodă istorică adevărată în stil faustic; ar fi
trebuit o metodă care să includă îndeosebi destulă di stanţare
pentru a lua în considerare şi prezentul în imaginea de ansamblu
a istoriei universale acolo unde el nu intră decât printr-un
singur raport cu Wla di11 numeroasele genera~i da r aici intră
ca un ceva i11definit, întiepărtat şi străin, ca un interval de timp
fără importanţă, la di s,:re~a oricărui ideal ce îl t:'llsifică , fără să

139
se raporteze la el, fără a i11troduce aici dori11ţe, griji„ sirnpatii
perso11ale, aşa cun1 le imptme viaţa practică~ aşadar distanţa -
ca să '!Orbim ca Nietzsche, care era departe de a fi un n1aestru in
ac.est sens -- ne îr1gădui~ Scl pătrundem J.11 real1tatea-01n ele la o
1nfi11ită d~ărtare, aruncând o privire dincolo de culturi, inclusiv
ln1a proprie cercetătorului„ precum am privi dincolo de piscurile
di11 zare.
"
I11că. o dată răn1âne de îndepli11it un act copernician -
eliberarea viziunii de ansamblu pe temeiul spaţiului infinit. Deja,
faţă de natură, spirituJ occidental a dot>â11dit de mult această li-
bertate: clir1 ziua câ11d s-a trecut de la sistemt1l ptolemeic al
universului la cel excl1Js1v ~alabil astăzi~ prin care a111 Încetat să
vedem în poziţia întâmplătoa.r·e a astro11omului pe o planetă cau-
za dete1111inantă a fo1111ei planetei.
La fel„ istoria universală este capabil"ă şi are obligaţia să
se debaraseze mereu de poziţia fortuită a istoricului poziJia
din ''epoca moden1ă''. Secolul al )(fX-lea ne apare infinit mai
bogat şi 1nai important decât, de pilru\, secolul al XIX-iea Î f t1.,
însă şi Luna ne pare tnai mare decât Jt1piter şi Saturn. Fizicianu!
şi nu istoricu! s-a debarasat de prejudecata depărtării relative de
"
1nai multă vreme. Indră111i1n să r1u111in1
cultura greacă o anti-
cl1itate în raport cu modernitatea noastră. Ar fi fost ea ia fel şi
pentru egiptei1ii rafinaţi care trăiau w1 apogeu al evoluţiei lor
istorice la curtea marelui Ttttmos· cu 1000 de ani. înaintea lui
Hon1er ? Pentn1 11oi, e\lenimentele ce s-au desfăşurat între 1500
şi 1800 pe pămâ11tul Etiropei oe~· dentale ocupă raai bine de o
trei1ne, cea 1nai importantă, din ''istoria'' uiri\rersală. Pentru isto-
ricul cl1j11ez, a cărui privire reti·ospe<;ti,,ă îl poartă
pesre patru mi-
lenii de istorie a ţării de imde el îşi extrage judocăple:> anii aceia
sunt doar o perioadă scurtă şi nesenmificativă, ce afi doar atâta
po11dere ca şi 1eacurile dinastiei Han (206 î. Ch. - 220 d. Ch. )>
epocă in1portantă 1r1 (,(,istoria wli versală '"' a sa.
Deci eliberar·ea istoriei de prejudecăJile personale ale
istoricilor care fac di~ ea, în cazul nosttu, esenţialmente o istorie

140
a unei porţitmi din trecut, având la îndemână stadiul prezent şi
fortuit al Europei ocetdentale, iar ca metodă determinantă idea-
lurile şi interesele valabile actt1almente acesta este scopul pe
care ni-l propunem în continuare în toată cartea de faţă.

Nc1tu1„ă şi Istorie: iată deci, puse faţă în faţă, două

posibilită~ extren1e de organi7..are a realităţii înconjurătoare î11
imagine cosmică. O realitate este natură dacă ea subordonează
devenirea devenitult1i, istorie dacă ea subordonează devenitul
devenirii. O realitate este percep1,tă în forma ei '·remeniorată''
astfel apare tmiversul lui Plato11? Rembrandt, G-oethe,
Beetl1oven sau înţeleasă prin critica strncturii pre=ente şi
sensibile -- aşa cum sunt universutile lui Pa1111enide şi
Descartes, ale lui "!<.ant şi Newton. A cunoaşte, în sensul strict al
cuvântului, înseamnă a îndepli1ti actul experienţei al cărei re-
zultat se nt1meşte natură. ''Fapt cttrioscut'' şi ''natură'' simt dc,uă
1ucruti identic,e. Cwn s-a de1nonst1·at prin simbolttl i1umărului
1nateinatic, orice fapt cw1oscut este sinotnm cu limita mecanică,
cu exactitatea absolută„ cu legea. Natura este suma necesa111.lui
cen1t de lege Nici un fizician conştient de rolul său nu va voi să
treacă peste această limită. Datoria sa este să ctmoască ansan1-
blul legilor, sistemul bine articulat al tuturor celor pe care le
poate descoperi în imaginea naturii lui, rriai mult, al celor care
reprezintă jmaginea naturii lz1i până la epuizarea completă.
Pe de altă parte, a percepe înseamnă şi aici invoc
deosebirea strictă pe care Goethe o făcea între ''a percepe'' şi ''a
observa'' a îndeplini acel act experimental a cărni realizare
este istoria ins~i. Evenimentul trăit s-a întâmplat, el este istorie.
Orice eveniment istoric nu se întâmplă decât o dată şi nu
se repetă niciodată. El are caracter de direcţie de ''timp'' de
ireversibilitate. Eveni111ent întâmplat este de acum încolo deve-
nitul opus devenirii, încremenitu) opus viultti, şi el aparţine irevo-

141 .
cabil trecutului. Sentimentt1l ce vine de aici este neliniştea cos-
~nică. Din contră, orice fapt Ctllloscut este atemporal, nici trecut,
nici viitor, ci ' existent'' în mod absolut şi deci valabil pentru mult
4

timp. Acest lucru este propriu structurii interne a legilor naturii.

Legea, fom1t1la, este antiistorică. Ea exclude ha:::.ardul. Legile
rc1atu1ii sm1t fo1n1e ale unei necesităţi absolute, deci anorganice.
~)e vede raţiw1ea pei1tru ca.re n1atematica se raportează totdeau-
1W, ca .ri1c,d de organizare a de\t~enitului prin inter111ediu1 nun1ăru­
lui, exclusiv la lCfi'J şi cauzafJiMte.
Deveni1r~ ''r)u at„e ru;~i tm număr,'. Doar inertul sau
viul, c11 condi~a să se facă 3lîstracţie de fiinţa vie ce-1 include -
poate fi nurt1ărat, n1ăsurat~ des„~ompus. Devenirea pură, viaţa, es-
te, în acest sens, nelimitată. Ea tiepăşeşte principiul catiză-efect,
resortul legii şi al măsurii. Nici tl ştiinţă a istoriei, profundă şi
adevărată, nu aspiră la o legitimitate cauzală decât dacă îşi cu-
. . ..,
noaşte natura 1nt1ma.
Totodată, studiul istoriei nu este devenirea pură, ci o
imagine, o fo1111ă cosmică ce iradiază de la fiinţa trezită a istori-
cului în care devenirea doniină devenitul. Posibilitatea de a obţi­
ne ceva ştiinţific se bazează pe o absenţă sat1 pe un ctlatltum
oarecare de devenit. Cu cât acest cuantum este mai mare, cu atât
istoria va părea mecanică, raţionalistă, cauzală. ''Natura vie'' a
lui Goethe, imagine a Wlui univers absolut nematematic, era
in1bâcsită de o asemenea cantitate de elemente împietrite şi
1r1oarte încât ele nl1 i-au pemus s-o trateze, cel puţin ştiinţific,
decât sub aspectul ei aparent. Dacă această cantitate coboară
preaJ·os, până acolo w1de nu mai este decât o devenire pură, nu
se mai pe1·cepe d_ecât un eveniment ce putea fi perceput numai
p1in categoriile concepţiei artistice. Nu ştiinţa i-a per111is IUi
~~.)a11te să exprime destinul lumilor pe care privirea spiritultri săt1
le percep·use, nici lt1i Goethe ceea ce el întrezărise în marile
1.nomente ale elaborării lui ''Faust'', nici lui Plotin şi lui Giordano
Bruno acele vizitL'1i c.e nu se datorează deloc cercetărilor lor. Aici
:-- · .--.1·1 (._~~) ("'~l ~i:za C\~a mai importantă a gâlcevei stârnită de fo1111a

l42
lăuntrică, interioară, a istoriei. Acelaşi obiect, chiar aceiaşi faJ)t
real, oferă ~ectiv tuturor ''interpreţilor'', după temperament, o
impresie de ansamblu diferită, incoercibilă şi incomunicabilă,
care se află la baza judecăţilor şi cărora Je împrumută o nuan-
"
ţă personală. In percepţia a doi oameni gradul devenitului va fi
totdeauna diferit, raţi\llle suficientă pentru ca ei să nu se poată
niciodată înţelege asupra obiectului şi a metodei. Fiecare acuză
pe celălalt de absenţa unei gândiri clare, şi totuşi ceea ce este
astfel numit şi asupra structurii căruia nimeni nu are putere, nu
constituie în nici un fel o inferioritate în esenţă, ci ·O diferenţă
necesară în constituţie. Rentare.a este adevărată în ce priveşte
toate ştiinţele naturii.
"'
Dar să fim foarte atenţi ! ln ultimă instanţă, apare întot-
deauna o anumită contradicţie prin dorinţa de a trata istoria în
modtsavant. Ştiinţa pură face tot atât cât conceptele de justeţe şi
de eroare. Este adevărat pentru matematică şi deci este adevărat
şi pentru pre-ştiinţa istoriei faptul de a strânge, de a clasa şi de a
e~lica m·ateriale~ privirea istorică propriu zisă, care nu începe
decât aici, reiese dintr-o logică în cai:e conceptele deter111inante
nu mai SWlt deloc exactitatea şi eroarea, ci adâncimea şi superfi-
cialitatea. Fizicianul pur nu este profund, ci ''subtil,,. Eul nu
devine profund decât dacă părăseşte terenul ipotezelor tehnice :şi
atinge în treacăt lucrurile ultime dar atunci el însuşi devine
metafizician. Natura trebuie tratată în mod savant, istoria în mod
poetic. Bătrânul Leopold Ranlce ar fi spus odată că romanul
''Quentin Duiward'' al lui W. Scott ar fi adevăratul reprezentant
"
al adevăratei ştiinţe a istoriei. Intr-adevăr, este mai bine aşa: o
bună lucrare de istorie este excelentă dacă cititorul este Capabil
să fie propriul ei Walter Scott.
Pe de altă parte, acolo Wlde ar fi trebuit să domnească
1111merele şi ştiinţa exactă, îri mod just Goethe a denumit ''natură
vie'' ceea ce era percepfia ţmediată a devenirii pure şi a 11atiini îr1
transfo11nare, deci a istoriei în sensul în care· o înţelegem aici.
Universul lui era mizi întâi un organism, o entitate vie, ,şi s.c înţe-

143
 lege de Ia sine că el nu şi-& propus în cerC<...1.are, nici chiar când ea
avea un caracter exteri·c r fizic, tlici să ob~riă numere, legi, sau
raport11ri cat11.ale, fixate în foi 111ule, nici vreo analiză generală , ci
dimpotrivă, o morfologie în sensul cel mai elevat. Ca un autentic
occidental, complet opt1s a11t1cului, el evită să recurgă la conside-
raţiu11i de natură cauzală , la experiet1ţe măsurabi le, fără a regreta
'insă vreodată . StlJ.diul Sllp rafeţei terestre înseamnă geologie şi nu
mineralogie, pe. c..are Goetl1e o nt1meşte ştiinţă a n1orţii.
S-o mai s~>w1err1 () dată : Nu există graniţe între cele două
moduri de a co11ce~>e ur1ive1·su!. ,L\(1titez~1 devenire I devenit este la
fel de putemi~ă prec11m la fel de sigură este existenţa celor două
metode în orice a,;t:ivitate inte! ectuaiă. Isto1ia este trăită de orici-
ne percepe lăuntric atnbele i11etode ca devenire şi realizare, iar
natura este cunoscută de oricine le an~~li zează pe ambele ca deve-
nite şi realizate.
Fiecare om, fiecare cultur~1„ .fiecare stadiu al culturii are
o dispozi~e originară, o tendinţă şi o vocaţie ce preferă una sau
alta din cele două for111e ca ideală pentru înţelegerea universului.
Occidentalul este dotat istoriceşte în cel mai înalt grad , 01nul 1

antic era într-o măsură cu mult mai mică. Considerăm acest dat
în întregime raportat la trecut şi la viitor - antichitatea nu
adn1itea decât existenţa unui prezent punctifo1111. Restul deve11ca
t11itologie. In fiecare notă a muzicii noastre, de la Palestrina la
"'
"
Wagner, noi vedem şi ''n simbol al deve11irii. ln fiecare din
statuile lui, grecul vedea imaginea prezentului pur. Ritmul unui
corp se bazează pe proporţia părţilor lui \.'ăzute simultan, rittnul
unei fugi pe dezvoltarea ei succesivă, în timp.

~~ · Trebuie să deosebim clar antiistoricul „de aistoric, căci primul este

expresia unei pure tendinţe sisten1atice. Inceputul cărţii a 4-a a ''Lu-
1nii ca voinţă şi reprezentare'' (§ 53) arată caracteristica unui om cu o
gândire antiistorică~ acesta reprimă şi refulează din principiu istoria
t':e exi„~tă î11 el, în opoziţie c11 nafura elenică aistorică ce 11u posedă şi
nici nu înţelege un asemenea element istoric.

144
•
 3
" acest fel„ principiile forn1ei şi legii apar 11"1 oncrne ca
In
două eleinente fundamentale în oricare orgaruzare a tu1iverst1lui.
Cu cât caracteristicile naturale înveşmântate într-o 1n1agi11e
cosmică sunt mai categonce, cu atât inai despotică este în aceas-
tă imagine puterea legii şi a nun1ărului. Cu cât este !11ai rară
percep~a unui univers ca devenire eternă, cu atât este n1ai străină
de număr abundenţa incoercibilă a transfortnărilor sale ''Fo11na
este dinamism„ ceva care devine, care trece. Meta1norfoză şi doc-
trină a schimbării. Teoria metamorfozelor este cheia ce ne dez-
văluie toate semnele din natură'', se poate cit1 într-o 11ot1ţă din
opera postumă a lui Goethe. Astfel, în privinţa metodei, se disti11-
ge foarte celebra ''imagina~e exactă şi sensibilă ,., a lui Goetl1e,
care pe11nite o acţiWle completă a viului asupra ei „ spre deosebi-
1

re de procedeele exacte, ucigătoare ale fizicii moden1e. Cât des-

pre celălalt element, el se va regăsi totdeauna într-o strictă ştiin­
ţă a naturii, sub forma teo1iilor şi ipote=e/01· 1neVItabile a căror
materie completă complineşte şi reprezintă tot ceea ce este
cristalizat în nun1ere şi în fom1ule~ în ştiinţa istoriei, sub fonna
~

c1~onologiei, adică a eşafodajului de nun1ere„ foarte străine lăun-

tric de devenire, totuşi niciodată sim~te ca atare. El este întreţe­
sut din date şi din statistici ce împăienjenesc un1\/ersul for1nal al
istoriei fără a fi vorba de maten1atică. Numărul cronologic sen1-
nifică realitatea o singură dată, iar r1umărul n1atemat1c posibilita-
tea dintotdeauna. Cea dintâi operaţie tra11scrie fom1a şi adaptează
pentru privire profilul epocilor şi al evenimentelor Ea serveşte
istoria. Cea de a doua este însăşi legea căreia trebuie să i se
conformeze, est.e sfârşit~JJ şi scopul ştiinţei. Numărul cronologic,
instrument aJ unei pre-şţiinţe, este împrumutat di11 ştiinţa cea i11ai
exactă matematica. In ct.irsul utiljzării se face insă abstractie
,

1. ''Există feno111e11e originare cărora 11oi nu trebuie să le tulburăm

divina simplitate, nici să le ad 1cem vreun prejudiciu'" (Goethe).

145
de această proprietate. Vă rog să înţelegefi emoţional diferenţa
dintre aceste două simboluri: 12 x 8 = 96 şi 18 octombrie 1813.
~

lntr~buinţarea celor două numere diferă în mod absolut ca şi

folosirea cuvintelor în proză şi ~n poezie.
Mai este de reinarcat ceva. Faptul că devenirea stă
totdeaWla la baza devenitului, iar istoria este structurarea imagi-
nii cosn1ice în sensul deveilirii, nu repremrtă decât fo1111a cos-
mică originară, iar natura, în sensul llllUÎ rafinat mecanism al
universului, o fo1111ă tardivă re nu se împlineşte realmente decât
"
în omul culturilor mature. In realitate, universul înconjurător
obscur al omenirii originare, căruia îi mai stau mărturie riturile
religioase şi miturile, univers pe de-a întregul organic, arbitrar,
al unor dei11oni ostili şi al llllor forţe capricioase, este un tot abso-
lut viu, incoercibil, însufletit de o mişcare enigmatică şi incomen-
"'
surabilă. In zadar lui îi spWlenl natură, aceasta nu este a noastră
şi nu este nici reflexul spiritului ştiinţific. Ecou al Wlei voci
omeneşti, stins de multă vreme, munca universului originar nu
mai răsună decât w1eori, în sufletul de copil şi la n1arii artişti,
înlăuntn1l llllei ''naturi~, stricte pe care spiritul citadin al culturi-
lor matt1re o aşează în jurul individului cu o presiune tiranici.
Aceasta este originea diferenţierii jenante, cunoscută în toate
epocile târzii, între concepţia ştiinţifică (''1nodemă',) şi concepţia
estetică ('"'11epractică'~) a lumii. Omul de afaceri şi poetul 11u se
vor intelege niciodată. Tocn1ai aici trebuie căutată rafiunea: de
ce orice cerc.dare. istorică se pretinde ştiinţă, în timp ce e.a ar
trebui să aducă un element de prospe~me~ juvenil, visător,
goetheean, să nu fie amenintată de primejdia de a deveni o simplă
fizică a vieţii publice, o istorie ''materialistă'~, cum, inconştient,
şi-az.is chiar ea singură.
'~Natura'', în sens exact, înseamnă fo11na mai rară, res-
trânsă la oamenii din metropolele culturilor târzii~ ea este o
fonnă · 1n atură, poate deja în1bătrânită, de posesie a realităţii~
istorie î11seamnă fom1a naivă şi juvenilă, mai puţin conştia1tă
totodată~ care este proprietatea hlh,ro1· oa1nalilor. Cel puţin

146
astfel„ natura maten1atică„ lipsită de mister, descon1pusă şi divi-
zibilă, a lui Aristotel şi a lui Kant, a sofiştilor şi a darwiniştilo1·„ a
fizicii şi a chimiei moden1e, se opW1e naturii trăite, nelir11itate,
simţite, la Homer şi în ''Edde'', la on1ul doric şi la c.el gotic. A o
uita înseamnă a neglija esenţa oricărej cercetări istorice. Ea este
pur şi sin1plu concep~a naturală„ opusă naturii exacte şi organi-
zate mecanic care,.. este o concepţie artificială a sufletului despre
propriul univers, In ciuda sau din cauz.a acesteia, omului modem
îi par facile ştiinţele naturii, iar istoria îi pare grea.
Prin1ele influenţe ale gând1rii mecaniciste asupra Wli-
versului, reduse numai la o limitare matematică şi la o diferen-
ţiere logică, la lege şi la cauzalitate, se manifestă de timpuriu. Le
întâlnim în primele secole ale tuturor culturilor, încă slabe,
dispersate, pierdute în bogăţia conştiinţei cosmice religioase. Voi
cita numele lui Roger Bacon. Curând, ele iau W1 caracter mai
imperios şi, ca în cazul oricărei cuceriri a sptritulw, natura
umană ameninţă constant şi despotismul şi sectarismul. Pe ne-
simţite„ domeniul conceptelor spa~ale (prin natura lor, concep-
tele sunt numere cu structură pur cantltativă) pătrunde în wriver-
sul exterior al individului, provoacă în, cu şi printre simplele
impresii ale vieţii sensibile o înlănţuire mecanică de natură cau-
za1ă şi matematică şi ajunge până la ut 111ă să supună conştiinţa
trează a omului din marile metropole ale culturii, fie că el
locuieşte în Teba faraonică, în Babilon, Bmares, Alexandria sau
în oraşele cosmopolite ale Europei · occidentale. El reprezintă o
constrângere atât de puternică a gânditii şi a legilor naturii înc.ât
pr~judecă~le oricărei filosofii şi ale oricărei ştiinţe ab1a dacă
găsesc pe câţiva să le 11.:0t'ltrazică afirrnând că această stare este
spirit uman iar, corespo11dentul lui, imaginea mecm1ică a lun1ii
îr1conjurătoare, este UI1jve1~sul . Logicieni ca Aristotel şi Kant au
făcut să triumfe această idee, dar Platon şi Goethe o resping.

147
 •
•

Pentru 01nul culturilor superioare, problema clUloaşterii

cosn1osului este o n1odalitate de sondare a existenţei sale, cu care
se sirr1te dator faţă de sine şi faţă de aceasta. Fie că metoda se nu-
meşte ştiinţă sau filosofie, fie că omul simte şi discută cu o inare
siguranţă despre afirlităţile cu creaţia estetică sau cu intui~a
religioasă, problen1a răn1âne fără îndoială aceeaşi în toate cazu-
rile: exprimarea veridică, în limbajul fo1111al, a in1aginii cosn1ice,
c~sre este predesti11ată fiinţei trezite a individului şi pe care el este
obligat, ~tâta tin1p cât ea este 11t11că, să o ia drept univers.
In faţa dualităţii naturii şi a istoriei, trebuie ca această
proble1nă să aibă caracter di1blu. Natura şi istoria vorbesc fie-
care fJropriul limbaj, diferit din toate ptmctele de vedere~ într-o
l1nagi11e cos111ică vagă -- confo11n reg11lii fără îndoială că
a111âi(două se pot suprapune şi confunda, fără ca vreodată să for-
rneze o wlitate orga11ică.
Direcţia şi întinde1·ea su11t trăsăturile don1inante prin care
ii11presia istoriei despre cosmos se deosebeşte de impresia cosn1i-
că a naturii. On1ul nu este capabil să le pună în operă pe amân-
"
două tieodată. Cuvântul depărtare are tm dublu sei1s specific. 1t1
~ir 1111ul ~1z el desenmeaz.ă viiton1/ istot~ic: în al doilea rând,
di~·tm1ţ.a spaţială. Se remarcă faptul că, în istorie, materialistul
si1nte timpul aproape cu necesitate ca o dimensiune matematică.
Dimpotrivă, pentru artistul înnăscut dovada acestuia este poezia
ttttL1ror popoarelor, iar norii, orizontul, apusul soarelui sunt im-
p1·es11 ire-v·ocabil legate de un sentitnent al viitorului. Poetul grec
neagă viitorul, deci el nu va vedea rlimic, nu va cânta nimic din
toate acestea. Pe de-a intregul consacrat preZt;'11tului, el apa1·ţine
în acelaşi tin1p în întregime contigentului. Savantul naturalist,
ra11onalistul prolific, la propriu, fie el experimentator precum
Faraday, teoretician precum Galilei, matematjcian precum
Newton, nu găseşte în universul lui decât cantităţi fără direcţie,
pe care le măsoară, le verifică şi le orgaruzează. De concepţia

148

„
numerică depinde nwnai ceea ce este cantitativ, este dete11ninat
cauzal. Cantitatea se poate înţelege prin concepte şi fo11nula prin
legi. Aici sfărşesc posibilităţile oricărei Clllloaşteri naturale pure.
Toate legile sunt raporturi cantitative, sau, cum zice fizicianul,
toate fenomenele fizice se desjiqoară in spaţiz,. Fără a respinge
această realitate, fiztc1anul grec va corecta expresia în sensul
sentimentului cosmic al anticului, ce neagă spa~ul, spunând că
toate fenomenele au loc ." în interiorul corpurilor''.
Once cantitate este străină de impresia istorică. Aceasta
are W1 organ diferit. Universul-natură şi universul-istorie au fie-
care propria /01· 1noda/1tate de înţelegere. Noi le cunoaştem şi ne
folosim de ele în fiecare zi fără a avea vreodată cwioştinţă de
opozifla lor. Există o l·uno~tere a naturii şi cunoscători de oa-
meni. Există o experienţă ştiinfi.fică şi o experienţă de viaţă.
U1111ăriţ1 antiteza pană la origmea ei cea mat î11depărtată şi veţi
înţelege ce vreau să \µtu1
"'
lr1 t1Jt~r11ă ~11lal1z~, toate metodele folosite pentru înţele-
gerea wuversulu1 se pot numi m~rfolo~e. Metoda meca11icii şi a
extinderii este o ştiintă ( e descoperâ ş1 organi=ea=ă legzle natu-
rii şi raporturile de cauzalitate şi se numeşte sistematică. A1eto-
da 01·ganic11lui. a istoriei ş1 a vieţii, cu tot ceea ce are ln ea ca
direcţie ş1 destin, se n1ln1eşte fizzonomze.

5
A

In Occident metoda sistematică î11 studiul universului a ·

atins şi şi-a depăşit apogeul în secolul trecut. Metoda fizionomică
are încă înainte un mare viitor. Peste o sută de ani, toate ştiinţele
ce vor creşte din acest sol vor fi fragmente ale unei fizionomii
colosale unice a tot ceea ce este un1an. Acesta este întelesztl
A ,

''moifologiei istoriei llniversale ''. In orice ştiinţă, prin scop ca şi

prin materia ei, omul se povesteşte pe si11e. Experienţa ştiinţifică
echivalează cu cunoaşterea spi1ituală a sinelui. Di11 ace~t aspect
decu1·ge examinarea matei11aticii ca W1 capitol al fizionomiei.
• f!

149
-

N-am vorbit despre intenţiile cutărui sau cutărui matematician.

Savar1tul ca atare se separă de opera lui ca materia de o parte de
şt11nţă. Matematicianul ca om a cărui activitate reprezintă o
parte fenomenală a sa, iar ştiinţa şi opiniile o parte a expresiilor
sale, are aici el singur o însemnătate: el este important ca organ
al Wlei culturi care vorbeşte despre ea graţie lui. Ca persoană, ca
spirit inventiv, cunoscător, fo1111ativ, el aparţine fizionomiei ace-
lei cultt1ri.
A

In orice matematică ce se revelează tuturor privirilor fie

sub forrnă de sistem ştiinţific, fie, <-;a în Egipt, sub fo11nă arhitec-
turală, ideea numărului intrinaec despre fiinţa sa trezită este
confesiune1 unui suflet. Dacă. este sigur că opera pe care ea şi-o
propune nu aparţine decât superficial istoriei, este la fel de sigur
că partea ei de inco11ştient, adică numărul însuşi şi modul de dez-
voltare ca edificiu definitiv al Wlui univers fo1111al desăvârşit, este
o expresie a fiinţei, a sângelui. Istoria, creşterea şi declinul ei, ra-
portul intim cu artele plastice, cu miturile şi cultele aceleiaşi
cultun, totul aparţine llllei morfologii de rang secundar, ce încă
nu e considerată posibilă morfologia istoriei.
Aşadar, partea vizibilă a întregii istorii are aceeaşi
semrufica~e ca şi fenomenalul exterior uman, în particular: creş­
tere, trăsături fizionomice, atitudine, demers, nu limbă ci cuvânt,
nu scriere ci artă de a scrie. Toate acestea există pentru cunos-
cătorul de oameni. Corpul cu toate operele finite, limitate, deve-
rute, caduce, este expresia omt1lui. Dar a fi cunoscător de oameni
i11seamnă de acum înai11te a cunoaşte şi aceste organisme ''ome-
neşti'' de înaltă clasă pe care eu le numesc culturi, a le înţelege
fiZJonom1a, limbajul, actele, aşa cum stmt înţelese cele ale unui
om, în particular.
Fizionomia descriptivă, figurativă, este arta portretului
transpusă în spiritual. Don Quijotte, Werther, Julien Sorel SW1t
portretele unei epoci, iar Faust este portretul llllei întregi culturi.
Savantul naturalist morfolog sistet11atic nu CWloaşte
' "portretul'' universt1lui decât ca exerci~u de imita~e. Exact

150
acelaşi înţeles îl iau cuvintele ''fidelitate faţă de 11att1ră '' şi
~'asemănare'' în gura celui care lucrează ca pictor şi care merge
la atelier ca un pur matematician. Dar portretul autentic în sens
rembrandtian este fizionomie, adică o istorie ce fixează tm mo-
ment anume. Seria portretelor lui Ret11brandt nu _este altceva
decât o autobiografie în sens pur goetheean. Astfel ar trebui
scrisă biografia marilor culturi. Partea imitativă, munca specia-
listului în date şi cifre, sunt mijloace şi nu scop. Trăsăturilor
fizionomice ale istoriei le aparţine tot ceea ce până astăzi se
înţelege prin interpretarea exclusiv după reguli personale, după
scara unor avantaje sau incoveniente, a binelui sau răului, a plă­
cerii sau a neplăcerii: for111ele politice şi economice, bătăliile şi
artele, ştiinţele şi zeii, mateinatica şi morala. Orie~ devenit în
general, orice for111ă fenomenală este si1nbol şi expresie a unui
suflet. E.1 cere să fie văzut cu ochii CWloscătoruJui de oameni, r1u
îngăduie să fie redus ta legi, doreşte să fie sim~t în senmificaţia
sa. Exame11ul critic atinge această ultimă şi supremă certitudine:
tot ce es·te caduc n11 este decât o parabolă.
Cunoaşterea natu1ii poate să rezulte din educa~e, cu-
noaşterea istoricului este înnăscz1tă. El sondează şi înţelege
lucrurile şi oamenii dintr-o dată, print1·-un sentiment care nu se
î11vaţă, care este independent de orice influenţă recunoscută, care
nt1 se prezintă decât destul de rar în toată puterea sa. Când vrem,
pute111 să analizăm, să definim, să clasăm, să delimitătn după
principiul eat1ză-efect. Acesta este W1 t.ravaliu~ celălalt proces
este creaJ.ie. Fo1111ă şi lege, parabolă şi concept, simbol şi for-
mulă, toate acestea ţin de W1 organ foarte diferit. Raportul dintre
viaţă şi nioarte, dintre generare şi disoluţie, apare în ace.astă
antiteză. Intelectul, sistemul, conceptul ucid în timp ce ''cllllosc''.
Ele fac din cunoscut un obiect pietrificat, care se lasă măsu1·at şi
divizat. Percepţia însufleţeşte. Ea întruchipează individul într-o
unitate vie) simţită dinlătmtru. Ca şi calculul şi cur1oaşterea, po-
ezia şi istoria SW1t înrudite. . Dar, cwn a zis odată Hebbel,
''sistemele nu se fac visând, operele de artă nu se fac prin calcu-

151
le, sau, ceea ce înseamnă acelaşi lucru, prin gândire''. Artistul,
istoric autentic, percepe devenirea lucrurilor. El le retrăieşte în
coordonatele devenitului despre care tratează. Autorul de sis-
teme, fizicianul, logicianul, darwinistul sau autorul unei istorii
pragmatice află ceea ce este devenit. Sufletul unui artist, ca şi
acela al Wlei cttlturi, este ceva ce ar dori să se realizeze, un tot -
complet şi perfect şi, ca să vorbim limba llllei filosofii mai
vechi llll microcosmos. Spiritul sistematic se trage se abs-
trage, este abstract din senzaţie, este llll fenomen tardiv,
îngust, limitat şi pasager, aparţine stadiilor celor mai mature ale
unei culturi. Acest spirit este legat de oraşele unde viaţa cultu-
rală se co11centrează din ce în ce mai mult. El apare şi dispare
odată cu acestea. Nu există ştiinţă antică decât începând cu
ionicii secolului al VI-lea şi mergând până în epoca romană.
Artiştii antici există atâta vreme cât există o antichitate.

Tabloul de mai jos va putea să servească drept clarificare:

Suflet Univers
"
Fiinţă Posibilitate ~lmplinire (viaţă)....-----..> Realitate
J, i
Devenire Devenit
Fiinţă Direcţie Spa~alitate
trezită Organic Mecanică
Simbol, Imagine Număr, Concept
i. ~ ;: "'
Istone Natură
Imagine
. ... Tact, fortt]ă Tensiune, lege
cosmica Fizionomie Sistematică
Fapte A.devăruri

Atunci când se încearcă clarificarea principiului unităţii din care

este abstrasă concepţia despre cele două universuri, ne dăm

152
..,t„~1111t.1 că cu11onştc1c:t c~te reglat. t11ate11\. l şi„ el. 1; Jt 11la1 ho-
tărator cu c5t ea este 111:i1 pură , ~l 11)011t.·.1 ·:i în absolut la 1111
ţJr·e=ent co114fita111 l111ag1r1c<l r1att1ri1 IL1~1t:l î11 \_t)11siderare de fiz1c1-
a11 este cea dezvoltJtă de s1111tt1rile •
lt11 i11tr-un at\l1r11t' 111c)t11c11t .
Unul din postulatele 1111uabile ş1 frecve111 st1bînţelcse al oricărei
ştiinţe a natt1rii este că ·4.natura' rămâne aceeaşi petit ru fiecare
fiinţă trezită şi pentru toate epocile. O experienţă hotărăşte pentrt1
totdeaWla. Nu nu111ai că este negat ti1npul, ci~ în cadrul acestei
întocmiri~ se face abstrac~e de el . Istoria reală se bazea.ză însă pe
senti1nentul nu mai pu~n sigur al contrariilor. Istoria presupw1e
drept organ o categorie a sensibilită~i lăuntricy greu de descris,
ale cărei impresii sunt înţelese într-un infinit proces de schimbare
şi care nu pot fi deci condensate într-un 1non1ent. de timp. (Mai
târziu va fi vorba de pretinsul ''ti111p'' al fizicienilor). Fie că este
vorba de istoria 0111enirii„ a siste1nelor organice, a pă1nântului,
ori a siste111elor de stele fixe, i111aginea istoriei este o imagine a
111e1noriei. Me111orie înseamnă aici wi stadiu superior, care nu
este nicidecun1 o proprietate a fiecărei fiinţe trezite, care nu se
acordă cu ca11titatea decât într-o măsură restrânsă, o specie
foarte exactă a in1agina~ei, ce face să trăiască s11b specie
aeternitas 1110111entul particular~ raportându-l în n1od constant la
trect1t şi la viitor. Ea este baza oricărei 111odalită~ de cont~mplare
retrospectivă„ de cur1oaştere şi de n1ărtunsire de sine. In acest
se11s, omul antic nu are me1norie, deci nu are istorie, nici înlăun­
trul lui„ nici în afara lui . ''Ni1neni nu poate judeca istoria, nun1ai
~

dacă a trăit-o în si11e'' (Goetl1e). In conştiinţa antică despre cos-

1nos, 111omentul prezent absoarbe întregul trecut. Să comparăn1
capetele extren1 de ''istorice„, ale sculpturilor de la catedrala din
Naumburg, ale lui Durer sau Rembrar1dt, cu busturile din cuJtu-
ra elenistică, precun1 statuia binecunoscută · a lui Sophocle. Cele
dintâi povestesc întreaga istorie a unui suflet„ trăsăturile celorlal- .
te se reduc strict la expresia 1no1nentană a w1ei fiinţe. Ele trec
st1b tăcere tot ceea ce a devenit în această fiintă •
în ct1rsul unei

153
vie~ dacă e per111is totodată să vorbim astfel de omul antic
autentic care este mereu finit, niciodată în deverrire.

Iată deci că este posibilă descoperirea ultimelor elen1ente

al universului fo11nal al istoriei. Fo1111e nenumărate care apar,
dispar, se detaşează, curg din nou într-o cantitate infinită, un
haos care străluceşte în mii de culori şi în mii de lu1nini aparent
supuse celor mai capricioase întâmplări î11 acest fel se prezintă
tnai întâi imaginea istoriei univer~ale ce se dezvoltă ca un întreg
înaintea ochiului nostru interior. Insă ochiul cel mai pătrunzător
care sondeaz.ă străfundutile lucrurilor distinge în acest arbitrar
nişte for1ne pure, acoperite de un văl gros de care ele se leapădă
cu părere de rău, forrne ce se află la originea devenirii umane.
Din imaginea devenirii cosmice în ansamb1u, cu vastele
ei orizonturi rânduite w1ul după altul, aşa cum o îmbră~şează
privirea fat1stică, devenirea cerului îr1stelat, a scoarţei terestre, a
organismelo1· vii, a oamenilor, este astăzi considerată imitatea
morfologică mitrimă a ''Istoriei tmiversale'', în sens curent. Dis-
preţuită de un Goethe în amurgt1l vieţii ! ac.castă istorie a oinenirii
evoluate se întinde actualmente pe circa şase 1nilenii„ fără a
merge mai departe în chestilUlea unită~i interne a tuturor aspec-
telor ei. Sensul şi materia acestlri fugar univers for111al, care au
rămas până astăzi dedesuptul mulţimii abia lă1nurite de ''date'' şi
de ''fapte'' palpabile, stmt redate feno1ncnal de marile culturi.
Când vom fi pătnms, sim~t„ modelat aceste fottne originare în
semni:fi-caţiile lor fizionomice, nwnai atunci vom putea considera
că per1tn' noi dobân~esc înţeles substanţa şi fo1111a lăWltrică a
isto-riei 01neneşti, opuse substanţei naturii. Numai ace.astă
clUloaştere şi acest p1mct de vedere ne vor autoriza în mod serios
să vorbim despre o :fi1oso.fie a istoriei. Atur1ci şi n1nnai atunci
vom ptltea înţelege oricare fapt din irnagirlea istoriei~ oricare
gând, oricare artă, oricare război, oricare individ, oricare epocă,

154
în confo1111i-tate cu substanţa lor simbolică~ atunci vom descoperi
că istoria însăşi nu este o simplă însumare a trectttului fără o
ordine reală sau o necesitate internă, ci llll organism riguros
constituit, structurat prin tnaximum de sens. Acwn prezenţa în-
tâmplătoare a istoricului nu mai este tul capitol din evolt1~a
istoriei, iar viitorul nu mai apare ca neclar şi indefinibil.
Cu/hJri/e sunt nişte organisn-1e. Istoria universală este
biografia lor generală. Morfologic privind lucrutile, istoria gi-
gantică a culturii chineze sau antice este pandantul exact al is-
tonei la scară redusă a omului în particular, a Wlui animal, a
unui arbore ori a unei flori. Pentru privirea faustică, acest lucru
nu este rucidecum un avertisment, ci o experienţă. Dacă vretn să
învăţăm cum să cunoaştem fo11na internă ce se regăseşte pretu-
tindeni, să nu uităm că metoda este de mult folosită în istoria
naturală comparată a animalelor şi a plantelor . Materia oricărei
1

istorii umane se epuizează prin destinul culturilor particulare,

care se succed, cresc una lângă alta, se ating, se eclipsează, se
înăbuşă reciproc. Dacă spiritul ar trece în revistă for111ele care
până acum au fost adânc îngropate sub coaja superficială a unei
triviale şi persistet1te ''istorii a umanităţii'', acesta ar descoperi în
mod obligatonu fo1111a originară a culturii degajată de zgură şi
de elemente derutante: ea serveşte ca fortnă ideală fundamentală
pentru fiecare cultură partici1/ară.
Et1 fac dist1nctia
„ între ideea unei cultt1ri care este suma
posibil1tă~lor ei interne şi fenome1111/ ei sensibil în imagine.a isto-
rică, adică realizarea ei desăvârşită. Acesta este raportul dintre
suflet şi corpul VlU") este exp1~esia lor înlăuntrul universului vizibil
r.>entru noi . Istoria unei cultt1ri este realizarea progresivă a posibi-
lităţilor ei . Desăvârşire~ suţletului şi corpului viu este sinonimă
cu sîarş1tu1 acestei culturi. In acest fel trebuie să analizăm sufle-

1. Nu în pragn1atismul '""zoologic ~„ dizolvant al darwiniştilor, mărgi-

11iţi la raporturile cauză-efect, ci în morfologia intuitivă şi sintetică a
lui Goethe

155
tul apollinic cc 111ai poate fi încă înţeles şi trăit de unii dintre
noi şi dezvoltarea lui în realitate, adică ''antichitatea'' studiată
de arheolog, istoric, estetician, prin rămăşiţele ei, accesibile
ochiului şi intelectului. Cultura este fenomenul originar al ori-
cărei istorii universale trecute sau viitoare. Ideea proftmdă puţin
remarcată pe care Goethe a descoperit-o în a sa ''natură vie'' şi
pe care n-a încetat să o considere unul din ftmdamentele cercetă­
rilor lui în domeniul morfologiei, trebuie aplicată în sens foarte
exact tuturor realizărilor din istoria umană, realizări ajllllse la
maturitate, moarte în plină înflorire, stopate din creştere, înă­
buşite în ge1111en. Este o metodă a sensibilităţii, nu a analizei.
''Stadiul suprem accesibil omului este mirarea, iar când W1 feno-
men originar îl aruncă în braţele mirării, el trebuie să fie satisfă­
cut; fenomenul nu poate să-1 înalţe mai mult, căci omul însuşi nu
are nici un drept să adauge ceva Ia acest fenomen: aici este limi-
ta.,, Un fenomen originar este acela a cărui idee de devenire se
înfăţişează ochilor noştri în toată puritatea ei. Sub ochiul lui
si1irittial, Goethe a avut li1npede ideea de plantă originară pre-
zentă în fom1a fiecărei
,.. plante ce creşte întân1plător sau este în
general posibilă. In descoperirea osului inter 11„1axilar, pWlctul de
plecare l-a constituit feno1nenul originar al tipz1lui vertebrat:
aiurea, în alt domeniu, scoarţa pământească, fnnmt co11siderată
ca formă originară a tuturor organelor vegetale, metamorfoza
plantelor considerată drept imagine originară a oricărei deveniri
orgru1ice. ''Aceeaşi lege se va aplica tuturor celorlalte vieţuitoa­
re'', îi scria el Iui l-lerder, făcându-i coooscută descoperi rea. Iată
o vi.zitme a lucrurilor ce ar fi fost bine înţeleasă de Leibniz.
Secolul lui Darwin îi este cât se poate de străin lui Goethe.
Dar llll studiu al istoriei ce exclude metodele danvinis-
mului, adică ale ştiinţelor sistet11atice ale naturii întei11eiate pe
cat1zalitate, este încă aproape imposibil. N-a fost vorba niciodată
de o :fizionomie riguroasă şi clară, deplin conştientă de mijloace
şi de limite şi căreia 11U i-ar inai rămâne decât să-şi găsească
n1etodele. Aici) cea mai importantă sarcină a secolului XX

156
-

constă în evidenţierea OOificiului intern al unităţilor organice în

contact cu care istoria universală se împlineşte. Acelaşi obiectiv
mai înseamnă şi delimitarea de hazard a ceea ce este morfologic
necesar şi esenţial, înţelegerea expresiei evenimentelor şi defini-
rea lin1bajului care este sursă a expresiei respective.

O masă, cât vezi cu ochii, de fiinţe omeneşti, o undă

imensă ce ţâşneşte din adâncurile llllui trecut obscur, unde senti-
mentul timpului îşi pierde eficacitatea organizatoare şi imagina-
~a nestingherită -- sau frica ne-au condus, ca pri11 minune, la
o imagine a erelor geologice terestre, pentru că ele ascund o
enigmă de nepătnms; W1 flux ce se pierde într-un viitor la fel de
neclar şi atemporal: aceasta este temelia i1naginii faustice a isto-
riei omeneşti. Reflexul unifo11--.1 al nenumăratelor generaţii agită
in1ensa st1prafaţă. Reflexe fosforescer1te se desprind. Licăriri
fugare pâlpâie şi se leagănă deast1pra, tulbură şi boţesc lim-
pezi111ea oglinzii, se prefac în altceva, aruncă o scânteie şi dispar.
Le-an1 n11n1it neamuri, ra111ificaţii, popoa1·e, rase. Ele concentrea-
z.ă într-t1n cerc restrâns de pe suprafaţa istoriei tlll şir de genera-
ţii. Când în ele se sti11ge forţa creatoare o forţă de mare diver-
sitate., ce dete1n1ină dinainte o durată şi o plasticitate foa1te fe-
lurite ale acestor organis1ne caracterele fizionomice, lingvis-
tice şi spirituale se sting şi ele, iar fet1omenul dispare din nou în
haosul generaţiilor. Arieni, n1ongoli, ge1111ani, celţi, parţi, franci,
cartaginezi, barbari, bantu, sunt numele ce desemnează speciile
acestui ordin, extrem de diferite în constituţia lor.
Dar dincolo de această suprafaţă marile culturi descriu
maiestuoase traiectorii. Ele se ivesc brusc, se întind î11 linii mag-
nifice, se cizelează, dispar, iar oglinda Wldelor recade în sit1gură­
tate şi somn.
O cultură se 11~te în mo111ei1tul când lln mare suflet se
trezeşte, se desprinde din starea psihică primară a eternei copi-

157
lării umane, devine o soluţie pentru infot 1n, limită şi caducitate
ce apar din infinit şi din durată. Ea creşte în pământul unei zone
precis delimitate, în care rămâne fixată p1·ecum o plantă. O cul-
tură n1oare când spiritul a atins întreaga sumă a posibilităţilor lui
sub fortna popoa.relo1·, limbilor, doctrir1elor religioase, artelor,
statelor, ştiinţelor, redându-le astfel stării psihice originare. Dar
fiinţa ei vie~ această succesilme de mari epoci care marchează în
linii generale chiar în1pli11irea treptată a ei, este o luptă tainică şi
pasionată pentn1 victoria ideii asupra forţelor externe ale haosu-
lui şi asupra instinctult1i lăw11.ri ;: tmde aceste forţe s-au retras,
fiind însă gata s;t re,tină. Nu ntlmai artistul luptă contra rezisten-
ţei materiei şi a n.itnicirii icte\i ascunse în ea. Fiecare cultură se
află într-un raport proftmd simbolic cu materia repartizată spa~­
al, ca spa~u w1de sau prin care vrea să se realizeze. Când este
atins scopul şi ideea se desăvârşeşte, când suma totală a posibili-
tăţilor interne se realizează în exterior, cultura împietreşte brusc,
moare, sângele i se scurge, forţele i se risipesc ea devine civi-
lizaţie. Aceasta este tocmai ceea ce sim~m şi înţelegem prin
egip~anisn1, bi7.antinism, ma11darinism. Arbore uriaş măcit1at de
timp în pădurea virgi11ă, ea îşi mai poate întinde aşa încă vre111e
de secole şi de milenii crengile mâncate de cari. Vedem această
situaţie în China, India şi în lumea islan1ică. La fel, civiliza~a
antică a devenit, în epoca in1perială, un uriaş ct1 aparenţe de
vigoare şi de forţă tinereasc.1, pe când ea împrumuta, de fapt,
aerul şi tenta tinerei culturi arabe din Orient.
Acesta este sensul tuturor declinurilor în istorie -
sensul în1plinirii interne şi externe, cel al sfârşitului ce ameninţă
toate culturile vii . Ptintre aceste declinuri, cel mai distinct, acela
al !.'antichităţii'', îşi etalează caracteristietle sub ochii noştri, în
timp ce în noi şi în jurul nostru mergem clar în urma primelor
şjinptome ale evenimentelor prezente, absolut ase1nănătoare cu

158
declint1l antichităţii prin ct1rs şi durată, dar aparţinând primelor
veacuri ale mileniului viitor spre ''declinul Occidentului'' .
Fiecare cultură traversează fazele evolutive ale omului.'
Fiecare are copilăria, tinereţea, maturitatea şi bătrâneţea ei. U11
suflet tânăr, timid, încărcat de presentimente, se revelea~ în
primele licăriri ale zorilor rotnanico-gotici. El ocupă peisajul
faustic al Proventei, de la trubaduri la catedrala din Hildesheim a
' A

episcopult1i Bernard. Suflă aici un vânt de primăvară · ''Tn operele

vechii arllitecturi ger111ane, spunea Goethe, se vede înflorirea unei
stări extraordinare. Cel ce întâl11eşte o astfel de înflorire sţ va
mira numaidecât~ cel care însă ''\'ede'' în misterele vie~i i11teme
plar1telor, în mişcarea forţelor şi în dezvoltarea progresivă a
florilor, acela vede lucrurile cu totul al~ ochi, acela ştie ce vede''.
Aceeaşi copilărie ne vorb~te, pe. llll ton foarte asemănător, di11
doricul primiti,1 al lui Homer, diri arta veche creştină, adică din
arta arabă pri111itivă, di11 operele Imperiului Vechi, începâ11d·~ 1n
Egipt, ctt dinastia a IV-a. O conştii11ţă mi1ică a upiverst1lui duce
acolo o luptă cu toate ele1nei1tcle întunt.'Cate şi demonice, care„se
află în ea ş~ ît: natură, ca un pc1.cat, pentru a se înălţ.~ pu~n câte
puţin, tnatl1rizâ11du-se, la expresia clară şi lun1inoa~ă a w1ei fiinţe
pe care, î11 sfârşit, a cucerit-o şi a înţeles-o. Cu cât o cultură se
a1)ropi~ de amiaza fiinţei sale, ct1 cât lin1bajul fonnal î11 sţârşit
1

sigur de el, dobândeşte bărbăţie, asprin1e, măiestrie şi plinătate,

cu atât ea are uq sentin1ent cert al forţei, cu atât trăsă.turile îi
devin 1nai· clare. In perioada pritniti vă toate aceste It1cru1i erau
încă opace, conft1ze, nesigure, apăsate de teamă şi d~ nostalgie
totodată. A se vooea oman1\:;ntel~ de pe portalurile bisericii.or
ron1anico-gotice din Saxonia până în sudul Franţei. Gândi~-vă la

I. Acest declin n-a fost provocat de catastrofa invaziilor care, ca şi

distrugerea c·ul turii maya de către spanioli, este rodul unui hazard
.fără o necesitate prea adâncă, ci de decăderea inter11ă aşa cu ni s-a
manifestat ea de la în1părat11l ijadrian şi, în paralel, în Chi11a, în
timpul dinastiei orientale Han între anii 25 şi 220.

159
catacombele creştinismului primitiv, la vasele în stil dypilon.
A..cu1n, cu deplină conştiinţă a forţei creatoare mature, revelată la
începuturile Imperiului de Mijloc, în timpurile lui Pisistrates şi
Justinian I„ în timptll Contrarefor111ei, orice trăsătură particulară
a expresiei sale apare ca fiind aleasă, precisă, măsurată, de o
uşurinţă şi de o evidenţă minllllate. Acolo se întâlnesc pretutin-
deni n1omentele tmei eclatante perfecţiuni, momente când au apă­
rut capul statuar al lui Amenemhet al III-iea (s:fi11xul hicsoşilor
din Tru1is), domul Sfânta Sofia, tablourile lui Tizian. Mai târziu
apar, delicate şi destul de fragile~ melancolice ca ultimele zile ale
lui octombrie~, Afrodita din Cnidos, incinta Erechteionului, ara-
bescurile ogi\„elor sarazine, Zwinger din Dresda, Watteau şi
"
Mozart. In sfârşit, la bătrâneţe, când civilizaţia este incipientă,
focul sufletului se stinge. Forţa în descreştere îndrăzneşte încă o
dată repurtând un sei11isucces în clasicism, care nu este străin
de nici o cultură muribWldă să ~.e exerseze într-o operă mare;
încă o dată sufletul îşi aminteşte
,.. -- în romantism cu melan-
colie de copilăria sa. In cele din u1111ă, obosită, contrariată,
blazată, cultura pierde bucuria fiinţei şi aspiră ca în vremea
romanilor să iasă din lumina milenară ca să se refugieze în
umbra mistică a sufletelor originare, în sânul matern, în mor-
mânt. Astfel este fam1ecul celei de a ''doua religiozită~ '' pe care
o exercitau asupra omului antic tât ziu cultele Soarelui, al lui
4

Mithra, al lui Isis aceleaşi pe care un suflet ce abia mijea în

Orient, le umplea cu. o substanţă cu totul nouă, în adevăr expre-
sia ce.a mai veche, visătoare şi neliniştită a fiinţei sale unice.

Se vorbeşte despre habifl1Sul Wlei plante pentru a spune

că ea se manifestă printr-un fenomen extern care este specific
doar ei, ceea ce semnifică faptul că fiecare exemplar vegetal, prin
fiecare din părţile lui şi pe fiecare treaptă a dezvoltării, se deo-
~ebeşte de exemf1larele tuturor c.elorlalte specii prin caracte1·,
•

160
atitudine„ stil, aşa cum se manifestă ele în w11 ver~ul lu111111os al
ochiului nostru. Eu aplic acest important concept al fizionon1iei
la marile organisme ale istoriei şi aş putea vorbi de habitus-ul
unei culturi, al istoriei sau al spiritualită~i indice„ egiptene, a11ti-
ce..Un sentiment. obscur al acestui habitus a stat 1nereu la origi-
nea conceptului de stil. Trebuie acun1, pur şi simplu, să-l dezvo1-
tăm, să-l adâncim pentru a vorbi de sti1ul religios, ştiinţific,
politic sau social al unei culturi, în genere de stilul unzti suflet.
Habitus-ul fiinţei în spaţju, care la on1 se întinde de la acţiune la
gândire, la atitudini şi senti1nentc, îmbrăţişează în fiinţa culturi-
lor întregi orice expresie vie de ordin superior, precum alegerea
unor genuri artistice (scuJpt11ra şi fresca la greci „ contrapWlctul şi
pictura în ulei în Occident) şi excluderea categorică a altora
(plastica la arabi), tendinţa că,tre esoterism (India) sau către ca-
racterul popular (antichitate), către elocinţă (antichitate) sau
către scriere (China, Occident) În postură de for111e ale con1uni-
cării spirituale~ modul zilnic de a se îmbrăca, de a face politică,
de a co111unica şi de a circula. Toate marile personalită~ ale
antichită~i fo1111ează un gtup al lor, în sine, al cărui habitus
psihic este st1ict diferit de cel al tutt1ror oamenilor din comunită­
~le arabă sau occidentală. Con1paraţi-i pe Goethe şi pe Rafael cu
oamenii antichită~i şi veţi vedea de îndată că Heraclit, Sophocle,
Platon, Alcibiade„ Terr1istocle, Horaţiu„ Tiberiu fo1111ează o sin-
gură ramifica~e. Fiecare metropolă antică, de la Siracusa Jui
Hieron la Roma imperială, socotita drept o încarnare şi un sim-
bol ale aceluiaşi unic sa1tin1cnt al vie~i, se deosebeşte profund de
alta pti11 plan, forma străzilor, litnbajul arhitecturii private şi
publice, prin tipul de p!1ţă, străduţe, corso-uri, faţade, prin cu-
loare, zgon1otu1 circulaiie!, prir1 spiritul ~nocturn, de oraşele ara-
be„ indiene şi occidentale de acelaşi fel. Incă mult timp după eli-
berare, Granada ernana spiritul oraşelor arabe Bagdad. şi Cairo,
în tin1p ce Madridtil lui Filip al 11-lea trăda deja toate caracteris-
ticile oraşelor modeme pre(:t1n1 Lo11dra şi Pa1is. Pentru fieca-
re diferenţă a acestui spaJitl există o sin1bolistică superioară.

161
Aminti~ -vă te11dinţa occidentală către perspectivele rectilin.ii şi
aJinia1nentul străzilor, ca la n1arile artere de la Cha1nps-Elysees
până la Luvru, sau la piaţa catedralei Sfântul Petru, şi tendinţa
opusă, 111anifestată intenţionat, sau pe aproape, în întortochie-
rea şi îngustin1ea Viei Sacra, a foru1nului roman şi a Acropolei
cu dispw1ere asimetrică şi lipsită de perspectivă. Printr-un ins-
ti11ct obscur, în gotic, sati, în mod conştient.) de la Alexandru la
Napoleot1, cor1struc~a oraşelor repetă, în prirnt1l caz, principiul
leibnizia11 al spaţit1lui 1naten1atic i11finit, în al doilea pri11cipiul
euclidian al corpurilo1· izolate.
f-Iabitus-ul t111ui grup de organis111e cuprinde şi o a11•1me
di1rată de i'iaţă şi t1n a11un1e tempo al dezvoltării Nu ave111
dreptul să trece1n aceste concepte sub tăcere într-o doctrină des-
pre st111cturile isto1iei. Ritn1ul fiinţei antice era altul decât cel al
egipte:111ult1i sau al arabt1lt1i. Se poate vorbi de \111 t1ndante al spi-
rittllt~j greco-ro1nat1 şi de w1 allegro co11 /)1·io al spiritult1i faustic .
lt1dcp.e11der1t de orice l1azard (11 c~estint1lt1i inclj \~dual, co11ceptl1l de
•:ll rfttă a vieţ1i la ut1 01n, J,1 tu• fluture, la un stejar, la t111 fir de
iarl1ă „ este. legat de o \ aloare deter111inat„~. ze,::e ani însean1n~ o
1

t~·~ţnşă sensibil t.'gală îri viaţa tu1uror oa111en\lor., iar 111eta11101foza

inselielor se leagă în cazuri pa1ticulare de tu1 z1umăr de zile ştiut
di11ainte cu precizie. Ro111a11ii asociau co11ce1Jtelor de JJue1·itia,
\", o reprezentare exactă,
c1cl<Jlesce1'1tia, j1tvent11s, "'if"i/itas, senectlt„
apr<.tape 111ate111atică Fără înd.oială că biologia viitorului va
vedea în durata p1·eclete1·111inl1ft1 a vieţii genurilor şi speciilor -
în opozi~e cu dar~ri1lis111ul şi îndepărtândt1-se di11 prir1cipiu de
n1otivele cauz.ale în explicarea evolu~ei spa.~iilor -- punctul de
i1lecare dintr-o pozi~e cor11plet nouă faţă de această problemă .
.Durata l:lflei ge11era~i de fiinţe nu are importanţă care fiinţe -
este tm fapt cu o se1nnifica~e aproape mistică. Şi astăzi aceste
raporturi au o valoare încă nebănuită pentru toate cult111ile supe-
1ioare. f"iecare cu/titră, „fiecare epocă a ei, de tinereţe, creştere
şi declin, fiecare din fiizele „r;au perioadele lăuntric nece.~are,
t11'"e o di,rată detel'·rr1inată, nzereu acee~i, care revine ct1nsta11t

162
 -
,..
c11 p11tere de simbol. In cartea aceasta renWlţ să deschid porţile
acestui univers de înlănţuiri atât de n1isterîoase, dar faptele pe
care le aduc în discuţie, 1nereu mai clare" vor da la i vea!ă tot ceea
ce este ascuns. Ce înseanmă acea penoadă de "0 de ani care
reglează în toate cultt11ile ritmul devenirii polit1ce, soetale,
artistice1 ? Ce se1nnifică perioadele tricentenare ale barocului,
1onicului, marii matematici, ale plasticii atice„ contrapunctult1i,
artei mozaicului şi mecanicii galileene ? Ce semnifică durata
ideală de o mie de ani pentru orice cultură în comparaţie cu
omul a cărui ''viaţă durează 70 de ani ?''
Fiinţa vegetală a fnmzei, florii, ramului, fructului se ex-
primă prin fo1111ă, culoare, poziţie, ca şi fiinţa culturală prin
creaţii religioase, ştiin~fice, pQlitice, economice. Astfel, pentru
personalitatea 1ui Goethe, şirul de manifestări atât de .di verse din
''Faust'', teoria culorilor, Reinecke Fuchs, Tasso, Werther, călă­
toria în Italia, dragostea lui Frederic, divanul occidental şi ori-
ental, elegiile romane, are acelaşi sens ca războaiele persane,
tragedia atică~ polisul„ dionisiile şi tirania, coloana ionică, geo-
metria euclidiană~ legiunea romană, luptele de gladiatori, paneni
et circenses din epoca imperială pentru personalitatea antică.
"
In sensul acesta, fiecare fiinţă particulară de o însemnă-
tate anume reproduce totodată toate epocile cult11rii căreia îi
"
aparţine. ln momentul când începem să fim conştienţi de propriul
nostru eu, în fiecare di11 noi se trezeşte viaţa interioară, în acelaşi
loc şi în acelaşi fel în care într-o zi se va trezi sufletul Wlei întregi

1. Îmi va fi de ~juns să atrag acun1 atenţia asupra distanţei dintre cele

trei războaie punice şi a upra ş1n1lui, la fel de ritmic~ al războaielor
pentru succesiunea la tronul Spaniei, ale lui Frederic cel Mare,
Napoleon I~ Bistnark ca şi cel din 1914-1918. Raportul psihic de Ia
bunic la nepot joacă air.;i . u11 rol . La popoarele pri1nitive de aici vine
co11vingerea că sufletul bt1nicului trece în nepot, ca şi obiceiul curent
de a da nepot11lui numele bunicului, fapt prin care o putere mistică
înlănţuie sufletul cu t1niverst1I corporal.

163
 culturi . Când e copil, fiecare occidental retrăieşte, în reveriile şi
în jocurile lui. goticul, catedralele, castelele feudale şi epocile
cavalereşti, retrăieşte deviza ''aşa vrea Dunmez.eu'' di11 timpul
Cn1ciade1or şi neliniştile sufleteşti ale tânărului Parsifal. Fiecare
tânăr grec îşi avea epoca lui homerică şi propriul lui Marathon.
Imagine a cotiturii pe care o cunoaşte tinereţea oricărui ins faus-
tic, Werther al lui Goethe ne face să vedem încă o dată tinereţea
lui Petrarca şi a poeţilor de curte, dar niciodată tinereţea unui
antic Când Goethe comptmea prima variantă a lui ''Faust'', el
devenea cosmopolitul secolului al XIX-iea, pe care-l reprezintă
Byron. Chiar şi bătrâneţea„ acele secole capricioase şi sterpe ale
elenisn1ului târziu, ''a doua tinereţe'' a unei inteligenţe obosite,
blazate, se poate studia mai nlult decât la un singur bătrân al
antichită~i. Mai n1ult tm sentiment al vieţi1 se î11tâlneşte în
''Bacantele'' lui Euripide, iar în ''Tin1eu'' al lui Platon mai mult
din sincretisn1ul religios al epocii imperiale, prin anticipaţie. AJ
doilea ''Faust'' al lt1i Goethe şi ''Parsifal'' al lui \Vagner trădează
dinainte fon11a ce o va lua Slrfletul no„r:trlt (ps) che_) în secolele
1

t111nătoare şi totodată ziltin1ele ale fec1,11dităţii occide11tale.

Sub numele de omologie a organelor biologia dese1nnea-
• ză ecl1i\ alenfa lor n101fologică„ în opozi~e c11 analogia care se
1

referă la echivalenţa
de fiLt1cţii . Goethe este acela care a desciis
acest itnportant concept, c.1tât de feci1nd pri1'1 urml1ri, prir1 fur1da-
n1entarea căn1ia a ajuns 1a descoperirea osul•Ji intermaxilar Ja
om. Owe:1 i-a găsit for1l1ula riguros ştiinţifică . Eu îl iI1trod11c la
rându-1ni în metoda cercetării istoriei.
Se ştie că la toate vertebratele, de la om până la peşti,
fiecare parte a ctttiei craniene corespunde exact alteia la altă
clasă, că înotătoarele pectorale la peşti şi picioarele~ aripile, mâi-
nile la "le1tebratele terestre sunt organe omoloage, chiar atw1ci
c~r1d a11 pierdut cea 1nai vagă asemănare între ele. Oniologi sunt
plămânii vieţuitoarelor terestre cu vezica înotăt.oare a peştilor,
dar analogi în ceea ce priveşte funcţia - sunt Jl1ămânii cu

164
 branhiile . Prin aceasta se exprimă o adâncă vocaţie morfologică~
1

dobândită printr-o educaţie foarte· severă a ochJult11~ complet

străină de cercetarea istorică de astăzi, cu coraparafiile ei superfi-
ciale între Cristos şi Buddha, între Arhime.de şi Galilei"! între
Cezar şi Wallenstein~ între particularismul politic al ge11nanilor
ş1 al grecilor. Din ce în ce mai clar se va vedea în cartea de faţă
ce perspective imense se deschid cercetării istorice, de îndată ce
se înţelege şi se dezvoltă riguros această metodă. Sunt creaţii
omoloage ca să nu cităm de.cât o parte plastica greacă şi
muzica instrumentală a Occidentului„ piramidele dinastiei a IV-a
şi catedralele gotice, budismul hindus şi stoicismul roman (bu-
dis1nul şi creştinismul nu sunt chiar analoage), perioada ''state-
lor războinice'' în China, a hicsoşilor şi a războaielor punice,
·aceea a lui Pericle şi a Ommiazilor, epocile Rigveda, a lui Plotin „
şi a lui Dante. Omoloage sunt niişcarea dionisiacă şi Renaşterea, · ·
analoage mişcarea dionisiacă şi Refo1111a. Pentru noi aşa cum
a remarcat cu justeţe Nietzsche ''Wagner rezumă modernita-
tea''. Aşadar trebuie să existe şi lll1 corespondent de modernitate
antică: aceasta este arta din Pergam. (Tablourile de la începutul
cărţii oferă o idee provizorie asupra eficienţei acestui principiu).
Din omologia fenomenelor istorice decurge imediat un
concept. complet nou. Numesc ''contemporane'' două fapte istori-
ce care, fiecare în cultura sa, se manifestă exact în aceeaşi situa-
ţie relativă şi au ca atare un sens exact corespondent. S-a
•

t. Nu este inutil dacă adăugăm că aceste fe11omene pure ale naturii

vii sunt departe de orice cauzalitate şi că materialisn1ul nu şi-a
pervertit i1naginea der;ât i11troducând co11diţiile de n1editt pentru a
face sistemul accesibil tuturora. Goethe, ce are asupi·a darwinismului
acelaşi avans de 5(l de ani, a respins total principitll cat1zalităţii.
Dovada că yieţii reale îi lipseşte cat1za şi scopul este că darwiniştii nu
au remarcat aici absenta principiului. Co11ceptul de fenomen originar
nlt autorizează nici o categorie ca1mlă, nici cel puţin înţeleasă în
"" .,,,,
raspar„ """ .
tn sens pur n1ecan1c.

165
arătat congruenta totală între dezvoltarea matematicii antice şi a
celei occidentale. Deci Pitagora şi Descartes, Platon şi Laplace,
Arhimede şi Gauss ar putea fi numiţi contemporani. Ionicul ş1
barocul s-au născut in acelaşi timp. Polygnot şi Re111brandt,
Polyclet şi Bach SW1t contemporani. Refonna, puritanismul şi
îndeosebi trecerea la civiliz.a~e apar în toate culturile în aceeaşi
epocă. Epoca ,.. aceasta poartă în antichitate numele lui Filip şi
Alexandru. In Occident, feno1nenul corespondent a apărut sub
"'
chipul Revolu~ei franceze şi al lui Napoloon. In acelaşi timp au
fost fondate oraşele Alexandria, Bagdad, Washington, în acelaşi
timp au apărut şi 1noneda antică şi contabilitatea noastră în
partidă dublă, primii tirani şi Fronda, August şi Shin Hoang-ti,
Hanibal şi primul război mondial.
Sper să demonstrez fără nici o excepţie că toate marile
opere şi fot 1ne religioase, artistice, politice, economice, sociale,
ştiin~fice se nasc, se dezvol tă şi mor în toate cultttrile in ace/~i
1i,-;1p~ că Sitn1ctura inte1nă a tmcia coresptmde absolut cu a tutu-
f or celorlalte; că nu există 11ic i măca1· 111·1 .'!ti11gu1· fenom en cu
se11111ific.a~e fizionort1i că adâncă în i111agi11ea istorică a uneia care
să nu poată fi descoperit, 1ntr-o forn1ă caracteristică strictă şi
îr1tr-t1n Joc foarte precis, ca 1)andant al tutl1ror t:.elorlalte. Dar,
desigur, pentru a î11ţelege omologia acestor fa1Jtt~, sunt necesare ·o
perspicacitate şi o i 11dependei1tă ce lipsesc până astăzi istoricilor
hip11otizati de vederea extetioa ră şi incapabili să bănuiască \'feo-
dată în protesta11tisn·1\l1 occidental t ITT pandant al religiei lui ·
Dionysos, în pt1ritanismt1l englez coresp~r1de11tuJ islam1s1ni1lui
arab.
Di.,1 acest aspect al problemei reZt1ltă o p<)sibilitate ca.re
depăşeşt(;; l mbi ţia cercetării istorice moderne, t:.~en~almente limi-
tată la analiza şi clasificarea trecutului, aşa cun1 îl abordeatil ea
după o se} emă l ini ară: î11c.i eosebi posibiljtatea de a depăşi pre-
zer1tut ca lit11ită a studiului şi de a anticipa totoctată epocile ce
i'o1· l Jt?r,i î11 istoria occidetital ă, examinând for111a i11temă durata
' ,
rit1nul, ~~1sul , rezult,at1J1 ~ în p1l1s, reco11stitt1ire:'l .epocilor necu-

166
r1oscute. de mult apuse, respectiv a llt1or ale tre-
cultlJfl 1r1trcg1
(Utulu1 uman„ graţie încrengătunlor n1orfologtcc \1etoda este
învecinată cu paleontologia care~ astăzi, poate, plecând de la
descoperirea unui singur fragment de craniu, să dea infor111aţii
suficiente şi sigure despre scheletul ce-i corespunde, reîncadrând
e'en1plarul în specia căreia îi aparţine.
Ipoteza ritmului fizionotnic odată a'imisă, este absolut
posibil, plecând de la elemente disparate de ornamentică, de
arhitectură şi de scriere, de la date disperse de ordin politic, eco-
nomic„ religios, să regăsim şi să descifrăm trăsături organice
fundan1entale ale i111agi11ii istorice a uno1· secole întregi: de exet11-
plu, extragerea fot 111elor politice contemporane din elementele
limbajului forn1al al artei, sau, din fo1111ele matematice, e:x.1rage-
rea caracteristicilor fo1111elor economice corespunzătoare. Me-
toda e esenţialmente goetheeană, bazată pe ideea fenomenului
originar, familiar„ într-o oarecare măsură botanicii şi zoologiei;
metoda poate fi însă extinsă într-o n1ăsură nebănuită la întregu)
domeniu al istoriei.

167
 .O_. Ideea de destin·şi principiul cauzalităţii

, 9

Dezvoltă.rile de idei precedente ne vor deschide în sfărşit

ochii asupra antitez.ei ce ne oferă cheia Wleia dîn cele mai vechi şi
mai importante p.robleme ale omenirii, imposibil de abordat şi -
atât cât acest cuvânt mai are în general un sens de rezolvat
fără ea: antiteza dintre ideea de destin şi- principii-li ccntzalităţii
care, fără îndoială, până astăzi, nu a fost recunoscută ca atare în
•
necesitatea ei profundă şi plastică .
Oricine înţelege în general măsura în care sufletul poate
fi desemnat ca idee a z1nei fiinţe, acela va înţelege şi că realita-
tea z1nui destin îi este îndeaproape înrudită şi că trebuie ca viaţa
însăşi, numită de mine for1nă în care se în1plineşte realizarea
posibilului, să fie văzută ca o fiinţă orientată, încărcată de desti11
şi ir~_bilă în fiecare din trăsăturile ei. Ace:;t destin este vag şi
şovăielnic pentru primitiv, limpede şi s.ub fo1ma unei intuiţii a
univers11/ui (care, fără î11doiaJă, riu poate fi comwricată decât
prin -n1ijlocirea religiei şi a a1tei, nu p1in concepte şi deinon-
straţii), pentru omul culturilor superioare.
Fiecare limbă superior evolt1ată posedă un anumit nwnăr
de te1n1eni care 5W1t parcă învăluiţi într-un adânc mister: soartă,
fatalitate, hazard, noroc, voca~e. Nici o ipoteză, mei o ştii11ţă nu
\'3 putea .weodată să aducă atingere senti1nentului încercat la
·cercetarea aprofundată a sensului şi muzicalitătii acestor cuvin-
te. Ele swit simboluri„ nu concepte. Aici se află centrul.de gravi-=
taţie ai imaginii cosmice pe care am denumit-o Wlivers-istorie
• pentru a o distinge de llllÎversul-natură. Ideea de destin cere expe-
rienţă de viaţă, nu experienţă ştiin~fică, facultatea intuiţiei, nu a
combinării, profunzime, nu spirit. Există o logică organică a
fiecărei fiinţe._ instinctivă şi sigură ca o viziune în vis, şi, prin
opoziţie, o logică a anorganic1J/ui, a intelectului, a lucrului cu-
noscut. Ni.ci o sistematică, nici Aristotel--, nici Kant n-au ştiut

168
 vreo.dată să -tragă învăţăn1inte din aceasta. Ei ştiu să vorbească
despre jt1decată, percep~e i11telectuală , atenţie, memorie, însă nu
spun 11i111ic despre sensul ct1vintelor speranţă, fericire, disperare,
căinţă„ je1tfă, obsti11aţie. Cei care caută să descopere pe viu nişte
p1incipii şi 11işte consecinţe şi cred că pot identifica realitatea
lăunt.rică adâncă a sensului vie~i cu fatalismul şi ct1 predestina-
rea„ aceia nu ştiu deloc despre ce este vorba, aceia au confundat
deja pe a trăi cu a cu11oaşte şi cu cognoscibilul. Cauzalitatea este
ra~onalul legea„ expri111abilttl, pecetea fiinţei noastre trezite
111t~lectt1al în î11tregi111e. Destinul este nun1ele unei rea~ităţi inter-
·- ne pe care nu trebuie s-o descriem. Se explică natura cauzalului
print.r-un sisten1 al fizicii sat1 al ra~Wlii critice„ prin nt1mere, prin
analiz.a co11ceptelor. Nu se poate înţelege ideea· de destin decât
prin artă ~ t111 portret„ o tragedie„ mt1zică. Prima cere discrimina-
,„e „ deci di st11.1c~e, cealaltă este parte cu parte creatie. De aici
relaţ1a destintilui ct1 viaţa şi a cauzalită~i cu moartea. ·
Ideea de·destin este revelată de neliniştea cosmică a tinu1
suflet, de dori11ţa sa pentrt1 lt1mină ş1 creştere„ pet1t1·u împlinire şi
realizarea propriei vocaţii . Ea r1u este străină ni111ănui şi doar
otnt1l _ dezrădăcinat al epocilor târzii din tnarile oraşe, cu si111ţul
lui pet1tru afaceri şi ptrterea 111ecanicistă a gândirii ce dizolvă
i ntuiţia origj11ară , o pierde di11 vedere, pâ11ă în ziua ori în ceasul
- tainic cârld ea i se ·Înfăţişează intr-o lumină orbitoare ce stră­
fulgeră orice idee a cauzalităţii ve11ite din aspectele superficiale
ale universt1lt1i . Ca siste111 de înlănţuiri cattzale~ lllliverst1I a~1arţi­
ne unei faze târzii , rarefiate, şi numai .inteligenţa puternică a
ct1lturilor superioare ii abordeaz.ă într-o manieră sigură~ apropi-
at-ă de a artistt1lui . Cauzalitatea acoperă conceptul de lege. Nt1
inai st1nt decât legi cauzale Dar, aşa cum cauzalul cuprinde,
conforn1 defini~ei Jui Kant, o necesitate a fiinţei tre=ite care
gândeşte, o formă fi1ndan1entală a rapo1·tz1rilor sale cu Zlni-
''ers11/ li1c11.1rilor, tot astfeJ cuvi11tele destin, soartă , voca~e„ de-
sen1nează o necesitate a vietii •
ineluctabile. lstoiia reală este în-
cărcată de destin, dar lipsită de lege cauzală. Viitorul se poate

169
prevedea, există ochi care-i sondează misterele adânci, care nu i
se pot calct1la. Ritmul fizionomic, care îngăduie conturarea unei
vie~ întregi din imaginea Wlei feţe, iar din imaginea unei epoci
conturarea destinului unor popoare întregi, exclude arbitrarul,
ceea ce este fără ''sistem)' şi foarte departe de orice ''cauză'' şi de
orice ''efect''.
Spiritul non-fizionomic, dar sistematic care îmbră~şează
universul vizibil dinait1tea ochilor şi îl adecvează prin interrr1ediul
experimentelor cauzale, sfărşeşte prin a crede că el va îmbrăpşa
în mod necesa1· viul din w1!t' a ţ>erspectivă a cauzelor şi efectelor,
fără mister, fară a fi călăuzit dirilăuntru. Dar acela care, precum
Goethe, precum to~ oatnenii, î11 cea mai mare parte a momen-
telor lor de fiinţe trezite, conştiente, 11u suferă acţiW1ea universu-
lui înconjurător decât prin simţuri şi admit impresia ca unitară,
numai acela simte devenitul î11 d"~venire, face vânt n1ăştii împie-
trite a cauzalităţii, nemaizăbovind deloc în faţa ei, iar timpul nu i
se mai înfă~şeaz1i ca o enigmă, tUl concept, o ''formă'', o dimen-
siune, ci ca o realitate lăw1trică, ca destinul însuşi, a cărui ca-
racteristică de direcţie, ireversibilitatea, vitalitatea, sunt sensul
dimensiunii cosmice a istoriei. Pentru cauzalitate destinul este
ceea ce ~eprezintă timpul pentru spaţiu.
In cele două imagini ''plastice'' posibile ale universului
- istoria şi natura, fiziono1nie a oricărei deveniri şi sistem al
oricărui lucru devenit domneşte sau destinul, sau cauzalitatea.
Unul în raport cu celălalt, amândouă Ja un Joc sunt .un sentiment
al vieţii şi tm mod de cunoaştere. Fiecare este un punct de plecare
al 1111ui univers desăvârşit şi închis în sine, dar nu al unui
•
unn,ers unic.
•

Devenirea stă însă la originea devenitului, deci senti-

ment11/ lăuntric şi cert al destinului este şi la originea cunoaşterii
cauzelor şi efectelor. Cauzalitatea este se poate spune llll
destin devenit, dezorganizat, cristaliz.at în fot 111e intelectuale.
Destinul însuşi, pe care toţi constructorii de sisteme raţionale,
precu111 Kant, l-au trecut sub tăcere, întrucât conceptele lor

170
fimdamentale nu puteau ajunge la viaţa de unde fuseseră abstra- ·'

se, se situat1 dincolo şi în afara oricărei naturi a intelectului cu-

noscător. El însă este primul care, ca element originar istoric
şi viu pet 1nite principiului mort şi pietrificat al cauzalită­
ţii să-şi facă apariţia în cultură ca fo1111ă şi condiţie a unei
gândiri tiranice. Fiinţa sufletului antic este o condiţie a genezei.
metodei Jui De111ocrit, iar fiinţa sufletului faustic condiţia~
sistemului lui Newton. Ne putem foarte bine imagina cele două ·
culturi în afara oricărei ştiinţe a naturii, în stil propriu, dar este
imposibil să nu ne închipuim că cele două sisteme stau la ori-
ginea ştiinţei or.
O dată mai mult, aflăm acum în care sens devenirea şi
devenitul, direcţia şi spaţialitate.a se restrâng şi se condi~onează
una pe cealaltă, după cum ne situăm în planul istoriei sau al na-
turii. Dacă ''istoria'' este imaginea plastică a uni versului în care
orice devenit se adaptea7.ă la devenire, ya trebui ca rezultatul să
fie acelaşi şi pentnl ştiinţele naturii. In acest sens nu există,
pentru istoric, decât o istorie a fizicii : Destinul ar fi acela, prin
care, în anu1nite 1non1ente, s-a descoperit, într-un mod sig11r,
oxigent1l, planeta Neptun, gravita~a, analiza spectrală . Tot destin
este şi teoria flogistică, cea a luminii ondulatorii, teoria cinetică a
gazelor, care este i11terpretarea dată de câteva spirite llllor
co11statări de ordi11 general, deci unor convingeri personale ce nu
exclud nicidecum alte teorii ''juste'' sau ''false'' a căror
apa1i~e este de asemenea posibilă. Chiar dacă aceste teorii au
dispărut, în timp ce primele duc întreaga in1agine a cosmosului
din fizică într-o direc~e deter111inată, şi acolo este un destin şi
rezultatul impresiei tmei personalităţi ptttemice. Invers, dacă
natura ar fi concep!ia care ar Vt·ea să asimileze ra~onal devenirea
şi devenitul, deci direcţia \'Îe cu spa~alitatea încremenită, istoria
ar avea cu atât n1ai mult îndreptă~rea de a apărea într-o teorie a
ctmoaşterii. Kai1t ar fi co11ceput-o C\l adevărat astfel dacă n-ar fi
uitat-o cu desă\1ârşire în sisten1ul lui de cunoaştere, ceea ce îi
1
este, de altfel, caracteristic. Pentru el, ca şi pentru oricare spirit ·

171
sistematic înnăscut, natura era ''univ·ersuf'. Vorbind despre timp
fără a-i remarca direcţia şi ireversibilitatea, el ne arată că
vorbeşte despre natură fără a bănui existenţa posibilă a altui
univers, universul istoric-·- care era poate pentru el realmente
in1posibil.
Cauzalitatea însă n11 are nimic de a face czl timpul.
Aceasta poate părea un paradox fără asemănare într-o lume a
kantienilor, care nu bănuiesc nici chiar în ce măsură sunt kanti-
eni. Totuşi, fiecare fo1111ulă a fizicii ~odeme distinge esenţial­
mente între cum şi când sau cât ti1np. Inlănţuirea (nexus) cauza-
lă, de îndată ce merge111 ta fondul lucrurilor, se mărgineşte strict
să arate doar că un lucn1 are loc şi nu când el are loc. Trebuie ca ,...
''efectul'' să fie pus aici în mod necesar în legătură cu ''cauza''. In
"
ce priveşte distanţa sa,_ ea este de altă natură. ln intelect ea este
chi?r considerată ca o caracteristică a vieţii şi nu a condi~ei
spaţiale. Natura spaţiului, a întinderii, înseamnă o izbândă asu-
pra fiinţei orientate. Spafiu1 contrazice timpul, deşi timpul, mai
profi1nd, îl precede şi îi este origine. Acelaşi primat este reven-
dicat de destin. Noi înţelegem î11tâi ideea de destin şi numai după
aceea ideea contrarului său, copil al neliniştii, tentativă a fiinţei
trezite de a alllllga şi de a învinge inevitabilul sfărşit şi moartea
înăuntrul universttlui sensibil: principiul cauzalităţii, prin care
frica de viaţă caută să se apere contra destinttlui, întemeind alt
univers ce i se contrapune. Existând pe suprafaţa sensibilă înlăn­
ţuirea cauzelor şi a efectelor, acest univers a creat imaginea logi-
că a duratei atempot ale, o fiinţă pe care o înveşmântează cu tot
patosul gândirii pure. Această tendinţă rezidă în sentimentul
binecunoscut al tuturor cultt1rilor matu.re, anume că ştiinţa este
puterea. P1i11 aceasta se înţelege puterea asup1·a destinului. Sa-
vantul abstracţiunilor, naturalistul„ cel ce gât1deşte în sisteme, a
cărui existenţă spirituală se întemeiază în întregime pe principiul
cauzalităpi, este ttn fenomen târziu al llrii inconştiente împotriva
î'uterii destinului, a I11i11teligibilului. ''Raţiunea pură', 11eagă orice
pr,sibilitate în afară de ea. Aici stă originea veşnicului conflict

172
„i111tre gândirea pură şi artele Il13JOre. Pr1111a se revoltă, celelalte
se jertfesc. Un om precun1 Kant se va sin1ţ1 totdcatma superior lui
Beethoven„ aşa cun1 bărbatul se simte st1penor copilului~ dar nu-l
\:a în1piedica pe Beethoven să resping~ Critica raţi11nii pu1·e ca •

pe o teorie rnizerabilă despre univers. Inţelegerea greşită a orică­

rei teologii, un nonsens al nonsensurilor în cadrul. ştiinţei pure,
1iu constă de altfel decât î11 încercarea de a asimila n1ateria vie în
cadrul cunoaşterii natu1ii căci pentru a cunoaşte trebuie tm
subiect cunoscător, iar dacă s11bstanţa at-:estei idei este '"11atura'',
act11./ ·gândirii este I.I.istoria'' şi o dată cu această cunoaştere
însăşi viaţa, printr-W1 principit1 1necanic al unei cauzalităţi i11ver-
se. Ceea ce Dante sin1te drept vocaţie, devine la sava11t un scop
al vieţii . Aceasta este tendinţa proprie şi foarte profundă a darn'1-
11is1nului, concepţia intelectuală a omului din marile n1etropole
trăind În cele 1nai abstracte civilizaţii . J:!ste şi tei1dinţa materialis-
1nului istoric ce ţâş11eşte din acelaşi jzvor şi este la fel de ucigător
pentn1 orice idee 01-ganică de destin. De.aceea, e1e111entul 111orfo-
!·:,gi~ at ·=~'.Jzal11lui este u11 princ1~liu, iar. cel al destinului estt~ o
idee f.111posibii rle „<.C\lnOSCllt "', de descris, de defirlit, ca1>abilă
nt1n1ai să fle trăită sau simptă lăurittic, . niciodată cur1os~.ută: ea
nu iJoate intra î11 C<.)J1ştiinţa deplină, decât la prin1iti vi sau Ja toii
oamenii epocjior târzii care sunt într-adevăr senu1i ficativi, pre-
cun1 crerlinci ostil, îndrăgostitul, poett1l.
f\stfel dest1nt11 ni se reveleaz.ă ca adevărcita 1r1odalitate
de a fi a J.fe110111enJ1/ui 01·iginc1r, aceea pri11 care ideea vie a deve-
"
nirii se dezvoltă ni1111aidecât sub ochii privitorului. 111 acest fel
ideea de destin călăuzeşte între1ga idee cosmică a istoriei, în vre-
111e ce otice cauzalitate~ n1odalitate de a fi a obiecte/01„ ce tra11s-
fo11nă w1iversuJ senzatiilor în .l11c:n111, proprietăţi şi raport11ri
r1et diferen~ate şi delimitate, . domi11ă şi penetrează, ca formă a
înţelegerii intelective, universt1l-!1atură, alter ego-ul său.
Dar proble1na de a cunoaşte) în interiorul i1nagi11ii t1atu„
rii cee..a ce este de acu111 înait1te acelaşi lucru 111ăsura î11
care. destiI1ele acestor i111agjni sunt viabile, este şi 111ai clificilă

173
 încă: atunci ajw1gen1 să ne dăm seama că, la primitiv şi la copil,
nu există nici un univers înconjurător structurat în mod cauzal şi
că noi, oamerli ai tUlei epoci târzii, a căror fiinţă trezită se află
considerabil sub presiunea unei gânditi atotputernice stimulată
de limbaj, putem tot mai mult, şi chiar în momentele de atenţie
foarte sus~ntrtă singurele când realmente ''ne pune111 la
· curent'' în mod strict fizic să afirmăm că această organizare
cauL.1lă este cu.prinsă în realitatea ce ne înconjoară, chiar tăcând
abstrac~e de respectivele n1ome.nte. Noi admitem realul ca fiind
''veşmântu] viu al divinităţii'', în stare trezită, în mod.fizionomic„
fără arbitrar, 'în virtutea w1ci e:{f)criente profunde ce merge până
la originile vie~i . Trăsăttirile sistematice sunt expresia unei înţe­
legeri libere a senzaţiei. Cu acestea noi subordonăm imaginea
reprezentativă a tuturor timpurilor şi oamenilor Wlei imagini mo-
mentane pe care ne-am for111at-o singuri. Dar modalitatea unei
atare organizări, care are o istorie a ei unde nu putem pătnmde
în mei un fel, nu este efectul unei cau7,,e, ea este un destin.

10

Numai sentimentul nostalgiei originilor şi interpretarea

lui prin ideea de destin îngăduie de acum accesul la problema
timpului, iar această probletnatică, atât cât se apropie de tema
acestei cărţi, trebuie să fie descrisă succint. Prin cuvântul timp,
este mereu evocat ceva extren1 de personal, ceea ce Ia început
nwnim proprietate, specific, particularitate, în n1ăsura în care se
simte ca o certitudine lăWltrică opoziţia faţă de o a/teritale ce
ameninţă fiinţa individuală, în, cu şi printre impresiile vieţii sen-
• sibile Proprietate, destin, timp sunt categorii antinomice.
Problema ti1npult1i, ca şi cea a destinului, a fost tratată
•
de toţi gânditorii care se tpărginesc la sistematizarea devenitului,
ctt o totală neînţelegere. In celebra teorie a lui Kant nici un
cuvânt despre fiinţa călăuzită de destin. Nu simţim nici uri re-
gret pentru că nu s-a tăcut vreo menJiune, vreo referinţă la ea, ori

174
 vreo explicare a ei. Ce este însă titnpul linear, tin1pul fără direc-
~e, fără orientare ? Orice fiinţă şi fenomen din domeniul viului
- nu ne ră1nâne decât s-o repetăm are o ''viată'', o vocaţie,
nişte instincte, o voinţă, un sentiment profund înrudite cu nos-
talgia şi fără nici W1 fel de legătură cu ''mişcarea'' fizicianului.
Viul este indivizibil şi ireversibil o dată născut nu se mai naşte
a doua oară iar cursul lui este absolut imposibil de determinat
mecanic. Toate acestea relevă natura destinului. ''Timpul'' -
sentimentul real invocat de acest cuvânt, de rostirea lui, ceea ce
muzica face tnai bine decât verbul, poezia mai bine decât proza
- posedă, în opoziţie cu spaţiul mort, acest caracter organic
esen~al . Atunci însă dispare posibilitatea, admisă de Kant şi de
to~ ceilal~~ de a supune timpul alături de spaţiu aceluiaşi studiu
critic al cunoaşterii . Spaţiul este un concept. Tin1pul este un
n11me pentru dcsetnnarea Incoercibilului, lll1 simbol sonor înţeles
greşit câr1d vrem să-1 tratăm drept conc.ept ştiin~fic. Ciliar ct1-
vântul direcţie, in1posibil de înlocuit, este, prin conţin\ltttl lui
vizual, capabil să inducă în eroare. Dovadă stă conceptu] de vec-
tor în fizică
Pet1tn1 primitiv, cuvântttl ''tin1p'' nt1 poate sen111ifica ni„.
111ic. El trăieşte şi nu-i pasă de timp, pentru că nu sitnte nevoia
să-l optmă la 11imic altceva. El are tm timp de care 11u este conştj.„
e11t. Aproape toţi, în stare trezit.1, nu a\1 decât conştiinţa spa-
~t1lui, nu a timpului. Spa~ul ''este'' efectiv, mai ales în şi prin
1Jniversul nostru sensibil, şi noi îl co11cepem ca lucru întins atâta
cât ducem viaţa visătoare, instinctivă şi contemplativă a '111ţe­
leptului'', şi ca spa~u în sens strict în momentele de atentie
r11ărită. Dimpotrivă, '~impui'' este o descoperire pe care o facem
gândind~ noi îi zăn1islim ca reprezentare sau conr.,ept, iar mult
mai târziu simţim că noi înşine suntem timpul în măsura în care

'

175
 trăi111
1
lntelige11ţa cosn1ică a culturilor superioare proiecteazii
cea dintâi, sub impresia mecarucistă a unei ''naturi''„ prin conşti-.
. • „ • "' • • •
1nţa unui spaţiu, a unei 111asur1, a w1u1 concept nguros, toate·
legate între ele, itnaginea spaţială, ja11toma timpului aprioric
2

st1.ficient nevoii de a cuprinde totul, de a 1năsura, de a organiza

eat1zal. Tendinţa aceasta apare foarte devren1e în fiecare cultură,
se111n al pierderii inocenţei fiinţei, creată peste senti1nentul·
autentic a.1 vieţii pe care toaţe limbile de cultură îl numesc timp şi
care a devenit pentru spiritul. citadin o di1nensiune tota) anorga-
nică, la fel de înşelătoa.re şi trecventă. Dacă trăsăturile identice
ale întinderii, ale litnitei, ale cauzalităţii se1nnifică conjura·~a şi
excluziunea, prin influenţa ~·sihică, a alterităţii Goethe vor-
beşte odat~ de principiul de or(Jin i11tel1gent pe care îl ·purtăm în
noi înşine, pe care am dori să-1 imprimăm ca o pecete a puterii
11oastre pe tot ceea ce atinge111 liacă orice lege este o constrân-
gere pe care neliniştea cos111ică o impune materiei obsedante, o ·
reac~e de apărare discretă a vieţii, o concepţie despre timp,
conştient considerată ca o reprezentare spa~ală în această înlăn­
ţuire, ele sunt un act tardiv chiar al acelei reacţii, o încercare de
excludere în virt11tec1 concept11/11i a neliniştitoarei enigme interi-
oare, devenită de două ori 111ai neliniştitoare pentru inteligenţa
111att1ră„ deoarece ea o co11trazice în exercitarea suveranită~i sale.
Totdeauna se ascunde o aversiune în actul spiritual prin care W1
luciu este forţat să reintre în resortul legii, în universul formal al
111ă~urii . V1ul este ucis prin circumscrierea într-tm spaţiu lipsit de
viaţă şi care p1·1vează de viaţă. Moartea este dată odată cu
r1aşterea, sfârşitul cu împlinirea. Ceva n1oare în femeie de îndată

~.Timpul este cl1iar viaţa sensibilă şi viaţa sp~rituală, dar nu111ai

s.?v'Cper1 e11ţa se11sibilă sau spirituală') 1i11i\1er~'Yul deci~ devine natură spa-
ţi ală . Asupra relaţiei mai profunde a femeii cu tin1pul, cf. t. 11.
2. Limba gerrna11ă ca n1L1lte altele 111clude în termenul t~JJaţiu de
tin11J un indiciu ce dovedeşte că noi nu puten1 reprezenta direcţia
(:~eciJ.~ ~-:('.'~ intir1dere„ ca exîet1sie.

•<,
176
 ce ea zămisleşte: de aict lupta externă dintre sexe, fiică a fricii
"
cosmice. h1tr-un sens adânc, omul nitniceşte prin zămislire, prt11
actul procreaţiei în ulliversul sensibil„ prin ''cunoaşterea'' tmi-
versulu1 spiritual. Cuvâ11tul ~'cunoaştere'' mai păstra, 'I.a Ltither,
înţelesul derivat din · procreaţie. CW1oaşte1~ea vieţii, străină ani-
malelor~ s-a revelat în acelaşi timp cu cea a marii forţe care
guvernează, în totalitate, fiinţa umană trezită. Imaginea timpului
a făcut din realitate o caducitate.
Simpla creare a terme11ului de timp era o eliberare fără
sttamăn. A numi un lucru înse:;amnă a dobândi o putere asupra
lui~ aceasta este o componentă esenţială. a magiei primitive. Pute-
rile rele sunt constrânse prin invocarea numelor lor. Duşrnanul
era slăbit ori ucis, îndeplinind cu nllmele lui câteva procedee
magice. Câte ceva din foarte-vechea expresie cosmică a fricii s-a
conservat în tendinţa tuturor filosofiilor dogmatice de a· se
eli~ra„ fie prin concepte, fie„ dacă acest lucru era imposibil, prin
•
simpla enunţare a 11umelui„ de ceea ce este incoercibil şi atotpu-
ternic pentru spirit. Ceva este numit ''Absolutul'' şi ne simţim
deja superiori lui. ''Filo-sofia,', iz1birea pentru înţelepciune, este,
la originea ei foarte profundă, o apărare împotriva IncoercibiJu-
lui. Ceea ce este !lumit, înţeles, măsurat, este totodată învins, pie-
trificat, ~'tabu''. lncă o dată '"'a şti înseamnă a putea''. Aici este
onginea diferenţei di11tre concepţia idealistă şi realistă despre uni- ·
vers, această deosebire corespunzând dublului sens al cuvântL1lui
''teamă„„. Prima se datorează temerii respectuoase, cealaltă fobiei
Incoercibilului . Unele co11cepte străbat prin intt1iţie„ altele vor să
se st1ptmă„ să rigidizeze, să tacă totul inofensiv. Platon şi Goethe
admit cu un1ilinţă misteiul. Aristotel şi Kant vor să-l desco1Jere şi
să-\ anif"ljleze. Exer11pjt.1l ce! t11ai profund al gândului obsedant al
oricărui 1naterialisn1 este dat de problen1a timpului. Elemet1tt1l
neliniştitor al timpului, fie el chiar ·vi~iţa, este ceea ce 111aterialjştii
vor să conjure şi să tlimicească r)rit1 magia abstractizării.
Tot ·cee,a cc ''ştii11ţele'): filosofia, psihologia şi fizica au
spus despre ti1r1ţ1 -- un pretit1s răspuns la întrebare.a ce ~'este''

177
ti111pt1I. care nu ar fi trebuit pusă nu ajWlge niciodată la miste-
rul î11suşi, c1 doar la o fantomă a rep1--ezentării, constitttită spaţi­
al„ î11 care vitalitatea direcţiei şi caracterul ei de destin sunt sub-
stituite prin imaginea prea sigur interiorizată a llllei linii. Ea nt1
este însă nici măcar o reproducere mecanică, măsurabilă, divizi-
bilă şi reversibilă a ceea ce rămâne în fapt imposibil de repro-
2
dus: ti1npul reductibil matematic la expresii ca .Jf, t , t, care nu
exclude cel puţin un timp z.ero şi timpul negativ1. Fără nici o
îndoială, raportul cu viaţa, cu destinul, cu timpul istoric viu, nu
int1·ă aici în discuţie. Este vorba de un sistetn de semne raţionale
golite chiar de viaţa sensibilă. Să înlocuim într-un text oarecare,
din filosofie sau din fizică, destinul cu cuvântul timp şi de îndată
se va simţi greşita înţelegere a intelectului, lipsit de putere de
percep~e ptin limbaj, ca şi imposibilitatea binomului ''spa~u­
timp'' Ceea ce nu poate nici să trăiască, nici să perceapă, ci
t)t111lai să gândească, ia necesannente o constitt1~e spaţială. Aşa
se ext-)lică ~lptl11 că tlici tm filosof de sistein 1111 a ştiut să extragă
11i1nic di11 sin1bolu1ile so11ore car~ aduln1eci. 111isterul ş; se pier.j
ir1 depărtare: trecutul şi viitorul. ln explicaţiile pe care Kant le-a
dat tj111puiui ele i1t1 apar deloc. Nu se ol'>sef\1ă nici ce rapo1t ar
putea ele să aibă cu teoriile sale. Nu este acesta singt1rul inijloc„
aşa cu111 o arată clar mai ales analiza ,„ec1oru1ui cu patru dimen-
s1tm.i~, de a despărţi ('spaţiul de timp'' ca dot1ă 111ări1ni de acelaşi
ordi11 aflate în depci1dei1ţă funcţională ? Di11 1813, Lagrange nu-
111~1 111eca1lica geo111etrie cu pat1u din1ensiUt1i şi chiar prudentul
co11cept newtonian de ten1pzlS absolutz1111 sive d111·atio nu poate

1. Teoria relativităţii, ipoteză teht1ică

pe cale să distrugă inecanica lui
~e\\10~1. adică„ în fo11d, concepţia despre problen1a mişcării') adtnite
cazuri în care expresiile, '"ntai devreme'' sat1 ''1nai târziu'', sunt rever-
sibile. Fundatnentată mate111atic de Miko-wsski, această teorie fol<.)seş­
te u11ităţi imaginare de timp în scopuri de ntăsurare.
2. Di111ensiunile sunt x„y,z,t, care, în transformări apar con1plet echi-
valente.

178
ocoli transfor1narea raţional necesară a vitllui în simplă extensie
spaţială, întindere. A1n găsit o singt1ră definj ~e timpului „ proflm-
dă şi respectabilă, în vechea filosofie; ea se află in ··confes1urule',
Sfântului Augustin, XI, 14: si nemo ex me qiLaerat, scio; si
quaerenti explicare velim, nescio.
Când filosofii occidentali de astăzi şi toţi o fac -
afi11r1ă că. lucrurile surit ''în timp'' ca şi î11 spa~u şi că ''în afara''
acestor două categorii nin1ic nu poate fi ''gândit'', ei aşea.ză pur şi
sin1plu a.I doilea fel de spaţialitate alături de spa~ul obişnuit. E ca
şi cum am spune că speranţa şi electricitat.ea sunt două fon11e ale
lUlÎversului. Vorbind de ''două fo11ne'' de sensibilitate, lui Kant
n-ar fi trebuit să-i scape faptul că este uşor, din punct de vedere
ştiinţific, trebuie să cădem de acord asupra problemei spa~ului
- deşi, în ser1s vulgar, explicaţia depăşeşte posibilităţile ştiinţei
- , dar lll1 consens de acelaşi fel asupra timpului se izbeşte de un
eşec total. Cititorul Criticii raµunii pure şi al Prolegomenelor
va observa că filosoful oferă o det11onstra~e bine articulată a
raporturilor dintre spa~u şi geometrie, dar evită cu grijă să aducă
dovezi similare în sprijir1ul raporturilor dintre timp şi aritn1etică.
Aici el rămât1e la afirmaţii şi, prirt analogia conceptelor ronţăite
până la exasperare, el maschează lll1 gol imposibil de umplut, o
neputinţă care ar fi dezvăltrit insuficienta sistemului său. In faţa
întrebării unde şi cum, când rămâne un llllÎvers pentru sine:
aceasta este diferenţa între fizică şi metafizică. Spaţiu, obiect,
număr, concept, cauzalitate sunt strâns înrudite încât este imposi-
bil, aşa cum dovedesc nenumăratele sisteme ratate, să Ie exami-
nezi pe ooul independent de celălalt. ~1ecanica este de fiecare
dată un ''portret'' al logicii, şi invers. Imaginea gândirii, a cărei
structură este descrisă de psihologie, este un pandant al llllÎ-
versuJui spaţial despre care tratează fizica contemporană. Con-
cepte şi lucruri, principii şi cauze, deducţii şi procese se com-
pletează atât de bine prin reprerentare, încât o gândire abstractă
sucombă totdeauna în faţa tentaţiei de a reprezenta -;'procesul''
intelectual nemijlocit printr-Wl grafic şi o schei11ă, adică spaţial.;

179

•
gândul ne va duce astfel spre ''tablourile'' categoriilor aristotelice
şi kantiene. Acolo tmde lipseşte ~chen1a, lipseşte filosofia -
aceasta este prejudecata nemărturisită a tuturor truditorilor pe
tărâmul sisten1atic, faţă de ''contemplativi'', cărora li se simt cu
111ult superiori lăuntric. De aceea Kant, 1nâniat pe gândirea plato-
11iciană, nu111ea stilul ''arta· flecărelii vorbă-lungă'', iar filosofii de
catedră trec şi azi sub tăcere filosofia lui Goethe. Se poate dese-
11a fiecare opera~e logică; fiecare sistem este o metodă geometri-
(:·ă J)entru ma~ripl1larca gândirii . Iată de ce timpul nu poate să
încapă într-tm ('sisten1'' fără a deveni victima acestei metode.
Prin aceasta este respinsă şi prejudecata vulgară ce plăs-
. .. . ,... . . . . ..., " .
111u1eşte raportun 1mag1nare intre timp şi antmet1ca, intre spaţtu
şi geo111et1·ie, eroare căreia Kant n-ar ·fi trebuit să-i cedeze. Tot
astfel nu se poate aştepta nimic . altceva de la opacitatea lui
Schoperlhauer fată de n1atematica vremii sale. Numărul a fost
co11fi.u1dat mereu cu tiillpt1l pentru că' acţiunea de a 11lllllăt·a, care'
este \'Îe, ir1tră într-un anu111it raport cu ti111put. Dar a i1umăra nu
r•:-()rezirită ur1 nl1tnăr~ aşa cur11 t1ici a desena nt1 Îtlsea111nă o figu-
:--fi. r\ r1t1măra şi a dese, itt sunt o dever1i 1·e, t'1u11~ ărul şi figttra SWlt
cc.va tie.ve11it. Kant şi ceilal ţi at1 avut în vedere: p1·in10, actu) vit1
(\:le a r1u1năra)~ ~;ec11ndo, rezt1Jtatul acest11ia (propor~ile figurii.
fin;t·:3 ). Pri111ul însă este de resortul vie~i ti111pl1l, al doilea de
resortul extensiei spa~ul şi cauzalitea. Actul ele a calcula se
supur1e logicii orga:lice, dar ceea ce se calculeaz.ă dep1nde de
ogica ano1·ganică. Popl1Jar \'orbind, f1Ît1·eaga 111atematică, arit-
!l1etica şi gco1netria răsptu1d I~ întrebările l"l.!n1 şi ce relative la
c)rdinea 11at11rală a lucrurilor. Intrebare~i opusă este acel câ11cl al
ltJc.iurilor, o întrebare specific istorică, ce se referă la desti11, Ja
viitor şi tre~ut. Toate acestea se află î11 CLtvântul calenda1· pe care
ornul nai'' îl înţeleg~ în mod absolut şi fără ccltivoc.
r'1t! există t1ici o opoziţie între arittnetică şi goor11etrie.
.1~\.Şa cu111 a den1onstrat-o suficient p1in1ul capitol al acestei căr~,
fiecare categorie 11t1tnerică, 111ărin1e euclidiană sau ftUlc~e anal· -
t; că, depinde în totalitate de spaţial şi de devet1.it. Deci care din

180
 cele două ştiinţe ar cuprinde funcţiile ciclon1etrice. pnncipiul bi-
nomului, suprafeţele lui Rie1nann şi teoria grupunlor ? Sche1na
lui Kant fusese deja respinsă de Euler şi D' Ale111bert înainte de a
se consolida~ numai necW1oaşterea matematicii vremii lor îi pu-
tea conduce pe filosofii postkantieni la admiterea necritică a cre-
dinţei etnpirice într-llll raport dintre timp şi aritmetică. Şi aceasta
în opoziţie totală cu Descartes, Pascal, Leibniz care deduseseră
111atematica vremii lor chiar din sisternele filosofice proprii. Nu •
există însă nici un contact între devenire şi oricare alt do1neniu
al n1atematicii. Chiar şi convingerea proftmd justificată a lui
Newton, în care se ascundea w1 excele11t filosof, convingere după
care el avea în mână nemijlocit, în principiul calculului diferenţi­
al (fluxuri), problema devenirii, a timpului deci, este imposibil de
susţinut chiar şi azi în ciuda w1ui nun1ăr mare de adep~. De
altn1interi, el punea problema într-llll mod mai subtil decât Kant.
"'
In geneza fluxiunilor r1ewto1liene p1-oble1na metafizică a mişcării
a jucat un rol in1portant. De câ11d Weierstrasse a dernonstrat însă
·exista1ţa functiilor constante care nt1 pot fi diferenţiate decât
parţial sat1 deloc, această încercare, una din cele n1ai se1ioase
făcute vreoclată per1tru a rezolva problen1a timpului prin i11ter-
medi ul mate111aticii, a eşuat.

Tin1p11,l este o antinon1ie a spaţiului, tot aşa cutn gândi-

rii i se opune nu faptul, ci mai î11tâi conceptul de viată, n1or~i nu
faptul, ci n1a1 întâi conceptul de naştere, de generare. Antino1nia
aceasta are rădăcini adânci î11 natura fiinţei trezite. La fel cum
fiecare in1presie sensibilă nt1 poate fi remarcată decât dacă se
deosebeşte de altele, tot aşa orice categorie a intelectului, ca
ipostază a activităţii critice propriu-zise, nu este posibilă dec..ât
dacă i se oferă un concept not1 opus primului, polar, sau dacă se
reuşeşte realizarea, printr-un fel de obstruc~e, a unei perechi de
concepte aflate în opozi~e inten1ă. Nu încape nici o îndoială, aşa

181
cum se şi crede de mult timp, că toate denumirile originare prin
care se desemnează obiecte sau calităţi, au apărut în grupuri de
câte două. Dar, în acelaşi mod, mai târziu, ca şi astăzi, orice
te1111en nou va lua naştere ca reflex al unuia vechi. Intelectul
călăuzit de limbaj, incapabil să încotporeze în universul lui
fo1111al atitudineA lăuntrici a destinului, a creat ''timpul'' plecând
de la spaţiu şi penttu a i-l opune. Fără asta, n-am fi în posesia
te1111enului, nici a cor1ţinutul~. Această morfologie tnerge atât de
departe încât, din specia antică a extensiei spaţiale, a dat naştere
W1ui concept de timp specific antic, care se deosebeşte de cel
indian, chinez, occidental, exc:;ct ca în cazul spa~ului.
Din acest motiv, ccJnceptul forinei artistice tot o
''antinomie'' nu apare decât după manifestarea conştiinţei unei
"'materii'' a operelor de artă, adică atooci când limbajul artelor a
încetat să fie pe de-a întregul natu1~a1 şi univoc, aşa ct1m era fără
îndoială încă pe vremea constructcrilor de piramide, de palate
n1iceniene şi de catedrale gotice. Dintr··O dată, se acordă atenţie
genezei operelor. Numai acum ochiul inteligenţ distinge o latură
cauz.1lă şi o latură-destin în orice artă vie. In orice operă ce
c11prinde omul Întreg, sensul întreg al fiinţei, frica şi nostalgia
sunt foarte aproape tma de alta, dar nu se confundă. Fricii, cau-
zalului, îi aparţine toată ''partea tabu~' a artei: motivele omamen.-
tale bogate, elaborate în şcoli tiguroase, p1i11tr-o mare disciplină
artizanală, conservate scrupulos şi fidel transmise, tot ceea ce se
poate înţelege, învăţa, număra, toată logica liniilor, culorilor,
to11utilor, a construc~ei, a ordinii, deci ''limba maternă'' a fie-
cărui n1aestru atrt.entic şi a fiecărei epoci importante. Cealaltă
parte, opusă, aşa cum directia. se opune spa~alităţii , dezvoltării şi
destinului u11ei arte, c1 1 principiile şi cu conseci11ţele ei în don1e-
a1iul lrmbajului fo11nal propriu„ apare ca ''geniu'', mai ales în
sensibiliL.1tea plastică total originală, în trăire. Adâncimea şi
bogă~a cre.atoare ale artiştilor originali, î11 opoziţie cu orir..e sim-
,?lă n1ăiestrie fo1111ală şi rr1ai presus de toate, apar din vitalitatea
i!JOpoarelo1· ce cnndiţionea~ză dezvoltarea şi declinu) tuturor arte-

!82
 lor. Această ''latură totemică'' a făcut, în ciuda oricărei estetici,
să nu existe o metodă artistică atemporală şi exclusiv valabilă, ci
o isto17e a artei de care se agaţă, ca de orice fiinţă vie, pecetea
i reversibilităţii.
Marea arhitectură care, singura dintre toate artele, are
ca obiect alteritatea generatoare de frică, spa~alitatea i1nediată,
·piatra, este din acest motiv arta origi11ară incontestabilă din toate
culturile, cea mai influenţată de matematică, aceea ce nu cedează
decât puţin câte puţin primat11l artistic în spaţiul citadin: scttlp-
tura, pictt1ra, compozi~a muzicală) cu n1ijloacele lor fo11r11ale mai
mondene. Michelangelo, care, între toţi artiştii din Occident, a
suferit poate cel tnai mt11t de coşmarul perpetuu al neliniştii
cosmice~ este şi singurul dintre to~ marii maeştri ai Renaşterii
care nu s-a eliberat niciodată de arhitectonică. Chiar şi î11 pictu-
ră, suprafaţa colorată era pentru el piatră, devenit, încren1enit,
c.Pva t1dve·:~. Metoda lui tehnică era lupta înverştu1ată contra
forţelor cosmice ostile care veneau la Întâl1,1irea c11 el sub for 111ă
•
n1aterinl~, ~11 vreme ce la Leot1ardo, 11os;a/gicz1/, ,... cul<)r1le erat1
e ectt1l unei t:~111cretiz.ăn voluntare a psit1icului . In toate aspectele
din 111are.a arh1tect\1ră se exprit}lă însă o inexplicabilă logica cau-
z.olită~i , respecti\/ o 1natematică Aşa se întâmplă mai ales cu co-
1onaclelc :3n ice: vezi raportul e11clidia11 dintre greutl1te şi s1.1port,
iar în siste11 111 ''a11alitic'' al a.11enajării contrafortt1rilor de la co-
loanele gotice: raportul di11ar11ic al n1ateriei czt ;orţtz. Tradi~a
masonică existentă şi coJo şi colo, fără de care arhitectura egip-
teană nu 1)oate fi imaginată, apare în fiecare perioadă timpurie ş!
dispare Cll regularitate în c1..1rsul perioadelor târzii . Ea include
toată logica extensiei spaţiale, simbolistica direc~ei, 'l desti11ului,
însă este dincolo de orice ''tehnică'' a artelor majore şi nt1 este
nicidecun1 accesibilă esteticii foi 1nale. De pildă, ea se regăseşte
în contradic~a constant percepi1tă, dar niciodată clar lămurită
nici de l,essing, nici de Hebbel dintre tragedia antică şi cea occi-
7

dentală~ î11 succe.r;i1,inea scei1eJor pe reliefurile egiptene, în genere,

în dispunerea în şirnri a statuilor, a sfincşilor, a sălilor din tem-

183
piele egiptene~ nu în tratamentul, ci în alegerea materialelor, de
la dioritul cel mai dur până la lemnul cel mai blând, prin care
viitorul este afir 111at sau negat, nu în limbaju) for111al, ci _prin
apari~a şi dispariţia artelor particulare. triumful arabescuri_lor
asupra statt1ii în primele secole ale creştinismului, eşecul picturii
baroce în ulei în faţa muzicii camerale; în intenţiile, total diferite,
ale artei statuare egiptene, chineze, şi antice. Toate acestea nu
sunt o chestiune de posibilitate, ci de n~tate şi de aceea nici •
-
1nate111atica, tlici gândirea abstractă~ ci doar artele majore sunt
surori ale religiilor contemporane, care oferă cheia problemei .
timpului., ce r1u poate, în nici un caz, să fie rezolvată n·umai pe
tărâmul istoriei.

12
. .
Dacă cultura, aşa cum o înţelegem aici, este W1 fenomen
originar, iar destinul este logica organică a fiinţei, rezultă că
fiecare cultură trebuie, în mod necesar, să aibă propria idee
despre destiI1 ~ rezultă şi sentimentul că fiecare mare cultură nu
este altceva decât realizarea plastică a WlUi spirit unic cu struc-
tură unică , ceea ce şi duce la această concluzie. Concep~a sufle-
tului unic şi irepetabil, de care fiec~re pentru sine este pe de-a
întregul conştient, este exact ceea ce noi numin1 soartă, hazard,
destin, providenţă . Omul anticllităpi o numea Ne1nesis, Ananke,
Tyche, fat1m1~ arabul~ Kismet, alţii altfel. Este ceea ce nimeni nu
va şti să-l facă pe un străir1 să înţeleagă complet, căci viaţa lui
este expresia precisă a p1·op1iei sale· idei; ceva imposibil de
descris prin cuvinte.
"'
Indrăznesc să numesc euclidiană co11cepţia antică despre
destin. De fapt, persoana sensibilă şi reală a lui Oedip, ''eul lui
empiric''„ este mult mai mult: al său crmµa., pe care destinul îl
dezvoltă şi îl respinge. Oedip se plâr1ge de răul pe .care Kreon I
1

1. ''Oedip rege''„ 242, cf. Rudolf Hirzel :."Die Person'', 1914, p.9.

184
1-a·provocat în corpul lui şi de ceea ce oracolul îi co11sideră cor-
1

pul. În ChOOphores (704), Eschil vorbeşte desp1·e Agamemnon ca

despre un ''coq) regesc ce călăuzeşte valurile''. Este vorba despre
acelaşi cuvânt crmµci cu care matematicienii desemnează cor-
- A

purile geometrice, şi nu o dată. lnsă destinul analitic al regelui

Lear, ca să vorbim în limbajul corespondent a.I matematicii,
constă, integral, ·.diri obscure raporturi interne: apare ideea de
paternitate, copiii spirituali intră în relaţie pe parcursul piesei,
imateriali, suprafireşti şi straniu luminaţi de o a doua tragedie în
contrapunct ce se pregăteşte în casa Gloster. Lea.r sfârşeşte prin a
fi un simplu nume, un punct central p~tru ceva nelimitat. Aceas-
tă concepţie desp·re destin este ''infinitezimală'', se întinde într-o
spa~alitate· infinită şi în timpuri fără sfârşit. Ea nu ·are nici un
punct de contact cu fiinţa corporală euclidiană, nu atinge decât
Sl1fletul. Regele nebun ce stă în pustietate între bufon şi cer-şetor,
în mijlocul furtunii, este contraponderea grupului lui Laocoon.
Este ·suferinţa faustică opusă celei apollinice. Sophocle· a scris şi
o piesă despre Laocoon. Fără nici o îndoială, nu era vorba de
vreo suferinţă sufletească pură. Antigo11a moare pentru că a
îngropat corpul fratelt1i ei. Este de ajuns să amintim numele lui
Ajax şi Philoctet alături de cele ale prinţului de Homburg şi
Tasso din Goethe, pentn1 a merge .pe u11nele diferenţei dintre
rapo1t şi mărime până la izvoarele creaţiei artistice.
AjWlgem astfel Ia altă înlănţuire a unei importante sim-
bolistici . Teatrul occidental este tm teatnt de caractere, iar tea-
trul antic unul de s1ti1aţii . Prin aceasta se pWle în evidenţă faptul
că otnul celor două ct1lturi trăieşte ca formă fundamentală a vieţii
sale problema tragicult1i, a destint1lui. Dacă numi111 i1·eve11fsibili-
tate orientarea, d1recţl a vieţii şi scnităm înţelesul fettil al cu-
vântului ''prea târzi u'' prin care o secvenţă fugară a pre7~ntului
intră în stăpânirea trecutului etern, vom intui originea oricărui
deznodământ tragic. Timp11/ înseamnă sentimentul tragicului, iar

---·------------
1. '"'Oedip la CoJonna~', 355.

185
cultt1rile particulare se deosebesc după ser1tirnentul timpului. De
ac,eea, cele două cultt1ri care au afi1111at sau at1 negat timpul cu
tnai multă pasiune sunt şi singurele ce au dezvoltat o tragedie în
stil n1are. Noi avem în faţă o tragedie antică a momentului şi o
tragedie occidentală a desfăşurării c11rs1ll11i fnt1·egii vieţi. Aces-
tea sut1t sentimentele trăite de Wl suflet aistoric şi de un suflet
istoric dus la extreme. Tragedia noastră s-a născut di11 sentimen-
tul i.mei logici inexo1Aabile a devenirii. Grec21l simţea ilogic
J1a:a1Adul orb al momentului. Viaţa regelui Lear se apropie de o
catastrofă tnaturi7.ându-se lăuntric, cea a regelui Oedip se izbeşte
dintr-o dat3 de o situatie , exterioară. De aici se deduc motivele
creşterii şi ale declint1lui, î11 acelaşi timp motive ale dramei
o<xidentale şi ale unei viguroase arte portretistice, care ajw1ge la
apogeu cu Rembra11dt. Aceasta era o specie a artei cu caracter
istoric şi biografic ce trebuia i11terzisă sub an1eni!1ţarea pedepse-
or cele 111ai severe în Grecia clasică, aflată la apogeul teatrului
a.tic. Că ne gândi111 şi la ir1t.erdic~a de ?. Încl1ina div~inităţilor
icoarie şi sl~tui şi faptt21 că ·ele la De1î1et1ios dir1 Alopek ('·!00)
- t1I1 fe._ de artă a P' rtretul ui, titni(iă~ idealizantă, s-a ilăscut
t0c:rr1ai ît1 n1omen"\1l câa1(t cele mai tlşo21re dra1ne sociale --·
''c;')1~1~.tJia
,... t11odera1 ă~' - au i111pi11s marea tragedie pe ultimt1l
pia . rn fo11d, toate statuile greceşti poartă o t11ască identtcă, ia
fel şi acto,ii în te.atrul diorusiac. Toate exprimă atitt1di11i şi ipos-
<lze „~c~111atice în cel mai riguros mod. Mute fi:"jonon1ic, corporal
ele st1nt oblig1:zto1~i111111de. Cailetele de expresi~ ale uno1· persoa11e
;.lnt1me~ î11 mări1ne naturală, apar pentrJ.J îr1tâia oară în perioada
clet1istică . Şi aşa 11e întoarce111 la cele două universuri matema-
tice pure~ dintre care tmul a,1ea ca SCO}J c.alculul şi rezultatele pal-
pabile, iat- celălalt um1ărea cercetarea rr1orfologică a caracteristi-
cilor grupurilor de rapoarte, funcfii şi ect1aţii, în general elemen-
tele fom1ale tie acelaşi ordjn, pe care le fixa ct1 atare într-o for··
1nulă cu 'laloare de lr:ge.

186
 13

..\titudinea de a trăi tstona prezentă, ca şi maniera de a o

trăi ş1 de a trăi î11 general şi mai cu seamă propria devenire, di-
feră mult de la on1 la on1.
Fiecare cultură are deja un mod strict individual de a
pnvi uruversul ca natură, de a-l cunoaşte, sau, ceea ce înseamnă
acelaşi lucru, ea are propria natură specifică, pe care orice "altă
comunitate umană nu o poate avea într-o fo1mă identică. Insă
îr1tr-o 111ăsură şi mai mare, fiecare cultură şi, în fiecare din ele,
fiecare individ, cu diferenţe graduale mai mici, are o anume
variantă de istorie, absolut originală. El pătrunde în i111aginea şi
în stilul ei, simte şi trăieşte nemijlocit devenirea generală şi per-
sonală, internă şi externă, universal istorică şi biografică. Ca
atare tendinţa autobiografică a umanităţii occidentale care apare
într-o manieră emoţionantă în confesitmea auriculară din perioa-
da gotică este absolut străină de un1anitatea antică. La polul o-
pus al conştiinţei istorice extreme a Europei occidei1tale, se află
inconştienţa istorică, apropiată de reverie, a indianului. Iar magi-
cienii, de la primii creştini până la gânditorii islamici, ce vooeau
oare, când pronunţa11 c.t1vântul istorie universală ? Dar dacă este
deja foarte dificil să r1e facem o reprezer1tare exactă a ur1iversult1i
înconjurător co11struit cauzal de al~i, chiar dacă elementul pro-
priu cognoscibil al acestui univers s-a condensat în unitatea sis-
ten1ului con1unicab1l, cu propriile forţe spirituale, rie rămâne
complet străin, imaginea devenirii datorată tlllor spirite total dife-
rite co11stituti v. Aici v·a subzista 1nereu o părticică cu atât mai
1 11accesibilă cu cât proprit1l nostru i11stinct 1sto1ic, ritn1ul nostru
fizionon·iic, cu11oaşterea oan1er1ilor, vor fi mai reduse. Şi totuşi,
soJu~a acestei probJerne este condi~a oricărei înţelegeri profunde
a tmiversuJui . i\n1bia.n ţa i5to1ică a altora este o parte din e1 iP.şişi
şi nu vor fi bine înţeleşi decit cei la care se cunoaşte sentirr1entul
tin1pult1i, ideea cie destin şi g;·adul de conştienţă a vieţii Jău.~trice.
'"l''rebuie cleci să împrun1ut.in1 din simbolu1ile culturii exterioare

187
 .
ceea ce lipsa de mărturii nu îngăduie să fie descoperit nemijlocit.
Numai astfel ne va· fi accesibil ceea ce în sine este ininteligibil şi
ceea ·ee conferă un stil istoric unei culturi şi marilor simboluri
temporale, ce preiau de aici o semnifica~e apreciabilă.
Unul din aceste simboluri pe care Ie-am citat şi care n-a
fost deloc înţeles până acum este orologiul, creaţie a culturilor
superioare, ce se înv~luie în mister pe măsură ce reflectăm mai
mttlt asupra lui. Antichitatea şi-a permis să renunţe la măsurarea
timpult1i, nt1 fără premeditare; multă vreme de la .{~ugust încoa-
ce, ea măsura încă timpul zilei după llDlgimea umbrei aruncate
1

de co.rpuri, deşi clepsidrele şi cadranele solare au fost constant

folosite în lumea egiptenilor şi a babilonienilor care erau lega~
de o cro11ologie riguroasă şi de o vizilllle profundă a trecutului şi
Fiinţa antică, euclidiană; desăvârşită, punctifo1111ă,
2
a viitorultti .
era tota) înscrisă în prezent. Nimic nu o pute.a angaja în trecut şi
viitor. .41·heologia şi 1·eciproca ei p.rihică, astrologia, îi lipseau
omultii antic atitent.ic Nici haruspicij , nici augurii etrusco-
ron1atu, nici oracolele şi sibilele antice nu .P1·ezic viitorul înde-
părtat, ci se limite..~ză să de,a poveţe despre cazuri izolate, i1ne-
dil1te, i1r1it1ente. Mai n1ult, nu există nici o cronologie prezentă în
conşt.iinţa de toate zilele, pentru că olimpiaclele nu erau decât un
expedient literar. Itnporta11t 11u este decât un calei1dâr bun sau
rău~ dar care este o realitate şi viaţa publică se ordonează după .
el . 111 oraşele antice ni111ic nu amintea de durată, preistorie, viitor
iminent, nici eventualele rui11e conservate cu pioşenie, nici opere
destinate generaţiilor încă nenăscute, nici tnat~riale de construc-
~e dinadins alese pentn1 asta, în ciuda difict1ltăţilor tehnice.

1. Diels: ''Antike Tecl1nik'', 1920, p. 159.

2. Ca1n de pe la anul 400, învăţatii din Atica şi Ionia au construit
cadrane solare prirt1iti\1e~ dit1 tin1pul lui Platon acestora li s-au adău­
gat clepsidrele şi ele încă primitive. Dar şi u11ele şi celelalte imită
n1odelele ct1 inuit superioare din vechiul Orient fără a atinge senti-
1nentul de viată al anticilor. Cf. Diels, p. 160 şi urm.

188
Grecul dorian a închis ochii în fata
, tehr1icii miceniene a construc-
ţiitorîn piatră, ca să reînceapă să construiască în lemn şi argilă
în pofida modelelor civiliza~ilor miceniană şi egipteană şi a bo-
găţiei ţării lui în piatră de cea mai bună calitate. Stilul doric este
un stil al lemnului. In timpul lui Pausanias templul zeiţei Hera
din Olimp mai înfăţişa o ultin1ă coloană de lemi1 ce nu fusese
schimbată. Organul propriu zis al istoriei îi lipseşte spiritului
antic este vorba de memorie în sensul men~onat mereu aici.
Este facultatea de a păstra n1ereu actuală imaginea trecutului
personal după care vine cea a trecutului naţional şi universal,
1

precun1 şi ct1rsuJ vie~i lăWltrice a sinelui şi nu numai a sinelili.

''Timpul'' lipseşte. Imediat istoricul zăreşte apărând după prezen-
tul său un fundal ce nu 1nai este de ordin temporal, adică lăuntric
şiistoric, şi care la Tucidide cuprinde deja războaiele persane, la
Tacit revolu~ile fraţilor Gracchi şi, la fel,° câteva 1na1i case ale
Romei , a căror tradi~e nu este nin1ic ct1t~va decât lU1 pur roman.
Gândul se îndreaptă către asasi11ul lt.ti Cezar, Brutus, care credea
11estrămutat în ·faima bunicult1i său. Reforrna calendarului făcută
de Cezar poate trece ca un act de etnancipare a sentin1entului de
viaţă al antic11lui. Totodată Cez.ar avea de gând să părăsească
Ron1a şi să transfonne Cetatea Eternă într-Wl imperiu dinastic,
supus astfel sin1bolului de d11rată, dar cu cer1trul de gravitaţie la
Alexandria, care el fost oraş11I de baştină a calendarului iulian.
_Asasinarea lt1i este poate ultiri1a răzvrătire a sentimentului vie~i
cu exactitate încarnat în polis, în 11rbs Roma ostilă duratei.

1. Imagine ordo11ată pentru r1oi de cronologia creştină şi de schema

antichitate·Ev mediu-epocă modernă~din primele mo1nente ale go-
ticului, pe aceste baze s-a edificat irnaginea istorică a religiilor şi a
artelor în care trăieşte în mod obişnuit un··mare număr de occidentali.
A presupu11e aceeaşi imagi11e la Plator1 şi Phidias este imposibil, dar
ea este la 1nare pret la artiştii din Renaştere, cărora le-a determinat
toate judecătile de valoare.

189
 " Cl1iar şi acum, fiecare oră, fiecare zi se trăieşte per1tru
sir1e 111 Grecia ca şi la Roma acesta este adevărul despre individ„
cetate„ r1a~t1ne, cult1Jra întreagă. Alaiurile triumfale, orgiile din
paJ.ate şi Jocurile de circ, toate debordând de forţă şi de sevă sub
Nero şi Caligula, singurele descrise de Tacit, romanul autentic,
(În schimb el nu spune 11ici un cuvânt, nu anmcă nici o privire
asupra lentei evolu.ţii a vieţii din vastul peisaj provincial) sunt
expresia ultin1ă, 111agnifică a sentimentului euclidian al universu-
lt1i ce zeifică corp~1/ şi p1·e:enti1/. indienii~ la care Nirvana se ex-
primă şi prin abser1ţa oticărei cronoJogii, nta aveau nici 01·0/ogi1 „
deci nici istc,ne, me111011e, nelinişte. Ceea ce noi numi1n 1storia
indică îr1 sp1ntul emi11entei i ·t~astre voca~i istorice, s-a înfăptuit
fără njci cea mat mică conştiinţă de sine. Mileniul de cultură
indică, de la Vooe la Bt1ddha„ este J)entru noi ceva precum mişca­
rea unui om adom1it. Acolo viaţa era cz1 adevărat un vis. Nimic
11u este 1nai departe de acest hinti\1is1n decât o 111ie de ani de
cultttră occidentală. Niciodată, nici ii1ăcar în China ''contempo-
ra11ă'' a lui Ciu, cu un simţ foarte asct1ţit al perioadelor şi epoci-
lor„ 0111t1I nu a fost atât de trezit ş\ de conştient~ niciodată ti111pul
n-a fost nlai profw1d si111ţit şi trăit cu conştiinţa deplină a d1 recţi­
ei şi a 111obilităţii încărcate de destin. Istoria Ez1ropei occidentale
este z111 (,lesti11 voit, isll>r·ia J11cliei es1e 1tn de,stin fo1·t11it. Pentru
fiinţa antică, anii 11u joacă nici un rol,, pentrt1 indian decet1iile r1u
at1 deloc i111porta11ţă„ pentru noi ora~ minutul şi, în fine, secw1da
au î11se11111ăta~e. Nici grect11 „ r1ici i11dianul 11-ar fi putt1t să-şi re-
prezi11te tensitmea tragică a crizelor în istorie, crize în care mo-
r11er1tt1l exercită o acţitme tiranică, precum în prin1ele zile di11
augt1st 1914 . Occide11talii cei profunzi trăiesc aceste crize şi în ei
î11şişi „ însă grecul at1teJ1tic niciodată. Zi şi 11oapte'.I pe deasupra
sp,,ţiilor 11oast.re. răs\tnă, din •11ii de tur11uri, dar1gătele de clopot
care înlăr1ţt1i e 1nereu \iiitorul şi trecutul şi dizolvă într-un raport
gr~1r1dic1 s ~-ugit1vt1i 1noment al prezentul ui ''a11tic',. Ept)Ca ce 111ar-

J„ o
 -

chează naşterea acestei culturi, cea a în1păraţilor sa,<)tl1 .1 t{"''t ş1

martora inventării ceasurilor cu rotiţe, 111eca1lice' Fără cc~1 111~11
scrupuloasă dintre cronologii cronologia devenirii corespun-
zand în întregin1e imensei noastre necesită~ pentru arheologie,
adică pentru nevoia de a conserva, exhurna„ reuni tot ce s-a î11-
tân1plat omul occidenta1 nu este in1aginabil. Barocul Întăreşte
goticul adăugând la simbolul orologiului simbolul ceasului de
interior sau personal, de altfel caraghios, care-l însoţeşte pretutin-
2
deni pe individ .
Alături de simbolul orei, al timpului, şi la fel de profund„
stă cel al fo1111elor importante de inmo1~mântare, aşa cum le
consacră toate marile culturi prin cult şi prin artă. Marele stil al
cultt1rii indiene începe ct1 templele-mon11inte, cel al a11tichităţii
cu vasele mortuare, cel egiptean cu piratnideJe, cel creştin p1imi-
tiv cu catacotnbele şi sarcofagele. In epoca primitivă nun1eroa-
sele for111e de în111om1ântare încă erau confuze şi haotice, depei1-
. extetioare sau de alte
dei1te de obiceiurile tribi.lle, de necesitătile
~

imprejtirări . ln ct1râ11d însă fiecare cultt1ră a ridicat Ja rangt1l de

simbol supre111 o fom1ă sau alta de î11111om1ântare. Astfel, 0111ul
antic a dat la 1veală, dintr··un sentirnent foarte adâ11c şi inconşti­
e11t al vie~i, fo11na incit1e1·ă1Aii, un act destructiv pri11 care el îşi
exprin1a cu putere fiinţa euclidiană legată de prezent şi de
conti11ger1t. El nt1 voia deloc istorie, durată, trecut sau viitor,
11elinjşte sat1 rezolvare, şi distrugea, prin urn1are, ceea ce nu 111ai

1. "I11drăzni-voi să presupun că şi cadranele solare babiloniene şi

clepsidrele egiptene sunt 'c;contemporane'' cu ele, deşi 11ăscute în pra-
gul celui de al III-iea mileniu precreştin ? Istoria orei este insepara-
bilă de cea a calendan1lt1i şi de aceea trebuie acceptat că une1e culturi
- cl1i11eză şi mexicană di11 cat1za profundului lor se11s istoric) au
i11ve11tat sau au adoptat la ele acasă, de ti111puriu, nişte procedee cro-
nologice.
2. Trebuie să înţelege1n sentimentul unui grec care ar învăţa deodată
acest obicei.

) 91
era prezent: corpul lui Pericle sau al lui Cezar, al lui Sophocle şi
al lui Phidias. Spiritul s-a întâlnit însă cu cortegiul inforn1 al
divi11ită~lor, a căror cinstire a dus curând la dispariţia cultului
strărnoşilor şi a sărbătorilor celor vii din famili.e~ acest cortegiu
este cea n1ai puternică antiteză pentru filiaţia ancestrală şi
a1'"borele genealogic etemiz4t prin toate semnele ordinii istorice
pe monumentele funerare din Occident. Nici o altă cultură nu
sean1ănă aici cu antichitatea 1 în afara WJei excepţii stranii,
prima perioadă vedică în I11dia. Se cuvine o remarcă: prima
perioadă dorico-hoinerică, ma1 cu seamă în ''Iliada'', înconjura
actul acesta cu tot patosul unui simbol recent creat, în vreme ce
î11 mo1111intele de la Mycet1e, Tyrins, Orchomenos, morţii, ale
căror isprăvi războinice fuseseră chiar ge11nenii acelei epopei,
erau îngropaţi aproape după obiceiul egiptean. Când, în epoca
imperială, alături de urna funerară a apărut sarcofagul, ''mâncă­
torul de carne'' 2
la creştini, evrei şi păgâni se trezise un
nou sentiment al timpu/iii, exact ca atunci când groparului
rnycenian i-a ur111at urna hon1erică.
Egiptenii îşi conservau co11ştiincios trecutul în memorie,
în piatră şi în hieroglife, de Wlde şi astăzi încă, după patru mile-
nii, putem determina anii de domnie ai regilor lor. Acestora ei le
eternizau corpurile, în aşa fel încât faraonii simboluri ale unei

· 1. La chinezi, cultul străn1oşi lor

înconjura cu un ceremonial riguros
...
organizarea genealogică. In vren1e ce la ei el devine treptat centrul
tuturor actelor pioase, în anticl1i1ate trece con1plet pe ultimul plan„
cedând locul cultului divi11ităţilor prezente„ şi abia dacă el mai dăinu­
ia la Ro111a.
2. Prtn aluzie evidentă la ""reî11vierea trupului'' (EX vexpmv). Schim-
barea profundă î11ţeleasă de abia în zilele 11oastre, survenită în sensul
acest\1i cuvânt către anul 1OOO„ se expr11nă din ce în ce n1ai mult prin
vocabula .;'nemurire''. Cu învierea ce triumfă asupra morţii, timpt1l
î11cepe, ca să zicem aşa, din nou, în spaţiul cosmic~ prin nemt1rire, el
va triu111fa asupra acestui spafiu.

192
 •

măretii
, care ne înfioară se mai văd încă în muzee având
fizionomii recognoscibile, în timp ce regii dorieni au dispărut şi
cu numele. Şti1n la ce date s-au născut sau au mt1rit to~ o~menii
mari după Dante. Acest lucru ni se pare în afara îndoielii . lnsă î11
timpul lui Aristotel, la apogeul spiritualităţii antice, r1u se mai
ştia sigur dacă Leucip, fondatorul atomismului şi contemporan al
lui Pericle abia cu W1 secol mai devreme ! trăise în reali-
tate. Aceasta la noi ar corespunde cu o incertitudine în ce
priveşte existenţa lui Giordano Bruno sau o confuzie totală între
Renaştere şi epocile eroice.
Toate muzeele în care depWlem o mare parte din trecutul
sensibil şi corporal care este devenit şi subzistă, nu sunt ele un
simbol suprem ? Nu trebuie oare să conservăm, ca pe o mumie,
''corpul'' întregii culturi evoluate ? Nu strângem noi nenumărate
date în miliardele de cărţi tipărite aflate în bibliotecile Occiden-
tului ? Aici fiecare fragment este desprins din masa unifo1111ă şi
deturnat de la scopul real, care este momentul trecător singu-
rul element sacru pentru sufletul antic şi topit într-o nesfârşită
mobilitate temporală . Să reflectăm la ceea ce elenii nun1eau
''Museion'' şi vom vedea sensul profund, ascuns în evoluţia
. "
acestui cuvant.

14

Sentimentul originar al neliniştii domină fizionomia

istoriei occidentale, ca şi în Egipt sau China. El îşi transferă for-
ma şi în simbolistica erosului , tinde este reprezentat fluxul etern
al vieţii ce se naşte necontenit prin curgerea generaţiilor . Fiinţa
punctifo1111ă euclidiană dit1 antichitate nu percepea aici decât
pre7~tul şi contingenta actelor fiu1damentale: generarea şi 11aşte­
rea . ln consecinţă , ea aşeza suj~rinţele fe111eii care =ămisleşte în
centrul culturii zeitei
• Demeter. In universul antic era situat sim-
bolul dionisiac al ja/11s11lui, care este emblema tmei sexualită~
hărăzite numai prezentului, in care este uitat. trect1tul şi viitorul .

193
 "
h1 universul indian acesta corespunde lingamului {simbol falie al
zeului Şiva) şi cultului închinat zeiţei Parvati. 111 aceste două
culturi, omul se identilică cu natura„ cu planta, şi se sacrifică
pentru devet1ire, fără voinţă şi fă1"ă 11elinişte_ Cultul casnic la
romani se referea la geniiLS, adică la forţa generatoare a tatălui
de farnilie. Neliniştea adât1că şi reflexivă a st1tlett1lui occidental
au coresponde11t î11 simbolul iubirii materne, care abia se întreză­
reşte în miturile antice, precun1 plângerea Persefo1lei sau statuia
şezând, deja elenistică, a zeiţei Demeter di11 Cnidos. Mama
purtând î11 pântece copilul viiton1l , cultt1l Mariei într-un
înţeles nou, faustic„ 11u s-a dezvoltat decât în secolele gotict1lui.
Rafael i-a dăn1it expresia stipretnă pnn Mador1a sixtină. Ea 1111
este creşti11ă în totalitate, aici creştinis111t1l n1agic dădt1se deja pe
Maria Theotokos, mamă a lui Durnnezetl, ridicând-o la rangLll de
simbol total, diferit de sentiment Mama senină este la fci· Je stră­
ină de arta creştină bizantin.ă şi greacă, deşi di11 raţiur'' '1iferite.
Este <.~eit ~ă Gretche11 ditl ''"Fat1st'', prin magia l..'lroftmdă a mater-
r1ită.ţii inco11ştiente, este 1nai aproape de r.1ado11ete gotice decât
toate Mariile din n1ozaicurile di 1 Biza11ţ şi Ra rei111a. I11 ce priveş­
te interioritatea acestor raport11ri este e111oţio11a11tă co11<:~)rrlanţa
abso111tă între Mado11a cu copilul Isus şi zeiţ;1 egiptea11ă Isis ct1
copilul I·iorus. An1ândouă sunt 111l11r1e 11t.~li11iştite . .s\stfel. dispari-
ţia ultimului si111bol, î11 111ileniile şi pe toată d11ratC' ct11t1~1;i antice
şi arabe, este ex1Jlicabilă pent1u că ea nu şi-a regăsit sens11l în
cadrul lor„ ca şi pentru fii11ţa retrezită î11 spiritul faustic.
De la neliniştea 1natemă, calea duce la neliniştea ta~lor
şi de aici la si111boluJ ten1poral suprem ce se marlifestă în marile
culturi : statul . Ceea cc r11ama vede în fiu viitorul şi co11tinui-
tatea propriei V1eţl'I dragostea maternă excluzând„ ca să zicem
astfel'I separarea indtviztlor bărba~i rectmosc în comunitatea
înarrnată pri11 care ei prote3eaz.ă· casa şi cătninul, soţia şi copii şi
• cu ei întregt1l VIitor, o activitate socială. Statul este fot111a inter-
nă, ''fiinţa în formă''„ a unei na~Wli~ în sens11I sublin1, istoria

194
reprezintă ideea că această fiin!ă nu însea1nnă mobilitate, ci 111iş-
care.
Istoria culturilor superioare ne ofe1·ă alte trei exen1ple de
fon11aţiuni politice ''neliniştite''· adn1instra~a egipteană din In1pe-
riul vechi, începând cu anul 3000 î. Ch. ~ statt1l primitiv al lui Citi
î11 China„ căruia Citi-li i-a schiţat un tablou organizatoric -
astfel încât 1nai târziu nimetli n-a mai crezut în autenticitatea
acestei căr~ statele din Occident„ a căror organizare prevăză­
toare trădează o aspira~e către viitor i1nposibil de depăşit de
acutn înainte. Acestora le corespunde imaginea sacrificiului total
pentru 1nornentul pre~t şi pentru părţile lui de hazard: în statul
a11tic şi în cel indian. ln pofida diferenţelor i11trinseci dintre stoi-
cisn1 şi bt1dis111 două voci senile ale celor două universuri, îr1
contrad1cţte cu sentimei1tul istoric al neliniştii ele au un carac-
ter con1u11 dispref11I pentru acţiune, pentru energia organizato-
rică, pentru conştiir1ţa datoriei De aceea, la curţile regale din
l11dia şi în/0;11m-ul cetăţilot~ antice, t1imeni nu gândea la ziua de
111âit1e, 11ici pentru sine, nici pentru colectivttate .A.c,,el carpe diem
al on1t1lui apolJinic are serr1nificaţie şt pent1u statul antic.
A1t aspect al fiinţei istorice este politicul, ca şi econo-
111ict1l . ltibirea indică, ce 'începea şi sfârşea pri11 bttcttria ino111en-
tulu1„ i11sea11111ă viaţă la îritamplare. Există ît1 Egipt o organizare
econo111ică de înaltă clasă: ea completează imagi11ea cultt1rii şi
111ai vorbeşte şi azi din 111ii de tablouri 'in care se reflectă ordi ·1ea
şi stăn1inţa~ în Chir1a, unele 111itul zeilor şi al Îtnpăraj'ilor leget1-
dCJri se 1ntâlr1eşte meret1 c11 isto1·ia datoriei sacre legată de cultura
păt11,)11tt1it1i ~ în fine, î11 Euror)a occidentală, a cărei ecor101nie a
'i11ceput pri11 111unca eJxen11)lară a ortiinelc>r religioase şi el aju11s pe
Cltl111i printr-O Ştiinţă pr f>Jie-- econotnia politică, dintru Începtlt
o i1;ote:::t1 ft.„h11ică, ir1formând n.tl despre cele î111ân11)Jate„ ci despre
cele ce se vor î11târ111'ta. Dii11}Jotrivă, în anticllitate, ca să 11t1 rnai
,„orlJi111 de Jnclia, !>e trăia de pe o zi pe alta - - şi asta în ciuda
111odelt1lt11 egiptea11„ la înde11·tâ11ă -- şi oa111enii se dedau Ja specu„
iă. ct1 ochii t1t1 nt1.r11ai pe bogăţiile acu111ulate, ci şi pe cele }Josibi~

195
le, ca apoi eventualul surplus să fie împărţit cu largheţe plebei.
Privi~ Ia toţi oamenii de stat antici, Pericle şi Cezar, Alexandru
şi Scipio, chlar la revoluţionarii Cleon şi Tiberius Gracchus: nici
UJ1ul nt1 s-a gândit la viitorul economiei. Nici tm oraş nu a reali-
zat desecarea sau defrişarea vreunei zone, nt1 a introdus şi nu a
aclilnatizat metode mai bune, soiuri şi rase vegetale şi a1lin1ale.
''Reforina agrară"' a fraţilor Gracchi este prost înţeleasă de occi-
dentali ca o inter1fie de a face din partizanii lor un partid de aca-
pa1~a101·i. Nimic nu era n1ai departe de gândirea fraţilor Gracchi
decât o educaţie agra1·ă ori în1bunătăţirea cultivării pământului
italic. Viitorul era lăsat să se apropie fără să se ştie cum se va
ac~o11a asupra lui. De a<;eea socialismul nu teoria lui Marx,
ci sociaJis1nul practic prusac fondat de F1iedricl1 Will1elm I, care
l-a precedat pe prin1ul şi 1-a biruit pri11 înrudirea profundă cu
spirit11l egiptean optis stoicismului econo1nic al antichităţii, este
eg11Jtean prin 1narea grijă pentn1 1·aportu1 i economice dttrabile,
J)tin educarea indivizilor în spiritul dato1iei faţă de colectÎ\'Î.tate,
prin apologia 111uncii care face să se afir111e ti1nf)t1l şi viitorul.

15

Omul r11ediu din toate cultu1ile nu observă, în fi2;iono-

111ia t1ici unei deveniri, si11ele propriu ca fiind acela al n1ediului
\iiu ce-1 înconjoară, ci 11urrlai partea exterioară din imediata veci-
nătate. Totalitatea experientelor lăuntrice sat1 exterioare îi un1plu
tin1put ca o simplă succesiW1e de fapte. Omul important simte . .
primt1l, dincolo de înlă11ţuirea obişnuită a evenimentelor istorice
superficiale, o logică profundă a devenirii ce se manifestă îr1 ide-
ea de destin, prin care neînsemnatele întâmplări cotidiene apar
accidentale,... şi sărace în senmificaţii.
Inainte de toate, între destin şi l1a7-ard nu pare să fie
decât o diferentă •
de ordin mate1ial. Ca atare vom numi hazard
trecerea lui Goethe prin Sesenheim iar destin plecarea lui la
Wein1ar. Este însă clar că diferenţa depincle de forţa interioară a

196
on1ului care o face. Cei mai n1ul~ vor vedea ir1 viata lui Goethe
un şir de întâmplări anecdotice. 1\1ult n1ai pu~nl vor simţi, cu
uimire„ necesitatea sin1bolică imanentă din fiecare, chiar şi din
cea 111ai neînsemnată. Poate că descoperirea sister11ului heli-
ocentnc de către Aristarc a fost o Îtltâmplare nesemnificativă
pentru antichitate şi„ dimpotnvă. pretinsa redescoperire a lui
Copernic tm destin pentru cultura faustică. Un destin dar
pentru cine ? a fost şi faptul că, spre deosebire de Calvin,
Luther nu a fost un organizator '> A fost eJ w1 destin pentru uni-
tatea protesta11tis111ului. a germanilor şi a occidentalilor în gene-
ral ? Au fost Tiberius Graccl1us ş1 Sylla o întâ111plare, iar Cezar a
fost un destin ?
"'
In acest punct se depăşeşte tărâmul intelectului discursiv:
ceea ce este destin ori haz.ard decurge din expenenţele dete1111i-
nante ale spiritului individual sat1 din spiritul unor culturi întregi.
Este zadarnică !ncercarea de cuprindere a celor două modalităţi
spirituale intr-o teorie a CW1oaşte1ii . Ca niciodată reflecţia critică
nu Vâ ajw1ge să sesiz.eze nici cea niai mică vibra~e a destinului~
iată o realitate lăuntrică fără de care Wliversul devenirii rămâ11e
închis. A cu11oaşte a discerne pri11 j1tdecată şi în Lmiversul
arnbia11t obiecte, proprietă~ sau situa ~i foarte clare şi a
constata raporturi l'a11=ale este unul şi aceJaşi lucru. Cel care se
apropie de istorie prin judecată 11u găseşte aici decât date. Ceea
ce ac~onează însă îr1 adâncul istoriei„ fie providenţă, fie fatalitate,
nu poate fi si1nţit decât în evenin1entul aflat în desfăşurare sau în
faţa i1naginii unui evenin1ent întâmplat, trăit ca o realitate emo„.
ţ1011ală pur şi sin1plu~ n1trtă , aşa cum tragedia antică stâr11eşte
într-Wl spectator fără spirit critic. Destinul şi hazardul formea:ză
totdeauna o antiteză î11 care spiritul încearcă să cuprindă ceea ce
r1u este decât senti111ent, experienţă şi "Viziune lăuntrică. Nu111ai
cele mai fJrofunde crea~i religioase şi artistice le pot ltt111ina
acestea pentru cei p1·edestinaţi. Cuvântul este sunet şi fum, dar
f)entn1 a evoca sentimentul originar al fiinţei vii care co1lferă
ir11agi11ii cosmice a istoriei înţeles şi substanţă nu găsesc ni1nic

197
 •

1nai 1jotrivit decât o strofă din Goethe, aceeaşi ce a servit ca de-

dicaţie aceste căr~ pentru a 111arca inten~a de bază:

'<Atunci când în Nemărginire aceeaşi vagă tresărire

Fără răgaz începe nestrămutata-i ct1rsă,
Atunci c~11d fir111amentul în marea risipire
"
Işi încreţeşte frunte.a, îşi strânge Marea Ursă:
Pe lucruri se revarsă bucuria-n şuvoaie,
De la astnJl de-aici la stele-n haos pierdute
Patitni îneacă, ura O·,rnnoaie,
Ne-nalţă-n ale păcii cteme sfinte redute.''

La suprafaţa eveni111(ntelor universale donu1eşte nepre-

văzi1fltl. El se lipeşte ca o mar(",ă distinctivă de orice eveniment
izolat~ de orice dete1111inare particulară, de orice i11divid. Nimeni
nu a prevăzut avântul Islan1ului la apari~a ltti Mohamed, nici
ascensiunea lui Napoleon prin căderea lui Robespierre. Apari~a
oameiulor însemna~, faptele şi succesul întreprinderilor lor sunt
greu de prevăzut. Ni111eni nu ştie dacă o evolt1ţie puten1ică în
faza incipientă se va în1plini în lirui generale, precum cea a 110-
bilimii romane, sau va cădea sub loviturile soartei, precum
Hohenstat1fen-ii sau cultura maya. La fel stau lucrurile în toată
istoria naturală, în pofida prcten~ilor ştiinţei : soarta fiecărei
specii animale sau vegetale şi, dincolo de ele, a planetei î11săşi, a
tuturor sistemelor solare şi galaxiilor. l11signifiantul OctaVIan
August a făcut epocă. Marele Tiberit1 a trecut fără a exercita
vreo irrfltienţă deosebită. L.tJcrurile 11t1 stau tot aşa cu soarta artiş­
tilor, a operelor şi a fomielor artistice, a dogrr1elor şi a cultelor, a
teoriilor şi a descoperirilor ştiin~fice Dacă un singur element se
Sl1pt1ne clesti11ului 711 văl'tejt11 deverririi şi dacă altul a devenit des-
t ·n, pregnant pentru î11tregu1 viitor, pritnul piere în şuvoiul de la
sup1ataţa istoriei, iar al doilea creeazii istorie~ acesta este un fapt
ce trebitîe explicat în afara detet 111inăni cat1zale şi care are, totuşi
() 11ecesitate profimdă . lată de ce spt1sele lui Augustin despre

198
timp ca mon1ent intern au şi o semrlificaţie privitoare la des-
tin: s1 nen10 ex me quaerat, scio; si qt1aerenti explicare \1e/im,
.
nesczo.
Ideea de graţie în creştinismtil apusean, graţie dobândită
prin jertfa lui Isus ce constă în libertatea de voinţă, exprimă
l1az.ardul şi destinul printr-o concep~e etică supremă. Supunerea
(păcatt1l) şi gra~a o polaritate ce nu este decât o for1nă de
sentin1ent, de viaţă emoţională, şi niciodată W1 obiect al experi-
enţei ştiinţifice cuprinde fiinţa fiecărui om important din
această cultură . Chiar pentru protestanţi sau atei, sau chiar dacă
ea se ascunde după cine ştie ce concept d~ ''evoluţie'' ştiinJifică ce
decurge de-a dreptul de acolo , această polaritate stă la originea
1

oricărei confesiw1i sau biografii scrise ori pictate, opere străine

de antichitate al cărei destin avea o fon11ă diferită. Ea regăseşte
tm sens suprem în autoportretele lui Rembrandt şi în 111uzică, de
la Bach 1a 13e-etl1oven. Fie că-l nt1r11irn păcat, provide11ţă sau
evolu~e i11temă „ principit1l c.e Cl1nferă înrudire cure11telor vitale
2

ale ttituror or~ide11talilor, rămâ11e 1nereu inaccesit1il gândirii.

Libertatea ele v·oinţă este o realitate inte111ă . Dar orice 3111 vrea
sau am face -- ceea ce decurge realtnente ca o consecinţă a

1. Drumul de la Calvin la Darwin este \1şor de trasat î o filosofia

e11gleză.
2. Aceasta este eterna controversă din teoriile estetice occidentale.
Spiritul antic, aistoric, euclidian~ nu are evoluţie. Cel occidental se
epuizează aici, el este o ''fu11cţie'' ce tinde spre împlinire. Unul '" 'este'',
celălalt ''devine''. Deci orice tragedie antică presupune o constanţă a
persoanei, orice tragedie occide11tală -- u11 caracter variabil al ei.
Nun1ai acest lucru este ""caracter'' î11 înţelesul nostru, formă a fiinţei
ce constă în emotia neîncetată şi în bogăţia infinită a relaţiilor .
.\'(ifoc·lt~ i1111olJi/ează .\·ujerinţa JJrin geL~trtl 111ăreţ, „~'ha/ce.vpe(11Ae in11obi-
I ec1::ă acti1/. .fa11ta. pri11 convi11ger·i 1năreţe Din cauză că a lt1at exen1-
ple la î11tâ111plare din cele două c11ltt!ri, estetica occidentală nu putea
decât să scape din vedere problema fundamentală.

199
tuturor actelor deter111l11ante, rapide, surprinzătoare, impreV1zibi-
le pentru toţi depinde de o necesitate profundă care„ pentru
privirea clarvăzătoare ce se desfăşoară peste imaginea trecutului
îr1depărtat, este supusă unei ordini superioare. Insondabilul se
poate înţelege aici ca o stare de gra~e, dacă destinul este împlini-
rea Wlei voinţe. Ce au vrut lnocen~u al VII-iea, Luther, lgnaţiu
de Loyola, Calvin, Jansen, Rousseau, Marx şi ce a rezultat din
voinţa lor în decursul istoriei occidentale ? Gra~e şi fatalitate ?
Aici, orice analiză ra~onalistă dt1ce la W1 înţeles contrar. Teoria
predestinării la Calvin şi Pascal - amândoi, mai sinceri decât
1..,uther şi Toma d' Aquino, a î11drăznit să dedl1că din dialectica
augustiniană ultir11efe consecinţe cauzale este absurditatea
necesară, la care se ajw1ge pnn cercetarea raţională a acestor
mistere. Ea descinde. din logica devenirii uni versate, care este
1
.iestin, Îk1 cea a conceptelor şi a legilor, care înseamnă cauzalita-
te, de la "o intui~e netnijlocită a \·ieţii la un sistem obiectual
111ecanic I11fricoşătoarele frământări lăunt1ice ale lui Pascal sunt
ale untti om profund interiorizat, În acelaşi timp matematician
înnăscut"ţ dar care voia totodată să subordoneze problemele
ultin1e şi cele mai acute ale spiritt1lui marilor viziuni ale unei cre-
dinţe profunde şi rigorii abstracte ale unui talent n1atematic la fel
de 111are. Forma scl1e111atică a pr·incipi11/ui cauzalităţii (o conse-
cinţă a forn1ei kantiene a activită~i intelectuale) este cea dată
ideii de destin şi, religios privind lucrurile„ de providenţă, de·
Du11mezeu. Acest /11c111 1"nsean1nă p1„edestinare, unde gra~a,
neîndoielnic ferită de orice cau7.alitate, vie şi trăită ca realitate
lăuntrică, apare ca o forţă a naturii detern1inată de legi inexora-
bile„ iar itnaginea religioasă a tmiversului se preschi111bă într-un
5tstem încremenit obscltr. Nu cun1va prin destin al lor, dar şi
al întregului wuvers puritanii englezi, în loc să cedeze în faţa
supunerii oarbe~ însufleţi~ de această con\~ngere, s-au abandonat
certitudinii entuziasmante că voinţa lor este şi voinţa lui
Dumnezeu. '

200
 •

16

Dacă vom întreprinde o interpretare mai analitică a

hazardului„ nu ne vom mai asuma riscul de a vedea în el o excep-
ţie sau o Întrerupere a lanţului cauzal al ''naturii''. Marea imagi-
ne a istoriei, ce este extra- şi supranaturală, apare peste tot unde
privirea, interiorizată şi degajată„ asupra devenitului sensibil, se
apropie de viziunea internă„ pătrunde în universul înconjurător şi
se impresionează de fenomenele originare şi nu de simplele
obiecte: astfel a fost vederea lui Dante, a lui Wolfram von
Eschenbach şi a lui Goethe la bătrâneţe, exprimată pare-se,
îr1aintea de otice, la sfârşitul celui de al doilea ''Faust''. Dacă
zăbovim în contemplarea tmiversului destinului şi al întâmplării,
poate părea un fapt fortuit că pe această mică planetă din atâtea
milioane de sisteme solare să se joace într-Wl timp anume episo-
dul "'"istoriei universale'', la fel de fortuit ca şi oamenii, stranii
creaturi anin1ale de pe suprafaţa planetei, care, într-o bună zi
oferă spectacol ul ''cunoaşterii'' în fo11ne atât de diferite la Kant,
Aristotel şi al~i: în sfârşit„ fortuit pentru că tocmai la antipozii
acestei cunoaşteri se situează legile ''eterne şi universale'' ale
naturii, care alin1entează imaginea Wlei ''naturi'' despre care
fiecare crede în sinea lui că este una şi aceeaşi pentru toţi. Fizica
îndepărtează cu îndreptă~re hazardul din imaginea sa, dar un
hazard apare pe pământ, î11tr-un moment anume din perioada lui
aluvionară, ca parte constitutivă a spiritului nostru-în genere.

Universul ha=a1·d11/ui este 11nivers11l faptelor care sunt

reale o singur·ă dată. lV'oi l'enim În fa.ţa acestora ca În fa_ţa
viiton1lz1i, cit nostL1lgie şi teamă. Ca prezent vi11, ele ne înalţă şi
11e oprin1ă totodată, iczr ca trecut ele pot fi retrăite prin con-
te111plare c11 b11c1Jrie saz1 cz1 dztrere. Universi1/ cauzelor şi al
efectelor este 1111ivers11/ care ră1nâne mereii posibil, acela dintre
ade-i1ăn1rile atemporale cuno„';cute prin analiză şi disociere .

•
201
 Ac.est univers este singurul accesibil ştiinţei, singurul
ide11tificabil prin ştiinţă. Cel care nu-l vede pe primul univer-
sul ''Divina comedie''~ spectacol pentru Dumnezeu precum
l<.ant şi cea lnai mare parte a filosofilor de sistem, nu va găsi
decât tul haos absurd al întâmplărilor în cel lllai banal sens al
cuv~ntttlui Ştiinfa istorică de laborator, separată de artă, cu
1
.
acu1nulările şi cu clasificările ei de date seci, nu este nin11c mai
1n1.ilt decât o sancfionare spirituală a bru1alei î11tâmplă1i. Numai
pri,irea care străbate înlăW1truJ metafizicii descoperă în date
.sin1bol1tri ale faptelor trăite şi ridică î11tâ1nplarea la rangt1l de
desti11. Cel care este singur w1 destin ca Napoleon --- nt1 are
nevoie de această perspectivă, pentru că între el ca eveniment şi
celelalte evenin1ente ale universului există o acordare de ritm
111etafizic care dă l101wărârilor sale siguranta untti vis.
A·ceastă perspectivă este unic\~! ele111ent grandios la
S11akespearţ în care Îrtsă n-a fost căut~1t sau i11tuit VI·eodată
verit~ b~lu! t1„agea'ia11 c1/ ii1tc.î1111Jlării. Dar toc1nai aici se află
se11suJ tllti 111 al tragediei \;c.cide11taie, carr:;. este şi i1nag1nea ideii
occide:11t~1!e. despre istorie şi cheia serrmificaţiei cu,1ântt1ll1i
"'ti111p ,, , ~~eînţeles de Kar1:. Din întâmplare, ~n ' " I·1amlet'' sitt1aţia
po1itic..ă, asasinarea regelt1i şi problema s.1ccesit111ii la tron ating
toc1·r,ai (tcest caracter: din întâ111plare Jago„ W1 golan vulgar di11
cei C<~.re se i11tâlnesc la ori('.e colţ de stradă, a . ~.zat cu precizie un
erou a cărui fiziono111ie nu avea r1in1ic di11tr-o fizionon1ie ba11ală.
Şi L~1r? Tu este 11i111ic n1ai întâtt1plător
l şi deci mai ~'natural''
- der;at i111perecherea dir1tre o demnitate in11)etială şi p~1ti111ile
fatale 111oştenite de fiicele lt1i . Nu s-a înţeles nici până astăzi că
SJ1akes1)eare ia anecdota aşa cun1 o găseşte şi o încarcă chiar
g1·ciţie t.1cesti1_ i fapt cu toată J)Onderea ur1ei necesită~ foa rte
- ---- -„ --- - - -
1. ~'Ct~ cât î111bătrânesc„ îi scria Frederic cel tvfare lui Voltaire, cu
"'
3tâ~ i1~ă co11\;itlg că Majestatea Sa Sacra lnt2n1plare, înseam11ă trei
.s ferturi din legitatea acestui ttni\1ers 111izerabil.>, Acesta este sentin1e11-
tul necesar al unui at1tentic ra!io11alist.

202
 • -

adanci în nici o parte mai 11obilă decât în tragediile ro111a11e.

Acest lucru se întâmplă pentru că "~oinţa de c1111oaştere s-a pier-
lit1t it1 disperate încercăn de a introduce aici o cauz.alitate n1ora-
lă ltr1 ,„de ce', „ o înlănţt1ire a 'greşel1i'' şi a '~mântu1r1i'' Acest
4

lucru tllt este nici just~ nici fals pentn1 că jt1st şi fals relevă u11
t1n1 vers-11atură şi sen1nifică o critică a ca11zalităţii ci este
superficial, dar 111ai ales contrar purelor anecdote adevărate pe
care autorul le-a trăit . Cel care sesizeaz.ă această experienţă este
singurul capabil să admire· s1n1plicitatea grandioasă a începuturi-
lor lt1i Lear şi Macbeth. Hebbel ne dernonstrează contrariul„ dis-
trugând profunzimile intâmplării printr-W1 siste111 cauză-efect.
Caracterul forţat şi sistematic al acestor personaje, pe care
fiecare îl simte dar nu şi-l poate explica, rezidă în co11tradicţia
dintre schema cauzală a conflictelor psihice şi sentin1entul uni-
versului istoric, care se supwie unei logici complet difente. Aces-
te perso11aje nu trăiesc, ele demonstreccă ceva prin prezenţa lor.
Se sin1te P!ezenţa unei mari i11teligenţe, r1u aceea a unei existenţe
profunde. Intân1plarea a fost substituită cti o ''prob emă''.
Tocmai această specie <>ccidentală a întâmplării este
total străi11ă sent1r11entu1ui despre univers al anticului, deci ş1
teatrului antic. Antigona nu avea mei o trăsătură întâmplătoare
care să conteze în destinul ei . Ceea cei se întâmpla regelui Oedip
-în opoziţie cu destinul regelui Lear i s-ar fi putut întâmpla
oncărui orn. Astfel era destint1l a11tic, ja/11111 ''w1iversal ur11a11 '),
relativ la un '"'corp'' în general~ care nu depindea în rrici un fel de
un ele111ent perso11al întâ1nplător.
Istoria co111ună '> în inăsura în care ea se rătăceşte în acu-
111ularea de date~ nt1 va depăşi ruciodată întâ1nplarea banală. Ea
este destinul autorilor f~J (;are rămâne sufleteşte n1ai n1ult sau
"'
tnai pu~r1 situat la n1 \l·e!ul 11;u!~11ii. ln oc11·i lor flt1xt1rile natt1rii
si istoriei îngl1eaţă î11 unih\te Vlilgară, iar vulgarul nt1 cunoaşte
nimic mai de i1eînţeles decât ~"ntârrtplarea'', decât ''Maiestatea Sa
Hazardul' El e5te cauZÂiul de li ipă parava11, acel 1·11t i11că de-
1
•

n1onstrat, ce substituie logi~1 secretă a istoriei, îndepănârid intui-

203
 •

~a. Imaginea anecdotică exterioară a istoriei, arenă a tuturor

campionilor la cauzalitate ştiinţifică şi a tuturor romancierilor şi
a dramaturgilor de factură vulgară iată corespondentul ei
absolut. Câte războaie s-au dus pentru că un curtean gelos voia
să-l despartă pe un genere.al de so~a lui ! Câte bătălii câştigate
sau pierdute pentru că a avut loc W1 incident ridicol ' Uitaţi-vă
cum era tratată în secolul al XVlli-lea istoria Romei şi cum este
tratată, până şi azi, istoria Chinei ! Gândiţi-vă la mişcarea de
evantai a beiului din Alger şi la alte chinezării asemănătoare care
i11undă scena istoriei cu motive de operetă. Moartea lui Gustav
Adolf şi a lui Alexandn1 este expozi~unea unei drame scrise de
un dran1aturg slab. Hannibal apare surprinzător, ca un simplu
i11te1111ezzo, în istoria antică. ''Trecerea'' lui Napoleon 11u este
deloc 1ne1odramatică. Acela care caută într-o înlănţuire cauzală
oarecare de evenimente izolate şi indiscutabile fo1111a inten1ă a
istoriei 11u va găsi niciodată, dacă este sit1cer cu sine, decât o
cotnedie burlească şi u11 nor1sei1s. Aş vi·ea să cred că scena de
dans greu Sl:si.zabilă Îr\ care SI1akespeare prezintă 1lişte triu111viri
beţi, î·r1 ''.i\..11torliu şi Cleopat·ra'' una di1l ceie mai pt1ter11icc
tira111e ale O{Jerei lui atât dt. . profunde -- este o caricaturizare a
4
'prag,i11atisr11ului'' istoriei, făcută de cel tnai n1are a11tor t1·agic
de i.~to1 ie rlin toate tin1purile. Acest ''pragn1atis1n „, a do1ninat
dintotdealUla ''universul',. El a dat micilor a111biţioşi curajul şi
r1ădejdea că ei joacă aici un rol. Rousseau şi Marx c1·edeau că
dac[ aruncat1 o privire ast1pra e11/11i şi a stn1cturii lui raţionaliste
1)utea\1 scl1imba ''cursL11 i~toriei universale'' printr·o teorie. Chiar
şi explicarea socială sau economică a evenirnentelor politice,
culn1e ati11să de cercetarea istorică şi suspectată n1ereu de fw1da-
mt;r1u11·e cauzală din cauza an1prentei ei biologice, este încă ins\1-
fi ciei1tă, superficială şi vulgară.
"'
In momentele critice, Napoleon dovedea w1 sentiment
puternic al logicii profw1de a devenirii w1iv·ersale. Atw1ci i11tilla
îr1 ce n1ăst1ră era el îr•..;uşi un destin şi în ce măsură el avea un
destin. ''Mă sin1t co11dt1s către un scop pe care nu-1 cwiosc, ~'

204
spunea el la î11ceputul ca111paniei di11 R.tisia. ··oe ir1dată ~e-1 \ '(>J
ati11ge" de îr1clată ce nu voi i11ai fi 11ecesar, va ajt1r1gc., tu1 ato111 c''
să 111ă st1·ivească. Dar„ }Jână atunci , toată puterea 0~1111eni l or 11t1
a putefl să-111i facă ni111ic. „, Acesta llll era de/o(· t111 gând prag··
\1

?11atic. 111 acele 1110111er1te„ el i11tuia cât de pt1ţin are 11evoie logica
destinului de ur: ir1ciivid determi11at, de lll1 on1 sau de o situaţie. El
însuşi, ca pers.oa1~1ă n13t"tlntă, putea să cadă î11 t)f\tă!ta de la
Nlarengo. Cee~, ce el 1i1!J·e1n;-1c1 s-ar 'f) realizat. atw1ci 111 1.1Jf ă for111ă
O 1nelod~e, î11 ii~âinile u11ui n1are 11 „ t1z1c1,~11 ,
este !J<.lsil)ilă de 11iji de
variaţiiJ11i -- ea se poate integr31 n1oclifica pe11trt1 llll si111plt1
a•1tiitoril1, fără a strferi ît1 ese1J~ă, într-t111 ser1s tc>tal diferit, s „a
111ai 111ică scJ 1i1nbare. E}){)Ca ele ttn.ifif:art~ 11aţionaJă a Ger~1 1arnei s-
a 'i11ffiptu~t p1-it1 persoana luj f)is111arck„ ir-tr a.ceea a răzl)O<lielor (ie
indepe.t1c1enţă f)Iirt e '~113111ei1te ele lu" 1gă durată, aproape a11c,11i111e.
Cele două tei11e_ j.Jer·tnt a voi „>! c~~ rnuzi~-:-ier1i1 , puteau i e".:ecutate
şi <1ittt.:]. B·s111ark fJUtea fit 1ai de·vre1t1e îruă11,1rat„ i~tr l1~~t.1lia de Ja
l.. cipzig ptJten fi t)ier(;aută. Şi11J.~ răzb<)aif~~()f dif i 18{~4-, l 8t56 şi
t s·70 se p11tea C{)nC,.t'f;;t~~! IJi·i1l Î~lpte, · 'r11udtt!ci1ţii. \ ciitJl Ol l1atice,
re\·oluti()f'are
, S!\tl e<:(11101nicc. Acr!(JStti ;'/1 ./Jl"fidc: <:ai·acle1·11l1li
~

eseriţiaf,11e11te „fi=io11(.111;c lll jsto1„iei occider:tt1ie, ce 1111p11t1t.: fţ.1t1·-

o 111a.i1ii?J"ll, ca sc1 s io1t1ie11 t rs~fe!, l1<>tă1"<'ito1· contrt.rp1111!-:lit;ă, 1r1
(JjJv=iţie. dt- JJilcl1.?. c11 ~~tf itti ist<11·iei i11rli~"11e, lti lol·~;/ i1atărcît,
r1işte r:rcce11le l 1 l;51li'Ol1~5f!, rliŞte 1·ă=bc;aje ~Cili 11işte jJet'„\'t.)fll?fită{i
p 2;.te1·t1ice.Bis11·;arclc î11s fŞi dă tîe i11ţeles '!rt 111en1oiiile salt~ că o
t t1ire se p· itea reari za în p1·imă 1./ara lui j 848 pe o a.· e n1ai î11tinsă
decat î11 i 870, şi că ntimai politica regel ti Pi-usici, .(11ai exact
preferinţele Jui, 11u au tăcut-o posibilă. Tot du1Jă părerer1 lt1i
Bis1narc.k această unire ar fi -fost o ]Jalil1ă executie ~1 „'frazei ·'care
ar fi făcut r1ecesară o oarecare (:<Jd'-1 (''da capo e poi la coda'').
Dar set1sul epocii't ten1a, 11u a fost schin1b2t„ pri11 11ici o prefacere
reală. Goetl1e 1:.utea't probabil" să tnoară de tâ11ăr, dar nt1 şi
''ideea'' luj: ''Faust'" şi ''Tasso'" n-ar nt''Î fi fost scrise„ c1rtr ele ar 1i
"'existat'' tottişi, fără !:0n·1.1ă poetică co11cretă, î11tr-un sens fi)art.e
misterios.

205
 Din întârr1plare, istoria umanită~i evoluate s-a împlinit
sub fo1111a n1arilor culturi şi tot din întâmplare, între acestea, una
s-a trezit în Europa occidentală către anul 1000. Dar, pl~nd de
la această dată, ea a unnat ''legea după care a început''. In fieca-
re epocă există un număr de posibilităţi surpiniătoare şi impre-
vizibile de realizare în evenimente specifice şi fiecare epocă este
necesară din pricina writăţii vie~i. Că fiecare forină internă a
un.ei epoci este propriu zis aceea şi numai aceea, excluzâ11d-o pe
oricare alta, iată_, acesta este destinul ei . Evolu~a măreaţă sau
jalnică, fericită sat1 nefericită, p·oate fi modificată de întâmplări
noi, dar acestea sunt incapabile s-o înlocuiască. Un fapt ire-
vocabil 11u este nu1nai un caz particular, ci şi un tip particular -
în istoria uni versului, tipul de ''sistem solar'' cu planetele ce-1
co11stitt1ie: în istotia planetei noastre tipul ''fiinţă vie'' cu tine-
reţea, bătrâneţea, durata de viaţă şi înmulţirea ei; în istoria fiin-
ţelor vii, tipul ''fiinţă umană'', iar în etapa de ''istorie univer-
sală'', tipul marii culturi originale . „t\ceste cultt1ri sunt, în esenţă,
1

înn1dite cu plantele: ele sunt" legate, pe toată durata vieţii, de

păn1ântul din care au crescut. In sfârşit, este tipică modalitatea în
care oamenii unei culturi concep şi trăiesc destinul, 01icare ar fi
î11ţelesuJ particular pe care fiecare din ei îl dă in1aginii acestui
destin. Tot ce se spune în legătură cu acest destin nu este ''ade-
vărat'', ci lăuntric necesar pentru cultt1ra şi pei1tru perioada res-
pectivă, dar asta nu-i convinge pe unii oan1eni pentru că este un
adevăr, ci pentru că -şi ei aparţi11 aceleiaşi epoci.
Sufletul euclidian antic r1u putea fiinţa în prim planuri ce
nu se actualizati în el decât st1b fo1111a sti/ul1li antic determinat
de hazard. Dacă despre spi1itul occ1denta1 se poate spune că
hazardul este tm destin !11Îcşorat, în schimb se admite să vedem
în desti11t1l a11tic un hazard an1plificat în propor~i fabuloase. lată
ce înseamnă Ananke, Hei1na1111ene, Fatum. Deoarece 11u trăia cu

1. Metoda co111parativă din această carte se bazează pe faptul că un

1nă11t1nclti întreg de astfel de ct1lturi se află î11 faţa ochilor noştri .

206
adevărat istoria spiritul antic nu trăia nici sentimentul unei logici
a destinului. Nu trebuie să 11e lăsăm induşi în eroare de cuvinte.
Zeiţa cea mai cunoscută a antichităţii elenice era Tyche pe care
nin1ci1i nt1 ştia să o deosebească într-un fel de Ananl(e. Pentru
noi însă, ha.zardul şi destinul au întreaga greutate a tmei
antite=e~ a solt1ţiei de care totul depinde în străfw}durile su-
fletului. Istoria noastră este w1a a n1arilor înlănţuiri. ln îr1treaga
ei realitate, istoria antică şi nu numai în i1naginea pe care o
regăsitn la istoricii ei, precu111.... Herodot, este una a a11ecdoticii,
adică a unor i11divizi plastici. ln întregul său înţeles, a11ecdotica
este stilt1l fiinţei antice în general şi al oncăruj fltix vital în
special. Partea sa1sibilă şi tangibilă a evenimentelor se conden-
seaz.ă astfel în haza1·d antiistoric, dert1onic, absitrd. Ptin acesta
"
logica istoriei este negată şi sfidată. Intreaga fabula~e a trage-
diilor i1r~portar1te din a11tichitate se epuizează în întâinplări care
iat1 în fle ·5dere sensul t.u1i v·ers11lui . Sensul cuvântt1ll1i E1 ~tapµcv11
nu se fJOate Îtîte1ege decât altfel îri opozi~e cu lo,_gica l1a=a1Ad1tl11i
shakes1)c;ia11. lncă t) dată : nenorocirt;a ('ei se întâr11rJtă llti Oedip
vine îr~ îr1~rcgi1ne din a.iară ! r1i111i<: 11u o deter111iraă şi nu o
condi ~011ează lău11tric şi fiecare 0111, fără excepţie po~te fi lovit î11
ficest fel. Aceasta este for1na 111ihill1i antic. Alături trebuie
văzută 11ecesitatea foarte adâncă înten1eiată într-o fiinţă întreagă
şi ~1e raportu1ile ei cu timptil î11 destinul lui Othello, 0011 Qt1ijotte
şi Wertl1er l\şa ct1n1 s-a spus deja, aceasta este diferenţa îr1tre
tragedia de situa~e şi tragedia de caracter. Antiteza aceasta se
repetă chiar în ist_ orie. Fiec.are epocă occidentală are nişte carac-
teristici, ·fiecare epocă antică nu reprezintă decât o situape. Viata
lui Goethe avea o logică a destinului, cea a ltri Cezar llll hazard
mitic. Shakespeare a i111plicat a1ci n1ai întâi logica. Nal?oleon
este w1 caracter tragic, Alcibiade cade în situa~i tragice. lti. for-
rna în care; de la gotic la baroc, astrologia a dominat sentin1entul
cosn1ic chiar la cei ce o negat1, ea a vrut să ia în stăpânire
Întregz1/ curs al vieţii viitoare. Horoscopul faustic, între care cel
al lui Kepler pe11tn1 Wallenstei!1 constitt1ie eJ{e1nplul cel n1ai

207
r

ctuH ~· ,· lit . pre:~st1J)Lttie l~ fii11ţa totală

dez 1oltarea unei direc~i Lu11-
1

t „1 11; ş1 CLI scris co1nplet Oracoltil ar1tic, ce se referă 111eret1 la

(:c1:::111"1 111divid11a/t; „ este s11nbolul hazardului con1plet lipsit de
se11s. s1111bolt1I n1on1ent11ltfi: el adtnite şi incoerenţa în curgerea
! 1111 \'erstJl ui ptmct1 to11n. 111 istoria scrisă sau trăită în Atena,
(ttVIntele oracolelor îşi găseau perfect locul. Niciodată r1u a avut
~)~l re grecu) conştiir1ţa u11ei e\Jo/z1ţii isto1"ice orientată către un
)„.<)ll oa1ccare ') Fără aceas~1 co11ştiinţă an1 putea reflecta vreoda-
tă ~1supra istoriei „ an1 putea face istorie ? Dacă vom compara, în
pe1~1oadele corespondente„ destintil Atenei lui Themistocle şi al
Fra11ţe, iui Ludcvit: <11 XIV-iea, vom afla că stilul sentimentului
1stortc ş1 stilul real1tăpi sw1i aceleaşi de fiecare dată . Aici un
111axin1 de logic, acolo un n1axi111 de ilogic.
Acum se poate înţelege sensul ultim al acestui fapt
s.e1nnificativ Istoria este realizarea unui spirit şi acelaşi stil domi-
11ă istoria care se face ca şi istoria care se contemplă. Matema-
tica antică exclude simbolul spaţiului irtfinit, deci şi istoria antică
face la fel . Nt1 degeaba scena fiinţei antice este cea n1ai mică din-
tre toate polisul izolat. Acestt1ia îi lipsesc orizontul şi perspecti-
\"~le --- în ciuda episodului expe.cJ1~ei lui Alexandru Macedon -
aşa cun1 se î11tân1pla Clt podit1111ul actorilor din Attica, ce avea un
zid postenor ca să închidă scena. Face~ o compara~e cu efectele
cu bătaie lungă ale diplon1a~e1 de cabinet şi ale capitalului din
n ccident. La fe1 CL1n1 grecii şi ro111anii 11u cunoşteau şi nu recu-
11o~tr.at1 ir1 lt1111ea lor ca reale decât prim planurile din natură,
negâ11ci cornplet astrologia caldeeană, tot astfel ei t1u aveau decât
zei do111est1ci, citaditli sat1 rustici, dar 11.ici Wl zeu celest , şi tot
1

astfel pictura lor se li111ita nL1mai la prim planuri. Niciodată

<·ori11tt1J, Atena sau Sykion n-au fost martore la apariţia unui
t "1 _·), .a; ":arc În plastică să aibă un ori1"°nt mărginit de mun~„ de
nori î11 1n1şcare, de oraşe îndepărtate. Pe toate vasele pictate nu se
...- - -·-·-------
I . rleltos nu este decât o figt1ră de stil. El i1u avea 11ici t111 te111plu, nici
o st~11t1ie~ t1ici tJtl c•alt. Selena nt1 ~-:·1ai era nici ea o zeiţă a Lunii.

208
întâl11esc decât figuri individualizate în n1od et1cl ici1 Jr1 pe11tn1
satisfac~a artistică a si11elui a11tic. 011et.. 61 upare de f1011toane
este o construc~e în serie, niciodată în contrapunct. La fi~I şi în
viaţă, 11u se trăia decât în planul apropiat. Destin constitt11;i ceea
ce îl lovea pe om pe neaşteptate şi 11u 'cursul vieţii''. Al~t · 1r1 de
4

frescele lui Polygnot şi de geometria din academia plator11ciană,

în acelaşi fel a fost creată şi tragedia destintilui, după prostul
gust al ''Logodnicei din Messina''. Nonsensul perfect al oarbei
fatalităţi, încarnat, de pildă„ în blestemul Atrizilor, descoperă su-
fletului aistoric al antichităţii sensul propriului univers.

17

Ne vor pt!t~ lămuri câteva exemple riscante, dar al

căror înţeles nu mai comportă dubii. Să presupunem că Cristofor
Columb ar fi fost susţinut de Franţa şi nu de Spania. De altfel,
faptul era, într-o anume vreme, destul de probabil. Stăpân al
Americii, Francisc I ar fi primit atunci coroana împărătească în
locul lui Carol Quintul. Prima perioadă a barocului, de la Sacco
di Roma până la pacea de la Westfalia, care era W1 secol spaniol
în religie, gândi re, artă, politică, moravuri el a fost întrutotul
co11di pa şi baza secol ului I ui Llldovi c al X IV -1 ea a căpătat
fo1111ă la Paris şi nu la Madrid. In locul regelui Filip, al ducelui
de AJba, al lui Cervantes, Calderon de la Barca, Velasquez,
astăzi rostim numele W1or mari fra11cezi care atunci n-au fost
scoase în evidenţă: astfel acun1 trebuie neîndoielnic să vorbim de
lt1cruri ce au fost in1posibit de sesizat. Stilul ecleziastic, fixat
definitiv odinioară de spar1iolul lganţiu de Loyola, al cărui spirit
a dominat conciliul di11 Trento, stilL1l politic, definit pe atunci de
arta militară spaniolă, de diplomaţia secretă a cardinalilor spani-
oli şi de spiritul Escorialulu.i până la Congresu) de la Viena şi
chiar după aceea, în liniile esen~ale arhitectura barocă şi marea
pictură până după Bismark., ceren1onialul şi societatea aristro-
cratică din metroţJole ar fi fost reprezentate de alte minţi strălu-

209
cite din râ11dul nobilimii şi al clerului, de alte războaie decât cele
C:llc~ ltti Filip al Il-lea, de alt arllitect decât Vignola şi de altă
"'
curte. l11târnplarea a ales influenţa spanio1ilor pe11tru perioada
Occidei1tult1i târzit1~ logica internă a epocii ce t1"eb11ie să se
in1plinească prin n1area Revolu~e Francez.ă sau tITT evetlin1er1t
"""" ..,, ._, . ...,
asemanator a ra111as intactă.
Revoluţia Fr·anceză putea fi reprezentată de rn1 eveni-
111er1t 711 altă fon11ă şi alt loc, de pildă în Anglia sau Ge1111a1l1a.
''Ideea'' ci, aşa cut11 \'Om vedea mai târziu, adică trecerea de la
cultu1·ă la civilizaţie, triu111ful al metropolei asupra zo11eJor rurale
organice„ de act1tn i!1colo devenite ''1Jrovir1cie'' îtt sens spiritt1al,
era 11ecesară la a.ceea dată . Evenimet1tul respecti\l se poate de-
semna în sens clasic, cu r1u1nele de epocă, dai· azi se confUI1dă cu
cel de perioadă. U11 evenin1er1t face epocă atunci câ11d n1archează
o cotitl1ră 11ecesară 1 o tun1ură a destinL1lui în cursul tinei culturi.
E\ er1imc11tul, fortt1it 111 si11e, ce constituie o in1ag!<1e cristalizată a
1

Sllf.Jf~\teţei istoiiei ])\1te3 să reprezi11te priri alte îrttâ1nplări co-

re.:>1Jo11de11te faptul că eţJot..~<l este 11eces:.lră şi predeten·11it1ată.
Problenia de a şti tll1că w1 eveilln1ent ia 11t1111ele w1ei epoci s<iu al
trr1t1i ră~tin1p mai 111ic îr1 rapoit cu o cultură şi îr1 c~1rsul acesteia
este legată, cum se va vedea, de ideea de desti11 şi de întân1pla-
re şi , totodată ca o co11secir1ţă, de de<>sebi rea dir1tre tragedia
''epoqt1a1e', di11 Occidei1t şi tragedia episociică din arlticl1itate.
Pe lângă acestea se pot distinge epoci ano11i111e şi epoci
per:-,yo11ale confot 111 tipului lor fizionotr~ic din in1aginea istoriei.
Intâ111plărilor de p1i1n rang le aparţi11 1na1i!e perso11alită~ şi forţa
plastică a desti11ul tsi personal, care încorporea.ză î11 forn1a proprie
desti11·ui a 111ii de persoane, de popoare sa tl de peri oade întregi.
Ceea ce deosebeşte însă pe n1agnaţii indust1iei şi pe fiii ha~
zardtilui fără măreţie i11terioară ca Danton şi Robespierre --
de eroii din istorie, est~ faptul că destint1l lor personal nu are de-
c.ât tr·ăsătttri generale. In pofida numelui sonor, tipu1 care don1ina
epoca nu era unul di11tre ''iacobini'', ci to~ ''iacobi11ii ''. De aceea
f)rima 1)arte a epocii, Revoluţia, a fost ~1bs0Jut ai1onin1ă, în tin1p

21 0
 ce a doua" cea napoleoneană" a fost personală în cel
A.
111a1 î11alt
grad. ln câ~va ani, forţa extraordinară a acestor fenomene a
l111plinit ceea ce epoca antică corespo11dentă (386-32.2)„ vagă şi
nesigură " ar fi trebuit să realizeze în tin1pul tmor decenii întregi
de tulburări subterane. Este esen~al pei1tru ca toate culturile să
aibă " în fiecare din etapele lor de dezvoltare, la început aceeaşi
posibilitate şi să realizeze apoi necesitatea fie sub chipul tinei
111ari personalită~ (Alexandru, Diocle~an, Mohamed, Luther,
Napoleon), fie al unui eveniment aproape nen1en~onat, cu o for-
mă internă senmificativă (războaiele peloponeziac, de treizeci de
ani, de succesilllle la tronul Spaniei), ori chiar al unei perioade
obscure şi nedefinite (perioada diadohilor, a hicsoşilor, a inter-
regnului ge11nan). Aceasta este deja o problemă de stil a istoriei
- deci de stilul tragic adică să ştim ce formă are pentnt srne
p1·obabili tatea.
Rămâne încă în seama unui poet destul de important al
viitorului înţelegerea şi redarea tragicului din viaţa lui Napoleon,
ca re este chiar faptul că el a cărui fiinţă s-a trezit I uptând
îtnpotriva politicii engleze, cea mai demnă reprezentantă a spi-
, ritu1t1i inst1lar a provocat chiar prin această luptă victoria
spiritului englez asupra celt1i co11tinental, în vren1ea aceea destul
de puternic, prin ideea de 'I.eliberare a popoarelor'', pentn1 a-l
birui şi a-1 tri1nite să 111oară pe i11sula Sfânta Elena. Nu el a tost
înte111eietorul concep~ei expa11sioniste. Aceasta a fost o descen-
de11tă a puritanis111ului din anturajul lui Cromwell, care a adus pe
1
lun1e i111periul colonial englez : la fel ) începând cu acea zi de la
Val1ny, înţeleasă nt1111ai de Goethe, aşa cum o arată celebru) lui
Cltvânt din seara bătăliei, ea se datorează mintilor , educate în
spirit englez, ca Rousseau şi 1\1irabeat1, ca şi tendinţelor arn1ata
revolu~onare ce era 111â11ată de idei filosofice pur engleze. Nu

1. Amintesc vorbele lui Ca11ning la începutul secolului al XIX-iea:

"'Atnerica de Sud liberă şi, dacă este cu putinţă~ engleză !'" Niciodată
i11st i11ctul de expa11sit111e nt1 a ~JlltlS sâ se exprin1e cu atâta claritate.

21 J
Napoleo11 a fost cel care a adus aceste iclei ~ îr1să ele l-au forn1at şi
câ11d s-a urcat pe tro11 a trebuit să se confon11eze lor~ în ciuda
singurei puteri , A.nglia„ care le do1·ea tot atât de mult. l111perit1I
lui este o operă de sânge francez, dar în stil englez. Gra~e mai
,1Jes Jl1i l.ocl<e, Shc1ftesbury„ Clarke~ Benthan1, teoria ''civilizaţiei
et1tope11e''„ a eien1s1nult1i occidental, a apărut şi a ajlmŞ apoi la
Paris prin inter1nedi ttl ltti Bay·le, Voltaire, Rousseat1. In 11u111e-
le af·estei .Anglii a })ar1a111cntarisn1ului„ a 111oralei ·111 afaceri şi
:-1 j11111aJisr1-it1lt1i, s-at1 ţ:}urtat bătăliile de la J\.·1arengo, Valrr1y_,
Sn1()1e11sk şi Leipzig, iar spi1itt~1 e11gJez a trit1tnfat JJe toate aceste
câ1npt11i de luptă asttJ)fa cultur~i franceze tiin Occider1t . Pri1nt.1l 1
consttl 11t1 urmăre<t nicid~~c1J 111 scopul de a a11exa Europa occi-
der1ta1 ăla Franta: „ el \~ ..:;1·~.-;·1 î:1t.'1~ .~ie t,)ate -·-1at5 ideea lt1i ;\te~xan-
drtl, aflaL~ la ÎnCeJ)lltt&! c„. ~cărei {:~vilizc!i1 ~-- să substituie iin-
~~eri11l colorilai ,englez Cil u11ul frar1ce;~ şi să ()ft;re î11 ac~est fel
supre111a~ei polit1co-~;.1iJl1 :~re ·, 1 ;:11cez~~ t.tn ft111d2~r11ent cu greu
:1t<1cal,it în Cl1lt1Jr;1 Occi<ie!ltl1llJi Al· fj f.0st. iJrt~(,:iur1 i1npcri11l llJi
....-. 1-.. IA ,„ ,, ' ' „ , .., .:J f ,, • ..,
\..... ).(0, .....Ju1nttl.s, li1<1~~ .~C.:..~\\.,Jţr ,1 , J ,,p~Ulr..,(~ \/'J11~.tLl~ ae a"..f„~:tSta liala
f'i • •„ { :i, 1 ~ •_!, „... ""' ·
y• .:..l ~ ,, 1 ,.-~,..,. no...., '"'1 l-.'4 ~,., ... .11 1

(~0 l? Paris, Î!1 pc>fia~ţ !~ii (' ·1lt1~11b şi Fi'ip at lf··len )i }~g,111i7"'3l
. . .+„„„. . d
•1i :s ~
1 ~·~~·
~ .
~„.._,,....~
,.
·1 r Ir;,· . .-, ~
11 ,.- . ,''"": t'.!J. ~. - r
lti!,t.,l 1 Şl C(c1E';.~ { \; 21-...t„.t! !iJ,.;(I ._) l1ll .;.'.{e il!sll I. ~CS1. l. 3\<.,~;i~,..I t~C ~1
1 -., r ...,.

clt:;ric~1l„, ci ecot1orJ1·c si' !n tlila~ P(~2te că -ace2\sta era ~t1le11tia

"
cîest~ntllt1i 1)ri~11nisiL~J1e~4 r.~4i i\'ai}ule0n. {.)1r j)ftl1 f!'lc.-:a (\e la Paris
(l 76~1) l:l1estit1nea a !(.lst d\:;l.3 1 r:3J1ş<1tă 1..'ti11rra Ftat1ţf~i~ ~1ie (:ărei
ÎJ!lf:~ ~5c {Jroiec.te ati eŞl!r-lt de fie,c<l Ie ,j~rt~:i irl faţa t!11or ir~tâ.111i1tări
1r)sie.r1ifiar1te.
...., Ea a est1at
, intfti li\ Sai11t-Jt::ar~ d'.~cr(-! in f..1ta
„ rezis-
tc~nţci t111ei t11âirli de art·!leji.~ti dcbc\rcaţi i~J vre111e di11 }\11glia.

· --·- - - - - - - - - - -
1„ t-:t1lt11r~ O{~cidentală matt1ră a fost absolut f1·ru1ceză şi a apărttt în
tin11,11l lllÎ Ludovic al X~
\/-lea. \ 1e11itld di11 l11area cultltră spa1tio1ă~
d~ r . î11ce~1ât1d cu do1~1ni;J lui l„tiu\; ·'C al X\!'-lea~ parctil eng1ezesc l-a
ît1vi11s pe cei fran(~e1.„ sez1tir11er~tt1! , spirittif., rilOda şi n1a.nierele di11
S<)cietatea Londrei-- pe cele de la \lersailles: Hogartlt pe \Vattea11:
i11ob1iierul stil C!1ippe11dale şi po11el~l.r1ul WedgY.·ood pe cele de stil
Boulle şi Sevres.

212
...

Apoi, după pacea de la Amiens, în timpul când ea avea în pose-

si w1e toată valea fluviului Mississippi până la Marile Lacuri şi
lega rela~i cu Tippo Sahib, care apăra atunci Indiile Orien-
tale împotriva englezilor, o manevră greşită a amiralului ei a
obligat-o să îr1tren1pă o acţiune pregătită cu grijă~ în fine, dorind
să încerce o nouă debarcare în Orient, după ce franţuzise Adriati-
ca prin ocuparea Dal111aţiei, a insulelor Corfu şi a întregii Italii şi
negociase cu şaht1I Persiei o ac~une împotriva Indiei, î11 faţa
capriciilor î1npăratului Alexandru, care't fără dubii, ar fi protejat
uneori, iar atunci ar fi asigurat cu sor~ de izbfu1dă un marş
asupra Indiei. Nun1ai după eşecul tuturor variantelor extraeuro-
pene a ales Napoleon, ca z1/tin10 1·atio, lupta cor1tra A.t1gliei şi
cucerirea Gen11aniei şi a Spaniei care erau chiar ţările unde ideile
lz1i revolu~onare de sorginte engleză se ptiteau întoarce în1potriva
lui ? Aicj s-a tăcut pasul care îi va face indezirabilă prezenfa . 1

Ţine de hazardul istoriei dacă sisten1ul coloni-"1ti i lumii,

precorrizat cândva de Spania, are azi o amprentă engleză sau
franceză şi dacă ""Statele Unite ale Europei'', corespu11zâ11d cu
i111periul diadot1ilor, iar în viitor cu Imperiul Ro111a11, se vor fi
realizat prin el ca 111onarhie militară ron1anică cu baze democra-
tice, sau se vor realiza Îtl secolul XXI, printr-w1 otn de afaceri
atotputernic, ca un organisn1 economic. Succesele lui Napole.on
au un revers care ascu11de de fiecare dată o victorie engleză a
civiliz.aţiei asupra culturii; in1periul şi căderea lui, ''1narea naţiu­
ne''~ emanciparea vremelnică a Italiei~ care în 1796 ca şi în 1859,
a schimbat doar costumaţia politică a Wlui popor de multă vreme
insigni:fia11t: distrugerea imperiului gern1an, o epavă a goticului,
sunt feno1nene de suprafaţă în spatele ~rora se află n1area logi-
că, adevărată dar invizibilă, a 1st·oriei. In spiritul acestei logici,

1. Reforma militară a lui Scharnhorst este o inostră de ''întoarcere la

natură',, în se11sul afirn1at de Rousseau şi de Revoluţia fra11cez.ă~ în
contra arn1atelor regulate pe care le înregistraseră războaiele di11asti- ••

ce din tin1pul lui Frederic cel Mare.

213

•
Occidet1tul a îndeplirtit atunci, pri11 civilizaţia engleză, prăbuşirea
culturii care ajunsese, în fo1111ă franceză, la desăvârşi1-e, în timpul
''Vechit1lui Regim''. Luând ca simboluri ale cotiturilor istorice
''contemporane'' căderea Bastiliei, Valmy, Austerlitz, Waterloo
şi ascensiunea Prusiei, vedem că ele corespWld î11 antichitate
bătăliilor de la Cheroneea şi Gaugamelai expediţiei împotriva
Indiei şi victoriei romane de la Sentium. Inţelegem astfel că în
războaiele şi catastrofele politice materia de bază a cercetării
noastre istorice, esenţialul unei lupte, nu este victoria, aşa cum
nici scopul Wlei revoluţii 11u este pacea.

18

Cel care a asimilat substanţa acestor idei va î11ţelege

într-o ,..oarecare măsură fo1111a încremenită a principit.tlui cauzali-
tă ţii. In pritnul rând, acesta este caracteristic stadiilor târzii ale
diferitelor culturi care, fatale într-o cercetare veritabilă a istoriei,
exercită asupra imagi11ii ei universale o acţiWle cu atât mai tira-
nică. Kant a definit foarte prudent cauzalitatea ca o forn1ă 11ece-
sară a cunoaşterii . N-ar trebui să insistăm prea mult asupra a
ceea ce el înţelegea prin studiul raţional al universului înconju-
rător prin excelenţă uman. S-a înţeles uşor tei rnenul de nece-
sitate, dar a fost uitat faptul că el îşi restrângea noţitmea la un
domenit1 particular al cunoaşterii, exclu~nd tocmai experienţa
istorică vie prin intuiţie şi sentiment. Cut1oaşterea oameni!or şi
cunoaşterea ştiinţifică nu se pot deloc compara între ele. In tot
secolul XlX s-au făcttt însă eforturi să se şteargă linia (ie
demarcaţie dintre natură şi istorie în folosul celei dintâi. Cu cât
se gândea n1ai tnult cu metodele istoricului, cu atât se uita că nu
gandirea este aici mţza. Aplicând zilnic viului schema încremeni-
tă a raportului spa~al şi atemporal cauză-efect, au fost ti·ansfera-
te in imaginea panoramică sensibilă a istoriei liniile definitorii ale
~ 111aginii naturii fizice. Nici unul dintre spiritele târzii, citadjne,
constrânse Ja tiparele gât1dirii cauuile, 11u a sin1~t condiţia absur-

214
 -

dă a ur1ei ştiinţe care, din cauza tme1 11eî11ţelegeri

metodice, încer-
ca să surprindă devenirea organică în mecanismul devenirii. Ori
ziua 11u este o cauză a nopţii„ aşa cun1 tinereţea nu este o cauză a
bătrâneţii, sa·u floarea o cauză a fructului. Tot ceea ce surpnn-
dem prin spirit are o cau=ă,
tot ceea ce înţelegem cu certitudine
interioară ca organis111 are un trecut. Cauza 1narchează ''ca=11r·
pretutindeni posibil~ forma interioară a acesteia este constantă.
oricare ar fi momentul, numărul şi, în general, posibilităfile de
tnani·fcstare. Trect1tt1! marchează evenin1entul care s-a întân1plat
o dată şi este iretJetabil. După cum vom aborda o por~une a
w1ive1·sului î11conjurător cu ocl1j de critic conştient sau de
fizionomist fără voie, aşa 11e vom CAtrage ideile dintr-o experienţă
tehnică sau o experienţă de viaţă~ prin urn1are, scopul nostru va
deveni o cauză ate1npora1ă situată în spaţiu sau o direc~e ce vine
de iei i către azi şi c.ătre n1âine.
Sp:ritt1l tnetropoJt~i nu VTea incă să procedeze ca atar,e
"'
l~conjt1rat de o teh11ică n1eca1Lică i1.ventată chiar de el, sn1ui-
gandu-i nat1J1·ii cel 1nai perict:ilos secret le11ea --- el ·vre<1 !la
cucerească şi istoria p1in tehr1ică, în teorie şi în practică. JJrile_j11l
favorabil, 111om"ei1tul prie1riic, este \;orba cea mare pri11 care el
şi-o anex~1L1. Lti ~:oncep~a 111aterialistă clespre istorie do1nnesc
legile cauzalităţji, de unde şi concluzia că este petniis să se
co11sacre idealurile utilitare ale ''lumilor'', ale omerurii, ale păcii
eten1e drept leluri ale istoriei tu1ivcrsale realizabiie prin ''evoluţie
şi progres''. In aceste proiecte în1bătrânite, sentimentul destint1lui
a tnt11it deodată Cll îndrăzneala şi ct1rajul juvenil, care se agită,
atrase către viitor şi pline de ge11erozitate în faţa unei dete111-iinări
obscure.
Numai tinereţea are un viitor, ea este un viitor. Această
enigmatică muzică a cuvit1telor î11seamnă tin1pul direc~onat,
destinul . Destin11/ este n1e,-·e11 tânăr Acela care îl înloctiieşte
printr-un lanţ cauză-efect vede, ca să zicem aşa, ceva bătrâtl ş1
trecut ce nu-este-înc.ă-realizat. ·oe aici lipseşte direcţia. Dar
omul debordând de viaţă care 111ergc înaintea ever1imentelor nu

215
are nevoie să ştie nimic desp1·e scopul şi despre utilitatea 101·. El
se simte pe sine ca fiind sensul evenimentelor. Aşa a fost ere.dinţa
în steaua călăuzitoare a lui Cezar şi Napoleon, care nu-i părăseş­
te pe 1narii oameni de acţiune. Ea este profimd ancorată, ·1n ciuda
oricărei melancolii juvenile, în copilărie, în orice tânără genera-
ţie, popor tânăr, ct1ltură tânără şi , dincolo de întreaga istorie, în
to~ cei activi şi contemplativi care rămân tineri în ciuda părului
alb, n1ai tineri decât orice tendinţă, oricât de precoce, ce decurge
din orice î111prejurare favorabilă atemporală. Semnificaţia sensi-
bilă a universului înconjt1rător, de fiecare dată momentană, se
trezeşte din primele zile ale copilăriei care nu identifică realitatea
decât prin personaje şi lucn1ri, ş1 se lărgeşte, ca o i111agine n1ută
şi inconştientă, până devine expresia generală şi trăită a întregii
culturi din acest stadiu şi ai cărei unici interpre~ sunt cunoscă­
torii vie~i şi 1narii istorici.
Impresia imediată a prezentului se desprinde aici din
itnaginea trecutului care nu se poate rememora decât în spirit,
deci ca univers care se constituie din uni\iersuJ împlinit. Asupra
celui dintâi se deschide privirea experimentată a omului de ac~u­
·ne, a 01nului de stat, a generalului. Asupra celui de al doilea uni-
vers privirea contemplativă a istoricului şi poetului. Primul
este asumat practic prin suferinţă sau ac~une~ cel de al doilea
cade sub don1inaţia cronologiei precum un simbol măreţ al
trecutului ireversibil . Noi privitn în trecut şi trăim în viitor, Ia
1

întâlnire cu neprevăzutt1l ~ de la experienţa tehnică a primei copi-

lării, iinaginea evenimentului irepetabil se pătrunde acum de

1. El se poate sluji de se1nnele 111ate111atice tocmai pentru că se sustra-

ge ti111pt1lui. Pentru ochit1l 11ostru aceste numere pietrificate !1'emn ~fică
destinul de altădată~ dar el are cu totul alt sens decât cel 1natematic.
Trecutul nu este o cauză, aşa cun1 fatalitatea t1u este decât o formulă,
iar acela care le tratează ca un n1atematician, ca şi istorictil materia-
list„ nu t11ai vede realme11te trecutt1l aşa cu1n este, adică un trecut trăit
o dată şi n i1n1ai odată.

21 6
previzibil care genereaz.1. o in1agine a naturii confon11ă cu legea
şi supusă calcului şi nu numai ritmului fizionomic. Si1nţln1 un
vânat ca pe o fiinţă animată, dar, curând după aceea, ca pe o
sursă de hrană, îr1tr-un fulger veden1 un pericol sau o descărcare
electrică. Această imagine secundă, târzie şi pietrificată, în
accepţia rnarilor oraşe o domină din ce în ce mai mult pe prima.
lmaginea trecutului devine mecanică, se materializează, iar de
aici extragem, pentru prezent şi pentru viitor, o sumă de reguli
cauzale. Credem în legi istorice şi în caracterul ra~onal al aces-
tor legi.
Ştiinţa este însă mereu ştiinţă a naturii. Cunoaşterea
cauzală, experienţa tehnică nu sunt valabile decât pentru devenit,
extensibil, cunoscut. Pentru istorie viaţa este ceea ce ştiinţa este
pentru natură, pentru universul sensibil, conceput ca element,
abordat în spaţiu şi reprezentat după legile cauzei şi efectult1i.
Există deci, în general vorbind, o ştiinţă a istoriei ? Amintirn că, .
în fiecare imagine cosmică person2lă, care nu este, mai mult sau
mai puţi11, decât o i111agine ideală, se manifestă mereu o ches-
tiune dt1ală: nu se admite ''natura'' fără accente vii, nu există
"
''istorie'' fără accente cauzale. In sânul naturii, încercările de
acelaşi fel produc 11eî11doios acelaşi rezultat confot 111 legii~ fiecare
din aceste Încercări este un eveniment istoric datat, însă ire-.
"
versibil. In istorie, datele trecutului denumiri şi reprezentări
cronologice sau statistice alcătuiesc o materie inertă. Faptele
''sunt stabilite'' chiar atunci când sunt ignorate. "Intregul rest,
dincolo şi dincoace, este imagine, theoria. Istoria însă este chiar
''fiinţa prin imagine'', pentru care muJ~n1ea de fapte nu este decât
wi sclav. Natura este teorie ce slujeşte pentru cucerirea acestei
bogă~i factologice ca scop pentru sine.
Aşadar, pe11t1-u istorie nt1 există o ştiinţă, ci o pre-ştiinţă
care constată tot ceea ce a existat. Pentru privirea istoricului
datele sunt totdeauna nişte sitnboluri. Dimpot1ivă, cercetarea
ştiin~fică nu este decât ştiir1ţă. Pel1tru că are caracter tehruc şi ca
scop şi ca origine, ea nu u1111ăreşte să descopere decât date şi legi

217
dt~ esenţă cauzală; de îndată ce se îndreaptă spre alte lucruri, ea
de\1i11e 1netafizică„ un fel de suprarealitate. Numai din această
ra~ttt1e datele despre istorie şi datele despre natură sut1t de două
feJu1i~ secWldele revin neîncetat, Qrimele niciodată. Sectmdele
sunt adevăruri, p1imele sunt fapte. In zadar ''hazardul'' şi ''desti-
11t1I ., par a fi înrud.it.e ca nişte i1nagini comune, în fapt amâ11două
ţjn dt fiouă lumi diferite. Desigur, imaginea istorică R tmt1i om
şi, ca atare, chiar acest om este cu atât mai superficială cu
c·fit întât11plar~'\ donmeşte aici tnai pregnant: Îl1 eo11seci11ţă este la
tel de stgur că o cu11oaştere a istoriei este cti atât mai săracă în
con~nt1t cu cât îşi eptiizează obiecttil inventariind ra1Jot1t1rile
l 1a1..;1te t1t1r11ai pe 1·ec:1lit<ite. Clt cât ve~ trăi istoria dir1 interior. CLJ
atat mai puţine vor fi ini.presiile ''cauzale'~ a căror insignifia11ţă
' l ţ1 s1111ţi-o cu certitudi11e. Cercetaţi operele ştiinţifice aJe lt1j
Goethe şi veţi descoperi cu ·uimire repreze11tarea naturii vii. fără
tor 111L!le. fără legi, fără nici o ur1nă de ·Cat1zalitate. Pentn1 el
t1t ll!)tJl nu î11sca1nnă cte1J{lrtare, ci s~"11tin1 e11t. Sav'111tul 'I cart, a11aJi-·
zccl711 şi ~:lasea. 7A pur şi sin1pl i.1 ca tm •.:1·itic, n1.1 pătrttnde 'i118t1r1t1·t1
: ! lt1 s1t11te~ 11t1 are aptitttdinea de a trăi ce este 111ai ţJr8sus de
orti:e J~i11d şi profitnt1 totodată . Istoria ce:e însă ~lcest lt1crt1, fapt
, ... lt 1~t1fică parado;<ul u1·1nător: W1 istoric este cu atât mai 11are,
Cl! cât se situează n1ai departe de ştiinţa prcltJriu zisă .

lat] o sche111~ ce \)Oate rezun1a ceea ce toctnai a111 spus:

218
 -

"-- Suflet --------->~Univers _,)

-
V1aţă, Direcţie Extensie
Trăirea destinttlu1 posibilă Cunoaşterea cauz.ală
numai o dată, irepetabilă posibilă în n1od curent

''Fapte'' ''Adevăr''
Ritm fizionomic Critică sistematică
(Instinct) (Intelect)

Fiinţa trezită subo1donată fiinţei: Fiintă

Imaginea universală a istoriei:
Experienţă de viaţă -
l111aginea trecutului; rep1·ezenta re
prin intuiţie (istorici, tragedieni):
Cercetare a destinului.
Direc~e către viitor; reprezentarea
prin acţiWle (politicieni): a fi un
destin.
, trezită dominantă
a fiintei:
,
Imaginea universală a natt1r11
Metode ştiinţifice
Religie, ştiinţe ale naturii .
Din punct de vedere teoretic:
Mitul, Dogma, lpote~ .
Din punct de vedere practic.
cult, tehnică.

19

Are cineva dreptul de a considera o seamă de fap__te soci-

ale, religioase, fiziologice, etice, drept ''cauză'' a altora ? In fond„
istoricul şi, 1nai mult, sociologul, nu cw1osc altă metodă. Este
toc1nai ceea ce ei numesc înţelegerea istoriei şi aprofW1darea
cunoaşterii acesteia. Dar pentru omul civi1izat în realitate există
1nereu llll scop 1 aţional. Fără el universul nu are sens. Sigur că
4

libertatea non-fizică de a alege cai1zele funda111entale nu este

lipsită de o latură comică. Unul va alege W1 grup, celălalt altul
asemănător, ambele ca prima causa sursă de inepuizabile
i1olemici şi atnândoi îşi vor împăna operele cu pretinse
explic~iţii î11 spiritul dete1111inisn1ului cauzal din natură . Pnntr-

219
 una din ne111uritoarele lui... banalită~ ritn1ul mişcării uni-
versale ce se perpetuează ''prin foame şi dragoste'' Schiller a
dat acestei metode o expresie clasică. Secolul XIX, când s-a
străbătut drumul de la raţionalism la materia1ism, i-a decernat
pre1niul canonic. Aşa a fost scos în faţă cultul utilitarisn1ului.
111 numele spiritului secolului, Darwin a sacrificat pe altarul
acestuia doctrina despre natt11·ă a lui Goethe. Logica organică a
faptelor din universul viu a fost înlocuită, st1b tm înveliş fiziolo-
•
gic, de o logică mecanică. Ereditatea, adaptarea, selec~a specii-
lor sunt cauze oportune ce au o substanţă pur mecanică . Mişca-
1·ea ''în spa~u'' st1bstituie înlă11ţuirea evenimentelor istorice. Dar
există oare !.'procese'' istorice, psihice, în genere vii ? Au oare
''111işcările'' istorice, precum secolul luminilor sau Renaşterea,
nişte elemente comune cu conceptul natilral de mişcare ? Cu-
vântul proces a suprimat destinul. Secretul devenirii este demisti-
ficat. Mai multă structură tragică, însă o singură structură n1a-
te111atică a evenimentelor tmÎ'v'ersale De acum încolo„ istoricul
''exact'' presupW1e că în i1naginea istoriei există o succesiune de
~ape de tip mecanic, că aceste etape SWlt accesibile prin analii.a
raiională, ca o experienţă din fizică sau o reac~e din chimie~ prin
ur111are„ 1notivele, 111ijloacele, scopurile. căile„ trebuie reprezenta-
te la suprafaţa istoriei printr-o ţesătură fer rnă şi vizibilă, palpabi-
lă . Foan1ea şi Dragostea acestea su.nt astăzi cauzele pro-
1

ceselor mecanice dit1 ''viaţa popoarelor'' Problemele sociale şi

cele sexua1e, şi unele şi altele reieşind din fizica sau din chimia
vieţii publice excesive, devin e\1dent tema ştiinţei istorice utilita-
re, prin i11·mare şi a tragediei corespondente. Drama socială este,
11econdi~onat, vecină cti niaterialisn1ul istoric. A~stfel, ceea ce
era. în cel n1ai înalt sens, destin în ''Afinită~ elective'' nu n1ai este
decât o problemă sexuală în ''Femeia mării'' Ibsen, ca to~ poe~i
intelectualişti ai 1netropolei, nu poetizează . Ei construiesc, iar

1. Rădăcinile metafizice ale economiei şi politicii care formează baza

acestora sunt arătate î11 volumul II.

220
 •

t:~,,t0da1ti1 lor se întinde de la o cauză primă la W1 efect ultim.

Perub1lele lupte artistice pe care le ducea Hebbel aveau totdeauna
scopul de a alunga di11 firea lui, mai mult critică decât intuiti\1ă,
un elen1et1t absolut prozaic acela de a fi poet în ciuda voinţei
sale. De aici aplecarea lui exagerată, totalmente antigoetheeană,
pet1tru 111otivaţiile evenimentelor. La Hebbel, ca şi la Ibsen, a
motiva înseamnă voinţa de a reprezenta în mod cauzal tragicul.
Lui Hebbel i se întâmpla să vorbească despre şun1belniţă în
111otivarea Wlui caracter. El a analizat şi a transfotmat anecdota
pană a făct1t din ea un sistem, o demonstraţie a unui caz particu-
lar. Este suficient să tinem seama de fo11na dată de el istoriei lui
~

Judith. Shakespeare a luat-o ca atare, iar fa1111ecul fizionomic al

unui evenin1ent autentic i-a revelat misterul cosmic. Dar reco-
mandarea lui Goethe: ''Nu căutaţi nimic în spatele fenomenelor;
ele însele s11nt doct1'"ine'' nu se mai putea perpetua în secolt1J lui
Marx şi Darwin. Oamenii nu mai erau capabili să descifreze un
destin în fizionomia trecutului şi să reprezinte W1 destin pur în
tragedie. Şi colo şi colo, cultul utilităţii a itnpus un scop total
diferit Demonstraţia trebuie făcută prin reprezentări . Trebuie
'~tratate'" „'probleme'' ale tin1pului şi '"'rezol vate'„ probleme sociale
la zi. Pentru aceasta„ scena şi mersul istoriei reprezintă mijloace-
le. Oricât de inconştient ar fi putut-o face, darwinismul a î1npru-
mutat biologiei o nuanţă politică. Aceasta este o act~vitate demo-
cratică ce a pătruns într-un anume fel î11 curentul ipotezelor
primare, iar lupta pentru existenţă a vie1111ilor pământului a dat
bipezilor veni~ pe lu1ne o lecţie şi nin1ic 111ai inuit.
Totuşi, istoricii ar trebui să înveţe din prudenţa exempla-
ră a celor ce reprezi11tă ştiinţa cea mai n1atură şi mai tiguroasă :
fiziciei111. Dată fitnd n1etoda cauzală, este jignitor 1nodul superfi-
cial în care ea este folosită . Lipsesc de aici discipli11a spiritului,
profunzimea perspectivei, fără să n1ai vorbim de scepticismul

221
i11erent n1odului de folosire a ipotezef c)t· în fizică'. Fizicianul
priveşte ato111ii şi electronii, ct1renţii şi f oc2rele de energie, eterul
şi 1r1asa, r1u ca pe o cenuşăreasă a laicilor şi a 1no11jştilor, ci ca pe
11işte i1nagini supuse raporturilor abstracte rezuJtate din ecuaţiile
'!iîerenţial~ reprezentate prin numere i11-vizibile, toate acestea cu
anume libertăţi de alegere între mai mt1lte teorii, fără a ciuta în
ele alt adevăr decât acela al semt1eJor conven~onale . El ştie că
2

!Tlergând pe această cale. singura posibilă pentru ştiinţă. în sfera

experier1ţelor legate de structura telmică a universului înconjură­
tor nu va putea ajllllge decât la intetpretarea simbolică a wu-
v'ersului -- şi ni111ic mai n111/1. Desigu1· •:ă 11u este o ''cw1oaştere''
111 sensul pozitiv şi popul ar. A c1inoaş te i tnagit1.ea r1aturii -- crea-
pc şi reproducere ale spi1itului şi ale UI1ui alter ego în extensie
spa~ală înseamnă a se cunoaşte pe si11e.
fizic.a este ştiinţa cea mai 1natură, spre deosebi re de
biologie, care studiază imaginea fii11ţei 01gar1ice„ fii11d, ca sub-
stanţă şi metodă, ştiir1ţa cea inai d1=.b ·1ă . „Ret.zlitatea cercetării
istorice, 111ai aJes ca })Ură 11zjo11or11ie, illl poate fi elt.1cidată decât
~1rin rect;rs la .s tudiile lt,i Goctl1e asup!°a naturii. Acelaşi 1ttcru şi
î'i1 1i11eralogie: i 111<~iat \1ederile co11 verg î11 1!naginea istoriei
terestre, unde gfa11itul, roca lui })referl1t.ă , (tre aproape acelaşi
se11s pre<;ui11 cel dat (ie 111ir1e în isto1ia u111ai1ă eler11entului 0111e-
11esc originar. Prin exa111inarea unor }Jl;;1nte cu11oscute, el vede
----··„------ - - - - - -------
l& For111t1larea ipotezelor s-a făct1t cu mt11t 111ai puţine ezitări î11 cl1i-
n1ie1 ~it' cau.za înnidirii reduse cu mate111atica. U11 castel de cărţi de
joc, Cttn1 se poate \·,~dea di11 re1Jrezentările cercetărilor actt1ale în
. .1on1~niu! structtrrii ato111ult1i (Cf., de ex. tv1. Bor11 -- ' Der At1fbat1 der
4

i\1aterie'', 1920~ ar fi i111posibii 11, teoria elect~·o111agnetică a luminii,

aj c~r~i at1tori păstrea7..ă 111ereu o concepţie -clară asupra li111itelor
di t1tre cunoa~terea 111ate111atică şi reprez1~nt11rea pri11 ir1'1(1gine şi
r1imic: mai 111ult.
-"'

2. l ntre aceste irrtagirti şi dent1111irile di11tr-un tabel intercalar 11u este

nici o diferentă.
'

222
cum în faţăi se deschide fenon1enul originar al metamorfozei,
for111ă originară a istoriei oricărui org"nisn1 vegetal, ajungând
apoi la acele idei ciudat de adânci despre tendinţa spre vertjcală
şi spirala vegetală, care nu au fost înţelese nici până astăzi.
Studierea oaselor, orientată exclusiv către o percepţie intuitivă a
ui1iversului viu, îl duce la descoperirea osului interrnaxilar la om
şi la idea că craniul vettebratelor reprezintă dezvoltarea a şase
vertebre. Nicăieri nu este vorba de cauzalitate. El simţea 11ece-
sitatea destinului aşa cum a exprimat-o în ''Cuvintele orfice'':

l.'T1·ebuie astfel să
fii„ nimeni nu scapă vieţii,
Aşa grăit-a Apollo~ astfel zis-au profeţii.
Dă viaţă fo1111ei adânc întipărite î11 tine-
Pe ea n-o pot înfrânge nici tin1p, nici regi, nici legi haine.''
•

Astrochimia~ Jatt1ra mate111atică

a observatiilor di11
>

fizică, şi fiziologia propriu-zisă îl preocupau foarte puţin pentru

că ele sunt sistem„ experienţă a devenitului, a morţii, a încreme-
nirii Aici îşi are originea contrazicerea lui Newton incident în
care fiecare are dreptate: unul cz1noştea procesele din natură re-
zultate din legi pnvi11d culorile 1noarte~ celălalt era artist şi avea
experienţa i11tuiţiei şi a sensibilult11. Apare acum în l1Jmină a11ti-
tez..a celor două uni verst1ri şi eu vreau s-o 1·ezum în toată relevan-
ta
, ei.
Istoria este caracteri=ată de faptul real irepetabil, natu-
ra de „fiinţa 111ere11 posibilă. Atâta vreme cât observ imaginea
t1niversului î11conjurător pentru a şti după care legi trebuie ea să
se realizeze, fără a tnă întreba dacă această realizare a avut. loc
sau ar putea doar să aibă loc, dacă este aşadar atemporală, et1
stmt naturalist„ fac ştiinţă pură. Este con1plet indiferent, pentru
necesitatea unei legi natu1·ale şi nu există altele că ea apare
foarte frecvent sau 11u se ma11ifestă niciodată„ adică este indepe11-
dentă de destin. ~fii ele co:nbinaţii chimice nu se produc şi nu se
vor realiza iliciodată, dar eJ e sunt den1011strate ca ~losibile şi, în

223
consecinţă„ ele există„ dar numai pentrn sisten1zil fix al nat111·ii,
nu pe11tn1fizionomia universului ce se mişcă. Un sisten1 se com-
pw1e din adevăruri, o istorie se întemeiază pe fapte. Faptele se
succed„ adevărurile se deduc~ astfel„ când diferă de cun1. A fulge·
rat: iată un fapt care se poate arăta cu degetul rară a vorbi . Dacă
fulgeră, va tuna: iată ttn fapt care, pentru a fi exprimat, cere o
JJ1·opoziţie. Experienţa pe vit1 poate renunţa la cuvânt„ cunoaşte­
rea siste111atică este i111posibilă fără cuvinte. ''Nu există nimic
definibil î11 afara a ceea ce are istorie'', a spus odată Nietzsche.
Istoria este 1nsă un evenirr1ent prezent„ cu llll picior în viitor şi cu
u11 oclli îndreptat spre trecut. Natura este dincolo timp, ea are
"
caracter de spaţialitate, dar nt1 are direcţie. ln natură domneşte
necesitatea 111atematică, în istorie domneşte necesitatea tragică .
~

111 realitatea fiinţei trezite cele două Iun1i a observaţiei

şi a ab11ega~ei se îrttreţes precum băteala şi urzeala care
·~forn1eaZ:1„, in1aginea într-o tapiserie de Brabant. Ca să aibă o
e>:iste11ţă pentni intelat în ger1eraJ, fiecare lege trebuie odată
ciesc1J1)eritft, adică t1 ·ăită pri11tr-o hotărâre a desti11t1lui î11 caclrttl
istor1ci spirituale„ fiec21·e destin apare sub un \'eş111â11t sensibil -
persoa11e, fl1pte, 111edii, gesturi, în care legile t1aturii sunt î11
acţit1ne. Viaţa ot11ult1i p1·i111iti v era so1t1tă t111ită~i den1onice a
desti11t1lui„ î11 conştii11ţa 0111t1lt1i di11 cultu1ile evoluate„ cor1tradic-
ţi~:i di11tre o anu1ne i111agine p1i!11itivă şi alta tardi\1ă este in1posibil
de trecttt stJb tăcere~ la on1t1l civilizat senti1nentul tragic al
ttt\i verst1lui este uc?s de 1r1sti11ctt1I mecanicist. Istoria şi natura
sL1111 opL1se in t1oi prectt111 VIaţa şi n1oartea~ tot aşa f!esti111,/
r/~·1·tJ1111·1i ete1"t1e :·;e (Jp1111e spaţi11/11i de1 er1it11/11i etern. In fiinţa
1

trezită lieve111rea şi deve11itt1l îş1 displttă pri111atul imaginii uni-

\:ersaJe. For111a st1prcmă„ foarte evoluată a celor două n1etode,
i;osit)1lc 1:l1n1ai î11 i11arile culturi„ apare la sufletul antic ca o
OţY')z[ţ c îr1tre P1ato11 şi Aristotel„ iar în sufletul occide11tal ca o
opozi ţie î11tre Goetf1e şi Kant: fizionon1ie pură a 11aturii CW1()Scute
de 1r1t el ige11ţa ur1ui veş11ic bătrâr1.

224
 \

20
•

De acu111 încolo aici văd etJ i1lti111a 1nare proble111ă a

; ·.·..· filosofiei occide11tale, si11gura încă rezervată înţelepcit1nii î111bă­
~ · trânite din cultt1ra faustică şi care pare să ne fie predesti11ată
pr111tr-o evoluţie seculară a sufletului 11ost1u. Nici o ct1ltt1ră 11u
este liberă să-şi aleagă calea şi atitt1di11ea de gândi re: dar pentru
pr1111a dată o cultură poate prevedea acun1 ce cale i-a rezervat
c.iestint1J .,...
l11trevăd o metodă de cercetare istorică în se11st1l cel 111a1
111alt„ care este specific occide11tală, absolut inedită pâ11ă astăzi şi
11ecesa n11e11te străină de suflettil antic şi de oricare altt1l . Vasta
fiz101lo111ie a fiir1ţei totale, n101fologia istoriei a tot ce este tt111an~
t1r111a11du-ş1 calea pâ11ă la ideile L1lti1ne şi ~ele 111ai înalte. datoria
de a · so11da se11t1111e11tul cos111ic nu 11t11nai al tmui suflet c1 al
1111111·(11· Stlfletelor in ca1·e s-aL1 tnanifestat în genere 111ari })Os1bili-
tf\ţ1 ş1 n c:ltor exprc~1e îr1 i111ag?11ea realită~i sunt ct1ltt1r11e J)art1 ·· '•

'ltlare. la care 11e dat1 dreptu) i1u111ai nouă tnate1natica a11al1tică ~

11r t1z1ca co11t [aptu1cti că şi pi ctttra ~1erspecti vi stă ~ prest1i1u11c rli11-
2c>l o de t:1Ic11tele filosofiei siste111icc': de departe depăşită . pr1\,1rea
L1t1tn a111 st, dar a t111t1i artist care se simte co11topit lJC de-a ·111tre-
~t1i . l11tr-o p roft1t1dă 111fit1itate de raporturi i11isterioase, ctt lt11iver-
sttl sensibil, co11cret~ cc îl înco11joară Astfel sir11ţea Dai1te"I JJ fel
~1111 tea ş1 Goetl1e
De<-6ajarea tinei perioade de o 111ie de ani di11 păicnJct1işt1I
ele eve111111c11tc
. t111ivcrsale co11stitt1ic o ur1itate de ct1ltt1ră orga111c· ~,
~

ca pel"S<)a11t1. ş1 î11sea11111ă înţelegerea ei în condi~1 spi 11t t1Jle de

i11are profu11zi111e: acesta este scopul . Sesizarea tr:lsătt111lor i 111-
portante ale destinultii în i111agi11ea t111ei c11/t111"i„ cJ i11diV1dt1:--.J1-
tate t1111an3 de ordi11 st1perior, aşa ct1111 st1nt surpri11se t r?l~:'"1t l1r1 f("
tn1L1i t)Ot1rct de Ret11brandt sat1 al L1nui bt1st al lui Cezar · <lct~a sta
este r1ot1a 111etod5 de a percepe şi de a î11ţelege. Deja a111 111ccrcat
~ă atlt1 cceJ ce se ve<.le 111 st1flett1I unt1i poet, profet, gâr1ci1tor clar
a 1JătrtJ11dc 111 sufletul a11tic egiptcar1, sau arab, î11 ge11crc. pe11trtt

225
a retrăiexpresia lui totală în oameni şi situaţii tipice„ îr1 religie şi
politică„ î11 stil şi te11dir1ţe, în gândire şi 111oravu1-i aceasta este
nol1a metodă a ' -experienţei de viaţă'' . Fiecare epocă„ fiecare
1nare figură„ fiecare divi11itate, oraşele, litnbile, na~unile, artele,
tot ceea ce a existat şi va exista vreodată, este o trăsătură fizi-
onomică cu o si1nbolistică st1perioară, pe care cunoscătontl de
oa111eni trebuie s-o i11terpreteze într-un sens cu totul nou. Poezii
şi bătălii, serbări ale lt1i Isis şi Cybelei, sat1 s1ujbe catolice„ fuina-
le înalte şi lupte de gladiatori, dentişi şi darwinişti, căi ferate şi
şosele romane, "'progres'' şi Nirvana, ziare, tur111e de sclavi, fi-
nanţe, tr1aşini, totul este în aceeaşi 1năst1ră se1nn şi sin1bol al
itnaginii universale a trecutului, de care un suflet îşi atninteşte
prin asocierea unei se1nnifica~i. ""Tot ce piere nu este decât para-
bolă'', o parabolă ce asctmde 1·ăspunsuri şi perspective ce n1ca
n-au fost bănt1ite. Chestittnile obscure vor fi lămunte, ele se află
la baza cea mai de jos a tuturor sentin1entelor originare, a orică­
rei fnci şi nostalgii„ pe care voinţa de a le înţelege le-a voalat în
proble111atica timpului, a necesităţii, a spa~ului, a dragostei„ a
111or~1~ a cauzei pritnare. Există o grandioasă 111uzică a sferelor
care 11e 1111pune să o înţelege1n„ pe care câteva din cele mai
i)rofunde spirite o vor auzi . Fiziono1nia istoriei universale va de-
veni 11/t1111afilosofie faltStică .
 CAPITOLUL Il_I

MACROC"'OSMOSUL
.

I. Si111bolistica i111aginii co.smice şi proble1na .\pc1ţiu/11i

,\şadar. t1oţ1u11ea de istorie tmiversală„ de factt1ră 1izio-

1101111că„ se lărgeşte pet1trt1 a deveni ideer1 11nei si111bolistici ce
"
1l1g/<J/Jet1=fl tot11/ 111 sensul cerut aici„ rolul istorict1lui cor1stă î11
.
ev1de11tierea a ceea ce a fost odată viu 1ar azi este conti11ut , î11
această i111agi11e„ constatand fonna şi logica i11temă Ideea de
dest111 este li1111ta cea 111ai îndepăttată ce poate fi at111să Oricare
ar fi însă direcpa notiă"' d~r şi in1portantă a cercetării„ aceasta nt1
\'<l cor1stitui tott1şi decât o parte prect1111 şi fiu1datnentare,a u11ui
st1.1di1J şi 111ai a111plt1_ t\lătt1r1 de ea, există şti1nţe ale r1att1rii la fel
cie {)a1ţ1alt~ şi de l11111tate la relaţii cat1zale. Nici "~111i~carea,,
tragică 11ici „'111işcarea ,, teht1ică -- dacă 11e este JJer111is să ca-
r<lcteriză?lt astfel stirsele pri1ne ale fai1tt1lt1i trăit şi ctu1osct1t--11t1
vor C}>tti za fei1on1e11ul vi t1l t11 . Per1t1i.1 noi „ există o E~xperie11ţă de
'vla~ă şi o ex})Crienţă raţio11ală atâta tin1p"cât sut1te111 tr~ji„ dc1r 11oi
tră111l ş· c_'â11d spiritl11 şi si1l1ţt1rile don11. 111 zadar î11cl11de r1oaptca
toţi oct11i, sâ11gele t1L1 doarn1e Noi ne 111iş•:ăm î11ătl11t r1 iJ 111işcării
- aşa căt1tă111 11oi să expri111ă111 , printr-UI1 tern1e11 fu11da111ental „
cw1oaşterea firească a i11exp1i111abilului a că1ui certitt1dir1e i11teri-
oară o ave111 ş1 în orele de so11111 profund. Nu111ai fiin ţel e trezite
văc! 111 fiecare di11 ele două lucruri iredt1ct1biJe. Fieca1 e din e1110-
!tile 11oastre are fJ expresie, fiecare i111presie străi11ă face i111pre~1 e
asL1pra 11oastră. ln acest ·fel "' ori{:e lucrt1 de care st111ten1 conştier1ţ1
st1b ori<.:e for111ă Sltflet şi w1ivers, vtaţă şi realitc1te, istorie şi
11atură, lege„ se11ti111e11t, desti11 , Du111nezeu„ viitor şi trect1t, pre-
ze11t şi ett~n1itate are 111că pe11trt1 noi lll1 se11s f<.1~ rte profur1d.
iVl1jioct1l u11ic şi extre111 de a surprinde incoercibilt1t constă i11tr-o

227
 „.
. ..
~·

·.
.
specie de n1etafiz1că , pentru care- 'tot ce există are setnruficaţia
unui si111bol. •

Sin1bolurile sunt semne sensibile, impresii ultjme indivi-

zibile ş1 îndeosebi involuntare, care au o semnificaţie dete1 tnina-
tă. S1n1bolul este o caracteristică a realităţii care„ pentru nişte
oa111eni cu sitnţurile trezite, desemnează cu o certitudi11e lăuntri­
că ne111ij1ocită ceva i111posibil de cotnunicat în mod ra~onal . Un
0111ament doric, sau arab vechi, sau roman vechi" for1na casei ţă­
răneşti, for111a de organizare a familiei, a comerţt1Jui între co-
mw1ităţile t1mane, costumele, formele de cult, dar şi faţa„ alura şi
atitudinea unui om, a unei clase sau a unui întreg popor, lin1bile
diferite şi forn1ele de locuire a tutt1ror oa1nenilor şi ani1nalelor şi„
dincolo de aceste forn1e, l1111bajul mut al naturii întregi cu
pădurile şi cu pajiştile, cu tum1ele, norii, stelele, nopţile cu lună„
cu furtunile şi cu plantele care înfloresc şi se ofilesc, cu locurile
ei apropiate sau î11depărtate, sunt nişte impresii s11nbolice ale
cosm1cului asupra noastră, cei trei.iţi care înţelegem bine acest
li111baJ în orele de reculegere. Pe de altă parte, acesta este sen-
ti111entul unei î11ţelegeri de aceeaşi categorie, care decurge din
caracterul de umarutate, în general, şi uneşte laolaltă familiile"
clasele, rasele şi, în cele din un11ă culturile în întregul lor.
Deci nu este nicidecum vorba să ştim ce ''este'' uni-
versul, ci să-i cunoaştem semnifica~a pentru fiinţa vie care tră­
ieşte în 111ijlocul lui. Starea trezită reclamă o solu~e de continui-
tate î11tre ea şi uni vers. Trăim fiinţa ca proprietate, iar universul
ca altentate. Aceasta este deosebirea dintre suflet şi univers
văzută ca o realitate polară care nu include numai dificultă~,
percepute de noi în n1od cauzal ca lucruri şi însuşiri, ci şi emo~i
1n care simţi111 acţionând fiir1ţe şi numene ''asemănătoare nouă'' ,
şi in plus ceva care abrogă, ca să ne expri1năm astfel" aceste deo-
sebiri. Realitatea universul raportat la un suflet este pentru
fiecare indi,1d proiecţia lt1crului dirijat asupra spaţialităţii, este
proprietatea ce se reflectă în alteritate, ea nză se111nifică pe 1nine
F11S11r11i. Pentru un act în egală măsură creator şi inconştient, nu

228
 ''eul'' realizează posibilul„ ci el " se'· realizeaz.ă prtn 111i11l' şi o
4

punte simbolică se stabileşte ît1tre viul propriu şi vit1l altei 1tă~ i

Di11 ansamblul e1emet1telor sensibile şi interioiizate apare sL1b1t
ca o co11secintă a tinei necesită ţi petfecte l.'uni versul'' care '~se Î11-
ţe lege'', ''singz1n1I'' univers ce există pentru fiecare individ în
parte.
De aceea există tot atâtea tmi versuri câte fi inte, vii trezite
,.
şi colectivită!i de fiinţe vii ce simt legătura care le tineşte lr1
fiinţa fiecăruia dintre cet vii„ universt1l pretins unic„ indeper1dent
şi etetn -- pe care fieca1·e crede că îl are în posesie î111preună cu
v'ec1n1i săi -- este un even1r11ent întotdeauna nou„ care 11t1 se
întâ111plă decât o singt1ră dată şi nu se tnai repetă 11iciodată.
O serie de trepte ale co11ştiinţe1 încep ct1 p1i111ele vizi Lu1i
obscure de copil, în care 11t1 există încă 11ici universul clar 1Je11trt1
suflet, !1ici sufletul sigur de el în 1nijlocul acestui t1ni vers. Seria
<tceasta ajunge Ja stadii înalte şi stări r<1finate. de care sw1t ca-
J)abi1i r1t1mai oai11eriii din ci vi lizaţj ile co111pleta111entc 111att1re.
i\ceastă graclare este totodată t) evolttţie a sitnbolisticii de !~·
111ateria s1-~t1m1fic3ti vă a tuh1ror 1uc111rilor până la apari~a ser11r1e-
lor individuale şi detem1inate. Aceasta se î11tâ1nplă 11u r1un1ai_
cartd Cll consider Ul1Îversu} plit1 de senuufica~i erugr11atice pre-
cun1 copilul, visătotul sau artistul . Ac~1sta se întâmplă nu nu111ai
când, în stare trezită„ eu neglijez să-1ni concentrez ast1pra lui
î11treaga ate11t·ie de om gâ11ditor ş1 activ o stare t11ult 111ai rară
ce 11u este gândită, chiar în co11ştiinţa gâ11ditorult1i veritabil şi a
omului de ac~une dar aceasta se întâmplă mereu şi în orice
rr1oment, atâta ti111p cât se poate vorbi de viaţă ti·ezită în genere~
· atW1ci eu în1prumut la tot ce este în afara mea sttbstanţa Între-
g11lz1i 1neu eu, de la impresiile 11aturiste pc jumătate nişte reverii,
pâ11ă la tmiversul pietrificat al legi1or cauzale şi al 11umerelor,
A

care se suprapun peste primul şi-l în1ă11ţuie. lnsă cl1iar imperiul

pur al nu111erelor nt1 este explicat de acest element sin1bolic, căci
toc1nai de aici au apărut sen1nele ct1 care gândi1;1ea refleyjvă

229
 '

îmbracă semnificaţiile inefabile ale triunghiului, cercului'I ale

nun1erelor 7 şi 12.
Ideea de n1acrocosmos este astfel o realitate de an4~a111-
b/1i a t11turor simbol1J.rilor raportate la un sziflet. Nimic din ceea
ce este nu este exceptat de la calitatea de ''semnificativ''. Tot ceea
ce este este şi simbol . De Ia fenomenul corporal faţă, figură~
atitudine individuală; clasă, popoare prin care am putut mereu
deveni cunoscători, până la pretinsele forme eterne şi universale
ale cunoaşterii, ale matematicii şi fizicii, totul vorbeşte despre
natura unui suflet deterrninat şi despre nimic altceva. Transn1is1-
bilitatea mai amplă sau 1na: restrânsă a viziwrilor, senza~ilor,
cw1oştinţelor, adică a foi111eior fiinţelor proprii figurate prin stil~
prin mijloace expresive lingvistice, artistice, religioase, prin so-·
noritatea ct1vitrtelor, fom1ulelor, semnelor, nişte simboluri ele
însele, depinde de înrudirea 1nai mare ori mai mică dintre cele
două universuri individuale, în măsura în care ele sunt trăite de
oamenii 11nei c·ulturi satt ai w1ei co111unită~ psihice. Aici apare
concon1itent li:i1ita inexpugnabilă dincolo de care nu se poate
efectiv nici să transmitem ceva w1or fiinţe străine, nici să le în-
ţelegem manifestările proprii de fiinţe vii. Gradul de înrudire
dintre cele două wriversuri fom1ale ne îngăduie să decidem unde
se sflirşeşte înţelegerea şi începe iluzia. Este cert că noi nu pt1tem
înţelege decât la un mod imperfect strfletele indicilor şi ale
egiptenilor ce se manifestau în oa111eni, n1oravuri, divinită~, sen-
su1i originare~ idei, monutnente, fapte gJorioase. Aistorici cum
erau, grecii nu putec1u ave.a nici cel rnai n11c preset1timent despre
natura untri suflet străir1. Privi~ cu câtă naivitate îşi regăsesc ei
propriii zei şi propria C\Jltură în cei ai tuturor popoarelor străine.
Dar şi 11oi atw1ci când traducen1 ct1vintele arhet1 (U.f)Xf\), atman,
tac din :filosofiile străine prin artificii care ne sur1t obişnuite, nu
facen1 decât să supunem w1ei expresii a sufletului st.răin p1·opriul
nostru se11tin1ent cosn1ic, care totuşi este sursa se1nnificaţiilor
ct1vinte1or noastre. Noi interpretăm la fel caracteristicile statuete-
lor clin vecl1iul Egipt sat1 din China, adică prin experienţa noastră

230
 "
occidentală de viaţă. In amândouă cazurile 11e facem iluzii. Capo-
doperele artistice ale culturilor vechi sunt încă vii per1t1u noi şi
deci ''11emuritoare'' iată ce relevă literaln1ente aceste ('închi-
pt1iri '' ce se tnenţin p1intr-o unanimitate de opinii contrarii. Pe
aceasta se bazea.ză, de exemplu, influenţa grupului statuar al lui
Laocoon asupra artei ret1ascentiste şi influenţa tragediilor lui
Seneca asupra teatrului clasic francez.

Ca luciu i·ealizat, simbolurile aparţin spaţialităţii. Ele au

devei1it, ele nu devin -- chiar atunci când desemnează o devenire
- deci ele sui1t încremenite, limitate, supuse legilor spaţiului.
Nu sunt decât simboluri sensibile spaţiale. Cuvântul forn1ă de-
sc111r1eaz.ă lll1 lucru spa~al înăuntrul spa~alită~i. V0111 vedea că
f om1ete intenoa re ale tnuzicii riu scapă nici ele acestei reguli.
Spa~alitater1 este î11să trăsătura particulară a stării de ~'fiinţă tre-
zită,. cai·e fGrn1ează o latură a ir„dividulu1 de al cărui d.esti11 ea
este st1·fi11s legată De aceea fiecare trăsătuta a fiinţei trezite
activ·e --- serlsibilă sau intelectuală -- ,..e deja de dc.i11eniul tr·e-
cz1t11/z1i î11 111on1entul câ11d o rernarcăn1. In conforn1itatc cu ser1su1
caracteristic tennenului, noi nu puten1 decât să ne re-aplecăm, să
reflectăn1 asupra i111presiilor. Ceea ce pentru viaţa a11imală sensi-
bilă este pur şi simplu trecut, pentru i11tel1genţa umană încătuşatâ
de limbaj este trecăto1". Trecător este 11u nu1nai ce se î11tân1plă -
căci nici un e\1et1iment nu este reversibil ci şi fiecare categorie
de semnificaţie. Ur1năriţi destinul coloanei de la te1raplul funerar
egiptr-~n unde ea ghidează vizitatorul prin dispunere în şiruri la
peripterosul doric la care ea susţine corpul edificiului, sau la
''ecliea bazilică arabă unde coloana susţine spa~ul inLerior şi
~1ână la faţadele din Renaştere unde ea exprimă caractenst1ca
unei tendinţe ascei1sionale. Se1nnifica~a din trecut 11u revtne
niciodată. Ceea ce a i11trat în domeniul spapalităţti a găsit w1
î11cqJt1t şi un sffirşit. Există un rapo1t p1·ofund şi i111ed1at percepltt

231
i1111·e spaţiu şi To~ ceilalţi în1bătrânesc, însă conştii11ţa
111oi?:rte.
le răn1âne legată tc)tal de un n101nent ce le poate părea etern. Ei.
trăi esc fără a şti nimic despre viaţă, ca acei copii puri pe care
creştinismul îi nt1n1eşte încă ''inocen~''. Ei mor şi văd cun1 se
111oare, fără a şti nimic despre moarte. Omul co111plet trezit, omul
propriu zis, a cărui inteligenţă se desprinde de viziune prin
obişnuinţa limbajtilui, este prin1ul care are în posesie„ pe lângă
5enza~e, şi conceptul de tl1oarte, adică o memorie a trecutului şi
o experiet1ţă a irevocabilttlui . Noi stlntem ti111pul, dar posedăm o
imagir1e a istc;riei şi, în cadrul acestei imagini, având în vedere
n1oartea„ 11aşterea ne apare ca 0 a doua enigmă. Pentru toate
celelalte fiinţe vii viaţa se sct1rge fără cel mai mic preser1timent al
lin1itei„ adică fără ca ele să-i ştie rostul, sensul„ durata şi scopul.
Din acest motiv, trezirea vieţii interioare a unui copil capătă
adesea o identitate proflUldă la moarte Wluia dintre părin~ . El
JJercepe cadavrul i11ert care a deve11it în întregime materie şi se
si111te în acelccyi ti1np un individ viu într-un univers străin„
spaţial . ~'De la copilul de cinci ani până la mine nu este decât W1
pas~ spunea odată Tolstoi . Dar de la noul născut la copilul de
cinci ani distanţa este îtlfricoşătoare. '' Aici, în acest punct decisiv
al fiinţării , când omul începe să devină om şi-şi înţelege imensa
si11gt1rătate prin tot ce este, frica cosmică se revelează numai ca
fricl1 on1enească de n1oarte, frică de limitele tuliversului luminos,
frică de spaţi11l Încre111enit. Aici rezidă originea gândirii superi-
oare care este mai întâi reflec~e asupra morţii. Orice religie,
orice şti i nţă a natt1rii , orice filosofie îşi află aici punctul de porni-
re. Fiecare inare si111bolistică îşi leagă limbajul for111al de cultul
111ortilor„
, de for111a de înhumare, de ornamentele fimerare. Stilul
egi ptean începe cu te111plele funerare ale faraonilor~ cel antic cu
on1a111ente1e geo111etrice ale un1elor funerare, cel arab ct1 cata-
cclr11be şi sarcofage, cel occidental cu catedrale, unde sacrificiul
eri stic est.e zil11ic reînnoit de n1âna preotului . Din frica originară
tâ ş11eşte şi oricare senz;aţie istorică ce Îll antichitate se cra1npona
fje prezentt1l plin de viaţă) în universul arab de botezt1l care recu-

232
-

cereşte viaţa supunând moartea, în universt1l faustic de spoveda-

nie care îngăduie î1npărtăşirea cu trupul lui ilst1s şi, ca urinare,
nemurirea. Din grija pentru viaţa me1·eu trezită, care nu s-a
î11cheiat î11că, se naşte pentru prima dată grija pentru trecut. Un
animal nu ştie decât de viitor, omul însă cunoaşte şi trecutul.
Fiecare cultură nouă se trezeşte deci printr-o nouă ''intui~e a
universului'', adică printr-o privire aruncată dintr-o dată asupra
1norţii şi care este asemenea descoperirii unei taine a universului
pe care îl percepem. Când, către anii/ 1OOO, În Occident s-a
răspândit ideea despre sfârşitul lumii, aici s-a născut sufletul
faiLStic al acestui peisaj.
Cu o uimire profundă în faţa morţii, omul primitiv căt1ta,
cu toate puterile 1ui spirituale, să penetreze şi să conjure acest
Wllvers al spaţialităţii, cu limitele inexorabile şi mereu prezente
ale cauzalităţii, cu obscura lui atotputernicie care îl ameninţa ne-
cu11nat cu sfârşitul. Apărarea instinctivă este profund ancorată în
1r1conşt1ent, dar este cu adevărat creatoare prin discontinuitate,
prin opozi~a pe care o oper~ză între suflet şi lume, ea nlarcând
pr:lgL1l existenţei personale. lncep să ac~oneze sentimentul eului
ş1 set1t1111entul uni versului şi ori ce ct1ltură, interioară sau exteri-
oară. atitudine sau operă, nu este clecât o grada~e a fiinţei umane
"
î11 general. Incepând de aici, tot ceea ce rezistă senzaţiilor nu n1ai
este doar ''reziste11ţă''„ lucru, impresie, ca la ani1nale şi chia1· la
copil, ci este şi expresie. Lucrurile nu sw1t reale decât înăuntrul
tmiversului înconjurător, gar aşa cum ''apar'', ele au un sei1s şi o
''i11tuiţie'' a universului . Intâi nw11ai ele se aflau în raport cu
u111anul, dar acu111 şi 01nuJ este în raport cu ele. Ele au devenit
"
nişte si111boluri ale fiinţei. [n acest fel natura oricărei simbolici
pt1re inconştier1tă ş1 t1ecesară lăuntric - rezultă din
clmoaşterea 1norţii î11 care se revelează misterul spaţiului. Orice
simbolistică însea1nnă o 1·eacţie de apărare. Ea este expresia unei
te111e1i profunde, cu dublu sens, arhaic, al cuvântultii: lin1bajul et
fom1al vorbeşte in acelaşi timp cu ostilitate şi cu respect.

233
 ,

01·ice deve11it este pierito1·. Pieritoare stmt nu numai

"
popoarele, lin1bile, 1·asele„ culturile. ln câteva secole nu va mai
exista o cultură europeană a Occidentului, nu vor n1ai exista ger-
mani , englezi, francezi, aşa cum î11 timpul lui lt1stiruan nu mai
exista Ron1ania. Nu era vorba de stingerea„ de oprirea suc-
cesiunii ger1era~ilor, ci de fo1111a inte1nă a w1u.i popor care co11-
centrase într-o fizionomie w1itară un anltmit număr al acestor
genera~i„ for111ă care încetase să mai existe. Cf\1is roman1.lS, Wlul
din simbolurile cele n1ai puternice ale fii11ţei at1tice, nu a avut,
totuşi ca fonnă, decât o durată de câteva secole. Insă, într-o booă
zi~ \'a dispărea şj fenomenul originar al !na rii cu1turi în genere, la
fel ca şi spectacolul istoriei Lmiversale, fi11almente omul însuşi,
iar, dincolo de om, ,liata vegetală şi anir11ală apărută pe scoarţa
pământului, pămâ11tul însuşi, soarele şi î ~tregul univers cu sis-
temele ltLi planetare cu tot. Orice artă este tnttritoare, nu nutnai
"
operele particulare., ci şi art.ele însele. Inti ··O zi, ulti1nul portret al
lt1i Re111l)randt şi t1ltima rnăstiră nlt1z1ca!ă ~ 1t'i ·Nioza1t vor înceta
să n1ai e;,iste~ deşi vor rt1ai exjsta poate o 1··5t'ză tJictată satt \rreo
1)~:ig1r1ă de note~ ele î 11s? nu \ 1or 1nai exista per1tr11 că lJ]tin1t1I <Jc}1j
şi t1ltima t1reche pentriJ care lin1bajul lor forr,1al r~ra accesibil, vor
fi dispărt1t. Pieritoare sunt fiecare gâ11d, fil~cart. credinţă~ fi?,care
ştii11ţă, i111ediat ce s-au stins spiritele în a căror lt1111e ''adevăn1rile
l1Jr eterne,, erau perce~)t1te ca adevă1~11i 11ecesare. Pieritoare sunt
chiar şi stelele pe care astrono111ii de pe 1'fi1 ~i Et1frat le percepeal1
ca ttniversuri ct1 ochiul lor'I căci ocl1i11! n<1.\~tr11, de asetnenea
J)ieritor„ este diferit. Noi ştim acest lucru. lJn a11imal nu-1 ştie. Ia1·
cc:!e.a ce ~I nt1 ştie 11u există î11 realitatea vie a tu1lversului încon-
Îtirător. Odată cu imaginea trecutului dispare însă şi dorinţa nos-
1_algică de a da trectttului lll1 sens mai ad~I1c. Şi aşa, chiar ideea
1nacrocosmosului pur uman se leagă„ la r5ndu-1„ de aceast~ idee,
căreia ii servesc toate celelalte ce u1mea7.ă în acest capitol, 'în
5ensul că tot ce este pieritor este o pa1~abolă
Remarca aceasta ne introduce pe nesi111ţite în rniezul
f)roble111at1c11 spa~t1lui, într-un sens desig11r nc11.1 şi surprinzător.

234
 -

Soluţla. sau 111ai 111odest 111terprctarea 11t1 •'·l'~ J\t>~tt)tla

~iecât plecând de la ideea de destin. De i11dată ce SW1te11l trezi~~
\1~1ţa condusă de destin apare în viaţa senst1rilor ca o pr~fi1n=in1e
se1is1b1/ă Totul are o extensie, o întindere, dar nu este încă '"spa-
ţiu''" nimic fix în sine, c1 o extensie constantă de la acest mobil la
acel n1obil. Experienţa universului este legată exclusiv prin
{1clâncin1e depărtare sau distanţă care este desemnată în
sistemul abstract al tnatematicii ca o ''a t1#eia di1nensi11ne'',
alături de lungime şi lăţime. Această trinitate de ele111ente de
acelaşi ordin ne induce întâi în eroare. Fără nici o îndoială, ele
au aceeaşi valoare în impresia cosmică a spaţiului care este a
fo1Atiori o categorie diferită. ''Lungimea şi lăţimea'', fo1111ând,
desigur, ca experienţă trăită, vie, o unitate şi nu o sumă, pot fi
desemnate cu o oarecare prudenţă, ca for111e pure ale senz.aţiei.
Ele reprezintă tocmai imp1·esia sensibilă. Adâncimea înseamnă
expresie, natură; ct1 ele începe ''universul''. Deosebirea este, se
înţelege de la sine, complet străină de matematică în modul de
tratare a celei de a treia di111ensiuni în opozi~e cu celelalte două~
ea rezidă şi în opozi~a di11tre conceptele de senzaţie şi intuiţie.
Extensia în profunzin1e o scl1i1nbă pe pri111a cu a doua. Pr~fi1nzi-
111ea este la ftr·opriii ~·ingt1ra di111ens111ne, în sensul literal de
extins . În ea fiinţa trezită este activă, în celelalte două este st1ict
1

1. Cuvântt1l dimensiune n-ar trebt1i folosit decât la si11gt1lar. Există o

spaţialitate, nu mai n1ulte. Deja facetn o abstractizare vorbind de trei
directii~ această trinitate nefii1~d con.ti11ută de sentin1e11tt1l i1nediat al
~ 'I

îr1tinderii corporale (a '"suflett.ilui'',). Natura direcţiei a generat 111iste-

rioasa disti11cfie animl7lt:I îr1tre t.ireapit1 şi .\·tâ11ga„ de unde a apăntt şi
<:aracte1·i.~tica l'e,geta!d 2. directiei de ~jO.\' 1i1 .\'U~~. pă111ânt11l şi (..'er11!.
Acesta este u11 fapt percept1t ca u11 vis, iar celălalt este un ade"·ăr ce se
î11vaţă prin fii11ţa trezită, supus prin t1r111are scl1in1bări1 şi co11fuziei. '
Atnândouă i'şi desăvârşesc i111oresia pri11 arl1itectură„ îndeosebi în
si111etria planului şi preg11a11ţa fatadei . Toate aceste din n1otivul că noi
sit11ţim îtt arhitectura spaţittlu ce ne î11cc)njoară suiierioritatea t111-

2~ 5
•

pasivă. Ea e~e rt1ateria si1nbolică a ztnei ordini, în sensul de

cultură individuală foarte profund exprin1ată prin acest ele111ent
01iginal, imposibil de analizat mai mult. Tot restul depind.e de
următoarea remarcă : experienţa adâncimii este a treia di1nensi-
u11e absolut i11volW1tară şi necesară, dar şi absolut creatoare, pri11
care eul receptează lumea într-o modalitate pe care aş numi-o
11u1naidecât imperativă . Prin acest act extragem din fluxul sen-
za~ilor o unitate fonna1ă, o irnagine 1nobilă, de acu1n î11colo
guvetnată de legi, supt1să principiului de cauz.-1litate şi, c.a atare,
p ;e1·itoa1·e, în iposta?..a de copie a tmtii spirit personal . ~cest
lucru se întâmplă atât cât imaginea respectivă este stăpânită de
inteligenţă.
Deşi intelectul s-ar opune„ ar face-o în afara îndoielii că
această extensie este st.1~ceptibilă de infi11ite diferenţieri. Ea nu
diferă nt11nai de la copil la bărbat, de la ţăran la orăşean, de la
cl1i11ez la ro111an, ci şi de la individ la i11divid, după cun1 fiecare
trăieşte î 1 11niversttl s?ttI prin reflec~e şi ater1~<~ sa\1 1)ti11 ac~une şi
i11erţi ~. Fiecare artist a redat natura ~)rin ct1lori dar şi prin linii.
Fiecare fizicia11, fie el grec , arab, sau gem1a11 a descompus ''r1a-
tura', ln elementele sale L1lti111e. De ce oare nt1 at1 ajuns to~ 1a
acelaşi rezultat ? Pentru că :fiecare îşi are 11ro1)ria natură, deşi
crede că ea este aceeaşi pei1tru to~ ceilal~ ct1 o naivitate care îi
sal vcază intui~a \icţii, care 11 salvează cl1iar pe el . ''Natura'' este
o specificitate satut ată din loc în loc cu st1bst~tnţă personală .
1Vat211Aa este de fiecare dată o fi1.11cţie a c1'f/L11·ii.

Kant a cre2ut că rezolvă această importantă problernă

ce constă în a şti dacă acest element există ''a JJr„iori'' sau este
· dobândit prin experienţă, lansând faimoasa for11111lă a spaţit1lui ca
- - ---------
gl1it1lt1i de 90° asupra celui de 60° de exe111plu„ pe11tru că cel din urină
ar da un număr con1plet diferit de ''direcţii''.

236
-

fonnă.? i11tt1iţiei care ar sta la originea tuturor impresiilor despre

lun1e. Insă tmiversul copi1u1ui lipsit de griji, ca şi al visăton1lui,
1
are neî11doielnic o fon11ă într-un fel inconstantă şi vagă . Numai
prin studiul tehnic„ practic, extins, al universult1i înconjurător ·­
căci o fii11!ă independentă în mişcări este obligată să se îngrijeas-
că de propria-i viaţă, doar liliacul sălbatic putâ11du-se dispensa
de o astfel de grijă ideea extensiunii sensibile se cristalizează
în co11ceptul intelectual al celor trei din1ensiuni. 01nul citadin al
cultu1ilor superioare este prin1u] care trăieşte realn1ei1te în starea
trezită acută şi 11u111ai pentru gândirea lui există Ull spa~tl î11
întreginze independent de viaţa sensibilă, spaţiu ''abs1~ ·,ui ·', mort,
În afara ti1npului, care nu este o formă a intuiţiei, ci a intelectu-
/11i. Este evident că spa~ul văzut în jur de Kant cu o certitudine
absolută, prin reflec~e teoretică, nu exista sub o fom1ă nguroasă„
fie şi aprox11nativ~ pentn1 strătnoşii lui din perioaq~ carolingiană .
ln1portanţa lui Kant se bazează pe crearea conceptului de ''fo11nă
aprior·iccl„, şi nu pc ~1pl1carea ce 1 s-a dat acesteia: A1n văzut că
timpul t1u este 11ici o forn1ă a intuiţiei, nici o ''torn1ă' în ge11eral
1

- 11t1 există decât forme spa~ale -- iar ti1npt1l n-a fost definit
decât ca antinon1ie a spaţiL1lui. Problema însă nu se reduce la a
şti dacă to'--:111a1 ter111enul de spa~tl acoperă substanţa fo1111ală a
intuiţiei, 1nai există şi altă realitate: îot rna intuiţiei variază după
g1"ad11/ de depă1~ta14e : fiecare 111u11te îndepărtat dă ''intuiţia'' unei
suprafeţe, a unui ftmdal. Nin1eni nt1 va pretinde că vede wi corp
în discul lunar. Pe11tru ochi lUI1a este o suprafaţă pură care capă­
tă pu~11 câte pu~r1 un aspect spaţial doar mărită prin telescop,
deci printr-o apropiere artificială Pentru ochiul liber forn1a i11-
tuit1vă este aşadar şi o func~e a distanţei. Trebt1ie adăugat că
reflecţia, îr1 loc să ne amintească întocmai impresiile trecute, ''ne
reprezintă'' imaginea spaţiului golit de aceste impresii. Această
reprezentare a realită~i vii este înşelătoare pentru noi. Kant s-a

t. Copilul care desenează f'ară o perspectivă spaţială nu-şi dă sea1na

11ici că desenului său îi lipseşte perspectiva.

237
lăsat 'înşelat De altfel„ el n-a mai putut separa fonnele int11îtiei de
cele ale i11telectt11ui, căci la el conceptul de spaţiu le ir1clt1de deja
pe celelalte două .
1

La ·fel cun1 el a viciat problema timpului asimilându-l

aritn1eticii, pe care n-o cwioştea în esenţă, vorbind astfel de o
fantasmă a ti1npttlui fără o direc~e vie, în consecinţă doar o sche-
tnă sp,a~ală, Kant a ''ic:ia·t şi problema spaţiului, cotlfundându-1
ct1 o geon1etne a ut1iversului. Câţiva ani dt1pă ce Kant şi-a înche-
iat opera întâ111plare~1 a v1-ut ca Ga·uss să descopere pr1n1a geo-
n1etrit~ neetici ~cl!ană„ a cărei ex.istei1ţă incontestabilă a demonstrat
că ex1stâ şi 1nai 1111tltt.~ fell1r1 de spa~t! cu tJ~ei dt1ner1s1uni stnct
111ate111atice, toate \~ct1 certituclirie apriorice"·, fără ca nici w1a di11
'ic· să })Oa tă fi a intuiţiei „„ .
considerată '~ti fbrtr•ă ~
Pentru un contet11pora11 al lui Etiler ş1 al lui Lagrange
aceasta era o gravă eroare. De r1eiertat e1·a şi voinţa de a. desco-
peri copia exactă a geon1etriei şc.olăreşti a ar1t1ch1tăţ11 -- pentru
cil doar la e(t se gât1dea Kant.-- în for1nele r1aturii 'inconjurătoa­
rc At11nci când obsetvăm atent aceste fo1me, cu ce1titt1di11e că în
p 1caJJ11a observaton1lt1i există, restrânsă la câteva raporturi„ o
co11cordanţă aproxin1atiyă înt1·e impresia vie şi regulile euclidiene
ale geo111etnei comune. Insă corespondet1ţa exactă pe care filoso-

I. ldee<.i de spaţiu a1Jrio1Aic ce ar den1onstra certitudi11ea intuiţiei

absolt1te a sin1plelor realităţi geo111etrice se bazează pe părerea deja
111e11ţio11ată şi prea populară că ir1aten1atica este o parte a aritmeticii.
Ori 11late111atica occidentală depăşise deja pe. atunci sche1na de itnita-
ţ 1e 11aivă a celei ai1tice. Dacă„ î11 loct1l ~'spaţit1lui''' geometria actuală
se bazează nt1 o dată pe valori nutnerice inf111ite şi cat1tă î11 i11teriorul
grupurilor nişte 1nodele structurale, orice categorie de i11tuifie în ge-
11eral ~)Stbilă încetează să n1ai aibă o legătt1ră for111ală cu realităţile
.1·1~1t~111atice î11 cadrul spaţialităţii. Mate111atica este deci independentă
de orice for111ă de intuif'ie. Aşadar ce răm.ât1e în sine din faimoasa
e·vi1de11ţă a for111elor i11tt1iţiei, când se ştie că ai11ândouă sunt artificial
=~tiprapusc pri11tr-o pre.tinsă experie11ţă. ?
fia pretinde a o vedea aici nu se poate dovedi n1c1 pr111 vedere,
nici prin mstnunente optice. Există o limită anume a exactităt1i„
departe de a fi suficientă, dincolo de care nici W1a, 111ci alta 11u
vor pt1tea vreodată să decidă~ de pildă, ast1pra problemei cw1oaş­
terii ştiinţifice adică ~e fel de geometrie neeuclidiană este cea
a spa~ului ''em1liric'' . lt1 cazul 111ăsurilor şi distanţelor 1nari,
1

cand experienţa adâncin1ii domină total imaginea intuitivă -- de

exem1)lt1, în faţa unui pe1saJ vast în loc de tm clesen fo ma
intuiţiei vine î11 contradicţie radicală cu n1atematica. De pe orice
alee vedem că paralelele se unesc la orizont. Aceasta este per-
spectiva di11 pictttra occidentală„ in î11tregi1ne diferită de pictura
"
cl1i11eză. In complexitatea incomensurabilă a acestor spapi expe-
rienţa adânci1nii scapă oricărei detenninări numerice. h1treaga
poezie lirică, î11treaga rr1uzică ş1 întreaga pictură egipteană, chi-
11eză~ occidet1tală contrazic în cei 111ai înalt grad ipoteza tme1
structuri materrtatice riguroase a spaţiu ui trăit şi văzut. Nici
t1i1uJ dijn filosofii n1oden1i t1t1 poate accepta acest argl1t11e\1t
pe11tru că 11u Îtlţelege 11.imic din pictură. Nici u11 fel de i11a te111at1-
că 11u poate expri111a ori=o1îttll, care tra1u,:1rormă p1J.Ţ1 1 1 l'tÎle p11ţin
1!1 JJia11 linîitat orice irt1agine viztlală. Fiecare tt1şa de penel a
peisagistului respi11ge postulatele din teo1ia cunoaşter·i.
Ca n1ă1i111i 111ate111atice, abst1·ase din viaţă, cele ~'trei
cli1nensi11ni '' 11u au nici o li1nită naturală. Confin1dâ11du-le cu
sup1·afaţa şi adâncin1ea impresiei trăite, perpetuă1n greşeala din
teoria cunoaşterii prin altă greşeală ce constă în a spw1e că
spaţialitatea percepută intt1itiv este şi limitată, deşi ochiul nostru
t1L1 ct1p1inde decât nişte porjiurti din spaţiul luminos, limitat de
fiecare dată de razele de lt1111ină, de cerul cu stele fixe şi de
lin1pezimea at111osferei ''lJr1iversul'~ văzut este ansan1blul li1nite-
lor lun1inii, pentru că vederea se leagă de existenţa luminii, iracii-
--·----
1. Fără îndoi~lă că o teoren1ă din geon1etrie poate fi dovedită pe t111
desen: tllai exact se de111011strează Dar fiecare geon1etrie îi dă o
tortnă diferită jar desenul 11u poate să dovedească aici nimic.
'

239
•

ată sat1 refJectată. De aceea grecii n-au putut ajw1ge mai departe.
Nt1111ai se11ti1ne11tt1l cos111ic al occidentalului a creat ideea de 5pa-
ţi ll 11e111ărgi11it cu siste111e infinite de stele fixe şi c.tr distanţe cc
depăşesc orice capacitate optică. Ele sunt creaţii ale ocl1iului
i11te1-io1· ce scapă oricărei concretizări vizuale şi ră:11â11 stranii şi
gret1 de irn~1gi11at~ chiar ca gând, pentru oame11ii d111 alte cultttri
diferite c~t senti111~'11t.

RezultaltJl descoperj ri1 ; L!Î Gat1ss, care a modificat orien-

tarea 111aternaticii 111ode111e i11 general , a dovedit că există mai ·
1

lllL1lte structLtti, la 1el tit~ exacte, ale spaţiului cu trei dimensiuni .

Atur1ci când 11c it11relJăr11 care di11tre ele corespunde impresiei
reale„ se dovedeşte că probJen1a n-a fost deloc înţeleasă. Matema-
ticâ„ ale câre1 111sf1'11111e11te pot exisL~l ir1diferent de i1naginile şi de
rcprezer1tările intuitive, are ca obiect sisteme total independente
de v1aţă~ timp şi dcstj11"' pur intelec·t11ale~ ea este un tmivers for~·
111al al nun1erelor pure a căror jt1stcţe (şi nzt rec1/itate) este aten1-
porală şi logic cauzală, ca tot ceea ce nu este nici obiect al cu-
• • „ • • ""'
noaşten1A ntet viaţa.
[n acest fel se relevă deosebirea dintre int11i~a vie şi
lin1bajul 1naten1atic foi111al, iar enigma deveni1·ii spaţiale este
acu111 lă111 urită.
Aşa
cun1 <.ievenirea înte1neiază devenitul, istoria neconte-
11it \'Îe întc111eiază natura î11cheiată şi moartă, organicul mecani-
ct1I? destint11 lcge:1 cauzală şi postt1latul subiectiv, tot aşa direcţia
stă la bt1=a spaţialităţii. lVfistef"U/ 'Jieţii ca1„e se (/esăvât·şeşte şi
11e ct1re 1/ atinge111 1/1 t1·et1căt pri1l l ... lll'dnt1tl ti111p e„~te 1.11'1fi1ncla-
111ent .ve11t1„11 tot ce e <ie„~l1vii1~it, ceea ce este percepz1t 1nai _l111ţin
r;r·i11 inteligenţt..? declît p,-·it1 sentin1e11tztl expri111at de cz&'â11t11.I
- - - - - --- - - - „·- - - - - -
X„ Se ştie că Gauss a i1ăstrat st1b tăcere descoperirea lui pâ11ă aproape
sfârşitul zi lelcr~ pe11tru că se te111ea de 4
de ·Iătrăturile beoţie11ilor„ ..

240
.\~J,af11t."
Fiecare exter1sie în real 11t1 se înfăptt11eşte decât prin exi)e-
11e11ţa profunzimii spaţiale. 1'"'ocrn<ti această eA'tensie î11 proft1t1zi-
111e şi la distan'ţă, acest nic1re pas al in1presiei superficiale se11sibi-
le spre o irnagine structurată a macrocosn1osu1ui şi 111isterioasa
e111oţie inerei1tă ei, este exprin1ată în primul râ11d prin ct1va11tul
timp~ întâi pentru si1nţun, 111ai ales penttu văz, şi 11u111ai după
aceea pentru gândire. Omul se simte şi aceasta este st~1rea de
individua~e reală a fiinţei trezite învăluit ''în'' s1Ja~alitate.
Este suficient să urmărin1 in1presia elementară a ooivcrst11t1i
pentru a vedea că nu există în realitate decât o dimensiur1e ade-
vărată a spa~ultti„ anun1e: dir·ecţia sinelui către ceea ce este i11-
depărtat, către dincolo„ către viitor. Sistemul abstract al celor trei
din1et1siuni este o reprezentare inecartică, nu un fapt de vi4; ţ-ă.
Experienţa adâncimii extinde senzaţia în univers. Nu degeaba
caracterul orientat al vieţii este considerat ireve1-sibil. O parte
din acest caracter persistă în necesitatea mereu simţită a adâncirii
t1niversului sinelui spre orizont şi nu a orizontull1i spre sir1e. Pe
această direcţie se înte111eiază corpt1l n1obil aJ tl1tu1·or anin1alelor
şi al 0111t1lui. Acestea 1nerg '°"Înai11te', - - îr1 î11tâmpinarea viitort1-
lui„ apropiindu-se c1J fiecare pas 11u r1t1111ai de scop, ci şi de lJă-·
trâneţe iar pri11ţ fiecare ptiVIre înapoi ei 1·esi1nt trecutul, deja
1
devenit istorie .
Dacă consideră1n cauzalitatea, fonnă ti..mdamentală a
intele.ctului, un destin 1r1c1-e1nenit, vom p11tea nun1i perspecti,1a
spaţială tm timp înc1„e111e11it. Ceea ce î11seamnă IJlltere a des-
tinului pet1t1u sen1i111en1„ tlll nu111ai al 01nuluj, ci deja şi al c1ni1t1a-
lt1lt1i , pentn1 se1'1=aţia t'1ctilă~ Vlzuală, atlditivă„ olfactivă esf.e o
mişcare cat1zală ce se cris •.alizeau1 prin extensia ater1ţiei . I\Joi
.~in1ţin1 că vet1i1n î11 ir1t~~l1ll)Jt1area prin1ăverii şi veden1 dinai11te
1)eisajt1l pri111ăvăratic ce se va întinde Îtl jurul 11ostn1. 1Joi şti111
- -- ---- -- - - -· - - -·- ·-
1. Por11i11d doar de la strtictura direc:ţionaJă a corpului 11ostn1, 11oi pt1-
ten1 deosebi stâ11ga de dreapta. Pe11tru corpul t111ei plante " înainte ,„ 1111
4

. .
ăfC lllCI Ul1 se11s.
însă că ~1ământul realizează o revoluţie în spaţiu şi că durata
primăverii ''se ridică'' la 90 de zile. Tin1pul generează spa~ul„
in3ă spa~ul ucide titnpul.
Dacă Kant a.r fi fost mai perspicace şi mai stăpân pe
sine, în loc să vorbească de ''două fonr1e de i11tui~e'"' el ar fi
11umit timpul formă a intuiţiei, chiar spaţiul forp1ă a i11t11itt1lui,
rapo1tt11 reciproc dintre ele i s-ar ~ putut revela. ln momentele de
reflec~e, logicianul, matematicianttl„ savantul naturalist, nu cu-
nosc decât spaţiul devenit_ cel pe care tocmai această reflec~e l-a
abstras din devenirea unică, pe care a verificat-o şi sistematizat-
a; tinde" tot.ul are proprietatea Wlei ''durate„, dete1111inate lnate-
tnatic. lnsă deja an1 arătat că spaţiul este 1ntr-o necontenită de-
\1enire Atât ti1np cât von1 an.mea asupra depăttării o privire
reflexi,iă , von1 \ edea tmiv·ersul nlişcându-se Îft jurul 11ostru. Când
1

acest ttni',1ers 11e pr,>dt1ce fiicll , privirea scrutătoare îl percepe ca

pe t1n SJ)J~tt i111obi1. Acest spaţitJ este; e~ este i)ootrt1 că se opreş­
te: Îrl afara ti111p11lui „ golit de timp şi de:i dţ· \'iaţă. Dutata, frag-
;11eJîi. al t1mpt1lui rr101t„ cJorl'tneştc în el ca pror;1ietate ctln•:;scută a
lucrt11·il<)f~ ştiir1d11-1r•e pe fl(li ca existând îr1 acest spaţiu, 11<>i vo1n
!1 co11ştien~ de durat'\ şi lin1itele noastre,„. ~;e : care acele ceasomi-
cel or ni le reami11te"'c fără Înl~are. ln ·ă spaţittl 1ncre1neiut, el
ir1s1.1şi pieritor şi supllS dispati~ei„ la fiecare destiJ1dere a tensitmii
spirituale'> a întinderii colorate a uni verstilui ambiant, este„ cl1iar
tlrin aceasta~ un sen111 şi o expresie a vieţii, cel mai 01·iginal şi
mai p1,1,temic dintre sin1bol11n.
Căci, i)et1tn1 fii11ţa trezită, necesitatea de ir1te1p1·eta1·e a.
profunzimii este dominantă precutn ponderea t1r1ui evenimer.t ele-
n1e11tar, sen1nific·ând în acelceyi timp 11 e=ii~ea vieţii lă1111trice şi
frontiera di11tre copil şi ... adult. Copilul care vre~ să prindă tw1a,
care 11t1 ştie î11că u1ţeles11/ uruversului exterior şi care se asea1nă-
11ă ct& st1fletul prin1itivt1lui somnolând în crepusct1lul ser1zaţiilor,
ce îl î11lănţuie, este lipsit de experienţa sin1bolică a profunzi1nii.
Nu 11u1nai că expet~ienţa î11tinderii îi este străi11ă, d<.1r lei el nlt
exir;;tă incă o int11iţie a ztni\,e1·s11/t1i~ distanţa e~te. s1111ţită„ dar ea

242
 ,

11z1 vorbeşte ~l1ifleti1/11i. Trezirea sufletului este prin1a ce ridică şi

direc~a la riivelul expresiei vii. Sufletul antic îşi găseşte liniştea
în prezentul in1ediat, Îrt afara oricărei distanţe şi a oricărui viitor,
tausticul energia direcţiei„ neavând ochi dec.§t pe11t1·u ori-
zonturile foatte îndepărtate~ chi11ezul vagabondare<t în natură
care-l va aduce, poate, î11tr-o zi, la un scop~ egipteanttl merst1l
hotărât pe drun1ul lui, odată ce şi l-a ales. Astfel idee2 de destin
se revelează î11 fiecare caracteristică a vieţii. Nwnai aşa poţi
aparţine unei culturi a11ume, ai cărei reprezentan~ sunt uniţi
1)rintr-llll set1tin1ent cosmic comw1, care apoi dă naştere unei
_,forme cosrnice comune. Cele două lucruri sunt legate îritre ele
prin o identitate profundă: t1·ezirea sufletu/11i ce capătă o existen-
ţă certă în numele unei culturi şi concep~a imediată a depărtării
şi tin1pului, însemnâ11d apariţia i1nive1-sului exterior. Legătura
este operată de simbolt1l extensiei, de acum încolo sinzbolzLI ele-
111entar al vieţii „ împrt1111utându-i stilul şi for111a istorică, odată
ct1 realizarea posibilităţilor inten1e. Nt1mai categoria direc~ei
produce primul simbol spaţial, adică· pe11tru cea a occidentalu-
lui. spaţiul infinit cu extensi.e în profunzimea celei de a treia
dimensiuni~ pentru cea a arabului, peştera. Astfel se pulverizează
o veche controversă tilosofică asupra forrnei originare a uni-
versului~ ca î11suşire originară a st1fletului unei culturi a cărui
expresie este 1ntreaga noastra viaţa, ea este 1n11asc11.ta; este
• Jll\. 'Wf • V ""' '-' V

dobândită î11 111ăst1ra în care fiecare suflet individual îşi reînno-

ieşte pe co11t propriu acest act creator, dezvoltâ11d ca atare, î11ce-
pând din tinereţe, sitnbolul profunzin1ii care îi este p1·edestinat,
~şa cun1 Lln flt1ture 1'şi dez\1oltă aripile î11cepând cu crisalida..
lntâia i11tuiţie a proftu1zi111ii însean1nă un act de n~te1·e a psi-
hicului, pe lâ11gă r1aşterea trupească Prin aceasta se naşte o
cultL1ră din peisajul tJ1<tten1 şi acelaşi act se repetă pri11 fieca.re
st1flet în cursul întregii culturi. Este ceea ce Platon numea
a11an1neză (a11an1ne~sis)„ legâ11d-o de o credinţă primitivă a eleni-
lor. Caractert1l detennina11t al fort11ei cos1nice ce se iveşte dintr-o
dată JJe11trt.1 01-ice st1flc,1 care 111iJeşte este astfel interpretat prin

243
clevet1irc„ !11 t.imp ce sisten1atica lt1i Kant interpretează aceeaşi
e11ig1t1ă pri11 conceptul de fo1111ă ap1~ior·ică„ ce pleacă de la un
1czt1ltat 111ort şi nu de la drun1u1 viu ce duce aici.
Catcgotia spa~alită~i trebuie de acum încolo t1un1ită
s·i111hol originar al 11nei c11/t111·i . De aici trebtiie să derive ît1tregt1l
Ji111baj fo11nal al t1nei ct1ltl1ri. fiziono111ia ei diferită de a oricărei
alte realităţi cultt1rale~ 11)ai ales a universului înconjt1rător atJroa-
pc 11cfiziono1nic al ~)ri111itivului. De acL1111 ·1ncolo interpretarea
proft111zi111ii se rtdtcă lrt 11ivelt1l actului„ al expresiei plastice a
<J/Je1·e/01·. I · 1 'r~1nsfigt1rarea realt1lui~ ea nu 1nai serveşte„ precu111
la ~11i111:1lr· o r1ecesitate a vietii'I„ ci trebuie să creeze tm si111bol v1u
~\ 111<! (:~t 1nstru1nente toate elemet1tele spa~alităţii: materie„ li11ii„
iii , 'rt. st111ete, mişcări. Apari~a acestui simbol şi fam1ect1l exer-
~'1 t~1t i11 i111agir1ea universală a posterităţii depU11 mărtt1rie chiar
dt1pă secole despre felt1l în care autorii au înţeles t1niversul.
S1111bolt1I originar nu se realizează însă. E1 acţ1011ează
p1111 "e11t i111e11tt1I fon11ei la fiecare on1 sat1 gn1p„ în fiecare epocă
ş i ţ)t::r1oaclfl. clictând stiltJI tutl1r·(>r· tnanift~stărilor vii. El se află î11
f()r1111 ~:l:1t~11ă. i11 111iturile şi cultele religioase„ în idealt1rile 111ora-
!e:~. î11 f(.,r111ele pict11ra1e„ 111t1zicale şi poetice. în cele di11tiii JJn11-
c1J)i1 1lP fiecărei ştiinţe„ dar r1t1 este reprezentat pr1n nici unul .
\saciar ele 11t1 111ai stint reprezentabile pri11 co11 cepte şi cuvinte„
i1111bil~~ şi for111ele de curioaştere fiind ele însele nişte si111boluri
cle1·i1.Jate . Fiecare si111bol particular vorbeşte despre el'I dar nt1n1ai
se11ti111e11tt1lt1i lăt111tric„ r1u şi intelectultti. Dacă desemnă111 sin1-
bolL11 or1gi11ar al st1fletul11i antic prin corpul tnatetial stingher şi
1)1 tt1 spa~L1l ~)tir infinit pe cel al occide11taluJui„ nu pt1tem ignora
f:lf)tt1I că aceste concepte nu reprezi11tă niciodată ininteligibilul.
iJ1111potri vă, sonoritatea cuvintelor nu poate decât să trezească un
se11ti111ent al setnnificatiei.„
Spaţiul infi11it reprezintă idealul prin care sufletul occi-
de11t~,1 r1t1 a i11cetat să cercete=e universul î11conjurător. El ar fi
\/rt1t să-l vadă in1ediat realizat în sine, iar această nostalgie,
clir1colo de pretinsele rezultate, dă singură, în ttltimele secole,

244
11e11u111ăratelor teorii ale spa~ului "o senmifica~e profw1dă ca
si111pto111 al sentimentului cosmic. ln ce măsură întinderea neli-
1111tată este funda111ent al tuturor lucrurilor ? Abia când a1)are a
doLta problen1ă, la fel de serios dezbătută„ se poate crede că
aproape întreaga cl1estit111e nu tnai este subordonată cercetă­
rii asupra naturii spaţiului. Nu aşa stau, într-adevăr„ lucturile
per1t11t noi ? Prin tirmare, de ce nu a re111arcat nin1eni că întreaga
anticllitate n-a scos o vorbă despre acest subiect„ că 11-a a\'ltt nici
111ăcar un ten11en per1tru et1unţarea proble111e1 ? pe ce 111arii
1

presocratici au păstrat tăcerea în această p11vinţă ? 111 lu111ea lor,

au uitat ei totuşi ceea ce li se părea enigtna tuturor enig1nelor ?
N-ar trebui să acceptătn că solu~a se ascw1de tocmai în această
tăcere ? Cu1n se face că„ pentru sentimer1tul nostn1 cos1nic„ ''uni-
versul'" nu este ni111ic altceva decât spaţiu unic„ produs veritabil
al experienţei profunzin1ii" unde se pierd s1sten1ele solare„ confir-
111â11d încă o dată subli111itate<1 vidului ? Descoperi111 r1u111aidc-
cât că această '- etemă probleri1ă '', tratată de Kant cu o pasiune
4

den1nă de t1n act si111bolic, î11 nt111\ele omenirii, este o probletnă

pz11· occil1e11taiă" fără 11ici o p1·eze11ţă în spiritul altor eul tt1ri .
Aşadar„ ca1 e problen1ă este co11siderată de at1tici drept
prolJle111ă originară a fiinţei totale, adică de aceia a căror privire
spre universul lor nt1 era cu siguranţă tnai pătrunzătoare decât a
noastră '? Aceea a arhe-ului (apx11),ju11dar11ent n1ateria/ al tutu-

1. Nici î11 lati11ă„ 11ici în greacă„ to1;os (T0>7tcul.; ) = locus, 1111 se11111ifică
decât loc„ regiu11e. la fel cu111 "'spatit.1111'' sen1nifică interval „„între'''t
dista11ţă„ rând. lJ n vacuun1 dese111nea?11 fără nici un ec11ivoc lltl cor1>
"'
.<J,<>I„ ce scoc1te 111ai ales în evide11!ă un î11conjur. 111 1iteratt1ra epocii
i!nperiale„ ce încearcă să redea pri11 terzneni veclti antici „ se11ti111e11tul
maJ?,ic· al spatiultti„ se folosesc si11tag111e vagi ca lu1ne a sensurilor sau
.\7Ja/i11n1 ina11<' (== spaţiti „'infinit'' dar şi ''suprafeţe întinse"')~ rădăcina
ct1vântt1l11i .\7Jaţi11 înseam11ă a se L1111fla, a se î11groşa. Literatura pură a
anticl1ităţii 11u avea Clt111 să siJ11t~ 11evoia de a e11u11ţa o proble111ă
despre care nt1 avea 11ici o idee. ·

245
ror lt1crurilor co11crete şi sensibile. Dacă înţelegetn aceasta, nu
vom fi departe de a înţelege şi sensul real 11t1 al spa~ului„ ci
c/1estiunea de a şti pentru ce a fost necesar ca proble111a spa~ului
să devină p1i11 ea însă~i o probletnă a st1fletului occidental, ca o
necesitate a destinului . Tocmai această spa~alitate atotputemi-

1. Este tocrt1ai ceea ce nt1 s-a văzt1t pâ11ă aici în fain1oasa axiomă
et1clidia11ă a pru·atelelor: ''Dintr-u11 punct exterior u11ei drepte 11u se
poate duce decât o par<1letă la acea dreaptă'', singura teoremă a
t11atematicii antice ră111asă 11cden1onstrată şi pe care o acceptăn1 şi
astăzi ca 11ede111011strab1lă. ·rocn1ai de aceea ea se opu11e ca o dog111ă
oricărei experienţe, deci ca u11 centru 111eta_/i=il' şi ca .••i1/15:fa111t1 <l
acestt1i sisten1 geo111etric. 1 oate celelalte axion1e sat1 postulate nt1 fac
decât să o prefig11reze sat1 să o ur111eze. Pentn1 spiritt1l a11tic 11t1111a1
acest principiu este 11ecesar şi universal, dar incapabil de variaţii De
ce ? Pentnt că el este un si111bol de prim ordi11. el î11cl1ide structt1ra
corporalităţii antice Partea aceasta a geo111etriei a11tice este teoretic
pa11ea cea i11ai slabă, care a fost deja atacată î11 per1oada ele11istică: ea
relevă cu precizie st1fletul antic şi de acest pri11cipit1 evident pe11tn1
experienţa cotidiană se leagă î11doieli le gândirii nu111erice faustice
t1ăscută di11 depărtările spaţiale i111ateriale. U11ul dintre cele mai
i111portante si1npton1e ale fiinţei 11r>l1.\·fre este că opu11en1 geo111etr1ei
lt1i Euclid 111t una ci m(11 11111/t<.> geo111etrii" pentn1 11oi toate la fel de
adevărate şi 11econtradictorii. Te11dinţa proprie tutt1ror acestor geo-
111etrii, co11cepute ca gruJJ l111/1-et1cJid1a11 -- pentrt1 că ele adn1it că
pri11tr-un punct exterior t111ei drepte se pot duce una , două, sat1 o infi-
nitate de drepte paralele co11stă î11 11egarea totală, tocmai pe n1oti-
vul varietăţii, a se11sului corporal al spaţialităţii c·anrJ11i~ate în axioma
lui Et1clid. Ea vine efecriv i111potriva intuiţiei ce are drept co11diţie
ir1tregul u11ivers corporal. dai 11eagă orice ele1ne11t pur spaţial . Care
di11 cele trei geo111etrji neeuclidiene este ~'justă,„ şi fundame11tează
realitatea ? A ptlne această întrebare pe care însuşi Gauss a gândit-o
serios, î11sea111nă a ridica o proble1nă confor111ă ct1 spiritt1l anticl1ităţii:
aşadar u11 gâ11ditor di11 cult11ra noastră 11-ar trebui să şi-o pună, căci el
rftaăcl~şte "~"ri ţt vi aţ:1 J.)ef.>lJtând pătru11de î11 .spiritttl adevărat al acestui

24t
 că, generatoare şi distructivă pentn1 toate lucrurile calitate
specifică şi foarte importantă a universult1i nost1i1 pe care
anticii, ignorând atât ternienul cât ~·i co11ceptul de spaţiu, o
negau în unanimitate, considerând-o inexiste11tă, ideea to µ11 ou.
Este co111plet imposibilă înţelegerea, în profunzime, a i1atosului
acestei nega~i. Pnn ea~ întreaga pasitu1e a sufletului ant.ic se
delimita sin1bolic de realitatea pe care 11u voia să o simtă, pentn1
că ea nu putea să fie expresia sufletului său. Un univers de altă
11uanţă apare dintr-o dată în faţa ocl1ilor noştri . Pentru ochiul
anticului, statuia cu admirabila ei corporalitate, în totalitate plăs-
111uire şi expresie lipsită. de vretm gând al imaterialită~i, conţine
absoll1t tot ceea ce se poate numi re~litate. Toate elen1entele
specifice SJ)a~alită~i se epuizează în elerr1entul n1aterial, limita
vizi bilă„ trăsătura concretă şi prezentul imediat. Universul a11tic,
• cosmosul -- constitu~t prir1 proporţie şi .annonie din toate obiec-·
tele apro1)iate şi vizibile r1e1r1ijlocit este î11cllis în întregin1e
})rin holta cerească tnaterială. Ni1nic în afară nu există Nevoia
11oastră de a gândi „'spaţiul '' şi di11colo de această cortină este
total străi11ă sei1tir11e11tului a11tic al uru vex·stllui. Stoicii au declarat
corp1J1·i chiar proprietăţile şi rapo:turile dintre obiecte. Pentru
Hrisip, p11eu111a divi11ă era un corp~ viziune.a lui Dernocrit co11sta
în pătrunderea în materialitatea ato111ică a universului vizibil.
Statul este 1m cotµ compus di11 swna corpurilor cetăţenilor săi.
"
Dreptul 11u admite decât persoane fizice şi lucruri fizice. In
sfârşit, acest sentirnent îşi află ex1Jresia cea mai înaltă în corpul
<.ie piatră al ten1plului antic Spa~ul interior fără ferestre se
ascundea cu grijă în spatele rânduri.lor de coloane, însă în afară
r1t1 se vedea nici o linie dreaptă . toate ~.reptele scării fiind uşor

fapt Si111bol11l specific occidental nu constă în realitatea uneia sau a

alteia, ci în varietatea geon1etriilor î11 aceeaşi măsură posibile. Nu
există decât gruJJl1l de structuri variabile tinde concepţia a11tică este
doar un caz li111itat, capabil să dizolve în sentime11tul spaţiului pt1r •
ceea ce mai există di11 corporalitate.

247
 arc1J1te î11 afară, fiecare într-o 111ăsură diferită. Frontoanele„ coa-
111ele, faţadele sunt î11cl ir1ate. Fiecare coloa11ă are o uşoară în-
cli11are„ 11ici tina nt1 este perfect verticală„ nici nu este plasată la
egală dista11ţă de cele înveci11ate. De la colţtiri spre 111ijloc„
i11cli11ări l e~ pa11tele şi dista11ţele vanaz.ă într-o propor~e riguros
descrescătoa re. /\ceasta dă î11tregului corp al clădirii un aer
111istcrios: ea pare să se 11,işte în cerc î11 jt1rul unui centru. Ct1rl1e-
le stint atât de delicate, încât eJe ss.1r1t„ ca să zice111 astfel . doar
s1111ţtte ş1 11t1 văzute ct.a ochii . Dar toc111ai acest lt1crt1 SL1pri1nă
dczvolta1 ea ii' adânc1111e. Stilt1l gotic se Înalţă„ stilul do1ic se
(11·c111e~· te Spaţ1t1I interior al catedralei urcă spre cerul îndepărtat
ct1 o forţă clc111e~tară„ te111pl rJl grec se adt111ă pe pământ cu un
cnl111 111aiestt1os. lr1să acelaşi luctl.1 este valabil şi pentru divinită­
ţile faustică ş1 apollinică, iar. dt1pă 111odelt1l acestora„ pentru
µri11cip11le fL1t1dan1entale ale t1ZJc11 Opttnând principiilor de po-
z1 ţie„ i11atc1ie şi fon11ă, pe cele ale 1nişcării înainte„ ale fo1"ţei şi
111(1.c;ei, 11oi :i111 defi11it r:lp(1rtul co11sta11t di11tre forţă şi viteză

pc11trt1 a le volatiliza pii11ă la unnă pe a111ândouă în elen1entele

C.''\Clt1siv s1Jaţ1ale de capacitate şi de inte11„~itate. Arta dotninantă
ce treb111a s~i rezt1lte din această concepţie despre real este 1nu-
z1ca i11strl1t11e11tală a marilor maeştri al secolului al XVill-lea,
s111gt1ra d111tre arte 1)rin c11re lurnea for111ală se înrudeşte Jăuntnc
c t1 l11tuiţia spa~ului pt1r. ln opoziţie cu te111plele şi pieţele publice
ale anticl1ită~i, în n1uzică există do111cni1 tonale„ spaţii tonale,
111ări tor1ale 11ecorporale: orchestra se revarsă în cascadă, sparge
valt1rile„ tace jerbe: ea este picton1l zărilor îndepărtate, al lumini-
lor„ un1brclor, vânturilor, al norilor în tnişcare, al trămetului, al
u11or culon parcă din altă lu111e: ajtmge să 11e aduce111 atninte de
"'
peisajele inst1·t1r11ei1ta~ei la G1ttck şi Beethoven. 'ln acelaşi timp''
4

cu canonL1l lt1i Polyclet, prin care 111arele sculptor '"'pu11e pe hârti-

e'' regulile stricte ale propor~onalită~i corpului u1nan, Stanitz a
desă\'ârşit către 1740 co111poziţia strict canotlică a sonatei în pa-
tru păr~, reguJă ce 1111 se atenuează decât n1ai târziu în cvartetele
•
şi si111foniile lt1i Beethoven~ pentn1 ca apoi să se dizolve complet
în universul sonor al n1uzicii ''infinitezin1ale'' singulare a lui
Tristan, unde-şi pierde 01ice t1r1nă de tnaterialitate păn1ântească
Senti111entul elementar al unei 1·e=olvări, al unei mântuiri, al unei
disolu~i a sufletultti în ir1finit„ prin care 11e sim~m elibera~ de
povara n1ateriei şi pe care 111a1ile motive ale muzicii îl trezesc
constant în noi, se descătuşează şi în adânct1rile st1fletului elen, în
ti111p ce capodoperele artei antice exercită o acţiune paralizantă,
restrictivă, care întăreşte sentimentul corporalului şi din depărta­
re atrag~ privirea către calmul luciurilor tangibi1e, de care este
saturat.

Astfel, fiecare din marile culturi a ajuns să vo1·bească o

11111bă n1isterioasă despre sentimentul cos1nic ce nu poate fi
co111plet înţeles decât de st1fletul aparţinător culturii respective.
1\'t1 ne înşelăm în această privinţă . Dacă 11oi pute1n citi câte ceva
în sufletul antic„ aceasta se întâmplă doar pentru că limbajul lt1i
for111al este aproape inversul Jin1bajt1lui fo11nal al sttflet11lui
"
nostru. lr1trebarea foarte abruptă a şti în ce n1ăsură această
~1t1re este posibilă sau s-a realizat până acum ... trebuie să fie
~)ltt1ctt1l de plecare î11 orice critică a Renaşterii. Incercarea de a
regâ11di 111anifestările fiinţei îndepărtate de noi este o himeră.
Dacă ni se spu11e că indienii 3u sin1~t probabil nun1erele„ care„ în
concepţia noastră„ nl1 au nici valoare, nici măreţie„ nici proprieta-
te relativă„ care nt1 de\riJ1 decât prin ordine unită~ pozitive,
11egati ve„ 111ari, 111ici , stu1ten1 obligaţi să recunoaştem că nt1 po-
sedă111 n1ij1oacete de a retrăi exact temeiurile sufleteşti ale 11tJ-
111erelor. Pentru r1oi nul1!ărul 3 desemnea7.ă totdeauna ceva„ fie că
este pozitiv„ fie că este neg;ittv. Pentru grec el are o mărin1e
absolută . +3. Pentru i11dient î11să, posibilitatea pe care o de-
numeşte nt1 are substanţă~ deci ct1vât1tu1 „'ceva '' nu a1/#e 1i1că
valoare În sine, este <.iincoJo de fiinţă şi de 11efiinţă, a111bele ne-
fiind decât însuşiri vi tuale ·+3, -3, 1/3 sunt aici realită~ ce

249
c111a11ă i11 cel 111ai 111ic grad di11 substa11ţa inisterioasă (3 ), tota)
secretă pentrt1 1101 . Perceperea evidenţei acestor n1J.1nere ca se11111c
ideale ale u11ei for1ne cos1nice perfecte în sine aparţine sufletului
/,,~tzl11nt1l'11c·. Pentru t1oi ele sUt1t la fel de neînţelese ca ş1 11irvana
brah111anilor situată dincolo de viaţă şi de 111oarte_ de vegl1e şi de
~011111, de durere„ milă şi i11sensi bilitate, dar este totuşi o realitate
pe11tru care 11oi 11t1 ave111 nici o expresie lingvistică. Nun1ai W1
astfel de st1flet ptttea genera această concep~e grandioasă a
11et111111/11i„ priv1tă c.;(-t 111.1111ăl'· t1de,,'ăJ'·nt, ca :::.ero, acel zero indic în
ca re fiinţa şi nefii11ţa stmt an1â11două„ în inod egal, expresii ex-
. 1
ter1o~re .....
111 pole111ica lor legată de doctri11a aristotelică a fiinţei,
sa11ditorii arabi ai JJerioadei tnaure printre ei„ 111it1!i de ptim
ordi11 ca Alfarabi şi ,"-lcabi at1 de11101·1st1·at că corpul, ca ata1·e,
11t1 avea neapărat 11cvoie de spa~u pent1·t.1 a exish1 şi au denumit
cJ 01 igi11e a spa~t1lt1i iată categoria <.ie inti11dere Î11 g·cindi1·ea
t 11·(1!Jă notiui1ea
, de ''situare î11tr-tm Io('.'', Llt1 luc.tu ce 1111 dove-
c''-'Şt(· c{1 ei l-ar gât1(li fc.lls pe A1istotel sali pe Ka11t.j nic1 că erau
111ştc ;~"i11cJito1i obscuri -- {:u1n 11e place; ..;?i-i catalogăn~ pe cei
~~1 rc, 11tJ îr1cap în sări,1anele noc:~stre creiere -- t~i faptul că Sl)i1itul
ar:-1l) deţinea cu totul alte categorii tu1iversaJe. Li1i1bajul lor
(:(;.11ceptt1al ar fi fost i11co111patibil ct1 1)ro1Jriile catego1ii t1rliver-
s~1 le, î11să ct.1 to~i ar fi răr11as convinşi (\e exa<..tit~1tea iinagirui
proprjei gâ11di ri.
Când vorbitn astăzi despre spaţiu, df~sigtlr că aproape
toţi gândi111 în acelaşi fel sluji11du-ne de aceea;i li1nbă şi de
'1celeaşi sen111e verbale„ zicând că este '/Orba de spaţit1l n1aten1a-
tic, fiZJc„ pictural sau de spaţiu real, ît1 pofida problen1aticii
01icărei filosofii don1ice (şi obligate) la o identitate a intelectului
-- -- -_,___ __
. -----·--
I. P\c~est zero 11e face~ poate, să presimţitn ideea întinderii i11di,·e, a
acelei spaţialităţi cosn1ice despre care vorbesc LTpanişadele şi care
11ot1ă t1e este totaJ străină. Evide11t, acest zero nu se regăseşte ttici la
antici.

250
în loct11 înrudirii se111nificative a sentin1entelor,
'
111c1 w1 elc11„
egiptean sau chinez nt1 ar fi putut pătrunde acest senti111ent, nici
u11 s1ste111 de gâr1dire sau operă de artă nu ar fi putut reda tară
ecl1i voc acestora ceea ce noi înţelegem pri11 'spaţiu" Conceptele
4

elementare antice, rod al unei vie~ interioare strict co11st1tuite,

precum arl1e (apx11), uA.11, motfe (µopcp11) ept1izeaz1i conţinutu)
tu1ui uni vers diferit de al nostru, străin şi îndepărtat. Ceea ce
traducem din greacă ct1 propriile 11oastre n1ijloace pri11 terrr1enii
de origine, mate1ie, fo1111ă„ este o imitaţie palidă şi o încercare
jalnică de a pătrunde într-tu1 univers al sentimentultti, care totuşi
nu ni se va cornunica în elementele cele mai delicate şi 111ai pro-
funde. Este ca şi ct1m an1 vrea să topim sculpturile Partl1enonult1i
şi muzica instrun1entală de coarde sau să turnătn în bronz
dumnezeul lui Voltaire. Trăsăturile fllildan1entale ale gândirii,
ale vieţii şi ale conştiinţei cosmice diferă aşa cmn diferă trăsături­
le feţei la indivizii umani. Această diferenţă se regăseşte la ''rase''
şi "'popoare„, care nu mai ştitt să facă diferenţa dacă ''roşu'' sau
''galben'' însea1m1ă pent1u ceilalţi acelaşi lucru sau f·ucruri con1-
plet diferite. Mai ales sin1bolistica obişnuită a limbajului hrăneşte
iluzia unei vieti, lăuntrice cu o stru(,tură identică sau cu o struc-
tură cosmică diferită. Marii gânditon ai culturilor particulare
seamănă aici ct1 orbii din naştere care nu ţin sea111a de starea lor
ş1 râd fiecare de greşelile alttiia.
lată că acum trag conclt1ziile. Experienţa profunzimii
care face wuversul să apară, care i'ntinde senzaţia în U11ivers,
care are înţeles numai pet1tru sufletul căruia îi apar~ne şi 11un1ai
pet1tru el, care diferă de stat ea de veghe, de vis, de conştientizare~
ele observaţie„ este de ase111enea diferită la bătrân şi la copil, la
orăşean şi la ţă1·an, la l)ărbat şi la femeie. Această experiet1ţă
concretizea7~ pentru fiecart~ ct1ltură superioară, dintr-o necesitate
foarte profundă, posibilitatea fo1111ei pe care se inten1eia7.ă întrea-
ga fiinţă . Toate ct1vinteJe fundanientale precum 111asă, substanţă,
tnaterie, obiect, cotp, înti11dere; nliile de semne verbale analoage
conservate în J1n1bile altor culturi, stmt 111şte semne rtecesare de-
t

tem1inate de destin şi care relevă în 11u111ele unei ct1lturi anun1e„

în infinita varietate a posibilită~lor universult1i„ si11gurul li111baj
ser11r1ificativ şi, prin ur111are„ necesar. Nimic nu se poate tra11sfera
ct1 exactitate în vtaţa şi condi~a cogi1iti\1ă a altei ct1ltt1r1 . Ni111ic
nL1 se naşte a doua oară . Totul depinde exclusiv de aleger·ea
sin1bolului originar în mon1entul când sufletttl unei cultt1n ajun-
ge la conştiinţa de sine în peisajt1l ei„ iar această alegere îi clati11ă
pe toţi cei care sunt înclina~ să privească 'tstfcl istoria t111iversală .
Sinteză a sufletului devenit sensi bi1 prit1 ex1J1·e.<;ie în fapte
şi opere„ trupul n1uritor şi trecător al sutletult1i supt1s legii 11u111ă­
rull1i„ cauzalităţii, teat1ului istoric şi pa11ora111ă a istoriei univer-
sale, si11teză a marilor sin1boluri ale vie~ i ~ ale se11ti111entt1lt11 ş1 in-
teligenţei: Cz1/t11rc1 este 11n 111a1·e s1.i flet p1~i11 ca1Ae nit s1!flet poate
sp1111e ceea ce si1nte, ceea ce-i rlevi11e co11ştient.
~1acrocosn1osul este şi o proprietate a sufletului indivi-
dt1al, iar 11oi nu vo111 şti vTeodată ce îr-1sea11111ă el pentru suflete
diferite de a] nostn1. Dincolo de posibil ităţile ît1ţe1egerii disctirsi-
\'e se află ''spa~ul i11fit1jt ,„ „ it1terpretare creat0are a experienţei
prc•it!nzin1ii„ o expenet1ţă {1 11tla,s11·ă : el (ie!1u111eşte categoiia ît1-
ti11det·ii pe care grecii o 11t1111eau Neant iar r1oi o nun1i111 Univers
tJr0iectând universt1l î,1tr-o i111agi11e i11existe1ttă pentru sutlett1l
antic, indic„ egiptea11. Lrt1t1l di11 aceste Stlflete î11ţelege experienţa
cosn1ică in tonalitntea de la be111ol 111aJor, altt1l i11 cea de
fa !ltinor. Unul o sin1te în 111a11ieră euclidiană, altt1l în 111anieră
co11t.rapu11ctică, al treilea i11 manieră magică . De Ia cel mai pt1r
spafitt ar1alitic satt ele la 11irvana~ la cea 111ai carnală corporalitate
atică se î11ti11tic o gZlt11ă de si111boluri origi11are din care se poate
ded11ce î11 parte o for111ă perfectă a un1\.ersului. Ideal vorbind„
ttr\iv{;rsul ir1dic s<-1t1 bal1ilonia11 este la fel de î11depă1tat, de străi11
şi de i11cert pe11tn1 oa111enii din cinci sau şase culturi diferite care
au s..1m1at„ aşa cL1111 lUlÎ\'ersul occidental va fi î11t~-o bw1ă zi
inco1r1prcl1er1sibil p(:rltr\1 oan1ei1ii culturilor pe cale de a se 11aşte.

252
 II. Sufletul apo/linie, faustic şi magic

De aici încolo eu nun1esc apoi/inic sufletul culturii

antice care a ales corpul individual prezent şi sensibil ca tip ideal
de întindere, de spaţialitate. ~e la Nietzsche acest cuvânt este
i11teligibil pei1tru toată tu111ea. In fata sufletult1i apollinic eu pla-
sez sufletul j"atlStic ce a ales drept simbol originar spaţiul pur
11elimitat, al că1ui ''corp'' este întreaga cultură occidentală, ce a
crescut din câmpiile nordului 't aşezate între Elba şi Tago, de la
apariţ1a stilului rorr1an1c în secolul al X-lea. A11ollinică este
statuia omului nud, faustică este arta fi1gii. Apo11iruce sunt me-
canica statică, cultele materiale ale zeilor olin1pierli, cetă~le
greceşti izolate politic" destinul lui Oedip şi simbolul falie~ fausti-
ce sur1t dina111ica tui Galilei , dogi1·1atica protestantă şi catolică,
111ari1e dir1astii :lle perioadei baroct11ui şi politica lor de c<lbinet't
destinul lui Lear şi idealul f\1adonei't al Beatricei lui Da11te de la
sfârşi uJ c~lu1 de al doilea Fc1l1!;f al lui Goethe. i\polJirucă este
pictura ce li111iţează corpul t1rt1an prin li11ii, faustică este pictura
ce construieşte spaţiul din lu1ni11i şi umbre~ astfel se deosebeşte
fresca ltti Polygnot de pictu1·a în u1ei a lui Rembtandt. Apollinică
este fiinţa elinului care-şi nu111eşte eul sonia şi ignoră ideea de
evolu~e i11terioară, pri11 um1are igr1oră istoria reală i11terioară sat1
e>..terioarăş faustică este fiinţa occidentalului, cu o conştjinţă
foa11e p1·ofund.ă a proprit1lui destin, cu o privire î11sţ)re interior şi
o ct1Jt.u1 ă pfont1nţat perso11ală orientată către 1nen1orii, reflec~e~
n1edita~e asi1pra trecutult1i şi viitorului, co11ştiinţă morală . La
celălalt capăt al celor două ct1ltLtri ~i slttjindu-le ~, intern1ediar,
care le modifică, le î1npruml1tă, le interpretează sau le 1noşteneşte
fom1eJe„ se află sufletul 1r1agic a} ct1lturii arabe, trezit în epoca lui
„~ugust în peisajul ct1prins între Tigru şi Nil, între Marea Neagră
şi Arabia n1eridională , cu algebra, astrologia, alchin1ia, mozaicu-

253
 .„ .„

•
rile şi
arabescurile sale, cu califatele, moscheele, sacramentele şi
cărţile sfinte ale religiilor persană, ebraică, creştină., ''antică n1i- .
noră'' şi maniheistă .
''Spa~ul'' ain acum dreptul s-o spun este o necu-
nosc.ută spirituală ce se deosebeşte riguros de prezentul sensibil
n1omentan şi care nt1 putea fi reprezentat prin limbajul apollinic
al grecilor şi romanilor. Dar şi spaţiul figurat prin plastică este la
fel de străin de oricare di11 artele apollinice. Celula minusculă a
templului primitiv antic este un neant obscur şi mut, la începuturi
co11struit d111 materialele cele mai perisabile, înveliş momenta11
'
opus bolţilor eterne şi cupoleio1„ magice ale vechilor catedrale. · şi
rândurile de coloane închise au drept scop să scoată cu ·putere în
evidet1ţă, cel pu~n pentru ochi, absenţa spa~ului interior din
aceste cotpuri. Nu există o a doua cultură în care nemişcarea,
piedestalul, să aibă un relief atât de pronooţat. Coloana dorică
- este localizată pe pământ, vasele dorice sunt totdeauna concepute
de jos În sus, în vreme ce operele Renaşterii planează pe deasu-
pra piedestalult1i. Problema timdamentală a şcolilor de sculptură
este perfecţionarea internă a figurilor. De aceea operele arhaice
au articulaţii disproporţionat de accentuate: picioarele aşeute
direct pe călcâie şi hainele foarte IWlgi lasă o parte din exterior la
vedere tocmai pentn.1 a arăta ''pozi~a'' picioarelor. Relieful antic
este aşezat pe un plan riguros stereometric. Figurile componente
sunt despărţite printr-un ''interval'', dar nu printr-o perspectivă.
Dimpotrivă, un peisaj al lt1i Lorrain este spa~u pur. Toate de-
taliile concură să-l pună în lumină. Nici un corp nu are senuli-
fica~e în perspectiva atmosferică decât dacă este reprezentat prin
lumini şi wnbre. Impresionismul este decorporalizarea totală a
universului în favoarea spaţiului . Din cauza sentimentului său
cosrrtic, sufletul faustic a trebuit să ajungă din tinereţe la o fonnă
arhitectltrală în care bolta spaţială se arcuieşte de la portal la
înăl~1n~1 corului, constituind astfel centrul de gravitaţie al gi-
gantic.clor catedrale. Prin aceasta se exprimă experienţa profunzi-
- --~---

inii. Dar, pentru a o diferen~a de spaţiul vid al arhitecturii n1a-

1

gice, la această arcuire a fost adăugată ascensiunea către de-

părtările celeste. Fie că este arcuire de cupolă, de boltă rotundă,
sau chiar de şarpantă verticală, cupola magică este un acope-
1·ănuînt. Aşa cum foatte just a remarcat Strzygowsky2, arhitec-
tt1ra catedralei Sfânta Sofia este wi contrafort gotic orientat spre
interior şi acoperit.în exterior cu o mantie închisă . Dimpotrivă,
cupola gotică a catedralei din Florenţa a reînălţat acest edificiu
alungit în 1367, iar sub mâna lui Bramante reînălţarea a devenit,
Ja catedrala Sfântu Petru, o aglomerare căreia Michelangelo i-a
desăvârşit magnificul ''excelsior'' în aşa fel încât actuala cupo-
lă pluteşte foarte sus în lumină deasupra marilor bolţi. Tocmai
acestui sentiment al spa~ului i se opune simbolul peripterosului
doric, în totalitate corporal şi uşor de cuprins dintr-o singură
. .
pr1 V1re.
De aceea cultura antică a î11ceput printr-o n1ăreaţă
1·f!11z111ţa1·e la o artă deja existentă, pitorească, foa1te matu1#ă, ce
J1u JJ11tec1 fi expresia tu1ui suflet r1ou. Grosier şi îngust, sărac şi
î.ntors către barbarie, astfel apare în but1ă măsură ochilor noştri
stilul geo111et1·ic pe care dorienii de la 1100 îl opw-ieau artei
111i.11oice. Trei secole de existenţă, corespunzătoare înflori1·ii go-
ticului, nu au făcut rtici o aluzie la arhitectură. Doar către anul
650, 'm acelaşi tin1p'' cu ti·ecerea lui Michelangelo la baroc,
apare tipul de templu doric şi etrusc. Orice artă primi tivă este
religioasă„ iar acest ''nu'' simbolic nu înseamnă 111ai mult decât
acel ''da'' gotic sau egiptean. Ideeea de incinerare, ce se împacă
cu Wl loc de cult,_nu se împacă cu un edificiu de cult. De aceea,
cultele primitive din antichitate, care tăit1uiesc nwnele misterioa-
se şi sole11me ale lui Calchas, Tiresias, Orfeu, poate şi al Numa,
11u ave.au pet1tru î111plinirea ritualurilor decât un rest de idee
- - - - - - - -- - - - --
I. Acest spaţiu vid sau gol este nun1it de Frobenius "'sentimentul
cavernei''. (Pa1deuma, p. 92)
2. "'Ursprung der cl1ristl. Kircl1enkur1st''~ 1920, p.80.

255

•
arhitecturală ,din care s-a î11tărit ideeea de arhitectură e vorba
de circutnscnerea tmui spaţiu sacru. De aceea ten1plul (templ11m)
etrusc este locul 01iginar al cultului antic: un simplu cerc trasat
pe pământ de auguri, având o margine ce nu se depăşea şi o in-
trare fastă orientată căt.re est • Se ridică un templu pe locul unde
1

trebuie să se petreacă oficierea W1UÎ cult„ acolo unde se află

reprezen.tan~i autorită~lor publice: senatul şi annata. El există
pentru nevoile pasagere ale 1non1entului, iar apoi vraja se risipeş­
te. Poate doar către anul 700 suflett1l antic s-a disciplinat ca să
materializeze într-tm edificiu simbolistica liniară a acestui neant
arhitectonic. Sentime11tul euclidian a triumfat asupra de7gustului
cauzat de dt1rată.
Di1npotrivă, arhitectura faustică de 1nare stil a Început
prin primele vibraţii ale unei evlavii noi reforma de la Cluny
şi pron1ovarea arhitecturii romanice către anul I OOO , ca şi ale
Wlei gândiri noi contr·oversa legată de Cina cea de Taină în
1050, dintre Berenger din Tours şi Lanfranc; apoi s-a întâmplat
curând, în ut 1na proiectelor unei atât de n1ari voinţe de gigantesc,
ca adeseori locuitorii unei parohii întregi precum cea din
Spira să nu ajungă pentru a u1nple o catedrală sau ca ea să nu

t. Cf. Muller Deecke: ''Die Etrusker'', 1877, li, p. 126 urn1. şi şi

Wissowa : ~'Religion u. Kultus der Romer'', 1912, p. 527. Cel mai
vechi pla11 de cetate, cel al Ro1nei quadrata care nu avea desigur
ni111ic con1un cu arl1itectura, ci depindea de unicele reguli sacremen-
tale, cu111 o probează ulterior sensul cuvântului pomoeri11m iată
toctnai o limită, ca a unui templu. Tot temJJlum a fost tabăra ron1ană,
al cărui unghi drept se mai recunoaşte şi azi în a1nplasamentul mai
l11ultor oraşe ro111a11e. El este cercttl sacru în care armata se adună sub
protectia zeilor, care la origine nu are nimic comun cu fortificaţiile
posterioare ce datează dit1 perioada elenistică. Cea n1ai mare parte
din templele ron1ane de piatră (aedes) nu erau temple. Dimpotriv~
lt'nt eA~1os al grecilor di11 ti tnpurile homerice trebuie să fi avut o sen111i-
~ 1·- -.... ,~.; ,,,, ""r?.1"" " ("'~?.1~„~
i~··· ~ ~L..?.- i:;~L . •.::..,L·..::.:.,,c..,?-„„."''rl'
crr"
::,,,_.1 ~ ....(> r
r.;,:·,.k,,7'.~
t·„~m•>/U""
tl: I zrr ~•n1cc
~~. t:i.9 " ~
- ~---~-

fie niciodată tern1inată . Limbajul ~)asio11al aJ acestei arhitectL1ri

s-a repetat apoi î11 poezie . Toate diferenţele„ luate laolaltă, ale
1

odelor latine ale sudului creştin şi ale Eddelor nordului, încă pă­
gân, nu pot eclipsa identitatea a două modtiri poetice p1ivitoare
la infinitul spaţial intern al versifica~ei, rit1nul frazei şi limbajul
imaginilor. Citiţi Dies irae alături de Voluspa, care nu o precedă
cu mult, şi ve~ afla aceeaşi voinţă inflexibilă care domină şi
zdrobeşte orice rezistenţă a lu111ii vizibile. Nicicând un ritm nu
s-a î11conjurat de spaţii şi de depărtări atât de grandioase precum
ritmul vechilor epopei ale nordului :

Spre nenorocul lor - încă vreme îndelW1gă,

Bărbaţi şi fen1ei vor mai veni pe lume~
Noi doi însă - vom rămâne mereu î1nprellllă~
Sigurd şi eu

Accentele versului homeric sunt un dulce foşnet de frun-

ză sub zefirul sudului, un ritm al materiei: rima iniţială ca şi
energia potet1~ală în imaginea universului din fizica modernă -
creează o tensiune co11ţinută în vid şi ilimitat, furtuni îndepărtate
ale nop~i pe cele n1ai înalte culn1i. Nimic nu rezistă acestui cu-
rent de maree tenebroase, nici cuvintele, nici luciurile aceasta
este o dinan1ică iar nu o statică a limbajului. La fel stau lucrurile
cu ritmurile melancolice din ''media vita în morte sumus',.
"'
Intâlnim atei ttn preluditl la tonalităţile lui Rembrandt şi la
instru111entapa lui BeetJ1oven. Aici sujletill fa11stic se sin1te la el
acasă int1·-o singz1rătate fă1„ă 1nargini. Ce este Walhalla ? Necu-
noscută de gennanii mig1·aţiilor şi chiar de merovingieni, ea a
fost imaginată de strflt>ttJl faustic născând fireşte că sub impresia
mitului antic păgâ11 şi creştin-arab~ e vorba de două culturi meri-
dionale anterioa1·e ce se trezeau acum pretutindeni la o nouă viaţă
î11 cărţile c1asice sau sacre., în ruinele~ 1nozaicurile şi n1iniaturile

1. Cf: prefata mea la ·~cântlJ.ri' " d.e Ernst D1roem:1~ p. l)\'.

lor~ ir1 1111111aturile, cultele, riturile şi
dogi11ele lor. Cu toate
~cestea ea planează dincolo de orice realitate sensibilă, în zone
1r1depănate~ ceţoase„ faustice. Olimpul se află în i1nediata apro-
piere~ pe pă1nânt grec: paradisul pat1istic este într-o grădină
fen11ecată, situată undeva într-m1 univers magic~ Walhalla nu se
~tflă 11icăieri . Pierdută în infi11it, ea ne apare, cu zeii şi .eroii ei
11esociabili, ca sin1bol al unei înspăit11ântătoare singt1rătăţi.
S1cgfried, Parsifal, Tristan, Han1let, Faust sunt eroii cei n1ai sin-
gl1r1 di11 toate ct1lturile. Citiţi în Parsifal al lt1i Wolfran1 von
Eschenbach minu11ata poveste a vieţii lăuntrice care se trezeşte:
11ostalgia pădurii, co1n1Jasiunea enign1atică , singt1rătatea fără nu-
111e„ totul este fantastic, excl11sh' faustic. O ştin1 fiecare dit1 noi.
f(111!>·t al lui Goethe reprodtice acest motiv în toată profunzimea
sa :
Neînţeleasă ferici re~ înfăşurată î11 patitni,
Te un11ăresc 7.adamic prin cân1puri şi pădt1ri !
M.i-e ini111a îr1ecată-ntr-w1 şuvoi de lac1i1ni,
Se naşte-o r1ot1ă lt1n1e~ sublimă, în surâsuri !

Nici Ho111er, 11ici Evar1gheliile, nici 0111ul apollinic şi ruci

.,,,t1t 111,tgic 1111 ştiu nimic despre această experienţă cos111ică .
Pw1ctul cul111inant al poeziei lui Wolfran1 von Eschet1bach este
ace<t di111i11eaţă 111isterioasă a Vinerii Pati1r1ilor„ câ11d eroul, răz-
, 1 ·it 1t f:1ţă de Dt11nnezeu şi de el î11st1şi" Îl î11tâlneşte pe nobilL1l
Gavvan„ căiuia îi spune: ''Ei, ce ! Dacă aş fi găsit ajutor la Dum-
11ezeL1 !"' Apoi pleacă în pelerinaj la Tevrea~t . De aici ţâşneşte
JL\Ort1I religiei ja11„~tice. ~~stfel se înţelege taina ettharistică, cea
care tlneşte participa11ţii înt1·-o comuniune mistică, într-o biserică
111 ~1 1 tuitoare unică. Mitul Sfâ11tului Graal şi al cavalerilor săi face
să se î11ţelcagă necesitatea lăuntrică a catolicismului get 1nanic
nordic. Astfel, opus ofra11delo1" antice, aduse î11 templul fiecărei
di\1nită~ în parte, este sacrificiul unic şi rle.~fârşit zilnic adus
pretutir1deni. Ideea faustică„ apăn1tă în secolele IX-XII, în peri-
oada Eddelor, presim~tă de tmii misionari a11glo-saxoni prect1m

258
 .

Winfried, s-a tnaturizat doar în acest mo111ent. Catedral~• ,,i .• ~ ·.

altar păstrează taina săvârşită, este itnpresia pietnficată a acestei
idei.
Pluralitatea corpurilor stinghere ce figurea.ză cosn1ost1I
•
antic a avut nevoie de tm cosmos divin de acelaşi fel: iată sem-
nifica~a politeis1nului antic. Spaţiul cosmic unic„ fie ''cavernă''„
fie depărtare, are nevoie de Pumnezeul unic al creştinisr11ului
n1agic şi faustic. Atena şi ApolJo pot fi figura~ ·-printr-o statuie,
dar de n1ultă vreme s-a simţit imposibilitatea de a face să ''apară''
Dumnezeul Refon11ei şi al Contrarefo1111ei altfel decât prin furtu-
na unei fugi la orgă sau prin maiestuoasa dezvoltare a cantatei
satt a liturghiei. De la bogă~a plastică a Eddelor şi de la legm-
dele creştine, contemporane cu primele, până la Goethe, mitul
occidental evoluează în opozi~e cu mitul antic. Aici, o diviz.are
neîncetată a divinului aduce, în prima parte a epocii imperiale„
un număr eno1111 de zei. Dincoace, o extren1ă simplificare ajwtge
la deismul din secolul al XVIII-iea.
Dominată de importanta bisericii occidentale, de autori-
•
tatea et în domeniul pseudoQlorfismului, ierarhia magică a ce-
rului, de la î11geri şi sfinţi până la persoanele treimii, se decorpo-
ralizează şi se şterge puţin câte puţin şi, pe nesimţite, diavolul în-
suşi sfârşeşte prin a dispărea din preocupările sentimentului
cosmic faustic, el, marele potrivnic al sentimer1tului cosmic gotic,
căruia Luther îi azvârlea călin1ara în faţă, dar care este azi de
tnt11t uitat, într-o tăcere stânjenitoare, de teologii protestan~.
Aceasta pentru că singurătatea sufletului faustic nu se poate
obişi1ui cu existenţa tinei €' doua puteri cosmice. Dumnezeu în-
suşi este tmiversul î11trr;g. In faţa unei astfel de religiozităţi, lim-
bajul fo1111al al picturii a an1t1ţit la sfârşitul secolului al XVII-iea
şi 111uzica instrun1ei1tală devine WlÎcul şi ttltimuJ n1ijloc al expre-
siei religioase. Se poate spur1e că ere.dinţa catolică şi credinţa
protestant_? s1111t, una faţă de re1laltă„ o pictură pe altar şi ltn
oratoriu. lncă din perioada g(~:rtnanică, depărtările de neînvins şi
tenebrele inisterioase restr'1n_ge~1t1 numa·rtll zeilor şi al eroilor.
•
I\1 it~,:J.c~'l
i-a scos din această noapte, pentru că lun1ina diurnă
reievă Clchiult11 lin1ite şi deCt obiecte n1atetiale. Noaptea topeşte
coq)urile„ ziua dizolvă sufletele. Apollo şi Atena 11u au ''sutlet''.
Peste Oliinp strălticeşte eterna lumină, diurr1ă şi meridio11ală, de
o nlare Jimpczin1e. Sudul este ora apollinică
,.. unde adoa11ne ma-
rele Pan, Walhalla nt1 are Jun1ină. Jn Edde regăsim ur111ele mie-
zului de 11oapte„ când Faust 111editează în sala lui de st.t1diu,
r11iezul de noapte pe care Re1nbrandt îl imortalizează în portrete„
care se evaporă în liotele lut Beethov·ei1. Niciodată Wotan„
Baldt1r şi Freya 11u au figuti ~„eticlid1ene'' . Ca şi zeilor vedici, este
in1posibil ca zeilor gern1anici ''"să le trasezi un portret sau o para-
bolă oarecare''. I1nposibilitatea aceasta in1plică o co11sacrare a
spa~t1l ui c,1en1 ca si111 bo: supre111„ opus 1eprezentării corporale,
care coboară acest simbol la nivelul a '~ceea ce ne Î11conjoară'', îl
profa11ează şi îl neagă. ~~cest 111otiv„ resi111~t în profunzi111e, este
la or;ginea iconocla:111l1lui is!a1nic şi bizantin, a111âr1dot1ă din
secollil al VII-lea„ ca şi a ic,)noclasmuluj protestant, ruda apropi-
ată de i11ai târziu. Cre;1rca al alizei at1tie11.clit:lie11e '' spa~L1!t1i de
către Descaites n-a •'"' st tot iccnocl~lstă ? Geor:1etria antjcă tratea-
ză t r1 tit1ivers nut11eric diu211~ tt~oria fu11c~i] <) f,ste o malen1atică
}JfOf) rie spiritului noctur11.

Sentimer1tt1l cos111ic, pe care sufletul oc.cidental l-a ex-

1)1i!11at ~lrintr-o extraordinară bogăţie expresivă , prin 111ijloc,irea
<~livir telor, sw1etelor, culo1ilo , perspe ...ti\.ei plastice, sistemelor
t1J(.,sofic.e1 legendel<Jr, şi 11u mai puţin prir1 spa~ile catedralelor
g~tice şi fonnltlele din teoria Ju11c~ilor, st1fletul egiptea 1, î11de-
pă1tat de 01ice alnbi}·e teoretici sau literară, 1--a t ~adus i11 ~2!abil
A

Îlj li111bajt1! imediat <11 j'Jiet1·ei. ln loc să rătăcească într-un ·ier-

tra isnl spiritttal despre forn1a spa~alităţi1, a î11tir1de ~ii, di că a
~'spaţ1 ulL1i '' şi ''ti111pul ui ,. , sau să imagineze Î})Oteze, si ste1ne 11u-
1neric,r„ şi dogn1e, e1 a ; 1ălţat î11 tăcere si111bolu1i grandioase în

260
peisajul" Nilt1lui. Piatra este 111ă1·eţl1l simbol al tieverlatt.1lt1i '°''<-' '''·
por·a/. Tn ea parcă se adună spaţittl tnorţii. "S-a co11stru1t 111ai
degrabă pentru cei morţi decât pentru cei vii'I', spunea Bachofen
într-o autobiografie. Iar când trecerea tin1pului'I ce-i a111eninţă pc
cei vii, se n1ulţumeşte cu o colibă pieritoare de lemn, pentn1 a
eterniza loc,uit1ţele celorlal~ are nevoie de piatra tare a pământu­
lui . Cel n1ai vecl1i cult se leagă de piatra twnutară, construc~a
celor 1nai. vectli temple de mo11umentul funerar, originea artei de
oma1nentica şi deco1-a~tmile de pe monninte. Sitnbolul s-a for-
111at pe n1011ninte. Nici W1 cuvânt nu poate reda gândul, senti-
inentul, 1ugăciw1ea 1nt1tă pe care o sugerează mor111ântul~ un
presenti1nent semnificativ poate da nun1ai simbolul ce zace ;tl{„1
c11 o egală şi eternă g·ravitate. Moa.rtea nu mai este 11ostalgică.
Nu mai există ti1np, ci nun1ai spatit1, ce,,a ce subzistă sau cl1iar ~1
dispărut, dar care a încetat să se dezvolte şi să vină în î11tâmpi11a-
rea v'Îitorult.ti. De aceea piatra, acest reziduu în sens literal ~11
cuvfu·1tul ui, exprimă faptul că morţii se reflectă în fiinţa trezită a
celor \.rti . Suflett1l faustic care aşteaptă, după sfârşitttl trt1pesc„
nen1uri rea, provine din logodna cu spaţiul infinit~ el a decorpora-
Ji1.at f)iatra prin .sistemul de pilo11.i gotici si111u1ta11i ct1 secvei1-
ţele paralele ale cântecului bisericesc nen1aireprezentându-se
vizual decât prin avfu1tul arzător spre înalturi, prin extensia în
profunzin1e. Sufletul apollinic dorea să vadă moartea incir1erată,
nimicită, şi de aceea, în întreaga perioadă primitivă, a renunţat la
construcţiile de piatră. Sufletul egiptean se percepea pe sine într-
o călătorie pe o potecă a vieţii, îngustă şi stabilită inexorabil, de
care, într-o bună zi, trebuia să dea seamă în faţa judecătorilor
(Cap. · 125 din Cartea Morţilor). Aceasta era ideea de destin.
Fiinţa egipteanului este un călător ce un11ează mereu un singur
drum în ac~şi direc~e~ întregul limbaj for1nal al culturii sale se
reuneşte în jurul acestui motiv W1Îc Cuvântul dnim este expresia
cea 111ai proprie pentru dent1mirea acestui simbol origi11ar, con-
trapus SJJaţiultli infinit al 11ordicilor şi corpului stingher al an-
ticilor. Punerea în relief a singi1rei direc~i în p1·ofunzime, ca

261
esenţă .a întinderii, aparţine unei categorii foarte ci udate şi greu
accesibile gândirii occidentaJe. Templele funerare din Imperiul
Vechi, piramidele gigantice din timpul dinastiei a IV-a mai cu
seamă nu reprezintă tm spaţiu cu diviziuni semnificative, precum
n1oscheea şi catedrala, ci o succesiune ritmată de spaţii. Drumul
sacral ce se deschide la intrarea dinspre Nil se îngustează pe
111ăsură ce trece prir1 culoare, galerii, căi cu arcade şi săli cu
pilaştri, până în carnera 1no1tuară ~ la fel, templele închinate
1

Soarelui din a V-a dinastie nu sunt ''edificii'', ci un drum mărgi­

2

nit de pietre uriaşe. Reliefurile şi tablot1rile, totdeauna în şir,

ghidează pe privitor ducându-l fără voia lui într-o direc~e deter-
n1inată~ aceeaşi voinţă animă berbecii şi sfincşii sculptaţi, din
timpul Imperiului Nou. Experienţa profunzimii, hotărâtoare
pentru fonna cosmică, la egiptean avea o tendinţă direc~onală,
atât de pronunţată şi de netă, îr1cit spaţiul era, ca să spllllenl
astfel, o perpetuă cale de realizare. Depărtarea ni1 era încremeni-
re. Omul nt1 vine în raport cu partea pietrificată a simbolisticii
decât pe măsură ce avansează , devenind el însuşi tm simbol al
vie~i . ''Drumul'·' semnifică în acelaşi tin1p destin şi o a treia di-
mensiW1e. Planurile n1urale t1riaşe, reliefurile, şirurile de coloane
prin faţa cărora el trece, sunt ''lungimea şi lăţin1ea'' lui, adică
simpla impresie ser1sibilă, pent1u ~are împingerea vieţii înainte
este singura extensie în univers. In acest fel, egipteanul care
1.1 rn1a procesiunea„ trăia într-o oarecare măsură spaţiul prin ele-
mentele lui încă neunite, în vren1e ce grecul care aducea sacrificii
111 faţa ten1plului nu simţea deloc acest spa~tt~ occidentalul s-a
rugat secole de-a rândul in catedrala gotică, unde se simţea
înconjt1rat de un infinit nemişc'lt. De aceea artistul egiptean se
angaja să redea nun1ai acţiunea în p/011 şi nimic mai inuit„ chiar

1. Holscl1er· ' Grabdenkmal der Konigs Cl1ephren''~ Borchardt :

4

"'Grabde11k1nal der Sal1ure''~ Cl1rtius: ''Die antike Ku11st'', p.45.

2. Cf. t. II şi : Borchardt ''Re-heiligtun1 der Ne'W'Oserre''~ Ed. Meyer
-··- ''t}cscf);ir!ite der ·"ltertt11ns'' ~ I~ § 251 .
dacă se slujea de instrumente corporale. Pentru egiptean, pirami-
da ce surplomba mor111ântul regal era un triunglii, un plan uriaş.
de o uimitoare putere expresivă, care delimita drumul, domina
peisajul şi-i servea şi lui drept pW1ct de plecare în apropierea de
acest plan. Coloanele căilor interioare şi ale galeriilor, dispuse
pe un fundal obscur în rânduri foarte strânse, acoperite cu
ornamente, se manifestau ca ....nişte linii verticale ritmate ce în-
soţeau procesiWlea preoţilor. In opoziţie foarte marcată cu anti-
chitatea, relieful este prins cu mint1ţiozitate într-un plan şi se
diminueazll treptat de la dinastia a ID-a la a V-a, ajungând de la
grosimea lUlui deget la cea a unei foi de hârtie, pentru ca, Îh cele
din ur111ă, să fie săpat chiar în plan . Preponderenţa orizontalei,
1

verticalei şi a unghiului drept, astfel încât absenţa voită a oricărei

scurtin1i susţine principiul bidimensionalităţii şi distinge drutnul
în profunzime spa~ală, se confundă cu direcţia şi scopul, .. . cu
11101111â11tul. Arta aceasta nu îngăduie nici o defl·ec~e proprie
pentn1 a uşura tensiunea sufletească .
N 1J aceasta este exprin1area, în cel tnai înalt li111baj în
genere posibil, a tuturor teoriilor noa.stre despre spaţiu ? O meta-
fizică în piatră? alături de care metafizica scrisă a lui Kant nu
este decât o zadarnică bâiguială !
Tot11şi mai există o cultură al cărei suflet, în ciuda tutu-
ror diferenţelor lăuntrice, a ajuns la un· simbol originar înrudit cu
al egiptenilor: cultura chineză, cu p1incipiul nl!mit tao, integral
percept1t în sensul unei direc~i în profunzime. lnsă, în vretne ce
egipteanul îşi u1111ează până la capăt drumul trasat J)arcă î11
bronz, chinezul vagabondează prin lt1me.1 lui~ iată de ce 1nersul
către divinitate sau către moi 111intele străinoşilor nu se desfăşoară
pri11 chei de piatră cu pe1·eţi drep~ şi fără fist1ră, ci chiar prin
i11ijlocul naturii ptietenoase. Nicăieri în altă parte peisajul nu a
fost transfo1n1at în materie specifică a arhitectu1ii: S-a dezvoltat

l. Basorelieful. Cf. Scliăffer - - ''Von ăgyptischer Kt1nst'', 1919, I,

p.41.
. .

263
-

aici un fel de lege grt=t11dioasă

care, pe bază religioasă, a 1mpt1s
unitatea tutt1ror construcţiilor, a fixat peste tot un plan funda-
tnental pentn.1 porţi, aripi, curţi, galerii, a conservat riguros şi
orientarea spre no1·d-est a tutt1ror c1ădiri1or, ajungâr1d la o atât de
grandioasă proiecţie a planurilor, la o libertate în dispunerea pe
teren şi în spaţiu, încât se poate vorbi de o veritabilă arhitectură
peisagistă şi chiar de o geon1etrie a peisajului . Templul nu este
1

nicidecutn o clădire stingheră, ci o constn1cţie pentru care colina

şi apa, copacii şi florile, mărimea şi dispunerea pietrelor într-W1
fel anume, deţin uri rol la fel de ilnpo1tant ca şi porţile, zidurile,
podurile şi casele. Este s1ngt1ra cultură ce a făcut din grădină o
artă religioasă într-tul n1are stil. Există grădini în care se oglin-
deşte sufletul anwnitor secte bt1d1ste . Arhitectura peisajului ex-
2

plică arhitectu,ra locuinţelor, cu extensie planimetrică şi cu profi-

1tt1 acoperişurilor ce reprezintă trăsături de expi·esie. La fel cL1n1
aJui1ge111 la capăt pe dru.n1uri înctircc!te, intrând pe porţi, treca11d
~)e poduri, ocolit1d dealuri şi zidiri ~ tc,t aşa pictorul îşi pl1111bă
pr1Vltorul de la ut1 detalit1 la altul, i11 vren1e ce relieful eg1p,ea11
dictează ca u11 stapân absolut o direcţie care trebt1ie tirmata r•·-
~t1ros ''Imaginea întreagă nu trebuie percepută dintr-o singură

I. O F· 1scl1er '"Chinesische Landscl1afts111alerei'', 1921 p. 24.

'I

Dificultatea artei chineze şi indie11e rezidă, pentn.1 11oi„ î11 dispariţia

L0111pletă a tuturor operelor primitive ale celor dottă culturi„ t11ai ctt
sea111ă a celor din regiu11ea Hua11l10 ( 1800-1300 î. Cl1.) şi di11 l11dia
prebt1distă . Ceea ce noi nu111im astăzi artă chi11eză corespt nde aproa-
pe artei egipten·e di11 a XX-a di11astie. tvtarile şcoli de pictltră at1 o
paralelă î11 şcolile de sculpttiră saite ş1 ptole111aice, ca şi î11 nestator11i-
('ta 111odelor rafinate şi arliaice fără e\1ol t1ţie 111ternă. Î11de111naţi de
t11odelul Egiptt1lui„ pt1te111 stabili măsura în care este permis să i11fe-
ră111 pri11 deducţie astipra artei chineze şi indie11c pri111itive din tin111u-
rile dinastiei Giu şi ale Vedelor.
l„ C. Glaser ''Die l(l111st Ostasiens„'., 1920, p. 191 . Cf. M. Got!tei11
„-." '"'·s:~ ee:.~:--h ~ ci~ t(~ cler (.~iart e11Jct!J1st'' , l ') 14, II, p. 331 sq.
privire. Succesiunea în tin1p presuplu1e o succesit1ne a părţilor
spa~ult1i, pe care privirea trebuie să le parcurgă una dt1pă alta'' .
1

ArhitecttJra egiptea11ă do111i11ă peisaju], cea clti11eză este adaJJtată

Ia peisaj . Dar, în an1bele caz11ri, tot direcţia în profunzi1ne aduce
în concret actul spaţializării.

8
"'
Orice artă este tm lin1bcy al expresiei. ln stările pritnare,
î11 care se încadrează şi lt1mea anitnală, ea este li111ba.1ul unei
fiinţe tnişcătoare ce vorbeşte numai pentru sine. Fiinţa aceasta nu
se gândeşte deloc la martofi, deşi în absenţa acestora chiar in-
sti11ctul expresiv va tăcea. lnseşi etapele târzii nu 111ai cunosc
adesea decât o n111Jţin1e de producători de artă în locul artiştilor
şi al spectatorilo1·. Toţi rla11sează, sunt mi111i, cântă, fără ca vreo
dată dir1 istoria a1tei s~-i dispară ''corul'' ca ansa111blu de indivizi
p1<..zer1ţi Hotărât ca nrta supc11oară este singur,1 ce poate fi o
~( J ttă ct1 111a rtori '' ~ mai ...,a 1cs cu Dltn1nezeu ca martor SLtprer11, aşa
:t t111 re111arca N1c1 zscl1c....
Ex1)resia este 01-i 01·r1an1ent, ori i111itaţie. dot1ă posibili-
tă~ superioare a căror OJ)OZÎţie nu se poate nicict11t1 sin1ţi de la
bu11 îr1ccpl1t. De altfel este incontestabil faptul că i111itaţ1a este cea
n1:.1i vecl1e ş1 n1 ~1i aproape de spiritul rasei. Punctul de pleca1·e
este tăcerea , })ercepută fiziono111ic„ care„ în ciuda voinţei , te face
----- ___ ________ -
..,.

1. C. Glaser, p. 48.
2„ La a11t1111ite firi foarte si11guratice cl1iar arta 111onologt1lui este în
realit~-tîe un dialog cu si1re lr.l pc~rsoana a li-a. Nu111a1 în spirit11alitatea
111;irilor or~e insti11ct11l expresiei este excedat de i11st1nctul con111-
t1icări i. De aici„ apariţia tutl1ror artelor cu tendinţă care doresc să fie
i11st1uctive, să facă prozelitisin, satt să de111onstreze teorii politico-
S{)Cia1e sat1 111orale„ care apoi st111t contrazise î11 for1nt1la "'artă pentru
a1tă'', 1nai pt1ţi11 practic~ decât teoretică dar care cel puţ111 îşi arnin-
teşte de se11111ificaţia origi11;.:1ră a expreste1 clrtistice

265
să part1i..:1 pl ia evoluţia veci11ilor î11tr-w1 rit1n dictat de viaţă.
Oma111e11tl1l
,., r11ărtt1riseşte un eu conştient de propriile lui însuşiri.
h1 lt1mca ar1i111,ală 1n1itaţia este foarte răspândită; ornamentul -
a1.>ro~tpe u1nană .
excl usi \' î11 cea
ln11tatia
„ născut din
s-a ritmul rnisterios al tuturor ele-
rr1entelor cosn1ice. Pentrt1 o fiinţă trezită unitatea apare divizibilă
şi întinsă. Aici şi acolo, proprietate şi alteritate, microcosmos
rapo1tat la 1nacrocosn1os: aceştia sunt cet doi poli ai vieţii
sensibile între care se înti11de o pw1te graţie unui 1itm al imita~ei.
Fiecare religie este lll1 saft volootar săvârşit de sufletul trezit
pe11trL1 a ajunge la puterile universului din jur, care este totuşi o
~mitaţie~ î11 clipele cele ma1 solemne pe de-a întregul religioasă.
h1 una şi aceeaşi emoţie, pe (le o pa1te trupt1l şi sufletul, pe de
alta tu1i verst1l înco11jurător, stn1t împreună cuprinse de avânt şi se
unesc. Ca o pasăre ce se leagănă în \1fu1t sau ca un înotător ce se
Iasă îr1 voia valului ca1~e-l îrtfăşoară~ tot aşa un tact irezistibil ne
sti ăl»atc când <1uzin1 o 111_ăst1ră ttiUZlCJlă, tot aşa o conta,glune ne
CL1p1111dc· când in1itătn trăsăturiie feţei s;-tll gesturile unei persoa11e
';trăir1e„ artă î11 care, î11ai11te de toate, copii trec drept cei 1nai
11)ari inaeştri. Contagiune;1 poate ati11ge proporţiile llllui ·"antren"';
irt~LJ::.t!h;l, aşa cu111 fac corurilel marşurile şi dansurile, conver-
w1d o '-ii\ ersitate de i11di v1zt într-o urutate de sim~re şi 4e expre-
.·.ic' t1t111111„i ''noi ~'. 011, tm tablou ''foa1te rei.işit'' al unui om sau al
tu1ui i1ei :>~1j prest1ptu1e UI1 acord sensibil între nlişcarea plasticia-
t1ulu1 ş1 r111şcarea n1iste1ioasă a partene1·uJu1 viu. Este W1 tact
1izic,rl,)il• ic ce u1tră zi1 acţi1,11e şi necesită o cunoaşte1·e care să
(iesco1Jere, p11ntr-un joc superficial, ideea, sujlet11/ străir1. "In anu-
:~11te c;lipe de abando11are toţi putem fi co11ştia1~ în acest fel şi
atu1ic1 descoperi111după 1nuzică ori dttJJă n1imică al cărei ritn1 11tJ
se percepe, ruşte, i1eaşteptate mistere ale unei realităţi profunde
brtrsc revelate. Orice inlitatie vrea să ofe1 e o alte1natrvă, iar
4

alternati·va vine din schimbare. Transfert1l sinelui într-un ''el''

străi11, schin1ba1·e de Ioc şi de persoru1ă p1i11 care t1nul trăieşte de
acu1n îr1colo în altul, pe care-l reprezintă sau îl descrie, stârneşte

266
+
W1 sentiment al acordt1lt1i total„ ce se 1 i d1că d111 u1t~\1 c·,, .i "'. !.~ i. ·~ ::te
sine la hohotele de râs cele mai neî11frarlate. oti cot1oa ră pa11ă la
ultin1ele rădăcini ale Erosului i11separabile de pt1terca ('t e~it'-->are
J artistului . Astfel apar 11orele populare ~'-b~ttitil „. l·>a \ 'a reză
este o imita~e a da11sului cocoşului sălbatic în jt1rt11 fe111elei ·-
dar la fel este şi î11treaga gând~re a lui Vasa1·i când î1 laudă pe
('1mabue şi Giotto pe care-i 11t1111eşte prin1ii imitato11 ai "'11att1ni"',
mai ales ai naturii omului primitiv, despre care Meister Eckart
spunea cândva: ''Du111r1ezeu este it11anei1t în toată creatt1ra şi de
aceea orice creatură este Du1nnezeu''_ l\1işcarea conte1np1ată de
noi în universul din jur este o consecLt~e percepută în semnifica-
~a ei internă, ce se traduce iarăşi ca o mişcare În noi . l)e aceea
orice imita~e este un joc scenic în sensul cel 111ai larg· dă111 lU1
spectacol prin mişcarea peneluJt1i sau a daltei, pri11 structura
părţilor unui cântec, p1i11 organizarea naraţiunii, a versurilor, a
spectacolelor, a danst1lui. Ceea ce 1101 t1'"ăi111 pri11 actul vizual şi
"'
auditiv înseamnă totdeauna Ltn st1flet cu care ne unin1 In sei1s
111odem, la naturalisn1 ajunge a1ta tragi11er1tată de a gâ11di al
cărei st1flet s-a pietrificat î11 n1arile 1netropole: imitarea seducţiei
aparente, a stărilor se11sibile ale ~1racterelo1 verificabile ştiinţific.
Din imitaţie se~ desprit1de ornan1ent11l, care se deosebeşte
net apoi de ea, care ntt urmează fluxul vital, ci se f'ri.';fL1li.:ec"'=ă şi
"
ii co1111-a=ice. ln loc să exprime trăsăt.t1rile fizio110111ice i111prumu-
tate din sensurile fiinţei străine, acestei fiinţe i se 1111pt 111 111otive
rigide, simbolz1ri deja tnodelate Nu n1ai '1Te1n să ofe1i111 o schim-
bare sau o alternativă „ ci să conjură111. „'Eu' îl don11nă pe ' 'tu'·
Imitaţia este o retori!:ă <1le cărei cuvinte ge11erează circumstanţe
~i t1u se tnai repetă„ orJ1<i111et1tul se sl1i}eşte de un li111ba1 lipsit de
1·etorică, de un vocallt:iar fon11al ce are durată, inde;pendent de
1
arbitrul ir1dividual .

------------·-
l. Cf. pentru ceea ce urn1ează V\'orringer - „'. A.bstraktio11 und
Einfulung'', p. 66 şi t1rt 11.

'7
2„t).
 Nu '.;e poate i1nita sau reprodt1ce decât singurul element
vi11 şi în 111işcare ce se relevă sin1ţurilor artistului şi spectatotilor.
Astfel) itnita~a depi11de de timp şi de direc~e. Toate mişcări1e
c;xpritnate prin da11s, desc11, descrise pentru văz şi auz, sunt ine-
~liiabil ditijate iar posibilită~le supreme ale itnitaţiei co11sistă în
reproducerea u11u~ destir1 prin note, versuri, imagini sau scene
jucate . Din contră, un 01na111ent este ,..o iluzie în dauna timpului,
1

o inti11dere pură rigidă şi persistet1tă . In tin1p ce in1itaţia exprimă

o realitate ,ri11plinind11-se pe sine, un oman1ent n-o poate face,
fiindcă e static şi nu pătrunde în sin1ţu1i. El este fiinţa pură,
abstrasă total di11 ger1ez.1 sa . Fiecare imita~e are u11 început şi tm
sfârşit, oman1e11tt11 are nun1ai dt1rată . De aceea nu se poate
reprodt1ce decât destinul ur1t1i i11divid, al Antigo11ei sau al Desde-
111011ei„ de JJildă: ideea de desti11 î11 genert1/ nu se poate reda decât
p1i11t 1-tu1 on1a111ent„ t111 si111bol , ca de exemplu ideea de destin
a11tic 1)rt11 coloa11a dorică . P1i111a prest1pune taler1t, a dot1a prest1-
I) t t11 e ş 1 şti i 11 ţ ă . ·
I..,i 111bajul for111al al tutt1ror artelor p1·opriu zise are o
gra ?Î1~1ti c5 şi o si11ta~~ă ct1 rc~uli pro1J1ii, c.tl legi, logică internă şi
tr~.ditii })reprii . Nu este 11u111ai cazul şa?1t.ierelor templelor d(11ict~

1. ,A.ceasta pe11tr11 că i 111itaţia este deJa viaţă caducă în clipa realizării

ci cortina cade --~ ea i 11tră stib puterea trect1tult1i sau, dacă rezultă
o operă de artă dt1r~tl)ilă ~ Î11 do111e11it1I istoriet artei. Nu a ră1nas 11i1nic
din câ11tecele şi da11st1rile vecl1ilor ct1lturi„ aproape ni111ic di11 in1agis-
t1ca ş1 d111 poe111ele lor. ci 11t1111ai t111ele lucn1r1 ce nu conţin decât
elen1ente or11a111c11tale de 1111itaţie prit11itivă. De exel11plu" dintr-o tra.-
ged1e antică s-a i13strat textt1I. 1111 î11să i111aginea şi tonul, dintr-un
poe1n ctJ\'Î 11tele dar tltl ş1 decla111aţia„ d111 întreaga 111uzică, cel mult
11otele„ 11\1 î11să şi r1t1a11ţt!le i11strt1111e11tale. Ese11ţ1alul a 111urit iremedi-
abil şi orice „„î11cercare de repetare va da altceva not1 şi diferit.
't'\

268
 1
şi catedralelor gotice, al ~"·,~l11or dt.. „.-t1lptt1t .' cgiptt.·1 rt' ş1 .1tenie-
ne, al pJast1c11 catedralelo1 L'tn noi ti ş1 d11l t~ranţa , ,\l şcolilor
de pictură chineze, 311tice, 9la11cieze, re11ane ş• florent11le~ este ş1
"-~zt1I regulilor severe Jlc poeziei scalz1lor şi tr\ibadurilor ger-
111a111, 1t1\:1ţ~te şi aplicate în mod artiz.anal, atât in ce priveşte
pr ('zodia ş1 versificaţia, cât şi în ceea ce priveşte min1ica şi
a1egerea 1111aginilor~, este. şi caZt1l tehnicii narative din epopeea
' t·litc?l ho1nerică ş1 ger111ano-celtică, precum şi al sintaxei şi ca-
denţei pre<.l1cii gotice ger111anice sau latine, în fine, cazul proz~i
'r1torice antice şi al regulilor tragediei clasice franceze\ . In
ele111entul 0111a111er1tal al unei opere de artă, sfănta cauzalitate a
111~1\.rr)cosmosulu1 . se reflectă aşa cu111 apare pentru senza~ile şi
inteligenţa spc,ciei un1ane ~re este autoarea lui. Ar11âr1două atJ
lut .;1ste111 şi st1nt in1pregnate de sentimente fundamentale ce VIn
di 11 aspectul religios al vie~i · tea1na şi i11birea. Din contră, as-
ljc\· t •1J J)ropr1\1 zis i1nitativ al artelor se apropie de sentin1ente
propnu Lt~ 1·t1.... 1a/e: ltra şi dragostea De aici antiteza dintre 1Lrât
', fi-,,,,,,,., Ea este absolut legală de viu„ al cărui rit111 i11terior
este repulsie sat1 atracţie„ chiar atunci câ_nd vorbitn despre 11orii
„„('r\1Jt1i crepuscular sau despre suflt1I re~nut al ut1ei 1naşini . O
i1111t<1ţ1e este frumoasă, un on1an1ent este semn!ficativ. Aici se
l n:1 toată cliferenţa dintre direcţie şi întindere„ logică organică şi
logică anorganică„ viaţă şi moarte. Ceea ce e considerat frun1os
c~,te ''de11111 de imitaţie'' Acest lucru sugerează o etno~e plăctrtă„
ca!e te face să-l reproduci, să-l cânţi, să-l repeţi, î~ face ''inin1a
să bată cu o intensitate mai mare''„ să-~ tresară corpl1l. El îmbată
până la exaltare neînfrânată şi fanatism, dar, fiindcă apar~ne

1. Despre ateliert1l lui Tut111es de la Teii al Amarna„ cf':

„'Mittelei11lungen d . det1tscl1. Orient. Gesellscl1aft'', nr. 52, p. 28 şi
urn1.
2. K. Burdach ''Deutsche Renaissance~', p. 11. La fel~ toată plasti-
ca gotică are tipurile şi sitnbolurile ei intangibile.
3. E. Norden ''Antike Ku11stprosa'', p. 8 şi urm.

269
timpului, acest lucru îşi are şi '~impui său'' . Un simbol durează;
însă tot ce este frutnos trece odată cu pulsaţia vie a celui care -
individ, clasă, popor sau rasă 1-a sim~t ca atare în interiorul
ntn1ului cosmic. Nt1 numai ''fn1museţea'' sculptu1ilor, picturii şi
a poeziilor antice este diferită pentru ochii anticilor şi pentru
ochii noştri, stingându-se ire1nediabil odată cu sufletul antic, căci
ceea ce noi ''găsitn frµmos'' este o trăsătură ce nu există decât
pentru ochii noştri ; nu numai ce este frumos pentru un mod de
viaţă este indiferei1t sat1 u1ât pentru altul, ca de pildă toată
muzica i1oastră pentru chinezi, sau plastica mexicană pentru
occidentali, însă chia·r pentru ima şi aceeaşi viaţă obişnuitul care
durează este ordinar şi niciodată frumos.
Nt1mai astfel apare în întreaga profunzime opozi~a între
două aspecte din toate artele: imitaţia care înst1fleteşte şi dă
viaţă, ornamentul care fannecă şi ucide. Prima ''devine'', al
doilea ''este"'. P1in u1111ţtre prima este înrudită cu dragostea şi -
in cântec, be~e şi da11s ClJ ci1"agostel"l sexuală ce aduce fiinţa
viitorului la întâlnirea cu sine~ al doilea se întoarce la grija
trecutului şi la an1int1rea mormâ11tului • Frumosul este căutat cu
1

nostalgie, semnificativul stârneşte frică. De aceea nu există

antiteză mai proft1r1dă decât casa viilor şi casa morţilor. Casa
ţărănească şi aşezămintele ieşite din ea. cu1tea princiară, palatul,
castelul, stmt case ale vieţii, expresie inconştientă a sâ11gelui în
c1rct1laţie~ pe care tlic1 o artă nu l-a creat şi nu-l poate schimba.
Ideea ·farr1iliei este prezentă în ge11nen în plant1l fundamental al
casei primitive~ forţa i11temă a clanului este prezentă în germen în
planul flu1da111ental c.11 Sc1telor, a căror rasă înte111eietoare se mai
recw1oaşte încă , cl11ar după secole şi după rnai 111ulte schimbări
2

I. De aici caracterul or11an1ental al ~crie1Aii .

2 . .Aşa su11t, de pildă„ satele slave înconjltrate de fortificaţii şi satele
ger1nanice constn1ite de-a lu11gul dru111urilor, la est de Elba. La tel, e
(i.'.'1 :~;~~1~ ~E1irr1·s„~ir~l0' f2r=· l~t extet\sia rotondelor antice şi a caselor în
 -

în rândul popula~ei; în sfârşit, viaţa şi grupările sociale ale unei

naţiuni se află în ge1111en în planul fundamental al oraşelor nu
în planu] exterior, ci în alura lor. Pe de altă parte, oma1nenta~a
în stil mare se dezvoltă în contact cu simbolurile încren1enite ale
morţii : urna fimerară, sarcofagul, mom1ântul şi ten1plul fut1erar;
dincolo de toate aceste sin1boluri, templele închinate zeilor şi
catedralele s11nt ornament de jos până sus şi nu exprimă 11u1nai
o rasă , ci limbajul unei intuiţii cosmice. Ele ţin de~i de ana abso--
ll1tă şi pură„ tot aşa c11m casa ţărănească şi castelul ce se trage
. ea sunt co11structii
din , absolt1t străine de artă.
Ultimele două sunt nlai curând edificii tinde se face artă,
arta pur imitativă a -epocii vedice, homerice sau gennanice„ a
gestei eroice, â danst1lui ţărănesc şi cavaleresc, a poeziei tn1b<t-
durilor. Dimpotrivă, catedrala nu este nun1ai artă, ci singura artă
care nu imită nin1ic Catedrala singură este în î11tregi1ne o tensiu-
ne de forme persistente, o întreagă logică a celor trei dimet1sitmi
ce se exprimă prin coame„ planun şi spaţii. ,'\rta sătească şi
castelană s-a născut din capriciul de mon1ent, din hohote de râs,
din vorbe spuse la masă sau din fle.căreala cântăreţilor. Ea se
Jeagă totodată de motnentul câncl t1ubadurul 'tşi face un nume
prin invenţie, când in1provi=aţia ca şi în n1uzica ţiganilor de
azi nu este nin1ic altceva decât relevarea trăsăturilor tmei ra5e
sub imperiul momentului adresate unei sensibilită~ străil1e. Tot
aşa, în toată arta spiritului, facultăţii plastice libere i se oplll1
discipline de şcoală, prin care individul se ap1eacă spre logica
fo1111elor atemporale în imnuri la fel ca în arhitectură şi în plasti-
ca propriu zisă. De aceea în toate ct1lturil~, edificiu) primitiv de
cult este sediul propriu al istonei stilului. In castele viaţa are stil .
"
nu edificiile. In oraşe, plant1l î11seanmă reproducerea destinelor
Wltti popor ~ doar turnurile şi cupolele se detaşează din această si-
luetă, amintind încă logica in1anentă a imaginii cosmice a co11-

--·- - - - - - - - - - - - - - - -- - -- - - -- - -
unghi drept din Italia pritnitivă la 111ai n1ulte elemente corespondente
di11 epoca hon1erică.

271
+
 „
s1111c·1<J1·1lt>1·, c~1t1ză ult1n1ă şiefect ulti111 ale cos111osului . ln edifi-
ciile pet1tru cei Vli, piatra are ur1 scop laic„ în edific1t1I de cult ea
este un si111bol . Istoria arhitecturii nu a prin1it o lovitură n1ai
pL1te1nică decât pr111 faptul că a fost considerată tehnică arhltecto-
11ică„ îr1 loc ca, din1potrivă, aici să fie remarcate chiar ideile
arl1itecţilor care îşi iau 1nijloacele de exprimare tehnică de pe
tinde le găsesc. Ca şi muzica i11strumentală, arhitectura s-a dez-
volt;.1t pri11 inte1111edit1l unt1i limbaj sonor. Pentru istoricul de czrtă
~ şti dacă într-un 111are stil arhitectural coloana înclinată„ contra-
f~)ttul s()u ct1pola ClJ JJroe111inerlţc s-au născut spontan ori au
origini apropiate sa'J î'ndepărtate, descoperite şi utilizate într-un
111od oarecare, este o chestiW1e de prisos ca şi aceea de a şti dacă
111stru1nentelc cu corzi sunt originare tehnic di11 At·abia sau din
"
Bretania ceJtică. I111pn1111t1tu1ile ce se regăsesc în coloana dorică
d111 tC'l111ica egiptea11ă a l111peril1Jui Nou, în cupola ron1anică
târzie d1n cupola etn1scă şi în curtea florentină cu portice din
ct111ca 111at1ră nord-africană nt1 îtnpiedică nici peripterosuJ doric,
11ici Panteonul„ nici palatul Fatnese să aparţină tott1şi unui
t1111vers diferit : ele servesc expresia artistică a simbolului originar
i11 (l'l C' trei cui tun.

Fiecare perioadă are deci două arte propriu zis orna111en-

"
t~11c, nei1111tative, anun1e: arta co11strucţiei şi a1ta decora~e1 In
t'erioada anterioară, preistorică , perioadă a presenti1nentt1lui şi a
g,esta11~1 . t1t1iversul expresiei ele111entare face parte sing11r din
1'1 tl~r11c11t1c{l în sens restrâns. El reprezintă sing11r perioada caro-
l1ng1a11ă, ale cărei încercări arhitecturale ''călăresc între stiluri''.
l_c lipseşte ideea. Istoria artei n·-a pierdut nimic mai n1ult decât
- -~~-~--

pierzând e.dificiile lniceniene . Î11să la naşterea marii Clilturi,

1

edifici11/ 01name11tat ia subit un vigtiros ela11, aşa înc.'lt, v1·eme de

aproape un secol, simpla decora~e cedeaz.ă timid locul. Spa~ile,
planurile ş1 coamele de piatră n1ai vorbesc de la sine. Pira111ida
lt1i Kefren atinge culmea simplităţii 1nate111atice: peste tot un-
ghiuri drepte, pătrate, stâli)i dreptunghiulari; nici o decoraţie,
nici o inscrip~e, 11ici o tranzi~e de stiluri. Reliefi1l artistic ce
îndulceşte această tensiune nu va îndrămi să-şi facă apariţia
decât după câteva genera~i„ în n1agia sublin1ă a acestor spaţii .
,t\ceeaşi situaţie în Westfalia şi în Saxonia (Hildesheim,
Gemrode, Pa11linzella~ Paderbom)„ ca ş1 În sudul Franţei şi la
nor1nanzi (Norwich, Peterborot1gh în _Anglia), unde, printr-o
vigoare şi o inaiestatc interioare i11descriptibile„ stilul romarlic
subli1n putea traduce întregul set1s al tmiversului într-o linie,
î11tr-un capitel„ într-1Ln arc. Numai pe piscurile universului fo1111al
i11tervi11e o direcţie not1ă ce adt1c,e la plltere construcţiile, tă­
candu-le să se servească de o bogată 01namentaţie în senst1l cel
111~11 cupn11zător al CU\'nr1t11l\ti. Or11a111e11tt1I respectiv nu cuprin-
de decât 111otrv11/ indiviclital ai1tic ct1 si111etria lui cal111ă şi bine
dozată şi cu adăt1gi1ile de 111otiv'C i11ea1tdrate ~ arabescurile şi
2

jJ/(;11111·i/e dantelctte: 111otivcle pla11i111et1ice ale cultttrii Maya,

care sunt aproape ac.cleaşi : -~111ofi\„1tl fi1/mi11c1l'" (i11 for111ă de
fulger) ca şi altele din \.:ecl1ca dinastie Cit1'1 care dovedesc o dată
111ai 111t1lt că vecl1ea arhitectură chinez~ este o fw1ctie fo11nală a
~

peisajului luândt1-şi r11ai întâi 111ţelcsttrile de la contururile

geometrice ale grădinilor, ale căror „1;11ii a11 fost folosite în co111-
p0z1!ia plastică a vaf'elor de bro11z. ljlSă l) sei1zaţie orna111ei1tistă
se află ş1 la 01"i~~1r1L?a figt1t·ilor de războ111ici re1)reze11taţi pe vasele
--· -------
1. L~1 tel stau lticn.Jrile c11 constructii]e eg1p1er1e din at1t1n1ite di11astii
ca şi cu te111plele sele11cido-pe;sa11c i11cl1i 11ate Soareltii i11ai11te de
crest1nisn1
•
.
2. Pe11tru cele care ur111ează. cf. \\'orringer „~Formprobt~.111e der
Got l11k ''\„ ~l. 3 5 şi t1r111ătoare ic~
î11 st11 dypilon şi„ i11tr-o 111ăsură
n1ai mare~ în şirurile de statui ce
oman1entează catedralele gotice. Figurile at1 fost plasate pe stâlpi
<~l1iar respectând 1111gl1iul de privire al spectaton1lui şi, 111 raport
c11 acest spectator, juxtapuse precum ele111entele ritmice ale fugii
1'11tr-o sin1fonie, ale cărei sunete se pierd î11 cer, răspândindu-se în
toate f)ărţile') . Pict11ră murală, gesturi, tif)Uri de fizionotnii, dai·
1

şi. dispunerea imnurilor în st1·ofe şi executia vt1cală a .strofelor

dir\tr-un cântec bisericesc sunt nişte ornamente în slt1jba gândirii
2
arhitc·ctt1rale, care dotnină totl1} . Farn1ec11l rnarii ornamentici nu
s-a relevat decât la 7ncept1tt1rile perioadelor târzii când. arhi-
tectura s-a. scindat îr1 gn1pl1ri de arte pa1;·\ctilare, orăşe11eşti,
J11c.1nde.11e, dev·e1li11d treptat in1ita~e co111plezentă, spirituală, deci
personală. Cee.a ce s-a sp11s despre ti111p şi despre spa~ u are
sc11111ificaţie şi În cazul in1itaţiei · şi 01na1nentului: tin1pul naşte
spaţiul iar spa~ul ucide ti1npul. La înc;eput, si111bolistica rigidă a
ticis tot ce era viu. Cof})tJl tuiei statuj gt)tic<~ nu este făcut nici-
{i~~ct t11 ca să trăiască, el 11u este decât c) j t'~1gi r10 li11eară cu fo1111ă
tJ J1)[l.iră . Act1m oma111cr1f·t1I este ce: ce îşi ~·~e1·de toată sfât1ta lui
1igoare şi se transformJ trei.>tat ît1tr-o J)Ot1o~;t)ă a a111biartţei arhi-
tectttraJe a 11nei vieţi tiisî:i11se şi f)ogat~ î11 for111e. Acet1sta tlli
e:xi~')fă clecât cn ata1·c, cei Îrifn11nuseţl11·e Îrl<ie<)~ebi, pe care gustt1l
Rt~r1aşte1ii a î11cetăţertit-~ din gustul ct:1tean ~; patrician al nordu-
lt1i ş1 11ltJl1ai de a col o. 111 Egipt Ii11pe1i t1l \r eclli şi ltnperi ul de
r\1ljloc, stilttl geometric şi ele11ismt1l, Occidentul de la 1200 şi cel

1. Dvorak ''Ideal1st11us u11d Naturalis1nL1s in der goth. Skulptur

u11d I\ IaJerei, Hist. Zeitschrift''" 1918. p. 44 şi t1rn1ătoarele.
1

"
2. ln se11s larg, ornan1e11tul Cl1pri11de şi .sc1·iert~a, aşadar şi cartea,
care este pa11dantul propritt spirit\1lt1i ct1ltural„ odată cu care ea apare
"
sau dispare n1ereu ca operă de artă. In scriere nu intt1iţia, ci intelectul
este ce) care ia forn1ă. Nu entităţile, ci conceptele sunt fixate cu aju-
ton1l cuvi11telor, ele sunt si111bolizate astfel. Lin1bajul are în faţa lui
spaţit1l î11cremenit, şi nicăieri el tllt a găsit o întrucl1ipare i11ai pură,
poate cu excepţia co11strucţiilor în piatră.

274
 -
•

de la 1700 au fiecare în parte câte o semnificaţie diferită. Astfel

arl1itectura a sfârşit prin a deveni pictură şi muzică, formele ei
părând a imita în orice clipă o forn1ă di11 lumea înconjurătoare .
.~tfel se explică evolt1ţia arhitecturii de la capitelul ionic la cel
corintic, de la Vigr1ola la rococo, trecând prin Ben11tli.
În sfârşit, când civilizaţia începe să mijească, ornamentul
autentic dispare şi, odată cu el, n1arele stil în general. Intr-un fel
sau altul, în fiecare cultură tranziţia se face prin ''clasicisn1'' şi
„'ro111antisn1''. Prin1t1I î11sea1nnă entuziasm pentru omatnent, re-
guli, legi, tipuri, devenite de n1ult timp arhaice şi lipsite de suflet.
Al doilea i1nitaţie e11tuziastă, 11u numai a vieţii, ci ş1 a unei
i1nitaţii anterioa1·e. Un gust arhitectural se substitttie sti/1,/ui
arhitectural. Gent11ile în pictură, procedeele literare, for111ele
vechi şi modeme, autohtone şi exotice, alternează în funcţie de
111odă. Lipseşte necesitatea internă. Nu mai există ''şcoală'',
pentru că fiecare alege n1otivele unde şi cum doreşte. A1·ta se
industrializează în tot cuptinsul ei, în arhitectură şi în muzică, în
poezie şi în teat111. Se naşte, în sfârşit, îr1 artele plast1 ce şi î11
literatură, un vocabt1lar fonnal Ele swit mânuite cu gust, tără
nici o altă semtrificatie ma1 adâncă Sub această t1lt1mă formă„
't

dever1ită î11 întregi111e aistorică şi fără viitor, rli se înfăţişează

astăzi arta decorativă în modelele d111 covoarele orientale, pe
obiectele n1etalice persa11e şi .i11diene„ pe porţelanurile chi11ezeşti,
dar şi arta egipteană şi babiloniană, pe care grecii şi romanii
Je-au văzut cu propriii lor .t>chi. Arta minoică d111 Creta este o
a1iă industrială pt11ă, i111itatoarea 11ord1că a artei egiptene de la
hjcsoşi ir1coace~ exact acelaşi rol de obişnuinţă confortabiJă şi joc
' I spiritului l··a a\ţit ~-iita eler1istjco-ro1nană '"'contempora11ă'' î11-
ccpâ11d cain de la Scipio şi Harlibal. De la şarpantele so1nptu-
0<1se ale forun1tJlui ittî Net·va de Ja Ro1r1a pâ11ă la. ceratnica
ulterioară a provir1ciiJot occiclentale, aceeaşi industrie de artă 'işi
t111nează dn1111ul iI1va 1iabiJ, ea se întâlneşte Ş,i în Egipt şi î11
lt1111ea lsla111t1lui, a c~1rei existenţă trebuie de asemene.a ad1nisă îr1
India şi China în ,„e~curile de dtti)ă Buddha şi Confucius.

;.75
 •

IO

De att1nci, diferenţadintre catedrală şi templul-piramidă ,

in cit1da p1·ofundelor afinită~ ne făcea să înţelegem fenomenul
g randios al sufletului fat1stic şi de ce nostalgia profunzimii nu se
lasă circumscrisă si111bolului originar al dn1n1ului„ ci„ de la bllll
î11c,eput, se străduieşte să treacă frontierele sensibilităţii, în sens
optic. Pentru 01nul de stat egiptean a cărui tendinţă s-ar putea
numi sobrietate sublimă~ nimic nu poate fi mai străin decât
ambi~a. n1arilor împăraţi saxoni, franci şi a Stau:ffen-ilor„ care au
111urit în asaltul contra w1or realită~ politice. Recunoaşterea unei
frontiere t1ll ar fi fost per1tru ei decât înjosirea voinţei de don1ina-
pe. C.a sin1bol origi11ar al linei puteri neasen1uite„ spa~u] infir11t
este o parte integrantă a vieţii politice active, căci la portretele
Othon-ilor, ale lui Co11rad II, Het1ric Vl şi Frederic ll ar putea fi
adăugate cele ale noi 1na11zilor ce au cucerit Rusia„ Groenla11da,
.Aulglia, Sicilia, aproape şi Constantinopoll1l, ca şi cele ale 111a-
ri1or papi Grigore al 'v' II-lea şi lnocenţiu al III-iea„ care au VI·ut
să inc.:Judă în sfera p-u1:e1-ii 101 toată lumea CW1oscută pe attn1ci
1. .ot astfel, eroii l1ome1ici, cu un orizont geografic atât de
restrâr1s, se deosebesc de cei dir1 legendele Graalului, ale regelt11
"
Arthtir sau Siegfried, care plutesc neîr1cetat spre infinit. In acest
mod se deosebesc şi Cruciadele (în care războirticii călărea u de
pe 111alurile Senei şi ale Elbei până la l1otarele lun1ii CWloscute)
de ev·eni111entele isto1ice aflate la ba~ ''Tliadei „,, ale cărei te.atru
restrans de operaţiuni şi orizont lin1itat îndreptăţesc unele deduc-
ţii despre stilul şi 111entalitatea anticilor.
Sufletul doric a realizat simbolul obiectului corporal pre-
zent, ret1unţând la toate marile creaţii cu perspectivă vastă . Nt1
este lipsit de explica~e faptul că perioada postmyceniană nti a
oferit ni1nic arheologilor. Ultima ei expresie este templul doric cu
aspect totalmer1te exterior o fon11ă masivă întinsă pe pă111ânt„
aplatizată, şi care r'eagă, ca şi când n-ar exista, spaţiul pe care-l
ocupă şi care, în general, este dispreţuit de artişti. Şirul de co-

276
 "
Ioane egiptene slujea la susţinerea plafonului unei săli. Itnpn1-
mutând motivul, grecii l-au adaptat la mentalitatea proprie,
făcând di11 clădirea-tip un fel de mănuşă. Ca să zicen1 aşa, coloa-
nele exterioare sunt frag1nentele rămase dit1tr-tm spa~u interior
1
negat .
La polul opus, sufletul tnagic şi sufletul faustic îşi înalţă
i111agi11ea visurilor în bol~le de piatră arcuite peste spa~i interioa-
re sen1nificative, a căror ~tructură anticipează sţ1iritul celor douâ
"'
1nate1na ici · algebra şi a11aliza. In arhitectura care a dispărut din
Burg1tt1dia şi Flandra, se1nnificaţia bol~lor cu nervt1ri întfetăiate,
a comisuriJor î11ge111ănate şi a stâlpilor "'e sus~nere constă în
rlizolvarea SJJaţiuiui închis î11 genere, Ji111itat prin ~)lanuri co-
ercibile ·şi sesizabile . ''Ferestrele 11u au decât ur> rol negativ ît1
2

spa~ul i11terior magic~ ele sunt o forn1ă ~ t1tilităţii încă nedez-

voltată î11 ~)Jan artistic) sau, vorbind p1·czaic, si1111)le găuri in
Zld'' . Câ11d se putea renunţa pi·actic la ele, apărea t1n fundal ce Je
3

acoperea pet1tn1 jn·ipresie artistică, p1·e,cui11 in bazilica orier1tală .

A1·J1ilt-?c·t1t1'c1 fe1·est1~e; este w1 sit11bol foarte i1n1)01ta 1t al nostalgiei
'11ttstice a profin1zi111ii şi care apar~ne 11t111·lai acc:~steia Se si111te
aici dt1rinţa u11t1i ela11, care se 1na1ufestă din ir1te1io ·· către 11e1năr··
ginit, dori11ţă care„ 111ai târziu, apar~ne şi 111uzicii contrapw1cticc
originare de sttb ace~te bolţi ce consf"rvă 111ereu u111e...a 'm!1terială
a goti(:ului pri1nar. I11 l)erioadele târzii, chiar atunci când poli-

I. Desigt1r„ este îi1 afara oricărei îndoieli faptul că grecii au fost

pt1ter1lic influenţati de şir·11rile de coloane egiptene atunci când au
trect1t de la te111plu ta peripteros~ i11 acelaşi timp plastica„ şi ea neîn-
doiel1tic i11flt1enţată de cea egipteană„ s-a eliberat de relief„ care
st1bzistă apoi in statt1ile lui Apollo. Dar trăsătura aceasta nu i11fir111ă
Cll r1i111ic independe11ta totală a coloanei antice„ nici folosirea
principiului î11şin1irii.
2. Ele aparţin spaţit1lui neli11litat„ 11u pietrei: frvorak ''Hist.
Zeitschrift"', 1918, p. 17 şi ur1nătoarele.
3„ Dehio ---- ~"Geschichte der deutscl1. Kunst'' ~ I„ p. 16.

277
fonia a atins, ca în Pasiunea lui Matei, în Eroica" în Tristan şi
Parsifa/ de Wagner, posibilită~le extreme, ea este necontenit
muzică bisericească, dintr-o tainică necesitate, şi s-a întors
Ia originea sa: limbajul lapidar al Cruciadelor. A fost nevoie
de întreaga vel1ementă a unei on1amentici profunde care să-i
transfor111e în figuri uimitoare chipurile înfricoşate ale oamenilor,
animalelor şi plantelor (Sfântul Paul di11 Moissac), care să nege
acţiunea unei tetne, la fel ca faţadele în fugile polifonice, ca şi
cotporalitatea ~tatuilor Îtl arn1onia artei decorative murale,
pentru a aju.r~ge în ceJP. dţn t~~i-n1ă la izgonire.a oricărei u1111e de
corporalitate a antichită~i. filcest lucru este cel dintâi care dă o
semnifica~e a~âncă vitraliilor imense ale catedralelor, cu culori
lz1minoase şi deci în totalitate imateriale, artă ce nu se repetă
nicăieri şi care forn1ează, în ce priveşte fresca antică, opoziţia cea
mai viguroasă cu putinţă. Această semnificaţie este foarte netă în
Sainte Chapelle, la Paris, unde piatra aproape că dispare în fata
stiel ei strălucitoare.
"'
ln· opoziţie cu fresca, pictura figurativă intramurală, ale
cărei culori acţioneaz.ă ca simple eler11ente materiale, .aici ne
aflăm în faţa culorilor ce au libertatea spa~ală a sunetelor de
orgă, complet eliberată de pe suprafaţa WlUÎ plan de reprezmtare,
figuri ce plutesc liber în spatiul nelimitat. Să . con1parăm spiritul
faustic al acestor naosuri, Wlde avântul bolţilor, lumina şiroind
de culori şt tendinţa c6regrafică izbucnesc prin cvasi-absenta
zidurilor, cu ac~unea cupolelor arabe şi creştino-bizai1tine. Chiar
când cupola în supantă pare să plutească ÎJ1 toată libertatea
deasupra bazilicii sau a octogonului, ea înseamnă o izbândă asu-
pra principiult1i antic al greutăţii natura.le exprimată prin raportul
coloană/arhitravă. Şi aici edificiu) den11inte, sfidează orice ele-
. "
1nent coiµoral. EJ nu are spaţii ''exterioare''. Incllidere.a criptei,
de unde n1ci o privire, nici o speranţă nu 1nai răzbat în afară, este
accent11ată şi de zidtll gros, fără nici o fisură . O extraordinară şi
Knisterioasă confuzie de fom1e sferice şi poligonale îr1vălmăşite, o
~gjvă de ~li atră. c~ susţine o greutate care se aşează t1şor pe pă-

"179
t~ ! r„

,
 mânt Şi închide e11netic interiorul, toat~ liniile tectonice asctmse,
bolta cea mai de sus străpunsă de mici lucarne pe unde o lumină
palidă se strecoară · lumina aceasta sporeşte austeritatea
zidurilor iată cum ni se înfă~şează ·capodoperele acestei arte
prin biserica San Vitale din Ravenna, catedrala Sfânta Sofia din
A

Constantino.pol şi zjdul-te111plu de la Ierusalim. In locul reliefuri-

lor planimetrice pure ale egiptenilor ce evi~ riguros tot ce.ea ce
tinde să limiteze extensia laterală, în locul vitraliilor catooralelor
din Occident, în care pictorul dete1111ină acţiunea spa~u1tti exte-
rior, aici întâlnim mo7aicuri strălucitoare şi arabescuri unde pre-
domină aurit1l ! Ele îmbraci toate zidurile şi scaldă cripta într-o
atmosferă de legendă, care, în întreaga artă maură, îl seduce atât
de mult pe omul nordic. · - •

11 •

. Astfel apare marele stil ce·şi are originea în natura

macrocostnică, în simbolul originar al unei mari culturi. Dacă
şti1n să pllllem în valoare nu lll1 stadiu, ci o istorie a fortnei prin
înţelesul cuvântultti, -al te1n1enului respectiv~ puten1 evita confu„
z.ia dintre manifeştările fragmentare şi haotice ale artei omenirir
primitive şi caracterul cuprinzător al sigurantei pe care o in1plică
un asemene.a stil după secole de dezvoltare. Are stil numai arta
• marilor culturi ce ni se înfă~şează ca tmităţi de expresie şi semni-
fica~e; de atunci, nt1mai arta în genere are tm stil.
Istoria organică a unui stil presupune un trecut, o limită
spaţială şi tm sfârşit temporal . Masa ta11rilor din prima dinastie
egipteană nu este încă ''egipteană''' . Numai în timpul celei de a
ID-a dinastii operele primesc dintr-o dată şi foarte net un stil. La
fel, arta carolingiană este '"'mtre stiluri''. Se re111arcă aici o ta-
tonare, o experimentare de forme diferite, dar nimic nu \tine incă
dintr-o expresie lăuntric necesară. Ziditorul catedralei din Aix-la-

1. H. Schăfer ''Von ăgypt. Kunst~~„ I, p. ·15 şi următoarele.

279 -

•
Chapelle ''gândeşte cu certitudine, construieşte cu certitudine.,
dar încă nu si111tc cu certitudine'' . Biserica Sfânta Maria din
1

citadela de la Wttrzburg (700) îşi află corespondentul în StăntuJ

Gt1eorghe din Salonic, în vreme ce capela Ger111igny-des-Pres
(800), cu cupolele ogivale şi în for1nă de potcoavă, se poate privi
aproape ca o moschee. De la 850 la 950, întregul Occident
î11registrează un hiatus. l,a fel, chiar şi azi, arta rusă pluteşte încă
''între stiluri''. Alături de construcţiile de le1nn„ care, din Norve-
gia până î'11 Man.ciuria, îşi ridică pavilioanele abrupte ale acope-
rişurilor octogonale, se îr1tâli1esc motive. biza11tine ce au trecut
Dunărea şi 1notive am1eano-persane ce at1 traversat Caucazul. O
afinitate electivă ct1 sufletttl n1agic se simte aici, dar câmpia
nesfât'Şitcf, simbolul originar al spiritului rus, n-a pi1tut încă să
se exprime într-o modalitate sigură nici în religie, nici în artă.
Biserica abia se despri11de din pe1saj, î11ălţâ11d un acoperiş în
fon11ă de colină, când, pe acelaşi acoperiş, ,„ârfurile pavilioanelor
îşi etatea~ fiecare câte un ''kokoshnik', ca să micşoreze sau să
anuleze tendinţa ascendentă. Aceste acoperişuri nu urcă precum
turnurile gotice, nici nu se închid precun1 cupolele moscheelor, ci
''şed'', accentuând astfel planul orizontal al clădirii, care în-
deamnă să fie văzută pi1r ş1 simplii din afară. Atunci când
sinodul din I670 a interzis acope1işurile în forrnă de pavilion şi a
acceptat cupolele ortodoxe în fom1ă de bulb, aceste cupole grele
au fost sprijinite pe nişte cilindri mai ridicaţi, într-Wl număr

1. Krankl --''Baukunst der Mlttelalters'', 1918, p. 16 şi următoarele.

2. Lipsa tendinţei verticale din sentimentul de viaţă al rusului apare
încă î11 figura legendară a lui Ilia din Muro1n. Rusul ignoră cel mai
n1ic raport cu Dumnezeu-Tatăl. Etosul lui nu este dragostea filială, ci
dragostea pură de frate~ care îşi împrăştie razele peste câmpia omeni-
rii. Tendinţa faustică spre perfecţiune personal~ esenţialn1ente verti-
cală pentn1 rusul autentic este o vanitate şi un nonsens. La fel ideile
n~:~.~.1:'~1 1dl(ţ;~1pi:~ ~:t.:~t şi: proprietate re11unţă la orice tendintă verticală.
-

.
oarecare1, care sunt '~aşeza~''2 pe suprafaţa acoperişului . Acesta
nu este incă un stil, ci doar acceptarea unui stil care se va trezi o
dată cu religia specific rusească .
"'
In Occidentul faustic această trezire a avut loc puţin
înainte de anul 1OOO ln locul unei grupări estompate cu deli-
mitare nesigură îşi face r1eaşteptat apari~a o dinamică rigidă a
spaţiului. De la început se stabileşte un raport detenni11at între
clădirea exterioară şi clădirea interioară, în aşa fef încât zidul se
impregnează de limbaj arhitectural, ca în nici o altă cultură .
Semmficaţia ferestrelor şi a turnurilor a fost determinată şi ea de
la bun început. Fusese impusă irevocabil ideea de fo1111ă ~ nu maî
rămânea · să survină decât iminenta ei dezvoltare.
Printr-Ut1 act creator. la fel de puţin conştient şi cu o
forţă simbolică identică a începi.1: stilul egiptean. Simboltil origi-
nar al drumului a apărut cu toată vigoarea la începutul dinastiei
a IV-a (2930 î. Ch.). Experienţa profWtzimii, prin care acest
suflet îşi creează propriul univers„ a primit semnificaţia de factor
al direcţiei însăşi: expresia este guvernată de adâncin1ea spaţială,
considerată ca timp pietrificat, prin depărtare, moarte, prin desti-
nul însuşi . Din1ensitmile imediat sesizabile ale lungin1ii şi lă~mii
devin planul inseparabil„ care cuprinde şi prescrie direc~a desti-
nului. Relieful plani1netric egiptean, u1111ărind să placă spectato-
rului, iar, prin dispunerea în şir, să-l oblige să un11eze planul
mural în direc~a prestabilită, apare neaşteptat tot către începutul
dinastiei a V-a . De asemenea, şirurile ulterioare de sfincşi şi de
3

-
1. Pe acoperişul bisericii din cimitirul de la Kisl1i sunt doisprezece
astfel de cilindri.
2„ Grabar ''Geschichte de russisch. Kunst'', I-III, 1911 (în rusă) şi
Eliasberg: ''Russicl1e Ba111lkunst'', 1922 (Introducere).
3. Lumina, ce vine în planul istoriei egiptene şi occidentale prin
ştiinţ~ îngăduie o comparaţie de detaliu, demnă, fără îndoială, de un
istoric al artei. Stilul piranudal strict din cea ce a IV-a dinastie (2930-
2750) corespunde ro111anic11iiJi dintre 980 şi 1100. D1nastia a V-a
 . - .

statui, tentplele cu terasă sau scobite în stâncă întăresc necu1111at

tendinţa orientării spre singura depărtare cunoscută în lumea
egipteană :moimântul şi moartea. Se re1narcă faptul că şirurile
de coloai1e din perioada primitivă erau deja grupate exact con-
fom1 diametrului şi distanţei dintre baze, i11 aşa fel încât ele
ră1nâneau ascunse pentru orice privire din lateral. „~cest lucru nu .
s-a repetat în nici o altă arhitectură.
~1ărefiaacestui stil ni se pare rigidă şi monotonă. Ea
depăşeşte cu siguranţă pasiunea căutării ce se teme încă să mear-
gă înainte şi care astfel împrumută, în decursul secolelor, o epto-
~e personală susţintd:ă wtor trăsături particulare secundare. lnsă
perpetua nostalgie neliniştită a stilului faustic care fom1ează şi
el o unitate, de la romanicul cel mai vechi până la rococo şi
Empire li s-ar fi părut, desigur, mult mai monotonă egipte-
. nilor, chiar mai mult decât ne putem închipui. Să nu uităm un
fapt: conceptul de stil presupus de noi implică romanicul, goticul,
Renaşterea, · barocul, rococo-ul care nu sunt decit trepte ale
imzJia şi acelitilJli stil~ acesta, înainte de toate, trebuie să ne
înfăţişeze nouă eleinentul variabil, iar ochilor unor oameni de
stru<.,1:ură diferită, elen1entul constant. lntr-adevă.r există nenumă­
rate edificii ron1anice oonstruite în stil baroc, sau gotice târzii în
stil rococo, care nu se detaşează prin nimic şi C3re demoostrea~
unitatea internă a Renaşterii nordice. La fel, prin noile constructii
. în stil iărănesc, Wlde goticul şi barocul au fost integral asimilate.
Apoi străzile vechilor oraşe, Wlde domneşte o a 1111onie perfectă
între coan1ele şi faţadele aparfinând oricărui stil. Imposibilitatea
de a deosebi în detaliu romanicul şi goticul, stilul RenaŞterii şi
.barocul sau rococo-ul ne arată că, între toate aceste părţi, ''ase-
mănarea consanguină,, este mu~t maj putearlică- decât la indivizi.

(Sal1u-re 2750-2625) gotict1lui vechi de la 1100 la 1230~ a VI-a ce

a înregistrat apogeul sculpturii ar1iaice sub Phlops 1 şi IL de la 2625
la 2475 eorespunde goticului superior, de la 1230 la l400.

282
 Stilul egiptean este pur arhitectonic· până la extincţia
~ufletului egiptean. El este singurul în care, cu exceptta arhitectu-
r1 •~ once elen1ent decorativ lipseşte cu desăvârşire. El nu îngăduie
nici o digresiune înspre artele r~eative, nici un fel de pictură
111t1rală, bust, m11zică de cameră. In arta antică, odată cu ordinul
ionic„ centrul de gravitafie în for111ar~ stilului trece de la arhitec-
tură la o plastică de sine stătătoare. In baroc el trece în muzică,
al cărei l.imbaj domină la-rându-i întreaga arhitectură a secolului
"'
al XVIU-lea.- In lumea arabă, de la Justinian şi regele persan
Ciosru-Nushirw~ arabescul diwlvă toate fo11nele din arhitectu- ·
ră, pictură„ plastică, in ţtnpresii stilistice ce ar putea fi astăzi
calificate ca industriale. ln Egipt, dominaţia. arhit~urii se situ-
eaz.ă în afara discu~ei . Ea îşi îndulceşte cu ·simplitate limbajt1I.
Sub -dinastia a IV-a, incintele templelor-piram~de (piramida lui
Kefren) se ridică pe piloni dezgolili către ~n1ele proeminente:
sub dinastia a V-a (piramida lui Sahu-re) în construcţii îşi face
.apariţia coloana vegetală. Pe baza din alabastru strălucitor, ce
semnifică apa„ se ridică fascicuJe uriaşe de lotus şi papirus, în-
conjurate de ziduri purpurii. Plafonul este împodobit cu păsări şi
stele. Drumul sacru ce merge de la portal până la camera mor-
tuară este W1 fluviu, imagine a vieţii: estţ vorba chiar de Nil,
contopit cu simbolul direcţiei . SJ?iritul peisajului matern se lllleş­
te cu sufletul care a ieşit din el. In China~ zidul puternic sprijinit
pe piloni, a cărui uşă strâmtă este o ameninţare pentru cei care se ()
apropie, face loc ''zidului spiritelor'' (yin-pi), care astupă i11tra-
rea. Chinezul se strecoară în viaţă, tot aşa cum de aici îşi
t1nnează tao sau cărarea vieţii; între valea Nilului şi platourile de
pe- Huanho există acelaşi raport ca între drmnul spre templu1!
n1ărginit !ie pietre~ şi potecile întreţesute în arhitectura grădinilor
chineze. lntr-o m·anieră asemănătoare, fiinta euclidiană a culturii
antice este misterios legată de numeroasele insuliţe şi promonto-
1i i din Marea Egee, aşa cun1 pasiunea occidentală, bolnavă per-
petuu de infinit„ este legată de i·ilt,insele câmpii burgunde, france
.
ş1 saxone.

28J
 •

12

Stilul egiptean este expresia w1ui suflet c11rajos. Seni-

nătatea şi vigoarea lt1i n-au fost niciodată sim~te şi celebrate de
egîpteant1l însuşi. El îndrăznea orice, dar în tăcere. Dimpotrivă,
biruinţa goticului şi a barocului asupra materiei ce oprimă
sufletul nu încetează .să fie 1notivt1l co11ştient al li111bajului lor
fo11nal TeatruJ shakespearean vorbeşte ct1 voce tare destJre lupta
disperată a spiritului \roJuntar cu Iun1ea . Omul arttic era slab în
1=aţa <.'puterilor'' destinultti; k.atharsisul, ieşit din groază şi din mi-
lă, răs1tflar·e a s1ifletuli1i apo/linie, supus evenimentului, era,
după spusa lui Aristotel, efect•Jl căutât de tragedia ateniană.
Asistând ta spectacoJ, ce reda nimicirea fatală prin moarte a
ct1iva cunoscut, îrrtr-o ~ăreaţă poză eroică, pentru că fiecare
spec.,iator cunoştea mitul şi erottl care trăia in el prin puterea
in(~xorabi!ă a destinultli contra căreia nin1eni nu se gâ11dea să
reziste, grecul co11cepea înJăuntriJl !~trfletului să1J euciidian o
111agrJ.fică elevaţie {11orală. Dacă viaţa nu avea nic.i o valoare, cel
pL~tin actul J)fih care ea. se sfârşea avea u11a. Nimeni r1t1 dorea
i1;1ni\.:'.I ni111ei1i n11 î11clrăme<1 nimic, dar în această sujerinţ<-7 se re-
găsea o îr1cântătoare frun1usete. ~,1a1tori sunt perseverentul Ulise
şi, ît1tr-ttt1 grad şi inai mare, ~AJ1ile) imaginea originară a insului „
grec.. tv1or ala cinicilor, a stoicilor, a lui Epicu1~, idealul generic
ele11 al a1111oniei spirituluj şi al ataraxiei„ Piogene ce venera în
butoit1l său teoria (Saropla) toate acestea nu sunt decât laşita-
tea deghizată a tu1or oameni care tre1nură. ît1aintea fiecărei difi-
cultăf.i şi 1·esp911sabilităţi, îr1 opoziţie totală cu superbul suflet al - ·
~ipteant1lt1i. In fond) omu] apollinic dă înapoi în faţa vie~i, până
la sint1cidere facem abstrac~e de ideait1rile asemănătoare ale
indicilor iar această cultură este singL1ra în c_,are sinuciderea se
află Ja rangul de înaltă virţute 1norală şt a fost tratată cu solemni-
tatea w1ui si1nbot sacru. In entuziasmul şi în asurzirea excesivă
a sufletului t.iiotlisiac bănuim ceva absolut străin de stdletul
egiptean. lată ce face ca această culn1ră să fie Ltna a modicităţii,

284
•

"
,i 1 \' 1crităţ1i şi a sin1plită!ii lJ1 raport cu cea egipteană sat1 b~1l)t ·
I. H11ană„ tehnica greacă este un near1t spi1itt1al. Omamet1t1ca este
it1ai săracă decât oricare alta, ocolită de orice· !t1\ientivitate.
t11nărul tipurilor din plastică în 111aterie de spapal•tate ş1 de
~•t 1tt1dine se 1)oate socoti pe degete. ~'Sărăcia re1narcab1lă a for-
111elor stiltilui do11c~ chiar dacă ea a fost 111ai pu~11 vizibilă la
i11ceput~ a redus totul la chestiunea proporţiei şi a 1t1ări1nii ~' .
1

Cl1iar şi în sânul acestei reducţii, câtă a1tă de a se eschi\1a !

Proporţiile respectate între supott şi sarcină, din1er1siur1ile n1inus-
ct1le specifice arhitecturii greceşti, lasă intpresia unei sustrageri
continue d111 faţa greutăţilor tehnice, căutate cu îndrămeală pe
valea Nilului, iar n1ai târziu în ţările i1ordice cu ttn fel de senti-
111ent obsct1r al datoriei . Aceste problen1e, desigur„ erau ctmos-
cute în perioada r11icenia11ă când nin1eill nu a dat înapoi din faJa
lor. Egipteanul iubea piatra din construc~ile gigantice„ căci ea
corespundea ct1 alegerea unicelor sarcini cu adevărat foarte di-
ficile. Grecul se eschi ,1a în fata lor. Arl11tectura ltii a căt1tat n1ai
1
9

întâi proble11le faci le, apoi a î11cetat să 111ai existe. S-o co111parărn
în toată extensia ei, ct1 arhitectura egipte.1nă, mex.icar1ă sau occi-
dentală şi vo111 ·fi t11ira~ de sărăcia evoltitivă a stilului. At1 fost
suficiei1te câtev'a variaţii În tiptil de tetnplu do1ic pentn1 a o
epuiza, iar de 1a inve11tarea capitelului corintic, către anul 400,
ea şi-a încetat existenţa . Tot ceea ce a urrr1at n-a fost decât o
reorganizare a 1nateriei existet1te. De aici, o fixaţie aproape cor-
porală a tipurilor forn1ale şi a genurilor stilistice. Se putea alege
între ele, dar fără dreptul de a trece peste 1lişte frontiere rigide,
pentru că astfel s-ar fi recunoscut într-wi fel un spaţiu al po-
sibilităţilor infinite. Au existat trei ordine de coloane şi pentru
fiecare o dispunere dete1111inată a arhitecturii. Aşa cun1 alternan-
ţa triglifelor şi metopelor apăruse din contrastul colţurilor (tratat
deja de Vitruvius)„ s-a 1nicşorat şi spa~ul dintre ultimele coloane,

1. Koldewey-PucJ1stein: 'Die griech. Tempel in Unteritalien und

4

Sizilien'', I, p. 228.

285
 r

unde 11in1eni nu se putea gândi S<1 introdltcă forme !ioi _ Dacă se

dorea obţinerea w1or şarpante n1a~ mari, elen1ei1tele se multipli-
cau prin st1prapunere, juxtap1mere„ post-poziţionare. Colisseul
are trei inele, Didyntaio11 din Milet are trei rârtduri de coloane
frontale, friza gigantică din Pergam .are o suită nesfârşită de
tnoti\'e fără legătură intre ele. La fel stau lucrurile cu categoriile
stilistice aie prozei şi (:tl speciile de poezie lirică, i.ie narapune şi
de teatn1. Pretutindeni eforturile de fixare ale fo1mei fimdarr1en-
tale se reduc la nlinimurt.i !ar forta plastică a artistului se res-
l

trânge pâ;iă l?~. fineţea deta~itilin! . k?tă o pură statică a ge11urilor

artistice în opoziţie tranşa11t:1 cu dinaniica faustică~ generatoare
de tipuri şi de câmpuri fo11nai1! necontenit noi.

13

Orgw1ism11l marilor succesi'mi stilistice poate fi acum

ctiprins dintr-o singură privire. PriJl!ul care a avut această per-
spectivă a fost poate chiar Goethe. In aJ său Winckelmann el a
A

spus în legătură cu Velleius Paterculus că ''ln locul unde se

afla nu i se oferea ocazia să considere arta ca o fiinţă vie
'(~m,ov)~ ea trebuind să arate în n1od 11ecesar ca oricare altă fiinţă
organică, exceptând cazul când se atribuie unor colective de
indivizi o origine imperceptibilă„ o evoluţie lentă, o privire inte-
ligentă către perfecţilUlea proprie, o regresie treptată.'' Această
frază confine toată morfologia istoriei artelor. Stilurile nu se
succed ca nişte valuri sau pulsaţii. Ele nu au legătură cu perso-
nalitatea cutărui sau cutărui arti~ cu voinţa sau cu conştiinţa
lui. Din contră, stilttl este cel ce creează tipul de artist. Ca şi
cuJtura, stilul este W1 fenomm originar în sens strict goetheean,
fie că e vorba de stilul artelor, religiilor, ideilor, sau de stilul
\rieţii însăşi. ''Natura'' este o experimfă to~tma nouă a omului
trezit, alter ego şi oglindă a lui în universul înconjurător; la fel şi
stilul. De aceea, în imaginea istoricii integ1ală a W1ei culturi nu
f1J·· ~.1~t~ fi rl\~~5t :Jn ~jogţir stil : stil11l acestei cu/t11ri~ Numai din
(„
 -

greşeală an1 putut să ledem în simplele etape ale w t11 .ti! """3 . de
exenlplu„ romanicul„ goticul, barocul, rococo ş1 En1p1re, st,Juri
specifice asimilabile cu unităţi de un cu totul alt ordin, prec m
st1111I egiptea.t , dii ~z sa11 c'1iar ''preistoric, Goticul şi barocttl
7
•

sunt t111ereţ~ şi maturitatea a'"'clu1aşi ansamblu fon11a] stilul în

curs de maturiza.,..e şi sti t!l mat r al Occident lui. ln această
piivinţă„ esteticii i-a if sit simţul distanţei„ i1nparţialitatea privirii
şi bunăvoinţa abstracfici. Sarcina a fost uşt1rată, aşe1.ând fără
de.Jsebire„ sub denl mi ea de ''stil!1ri'~, toate dort1erriite fom1al
care ati resitntit o schimbare. ~.\bi~ dacă e nevoie să lTia~ spW1en·1
A ~

că sd1eina an ·chitate-Ev mediu-epocă n odemă ne-a întunecat

"
vederea. Irttr-adevăr chiar o capodoperă ~n stil Renaştere precu11J
cu1tea palatului Fâmese este infinit ma· aproape de portia.11 bi-
sericii Stân ul Patrocle din Soest~ de interiorul catedralei dir
r-1Iagdeburg sau de casa scărilor din castelele din secolul al
"'\ -·e.2 ..11 sl!du Germailiei, decât d~ tet11plul de la Pestum
&

sau de ·Erechteioo. A~aşi raport e . ·:,tă îtltre doric şi io11'c. De

ac0.eă coim na. ÎO~ică se logodeşte C' fo11nefe afhitecttiraJe dorice
la -fel de b:! ... ca şi go i_ posterior cu barocul p1in1i ;v în ''iSf~r· -
ca Sfântul l~-tltra1ţiu clin Numberg!! sa 1 rorr1anicul posterior cu
barocul târzi„.• în fnnnoasa parte st perioară a altarului e la
catedrala din Mayenza. Din acelaşi motiv, privirea ncastră a se-
sizat cu greu deo5ebirea dintre clementele din stilul egiptean ce
corespunde tinereţea dorico-gotică şi cele care corespund
111aturitătii ionice-baroce: Imperiul Vechi şi de Mijloc care, de la
dinastia a XIl-a, se întrepătrund într-o perfectă ar111onie a lin1ba-
jului fo11r1e!or tuturor capodoperelor artistice.
La început se aftă expresia pură„ timidă„ şovăielnică,. a
unui suflet re tocmai s-a trezit, ce caută încă o legătură cu lu-
mea, cu propria lui creafie, în fata căreia el are o atitudine de
mirare ciudată. Există o teamă copilărească în const1ucfiil!e
episcopului Bemward din Hi!desheim, în vechea pictură ·creştină
a catacombelor şi în sălile cu coloane de la Încq>uturile dinastiei
a IV-a în Egipt Un primăvăratic prefudit1 artistic„ un adânc pre-

1S1
sentin1et1t al bogăţ1e1 formelor viitoare şi o puternică tensiune
co11ţlnută pluteşte deast1pra peisajului care„ ct1 totul rustic încă„
se în1podobeşte cu pri111ele castele şi oraşe minuscule. Apoi vine
elar1ul entuziast al gotict1lui timpuriu, perioada lui Co11stantin cu
bazilicile cu coloane şi cu bisericile cu cupole„ perioada temple-
lor acoperite cu reliefuri di11 a V-a di11astie egipteană. Fiinţa este
deja co11cepută ; un 1;mbaj fotmal perfect stăpânit iradiază într-o
izbucnire vie~ stilul în curs de n1atL1rizare se apropie de o simbo-
"
listică st1blin1ă a direc~ei în profi1nzin1e şi a destinului. lnsă entu-
ziasn1t1I juvenil ia sfârşit. Chi~r din suflet ţâşneşte o contradicţie.
Renaşterea, ostilitatea diorusiacă şi 1nt1zicală contra doncului
apollinic„ stilul bizantin de la 450„ admirabil la Alexandria, cu
privirea întoarsă de la seninătatea fără griji a Antiohiei, însean1nă
o perioadă revoluţionară şi destructivă, când sufletul încearcă şi
ret1şeşte să demoleze ceea ce îl n1arcase şi a cărei rezolvare foarte
dificilă nu e loct1l s-o analizăm aici . Astfel mijeşte maturitatea
istoriei artei. De acun1 încolo cultura acponea~ în spirit cos1no-
polit ce domină peisajul şi rafi11ează stilul. Inalta simbolistică
păleşte~ fuga for111elor supraomeneşti ia stărşit ~ o artă n1ai blân-
dă , niai mondenă, înlocuieşte marea artă a construcţiilor în pia-
tră . Chiar în Egipt, plastica şi fresca îndrămesc să se mişte cu un
pic 111ai multă uşt1rinţă . Artistz1.I îşi face apariţia. EJ ''proiectează''
la rândt1I lui ceea ce pâ11ă acum a fost t1n lăstar abia răsărit din
pământ . Pe11tru a doua oară fiinţa ia cunoştinţă de sine: eliberată
de vis şi de mistica peisajului, îşi pune o Întrebare şi caută să-şi
exprime 11oul ei destin: la începutul barocului, când Michelange-
lo, pentru a-şi potoli in1ensa dorinţă creatoare, se loveşte de li-
111itele a1tei în încercarea de a înălţa cupola catedralei Sfântul
Petru~ în timpul lui Justiniar1 I, când apar, de pe la 520, Sfânta
Sofia şi bazilicele cu cupole din Ravenna, ornate cu mozaicuri~ la
începutul celei de a Xll-a dinastii egiptene, w1de numele lui
Se5ostris însen1na pe11tru greci apogeul~ către anul 600, în Gre-
cia, unde, mult mai târziu, Eschil relevă expresia de care a fost
c·1~Jal1ilă o arhitectt1ră elenă în această epocă hotărâtoare.
-

După aceea, vin zilele însorite ale toamnei stilului: feri-

cirea sufletului care este conştient cte ultin1a sa perfecţiune, se
oglindeşte încă o dată în el însuşi. ''Intoarcerea la natură'', deja
percepută şi anunţată ca o necesitate apropiată de gânditori şi de
poe~ ca Rousseau„ Gorgias şi „'contetnporanii'' lor din alte cul-
turi, se revelează în lU1iversl1l fon11al a] artelor ca t1ostalg.ie a
sentimentelor şi presenti1nent al s:fârşitului . Spiritualitatea foarte
lun1inoasă, urbanitatea senină, durerea despăr~rii, acestea sunt
ultimele decade însorite ale Wlei culturi despre care Talleyrand a
spus mai târziu: ''Ci11e n-a trăit înainte de 1789 nu cunoaşte
plăcerea de a trăi''. La fel părea şi arta liberă, luminoasă, spiritu-
alizată, din tin1pul lui Sesostris Ill (către 1850 î. Ch. }. Şi aceleaşi
scurte mon1ente de fericire tihnită ies la lun1ină când, sub Pericle,
apar n1agnifica şi pitoreasca Acropole şi operele lui Phidias şi
Zeuxis. Le reîntâlnim î11 n1ileniul ur 111ător, în timpul Ommiazilor„
în vesela lume legendară a construc~ilor n1aure, cu coloanele ei
fragile şi cu ogivele în for111ă de potcoavă, ce voia parcă să se
topească în lun1ina arabesc\1tilor şi a stalactitelor: după aceea
iarăşi, un mileniu mai târziu, în 111uzica lui Haydn şi a lui
Mozart, în grupurile pastorale în porţelan, în pictura lt1i Watteau
ş1 a lt1i Guardi, în operele arhitecturii ge1111ane din Dresda,
Potsdan1i Wurzburg şi Viena.
ln cete din urină stilul se stinge. Limbajul fonnal al
Erechteionului şi al palatt1l11i Zwinger dm Dresda, extre1n de
spiritualizat, fragil şi vecin cu autodistrugerea, este unnat de un
clasicis1n ten1 şi îmbătrânit, acela din marile oraşe elet1istice şi
"
din Bizanţu1 anului 900 sat1 de stilul occidental E1npire. In fom1e „

vide, n1oştenite, însufle~te 1m 111oment în 1nanieră arl1aizantă

sau eclectică, luceşte o palidă rază c.~repusculară: este sfârşitt1l.
O cvasi-gravitate şi o autenticitate îndoielnică stăpâneşte lurnea
artiştilor. ln această situa~e suntem astăzi: ne delectătn îndelw1g
CLl fo1·me defuncte, la atingerea cărora am vrea să si1nţi111 iluzia
artei vii. ·
 14

Când vom fi îndepărtat iluzia crustei antice care, prin

prelt1~~~re arl1aiz.antă şi 1>1in a111estec :-trbitrar de motive persor1a-
le i st1 ă111e, acoperă cu practici desuete> de ~lultă vre111e golite
de viaţă, tâ11ărul Orient diri epoca i tnperială~ când von1 fi recu-
1~oscut i11ceputt1rile stil11ltti arab în vecl1ea artă creştină şi ceea ce
a11a '·\:ir1tică timpurie'' are î1 atr-adevăr viu: când \1on1 \ 1edea în e-
4

poca ll1i Jt1~tinian panda11t\tl exact al ba1·ocului hispano-\1ene~ai1,

care ~ domi11at Eu1·opa sub 1 arii habsburgt Carol Quintul şi
Fili1J al 11-lea, şi câ11d, în sfârşit, vom vedea în pa atele Biz.an-
ţlt1 tii, cu scenele Ier prodigioase de ră zboi şi de lux, pe care scri i-
torii de curte, precu111 Procopit1s din Ceza1·eea, le celebrea:ză ît1
versuri şi p roză, printr-o reto1ică fardată, măreţi a 5>1insă de multă
vreine, cât1d vom vedea ai ci corespondentele palatelor di11 ba-
roctil titnpuriu de la Madrid, Veneţia şi Roma, ca şi ale uriaşele
pi~ Ltri decorative ale lui Rube11s şi T intoretto - atunci şi nun1ai
atu11ci , feno11 tenul r1eînţeles până azi al artei arabe tlnitare,
....
ca1·e
ct1p1inde tot it1iienittI I al e1·ei noastre, v21 p-:inde contl1r Ir1t1ucât
11u c1cupă w1 toc i1nportant în ansa111bl ul ;st <J~ ic artei„ Iipsa de
î11ţciegert! ce domneşte până astăzi în pri ,;11ţa ei ne-a î111piedicat
în gene1·a1· să-i dis1„i1 .gen1 resorttitile organice.
Pet1tn1 cel care a ajuns 1n acest do111eniu la o viziune a
lt1crurilor ig.'lorate, este important şi tentant să 'iadf' că sufletul
tâ11ăr, înl ănţuit de spiritul ci vil i~~ei antice, i1npresionat mai ales
de '1totputemicia politică a Romei, incapabil să se rni şte în de-
plină libertate, se supWle umil fo1111elor 5>trăine depăşite, cu care ·
încearcă să se acomodeze prin limba greacă, prin ideile greceşti,
prin tnoti"vele artistice greceşti. Sacrificiile prin ardere, închinate
fortelor noului univers al luminii ce marcheaz.ă tineretea fiecărei
cultu ri~ u1nilinta goticilor, cucetrlic îngenunchia~ în catedralele
Jor, cu stâlpi şi vitralii acoperi~ de statui şi de imagini picturale
Iun1inoase~ înalta tensiune a sufletului egiptear1 î11 lwnea pirami-
delor, a coloanelor cu lotuşi şi a sălilor cu reliefuri~ toate acestea

290 •
 -
se a111estecă
intr-un fel de genuflexiune a spiritului î11 fa ta fornie-
lor deftu1cte„ co11si<.1erate eterne. Recepta re~ de care s-au buct1rat
"'
şidezvoltarea ulterioară nu at1 avut totuşi succes. ln ciuda voin-
ţei, fără să-şi dea sean1a şi fără \1anitatea eletnentuJui perso11al„ ca
la gotic, aproape regretat aici şi în Siria imperială, dar şi consi-
derat decadent, tn1 r1ot1 univers fonnal se afim1ă definitiv şi îşi
extinde spiritul sub n1asca arhitecturii greco-ron1ane. Este chiar
cazul Romei„ unde niaeştrii sirieni lucrau la Pantheon şi la foru-
murile imperiale. Iată ce demonstrează„ n1ai bine decât orice,
forţa elementară a W1ui suflet tânăr ce începe ch~ar attmci să
cucere.1scă universul.
Ca orice epocă de îr1ceput, aceasta caută să se exprime
într-o oma1nentică nouă, înainte de orice într-o arhitectură re-
ligioasă, care ajtmge la apogeu. Până în ultimele clipe, din tot
acest tezaur al fo1111elor, n-a fost studiată decât partea occiden-
tală a suprafeţei lui, care, fireşte, este c.~onsiderată leagă11 ş1 pat rie
a istoriei stilului magic. Precum religia, ştiinţa, viaţa socială şi
politică a arabilor, el nu este, în acelaşi timp, decât o undă
,
parţial receptată de la frontiera orientală a l.lnperiului Roman
până în Occident. Această stare de lucruri a fost recunoscută de
Rtegl şi Strzygo\\rski pentru a o depăşi şi a ajWlge la o imagi11e
1 2

completă a evoluţiei artei arabe; este însă la fel de necesar să ne

eliberă111 de nişte prejudecă~ filologice şi religioase. Di11 neferici-
re ştiinţa esteticii, cu toate că nu mai admite totuşi frontiere reli-
gioase, în mod inco11ştient face di11 ele baza cercetărilor ei Căci
nt1 există nici artă antică primitivă~ nici artă creştină veche, nici
artă musulrnană „ dacă prin aceasta se înţelege că fiecare di11
aceste con1unităţi a creat tm stil propriu. Din contră, din Anne-
nia până în sudul Atabie1 şi până la Axum, din Persia până în

. l. ''Gn1ndlagen zu einer Geschich. d. Or11amentik„'~ 1893, şi.

""Spătron1iscl1e Kunstidustrie,„„ 190 t .
2. ''An1ida,' , 1910, ''Die Bilde11de Ku11st des Ostens'', 1916~ '-A1tai-
lr11a,„„ l 917: ''Die Baukunsr dFe Armenier ~r.nd Europa''~ l 919.
 Biza11ţ şi Alexandria, aceste religii, în ansamblu, posedă o ex-
presie artistică cu caracter unitar, în pofida tuturor contradic-
~ilor particulare ·Toate religiile acestea -- creştină, iudaică,
1
.

persană, maniheistă, sincret1stă avea11 edificii de cult şi, cel

pti~n în scriere, o oma~nentică de impottanţă tnajoră: oricare ar
fi patticularităţile lor doctrineîre, toate stu1t pătrUI1se de o egală
religiozitate) care se expri111ă î11 aceeaşi n1ăsură p1i.11 experienţa
profunzimii, ge11eratoare a t111ei simbolistici spaţiale adecvate.
Bazilicile creştine, cultul lt1i Baal, al evreilor din epoca elerllsti-
că, al lui Mithra, al foct1lt1i din templele mazlleice, al moscheilor,
exprimă aceeaşi mentalitate: ,sentime11t11/ c1~iptei .
Trebuie ca şi cercetarea _isto1ică să-şi delimiteze hotărât
calea, totaltnente neglijată până astăzi, studiind arhitectura te111-
. plelor din Persia şi di11 st1dul Arabiei, a sinagogilor din Sina şi
Mesopotamia, a lăcaşurilor de cult din Asia occidet1tală şi chiar
din „t\bisinia , şi să înţeleagă existenţa bi sericilor creştine 11u
2

nt1n1ai a celor din Occide11tt11 catolic, ci şi din Orientul ortodox.

de la Eufrat până în China, u11de sunt nu111ite, nu fără 1noti v, în
cro11icile vechi, ''te111ple pcrsa11e''. Dacă toate aceste edificii 11u au
ieşit (aproape) cu 11irnic în evidenţă„ a fost fiindcă c1eştinisrnul a
pătruns cel dintâi în acele Jocuri iar islamismul după el, şi
lăcaşurile de cult şi-att scl1in1bat uneori religia fără ca să fi fost
înregistrată vreo opoziţie legată de sentiment sau de stil. Chestiu-
11ea este sigură pentru ceea ce au fost odată templele a11tice pri-

1. Ele i1U sunt mai mari decât opoziţia

dit1tre arta dorică, ionică şi
etruscă şi, fă.ră îndoială că nici mai slabe decât cele existente către
1450 î11tre · Renaşterea florentină şi gotică (în călă1nidă) din nordul
Franţei, Spania şi Ger111ania de răsărit.
2. Kohl ltnd Watzinger: '' Antike Sy11agogen in Galîlăa,,, I 926.
Sanctuarele lui Baal de la Pal111yra~ Baalbeck şi n1ulte alte locuri sunt
nişte bazilicţ, care, în parte, sunt mai vechi decât creştinisn1ul, cult la
care poate că ele au trecut după aceea.

292
mitive, dar câte biserici atmene n-au putt1t ajWlge odinioară tem-
ple de cult al focului ? ·
Punctul central al artei ce aparţine acestei culturi, aşa
cum a re111arcat cu justeţe Strzygowski, este desigur situat în
triunghiul ale cărui vârft11i stmt cetă~le Edessa, Nisibis şi Amida.
De aici don1inaţia pseudomorfismului a11tic târziu s-a extins spre
Occident: ea cuprinde, pe lângă creştinismul apostolului Pavel,
care a î11vins la co11ci1iile de la Efes şi Calcedonia, şi iudaismul
din Occident şi ct11tele s1ncretiste. Tip11/ arhitel'hiral al psez1do-
11101:fis11111lz1i este ba=ilicc1, chiar şi pentn1 evrei sau păgâtli . Ex-
1

pri111â11d pri11 1r1ijloace antice opoziţia fată de antichitate, !ară

(l se i)utea elibera de ea, acest pseudomorfisn1 are ur1 caracter
tragic. Cu cât loc·11/ euclidia11 unde„ în sincretismul "'antic'~, se
întemeiază u11 cult, se n·1ăreşte până la o con1unitate locală 11e-
definită a confesionali/01" cultului respectiv, ct1 atât n1ai rriult
it1terion1l te1nplt1l11i domină e)-~e1iorul„ fără ca planul general,
sat1 dispunerea coloanelor„ sau 1năcar acoperişul să sufere t11odi-
ficări imr)o1tar1te La îr1c~ut„ senti11·1entul spaţiu1l;li nu îşi scl1im-·
bă 111ijloacele expresiv·e. In arhitectura religioasă păgână a epocii
i1npeiiale'I un dn1n1 distinct„ dar încă neînţeles astăzi„ aduce
te1nplele în stil augusti11ian, totalmente corporale„ la care cella
r1u semnifică arhitet-1onic 11i111ic, lâ11gă cele al căror i11ter1or are
.~i11g111~ o sen1nifica!ie. l111aginea exte1ioară a peripterosului doric
sfârşeşte pri11 a se tra11sfera pe cei i)at1u pere~ interiori. Rândttl
de coloane din faţa zidului fără ferestre neagă s1)aţiul di11 spatele
lor, dar Întâi ele îl neagă pentru priyitorul din afară, iar acu111
pentru con1unitatea aflată inăw1tn1 . 111 această privinţă, ră1nâne
de o in1porta11ţă secundară cl1est1unea de a şti dacă se Închide
spaţiul 1i1treg, ca i11 bazilicile propriu zise, .sau ni11nai cea tnai
sacră parte a ll1i. ca î11 ter11plul Soarelui de la Baalbeck cu enor-
"'
ma 1ui ct1rte din faţă-~ care nu se regăseşte mai târziu în toată

1. Fraubergcr· • oie ..\kropolis von Baalbeck''„ Tf. 22.

4

2. Frauberger: "'Die Akropolis vo11 Baalbeck''. Tf. 22.

293

. .
arl1itectura 111oscheelor şi care este probabil originară di11 sudul
Arabiei . l111po1tanţa naosului central ca delin1itare prin11ti \tă a
1

incintei este atestată nu nun1ai prin evolL1ţla specifică a tipului

bazilicii î11 stepele Siriei orientale, 111ai ales în Hauran'I ci şi pnr1
a111e11ajarea specială a porticului , a naosului şi a altarului„ cee~
ce pen11ite urcarea în acesta din un11ă ~ el era considerat ca
te111plu propriu zis, la care aveai acces pe scări, iar vederea era
lirnitată de naosuri laterale având rolul de parvis pri111iti v~ i11 aşa
fel încât 11111nai absida corespunde naos·11/1.1i cent1"a/. Se11st1I de
bazilică este încă foarte evident la biserica Sfântul Pat1l din
Ro111a. Ca revers al templului a11tic pseudomorfismul a defi111t
tott1şi tnijloacele de expresie: coloana şi arhitrava . Reconstrucţia
creştină a templului Afroditei din Caria are un veritabil efect
si111bolic, căci aici dispari~a acelei cella din interiorul coloanelor
a fost co111pensată prir1 ridicarea tmui 11011 zid exterior .
2

Se11tin1entul criptei îşi putea însă dezvolL1 li111bajul

fonnal î11 deplină libertate în afara pset1do1notfozei~ de aceea„
p1111 el s-a acce11ti1at când acoperişul î11chis, câ11d "'i11terion11 '',
dintr-tJn protest î111potriva se11ti1nentulu1 antic. Data ş1 locul de
naştere ale tehnicii diverseJor variante de don1uri , cupole, bol~
frânte sat1 coame sunt lipsite de setnnificaţie, aşa ct1111 deja a111
văzut. Ceea ce este hotărâtor: naşterea lui Cristos coi11cide apro-
xi111ativ cu apariţia noului sentin1ent cos111ic, iar noua si111bolist1-
că a spa~t1lui î11cepe prin folosirea acestor for 1ne şi prin dezvol-
tarea care un11ăreşte problematica exp1;esiei. Poate că 111ai este
posibilă de1nonstra~a că templele unde se practica ct1ltul focultti
ş1 si11agogile di11 Mesopotamia au avt1t fonne de cupolă, fără

....
1. Diez · ''Die Ku11st d. Isla1n. Volker'', p. 8 şi urn1ătoarele. In
vecl1ile te111ple di11 Saba, în1prej11111irea altarului ( 111al1cL1r) se află î11
faţa capelei oracolului (1nakan1at).
2„ Wttlfl "' ~.\ltcl1ristliche und Byzanti111scl1e Kunst'~, p. 22 7.
 îndoială Ia fel ca şi te1nplt1I din Attar în sud\11 Arabiei
1
Este cert
.
că te1nplu1 păgâ11 Mar1nion din Gaza a fost unul din ele, înainte
de asi111ilarca acestor forn1e î11 creştinisn1ul de orientare apostoli-
că, st1b împăratul Constantir1, când din arhitectura orientală ele
at1 fost tra11sferate peste tot în i111periu, acolo unde gustul cos-
111opolit se buct1ră de un far1nec deosebit. Sub ln1păratul Traia11,
Apollodor din Da1nasc a folosit astfel de elemente în bolţile
tc111plelor lt1i Ve1111s şi de la Ro111a. Cupolele templelo1· lui
Caracalla ŞI rvli11erva 111edica, ce datează din timpul lui Galenus,
stu1t construite de sirieni . Capodopera tuturor a fost însă
(Ja11tl1eo11uJ reco11struit sub Hadria11, cea 111ai veche dint1"e nios-
' ·lwi . care a in1itat cu siguranp, după gusturile î111păratului,
~(1111~.11 i.: \ir cult văzute în Oriet1t .
Cupola centrală , unde a ajtu1s să se exp1i1ne, cu cea 111ai
11. ·:· •· ptt ritate, senti111entt1J cos111ic triagic, a luat 11aştere dincolo
de frorltiercle ro111ane Ea devir1e ttnica formă pe care nesto1ienii
•.. · ~~sJJâ11clit-o„ din Am1ei1ia pâ11ă îr1· Chi11a, în1prew1ă cu 111a11ihe-
I \Ştt1 şi ct1 111azdeenii. Dar„ în perioada de declin a pseudo111or-
. f1srnt1lt1i şi de dispari~e a L1ltin·1elor cttlte s!ncretic~, ea i11vadează
şi bazilica occider1tală şi o don1111ă. Formele orientale au prir1s
rădăctrli it1 sudt1l Franţei7' tu1de) în e1Joca Crticiadelor~ aici tnai
e:... xistJtt secte n1Jnihei stt~ . ln ti111pt1l lt1i Justinian, la Rave11na şi î11
Bizanţ s-a dcsă\1ârşit dezvoltarea celor două fonne şi trecelea lor
1a bazilica sferică . Bazilica pură a fost împi11să î11 Occide11tul

1. Nu~ărul 1nare de te111pJe de aici a fost atestat de Pli11it1. Bazilica

dispi1să transversal cu intrare di11 laterală provine probabil di11tr-un
tip originar din Arabia de st1d ale cărei urn1e foarte 11ete se găsesc î11
Hattran şi în altarul bisericii Sfântul Pavel din Roma î11 secţiu11e
transversală. .
2. Acest capitol de a1„l1itectură pur· i11terioară nu are nici un raport
tel1n1c sau afectiv cu roto11dele etn1sce studiate de .AJt111an11 ("'Italiscl1e
Rundbaute11.,, 19t)6). 0111 co11tră, există t1n raport cu cupolele de la
antica·.vilă a lui Hadria11.

295

.„ .
· gennanic, t01de forţa avântului spre profunzimea spa~ală faustică
a dus mai târziu la apariţia catedralei . Bazilica sferică s-a răs­
pândit din Bizanţ în Atmenia şi lţusia, unde a fost reconcepută
ca edificiu exterior cu un centn1 de gravita~e situat simbolic în
acoperiş. Dar ea atinge apogeul în lumea arabă„ unde lslan1ul,
moştenitor al creştinis1nului monofizit şi nestorian a preluat-o, la
fel ca şi evreii ş1 persanii. Transfo11narea Sfintei Sofia în mos-
chee nu a constituit decât. reluarea în posesie a unei vechi pro-
prietă~ . Cupola islamică merge pe u1111ele ct1polei 1nazdeer1e şi
nestoriene către Sl1antung şi India. At1 apărut moscl1ei în Occi-
dentul extren1, adică în Spania sau Sicilia „ şi„ ca stil, ele par să
1

fie n1ai degrabă persar10-arameene orientale decât siro-arameene

"
occidentale. ln timp ce Veneţia privea spre Ravenna şi Bizanţ
(San T\1arco), vilele de pe litoralul vestic al Italiei în1preună cu
Florenţa, în 111omentul când dorr1inaţia non11andă a Stauffen-ilor
ajunge la apogeu, au învăţat să admire Pale11no şi să-i imite
construcţiile n1at1re. Mai mult, n1otivele antice au fost reconside-
rate în Renaştere, căci de acolo vin porticele şi spaţiile din jur,
proporţia dintre arc şi coloană.
Ceea ce este valabil în arhitectttră este cu atât n1ai mult
îr1 omarnentică, care„ foarte devreme, în lumea arabă, a dominat
şi a asin1ilat întreaga plastică figurativă . Sub denu1nirea de ara-
besc ea ajllllge să constituie o fe1 rnecătoare seduc~e pentru tână-
"'
ra voinţă artistică a Occidentului . ln creştinismul timpuriu şi în
antichitatea târzie, arta pseudomorfismului scoate în evidenţă
acelaşi an1estec ornamental şi figurativ de elemente străine îm-

- - - - - -- - - - ·-----·-
1. Poate ca şi în Maroc, sinagogile au ajuns acolo sub fortnă de cu-
pole rotur1de„ dar ct1 111ult î11ainte de Isla111„ prin inijlocirea evreilor
inisionari
....
din M_esopotatnia„ al căror gust era apropiat de cel persan .
In acest timp evreii din perioada pseudo1norfis111ului, constructori de
bazilici şi artişti de catacombe, erau egalii creştinilor din Occident.
Stiiltl persa110-iudaic a servit ca model pentru si11agogile din Occi-
de11t„ evolut.ie ce a scăpat co111plet istoriei artelor, până astăzi.

' ~96
<''
-_-:!
ptt1n1ut:ite şi de e1e111e11te autol1t c~11e 11 1 t~> 11na1 L . . ~"t1el estearl ~
<.. arol111g1ar1ă pri1111tivă~ 111ai cta sea11t,·l Îil sudt1t F· ranţt„1 ş1 in
11ordu1 Italiei An1estect1l de ele111s111 şi ele 111agie pn111iti\.r~i devine
aici u11 a111estec de spirit fatistic şi de b1zar1tinis111 1naur. Jstoricul
trebuie să facă cercet.ă11 111lie ct1 l1111c„ oman1et1t cu oma111ent, din
punct de vedere al senti r11entul u1 fon11ei „ pentn1 a distinge cele
"
două straturi. ln fiecare arl11tra\1ă„ friză„ capitel există o tensitITTe
secretă între motivele
.....
voit ant1cc şi 111otivele involt111tar noi, dar
învingătoare. Intrepătrunderea ele111entelor fon11ale elenistice târ-
zii şi a celor arabe primitive este pretutindeni tulburătoare . La
busturile din Ron1a, doar expresia plastică a părului ţine foarte
frecve11t de 11oul li111baj artistic. Adesea În aceeaşi friză, în ra-
murile de acant se remarci lucrătura cu dalta alături de cea cu
"'
buciarda. 111 sarcofagele din secolltl III se observă o 111entalitate
naivă„ asemănătoare cu a lui Giotto şi Pisa110„ ce întâl11eşte cu w1
a11ume naturalisn1 aJ cosrr1opol1tismt1lui supenor„ a1nintindu-i pe
un David sau Carsten. Acelaşi lt1c1-t1 e valabil î11 ce priveşte bazi-
licile de pe vremea lui Maxe11ţiu şi, i11 n1a1 mt1lte privinţe„ tein-
plele şi forurile in1periale considerate a11tice.
Tott1şi 111e11talitatea arabă a fost \rădt1vită de roadele
111aturităţii, aşa ct1111 uri arbore tânăr Într-o pădure V1rg111ă se
opreşte din creştere şt se i11chi rccşte din priana unei ran1uri gi-
gantice care cade peste el Ea r1t1 a avut o epocă în care să poată
trăi şi si1nţi prop1·it1 sple11doa1·e, precum in vremurile cn.1cia-
deJor, când peste acope1işuJ de le111n al catedralei a apăn1t bolta
cu coan1a de piatră care a dus la desăvârşire ideea spaţiului
infinit din interior. Opera politică a lui Diocleţian· întâit1I
di11tre califi s-a prăbuşit prin propria ei fru1nuseţe
pentru că,
pe teren a11tic„ el a trebuit să se bazeze pe o n1ulţime de obicetu1i
ad111inistrative cosmoi1oj1te. ceea ce a redus-o la rolul de sir11plă
refon11ă depăşită de co11di~i . Totuşi aşa a ieşit la lun1ină ideea de
stat arab. Prin realizarea lt1i Diocleţian şi cea un pic ar1terioară
din lmperttil sasar11d, tt11 111ttde l al ei î11 toate privt11ţele„ se profi-
lează idealul ca re ar fi trebuit să a1i11gă aici pWlctul culminant.
 Peste tot a . fost 1,1 fel. Pâ.nă astăzi, sub nun1ele de opere ale
a11ticl11tăţii, a111 ad111irat tot ce ar resp1nge de la si11e orice altă
interpretare. gândirea lt11 Ploti11 şi a lui Marc Aureliu, cultul ltii
lsts ş1 JI Jt1î Mitl1ra ca şi al Soarelt1i, 1naten1atica lui Diopha11te,
în fi11e"' i11treaga artă ce irL1cliază de la frontiera orientală a lmpe-
ritJJt1i Ro111an şi care nu \'a găsi dec-:â t p1.111c·te de .~JJr·ijin în
A11tiohia şi î11 i\lexa11dria .
Doar acest. lttc1u explică ·vehe_111enţa ext1·aordinară cu
care ct1ltt1r~ a1·abă, ·fi11al111et1te descătttşată prir1 arta Islan1t1lui,
. invade(ţză toate ţătile îr1 care ca stătea în u111bră de se•:ole întregi,
este caracte·ristica u11ui suflet care sitnte şi 11u are timp de
pierdut, văzâ11d neli11jştit. ~1ri111el e ridl1ri ale vârstei înai11te de a fi
cw1oscut tinereţea . j\ceastă elibera1·e ele t1manitatea n1agică 11u
are egal în istorie. 111 634 Siri_a este recucerită ~ s-ar pute~ zice:
1·ăscu1npl'1rt1tă. Dan1ascu1 cade în 635, Ct.esipho11 în 637. In 641
se ajt1nge la graniţele I11cljei şi aJe Egiptl1lui. h1 6·47 Cartagina~ în
6 7<) San1arkand, în 71 O Spania ! ln 732 arabii stmt la porţile
flari s11lt1i. 1\stfe1 ~ în goana câto1·va ani, se co11cer1t1~eazil şi totocl~1 -
t5 • zll\lct1eşte 111tre~1g~ st1n1ă a pasi11ru.1or refi_1late~ a crea~ilo1
tard t\'E\ a si)era11ţclor î11şctate't c:are, Îtl a.Jte c1Jltl1ti Cl.1 evoluţie
îr1ccc1t5 ~ l)t1teau utnple istoria secole de-a râ11dul . Cruciaţii în faţa
l t"'rt ts0. ti111t1lt1i ~ Hol1e11stn~ffer~ -ii Îrl Sicilia, 1;a11sa pe Baltica, ordi-
r1cle .::a\:aJereşti 111 Oriet1tt1l slav, spar1iolii 111 .A1nerica„ )JOrtt1-
gl1ezi1 i.11 IJ1dia~ i111rJe1it1l lt1i f3rol Qttir1tul tinde soarele 11u apu-
11ea 11iciodată, inc~putt1rile conc.epfiei coloniale engleze sub
Cro111well: toate acestea se conce11trează Îll cazul arabilor într-o
cieft1lare 11nică ce-i po~rtă î11 Spania, Franţa, .Irid1a şi Turkestan.
Este adevărat că toate culturile, mai pttţin Egiptul,
f\·1ex1cL1l şi Chi11a, at1 Sl1ferit ttitela ct1ltt1rilor n1a1 vechi : în fiecare
di11 aceste t111iversuri fotmale apar ele111e11te străir1e. Strfletul fa-
t1stjc. gotic~ deja aju11s la ve11era~a creştină 1)rin originile arabe
ale acestei religii , a luat î11 stăpârure bogatul tezaur artistic arab
di11 pe1~ioada târzie. O ţesătt11·ă de arabesc gotic~ de it1contestabilă
provenienţă · 111eridională şi pe care aş vrea s-o pot 11u1111 gorit'

298

. .
,11·l1/J dar1telează faţadele catedraleJor bt1rgt1t1de şi ~lrt'\ \; t . '· i t.
\io111111ă pnt1 111agia lllt î11truch1pată î11 piatră li111ba_1ttr exterior al
( Jtedrale1 din Strasbourg„ ne călăt1zeşte pretut1nden1 î11 st1rdină
pr111lrc statui şi portalt1r1„ pe ţesătl1n~ sct1Jptun, obiecte ittcratt.~ 111
111ctal, dar nu 111a1 pt1ţi11 Î11 figurile con1plicate ale gar1di1ii sco-
lastice şi ale le<sendet Sra11tL1lt1i Graal • unul di11 cele 111a1 1111-
1

~)ortante simboluri ale Occide11tt1lui , o în1potrivire î11 faţa se11-

t1111entului nordic originar al go1ic11/11i l'iki11g, aşa cu1n a fost
i11scăur1at el î11lăuntrul catedralei di11 Magdeburg„ î11 vârft1l cele1
din Freiburg şi î11 mistica lui Me1ster Eckart. Ca r1ic1odată, arctJI
gotic parcă a111et1i11ţă să-şi rt1pă legătura ctt orig1n1Je"t ca să treacă
la arcu1 în fon11ă de potcoavă al clădirilor 11on11a11do-111aure.
Arta apollinică a pri1nei perioade dorice„ ale cărei î11cer-
cări s-au stins aproape cu totttl, a receptat fără î11doială L111 111are
nun1ăr de 1notive egtptene~ pentrtt ca 111t1lţt11n1tă acestora. graţ-1e
contactt1lui cu ele, să aJltngă la o si111boljstică pro1J1·1e _ NL1111ai
st1fletul tnagic prezent î11 pset1do111orfis111 nu a indrăm1t să-ş1
adecveze n1ijloacele propr11 fără a L\'l? Sl1c1·~ficn_ lată ceea ce co11-
feră acestt11 stil o 111are bogăt·1e cie ele111e11te şi senst1ti.

15
"
In acest fel ideeJ de inacrocos111os, care apare si111pl1fi-
cată şi 111ai rezonabilă 111 proble111atica stilt1lui„ stă la or1gi11ea
tnL1ltor proble111e a căror solu~e este î11că de resortltl viitort1luî .
Folosirea ooiversult1i for111al al artelor pe11t1·u a pătrunde în
universul mental al tuttiror cu1tt1rilor, p1ivit într-o manieră abso-
lut t1zionon1ică şi si111bolică„ este u11 obiectiv asupra cărt11a s-au
făcut până astăzi extre.111 de puţine cercetări . Abia dacă ave111

- - -- - - - - - - -- -- --- -
I. Alături de trăsăturiJe celtice vecJ1i. lege11da Graaltilui co11ţi11e pt1-
ter11ice elen1e11te arabe: î11să acolo t111de Wolfran1 vo11 Escl1e11bacl1 işi
depăşeşte 1nodelt1l pe C'1trctiet1 de Troyes Parsifal„ personajt11
celui di11tâi, devine pt1r fa11stic

'.!99
noţiunea unei psihologii a fo11t1elor metafizice aflate la baza
tuturor 1nariJor curente arhitectonice. Este nebănuită bogăţia de
info1 c11a~i produsă de modificarea sensurilor pe careA o suferă
plastica p11.r spaţială trecând de la o cultură la alta. lncă nu a
fost scrisă istoria coloanei. Nu avem nici o idee despre profunzi-
mea asctmsă în sin1bolistica mijloacelor artistice„ a inst1'111nente-
lor nrtei.
Putem vorbi astfel despre mozaicurile create î11 epoca
elenistică din bucăţele de mam1ură opacă, corpuri euclidiene
asen1ă11ătoare cu reprezentarea fain1oasei bătălii a lui .Alexandru
cel Mare de la Napoli, sen-rind la decorarea pardoselilor~ dar că­
rora trezirea sufletului le-a dat de atunci i11coace tn1 aspect sti-
clos, fixândule pe un fond de et11aiJ şi aur„ pentru a masca într-Uil
fet pereţii şi plafoa11ele bazilic1lor sferice. Pe prima treaptă de
evoJ11~e? această plastică n1ozaicală a arabilor„ originară din
Siria, coresptmde întru totul cu vitraliile pictate ale catedralelor
gotice~ 11entru că şi UI1a şi cealaltă sunt pictu1i f)ri111iti\t'e î11 ser-
viciul ~rhjtectt1rii religioase. U11a 111ăreşte ~p<l~ul bazilicii uni-
versalizi!ndu-1 prin infiltrarea Iuminii dit1 afară„ cealaltă il
trans111tttă în sfera magică„ a cărei l\1mină aurită '> dincolo de rea-
litatea terestră, încâ11tă spiritul itnaginat de Plotin„ Ortgene„ 111a-
niheişti„ gnostici, părinţii Bisericii şi poemele apocaliptice
Astfel '.> este vonJa de ri-1agnificul 1notiv rezultat din 11n1-
l"ea ci11tn,/11i c1' coloa11a„ tot o creatie„ siriană„ dacă nu cumva
arabică nordică din secolul Ill. . ''gotic timpuriu .„.. Ser1sul re-
''oluţionar al acestui lnotiv magic specific, co11siderat în general
un n1otiv antic, pe ca1·e deci cei mai n1ulţi ii socot o rep·rezentare
ce aparţine antichită~i~ nu a cunoscut alt rapo1t mai profund. El
reprezintă creşterea şi ntt forţa. Antichitatea„ care a văzut în cea
mai vigtJroasă coloană monolitică nişte sin1b0Juri ale fiinţei

1. Raportul dintre coloană şi cintru este coresponde11tul mental al ·

raportului dintre zid şi cupolă. De îndată ce între cupolă şi. baza pă­
trată apare cilindrul, între piciorul arcului şi capitel apare consola.

300
euclidiene, numai corp, 11umai unitate şi seninătate, ide11tifică
Jceastă coloană ctt arhitrava, pru1tr-o simetrie ....
perfectă a ver-
ticalei şi a orizontalei„ a forţei şi a sarcirlii. 111 Siria însa, tmde,
dintr-o eroare tragicon1ică Renaşterea t1 p1·ejer·at să vadă 111ai
ales un motiv anti:: unde 1111 era şi 11ici r1z1 putea să fie aşa ceva,
pri11 negarea pri11cipit1l11i co11)c)ra) al suportului şi greută~i, ogiva
Ju.ni11oasă se aburcă pe coloane avâr1tate. ~ci se realizează ideea
eliberării de orice :11aterial1tate terestră . 111 acelaşi timp descă­
tt1şarea spaţială este profund 1nrt1dită ctJ ideea ct1pole1„ ce piuteşte
liber deasupra păn1â11tt1lL11 închiL111d criţ1ta„ nlotiv 111agic de cea
i11ai 111are putere expresivă El va găsi î11 111od j11st aplicarea în stil
~'rococo'' la rnoscl1ejle şi palatele n1aure, ur1de apar coloar1c fragi-
le„ suprafireşti, adeseori fără să se sprijine pe pă1nânt. Doar tm
tan11ec n1isterics le f;;ice capabile să sustină Jumea nenumăratelor
arcuri ce se întretaie, a on1a111errtelor strălucitoare, a stalactite··
Jor şi a bolţilor sat.urate de ct1lori. Dacă dorim să desco1)erirn
i11tregul inţeles at acestei to1,111e fu11darr1t.~1ta1e a attei arabe, tre-·
bt1ie ca lait11·1otivt1I coloanei şi al arhitravei să fie nL11111t apc ll(11?c„
1

111agic 111otivt1i coloanei şt al bolţii sferice, fatlstic n1otivul :.>tâlp1-

lor ş1 al arct1lui gotic.
Să 1uăi11 ~1poi î11 considerare motjvul fi·l1nzci de acant.
!)e exe111plu„ ir1 fbr111a Î11 care o vede111 pe 111011111ne11tele lt11
Lysicrate,
. ea este t111t1l din ce)e m~ii se1nnificative oma111ente anti-
~

cc. Ea are 1m cOI]J şi ră111âne obiect i11dj\~dual. lntrega ei sti t1ctt1-

ră poate fi perceiJ11tă d111tr-o p1·lvire. lndată ce trece în foruriie
!111i)ăraţilor ron1a11j ( Nerva, Traia11 )„ în te111pluJ lt1i Marte Ultor,
ea capătă grelJtate şi se î111bogăţeşte. Dispunerea ei organică este
aiât de co1npl)cată încât cere un studiu în toaţă puterea cu-
vâ11t1J}ui. Apare act1tn tendinţa de t1 u111ple planul. In arta bizanti-
11ă aici Riegl vorbeşte deja de ''trăsături sarazine latente'', fă1·ă
a i11trevedea i1nporta11ta legăturii astfel descoperite ffU.flL1 de
aca11t se descornpt1r1e intr-un păienjeniş i11definit de lujeri sub~ri,
cc acoperă şi îr1cor1joară planttn întregi, într-o modalitate co1n-
plet 11efirească, ca la Sfânta Sofia. La motivul antic se adaugă

301
„·~.;a u n·ict;-ve aran1eene: tiunza de viţă şi de paln1ier, care ai ~deja
un rol în oma1ner1ta~a ebraică. Nici motivul panglicii în1pletite
nu este disp1·eţuit pe pardoselile mozaicate sau pe marginiie sar-
cofagelor '"antice târzii'', ca şi anumite motive geometrice plane.
"
In sfârşit, cu o emoţie crescândă şi sub o impresie confuză, toată
lumea vede cum apare, răspândindu-se în Persia şi în toată .>\sia
occidentală arabesci1/„ î11 întregime antiplastic, ostil imaginii şi
corpo~alităţii, care este un n1otiv magic. El nu este corporal ci
decorporalizeaz1i obiectele, pe care apoi le acoperă cu o infinită
bogăţie. Palatul din M'shatta, ridicat în deşert de Gazanizi, înfă­
ţişează o capodoperă de acest gen, fraginent de arhitectură în
î11tregime volatilizată în omaznet1tică. O industrie a artei, răspân­
dită peste tot în vechiul Occident, dominantă în î11tregul imperiu
carolingia11, o industrie în stil bizantino-islamic, numită până
atunci lombardă, francă, celtă sau nordică veche, a fost practi-
cată în cea n1ai mare parte de artişti oriet1tali sau importată
pentru a servi ca model. .. ţesător} lor, fierarilor, annurieri1or .1

Ravenna, Lucea, Veneţia, Granada„ Pale11110, sunt cet1trele cele

1nai active în domeniul limbajultii fonnal al civilizaţiei superioare
de atw1ci . Domnia exclusivă a acesteia continuă apoi în Italia
după anul 1000, când in no1·d, fuseseră găsite şi definite deja
for111ele unei noi culturi .
"'
ln stărşit, să trecen1 la evolu~a înregistrată de concepţia
as111Jra corpuliti ome11esc. Victoria sentimentului cosmic arab a
răsturnat-o cu totul. La aproape toate statuetele din colec~a
Vaticanului constituită între 100 şi 250 se poate retnarca o opo-
ziJ1e între sentimentul apollinic şi sentimer1tul magic, expresie ce
se fw1damentează pe to1111a musculaturii şi are ca bază ('pnvi-
rea ~-. Mai ales la Roma, după Hadrian, se lucrează cu puciarda,
ceea ce contrazice total atitudinea euclidiană faţă de piatră.
Ele111entul corporal şi material al blocului de ma11nt1ră„ exprimat
prin inte1 rnediul daltei ce face să apară planurile-li~ită, este \
•
----- - - - - - - - - - -
l . Del1io -- .„Gesch1chte der deutschen Kunst~'„ I, p. 16 şi urm.
 efectiv negat de buciardă care spa.rge planurile, crcind astfel A

efecte de clar-obscur. ln paralel artiştii, ''păgâni'' sau creştini,

este puţin irnpo1·tant îşi pierd si1t1ţul de rooare a corpL1lui nud.
lată statuile goale, vide„ ale lui Antinous„ care totuşi rărnân
ir1discutabil antice. Aici numai capul stârneşte un interes fiziono-
n1ic, ceea ce niciodată nt1 s-a întân1plat î1t plastica atică. Veşrr1in­
tele au un î11teles cu totul nou, fapt ce le schimbă in·1agirtea în
1
geileral Statuile consu1i1or din muzetil CapitoljtiJui Slmt exem-
ple frapante. Privirjle a~11tite în depărtare le răpesc orice expresie
cor9orală, tra..~sfo1 inând-o astfel în principiul ''pneumatic'' n1agic
ce stă la baza concepţiei neop1atoniciane ·despre om şi a 11otă­
rânlor conciliilor creştine, la fel ca şi Ia baza religiilor tui l\1itl1ra
A

~i Mazda. In anul 300) "'părintele Bisericii,', păgânul Ian1blicos,

îşi scria· cartea despre statuile zeilor2, în care ""di.vinul acţionează
î11 ''spectator'' pnn prezenţa lt1i substa11ţială.. lmpotriva in1aginii
re\1elatorii a pseudon·1orfis1nului s-a ridicat apoi, venind din est şi
din sl1d, concepfia icor: oclastă ce prest1ptme o idee a creaţiei ar-
tistice n1ai gret1 accesibilă nouă .

';
. I .• ..
. •

•• •
~ • i

„ •'
f •• ;
I
, ' ' -
\ •
:
t • '". •
: '„
y
••
•• • : t • !

• I
.
•
;
•
.
t •
. .'
.\ . ..
•
t • •
' . •• •

.'
\ .. t

1. Wulff '' Altcl1ristich-byzantiniscl1e Kunst'", p. ·153 şi ur1n.

2. Ge:ffcken - - ''Der Ausgang des griechisch~romiscl1e11
Heidentun1s''9 I 920, p.113.

303
 CAPITOLUL IV

MUZICA - ŞI PLASTICA -
I. Artele plastice

Făcând abstrac~e de reprezentările fizico-matematice şi .

de simbolistica legată de conceptele fu11damentale ce apar~n
celor două ştiinţe, sentimenttif cosmic al on1ului superior s-a ex-
primat î11 a1tele plastice, al căror nt1măr este teoretic nelimitat.
Din ele face JJa1"fe şi 111lt=ica„ iar dacă„ în loc s-o separe de dome-
niul artistic plastic-pictural') istoricii ar fi inclus aici şi modali-
tăţile ei atât de diverse, s-ar fi î11registrat un progres foarte serios
în înţelegerea evoltt~ei subordonate w1u1 scop uruc. Dar atât timp
cât între mijloacele optice şi cele acustice va există o diferenţă
împinsă dincolo de caracteristicile externe, niciodată nu va fi
înţeleasă i111pt1lsiunea creatoare plastică ce guvernează aceste
arte non-verbale • Nu acest principiu d1fe1·enţiază artele între ele.
1

1.De î11dată ce cuvântul„ se1nn al co1nu111cării intelectuale, se schimbă

î11 111ijloc de itnpresie artistică, fiin.ţa u111a11ă trezită încetează să
expri1ne lucrurile î11 totalitatea lor şi să pri111ească de aici in1presii.
CJ11ar în sunetele cuvintelor pe care le folosesc artiştii ca să nL1
111a1 spune111 ni111ic despre ct1vântul ,~i tit --- n1ediul propriu culturilor
st1perioare se operează o deosebire i11volu11tară î11tre inteligenţă şi
î11ţelegere, setlsul obişnuit al cuvintelor avâ11d tin rol important aici,
iar influenta crescândă a acestei arte adt1ce şi artele cuvântului la
inoduri expresive în care motivele sunt confi1nclate cu sen1nificaţia
c11vinteior. Se naşte astfel alep,<>ria„ u11 111otiv ,,·emn~ficat 11ri11 ci1vâ11t„
ca de pildă î11 sculptura barocă de la Bernit1i încoace. Pictura este
~:r.(i e~.ca un fel de scriere în in1ag1111 't ca în Bizanţ, de la al doilea
-

A voi b1 de arte ce se adresează t1recl1i1 şi de arte ce se adresează

,ch1t1lt11 nu ne spttne ni1nic. Secolt1l XIX a fost ~t1fi(1t„r11 i>l"r1tr t•
supraestin1area condiţiilor fi=iolo,gice „ de expnn1are chiar„ ale
impresiei ş1 co1nunicării artistice La drept vorbind~ o 1111agine
· 1 11t1zicală'" din Watteat1 sau Lorrain se adresează la fel de pupn
ochiului fizic precum„ de la Bacl1 î11coace, se adresează urechii
fizice 111uzica sferelor. Rapo1tt1I stabilit de antici între operă şi
organele de sitnţ de care se face 111ereu caz fără nici u11 1notiv,
este un raport foarte diferit, rnult 1nai simplu şi mai concret decât
cel stabilit de noi . Noi citim '"'Othello"' şi 'Faust'', studien1 parti-
4

turile muzicale, ceea ce vrea să sptmă : noi le i11terpretă111 pentru

a produce asupra noastră o influenţă extrem de pură a spiritului
acestor opere. i\stfel, p1i11 si1nţ.urile externe se face un apel
constant la simţul ''inten1 ''~ specific şi total opus celui al anticilor.
Nu se pot altfel înţelege 11enu111ăratele schin1bări de decor la
Şhakespeare, ci doar in opozi~e cu regula antică a unită~i de loc.
lt1 cazun eAireme exact ca în Fau.~t este total i1nposib1lă
susţinerea Ltnei reprezenta~i cor1crete care să ept1izeze întregul
con~nut al piesei . La tel stau lucrt1rile ş1 în muzică , începând cu
recitativele a capei/a ale ltti Palestri11a, iar ulterior în pasiunile
lui Heinnch Schi1tz_ fug ile lui Bach„ ultimele cvartete aJe ltai
Beethoven şi Tristar1 al Jt1i \\iagner~ aici în spatele i1npresiei
sensibile receptăm w1 î11treg cos111os viu„ fonnat din in1presii noi
ce se degajă din primele, o plenitt1d1ne şi o profunzi1ne de care nu
se poate vorbi decât c t 1 se11s figurat, care nu pot fi tra11smise
- - - - - - -- - - - - - --
conciliu de la Niceea ( 787)„ de când artistt1I a fost privat de alegerea
şi structurarea i111aginif()f. Ariile Jui Gluck„ ale căror 111elodii izvorăsc
d111 sensurile textului „ d i feră de cele ale lui Alessandro Scarlatti, ale
cărui texte, puţ111 diferite î11 sine„ servesc doar la susţi11erea vocilor.
Contrapu11ctul din goticul ti111pt1ritt (sec. XIII) este total111e11te i11de-
pendent de semnificafi'1 cttvintelor: eJ este o arhitel·tură µi11-c1 a \7lJcii
ome11e~·ti ce câ11tă sit11t1lta11 111ai tll tllte texte, cl1iar în limbi diferite„ fie
ele texte sacre sau profa11e„

305
 „
decât prin imagini figurate. Prin vraja am1oniei suntem transpuşi
într-tm lmiv.ers compus din nua11ţe autii , închise şi sumbre ale
at1rorelor sau crepuscule1or, ale şirurilor de '11t1nţi din depărtare,
ale furtunilor şi peisajelor de p1imăvară, ale oraşelor în ruină şi
ale t1nor ,..strru1ii viziuni.
In realitate, ca şi tiniile şi culorile, s1111etele sttnt elemei1te
s~1a~ate, de îr1tindere limitate, numerice~ am1onia, n1elodia, rima
i

şi 1itr 1uJ sunt la fel cu jJerspectiva, proporţiile, t11nbrele şi liniile.

între două feluri de pictură poate fi o distanţă infin11 mai mare
decât între o anun1ită pictt1ră şi o anun11tă n1u1Jcă ce sunt con-
"
tem1)orane. In faţa tme~ statui de ~~1yron ne dă111 seaina c.ă arta
este tn1a şi aceeaşi şi într-un peisaj ele Pot1ssin, şi î11 cantata
pastorală camerală„ şi î11 Ren1brandt, şi în muzic.a de orgă a lui
Buxtcht1de, Pachelbel şi Bach, şi la Guardi, şi în operele ltti
fvlozart. Toate vorl)esc într-un limbaj fon11al it.f.enlic„ î11 sensul că
îr; faţa acestei arte dispare diferei1ţa dintre rr ijloaceie optice şi
acustice. ·
Valoarea pe care istoricii de artă o acordă de n1ult timp
lii11itării co11ceptt1ale aten11lorale a diferitelor dor11enii artistice
dovedeşte {)Ur şi sin1plu Că ţi 11-au ajw1s la esenţa problemei.
Artele sunt urlităţi vii, iar vi•Jl n·t1 .se lasă 11icicu111 disecat. Diviza-
rea, după tehnicile şi cu n1ijloacele cele 1nai superficiale, în tot
atâtea pretinse llllÎtăţi eterne, a lumii indefinibile a ·artelor cu
nişte principii formale imuabile ! est~ un prim pas .tăcut de
savanţii pedanţi . Ei fac deosebire între o ''muzică'' şi o ''pictură'',
o "tnttzică" şi tm leatru'~ , o ''plastică'~ şi o ''tragedie", pentru a
4

defini apoi ''pictura", uplastican şi ''tragedia". Ori acest limbaj

fotmal pur tehnic O\l. are o valoare mai tnare decât 1nasca din
opera propriu'-zisă. Stilul nu este, aşa cum îşi închipuia în mod
banal Seinper ,. un veritabil eonten1poran al lui Darwin şi al
materialismt1lui - un produs af lt1mii materiale, al tehnicii şi a]
utilit;;irismului. Dimpot1ivă, el este ceva inaccesibil inteligenţei
artistice creatoare, o revelaţie 1netafizică, w1 imperativ misterios,

306
un destin. El nu are nici cel mai mic raport cu lir11itele 1nateriale
ale artelor particulare.
A începe prin clasarea acestor arte după criteriile
efectelor sensibile m~amnă a devia de la primul contact explica-
rea probletnei fom1ei. Cum se poate considera plastica un dome-
niu atât de cuprinzător încât de aici să se extragă nişte reguli ge-
nerale, fundamentale ? Ce este ''plastica'' ? Este ea ''pictură'' ?
Ba deloc.. . Cel care nu înţelege că ..în imaginile lor Rafael şi
Tizian s-au folosit unul de linii şi altul de lumină şi umbră, nu
înţelege că ele ţin de două arte diferite~ cel care nu va înţelege că
arta lui Giotto sau a lui Mantegna, a lui Ver1neer sau a lui Van
Goyen abia dacă au câteva puncte comune, una dând viaţă prin
penel unui relief anume, iar cealaltă Wlui gen anume de m11zică
pe o suprafaţă colorată, în vreme ce o frescă de Polygnot şi un
1nozaic din Ravet1na nu pot intra chiar în acelaşi sistem prin
aceeaşi categorie, adică genul artistic, iată că acela nu va înţele­
ge nicicând problemele majore. Ce are în comun o gravură în
aqua forte cu arta ltri Fra Angelico, un vas protocorintic cu un
vitraliu gotic„ un relief egiptean cu unul de pe Pa.rthenon ?
Dacă o artă are nişte limite~,,, limite ale szifletului ei ce
a deverut forn1ă ele stmt de natură istorică şi nu tehnică sau
fiziologică • O artă este un organism, nu un siste111. Nu există ge-
1

nuri artistice care să depăşească toate secolele şi toate culturile.

Chiar şi acolo unde nişte pretinse tradiţii teQnice ca în
Renaştere par 111ai întâi că dau tmpresia;ruiubeni unor argu-
m:
111ente în favoarea actualităţii .perene a regulilor antice artă, în
realitate domneşte o neînJelegere: totală. Ni111ic din arta greco-
romană 11u se înrudeşte cu litrtbajul fot rnal al unei stattti de
. --
: ! :
• • „ •
---- -~---

1. Modelele noastre,,.. savante au ca urmare o istorie a artei ce exclude

istoria 111uzicii. In vren1e ce prima figt1rează în programele
.. univetstJ..
tare„ a doua a fost lăsată doar în seama specialiştilor. Este ca şi cum
a111 vrea să scrie1n o· istorie a Greciei fără istoria Spartei. Astfel teore-
ticianul de "'artă', lucrează ca un falsificator de bună credinţă.
Donatei IL) al UI1t11 tablot1 de Signorelli l al u11ei faţade de
l\llichelangelo Il quattroce11to nu dovedeşte o î11rudire ir1ter11ă
decât c11 goticul exclusiv conten1poran cu eL Dacă statL1ile
egiptene au exercitat o u.influenţă" ast1pra tipult!i arhaic de sta-
tuie greacă,ori plast1c, fiJnernră etruscă ast1pra reprezentărilor
„ ''U i11sea1nnă CLl nin1ic 111a1 t11ult decât un
tosra11c„ aceste 1nfluer1te
Bacl1 comptn1ând o fug.3 '.'Co t~n1ă străir1ă ca să arate ce poate să
expri111e el astfel. Fie C{i e \'Orba de peisajLtl c11inez„ de plastica
egÎJ)teană sat1 de co11trar·tu1cttJJ gotic, orice artă particulară are o
existenţă 11nică„ ea 11tt n-1ai rev111e niciodJtă cti acelaşi spirit şi cu
aceeaşi si111bolistică

Acum conceptul fon11e1 capătă o puternică dezvoltare. El

11U î11sea111nă nun1a1 instrurne11tul teJ111ic ori si11gur11l limbaj
fotmal, ci c/1iar ale(.~cret1 ge1111!11i artistic„adică a lU1Llt rriijloc de
expresit-~. Ceea ce pe11trt1 ttn artist este 1)13sn1t1!rea tutei c'tpodopt:-
rc: pe11trL1 Retnbra11dt P<)111ii1/ t!e r1oc1pte , per1tru \Vag11er A·1ll-
eştrii r17,-1tărefi„ pe11tru lf'tll(~ !11111ea o epocă „ este şj ceea ce
se1n111fică pent1u istoria Vle a u11e1 culturi crearea tmei arte
specifice~ 111 sensul tn1ei tor1alităţi. Pentru sit1e. fiecare artă este
tu1 orga11isn1~ fără antecede11te sau t1rn1ări, d3că f:1cen1 abstrac}1e
de eJen1entele exterioare. t\c:estci caracteristici i se subst1111ea7.ă
toate teorii le, tehni~ile şi cor1vcr1ţii le şi ea ntt r1re •1it111c etern sau
lU1t'v'ersal valabil. Incep1.1 ul fiecărei arte, sfărşitul şi 11101nentttl
4

sffirş~tttlui ei, tra11sfor111area ir1 altă a 11ă , 111otiV1ll pentru care

ct1tare artă lipseşte sat1 l)rcdon1ină într-o ct11tl1ră~ toate acestea
mai 3parţin încă fom1ei, tot la fel cun1 ct1tare atti~t sau n1uzic1an,
fără 2-~i ;ia sean1a" rentmţ1 la t-:utare tor1 saL1 la CLttare annonie şi
ma111fest?I o JJreferintă a.11un1e pentru altel e 1)ri11 care el poate fi
rectmosct1t
Chiar şi astăzi teoreticienii 1nai ignoră acest ansan1blu de
problcn1e. Dar, totuşi pei1tru o înţelegere a fizionomiei artelor,

308
 numai aici se va găsi
o cheie. Pornind de la ''clasificarea'' sus
menţionată, până acutn s-a considerat, fără altă examir1are a
acestei proble111e capitale, că toate artele se pot manifesta pretu-
tindeni şi oricând. Absenţa cutărei sau cutărei arte a fost pl1să pe
seama tmei penurii fortuite de personalităp creatoare, de î1npreju-
ră1i favorabile sau de 111ecer1ap susceptibili să ''unnărească pro-
g1·esul continuu, 111ilenar al artei'' Arri co11siderat aserţiunea
aceasta o transpU11ere a principiului cauzalită~i, a lumii devenite
î11 cea a devenirii . Pentru a motiva lipsa de preocupare în legătt1-
ră cu logica viului şi cu necesitatea ei specială, pentru că s-au
î11chis ochii când s-a adus vorba de destin şi de caracterul lui
ineluctabil, niciodată reiterativ, asupra posibilităţilor expresive,
jt1stificările s-au redus la n1ijloacele mate1iale, Ja cat1za de supra-
faţă~ şi aceasta pentru a realiza Wl eşafodaj al tulei înlănţuiri
~uperficiale a eva1in1entelor din istoria artei. De la bun inceput
am arătat zădărnicia w1ei astfel de reprezentări ce ar co11sta într·-
' c..·\.l)ll1ţ1e li11eară neî11treruptă a ''u1nar1ităţij''„ depăşind rfu1d pe
rând ant1cl11tatea, Evul mediiJ şi tin1pu1ile n1odeme, reprezentare
l '\ ~lSLt111de
imaginea adevărată a istoriei culturilor supe11oare şi a
structun1 lor. O do\'edeşte mai ales isto1ia artei. După ce am
.l(ftnÎS evidenţa llllOf dotnerui artistice constante ŞÎ clar definite,
~ a tost schiţată, confor111 sche111ei la fel de ''evidentă'' anti-
chitate-Ev mediu-epocă mode111ă . Aici arta indiană şi cea di11
t .~tren1ul Orient, cea din Axum şi din Saba, cea a sassanizilor şi
a ruşilor, nu şi-au găs·it loc şi au fost tratate în subsidiar sau
trecute sub tăcere fără
ca \'Teun istoric să fi descoperit vreodată
in această succesiune nonsensul metodei. Nu trebuia oare, cu
orice preţ, ca sche111a ace.asta să fie împănată ~u fapte ? De
aceea, fără a sta prea mt1lt pe gânduri, s-au făcut urcuşuri şi
coborâşuri fără sens. S-a vorbit despre dispariţie ca despre ''cau-
re naturale'', despre ''decadenţă'' acolo wide avea loc o
moarte
reală a unei arte şi despre ''renaştere'' acolo unde Wl ochi
impar-
ţial vooea limpede aparifia altei arte, în alt peisaj ce exprima altă
mentalitate. Şi astăzi mai învăţăm că wnanismul a fost o renaş-

309

•
 "'
tere a antichităţii .Jn fine, s-a ajuns la ideea unei posi bilităţi
îndreptă~te de a repune în funcţiune unele arte socotite debile sau
1nu1ibw1de, prezentt1l având aici doar senst1l unui câmp de bătă­
lie, prin reînnoirea programelor sau ''restaurările', violente.
Bruscheţea simbolică cu care în inod obişnuit sfărşeşte o
artă mare teatrul antic cu Euripide, plastica florenti11ă cu
Michelangelo, muzica instrun1entală cu Liszt, Wagner şi
Bruckner este toctnai problen1a specifică ce intervine în expli-
carea caracterului organic al acestor arte. Privi~ lucrurile de
aproape şi vă veţi convinge că nt1 a fost vreodată vorba de rei1aş­
tere, fie şi pentn1 o singură artă relativ importantă.
Nimic din stilul piramidelor nu a trecut în stilul doric.
Templul antic nu este prin ;1Jimic legat de bazilicile Orientului,
pentru că împrumutare.a coloanei antice ca parte a construc~ei,
ele1nentul cel mai important pentru un ochi superficial, nu are
111ai 111ultă greutate decât faptul că Goethe se foloseşte de mitolo-
gia antică în a lut clasică Noapie a Walpurgiilor. Numai o
itnagina~e bizară poate să creadă în renaşterea unei arte antice
oarecare î11 Occident, în veacul al XV-iea. Chiar şi antichitatea
târzie rer1unţase la o muzică în stil mare, aJe cărei posibilităţi nu
lipseau deloc în epoca dorică tin1purie. Ştim acest lucru de la
semnificaţia dată în vechea Spartă la arta ce ultenor s-a 1nanifes-
tat î11 n1uzică ~ de altfel , Te1·oandru, Thaletas, Alkman au creat
aici în vreme ce altundeva apărea sculptura. Exact la fel, toate
încercările de msinuare a culturii magice în statuia clasică, în
basorelief şi în arta rnoza.icului au cedat în faţa arabescului, iar
pictura î11 ulei vene~ană şi muzica instrumentală barocă au tri-
un1fat asupra plasticii apărute în un1bra catedralelor gotice de la
Chartres, Re1ms, Ban1berg, Nau1nburg şi „ în fine, în Numbergul
lt1i Peter Vischer sau î11 Florenţa lui \'errochio.
 3
•

Teinplul lui Poseidon de la Paestun1, opera cea mai

matură a doricttlt1i, este pentru catedrala din Ulm, opera cea mai
111atură a gotict1lui, ceea ce este geon1etria euclidiană a planurilor
corpora.le lirnitate pe11t1u geomet~a a11a1itică a poziţiei punctelor
în spaţiu în furtc~e de axele lor. lntreaga arlutectură antică por-
neşte din exterior, întreaga arl1itectui·ă oc~identală porneşte din
int~rior, dar p11ma nt1 111erge n1ai depa1te. Nt1rr1ai sufletul faustic
a\iea nevoie de un stil care să depăşească zidu1ile pei1tn1 a
pătrunde în spa~ul cos1nic neliJ11itat şi care să prefacă partea
interioară şi partea exterioară î11 i1nagini corespo11dente ale lUlui
unic sentiment cosmic. Bazilica şi cupola arabilor pot fi prevă­
zute în exterior ctt ltn decor arhitectonic, dar el nu face parte din
a1~J1itect111·a respectivă. Ceea c~ vede111 ap1·opiindu-11e, ne dă
"
impresia u11ei 111ăşti protectoare a n~Î !iten1lui dină~mtru. I11 ce
pri·veşte carac.tertJI crevt1scula1 al criptei, limbajtll ei ton11al nu
este î11ţeles di~cât de o con1unitate de credincioşi~ d2r este exact
ceea ce u11eşte cele n1ai nobile edifici· ale acestui stil cu cele 111ai
tnodeste catacor11be ş1 cu cele n1ai n1ici ter11ple tnitraiste. Ele au
fosţ cea dintâi expresie puternică a ur1ui nou suflet. De î11dată ce
st1fletul getn1a11ic ia în posesie acest stil bazilical, începe o ext1·a-
ordinară schi111bare in poziţia şi scn1rlificaţia tuturor elei11entelor
co11strt1ctive P~1ci, în nordul faustic, imaginea exterioară a clă­
dirilor, de la catedrală la cea n1ai n1ică locuinţă, depitîde de acun1
încolo de înţelest11 pe care-l va primi rec~nstituirea spaţiitlili
i11terior. Moscheea nu vorbeşte despre această senmifica~e, iar
ten1plul antic nu o cunoaşte deloc Construc~a faustică nu numai
că are o faţac.iă„ ea are o ''faţă''~ din contră„ frontispiciul unui
peripteros ntt este decât una din I'ărţile clădirii, iar ideea magică
a ct1polei centrale nu o cuprinde şi pe cea de faţadă~ faţa sau
capul sunt st1sţin11te de un tnmchi organic ce mărgineşte suprafa-
ţa vastă, prec11n1 ta catedrala din Spira, sau se avântă către cer,
precum la catedrala din Reims, de pe al cărui plan pri111ar ttrcă o

311
 "
rriulîikne de cl1ei de boltă . rn afară de marile edificii pt~blice,
111ot~·ul faţadei, care se ridică în faţa privitorului ca să-·i vor-
bească de se1nnificaţia i11terioară a casei, domină şi întreaga pa-
noramă, bogat presărată cu ferestre, a străzilor noa.stre, a pieţelor
şi a oraşelor noastre .
1

Prin1a mare arhitectură este mama tutu1·or artelor ce

un11ează. Ea le fixează orier1tările şi spiritul. De aceea istoria
pla5,tit.~i ru1tice 11u este decât o 1nuncă neîr1cetată pentru perfecţio­
narea tmui ideal ·wlic: cucerirea corpului uman al individului„
co11siderat ca o chintesen.ţă .a pre7.rotului pur şi obiectiv. Antichi-
tatea s-a străduit să constrtiia.scjj t.en1plul corpului nud, aşa cun1
muzica faustică s-a stră.duit neî11cetat., de la cele n1ai vechi melo-
dii în co11trapunct până la tntazica instrun1entală din secolul al
XVIIl-lea, să înalţe o cat.edrală de sunete. Patetismul acestei
tendinţe apollinice nt1 a fost îriţe1es, deşi ea a fost urinată vreme
de secole, pentru că nu s-a sesizat niciodată faptul u1 inător:
corpz,/ p1.11" material, neînsufleţit (are templul corpului un ~'in­
terior'' ?) a fost subiectul artei vechi a reliefi1Jui, a ceramicii
cori11tice şi a frescei atice, până când Phidias şi Polyclet au
devenit nişte n1a.eştri desăvârşiţi . Numai un spitit mărginit ne-a
făcut să socotim acest fel de plastică drept posesoare a unei
valori şi a unui potenţial universale, fiind o plastică absolută .
Astfel au fost scrise estetica şi istoria tuturor popoarelor din toate
titnpurile. Hipnotizaţi de învăţătura umaniştilor acceptată fără
argu111entare, artiştii plastici mai vorbesc şi astăzi de corpul
~n1an nu.d ca de obiectul specific cel mai nobil al ''artei'' plastice.
In realitate, sculptura care a aşezat pe un plan corpul nud
stingher, pe care îl cizelează pe toate feţele, nu a existat decât o
si11gură dată, n1ai exact în antichitate şi nt1mai în acel loc, pentru

....
l. ln vecl1iul Egipt panoran1a străzilor a fost, poate, asemănătoare,
dacă ne este îngăduit să inferăn1 şi tăbliţele descoperite la Cnossos.
(Bossert„ ''Altkreta,', 1921, t. XIV)~ de altfel, şi pilonul este o at1tenti-
că faţadă.
că acea cultură refuzase total111ente să depăşea "cfl orice t111t1te
sensibile în favoarea spaţiului . Statuia egipteană cr ;) 11.i..'1 eL1 tîr1:.
sată pe11tru a-şi înfă~şa partea anterioară , era deci o ~t1b ">µcc1c.: .1
reliefului plat. Statuile renascentiste cu aspect antic, care 11c 1111 ră
prin nun1ărul lor redus i111ediat ce ne gândin1 la o ent1n1erare „ 11u 1

sunt nimic altceva decât o vagă remirusce11ţă gotică .

Dezvoltarea unei arte inevitabil O}~paţiale acoperă trei
secole, de la 650 până la 350, de la desăvârşirea doricului coinci-
dent cu o tendinţă ce î1npinge constrâ11gerile frontalităţii egiptene
până la începuturile elenismului şi ale picturii sale iluzio11iste,
când marele stil îşi încl1eiase deja evolu~a. Seria de ~întruchipări
ale lui Apollo'' este o mărturie a lt1ptei pentru poziţia, pentru
2

loct1l acestei probleme. Niciodată 11u va fi îr1ţeleasă valoarea

acestei plastici fără a o co11cepe ca artă ultin1ă şi supren1ă a
antichităţii , plastică născută di11tr·-o artă planin1etrică, lntâi ,';11-
pzlsă p;c111ri1 c1fi·esca11e ca1·e, apoi, a sfârşit p1·in a o domina.
Desigur, originea tehnicii nu se poate reduce la tentativele de
figurare a coloanei arhaice sau a plăcilor ce serveau la acoperi-
3

rea pere~lor ten1plelor~ pe ic1 , pe colo au fost imitate ope1·ele

egiptene (figunle şezând de la Diduma, de lângă Milet), î11 ciuda
nu1nărt.1lt1i foarte restrâns al artiştilor greci care văzuseră„ fie-
care„ câte w1ele din aceste opere. Ca ideal al.for1nei Îr1să, statuia
inerge pană la ceramica arhaică„ de unde ea trece p1111 arta reli-
efului, iar în ceramică se mai regăseşte şi originea frescei .
Amândouă nu pot fi separate de zidul de ftu1dal. Până la Myro11„

l.Ghiberti şi chiar Donatello nt1 s-au e1t1a11cipat î11că de gotic, iar

rvtichela11gelo avea deja sentin1ent.JJI barocttlui, adică u11ul 111uzical.
2. Deon11a ''\fechile statui ale lui Apollo„'„ 1909.
3.Woermann: ''Gescl1ichte der Kt1nst''„ I„ 1915, p. 236. Prir11a di11
aceste Întruchipări îşi are model11l în Hera din Cl1eran1yes„ iar te11-
dinţa co11stantă este de a transfor1na coloanele În cariatide: a dotia„ în
Artemis a lui Nicandru şi în raportt1rile ei cu tehnica arJ1aică a
metopelor.

313
plastica aceasta poate fi co11s1derată ca un relief separat de plan.
ln cele din ur111ă s-a ajL1t1s la tratarea figurii ca Wl corp pentru
sit1e alătur1 de corpunle clădirii, dar prin păstra1·ea caracterult1i
de silttc'tă î11 fata t111t1i zid , fiind exclusă orientarea în 'adânci111e,
~
1

figt1ra se prezi11tă pri viton1J t1i dit1 faţă, iar Marsyas de Myron
1)oate fi rcprodt1s fără gret1tatc şi fără vreo redt1cţie notabilă pe
v~1se sat.1 mo11ezi . De <Jc.er..a, din cele dot1ă aite târzii) î11 stjl
2

t11ajor· începâ11d cti (150„ cen care a 1t1at··O Îrltr-o ctirec~e absolută
8 fost fresca Totdeat111a r1un1ăsul restrâ11s de modele este atestat
111tâi i;e 'rase pictate~ cărora tilterior le corespw1d frecvent foatte
11111lte sctilpturi. Şti111 că gru1)ul de centat1ri de pe frontonul vestic
"'
11 te1111Jlt1lu1 din Oly111i1ia a fost tăcut după o pictură. ln te111plul
\li11 Egi11a. fresca a făct1t tu1 pas către corporali7~re trecând de pe
1~r()nto~1L1l vestic pe cel estic. l ·fişcarea s-a desăv·ârşit odată cu
Pc)lyc1et către a11t1l 460, iar de acu1n îr1colo grtipttrile plastic<~
sc·r ·c~r:: !a rându-le ca n1\1de1 pc11t1-u pictt1ra pură . D«i1r cotJ>ora-
li7„i1rc,..1 111111t·or JJăr·ţ;/,1r;· datează de la Ly11ip, c~lre a introdus-o ca
pe o 111arcă di11sti11ctivă Până at11nc1, cl1i~1r şi la Praxitel. se!
t~Ol1!ltat5 o dezvoltare î~1 later11t ;.1 statuii :u co11tt1r11ri pronunţate
1

ca să 11\1 ~1oată fi \1ăzl1tă decât di11 w1a S<lu cel 1~1ult două părti.
O 111ărtu1ie co11stantă î11 favoarea origitiii p1ctt1rale a
statt1i; iz\.)late ne este . oferită de policro11ja1r1an11u1ii Renaş­
terea şi clasicis111ul 11t1 ştiat1 r1in1ic despre aceasta şi o considera~J
bart•ară
3
ca şi prin st3tt1ilc di!1 aur şi filde~ şi prin sn1ălţt1irea
bror1ztrrilor care aveat1 cteja o strălucire aurie r1aturală.
- ·- ----· - - -- - - - - - -
i. ( ... ~~• i11ai ttlare pa11e a acestor siluete su11t grL1puri de pe frontoane
salJ de pe 111etope, căci efebii arl1a1ci şi "'fecioarele'" de pe Acropole 11t1
ati pt1tt\t poza artistului: acestea su11t reprod11ceri de pe fro11toanele ori
de pc 111etopele edificiilor. ~ , „„
2. Vo11 Sa Ies: '"'K unst der Griecl1e11,„„ 1919„ po. 4 7 şi 93 sq.
J. r\ccastă preferintă l1otă1âtoare pentru piatra albă este cl1iar o carac-
teristică a opozitiei între senti111e11tul anticului ş1 sentin1entul renas-
centist ttl ui.

314
 Faza corespur1zătoare di11 arta occ1<.icnt41lă se 1ntinde de-a
lungtal a trei secole, de la 1500 la l 800, de la sfârşitul goticului
târziu la sfărşitt1lui rococo-ului şi, ca atare, al marelui stil faustic
"
în genere. ln această perioadă, în corelaţie cu voinţa de transcen-
denţă spaţială ce străbate conştii11ţele cu o forţă crescândă, dez-
voltarea n1uzicii instrumentale a tins către o dotninatie , a tuturor
artelor. Din secolul al XVfl-Iea, muzica =ugrăveşte, pictea::ă
prin mijlocirea nuanţelor instru1nentale caracteristice, ca şi prin
antiteza dintre i11stnunentele cu coarde şi alămuri, dintre muzica
vocală şi instrumentală . Ea are ambi~a inco11ştientă să rivalizeze
cu 1narii maeştri, de la Tizian până la Velasquez şi Rembrandt.
A aşeza imagini prin descrierea în fiecare fază a unei teme cu
variaţiuni pe un ftmdal de basso continzlo, a fost stilt1l sonatei, de
la Gabrielli (m. 1612) la Corelli (m. 1713). Ea zugrăveşte peisaje
măreţe în cantata pastorală şi desenează un portret în linii
t11elodice î11 plâ.ngerea A11adnei lui Mor1teverdi (la 1608). Maeş­
trii ge1111ani au pt1s capăt tt1turor acestor lt1cruri. Domnia pictt1rii
ia stărşit. Muzic2 dobândeşte o putere absoli1tă, ea fiind aceea
care, tot în n1od inconştient, domină î11 secolul al XVIll-lea
arhitectura şi p1ctt1ra Plastica este elimi11ată cu o energie cres-
cândă din domeniul celor mai 1nari posibilită~ ale acestui univers
fo1111al.
Ceea ce caractenzează pictt1ra înainte şi după transferul
de la Florenţa la Veneţia şi diferen~ază, în conseci11ţă, în mod
absolut„ tablou11Ie lui Rafael de cele ale lui Tizian, este, la una,
spiritul p1asttc ce subordonează tabloul reliefului; la alta, spiritul
muzical ce subordoneaz.ă cro1natisn1ul grupunlor de instrumente
cu corzi şi de suflat, tehrucă ce foloseşte tuşe de penel vizibile şi
jocuri de ~ urnitu şi umbre în perspectivă. PentnJ înţelegerea
organică a acestor arte este 11otărâtor să se ştie că între ele este o
opoziţie ş1 n1J o continuare. Tocn1ai aici trebuie să ne feri1n de
ipoteze abstracte despre ''legile estetice eterne''. Pictt1ra nu este
„

?!
J l .')
~iL'CJt l t!: ct1\·ânt. \'itraliile gotice nu sunt decât o parte din
~-t r}1i1 cctura gotică . El e i-at1 servtt simbolistica strictă, aşa cum se
111t~\111plă în acelaşi staciiu ct1 a1ta veche egipteană, cu arta arabă
}Jti111itivă„ ca şi cu toate celelalte arte ce se subordonau lim-
bajt11ui fo1111~l al pietrei Se pictau figt1ri murale aşa cum se
co11strl1iau biserici _ Ţesătt1ra acestor figuri reprezenta un orna-
111e11t de o puritate şi de o rigoare expresivă eAtremă . Este greşită
critic~! ''rigil1ităţii,, lor„ pri11 iJlasarea pe o poziţie in1itativă natu-
ralistă , n1imetică .
Dar şi 111uzica 11t1 este decât tm ct1vânt. Totdeatma şi
i)rett1tindeni a existat o ''tnl1zică,'„ chiar înainte de ct1ltura propriu
zisă, c}uar şi la a1li111ale. T\1uzica antică de inare stil nu este decât
o JJ/as tică pentrn 111·ec~he . Cvaitoletele~ cro1nati smul şi anai 1110-
11ia' au o se1n111ficatie, tectonică~ nu a1111onică~ este ceea ce deose-
beşte corpul de spaţiu . A.ceastă muzică este 111onotonă . lnstru-
'1 1e11tele pl1ţin tit1111eroase erau construite pet1trt1 a reda plast1ca
SlJt1ctet or~ de unde ş1 exclt1de1·e~1 harpei egÎ})te11e, care, ca sttne1
era ~ probat>i1 , ide11ticâ ~:t1 ci111balo. Ca şi \1ersul a11ti (~ de la fiomer
pâ11ă în epoca lui Hadri~1n , mai ales melodja este cca care se
suput1e legilor ca11tită~i şi 11t.1 celor ale acce11tului, ceea cc
î115earn11ă că silabele cral1 socotite ca nişte corpl11i a1e căror
r it.111t1r1 depindeau de voli1111 Pentru noi, in1presiile ~ensib1le ale
acestei a·rte nu SW1t inteligibile, aşa cun1 o do\iedesc rarele
frag111e11te rămase~ dai· acest lt1cn1 ar trebui să ne inspire totodată
î11do1eli ast1pra i111presiilor \'Oite şi realizate prin statt1ie şi frescă,
căci niciodată aici nu votn si111ţi far1necul pe care ~I exercitau
asltpra ochit1lt1i anticului .
La fel de gret1 de înţeles pentru noi este muzica cllineză,
î11 privinţa căreia st1ntem judeca~ de cl1inezii cultivaţi drept

1. Dupăter1111nologia alexandrină. Pentru 1101 aceste cuvinte at1 lltl

sens foarte diferit.

316
t
1r1capabili să discen1en1 î11tre pasaje1e ·vesele şi ~)asajele triste
1

111 , l I~- 111 111uzica occidc11tală, chinezul are indi1~·t111L"'t „\·e„1t1111ent11/

111111 1 111(11·~·, iar 1r11pres13 Jceasta traduce cte 111j11u11c J)e cca exer-
citată pe drt1111ul (tao) sufletuJt11 ch111ez" fără accc11tc tit1nicc.
(t111~1111is111t1l rit111ic a) v1eţ1111oastre. i\celaşi senti111er1t 'iJ ·i11sr>iră
~1 !:,El st151111)01 întreaga 11oastrâ ct1ltt1ră îr1 ge11eral : ele e11crgic
căl{1t1zitoarc a naosurilor catedralelor şi etajare zi t11lLlf<)r f1ţ;.iclL'­
ior~ µ1111 perspectiva plasticii 110~1stre, JJrit1 cresfăşur::1rcn acţltlJ1iJ î11
t ragcdi 1 şi po\.resti ri, dar şi prir1 tel111ica sau viaţa 110~'~,tră pri "·at 5
~1 publică in i11treg1111e: ~l)'e111 acest tact în sâ11ge ~· tic: ac~~ea r1t1 t lC
rJă111 se21na delo•: de el. 111 lcgăt tiră cu ritn1ul t111tt1 n1od de „viaţă
stră111~ el prodt1ce un efect de o insuportabilă dizar111or1ic.
Ce lume. co1nplet diferită„ este cea ~ tllttzicii arabe !
Până aici nu a1n luat Jr1 see:1n1ă decât lt1111e«1 1)set1clo111or1ismt1Jt1i :
i111nuri bizantine ş1 psaltni ebraici, dar 11t1t11ai î11 r11ăsl1ra in c.a re
au i11trat 111 biseric3 e~1ren1 occ1det1talft st1b for111ă 11turg1cr1„ 1 ~s­
ponsor1ală şi de câ11ie~ a1l1brozi~lt1 . Este î11să evidc11t că „ ~>c lf1r1sfl
religiile de la vest de Edessa: culte sir1cretiste„ 1cligja siria11ă :l
Soarelt1i l11a1 ales, g,i1ost1ce ş1 n1a11deicc„ cele (}i11 tarill"' (le la est
t!e Edessa: n1azdeet1e şi 11la111ţ1ciste, c:.0111un1tă~ 11-1it r<:i i~tl\ sit1(1-
gogi di11 Irak, iar i11L1i tarz1t1 11estorie11il av'yat1 o J11t1zică rt~li­
gioasă ir1 acel~1şi . stil: i,1 ~1rabii di11 sL1d î11deosebi ~· la cavalerii
s;.1ssar11zi„ alături de ,ice~1stă 111t1zică s-a dezvoltat o 11lt1z1că occi -
dei1tal<"i \/ese1{1: că„ 111 fi11e" a111~111dot1ă şi-alt aflat 1)e1fecţit111ea î11
stil 111at1r„ care se i11ti11dc di11 Spania pa11ă î11 Persia .
Di11 acest tel.41L1r „ st1flct.u1 fi1l1.stic 11t1 s-a !flspi rat decât 111
ce ptiveşte catc\'3 for111c ale Bisericii Occ1de11tult1i" dar le-a inter-
pretat de î11dată, Î11c~ dir1 secolttl al X-Jea l1t1cbald, Gtt1do
d"..-\rezzo -- ca „~trepte', lăt1ntrice şi ca s1111bolt1ri ale s1Jaţit1lt1i
111finit. Treapta se i11tf.'rprete~ză i1ri11 tactl1l şi te111pot1l 1nelodiei.,
sil11bolt1l prin poJ1fo111e\ iar poezia prit1 ri111ă . Pent1i.1 a înţelege
·-----
1. La fel î11 t11tizica ruseasc:ă si111ţi 111 o tristcte 11esfârşită~ care 111 t1zică,
dtlpă spusele ruşilor clute11tici~ 11t1 are 11ici u11 fel de tristete.

317
toate acestea, trebuie să face1n deosebirea, în domei1iul 1nuzic11.
între o parte imitativă şi o parte ornamentală şi chiar dacă 11-a111
1

ctmoaşte, din cauza vieţii efemere a tuturor operelor n1uzicale ~ 2

decât cultura muzicală din Occident, ea ar fi de ajW1s să ne

dezvăluie caracterul dual al acestei evolu~i, fără de care istoria
artei în gene1·al ar fi de neînţeles. Pri111ul din cele două aspecte
este sufletul, peisajul„ sentimentul~ al doilea se poate nu111i fonnă
strictă„ stil, şcoală. U11ul se 1nanifestă IJrin ceea ce noi disceme111
ca muztcă a unui individ, a tu·1ui popor, a Wlei rase~ celălalt pri11
regulile compozi~ei. In Et1ropa occidentală există o 111uzică
01"nan1entistă În stil mar·e ~ aceea care este pandantttl plasticii
antice în sens strict care este inseparabil de istoria arhitecturii
catedralelor, învecinată cu scolastica şi cu muzica, înten1eiată pe
peisajul originar, în . spirit gotic vechi, cuprins între Set1a şi
Escaut. Contraptmctul este contetnporan cu sistemul arcurilor
butante îr1 arhitectură şi a apărut din n1elodiile şi ar111onia stilult11
„„ro111a11'', cu 111işcarea lor paralelă opusă. Este o arhitectură a
vocilor u111ane care, ca şi gruputi le statua1·e şi vitralii, nu poate fi
co11cepută decât în rela~e cu bolţile de piatră 1 attă sublimă a
spa~ului, a aceluiaşi spaţiu pe care Nicolat1s Ores111us, episcop
de Lisieux , l-a definit n1ate111atic prin introducerea no~unii de
3

coordonate. Este chiar ceea ce loacl1in1 al Florelor, pe la l 200,

11umise într-o viziune, rina.~cita el ,„~for1natio, adică naşterea
t1nui nou suflet reflectat în lirnbaJul fonnal al unei arte noi

- -,.. - -- - - - - - -- -· ----
1. 111 111t1zica barocă „„a itnita,. are ct1 totul alt se11s care vrea să
i11se111ne relt1atea unt1i 111otiv într-o coloratură diferită .
2. Di11 ea ră111ân doar 11otele care 11u vorbesc decât celui ce m<.1i
c1111oaşte to11t11 şi i11a11iera de tratare a 111ijloacelor expresive şi care se
pricepe la aşa ceva.
3. 1323-1382~ conte111poran al l\1i G. de Machault şi Philipoe de
Vitry, a căror generaţie a fixat o dată pe11tru totdeauna regulile şi
r~r.t(:1r.1. .'Je ~ţriQt1~ ~.:e!e con!r<lpu11r.tt1.lt1i.
•
 Alături de această muzică, în castele şi în sate, s-a
născut o muzică imitativă profa11ă, aceea a trubadurilor, a poe~­
lor menestreli şi· curteni, sub numele de ars nuova era pe Ia
1300, în vremea lui Dante şi a lui Petrarca~ din curţile provensale
până în palatele patricienilor tosca11i se cântau simple melodii cu
acon1paniament, al căror 111od major sau minor impresiona inimi-
le: canţonete, madrigale, caccia, printre care regăsitn şi lll1 gen
de operetă galantă" Joc11/ lz1i Robin şi Marion de Adam de la
Halte. După 1400, de.... aici au apărut rondoul şi balada, care sunt
''artă'' pentru public. In pictură erau in1itate scene luate din viaţă :
dragoste, vânătoare, fapte eroice. Era vorba de inver1tarea unei
1nelodii, nu numai de redarea sin1bolisticii liniilor.
La fel este deosebirea muzicală între catedrală şi castel.
Catedrala este n1uzic~„ în castel seface 111uzica. Prima începe cu
teoria„ a doua cu itnprovizaţia~ astfel distir1gem fiinţa trezită de
fiinţă aşa cur11 este, cantorul liturgic de cavaler. Imita~a este 111a1
a1Jroape de viată~ de o direc~e, şi ea în<..'epe prin melodie. Contra-
pur1ctul si111bolic aparţine înti11derii şi el interpretează spaţiul pri11
l)olifo11ie. Rezultă un fo11d de reguli ''.ete1ne'' şi un fo11d de 1ne-
lodii populare indestructibile, de tinde se 111ai hrănea î11că secolul
al XVIII-iea. Totodată, această opozi~e se i11anifestă în artă prin
poziţia diferită adoptată de Renaştere şi de Refor111ă. Gustul
cu1tean al Florenţei se opW1e spiritului contrapunctic. Evolu~a
frazei 111uzicale pure„ în trecerea tie la n1otet la 111esa pe patru
voci, graţie lui Dunstaple, Binchois şi Dufay (către 1430), este
legată de cercul 1nagic al arhitecturii gotice. De la Fra Angelico
la Michelangelo, n1uzica oma1ne11tistă este do111inată numai de
inaeştrii flamanzi. Lorei1zo de Medici e1·a oblig~t să-l cheme pe
Dufay . .ta catedrală, pent1u că 11imeni nu înţelegea stilul în sens
exact. ln tin1p ce Leonardo şi Rafael pictau în ltalra, şcoala de la
Okeghe111, dispărută î11 1495, şi Josqui11 Despres, 1nort în 1521,
aduceau în nord polifonia vocală la apogeul perfec~unii fonnale.
Apropierea de toa1n11ă se sir11te la Roma şi la Vene~a. Odată cu
barocul, hegemonia 1nt1zicală este prel_uată de Italia şi, în acelaşi

319
t1111p „ ar~ ;: ~ c·ct11ra i11cctează să
111ai fie arta don1inantă . Se c·.._..__, ~ sti­
tuic t1n grup de arte 1)articulare faustice având drept centrlt i >•ctt1-
ra î11 ulei . Către 15(1()„ odJtă cu stilul a capei/a al lui Pal~strina
şi Orlando Lasso, an1ando1 n1orţi în 1594, se· încheie do111111(1 ţ -~ j

vocii u111a11e. Vigoarea ei tensională nu mai este capabilă să

traducă elai1ul pasionat al sufletului către infinit şi ea ccdeaz.a 111
t:1ia grtJJ)Urilor de instru111cnte de suflat şi cu corzi. Si111t1ltan ta
Ve11eţia apare stilt1l lui Tizian„ stilul noului n1adrigal ~ a că nu
revărsare 111elodică reproduce set1sul textului. Muzica gotică era
arhitecto11ică şi \'OC3lă, cea barocă descriptivă şi i11strui11en-
tală . Pri111a construieşte„ a doua n1otivează~ fiind aeelaşi pas„
fa cut de 111a 1i i 111aeştri prin trecerea de la fon11a st1prapersonală la
expresia personală. Toate artele au deverut citadine şi: ca un11are„
1nai 111011de11e. Metoda basului fWlda111er1tal„ apă1ută cu puţin
Î11ainte de 16()0 Îl1 Italia„ se bizuia pe virtuozi" nt1 pe asceţi.
I\1_area problc111ă cc s-a pus de atunci incoace a fost îr1-
t1nderea la 1t1fi11it a corpului sonor, sau„ mai c11rând~ top1re~ lui
într-un s11c1ţi11 so11or infi1·1it. Goticul clasase instrumentele pc
fa111ilii , duJ)ă nt1ar1fcle lor diferite~ acun1 apariţia ''orchestrei,,
refuză să se st1pt111ă co11diţiilor vocii un1ane~ ea le supune alt0r
voci„ depe11de11te de geo111ctria analitică co11tempora11ă a ltti
Fern1at, deva11sată de analiza fUt1c~o11ală a lui Desca1tes . .~r11ao-
11ia lui Zarl1no ( l 558) a d~er111inat ~pari~a autenti.cei perspecuve
ît i spaţ1 ut pt1r n1uzical. lncep să se deosebescă instrun1entele
on1a111cntale de it1strun1entele fut1damentale. Din n1elodie ş1 oma-
111ent se rl3şte ;. 'motivul '' nou„ a cărui execuţ1e provoacă o renaş­
tere a spiritt1ll1i contrapl1r1ctic, a stilu~ui fi.tgii" care începe ct1
Frescobaldi şi atinge apoget1I ct.1 Bacl1. ln1preună cu mesa vocală
şi cu motetul apar marile for1ne baroce'.> ele concepţie instrum.en-
tală pură: oratoriu! lui Carissi111i, ca11tata lui Viadne şi opera lui
Monteverdi . De atunci„ există ''concerto'„-ul de bas cu voci înalte
sau ct1 voci unele 111ai înalte decât altele pe un fond de bas
contir1uu, totdeauna universu1i so11ore cu expresie specifică~ ele
se întrepătrund şi îşi răspund, se sus~n şi se întrec, se acoperă şi

320
 se co111pletează, se a111eninţă sat1 se eclipsează
unele pe celelalte
in spa~ul sonor ! Acest joc so11or nta se poate defi11i decât pnn
rq1rezentări ale analizei 111ate111atice actuale.
Fonnele acestei pri111e 111uzici descriptive baroce au
ge11erat î11 secolul al XVI 1-lea diverse specii ca : sonata'\ suita,
s1111fonia, concerto grosso, a căror frază şi compo·ziţie, execuţie
ten1atică şi 1nodulaţie, prezintă o structură internă din ce în ce
111ai puteniică A fost astfel descoperit n1arele univers fon11al ct1 o
d111a111ică puternică ce a pe1111is lui Corelli'I Handel şi Bach să
confere 111t1z1cii~ devenită 111tegral necorporală , o 1nare preponde-
rer1ţă ln Octjdent .~tu11ci când, in 1{)70„ Newton şi Le1b111z au
descoP-erit calct1lt1I infinitezi111al„ În 111t1zică se desăvarş1sc -.,11i'1:
"
fugii . ~n 1740„ câ11d Ettler a început să for111t1leze cor1cepţ1a fi11ală
a a11alize.i fi1ncţiilor'.) Sta111itz ş1 genera~a lui ajunseseră i:l ~tit 1: 1 ••
l

tor111ă„ cea 111ai dezvoltată, a oma111enticii 111uzicale: fra7„1 in

patru părţi considerată ca e111o~e infinită. Efectiv doar ur1 J)as
l11ai ră111âne,a de făcut: acela. că te111a fugii ""este'„ iar te111a 11011
"
111t1zici ''devine'' 111 pri111a realizarea aju11ge la o i111ag.ine_ Î11 ct
liot1a ta o dra111ă . Şi1ului de i111agini i se st1bstituie o suită cicl1-
că1 „Acest lin1baj sonor işi are originea în 1nuzica 11lstru111et1tală
'2t1 corzi~ ale cărei posibilităţi swit î11 sfărşit atinse, fiind cea .111a1
J)roft1ndă şi cea ·111ai interiorizată la fel de adevărat ct1111 vio:l 1~l
este cel mai nobil cţintre i11stn1111entele inve11tate şi perfecţ1011ate
de st1flett1l faustic pentru a vorbi de ulti111ele lui 111istere, tot aşa
este faptul că acest suflet îşi trăieşte 1110111er1tele sacre şi eterice de
st1bl1111ă tra11sfigurare în cvartetele pe11tru corzi şi În sonatele
pentn1 vioară . A1„ta occide11tală în ge11e1·e 1Şi atinge apoge11/ in
111zcica de can1e1--ă. Expresia la care aJooge aici sin1bolul pri111ar
al spaţiului infinit este tot atat de perfectă ca şi coq)oralitatea ce
excelează la doriforul lt1i Pol) Clet. C.ând î11 spaţiu se at1d nuanţele
1

acompanian1e11tul11i orct1estraJ răspândite Îh jur de viorile lui

•
Tartini, Nardini, Ha) ch1, Mozart, Beethovet1, ce intonează una
1

- - - -·- -----------
1. Einstei11 ~ ~'GescJ1icl1te der f\ifusik't'„ p 67.

321
dltl 111elodi1le de o inefabilă nostalgie, ne aflăm în prezenţa unicei
~111c- occidentale capabile să fie comparată cu capodoperele de pe
Acropole.
Astfe1 muzica faustică don1i11ă toate celelalte arte. Ea
exclude plastica statuară şi nt1 admite decât arta minoră a porţe­
la11t1lui, în întregi1ne muzicală, al cărui rafinament este non-antic
şi antirenascentist„ fiind inve11tată în cli[>a când n1uzica de carne-
ră a căpătat o importanţă hotărâtoa1·e. In ti111p ce plastica gotică
a constituit omamei1tul arhitectonic absolut, w1 sistem de floră
a rtificială, cel al rococoului oferă exemplul retnarcabiJ al W1ei
plastici imagiste ce suco111bă efectiv în faţa lin1bajului fom1al al
n1t1zicii . Putem vedea aici până în ce punct o tel1nică, stăpână pe
p1i111 plant1l vieţii, poate contrazice adevărul expresiv ascwis în
planul 1ndepărtat. Este de ajuns s-o comparătn pe Venus şezând a
lui Coyzevox (1686) de ta Lt1vru cu originalul de la Vatican.
Distingetn aici plastica 111t1zicală alătt1r1 de p1astica pură . Nu pu-
teJ11 acut11 descrie mai bine felttl emotiei „ „ al fuziunii liniilor„
fl111ditat.ea pietrei îr1săşi, ce şi-a pierdut parcă starea de agregare
solidă precu1n porţelan.ul „ decât slujindu-ne de ten11eni n1uzicali
p recu111: staccato„ accel erando„ andante> al Iegro _ De ai ci ser1t1 -
11,cntt1l pe care ni-l dă manntira granulat~ acela că nu se află
la 1oct1I ei. De aici întrezărirea, absolut 01)usă at~1tichităţii, a lu-
111111i i şi t1n1brei . Există o concorda11ţă CLt pri11cipit1I director al
pict111i1 în ttlei după Tizia11. Ceea ce nun1in1 coJorit dt1pă seco1t1l
XVIII . vorbind de o gravt1ră, de un desen , de un grup plastic,
este · s1no1li111 cu 111uzica. El domină arta lt1i \Vatteau şi a lui
Frago11ard„ ca şi ana goblenurilor şi pastelul. Nu sp•1nen1 de
~1t' t1l~'l i11coace: to11 de eul oare şi nl1a11ţe de sunet ? 'Nu se recu-
noaşte p1in acestea identitcitea fi1r1ciară„ in stărşit înfăptuită,
i11trc două arte separate artificial ? Iar aceste denut11iri nu sunt
ele doar nor1sensuri în compa1·aţie cu orict1re artă a antichită~i '?
Dar, totodată~ această 1nuzică transfo1111ă spiritL1I artlitecturii
baroce bemi11iene în 1·ococo, ale cărui jocurj de lumină
tonurile dincolo de oma111entica tra11scendentă , viz~ază să
„

322
co11topească prin polifonie şi a11norue, J)lafoa11ele„ ztduri1r ·' : '"",1-
,icle„ toate ele1nentele constn1ctive, ale căror triluri , ~p1 raJe„ ca-
der1ţe, pasaje arhitectonice, sfârşesc prin a identifica c11 li111bajt1l
fon11al al acestor săli şi galerii 111t1zica inventată }Je11tru ele.
Dresda şi Viena sunt leagănul acestor n1inW1ate lun1i târzii re-
pede dispărute„ W1de s-au născt1t o rnuzică de can1eră vi=11ală,
piane ct1 coadă, galeni de ogl111zi, poezii pastorale şi gn1pt1ri în
porţela11. Este expresia ultimă„ at1tu1nnală, însorită şi perfectă, a
1narelui stil al artei occidentale care a murjt la Viet1a î11 epoca
congreselor.

Arta Renaşterii , p1ivită din acest unghi care este departe

de a epuiza problen1ele, este o r·e,:o/tă 1i11potriva spirit11/11i n11J=i-
ca/ ja1.1stic şi sili1e.~t1A1t al co11trapunctt1lL11, care tocn1ai se pregă­
tea să-şi extindă dor111na~a asupra întregului limbaj fom1al al
culturii occidentale Este co11secinţa logică a goticultti matur„
tinde această voinţă s-a ma111festat deschis. Niciodată ea nu şi-a
dez111in~t originea şi r1ici chiar ca1"acte1"11/ de simplă n1işcare de
opo=i ţie, ce ră111â11e îr1 111od 11ecesar legată de for111ele 1n1şcării
origir1are, căci ea reprezi11tă o reacţie a acesteia în faţa suflett11ui
şovăiel11ic. Aşadar„ în acest fel, ea este despuiată de adevărata
proft.mzi1ne în dublul sen~ al acesttJi ct1\ ânt: profu11zi1ne în idei şi
1

profunzi111e în realizare. 111 ceea ce o priveşte pe cea dintâi„ este

suficier1t să ne gâ11din1 la pasiimea neînfrânată cu care senti111e11-
t·ul gotic al uni\rersult1i se descarcă î11 întregul })eisaj occidental ~
pent1·t1 a sesiza ce 111i~care specifică a 1·ezultat, în jt1n1l ant1lu1
1420„ di11t~-un mic cerc de Sţ)inte de elită„ de savanţi, artişti şi
umanişti . lntr-t1n caz este vorba de a fi sau a nt1 fi de partea unu1
1

-----· ---·----------· -·-----

1. Ca şi goticul, 4.lceastă 111işcare ritt este t111a pur italia11ă, cj pur flo-
re11ti11ă„ şi
chiar aici ea nL1 reprezi11tă decât idealttl unei si11gure pătttri
sociale. Ceea ce ir1 T1 ece1 te 5f~ t1t1 111eşte lte;;1aştere ?ş; art-: ce11trul Î11!

.., .19'\,

-.
#'I

) p '
,
stiflet 11ot1, în celălalt„ este vorba de o s1111plă chestit1ne de g.t1st.
Gotict1l ct1prinde \·iaţa iJ111·e.f!,ă pâ11ă 111 cele 111ai tai11icc colţt1i·1 ale
sale. El a cr~1t un 0111 11ot1~ o lt1111e nouă De fa idee1 de catol1-
c1s111 la ideea de stat a i1npăr3ţ1lor germa11i„ de la tutni1ul ca\ a1e- 1

1 esc la i11faJişarea oraşelor 11ăscâ11de tot 1n acea epocă, de la

catedrală la coliba tără11ească, de la fon11area li111bii 1a podoabele
111i1·esclor ele la ţară~ de la pict t1r3 în ttlei la câr1tecul trubadurilo1·
tt1tt1ro1 ~l şi fiecărt1ia goticl1l le-a i11·1prl111a1 lii11bajuJ unei s1mbo-
listici llJlitare Rei1aşterea s-a 1nărgi11it ia cate\'a arte, pretura ŞI
poezia de ~)iltiă, pe ca1·e t1t1 le-a depăş1t . Ea 11t1 a sclu111bat cu
r1i111ic 111od.t1l occide11tal de a gândi„ 11ici se11t1111e11tt1l v·ietii. Ea s-a
oprit la obicei şi la gest, fără a 111erge pâ11ă la rădăcinile fiinţe1,
cleoarece c011cepţia barocă de~pre 1t1111e cor1ti11t1ă în eser1ţă con-
ccpţ1a gotică~ cl1iar şi î11 Italia • lr1t1·e Da11te şi T\1ic11elangelo care
1

trec di11colo de acest orizo11t„ ea tlll a produs r11c• o n1are perso-

11alitate de renun1e. Cât des1)re profw1zi111ile ei fon11ale, poporul
de rând 11t1 3 fost deloc nti11s„ cl1iar şi î11 i111111a Florenţei, unde
valt1l 111t1zici1 gotice ct1rge ct1 cat111 către baroc Doar atât ş.i este
Sltfic1et1t 1Jei1trl1 a se îr1ţelcge caztil Savonarola şi 111f11tet1ţa foarte
diferită l)e care el a exercitat-o ast1pra s11fletelor .
.f\c~1stă Rer1aştere„ co11s1derată ca o i111şcarc anttgotică
ostilă spi1itt1lt1i n1uzicii polifo11icc, corespt111de î11 ant1cl1itate 111iş­
cării dionisiace antidorice„ opl1să se11ti1nentt1lui plastic apolliilic
al t111iverst1l11i . Dio11isis111t&1 11t1 a ""ieşit„„ din cultul tragic al llti
Dio11~'sos . El s-a sltijit t1\1111ai de acesta ca ar1115 şi si111bol opt1s
religiei oli111p1e11e, aşa ct11 1 Flore11ţa a adt1s cultt1l a11tichită~i în
- ·- - - - - - · _ _ _ _ _„ „ ------ · - - -- - - · - - - - - --

P1·0\1e11ce„ r11a1 ales Ja curtea P'lP<llă di11 A\rig11011„ ea 11t1 este 11imic
<•ltceva decât ct1ltt1ră ct1rte~r1ă şi c'1valereasc[t di11 st1dttl Ettropei~ care,
d111 Italia septe11trio11ală i11 Spa111,1„ trăia sttb i11fll1e11ta pt1ten1ică a
i 11al1et socLet5ţa 111at1re di11 Spa11ia şi din Sicil1a.
I. Ortla111er1tl1I î11 Rc11aş1cre este o s.i mplă j>,,J, >:.1/-.'-I şi o 11lve11tie con-
ştie11t;i a artjstullti . ,.!\dcvăratul stil baroc face. cel di11tâi„ s~ apară 1111
„.i111perativ"„ al 1111ei î11alte si111bolistici.

324
-

sprijint1l jt1stificăn1 ş1 111ta1i 1 . --f'T1timentt1lui proprit1 . .J\colo m~­

rca revolt1t1r „ J avt1t loc in se _ : \'Tl„ aici în secolul XV. In
a111bel e cazuri s-,1 l ' 1 '-'"i t .-., o scl11 s111ă \. ;11 ~ · :~ :i de~or ispi rat expri-
111âr1du-se tizio110111ic î11tr-« • întreagc1epocă1stoncă„ 111ai cu sea111ă
în lumea f011nelor artistice ale epocii, ca reziste11ţă a st1fletului
i111potriva destint1lui surpr111s apoi în plenitudinea lui . Forţele
lăuntnce opuse. s·1ţ/7er t•;t'ct111li t1/ /11i Fa11st, vrând să se elibereze
•
.-le rivalul lui ~ cat1tă să dett1n1eze sensul ct1lturi1 ~ ele vor să nege, #
•

să supntne, să elt1c1deze o necesitate ineluctabilă~ în această vo-

inţă există o frică de a lua parte la realizarea destinelor istorice
prin ionic şi baroc. Angoasa aceasta se sprijină, într-un caz, pe
ct1ltt1l dionisiac ş1 pe orgas111ztl lzti 1n11=ica/ ce de111ate1·iali=ea=ă
şi nea.gă corp11/, î11 celălalt, pe tradiţia ''antică ,„ şi pe cultul
co1vt1lu1 plastic~ cele două baze sunt folosite ca n1ijloace de
expresie străine şi conştiente, cu scopul de a conferi p1·in forţa
li11ll•,11t1lui fon11al · opus t1n centru gravttaţiot1al şi un patos
propriu senti111entului neliniştit ş1 ca să ptmă o stavilă în calea
\'a1t1Jt1i înspun1at, ce vine când de la Homer şi de la stilt1I geome-
t11c a11tcnor lui Pl1idias. când de la catedrala gotică şi mai depar-
.... ;· · : t ~ Rl"'t11l>ra11dt şi Beetl1ove11.
Din caracte1ul de 1nişcare opt1să decL1rge facilitatea la fel
,~1... 111are .Je a defi11i ceea ce co111bate 111ai degrabă decât difict1lta-
tea de a .cur1oaşte scopt1l pe care vrea să-l ati11gă. De aici şi com-
l)lcxitatea tt1tt1ror stt1diilor despre Renaşte1·e. Pe11tru gotic şi doric
situa~a este exact i11versă : se lt1ptă pe11t1·11, 11t1 conl1 a a ceva. 1

Arta Renaşterii este la propriu a11tigotică . Muzica Re11aşterii

poa1tă în si11e aceeaş1 co11tradicţ1e. Cea de la cu1tea fa111iJiei de
l\lledici era o a1"s 110\l G a st1dului Fra11ţei, iar cea di11 catooralele
din Florenţa se supt1ne contrapunctului olandez~ amâ11două însă
sw1t Îr1 n1od egal „<sotice şi restabilesc Occidentul Întreg î11 ele
î11sele.
Concepţia curentă pe care ne-o face111 despre Renaştere
este caracteristică facilităţii cu care se poate confunda inten-
~a clar exprimată şi profimd înţel~1să a unei mişcări . De la

325
 ·-

Burckhardt critica a respins fieca1·e preten~e a maestrului asupra

tendi11ţelor particulare ale n1işcării: dar şi după această res-
pingere, ea a continuat să conserve ir1 tennenul de Renaştere
sensul esen~aln1et1te vechi. Cu siguranţă, în arhi'tectonică şi îr1
tablot1l perspectivist. în genere, diversitatea este izbitoare de în-
dată ce trecein Alpii. Dar toc111ai din pricina acestei impresii prea
obişnuite ar fi trebuit să fim aten~ şi să ne intrebăm dacă dife-
rer1ţa între no1"d şi sud în sânul aceleiaşi lt1n1i a fom1elor nu este
adesea in1aginea W1ei diferenţe reale între gotic şi ''antic'~. Şi în
Spania, n11meroase opere nu dau impresia antichităţii decât
pentru faptul că ţara este mendională. Aparţine oare goticului •

curtea mânăstirii din Santa Maria Novella sau, 111ai degrabă, ,

faţada palatului Strozzi ? Este sigur că, pus în faţa întrebării,
profanul ar da un răspuns greşit. Pe de altă parte, n-ar trebui să
ne schimbăm i111presia imediat ce trecem Alpii, ci chiar după ce
trecen1 Apeniriii, pentru că Toscana este o insulă a artei chiar în
Italia. Italia septentrională aparţine î11 mod absolut unui gotic de
11uanţă bizantină, iar Sienna este în special tm oraş al Contra-
Renl7~te1·ii~ Roma este deja leagănt11 barocului . Ciliar şi impresia
se schi111pă î.n acelaşi tin1p· cu in1aginea peisaj11/ui. .~ ~
111 realitate, Italia nu a trăit lăuntric naşterea stilultri
gotic. Către anul 1000, ea se află sub domi11a~a absolută a gt1s-
tului b1z.antin în est şi a gustului maur în sud. Goticul n-a prins
aici rădăcini decât la 1naturitate şi, desigur, cu o interioritate şi o
violenţă înerente oricărei capodopere a Renaşterii în parte. Este
suficient să 11e gândin1 la Stabat n1ater„ la Dies irae„ la Caterina
din Şienna „ la Giotto şi Ja Simone Martini, al căror leagăn a fost
aici . Goticul se scaldă însă în lwnina meridională şi apare astfel
-ca un străin aclimatizat. Nu se poate zice că el a primit sau a
respins vreo pretinsă nuanţă antică, ci exclusiv un limbaj formal
bizantino-sarazin de origine orfentală; în fiecare zi şi peste
tot, acesta vorb~te simţurilor în edificiile din Vmeţia şi din
Ravenna, iar mai târziu m omamenta~a stofelor, a uneltelor, a
vaselor şi a an11elor.

32.6
 -

Dacă Renaşterea ar fi regenerat senti1nentu1 antic al

Lm1versului dar ce însea11mă acest lucru ? ar fi t1ebuit să
î11locuiască sin1bolul spaţiz1/ui închis şi rittnic organizat cu cel al
( orpi1/11i arhitectural închis. Or, niciodată nu a fost vorba de aşa
"'
ceva. Din1potrivă . lntr-o 1nanieră exclusivă„ Renaşterea cultivă o
arhitectt1ră a spaţiului ce i-a fost impusă de gotic, cu singura
deosebire că arhitectura aceasta respiră un calm luminos şi rezo-
nabil opus răscolirii fi.1rtunilor di11 nord, în sensu] că ea este meri-
dională„ însorită „ fericită, plină de abar1don de sine~ numai aici
Înţelege111 diferenţa . N·u există o idee constructivă nouă . Această
arhitectură aproape că se poate reduce la faţade şi la curţi.
Dar conce11trarea expresiei pe ''faţadă'', cu multe ferestre
şi care„ pe străzi ş1 la case, reflectă totdeauna spititul stn1cturii
i11terioare, este o orientare pur gotică, foarte în1udită cu arta
portretului: colonada moscheilor este şi ea pur arabă, de la
templul Soarelui de la Baalbek până la curtea cu lei de la
i\lha1nbra. Total detaşat de arta aceasta, ur1de pare stingher, este
templul în întregin1e corporal de la Paestt11n Nin1eni 11t1 l-a
remarcat, nin1eni n-a dorit să-l imite. Plastica florentină nt1 are
inai 111ultă roturtji111e, deşi este depe11dentă de stilul atic. Fiecare
din statuile ei lasă să se i11trevadă î.n spate o nişă aproa1Je invi-
zibilă, unde plastica gotică şi-a tidicat itnaginile originale ,„eale.
"
In faţa planului îndepărtat şi a constn1cţiei corporale, ''1naestn1I
capetelor regeşti'' de la catredala din Cl1artres şi cel al catape- „
tes111ei de la catedrala Sffintul Gheorghe din Bamberg relevă
aceeaşi întrepătrundere a r11iJloacelor de expresie ''antice'l şi goti-
ce, care n-a fost accentuată de 111odalită~le expresive la Giovanni
Pisano, Ghiberti sau cl11ar Verrochio') dar nici co11trazisă vreo-
dată.
Dacă, di11 operele originale ale Ret1aşterii, î11depărtăm
tot ce a fost creat de la epoca ron·1ană impenaJă încoace, ceea ce
apar~ne pn11 u1111are lutnii for1t>elor magice, 11t1 va tnai rămât1e
11i1nic din ele. Dar şi aceste opete romane din Imperiul târ1it1 at1
pierdut pe rând c~!racter,~Ic~ Grigj11ale d.in m.:lre..a epoci a.nterioară

,
' ·~ •·?
p
• -„
I •
,
•

apari~ei ele111~111ult11 () (ir1 \Cueşte un fapt hotărâtor: n1otivt1l ce a

fost foarte 111ult domina11t ln Renaştere„ ce ni se pare a fi o marcă
st1blin1ă d111 prictnn ori1!111i 1 l t 1i 111cnd1onale: .fi1=ii1nea Între a1"ct1/
plin, rot1111d şi co/u,1t1ă. nor1-got1că ct1 siguranţă, dar absentă şi
din stilul a11tic, reprezintă, din co11tră„ lait111otiv11/ arhitecn1rii
111agice originare din Siria.
· Chiar acL1111 rli11 ' \<)r~·t vin inf"luenţele decisive ce per1nit
sttdului să se elibereze 111ta1 Cl)t11plet de Bizanţ, apoi să-l ajute în
t recer~ de la gotic la l)3roc Peisajul cupri11s între Amsterdam„
Colonia şi Paris 1
faţă de pe1saJul toscan situat la polul ·opus în
rstoria stilult1i din cultura 11oastră a fost martor la crearea,
u11a după alta, a arhitecturii , contrapunctului ş1 picturii în ulei .
De acolo au sosit î11 capela papală Dt1fay în 1428 şt Wilaert în
I:' I() ~ ultimul a fondat î11 15·27 şcoala vene~ană, dete1111i11ar1tă
pentru stilul muzicii baroce„ care a fost continuat de Rore
el ~ }\t1vers. Un florentin a fost cel care a î11credintat lui Hugo v:Jn
~ '-

dcr Goes alta111l Portinati la Sant<1 Mar1a Nt1ova şi lui Men1l111~

J11ciecata (/e Apoi. A fost Î11să . pe de<lsupra„ cu111părat şi ·t111 t11are
t1L1111ăr de tablot1ri „ 'i11a1nte de orice portrete olandeze~ c~1rc , .:
avut o i11tlt1e11ţă C:\traorclinar:l. 111 14~0„ Rogier va11 der Weyden
~t1sl1ş1 a venit la Flore11ţa . t111de 3rta lt1i a fost. ad111irat~ ;>l 1 • 1 ~ :.~ :-· · ·
111 1470 ~ pictura în ulei a test introdusă în U1nbria de Ju~tus van
Gent. iar la Veneţia de Antonello da l\1essina care prin1ise o
cdt1ca~e olandeză. Câte ele111e11te ola11deze şi cât.de pt1~nă „anti-
chitate'' în tablourile lt1i Filippo Lippi ~ Ghirlandajo şi Bott1ce1li .
i11să t1 • ~11 cu sea1nă în sta111pele lt11 Potlait1olo şi cl1iar la Leonardo
da Vi11ci ~ C'hiar şi în zilele 11oast1 e„ abia dacă 111drăzt1i111 să
rect1noaştet11 î11treaga influenţă a r101·dull1i gotic asupra.arhitectL1-

I. Parisltl face parte di11 el. Până î11 secolt11 XV aici se vorbea flaman-
da~ ca şi franceza„ iar părţile vecl1i a1e arhitecturii lui apropie oraşul
de Bruges şi de Gand~ tnai degrabă decât de Troyes şi Poitiers.

328
-

rii~ 111uzicii, picturii„ a plasticii re11ascentiste'.

Cl1iar î11 aceea vre111e" Nicolat1s Cusanus„ cardi11al şi
episcop de Brixe11 ( l 401-1464 )„ a introdus îr1 n1aten1atică princi-
piul infinitezimal, 111etorlă co1111~l1p11r1ctică a nu111erelor, de tu1de
el a extras ideea de Dt111111ezet1 co11cept1t ca 1ii11tă infinită . Leib11iz
11 datorează
... i111pt1lsul decisiv in ft111da111e11tarea calct1lui difere11-
tial . ln fizică el a făt1r1t di11 di11a111ica barocă a 1t1i Newto11 ar111a
'
tr1L1111ffitoarc cu care a i11vi11s definitiv ideea statică di11 fizica
111erid1011ală„ legată de ga11direa lui Arhi111ede şi activă încă la
Galilei .
Re11aşterea t1111pune este perioada î11 care 11111=ica/11l este
µ,i1că excltts d111 arta f:1t1stică . La Florenţa, s1ngurl1I pttnct de
c0r1tact îr1trc peis3jelc cLalturalc ale anticl11tăţi1 ş1 Occ1de11tL1lt1i s-a
\_.(>flSCrvat vre111e de catcva dcce1ui gr~ţle tlnllÎ act revolt1ţio11ar
~r~1ndios şi pe dcpl111 r11etafizic, o i111agine, care îşi datorează ,
tară eAcepţie„ trăs5tL1rile de adâ11ci1ne toc111ai negării gotict1lt1i . Şi
1-;tflzi „ ci1ncolo de Goetl1e, ii 1·ecunoaşte111 valoarea Î11 forul 11ostru
111t111) şi, în c1t1da criticilor, Flore11ţa lt1j Lor~11zo ele l\1cdici ş1
Ro1na lt1i Leo11 J] X-lea st111t pe1111 ·11 1101 anticl11tatea, !)Utlt ţi11ta
. „ ll.~i 11 1 ~11 ta111tce 11ostalgii. Nu111a1 ele 11e eliberează de Î11treaga

11el111tştc a depă11ă11i„ pe11trt1 că SL111t pttr şi sin1plu co11trare go-

~1 cL1I ui . De aceea sur1t dtire st1g.~11atele ce 111a rchează a11t1tez.c:1
d111tre 111er1talitatera fatistică ş1 cea apolli111că .
" Dar să 11u exageră1n î11 vrew1 fel i111porta11ţa '\cestei i111-
presii . ln opoztţje cu v1t1·aliilc gotice ş1 cta rnozaict1I biza11ti11 pe
foi1d auriu, la Flore11ţa se ct1ltivau fresca şi relieful~ o perioadă
W1ică, tin1p în care, ân Occident, sculptura ajt111ge la rangul de
a1tă do111i11antă . Corpt1rile aşezate, grupt1rile ordonate, ele111e11-
tele arhitecturale tecto111ce st1nt doininante. Ftn1dalt11 r1u are va-
loare şi nt1 face decât să u1nple spaţiul intern1ediar şi posterior

1. A S11\arsov ~- ''Gotik tn der Renaissa11ce.„„ 1921„ B. Hae11dke:

„'De nicderl. Ein fluss at1f die Malerei Toskana-U1nbr1e11s in
Monatscl1efte Ku11stwissenschaft'"~ l 912.

329
 ~

p11n prezenţa figurilor ce satt1rează pri111 plant1l lntr-o vrt:111~·.

pictt1r:t a fost i11t1tiJ p1asată sub dotninaţia pl:lst1c11 . Verrochio,
p,. 1 f~~1t1olo şi Botticelli at1 fost nişte artiz.a11i 011ce ~·a: : ! ""„ ·;1să .
.1"·c$tc fresce 11u aveatt nimic di11 spiritt1I lui Po!\ ~1 1oî ~ •·
st1ficie11tă trecerea în reVlstă a t1ne1 111ari colec~i de vase antice,
1 '--~t;: r • l.~1 unicatt11 sau reproducerea falsifi c;~ 1111ţ1 resia: picturile
1

. ·1..~r4 t111t~a sw1t s111gt1reJe oiJere de artă ar1t1că ct... ~~\ i: · ":1:,.
;.l' într-o l·~111t1tat.e suficient de 1nare J)entru a obţi11e o t111ag.ir1e
profi1nciă a voi11fei artist1ce, î11 scopul de ·~ ses11A1 „!)Îritt1J coi11ţJ1et
no11-a11L1c ;11 picturii renasce1ltiste ~11a,e.1 opera a lui CJ1otto sau
l\1asacc10~ crearea frescei J)lCtt1raJc. reî11?1l) teşte dc,;1 r f1pnre11t <\c1 ·
1
1 ţ:~:·:r~ t:i1 apoll1nic Experie11ţa profi.mzi1t111 ~ 1cJeaîui e:\tc·t1~1t.:1 \..ţ, "t .~
ia baz~1„ 11u su11t cotţ)ul "apol1ini<~ <1spaţ1<11„ desăvârşit În sine, c1
s1Jati11/ .~otic i111agi.,·tic·. In ciucla reduc;c1 lor tmportanţe„ acolo se
obsen1ă pla11t1n îndepărtate. \/alu1 de lu1l11nă„ tr <1rls~ia1c:1ta '"·:ll -
11iltl 111ărcţ al amiezelor me11d1011ale, clinan1izeaz3 r1t1111a 1 Şi ''ljfl1~1!
î11 Tosca11a spaţiti1 static al cărui 111aestrt1 a deve11it P1erro delia
Fra11cesca. Cl1iar dacă spaţjL1l era portietizat, el nu era trăit sttb
fon11a tiînţei neli111itate" muzicale, plăpândă şi dczvoltândt1-se in
adânci111e, ci în sensttl lin1itei lui se11sibile. Nt1 i se dădea, ca să
z1cen1 aşa , un corp. Portretele erau dispuse în straturi pe plaJlltri.
Se cultiva desenul, co11tun1rile clare, planutilc-limită corporale"
Jj)rop1111dt1-se în aparei1fă de idealul elenist, cu si111pla diferer1ţă
că t111ia ce delin1ita la Atena obiecte stingl1ere apărute din neant,
del11n1teazii aici un spaţiti perspectivic ltnic optts obiectelor: valul
Re11aşterii se micşora ît1 aceeaşi 111ăsură în caie tendinţa îşi
1n1cşora dt1rata, de la frescele lui MasaccicJ până la capela
Bracacc1 şi interioarele lt1i Rafael; acel s.fi.1.n1ato al lui Leor1ardo„
ir1ec~rea 1narginilor î11 fundal, a1ninteşte mai curând de idealul
~1net iJicturi n1uzicale decât de t1n relief pictat Nu va fi mai puţin
i 111portantă nici dina1nica secretă a JJictt1rii toscane. O statuie
ecvestră de Verroccl1io îşi caută zadarnic W1 coresponde11t attc. .
Arta aceasta era o 111li,că, gustul unei societăţi rafinate„ câteo-
~jar;~ c ~on•e:ije C.'lre r1„·a tost rucicâ11d mai bine jucată. Puritatea

.' '' '[)

' '
111e1~1l· •lă:. forn1e1 interioare a tăcut uitate forţa elen1entară ş1
A

profw1L1 t l got1ct1lt1i l11să trebuie s-o spunen1 din tiou: goticul

este 11111(·11i 1"t11 1, 1.t~. 1 c11t ,11 Rea1aşterii . Renaşterea n-a atins in~ă şt,
ctt alat mai. pu11n, n-a tâcut să ''renască"' adevărata antichitate.
( ·c>11ştiinţa mediilor flo1 ent1ne, cotnplet a~om1ite de impresii lite-
r ,irc. a făt1r1t acc,i"'tă seducătoare vocabulă. pentru a da o direc~e
pozitivă caracterult11 negativ al mişcării. Aceasta dovedeşt~ că
tmele c11rente asen1ănătoare au fost prea pu~n cc>nştiente de ele
însele. Aici nu găsim nici n1ăcar o singură operă imJ>ortantă pe
care să nu o fi respins contemporanii lui Pericle şi chiar ai lui
Cezar, siinţtnd-o total străină. · Curţile palatelor repr~zintă curţile
maure, iar arcunle rottmde sprijinit~ pe coloane înălţate sunt de
origine siriană . Cin1abue îş.i î11văţa contemporanii să reproducă
cu penelul mozaicu~ b1zru1tin. Dintre cele două cupol.e celebre ale
Renaşterii cate<:iralele din Florenţa şi · catedrala Sfântul Petru
- prima este o capodoperă a goticului târziu, iar cealaltă a
barocului incipient. i\ttmci ·când Mi~helangelo a· îndrăzrlit ''să
clădească Panteonul pe bazilica lui Maxentiu"', el ·a adus în prim
plan două capodopere în pltr stil ara~ primitiv. Dar on1a111e11tul ?
Există o oma111entică a Renaşterii 1 h1 otice caz nimic care să se
poată con1para cu puternica sitnbolistică - a 011i.amenta~ei gotice.
De unde vin .însă acele on1amente sµbli~e şi senine de o mare 11

Utlitate interioară~ sub al căror fa1111ec a suco111b~t întreaga Euro-

pă occidentală ~ Altceva· î11seamnă locul de ·naştere al lllltti gust,
altceva ac;ela al mijloacel~r lui de expresie. Există multe elemen-
te nordice în 1nptivele florentine ale lui Pisano, Majano, Ghiberti,
delia Quercia. lri toate an1voanele, mo111untele, nişele, portelanu-
riJe, p·e de o parte trebuie distinsă f9nna exterioară transferabilă
- coloana ionică ~ste, de .origine .egiptea~ă iar pe de altă parte
spiritul limbajului formal materializat ca mijloc şi semn. Toate
trăsăturile specifice antice surit indiferente atâta cât folosirea lor
în vreWl fel exprimă ceva non-a11ti~. Insă ele swtt mult mai rare
la Dor1atello decât în.barocul timpuriu.' Este imposibil de găsit Wl
capitel pur antic, în majoritatea carurilor.
•

331
 Dar totuşi" di11 când î11 câ11d„ se 111ai vede câte o 111i11t1ne
pe care 111t1zica. n11 o poate reda w1 senti111ent de fericire ce
vine dir1 proxiniitatea pltră, din irlfluenţele odil111itoare şi 111â11t11i-
toa1"e pe care le exercită spaţiul, clar organizat ş1 i11depe11de11t de
er.noi-aa pa~ionată a goticului şi a barocului. Ac.easta însă 11u în-
sean1nă a11tichitate„ este un vis al existenţei antice, s1ngun11 pe
care-l poate visa st1fletul t:1t1stic şi î11 care se poate uita pe si11e.

Scl1i111barea hotărâtoare s-a,.. petrect1t în p1ctura occidet1-

tală nt1111ai î11 secolt1l al X\1(„lea. lt1 11ordt1I Italiei arl1itectt1ra şi
sculptt1ra au încetat să-şi exe1·cite ttttela. Deve11ită polifo11ică ş1
"4.pitorească'', p1ctur~ plt1teşte în infinit. Atta penelt1lui fratenli-
zează cu stilt11 cantatei şi al 111adngalt1lt1i. Teh11ica picturii Î11 ulei
devine baza lU1CÎ a1te c.are unnăreşte ct1cerirea spat:it1lu1 î11 care
obiectele se pierd. J111presio11is111u1 î11cepe ct1 Leo11ardo da Vinci
şi Gi orgi one.
Astfel„ î11 pictură este operată o reevalt1are a tuttiror e)e-
111entelor Fw1dalul, figt1rat pâ11ă att111ci ct1 1ndifere11ţă"' socotit
doar u111plutură, tre~ttt aproape sub tăcere ca spaţiu, ia o se111ni-
fica~e hotărâtoare. lncepe o evolt1ţie ce nu găseşte asen1ă11are î11
nici o altă ct1ltură'.' 11ici chiar î11 ct11tt1ra chineză, care oferă de
altfel mt11te pu11cte de contact: planttl î11depărtat'I si111bol a] infini-
"'
tului'I triun1tă asupra p1i111 plru1t1lt1i sensibil şi co11cret. 111 fine,
reuşeşte fixarea î11 111işcarea in1agir1ii a experienţei de profu11zi111e
a suflett1lt1i fat1stic. ln aceasta co11stă opoziţia stilistică di11tre
pîctt1ră şi dese11. '"Relieful spaţial'' al ILti Mantegna, cu straturiJe
ltti superficiale la l"'intoretto, se di zoi vă 111 energia direcţiei. ln
i111agi11e orizor1t11/ apare ca un 111are si111bol al ut1ui spa~u cosmic
i1eli111itat şi cui>rinde î11 interiorul lut ~ ca pe 11işte accidente,
"
obiectele individuale sensibile. In pictura peisagistă reprezentarea
tl fost atât de evidentă încât nu s-a inai pus nici problema
ab.~enţei dintr-t111 loc oarecare şi a sen111ificapei pe care această

33·2.
abse11ţ~1 o poate avea Ori, nici relieful egiptean„ 111(1 111ozaict1i
l)izanti11, 111c1 vasele pictate şi frescele antice, nic1 ct11ar cele din
epoca elenistică, cu sp~ţialitatea lor de pn1n p1ar1, nu fa c vreo
aluzie la acest orizont 111 irealul vag al liniei orizontt1lt1i „ în care
cei-ul şi pă1nântuJ se esto111pează, se află chintesenţa şi s; n1bol t1l
supre111 al depărtării~ care i1nplică prir1cipiul in:finitezi111aJ în pic-
tură . Mzi=ica in1aginii îşi are originea în orizo11tul îndepărtat,
drept care„ vorbi11d la proprit1, peisagiştii olandezi nu pictează
decât fundalul, attnosfera"I În tin1p ce, invers, 1naeştrii ~'a11timuzi··
caii'', precum Signorelli şi mai ales Ma11tcgna, nu pictea7il decât
prin1 planuri, ~'reliefuri'' adică . Pri11 orizont, muzica trit1mfă
ast1pra plasticii, iar pasi11rlea întinderii triu1nfă asupra s11bstc111-
ţei Se poate spune că nici tm tablou de Rembrandt nu are o
"'faţă>' . In nord„ ţi11utul contrapunctului, se n1anifestă n1ai devre-
1ne o înţelegere adâ11~ă a sensului orizontului şi a depărtă1ilor
ll1n1inoase şi limpezi. In sud, fondul a 11ri t1 ce lin1itează st1prafeţele
i111aginilor arabo-bizar1tine este mult t~n1p preponderent lt1 cartea
Orelot· ,111ce/11i ele Be1>IJ' ce datează de pe la 1416 atât cea din
CI1antilly cât ş~ cea din Torino ca şi Ja pri1nii 111aeştri rena11\,
sc11tiJnentt1l spaţiului i)ur apare de prir11a dată şi cucereşte pu~11
câte pu~n tabloul.
. Aceeaşi sen1nificape si1nbolică apare în tratarea 11orilor,
in1agi11e care a iipsit şi ea în î11t1·egi1ne în antichitate şi care 111ai
releva doar tu1 a11u1nit joc supe1·ficiaJ la pictorii Renaşterii . De
ti111p.uriu, 11ordL11 gotic a creat de1)ărtări de-a dreptul 111istice prin
şi pe aglo111erări de nori, iar vene~enii, n1ai cu seamă Giorgione
şi Veronese, ati descoperit 1nagia totală a norilor, a spa~ilor ce-
leste pline de flinte care plutesc în trecere şi îşi desfăşoară co-
hortele lt1111i11oase î11 inii de nt1a11ţe. Griit1e\vald şi ola11dezii au
ridicat n1agia aceasta la nivelul tragicului, iar El Greco a transfe-
rat Î11 Sp_?11ia r11area aită a sin1bolisticii norilor.
In al·ta g1·ădi11i/01~, care s-a matt1tizat tot i11 această
epocă o dată cu pictura î11 ulei şi contrapunct11l, apar corelativ
eleşteele, scuarurile, aleile, pa11oran1ele, galeriile, întin2'211du-se

333
cât vezt cu ochii pe11tru a expn111a această tend111ţ:l chiar şi ir
libe1tatea naturii„ ceea ce in pictură reprezintă pers~)<'t1iva lir1t."'-
ară, unde pri1nii olandezi sesizaseră ilrohle111a fimda111entală a
artei lor, care a fost teoreuz.atâ de Brt111ellesco. Albe111 ş1 Pierro
delia Francesca. Se poate observa că pers~)ectiva, consacrare
matematică a spa~ului p1ctliral fie peisaj, fie interior. delimitat
în lateral prin cadn1 şi putenuc deschis în ada11cime, era repre-
zentată, în aceea epocă, ct1 o ant1mită ostentaţie„ numai de dragul
de a fi . Este însă anuntat simbolul primar. PWlctul de fugă al
liniilor de perspectivă se află în infinit. Pentru că a evitat punctul
de fugă ş1 a negat depărtarea, antichitatea nu a cunoscut perspec-
tiva. Prin urmare, în cadrlil artelor antichităţii prezenta parcului
nu era posibilă, pentru că el est.e o figurare con~tientă a naturii în
sensul ac~unii spa~ale îndepărtate. Atena şi Roma nu aveau nici
un fel de artă horticolă de vreo oarecare importanţă. Epoca
imperială a descoperit cea dintâi gustul grădinilor orientale, ale
căror planuri care ni s-au transm1s descoperă la fiecare privire
1

limite înguste şi definite. De aceea, primul teoretician al grădinii

în Occident, L. B. A!berti, a dezvăluit~ pe la 1450, şi raporturile
grădinii cu casa, achcă cu locttitorii ce o contemplă, iar de la
planurile lui până la parcurile vilelor Ludovisi şi Albani„ se vede
cu111 fenomenul perspectivelor îndepărtate se accentuează. După
Frar1cisc I, Franţa le adaugă lungi canale cu apă (Fointaine-
bleau).
Elementul cel mai semnificativ al grădinii occidentale
este deci ''plll1ctul de privire'' al marilor parcuri rococo~ el des-
chide aleile şi dntmurile transversale u111brite şi plimbă ochii spre
depărtări vaste şi rnişcătoare. Chiar şi grădinile chinezeşti SWlt
lipsite de aşa ceva. El găseşte însă lll1 pandant perfect în anumite
"'nuanţe îndepărtate' , lin1pezi şi a1·gintii, ale mt1zicii pastorale a
1

l. Svoboda: ''R6miscl1e u11d Romani~·che Pa/aste'', 1919 ~ Rostovţev:

„„/.>(Jn1pe1·a111„~che Lans·,·ha_ften un'i r6mische f/'i/le11. in Rom1sche
1\1/ittei/u11gen„„ „ 1904. .

}34
::>C"colului aJ XVlll-lea incipient, de exe111plu la Couperin. Numai
'4'pw1ctul de privire'' pennite înţelegerea acestei stranii modalită~
lJ111ane de a subordona 11atura limbajultri fo11nal simbolic al une1
~111e . Ruda lui apropiată este,.. principiul fuziunii figurilor numeri-
ce finite în şi1uri infin1te. In primul caz, for111ula restului dă
ser1sul definitiv al şirult1i, în al doilea pri\~rea spre 11etnărginire
deschide perspectiva insultri fat1stic înspre sensurile naturii. Nici
elenii şi nici oamenii Renaşterii ti111purii, ci noi suntetn cei care
au î11drăgit şi au căutat priveliştile nemărginite de pe piscurile
111onta11e. Este vorba tot de,.. o nostalgie faustică. Vrem să fini
singltri cu spa~ul infinit. In1pingerea acestui si1nbol până la
extrem a fost mareJe merit al grădinarilor din nordul Franţei,
întâi Fouquet, a cărui ope1·ă a tăcut epocă I~ Vaux-le-Vicon1te,
apoi mai ales Lenâtre. Să face1r1 o paralelă, pe de o parte, între
parcul renascentist din tin1pul familiei de Medici, cu perspectiva „

lui- atât de simplă, cu proxi1n1tatea şi cu rotu.Y\jirile lui set1ine, cu

lir1iile măstirate, cu contururile lui şi ct1 pa1curile de arbon~ pe de
altă pa1te, î11tre avântul misterios înspre depărtări, ce însufleţeşte
toate tâşnirile de apă, rândurile de statui, tufişurile, labirinturile~
şi î11 aceste fragmente de istorie a g1·ădină1itului von1 regăsi desti-
nul picturii în ulei.
· Dar ceva îndepărtat nu înseanmă oare şi o sen=aţie isto-
11că ? Depărtarea preschimbă spa~ul în timp. Orizontul senulifi-
că viitor. Parez,/ baroc aparţine 1'n11i anotimp târ=ii,, unui sfâr-
şit apropiat de f~e care cad. Parcul în stil Renaştere este
conceput pentru vară, pentru tnijlocul zilei. El este atemporal.
Nimic din limbajul lui fot 111al nu aminteşte caducitatea. Nu1nai
perspectiva stârneşte p1·esentin1entul a ceva efemer, fugitiv, final.
Nimic altceva decât cuvântul ''depărtare'' nu conferă in-
c1usiv poeziei lirice scrise în toate limbile occidentale W1 accent
de melancolie autumnală, pe care zadarnic am căuta-o la greci şi
Jat1ni . .O î11tâlnim în cânteieele ossianice ale lui Macpherson, la
Holderlin, apoi în ditirambii lw Dionysos al lui Nietzsche şi, în
sfârşit, la Baudelaire, Verlaine, Georg şi Droem. Poezia târzie a

335
aleilor 1a11ate, 11eîncetat ul du-te-vino din oraşele noastre cosmo-
polite, rândurile de stâlpi ai catedralelor, vârfurile unor munţi
îndepărtaţi, relevă î11că o dată că, în ultin1ă analiză, pentru noi
este importantă experienţa profunzin1ii generatoare a spa~ului
cosn1ic ca realitate lăW1trică a unui destin, a Wlei dîrec~i prede-
te1111inate„ a timpului, a irevocabilului. Aici, prin experienţele din
interiorul orizontultii-viitor, identitatea imediată a timpului şi a
celei de 'a treia dimensitmi'' a spaţiului trăit, a extensiei vii, se
4

manifestă la lt1n1i113 zilei. Chiar şi panora111a străzilor din marile

11oastre oraşe a sfârşit prin a se subordona acestei trăsături de
ticstin a parcului Versailles. Ani edificat reţele puternice de străzi
drepte ce se pierd în depărtare, chiar prin sacrificarea unor vechi
cartiere istorice, pentru că sin1bolistica lor a pierdut astăzi din
valoare~ în acelaşi timp oraşele cosmopolite ale ·antichităţii ce te
laceau să zăboveşti cu o neliniştită îngrijorare în labirintul unor
străduţe întortochiate, numai pentn1 ca omul apollinic să se s1111tă
J1ci bine„ ca Wl corp pri11tre altele. Nu se apela la necesităţile
practice decât pentru a le folosi, ca totdeauna, ca mască pentru o
profundă necesitate interioară .
De atWlci, orizontul concentrează în sine fom1a cea mai
~)rofundă, sentimentul totaln1ente metafizic al imaginii . Obiectt11
~·e11sibil, tradus prin titlu, pe care Renaşterea îl recunoscuse şi-l
evidenţiase, trece acum la categoria de mijloc, adică de si111pl u
reprezenta11t al sensului, de acutn încolo imposibil de epuizat prin
ct1vinte. La Mantegna şi Signorelli mo~vul desenat putea ex.ista
ca in1agine fără a fi executat în culori. ln câteva cazuri speciale,
W1ele desene ar avea chiar de câştigat dacă ar rămâne în stadiul
de cartoane. Culoarea pe suprafaţa statuilor este un sin1plu sur-
plt1s ~ da r trebt1ia ca Tizia11 să sufere din partea lui Michelangelo
reproş\11 că este un prost desenator. ''Obiectul''„ adică obiectivul,
Iuct-ul apropiat, ale cărui co11tururi se pot fixa cu precizie în cre-
ion, şi -a pierdut realitatea artistică . Pornind de aici, în esteti că \ 'J
do11111i, ca un · senm al Re11aşterii, această controversă ciudată,
nesfâ rşită„ ast1pra ''forn1ei '' şi ''conţinutului '' operei de artă. f 01 -
-

mularea cade însă în echivoc şi ascunde sensul problemei.

T1·ebu1e să concepem pictura ca plastică sau ca muzică, ori ca o
statică a obiectelor sau o dinamică a spa~ului ? lată prima ches-
tit1ne ce trebuie rezolvată, pentru că aici se află întrega antiteză
de profunzime între frescă şi pictura în ulei. A doua este aceea
dintre sentimentul apollinic şi sentimentul faustic al fo1111ei.
\011tttrunle limitează materia, tonurile colorate interpretează
spaţiul . On, materia are o natură nemijlocit sensibilă„ ea poves-
1

te.~te Spa~ul are o natură transcendentă, el vorbeşte imaginaţiei.

f'l't ll l l• o artă aşezată sub semnul simbolisticii spaţiului, partea
narativă depreciază şi întunecă tendinţa mai profundă, iar W1
· "·~ ·t (..'t 1'" '~111 ~a1 c s1111te această misterioasă diza1111onie fără a o
înţelege se va crampona mereu de antiteza superficială dintre
f<'r1tL1 >J 111~1tl''r 1c Problema este pur occidentală şi revelează într-
'"' i1ta1ueră puţin obişnuită răsturnarea totală petrecută î11 semnifi-
. „:ttii1e ele111e11tclor w1ei imagini la sfârşitul Renaşterii şi la înce-
putul ~poc11 111uzicii instru1nentale. Antichitatea era incapabilă să
pttnă În Jccst fel problema for111ei şi a materiei. Pentru un scul-
"'
µtor atic cele două se identifică în corpul omenesc. ln pictura
barocă problen1a s-a co111plicat şi mai muJt din cau.za controver-
sei asupra 1Aeceptării pop11/are şi a receptării superioare. Orice
ele111ent euclidian tangibil este în acelaşi timp popular, iar "'anti-
chitatea'' este deci, în sens strict„ promotoare a artei populare
pr111 excelenţă. Ceea ce stârneşte presentimentele nu este nici-
decum fam1ecul indescriptibil exercitat prin tot ce este antic
asupra spiritelor faustice obligate să cucerească, să-şi dispute
expresia lor cu lun1ea Pentru noi, ceea ce se vede în voinţa
·-- ------------
,..
1. 1n pictura antică, Ju111ina şi umbra sunt folosite mai întâi de
Zeuxis„ folosire care "\riza doar ,\'ă ni1anţe:Je obiectz1l sing1.1r pentru a
elabera de relief i111aginea corpurilor~ u1nbra nu se afla deci în nici un
raport ctt 1r1ome11tul :ilei. Din co11tră„ de la primii olandezi„ lumina şi
11111bra aveau deja nişte ton111"i Cf1/orate„ inseparabile de starea atmos-
ferei.

337
a11isticăa anticilor este 111aret.1 1"ecreare. .~1c1 ni111J\. r1t.1 are·
nevoie să fie cucerit. Totul se dăruieşte de la sine \t1~('Jf~1
antigotică a produs . realmente la Florenţa ce'v·a ase111a11alt)r
Rafael este popular din mai multe 1notive, Rc111bra11dt nu este
popular. De la Tizian pictura a devenit din ce in ce ma1 esoterică .
poezia de asemenea, la fel şi muzica. ·Goticul cu Dante ş'
Wolfram von Escl1enbach · a fost aşa de la inceput. Mare.1
masă a celor t-:ar·e frecv'entau biseticile nu a fost n1ciodată îr1 stare
să înţeleagă misele lui Okegl1e1n, Palestrina, 11ici chiar ale lui
Bacl1. Ea se plictisea ascultând ·MoZ4rt şi Beethoven. Asistă pur
şi simplu Ia actul muzical ca la o parte din atmosfera generală.
Interesul arătat pentru toate acestea la co11certe şi în galerii este
pur i1naginar de când filosofia luminilor a dăruit tuturor cuvântul
attă. O artă faustică 11t1 este o artă pentru toţi: în aceasta constă
natura ei cea mai intimă. Aşadar, dacă pictura nlodemă nu vi-
za1ză decât un mic 11uclet1 de cunoscători, din zi î11 zi mai
restrâ11s, asta înseamnă că marea artă s-a ir1de.părtat de obiectul
"
co111prel1ensibil pentru to~ In acest fel ea refuză '111ateriei'' orice
4

\taloare pr,oprie, atribuind o autentică realitate spaţit1lui care,

· după judecata lui Kant, este prima condiţie c1 existenţei obiecte-
lor. De atunci pictura a Înglobat un ele1nent nletafizic greu de
sesizat şi inaccesibil profa11u1ui. La Phidias„ c.uvântuJ profan este
"
11psit de sens. lntreaga lui pictură se adresează ochiului tntpesc
nu celui spiritual. O artă aspaţială este c1prioric afilosofică.

A.ceste considera~i sunt în strânsă legătură cu importan-

tul prir1cipiu al co1npo=iţiei . Obiectele individuale pot fi supra-
puse, juxtapuse sat1 postpuse în inod neorganic în imagine, fără
perspectivă şi fără vreo legătură Înt.re ele, adică fără a afi1111a că
realitatea lor depinde de structura spa~ului, ceea ce nu înseamnă
că o neagă Astfel se face că şi copiii şi sălbaticii deset1ează
î11ainte ca experienţa persjlectivei să-i detennine să-şi subordo-

338
r1eze 11' ••1cs1iil' "t,1sibile \.' t ' \trl din exter ttl t . 1r1t:1 ,,rciini n1 ~1i
prof1 i: "1„ :\ceast.l ordine tiiteră . i11să în fiecare \..tJltt11:. 1 1 ~ \. t)fl fu r -
,, &! l t ) sin1bolt1l e1 orig1rlar \ 011cep~a ob~nlJta p1111 111odal1ta-

. ,, ~ >t'r~i>cctivei, e\1dentă pentru noi„ este UJl caz special pe care

µ1"1 \ 111 t1111 alte Cltlturi 11u l-au dorit, nici nu l-at1 cunoscut
1

Art1şt1lo1 egipteni le plăcea să picteze în şiruri suprapuse acte

simultane. De aceea~ in1presia pe care ne-o dau picturile lor este
lipsită de a treia dimensiune. Pictorul apollinic aşează pe planul
pictural figuri stinghere şi grupuri evitând dinadins orice relaţie
spaţială sau temporală. Frescele lui Polygnot de la sanctuarul de
la Delphi sunt un exetnplu celebru. Lipseşte w1 plan îndepărtat
care să unească scenele izolate. Astfel s-ar fi pus efectiv proble-
ma semnificaţiei obiectelor ca Wlice realită~ şi a spaţiului ca
11efiinţă. Frontoanele templului din Egina şi friza uriaşă din
Pergam cuprind llll şir meandrat de motive individuale care se
pot schimba între ele~ dar nu au nimic organic. Eletlismul a in-
trodus cel dintâi un motiv non-antic într-un şir Wlitar. Friza lui
Telephos de pe altarul din Pergatn este cel tnai vechi exemplu ce
ne stă la înde1nână . C'luar aici„ la noi, sentimentul Renaşterii este
J)tlr gotic. Ea chiar a adus compoziţia de grup la o înălţime care
a fost llll model pentru secolele ce au unnat. Această dispooere a
ele111entelor îşi avea punctul de plecare în spa~u, iar la bazele ei
cele n1ai îndepărtate se afla o calmă muzicalitate a întinderii
strălucitoare a culorilor, călăuzind printr-un tact, un ritm invizi-
bil, inspre depărtări întreaga rezistenţă a luminii pe care o ge-
nerea.ză ea însăşi şi pe care ochiul inteligent o concepe ca obiecte
şi fiinţe. Ori, prin această dispunere spaţială, substituind pe ne-
si m~te perspectiva lineară perspectivei luminii şi aerului, Renaş­
terea era deja lătmtric învi11să .
De acum 'incoto asistăm, consecutiv acestei înfrângeri, la
apari~a unui grup restrâns de n1uzicieni de la Orlando Lasso la
Palestrina şi Wagner„ pe de o parte, şi a WlOT mari pictori pe de
altă parte, de la Tizian la Manet, la Marres şi Leibl, în timp ce
plastica în declin şi-a pierdut întrega însemnătate. Pictura în ulei
şi muzica instrumentală un11ează o evoluţie organică ce îşi găseş­
te ţelurile în gotic şi le atinge în baroc. Cele două arte, în cel mai
înalt sens faustic, sunt nişte fenomene elementare între aceste
"'
lirnite. Ele singure au suflet, fizionomie şi, deci, istorie. In umbra
pictt1rii, artei horticole şi a arhitecturii, sct1lptura se reduce la
câteva frumoase accidente. Acestea sw1t însă indispensabile
pentrt1 in1aginea artei occidentale. Nu mai există nici tradi~e
desăvârşită, tlici legătură 11ecesară între opereleA unui Maderna,
tITTuj Goujon, unui Puget şi ale unui Scl1liiter. lt1cet-încet chiar
Leonardo marlifestă un real dispreţ pentru sculptură. Totuşi~ el
tolerează modelarea bro11zt1lui pentru avantajele sale picturale,
spre deosebire de l\1ichelangelo pentru care inannura rămânea
încă elementul cel mai potrivit. Dar acesta din tinnă n-a mai
izbtrtit să dea la bătrâ11eţe nici o operă plastică . Nici wia din
sctilpturile ulterioare nu este mare în sensul în care a fost un
Re111brandt, sau un B<1ch şi, în ciuda existenţei tmor opere de
tale11t ~i de gt1st, vo111 co11va1i că nu este posibil să ne i1naginăn1
că ele sunt la nivelul P1„ivegherii sau al Pasii1r1i1 lzti Matei şi că
ept1izează totodată îr1treaga profWlzime a tmei mentalită!i. Arta
aceasta a încetat să însc111i1eze destinul cttlturii din care face
parte. Limbajul ei nu mai se111nifică nimic. Un bust este jncapabil
să redea cee.a ce re,dă Lll1 po1tret de Rembra11dt. Câr1d din în-
tâ111plare apare tm sculptor de 1·enume, ca Bernini sau maeştrii
co11te111porani ai şcolii spa11iole, Pigalle sat1 R.odin, fireşte că
nici ltnt1l nu depăşeşte decorativ.ul ca sii ajungă la o mare
sin1bolistică. El apare fie ca un imitator î11târziat al Renaşterii
(111ordwaldsen), fie ca W1 })ictor deghizat (Houdo11 şi Rodin)~
fie ca tm arhitect (Bernini, Scl1liiter), fie ca \In decorator
{Coyzevox), iar a1)ariţia tui dovedeşte şi mai cla1· că arta aceasta
nu este susceptibi)ă de o substanţă faustică, ea nt1 1nai este o
p1·oblemă, 11u mai are nici s11flet, nici o ist.orie vie, în se11sul
dezvoltării către o desăvârşire a stilului. Aceeaşi re111arcă este
valabilă şi pentru muzica antică~ aceasta, după manifestări i1n-
porta11te, poate în doricul cel mai tin1pu1iu, în secolele de n1atu-

340
...

ritate din ionic, a fost obligată (650-.150) să cedeze teren în faţa

celor două arte specific apollinice plastica şi fresca şi să
renlUlţe totodată la ar11101lie şi la polifonie, ca şi la importanţa de
artă superioară cu dezvoltare organică.

8
A

In sens strict, pictura antică avea o paletă li111itată la

ct11orile galben, roşu„ negru şi alb. Faptul acesta remarcabil a
tost consen1nat de ti1npu1·iu. Cum însă au fost neglijate conside-
raţiile care nu erau pur superficiale şi primitive„ s-a ajw1s la ipo-
teze ridicole precum cea a pretinsei cecită~ a grecilor î11 priVInta
coloritului. Chiar Nietzsche a vorbit despre ea (1\1.orgenrote,
426).
Dar de ce pictura aceasta, chiar la apogeu, a eVJtat
~.1bastrul şi chiar azu1iul, pentru ca î11 gatna ei coloristică să nu
1
î11capă decât galben„ verde şi roşu albăstn1i ? Nu încape nici o
î 11do1ală . in această restric~e se expri111ă simbolul pri111ar al
sufletului euclidian ...
Albast1ul şi ,,rerdele sw1t culorile cerului, 1nă1ii, cân1piei
tertile, umbrelor sudult1i, serii şi mw1ţilor îndepărtaţi. SW1t culori
esen~al111ente atn1osferice, iar nu obiecttiale. Ele sunt rec1, decor-
poral1zea~ şi trezesc i111presii legate de distanţă, de depărtare„ de
infinit.
De aceea, în timp ce ele erau izgonite di11 fresca lui
Polygnot, W1 albastru şi Wl verde ''infirlitezi1nale'' străbat îr1trea-

1. Desigur, artiştii nttignorau albastrul, nici efectele sale. Metopele

mai multor temple erau pe fond albastru, pentru că din perspectiva
triglifelor ele trebuiatt să pară dispuse în adâncime. Pictura industria„
tă a făcut uz de toate culorile realizabile tehnic. Existenţa părului
albastru este atestată de unele opere arhaice de pe Acropole şi de
picturile funerare etrusce. Obiceiu) de a da părului o uşoară nttanţă
albăstruie era curent.

341
ga istorie a pidtir11 perspectiviste î11 Lilei, de la şcoala veneţiană
până în secolt1I al XIX-iea, ca elen1ente generatoare de spa~u .
Ele st111t 11l1anţa ft1nda111entală prepondere11tă, p11rtând se1nnifica-
~a i11tegrală a coloristicii„ pas funda1nental prin care după aceea
vin să se acordeze rarele 11uanţe calde de galben şi de roşu. Eu n11
vorbesc de acel \ erde apropiat, saturat„ vesel, pe care-l folosesc
1

ocazional şl destul de rar, Rafael şi Durer în pânzele lor; vorbesc

de acel albastrt1-verde indefi11jbil, care se întinde în anii de nuanţe
trecând de la alb la gri„ la brun„ la o nu ştiu ce profunzime mt1zi-
cală „ în care se scaldă întreag2 at1nosferă, mai ales în goblenuri .
Pe el se l)azează aproape exclusiv ceea ce s-a numit perspectivă
Jeria11ă Îtl opoziţie cu perspectiva lineară şi care s-ar putea nun1i
perspectivă barocă, în opozi~e cu perspectiva renascentistă. Se
î11tâlneşte ct1 o forţă crescâr1dă de ac~une în profunzi1ne, în Italia,
la Leonardo„ Guercino şi Albani, în Olanda, la Ruysdael şi
Hobe111ma, dar, înainte de orice, la 1na1ii francezi, de Ja Poussin,
Lorrain şi Watteau până la Corot Tot culoare a perspectivei„
albastrul este î11totdealma în legătură cu umbra, cu tenebrele, cu
irealul El nu pătnmde, ci se întinde în depărtare. "'Este un neant
care încântă'', aşa cun1 spw1ea şi Goethe în a sa teorie a culo-
rilor.
Albastrul şi verdele sunt culori transcei1dente, spirituale,
i111ateriale. Ele sunt absente în fresca pt1ră, drept ca1f'e stăpânesc
peste pictura în ulei. Galbenul şi roşt1l, culori antice, aparţin
111ateriei, proximităţii şi limbajului sângelui. Roşul este culoarea
proprie sexualităţii, de aceea este singt1ra ce ac~onează asupra
animalelor. Ele se apropie foarte mult de simbolul falusului, deci
de al statuii şi de aJ coloanei dorice, aşa cum, pe de altă parte, un
albastru pur transfigurează mantia lVladonei . Acest raport s-a
impus de la sine în toate şcolile n1ari cu o necesitate profi1ndă .
Violetul roşu dominat de albastru este culoarea femeilor
sterile şi a preoţilor celibatari.
Galbenul şi roşt1l sunt culori pop11la1'"e, culoti ale n1ul-
~~r~~Hl1„ ~Yf(·,~ ·r·(lr:1:~~Âc>r., :iirc~'· 1fct11eilor şi ale sălbaticilor. Di11tr-w1 sen-
t1111ent i11co11şt1ent al flist~111ţei care desparte. l)t11t11 dt:st,1~ ·-. t1 ( ~\.· !a
spanioli sat1 la veneţiei11 un negrt1 sau un all1astru spl('11t11lie. In
tir1e„ ca şi c11/1>1·1 e1Lcli(l1t'11e, apol/1nice, ,,,,,,,,,i.'\fe, g<lll>enul şi
roşul su11t ct1lo1i de prin1 pla11„ chiar în set1s soc1al„ adică nişte
CtJIOri ale adunărilor zgon1otoase, aJe pieţelor„ ale serbărilor po-
pulare„ ale vieţii 11aive şi li])Site de griji, ale fat11m-ului a11tic şi ale
întân1plării oarbe, ale existenţei punctifon11e. AlbastrtJI şi verdele
- cu/01·1 __fa11„•tice, sunt culorile singttrătă~i, ale
1111.J11otPiste
11eliniştii , ale raporturilor 111omentane cu trecutul şi cu \rtitorul,
ale destinull11 co11siderat ca o supunere in1anei1tă a tiniversului .
Raportul destinului shakespearian cu spaţiul şi al celui
sophocleean ct1 ~orpul stingher a fost deja constatat mai î11ainte.
Toate culturile superioare, transcender1te~ toate cele al căro1· sim-
bol 01iginar r1ecesită do111inatia aparentelor vizuale, o viaţă de
lttptă şi de nesupunere faţă de ceea ce este dat, att drept spa~u
aceeaşi" aplecare n1etafizică, dar şi aplecarea pentru albastn1 şi
r1egru. In studiile llti Goethe des·1,re culori găsim câteva observa-
ţii profunde asupra f<!,POrturilor existei1te între ideea de spa~u şi
senu1ifica~a culorii. h1tre simbolistica pe care el o deZ\1o!tă în
te<.)tia culorilor şi cea dedusă din ideile despre spa~ u şi despre
destin există o unanimitate deplină
Cea n1ai senu1ificati vă utilizare a verdelui închis cu fimc-
ţia de culoare a destinului se întâlt1eşte în Nopµle lui Grfu1ewald,
a cărui indescriptibilă forţă de redare a spaţiului nu este atin.să
decât de Re1nbrandt. ln1p.resia ce se degajă de aici este că acest
verde albăstrui, acelaşi ca şi culoarea ce acoperă frecvent interio-
r.ul n1arilor catedrale, trebuie considerat ca o culoare specific
catolicii cu condi~a ca să nu nu11lim ca·tolic decât creştinisn1ul
faustic fondat în 1215 de conciliul de la Latran şi desăvârşit de
"
conciliul de la Trento, având euharistia ca punct central. ln
111ăreţia ei mută, această culoare este sigt1r Ja fel de departe de
st1·ălucitorul fond auriu al vechilor picturi bizanţine creştine ca şi
culorile, vesele, stridente, ''păgâne'', ale templelor şi statuilor gre-
ceşti. Vom ren1arca faptul că ea prest1pune, pentru a fi eficace,

343
spaţii inte1·10(11·t:' pc11tru explmerea operelor de artă„ în opoziţie
ct1 galbenul şi roşul. Fără îndoială că pictura antică este şi o artă
publică, în timp ce pictura occidentală este o artă de atelier.
Toată marea pictură în ulei, de la Leonardo da Vinci până în
secolul al XV111-lea, nu este concepută pentru lumina puternică a
zilei . Ea ne readt1ce în faţa antitezei dintre muzica de cameră şi
statuia stingheră . Argumentul superficial al climei ce ar servi la
legiti111area acestui fapt a1· fi, doar la nevoie, respins de exe111plele
di11 pictura egipteană. Cu1n, pentru sentimentu) de viaţă al anti-
cului„ spaţiul i11fir1it este iu·, neant perfect, domnia absolută a
prin1 planurilor„ a coi-purilor izolate, şi„ în cele din un11ă, sens11l
propritt al operelor de artă apolliruce ar fi fost pus în discuţie de
albastru şi de verde, "în virtutea forţei ce decorporal1zează şi
generează depărtarea. ln ochii atetlianttlui, tablourile în culori ale
lui Watteau ar fi părut lipsite de sttbstanţă şi de o inconştienţă„ de
o neverosimîlitate dificil de 1·edat în cuvinte. Prin aceste culori
pla11ul concret şi reflectorizant al lu111i11ii 11-a fost tratat ca reali-
tate ş1 li111ită a obiectului, ci ca 1·ealitate şi o lin1ită a spa~t1lt1i dir1
JUr. De aceea abse11ţa lor acolo corespt111de cu prezer1ţa de a1c1 .

.A..rta arabă a expri111at sentitnentul 111agic al universului

p11111 fo11tl11/ a111·i1 al 111ozaicuriior şi al tablourilor. Ne-a111 lăn1u­
r1t asupra efectelor epice„ deconcertante, ale acestei arte. Prin
L1r111are, i-an1 ît1ţeles intenţiile si1nbolice, graţie t11oz.aicuri lor de
1~1 Raven11a şi ale vechilor 111aeştri renani, dar 111ai ct1 sea1nă di11
nordtil Italiei„ dependet1~ încă î11 întregin1e de 111odele lo1nbardo-
b1zanti11e„ dar şi de 111ini<lturi1e gotice realizate după modelul
(·odil e/01" purpu1ii ale Bizanţ11lui. Sufletul celor trei cu1ttiri poate
t~1 exa111iî1at printr-o problen1ă con1ună . Ct1ltt1ra apoll111ică 11u
~l(ltilite ca real decât prezentul in1ediat, într-u11 loc Şl ti111p anu111e,
dezavuând pla11uJ î11depă.rtat. Cultura fc1ustică aspiră către infi11it
ri§1tc,lio de i•111iteie sensibile --··- ea î111pi11ge spre depărtări„ prin
1
 ••

inter111ediul perspectivei, centrul gravitaţio11~l al gândirii plastice.

Cultura magică presimţea în fiecare întâmplare expresia puterilor
tainice, a căror substanţă spirituală străbate dincolo de cripta
cosmică şi înconjoară imaginea cu un fond aurit, adică cu o
substantă care se află dincolo de orice colorit natural. Auriul nu
'.t

este deloc o culoare. Faţă de galben„ itnpresia sensibilă compli-

cată pe care o produce se datorează reflexelor metalice difuze ale
unei st1bstanţe cu suprafaţă transparentă. Culorile Sllllt naturale,
fie că este vorba de substanţa colorată a unei suprafeţe lustn1ite
(fresca) sau de pigmentul răspândit cu ajutorul penelului. Stră­
lt1c1rea 111etalică, prezentă şi ea„ deşi nu se întâlneşte niciodată în
11atură, este supranaturală. Ea a111inteşte de alte si1nboluri ale
acestei cultt1ri : alchimia şi cabala, piatra filozofală, Cartea
Stă11tă„ arabescul şi stilul specific al poveştilor din "'O inie şi lll1a
de r1opţi „•. Auriul strălucitor î11depărteaz.ă imaginile„ viaţa, cor-
purile~ de exister1ţa lor palpabilă. Tot ceea ce se înv~ăţa în mediile
plotl111ene ş1 gnostice despre esenţa lucn1riJor, despre independen-
ţa lor î11 spa~u şi despre cauzele lor fortuite, teze paradoxale şi
•
aproape ininteligibile pentru sentin1entt1l nostr1' cosmic„ se află în
s1111bolistica acestui fundal 111istenos şi l1ie1·atic. Eset1ţa corpurilor
a constituit obiectul unei contro\.·erse importante intre neopitago-
ricieni şi neoplatonicieni„ precu1n 111ai târziu între şco1ile din
Bagdad şi Basra. Shurawardi tacea deosebi re între întindere„
esenţa pn111ară a corpunlor, şi lăţ1111e, î11ălţime şi adâncime,
socotite doar 11işte accidente Nazz:a111 t1u recunoaşte substanţa
corporală a aton1ilor, nici proprietatea de lucruri ce oct1pă un Ioc

- ·- -·- - - -------- - - -
1„ Există u11 se11s aser~~:i~tător„ profund si111bolic~ pe care în arta
egipteană îl oferă rafi11ata .\·/e_/11irt? a pietrei . Ea fixează privirea pe o
r111şcare de translaţie dir1colo de exter1on1l statuilor„ pe care le î11de-
părteaz.ă astfel de corporalitate. În scl1i111b„ evoluţia sct1lpturii de la
111arn1t1ra de Paros şi de Pe11telic„ tra11spare11tă, trecâ11d pri11 111arn1ura
de Naxos'i este dovada i11ter1ţiei grec1lor: a face să pătrundă privirile
i11 111aterialitatea corp11ri lor
 •
r

în spatiu. La fel„ există tot atâtea doctrine n1etafizice, care~ de la

Prulon şi Sfăntul Pavel până la ultin1ii mari filosofi islanuci,
exp1i1nă sentin1entul cosmic arab. Ele au W1 rol l1otărâtor în COl)-
trO\iersa co11ciliilor religioase asupra substanţei ll1i Cristos. lr1
biserica Occidentului, fondul at1rit al ace~;tor tablouri are aşadar
o sc11u1ificaţie clar dogr11atică . El expri1nă es1~ţa autorită~i spiri-
tul Lli di vi11. Rept~ezintă, de asen1enea, forma c1.rc1bă a conştiinţei
cos111ice creştine, iar acest lucru este aclânc lţ'gat de n1odul de
t1·atare " fondului aurit, care, pentru a rer•rero1ta legenda creşti-
11ă, a fost considerat, \'fe111e de o mie de ani, ca u11ica formă me-
tafizic posibilă şi chiar unica 1noraln1ente den111ă .
Atunci când gotict1l timpuriu a scos la iveală ptimele
ii.inda;uri ''reale'' cu ceruri ''erele-albastre, cu orizont îndepărtat şi
ClJ perspectivă în adâ11cime, Jnai întâi tt)ate acestea au p1·odt1s o
in1presie profană, laică, dar scl1imbarea dogn1atică ce se profila,
n-a răn1as neobservată, deşi era î11că foarte pufin cunoscută. Stau
dovadă fondt1rile tapiseriilor, a căror profunzime adevărată este
ascw1să d.e o ten1ă sac1·ă . Ea este presi111~tă, dar 11i111eni n-a î11-
drăzi1it să o scoată la. ll•mi11a zilei. Am ,·ăzut că exact în ac~istă
epocă~ attmci când creşti11ismu' jau.vtic gern1ru10-catolic a ajuns
la co11ştiinţa de si11e gr~t~e consfinţirii sacramentului penitentei,
1)ri11 care o re1igie ttouă în veş1ninte vecl1i tendinţa către
perspectivă şj colorit care a cucerit spaţiul aerian î11 arta fran-
ciscană a transfom1at î11t.reaga semnifica~e a picturii. Pentru
creştinistnt1I occidental, c1~eşti11ismul orier1tal înseamnă ceea ce
si111boluJ perspectivei înseanmă pentru fondul aurit, iar schisn1a
defi.niti vă a apărut aproape în acelaşi ti1np în Biserică şi în artă.
· Pla1l• tl îndepărtat din peisaj~ este conceput totodată şi ca infinit
cli11an1ic al lui D:umnez~u. In acelaşi tin1p cu tablourile cu fond
al1rit, din conciliile Occidentului dispar problemele 1nagice, onto-
logice ale ·divinităţii, care agitaseră toate conciliile Orient11lui,
pre~t1m cele de la Nireea, Efes şi Calcedonia. ·

346 (
 -

10

Vene~enii au inventat stilul, executat c.u mâna, al hl§ei

vizibile şi 1-au introdus în pictura în ulei ca t11otiv generator de
spaţiu. Niciodată n1aeştrii florentini n-au atacat maniera arhai-
zantă, totuşi o slujitoare devotată al senti1r1entului gotic al for-
mei, care creea~ planuri colorate, pure, rotunjite, calme, lumi-
nând toate trecerile. Tablourile lor au ceva static, ce le situează
în opoziţie netă cu mijloacele de expresie gotice care au trecut
,.\lpii. Coloristica secolului al XV-iea contestă trecutul şi viitorul.
Singura care scoate la lumină o impresie istorică este tuşa ce
răn1â11e vizibilă şi, ca să zicem astfel, niciodată nu este pietrifica-
"
tă ln opera pictorului se poate vedea nu numai ceea ce este
devenit, ci şi ceea ce devine. Este toc1nai ceea ce Renaşterea ar fi
vn1t să evite. O pânză a lui Perugino nu ne spw1e ni1nic despre
propria geneză artistică. Ea este finită, dată, absolută în prezent.
Tuşele ce se întâlnesc pentru prin1a dată în opera de bătrâneţe a
lui Tizian cu titlt1l de limbaj for 1r1al con1plet nou, accei1te ale
lU1ui temperament original la fel de specifice ca şi nuanţele
orchestrale la Monteverdi, o curgere melodioasă ca madrigalt1I
vene~an al tin1pu1ui, linii şi pete juxtapuse, sau care se intersec-
tează fără elemente inte1mediare~ se acoperă, se esto1npează
unele pe altele, aducând, prin elementele de culoare" fiecare în
parte, o en1oţie infinită. Lucrurile stau la fel · şi în geometria
a11alitică c.ontemporană unde figurile devin, dar nu sunt. Fiecare
tablou are în trăsăt~ra fundamentală (ductt1s) o istorie pe care nu
o trece sub tăcere. In faţa unui astfel de tablou on1ul faustic simte
~

că are o dezvoltare i1sil1ică. 111 faţa oricăruia dintre peisajele

celebre ale n1aeştrilor baroci ne este îngăduit să rostim cuvântul
''istorie'' ca să-i si111ţim senulificaţia complet diferită de a unei
statui atice. Devenirea eternă, timpul dirijat, timpul dinamic al
sferelor se întemeiază şi pe 1nelodia acestor tuşe fără astân1păr
sat1 lin1ite. Stil pitoresc şi stil geometric: privite din acest punct
de vedere„ ele ser11112fică (11')'~)zi ţia d?ntrt~ fc;· hm a istorică şi forrn1a

b (l r...
.
';-I- ', I
~
aistorică, dintre afi1111area şi negarea dezvoltării interne„ dintre
eternitate şi durată. O operă de artă antică este un eveniment.
una de artă occidentală este un act. Una si1nbolizează un cure11t
punctifo11n, cealaltă un curent organic. Componenta fizionon11că
a folosirii penelului, modul de ornamentare complet nou, 1nfirut
de bogat şi personal, necunoscut de altă cultură, este pur
n1z1=icală. Se poate face o paralelă între allegro feroce la Fra11s
Hals şi andante con moto la Van Dyck„ Intre tonalitatea n11noră
la Gt1ercino şi cea n1ajoră la Velasquez. Tncepând de acum con-
ceptt1l de te111po face parte din expresia picturală, an11nt1ndu-11e
că arta aceasta aparţine tmui suflet opus celui antic, ea nu uită şi
nu vrea să uite nimic din ceea ce a însemnat o zi. Pân~ aenar1ă 3
tuşelor ~izolvă în acelaşi timp suprafaţa sensibilă a lucrunlor„
contururile dispar în clar-obscur. Trebuie ca privitorul să se ~nă
la distanţă dacă vrea să ob~nă semnificaţiile colorate ale spa-
~t1lui şi ale impresiilor lăsate de corpuri. Totdeauna aerul înst1-
fle~t de ~uloare dă naşte1·e, di11 e1 însuşi , obiectelor.
In acelaşi timp, de aici încolo, î11 pictura occidentală se
111anifestă un sin1bol de n1are in1portanţă, ''brW1ul de atelier'', i~r
realitatea tuturor culorilor î11cepe treptat să se volatilizeze. Vechii
flore11tini nu-l cunoşteat1'1 ca„ de altfel, nici vechii maeştrii olan-
dezi şi renani . Pacher, Durer„ Holbein„ oricât de pasionată ne
apare tendinţa lor către adâncimea spa~ală, nu ajllllg încă la el
El se impune 11umai la sfârşitul secolului al XVI-iea. Brunul
acesta nu-şi neagă originea, apropiată de verdele ''infinitezimal''
al tui Leonardo, Schongat1er şi Griinewald, însă exercită o putere
supre1nă asupra lucrurilor. El i11clude lupta spaţiului împotriva
n1ateriei şi triutnfă asupra procedeului tnai prin1itiv al perspecti-
vei liruare, cu caracter renascentist, aservit motivelor for111ale
arhitectonice: El se află într-un raport sensibil misterios şi
co11sta11t cu tehnica 1n1presio1listă a tuşei vizibile. AJnândouă di-
zolvă ir1contestabil exi~te11ţa palpabilă a lumii sensibile lume a
prezentului vizibil şi a p1·ir1·1 planului într-o aparenţă at-
111osfe1ică . Din fom1a n1uzicală dispare linia. Fondttl n1agic auriu

348
-

a visat doar la o putere tainică, regizând şi închiz.ând Jegile"fu11tii

materiale în cripta cosmică. Brunul pictorilor baroci deschide
ochii spre un pur infinit fo1111al. Descoperirea lui tparchează un
punct culminant în dezvoltarea stilului occidental. ln opoziţie cu
verdele dinainte, culoarea acea„vta este protestantă. Se expritnă
aici cu anticipa~e panteis1nul nordic din secolul al XVT.Il-lea,
plutind în infinit şi traspunând în versuri cuvintele arhanghelului
din prologul lui Fa11st de Goethe. Atmosfera din Regele Lear şi
Macbeth se înrudeşte ct1 el. Tendinţa 1n11zicii instrumentale con-
tetnporane către anannonii mereu 111ai bogate la Rore şi la Lucea
MarerlZio, for111aţiile muzicale instrumentale de coarde şi ală­
mt1ri, corespund exact noii te11dinte din pictura în ulei căt1·e
crearea unei c1"'omatici picturale, pornind de la culorile pure şi
modificând la infinit nuanţele brune şi contrastele între tuşele
juxtapuse. Prin interrnediul universului sonor şi coloristic, cele
două arte între~n acum o atmosferă de spa~alitate pură, care în-
conjoară on1ul şi îl semnifică . Nu numai. ca figură sau corp îl
se11mifică , ci şi ca suflet eliberat de orice înveliş. Este atinsă o
w• • • • •
1ntenontate care1a nu-1 ma1 ramai1e tămwt ruo W1 mister, ca 1n
• • • V • • • V " A

operele cele n1ai profunde ale ltii Rei11brandt şi Beethoven~ este o

interioritate de care omul apoltinic cu siguranţă ar fi vrut „i;ă se
• • • • w
apere, toc111a1 pnn arta sa st.net somatica.
Vechile cttlori de prim plan tonurile antice se
folosesc mai rar de acun1 încolo şi totdeauna vin în contrast cu
depărtările şi profunzimile, pe care trebuie şă le amplific.e şi să le
sublinieze, atât la Rembrandt, dar mai ales la Venneer. Bnn1ul
atmosferic, complet străin Renaşterii, este culoarea cea mai ire-
ală care există. Este singura culoare ·fundamentală care lipseş­
te din ci1rcube11. Există o lumină albă; galbenă, verde, roşie,
albastră de o puritate perfectă. O lumină bnmă pur~ se situează
în. afara realitătii
, noastre natt.irate. Toate tonurile
. de brun verde,
brun argintat, brun de apă sau brun închis, ce.apar în combinaţii
admirabile la Giorgione, devenind şi mai îndrăzt1ete la marii
maeştri olandezi„ dispărând însă către · sfârşitul secolului al

349
X V 111-lea, dezbracă natt1ra de realitatea palpabilă Ele con~tl
aproape o confesiune religioasă. Se si1nte proxi1nitatea spiritelor
de la Po1t-Royal„ ca şi apropierea lui Leibniz. La Constable,
înten1e1etorul unui ge11 de pi'"'"'tură civili=ată, altă voinţă caută să
se expri1ne„ însă este prezent acelaşi brun pe care el Îl studiase
Ja olandezi şi care se1nr1ifica atWlci destinul. De aici încolo,
Du111nezeu, sensul vie~i, primeşte pet1tru el o semnifica~e diferi-
tă„ si11oni111ă cu s1111pJul ro111antis1n, cu sentimmtt1I, cu nostalgia
fericirii pierdute, cu an1111tirea 111arelui trecut al picturii în ulei,
acu111 'i11 agonie. De asernenea, la ulti111ii 111aeştri ge1111ani„
Lessing, 1\11arees„ SpietZ\veg. Diez, Leibl ', a căror artă târzie re-
prezintă un fragment de 1·omantism, o privire în unnă şi un cân-
tec de lebădă, bn1nul muzical este o 111oştenire pre~oasă a tre-
cutului în contradic~e cu ter1dinţele conştiente ale conten1pora-
11ilor - - ple11erisr11ul vid şi dizolvar1t al genera~ei lui Haeckel -
pent1i.1 că lălllltric nu erau încă în stare să o rupă cu această
t11ti111ă trăsătură a stilului 1nare. Ceea ce se observă în această
luptă, pâ11ă astăzi 11eînţeleasă~ dintre brunul lui Re111brandt şi cel
al şcolii vechi şi pleneris111ului şcolii noi, este rezistenţa disperată
a sufletului în faţa intelectului, a culturii în faţa civiliza~ei„ a
antitezei dir1tre arta 11ecesară si1nbolic şi industria de artă din
111arile 111etropole cos111opolite, fie că e vorba de arhitectură, pic-
tură, sculptură satt poezie. De la acest punct de vedere trebuie să
pomin1 pentru a sesiza se1nnificaţia bnmului, o dată cu care
lntreaga cultură dispare.
C'ei n1ai interioriza~ di11tre marii pictori au înţeles cel
mai bine culoarea aceasta. Reanbrandt 1na1 inuit decât toti. •
La
origine, brunul 1nisterios din capodoperele lui are strălucire4 lu-
tninoasă a n1ultor vitralii gotice, amurgul catedralelor cu bol~
avântate către înalturi. Tenta de at1riu intens a n1arilor vene~erti

l. Portretul doan1nei Gedo11~ scăldat nun1ai în brun~ esteş în Occident~

11/ti1nul J)()rtret al hătrâ11u/11i mae.,·tru pictat nt1mai în stilul ce aparţi-
„
Bte. trec~r,tt&i ~J~ ,
 Ti z1 ~11„ v' eronese„ P(ll tna„ Giorgio11e, atninteştc 11eî11cetat de
a1ta dt~1 t 111(1:l 1 \·1traliilor nordice, despre care ei aveau pu~ne
1 1oţiuni. ~1 ,,1,:1 Renaşterea, ct1 preferinţele ei pentn1 culorile
111ateriale, nu este decât un episod, lll1 efect de suprataţă, de
" t1µr3co11ştiit1ţă şi nu de in~onştienţă faustică \t'en111d di11 adânci-
:1 11 le sutlctt1It11 occidei1tal ln acest brun auriu strălucitor, gotict1J
ş1 }) ~1rocul, arta pri111elor picturi pe sticlă şi a muzicii î11t1mecate a
1tti Beetl1ovet1, îşi dau n1âna în pictura veneţiană, în clipa când,
gra~e olandezilor Wtlaert şi Rore~ ca şi înaintaşului lor Gabrieli„
şcoala veneţiană ptmea bazele stilt1l11i baroc în muzica pi<.."turală .
De attu1ci brut1ul a devenit culoarea caracteristică s11fle- ~

t1tl11i, a tmui suflet istoriceşte armonizat. Cred că Nietzsche a

vorbit odată de culoarea bru11ă a 111uzicii lui Bizet. Tcn11enul este
î11să 1nai potrivit pentru compoziţiile lui Beethoven destinate
instru111entelor ct1 corzi şi , .finaln1ente, pentru 111uzica orchestrală
1

a lui Brilckner care inwidă adesea s1)aţit11 cu 11uanţe brun-at11ii .

Toate celelalte culori su11t redttse la roluri secw1d<tre: galbenul
deschis şi roşul ,1prins al lui '' e1-n1eer„ ce apar cu o forţă 1·cal-
1nentc n1etafiz1că, ca şi cun1 ar răsări din altă lu1ne în spa~ul
11ostru~ apoi tt1111inile \1erde-gălbt1i şi sângerii, care se joacă ţlarcă
la Re111brandt ctt si111b0Jistica spa~ului . l.a Rubens c'1re a fost ur1
artist strălt1cit dar nicidecun1 filosof, brt1nul nu are aproape 11ici o

-------------- - - - - -
I. Stratul de bază cel 111ai subt1re în 111t1zica orcl1estrală reprezi11tă
ct1lori1e depărtări i. Verdele albăstn1i al lui Watteau se regăseşte deja
în bel canto-ul 11apolitan către 1700„ la Co11perin„ Mozart şi Haydn:
to11urile brur1e ale olandezilor la Corelli , HandeJ şi Beetl1oven. Pădu­
rile evocă şi depărtările limpezi. Ditnpotrivă„ galbenul şi roşul') culori
JJf>fJu/c11·e ale proximităţii ~ fin de alămttri, al căror efect este corporal
până la banalitate. Sunetul unei viori vechi este total in1aterial . Nu
este lipsit de in1portanţă să consem11ă111 că n1uzica greacă, oricât de •

11eînsen1nată este, a trecut de la lira dorică tn flautul ionic„ de la aulos

la sirinx, şi că dorienii a11te11tici au condamnat tendinţa către 111olicit1-
11e şi vulgaritate, cl1iar în vremea lui Pl1idias.

351
l '\'

idee, este o culoare umbrită . (AJbastru-verdele ''catolic'' la el şi

la Watteau îşi dispută suprema~a cu brunul). Se observă cum
acelaşi instrun1ent, un simbol în mâinile unor oameni profimzi,
ce poate evoca transcendenţa grandioasă a peisajelor lui
Rembrandt, la alţi mari maeştri are W1 simplu rol tehnic. Aşadar,
acest lucru dovedeşte, cum tocmai am văzut, că opozi~a dintr
"'for1na '' tehnică a artei şi ''fondul'' ei nu are absolut nimic co-
1nun cu adevărata fo1111ă a marilor capodopere.
Am nun1it brut1ul culoare istorică. El transfom1ă at-
111osfera spa~ului in1agistic în simbol al direcţiei, al viiton1/ui, şi
imortalizea~ glasul mon1entului prin reprezentarea artistică .
Semnificaţia aceasta cuprinde şi celelalte culori ale depărtării,
ajunge să îmbogăţească în mod bizar simbolistica occidentală .
Grecii au ajuns să prefere bronzul, adesea aurit, 1narmurei
pictate, ca să redea prin strălucirea fenomenului sub un cer
albastru închis, ideea unicită~i tuturor corpurilor. Renaşterea va
dezgropa statuile acoperite de o patină multiseculară, negre şi
verzi, degustând cu veneraţie şi cu nostalgie impresia istorică, iar
sentin1entul fonnei a sanctificat, de atwici, negrul şi verdele
acelea ''îndepărtate'' . Astăzi ele sunt indispensabile impresiei lă­
sate de bronzuri asupra ochiului nostn1, parcă pentru a ilustra cu
ironie faptul că acest gen de artă nu ne mai priveşte deloc. Ce
înţeles au pentru noi o cupolă de catedrală, o statuie de bronz
fă1·ă pati11a ce îi transfor111ă strălucirea atât de reală într-o nuanţă
de demult şi de altădată ? Nu ain ajuns să fabricăm, în mod arti-
ficial, această patină ?
Ridicarea patinei la rangul de mijloc artistic are însă Wl
sens mai larg, independent. Rămâne de aflat dacă tm grec n-ar fi
considerat for1narea patinei chiar distrugerea efectivă a operei de
artă. Din considerente ra~onale el evita nu nwnai culoarea, adică
verdele depărtării spaţiale~ patina este un simbol al caducităţii şi
ea intră astfel într-o rela~e vizibilă cu simbolurile temporale
(ceasul) şi cu fom1a de înhwnare. A fost deja vorba mai înainte
de 11ostalgia sufletului faustic pentru ruine şi pentru mărturii

352
legate de trecutul îndepărtat, aplecare ce se n1an1testa pr 11 1 Loiec-
~ile de antichităţi, de n1anuscrise, de 1nonede" prin pelerinajele I~
foru1nuJ roman şi la Pompei , prin săpăturile arheolog1cr ~1 ~tu­
diile filologice ale antichită~i, datând încă din vremea lt11
Petrarca. Oare când le-ar fi venit grecilor ideea să se preocupe de
ruinele de la Cnossos şi Tiryns ? Fiecare cW1oştea ''Iliada'', dar
nici unul nu se gândea să sape pe colina Wlde era îngropată
Troia. Noi, dimpotrivă, am salvat ruinele, precum apedt1ctele din
Campania, mo11nintele etrusce, ruinele de la Luksor şi Kamak,
ruinele castelelor de pe Rin, acele limes ale ron1anilor, Herefeld
şi Paulinzella, cu o veneraţie misterioasă, pur şi si1nplu pentru a
le pune în valoare ca ruine. Un sentiment obscur ne avertizează
că o restaurare le-ar aduce prejudicii ireparabile imposibil de
redat prin cuvinte. Nimic nu era mai străin de antici decât cultul
mărturiilor trecutului, pe care timpul însuşi le-a deteriorat Tot
ce nu le vorbea de trecut nu era luat în seamă. Niciodată ei nu au
conservat lucrurile vechi pentru că ele erau vechi. După ce perşii
au distrus Atena, coloanele, statuile reliefurile, sparte sau nu'I
au fost aruncate la poalele Acropolei pentru a reîncepe... cu
începutul şi această groapă cu dărân1ături a devenit pentru noi
mina cea mai preţioasă de obiecte de artă din secolul al Vl-lea
Toate acestea erau conforme cu stilul w1ei culturi care a adus
incinerarea la rangul de simbol şi a arătat dispreţ faţă de cro-
11ologie. Odată n1ai n1ult, noi am ales cor1trarul. Peisajul grandios
În stil Lorrain este de neconceput fără ruine. Parcul englezesc ce
a Înlocuit prin tonalităţile aenene parcul francez către 1750'1
sacrificând perspectiva grandioasă în favoarea 'naturii'' senti-
4

n1entale a lui Addison şi Pope, a mai adăugat n1otivul 111inelor

artificiale, care au adâncit, istoriceşte vorbind'I imaginea pei-
1
sajului • Lucru bizar ce n-a fost imaginat Înainte. Cultura egip-

l. Ht11ne, filosoful englez din secolul al XVIII-iea, spune într-un

studiu despre parcurile englezeşti că ruinele gotice reprezintă tri-
i1mji1/ limpuli1i ''~'·ttJJra ./nr·ţei, n1i11ele greceşti triun1ful barbariei

353
te..111:1 a 1·estaura1 -.\<i1ftciilt' trecl1tt1lui, dar 11iciodată
n-a îndrămit
şă ridice t·u11st1'1tcţ1,, 111111e/01· la rangul de si111bol aJ trecutult1i .
111 realitate 11ouă nu 11c 1nai place statuia a11tică„ ci acel torso
ant1c. Acesta a avt1t t1r1 destir1„ ceva ce dezvăluie depărtarea
îl inconjo,ară, iar ochiul se delectează umplând spaţiul gol cu
ine111brele lipsă, cu trect1tul şt cu ritmul liniilor in\1zibile. O
reconstit~i re reuşită şi fan11ecul 1nisterios al posibilităţilor 111finite
dispare. Indrăznesc să afi s111 că relicvele sct1Iptt1rii antice nu 11e-
ar de\ierii mai apropiate decât printr-o f1"anspzL11ere mz1:.icC!lă.
Bror1zul coclit, man11ura înnegrită, braţele stărân1ate ale unei
statui 11e p1ivează privirile lăuntrice de vederea ii111itelor spa~ale
şi ternporaie. Am nun1it aceste lucruri pito1·eşti statuile ''fini-
te~·„ con~truc~ile, parctirile ca1·e r111 sunt pltstii neavând această
caracteristică şi iată o corespondenţă efecti\1ă cu semnifica~a
inai profundă a brw1t1lui de atelie1· , tem1et1 pri11 care, în ultin1ă
1

a11aliză, înţelegen1 spiritul inuzicii instru1nentale. Răn1â11e de

aflat dacă dotifotuJ lui Pot)'Clet„ în bronz strălt1citor„ cu oc!1ii
sl11ălţtiiţi şi cu păr aurit„ ~11· pt1tc;1 produce ast1pra 11oastră acelaşi
efect (:.a şi acela datorat patir1ei ti111pului „ dacă torsti1 lui 1-Ierc111e
de la Vatica11 nu şi-ar pierde in1presia vigt1roasă recâştigât1dt1-şi
într ·v bt1nă zi 1ner11ureJe piercJt1te~ dacă tttrnurile şi cupolele ve·
cl1ilor noastre oraşe nu ar fi private de fan11ecul lor metafizic
dacă le-a1n polei di11 nolt. \' rerclea Înnobilează toate lucrurile atât
pentrt1 noi , cât şi pentrt' vechii egipteni. Pentru omul antic,
ti11\pt1l le depreciează

asupra gustului. Atu11ci s-a desc<>perit pentrt1 întâta oară fn1museţea

rui11eior de pe Rin. Di11 acest n101nent Rin ul a fost fluviu) i„\·to1·ic al
germanilc1r.
1. }(.c, ·o/:)rt1ret1 în b1Au11 a tablourilor \ eclli le-ar ridica din nou
1

\'a1oarea î1t ochii 11oşt\i , dar intelige11ta

„ arti stică trebuie de o inie de
ori să se op11na acestei operatiuni. lnsă ct1lorile în ltlei folosite în
pictură dădeau din î11tân1plare u11 to11 mai pal„ iar aceste nua11te eral1
co11siderate ca o ratare a _operei.

354
 Dinaceleaşi ra~w1i, de acest se11ti111ent se leagă, în tra-
di~a occidentală, preferinţa reală pentru t.e111ele „'istorice''. Nu
este vorba de cele a căror istoticitate reală sau posibilă poate fi
dovedită nu în aceasta constă sensul propriu al tennenului -
ci de subiectele vechi, pati11ate . De fapt, este vorba că un eve-
ni1nent pur actual, fără distanţare în titnp şi spa~u, fără un fatum
de tragedie antică, fără un n1it ate1nporal nu par capabile să
exprime ceea ce sufletul faustic vrea şi ţine să exprin1e. Există
• deci tragedii ale trecutului şi tragedii ale viitorului, iar printre
cele din um1ă, unde omul viitorult1i reprezintă destinul, trebuie să
includen1, î11tr-un sens anun1it Fa11St, Peer Gynt, An111rgul =ei/or,
dar nu teatrul de azi, făcâ11d abstracţie şi de insipida dramă
socială a secolului al X1X-1ea. Când Shakespeare însuşi dorea să
transpună prere11tul î11tr-w1 evenin1ent nonnal, inteligibil, alegea
cel pu~n locul lt1i de desfăşurare în ţări străine, unde el nu fusese
niciodată, de preferinţă în Italia Poe~i ge1111ani preferau Anglia
şi Franţa nt1ma1 pentru a contesta proxin1itatea de Joc şi de timp,
realită~ afir111ate de dra111a a11t1că chiar pri11 intennediul mituJui.

•
 O. Act şi portret

11

Culturaantică se poate numi o cultură a corpului, iar

cea occidentală o cultură a spiritului, nu însă fără un gând as-
cw1s de a o minimaliza pe una în favoarea celeilalte. Oricât de
trivială poate părea antiteza, adeseori exprin1ată şi păstrată prin
gustul Renaşterii, între antici şi moderni, între păgânism şi .
creştinis111, s-ar fi ajwis totuşi la nişte concJ uzii hotărâtoare dacă
dincolo de formulă s-ar fi descoperit originile.
Cu toate că spa~ul înconjurător, oricâte însuşiri ar avea
el, este un macrocosmos văzut printr-un microcosmos, un an-
samblu extraordinar de simboluri, trebuie ca în această sin1bo-
listică să fie inclus şi omul, în măsura în care el apar~ne lumii
reale, unde el este un fenomen . Dar ce ar putea tinde spre cali-
tatea de simbol în impresia pe care omul o are despre semeni,
co11centrând esenta şi fiinţa sensibilă pent1u a le reda apoi
simţurilor ? Răspunsul la ace.astă întrebare îl dă arta.
Răspunsul diferă însă în func~e de culturi . Fiecare cul-
tură oferă o impresie diferită despre viaţă, pentru că fiecare
trăieşte în inod diferit. Pentru a ne face o imagine metafizică„
etică sau estetică despre om, un lucru are Însă o impottantă ab-
solută : Este vorba de faptul dacă insul se sitnte ca W1 corp între
corpuri sau ca un punct central într-W1 spa~u infinit, dacă este
preocupat de . cunoaşterea singularităţii propriului eu sau de
participarea efectivă la a1 n1onia generală~ dacă îi afirmă sau îi
neagă acesteia caracterul direcţional datorat rit1nului şi 111işcării.
Prin toate acestea se manifestă simbolul originar al marilor
culturi. Idealurile de viată dezvăluie un acord perfect cu astfel de
sentimente cos1nice. Idealul antic a generat a:fi1111area neechivocă
a for111ei vizibile, iar cel occidental lupta nu n1ai puţin înverşuna­
tă î1npotriva aparentei sensibile. Sufletul apollinic~ euclidian,
punctifor111~. resin1tea în corpul empiric vizibil impresia totală a

356
-

t11odttlt11 să11 de a ti. st1fletul faust1"" ; l11tî11d c;11rr i\'l':lrt=lr1. nt1

5i-a aflat expresia în perso~11ă . în .~0111t1. '-t ;1 ~>c1~os.1~1l1tat«.:. 111 (~t­
~ .!\.'t\..'l ')Jll ntt Şllll Cll1ll I SC !llJJ sr)tlne. L.l \l i 111;1 llftllei. d11pă
deti111ţ1a 1t1i .A.rtstotcl . ~1entr11 grccL1I ~t1te11t1c · t1tlett1I„ 11u era
decat fon11a ~01ţ>t1Jt11. Pe11tn1 0111t1I fat1st1c ''"corpt1l,, _ este lăcaşul
Sltflet t1lt11 ~ceasta era ideea e>.pri111ată şi de Goethe. ln acest caz.
alegerea şi orga111zarea artelor în t1111cţ1e de ase111ene1 principii
vor fi foarte diferite. Petltrt1 a exţ)r1111a triste;ea Ar111i11dei, Gluck
se foloseşte de accentele !11elotjice dt1reroase, sfâşietoare ale
aco1l1pa111a111et1tul t1i 111st n1111 e11t aI. i11 rre111e ce sct1lpto1i i di 11
Perga111 rcct1rgeaL1 11,J111ai la li111baJL1I s1ste111ului 111t1sct1lar. Por-
trett11 __ elet11st1c căt1ta să redea str11ctt1ra feţei printr-u11 tiţ' Si)Îti-
ttta1 . ln atta chineză privirile şi expresia gt1rii trădează o viaţă
lăt1ntrică foarte pe1~sonală„ ca de pildă i)e cl1i)Jt1rile sfi11ţilor de la
Li11g-yan-si
Te11di11ţa anticilor de a 11u aborda decât corpu) nu se
datore3ză t1reponde ·e11ţei ideilor des1)re rasă . Ea 1111 este o con-
s~.crare ~ sât1gel1si. pe (:are 0111t1l ce reprezenta cor1ceptt1l de
crc1)<ppocr,J\111 11t1 ~l P" 1tea totltŞi 1gr1or<l 1 Ea 111t este t11ci bucuria
orgiastică a e11ergiei t1eînfrâ11ate a })asitmilor deborda11te') aşa
cur11 crc(t'~ ietzsct1e. Toate acestea ;:ir putea apa1·~11c l11ai dcgra-
1

lJă ide,1l11rilor ca,1a1 reşti ale catolicisn1ultti gem1ar1 sau l1indi.1ş1-

Jor Ceea ce ai.1::1r,ii1e la proprit1 0111ult1t şi artei apcJllit1ice şi nu-
11~~1 acestora este apoteoza 111anife.stă1·ii co1porale în sens strict„
tit111t1l pro1Jortiilor me111brelor şi cor1stituţia ar111011ioasă a 111t1sct1-
laturii . Acesta 11t1 este păgân1st11 opus creştinis111t1lt1i" ci ati<:is?11
opus baroct1lt1i Creştin sau păgân, filosof sau călugăr„ 0;11t1l
ba roct1l t1i a fost cel dintâi ca re s-a sitt1at departe de cui tura
corpl11t1i (so111a, tangibil„ ducâ11d dispreţu) acesta până la o ex-
tretnă 1nt1rdărie corporală. .1-\şa st~teat1 lt1curile 1a ct1rtea lt1i

_ _ _ _„ _ _ _ _ _ _ _

1. Aju11ge să fa,..e111 aici o con1paraţie î11tre artiştii greci şi Rube11s satt

Rabelais.

357
 care-şi ac<ll)Crc~ tot c<.11pul cu un păienjeniş
1
LL1dovic al X I\' -lea „
cir J)odoabe„ de la peruca abtt11dl'11tj 1Ja11ă la 111anşetele de dantelă
~?' la incălţările pline de catar;ltllC ş1 paftale.
Pri11 un11are'I odată ir1cicpă1tată de zidurile pe fundalul
(:ărora pt1tea fi văzută ş1 J)ercepută. statuia antică a fost aşez.ată
pe păn1ânt, liberă, indeper1dentă„ pent1i.1 a pt1tea fi adn1irată din
toate u11ghiurile ca orice corp printre alte corpuri„ iar plastica
şi-a continuat n1ersul logic pe aceJ~tă cale până la reprezentarea
exclusivă a corptiltti n11d Toate ~1ccstea în opozi~e cu oricare
specie plastică cunoscută în 1sto11a artei ş1 graţie l·e/ei 111a1 con-
,,•i11gătoare aho1·dări anato111ice a plan11ri/01·-/i11111ă Pnncipiul
cosn1ic euclidian se apropie astfel de ulti111ele lui consecinţe.
Orice 111odificare a acestui prii1cipiu ar fi 11npl1cat o ttşoară con-
tradicţie i11 interiorul fenon1enult1i apollinic, o aluzie. 011cât de
subţire, la spa~ul înconjurător.
Ele111entul 0111an1ental în sens larg rezultă În ansa111blu
dtr l l)' ()f)Orţiile arhitectonice~ şi din co1npromisul axial dintre su-
11ort ş1 sarcir1ă . Un corp, fie în picioare, fie aşezat sau culcat„ dar
111crcu bazat pe el î11suşi, ca şi peripterul'\ este lipsit de intenor,
adică e fără ''suflet''. Colonadele î11cl1ise din toate păr~le au
aceeaşi semnificaţie ca şi musculatura dezvoltată pe toate laturi-
le. Amândouă conţin limbajul fonnal al operei În ansan1b/11/ ei.
Nevoia unui sin1bol funda111ental VIU este o ratiune
, strict
n1etafizică ce i-a călătizit pe grecii perioadelor târzii spre o artă a
cărei 111ăiestrie tehnică asctmde si11gură sărăcia interioară . Este
greşită afirn1a~a că lin1bajul pla11u1ilor exterioare este fără cusur,

1. Despre el una din amante s-a plâ11s că ''puţea ca un stârv''. De

altfel„ pe bună dreptate şi 1nuzicienii aveat1 reputaţie de oameni
111t1rdari.
2. De la canonul solemn al lui Polyclet la cano11uJ elega11t al lui Lysip
se co11stată aceeaşi sin1plificare tehnică„ în acelaşi fel ca de la ionjc la
':orintic. Este vorba de senti.11~entul euclidian ce începe să se estotnpe-
7.1!.

358
este cel 111ai firesc„ s~lt1 pur şi si111pl ta„ cel t11c.11 aproape de repre-
t.:L11t,l 1c~ t1ma113 -\devârat este co11trarul Jcesteia D~1c:l Jll\ll~l.ltlt
11u 11e-~11 fi fost do1ninată până azi de pat.osul teoriilor re11ascen-
tiste, cu formidabila lor putere de sugestie în privi11ţa forţelor
proprii, atw1ci când lăW1tnc privind lucrurile şi plastica deveruse
co111plet stră111ă„ de 111ult ti1np am fi înţeles specificul stilului
antic. Sculptorii egipteni sau chinezi nu s-au gândit nicicând
w • "" • • .,, w w • ..,,,

sa-ş1„ 1nte111e1eze expresia cautata pe o structura anato1n1ca exter-

nă . ln fi11e„ nici pictorii gotici r1u dau tlicăieri atenţie limbajului
n1usculaturii . Această sculptură artificială care acoperă zidurile
grandioase cu nenumărate statui şi imagitli în relief catedrala
din Chartres are mai bine de I 0000 ! nu are numai un rol
"'
orna1nental. lncepând cu anul 1200, ea serveşte pentru exprima-
rea unor imagini în faţa cărora cele mai vestite capodopere ale
plasticii antice dau în~poi, căci aceste grupuri figurative fonnea-
ză o 11ni tate tragică. Incă înainte de Dante, nordul a transpus în
ele dra111a cos1nică a sentimentului istoric al sufletului faustic.
Aceasta îşi află expresia cel n1ai înalt spitituală în sacramentul
penitenţei şi, totodată, în spovedanie şcoala maiestuoasă a
celei dir1tâi. Viziunea surpri11zătoare a lt1i Ioacllin1 al Florelor, în·
111ă11ăstirea din Apulia, prin care lu1nea i se înfă~şeaz.ă 11u ca un
• • * " • • • "" • •

cosmos c1 ca o 1stone a tnantu1n1 1n trei etape succesive, s-a

11ăscut la Chartres, la Rein1s, la An1iens~ la Paris, în fon11a WlOr
imagini consecutive, de la Căderea 111i Ada11'1 până fa J11decata
de Apoi. Pe aceste edificii, fiecare din scenele şi din marile figuri
sir11bolice de~n W1 loc simptomatic. Fiecare are rolul său în
vigurosul poe1n cosn1ic. Prin u1111are, fiecare ins simtea astfel
cu111 se alcătuieşte cursul propriei vieţi, subordonată cu titlu or-
nat11ental altui curs cel al istoriei mâ11tuirii. El trăia curgerea
v1e~i proptii sub senu1ul penitenţei şi al confesiunij. De aceea,
corpurile Întruchipate în p1at~ă nu slujesc decât ca podoabe
arhitectonice ale catedralelor. In sine ele tăinuiau Wl sens unic,
profund, începând cu rnon11intele regale de la Saint-Denis, sens
exprimat şi în n1onun1entele funerare cu o forţă interioară sporită

359
pc11trL1 că redă o 1Je1·so11a/1tate. Se111nificaţla t1ltin1ă a a1nbi-
ţi1lor... a11ato1111ce ale artiştilor greci se epuiza _ prin redarea
pla11t1rilor-l11111tă ale fiinţei ca 111an1festare a Vtt1lt11. lnţelesul antic
aJ execuţiei perfecte a s11p111qfeţei corporale s-a expri111at, pe11tru
st1tlett1I faustic, îr1 111od logic î11 portret„ cea 111ai adecvată ex-
pr1111are a senti111entului vie.ţ11 şi unica 111odalitate capabilă să-l
cpt11zeze. Tra1area nttdită~i corporale de către greci este ur1 caz
cxcepţ1or1al de i111porta11t care 11u a fost dllS decât de ei la rangttl
de artă 111<ljoră . 1

Nu a fost ît1să sesi~:ta '1r1titeza dintre dot1ă lucruri --·

oc·111/ şi JJ01·t1·etz1!„ drept pentrti care niciodată nu a fost luată î11
sca111ă acţ1unea lor de 111are profu11zi1ne in istoria artei . Totuşi„
nt1111ai îr1 co11tradic~a dintre aceste două 1deal11r! despre fon11ă se
observă opozi~a di111re cele dot1ă ltn1versur1 . ln pnn1\1l caz, o
. fi111ţă
....
este înfăţişată î11tr-o atitt1di11e exprin1ată de strt1ctt1ra exter-
11ă . 111 ~-li doilea„ vorbeşte sttuctttra i11ten1ă a omului. sufletul fiind
cel care se expri111ă pri11tr-u11 "'cl1ip'' ·al lui„ aşa cur11 111terion1l
catedralei se expri111ă pri11 faţadă . De aceea, furtwia ico11oclastă a
lsla111t1lt1i şi a creştinilor paulicie11i ce s-a abătt1t ş1 asupra
81za11ţului î11 ti111puJ lui Leo11 al Iii-lea a Îndepărtat por1retul din
a1ta plast1c.ă, pe11trt1 a 11u lăsa în loc decât w1 fond co11siderabil
de arabescu1·i un1a11e. Precun1 pilonul îr1 cl1ip de faţadă a te111-
plt1lt1i, î11 Egipt fata statuii este o apariţie grandioasă s111ulsă din
blocttl de piatră : i11 "'sfi"nxul hicsos de la Tanis'· se vede un portret
al lt1i A1nenen1het IJI. 111 Cl1ina~ faţa statuii sea111ănă cu un peisaj
brăzdat de cicatrici 111ari şi 111ici, încărcate de expresivitate. La

1. Î11 alte tări, prect1111 în vecl1iul Egipt şi în Japonia ca să antici-

pă111 t111 argt1111ent total ridicol şi superficial se vedeau oa1neni nuzi
1n11lt 111ai frecvent decât la Ate11a. Cei care cunosc însă arta japoneză
de azi găsesc ridicolă şi ba11ală o repreze11tare ce acuză nuditatea.
Aici se regăseşte t111 act„ aşa ct1n1 se constată şi din reprezentarea lui
Ada~11 şi a Evei îit Cfltedrala de la Ban1berg. el apare însă ca un lucru
H·
Jd :,··'tt1'"r ')·f·~(f-''"'
r ·l'T ~
li 'I , \',,;' ,! l ·· \".:
C''~· l j„)·~-·~·„«~ ,~fp ~e p tt11~~~r~1·~
/,; \:, :J~· • ~ ~ [ ._,(1Jt „,: \>_ ,; ~ fi. f,) b (i I'; /;I:',, ( {1 ~;.; ,
noi însă po1tretul este 11111=ică. Privi rea, expresia gurii, ~nuta
capului „ sLmt o fugă cu t111 înţeles foarte delicat„ iar accet1tele lor
111t1ltiple 14ăs1111ă în L1rechile celor care ştiu să le asculte.
Pentru a sesiza însă antiteza dintre portretul occidental şi
cel chinez sau egiptean trebuie ţinut cont de profunda schimbare
care anLu1ţă, încă din perioada n1erovingiană, expresia unui nou
senti111ent al vie~i î11 liinbile Occidentului. El marchează deopo-
11·i1)ă ger111ana veche şi latina vulgară, însă, în interiorul acestora,
11u111ai id1on1t1rile locale ale peisajului tnatrice din cultt1ra viitoa-
re~ respectiv norveg.iana şi spa11iola„ 11u însă ş1 ron1âna. Faptul nu
se explică prin sp1ritt1I Ji111bi1or şi prin „'influenţa'' lor re~1procă,
ci pr111 111entalitatea ce face din uzul lingvistic un si111bol. ln loctil
Jatinultti s11111 şi al got1cl1lui i111 se spu11e ich bin, I 0111,je s11is, în
Joct1l lui jec~i.c;ti t11 J1abes fact11111 , 111 as „fait, d11 J1abes gitan: la
fel da= lvip„ ltn ho111111e, 111an hat. Toate acestea au rămas o en1g-
111ă până astăzi „ pentru că familiile de limbi au fost considerate
1

111şte fiinţe. Enigi11a se lă!11t1reşte însă i111ediat ce în fraz.ă apa-

re in1agi11ea UI1ui suflet. ln acest caz sufletul fattstic începe să
preschi111be pentrt1 sine formele gra111aticale de provenienţă di-
versă . Evidentierea
, ltti „'eu'' constituie întâia licărire aurorală a
ideii de personalitate care a generat apoi sentin1entul penitenţei şi
al 111â11tui rii per·sonale. Sintagn1a ego habeo f actz11n ce interca-
lează auxiliarul a avea (sau a fi) între nt1mele agentului şi cel al
acţiw11i î11 locLt1 ltti „feci care este ca un corp nud substituie lu-
111ea corporală cu o lt1111e ftmc~onală dintre două centre de forţă,
dintre o d111a1nică şi o statică a frazei. Enigma portretului gotic
este lăn1urită de aceste ''ett .. , şi "'tu''. Un portret elenistic este un
tip de atitt1dine nt1 un ''tu~', nici o confesiune făcută în faţa celui
ce o creea.ză sat1 o observă . Portretele noastre reprezintă o
1111itate specifică ce a durat o zi şi nu se tnai repetă nicicând, o

1. Kluge - "'DeutscJ1e Spracl1geschicl1te"'I„ 1920, p. 202 şi următoa~

rele.
istorie vie„ cuprinsă î11 durată„ tu1 ce11tru cosn1ic pe care îl încon-
.roară lu1nea, aşa cu111 „„e11'' este centrul de forţă al frazei faustice.
Am arătat deja că experier1ţa intindefii include pentru
noi, la origine, direcţia vie, ti111p11!„ desti11z1/. ln fii11ta perfectă a
corpului stingher şi nud experienţa profur1zimii este a1nputată.
Prin ''privirea'' portrett1lui oct1iul a11gajează o direc~e către infi-
nitul suprasensibil De aceea, plastica antică este o artă a proxi-
mităţii, a ta11gibilului, a corporalului, a ate111poralului. De aici
preferinţa pentru n1ome11tele de odihnă cele n1ai scurte între două
111işc.~ri · momentul ce- precedă nemijlocit aruncarea discului sau
care 111'"111ea=ă imediat zborul Victoriei lui Paionios„ acela când
elanul tnJpuJui s-a potolit dar veşmintele n1ai flutură încă ati-
tudine echidistantă între durată şi direcţie, tranşa11tă între trecut
şi viitor. Această atitudine este veni, vidi, viei. Am venit, am
văzut, a111 învins au ceva care, din contră, încă devine 1n struc-
tura unei fraze.
Experienţa profunzimii este un proces al devenirii care
produce un lucru devenit~ ea sen1nifică tin1puJ ce evocă spa~ul ,
fiind totodată istorică şi cosmică. Direcţia vie n1erge către
ori=ont şi către viito1". Viiton1l înseanmă deja visul Madonei de
la poarta Sfânta Ana de la Notre-Dame ( 1230) iar mai târziu
Jl'is11./ Mado11ei cu floarea de 111azăre al maestn1lui Guillawne
( 1400). Cu mult înainte de Moise al lui Michelangelo, cel al lui
Klaus Sluter de la fântâna din Dijon (1390) sugerase un destin,
1.a fel cun1 sibilele din Capela Sixtină sw1t ulterioare"celor ale lui
Giovanni Pisano de pe atnvonul din Pistoia ( 1300). h1 fine, toate
figurile de pe mo11umentele ftu1erare gotice au ca temei W1 lung
destin„ total opus gravităţii şi jocului aten1poral al stelelor fllllera-
1
re din citnitirele atice . Portretul occidental este infinit în tot1te
sensurile, de pe la 1200, când el se trezeşte din so11mt1.I pietrei,
până în secolul aJ XVTI-lea când devine numai n1uzică . Omul
conceput portretistic nu este numai w1 centn1 al universului

1. A. Co11ze "'Die attische11 Grabsreliefs~"„ p. 1893 şi urn1ătoarele.

362
 -

11atural„ în r11anifestările căruia fiinţa sa caută să distingă fo11ne

şi sensuri, ci, n1ai 1nult„ lll1 centru al universului văzut ca istorie.
Statuia antică este un fragn1ent din natura prezentă şi nimic mai
111 uit. Şi poezia antică creează statui în versuri . Aceasta este
onginea sentimentului prin care noi atribuim grecilor abandonul
total în faţa naturii . Nicicând nu vom putea scăpa cu totul de
senza~a care ne face să ne reprezer1tăm stilul grec, alături de
gotic, ca fiind nenat11ral„ adică mai 1nult decât ''natural''. Numai
că nti cutezăm să recunoaştetn că aceasta i1nplică o înfrângere
pe11t1-u greci . LitnbajuJ f01111al occidental este mai bogat. Portre-
tt1J aparţine naturii şi istoriei . Un monument funerar al marilor
111aeştri olandezi care au lucrat de la 1260 la mo1111intele re-
gale de la Saint-Denis„ un portret de Holbein, de Tizian, de
Rembrandt, de Goya sunt nişte biografii. Un autoportret este o
conjesi11ne istorică. A te confesa nu însea1nnă a mărturisi nişte
acte„ ci a n1ă1turisi în faţa judecătorului istoria lăuntrică~ actul
este cw1oscut de toţi „ 1"ădăc1ni/e lui sunt însă o taină personală.
Atunci când protestanţi1 şi liber cugetătorii se răzvrătesc împotri-
va confesiunii aurict1Jare, ei nu-şt dal1 seama că nu respi11g ideea
de confesiw1e, ci 11umai fonna ei exte1ioară. Ei refuză să se
111ă1turisească pr~ţilor, confesându-se nun1a1 lor înşişi , prieteni-
lor sau n1ulţin1ii. lntreaga poezie nordică este o artă a confesiunii
cu voce tare. Portretul lui Re1nbrandt şi ''poezia'' lui Beethoven
sunt din această categorie. Rafael , Calderon şi Haydn încredin-
ţala con·fesonalui ceea ce redau prin limbajul operelor proprii. Cei
care st1nt obligaţi să tacă pentru că 1năreţia fom1ei îi oprea să
cupn11dă şi această confesiWle supremă au murit asemenea lui
Holderlin. Occidentalul nu trăieşte decât cu conştiinţa devenirii,
îndreptându-şi tnereu privirea către trecut şi viitor. Grecul are o
viaţă punctifon11ă" aistorică~ somatică" corporală . Nici lll1 grec
11-ar fi fost capabi I de o veritabilă autocritică. Această atitudine
face parte, ca ş1 alte It1cruri ~ di11 feno1nenul statuii nude, o copie
con1plet aistorică a on1ului . Un atrtoportret este corespondentul
î11toc111ai al unei autobiografii precu1n cea a lui Werther sau

163
 Tasso, a111bele fiir1d la fel de departe de antichitate. Nt1 e.x1stă
11i111ic 1nai i111perso11al ca a1ta greacă . Este i111posibil să 11e i111agi-
nă111 pe Scopas sau pe Lysip făcândt1-şi autopo11retul
La Phid1as„ la Polyclet„ sat1 la oric,1re 111aestrt1 de dui)ă
războaiele ct1 perşii, trebt1ie să p1ivi111 c.u ate11ţie arct11rca fn1r1ţi1,
bt1zele„ rădăci11a 11ast1lu1„ ocl1iut lipsit de \ cdere. Toate acestea
1

exp1i111~ t111 111od de viaţă co111plet 1111perso11at„ vegetativ„ neins11-

j7E'ţi1 ! l11trcba~-vă d'1că acest li111baj for1l1al ar pL1tea reda, fie şi
aluziv„ o '"'1r1işcare') !ătlntrică . Nic1câ11d tlll a existat vreo artă î11
care 11u111ai st1prafaţa co1vt1rjlor vizibile să deţi11ă o valoare abso-
lută. La Micl1ela11gelo„ dcpe11dent st1fleteştc foarte 111ult de anato-
111is111, 111a11ifestarea corporală este consta11tă„ î11 pofida oricărei
pL1teri expresi\1e a scl1elett1Jui, a te11doa11elor şi a organelor inte1·-
11e . Ceea ce este vita sub piele se 111a11ifestă fără voinţa artistului .
El redă o fiziono111ie a 111t1sct1latt1rii şi nt1 un siste111 111uscular .
l..il1c1-t1rile stau astfel pe11trtl că adevărata origine a senti111entult11
for111ei l1ll 111ai este 111ateri~1litatea co11Jt1rilor ci desti11uJ persoane-
lor. Br,1ţele 01icărttia cli11 sclavii 1t1i Micl1elangelo expri111ă nlai
1tlt1lt"ă psil1ologie (şi 11lai ~)ut111ă ~'natură"') decât capul lui Hern1es
de P1axitcle<;. La discobolt1I ltti Myro11, for111ele extetioare Slt11t
•

create })Ct1L111 s111e şi 11tt111ai pe11trt1 si11t:', tpră i1ici u11 rapo1t cti
orga.iele inte111e, a fo1"tio1·i ClJ f.f.st1flett1l ~' . lr1 co111paraţic cu cele
I11ai ·d~ seâ111ă· c~1podopere ale epocii„ de ~1 l(lă ct1 vechile statl1i
egipte11e, precu111 cea a vret1nt1i şef de trib satt a regelt1i Phiops„
sat1 ct1 Dnvid al lui Do11atello, veţ1 i11ţelege ~e 111sea111nă corpul
u111a11 excl usiv' î11 coordo11atele lui n1ateriaie. Orice ar fi expri111at
l?,6 chipuri ceva lăttntric sau spiritual ar fi fost ocolit cu btmă
ştii11ţă de a1tiştii greci . Este o caracteristică izbitoare„ n1ai ales la
i\1) ron. Câ11d le privi111 de aproape, înţelege111 că văzute invers,
1

di11 perspectiva se11ti111e11tt1lui nostru cos111ic, opus 01icărui

se11ti111e11t al anticilor, cele niai fru111oase cai)ete di11 peiioada
clasică pri111esc w1 aer tâ111p şi inexpresiv. i\cestora le lipseşte
ele111entul biografic, destin21!. 't'Ju degeaba grecii acelor vre111i
ir1terziceat1 orjce deviere de la ca11oanele artistice ale statuilor

364

•
iconice. Cele ale î11vingăto1ilor de la Oli11\pia c1<1t1 reprezentări
11nperso11ale ale unor atitudini de Jt1ptă. Pâr1ă la L)'Sip nu se întâl-
neşte t1ici n1ăcar un singur cap cu expresie îr1tr-\ade\.;Jr caracteris-
tică. Nu întâlnim decât măşti . Privi~ apoi fig.ura î11 an-sa1r1blu.
Cât talent risipit pentru a nu Jăsa impresia că pqttea preferată a
corpului este capt1l ! De aceea, capetele respective sw1t n1eschi11e, •
at1 atitudini nesetnnificative, expresii sărace. Toate se asea1nănă
fonllal cu orice pa1·te a corpului braţele„ picioarele dar
niciodată nu sunt sediul şi sin1bolul tmui eu.
Vom sfărşi p1in a crede că în imp.resia fert1i1lină, respec-
tiv efemina+ă, pe care o degajă majoritatea capetelor statuilor
greceşti din secolul al V-lea şi mai a1es al IV-iea , se observă w1
1

efort„ desigur neintenţionat . de a elimina e1ice tt·ăsătură individu-

ală Poate că sunten1 îndreptă~ţi să tragen1 contlttzta că aspectul
ideal al artei ele11e nu reprezintă nicic!.fnl tiptil popt1lar, cu111 se
deduce de altfel în plastica portretistică '~11aturalisiă,, din perioa-
da itnediat t1r1nătoa.re. Poate că ea retu1eşte p11r şi si1n11lt1 .toate
11ega~ile privitoare la individ~ d3r 1nai cu sea1nă la iswric~ cu
origine în restric~ile plastici1 <?bişntlite, aflate în co1npone11tele ei
pur euclidiene.
"'
It1 antiteză, portretistica ma·rii perioade baro~e abordează
corpttl pri11 toate 111ijJoacele contrapW1ctice ale picturii„ rei)rezen-
tând dista11ţa îr1 istorie şi depărtarea în spaţiu„ p1i·n atn1osfera
scăldată î~111uanţe de brun, prin perspectivă şi ttrşa Flerv.oasă, f)rin
tonurile c0Joritt1It1i şi ale luminii vibratorii, ireală parei, ase-
111enea unui înveliş expresiv al eului ce ia în stăpânire spaţiul.
(Euclidiană "cu111 este, tehnica frescei exclude complet o astfel de
rezol va re). In întregime, portrete] are ca singură ten1ă sl.fflettil.

l. Apollo cu citeră a fost apreciat şi admirat ca o t11uză de

l11ckeln1ann şi de contemporanii lui. La Bologna„ un C<lp al Ate11ei„
atribuit lt1i Phidias„ putea fi tlfat pân~ de ~urând drept capul unui
A

general. Intr-o artă cu un pr-0nunjăt caracter precu1n baroct1l aseme-

nea greşeli de interpretare n1t ar fi fost 1ticicum posibile.

365
\ l"on1 remarca 1nat1iera, rafir1ată până la contopirea eletnentelor
plastice't viziot1ară, fo·arte lirică„ în care, de pildă„ sunt pictate de
Rembrandt mâitule sau fnmtea (în gravura burgi11aistruluî din
Six sau în portretul arhitecţilor dir1 Cassel ): în fi11e„ pentru ultima
oară, la Marees şi Leibl (în portretul doamr1ei Gedon) cu care
vo111 compara n1âinile ori fruntea lui Apollo sau Poseidon din
epoca I ui PericJe.
De aceea„ ideea corpurilor înveşmântate este Wla pur şi
profund gotică„ fără valoare în sine, ci în dezvoltarea oma111ei1-
tală a drapajttlui prin alt Ji11i'baj al formei, la Wlison cu li1nbajul
capetelor ş1 al n1âinilor~ repreuntat ca o fugă vivace~ Îl1 baroc
aoesta este toc111ai raportul dintre contrapw1ct şi bt1Sso conti11uo
pe de o parte, şi orchestraţie, pe de altă. parte. La Rembrandt,
1notiv ele expresive ale capetelor ''dansează'' totdeatma pe 1nelo-
1

dia de bas a costw11elor.

Ca şi statuia gotică înveşn1ântată, statuia egipteană nea-
gă valoarea propriu zisă a corpltlui: cea dintâi tratează vesti-
n1entaţla în 1nanieră pur ornamentală şi accentt1ează fizio110111ia
prin li111bajul feţelor ş1 al mâinilor, a doua, prin piran1idă şi obe-
lisc menţi11e corpul în stadiu de in1agine n1aten1atică şi concet1-
trează pe figură ele1nentele personale într-o concep~e n1ăreaţă,
gra11dioasă, care, cel ptt~n în sculptt1ră, nu a fost vreodată atinsă.
La Atena, aranjamentul cutelor veşn1fu1tului voia să scoată în
e\1denţă semnificaţiile corpului; în Occident, acest elen1ent plas-
tic este n1er1it să le ascundă . Acolo veşmât1tL1J se schimbă în corp,
dincoace în 1nt1zică. Aceasta este antiteza de profunzime, care,
prî11 capodoperele Renaşterii, ajunge la o luptă mută între idealul
cătttat conştient de artist şi idealul căutat de el îr1 mod involuntar.
"'
In lupta aceasta, pnmul ideal, opus goticttlu1„ a reputat adeseori
o victorie de suprafaţă; cel de al doilea însă, care duce de la gotic
la baroc't a păstrat neîntrerupt se11st1rile ce conduceau către iz-
bânda definitivă, situată în profunzime.

366
 12

Să rezumăm acum antiteza dintre idealul omenesc

apollinic şi faustic. Pent111 portret, act1ll însean1nă ceea ce cor-
pul Înseamnă pentn1 spaţiu, durata pentr11 istorie, pri1n planul
penin' profi1nzime, nun1ărul e11clidian 11entn1 număn1/ analitic,
măs11ra pent111 fi1ncţie. Statuia îşi are haz.a, piedestalul, pe pă­
mânt, iar 1nuzica pentru că portretul occidental este muzică,
este suflet alcătuit din nuanţe de culori străbate spa~ul ne-
mărginit. Fresca este legată de zidul pe care a apărut; pictura î11
ulei, ca tablou, s-a eliberat de limitele de loc. Limbajul for111al
apollinic relevă un lucn1 devenit, cel faustic, dincolo de aceasta şi
mai cu seamă~ relevă devenirea.
·oe aceea, printre cele mai valoroase şi mai subtile dintre
operele sale, arta occidentală prenumără portretele de copii.
Î\1oti vele acestea au lipsit cu desăvârşi re din plastica antică~ iar
acel Putto din perioada elenistică t1-a devenit tm motiv de virtuo-
zjtate decât pentru si111plul fapt că era total diferit şi 11u pentru
că implică o devenire oarecare. Copilul leagă trecl1tt1I cu viitorul;
putând în ge1 erai revendica o se11mificaţie sin1botică, el de-
semnează, în întreaga plastică un1ană„ co11tinuitatea n1arjfestă­
rilor în scrun1bare„ ii1finitatea vieţii . Viata anticilo1· se epuiza însă
în bogă~a mon1entului, închizând ochii în fata distanţelor tetnpo-
rale. Oamenii se gândeau la semenii lor de acelaşi neam pe care-i
aveau în fata ochilor şi nu la genera~ile viitoare. Ca atare, nici o
artă nu a ocolit cu atâta obstina~e reprezentarea aprofundată a
copilărescului decât ai·ta greacă. Treceţi în revistă nenun1ăratele
figt1ri de copii ce au văzut lumina zilei de la gotic încoace~ n1ai
cu sea1nă în Re.naştere~ dar şi până la finele rococo-ului. Veţi
căuta zadarnic până în epoca lui Alexandru să găsiţi ceva ase-
mănător, măcar o operă antică de anvergură având ca scop vădit
contrapmerea corpului desăvârşit al bărbatului şi al femeii cu
corpul copilului a cărui fiinţă aparţine viitorului.
•
-

367
 Ideea 1naternităţii o implică pe cea a devenirii infinite.
Fen1eia ma·111ă este timp, este destin. Aşa cum prin actttl mistic al •

experienţei profunde deducem elementul sensibil al lucrului în-

tins, ptin u1mare Iun1ea, tot aşa maternitatea dă naştere omului
t1upesc în calitatea lui de membru individual al lumii, Wlde, de
acurtt înainte, el are un destin al sau. Orice simbol al timpului şi
al depărtării este şi un si1nbol aJ materrutăţii . Sentiment11l origi-
nar al viitorului este gey'' şi orice grijă este maternă . Ea se
expritnă prin coneeptul şi idee.a de familie şi de stat şi în pri11ci-
pit1l erediti1ţii pe ca1·e se Îhtemeiacă amâtldO·uă . Ea poate fi afir-
n1ată sau nega.tă , după G'1m trăitn cu grijă sau fără grijă. Rezultă
că tin1pul se 13oate totodată cort~1?e sub sen111ul ete1nităpi sau al
duratei şi, Îtl Cf?n.seci11tă, poate reprezenta prin toate mijloacele
a1tistiee drruna zămislirii şj a naşteri.i, sau pe I11a111ă alăptându-şi
copilul, ca simbol\1ri ale vie~i ÎJ1 spaţiu. Pritnul simbol a fost ales
de Ir1dia şi de antichitate, al doilea de Egjpt şi de Occidei1t.
Falusul şi lingamul au ceva de prezent pur, inoperaţional, şi ele
. subzistă parcă şi în cQI·oana dorică· şi statuia iorlică. Mama în-
seni11ată lasă să se întrevadă viitorul, drept pentru care ea este
total absentă din arta antică. Ea nu. se întrevede nici 1năcar în
stilul lui Phidias. Se înţelege că întruchiparea aceasta l-ar contra-
.
zice.
Arta religioasă din Occident nu cunoaşte o te111ă mai
elevată. Di11 zorii goticului, Maria Theotokos din mozaicurile
bi7at1tine devine Mater Dolorosa, Maica Precista, Mama pur şi
simplu. Ea apare în mitologia gem1ană, mai întâi la carolingieni,
sub numele de Frigga sau Frau Holle. Acelaşi serrtiment este
exprimat în încântătoarele înflorituri ale poeţilor curteni, cele
precum Doamna Soarelui, Doamna Lumii, Doamna Iubirii.
O boare de tnatenutate, de suferinţă, de grijă adie peste imaginea
cosn1ică a primelor generaţii ale goticului. Când creştinismul ca-
tolic gennan matur a devenit pe deplin conştioot de sine prin
co11repţia ultimă a sacramootelor şi a ~lutui gotic conten1poran,
în oontrul intaginii cosmice nu a fost mântl1itorul care suferă, ci
maina înd11rerată. Către anul 1250, n1area epopee sculpturală a
catedt"alei din Rein1s rezervă Madonei locul central de la mijlocul
portalului principal, loc unde la Paris şi la Amiens se află
Cristos. In areeaşi epocă, şcoala toscană din Arezzo şi Sienna
(Guido da Sienna) începe să introducă în tipul iconic al acelor
Theotokoi bizantine expresia dragostei materne. Madonele lui
Rafael ajtmg ulterior la tipul 1nonden baroc al iubitei materne,
Ofelia şi Gretchen, a că1·or enigmă se rezolvă, în încheierea celt1i
de al doilea Faust, prin transfigura1·e, prin fuziw1e cu Madona
din goticul primitiv.
Imaginaţia elet1ă opunea Madonei nişte zeiţe care erau
fie amazoane, precwn Atena„ fie hetaire, precum Afrodita. Ele
repr~ntă tipul antic de frumuseţe feminină, născ11t din sei1ti-
111entul fimdan1ental al fecwxli-tăţii vegetale. Şi aici cuvântul
~'>on1a epttizeai.ă din not1 întregul set1s al fenon1enu1ui. Să ne adu-
ca11 aminte capodopera genului cele trei tn1puri feminine
\ igt1roase de pe mza orientală a Partheno11i1ll1i şi să le comparăJn
c11 cele mai î11ălţătoare dintre chipuri1e materne, prec.wn Madona
Sixtină a lui Ratâel. Aceasta nu mai are rlimic corporal. Ea
t?ste foarte îndepărtată, spa~t1 pur în întregime. Cotnparate cu
Kr1e111hild„ tovarăşa n1ale rnă a Jt1i Siegfried, Elena din Iliac/a
este o hetairă, iar Antigona şi Clytemnestra nişte amazoane. Este
remarcab11 faptul că Eschil nu sooate nici un cuvânt despre
condiţia tragică a nlan1si din tragedia Clytemnestrei. Cât despre
figura Medeei , ea se situ@ază de-a binelea la antipozii mitiCI ai
tipult1i faustic de 1nate1· do/orosa. Ea nu trăieşte pentru viitor,
din pricina copiilor ei: totul se prăbuşeşte în jurul ei odată cu
pierderea iubitului , sin1bolul vieţii într-un prezent pur. Kriemhild
îşi răzbună copiii 11enăscu~, acest viitor care i-a fost asasinat.
Medeea nu răzbUAă decât o fericire t1·ecută . Când plastica antică
târzie, căci în perioada orfică zeii erau conte111pla~ fără a fi
~
 văzuţi, a început să laicizeze zeii a fost creată o figură fen1inină
1
,
ideală care asemenea Afroditei din Cnidos este pur şi
simplu tm corp fru1nos, dar nu un caracter, nu un eu, ci un frag-
ment din riatură. De aceea Praxiteles a îndrăznit finalmente să
sculpteze o zeiţă con1pJet goală.
Noutatea a avut cenzori severi care au crezut că întreză­
resc aici simptome de decadenţă a sentimentului cosmic antic. Ea
răspw1dea simbolisticii erotice, dar, în ace1aşi timp, în egală
măsură contrazicea demnitatea religiei greceşti tnai vechi. Tot
atunci îndrămeşte să-şi facă apariţia o artă a portretului, conco-
- mitent cu inventarea unei fonne care nu a mai fost abandonată de
atunci: bustul. Totuşi, ştiinţa esteticii a comis încă Ao greşeală,
vrând să redescopere aici ''începuturile portretului''. In realitate,
cel îrrfăţişat printr-un chip în arta gotică rep1·ezi11tă un destin
individual, iar trăsăturile unei înfă~şări portretizate în Egipt, în
pofida strictului schematisn1 al figurilor, sunt acelea ale unui
individ, pentru că nt1n1ai î11 acest fel persoana putea sluji ca do-
miciliu al sufl?tului (Ka) pe deasupra mor~i. Aici însă gustul
pe11tru tab/011rile de caracter· se dezvoltă ca şi în comedia atică
din perioada contemporană, unde apar de asei11eAea nuinai tip1t11
de oan1e11i şi de situaţii denun1ite într-llll -fel oa~eare. '"Portretul'„

1. Poezia aristrocratică a lui .Homer, înrudită într-un atare sens

ct1 arta povestirii curtene a lui Boccaccio, a î11ceput neîndoios prin
aceasta. Dar, pe toată dtirata antichităfii, dovada că mediile strict
religioase văzuseră în asen1e11ea artă o profariare stă în faptul că un
cult fără i1nagine înflorea încă de la Homer şi că toti gânditorii mai
aproape de tradiţia templelor, printre ei Heraclit şi Platon, manifestau
faţă de acest fenon1en o indignare sporită. Von1 remarca o analogie
între această abordare, de altfel tardivă şi nerestrictivă, a celor mai
înalte divinităti în cazul artei greceşti, pe de o parte„ iar, pe de altă
parte, în cazul catolicisn1ult1i teatral al lui Rossini şi Liszt, deja anun-
tat de Corelli şi Hăndel„ ceea ce ar fi dus aproape la suprimarea mt1zi-
cii bisericeşti încă de pe la 1564.

370
11u este desem11at prin nişte caracteristici persl)r1ale, ci doar p1in
11umele care este lipit de el ca o etichetă . Ob1ce1 general la copii
şi la pri111itivi, care este şi strâns legat de n1agia nurnelui . Gra~e
nun1elui, ceva din fiinţa ce-l poartă trece printr-o vrajă în obiect,
unde toată lun1ea îl ~)oate vedea în acest fel de act11n încolo.
Ucigaşii ti1·anilo1· di11 Atena, regii... etrusci. .. din Capitoliu şi
busturile ''iconice'' ale învingătorilor de la Olimpia trebuie să fi
fost statui de acest gen: nu ''asemănătoare'', ci puttând o den11mi-
re. Trebuie însă să adăugăm snobismul şi activitatea tinei epoci
industriale, căreia îi datorăm şi coloa11a corintică. Sunt confec~o­
nate tipurile de pe scena vie, ceea ce numim greşit caracter,
pentru că sw1t genuri şi obiceiuri care reprezi11tă atitt1dini colecti-
ve· ''generalul'' sever, „'poetul'' tragic, ''tribunul'' ros de pasiunea
democratică, „'filosoful'' cu totul absorbit de gânduri. Nu111ai
acest punct de vedere ne poate face să înţelegem celebrele busturi
elet1istice, W1de iarăşi este complet greşit să vede1n expresia tmei
profunde vieţi lăuntnce. Este lipsit de itnportantă dacă statuta
reprezintă un erou defunct cea a lt1i Sophocle datează de la
340 sau Utl erou î11 viaţă, precum Pericle al lt1i Kres1las
Nt1mai după anul 400, De1netrios din Alopeke începe să scoată
î11 evidenţă„ în st11lct11ra exte1·ioară, trăsăturile individuale ale
unui om, iar co11ten·iporanul său, Lysistratos, fratele lui Lysip„ îşi
fabnca busturile aplicând pe faţă wi n1ulaj de ghips„ care apoi
nt1 mai suferea decât 1nodificăn de detaliu, aşa cun1 povesteşte
Pliniu. Totdeauna ar fi trebuit să se ştie cât de pt1ţină artă ascun-
deau aceste portrete, în se11sul re111brandtian al cuvântului : Lor le
lipseşte sujlefl1l. Vensn1ul strălt1citor al busturilor ron1ane a fost
co11fundat îndeosebi cu profunzi1nea fizionon1ică. Ceea ce deose-
beşte capodoperele importante, plasându-le deasupra acestor
artefacte ''indt1striale'' şi de \lirtuozitate se opune direct talentului
unw I\1arees satt al untri Leibl. Elementul semnificativ 11u apare
din interior, ci este adăugat forţat. Cu titlu de exemplu, votn lua
în considerare statuia 1ui Demostene, al cărei autor l-a cunoscut
probabil pe orator. Atei detaliile suprafeţei corpului SWlt foarte

371
accentt1ate„ exagerate c.hia·r, acest lucru nu1ni11du-se fidelitate faţă
de natură„ însă această macbetă a întrucllipat apoi Uplw 'tribu-
nului sever,, „ aşa ct1111 ne arată şi ''tnachetele'' altor busturi„ pre-
cum cele ale lui Eschin şi Lysias de la Neapole. Adevăr viu„
desigur, dar aşa c11111 îl simţeat1 anticii· tipic şi impersonal. De
aceea„ cu ochii noş11·i am \-'ăzut o asen1enea operă pe care nu am
înteles-o.
>

13
"'
In ce pnveşte
IJictura în t1lei„ de la sfârşitu) Re11aşterii
încoace s-a putt1t aprecia certitt1dinea profut1zimii artistice a
conp11utului unor portrete. Se aplică aici o regulă care nu suportă
nici o excep~e. Toate figurile dintr-un tab'ot-1„ fie că sunt solitare„
î11 mişcare„ în grup, sau SlJrprinse în masă '; pri11 sentimer1tuJ
1

fiziono111jc fundamental st1nt· nişte port1 ete, 1eavât1d nici o im-

1)ort,1ntă dacă au fost co11ceiJute astfel ori nt1. Artistul individual
t1u avea de ales. lr1 această privi11ţă nirt1ic nu este mai instruc-
j,, decât să vede111 cun1, 111 n1Îinile 0111ului cu adevărat faus-
tlc, acţiunea:? însăşi se sch!znbă în st11di11 portretistic. Să ltiăn1
doi 1naeştri gerlnani, precu1n Lttcas Kranach şi Tieln'ann
Ri(~n1ensclmeider„ pe ca re această teo1i e ntt-i afectează~ ei Jtt-
crează ctt o naivitate petfectă„ sp1·e deosebire de Durer:> a cărui
înclinatie pentru s~1ecula~i!e estetice tr~buia să-l fu1.!ă să p11veas-
că condesce11dent spectllaţi1le altora. In reclarea acţiunilor, de
altfel foarte rar„ ei se arată complet neputincioş; de a pune ac.cen-
tul pe corporalitatea i1nediată„ prezentă şi 1imitau1 în plan. Sensul
fenomenelor t1mat1e, deci al întregii opere, se concentrează de
regulă asupra capului, acesta rămânând fiziono1nic şi nu anato-

1. Cl1iar peisajele baroce se dezvoltă prin trecerea de la o seamă de

planuri generale la portrete de o anun1e expresie, care descriu .-.·ujle-
ful. Ele prin1esc nişte uifă,tişări „ fiecare are o Jaţ„1.
2. Se poate spune că arta portretistică elenistică se află la polul opus.

372
1111c~ lt1crt1 adevărat şi la Lz1c1--eţi11 al lui Durer, în ciuda wie1
voinţe di rec~onale diferite şi în pofida tutu1·or studiilor din Italia.
V11 a(,1 faustic este o contradic~e în sine. De aici, mai multe
capete care exprimă o stare nefericită„ aşa cum este acel lov din
vechea plastică a catedralelor franceze. De aici, aertil chinuit,
forţat, vag şi bizar ce caracterizează 1nai n1ulte încercări plastice„
trădând foarte clar sacrificarea consi111~tă a idealului "greco-latin,
nu de către sufletttl, ci de către inteligenţa artistului. In toată pic-
t11ra ultenoară lui Leonardo nu se 1nai regăseşte vreo operă
importantă şi sen1nificativă despre care să se poată spt1ne că
reprezintă fiinţa et1clidiană a corpului nud. Onci11e ar aduce aici
vorba despre Rubens, pet1tru a stabili o relaţie oa recar~ între
dinan1ica dezlănţuită a personajelor sale plantt1roase şi arta lui
Praxiteles sat1 chiar a lui Scopas„ ar dovedi că nu îl î11ţelege.
Tocmai această i1npresiona11tă senzualitate îl îndepărtează de
stc1tica con,){)fală a lui Signorelli. Dacă vreodată un a1tist a pus
î11 fru1r1t1seţea corputilor goale 1naxin1un1 de deveni1"e, maxi1nun1
de istor·1e în frean1ătul şi luxurian ţa unt1i corp, tnaxit1n1L1n1 de
iradiere a ur1ui infinit lăunt1ic 11on-elenic, acesta a fost Rubens.
Co111paraţi capetele de cai din Bătălia a111a=oane/01· cu cele de pe
friza Parthei1onului şi ve~ sesiza încă o dată a11titeza profund
metafiZică în conceperea aceluiaşi eleme11t al w1u1 tenome11.
Pentru a rean1inti parcă opoziţia dintre 1naten1atica faustică şi
ap<)llin1că, la Rubens corpul t11nan nu rnai însea11111ă măre~e, ci
ftmcţie: 11u structura externă regulată şi semnificativă, ci viaţa
lăuntrică bogată care-l agită este adevăratul 1notiv, reunită în
J11decata de Apoi, w1de corpurile devin parcă nişte flăcări, cu
sentin1entul spa~t1lui cosmic. Este o sinteză pe de-a întregul stră­
ină de antich1tate, dar care nu este străină de nitnfele lui Corot,
unde i1naginile se volatilizează parcă în trecerea de la faz.a de
pete de culoare la cea de reflexe ale spaţiului nesfârşit. Sensul
actului antic 11u are nimic asemănător. Nu trebuie să confundă1n
idealul formei la greci fiinţa plastică desăvârşită în sine cu
o sin1plă reprezentare virtuo:ză a fiumuseţii corporale, aşa cum o

373
întâl11im mereu de la Giorgione la Boucher„ întruchipând o ferici-
tă existenţă carnală, picturi de gen, precum Fen1eia cu mantou
de Rubens, ce exprimă simplu o senină senzualitate, opuse eto-
sului superior al ac~tmii antice prin faptul că rămân cu mult în
1
ur11#1a ponde1'1i operei .
Aceşti pictori, de altfel distinşi, nu ating sublimul nici în
portrete, 11ici în reprezentările în perspectivă ale marilor spa~i cu
mijloacele peisajului. Perspectiva nua11ţelor de bnm şi de verde
este lipsită de 'religie'', tie viitor, de destin. Ei su11t maeştri doar
4

între margirJle „fo1·mei ele1r1enta1Ae, unde se epuizează toată arta

lor. Ei sunt cei ce constitt1ie adevărata s11bstantă istorică în dez-
9

voltarea tmei a1"te nian. Atunci câ11d un mare artist depăşeşte

această fonnă pentru a ajttnge la alta, care cuprinde întregul
suflet şi set1s al universt1lui , îr1 anticlutate e1 ar trebui să ajw1gă la
o reprezentare petfectă a corpului nud, dar în atta nordică el nu
are acest d1„e1Jt. Niciodată Rembra11dt nu a pictat un fapt., în
acest sens total exterior ~ asetnet1ea picturi sunt în tot cazul foarte
rare şi aş, î11drămi să spun că ele reprezintă întotdeaw1a nişte
corpuri 11eisagiste. Deci portretu) răn1âne ca o piatră unghiulară„
•
infailibil~ din pllllct de vedere pictural .
2

Insă maeştri precu1n SignorelJi„ Mantegna, Botticelli şi

chiar Yerrocchio nu se vor evalt1a t1iciodată t1t11nai . prin portrete.
Statuia ec\t·estră a lui Cangrande din 1330 este portret într-un

l. Nin1ic nt1 poate dovedi 1nai litnpede decadenţa artei occidentale la

mij1ocul secolului al XIX-lea decât această neroadă şi vulgară pictt1ră
de gen~ ea a pierdut con1plet sensul profund al studierii actului şi al
sen1nificatiei
, n1otivelor.
2. Aici se constată o pierdere, valabilă
•
pentru Rubens, iar, printre mo-
der11i, mat ales pentru BockJin ş1 Feuerbach: în acelaşi timp acelaşi
lucru este un câştig pentru Goya şi Daumier, iar în Ger·mania îndeo-
sebi pentru Oldach, \Vasmann„ Rayski şi mulţi alti artişti t1itaţi de la
începutul secoluJui al XIX-iea. Marees se nun1ără printre cei tnai
.
n1ar1.
 •

sei1s rnai înalt decât Bartolommeo Colleoni. Portretele lui Rafael,

cele mai bune datorate fiind influenţei veneţianului Sebastiano
del Piombo, precum cel al Papei Iuliu al II-iea, ar putea fi trecute
complet sub tăcere î11 caracterizarea operei lui. Portretul nu
capătă greutate decât începând cu Leonardo da Vinci. Există o
contradicţie subtilă între tehnica frescei şi portretistică. Dogele
Loredano (de Giovanni Bellini) este într-adevăr primul portret în
ulei . Şi aici trăsăturile renascei1tiste se relevă ca o revoltă contra
spiritultti faustic al Occidentului. Episodu] legat de Florenţa
î11seam11ă o tentativă de substituire a actului ca simbol al omului
din portretul în stil gotic, nefiind o consecinţă a portretului idea-
lizat din a11tichitatea târzie„ cunoscut perfect din busturile lui
"'
Cezar. In mod logic„ întreaga artă a Renaşterii ar trebui să fie
lipsită de fizionomii . Totuşi, puternicul curent de adâncime
al voinţei faustice a conservat o tradi~e gotică neîntre1uptă, nu
numai în orăşelele şi şcolile din Italia centrală, ci ciliar în
instinctul n1a1ilor pictori. O fizionomie specific gotică îşi asun1ă
chiar şi elen1entt1l coPiJului nud al 1nerid1onalului, atât de străin
pentru ea. Vo111 vedea, astfel, dezvoltârldu-se nu nu111ai corpt1ri ce
11e vorbesc prin contururi statice, ci şi W1 joc al 1-'"eţei a cărei
111işcare se face remarcată pon1ind chiar de la fiziono1nie şi se
răspândeşte apoi în tot corpul. Ochiul exersat al CW1oscătorului
distinge în jocul fizionon1ic o identitate profundă cu veş1nâ11tul
gotic, pe care acesta îl introduce cl1iar în nuditatea toscană.
El este un În\reliş, nu o limită . Figurile nude şi calme ale lui
Michelangelo de la capela familiei de Medici sunt, încă o dată,
numai chip şi limbaj al unui siiflet. Dar, înainte de orice, capetele
pictate sau modelate devin toate nişte portrete~ chiar şi cele de
zei şi de sfinţi. Toate portretele lui A. Rossellino, Donatello,
Benedetto de Majona, Mino da Fiesole, se înrudesc spiritual cu
Van Eyck, Metnli11g şi vechii maeştri renani până la contopire.
Sus~n că 11u există şi nici nu poate în general exista W1 portret
pur renascentist, dacă prin aceasta înţelegem concentrarea prin
aceeaşi figură a aceleiaşi gândiri artistice care deosebeşte curtea

375
 •

Palatului Ştrozzi de Loggia dei Lanzi, de Perugino şi de

Cin1abue. In arhitectură rămânea posibilă" o crea~e opusă goti-
cului, î11 ciuda unui pic de spirit apollinic. ln portret, ce era deja,
ca gen, un simbol faustic, posibilitatea aceasta nt1 exista sub
nici o forrnă . Michelangelo s-a sustras de la această îndatorire.
Ur111ări11d cu pasiune ltn ideal plastic, el ar fi văzut în această
servitute o înjosi re. Bn1flts, unul din busturile sale„ căruia
Botticelli i-a tăcut lin portret real deci o operă exclusiv gotică
- este tot atât de pt1~n un portret, ca şi Giuliano di Medici.
Capetele lui Mic11elangelo stmt alegorii în stilul baroct1lui incipi-
et1t, neputând fi co1nparate decât exterior cu unele opere elenisti-
ce. Zada111ic lăt1dăn1 bustul ilJÎ lJzzano de Donatello, probabil
cea mai î11senmată operă a acelei epoci şi lumi~ nu vorn putea
sus~ne că el mentă să fie n1en~onat în con1para~e cu portretele
artiştilor veneţieni .
Este dem11 de remarcat faptul că această doininaţie, cel
puţi11 dorită , a portretului gotic prl11 pretinst1l act antic a
fom1ei istorice şi biografice printr-o for111ă complet aistorică -
pare a fi înrudită ct1 decăderea de astăzi a facultă~i_ autoretlexive
şi confesive a a1tei, Îtl sens goetheean. Nici un om autentic din
Renaştere nu a cu11oscut o dezvoltare lăuntrică . El era capabil să
trăiască numai î11 exterior. Aceasta a fost o şansă în qt1attrocento .
.....

111tre Vita n1101Ja a lui Dante ş1 so11etele tui Michelangelo nu

există nici o confesiune poetică, nici un autoportret de un aseme-
w1ea rang. Artiştii şi un1aniştii Renaşterii sunt singurii occidentali
pentn1 care cuvântul singurătate sw1ă a gol . \'iaţa lor s-a împli-
nit în lumina existenţei de c11rte . Se11tin1entele şi impresiile lor
sunt umile, populare, ocolite de ruşi11e şi de ne1nulţu111iri secrete.
Dtn contră , viaţa olandezilor conten1porani cu ei se desăvârşea în
a.1111bra propriilor opere. Putem oare să adăugăm că , in consecin-
ţii, şi statul, alt sin1bol al depărtărilor istorice, al grijii, al timpu-
iui, al reflexiei, dispare în atmosfera Ret1aşterii, de la Dante până
~ a Micl1elangelo? ln ''nestatornica Florenţă'' , pe care to~ marii ei
cetăţeni at1 luat-o în zeflen1ea cu amărăciune şi a cărei incapaci-
-

tate politică, în co1r1para~e cu alte fo1111e statale din Occident,

atinge bizareria~ peste tot unde spiritttl antigotic, în speţă antidi-
nastic, desfăşoară în plan artistic şi public o vie activitate, prin
familiile de Medici, Sforza, Borgia, Malatesta şi prin republicile
libertine, există o indigenţă statală specific elenică ce ia locul
statului propriu zis. Un singur oraş, unde plastica nu a găsit re-
fugiu, unde şi-a stabilit domiciliul muzica meridională, unde
goticul şi barocul au venit în contact cu pictura în ulei a lui
Giovanni Bellini şi unde Renaşterea a rămas un subiect demn de
a111atorii ocazionali, a avut, pe lângă portret, o diplomaţie subtilă
şi o voinţă a duratei politice~ iar acest oraş a fost Veneţia.

14

Renaşterea este fiica obstinaţiei . De aceea, instinctul ei

plastic este lipsit de proftmzime„ de spa~alitate şi de siguranţă .
Este singura epocă ce a fost mai consecventă în teo11e decât în
practică . De asen1er1ea, ea este total opusă goticului ş1 barocului,
de fapt e si11gura epocă în care voinţa exprimată teoretic precedă
ptlterea şi foarte frecve11t o eclipsează . Concentrarea forţată a
artelor specifice în jurul unei plastici întoarsă cu faţa către
antichitate nu putea modifica fiinţa acestor arte în profunzime.
Ea nu a prilejuit decât o sărăcire a potenţelor interioare. Naturile
de anvergură n1edie au considerat suficiente temele Renaşterii .
Din pricina concepţiei foarte cJare, ea merge înaintea dorinţelor
şi de aceea nu întâlnin1 aici lupta goticului cu problemele infor-
n1ale foa1te presante, care caracterizeazii şcolile renane şi olande-
re. Facilitatea şi claritatea seducătoare nu se bazează pentru
nitnic în lume pe tactică, ce constă în eschivarea de la o căutare
î11 profunzime printr-o regulă si1nplistă. Dacă un artist interiori-
zat ca Mer11l1ng sau unul puternic ca Gri.inewald ar fi apărut în
mecanismul lu1nii formale toscane, totul ar fi devenit o cruntă
fatalitate. Ei nu puteau să apară î11 sau prin ea, ci numai contra
e1, prin dezvoltarea propriei lor forţe creatoare. Nu putem accep-

·~ 77
 r

ta o supraestimare a picturii renascentiste nu~1ai pentru faptul că

nu-i descopenn1 1lici o sJăbiciune fonnală . In gotic şi în baroc
attistul de foarte n1are a11vergură îşi îmElineşte menirea, aprofun-
dându-Ie şi perfec~onându-le limbajul. In Renaştere, w1 astfel de
artist ar fi obligat să-1 distrugă.
Este cazul lui Leo11ardo, Rafael şi M.ichelangelo, singurii
artişti cu adevărat mari ai Italiei de la Da11te încoace. Nu este
ciudat că, pe de o parte~ între maeştrii goticul11i, care n-au fost
totuşi decât nişte meşteşugari tăcu~ care at1 ajuns la perfecţiune,
păstrâr1du-se în i11te1ioruJ convet1~ilor şi lin1iteJor lor şi , pe de
altă parte, între vet1e~enii şi ola11dezii de la 1600, ca1·e au fost tot
nişte meşteşt1gari, să se ridice aceşti trei oameni, nu numai pic-
tori sau sculptori, ci şi filosofi la nevoie„ care, pe lângă toate
genutile posibile de expresie artistică, s-au 111ai octtpat de o mie
de lucruri diferite, veşnjc neliniştiţi şi nemulţu1niţt, căutând să
pătrundă până la obârşii natura şi n1enirea existenţei creatoare ?
Nt1 se sittJatt ci, deci, în condi~a n1er1tală a Renaşterii ? Fiecare
în fel11l săt1, aceşti trei 1na1i oameni, pri11 propriile tribula~i tragi-
ce, au încercat să fie ''antici'' în sensul teoriei, dar fiecare a dis-
t111s acest deziderat ciin alt ptmct de vedere: Rafael - linia p11ră,
Leonardo planul lin1itat, Michelangelo corpL1l euclidia11.
"'
Inlăw1trul lor„ sufletlJl rătăcitor se întoarce la J)t111ctt1l de plecare
faustic. Ei voia11 111ăsură în loc de relatie, desen în loc de efecte
~

atn1osferice, corp eucJidian în Joc de spaţiu pur. Dar, o plastică

statică euclidiană era inexistentă pe atunci. Ea nu a fost ct1 putin-
>
tă decât o dată: la Atena. O muzică tai11ică se face simtită mereu
,

şi pretutindeni. Toate forrnele lor sunt încărcate de emo~e şi tind

către depărtări şi proft1nzime. To~ urinează calea care duce la
Palestrina şi nu la Prudias, la fel cum ei toţi vin de la 1nuzica
tăcută a catedralelor şi nu de pe ruinele romane. Rafael prefigt1ra
deja atta ltti Retnbrandt şi Bach. Cu cât ei se străduiau să atingă
· idealttl titnpului, cti atât acesta era mai greu de atins.
"'
In .consecinţă, goticul şi barocul sunt ceva care este.
Renaşterea · e „Wl ideal ce pll1teşte deasupra voinţei tiinpului, inac-
•
..

378
cesibilă ca toate idealurile. Giotto este un artist gotic iar
TiZ1at1 este un artist baroc. Michela11gelo t1 vnJt să fie un artist al
Renaşterii" dar nu a reuşit . Nun1ai faptul că, în ciuda întregii
a111biţii a plasticii lui, pictura capătă o predomina11ţă indiscutabi-
lă, supunându-se .de altfel canoanelor perspectivei spaţiale a
11orduJt1i, dovedeşte contradic~a inerentă dintre dorinţă şi reali-
zare Propor~a ideală„ regula clară„ prin u1111are chiar elementt1l
a11tic dorit„ lăsau, de la 1520, o i1npresie de uscăciune şi de
formulă abstractă. Michelangelo a înţeles să spună că, printre
altele, cornişa palatului Famese„ care, din pw1ctul de vedere al
Renaşterii a stricat faţada Sangallo, depăşea cu 1nt1lt operele gre-
cilor şi ale ro1na11ilor.
Prect1m cel dintâi Petrarca, lVlichelangelo a fost ttltimul
on1 di11 Florenţa care a nutrit o afec~une ptiten1ică pentru anti-
chitate, dar el nt1 a răn1as pe de-a întregul fidel acesteea. Creşti­
nismul franciscan al lui Fra Angelico, cu blândeţea lui discretă,
cu aspira~ile lt1i utopice, cu liniştita reseinnare, căruia puritatea
operelor mature ale Re11aşte1ii îi este îndato!·ată rnai mtilt decât
s-ar crede„ ajungea atu11ci la ttn sfârşit . J11 capodoperele ltti
1

Michelangelo ni se relevă spiritt1l 111aiestuos al Renaşterii, gret.~

emo~onant şi magnific„ Extstă ceva ce era attmci considerat

1. Aceeaşi „'sin1plitate nobilă şi dem11itate caln1ă'', ca să vorbim în

ter1ne11ii clasicilor gern1ani, i1e-o transn1it şi edificiile ron1ane de Ja
Hildeshein1„ Gernrode, Paulinzella, Hersfeld o i111presie atât de
specific antică. Multe ele111ente pe care Brunellesco a vrut să le
realizeze cel di11tâi în curţi le lui palatine se regă<>esc toc111ai în ruinele
A

111ă11ăstirii de la PauJinzella. Insă senti1nent11l creator fundamental

care a prezidat la ridica1·ea acestor edificii„ a fost transferat în repre-
ze11tările fiinţei a11tice„ în loc să fie receptat direct. O pace in_,finită şi o
JJ!e11iti1tline a se11ti111e11tului rei1auzării întru Don1nul„ ce caracterizea~
ză toate opere1e florenti11e până î11tr-atât încât ele ascund încăpăţâna­
rea gotică a unui Verr<.lCchio, 1111 prezintă nici t1n fel de i1irudire cu
acea aro<ppoGUV11 a Atenei .

31c
r

antic, dar nu era decât o fo1111ă sublimă a sentin1entului cosmic

ger111ano-creştin. An1 făcut deja aluzie Ia originea siriană a mo-
tivului favorit al florentinilor, alăturarea dir1tre arcul roman şi
coloană. Pe deasupra, trebuie însă -făcută şi compara~a între
capitelurile pseudo-corintice din secolul al XV-iea şi cele ale
n1inelor ro1nane unde el se regăseşte. Michelangelo a fost sin-
gurul care 11u a tolerat jumătatea de măsură. El voia claritate.
Pentru el problen1a fot mei era o problen1ă religioasă. El şi numai
el voia totul sau nimic. Astfel se explică lttpta Înfricoşătoare şi
singuratică dusă de on1ul acesta, poate cel mai nefericit din arta
occidet1tală, caracterul fragr11entar„ chir1uit, nesăţios, teribil, al
fonnelor, care-i neliniştea pe contemporatli. O parte din fiinţa lui
îl în1pingea către at1tichitate şi deci către plastică. Se cunoaşte
inflt1enţa exercitată asupră-i de grupt1l statuar al lui Laocoon
descoperit recent. Nitneni nu a căutat să decopere cu atâta
probitate, prin meşteşugul daltei, dn1mul către o lume îngropată
Tot ceea ce a creat el era conceput plastic îr1 această direcţie
u11ică, pe care n111nt1i el a reprezentat-o. '"'l„umea reprezentată în
n1arele Pan'', lt1mea pe care Goethe a vn1t să o înfăţişeze în
al doilea Fa11st prin introducerea Elenei, lumea apollinică prin
prezenţa ei grandioasă, sensibilă şi corporală iată ceea ce
11in1eni altul nu a tnai vnit să captere cu toate puterile în fiinţa
artistică, în n1omentele când picta plafonul Capelei Sixtine. Toate
n1ijloacele frescei„ linia clară, planurile grandioase, marea apro-
piere di11tre fonnele despuiate, plasticitatea culorii SWlt adt1se
pentru ultima oară la lJaroxism„ pentru ca păgânismul, în sens
re11ascentist suprem, să-şi regăsească libertatea. Dar celălalt
suflet al artistului, sufletul gotic creştin al lui Dante şi al n1uzicii
spa~ilor infinite, ce vorbeşte cu limpezi1ne suficientă în dispW1e-
rea metafizică a imaginilor, optmea o rezistenţă conside1·abilă
Pentru ultima dată Michelangelo a încercat, tnereu, fără
încetare, să transpună toată bogă~a perso11alită~i lui creatoare în
limb_?jul mat 111urei, în tnateria euclidiană- care i-a respins tentati-
va . In faţa pietrei, el lua o atitudine diferită de a unui grec.

380
-

Statuia şlefuită rezistă nun1ai şi nu1nai prin modul ei de a fi, în

faţa tmu1 sentir11ent cosmic ce caută în opera de artă o rel re/aţie
în loc de posesi11ne. Pentru Phidias, 111an11ura este o 1naterie
cosn1ică ce aspiră să ia o fom1ă. Legenda lui Pygn1alior1 explică
întreaga eser1ţă a artei apollinice. Pentru Michelangelo, n1annura
era duşmantil pe care-l supunea, carcera din care trebuia să-şi
elibereze idealurile, precum Siegfried a eliberat-o pe Brili1hild Se
ştie ct1 câtă pasiune ataca el bloct1l de ma1mură brută . Nu căuta
s-o aducă di11 toate păr~le la fom1a dorită, ci dăltuia îr1 piatră ca
într-un spa~u şi dădea la iveală o figură: ext-răgând din bloc rnai
întâi fruntea, tăind n1aterialul bucată cu bucată, apoi, în tin1p ce,
pu~n câte puţi11, degaja din n1asivitatea blocttlui 1ne1nbrele deja
propor~onate) el scobea în profunzitne. Neliniştea cosmică în-
cercată în faţa lucrului devenit, în faţa mor~i, pe care o voia
alungată printr-o fo~111ă tumultoasă, nu putea să se exp1in1e cu
mai inuită claritate. ln faţa pietrei, ca sin1bol al mor~i, i1ici un alt
artist occide11taJ nu se face remarcat printr-o atitttliine atât de
interio1iz.ată şi totodată atât de energică, o atitudine adoptată în
faţa principiului ostil al pietrei, pe care natura lui de111onică a
căt1tat neîncetat s-o do1nine, fie că el îi sn1ulgea statui prin lo\'Î-
turi de dal1.ă, fie că îşi constn1ia grru1dioasele edificii prin stivui-
rea pietrei' . Era unicul artist al titnpului pentru care mar1nura

1. N-a fost niciodată ren1arcată atitudinea trivială pe care o afişează

î11 faţa 111ar11111rei câţiva rari sculptori de după el. Ea nu va fi sesizată
decât prin co111paraţie cu atitt1dinea profund lăuntrică pe care marii
mt1zicieni o au În faţa instrumentului preferat. Aş aminti istoria viorii
lui Tartini, care s-a crăpat la n1oartea maestn1lui. Mai există câte-
va sute de cazuri asemănătoare, corespo11dent faustic al legendei lui
Pygtnation. ~Ai se va îngădui să mai atrag atenţia asttpra 1naestrului
capelan Kreisler~ la E. T. A. Hoffmann, a cărui figură este dem.nă să
stea alătt1ri de Faust, \\'erther şi Don Juan. Pentru a sesiza valoarea
simbolică a acestui personaj, trebuie să-l co111parăn1 cu imaginile tea-
trale ale picnirii ron1antice co11ten1porane, care nu a·u nici u11 fel de

381
singz1ră se punea în discu~e. Turnarea în bronz., ce îndreptăţea
llll compromis cu tendinţele picturale, nu a fost acceptată tocmai
din acest motiv; ea era familiară pentru al~ artişti ai Renaşterii şi
pentru grecii mai puţin habotnici.
Sculptorul antic, însă, imortaliza în piatră o atitudine
corporală de moment. Omul faustic nu este în stare de aşa ceva.
La fel ca în dragoste, el nu merge prima dată spre actul uni-
rii senzuale dintre bărbat şi femeie, ci către n1area dragoste a
lui Dante, iar dincolo de ea către ideea de mamă grijulie; tot
aşa procedeaz.ă el şi aici. Erotica lui ~1ichelange1o~ ca şi a lui
Beethoven, era foarte depa1te de antichitate; ea se plasa sub
se1nnul eternităţii şi al depărtării, nu sub cel al senzualităţii şi al
clipei trecătoare. ln ''actele'' lui Michelangelo, în sensul sacri-.
ficiului adus idolului grec, sufletul neagă fo11na vizibilă, depă­
şind-o prin tonalitate. Unul vrea infinitul„ celălalt vre4 măsura şi
reguJa~ primul vrea să lege prezentuj de viitor, al doilea vrea să
se închidă în prezent. Ochiul anticului absoarbe fo1111a plastică în
sine~ djmpotrivă, Michelangelo vedea cu ochii spiritului şi se
îndepărta de sensibilitatea nemijlocită a limbajului vizual. El a
sfârşit prin a nimici condi~a acestei arte. Michelangelo a rupt-o
cu sculptura şi a trecut la arhitectură . La bătrâneţe„ când dalta
nu mai cioplea decât r1işte crâmpeie barbare, precum madona
Rondanini, când nu mai s1nulgea aproape nici o statuie din ma-
"
teria brută, tendinţa mzi=icală a artistului a ieşit la lumină . In
ceJe din ur111ă, voi11ţa unei fo11r1e contrapunctice nu a mai putut fi
~nt1tă în frâu şi, profund dezamăgit de arta cu care-şi irosise
viaţa ,nevoia expresivă veşnic neastâmpărată a sfărâmat regulile
arhitectonice ale Renaşterii şi a creat barocul roman. Raportul
dintre materie şi fonnă a fost înlocuit de artist prin lupta din-
tre forţă şi masă. El reuneşte coloanele în mănunchiuri sau le

f.egătură cu ideea de pictură. Dupăcun1 judecă ron1ancierii secolului

,~;! XIX-le~ un pictor este ab.\"o/ut inca1Jabil să reprezinte destinul
6lrtei faustice.
restrânge în nişe. Separă etajele prin pilaştri masivi. Faţada ia un
aspect agitat şi crispat. Măsura cedează în fata melodiei. Statica
cedeaz.ă în fata dinamicii. Muzica faustică acceptase, între toate
artele, cea dintâi această servitute.
Cu Michelangelo se desăvârşeşte şi se încheie istoria
plasticii occidentale. Ceea ce vine după el constituie interpretări
greşite şi reminiscenţe. Moştenitorul legitim este Palestrina.
A Leonardo vo1·bea o limbă diferită de co11temporanii săi.
ln esenţă„ spiritul lui anunţa secolul ur111ător şi nimic nu-l lega,
ca în cazul lui Michelangelo, din toate fibrele, de idealu) formelor
toscane. Numai el nu a ntitrit nici o ambiţie de a fi sculptor, nici
de a fi arhitect. El nu mai făcea studii anatomice (stranie rătăcire •

a Renaşterii pentru a se apropia de senti1nentul elenic al vieţii şi

de cultu) pentru planul corporal exterior !) precum Michelangelo,
din pricina plasticii. El nu mai studia anatomia topografică
a prim planurilor şi a suprafeţelor, ci fiziologia, pentru tainele
ei interne. Michelangelo voia să condenseze toate semnificaţiile
existentei umane în lin1bajul vizual al corpului. Schitele şi proiec-
tele lui Leonardo relevă contrarul. Al său foarte admirat sfu1nato
este primul semn al negării limitelor corporale în favoarea spa-
~ului. Aici se întrevede originea impresionismului. Leonardo
purcede dinăuntru, din n1entalul spaţial, nu de la liniile de contur
bine măsurat şi, când totuşi o face, nelăsându-şi tablourile ne-
te1111inate, înd1eie prin dispersarea substanţei colorate dintr-o
suflare, concepând propriu-zis o imagine imaterială, absolut in-
descriptibilă. Tablourile lui Rafael se descompWl în ''planuri,',
sati se repartizează în grupuri a11nonioase, iar un plan îndepărtat .
limitează ansamblul cu multă măsură. Leonardo nu coooaşte
decâtA W1 spaţiu unic, vast~ etern, în care vede111 plutindu-i imagi-
nile. 1n cadrul imaginii, Rafael ne oferă o seamă de obiecte indi-
vidualizate şi apropiate, Leonardo un segment din infinit.
Leonardo a descoperit circulaţia sânge/iii. Ceea ce l·a
dus aici nu a fost vreun sentiment renascentist. Decursul° ideilor
îl îndepărtea.ză de sfera de preocupări a contei11poranilor. Nici

383

I
Michelangelo, nici Rafael n-ar fi ajuns în acest pW1ct, căci ana-
tomia pictorilor lua în seamă numai fonna şi poziţia, dar nu şi
funcţiunile păr~lor. Matematic vorbind, ea nu era analitică, ci
stereometrică. Nu a fost oare suficient studiul cadavrelor pentru
executarea unor mari scene picturale ? Dar acest fapt însemna o
subordonare a devenirii în favoarea lucrului devenit. Erau che-
ma~ în ajutor mor~i pentru a face ataraxia (a~apasia) antică
accesibilă marii forţe plastice a nordului. Dar, ca şi Rubens,
Leonardo cercetează viaţa din corp, nu corpul în sine, ca
Signorelli. Descoperirea lui este profund înrudită cu descope-
rirea conten1porană a lui Colun1b. Este o victorie a infinitului
asupra limitelor materiale ale prezentului şi ale realităţii tangibi-
le. Au avut, vreodată, grecii gustul unor astfel de lucruri ? Lor
11u le păsa nici de viaţa internă a organis1nului, nici de izvoarele
Nill1lui. Amândouă ar fi repus în discu~e concepţia euclidiană
despre existenţă. Din contră, baroct1l este adevărata epocă a
marilor descoperiri. Acest simplu cuvânt a11wiţă deja ceva brusc
diferit de antidutate. Omul antic se ferea mereu să ridice vălul,
legătura corporală, prin ac~wie sau gândire, de pe ceea ce era
cos1nic într-un fel oarecare. Acesta este instinctul propriu-zis al
naturii faustice. Aproape concomitent şi, în fond, senmificativ
identice, s-au înregistrat descoperirile din Lumea Nouă, circula-
~a sanguină şi sistemul copemician, iar un pic mai devreme
praful de puşcă, deci a11nele cu bătaie lungă, precum şi tiparul,
deci comunicarea la distantă. ,
Leonardo a fost inventator din creştet până în tălpi . Aici
se în1plineşte natura lui . Penel, daltă, scalpel, cărbune, compas
aveau pentru eJ una şi aceeaşi semnifica~e... aceea pe care busola
a avut-o pentru Columb. Când Rafael colora un desen, pe un
plan cu contururi de].imitate, fiecare atir1gere de penel subli11ia
fer1omenul corporal. ln sens invers, priviţi schiţele în creion roşu
şi plan.urile îndepărtate ale lui Leonardo: fiecare trăsătură desco-
peră î11 ele efecte atmosferice. El a fost şi primul care a reflectat
ti .3. pr.ob.!~r.!Fe d~ c'-1~ ti e A zbt~ra~ a se desprinde de pe păn1ânt, a

.
~5' '~-.
(''
'1
~
·· ~"
-

se pierde în vastitatea spaţiului cosmic, oare nu este acest lucru

faustic în cel mai înalt grad ? Chiar visurile noastre se împlinesc
astfel . Nimeni nu a remarcat că legenda creştină din pictura
occidentală este o minunată transfigurare a acestui motiv ? Toate
ascensiunile către cer ale pictorilor, coborârile în infern, plutirea
pe deasupra norilor, beatitudinea îngerilor şi a sfinţilor, încântă­
toarea libertate ce eliberează de orice balast terestru sunt simbo-
luri ale zborului sufletului faustic, complet străine de stilul bizan-
tin.

15

Tra11sfo1111area frescei renascentiste în pictura în ulei

vene~ană este un fragment de istorie mentală. Aici orice cunoa§-
tere este legată de trăsăturile cele mai delicate şi mai ascunse. In
aproape toate tablourile, de la 1rginţii /iii Ce=ar, de la Masaccio
la Capella Brancacci, până la lnmânarea cheilor al lui Perugino,
continuând cu fundalurile ce plutesc în portretele lui Federigo şi
Bastia d' Urbino şi ajungând la Pierro delia Francesca, idealul
frescei este în conflict cu fo1111a nouă aflată în plină ofensivă .
Evolu~a picturală a lui Rafael, atunci când lucra la încăperile de
la Vatican, este aproape singt1rul exemplu sinoptic. Fresca flo-
rentină caută realitatea în obiecte individuale şi constituie un
ansamblu prin încadrarea în arhitectonică. Cu o siguranţă expre-
sivă crescândă, pictura în ulei nu admite ca întreg decât întinde-
rea, iar fiecare obiect nu face decât să o reprezinte. Sentimentul
cosmic faustic a creat pentru sine o nouă tehnică . A respins stilul
geometric, aşa cum a renunţat la geometria coordonatelor din
timpul lui Oresmus. A transfor111at perspectiva liniară, legată de
n1otive arhitectonice, într-o perspectivă pur atmosferică ce se
sprijină pe diferenţe imponderabile de tonalitate. Pozi~a artificia-
lă a artei în Renaştere, neînţelegerea propriilor tendinţe mai
profunde, imposibilitatea realizării unui principiu opus goticului,
au complicat însă şi a t1 llmbrit tranziJia. Fiecare a încercat-o în
felul său Cutare artist pictea7.ă în culori de ulei pe zidul un1ed
Din acest motiv, Cina cea de Taină a lui Leonardo este sortită să
dispară. Al~i pictează pe pâ~ ca şi cun1 acestea ar fi fresce.
Este cazul lui Michelangelo. Incercările îndrămete, presentimen-
tele„ înfrânge1ile, renuntările nu sWlt rare. Lt1pta dintre 111ana
care J)Îctează şi suflet, dintre ochi şi llllealtă, dintre fo1111a dotită
de artist şi cea dorită de epocă rămâne mereu aceeaşi cea
dintre plastică şi muzjcă.
Acum, în sfârşit, înţelegem imaginea gigantescă închi-
puită de Leonardo Adoraţia 1nagilor de la mu~ul Uflim du1
Florenţa, încercarea cea mai îndrăzneală din pictura Renaşterii
Până !a Rembrandt, o asemer1ea tentativă nu. a fost ruc1 111ăca1
bănuită. Dincolo de orice apreciere optică, dincolo de orice de-
sen, contur, conjurafie, grup aşa cum erau cw1oscute pe att111c1
el a vrut să deprindă adorarea spaţiului etern. Aici toate corpunle
plutesc precWt1 planetele în sistemul copernician, precwn notele
ur1ei fugi de Bach interpretate la orgă în atmos_fera crepu~cula1a
a vechilor biserici, imagine marcată de o asemenea ditiamică a
distanţelor încât lintitele tehnice l-au obligat să rămână la stacbul
de torso. A

In Madona Sixtină, Rafael rezumă întreaga Renaştere

prin linia de contur, care absoarbe întregul conţinut al lucrăn1.
Este zllti1na mare- linie a artei occidentale. Interiorizarea ce dă o
senza~e de grandios, ducând la paroxism contrazicerea secretă a
conven~ei, a făcut ca Rafael să fie cel mai pufit1 înţeles dintre
artiştii Renaşterii. El nu se lupta cu nici Wl fel de probleme.
A adus însă arta până în pragul acestora, acolo Wlde decizia nu
mai putea fi alta. Rafael a murit după ce a împlinit ceea ce era
superior în inte1ioro/ universului fo1n1al al acestei arte. El a
părut superficial mulţimii, care nu a simtit niciodată ceea ce era
viu în in1aginile lui. Dar, oare> au fost privi~ atent norii uşori ai
dimineţii care încoronează chipurile viitoare pe care Madonna le
cheatnă la viaţă. ? Având acelaşi sens, norii transparenţi apar şi în
scena finală mistică din cel de al doilea Faust. Fără îndoială că

. .
386
respingerea. lipsa de po~lt1IJritate î11 """".; 11l„11 p1up11u sens al
tei 111enului, este aceea caic ' r1'-·l1111bă do111111at1a lăuntrică a senti-
n1er1tulu1 renascentist pur ş1 s11>li.lll1 Perugino este înţeles di11tr-0
singură privire. Rafael este i11ţl'it'' r1l1111a1 i11 mod raJ''''\,t i lkşa
ini~al linia este un ele111e11t ~11 t1csenului, anWlfâr1d o tendinţă
specifi·c antică, A ea se ct1t~tu1dă totuşi în spaţiu„ supraterestră„
beethoveniană. ln această operă Rafael este 1nai esotenc decât
oricare alt artist„ mult n1ai 111ult chiar decât Michelangelo, a
cărui voinţă se explică pnn fragi11entarea luc(ărilor sale. Fra
Bartolom1neo era Încă 1naestrul liniei n1ateriale de contur~ ea se
afla numai în prim plan: semnifica~a sa se epuizează prin deli-
n1itarea corpurilor. La Rafael„ ea este mută, aşteaptă, se ascunde.
Este tensionată la extren1„ amenintată
•
imediat să se dizolve în
infinit, în spaţiu şi în muzică .
Leonardo se plasează dincolo de limită. Proiectul lui din
Adoraţia magilor este deja n1uzică. Există o semnificaţie pro-
fundă în faptul că„ precun1 în Sfânt11/ Jero11i111, el se opreşte la
aplicarea W1UÎ singur strat de bnm, în ''stadiu rembrandtian'' -
bnmul atmosferic al secolului u1111ător. Pentru el„ în această
etapă„ desăvârşirea st1premă şi claritatea intui~ei sunt realizate.
Once mişcare în plus ît1 tratarea culorilor, al căror spirit depin-
dea încă de metafizica stilului din fresce„ ar fi distrus sufletu]
1n1aginii. Tocn1ai pentrµ că avea W1 presentiment al simbolurilor
picturii în ulei în toată profw1zi111ea ei„ el s-a îndepărtat de fresca
practicată de ''pictorii fi11itului ''„ care n-ar fi fost departe de a-i
sărăci ideile. Studiile de pictură în ulei dovedesc că gravu1"a în
ulei a la Ren1bra11dt îi era familiară~ era o artă originară din
patria contrapunctului~ dar necoooscută în Florenţa. Rămânând
în afara conven~ilor florentine„ nun1ai veneţienii au ajwis la ceea
ce căutau: un w1ivers al culorilor, subordonat spaţiului şi nu
obiectelor.
Din acelaşi motiv, dar după infinite încercări, Leonardo
a lăsat netertninat capul lui Isus din Cina cea de Taină. Omul
vremii nu era copt nici pentru portretistica în mare stil re111-

J37
 -
•

brandtian, nici pentru o istorie mentală plăsrnuită dir1 tuşe ner-

voase, din lumini şi din nua11ţe. Doar J_,eonardo a fost destul de
1nare pentru a sim~ în această barieră o constrângere a desti-
nul11i . Ceilalţi nu au vrut să picteze decât capul, aşa cun1 li
se prescrisese prin şcoală. Leonardo, care~ pentru prima dată ~ a
făcut şi 111âinile să vorbească prin măiest1ie fizionon1ică, atinsă
tu1cori şi În lucrările ulteiioare, t1iciodată însă r1edepăşir1d-o, voia
i11finit n1ai n1ult decât ceilal~ . Sufletu) i se pierdea departe în
'~itor, dar omul din el, ochiul, tnâna ascttltau de spiritul timpu-
lui . Hotărât, el a fost cel n1ai independent di11tre cei trei. Câte
Jucruri nu i-au trecut prin n1inte, lucruri penttu care puternica
fire a lui Michelangelo se zbătea în zadar ! Probletne de chimie,
de geon1etrie analitică, de psihologie chiar ''natt1ra vie'' a lui
Goetl1e 11u i-a fost străină dar şi probleme tehnice ale annelor
de foc îi sunt fan1iliare. Mai proflllld decât Durer, mai îndrăzneţ
decât Tizian, 1nai cuprinzător decât oricare alt conte111poran, el
ră111âne adel)ărat1ll artist jrag111entar , dar„ din alt n1otiv decât
1

Micl1ela·ngelo, este tm artist plastic întârziat„ totodată fii11d şi un

opus lui Goethe, cai·e avea deja în faţă tot ceea ce fusese inaccesi-
bil at1to1·t1lui Cinei cea de Taină. Micl1elangelo voia să reînvie CLl
forţa o lun1e a formelor deja moart.e, Leo11ardo presimţea tu1a
no11ă în viitor, Goethe avea presentimentul că ea nu va mai fi .
"
Intre ei se î11tind cele trei veacuri de maturitate a artei faustice.

16

Mai ră1nâne să trasăn1 în limi 111ari evolutia

„ artei occi-
de11tale. Necesitatea internă cea mai protllndă din îr1treaga istorie
este aici activă. Am spus că artele trebuie considerate ca fenome-
ne otiginare. Pentru a ofen imaginea unei evoluţii în etape succe-
- --------
"
1. In operele Renaşterii efectul produs de prea-artistic este adesea
t111ul de sărăcire. Si111ţi111 acu111 o absentă a 4.' infin1t11lui'' ..Aceste opere
nt1 asct111d t1ici mister, nici descoperiri posibile.

388
sive nu trebuie să 11e ocupăn1 de cauze şi de efecte confo11n
concepţiilor din fiztcă. Am reabilitat şi legitimat conceptul de
destin al artelor. In ·fine, ani recw1oscut în aceste arte nişte
01Aganisn1e, cu W1 loc propriu în interio1ul organismului superi-
or al Wlei culturi, având o naştere, o tinerete„ o maturitate şi o
n1oarte pentro totdeauna.
Cu stărşitul Renaşterii ultiIŢla rătăcire sufletul
occidental ajw1ge la conştiinţa depli11ă a forţelor şi posibilităţilor
lui. El îşi alege artele. O pe1ioadă târzie, barocă sau ionică,
trebuie să cunoască semnificaţiile limbajului for111al al artei. Din
religie filosofi că, ceea ce era de fapt până la acest stadiu, arta
devine o filosofie religioasă. Devine citadină şi laică. Marii maeş­
tri înlocuiesc şcolile anonime. La apogeul fiecărei culturi se vede
spectacolul n1agnific al unui gn1p de arte, bine ordonate şi unite
printr-W1 simbol 01iginar fundamental. G1îipul apollin1c cupri11-
de ceramica, fresca~ relieful, arhitectura celor trei ordine simbo-
lizate de coloane, teatrul atic, da11sul, şi are drept cer1tru arta
statuii nude. G11tpu! fa11Stic se dezvoltă în jurul ideii de infinit
A

spaţial pur. In centrul lt1i se află 111uz1ca instru1nentală . Precu1n

firele sub~ri ale unei ţesături, din ea se desprind şi 111erg mai
departe, în toate direc~ile l11nbajull1i for111al spiritual, 1nate1natica
infirutezi111ală, fizica di11amică, învăţătura iezuită şi dinamica
frazeologică a Epocii lu111inilor, tehnica şi maşinisn1ul 1nodem,
sisten1ul bancar şi organizarea dinastică şi diplomat1că a statului,
care se constituie într-o unitate gigantică a expresiei mentale.
Plecată de la ritmurile interioare ale catedralelor şi desăvârşită
prin ''Tristan', şi ''Parsifal'' de \Vagner, dominaţia spa~ului infi-
nit în artă a atins apogeul către anul 1550. Plastica s-a stins
odată cu Michelar1gelo ta Ro1na, în momentul când planimetria,
care fusese st1verană până atunci în matematică, devine doar o
parte auxiliară Concomitent cu a1111onia lui Zarlino, teoria con-
trapwictului (1558) şi n1etoda basuJui de fond, a1nâ11două ori-
gi11are tot din Veneţia şi pe1·spective analitice ale spaţiului sonor,
fratele lor, calculul infinitezimal, işi î11cepe ascensiw1ea.

389
•

Pictura în ulei ş1 111uzica 111strun1e11tală, car c.l 'ltu1t arte

~

spatiale. i şi Încep dominaţia. /11 consecinţă. ir1 ant1cl11tate artele

et1clidiene. fresca strict planimetrică şi statuia stingt1cră. au tr c
cut simultan, către anul 600„ pe primul plan. Având ltr1 limbaj
fom1al 111oderat „ 111ai accesibil„ aceste dot1ă gent1ri plastice au
ajwis primele la inaturitate. Indiscutabil„ pictura i11 t1lei acoperă
perioada di11tre 1550 şi 1650, aşa cum fresca şi vasele pictate
acoperiseră tot secolul al Vl-lea î11 Elada. Simbolistica spa~ului
şi cea a corpului, exprimându-se prin perspectivă, respectiv prin
proporţie, nu" apar decât cu \taioare indicativă în limbajul mediat
al tablotilui . In an1bele, itnaginea nu putea înfăţişa decât o iluzie
a simbolului originar„ adică nişte caracteristici ale spaţiului.
Aceste arte erau capabile să denumească şi să evoce, dar nu să
ept1izeze idealul antichită~i sau al Occidentului. Ele apar doar ca
pritne ti·epte ale ut1ei ultime piran1ide pe drumul viitorului . Cu
cât 111arele stil se apropie de perfec~w1e, cu atât mai in1perios se
simte nevoia Wlui limbaj ornamental cu o simbolistică cumplit de
clară. Pictt1ra nu r11a1 era şuficientă. Grupul artelor superioare
suferea î11că o simplificare. ln I 670, chiar atw1c1 câ11d Newton şi
Leibniz descoperiseră calculul diferen~al, pictura în ulei atinse se
lin1ita posibilităţilor et. Mutiseră ult1n1ii man maeştri: Velasqt1ez
la 1660, Poussin la 1665, Frans Hals la 1666, Rembrar1dt la
1669, Ve1·meer la 1675, Murillo, Rttysdael şi Lorraîn la• 1682 .
Pentru a sesiza regresul ş1 sffirşitul unei arte este de ajuns să-i
tnen~onăp pe pu~nii s11ccesori de talent. Watteau, Hogart.h şi
Tiepolo. In aceeaşi epocă n1arile forn1e ale 1111(zicii descriptive
îşi consumaseră existenţa . Hei11nch Schiitz a 111t1rit în 1672,
Ca11ssin1i în 1674„ Purceii în 1695, iar odată cu ei marii ma-
eştri ai cantatei, cu variaţii infinite ale temelor descriptive gra-
ţie nt1anţelor vocale şi instru111entelor care creionau adevărate
tablouri picturale mergând de la peisajul decorativ la idilicele
scene initice. Odată cu Lulli (1687) opera eroică barocă a lui
~\1onteverdi îşi ept1izase resursele lăWltrice. La fel s-a întâmplat
cu vecl1ea sonată clasică pentru orchestră ~ orgă şi trio de coarde,
·are de asen1enea imita temele pitoreşti ale ft1gii . Apar for1nele
din ult1111a etapă de maturitate: concerto grosso„ suita şi sonata în
treipărfl„ exclusiv instrumentale. Muzica se eliberează de renu-
niscenţele corporale ale vocii umane. Ea devine absolută . Tema
se schin1bă, trecând de la imagine la o funcţie fi.mdamentală, a
cărei finalitate este să evolueze. Stilul fugii lui Bach nu se poate
caracteriza decât prin diferenţiere şi integrare în infinit. Frontie-
rele ultime ale izbânzii mt1zicii asupra picturii sunt reprezentate
de Pasiunile lui Hei11rich Schiitz, concepute la bătrânete, când la
orizont apare not111imbaj al formelor. Apoi vin sonatele lui Dali'
Abaco şi Corelli, oratoriile lui Hăndel şi polifonia barocă a lui
Bach. De act1m încolo 1nuzica reprezintă arta faustică şi se poate
spune că Watteau este un Couperin pictor iar Tiepolo un Hăndel
pictor.
Aceeaşi evolt1ţie s-a împlinit în antichitate, către anul
460, când Polygnot, ultimul pictor de fresce, cedează locul lt1i
Polyclet şi, prin el a trans111is moştenirea stilului sublim artei
statuare libere. Până attmci arta pură a plat1urilor a dominat li111-
bajul forn1al al sculpturii, chiar şi 1a contemporanii lui Polygnot,
Myron şi maeşt1ii frizei din Olimpia. Limbajt1l fo1111al al primu-
lui a constat tot timpul în silueta încărcată de ci1lori având un
desen central„de unde diferenţa abia simţită între relieful pictat
şi imaginea plană ~ de asemenea, sculptorul a considerat linia
frontală vizibilă pentru privitor W1 veritabil simbol etic sim-
bolul tipului moral reprezentat prin figură. Timpanul unui
templu este in1agine care cere să fie văzută de la distanţa necesa-
ră, întocrnai ca imaginea cu policronue în roşu a ceratnicii con-
ten1porane. Odată cu genera~a lui Polyclet, pictura monumen-
tală cedează locul tabloului în tehnica culorilor aglutinate sau pe
ba:ză de ce.ară topită, ceea ce înseamnă că marele stil a încetat să
mai existe pentru acest gen de artă . Prin mulajele făe11te după
figitri, pictura lui Apollodor are ambiţia de a rivaliza cu ssulpttl-
ra, căci ea nu are nici o legătură cu nuanţele atmosferice. In ce-l
priveşte pe Zeuxis, Aristotel afi1·111ă că operele lui stmt lipsite de

391
etos. O astfel de constatare situează această pictură idilică şi spi-
ritualiz.ată alături de pictura secolului al XVID-lea. Amândo11ă
sunt lipsite de n1ăreţie interioară şi înlocuiesc arta originală cu
virtuozitatea: arta unică şi definitivă reprezintă ornamentica su-
perioară . Acestea îi fac pe Polyclet şi Phidias să fie contempo-
ranii lui Bach şi Hăndel . Ei eliberează fraza strictă de metodele
de execu~e picturală~ grecii eliberează definitiv statuia de În-
lănţui rea în relief
Scopul celor două arte este atins prin mt1zică şi plastică.
Astfel devine posibilă o si1nbolistică pl1ră de o rigoare 1naten1ati-
că: acesta este înţelesul canoanelor lui Polyclet acea dizertaţie
despre propor~ile corpului wnan. Corespondentul se regăseşte la
conten1poranuJ lui Polyclet, Bach, în arta fugii şi a ''pianului bine
ten1perat''. Cele două arte oferă wi maxin1 de claritate şi intensi-
tate a fo11nelor pure. Să compară1n cu corpul statuilor atice
corpul sonor al muzicii faustice inst1un1e11tale şi ) legat de ea,
arcuşul„ sau, la Bach, corpul ac~onâ11d la unison cu tot instru-
1nentul de suflat. Să comparăm o figură a lui Haydn, un motiv
ritmic din trama vocală , cu figura unui atlet al lui Praxiteles.
Tennenu1 fig11ră este împru1nutat din n1atematică , ceea ce arată
că scopul ce trebuie atins este unirea dintre spiritul artistic şi
spiritul 1nate1natic, căci rolul şi semnificaţia ultin1ă a limbajului
1naten1atic au fost înţelese concomitent cu o claritate perfectă de
către muzică, plastică, anali2'4 infinitezimală şi geometria eucli-
diană . Nu mai putem despăr~ 1natematica frumosului de frumu-
seţea maten1ati că . Spaţiul sonor infinit şi corpt1I absolut inde-
pendent de mar111ură sau de bronz sunt o interpretare nemijlo-
cită a spaţialităţii . Ele se evidenţiază prin nu1nărul -funcţie şi din
numărul-mărime. Legile propo1·~ei şi ale perspectivei 11u vor
însemna, în frescă şi în pictura în ulei, decât indici ai elementului
matematic. Ajunsă pe această culn1e, a.rta faustică sau apollinică
atinge perfecţiunea.
La sfârşitul perioadei frescei şi a picturii în ulei începe
~irul derts şi lta1g al 1narilor maeştri ai plasticii şi ai 1nuzicii
• ...
•

absolute. Lui Polyclet îi um1ea.ză Phidias, Paionios, Alkamenes,

Scopas, Praxiteles, Lysip. Lui Bach îi u1111ează Hăndel, Gluck,
Stanitz, Bach-fiul, Haydn, Mozart, Beethoven. Numeroase in-
strumente, azi demult dispărute, constituind pentru spiritul occi-
dental inventiv şi cercetător o lun1e încântătoare, şi-au tăcut
atllllci apariţia, contribuind la sporirea expresivită~i artistice prin
sWlete şi prin nuanţe în neîncetată înnoire. A apărut atunci şi o
abWldenţă de fo1111e maiestuoase, solemne, decorative, uşoare,
ironice, voioase, dezolante, cu o struct~ră foarte riguroasă, pe
care astăzi nu le mai înţelege nimeni. In sfârşit, tot atunci se
n1anifestă, mai cu seamă în Ge1111ania secolului al XVill-lea, o
veritabilă cult11ră 1nu=ica/ă ce inlllldă şi umple întreaga viaţă, pe
care Hoffinann a încarnat-o în tipul maestrului capelan Kreisler,
de care astăzi abia ne mai aducem aminte.
"
ln sfârşit, odată cu veacttl al XVill-lea apune şi arhi-
tectura. Ea se topeşte, se scufundă în n1uzica rococo. Tot ceea ce
era blamat, pentru că nu se înţelesese că era vorba de o con-
secinţă a spiritului fugii') în această 1ninunată şi fragilă eflores-
cenţă autumnală a arhitecturii occidentale, caracterul exagerat,
info1111ul plutitor, agitat, strălucitor, care spărgea ordinea impusă
de planu] vizual, totul nu reprezintă decât victoria sunetului şi a
inelodiei asupra liniei şi a planului, triun1ful spaţiului pur asupra
materiei, dictatura devenirii absolute asupra lucrului devenit.
Abaţiile, castelele) bisericile, cu faţadele lor avântate, cu portalt1-
rile şi curţile spiralate, c11 casele scărilor atât de putenlice, cu
galeriile, cu saloanele, cu cabinetele lor, 11u mai sunt coipuri
arhitecturale, ci sunt sonate, menuete, madrigale„ preludii meta-
morfozate în piatră . Ele sunt o m11zică de can1eră întruchipată în
stuc, mar1nură, fildeş, le1nn preţios: sunt cantilene de volute şi de
cartuşe, nişte cadenţe de peroane şi de coame. Donjonul din
Dresda este fragmentul muzical cel mai desăvârşit din întreaga
arhitectură WlÎversală, cu ornamentele ce se aseamănă cu sunetul
unei viori vechi şi st1blimt!, w1 allegro fugitivo pentru ord1estră
. "'
mica.
 Gl~r11la11a~1 a z.ă1111sl1t
muzicieni„ prin urmare ş1 pe Ola ri
arhttec~ ai acelui secol: PoppelJl!ann„ Schliiter„ Băhr, Neun1ar111
Fischer .d'E1·Iach, Di11zenhofer. ln pictura i11 uiet Ge1111ania nu
joacă un rol setnnificativ~ dar în muzica instrun1entală ea _1oacă
W1 rol decisiv.

17

Un termen acceptat pentru prima dată în epoca lui

Manet n1ai întâi î11 sens peiorativ, ca barocul sau rococo-ul -
rezumă fericit specificitatea expresiei faustice în artă, aşa cum
fusese plăsmuită puţin câte puţin în condiţiile evolu~ei picturii în
ulei. Vreau să vorbesc despre i1npresionisn1, concept ale cărui
rezonante şi sensuri mai adânci nici nu se bănuiau. El derivă din
a doua şi ultima înflorire a unei arte căreia îi aparţine în întregi-
me. Ce este o imitare a ''impresiei'' ? Fără îndoială, un spirit pur
occidental, ceva î11rudit îndeaproape cu concepţia barocă şi chiar
cu sfârşitul arhitecturii gotice, total opuse intenţiilor Renaşterii.
Nu desenmează el oare tendinţa flintei trezite de a considera,
dintr-o necesitate proftmdă~ spaţiul pur infinit ca o realitate
necondiţionată de cel mai înalt ordin şi, ''în el'', toate figurile
sensibile ca nişte realităţi condi~onate şi sttbordonate ? Această
tendinlă se poate releva în operele de artă, dar manifestările ei
n1ai cunosc mii de ipostaze diferite. ''Spaţiul este forn1a apriorică
a intui~ei''. Nu SWlă această formulă kantiană ca un progra1n al
mişcării care începe cu Leonardo da Vi11ci ? Impresionisn1ul este
reversul sentimentului euclidian al universului. El caută să se
îndepărteze pe cât posibil de limbajul plastic pentru a se apropia
de cel muzical. Acţiooea obiectelor lwninate care reflectă lumina
nu este suportată peptru că aceste obiecte există, ci pentru că se
consideră că ele nu există ''în sine''. Ele nt1 mai swit corpuri ci
obiecte rezistente la lumină în spaţiul cărora trăsăturile de penel
le dezvăluie puterea de iluzionare. Primim şi redăm simplu
itnpresia acestor reflexe care Sllllt considerate cu sânge rece

394
....

drept n•li'· µure f1111t J•tn11 ale s~1,1ţ1 .• l~t ât1 ~ t1 'dincolo'' (transcen-
dentă ~>atrWldet11 111 corpun (\• „~t,1t1i .,,,t„, ,,, 1e îndepărtăn1
\T"l ,„• l1r111telo1 r11ateriale„ le sacttft"-·~1'' ' 11 " ., „.,lt"•t· r11ăreţ1c1 ~a­
,J,a1t 11 Cu şi st1b această in1pres1e 1rl, t•r \.·ărt1 , ,,,,.,,t, 1 1lh111tă faţă
1t.~ elen1entul sensibil ce se opWle ClJ i>,•tcrr „1t.i1 a \let exprimate
de statuie şi de frescă . De aceea nu există un 1mpresionis111
elenistic. De aceea sculptura antică este arta care îl exclude apn-
.
onc
In1presion1smul este expresia amplă a sentimentului cos„
n11c, ceea ce scoate în evidenţă pătrunderea sa în întreaga fizi-
onomie a culturii noastre târzii . Există o matematică impresi-
onistă care depăşeşte vădit şi în forţă limitele optice: este analiza
matematică de la Newton şi Leibniz încoace. Ea cuprinde figu-
rile abstracte ale corpurilor nu1neric,e„ cantităţile, grupurile de
transfonnări, geometria cu n din1ensiuni. Există o fizică impresi-
orristă, care, în locul corpurilor ''vede'' sisteme de puncte ale ma-
sei . unităţi ce apar pur şi simplu ca raporturi constante ale unor
ac~uni ~riabile. Există o etică, o tragedie, o logică, toate impre-
sio11iste... Indoctrina
. pietistă există ş1 un creştinism impresionist.
h1 pictură şi în n1uzică, rolul impresionismului e~te
crearea„ prin intem1ediul liniilor„ petelor de culoare sau Slll1ete-
lor, a llllei irnagini a cărei substanţă este inepuizabilă, ·Wl mi-
crocosmos vizual şi auditiv al omului faustic, adică. anexarea
prin artă a realităţii spaţiului infinit, constrâns să se manifeste
printr-o impresie alt1zivă, de-a dreptul fugitivă şi cvasiincorpo-
rală îr1 raport cu un obiect oarecare. Este arta de a mişca nemiş­
carea„ expe11ment care nu a fost niciodată reluat. De Ja operele
de bătrâneţe ale lui Tiztan până la Corot şi la Menzel materia
vaporoasă tremură şi curge sub ac~unea misterioasă a tuşei, a
culorilor şi a lur11i11ii pulverizate Cu diferenţele de rigoare ale
111elodiei propriu-zise~ acelaşi ţel este t1r111ănt prin ''tematica''
111uzicii baroce, "I.teina'' fiind in1aginea sonoră ce rezultă din ală­
ttll a rea tt.1tt1ror sedL1cţiilor ce aparţin a11noniei, nuanţelor instru-
111e11tale, tactultii ş1 ten1poult1i . Ea se dezvoltă de la motivele

J95
 .
zei imitative din epoca lui Tizian până la laitmotivul lui Wagner
şi cuprinde lll1 întreg univers de sentimente şi de viaţă reală.
Când muzica ge11nană ajllllge la apogeu, poezia lirică ge1111ană
pune stăpânire pe aceeaşi artă care, de la primul Faust al lw
Goethe până la ultitnel~ poezii ale lui Holderlin a produs un şir
de mici capodopere, doar de câteva versuri, aşa cum nu" s-a mai
văzut şi, cu atât mai mult, nu există în nici o antologie. In limba
franceză o astfel de poezie este i1nposibilă Impresionismul este
metoda uneia dintre cele mai subtile descoperiri în artă. El repetă
neîncetat în mic, în miniatură, isprăvile lui Columb şi Copernic.
Nici o altă cultură nu posedă un limbaj ornamental de o ase-
menea dinamică a impresiei uzând de mijloace atât de puţine.
Fiecare punct sau linie colorată, fiecare sunet scurt sau abia sesi-
zabil, dezvăluie încântări neaşteptate şi oferă imaginafiei ele-
tnente n1ereu noi de energie creatoare de spaţii. La Masaccio
şi la Piero delia Francesca atmosfera înfăşoară corpuri ·reale.
Leonardo da Vinci descoperă cel dintâi tranzi ţiile clar-obscu-
'1llui atn1osfe17c, margiilile suple, contururile care se estompea-
ză odată cu profi1nzimea, zonele de lumină şi de un1bră, de unge
11u mai este posibil să izolezi decât nişte figuri indi\~duale. J.n
fir1e, Retnbrandt topeşte obiectele în pure impresii coloristice în
care imaginile îşi pierd ceea ce au specific wnan şi acţionează
11un1ai ca linii şi pete de culoare într-\Dl ritm al adâncimilor pasi-
onate. Aceste depărtări semnifică totodată şi viitorul. ln1presio-
11isn1ul captează momentul trecător unic şi irepetabil. Peisajul
itnpresionist nu este nici existenţă, nici continuitate, ci doar un
moment trecător din propria lui istorie. Aşa cum un portret de
Renlbrandt nu identifică relieful anato1nic al capului ci a doua
faţă pe care el o exprimă, iar p1in frumuseţea tuşei el nu surprin-
de ochji ci privirea~ nu fruntea ci experienţa trăită, nu gura ci
sensibilitatea, tot aşa tabloul impresionist ne descoperă în general
în locul pri1n planurilor din natură a doua faţetă a acesteia, pri-
virea~ sufletul peisajului. Fie că este vorba de un peisaj catolic
apoteotic de Lorrain, de ''peisajul intim'' al ltJi Coro~ de mare, de

396
-

ţăm1urile unui râu sau tic satell" llt& Cu}'P~ ~t Van Go\·et1. n1ereu
ne apare câte un portret ir1 sensul tizionon11c al cuvantulltl, Wl nu
ştiu ce unic, fără precedcr1t. care vede lumina zilei pentru prima
şi ultima oară. Preferinta pentru peisajul fizionon1ic sau de ca-
racter, pentru un 111otiv aşadar i111posibil de abordat în frescă şi
complet inaccesibil antichităţii. î1nbogăţeşte neîndoielnic arta
portretului, tra11sferând-o din universul uman imediat în universul
un1an n1ediat, adică conducând-o la reprezentarea unui univers
pe care îl consideră o parte a eului, univers în care a1ttstul se
dăruieşte iar privitorul se regăseşte. Această natură care se întin-
de până departe este reflexul untai destin. Această artă creează
peisaje tragice, demonice, vesele, triste, ceva despre care omul
altor culturi nu are nici o i~ee şi pentru care nu are nici organ de
percep~e .. Oricine va plllle alături de· această lume a forn1elor
pictura elenistică ce dă iluzia realităpi se va dovedi incapabil să
facă deosebirea î11tre o ornan1entică superioară şi imitapa lipsită
de suflet sau schi111onosirea aparenţelor . Spusele lui Lysip, men-
~onate de Pliniu, după care el picta oamenii aşa cum jj vedea,
s-ar putea i111pune în faţa unui copil, a wiui profan sau a Wlui
sălbatic, dar niciodată în faţa WlUi" artist. Lipsesc marele stil,
se1nnificaţia , 11ecesitatea profundă. ln acest fel pictau şi locui-
torii cavernelor paleolitice. Pictorii elenistici însă puteau face
într-adevăr n1ai inuit decât doreau. Chiar .Picturile murale de la
Pompei şi peisajele agitate, pline de nuşcare de la Roma închid în
ele lll1 simbol~ fiecare reprezintă un grup de corp11ri, între care
re1narcăm stâ11cile, arborii şi chiar, ca un corp printre corpuri ...
''tnarea '' ! Aceeaşi profunzime, clar a acumulării de elen1ente. •

Aceasta pentru că şi locurile mai îndepărtate trebuie un1plute cu

ceva. Respectiva necesitate tehnică nu are nimic con1Wl cu
transfigura-rea depărtărilor realizată de artistul faustic.

397
 •
-
18

Am spt1s că pictura în ulei a dispărut la sfârşittil ve.actal t11

aJ XVII-Jea, puţin după moartea succesivă a tuturor n1anlor
1naeştri. Dar oare nu se spune că'I în sens limitat, şi impresionis-
1nul este o creaţie a secolului al XIX-iea ? Aşadar pictura a durat
cu 200 de ani mai Il}Ult sau mai durează încă şi astăzi ? Să nu
t1e înşelă1r1 cumva. Intre Rembrandt şi Delacr.oix sa\1 Constable
trebttie remarcat un n1on1er1t de întrerupere, în ciuda oricărei
înrl1diri de expunere sau de tetmică~ ce.ea ce a ÎnC<.-j)ut cu ultimul
este foarte dife1it de ceea ce a sfârşit cu pri1nul. Când este vorba
de arta vie c11 o si1nbo1istică toarte ina1tă, nt1-i putem lua în con-
siderare nici pe pictorii decorativi din secolul al XVID-lea. Nu
trebt1ie să ne lăsă111 înşelaţi în privir1ţa caracterului episodic al
. i1oii pe1„ioade care, dincolo de secolul al XVID-lea, lin1ită a
cultt1rii şi c.ivilizaţ1ei, i1t1tea crea îi-1că iluzia tinei n1ari ctilturi
pictt1rale Ea î11săşi şi-a da1umit. pr·j1-1ria ten1ă plenerisn1„ des-
coperind astfel, cu suficientă lir11pezime, set1sul inanifestărilor
fi1gare. Le plein air... este un subterfugiu co11ştient, i11telectual şi
bn1tal pet1tru a evita ceea ce s-a numit pur şi sin1plu ''sosul brun „,
şi care a fost, cum s-a \răzut, culoare4 n1etafizică proprie mari-
lor t11aeştrii ai portretului. Pe el se î11temeiase cândva cultura
plastică a şcolilor, a şcolii olandeze înainte de toate, care a dis-
uărut în rococo tără njci o sperantă de întoarcere. Acest bnm,
si111bol al infinitului spa~al, care a plăsinuit pentru omul faustic o
aură psihică a i1naginii., a fost socotit btusc, ne.1atural. Ce s-a
î11tâ1nplat ? Oare schimbarea t1u dovedeşte o sustragere a sufle-
tuliti, care aflase în această culoare transfigurată un e1eme11t
religios, o t11arcă a nostalgiei, sensul întreg al unei naturi vii ?
Materialistnul oraşelor cosmopolite ale Europei a Slttlat în spuzA
şi a stârnit o scurtă şi strariie licărire târzie a do1tă generajii de
pictori, căci totul ltJase sfârşit odată cu generaţia !ui ivtanet.
At11 nun11t culoare catolică a spaţiult1i verdele subJin1 al !t1i
G·riine\va1d, Lor1·air1 şi Giorgione şi culo<tre a senti1nentului r..os-
 ""
mic protestant brunul transcendent a) lui Rembrandt. In raport
ct1 aceste două culori 11oua paletă coloristică, ce începe odată cu
plenerismul, poate fi catalogată drept nereligioasă . Din înălţi-
1

111ile n1uzicii ll1i Beethoven şi ale spaţiilor planetare ale 1tti Kant
in1presionismt1l a coborât dit1 nou pe păn1ânt. Spa~ul plenerist
este cunoscut şi nu trăit~ el implică o stare de spirit şi nu un
destin; el este obiectul mecanic al fizicianului şi nt1 lu111ea sensi-
bilă în 111uzic.a pastorală, spa~ul pictat în peisaje de Courbet şi de
Manet. Profe~a en1o~onantă a ltti Rousseau„ exp1imată tragic
prin 'întoarc~tea la natură'', se împlineşte în agonia acestei arte.
4

Astfel, zi după zi, bătrânu) ''se întoarce la natură''. Noul artist nu

este creator, ci artiza.t1. El juxtapune culori spectrale inde1irabile.
Tvtiniatura fină a manuscriselor şi dansul mişcărilor de penel ce-
dează Î11 faţa manierelor grosiere ce se exprimă prin puncte,
pătrăţele, mati mase anorganice, proiectate, amestecate, aflate în
expansiune. Alături de tehnica penelului, extinsă pe suprafeţe,
apare ca i11strutnent şi paleta de culori. Stratul de ulei întins pe
pânz.ă devi.11e o materie preten~oasă, rămânând pe alocuri inde-
pendentă. Attă pritnejdioasă, cl1inuită, rece, bolriavăj ce se adre-
sează unor net-vi hipersensibili, ştii11~fică până la e:xtre111, pt1ter-
nică prin detr1olarea prejudecă~Ior tehnice, simplificată până la
nivelul de progra111, satir atrtentic ce dansează pe 1narea pictt1ră
in ulei de la Leonardo la Rembrandt. Această artă nu putea fi
găziluită decât de Parisul lui Bat1delai1·e. Peisajele argintate ale
lui Corot ne mai făceau să visă1n, prin tonurile verzi grizonate şi
brune, la met1talitatea vechilor maeştri . Courbet şi Ma11et 11u au

1. În consecinţă, plecând de la ~'plein air'"„ nu se putea ajunge la o

pictură religioasă autentică. Sentimentul cosinic pe care-l fundamen-
tează această pictură este într-t1n fel nereligios sau valabil nun1ai pet1-
tru o ''religie iraţională''~ u11de toate tentativele sună gol sau fals~ în
ciuda abundentei sau sincer1tătii (Uhde şi Puvis de Chavannes). Este
de ajuns un tablou plenerist pentn1 a profana numaidecât interiorul
unei biseric: şi a-l coborî la rangul de simplu spafiu expoziţional.

399
cucerit decât spa~ul fizic„ spaţiul considerat ca ''fapt''. Leonardo,
inventatorul radical, cedează în faţa pictt1rii experimentale.
Corot, veşnicul copil, francez fără a fi parizian, îşi descoperă
peisajele transcendente pretutindeni. Courbet, Monet, Manet,
Cezaru1e ''portretizau'' fără contenire Wla şi aceeaşi localitate, cu
scrupulozitate, chinuit, fără prea mult curaj : pădurea Fontaine-
bleau, n1alurile Senei la Argenteuil, sau acea memorabilă vale de
lângă Arles. Peisajele prodigioase ale lui Rembrandt sunt situate
absolutan1ente în spa~ul cos1nic, cele ale lui Manet în apropierea
unei gări . Citadini prin excelenţă, pleneriştii at1 în1prumutat de la
cei mai reci pictori spanioli ş1 olandezi Velasquez, Goya,
Hobbema, Frans Hals muzica spa~ului şi, datorită peisagişti­
lor englezt iar, 1nai târziu, japonezi, nişte intelectt1ali ·.sup~rior
civilizaţi „ o transfo1 tnă în empirism şi în ştiinţe· naturale. Intre
11atură şi ştiinţele naturii este aceeaşi diferenţă ca şi între inimă şi
creier„ în"tre credinţă şi ştiinţă. "
In Gen11ania lucrurile stau altfel. In timp ce în Franţa se
desăvârşea , În Ger1nania trebuia să se recupereze o n1are perioa-
dă plastică. Aceasta pentru că stilul lui Rott1nann, Wasmann,
K.D. Friedrich şi Runge, sfârşind cu Marees şi Lei bi„ presupWle
to~ factoni unei evoluţii . Ei se află la haz.a tehnicii şi fiecare __
şcoală doritoare să cultive noul stil av·ea nevoie de o tradi~e
internă desăvârşită. Aici rezidă slăbici W1ea şi forţa picturii ger-
mar1e di11 ultima perioadă . Francezii aveau o tradi~e proprie, de
la barocul primitiv la Chardit1 şi la Corot. Există o succesiune
orgarlică între Lorrain şi Corot, Rubens şi Delacroix. Toţi tnarii
artişti gem1ani din secolul al XVIII-iea au devetlit însă muzici-
eni. Metan1orfoza muzicii post-beethoveniene în o a doua pictu-
ră, fă1·ă a schimba totuşi 11atura ei profundă, este un aspect al
1·on1antism11/11i ger111an. Nu este aşa că muzica a avut aici cea
mai lungă înflorire şi a dat fructele cele mai savuroase ? Toate
acestea pentru că acele chipt1ri şi peisaje constituie o muzică
secretă şi nostalgică . Ceva tii11 Eicl1endorf şi din Morike se
regăseşte în Tho1na şi în BockJin. Era nevoie numai de o doctrină
pentru a suplini absenţa unei tradiţii interne proprii. Dar tot
studiind şi copiind, precum Manet şi succesorii lui„ pe vechii
maeştri de la 1670, ei au receptat influenţe cu totul noi şi diferite
de cele franceze, care nu suscitau decât amintiri din ,... ceea ce a
constituit odinioară o parte integrantă a artei lor. lncepând cu
anul 1800, dincolo de muzică arta plastică ge1111ană este un
fenomen târziu, grăbit, neliniştit, încurcat, nedecis în ~ ce
priveşte mijloacele şi ţelurile. Nu mai era timp de pierdut. Intr-o
generaţie sau două trebuia recuperat ceea ce muzica ger1nană şi
pictura franceză realizaseră în decurs de secole. Arta în extincţie
era împinsă până la ultima concep~e care„ ca într-llll vis, avea
nevoie de o privire rapidă asupra întregului trecut. De aici acele
bizare şi vădite naturi faustice, ase111enea lui Marees şi Bocklin,
prin faptt1l că fac din problema fo11nală o incertitudine inad1nisi-
bilă în mt1zica noastră să ne gândi111 la Briickner şi aceasta
din cauza tradiţiei. ln1presioniştii francezi nu cunosc această
frământare: arta lor este cu atât mai săracă cu cât programul este
111ai clar. Acelaşi lucru se întâmplă însă şi în literatura ge11nană
care voia, încă de la Goethe, să fundamenteze ceva prin fiecare
operă şi să epuizeze subiectul. La fel Kleist„ care simţea conco-
mitent în el pe Stendhal şi pe Shakespeare, voia să topească două
secole de artă psihologizantă şi făcea eforturi disperate s-o
schimbe şi s-o de111oleze printr-o perp.etuă insatisfacţie. Tot la fel
Hebbel concentra într-u11 tip dran1atic toată problematica lui
Hamlet şi Romersholn1 şi, de asemenea, Men.zeJ, Leibl şi Marees
încercau să condenseze într-o for1nă wlică n1odele noi şi vechi:
Rembrandt, Lorrain, Van Goyen, Watteau, Delacroix, Courbet
"
şi Manet. In tin1p ce Menzel, prin micile lui interioare prin1itive,
anticipează toate descoperinle şcolii lui Manet, iar lui Leibl îi
reuşesc mai multe lucrări în care Courbet eşuase, brunul şi
verdele, culori rnetafizice ale vechilor maeştri, devin încă o dată,
în tablourile lor, expresia completă a vie~i lăuntrice. Menzel a
simţit realn1ente şi a reînviat Wl crâmpei din rococo-ul prusac,
Marees W1 crâmpei din Rubens„ Leibl„ prin portretul doamnei
 - - -------
- -- -- --- -~~

Ge.deon, câte ceva din portretele lui Rembrandt. Brunul de atelier

di11 secolul al XVIl-Jea se alătura unei arte secl1ndare de natură
faustică superioară gravura în acvaforte. Retnbrandt a fost
prin1ul i11aestru al celor dotlă atte. G·ravtrra are efectiv ceva
protestant, ce o ţine n1ere·u la distanţă de pictorii ttleridionali ca-
tolici, acei artişti ai atn1osferei albastru-verzui şi ai goblenuritor.
Col1c-0mitrnt cu ultimul pictor al tonurilor de brun, Leibl a fost
-ultimul gravor ale cărui lucrări aveau .
oe·va infu1it rembrandtian,
~

care-l face pe })rivitor să descopere mistere me1·eu noi. ln srarşit,

Marees a avut minunata i11tuiţie a marelui stil baroc, pe care însă
tocmai el nu-I mai putea scoate la lumină în picttiră pentru că era
lipsit de forta tradiţiei occidentale.

19

Odată cu T,ristar1, moare ultima artă faustică. Această

operă este uriaşa cr1eie de boltă a muzi,:ri faustice. Un fina.I atât
de gr'1.ndios nu a fost atins nici în pictură . l\1anet, Menz.el şi
Leibl, al că1·or pleneris111 a sculat din n101-p pictura de stil vecl1i
î11 •Jlei, par nişte pitici în corr1paraţie cu ace:.lsta. Arta anti~ ''s-a
tem1ir1at'' în acelaşi tin1p cu plastica din Perga1n. Pe1·gan1l1l are
!tn co1~espondent in Bayreuth. Este adevărat că faimosul altar
era o operă târzie şi poate 11u chiar cea 1nai importantă din epocă.
""
Insă toate act1i.apile tb1111ulate de Nietzs,.:l1e împotriva lui
\\Tagner şi Bayreutl1, Inelul 1Vibelungilo1· şi Parsifal, pot fi re-
date în aceeaşi tei 1neni, întrebuinţând cuvinte· precum decadenţă
şi comedie, criticând exact această artă plastică în care s-a
conservat o capodoperă friza uriaşă a marelui altar, care este,
şi ea~ un ''"inel''. Acelaşi decor teatral; acelaşi fond de motive
vechi, mitice, în care 1limeni nu mai crede~ aceeaşi influenţă
indiscretă exerciL1tă de ele1nentul colosal asupra nervilor, dar şi
aceeaşi pondere, aceeaşi grandoare şi aceeaşi înfătişare maies-
tuoasă, toate conştiente, fără a se putea totuşi asctmde total lipsa
forţei interioare. Desigur, motivul taurului de la care Famese şi

402
l11odcltil pnmitiv al grupului statuar Laocoon au prins contur în
a'-'est mediu.
Ceea ce n·1archeaz.ă declinul fortei creatoare este absenţa
to1mei şi a măsurii" necesare a1tistului pentru a crea o operă care
să aibă încă rotunjirne şi împlinire. Prin aceasta eu nu înţeleg
numai gustul pentru colosal care, spre deosebire de stilul gotic şi
al pira111idelor egiptene, nu este expresia w1ei măreţii interioare~
ci nt1mai iluzia acestei tnăreţii absente. Etalarea di1nensi unilor
l ide este comună tuturor civiliz.aţiilor născande şi este caracte-
1

ristica dotnirtantă atât a altarului lui Ze11s din Pergam cât şi

a Statuii lui Helios din Chares, numită Colost1l din Rl1odos, a
edificiilor ro1nru1e din epoca imperială, a celor din Egipt, din
epoca Imperiului Nou, ca şi a celor din .~1er1ca de astăzi. Cu
atât 111ai caracteristic este arbitraru] debordant ce violentează şi
anihilează toate conven~ile sectJl<tre. Şi dincoace şi di11colo JlU se
pt1tea tcJlera o regt11ă supraper ~011ală, ctt caracte1 de ge:1eralitate,
mate111atica absolută a for1nei, destir11.1l ut1ui li1r1baj artistic fo1·-
1nal ce se r11aturizează ~ ti1np. Lysip 1.ăbove.şte asupra lui
Polyclet, iar autorii grupurilor galice zăbovesc asupra lui Lysip.
Se constată aceeaşi evolu~e de ia Bacil 1a Wagner„ prin
Beetllo\ el1. Artiştii vechi se sin1t stăpfuu ai forn1ei, artiştii
1

perioadelor târzii sunt sclavii ei. P1·ayjteles şi Haydt1 puteau

expriina Îr\ (iepl1nă libertate şi cu seninăţate, u1 cadrele ooot·
co11v"enţii stiicte„ ceea ce l.~{sip şi Beethovet1 nu puteau realiza
decât JJri11 violenţă. Pecetea 01icărei arte vii, '1r111onie perfectă
intre a vrea, a trebui şi a putea, având ţeluti evidente şi uzâ11d
inco11ştient de nlijloacele de realizare, w1itate a artei şi a culturii
-- toate .acestea aparţin trecutului. Corot şi Tiep.olo, 1\tlozart şi
Cin1arosa erait încă ~îuverani peste limba maternă a artei lor.
Dtipă ei începe bâlbâiala, dar ra1·ă ca nin1eni să-şi dea seama
pa1tru că nin1eni nu mai ştie să vorbească corect. Odinioară
libertAtea şi necesitatea se confundau~ Astăzi lipsa . de aisciplină
~

este 11u111ită libertate. in epoca lui Rembrandt sau a lui Bach nu

se accepta ~uci chiar perspectiva, atât de f1·ecventă _la noi, ~'a
eşecului pe drumul ales''. Destinul fo11nelor trăia în rasă ş1 şcoală
şi nu în tendinţele personale ale cutăruia sau cutăruia. Sub
impulsul unei mari tradi~i până şi artistul neînsemnat atinge
· perfec~unea, el şi misilUlea lui fiind conduşi de idealul unei arte
vii. Astăzi aceştia sunt obligaţi să accepte ceea ce nu mai pot„ să
trudească, să calculeze, să facă diverse combinaţii mentale, acolo
unde a dispărut disciplina instinctului. To~ au trăit această tra-
gedie. Marees nu a ter111inat nici unul din marile lui proiecte.
Leibl nu a îndrămit să-şi abandoneze ultimele tablouri fără să le
facă 111ai reci, mai sumbre„ printr-o n1lU1că neîncetată . Cezanne şi
Renoir nu au desăvârşit o bună parte din capodoperele lor pentru
că nu au 1nai fost în stare să o facă, în ciuda tuturor eforturilor şi
a ostenelilor. Manet se epuizase înainte de a picta treizeci de
tablot1ri iar în Exec11ţia impărat11/ui Maximilian, unde în fiecare
trăsătură de penel se vede o enor111ă oboseală, ca de altfel şi în
alte încercări ale lui„ realizează cu greu ceea ce Goya reuşise fără
greutate în modelul său Execuţia prizonierilor la Pio. Bach,
Haydn şi Mozart puteau crea, ca şi al~ n1uzicieni anonimi din
secolul al XVlll-lea, opere perfecte printr-un grăbit travaliu de
fiecare zi . Wagner ştia că nu va ajW1ge pe culmi decât concen-
trându-şi întreaga energie ş1 exploatând cât mai sctupulos
momentele cele n1ai fericite de inspira~e artistică.
"'
Intre Wagiler şi Manet există o profundă înrudire, pe
care puţini au sesizat-o, dar un CW1oscător al tuturor tendinţelor
decadente precum Bat1delaire a descoperit-o numaidecât. Evoca-
rea tinei lumi a spa~ului cu ajutorul liniilor şi petelor de culoare
a fost arta ultimă şi sublin1ă a impresioniştilor. La Wagner ea s-a
realizat prin inte1111ediut celor trei tacturi, aici fiind condensată o
întreagă lume sufletească. Culorile de pe cerul înstelat de la
miezul nopţii , norii în mişcare ai toamnei„ aura tremurătoare a
n1eJancoliei„ perspectiva admirabilă a depărtărilor însorite, neli-
niştea costnică, fatalitatea iminentă, şovăiala, despărţirile drama-
tice, speranţa neaşteptată, impresii considerate inaccesibile de
toţi înaintaşii lui iată ceea ce n1uzica wagneriană zugrăveşte

404
-
•

cu o lin1pezime fără cusur prin câteva tonuri sau variaţii ale unui
~

motiv. In acest fel se ajWlge la o totală opozi~e cu arta plastică

greacă. Totul se prăbuşeşte într-un infinit imaterial: ni1 se poate
degaja o linie n1elodică din această masă de Stlllete a căror agi-
taţie stranie evocă lU1 spa~u imaginar. Motivul ţâşneşte dintr~o
întunecată şi înfricoşătoare profunzime, scăldată de strălucirea
de o clipă a unei lumini orbitoare. Iată-l, pe neaşteptate, foarte
aproape, cumplit, cum surâde, mângâie, ameninţă~ dispare pe
rând în lumea instrumentelor cu coarde, se apropie v·enind din
mari depărtări, ia pe nesimţite altă înfă~şare p1in sunetul sin-
gular de oboi, acumulează culori spirituale mere11 noi. Dacă ne
amintim stilul riguros al lucrărilor precedente, toate acestea r1u
par a fi nici pictură, nici muzică. Când Rossini era î11trebat ce
credea despre n1uzica ~in H1.1ghenoţii, el răspWldea: ''Muzica?
N-am auzit aşa ceva''. In acelaşi fel erau judecate l~1 Atena 11onle
opere plastice aparţinând şcolilor asiatică şi pelopone.ziacă„ ia1· în
Teba egipteană arta din Cnossos şi Tell el An1ama nu putea fi
socotită altfel .
Tot ce ~ spt1s Nietzsche despre Wagner este valabil şi
despre Manet. Intoarcere aparer1tă la elementar, la natt1ră, în
opoziţie cu pictura de substanţă şi cu muzica dinailite, arta i,1r
înseamnă o concesie gratuită în faţa barbariei n1arilor oraşe, a di-
solu~ei incipiente, co11cret exprimată printr-un amestec de bnt-
talitate şi de rafinament, ultimul pas necesar î11 acest ser1s. O ar'~ă
artificială nu este susceptibilă de nici o dezvoltare organică. Asta
înseamnă sfârşitul.
"
Mărturisire amară ! In acest fel a stmat. irevoc;âbil sffirş? . .
tul artei plastice occidentale. Criza din secolul XIX a fost agonia.
J\rta faustică moare de bătrâneţe, ca şi cea apoJlinică, egipte<1nă
şi toate celelalte, după ce atinseseră ultimele posibilirap ir1teme,
împlinindu-şi vocaţia în cursul a.scendent al culturi~.
Ceea ce se confectionează
„ astăzi este o a1nestecătură de
'-' •V•••'-" ""~ • •'"' M •
artă, neptrt.1nţa ş1 m1nc1Wla, atat m muzica post~'agnenana„ cat ş1
in pictura de după i\1anet, Ccz-t~tme, Leibl şi Menzel .
 Să cunoaştem aşadar rrtarile personalităţi ce justifică
afinnarea existentei unei arte care mai ascunde încă o necesitate
7 .

a destinului. Să căutăm pro~lema evidentă şi necesară pe care

aceasta trebuie s-o rezol,1e ! 1n zadar am parcurge expoziţiile, am
frecventa concertele şi teatrele, căci nu ani întâlni decât nişte
negustoti de artă şi nişte zgon1otoşi gură-cască din aceia care se
complac aducând pe piaţă ceva ... despre care În si11ea lor ştiu_
den1l1lt c.ă este inutil. Ce nivel, pe"' toate pla11urile, poate avea ceea
ce astăzi numim attă şi artist '? In adWlarea generală a tmei so-
cietăţi pe ac~uni sai1 a inginerilor dintr-o uzi11ă oarecare, vom
putea remarca mai multă inteligenţă , n1ai n1ult gust, 111ai mult
caracter şi mai 1nultă forţă decât toată pict11ra şi muzica din
Europa de astăzi . Totdeauna, pe seama w1ui singur n1are artist
au trăit sute de confectioneri
„ de artă . Atâta cât există însă o
conven~e majoră, p1„in 11rn1a1·e o artă autentică, chiar şi aceşti
lucrători de mântuială pot da câte ceva bun. Existenţa acestor
s·ute de inutili poate fi sct1zată , pentn1 că Î11 a11sa111b/1,1/ tradiţiei
ei at1 fost solul pe ca1·e a rodit artistul sir1gt1lar. Dar astăzi nu au
111ai r5n1as decât ei --- zece mii de lucrători l:(ce trăiesc din artă'',
a căror necesitate de a exista nu o vede r1in1eni~ şi cu siguranţă că
s„·ar putea închide toate atelierele fără ca arta să sufere în Vl·eoo
fe1 . Nt1 :t\'etn decât să ne î11ctreptăn1 priv1ri1e către Alexand1-ia
a.}1ului 200 î. Ch~ pentru a lua cunoşti11ţă de 7.gOtnotul cu care
c.iviliza.~a cosmopolită se iluziona în ce pri,1eşte sfârşitul ei artis-
tic. Acolo, ca,- de altfel, în marile oraşe ·ale Europei de azi, era
cultivată iluzia continuităţii în attă~ a originalităţii artistului, a
''noului stil'', a ''resurseJor nebă11uite''~. t~ '1orba .de flecăreala teo..:
retică, de atitudinile condescendente pe care le luau cei ce dă­
deau tonul, precun1 nişte aeroba~: de manej manipt1lând greutăţi
de 50 kg de carton~ este vorba de literatorul care se substituie
poetului, de t1rsa neruşinată a expresiorus111tllui, deja considerat
un crâmr>ei al istoriei artei dar organizat de .i1egusto1i, este vorba
de i11dustrializare.a gândului, a sentime11tului„ a artei plastice.
Alexandria îşi avea dran1aturgii şi artiştii ei, filosofi şi regizori,

406
ce erau preferaţi Jui Sophocle, în timp ce pictorii căutau direcţii
noi ca să lase publicu) cu gura căscată. Ce aşezăm azi sub
acoperişul ''artei'' ? O muzică mincinoasă, toată numai zgomote
artificiale produse de o îngrămădeală de instrumente; o pictură
mincinoasă, toată numai idiotisme, exotisme şi afişe~ o arhitec-
tură mincinoasă, care, pe fondul fo11nal al mileniilor trecute,
''fitndamentează'' din zece în zece ani W1 stil nou la adăpostul
căruia fiecare este liber să facă ceea ce vrea; o plastică minci-
noasă, trăind din ce a şterpelit de la asirieni, egipteni, mexicani.
Şi totuşi, numai acest gust profan este considerat ca un însernn al
timpului. Orice altceva, în opoziţie cu acesta sau care ''persistă''
din vechile idealuri, trece drept o simplă chestiune de provinciali.
Marea artă ornamentală a trecutului a devenit literă
"
moartă, ca sanscrita sau latina bisericească . In loc de a-i sluji
simbolistica, rămăşiţele şi moştenirea ei sunt exploatate, ameste-
cate, schimbate în fonne firlite, într-o manieră nefirească. Orice
modernitate conftmdă schimbare.a cu meta111orfoz.a. Resuscitările
şi fuziunea de stiluri s11bminează devenirea reală. Şi Alexandria
îşi avea prerafaeili~i ei, ase111ănători cu Jean Saucisse, cu vasele,
amvoanele, tablourile şi teoriile lor~ cu simboliştii , naturaliştii şi
expresioniştii lor. La Roma ei se intitulau când greco-asiatici,
când greco-egipteni, când arhaici'\ iar, după Praxiteles, neoatici.
Arta reliefului din timpul dinastiei a XIX-a, de fapt tnodemitatea
egipteană, supraîncărcată, lipsită de sens, nefirească, de pe zi-
dun, statui şi coloane, dă senza~a unei parodii a artei dit1 Impe-
riul Vechi . IJa urma urn1ei'I ten1plul ptolemaic aJ lui Horus de la
Edft1 este o aglomerare arbitrară de fotme vide, unde nu se mai
poate adăt1ga nimic. Este stilul ostentativ şi obsedant al străzilor,
pieţelor şi expozi~ilor din zilele noastre, chit că noi ne aflăm doar
la început.
Până la urină dispare chiar şi puterea de a vrea altceva.
Ramses cel mare îşi atribuise deja construcţiile predecesorilor,
răzuindu-le numele din inscripţii şi de pe reliefuri şi punându-l pe
al său în loc. La Roma, aceeaşi dovadă de neputinţă o dă în1păra-

~.07
 tul Constantin, decorându-şi arct1I de triumf cu sculpturi luate de
pe alte lucrări sin1ilare. Tehnica de copiere a capodoperelor mai
vechi începe cu mult mai devreme, cam de prin anul 150 î. Ch.,
• nt1 dintr-o concep~e diferită, ci pentru simplul fapt că nu se mai
puteau crea opere originale. Putem face efectiv re111arca: respec-
tivii copişti erau chiar artiştii epocii. Executate după Wlul din
stilurile la modă, lucrările lor dădeau la iveală un maximum de
putere creatoare disponibilă la a~.a dată. Toate statuile romane
care ''portretizau'' bărba~ sat1 femei se rezumau la un număr
foarte mic de atitudini sau gesturi greceşti tipice, cu torsul mai
n1ult ori mai puţin copiat, în timp ce, cu toată siguranţa tehnică
de care erau capabili primitivii, capul era redat în ''concordanţă''
cu originalul. De pildă, celebra statuie a lui Augustus era copiată
dt1pă dotiforul lui Polyclet. Ca să vorbi1n de primele semne
preliminare ale etapei occidentale corespondente, ele ni se înfă­
~şează la Lenbach î11 cotnparaţie cu Retnbrandt şi la -Makart în
co1n11ara~e cu Rubens. Vreme de o mie cinci sute de ani, de la
Ahrflos I ta Cl~patra, egiptenii au îngrătnădit, la fel, in1agine
peste 3magine. In locul stilultti major, ce s-a dezvoltat din timpul
lm.periului Vechi până la sfârşitul celui de Mij!oc, apare stilul la
n~odţ,1„ după gustul unei di11astii sau al alteia. In săpăturile de la
TuAfan au fost descoperite l11·1ne ale dran1elor indiene datând
aproxi111ativ de la naşterea lui Cristos şi absolut asemănătoare cu
oele ale lui Kalidasa, care a fost cunoscut după mai inuite secole.
Vreme de un mileniu pfctura chineză cunoscută de noi ne în-
făţişează evoluţiile şi involuţiile capricioaselor mode stilistice,
dar nici o evoluţie, rrici o mutaţie de substanţă. Astfel stăteau
lticrurile încă din titnpul dinastiei Han. Rezultatul final este o
sumă de for1ne fixe, reproduse fără încetare, cum este azi cazul în
arta indiană, cluneză, arabo-persană, fot 111e dt1pă care se lucrea-
ză tablouri şi stofe, se scriu versuri şi se fac vase, mobile, se
compllll drame.şi bt1că~ muzicale, fără ca limbajul ornamentat
să îngăduie stabilirea datei de naştere nici după un secol sau nici
,

408

•
111ăcar după Wl deceniu. Aşa stau luciurile cu toate celelalte
culturi anterioare perioadelor târzii .

..

409
 •

CAPITOLUL V
•
.....
IMAGINE MENTALA ŞI SENTIMENT VITAL

L Despre forma sufletului

Orice filosof de profesie este obligat să creadă, fără a

avea o dovadă serioasă, în existenţa unui anume q11.id, susceptibil
de raţionan1ent intele~tual, căci înt1·eaga lui existenţă spirituală
depinde de această posibilitate. De aceea, pentru orice logician
sau orice psiholog, 01icât de sceptici ar fi ei, există Wl pW1ct unde
ra~unea critică se opreşte şi începe credinţa. Di11 acest plll1ct,
chiar şi analistul cel rr1ai sever încetează să mai aplice 1netoda -
care s-ar întoarce efectiv împotriva lui atunci când îşi pune
problema rezolvării sau însăşi problen1a existenţei obiectului său.
Oricât de dubioasă ar părea pentru nefilosofi această propozi~e:
''Prin interrnediul gândirii pot fi definite nun1ai formele gândirii'',
ea nu a fost pusă la îndoială de Kant. Nici un psil1olog n-a pus la
îndoială altă propoziţie diferită de prima: ''Există W1 suflet a
cărui structură este accesibilă ştiinţei''; sufletul meu înseamnă
ceea ce eu constat sub for111ă de '(ele1nente'', de ''funcţii'', de
~'con1plexe',, pnr1 analiza critică a actelor de conştiinţă. Totuşi
aici ar trebui să încapă cele mai mari îndoieli. Este în gene-
ral posibilă o ştiinţă abstractă a mentalului ? Mergând pe acest
drun1, von1 găsi oare lucruri asemenea celor pe care le căutăn1 ?
De ce otice psihologie, de îndată ce încetează să 1nai fie o cu-
noaştere a oamenilor şi o experienţă de viaţă pentru a deveni o
ştiinţă, rătnâne cea mai vană şi mai goală dintre disciplinele
filosofice, iar în vidul ei absolut, apanajul exclusiv al unor sa-
vanţi dubioşi şi al unor constructo11 sterili de siste111e ? Explica~a
este uşor de găsit. Din nenorocire, psihologia ''en1pirică'' nu are

4 ll)
 nici chiar obiect, în sensul ştiinţific al Wlei tehnici oarecare.
PW1ând şi rezolvând probleme, ea se bate cu morile de vânt. Ce
este deci... sufletul ? Dacă inteligenţa pură ar putea da un răs­
puns, ştiinţa sufletului ar deveni superfluă.
Nici unul dintre numeroşii psihologi contemporani nu a
putut oferi o analiză ori o defini~e reală a voinţei, ~emtişcărilor„
fricii„ geloziei, capriciului, i11tuiţiei artistice. Evident că nu, de-
oarece numai sistematica se poate analiza iar conceptul se poate
defiru prin alte concepte. Toate ra~onan1entele şi delin1itările
conceptelor şi raporturilor ce se pretind a fi observate între datele
· corporale sensibile şi ''procesele interne'' nu afectează cu nitnic
ceea ce intră în joc. Voinţa ? Ea nu este nicidecwn un co11cept, ci
un nume, un ter1r1en primar precum Du1nnezeu, senm al unui
· lucru de care lăuntric ave111 o conştiinţă imediată, fără a-l putea
vreodată descrie.
Cele despre care este vorba aici vor rămâne totdeauna
!11accesib1le cercetării ştiinţifice. -Nu degeaba există in fiecare
Jimbă mii ele tem1e11! neclati ce at1·ag atenţia ast1p1·a di \rizărilor
teoreti<::e şi ajustărilor sistematice. , ~imic nu este de ajustat aici.
1\1etodeie critice ''discursive„, nt1 iau în considerare decât uni-
\/ersu1 natl1rii . Mai deg1·abă s-ar putea diseca o tetnă beetho-
veniană cu Ull bisturiu sa~ cu un acid decât sufletul prin it1ter-
111ediul gândirii abst1·acte. In ceea ce priveşte scopul, procedeele
şi nletoda, cunoaşterea naturii şi cunoaşterea omuJui nu au nimic
comw1. La prin1itiv, ''sufletul'' este simţit ca nu1ne11, mai întâi la
semeni apoi la sine„ la fel cun1 el cunoaşţe celelalte numi11a di11
lumea- ·exterioară şi îşi interpretează impresiile într-o n1anieră
mitică. Tennenii folosi~ sunt nişte sin1boluri, nişte swiete ce
semnifică, pentru cine le înf'elege, ceva iinposibil de descris. Se
evocă in1agini, parabole şi nici astăzi nu ştim să vorbim des-
pre mental în al~ tenncni. Printr-Wl autoportret ori un peisaj,
Rembrandt poate revela ce1or cu care se întudeşte lăuntric par- o
te din sufletul său, iar Goeţhe susţine că are un Dumnezeu pentru
a expri1r•a ceea ce si111te. ln ar1umite stări sufleteşti, refractare la
•

411
o transpunere în cuvir1te, putem comunica celorlal~ printr-o
privire câteva măsuri muzicale sau o mişcare abia· perceptibilă.
Acesta este adevăratul lin1baj al sufletului incomprehensibil
pentru cei aflaţi mai departe de noi . Raportul îl pot stabili lm
cuvânt sau Wl sunet în chip de elemente poetice, dar niciodată un
concept, lU1 element al unui text ştiinţific.
Din clipa când omul nu se mulţumeşte numai să trăiască
şi să sin1tă, ci vrea să observe şi să retlectez.e, ''sufletul'' este
pentru el o i1nas._ine cu originea în sentimentul primordial al mor-
ţii şi al vieţii . ln general, imaginea este la fel de veche ca şi
reflectarea abstractă consecutivă a viziunii prin limbaj verbal.
Noi vedem lumea î11conjurătoare ca orice fiinţe libere în mişcări
şi, pe deasupra, constrânse să o înţeleagă pentru a nu sucomba în
faţa ei~ pu~na experienţă cotidiană, tehnică şi concretă, dă naşte­
re unui ansamblu de caracteristici pennanente care, Ja omul
deprins cu lin1bajul verbal, se co11densea~ într-o itnagine inte-
lectuală a unive1"sulz1i naturii înconjurătoare . Nu vedem ceea ce
nu se află în lu111ea exterioară, dar îi simţim prezenţa în alţii şi în
noi înşine. ''El'' provoacă, prin modul său de manifestare fizi-
onomică, frica şi dorinţa de CWloaştere, de unde apare imaginea
reflectată a WlUÎ anti11nivers~ prin care ne reprezentăm şt redăm
în raza privirii lăuntrice ceea ce rămâne mereu străin pentru
ochiu.I trupesc. Atâta timp cât imaginea naturii este contemplată
cu un sentin1ent de religiozitate, imaginea sufletului rămâne Utl
obiect de cult, este mitică; ea devine reprezentare ştiinţifică şi
obiect al criticii savante, iinediat ce ''natura'' este observată în
mod critic. Aşa cum ''timpul'' este o antinomie a spa~ului, la fel
şi ''sufletul'' este un w1ivers contrar ''naturii'', codete1111inat în
orice 111oment de concepţia asupra lui . S-a arătat deja că sen-
t1n1entt1I direcţiei vieţii } aflate etern în 1nişcare, ca şi realita-
tea lăuntrică a unui destin genereaz2 no~tmea de ''timp'' ca
1. 1egativl1l întelectt1al al unei mări1ni pozitive, ca o reîncarnare a
11011-spaţialită_ţ;i; toate ''înst1şi1ile,, timpt1lui pri11 -a căror analiză
.bm:ractă fi!osofi; c-roo c.ă pot rezolva problema ti1npului s-au

, l lf'j
'"" I •.
-

fo1111at încet-încet şi s-au organizat în spirit ca antinomii ale

înst1şirilor spaţiului. Exact în acelaşi fel reprezentarea menta-
lului are la origine o inversare şi o negare a interpretării i1ni-
vers11lui prin intern1ediul polarităţii spa~ale ''afară''-''înăw1tru'' şi
prin interpretarea corespllllzătoare a caracteristicilor. Orice psi-
hologie este o disciplină contrarăjiz;cii~
Voinţa ·de a poseda o ''cunoaştere exactă'' despre s·ufletul
veşnic misterios este un nonsens. Totuşi, din pricina unui instinct
citadin tardiv care îl îndeamnă să raţioneze in 'abstracto, ''fizicia-
nul lumii interioare'' este nevoit să interpreteze prin reprezentări
necontenit noi o lume aparentă, să explice concepte prin concep-
te. El regîndeşte nonspaţialitatea prin spa~alitate, întemeiază un
sistem drept cauză a ceea ce este doar o manifestare fizionomică
şi crede că are, în cadrul sisten1ului, chiar structura sufletului în
faţa ochilor. Totul se trădează însă prin alegerea cuvintelor în
toate culturile, pentru a comunica rezultatele acestei întreprinderi
savante. Se vorbeşte despre funcţii, despre complexe sentimen-
tale, despre i·esorturi, despre praguri de co11ştiinţă, de n1ări1ne, de
intensitate, cu paralelismele proceselor sufleteşti, în timp ce toţi
aceşti tei 111ei1i s-au ivit din diverse reprezentări ale ~tiinţelor
naturii. ''Voinţa se raportează la obiecte''. Nu este ace.asta deja o
imagine spa~ală ? Conştient şi inconştient r1u s~ sprijină oare
pe schema foatte clară de supra- şi infra-terestru ? ln teoriile n10- .
deme despre voinţă se va regăsi întregul limbaj for111at din
electrodinamică. Vorbim despre func~ile voinţei şi ale gândirii
exact în acelaşi sens ca şi de funcţia Lmui sistetn de forţe. A ana-
lii.a Wl sentiment înseamnă a trata ca un matematician o ima-
gine spa~ală care aici se st1bstituie cu o fantomă. Totul înseamnă
a contura ace.a fantasmă, a o diviza şi a o măsura. Orice cerceta-
re psihologică de acelaşi fel, chiar dacă se crede mult tnai p1·esus
de anatomia creierului, este presărată. cu localizări mecanice
şi întrebuinţează, fără să-şi dea seama, im sistei11 imaginar de
coordonate într-un spaţiu psihologic i111agil1a1·. Psihologul ''pur''
nu este co11ştient că-l copiază pe fizician. Atunci ce este mai

413

•
surprinzător decât Wlatlimitatea disperată dintre procedeele pro-
prii şi n1etodele cele 111ai obscure din psihologia experimentală ?
Anatomia cerebrală şi gruparea celulelor corespunde în mod
absolut, ca reprezentare, cu schema ,..optică a W1ui ''curent vo-
luntar'~ şi a unui ''flux sentimental''. In cele două situaţii se tra-
tează despre fantasme foarte asemănătoare, îndeosebi spaţiale .
Nu este mare d.iferenţă între definirea conceptuală a wiei facultăţi •

psihice şi deli1nitarea unei regiuni de pe scoarţa cerebrală repre-

zentată grafic. Psihologia ştiinţifică şi-a alcătuit W1 sistem de
in1agini izolat şi se n1işcă acolo cu o perfectă uşurinţă. Examina~
fiecare afin11a~e În parte a fiecărui psiholog şi de fiecare dată ve~
găsi doar variante ale aceluiaşi sistem, după modelu] din lumea
exterioară. O gândire limpede şi clarvăzătoare foloseşte ca mijloc
necesar spiritul unei li1nbi de cultură, pe care inentalitatea speci-
fică acelei culturi l-a creat ca parte şi ca reprezentant al expresiei
sale . El constituie de acum încolo o ''natură'' semantică, W1 cos-
1

mos lingvistic, llllde conceptele abstracte, judecă~le şi concluziile

-facsimile ale nun1ărului , ale cauzalită~i şi ale tnişcării duc
o existenţă mecanică detem1inată . Orice imagine psihologică
depinde astfel de folo„f)inţa lin1bii şi de si1nbolistica ei p1"ofandă.
Toate limbile de cultură occidentală , cele faustice, posedă con-
ceptul de ''voinţă'', măre~e 1nitică simbolizată în acelaşi timp
prin transfom1area de conjugare; se creează astfel o opoziţie ho-
tărâtoare faţă de folosinţa limbilor di!l antichitate şi, ca o conse-
cinţă, de iinaginea lor psihologică. In substituirea lui ''feci'' cu

1. Li111bile primitive nu oferă 11ici o bază pentn1 ideile abstracte. Dar

la începutu) fiecărei cttlturi are loc o scl1imbare înlăt1ntrul organis-
n1ului lingvistic, racând respectiva cultură capabilă să redea cele mai
înalte probleme şi simboluri în dezvoltarea sa . Astfel, (:oncomztent cu
.'l·tilul romanic , cain îi.1 epoca francă limbile gern1anice au dat naştere
gerrnanei şj englezei, iar !1ng1.1a ru.îti ca din provinciile ron1ane de
at11nci a generat franceu , italiana şi spaniola~ în ciuda origi11ilor di-
ferite: c.:eJ.e·cinci li~ ·1bi alJ. un conti1
•
1ut 1netafizic ide11Li l' .
 •

~'ego habeo factu111 '· apare tm 1111111en ~11 timii 111t('noart~ Astfel
definită prin limbă, fon11a vointe1 apart: in imaginea 111intală
ştiin~fică a tuturor psihologilor occ1dental1 (3 o fact1ltatc bine
determinată, putând fi diferit definită ,je şcoli diferite" fiecare cu
alt specific, dar existenţa ei în sine este independentă de orice
critică .

A.fi1m ca atare că, departe de a descoperi esenţa sutletu-

lt1i sau, mai puţin„ de a o ati11ge în treacăt, psihologia ştii11~fică
nt1 face decât să adat1ge încă un sin1bol la toate cele care fonnea-
ză tnacrocosmosul on111lui de cultură. Să spunem că fiecare din
noi face o psihologie de acelaşi fel, vrând să reprezinte emo~ile
propriului st1flet sau ale sufletului altora. Ca tot ce este săvârşit şi
11u în ct1rs de săvârşire, această psil10Jogie descrie un n1ecanism
în loc să descrie un organism. "'ln in1aginea ei nu găsim ceea ce
conţine sentimentul nostru de viaţă şi ce ar trebui să se ştie precis
despre suflet: eletnet1tul de destin, direcţia fatală a fiinţei, cursul
posibilităţilor ce împlinesc viaţa. Ntt croo că un sisten1 psihologic
a i11cll1S vreodată cuvântul Destin, deş· este ştitit că în lume nimic
nu se află mai departe de experienţa de viaţă şi de cunoaşterea
oamenilor decât un astfel de sistem . Asociaţii, apercepţii, afecţi­
uni, mecanisme, gând, sentiment, ·voinJa toate acestea nu sunt
decât un păienjeniş de lucruri moarte, a căror topografie consti-
tuie obiectul nesemnificativ al ştiinţei psihologiei. S-a căutat
acolo viaţa dar totul a eşuat într-o ornamentică a conceptelor.
Sufletul rămânea ceea ce era: un lt1cru imposibil de gândit şi de
reprezentat, misterul, veşnica devenire~ pura mişcare vitală.
Acest corp psihic imagi11ar, o sptme111 aici pentru prima
dată, n-a fost niciodată altceva decât reflectarea fidelă a for111ei
în care oipul unei culturi mature z.:ireşte lun1ea lui exterioară.
Experienţa profunzinui este cea care realizeaz.ă, pe ici pe colo,
universul spaţial . Sentimentul spa~ului de afară şi reprezei1tarea

415
+

spaţiult1i dinăuntru, misterul la care se face aluzie prin te1111enul

primar de ti1np, creează spaţiul. De asemenea, imaginea sufle-
tului are direcţie în profunzime, limită sau infinit proprii. Un
''ochi interior'' vede, o ''ureche interioară'' aude. Pentru ordinea
interioară ca şi pentru cea exterioară, există o reprerentare c1ară
cu caracter de necesitate cauzală.
După tot ce s-a spus în această carte despre manifestarea
culturilor ·superioare, rezuJtă o lărgire considerabilă şi de îmbo-
găţire a ştiinţei despre suflet. Tot ceea ce spun sau scriu psil1olo-
gii de astăzi priveşte exc.Jusiv etapa prezentă a sufletului occiden-
tal, postulează valabilitatea experienţelor sale pentru ''sufletul
uman'' în general consid~rându-1 evident şi admiţându-l fără do-
vezi·.până ·în ziua de azi. ln ce îi priveşte pe psihologi, le recunosc
sistemul ştiinţific dar şi cunoaşterea fizionomică a omului în sens
larg.
O in1agine mentală este imaginea unui suflet în întregime
detem1inat. Niciodată vreun cercetăto1~ nu va putea depăşi condi-
ţiile de timp şi de mediu, condiţii care stu1t, oricare i-ar fi ''cunoş­
ţinţele'', o expresie a propti ului suflet, în conformitate cu opţiu­
nea, direcţia, fo1111a lăuntrică . Omul p1in1itiv deduce din faptele
vieţii sale o in1agine a sufletului W1de experienţele originare -
cele ale fiinţei trezite: distinc~a dintre eu şi Iurne, dintre eu şi tu~
cele ale fiinţei: distinc~a dintre corp şi suflet, dintre viaţa sen-
sibilă şi reflecţie, dintre viaţa sexuală şi senzaţie exercită o
acţiwie creatoare. Pentru că aceia care gândesc sunt oa1nenii
reflexivi, un ni1me11 intern: Spirit, Logos, Ka, Ruah, este mereu
"'
în opozipe cu ''celălalt''. Insă individul care delimitează şi stabi-
leşte raporturi şi care reprezintă elementele psihice drept straturi,
forţe, substanţe„ llllitate, polaritate sau pluralitate, omul reflectat
se cltifineşte chiar prin aceasta ca membru al llllei culturi deter111i-
nate. Când cineva crede că a ajuns să CWloască sufletul cultt1rilor
străine, el substituie de fapt imaginea lor cu propria imagine.
Pentru că el asimilează noi experienţe într-W1 siste1n deja exis-
- ...,.

tei1t„nu este de mirare ca, până la t1rmă„ ~j creadă că a desco-

perit nişte fom1e eterne. y • • • __

Efectiv, fiecare cultură poseda o psihologie s1stemat1ca

propne„ aşa cum posooă şi un stil propriu de cuno~ş~ere a oan1~­
nilor şi a experienţei de viaţă. Cum fiecare fraza in pa~e. din
orice cultură, fie ea scolastică, sofistă, sau filosofie a lum1rulor,
îşi proiectează singură o in1agine matematică, logică, sau natura-
lă, care-i convine doar ei, tot aşa până la ur111ă fiecare secol se
oglindeşte în imaginea psihologică specifică. Cel mai bun cunos-
cător de oameni din Europa se încurcă" atunci când vrea să înţe­
leagă lll1 arab oii un japonez şi invers. Insă şi savantul se înşeală
la fel când traduce în propria Jimbă terinenii fundamentali ai
siste1nului arab sau grec. Nephesch n·u înseamnă anim1Js iar
atma11 nu înseamnă suflet. Ceea ce cuvântul voinţă ne descoperă
pretutindeni nu se va regăsi în imaginea psihi~ a omului antic.
La ur111a u11nei, nu mai există nici o 'îndoială în legătură
cu imaginile psihice particulare ce apar în istoria universală a
gândirii. On1ul antic apollimc, sortit unei existenţe punctifor-
me, euclidiene ·contempla în sufletul lui un cosmos alcătuit din
înmănunchierea unor părţi fru1noase. :Sub numele de vou~„
Suµo~, an18uµ1a„ Platon compara acest suflet cu omul, cu ani-
n1alul şi cu planta iar într-o zi eh.tar cu omul din sud, din nord şi
din Elada. Imaginea reprodusă cu ajutorul acestor compara~i
este cea din natură, aşa cum ea apărea privirii omului din anti-
chitate: însumare de obiecte concrete a1111onios proporţionate,
faţă de care spa~ul dă senza~a de nefiinţă . Unde este ''Voinţa)' în
această imagine ? Unde este reprezentarea proceselor funcpona-
le ? Unde swit celelalte .cr~ţii ale psihologiei noastre ? Se poate
crede că Platon şi Aristotel au fost spirite analitice mai slabe
decât 11oi şi că 11u puteau vedea ceea ce vede oricare profan de Ia
noi ? Sau mai degrabă aici lipseşte voinţa, pentru că şi spaţiul
1

lipse.a din mate111atică şi forţa din fizică ?

Dimpotrivă, să luăm în considerare oricare psihologie
din Occident. Vo111 găsi aici o ordine totdeauna fancţională,

4~7
 - - - - - ~--- - ----y--·- -

niciodată corporală: y == flx) este formula originară a tutt1ror im-

pr,~sii1or pe care le prirI1im di11ăuntru, pentnt că ea este baza
lumii noast1·e exterioare. A gândi, a simţj, a \1oi ruc1 un psi -
holog european din Occident nu va părăsi această trinitate~ or1cftt
de n1ult ar vTea~ în ti1np ce controversa gânditorilor gotici pnvmd
primatul voinţei sau al ra~llllii ne dă de înţeles că aici se poate
întrezări un raport de f 01·ţe -- faptul că aceste doctri11e ru se
îtlfăţişează când ca nişte c\u1oştinţe personale, când ca nişte în1-
pn1muturi din Sf Augustin sau din Aristotel, este golit de orice
serrmtfica~e. Oricu1n s-ar nt1mi: asociaţii, apercepţii, acte vo1un-
tare, toate sunt elen1er1te ale ui1ei imagini, fără excepţie un model
tlmcţio11a1 matematic sau fi.zic, C<.)mplet diferite, ca fo1111ă, de cele
ale anticllităţii. Cum nu este vorba de o i11terpretare fizionomică
a tmor ca1,acteristici ""\le vieţii, ci de un studiu al ''sufletului'~ ca
obiect, buclucul. de care au dat psihologtj ajtmge la problema
1nişcătii. Antichitatea avea şi ea problema lăuntrică a eleaţilor,
iar s·i.ăbiciunile prin1e-jţjioase ale fizicii baroce, în controversa
scolastică legată de pric•ritatea func~orlală a raţitmii sau a '1oir1-
ţei„ se dovedesc incapat}tle să discearnă între forţă şi n1işca1e tin
ra~)on neîndoielnic. Negată de imaginea mer1tală antică şi inchcă
-- în care totul este rotunjit şi static energia direc~or1ăr1i se
alia-mă în i1naginea fatistică şi egipteană~ aceasta toc111a1 d111
c11uza conţll1t1tt1ltti tc111poral prin care gfu1di1~ea ce ignoră timpt1l
vil1e în contradicţie cu sine însăşi.
Imaginea fa.us1:i(,~ a sufletului este în opozi~e violentă cu
irr1agi11ea apollinică. Ea readuce în actualitate toate opoziţiile an-
te!ioare. Se poate zice că, în acest caz unitatea imaginară este un
corp .Psihic, iar în celălalt caz, Wl spaţil1 psihic. Cotpul este
·făcut di11 părţi, curentele se desfăşoară în spa~u. Prin imaginea
inte1'11ă omul a11tic trăieşte o senza~e plastică. Aceasta se vede
deja în li1r1ba lui Horr1er~ î11 care iradiază probabil nişte doctri-
ne religioase foarte vechi, p1·opor~onal cu numărul sufletelor în
Hades, care sunt o reproducere a corpului uşor de recWloscut.
rfot astfel le vede şi filosofia p1·esocratică. Cele trei părţi armoni-

418
 -
os proporţionate A.oytcrtixov, EX,t8vµ11i;x_ov, 8uµoatoa~ -
an1intesc de grupul lui Laocoon. Noi ne atlătn sub o in1presie
111uzicală : sonata vie~i interioare are ca temă principală voinţa,
gândi rea şi sentimentul sunt teme secundare~ fraza ascultă de
nişte reguli stricte ale contrapW1ctului psihic pe care psihologia
are rolul de a-l descoperi. Elementele cele n1ai simple se deo-
sebesc precum numărul antic de numărul occidental, precun1
inărimea de funcţie. Staticii psihice a fiinţei apollinice ideal
stereometric al noţiunilor de crro<ppocruv11 şi a:ta.pa~ta. se
opune dinamica psihică a fiinţei faustice.
Imaginea sufletului apollinic car cu două i·oţi condus
de nous (vouE) la Platon se evaporă de îndată ce vine în
contact cu mentalitatea magică a cultt1rii arabe. Ea păleşte deja
în filosofia stoică ulterioară, ai cărei 1naeştri sunt în majoritate
ara111ee111, deci la origine orientali. Din epoca imperială în litera-
tura citadină roma11ă nu se mai întâlnesc decât re1niniscet1te „ ale
acestt1i suflet.
Imaginea mentală magică poană trăsăturile wiui
,111alis11! strict al celor doi1ă substanţe e11igmatice: spirit şi
s1iflet Tn.t re cele două nu este nici un raport antistatic) nici w1
r:iport ftmcţional de tip occidental, ci o relaţie st~cturală coin -
plet difentă şi care nu se poate numi decât magică . In opoziţie c tt
fizica lui De111ocrit şi a lui Galilei, ne gândi111 la alchimie şi la
piatra filosofată . Imaginea specifică a sufletului oriental se regă­
seşte di11tr-o necesitate lăuntrică la baza t\1turor cor1siderapi-
lor psihologice şi înainte de toate teologice, care acoperă prima
penoadă ''gotică'" a culturii arabe, de la O ia 300. Evanghelia
apostolului Ioan nu-i aparţine nici 1na1 mult„ nici mai pu~n decât
literatura gnostică şi patristică. doctri11ele neoplatonicieniior şi
maniheiştilor„ te cr.ele dogmatice din Talmud şi Avesta, atmoste-
ra crepusculară exprirnată îr1 manieră religioasă în Jrnperitim
Romanun1 . a cărui filosofie cu puţint1l viu din ea fusese îm-
prumutată dir1 Orient ul tânăr atunci, din Siria şi din Persia.
Sen1it autentic în vechiul spirit arab„ în ciuda învelişului antic al

"' 19

•
imensei sale ştiinţe„ marele Posi-donios simţea deja o opoziţie
profund lăW1trică t1ţă de sentin1entul vital apollinic şi avea
i1npresia că aceasta era adevărata structură magică a sufletului.
Se distinge li111pede o substanţă ce străbate corpul ce vi11e în
contradicţie de valoare cu altă substanţă abstractă, coborâtă
peste wnanitate din cnpta cos111ică şi pc care se sprijină con-
sensul tuturor participanţilor. 4.'Spiritul'' este cel ce evocă lumea
supe1ioară ale cărei creaţii îl fac să triumfe asupra vieţii pt1re,
asupra ~cărnii'' şi a naturii. Ea este imaginea originară, de con-
cepţie fie religioasă, fie filosofică, fie attistică, care stă la baza
sentin1entului eului. Aş a1ninti portret.ul din epoca lui Constantin,
cu ochii privind fix în infinit: privirea aceasta reprezintă pneuma
(1tvEuµcx.). Astfel si111ţeau Plotin şi Origen. Apostolul Pavel de
pildă în Cor. I„ 15, 44) face deosebirea între so1na psihikon
(crmµa '41UX,1Kov) şi „<;01na pne111natikon (crmµa nvEuµa'ttKov).
La gnostici't reprezentarea unui dt1blu extaz corporal şi spiritual,
ca şi îtnpăr~rea oan1enilor în inferiori şi superiori, în psihici şi
pneu1natici (sufleteşti), era un lucru obişnuit. Plutarh a tra11spus
în tnodele 01ientale psil10Jogia familiară în literatura antică
târzie, dualis111ul lui 11ous şi psiche ( vou~ şi 'l'ux11). Acest
dualisn1 va fi transferat Şi în antiteza creşti11 I păgân, spirit I
natură, de unde mai târziu gnosticii, creştinii , evreii şi perşii au
dedt1s schema încă existentă şi azi: istoria universală văzută ca o
dramă on1enească dintre·. Crea~e şi Judecata de Apoi, cu inter-
venţia lui Du1nnezeu pentru a o centra ..
Perfectiunea
• strict ştiinţifică a fost atinsă . prin imaginea
n1agică a•

suflet·ului în şcolile din Bagdad şi Basra. Alpharabi

şi Alkindi au tratat savant aceste probleme sâcâitoare şi pu~n
1

accesibile nouă ale psihologiei 1nagice. I11fluenţa lor asupra ti-

nerei psil1ologii total abstracte a Occ1der1t·ului, dar nu şi asupra
ser1ti1nentului eului nu poate rătnâne tăinuită. Psihologiile scolas-
tică şi tnistică au receptat tot atâtea elen1ente fo11nale din Spania
- - - - - - - -- - - - -
1. De Boer: ''Gescl1icl1te der Pl1ilosophie 1111 lslat11'', 1901 , p. 93 „ 108.

420
-

111aură„ din Sicilia şi din Orient„ ca ş' arta gotică Să nt1 u1tă11l că
arabis1nul este ct1ltura religiilor revelate scrise, care presupw1
toate o imagine dualistă al sufletului. Ne amintin1 de aportul ca-
balei şi al filosofilor evrei la ceea ce numim filosofia Evului
111ed1u„ adică mai întâi de spiritul arab târziu şi apoi de goticul
p1i111itiv. Voi mai cita încă un exen1plu remarcabil, abia luat în
seamă dar şi t1ltin1ul : Spinoza . Fiu al ghetoului, el stă alături de
1

Shirazi, contemporanul Jui persan, ulti111ul reprezentant d1n epoca

târzie al sentimer1tului- magic despre univers~ în lumea fonnală a
sentimentului cosmic faustic S1Jinoza este un musafir. Elev inte-
ligent al perioadei baroce, el a ştiut să dea sistemului său o cu-
loare occidentală~ î11 fond el se află în întregime sub influenţa
dualis111ului arab al celor două substanţe psihice. lată adevărata
1~aţi11ne anterioară a absenţei din doctrina sa despre conceptul
galileean şi cartezian alforţei. Acest concept este centrul gravi-
taţional al tmt~ univers dinamic şi deci străin de sentin1entuJ
cos1ruc magic. Intre ideea pietrei filosofale ea se asctmde ca o
cazisa sui in ideea lui Spinoza despre divirritate şi i1ecesitatea
cauzală di11 i111aginea noastră despre ·natură, nu se află nici un
ir1tennediar. De aceea, dete11111nismul voinţei la el este exact
acelaşi cu cel propăvăduit de ortodoxta din Bagdad '"Kismet''
- şi tot la Bagdad se regăseşte onginea metodei '(i\tfore geo-
1netrica~', comună Talmudului, Avestei şi Kalaamului arab, dar,
constituie îrtlăw1trul filosofiei noast1·e, în ''Etica'' lui Spino7.a, un
exemplar urlic şi grotesc.
Romantismul ger1nan a evoqit altădată în chip fugitiv
această imagme magică a sufletului. In 1nagie şi în modelele de
gândire di11 filosofia gotică el va afla acelaşi gust ca şi în idealul
crucia~lor, idealul mănăstirilor şi al castelelor întărite şi îndeo-
sebi în arta şi poezia arabă, fără a înţelege însă multe din aceste

l. Windetband: "'Geschichte der neuren Philosophie'', 1919, I, p. 208~

de asemenea la Hinneberg: ''Kultur der Gegenwart'', 1913, I, V, p.
484.
•

421
lucruri truculente. Schelli11g, Oken, Baader, Gorres şi adep~i lor
se complăceau în astfel de asociaţii sterile în stil arabo-i tl(i. ·
speculaţii ce ar fi fost bine să rămână obscure şi ''proft11 ilit~ „1~J
cum, de altrr1interi, ele n-au fost pentru orientali. Acestea nu erau
în întregime înţelese nici de filosofii înşişi pentru că se dorr. ·
ele să nu fie înţelese în totalitate nici de auditori . Tot cc 11at!r1ta să
fie reţinut din acest episod este far1necul obscurului pe care l-at1
exercitat tnediile de gândire. Vo1n îndrăzni poate să tragem cor1 -
cluzia că cele n1ai Jitnpezi şi n1ai accesibile concepţii dl11 gân-
direa faustică, pe care le aflăn1 de pildă în Descartes sau în
prolegome11ele lui I<.ant ar fi exercitat aceeaşi i1npresie nebuloa-
să, obscură, ast.1pra unui metafizician arab. Ceea ce pentru noi e
adevărat e fals pentru ei şi invers.· Acest principiu este la fel de
11nportant pentru in1aginea psihică a culturilor particulare ca şi
pentru orice rezultat al gândirii ştiin~fice.

J
"'
ln sean1a postentăţii rămâne abordarea problemei dificile
de separare a ele1nentelor ultime din concep~a despre lu1ne şi
filosofia gotică. Această separa~e de elemente este la fel ca şi în
ornamentica din catedrale şi în pictura pritnitivă conte1nporană
care nu mai îndrăzneşte să aleagă între fondul aurit şi fundalurile
peisagistice cu zări îndepărtate„ adică între n1o~ul magic şi
1nodul faustic de a-1 vedea pe Dumnezeu în natură . ln prin1a ima-
gi11e a sufletult1i reflectată de această filosofie trăsăturile metafi-
zice arabo-creştine, dt1alis1nul dintre suflet şi spirit se amestecă,
cu o vitalitate incipientă , cu presentimentele nordicilor despre
puterile funcţionale ale sufletului pe care nimeni nu le ptltea încă
nu1ni . Dt1alismul acesta este don1inanta de fond a controversei
despre primatul legat de voinţă sau de raţiune, proble1nă .fitr1da-
111entală a filosofiei gotice, a cărei rezolvare a fost încercată
când î11 sens arab sau antic, câ11d în sens occidet1tal şi n1odem .
.Acelaşi rnit conceptual, co11ceput de fiecare dată în inod difent, a

~21
dete11ninat mersul întregii noastre filosofii, deosebind-o net de
toate celelalte. Cu tot orgoliul spiritual de cetăţean ce a ajuns să
fie sigur de sine, ra~onalistul baroc tardiv a optat, prin Kant şi
iacobini, pentru puterea superioară a zeiţei Raţiune. Secolul al
XIX-iea şi n1ai ales Nietzsche şi-au dat sufragiul pentru această
for111ulă autoritară, pe care noi o avem în sânge: voluntas superi-
01~ i11tel/ect1, . Schopenhauer, ultitnul mare filosof de sistem,
1

parafrazează for111ula în felt1l unnător : ''Lutnea ca voinţă şi re-

prezentare''~ numai etica lui va vota contra voinţei, nu însă ş1
1netafi zi ca.
Acutn avem netnijlocit în faţa ochilor fondul şi semnifi-
ca~a cea n1ai ascunsă ale oricărei filosofii ce se n1işcă în cadrul
w1e1 culturi. Sujlet11/ faustic este acela care se străduieşte prin
eforturi seculare să-şi contureze propria imagine, care oferă tm
acord„ resim~t în mod profund, cu imaginea wUv:ersului . Prin
ltlJ)ta dintre ra~une şi voinţă, concep~a gotică despre lume ex-
primă~ de fapt, sentimentzil vital al fiecărui om care a trăit Cru-
ciadele, epoca Stat1fen şi a tnarilor catedrale. El \1edea s1ifletu/
a.f)ţfel pen11"'it că era astfelfăcut.
Voinţă şi gândire Într-o iniagi11e 1nentală inseam11ă
direcţie ş1 Întindere, istorie şi nc1turi1, destin şi cauztzlitate în
in1aginea li11nii exterioare. Faptul că sin1bolul nostru primar este
întinderea infinită apare în plină lumină prin trăsăturile esen~ale
din aceste două aspecte. Voinţa leagă viitorul de prezent, gân-
dire.a de nemărginire în locul W1de se află. Viitonil istoric este
depărtarea în devenire, orizontul lumii nesfârşite este de-
părtarea deve11ită: iată ce explicaţie are experienţa profWlzimii
faustice. Sentimentul direc~ei este reprezentat ontologic, mistic

1. Ca urinare, dacă în această carte timpul, direcţia şi destinul toto-

dată trec înaintea spaJiului şi a cauzalitătii, această convingere nu
trebuie atribuită unor evidente ale intelectului~ ci totalmente in-
conştient unor tendinţe ale sentimentului vital ce şi-au creat
proprii le dovezi. Altă geneză a gândirii filosotice nu există.

423
..,.. -

aproape, ca ''voinţă'', sentimentul spa~ului ca ''inteligenţă'' şi

astfel apare imaginea abstractă pe care psihologii noştri o extrag
din viata lăuntrică .
~

Cultura faustică este o c11lfl1ră a vointei:

, iată că aceasta
nu este nimic altceva decât o expresie a voca~ei en1inamente
istorice a sufletului ei. ''EUL'' din practica limbii -- acel '--ego
habeo factt1m'' adică o const11.1cţie dinamică a frazei, traduce
în mod absolut stilul activită~i rezultând din această vocaţie, în
care energia direcţiei domină nu numai ''imaginea lumii văzută
ca istorie'', ci istoria însăşi . Acest ''Eu'' se înalţă în arhitectu-
ra gotică; vârfttrile turnurilor şi contraforţii sunt w1 ''tnine'' şi
deci întreaga etică fa1lStică e.s te o ''ascensil1ne '': perfec~onare a
eului, ac~une n1orală asupra eului, just.ificare a eului prin credin-
ţă şi faptă , respect pentru eul aproapelui tău din pricina pro-
prit1lui eu şi a fericirii lui, de la Toma d' Aqumo până la Kant~ şi,
în sfârşit, ascensiunea supremă: nem11rirea eului.
Exact aici rusul autentic vede un subiect demn de deşer­
tăciune şi dispreţ. Sttfletul rus lipsit de voinţă, nevoluntar, având
ca s1n1bol originar stepa nesfârşită, caută să se dizolve, să se
piardă în unive1·sul fratern, orizontal, ca slujitor anonim. Pentru
acest st1tlet gândirea ce se îndreaptă de la sine către aproape„
înălţarea morală a sinelz1i prin iubirea aproapelui sunt semne ale
vanităţii occidentale, totodată o impietate, ca şi voinţa de ascensi-
11ne către cer a catedralelor noastre, voinţa de a face penitenţă
})entru sine, opuse acope1işului plat cu cupole al bisericilor ru-
seşti. NehJudov, un erou al lui Tolstoi, îşi îngrijeşte etil moral ca
şi llllghiile. Prin aceasta Tolstoi aparţine pseudomorfismului
petrinist. Din contră , Raskolnikov nu este decât un oarecare în
mijlocul unui ''noi''. Greşeala lui este greşeala tuturor. Este chiar
o mândrie deşattă să se considere că păcatul îi aparţine în exclu-
sivitate. Astfel se descoperă în in1aginea n1entală magică ceva ce
ţine de acelaşi senti111ent. De pildă, Isus spune în Luca, 14, 26:
~-oacă cineva vine la mine şi nu urăşte pe tatăl său„ pe n1ama sa,
pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi , pe surorile sale, ba c/1iar
Însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenict1l n1eu''. Pornind de la acest
sentiment el îşi spW1e fiul omului . La fel, comuniunea dreptcre-
1

dincioşilor este impersonală şi condamnă eul ca un păcat şi tot

astfel este conceptul specific rusesc al adevărului vă~t ca acord
unanim ii anonim al celor chema~.
In întregime apar~nător prezentt1Jui, on1ul antic este to-
todată lipsit de energia direcţionării care ordonează imagll1ea
noastră despre univers şi despre suflet şi concentrează în avântul
către depărtări toate impresiile sensibile, î11 sensul viitorului toate
expe1ienţele noastre lăuntrice. El este „'nevolWltar''. Ideea antică
despre destin nu lasă nici o umbră de îndoială în această privinţă,
iar simbolul coloanei dorice nici măcar atât. Dacă toate portrete-
le in1portante, de la Jan van Eyck la Mai·ees au ca temă secretă
conflictul dintre gândire şi voinţă, care ntt putea apărea în nici w1
portret antic: în i1naginea antică a sufletului, alături de gândire
( vouţ), alături de acel Zeus lăWltric, unităţile .aistorice ale pasit1-
nilor animale şi vegetale (Suµos şi E1tt9uµta) sunt absolut so-
1nat1ce ş1 fără 11ici Wl caracter sau elan îndreptat către un scop.
Numi~ cum vreţi principiul faustic ca1·e este al 11ostru şi
r1u n1a1 apar~ne nimănui . Cuvântul este sunet şi fun1. Şi spaţiul
este un cuvânt ce poate exprima în mii de feluri în gura mate-
111aticianului, a filosofului, a poetului, a pictorului, unul şi acelaşi
obiect indescriptibil, ce pare a fi proprietatea întregii omeniri,
înveşmât1tând tott1şi nwnai în limitele culturii occidentale aceas-
tă dedublare metafizică pe care noi o atribuim unei necesită~
lăuntrice. Nu conceptul de ''voinţă'' este cel care are semnificaţia
unui mare simbol, ci existenţa în general a llllui asemenea con- A

cept, în timp ce grecii nu aveau nici măcar habar de el. Tn ulti-

mă analiză, nu există nici o diferenţă între pe1·spectivă şi voinţă.
Pentru că nu au un CLtvânt pentru a desemna primul concept,

1. ''Fiul on1ului'' este o traducere eronată a lui barnasJ1a: î11 fond

acest cuvânt nu se referă la raport11I filial„ ci la fuziunea in1personală
î11 imensa ple11itt1dine.
 .
limbile antice SWlt lipsite şi de un al doilea care să nutnească
celălalt concept . Spa~ul pur al imaginii cos1nice faustice nu este
1

simpla întinde1·e, ci o extensie în depărtare, considerată ca o

activitate şi o izbândă asupra sensibilului pur, ca o tensiooe şi o
tendinţă, ca o voinţă de putere spirituală. Eu însă nu scap dit1
vedere insuficier1ţa acestor parafrazări. Est.e de-a dreptul in1posi-
bit să redăm în tenneni exacti „ diferenta„ dintre ceea ce noi nu-
mim spa~u, ce numesc prin asta arabii sau hinduşii, ca şi ceea
ce stârneşte el în gândurile, senzaţiile, reprez.entările existente în
fiecare din aceste ct1lturi. Dovada că este vorba de lucruri abso-
lut diferite ne este oferită de concepţiile ftmda1ner1tale foarte di-
verse din fiecare n1ate111atică, dir1 fiecare plastică, înainte de orice
de n1a11ifestările imediate ale vietii. Vom vedea că identitatea
'
di11tre spa~u şi voinţă se exprimă la fel de bine în actele lui
·Copernic şi Columb ca şi în cele ale Hohenstauffen-ilor şi ale lui
Napoleon ei sunt domina~ de spa~ul cosmic dar şi fizi-

1. s0sÂro şi J3ouÂoµa t înseamnă a avea inte11ţia, dorinţa să, a fi

"'
înclinat să: pouA.11 înseamnă sfat, plan. In general nu există substan-
tiv pentru s0sÂro. Cât despre vol1.1ntas, el nu este un concept psiho-
logic„ dar pentru · roma11ul adevărat sensul realităţii arăta, ca şi în
potesias sau virtu..f, o dispoziţie practi~ă„ exterioară şi vizibilă, gravi-
tatea tinei fiinţe uma11e individuale. ln acest sens întrebuinţăn1 un
termen de împrun1ut: energie. Voinţa şi e11ergia lui Napoleon sunt
două lucruri diferite, aproape ca şi forţa de zbor şi greutatea. Nu
• trebuie să confundăm inteligenta îndreptată înspre afară a ro1nanului,
om al civilizaţiei, vizavi de grec, om de cultură, cu ceea ce înţelegem
noi aici prin voinţă. Cemr nu este un om al vointei în sens napoleo-
nian. Este semnificativ faptul că practica lingvistică a dreptului ro-
1nan a dat, fată de poezie, o reprezentare 111ult mai originală a senti-
mentului fu11darnental al sufletului ro1nan. Aici intentia se nunteşte
animus (animus occidendi) iar dorinţa de păcat dolus, în opoziţie cu
încălcarea involuntară a legii (culpa). Volu11tas nu apare deloc în
limbajul teh11ic al dreptului. .

.. •. „· ...
.
426
I.. -·„ ,,.' .
~
•
. . J t•
 c1a11ul o exprimă î11 felul lui prin concepte precum câ111~) <le forţe
5i potenţial , J)e care 11u le-ar fi înţeles nici un grec. Spap.ul, fon11ă
. it • c'rtcă a 111tui~ei, fo1111ulă prin care Kant a exprimat definitiv

.._~a ce filosofia barocă căutase fără odihnă nu este oare ambiţia

.\ ·11flt'f11!11i de a don1i11a ceea ce nu este identic cu el ? Eul guver-
nează lun1ea
1
....
prin intermediul forn1ei .
111 pictura în ulei chiar acesta este sensul perspectivei şi
al adâncin1ii de care depinde spa~ul imagistic, considerat infinit,
al p1ivitorului ce domină literalmente distanţa aleasă de el. Este
acelaşi salt către depărtări prin care se ajWlge la tipul de peisaj
eroic simţit istoriceşte„ ca şi în pictura şi în parcurile baroce~
acelaşi lucru se exprimă în fizica matematică prin conceptul de
vector. Vre1ne de secole pictura s-a sforţat cu pasiune să ajW1gă
la marele simbol ce ar putea conţine tot ce ar exprima cuvintele
spaţiu, voinţă, forţă. In metafizică , el corespunde tendinţei con-
stante a dependenţei func~onale a lucrurilor de spirit prin in-
te1111ediul a11titezelor concep~onale, ca fenomenul şi lucru) în si-
ne, voinţa şi reprezentarea, eul şi r1on-eul ~ aceste antiteze at1 toate
un conţinut pur dinamic„ la antipozii doctrinei lui Protagoras
care vedea în om măsura tuturor ,.. lucrurilor, aşadar nit un
creator al tuturor lt1crurilor. In 111etafizica antică omul este un
cofp printre alte corpuri, iar cunoaşterea este socotită un fel de
•

1. 'Sufletul chi11ez"' călătoreşte prin univers: aceasta este semnificaţia

4

perspectivei la pictorii din Extremul Orient, care nu plaseaz.ă punctul

de convergenţă în adâncime„ ci î11 ce11trul ln1agi11ii. Graţie perspecti-
vei„ lucrurile sunt supuse eului, care le concepe prin grupare. Negaţia
antică a planului îndepărtat î11 perspectivă sen111ifică prin urmare şi
absenţa "l.voi11ţei '', a a1nbiţiei de a guverna lutnea. Ca şi în tel1nică, î11
perspectiva cltir1ez.ă lipseşte ettergia direcţiei. De aceea~ în opoziţie
ct1 elanul grandios or1e11tat î11 adâncitne ce caracterizează pictura
11oast1·ă peisagistică, aş îndrăzni să vorbesc de o perspectivă taoistă î11
Asia orie11tală, ca să fac astfel al1.1zie la u11 sentir11ent co.,·mic· activ în
p1ctt1ra chineză, ast1pra căruia nt1 trebuie să ne î11şelăm .

~i21
contact care se face între lucrul CWloscut şi subiectul CW1oscător~
dar nt1 şi invers. Teoriile optice ale lui Anaxagora şi Der11ocrit
sunt foarte departe de a recunoaşte omulw o activitate în actul
de percepţie sensibilă . Niciodată Platon ntt sin1te precun1 Kant,
per1tn1 care există nevoia ir1te1ioară a tmui centru al unei sfere de
activitate transcendentă în eul nostru. Prizonierii din faimoasa
cavernă sunt cu adevărat nişte prizonieri~ sclavi şi nu stăpâni ai
itnpresiilor ce vin dir1 exterior, suportând soarele comun fără a
lutnina ei înşişi ca nişte sori î11 univers.
Conceptul de energie spaţială î11 fizică reprezentarea
total străină de antichitate, dL1pă care di~'>tanţa spaţială este deja
o fom1ă de energie şi ct1iar fom1a primară a oricărei energii,
pentru că ea înteme1a'Ză no~unile de capacitate şi de intensitate
- lwninează şi raportul dintre voinţă şi spaţiul psihic imaginar.
Noi it1tt1i~ că cele două imagini cosmosul dinamic la Galilei
şi Newton şi sufletul dinat11ic au una şi aceeaşi semnificaţie:
voinţa considerată ca un centru de gravita~e şi totodată de re-
la~e. Amândouă sunt rep1·ezer1tări ale barocului, si1nboluri ale
culturii fat1stice ajl:lllse la deplina maturitate.
Aşa cum se întân1plă frecvent. este greşit să considerăn1
cultul ''vointei,, dacă 11u un cult universal un1an cel puţiri un
cult univer~al creştin şi t1t1 derivat etic al religiilor prin1itive
arabe. Conexiunea aceasta nu aparţir1e decât superficiei istorice.
Desţinul unor cuvi11te precum vo/11nta{\„ ale cărui tra11sfonnări
semantice profund simbolice nu sunt deloc î11trezărite, este con-
fi1ndat cu istoria serrulificaţiilor cuvintelor şi a ideilor. Atunci
câ11d unii psihologi arabi precum Murtada spttrl că există mai
n1ulte ''voinţe'' posibile: o ''voinţă,, identică cu ac~unea, alta in-
deper1dentă care o precedă, o voinţă fără nici un raport cu ac~­
U!1ea mgeneral şi care întâi produce actul de ''a voi'' etc .. că este
vorba de a înţelege aceste cuvinte în semnificaţia lor arabă
profundă~ abia acu1n aven1 sub ocl1i o iinagine manifestă a sufle-
tului, având o struc.1ură con1plet diferită <.ie al nostru.

428
- .
•

Oricărei culturi ar· aparţine, elementele sufletului sunt

pentru to~ oamenii divinită~ ale llllei 1nitologii interioare.
Pentru 01in1pul din afară, Zeus corespW1de pentru orice grec cu
perfectă limpezime celuilalt Zeus din universul lăWltric acel
''nous'' (vou~) ce tronează deasupra tuturor părţilor sufletului.
Pentru noi ''Dumnezeu'' este suflul cosmic atotputernic, activi-
tatea unei providenţe otnniprezente, ''voinţa'' reflectată de oglit1da
spaţiului cos1nic pe ecranul spaţiului psihic imaginar, unde noi îl
concepem ca o fiinţă reală. Dualismului microcosmic al culturii
1nagice ruah şi nephesch, pneuma şi psyche aparţi­
ne necesa1 c11ente antitezei macrocosmice Dumnezeu I diavol ,
01111uzd I Ahriman la perşi, Jahve I Belzebut la evrei, Allah I
Iblis la musulmani, Bine absolut I Răt1 absolut~ remarcăm că cei
doi opozanţi se şterg în acelaşi timp din sentimentul cosmic occi-
""
dental . ln aceeaşi măsură, când controversa gotică asupra prima-
tului legat de intelectus sau vol1111tas face din voinţă centrul unui
monoteis111 psihic, de ase111enea figura diavolului dispare din lu-
mea reală. In perioada barocului, panteismul lumii din afa1·ă are
drept consecinţă imediată pe cel al lw11ii dinăuntru~ ceea ce
trebuie să desemneze antiteza Dum11e=eu I ltt1ne, nu contează în
ce sens dar de fiecare dată prin cuvântul voir1ţă se opune în gene-
ral st1tletului forţa care îi pune în mişcare '~in1periul'' . Imediat ce
1

gândirea religioasă trece la gândit-ea strict ştiinţifică, în psihic şi

ÎI1psihologie totodată subzist.ă un dublu mit conceptual. Originea
conceptelor de forţă, rr1asă, voinţă nu se bazeaz.ă pe experienţa
obiectivă, ci pe un sentiment de viaţă. Darwinistnul nu este ţ1i111ic
mai mult decât o concep~e teribil de plată a acestui sentiment.
Nici un grec nu ar fi întrebuinţat cuvântul natură cu sensul unei
•

1. Evident că ateismul nt1 constituie o excepţie. Când n1aterial1st:il

sau darwinistul spun că ""11atura'' procedează la alegeri oportu11e, la
selecţie, pe care le generează sau le distruge, ei schi111bă u11 cuvânt
din deismul secolul11i al XVIII-iea păstrând însă i11tac1 senti11ientul
.
cosmic.

429
-

activităţi absolute şi metodice, aşa cum o face biologia modernă.

Pentru noi ''Voinţa lui Dumnezeu'' este un ple.onasn1. Dunmezeu
(sau ''Natura'' ) nu este altceva decât voinţă. Cu cât conceptul de
Dutnnezeu, din Renaştere încoace„ nu încetează să se identifice
pe nesin1~te cu noţiwiea de spa~u cosmic infinit, pierzându-şi
astfel orice trăsătură sensibilă şi personală, cu atât acelaşi
„ Dumnezeu acţionează ca voinţă cos1nică abstractă. Omniprezen-
ţa şi 0111rupotenţa au devet1it a.proape nişte concepte n1atematice.
De aceea, către anul 1700, n1uzica instrumentală ia locul pictu-
rii, devenind w1icul clar şi ult.1,ntil niijloc pentru repreze11tarea
sentirner1tt1lui d~„u11nezeirii . Să t1e gâ11dim, în sens itl\'ers, la zeii
lui Hon1er. Ze11s nu posedă nicidect1m ptd:ere absolută asupra
lu1nii~ în corlfonnitate cu sent1n1entttJ cc>smic apollir1ic, chiar în
Olimp~ el este 111·iY1111s inter pat1·cAt;, adică un corp pti11tre corpuri .
.AJianke necesitatea oa1 bă ce între~reşte î11 cos„. osul ei fiit1ţa
trezită antică, 11u depinde în nici w1 te! de el. Dimpot1i \/ă: zeii i se
supun. Aceasta se spWle răspicat într-un n1inu11at pasaj din
''Pron1etet1', de Eschil, dar se întrevede de la Homer în cearta
zeilo1· şi î11 pasajul cel mai i1nponar1t unde Zeus ridică ct11npăna
destinului nt1 pentru a putea judeca, ci pentru a afla soarta lui
Hector. Astfel sufletul antic se poate desene ca un Olimp al unor
zei 111ici, ct1 componentele şi calităţile sale, î11tre care trebuie
să se inenţină o înţelegere pacifistă, ideal de condt1ită în viaţa
:lt1ticilor, precu1n sofrosinia şi ataraxia. Mai mulţi filosofi reve-
leaz.ă această interdependenţă~ numindu-l pe Zeus partea cea mat
elevată a sufletului ''nous'' ( voul;). Aristotel atribuie divinită­
~i, ca ftmc~e urucă„ ''teoria'' (0Eropta) sau contempla~a. Acesta
este şi idealul lui Diogene: o statică a vie~i ajllllse la perfec~lllle
în opoziţie CLt di11a1nica ~ de asemenea desăvârşită, dar un ideal al
secolului al XVIlJ-lea.
Pasit111ea celei de a treia din1ensiz1ni„ enigma nu1nită
'101nţă î11 imaginea mentală~ este deci strict o operă barocă,
f'Jfecun1 p.erspectiva în pictura î11 t1lei„ no~lllle~ de forţă în ,.. fi~~ca
rr~oden1ă, 1.111iverstjl so11or al mi1zicii instru1ner1tale pure. In toate

,_~!, 30
 cazurile goticul a anunţat ceea ce, în secole de ~pi ritualizare, a
ajtms Ia 111aturitate. Cum aici este vorba de stilul Vle~i faustice î11
opozi~e cu oricare altul facen1 n1enţilmea că denu111irile origi-
11are de voinţă, fo11ă, spaţi11, Dutnnezeu, descrise şi însufle~te
de sentitnenttil jai1stic al sen1nificării, sunt sin1boluri, trăsături
fundamentale ale tmor mari universuri fo1111ale îndeaproape în-
n1dite, unde se exprimă această fiinţă. Până acum s-a crezut că
se pot sesiza uşor fapte eterne '<existente prin ele însele'' şi că,
într-o bună zi, se ''a ajunge chiar la defirlitiva lor consolidare,
''cunoscându-le:", de1nonstrându-le, prin inter111ediul raţitmii criti-
ce a ştiinţelor. Iluzia aceasta„ caracteristică ştiinţelor naturii, este
împărtăşită şi de psihologia ştiinţifică. Certitt1dinea că aceste
fundamente ''universale"' aparţin n1od1J/11i ba1·oc de inh,iţie şi de
inteligenţă, că stmt for111e expresive cu o semnificaţie eferi1eră şi
''adevărată'' nun1ai pei1tru categoria de spirit a Occidentl1lui eu-
ropean, va n1odifica întregul sens al cercetărilor care n11 sunt
n11mai subiect al tITTei ştiinţe sistematice, ci, într-tm grad superi-
or, obiectele i11111i sh1diz1 fizio11omic.
Aşa cum s-a văzut, arhitectura barocă a început în mo-
n1entu1 când Michelangelo a înlocuit eJementele tectonice ale
Renaşterii, suportul şi încărcătura, cu elementele dinamice: forţa
şi masa. Capela Pazzi a lui Brunellesco exprimă o senină re-
se111nare„ faţada lui II Gesu de Vignola este o voinţă pietrificată.
Din pricina pecetei lui ecleziastice, noul stil a fost botezat iezuit,
îndeosebi după ce a fost JJerfec~onat de Vignola şi Delia Porta;
este adevărat, există un raport intim între lucrarea lui lgna~u de
Loyola , al cărui ordin reprezintă voinţa pură, abstractă, a bise-
1

1. Nu se poate trece sub tăcere marele rol jucat de savanţii iezuiţi î11
· dezvoltarea fizicii teoretice. Pări11tele Boskovici I-a depăşit cel dintâi
pe Ne'Wton şi a creat un sistem de forte de cuplu în 1759. Identifica-
rea lui Dumnezeu cu spaţiul pur este şi mai sesizabilă ta iezuiţi în
relaţie cu mediile janseniste de la Port-Royal, frecventate de maten1a-
ticienii Descartes şi Pascal.

431
ricii şi a cărui ac~une secretă dusă la infinit este un pandant al
analizei şi
al artei muzicale a filgii.
De atunci, pentru viitor, nu a mai constituit W1 paradox.
să se vorbească
despre stilul baroc şi chiar despre sti/11! ie=11it
in relaţie cu psihologia, matematica şi fi=ica teo1·et1că. L1n1-
bajul for111al al dinatnicii care substituie antiteza somatică şi
nevoluntară a materiei şi a fonnei cu antiteza energetică a capa-
cită~i şi a intensităţii este comună tuturor operelor spirituale din
aceste secole.

Chestiunea care se pW1e acum este să ştim în ce măsură

omul acestei culturi în1plineşte ceea ce se aşteaptă în privinţa
imaginii mintale create de el însuşi . Dacă de acum înainte putem
considera, într-o manieră generală, lm spaţiu activ ca temă a fizi-
cii occidentale, prin aceasta vom defir1i totodată specificul şi con-
ţinutul existenţei omului conten1poran. Noi ceilal~, naturi fat1sti-
ce, suntem deprinşi să integrăm i11dividul în ansamblul experien-
ţelor noastre vii, nu numai în felul cum se manifestă într-o limpe-
zime plastică, ci şi în feluJ în care el acţioneccă. Putem să spu-
nem, apreciind activitatea generică, că omul este cel care poate
la fel de bi11e să se orienteze către i11terior şi către exterior ş1
evaluăn1 toate principile după această orientare, apoi toate moti-
vele, forţele, convingerile, obiceiurile sale în particular. Cuvântul
prin care rezumăm acest aspect este caracter. Vorbim de capete
de caracter (expresie), ele peisaje cu tul anume caracter El este
t1i1 termen curent la 11oi: caracterul ornamentelor, al t,răsătt1rilor
de penel, al aspectului grafic„ al unor arte în totalitatea lor, al
tu1or perioade istorice, al w1or culturi. Mt1zica baroc..ă este pro-
priu zis o artă a caracterult1i, ceea ce-i defineşte şi n1elodica şi
111strumcntaţla. Caracter mai înseamnă şi ceval' indescriptibil care
deosebeşte cultura fat1stică de toate celelalte. Inrudirea profu11dă
ct1 cuvântul ''voinţă'' nu este, de alttninteri, pusă la îndoială:
voinţa este. i11 imaginea sufletului„ ceea ce caracterul este în ima-
ginea \ 1t~i11, cel puţin aşa cum e.a ni se înfăţişează nouă şi n11mai
r1< ' Ua„ î.n nlod evtdent europeni din Occident.
Omul trebuie să aibă caracter iată condi~a funda-
tnentală a tuturor sistemelor noastre etice, de altfel atât de diver-
gente în fom1ulele lor metafizice sau uzuale. Caracterul acela
ca1·e se forniea=ă În devenirea z1niversu/11i, raportul dintre viaţă
şi acpune, ''personalitatea'' este o impresie faustică despre
on1 ce ofe1·ă o asemănare semnificativă cu imaginea fizică a uni-
versului~ tot aşa , în cit1da WlOT foarte pătrunzătoare studii teo-
retice, stau lucrurile cu conceptul de mişcare. Tot astfel este
imposibilă şi o s~arare riguroasă a voinţei de suflet, a carac-
"'
terului de viaţă. In vârful acestei culturi, cu sigurantă începând
din secolul al XVIll-lea, atn început să simţim Viaţa ca wi
sinonin1 perfect al Voinţei . Literatura noastră etică este plină de
expresii precum forţă vitală, voinţă de a trăi, energie activă, ca şi
de alte evidenţe care nu sunt nici măcar traductibile în greaca din
epoca lui Pericle.
Ne dăm seama că fiecare cultură specifică este o fiinţă
unitară de ordin superior având propria concepţie morală. Acest
lucru a ascuns până acum pretenfia tuturor doctrinelor morale
de a avea o valoare universală în spaţiu şi timp. Sw1t tot atâtea
sisteme morale câte culturi există. Deşi a bănuit-o primttl,
Nietzsche a răn1as foarte departe de o n1orfologie veritabilă şi
obiectivă a 1noralei, dincolo de Bine şi Rău. El a cântă rit morala
antică, indică, creştină şi rei1ascentistă .....în balanţa personală în
loc să-i î11ţel eagă stilul ca un simbol. Insă tocmai di11 pricina
perspectivei noastre isto11cc n-ar trebui să lăsăn1 să ne sca-
P.e în acest fel fe110111e11ui 01·igina1· al moralei. Se pare că nu
su11tem cop~ pentru această tnisiune decât acum. Din vremea lui
loachim al Florelor şi a cruciadelor, pentru noi reprezentarea
ornenitii ca tm tot în ac~une„ în luptă şi ·1n progres este atât de
11ecesară că ne va fi dificil să ~:icceptăm că ea este o reprezentare
exclusiv oc.cider1tală a valorii şi a duratei litnitate. Pentru spiritul

-
 • • W V W • A•

ar1t1c, om~'llrea apare ca o masa constantă, careta 11 corespw1-

de o morală de o specie total diferită a cărei existenţă poate fi
ur1nă1ită de la începttturile epocii homerice până în epoca imperi-
"
ală In genere se cor1stată că sentimentul vieţii, extre111 de activ în
cultura faustică, este 1nai aproape de cel chinez şi egiptean„ iar
sentimentul prin excelentă pasiv al antichităţii este mai aproape
de cel indic.
Dacă \'frodată vrellll grup de popoare a avut tot timpul
sub oclli lupta pa1tru existenţă, acestea stmt cele din a11tichitate~
când fiecare oraş şi fiecare cetăţuie se bătea pe viată şi pe n1oarte
cu vecinii, fără plan„ fără mciti\ fără milă~ corp la co1p, dintr-o
1
,

pornire oomplet anistorică . 111 pofida spiritului l1eraclitic, etica

greacă este departe de a ridica lupta la rangul de principiu etic.
Stoicii ,.. şi epicureicii provăduiau renWlţarea la luptă văzută ca
ideal. In sens opus, învingerea obstacolelor este instinctul tipic
pentru sufletul occidental. Aici se cere activitate, decizie, afi1111a-
rea si11elui; lupta contra prim planurilor comode ale vieţii, co11tra
itnpresiilor de 1noment, a realit.ăţii apropiate, tangibile, ce facili-
tează triu111ful asupra generalitătii şi a duratei care leagă trecutul
de viitor: iată inateria tutu1·or itnperativetor fatlstice de la în-
repututile perioadei gotice până la Ka11t şi Fichte iar, dincolo de
ei, etJtostil unde se manifestă forţele fo111tidabile şi voinţa statelor -
noastre, a capacităţii noastre economice şi tehnice. Carpe dieni,
care, din pooct de vedere al anticilor, reprezintă fiinţa multumită,
se află în totală contradicţie cu fiinţa care reprerultă o valoare în
oc.1Ui lui Goethe, Kant~ Pascal, în concepţia Bisericii şi a liber
cugetătorilor: fiinţa activă, luptătoare, care triumjă •
1

1„ Una din ratiunile esentiale ale influentei protestal1tismului tocmai

ast~pra naturilor profane este faptul că Lutl1er a aşezat în centrul mo-
ralei activitatea practică~ prin care Goethe întelegea exigentele zil-
nice. La el ''operele pioase,,, golite de energia direcfionării în sensul
acceptat de noi aici, trec cu totul pe planul al doilea. Supraestimarea
lor ne arată, cun1 e cazul Renaşterii, reminiscentele sentimentului

434
 Asemănător tl1turor fonnelor dinan1icii în pictură,
muzică, fizică, sociologie„ politică unde se insistă asupra
înlănţuirilor infinite şi se iau în considerare, spre deosebire de
fizica antică, nu cazurile particulare şi totalitatea acesto1·a, ci
devenirea tipică şi regula func~onală'.) prin caracter trebuie să
înţelegen1 ~a ce în realizarea vie~i păstrează o constanţă a
principiilor. In caz contrar vom vorbi de lipsă de caracter. Ca
fo1111ă a w1ei existenţe agitate, unde suprema constanţă a princi-
piilor este atinsă c11 maximum de varianţă individiială, caracten1l
este acela care în gene1·a1 fac.e posibilă o biografie precun1 c~..a a
"
lui Goethe din Poe=ie şi Adevăr. In faţa ei, biografii antici tipici
precl1m Plutarh nu reprezintă decât culegeri (le anecdote î11şi1·ate
cronologic~ von1 fi astfel de acord că pent1i.1 Aicibiade, Pericle,
sau în general pentru orie.are alt on1 pt1r apollirlic, nu se poate
co11cepe decât al doilea gen de biografie şi nicidecum pri1n11l .
Experienţa lor vie nu este lipsită ~e masă, ci de funcţie~ ea are
ce~d din caracteristicile atomului . In ce priveşte in1agi11ea fizică a
lt1n1ii nu se poate spune că grecii au 11.itat să caute 1egi1e gene-
rale în totalu] lor de experienţe, ci că universul lor nu le îngăduia
să le găsească.
Se înţelege că ştiinţele caracterologice, grafologia şi îr1-
deosebi fizionon1ia , 11-ar fi avut în antichitate decât o existentă
"
mediocră. ln loctil manuscriselor, ce n-au ajtms până la noi a'len1
doar dovada· ornamentelor antice linia şerpuită şi frunza de
acar1t care în faţa goticului îşi dezvăluie caracteristicile:

----·---- - ---- - - - - - - ·- - - - - - - - - -
mer·itii(111al. .:\ceasta este raţiunea etică profundă a disprep.1lt1i eres-
"
când ataşat de acun1 înai11te de regimul monahal. In timpurile gotice~
intrarea în mânăstire~ re11unţarea Ja griji, la acfitlne, la voi11ţă„ era un
act moral de importantă supre111ă. Se împlinea astfel cel n1ai mai·e
"
sacrificitl ce pt1tea fi cor1ceput -·-- sacrificiul vieţii. In epoca baroc~
11ici catolicii nu 111ai aveau acest se11time11t. Spiritul iluminist a sacri-
ficat defi111tiv 11t1 renunţarea, ci bt1ct1ria pasivă.

c:r 35
 . .

simplicitatea incredibilă şi slăbîcimea expresivă, dar şi o como-

ditate rliciodată atinsă încă, în sensul temporal al acestui cuvânt.
Se înţelege de la sine, prin anticiparea sentimentului vital
al antichităţii, că suntem obliga~ să admite111 un element fimda-
me1ltal în evaluarea etică, tot la .fel opus caracterului precum
statuia este opusă fugii, geometria euclidiană analizei, corpul
- spa~ului. Acest element este gestul. Astfel ni se oferă pri11-
cipiul fundamental al unei statici a sufletului, iar cuvântul pe
care îl găsim în limbile antice în locul ''personalităţii''
noastre
"
este prosopon, persona, adică rol, ma!J·că. In te1111ino1ogia
greco-ron1ană târzie el desemnează apariţia în public şi gestul,
aşadar,fondz1l esenţial al on111/11i antic. Despre un orator se spu-
nea că el vorbea în prosopon (npocrro1tov) sacerdotal sau mili-
tar. Sclavul era aprosopos ( a1tpocrm1to~), dar ntl şi asomatos
(acrroµato~), adică el nu avea o atitudine prin care putea fi
considerat parte integrantă a vie~i publice, însă avea un ''sziflet''.
Pet1tru a spune că Wlom a primit de la soartă rolul de
rege sau de general, romanii foloseau fo1n1ula perso11a regis,
1
i111pe1·atoris. În această frazeologie se dezvăluie stilul apolli-
nic al vieţii. Nu este vorba de deZ\roltarea. posibilităţilor lătm­
trice p1intr-un efort activ, ci de o atit11di11e defi11itiv înche-
iată şi de adaptarea cea mai riguroasă la un ideal al fiinţei,
într-UI1 fel înţeleasă plastic. Un co11cept al frun1useţii nu joacă
vi·eun rol de oarecare importanţă cu excepţia eticii antice. Că
acest ideal se numeşte sophrosine (crro<ppoouvfl), kalekogathia
{tca.ĂoKaya.8ta) satt ataraxia (ai:apaţia.) constituie mere11
aceeaşi i·egrupare simetrică pe;1tro ceila~ţi şi nu pentn1 sine a
- - - - -- - - - - - - - - -
1. P1~0L'lopon (7tpocrro?tov) înseamnă faţă în greaca veche, iar inai târ-
ziu 111ască la Atena. Aristotel nu-i cunoştea î11că î11ţelesul de ''persoa-
ită„,. Tern1enul ju1idic /Jersona de origine etruscă ce însemna inifial
111ască teatrală a î111prumutat prin111l, în epoca imperială, sensul ex-
lJresÎ\' ron1an tern.ienuJui grec prosopon (npocrron:ov). (Cf. F. Hirzel:
"Die Peison',~ I, 194, p. 40 şi următoarele).

436
-

trăsăturilor sensibile, tangibile, absolut a1)arente şi pt1blice. Oa-

inenii erau obiectul şi nu subiectul vie~i exterioare. Prezentul
pl1r, n1omentul, prim planul nu erau dominate ci scoase în relief
lntr-o astfel de înlănţuire viaţa lătmtrică este un co11cept in1po-
sibil . Intraductibilul Zoo11 politikon (~'lfOV 7toA.i-rtKov) al lui
A1istotel, 1nereu greşit înţeles în sens et1ropean occidet1tal ~ ptiveş­
te nişte oameni care nu au deloc i11dividuaJitate, ci înseamnă ceva
în agora, în forum doar prin număr, tmde fiecare se reflectă în
ce1lal~, câştigând astfel şi 11umai astfel o realitate pro1Jrie. Nu ar
fi nici o i1nagine mai grotească decât un atenian jucând rolul
lui Robinson ~ Toate ace!)tea sunt conţinute de expresia so111ata
poleos ( crro~tata 7tOAero~) adică cetăţenii oraşult1i. Astfel se înţe­
lege că portretul„ eşantion111 specific de artă barocă, se identifică
ct1 reprezentarea omului ca posesor de caracte1'" şi că, pe de
altă parte„ la apogeul culturii atjce, reprezentarea omului p1in
atit11dine „ a omultti ''persona'~„ aju11ge în inod necesar la idealul
fo1111al al statuii nude.

~ceastă a11titez.ă ajunge la două tipuri de tragedie radical

diferite. lntr-adevăr 11u există 11i1111c c o111u11 în afara nurnelui în
tragedia faustică, teatn1/ de l'arac1e1·, ş1 î11 tragedia apollinică ,
teat111 al ge„~tz1/11i in1po=.c1nt.
"'
Intr-w1 fel extraordinar şi o ct1 fermitate crescândă, por-
nind de la Seneca şi nu de la Eschil şi Sopl1ocJe, perioada ba-
1

rocă a făcut din caracter, substituindu-l 1no1nentului, cent111l de

gravitaţie al ansamblt1lui, mediul unui sistem anume de coor-
donate mintale care impun o stare de lucruri, impun un sens şi o
"
valoare tuturor actelor ori~1rei piese raportate la el. In arhitectu-
ra barocă pandantul exact nu este templt1l de la Poestu1n, ci

I. Creizenacl1: ~'Geschichte des 11euren Dra1nas'''J II, 1918, p. 346 şi

... .
ur1natoare1e.

437
construcţiile i111periale. Din caracter nu se naşte o voir1ţa tragi-
că, nişte forţe active, o emoţie /ăz,ntrică, ce nu se transfo11nă
neapărat ît1 e111oţie vizibilă„ în timp ce Sophocle't prin proce-
deu] tehnic al t11esagerului, den1lează în culise partea inevitabilă
a ac~u.îii . Tragedia a11tică este interesată de situaţiile genera-
le şi nu de indi\~dualităţi. Aristotel le numeşte în mod expres
~'mitnesis otak a11tropon alla praxeos kai bion'' (~tiµ11cr1~ ouK
a.v0pro1trov aÂ.Âa. npa.ţaro~ KUt J3to\'). Ceea ce el numeşte
tr"Jlos, fatal d,esigt1r pentru ţ1ocz!a noastră, adică atitudinea ideală
a unui orn elenic idea! îrttr-o sJtu.a~e dran1atică, 11u se mai află în
legătură cu -.1;caracterul'' înst1ş1re a et11ui care detennină ev·eni-
1

n1entele, la fel ca şi un 1>la11 din geometria lui Euclid cu ceea

ce denu111i111 aproape identic în teoria algebrică a ecuaţiilor lui
Riem~~nn. Redarea ethosului prir1 caracter în locul interpretării
pn11 rol, atitudine, gest, noţ1u.-.e de altfel greu traduGtibilă, iar, pe
de altă parte, traducerea 1nitl1osului (µv0o~), episodul ate11ipo-
1"a/, prin ac~lllle, a exercitat vreme de secoJe o i11:fluenţă la fel de
pe111icioasă ca şi derivarea cuvântului dran1ă {8paµa) din ac~­
une. Othello, Do11 Qttijotte, ~1izantropl1l , ~'erther, Hedda Gabier
sunt caractere. La oan1eni astfel structura~, elen1entul tragic
rezidă în pi1ra lor ex1slenţă în W1ivers. Dacă ei lt1ptă cu lun1ea,
cu ei înşişi sau cu alpt, numai caracterul lor este cel care impune
lupta şii1u un inte1mediar venit d111afară. Aceasta se nur11eşte
s11p11r1e1"e, integrare a sufletului într-o înlănţuire de raporturi
opuse care nu autorizează pura disoluţie. Perso11ajele din teatrul
a11tic swit însă roluri, ntt caractere. tvlereu aceleaşi figuri mas-
cate, cu mersul lor grav pe c-0turni. De aceea, în perioada târzie,
111asca a fost pe11tru dran1a &"ltică o necesitate /ă1Jntrică profund
sit 1bolică~ astăzi, dimµotnv·ă: fără jocul fizionomic al actorilor,
:j~e5ele de tec:1trt1 ar fi l111posibil de ''jucat"). Să 11u fac·.ei11 obiecţii
regulilor d1n teatrul grec: 1nă şti purtati chia1· inimii ocazionali şi
s1at11ile tlin temple„ iar dacă s-ar fi si111pt nevoia mai adâncă
pentru spaţii interioare, fom1a arlutectonică le-ar fi găsit in ea
 •

Momentele tragice relative ia caractl'·s se 1ves'"' 11t L1r111a

"'
unei lllllgi evoluţii interne. lnsă, în cazul lt11 \jax. Philoctet„
Antigona, Electra, o preistorie lăuntncă dac~1 ea se întâlnea
totuşi la W1 om al antichită~i este indiferentă la rrişte ur 111ări
tragice. Evenimentele hotărâtoare le iat1 prin surpnndere, într-un
mod fortuit şi exterior, şi ele ar fi ptttut surprinde pe oricine cu
acelaşi efect. Nu era 11ici tnăcar nevoie să fie persoane de acelaşi
sex.
Nu este suficient să vorbim despre acţiune şi despre mo-
n1ent ca să marcăn1 clar antitez_a tragicului la antici şi occi-
dentali Tragedia faustică este biografică„
cea apollinică este
anecdotică, adică Wla îmbrăţişează direc~a unei vie~ întregi, iar
alta momentul independent în sine. Altfel ce legătură ar exista
între trecutul lăz1ntric al lui Oedip sau Oreste şi evenirnei1tuJ
"'
destructiv pe care ei îl întâmpină in drumul lor ? ln ce priveşte
anecdota în stil clasic, putem ctmoaşte tipul anecdotic de carac-
ter„ persor1al, antim1tic, la maeştrii n11Ve/ei: Cervantes, Vleist,
Hoffmann, Siom1; la ei a11ecdota este cu atât tnai sen1nificativă
cu cât se sitnte mai bine cil 111ot1vt1l i1u este posibil decât c1
sing111·ă dată, 11un1ai la aceşti oa111eni şi în acest tin1p_în \'fetne
ce a11ecdota 1nitică, în stiJ clasic, f al'J1Jla, 1şi are locul deter 111inat
"'
prin puritatea calitătilo1· ei opttse. In tragedia antică destinul
loveşte ca trăzt1etul ?e orici11e, în cea occidentală el străbate ca
ut1 fir"' rlevăztit o viaţă pe care o ţese distingând-o astfel de oricare
alta. In trecutul lui Othello, o capodoperă de analiză psihologică,
neînsemnată trăsătură nu poate să nu aibă legătură
11ici cea 1nai
cu catastrofa. Ura de rasă , izolarea celui parvenit între ceilal~
patricieni, soldatul 1naur, om al naturii, izolat ş1 mai în vârstă --
•
nici unul din aceste motive nu e.4>te lipsit de se1nnifica~e. Prin
u1111are, să încercăm să analizăm expoziţiunea în ''HamJet'' şi
''Regele f..Jear'' făcând co1nparaţie cu piesele lui Sophocle. Ea t1u
este o însumare de date exterioare, ci o parte prin excel~ţă psi-
l1ologică. G·recii nu aveat• nici cea mai vagă idee despre ceea ce
se nu1neşte astăzi un psiholog, adică despre creatorul expert al

439
 epocilor anterioare" aproape 1dent1ficat de noi cu cor1ceptul de
poet. Fără î11doială că lucrurile nu puteau să stea altfel cu suflett11
anticilor, aşa cum analiştii noştri în n1atematică nu au mai putut
să fie şi fi111 analişti in psil1ologie. ~'Psihologia „, este ten11enul
specific pentn1 tipul occidental de crea~e u1nană . EI se potriveşte
ia fel de bine la un portret de Ren1bra11dt ca .şi la mt1zica ltri
T1 ista11, la Julien Sorel al lui Stendhal ca şi la Vita Nitova a lui
4

Dante. Nici o altă cuJtt1ră i1u a CWloscut ceva asen1ănător. Acest

Jt1cn1 este exclus cu tigoare de anele ar1ticl>jtăţii. ''Psiitologia~'
e~te forn1a în care ,„oi1·1ţt1, adică 0111t1I ca încarnare a voinţei şi i1u
on1t1I ca s·o;1:a (crru~ta): ajtu1ge la capacitatea artistică. Oricine
i-ar at11inti aici pe Euripicle r1-ar îr1ţelege i1in1ic dir1 ceea ce
î11sea1nnă psihologie. Câtă bogăţ-ie de caracter dezvăluie deja
illitologia r1ordului cu piticii ei şireţi~ cu uriaşii neîndemânatici,
Cl! elfii răută<.:i oşi Loki, Baldr şi alte personaje şi câ.t de tipic ni se
întă~şează Oli111pul 1ui Hon1er ! Zeus, .t~ollo, Poseidon, „~res
sunt si111pli ~"oa111e1li "'', Hennes este ··eteb•Jl '', Atena o Aphrodită
i11ai 11iatt1ră, zeii n1ai n1ici sunt cleosebi ţi 11u1nai prin nu1ne, aşa
ct1m se observă 11iai târziu în arta plastică . Acelaşi lucru este va-
labil Şi pentru perso11ajele din teatrul aritic, În toate sensurile Ctl-
vântului. La Wc)lfra1n von Escl1enba ch, Ce1vantes, Sl1akespeare,
1

Goethe, tra~cul vieţii individuale se dez,,1oltă dţnăunt1u în afa1·ă,

di11an·1ic, ftu1cţional , ia r curentele vitale 11u sunt deplin inteligibile
decât pe fundalul istoric al secolului. La cei mai mari tragici
greci tragict1l vi11e din afară, este static, euclidian. Ca să repetăm
W.1 ten11en uzitat odinioară î11 do111eniul istoriei universale, tfebuie
să spune111 că eletnentul catastrofal care în vechime făcea epocă,
provoacă la rioi un simplu i11cide11t. Sfârşitul prin tnoarte nu este
decât ulti111ul episod aJ Wlei vieţi integral ţesute din ele1ne11te de
· hazard.
R~et f..1ptul că o tragedie ba1~ocă 11u este nitnic·altceva
decât caracterul ce o co11duce, cu singura diferer1ţă că acesta este
constrâns să se dezvolte la lumina zilei, sub ochii 11oştri, repre-
zintă o c~1rbă în ioc de ecuatie, energie cinetică în Ioc de ene1gte

40
potent-ială: personajul care se vede este caractert1l posibil, ac~u-
11ea este caracterul în curs de realizare. Acesta este sensul inte-
gral al esteticii noastre teatrale, t11nl}rită şi astăzi de reminiscenţe
antice şi de neînţelegeri. Personaju) tragic al antichităţii este W1
corp euclidian pus î11tr-o situaţie pe care n-a ales-o şi nici n-o
poate schi1nba, situaţie în care este lovit de Hein1annene, în ti1np
ce În lumina suprafeţelor sal~ plastice el ni se Înfă~şează itnpasi-
bil la i11cidentele exterioare. In acest sens în CJ1oephorele se vor-
beşte despi·e ~A.ga1ne111non ca despre „~corpul 1·egal care călă11zeşte
valurile'' „ iar i11 Oedip lcz Co/011na„ când se vorbeşte desp~e ora-
col, Oedip spw1e că destinul l-a costat ' corpuJ său''. Se const2tă
4

o ;nflexibilitate remarcabilă la to~ marii oa1neni din isto11a grea-

c.ă până la _A!exar1drt1. Nu ştiu
ca măcar unul să fi re-.c1lizat o
evolt1iie inte1ioară~ aşa cuni ştirn despre LuL1ler sau Loyota. Ceea
ce Ia greci numitn prea insister1t pictură de caractere nu este
decât reflexul eveni1nenteîor asupra ethosulu1 eroilor, dar nici<)-
dată reflexul ltnui personaj asupra evTenin1ente1or.
Ca atare noi„ oan1enii faustic „ conoepet11 dra1na ct1 o
necesitate lăuntrică profur1dă ca tm n1axim de activ:itate„ iar gre-
~ii cu a~'lşi necesitate o concep ca un maxin1u1n de pasivitate'.
111 gei1eral ·tragedia antică nu co11ţine şi ~~ac~une''. Miste1·ele an-
tice erau, fără excepţie) dran1ata sat1 dron1ena (opaµarcx sau
8proµEva)„ adică nişte ceremonii liturgice. Escl1il„ originar din

• Acesta este pa11dantt1i trru1sfor111ării sen1a11tice a cuvintelor antice

pt1ll1<>s şi JJc.15,:t;io. Uititnui n-< fost calchiat după prianul decât in epoca
i111 eriaJă şi s-a co11setv·at cu semnific.aţia originală în J>a,îi11nea l11i
( '1·1s1. Alterarea simţ1Jltti semantic s-a produs din prima parte a go-
tic11lui„ fiind efect1vă i11 vocabuiantl SJJirit11a/elor franciscane şi Ja
discipolii lui Ioachi111 al Flore1or. Expresie a unei intense en1oţii ce
caută să se consu111e. 1-,a.~ -„10 a aju11s să aesen1neze dinan1ica suflet tui
î11 general: Cl. accepţia de putere a vo1ntei, a energiei şi directiei ea a
fost trai>.spusă i11 1647 în gen tai1ul Ze.~e11 ~ din care s-a desprins
"'leider1scl1afl:'".
'

Eleusis, a creat drama estetică, superioară, preluând aceste mis-

tere în fo1111ă, cu evenimentele lor neprevăzute. Aristotel nurneş­
te tragedia in1ita~a unui eveniment.- Imita~a este identică cu mult
mai faimoasa profanare a misterelor şi se ştie că Eschil a fost
î11vinuit de introducerea definitivă a· veşn1intelor sacerdotale ale
preo~lor de la Eleusis drept costum în teat1·t1l atic . Drama veri-
1

tabilă, cu peripeţiile ei de la trisleţe la feticire, nu consta câtt1şi

de })Uţin în fabulă, în povestire, ci în ritualul simbolic ascuns în
~a, sesizat şi înţel~s de spectator în senmificaţiile lt1i adânci.
In eien1entele celei dintr.îi religii antice, nonhotnerice, se îmbinau
elen1entul campestrt1, scenele burleşti, ritualurile falice, ditiram-
bii, fiind nişte sărbători ale primăverii în cinstea lui Den1eter şi a
lui Dionysos. Corul tragic a apărut din procesiunile de dansatori
travestiţi în ţapi şi din cântecele ce le acon1paniau, căci corul
2

venea înainte.a actorului, al ''replicantului'' lui Thespis (534).

T1·agedia at1tentică îşi are origipea în bocetul soletnI1 c.u-
11oscut SlJb numele TI11 LTIOS (11aenia). Intr-o btmă zi, petrecerea
plină de \'C)ioşie ocazio11ată de sărbăt.orirea ze\Jltli Dionysos, pen-
tru că e1 e1·a şi o sărbătoare a sufletelor, s-a tra11sfon11at î11t.r-lm
"
l-:or la111e11tativ iar joct1l sati1ilor a fost în cele din unnă ex.clus. In
494, Pl1ry1ucos a organiz.at reprezentarea ''căderii t\1ilettt1ui,',
care 11u era o dramă i~torică ci o plângere a 1nilesienilor, luciu ce
i-a atras autorului o se,„eră p•::deapsă, el fiir1c~ învinuit că a rea-
tn!ntit durerea acelui oraş . Eschil a introdus al doilea personaj
ac..tor, tăcând prin1ul pas în constituirea tragediei antice: la ten1a

t. f\.1isterele din Elet1sis nt1 asct111deau 11ici u11 secret. Toată lumea ştia
~e
:;e întâmpla~ dar credincioşii erau invadati de o e1noţ1e n1isterioasă
~· i111agir1au "'trădarea, adică profanarea for111elor sacre prin ir11itaţie
afară din templu~', Cf. Dietrich: ''Kl. Scl1r1ft.'', 19 11, p. 414 şi um1ă­
toarelc.
2~ Satiri 1 eral1 }api .• Sile11 care condt1cea petrecerea pt1rta o coadă de
cal~ păsările, broaştele, viespile lui Aristofai1 făceau poate alt1zie şi la
alte nlăşti.

442
dată, adică plânge1·ea, latnentaţia, se adaugă ca motiv prezent
reprezentarea la vedere a unei mari dureri omeneşti. Fabula de
prim plan, mithos (µu8o(;)" nu constituie ''ac~unea '', ci un prilej
pentru cântecele interpretate de cor, care sunt, ca şi la început,
tragoidia propriu zisă. Este indiferent dacă episodul este recitat
sau jucat. Spectatorul care cunoştea înţelesu.I curent se "simţea
\/jz.at, el şi destinul său, prin cuvintele patetice ale dramei. In el se
împlinea peripeţia, scopul adevărat al scenelor sacrale. Lamenta-
~a liturgică asupra mizeriei condiţiei umane, garnisită cu întâm-
plări şi poveşti , rătnât1ea n1ereu centrul de g1·avitaţie al în-
tregii piese. Aceste lucruri se văd foarte clar în Prometeu,
."tgamemnon„ Oedip rege. Larnenta~a se cuftmdă acum în măre­
1

~a sttferinţei~ în atitudinea solemnă, în ethos (118ol;) reprezentat

Intre părţile corale prin scene pline de vigoare. Tema nu este una
şi aceeaşi cu personajul eroic, a cărui voir1ţă creşte dar se sfărâ-
111ă de obstacolele unor puteri străine sau de111onice ce sălăşluiesc
cJ11ar în inima eroului, ci este suferinţa avoluntară care asistă ,
fără o rai1une superioară, putem zice, la nimicirea propriei exis-
tenţe somatice. Trilogia lui Prometeu de Eschil începe toc1nai

-
acolo w1de Goethe ar fi ter1ninat-o. Nebunia regelui Lear este
1·(':11lt<1t11/ acpunii t{agice. Din contră , la SophocJe ~zei ţa Atena
îl .face pe Ajax nebun 1na1nte de începutul piesei Intre ei este
~ceeaş1 diferenţă ca şi î11tre caracter ş1 un personaj î11 nuşcare.
lntr-adevăr„ aşa cu111 spune Anstotel, groaza şi 1nila sunt efec-
tul necesar al tuturor tragediilor asupra spectatorului antic, dar
11u1r1ai asupra lui . Ne dăn1 nu1naidecât sean1a de aceste lucn1ri
vă41nd care scene sunt considerate cele 1nai eficiente: îndeosebi
cc1prici1le destinului şi ·~cenele de recunoştinţă. Din pri111ele "1ne
inai întâi i111presia de ţ}/-;obos (teamă), din celelalte 1•npresia d.e
elellS (111i l ă) . Katharsisul nu poate fi resim~t decât pler.ii11d de la
idealul ontologic al ataraxiei. 'I.Sufletul'' „antic este prezent pur,

1. Acest lt1cru a avut loc î t1 aceeaşi epocă î11 care plastica lui Dotyclet
a răstur11at pictura prin teh11~ ;; ci {re!.~ctr.
 corp (so1na) pur, fiinţă in1obilă şi ptmct1fonnă. A vedea această •

fii11ţă în voia bw1ului plac al zeilor~ al fatalităţii oarbe care poate

cădea ca un trăznet asupra oricui fără deosebire iată tean1a
supremă. Ea merge până la originile existenţei antice, pe câtă
vreme ea îi dă pritna suflare de viaţă 0111ului fattstic care îndrăz­
neşte să facă totul . Şi acun1, re=olvarea vizibilă a acestei situaţii„
ca şi câ11d nişte nori îngră1nădiţi la orizont sunt iarăşi străbătu~
de o raz.ă de lumină„ savurarea gestului dorit, sufletul mitic si1nţit
zbătându-se optimat„ plăcerea care este încercată prin recâştiga­
rea ecl1ilib1ului iată ce este katha1"sisl1l. El presupwie însă şi
un sei1tin1ent al vieţii complet străin de noi. Acest cuvânt abia
dacă se poate traduce în lin1bile şi în percepţia noastră. Sunt
necesare toate eforturile estetice şi tot spiritul arbitrar al baro-
cului şi al clasicismttlui, cu venerarea, î11 plan secundar, a cărţi­
lor ant1cl1ităţii„ pentru a ne convinge că acest fundament psihic
este identic cu cel al tragediei occidet1tale. Motivul vine din ceea
ce prodtice ct1 precizie efectul invers: el 11t1 dezlănţuie evenimente
pasive„ statice, ci provoacă, stimulează şi dt1ce Ia extrei11 eveni-
n1e.nte active„ dinamice: cruzime, plăcere pentn1 tensiune, primej-
die„ violenţă, victo1ie„ crin1ă, fericire a î11vingătorult1i şi a celui ce
distn1ge; el trezeşte sentin1entele primare ale fiinţei umane ener-
gice, toate acele sentimei1te care dom1 în străfundurile oricărui
st1flet nordic, de la ispră\'Île vikingilor„ Hohenstat1ffenilor şi cru-
ciaţilor. Este efectul pe care-l produce Shakespeare. Un grec n-ar
fi putut suporta 1\1acbetl1 până la stărşit . El nu ar fi înţeles mai
ales această viguroasă artă biografică cu certă tendinţă direcţi­
onală. Câte personaje, precum Richard m„ Don Juan, Faust I

Michael Kol1lhaus, Golo, non-antice din cap pân:i în picioare, nu

trezesc nlila„ ci o dorinţă stranie şi profimdă, nu groaza, ci o
plăce1#c ine,qJlicabilă a suferinţei, o pentru o
dorinţă dizolvantă
compasiw1e con1plet difetită iată ce ne spune azi că tragedia
fatlStică, chiar în forma tragediei gem1ane târzii„ este moartă
•
pentru totdeauna, iar n1otiveJe perene ale literaturii cosmopolite
dir1 Europa occidentală trebuie comparate cu motivele corespon-

'
-
"'
de11tc din Jiteratl1ra alexandr1r1ă . ln P''\eştile t' · '·~te pe .„tensiune
nervoasă~'„ cu aventuri şi cu detectivi ~1 . în ult 1111u1 rând. in dra-
111a cine1r1atografică„ reprezentând absolutan1crlte 1111m1ca antică ,
se 1na1 simte o u1111ă din nostalgia neimbJânz1tă a învingătorilor
şi a peregrinilor fatistici .
Corela~e exactă cu imaginea perfec~unii operei de artă,
îr1c.1Upt1ită de dra111aturgul apollinic şi faustic. Teatrul antic este
un fragi11ent plastic, o sean1ă de scene patetice cu caracter de
!·elief, o revi!>tă de marionete gjga11tice care defilează având ca
fundal peretele posterior care închide planul scenei . El trăieşte
1

i11tegral în gesturile sirn~te grandios, în vreme ce incidentele fa-

bulei, parci1nonios distribuite, sunt mai degrabă recitate decât
jucate cu emfază . Tehnica din teatrJl occidental cere contrariul:
e111o~e neîntreruptă şi suprimare riguroasă a motivelor statice
care sărăcesc ac~tmea. Fai1noasa regulă a celor trei Wlităţi: de
timp, de loc şi de acţiune, care n-a fost for111ulată ci stabilită în
inod inconştient la Atena, este o parafrază a mode/11/ui antic de
„f;fL1tuie de 111ar1n1lră. Ea defir1eşte implicit şi idealul de viaţă al •

anticilor, lega!] de polis, de prezent, de gest. Toate aceste unităţi

însea1nnă nişte 11egaţii: este negat spa~ul , este sfidat trectltul şi
viitorul, sufletului îi este contestată orice relaţie cu depărtarea .
Ataraxia . . acesta este cuvântul care te-ar putea rezuma. Să nu
confundăm condiţia teatrului antic cu conditia popoarelor roma-
nice, căci nu există decât o ase1nănare exterioară în acest sens.
Teatrul spaniol din secolul al XVI-iea s-a st1pus constrângerii
regulilor ''antice''„ dar este acceptat faptul că demnitatea castiJi-
enilor din vre111ea lui Filip al II-iea s-a sim~t atinsă fără să vrea
n1ăcar să cunoască spiritul originar al acestor reguli. Marii spa-
nioli anteriori lui Tirso da Molina, nu au creat cele ''trei Wlită~ ''
ale barocului ca negaţii metafizice, ci ca o simplă expresie a

1. Imaginea teatrului întrezărită lăunt ric de cei trei mari tragici greci
esle probabil comparabilă cu succesiunea istorică a stilurilor în frirele
de pe te1nplele de la Egir~ Olympia şi Parthenon.

445
unei tradi~i curtene distinse, iar Corneille, eJev docil al acelr1
''grandezza '' spaniole, le-a împrun1t1tat păstrându-le setn111ficaţ1a.
Aşa a început fatalitatea Imitaţia florei1tină a plasticii ar1t1ce,
admirată fără măsură, fără ca nitneni să înţeleagă condi~ile cele1
din ttnnă, nu putea fi primejdioasă pef!tru că atlUlci nin1ic. t1t1 111a1
tJutea fi alterat în plastica nordică. Insă, din contră, era posi-
bilă o tragedie puternică, specific faustică, cu îndrămeli . şi cu
forrne nebănuite. Dacă ea n1.1 a a·părut în cit1da grandorii lui
SJ1akespeare, teatrul gen:1'Jnic nu. a puttlt rupe niciodată vraja
tinei conve~ţli rău înţelese, pent n1 că s-a crezut orbeşte în auto-
ritatea lt1i ~A.ti stotel. Ce întorsăt11ră ar fi i111primat barocului viu
teatrul~ sub irnpresia epopeii ~avalereşti , a in1aginilor şi a n1iste-
relor gotice şi a apropierii de orato:iile şi de pat/10~~11/ teatrului
grec ' O tragedie având leagăn spi11tual mtlZÎca contrapunctică~
fără verigile W1Ui l~u1ţ plastic lipsit de sens per1tru ea ~ o poe-
zie dramatică dezvoltâ11d o formă specifică proprie"' în totală li-
bertate„ începând cu Orlando di Lass<J şi Palestrina„ alături de
Heinrich Schutz„ Bacl1, Hăndel, Gluck, Beethoven tată ce ar fi
pt1tut apărea, dar astăzi este cu neputi11ţă. Libertatea interioară a
picturii În ulei se datorează nt11nai împrejurărilor fericite care au
favorizat dispari~a totală a frescei elenice.

6
"
Cele trei unită~ nt1 erau suficiente. In locul jocului fizi-
onon1ic, teat1ul antic reclan1a n1asca fixă„ interzicând astfel ca-
racteriza1·ea psihică, aşa ct1m fusese interzisă şi expunerea sta-
tuilor iconice. El i111pW1ea cotumi şi personaje mai înalte decât
111 realitate, îmbrăcate cu 11a1ne lungi care trenau~ împopoţonate
până la situaţia de a le fi stânjerut~ mişcările~ iată cu1n din teatn1
era îndepărtată individualitatea. ln sffi1 şit, actorului care inter-
preta cântecele i se impunea o portavoce care scotea un sunet
lnonoton .

i46
 +

Textul nud pe care îl citim astăzi, nu fără a face apel la

spiritul .Jui Goethe şi al lui Shakespeare şi la forţa 11oastră vizi-
onară, poate reda doar foarte puţine lucruri legate de semnifica-
•

~ile profunde ale dramei. Toate operele de artă din antichitate au

fost create exclusiv pentru ocini anticilor, pentn1 ochiu) fizic.
Forma sensibilă a reprezentării este pri111a cheie per1tru n1isterul
propriu zis. Observăm şi o caracteristică insuportabilă pent1u
adevărata tragedie în s-til faustic: prezenţa permanentă a corului.
Corul este tragedia pti1nitivă, căci fără el ethosuJ ar fi i1npos1bil.
fiecare din noi are ur1 caracter l)rin sine însuşi, dar o atitudine nu
există decât în raport cu ceilal~.
Corul reprezintă mul~n1ea, este o opozi~e ideală pentru
omul solitar, interiorizat, pentru 1nonologul din teatrul occi-
dental~ el este tot ti1npul preze11t pe scer1ă, asistând la toate
c.'solilocviile'"„ alungând teama de ne1nărginire şi . de vid chiar din
i1naginea scenică; iată de ce corul este apollinic. Observarea si-
11elui ca activitate p11blică, jelania pt1blică ostentativă în locul
dt1rerii dintr-o încăiJere pustie ''cine n-a petrecut 11opţi îndure-
rate„ plângând singur în patul său ?"' strigătele de 1nâ11ie udate
de lacri1ni care inundă W1 lung şir de drame, precum Philoctet şi
Tr·achir1ie11ele" in11Jos1bilitatea de a rămâne singur, sensul po-
lisului, într·eaga atracţie feminină a acestei culturi revelate în mo-
delul ideai al it1i Apollo de la Bel vedere, toate sunt ''denunţate'~
"
î11 sin1b0Jul corului. ln cotnpara~e cu acest fel de teatru cel al lt1i
Shakespeare este un 111onolog ur1ic. Clliar şi dialogurile, chiar şi
scenele de grup trădează o enormă distanţă inte1~ioară a acestor
oa1neni care, în fond, nu vorbesc decât cu ei înşişi. Ni1n1c nu
poate î11depărta _această singl1rătate sufletească. Ea se simte în
Hamlet ca şi în Tasso ... , în Don Quijotte ca şi in We1·ther ... , dar
se întâk1eşte gata fon11ată, cu tot infinitul ce o caracterizează, în
Pt1rsifal de \V0Jfran1 von Eschenbach~ el deosebeşte întreaga
poezie occidentală de întreaga poezie antică, întreaga lirică ger-
rr1ană, de la Walther von der Vogelweide la Goethe şi cluar la
litica declan1ată înaintea n1artorilor. U11a se asimilează lăuntric

447
 ctJ lectura mută~ ca o 1n11zjcă neauzită, cealaltă se recită
în pu-
blic. Prima aparţine spa~ului mut carte ce-şi găseşte locul
pretutindeni a doua W1UÎ loc anume unde numai ea răsună.
P1in ur111are„ în pofida celebrării nocturne a inisterelor de
la Eleusis şi a serbărilor trace ale Epifaniei lui Dionysos, arta lui
Thespis s-a dezvoltat dintr-o necesitate profundă într-llll teatru
...„
.„ al din1ine~i şi al luminii solare. Din contră, jocurile populare şi
pasiunile religioase ale Occidentului, apărute din predici llllde
roiurile erau distribuite şi recitate, mai întâi de clerici în biserici
apoi de laici în piaţa publică, tar în dimineţile marilor sărbători
religioase (cherineze) au produs pe nesimţite o artă vesperală şi
nocturnă. Din tin1purile lui Sl1akespeare se jt1ca la căderea nopţii,
iar această trăsătură n11stică ce ti11dea să apropie opera de artă de
ceasul di11 zi căreia ii aparţine, ajunsese la apogeu în vremea lui
Goetl1e. Orice artă„ orice cultură în general îşi are ceasul favora-
.'
bil într-o anu1ne zi. Muzica din secolul al XVID-lea este o artă a
obscurităţii ce trezeşte ochiul interior. Plastica atică este o artă a
lun1inii neumbrite de nici un nor. Senmifica~a profundă a relaţiei
este det11onstrată de plastica gotică, învăluită de un etern crepus-
cul, şi de flautul ionic„ un instrument al amiezii solare. Lumâna-
rea afin11ă, lumina solară neagă spaţialitatea lucrurilor. Noaptea
spa~ului cosmic triun1fă asupra n1ateriei~ în lwnina 1neridională
obiectul prox1111 contestă depărtarea spaţială. Astfel Helios şi Pan
au devenit simbolun antice: cerul înstelat şi crepusculul sim-
boluri faustice. Chiar şi sufletele morţilor se plimbă la mie-
zul nop~i, mai ales în cele douăsprezece nopţi lungi de după
CrăciWl; sufletele antice aparţineau zilei. Biserica veche nu po-
n1enea oare de dodecameron (&oosKa.µ11spov), de douăspre­
zece zile sacre ? Cultura occidentală născândă a stabilit ca peri-
oadă sacră de douăsprezece zile de la Crăcillll la Bobotează.
Fresca şi plastica ceramică antică ignoră timpul zilei:
această remarcă nt1 a fost făcută niciodată. Nici o umbră nu
1r1dică pozi~a soarelui, nici un cer nu are stele~ nu există 11ici
din1ineaţă~ nici seară, nici primăvară) nici toamnă~ există doar

•
448
 •

domrua unei pure clarităţi ate111porale . La fel de evident, bnmuJ

1

de atelier din pictt1ra clasică în ulei s-a dezvoltat în se11s contrar,

într-o obscuritate imaginară, independentă de ceasul zilei, o veti-
tabilă atmosferă psihică a spaţiului faustic. Cu atât. mai semnifi-
cativ este faptul că spaţiile irnaginare tind să redea, de Ja început,
peisajul în lumin~ unui mo1nent al zilei sau al anului, în conse-
cinţă istoriceşte. lnsă toate aceste aurore, nori crepusculari, ulti-
n1a · 1umină de pe crestele unor vârfuri îndepărtate, odăile lumina-
te de câte o lu1nânare, pajiştile primăvăratice şi pădurile toamnei,
u111brele scurte sau ltmgi ale tufişurilor şi ale brazdelor sunt scăl­
date totuşi într-o obscuritate vaporoasă._ care nu vine din mişca­
rea astrelor. O claritate constantă şi lU1 crepuscul cor1stant des-
part efectiv una de cealaltă pictura antică şi occidentală, scena
apollinică şi faustică. Şi oare nu avet11 dreptul să numin1 geo-
111etna lui Euclid o matei11atică a zilei, iar analiza matet11atic.ă
occidentală o maten1atică a nopţii ?
Un soi de păcat profanator, desigur; este pentru greci
sct1imbarea de decor, ceea ce pentru noi este aproape o nevoie
religioasă, o condiţie a sentimentului nostru cosmic. Este ceva
păgân în scena invariabilă din T{lţso.... Noi simţim o ne\'oie
intin1ă pentru drama care suprimă toate limitele sensible'.) atră­
gând spre ea întreaga lume. Născut la moartea lui Michelangelo
şi încetând să mai scrie la naşterea lui Reinbrandt„ Shakespeare a
atins cel mai mult infinitul„ a ob~nut o victorie a pasiunii asupra
tuturor obstacolelor statice La el pădurile, mările, uliţele~ gră­
dinile, câmpurile de luptă sunt situate în depărtare, în ne111ărgini­
re. Anti trec şi se preschimbă în minute. Nebunul Lear, aşezat
între bufon şi cerşetorul nebun„ în mijlocul furtllllii pe faleza

1. S-o 111ai spunem o dată: ta Zeuxis şi ia Apollodor pictura elenistică

a "'clarobscurului"' modelează corpurile individuale în aşa fel ·î ncât
produce asupra ochittlui o i1npresie plastică. Ea nu se sinchisea de
umbră ca reproducere a t1nui spaţiu luminat. Corpurile lor sunt ·<um-
bre'", Î11~·ă ele nu proiectea~ă 11ic 1 o u111b1·ă.

449
 ..

pustie, eul pierdut î11 cea n1ai adâ11că singurătate a spa~ulu1 in-
sean1nă sentin1entt1l cosmic fatistic. Shakespeare ne lasă o punte
de acces către peisajele deja percepute lăuntric şi între2'2rite de
pictura veneţiană de la 1600, în aşa fel încât teatrul elisabetan nu
a1·e decât să înregistre=e toate acestea, în vreme ce ochiul spiri-
tual proiectează alt1zii parcitnonioase o imagine a univer-
st1lui unde se derulează 11işte scene ce trec neîncetat căt1·e eveni-
mente îndepărtate, pe care teatrul antic n-ar fi putut să le repre-
zinte vreodată . Scena greacă nu este peisaj, ea nt1 mai este nimic.
Abia dacă o putetn nu111i un soclu de statuie care... merge. Perso-
najele sunt aceleaşi, atât în teatru -ca şi în frescă . Dacă sentin1en-
tul naturii este contestabil la otnul a11tic, la cel faustic el se cra111-
ponează de spaţiu şi prin ur11~1are„ de peisaj în măsura în care pei-
sajul este spa~u. Natura antică înseamnă corpz1/ şi dacă p11\1111
111ai adânc acest mod de a sim~ ''Om înţelege cu ce och! u1111ărea
un grec 111işcarea muşchilor Wlui corp nud pe un relief 111 aceasta
consta natura lui vie~ nu în nori, nici în stele şi nici în orizont

Dar tot ceea ce este uşor de descoperit este inteligibil

pe11tn1 toată lumea. A~tfel , din toate ct1lturile de până acum, ct1l-
tura antică este cea n1ai populară, iar ct1ltura occidentală cea 111ai
"
pu~n populară î11 exteriorizarea senti1nentt1lt1i vital . Inţelegerea
obi şnt1ită este marca 01icărei opere care se dezvăluie deodată
ct1 toate misterele ei la cea dintâi ocheadă a privitorului; sensul
~cestei opere este 1naterializat în învelişul exterior, în suprafaţă.
In inod obişnuit„ în orice cultt1ră , i11teligibil este c.eca ce nu s-a
schiml1at de la condi~ile prin1are şi de la primele instituţii , ceea
ce, din pri111ele zile ale copilăriei , 0111ul înţelege puţin câte pu~11,
fără a fi obligat să c21ce1·ească o metodă cu totul nouă, în ge11ere
ceea ce 11i1 are nevoie să fie cucerit„ ceea ce se dă de la sine fără a
fi o simplă aluzie a acestui dat, situându-se netnijlocit în întrea-
ga lumină a datult1i sensibil„ detectabil numai ... de unii, după

450
î111prejurăr1 . adică de 11işte
ind1\1zi col : , ~ !1'1 izo. it1 Există OJ)1111i,
opere, oa111eni, peisa1e populare Fiecart" '- t1lturJ ~)osedă o ~ec~­
t111e în întregin1e deten11i11ată de esote11,111 şi \ir popul<lritate~
111e1e11tă operelor în 111ăsura ir1 care ele au t111 sens ~l111bolic.
În înţelegerea co111w1ă diferenţa dintre oa1nen1 se şterge, fie în
privinţa întinderii, fie în privinţa erofunz1111ii lor sufleteşti~ în eso-
teric ea este accentuată, întărită ln sfârşit, dacă aplicăm no~llllέ
le la experienţa origi11ală a profunzi1nii umane care se trezeşte la
co11ştiinţa de sine, ca atare la sitnbolul originar al existenţei şi la
stilul lt1n1ii înconjurătoare, vo1n spune că relaţia existentă între
operele unei cultL1ri şi oamer1i, n1embri ai acelei culturi, este pur
populară şi ''naivă''„ în cazul în care ea apar~ne sin1bolului origj-·
11ar al corpului: este radical nepopuJară dacă aparţine si1nbolului
originar al spaţiului infinit.
Geo111etria a11t1că este geo1netria copilului, a oricărui
profan. Elementele geometriei et1cl1d1ene sunt folosite încă şi azi
de englezi ca 1nanual şcolar. Inteligenţa vulgară le considera me-
reu singurele exacte şt adevărate. Toate celelalte specii de geo-
met1ie naturală posibilă descoperite de noi prin cele mai înverşu-
11ate lupte duse cc,11tra aparet1ţeî vulgare 11u sunt înţeiese decât
de un nucleu de maten1aticien1 încercaţi. Cele patru geo1netrii
fai111oase ale lui En1pedocle sunt fan1iliare oricărui on1 naiv şi
''fizicii lui înnăscute',, e1npirice. Rep1·ezentarea izotopilor ce pro-
vine din cercetările asupra radioactivităţii este greu de conceput
de savan~i ştiinţelor înrudite.
Tot ce aparţine ant1chită~i poate fi cupnns dintr-o
sing11r·ă pnvire te1n~1luJ doric sau statuia„ polisul sau ct1ltul
zeilor~ acestea nL1 au tuci ttn JJlan îndepărtat, nici secrete. Compa-
ra~ apoi o faţadă de catedrală gotică cu Propileele, o gravură cu
un vas pictat, politica poporului atenian cu diplon1aţia modernă.
Să nu uităm că fiecare operă poetică, politică, ştiinţifică ce a
tăcut epocă la noi a get1erat o întregă literatură a comentariului,
ct1 succese mai mult decât îndoielruce. Sculpturile Parthenonului
au existat pentru toţi grecii, inuzica lui Bach şi a contetnpo-
 l

ranilor a fost o inuzică pentru muziciei1i. Ave111 specialişti în

Rembranctt, în Dante, în tnuzica contrapwictică şi, pe bună drep-
tate, lu! Wagner i se aduc obiecţii că muzica sa se putea extin-
de ta •Jl1 cerc mai 111!1re de wagnerieni, lăsând mai puţin loc nu-
fnai pentru irriţia~ Insă unde este grupul de cur1oscători ai lui
Ptudias ? Specialiştii in Homer ? Acum devine inteligibil un şir
întreg de fenomene simptomatice pentru senti1nrott1l cosmic occi-
dei1ta1, fenomene pe care filos~fii moralişti sau, mai exact„ melo-
dramatici, aveau înclir"1ţia să le accepte ca limite universale ale
omului. ''Artistul llemţeles„,, ''poettil n1ort de foan1e'', ''inventa-
torul blan1at'', gânditorul ''neînţeles decât după secole'' sunt mo-
dele ale unei culturi esoterice. Patosul depărtării, disimulând
aplecarea către infinit şi deci vointa de putere, stă la baza a~.stui
A

d~in . ln sfera n1entalită~i fatistice, de la gotic până azi, ele s1mt

indispensabile şi necondi ţiona1e. ·
De la un capăt la altul, toţi marii creatoti din Occident
nu au fost înţeleşi în adevă1·atele Jor intenţii decât într-un cerc
restrâns de CWloscăton. ~1ichelangelo a spus că stilul Jui era d1e-
mat să-i educe pe nebwi. Timp de treizeci de ani Gauss a trecut
sub tăcere descoperire.a geometriei neeuclidiene, pentru că-i era
frică de ·'lătratul beoţienilor,„. Doar astăzi c1m fnceput să distin-
ge111 din multi.mea anonimilor numele marilor maeştri ai plasticii
din catedralele gotice. Acest adevăr este valabil pentru fiecare
pictor, om de stat, filosof Să comparăm puţin pe gânditorii celor
două culturi: Anaxin1andru~ Heraclit, Protagoras cu Giordano
Bruno, Leibniz sau Kant. Să amintim că nici Wl poet ger111an
care merită să fie menţionat nu poate fi înţeles de omul comun şi
că nici o limbă occidentală nu posedă o operă de importanţa şi
simplitatea epopeilor homerice. Cântecul Nibelungilor este Wl
poem preţios şi er111etic, iar pr~en~a de a-I înţelege pe Dante
depăşeşte arareori, cel puţin în Get 1nania„ amploarea Wlei poze
literare_ Crea ce antichitatea nu a ClUloscut niciodată a existat în
Occident: forma exc/1lSivă. Perioade întregi~ precum cea a cul-
turii provensale sau a rococo-ului, au fost predilecte iar apoi au

452
-

.enit 11L'Ct111osct1te Ideile şi1i111bajL1l lor for1t ,1 ll..!cat

1Jcntr11 ~' t~atcgorie puţi11 11u111eroasă de oan1en1 super1or1. Nici
Rr11. l ~t l'I C~i . pretinsa reîncarna re a a11ticl11tă ţ1 i ~ al căr11i J)tib11 c r1l1
• 1111c1declt111 atât de excJusivist şi t1cl1cat~ 11L1 f~i.."-' t:'\\.Cµţ1e~
ea era i)e Jloct1ri opera unui 111edi11 şi a câtorva art1şt1 de elită,
111semna L1t1 gust ce respingea întâi popLtlaritatea„ d1111potrivă'.)
flore11ti11ii o priveau ct1 indiferenţă, niirare ~i dispret~ fiind fericiţi
în a11t1t11ite prilejuri„ ca î11 cazu) lui Savonarola, când îi sfărâmau
ş1 îi ardeau capodo1Jerele„ de111011strând proftmzi111ea orizontului
sufletesc al depă 1tă rii. C '~tltura antică era brn1t1l fiecă1'11i cetăţean .
Ea r1u excludea pe ni111eru şi, în general, ignora, di11 acest 1notiv,
dtfer·e11ţa di11r1·e pr·ofi1n::.i111e şi sitprafaţă, care are o setnnificatie
deter111inată. Pentru noi"I conceptele interşanjabile surit populare
ş1 plate„ în artă ca şi în ştii11ţă. Pet1t11.1 oamenii a11tichităţii ele nt1
st111t la fel . Nietzscl1e odată a sprJs despre greci că erat1 ,„superfi-
ciali p1·in profw1zi111e''.
Să 1111 uită1n apoi ştii11ţele„ care, în totalitate, au pe lângă
bazele ele111enta1e iniţiale do111enii - 'supe1ioare'' 11eî11ţelese de pro-
fa11i, alt si111bo1 al infinitului şi al energiei direcţiei. Pe pămâ11t
există cel 111ult o n1ie de oa111e11i capabili să citească azi ulti111ele
capitole ale fizicii teoretice, iar a11u111ite probJen1e de mate1natică
t11oden1ă stJnt rezervate unui cerc foarte restrâns. Toate ştii11ţele
populare de astăzi stmt aprioric lipsite de valoare, fără pretenţii„
talsiticate Nt1 ave111 n11n1ai o artă penttu artişti, ci şi o 111ate1na-
tică pentru 111ate111aticien1, o politică pentru politicieni, despre
care p1"ofan11111 \ :11/g11s, cititor de ziare , nu are nici cea mai inică
1

idee„ î11 ti111p ce politica ar1tică nu depăşea niciodată orizo11tul

spiritual al agorei„ fiind o religie pet1t1i.1 ''genii religioase'' şt o
poezie JJentrt1 filosofi. Doar la 11evoie şi la suprafaţă, se poate azi
a1)rec1a decli11t1l ce a încept1t odată cu ştii11ţa occidentală, pe care
- -- - - - - - - - - - - - - --
t. Marea 111asă de socialişti ar fi 111cercat să fie astfel dacă
ar fi put·ut
î11ţelege„cl1iar ae de1Ja11e„ socialis111ul a no11ă sau zece oat11eni care îl
co11ccp astăzi Î&l coriseci11Jele ll1i istorice extre1ne.

453
 îl si1nti1n distinct Senzatia
~ „ de difict1ltate ce vine din esoterismt1l
riguros al perioadei baroce trădeaz.ă declinul acestei forţe şi di-
n1inuarea sentimentului distanţei, care recittlOGfte respectuos
această li111ită. Cele câteva ştiinţe de azi care tnai păstrează î11-
treaga fineţe~ profunzitne şi putere de indttc~e şi deducţie, fără a
răn1âne la discre~a foilttorrismt11ui pot fi numărate pe degetele
u11ei singt1re mâini: fizica teoretică, 1nate111atica, dogn1atica cato-
lică şi, probabil, jurispiudenţa. Ele se adreseaz.ă unui mic nucleu
de cur1oscători de elită. C11 f<Jate ~')căderile ll1i, citnoscăton1l insă
este profa1111/ ir1existent 1";1 ,":f11tit:l1itate z111de ~fiecare c1tnoştea
1

rat11/. Această 110/a;'ita~tr.~ a <.:unosclitorului şi a profanului are o

valoare sin1bolică pentrti r~oi, iar când tensiw1ea distanţei începe
să scadă, se stir1ge şi set1tin1en1u! faustic al vieţii .
Cât p1iveşte t1ltin1e)e pr<)grese ale ştii11ţei occidentale
(adică î11că două secole ale ,,iitorultii, poate 11ici două secole) se
poate trage conclt1zta că cu cât neantu] şi tnvialitatea oraşelor
cosmopolite din ptu1ct de vedere al attelor şi ştiinţelor, deverute
publice şi ''practice''„ vor urca ct1 o trc3ptă„ cu atât spiritul pos-
tu1n al ct1lturii se va refugia în medii foarte restrânse, unde va ac-
ţio11a~ tără contact public„ prin idei şi ·forme care vor putea avea
î11ţeles 11t11nai pentru tm număr foarte restrâns de p1ivilegia~.

Nici o operă de artă antică nu-şi ''propw1e'' să stabilea-

scă relatii cu ''consumatorul'" ..~ceasta ar fi înse1nnat afinnarea
•
spa~ului infinit unde opera individuală se rătăceşte prin Jimbajul
forrnal, făcându-l să intervină ·în efectul produs. O statuie antică
t„ste un corp completamente euclidian, atemporal şi nefin1cţio11al,
absolut încl1is în sine. Ea tace. Ea nu priveşte către nin1ic. Ea
• ·g11oră tot ce ţi11e de pr·ivitor. i\Jcătuită pentru ea însăşi, opusă
r1~uturor imaginilor plastice ale tuturor celorlalte cultt1ri, neinte-
(~.;rată în nici un ordin arhitectonic care o depăşeşte, ea stă în
i;;icioare, independentă, a/ăt1,ri de omul antic, corp lângă corp.
Anticul si1nte proxi1nitatea şi 11u puterea iminentă sau vreo acti-
"
vitate care depăşeşte spa~ul . ln acest fel se exprimă sentimentul
cosmic apollirlic.
Trezindu-se, arta magică va răsturna aceste figuti .
Ochiul larg deschis al statuilor şi al portretelor în stil constanti-
nian este îndreptat către privitor. El reprezintă cea n1ai elevată
dintre cele două st1bstanţe sufleteşti: pne11rr1a. Antichitatea plăs­
tn uise ochiul orb. Acum pupila se adânceşte~ iar ocluul, tnai
n1are decât depri11sese redarea după realitate, aruncă o privire
în spaţiu, a cărui existenţă nu fusese recW1oscută î11 arta anti-
că Capetele din fresca antică erau î11tt?arse unul către celălalt.
Acum, la Ravenna şi deja pe sarcofagele creştine vechi şi ron1ane
târzii, toate chipurile se întorc către privitor, pe care-l fixează cu
ochii lor încărcaţi de spirit. Un 1nisterios efect trece la distanţă,
pătrunzător şi absolut străin de antichitate, din lun1ea operei de
artă ia privitor. Unne ale acestei magii se regăsesc î11 vechile pic-
turi florenti11e şi renane pe fond aurit.
Să aven1 acu1n în vedere pictttra occidentaiă de la
Leonardo da Vinci, odată cu care ea a ajţllls la conştiinţa deplină
a voca~ei proprii . Ct1m concepe ea spa~u1 unic şi infipjt pe care
!I desco1Jeră î11 acelaşi timp şi opera de artă şi p1ivitorul, an1ândoi
·fiind centrul de gravita~e al unei di11amici spaţiale ? Senti111entul
faustic al întregii vie~, pasiune pentn1 cea de a treia dimensiWle,
ptme stăpânire pe fo1ma ''imagirrii'', pe w1 plan convertit în cu-
loare, care suferă transforrnăti nemaivăzute. Pânza nu mai există
prin ea î11săşi, nt1 mai fixează pe spectator cu privirea, ea îl
admite În sfera ei. Por~llllea de spaţiu tnărginită de ramă -
placă fotografică, pa11dant fidel al imagi11ii teatrale reprezintă
spaţiul cos1nic. Prim plantil şi fundalul pierd tendinţa materială
proxin1ă, extinzând imaginea î11 Joc să .o limiteze. Orizonturi în-
depărtate o aprofundează la infinit Coloritul părţilor apropiate
dizolvă 111embrana ideală a pla11ului . itnaginat, extinzând-o în
spaţiu, în aşa fel încât îi îngăduie privitorului să ia loc aici. Nu
privitorul alege Jocul de tmde va vedea imaginea din unghiul cel

455
n1ai pr1el111c„ c1 pa11za 11 oferă loct1I şi distanţa opti111e. Striaţiile
ra111ei ~ ca re a1)ar di11 ce î11 ce 111a 1 frecvent şi îndrăzneţ de µt~ l. 1
1500„ discra.iitează orice margi11e laterală. Privitoru] elen al unei
fresce de Polygnot stătea î11 picioare În faţa ei. Di111potnvn. rll>I
''sondă111 '' o.... i111agine, adică sunten1 atraşi de puterea de a surpnn-
.

de spaţiul . ln acest fel se realizează i111aginea Wlitară a spa~ulu1

cos111ic. lată ct1n1 infinitul„ dezvoltat în toate sensurile in1aginii „
se supune regulilor perspectivei occidentale~ de aici pom1111 pe
drumt1l î11ţe1egerii in1aginii cosmosului care ne este proprie, cu
intersectarea 1Jasionată ,
a depărtărilor i11fi11ite.
0111ul apoll1nic 11-a vrut niciodată să dea ateniie vastului
spaţit1 cos111ic, î11 11ici tmul din siste111ele lu1 filosofice 11evorbindt1-
ne despre el. Ele abordează doar probletnele lt1crL1rilor ta11gibiJe
şi reale şi r1in1ic pozitiv şi se11111ificativ
,.. nu este ineret1t în '"·i11-
te1valt1l di11tre aceste lucruri''. lntregul univers dat ad111is i~ ·
111od absolut de ele este globul pă1nâ11tesc, înconjurat„ cl1iar ş1 l~l
Hipparh, de un nt1n1ăr fix de sfere cereşti. Nimic 111ai stranitt
pentru oricine poate vedea aici 111otivele ceJe n1ai adâ11ci şi 111al
tainice ale lucrurilor decât tentativele necontenit reiterate pe11trt1
a se ajW1ge la o corelare teoretică a bolţii cereşti ct1 păn1ântul„
fără a afecta în vreu11 fel pri111atul si111bolic al acesteia.
Să con1parăn1 agitaţia vel1e1nentă care a cuprins sufletele
occidentalilor odată cu descoperirea lui Copernic, ''contetnpora-
nul '' Iui Pitagora"' cu adânca ve11era~e a Iui Kepler ce afla legile
111işcă1ii planetelor, care, în ocl1ii lui, apăreau ca o revelaţie ne-
111ijlocită a lui Du11111ezeu. Se ştie că el 11u a îndrăznit să se
îndoiască de fon11a circulară a planetelor, pentru că orice altă
fon11ă i-ar fi părut 11ede11u1ă să reprezinte un si111bol aşa de 111ăreţ.
Acum reintră în dreptu11 vechiul ser1t11nent nordic al vie~i -
11ostalgia vikingilor pe11tru nen1ărginire. Iată ce co11feră un sens
profund invenţiei specific faustice a telescopului . Prin sonda-
rea spa~ilor ce răn1ân ascu11se ochiului şi unde voinţa de putere
asupra spatiilor cos111ice întâmpi11ă o linlită, telescopul lărgeşte
imaginea pe care o ''avea111 "' despre univers. Ve1itabilul se11ti-

>,
;
5 r
l~y
-
l··r1r 1el1gios care pune stăpânjre pe omul zilelor noastre, atunci
---•' io el poate să-şi îndrepte pri vi rile spre spa~ile siderale, senz.a-
tie de putere identică cu cea pe care vor s-o stârnească cele mai
. . ,,lt tragedii shakespeariene, pentru un Sophocle ar fi constituit
sJc1 ileg1t1l sacrilegii1or.
Iată de ce trebuie ştiut că negarea ''bol~i cereşti'' este un
act de curaj„ nu o experienţă sensibilă. Nu există absolut nici o
reprezentare 1nodemă privitoare la natura spa~ului sideral sau,
ca să vorbin1 1nai prudent, o spaţialitate presim~tă prin existenţa
razelor de lu1nină care să se bazeze pe o cunoaştere certă efectua-
tă prin intem1ediul telescopului~ prin telescop nu vedem decât
1n1ci discuri luminoase de diverse ditn·ensiuni. Fotografia cerului
dă o imagine foarte diferită, care nu este mai clară, dar este alta~
pentru a avea o imagi11e co111pletă a lumii o necesitate pentru
noi sunte111 obliga~ întâi să combinăm cele două imagini,
telescopică şi fotografică, făcând nun1croase ipoteze îndrămeţe,
adică 11işte elemente create chiar de noi distanţă, mărime şi
"
111işcare. Stilul i111aginii răspunde stilului nostru sufletesc. In rea-
litate noi nu ştim care este diferenţa de intensitate lwninoasă a
stelelor, 11ici dacă ea se schimbă în ~c~e de direcţie~ nu ştim
dacă lu111i11a se schimbă, se diminuează sau dispare în imensita-
tea spa~ului. Nt1 ştim dacă reprezentările terestre despre natura
lu111i1ui„ cu toate teoriile ş1 legile câre derivă de aici, conservă
altă valoare în afara proximită~i terestre. Ceea ce vedem nu re-
. prezintă decât rece /111ni11oase~ ceea ce ''înţelege111'' si1nboluri
ale eului.
Patosul conştiinţei cosmice copemiciene ce aparţine doar
culturii noastre va arunca descoperirea lui Copernic într-o du-
re1. .oasă z1ita1·e, i111ediat ce va părea că ea periclitează sufletul
culturii viitoare: patost1l acesta se sprijină de acum înainte pe
certitudinea că i-a fost smttls cosmosului elementul static cor-
poral„ si1nbolul preponderent aJ co1p11/1.1i terestro plastic Până
atUt1ci cerul, despre care se spunea sau cel p·uţin se credea că este
tot o 111ă11t11e t11aterială 'I se <.tflă in echilibru cu pămâ11tul . Acum

~ 57
eJ este s~ a~uJ care don1ină totl1J. "'Lun1e'' înseamnă spa~u, iar
stelele nu. stmt decât rlişte puncte matematice" nişte sfere minus . .
cule pierdute 'in in1ensitate„ ale căror caracteristici n1ateriale nu
111ai t11lbt1ră sentin1e11tt1l cosn1ic. Den1oc1it care voia şi trebuia să
creeze îr111u111ele ct1ltt11ii apollinice o liinită a corpurilor se gândi-
se la un strat de aton1i l)tinşi unul de altul, ce delimitau spa~ttl
cosmic ca pe o piele. Această conccp~e este atacată de pasiu-
11ea noastră, mereu nepotolită 1 pentru depărtă1ile astrale, mereu
altele. Ma1 î11tâi la Giordano Bruno sisten1ul copemician a suferit
o extraordinară extensie în epoca baroculu~ Giordano Bruno a
''ăzut plutind în nemărginire mii de sisteme asen1ănătoare. Astăzi
''şti111'' că totalitatea acestor sisten1e solare aproximativ 35
de miliarde fon11ează un sistem solar închis, finalmente
de111onstrabil , având for111a unui elipsoid ce se roteşte şi al cănii
1

ecuator coincide cu centura Căii Lactee. Ca nişte stoluri de pă­

sări 111igratoare, non de sisteme solare asen1ănătoare traversează
acest spaţiu în aceeaşi direcţie şi cu aceeaşi viteză. Există un
roi stelar asemănător, cu apexul situat în co11stelaţia Hercule,
aş3 c11111 alcătt1ieşte soarele 11ostru în1pretină cu stelele CapelJa„
Vega, Altair şi Betelgeuse. Se admite că axa acestt1i for111idabil
sisten1„ al cărui centru nu este actual1nente foarte depatte de
Soare, este de 470 de tnilioane de ori mai 1nare decât distanţa de
la Părnânt la Soare. Cerul nocturn înstelat ne oferă i111presii
simultane, al căror interval originar ajunge până la 3700 de ani:
este spa~ul parct1rs "de lt1mi11ă între 111arginea extremă a uni-
versului şi Pământ. In panorama istoriei care se derulează sub
ochii noştri, aceasta corespunde Wlei durate ce include toată cul-
tura antică şi arabă până la apogeul culturii egiptene din titnpul
celei de a Xll-a dinastii. Aspectul acesta i111agine inaccesibilă

- ·- -- ·- ·- - - -
A .

t. Jn direcţia 1nargi11ii universult1i puterea n1ăritoare a tele~copului

di111i11t1ează rapid iar i1u~11ărul de stele vizibile scade.

458
 expenenţei, o repet este grand10~ ~>t\1 1t111 spi i 11 til fat1--.tl\.. ~ el ar
ti fost cu111plit pentru apo!l1n1c, căci a1cl s-ar fi i11t1 t'\ ~1Lttt 111n1tci-
rea totală
a condttiilor de adâncin1e ale existentei
~ „ Consacrarea
111arginilor unui corp ceresc ca limită t1lti111ă a devenitult1i şi a
existentului ar fi î11semnat pentru el o redempţiune. Noi însă,
î111pinşi de o necesitate foarte p1ofundă, a111 stârnjt altă întreba-
re ineluctabilă : există ceva di11colo de acest sistem ? Există la
tnari depărtări 11111/ţimi de sisten1e asemănătoare ît1 perspectiva
• cărora di1nensiunile co11statate de noi sunt extraordinar de inici ?
Pei1tru experienţa sensibilă pare să fi fost atinsă lin1ita absoltttă :
prin aceste spaţii ne1,1ateriale, vide, o pt1ră 11eces11ate a gândi1·ii
pentru noi , t1ici lumi11a şi nici forţa gravita~o11ală nu vor ptttea da
vreun sen1n al existentei „ lor. Donnta sufletult1i occ1der1tal
~

adică 11evoia de a reda prin sin1boluri ideea 111tegra1ă des1Jre exis-

tentă ~
suferă din cauza li111itării senzatiei sensibile. ~

Iată de ce vechile tribun aJe nordult1i, î11 al căror suflet

primitiv fat1sticul incepea deja să se facă sir11ţtt, au inventat în
timpuri îndepăttate o 11avigaţie c11 pân=e, care le-a pennis să se
2
desprindă de continent . Egipterlii clllloşteau pânzele, dar ei n11 au

1. Beţianun1erelor n1ari este o experienţă vie specifică cu11oscu1ă

nu111aî de occidentali . Acest simbol: pasit1nea pentru sumele uriaşe„
pentn1 n1ări111ile i 11finite sat1 i1lfi1ne" recordurile şi statisticile„ Joacă
u11 rol extraordi11ar în civilizatia de astăzi.
~ ~

2. ln al doiJea 111ileniu pirecreştin„ corăbiile nordicilor plecau di11

Jsla11da şi din Marea Nordului't depăşeau capul Fi11istere până în
Canare şi în Africa occide11tală„ a cărei amintire 11i s-a păstrat în
legendele greceşti despre Atlantida. Regatul lui Tartessos de la gurile
Gt1dalquiviruJt1i pare să fi fost un centru al aceltti con1erţ. Cf. L.
Frobenius: '„Das unbekan11te Afrika ~' p. 139. Trebuie să existe o rela-
'l

ţie oarecare î11tre aceste popoare şi "'"popoarele mării't' „ acele hoarde de

-
4.59
 •
tr<iS din asta decât toloase legate de economia de etu1 ~'
a1tăc1a~1, ei au 11avigat de-a lungt11 coastei către Pont şi S11, .
corăbiile lor în1pinse de roţi, fără ca acest cabotaJ 5{t t ' i: ,, irleel1
Ltnei 11a\/igaţii de cursă ltmgă cu tot ce oferea ea el1bc14tl
si111bolic Navigaţia cu pâ11ze triumfă ast1pra co11ceptuJt11 1'11r/1d1-
a11 al co11ti11entt1lLti. La \11ceputt1l secolultti al XI\,'-lc'"1 , ~1~,;
acelaşi titnp, au fost inventate 11r·afi1/ de JJuşcă şi bzl~<>ola, deci
t11·111ele de foc şi co111erţ11/ pe„" te 1nări şi ţiiri, toate fuseseră dec.-
coperite din aceeaşi necesitate 111temă în cuJtura cl1ineză. Apz 0~1 -
pe concot11itent se co11stituiaL1 pictura în tilei şi co11trapt1nct11l
.A.cesta a fost spiritul vjkingilor, al Ligii ha11seatice, al hunilor
prin1itiVl'I care îşi 1idic~1u t11111u1ii ca 11işte se111ne ale sufletult1i
solitar în câmpia 11esfârşită, î11 locul un1elor funerare don1estice
-ale grecilor. Vik.i11gii pri111itivi îşi duceau regii 111orţt pe o corabie
î11 fl~că11 }Jână î11 largt1l i11ă1ii„ se111n et11o~onant a] nostalgiei
obscL1re a 11en1ărgin1r1i care i-a î111pins să atingă coastele At11eri-
ci1 pe '/asele lor 111111t1scule către ant1l 900, când cultura occidet1-
tală abta se năştea Oa111enii a11t1chităţ1i at1 ră111as co111plet 111dife-
rei1ii fată de naviga~e , de it1ngile călătorii pe mare întrepri11-
se deja de egipte11i şi de ca1tagi11ezi în jurul Africii. Existenţa
anticilo1 a fost ''statt1ară'" chiar şi î11 negoţ~ aven1 o n1ărtu1ie a
faptului că prin1ul război pllnJC~ UO\Jl dit1 cele n1ai grandioase din
isto1 ia ar1ticl1ităţii" il-a ajw1s la Atena decât ca un zgon1ot obsct1r
venind din Sic11ia. Chiar şi sufletele grecilor erau adunate
îr1 Hades~ nemişcate, veritabile fantome, eidola (atoroÂ.a)" fără

v1k 1ng1 ce e111igrau de la nord spre s11d şi'I care'I după lu11gi pere-
·~ri nări'I ati co11strui1 corăbii 11oi pe Marea Neagră sau Marea Egee şi
~l& acacat Egipt11J Jui Ra1nses al II-iea ( 1292-1225). Modelul lor de
cc,rc1b1t de pe reJiefurile egiptene diferă totalntente de 1nodelul i11di-
6t:1 : ~<l11 1ei1icja11'1 dar se î11rudeşte fără îndoială cu corăbiile pe care
, ... "7<lr le-a descoperit la veneţii din Bretag11e. Varegii di11 Rusia şi de
;~ ( or1sta11t1nopole ne oferă un exemplt1 târzit1. Pt1tem spera că, pro-
bab1 l~ 11t c irând von1 p11tca explica aceste direcţii de 1n1graţie.

460
-

tJl•lere. fără dorinţe, fără e111oţii . Sufletele 11ordicilor se an1este.cau

î11s1.1 .i11 ''alaittri furioase'', care rătăceau prit1 văzduh
Colo11izarea elenă din secolul Vlll î. Ch. s-a produs în
Jce1aş1 stadiu cultt1ral ca şi descoperirile spaniole şi portugheze
dir1 secolt1l al XV-iea. Dar î11 vreme ce ultin1ii erat1 obsedaţi de
nostalgia aventuroasă a spa~ilor imense, a tot ce este necunoscltt
şi pri1nejdios~ grecii unnau pas cu pas căile bătute de fenicieni,
cartaginezi şi etn1sci ~ curiozitatea lor nu 1nergea pentn1 ni111ic în
iume mai departe de coloanele lui Hercule sau de trecătoarea
Suez, în ciuda uşurinţei lui caracte1istice de a călători . La Atena,
fără 11ici o îndoială că se a~ vorbind11-se de dn1murile din
tv-tarea Nordului„ din Congo, di11 ZailZibar şi din India, pozi~a
capului sudic al Indiei şi a Insulelo1· Sonde era cunoscută din
vremea lui Hero11, dar grecii se arătau la fel de refi·actari ca şi
faţă de cunoştinţele de astron(1mie ale vechiului Orient. Chiar
după transfom1area Marocului actual şi a Portugaliei în provi11cii
ro111ane, tuci tm con1e1·t nu a luat avâ11t pe Atlantic, iar Insulele
Canare au căzut în uitare. Şi 11ostalgia lui Colwnb a rămas stră­
ină de suflt~ul apollinic ca şi nostalgia lui Copernic. Negustorii
eleni atât de avizi după câştig resi111ţeau un fel de teamă metafi-
zică proflllldă în faţa extensiunii orizontului geografic. Şi aici ei
s-au rezumat la proximitate şi la prim planuri. Existenţa po-
lisului, idealul remarcabil de stat-statuie, nu reprezenta de fapt
altceva decât fuga acestor popoare maritime de ''lun1ea largă'' .
Trebuie să adăugăn1 că, dintre toate culturile de până attmci,
antichitatea a foSt singura pentru care patria mamă se întinciea nu
pe suprafata continentului, ci de-a lw1gul coastelor unei rnări
interioare, înconjurată ca un adevărat ce11tru gravita~onal . Nu
contează că elenismul, cu toată aplecarea lui către fleacurile teh-
nice, nu renuntase încă la folosirea roţilor pentru a ţine corăbiile
lângă coaste. Pe atunci, în şantierele navale, la Alexandria, se
construiau corăbii gigantice de 80 de metri lwigime şi se desco-
perise chiar principiul vaporult1i cu aburi. Există însă descoperiri
care relevă ceva foarte intim şi au patosul unui mare simbol

461
- +

necesa1„ şi altele care nu SUt,t decât un si111plu JOC al spintului.

\ ' apo1·ul cu aburi este ultimul si1nbol pentru omul apollinic şi
'
•
primul pentn1 01nul faustic. Locul ocupat de o descoperire în
ansa111blul n1acrocosn1osului îi conferă, prin aplicare, profunzime
- sau superficialitate.
Descoperirile lui Columb şi ale lui VascA> da Gama lăr­
geau la infinit orizontul geografic. Oceanul planetar se opW1e
co11tinet1telor aşa cum spaţiul cosmic se opune pământultti . De
aici înair1te se rezolvă te11sit1nea politică a co11ştiinţei costnice.
Pentru u11 grec> Elada a f.nst şi ~i răi1las părticica cea 1nai ttnpor-
tantă de pe suprafaţa pă1nâ11tt1lui; descoperi7ea Am~ricii a tăcut
di11 OccideI1t o provincie a t~ 1ui 'intreg gigantic. Ir1cepând din
acea clipă, istoria cu1turii occider1tale dobândeşte t1n caracter
pla11efl1r.
Fiecare cultură ~1osedă p1·(>;1riul concept de ţară natală şi
de patrie, dificil de de1itnitat, gret1 t!e conceput ptin CU\'Înte„ cu
raportăti i11etafizice obsct1re şi, totuşi, cu tendinfă neechivocă.
Ser1ti1net1tttl a11tic de pă111ânt 11atal ce leagă indtvidul într-un n1od
corporal şi euclidia11 de polis se optme nostalgiei enigmatice a
nordicului, având ceva n1uzic.al, vag, nepământesc. Anticul nu
si111te ca pă1nânt 11atal decât ceea ce poate ct1prinde cu o privire
din oraşul-cetate unde s-a r1ăscut Acolo unde silirşeşte orizontt1l
atet1.Îc1nului, începe. străinătatea, sunt duşma11i, e vorba de patria
~'altora'' . Chiar şi romanii din ultin1a pe1ioadă a republic11, sub
nt1mele de ''patria'' n-a11 î11ţeles nicicând Italia„ nici chiar Latium,
ci totdeatina Urbs Roma Pe 111ăsură ce se maturiza, lumea a11tică
se transfor111a într-o mul~n1e de locuri patriotice între care există
o 11evo1e corporală de separare ce ia fo1ma urii, niciodată mani-
testată cu aceeaşi putere în rândurile barbarilor. Din acest pWlct
de vede1·e nimic nu poate marca stingerea defit1it1vă a spiritului
antic şi triwnful sentimet1tului costnic magic cu niai n1ultă clari-
tate decât concesiw1ea dreptului de cetăţean roman către toate
provi11ciile în timpul lui Caracalla, în anul 212.
 -

Edictul lt1i Caracalla a desfiintat·conceptul antic, statuar, ·

al cetăţeanului. Exista un ''imperiu'', exista aşad~r o nouă cate-
gorie de subordonare. Este setpnificativ în acest sens conceptt1l
roman corespunzător arn1atei. In perioada antică propriu zisă 11u
exista ''a1111ata'' ron1ană în sensul înteles de noi de at111ată pru-
sacă, de pildă; existau a1111ate, adică Wlită~ determinate de trupe,
corpuri definite ca atare şi existente palpabil prin dese11U1area
unui legat (4.'corp de trupe''), adică exercitus Scipione, exercih1s
C1·assi„ nu însă exercitus romanus. Supritnând în fapt, prin
edictul an1intit, conceptul de civis romani~·, Caracalla a contri-
buit cel dintâi la extinc~a religieiAromane de stat prin eclrilibrarea
zeită~lor cetă~i cu cele străine. In acest fel el a creat conceptul
11011-antic, n-1agic, de armată imperială, funcţionând la vedere,
prin legiuni anume~ în titnp ~ vecinie ar1nate romane nt1 înse111- •

11a11 nimic, dar erau ceva. lncepând de aici, în inscriptii este

schitnbată mei1ţiunea de .fides exercil1ittn1 în fides exe1·citus~ în
locttl zeită~1or particulare, simţite ca nişte corpuri (Fidelitate.a,
Fericirea legiw1ii) cărora regatul le aducea sacrificii, s-a in1pus
wi principit1 spiritual general. Această schimbare s-a înfăptuit şi
în sei1timentul patriotic al orientalt1lui din epoca itnperială, deci
1111 n t1111ai la c1·eştini. Atâta cât a păstrat W1 rest din sentin1entul
cos1nic apollinic, ţara natală a on1ului antic a fost, în sens pro-
p1·iu integral corporal, solul pe care era construită cetatea lui. Să
ne aducem aminte de ''unitatea de loc'' a tragediilor şi a statuilor
antice. Din contră, nimic din ţara natală a omului magic nu se
raportează îr1 vreWl fel la realităţile geografice, fie că e vorba de
creştini, perşi, evrei, ''greci'' , 1naniheişti, nestorieni sau musul-
1

n1ani. Pentru noi, ţara natală este o unitate incoercibilă de natu-

ră, limbă, climă, moravuri, istorie, deci nu pământ, ci 'tară'', nu
4

prezent punctifo11n, ci trecut şi viitor istoric, nu o comllllitate de

•
oameni, zei şi cămine, ci o idee ce se împacă cu călătoriile fără
odihnă, cu cea mai profundă singurătate, cu această nostalgie

1. Adică partizani ai cultului sincretist.

463
pri111itivă a germanului pentnJ n1iaz.ăzi,
care a costat '~eţile celor
mai buni oameni de la În1păraţii saxoni până la Holderlin şi
Nietzsche.
De aceea cultura faustică este în mare măsură orientată
spre expansiztne, i11diferent că acest cuvâJ1t este înţeles în sens
politic, econon1ic sau spiritual. Ea a triu1nfat asupra tuturor limi-
telor geografice sensibile. Fără a avea un scop practic ci numai
din pasiunea pentru sir11bol, a năzuit să atingă polul nord şi polul
"
sud. ln fine, a transf01 inat scoarţa terestră în domeniu colonial şi
î11 sistem economic unic. Voi11fa tuturor gânditorilor„ de la ma-
estrul Eckl1art la Kant, de a supiu1e lumea ca c.'tenomen' puterii
1

eului cunoscăto1· a fost adusă la îndeplitlire de toţi capii, de la

Otho11 cel Mare la Napoleon. Nernărginirea era ţelul specific al
an1biţiei lor: monarhia tmiversală a n-iarilor Salieni şi Staufeni„
planu1ile lui Grigore al Vl-lea şi l11ocenţiu al lli-lea, imperiul
Habsburgilor spanioli unde ''soarele nu apunea"', 1mperialîsmul
n1ode1n pentn1 care războiul actual nu s-a te1111inat încă. O raţiu­
ne interioară îi î111piedica pe antici să fie cuceritori, în ciuda cam-
paniei lui Alexandru, o excepţie ro1nantică, şi , mai apoi, c9nfir-
111are a regulii prin rezistenţa interioară a înso~to!ilor săi. ln pi-
tici, zâne şi spinduşi sufletul nordic a 1ntruchipat fiinţe care nă­
zuiau să se desprindă din eletnentut lor cu o nostalgie neostoită,
nostalgie a depărtărilor şi a libertăţij, total necunoscută driadelor
şi oracolelor greceşti . Grecii au întemeiat sute de colonii pe ţăr-
111urile Meditera11e1, dar la ei nu întâlnim nici cea mai mică
tentativă de a pătnmde în interior în calitate de cuceritori. Să te
instalezi departe de coaste însemna să· pierzi din odri ţara natală.
Să te stabileşti sing11r prect1r11 vânătorii din preeriile americane
şi, cu i11ult înaintea acestora, ca eroii din saga islande.ză, era ceva
ce se situa totalmente dincolo de posibilităţile mcntalită~i anti-
cilor. Ui1 evei1in1ent de proporţiile imigrării în Anlerica, înfăptuit
de fiecare din proprie iniţiativă, dintr-o necesitate adâncă de a ră­
mâne si11gur„ co11chistadori-i spanioli, valut de căutători de aur
di11 California, dor1r1ţa t1eîn.frânată de libertate, de singurătate, de
i t1dependentă neîngrădită, negarea colosală a sentin1entt1lu1 de
ţară natală cu nişte frontiere oarecare: toate acestea sunt numai
di111ensiuni ale omului fattStic. Ele nu mai sunt cunoscute în altă
ct1lti1ră, nici chiar în cultura chineză.
Emigrantul elen seamănă cu copilul care se ţine de
fustele mamei: vrea să i1ărăsească vechiul oraş
pentru unul nou
tmde concetăţenii, zeii, obiceiurile să ofere o imagine exactă a
celui vechi, având sub ochi n1ereu marea străbătută de toţi lao-
laltă„ un Joc unde să continue aceeaşi viată obişnuită de zoon
politikon (~mO\-' 1t0Â.1'îtKov) în agora. Schimbarea de decor în
existen~1. apollinică nu putea n1erge prea departe. Noi, cei care
r1u putem tlÎta, cel puţin ca drept şi ca ideal, libertatea alegerii
do111iciliului, acele Jucruri ni s-ar fi părut ~ rnai cruntă dintre
sclavii. lată punctul de vedere din care trebuie studiată expansiu-
nea romană uşor înclinată spre greşeală„ aflată la antipozii ideii
de extensie a pc1triei. Ea se mărgineşte e;<act la dotneniul deja
octipat de oamenii de cultură şi care-i revine acum ca pradă de
război . Niciodată n-a fost \1orba de planuri imperia1iste dinastice,
in stilul Hohenstaufen-ilor sau Habsburgilor, nici de un i1nperia-
l1s111 co111parabil cu cel de astăzi . Romanii 11u au tăcut nici o
încercare de pătnmdere în interiorul Africii. Ulte1ior ei n\1 s-au
războit decât pent1u consolidarea posesiunilor lor, fără an1biţje~
fă ă elan simbolic către expansitme şi au cedat fără păreie de rău
Ge1111ania şi Mesopotamia.
Acum să rezumăm totul : privelişte.a spaţiilor siderale Ja
care s-a ajuns prin revolu~a llu Copernic, do1nina~a globului de
către occidentali prin descoperirile tui Columb, perspectiva din
pictura în ulei şi din teatrul tragic şi sentimentul rafinat şi spi-
ritualiz.at al pământului tratai. Să adăugăn1 pasimea omului
civilizat modem pentru co111tmicaţiile rap],d e, pentru dominaţia
aerului, pentru e"..pediţiile la Polul 1ord şi pentru escalada11ea
munţilor foarte puţin accesibili: degajăn1 de aici per1tru 11oi sim-
bcJ/u/ origi11ar al sujlef11l11i fa11Stic, spaţi11/ fă.1rl n1arg;11i, după
care :.'voinţa „„ „ (tforţa'' „ "'acţiunea~~~ imagiili specifice ale mito-

465
logiei psihice, pur occidentale ca fo11nă, trebuie concepute ca
nişte derivate.

466
 •
T

1·1. Budism, stoicism, .';ocialism

10

Fenon1eni1/ 1nora/ei înţeles în sensul interpretării spiri-

1

tuale a Vteţii prin ea însăşi devine acum inteligibil. Se ajunge aici

pe un pisc de unde se poate arunca o privire nestâ11jerlită asupra
acestui don1eniu, W1ul dintre cele mai vaste şi mai grave ale
reflecţiei t1mane. Dar tot aici se face simţită o lipsă de obiectivi-
tate, căreia, p~nă astăzi, nimeni nu i-a estimat consecinţele cele
tnai serioase. Intâi: ~ricare ar fi morala, analiza acesteia nu are
dreptul să fie o parte a moralei . Spre miezul problemei nu ne duc
acţiunjle şi ambiţiile noastre, modul nostru de evaluare 1norală,
ci ctmoaşterea faptt1lui că, ptin forrna ei, punerea întrebării este
deja simpto1natică pentru sentimentul cosmic exclusiv occidental.
Sub acest aspect occidentalul se situează sub irlfluenţa
unei iluzii optice extraordinare de care nimeru nu este scu-
tit. Spunând ' 'tl1 trebi1ie'' sut1te111 convinşi că p11te1n schimba,
transfor111a, ordona ~ realmente lumea î11tr-un sens unitar. Este
imposibil să clătinăm credinţa în această ordine şi în dreptul de a
o stabili Se in1pune şi se cere ascultare. Iată ceea ce noi nt1mim
"'
în prin1ul rând 1norală . ln etica Ocetdentttlui totul este nurnai
di rec~e„ voinţă de putere"> ac~une la distanţă a voinţei. Din
acest punct de vedere se co11stată o Wlitate totală între Luther şi
Nietzsche, între papi ş·i datwinişti, între socialişti şi iezui~ .
Morala tuturor se manifestă pri11 cerinţa tinei valori gei1erale şi
durabile. Aceasta face parte dintre necesită~le fiinţei faustice.
----
l. Este vorba exclusiv de 111orala cor1ştientă, filosofico-religioasă, care
este ct1nosct1tă„ învăţată, practicată, în r1t1tnele simţului rasial al vieţii,
al ·'n1oravurilor'' „ a căror existe11ţă este inconştientă. Cea dintâi se
ocupă de concepte .~/Jlrituale precu111 virtutea şi păcan1l, binele şi
r[1l1i : cea de a doua cu idealurile .sângelui: 011oare, fidelitate, curaj şi
cu deciziile tlc ·cepţiei a ceea ce este evident sau vulgar.

/~ 67
Oricine gâ11deşte, face propagandă„ sau vrea altceva este declarat
păcătos, schismatic, duş1nan_ Este CCtmbătut fără pic de răgaz
Omul trebuie. Statui trebuie. Societatea trebuie. Ac.castă forrnă
de morală este e\~dentă; ea reprezintă sensul propriu al oricărei
t11orale, uiuc pentru noi. Dar lucrurile nu au stat aşa nici în
India, nici î,„ China, .r.ici în antichitate. Budcllla dădea o pildă
neîngi·ădită, Epicur oo sfat bun. Ei reprezintă totodată două
fon11e de n1orală superioară autonomă.
Nu am pus deloc în e~i.denţă caracterul specific al wiei
morale dit runice. Dacă admitem că socialismul, înţeles î11 sens
etic iar nu economic, este sentimentul oosmic care urinează în
nt1mele tuturor prop ·a conceptie, noi sunter11 tofi socialişti fără
nici o excep)ie, chiar fără să ştim şi să vrei11. Inclusiv Nietzsche„
cel mai pătimaş adv-ersar al oricărei ''morale gregare'', este total
incapabil să-şi i·educă zelul la sine însuşi:- în sens antic. El nu se
gâr1deşte decât la ''t1manitate,, şi îi atacă pe toţi cei care gândesc
aitfel. Dimpotrivă, Epicur ră1nânea indiferent şi rece faţă de
gândurile şi de acţiunile altora. El nu a dleltuit nici cea mai nucă
reflec~e pentru vreo refom1ă a umanităţii . Ca şi prietenii lui,
Epicur era satisfăcut de ceea ce era şi nu de altceva. Idealul
vie~i .anticului era dezinteresarea~ apatl1eia(a.rca0sta.), faţă de
ceea ce se petrece în iwne, adică tocmai fată de lucrurile a căror
dcn1inatie constituie pentru omul faustic con~nutuJ integral al
vie~i . Conceptul ~tial de adiafora (a.01acpopa) face parte din
ac.eeaşi categorie. In Elada există şi Wl politeisi11 moral. Ca do-
vadă stă concordanta neintenţionată dintre epîcureici'J stoici şi
cini"-'~. Zarathustra în într~me7 pretinzând că se situează "dinco-
lo de bine şi de rău"„ r~iră însă aerul durerii de a-i vedea pe
oameni aşa cum nu vrea să-i wdă, este animat de patima profun-
dă, absolut diferită· de antichitate, de a-şi î11trebuinţa viaţa pentru
a-i transfor1na confo1n1 direcfiei sale, unică de altfel. Exact în
această· transval11are a monoteismului etic stă şi înţelesul nou şi
mai profimd al socialismului. Aşadar în ltunea antică nu există
refo1111atori.

468
-

Ca fo1111ă a moralei imperatiwl moral este faustic şi

nimic altceva. Este lipsit de importanţă faptul că Schopenhauer a
11egat în teorie voinţa de a trăi, iar Nietzsche a afi11nat-o. Aceste
antinomii sWlt superficiale, ele desemnează un gust personal, Wl
te111perament. Esen~a1 este totodată şi faptul că Schopenhauer
simte în toat.ă lumea o voinţă, o mişcare, o forţă, o direc~e; în
acest fel el devine părintele întregii n1odernită~ etice, acest sei1-
t1ment fundamental con~nând deja întreaga noastră etică. Tot ce
mai rămâne nu constituie decât tem1eni de specialitate de mâna
a doua. Ceea ce numim acţiune şi ntt 11umai activitate este un
concept istoric absolt1t , saturat de energia direcţiei . El este
1

confir1r1area existentei, consacrarea existenţială a speciei un1ane

care are un eu ce tinde către viitor şi care simte î11 prezent nu
numai un fel de fiinţă saturată, ci totdeauna o epocă într-o mare
st1ccesiw1e ce aparţine viitorului. Acest lucru este adevărat în
aceeaşi măsură în viaţa personală şi î11 toată istoria. Locl1l ttnui
on1 faustic e~te dete•111inat de forţa şi de evidenţa acestei con-
. ştiinţe în el. Insă cel din urrnă dintre faustici posedă ceva care
deosebeşte cele 111ai t11ici acte de viaţă de n1odalitatea şi con~­
nutul actelor săvârşite de oricare on1 antic. Iată ce diferen~ată
tul caracter de o atitudine, o devenire conştiet1tă de o devenire
''statuară'', acceptată pur şi sin1plu„ o voinţă tragică de o suferin-
ţă tragică.
Pentru ochii unui om faustic, totul„ în lumea lui, se miş­
că spre un ţel. El însuşi nt1 trăieşte decât cu această condi~e.
Pentru el a trăi Î11se.a1llllă a lupta, a învinge„ a se impune. Lupta
pentru existenţă ca for1r1ă ideală a existenţei aparţine deja epocii
gotice şi transpare cu o claritate stificientă la baza arhitecturii
sale. Secolul XIX r1u i-a impri111at decât o concep~e meca.nicistă
. .
1. După ce an1 ren1arcat lipsa unor tern1eni caracteristici pe11tru a
tradttce ''vointă'' şi ''spa!iu'' şi după sern11ificaţia mai 1nare pe care a1n
conferit-o acestei lacu11e, nu ne vo111 n1ai n1ira că diferenta di11tre act
~

şi activitate nu poate fi, la râ11duJ ei„ tradusă 'în greacă şi 1n latit1ă.

469

.•
 "
utilitară . In lumea apollinicului nu există ''mişcare'' plenar direc-
~011ală devenirea lui Heraclit, joc Jipsit de inten~e şi de scop,
e odos a110 kato ( 11 ooocr a.vro Ka.'tro ), nu intră aici în discu-
~e. Nici un „(protestantism'', nici w1 ''Stur111 und Drang'', 11ici o
"'transvaluare'' etică., spirituală, estetică, care să con1bată şi să
anihileze ceea ce există. Stilurile ionic şi corintic îşi fac apari~a
alătz11"i de doric fără a se pretinde o valoare exclt1sivă. Renaşte­
rea a respins însă goticul, clasicismul, barocul şi toate istoriile
literare occidentale abundă. î11 prezentarea unor· lupte înverşunate
pentru problemele fon11ei. (~t1iar şi n1onahismul, aşa cum este
reprezentat de ordinele cavalereşti, de franciscani şi ·de dotnini-
caru, se r11anifcstă su,b for1na unei n1işcă1·i a ordinult1i, totaln1ente
opus fonnei de ascetism a vechilor a11ahoreţi creştini.
01nului faustic îi este i1nposibil să nege această forină
fu11damentală a existentei sale, cu atât mai mult să o schin1be.
Fiecare revoltă î111pot1iva ei o presupune în prealabil. To~ cei
care se răzvrătesc l111potnva ''progresului'' privesc şi activitatea
Jor ca un progres. Orice agitator favorabil unei ''întoarcen'' con-
sideră acest lucru o co11t1nua1·e a dezvoltării. ''Imorală'' nu este
•
decât o nouă 111orală, având de altminte1i aceeaşi preten~e asupra ·
celorlalte. Voi11ţa de pt1tere este intolera11tă . Tot ce este faustic
are pretenţii de do111ina~e exclusivă . Pentru senti1nentul cosmic
apollinic annon1a intre 11t1n1eroase obiecte individuale tole-
ra11ţa este W1 lt1crt1 evident. Ea face parte din ataraxie, care este
străină voi11ţei. Pentru lumea occidentală spa~u psihic 11n1c şi
•
neli1nitat, considerat ca te11siune ea este, din contră, o iluzie
optică, un sen1n de decli11. Ra~onalisn1ul secolului a1 XVIll-lea
era tolerant î11 sei1sul că deosebirile dintre confesitmile creştine îi
erau indifere11te. El era tolerant cu sine în raport ct1 Biserica în
general . l111ediat ce a ajuns la putere, el a încet:1t să tnai existe.
• Insti11ctul faustic activ, cu puternica .lut voinţă, cu catedralele go-
tice avântate spre înalturi, ct1 scllimbarea sin1bolică a lui jec1 în
ego ·J1t1beo „fact11111, cu direcţia lui spre depărtare şi viitor, recla-
1,ii?.2 $~ ~feri~rt,~ 0~f;r~1 ~n!1 ~.oatizt ~Jer.1t1u propna activitate şi nit1nai
 •

pentru ea. Să ne gândi1n„ de pildă, la 111arile citadele ale demo-

cra~ei şt la puterea religioasă pe care vor să o folosească, reven-
dicâ11d exercitarea neîngrădită a propriilor puteri şi care, atw1ci
când pot, orie111:ează legisla~a „~generală '' în acest sens. Once
· ·111işcare'' \Tea să do1ni11e~ orice '°'atitudine'' antică are doar voin-
!a de a exista şi pu~n îi pasă de ethosul altora. A lupta pentru sat1
contra 1nersului timpului, a viza refor111e sau restaurări, a con-
strui1 a reconsidera valori sau a distruge, iată ce este opus spiri-
tului antic şi hindus. Toc1nai aceasta este diterenţa între tragicul
lui Sophocle şi al Shakespeare, între tragicul omului care aspiră
11u111ai la existenţă şi omul care aspiră la domina~e.
Este falsă legătura dintre creştinism şi imperativul mo-
ral . Creştinismul nu 1-a transfonnat pe omul faustic, ci el s-a
transfo1111at pe sine, de altfel nu numai într-o religie nouă, ci în
sensul însuşi al unei morale noi. El îl schimbă pe ''el'' în ''eu'' cu
tot patosul unui punct cosn1i c central, în fel ul ct1m s-a constituit
fundamentul sacramental al penitenţei personale. Voinţa de pt1- ,

tere, chiar şi în morală, preocuparea de a ridica 111orala perso-

r1ală Ja rangt1l de adevăr general, voinţa de a o impune u111ani-
tă~i, de a parafraza, de a do111ina, de a distruge tot ceea" ce este
diferit alcătuit, reprezintă bunul nostru cel 1nai specific. ln acest
sens nlorala lui lst1s feno1ne11 profund care 11u a fost tliciodată
îr1ţe!es î11 acelaşi ti111p o atitudine de calm spiritual irlerent
se11ti111entului cosn1ic 1nagic, consacrat prin el însuşi ca aducător
a1 unei vi rtu~ 111â11tuitoare la a cărei cunoştinţă se ajunge prit1t.r-o
-gra~e aparte„ a fost lă11r1t11c transfor1nată i11 prima perioadă a
1
gotic11/11i Într-11n comandan1ent 111ora/.

I. ""Cel ce are ttrechi de auzit să atidă !'' · această n1axin1ă nu pretin-

de 11icidecu111 vreun drept la guvernare. Biserica occide11tală nu şi-a
.î11ţeles def<,,. î11 acest fel 11iisiu11ea. „'t\.1esajele de n1â11tuire'" aduse de •

Ist1s„ Zoroastru„ Mani, rvtohan1ed, neoplatonicieni şi de toate religiile

111agice înrudite sunt bi11efaceri 111isterioase c1cordate, dar t1u i1npuse.
Pătn1nzâ11d î11 lt1111ea atttică, creştinis1nul incipient a copiat pur şi

471
 Fiecare sistem etic, de origine religioasă sau filosofică,
se plasează în vecinătatea artelor n1ajore, în primul rând a arhi-
tecturii. Este un eşafodaj de propoziţii purtător al unei mărci
cauzale. Orice adevăr destinat exerci~ului practic este impus cu
tm ''pentru că'' sau lUl '' cu scopul să''. Există o logică mate111ati-
că în cele patru adevăruri ale lui Buddha, în Critica raţiunii
p11re şi în orice catehism popular. Nimic nu se îndepărtează mai
ir1ult de aceste doctrir1e acceptate ca adevărate decât logica necri-
tică a sângelui, exprin1ată î11 fiecare obicei stabil de care luăm
cunoştinţă 'Violându-l, obiect al ordinelor sociale şi al oamenilor
de afaceri, aşa cum o dovedeşte foarte limpede disciplina cavale-
rească dir1 epoca cruciadelor. ~) morală sistematică este tm fel de
on1a111ent care se n1anifestă prin imperative, dar şi prin stilul
tragic şi chiar prin n1ot1ve artistice. Linia şerpuită, de pildă, este
un tnotiv stoic~ idealul de viaţă antică este înc.arnat de-a dreptul
·· în coloana dorică . De aceea ea este singura fom1ă de coloa~·
nă antică pe care stilul baroc a eliminat-o co1nplet. Chiar în arta
Re11aşterii credem că ea a fost evitată dintr-o raţilUle psihică
foarte inti1nă . TranspWlerea cupolei magice în cupola rusească
alături de sirnbolul acoperişului plat, peisajul chinez cu potecile
lui inextricabile, turnurile catedralelor gotice sunt tot atâtea sim-
boluri ale i11oralei, fiică a ijjnţei tr~zite a unei culturi şi numai a
acelei culturi.

si111plu 111isiunea stoicistnului ulterior, devenit şi el magic. Pavel

poate fi considerat i11discret't ca şi predicatorii stoici rătăcitori, dacă
este să dătn crezare literaturii timpului't însă toţi aceştia nu au fost
cale~or1ci. Se poate adăuga pri11 con1paraţie alt exemplu din vechi-
tne: n1edicii arabi reco1nandă tnisterioasa lor învăţătură tainică, arca-
11ele lor, în ti111p ce inedicii occidentali doresc să cnnfe1·e pi1tere de
lt:..f!t! ştiinţei lor: vaccinare obligatorie'S declarare a animalelor atinse
(:'fr:: ~r.rc!bi~,„,f~J.z::1 ~ ~""
 1.1

Enigme şi dificultăţi seculare pot fi acum rezolvate.

E~xistă atât sisten1e morale cât şi c11/turi, nimic mai mult. Aici
ni1neni 11u este liber să aleagă. Aceeaşi certitudine încercată de
pictori şi de muzicieni în fata unui lucru care îi striveşte sub
greutatea necesităţii lăuntrice, împiedicându-i astfel să-l facă
cunosctrt, dominând litnbajul fo1111al al operelor şi distingându-le
de creaţiile tuturor celorlalte culturi„ aceeaşi certitudine mar-
chează şi concep~a despre viaţă a fiecărui om de cultură, carl~
are, din capul locului şi aprioric în sensul kantian cel nlai rigu-
ros„ o structură de bază mult mai profundă decât otice apreciere
şi aspiraţie 11101nentană şi care face ca stili1l lui să fie identic cu
al unei ct1lturi dete1111inate. Plecând de la senti1nentul fundamen-
tal propriu culturii sale, individul poate săvârşi fapte 1n<.1rale sau
itnoraJe, ''bune)' sau ''rele'' „ dar teoria acestor acţiuni este dată în
n1od absolut. De aceea'ţ fiecare cultură are o măsură proprie, a
cărei valabilitate începe ori sffirşeşte cu ea. Nu există n1orală
llniversală.
"
In senst1l cel 111a? adânc al ct1vântt1lui nu există deci
conversiune morală şi nici nu poate exista vrewia. Orice com-
portament bazat pe convingeri este un fenomen origi11ar, direc-
ţia ftmda111entală a unei existenţe devenite ''adevăr atemporal''.
Cuvintele şi n1etaforele ce exprin1ă acest adevăr, fie î11 erup de
cod di vin sau ca rezultat al gândirii filosofi ce, fie sub fo1111ă de
lege sau de sin1bol, fie ca proclama1·e a unei certitudini personale
sau ca refutare a unei cert.itudini străi11e, nu aduc în plus mare
lt1cru~ este suficient că adevărul există. El poate fi resuscitat şi
închis într-o doctrină teoretică a cărei expresie spirituală poate fi
111odificată sau clarificată„ dar nu mai poate fi creat. Noi nu 111ai
stmte1n capabili să ne schin1băm sentimet1tul cosmic şi nici sa·
exercită111 o influenţă puternică asupra fom1ei etice fundamental ~
a fii11ţei noastre trezite. O astfel de schimbare este cu atât mai
p11ţin probabilă cu cât ea are loc deja în do1neniul sti!ulu~ pe car~'

473
+

însă îl confi1111ă în loc să-l infinne. A fost stabilită o a11umită

deosebi re în tei 111eni între etică, numită ştiinţă, şi morală care
însea1nnă datorie. La fel cwn Renaşterea a fost atât de pu~n i11
~tare să restaureze antichitatea şi cum fiecare motiv antic preluat
de ea nu a reuşit decât să redea contrarul sentimentului cosmic
apollinic, îndeosebi Wl ''gotic antigotic'' şi cu influenţe meridio-
nale, este la fel de i111probabil ca un otn să se convertească la o
1norală străină de 11atu1·a lui. Degeaba vorbesc contemporanii
11oştri despre răsturnarea tuturor valorilor; degeaba ''se întoarce''
orăşeanul cosmopolit modem la budis1n, la păgânism sau la
catolicis1nul ron1antic; degeaba laudă a11arhistul etica individua-
listă, iar socialistul etica socială; toţi fac, vreau şi simt la fel.
Convertirea la teosofie sau la cugetare liberă, tra11zi~iJe 1noder„
ne ale unui pretins .creştinis1n la un preti11s păgânism sau vicever-
sa sunt o schin1bare în tenneni, iar conceptele de suprafaţă,
religioase sau intelectuale, nimic mai n1ult. Nici tina din ''1nişcă-
~ rile'' CWloscute nu l-a schimbat pe om.
Sarcina viitorului este o morfologie serioasă a tuturor
doctrinelor n1orale. Şi aici Nietzsche este cel care a realizat ceva
ese11ţial, pasul hotărâtor către o perspectivă 11ouă. El însă nt1 a
1·espectat in1perativt1l prop1iu în ce-l p11 veşte pe gânditor, acela
de a se situa dincolo de bine şi de rău. El a vrut să fie sceptic şi
p1·ofetic în acelaşi timp, critic şi vestitor al lll1ei t1oi n1orale. Toate
acestea 11u merg în1preună. Atâta timp cât eşti romantic nu poţi fi
psiliolog de prin1ă mâ11ă . Ca ş1 î11 alte viziuni dete11ninate, sub
acest aspect el se situează în pragul proble1nei, fără a intra însă
în n11ezul ei. Aşteptarea nu ne-a adus 11in1ic bun. Până astăzi am
dovedit W1 fel de orbire în faţa i1nensei bogă~i a ti111bajult1i for-
111al 1noral Noi 11t1 l-am întrezărit, nici r1u l-an1 înţeles. Scepticii
înşişi nu şi-au î11ţeles misiunea„ at1 ridicat prop1ia concep~e mo-
rală la ra~1gul de no1111ă detem1inată de calită~le perso11ale şi de
gL1st11rile subiective, jt1decândl1-i pe cejlal~ cu această măsură .
Re\1olu~onari de ulti111ă oră Stimer, Ibser1, Strindberg, Shaw
1111 at1 făcut altceva Ei au ştiut pur şi simplu să ascundă, chiar

474
•
l)entn1 proprii ochi, realită~le în spatele tmor fom1t1le şi cuvinte
de ordine.
O morală însă, ca şi sculptura, sat1 n1uzica„ sau pictura,
este W1 univers forrnal desăvârşit în sine, care exprimă ·sentin1en-
tul de viaţă, este dat în "mod absolut, este invariabil în fond şi
necesar în mod lăuntric. In cadn1l n1ediului istoric determinat, ea
este totdeauna adevărată, în afara acestui n1ediu este totdeauna
falsă. A1n arătat că pentru 1narii oameni de cultură ca şi
pet1tru poet, pictor sau 1nuzicia11 în particular, în fiecare din
operele lor pa1ticttlare genzirile a1"tistice ca unităţi organi-
ce -- întreaga pictură în ulei, plastica actului, muzica contra-
punctului, poezia lirică cu tjmă fac epocă şi capătă I·ang de
111ari si111boluri vii, trăite. ln cele două cazuri, î11 istoria unei
cultu1i ca şi î11 existenţa ur1t1i individ cel despre care e \'Orba
- aceasta este realizarea posibilului. Sensibilitatea profut1dă„
psiche, devine sti/11/ z1nei /i1111i. Alătt1ri de aceste mari unităţi
fonnale, a căror devenire, înfăptuire şi perfec~onare cuprinde tm
şir predeterminat de generaţii şi„ dtipă 111ai rnulte veacuri, intră în
un1bra inor~i , există grupul de doctri11e morale faustice şi su111a
de morale apollinice, toate concepute în mod egal ca unită~ de
ordin Sltperior. Existenţa lor este un destin care trebuie acceptat
fără nici o altă condi~e şi nun1ai conştientizarea lor conceptuală
decurge dintr-o revelaţie sau din cunoaşterea ştiinţifică.
~ De la Hesiod la Sop11ocle, de la Platon la stoici, există
ceva greu de descris care rezu111ă toate doctrinele, supunândt1-le
la tot ceea ce.s-a propovăduit de la Fra11cisc din Assisi şi Pierre
Abelarci pâ11ă la Ibsen şi Nietzsche. La fel, morala lui Isus este
expresia cea 111ai nobilă a unei tnorale generale ale cărei concepte
se întâlnesc la Marciort şi Mani, Philon şi Plotin, Epictet, Sf
At1gusti11 şi Proclus. Fiecare etică antică este o etică
... de atitttdine„
fiecare etică occider1tală este o etică a ac~unii. ln fine„ su111a tt1-
turor sisten1elor chineze şi indiene fonnează„ la rândul ei, tm
. " .
tu11vers tn sine.

z. 75
 12

Fiecare etică a11tică în general imaginabilă fonnează

individ11l f11 repaus, privit ca lUl corp printre corpuri. Toate valo-
rizările occidentale se referă la Wl individ, privit ca un centru
activ al unei generali tă~ infinite. Etica socialistă însean111ă sen-
timentul originar al neliniştii. Ea înseamnă, de fapt, senti1nentul
ac~W'lii la distanţă, proiectat în spaţiu, patosul moral al cetei de a
treia dimensilll'li, al cărei însemn pluteşte peste întreaga cultură,
atât pentru conte1nporani cât şi pentru posteritate. De aceea cul-
tura egipteană ne detennină să descoperim în ea ceva socialist
Pe de aită parte, tendinţa către seninătate, către satisfac-
~a absolută, către perfecţiunea statică a individului pentru sine,
ne amit1tesc de etica hindusă şi de omul modelat de ea. Gândi~­
vă la statuile lui Buddha aşezat, ''contemplându-şi buricul'', .de
care ataraxia lui Zeno11 11u este complet străină. Idealul etic al
on1ului ar1tic era realizarea tragediei. Katharsisitl, această des-
cărcare a sufletului apolli11ic ce se debarasează de ceea ce nu este
nici apollinic, rlici ferit de ''depărtare', şi de direcţie, îşi arată
acuni se111nifica~ile p1·ofunde. Nu-1 vom înţelege dacă nu ştim că
stoicis111ul este for1na lui matură. Ceea ce teatrul stârnea într-un
1110111ent sole1nn, stoicis1nul dorea să extindă asupra întregii
vie~~ este vorba de calmul ''statuar'', ethosul neatins de voinţă
Apoi, idealul budist al nirvanei, a cărei fom1t1lă foarte târzie" însă
specific indică, poate fi deja t1rn1ărită până în epoca vedică, nu
este to(..111ai o rudă apropiată a katharsisului ? Puşi î11 faţa con-
ceptului, oare omul ideal antic şi 01nul ideal indic nu se aseamă­
nă st1ict, imediat ce îi co111parăm cu on1uJ faustic, a cărui etică
este cla1· concepută plecând de la-tragediile lui Şhakespeare, cu
amplificările şi cu catastrofele lor di11a1nice ? Intr-adevă1·„ am
putea să 1·e imaginăn1 foarte bine un Socrate Asau un Epicur„ dar
11iai ales un D1oge11e pe 111alu1ile Gangelui. lntr·„o citadelă cos-
n1opolită di11 Occide11t Diogene ar face figtiră de bufon abst1rd
Ir1vers, Friedrich \Vilhelm I, prototip al socialistt11ui în adevăratul

476
-

sens al cuvântului, poate fi totuşi conceput în regimul politic. de

pe malurile Nilului~ el este însă de neconceput în Atena lui
Peri ele. •
Dacă Nidzsche, având mai puţine prejudecăti şi exaltare
romantică pentru anumite opere etice, ar fi cercetat n1ai bine
epoca lui, ar fi ren1arcat că o morală a compasiunii, un pretins
specific al creştinismului, nu există nicăieri pe teritoriul Europei
occidentale în sensul dat de el. Nu trebuie ca o imitare a unor
for111ule umanitare să provoace o neînţelegere a sem.njfica~ilor
adevărate. Este nesigur şi foarte greu de descoperit raportul din-
tre morala existentă şi morala pe care c1·e<tem că o avern. O psi-
hologie fără cusur trebuie să-şi găsească loc~ exact în acest
sens. Compasiime este un ter1nen periculos. h1 ciuda tuturor
- · adep~lor ltii Nietzsche, ne lipseşte încă o analiză a tot ce s-a
· înţeles şi s-a trăit în acest sens, în diferite epoci. Morala creştină
din ti1npul lui 01igei1 este complet diferită de cea din timpul lui
. .
Frru1cisc din Assisi. Nu este locul să cercetăn1 aici ce înseamnă
con1pasiooea ftzttstică văzută ca sacrificiu şi ca inconsistentă, şi,
din nou, ca ser1timent ·rasial al unei societă~ cavalereşti, spre
deosebire de coinpasitmea 1nagico-creştir1ă fatalistă~ în ce măsu­
ră po.ate fi ea concepută ca ac~une la distanţă, ca dina1nică
practică şi, pe de altă parte, ca do111inare a sinelui de w1 suflet
orgolios, sau ca expresie a Wlui se11tin1ent superio1· al dista11ţei .. .
· Vocabularul ivariabil al lin1bajului etic, aşa curr1 Occidentul
posedă de la Renaştere încoace, trebtrie să acopere o bogă~e
incomensurabilă de sentin1ente foarte varitate cu ur1 conţinut
foart~ diferit. Pentru nişte oan1eni înzestra~ cu un mod de gân-
di re istoric şi retrospectiv ca al nostru, n1orala con1Wlă în care
creden1 este doar o cunoaştere a lll10r idealuri şi o expresie a
re51Jectului pentru trect1t, În special pe?1tru tradi~a religioasă.
Copia Wlei convingeri 11u dă niciodată măsura w1ei convingeri
reale. Este w1 lucru rar ca un om să ctmoască şi să creadă
cu adevăr·at. Cuvintele 111ari şi doctrinele sunt î11totdeaw1a ceva
popular, care este 11et depăşit de adânci1nile spiritttltti. De fapt,

477
 respectul teoretic pent11.1 frazele Noului Testa1ner1t se situează
pe ace1aşi pla11 ca şi admira~a teoretică a Renaşterii şi a cla-
sicisn1ului per1tru a1ta a11tică. ln prin1u1 caz oamenii nu se schin1-
bă, aşa cun1 în al doilea caz nu a fost schin1bat spiritul operelor.
Exe111plele repetate ale ordinelor c~lugăreşti care practicau cerşe­
toria, Herrenhuter, an11ata salvării, dovedesc prin 11umărul res-
trâns şi n1ai ales prin ponderea restrânsă că reprezintă cazuri
excepţionale a ceva co1nplet diferit: 11101*a/a c1·eştină propriii =is
.fa11stict-7. Este adevărat că for~1~ula ar putea fi în zadar căutată la
Lt.1ther Salt la Concilit.i~ d~1·~ Tr"1to, la l11ocen~u al rII-lea, )a
Calvin„ la l. . oyoJ.a, Sa\ion:1rola „ Pascal şi Sfânta Tereza, care o
purtau îr1 ei înşişi, î'11 co11tradic~e ct1 propria învăţătură„ fără să-şi
fi dat vreodată sea111a.
Nu este nevoie să co111parăt1i conceptul pttr occide11tal al
virtuţii bărbăteşti, 11u1nită de Nietzsche ''virtute 1norală'' , cu con-
ceptu) baroc spaniol ''gra11dezza''„ iar conceptul baroc francez
''111ăreţia sufletului'' (''gra11deur d'an1e„') CLl ac.ea foa1te fem111ină
a1"ete ( a.pct11) a idealului elenic, 1nanifestându-se mereu în prac-
tică prin puterea de a juisa, edone (118ov11), prir1 seninătate,
galene ("f<XÂ11v11)„ sau apatheia (a.7ta9sta)„ prin mulţun1irea ple-
nară şi, 1nai cu sean1ă şi totdeat1na„ prin ata1 axie ( a.ta.pul;ia). 4

Ceea ce Nietzscl1e 11u111ea "'bestia blondă'' şi o vedea reîncar11ată

î11 111od tipic„ exagerat de el, îr1 omul Renaşterii (care nu este o
ca1icatură a personalită~lor gen11ane din epoca Staufen-ilor) se •

opllile riguros tipt1lui dorit de toate eticile antice, fără excep~e,

şi încarnat de toate 1narile perso11aJităţi din antichitate. De atei
fac parte acei oameni de gratlit pe care cultura faustică i-a văzut
defilând în şirun iungi't dar pe care cultura antică nu 1-a cunoscut
nicicând. PericJe şi The111istocle erau nişte firi 111olatice În senst1I
knlokagatl11ei ( KaAcrKa.ya.810.) atice, Alexandru era tm visător
care nt1 s~·a trezit niciodată . Cezar un diplomat inabil~ Hanibal
Sth1gt1r'> tm străin „ era tm "'on1 '' printre to~ aceştia. Oamenii t ·n1-
rJuriicr
~ 't/e~!~t.. a căr·;·: exi stec1tă
t !\e este îna~ăduit s-o cunoast(~t11
„
„. ., ~ ~~G ~·" ~~}.~ r'{:>/ :l·(:, .. (: ~ !·:· -:·· ~. ~~r 1~i·~··~
1

" l. r.
~r fi avut tm ae1· 5traniu ~t ând

.
•\. „•'

•
alături de ca\ alerii cruci a~ . Există însă şi o brutalitate, ca o re-
1

ac~e a 11aturilor prea femi11i11e, din care şi cruzimea elenică face

parte. Atei, în nord, di1npotrivă, la începl1tul perioadei vechi apar
marii î111păraţi saxoni, franci şi Staufen-ii, antura~ de o mulţin1e
de oa111eni 111agnifici ca Hei1ric Leoninul sau Grigore al VIJ-lea.
Vi11 apoi oan1e11ii Renaşterii, Războiul celor Două Roze, lupte-
le hughe11oţilor, conchistadorii spanioli, prin~i electori şi regi1
Prusiei, Napoleon, Bis111arck şi Cecil Rhodes. Unde a existat altă
cultură care a putut să contrapună ce\'a asen1ă11ător ? Unde
găsi1n în întreaga istorie elenică o scenă de anvergura eveni111en-
teJor de la Legnano, când a izbucnit co11flictul dintre ghelfi ş1
ghibelini ? Uriaşii ger1nar1i ai 111igra~ilor, spiritul cavalerilor spa-
nioli, disciplina prusacă, energia lui Napoleon toate acestea
sunt atât de depatte de antichitate ! Unde se poate vedea, la apo-
geul culturii faustice, de la cruciade la primul război mondial,
o ase111enea ''n1orală a sclavilor'', o asen1enea laşă renunţare, o
ase111enea caritate confom1ă cu spiritul 111ironosiţelor ? Nicăieri
decât î11 cuJtul cuvintelor 111ari . l\1ă gândesc şi ta figurile clerului
f::1t1stic, la acei episcopi 111ândri ai l1nperiului Ro111ano-Ger111a11~
care călăreau 11işte st1perbi an11ăsa1i conducâ11du-şi oa111enii în
lupte înverşt1nate: la papii cărora le-au căzut victi111e Henric al
IV-lea şi Frederic al 11-lea: la ordinul cavalerilor teutorli în 111ar-
şu1 lor către est~ la încăpăţânarea luterană, în care spiritul păgân
al 11ordului s-a burzuluit co11tra spiritului păgân al sudului~ la
111arii cardinali Ricl1el1eu, Maza1in şi Fleu1-y, făuritorii Franţei.
lată 111orala faustică. Trebuie să fii orb ca ·să nu vezi î11 panora-
n1a istoriei occidentale acţiunea acestei neîmblânzite forţe vitale.
Pornind de la aceste 111ăreţe pilde de pasiw1e 0111enească ce 1·ele-
vă conştiinţa t111ei 111isi11ni, von1 înţelege exe~1plele de pasiu11e
spirituală, s11blima caritate căreia nin1ic r1u-i stă în faţă şi a cărei
di11amică apare îri plină lu111ină în" opozi~e cu 111ăsura a11ticilor şi
ct1 vechea blândeţe a creştinilor. ln genul de co1npasiW1e practi-
cat de 1nisticii gennani există o d111Aată, ca şi l't cavalerii ordi-
nt1lui ·de Spania, sat1 la calvinii franco-englezi. ln co111pasiunea

479
 -

1 u:,c.;a~~a, precu111 la Raskolnikov, .spiritul 5ingular dispare i11

111t1Jţi111ea de fra~~ în con1pasiWlea faustică, el se cltl•t.'t t':l1~i F.eo
liabeo fact111n. este încă fo1111ula carităţii personale ..care 11 J l'.)'
fică pe i1ulividîn faţa llri Dumnezeu.
Aceasta este raţiWlea pentru care ' morala compasiunii,,
4

în sms vulgar a fost totdeawia amintită cu respect la no1't câteo-

dată con1bătută de gânditori, câteodată dorită, -dar ~i1c ·1<1<Ja1ti
A

1·eali=ată. Kant a respins-o cu hotărâre. ln realitate, ea se află

într-o 1nare contradicţie cu imperativul categoric c.are vede sen-
sul vieţii în acţiune ş1 nu în ·inte esuI pentru Î11clinaţii pasive.
"'Morala .s<:laviî,)r'' pretinsă t-ie t~iet2:sche este o fantasmă.
„ Mora-
la stăpânilor teorenzară tot d(;.· el este o ret1litafe. lnsă ea nu tre-
.buia schiţată atunci pentru î11tâ1a oară, pentru că exista de multă
vretne. Lipsită de masca romant1că a lui Borgia şi de viziunea
nebuloasa a supraornulw, ea înfăţişează pe omul faustic aşa cum
este astăzi, dar şi cun1 a fost el î11 epoca sagăi islandeze, Wl tip al
Wlei culturi energice, imperative„ d1l1an1ice. ·Oricare ar putea fi
binefăcătorii din antichitate, ai noşt11 sunt mari actori a căror
disporlibilitate este previziunea ce se referă Ja milioane de oa-
1neni~ ei sunt marii oan1eni de stat şi marii organiza ori. ''Specia
de oan1eni superion care, graţie predon1inanţei vointei, ştiinţei,
bogă~e1 şi puterii lor, se slujeşte de Europa de1nocratică aşa cum
s-ar servi de instrumentul cel 111ai n1aleabil şi cel mai suplu
pentru a lua în mâini hăţurile-planetei, pentru a modela 'artistic''
4

oi11uJ î11suşi. Va veni ziua când va trebui să ne dezobişnuim de

' politică."'' In acest fel vorbea Nietzscl1e în nişte fragmente postu-
~e, 111ult mai concret decât în operele publicate în timpul vieţii .
in 01n şi Suprc1om Shaw a spus: ''Trebuie să disciplinăm forţele
politice sau să 111urin1 din pricina democraţiei pe care ne-au
i111pus-o eşecurile a11terioare'' Shaw, care are faţă de Nietzsche o
eJt:catie practică şi este mai puţin marcat de factorul ideologic,
În ciuda li1nitelor ce apar~n orizontului său. filosofie, În !vfajor
Barbara şi prin trăsăturile n1iliardarului ·Underschaft, a insinuat
~ dealul supraomt1Jui i11 limbajul modem lipsit de infleximri ro-
mant i.„. · 1t ·~' ·1 i 'are acest ideal este ex.pr1111at ş1 la Nietzsche
• •• , 1lii ocolit ai i ua \ 1altht1s şi al lui Darwin. Oamenii de

Jtacen de înaltă clasă reprezintă an \ 0111Ja de putere exercitată

1

asupra d5ti11t1ll11 celorlalţi~ pnn ur111are etica faustică in genere.

n .t111tJu1 de acest fel nu-şi aruncă milioanele pentru a împlini o
caritate fără limite în favoarea WlOr trândavi~ a lDlOT ''artişti'', a
w1or slăbănogi~ a unor dez1noşteniţi; ei le cheltuie pentru cei care
co11tează în economia viitorului, se servesc de ele pentn1 a ur 111ări
W1 scop, creează lDl centru de forţe pentru a supravieţui prin
generaţii în cadrul unor existenţe individuale. De ase111enea, banii
pot s11sţine idei şi făuri istorie. Rhodes, în care se întrevede tipu!
de on1 simptotnatic pentru secolul XXI„ a lăsat şi dispoziţii tes-
tamentare u1 acest sens. "&\. nu distinge î11tt-e flecăreala literară
a apostolilor umanităţii şi etica socială populară, dar nici între
nişte ir1st1ncte etice profunde ale civilizaţiei occidentale însea11111ă
a voi să fii superficial şi a dovedi astfel incapacitatea internă de a
î11ţelege istoria.
Socialisn1ul (în semnificaţia lui cea mai înaltă~ nu nu1nai
în sensul străzii) ca tot ceea ce este faustic, constituie un ideal
exclusiv care-şi datorează pop11laritatea unei neînţelegeri totale,
chiar în rândurile reprezenta11ţilor lui, pentru care el este efectiv
chintesenţa drepturilor şi nu a datoriilor, suprirr1area şi 11u î11tări­
rea imperativului kantian, slăbirea şi nu tensiwiea crescâ.'ldă a
energiei direc~onale. Această trivială tendinţă superficială către
bi11ele public, '~libertate',, utnanitate, fericire a celor 1nulţi este
partea negativă a eticii faustice, polul opus epicureismul antic.
pentru care condiţia fericirii constituie chiar nucleul şi suma
tuturor elementelor etice..~cwn ne află111 exact în faţa mentalită­
ţilor care, extenor„ sunt ~carte apropiate şi care, într-un prim caz
nu însean1nă nin1ic, iar 1n celălalt caz înseamnă totul. Din acest
pLu1ct de vedere pute111 considera conpnutul eticii antice şi o
filosofie 1>e car~ individt1I o face să prospere prin el înst1şi, prin
al său so1na. J11 sprijinul acest.ei idei vine şi autoritatea lui
;-\ristotel care exact în acest sens foloseşte cuvântul filantro11os
(<p1Â.a.v8pwno~), ct1111 ii folosesc obsti11at câteva spirite clasice,
în special Lessing. Aristotel numeşte filantropică ac~unea trage-
diei atice asupra spectatorult1i atic. O anun1e teorie despre 1nora-
la stăpânilor şi despre morala sclavilor a existat şi în prima peri-
oadă elenistică„ de pildă la Kalikles, fireşte că în sens euclidian
strict corporal. ldealt1I cell1i dintâi este Alcibiade, care făcea
exact ceea ce i se părea 111on1entan oportun pentru propria per-
"
soană . ln el a fost percepută şi adn1irată întruchiparea anticei
l<alokagatllii. Şi 111ai clar este Protagoras pri11 fai111oasa sa J)ropo-
zi~e, î11 i11ten~e total111ente etică, conforn1 căreia otnul după el
fiecare individ ar fi n1ăsura lucrurilor. Aceasta este morala
stăpânilor pentru un st1flet ''statuar''.

13

Ziua în care„ pentru prin1a dată, Nictzsche a folosit ter-

111enul de ''răsturnare a tt1tl1ror valorilor'' „ n1işcarea sufletească a
secolelor î11 contextul cărora trăim îşi găsise 1n sfârşit fo11nula .
RăstL1n1area tut11ror valotilor iată caracte1i stica foarte adâncă
a t11t111"01· ci viliza~ilor ,L\stfel, fiecare civilizaţie începe să dea altă
marcă tt1turor fon11eJ01· din cultura mai veche: de asemenea -
alt sens şi altă abordare a problen1elor. Ea tlU mai produce, ci
doar interpretează. Aceasta este partea negativă a tt1turor perioa-
delor de acest fel . Ele presupun că actul creator propri t1 zis s-a
î111plinit, 11efăcâ11d decât să ia în posesie o 1noşte11i re a celor t11ai
i111portante adevăruri. Să priv1n1 antichitatea târzie şi să încercă1n
să găsii11 acolo evenimentul corespondent~ el s-a produs î11 sânul
stoicisn1ului elenistico-ro111an, în toiul unei lupte îndelungate du-
se pe ·.fiaţă şi pe 111oarte de stifletul apollinic. S-o luăm de la
Epictet şi Marc Aureliu şi să ajungetn la Socrate, părintele spiri-
tt1al al stoicismului, la care s-a 111a11ifestat î11 r11od vizibil pentru
prima dată sărăcirea lăt111trică a vie~i anticului , cosn1opolit şi
intelectt1alizat; între cei an1inti~ mai sus se interpune perioaqa
răsturnării tuturor idealt11iJor fii11ţei antice. Să privim India. In

482
tin1pul regelui Aşoka, în junii a11ului 250 î.e.n., !-a înfăptuit
răsturnarea tnodului de viaţă brahmanic: nu ne ră111âne decât
să con1pară111 între ~le părţile Vedantei„ scrise înai11te şi după
Buddha. Dar noi ? 111 cadrul socialismului etic, în sensul c~ i-l
dă111 noi ; adică d~ dispozi~e ftmdan1enta1ă a suflet11lui fattstic
ţintuit în tnegaliţii 111arilor oraşe, răsturnarea este pe cale să
înceapă. Rol1ssea11 este bz1nic11/ acest11i socialisn1. Roussea11 se
aşea=ă Între Socrate şi B11ddha, alţi repre=entanţi ai eticii 11nor
111ari civi/i:;aţii. Negarea tuturor fonnelor tnajore ale ct1lturii, a
ttituror conventiilor
„ sen1nificative„ vestita lui reîntoarcere la natu-
ră„ ra~onalisn1ul său practic nu îngăduie nici o îndoială Fiecare
a în1non11ântat in el o intimitate tnilenară. Ei predică evangl1elia
on1enirii~ dar a .on1er1irii citadit1e inteligente„ saturată de cultura
oraşt1Jt1i din perioada târzie~ aşadar, raţiunea '"'pură'', adică ne-
psihologică„ încearcă să se elibereze de această cultură şi de
i111perativul formelor sale„ de durată şi de simboluri„ care, nema1-
fiir1d trăite lăuntric„ sunt detestate. Ctiltura este anihilată de
dialectică. Să trece111 în revistă nun1ele n1ari ale secolului al
XIX-iea, de care noi legăn1 această tnare dratnă : Schopenhauer,
Hebbel, Wagner„ Nietzsche, Ibsen, Strindberg: vom avea o ve-
dere de ansamblu a ceea ce Nietzsche 11un1ea, î11tr-L1n fragn1ent
din prefaţa unei capodopere netei 111inate, 11a~terea nihilisn111/z1i.
Aceasta nu este străină de 11ici una din culturile majore. Di11tr-o
necesitate foarte adâncă ea ţi11e de sorocuJ orga11ismelo1 foarte
pL1temice. Socrate era nihilist„ Buddha de ase111enea. A existat şi
o sinucidere a sufletultti un1an egiptean, arab, chinez„ european
occidental. Nu este vorba de nişte '!luta~i politice şi economice,
11ici chiar reJjgioase sat1 artistice. h1 general 11u este vorba de
co11tinger1ţe" de fapte. ci de 11atura tmui suflet care s-a realizat
până Ja ult1n1ele posibiJită~ . Să 11u incrin1inăn1 crea~ile grandioa-
se„ nici ale elenisn1t1lui şi ojei ale n1odemităţii occidentale.
Sclavia ş1 1naşini s111ttl industrial ~ ''progrest1l 'ţ şi atara x! a~ a!exanr>t
drir1is111t1l şi stiinta n1odemă „ Pergam şi Bayret1tl1„ potilii!e soci"
ale prest1puse de J)olit1ca ,: ~ f ~ ,.\ristotc~ ş1 de CapitalzLI ~t!Î Marx
1
 swrt simple simptome dintr-un tablou al panoramei istoriei ' t i
este vorba de viata exterioară, de standard of life, de instituJ11, de
practici sociale, ci de ceea ce este profund şi esenţial: desăvârşi­
rea interio~ră a orăşeanuluil.de oriunde din capitală sau din
provincie. In antichitate, acest proces de ''golire'' a avut loc in
epoca romană. La noi, ea aparţine .zorilor anului 2000.
Cultură şi civilizaţie iată corpul viu al tmui suflet şi
n1umia lt1i. Aceasta este diferenta • dintre existenta
„ occidenta-
lă dit1ainte şi de după 1800, viaţă de belşug şi echi?ibru, pe de
o parte, a cărei fo1111ă s-a dezvoltat şi a devenit dinăimtru şi„ de
altmi11teri, de la o trăsătură generală unică, care ţine de la pri-
ma perioadă a goticului până la Goethe şi Napoleon„ iar pe de
altă parte, această viaţă crepusculară, artificială „ dezrădăcinată,
a metropolelor, ale căror fo1111e sunt nişte eboşe de intelect.
Cultură şi ci\iiJi74ţie iată mecanistnul născut din peisaj şi
Jnecanismul rezultat di11 corpul pietrificat al acestuia. Omul de
cultură are o viaţă îndreptată spre înăuntn1, în vreme ce sufletul
celu! ci\lilizat se î11dr~1i.1tă ·spre în afară„ spre spaţiul exterior
către corpuri şi ''fapte„,. Ceea ce prin1ul simte ca destin celălalt
înfelege ca o înlănţt1ire de cat1ze şi efecte; de aici putem ajw1ge la
tnaterialisn1, într-un sens ga1eral valabil, vrând-nevrând„ nutnai
în i1,teriorul tmei civi.1izaţii, i<.1r doctrinele budiste„ stoice„ socia-
I liste pot fi oferite sau 11u sub o for111ă religioasă sat1 alta. .
Per1tru omul gotic şi doric, pentru cel ionic sau al ba-
rocului„ ir11ensul uni vers fort'lal al artei, religiei, moravurilor,
politicii, ştiinţei~ societăţii nu conţine nici o qif cultate. Ele îl re-
prezintă şi îl realizează fără a-J ''cunoaşte~' In faţa simbolurilor
ct:1turale el n1a1tifestă aceaşi măiestrie spontană ca şi Mozart în
arta sa. Cultura însea1nnă evidentă. , Sentin-ientul unui element
străin între fonne, având o po11dere paralizantă în sensul Jibertă~;
de crea'ţie 7 obligaţia unei exan1inări ra~onale a existentului în
va:Ierea tmei aplicări conştiente~ nevoia de l·eflecţie fatală asupra
oricărui eletnent creator n1isterios stmt primele simptome ale
unui Stlflet în ex.tine~<:!. Este doar bolna 11.11 ce-şi pipăie membrele.

484
 .
A co11strui o religie 11e1netafizică şi a te răzvrăti contra cultelor şi
dogn1elor, a opt1ne dreptul natural dreptului istoric pentru că 11u
111ai sunte111 capabili să suportăn1 şi să stăpâni111 sti/11/„ a scluţa
11işte stilttri, a cor1cepe statt1I ca ''ordine socială'' care poate fi şi
trebt1ie schj111bată (alături de contractttl social al lui Rousseau
stau câteva prodt1cte perfect identice din epoca lui Aristotel):
toate dovedesc că ceva s-a rupt definitiv. Chiar şi viaţa cosn1opo-
lită se constituie ca un pwict anorganic extrem în 1nijlocul pei-
sajuJ ui unei culturi, căreia îi dezrădăcinea?ii oa111enii„ îi amăgeşte
•

şi-i absoarbe.
Don1en1ile ştiinţei sunt st1pe1iiciale, st111t lt1111i pr~1ctice„
fără suflet„ pur extensiv·e. Ele se află şi la baza budisn1ult1i„ şi la
1
haz.a sto1cismt1lt1i„ şi la baui socialisn1ului . A nu mai trăi viaţa
ct1 o evidenţă spontană, abia conştient, a nu o n1a1 ad1111te ca t1n
destin voit de Dumnezeu„ ci a o considera ca o proble1nă„ a o re-
gJL1 avand la bază nişte CUOOŞti11ţe i11dividuaJe, În n1od ,„prag-
t11at1c ''„ "'ra~o11al '' „ iată fo11dul problemei î11 toate cele trei cazuri.
Creienil do111ină pentru că sufletul şi-a dat den1isia. Oa1net1ii de
ct1ltură trăiesc inconştient„ cei civilizaţi trăiesc conştient. Ţărăni-
111~1 care îşi înfige rădăcinile în solul de la por~le oraşelor, care
acu111 sceptice„ praginatice~ artificiale reprezintă ~„ingz11·e
c1viJ1za~a~ nt1 tnai contează ca populaţie În întregul "'popon1lui .„:
acesta este acu111 poporul din oraşe„ o masă anorganică şi fluctu-
antă . Ţăra11t1J 11z1 este dernocrat căci şi acest cuvânt face parte
din existenţa n1ecanică şi citadină de aceea el este t1itat„ 1idi-
culizc1t„ hulit, urât. După dispati~a vechilor ordine, al nobili111ii şi
al clen1lui„ el este singurul 0111 organic„ un rest din fosta ct1ltură.
·1c1 gândirea stoică„ nici cea socialistă nu-i rezervă \'feun loc.
De aceea ~ Faust di11 pri111a parte a tragediei, cercetătorul
pasio11at din 11opţile singt1ratice„ îl a11ticipează logic pe cel din a
----------·----
1. Pri111ul se sprijină pe siste11t11I ateist Sa11kl1ya: al doilea„ prin in-
ter111edit1l ltti Socrate„ se baza pe sofişti: al treilea pe senzualismul
e11glez.
-
•

. rloua parte şi din veacul cel nou, tipul unei activităţi pur practice„
avâ11d ~)erspectiva depărtării , dirijată spre exterior. Aici Goethe a
a11tictpat, ca pstho1ogie, întregul viitor al Europei occidentale.
Este civili7.atia
•
care ia locttl culturii, 1neca11is111ul exterior ce se
st1bstitu1e orga11is111t1lui i11terior„ intelectt1l„ socotit o pietrificare a
psihicului. ce înlocuieşte st1flett11 deja stins. Aşa este Faust la
începutul şi apoi la sfărşitttl poeinuJui„ în a11tichi·tate aşa sunt
grecii di11 ti111puJ lu1 Penele şi ro111anii din ti111pul lt1i Cezar.

14

.s\tâta Vl·e111e cât 0111t1l unei culturi pe cale să se î1npli-

nească trăieşte doar pe11trt1 a trăi, firesc şi evider1t„ viaţa lui are
un co11ţinut urne, fără alternativă. Morala lui instir1ct1vă poate
în1brăca 111ii de fom1e cunosct1te, dar ea î11săşi se află în afara
disct1~ci pentru că este sirlgt1ra. De îndată ce viaţa oboseşte, de
Î11dată ce pe soJul artific1al al 111arilor oraşe (astăzi 11işte lt1n1i
SJ)iritt1ale î11 sine) este nevoie de o teoiie pei1tru a o pu11e pragn1a-
tic î11 scenă") de îndată ce 11iaţa a devenit obiect de studiu, 111orala
se schi n1bă î11 ţJroble111ft. ~1orala wiei ct1ltt1ri este aceea pe care o
ave1n~ 111orala rn1ei c1\liliza~i este cea pe care o căutăm . Pri1na
este prea i)rofundă pent1u a se epuiza pe cale logică, a dot1a este
o fi111(„ţie a log1cii. La Kant dar şi la Platon etica era încă o
• si111plă dialectică„ t111 joc 111ijlocit de concepte, o rotw1jire a u11ui
"
sisten1 111etafizic. 111 fo11d s-ar putea re11L1nţa la aşa ceva . Pentn1
Kant, imperativul categoric nu 111ai prezi11tă nici o un11ă de îndo-
"
ială. lncepând cu Zet1on, ca şi de la Scl1openJ1at1er încoace r1u
nlai viză111 acelaşi lucn1. La ei trebuia găsită, i11ventată, cucerită
legea fii11ţei pe care i11stinctuJ nu o mai putea certifica Aici înce-
pe etica ci\'1lizaţiei, care nu însea1nnă nicidecun1 reflexul vieţii
asupra ct1noaşterii, ci reflexul cunoaşterii asupra vie~i. Se sin1te
ceva artificial„ nepsil1ologic, 11u1nai pe ju111ătate adevărat în toate
sistemele intelech1ale care se regăsesc la începuturile oricărei
civiliL1ţii. Acestea nu mai Sllllt nişte creaţii 1nisterioase, aproape

. 486
 +

suprapământene, de11111e să-ş1 afle tttl loc alături de artele majo-

re. Dispare act1111 orice nletafizică de înaltă clasă„ orice intuiţie
pură ştergându-se dinai11tea trr1ei 11ecesităţi subite„ unice, în fapt
fW1da111entul tinei 1noraJe praclil·e destinate să eclliJibreze viaţa,
pentru că aceasta nL1 se tnai poate echilibra de una singură. Pâ11ă
la Kant şi la Aristotel~ până la doctrinele yoga şi la Vedanta
filosofia era un şir de cosmologii grandioase„ unde etica formală
ocupa un loc t11odest. Acum ea devine o filosofie n1orală cu o me-
tafizică î111pinsă în plan secundar. Pasiunea episten1ologică pierde
cadenţa î11 faţa nevoilor practice: socialismul, stoicismul„ bu-
disn1t1l sunt
... filosofii de acest fel .
. In loc să privi1r1 în sus„ ca Eschil, Platon, Dante, Goethe,
perspectiva necesităţilor zilnice şi a realităţii presante înseamnă
ceea ce eu nun1esc scl1i1nbarea perspect1vei vi1/t11r1,/11i cu pe1"s-
pectiva b1"<>aştei . Este exact ceea ce provoacă decăderea tinei
ct1lturi î11 stadiul de civilizaţie. Or1ce etică îşi for111ulează vederile
asupra st1flett11ui şi dest1nulu1: t!roic sau practic, măreţ sat1 vul-
gar, în plină putere satt bătrân. 111 acest fel eu fac disti11cţia între
o 11101~a/ă tr·agică şi o n1orală plebee. Morala tragică a u11e1
culturi cunoaşte şt î11telege i1npo1ta11ţa fii11ţe1 , însă ea eA.trage de
aici şi orgoliul de a o suporta. Aşa sitnţeau Escl1il, Sl1akespeare
şi gânditorii bral1n1ani~ tot aşa Dante şi catolicii ge1mani. Acest
senti111et1t se poate regăsi în austera cântare luterană O fo1·tărea­
ţă este Dz1nzne=e11/ nostru, ale cărei ecouri n1ai pot fi auzite chiar
şi î11 Ml1r·seie:=a. f\.1orala plebee a lui Epicur şt a sto1ci1or, a bu-
diştilor şi a secoluJui XIX occidental„ i11sint1ează o bătălie pentru
eschivarea destint1lui. Ceea ce Eschil a realil'A1t în linii n1ari, sto-
icit au încercat să di111inueze. Nu 111ai era vorba de o îmbogăţire,
c1 de o să răcire, de o i11ghetare„ de o golire a vieţii, iar ron1anii
au 1nfăptt1it o ricltcare până a colosai a răcelii şi secătuirii inte-
lectt1l\1i. Acee1şi relaţie se stabileşte între patosul etic specific
111ari lor n1aeştrii ai baroct1lui : Shakespeare, Bach„ Kant, Goethe,
şi voinţa bărbătească de a st1ptme lăz1nt1"ic elemei1tele naturii
pentru că ei se sirn ţeau sincer deasupra acestora, voinţa n1oder-
niştilor europeni de a face să dispară ct1iar aceleaşi lucruti 111
iposta7.ă exter·ioară„ pri11 prevedere, 0111enie„ pace universală, fe-
ricirea celor mt1l~„ tocmai pentru că ei se si111t pe acelaşi plan ct1
ef e. Şi aici este vorba de voinlă de pt1tere, opusă andura11ţei
antice î11 faţa inevitabilului: şi aici există pasiune şi tendinţă către
inti11it: dar există o diferenţă între 1năreţia 111etafizică şi 111ăre~a
111ate1ială a do1nina~ei . Ulti111ei îi lipseşte profunzin1ea pe care
0111uJ din perioada ar1terioară o nu111ea Du111nezeu lntui~a cos-
t11ică a acţilmii faustice„ manifestată de toţi 111arii oameni, de la
ghelfi şi ghibelini până la Frederic cel Mare„ Goethe şi Napoleon,
a decăzut într-o filosofie a n1t1ncii„ în care meritul este în egală
111ăsură indiferent în fata acuza~ei şi a i11terdicţiei. Conceptul
ct1ltural al ac~unii şi conceptu) ''civilizat'' al mWlcii se află î11
acelaşi raport ca şi Pron1eteu al lui Escllil şi Diogene. Pri1nul este
st1feritor, al doilea este leneş. Galilei, Kepler şi Newton au ajuns
la acte ştii11ţifice„ fiziciant1I modern face 1111t11că ştiinţifică. Este
111orala plebee înte111eiată pe existenţa cotidiană şi pe ''sfânta
rati•1ne un1ană'', care constitt1ie baza ştiit,ţelor vieţii în cit1da
tuturor vorbelor sforăitoare rostite de la Schopenl1auer la Shaw.

15

}\şadar, fiecare cultură are pr·op1·i1J de extincţie

111odltl
psihică, zin11/ şi n11111ai t1n11/ singur, aceasta fiind rezultatul unei
s1eccsită~ profunde î11 întreaga ei existenţă . Este ele111entul care
dă bttdismului, ca ş1 stoicismultii şi socialis111t1lui aceeaşi valoare
mo1fologică de feno1nen final.
Budismul„ al cărui înţeles supre1n a fost greşit percept1t
până acu111, nu face excepţie de la regulă Nt1 este nicidectt111
o n11şca1·e puritană, ca de pildă islamismul sau jansenismul, nici
o refo1111ă, precu111 n1işcarea dionisiacă în raport ct1 apollinicul,
nici o religie notlă, sau, în general„ o religie, precu1n cele p1·opa-

488
 .•

gate de Vede sau de apostolul Pavel c1 t) 111ental1tate laică ulti-

1
,

n1ă, pur practică„ de 111etropolita111 epui~1ţi„ care 111 spate au o

ct1ltură in1plinită iar în faţă nu au nici un viitor. Este senti111entul
fi1ndan1e11tal al civiliza~ei indice, " conte111poran'' şi echivalent ct1
4

sto1cismt1I şi socialisn1t1I . Natura acestui senti111e11t absolut laic,

11en1etafizic, ne este dată de fai1noasa predică de la Benares
despre '" cele patru adevărLtri ale suferinţei'', prin care pri11ţul filo-
4

sof cucerea pri111ii partizani . Rădăcinile sunt înfipte în filosofia

ra ţ1011alist-ateistă Sha11kya presupunând-o totodată it11plicit, aşa
cum etica socială a secolului al XIX-iea presupune senzualismul
ş1 111aterialis111ul di11 secolul al >:Vlll-lea, tot aşa cun1 stoicii îşi
at1 originile î11 Protagoras şi în sofişti, în ciuda împru111uturilor
superficiale di11 Heraclit. Şi într-wi caz şi în celălalt atotputer-
111cia ra~tu1ii constituie pw1ctul de plecare pent1u orice reflecţie
1 11orală . Nu este vorba deloc despre religie, dacă prin ea înţele­
ge111 credinţa în 111etafizică . Nit11ic nu este însă n1ai străin de reli-
g te decât fonna originară a acestor siste1ne. Cât despre ră111ăşi­
ţele î111p1-u111utate de aici de oraşele civilizate de 1nai târziLt, ea nu
intră in discu~e.
Bt1dis111ul 11eagă orice reflec~e despre Dunmezeu şi
despre cos111os. Nun1ai Sine1e îl interesează, Sinele c.a re înseamnă
instituirea vie~i reale. Budis1nt1l nu cunoaşte sufletul. Aşa cu111
psihologia 1nodemă din Occident şi ''socialismul '' odată cu ea,
reduc 0111ul lătmtric la un n1ăr1unclri de senzaţii şi la o sumă de
et1ergii electi:o-cl1i111ice, la fel stăteau lucrurile în Jndia din timpul
lui Budd11a. lnvăţatt1l Nagasena den1onstrează regelui Milinda că
părţile trăsurii în care călătoreşte nu sunt trăsura însăşi şi că
~·trăsură,, nu este decât un cuvânt, iar lucrurile stau Ia fel în ce

I. După 111ai 1nl11te secole~ graţie retrospectivei ast1pra filosofiei

bral11nanice pietrificate de n1ultă vre111e şi, prin ea„ asttpra celor mai
vecl11 culte populare, filosofia budistă a vietii ce nu ad111ite nici pe
Dumnezeu, 11ici 111etafizica, a dat naştere unei religii a fellal1ilor.
Cf. t. II.

489
 priveşte sufletul. Et nu111eşte ele1nentele psihice di11 Skandah r1işte
agregate pasagere. Acestea conJi11 exact reprezei1tările din psiho-
logia asociaţionistă. Cât materiali sin în învăţătura lui Buddha ! 1

Ca şi stoict1l care aplatizează 111atetial1net1te conceptul În1prumu-

tat din logosul lui Heraclit„ ca şi socialist\JI care exteriorizează în
t11od n1ecanic conceptul goetheea11 de evolu~e luându-l din sursă
da1winistă prtr1 intem1ediul lui Hegel„ la fel procedează budistul
cu conceptt11 bral11nanic al ka1„1ne1 „ reprezentare aproape imposi- .
bilă pe11tru 11oi a unei fiinţe care se perfec~onează pnn ac~wie şi
care este frecvent tratată în 111anieră n1aterialistă ca o n1atene
cosmică în transfom1are.
Ne află111 îr1 faţa celor trej fonne de nil1il1sn1, în sensul
nietzscl1eea11 al cuvântt1lui. ld~altirile di11 ajWl„ fo1111ele religioa-
•
sc'I estetice„ politice„ care se dezvoltă de secole„ Slll1t abandonate,
11u111ai că abandonul î11 sine, ca t1ltim act de cultură„ exprimă o
dată n1ai 111ult si111bolul origi11ar a! întregii existenţe. Nihilisttil
fat1stic„ [bsen sat1 Nietzsche„ l\1arx sau Wagner„ sfărân1ă idea-
lt1rile cu 1nâinile lor~ nillilistul apollin1c, Epicur~ Antisthenes sau
Zer1on, le lasă să se dezn1e111breze singure sub propnii lor ochi .
11ihilistul fuge de ele şi se întoarce în sine. Stoicisn1ul se orientea-
ză înspre o atit11di11e i11dividualii, către o fiinţă ''statuară' \ pur
prezentă„ rară raporturi cu trecutul'\ cu viitoru) ori cu alte fiinţe .
Socialismtll constitt1ie tratarea dina111ică a aceleiaşi teme: regă­
si111 aici aceeaşi pledoarie, neîn1plini11du-se însă prin c11cerirea
co11ţi11t1tului vieţii j ci ţâş11ind printr-Wl salt energic către viitorul
î11depărtat şi către to~ oa111enii, care„ de act1m, treb11ie să se su-
pună tmei 111etodologii unice. Budisr11ul, pe care numai tm dile-
creştinismul
2
tant în istona religiilor îJ poate co111para cu , este
---·------------ -
1. Evident că fiecare cultură are genul propriu de 111ateria1ism„ condi-
„tio11at în toate a111ănu11tele de sentimentul cos111ic.
2. Mai Întâi ar trebui precizat dacă este vorba de creştinis111ul Sfi11ţi-
îor Părinţi sau de cel al cruciatilor, pentru că ele su11t două religii
total diferite sub aceeaşi 11aină dogn1atică şi cultică. Aceeaşi lipsă de
greu traduct1bi1 i11 lin1b1le occidcr1tale Este însă explicabil să
se vorbească de o nirvar1a stoică ct1 referi re la Diogene. Poate fi
justificată şi noţiunea de 111rv'ana socialistă. cu condtţ1a să antic1-
pă111 fuga din faţa luptei pentru existenţă pe care Europa istovită
o În\1eş111ântează în cuvinte i11ari precun1 pace universală, Lurta-
11is111 şi fraternitate între to~ oamenii. Nin1ic din toate acestea nu
este suficiei1t pentru a ajunge la conceptul teribil de profund al
11irvanei bt1diste. S-ar sptme că sufletul vechilor culturi zace în
acest rafinan1ent ultim, iar sufletul moare dorind binele personal,
bogă~a fom1ală, sin1boll1l 01iginar apărut odată cu el. Nici un
elen1er1t susceptibil de a fi "'creştin'' nu se întâlneşte în budism,
11i111ic din stoicis111 nu apare în lsla1nul anului I OOO de după
Cristos, ni111ic ntt este co1nun cu Confucius şi cu socialisn1ul mo-
de111. Sintagn1a si dz10 faci1111t iden1, non est iden1 ce ar trebui
aşezată î11 frtu1tea oricărui studiu istoric ce se pretinde o ce·rcetare
a. devenirii vii şi irepetabile şi tlicicând a devenirii co11ceptibile
logic j)ri11 cauzalitate şi număr~ această frază deci are o valoare
})articulară"' extre111ă pe11tru expresiile ultin1e ale unei 111işcări
ct1ltt1rale. 111 orice civiJiza~e are loc o 1"elevare <.l fii11ţei psil1ice
p1"i11 spi1--i t11al„ î11să acest spiritual are de fiecare dată o structură
diferită şi se st1pu11e unei si111bolistic1 diferite a limbajului for111aJ.
Unicitatea fiinţei a cărei ac~une inco11ştientă creează fonnele
tardive ale for111elor istorice este toctnai ele111entul ce conferă o
i111portanţă capitală înrudirii acestora Î11 conformitate cu treapta
istc>1·ică. Ceea ce fotmele exp1i111ă este diferit, dar faptul că ele
"'
expri1nă în acest fel le dă trăsătura d·e ~'conten1porane''. In planul
vie~i plenar realizate, renunţarea lui Buddha este stoică, iar
rentinţarea stoicilor este budistă . Am semnalat deja n1ai înainte
raportul existent î11tre katharsisul din dra1na antică şi ideea de
nirvana. Deşi socialis111ul a co11sacrat deja un secol întreg pro-
pnei deveniri, se pare că o concep~e clară, dură , în genere accep-

tact psihologic se î11tâl11eşte şi î11 co111parafia atât de îndrăgită dintre

socialisn1uJ co11te111poran şi creştinisn1ul pri1111tiv.

491
tată, care-i va apar~ne definitiv, r1l1 a fost realiz.ată pâ11ă acum
Dece11iile viitoare îl vor duce„ probabil, la o forn1ă n1atură„ pre-
cu111 Chrysip în cazul stoicilor. Dar acu111 este deja stoică (pre-
ze11tă de fapt în 111ediile superioare pt1ţin nu111eroase) tendinţa
socialismului către disciplină şi renunţare, tendinţă ieşită din c,on-
ştiinţa unei 1nisit111i n1ăreţe, care este ele111entul ron1ano-prusac,
total nepopular~ budistă este tendinţa de a dispreţui o satisfac~e
1110111e11tană -- acel bit1e ştiut carpe die1n. Epicureic pare cu
sigura11ţă idealt1I popular căntia i se datorează acţiw1ea îndrepta-
tă exclt1siv către straturile dt· jos şi către suprafaţă„ cultul hedo-
11isn1L1IL1i ( 11oo't1t1) care ntt însea111nă fiecare pentru sine, c1 indivi-
tit1l în 11u111e!e .colectivitătii
„ .
Orice suflet are religiozitate„ ceea ce 11u este decât alt
nu111e al existenţei lui. Fiecare fom1ă vie care-l exprimă : arte„
doctrine„ t1zanţe„ tmi versuri formale 111etafizice şi mat.en1atice„
fiecare 1notiv oma111enta.1„ fiecare Cl1loană„ fiecare \'ers„ fiecare
idee„ sw1t„ în fo11d„ foarte adânc religioase şi este necesar ca ele
să fie astfel. Acum ele nu 111ai pol fi astfel. Religia este esenţa
oricărei culturi, ia1~ absenţa 1"e/igiei este eser1ţa oricărei civili=a-
ţii . Şi act1111, două 11u.1ne pe11trt1 unul şi acelaşi fenomen. Cel care
nu sitnte acest lucru reieşind din opera lui Manet în opozi~e cu a
1ui Velasquez„ di11 a lui Wagner faţă de a lui Haydn„ din a Iu1
Lysippos faţă de a lt1i Phidias„ din a lui Tacit faţă de Pindar, nu
ştie nimic despre florilegiul artelor. Religioasă este şi arhitectura
rococo~ tot aşa sunt ciliar şi ten1plele zeilor~ t1nicul fraginent de
a rl1itectură pur religioasă din Ron1a precum Pa11teonul„ această
111oschee i111presiona11tă prir1 sentimentul divin 111agic al spaţiilor
i11terioare. Tot lipsite de caracter religios cu condiţia să nu fie
confundate cu spiritul antireligios şi prin toate an1ănuntele,
printre care traseele străzilor, li111bajul şi trăsătt1rile inteligente şi
reci ale chipurile fizio11omice , sunt şi 1netropolele cos111opolite în
1

.~„- . .- - . . . . - - - - - -- -- - - --

~. Să 11otăr11 ase1nă11area izbitoare î11tre trăsăturile capetelor romane şi

'.f:eRe aAe oatt]e.ni[oir d.e 2Sace1tu a111eri~:ar.1i de astăzi şi„ daşi si111ilitt1-
 +
-

con1para~e cu vechile oraşe de cultură Alexa1ldria faţă de Atet1a,

Pans faţă de Bruges„ Berlin faţă de Ntirenberg Şi tot lipsite de
caracter religios şi de suflet su11t curet1tele 111orale laice ce fac
exclusiv parte din limbajul for111al al oraşelor cosn1opolite. Socia-
1is111ul este senti1nentul de viată faustică ce-şi pierde caracterul
religios~ este sensul pretinsului creştinism ''adevărat'' pronunţat
cu atâta en1fa.ză de sociali~tii englezi ~ care înteleg prin el t111 fel
de 4.'111orală fără dogină ''. ln sfârşit, tot lipsite de caracter reli-
gios sunt stoicis111uJ şi budisn1t1I co1nparate cu religiile orfică şi
vedică~ este o chestiune de-a dreptul secundară să şti1n dacă, la
Ro1na, stoicul practică sat1 acceptă cultul imperial, dacă budistt1I
din perioada târzie este sincer în contestarea ateis1null1i şi dacă
socialistul actual îşi spune liber cugetător sat1 ''continuă să crea-
dă în Dunmezeu ''.
Această extinc~e a religiozităţii lăWltrice pătrunde pu~n
câte puţi11 în cele inai 111ici caracteristici ale existenţei: ea se
111anifestă ît1 in1aginea istorică a lt1n1ii ca tranzi~e de la ct1ltură la
civiliza~e, ca un (-:lin1acteri11111 al c11/t111'"ii, după nt1111ele pc care i
l-an1 dat t1eja, tun1ar1tă a istorici prin care fecunditatea psihică a
unei colectivită~ t1n1ane se sti11ge pei1tru totdeauna iar produc~a
face Ioc constnJc~ei . Dacă întreaga po11dere otiginară este redată
prin cuvântul stetilitate, von1 denumi astfel destinul integral al
0111t1lui-creier al 111arilor oraşe, iar una din trăsături!e cele 111ai
se111nificative ale acestei cotituri simbolice este faptul că ea expri-
mă nu nu111ai extinc~a artei n1ajore, a fonnelor sociale i1npor-
tante, a n1arilor sisten1e filosofice, a stilului în ger1ere, ci şi, într-o
J11odalitate totaln1ente psihologică, absenta forţei de proliferare şi
1noartea ra~ei î11 straturile sociale civilizate, dezrădăci11ate, feno-
111et1 uşor de re111a rcat şi dep1 âns În ·epoca in1perială di11 Roma
sau Chi11a, dar o nece~itate imposil)il de stăvilit.

- - ----- - - - - - -- -- - - -- -- - -
di11ea 11t1 este atât de pro11unţată„ ctt cele vizibile în 111ai 111ulte portrete
egipte11e di11 perioada l111periului N0t1. Cf. t. II.

493
+

16

Dată fiind for111a~a pur spirituală a unui neam 11011, nu

este ad1nisă 11ici o îndoială în privinţa reprezentantului viu, ''omul
nou'', aşteptat şi presimţit î11 toate perioadele de decadenţă. El
înseamnă plebea infom1ă care mişună în toate marile oraşe
înlocuind adevăratul popor, este masa citadi11ă de dezrădăcinaţi,
care la Atena se numea oi pol/oi (oi noÂ.Â.01), cei care submi-
nează într-un peisaj cultural omenirea apărută în acest peisaj şi
încă ţărănească chiar şi în peri111etrul oraşelor. El este oaspetele
agorei la Alexandria sau la Ron1a dar şi ''contemporanul'' lui de
azi, cititorul de ziare. El este ''omul instruit'', care face llll cult
di11 mediocritatea spirituală şi din opinie, considerate de el un
obiect sacru, în trecut ca şi acun1. Antic ori occidental, el este
obişnuit cu teatrele, cu locurile de distrac~e, cu sportul, cu lite-
ratura de succes. Această n1asă umană de apari~e târzie şi nu
4
'umanitatea', care este obiectul propagandei stoice şi socialiste ar
putea fi comparată ct1 fenornene asen1ănătoare di11 l111periul Nou
egiptean, din India budistă şi din China lui Confucius.
Acestei mase îi corespunde o fo1mă de activitate publică
specifică: diatriba . Considerată î11tâi drept un fei1omen elenistic,
1

ea aparţine for 1nelor de activitate din toate civilizatiile. Dialecti-

că, practică, plebee de la W1 cap la altul, ea substituie categoria
personalită~lor, semnificativă şi foarte activă, cu agitaţia oa-
rnenilor limitaţi şi meschini dar abili ~ ea înlocuieşte, ideile prin
obiective, sin1bolurile prin programe. De asemenea, ei îi aparţine
şi eletnentul in1perialist al fiecărei civilizaţii substituirea ''im-
perialistă'' a spaţiului psihic interior cu spa~ul exterior: cantita-
tea îşi face loc în detrimentul calităţii, iar suprafaţa ia locul pro-
funzimii . Să nu cor1ftmdătn această activitate grăbită şi superfi-
cială cu activitatea \loinţei fat1stice de putere. Ea denotă doar că
...

l. P. Wendband „'Die 11elle11ische-ron1iscJ1e Kultur''„ 1912~ p. 75 şi

urtnătoarel e.
o viaţă creatoare lăuntric~ ajunge la un final şi că o existentă
spirituală nu rezistă decât dacă este îndreptată spre exterior, în
A

spa~ul oraşelor, n1aterialmente şi nimic n1ai mult. In mod nece-

sar„ diatriba este parte integrantă din ''religia lipsei de religie'',
exprin1ând proptia nelinişte sufletească . Ea se n1anifestă sub
fonna predicii istorice, a retoricii antice şi a jumalis1nului occi-
dental. Nu vizează elitele, ci 111ajoritafee,1. lşi estin1ează forta
dt1pă n111nă111/ succeselor. Ea substit11ie gândirea oatnenilor de
odinioară cu prostilitţia intelectuală, etalată în discursuri şi
scrieri care w11plu şi domină toate sălile de întruniri publice şi
pieţele di11 111etr.opolele lun1ii . Retorică este toată filosofia ele-
nistică, jurnalistice sunt siste1nul social şi etic al lui Spencer,
ro111anul lui Zoia şi dramele lui Ibsen. Să nu confundă111 această I
I
prostituţie a spiritului ct1 fenome11t1l originar al creştinisn1u1ui. I
I11 fondul ei adânc, misiunea creştină a fost aproape întotdeaw1a I
I
ră11 înţeleasă. Creştinismul pri111itiv, acea religie 1nagică a stăpâ­
ntilui, al cărui st1flet nu era capabil de o activitate brutală, lipsită
de profunzi111e şi de tact, îşi datorează încorporarea în soci-
etatea zgo111otoasă„ citadi11ă, demagogică a Imperiului Roman
(l111periu111 Ro111ant1111) nu1nai practicilor elenistice ale aposto-
lului Pavel „ pentru că 11un1ai acest lucru a făcut din el, în tnod
ma11ifest„ un 111etnbru al civilizaţiei antice, oricât de restrânsă ar
fi fost educa~a lui elenistică . Se ştie însă cu câtă violenţă i s-a
opus biserica pri111itivă . Isus atrăsese în jurul lui pescari şi ţă­
rani: apostolul Pavel se oprea în agora marilor oraşe„ uzâ11d
prin urn1are de fonna pri11cipală de propagandă cosmopolită.
Ct1vântt1l păgâr1 (paganus) îi 111ai trădează încă pe cei care re-
prezentau 11/ti111e/e rezultate ale acelei propagande. Câtă deose-
bi re între Pavel şi Bonifaciu t Pasiw1ea faustică a celui din unnă
î11 singurătatea pădu1ilor şi a câmpiilor se oplllle cu rigoare
setnnificatiiiv'ă apostolului Pavel, iar Jucrt1rile stau la fel cu blânzii
plugari cistercieni şi cu cavalerii teutoni din estul slav. Tinereţe,
î1UJorire şi nostalgii noi în mijlocul unui peisaj n1ral ! Pe acest
sol, secătt1it după aceea, abia în secolul al XIX-lea apare diatriba

495
cu toate caractensticile ei, având ctt oraşul 111are ca bază de sus-
~nere şi 1nase)e umane drept public. Lumea rurală ventabilă nu
este ob„iectul specula~ilor socialiste, nici al celor bttdiste sau
stoice. ln actualele oraşe ale Occidentului european tiptil paulinic
şi-a găsit pent111 î11tâia dată 11işte se1neni, fie că este vorba de
111işcări creştine sau aJ1ticlericale„ de interese sociale sau teosofi-
ce„ de cugeta1-e liberă sat1 de bazele industriei de artă religioasă .
Ni111ic mai sen1nificativ în această cotitură către viata
"
exterioară l-:are se st1spne prin ea Însăşi şi către faptul biologic
care priveşte d.cst111ul aproai}e excltisiv stih forma rela~ei cauzale
decât patosttl etic cu care sur1t tratate ulterior filosofii ale digesti-
ei, nt1tnţi ei „ igienei . Alcool1cuf şi vegetarianul sunt trata~ ·cu o
gravitate religioasă, ca şi cu1n aparent ar fi probletneJe capitale
pâ11ă la care se poate ridica 'on1t1I 11ou''. Ca atare„ acest lt1cru
4

răspt1nde foarte bine la perspectiva l1roaştei caracteristică acestor

genera~i . Religiile aflate în pragul fftarilor culturi: orfismul , re-
ligia vedică, creştinisn1ul 111agic al lui Isus şi cel faustic al ca-
valerilor ger111anici ar fi considerat de ele nedeinn să coboare~
chiar nu1na1 pentru o perioadă „ la proble111e de acest fel . Acum
ne întoarce111 la ele. Budisn1ul este de neconceput fără o die-
"
tă fiziologică alătt1ri de dieta spirituală . lr1 tnediile sofiste„ la
i.\.ntistene, scepticii şi stoicii au acordat acestei chestiuni o impor-
tanţă crescândă . Aristotel scrisese deja despre alcoolism şi o în-
i reagă suită de filosofi sus~nea dizerta~i despre vegetarieni ~
interesul c11licilor orientat către digestia proprie şi interesul lui
Bernard Shaw îndreptat către digestia 'u1nanităţii'' oferă singura
4

deosebi re dintre n1etodele apollinice şi cele faustice. Se ştie şi cât

s-a complăcut în această postură Nietzsche vorbind despre astfel
de lucruri în ''Ecce hon10',.

17

Să 1nai arllllcăn1 o privire generală asupra socialismului,

'1n.nitntl1u.. ,t' drept î~l ~~~e~11pf u faustic de etică civilizată , •ndeper1dent
 +

de 111işcarea economică legată de el. Ceea ce spun st1s~nătorii

sau detractorii ca să-l statueze ca o fo1111ă a viitorului sau W1
semn de decadenţă, este, de asemenea'l exact. Noi sunte111 to~ so-
cialişti, fie că ştin1 şi vrem aceasta, fie că nu. Ciliar rezistenţa '„

fată de socialism îtnbracă o for1nă de socialism.

't

Di11tr-o necesitate lăwitrică identică._ toti oamenii anti-

" y

chită~i târzii au fost stoici fără să o ştie. Intregul popor ro1nan, în

ipostază de corp et1clidian, are W1 suflet stoic. Ro1nanul autentic,
tocn1ai acela care ar fi protestat cel mai hotărât, este stoic într-un
111od mt1lt n1ai riguros decât a fost vreodată vreun grec. Lin1ba
1Jtină din ultimul secol precreşti11 a ră1nas opera cea 1nai vigu-
roasă a stoicis111ului.
Socialis11111/ etic este 11n mcain111m, 1n gene1·a/ accesibil,
in ce priveşte senti111enh1/ \'Îeţii sz1b a.~1Jecte/e „finalităţii. Direc-
1

~a existenţei ca n1işcare._ ce poate fi sesizată în conceptele de

t11np şi de destin, de îndată ce se pietrifică, este conştientă„ cunos-
cută, funcţionează ca n1ecanism spiritual al mijloacelor şi sco-
punlor J?irecţia este co111ponenta vie, iar scopurile componenta
t11oartă . ln general este faustică progresia pasionată, iar în par-
ticular este socialist restul mecanic al acestei progresii, adică
"~progresul'': şi w1t1l şi celălalt ele1nent se află în acelaşi raport
precum corpu) cu scheletL1I . Iată ce deosebeşte concomitent so-
cialismul de budisn1 şi de stoicisn1, ale căror idealuri, nirvana şi
ataraxia„ at1 un rit1n n1ecanic, dar ignoră de asen1enea pasiunea
dinan1ică a întinderii, voinţa infinituJt1i, patosul celei de a treia
dimensi wli .
"
Ir1 pofida iluziilor evidente pe care le creează, socialismul
etic nz1 este tm sistem al cornpasiwlii, al unei omeniri paşnice şi
al tuturor posibilităţilor, ci unul al voinţei de putere. Orice altce-
va este iluzie. Scopul urn1ărit este absolut imperialist; salvarea în
sens expansionist, 11u a bolnavilor ci a celor s~ătoşi şi pt1ternici
- - - - - - - - - - - - - · - -··
1„ Pent111 demonstratiile
... care urt11eai:ă a se vedea lucrar~a 111ea
"'Preussent11m und Sozialist1c~r l ~ ,„ „ p.22 şi ~ ~rtnătoarele.

~ 97
cărora li se dă libertatea de a acţiona, de altfel prin forţă, fără a
se î111piedica de considerente legate de avere, origi11e şi tradiţie.
Morala sentitnenta1ă, cea care vizează ''fericirea'' şi utilit~tea, nu
este 11iciodată t1lti1nu) instinct la noi, orice ar zice ''reprezenta11-
"
,tii „, acestor insti11cte. ln fruntea n1odemis1nul ui 1noral se situează
totdeaW1a obligatoriu Kant, în acest caz elevul lui Rousseau, şi a
cărui etică respinge conceptt1I de compasiune, st1bstituindu-l cu
fom1ula : ''Acpo11ează în aşa fel încât .. " Orice etică de acest gen
ar dori să fie o expresie a voi11ţei de infinit, voinţă care reclamă o
don1inare a 111on1entt•lui, a prezentului, a pritn pla11urilor vieţii .
Bacon înlocuise deja forr11ula socratică ''Ştiinţa este virtt1te'' cu
aforis111ul ''Ştiinţa este putere''. Stoicul ia lumea aşa cu1n este.
Socialis111t1l vrea să-i 111odifice fo1111a şi conţinutul dându-le o
organizare, o î11fă~şare şi un conţinut confo11ne cu spiritul său.
Stoicul se adaptează, socialistul con1andă. Lu111ea î11treagă trebu-
ie să se reprezinte î11 fom1a sei1sibilităţii /11i astfel se poate
parafraza din pw1ct de vedere t11oral ideea din ''Critica ra~unii
pure''. Acesta este serisuJ suprem aJ impt~rativt1lui categoric i111-
pus de 5ocialişti vieţii politice, sociale, econo111ice: Ac~onează ca
şi cu111 111axirna activităţii tale ar trebui 1·i{/icL1tă p1·i11 voinţă lei
i1111Jo1·tan,1c1 de lege generală. Această tendi11ţă tiranică nu este
străină 11ici n1ăcar de fe11omenele cele n1ai superficiale ale
tin1pului.
Nu este vo1 ba de a for111a atitudinea şi gestul, ci de a
orienta activitatea. Ca şi în China sau Egipt, viaţa 11u este luată
în co11sideraţie decât în 111ăsura în care ea este actiune. Nun1ai
astfel, prin ''n1ecanizarea'' in1aginii organice a acţiWlii, apare
1111lnc·a În sen~·11/ n1ode1·11 al c11Vânt11/11i, ca forn1ă civilizată a
activită_ţii fi111stice . Morala aceasta, nevoie in1perioasă de a da
vie~i fon11a imaginabilă cea znai activă, este n1ai puternică decât
raţiunea , ale cărei progra111e 1norale, oricare ar fi confir111area
lor, credinta arzătoare 'în ele„ pasiunea cu care su11t apărate, nu
au ejec·t decât în tnăsura în care se situează pe direc~a acestei
necesităţi ori sunt prost înţelese. Cât despre rest, răn1â11 cuvintele.

498

•
 +

Trebt1ie să di stinge1n bine Î11 orice 111odcn1itate, pe de o parte„

aspectul popular, ii do/ce far niente, grija pentrtJ sănătate„ ferici-
rea, lipsa de griji, pacea generală, într-w1 cuvâ11t pret111sul creş­
tinism ~ pe de altă part,e„ ethosu1 superior, care evaluează doar
acţiunea , ca once luc1~1 faustic nu este nici înţeles de mase„
nici dorit de ele, fii11d ideali=area grandioasă a scop11/11i şi) deci,
a 1n1Jncii. Dacă vren1 să facem un paralelism între ''panem et
circenses'' la roma11i simbol suprem al vieţii epicureico-stoice
şi , în fond, llindt1se şi sin1bolul corespondent al nordului şi,
în plus„ al Chinei şi al Egiptului, va trebui luat în considera-
re drept11/ la mi1ncă„ ce fot r11ează baza socialisn1ului de stat la
Fichte„ un socialism absolut prusac ca for111ă a sentimentului, de-
venit astăzi european şi care în stadiile ultin1e, cele 1nai teribile,
"'
ale evolu~ei va culn1ina cu datoria de t1 n1itnci . ln fine, nu tre-
buie omis elen1e11tuJ napoleonian al acestui drept, aere perenius,
voinţa de durată. Otnul apollinic arunca o privire în ur111ă„ către
o vârstă de aur~ aceasta îl dispensa de reflecţia asupra viitorului .
Socialistu) acel Faust muribund din pa1tea a doua a tragediei
lui Goetl1e este omul neliniştii istorice„ al viitorului perceput
ca tu1 scop sau ca o datorie, în raport cu care fericirea de n10-
ment îi stârneşte dispreţul. Spiritul a11tic îşi niărginea ştiinţa ora-
colelor şi a haruspiciilor la o c1inOa§tere a viitorului, occidenta-
lul vrea să cree=e acest viitor Idea/1il ge1·111anic este al f1'"eilea
Reich„ zorile eten1e, de care şi-au Jegat viaţa toţi 1narii oa1net1i,
de la Ioacllitn al Florelor până la Nietzsche şi Ibsen să­
ge~ ale nostalgiei îndreptate spre ceJălalt ţăr 111, cun1 ar spune
Zarathustra. Viata lui Alexandru Macedon a fost o betie admira-
~ ~

bi lă , un vis în care a fost evocată a doua oară epoca lui Homer~

viaţa lt11 Napoleon este o lt1crare gigantică în1plinită nu pentru el,
nici pentru Franţa, ci pe11tn1 viitor în general.
1\juns aici, aş face un pas înapoi pentru a aminti diversi-
tatea cu care nlarile culturi îşi reprezintă istoria 1111iversală:
01nul antic nu se vedea decât pe sine şi desti11uJ său ca proxin1ita-
te statică, 11eîntrebandt1-se deloc de unde venea şi încotro n1ergea .

.;QQ
I ;
 +

Pentru el, istoria universală este o no~tme imposibilă, eJ are o

concepţie statică ast1pra istoriei. Omul 111agic vede istona ca o
mare dratnă cosn1ică ce se desfăşoară între creaţie şi distrugere,
ca o luptă între suflet şi spirit, bine şi rău, Dumnezeu şi diavol,
ca un eveniment strict definit, având ca apogeu o ii1tâ111plare
z1nică : venirea Mântuitorului. Omul faustic vede în istorie o
dezvoltare ce tinde către un scop. Seria antichitate-Ev 1nediu-
epocă 1nodemă este o imagine dinamică. El nu-şi poate repre-
zenta a]t·fel istoria chiar dacă această reprezentare nu este istorie
în sine şi în general, ci doar i111aginea unei istorii generale la
111odul faustic„ care începe şi încetează să existe şi să fie adevă­
rată odată cu existe11ta trezită a culturii Europei occidentale,
socialisn1ul în sens 1n11jor fiind încoronarea logică şi practică a
acestei reprezentări. In el, imaginea accede la conturul final,
pregătit încă din perioada gotică .
"'
ln acest fel socialismul, spre deosebire de stoicism şi
budistn, devine tragic. Este profund sen1nificativ faptul că este
total1ncnte li1npede şi sigt1r atâta ti111p cât este vorba să ştiM ce
trebuie distn1s, reevaluat, dar se pierde î11 generalită~ şi 11ebuloa-
se, puna11du-şi înt1 ebarea de ce sau care este scopul. Critica de-
cade11ţei este irefutabilă, doctrina suprao111ului este un castel de
căi ţi de joc. La fel în cazul 1ui Ibsen la Brand şi Ron1ershol111,
la lt1lia11 i\postatt1l sau la arl1itectul Solness la Hebbel, la
\\lagner, la to~. Există aici o 11ecesitate profundă, căci, de la
Rousseau încoace, pentn1 01nul faustic nt1 n1ai rămâne nici o
spera11ţă a llllei condi~i superioare de viaţă . Am ajuns la o finitu-~
di11e. St1fletul 11ordic şi-a epuizat posibilităţile ultime şi 11u a inai
ră111,1s decât răstun1a1·ea dinamică, aşa curn este exprimată în
viziw1ile asupra istoriei tmiversale folosind ca W1itate de titnp 1ni-
Je11iul : insli11ctul pur, pasiunea care aspiră către crea~e, forn1a
fără conti11ut. Sufletul acesta a fost voinţă şi nimic altceva, care,
pentru ca 11ostalgia lui Colu111b să se împlinească avea nevoie de
lll1 scop. Pentru activitatea lui e1 a nevoie de un sens şi de un
4

· scop cel pti~n iluzorii~ w1 obsen~tor n1ai pu~n superficial des-

•
500
 •

coperă aici o trăsătură din Hjalmar EkdaJ de o de~)l111'"·1 1l1c)(1enu-

tate, chiar şi în privinţa celor mai importante fe11on1ene. Ibsen 1-a
numit tninţirea vieţii . Ori, aşa ceva există câte pu~n în toată
spiritualitatea civiliza~ei occidentale în măsura îr1 care aceasta
vizează o viaţă religioasă, estetică, filosofică, un scop socialpo-
l1tic„ un al treilea Reicl1, în timp ce în străfut1durile sentin1et1telor
el nu se poate ab~ne să nu recut1oască faptul că înflăcărarea
r1estăpânită este iJt1zia disperată a unui suflet care nu are nici
dreptul dar 11ici puterea să se odihnească. Din această situaţie
tragică motivul lt1i Han1let răsturnat la Nietzsche apare
concep~a violentă a eternei reîntoarceri în care el nu a crezut
niciodată ClJ adevărat, dar pe care a păstrat-o totuşi ca să apere
sei1timer1tu1 lăuntric unei n1isiuni. Pe această mistificare a vie~i
s-a întemeiat Bayreuth, care l 1oia să însemneze ceva în opoziţie
cu Pergam, care a fost ceva. Ni1nic din această minciună nLt se
găseşte însă în întregul socialisn1 politic, economic sau etic, care
trece cu străşnicie sub tăcere autoritatea destructivă a ultimelor
lt1i teorii ca să salveze iluzia necesităţii istorice a existentei sale.

18

Mai rătnâne un cuvânt de spt1s despre morfologia istori-

ei filosofiei.
Ni1 există o filosofie în general: fiecc1re culh1ră are
p1·opria ei filosofie -- o parte din expresja sin1bolică totală, ce
for111ea7.ă,
prin pune1„ea problenielor şi a 1netodelor de gândire,
o ornamentică spirituală strâns înrudită cu cea din arrutectură
sau din artele plastice. Privind lucrurile de sus şi de la distanţă,
se vede că a şti ta ce ''adevăn1ri'' fonnulate lingvistic au ajuns
gânditorii în cadn1l şcolilor în general este W1 fapt ~e-a dreptul
secundar, căci şcoală, conven~e şi bogăţie for111ală sunt aic~, ca
în toate artele maJore, elemente fundamentale. Infinit mai impor-
tante decât răspWlsurile sllllt întrebările~ de altfel, în ce priveşte
alegerea şi for111a internă, pentru că n1od11/ original în care un
•

501
-

1nacrocosmos este perceput de ochiul inteligent al unL1i 0111 de

cultură constitt1ie cu anticipa~e întreaga necesitate şi 111odul de a
pt1ne întrebări.
Culturile antică şi faustică precum şi cultt1nle 1nd1ană şi
chineză posedă un mod propriu de a pune întrebări i111portante,
ele altn1interi, toate acestea sunt puse la început. Nu există nici o
proble111ă 111odemă pe care goticul să n-o fi văzut şi să n-o fi
tt1mat în fom1e. Tot astfel„ nu există nici o problemă elenistică ce
să nu fi apărut într-o primă formă din vechile doctrine orfice.
Puţin contea7.ă dacă această fi.u1cţie a gândirii specti1ati-
ve se exprimă printr-o tradiţie orală sau pri11 căr~~ dacă aceste
căr~ sunt \~reaţi1 ale unui eu 11e14Sonal„ ca în literatura noastră
sau o n1asă de teA1e a11onime inai totdeauna incerte, ca î11 lite-
ratt1ra ·indiană: dacă 11e află111 ît1 orezenta
•\ , w1ei se1ii de sisteme
conceptt1ale, sau dacă cu11oştinţele ultime sw1t înveşn1â11tate în
f on11ele unei arte sau religii, ca îr1 Egipt. Trajectul acestor curen-
te vii ale modalităţilor de gândi re este peste tot acelaşi. La înce-
1)ut11l oricărei perioade pri111it1 ve, filosofia este soră cu 111area
arhitectt1ră şi c.u religia, fiind ecot1l spir1tual al unei vigl1roase
expenente metafizice, destinată să confinne critic cauzalitatea
sacră a imaginii cos111ice întrezărite prin credinţă . Nu nutnai deo-
sebirile fundamentale din ştiinţele natt1rii~ ci şi din filosofie SUl)t
dependente şi abstrase din elementele corespondente în religie. ln
această perioadă, filosofii sunt preoţi nu numai pri11 spirit, ci şi
ptin condi~e. Acesta este cazul scolast.1cii şi n1isticii din veact1rile
gotice şi vedice, ca şi di11 timpurile hon1erice şi magice. Filosotia
1

devine citadină şi laică doar la î11ceputul epocii târzii . Ea se eli-

berează de tutela religiei şi îndrăzneşte chiar să facă din aceasta
obiectul tnetodelor de clllloaştere critică l\1area ten1ă a filosofiei
brah111anice. ionice şi baroce este coooaşterea . Spiritu] citadin se
•

! . Poate că stilul stranit1 al lui Heraclit„ originar dintr-o fa111ilie de

preoţi de la te111plt1I d111 Efes„ este o 111011stră a for111ei în care a ajt111s
~~ noi" pr:n tradiţie (}rată„ vecltea i nţeit~pc1u11e orfică.
îr1toarce înspre propria lui imagine ca să se asigure că nu există, I
I
privitor la cunoaştere, instanţă superioară lui. De aceea, gândirea I
se apropie de aici încolo de mate1naticile superioare, iar în locul I
I
preoţilor întâlnim oa111eni de lume, bărba~ de stat, negustori, I
inventatori încercap în situaţii grele şi prin sarcini importante şi a I
I
căror "'gândire despre gândire', se înten1eiază pe o adâncă expe- I
I
rienţă de viaţă . Ei for111ează un şir de mari personalită~, de la I
Thales la Protagoras şi de la Bacon la Hume, şin1l gâ11ditorilo1· I
I
p1·ecorlfucieni şi prebudişti despre ca1·e nu n1ai ştin1 decât că au
existat efectiv.
După ei„ apar Kant şi Aristotel 1, după care începe filoso-
fia civiliza~ei . In fiecare cultură 1najoră există o gândire as-
cendentă care ptme întrebările fundatnentale la început şi, Cll o
forţă crescândă de exprimare spirituală, le epuizează prin răspWl­
su1i întotdeauna noi, care au, ct11n s-a spus„ o sen111ijicaţie orna-
111entistă: pe de altă parte există şi o gâridire desce11dentă pentru
care problemele cunoaşterii sw1t î11tr-o oarecare măsură finite,
depăşite, golite de se111nificaţie. Există o perioadă 111etafizică, ini-
~al de concep~e religioasă , apoi raţionalistă„ când gândirea şi
viaţa i11că i111plică haos, extrăgâ11du-şi de aici tnodul de a ac~ona
care scl11111bă lu111ea: există şi o perioadă etică în care viata cos-
111opol1tă pare prob1e1natică pentru ea însăşi şi se vede obligată să
utilizeze ceea ce-1 1nai răn1âne ca ene1·gie plastică filosofică în
"
conservarea propriei fiinţe. In prima perioadă viaţa se revelează;
în a doua perioadă viaţa devine obiect. Una este teoretică şi
conte1npl?tivă in sens nobil, cealaltă este practică prin forţa lu-
cn1rilor. ln ce priveşte trăsăturile de profunzin1e, sisten1ul kantian
- - -- - - -·- - - - -- --
1. Acesta este aspectul scolastic al perioadei târzii: aspectul tnistic de
care 11t1 era11 departe Pitagora şi Leibniz ajunge la apogeu pri11 Platon
şi Goetl1e, transn1iţându-se de la GoetJ1e la rotnantici, la Hegel şi
Niet:zscl1e: scolastica îşi îndeplinise n1isiune~ ajungând, dincolo de
Kc-1nt şi Aristotel, la o filosofie de an1von cu aparat ştiintific şi specia-
lişti.

503
•
 +

n1ai era co11templat şi 11t1mai după aceea el a fost formulat şi

ordonat logic şi sisten1atic.
Ca dovadă avem raporturile lui Kant cu 1natematica.
Aceia care nu au pătruns în universul foi 111al al nun1erelor şi nu
le-au si111ţit ca s11nboluri prin ele însele nu sunt adevăraţi metafi-
zicieni. Intr-aclevăr, marii gânditori ai barocului sunt cei care au
creat analiza matematică, iar feno1nenul corespondent se întâl-
11eşte la presocratici şi la Platon. Alături de Newton şi de Gauss,
de Pitagora şi de Platon, alături de Archytas şi de Arhi111ede,
Descartes şi Leibniz sunt ni şte vârfiiri în dezvoltarea matematicii.
Kant însă era deja neseinnific~lti\.: ca matematician. El este pu~n
fun1iliari1..at cu u1titnele sttbti lităti ale calcului infinitezimal de
~ ~

vreme ce t1u şi-a însuşit axion1atica lui Leibniz. ln acest sens el se

asea1năr1ă cu "'conten1poranul '' săt1 Aristotel şi de acum înainte
nici un filosof 11u va n1ai conta în mate1natică . Ca şi Zenon şi
Epicur, Fichte~ Hegel, Scl1e~ling şi romanticii se s1tuează total-
n1ente în afara mate1naticii . In acest domeniu Scl1operlhauer este
aşa de slab încât frizeaz.ă prostia, ca să nu tnai vorbim de
Nietzsche. Odată cu pierderea din vedere a universului fom1al al
numerelor s-a pierdut şi o mare convenţie. De atunci lipseşte nu
nt1111ai o tectonică a sistemelor, ci şi ceea ce se poate nu111i sti/11/
nobil al gândirii.
Etica ş-a depăşit locul în calitate de parte a unei teorii
abstracte. h1cepând de acum, ea estefilosofia care îşi integrează
celelalte domenii. Pasiunea pet1tru gândirea pură se năru1e.
Stăpână ieri, metafizica a ajuns servitoare astăzi . Viaţa practică
devine centrul gândirii speculative. Metafizicii nu-i mai rămâne
decât să ptmă la disi1oziţie ba:za pe care se sprijină opinia practi-
l:ă. Această baz.ă devine superfluă pe zi ce trece. Metafizica,
?ucrurile nepractice, ''pietricelele în locul pâinii '' stmt 11egl.ijate,
persiflate Schopenhauer şi ··a scris primele trei "căr~ nt1tnai pentru
;i patra. Kant cr·edea că este ceea ce spunea. Intr-adevăr, pentru

f!l in centrul creaţiei se situează încă ,gândirea pură , nu gândirea

::)'r~cj: ?J~5. . B x~r.'1 Î [-!· f(~f ~~ ~1n1)arte filosofia antică în pre- şi în nost-

:-, ' ).,_Y

..
+ +

aristotelică. acolo un cos111os conceput grandios„ abia co1npletat

pri11tr-o etică jorn1ală, aici chiar etica în stadiu de progra1n, ca
r1ecesitate, având Ja bazii o 111etafizică concepută în subsidiar şi în
inod pasager. Sesizăm că inconştienţa logică cu care Nietzsche,
de exemplu, însăilează repede astfel de teorii, este incapabilă să
di1ninueze valoarea filosofiei pure.
Se ştie că Schopenhauer nu a ajuns la pesimism prin
1

1netafizică, ci că pesi1nis111ul care l-a invadat la 17 ani l-a condus

la dezvoltarea sistemului său. Shaw, remarcabilul său ecou,
observă în brevian1J despre Ibse11 că la Schopenhauer se poate
foarte bine ad111ite filosoful şi respinge metafizicianul. Acestea
sunt chiar cuvintele lui. Shaw distinge astfel cu precizie ceea ce
face din Schopenhauer întâiul gânditor al perioadei recente şi
ceea ce, într-o tradi~e deja depăşită„ apar~ne unei filosofii totale.
Nimeni nu v'a putea face această separare la Kant. Ea nu ar în-
se111na nimic. La Nietzsche însă nu este greu de cor1statat că
''filosofia'' era o experienţă foarte veche, absolutan1ente lăun­
trică, fiindcă el anticipa rapid dar adeseori destt1l de precar„ cu
ajutorul câtorva căr~.„ nevoia de metafizică, fiind însă incapabil
să-şi reprezinte exact doctrina etică. Exact aceeaşi suprapunere a
unui strat de idei vii, oportW1e, etice, peste alt strat de idei 111e-
tafizice, indispensabile, necesare prin cutumă, se regăseşte la
Epicur şi la stoici. Fenon1enul nu îndreptăţeşte nici o rezervă
asupra naturii filosofiilor civilizate.
Metafizica strictă şi-a epuizat posibilităţile. Oraşul poli-
tic cosn1opolit a învins definitiv regiunile rurale iar spiritul lui îşi
constituie astăzi o teorie proprie, necesarmente îndreptată către
exterior, mecanicistă, fără suflet. Nu se vorbeşte degeaba, de
acum î11colo, despre crerer în loc de suflet. Şi ct1111 în ''creien1l''
et1ropeanult1i occidental voinţa de putere, acea direcţie tirarucă
spre viitor şi o organizare de ansatnblu, caută o expresie practi·
că„ etica este cea care, pe măs11ră c,,e depăşeşte trecutul 1netafizic,
- - - ---- -----·-----·o- - •
capătă caracter de etică socială şi de econo111ie politică. Filoso-
fia n1ode1nă e111a11ată de la Hegel şi Schopenhauer este o critică
a societăţii„ atât cat reprezintă spiritul ti111pului„ ceea ce nu este
cazt1l la Lotze şt Herbart.
Atenţia cor1sacrată de stoici propriu1ui corp este consa-
cr3tă de gânditorul occide11tal corpt1lui social. Nu din întâmplare
şcoala 1tti Hegel a dat 11aştere socialistnL1lui lui Marx şi Engels,
a11arhis111ului lui Stin1er şi dra111ei sociale la Hebbel . Socialismul
este eco110111ia politică întoarsă către 111orală şi anume către o
111orală i111pe1·ativă. Atâta titnp cât exista o metafizică superioa-
ră'\ până la Kant„ econo111ia politică era o ştiinţă. In1ediat ce
''filosofia'' s-a ide11tificat cu etica practică'\ ea a luat locul mate-
111aticii ca fi111da111enf,a/ gândi1·ii cos inice. Aici îşi găsesc sernni-
fica~a Cousin„ Bentl1an1, Cen1te, MilJ şi Spencer.
Filoson1I J1u 111ai este liber să-şi aleagă temele, nici filo-
sofia ntt 111ai are peste tot şi întotdeauna aceleaşi tenie. Ni1 n1ai
există p1·oblen1e eter11e„ există doar probleme c.e se ptm şi se si1nt
pornind de la o existenţă detern11nată . Ideea că ''tot ce este trecă­
tor este parabolă ' ' are se11111ificaţie pet1tru orice filosofie autentică
în chif) de expresie spiritt1ală a existenţei „ de realizare a posibil1-
tăţilor psil1ice într-o lu111e fo1111ală a conceptelor, judecă~lor, con-
struc~ilor ideatice, posibilită~ concentrate în fenomenul viu al
at1tonllui lor. De la pri11111I până la ulti1nul cu\1ânt, de la teina cea
111ai abstractă la trăsăt\1ra cea 1nai personală, fiecare din aceste
realizări este w1 lucru de\'et1it care a venit pe îr1 Iunie printr-un
reflex al sufletului, a venit din in1periul libertăţii în cel al necesi-
tă~i ~ di11 trăirea i111ediată în spaţialitatea logică~ el este aşadar
trecător, înscns într-un timp detem1inat, într-o dt1rată anume. De
aceea i11 alegerea i1nei te111e se 111anifestă o necesitate riguroasă .
Fiecare e1)ocă şi-o are pe a sa„ are w1 se11s doar pentru ea. A nu
te înşela asupra acestui lucru iată însemnul unui filosof
înnăscut. Restul producţiei filosofice este lipsit de importanţă : o
si1nplă specialitate şi o fa stidioasă acumulare de subtilităţi siste-
1natice şi conceptuale.

506
 +

lată de ce filosofia specifică :,l'l·oluJui a1 ' f '· ·lea e.~te

doar etică„ este doa1" o c11tică socială 1t1 ~ens practic şi 1111111c i11
afara acesteia . De aceea, lăsându-1 deoparte pe practicieni ~ dra-
• A. • • A

111atz1rgi i su11t ce1 n1a1 1nse111naţ1 reprezentanţi 1n acest sens,

alătu11 de care 11ic1 un filosof de catedră„ cu logica, psil1ologia şi
sistematica lt1i , ntt intră în calcul . Acest lucru concordă cu acti-
vitatea faustică . Şi dacă nin1eni 11u ştie astăzi ce este şi ce ar
putea fi o istorie a filosofiei, aşa ceva se întân1plă nu111ai pentru
că aceşti filosofi insigi1ifianţi . aceşti savanţi goi„ au scris totdea-
una ş1 istoria filosofiei„ şi Du11111ezeu ştie ce istorie ! O colecţie de
date şi de '~rezultate'' !
D1n această cauză unitatea organică profundă din gân-
direa epocii n-a fost tncă percepută Pt1ten1 reduce chintesenţa
filosofiei la o for111ută. întrebândt1-ne în ce 111ăsură Sl1a\V este
discipolul şi î11coro11area _gândirii lui Nietzsche. Nu vreat1 nicide-
ct1111 să fac iro11ii pc te111a aceasta Shaw este singurul gânditor
i111portant care a 111ers îna111te cu folos pe calea autenticului
Nietzsche„ î11deoseb1 ca t1r1 critic eficient al n1oralei occidentale~
tot astfel, pe de altă patte, ca poet„ el a ajuns la ult1rnele semnifi-
caţii prin Ibser1 şi în piesele sale a rent1nţat la celelalte proble111e
a1tistice fon11ale„ ln favoarea discl1ţiilor practice.
N1etzsche a fost ''elevul"'I deceniilor de 1natenalis1n, în
1năsura î11 care ro111anti.s1nul lui întârziat nlt a fost decisiv pentru
sti1ul, tonul şi ~nuta filosofiei. Ceea ce l-a atras puternic spre
Schopenhauer, fără ca el sau altcineva să-şi dea seama, este ele-
111entul doctrinar pnn c.a re el distn1ge metafizica superioară şi-şi
parodiază i11voluntar 111c-1estn1l, ~1e Kant, deturnând către evidenţă
şi 1r1eca11ică toate co11ce~"tele profunde ale barocului. Kant vor-
beşte despre lur11ea feno111er1ală în tenneni nesatisfăcători, care
ascund o intui~e gra11dioasă„ greu accesibilă. Schopenhauer nu-
r11eşte acest lt1c1u lurr1ea ca îenomen ra~onal . Cu el se săvârşeşte
trecerea de la fiJos2fia tragică la filosofia cu caracter plebeu. Este
suficient un citat. Ir1 "'Lu111ea ca voinţă şi reprezet1tare'' se spune
(cap. ll, 10): ''Voit1ta ca lt1crt1 in si11e co11stituie natura lăuntrică,
 +

adevărată şi indestructibilă a omului: în sine, ea răn1âne totuşi

incor1ştientă. Conştiinţa este condiţionată de i11telect care este un
I simplu incident al naturii noastre~ el este o ftmc~e a creierului,
I care, la rându-i, î1npreună cu nervii şi măduva spinării, este tm
I si111plu .fruct, un produs, respectiv tm parazit penttu restul orga-
nisn1ului în măsura în care nu intervine direct î11 1neca1lisn1ele
interne proprii, .ci contribuie doar la exercitarea i11sti11ctului de
conservare, reglând raporturile acestuia cu lu1nea exterioară'' .
I lată ·expusă cu exactitate ideea fundamer1tală a 1natetialisn1ul u1
de suprafaţă. Nu degeaba Scl1openhauer, ca şi Rousseau odinioa-
ră, a î1nbră~şat doctrina senzualiştilor ei1glezi De la ei ''a învă­
ţat'' să-l î11ţeleagă eronat pe Kant, conducând.u-se după spi 1itul
1nodenlist al metropolei, al voinţei de a trăi , a1111a luptei pentru
1

existenţă, înt1uchipată de Shaw într-o fo1111ă teatrală grotescă2 ; la

apariţia căr~i funda111entale a lui Datwin ( 1859), această co11-
cepţie a făcut di11tr-o dată din Schopenl1auer un filosof 1a modă
El a ·fost si11gurul care s-a opus Iui Schelling, Hegel şi Fichte,
inoculând fără rezultate deosebite fonnu1e1e n1etafizicii sale în
capetele celor săraci cu duhul . Claritatea de care era 111ândru
riscă în orice moment să se preschimbe î11 trivialitate. Fără a
re11unţa la fonnulele care lăsau o i1npresie de profunzi1ne şi de
exclusivitate" se poate adapta aici întreaga co11cep~e a lumii civi-
lizate. Siste111ul lui este un danvinisn1 ava11t la /ett1 e, căruia
4

lin1bajul lui Ka~t şi conceptele indicilor îi serveau doar ca

veş111ânt fon11al. In ca1tea din 1835 ''Despre voinţă în natură''
- aflăm deja noţiunile luptei fireşti pentru afi11narea de sine a
intelectt1ltli uman considerat ca inst1·u111ent activ în această luptă

#--- - - - - - -
t. În voi. lI" cap. 30~ găsim cl1iar concepţia n1odernă după care actele
inconştie11te şi instinctive ale vieţii duc la perfectiune, în timp ce inte-
ligenţa nu ajunge decât la creatii ratate.
A

2. In ''On1 şt Supraon1~' .

508
 +

şi, în sfârşit, a iubirii sexuale ca selecţie inconştientă din 111otive

1

biologice.
Această ipoteză, introdusă de Darwin în imaginea lumii
animale ctt W1 succes irezistibil, era o deturnare a lui Malthus.
Originea economică a darwinismului se demonstrează prin faptul
că sistemul ce porneşte de la asemănarea dintre om şi animalele
superioare nu se mai potriveşte cu regnul vegetal şi degenerează
în inepţii când se urmăreşte o aplicare serioasă, cu tendinţe vo-
luntariste (selecţie, mimetism) şi la fonnele organice primitive.
Pentru darwinism dovada constă în clasificarea unor fapte anume
culese şi selectate şi în explicaţii metafonce pentru a le face să
corespundă unei percepţii dinamice fundan1entale, numită "evo-
luţie". ''Darwinistnul", adică alăturarea unor opinii foarte diver-
gente şi contradictorii, al căror element comun este doar apli-
carea principiului cauzalităţii la lumea vie, ca atare, o metodă
şi nu ztn re=z1/tat, era deja cunoscut în amănunt în secolul al
XVill-lea. De la 1754 teoria despre maimuţă este apărată de
Rousseau. Unicul aport al lui Darwin constă în sistemul man-
chesterian, a cănii popztlaritate se explică prin conţinutitl lzii
poli tic latent.
Aici ni se relevă unitatea spirituală a secolului. De la
Schopenhauer la Shaw toţi au fonnulat acelaşi principiu fără să
se îndoiască o clipă. Toţi au fost ghidaţi de ideea evoluţiei, chiar
şi Hebbel care nu ştia nimic despre Darwin, de altfel nu sub
forma profund goetheeană, ci sub cea care poartă o amprentă
economică şi biologică . Chiar şi ideea de evoluţie, faustică de la
W1 cap la altul, ne dezvăluie, prin cea nlai riguroasă opoziţie cu
entelehia atemporală a lui Aristotel, W1 elan pasionat către viito-
rul infinit, o vo;nţă, 11n scop~ aprioric ea reprezintă forma intui-
ţiei naturii,' fiind nevoie să fie descoperită ca principiu pentru că

,...
1. In capitolul despre "Metafizica în dragostea sexuală" (li, cap 30.)
întâlni111 în toată a111ploarea sa anticiparea ideii despre selecţie ca
mijloc al perpetuării speciilor.

509
+ T

este imanentă spiritului faustic ~1 11u1nai IL11. chiar şi cu această

idee se realizează trecerea de la cultt1r:l la civ111~1ţ1e La Goethe,
ea este sublimă, la Darwin plată: la Goethe organică, la Darwin
111ecarlică: la w1ul experienţă vie şi sin1bol, la celălalt cunoaştere
şi lege. La prin1ul ea se numeşte perfecţior1are lăuntrică, la al
doilea ''progres''. La Darwin lupta pentru existenţă transferată în
11atură şi nu preluată de la aceasta este doar o ~oncepţle plebee a
senti111entului originar care instigă una contra alteia real1tă~le
semnificative din tragediile lui Shakespeare. Desti11ul tragic, con-
te111plat lăuntric, sin1~t şi realiz.at în fonne concrete„ este conce-
put la Daiwi11 ca o legătură cauz.ală şi redus la un siste111 st1perfi-
cial de împrejurări. Nu sentin1entul 01iginar„ ci acest sistetn
se află la baza discursurilor lt1i Zarathustra, al dra111ei ,Strigoii
"
şi a problemei /ne/11/z1i N1be/11ngilor. In afară de faptul că
Scl1openhauer„ la care s-a oprit \Vagner„ a fost pri111t1l din şirul
celor care au avt1t percep~a î11fricoşată a propriei conştiinţe -
adevărata origine a pesi111is111ului său„ care şi-a găsit o expresie
supre111ă în muzica din T1"ista1"1 posteritatea, cu Nietzsche în
frunte, a cu11osct1t o exaltare prin cunoaşterea ei, uneori lipsită de
viole11tă
, "
ln ruptura dit1tre Nietzsche şi Wagi1er, ulti1nul evenitnent
i111portant din viaţa spi ritt1a tă a Ge1·1naniei „ nu lipsit de 111ăre~e,
se vede o schin1bare disimt11ată a 1naestrt1lui: pasul făcut incon-
ştient de el, de la Schopenhauer la Datwi11, de la fon11ula metafi-
zică la fo1111ula fiziologică a acelt1iaşi senti111ent cosmic, de la
nega~a la afirtnarea punctului de vedere ad111is de an1ândoi, res-
pectiv de la voinţa de a trăi ce este identică cu lupta pentru
existenţă . Astfel, Zarathustra este definit etic pri11 protestu) in-
conştient contra lui Parsifal, iar estetic el este i11vidia unui profet
fată de rivalul său.
>

Dar Nietzsche era şi socialist fără să ştie Nu forn1ulele,

ci instinctele lui aveau o orientare socialistă , practică, ce viza
"'salvarea omenirii„', o salvare fiziologică la care Goethe şi Kar1t
nu se gândiseră niciodată . Mate1ialismul, socialis111ul, darwinis-

510
 +

111u ~t 1nt separabile du.ir .1111ticial şi la st1prafaţă . Astfel„ Shaw a

~.1~1t cu cale sfi dea doar o întorsătură 111odestă şi cl11ar logică
tc11dinţr l, 11 11101 ale• maeştnlor ş1 discip1inei supraomului, ca să
obţinJ 111 al treilea act d111 0111 ş1 S11pr·ao111 una din operele cele
111;11 importante SJ)ecifice sfârşitului de secol„ 1naxima propriu
zisă a ~oc1aJi smt1lt11 să11 . Shaw nu a făcut decât să expn1ne fără
ocol1şur1 . clar „ ct1 o conştiinţă deplină a trivialităţii, ceea ce ar fi
trebuit spt1s la început prin toată teatralitatea wagneriană şi
pn11 tot ron1antisn1ul vag, în părţile imperfecte din Zarathustra.
Trebuie nun1a1 să descoperim la Nietzsche tendinţele necesare şi
practi ce ale ideilor ce rezultă din structura vieţii publice contem-
porane. El ~c serveşte de fonnule vagi precun1 "noi valori",
~~supraom '' „ Hsens al păn1ântului '', pe care se fereşte şi se teme să
le precizeze 1nai 111ult. Shaw face precizări . Nietzsche remarcă
faptul că ideea datwinistă a suprao1nului evocă noţiunea de dis-
ci pl ină, dar se li111 itează la acest cuvânt sonor. Pentru că este
inutil să vorbeşti şi să nu faci n1n1ic„ Shaw merge n1ai departe
întrebându-se cu111 se va ajw1ge acolo„ ceea ce-l face să ceară
transfor111area u111 a11ităţii în herghelie de rasă . Aceasta este sin1-
pla consecinţă a lui Zarathustra, pe care n-o exprin1ase din lipsă
de curaj, fie şi un curaj al platitt1di11ii. Când se vorbeşte de disci-
• plina orga11izată, o 11oµune integral n1aterialistă şi utilitară, avem
datoria de a răspu11de un11ătoarelor întrebări: care sunt subiectul,
obiectul„ i111portanţa şi 111etoda acestei discipline ? Dar dezgustul
ron1antic al lui Nietzsche de a extrage co11secinţe prozaice valabi-
le 111 do111eniu1 socia1„ frica de a expune, într-un caz de forţă
111ajoră , idei poetice puse în paralel cu fapte brutale, nu l-au lăsat
să recunoască faptul că întreaga 1ui doctrină„ aşa cum s-a năs­
ct1t din daiwi11is111. prest1pune şi socialismul şi ca 1nijloc chiar
co11strangerea socialistă. Orice educaţie siste111atică a wiei clase
de indivizi super1on este în 111od necesar precedată de o ordine
socialistă stnctă iar această idee "dionisiacă'', fii11dcă este vorba
de o acţiune co11111nă şi nu de o treabă privată a unui filosof ce
trăieşte în afară, este detnocratică oricare ar fi întorsătura pe care

511
o ia. Prin aceasta, dina111ica etică a lui ''tu trebuie'' ajtmge la
apogeu: pentru a impune lumii fo1111a voinţei sale„ faustict1J se
sacrifică.
Educaţia suprao1nului rezultă din conceptul de '\<'lecţie
De când a scris aforis1nele„ Nietzsche era u11 disc1pol inco11şt1ent
al lui Darwin, însă DalWln inst1~1 transfor111ase ideea revolti~ona­
ră a secolului al XVIII-iea conferindti-1 nişte te11dinJc econo1nice
î111prumutate de la t\laltl1u!>, 1naestn1l săt1 . pro1ectandu-le apoi în
domeniul animalelor ~uµe11oare. Maltht1s stt1diase 1r1dustria uzi-
nală Lancaster şi, ap1i\.'1t I J oa111ei11„ 111tregul sistem se regăseşte
î11 istoria civilizaţiei ei1gleze a lt11 Buckle ( 1857).
Iată cutn ~'morala T1ub1l1lor'' caracteristică acestui ultim
ron1antic, u1111ând un c.1rum 1c1narcabil dar confonn cu spi-
ritul ti1npului, are la bază sursa modernismului intelectual
- atmosfera uzinelor engleze. Machiavelismul, considerat de
Nietzsche ca un fenon1en al Renaşterii şi a cărui înrudire cu
conceptul darwinist al mimetismului nu ar trebui t1itată, aparţi­
nea cu siguranţă lui Marx, alt discipol celebru al lui Malthus~ el
îl studiase în Capitalz1/ său. Strămoşul acestei căr~ de cadastru
apărea pe la 1867 tratând despre socialistnul politic (nu etic):
volumul intitulat ''Pentru critica economiei politice'', apărut
aproape simultan cu principala carte a lui Darwin. Aceasta este •
genealogia i11oralei n1aeştrilor. Traâusă în realitatea politică şi
economică, ~'vo111ţa de putere'' îşi găseşte expresia cea 1nai vtgu-
roasă în Majo1A Barba1·a'' a lui Shaw. Desigur că Nietzsche, ca o
personalitate ce se află, se situează în fruntea acestei serii oe mo-
ralişti, iar Shaw, politician de partid, ajw1ge aici ca gânditor.
Voinţa de putere este astăzi reprezentată de cei doi poli ai vieţii
publice ·clasa muncitoare şi marii financiari şi organizatori -
cu mult mai bine decât a fost vreodată întruchipată de vreWl
"
Borgia. In această co111edie„ de fapt cea 1nai bună a lui Shaw,
miliardarul Undershaft este lll1 suprao1n. Să adăugăm doar că
romanticul Nietzsche nu-şi recunoscuse idealul. El a vorbit
mereu de o reconsiderare a tuturor valorilor, de o filosofie a

512
 •

viitorului, ca atare chiar de viitorul Et1rope1 occhh.'r1tale ~' nu de

cel al chinezilor şi al africanilor~ însă ca11d ideile c se cstompat1
111ereu într-o depărtare dionisiacă aJLmgeau să se cristalizeze
efectiv în fonne concrete, voinţa de putere îi apărea în fonna unui
pu111nal şi a w1t1i pahar cu otravă şi nu în cea a grevelor şi a
puterii banull1i . Totuşi el a 1nărturisit că ideea îi venise pentru
prin1a oară î11 timpul războiului din 1870, văzând regi1nentele
prusace mărşălt1ind spre câtnpul de luptă.
Drama epocii nu mai este drama poetică în sensul vechii
culturi, ci o for111ă agitatoncă, de confnu1tare şi de luptă deschi-
să: în 111od absolt1t teatnd era "'considerat drept loc 1noral", ca
tnbună . Chiar şi Nietzsche a înclinat în inuite rânduri spre a da o
formă dramatică ideilor sale. R. Wagner şi-a expus ideile de
revolu~onar al vie~i sociale în al său poen1 al Nibelungilor,
îndeosebi în pri1na fom1ă de la 1850, iar Siegftied, după ce a
străbătut calea influenţelor estetice şi extraestetice, a început încă
din Jne/11/ Nibe/1111gilor să desăvârşească simbolul 1)roletariatu-
lui, comoara lui Fafuir fiind un si111bol al capitalismttlui, iar
Brunhilda un simbol al „'"fe111eii et11ancipaten. Muzica "alegerii
sexl1alen se regăseşte exact în al treilea act din Siegfried ca şi în
Tristan. Aproape în acelaşi timp" Wagner, Hebbel şi Ibsen au
pt1rces la dran1atizarea Cântecu/11i Nibe/11ngilor şi nu în zadar.
Citind la Paris operele lui Fr. Engels, Hebbel se tniră (î11tr-o
scrisoare din 2 aprilie 1844) cutn fusese conceput principiul so-
cial al epocii„ pe care dorea să-l reprezinte î11tr-o dramă cu titlul
Z11 irgend ei11e1· Zeit, într-o marlieră ide11tică cu cea a autoru-
lui 1nanifestului con1ooist. Când 1-a ctmoscut pe Scl1openl1auer
(scrisoarea di11 29 martie 1857), a fost în aceeaşi n1ăsură surprins
de înrudirea Lumii ca voi11ţiil şi 1"epre=entare cu tendinţele de
bază din Holojern şi Irod şi Maria, operele sale. Ju1nalul lui
f-Iebbel, scris în cea 1nai mare parte între 1835 şi 1845, este una
din operele filosofice cele n1ai profu11de ale veacului fără ca
at1torul să aibă habar de aceasta. Nu ne-ar mira să găsim fraze

513
+

întregi din el redate cuvânt ct1 CU\~1nt de N1ctzsche„ carr •1t1 l-a
cunoscut şi nu l-a citit ruc1odata .
Aş vrea să ofer 111a1 1os t111 tablou s11lopt1c al adeva1·,11t 1
filosofii a secolului al XlX-lea. a cărei te111a unică şi specifica
este voinţa de pt1tere sub o fon11ă intelectuală civilizată . etică sau
socială, ca voinţă de a trăi, forţă vitală, pnnc1p1u practic ş1 d1r1a-
mic„ şi concept sau figură dramatică. Perioada ce se incheie cu
Shaw corespunde perioadei antice de la 350 la 250. După spusele
lui Schopenhauer restul este o filosofie doctorală a profesorilor.

1819 Schopenhauer: Lumea cca voinţă şi reprezenta-

re ~ pentru pnma oară voinţa de a trăi este pusă în centrul gândirii
speculative, ca realitate unică ("'forţă ptimă '' „ impuls iniţial): sub
influenţa idealiştilor anteriori este recon1andată încă nega~a .
1836 Schopenhauer: Despre voinţă ln natz1ră: antici-
parea dafWlnismul ui, dar într-un înveli ş metafizic.
1840 Proud'hon: Ce este proprietatea ? : funda111e11ta-
rea anarhismului.
--Comte: C11rs de filosofie po=itivă: for111ula ''or-
din11 şt a progresului."
1841 Hebbel: Judith: prima concepţie teatrală despre
'"'"fe111e1a 11ouă ~- şi despre st1prao1n (Holofern ).
·- Feuerbach: Nat11ra creştinisn111/z1i.
\ 844 Engels: Schiţă critică a econon1iei politice:
ft1ndamentarea concep~ ei materi aJist-ist ori ce.
- Hebbel: !Waria Magdn/(•11n pri1na draină socială.
l 847 Marx Mi::eria filo.\t>/it,, (sinteze hegeliene şi
1naltht1siene). Acei ani constituie epoca hotărâtoare când econo-
1111a pol1t1că începe să don1ine etica socială şi biologia
1848 Wagner: Moartea /11i SiegfiAied: S1egfried revo-
lu~onar de nuanţă etico-socială, comoara lui Fafuir„ simbol al
capitalismului .
1850 Wagner: Artă şi climat: problema sexuală.

514
 + +

1850-1858 Poemele Nibelungilor de Wagner, Hebbel,

Ibsen.
"
1859 lntâlnirea simbolică dintre Darwin: Evolutia ,
speciilor pr„11 selecţie naturală (Aplicarea econotniei politice în
b10Jogie) ş1 Tri.fltan şi /solda de Wagner~ Marx: Pentn1 critica
econo1111ei JJ<J/1tice.
186' Stl1art M1JJ · llt1/itarism11/.
I 865 Dtlhring· Valot11·ea vieţii· arareori menţionată,
dar cu o influenţă capitală asup1 ;-) get1erape1 ur111ătoare. ~
1867 Ibsen: Jncend11tl şt MaIA. ("apita/11/
1878 Wagner· Pa1·sifal . pr1111a disoluţie a n1aterialis-
n1ului în 1nisticism.
1879 Ibsen · Nora.
188 l Nietzsche: Zorile: tranzi~a de la Schopenhauer
la Daiwi11: 111ora1a„ fe11omen biologic
J 883 Aşc1 gr·ăit-a Zarat/11LSt1·a: voinţa de putere într-un
veş111a11t r 0111antic
1~8{) H..0111111e1 ·L,·!10/111 (''nobilii',) şt Dincolo de bi11e şi

188 7- l 88S. St 111dberg. Papa şi D-ra J11lie.

18QO Sflirşitul secolt1lui este aproape: operele religioa-
se ale lt11 Stn11dberg ş1cele simboliste ale lui lbse11.
l 8Q6 Ibsen: Johan11 Gabriel Borkn1an: suprao111ul.
1898 Stnndberg: Dn1m11/ Damascz1l1li.
1Q03 \Ve1ninger: Rasă şi caracter: unica tei1tativă se-
rioasă de a-1 reînvia pe Kant, raportându-l la Wagi1er şi Ibsen în
cadrul epocii .
1903 Shaw. On1 şi Supraom: ultima sinteză a lui
Daiwin şi a lui Nietzsche.
l 905 Sl1aw: Major Barabra· tipul supraomului rea-
dus la originile sale politico-econon1ice.

Astfel, după perioada 111etafizică„ s-a ept1izat şi perioada

etică. Socialisn1i1J etic, pregătit de Ficl1te, Hegel ş1 Hu_mboldt

515

I
 +

atinsese nlo111entele de n1ăreţie înflăcărată către mijlocul seco-

lului al XIX-iea . La finele secolului se ajunsese deja în stadiul
repetărilor„ iar secolul XX„ conservând termenul de socialism, a
înlocuit filosofia etică pe care numai epigonii o găseau nedesă­
vârşită cu practica proble111elor economice ale zilei . Atmosfera
etică a lumii occidentale va rămâne o atmosferă ''socialistă'', dar
teoria a încetat să n1ai constituie o problemă. Europei occidentale
îi mai rămâne a treia şi ulti1na posibilitate a unei filosofii: scepti-
cis111ul fizionomic. Misterul lumii apare pe rând ca problemă a
cunoaşterii, problemă a valorii şi problemă a fo1111ei. Kant a
văzut în etică un obiect al cunoaşterii, secolul al XIX-iea vede în
cunoaştere W1111odel de evaluare. Scepticul le va socoti pe amân-
două drept o si1nplă expresie istorică a unei culturi.

516
 +

C~APITOLlJL VI

ŞTllNŢĂ FAUSTICĂ ŞI ŞTIINŢĂ APOLLINICĂ

"
Intr-un discurs devenit celebru Hel111holtz spunea î11
1869: 'Scopt1l final al ştiinţelor cos111ologice este descoperirea
4

111işcărilor şi a n1otoarelor inerente onfărei schimbăn „ pri11 t1r111a-

re transfor111area lor î11 111ecanică „, ln 111eca111că„ ceea ce vTea
să înse11111e reducţia tuturor i111presi1lor calitative la nişte valori
funda111entale invariabile„ deci la int1nder·e şi la scl1i111bări 1"efe1·1-
toar·e la loc: dacă ne a111int1111 a11t1teza d111tre deveni re şi devenit,
dintre trăire şi ct1noaştere„ dintre torn1ă şi fon11ulă „ dintre i1nagi-
ne şi concept„.aceasta n1ai însea111nă ş1 reducţia i111aginii 11atz1r·ii
văzute î11 in1aginea repreze11tată pr1ntr-t 1t1 nrrlin nu1ner1c u11itar
cu o structL1ră 111ăst1rabilă . Tendi11ţ„1 i )11Jp1 ie 011cărei 111ecan1ci
occidentale revine la /11area in posesie spi rittială p1·i11 n1[iloc1r·ea
111ăs11rii . Deci ea este obligată să cerceteze natura feno1nenul tti
intr-un siste111 de elen1cnte constante„ toate susceptibile de 1nări-
111e„ al căror punct ese11ţ-ial este dese11111at, confor111 defini ţie1 lt1i
Hel111holtz„ pri11 c1rvânt11/ 111işca1·e _ î111pn1111titat din experie11ţa
coticliană.
Pentn1 fizician„ această definiţie apare ca evidet1tă şi de-
fi11iti vă~ 1)entn1 sceptic„ care ur111ăreşte psihologia acestei cor1-
vingeri ştii11ţifice, ea nu are ni111ic din toate acestea Primul vede
în 111ecanica actuală w1 siste111 logic de co11cepte clare, 11ete, pre-
cu111 şi un siste111 de raporturi sitnple şi necesare: al doilea vede
aici in1aginea caracteristică a st1ucturii spiritului et1ropear1 din
Occident, ce are, fără îndoială, o foarte puterTiică forţă de convin-
gere şi este o consecinţă arl11tectonică extre111ă. Se inţelege fără
d1fict1ltate că toate izbânzile prc1ctice ş1 toate descoperirile nu

517
 I
stt11t capabile de nimic în faţa ''adevărului'', a imaginii, a teoriei 1
Pet1trt1 cei 111ai mul~ dintre noi„ fără doar şi poate ''mecanica''
apare drept o concep~e evidentă despre in1presiile asupra naturii,
dar ea apare 11umai aşa. Pentru ce există mişcarea ? Reducerea
oticărui eletnent calitativ la n1işcarea unor puncte invariabile de
acelaşi fel nu este deja un postulat pur faustic şi specific uman ?
Arhimede, de pildă, nu simţea deJoc nevoia de a regândi cunoş­
ti11ţele de mecanică în calitate de reprezentări ale n1işcării. Este în
general mişcarea o mă1ime pur mecanică ? Este ea un ter111en ce
desemnează experienţa vizibilă sau un concept extras de aici ?
Desemnează ea un nu1năr rezultat din n1ăsurarea faptelor ob~nt1-
te pri11 experienţă ? Ori, 1nai degrabă, imaginea pe care o i111pu-
ne111 astfel ? Iar dacă, într-o bună zi, fizica ar izbuti efectiv să-şi
atingă ţelL1l propus şi să constituie toate conceptele sensibile într-
LU1 sistem perfect de ''111işcări '' fixate prin legi ş1 prin forţe repre-
zentate ca factori activi în spatei~ acestor n1işcări, ar ~nsenma
astfel un simplu pas înainte în domeniul ''cunoaşterii'' ? In acest
fel li111bajul foi c1lal al 1neca1licii ar fi 111ai puţin dogn1atic ? NLt ar
include el, dimpotrivă , 111itul sensurilor originare ce alcătuiesc
experienţa în loc să o extragă de aici, exact î11 concepţiile cele
i11ai riguroase ? C'e este forţa ? Ce este o cauză ? Ce este un pro-
ces ? Dar fizica în genere, chiar dacă se bazează pe nişte defi11iţii
proprii, îndeplineşte un rol specific ? Are ea un ţel final valabil
pe11tru totdeauna ? Ca să-şi pună în evidenţă rezultatele are ea cel
puţin o autoritate inatacabilă pri11 gândire?
Putem anticipa răspunsul. Fizica actuală această şti-
intă ce constituie un siste111 nen1aiîntâlrut de sen111e sub fon11a
~

unor denumiri şi a LU10r nun1ere care per111it ''lucrul cu natura''

ca şi cu o 1naşi11ă poate avea un scop final perfect definibil .
Ca fraginent de istorie, cu toate destinele şi întân1plările ce
interVt11 p1in biografiile personale ·implicate în cursul cercetării,

1. T. li. Cf. Lenard: ''Relativitătsprinzip„ Ather, Gravitation'", L920,

p.20

518
fizica este„ prin rol , 111etodă şi rezultatt' ex~1 1 t.:s1a ~i 1cal1z.are~
unei culturi ~ fiecare rezultat al e1 este ş1 u11 s1r11bol Ceea ce fizi-
ca„ existentă 11u111ai în fiinţa trezită a oa111enilor din cL1ltt1r1le vit,
pretinde să descopere prin 1nten11ediul acestor oan1en1 stă deja la
baza 111odalităţti de cercetare. Prin con~nutul figurat„ situat în
afara for111ulelor„ decoperi rile din fizică sunt„ chiar şi în 111intea
t1nor savanţi prude11ţi precum J.R. Mayer„ Faraday şi Hertz, de
natură pur n1itică Dată fiind exactitatea în fizică„ în fiecare Jege
a naturii se va face disti11c~e între nt1mere î11 sine şi dei1umirile
lor, î11tre o si1npJă 1i1111tare şi interpretarea ei teoretică. Fon11ulele
descriu 1lişte valori logice generale. nişte numere pure„ nişte ele-
111er1te spa~ale şi de li111ită'I însă for111ulele ră 111ân totodată niute.
Expresia S == l /2 gt 2 11u însean111ă 11i111ic atâta vre111e cât nu
sw1ten1 capabili să ne gândim pnn intem1ediuJ acestor litere la
nişte cuvi11te anun1c ce pot avea şi sens figurat. Dar când aceste
senine 111oarte se îtnbracă în astfel de cuvinte, când pri111esc w1
trt1p„ came„ viaţă, o setnnifica~e generală cos111ică şi sensibilă,
a1n depăşit lin11tele t1nui si111pl11 a1·anja111ent. Teor·1a (8~'1)pta)
î11sea111r1ă imagine„ viziune. Ea este cea dintâi care face dintr-o
fo1111t1lă 111ate111atică o lege a natu1ii reale. Tot ceea ce este exact
în sine este lip.<iit de set1.~~ fiecare observa~e a fizicia11ult1i se
constitL1ie î11 aşa fel i11cât rezl1ltatt1l este o clovadă doar CLt condi-
ţia ad1niterii u11ui a11u111it 1-tt1111ăr de ipoteze care apoi pot să co11-
vingă n1ai 111u1t. I11depe11de11t de 8cestea'I rezt1ltatul nt1 co11stă de-
C<~t î11 cifre golite de sens. Nt1 pute111 face însă abstrac~e de aceste
ipoteze. Chiar dacă un sava11t ar îndepărta ca atare toate ipoteze-
le de care are cunoştinţă, de îndată ce se va apropia de această
sarc111ă gândind, îi va fi in1posibil să dor11ine fon11a inco11ştientă
a gândirii~ fiindcă ea este cea care îl do111ină ! Ca fiinţă vie acti-
\1ă , el este W1 0111 ce aparţ111e tinei a11u111ite culturi„ epoci, şcoli„
trad1ţii . Credmţă şi 'cunoaştere'' 11u stmt decât două ipostaze ale
4

realită~1 lăt111trice„ dar credinţa este n1ai veche şi guvernează

toate condi~ile ştii11ţei~ oricât de exactă ar fi ea Cu siguranţă că
teo1iile'I n11 nu1nerele pt1re, susţi11 întreaga ctu1oaştere a 11aturii.

519
 I
lnco11ştie11ta 11ostalgic ele 1a baza oricărei ştiinţe autentice tre-
bt11 e s-o repetă 111 - - e' 1stă doar î11 spiritul oa1neni 1or de cultură~
proptn1â11dt1-şi să 111ţcleag~ s5 pătrt111dă, să cuprindă i1naginea
cos111i că a 11att1ri 1, 11t t 11L"r 1LrL1 a fctcc· C'\~)cri 111ente de a111ort1l artei „
I
căci această actiVltate nt1 :i co1 1-.,t1tuit 111ciodată decat o plăcere
I i)e11trt1 111i11ţi r1eî11se11111Jte. 1'otdea ltna nt1111erele ar trebui să fie
I doar cheia 1111sterult1i Pe11t1 t1 11t1111ărul 111 sine r1ici un 0111 in1por-
I tant 11u s-a oferit Vl-eodată drept JCt1 ta
Este adevărat. i11tr-u11 pasaj cunoscut Kant spt1ne:
4
~Afi1111 că di11 fiecare doctri11ă particulară despre natură se va pu-
tea obţi11e atâta ştii11ţă adevărată câtă 111ate1natică este 111clt1să în
ea .''. El face alt1zie la pura li111itare î11 sfera devenitt1lt1i . în 111ăsura
I î11 care ea apare ca lege„ for111ulă, nu111ăr, siste111~ i11sâ o lege
I 11eexp1i111ată î11 cuvi11te, un şir de 11u111ere ca pură enu111eraţie~
I i1işte i11dicaţ1i fumizate de instru111entele de tnăsură„ nu sunt nişte
repreze11tări posibile i11 î11ţelest1l t111ei acţiW1i spirituale în totala ei
pL1ritate. Fiecare exper1e11ţă„ 111etodă sau observaţie apare dintr-o
i11tt1iţie totală ce dep5şeştc 111tt11ţ1a 111ate111atică. Oricare ar fi, pe
de altă pa1ie„ experie11tzi şt1111~1t1c~1 . L'J este şi o 1nă1turie a catego-
I 1·i1/01· de repreze11tări si111bul1ce. 1·0~1tc legile expri111ate 111 ct1vinte
I î11sea11111ă 111ştc ordo11ă111 v11 "' 111~utleţite„ pline de substanţa cea
I 111ai i11t1111ă a t1nei ct1ltt1r1 ş1 11L!l11"11 a e1 . Dacă vre111 să vorbi1n
despre 11ccesitate~ aceast(l fi111d o ex1ge11ţă a oricărei cercetări
e.xacte, va trebt1i să disti11ge111 doL1ă categorii: o necesitate a psi-
l1ict1lL1i şi a viulLti„ căci se pu11e proble111a să şti111 când, cu111 şi
dacă istoria tuiei cercetări ant1111e î11 desfăşurare este şi un destin~
o necesitate î11 i11terio1·t11 I L1c1-ul ui cunoscut~ curent nu1nită în
Et1ropa occide11tală ca11=alitate. Nu111erele pure ale unei fon11ule
di11 fizică pot descrie o 11ecesitate cauzală: existenţa'! geneza„ du-
rata vie a tuiei teorii este ttn clesti11.
Otice fapt„ chiar şi cel 111ai si111plu„ con~ne deja o teo1ie.
Orice fapt î11sea11111ă o i111presie unică asupra tinei fiinţe trezite şi
cel 111ai i111po1ta11t lucru este să se ştie dacă, pentru un ins din
antichitate sau din Occident, din gotic sau din baroc, această

52()

':
 +

i111presie există sau a existat Să reflectăn1 la ac~unea exercitată

de tm fulger asupra unei vrăb11 sau asupra w1ui fizicia11 preocu-
pat doar să-l observe şi să ne întrebă1n ce con~ne acest ''fapt'' în
plus pentru ulti1nu1 şi nu pentru pri111a . Fizicianul zilelor noastre
uită foarte uşor că nişte cuvinte precu1n 111ări111e„ poziţie, proces,
schi111bare de stare de agregare, corp'I reprezintă deja 111şte i111a-
gini specific occidentale, dotate ct1 valori sen1antice ce nu se 1na1
pot reda p1in cuvinte„ total111e11te străine de gândirea şi de viaţa
afectivă a anticilor sat1 a arabilor, dar care dotnină co111plet ca-
ractetul faptelor ştiinţifice ca atare şi n1aniera î11 care ele sunt
cunoscute fă~ă a 111ai vorbi de no~L1ni la fel de con1pl1cate precum
lt1cru meca11ic, tensiune, cantitate") de energie, cantitate de căldu­
ră, probabilitate „ incluzând„ fiecare pentru ea„ t1n ventabil mit al
1
"
naturii. In nişte noţiuni 1ntelectuale de acest fel i11tui111 rezul-
tatul unei cercetării, ferite de prejudecăţi şi, după în1prejurări,
111şte 11oţiuni definitive. O inteligenţă contetnporană cu Arhi111ede,
dt1pă t1n stt1diu aprofundat al fizicii 111oderne, ar fi afim1at că
o ase111enea repreze11tare arbitrară „ grotescă şi confuză nu s-ar
1)t1tea 11t11111 ştiinţă şi , pe deasL1pra, ar fi declarat-o o consecinţă
necesară a stării de fapt. S-ar zice că toate consecinţele autori-
z..1te ştiinţific se află la polt1l opus şi „ plecând chiar de la aceleaşi
'"'"fapte'' dar 111a1 cu sea111ă de la cele văzute cu proprii ochi şi ela-
borate de propriul spirit„ ar dezvolta nişte teorii pe care fizicienii
11oştri le-ar asculta ct1 un SL1râs 1111rat.
Ca re su11t aşadar reprezentănle funda1nentale ce s-au
dezvoltat ca o co11seci11tă inte111ă în fizica actuală ? Razele de
~

lt1111ină polarizată , eonii care călătoresc prin spa~u, corpus-

CL1lii pe care teoria cinetică a gazelor îi face să se disperseze,
câtnpurile 111agnetice, cure11tt1I ş1 undele electrice, nu sunt toate

l. De exe111plt1„ î11 al doilea pri11cipiu al tern1odi11a111icii for111t1lat

astfel de Boltz111a1111: '" 'Logarit111t1I de probabilitate al unei stări este
proporţional ct1 e11tropia acestei stări''„ fiecare cuvâ11t include o i11tui-
ţie a 11aturii în a11sa111blt1, pe care o pute111 .\·im,ti, dar 11u şi descrie.

521
-
r

acestea VIZ1L1111 faL1st1ce„ si111bolL1n falistice foarte strâns î11rL1ditc

ct1 orna111ent1c;i ro111ană„ cu avâ11tul edificiilor gotice, cu exploră­
rile viki11ge ln 111ă11 11ecu11oscute şi cu nostalgia lui Colt11nb şi a
1t1i Cope111ic ? Nt1 s-a dezvoltat u11iversul acesta de for111e ş1 de
i111agi11i î11tr-o ar111onje petfectă ct1 artele cor1te111pora11c. ct1 J)1c -
tt1ra perspectivistă î11 ulei şi cu muzica instrL1mentală ·) '\l-at1
aju11s oare dori11ţa pasionată a direcţiei şi patosul celei de a treia
di111e11sit111i la o expresie si111bolică în i111ag111ea ce reprezintă
11atL1ra exclusiv ca o i111agine 111entală ?

Rezultă că orice ~ „şt1i11ţă '' despre 11atură, cl1iar ş1 cea 111a1

exactă, se bazează pe credinţa religioasă. Mecanica pură~ căreia
fizica occ1de11tală îi fixează drept scop ulti111 reduc~a la 11att1ră,
scop servit ele li111bajt1l figurat, presupu11e o dog111ă, care este 111a1
ct1 sea111ă i111agi11ea cos1111că religioasă di11 epoca gotică. Pri11
dog111ci i111agi11ea devi11e pro1)rietatea spiritL1ală a 0111en1rii ct1lt1va-
te occ1cle11tale şi 11u111a1 a ei . Nt1 există ştii11ţă fără ipoteze 1nco11-
ştic11tc de acest fel"I ipoteze asupra cărora 0111ttl de ştii11ţă 11t1 are
11ici o putere"' dar a căror 01igi11e se J)Oate t11111ări pâ11ă 111 1110111en-
tele cele 111ai 'i11depă1tate ale ct1ltt1ri1 care se trezeşte. 1V11 <.>_,·i.vră
şt1i11/{t a t1at111·ii ~fă1·ă <> 1·l'l1gie p1·eala/Jilă. St1b acest as1)ect 11t1
c.xistă 111c1 o diferenţă lr1tre co11ccpţ1a catolică şi concepţia 111ate-
rialistă clespre 11atură. A111ât1două spt111 acelaşi lt1crt1„ dar ct1 ct1-
vi11te diferite. Cl1iar şi şt1i11ţele 11aturale ateiste se bazează pe o
religie. J\1ecan1ca nloden1ă este, bucată cu bt1cată„ o reprezc11tare
i11tLliti vă a credinc1ost1l ui .
Pr~judecata de c1tad111„ ajunsă odată CLJ TI1ales şi Baco11
pe ct1l111ile 1on1ct1lt11 şi ale baroct1lui, aduce ştiir1ţa c1itică ir1tr-tn1
conflict de orgolitt cu 111a1 vechea religie a loct1lt1i o l11r11e îr1c~
11ecitadină fiecare reve11dicându-şi supetioritatea asttpra lucru-
11lor„ adevăt t11 exclL1siv al n1etodelor de cunoaştere adecv·ate şi„ în
co11seci11ţă„ legitin1itatea explicării religiei însăşi, e1npi11c şi psi-
•

522
 -

,...
holog1c, „'do1ninarea'' acesteia . lnsă istoria culturilor supenoare
arată că ''ştiinţa'' este o problen1ă târzie şi trecătoare di11 toan1na
şi iama acestor n1ari curente vitale: în gândirea anticq" 111diană,
cl1ineză şi arabă ea se întinde pe o dt1rată vie de 11umai câteva se-
cole, suficientă pentru a-şi epuiza posibilităţile. Ştiinţa a11tică s-a
stins între bătăliile de la Cannae şi de la Actiu1n„ cedâ11d locul" pe
11oi ten1elii, i111aginii cosmice care ve11ea di11tr-o ''religiozitate se-
ctmdă '' Conform acesteia, pute1n prevedea n10111entul câ11d gân-
direa naturalistă a Occide11tu1ui va ati11ge limita dezvoltăr1i sale.
Ni111ic nu ne îndreptăţeşte să-i conferin1 acestt1i t1n1vers
forr11al spiritual primatul asupra altor universuri ase111ă11ătoare.
Ca şi fiecare n1it şi fiecare credinţă religioasă„ orice ştiinţă critică
se bazează pe o realitate interioară : no~unile ei at1 strt1ctt1ri şi
~011or1tatăţ1 diferite, fără a fi diferite în principiu Toate obiecţiile
J<.lt1se religiei de ştiinţele 11aturii le privesc şi pe acestea di11 L1rn1ă
Pos1b1l1tatea îrtlocuirii constante a ''adevărult1i'' cu u11ele '" '"repre-
.:L'11tăr1 a11tropo111orfice'' este o tnare preJttdecată . Alte reprezen-
tări î11 afara acestora î11 general nu există . 01ice reprezentare, î11
ge11eral posibilă" reflectă existenţa autorului ei . ''01nul 1-a creat
pe DL1111nezeu dt1pă propria itnagine'' iată o propoziţie sigură
pe11trt1 fiecare rel1g1e istoriceşte detem1inată ca ş1 pentr11 fiecare
teorie di11 fizică „ oricât de î11ten1eiată se preti11de ea . Savanţii
şi-au reprezentat natL1ra lu111inii astfel încât ea se co111pt1ne d111
corpt1sct1li ce vi11 de la sursa de l u111ină la ochi . Per1trt1 gâ11di rea
arabă şi„ indubitabil, î11 t1niversităţile iudeo-persane de la Edessa,
Resai11 şi Pu111badita" ca şi pentru Porphiria atestată 11e111ijlocit ~
culorile şi for111ele lt1crurilor parvin î11tr-o n1at1ieră 111ag1că (''spi-
rituală )') la facultatea vizuală reprezentată tnaterial (substanţial},
ce se află în globLtl ocL1lar. Astfel au afin11at lbn al Haita1n,
Avice11na şi '"'fraţii 111tegrişti ''. Mediile occa111iste par1z1ene din
Jurul lt1i Burida11„ Albert de Saxa şi i11ventatorul coordonatelor

523

•
geo111etrice, Nicolaus Ores111us către anul 1300, îşi reprezentau
1
,

lun1ina ca o forţă 4
'i111petus''. Fiecare cultură şi-a creat un
grup propriu de i111agini ale fenon1enelor, adevărate doar pentru
ea şi valabile doar atâta vreme cât această cultt1ră este vie şi în
ct1rs de realizare a propriilor posibilităţi lăwittice. Când o cultură
ia stărşit ş1„ pri11 un11are, ele111entul creator din ea, facultatea fi-
gurati vă„ si111bolistica se sting, rămân doar nişte fo11nt1le 'goale'',
4

nişte schelete de sisteme defuncte pe care oan1enii din culturile

străine le vor si111ţi 11un1a1 în litera lor ca nişte nonsensuri şi
i1onvalori'I le vor păstra în inod 111ecaruc sat1 le vor dispreţui şi le
vor uita . Nt1111erele, forn1ulele„ legile 11u se111n!fică şi nu s11nt
ni111ic. Acestea at1 nevoie de wi co1v ce poate fi dat nu1nai de
o on1enire ,,;e trăind în ele şi pe11tru ele, exprin1ându-se pe sine
ş1 luându-le lătmttic în posesia ei . De aceea n11 există fizică
abso/11tă„ ci doar fizici partict1lare, ce apar şi dispar în interiorul
unor culturi partict1lare
4
'Natt1ra"' anticului şi-a găsit si111bolul estetic supre1n în
statuia 11udă, din această statuie a rezt1ltat în inod logic o statică
a co1"p111"i/01·, o ~fi=ică a p1·oxi111ităţii . Cultt1rii arabe îi aparţin
arabesct1l şi bolta de peşteră a tnoscheii : din acest sentiment
cos111ic a apărut a/chi111ia„ acea reprezentare a Ltnor substa11ţe ce
exercită o ac~ une 111isterioasă. precu111 ~111ercurul filosofilor'' „
4

care nu este nici 111aterie„ nici proprietate„ c1 W1 lucru magic ce

constitt1ie baza culonlor 111etalelor, putând prilejui totodată com-
bi11area acestora . În sfărş1t„ 'natL1ra '' 0111ului faustic a produs o
2 4

dina111ică a spaţi11/11i nen1ăr·ginit, o fi::.ică a depărtării . Naturii

dintâi îi apar~n reprezentărilejo1--111ei şi ale n1ate1"iei ~ secwidei -
foarte spinoziste cele ale s1lbstanţe/01„ şi ale atrib11te/or vizi-

4
1. E. Wiedemann: 'Uber die Naturwissenschaft bei den Araben''
( 18 90). F. Strunz: '""Geschicl1te der Naturwiss. i111 MittelaJter'', 191 O,
p. 58 şi ur111ătoarele .
2. P. Dul1e111 : '""Etudes sur Leonard de Vinci"'„ Jeine serie„ 1913.

524
 +

bile sau ascunse : celei de a treia, reprezentările forţei şi 111asei.

1

Teoria apollinică se constituie în u1111a W1ei observaţii calme~

111agia din ştiinţa tainică despre '"'sacre1nentul'' alchin1iei aici
pt1te111 identifica şi originea religioasă a mecanicii: cea faustică
este, de la bun început, o ipoteză de lucru . Grecii cercetau na-
2

tura fiinţei vizibile, noi căutăm posibilitatea de a deveru stăpâni

pe 1necanis1nele invizibile ale devetllrii. Pentru primii aceasta
î11seamnă contemplarea erotică a fo1111ei vizibile, pentru secunzi
- interogarea pasionată a tainelor naturii, experin1entarea meto-
dică.
"
ln acelaşi fel se pun problemele şi se fundan1entează
111etodele de rezolvare iar conceptele fundamentale reprezintă fie-
care un simbol al culturii respective şi numai al ei. CuVIntele
originare ale antichităţii apei1·on (a.7tctpov}, arhe (a.px11},
111orphe (µop<p11), i1/e (u"-11) sunt intraductibile în limbile moder-
11e. Dacă arhe este redat prin 11o~unea de st1bstanţă primară, ne
îndepărtăm de conţint1tul apollin1c tăcând să vibreze nun1ai ceea
ce este în afara lui, cuvântul 11ud ce are o valoare sen1antică străi­
r1ă. Ceea ce anticii considerau ~'mişcare'' în spaţiu era redat prin
aloiothis (a)"Aotcocrt~)„ adică schimbare a pozi~ei corpurilor.
Pentrt1 a traduce modalitatea vizuală de sesizare a 1nişcării , noi
a111 extras din p1"ocede1·e == a 111erge înainte, conceptul de ''pro-
ces'~ prin care ne exp1imăm întreaga energie direcţională, fără de
care nu este posibilă nici o reflectare a fenomenelor cti11 natură.
Critica antică a naturii a postulat stările de agregare vizibile ca
fiind o diferen~ere onginară cele patru faimoase elemente ale

1. M. Berthelot: "'Die Cl1emie Altertun1 und Mittelalter'"'.> 1909, p. 64

ş1 următoarele.
2. La metale, .:'tnercurul'' este principiul propriei substanţialităţi (stră­
lucire, elasticitate şi capacitate de a se topi), în timp ce ''sulfura''
reprezintă principiile atributelor acestora, prect1m combustia şi reacti-
vitatea cl1imică. Cf. Strunz: ''Gesch. d. Narurwiss. itn Mittelalter'-,
191 O, p. 73 şi ur111ătoarele.

525
 +

lui Empedocle, respectiv co1poralu1 pietrificat (solid), corpora-

lul nepietrificat (lichid) şi necorporalul . ''Elementele'' arabe swit
1

conţinute în reprezentările constitu~ei consţelaţiilor misterioase,

care dete11nină apariţia lucrurilor vizibile. Incercaţi să t1n11ăriţi
această modalitate de a simţi şi veţi descoperi că antiteza dintre
solid şi lichid are o semnifica~e total diferită pentru un discipol al
lui Aristotel şi pentru un sirian pentru unul ea este mai ales
gradul de corporalitate, pentru celălalt atributul magic. Apare
astfel imaginea e/en1ent1t/11i chi1111c~ acele felt1rite substanţe
• magice pe care o misterioasă cauzalitate le dete1111ină să apară
• în lucruri dispar apoi în ea sau suferă chiar influenţe stelare .
. Alchimia implică o îndoială profimdă în faţa realităţii plastice a
lucrurilor, în somata care, Ia mate111aticienii, fizicienii ş1 poeţii
greci, dizolvă şi nimiceşte lucrurile pentru a descoperi taina na-
turii acestora. Ea este Wl veritabil fenomen iconoclast, precun1
Islamul şi mişcarea bogon1ilică din Bizanţ. Se manifestă o mare
lipsă de credulitate în forn1a concretă, înfăţişarea sub care ni se
relevă natura şi care pentru greci era sacră. Controversa asupra
persoanei lui Cristos din toate conciliile de demult, ce a făcut loc
schismelor nestoriene şi monofite, este o problemă de alchimie.
Nici un fizician antic nu şi-ar fi imaginat o metodă de studiu prin
care să nege sau să pulverizeze fo1111a concretă De aceea nu a
existat o chin1ie în antichitate şi, mai mult, nu a existat vreo teo-
rie despre ''substanţa'' lui Apollo care să înlocuiască modurile în
care el se arăta oamenilor.
Metoda de cunoaştere a universului chimic de provenien-
ţă arabă este seninul unei noi conştiinţe cosmice. Descoperirea ei
este legată de numele enigmaticului He1111es Trisn1egistul, care
• trebuie ~ă fi trăit la Alexandria în ace!Cl§i tin1p cu Plotin şi
• •

1. Pământ, apă, aer. Aici se adaugă focul, pentru ochiul anticilor

al patrulea element. El furnizează cea mai puternică itnpresie optică,
drept pentru care spiritul _antic nu admitea nici o îndoială în legătură
cu corporalitatea acestuia.

526
 ....

Diophante„s„ 1nventato1 td :1lg.l ·ci. Di 1.> ll-. '·· •&lecanica stati-

că, ştiinţa apolli11ică a natur11 { aprop1l it." sfărşit. Şi„ 1:i rândul
săt1, concomitent ct1 e111ancipa 1t":1 ltcfinitiva ~• 11late1nat 1c11 fausti-
ce datorită lui Newton ş1 Leibniz„ cll1111ia occider1tală s-a eliberat
1

de fonna arabă, graţie lui Stahl ( 1660-1734) şi a teoriei logistice.

Şi una şi cealaltă deve11iră a11aliză pură. Paracelsus ( 1493-1541)
transfor111ase deja î11 şt1i11ţă 111edicală tendinţa magică de a fabri-
ca aur. ln această tra11sfo1111are se simte schimbarea WlUÎ senti-
ment cosmic. Robert Boyle (1626-1691) a creat apoi metoda
analitică şi, p1i11 ea, concepti1/ occidental al elementului. Totuşi
să nu 11e înşelătn. ceea ce nun1im fundamentele chimiei modeme,
desemnând epocile de după descoperirile lui Stahl şi Lavoisier,
însean1nă doar constituirea unei gândirii ''chimice'', dacă prin
asta înţelege1n co11cepţiile aJchin1ice despre natură. Ea înseamnă
şi sfârşitul chimiei propriu zise, disolu~a într-un vast sistem al
unei dinamici pure„ încorporarea în concep~a nlecanică despre
natt1ră, fu11da1nentată în perioada barocă grape lui Newton şi
Galilei. Ele111ente1e lltl E111pedocle dese1nnează o rela~e corpora-
lă, iar cele din teoria co111bustiei a lt1i Lavoisier ( 1777), um1ând
descope1irii oxige11L11t1i ( 1771 )„ un sisten1 energetic accesibil vo-
inţei z1n1ane. Solid şi lichid devin tennenii ce exprimă raporturile
te11sionale dintre 111olect1le. Pnn analiză şi sintez.ă, natura nu este
nun1ai interogată şi conV111să, ci şi constrânsă. Chirr1ia modernă
• este un capitol alfi=icii 111oden1e a acţiunii .
Ceea ce nun1i1n noi statică, chimie, dina1nică, denun1iri
istorice în ca1 e ştiinţele 11aturii nu văd azi o senmificatie r11ai
adâncă, Sllllt cele trei siste111e „fi::ice ale sufletului apo/linie,
111agic şi fa11stic, fiecare dezvoltându-se în cultura proprie, fieca-
re având propria valoare, restrânsă numai la această cultură.
Acestor siste111e le c-orespw1d, î11 do111erliul matematic, geometria
A

l„ I11 perioada gotică, cu tot efortul do1ninicanului spaniol Arnald de

Villanova (111. 13 J 1), aceasta 11u are nici o im}lOrtat\ţă creatoare ală­
turi de ştii!1fele fizico-111atematice. ·

527
 +

euclidiană, algebra„ analiza superioară„ iar în \ il lll l~ruul a11t~t1c

sculptura, arabescul şi arta fugii Dacă vre111 sa tacem ~ . . . v<l
î11tre cele trei specii de fizică cărora oricare ct1lt t 11 '"1 ar pt1tr "''
ar trebui să le opună altele conforn1 co11ccpi1e1 dr~~) r c 1111sc,.,
re„ s-ar ajunge la o reunire 111ecanică a stărilor„ a forţe10 · 1111-
seci, a proceselor

Gândirea un1ană„ sprijinită constant pe cauzalitate, t11 lJl

să reducă imaginea natu1ii la llllităţi for111ale cantitative cât tnai
simple cu putinţă, îngăduind o înţelegere, o 1năsură ş1 ltn cal""u.
cauzale„ pe scurt nişte deosebiri mecanice, a ajuns n1eret1 în ''
zica antică„ occidentală şi în general în orice fizică posibilă„ la 0
doctrină atomistă . Despre cele din India şi China nu şt1111 decât
că există: cea arabă este atât de cotnplicată încât descrierea e1
pare şi astăzi de-a dreptul imposibilă . Intre cea din antichitate şi
ce din Occident persistă o antiteză sin1bolică profundă .
"
ln antichitate ato111ii sunt consideraţi nişte forn1e În mi-
niat11r·ă„ la occidentali nişte cantităţi n1inin1ale, de altminteri şi
energetice: în primul caz este vorba de i11tuiţle„ de proximitatea
sensibilă „ în al doilea de abstractie„ ceea ce constituie conditia
9 9

funda111entală a in1aginii . Reprezentările atomiste din fizica mo-

den1ă„ di11 care fac parte teona electronică şi teoria cantităţilor
1

din tennodi11a111ică presupun din ce în ce tnai 111ultă intuiţie

lă11ntr·ică„ pur faustică„ care este de asemenea reclamată de mai
n1ulte do111e111i ale 111aten1aticilor superioare„ ca şi de geon1etriile
•
neeuclidiene ş1 de teoria grupurilor şi care nu stă la dispoziţia
oricărui profan. O cantitate dinan1ică este o întindere care„ fă­
când abstracţie de orice structură sensibilă, evită orice legătt1ră
cu văzul sau cu pipăitul ~ la ea cuvântul fonnă nu se poate aplica

l. După care Hel111l1oltz a încercat deja să explice feno111enele electro-

litice pri11 ipoteza u11e1 strurturi ato111ice a electricitătii .
't

. 528
-

în 111c1 un sens„ îr1 consecinţă (L'\ .l car c· 11 t 1 putl\t fi rep1 czentat

de savanţii antichită~i. Aşa stau d~1a lucr t111le cu 111onadele lui
Leibniz şi, în gradul cel 111ai înalt„ cu imaginea structurii subtile
a atomilor„ deja schiţată de Rt1therford un nucleu cu sarcină
electrică pozitivă şi un sistem electronic planetar cu sarcină
11egativă, din care Niels Bohr a obţinut o nouă in1agine prin iden-
tificarea cu sarcina de energie ele111entară a lui Plank 1. Atomii lui
Leucip şi De111ocrit erau diferi~ ca for 1nă şi 111ărime, fiind deci
pure unităţi plastice„ ~'indivizibile'' .în cu totul alt sens, aşa cum o
arată şi denumirea lor. Atomii din fizica occidentală, a căror
'"'indivizibilitate'' are un sens total diferit„ se aseamănă cu figurile
şi cu temele muzicale. ''Esenţa'' lor se constituie din vibraţie şi
din iradiere, iar raportul cu feno111enele naturale este cel dintre
111ot1 v şi fraza muzicală. Fizicianul din antichitate examinează
aspectele„ occidentalul cercetează ac~unea elementelor menţiona­
te t1lti111a dată şi figurate în devenit. lată ce exprin1ă conceptele
fundamentale: dincolo„ materie şi formă , dincoace, capacitate şi
intensitate.
Există z1n stoicisn1 şi 11n socialis111 al ato111ilor. Definiţia
reprezentării plastice statice şi contrapunct1ce d111an1ice a ato-
111ului tine sea111a de înrudirea ct1 fon11ele etice concrete cores-
~

pondente cu fiecare lege„ cu fiecare defini~e. Mulţtn1ea aton1ilor

lui De1nocrit, dezordonaţi„ dispers~l~„ în suferinţă„ la discreţia
hazardului orb„ 11u111it avayK'tt„ ca la Sophocle„ l1ăituiţi şi alun-
ga~„ asetnenea lui Oedip„ iar„ în opoziţie cu et„ siste111ele de forţe
abstracte ce exercită o acţiune t1n1tară, agresive„ gt1vemând spa-
ţiul st1b aspect energetic (sub for111ă de ''cân1p''), do111inând orice
rezistenţă, asen1enea lui Macbeth tată sentin1e11tul fundan1en-
tal din care au luat naştere cele clouă imagini 111ecanice ale natu-
tii . După Leucip„ ato111ii se rotesc ''de la si11e'' în vid ~ De111ocrit
adn1ite acţiunea şi reacţiw1ea ca for111e ale schin1bării locului~
Aristotel vorbeşte despre caracten11 întân1plător al 1nişcăriilor

1. Bor11: ""Aufbau der Materie„'„ 1920, p. 27.

529
- ----------

individuale~ la Empedocle întâlnim expresiile dragoste şi \1ră · 1:i

Anaxagora este vorba de întâlnire şi despărţire. Toate acc!:>t~,,
stmt şi elemente ale tragediei antice. Ele sunt deci şi fo1111e exis-
"
ten~ale ale politicii antice. In acest fel se comportă şi perso11a 1el c.'
pe scena teatrului antic. Descoperin1 acolo cetăţile 1111nuscule,
ato111i politicii disemina~ î11 şiruri lungi pe insule şi pe coaste,
fiecare subzistâr1d în mod egoist pentru sine, având nevoie de w1
suport perpetuu, izolate şi capricioase până la caricatural, arun-
cate încolo şi î11coace de evenirnentele fără nici un plan şi ordine
ale istoriei ar1tice, astăzi la apogeu, mâine în ruină~ la polul opus,
statele dinastice din secolele XVII şi XVIIl, câmpuri de forţă
politică, centre de ac~une, de unde se deschide perspectiva depăr­
tată a cabinetelor şi a marilor diplomaţi, conduşi şi guvernând
după tnl plan. Nu putem înţelege antitez.a dir1tre spiritul istoriei
antice şi occidentale decât dacă pornim •
de la antiteza dintre cele
două suflete~ nu putem înţelege nici imagi11ea funda1nentală ato-
1nistă corespunzătoare fiecăreia decât dacă pomin1 de la această
co111para~e. Galilei , creatoru~ co11ceptt.1lui de forţă şi filosofii
di11 Milet, creatorii conceptului de arhe, Democrit şi Leibtliz,
Arhi111ede şi Helmholtz sw1t nişte "'conten1pora11i '' „ reprezentanţi
ai acelei~şi etape spirituale din culturi complet diferite.
Inrud1rea inten1ă dintre teoria atomistă şi etică 111erge
însă 1nai depa1te. An1 arătat deja cu1n sufletul faustic, a că1·ei
fiinţă se identifică cu don1inarea aparenţei, sentimentul cu singu-
rătatea iar nostalgia cu infinitul, transfera această nevoie a depăr­
tării, a exclusivită~i şi a i11dividualizării in toate realităţile, în
fon11ele vieţii publice, individuale şi artistice. Patosul depărtării,
ca să folositn expresia lui Nietzsche, este con1pleta1nente străin
de a11tichitate Wlde tot ce e omenesc are nevo1e de pr~xi1nitate, de
sp1ijin, de co1nunitate. lată ce deosebeşte spiritul baroc de spiri-
tul ionic, cultura ''veclliului regim'' de cultura Atenei lui Perlele.
Totodată patost1I ce separă acţiunea eroică de răbdarea eroică
reapare la rându-i ca tensiz111e în in1agi11ea din fizica occidentală.
Această tensiune este absentă din co11cep~a lui Democrit. Prin-

530
 +

cipiul acţiwUi şi reac~wUi implică negarea W1ei forţe ce domină

spaţiul'\ care se identifică cu spaţiul. Prin u!111are, din imaginea
sufletului antic lipseşte ele1nentul de voinţă Intre oamenii, statele
şi concepţiile din lumea antică nu subzistă nici o tensiune internă,
în ciuda certurilor, invidiei, aversiwUlor, şi nici o nevoie adâncă
de distanţă, de exclusivitate, de superioritate deci respectiva
tensiune este inexistentă în raporturile dintre atomii cosmosului
antic. Principiul tensitmii, dezvoltat în teoria energiei potenţiale,
intraductibilă în limbile şi deci în gândirea antichităţii, a devenit
fundamentu) fizicii modeme. El implică o consecinţă a conceptu-
lui de energie, de voinţă de p11tere în natură şi este deci, din
acest 111otiv, pe cât de necesar pentru noi, pe atât de imposibil
pentru antici .

Re=ultă că orice doctrină atoniistă este tin mit, nu o ex-

"
perienţă. In cadrul mitului, prin puterea de creaţie teoretică a
111arilor fizicieni, cultura şi-a dezvăluit natura cea mai intimă, s-a
descoperit pe sine. A afi1111a existenţa unei întinderi indepen-
dente de sentimentul fo11nei şi de senti111entul cosmic al subiec-
tului cunoscător constituie o prejudecată critică. Credem că pu-
tem da de o parte viaţa, uitând că pentru lucrul cunoscut cu-
noaşterea este ceea ce direcţia este pentru întindere şi că mai întâi
direcţia vie este cea care extinde senzaţia în profunzime şi în
an1ploare, ''producând'' spaţiul. Strucura ''cunoscută'' a întinderii
este un s1m bol al fiintei cunoscătoare.
~

Semnificaţia dete1111inată a experienţei profunzimii,

identică cu trezirea unui suflet, şi„ ca atare, cu crearea lumii exte-
rioare ce-i aparţine, a fost deja redată într-un capitol precedent.
Am spus că în senzaţie există doar lungime şi lăţime; prin actul
interpretării vii, îndeplinit din o necesitate foarte intimă, pose-
dând'\ ca orice element viu, direcţie, emoţionalitate şi caracter
ireversibil (cotiştinţa acestor caracteristici constituie conţinutul

531
propriu conceptului de t1111p) lor li se adaz1gă profunzimea; astfel
se creează realitatea, lu111ea . Viaţa însăşi pătrunde în faptul trăit
ca o a treia di1nens1une. Dublul sens al cuvântuJui depărtare, în-
se1nnând în acelaşi tin1p viitoru] şi orizontul, trădează senmifica-
~a mai profundă a acestei dimensiuni ce produce mai întâi în-
tinderea ca atare. Deveni rea care s-a încheiat este Iucn1l devenit,
viaţa pietrificată care tocmai s-a scurs este profunzimea spaţială
a cunosctitului .. Descartes şi Par111enide se întâlnesc prin afirn1a-
ţia că gândirea ş1 fiinţa, adică facultatea de reprezentare ş1 întin-
derea, sunt identice. Cogito, ergo s11m este tocmai forn1ula expe-
11enţei profunzi111ii . Gândesc, deci sunt în spaţiu. Dar, prin stilul
cunoaşterii ş1 deci al faptului cunoscut, s11nbolul
....
originar al fie-
cărei culturi în parte reintră în drepturi . Intinderea concretă are
în conştiinţa antică o prezenţă corporală sensibilă , în conştii11ţa
occidentală o transcendenţă spa~ală sporită , ceea ce conferă din
ce în ce mai 111ult relief antitezei dintre polaritatea pur abstractă a
capacităţii şi a intensităţii şi polaritatea optică specific antică a
f 011dul ui şi a fom1ei .
Rezultă însă că în interiorul faptului cunoscut timpul viu
nu se poate n1anifesta încă o dată . El a trecut deja ca profunzi111e
în faptul cunoscut, în ''fiinţă '', şi astfel durata, ate111poralul adică ,
se identifică cu întinderea . Nu1nai actt1l cunoaşterii posedă carac-
ter de direc~e. Titnpul gândit, măsurabil, si111pla di111ensiune fizi-
că, este un lucru greşit înţeles. Singura chestiune care se pune
constă în a şti dacă greşeala este evitabilă sau nu. Intr-o lege
fizică oarecare înlocuiţi cuvântul timp cu cuvântul desti11 şi veţi
sesiza că nu poate fi vorba de tin1p în ''natura'' pură. Universul
fon11al al fizicii are exact aceleaşi lin1ite ca şi uni versul numere-
lor şi al conceptelor cu care se înrudeşte~ am observat că, în po-
fida concep~ei lui Kant, nu există nici cea tnai mică relaţie, orice
fom1ă i-am da, între numărul matematic şi timp. Dar acest lucru
este contrazis de faptul n1işcării, prezent în i111aginea lumii
înconjurătoare. Este problema nerezolvată, insolubilă, a eleaţilor.

532

..
 + - +

Fiinţă sau gândire şi mişcare sunt ireco11ciliabile.. . Mişcarea ''nu

este'' (''este aparenţă'').
Sub acest aspect ştiinţele naturii redevin dogmatice şi
"
mitologice. In cuvintele Timp şi Destin, pronunţate instinctiv,
este atinsă viaţa în străfunduri, viaţa Întreagă cu neputinţă de se-
parat de faptul trăit. Dar fizica, intelectul cercetător, este obligat
să opereze această separaţie. Faptul trăit ''în sine'', gândit prin
abstractizarea actului viu al observării, devenit obiect, lucru
mort, anorganic, pietrificat,
,.. este acum ''natură'', ceva epuizabil
în mod matematic. ,..ln acest sens cunoaşterea naturii este o activi-
tate de geometro. In timp ce studiem trăim iar ceea ce studiem
trăieşte o dată cu noi. In imaginea naturii, caracteristica prin
•
care natura nu numai că ''este'' din timp în timp, ci mai şi ''devi-
ne'' într-un şuvoi neîntrerupt în junt! nostro şi cu noi, este
însemnul înrudirii dintre fiinţa trezită şi lumea sa. Această carac-
teristică se numeşte niişcare şi se opune naturii ca imagine. Ea
reprezintă istoria acestei in1agini, de aici rezultând u1111ătoarele:
Aşa cum intelectul nostru a fost abstras din senzaţie prin limbajul
vorbit, spaţiul matematic abstras din ''rezistenţa'' luminii, a ''lu-
crurilor'',
.
exact la fel timpul fizic a fost abstras din impresia de
1n1şcare.

''Fizica'' studiază ''natura''. Prin ur1r1are, ea nu cunoaşte

timpul doar ca întindere. ''Fizicianul'' trăieşte însă înlătllltrul
"
istoriei naturii respective. In consecinţă, el este obligat să con-
ceapă mişcarea ca o mărime constatabilă matematic, ca o domi-
naţie a numerelor pure obţinute din experienţă şi expuse în for-
mule: ''Fizica este descrierea simplă şi con1pletă a mişcărilor'', a
spus Kirchhoff Aceasta a fost întotdeaWla intenţia ei. Nu este
însă vorba de o mişcare în imagine, ci de o mişcare a imaginii.
Mişcarea din interiorul naturii concepute de fizician înseamnă
doar că această enigmă meta.fizică este prima care duce la apari-
ţia sentimentului de succesiune. Faptul cunoscut este atemporal
şi străin de mişcare. El înseamnă ''a fi devenit''. Din succesiunea
organică a faptului cunoscut apare impresia mişcării. Conţinutul
I

533
- +
+ ·+

acestui cuvânt îl atinge pe fizician nu numai cu înţelesul de ''inte-

•
ligenţă'', ci şi cu acela de om total, a cărui fu..ncţie constantă nu
este ''natura'', ci lumea întreagă. Or, această lume este istoria.
De fiecare dată ''natură'' este o expresie culturală. Toată fizica
tratează proble1na mişcării, dar în ea este implicată problema
vieţii însăşi, nu pentru faptul că odată şi odată acestea ar putea fi
separate una de alta, ci pentru că şi cu toate acestea ele swrt
inseparabile. Misterul mişcării trezeşte în om frica de moarte.
Presupunând că cunoaşterea naturii este o modalitate
subtilă a cunoaşterii de sine natura înţeleasă ca o imagine, ca
oglindă a omului încercarea de a rezolva problema mişcării
. -

înseamnă a încerca să mergem pe ur111ele cunoaşterii, ale proprii-

lor nlistere, ale propriului destin.

Numai tactul fizionomic va avea aici şanse de reuşită,

dacă are virtu~ creatoare~ aceasta s-a petrecut mereu în artă,
înainte de toate în arta dran1atică . Nu111ai gâ11ditoru/ este
î11curcat în faţa rnişcării, deoarece conten11Jlativul o găseşte evi-
dentă. Dar sistemul integral legat de o concep~e mecanică despre
natură nu este o fizionon1ie, ci tocmai un ~~1ste1n, adică întindere
pură, clarificată în n1od logic şi numeric nin1ic viu, ci doar
lucru devenit, tnort..
Goethe, care era poet nu co11tabil, scria din acest 1notiv:
''Natura nu este tm sistem, ea este viaţă care decurge dintr-Wl
centru necunoscut, tinzând către ·o lin1ită in1posibil de cunosctrt''.
Pentru cine vede i1atura din punct de vedere analitic, ea se dezvă-
1uie ca sistem~ ea este un sistem şi nin1ic mai mult şi, în con-
secinţă, în ea mişcarea este o contradicţie. Ea poate acope-
ri această contradicţie prin fon11ule artificiale, ea conti1111ă să
do11111ească în conceptele fundamentale . In1pulsurile şi cont1·a-
1mpulsurile lui Detnocrit, entelehia lui Aristotel, conceptele de
forţă numită impet1's de occamiştii secolului al Xill-lea şi de

534
cantitate de energie elementară din· teoria iradierii de la 1900,
includ în ele · contradictia , de mai sus. Dacă în interiorul unui
sistem fizic vedem mişcarea ca îmbătrânire a respectivului sis-
tem acesta îmbătrâneşte îndeosebi ca rezultat al experienţei
unui observator viu vom simti, foarte distinct tot misterul
cuvântului mişcare şi al tuturor reprezentărilor ce decurg din ea,
ca şi con~nutul organic indestructibil. Mecanica nu ar trebui să
aibă cu nimic de-a face cu îmbătrânirea şi, ca atare, cu mişca­
rea. Aşadar căci fără mişcare nu se poate în general concepe
nici una din ştiinţele naturii nu poate exista o mecanică per-
fectă„ fără lacună. Totdeauna se va găsi undeva un punct organic
de unde porneşte sistemul, de W1de începe viaţa imediată un
cordon ombilical care leagă spiritualul de viaţa maternă, gândi-
rea de gânditor.
Din cu totul alt llllghi privi1n acum ştiinţele naturii
faustice şi apollinice. Nu există nat11ră p11ră. Pretutindeni există
t111 ele111ent de esenţă istorică. Omul este aistoric, se raporteazj
la toate tr11pres1ile cosmice dintr-un prezent pur punctifo1111~ în
acest caz„ imaginea naturii este statică,_,.. în orice moment închisă
in s111c „ 1t1(ieosebi în viitor şi în trecut. Jn fizica greacă, noţiunea
ti111pt1lt1i ca n1ărime este tot atât de puţin prezentă ca şi con-
ccptt1l ar1stotel1c al entelelliei. Din contră, on1ul are vocaţie is-
torică ş1 atunci pri11de rădăcini o imagine dinamică. Numărul -
valoare-l11111tă a I ucrului devenit în situatii
, aistorice devine
111,ls111·ă şi mă1~in1e, iar în context istoric ft1ncţie. Nu se măsoară
decât prezentul şi nt1 poate fi urn1ărit decât ceea ce se înscrie pe
cursul trecutului şi viitorului. Diferenţa respectivă este cea care
în gâr1d1rea antică ascWlde, iar în cea occidentală subliniază co11-
trad1cţia ine1·entă legată de mişcare.
l:;toria zste devenire eternă , prin z1rmare viitor etern~
"
natura este devenită, prin 11r111are trec11t etern. In consecinţă , aici
are loc o stranie invet~sare: prioritatea devenirii dispare parcă în
faţa devenitului. Aruncând o privire retrospectivă din sfera sa, a
devenitului adică„ spiritul i11versează aspectele vieţii : din ideea de

535
 -
destin, care închide în ea un scop şi un viitor, el face pri11cipiu al
cai1zelor şi efectelor mecanice, cu centrul de gravitaţie în trecut.
Spiritul realizează un troc al ierarhiilor între timpul viu şi spaţiul
trăit; timpul pe care l-a spaţializat este apoi introdus de el într-un
sistem cosmic al spaţiului. Pentru viaţă, spaţiul este 9 funcţie a
vieţii; pentru spirit, viaţa este ceva aflat în spaţiu . In timp ce
întinderea este o consecinţă a direcţiei, iar spaţiul, în calitate de
experienţă creatoare de lume, o consecinţă a vieţii„ inteligenţa
u1nană introduce VJaţa ca proces în spaţiz1/ pietrificat pe care şi
l-a reprezentat. Destin înseamnă încotro mergem; cau.zalita-
te înseamnă dincotro venim. O fundamentare ştiinţifică reclamă
cercetarea ''tensiunilor'' plecând de la devenit, de la 1·ealizat, mer-
gând maşinal înapoi şi u1111ând drumul tnecanic conceput al de-
venirii ca întindere. Nu se poate însă trăi în urină, se poate nun1ai
gândi în um1ă. Reversibile nu sunt nici timpul, nici destinul, c1
doar ceea ce fizicianul nun1eşte astfel, ceea ce se reduce prin
fo1111ule la o ''mărime'' divizibilă, dacă e cu putinţă r1egativă ori
. . ""
1maginara.
Dificultăţile nu se lasă deloc surprinse, deşi arareori pot
fi înţelese originea şi necesitatea. In fizica a11tică, eleaţii au legat
natura în mişcare de necesitatea de a gândi, punând în evidenţă
identitatea logică dintre gândire şi fiinţă, deci dintre cunoscut şi
spa~al, şi astfel incompatibilitatea dintre cunoaştere şi deveni-
re. Obiecţiile lor nu au fost niciodată respinse şi rămân irefu-
tabile, însă ele nu au stânjenit dezvoltarea fizicii antice, indis-
pensabilă ca expresie"a sufletului apolJinic, situată deci deasupra
contradic~ei logice. In mecanica clasică barocă, întetneiată de
Galilei şi de Newton, n-a contenit nicicând căutarea unei soluţii
impecabile în sens dinamic. Istoria conceptului de forţă, a cărei
defini~e, repetată la infinit, caracterizează pasiunea gândirii ce se
vooe ea însăşi pusă în discuţie prin această dificultate, înseamnă
doar o istorie a tentativelor de fixare a mişcării într-o modalitate
matematică şi conceptuală absolută. Ultima tentativă impo~tă,

536
care a eşuat obligatori t1 L~t ~1 ţJreca.1,„,,tele ~t' remarcă în meca-
nica lui Hertz.
Fără a găsi adevărata caltză a dificultăţilor n1c1 un
fizician nu a reuşit încă acest lucrt1 Hertz a încercat să se de-
baraseze complet de conceptu) de forţă„ sesizând pe but1ă drepta-
te că viciul tuturor sistemelor mecanice trebuia să se ascundă în
unul din conceptele fundamentale. El voia să construiască o itna-
gine a fizicii pornind de la 1nărimile de timp, spaţiu şi masă~ n-a
observat însă că tocmai timpul, inclus în conceptul de forţă ca
factor de direcţie, era ele1nentul organic fără de care nu se putea
enunţa o teorie dinamică şi nu se putea ajlll1ge la o soluţie pură .
Independent de aceasta, conceptele de forţă, masă şi mişcare
fonneazj o llllitate dogmatică . Ele se condiţionează în aşa fel
încât folosirea lUluia in1plică deja pe celelalte două, nefo1111ulate.
"
Intreaga concepţie apollinică este conţinută în tennenul originar
arhe (apx.11)„ iar conceptul de forţă include toată problema occi-
dentală a mişcării . Conceptul de masă nu este decât comple-
mentul conceptului de forţă. Newton, o natură profund religioa-
să„ a exptimat simplu intui~a cosn1ică faustică splll1ând, pentru a
face înţelese sensurile te11nenilor de forţă şi de mişcare, că ma-
şa reprezintă pt111ctele ofei1sive ale forţei şi suportul mişcării .
In acest mod îl concepuseră misticii secolului al XIII-iea pe
Dumnezeu şi raporturile sale cu lur11ea. Prin celebra sa idee
''Hypotheses non fingo'' , Newton îndepărtase elementul meta-
fizic, d~r fundamentele meca111cii lui sunt metafizice punct cu
punct In imaginea din fizica occidentală, forţa corespondentul
voinţei în imaginea psihică şi divinitatea itlfinită în imaginea cos-
111ică. Fizica aceasta avea deja fundatnente solide cu mult tin1p
înai11te de apari~a primului fizician; ele existau în cea 1nai veche
conştiinţă cosmică religioasă din cultura noastră .

537
 6

Ni se dezvăluie astfel şioriginea conceptului fizic al ne-

cesităţii. In proprietatea spiritului, numită de noi natură, im-
plicăm necesitatea mecanică, dar nu trebuie să uităm că aceasta
are la bază altă necesitate, organică: destinul ce rezidă în viaţa
însăşi . Ultima este for1nat1vă, prima este restrictivă. Una rezultă
din realitatea interioară, cealaltă din demonstraţie Aceasta este
diferenţa dintre logica tragică şi logica tehnică, dintre logica isto-
ncului ş1 logica :fizicianului.
"
Insă în necesitatea impusă şi presupusă de ştiinţele natu-
rii, o necesitate a cauzelor şi efectelor, există şi alte diferenţe, ce
au scăpat până acum aten~ei. Este vorba de cunoştinţe foarte
~ificile cu o semnificaţie imensă . Oricare ar fi descrierea pe care
filosofia o dă unui fenomen, cunoaşterea naturii este o funcţie
a unei cunoaşteri stilistice dete1111inate. O necesitate naturală are
aşadar stilul spiritului de care aparţine; aici încep diferenţieriJe
istorico-morfologice. In natură putem observa o necesitate ngu-
roasă fără ca s-o putem exprima în legi ale naturii . lmpos1bilita-
tea, evidentă pentru noi, însă inexister1tă pentru oamenii altor cul -
turi„ presupune o for111ă pe de-a întregul particulară şi caracteris-
tică spititului faustic de înţelegere în general şi deci de CW1oaşte-
"'
re a naturii. In sine, este imposibil ca necesitatea mecanică sa
ta o formă prin care fiecare caz în parte să subziste morfologic
pentru sine, o fo11nă în care nici Wlul nu se repetă exact şi unde
cunoştinţele nu se pot aşeza în fonnule perpetuu valabile. Astfel
natura ar apărea într-o imagine ce ar putea fi reprezentată aproa-
pe prin analogia cu frac~ile zecitnale infinite însă 11eper1odice,
opuse periodicităţii pure. Acesta a fost neîndoielnic sent11nentul
antichităţii, observabil clar la baza conceptelor fizicii antice. La
Democrit, de exemplu, nlişcarea propriu-zisă a atomilor apare în
aşa fel încât exclude orice calcul prealabil al mişcării.
Legile natutii silnt fon·11e ale universului CWloscut, în
care un ansamblu de cazuri particulare se constituie într-o unita-

538
 + +
-

te de rang superior. Se face abstracţie de t1111pul viu, chestiunea

ştiinţei rămânând indiferentă dacă nu este vorba de o succesi-·
une cronologică a evenimentelor ci de analiză matematică atlUlci
când şi ori de câte ori se produce cazul respectiv. Având însă
conştiinţa că nici o putere din lume nu poate clătina acest calcul,
voinţa noastră de dominare se situează deasupra naturii. Acest
lucru este faustic. Nu numai din acest punct de vedere miracolele
ne apar ca nişte excepţii de la legile ''naturii''. După Protagoras
omul antichitătii •
era măsura iar nu creatorul lucrurilor. Astfel el
renunţă inco11ştient la dominarea naturii prin descoperirea şi prin
aplicarea legilor.
Remarcăm aici faptul că principiul cauzalităţii, în for1na
lui evidentă şi necesară aşa cum este tratat la unison de mate-
. tnatică, fizică şi teoria cunoaşterii drept adevăr fundamental, este
lll1 feno111en specific occidental, mai exact baroc. El nu se poate
demonstra, dat fiind faptt1l că orice demonstra~e în limbile occi-
de11tale şi orice experienţă a spiritului occidental îl presupun
deja. Fiecare /Jt1nere a problen1ei iriclude soluţia corespunzătoa­
re. Metoda unei ştjinţe este ştiinţa însăşi . Este în afara oricărei
îndoieli că în conceptul de lege a naturii şi în concep~a, predomi-
nantă de la Roger Bacon încoace„ a fizicii privită ca scientia
ex11eri1nentali„'> este deja conţinută metoda particulară a nece-
sită~i. Modalitatea antică de a vedea natura alter ego al
modelului de a fi al a11ticiJor nu o con~ne, însă nu pro-
duce, din această pricit1ă, nici o deficienţă logică în conclu-
ziile ştiinţifice. Să cântărim exact afi1 tnaţiile lui n ·en1ocrit,
At1· xagora şi Aristotel„ care întruchipează totalitatea concep~i­
lor antice despre natltră. Să ·examinăm mai ct1 seamă con~­
nutul conceptelor detem1inante· a/loiotis (aÂÂoto)crs)„ ana11ghe
(avayxr1), sau enteheia (evtaxciu) şi vom fi st1rprinşi de per-
spectiva unei i111agi11i cosmice con1plet diferite, desăvârşită în
si11e şi adevărată 'in inod absolut pentru o colectivitate u111a11ă
dete11ninată, i111agi11c ltnde nu este deloc vorba de cauzalitate în
smst11 cunosct1t de noi

539
+ + -

/'<>.

In acelaşi timp, alchimiştii şi filosofii culturii arabe pre-

supun, existenţa WleÎ necesităţi profimde total diferite de cau7.a-
litatea dinamică înlăuntrul criptei cosmice. Nu există nici o
înlănţuire cauzală sub fom1ă de lege, ci o singură cauză -
Dumnezeu care se află nemijlocit la originea oricărui efect. A
crede în legile naturii înseamnă a te îndoi de atotputernicia lui
Dumnezeu. Când apare un simulacru al regulii este numai pentru
că lui Dumnezeu i-a plăcut să fie astfel~ însă oricine acceptă
regula respectivă drept necesară este indus în eroare de dia-
vol. Exact acesta este sentimentul lui Cameade, al lui Plotin, al
neopitagoreicilor , i~r această necesitate constituie fundamentul
1

Evangheliilor, al Talmudului şi al Avestei. Pe ea se bazează

tehrrica alchimiei.
Funcţia numerică este în raport cu principiul dinamic
cauză-efect. Amândouă .sunt creaţii ale aceluiaşi spirit, for111e de
expresie ale aceleiaşi menta;ităţi , fimdamente constitutive ale
aceleiaşi naturi obiectivate. In realitate, fizica lui Democrit se
deosebeşte de cea ~ lui Newton prin faptul că una alege ca punct
de plecare datele optice, iar cealaltă raporturile abstracte ce
decurg de aici. ''Faptele'' cunoa.şterii apollinice a naturii sunt
lucn1rile, situate la suprafaţa universului ctll1oscut~ ''faptele''
cunoaşterii faustice a naturii sunt relaţiile, în general inaccesibile
privini profane, care mai întâi trebuie să fie cucerite de spirit şi
reclamă, în fine, în nt1mele comunicării, un limbaj secret ce este
deplin înţeles doar de cunoscătorul ştiinţelor naturii. Necesitatea
antică statică se evidenţiază nemijlocit în fenomenele ce se
schimbă~ principiul cauzalităţii dinamice este suveran dincolo de
lucruri, diminuându-le sau eliminându-le contigenţa sensibilă . Să
ne întrebăm deci ce semnificaţie se leagă de expresia ''forţă de
atracţie'' în ipotezele oricărei fizici teoretice actuale.

l. J. Goldziher: ''Die Islam und jiid. Philosophie'', în ''Kultur der

Gege11wart',„ I, V, 1913, p. 30 şi ur111ătoarele.

540
 Principiul conservării energiei, care, de la for1nularea lui
J.R . Mayer a fost deschis considerat o pură necesitate logică, este
efectiv doar o parafrazare a cauzalităţii dinamice prin mijlocirea
conceptului fizic al forţei. A te declara de partea ''experienţei'' şi
a discuta despre caracterul logic sau empiric al cunoaşterii, a te
întreba deci, în sens kantian, dacă ea este cert a priori sau a
posteriori, reprezintă o caracteristică a mentalită~i occidentali-
lor. De altfel, înst1şi Kant şi-a făcut prea n1t1lte iluzii asupra
li1nitei nedecise dintre cele două aspecte. Nimic nu· ne apare
111ai evident şi mai clar decât '"'experienţa'' ca origine a ştiinţelor
exacte. Experimentarea de natură faustică sprijinită pe ipoteze de
lucru şi pe metode de calcul nu este altceva decât manevrarea
sistematică şi definitivă a acestei experienţe. Nu s-a remarcat
însă nicicând că un atare concept al experienţei cu caracter
dinan1ic şi exhaustiv include o întreagă concep~e despre lume
..., . . ..,,,, . . . . "'
şi ca expenenţa nu exista ş1 n1c1 nu poate exista 1ntr-un sens
tranşant pet1tru oamenii di11 alte culturi. Atunci când refuzăn1
să recu11oaşten1 că rezultatele ştiinţifice ale lui Anaxagoras ş1
Democrit provin dintr-o experienţă autentică, ntt vrem să spunem
că anticii nu ştiau să-şi interpreteze intuiţiile, nici că au expus
J)L1re fantezii: vrem să spunem că în ge11eralizările lor dep,ângem
absenţa ele1nentului cauzal, ce const1t11ie, întâi de toate, pentru
11oi, sensul cuvântului experienţă . Este evident că nu a111 reflectat
vreodată îndeajuns asupra specificită~1 acestui concept pur fa-
t1stic Ceea ce-l defi11eşte 11u este 1ticidecun1 antiteza superficială
cu credinţa . Din contră, expe1ier1ţa spiritual-ser1sibilă exactă con-
cordă pe deplin prin strt1ctt1ră cu ceea ce natu1ile occidentale
profund religioase, prect1n1 Pascal , de pildă, care a fost 1natema-
tic1an şi jansenist din acee~i necesitate interioară, au învăţat să
rectmoască drept experienţă a ini111ii o ilun1inare a existenţei în
mo1nente hotărâtoare. Pentru noi experienţa însea1nnă o activita-
te a spi!itului ce nu se li111itează la i111presiile 1no1nentane ale pre-
zentului pur, pentru a le admite, a le recunoaşte şi a le clasifica în
cor1secinţă7 ci pentru a le cerceta şi a le produce ca să le domi11e

541
-

în prezentul sensibil ş1 a le reuni într-o unitate cuprinzătoare ca-

pabilă să dizolve 1nultiplicitatea tangibilă. Ceea ce noi numim
experienţă are tendinţa de a trece de la individ la infinit. De
aceea, ea contrazice cu precizie senti1nentul antic al naturii .
Calea aleasă de noi în înfăptuirea experienţei este, pentru grec,
calea ce duce exact la pierderea experienţei . De aceea el se înde-
părtează de metoda violentă a experimentării. De aceea, sub
denumirea de fizică, în locul unui sistem solid de legi şi de for-
1nule obţinut prin abstractizarea ce violentează şi supune datele
sensibile căci numai această ştiinţă înseamnă putere !
grecul a dispus de un cumul de impresii judicios distribuite,
susţinute prin imagini sensibile, fără ca să se disperseze în aceste
imagini şi lăsând intactă natura, în existenţa ei desăvârşită
în sine. Ştiinţa noastră despre natură este exactă şi imperativă,
ştiinţa antichităţii este teorie (8Ecota.) în înţelesul literal al cuvân-
tului, rezultat al unei contemplaţii pasive

Cu mai multă îndoială spun acu1n : universt1l for111al al

unei ştiinţe a naturii corespw1de integral cu cel al maten1aticii„
religiei şi artei plastice corespo11dente Un mate1nat1c1an pro-
fut1d, nu un virtuoz al calculelor, ci unul care simte spiritul nu-
tnerelor străin în el, întelege că în acest fel c.'el îl cunoaşte pe
Dumnezeu''. Pitagora şi Platon at1 ştiut-o la fel de bine ca şi
"
Pascal şi Leibniz. ln cercetănle dedicate lui Cezar şi religiei
ro1nane prin1itive„ Teret1tius Varro, cu tm accent specific roman,
distinge între tl1eologia civilis, o su111ă a credinţei recunoscu-
tă public, theologia 11~ythica, univers de reprezentări poetice şi
artistice, şi theologia physrca, specula~e filosofică. Să aplicăm
această diferenţiere la cultura faustică şi votn scoate în faţă
doctrinele lui Ton1a d' Aquino şi Luther„ ale lui Calvin şt Ignaţiu
de Loyola; pe planul in1ediat urn1ător„ Dante şi Goethe; pe planul

542
 +

al treilea„ fizica ştiin~fică î11 tnăsura în c:1re ea ·~· 1111b1acă for-

111t1lele cu imagini.
Nu numai pritni.tivul şi copilul„ ci ş1 a11i111alele superioare
dezvoltă exclusiv prin ele însele„ pomind de la 1năruntele lor
experienţe de fiecare zi, o imaginea naturii ce conţi11e suma ca-
racteristicilor ''tehnice'', remarcate în urr11a unei repetări constan-
te. Vulturul '"'ştie'' când trebt1ie să se arunce asupra prăzii: pasă­
rea cântătoare care cloceşte ''cunoaşte„, apropierea jderului: vâ-
natt1l îşi ''găseşte'' pajiştile de păşunat. La om, experienţa tuturor
simţurilor se îngustează şi se adânceşte printr-o experie11ţă a
ochiului. Când însă aici se adaugă obişnuinţa limbajului verbal
legat de ceea ce veden1, este abstrasă înţelegerea dezvoltată ca
gândire independentă: tehnicii 1no1nentane i se adaugă teo1"ia ce
reprezintă o reflec~e. Teoria se întoarce cu faţa spre depărtări,
stârnind fiorii invi=ibi/1,fzli. La ştiinţa cotidiană 1nănmtă„ ea ada-
ugă credinţa, dezvoltând la rându-i o ştiinţă nouă şi o tehnică
nouă de ordin superior: mit11lui i se alătură cultul. Pritnul ne
:'învaţă'' să cunoaşten1„ cel de al doilea să conj11răn1 n1,111ena/11/.
In sensul superior a1 cuvântult1i ştiinţa este religioasă de la un
cap la altul. Nt1 nun1ai î11 etapele târzii teoria religioasă dă naş­
tere teoriei ştiinţifice, /1,ând c11noştir1ţă de metode: schin1bări­
le ce se produc independent de aceasta SWlt puţine la nu1năr.
Universul figurat al fizicii rămâne un mit. procedeele utilizate în
cadrul lui, un cult ce conjură puterile din lucruri, iar imaginile şi
procedeele SJ)ecifice st1nt dependente de itnaginile şi procede.ele
din religia corespondentă .
De la sfârşitul Renaştetii reprezentarea lui Du11mezeu în
spiritele tuturor oamenilor mari sean1ănă din ce în ce 111ai tnult
cu ideea de spaţiu pur infinit. Du1nnezel1 din exet·citia spiritz1alia
ale lui lgan~u de Loyola reprezintă şi })e Dumnezeu din inmul
luteran O fortărea_ţă este Dum11e=e1.1l nostl'·z1, dar şi pe cel din
i1nproperia lui Palest1ina şi din cantatele lui Bach. El ntt n1ai
este tatăl Sfântult1i Francisc di11 Assisi şi al catedralelor cu bolţi
avântate în înalturi, Dumnezeul ce se si1nte la pictorii gotici

543
+

precun1 Giotto şi Stephan Locl1r1cr personal, preze11t~ proYI-

den~al şi blând: el este un JJrincipiu itnpersonal, nereprezentabil'!
ii1tar1gibil, ce acţionează 111istenos în infinit. Once rest de ~1cr
sonalitate se volatilizează într-o atmosferă abstractă, lip~1ta de
consistenţă materială , într-o idee divină a cărei reproJL1cere n1:i i
este posibilă doar în 1nuzica instrumentală în stil nobil, în vre11le
ce pictura din veacul al XV1ll-lca refuză s-o facă şi trece pe
ulti111ul plan. Acest senti111ent al ./1,1i Du1nne=ei1 fon11ează in1agi-
nea cos1nică din ştiinţele oc.c.identale ale naturii'! natt1ra şi ''expe-
rienţa'' 11oastră, prin urn1are teoriile ş1 111etodele noastre aflate în
opozi~e cu cele ale antichită.~i. Forţa ce pune în mişcare masa:
iată ce a pictat Michelangelo pe plafonul Capelei Sixtine~ iată
ce a dus, de la acel Il Gesu, faţadele catedralelor la o expresie
viole11tă aşa cu111 oferă Delia Porta şi M_ adema şi, iar începând
cu Heinrich Schiitz'I la wiiversuriJe sonore transfigurate ale mu-
zicii bisericeşti din secolul al XVITI-lea. Iată ce u111ple cu de-
veni re cosmică scet1a ce se extinde la infinit în tragediile lui
Shakespeare~ î11 fi11e, iată ce au captat în fon11ule şi î11 co11cepte
Galilei şi Ne,vţon .
Cuvântul Dum11ezeu are altă rezonantă , sub boJtile
" cate-
dralelor g~tice şi în curţile 111ănăst1ri1or din ~'laulbronn şi Saint-
Gall f~ţă de bazilicile din Siria şi de ten1plele din Ro111a republi-
cană . ln at111osfera silvestră a catedralelor, acea vigt1roasă înălţa­
re a naosului central deasupra naosurilor laterale (co111parativ cu
bazilica cu acoperiş aplatizat) acea stilizare a coloanelor, încât
baza ş1 capitelul lor par a se avânta în spaţiu ca nişte eletnente
1ndiV1,it1ale desăvârşite~ piloni şi n1ănU11chiuri de piloru răsar din
păn1â11t cu ran1i:ficaţii şi linii ce se despart şi se întreţes în infini-
tul de deasupra, în ti1np ce din vitraliile grandioase ce absorb
zidurile o lt1111ină incertă se infiltrează prin spa~u, se află realiza-
rea arhitectonică a unei intuiţii cosmice care îşi gffesise în pădu­
rea i'naltă a spaţiilor nordice si1nbolul străvechi. In acest codru
virgin ra111urile se îtnpletesc tainic Ia o mare înălţime deasupra
pămâ11tului de care vârfurile caută să se însingureze prin inter-

544
- + t

111ediul trt1nch1ult11 . Ne \ „, ,,ll a11i ' l 1 i de . 1r1 --11nenteie f· '•nant1ce ş1

1

de rapo11ul lor JJroJur1d Clt ~c111111 '° :: 1ţ-1a ;: · .Jttr1 ! PătiL1rl'(.1 t1riaşă,
'.)Olttară . crepuscL1larâ, a ră11t.:l'> 11le1etJ 11ost ..1i .~1~1 ~ a111ică a tuttiror
f~1 n11el.01 arhitectt1rii occider1t;1 Ic. Dt~ ~=ic.ec:1 , Jt1pă cc e11ergia
for111ală a st1lult1i slăbeşte î11 goticul târz1L1 ş1 i11 per1oada t1lt1111ă a
barocului lin1bajt11 abstract al l11111lor ce tlll n1ai poate fi tcn1perat
se realizează în cl1ip diferit î11 coroa11e 1n11tativc, cârcei , ra1nuri şi
frunze.
Chiparosul şi pit1t1l att o irlflt1e11ţă corporală, euclidia.nă~
ei n-ar putea să devină vreodată si111bolt1ri ale spaţiului infinit.
Stejarul, fagt11 şi teit11„ ctt lt1n1111a rătăcitoare ce păt1ui1de în zo11a
lor copleşită de L1n1bră, lasă o ir11presie 11ecorporaJă , infinită, spi-
rituală. Tnmcl1it1l cl1iparost1lt1i îşi află în coloa11a lu111jnoasă a
mulţimii de fnu1ze ac1ct1late sfârş1tt1I pe1fect al 11ăzt1iI1ţei sale
verticale~ cel al st~ja1-t1lui se afi rr11ă pri11tr-tm efott 11ect11111at şi
nedesăvârşit ele a-i depăşi vârful. La fras111, izbânda ra111u1ilor în
urcare asup1·a întregului frt111zelor pare 11cgreşit să se realizeze.
Priveliştea frasi11ttJL1t are ceva eliberator, apare11ţa t111ei expansi-
uni libere în spa!it1 şi poate acest lt1c111 a făcut ca fras111ttl să fie
ales ca simbol al cosmost1lt1i in 1nitologia NordL1lt11 . Fr~an1ătul
pădurii, al cărui tartnec 11t1 a fost trăit d~ nici un poet antic,
,Jepăşeşte toate posibilităţile se11ti111e11tt1lt1i apollinic al naturii,
ndică 111isterioasa proble111ă a or1g111ii şi a sffirşitult1.1 , dizolvă
111omentul î11 ete111itate intrâ11d astfel l11tr-o profw1dă relaţie ct1
destinul, cu senti 111e11tul istoriei şi al dt1ratei, cu orientarea spre
melancolie şi 11eli11işte a st1flctt1lui t:1t1stic, întors mereu cu faţa
către un VIttor îndepă1tat. De aceea orga al cărei zt11nzet profund
şi clar inundă bisericile noastre, ale cărei sunete au ceva d111 ne-
111ărginire şi din incomensurabil„ spre deosebire de sunetul clar şi
păstos al lirei şi al flu1en1lt1i d111 anticl1itate, este instru1nentul
111uzical al reculegerii occidentalt1lui. Catedrala şi orga fo11nează
o unitate simbolică prect1n1 templul şi statuia. Istoria construcţi­
ei de orgi, unul di11cele1nai profunde şi n1ai emoţionante capitole
d1r1 istoria muzicii noastre, este o istorie a nostalgiei pădurii,

545
acest adevărat templu în al cărui limbaj occidentalu) exprimă
adoraţia pentru Dumnezeu. De la accentele poeziei lui Wolfra111
von Eschenbach până la muzica din Tristan, fecunditatea acestei
nostalgii a rămas neschimbată. Eforturile interpretative ale or-
chestrelor din secolul al XVID-lea tind neîncetat să se apropie de
sunetul orgii. Te11nenul ''diafan'', lipsit de sens pentru lucrurile
din antichitate, are o egală in1portanţă în teoria n1uzicală, în pic-
tura în ulei, în arhitectură şi în dinamica fizicii din perioada ba-
rocă. Când ne aflăn1 într-o pădure ct1 arbori înalţi şi viguroşi şi
auzim urlând vântul pe deasupra capului, înţelegetn îndată sensul
ideii de forţă ce mişcă 1nasa.
Deci în acest fel din sentimentul originar al existenţei
devenite reflecţie se naşte o reprezentare din ce în ce mai exactă a
divinului care înconjoară lumea din afară. Subiectul cunoscător
receptează impresia de mişcare din natura înconjurătoare. El
si111te în jur o viaţă străină, aproape indescriptibilă, a unor forţe
necw1oscute. Acesta regăseşte originea efectelor în numenal, în
'<alteritate'' „ în măsura în care ea posedă şi viaţă. Din emoţia ce
decurge din această mişcare străi11ă se 11asc religia şi fizica. Ele
co11ţin interpretarea naturii sau imaginea lumii înconjurătoare, în
pnmul caz prin mijlocirea sufletull1i, în cel de al doilea prin mij-
locirea intelectului. ''Forţele'' sunt primul obiect al adoraţiei te-
n1ătoare ş1 iubitoare şi, totodată„ al cunoaşterii critice. Este cazul
să se ajUt1gă la o experienţă religioasă şi ştiinţifică.
Să luăm acum în considerare modul în care conştiinţa
diferitelor culturi particulare a condensat spiritual esenţele origi-
r1are, numenalul. Ea le anticipează prin cuvinte încărcate de sens
nuniele, substantivele în acest fel fixându-le, cuprin-
zându-le, definindu-le. Esenţele se supun astfel puterii spirituale
a on1ului care le deţine 11u1nele în puterea sa. An1 spus deja că
toată filosofia, toate ştiinţele naturii„ tot ceea ce are un raport
oarecare cu ''cunoaşterea'' nu este„ în fond, nimic altceva decât
un mod infinit de subtil ce constă în aplicarea 1nagiei primitive a
nz1111elui la ceea ce este ''stf·ăin''. Pronuriţarea exactă a numelui,

546
 -

in fizică a conceptului, este o conjurare. Astfel, divinităţile şi

conceptele ştii11ţifice fundamentale apar tnai întâi sub for111a
nun1elor ce le evocă şi de care se leagă o reprezentare, al cărei
sens se precizează din ce în ce mai mult. Ce far111ec apelativ gă­
sesc cei mai n1ulţi dintre savanţi în simpla invocare a cuvinte-
lor ''lucru în si11e'', ''atom'', ''energie'', '"'centru de gravitaţie'',
''cauză',, ''evoluţie'' ! Din numen se iveşte un =eu, din concept o
reprezentare. Acelaşi fannec punea deci stăpânire odinioară pe
tăranii din Latium când rosteau cuvinte precum: Ceres, Consus,
~ 1
Jan11s, Vesta .
Pentru intuiţia antică a costnosuJui ce corespunde ex-
perienţei apollinice a pro~zimii şi a sin1bolisticii acesteia, cor-
pul individual era fiinţa. In consecinţă, se considera că forma
manifestată în 11nivers1.1/ luminos reprezenta esenţialul, set1sul
propriu al cuvântului ''fiinţă''. Ceea ce nu are for1nă, nu este for-
111ă, nu este nin11c. Pornind de la acest sentiment fundatnental, a
cărui forţă nu prea poate fi exagerată, spiritul antic a creat prin
a11t1nomie cu fonna, '"'alteritatea'', informul, mate1ia, arhe sau
11/e ( apx11 sau u:A..11 ), ceea ce r1u are fiinţă în sine şi reprezintă
doar o necesitate secundară, complementară, un complement al
"
realităţii . lnţelegem cum s-a putut fot 111a lumea zeilor antichită-
ţii. Alături de lun1ea oan1enilor, ea este lume.a unei t1manităţi
superioare. Corpurile au aici o organizare mai comp1exă„ au tră­
sături sublime de forn1ă corporală prezentă~ cât despre rest·, în
ceea ce priveşte n1ateria, ele nu se deosebesc de celelalte corpuri,
supuse fiind aşadar aceleiaşi 11ecesită~ cosmice şi tragice.
Intuiţia fat1stică a cos1nosului a parcurs însă o experienţă
diferită a profunzi111ii. Ceea ce apare aici drept esenţă a fiinţei
adevărate este spaţiul pur în acţiune. El este.fiinţa absolută. De
aceea, in1presia sensibilă, denun1ită printr-t1n tem1en caractetis-

1. Este îngăduit să spunen1 că robusta credinţă pe care Haeckel„ de

exetnpltt, o asocia cu 11u1nele de atotn, materie, energie, 11u se deose-
beşte î11 t11od esenţial de fetişis111ul omului de Neandertl1al.

547
tic ce-i consfinţeşte i1nportanta cor1ţ1nlat spaţial, acţior1ează ca un
tapt de ordin sectmdar, fi111d cle111enttil i11cert în raport cu cunoaş­
terea naturii, aparenţa şi reziste11ţa pe care filosoful şi fizicianul
do1n1ci să descopere conţint1tul specific fiinţei trebuie să le în-
vingă . Niciodată scepticis111ul occidental r1u s-a întors împotriva
spaţiului, ci totdeauna nu111ai împotriva obiectelor tangibile.
Spaţiul este conceptt1J s11perior forţa este doar traducerea
printr-ttn tcr111ei1 111ai pt1ţ1n abstract iar n1asa nu este decât
anti110111ie ce apare uJterior, adică ceea ce este in spa~u . Ea
dep111de logic şi fiZic de spaţit1 . Ipoteza n1işcării undelor lumi-
noase pr111 care lu1nina a fost concepută ca o fotmă de energie a
fost u1111ată î11 111od t1ecesar de ipoteza i11asei corespondente -
eterul luminos. O defiruţie a 1nasei, cu toate însuşirile cei se atri-
buie, este consecinţa unei definiţii a forţei şi nt1 invers„ fii11d de
altfel o 11ecesitate si111bolică. Toate conceptele antice ale substan-
ţei, oricât de diferite ar fi ele, idealiste sau niaterialiste~ de-
semnează ceea Cl' treb1t1e să ia „for111ă, pri11 unnare o nega~e,
care trcbt1ie să î111p1111nutc î11 fiecare caz nişte detem1inări niai
precise de la co11ceptt1l tlinda111e11tal al fo1·n1e1 . Toate conceptele
occider1talc de st1bsta11tă desetnnează ceea ce trebuie să se 111iş1('
deci !ară i11doi~lă tot o 11egaţie, ce are însă cu totul altă unitate.
Fo1·111ă ~·i iY1;fo1·111, .fo1·ţă ş1 non-..forţă acestea vor fi transpune-
rile cele i11ai clare ale polarităţii deten11i11ate pe care se înten1e-
1ază 11n1)resia cos111ică di11 cele două culturi şi fot inele ei depline.
CeeJ ce a spus pâ11ă acu111 filosofia co111parată prin ter111enul
ine"Xact ş1 co11fuz de 111aterie se1nnifică într-wi caz st1bstratul for-
111ei iar ît1 celălalt st1bstratul fortci . Nimic mai diferit. Ceea ce
~

vorbeşte î11 filosofia occidentală este senti111entul de Dumnezeu,

1111 se11ti 11,1 ent al valorii Divinitatea a11tică este fonna supre-
n1ă , d1V1111tatea occidei1tală este forţa supre111ă . ''Alteritatea'' este
abser1ţa d1vint1lt1i căruia spiritul 11u-i poate recunoaşte demnitatea
de fii11tă Pentru 0111ul antic absenta divinului este substanta fără
" 9 9

fonnă , pe11tn1 omt1l fatistic ea însea1nnă substanţa fără forţă.

548
-

Afir111aţia că n1iturile şi reprezentările zeilor sunt o

creaţie a prin1itivilor şi că ''progresul culturii'' dete1111ină pierde-
rea puterii mitice a sufletului este o prejudecată a ştiinţei. Adevă­
rat este contrarul. Dacă morfologia istoriei 11-ar fi ră111as până azi
w1 uruvers de proble111e abia conturate, s-ar fi căzut de acord că
forţa creatoare 1nitică, cu o pretinsă acţiune generală, se restrân-
ge la anumite epoci~ s-ar fi înţeles că aptitudinea sufletească de a
plăs111u1 o lume de for111e proprii, de eletnente specifice şi de sin1-
l1olt1ri. având, de altin1interi, 11n caracter ztnitar, nit aparţine
1111111c11 epocii pri111itive" ci aproape exclusiv perioadelor de înce-
pt1t ale 111anlor culturi . Orice n1it mare se naşte la începuturile
1

L111c1 111c11tal1tă~ care se trezeşte. El este pri1nul ei act creator. El

r1t1 se intalneşte decât aici şi nicăieri altundeva, în n1od necesar.
Consider că ceea ce deţineau popoarele vechi, în fapt, ca
1epi czentăr1 religioase egiptenii din epoca thinită, evreii şi
ţ1erşii înainte de Cyrus, eroii din palatele n1iceniene" ger1nanii din
perioada 1111graţiilor nu erau încă 1nituri 1najore, adică erau
1.il 1 ,: t1111t1I de ele111ente disperse şi variabile în afara oricărei reguli
de culte cu denu111iri diferite, de povestiri fragi11entare, dar nu
111~~1 \.' ,,,·din(' divină, W1 organisn1 mitic, sau o in1agine cosmică
1ncheiată cu o fizionon1ie unitară . Nu pot spune că o artă anun1e
~011st1tu1e on1a1nent1ca epocii respective. De altfel este bine să
ră111ânem sceptici în ce priveşte si111boJuriJe sau legendele care
circulă azi sau de 111ai inuite secole ptintre popoarele aparent pri-
1nitive'I de vre1ne ce nici o zonă de pe pământ n-a rămas absolut
i111ună la influenţele tmor culturi superioare alogene.

,..
1. In legăturăct1 culturile pri111itive şi cu culturile superioare a se
vedea to1nul I I. (Să adăugă111 că Spengler pregăteşte de multă vreme
o carte 111agistrală despre geneza şi dezvoltarea culturilor prin1itive,
pe care probabil că o va i11titula "'Preculturile''. Nota traducători1/ui
./rance=).

549
 Există deci tot atâtea universuri fo11nale mitice n1ajore
câte culturi, câte arhitecturi vechi există . Elementul temporal pe
ele care-l presupun, acel haos de for111e impetfecte unde, fără un
principiu director, cercetătorii moderni se rătăcesc, nu poate fi
luat în considerare plecând de la această ipoteză. Pe de altă parte
aici trebuie adăugate elemente pe care nimeni nu le-a bănuit
încă . Grandioasa imagine cosmică a noilor religii a apărut nici
mai devreme, nici mai târziu decât în perioadele epice, adică în
epoca homerică (1100-800 î.e.n) şi în epoca corespondentă a
cavalerismului get 1nanic (900-1200). Acestor epoci în India le
"
corespunde epoca vedică iar în Egipt epoca piramidelor. Intr-o zi
se va descoperi că mitologia egipteană s-a maturizat în projunzi-
n1e în tin1pul dinastiilor a ID-a şi a IV-a.
Numai astfel va fi înteleasă marea abundentă de creatii
') ') ')

religioase intuitive ce acoperă cel~ trei secole ale Imperiului

ron1ano-ger1rnan. Acum se naşte mitologia faztStică. Până acum
a111 abordat cu ochii închişi întinderea şi unitatea acestui univers
fon11al „ pent1·u că nişte prejudecă~ religioase şi savante ne î1npin-
geau la studierea fragmentară fie a elementelor.....
catolice, fie a ele-
111entelor păgâne din mitologia Nordului. Intre ele însă nu există
nici o diferenţă. Schimbarea semantică profundă din universul
reprezentărilor creştine este identică întrutotul ca act creator cu
sinteza culturilor păgâne din tin1pul invaziilor. Fac parte de aici
toate legendele populare ale Europei occidentale ce a îtnbrăcat în
respectiva perioadă o fom1ă simbolică, chiar dacă„ prin substan-
ţă , ele au apărut la o dată anterioară şi ulterior s-au legat de eve-
nimente externe noi şi s-au îmbogăţit cu trăsături ale conştiinţei
pure. Din aceste legende trebuie citate ma1ile saga păstrate în
Edde şi un anumit număr de motive prezente în poemele de inspi-
ra~e evanghelică ale călugărilor savan~ . Trebuie adăugate aici
legendele eroice germane ce gravitează în jurul personajelor
Siegfried, Gudron, Dietrich şi Wieland, legende a căror culme
este Cântecitl Nibelungilor, şi, alături de ele, legendele cavale-
reşti extraordinar de nume1·oase, provenite din vechile poeme

550
 „

c~11ce celtice şi desăvârşite tot în act':tstă epo\.·5 pe pământt11

Franţei . regele Arthur şi Cavalerii Mesei Rotunde„ Sta11tl1I Graal,
"'
Tnstan, Parsifal şi Roland. In fi11e„ pe d~1st1pra : parafrazările
spirituale nescrise, dar cu atât mai profunde_ ale Pas1urulor„ ale
întregului tezaur de legende religioase catolice, a căror înflorire
"
se întinde peste secolele X şi XI. In acele t11omente au apărut
vie~le Mariei, istoriile lui Saint Roch, Saint Sebaud, Saint
Severin, Saint Fran~o1s, Saint Bernard, Sainte Odile. Legenda
a11rea datează de ta 1250~ este apogeul poeţilor curteni şi al
scalzilor islandezi . In locu) n1ariJor zeităţi ale Walhallei apar cei
"" 14 apotropeici '', concepuţi simultan în sudul Ger111aniei ca un
grup mitic unitar Alături de descrierea lui Ragnarok, amurgul
zeilor din Voluspa, întâlnim o concepţie creştină în Muspilli din
sudul Gem1aniei. Ca şi poezia eroică, acest mit n1ajor se dez-
voltă într-un n101nent c11/minant al u111anităţii. Amândouă aparţin
celor două clase primare: nobili111ea şi clerul Ele nu au apărut în
mediul ţărănesc, ci în castele şi catedrale. Jos, în popor, se mişcă
o lume legendară, neglijată vretne de secole, cunoscută prin po-
vestiri şi superstiţii„ inseparabilă totuşi de universul înaltei con-
templaţii.
Nimic n1ai caracteristic în semnificatia ultimă a acestor
~

creaţii religioase decât faptul că Walhalla nu este de origine ger-

manică . Aceasta nu era cunoscută triburilor din epoca migra-
ţiilor şi a apărut într-W1 moment anun1e şi pe neaşteptate, dintr-o
necesitate pur lăllllLrică, în conştiinţa popoarelor nou for111ate pe
pământul Occidentului, ''contemporan'l cu Olimpul aşa cum îl
CWloştean1 din epoca lui Hotner şi care nu era de origine mice-
"
niană. Intr-adevăr, Walhalla s-a amplificat numai în imaginea
cosmică a două n1ari ordine şi a apărut din reprezentarea lui Hei~
•
în c1·edinţa populară Hei a r~mas împărăţia morţilor .
Până astăzi 11u a fost corespunzător abordată profunda
unitate interioară a universului acestor legende şi mituri faustice
şi nici si111bolistica perfect u11itară a li111bajului fo1111al . Siegfned,
Baldur, Rola11d, Heliand sunt nun1ele diferite ale uneia şi ace-

551
leiaşi fon11e Walhal1a şi câmpiile defunctei Avalt111. 111asa ro-
turidă a regelui Arthur şi banchetul cavalerilor... rătăcitori~ Mana .
Frigga şi Frau Holle au aceeaşi semnificaţie. ln această privi11ţă,
originea exterioară a n1otivelor şi a elementelor n1ateriale, W1de
cercetarea miturilor dă dovadă de un exces de zel, reprezintă o
simplă trăsătură istorică superficială„ fără altă sen1nificaţie 1nai
proftmdă. Originea unui 111it nu dovedeşte nimic despre semnifi-
caţia /11i. Nz1n1en11/ însuşi, fonnă originară a intuiţiei cosmice,
este creaţie pură„ independentă, inconştientă şi intraductibilă .
Ceea ce un popor preia de la .altul prin convertire sau imitaţie
entuziastă este un nu111e„ un veştnânt şi o 111ască a propriilor sen-
ti111ente„ dar njciodată senti1nentele însele. Motivele mitice ale
vechilor cel~ şi ale vechilor gen11ani, la fel ca şi tezaurul de
fon11e trans111ise de călugări învăţaţi şi tezaurul tuturor credinţe­
lor orientale creştine adoptate în întregin1e de Biserica occidenta-
lă trebuie considerate n1ateria din care sufletul
. faustic ·al acelor
secole îşi extrage propria arhitectură 111itică. Este complet inutil
să şti1n„ în stadiul în care o mentalitate toc1nai s-a trezit, dacă
cei care au dat viaţă 1nitului, cu spiritul sau cu cuvintele lor„
sunt scalzi, n1isionari , preoţi '"'individuali'', sau chiar '"poporul''.
Pentru independenţa inte1ioară a n1entalită~i care tocn1ai a apă­
rut, la fel de pu~n contează că reprezentările creştine au exercitat
în crearea lui o influentă decisivă .
~ ~

ln primele perioade ale culturilor antică, arabă sau occi-

dentală„ ave1n în faţa ochilor n1ituri de factură statică, 111agică
sau dinatnică. Se poate exanlina fiecare detaliu fonnal : cum ea se
construieşte, la antici pe atitudin,e şi fiinţă, la occidentali pe ac-
~une şi voinţă~ cu111 în antichitate este preponderent tangibilul
corporal„ satura~a sensibilă, care tocn1ai din acest motiv, cât pri-
veşte fom1a de adoraţie, îşi are centrul de greutate într-oo cult ce
impresionează simţurile, în timp ce în Nord SW1t suverane spaţiul
şi forţa, deci ·o religiozitate cu o nuanţă dogmatică prepo11-
derentă. Aceste prime creaţii ale sufletului tânăr fac să reiasă cu
precizie înrudirea existentă între imaginile olimpiene, statuia

552
antică şi te111plul corporal doric~ apoi între bJz1lica J\·and cL1pola
î11ălţată pe un do1n, ~'duht1I lui Dun1nezeu'' ş1 arabesc„ in sfârşit„
între Walhalla şi 111itul Mariei, ascensiunea naosului central ·şi
111 uzi ca instru111ental ă.
Sufletul arab şi-a plăsmuit n1iturile în veacurile cuprinse
intre Cezar şi Constantin, acea ag101nerare fantastică de culte,
VIziuni şi legende„ aproape inabordabile chiar şi azi de către cer-
cetarea dintr-o singură privire: culte sincretiste precum cultele
siriene ale lui Baal, Isis şi Mithra, ultimul reînte111eiat cotnplet pe
teritoriu sirian„ evanghelii, vie~ ale apostolilor, apocalipse într-un
nutnăr uimitor de mare„ legende creştine, persane„ evreieşti, neo-
platoniciene1' maniheiste, angelologii ale părin~lor Bisericii şi ale
gi1osticilor. In istoria patimilor din Evanghelii, epopeea prop1·i11
=isă a naţiz1ni/01A creştine, circumscrisă de istoria pruncului Isus
şi de faptele apostolilor, ca şi în legenda lui Zarathustra ce s-a
constitt1it î11 acelaşi tin1p, vedem figurile de eroi din prin1a epopee
arabă alături de Ahile, Siegfried şi Parsifal. Scenele din grădina
Gethse111ani şi de pe muntele Golgota sunt pandante ale unor
subli111e i111agini din 1nitologia elină sau get 1nană. Aproape fără
excepţie, aceste Viziuni 1nagice au apărut sub influenţa antichită­
~i 111uribunde, de la care nu au împrumutat niciodată„ confo11n
aşteptărilor, nici conţinutul şi nici fonna. Nu vom exagera nici-
când tot ceea ce a trebuit schimbat de apollinic înainte ca vechile
n1ituri creştine să î111brace for1na clară la care ajllllseseră în vre-
n1ea Sfântului Augustin.

Politeismul antic avea deci Wl stjl, care îl deosebea de

orie~ altă fo11nă de intui~e cosmică, oricâte înrudiri exterioare
avea ea. Acest mod de a avea zeităţi şi nu divinitate.a fost activ
nu1nai o singură dată, exact în singura cultură care simţise în
statuia omului nud chintesenţa întregii arte. Natura„ sumă de
obiecte corporale tetnein1c constituite, aşa cum omul antichităţii

553
o şti_ş şi o simţea din jurul lui, putea fi divinizată nu111ai în acest
fel. In pretenţia lt1i Jahve de a fi socotit singurul zet1 l(>lll.lrl li
vedea un element de ateism. Un Dumnezeu i1nic nu era pentru e1
un Durrinezeu. De atei puternica antipatie a oncărei conştiin­
ţe populare greco-romane contra filosofilor panteişti , deci far ;1
Dumnezeu. Zeii sunt corpuri, somata de specie difentă, în limba-
jul uzual al matematicienilor, fizicienilor, juriştilor şi poe~lor
antici de acest soma ţinea 1nultiplicitatea. •
Conceptul de =0011
politikon (~roov 1tOÂ.t'ttKov) se aplică şi zeilor~ nimic 1nai straniu
pentru ei decât singurătatea, existenţa solitară valabilă pentru
sine. Cu atât mai mult, caracterul de proximitate constantă este
legat de existenţa lor. Este foarte semnificativ ca tocn1ai în Elada
zeii astronomici, numina ale depărtării, să lipsească. Helios nu
avea cult decât în Rhodos, care era pe jumătate oriental, iar
Selena nu avea deloc. Aşa cum se întâmplă deja în poezia de
curte a lui Homer, amândoi sunt doar mijloace de expresie
artistică, după tei 1ninologia romană a elementelor din categoria
genus mythic11m şi nu gen11s civile. Vechea religie romană) unde
sentimentul cosmic antic se exprimă cu o pt1ritate specifică,
nu cunoaşte ca divinităţi nici soarele, nici luna, nici vântul, nici
norii. Freamătul şi singurătatea pădurilor„ furtuna şi urletu) va-
lurilor, care domină exclusiv sentimentul faustic al naturii din
epoca celtică şi ger 1nanică, conferind crea~ilor mitice W1 caracter
specific, lasă neatins sentimenlul antic al naturii . Pentru aceasta
în fiinţă se condensează num.ai lucrurile concrete, căminul şi uşa
casei, pădurea individuală şi cân1pul indivic/.ual, cutare fluviu şi
cutare munte. Se va remarca faptul că tot ceea ce aparţine depăr­
tării, tot ce are o acţiune nelitnitată şi incorporală şi care ar pu-
tea, ca atare, pătfW1'1e în natura simţită nemijlocit, spaţiul ca
fiinţă divină, rămâne în afara mitului, ca şi norii şi zările care
sunt primele ce dau un sens şi W1 suflet peisajului baroc dar
lipsesc cu desăvârşire din fresca antică privată de orice fundal.
Mul~mea imensă a zeilor antici fiecare arbore, fiecare izvor,
fiecare casă, chiar fiecare parte din casă este un zeu însean1nă

554
că fiecare obiect tangibil este o fiinţă ce există pentrn sine, deci
că nici W1ul nu este subordonat functional
, altuia.
Imaginea apollinică ş1 imaginea faustică a 11aturii se
bazează pretutindeni pe sin1boluri opuse obiectul individual şi
spa~ul 11nic. Olimpul şi Infernul sunt de o precizie sensibil ri-
guroasă. Lun1ea piticilor„ a elfilor şi a uriaşilor, Walhalla şi
"
Nitlheim, este pierdută undeva în spa~ul costnic. In vechea re-
ligie ron1ană Tellus 111ater nu este ''n1un1a originară'', ci chiar
câ111pul concret. Faunus este pădurea, Voltumus este râul: să-
111ânţa se ni11neşte Ceres, recolta se n111neşte Consus. La Hora~~'
sz1b Jove ft·igido înseamnă ro1nanul autentic: sub cerul rece. In
aceste cazuri nu s-a î11cercat 11ici n1ăcar o traducere figurată în
locul adora~ei„ pentn1 că aceasta ar fi echivalat cu o dedublare a
lt1i Dumnezeu Mult 111ai târziu, i11stinctul roman, dar şi instinctul
grec se revoltă contra i111aginilor zeită~lor~ pe lângă plastica din
zi în zi 111ai profană„ acest lucru e~te de1nonstrat şi de credinţa
µopt11ară şi de filosofia religioasă. ln casă„ Janus era uşa divini-
zată, i=ir Vesta căminul divinizat. Cele două funcţii aie casei au
"i~'\'enit din obiecte fiinţe şi zei. Zeii elenici ai râurilor, precun1
Acl1eloos care apare sub forn1a unui taur, sunt râul însuşi şt nu
loct1itori ai lui. Pan şi satyrii sunt câmpurile şi pajiştile la amia-
.ză„ concepute şi delin1itate ca fiinţe, driadele şi hamadriadele
"
.~11111 arhon. In 111ai 111ulte locuri sunt adoraţi anun1e arbori, mai
ales când ei cresc viguroşi, fiind împodobiţi cu par1glici şi cinstiţi
CL1 ofra11de. Di1npotrivă„ licomele, spiriduşii, piticii„ vrăjitoarele,
Valkyriile şi înso~torii lor, oştirile de suflete rătăcitoare ale celor
dispăruţi care ct1treieră nopţile„ nu a"'u nimic din această materia-
litate locală. Naiadele sz1nt izvoare. Insă ştimele şi mandragorele,
elfii şi duhurile pădurii swit suflete care slll1t pur şi simplu reţi­
n11te \n izvoare, arbori, case şi care caută să se elibereze, să
cutreiere din nou libere. Acest lucru este de-a dreptul contrar
senzaţiei plastice a naturii Obiectual ele su.11t aici trăite doar ca
spa~i de alt ordin. O nin1ra, un izvor adică, are o for1nă ome-
nească atur1ci când se întâl11eşte cu un păstor chipeş; o ştirnă este

555
însă o prinţesă blesten1ată, cu nuferi "în păr
care iese la miezul
nopţii din lacurile unde locuieşte. Impăratul . Barbă-Roşie se
odihneşte la Kyfthauser, Doamna Vineri în Horselberg. "S-ar zice
că universul faustic nu are nimic material, nimic opac. In obiecte
se comprimă lun1i diferite. Opacitatea, duritatea lor sunt aparen-
ţă şi o trăsătură imposibil de găsit în mitul antic, căci acolo ar
fi fost suprimată morţii privilegiaţi au primit darul viziunii
străfundurilor, ce pătrunde în stânci şi munţi. Nu este la fel şi pă­
rerea noastră personală despre teoriile fizicii ? O ipoteză nouă nu
este oare întotdeauna asemenea WlUi izvor ce apare din pământ?
Nici o altă cultură nu cunoaşte atâtea poveşti despre comorile din
adâncurile n1ării şi ale munţilor, despre împărăţii, palate şi gră­
dini subterane misterioase locuite de alte fiinţe. Substanţa întregii
lumi vizibile este negată de sentimentul faustic al naturii . Nu mai
există ~mic pământesc, numai spaţiul este real. Fabulaţia dizol-
vă materia din natură, precum în stilul gotic se dizolvă masa de
piatră a catedralelor, care pluteşte ca W1 spectru în abundenţa
liniilor şi a fo11nelor lipsite de orice greutate, neîngrădite de nici
o frontieră.
Politeismul antic, orientat cu o intensitate crescândă că­
tre individualizarea somatică, se relevă poate cu mai multă cla-
ritate în atitudinea fată„ de ''zeii străini'' . Pentru oamenii antichi-
tăţii zeii egipteni, fenicieni, ger111anici erau tot zei reali în măsura
în care se arătau susceptibili de o reprezentare figurată. Expresia
''ei nu există'' nu avea nici un sens înlăuntrul acestei intui „tii a
cosmosului. Când intră în contact cu aceştia în ţările lor, grecii îi
adoră. Ca o statuie, un polis, un corp euclidian, zeii Sllllt legaţi
de W1 loc. Ei sunt nişte fiinţe ale proximită~i, nu ale spa~ului în
general. Dacă te afli în Babilon, de pildă, cu cât Zeus şi Apollo
vor pierde teren, cu atât vei respecta, de acum încolo, in special
zeii indigeni. Semnifica~a aceasta se regăseşte în dedicaţia
''Zeilor necunoscuţi'' de pe unele altare, semnifica~e pe care
Sf Pavel o interpreteazA într-un IŢlod magic monoteist, atât de
caracteristică prin neînţelegerea ei în Faptele Apostolilor. Aceştia

556
 +

sunt zeii ale căror nutne nu erau cunoscute de greci, dar care
~,, ati adora~ de străi11i în marile porturi Pireu sau Corint. şi
Lărora li se acorda respect tocmai din acest motiv. Chestiunea
este relevată cu o clasică limpezime în dreptul sacru roman şi în
fo1111ulele de invocare riguros conservate, ca de exemplu în for-
n1ula generalis invocatio • Cum tmiversul este suma obiectelor şi
1

zeii sunt obiecte, sunt recunoscuţi ca atare şi zeii cu care romanii

11u au intrat î11 relaţie în mod practic şi istoric. Ori ei nu-i cunosc,
ori aceştia sunt zeii duşmanilor, însă ei sunt zei, pentru că o situ-
aţie contrară nu este reprerentabilă. Acesta este înţelesul for111u-
lă rii sacre a lui Titus Livius, VIIl, 9, 6: Di qitibus este potestas
nostrort1m hostiun1qz1e. Poporul ron1an mărturiseşte că cercul
zeilor lui nu este decât tnotnentan închis, terminându-şi rugă­
ciunea prin această fon11ulare, şi după ce ent1meră numele zeilor
proprii nu mai vrea să intre în detalii despre drepturile altora.
Confo1111 dreptului sac1u, cttcerirea unei ţări străine aduce la
Ron1a toate îndatori11le religioase legate de ea şi de divinită~le
et~ este co11secinţa logică a sentimentului aditw al lui Dumnezeu
la omul a11tic. Că reclUloaşterea W1ei divinităţi nu ei·a sino11imă
cu recw1oaşterea în forn1ele ei cultice, aşa cum dovedeşte cazul
Magna Mater din Pessinus, adoptată la Roma dir1 al doilea răz-
. boi punic după o profe~e a Sibyllei, în vreme ce cultul ei, absolut
non-a11tic exercitat de preoţi anume veni~ odată cu ea se
afla sub o strictă observare poliţienească, sub atneninţarea unor
pedepse~ intrarea în sacerdoţi ul aferent acestei di virută~ era inter-
zisă, nu numai cetăţenilor ro1nani, ci şi sclavilor. Prin adopţia
zeiţei, se dădea satisfacţie senti1nentului cosl11ic antic~ prin exer-
citarea personală a cultului, care repugna ron1anilor, acest senti-
"
n1ent ar fi fost lemt. In asen1enea cazuri, atitudinea se11atului era
decisivă, în vre111e ce poporul prindea gt1stt1l cultelor în a1nestecul
accentuat cu popoarele orientale. Armatele epocii impe1iale au

1. Wissowa: ~'Religion u. Kultur d. Ramer''„ J912~ p. 38.

557
 devenit chiar, ca unnare a compoziţiei lor, unul din susţinătorii
cei 111ai importanţi ai sentimentului cosmic magic.
· Acest aspect explică cultul oamenilor diyini za ţi socotit
ca ele111ent necesar în lume, ca fo11nă religioasă. Insă trebuie să
avem grijă să discernem clar între fenomenele antice şi fe1101ne-
nele orientale asemănătoare numai în plan extern. Cultul roman
al împăraţilor, adică adoraţia ca divi a geniului prinţului viu şi a
p1·edecesorilor deceda~, s-a amestecat până nu den1ult cu adora-
rea cereinonială a conducătorilor din regatele Asiei Mici, mai cu
seamă în Persia , şi apoi cu diVInizarea complet diferită şi ulte-
1

rioară a lor, ce apare deja la Diocleţian şi Constantin într-o for-

mă încheiată . Este efectiv vorba acum de lucruri total diferite.
Fuziunea fom1elor sin1bolice ale celor trei culturi a ajuns
zadarnic la un stadiu avansat în Orient la Roma tnodelul antic
se realizase fără echivoc în toată puritatea lui . Deja unii dintre
greci precum Sophocle şi Lysandru dar 111ai cu seamă Alexandru
Macedon nu nun1ai că au fost proclatnaţi zei de un anumit număr
de acol1ţt , dar au fost percepuţi ca atare ş1 în popor, intr-un sens
foa1te precis. De la divinizarea unui obiect, a unui copac sacru, a
unui izvor, în fine a unei statui ce reprezintă un zeu, la diviniza-
rea w1ui 0111 de valoare, devenit mai întâi erou, nu este decât un
pas. Şi în ooul ş1 în celălalt era adorată forma desăvârşită în
care se realizase substanţa cos1111că, care nu este divină în sine.
Un studiu prelin11nar al acestei divinizări a fost consulul în ziua
ceremo11jei triun1fale. El purta atunci veşn1intele lui Jupiter
Capitolinul, iar în·perioada anterioară, avea faţa şi braţele pictate
„ cu roştt ca să eV1den~eze asemănarea cu _statuia lui Zeus din
teracotă, al cărui n111nen îl încarna el în acele momente.

..
"
1. 111 Egipt, cultu·l imperial a fost introdus doar·· s11b Ptole1neu di11 Phi-
ladelpl1ia. Adoraţia faraonilor avea o setnnificaţie cu totul deosebită.

558
 -

10
"
In vremea primelor generaţii ale epocii in1periale„ polite-
ismul antic s-a îndreptat către un monoteism magic, tără ca, în
majoritatea cazurilor, să schimbe ceva în forma exterioară, culti-
că sau mitică. Se născuse un suflet nou care trăia în mod diferit
fo1111ele anacronice. Numele continuau să existe însă ele îmbră­
cau alte numina.
Toate cultele antice târzii cel al lui Isis şi al Cybelei>
al lui Mithra, al Soarelui şi al lui Sarapis, nu se mai 1·aportează
la fiinţe ale locului percepute· plastic. La porţile Acropolei odini-
oară era adorat Hem1es Propylaios. La câţiva paşi mai încolo se
afla aşezământul de cult al lui He111les, soţul lui Aglauros, şi pe
acest loc a fost ridicat n1ai târziu Erehtheionul. La extremitatea
st1dică a Cap1tolit1lui, foarte aproape de sanctuarul lui Jupiter
Feretrius, W1de î11 locul statuii se găsea o piatră sacră (silex},
era sanctt1arul lui Jupiter Opti111us Maximus şi, când a ridicat
tetnplul cel 111arc„ Octavian August a trebuit să respecte cu scru-
pt1lozitate locul t111de se afla nz1111en11/ celui dintâi . Dar la înce-
putul creştinis1nului, Jupiter Dolichenus şi Sol invicttts puteau fi
adora~ oriunde ~'doi sau trei oa111eni se adunau în nu1neJe lor''~ în
aceste divinităţi se sin1ţea di11 ce în ce 1nai 111ult Wl numen unic,
excep~e facând 11u111ai cazurile în care fiecare ad~t al llllui cult
era convins că îl CW1oştea în adevărata lui foflTlă ln acest fel se
\'Orbea de ~'Isis cea ct1 1niJioa11e de nun1e''. Până atunci numele
dese1nnaseră tot -atâte2 zeită~ corporal diferite dar şi ca loc de ve-
nerare, acu111 ele desenmează tit11/atz1ra unui singt1r Dt1mnezeu
pe care fiecare îl înţelege.
Monoteis111u1 magic se rele\ră în toate creaţiile religioase,
venite din Orient să invadeze in1periul: Isis din Alexandria, zeul
Soare preferat de Aurelian (Baal din Palmyra), Mitl1ra, p1oteJat
de D1ocle~an, a cănii for111ă de 01igir1e persană fusese co1nplet
scl1i111bată în Siria. Baalath din Cartagjna, cinstit de Sei)timius
Sever (Tan1th, d.1n coe/esti~·J: toti aceşti zei 11u rr1ai aduc, precum

559
+
-

în antichitate, mărirea numărului de zei concre~, ci, d1r1 \..l.>r1t1 a,

absorbirea într-o manieră din ce în ce mai voalată în repre-
zentarea figurată. AJchimie în loc de statică. Astfel se prodt1 -
ce o substituire a imaginilor prin câteva sin1boluri tal1rt1I
1111elul, peştele, triunghiul, crucea, .care trec pe pnn1ul plan. ··111
hoc signo vinces', este o intona~e străină de antichitate. Aici sr
pregăteşte aversiunea pentru arta cu reprezentări un1ane, care
mai târziu, în Islan1 şi în Bizanţ, duce la interzicerea imaginilor.
Până la Traian, în vremea când, pe pământ grecesc, ulti-
ma suflare a sentimentului cosmic apollinic se stinsese demult,
cultul oficial roman avea încă forta • conservatoare a tendintei •
euclidiene de lărgire continuă a universului zeită~lor. La Roma,
divinităţile ţărilor şi ale popoarelor cucerite pnn1esc un loc de
cult, un sacerdoţiu şi un ritual recunoscute oficial, adăugându-se
.....

ca nişte individualită~ bine definite la zeii trecutului. Incepând de

acum şi în ciuda unei rezistenţe notabile localizate numai într-un
număr redt1s de familii patriciene , spiritul tnagic învinge şi aici,
1

ca atare, dispar din conştiinţă, figurile zeilor în ipostază de

corpuri, pentru a face loc unui sentiment transcendent al lui
Du1nnezeu ce nu se mai bazează pe 1nărturia i111ediată a sjmţuri­
lor, iar practicile, sărbătorile, lege11dele se întrepătrund. In anul
217, Caracalla a anulat diferenţa de drept sacru dintre zeii ro-
n1a11i şi zeii străini, deosebi re ce a făcut din Isis prin1a divinitate
efectivă a Ro111ei, î1nbră~şând toate acele n11mina fe111inine ante-
rioare, făcând-o aşadar inamict1l cel n1ai prin1ejd1os al creşti­
nis1nului şi atrăgând ura de moarte a părinţilor Bisericii, Roma
devenise o parte a Orientului, o provincie religioasă a Siriei.
Atunci zeul Baal din Dolichia, Petra, Paltnyra, En1esa, începe să
dispară din cultul monoteist al Soarelui, care ulterior a fost
îndepărtat ca zeu al imperiului de Constantin, prin reprezenta11tul
său Licinius. Nu nlai este vorba de antic sau magic creşti­
nismul putea arăta zeilor eleni chiar o simpatie nepericuloasă -

1. Wissowa: ''Kult. u. Religion d. Ramer'', p. 98

560
ci de a şti care di11 aceste religii i11=1~ice \~l ote1 i to1111ele religioa-
se din imperiul antic. Acest calcul foarte clar al sen~1ţ1ei plastice
se regăseşte î11 stadiile evolutive ale cultului 1mper1al, w1de î111pă­
ratul defunct este întâi admi-s ca '"'"divus "', pri11 decizie senatorială,
în cercul zeilor statului (primul a fost Divus Iulius în anul 42
înainte de C1istos) prin1ind şi un sacerdoţiu propriu, în aşa fel
încât imaginea lui să nu n1ai fie pusă după aceea în sărbătorile
familiale alături de itnaginile stră111oşilor. Ulterior, începând de
la Marc Aureliu, nu s-a mai creat un sacerdoţiu nou pentru
cultul împăra~lor divinizaţi şi, curând după aceea, nici un templu
nou nu le-a tnai fost consacrat, pentru că un templum divornn1
"
general pare suficient pentru sentin1entul religios. In sfâ1·şit,
expresia de ~'divus'' se schin1bă, devenind titulatura men1brilor
casei i111periale. Această rezultantă este o parte componentă din
"
victoria sufletului magic. Inţelegen1 că acumularea numelor în
inscripţii votive, precum Isis-Magna-Mater-Juno-Astarte-Bellona
sau Mithras-Sol invictus-Helios în1prumutase deja de multă vre-
111e semnifica~a de titulatură pentru o unică divinitate existentă.
1

1. Se1n11ificaţia si111bolică a titulaturii şi a relaţiei ct1 co11ceptul şi ct1

ideea de persoa11ă nu poate fi redată aici. Trebuie nt11na1 ren1arcat
faptul că, între toate cttlturile, cea antică este siţlgura care nu a cunos-
cut o titulatură Ea ar fi contrazis neîndoielnic caracterul riguros so-
111atic al de110111inaţiilor. Pe lâ11gă nu111e proprii şi supranutne, ea po-
seda 11t1111ai nt1111e teh11ice de fu11cţiuni exercitate efectiv. „, Augustus''
devi11e i111ediat nu111e propiu, Cezar devine foarte repede t1n 11u1ne de
fi111cţie . Poate fi ur111ărit modul cu111 den1ersul imperios prin care
sentimentul 111agic i1npri111ă, în cazul funcţionarilor din anticl1itatea
târzie, nişte întorsături de politeţe în titi1laturile pern1anente ce pot fi
acordate sau retrase, ca de pildă \'ir clari.~.,·imu.\·. Exact î11 acest fel
nu111ele zeităţilor străine dar şi cele 1na1 vechi au devenit titulaturi
ale divi11ităţii recu1loscute oficial. „'Mântuitor'' (Asklepios) şi '"'Păstor
bun'' (Orpl1eus) sunt titulaturi ale lui Cristos. Dar în antichitate, chiar
supranun1ele divinităţilor romane fuseseră încet-încet transferate unor
divinităţi indepe11de11te.

561
+

11

Până acum ateismul abia dacă a părut, pentru psiho1ogi

sau pentru teologi, un obiect demn de un studiu riguros. Tot ceea
ce s-a zis şi s-a scris în general, fie în maniera francn1asonu~ui
martir sau a credinciosului zelos, totuşi n-a făcut posibilă înţele­
gerea fe/11r1/or ateismului, a analizei într-o formă specifică a
ateismului în bogăţia şi necesitatea lui, cu simbolistica lui puter-
nică, cu limitarea lui temporală .
Este oare ateismul structura apriorică a conştiinţei
cosn1ice sau o convingere independentă de alegerea noastră ?
SlUlte1n pred1spt1şi la el din naştere sau prin convertire ? Senti-
1nentul inconştient al cos1nosului fără Dumnezeu duce şi la
cunoştinţa că ''marele Pan a nlurit'' ? Există idei primitive, de
exen1plu î11 epoca dorică sau gotică ? Există cineva care îşi spune
cu pasiune ateu, însă î11 mod greşit ? Şi pot exista oare oameni
civiliza~ care nu sunt. atei, cel pu~n nt1 î11 întregin1e?
Este sigur că esenţa ateismului, aşa cun1 o dezvăluie
forn1a acesttti cuvâ11t în toate li1nbile, este 11egaţia: că ateismul
î11sea111nă rentt!lţare la o st1-uctt1ră spiritt1ală anterioară lui ş1 11u
un a~ creator al U11ei forţe plastice tmitare. Ce se neagă însă p1in
e1 '? ln ce fel ? Şi de către cine?
Fără nici o îndoială că ateis1nul corect înteles •
este ex-
presia necesa1·ă a unei 111er1tal1tă~ desăvârşite în sine, golită de
aptitudil1ile religioase„ sottită lipsei de viaţă. El se acordă perfect
cu o nevoie violentă de religiozitate autentică 1
înn1dită cu ro-
1na11tismul care voia de asen1e11ea să reînvie ceea ce era irevo-
cabil pierdut, cultura mai ales şi poate fi inconştiet1t pentru
autor, o fo1111ă de afectivitate ce nu intervine niciodată în convei1-

l. Diagoras„ conda11111at la n1oarte la „-'\tena din pricina operelor lui

''ateiste'', a lăsat nişte ditiran1bi plini de pioşe11ie. Citiţi apoi · ''Jurna-
lt1l'' lt1i Hebbel şi scrisorile c.ătre Elisa. El "'nt1 credea in Dutnnezeu'',
dar se ruga.

562
 + -

ţiile gândirii, care contrazice chiar această convingere. Vom

î11ţelege astfel de ce piosul Haydn l-a nu1nit pe Beethoven ateu
după ce i-a ascultat tnuzica. Ateismul face parte din omul civili-
zaţiei incipiente, nu nu111ai din ''epoca Iuminilor''. El apar~ne
1netropolei, aparţine ''omului instruit'' din metropole, care îşi
însuşeşte n1ecanic ceea ce strămoşii lui, creatorii de cultură, au
trăit în mod organic. Din punct de vedere al sentimentului antic
al lui Dunmezeu„ Aristotel este ateu fără să o ştie. Stoicisn1ul
elenistico-ron1an, la fel ca şi socialisn1ul ori budisn1ul din moder-
nitatea vest-europeană şi indică, este adeseori ateu în pofida celei
111ai sincere rostiri a cuvântului ''Dumnezeu''.
Dacă fonna târzie a int11iţiei cosn1ice ca i1nagine cosmi-
că, ajunsă la ''religiozitatea secWldă'', înseamnă negarea senti-
111entului religios în noi, ea are în fiecare civilizaţie o structură
diferită. Nu există religiozitate fără o revoltă ateistă coresptmză-
"
toare 1111mai ei, î11dreptată n11mai împotriva ei In lumea care
i11conJoară sinele„ tot titnpul au fost sin1ţite fie cosmosul, fie nişte
corpuri bine ordonate, fie o criptă. cosmică, fie un spaţiu in:firtit în
acţ1w1e, fără a fi simţită şi caz1:=alitatea divi11ă, iar când se ia în
'-011siderare i1naginea acestei lumi, nu este c11noscută decât o
cauzalitate profană epuizată prin mecanică, sau, mai exact, se
doreşte şi se crede că lucrurile stau astfel. Există ateism antic,
arab„ occidental, diferite complet între ele prin sens şi conţinut.
Nietzsche a definit ateismul dinamic prin fonnula ''Dt1mnezeu a
n1urit''. Un filosof antic ar fi definit ateismul static euclidian
zicâ11d: ''Zeii aşezaţi în locurile sacre au 111urit''. Pri1na definiţie
vrea să spună că divinitatea se ridică deasupra spaţiului infinit, a
doua că ea se ridică deasupra obiectelor nenumărate. Ori, spaţiul
mo1·t şi obiectele moa1~1e sunt ''fapte'' ale fizicii. Ateul nu este în
stare să sesizeze diferenţa dintre in1aginea fizică şi imaginea
·- religioasă a naturii . Un sentiment just per1nite deosebirea ter111i-
nologică între înţelepciune şi inteligenţă ca stare prin1itivă şi
stare tardivă„ respectiv ca stare rurală şi stare metropolitană.
Inteligenţa are o rezo11anţă atee. Nin1eni nu-i va numi inteligenţi

563
 •

pc Heraclit sau pe tnaestrul Eckart'I dar Socrate şi Rousseau au

, fost inteligen~, nu ""înţelep~ '' Cuvântul inteligenţă sugereaL1
dezrădăcinare. Observaţia este valabilă din punctul de vedere al
stoicului şi al socialistului, tipuri de oameni lipsi~ de religiozita-
te, pentru care lipsa de inteligenţă este denmă de dispreţ.
Mentalitatea oricărei culturi vii este religioasă, are
religie, fie că este conştientă sau nu de acest lucru. Religia ei este
faptt1l însuşi al existenţei în general, al devenirii, al dezvoltării'I al
realizării ei. Ea nu este liberă să fie nereligioasă. Ea are doar
posibilitatea de a se amuza prin gândire de acestă idee, precu1n în
Florenţa din epoca Medici. Otnul marilor oraşe este însă nereligi-
os. Lipsa" de religiozitate este esenţa sa, marcându-i istoriceşte
apariţia. In zadar vrea el să fie un religios si11cer, căci nt1 poate să
fie astfel'I din cauza senzaţiei dureroase a vidt1lui şi a mizeriei in-
terioare. Once religiozitate 1netropolitană se clădeşte pe o iluzie.
Gradul de milă de care o epocă este capabilă se relevă în raportt1l
ei cu toleranţa. Suntem toleranţi fie pentru că lin1bajul fortnal al
unt1i lucru ne vorbeşte despre divinitate. fie că noi î11şine 11u mai
• „ • „ '-' ""
res11ntI111
, n11n1c asen1anator.
Ceea ce nu111in1 astăzi toleranţă antică dese111nează opt1-
sul ateis111t1lui. Unul din elementele conceptuale ale religiei ar1ticc
este 111i1/tip/icitatea nun1enelor şi a cultelor. Lăsâ11du-l1-se fie-
căruia valoarea nu însetnna toleranţă, ci expresia evidentă a p1c-
tă~i antice. Dimpotrivă„ oricine căuta aici excepţii dovedea că
este neîndoielnic ateu. Creştinii şi evreii treceau drept atei şi ei
erau obligatoriu atei pentru oricine accepta cos111osul ca o ima-
gi11ea a tmei însumări de corpuri individuale. Când lun1ea a
încetat să n1ai gândească în acest fel, în epoca imperiala, intuiţia
Dunmezeu1ui antic îşi atingea de asemenea sfârşitul. Să ne amin-
ti111 de sacrilegiul lui Her111acopide de la Atena ş1 de procesele de
defăimare a n1isterelor din Eleusis, privitoare la 1r11ita~a profana-
toare a elen1entului sensibil. Pentru sufletul fat1stic esentială
, este
dog111a, nu cultul vizibil Ea este antiteza dintre spaţiu ş1 corp"
dintre dominarea şi acceptarea aparenţei. Pentru noi ateistă este

564
 +

revolta contra (/,,( ·trine1 \ici 1r1cep, ..:oncL·~ · ,I sp111tua1 spaţ i al

rle erezie. Prin natt1ra ei „ 111'-·1 o rcligit taust1\ lU p<>ate i11gădt11 o
/1!Jt'1 ·1{1/e de C(Jnşt1111ft1. catl' este î11 ·ontral11 ţie ct1 dir1~111lica ce
\)e11et1ca~ spaţiul . Nici liber~l cuget.tic 11t1 tll~e e'cepţ1e de aici.
După rug a t11111at griilc.1ti11a, dt1pă ai <1erea cărţilor ce11zura, după
:-tt,toritatea predicii presa. La 1101 nici o credinţă nu există fără o
te11di11 tă către inchizi ,tie„ stib o fonnă sau alta . Folosindu-ne de o
~

111et.a foră co1"e/>JJ011clef1tă din electrodi11a111ică vo111 zice: câ111puJ

ele forţă al w1ei co11vi11geri subordo11t.'ază faţă de te11siwiea lui
toate spi ritele ce se află în el . Orici11e îi refuză acţiunea nu rnai
are altă con\li11gere pt1ten11că"
. Vorbind din punct de vedere ele-
.
r1cal„ el este t111 ateu. In anticlutate, a fi ateu înseinna dispreţ
pe11t.ru cult cttebeia (a.crc801a) î11 sens literal iar religia
apol linică nu a tolerat nic,i o libe1·tate de atit1.1dine în acest sens.
Astfel este trasată în cele două cazuri li111ita dintre toleranta „ ce
1111pt 1ne sent1111ei1tt1I dt:; Dutnnezeu şi aceea care îl interzice.
St1b acest aspect„ iată deci ac11n1 o opoziţie între filosofia
antichităţii târzii teoria sofiştilor şi stoicilor şi r1u ipostaza de
sufl~1 stoic şi sent1111et1tul religios ~ acun1 pooorul Ateltei al
aceleiaşi Atene ce constn1ia î11că altare î11chinate ''zeilor 11C;c1mos-
cuţi ,, dovedea caracte111l i1111)Iacabil al i11cl1izitorilor spanioli.
Nt1 11e ră111â11e decât să t recem 'it1 revistă şin1l gânditorilor antici
şi al personalită~lor ist.otice sacrificate pent1u 1nen~11erea cul-
tt1Jui divii1. S0crate a fost executat fiind învinuit
de atl1ebein~ Anaxagora, Protagoras~ Aristotel, Alcibiade a.u scă­
pat ct1 ftlga . Nt1n1ărul execuţiilor pentru sacrilegiu cultic se ridi-
că . nur11ai la Atena7 la câteva stitc şi aceasta doar î11 perioada
ră.zboit1lt1i pelopeneziac. Dt1pă condan·1~1area lui Protagoras" căr­
~le 111i au fost căutate din casă îr1 casă şi arse. J.Ja Roma,
documei1te!e de acest fel au fost inci11erate pltblic 'ir1cepând din
13 I , î11 l1n11a unt1i ordin al SenatL1l11i dat î1npotriva ''cărtilor lui
Nu111a ,, (pitagoreice1 şi, începâ11d de atlmci, s-·:1t1 Sticcedat fără
întrerupere excluderi ir1dividuale ale t1nor filosofi clar şi ale unor
şco! i î11tregi} iar 1nai târzi11 exec11ţii şi i111:;inerări s0Je11111e de cărţi

.565
 "
care puteau fi penculoase pentru religie. Intre acestea a1nintin1 că
nun1ai în perioada lui Cezar vetrele de cult ale lui Isis au fost
distruse de consuli de cinci ori şi că Tiberiu a aruncat în Tibru
i1naginea zeiţei . Refuzul de a ~duce sacrificii imaginii în1pă­
ratului era pedepsit prin lege. ln toate cazurile este vorba de
''ateism''" aşa cu111 decurgea el din sentimentul antic al lui
Du1nnezeu" din dispreţul teoretic sau practic pentru cultul vizibil .
Acela care nu poate discerne în aceste lucruri sentin1entul occi-
dental specific nu va ajunge niciodată la fondul problen1ei -
originea i111aginii cos1nice care îi serveşte drept te111elie. Poeţii şi
filosofii aveau dreptul să inventeze 111ituri şi să transfor111e chipu-
rile zeilor, atâta cât doreau. Interpretarea dogn1atică a dateJor
sensibile era la înden1âna fiecăruia. Poveştile despre zei puteau fi
ironizate în satire şi co1nedii această persiflare nu le atin-
gea existenţa euclidiană însă nu era pennis să te atingi de
i111aginea zeilor„ de cult„ -de figurarea plastică şi de adorarea
acestora . Sunt greşit înţelese spi1itele subtile din prin1a parte a
epocii i111periale dacă sunt socotite ipocrite prin faptul că îşi luau
asupră-le toate îndatoririle cultice ale statului, îndeosebi cultul
î111păratului , faţă de care t9ti erau susceptibili, fără a lt1a încă î11
serios vrew1 111it oarecare. In sens invers, poeţilor şi filosofilor di11
gândirea faustică 111atură le era îngăduit ~'să nu nleargă la biseri-
că'', să se eschiveze de la spovedanie, să lipsească de la procesi-
uni , iar în mediile protestante să trăiască rară a ·între~ne vreo
legătură cu riturile preoţeşti „ dar să nu vină în atingere cu proble-
1nele dogmatice. Exista un fapt considerat periculos pentru toate
confesiunile şi sectele inclusiv, şi o repet expres„ aceasta era libe-
ra cugetare. Exemplul romanului stoic, care respectă cu pioşenie
fon11ele sacran1entale de cult, fără a crede în mitologie, îşi are
corespondentul în 01nul faustic al epocii lutninilor, care„ precu1n
Lessing şi Goethe, rară a accepta riturile bisericeşti, nu se în-
doieşte niciodată de ''adevărurile funda1nentale ale · credinţei''.

566
 +
...
•

12 ·.

Dacă, de la sentimentul naturii fom1al1zate. t rccc111 la

senti111entul naturii sistetnatizate„ ne vo111 afla în prezenţa lui
Dun1nezeu sau a zeilor„ consideraţi originea i111aginilor prin care
sp1 ritul culturilor mature se străduieşte să cuprindă în 111od con-
ceptual ceea ce ne înconjoară. Goethe a făcut odată această
re1narcă despre Rie111er: ''Inteligenţa este la fel de bătrână ca şi
lu111ea, chiar şi copilăria are inteliget1ţa ei: ea însă nu se aplică tot
ti111pul în acelaşi fel şi la obiecte identice. Ideile secolelor anteri-
oare se exprimau prin viziuni ale in1agina~ei~ secolul nostru şi le
exprin1ă prin concepte. Ma1"i/e co11cepţii despre viaţă s-a11 expri-
111at at11nci prin i111agini, p1Ai11 =ei; astă=i ele se exprin1ă prin
concepte . Atunci exista o forţă 1nai niare de producere, astăzi o
forţă n1ai 111are de analiză, sau o tnai 111are capacitate de discri-
n1inare'' . Religiozitatea viguroasă a 1necanicii lui Newton şi a 1

dinatnicii 1nodeme cu fonnt1le aproape ateiste sunt de aceeaşi

nuanţă, constituie afin11area ş1 11egarea aceleiaşi intuiţii 01igina-
re. O fizică sistematică poartă necesarn1ente toate trăsăturile su-
flett1lui ş1 ale universt1lui fotTI1al de unde a ieşit. Din fizica dina-
111ică şi di11 geo111et1ia analitică reiese deisn1u] baroc. Principiile
lui fundan1entale: Dumnezeu, Libertate„ Ne1nurire'I în limbajul
111ecanicii su11t nu111ite: principiul iner~ei (Galilei), principiul
acţiWlii 111ini111e (D ' Alen1bert), principiul conservării energiei
(J . R. Mayer).
Ceea ce astăzi numin1, la general, fizică este efectiv o ca-
podoperă a barocului . Nu vo111 111ai resi111~ paradoxul dacă, prin
aluzia la stilul iezuit din arhitectura creată de Vignola, în fizică

"'
1. 111 celebra co11cluzie din '" 'Optica'' (I 706 )'I care a stârnit senzaţie şi
a servit ca pu11ct de plecare pentru o serte î11treagă de proble111e teolo-
gice„ Newto11 dă ca li111ită„
în do1nenit11 cauzelor n1eca11ice„ cauza pri-
111ară divi11ă„ al cărei organ de percepţie ar trebui să fie chiar spaţiul
infi11it.

567
+

voi numi stilul iezL1it î11deoscl)1 111odtd de reprezentare bazat pe

ipoteza forţelor depărtate şi a ctectelor apropiate, complet străină
de concep~a naivă a antichităţii · atracţia şi respingerea dintre
mase~ calculul infinitezimal care s-a născut toc111ai în Occident
chiar în această epocă nt1 se putea naşte decât acum şi aici, mi se
pare că reprezintă într-un 111od ase111ănător stilul iezuit î11 1nate-
matică. Ceea ce în acest stil se nu111eşte ''just'' este o ipoteză de
lucru ce aprofundează tehnica şi expeti1nentul. La Loyola ca şi la
Ne\vton nu este vorba numai de o sitnplă descnere a naturii, ci de
o n1etodă.
Prin fom1a internă, fizica occider1tală nu este cultura1ă .
ci dogi11atică De aceea ea nu este nici cultică . Conţinutul ei este
dogma jo1·ţei„ identică cu spaţiul şi cu distanţa, este „ doctn11a
acţiunii 1necanice şi nu a atitudinii r11eca11ice î11 univers. In conse-
cinţă ea manifestă o tendinţă de dominare progresivă a aparenţei .
Pornind de la o clasificare, încă ~'antică'', în fizica ocl1iulu1 (opti-
că), fizica urecl1ii (acustică) şi fizica pipăitului (căldură)„ ea înlă­
tură încet-încet senza~ile, înlocuindu-le prin sisten1e de raportun
abstracte„ astfel încât căldura iradiantă„ de pildă, este astăzi tra-
ta~ în capitolele de optică , t1nnare a reprezentării 1nişcărilor
d1na111ice a eterului, iar optica nu are nimic de a face cu vederea
''Forţa'' este o n1ărime rr1itică ce nu îşi are obârşia în
experiet1ta ştiinţifică„ î11să„ dimpotrivă „ ea îi predete111-iină aceste-
ia structura Nu111ai î11 concepţia despre natură a omului faustic
î11 1oct1l forţei de atrac~e î11tâlrli1n un magnetis111 al câmpului de
forţă, î11 mijlocul căruia este plasată o bucată de fier: în locul
corpurilor lun1inoase întâlnin1 o energie iradiantă ~ şi, pe lângă
acestea„ 11işte personifică1i precun1 ~'electricitatea'', ''temperatu-
1
ra '', ''radioactivitatea'' .

1. Cun1 a111 arătat 111ai sus, 111ai î11tâi practica lingvistică a reprezen-
tat structura dinatnică a gâ11dirii 11oastre prin egl' haheo ./actum î11 Ioc
de . /cei~ apoi 11oi 11t1 at11 co11tenit să 111arcăn1 toate evenime11tele pri11
tt1rnt1ri dina111ice„ spu11ând de exe111plu că indt1stria "'are debuşee'' , că

568
 +

Că forţa sau energia sunt efectiv un nun1e11 încremerrit în

concept şi nu un rezultat al experienţei ştiinţifice, o dovedeşte
faptu] adesea uitat că principiul ft111da111ental al dina111ic11, fai-
1noasa propozi~e întâi a ten11odina111icii„ nu spune nitnic despre
natt1ra e11ergiei . Când spw1en1 că propoziţia aceasta cuprinde în
ea î11săşi ~~conserva rea energiei'' „ debită111 o eroare la propriu,
care este însă foarte justificată psihologic. Prin natura ei, niăsura
experimentală nu poate fumiza decât o singură constatare: nlt- •
111ăn1/„ pe care (la rândul lui„ într-un n1od caracteristic) îl numim
/11c17.1 n1ecanic. Dar stilul din.amic al gândirii 11oastre cere să-1
co11cepem ca o difer·enţă de energie, deşi cantitatea absolută de
energie nu este decât o imagine şi nu poate nicicând să fie redată
printr-un i1t1111ăr detenninat. Aşadar, de fiecare dată, în confo1mi-
tate cu tennenul consacrat, ră1nâne o constantă suplimentară ne-
detenninată„ în sensul unui efort de conservare a imaginii unei
energii concepute de ochiul interior, deşi practica ştiinţifică nu \
are 1111111c de a face cu această conservare. \
Acceptând originea conceptului de forţă, rezultă ca ea
este tot aşa de puţi11 definibilă ca şi tem1enii originari de Voinţă
şi Spa~u, şi ei absen~ din li111b1le antice. Persistă mereu o un1bră
a se11ti111entt1lui i11tuipei care face din fiecare definiţie personală
l1p1·oape o co1?fe.si1.1ne religioasă a a11tor11/z1i ei. Orice fizician
din perioada barocă are în acest sens o experienţă interioară pe
care o î11veş111ântează î11 ct1vinte. Să ne gândin1 la Goethe care nu
putea şi ruci nt1 voia să definească conceptul de forţă cosinică, a
cărui certitt1di11e e] o afi1111a. Kant definea forţa ca apariţ-ie a fiin-
ţei î11 sine: '-'Substanţa 111 spa~u , corpul„ ne este cunoscută nu1nai
p11n i11te1111ediul forţei'' . Laplace nun1ea această forţă o 11ecW1os-
cută din care ne sw1t cunoscute doar efectele: Newton se gândise
la nişte forţe i111ateriale îndepăttate. Leibniz vorbea de vis visa ca

raţio11alisn1l1l ""aju11ge să do111ine''. Nici un grec 11u ar fi vorbit î11să de

"'"stoicis111„' în Ioc de stoici. Este o deosebire esenţială a i111agi11ilor di11
poezia a11tică şi cea occidentală .

569
 +

despre un quantun1 constituit în unitatea m·onadei ce se adat1~:-i

1nateriei. Ca şi câ~va filosofi din secolul al XVIIJ-Jea. Desc~11es
se arăta pu~n dispus să separe în principiu mişcarea de 111otort1I
ei. Alături de potentia„ i1npetz1s„ vit11s, în epoca gotică intâlni1n
deja parafraze la conat11s şi 11is11s„ unde este evident că forţa nt1
se separă de cauza ce o produce. Este perfect posibil să d1st1n-
gen1 conceptele catolice„ protestante şi ateiste ale forţei . Evreu]
·Spinoza, care apar~nea psihic culturii 111agice, e~a incapabil să
asi1nileze conceptul faustic de forţă în general. In sistemul lui
acest concept este absent. Iată şi un simbol uimitor al puterii
nlisterioase a cuvintelor originare, acela prin care dl. Hertz, sin-
gurul evreu printre fizicienii i1npo1tan~ de dată recentă„ este şi
singun1I care a încercat să rezolve dile1na n1ecanicii prin s11pri-
111area conceptului de forţă.
Dogina forţei este unica temă a fizicii faustice. Tot ce a
fost adăugat, sub nu111ele de statică şi considerat ca parte a fi-
zicii, prin toate sisten1ele din toate secolele, este o fic~une. Cu
''statica 111odemă'' treburile stau la fel ca şi cu '"-arit111etica'' şi
''geon1etria'', literal1nente nişte doctri11e de 11u111era~e şi 111ăsura­
re: dacă lt1ăm ten11enii în general cu sensul originar, În cadrul
analizei modeme acestea sunt r1işte vorbe goale, nişte fragmente
literare de ştiinţă antică, pe care nu ne-an1 pen11is să le îndepăr­
tă111 di11 cauza venera~e1 pentru tot ce este antic, sau„ n1ai s11nplu
chiar, le considerăm ca nişte in1agini ale aparenţei . Nu există o
statică occidentală, în sensul că spiritul occidental ignoră o mo-
dalitate naturală de explicare a faptelor mecanice bazându-se pe
conceptele de for111ă şi de substanţă (în orice caz, de spaţiu şi de
masă), în locul celor de spa~u, tin1p, masă şi forţă. Puten1 aduce
dovezi pe11tru fiecare don1eni u special. Chiar şi ''temperatura,,,
care redă cel 111ai bine in1presia antică statică de 111ărin1e pasivă,
nu poate intra în acest sisten1 decât dacă este întâi abordată
printr-o itnagine a forţei : cantitatea calorică în ipostaza însun1ări1
111işcări1or foarte rapide, subtile, neregulate ale ato111ilor unui
corp, iar temperatura st1b fon11a unei forţe vii a acestor atotni .

570
 +
-

Renaşterea târzie a crezut că resuscită statica lui

.~1·hin1ede, aşa cu111 a crezut că este continuatoarea plasticii ele-
"
11c. ln an1bele cazuri ea a făcut doar să pregătească fom1ele ex-
presive detem1inate ale barocului şi„ de altin1interi, confo1111 cu
spiritul gotic . . Mantegna apar~ne unor motive statice, la fel
S1gnorelli are W1 desen şi o atitudine rigide şi reci, cu11: s-a des-
coperit ulterior din desenele sale. Dinamica începe cu Leonardo
iar Rt1bens pune deja 111axi1num de en1otivitate în trupurile care
1~1t1 prop9r~i .
ln pi us, în sensul fizicii renascentiste, în 162 9, iezuitul
Nicola Cabeo dezvoltă o teorie a magnetismului în stilul concep-
ţiei cosmice aristotelice, teorie care, ca şi teoria lui Palladio
despre arhitectură ( 1578), nu putea să aibă viitor, nu pentru că ar
fi fost falsă , ci pentru că ea contrazicea sentimentul faustic al
11aturii, pe care gânditorii şi savan~i din secolul al XVI-iea îl
eliberaseră de tutela magică arabă şi care acum avea nevoie de
for r11e proprii pentru exprin1area conştiinţei sale cosmice. Cabeo
renunţă la conceptele de forţă şi de n1asă, 1nărginindu-se la
conceptele clasice de materie şi fon11ă , adică el se întoarce de la
spiritul arhitecturii lui Micl1elangelo din ulti1na perioadă şi al lui
Vignola, Ia · cel al lui Michelozzo şi Raphael, schiţând astfel un
sisten1 în sine perfect, dar fără in1portanţă pentru viitor. Ca stare
a corpurilor individuale şi nu ca forţă a spiritului ne111ărginît,
magnetismul nu putea satisface din punct de vedere simbolic
ochiul lăuntric al 01nului faustic . Noi ave1n nevoie de o teorie a
depărtării „ nu a proxi111ită~i . Alt iezuit„ Boşkovici 't a dezvoltat cel
dintâi principiile n1ate111atice ale mecanicii lui Newton într-o
dinamică amplă şi realistă (1758).
Chiar şi Galilei se afla încă sub impresia puternicelor
reminiscenţe ale ''se11ti1nentului Renaştere'', pentru care antitez.a
dintre forţă şi 1nasă de unde a rezultat marele dinamis1n în arhi-
tectură , pictură şi 1nuzică, era străin şi incomod. Mai mult, el
restrânge reprezentarea forţelor la forţe de impact (şoc), fom1u-
lând simplu o conservare a cantită~i de mişcare. Astfel, acesta se

571
 -

1nărgineşte la sin1plul fapt de a fi în 1111şcare„ c'\cluzând , lf t(e

patl-1 os spa~al . Polen1izând cu el, Leibniz este pr11nul cart"\ dez-
voltă ideea forţelor propriu zise" active în spaţiu] infinit. /1l1ere,
avâ11d o direcţie (fo1·ţă vie, activz1111 then1a), ideea fii11d tratată
după aceea în întregi111e în conexiune ct1 decoperirile lui din ma-
te111atică.
Co11ceptul de inasă s-a constituit limpede pt1ţin mai
1ârziu. La Galilei şi I<.epler el este înlocuit de volt1n1 şi nt1mai
Ne,:vton îl concepe ct1 exactitate ca fur1cţional: It1111ea este o
funche a lui Dumnezett. Faptul că inasa nu este proporţională Cll
volt11nul, dt1pă exen11)lul frai)ant al planetelor, contrazice sen-
tin1ei1tul Re11aşterii ; astăzi n1asa este definită prin raportul con-
stant dintre forţă şi accelera~e relativ la un sisten1 de elemente
n1ate1iale.
Trebuia totuşi ca Galilei să cerceteze cauzele 111işcării .
;A.ceastă proble1nă 11-ar fi avut nici un sens într-o statică ~1ro­
p1iu zisă, restrânsă la conceptele de 1naterie şi f<Jnnă . Pentn1
i\rl1i111ede schi1nbarea loc11l t1i nt1 prezenta nici un interes pe lângă
figura ce repreze11ta tlatura adevărată a Oticărei e 'i Stenţe corpo-
rale: ce ar fi putut ac~ona din exterior ast1pra corpurilor, din
111~)1nent ce spaţiul ''nu era'' . Lucrurile se mişcă , dar nu Slll1t o
fu11cţie a 111işc1rii. Totalmente i11dependent de n1odul de a sin1ţi
caracteristic Renaşterii, Newton a creat cel dintâi conceptLtl de
forţe î11depărtate, atracţia şi respingerea 1naselor în spa~u.
/)entrll el di.stanţa 1·eprezer1ta deja o forţă. Pentru si1nţuri, ideea
nu are 11i1nic co11cret şi ea 1-a pus pe Ne\vton într-o oarecare
î11curcătl1ră. Dar el a fost atras de idee şi t1lt invers. Spiritul
baroc însuşi, întors cu faţa către spaţiul infinit, a generat această
concepţie contrap11nctică, absolut neplastică, izvorând de altfel
dit1tr-o contradicţie internă . Forţele depărtate nu au putut fi
11iciodată suficiei1t definite. Nimeni nu a înteles•
vt·eodată ce este
de fapt forţa centrifugă. Cauza acestei mişcări este forţa pămân-
tului care se roteşte în jurul axei proptii, sau i11vers ? Sau sunt
a111ândot1ă deopotrivă ? O atare cauză, gândită pentru si11e, este

572
 +

ea o forţă sau o 111işcare ? Cun1 oare se deosebesc forţa şi mişca­

rea ? Schin1bările din sisten1ul planetar trebuie să fie efectele
u11or forfe centrifuge. Atunci trebuie ca mobilurile să fie aruncate
de pe tra1ectone~ dar cum acest lucru nu se întâmplă, admitem I
incă o torţă pe care o numim centripetă. Ce se1nnifică însă aceste
ctivinte ? Toc111ai in1posibilitatea de a introduce aici ordine şi
claritate 1-au făcut pe Hein1ich Hertz să renunţe la conceptul
ge11eric de forţă şi să-şi clădească sistemul mecanic pe principiul
ltt1pactului (şoc)„ din cauza ,...ipotezei pur artificiale a legăturilor
fixe dintre poziţii şi viteze. ln acest fel dificultatea a fost doar
voalată 11u şi eradicată . Ea este de natură specific faustică şi îşi
a re rădăcinile în natura toarte adâncă a dinamicii . ''Suntem noi
î11dreptă~~ să vorbi111 despre forţe ce apar doar prin intermediul
i11işcării '' ? Desigur că nt1. Puten1 însă renooţa la conceptele
01A1g1nare În11ăsc11te ale sp1ritult1i occidental, deşi ele nt1 se pot
defini ') Hertz însuşi nu a î11cercat o aplicare în practică a siste-
mului său.
Această dificultate si1nbolică din mecanica modernă nu
a fo::,1 in r1ici un fel îr1depărtată prin teoria energiei poten~ale a lui
Faraday, după ce centrul de gravitaţie al gândirii în fizică se
transferase din di11amica n1ateriei în electrodinamica eterului.
Celeb1ul experin1entator, pri11 excelenţă vizionar„ de altfel singu-
rul dintre n1aeşţrii fizicii n1odeme care nt1 era şi 111atematician,
"
11ota în 1846: ''lntr-o parte oarecare a spaţit1lui, fie ea vidă sau
un1ptută cu 111aterie„ nu percep altcev~t decât forţe şi linii pe care
ele se exercită . „, Di11 această descriere reiese li1npede tendinţa
către direc~e. care, prin conţi11ut, este îr1 mod mistenos organică,
istorică şi caracteristică subiectului Clmoscător. Faraday se
alătură astfel 111etafizicii lt1i Newto11, ale cărui forţe îndepărtate
dezvăluie un fundal mit.i c pe care piosul fizician refuza dinadins
să-l cerceteze ra~onal . A doua cale posibilă pentru a ajunge la un
c.oncept. ttr1i voc al forţei, plecand de la ''1 urne'' şi nu de la
''D11n1nezeu''„ de la obiect şi nu de la subiectul fiinţei naturale în
1nişcare, a dtJS Cll precizie la postuJarea conceptului de e11ergie„

5'73
 care iar spre deosebire de forţă, reprezintă lll1 cuantum de fi111Jă
dirijată„ nu direcţia„ apropiindu-se astfel de ideea leibniziar1ă a
forţei vii de cantitate constantă. Se observă că aici s-a apelat la
trăsăturile esenţiale ale conceptului de masă, inclusiv pentru a se
lua în considerare ideea bizară a unei structuri atomice a energi-
.
e1.
"
Intre tin1p„ noua organizare a noţiunilor fundamentale nu
a scl1imbat sentin1entul existenţei unei forţe cosmice şi a substra-
tului ei. Prin u1111are imposibilitatea de a rezolva problen1a miş­
cării nu a fost înlăturată. Ceea ce s-a întâmplat, mergând pe
drumul de la Newton la Faraday„ sau de la Berkeley la Mill, este
înlocuirea conceptului ."religios de acţiune cu conceptul nereli-
gios de lucru mecanic. ln imaginea naturii la Giordano Bruno, la
Newton sau la Goethe există ceva divin care se împlineşte în
acţiune~ în in1aginea despre cosmos a fizicianului modem natura
. prod11ce lucnt mecanic. Iată ce semnifică conceptul după care
fiecare ''proces'', în sensul con~nut în prima lege a teoriei ter1110-
dina111ice, se n1ăsoară prin cheltuirea corespunzătoare de energie
ce se transfor111ă în lucru mecanic.
Din acest motiv, descope·rirea decisivă a lui J.R.
Mayer coincide cu apariţia teoriei socialiste. De aceea sistemul
economiei politice dispune de aceleaşi concepte~ de la Adam
Smith încoace problema valorii se pune în relaţie cu cantitatea
de muncă depusă~ după Quesnay şi Turgot, pasul tăcut în econo-
mie este cel de la sisternul organic la sistemul n1ecanic. Baza
acestei teorii, ''n1unca'', este înţeleasă în sens pur dinamic şi s-ar
putea descoperi corespondentele exacte din economia politică
pentru principiile fizice de conservare a energiei, entropiei„ ac~u­
nii 1ninimale.
Aşadar, dacă atn avea în vedere sta.diile parcurse de la
apariţia fizicii în barocul timpuriu, prin conceptul central de
fortă, de altfel strâns înrudită cu universurile for111ale ale artelor
, A

majore şi ale matematicii, am descoperi u11nătoarele: In secolul

XVII (Galilei, Newton, Leibniz), s-a n1anifestat cu un caracter

574
tigurat, alături de pictura majoră în ulei, dispărută în Jurul anului
1680~ în secolul XVID~ mecanica în fom1a sa clasică (Laplace,
Lagrange), ce s-a dezvoltat alături de muzica lui Bach, a primit
caracterul abstract al artei fugii~ în secolul XIX, când arta ia
stărşit şi inteligenţa civilizată guvernează cu autoritate fizica, ea
apare în sfera analizei pure şi în special în teoria funcţiilor cu mai
111ulte variante complexe, fără de care semnificaţia ei cea mai
modernă nu poate fi deloc înţeleasă.

13

Dar atunci şi nimeni să nu-şi facă vreo iluzie fizica

occidentală a ajuns foarte aproape de li1nita posibilităţilor lăun­
trice. Sensul ultim al manifestării ei istorice a fost schimbarea în
conştiinţă conceptuală a sentimentului naturii faustice şi în fo1111e
mecanice ştiinţific exacte a for1nelor unei credinţe anterioare. Cu
greu se poate splllle că cucerirea progresivă, oricât de însemnată
ar fi, a rezt1ltatelor practice sau nu1nai ştiin~fice nu are nitnic de
a f::1ce cu dezagregarea rapidă a nucleului esenţial . An1bele apar-
ţin în sine unor aspecte ştiinţifice superficiale~ numai istona si1n-
bolist1cii stilului ţine de profunzitne. Până la sfârşitul secolului
XIX toate progresele făcute de această ştiinţă sunt orientate către
o pe1fec~une int.erioară, o puritate crescândă, o intensitate ş1 o
bogăţie a imagitlii di11a111ice a naturii ; plecând de aici, după ce
teoria a ajtms într-un stadiu înalt de clarificare, progresele încep
. să aibă o acţiur1e destructivă. Acest lucru nu se întâ1nplă în mod
expres, iar inteligenţele superioare din fizica n1ode1nă nici nu
sw1t conştiet1te de el. Există aici o necesitate istorică inevitabilă.
Fizica antică se desăvârşeşte odată cu Gauss, Caucl1y„ Rien1ann,
iar astăzi nu 1na1 face decât să astupe lacunele din propriul edi-
ficit1.
Iată de ce, pe neaştept;1te„ îndoieli ameninţătoare ţllutesc
deasupra unor 1t1cruri care, pâ11ă i11a i ieri, alcătuiau baza incon-
testabil ă pentru teoriile fizicii, î11doieli în privinţa sensullJÎ princi-

575
 piului energiei, a conceptelor de nlasă , spaţiu„ tin1p absolut . legi
cauzale ale naturii în genere. Nu îndoielile creatoare ale barocu-
lui timpuriu conduc la atingerea unui ţel al cunoaşterii~ acestr
îndoieli privesc posibilitatea W1ei ştiinţe a naturii în general. Ce
scepticism profund nu se ascunde în extinderea rapidă a meto-
delor de calcul şi statistice care vizează doar probabilitatea unor
rezultate şi care fac casă bWlă cu exactitatea absolută a legilor
naturii, de care până nu demult s-au legat mari speranţe.
Nu este departe ziua când se va renllllţa definitiv la
eventualitatea constituirii Wlei mecanici perfecte în sine şi lipsită
de contradicţii . Am arătat cum orice teorie fizică poate eşua în
faţa problemei mişcării, în care caz persoana vie a subiectului
- cunoscător se apleacă metodic"asupra wliversului fo1111al anorga-
nic al obiectului cunoaşterii. Insă toate ipotezele recente includ
această dificultate extremă ' ce vine dintr-wi travaliu intelectual de
trei secole fără a ne lăsa vreo iluzie. Teoria gravitaţiei, un adevăr
de nezdruncinat de la Newton încoace, a fost recunoscută la înce-
put doar ca o ipoteză nesigură, limitată la perioada respectivă .
Principiul conservării energiei este lipsit de sens când presupu-
nem o energie infinită într-un spaţiu infinit. Această ipoteză nu se
împacă cu nici o structură a spaţiului cosmic tridimensional, nici
cu spaţiul euclidian infinit, nici cu spaţiul şi cu volumul neli-
1nitat dar finit în unele geometrii neeuclidiene. Validitatea aces-
tuia se restrânge deci ''la un sistem de corpuri orientat spre
exterior'', o limitare artificială ce nu există şi nici nu poate exista
în realitate Intuitia
, cosmică a omului faustic din care a izvorât
această reprezentare fWldamentală nemurirea sufletului cos-
mic regândit În mod nzecanic şi extensiv a vrut să exprime de
justeţe infinitul sin1bolic. Acest lucru îl sin1ţim, însă cunoaşterea
nu poate deduce de aici W1 sistem. Altă stare ideală în dinan1ica
n1odemă , ce impWle reprezentarea în fiecare mişcare a ceea ce
s-a mişcat, este eterul luminos. Dar toate ipotezele imaginate în
legătură cu constituţia misterului au fost imediat respinse de
, interne.. Lordul Kelvin a dovedit 1natematic că nu se
contradictii

576
 poate ajunge la o reprezentare ir1contestab1lă J structun1 lun1inii.
C'um însă, după interpretările din teoria I ui Frcs11c1 . t111ci~lc lt1-
111inoase sunt transversale, ar trebui ca eterul să fie w1 corp solid,
cu proprietă~ realtnente groteşti, dar în asernenea caz ar fi vala-
bile legile eJasţicităţii şi, în consecinţă, undele luminoase ar fi
longitudinale. In teoria electron1agnet1că a luminii, ecuaţiile lui
Maxwell şi Hertz, care sW1t efectiv numere abstracte necunoscu-
te cu valoare neîndoielnică, exclud posibilitatea oricărei teorii
mecanice a eterului. Aşadar, în spiritul unor concltizii ce vin din
teoria relativităţii, eterul a fost definit ca vid pur, ceea ce nu
înseamnă nimic mai n1ult decât spulberarea imaginii dinamice
I
ini tiale.
~

_De la Newton încoace, ipote?.a masei constante cores-

pondente a unei forţe constante tindea spre valoare recunoscută.
Teoria cuantelor a lui Plank şi concluziile trase de Niels Bohr
despre structura subtilă a atomilor, concluzii admise ca necesare
• •
în ur111a unor verificări experimentale, au demolat această teorie.
Pe lângă energia cinetică, orice sistem închis posedă o energie
calorică radiantă, inseparabilă şi deci imposibil de reprezentat
corect prin conceptul de masă. Dacă am defini n1asa prin energia
vie, în mişcare, ea nu ar mai fi constantă, date fiind stările ter-
"
modinamice. ln acest demers nu s-a ajuns la înglobarea cuantu-
mului de energie elementară în sfera ipotezelor dinamicii clasice
baroce şi, concomitent cu principiul constanţei tuturor ansamblu-
rilor cauzale, sunt ameninţate şi fi.mdamentele calculului infinite-
zimal al lui Newto11 şi Leibniz . Dar, depăşind de departe aceste
1

dificultăţi, teoria relativită~i, ipoteza de lucru a illlui cinic non-

şalant, aduce atingere problematicii centrale a dinamicii. Bazată
pe experirnentele ltti Michelson, după care viteza luminii este
independentă de vite?.a cotpurilor luminoase, a surselor de lumi-
nă, pregătită 1nate111at1c de Lorenz şi Mtnkowski, ea are tendinţa
\
.,
.
1. M. Plank: „'Die Entstehung u. bisherige Entwicklung der
Quantentheorie'' „ 1920.

577
 A

proprie de a spulbera conceptltl de timp absolut. ln ciuda ilt1zi1-

lor de acun1, ea nu poate fi nici confi1111ată, nici respinsă de unele
"
descoperiri astronomice. In general, just sau fals nu constituie
nişte criterii potrivite pentru a judeca astfel de ipoteze~ însă ar
trebui să ştim dacă, în haosul de repre~entări confuze şi artificiale
produs de nenumăratele ipoteze din teoria radioacti~tăţii sau din
te11nodinamică, ele vor mai putea fifolosite sau nu. Insă aşa cum
este, teoria relativităţii a suprimat constanţa tilturor mărimilor
fi=ice în definirea cărora intră factornl timp. In opoziţie cu
statica antică, dinamica occidentală nu include decât mărimi de
"
acest fel. DimensiWlile absolute şi corpurile fixe nu mai există. In
acest mod cade şi posibilitatea deter111inărilor cantitative absolute
şi, în consecinţă, conceptul clasic de masă, în ipostaza de raport
constant între forţă şi viteză, după care cantitatea de energie ele-
n1entară, produs al energiei şi al timpului, toc1nai fusese acceptat
ca o constantă nouă.
Dacă ne gândim că reprezei1tările atomului după
Rutherford şi Bohr nll înseamnă altceva, dacă rezultatul mate-
1

matic al obset-vaţiilor nu se îtnpopoţonează subit cu o imagine,

dacă reflectăm la repeziciunea cu care se const1uiesc castele,
prin1ele reprezintă siste1nul plru1etar din interiorul atomului , un
adevărat model planetar~ dorim totodată să reprezentăm t1işte
fluxuri de atomi, astfel încât să escamontăm orice contradic~e
printr-o nouă ipoteză, repede schiţată. Dacă cântănm preocupa-
rea minin1ă acordată faptului că aceste m11ltitudiru de imagini se
contrazic între ele şi contrazic imaginea dinan1icii baroce, vo111
sfârşi pnn a ne convinge că stilul major al reJJre=entări/or s-a
i11cheiat şi că el face loc unui soi de i11dz1s trie a fabrică1"ii
ipotezelor, aşa cum stau lucrurile şi în arhitectura şi plastica
barocului. Doar rnarea perfecţionare a tehnicii expenmentale

l. Aşacu111 se va de111onstra tnai încolo~ ele au condus la in1ag1nea

existe11tă în realitate a atomilor, ceea ce reprezi11tă o stranie întoarce-
re la 1naterialisn1ul secolului al -"lX-lea.

578
 .,.

corespW1zătoare unui spirit al secolului este capabilă să ascundă

decăderea si tn boli sti cii.

1·4
"
Inainte de orice, dintre simbolurile decadente trebuie să
luăm în considerare, entropia, principiu cunoscut din a doua lege
a te1111odinamicii. Prima lege principiul conservării energiei
- fo11nulează pur şi simplu natura dinamicii, ca să nu zic struc-
tura spiritului vest-european, pentru care natura singură apare cu
necesitate sub for111a cauzalităţii contrapunctice dinamice, opusă
cauzalită~i statice plastice a lui Aristotel . Elementul fundamental
al imaginii cosmice faustice nu este atitiLdinea, ci acţiunea,
n1ecanic vorbind, procesii/, iar această lege fixează pur şi sim-
plu caracterul matematic al proceselor asemănătoare sub fo1111a
unor variante şi constante. A doua lege însă merge mai departe,
constatând o tendinţă 11nilaterală a devenirii în natură, care nu
este deloc condiţionată din prima fază de fundamentele concep-
tuale ale dinamicii.
Entropia este reprezentată mate1natic de o mărime deter-
111inată de starea mon1entană a llllui sistem închis şi care, la orice
schimbare de ordin fizic şi chimic în"general posibilă , poate doar
să crească, dar niciodată să scadă. In caz ideal, această mărin1e
rămâne invariabilă. Ca şi fo11na şi voinţa, entropia este un lucru
perfect, clar şi distinct lăuntric pentru oricine este îndeobşte ca-
pabil să .pătrundă în i1atura acestui univers for111al , dar pe care
fiecare îl fonnulează în inod diferit şi , evident, într-o manieră
insuficientă. Totodată spiritu) se dovedeşte inferior nevoii de ex-
presie a intuiţiei cosmice.
După cum entropia creşte sau nu, mulţimea procesel2r
naturale a fost împărţită în procese ireversibile şi reversibile. In
toate procesele din pri111a categorie, energia liberă se schimbă în
energie conţinută . Exemplul cel mai cWloscut este arderea căr­
bunilor, adică transfo11narea energiei lor potenţiale în căldură

579
con~nută în acidul carbonic în stare gazoasă. Deci pentru ca
această energie moartă să redevină vte, trebuie ca în acelaşi timp,
în al doilea proces„ să fie î11globată altă cantitate de e11ergie vie.
"
l11 cazul disi1nulării energiei calorice în acid carbonic gazos,
e11ergja latentă a apei trebuie să se tra11sfere Îr1 e11ergia vaporilor
şi apoi î11 n1işcare. Rezultă că energia creşte constant în orice
s1ste111, î·n aşa fel î11cât s1sten1ul dina111ic se apropie sensibil şi .
constant de o etapă finală într-o for111ă oarecare. Intre procesele
ireversibile sunt i11cluse tra11sn1isia ter1nică') dift1z1t1nea, frecarea,
e111isia de lu111ină, reac~ile chi1nice: printre procesele reversibile
se 11t1111ără gravitaţia, vibraţiile (oscilaţiile) electrice, widele
sonore şi electromagnetice.
Ceea ce nu a fost înţeles nici până în ziua de astăzi, lucru
ce 111ă deten11ină să văd în principitil entropiei ( l 850) începutul
dispari~ei acestei creaţii i111portante a inteligenţei vest-europene
- - fizica dinamică, este opoziţia profundă dintre teorie şi realita-
te, st1scitată expres a1c1 pentru întâta oară în teorie. După ce
p1in1a lege a conturat strict in1aginea devenirii cauzale în natură,
a doua a detetminat aparitia 111ecanici1 ş1 a logicii, pn11 introdu-
cerea unei orientări care „tine de viata „ i1ncd1ată„, contrazicând
fu11cian11ente natura.
Un11ărind consecinţele teonei entropice, se va ajunge la
rezultatt1l că„ n1ai întâi, toate procesele trebztie să fie teoretic re-
versibile. A1c1 întâlni111 una din consec1ntele „ fin1dan1entale ale
gina1nicii„ in1pusă o dată în plus cu toată rigoarea de legea întâi.
lt1 al doilea rând„ rezultă însă că, în realitate, toate procesele
t1aturale s11nt ireversibile. Nici în condi~ile artificiale ale experi-
n1entelor, cel mai si111plu proces nu este reversibil„ adică este
in1posibil de restabilit o stare odată depăşită . Nin1ic 111ai caracte-
ristic pe11tru studiul actual decât introducerea ipotezei "'dezordinii
elementare'' pentru a con1pe11sa contradic~a dir1tre exigenţa spiri-
tului şi extgenţa realităţii: ~'cele 1nai 111ici particule'' ale cor-
pt1rilor o i111agine şi 11i111ic 111ai 111ult prodt1c pur şi s1mplt1
nişte procese ireversilJile~ în ob1ectele reale pa1ticulele elementare

580
 T

·~ Jtlă în dezordine şi se stânjenesc reciproc: în consecinţă pro-

cest1l natt1ral trăit de observator, singur şi ireversibil, este legat I
v iJl ubab1litate 111edie de o creştere a entropiei. În acest fel teo- I
i 1a dev111e 1111 capitol de calcul al probabilită~lor şi statistica intră
î ,, ~1 \_. ţi t111e î11 locul 111etodel or rigt1roase.
Se pare că 11u s-a ren1arcat ce vrea să î11sen111e acest lu-
cru. Ca şi cro11ologia, statistica este î11cetăţenită în do111eniul
orga11ic al vieţii scl1i1nbătoare în niişcare„ al desti11t1lui şi al l1a-
z.:1rdult1i„ 11u în u11iversul legilor şi al cauzalită~i ate111porale. Se
ştie că înai11te de orice ea serveşte 1a aprecierea dezvoltării politi-
ce şi econo111ice, deci istorice. Statistica nu şi-ar fi găsit loct1I î11
111ecaruca lui Galilei şi a ltti Newton. Ceea ce s-a sesizat şi este
sesizabil a1c1„ dintr-o dată„ prin intem1ediul statisticii„ cu proba-
bilitate şi nu cu exactitatea apriorică recla1nată în cor de to~
gânditorii din penoada barocului, este 0111uJ însuşi„ care trăieşte
natt1ra prin cunoaştere, care se vede pe sine în natură . Ceea ce
teoria propune dintr-o necesitate i11ternă procesele ireversi-
bile i11ex1 ste11te în realitate reprezintă fragtnentt1l unei f 01111e
spirituale stricte„ ră111ăşiţa 111arii tradi~i baroce, iudă a stilult11
contrapu11ctic. Refttg1ul în statistică este o dovadă a ept1izării for-
ţei ordonatoare cândva activă în această tradi~e. Devenire şi de-
venit, destin şi cauzal~tate, ele111ente istorice şi ele1net1te t1att1rale
încep să se esto111peze. Elen1entele forn1alc ale vieţii: creştere„
î111bătrâr1ire, dt1rată de viaţă, direcţie, 1noarte apar cu grăbire.
Di11 acest unghi , iată care este î11ţeJest1l ire\1ersibilităţii
proceselor cos111ice. Opusă tii11pului t al fizicia11ului, ireversibili-
tatea ex1Jri111ă ti111pul autei1tic"I istoric, trăit lăur1t1·ic, identic cu
destin11/.
Fizica baroct1l11i a fost„ parte cu parte, o silc:;te111atici1. 1·i-
,g111·0L1Să, atâta cât teoriile de acest fel 11u erat1 î11că î11dreptăţite să
zguduie din te111elii i111aginea ei~ unde ni111ic nu se î11tâlne.1 ca o
expresie a hazardult11 sau a simplei probabilită~. Prin respectiva
teorie ea a devenit o ji::iono111ie. Era t1n11ărit ''ct1rsul lumii''.
Ideea sjă1~itz1l11i l1t111ii apare fără acoperăn1â11tul forn1ulelor

581
care, în adâncul naturii lor, nu mai sunt fo1111ule. Ceva goetheean
îşi face intrarea în fizică şi vom aprecia întreaga 11nportanţă .1
faptului dacă vom cunoaşte semnifica~a fina.lă a polem1c11 pasio-
nate a lui Goethe cu Newton în chestiunea teoriei culonlor ·Este
vizillllea ce aduce argumente împotriva intelectului, viaţa co11tra
inorţii, fo1n1a creatoare contra legii ordonatoare. Universul c1itic
fonnal al ştiinţelor naturii provine din sentiment11/ nat11r1i~ dtn
sentin1entul de Dumnezeu, prin contradicţie. Acun1, la sfărşitul
perioadei
. . .
târzii, el ajWlge la depărtarea 1naximă şi se întoarce la
ongiru.
"
In acest fel, imagina~a activă din dinamică evocă încă o
dată marile simboluri ale pasiunii istorice a omului faustic,
neliniştea eternă, aplecarea către orizonturile cele mai îndepărtate
ale trecutului şi ale viitorului, concepţia revizionistă asupra isto-
riei şi concepţia preventivă a statului, confesiunile şi examenele
de conştiinţă, clopotniţele ce răsună departe, peste capetele ttltu-
ror noroadelor, măsurându-le durata vieţii. Ethosul cuvântului
timp, aşa cum nun1ai noi îl simţim şi cum este redat în muzica
instrumentală în opozi~e cu plastica statuară, este orientat către
"·
scop. In toate imaginile din viaţa occidentală el a fost simbolizat
ca o a treia împărăţie, ca o eră nouă, ca rol absolut a1 umanităţii,
ca sfârşit al evolu~ei . Aceasta este semnificaţia entropiei în exis-
tenţa globală şi în destinul universului faustic natural.
De când conceptul mitic al forţei, temelie a întregului
univers fot 111al al dogn1aticii, se întâlneşte implicit cu un senti-
n1ent al direcţiei, se instaureaZ<1 şi legătura cu trecutt1l şi viiton1l.
Situaţie şi 111ai clară în procesele ce implică fenon1ene ale naturii .
Este aşadar îngăduit să spunen1 că entropia„ ca formă spirituală
în care se rezun1ă suma infinită a tuturor elementelor din natură
ca 1Lnitate istorică şi fizionomică, constituie dintn1 început baza
nebănuită a tuturor conceptelor din fizică. A trebuit ca ea să
apară într-o zi ca o ''descoperire'' pe calea induc~ei ştiin~fice şi
să fie astfel ''confirrnată în 1nod . absolut'' prin alte elemente
teoretice din siste1n. Cu cât dinan1ica se apropie de scop prin
 +

epuizarea posibilită~lor ei interne, cu atât mai hotărât vor apărea I

I
trăsăturile istorice ale imaginii, cu atât mai puternică va fi I
necesitatea organică a destinului alături de cea a cauzalită~i, iar I
alături de factorii întinderii pure capacitate şi intensitate - I
I
factorii de direcţie. Toate acestea au loc printr-Wl întreg şir de I
ipoteze îndrămeţe ce nu sunt impuse decât aparent de către rezul- I
tatele experienţei) ce au fost toate, în realitate ~nticipate, de intui- I
~a cosmosului şi de mitologie începând din epoca gotică.
Printre ele se numără şi ipoteza bizară a divizării atomi-
101 care explică fenomenele radioactive ipotei;a atomilor de
uraniu, care şi-au păstrat caracterist1cile intacte timp de n1ilioane
de aril în citida influenţelor externe, dar care explodează subit şi
fără tm motiv demo11strabil, răspândind astfel în spaţiul costnic
tnicroparticule cu o viteză de mii de kilometri pe secundă. De
această socirtă au parte doar unii atomi din n1u1ţimea celor radio-
activi, în timp ce alţii din vecinătate rămân întregi. Şi această
i111agine face parte di11 istorie nu din natură şi dacă utilizarea sta-
tisticii îşi dovedeşte necesitatea şi aici, aproape că s-ar putea vor-
bi de Înlocuirea numărului cronologic cu numărul n1ate111atic . 1

Odată cu aceste repr·ezentări, forţa creatoare 1nitică a

sufletultJi fa11stîc se întoarce în punctul de po1·nire. Exact în
vre111ea când, la începutul goticului, au fost construite p1imele
orologii, si111boluri ale intui~ei cosmice a istoriei, a apărut mitul
desi)re Ragnarăk, sfârşitul lumii„ atntJrgul zeilor. Reprezentarea
\...Jre la 11oi se întâlneşte în \/olt1spa şi, î11tr-o fom1ulă c1eştină, în
ML1spilli, a apărut zadarnic, ca toate miturile at1ibuite vechilor
gen11ani, stârnită de motive antice şi îndeosebi apocaliptice creş­
tine~ în ·for111a respectivă ea este o expresie şi o î11truchipare
a st1fletului faustic şi nu111ai a lui. Lun1ea zeilor oli1npien.i este
aistoriec1. Ea ignoră devenirea, tin1pul, scopul. Avântul înflăcărat
----------
l. Di11 reprezentarea duratei de viaţă a particulelor eleme11tare a
rezultat efectiv conceptul de '"timp se111i\aloric'', de 3,85 1ile. (I<.
Fajai1s: ''Radioaktivităt''t, 1919).

583
 î11spre depărtăti este însă faustic. Forţa, voinţa au un scop„ iar
acolo unde există un scop, pentru ochiul cercetător există ş1 l111
sfârşit. Ceea ce în marea pictură în ulei perspectiva a redat pn11
plUlctul de fugă, parcul baroc prin ''puncte de vedere'', analiza
1nate1natică prin elen1entul restului din şirurile infinite, sfărş1tul
direcţiei voite este ceea ce reiese acum într-o for111ă conceptuală .
Faust moare în a doua parte a tragediei pentru că îşi atinge sco-
pul. S..fârşit11/ li1n1ii ca lncheiere a unei evolilţii interne necesare
este amurgul zeilor, este ceea ce se înţelege deci prin teoria entro-
piei în sens de concep~e ultimă, în sens de concepţie nereligioasă
. a mitului.

15

Mai rămâne de schiţat sfărş1tul ştiinţei occidentale în

general, stărşit ce se poate întrezări cu siguranţă astăzi, când
drumul acesteia coboară lin.
Şi previziunea destinului inevitabil este o înzestrare a
ochiului care priveşte istoria, caracteristică n1tn1ai spiritului faus-
tic. Fără a şti nimic despre moartea sa, şi ant1chjtatea a 111urit. Ea
a crezut într-o fiinţă eternă. Cu o fencire fără rezerve ea şi-a trăit
şi ultimele zile; fiecare le-a trăit pentru si11e„ ca pc un dar al
zeilor. Noi însă ne cunoaştem istoria. Ne n1ai ră111âne Î11că o criză
spirituală iminentă, ce va surprinde întreaga lun1e europeană ş1
an1ericană. Cursul acesteia ne este redat de elenis111t11 târziu.
Tirania inteligenţei , pe care noi nu o simţin1, pe11trt1 că îi repre-
zentăm chiar vârful, constituie, în fiecare cultură , o 1)e1 J(Jactă de
timp dintre vârsta bărbatului şi a bătrânului_ 11i1111 (:: 111a1 111L1lt
Expresia ei cea mai clară se regăseşte în cultt1l pcr1t 1t1 şt1111ţelc
exacte, pentru dialectică, document, experienţă „ cat1z.1l1tate 10111-
cul şi barocul reprezintă ascensiunea: ne 111ai ră111a11e să şti111 st1b
ce formă se va sfârşi ea acum.
O spun cu anticipa~e: Acest secol de alexar1clr1s111 şt1111t1-
fic şi critic, un secol al n1arilor izbânzi şi al concepţiilor defi111ti-

584
 •

vc \ ~1 fi 111a1torul apanţiei unui 11ou avânt al intenontăţii , care va

:1 1\111ge vo111ţa tr1un1falistă a şt11nţei . Ştiinţele exacte se îndreaptă
către propria prăbuşire din pricina excesivului rafina111ent 1neto-
d1c şi a pt1nerii problemelor. Mai den1ult, în secolul al XVIII-iea,
at1 fost examinate n1ijloacele de care dispuneau ştiinţele, apoi„ în
secolttl al XIX-iea, a fost examinată forţa lor~ pentru final se
întrevede examinarea rolului lor în istorie. Dar de la scepticisn1
L1n dru111 duce către "'a doua religiozitate',, care nu vine înainte, ci
după cultură. Lu111ea renunţă la dovezi, vrea să creadă şi nu să
disece. Cunoaşterea critică încetează să mai fie w1 ideal al spi-
ritului.
Individul renunţă lăsând cărţile deoparte~ o cz1ltură
renunţă încetând să se descopere inteligenţe/or ştiinţifice superi-
oare. Ştiinţa însă există în gândirea n1arilor generaţii de savanţi,
iar cărţile nu însea1nnă ni111ic dacă nu stmt vii şi active în oame-
nii care sunt ap~ pentru ştiinţă. Rezultatele ştiinţifice stmt simple
elemente ale unei tradiţii spirituale. Moartea unei ştiinţe nu mai
constituie un evenin1ent pentru nimeni. După două veacuri de
orgii ştiin~ftce, lun1ea s-a săturat. Nu individul, ci sufletul cultu-
rii s-a săturat. El îşi exprin1ă saţietatea făcând selecţia cercetă­
torilor, făcând să intre în isto1ia ştiinţelor oa1neni din ce în ce mai
111ici, mai înguşti, 1nai sterili. Marele secol al ştiinţei antice a fost
secolul III, după moartea lui Aristotel . Câ11d au venit romanii„ la
1noartea lui Arhtn1ede, totul se apropia de sfărşit . Marele nostru
secol a fost cel de al XIX-iea. Savanţi în stilul lui Gauss,
Humboldt, Helmholtz 11u 111ai există deja de la 1900: în fizică şi
în cru111ie„ în biologie şi Îtl 1nate111atică„ vre111ea 111arilor 111aeştri a
apus, iar astăzi, gra~e i111itatorilor foarte pticepu~ trăitn o etapă
descendentă„ a clasificărilor„ a colecţionării de date, a finalizări­
lor, ca şi în perioada alexandrină din epoca ro1nană . Acesta este
simpto111ul ger1et·a/ pent1u tot ceea ce nu reiese din partea fe-
nomenală a vieţii~ di11 politică, tehnică„ econo111ie. Dt1pă Lysip nu
s-a n1ai născut nici un mare artist plastic a cărui apariţie să
însemne un · destin~ după i111presionişti, nici un pictor, după

585
Wagner, nici un muzician. Epoca lui Cezar nt1 a avut nevoie nici
de artă, nici de filosofie. După Eratostene şi Arhin1ede care au
fost creatori adevăraţi, au ut 111at Posidonios şi Pliniu, nişte colec-
~onari cu bun gust, şi, în fine, Ptole111eu şi Galenus care sunt
doar nişte copişti. La fel cum pictura în ulei şi muzica contra-
punctică şi-au epuizat resursele în câteva secole de evolu~e orga-
nică, vie„ tot aşa şi dinamica prin care înfloreşte universul fo1111al
către anul 1600 este o imagine care astăzi traversează o perioadă
de descon1punere.
Dar mai întâi, spiritul fatistic en1ina111ente istoric îşi pune
o întrebare pe care t1u şi-a mat pus-o njciodată„ nici 1năcar nu a
presin1ţit-o. Ar mai trebui scrisă o Morfologie a ştiinţelor exac-
te, care să studieze raporturile inten1e dintre toate legile„ con-
ceptele şi teoriile, devenirea vie a culturii faustice atât ca fonnă,
cât şi ca semnificaţie specifică Teoriile din fizică, chimie„ mate-
111atică, considerate ca W1 ansa1nblu de si1nbolt1ri, înseamnă do-
mjnaţia definitivă a asp~"tului meca11ic al costnosului prin viziu-
11ea intt1itivă, din nou religi()asă„ a universului. Este 'etin1a capo-
doperă a w1ei ştiii1ţe fizior101nice care absoarbe şi sisten1atica
având func~e de expresie şi sin1bol. Nu 111ai interogăm 'Âitorul pe
ce legi uru,,ersale se fondează afinitate1 per1tru chi111ie sau dia-
111agr1etis111ul probleme dogmatice care at1 ocupat exclusiv
secolul al XTX-lea; vom fi chiar uimi~ de faptul că chestitmi de
acest ge11 au putut domina cândva în întregi111e i11teligenţe de W1
:asen1er1ea nivel. Noi căutăm să vede111 de unde vin fom1ele
predestinate ale spiritului faustic~ de ce a trebuit ca ele să 11e
aparţină i1ot1ă, oameni ai unei culturi specifice, deosebită de 01i-
care alta~ ce semnifica~e tnai adâ11că închide faptul că factorii
rezultaţi au apărut exact în aceste noi fonne figurative. Chiar şi
acum abia bănuim ce este for111ă, imagi11e şi expresie nouă în
experienţele şi valorile considerate obiective.
Ştiinţele speciale, teoria cunoaşterii, fizica, clun1ia, ma-
te1natica; astronomia se apropie lllla de alta c11 din ce în ce mai
multă repeziciune. Ne îndreptă1n către o identitate totală a rezul-

586
 +
-

tatelor, deci către o fuziune a universL1rilor fom1ale~ acestea, pe

"ie o parte„ reprezintă un sistem de 11urnere cu caracter func~ona1
baLJt pe câteva for111ule fundan1entale„ iar, pe de altă parte, se
sprijină pe un grup restrâns de teorii ce pot şi trebuie să fie, la
râr1dul lor, recunoscute ca un mit voalat al pri111ei perioade, fon-
date pe câteva trăsături figurate, dar cu o se1nnificaţie fiziono-
1111că . Nu am remarcat această convergenţă pentru că, de la Kant
şi chiar de la Leibniz încoace, nu a mai existat savant capabil să
stăpânească problematica tuturor ştiinţelor exacte.
Acum o sută de ani fizica şi chimia erau străine una de
alta, iar astăzi nu se mai poate ca ele să fi·e tratate separat. Să ne
gândim la domeniile analizei spectrale, ale ra'dioacti vită ţii şi ale
propagării căldurii. Acum cincizeci de aru ne mai puteam repre-
zenta problemele esen~ale din chimie aproape fără a apela la
1natematică ~ astăzi elementele chimice sunt pe cale să se resoarbă
"
în constante maten1atice, în sisteme de raporturi variabile. In
conceptualitatea lor sensibilă elementele erati însă ultima mărime
plastică antică ce se pretindea ştiinţifică . Fiziologia este pe cale
să devină un capitol al chimiei organice şi să utilizeze mijloacele
•

calcului infinitezimal. Părţile fizicii clasice deosebite după orga-

nele de simţ: acustica, optica sau căldura„ au dispărut, topindu-se
în dinamica 111ateriei şi în dina1nica eterului, între care deja nu se
n1ai poate trasa o linie de demarcaţie. Astăzi , ulti1nele co11c1uzii
ale teoriei cunoaşterii ştiinţifice se întâlnesc cu analiza 1nate1nati-
că superioară şi cu psihologia teoretică într-un dotneniu foarte
dificil de abordat, ca de pildă , domeniul căruia îi apa rţine sau
trebuie să-i apar~nă teoria relativităţii . Teoria e111isiurulor parti-
culelor radioactive este reprezentată printr-un limbaj de .se11me
„ ,... ...., • .

care nu n1a1 1nseamna n11111c concret.

"
In locul U11ei deten11inări concrete foarte exacte' a calită-
ţilor elementelor (valenţă, masă , capacitate de a se combina, re-
activitate), chin1ia este în curs de a se dispensa de caracteristicile
oferite de simţuri . Diferenţierea elen1entelor după ''tiputi1e de
compuşi'' ~ faptul că aceştia reprezintă complexe de unităţi deose-
•

587

•
bite care reac~o11ează experi1nental (c.'ît1 realitate'') ca t1111tăţJ de
ordin superior ş1 deci imposibil de separat ~ , practică, dar care
relevă diferenţele profunde sub aspectul radioactivităţii, faptt1l că
etnisia de energie radioactivă face loc unei deprecieri care ne au-
torizează să vorbi111 despre dz1rata de viaţă a particulelor elen1ei1-
tare, în contradicţie făţişă cu conceptul origi11ar de elen1ent ş1 ,
prin un11are, cu spiritul cl1i111iei n1odeme creată de Lavoisier -
toate acestea apropie respectivele rep1ezer1tări de teoria entropiei,
de a11tite~1 delicată dintre cat1zalitate şi destin, dintre natură şi
isto1ie. Ea 1narchează dru111t1l ştiinţelor către descoperirea iden-
tităţii dintre concluziile logice şi nu111erice şi Însăşi st1uctura
intelige11ţei, pe de o parte, şi către înţelegerea faptului că între.aga
teorie ce i11clude aceste 111ărin1i reprezintă nuinai expresia si1nbo-
lică a vi~ţii faustice, pe de altă parte.
ln sfârşit, ajunşi aici, votn considera ca unul di11 cei 1nai
in1portanţi fermenţi ai W1ive1 sului fon11al î11 ansa111blu, teoria
fattstică pură ca1e„ în opoziţie foarte tranşantă cu 1nate111atica
dinai11te 11u 111ai concepe 1nă1i111i izolate, ci z1n ans,1111b/11 de n1ă­
ri111i cu o 0111ogenitate 11101-fologică ant1111e„ de exen1plu 111t1lţi111ea
tutL1ror 11t11ncrelor pătrate sau a tuturor ecuaţiilor diferenţiale
tipic deten11i11ate„ ca o unitate, ca W111ou r1u111ăr de ordin s11per·i-
or·„ supus acestui a11samblu pri11 reflectarea unor noi categorii,
total111ente necu11osct1te î11ainte privitoare la putere„ ordin, echiva-
lenţă„ caracter biunivoc . Cantită~le finite (nu111ârabile, limitate)
1

Sllt1t denutnite prin ''nu111e1·e cardinale'' în ce priveşte ordinul de

111ări111e, prin '~11L1111ere ordinale'' î11 ce pri v~şte ordinea: pe acestea
se bazează regulile şi n1etodele de calcul In acest fel este pe cale
să se producă o ultimă dezvoltare a teoriei ftlllcţiilor, care să
încorporeze încet-încet î11 uni versul ei fon11al întreaga n1ate-

1. Ca11titatea este 11t1111ărabilă pri11 nu111ere raţio11ale şi r1ent1n1ărabilă

pri11 nu11lere reale. Ca11tit,1tea r1l1111erelor co111plexe are două dime11si-
ltt1i: rezultă astfel co11ceptl1l de cantitate cu 11 di1ne11sit111i, care ordo-
11ează proble111ele geo111etriei î11 teoria cua11tică.

588
 "
n1atică. In confon11itate cti această dezvoltare"I ea e111a115 dir1 teo-
ria grupu1ilor (în ce priveşte caracterul funcţiilor) şi d111 teoria
ct1a11tică (în ce priveşte valoarea va1iabilelor). M~1te111atica este
pe deplin co~1ştientă de acest fa,)t„ a11u111e că t1lti111ele concluzii
asupra naturii r11Jn1erelor se conft1ndă cu logica pt1ră„ vorbindt1-se
astfel de o ?.1~erră a logicii. Axio111ele geo111etriei 111odeme au
devenit i11t~r~l un ""f:' pitol din teoria ct1noaşterii.
Ţe~ttl 11edecla rat al acestor efortt1n, pe care u11 fizician
al1te11tic îl r.:~.i1nte instinctiv, este co11tt1rarea tinei tra11sce11de11ţe a
11ur11erelor„ don1ina~a co111pletă şi totală a apare11ţei, ca şi sttLsti-
tuirea ~cesteia printr-u11 li111baj figur~tt i11i11te1igibi1 şi i11,1cce1)tJ1-?·1
1)er1tru profan, şi căruia si111bolt1l faustic al spaţi11ll1.i i1?fi11it îi
conferă o necesitate internă. Se încheie astfel cunoaşterea 11atu-
rii î11 cultura occidei1tală. Prin scepticis111t1I proft1nd al acestor
cu11oşti11ţe t1lti111e spiritul vine di11 11ot1 În contact cu fonnele
religiozităţii gotice pri111are. Universul înconjt1rător a11r)rgarlic,
cu11oscut, disecat, lu111ea ca natttră, ca sisten1, a ajt1ns la apro-
fundarea„ în sfera pură a 11u111erelor fu11cţio11ale~ a ft111c~i lor 11u-
111erice. !n 11u111ăr an1 re{:tmoscut unul di11 si1nbolt1riie origi11are
ale fit~cărei ct1ltt1ri şi, în co11cluzie„ căutarea nu111ărttlt1i pur î11-
sean1nă Îrltoa rcerea fiinţei trezite la proiJri u1 1ni ster., Ja revelaţia
11ecesităţii fo1111ale specifice. Ajuns Ja fi11al , spiritttl descoperă
parava11t1l eno11n"> din ce în ce 111ai greu sesizc1bil , J11ai tra11spa-
rer1t, care întreţese î11trega ştiinţă despre t1nivers: ea nu este ni111ic
altceva decât structura internă a inteligc11ţei în relaţie cu lin1bajul
prin care a crezut că do111ină aparet1ţele şi eliberează ''aclevă1ul''.
Dar în profw1zi1ne reapar străft111durile originare„ 111itt1J„ dcve11i-
re.a ne111ijlocită, viaţa însăşi. Cu cât ştiinţa despre tu1i vers crede
că este 111ai pu~11 a11tropo1nortă, cu atât ea este n1ai i11ult astfel.
Ea î11depărtează treptat trăsătutile specific l1111ane di11 Îit1agi11ea
naturii pentrt1 ca la un11ă să deţină în propriile n1âi11i„ C<l natt1ră
socotită p11ră, un1a11itatea însăşi, întreagă şi imacl1lată . l f1nbri11d
i111aginea religioasă a lt1n1ii, din sufletul gotic a a1)ărttt SJ)iritt1J
citadin„ un altei· ego al ct111oaşterii natt1rii lipsită de religiozitate.

539
,~stăzi„ în a111urgul epocii ştiinţifice„ în etapa scepticismului tri-
u111fător, norii se în1prăştie şi peisajt11 dim1ne~i reapare într-o
lumină perfectă .
Deşi nu este exprin1ată decât în momentele cele 111ai
importante~ consecinţa ult1n1ă a înţelepciunii faustice este absor~­
ţia ştiinţei totale într-tm i111ens sistem de relaţii 1norfologice. In
se1nnificaţia lor, dina111ica şi analiza 111atematică , l1n1bajul fom1al
şi st1bsta11ţa lor, sunt identice cu ornamentica romarucă„ cu cate-
dralele gotice„ cu doginele creştine ge11nane şi cu statul n1onar-
"
l1ic. ln toate acestea vorbt- ,te o unică, neschimbată intuiţie a
cosmosului. Toate acestea s-au născut şi au în1bătrârut odată cu
sufletul faustic. Toate acestea îi reprezintă cz1/tura, ca dramă is-
torică în universul luminos şi al spaţiului. Rcururea aspectelor
ştiinţifice particulare într-un întreg poartă toate caracterele marii
arte a contrapttnctului . O m11=ică infinite=imală a spaţiului cos-
111ic ne111ăr·ginit iată ce a constituit dintotdeauna nostalgia
profundă a acestui suflet„ în opozi~e cu cosmosul plastic euclidi-
a11. Dacă o readuce111 la fo11nula cauzalităţii dinamice imperative
ca necesitate logică a inteligenţei faustice a cG.'.)n1osului şi dacă o
dezvoltăn1„ ca ştiinţă a naturii, tiranică„ laborioasă„ transfo1111a-
toare a pă111ântului„ această 111uzică este marele testament al
spiritului fat1stic„ testa111ent ce co11ţi11e fom1ele celei 1nai violente
transcendenţe ce va ră111âne pecetluită în sine poate pentru tot-
deauna . Astfel'I ştiinţa occidentală„ obosită de p1opn1le eforturi,
se va întoarce într-o bună zi în tărârnul ei originar.

,...
SFARŞITUL PRIMULUI VOLUM

590
 TABELA DE MATERU

, tr<1dt!cătortilt1i fra11cez ........................... ....... ....................... 5

Pretata
Prefaţa at1ton1lt11 la ediţia pri11ceps ..... „. „ ...... . ......... „ ............. „ ...• 7
Prefata
•
~l!Jto11~1lui la editi<-1
•
defi11itivă .. „ . „ •..... „ „ ••• „ •• „ ... ... ... „ .... „ ••. . 8
l; •~rod t1('ere . .... .. ... . . .... . .... ... .. .... ..... .. ..... .... ...... ... .... ......... ........ .. ... l O
Cap. 1 --- Despre se11sul 11u11:e1·elo1·„ § 1- l 6 ... ......... „ ....•.•...•..•. „ ... 84
Cap. I I - Pt~obleina istoi·iej unive1·sale .. „ „ . . . . . . . ·„ .•••• „ ... „ „ „ ... „. 139
I f/'i::i<J11rJ11:ie .~·i .\·i.\'l<-'1'1 1lllil'{l, ~ 1-8 „ ......... „ . „ . . . • . . . . . . . . . . . . „ . „ „ .. .... 139

2. lileet1 t,/e lie.\·ii11 :·11J1·i11c·i1>i11! c,111::,1/it/ilii„ § G-20 ....... „ ... „ ...... 168

Cap 111- - Mac1~•~cosmf;.s11I . „ .. .... ........... „ . . . . . . . . . . . . . . „ . „ •........... „ 227

1. ,<,'i11,/1r•li.,.,·fil'r1 inJl1J!,ÎT ii 1
l'«'J.\f11ic·e .~·1 J'l'(;/-;/e111t.1 ·''J>C1ţiz1/11i, § 1-5 .... 227
2 1.~'z1/le11,/ (tjJr>l.'i11 1L, _fatl.\'lic· .~·i 111c1.r,1l'„ § 6-l 5 .... „ . . • • • • . . . . „ . „ „ .....•. 253
C:lp l V - I\1!.iZi,·ă şi !llass:ic'i „ . . . . „ .. „ ... „ • . . . . . • . • . • . „ .......... „ .... „ .304
1. .: lr·tele 11/t.1.\•fit·e, ~ 1-1 O ................. „ . . . . . . . . . • . . . . . . . . „ ... „ . . . . . . . . . . . „304
2 .. l c·t şi /'fJJ~f ,~,Jt , ~1 11- l r; . . . . . . . . . . . . . . ...................................... 356

Cap. \l - - tmagi1A~ n1,_,11tală şi Genti1l1e11t vital ... „ ..............•...... 41 O

l I )<!.\'f;1~e f{•1·r.1 c1 .\'7tfl /) llt I'; i „ § l -9 . . . . .. . . . . . . . . . . . .... „ .......... „ ••••• „ ..•. 41 O
2. }1tl(fÎS'l11„ \'/(JÎCIV"'l„ ,\(,('/'"1/J,-;:!11 ţ'. ;<)~ 18 ......... „ .. „ .. „ ••••••••••••••••• „467
-~-----~-------~----~------~--~~-----------

Trebuje să subliniez o dată în plus, fără

echivoc, li111it11
ce mi-am impus-o în această carte. Să nu căutaţi în ea tot11I !
Ea nu cuprinde decât ceea ce am în faţă, o privire nouA asu1Jrn
istoriei şi numai asupra ei, o filosofie a destinului, de alt111i11-
teri şi prima de acest fel Ea este intuiţivă parte cu parte, fii11d
scrisă într-un limbaj ce se străduieşte să redea sensibil obiectele
şi relaţiile, în loc să le substituie prin serii de concepte; cartea
nu se a,dresează, totodată, decât cititorilor care ştiu să retră­
iască vibraţia cuvintelor şi a imaginilor.
O. SPENGIJER