•

**

edilura
Cf3eladi
-

OSW ALO SPENGLER

DECLINUL OCCIDENTULUI

**
E'co11ri ale concepţiei lzli Spengler În filos~fia
ro111ânească i11terbelică :

DUMITRU OTOVESCU

Redactor: Tudor Nedelcea

Corector: Elena Iordăchită 'l

Coli de tipar: 39 '15

Bu11 de tipar: 3 IV 1996
Apărut: 111ai 1996

Tiparul executat sub co111anda nr. 12 I 1995

la Tipografia BELADI din Craiova
 OSW ALD SPENGLER

DECLINUL
OCCIDENTULUI

Schiţă de mor1·01ogie a istoriei universale

Partea a li-a :

PERSPECTIVE ALE ISTORIEI UNIVERSALE

1"raduce re:
IOAN l ASCU

Editnr~1 BELADI
 -

...
Tehnoredactarea şi coperta: LAURENŢfU GHIŢ A

Revizie şi control ştiin~fic: DUMITRU OTOVESCU

ISBN: 973-96555-4-8

Preze11ta ediţie reproduce textul ediţiei fra11ceze

traduse de M. Tazerout şi publicată î11 a11ii 1931 (voi. I) şi
1933 ( voi. li) la Editura N. R. F., Pa1is.

Toate drepturile asupra versiu11ii de faţă în li1nba

to1nâ11ă apa11ll1 Editurii BELADI di11 Craiova.
 INTRODlJCERE

•
4

/11 pre..fnţa \ ·ol11n111/11i I. despre trad11cerea de .faţă.

a111 i.iorbit 1i1 {lceşti ter111e11i: "Creden1 că post11lat11/ r1011-
cor1tin11ităţii este 1111ica i/JOte=ă l 1 iabilă pentn1 o cunoaştere
ştiin~fică a .feno111enelor istorice. Ni111ic nzt ii leagă fn 111od
11ecesar pe 011111/ occide11tal (/e c>11111/ antichităţii, nici pe acesta
de egipteni, chi11e=i. indie111 sa11 de arabii a1.1tentici, ci r111n1ai
f)esti1111I, despre care 1111 1111te111 m'ea decât o cunoşti11ţă
si111bohcă, li1111tată la si111/10/11/ i11s11şi, care este o creaţie a 11r1ei
c11/t11ri \'a/abile 1111111ai 1i1 111terior11/ acesteia, pri11 11r111are
ade\Jărată r111111ai 1r1tre li111itele sale şi 11zt dincolo de ele. De
1i-1dată. ce as11pra valirlităţii ncest11i si111bol originar exc/11siv
µl11reşte 1r1cloiala .._ger1er(1lă, "( "11lt11ra ,. 1i1cetea=ă să 111ai existe
ş1 1rece 1i·1 ··c·;,·1/1:(1/1e .._ C<1re 111oare la râr1d11-i i111pre11nă c11.
toate celelalte . .fără t1ic1 o pc>sibilitate de "renaştere". · Dacă
această ··re11aştere ··ar.fi posibilă, ea ar fi totodată 11niversală
prec11111 cii•ili=aţia 1i1.săşi. c11 care s-ar con.fi1nda. Or, o ':fi1=i-
1111e „ a p<}poarelor este i1111Josihilă ".
/1111 111e11ţir1 ş1 astir=i 1/1 1i1tregi111e această qfir111aţie,
pe11tr11 că, 1/1cepând cl1iar c11 1931, a111 re111arcat că această
idee centrală a /11i Spe11gler 1111 a ~fost deloc 1nţeleasă de critici,
atât de cei ger111ani, cât şi de cei străini. Ultin1ii 11 reproşea=ă
„arogat1ţa pr11sacă" pe care n11 el a i11\;entat-o; prin1ii 1/
„resping ., 111etoda, aplicând-o 1"t1să i11conştient În practică prin
.fapte şi gest11ri, 1n special de la it1sta11rarea cel11i {/e ''al /11-lea
Reich ". Dacă n11 se va /1.1a 111 disc11ţie c11 prioritate p<Jst11lat11/
.f1111c/a111e11ta/ al ''11101:(0/ogiei istorice'', Spengler n11 va p11tea
.fi 1/1ţeles şi, pe cleas11pra, n11 vo111 Înţelege 11i111ic din el;e11i-
111e11tele care se der11lea=ă ac11111 in Ger111at1ia. Este total111e111e
lipsit de set1s să disc11tă111 pe sea111a 11nor tern1eni la fel de
so11ori, prec11111 ''C11lt11ră ·· şi HCi1;ili=aţie ··, saz1 "Reich" şi
" Rep11blică ". câtă 1 re111e a .fost dir1ainte l1otărât să li se co~fere
1

(J valoare absol11tă şi eterr1ă, 111 pri1111il ca=, sait \Jaloarea z1n1.1i

s1111bol al istoriei, În al doilea ca=.

6
Proble1na care se pzlne constă În fapt1tl de a şti dacă
111ai există o ''c11/t11ră occidentală", adică ei1ropeană, dacă ea
111ai di1rea=ă; sazL dacă şi-a trăit existenţa. Dacă ea n11
111ai există, at11nci "Civili=aţia '' i'n sens spengleric;n işi găseşte
as(fel o strălz1cită confir111are şi, prin 11r111are, "declin1tl Occi-
cle11t1.1/11i" a s11r1at Într-adevăr, di1pă dec/ini1/ Ro111ei, acestea
.fii11cl do11ă je110111ene "01110/oage ·· sa11 analoage. P11ţin ClJ11tea=.ă
că acesta este declin11/ capitalis11111!11i de tip b11rghe=., al star11l111
cfe111ocratic sazt al oligarhiei bancare, al Bisericii catolice sa11
JJrotestante, al gândirii filoso._fice sa11 ştiinţifice etc.... Pe11tr11 .
.~pengler, el repre=intă non-continuitatea istoriei ş1 ni111ic 111ai
11111/t, adică 11n princiJJi11 al istoriei ce se op11ne principi11/11i
eter11itătii." .
/n pri111e/e do11ă vo/1111'/e trad11se de noi. lSpe11gler a
de111011strat \.'aliditatea acest11i principi11, ca şi caracter11/ /11i
ire_fl1tabil prin den11nţarea~falsei
-
istorii ba:;ate... pe sc}1e111a co1110-
dă ··.411tichitate-Ev n1edi11-Epocă 111odernă „. ln cele trei l)o/1.1111e
JJe care le pre:;entăn1 astă:;i cititorilor, el va ad11ce con._fir111ări
pri11 ··perspective istorice 11t1iversale" as11pra ··Peisaj11/11i ",
"Oraş 11/11i '', ''Creşti11is11111/11i ", ''Statz1l11i '' şi, 1r1 ~fine, as111Jra
"1 'ieţii eco110111ice ", prir1tr-o anl1li=ă '·11101.fologic·ă" şi nicide-
c11111 ·~fe110111er10/ogică" sa11 ' 'int11iţionistă ·· a re /l) r cinci ele-
111e11te c11/t11rale, ale căror trăsăt1tri de eternitate n1etafizică n11
s1111t p11se la Îl1cloială de 11i1neni.
"Peisaj11I '' spen„gleriar1 n11 insea11111ă nici deter111inis-
11111/ gel1gra.jfic. t1ici l'reo tel1rie biologică saz1 SlJciologică
despre 111edi11. Pc1/eontologia, sp1111e el, n11 ad111ite 11n glob
pă111â11tesc i11dependent de 111t1rele cosn1os şi fără raportz1ri c11
acestr1: rli111potrivă, ea i111p11ne existe11ţa 1.1nei "111<.1trice '', al
ciir11i traiect cătr·e pe1~fecţi11ne corespz1nde 111itlt 111ai m11lt
„erelor ,geologice., decât ·'prog1·esi1/z1i ., di1·1 gândirea el;o/11ţi-
lJ11istă. ft1 11101:(0/ogia istoriei aceste ere se t111111esc "eţJoci '' ale
„c11/t11rii JJri111itive ", iar prog1··es11/ coresp11r1cle ·'epocilor" di11
"c11/111rile istorice, ., _ Apc1riţic1 t11t11ror c1cestor epoci se dato-
rea::ă 111ere11 1.1r1ei schin·1băr'i neaşteptate a 111at1·icei, care
/reb11ie excl11si'v concep11tc1, Îr1tr-11r1 ca::, s11b as1Ject11/ haos11!11i,
in.r În celălalt ca:::, si.1b as11ectz1/ organis1111.1/11i vili, ve„~eta/ sa11
cu1i111al. ~fării a se· acl111ite \'reo co111parc1ţie intre cele do11ă.
Re-::11/tă deci că J"e ll1_ţiile isto1·iceşte deter111it1ate 1J.1tre c 11/t11r·1
 7
------------------~--------------------------------~----
s1111t s11bordonate cic/11r1/or c<>s111ic·e care le condiţio11ec1=a şi
1111 irn„ers. Toc111ai 1n aceste revo/11ţii i111previ=:1bile cot1stă, la
propri11, "peisaj11I ", co11siderat ca loc 11atal, ca origine a
c11/t11rilor şi n11 a linei c11/t11r1. f>e1saj11I originar sa11 "peisaj1tl
c11/t11rii ·· este deci de-a drepr11/ i111â111ţJ/ător, scăpâ11cl oricărei
e~Ypl1caţii obiectii-'e a 1storic11/11i sa11 (I c>11111/11i ele ştiinţă. El este
1111 „Desti11 ··, cJesti1111/ c11/t11r1l<>r 1st<>r1ce, care tre/J11ie ad111is ca
atare, fără vreo explicaţie raţio11<1lă.
Dar. toc111ai di11 acest 111otil ', "/J(!Jsaj11I .. , spaţi11/ „for-
111ea=ă c11/t1.1 rile, insă 1111 le de-::l '<>ltă. I )e-::l·o/tarea c11lt11rilor are
l<>C 111ai ales i'n oraşe. Ce rc·erarea cr111că a OJJf c11/t11ri a arătat
la 1vare <> ei.·o/11ţie paralelă, 0111<>/<Jagă ş1 1111 a11alvagă: această
(! \ '(J/11fie 1/1cepe r11 castel şi i11 letll/J/11. i11 .111r11/ cărora se ridică

a1Joi, pri11 d!ferenţieri ş1 rec/11cf1i s11cces11 ·e, b11rg11/ sa11 piaţa

. fe 11clală, orăşel11I re11asce11tist ş1, .fi11al111e11te, capitala, sa11
oraş11/ cos111opolit, d11pă care ' '111 1111111aiclecât ~fără excepţie
aşe=ările ţără11eşti anterioare c11lt111·ii, sir1g11re/e indestr11ctib1le
ţJe111r11 că n11 s11nt c11/t11ra/e şi sing11rele i11accesibi/e istoriei
i111părfite 1/1 "epoci" aşa c11111 s-011 cler11/at ele ir1 realitate.
[)111Jă c/ispariţia Tebei, a Babi/<J1111/11i sa11 a Ro111e1 şi n11 p este
11111/1 t7 lo11drei, a J->aris11l11i, a Berli1111/11i şi a Nel11 York-11l11i,
Cl7Sa ţără11ească di11 Egipt, di11 Mesopota111ia, din ··a11tichitate ··
Sl711 ( /i11 ()ccicle11t ră111â11e şi \'a ră111â11e 111ere11 ceea ce a .fost ea
/Jret11t111cle111: o casă ele ·:fella/1 '', adică o casă a 011111/11i
l 71Jsc>lut, care 1111 este 111c1 c11lt1vat, nici civili=:at, 11ici pr11111til1.
J)ri11 11r111are, acest 0111 este i111posibil de c1tnosc11t c11 aj11tor1.1I
1111ei teorii ştiinţifice sa11 al 1,1„1ei filosofii a istoriei, la care, 1i1
11/ti111ă a11ali=ă, se „·edite toate spec11/aţiile po=itiviste, idealiste
sa11 111aterialiste din secol11I al _ ; '(L\„-lea, inc/11si\ 1 teoriile
S<Jci<J logice ale l11i Co111te, Spencer, Hegel, D11t·kheit11 sa11 Marx.
...J. cestă 11at11ră 111eta..fi=ică a 11101jologiei a scăpat co111plet criticii
a111ispe11glerie11e vi=ibil it1c o111odate ele ea, nep11tând să-i op11nă
1l1că clecât 11işte obiecţii de pri11cipi11, despre care a111 sp11s n11
oclată că s11t1t nişte " baliverne" şi 11in1ic altceva.
Ţăra1111/ este 1/1să "aistoric ", adică etert1, dar n11 la fel
stn11 l11cr11rile c11 popoarele, rasele şi li111bi/e care s11nt scoase
1i1 relief 1i1deosebi de istorie şi de ştiinţele i1nivers11l11i relaţio-
1101. (,ontrib11ţia /11i Spengler la st11diz1/ ştiinţific al raselor a
scăpat di11 acelaşi 111otiv relativis11111l11i sociologic de astă=:i, ca
8
şi scientis11111/11i 11siho/,Jgic or1g1nar din seco/11/ al XIX-iea.
.\'11bj11gată tle .falsa a111ite=ă a /11i A111pere dintre ''ştiinţele
cos1110/og1ce ·· şi ··ş1iit1ţe/e 1100/ogice ", ştiinţa specz,/ativă evo-
/11tionistă
. n-a vă=11t 1i1 „„a~·ă ·· decât 11n s11biect de discittie .
pentn1 antropolo?. sa11 pe1111·11 .filolog: aceştia de._finesc
„popon1/ '·' .fie JJr111 1111ern1etli11/ 11nor resti1ri de schelete
cle=,f!.'"'/Jate <li11 c111e ş 11e ce 111t1r111inte, ~fie al 11nor .frag111ente
/111,'t!,\'1s11ce scoase ele s11I> JJl'(~li1I ci11e ştie căror biblioteci .
.\)Je11,\!.lt'r s11sţir1e 1i1.\·ci < ,; 1ritsăt11r1/t' „,1s1c1/e ale 11n11i popor se
,.<itl 1111ti1 i11 casa de loclut ş1 i11 rl1nanuc;l ~csttaală a 111usculaturi1
ş1 t1IJ1a c/11pă al·eea 1i1 c1rtă ş1 /1111/J,i. ct1re po~ co11trib111 la
rq/i11a111e11t11I p1·1111elor do11ă 1nod11ri de expresie. Jnainte de a-şi
C<J11s11·111 ~e=ă111i111e/e ele c11/1111~ă. ··popo1'11I'' n11 111ai există,
pe11tr11 că el s-ar re</11,·e at1111ci lc1 !<li"< 11111/ "aistoric ··, 110111ad
sa11 1111: cl11pă l'e a stn·,7rşit co11str111rel1 al·cs1t1r aşe=ă111inte, el
deja 11u n1ai este. JJt'11tr11 cti a del7enit ··c11·1li=at ", adică
incapabil să rel 7ină la ceea ce a fost: asţfel, ar.fi a111eninţat să
recadă in eter·na condiţie fle .fel/a/1. I 1t1ta istorică a popoarelor
de rasă se restrâ11ge deci /( 1 '1cest si111bol ar/1itect11ral di11coace
şi dir1colo de care 1111 e.Y1s11.i ,/ecât "prin1itil i ,. sa11 ·~fellahi
1 „.
a{/ică ţărani in acelaşi ti111p e1erni, ais1t11·1l 1. lipsiţi de t1'"ăiri
rasiale şi de orice ··caracrer JJ<J/>11/ar „
J'ede111 asţfel c11111 conc·c11!1t1 /111 .~pe11gler tfesţJr·e popoa-
re se sit11ea=ă la poli1/ op11s al 11<Jţi11nii de ''popor etern", acel
ţJretins creator de c11/t11ri. care. i11 ret1litnte. este doar si111bo/11/
acestora. .._()pengler sp11ne că JJOJJor11/ este <>pern şi n11 creato11.1/
1111ei c11/t11r'i. /11 „sti/11/'·' res1Jec1i1·ei c11lt111·i el se n11111eşte
„11aţi11t1e ": dar c11/tz1ra este cea care are 1111 stil şi n11 11aţiz1nea
sa11 popo1i.1/. Po1Joare/e şi naţi11nile azi doa1„ o istorie. ca1'°e este
cJ . fl1ncţie a sti/11/11i rig11ros deter111inată de acesta. Acest /11c1'11
.face i111posibil ~fapt11/ ca vreo c11/111ră să se ident~fice c11 o
sir1g11ră naţi11ne, care să constit11ie c/cJar o sin1plă 111ajoritate.
l-'e111111 n i/11s1rn te=a ll1sco11ti1111ităţii istoriei printr-lin
e.xe111p/11 tipic, .S)Jengler ale,e;e creşti11is11111/, căntia Îi consacră
\'<>11111111/ /J' di11 O/Jf!rn ,/.: /nţ<1. 111tit11/at "Proble111e ale c11/t11rii
{lrn/Je ··. Dacă OSICl':.i f!.\°/Slt1 l~f'f.>ctÎ\' O idee bana/ă, aceasta este
/Jc! re 111'' 11e, 1 c reş 11111s 11111I111 . f <1 C<1rl! 011 ~fost com1e rti ţi me re11
<,,„l.
„,,„1111111\ ·11 ·· , /t· , 1111s111111/e lt1ice şi ecle=iastice. Respectil'a
pere111tt11e t'sle tu/1111să ca o tlog111ă i11111ahilă de toţi istoricii şi
 9
./i/<Jso._fii (JCCJ(/e11tali, ca să le sl1tjească drept tran1b11/ină pent111
11ostalgia progrest1l t1i. Ei 1111-şi p1111 Întrebarea nici chiar dacă
11eli11iştea şi aspiraţiile oa111enilor din alte c1.1/t11ri pot trăi şi
(Jltc1111n,a, 1/1 qfara acest11i avânt către progres: tot 1n acest
sens, ei co11trap11n "creştinis11111I z1niversa/" "păgânis11111/11i"
altora, 111ai ales al "pr·i111itivilor ". Când această opo=iţie n11
c1rE! loc 1/1 ter111eni religioşi. "libera c11getare" ca11tă tot11şi să
c 1('1tcă " creşti11is11111/ ", prin racord11ri s11ccesive, la lin prototip
a11teri<Jr. c11 scop11I 1111ic de a 111ăs11ra apropierea de in..finit.
( ·"7ci această apropiere sa11 "progres11I " p11r şi sin1pl11 treb11ie
să .fie creşti11is11111/, fără de care n11 ar 111ai fi posibil ni111ic pe
! 11111c sa11 tot11l ar fi o catastrofă.
5"pe11gler de111011strea=ă În 111od j11st că această con-
ce1Jtie rlespre JJrogres 1111 trece di11colo de epoca Cr11ciadelor,
. / 1111<1 11ec11nosc11tă 111 epocile anterioare, incl11si\l în perioada
"11re-c11/111rală" carolingiană şi 111erO\Jingiană. Ea n11 poate
, lt ' ( / n_j1111ge 11ici pâ11ă la 111igraţiile ger111anilor, când aceştia n11

era11 creşti11i, 11ici până la civili=aţia ...bi=antină, 11nde deja n11

111a1 e:rista11 rlecât ·~fellal1i" creştini. ln realitate, creştinis11111I
s-n 11ăsc11t 1t1 râ11d11„·ile cavaleriei arabe ce l11pta alăt11ri de
µc1rţi 1i1t1 -1111111od co111plet op11s progres11/11i ro111a11ilor, aşa c11111
4

/s11s era op11s /11i Pilot. Ca şi co11111nis11111I as11pra naţi11nii 111se,

11111ltă ''re111e desfig11rat de ţari străini de chesti11ne, aceeaşi
„pse11do11101:fo=ă ' ' a apăsat şi as1.1pra creştinis11111l11i real al
ţJcJpoarelor 11e1"San, caldeean şi e1 7re11, care 011 av11t toate o
Diasporă. Tot copil al dias1Jorei, lis11s a practicat o doct1·i11ă
"criptologică·· ce n11 apa1„ţine acestei l11111i; de aceea, i111ediat
ce l~fâ11t11/ Pm,el şi, 111ai târ=i11 Moha111ed, 011 ,„ăspândit-o În
1111il„ers11/ isto1·ic pentt"ll care ea n11 era făc11tă, aceasta a
c/e,,enit o doctri11ă despre Iisus, adică "cz1Vânt11/ " el'a11ghelic
sa11 coranic ce 111ărt11riseşte despre propria l11i 111oarte ca 11n
câ11tec de lebădă.
Aşaclar, creştinis111ul nu a durat decât atât cât a durat
ct1ltura arabă, al căr11i copil "111agic " sa11 "criptologic" e1·a.
/\ 1/01:fologia istoriei n11 c11noaşte alt creştinis111 şi nici n11 poate

c1111oaşte pe cale ştiinţifică. Toc111ai acest l11cn1 o fac aptă,

si11g11lari=ând-o de altfel, să ,„e=olve problen1a politică a
cil'ili=aţiei occidentale: cea a stat11/11i şi a econon1iei naţionale.
 IO
("'ei care ' 'or citi vo/1111111/ J/ vor desprinde sing11ri ele
aici trăsăt11rile r1aţional-soc1alis11111/11i ger111an act11al, prin
d11/J/a sa raportare la ideologiile 1l1111dite, adică la ~fasc1s11111/
11111ssolinian şi la social-den1ocraţie. Să ne an1intin1 doar, că În
111işcarea hitleristă, n1_ 1 există ni111ic care să n11 se inspire 111ai
1111111 ori 111ai p11ţin din această vi=i11ne politică a l11i S 'Jengler:
la .fel 1!1să, idea/11/ de Fiil1rer sa11 "cor1d11cător" 1aţional­
scJcialist este ired11ctibil la ideal11/ de duce sa1t de 'dictator"
.fascist, 1l1să 1111 este nicr 111ai p11ţin "m,ansat „ decât g1tver1111/
sa11 ''cond11cător·11/" socralist.

Na11tes, 15 1nai 1933

Tazerout
 C:APITOLUL I

ORIGINE ŞI PEISAJ

1. Cosmosul şi microcosmosul

Priviţi cu111 seara„ la apusul Soarelui„ flotile se închid

tu1a după alta . Vă cuprinde un senti111ent angoasant„ de ta111ică
11eli11işte văzâ11d acest spectacol al Ltnei făpturi oarbe, fantastice„
î11rădăcinate în pătnânt. Pădurea mută , pajiştile tăcute„ u11 tufiş,
ttn arbust„ su11t ne1nişcate. Ele par nişte jucării ale vântului . Este
liberă doar n1t1sculiţa care 111ai joacă în lu111ina an1urgului„ care
se dt1ce tn1dc vrea ea .
O plantă nu însean111ă 11i111ic 111 sine„ izolată . Ea face
pa1te di11tr-un peisaj u11de întân1plarea a forţat-o să-şi prindă
rădăcinile A111urgul„ răcoarea „ potirele de petale care apar la
toate florile... nu sunt în 11att1ră nici cauză "' nici efect, nici
accident„ nici act„ ci tm fapt t1nic al natt1rii care îşi face de lucru
pr111 preajn1ă "' cu şi în plante. Individul-plantă nu se bucură de
libe11atea de a aştepta, de a vrea ş1 de a alege în 111od liber
U11 a11i111al însă poate alege. El nu este ţi11tuit într-ur1 loc
a11t1n1e. Roiul de 111uscL1liţe care joacă deasupra cărării „ pasărea
s1ngt1ratică ce-şi pierde .zborul î11 noapte„ vulpea cu ochii pe
cuibarul spre care se târăşte... stmt tot atâtea 111ici z1nivers11ri în
si11e aflate i'11 interior11/ 11nei /11111i 111ai n7ari. lnft1zorul din
p1cătL1ra de apă~ Ltnde el îşi dt1ce~ ti111p de o secundă , existenţa
i11vizibilă ct1 ochiul liber„ existenţa a cărei scenă este un colţişor
din 111i11uscula picătură . . . este liber şi independent i'n faţa

l. Sugestiile care urn1ează su11t în1pru111utate dintr-o lucrare de n1eta-

fi zică
pe care sper s-o public peste puţi11ă vre111e. (Pâ11ă acu111, cartea
aceasta încă nu a apărt1t„ 11. t . fr .: 'l 'a ::erout).
12
1111il1ers11/11i i'ntreg. lnsă uriaşul stejar„ Lu1de n11ca picătură stă
sL1spe11dată pe o si11gură fru11ză„ 11u este deloc astfel .
Libertate şi i111obilitate~ iată caracteristica fu11da111e11ta-
lă„ ulti111ă şi foarte profundă„ a tuturor difere11ţelor dintre fii11ţa
vegetală şi fii~ţa ani111ală . Vegetalul singur este însă În i'ntregin1e
ceea ce este. 111 natura animală există un dt1alis111 . O plantă 11u
este decât pla11tă„ dar un a11i111al este pla11tă şi î11că ceva pe
deasupra . Tt1rn1a care se strâ11ge tren1urând î11 faţa I ri111~jdiei „
copilul care se aruncă plângând î11 braţele 111a111ei sale„ credi11-
ciosul dezi1ădăjduit care ar vrea să se confu11de cu Du11111ezeul
IL1i : toate voiesc să se întoarcă di11 starea de fii11te '
libere î11 starea
vegetală„ de fii11ţe i111obile„ captive î11 u11itate„ de tu1de ele au
apărut p1i11 i11dividualizare.
Analiza la n1icroscop a tinei plante cu flori ne dezvălt1ie
n1ai î11tâi„ în să111ântă„
'
două fila111e11te„ care„ 111ai târziu„ vor for111a
şi vor proteja în lu111ină „ spre care se va îndrepta „ planta cea
tâ11ără şi orga11ele ei de circulaţie şi de reproducere. Apoi
lăstart1l , tui al treilea ... fila111ent „ care poate dezvălt1i destinttl
incoercibil al acestei pla11te care„ la râ11dt1-i„ va deve11i o parte
di11tr-tu1 peisaj . La anin1alele SL1perioare„ asistă111 di11 pri111ele
n1on1ente ale dezvoltării e111brio11are„ pe de o parte„ la dezvoltarea
di11 ot1l fect111dat a ttntti î11veliş exterior ce î11făşoară î11velişt1rile
n1edit1 şi interior care co11stituie baza organelor viitoare de cir-
ctllaţie şi de reprodt1cere„ deci a ele111entului vegetal di11 corpul
ani n1al : pe de altă pa1te„ asistă111 la desprinderea acestui orga-
11is111 de corpt1l n1ate111 şi , pri11 t1rn1are„ de intreaga /11111e externă.
Orga11is111ul exte111 este si111bolt1l prop1it1 al fii11ţei a11i111ale. El
deosebeşte î11tre ele cele două reg11uri vii ce s-au 111a11ifestat în
cttrsul istoriei 11att1rale.
"
lt1tregu) cosn1os poattă î11se11111ul periodicită~i : el are un
tact, ·ttn ritn1 . lntregul 111icrocosn1os„ din contră„ poartă 111arca
polarităţii „ care se expri111ă î11 ese11ţă pri11 ct1vântt1l ~'contra„
în1potrivă '': astfel „ el are o te11si11ne . Vorbi111 în 111od obişnuit
despre ate11ţie sus~nută „ despre gândire te11sionată : cl1iar toate
stările de co11ştie11ţă su11t în esenţă 11işte tensiu11i : si111ţuri şi
obiecte„ et1 şi tt1„ cauză şi efect, substanţă şi atribut„ toate su11t
te11sio11ate şi spa~ale, î11tinse: peste tot t111de se 111anifestă ceea ce
11un1i111„ ct1 o sava11tă oste11ta~e„ dete11tă „ desti11dere„ detensio11are„
in1ediat vo111 re111arca „ î11 111icrocos111osul viu„ o a11un1ită oboseală
 13
- - - - - - - - - - -„.-. . .--.. .--.-- - - - - - - - - - - -
ş1. in cele di11 tn111ă „ son111ol e~1ţa . Un on1 care so11111olează„ elibe-
rat de orice te11siu11c„ nu va 111ai fi decât o fii11ţă vegetativă .
Tot ceea ce parafrază111 prin ter111enii de direcţie„ tin1p„
ritn1 „ destir1„ 11ostalgie, de la tropotul unor cai pur sânge până la
111arşltl cade11ţat al u11ei an11ate victorioase" până la înţelegerea
•
d111 priviri a doi îndrăgostiţi „ la rafina111entul ce se re111arcă într-o
societate de oa111eni aleşi„ sat1 la ocl1iul expert al psihologtllui „
este rit111ul cos111ic pe care l-a111 nu111it în altă parte tact fizio-
1101111c.
Tactt1I acesta al 111işcărilor cos111ice trăieşte şi ac~onează
în fiecare n1icrocos111os ce se deplasează liber în spaţitt" topind
t111eori toate te11situ1ile particulare într-o an11onie 11nică ce este
si111ţită de fiecare. Oricine a tn111ărit vreodată zborul unei păsări
ln văzdt1l1 a re111arcat rit111ul, 111ereu acelaşi, al asce11siu11ilor„ al
coborâşt1rilor„ al volutelor şi al dispari~ilor ei în zarea îndepăr­
tată şi a re111arcat astfel " î11 toate 111işcările„ siguranţa instincttdui
vegetal „ al lt1i ''el "„ a lt1i ''11oi"'„ care nu se sinchiseşte de nici un
transfer intelectt1al î11tre "111i11en şi ''tinen. Acesta este se11sul
ce1tt1rilor a111oroase sat1 război111 ce la oa111eni şi la a11i111aJe: tot
aşa se co11solideaZ<1 „ sub foct1l i11a111ictdui „ u11 regin1ent de asalt:
şi tot aşa „ insta11taneu, î11 faţa t1nui pericol in1inent„ reacţionează
o n1ultin1e co11fuză de oa111e11i ce se transfor111ă într-o t1nitate
~

con1pactă ce gât1deşte şi ac~o11ează pe loc„ orbeşte„ î11tr-t1n fel

n1isterios„ cl1it că se î111prăştie la câteva clipe după aceea. Aici nt1
n1ai există delin1itări între 111icrocos111ost1ri . Lu111ea tu11ă şi
ft1lgeră 'I an1e11inţă " se 11elinişteşte, aleargă „ fuge, se înduplecă ,
devi11e 111oderată . Braţele se unesc" picioarele o fac să sară în st1s,
ttn strigăt 1111ic răsu11ă di11 gura tuturor„ un destin 11nic îi stă­
pâ11cşte pe toţi . Di11tr-o pt1zderie de lu111i 111ărunte puse laolaltă a
1eş1t o t111itate pe1fectă .
Percepţia u11t1i tact cos111ic se nu111eşte senti111ent„ per-
cepţia te11siu11ilor 111icrocos111ice se nun1eşte s en=aţie . Ter111e11ul
an1big L1t1 de se11sibilitate a 111ascat deosebirea netă dintre carac-
tert1I ge11e1·al al vie~i vegetale şi caracterul particular al vieţii
ani111ale. h1tre cele dot1ă ar putea fi stabilit un raport 111ai
proftu1d'I 11t1n1i11d-o pe u11a viaţa sexelor„ iar pe cealaltă viaţa
sin1ţt1rilor . Pri111a poa1tă trăsătura peridiocităţii „ a rit111ului „ până
la faza ar111011iei perfecte cu n1arile 111işcări ale astrelor: legătura
dintre ciclul n1e11strt1al al fe111eii şi ciclurile lunare„ dintre viaţă la
14
111odul general şi noapte„ dintre primăvară şi creşterea te111peratu-
rii . A doua este fom1ată din tensiuni : tensiunea lu111inii care
cade pe obiectul lt1111inat„ tensiunea dintre subiectul cur1oscător şi
obiectul cunoscut„ dintre durere şi am1a care a provocat-o. La
oan1enii superioti„ fiecare din cele două forme de viaţă este
n1arcată prin organe speciale al căror lin1baj este cu atât 111ai clar
ct1 cât for111a Jor este 111ai perfecţionată. Pentn1 fiinţa cos1111că
noi aven1 do11ă organe .fi1ncţionale, ciclice : sistemul circulator şi
aparatul genital: pentn1 n1obilitatea n1icrocosn1ică doz1ă organe
de identificare : simţurile şi nervii . Trebuie să admite111 că la
origi11e intregul corp are în acelaşi titnp un organ funcţiona l şi
u11 orga11 de identificare.
Pe11tru noi sângele este sitnbolul lu1nii vii. El circul ă de
1a 11aştere pâ11ă la n1oarte„ trecând din corpul 1nan1ei în cel
al copilului„ in stare de vegl1e„ dar ·.Şi în tin1pul somnului„ fără
î11trerupere. Sângele strătnoşilor curge pri11 înlănţuirea ge11era-
ţiilor„ ret1ni11du-se astfel într-un a111plu raport cu destinul, ritn1ul„
ti111pu1. La origine, legătura se făcea nutnai prin intem1ediul unor
păr~ 111ereu reînnoite din aceste cicluri, până îr1 ziua când„ în
~sfărşit„ a apărut un organ specializat, un generator sexual, care a
făcut ca u111no1nent z1nic să devină sitnboltd duratei . Cât priveşte
n1odu1 de concepţie ş1 de generare, la dezvoltarea vegetală
i111a11entă care obligă la creştere şi la în111ul~re di11colo de ea
î11săşi„ se adaugă ciclurile eten1e, precutn şi feno111enele atracţiei„
sti111Lllării " inhibi~ei„ respectiv nişte feno1nene subversive 111ateria-
lizate în i111pulsul grandios şi z1nic care străbate în sufletele cele
n1ai înde1)ărtate. Aceasta este una din enigmele nepătrunse în
care vor să se iniţieze toate 111isterele şi toată 111area poezie !
Goetl1e a sesizat aspectul tragic al i111posibilităţii de a pătru11de
n1isterele în Nostalgia fericirii şi în Afinităţi elective„ unde
111oa1tea copilttlui este 111otivată p1in naşterea extrasanguir1ă şi
deci, ca să zice111 aşa , este 111aculată de păcatul originar.
"
In privinţa 1nicrocos1nosului în ipostaza de fiinţă liberă
în 111işcările ei în raport cu 111acrocosmosul, trebuie adăugat
organtil de ide11tificare, de diferen~ere, ~'simţul'', la origine acesta
fiind prin excelenţă si111ţ tactil. In ciuda stadiului superior de
evoluţie în care ne aflătn încă şi astăzi n1ai spune111, la 111odul
general , a pipăi : a pipăi cu ochiul, cu auzul, cu intui~a, pentru a
expri111a la 111odul cel 111ai uşor cu putinţă en1o~ile unei fiinţe, în
 15
~~~~~~---------------- --------------------~
defi11itiv nevoia ei de a ide11ti fi ca 11eîncetat raporturile ct1 lutnea
d111 jttr. A co11st ~ t2 î nsea111nă a preciza loc11/. La fel şi toate
s1111ţurile oricât de rafinate şi de evoluate ar fi, sunt pur şi sin1plu
s1111ţ11ri de locaţie (locative) şi altele nici că există . Orice fel de
se11za~i face deosebirea între ceea ce este străin în rapo1t cu sine,
câ111ele se serveşte de miros, căprioara de auz şi vulturul de văz.
Ct1loare„ lu111ină, su11et, 111iros şi în ge11eral orice gen de senzaţie
posibilă însea111nă distanţă, depărtare, întindere.
Ca şi ciclul cos111ic„ ca şi circulaţia sângelui , activitatea
descriptivă a sin1ţurilor este la origine o actiVJtate unică : orice
sin1ţ care acţionează este şi un si111ţ care înţelege~ a cerceta şi a
descoperi însea1nnă acelaşi lucru în aceleaşi condiţii elen1entare,
fie ş1 p1111 ceea ce dese111năn1 prin acest tem1en foarte cuprinză­
tor a pipăi . Doar 111ai târziu„ pentru a satisface exigenţel e
st1perioare ale edt1cării si111ţur1lor, senzaţia nu se 111ai confundă
cu î11ţelegerea ei şi cu11oaşterea devine treptat st1perioară si111plei
se11zaţi1 , pe 111ăst1ră ce opoziţia este din ce în ce 111ai clară . Dar în
invelişul exte111, orga11ul critic se deosebeşte de organul de si111ţ
(care se divide foarte curând, ia ra11dul său, în organe sociale
diferenţiate), aşa cun1 orga11t1l sexual este diferit de sisten1ul
ci rcttlator: este cert că î11ţelegerea derivă din senzaţii„ deoarece la
0111 an1bele activită~ stn1t discursive~ ca dovadă cuvinte precu111
lttcid, subtil , sagace„ cercetător„ vin din realitate„ fără să 111ai
vorb1111 de ter111eni din logică precu111 principiu sau concluzie,
care toţi îşi au originea în universul vizual.
Uitaţi-vă · cu111 câinele„ neatent, ciuleşte dintr-odată ure-
chea "! apoi aduln1ecă~ inteligenţa lut se alătură pur şi si111plt1
senzaţiei . Dar u11 câine este capabil şi de reflectare~ atunci înţe­
legerea" 1ui, acţio11â11d aproape singură , se joacă cu senzaţii fără
relief ln li111ba veche aceste i111agini sunt foarte clar exprin1ate,
dist111gând 11uanţele şi acordând fiecăreia o denu1nire proprie: a
a ttzi „ a asct1lta şi a sta la pâ11dă: a n1i rosi, a adul111eca şi a scor-
n1011i: a vedea„ a privi şi a trage cu ochiul : iată tot atâtea grupun
sen1a11tice în care conţinutul intelectual este superior con~nutului
se11si bil.
U11 se11s superior a sfârşit prin a se i111pune în faţa altor
se11suri . U11 necunoscut cos111ic, in1penetrabil de-a pururi pentru
voi11ţa 11oastră de a cunoaşte, a creat în corpul nostru un organ
ai1aton1ic - ochiul: odată cu ochiul şi prin intem1ediul său lu111ina
16
11e apare situată la polul opus. ln zadar vo111 co11tinua să facen1
specula~i asupra lu111i11ii pri11 raţio11a111e11tul nostru discursi v„ să
11e face111 o i111agi11e asupra u11delor şi razelor sensibile„ ni111ic 11u
va î111piedica câ111p11/ vi=11al al /11111i11ii să cupri11dă şi să reducă în
acelaşi ti111p ca111pul vieţii reale. Acestui 111iracol i se subordo-
11ează întreaga existe11ţă t1n1ană . Orizonturile î11depărtate„ 1i111pezi
şi lt1111i11oase„ 11u există decât în raza lu111inii vizibile: ea si11gură
cunoaşte ziua şi 11oaptea„ obiectele tra11spare11te şi obiectele opace
di11 i111e11sul spa~u lu111i11at„ depărtarea 11estărşită a stelelor ce
parcă plutesc deasupra pă111â11tuJui „ orizo11tul lt1111i11os al fi ecărei
existc11ţe__ i11dividt1ale ce se deschide n1tilt 111ai departe de coi ~)t1rile
di11 jur. lr1 această lu111e lu111i11oasă pe care î11treaga ştiinţă tllt o
poate i11terpreta decât pri11 repreze11tări vizuale„ n1ediate„ i11ten1C:;
.. .'"'"teoretice"''„ pe această n1ică pla11etă albastră „ Păn1â11tul „ u11de
111ărşăluiesc 111ulţi111i de oa111eni care văd„ s-a î11tâ111plat ca viaţa
î11treagă să depi11dă de u11 val de lu111i11ă n1eridio11ală ce traver-
sează culturile di11 Egipt şi Mexic„ sau de lu111i11a palidă ce trece
peste ţările Nordului . Nu111ai pe11tru oc11i caută 0111ul fru111useţea
î11 tot ce construieşte„ st1bstitui11d astfel se11zaţia tactilă corporală
a tectonicii cu opere ce îşi au originea î11 lu111ină . Religia„ artele,
ştii11ţele at1 apărut pentrt1 lu111ină şi toate diferenţele lor se reduc
la a şti dacă aceste activită~ se adresează ochit1lt1i trupesc sau
„„ ochi Ior spiritului ,,.

Astfel apare, în toată lu111ina ei , o antiteză care este î11

111od obiş11uit u111brită de ten11e11ul a111biguu de cunoştinţă ~ vreau
să spu11 : ~fiinţa p11r şi si111p/11 şi fiinţa tre=ită. Fiinţa are rit111
"
şi direcţie, fii11ţa trezită este tensiune şi întindere. h1 fiinţă
don1neşte u11 desti11, fii11ţa trezită distinge cauzele şi efectele.
C'â11d prin1a pu11e î11trebări„ ea spw1e: Când ? De ce ? A doua
pune î11trebări precu111: U11de ? Cu111 ?
„ O pla11tă are viaţa tuiei fiinţe, 11u a unei fii11ţe trezite.
ln son111 toate fii11ţele redevi11 pla11te: tensiunea cu ltn11ea î11-
co11jurătoare se sti11ge„ tactul vieţii continuă . O plantă '"'cunoaşte"
doar raporturile care se traduc prin când ? şi de ce ? Creşterea
pri111elor 111lădiţe verzi ce răsar din pă111ânt încă î11 ti111pul
ie111ii , 111ugurii care se u111tlă „ î11trega vigoare a înfloririi, 111i-
res111ele, strălucirea „ nlaturitatea: î11sean1nă toate acestea dorinţa
de î111plini re a unui destin şi aspi ra~a nostalgică înspre eternul
când?
 l7
Pentrt1 o fii11ţă vegetală î11t1ebarea u11de ? nu poate avea
111c1 tui se11s. Ea este pt1să de 0111ul care se trezeşte şi care
reflectează î11 fiecare zi ast1pra celor ce îl înconjoară. Nu111ai
in1pulsul de a fi se trans1nite pri11 toate genera~ile. Fiinţa trezită,
111icrocos111ost1l, se află de fiecare dată la începutul vie~i: iată
ceea ce disti11ge 11aşterea de ză111islire. Ulti111a este o garan~e a
dLtratei„ pri111a este t1n î11ceput. De aceea o plantă 11u se naşte, ea
este generată. Ea există fără ca vreo trezire„ o zi dintâi să
aştearnă î11 jurul ei o lu111e sensibilă .

lată-ne aşadar î11 faţa0111ului. De actn11 încolo, ni1nic nu

n1ai tulbură pura do111i11a~e a ochiului în i11teriorul fiinţei trezite
se11sibile. Zgo111otele nocturne, vântul, respira~a ani111alelor„ par-
fun1t1I plantelor - toate aceste senzaţii se reduc la o prob/e111ă de
origi11e şi de direcţie a 11nivers11/11i /11111inos . Nu aven1 nici o
idee despre universul olfactiv î11 care câinele"\ prin1ul tovarăş al
0111ult1i„ îşi ordo11ează î11că senzaţ iile lui vizt1ale. Nu şti111 ni111ic
despre lt1111ea tlt1turilor"I î11 ai căror ochi de cristal 11u se
co11tt1rează nici o in1agi11e: 11u şti111 ni111ic nici despre universul
a111b1a11t al a11i111alelor sensibile lipsite de ocl1i. N1.1111ai no11ă ne-a
ră111as spaţi11l ,,i:::11al ! Crâ111peie din alte lu111i sensibile - sunete„
111irost1ri"I căldt1ră„ frig îşi găsesc loc aici ca nişte "calităţi'' şi
"e.fecte" ale <Jbiectelor l11111inoase . Căldura vi11e de la foc pe
care 11oi l-a111 \1ă=11t, 11oi i 7ede111 trandafirul care îm11ires111ează
spaţiul lun1i11os şi vorbin1 despre sunetul unei viori . Cât despre
rapo1turile 11oastre cu astrele„ de ase111enea noi ne 1nulţu111i111
doar să le privi111: ele lu111inează deasupra capetelor noastre şi îşi
co11ti11uă n1ersul lor vizibil. Ani111alele şi chiar oan1e11ii pri111itivi
pr1111esc"I fără î11doială„ de la aceste astre 11işte senzaţii clare de un
cu totl1l alt ordi.n„ din care noi cunoaşte111 o parte în subsidiar
graţie observa~ilor ştiinţifice„ dar alte zone ale lor 11e ră111ân
i 11a ccesi bi 1e
Această reductie„ a facultătilor
„ noastre se11sibile însea111nă
î11 acelaşi tin1p o considerabilă aprofundare. Fii11ţa 0111enească
trezită 11u 111ai este o sin1plă te11siune î11tre corp şi lun1ea în-
co11jt1rătoare. Ea a devenit viaţă cuprinsă în li111itele unui câ111p
IL1111i11os. Corpul se 111işcă in spaţiul vi=ibil. A trăi în profunzi111e
18
î11sean1nă a-ti„ asu111a cu vehen1e11tă 1111 ce11tr11 /11111i11os in \'ast11/
~

spaţi111Ji:=ibil pe care noi îl nu111i111 c.'eu". c.'Eu'„ este w1 co11cept de

optică . Viaţa eultti va fi de act1111 înainte viaţa de sub soare, î11
ti111p ce noaptea ră111âne înrudită cu 111oartea De a1c1 LU1 11ou
se11ti111e11t al neliniştii„ care Ie include pe toate celelalte. tea111a de
i1n·· i=ibi '~ care este auzit, si111ţit „ ghicit„ ori este văzut datorită
efectelor sale fără a putea fi întrezărit aşa ct1111 este At1i111alele
cu11osc alte for111e de nelinişte co111plet e11ig111at1ce pe11trL1 11oi:
chiar frica de li11işte„ pe care 11aivuJ sau copilLtl doresc să o
alt111ge sau să o întrerupă făcând zgo1not sau vorbind tare~ este pe
cale de dispariţie la oa111enii 111ai avansaţi . Tea111a de h1vtzibil
este î11să la 0111 111arca distinctivă a oricărei religiozităţi . Di'.ti1 1jtă­
ţi Ie st1nt rea li tă ţi lun1inoase presi 111 ţite„ repreze11tate„ co11te111plat e.
' " Dt1n111ezeul invizibil" este ulti111a treaptă a transcendentului
u111a11. Lu111ea de dincolo este situată la graniţele IL11111i„ ale
tu1iversului lu111i11os. Mâ11tuirea eliberează on1ul de n1agia lt1n1i11ii
şi de efectele ei reale.
"
111 aceasta coristă pentru 11oi i11efabi1a 111agie a n1uzici1 şi
aL1te11ticeJe ei virtuţi 111â11tuitoare: ea este tn1ica attă ce dispu11e de
n1ijloace extraoptice„ lu111ina fii11d de 111ult tin1p sino111111ă pe11tru
11oi ct1 lt1111ea î11 general. Muzica este si11gura capabilă să 11e facă
să 11e exteriorizăn1~ producâ11d o breşă î11 vraJa de attr„ ca să
zice111 aşa "\ a tiraniei lun1inii . Ea 11e insuflă dttlcea a111ăgire a unui
contact adevărat cu 111isterele ulti111e ale suflett1lt1i„ o iluzie pe
care„ la 0111ul trezit„ se înte111eiază tirania co11ti11uă a unui si111t,
ttnic ce îl opreşte să co11stru1ască o lu111e sonoră di11 in1pres1ile lt1i
auditive"\ st1bordo11â11d-o pe aceasta tot ti111pul lu111ii vizuale. lată
de ce gâ11direa t1111a11ă este o gândire optică : îndepărta~ co11-
ceptele Ln11a11e de si111ţul văzului „ de viziuni „ şi toată logica
11oastră va deveni o optică i 111agina ră .
Această î11gt1stare„ pri11 ea însăşi o aproftu1dare„ redt1ce
toate se11zaţiile la optică, î11locuind nu111eroasele tipuri de relaţii
din lun1ea a11in1ală rezu111ate prin te1111e11ul de li111baJ, pri11tr-un
li111baj atticulat u11ic servind ca pu11te de con1u11icare prin spaţi11/
/11111i11os î11tre nişte i11terlocuitori care stau faţă în faţă sau î11tre
nişte parte11eri care răspu11d unei viziu11i interioare. Celelalte
111oduri de a vorbi „ frag111e11tar co11servate„ şi-au făcut den1ult
apa1i.ţia sub for111ă de 111i1111că„ gestică , accente în vorbirea a1ti-
ct1lată . Diferenţa dintre li111baJul a11i111alelor„ fonetic în general, şi
 19
.
----------•--.aei=-w- ~-- ....-.n - - - - - - - - - - -

Ii 111 baj ul a 1ti eul at pt1r 0111e11esc constă î11 aceea că cuvi11tel e şi
c~presiile ulti111ul11i co11stituie o lu111e de reprezentări interioare
de 11atură optică„ datorate inflt1enţei predon1inante exercitate de
văz. Fiecare se111a11te111 are o valoare optică„ chiar şi la ter111eni
precL1111 n1elodie„ gust„ frig sau în expresii în î11tregi111e abstracte.
D~ja la a11i111alele superioare obişnuinţa de a se înţelege
unttl ct1 altttl pri11 i11te1111ediul u11t1i li111baj se11sibil a deter111i11at o
difcre11ţiere netă î11tre si111pla se11za~e ş: senza~a intelect11ală.
Dac:l 11L1111in1 aceste două felt1ri de activitate în 111icrocos111os -
''''JJresii ale si111ţ11rilor şi j11clecăţi ale si111ţ11rilor" jt1decată a
111irosului" a gt1stult1i„ a auzului„ de exe111plu" furnicile„ albi11ele„
păsările de pradă„ caii„ câi11ii„ va fi suficie11t ca adesea bala11ţCl să
se î11cli11e„ la fii11ţa trezită„ de partea judecă~lor. Dar 11t1111ai
st1b i11flt1e11ţa lin1bajult1i a1tict1lat al fiir1ţei trezite active apare
<'/J<J=.i ţia tra11şa11tă între se11za ţie şi i11tel igenţă „ te11si u11e absolut
de 11cco11ccpt1t la a11i111ale şi care„ la origi11e chiar la oan1e11i„ 11t1
poate fi adn1isă decât CLl titlu de virtt1a1itate" rareori realizabilă.
Doar dezvoltarea li111baj~1lui artictdat a creat tui ele111e11t deter111i-
na11t · i11tel(<se11ţa eliberată de se11=atie .
Di11 ce î11 ce n1ai frecve11t se11zatiei i11telectuale ce for-
~

111ează tui î11treg i se st1bstituie o i11telige11ţă a se111nificaţiilor i111-

pres1llor se11sibile î11că 11elt1ate î11 sean1ă . ln cele di11 t1r111ă„ aceste
in1prcsii dispar" copleşite de sen1nificaţiile sensibile ale stn1etelor
artict1late obiş11t1it~ . La î11cept1t stâ11d 11t1111ele t1nui obiect viz1bi1,
cuvâ11ttil dev111e pe }1esin1ţite u11 se11111 al unt1i obiect al gândirii„
al t1nt1i '"'"co11c.ept "" . lt1 special 11eologisn1ele cele 111ai recente sunt
depa1te de a 11e da o idee exactă asupra se11sult1i lor: niciodată 11u
folosin1 de dot1ă ori un ct1vâ11t ct1 aceeaşi se11111ifica~e„ niciodată
111111e11i 11L1 î11ţelege tu1 ct1vâ11t î11toc111a1 CLt vecintil său. Totuşi este
posibil să 11e î11ţelege111 Ln1ii cu alţii 111ulţt1111ită folosirii tuiei li111bi
şi a apelt1lui la o co11cepţie de viaţă pe care oa111enii au dobân-
dit-o p1i11 lin1bă : 111 co11cepţia oa111e11ilor care vorbesc aceeaşi
li111bă" on1t1l şt li111ba su11t vii şi acţio11ează în aşa fel îr1cât sin1pla
a1ticulare a su11etelor este suficientă pe11tru a stârni 11işte repre-
ze11tări î11rt1dite. Aşadar chiar o intelige11ţă , obţinută, abstrasă
d111 tn1i versttl vi Z1 bi I pri11 st1nete a rti cui ate„ ca re, î11 ci uda s111gu1 a-
rită ţii origi11are la 0111„ î11 for111ă i11dependentă, trasează o linie
foa1te clară de den1arcaţie între specie î11 ge11eral şi specie a11i111a-
lă„ ca şi î11tre specia adăt1gată ş1 cea pur u111a11ă a fiinţei trezite.
20
lntr-un studiu a11terior~ î11tr-o 111anieră si111ilară „ fi1nta trezită în
~

general a trasat o frontieră î11tre specie î11 general şi specia ve-

getală „ ca şi între specia particulară şi cea pur ani111ală a fiinţei .
· lnteliger1fc1 c11 originea in sen=aţie se n11111eşte gân-
dire . Gândirea a produs„ pentru totdeat1na„ o sciziu11e în fiinţa
ltn1a11ă trezită . De la bun început„ ea a apreciat î11ţelegerea şi
se11sibilitatea ca forţe spirittaale astfel: superioară şi i11ferioară . Ea
a creat opozi~a fatală î11tre universul vizual 1u111inos, denu111it
lt1n1e aparentă şi i111agine optică „ şi lu111ea literal111ente for111ată
di11 reprezentări "' unde trăiesc co11ceptele in1posibil de despăr~t de
subtilele lor accente vizttale. De acun1 îr1colo"' aceasta est'~ pe11trt1
0111 „ atâta vre111e cât el "'gândeşte „ „ Iu111ea adevărată, Jt i n ~ ea î11
si11e. La origi11e„ etd era fiinţa trezită În ge11eral „ î11 111ăst1ra î11
care se11zaţia vizuală îl sitt1a î11 centrul u11ui cân1p optic~ acu111 el
este "'" spiritLtl,,„ adică i11telige11ţa pltră „ H ştiindu-se· · ca atare el
însuşi şi co11siderâ11d" în conseci11ţă . ca fiind valori 1nfer1oare nt1
nL1n1ai 11at11rn 1l1conj11rătoare. ci şi alte elen1ente ale vteţ1i „ n1a1
devre111e salt 111ai târziu aici nu111ăra11du-se propr1t1I său „c<,rp'' .
U11 î11se111n al acestei sttperiorităţi este oferit nt1 11L1n1ai de pozi ~a
ve1ticală a 0111ult11 „ ci şi de st1uctt1ra foarte co111plicată a capLilt1i „
t111de pri vi rea , for111a frunţii şi a tâ111plelor vor deve11i di11 ce in ce
111ai 111L1lt 11işte si111boluri ale expresiei 1.
Se vede CLn11 gândi rea en1ancipată şi-a creat pentru sine
llll 110L1 ge11 de activitate. Gânditii practice„ care vizează 11atura
lt1crt1rilor ce sunt privite în raport ctt un scop sau altul, i se
adat1gă gâ11direa teoretică , specL1lativă , iscoditoare„ care caută
să fLn1da111e11teze 11att1ra acestor lt1cn1ri in s ine"' să stabilească
''ese11ta
•
lucrttrilor"'' . Lu111ina este abstrasă din obiectul văzt1t„
viaţa văzt1tă în profunzi111e face un salt„ ridicându-se net la nive-
ILtl vie~i privite prin profunzin1ea sen1ante111elor CLt re111iniscenţe
optice. Ne încrede111 în posibilitatea de a pătrunde în 11!iezttl lt1-
crt1rilor„ de a le parcurge cu privirea ochittlt1i interior. lngră111ă­
di111 reprezentări peste reprezentări , până ce"' În sfârşit, ajt1nge111
la o arl1itectt1ră a spiritt1lui superior„ ale cănii edificii se Înalţă , ca
să spLu1e111 aşa, î11 depli11a strălucire a lu111inii interioare.

I. De aici şi trăsătt1rile a11i111alice„ î11 sens sublin1 sau vulgar, care se

re111arcă pe feţele oan1enilor ce 11u su11t obişnt1iţi să gândească .
 21
Odată cu ga11di rea teoretică„ îr1lăuntrul fiinţei trezite a
apărut un 111od de activitate care a tăcut ca lupta dintre fiinţă şi
fii11ţa trezită să devi11ă ineVItabilă . Microcosrnosul ani111al, în care
fiinţa trezită for111ează evide11t o unitate vie, nu cunoaşte decât o
fii11ţă trezită 1i1 se1vici11/ fiinţei pur şi si111plu. Ani111alul ''trăieşte"
pttr şi si111plt1„ fără a ra~ona asupra problen1elor vie~i . Do1nina~a
~bsolt1tă a văzult1i face ca viaţa î11 general să apară ca viaţă
a Lu1or orga11is111e vizibile în câ111pul lu111inos şi inteligenţa
î11corsetată î11 li111baj creează de îndată un co11cept de gâ11dire, iar
pr111 a11to11in1ie, u11 concept de viaţă . Apoi„ final111e11te, face o
chsti11cţie î11tre viaţă aşa cu111 este ea şi viaţă aşa cu111 ea ar trebui
să fie. Viaţa 11eproble111atică lasă locul antitezei dintre ''gândire şi
acţ1tn1e' ,, care nt1 11u111ai că nu este posibilă în lt1111ea ani111ală ,
dar ş1 la 0111 ea este 111ai lntâi realitate, pentru ca în cele din t1r111ă
să devi11ă o dile111ă. Această dile111ă a dat o for111ă î11tregii istorii
uni versa le şi tutt1ror 111a11ifestăriJor u111anită~i evoluate în pro-
cesttl istoric. Ctt cât o cultură are forn1e mai evoluate, cu atât
111a1 pL1temică este toc111ai antiteza care guve1nează 111on1entele
cele 111ai in1po1ta11te ale fii11ţei trezite.
Cosn1ostil vegetal, fiinţa ca desti11'1 sângele, rasa posedă
asce11dc11tele străvecl1i şi le co11sacră. Ele s11nt viaţa . Acest valet
l11să 11t1 vrea să slt1jească„ el vrea să fie şi să creadă că este
stăpâ11: î11treţi11erea corptllui, a ""naturii", în plenitudinea forţelor
este t111ul di11 drepturile i11discutabile ale spiritului u111an: probJe-
111a ce se i111ptu1e este să şti111 dacă această credinţă serveşte ea
î11săş1 viaţa . Altfel'I de ce gândeşte gândirea noastră ? Poate
pe11trt1 că „"înst1şi ,, cos111osul vrea astfel. Gândirea îşi probea-
ză forţa 11L1111i11d corpt11 reprezentare, cunoscând precaritatea
acestt1ia'I făcâr1d să tacă vocea sângelui . Don1nia sângelui este
insă reală„ pe11tru că acesta îngăduie în linişte gândirii să-şi
î11ceapă şi să-şi ducă la bun sfârşit activitatea . ·Aceasta este şi
difere11ţa dintre ct1vânt şi viaţă . Fiinţa poate "renunţa la fiinţa
trezită„ viaţa la inteligenţă, dar 11t1 şi invers. ln ciuda oricărui
fapt, gândi rea 11t1 do111neşte decât în ""I un1ea ideilor".

Este o diferenţă pur verbală să şti111 dacă gândi rea

co11stituie o crea~e a 0111ului sau 01nul superior este o creaţie a
--
/"l

gândirii Ş1 gâr1direa îşi va aroga însă în VIaţă un rol totdeauna

greşit ş1 n1tdt prea elevat, pentru că r1u întrezăreşte şi nici 11u
adn1ite alte categorii de activitate intelectuală în afară de ea„ .
re11unţâ11d astfel la o vedere de ansamblu lipsită de prejudecăµ .
De fapt , toţi gânditorii de profesie - şi ei sunt aproape si11gurii în
toate cultt1r1le care cred că spu11 ceva - au considerat f·eflecµa
rece„ abstractă„ drept activitatea incontestabilă care duce la
CL111oaşterea Hcauzelor ultime"\'. La fel„ ei 11t1tresc co11viragerea tot
atât de evidentă„ că (.'adevărul" la care ajung pe a·ceastă cale este
cl11ar cel la care aspiră şi nu o i111agi11e reprezentativă ce se
st1bstitt1ie n1isterului itnpenetrabil.
Dacă 0111ul este o fiinţă gânditoare„ totuşi el se află încă
departe de a fi u11 organisn1 a cărui fiinţă constă în a gândi .
.lată o disociere pe care gâ11direa speculativă înnăscută 11t1 a
î11trezărit-o Î11că Scopul gândirii se nu111eşte adevăr. Adevăn1rile
st111t co11statate„ adică abstrase„ sub fon11ă de concepte„ din partea
1repres1bilă a vieţii care este t1niversul lt1111inos"' pentn1 ca să li se
confere Î11tr-L1n sisten1„ î11tr-w1 fel de spaţiu spiritual„ un loc ce va
ră111â11c neschi111bat. Adevărurile stn1t absolt1te şi ete111e„ ceea ce
vrea să spL111ă că ele 11t1 at111in1ic de a face cu viaţa .
Or„ pentrt1 un a11in1al r1u există decât fapte„ nu adevărt1ri .
Acest lucrt1 separă intelige11ţa teoretică de i11teligenţa practică .
Faptele şi adevărurile se deosebesc aşa ct1n1 se deosebeşte ti111pt1I
de spaţiu sat1 desti11ul de cat1zalitate. U11 fapt există pe11tru fii11ţa
trezită în ge11ere„ care este î11 slujba fiinţe1'1 şi nu pe11trt1 co111-
po11e11ta si11gulară a fii11ţei trezite„ care se pretinde despărţită de
fii11ţă pttr ş1 sin1plt1. Viaţa reală„ istoria" nu cunoaşte decât nişte
fapte. Experienţa vieţ11 şt cu11oaşterea oa111enilor vizează doar
faptele. 0111Lil de acţitu1e„ eroul"\ 01nt1l volt1ntar„ luptătorul„ ce1
care se bate pe11trt1 tr1tn11fttl faptelor pe care ş1 le st1bordonează
sat1„ dacă nL1'1 111oare„ dispreţt1ieşte si111plele adevăruri 'I cons1de-
rândt1-le i11sigi1ifia11te Pentrt1 on1til de stat at1te11tic 11t1 există
decât fapte politice, nt1 şi adevăruri politice. Fai111oasa atitt1dine
a lui Pontit1 , Pilat este caracteristică oricărt1i 0111 cu si111tul ,
rea I ită ti, i .
Unt1l dir1 cele 111ai 111a1i 111erite ale I t1i Nietzsche co11stă
în ptu1erea Î11 discuţie a ·valorii adevă1'11/11i" a cunoaşter1i„ a
şti i11ţe1 „ u11 adevărat sacri legi u î11 ocl111 or1că rtti savant şi gâ11di-
„.

tor înnăscut"' care vede astfel pusă la îndoială însăşi raµunea lui
 "' ''
-
de a fi Câ11d Desca1tes vota să se î11do1ascZI Lie tu,lt(„ ~Ll ~1gura11-
ţă că el 11u se î11do1a ş1 de valoarea problen1ei puse de el
Dar a pu11e o proble111ă însea11111ă cev·J. iar a o rezolva
'
i11seanu1ă altceva . Pla11ta trăieşte„ dar n11 este co11ştic11tă de acest
fapt . 0111ul se 111i11unează de faptul că trăieşte ş1 îşi pu11e î11tre-
bări . Cât despre răspu11suri„ 11ici el n11 1e poate da . El poate crede
doar î11 justeţea propriului răspuns, iar prin aceasta nu există nici
o diferenţă„ oricât de n1ică, între Aristotel şi cel n1ai 111izerabil
d111tre r1egri .
De ce trebuie ca enigmele să fie rezolvate, iar proble1nele
solttţionate ? Oare 11eli11iştea ce se vede în ochii copilultti nu este
zestrea de spai111ă a fiinţei un1ane trezite, a cărei i11telige11ţă
eliberată de senzatie •
trebuie să fie foarte atentă în dr11111ul ei ,
obligată să pătrundă în toate abisurile întâlnite şi 11eputând să se
sa/,,e=e decât descărcându-se de toate poverile ? Credinţa fără
rezerve în ştiinţă poate îndepărta oare coşn1arul 111arilor en1gine?
c.'Fiorul este cea 111ai 111are zestre a u111a11ită~i ". Cel pe
care destinul nu l-a dăruit astfel este obligat să caute cl1eia
n1isterelor„ să treacă la ofensivă î111potriva celor ce i111pu11 res-
pcctttl acestora, să disece, să distrugă , să-şi ia partea lui de
I'\

pradă . Voi11ţa de s1ste111 este voi11ţa care t1cide Vlttl. ln acest tel
el este 1nve11ta1iat„ î11gheţat, legat î11 chi11gile logicii Spiritul a
1in,'i11s atLu1c1 când a dus până la capăt această ''reacţie" de
cristaliza re.
Ceea ce distinge111 de obicei sub dent1111irea de ra~une şi
î11ţelegere este un se11ti111ent divinator vegetativ pentru care
li111bajul VIZt1al şi cel al cuvintelor este ttn si1nplu instr11111ent: pe
de altă parte„ este vorba de inteligenţa p1i111ară, precu111 cea a
a11i111alelor, căreia acest li111baj îi serveşte drept ghid Raţit1nea
:u1111isleşte idei, cunoaşterea descoperă adevăruri . Adevărurile nu
trăiesc, nu sunt vii, şi se perpetuează doar prin diviziune, însă
ideile apar~11 chiar vie~i autorului şi se perpetuează nu111ai pri11
si111patie. Natura cunoaşterii este critica, natura ra~unii este
creaţia. Raţit111ea produce necesarul, cunoaşterea îl presupune.
Bayle a exprin1at acest lucru pretinzând că înţelegerea„ cunoaş­
terea„ este suficientă pentru a descoperi greşelile, nu însă şi
"
adevărurile. lt1tr-adevăr„ inteligenţa critică se exercită şi se dez-
voltă n1ai întâi î11 legătură cu senzaţia, de care aceasta se leagă .
Această judecată a senzaţiei îl învaţă pe copil să înţeleagă şi să
24
facă deosebiri . Separat de această co111po11entă, î11torca11du-se că­
tre si11e„ i11teligenţa critică siinte 11evoia să înlocuiască prin ceva
activitatea sin1ţurilor care îi serveş_tc ca obiect. Acest succedaneu
se poate găsi doar î11tr-w1 n1od de gândire deja existe11t„ asupra
căruia i11teligei1ţa critică abstractă se va exercita de acun1 î11colo.
Orice altă gâ11dire critică independe11tă care să se aplice la nişte
co11strt1cţi 1 apă rute di 11 11ea11t este inexi ste11tă.
Cu n1t1lt înainte de gândirea abstractă„ on1ul pri1111tiv şi-a
creat o in1agine religioasă despre cos111os. Această i111agine este
obiectt1l ct111oaşterii critice. Orice ştiinţă apare şi se dezvoltă în
co11tact cu o religie şi în contextul psihic general al respectivei
religii: ştii11ţa 11u are altă se111nificape decât corectarea p1in
abstractizare a religiei „ considerând-o drept o doctrină falsă şi
111ai puţi11 abstractă . Fiecare ştii11ţă co11tinuă să ducă cu ea un
bagaj î11treg de principii„ teore111e şi 111etode„ dar şi esenţa ur1ei
religii . Orice adevăr nou descoperit pri11 cu11oaştere este doar o
"
jt1decată critică exercitată asupra u11ui adevăr dt:ja existent. h1
don1e11it1l cunoaşterii„ polaritatea dintre ştiinţa r1ouă şi ştiinţa ve-
cl1e i111plică existenţa adevă1uriJor relative în n1od exclt1siv„ adică
a Ln1or Judecăp cu o putere de convi11gere 111ai 111are decât alte ju-
decăţi . Ştii11ţa critică se bazează pe st1perioritatea i11telige11ţei de
astăz1 ast1pra inteligenţei de ieri . Viaţa i111pune această credinţă .
Aşadar, poate i11teligenţa critică să rezolve 111arile pro-
blen1e sau doar să constate in1posibilitatea de a le găsi soluţiile ?
La i11ceputurile u11ei ştii11ţe noi crede111 î11 pri111a teză : apoi „ câ11d ·
ştii11ţa se dezvoltă„ 11oi o consideră1n pe a doua 111ai de111nă de
crezare. Atâta vren1e cât sunte111 însufleţi~ de spera11ţă, noi consi-
derăn1 n1isterul drept o proble111ă .
Deci pe11tru 0111ul trezit există o dublă proble111ă : cea a
fii11ţei trezite, dar şi cea a fiinţei pL1r şi si111plu„ sat1„ 111ai bi11e zis,
problen1a spa~ult1i şi proble111a ti111pului „ sat1„ ş1 111ai n1ult, pro-
ble111a 11aturi1 şi cea a istoriei , sau„ în fine" problen1a tensiL111i1 şi
cea a tacttilui , a rit111ult1i : fiinţa trezită nu cat1tă numai să se
111ţeleagă pe si11e, ci şi ceva pe deasupra : să înţeleagă şi puţin câte
puţi11 di11 ceea ce este străin de sine. h1 zadar vocea interioară ne
sptu1e fiecăruia că fiinţa trezită îşi depăşeşte posibilităţile de
ctn1oaştere : totuşi, neli11iştea cosn11că o va convinge să-şi con-
ti11ue cercetările, şi să prefere o solupe aparentă în locul privirii
"111 neant.
-----------... -~ ....._ _ _ _ ____________ 25

Fii11ţa trezită este făcută din sensibilitate şi inteligenţă„ a

căror 11atL1ră co111u11ă este orie11tarea constantă către raportt1rile
"
ct1 n1acrocos111osul Ir1 acest se11s„ a fi trezit însea111nă "a consta-
ta '', fie că este vorba de cilii Lll1lti i11fL1zor„ sau de gândirea un1ană
de cel 111ai lnalt 11ivel. Fii11ţa care se tato11ează pe sine ajunge n1ai
Întâi la proble111a c11noaşterii . Ce î11sea111nă a cunoaşte ? Ce este
conştii11ţa de a ctu1oaşte ? Care este rapo1tt1I între ceea ce s-a
inţeles pri11 aceasta la origine şi ceea ce 111ai târziu a fost co11-
scn111at 111 Cl1v111te ? Fii11ţa trezită şi so111nul alternează, aşa ct1n1
ziua ş1 11oaptea alte111ează dttpă 111işcările astrelor. Conştiinţa
ctu1oscătoare şi v1slil alte111ează de asen1e11ea .
"
lt1să fii11ţa trezită„ se11sibilă ş1 totodată inteligentă „ este de
ascn1e11ea s111011i111ă cu existe11ţa u11or antiteze precun1 Clu1oaştere
şi cu11osct1t„ lt1crt1 şi atribt1t„ obiect şi evenitnent. Care este 11atura
acestor antiteze ') Aici apare o a doua proble111ă„ aceea a
ct11r~alitătii . Facen1 disti11ct1e , intre dot1ă elen1e11te se11sibile:
cauza ş1 efectul „ satt intre dot1ă clen1e11tc spiritt1ale: pri11cipit1I şi
co11sec111ta , Acest lt1crt1 însean111ă că între ele se constată un
rapott de pt1tcre sat1 de î11sen111ătate„ de ra11g. Dat fii11d U!~ pri111
elcn1e11t.. celălalt există î11 111od 11ecesar. Aici„ ti111ptll 11t1 joacă
a bsol tit nici tu1 rol. Nt1 este vorba de desti11„ ci de adevăruri
cauzale„ 11t1 este vorba de tn1 n10111e11t a11t1111e„ ci de o depe11de11ţă
legică Fără î11doială că pe această activitate i11telectuală se
intc111eiază cele 111ai 111ari spera11ţe Poate că lt11or astfel de
dcscoper1ri 0111t1l le datorează n1on1e11telc lt1i de n1are fericire. Şi,
plecâ11d de la 11işte antiteze Cll care el se află î11 rapott de veci-
nătate ş1 de preze11ţă „ cotidie11e şi 11en1iJloc1te„ îşi co11ti11t1ă d1un1L1l
ln două direcţii, ur111â11d î11lă11ţt1irea 11esfârşită a co11seci11ţelor„
pa11ă ce ajtu1ge la ceea ce el 11t1n1eşte cauzele prin1e şi ultin1e ale
a11gre11ajelor 11att1rii : Dt111111ezet1 sat1 se11sul U11iversului . On1ul
adt111ă„ clasifică ş1 „ artu1când o pr1vire asupra siste1nului săli„
asupra dogn1ei rapo1tt1rilor di11tre legi„ descoperă aici un reft1giu
din fata in1prev1zibilt1lt11. Cel care poate să de111onstreze nt1 se
'"
tc111e. ln ce constă însă această cauzalitate ? Rezidă ea î11 actul
cttnoaşteri 1„ î11 ob1ectt1I ctn1osct1t sat1 î11 tu1itatea acestora dot1ă ?
26
Lu111ea tensiunilor în sine ar trebui să fie încre111enită şi
n1oa1tă, adică un "adevăr etern,'„ ceva absolut, situat în afara
tin1pului„ o stare pe loc. Or, lt1111ea reală a fiinţei trezite este pli11ă
de schi111băti . Un arun1al nu are nici un fel de e111oţii, dar
gâ11d1rea savantului rămâne perplexă ... Repaus şi 111işcare„ durată
şi schi111bare, devenit şi devenire, oare toate antitezele acestea nu
desen1nează ele un elen1ent ultraintelectual care, pri11 urn1are'I
tre/J11ie să i111plice şi u11 co11trasens ? Reprezintă acestea nişte
fapte ce nu se 111ai pot abstrage din lun1ea sensibilă sub for111ă de
adevărt1ri ? Ceva ten1poral există în lu111ea ate111porală a cunoaş­
terii'I tensiw1ile apar ca tact, rit111ic, iar întinderea se a daugă
direcţiei . Toată proble111atica fii11ţei trezite inteligente se c.01 ce11-
trează în întrebarea supren1ă, cea 111ai arzătoare - prob/e1·1a
111işcării - problemă în faţa căreia eşuează gândirea eliberată de
se11zaţ1i . Astăzi ca şi totdeauna, aceasta den1011strează toc111a1
faptul că 111icrocos111osttl depi11de de cos1nos'I aşa ctn11 o arată„
chiar de la origine, prezenţa la fiecare nouă fiinţă, a elen1e11taru-
lt1i î11veliş pri1nar extern. Viaţa poate să se perp~_ueze prin
gâ11dire, însă gândirea nu este decât o fon11ă de viaţă. 111 zadar îşi
arogă gândirea scopuri 111ăreţe, în realitate viaţa se slujeşte de ea
pc11trt1 scopttl ei propri11, asigurându-şi un ţel viu, total inde-
pe11dent de soluţia proble111elor abstracte Pentru gândire soluţia
tu1e1 proble111e este justă sau falsă, pentru viaţă ea are o valoare
sat1 11t1 are nici tina. Poate că viaţa îşi atinge cu prec1z1e scopul
tocn1ai pentr~1 că voinţa de a CL1noaşte a eşuat î11 faţa proble111e1
1111şcări1 ?! ln ciuda acestui eşec şi toc111ai di11 prici11a lt1i„
proble111a 1riişcării răn1âne punctL1l central al oricărei gâ11dirii
st1per1oare. Otice 111itologie, orice ştiinţă a 11att1rii s-a 11ăscut di11
en1o~a resi111~tă în faţa 111istertdui 111işcării.
Probletna 111işcării vi11e deja î11 co11tact cu 111isterul
fii11ţei'I care este străin de fiinţa trezită, dar nu se poate sustrage
de st1b presitu1ea ei. Aceasta constă în voi11ţa de a înţelege ceea
ce 11L1 va fi înţeles niciodată, acele când şi de ce, destinul„ sângele,
tot ceea ce i11i111a 11oastră ghiceşte şi si111te, însă vederea 11oastră,
făcL1tă pentn1 universul optic„ vrea din acest 1notiv să vadă la
lu111ina zilei~ să înţeleagă în sensul l1tera1 al cuvântttlui„ să se
asigure prin pipăire !
Există un fapt incontestabil de care observatorul nu are
cLn1oşti11ţă: acela că tot efortul vizează nu viaţa, ci a vedea viaţa,
 27
- - - - - - - - - ---·
llU
-- -----------
a vedea 111<Ja11ea. Noi căutăn1 să concepen1 cos-
111oa1tea„ ci
n1osul „ aşa cu111 c apare 111icrocos111osului în macrocosn1os, ca
' ·iaţă a 11n11i corp in cân1p11/ vi=z1al„ între naştere şi 111oarte, între
ge11erare şi ni111icire„ tot afin11ând antiteza dintre corp şi suflet,
co11seci11ţă necesară foarte profundă a vie~i eului interior care se
co11cepe ca o alteritate sensibilă .
Rezultatul observării organismului fizic în câ1npul vizual
co11stă 11u nt1111ai în faptul că noi trăin1 , ci că noi c11noaşten1
"'fii11d vii',_ Ani111alul ignoră tnoartea pentru că nu cunoaşte decât
viaţa . Dacă a111 fi organis111e pur vegetale„ a111 1nuri fără ca
vreodată să o şti111 „ căci a si111~ moartea şi a n1uri ar fi acelaşi
lucrti. Dar şi ani111alele aud st1igătul 111orţii, privesc cadavrul,
aduln1ecă ni111icirea„ văd ct1111 se n1oare fără a înţelege moartea .
Doar ptin inteligenţă pură „ e111ancipată prin litnbaj, fiinţa trezită
vizt1ală aduce î11 faţa 0111ului 111area enign1ă a n1or~i care
î11co11joa ră u11i versul lui It1111inos.
Att1nci şi nu111ai atunci via ţa devine scurta scurgere de
ti111p cL1pr1nsă între naştere ş1 111oarte. Nu111ai în faţa 111or~i„
facerea , 11aşterea devi11e pentrt1 1101 al doilea nJister. Nu1nai
act1n1 tea111a cos111ică a11i111ali că devine frică otnenească de
n1oa1te, iar aceasta deter111i11ă apari~a dragostei între bărbat şi
fen1eie„ legăturile dintre n1an1ă şi copil, lanţul de generaţii de la
străbunici până la 11epoţi şi „ di11colo de acestea, fa111ilia , na~unea,
în fi11e, istoria 0111enească în general , ca şi atâtea probler11e şi
fapte legate de destinul cu profunzi111i insondabile. De 111oarte, pe
care trebuie să o îndt1re fiecare 0111 născut pentru lun1ină, se
leagă ideea păcatului şi a pedepsei , a vie~i în fiinţă considerată
ca o izbăvire„ a t1nei vieţi noi dincolo de universul lu111inii şi a
tn1ei 111ântui ri ce ptn1e capăt fricii de 111oarte. Ct1noaşterea 1nor~i
este cea dintâi care, spre deosebire de anitnale, a oferit 0111ului o
co11cep~e despre ltu11e.

Există oa111en1 născu~prin voia destinului şi oameni

născup di11 înlă11ţuirea unor cauze. 01nul care trăieşte la pro-
priu - ţăranul, războinicul , diplomatul, generalul, omul de lume,
11egusto1ul, to~ cei care vor să se în1bogăţească, să comande, să
guverneze, să lupte, să fie îndrăzneţi, organizatorul, antrepenorul,
 28
zive11tt1riert1l„ ca111pionul„ jt1cătorul„ stn1t separaţi printr-tul i11treg
t111ivers de 0111ul „„spiritt1al„, - stă11tt1l'I preott1I„ sava11tt1l„ idealistttl,
ideologul, care st1nt predesti11aţi tocn1ai pri11 forţa gâ11dirii lor şi
pri11 abse11ţa spiritului de ac~Ltne. Fii11ţă şi fii11ţă trezită „ tact şi
te11sitn1e„ i11sti11cte şi co11cepte„ orga11e de circt1laţie şi orga11e de
si 111ţ : rar se găseşte u11 0111 st1perior î11 care să 11t1 prevaleze ttnt11
sat1 altul di11 aceste caractere. Specttlativului i se reft1ză toate
reso1tt1rile vii ale i11sti11ctului : privirea ft1gară a ctu1oscătortilui de
oan1e11i şi de sitt1a~i~ credi11ţa într-o stea pe care o are oricare 0111
so1tit acţit111ii„ total diferită de î11crederea î11tr-tu1 ptu1ct de vedere
just: vocea sâ11gelui care trece la acţiu11e: btu1a credi11ţă necli11tită
ce jt1stifică fiecare scop şi fiecare 111ijloc. Chiar şi 111erst1l unL ~ 0111
cu si111ţtil realităţii are altă rezo11a11ţă„ este n1ai apăsat de<. ât
n1ersul t1nt1i gâ11ditor ori visător'\ î11 care n1icrocos111ostil pt1r 11u
este Î11 stare să stabilească vret1n rapott ct1 pă111â11tt1l tare.
Indivizii at1 fost creaţi de desti11 în fel şi cl1ip - sava11ţi
tin1izi cu ocl1elari„ sau ten1erari i11difere11ti la idee. 0111t1l de actiu-
~ ,
ne este î11să tui 0111 total„ iar speculativul posedă tn1 orga11 apatte
care ar vrea să acţio11eze fără supott corporal saL1 co11tra lt1i„ ct1
atJt n1ai răt1 dacă realitatea suferă di11 această prici11ă . Aju11ge111
astfel la propagarea tuior refor111e etico-politico-sociale„ care toa-
te dovedesc„ i11 111od ireftttabil" ceea ce ar trebt1i făcL1t şi ct1111 ar
trcbt1i procedat Toate aceste doctri11e„ fără excepţie„ prest1pu11 că
toţi oa 111e11i i stu1t ase111e11i a utortll ui presL1puselor refor111e, adică
at1 o i111agi11aţie bogată şi pasiu11i puţi11e„ nu111ai să existe tn1 ase-
111e11ea at1tor. Nici tuia di11 aceste teorii, bazată cl1iar şi pe
autoritatea depli11ă a u11ei religii sau pe tn1 11t1111e celebrt1„ nu a
adus însă pâ11ă acun1 11ici cea n1ai 111ică scl1i111bare î11 viaţă . Exact
aceasta este soarta fu11estă a cultt1rilor târzii, î11 care se scrie şi se
citeşte 111t1lt: ele 11t1 î11cetează să co11ftu1de a11titeza di11tre viaţă şi
ga11di re ct1 a11titeza di11tre co11cepţia ge11erală despre viaţă şi con-
I. cei)ţia ge11erală despre gâ11dire. Toţi refor111atorii'l preoţi şi filo-
sofi„ st111t de acord CLl ideea că viaţa este tui pril~j pe11trt1 reflec-
tare i11te11să„ dar viaţa lu111ii îşi t1r111ează curstil fără a se si11cl1isi
de ceea ce se gândeşte despre ea . Chiar dacă o co111tu1itate va re-
uşi să trăiască î11 co11forn1itate ""cu o doct1i11ă„', cel 111ai bu11 lucru
tu1de se poate aju11ge ar fi faptul că „ î11tr-o 11otă de subsol„ isto-
ricii viitortilui vor vorbi despre ea„ î11să despre ceea ce-i este pro-
priu şi care î11tr-adevăr co11tează deja se va fi discutat de111ult !
 -") q
'.\Jt1111a1 crottl, on1ltl Î11sen111at de desti11, trăieşte 111 defir1i-
t1 \ · 111 /11111ea reală, ll1n1ea l1otărârilo.r politice, 111ilitare. eco11on1i-
ce_ ltnde 11u co11tează deloc conceptele şi siste111ele. Aici o 111â11ă
de JJutor face n1ai n1t1lt decât o deducţie i11spirată şi de aceea
l'\ t stă tn1 sc11s î11 dispreţt1l afişat di11totdeat1na de soldat şi de

d1plo111at pe11tru acei scarţa-scârţa pe l1â1tie şi şoareci de bibliote-

L'~1 . c<1rc îşi i111agi11ează că istoria tu1iversală există datorită spi-
rit ului . şti111ţei sat1 cl1iar artei . S-o sptu1c111 fără să 11e î11ct1rcăn1 î11
vorbe. intcJige11ţa eliberată de se11zaţii 11t1 este decât o latt1ră a
vieţii, ş1 111c1 111ăcar cea n1ai in1po1ta11tă . Ntn11ele ltti Napoleo11
poate fi 0111is di11 istoria gâ11dirii occide11tale~ î11 istoria reală î11să,
.-\rhi111ede, cu toate descoperirile ltti ştii11ţifice, a jt1cat poate tui
rol 111ai 111ic decât soldatttl care 1-a asasi11at la lt1area S1ract1ze1.
Ce greşeală t1i111itoare con1it aceşti teoreticie11i care cred
că locttl lor este î11 frtu1tea şi nt1 î11 t1r111a eve11i111e11telor ! lată ce
lnscan111ă să 11l1 ct1noşti î11 î11tregi111e rolttl jt1cat de sofiştii di11
.-\t ena sau de V oltc. ire şi Rot1ssea Ll î11 Franţa . U11 bărbat de stat
nu "ştie ·· de 111ulte ori ce face„ dar aceasta 11t1-l în1pied1că deloc să
n1eargă sigur la st1cces: doctri11arL1l politic ştie totdeau11a ce
trebuie făct1t : tott1şi „ attu1ci câr1d 11t1 s-a n1ărgi11it 11t1n1ai la
111âzgâlitul l1â1tiei „ activitatea ltti a făct1t să răn1â11ă î11 istorie
succesele, aşadar, valoarea lt1i . Nun1ai di11 insole11ţă , ct1n1 se
întân1plă adesea î11 vren1ur1 tt1lbt1ri „ ca ş1 î11 cazttl raţ1011alisn1ult1i
atic sat1 al revolt1ţiei fra11ceze sat1 gern1a11e„ ideologii îşi arogă
drepttll de a i11flue11ţa desti11ele popoarelor î11 loc să răn1â11ă la
s1sten1cle lor. Astfel , ei 11t1-ş1 î11ţele.g bi11e locttl Pr1ncip1ile şi pro-
g ran1ele lor aparţi11 istoriei literare şi 11t1n1ai ei . Istoria adevărată
nu-şi for111t1lcază se11ti11ţele respi11gâ11d argt1111e11tele teoret1c1e11i-
lor, c1 lăsa11dt1-i în apele lor şi î11 1111jloct11 ideilor proprii . Platon
şi Rot1sseau „ ca să nt1 111ai vorbin1 de spiritele n1ediocre„ SL111t
liberi să-şi constrt1iască eşafodajele de idei poht1ce.. Alexandrtt,
Scipio, Cezar„ Napoleo11„ î11 proiectele, î11 bătăliile şi î11 tratatele
lor politice nu dat1 11ici o in1po1tanţă acestor eşafodaje teoretice.
Prin11i fac dizetta~i ast1pra desti11ult1i, ce1lal~ se 111t1lţt1n1esc să fie
chiar acest dcsti11.
"
h1tre orga11isn1ele n1icrocos111ost1lt1i apar 11eîncetat 1111i-
tăţi 111osi11e a11i111ote„ adică organis111e de ordi11 superior„ care
at1 o naştere tu1eori lentă „ tu1eori subită „ ct1 toate sentin1e11tele şi
pasit111ile caracteristice i11dividt1lt1i . Ele sunt enign1atice în fii11ţa
30
lor şi nepătrunse de inteligenţă„ al căror ritm de viaţă este 1esr1c
sesizat de ochiul cunoscătorului 'i.n stare să-l şi măsoare. Şi a1c1
vom deosebi unităţile generale şi cele animale, pe care le si111ţim
profund legate de destin, precum migraţia păsărilor sau o armată
plecând la atac. La fel sunt aglomerările umane şi intelectuale
bazate pe convingeri comune, pe scopuri şi pe o ştiinţă a ~en1ănă­
toare. Unitatea de ritm cosmic este acceptată fără vrere„ unitatea
raţiunii se dobândeşte în mod voluntar. Fie că o con1unitate spiri-
tuală este dorită sau abandonată, la aceste de1nersuri participă
11u111ai fiinţa trezită . O unitate cosmică este fatală şi ea cuprinde
toată fiinţa. Entuziasmul ia în stăpânire o n1ulţime de indivizi la
fel de repede ca şi panica. Ele sunt zgomotoase şi extatice„ ca la
Eleusis ori la Lourdes„ sau influenţate de un spirit bărbătesc,
precu1n au fost spartanii la Thermopyle sau goţii pe Vezuviu.
Ele se exprimă în muzica corală, în marşuri şi în dans şi,
ca tot ce are rasă - oameni şi animale - sucombă sub efectul
culorilor strălucitoare, al artificiilor, al costumelor sau unifor-
111el or.
Aceste 111ase însufleţite se nasc şi 111or. Con1unităţile spi-
ritL1ale„ si111plă însu1nare în se11s maten1atic, se constituie, cresc,
di111inuează„ uneori până la o si111plă unani1nitate, care, pri11 i111-
presie violentă trece în sânge şi transforn1ă subit însumarea
î11 organis111. La fiecare cotitură epocală în politică, cuvintele se
pot preschimba în destin, opiniile făcute publice - în pasiuni.
O 111ulţin1e„ adunată întâ111plător pe str:ldă . ajunge la o conştiinţă ,
la 11n sent1111ent, la ltn li111baj, până ce ~uflul pasager dispare şi
fiecare îşi vede de dru1n . Aşa se petreceau lucrurile zilnic în
Parisul a11ului 1789, in1ediat ce se striga ~~a la lanterne" (adică .
'~ vino la lu111ină ").
Aceste suflete au psihologia lor aparte ce trebuie bine
î11ţeleasă, dacă dorin1 să t1iumtă111 în viaţa publică . Acesta este
sufletul colectiv pe care îl au toate ordinele şi clasele autentice:
ordinele de cavaleri şi de cruciaţi, senatul roman şi partidul
iacobin, societatea manierată din timpul lui Ludovic al XIV-iea
şi 11obilin1ea prusacă, clasa ţărănească şi clasa tnuncitoare, popu-
la~a din marile oraşe, locuitorii de pe o colină abruptă, popoarele
şi triburile di11 epoca n1igraţiilor, credincioşii nlahotnedani şi, în
general, ai oricărei religii ori secte de curând înfiinţate, francezii
Revoluţiei şi gennanii războaielor de independenţă. Cele mai
 31
prodigioase organis1ne care aparţin acestei specii, cunoscute
pâ11ă astăzi„ sunt culturile superioare, a căror apariţie se datorea-
ză tuiei 111ari răsturnări psihice şi care concentrează, într-o fiinţă
111ile11ară , toate speciile de di111ensiuni n1ai reduse: naţiunile,
clasele„ oraşele, fan1iliile, într-o singură unitate !
Toate 111arile evenimente ale istoriei sunt reprezentate
pri11 organistne din această specie costnică - popoare, partide,
ar111ate, clase„ în ti111p ce istorta spiritului curge prin tnedii şi
co111uniţăţ1 laxe - şcoli, n1ănăstiri, celule, ~'isme'' . Există aici încă
o problen1ă de destin - să se ştie dacă aceste n1ulţi111i, în
1110111entul hotărâtor câ11d ating plenitudinea forţelor vitale, îşi vor
găsi un conducător sau vor rătăci orbeşte prin istorie, dacă aceşti
co11ducăton ai hazardului vor fi la înăltitnea cerintelor sau vor fi
~ ~

11işte perso11alităţi şterse, ridicate la rang supre111 de valul

eveni111entelor, precu111 Po111pei şi Robespierre. Se111nul distinctiv
al on1ului de stat este 1narea sigura11ţă cu care priveşte toată
această 111asă însufleţită sesizându-i puterea şi persistenţa ,
orientarea şi ţelurile, formându-se şi dispărând în valurile vren1ii~
dar, peste oricare conducător, hazardul decide dacă acesta va fi
capabil să stăpâ11ească peste n1t1lţi111e sau să se lase dus de ea .

2. Grupul culturilor „~uperioare

Puţin contează însă dacă un on1 este născut pentru

acţiune sau pe11tru gândire, fii11dcă atâta vreme cât e1 acţionează
sat1 reflectează„ răn1â11e î11 starea de fiinţă tre-::ită şi, ca atare„ este
111eret1 '" 'pe fază ,, 1„ adică desti11at unui sens unic„ acela pe care
universul Ju111i11os care îl înconjoară îl are nu1nai pentru el în acel
1110111ent. S-a ren1arcat deja că nenun1ăratele vocaţii care se
111anifestă succesiv în fiinţa trezită se reunesc în două grupuri

1. Expresia popt1lară '""a fi pe fază'„ se foloseşte în ger111ană pentru a

spune că eşti '""la ct1re11f„~ că ştii despre ce este vorba~ că ""te afli
acolo,.,. (Nota trad. fr.: '/'a:er<Ji1t) .
32
disti11cte: cele ale desti11ului şi cele ale tactului , cele cauzale şi
cele te11sio11ale. Ne an1i11ti111 ct1 toţii„ de pildă , incove11ientul
aproape dureros pe care îl aduce co11strâ11gerea de a reflecta subit
ast1pra unui incident produs într-o zi oarecare„ toc111ai când
sunten1 ocupaţi cu soluţionarea unei proble111e de fizică . Eu ani
11t1111it.... aceste două i111agini „'u11iversul istoriei" şi '" 'tn1iversi1l natt1-
rii''. ln cadrul prin1ului„ viaţa se slujeşte de inteligenţ~ critică
avâ11d în subordine activitatea vizuală ~ rit111ul interceptat astfel
este tra11sfor111at î11tr-o linie ondulatorie„ o sinusoidă „ î11trezărită
ln i11terior: această „'"zgâlţâire'' este resi111ţită în „„epoca in1aginii'I'.
h1 cel de al doilea t1nivers este stăpână însăşi gândirea - inteli-
ge11ţa critică cauzală transfor111ă viaţa î11tr-o progresie rigidă„
co11ţi11t1ttil viu al faptelor î11 adevăr abstract, tensiunea într-o lege
obiectivă .
Ct1111 sunt posibile toate acestea : Cele două lu111i st1nt
11işte i111agini vizuale'I cu difere11ţa că „ totuşi 'I pri111a co111po1tă t1n
'"„sac1ificit1'' al tu1or fapte irepetabile, iar a doua "
un efot1 de capta-
re a adevărttrilor într-un siste111 in1t1abil. 111 i111aginea istoriei
ştiinţa serveşte doar ca p1.1nct qe spriji11, iar 1nicrocos111osul este
un i11strt1111e11t al cosn1ost1l t1i . 111 ceea ce 11oi 11t1n1in1 n1en1orie şi
an1i11tire„ lt1crt1rile co11ti11uă parcă să existe într-o lt1n1e i11te1ioară'I
străbătt1te de rit111t1l fiinţei 11oastre. E1e111entul cronologic'I î11 sens
foarte 1arg de date, nL1n1e şi nun1ere„ arată că istoria„ in1ediat ce
este gât1dită„ este ~11capabilă să se sustragă condi~ei funda111enta-
le a fii11ţei trezite. lt1 i111aginea despre 11atură „ elen1entul st1biecti v,
ca re se face n1ereu si111ţit 'I este ele111entul străi11 şi înşelător ~ î11
i111agi11ea istoriei elen1e11tt1l obiectiv, de asen1e11ea it1evitabil „ ca şi
11t1111ărul „ este cel înşelător .
Vocaţiile fireşti trebuie şi pot, până într-tul anu111e punct„
să ră111ână i111personale. A1te preocupări sunt abando11ate în folo-
st1l lor. Di11 contră „ i111agi11ea istorică este proprietatea fiecărui
0111, a fiecărei clase, a fiecărei 11aţiuni 'I a fiecărei familii „ În raport
c11 sine . Natt1ra poa1tă pecetea î11ti11derii care îi 111archează pe
"
toţi . 111 sens optts„ istoria este reztdtanta unL1i trecut obscur care
se t1ăp11s teşte as1tpra observato1A11!1ti şi îşi continuă apoi dn1n1ul
către viitor. Acest observator, n1ereu actual , ră111â11e punctul
ce11tral „ este de-a dreptul in1posibil să întrerupe111 circuitele
direcţiei, ale orie11tării destinului „ î11 subli111a ar111011ie a faptelor
care aparţi11 vieţii şi 11u gândirii . Fiecare epocă , fiecare popor,
___________________________ ,
33
fiecare n1asă de oa111eni vii„ ÎŞJ are orizontul istoric propriu„ iar
cercetătorul preoct1pat de istorie se ren1arcă toctnai prin evi-
de11~erea i111aginii reale a isto1iei, neapărat necesară epocii sale.
De aceea natura şi istoria sunt opuse, precu1n inteligenţa
critică pură şi inteligenţa critică aparentă , critica fiind înţeleasă
ca opusă experienţei de viaţă . O ştiinţă a naturii este critică şi
"'
11in1ic 111ai inuit. In domeniul istoriei, ditnpotrivă, critica poate
doar să garanteze ştiinţa cuprinsă în orizontul privirii istoricului.
Istoria însean1nă tocmai această privire, oricare ar fi obiectul
spre care ea se îndreaptă . Oricine este capabil de o asemenea
privire poate înţelege ''istoriceşte" fiecare situa~e şi fiecare fapt.
Natura este un sistetn şi toate sistemele se învaţă.
Voca~a .istorică debutează pentru fiecare odată cu
pri111ele i111presii din copilărie. Ochii copilului sunt perspicace„ iar
viaţa di11 u11iversul i1nediat, viaţa de fan1ilie, casa, stra.da„ st1nt
resitn~te şi intuite în profunzi1ne„ cu inuit înainte ca oraşul şi
locLtitorii lui să intre în cân1pu1 vi zual al copilului„ iar cuvinte
precu111 popor„ ţară , stat să aibă vre111 con~nut concret pentru el.
.t\lt CLtnoscător la fel de sagace pei1tru tot ce i se arată înaintea
ochilor ca isto1ie, vie î11 cercul său restrâns de existenţă, este
on1L1l prin1itiv: î11ainte de toate'I însăşi viaţa , spectacolul 11aşterii şi
al 111or~i , al bolii şi al bătrâneţii ~ apoi , povestea aventurilor
ră zboi11ice şi a111oroase pe care le-a trăit el însuşi sau le-a văzut
la alţii ~ soa1ta alor lui , a clanului şi a satului lui , cu acţiunile şi
gâ11durile lor tainice~ istoria ostilită~lor 11estărşite, a luptelor, a
biruinţelor şi a răzbunărilor. Apoi orizontu) lui se lărgeşte : nu
111ai este vorba de o viaţă , ci de viaţa însăşi care se naşte şi
n1oare„ nu de sate şi de clanuri „ ci de triburi înd~ărtate şi de ţări ,
11u de a11i „ ci de secole care i se aştern în faţa ochilor. Istoria
trăită reah11ente al cărui ritn1 este încă si111ţit, nu depăşeşte
11iciodată generaţiile bunicilor nici la vechii germani, nici !a
11egrii de astă zi , mei pentru Pericle, nici pentru Wallenstein. ln
acest prag„ ori zontttl vieţii se închide, începe alt strat a cărui
i111agine se bazează pe rpoştenire şi pe tradiţie istorică . Senti1nen-
tul parti cipării i111ediate ordonează această tradiţie într-o i1nagine
a 111e11101iei , net percepută , asigurată în un11a unei practici înde-
lL1ngate şi a cărei dezvoltare extensivă diferă mult în funcţie de
oa111e11ii diferitelor culturi. Cu această i111agine începe, pentru
i1oi „ istoria propriu zisă , adică aceea în care noi trăin1 sub specie
.34
aeternitas~ pentru greci şi pentru ron1an1 istoria se încheie cu
această i111agine. Pentru Tucidide . războaiele peloponesiace„ ca şi
1

războaiele punice pentru Cezar„ erat1 deja nişte eveni111ente ce

încetaseră să nia1 aibă vreo sen1nificatie vie.
9

Dar, peste aceste i1nagini, dincolo de ele„ apar itna-

gini individuale noi, care .se raportează la destinele plantelor şi
anin1alelor„ ale peisajelor şi astrelor„ şi se confundă cu ulti-
111ele ii11agi11i ale naturii„ reprezentată 111îtic„ despre începutul şi
sfârşitul lutnii.
La copil şi la pri111itiv„ i111aginea nat11rii apare din teh-
r1ica cotidiană 1năruntă„ care-i obligă 11eîncetat să-şi întoarcă pri-
vi tile de la conte111plarea dureroasă a naturii îndepărtate„ ~~ei tru a
le îndrepta asupra examinării critice a lucrurilor imediate„ tan.gi-
bile. Ca şi anin1alele tinere, copilul descoperă prin1ele adevătla ri
jucându-se. A examina o jucărie, a strica păpuşa, a întoarce„
oglinda pentru a vedea ce este în spatele ei„ a triumfa prin consta-
tarea exact1tă~i legate de un lucrt1 ce nu se va 1na1 schi111ba de
acu111 înainte, sunt acte şi situa~i în raport cu care nici ştiinţele
11atttrii nu at1 tăcut nici n1ăcar t1n pas în plus. Experienţa critică
este act1111tilată de 0111ul pri111itiv legat de ar111e„ de unelte„ de
n1aterialtll din care-şi face î111brăcăn1intea„ de hrană„ de adăpost„
deci de nişte lucn1ri ce au stat11t de obiecte 11eins1ifleţite . La fel
stau lucrurile şi cu experienţa despre a11i111ale„ pe care acu111 nu le
111ai concepe ca fiinţe vii . Ca de la vâ11ător la vânat„ le observă şi
le a11alizea71i zburdălnicia şi„ pe neaşteptate, le concepe ca nişte
co111po11ente absolut n1ecanice din carne şi oase„ stt1diate într-u11
a11t1111e scop şi făcând abstrac~e de î11suşirea lor de organis111e vii„
exact "1n 111an1era
. ""
1n care concepe 111a1 "'1nta1
"„ .
u11 eve111111ent ca u11
act de111onic„ apoi „ îndată . după aceea„ ca o îr1lă11ţuire de cat1ze şi
efecte. Aceeaşi inten~e se 1nanifesţă în fiecare Z1 , în fiecare
n1on1ent, la 0111ul culturilor mature. l11ăuntrul acestui orizont, tot
11att1ral„ toc111ai se constituie alt strat„ provenind din i111presiile
lăsate de ploaie„ de fulger şi de furtună„ de noapte şi zi„ de vară şi
iarnă, de fazele lunii şi de n1işcările astrelor. ln acest caz, fiorul

I. El ar fi co11statat„ după cu1n singur scrie î11 antll 400 î. Ch. pe pri-
n1a pagină a tratatt1lui său de istorie, că nici ttn eveniment i111portant
nu s-a petrecttt î11a111te de epoca sa.
 35
religios, i11cărcat de nc1i11 i şte ş1 dl' venerapr. îl co11strânge la o
~~11d1 re critică de ~ll totttl alt ordi11. J~şa ct1111 În i111aginea isto1iei
ci a î11cercat să descopere te111eiuri1e· tiltin1e~ tot astfel acun1 se
strădt1ieşte să afle în i111aginea naturii ulti1nele adevăruri despre
aceasta . El nun1eşte divinitate ceea ce îi depăşeşte inteligenţa„ iar
ceea ce este dincoace caută să înţeleagă în n1od cauzal ca efect,
creatie sau revelatie a divinitătii.
~ ~ ~

Orice î11su1nare de date naturale are deci o dublă ten-

di11ţă~ 11eschimbată din ti111pt1ri1e străvechi. Una are ca scop un
siste111~ cât 111ai cup1i11zător posibil, de cunoştinţe tehnice servind
tu1or scopt1ri practice„ ştiin~fice şi n1ilitare: multe specii a11imale
at1 dt1s astfel de sisten1e la perfec~une şi, pe de altă parte, ele
111erg î11 linie dreaptă de la descoperirea focului şi a metalelor în
con1t111a pri111itivă până la niaşinis111ul epocii faustice. Cealaltă
te11di11ţă a apărut nu111ai dt1pă ce litnbajul articulat a eliberat
gâ11direa tunană de tirania văzultti . Tendinţa aceasta are ca scop
o ştiinţă teoretică, la fel de perfec~onată ca şi precedenta„ teorie
care î11 fon11a originară este num ită religie, iar în forma derivată
şi târzie ştiir1ţă, aşa cu111 o cu11osc 111arile culturi . Focul este
pe11trt1 război11ic o ar111ă ~ pe11trt1 111eşteşugar o t1nealtă, pentru
preot tui se11111 al divinită~i, pe11tn1 savant o proble111ă de cer-
cetare. Toate aceste predesti11ări apar~11 unei vocapi 11aturale a
fi i11ţei trezite. C'a vocaţie istorică foctil nt1 există, dar există în
i11ce11dierea C'a1taginei şi a Moscovei, în flăcările rt1gurilor care
1-at1 1111stt1it pe Jan Hus şi pe Giordano Bruno.

Repet: fiecare orga11is111 nu si111te viaţa şi destinul altuia

c/ecât 111 raport c11 sine. Sto1ttl de po1u1nbei care se lasă pe un
cân1p este observat cu ochi foa1te diferip, după cu1n sunt privip
de proprietarul terenului~ de naturalistul aflat în trecere sau de
"'
vulturul în zbor. ln copilul de ţăran„ tatăl vede un rnoştenitor şi
t1n t1r111aş, vecinul
"' un al doilea tăran,
, ofiterul
, un soldat, străinul
tui indige11. I111păratul Napoleon a avut o cu totul altă experienţă
a oa111e11ilor şi a lucrurilor decât locotenentul Napoleon. Pune~
oa111e11ii î11 alte poziţii, făcând din revolu~onar un n1inistru,
din soldat un general şi , dintr-o dată„ îi ve~ oferi fiecăruia
o perspectivă difetită asupra istoriei şi ~ protagoniştilor ei.
36
Talleyra11d îi înţelegea foarte bine pe oa111e111i di11 t1111pul său
pentru că el era unul dintre ei: tra11sferat bn1sc în epoca lt1i
Crassus„ Cezar„ Catilina şi Cicero'I i-ar fi fost greu să-i înţeleagă
şi 11-ar fi p1iceput nimic din obiceiurile ş1 1nten~ile lor. Sub
11ici o fon11ă nu există istorie în sine. lstoria u11e1 fa111ihi este
diferit concepută de fiecare n1e111bru al său, cea a unei ţări - de
fiecare pa1tid politic'> cea a unei epoci - de fiecare din popoarele
acelui ti111p. Ger111anii văd războiul tnondial a1tfe1 decât englezii'\
111u11citorul vede istoria econo1niei altfel decât antrepre11orul:
Istoricii occidentali au sub ocl1i o ctt totul altă istorie decât
istoricii arabi sau cl1i11ezi . Istoria unei epoci 11u poate fi
reprezentată obiectiv decât de la o n1are disţanţă ş1 dacă 11l1 an1
pa1ticipat lăw1tric în 11ici un fel la ea . lnsă„ cei 111a1 btu1i
istorici ai tin1pulL1i nostru dovedesc că sunt incapabili să judece şi
să descrie istoria Pelopo11ezt1lui şi a bătăliei de la Actiun1 ,
fără să se raporteze într-u11 fel la i11teresele co11te111pora11ilor
11oştr1 .
Cunoaşterea expertă a oa111enilor nu excJude'I ci chiar
cere ca judecăţile să aibă o nuanţă n1arcat personală Abse11ţa
acesttti 111od de ct1noaştere şi a experienţei de viaţă este toc111ai
faptul ce dt1ce la generalizări ce caracterizează tot ce este
i111portant î11 1storie„ şi anu111e„ caracterul un1c1tă~i faptelor sat1
trecerea lor sub o tăcere absolută ~ aşa procedează 111aterialis111ul
istoric'> cel 111ai rău di11tre toate. pt1tâ11d fi defi11it aproape î11
totalitate ca lipsit de apt1tudi11i fiz1,)11lHlHCC. Dar. Î11 cit1da acestei
ct1noaşteri a oa111e111lor şi toc111a1 ,din prici11a l'I. există pentn1
fiecare individ„ in 11irt11tea aparte11e11ţei la o clasă_ o epocă„ o
11a~t111e" o ct1lt t1ră şi'I la rându-le'I pe11tru fiecare epocă" fiecare
clasă'I fiecare cultură î11 ansa111bJt1, o i111agi11e tipică a istoriei, aşa
ct1111 ar treb11i să existe în raport cu acestea . Ca o st1pre111ă
virtualitate'\ fiecare cu1tt1ră existentă si111ultan ca organis111
si11tetic de~11e o i111agi11e pri111ară ce constituie pentru ea si111bolttl
u11iversult1i istoric~ toate voca~ile particulare ale i11divizilor sau
ale grupunlor ac~o11ează ca organis111e vii" su11t reproduceri.
Când se spune despre ci11eva că are o intui~e profundă'! superfi-
cială , originală, vulgară „ incon1pletă'I depăşită, fără ca să-şi dea
sea111a ci11eva, se e1nite o j udecată în concordanţă cu i111agi11ea
istor1că reclan1ată 1n acel 1110111ent'I pe11tru că se situează în
raport cu ti1npurile şi cu oamenii .
 37
lt1ţclege111 deci că fiecare 0111 al culturii fat1st1cc posedă
nu nt1111a1 prop11a sa in1agi11c istorică.„ ci tul nu111ăr i11calculabil de
alte 1111agini cc 11t1 Încetează. di11 tinereţe„ să se schin1be şi să se
clatine dt1pă eve111111er1te. Ş1 „ la râ11dt1-1 „ cât de diferită este
1111agi11ea istorică tipică a oa111e11ilor di11 diferite epoci şi de
diferite condiţii: lu111ea ltti Othon cel Mare şi a lui Grigore ~1
Vll_-lea „ lt1111ea tn1t1i doge vene~an şi a tn1t1i să1111a11 pelenn ! In
ce lt1111i diferite. au trăit Lorenzo de Medici „ Wallenstein„
Cron1well„ Marat„ Bis111ark„ un şerb gotic, un savant din secolul
al XVII-iea„ ofiţerii dn1 Războiti1 de treizeci de a11i, de şapte ani
şi de i11depe11de11ţă ~ iar, ca să ne refe1i111 la zilele 11oastre" un ţărao
ct111 Frizia care nt1 trăieşte propriu zis decât ct1 păn1â11tul şi cu
vecn1ii lt1i „ tn1 angrosist din Han1burg sat1 un profesor de fizică !
Top at1" tott1şi „ i11depender1t de vârstă „ de poziţia socială şi
de epocă„ o trăsătt1ră fur1da111entală con1u11ă , care diferer1~ază
ca in1agine prin1ară orice altă ct1ltură de ansan1blul acestor i111a-
g1111.
Ceea ce separă total in1agi11ea istorică a a11tict1lui şi a
hi11d11st1lt1i de cea a cl1i11ezult1i şi a arabului . ş1 n1ai 11et î11că
de cea a Occide11tL1l t1i „ este orizor1tttl î11gt1st al pri 1111 lor doi .
N ici odată ceea ce grecii puteau şi trebuia să ştie despre istoria
vecl11t1lt11 Egipt 11-a pătrtu1s î11 propiia lor i111ag1ne despre istorie:
aceasta se l11111ta„ la cei n1ai 111ulţi di11tre e1'1 la eveni111e11tele pe
care le pt1teat1 povesti bătrâr1ii „ iar cele 111ai lu111inate i11teligenţe
co11s1derat1 războit1l o li111ită dincolo de care nu 111ai pt1tea să
. .
existe 1stor1e.
"
h1 ce priveşte gâ11direa istorică la evrei şi la perşi „
apro~1111ati v de la Cyrus încoace, cultura arabă a î11drăznit cea
di11tâi să î11trepri11dă o acţitu1e 11eaşteptată de cro11ologizare„ de la
Gc11eză pâ11ă în epoca co11te111porană„ iar la perşi „ să fixeze datele
Judecăţii de Apoi şi ve11irea lt1i Mes1a . A aşezat ast.Jel între 11işte
lin1ite rigt1ros trasate î11treaga istorie a u111a11ită~i - istoria
persană cupri11de dot1ăsprezece 1111le11ii iar cea it1daică şase iată
o expresie necesară a se11t1111e11tul t1i cosn1ic 111agic care îl defi-
11eştc î11 î11treg1111e„ p1in acordarea unei sen111ificaţii 111ai proft1nde
lege11dei it1deo-persane a creaţiei„ care a în1pru1nt1tat şi câteva
trăsătt1ri exterioare din tinete reprezentări babilonie11e. Pon1ind
de la tn1 se11ti111e11t total diferit„ gâ11direa chineză şi cea egipteană
3Ll descl1is o perspectivă infinită, datorită succesiunii dinastice
18
realizate cro11ologic„ care„ î11 decL1rsul 111ile111ilor„ se pierde ln
11egt1ra ti 111pttl Lu .
I111agi11ea faustică a istoriei u11iversale i11tră i111ediat in
scenă„ pregătită de cronologia creştină „ 111odelâ11d şi exti11zâ11d
1

considerabil i111aginea 111agică preluată de Biserica din Occide11t„

ln privi11ţa căreia „ î11 jurLll a11ului 1200„ loacl1i111 al Flr•relor a
făcut o sagace i11terpretare a tt1tt1ror eve11in1e11telor 111: _1ore ale
lt1111ii „ pe care el le privea pri11 prisn1a a trei vârste st1ccesive -
a Tatălui , a Fiului şi a Sfâ11tului Dul1 . O lărgire treptată a ori-
zontLtl Lti geografic s-a înregistrat di11 perioada gotică „ graţie
viki11gilor şt a c1ucia~lor2 „ care at1 î111pins această zare până în
lsla11da şi pâ11ă la hotarele îndepărtate ale Asiei de răsărit . Pentrt1
on1t11 evolL1at al baroctdui „ începând cu anttl 1500, î11 opozi~e cu
toate celelalte ct1ltt1ri „ toată planeta a devenit pentrt1 pri111a oară
teatrttl întregii istorii L1111ane. Pentru pri111a dată „ plecând de la
si111pla ipoteză teoretică a sfericită~i Pă111ântului„ descoperirea
con1pasului şi a telescopt1lui a tăct1t să apară„ la elitele epocilor
tarzi1 „ se11ti111e11tul real că 0111enirea trăia pe t1n btdgăre de l1tn11ă
în spaţiul cosn1ic. Orizo11ttil geografic ~i te111pora: începe şi se
tern1i11ă di11colo şi di11coace de naşterea lt1i Cristos. St1b i111presia
acestei in1agi11i astro110111ice„ care a ajt1ns să n1arcl1eze toate
n1arile ct1ltt1ri „ aproxi111area respectivă v111e clin vechea divizare
gotică „ de n1t1ltă vre111e superfici:il ."1 ,' 1 ~ 1 :
1
"cns a istoriei în
anticl1itate'"
I Evt1l Medit1 şi epoc~ n1tH.ic111ă .
lt1 toate celelalte cultt1ri istoria cos111osul u1 şi a 111icro-
"
cosn1ostil tn se co11fundă . lncept1tt1l I tu11ii însea11111ă ş1 î11cept1tt1I
on1tlltu , sfârşitul 0111enirii î11sea11111ă ş1 sfărşitt1I lun111. Tendi11ţa
0111t1lt1i fat1stic către i11fi11it a d11s„ pe11tru pri111a dată în epoca
barocă „ la divorţul dintre cele două concepţii şi, acordând istoriei
tu1iversale o i111po1ta11ţă ne111aicu11oscută înai11te„ el a transfor-
n1at-o 1/1 si111p/11 episod al istoriei cos111ice„ în vre111e ce a făct1t
di11 pă111â11t „ di11 care alte culturi nu 11u1neau ''lu111e„, decât t1n

1. Apăn1tă la Ro111a în 522 în tin1pul regatului ostrogot„ ea a cunos-

cut o extindere rapidă după Carol cel Mare în întregul occident
gern1an1c.
2. Cu o restrângere sin1pton1atică a in1aginii istorice trăite efectiv în
co11ştii11ţa on1ttlt1i aute11tic al Re11aşterii .
 39
fragn1e11t di11 SLtprafaţa lui, o n1ică planetă pierdută printre 111ili-
oa11e de sisten1e solare.
În ctiltura conte111pora11ă„ 111ai inuit ca oricând„ această
exter1sie a i111aginii cosn1ice a istoriei face nlai necesară deosebi-
rea riguroasă dintre vocaţia banală a 111ajo11tăţii oa111eni1or, şi
vocaţia supre111ă de care sunt capabile nu1nai spiritele superioare,
dar şi în cazul lor„ ea nu se realizează decât în a11u111ite 1110111ente.
Există poate o deosebire facilă între orizontul istotic al unui
Tl1en1istocle şi al u11ui ţăra11 atic: însă între i111aginea isto1ică a
lt1i He11ric al IV-iea şi cea a unui şerb din acel titnp diferenţa este
deja enor111ă. Cele 111ai înalte vocaţii posibile se an1plifică şi se
adâ11cesc pe 111ăsură ce cultura faustică înaintează, astfel încât ele
11u stn1t accesibile decât unui nu111ăr foarte restrâns de oan1eni.
Ele forn1eazil„ ca să spt1ne111 aşa, o piran1idă a posibilităţilor,
Lu1de fiecare„ după aptitudinile sale„ ocupă trea1)ta 1narcată de
vocatia 111axi111ală care-l caracterizează . ln chestiu11ile vitale ale
7

istoriei„ pri11tre occider1tali există o li111ită a înţelegerii pe care

altă ct1ltL1ră fără î11doială că n-a cunoscut-o atât de pronunţat.
Poate astăzi Ltn 111t1ncitor să înţeleagă un ţăran ? Sat1„ 111ai
dcgral1ă. t111 diplon1at să î11ţeleagă tll1 111eşteşugar ? Orizontul
1storic ş1 geografic, di11 care an1ândoi îşi iat1 st1bsta11ţa verbală a
proble111elor care îi interesează, este atât de diferit încât li111bajul
Llllltia devine pentru celălalt vorbă în vânt. Neî11doielnic, un
veritabil cu11oscător de oa111eni Înţelege şi vocaţia celuilalt şi îşi
adecvează h111bajul ct1 el„ ceea ce face111„ de pildă„ când vorbi111
cu cop11i . Atta de a pătrtu1de î11 şi de a retrăi i111aginea istorică a
t111t1i 0111 di11 trecut. He11ric Leo11inul sau Dante, de exe111plu„ în
aşa fel Î11cât să li se înţeleagă cu claritate gândurile„ senti111entele
ş1 actele, o artă atât de rară din pricina celor două stadii ale
fiintei
, trezite, care 11ici 111ăcar nt1 a fost întrezărită în secolul al
:XVI 11-lea ş1 pe care secolul al X lX-lea o recla111ă cl1iar de la
1800„ se realizează foarte rar în 111a11iera de a scrie istoria.
I Divorţul pt1r fat1stic dintre istoria prop1iu zis u111ană şi
istoria n1ult n1ai cupri11zătoare a cos111ost1lui are drept consecinţă„
de la sfărşitttl barocului„ n1a1 inuite 01izonturi stratificate prin
dept1neri separate şi ulterioare, creând fiecare în folostd proprit1 o
ştii11ţă particulară cu caracter istoric 111ai inuit sau 111ai puţin
explicit. Astrono111ia. geologia, biologia, antropologia studiază
fiecare destinul universului astral, al scoarţei terestre„ al fiinţelor
40
vii , al on1ului~ nu111ai după aceea începe ceea ce nu111i111 şi astăzi
··1stor1a t111iversală " a 111arilor culturi la care se adaugă, 111ai
târziu, istoriile particulare ale anu1nitor culturi, diferite, ale unor
fa111ilii şi, în ulti1nul rând, biografia care a cunoscut tocn1ai în
Occident o dezvoltare foarte 1nare.
Fiecare din aceste stratificări reclamă o vocaţi e pentru
sine şi , de îndată ce această voca~e apare, depunerile 1nai 111ici
sau 111ai 111ari nu 111ai sunt o devenire a viului pentru a lua forn1ă
"
de fapte absolute. ln studierea bătăliei de la Teutoburg, apariţia
~celei păduri în vegetaţia Gen11aniei de nord este un dat absolut.
h1 descrierea istorică a unei păduri gem1ane, stratificarea geo-
logică a solului este un dat şi un fapt al cărui destin special nu
trebuie exa111inat 1nai inuit. "Intr-un studiu despre originea
for111aţiu11ilor de cretă , existenţa păn1ântului ca planetă a siste-
n1t1lui solar este un dat şi nt1 o proble111ă . Cu alte cuvinte,
existenţa pă111ântul ui în Iun1ea astrală , a feno1nenelor "'vie~i" pe
acest pă111â11t„ a for111ei "u111a11e'' în această viaţă, sau a unor
organis1ne culturale în istoria umană , este, în fiecare caz, un
l1azard venit di11 stratul in1ediat superior. De la Strasbourg la
pri111a perioadă de la Wei111ar, Goethe a 111anifestat o aplecare
pute111ică înspre istoria universală , 111ărturie stând fragi11entele
despre Cezar, Mahon1ed, Socrate, jidovul rătăcitor, Eg111ont.
Dt1pă dureroasa re11unţare la o activitate politică în stil 111are, ale
cărei accente prudente şi rese111nate se 111ai aud chiar şi în for111a
finală a lui Tasso , a re11unţat repede la acestă vocaţie pentru a
trăi de atu11ci încolo, aproape cu violenţă , dintr-o activitate
h111itată la in1aginea istoriei plantelor, anin1a1e1or şi scoarţei
pă111ântt1lui (care co11stituie "natura lui vie") şi , pe de altă parte„
la biografie.
Toate aceste i111agini au aceeaşi structură când se dez-
voltă la aceiaşi oa111eni . Istoria plantelor şi a a11i111alelor este o
'"'poveste acceptată ", la fel ca istoria astrelor şi a scoarţei terestre
ele reflectând în reaiitatea externă aceleaşi tendinţe specific
t1n1a11e. Uiî studiu zoologic sau geologic, co111plet eliberat de a1n-
pre11ta perso11ală a autorului , de epoca, de ţara şi chiar de pozi~a
lui socială , este 11nposibil, ca, de altfel , şi un studiu asupra
Revoluţiei franceze şi a pri111ului război n1ondial. Teoriile celebre
ale lui Kant, Laplace, Cuvier, Lyell, DaJWi11 toate au nuanţele
lor politico-econo111ice şi , prin i111presia considerabilă produsă
asupra tu1or n1edii total111c11te profa11e dezvălui originea co1nună
a concepţiei î11 to..ite straturile 1stori.ei. Astăzi se în1plineşte opera
grandioasă dedicată gândirii istorice faustice: ea va lega toate
stratt1rile orga11ice individuale între ele şi le va integra intr-o
u11ică istorie universală„ gigantică„ cu o fiziono111ie unitară„ unde
p1ivirea va parcurge neîntrerupt dru111ul de la individ până la
pri111ele„ şi chiar la ulti111ele desti11e ale universului . Secolul al
XIX-iea a p11s proble111a în forma sa 111ecanică„ prin un11are
aistorică . Secolului al XX-iea îi revine sarcina să o rezolve.

l111aginea noastră despre istoria scoarţei terestre şi a

orga11isn1elor vii este 1110111entan guven1ată de concepţii prove11ite
di11 gâ11direa e11gleză civilizată care ne tritnit până în „'secolul
lun1i11ilor.,,, reprezentând dezvoltarea t1nor habitudini tipic en-
glezeşti . Teoria geologică a lui t„yell - o teorie "flegn1atică „ -
despre fon11area straturilor Pământt1lui, ca şi teoria geologică a
lui Darw111 despre apariţia spec11lor su11t efecti\ nişte fotografii
1

ale evolL1ţiei e11glezilor. Ele substittne 111arile catastrofe ad111ise de

Ct1vier şi de 111arele Leopold von Bucii cu o evolu~e siste111atică
î11 răstin1puri foarte 111ari şi recunosc doar cauzele accesibile
ştiinţei - cauzele 111ecanice de oportunitate.
Această cor1cepţie engleză despre cauzalitate 11u nt1111ai
că este superficială „ dar şi li111itată . Mai întâi - pentru că reduce
toate rapo1tt1rile posibile la cazuri ce au loc În totalitate pe
scoarţa pă111â11tului . Astfel ea se îndepă1tează de toate n1arile
raporturi cos111ice dintre fenon1enele vii de pe pă111ânt şi eveni-
n1e11tele di11 siste111ul solar sau din universul stelar în general,
ceea ce i111pune ipoteza de-a dreptul i111posibilă„ a unui glob
terestru a cărt1i suprafaţă ar fi LUl cân1p de flestăşurare a istoriei
cos1111ce„ total111ente izolat şi independent. In al doilea rând„ ea
prest1pw1e că aceste succesiuni nu 111a1 există şt, în plus, su11t cu
nept1ti11ţă de sesizat cu 111ijloacele de care dispune astăzi fiinţa
un1a11ă trezită - se11za~a şi gândirea sau perfecţionarea acestora
prin di verse instru111ente şi teorii .
Gândirea ştiinţifică din secolul XX se deosebeşte de
gâ11direa ştii11~fică din secolul XIX prin eli111inarea conexiunii
cauzale a1tificiale (care 111erge până la raţionalis1nul din perioada
ba rocului) substituind-o ca o fi z10110111 ic pu 1 ~ 1\: 01 <;unt cn1
scept1 ci î11 privinţa ori că re1 expJ i ca ţii ftu1da 11 l l"nt ~• t l '" , L, ~ .,11 ~„t
lăsă111 să vorbească lucrurile ş1 să observă111 dest111ul care Ic
călăuzeşte înregistrâ11d toate 1neta111orfozcle, căci ft111<.ia111cntcle
acestui destin nu rezidă î11 inteligenţa tn11a11ă . Maxi 111 ul 3cces1 bt I
pentru 11oi este descoperirea fo1111elor fără c3uzj ş1 scop, a
for111elor fiinţei pure care servesc ca ftu1da111c11t pentru i n1ag111ea
scl1in1bătoare a 11atu1ii Ptin c.'evolutie" secolul JI ~IX -iea a
~

~11ţeles u11 progres„ î11 se11sul unei opti1111zăr1 asce11de11tc a Vle~i .

h1tr-tu1 frag111ent di11 Protegda ( 169 l )„ studi tl capital şi totaln1en-
te goetheea11 de istorie geolog1că , bazat pe observaţii făct1te
în 111inele de argint din Harz„ se descoperea î11 acelaşi ;Jf{)gres
pe1fecţio11area crescâ11dă a fon11ei în proptia ei st1b s~a,~ţă.
l11tre co11ceptul goetheea11 al perfecţio11ării for111ei şi concertl I
daiwin1st al evoluţiei există o antiteză î11treagă a desti11ult1i şi :
cat1zalităţii. dar şi antiteza di11tre gândirea gern1ană şi gândire3
e11gleză„ sau î11 cele din t1n11ă„ dintre istoria Ger111a11iei şi istoria
1

,t.\ngli ei .
"
l111potriva lui Da1wi11 11u pot exista dovezi n1ai co11clu-
de11te decât rezultatele obţi11ute de paleo11tologie iar dL1pă tui cal-
cttl probabilistic si111plu„ fosilele descoperite 11t1 pot fi decât nişte
eşa11tioa11e pietrificate. Fiecare fragn1e11t ar trebtu deci să repre-
zi11te o treaptă diferită de evoluţie Există doar nişte ~'tr"anziţii ",
fără 11ici tu1 fel de li111ite şi „ prin urn1are„ 11u e'1 <;tă specii . ln loctd
acestora „ descoper1111 11işte for 111c fi xe ce 1~1 1n ~n i11tacte pe
parcursul unor lur1gi perioade geologice„ dezvolta1ca lor 11efii11d
deloc oportu11ă ~ apăr11te b111sc şi 11e111ijlocit 1/1 această .for111ă
inc/1eiată„ ele 11u arată vreo te11di11tă de trecere la o for111ă 111ai
~

adecvată „ ci se răresc ş1 dispar„ Î11 vren1e ce alte forn1e„ co111plet

diferite at1 apărt1t deja . Marile clase şi n1ar1le gent1ri de
orga111s111e vi1 d~ja existente evoluează către for111e din ce î11 ce
111a1 co111plexe - di11tr11 1ncep11t şi fără nici 1111 ~fel de etape
1ra1r~itorii - către specificitatea lor unitară di11 preze11t. La peşti
observă111 ct1n1 nu111eroase genuri de selacie11i trec î11tâi pe prin1ul
pla11 îr1 istorie„ avâ11d for111e si111ple„ ca apoi să dispară le11t„ în
tin1p ce teleostenii devin încet-încet predo111inanţi „ ca o for111ă 111ai
pe1fecţ1onată a clasei peştilor . Acelaşi lucrt1 s-a î11tâ111plat cu
forn1ele vegetale ale criptoga111elor Î11 genere, ale căror specii
aproape că at1 dispărut astăzi di11 don1e11iul evolt1at al plantelor
 43
~----------------------e- ~------------------------
Cll fiori . Ne ltpseştc î11 să orice punct de sprijin real pentrtt a
1

ad111ite că aceste n1cta n1orfoze au cauze oportune sat1 pur şi

sin1plt1 vizibile. Nu111ai u11 destin a che111at la viaţă lu111ea vie în
ge11eral - o a11titeză din ce în ce 111ai 111are între plante şi ani111ale„
î11tre fiecare tip individual „ fiecare gen„ fiecare specie. Odată
ct1 fii11ţa „ acelaşi destin le-a dăruit o anurnită enel'·gie a jort11ei
prin care ea se afir111ă în toată putitatea, fie perfec~onându-se
neî11cetat„ fie slăbi11d „ din1inuâ11d„ fie divizându-se î11 nu111eroase
subspecii „ fie 111unr1d pur şi si111plu~ pe de altă parte„ pe post de
co11seci11ţă „ destinul a dăruit o d11rată de viaţă acestei .forme,
dt1rată care„ î11tr-adevăr„ poate fi scurtată întân1plător„ căci dacă
nu„ specia va ajunge la î111bătrânire sau la nloarte natt1rală .
~ .

lt1 privi11ţa 0111ului „ săpăturile în terenuri aluvio11are arată

din ce în ce n1ai Ji111pede că forn1ele odinioară existe11te cores-
pu11d î11trt1totttl celor trăitoare astăzi şi nu descoperă nici cea 111ai
1111că t1r111ă de evolt1tie către o rasă 111ai adecvată „ absenta
' '
descoperirilor în stratt1rile geologice d111 terţiar arată 111ai bi11e că
f or111a 0111e11ească vie„ ca orice a ltă for111ă „ îşi datorează or1gi11ea
t1ne1 revolt1ţi1 11eaşteptate a cărei cauză „ fon11ulatffe pri11 întrebările
ct1n1 şi de ce„ va răn1â11e o e111gn1il 11edezlegată . ln realitate„ dacă
~r fi existat o evoluţie de felul celei de111011strate de Darwin„ nu ar
putea fi 11ici stratt1ri geologice defi11ite, 11ici clase separate de
anin1ale, c1 doar o 111asă geologică unică şi tin l1aos de for111e vii
individL1alc„ care ar fi supravieţuit luptei pe11tru existenţă . Or„ tot
ceea ce se vede co11dt1ce la ideea că , fără încetare„ î11 lu111ea
vegetală ş1 a11i111ală au loc sch1111bări profu11de şi neaşteptate„ care
st1nt tui n1odel cos1111c„ niciodată lin11tate 11t1n1ai la scoarta ,
terestră „ a căror cauză sau fiinţă răn1ân în general ascunse
se11sibilităţii şi a inteligenţei 0111eneşti . Exact în acelaşi fel puten1
vedea ctn11 revolu~1le 11eaşteptate şi profunde se abat asupra
n1arilor ct1lturi „ fără a pt1tea vorbi în vreun fel de cauze, i11tluenţe

1. H . de Vries a fost cel care„ în 1886„ a den1onstrat pentru prin1a

oară„ prin teoria t11utaţiilor„ că for111ele fundan1entale ale lu111ii
anin1al~ şi vegetale nu st1nt efectul t111ei evoluţii „ ci al tinei apariţii
subite. I nai ntea lt1i„ Goethe spt111ea că se poate dedt1ce ct1111 un arhetip
se dezvoltă Î11 exen11Jlare i11lli\'itJ11ale„ dar nu se poate deduce ct1111
arhetipul s-a forn1at JJe11tru Î11/re(~11/ ({!,e11 .
44
ori scoputi vizibile. Apari~a stilului gotic sau a pira111ideJor a
fost la fel de neaşteptată ca şi apari~a i1nperialis111ului chinez în
t1111pul lui Shing-Hoang-ti sau a celui ro1nan pe vremea lui
Octavian August, a elenis1nului, a budisn1ului, a isla111is111ului,
lucrurile 111ergând la fel şi în cazul eveni1nentelor 1 ce 111archează
viaţa oricărui individ itnportant. Cei care ignoră aceste adevăruri
11u sunt nici buni cunoscători de oa111eni şi nici tnăcar cunoscă­
tori de copii . Activă sau speculativă, fiecare fiinţă tinde către
petfecţiune şi acest lucru se întâ111plă pe epoci ~ exact aceste epoci
trebuie introduse şi în istoria sistemului solar şi a universului
stelelor fixe. Originea păn1â11tului, originea vie~i„ originea ani-
111alelor libere în 111işcările lor s11nt epoci şi deci nişte 1111stere ce
trebuie acceptate ca atare.

Ct1noştinţele noastre despre 0111 sunt disti11ct reţJartizate

după cele două 111ari epoci ale dezvoltării fi111ţe1. Pe de o ~1~11c
pri111a epocă este li1nitată„ în vizi unea noastră . de i11ceputt1ri Jr
erei glaciare despre care istoria terestră 11u poate înregistra decat
această in1agine: se ad1nite însă că atunci s-a petrecut o revolt1ţic
cos111ică . Pe de altă parte„ ea este li111itată de apariţia culturilor
st1pe1ioare pe nlalul Nilului şi al Eufratului „ ceea ce a nlodificat
brusc se111nificaţia fiinţei u111a11e. Pretuti11deni se interpu11e o
lin1ită tranşantă între terţiar şi diluvia11„ dincoace aflându-se 01nul
ca e11titate definitiv fon11ată „ fa111iliar1zată cu n1orala„ 111iturile„
arta„ oman1entica„ tel1nica, toate ct1 o constitu~e fiziologică ne-
111odificată sensibil de atunci încoace.
Această pr1n1ă epocă se nu111eşte epoca culturii pri111itive
şi u11ica regiune u11de ea s-a co11servat„ î11 ti111pul celei de a doua
epoci, răn1ânând vie şi suficient de pură , deşi într-o for111ă târzie,

1. Ipoteza spaţiilor de tin1p inco111e11surabile pe11tru eve11in1entele ce

au avut loc î11 pri111ele perioade ale existenţei u111a11ităţii devine astfel
st1perfluă„ iar distanţa te111porală faţă de oamenii străvechi„ cunoscuţi
odată ct1 începutt1rile cultt1rii egiptene„ îşi concentrează întreaga
in1porta11ţă î11tr-o unitate de ti111p egală cu cinci 111ilenii de cultură
înregistrată de istorie.
 45
este nord-vestul Africii . Marele 1nerit de a fi afirmat cu claritate
1
acest lucru îi revi11e lui Leo Frobenius . El a plecat de la ipoteza
că, în interiorul culturilor superioare din aceste regi w1i ') nu a
dispărut numai un nu111ăr oarecare de rase pri111itive, ci şi itn
1/1treg l1nivers de viaţă 1naterială şi spirituală. Dovezile adunate
de antropologi din toate continentele lun1ii sunt„ din1potrivă„ doar
11işte frag111ente referitoare la existenţa unor rase al căror caracter
con1un constă în faptul, de altfel negativ, că ele au trăit în lin1i-
teJe Ltnor culturi superioare fără o participare lăuntrică, vie, crea-
toare. Deci „ aceste rase„ în parte înapoiate, în parte inferioare, î11
parte degenerate„ s-au a111estecat de-a valma unele cu altele.
Cultura p1in1itivă constituie însă o forţă şi un tot„ un
cle111e11t extre111 de viu şi de activ~ ea diferă de cultura noastră
doar prin disponibilităţile psihice pe care noi le aven1 în calitate
de oan1eni de a trăi în alte culturi superioare~ până într-atât ne
per111ite111 să ne îndoi111 dacă aceste popoare„ care au bine înfipte
picioarele î11 fiecare din cele două epoci culturale, pot" în stadiul
lor actual de fiinţe şi de fiinţe trezite„ să ne ofere nişte concluzii
despre perioada pri111iti vă .
De 111ile11ii„ fii11ţa u111a11ă trezită trăieşte cu i111presia că
acest co11tact per111a11e11t între diferite rase şi popoare este o
realitate evide11tă, de toate zilele. Dar, î11 ceea ce priveşte prin1a
epocă , trebuie să ţi11e111 co11t de condiţiile de totală izolare a
on1t1lui „ pierdut î11 câteva cete de 11omazi, îndepărtate unele de
altele„ topindu-se în vastitatea spaţiilor nesfârşite„ do111inate de
n1arile tur111e de a11i111ale. Dovada cea 111ai sigu,Ţă este puţinătatea
descoperirilor referitoare la această perioadă . 111 epoca lui ho1no
n111·ignacensis pe teritoriul Franţei rătăceau poate o duzină de
hoarde for111ate din câteva sute de indivizi pentru care descoperi-
rea întâ111plătoare a altor sen1eni constituia un eveni111ent n1i-
racttlos şi se11zaţio11al. Pute111 oare să ne face111 o idee despre
viaţa di11tr-u11 111ediu aproape nelocuit ? Noi considerăm de n1ult
tin1p toată natura ca W1 cadru propice rasei umane ! Ce
bttlversare a trebuit să se producă î11 conştiinţa 0111ului când în
peisaj el a î11tâlnit, pe lângă păduri şi turme de anin1ale, oameni

I. . l./i--ika .\'fJl"l7Ch„ 1912 - J)ailleun1ll , r ·111risse einer Kultur

{ '11cl Ul1ll
i\'eelenlehre„ 1920. Frobe11ius distinge trei vârste.
di11 ce în ce n1ai nun1eroşi ''foarte ase111ănători cu noi ''. Fără
î11doială că sporirea neaşteptată a 11u111ărului u11or astfel de
î11tâl11iri a făcut din ''se111eni " u11 eveni111ent pennanent, aproape
zilnic„ care a înlocuit surprinderea cu sentimente de bucurie sau
de ostilitate ~ astfel a început să apară pe cale naturală o lume
co111plet 11ouă a experienţelor nedetem1inate" a raporturilor 111evi-
tab1le„ ceea ce a constituit în istoria sufletului u111an„ r robabil 'I
even1111entul cel 111ai profund şi cel niai bogat în consecin!e. 0111ul
a luat cunoştinţă întâia oară de propria înfă~şare î11 contact direct
ct1 alte for111e vii : în acelaşi ti111p el a aşezat n1e111bni fa111iliei în
raporturi diverse şi co111p1exe cu alte fa111ilii, care„ de acun1
î11colo, îi vor dirija viaţa şi gâ11direa . Să nu uităn1 că diversele
siste111e de co1nunicare sensibilă au stat la originea li111baJult1i
articulat şi , ca atare„ a gândirii abstracte: prin lin1bajul articulat
au fost expri111ate câteva concepţii fascinante despre 11atură „
concepţii despre care nu ne pute111 face nici o idee„ dar pe care le
puten1 adn1ite ca un punct îndepărtat de plecare pentru fa111iliile
ulterioare de li111bi indo-europene sau se111itice.
Di11 cultt1ra pri111itivă a unei 0111e11iri î11corsetate în relaţii
111terrasiale a apărut di11tr-o dată „ î11 jt1rt1I a11ului 3000'1 ct1ltt1ra
egipteană şi babilonea11ă ~ după aceasta„ o perioad~ preli111inară
de circa un 111ile11iu a dat la iveală deosebirile dintre aceste
ct1ltu1i „ for111ate în cele două peisaje-111atrice, şi orice alte culturi
pri111itive, ca şi specificitatea şi fi11alitatea dezvoltării lor în
a11san1blt1„ unitatea inte111ă a tuturor fon11elor expresive şi orien-
tarea vieţii î11tregi către un ţel. După părerea 111ea„ o adevărată
revoluţie s-a î11făptuit att1nc1 pe toată suprafaţa globului, sat1„ cel
puţi11 , î11 natura u111ană lăuntrică . Ceea ce răn1â11e din cultura
pri1111tivă concretă , perpetuâ11du-se În culturile superioare, ele-
n1ent asi111ilat treptat de acestea, s-ar diferen~a astfel de cultura
pri111ei perioade. Ceea ce eu 11u111esc însă prec11/t11ră„ avâ11d u11
curs unifon11 la î11ceputt1l oricărei culturi „ este categorial diferit şi
co111plet nou în raport cu oricare altă cultură pri1nitivă .
"
ln orice fii11ţă pri111it1vă , ac~unea cosn1ică a unui ''el "
in1personal este atât de puternică şi netnijlocită încât 111icrocos-
n1ost1l nu se suptu1e nici uneia din 111anifestări1e sale - niituri ,
n1orală „ tehnică „ oma111entică - decât prin i111pulsuri absolut
n10111enta11e. Nici o regulă cu11oscută de noi nu guvernează dura-
ta, ti111pul„ evolu~a acestor 111anifestări . Observă111 de exe111plu că
 47
tlll lin1baJ for111al 01na111ental ce ar trebui nu1nit stil do111ină
popt1laţ1a Lu1or rcg1tn1i J11ti11se„ se propagă „ se difere11~ază şi„
tlnaln1e11te„ se st111ge. ln apropiere„ probabil într-o zonă de
e\:pa11sit111e total111ente diferită, specificul şi n1odul de folosire a
arn1elor„ î111păr~rea în fa111ilii şi ritt1ri religioase" dezvăluie, fieca-
re în pa1te„ o evolu~e proprie, cu epoci independente, al cărui
i11cept1t şi sfârşit 11u sunt dete1111inate de nici o altă zonă formală .
f <111d„ î11tr-u11 strat preistoric„ a111 descoperit o formă de cera111ică
pe care 11u o ctu1oştea111 prea b111e„ nt1 stn1te111 îndreptăţi~ să
tragen1 co11cluzii despre 111orala şi religia populaţiei corespon-
dc11te. Attn1c1 câ11d„ dir1 î11tâ111plare, o anu111e fom1ă de căsătorie
şi un n1odel de tatL1aj coexistă în aceeaşi regiune" nu este
ftn1dan1e11tală ideea coexistenţei, cu111 ar fi „ de pildă, cea a
praft1lt1i de pt1şcă şi a perspectivei în pictură Nu există 11ici t1n
rapo1t de 11ecesitate între 0111a111entică şi organizarea clanurilor
dt1pă criterittl vârstei sau între cultul unei divinităţi şi o ant1111e
for111ă de agricultură . De regulă„ aici nu este vorba de dez-
voltarea cttlturii pritnitive în sine, ci de aspecte şi de trăsături
pa1t1ctilare ale acestei cultt1ri. A111 calificat acest fapt drept
/1r1ot1c „ căci cL1ltL1ra pri111itivă 11t1 co11stitL1ie lUl orgar1is111, r1ici o
111su111a re de orga11i s111e
Odată ctt tipul de cultură superioară apare şi o te11dinţă
pL1te111i că" şi Ln1ita ră de a î11l ocu1 pentrt1 pri 111a dată acel ''el''
cos111ic. Ir1 afară de i11divizi, î11 interiorttl culturii pri111itive doar
t:1n1ilia şi cla11ttl n1ai există ca orga111s111e vii„ însufle~te. La 11oi,
(/i11 co111ră, 1/1să~i c11/t11ra are s1~/7et. Orice prit11itiv este su111a
forn1elor de c\.pres1e a tn1or asociaţii pr1111itive de idei şi i111ag1ni .
Cttltt1ra st1per1oară î11sean111ă fiinţa trezită a t111t1i orga11isn1 unic
cA-cepţio11al care scl11111bă 11u 11tnnai 111oravurile„ 111itunle„ tehnica„
a1ta„ c1 ş1 rasele şi clasele sociale, î11 postura lor de reprezentan~
ai t1ntt1 11111baj for111al unitar având o istorie t1nitară . Istona cea
n1a1 vecl1e a lin1bajului aparţine culturii pr1111it1ve cu destin
proprit1, haotic„ in1posibil de dedus di11 oma111entică sat1 d111
ob1ceit1rile de 11u11tă„ de exen1plu. Istoria scrierii aparţine istoriei
n1i.1loacelor de expresie specifice fiecărei cultun evoluate. Fiecare
scriere specifică d111 cttltt1ra egipteană, chineză, babiloniană sau
n1exica11ă se fon11ase deja în preistoria respectivelor cultur1. Dacă
acest lucrtt 11u s-a î11tâ111plat în culturile indiană şi antică, unde
s-a adoptat foa1te târziu scrierea evoluată din vechile culturi
48
vecine„ faptul că„ pentru fiecare religie şi sectă cultt1ra arabă a
dezvoltat„ i111ediat ce ele au apărut„ o sctiere proprie„ se datorează
legăturii strânse ct1 întreaga istorie a formelor acestor culturi şi
cu se111nificatia lor interioară.
~

Deci cunoaşterea reală a omului se reduce la aceste două

epoci şi nu este suficient să tragen1 nişte concluzii <>arecare
despre epocile viitoare„ fără a 1nai pne sea111a că raporturile
cos111ice care guvernează specia umană nu intră în nici un fel în
calculele 11oastre.
Metoda 111ea de observare şi de gândire se 111ărgineşte,
prin un11are„ la fizionon1ia realului. Atunci când cunoscătorul de
oa111eni nu 1nai poate avea un contact experimental cu lun1ea
care-l înconjoară„ când on1ul de acţiune este oprit de la experien-
ţa faptului viu„ atunci şi privirea fizionomistului ajunge la nişte
li111ite. Existenţa celor două epoci este 11n fapt de experienţă
istorică: experienţa noastră legată de cultura primitivă constă în
putinţa trecerii în revistă a unor relicve dintr-o perioadă den1ult
încheiată „ a cărei sen1nificape profundă noi încă o 111ai puten1
percepe 111t1lţu111ită u11ei înrudiri filogenetice. Cât priveşte per-
cep~a experin1entală a celei de a doua epoci , ea aparţine tuiei
clase total diferite. Apari~a 111odelului de cultură superioară în
istoria u111anită~i se datorează hazardt1lt1i al cărui sens nu poate
fi înţeles . De ase111enea„ este post l)1 J - l ' 111 cve11iment neaşteptat
să deter1nine apariţia u11ei fonne co111plet d1tcr1te în fiinţa plane-
tară . Dar existenţa concretă a opt culturi ava11d toate aceeaşi
structură „ aceleaşi 111odalităţi de evolu~e şi aceeaşi persisten-
ţă„ autorizează st11diile co111parate şi„ pornind de aici„ o retro-
spectivă ştiinţifică a epocilor din trecut şi o perspectivă a epocilor
ce vor veni . Totuşi nun1ai cu condi?a să nu intervină un destin
de alt ordin care . să substituie U11iversul fon11al actual cu un
11ot1 u11i vers for111al. La acest studiu ne îndreptăţeşte percep? a
experin1e11tală generală a fiinţei organice. Ca şi în evolu~a
istorică a păsărilor de pradă şi a coniferelor la care nu pute111
prevedea dacă şi când va apărea o specie nouă, tot aşa în istoria
~ttlturii este in1posibilă previziunea apari~ei unei noi culturi.
h1cepând însă cu 11101nentul când o nouă fiinţă este concepută în
pântecele 111a111ei sau o să111ânţă este aruncată în brazdă, cunoaş­
te111 for111a inten1ă a c11rs11/11i linei \J1eţ1 noi şi şti111 că toate
influenţele ce se vor exercita asupra ei vor putea numai să
 49
t tll bure liniştea creşterii şi 111aturizării„. dar nu vor putea schi111ba
' ""
11~1tL1ra 111te111a .
.A.ceastă experienţă ne 111a1 î11vaţă că civilizapa care a
lt1at astăzi î11 stăpânire toată suprafaţa globului nu reprezintă o a
treia epocă„ c1 un stadit1 11ecesar exclusiv în ctiltura occidentală,
diferit pri11 forţa de expansiune de orice stadiu corespondent din
alte ct1ltt1r1. Aici experienţa ia sfârşit . A scor111oni viitortil pentru
a afla st1b ce for111ă se va înfăţişa omul şt dacă în ger1eral el va
exista„ sau pe11tru a schiţa pe hârtie proiecte n1ăreţe despre {.'aşa a
trebt1it să fie şi aşa va fi'' constituie pentru n1ine tn1 joc total lipsit
de 1111po1ta11ţă căruia ni111e111 11u 111erită să-i co11sacre prea multe
efo1turi .
Grupttl ct1Iturilor superioare nu reprezintă deloc o
u11itate orga11ică. Apari~a lor substanpală într-un loc şi un t11np
a11un1e se î11făţişează privirii 0111e11eşti ca un hazard lipsit de un
înţeles n1ai adânc. Din co11tră„ structura fiecăreia în parte este
atât de 11etă încât istoricii chinezi„ arabi sau occidentali ş1 adesea
u11 se11ti1nent u11ani111 de elitism au creat un şir de denu111iri care
1
11u 111a1 pot fi corectate .
Deci activitatea istoricult1i are de îndepli11it o sarcină
dt1blă · l) Să î11treprindă t1n stt1diu co111parat al e·vo/11ţ1ei \1ietii
J.'(1rtic11/are 1i1 fiecare proble111ă, proble1nă foarte 11ecesară dar
i11că fără solu~e. 2) Să verifice sensurile şi aspectele fortuite şi
atipice 111an1festate 1i1 relaţiile clintre aceste c11lt11ri. Metoda
co11fttză şi co111odă a a11alizei cauzale rezun1ă până acu111 propria
st1perfic1alitate î11 ter111enul de ~'111ers" al istoriei universale. Dar
pri11 ea şi ps1l1ologia„ delicată şi fecu11dă, a acestor relaţ11 a deve-
11it aproape 1n1posibilă„ ca şi psihologia vieţii lăuntrice a cultt1ri-
lor î11sele. :\pari~a celei de a doua problen1e presupu11e i1nplicit
că prin1a este rezolvată. Relaţiile dintre cu1tur1 diferă 111ult, în
pri111t11 râ11d din cauza dista11ţelor î11 ti111p şi spaţiu . Cruciadele
Opllll O ti11ereţe precoce lll1eÎ CÎ vi lizaţii coapte Şi senilizate.

1. In dizertaţia asupra ""epocilor spiritului"„„ în1părţi11d fiecare cultură

în perioade: preistorie„ istorie ti111purie, istorie târzie ş1 civilizaţie„
Goethe a creionat un tablot1 de o ase111enea proft1nz1111e încât 11u 1 s-a
putut adăt1ga 11in1ic până astăzi. Cf. în vot. I propriile noastre tablouri
si11opt1ce care corespund exact cu î111părţirea tăcută de Goetl1e.
 50
LL1111ea creta11ă şi 111ice11iană
din baz111ul \'lării Egee - o
prect1ltură u11ei toa11111e incă înfloritoare. O civilizaţie poate să
iradieze di11tr-un loc foa1te î11depărtat„ prect1n1 civilizaţia Indiei
care se propagă dinspre est î11 lu111ea arabă~ sau să arunce asupra
u11ei cultt1ri tinere o dtd1oare de î111bătrânire„ prect1111 civiliza~a
latir1ă asupra Occide11tult1i . Există î11să î11că o diferenţă din ca-
tegoria tensiu11ii : cultt1ra occidentală cat1tă să stabileasc~ relaţii
111terct1ltt1rale„ în vren1c ce cultura egipteană le evită . Oe .:ide11tt1l
1ncearcă neco11tenit en1oţia trag1ct1lt1i„ anticl1itatea o pu11e î11
valoare fără să sufere. Toate aceste caractere sunt conditionate la9

râ11dt1-le cl1iar î11 st1tlett1I cultt1rii (/JSJ'C/1e)„ învăţâ11dt1-ne câteo-

dată să î11ţelege111 n1ai bi11e că lin1bajt1l propriu adesea ascu11de î11
loc să expri111e.

10

Att111ci câ11d 11c artu1că111 pr1Vlrea asupra 111ai n1ttl-

"
tor ct1ltt1ri descoperi111 proble111c dt1pă proble111e. lt1 secolul al
X IX-iea cercetarea istoriei este delin1itată de ştii11ţele 11atL1rii„ iar
gâ11direa istoricult1i de ideile di11 epoca barocă „ ceea ce rle
co11dt1ce pe tui pisc de u11de 11i se aşte111e la picioare 110L1l cos111os.
"
11 von1 stăpa11i 11oi vreodată '?
O difict1ltatc e11orn1ă i11tâh11tă şi î11 zilele noastre~ att1nci
câ11d ne l1otărâ111 să stt1dien1 n1arile cure11te Vltale„ o constitt1ie
lipsa totală a lucrărilor serioase despre epocile cele n1a1 î11-
depă1tate. Peste tot se întâh1eşte doar privirea despotică a
et1ropea11L1lt1i di11 Occide11t„ care 11t1 vrea să î11ţeleagă decât ceea
ce-i parvi11e di11tr-o 'a11ticl1itaten oarecare p1intr-u11 'ev 111ediu„,:
4 4

abia-abia dacă occide11talii se si11cl1isesc să arunce o pri vi re

serioasă spre lt1crL1rile care îşi t1rn1ează calea proprie. Cât pri-
veşte Cl1i11a şi lt1dia„ tlll de111ult a~1 fost abordate câteva proble111e
legate de a1tă „ religi.e şi filosofie. lt1să istoria politică „ attu1ci câ11d
catacdisi111 să 11e oprinl la ea„ este tratată pe tui to11 libertin.
Nin1c11i 11t1 se gâ11deştc să exa111i11eze proble111ele juridice şi
politice n1ajore di11 istoria Cl1i11ei „ desti11til lt1i Li-wa11g„ si111ilar
cu al Hohe11stat1ffen-ilor (842)„ i1rin1t1l co11gres al principilor
(())0 )„ lt1pta di11tre pri11cipiile i111perialiste ale „ statult1i ron1an"
4

Tsi11 şi ideea cos1110-politică (Hol1tst111g ) ()00-300)„ şi prosperita-

\
tea acelt1i At1gust cl1inez„ Hoa11-ti (221 )„ ct1 răbdarea ct1 care
 5I
\llH11111se11 a tratat istoria don111iei lt1i Augustus. Istoria stăttdeţe­
lor n1d1cne. Î11 pofida uitări1 deliberate î11 care att fost st1rghitn1ite
chiar de indienii î11şişi'I oferă totuşi n1ai 111t1lte 111ateriale decât
1-..1or1a a11tică din secolele al IX-iea şi al Vlll-lea î. Cl1 . Noi i11să
11c co111po1tă1n şi astăzi „ ca şi cun1 i11dianul trăia dir1 filosofie„
după cxen1plul ate11ienilor 111 care opi11ia tradiţio11ală vede 11işte
visători ce-şi petrec viaţa pe n1alurile Hissos-t1lui discutând
despre fru111t1seţe. Şi politica vecl1iult1i Egipt abia gacă a furnizat
ceva inforn1a~i pentru gândirea cercetătorului . ln spatele ter-
111e11t1lui de c.c.epoca hicsoşilor'I, istoricii recenţi ai Egiptului au
111ascat aceeaşi criză„ foa1te ase111ăr1ătoare cu criza din "'epoca
statelor război11ice „ cl1i11eze. Ni111en1 nu a îndrăznit să realizeze
"
un astfel de stt1dit1. ln lu111ea arabă'I curiozitatea istoricilor se
opreşte tan1a11 la don1e11it11 li11gvistic al a11tichităţii . Ce 11t1 s-a
scris despre i11st1tuţiile politice di11 ti111pul lui Diocleţian ?! Şi câte
111forn1aţii 11t1 au fost adtu1ate„ de pildă" despre istoria foarte aridă
a ad111i11istra~ei provinciilor ron1ane din Asia Mică ! Această
istorie era scrisă în greceşte ! Cât despre statt11 sasa11id - 111odelul
di11 vre111ea lt1i Diocleţia11" sub toate aspectele ·- el 11u apare în
istorie decât 111 111ăst1ra î11 care a fost şi dt1ş111a11t1I Ro111ei . Care
este î11să istoria lt1i jt1ridică şi ad111inistrativă ? Ce lt1crări ave111
despre dreptt1I şi eco110111ia egipteană" i11diană" chineză„ care s-ar
pt1tca co111para cu lt1crările 11oastre despre dreptul antic ? 1

I. De asen1enea„ ne lipseşte o 1sl<>rie t1 1>eisq/11/ui (deci a solului„ a

vegetaţiei şi a cli n1ei) în care s-a desfăşurat istoria u111a11ă de 5000 de
ani încoace. Or„ istoria on1enirii este atât de greu de separat de istoria
pcis<ţJului (căci ea este profund legată de aceasta prin 111ii de rădăcini)
încât fărfl ea este con1plet i n1posibi I să î nţelege111 viaţa„ sufletul şi
~

gândi rea. In ceea ce priveşte peisajul Europei n1eridionale de la

s fârşitul erei glaciare. abunde1~ţa prodigioasă a vegetaţiei lasă încet-
încet locul s~1răcirii solului . ln urn1a culturilor egipteană„ arabă„
antică„ occidentală. în jurul Mediteranei s-a petrecut o schin1bare a
clin1eL din cauza căreia ţăranul a trebuit să î11ceteze lupta c<n1trl1
lun1ii vegetale şi să angajeze alta chiar 1>e11tru această lui11e„ astfel'I el
~-a 1111pus întâi contra pădurii virgine" iar apoi contra deşertificării .
ln tin1pul lui Hannibal„ Sahara era departe'I la sud de Cartagi11a:
astăzi însă ea an1eninţă Spania de nord şi Italia. Unde era ea în
realitate în vren1ea constructori lor de piran1ide care redat1 în reliefuri
 52
In jurul anului 3000 1„ după ''o lungă perioadă a 111ero-
vi11g1e11ilor„, vizibilă clar şi î11 Egipt, două di11tre cele 111ai vechi
culturi s-au stabilizat în nişte regiuni foarte pu~n întinse, pe
111alurile Nilului şi ale Eufratului . Tinereţea şi maturitatea lor au
fost de n1ultă vren1e numite Imperiul Vechi şi de Mijloc, Sumer
"
şi Akkad. lnăbuşirea 41.feudalis111ului ', egiptean chiar de către
11ob1li111ea ereditară apărută în cadrul acestuia, şi decăr ,erea re-
gatului prin1itiv ce a ur111at-o, seamănă uluitor cu eve nn1entele
din Cl1ina veche„ de la 1-Wang încoace (934-909), şi cu cele din
Occident„ de la Henric al IV-iea încoace, încât ar trebt1i să
1iscă111 un studiu co1nparativ între aceste cultt1ri . La înce-
putul „'ba rocului " ba bi I on1 an apare n1a rele Sa rgon ( 2500) care
î11ai11tează pâ11ă la tăr111urile Mediteranei , cucereşte Ciprul şi se
111t1tt1lează , la fel ca Jt1sti11ian I sau Carol Quintt1l„ „'stăpânul
celor patru lu111i ". Deci în jutul anttlt1i 1800 pe 1nalurile Nilului,
iar î11 „'Akkad şi Su111er', un pic 1na1 devreme"! încep şi p111nele
civilizatii„ în cadrul cărora asiaticul 111anifestă o mare fortă de
~ ~

expa11si u11e. „,CL1ceri rile ci vi liza ţi ei babiloniene', în tnajoritatea

peisaje silvestre ori sce11e de vâ11ătoare ? După ce spaniolii i-au

alungat pe n1auri, caracten1l silvestru şi agricol al ţării a dispărut„
pentru că nu 111ai putea fi n1e11ţi11ut decât artificial. Oraşele au devenit
oaLe în deşert . În vren1ea ron1a11ilor acest lt1cru 11u s-ar fi î11tân1plat.
4'>

I. Noua n1etodă a n1orfologiei con1parate per111ite u11 control sigur al

cronologtilor din vechile culturi, stabilite pâ11ă astăzi cu n1iJloace
diferite. Aceeaşi raţiu11e care ar î111piedica„ î11 absenţa oricărei alte
inforn1aţ11 „ datarea naşterii lt1i Goetl1e cu o st1tă de ani Înaintea lt1i
l ·„ /(111.\·t „ sau co11fundarea carierei lui Alexa11dru cel Mare cu biografia
unt1i bărbat 1111porta11t dinai11tea lui, î11găduie inferarea u11or trăsături
particulare ale vieţii politice~ ale spiritultti , alt.. artei „ ale gândirii şi
ale religiei, ca şi apariţia culturii egiptene la anul 3000 şi a celei
cht neze la antll 1400. Calculele savanţilor francezi , ca şi acelea 111a1
recente ale lui Burcl1ard în 4· ll111a/e11 u11ll Zeit/iche l'°eslle~u11J!. lles
. I !ten l?e1c/1es ( 191 9) su11t aprioric greşite precu111 cele ale istoricilor
chinezi ast1pra duratei dinastiilor 111itice Hsia şi S11ang. De asen1enea"I
este totaln1ente i111posibil ca în Egipt calendan1l să fi fost introdus în
a11ul 4241 . Ca în orice cro11ologie, trebuie adn1isă o dezvoltare ce
in1pllcă reforn1e proft1nde ale calendarului„ pri11 aceasta o dată iniţială
nefiind în ge11eral justificată .
 53
----------~''lllif'llll ........ _.....~.,,._.. -----------
lor relative la ştii11ţa 111 ăst1 ră rii a 11u111erelor şi a calculelor„ au
fost probabil trai1s1)ortate de aici până la Marea Nordu1u1 sau
la Marea Galben't. Mai 111ulte 111ărci de fabricatie ... babilo11iană
>

în don1eniul uneltelor au fost probabil venerate de gern1anii

pri111itivi ca w1 se111n 111agic şi au stat ]a originea unui omarnent
··vecl1i ger111a11ic',_ Dar„ în acest ti111p lu111ea babiloniană îşi
scl1i111bă practicile. Asirieni„ caldeeni„ mezi„ perşi„ 111acedo11ieni„
s1n1ple bar1de ar111ate„ în frunte cu W1 şef puternic„ s-au succedat
1

pri11 Babylon fără a provoca vreo reacţie serioasă din partea

J)Optilaţiei . Acesta este pri111ul exe111plu de „'"in1periu ro1nan.,, _ Nici
in Egipt lucrurile t1t1 s-aL1 petrecut altfel. Pretorienii coseeni fac şi
desfac stăpâ11iri . Asirie11ii n1et1~11 vechile for111e politico-jt1ridice„
precL1n1 în1păra~i n1ilitari de la Co1n111odus încoace. Persul Cyrus
se si111te„ ca şi ostrogotul Teodoric„ adn1111istratorul i111periult1i
l\1ezti„ ca şi lo11gobarzii „ se cred popor suvera11 în ţară străină
Dar acestea 11u sunt diferenţe de fapt, ci de drept politic
Leg1ut1ile afr1ca11t1lui Sept1111it1 Sever ur111ăresc exact aceleaşi
scopttri ca şi hoardele ostrogott1lt1i i\laric„ în ti111p ce în bătălia
de la A11dri11opohs abia dacă se n1ai pot deosebi ro111a11ii " de
44

''barbari "'' .
"
h1cepâ11d ct1 a11t1l 1500 apar trei 11oi culturi „ 111ai întâi cea
i11dia11ă 111 Pw1djabul de st1s„ îr1 jurul anulLti 1400 cultura chineză
pe ct1rsttl 1uiJlociu al flt1vit1lt1i Huanl10„ iar către anul I 100 cea
a11t1că„ 111 bazi11t1l Mării Egee. Când istoricii cl1i11ezi vorbesc
despre cele trei 111ar1 di11astii - Hsia, Sha11g„ Citt - ei se expri111ă
aproape ca Napoleo11 care se considera fondatontl celei de a
"
patra di11astii dt1pă 111erovt11gieni„ carol1ng1e11i şi cape~eni. 111
realitate~ a treia d111astie a trăit totdeat1na pe î11tregul parcurs al
cL1ltL1rii 111ajore. Att1nci câ11d, în antd 441„ î111păratul legiti111 din

1. Ed. Meyer(<;e.\·c/1. ll . l//ert11n1s„ III„ 97)aevaluatarn1atapersană„

relativ n1ică „ la o ju111ătate de n1iJio11„ totuşi„ probabil„ o cifră prea
n1are„ faţă de populaţia de aproxi111ativ 50 de 111ilioane a i111periult1i
babilonian. Este un raport de acelaşi ordin existent î11tre arn1atele
ger111anice şi legit1nile în1păraţilor ron1ani care aveau şi prerogative
n1ilitare din secolul a] I 11-lea d. Cl1. Aproape acelaşi raport se poate
adn1ite şi între tn1pele Jui Ptole111et1 şi cele ro111ane, pe de o parte„ şi
populaţia Egiptt1lt1i„ pe de altă parte.
di11astia Ciu a deve11it tu1 tolerat î11 statul '""Dt1catt1I or1cntaln şi
câ11d Îtl J 7()2 '"'LOLliS C'apet,.. a fost executat„ ct1ltt1ra a trecut de
asen1e11ea„ în a111bele cazuri „ la sta di ul de ci vili za ,t1e. D111 talti 111a
perioadă a dinastiei Chang s-au conservat bro11zt1r1 foarte vcct11
care„ pe11trt1 arta târzie chineză reprezintă ceea ce reprezintă
ceran1ica 111iceniană pentn1 antichitatea greacă ti111pt1rie„ sau a1ta
car0Ji11gia11ă pe11trt1 arta ro111a11ică . Palatele„ castelele„ cavale-
risn1t1l „ feudalii di11 pri111ele perioade vedice„ l10111erice sau cl1111e-
ze revelează î11treaga i111agine a goticului„ iar '"'"perioada 111arilor
protectori " Ming-CiL1 (685-591) corespu11de perfect cu C')Oca lui
Cron1wel1, Wallenstein, R1chelieu şi a tira11ilor tjin a11t1chi tate.
De la 480 la 230 „ istoricii cl1i11ezi stabilesc încept~tul
'"'° perioadei statelor război11ice" ,„ care ia sfârşit după tn1 secol ~J e
războaie 11eîntrert1pte„ revolte de 111asă şi înspăi111ântătoare tt1l -
bt1rări sociale în t1r111a cărora a apărut ''"statul ro111an" Tsin„ prin
care s-a fu11da111entat i111perialis111td chinez. Acelaşi lucru s-a
petrecut î11 Egipt între 1780 şi 1580 (perioada hicsoşilor datează
di11 1680)„ î11 ltn11ea antică de la bătălia de la Cheroneea şi„ Î11tr-o
forn1ă 111ai acută, de la fratii Gracchi la bătălia de la Actiu111
~

( 133 - 13 I): acelaşi este şi desti11t1l lt1n1ii et1ropene şi an1erica11e î11

secolele X IX şi XX .
.....

I11tre tin1p" centrul de gravitaţie se 111ută de pe Hua11ho

(Î11 apropiere de Ho-11e11-ft1) pe Yantze (astăzi provi11cia Ht1pei)„
tot aşa cun1 s-a 111 titat di11 Atica î11 Lati u111 . Pe atunci „ pe11tru
istoricii chi11ezi Si-kia11g era cufu11dat î11 acelaşi îr1tu11eric„ ca şi
Elba .
pe11tru cei di11 Alexa11dria, iar despre existenţa h1diei 11u se
. .
Ştia lltlllJC.
Ca şi î111păraţii din di11astia Iulia-Claudia i11 cealaltă
parte a e111isferei „ pute1111ct1I Wang-Ce11g se in1ptn1e aici !~
războaie decisive„ i11staurâ11d dictatura î11 Ts111 şi lt1ând î11 anttl
22 l titlt1I de August (acesta este se11st1l literal al cuvâ11tului St1i)
odată ct1 11t1111ele de î111părat : Hoang-ti . El institt1ie '"'" pacea
cl1i11eză "„ î11 i111periul istovit aplică niari refor111e sociale şi deja
pt1rcede„ În felul ro111anilor, la stabilirea frontierelor Cl1i11ei prin
ridicarea fain1osului zid î11 care scop cucereşte î11 a11ul 2 14 o
pa1te di11 Mo11golia . (La ro111a11i , ideea tinei frontiere fi xe cu
barbarii a apărt1t de la bătălia ltti Var11s, ea fii11d apoi stabilită în
decL1rstt1 secolult1i I d. Cl1.) După războaie grele" el a supt1s
p1i111ul triburile barbare di11 sudul fluviului Yang-tze şi a asigurat
 55
~~--~-----------------~ . -----------------------
-., l'l'llrttatca ţării pri11 drLtt11t1ri s~ r~it egice„ colonii şi fo1tăreţe.
De ase111e11ea„ ron1a 11ă este şi istoria privată a casei it11periale,
unde s-a ajtu1s îr . ceie di11 ur111ă la orgii neroniene şi unde
ca11celarul Lt1i-Shi „ pri111ul soţ al î111părătesei şi 111arele diplo111at
Li-Sze„ Llll Agripa al tin1pului şi fo11dato1ul alfabetului chinez
tn1ic, aLt avt1t de jucat un rol. Ur111ează cele două dinastii
Han cea occidentală de la 206 î. C'h., cea orie11ta1ă de la 25
la 220 - st1b care fro11tierele Chinei se extind, în ti111p ce 111iniştri
l''lll1L1ci „ ge11erali şi soldaţi fac şi desfac î11 capitală don1niile după
hu11ti1 lor plac. Cit1date 1110111ente sunt acelea câ11d„ sub don1niile
1111păraţilor \Vu-ti ( 140-8()) şi M111g-ti (58-76) politica 111011dială
: ~h.: L1sc să se apropie î11tr-atat confucianisn1ul ch111ez„ bt1disn1t1I
11hi1 ~111 şi stoicis111L1I a11tic de zona Mării Caspice, Î11cât ele ar fi
. . .., " 1
11ut Llt ve111 CLl ttşL1r111ţa 111 co11tact .
Hazardul a vrt1t ca atact1rilc violente ale htn1ilor să se
sfar111c atu11ci de zidul chinezesc "care cu sigura11ţă că apăra de
fi l'care dată tn1 î111părat pt1ten1ic. l11frâ11gerea definitivă a ht1nilor
~-~l înfllptt1it î11tre 124 - 11 q n1t1l ţu111ită lt1i WL1-ti , un Traia11 al
c·111nei „ ca re a ane"\at dcfi11iti v şi st1dt1l Chinei ca să-şi croiască o
cJle c5trc India„ co11strL1i11d 111arele drt1n1 n1ilitar Tan1i111„ întărit
cJ o fo1tăreaţă . Htu1i1 aL1 sfârşit întorcâ11du-se către vest, tn1de„
precedaţi de o n1L1lţin1c de ttiburi ger111a11ice, au ajtu1s în faţa
întăritt1rilor ron1a11e„ aicea fii11d„ se pare" n1ai fericiţi . ln1peritt1
ro111a11 se nă rL1ie„ ceea ce î11sean111ă că in1periile chi11ez şi i11dian
răn1a11 si11gure]e până astăzi „ ji11duite fiind de pt1teri 111ereL1
sct1in1bătoare . 111 ochii brah111anilor şi n1a11darinilor de azi , "bar-
barii ct1 părL1I roşL1" ' sosiţi di11 Occident 11u joacă tn1 rol n1fi bt1n
decât Mareic Mogt1l şi ManciL1, iar după ei vor veni al~i . l11să î11
colo11iilc 11ărt1ite ale ln1periult1i ro111an „ u11deva î11 nord-vest se
pregătea precL1ltt1ra occide11tală , î11 tin1p ce î11 Orie11t debt1tase
d~ja prin1a perioadă a ct1ltt1rii arabe
C't1ltura arabă este o adevărată descoperire~ . Arabii di11
perioada târzie i-at1 bă11uit unitatea, însă istoricii occidentali att
-- -- - -
1. Pe atunci „ sub dinastiile Maurya şi Sunga„ India n1anifesta 11işte
t e ndinţe in1perialiste ce nu puteau fi decât confi1ze şi fără viitor„ din
cauza întregii n1ental i tăţ i hinduse.
2. A se vedea capitolul 111 în întregin1e.
56
neglijat-o total încât nu au pentr11 ea 111c1 111ăcar o denun11re
adecvată . Ter111i11ologia don1i11a11tă 11t1111eşte arabă 11t1n1~i pL'"·t 1 ~>~1 -
da târzie„ iar fJrecttltt1ra ş1 prin1a perioadă le nu111eşte a1 a111aice
Lipseşte o denu111ire adecvată. Aici culturile s-au JUAtapus atât de
strâ11s încât civilizaţii extinse s-au suprapus la infinit . Preistoria
lt1n1ii arabe poate fi un11ărită 1a perşi şi 1a evrei şi este total111e11te
depende11tă de vechea Ju111e babiloniană" î11 v1en1e ce pri111a
perioadă este ascunsă de lustrul anticl1ităţii venite di11 vest şi
ajt1nse toc111ai atunci la stadiul de civilizaţie Aici se si111t ş1 ur111e
ale culturii egiptene şi indiene. Spiritul arab şi-a exerc1t<1t apoi
i11tluenţa, adeseo1i sub 111asca antichităţii , asupra cultut ii occi-
dentale incipiente. Civilizaţia arabă „ care s-a s11prapus pe~te SJJi-
r1tul popular în Spania") Provence şi Sicilia, a i11fluenţat civiliza ~2 a
a11tică" ce nu s-a stins în totalitate nici pâ11ă azi„ şi a devenit 111a ~·
tricea u11de s-au conturat bazele educative ale spiritului gotic ...
Peisajul acestei cultu1i este extre111 de întins" dar şi de
accidentat. Să ne îndreptăn1 gândul spre Pal111yra sau Ctesiphon
şi să încercă111 să distinge111 clar lucrunle. La 11ord - Osrohena cu
Edessa" Florenţa perioadei arabe ti111purii . La sud - Siria şi
Palesti11a „ patria No11/11i Testa111ent şi a Mish11ei ebraice, avâ11d
Alexa11dria pen11a11ent în avar1posturi . La est - n1azdeis111ul
pt1ten11c reî111101t„ ce corespttnde ct1 11aşterea 1Lti Mesia î11 lt1deea,
rcî1111oire 11ecesară co1Tfir111ată frag111cntar
.....
În ..f ,·esta. Tot acu111 au
'

apărut Ta/11111d11/ şi religia 111a111l1e1stă. 111 e.x.tre111a sudică„ vatra

yiitoare a isla111is111ului, spiritul cavaleresc ~ ~ttn1s la o 111are
î11florire~ la fel şi î11 regatul sassa11id. Şi astăZI se 111a1 văd ruinele
oraşelor ş1 ale castelelor unde au fost pt1se la cale războaiele
di11tre statul creştn1 de la Axu111, situat pe coasta africană, şi
statul evreiesc al l1in1jariţ"ilor, de pe coastele Arabiei . Aceste
războaie au " fost aţâţate de Ro111a ş1 de Persia cu arn1ele
diplo111aţiei . 111 extre111a 11ordică se află Biza11ţul - u11 a111estec
stra11iL1 de civilizaţie antică târzie şi de spirit cavaleresc 1nai
vechi , despre care 111ai cu sean1ă istoria regi111ulu1 111ilitar bizan-
ti11 11e oferă o i1nagine atât de co11fuză. Mult mai târziu lslan1u] a
ret1şit să i111pri111e o conştiinţă unitară toc111ai acestei 1un1i, în
totalitatea ei : de atei decurge victoria inco11testabilă pe care el a
rept1rtat-o fără dificultate asupra creştinilor") evreilor şi perşilor
di11 regitu1e. Din isla111is111 a apărut ulterior civilizaţia arabă,
aju11să la apogeul perfecţiunii spirituale atU11ci când ~'barbarii din
 57
Occ1de11t '' at1 11ăvălit î11 zo11ă~ î11dreptându-se spre lcrt1salin1 .
Ce efect a avut i11vazia lor i11 ocl1ii elitei arabe ? Poate cj tn1 efect
bolşevtc ? Politica arabă dispreţuia şi 11ici nu voia să audă de
eveni111e11tele din ""Fra11k1sta11 '' . Atunci câ11d î11 t1111pul Războiu­
1

lui de treizeci de ani - co11siderat în Orie11t un spectacol al

·'cxtren1t1lt1i Occide11t'n a111basadorul Angliei la C'onstar1tinopol
a î11cercat să-i ridice pe tt1rci î111potr1va Casei de Habsbt1rg,
Turcia a acţionat realn1e11te cu co11şti1nţa că 111ar1i capi politici „
di11 Maroc pâ11ă în India„ 11u aveat1 de gând să ia în sea111ă puzde-
ria de state prădal11ice de la hotarele lu111ii arabe Presenti1nentul
viitort1lui lipsea î11 râ11durile 111aselor populare~ chiar şi în tin1ptd
debarcării ltn Napoleon în Egipt.
"'
lr1tre ti1np „ o 11ot1ă cultt1ră a apăn1t î11 Mexic. Ea era însă
3Şa de departe de toate celelalte încât a ră1nas totdeat111a it11pe11e-
trabtlă : 111111ic 11u a ieşit din şi nici nu a i11trat în sfera ei . Ase111ă-
11a rea ctt dezvolta rea ct1lturi i anti ce este cu atât 111a i izbitoare. O
paralelă î11tre Teokallis şi te111plele dorice i-ar u111ple de stupefac-
ţie pe filologii 11oştri„ căci tocn1ai o caracteristică antică - absen-
ţa , î11 tehnică„ a vo111ţei de pt1tere a prezidat aici concep~a
despre î11ar111are„ l t1cru ce a tăcut pos1 bile catastrofele cunosct1te.
"'
lt1 realitate„ această ct1ltură este un1ct1l e'en1plu de
111oa1te viole11tă . Ea 11u a lâ11cez1t„ 11-a fost 111ci opri111ată„
11ici î11frâr1ată„ ci a fost ucisă în floarea vârstei„ retezată ca un
l1eliotro~>„ d111 n1ersul cosaşultti. U11 a11sa111blt1 de state„ avâ11d o
putere co11ti11e11tală „ fiind 111ai 111ult decât o federaţie„ superioare
ca forţă şi ca bogăţie cetăţilor greco-ro111ane din ti111pul lui
Ha1111i bal „ cu o poli tică î11ţeleaptă „ ct1 o organiza re fina11ciară
solidă ~ ct1 o legislaţie foa1te ava11sată , cu pri11cipii ad111inistrative
şi pract1ci eco110111ice care i-ar face să roşească pe n1i11iştrii lut
Carol Qt1intt1l „ cu o bogată literatt1ră în 1nai n1t1lte limbi„ cu o
elită c1tadi11ă rafi11ată 11ectn1oscută î11 Occide11t î11 aceeaşi peri-
oadă . iată ceea ce 11-a trebuit să sfarn1e un război 11e111ilos„ ci
doar o n1â11ă de tâlhari„ care, în câţiva ai1i, au băgat totul în sac„
111 aşa fel încât la supravieţuitorii rasei 11ici a111intirile nu 1nai
dă111t11e. Din 111ăreţul oraş Tenochtitlan 11u a 111ai răn1as piatră

I. La poeţ11 d11t 'rc1nea Cruciadelor acest tern1en creştin se opunea

Orientului arab (Nota trad. fr, .: r/ 'a :erf>UI).
58
})este piatră~ în pădurile \'Îrgine din Yukata11 alte oraşe 111ăreJe ale
in1peri ului Maya au căzut repede pradă vegeta~ei luxuriante.
Nici 1năcar nun1ele nu a n1ai rămas„ cel puţin al tmuia d111
ele. Trei cărţi indescifrabile sunt si11gurele vestigu ră 111ase d111
literatura lor.
Cel mai cumplit Jucru în acest spectacol este faptul că
el r1u caracterizea.ză n1anifestările necesare ale occidentalilor
Treabă particulară a câtorva aventurieri, pe care nin1eni„ în
Germania, Anglia sau Franţa, nu ar fi putut-o anticipa. Cât de
lipsită de sens este istoria 11mană, dar ce semnificaţii profunde
se ascund în filoanele vitale ale fiecărei culturi ! Acum ori nicio-
dată este mon1entul s-o verificăm ! Relatiile intercultur~de nu au
't

î11sen1nătate şi sunt întâ1nplătoare. Hazardul este aici texi hil de

banal, exagerat de ridicol, că nici 111ăcar o co1nedie bufă n-ar
putea să-i redea imaginea. Câteva mizerabile lovituri de artiJe1~ e,
ca111 o sută de puşti cu cre1nene, aşa s-a jucat tragedia, de Ja ca11
la coadă !
O cunoaştere sigură, valabilă pentru totdeauna„ a isto1iei
111exicane este imposibilă , fie şi rezu111ată prin 111ari generalităţi.
Câte eveni1ne11te in1portante conte111porane cu cruciadele şi cu
Refon11a nu au dispărut însă fără un11ă ! Pentru prin1a dată în
ultimele decenii , cercetarea istorică a fixat, cel pu~n în linii
generale, cronologia perioadei târzii a acestei culturi„ a cărei
1
imagine se poate extinde şi aprofunda, mulţtn11ită , 111orfologiei
prin studiul comparat cu alte culturi . Conforn1 acestei cronologii,
fiecare epocă culturală n1exicană urn1ează la 200 de ani după
epoca corespondentă din cultura arabă şi precedă cu 700 de ani •

pe cea care-i corespunde în cultura occidentală . Există şi o

precultură în care s-a dezvoltat un alfabet şi un cale11dar, precum
în Egipt şi China, dar ea nt1 mai este astăzi reperabilă. Data
ini~ală a acestui calendar este cu mult anterioară naşterii lui

1. Prezentul eseu se sprijină pe datele furnizate de doi a111ericani care„

independent unul de celălalt„ au încercat să întocmească o cronologie
şi au ajuns la aceeaşi concluzie: L. Spence - 111e („ivi/isati<J11
r?f .. I11cient .\/exico„ Ca111bridge, 1912„ şi H.J. Spinden - .4 ,\'tud.,v
(~/· ~\/a._va / Jrl. its ,\·u~jecl. Matter and I /ist<Jrical /)evelopement„
Ca111bridge„ 1913.
 59
------------- ~~-----------------------------------
Cristos, însă rapo,tdrile cu era noastră nu pot fi stabilite cu
ce1t1tt1di11e. Cel puţi11 aşa se dovedeşte că mexicanii aveau un
sin1ţ foarte putenlic al istoriei .
Pri111a perioadă "elenică" a statelor maya este atestată
pri11 inscrip~onarea unor date pe columnele din vechile oraşe
Copan (sud)„ Tikal şi, pu~n mai târziu, Chichen Itza (nord),
1

Naranjo„ Seibal ( 160-450). La srarşitul acestei perioade tonul„

tin1p de n1ai niulte secole, a fost dat de Chichen ltza prin
co11struc~ile sale. Alătt1ri de el" magnifica înflorire a oraşelor
Palenque şi P1edros Negros (vest) putea corespunde cu sfârşitul
goticult1i şi al Renaşterii (450-600 cu 1250- J 400 di11 era
11oastră). Mai târziu (baroc), Champutun pare să fi fost centru]
unde s-a elaborat stilul care a influenţat întâi, pe platourile i'11aJte
de la A11ahuac„ popula~ile "'italice" din Nahua" profund receptive
la n1anifestările artistice şi de gândire, însă ale căror instincte
politice depăşesc cu n1ult statele 111aya (circa 600-950, cu anii
750-400 din antichitate sau 1400-1 '7 50 ai erei noastre?). Atunci
l11cepe ~"elenis111ul"'' maya . "'lt1 anttl 950 a fost întetneiat Uxmal,
care a deve11it î11 curâ11d o cetate de prin1 ordi11, ca Alexandria
sau Bagdad ~ de ase111e11ea înte111eiate la î11ceputul civilizaţiei .
Alătt1ri de el descoperi111 un şir de mari oraşe înfloritoare -
Labna„ Mayapan, Chac111ultun şt" din nou, Chichen ltza. Ele
î11sea111nă apogeul unei arhitecturi grandioase„ care nu va mai da
11aştere u11ui stil 11ou, dar care ştie, cu un gust sigur şi într-un
n1od ad111irabil" să tragă foloase din \'echile 1notive. Politica ~ne
de celebra coaliţie de la Mayapan (960-1195), alianţa dintre trei
state suverane care, în ciuda războaielor şi a repetatelor răscoale"
reuşesc să 1nenţi11ă starea de lucrun de atunci, î11tr-un inod, pare-
se, puţi11 artificial şi violent (350-150 în antichitate sau 1800-
2000 în era noastră). •
Stărşitul perioadei este 111arcat de o n1are revolu~e,
corespu11zând cu luarea definitivă a puterii de către forţele
'"'ron1ane'' din Nal1ua în statele 111aya. Dintre ele, Hu111ac Cecla a
provocat o răscoală generală care a distrus Mayapan în jurul
anului 1190 (antichitate: aproximativ anul 150). Astăzi se

1. Aceste denu111iri su11t ale satelor actuale din vecinătatea ruinelor.

Nu111ele adevărate nu se n1ai ct1nosc.
6()
------------------~----~------~~·- - ~---------
co11tL1rează o 1stor1e tipică ~)entru o civil izaţi e n1at ură„ în care
d1fe1ite popLtlaţii îşi dispt1tă supren1aţla 111il1tară . Marile oraşe
111aya se ct1fundă î11tr-o fericită conte111plaţie„ care a dus la
pierza11ie Atena şi Alexandria epocii ro111ane. Dar în acest ti111p„
în zarea îndepărtată a regiu11ii Nahua, se dezvoltă ultimele
popoare - aztecii naivi şi barbari„ înzestra~ cu o insaţiabilă
voinţă de putere. Ei înte111eiaz1i către anul 1325 (aproxitnativ
epoca lui AL1gust în antichitate) oraşt1l Tenochtitlan, care ajunge
curând la rangul de capitală şi de lider al întregii lu1ni 11 exicane.
"
lt1 1499, începe i1nperialis1ni1J 111ilitar, superior re' ;11nurilor
sin1ilare de până atunci . Taberele de solda~ şi o reţea de drumuri
strategice consolideazii cuce1irile, în timp ce statele vasale sunt
do111inate şi dezbinate printr-o diplo1na~e abilă. Capitala in1pe-
rială Tenochtitlan ia propor~i considerabile, având o populaţie
n1ultinaţională care vorbea toate li111bile pă1nântului . Securitatea
politică şi n1ilitară a provinciilor di11 regiunea Nahua a îngăduit
ava11sarea rapidă spre sud şi pregătirea subjugării statelor 111aya.
~Ll se poate prevedea cursu] pe care l-ar fi luat evenin1entele în
secol ttl urn1ător„ câ11d a ve111t stă rşitt1I .
Occide11tt1l se găsea atLu1ci î11 stadiul pe care statele
111aya îl depăşiseră pe la a11ttl 700. Ar trebui să ne întoarce111 la
ti111pul lui Frederic al Ii-lea pentru a găsi oan1eni 111aturi capa-
bili să înţeleagă politica alianţei de la Mayapan. Organizarea
aztecilor din jurul anu] 1500 era încă„ pentru noi, de don1eniul
viitort11t1i îndepă1tat . Dar, ceea ce deosebea de pe atunci fausticul
de oricare alt 0111 din alte culturi era setea nepotolită pentru
di stanţă "I ceea ce a constituit„ în definiti v"I ca uza distrugerii
CL1ltt1rilor di11 Mexic şi Peni. Această sete fără ase111ănare se
111anifestă în toate domeniile. Desigur, Cartagina şi Persepolis au
in1itat stilul ionic. Arta ind1a11ă s-a delectat cu gustul· elenic, iar
istoria va descoperi, poate într-o bună zi, ele1nente cl1ineze în
constrt1cţiile de le1n11 ale vechilor ger111ani . De asemenea, stilul
n1oscl1eilor a fost do1ninant de la hotarele Indiei până în nordul
RL1siei„ îr1 vestt1l Africii şi în Spania. Toate acestea nu însea111nă
î11să 11i111ic în raport CLt forţa de expansiune a stilurilor
occidentale. Este evide11t că istoria stilului se în1plineşte pe
păn1â11tul lt1i 11atal„ dar ur111ă1ile 11u cunosc frontiere. Pe locul
tinde se ridica Te11ochtitla11 spa11iolii au construit o catedrală
barocă, în1podobită cu capodopere de pictură şi plastică spaniolă .
 oI
Jlo1tt1gl1ez11 l t1crascră deja î11 lt1dia pt1ţin 1nai îna111te, precu111
„11 h1tecţll 1talie11i şi frar1cez1 2i ·)aroculu"i târziu în regiu111le
î11dcpărtate di11 Polonia si Rt1s1a. Rococoul englez şi îndeosebi
stilul E111pire ocl1ţ1a u cJeja u 11 loc i111portant în statele plantatorilor
nord-a111ericani„ < ~le căror 111obilier şi saloane minunate sunt
prea puţi11 cunoscute în Gennania . Canada şi colonia Capului
st1feriseră d~ja influenţa clasicis111ului care, de atunci , nu rnai
ctu1oaşte li111ite. La fel şi toate celelalte raporturi din don1eniul
for111al între tânăra civiliza~e şi civiliza~ile vechi deja existente.
Toate se acoperă cu un strat de fon11e vii europene şi americane,
din ce î11 ce 111ai gros, care înăbuşă puţin câte puţin propriile
for111e vecl1i .

11

;\ceastă i111agine a universului u111an, potrivită să infir111e

pc aceea care este in1plantată şi azi în cele mai instruite 111inţi,
st1b de11t1n1irea de antichitate, ev mediu şi epocă 111odemă, ne
îngădt1ie să dăn1 şi u11 nou răspuns, sper eu, definitiv, la o veche
proble111~ a civilizaţiei : Ce este istoria ?
111 prefaţa tratatului său de istorie universală , Ranke
spune: ~' lsto1ia nt1 începe decât acolo unde 111onu1nentele devin
i11teligibile„ iar docu111entele scrise sunt de111ne de încredere".
/.\cesta este răspunsul unui co111pilator şi clasificator de date.
Fără 11ici o î11doială că el confundă istoria ca fapt încheiat cu
istoria care se desfăşoară sub ochii noştri, intrând în orizontul
"
vizual al fiecărt1i istoric î11 parte. lnfrângerea lui Mardonios la
Plateea î11cetează oare să fie istorie, dacă după 200 de ani un
învăţat 11u 111ai ştie nin1ic despre ea ? Viaţa nu 111ai este o realitate
dacât dacă se vorbeşte despre ea în cărţi ?
Ed. Meyer 1, cel mai 1nare istoric după Ranke, spune:
I.I. Realitate isto1ică însea111nă ceea ce este sau a fost efectiv.
Faptt1l izolat studiat de istoric devine 111ai întâi eveniment istoric
dt1pă ce a fost degajat din 111asa infinită de fapte contemporane cu

....
I. ln lucrarea Lur 111er>rie unll .\lethollik ller (1escl1ichle (A.~lei11e
.'i'chr~/ien. I <J I 0). care este de departe cel n1ai bun fragn1ent despre
filosofia istoriei scrisă de un adversar al tutt1ror filosofiilor.
62
~I" . lată o afirmaţie ideală după gustul şi gândirea lt1i Hegel.
l11tâi şi-11tâ1 este vorba de fapte şi nu de cunoaşterea lor acciden-
tală . Evident că noua i111agine istorică ne obligă să ad111ite111
existenţa faptelor de prin1 ordin care se succed neîncetat, despre
care nu vom ştj niciodată nimic în sensul ştiinţific al "cuv?11tu]ui.
Trebuie să î11vătă111
„ să tine111
„ sea1na de necunoscut. ln ,~ . doilea
rând" existenţa adevărutilor este valabilă pentru spirit~ iar faptele
există nu111ai în raport cu viaţa. Istoria ştiinţifică„ sau, în con-
for111itate cu terminologia 111ea, tact1.1/ Lfi=iono111ic„ este o lege a
sânge/11i, cw1oaşterea oamenilor extinsă în trecut şi în viitor„
• 'W" " ..., .,,,,, • • • •

vocaţia cercetatoare 1nnascuta pe11tru persoane ş1 s1tuaţ11" pet1trt1

ceea ce este evet1i111ent real„ pe11tru ceea ce este necesar, pentru
ceea ce a treb11it să existe şi n11 pentru simpla cercetare critică
ştii11ţifică sau pentru cunoaşterea datelor. La istoricul pur experi-
e11ţa ştiinţifică este secundară sau posterioară. Pentru a doua oară
ea dovedeşte ainănunţit fiinţei trezite„ prin n1ijloace intelectuale
ş1 lingvistice, ceea ce fii11ţa a simţit deja fntr-11n 111on1en1 de
ii t1n1inare.
Pentru că o n1ulţi1ne de experienţe interioare a fost dez-
voltată prin puterea, pri11 forţa vitală a fiinţei faustice, experienţe
la care nitneni şi nicicând 11-a putut ajunge~ pentru că noi
adăugă111, într-o n1ăsură crescândă„ eveni111entelor celor 111ai
î11depărtate„ sensuri şi rapotturi care nu p11tea11 exista pentru to~,
11ici 111ăcar pentru cei care le-au trăit~ iată de ce astăzi 111ulte
lucru1i au sens isto1ic exact pentru 11oi„ adică au o viaţă ce se află
Î11 ar111or1ie cu viaţa noastră„ lucru ce nu se întâmpla acutn
tui secol. Revolutia , lui Tibetius Gracchus nL1 ma1 avea w1 sens
real pentru Tacit (care-i cunoştea poate datele), dar are un
se11s pe11tru noi. Nici un fidel fervent al lsla111ismului r1u acordă
vreo i111portanţă istoriei 111onofiziţilor şi raporturilor acestora ct1
cercurile lui Mahomed, de aici noi însă învăţă1n să cunoaşte!11
încă o dată, î11 alte condiţii „ evolu~a puritanis111tllui englez. 111
definitiv" ni111ic cosmic nu n1ai există într-o civilizatie fără să nu
~

fi deve11it cu desăvârşire istonc, căci întregul păn1ânt a devenit

teat1ul istoriei. Sche1na anticl1itate-Ev mediu-epocă 111odernă , aşa
ctn11 a fost înţeleasă în secolul al XIX-iea, este doar crestoma~a
relaţiilor istorice cele n1ai evidente. Influenţa pe care Începe s-o
exercite asupra noastră istoria vechii Chine şi a Mexicului este
111ai subtilă, 1nai spirituală : aici descoperin1 11işte experienţe
 63
legate ci .; u]ti111ele 11ecesi tăţi ale vie~i în genere. In co11tact cu un
ct1re11t vital totaln1e11te difetit, învăţă111 să 11e clllloaştem pe noi
Î11ş1ne aşa cL1111 s11nte111, cu111 trebtne să fi111 şi cu111 von1 fi :
~ceasta este n1area şcoală a viitorului . Noi„ cei care ne făurin1
încă prop1ia istone„ aflăn1 din această extren1ă li111ită a 01nenirii
înscrise în titnpul 1stonc ceea ce este istorie.
Lupta dintre două triburi ale negnlor suda11ezi„ dintre
tribt1rile ger1nanice din tin1pul lui Cezar sau„ ceea ce este exact
identic„ dintre două specii diferite de furnici „ este un sin1plu
spectacol al naturii vii . Dar victoria triburilor gennanice asupra
roma11ilor în anul 9 sau cea a aztecilor asupra tlascanilor în
Mexic se 11tnneşte istorie . Aici timpul are in1portanţă - fiecare
deceniu„ respectiv fiecare an, are po11derea sa. Este n1omentul să
î11a1ntă111 Într-un curent vital în care orice episod are sen1nificaţia
u11e1 epoci. Există un obiectiv spre care tind toate întân1plările, o
fi111ţă care vrea să-şi în1plinească vocaţia, 1na1 mult decât acel
du-te-vino dezordonat al sc1~lor„ galilor şi caraibilor, ale căror
r1ăvăliri sporadice Junt 1a fel de anodine ca şi ale unei colonii de
castori ori ca tur1nele de gazele într-o stepă . Cele din u11nă
î11sea111nă istorie =oologică, ceea ce interesează lll1 spirit con1plet
difer1t"I care nu studiază destinul unor popoare sau al w1or tum1e
a111;111ite „ ci destinul 0111ului„ al gazelei satt al furnicii În general,
111 calitatea lor de specii. Omul pri111itiv nu are istorie decât în
se11s biologic„ la definirea lui se 1nărgineşte sensul oricărei
cercetări a preistoriei . Folosirea progresivă a focului„ a uneltelor
de piatră. a 111etalelor şi a regulilor care guvernează 111ecanica
ar111elor„ ca„racterizează exclusiv evolu~a speciei şi virtualitatea ei
i111a11entă . ln această categorie de istorie, rezultatul la care se
ajunge printr-o luptă annată între două seminţii nu are nici o
i111portanţă . Epoca pietrei şi barocul reprezintă două durate în
existenţa unor nea1Ţturi şi a unor cultt;!ri„ deci două organisme vii
ce au provenit din voca~i dife1ite. lini exprim astfel protestul •
contra celor două ipoteze care au viciat totdeauna gândirea
istoticului: ipoteza sfârşitului unic pentru întreaga omenire şi
ipoteza care exclude posibilitatea oricărui sfărşit, în general.
Viaţa are un sfârşit - anun1e„ împlinirea scopurilor ce au fost
i111plicate prin. apari~a ei . Or, individul apar~ne prin naştere sau
u11or culturi evoluate, sau numai tipului u1nan în general. Pentru
el nu există o a treia 1nare unitate de viaţă. Atunci însă, el îşi
regăseşte destinu1 fie în cadrtil istoriei zoologice, fie î11 cadrul
~„isto riei Ln1iversale,,. "'0111ul istoric,,„ î11 sensul î11 care et1 înţeleg
acest ten11en sau în sensul î11 care a fost n1ereu înteles de 1narii
~

istorici„ este 0111ul unei ctdturi în curs de înfăptuire~ inainte, după

şi î11 afara acestei cultuti, el n11 are istorie . Şi atu11ci„ destinul
poporult1i din care face parte îi este tot atât de indiferent precu111
desti11ul păn1â11tului văzt1t 11u di11 punct de vedere geologic, ci
astro1101111 c.
De aici rezultă u11 fapt decisiv„ constatat pentru ţ) rin1a
dată acun1 : 0111ul este lipsit de istorie nu 11un1ai Înainte de
11aşterea unei culturi, ci din 11011 atunci când o civilizaţie sva
co11stitL1it într-o fon11ă definitivă. consun1ând deci dezvoltarea
ct1lturii VJi, epuizată pâ11ă în cele din urmă VJrtualităţt
sen111ificat1ve ale fiinţei . Spectacolul civilizaţiei egiptene începând
ct1 Set I ( 1300) şi al civilizaţiilor chineză, i11diană şi arabă de
astăzi, este ca o întoarcere şi ca acel du-te-vino zoologic din
co111t1na prin1itivă, chiar şi atunci când apare sub n1asca unor
rafinate for111e religioase, filosofice şi îndeosebi politice. Din
u11gl1iul de vedere al babilonie11ilor, co111portarea sălbatică a
l1oardelor cosee11e la Babylon„ ori aetul disti11s al succesorilor
persani, ca şi data, durata şi succesul acestor i11vazii, su11t lipsite
de se11111ificaţie. Desigur, 11u le-a fost i11diferentă bunăstarea
populaţiei , î11să toate aceste năvăliri nu au schi111bat ni111ic
efectiv, pe11tru că sufletul babilonian se stinsese şi„ în consecinţă,
toate evenin1entele erau lipsite de sensuri adânci pentru el. Ca şi
o schin1bare î11 efectivele de vânat sau în n1igra~a u11or stoluri de
păsări, o 11ouă di11astie î11 Egipt„ străină sau autohtonă, o răscoală
satt o 11ot1ă cucerire în China, o nouă popula~e ger111anică In
ln1per1ul Ro111a11, aparţi11 î11 egală 111ăsură istoriei peisa.1ului . ln
1sto1ia reală 111iza şi fondul tuturor î11trebărilor legate de existenţa
a111111ală„ de vâ11ător şi de vâr1at, chiar şi atunci câ11d ei 11u sunt
câtuşi de pupn conştienţi de si111bolistica actelor„ de ţelurile şi
desti11ele lor„ a fost 111ereu realizarea unui ele111ent pur psihic -
î11trL1chiparea unei idei într-o for111ă istorică vte. Lucn1 la fel de
adevărat î11 duelul dintre două 111ari tendi11te „ stilistice în artă
(gotic şi Renaştere), dintre două filosofii (sto1cis111 şi epicureism),
două co11ceppi politice (oligarhie şi tiranie) şi două fon11e de
eco110111ie (capitalis111 şi socialis111 ).
 65
Despre toate acestea nu se mai vorb.eşte. Ceea ce rămâne
este lupta brutală, fără cruţare, lupta pentru dominaţie fizică pur
şi si111plu. Şi dacă „ de acun1 înainte, forţa golită de idei, rămâne
l11că , într-un fel, servitoarea ideii„ în civilizaţiile târzii, ideea cea
n1ai convingătoare î11 aparenţă nu n1ai slujeşte decât pentru a
111asca lupta pentru existenţa pur zoologică .
Caracterul definitoriu al filosofiilor pre- şi postbudiste
este un11ătorul : pri111a este o mişcare de idei orientată către un
scop dat odată cu sufletul hindus şi în interiorul acestuia ~ cea de
a doua este un du-te-vino neîncetat într-un stadiu de gândire,
care nu-şi n1ai 111odifică deloc mişcarea . Soluţiile sunt la îndemâ-
nă, dar n1aniera de expr1111are se schi111bă după gust. La fel stau
l t1c1urile şi cu pictura chineză înainte şi după dinastia Han - fie
că se ştia sau nu - şi cu arhitectura egipteană înainte şi după
"
l111periul Nou. ln tehnică lucrurile nu stau altfel . Chinezii de
astăzi acceptă descoperirea de către occidentali a rnaşinii cu abur
şi a electricităţii într-o manieră identică - şi cu aceeaşi teamă
religioasă - ca şi descoperirea bronzului şi a plugului acun1 4000
de ani şi„ 111ult mai devre111e„ a focului . Sufletul (psiche) chinez
separă co111plet cele două descoperiri de cele tăcute de chinezi în
ti111pul di11astiei Ciu, care însen1nau„ fiecare î11 parte„ o epocă î11
istoria lor internă 1. Înainte şi după o cultură , însetnnătatea
secolelor 11u este ct1 nimic 111ai prejos decât cea a deceniilor şi ,
adesea, a anilor„ în cadrul acelei culturi. Etapele biologice Îşi
rec11ceresc p11ţin câte p11ţin drept11rile (după dispari~a culturii).
lată ceea ce conferă acestor stadii foarte târzii, în care reprezen-
ta11ţi1 lor gă sesc un elen1e11t absolut evident, caracterul de durată
sole11111ă ce i-a un1plut de ui1nire pe oan1enii de cultură autentică„
pe Herodot î11 Egipt„ şi , după Marco Polo„ pe europeni în Cl1ina„
atu11ci când ei· con1parat1 această durată cu ti111pul evoluţiei
proptii . Aceasta este durata în care istoria este absentă .
Bătă lia de la Actium şi pax ro111ana nu au pus capăt
oare istoriei antice ? Marile hotărâri nu se 1nai fac sin1ţite, deşi în

t. Odi11ioară ,
japonezii aparţineau civilizaţiei chi11eze~ dar astăzi ei
11u f11cetea:ă să se ralieze civilizatiei
, occidentale ~ nu există o cultură
japoneză în sensul propriu al cuvântului. Prin ur111are an1ericanis1n11l
japonez trebuie judecat diferit.
66
ele se conce11trează se11sul lăuntric al u11e1 cultt11i î11trcgi.
h1i11telig1bilul, zoologia îşi reiau drepturile. Lun1ea şi nu individul
î11 acţiune devine indiferet1tă la rezultatul posibil al evenin1ente-
lor Toate 111arile probleme pol1t1ce sunt încheiate„ aşa cun1, î11
definitiv, sunt şi toate ci vilizaţtile: lu111ea" încetează să le 111ai
si111tă ca atare şi nu se 111a1 gândeşte la ele. Incă vreo câţiva ani şi
înseşi cauzele de la baza catastrofelor anterioare nu 111ai sunt
inteligibile. Este i111posibil să retrăieşti prin alţii ceea c nu poţi
1

trăi în 111od lăuntric. Când egiptenii din epoca târzie vorbesc

despre ~'perioada h1csoş1lor" , ori când chinezii din epoca târzie
vorbesc despre Hperioada statelor războinice", e1 judecă i111aginea
exterioară după propti ul lor inod de viaţă lipsit de proble111e şi
văd atei doar si111ple lupte pentrt1 supre111aţie brută„ neîntrezătind
ideea directoare a tuturor războaielor de extenn1nare„ civile
saL1 externe„ atunci când î111potr1 va conaţionalilor au fost t11111iş1
111erce11ari Astăzt înţelegem încordarea şi exploziile sociale
întlicoşătoare c~re au însoţit asasinarea lui Tiberius Gracchus şi
a lt1i Clodius. ln 1700 încă nu le puteam înţelege„ iar în anul
2000 11t1 le vo111 111ai putea„ de ase111enea„ pricepe sensul. Exact la
fel stat1 lt1crt1ri1e ct1 C'l11a11„ acest feno111en napoleonian per1tru
care istoricii eg1pte11i 11-at1 putut 111ai târziu găsi decât denu111irea
de '"I.rege al hicsoşilor'' . Fără venirea gern1an1lor„ după 1OOO de
ani isto1icii romani ar fi afinnat că fra~i Gracchi , Marius, Sulla
şi Cicero at1 fost , poate, o dinastie înlăturată de Cezar.
Co111para~ n1oartea lui Tiberit1s Gracchus cu cea a lui
Nero. atunci când s-a aflat la Ro111a de procla111area lui Galba ca
în1părat, sau victoria lui Su11a asupra soldaţilor lui ~arius„ ori
cea a lui Septimius Sever asupra ltti Pescenius Niger. ln al doilea
caz, oare ar fi surve11it vreo schi111bare, cât de n1ică „ în evolutia
~

1111periL1lui ? Deja merge111 prea depa1te făcând deosebirea între

l.'n1onarhia" lui Cezar şi "principatul" lui Pompei şi August, aşa
cu111 au făcut-o, cu scrupulozitate„ Mon1msen şi Ed. Meyer.
Astăzi , acestea sw1t fon11ule de drept public golite de con~nut ~
act1111 cincizeci de a111 , ele încă pt1teau să sus~nă antiteza di11tre
două idei Când, în ant1l 68, Vindex şi Galba vorbeau de
restabilirea ~' Republicii "„ ei jonglau cu nişte concepte care nu se
n1ai legau de nici un se11s al realităţii- Singt1ra proble1nă liti-
gioasă era acapararea puterii efective. In zadar s-ar fi prelungit„
111ai 111ulte secole, sub for111e din ce în ce mai pri111itive şi astfel
 67
·\eş111ceH , lupta din ce î11 ce 111ai înverşunată pentrLt tror1ul
t.·czar1c.
Populaţiile
acestea nu 111ai aveau suflet. Ca atare, ele nu
111a1 pL1teau avea nici o istorie proprie. Cel n1ult„ din istoria tmei
culturi străine puteau Jua sen1nifica~a unui obiect, şi nu111ai
Jceastă viaţă exclusiv străină a dat rapo1tului un înţeles mai
proft1nd. Factorul specific istoric care exercită o inflt1enţă pe
păn1ântul vechilor civiliza~i în general, nt1 este niciodată mersul
eveni111ente1or în 1năsura în care oame11ii acelui pământ au de
_1ucat aici }ln rol„ ci„ din1potrivă, în r11ăsura în care alţii o fac în
locul lor. 111 acest fel prin două ele111ente funda111entale apare din
11ot1 fenomenul de „~istorie universală": e vorba de curentul vital
al cttltt1rilor superioare şi de rela~ile dintre acestea.

3. Relatiile
•
interculturale

12
"
ln ci uda posteriorttă~i rela~iJor di11tre culturi în rapo1t
existenţa aceloraşi culturi„
ct1 istoricul 111ode1n sus~ne contrarul.
Cu cât i11ai puţ111 cunoaşte acesta ct1re11tele vitale prop1ii ce
alcătuiesc u11itatea aparentă a devenirii cos111ice„ cu atât 111ai n1ult
el se î11verşt1nează să descopere viaţa în relaţiile co1nplicate şi, ca
atare„ î11ţelege n1ai puţi11 relaţii1e însele. Câtă bogăţie psihologică
î11 aceste ct1ltur1 care se atrag, se resping, se apropie, se studiază,
se i11fl uenţează„ se i111presionează tina pe alta satt se sacrifică,
fie că se ad111iră reciproc sat1 se co111bat când vin î11 contact
11en1ijlocit„ fie că trăiesc izolate având în faţă universtd for1nal al
ttnei cultl}ti n1oa1te, ale cărei ruine se 111ai pot vedea în peisajt1l
n1atrice. ln co1nparaţie cu aceste culturi„ cât de înguste şi n1es-
cl1ine su11t reprezentările pe care istoricul le adaugă unor
co11cepte precu1n influenţă„ durată şi continuitate !
Totul aparţine în întregitne sec„Jului al XIX-iea ! El nu
disti11ge niciodată decât t1n lanţ de cauze şi efecte. Totul este
'" '"rezL1ltatn„ 11i111ic 11u este originar. Oriu11de se regăseşte t1n ele-
111ent for111al într-o nouă cultură şi este bănuit că provine de pe
suprafaţa w1ei culturi vechi, el este rezultatul unei influenţe.
68
Atw1ci când am inventariat o serie de influente creden1 că a111
~

1ucrat bine.
La baza acestei mentalităţi ştiinţifice se află in1aginea
grandioasă a unităţii istoriei un1ane, aşa cu111 a apărut ea odată în
ochii n1arilor maeştri gotici . Ei sunt aceia care au văzut cu111
oa111enii şi popoarele se schi1nbă , dar ideile ră111ân . ln1ti res1a a
fost atât de puternică încât nu a dispărut până astăzi . La origine,
această itnagine întruchipa ţelurile lui Du111nezeu în pnvinţa
neamului on1enesc~ ea putea apărea şi 111ai târziu, atâta vreme cât
dura vraja viziunii schen1atice antichitate-Ev mediu-epocă mo-
dernă, atâta vreme cât se sesiza exclusiv durata aparentă şi nu
111işcarea reală . Dar, între timp, viziunea noastră s-a schitnbat, a
devenit 111ai exactă şi n1ai deschisă , iar cunoştinţele noastre au
depăşit den1ult limitele acestei schen1e. Cei care continuă să aibă
o asen1e11ea viziune se înşeală . Creatura nu n1ai "conVInge" pe
, este confundată
11in1eni„ creatorul este cel care ''cons1n1te''. Fiinta
cu fiinţa trezită , viaţa cu tnijloacele de expresie. Ea însăşi simplă
fiinţă trezită, gândirea teoretică descoperă peste tot unităţi teo-
retice însufleţite. Este o dinamică pur faustică . Nici un 0111 din
altă cultură nu şi-a reprezentat în acest fel istoria. Niciodată
i11teligenţa greacă , cu i111aginea ei absolut corporală despre cos-
111os, nu şi-ar fi tăcut un scop din un11ărirea "efectelor'' unităţilor
expresive pure, precu111 "dra111a atică'" sau ''arta egiptea11ă ".
Cel dintâi scop al 0111ului faustic este descoperirea unui
ter111en pe11tru a dese111na 11n siste111 de ~for111e c{e expresie.
Ter111e11ul pune în evidenţă un complex de raporturi . Incă puţin şi
el va crede că denun1irea, nu111ele, tern1enul este un organisn1 a
cărui relaţie este funcţia . To~ cei care vorbesc azi despre filosofia
greacă , budis111„ scolastică îşi reprezintă într-o fom1ă oarecare o
entitate orga11ică „ o unitate-forţă care a crescut şi a prins puteri ,
apoi a pus stăpânire pe om, a supus fii11ţa trezită şi, respectiv„
fii11ţa , obligându-le final111ente să-şi orienteze actele în sensul
acestor unită~ . Se creează o întreagă 1nitologie: este simptomati-
că observaţia că cei care o trăiesc şi trăiesc prin ea sunt exclusiv
oan1enii ce apar~n culturii occidentale, care cunosc bine alte
111ituri şi alţi den1oni asen1ănători , ca de exemplu ''electricitatea"
şi ''ener&a „ corpurilor.
In realitate, aceste sisten1e există doar În fiinţa tre=.ită
1

11111ană, pentru care ele constituie nişte fon11e de activitate.

 69
- - - - - - - - - -- -- - -- - - - - - - - - - -
Rclig1~ ştii11ţa„ atta su11t l1Cl •\ ·11clţi ale fiinţei tre::ite care aL1 la
b~~1 fi1t1ţa . Cred1 1 :1„ reflecţia„ figurarea tutL1ror elen1entelor pe
care aceste 1n1ponderabile le recla111ă îr1 universul vizual, sa-
'2rificii„ rugăciuni„ exper1et1ţe fizice, 111unca sculptorult1i, for-
111ularea w1ei experienţe î11 ten11en1 adecvaţi pentru co111unicarea
l'I. stu1t activităţi ale fiinţei trezite şi ni111ic 1nai mult. Ceilalţi
0Jn1e11i 11t1 văd decât ceea ce este vizibil şi nu aud decât cu-
"
vi11tele. 111 ce priveşte se11tin1entul trezit î11 ei cu acest prilej, el
este o trăi re personală ale cărei raportu1i cu cele, trăite de auto-
rLll însuşi 11u pot fi deten11inate. Noi vede111 o fom1ă dar nu şti111
ce a ger1erat această for111ă în sufletul celuilalt. Pute111 doar crede
111 ea şi crede111 proiectând în ea propriul nostru suflet. Zadarnic o
religie vrea să se releve în cuvinte cât 111ai li111pezi posibil, ea
răn1âne cuvânt iar auditoriul îşi proiectează aici ser1surile lui
lău11trice. Zadan1ic vrea un artist să ne e111oţioneze prin tonu1i şi
cttlori cât se poate de atrăgătoare, căci at1ditoriul şi spectatorii nt1
vor găsi în această e111oţie decât propna lor sirr1ţire. Dacă nu sunt
capabili să sin1tă ceva, opera nt1 'la avea pe11tru ei nici o sen1nifi-
caţie. Danii foarte rar şi foa1te 111c,de111, de ''transhutnanţă psihi-
că „,„ CL1ve11it Ln1or oa111e11i e1111na111e11te isto1ici„ este acu111 în afara
proble111ei. U11 ge1111an co11vertit de Bonifaciu nu se transpune în
sp1r1tul acestui 111is1onar F101i.i1 fraged„ care a traversat atunci
di11tr-o parte î11 alta lt1111ea nordului era i111portant, pentru că în-
gădt1ia fiecăruia să descopere un h111baj ne111ijlocit pentru propria
ltu religiozitate„ prin convertire. Ochii copilului se deschid strălu­
ci11d câ11d i se spw1e de11un1irea obiectului pe care îl ţine în 111âini .
lată deci ceea ce se întâ111plă aici.
Prin um1are, nu unităţile 111icrocos1nice se deplasează, ci
Lu11tăţile cos111ice care le aleg, însuşi11du-le. Altfel, dacă aceste
siste111e ar fi nişte organis111e reale, capabile să exercite o acţiune
(căci o '"'influenţă'' ar fi o activitate organică), i111aginea istorică
ar fi cu totl1l alta . Nu ar trebui să pierde111 efectiv din vedere că î11
jt1rul fiecărui i11divid ce creşte„ şi al fiecărei culturi vii„ există un
11un1ăr incalculabil de 111flue11ţe posibile, din care este adn1isă
doar o 111i11oritate restrâ11să ş1 nic1decu1n 111ajoritatea. Procedează
operele sat1 oa111enii la o atare alegere ?
Istoricul avid de cauzalitate nu „tine socoteală nu1nai de
i11flue11ţele care există. Un calcl1l în sens contrar ne lipseşte.
Aceasta pentru că, totuşi„ de psihologia influenţelor pozitive
70
aparţi11e şi cea a ni111eni nu ar i11drăzr1i
influenţelor '"~negative„, . Şi
să atace această J)Sihologie extre111 de fecLu1dă„ care ar rezolva
cea di11tâ1 întreaga proble111ă Atâta ti111p cât îi vo111 î11toarce
spatele„ vo111 vedea n1ereu apărâ11d i111aginea fals fu11da111e11tată a
Ltnei istorii t111iversale în continuu progres'I tmde nu se pierde
nin11c Două culturi pot ve11i î11 contact de la 0111 1a 0111„ sau 0111ul
tu1e1a vede ridicându-i-se înainte-1 ruinele n1ediate ale L1niversL1lui
"
for111al 111ort al celeilalte. ln at11be1e can1ri„ nt1111a1 on1t1l este ce1
activ Opera realizată de u11ul poate fi însufleţită de altttl, ct1
co11d1~a ca el s-o s1111tă î11 propria lui fiinţă . Ea devi11c~ astfel
prop1ietatea lui personală„ opera făcâ11d parte din el însuş i Nt1
'"'bt1d1s111ul" a călătorit din lr1dia în China„ ci chinezit ct1 se1y'·i-
111e11te orientate a11 receptat într-t1n fel anu111e o parte d111 fond ul
reprezentativ al budisn1ului indian„ şi au plăs111uit o no11ă forn1ă a
expresiei religioase„ având o sen1nifica~e ant1n1e exclusiv pentn1
bt1d1şt1i chinezi. Sensibilitatea activă şi inteligenţa cercetătorultti
nu se spe1:ie niciodată de sensul originar al fo1111ei, ci chiar de
acea for111ă tinde descoperă o p.osibilitate de crea~e personală .
Sc11111ificaţiile st1nt intraduct1b11e. Ni111ic nu atenuează singurăta­
tea psil1ică pr9ftu1dă ce se i11te1vtu1e între fi111ţa a doi oa111e11i de
ordî11 diferit. ln zadar i11dier1ii ş1 chi11ezi1 se si111ţeau n1en1bri ai
aceleiaşi co111Ut11tă~ , căci din pu11ct de vedere st1fletesc„ lătu1tric„
ei ră111ân separaţi . Au aceiaşi ten11e11i, aceleaşi rituri „ ace-
leaşi înse11111e .. dar sunt două suflete diferite„ fiecare t1r111â11dt1-şi
calea.
Aşa că parcurgeţi toate ct1ltt1rile şi veţi putea găsi
confirn1area că„ î11 locttl co11ti11uităţii apare11te, a crea~ilor bătrâ­
ne Î11 cele tinere, din co11tră „ totdeatn1a orga11is111cle 111ai ti11erc au
stabilit t1n nt1111ăr foarte 111ic de rapo1turi CLl orga11is111ele 111ai
vârst11ice, fără a 111enaja se11111ificapa originară pe care ele o
capătă astfel. Ce st1nt oare acele l. 'ete111e cuceriri " di11 filosofie şi
ştii11ţă ? Nietzscl1e repetă pâ11ă la saţietate că filosofia greacă
co11ti11uă să trăiască în filosofia noastră . Acest jargo11 st1perficial
11t1 arată î11să tot ceea ce, 111ai î11tâi „ 0111u1 111agic şi apoi faustictll
at1 11egat în n1od voit'I aLt trecut st1b tăcere sau aL1 înţeles diferit,
graţie înţelepciunii adâ11ci şi n1sti11ctelor tenace, fără a aba11dona
vccl1i1e fon11tlle. Credinţa naivă ş1 entuziastă a savar1ţilor este şi
aici î11 11eregttlă . Lista greşelilor lor ar fi prea lu11gă şi ar reduce
pe alţii la o tăcere aproape totală . De obicei noi neglijăn1„
 71
co11s1derâ11du-le erori nese11111i1: ~ . ·e, teoria 1n1cilor imagi11i a lui
Den1ocrit, idealis11~ul corporn1 a! lui Platon, cele cincizeci şi două
de învelişuri cir(:ttlat e a1e lt1i Aristotel. Aceasta conduce la
dorinţa de a explica gândirea celor ce nu mai sunt mai n1ult decât
ei î11şişi. Gâ11direa lor este pefltru ei adevăr esenţial, dar nu în
aceeaşi 111ăsură şi pentru noi . In realitate, cunoaşterea filosofiei
greceşti „ de altfel superficială, ecl1ivalează cu neantul. Să ne
rezervă111 deci libertatea de a-i aborda pe vechii gânditori în litera
lor: î11 Heraclit, De111ocrit şi Platon nu există o si11gur~ propozi~e
care să fie adevărată pentru 11oi fără a fi rectificată. ln fapt, ai11
preluat 11oi oare 111etode„ concepte„ scopuri, mijloace din greacă „
fără a 111ai vorbi de nişte concepte funda1nentale care nici 11u ne
stn1t i11telig1bile ? Nu s-a situat Renaşterea în î11tregi111e sub
' 'i11tlt1e11ţa „ artei a11tice? Dar ce a făcut ea di11 for111a te111plului
doric„ d111 coloa11a ionică„ di11 raportu) di11tre coloa11ă şi şarpa11tă ,
di11 folosirea prefere11~ală a culorilor, din perspectivă, din trata-
rea pla11urilor îndepărtate, di11 111otivele grafice de pe cera111ică„
d111 111ozaic, din vopselele de lac, din tectonica statuilor, din
regt1la proporţiilor lt1i Lysip ? De ce toate acestea nu au exercitat
nici o intlue11tă ?
~

De la pri111a abordare, c,.e, ea ce ani intenţionat să

expri111ă111 ai1 ~fost nişte constatări. 111 consecinţă, din 111ateria1u1
i11e1t care există î11 realitate a111 cercetat nu1nai o 111ică parte: ceea
ce 11e-a111 propus şi aşa cu111 ne-a111 propus, adică în conforn1itate
cu i11te11~ile 11oastre şi 11u cu cele ale autorilor„ de care niciodată
a1ta vie 11t1 a fost explicit preocupată. Trebuie urn1ărită pas cu
pas ~ ~intl L1e11ţa" plasticii egiptene asupra plasticii greceşti ca să
111ţelegen1 că, î11 definitiv o astfel de i11tlt1enţă 11u a existat~ voinţa
pe11tru fo1111ă a grecilor le-a oferit, din vecl1ile lucrări de artă,
acele trăsături pe care le-a descoperit ea singură, fără inte11ţie.
De jur î111pr~jt1rul Greciei antice aL1 creat egiptenii, cretanii,
babilo11ie11ii, asirienii„ hitiţii, perşii„ fenicienii, a căror 1nulţi111e de
edificii, on1a111ente, opere de artă, culte, forn1e statale„ alfabete,
ştiinţe, grecii au ct1noscut-o. Care dintre aceste creaţii a sedus
sufletul grec în aşa fel încât să facă din el instru1nentul propriei
sale expresii ? Eu repet deci um1ătoarele: în fiecare cultură nu se
î11tâlnesc decât relaţiile pe care ea le-a ad111is. Ce nit a fost
î11să ad111is ? De exe1nplu, de ce nu au fost ad111ise p1ra1nidele
egipte11e, pilonii, obeliscurile, scrierea hieroglifică ş1 cw1eifor-
72
n1ă ? Ce nz1 a luat arta gotică din Bizanţ, de la n1aurii din
Occide11t„ din Spa11ia, di11 S1cilia ? Niciodată nu vo111 eviden~a
îndeajuns î11ţelepciunea care a prezidat această alegere absolut
inconştientă , şi nici interpretarea ei decisivă. Orice rela~e admisă
r1u este numai inconştienţă„ ci şi o lacună şi poate că nicăieri ea
nu se exprimă cu mai n1ultă claritate decât în această artă a
lipsei 111etodice de forţă interioară a unei culturi . Cu cât
exaltă111 1na1 111ult principiile unei gândiri străine, cu atât 111ai
sigur îi alterăn1 sensurile profunde. Pentru a ne da sean1a de
aceasta nu ne ră111âne decât să-i unnărim pe apologeţii IL1i Platon
în Occident„ de la Bernard de Chartres şi Marsilio Ficino tt)â11ă la
Goethe şi Schelling ! Cu cât împărtăşim cu umilinţă o r\ '!igie
străină't cu atât ea pnmeşte n1ai n1ult fonna unui suflet noL1 \ r
trebui să scrietn într-o zi istoria celor "trei Aristoteln - a grec1)0{
a arabilor şi a goţilor, care nu în1părtăşesc nici o idee comună ir•
gândire: sau, şi tnai bine, istoria transformării creştinisn1ului
111agic în creştinism faustic. Ni se spune şi ni se repetă că această
religie a trecut„ fără vreo 1nogificare esenţială„ din vechea Biseri-
că î11 Biserica Occidentult1i . ln realitate„ conştiinţa 1nagică a ex-
tras di11 străfundurile co11ştiinţei sale cos111ice dualiste o expresie
a fi111ţei trezite religioase, iar noi numin1 acest lin1baj ''creşti-
11is111,'. 0111ul civilizaţiei antice târzii a făcut apoi din acest fapt
tu1 i11stru111ent al propriei sale rel1g1ozităţi şi nişte segn1ente de
co111L1nicare din cuvintele„ for111ulele, riturile lui . Din on1 în om,
acest l1n1baj forn1al a trecut în cele din unnă în conştiinţa
ger111a11ilor din precultura occidet1tală, fără să aibă o intonaţie
diferită „ dar cu o sen1antică schi111bată . Niciodată ni1neni n-ar fi
î11drăzi1it să corecte=e se1n11ificaţia cuvintelor sacre, însă nicioda-
tă 11i111eni nu a 111ai cunoscut se111nificaţia lor originară . Cei care
s-ar putea îndoi să binevoiască să uite "ideea" transferului
de gra~e la Sfă11tul Augustin„ "ideea" substanţei t1n1ane duale
la CalVJn, ceea ce constituie sensul dinan1ic al vointei un1ane.
~

Sau, şi 111ai bine, reprezentarea„ puţin inteligibilă pentru noi, a

„'co11sensului " 111agic care presupune existenţa , în fiecare, a unei
pne11n1a (spirit) ce en1ană din pnez1ma lui Dumnezeu şi în care,
ca t1r111are, după părerea unanin1ă a celor aleşi, se află adevărul
divi11 i111ediat. Pe această certitudine se întemeiază nu nutnai
at1toritatea hotărârilor luate de pri111ele concilii creştine„ ci şi
111etoda ştiinţifică încă în vigoare în lumea mulsu1nană . Pentru
 73
că occide11tali 1 11u au î11ţeles această n1etodă, ei au îact1t
din co11ciliile posterioare perioadei gotice t111 soi de parlan1e11t
dcsti11at să î11grădească hbertatea spirituală a papei Lucrurile
L'I aL1 co11cepute astfel şi î11 secolul aJ XV-iea~ dacă ne ga11di111
la Co11stanţa şi la Basel, la Savonarola şi la Lutl1er ideea
conciliilor a trebuit finah11ente să dispară, fiind frivolă şi lipsită
de sc11s î11 raport cu caracterul i11failibil al pape1. Sau, la fel„ şi
ideea reînvierii trupului, co111ună cu cea din prin1a perioadă
arabă , de ase111enea fo11dată pe o reprezentare a unei pne11111a
di vine şi t1111ane. 0111ul antic credea că sufletul - fon11ă şi sens al
corpului - se năştea î11tr-un a11u1ne fel în acelaşi ti111p ctt el.
Filosofii greci abia dacă vorbesc despre el„ iar tăcerea lor poate
avea doar două raţiuni : sau ideea respectivă nt1 le era cunoscută,
sau ea era atât de evidentă încât conştii11ţa acelor vre111uri nu o
co11sidera o proble111ă. Aşa stau lucrurile aici. Pentru arabi, este
la fel de clar că pnez1111a lor„ de e111anaţie divină, şi-a ales ca
lăcaş trupul 0111e11esc. De aici rezultă că spiritul u111an, dacă
trebuie să reînvieze în Ziua de Apoi, are nevoie de o existenţă
reală: este resurecţia ek nekron (EK vcxpmv)„ din 111orţi . Ideea
proftu1dă a î11vieri1 di11 n1orţi a ră111as absolut 11eînţeleasă pentru
sc11ti111e11tul cos111ic al occide11talului. Nu nun1ai că plana o
Î11doială ast1pra condiţiei dog111ei sacre, dar la înal~i de1n11itari
catolici ea a fost î11locuită i11conştie11t cu t1n sens diferit pe care
astăzi Îl desen111ăn1 prin ten11e11ul de ne111urire, adică o continuare
a vie~i sufletului„ co11siderat un centru de forţă al întregii
ete111ităti . La Lutl1er acest sens era foarte clar. Dacă Sfântul
~

Pavel sau ,J\ugustin ar auzi câ11dva ideile noastre despre

crcşti111s111 , ei le-ar respi11ge laolaltă cu toate cărţile„ dog111ele şi
co11ceptele noastre, considerândt1-le nişte greşeli absolute şi nişte
..
erez11 .
Exe111plt1l cel 111ai frapant de siste111 care a dăinuit, în
apare11ţă „ două 111ilenii fără 111odificări de esenţă este istoria
(/rept11/11i ro111an, care„ î11 realitate„ a cunosct1t trei stadii evolu-
tive opuse î11 trei culturi .
..
13

Drept11/ a11tic este 1.1n drept creat de cetăţeni pentr·11

cetăţe11i . Regi111ul politic pe care el se înte111eiază în 111od 11atural
74
este polisul . Din această fon11ă funda111entală a fiinţei colective
rezttltă firesc 111ai întâi co11ceptul de persoană , considerat u11
organis111 t1111an integral şi identic cu corpul (soma) statului 1.
Pentru sentimentul cosmic al celor vechi acesta este ele111entul
for111al de unde a apărut întregul drept antic.
Pe1~sonna este aşadar un concept specific antirJ1ităţii,
mJând se11s şi valoar·e n11111ai 1n lin1itele acestei c11/t11ri.
l11dividul-persoană este un corp (so111a) care ţine de existenţa
polisului . Dreptul polisului se raportează exc/11siv la el. El
coboară până la drepturile reale„ lin1itate la condi~a de sclav,
care este u11 corp, dar nu o persoană . Se ridică şi până la dreptul
divin, a cărui limită este eroul , care„ din persoană a devenit o
di vi11itate, putând deci să pretindă de acum înainte un cult,
prectn11 Lysandros şi Alexandru în cetăţile greceşti, iar ulterior
î111păraţii ro111ani ridicaţi la rang de divi. Orie11tarea, din ce î11 ce
n1ai clară , a gândirii juridice antice în acest sens, explică încă un
concept co111plet străin occidentalilor: capitis de111iniltio 111edia.
Să 11e gândi111 că o persoană poate fi pri vată de drepturi în între-
gi 111e sau parţial „ dar 0111ul din antichitate sancţionat cu această
pedeapsă î11ceta să .fie o persoană„ deşi corpul lui conti11ua să
trăiască . Nu111ai opoziţia di11tre persoa11ă şi lucru, când este
co11siderat obiect, pen11ite înţelegerea co11ceptult1i specific antic
de res .
Pe11tru că religia antică era o religie de stat, nu există
11ici o diferenţă între geneza dreptului real şi a dreptului divin:
a111andouă sunt în egală măsură creaţia cetăţe11ilor. Lucruri şi
zei, ei au o co11diţie juridică regle111entată exact î11 raport cu per-
soanele. Pe atunci„ pe11tru dreptul a11tic avea o· inare sen1nificaţie
faptul că era creat de experienţa publică ne111ijlocită, adică nu de
experie11ţa profesională a judecăto1ului „ ci de experienţa practică
generală a 0111ului care are t1n rol i111porta11t în viaţa politico-
econo111ică î11 a11sa111blt1. Orice ro111an angajat în îndeplinirea
tu1or fu11cţii publice devenea în 111od obligatoriu jurist„ general,
şef ad111inistrativ sau funcţionar ln do111eniul finanţelor. El făcea
dreptate ca pretor, după ce dobândise o 1nare experienţă în
do111enii total diferite. O categorie de practic1en1 ai dreptului„

1. H. Hirzel: /_)ie J:>er .\YJn , 1914, p.17.

 75
orga111z.1t:1 ln ,\\.'l'~t LllllC scop„ pr111 specializare ş1 s1ste111 teoretic„
este ceva absolut străin de a11tichitate. O întreagă ştii11ţă Juridică
posterioar5 a creat această castă după chipt1l şi ase111ă11area sa.
111 acest do111e111t1„ 10111n1111 11u au fost 11ici oa111eni de sisten1„ nici
1storic1„ n1c1 teoreticieni„ ci doar nişte si111pli dar străluciţi pract1-
c1cni. Jt1risprude11ţa lor este o ştiinţă experi111entală a ca=11isticii
111l/i,·ich1ale, o teh11ică rafinată şi nicidecu111 ttn edificiu de
..ibstract1tn11 1
~

,.L\111 ajunge la o i111agine falsă dacă an1 pune alături

dreptt1l ele11 şi dreptul ron1a11„ ca două 111ărin1i de acelaşi ordin.
Pc tot parcursul evoluţiei sale„ dreptul ro1na11 a aparţinut 1111ei
.. cetăţi anL1111e„ una dintre alte câteva st1te: di111potrivă„ dreptu)
elen 11-a for111at niciodată o tn1itate. Cetăţile de li111bă greacă at1
alcătL1it n1ai 111ulte coduri de legi , ase111ă11ătoare îr1tre ele„ fapt
care 11L1 a i111p1ed1cat pe fiecare să aibă codul proptiu. Niciodată
11-a apărut ideea ltnei legislaţii dorice„ 11ici chiar e1enice î11
ge11eral. ,t\ceste categorii de rcpreze11tări au fost con1plet străine
de gâ11direa a11ticilor. Dreptul civil ro111a11 se adresa nu111ai
cetăţenilor tu1t1i oraş: el 11t1 lt1a î11 consideraţie 11ici pe străi11i„ 11ici
pe sclavi„ 11ici o î11treagă lu111e d111 afara oraşului„ î11 vre1ne ce
pri111ttl sisten1 legislativ saxon, de exen1pltt.. cot1ţi11e deja ideea,
bi11e a11corată„ a existe11ţei tu1ui drept unic pe11trt1 toţi. Până
în ttltin1a perioadă a epocii i111pe1iale se făcea o disti11cţie
strictă î11tre dre1Jtul civil al cetăţe11ilor şi j1.1s genti111n, dreptul
··cclorlalţ1 "' (total diferit de drepturile 0111ttlui), dreptul celor care
aveau 1ez1de11ţă la Ro111a„ acesta fiind obiect de jurisdicţie. Este o
sitL1aţte tn1ică , pe11tru că Ro1na„ o si11gură cetate, a aju11s să
stăpâr1ească cel 111ai 111are i111periu antic (ceea ce o evoluţie
diferită ar fi făcut posibil şi în cazul Alexandriei)~ dreptul ro1na11
. - . ..., . . . . . ..,,, .
a ret1ş1t sa se 1n1pu11a nu pn11 super1ontatea 111tr111seca, c1
graţie st1cccsclor politice şi apoi prin actnnularea prioritară a
cxpe1ic11ţei practice de î11alt 111vel. For111area w1ui drept a11tic
gc11eral de factură elenică coincide cu vre111ea când Ro111a era o
n1ărin1e politică de ordinul trei: vorbi1n de un drept de factură
elc11ică dacă ni se î11găduie să nu111i111 astfel spiritul înrudit al 111ai

I. L . Wenger: l?ec/11 ller <lriechen u11ll l?ij1ner„ 1914„ p. 170. R. vo11

Mayr: J?rin11scl1e J?echf<f!.escl1ichle„ 11„ I., p. 87.
7o
11111/tor siste111e j11ridice diferite . Atunci când dreptul ro111an a
î11ceput să capete for111e gra11dioase„ el n1ai reprezenta doa r
o parte a don1ina~ei elenice prin spirit ro111an: transferarea
dreptului a11tic târziu din Elada la Ro111a„ adică de la un
111ănunchi de oraşe-state, unde fiecare era co11ştie11t că t1l• de~ne
puterea efectivă , către o cetate unică , a cărei acti \ .tate de
a11san1blu se epuiza p1i11 exercitarea unei ase111enea st•rJ re111a~i .
De aceea r1u s-a putut co11stitui o ştiinţă juridică în li111ba greacă .
C'â11d antichitatea aju11sese la gradul de n1aturitate necesar pentru
această ştii11ţă „ ulti111a din toate, nu t11ai exista decât o cetate a
dreptului care n1ai co11ta cu adevărat .
Deci nu se ~ne îndeajuns cont de faptul că dreptul grec şi
dreptttl ro111an nu su11t două 111ări111i juxtapuse, ci succesive.
Dreptul ron1an este cel 111ai tânăr, el prest1pune existenţa altor
doctri11e ş1 o practică îndelungată 1„ constitui11du-se ulterior foa1te
rapid sub tutela acestor 111odele. Este i1nportant de ren1arcat
faptul că apogeul filosofiei stoice, care a exercitat o profundă
i11tluenţă asupra gâ11diri1 jutidice a ro111anilor„ a ur111at după
desăvârşirea dreptului eler1, dar a precedat for111area dreptului
ron1a11 .

14

Aceste doctri11e au fost î11să elaborate de gândirea unor

oa111e11i con1p1et aistorici De aici co11secir1ţa că dreptul antic este
111 î11tregi111e un drept cotidia11, respectiv instantat1e11. El a fost
creat ese11ţial111ente î11 fiecare caz, pentru acel caz particular, şi
î11cetează să n1ai fie o lege de î11dată ce cazul a fost rezolvat.
Validitatea lui pentru alte cazuri viitoare ar fi o contradic~e
pe11tru se11ti111entu1 0111ul t1i at1tic, e111i11a111ente aplecat spre
prezent.

1. Ca din întâ111plare 111ai trebuie să a111i11tin1 o '""anexă, ~ a dreptului

antic ~ anun1e că 111arele neguţător Solo11 a creat un drept atic prin
în1pn1n1utarea t1nor prevederi din legislaţia egipteană referitoare la
sclavia pentru datorii , la dreptul obligatoriu~ la nesupunerea la 111t1ncă
şi la „„şo111aj ' ' (Diodor, I, 77, 79„ 94 ).
- - - - - - ----- _..__ ____________ 77
La î11cep11tt1l exerciţiului ~nual al puterii, pretorul ro111an
e111ite un edict î11 care ant1nţă principiile juridice cărora are de
gâ11d să se confon11eze, însă de care succesorul nu va fi legat în
111ci un fel Nici li111itarea la perioada de un an de valabilitate nu
corespunde duratei reale. Din contră, preto1ul pronunţă în fiecare
caz în parte for111ula juridică co11cretă după care va fi dată
se11ti11ţa· judecătorilor, ceea ce o exclude pe oricare alta . Astfel
stăteau trebt1r1le îr1deosebi de la adoptarea legii Aebutia. El
creează astfel „ în sensul literal al cuvântului, un ''drept al
prezentult1in, lipsit de orice durată. 1
"
111 aparenţă identică, dar având un sens total diferit şi
deci 11i 111erită să pună în evidenţă prăpastia care desparte dreptul
a11tic de dreptul occidental, este o trăsătură genială a dreptului
e11glez, specific ger111anic: puterea creatoare a judecătorului îr1
n1atcr1e de procedură. Trebuie aplicat un drept care, în idee, are
o valoare eternă . Aplicarea legilor în vigoare, care transpare întâi
pri11 procedura juridică, este regle111entată p1in voinţa judecăto­
rt1l u1 cL1 ajt1torul regulilor ("rules"') sau al prescripţiilor executo-
rii . care nu au ni111ic co111t1n cu fo1111ula scrisă a pretorului. Dacă
însă, î11tr-tu1 caz pa1ticular, se întân1plă să se cadă de acord
ast1pra faptLilui că dreptul în vigoare are o lacună reală, aceasta
poate fi 11e111ijlocit i'ndepărtată, creându-se în consecinţă, în ·ca-
drttl procest1lt1i, o regtilă procedurală not1ă ce aparţine de ac11111
1/1c<Jlo 1111ei stări d11rabile de fapt, sub rezerva asenti111e11tului
corpult1i jt1ridic, în fon11e pe deplin legale Este vorba în speţă de
sitttaţia existe11tă, fapt ce nu 111ai poate avea u11 caracter străin de
dreptul a11tic. Pe11tru că, într-o epocă antu11ită, starea vieţii publi-
ce ră111âne î11 esenţă identică cu sine şi, în consecinţă, in1plică
î11toarcerea curentă la aceleaşi situa~i Juridice, aceasta creează
pas ct1 pas u11 ansa111blu de prevederi, totdeauna formulate în
con.for111itate c11 experienţa, 1111 pentru că li .se conferă o putere
viitoare, ci pentru că ele st1nt re-create, ca să spunem aşa, de
fiecare dată . Su111a acestor prevederi, ce nu reprezintă w1 siste111
şi o totalitate, for111ează astăzi ''dreptul'', aşa cun1 se găseşte în
CLtlegerile târzii de edicte pretoriene, care, în esenţă, s-au
tra11sn1is de la pretor la pretor, din ra~t1ni de oportunitate.

1. L. Wenger: l?echt cler ( iriechen u11c/ J-?omer, p. 166 şi ur111 .

78
h1 gâ11direa juridică anti că„ experienţa î11sea111nă deci alt-
ceva decât astăzi : ea nLt reprezintă recapitttlaţia unui corpus de
legi perfecte, ce prevăd toate cazurile posibile, nici disponibilita-
tea de a aplica acest corpus, ci anticiparea unor situaţii litigioase„
ce revir1 n1ereu, şi econon1ia de efort reclan1ată de fiecare dată de
o 11ouă Jurisdicţie.
Fon11a antică pură este„ ca atare, o actnnt1lare 1entă de
111aterie legislativă, o adi~o11are aproape spot1ta11ă de no111oi,
leges, edicta„ ca în vre111ea dreptului pretor1a11 ron1an. Toate le-
gile lui Solon„ Charondas„ cele Douăsprezece Table„ sur1t 11u1nai
nişte co111pendii accidentale de edicte, care s-au dovedit uzttale în
practică. Dreptul de la Gortyn, aproape co11te1npora11 cu legea
celor Douăsprezece Table, adaugă tui 111ănunchi de dispozi!1i fa
u11 corpus 111a1 vechi . Fiecare cetate„ odată î11te111eiată „ crea t:t1
cod ase111ănător„ în · care i11tra şi 111ult diletantis111 . Astfel , ·11,
Păsăr·i/e , A1istofa11 ne-a lăsat o satiră prin care aceste zbtirătoare
stu1t 'puse " să făurească legi . Dar nicăieri nu se vorbeşte despre
4

siste111 şi cu atât 111ai puţin „ despre dorinţa de a da legilor o

valabilitate de 1tu1gă durată .
Total 111e11te la pol u1 opus„ î11 Occide11t„ există te11di11ţa de
a conce11tra„ din capul locului, întreaga 111aterie juridică activă
111tr-un siste111 bine articulat şi durabil, în care fiecare caz posibil
sau i111aginab1J îşi găseşte cu anticipaţie soluţia .

15

Aceasta pare să vină î11 contradicţie ctt existenţa reală a

siste111elor legislative '"'a11tice„, create de profesionişti pe11tru o
aplicare de lu11gă durată . Dar„ desigt1r, 11t1 ave111 11ici cea n1ai 111i-
că 11oţiune despre u11 drept antic pri111itiv ( J .J 00-700) î.e.11.: fără
î11doială că 11u există ele111ente opuse între cutun1ele de drept ale
vecl1ilor oraşe„ co111unităţilor săteşti şi cele din perioada gotică şi
arabă ti111purie (legislaţia saxonă, codul sirian). Ctu1oşt111ţele
11oastre 11u trec dincolo de COf1Jusul de culegeri de legi ce datează
de la anu] 700 î.e.n. şi sunt atnbt1ite unor personaje legendare
sat1 pe jtn11ătate 111itice: Lycurg, Zalenkos, Charondas, Drakon 1

1. Belloch: ( ir1echi.\·che ( iescl1ichte„ I„ 1„ p. 350.

 79
ş1 tn1ii regi ai Rorncii. Existc111a acestor culegeri este atestată în
1

legc11de„ dar auto11 i reali şi actele efective de constituire, ca şi

co11ţ111utul onginal al culegerilor nu t11ai erau cunoscute de greci
în epoca războaielor cta perşii .
Un al doilea corpus corespunde cu Codul lui Justinian,
cu redactarea dreptului ro111an în Germania, având alături şi
11t1n1ele lui Solon, P1ttakos (600 şi, respectiv, 500) etc„ .. Ele sunt
dc.ja 11işte sisten1e juridice 111ature~ în spirit citadin. Erau nu111iţe
p<Jliteia, 110111os„ în opozi~e cu vechile tl1es111oi sau rhetrai . ln
2

realitate„ 11u ct1noaşten1 decât istoria dreptului din antichitatea

târzie. De u11de vi11 oare codurile care au apărut dintr-o dată ? La
o prin1ă exa111inare atentă a acestor tenneni, pute1n deduce că
respectivele cazt1ri nu constituiau în definitiv nişte legi ce tre-
bt11at1 considerate rezulta11te ale experienţei pure„ ci so/11ţ1onarea
1Jri11 a11toritate a proble111elor politice.
Posibilitatea existenţei t111ui drept general , situat dea-
st1pra lt1cru1ilor şi co111plet i11dcpe11dent de interesele politico-
econon1ice„ este o n1are greşe~lă . Pute111 să ne-o in1agină111,
iar oan1e11ii care confundă posi bilităţile politice cu activitatea
J)Ohtică aLt visat 111eret1 la feJ Acest vis nu schimbă „ de fapt,
111111ic„ căci dreptul de factttră abstractă 11u se 111anifestă în istoria
reală 111c1 sub for111a lL1i abstractă cea 111ai sin1plă . Or1ce s1sten1
jt1rid1c co11ţtne i1naginea despre cos111os a autorilor 1ui, iar fiecare
1111agi11e cosn1ică a istoriei o tendinţă politico-econo1111că , inde-
pc11de11tă de gândirea teoretică a cută n1ia sau a cutărt1ia , dar
depe11dentă de lloi11ţa practică a clasei care are în 1nâini puterea
efectivă şi deci dreptt1l de a legifera . Fiecare legislaţie are
ca aL1tor o clasă a11u111e care legiferează în nu1nele tt1turor.
"
A. Fra11ce a spus odată : " h1tr-o 111aiestt1oasă egalitate, justi~a
11oastră apără atât bogatt1lt1i cât şi săracului dreptul de a fura
pâi11e şi de a cerşi la colţL1l străzii " . Fără îndoială, aceasta este
jtisti ţ1a Ltnora . " Ceilal~ ,, însă vor î11cerca tot timpul să asigure
trit1111ft1l tu1ui drept co11s1derat ca singuntl just, abordând viaţa
di11 pt1nctul lor de vedere ..t\şadar, legtsla~ile sunt toate nişte acte

„
I. I n spatele lor se află dreptul etnisc„ prototipul vecl1iulu1 drept
ron1an. Ron1a era un oraş etn1sc
2. Busolt: (;ri echische „<..,'taalskunlle, p. 528.
80
politice„ 111ai exact nişte acte politice ale unui partid. Sau, 111a1
degrabă „ precu111 de111ocraţia lui Solo11"' ele i11clud o co11stîtt1ţie
(politeia) ce se raportează la un drept privat (110111oi) ce aparţi11e
aceluiaşi SJ)irit~ ori, mai degrabă , ca 0Jigarl1ia lui Drakon şi a
dcce111virilor 1, o politeia ce se spriji11ă pe W1 drept privat.
Istoricii occidentali, obişnuiţi cu siste111ele legislative durabile„ at1
subestin1at cei dintâi această relaţie. Anticii o î11ţelegeat1 foarte
bine. Dece111virii ro111ani at1 creat ulti111a legislaţie î11 spirit
pur patricia11. Tacit o 11un1eşte sfărşitul justei legislaţii (fi11is
aeq11i j11ris, A11nales, 111, 27). Venirea deceniului tribu11ilor, ct1 o
sin1bolică neîndoielnică„ duce la dispariţia dece111virilor, iar
/ex rogata, o tnaterializare a dreptului popular, va C(lr1tribui
la în111or111â11tarea lentă a Legii celor Douăsprezece T Jl1le,
ur111ări11d cu o tenacitate specific ron1ană opera î11făptuită di11t1 -o
si11gură 111işcare de Solon contra legilor I ui Drako11„ patrios
politeia, dreptul ideal al oligarhiei atice. Drakon şi Solon vor fi
de acun1 înainte strigătele de luptă în lunga bătălie ce începe î11tre
oligarhie şi de111os. La Ro111a ea s-a dat între instituţia senatorială
şi cea a tribu11ilor. Constituţia spartană ("Lycurg„) nu 11u111ai că
a repreze11tat„ dar a şi păstr~t şi consolidat ideal ul drako11ic şi al
celor Douăsprezece Table. ln co111paraţie cu ron1a11ii„ rudele lor
apropiate, Drakon şi Solon, realizează o trecere treptată de la
regii tira11ici ai Ro1nei la tribunii inflexibili de felul fraţilor
Graccl1i . Căderea ulti111ului Tarqui11ius şi instituirea dece111viri-

I. Pentru noi , nu in1portanţa istorică a Legii celor Douăsprezece

Table constituie fondul proble111ei„ despre care abia dacă se inai
păstrase vreo propoziţie adevărată pâ11ă în epoca lui Cicero, ci actul
politic al î11săşi constitt1irii ei„ a cărui tendinţă se conft111dă cu răstur­
narea tiraniei lui Tarquinius de către oligarhia Senatului: actul acesta
trebuia„ 11eîndoieln1c, să asigt1re st1ccesul ce părea a111eninţat î11 viitor.
Textul pe care copii îl învăţau pe de rost în tin1pt11 lui Cezar a avut
obligatoriu aceeaşi soartă ca şi listele co11sulare a11terioare în care
erau înşirt1ite nun1ele unor fa111ilii care vor dobâ11di putere şi bogăţie
n1ai târziu. Dacă Pais ş1 La111bert au co11testat recent toată această
legislaţie, este posibil să fi avt1t dreptate în privinţa Legii celor
Douăsprezece Table, afir111ând că ea ar fi trebuit să conţi11ă ceea ce
ttlterior a fost considerat a fi fondt11 ei„ nu însă şi în privi11ţa eveni-
n1enttilui politic din a11ttl 450.
 81
-----------.-~ ..... ~--- -----------
lor. cJ1e a fost intr-un fel o lrJ\'Î[Ltră de stat îndreptată contra
t 11buni lor şi a oricr1tărilor acestora , corespt1nde aproape cu
dL'Clinul ILu l'-leo.11e11es (488) şi Pausanias (470)~ revolta lui
.L\g1s III şi a lui Kleo1nenes III (240) corespunde cu activitatea„ la
l~ ~pva ani după aceea „ a lt1i C. Flan1inius„ fără ca aceşti regi să fi
1CJ)Utat vreodată tn1 succes defi11itiv in1potriva eforilor ce li se
0pw1eau î11 partida senatorilor.
"'
lr1tre t1111p„ Ro111a deVIne o 111are cetate„ î11 sensul în care
ant1cl1itatea târzie înţelege acest ter111en. Inteligenţa orăşenilor
chn1i11ă treptat instinctele ţărăneşti. De aici , începând din jurul
a11ulu1 350„ introducerea în jurisprudenţă „ alături de /ex rogata
de esenţă populară„ a unei /ex data pretoriene„ ceea ce reprezintă
pri111a i11stanţă de drept a pretorienilor. Bătălia juridic? între
spiritul celor Douăsprezece Table şi /ex rogata trece pe ulti1nul
pla11„ iar justi~a pretoriană exercitată prin edicte devine un
i11strt1111ent în 111âinile unor partide.
Pretorul ,. este centrul absolut al jurisdicţiei şi al exer-
ci~ultti jt1ridic. ln rela~e cu e'\pansit1nea puterii politice a ro-
111anilor, ftu1cţ1a juridică a pretorului t1rban îşi pierde din
i111po1ta11ţă , iar j11s ci,„1/e cedea ză teren î11 faţa lui j11s genti11n1„
dreptt1l '"'-celorlalţi „„ reprezentat de pretorul peregrin. Atunci ,
câ11d pentru întreaga popula~e a antichită~i, în n1ăsura în care nu
se bt1cura de dreptul de cetăţenie ro1nană, s-a aJuns Ja acordarea
de drepturi cetăţe11eşti ''celorlal~ „,„ j11s peregrin11111 în vigoare la
Ro111a devenea efectiv o lege itnperială~ toate celelalte oraşe„
i11clusiv populaţiile n1ontane şi triburile beduine non1ade organi-
zate juridic şi ad111in1strativ în ''cetă~" (civitates) nu şi-au păstrat
drepturile proprii , decât în tnăsura în care dreptul ro1nan pentru
străi11i 11L! conpnea nici o clauză pentru ele.
!t1 antichitate, pro11111/garea legilor a · fncetat odată ci1
edict11111 perpet1111111„ dat di11 ordinul lui Hadria11 ( 130). Edictul a
1etu1it într-o fo1111ă finală toate propu11erile tăcute anual de pre-
tori , care for111at1 de 111ult tin1p o 111aterie stabilă , interzicând ori-
ce n1odificări ulterioare. Ca totdeauna , pretorul continua să facă
public ''dreptul fiecărui an'', care era în vigoare în virtutea prero-
gativelor pretorilor şi 11u ca lege in1perială ~ pretorii erau obligaţi
82
să se 111ărginească la textul stabi1it. Acea~ta este t:11n10 ~c._.i
~'î11gheţare a dreptului executiv", si111bol al Lt11ci ~, 1' 111 :~q „ . . t 1 ~11
Jurisprudenţa antică începe 11t1ma1 odată cu perioada
elenistă - este vorba de procedura n1etodică a aplicării dreţ)t ul u1
Aşa cum ştiinţa nlatematică presupune cw1oşti nţe de fi lh.. .l ii \ i 11 1
domeniul tehnic3 „ iar ştiinţa juridică raportt1r1 pol1t1co-eco1101111ce
care-i fumizează substanţa , tot astfel Ro111a devine foarte repede
citadela j11rispn1denţei a11tice . Tot aşa şi în cazt1I McA1 culu1 ~
unde învingătorii azteci predau în universită~ , prect1111 cea de
la Tezcuco, toate legile cu prioritate. Jurisprudenţa a11t1·:ă este
o ştiinţă ron1ană, de fapt şi singura . Delin1itarea n1aten1t.{ tici i
creatoare de către Arhimede corespunde cu precizie î11ceputu1i;(>f
literaturii juridice îi Tripertita lui Aelius ( 198, con1entarea Lef~ij
celor Douăsprezece Table). M. Sca.evola a scris la anu] IOC>
pritnul tratat de drept privat. 4 Perioada dintre anii 200 şi 1
corespunde jurisprudenţei "'clasice" propriu zise, epitet aplicat
astăzi abuziv şi într-un mod bizar perioadei ce coincide cu
dreptul arab pri111itiv. Cu ajutorul fraginentelor de literatură
juridică se poate aprecia distanţa dintre cele două culturi .
Ro111a11ii tratează doar nişte cazuri şi încadrarea acestora„ dar
niciodată nu a11alizea:ză un concept funda111ental precum eroarea
judiciară . Ei deosebesc cu scrupulozitate felurile de co11tracte,
dar conceptul de contract le este necunoscut„ Ia fel ca şi teoria
despre nulitate sau contestaţie de drept, de pildă . "Este clar că„
după toate acestea, ron1anii nu puteau constitui pentru noi 11işte
n1odele în ce priveşte metoda ştiinţifică ''. 5
Şcolile sabine şi proculiene, de la Augustus până în j urul
a11u1ui 160 d. Ch., au înse1nnat sffirşitul dreptului ro111an. Ele
su11t şcoli ştiinţfice precu1n şcolile filosofice de la Atena ~ oare ele
au agitat pentru o ultitnă dată opoziţia dintre dreptul se11atonal şi
dreptul tribw1ilor (cezaric) ? Printre cei 111ai buni sabi11ieni figL1-

I. Sol1111: !11.\~ti tuţii „ p. 1O1 .

2. Lenel: h,"'d ictun1 JJer1Jefui1n1 „ 1907: L. Wenger, p. 168.
3. Cl1iar şi tabla î11111ulţirii pe care o învaţă copii presupune cunoaşte­
rea unor ele111ente de 111eca11ică a 111işcării î11 activitatea de calcul.
4. V011 Mayr „ II, 1„ p. 85 ~ Sol1111„ p. 105 .
5. Le11el, în Hn:::iklo11adie der Rechflvis~venscha_/l„ I „ p. 357.
 83
rau doi descendenţi ai ucigaşii\ . "·'' C~zar~ unul dintre proculieni
fL1sese ales de Traian ca succesor. ln titnp ce procedura era
cse11ţiah11ente epu;zata, fuziunea dintre vechiul jus civile şi pre-
toria11ul j11s genti11111 îşi continua drumul .
Ulti111ul docun1ent de drept antic ajuns până la noi este
i11st1tutiile lui Gaius ( 161 ).
~ ~

Drept11/ antic este 11n drept al corpi1ri/or. ln 111aterie

cos111ică " el deosebeşte persoane corporale şi lucruri corporale
î11tre care fixează nişte raporturi mutuale precutn o matematică
cL1clidiană a vieţii publice. Gândirea juridică este îndeaproape
î11rL1dită CLl gândirea n1aten1atică . At11ândouă doresc să abstragă
di11 datul optic hazardul sensibil.. pentru a extrage de aici un
pr111cipiu i11telectual : fon11a p11ră de obiect, tipul pur de situa~e,
legătura p11ră de la cauză la efect. Cutn viaţa anticilor posedă
111şte ele111ente absolut euclidiene„ sub aspectul în care ea apare
pe11trL1 i11teligenţa fiinţei trezite antice„ in1aginea pe care aceştia
ş1-o fac este de ase111enea compusă din corpuri" din raporturi ale
poziţiei corpurilor şi din infl ue11 ţele reciproce prin şocuri şi
contraşocL1r1 ~ ca la ato111ii lui De1nocrit. Aceasta este o ştiinţă
JLt rt di că statică .
1

16
"
l11tâia creaţie a dreptului arab a fost conceptul de per-
soană necorporală .
Pe11tn1 a aprecia întreaga valoare a acestei dimensiuni
atât de itnportante a noului sentin1ent cosmic, necunoscută2 în
dreptul antic şi care apare deodată la juriştii "clasici", toţi ara-
n1eeni, trebuie să cunoaşte111 adevărata întindere a dreptului arab.

"
1. In opoziţi e ct1 dreptt1l ai1tic şi ct1 dreptul indian al Darmasutrelor,
dreptul eg1ptea11 din titnpul 11icsoşilor şi dreptul cl1inez din "'epoca
statelor război11ice" ea trebuie să fi fost edificată pe concepte
fu11dan1entale radical diferite de conceptele corporale JJer.\'(Jană şi
lucru . Ştiinţa gern1ană ar îndeplini u11 i111portant act eliberator~ de la
presiunea exercitată asupra ei de "antichitatea" ro111ană„ dacă ar
ajunge la constatarea acestor fapte.
2. Soh111„ p.220.
84
Peisajul noult1i drept cuprinde Siria şi Mesopota111ia
septe11tr1011ală, st1dul Arab1e1 şi B1za11ţul. Pretut111deni î11 aceste
ţn1utur1 se dezvoltă t1n nou drept, cutu1nier sau de stil vechi, oral
saL1 sens, precu111 dreptul vechii legislaţii saxo11e. Aici se produce
şi u11 soi de 1niracol : din drept11/ oraşelor-state individ11aliste„
i11contestab11 pe pă111ântul antic, a apărut într-o tăcere netul-
bL1rată drept11/ co1111,1n1tăţilor religioase . Este u11 even11ne11t de-a
drepttt1 111agic ! Este 1neret1 vorba de o pne11n1a, de acelaşi spirit,
de o cunoaştere şi o înţelegere identice ale aceluiaşi viitor
absolut„ pe care de fiecare dată îJ î111părtăşesc adepţii 2celeiaşi
religii î11 tn1itate de voinţă şi de ac~une, într-o persoană ) 11 ·itlică.
Deci o persoană juridică este u11 organis111 colectiv„ care, ca <. r1ce
organis111 u111a11„ are nişte inte11ţt1 „ ia 111şte hotărâri, îşi asu11iă
111şte responsabilită~ . Co11ceptul este deja aplicat de creşt111is111 1<i
co111unitatea di11 lerusal1111 1„ 111ergâr1d până la unitatea trinitară a
persoanelor di vi11e. 2
Din perioada a11ter1oară în1păratului Constantin, păstrâ11-
dt1-şi strict for111a romană de drept al cetăţii, dreptul antichi-
tă~i târzii „ exp1i111at pri11 rescri st1rile i111periale, cons fi t11t1ones,
µtacita , se alătură firesc credi11cioş1/or b1ser1c1i s1ncretisteJ o
î11grăn1ădi re de culte, toate pătrttnse de acelaşi se11ti111e11t religios.
"
h1 ti111p ce cl1iar la Ro111a senti111e11tul 1naselor populare percepea
î11că î11 111od sigur dreptt1l oraşului-stat~ această percepţie se
pierdea pe 111ăsură ce apropierea de est creştea . Ideea reu11irii
cred111cioş1lor î11tr-o co111unitate juridică îşi regăseşte fon11a
ple11ară î11 cultul i111perial, care era t1n drept esenţial111ente divin.
111 rapo1t cu acest drept, evreii şi creşti11ii (căci biserica persană
n-a apăn1t decât î11 vechea forn1ă de cult a lui Mithra, deci în
cadrul unui sincretisn1 crescut pe tere11 antic) s-au con1portat ca
111şte necredi11cioşi faţă de propriul lor drept, î11tr-un do111eniu ju-

I. f/t.1/Jlele G/J(>.„•/(>/il<>r„ 15 . Aici găsin1 co11ceptul originar de drept

ecleziastic
2. Islan1ul considerat ca persoană juridică: M . Morton: /)ie reli}!.iijse
( ielll111ke11i1-'e lt cles I '<J//,e.\' im heufJJ?,en l'-;/am, 1917, p XXIV.
3. Se poate risca tern1enul pe11tn1 că adepţii tt1turor cultelor antice
târzii erat1 apropiaţi pri11 aceleaşi se11ti111ent pios de co111u11ităţile creş­
ti 11e distincte
 85
ridic străir1 . Atunci când arameeanul Caracalla, prin constit11tio
a11to11i11c1 di11 a11L1l 212„ a acordat dreptul de cetăţenie tl1turor
1

locu1tori.lor, cu excepţia dediticii-lor„ acttil respectiv avea o

fon11ă a11tică pură „ fără îndoială că mul~ oa1neni nu l-at1 înţeles
Î11 alt fel. Prin aceasta, oraşul Roma a ''încorporat" literal1nente
cetăţenii tuturor celorlalte cetă~. Senti1nentul personal al î1npăra­
tul ui era î11să total diferit.
Pur şi si111pl u, el i-a tăcut pe toţi cetăţenii supuşi ai
··stăpânului credincioşi torn „ şeful rel igtet oficiale„ intitulat divus
Dar revoluţia cea n1are a fost înfăptuită de Constantin: el a
st1bstituit co1nu11itatea sincretistă„ obiect jt1ridic al califului im-
perial . cu co111unitatea creştină, .creând astfel constit11ţia naţiz1nii
creşti11e Epitetele credincios şi 11ecredincios şi-au schitnbat
"
locurille l11cepâ11d cu epoca lui Constantin, dreptttl ''ro111an"
trecea pc 11esi111~te la stadiul de drept creştin ortodox aşa cum a
fost acceptat şi adoptat de asia~ şi de gern1anii care s-au
convettit. U11 drept ct1 totul nou s-a născut astfel în vechile fon11e.
Dreptul n1atrin1011ial a11tic, de pildă„ nu pen11itea unLti cetăţean
lii11 Ro111a să se căsătorească cu fiica u11ui cetăţean din Capua
Liacă î11tre cele doL1ă oraşe 11t1 exista o co111unitate legislativă -
cc>111111bi11111 . Acu111 se pune î11trebarea: dt1pă care legi u11
creşti11 sau ur1 evret1 s-ar putea căsători cu o necredincioasă,
fie ea origi11ară di11 Ron1a „ Siria sau Mat1ritania . U111versul
dreptulL1i 111agic nL1 cu11oaşte cor11111bi11111 2 între doi credincioşi
ele co~fesi1111i diferite. Căsător1a unui · islandez cu o negresă
din Biza11ţ nt1 întân1pină nici o dificultate dacă cei doi stmt
creşti11i: dar ct1111 ar putea să se căsătorească un creştin monofizit
cu o 11estoria11ă din unul şi acelaşi sat sirian ? Descinzând
probabil di11 aceeaşi fa1nilie, ei apar~11 la două ''naţiuni" juridice
deosebite.
Acest concept arab de naţiu11e este tm fapt nou co111plet
diferit„ decisiv. Făcând distincţia între patrie şi străini, cultura
apollinică pu11ea o graniţă între două cetăţi„ iar cultura n1agică
1/1tre do11ă co11111nităţi de cr·edinţă. Peregrinul, hostis, era pentru

I. Vo11 Mayr„11„ 38 şi L . Wenger, p. 193.

2. Cele Douăsprezece Table cl1iar i11terziseseră cr>nn uhi un1 î11tre patri-
cieni şi plebei.
86
------------------------------~--------------------
ro1naaj ceea ce păgânii sunt pentru creştini şi .amahare= pentru
evrei . Insuşirea dreptu1ui cetăpi romane de către gali şi greci, în
timpul lui Cezar, devine de-aci1n1 bote=zil creştin ~ el îngăduie
intrarea în rfandurile napunii conducătoare ce reprezintă cultura
don1inantă. ln epoca sassanizilor, ce se opune epocii ahemenizi-
lor, perşii nu mai recunoşteau poporul persan ca o unitate de
origine şi de limbă , ci ca unitate de credinţă mazdeistă ce se
opunea necredinţei , care trebuia să fie împărtăşită de r ~rşii cât
111ai puri posibil, ca şi cea mai n1are parte a nestorienilur. Exact
în acelaşi sens evreii , n1ai târziu mandeenii şi maniheiştii , şi 1nai
târziu bisericile creştine ale nestorienilor şi monofiziplor, aveau
senti111entul că formează o napune, o comunitate de drept, o per-
soană juridică.
Astfel apare o sean1ă de drepturi arabe primitive a căror
divizare prin religie este la fel de tranşantă precun1 codurile
legislative antice prin oraşele-state. Sassanizii îşi înten1eiază
propriile şco1i de drept, bazat pe învăţătura lui Zoroastru~ evreii,
o parte înse111nată a popula~ei ce trăia între Am1e11ia şi Saba, au
creat u11 drept tal111udic, desăvârşit cu câ~va ani înainte de
Corp11s j11ris . Independent de orice deli111itare geografică , fiecare
di11 aceste lJiserici poseda o jurisdic~e proprie ca şi în Orientul
din zilele noastre~ hotărârile judecătoreşti , date de instanţele ce
aparţineau credinţei do1nina11te în regiune, 11u interve!leau decât
în procesele dintre credincioşii de cor1fesiuni diferite. In Imperiul
ro111an nin1eni nu a contestat evreilor exercitarea propriului drept,
iar 11estorienii şi monofizi~i , in1ediat după separarea lor, au
î11ceput să-şi constituie fiecare un drept şi o justiţie speciale.
Acest lucru se înfăptuia printr-o 111odalitate "negativă '' , adică
prin eliminarea lentă a heterodocşilor, în vre111e ce dreptul
i111perial "ro111an" a ajuns în cele din urmă dreptul creştinilor care
erau adepţii religiei oficializate. lată ce conferă valabilitate
codului siriano-ron1an, conservat în 111ai inuite li111bi . El este
probabil anterior lui Constantin şi a apărut în ca11celaria
patriarhului Antiohiei - evident un drept cutumier din perioada
arabă ti1npurie, redactat de un scrib neîndemânatic de la sfârşitul
a11tichităţii ; acesta, aşa cun1 o atestă manuscrisele, îşi datorează
expansiunea opoziţiei îndreptate î111potriva bisericii imperiale
01todoxe. Nu încape îndoială că el a servit ca bază pentru
dreptul 111ono:fizit şi, până la apari~a dreptului islamic, s-a bu-
 87
'-·t1rat de o hege111onie teritorială 111ult 111ai extinsă decât Corpus
.111r1s .
Ar fi de dorit să se cu11oască valoarea practică reală a
acestui cod redactat în latineşte. Până acum istoricii dreptului au
stt1d1at doar acest text latin, prejudiciind„ din cauza limitelor
tilologice ale cercetătorilor„ adevărata esenţă a problemei. Nu
repreze11tau oare aceste texte nişte breviare de drept, deci nişte
prescurtări„ care pot co11stitui de fapt dreptul ce ni s-a transmis
d111 vechea Ro111ă ? S-a luat în considerare nu111ai istoria textelor,
nu i11să şi se111nificaţia lor reală în viaţa popoarelor orientale
Ai ci î nsă „ dreptul superior al unei civilizaţii şi culturi î111bătrânite
s-a 1111pus într-o cultură 11ouă apărută . A ajuns până acolo ca
literatură savantă care ar fi avut altă soartă dacă Alexandru
Macedon şi Iulius Cezar ar fi trăit 111a1 111ult„ sau dacă Antoniu ar
fi î11vins în bătălia de la Actiun1 . Istoria dreptului arab primitiv
trebtue studiată pornind de la Ctesiphon şi nu de la Roma.
Dreptt1l din Occidentul extren1„ desăvârşit lăuntric vre1ne înde-
lt1ngată „ este oare altceva decât o simplă literatură ? Ce parte îi
reve11ea gâ11di rii juridice reale în acest peisaj ? Dar creării şi
exercitării drepttl1t1i ? Ce ele111ente ro111ane şi antice s-au păstrat
in general') 1
· De la a11ul 160„ istoria dreptului scris în latină aparţine
Orie11tului arab: este 111ult spus că faptul s-a produs prin afin11a-
rea t1nui paralelis111 strict î11tre acesta şi istoria literară a evreilor„
a creşti111lor şi a perşilor Juriştii clasici ( 160-220)„ Papinia11„
Ulpia11„ Pavel „ erau ara111ee11i: Ulpian se declara cu mândrie feni-
cian di11 Tyr. Aşadar ei sunt descendenţii aceluiaşi popor ca şi
tri bui Ta11ain1 (care„ 1111ediat după anul 200, au desăvârşit învăţă­
tt1ra Mi sh11a)„ dar ca şi cea 111ai 111are parte a apologeţilor creştini

I. Miteis (l?e1chsrechl unl l r ·<J/ksrec/11 ~ p. 13) a atras ate11ţia în 1891

asupra caracterului oriental al legisl aţiei lt1i Consta11tin. Colli11at
(.'>'Iul/i i isl<>r i ce asu1Jra l lreJJ!ului lu1 .!11.\'li11ian 1„ 1912) face foarte
n1ulte trin11teri la dreptul din perioada elenistică . Cât din acest
ele111ent '"'" elenistic"'' era realn1ente de origine greacă şi cât era nu111ai
"'
de lin1bă greacă ? I ntr-adevăr, ca urn1are a interpolărilor ştiinţifice
11ecesare„ spirittll '"'antic nt1 111ai st1bzistă în DiJ!.e.,·tele dispuse de
Justinian .,„ .
88
(Tertulian 160-223). Simultan, învăţaţii creştini au stabilit
canonul şi textele evanghelice, evreii au stabilit teJ1.tcle B1blie1
ebraice, iar persanii Avesta. Aceasta este scolastica s11penvară
din perioada arabă timpurie. Deciziile şi comentariile acestor
jurişti , în raport cu materia legislativă inertă, sunt acelaşi lucru
ca şi Mishna pentru Tora lui Moise, iar mai târziu, ca Hadith-ul
1
pentru Coran : respectiv, Halacha , un nou drept cutun ier con-
ceput sub formă interpretativă dintr-o materie legislafr ă oferită
de tradiţie . Peste tot, metodele cazuistice sunt exact aceleaşi .
Evreii din Babilon aveau un drept civil complet ce era predat în
universităţile din Sura şi din Pumbadita . Peste tot, apare un ordin
al juriştilor : pmdentes în lumea creştină , rabinii în lumea
ebraică , mai târziu ulemas (în Persia, mol/as) în lumea arabă ,
care emit hotărâri , responsa, în arabăfetwa. Când ulema este re-
cunoscut oficial , el se numeşte muphti (în Bizanţ "ex auctoritate
principies" ); fonnele sunt exact aceleaşi peste tot.
În anul 200, apologeţii devin părinţii Bisericii , iar
acei Tanaim amoriţi devin marii cazuişti ai dreptului , nişte
Jurişti ("jus"), interpreţi , şi compilatori ai dreptului constituţional
("lex" ). Acele constitutiones ale împăratului , izvor unic al noului
drept " roman" începând cu anul 200, sunt, la rându-le, o nouă
Hallacha, adăugată la cea fixată prin scrierile juriştilor ; ele
corespund deci cu gemara, interpretarea nemijlocită a Mishnei .
Cele două direcţii se desăvârşesc în acelaşi timp în Corpus ... şi în
Talmud
Antiteza "jus-lex", uzuală în limbajul arabo-latin,.
este exprimată foarte limpede în opera lui Justinian. Sunt
"jus" 111stituţiile şi deciziile cu semnificaţie absolută de texte
canonice. Constituţiile şi novellele lui Justinian sunt "leges", un
nou drept în form ă interpretativă . Acelaşi raport există între
scrieril e canonice ale Noului Testament şi tradiţia patristică a
Bisericii.
Nimeni nu pune astăzi la îndoială caracterul şi pro-
venienţa orientală a acelor constituţii . Numai sub presiunea
evenimentelor s-a făcut substituirea dreptului cutumier arab

I. Fromer: /Jer Talmud, 1920, p. 190.

_______________ ____________ ...__ .... ._ _, 89
pLtr cL1 te,tele şt1111ţ1fi ce 1 Rescr1st1r1 le ne11un1ărate ale conducă­
torL1lL1i creşt1n1lo 1 di11 Bizanţ„ ale co11ducătort1lt1i perşilor din
Ctesipho11„ ale aceitti Resh Galuta evreu din Babilon, în sfârşit
ale califului islamic„ au exact aceeaşi semnifica~e.
Dar ce a înse111nat cealaltă parte a acestei antichită~
concrete - vechiul drept al juriştilor ? Explicarea textelor 11u este
suficientă pe11tru a ne da sea111a . Trebuie aflat care este raportul
dintre textul scris, gândirea juridică şi exerci~ul judiciar. Poate
că tina şi aceeaşi ca1te a avut valoarea a două opere radical
di fetite pentru fiinţa ·trezită din două culturi . ·
De foarte timpuriu s-a înstăpânit obiceiul ca„ 'în ge11eral,
să 11u se 111ai aplice vechile legi ale cetă~i la fiecare caz ~arti­
cular„ ci să se citească textele juriştilor şi cele din Biblie-. Ce
î11sea11111ă acest lucru ? Pentru ro111anişti , acesta este un sen1n de
n1are decadenţă a regi1nului juridic. Din pt1nctul de vedere al
arabilor, acest lucru reprezintă contrariLtl : faptul dovedeşte că
acei oan1e11i au reuşit„ în fine„ să-şi asi111i leze Jăw1tric o literatură
străină i111pusă „ şi încă sub unica fom1ă "' prin care se putea ~ne
co11t de prop1itll lor senti111ent cos111ic. Acolo se revelează în
întregin1e antiteza dintre se11ti111e11tl1I cosn1ic arab şi senti111entul
cos111ic al antichitătii
, .

17

Dreptul antic este creat de cetăţeni în virtutea expetienţei

practice, dreptul arab vine de la Dun1nezeu care îl vesteşte prin
dLtl1L1l aleşilor şi ilu111i11a~Jor ~ăi. Deosebirea tăcută de ro111ani
î11trej1ts şi ~fas, a cărei se111nifica~e rezultă totdeauna din reflecpa
L1111a11ă„ îşi pierde astfel î11tregul sens. Sacru ori profa11„ fiecare
s1ste111 de drept s-a născut deo a1.1 ctore - acestea sunt pri1nele
cuvi11te di11 Digesta lui Justinian. Prestigiul dreptului antic
co11stă în succesul practic, iar cel al dreptului arab în autoritatea

1. Mitteis (l?ijn1iscl1es J>rivatrecl1t his aiţf.cli e 7,eit f)irJk/et i a11s, 1908)

notează în prefaţă că
"'"tot conservâ11d for111ele juridice antice, dreptul
a ajuns să se scl1in1be prett1ti11de11i'".
2. Von Mayr„ IV„ p. 45 şi ur111 .
 <}()
nun1clor pe care le pL1rtau autorii lui .1 Exisţă însă o 111are
diferenţă î11tre senti111entt1I L1n1an după care acest drept este
co11siderat expresie a voinţei upora di11tre semenii noştri saL1 parte
din portu1cile lui Du1nnezeu. lntr-un caz, el recunoaşte justiţia şi
cedează în faţa forţei , în celălalt caz 01nul n1ărturiseşte supw1ere
(„. lslan1 "'). Orientalul nu cere să înţeleagă nici intei1ţii1e practice
ale legilor ce i se aplică , nici funda111entele logice ale judecăţii .
. Rapo1tt1rile cadit1lt1i cu jt1st1ţiabihi nu pot fi deci con1parate cu
rapo1tt1riJe stabilite de pretori . Prin1ul îşi sprijină judecata pe o
cunoaştere ca re şi-a dovedit vigoarea în situaţii deosebite„ , ·el ălalt
pri11tr-t111 spirit ca„re acţio11ează într-un anu111e fel în el ~· se
111anifcstă pri11 el. h1trejude şi dreptul scris„ acţionează astfel t·11
rapo11 total diferit„ după cu111 este vorba de pretor şi de edicteH:
sale sat1 de cadiL1 şi de textele juridice. Edictul este chintesenţa
experie111elor pe care pretorul le-a traversat, textele ju1id1ce sunt
tn1 fel de oracol i11terogat în secret. Finalitatea practică a textului
nu i11tră î11 nici u11 fel în atenţia cadiului . El cercetează cuvintele,
rcspecti v literele„ 11u atât î11 pri vi11ţa se11111ificaţtei lor în viaţa
cot1d1a11ă „ cât sub aspectt1l rapo1tt1rilor 111agice pe care trebuie să
Ic aibă ct1 sitttaţia dată _ Noi cu11oaşten1 raportt1rile di11tre spirit şi
cărţi pri11 g11oză„ Apocalipsă„_ vecl1ea 111istică creştină„ filosofia
11copitagore1că „ Cabală~ fără îndoială că ara111eenii dir1 anti.chita-
tca târzie utilizau î11 practică exact î11 acelaşi fel codurile latineşti .
\011V111gerea că spiritul lui Dtn11nezet1 a intrat în enigmele
textelor îşi află o expresie si111bolică prin faptt1l„ deja 111enţi-
011at„ că î11 toate religiile din lu111ea arabă s-a creat un fel
apa1te de scriere care a fost folosită , înainte de orice„ în cărţile
sacre„ ea s-a afirn1at cu o tenacitate uluitoare ca un caracter
al t111ei 11aţiuni „ chiar atu11ci câ11d aceasta un11a să-şi schi111be
Ii 111ba
"
111 n1ajoritatea textelor arabe adevărul rezidă şi în
conse11sLt1 al eşilor spiritului - idj111a - chiar când este vorba de
tex1e jt1ridice. Această teorie a fost dezvoltată până în ulti111ele

I. De aici nt1n1ele unor autori fictivi pe coperţile ne11un1ăratelor

cărţi din literatura arabă : Dionis1e Areopagitt1I„ Pitagora„ Hertnes,
Hipocrate„ Hensh, Barucl1„ Daniel„ Solon1on„ nun1ele apostolilor din
nun1eroase eva11gl1elii şi apocalipse.
 91
co11seci11ţe de ştiinţa isla111ic<l r ,j • ·ăutăn1 „ fiecare pentru sine, să
dcscoperin1 adevărttl 1)ri11 propria 11oastră reflecţie. Di111potr1vă,
învăţatt1l arab veri fica ş1 fixează de fiecare dată convingerea
generală a coreligionarilor, care este infailibilă pentru că spiritul
lt1i Dt111111ezeu şi spiritul co111unită~i sunt identice. Când con-
;:.c11st1l este realizat. adevărul este constatat tocn1ai în um1a
acestL1i fapt . Hldj111a " este se11st1l tutt1ror vechilor concilii creştine,
ebraice ş1 persane. Este„ de asen1e11ea, şi sensul fai111oasei legi a
":1tatelor, dată î11 anul 426, sub în1păratul Valentinia11 al II-iea,
care a ît1fnu1tat dispreţul general al juriştilor°! pentru că ei 11u-i
l· t 1tl l)Ştcat1 b111e fw1da111entele spirituale. Legea arnintită ridică la
c111c1 11t1111ărul marilor junşti ale căror texte 1nerită să fie citate.
E:i c reează astfel şi u11 ca11on î11 spiritul Vechiului şi Noului
·rcstan1e11t°I care conţin şi ele s11111111a textelor autorizate pentru
'--'1tare în sens canonic.
....
Când t1t1 este întrunită unanimitatea, tna-
1oritatea decide. lt1 cazt1l egalităţii de voturi , legea lui Papinian
este prevale11tă . Din aceeaşi co11cep~e dect1rge şi n1etoda interpo-
lărilor, pt1să î11 aplicare Î11 stil 111are de Tribonian în Digeste . Prin
dcft11iţie tu1 text ca11onic se află î11 afara ti111pului şi , ca atare, 11u
~stc st1scepti bil de a111e11da111e11te. Neces1tă~le spirituale reale se
scl11111bă î11să De aici existenţa tu1or tehnici de operare a schi111-
bărtlor secrete„ care„ î11 aparcr1ţă „ sal vează fic~tmea caracterului
1111uabil şi care s-a exercitat st1bsta11~al î11 toate scrierile rel1g1oa-
sc ale arabilor„ i11clt1siv î11 Biblie
Dt1pă Marc A11toniu„ Jt1stu1ia11 este perso11ajul fatal din
1stor1a arabă . Ca şi Hco11ten1pora11t1J "' lui Carol Qt1intul , el şi-a
ratat co111plet vocaţia . La fel ca în Occident, VJsul faustic al
reînvierii Stă11tt1lt1i ln1pcrit1 ro111an" venit dintr-u11 ro111antis1n
politic„ ca şi Napoleo11 ş1 pr111ţii bt1foni de la 1848, el a î11tu11ecat
scnst1l realită~lor : ca u11 Do11 Qt1ijotte, Jusţinian era bântuit de
h1n1era rect1ceririi integrale a i111pe1iului . 111 loc să-şi îndrepte
privirile spre lt1n1ea /11i orie11tală , el avea ochii aţintiţi spre
i ndcpă1tata Ron1ă . Di11ai11tea t1rcării pe tron negociase ct1 papa
de la Ro111a„ care 11u era î11că î11 ge11eral recunoscut ca pri11111s
1111er ţJatres de n1arii patr1arl1i ai creştinătă~i . Si111bolul diofizit al
('alcedo111ei a fost i11trodt1s dn1 port1nca lt1i „ atrăgând pierderea
teritoriilor 111011ofizite pentrt1 totdeau11a. Bătălia de la Actiu111 a
Jvut ca t1r111are deplasarea creştinis111ului, în pri111ele două secole
 -

dec1s1ve pentru for111area sa, şi ~t 1agerea lui spre Occident„ pe

teritoriu a11tic„ unde era exc1 t1s ci 1t1 sn1t1l spi ritt1al.
Vechiul spt rit creşt111 s-a relevat apoi la n1onofiziţi şi
11estorie11i . Alu11gâ11du-i„ Justi11ian a consacrat lsla111uJ ca religie
no11ă şi r1u ca Llll curent purita11 î11 sâ11uJ creştinis111ului ră­
să r1tea11. La fel, in 1110111entul câ11d drepturi le cutu111iere din
Orie11t erau SLrficient de n1atL1re pentru a fi strt1cturate într-un
cod„ el a creat un cod latin care era deja co11dan111at să ră111ână
literatttră„ În Orient di11 raţiuni lingvistice„ iar în Occident din
raţiuni pohtice.
Opera ca atare„ ca şi coresponde11tele ale căror a ~ 1tori au
fost Solo11 sau Drakon„ a apărut î11aintea u11ei perioade ta1 zii şi
"
cu i11te11ţii politice. ln vest, acolo unde ideea fictivă a continuit 1tii
l111periului Ro111an a detenninat ca111paniile de-a dreptul nebt1-
11eşti ale lui Belizarie şi Narses„ goţii„ burgw1zii şi ostrogoţ1 1
pt1seseră deja pe picioare„ către antal 500„ un cod latin pentru
~~ro111ani i î11vinşi. Din Bi~nţ a trebuit să li se răspundă printr-
n

Ln1 cod ron1a11 propriu zis. ln Orie11t„ poporul evreu îşi ter111inase„
de asen1e11ea„ propriul cod de legi„ Tal11111dz1/: nu111ărul extra-
ordi11ar de n1are de reso1tisanţi de drept in1perial în ln1perit1l
Biza11ti11 a recla111at tu1 cod pentru 11aţiunea protejată a î111pă­
ratt1lt1i „ cea creştină .
Corp11s j11ris „ CLt toată redactarea precipitată şi 111etodica
i11co111pletă „ este„ î11ai11te de toate, o creaţie arabă„ deci reli-
gioasă Ca dovezi ave111 : tendi11ţa creştină spre i11ai 111t1lte
111terpolări„ co11st1t11tiones privttoare la dreptul ecleziastic, cai e îr1
Codttl lui Teodosit1 se găseat1 111a1 la t11111ă„ dar a1c1 sunt aşezate
pe pri111ttl loc: în fine prefeţele unor culegeri de decizii de drept
const 1t tlţio11al Totodată „ cattea 11u reprezir1tă u11 î11ceput„ ci t111
s t ~1 1 )H Lati11a care îşi pierduse in1po1tanţa de 111ultă vre111e,
di spar c acun1 co111plet di11 vtaţa juri di că (cea 111ai 111are pa1te dir1
dcc1 z1ilc de drept co11stitu~ona1 sunt deja scrise î11 greacă) · odată
ctt lati11a dispare opera care repreze11ta o concepţie exagerată .
Istoria drepttllui îşi ur111ează însă proprittl dru111, trasat de codul
siria110-ron1an„ ajungând î11 secolttl al VITI-lea la opere de natură
sin1ilară ct1 codtnile noastre de drept provincia] din secolttl al
 •

93
\.VI Ii-lea„ astfel au fost Eglogele i111păratult1i Leo11 şi corpusul
1

de le&i al arhiepiscopului persan Jest1bocht„ care a fost uri 111are

ju1ist-. Pe atunci trăia şi cel 1na1 111are jurist al lsla111ului„
Abu-Hani fa .

18

Intrarea în scenă a dreptL1lui occidental este complet

111deper1dentă de opera lui Justinian„ deja încheiată în acea vre111e.
Dovada că ea încetase să 111ai aibă vreo semnificatie , este fumi-
zată de faptul că pendectele„ partea ei capitală„ au ajuns la noi
într-Ltn singLtr manuscris, descoperit din întân1plare .. şi di11
fericire„ în anul I 060.
De prin anul 500„ precu1tura a deten11inat apariţia unt1i
sir de legi la triburile gen11anice ale goţilor„ ostrogoţilor„ bur-
gur1zilor„ francilor şi longobarzilor. Ele corespttnd celor din
precL1ltura arabă, Ltnde nu s-au păstrat decât cele venite de la
'
evrei,: Det1tero11on1ul către anttl 621„ astăzi Moise, cap. V „ vers
12-26 (ct1 aproxi111aţie)~ L.eviticul, către anul 450„ astăzi Moise„
cap . I I-IV An1â11dot1ă exploateaZc1 ct1 o 11aivitate nu lipsită de
înţelepcit111e tu1 vechi drept civil. evreii şi„ desigt1r, perşii precu111
şi alţii, dreptul babilo11ia11 din perioada târzie ~ ger111an1i„ ~âteva
4

frag111e11te di11 literatura ron1ană citadină .

Viaţa politică di11 prin1a perioadă gotică , cu un drept
civil foaite si111plu ce se adresa ţăranilor. ş1 feudalilor„ ajuns foarte
repede la o evoluţie aparte„ structurată pe trei do111enii jundice
care n1ai dăi11u1e şi astăzi , la fel de tranşant delin1itate Pentru a
urn1ări se11sttl acestei evoluţii până la origini not1ă 11e lipseşte o
istorie co111parată ttnitară a dreptului occidental.
Locttl „ de depa1te cel 111ai i111portant„ îi revine, ca o
co11seci 11ţă a istotiei politice, dreptului normand împrumutat din

1. Krt1n1bacher: /~\ ·::a11t. 1.,iteraturJ!,e\·chichte„ p. 606.

2. Sachatr .'>) ·r1.,·cl1e l?ecl1thiicl1er„ vol. 111.
3. Bertholet: f.:. ultur.gescl11cl1te J.,·raels„ p. 200 şi urn1.
4. O prefigurare constituie fa1n1oasa lege a lui Han1urapi„ fără care nu
puten1 şti ce raporturi i11terne ar fi existat î11tre această operă izolată
şi dreptul în vigoare î11 ltu11ea babiloniană în genere
94
dreptul franc. După cucenrea Angliei„ în IQ(J6„ el a î11ăbt1ş1t
dreptul saxon autohton şi, de atL111ci „ i11 A11gha, Hdreptul celor
111ari şi dreptul poporu1ui în întregi111e" Spiritttl săLt pttr gc1-
111an1c„ a continuat să se dezvolte fără a fi tulbt1rat„ de la
concepţia extrem de nguroasă (feudală) până la cea aflată încă în
vigoare ş1 astăzi~ el a devenit dreptu] oficial în Ca11ada„ lnd1~1 .
Australia, Africa de Sud, Statele Unite. Făcâ11d abstriicpr de
această extindere, el este şi cel nlai eficient din ELtrc J a c)cc1-
dentală . Spre deosebire de altele„ el nu a evoluat pri11 cuntr1bu~ia
unor teoreticieni şi a unor profesori de drept. La o~ford studiul „
dreptului rotnan este separat de practică . Marea 11obi li 111r ş1 -~1
exprin1at vetot1l ei î11 acest sens'I î11 1236„ la Me1to11 . Oan1eni1 dr
drept co11tinuă să î111bogăţească vecl1it1l 111aterial .1ur1d1c cu 1dc1
fect1nde„ di11 aceste decizii practice„ t1t1n1ite report.\'„ at1 ap5rut
Ltlterior codurile legislative„ prect1n1 cel de la Bracton„ d111 I~ -=\l J.
De atL1nc1 pâ11ă astăzi „ dreptul corporal a11tic„ reî111101t 11cincct ~1t
p1i11 reports„ şi dreptul CL1tt1111ier„ recognoscibil de fiecare datil 111
practica Jtidiciară „ conti11L1ă să 111eargă alătt1ri„ fără a fi 11eces1t~1t
vreodată un act legislativ al pa rla111e11tt1l t1i .
"
111 sud era 111 vigoare dreptul ger111a110-ron1an despre ca 1c
"
a111 făcut 111e11~tu1e. ln st1dt1l Fra11ţei„ dreptt1l ·VIz1got „ _ opus ca
for111ă de drept scris dreptt1lt1i cuttu11ier fra11c di11 11ord. h1 ltalta „
dreptt1l ger111a11ic aproape pL1r al lo11gobarzilor„ cel 111ai in1po1tant
tii11tre toate„ păstrat pâ11ă în Re11aştere. La Pavia a fost fo11dată o
şcoală st1perioară de drept ger111a11„ de tinde„ î11 I 070„ a a1Jărt1t
opera cea n1ai i111po1tantă a jt1rispn1denţei d111 acea vrcn1e:
f,~ypos1t1<J„ iar i111ediat dt1pă aceea u11 cod Lo111barrla • Evoluţia
1

.1uridică a î11tregului sud a fost întreruptă de Napoleon care a

i11trodt1s '"'codLil civil', pro111t1lgat de el„ devenit apoi „ di11colo de
orice fro11t1ere„ în toate tăr1le ro111a11ice, fundan1e11tt1I t111c1 1101
~

evolt1ţi1 ~1 „ deci „ cea 111ai in1po1ta11tă dt1pă dreptL1l e11glcz.

ln Geri11a11ia„ 111işcarea a111plă„ stâr11ită de s1stcn1ele
legislative ale triburilor gotice (legislaţia saxo11ă î11 123()„ legisla-
ţia st1abă î11 1274)„ s-a pulve1izat în neant. Survi11c şi o co11ft.1zic
între n1icile s1ste111e legislative ale oraşelor şi ale diferitelor
teritorii care dt1ră pâ11ă î11 zilele 11oastre, tu1dc ro111a11t1sn1t1l

I. Sohn1 /11.,·tit11/ii „p. 156

 95
politic al unor visătorii extratereştri şi al w1or fantaşti exaltaţi de
situa~a critică a faptelor„ precum împăratul Maxirnilian, a luat în
stăpânire şi legile. După exemplul Italiei, dieta imperială de la
Worms a creat, în anul 1495, un regulament al curţii supreme. "In
l111periul sfănt Romano-Ge1man dreptul imperial roman a fost
astfel adoptat ca drept popular german. S-a tăcut un troc între
vechea procedură judiciară germar1ă şi cea italiană, iar judecă­
torii care îşi făceau studiile dincolo de Alpi au acceptat să-şi
ln1bogăţească experienţa luând-o nu din fapte şi din viaţa din jur,
c1 d111tr-o filosofie care despică conceptele. De atunci, numai
această ţară a cu11oscut teoreticieni de drept ron1an care apără
'<'fJ)USJuris'' i111potnva situaţiei de fapt ca pe o relicvă sfăntă.
Ce se înţelege aşadar sub nup1ele de Co1"pt1s ... în legisla-
11 :1 untu nL1n1ăr restrâns de gotici ? ln 1100„ la universitatea din

Bologna, tin german pe nume lmerius a făcut din unicul

n1;lnuscr1s al Pandectelor un obiect de pură scolastică juridică .
El a aplicat metoda lombardă la acest text nou, ''ca adevăr
î11 care se crede ca î11tr-o ratio scripta din Btblie sau dit1
Aristotel" 1. Adevăr ... Dar inteligenţa gotică, legată de 1nodul de
Vlaţă got1c'I era foarte departe de a bănui „ chiar de la distanţă, că
spiritul acestor propozi~i închide în el principiile unei vieţi
civilizate de orăşe11i cosn1opoli~ . Ca orice scolastică, această
şcoală de glosatori era hipnotizată de realitatea conceptului .. .
realitatea propriu zisă, substanţa cosmică, acestea nefiind
obiecte, ci universalii. Planând deast1pra oricărei îndoieli, oricare
ar fi ea, ei îşi închipuiau că descoperă dreptul veritabil 2 într-un
JOC 1necan1c de concepte abstracte şi nu în "1nizerabilul . şi
1naculatul" Lo111ba1·da, în cututnă şi în 111oravuri. Ei 111anifestau
un interes pur dialectic pentru carte şi nu se gândeau, pentru
3

11i111ic în lun1e, să aplice ştiinţa în viaţă. Nu1nai dt1pă anul 1300

glosele şi culegerile lor se alătură treptat dreptului lombard din
oraşele Renaşterii italiene. Jurişti i goticului târziu, mai ales
Bartol us, au operat fu zi w1ea dintre dreptul canor1i c şi dreptul

I. Lenel, I, p.395.
2. Jocul de cuvinte ./aex lombar<ia şi !ex r<Jmana aparţi11e lui
Ht1guccio ( 1200).
3. W. Goetz: î1rchiv.fiir l\.ullurge.\~chichte, p. 10, 28 şi urn1.
96
gen11a11ic pe11tru a realiza u11 tot destinat folos111ţei practice E1
aL1 insuflat aici o gândire reală ce corespLtnde cu începutul
unei epoci târzii „ cu legislaţia lui Drakon, de exen1plu şi ct1
rescrisurile imperiale de la Diocleţian la Teodosiu. Opera lz1i
Bar·toli1s a devenit 'dreptu1 roman'' în vigoare în Sparlia şi
4

Gertnania~ nu s-a întân1plat ca în Franţa „ unde jurisprudenţa

barocă a 1ui Cujaci us şi Donell us a înse111nat o întoa r ~ere la
textele bizantine.
Pe lângă opera abstractă a lui lmerius, la Bologna
s-a 111ai produs un eveniment de-a dreptul hotărâtor: în l 140„
călugărul Graţian şi-a scris faitnosul "Decret", creând astfel
1

ştii11ţa drept11/11i canonic occidental prin sistematizarea vechiului

drept ecleziastic catolic (1nagic)'I pornind de la vechiul sacren1ent
al botezului din perioada arabă timpurie. Creştinis111ul neocatolic
(faustic) ·găseşte de acu111 înainte o fom1ă în care îşi exprimă
fiinţa lui juridică. Originile sale merg până la străvechiul
sacre111ent gotic al altarului„ el însuşi derivat din consacrarea
preotului . Nun1ai în 1234„ în Liber extra„ a fost desăvârşită
pa1tea p1i11cipală a lui Corp11s j11ris canonici. Acolo unde
î111păratt1l a eşL1at„ papalitatea a reuşit „ cosând laolaltă bogatul
111aterial juridic al tuturor triburilor, creând 1,tn "Corp11s ji1r·is
ger111anici" general al Occidentz1/11i. Astfel„ din materia jt1ridică
gotică sacro-profană s-a născut un drept privat con1pletat. cu
drept penal') procedură juridică şi n1etode gem1anice. Tot aşa este
şi dreptul '- 'ro111an„ al cărui spirit n1ai 111archează încă „ de la
"
Bartolus încoace, studierea operei lui Justinian. In acest 111od se
n1anifestă în do111eniul dreptului n1area schisn1ă faustică · ce a
dezlănţuit şi lupta gigantică dintre lmperit1 şi papalitate. La fel
cu111 în lun1ea arabă contradicţia dintre j1,1s şi jas era i111posibilă,
tot astfel şi î11 Occident contradicţia aceasta era ineluctabilă . Ji1s
şi f as expri n1ă an1ândot1ă o voinţă de putere asupra i11finitul ui ~
voi11ţa laică, ce decurge din moravuri„ acaparează generaţiile
viitort1lui: voinţa ecleziastică, ce decurge din realitatea mistică„
plasează în afara tin1pulL1i o lege eternă. Această bătălie între doi
adversari egali nu s-a încheiat niciodată şi 1nai reprezintă în ochii

1. Confor111 ultin1ei dizertatii

„ a lui Soh111 /)as altkalr>lische Kirche11-
rechl und clas /)ecrei (iralian.\'„ 1918.
 97
r1oştri , ca 111aterie de drept 111atri111onial, opoziţia dintre căsătoria
ci vilă şi căsătoria religioasă.
"
111 zorii barocului'! î11registrâ11d fonne citadine şi de
politică fi11anciară" viaţa solicită un drept asemănător cu al
cetăţilor-state antice de după Solon. Astăzi este bine înţeleasă
i11tenţia legislaţiei în VIgoare„ dar nin1eni nu îndrăzneşte să
scl1i111be ceva din fatala 111oştenire gotică~ aceasta co11feră unei
clase de erudiţi privilegiul de a crea ''dreptul care se naşte în
acelaşi ti111p cu noi „ .
Ca şi în filosofia sofiştilor şi a stoicilor„ ra~onal1s111ul de
ese11ţă citadină se întoarce către dreptul natural , de la înte111eierea
lui de către Ollendorp şi Bodinus până la distrugerea lui de către
"
Hegel. h1 A11glia, Coke, cel n1ai de sea111ă jt1rist al ţării'I a apărat
dreptul ger111a11ic, care do111ir1a încă practica „ de ultin1a tentativă
a di11astiei Tttdor de a introduce dreptul Pa11dectelor. Pe co11ti-
nent însă siste111ele savante au continuat să se dezvolte în forn1ă
r<>111a„1ă î11 legislaţiile teritoriale din Gern1ania şi din Vecl1iuJ
Regi111„ care au servit ca reaze111 lui Napoleon. Comentariul
I ui Backsto11e la legislaţia Angliei (Lm1iS o.f England„ 1765)
răn1âne aşadar si11g11r11/ cod JJ11r ger111anic apărut ]a Începutul
civilizatiei
„ noastre

19

Astfel ajt1ng la fi11al şi privesc în jurul 111eu văd trei

''stratt1ri ,, jttridice„ legate î11tre ele nu111ai prin ele1ne11te juridice şi
si11tactice care au trecut di11 unul în altul , sau ar fi trebuit să
treacă „ fără ca în p ractică să se vadă , fie şi superficial „ că la bază
se află de fapt o fi i11ţă , u11 corpL1s') străine. Două straturi sunt pe
depli11 for111ate Noi r1e includen1 în al treilea strat, fiind înscrişi
pe o tu111a11tă decisivă unde 111u11ca de edificare a 111arilor siste111e„
dltpă 111odelttl anter1or datorat exclusiv ro111a11ilor ş1 Isla111ului" se
află doar la î11ceput.
Ce a înse111nat până în prezent pentru noi drepttt1 ro-
n1a11 ? Ce a stricat el ? La ce ne poate e1 servi î11 viitor ?
Curenttil fu11da111ental care traversează istoria juridică
este lt1pta dintre livresc şi viaţă. Dreptul livresc occidental nu este
nici u11 text sibilinic„ nici un text 111agic cu un se11s ascuns„ ci un
Lfrag111er1t de istorie conservată. Acesta este un trecut comprimat
98
ce vrea să treacă în viitor„ vrea să intre aici prin inten11ediul
11ostru ~ al citito1ilor„ care îi însufleţi111 din nou· substanţa. Spre
deosebire de omul antichităţii„ omul faustic nu vrea să-şi
desăvârşească viaţa într-un sisten1 închis ermetic„ ci să continue o
viaţă care a început cu mult înaintea lui şi se va stărşi după
111tiltă vren1e. 0111u] goticului care îşi în1pingea gândurile cu 111ult
111ai departe decât lin1itele corporale„ şi nu se întreba d1 că „ ci
u11de trebuia să-şi fixeze istoriceşte fiinţa . El avea nevoj ) de u11
trecut pentru a orienta prezentul în sensul extensiei şi al profunzi-
n1ii . Precun1 preoţii văzuseră răsărind vechiul Israel„ tot aşa şi
laicii au văzut ascensiunea vechii Rome„ ale cărei ruine le con-
te1nplau pretutindeni. Ei aveau un cult pentru ea„ nu din cauza
111ăreţiei „ ci din cauza depărtării în tin1p şi a vechin1ii . Dacă
aceşti oa111eni ar fi cunoscut Egiptul„ abia dacă şi-ar 111ai fi
art1ncat ochii înspre Ron1a : litnbajul culturii noastre ar fi fost
total diferit.
Cultură a cărţilor şi a cititorilor, cultura occidentală ~'a
receptat" peste tot scrierile ro111ane încă existente„ iar evoluţia ei
a î111brăcat fo1111a unei e111a11cipă1i le11te„ săvârşită î111potriva
voi11ţei . ~' Receptarea " lui Aristotel „ a lui Euclid„ a acelui Corp11s
;11ris „ î11sean1nă descoperirea "finală dar tardivă a unei fom1e
propice pentru ideile proprii . ln One11tul 111agic situaţia este cu
tottil alta . Acest lucru însea11111ă de ase111enea că 0111ul înzestrat
istoriceşte devi11e sclavul propriilor concepte. Acestea se întâ111plă
11u pe11tru că gândi rea lui receptează senti111entul cos111ic al
altct1i va„ pe11tru că nu senti111e11tul cos111i~ intră în concepte, ci
pe11tru că acest sentin1er1t străi11 î111piedică sentin1entu] propriu să
dezvolte tu1 l11nbaj obiectiv.
Or, gândirea Juridică este constrânsă să se raporteze la
lt1cru1i tangibile. Conceptele juridice trebuie să se abstragă din
ele111e11te co11crete. Aici se află fatalitatea : în loc să fie deduse din
111oravt1rile rigide şi viguroase ale fii11ţei sociale şi econo111ice, ele
au fost pre111atur şi pretin1puriu abstrase din literatura latină de
specialitate. Juristul occidental devine filolog, substituind astfel
experienţa practică a vieţii printr-o experienţă livrească , înteme-
iată exclusiv pe ea însăşi şi constând în disecţia pură şi în co111bi-
~area logică a conceptelor abstracte.
Sub acest aspect, ne-a scăpat total din vedere un fapt:
datoria oricănti drept privat de a repre::enta in spirit fiinţa
 99
sl>c1ală şi econo111ică la care el se aplică. Nic1 codul civil, nici
codul pt1.1sac, 11ici Groti us, nici Mo111111sen r1u au înţeles cu
claritate acest lucru. ''Sursan reală de drept în vigoare 11t1 dă loc
111ci 1năcar ]a cea r11ai mică bănuială, nici În învăţămâ11tul juridic
11ici în literatL1ra de specialitate.
"
ln consecinţă, noi avem un drept privat fondat pe retni-
niscentele econo111iei antice târ=ii. Marea an1ărăciL1ne cu care
~

st1nt puse faţă în faţă capitalis111ul şi socialis1nt1l, de la începutu]

istoriei econo111ice occidentale a perioadei civilizate, vine în 1nare
parte di11 fapttd că gândirea juridică savantă şi„ prin ea„ gândirea
elitei 111 ge11eral, leagă de nişte etape şi organ1s111e din dezvoltarea
vieţii anticilor nişte concepte tot atât de î111portante prect11n cele
de persoană„ lucru şi proprietate. Cartea se interpune între fapte
şi ideea ca re s-a fom1at despre ele. On1ul i11stn1it - i11struit, se
î11ţelege„ prin inter1nediuJ cărţilor - face şi astăzi fatahnente
estin1ări după 1nodelul antic. On1ul de acţiune, care nu este tăcut
pentn1 a reflecta, se si111te neînţeles. El sesizează contradicţia
dintre viaţă şi concepţia jt1ridică şi caută să cunoască autond
vi11ovat de această co11tradicţie, care a prodL1s-o„ după părerea
l t1i „ di11 i11teres.
Iată-ne reî11torşi la întrebarea: Cine a creat dreptul
occide11tal şi pe11tru cn1e a fost el creat ? Pretorul era latifundiar,
ofiţer, expert în finanţe şi ad111inistraţie şi tocm'!i de aceea
pregătit pe11tru rolul de judecător şi de legiuitor. Intr-un oraş
cos111opolit din a11tichitatea târzie, pretorul ''peregrin.., n1anevra
dreptt1rile străinilor ca pe o legislaţie cu efecte economice, fără
strL1ctt1rare şi orie11tare, referindu-se doar la cazu1ile întâtnp1ate
în realitate.
Dar voi11ţa per1t1u durată a fausticului cere o carte care
să ră111â11ă '" '"odată per1tru totdeaut1a.., , w1 siste111 care anticipează
1

toate caztu ile î11 ge11eral posibile. Respectiva carte, operă sa-
va11tă, a creat obligatorit1 u11 ordin erudit de ju1isconsulţi şi de
practicie11i : doctorii î11 drept„ vechile fan1ilii de jurişti din
Ger111ania„ 11obili111ea de robă din Franţa . Fără îndoială jude-
cătotii (j11dges) englezi, al căror t1un1ăr depăşea cu puţin suta„

1. Co11cepţia n1ereu valabilă în A11glia este 111etoda co11stantă a conti-

nuării dreptult1i pri11 practică.
100
erat1 aleşi din rândul ordint1lui superior al avocaţilor (barristers)
şi se bt1ct1rat1 de t1n ra11g st1perior celui de 111i111strt1
•
Un ordi11 savant este străin de lu111e. El dispreţuieşte
exper1e11ţa care este străină gândirii . De aici „ î11 111od fatal, lupta
dintre obiceiurile curente ale vieţii practice şi '"'clasa savanţilor" .
Fiecare n1anuscris al Pandectelor lt1i ln1erius a fost '" '"lu111ea"
L111de a trăit „ vretne de veactui " juristul sava11t Chiar şi în ,t\.nglia"
tinde nu există facultăţi de drept" corporaţ1a jur1ştilo a pus
n1onopol pe educaţia posterităţii „ izolând astfel evolt ţia con-
ceptelor jt1ridice de evolt1ţia ge11erală a societăţii .
Aşadar, până acutn ştii11ţa juridică a fost sau o spe-
cialitate filologică legată de li111bajul ju1id1c sat1 o scolastică a
conceptelor juridice. Este unica ştiinţă care conti11uă să deducă
senst1l vieţii di11 tn1iversalii '"'Ştii11ţa jt1ridică gern1ană de astă21
reprezintă " într-o foarte 111are 111ăst1ră o 111oştenire datorată
scolasticii n1edievale. O gândire teoretică aprofundată ast1pra
valorilor ft1ndan1e11tale ale vieţii noastre reale nu a început î11că .
Aceste valori ră111ân încă total111ente nect1nosct1te" 1

Este o sarci11ă lăsată în sea1na gândirii ger111ane viitoare.

Ea constă în degajarea pr111cipiilor celor n1ai proftu1de din VIaţa
practică actuală şi ridicarea lor la ra11gul de concepte jt1ridice
fu11dan1entale. Marea artă este revolută „ ştiinţele juridice ne stau
î11 fată
, .
Oricâtă
putere creatoare şi-ar fi arogat secolul al
X IX-iea, el 11u a înse111nat decat o etapă pregătitoare El ne-a
e111ancipat de /1terat11ra /11i .J11stinia11, dar 1111 şide co11cepte.
Teoret1 cie11i1 dreptL1l t1i ro111a11 şi-a LI
pierdut i111portanţa în I un1ea
oan1e11ilor de ştiinţă, dar şt1i11ţa în stil vecl1i dăinuie încă . Pentru
a 11e elibera de schen1atisn1ul acestor concepte, este de ase111e11ea
11ecesar alt gen de ştii11ţă jur1dică Cercetarea filologică trebuie
înlocuită prin expe1ie11ţa social-econo111ică
Arttncaţi-vă privirea ast1pra dreptL1lt1i civil şi dreptt1lui
penal ger1na11 şi veţi descope1i situaţia aşa cu111 este: două sis-
ten1e înveşn1ântate în nişte legi de n1âna a doua . Era i111posibil ca
n1ater1a să fie subst1n1ată unei legi ftu1dan1e11tale. Ceea ce î11

I. Sohn1: /11.\·/1/utii'" „ p. 170.

 101
schen1ele antice 111ai putea fi ît1c, ~ 1rpri11s este astăzi dislocat şi
vet Ltst : co11ceptt1l ca şi si:1teza
De ce„ î 11 1900„ dttpă dispt1ta grotescă ast1pra stării
corpL1scL1lare a elect1icităţii„ a fost 11ecesară o Jttrisdicţie pentru
pron1L1lgarea 111 regi111 de urgenţă a ttnei legi care să pedepsească
ft.11tL1I de cL1re11t elect1ic ') De ce don1eniul regle1nentat prin legea ·
patentelor 11u poate fi î11corporat în legislaţia reală ? De ce legea
drcptt1rt1or de autor 11u ar face o discri111inare de pri11cipiu între
crearea spiritL1ală a operei„ for111a ei tra11sn1isibilă în 111anuscris şi
torn1a obiectivă de lucrare tipărită ? De ce, în cazttl tu1ui tablot1„
co11tra r dreptt1r1lor reale„ trebuia să se facă deosebi rea îr1tre
proprietatea artistică şi proprietatea 111aterială„ după ct1111 se
acl11z1ţio11ează originalul sat1 dreptul de reprodt1cere ? De ce să
nu fie pedepsită deturnarea tinei idei co111erciale sau a unt1i pla11
de orga111zare şi ce pedepse să vizeze pe cel care ft1ră bucata de
hârtie pe care au fost notate respectivele proiecte ? Pentru că noi
stu1ten1 încă sub don1i11aţia cor1cept11/1.1i antic de l1tcr11 co17Jora/1 .
V1ara noastră este diferită. Expcr1e11ţa 11oastră instinctivă se leagă
111tcgral de co11ceptele fi1r1cţ1onale ale capacităţii de t11uncă, ale
spiritttlui i11ve11ti':' şt î11trepr1n ~1to r„ e11ergiilor, aptitudi11ilor şi
tale11tt1lui creator„ in don1enit1l sp1ritual„ artistic„ pra~ic, orga11i-
zatoric. F1z1ca de astăzi , ale cărei t.eo1ii foarte ava11sate • sunt o
Ilt1strare fidelă a n1odtdt1i actt1al de viaţă, dovedeşte„ pri11 teoria
electricităţii „ că ig11oră î11 ge11eral vecl1iL1l co11cept al corpttlui . De
cc„ î11 pr111c1p1u, dreptul 11ostrt1 este r1ept1tincios în faţa 111arilor
J)roble111e eco110111ice actuale? Pe11tru că ş1 el cor1sideră persoa11a
1111111a1 1111 corp.
Dacă gâ11di rea juridică occider1tală s-a poticnit de ter-
111inologia a11tică„ aceste cuvinte şi-au păstrat valoarea doar ca
înveliş foa1te superficial. Textt1I nu se află niciodată în con-
corda11ţă decat cu î11trebL1inţarea logică a ter111enilor„ dar nu şi cu
Vlaţa care se află la baza lor. Nu există o uzanţă logică în
gâ11di rea acelor oa111e11i străi11i care să poată degaja 111etafizica
so11111ole11t.ă di11 textele juridice De aceea„ ulti111ul ct1vânt, fie el
oricât de proftu1d, 11t1 a fost încă sptts î11 11ici unul din siste111ele
legislative ale lu111i1, pe11trt1 că î11 fiecare el este evident. Fiecare

I. Codul civi 1 gern1an, § 90.

102
ad111ite i111plicit esen~altd: el se aplică oan1e11ilor care i11ţelcg şi
şt1t1 să folosească „ pe lâ11gă litera legii „ toto·dată şi 111ai ales
lău11tric„ spiritul ei pentru totdeauna i11efabil. Fiecare siste111
legislativ este cutu111ier î11tr-o 111ăsură care nu poate fi depăşită„
pentru că legea defineşte zadarnic tern1enii pe care 11u111ai viaţa îi
st1pu11e interpretării.
Dacă însă ur1 li111baj juridic străi11, abordat de cerce-
tători., ar i11tenţio11a să se lege de propriul drept pri11 scl1e111e
co11ceptuale, conceptele ar ră111â11e 111ute şi golite de se11 s Drcptt1I
ar dever11 o povară şi 11u o ar111ă de apărare, iar viaţa re<. 'ă îş1 va
ur111a cursul r1u î111pretu1ă, ci alături ct1 isto1ia dreptult1i.
De aceea, 111ateria juridică reclan1ată de faptele ci \ „l 7 a-
ţiei 11oastre se integrează în schetna antică a codurilor„ în pal î\~~
exterioară„ î11 partea stră111ă„ ră111ânând astfel i11for111ă ş1 dec
111ex1ste11tă pentrtt gândirea juridică„ adică şi pentru elită .
Stu1t oare concepte juridice perso11ale şi lt1crurile î11
ge11eral, î11 sensul legislaţiei actuale ? Nu ! Ele nu interpu11
î11tre 0111 şi celelalte fii11ţe ş1 I ucruri decât o frontieră banală„ o
fro11tieră de natură fizică. Di11 co11tră, conceptul ro111an de
pe1:f)o11a lega fiinţa antică de întreaga n1etafizică: antiteza dintre
0111 ş1 divinitate„ natura polistdt1i„ a eroului„ a sclavttlu1, a cos-
111ost1lt1i co111pus din 111aterie şi fo1111ă„ ataraxia ca· ideal de viaţă„
st111t condiţia evidentă care pe11trt1 11oi s-a pierdut î11 î11tregi111e.
Gâ11direa noastră leagă de ter111en11/ de prop1ietate defi11iţia
statică dată de a11ticl1itate„ falsificând astfel în toate accepţiunile
caracterul dt11a111ic al n1odului 11ostrt.1 de viată . . Buct1ros an1 lăsa
aceste st1btilităti, în sea111a reveriilor etetice ale estetilor„ , a
abstracţiur1ilor juriştilor şi filosofilor, în sea111a şica11elor absurde
ale doctri11arilor politici : dar î11ţelegerea istoriei eco110111ice 1r1
totalitate se ba::ea::ă 1111111ai pe 111eta._fi::ica acest11i co11ce1Jt.
De aceea, o sptu1e111 ct1 fra11cl1eţe actn11: dreJ)tul antic
este LU1 clrept al corp111-ilor, iar dreptul nostru este u11 c/rept al
.f1111cţiilor Pentru noi„ persoa11a 11u este w1 corp„ ci o tu1itate de
forţă şi de voinţă, iar ur1 I ucrt1 11u este un corp„ ci tn1 scop„ tui
i11stru111ent şi o creaţie a acestei unităţi . Ro111anii au creat o
statică jtnidică, sarci11a noastră constă î11 crearea unei dina1111c1
jt11idice Raportul antic dintre corpuri era poziţia, raportul dintre
forţe se nu111eşte acţiune Pentrt1 un roman„ un sclav era un lucru
ce crea alte lucruri. La un scriitor„ precun1 Cicero, 11u apăruse
 103
co11ceptul de proprietate i11telei.:tt -~ ta şi cu atât 111ai mult, cel de
proprietate a unei idt~1 practice sau a capacităţilor unui 111are
ge11iu. Dar pe11tru qc)i „ organizatorul„ inventatorul, antreprenorul
su11t .forţe de p1·od11cţie ce acţionea=ă asztpra altor forţe de
exec11ţie i111prin1ându-le o direc~e„ dându-Je o sarcină şi n1ijloace
de ac~u11e proptii . Cele două forţe se tnanifestă în viaţa eco-
non1ică 11u 11u111ai ca posesoare de lucruri~ ci şi ca reprezentante
ale u11or e11ergii .
Este 11evoie ca viitorul să răstoarne întreaga gândire
.L uridică ~ pri11 analogie cu fizica ş1 cu 111ate111aticile superioare.
lt1treaga viaţă socială , eco11on1ică . tehnică , parcă aşteaptă ca„ în
s f:1rşit, să fie abordată i11 acest 111od„ dar trebuie n1ai 111ult de un
secol de gândi re saga cc şi profundă pe11tru a atinge acest scop .
\;oul siste111 de lnv5ţăn1a11t Juridic arc nevoie de ur111ătoarele:
I) o experie11ţă in1ediată~ a111p.lă~ practică„ a vie~i eco110-
1111 ce actuale„
; ) o ctu1oaşterc c'\.actă a istoriei dreptului occide11tal„
obţi11L1tă prin co111pararea constantă î11tre dreptul german„ dreptul
e11glez şi dreptl1l ro111a11,
3) ct1noaşterea dreptului "r1tic'> considerat n11 un 111odel al
co11cep~ilor actuale. ci u11 ilt1stn1 exe111plu de drept ce evoluează
pL1r şi sin1pl u 1/1 \Jiaţa practică a conte111pora11eită~i.
Pe11tru 11oi „ dreptul ro111an a încetat să 111ai fie o sursă de
tu1iversalitate cu valoare ete111ă. Raporturile dintre fiinţa 1~0111ană
şi co11ceptele juridice ro111ane îi conferă însă noi valori. ln con-
tactul cu el „ 11oi puten1 învăţa cu111 să ne constituin1 propriile
sisten1e legislative în confon11itate cu propria noastră experi-
....
e11ta.

§§§
 CAPITOLlJIJ li

ORAŞE: ŞI POPOARE

1. Sufletul oraşului

I
"
111 bazinul Mării Egee„ cu dottă secole î11ainte de naşte1 eu
lt1i Cristos„ două lumi se ridică una în faţa alteia: pri111a, lumea
1111ceniană„ înaintează cu încetineală„ beată de suferinţă şi de ac~­
u11e în drun1ul ei către maturitate„ către tu1 viitor plin de speranţă,
ct1 presenti111ente obscure: a doua„ lu111ea 111inoică dtr1 Creta,
care-şi rezolvase toate n1arile proble1nc, conten1plează ctt senină­
tate şi satisfac~e con1orile unei vechi culturi rafinate şi facile.
Acest fe110111er1„ deve111t cl1iar centrt1l de preoct1pare al
ccrcetări1or 111odeme„ va fi real111ente înţeles nu111ai dacă von1
a_Ju11ge să veden1 adânci111ea prăpastiei care desparte sufletul
111ice11ia11 de cel 1111noic. Conte111poranii trebuie să fi avut presen-
ti111entul profund al acestei difere11ţe, dar nicidecun1 c.'conştiinţa "
lui . Se 111ai simte î11că acel respect al aristocra~lor din Tiryns ş1
Myce11e pentru bt1nele n1oravuri„ superioare„ în esenţa lor„ celor
di11 Cnossos. Se 111ai si111t privirile dispreţuitoare ale celor din
C11ossos î11dreptate î11spre 111eschinăria acestor regişori şi a suite-
lor lor şi „ pe de altă parte„ t1n se11ti111ent de superioritate sănă­
toasă„ 11e111ă1turisită„ ase111ănătoare ctt a barbarilor ltiptători
ger111anici în faţa de111nita rilor bătrâiori ai Ro111ei .
De tinde ştiţi toate acestea ?„ 11i se va obiecta. De la
faptul că istoria 11e oferă ntn11eroase 1110111ente în care oa111e11ii din
dot1ă cultt1ri diferite s-au privit în faţă . Ctu1oaşte111 111ai inu1te
"'i11terct1ltt1ri '', 111ai 111u1te culturi de contact. Aic1 percepen1
câteva di11 vocile cele 111ai fecu11de ale sufletul tti u111a11.
Raportunle dintr C11ossos şi Myce11e erau neîndoielnic
aceleaşi cu cele d111tre Bizanţ şi gra11zii di11 Ger1nania, care
şi-at1 luat de aici so~i„ precu111 Otho11 al Ii-lea : exaltarea sinceră
 105
~1 cavalerilor ş1 a co11ţilor era îi1tân1pi11ată de stupefuc~a dis1)reţt1-
1toare a t111c1 civilizaţii rafir1atc. t111 pic fa11ată ş·i obosită„ care se
nu ră de trezi rea n1at111ală a Lu1or n10Jici şi de prospeţin1ea peisa-
j ului gern1a11, aşa CL1n1 a scris Scl1effel î11 ro111ant1l său E'kkel1ard.
Carol cel Mare scoate cu pt1tere î11 e\iide11ţă acest
original 111ela11j de stări sufleteşti„ dir1ai11tea trezirii şi de spi-
ritualitate târzie„ care este aici un ftu1dan1e11t . Datorită tn1or
ca racteristici ale guve111ăr1i sale„ îl pt1te111 11u111i calif de
Frankstan_ datorită altora el răn1â11e şeft11 tribt1ltti gern1a11ic al
francilor Si111bolist1ca fe110111enult1i - an1estect1l di11tre cele dottă
trăsfltur1 se vede în a11t1111ite for111e prect1111 palatul-capelă de la
.-\i, _ care nu n1ai este n1oscl1cc, dar 11u este î11că 11ici catedrală .
Intre ti111p, cttltt1ra gern1a11ică ş1 occide11tală ava11sează le11t pe căi
subte1a11e, iar ceea ce dese111nă111 prin ter111e11ul destttl de stâ11gaci
de --rc11aşterc caroli11g1a11ă'' este o strălt1cire tarzic a t111ei raze
\'Ctlttc d111 Bagdad Să 11t1 t11tăn1 că epoca 1tti Carol cel Mare este
un episod superficial. Dispariţia lL1i a pus capăt 1111ediat tn1tu
hazard fără Vlttor Not1tatea apare doar după a11ul QOO_ după
o prăbt1şi re adâ11că„ n1a11ifesta11dt1-şi efectele ct1 gret1tatea des-
"
t111ului„ ceea ce este o garantic a dt1ratci . hi jurul a11t1lt1i 8t)0,
c1vilizapa arabă s-a răspândit di11 oraşele cos111opolite ale
Or1c11tult11 ca razele soarelt11 peste pe1saj : exact la fel s-a răspâ11-
dit odi11ioară civilizaţ"ia ele11istică'\ î111prăştii11d ~ dt1pă i\lexa11drt1„
dar cl1iar şi Înai11tc. o pt1te1111că stră1t1c1rc pâ11ă î11 India
.i\lc\.a11drt1 Macedo11 nici 11-a trezit„ 11ici 11-a răspâ11dit
această ciV1lizaţic, ci doar a n1ers pe drt1111ttl ei către Răsărit,
nefi i 11d 111 ct 111ăca r i11 frtn1te.
Co11strt1cţiile r1d1cate pe coli11clc di11 Tiryt1s şi IV1) ce11e
1

sunt JJn/ate şi cc1stele co11strt1ite î11 n1aniera 11aivă a gern1a11ilor.

Din co11tră , palatele creta11e. care 11t1 su11t reşcdi11ţe regale„ ci
cdi fic1i de cttlt giga11tice JJe11t1l1 11u111eroasa con1tu1itate de preoţi
şi preotese„ oferă o bogăţie or11an1e11tală specifică perioadei
ron1a11c târzii„ specifică deci 111etropolei. La poalele coli11eJor pe
care se ridică se111eţele castele„ se îngrăn1ădesc colibele ţăranilor
ş1 ale şerbi lor. Ca şi la Gt11111a sau la Hagia Triada'\ în Creta at1
fost dezgropate oraşe şi palate care relevă r1ecesităţile t111ei
civilizaţii st1per1oare ş1 ale Lu1e1 ar11itectt1ri 111delLu1g perfecţ1011ate„
cărorJ Ic erau fa111ihare 111obiliert1l şi decoraţiile n1t1rale cele n1a1
lu.\oase· creuzetele lun1i11oasc„ reţelele de ca11ale. casele ct1 scări
I 06
şi alte ase111enea ~„i11stala~i"". La Myce11e'I Lln pla11 de casă este LU1
sin1bol str1ct al vieţii~ î11 Creta„ el este expresia unui rafi11a111e11t
cL1re11t. Faceţi con1paraţia î11tre tot ce este at1te11tic n1ice11ian şi
vasele de Can1ari11a sau frescele di11 stLtC poleit. Desigt1r că este
vorba de artă i11cl11strială„ delicată dar găLu1oasă şi 11icidecu111 de
a11a greoaie şi stâ11gace„ opt1să stilului geon1etric. Nu este vorba
de stil, ci de gLtst 1 . La Myce11e„ popLllaţia aL1tohto11ă ş· a ales
Jrealul 1n ft111cţie de bogăţiile solt1lu1 şi de secttritate; co11tra
ina1111cL1lt1i. PopL1laţia 111i11oică ş1 1-a fixat pe al săt.i plecand de la
co11s1dere11te con1erciale„ aşa ct1111 o dovedeşte foa1te li111pede
oraştd Pl1ylacop1 î11ten1eiat la Me1us pentru 11evoi de expott. U11
palat n11ce11ia11 este o pro111isiL1ne pe11trt1 viitor„ un palat 111inoic
este o încl1eiere Către a11t1I 800„ exact la fel vor sta IL1crurile„ ln
gospodăriile şi loct1i11ţele fra11cilor şi vizigoţilor d111tre Loara şi
Ebru, 1ar în sttd, î11 castelele, casele şi n1oscl1eile n1aure de la
('ordoba şi Gra11ada
Nt1 este desigt1r î11tâ111plător fapttil că apogeLtl ct1ltL11ii
111i11oice co111cide cu perioada 111ar1lor răscoale d111 Egipt. n1a1
ales ct1 perioada l1icsoşilor ( l 78<)-1580 î. Cl1. )2 Meşteşugarii
cg1ptc11i de atLu1ci s-at1 pt1tut refugia î11 i11stilele paş111ce şi în
palatele de pe co11ti11e11t, asen1e11ea î11văţaţilor biza11ti11i de 111ai
târziu„ ce ft1geau 111 Italia . Pe11trt1 a î11ţelege cultt1ra 111i11oică,
trebL1ie să prest1pu11en1 că ea era o pa11c a culturii egipte11e. A111
cu11oaşte-o n1ai bi11c dacă pa1tea cea 111ai i111po1ta11tă a crea~ilor
a111sticc di11 vecl1it1l Egi1Jt - tot ceea ce a a1Jărt1t în zo11a occide11-
tală a Deltei Nilt1IL1i - 11-ar fi fost d1strt1să de t1n1iditate. Di11
cultt1ra eg1ptea11ă ct111oaşten1 doar ceea ce a apărt1t pe solt1l arid
de la n1iazăzi. De 111t1ltă vre111e ştin1 î11să că Egiptul St1perior nL1 a
fost ce11trul de gravitaţie al culturii egiptene În ge11ere.
Trasarea tuiei linii de de111arcatie '
foarte clare între
vecl1ea ct1ltt1ră i11111oică şi tâ11ăra cultură n1ice11ia11ă este i111po-
"
s1 bilă . 111 I L1111ea creta110-egiptea11ă'I în ansa111bl ttl ei „ întâh1i111 o
~dn1iraţie„ 111 se11s 111ode111, pe11tru ceea ce era străi11 şi ~1rin1itiv.
lt1 se11s cor1trar'I căpeteniile 111il1tare au furat şi at1 cu111părat'I saL1'1

I ..~cest lucru este recunoscut azi chiar şt de istoria artei: von SoJis:
!>ic A. 1111st ller <iriec/1e11„ 1919„ p. 3 şi urn1. H. Th. Bosse11: . f // k·rell1„
l 92 l „ introducere.
2. D. Fi111111en: /)ie A..·relisc/1. n1J·ke11iscl1e k-1.1/tur„ 1921 ~ p. 21 O.
 107
,1\ l)r1ce caz. au ad111irrtt şi at1 i111itat obiectele de a1tă creta11ă "I
<J11u11de acest lucru s-a pl1tt1t~ pc co11ti11e11t . Oare întrcgt1I lin1baj
f()J 111aJ al stilult1i de repLttaţie gern1a111că din e~)oca 111igra-
ţ1ilor nt1-şi trădează origi11ea orie11tală ? Regii îşi co11strt1iat1
1

<):lu dccoratt palatele şi n1orn1i11tele cu ajut,)rtil u11or artişti

1ucr1d1011ali c5zt1ţ1 prizo11ieri sau a11gajaţi a11t1n1e. 1.1.Mor111â11tttl
:-\triztlor~' de la M\ ce11e stă alătt1ri de n1orn1ântt11 ltti Teocloric de
1

1„ t l~~1vc11na .
O 111111L111e de acest ge11 este Biza11ţul. .t\.ici trebttie să
111ljturăn1 cu grijă strat dt1pă strat . Mai i11tâi 111etr<JJJ0/a cli11
t'<'r1<Jalla (1111ică 1a1"::ie"' de pri111 ra11g. reco11strt1ită î11 326 de
( ' <)11stanti11 pe rt1i11ele n1arii cetăţi dist1l1se de Septi111it1 Sever
Oin Occident ajt111sesc aici bătrâ11til spirit apollinic, iar di11
Or1c11t. 11ot1l spirit 111agic. i\poi, 111 al doilea r511d"' 111etropola di11
11eri<J{1{/n r1rr1/1ă tâ1„::.ie ~ di11aintca zidLtrilor căreia, î11 a11t1l I Q<)6,
au '1ltn1s
. c1l1ciati1
, st1b co11dt1cerea lt1i Godefroi de Bot11llo11.
Sp1r1tL1alci ,~1111a Co11111e11a ii stig111atizează î11tr-Lu1 tablou istoric
incărcat cte nen1ilos dispreţ, tu1de o Ltlti111ă rază pri111ăvăratică
2

străbate cele din urn1ă zile ale toan111ei acestei c1vilizatii . at,
, . Gotii
fost Înc~ntap de oraşul cel n1ai i111po11a11t al civilizaţiei ai1tice, iar
ruşii . după l()()t) de a11i, de oraşt1l cel n1ai 11ordic al civilizapci
arabe. i\1ci se i11terpL111e „1.î11tre dottă stiltu·i "' t1riaşa catedrală a lt1i
Bnsilitts, i)rcct1rsor al cultt1rii rt1se, la Moscova î11 1554~ tot astfel
ctu11 tc111pltll IL1i Solon1on leagă cele dott(l 111ile11ii ce se î11tind
între 111ct1opola Babilo11ulL1i şi creşti11isn1t1I pri111itiv.

0111ul originilor este ttn a11i111al rătăcit<Jr„ o creattiră î11

care fi1t1ţa trezită nu î11cetează să se tato11eze îr1treaga viaţă, CLJ
, ., q ur 1 :iscuţitc şi şovăieh1ice"' fără că111i11 şi loc stabil - llll
1crocosn1os pur, he:irăzit 11tu11ai hă1tt1ielii pri11 care Îşi clispută
\ .i cu nzitura ostilă . Pe11trt1 prin1a oară„ agrict1ltura a produs o
l l, i'u11dfl revol t1 ţie - că ci ea este artă"' n1eşteşt1g„ şi, ca atare, este
~1bs0Jut străină va11ătortt1ui sau păstorLilt1i : 0111ul sapă şi ară 11u
pentru a distrt1ge„ ci pe11trt1 a tra11.~for111n natt1ra. A pla11ta 11t1

I. Dehio: ( ;eschic/1/e ,/er lle11tsche11 A· 1111.,·1 ~ 1919, p. 16 şi urn1.

2. Dietrich: /~\ ·::.(111ti111.,cl1e ( 'f1l1racterkr>1Jfe, p. 1365 şi t1rn1.
 J

108
î11sean111ă a ltta ceva„ ci a prod11ce . .4s(fel insă de,·ii 111 i11s11ţi
11la11tă, aclică ţăra11 . Pri11zi rădăci11i î11 pă111â11tul pe care-l CLtltivi .
St1tlettil 0111e11esc descoperă alt Sltflet î11 peisaj„ o 11ot1ă legătt1ră a
fii11ţei cu pă111â11tul se a11L111ţă a fi u11 111od de a sin1ţi . Di11 ostilă ,
natt1ra 11e devi11e priete11ă şi 111a111ă . Sin1~111 o legăttiră adâ11că
... . " · . . " ...,, "'...,,;
111tre se111a11at ş1 11aştere „ 111tre seceriş ş1 n1oarte, 111tre sa111anţa
"'\

şi copil. Pietatea l1to11ică devi11e un 11ou ctilt pe11tru -:ân1pia

fe11ilă care rodeşte odată ct1 0111ul. Prett1ti11de11i „ forn1a >e1fectă
a acesttti se11tin1e11t a1 vie~i este i111agi11ea si111bolică a casei
ţărc111eşti „ t111de fiecare detaliu for111al exterior şi dispLn1erea
încăperilor vorbesc aceeaşi li111bă 111ate111ă ca şi locttitorii . Casa
ţără11ească este 111arele si111bol al vieţii sede11tare. Ea Î11săşi este
pla11tă ~ î11figâ11dt1-şi adâ11c rădăcinile în ~~proprit1l'' sol : este
/Jl«JJJrietate î11 sens sacrL1. Spiritele prieh1ice ale că111i11L1IL1i ş1 ale
111trării „ ale clădirilor şi ale î11căperilor : Vesta„ Ja11t1s„ Lares,
Pe11ates, îşi at1 aici do111icihLtl stabil alătt1ri de persoa11ele di11
...,
casa.
Casa este fu11da111entt1l oricărei cLllturi~ care„ la rândttl ei,
gern1i11ează ca o pla11tă î11 peisajt1l n1ate111, adâ11ci11d î11că o dată
l egă tura st1tletească a on1tt1ui ct1 pă111â11tt1I. Pentrt1 ţăra11 „ casa
este ceea ce ţJe11tr11 <J11111/ de c11/t11ră este oraş11/. Pe11trt1 fiecare
casă spiritele protectoare stu1t ceea ce patro11t1l, divin sat1 sacru„
este pe11trt1 fiecare oraş . Deci oraşul de Ct1ltt1ră este llll orga11i Slll
vegetal la fel de depa1te ca şi spiritt1l ţără11esc de orice 110111a-
dis111, de orice n1icrocosn1os pt1r. De aceea evolt1ţia oricărL1i
li111baj for111al superior ră111â11e legată de peisaj . Nici atta„ 11ici
religia nu pot scl1i111ba loct1I dezvoltării . Civiliza~a„ ct1 oraşele
ei giga11tice" este cea di11tâi care îşi dispreţuieşte î11că o dată
r5dăci11ile psil1ice şi se îndepărtează de ele. 0111ttl civilizat„
11(J111r1ll i11telect11al„ redevine 111icrocos111os pt1r, absolut fără 11ici
o patrie şi liber di11 ptu1ct de vedere spiritt1al„ aşa ct1n1 erat1
vâ11ătorttl şi păstorul di11 ptu1ct de · vedere fizic. Ub1 be11e s1/Ji....

ţJatria este adevărat Î11ainte şi dttpă fiecare cultt1ră . h1air1te de

pri111ăvara i11vazii1or ger111a11ice„ 11ostalgia feciorelr1ică~ deve11ită
tott1şi 111a111ă~ ve11ea să ceară st1dulL1i o patrie tn1de să-şi facă cuib
pentru ct11tt1ra viitoare. Astăzi, câ11d această cultt1ră s-a î11cl1eiat~
spiritt1I dezrădăci11at rătăceşte pri11 toate vi1tt1ahtăţile peisajttltti
sau ale gâ11dir1i . Dar, î11tre cele dot1ă n10111e11te" a fost o vren1e
câ11d on1u1 a 11111rit pentrt1 tn1 petic de pă111â11t.
 l 0<)
- - - - - - - - - -·- -- ·-
Este evident un tJr1t .1e· ·{~ dreptul l1otărator, a că rt1i
scn1111 ficaţ-ie 11t1 a fost vreociatf.i ap reciată pe de-a ·î11tregL1I: toate
111arilc ct1ltt1ri (cu lt~ lri l e n1ajore) sL111t CL1lturi citadi11e. 0111ul
st1pcrior, al ce1ei de a dot1a perioade cos111ice, este 1111 ani111al
c·<,11str11cror ele oraşe . Crite1iL1I foarte clar al "istoriei tn1iver-
salc'', prin care ea î11săşi se deosebeşte de orice altă forn1ă de
1stor1c un1a11ă· . este faptttl că en este istoria 011111/11i ci1:i/i=.aţiei
l ·ira(/i11e . Popoare, state, politică ş1 rcl1g1c. toate a11ele ş1 ştiinţele
-., c bazcaz~t pc acest 1111ic fe110111en origit1ar al fii11ţei u111a11e:
c)raşul . Ct1111 toţi ganditorii tt1tt1ror ct1ltt1r11or sL111t ei î11şişi
Citadini , c}1iar atLlllCI ca11d lOCUÎCSC fizic la ţară , ei llU 111aÎ Şt1U Ce
l ucrt1 bizar este oraşul. Ar trebt1i deci să 11e pu11en1 î11 locul
pri111itivt1lui . care ar vedea CLl o n1are u1111ire, pe11trt1 pri111a
dată . în 1111_1locul pcisajLllLti, 111asa de p1atră şi len111, reprezer1tand
străzi i)avate şi pieţe ct1 dale de piatră , pe de-a i11tregul nişte
cuşti având cel 111ai straniu aspect, 111 care se 111işcă Lttl ft1111icar
0111e11esc.
Apariţia s1~flet11/11i Utllii <.) raş este î11tr-adevăr o n1i11t111e.
Suflet colectiv· aparţi11â11d tn1e1 specii ît1 î11tregi111e 11oi , ale cărei
rapt111i Ltltin1e vor fi n1ereu pe11tru noi o eten1ă e11ign1ă , el apare
pe neaşteptate şi se separă de sp1r1tt1I ge11era1 al ct1lturii . De la
trezire. el se co11stitt1ie ca orga11isn1 vizibil , 1111 f<Jt · 11ăscL1t din
congl 0111 era ttLl de gospodării ţă ră11eşti, fiecare cu ist ori a ei . Acest
1i11reg trăieşte, creşte, respiră" ia Ln1 cl1ip, o forn1ă şi o istorie
i11tc111e. Pe lâ11gă casa pa1ticttlară , te111plttl , catedrala , palatt1l ,
1111agi11ea de a11san1blt1, oferă şi e1e, de act1n1 î11ai11te, t111 li111baj
for111al şi o istorie a stilt1lui, proprii oraşult1i , care î11soţesc
întregLtl curs al existe11ţei t111ei ctt1tt1ri .
Este evide11t că 11L1 n1ări111ea , ci existe11ta „ t111ui suflet
deo sebeşte oraşttl de sat . Nt1 11t1111ai pri111itivii d111 Africa ce11trală
de astăzi , c1 şi popoarele din perioadele târzii di11 C11ina şi IJ1dia„
din toate regitu1ilc i11dt1striale di11 Et1ropa şi An1erica n1ocie111ă ~
co11stituic i11ari colo11ii şi 11t1 oraşe Ele constituie ce11tre ale
pcisa_Julu1dar11t1 for111ează lătu1tric o 1L1n1e psil1ică pe11tru sine,
fi111dcă nu at1 st1tlet . Fiecare popt11aţ1e p ri111itivă trăieşte o viaţă
rt1stică în spirit absolt1t ţără11esc . Organisn1t11 ce se 11u111eşte
„ oraş " este 111existe11t pc11trt1 ea . Ceea ce se despri11de de sat,
deve11i11d exterior î11 rapo1t Cll el , 11u este oraşul „ ci piaţa , sin1plu
ptn1ct de i11tersectare a intereselor rt1rale„ u11de 11L1 poate fi vorba
l IO
de viaţă i11dependentă. Meşteşugarii şi 11cgµstorii„ cei care
popltlcază pieţele, trăiesc şi gâ11desc ca 11işte !ăra111. Se11tin1c11tul
ct1 care ar treb ~.ti să retrăin~ 11ăzt1i11tele „ tai11ice ale vect1ilor
eg1pte11i, cl1i11ezi sau ger111a11i „ pri11 care u11 târgL1şor„ o fărâ111ă
d111 vastitatea tn111i peisaj. se transfon11ă Î11tr-1Jn oraş„ 11e spt1ne
poate, că 11i111ic 11u-I separă pe acesta î11 111od vizil)i1 de târgt1şor,
ci că el este spiritt1al t111dc 0111ul s11portă 111eliiu'/ r111«1l ca "spafi11
i11clJ11)11rător ., sect1ndar şi diferit. De attn1ci există doL1ă vieţi
tu1a lăLn1trică şi alta exterioară - care stu1t si111ţite la fel de clar
atât de ţăra11 cât şi de bL1rgl1ez. Fierart1I de 1a ţară şi ··el de la
oraş„ pri111artd u11t1i sat şi cel al u11ei n1etropole, trăiesc ·n d ot1ă
lunii diferite. 0111L1l de Ja ţară şi orăşea11u1 st1nt oa111e11i .J1 :ri ţi .
l\ lai întai. ei si111t această difere11ţă„ a1Joi ea îi SLtbjLtgă: î11 cele n
1

ur111ă „ ei 11t1 se 111ai î11ţeleg Ltr1t1l pe altttl. U11 ţărar1 dir1 ţit1Lh u
Bra11denbt1rg este astăzi 111ai aproape de tui ţăra11 di11 Sicilia
decât tn1 berli11ez. Pot11i11d de la această vocaţie oraşt1l există şi „
în toate ctllturile„ această vocatie este te111eha evidcr1tă a fii11tei
~ ~

trezite î11 totalitate.

Or1care ti11ereţe a tinei ctilttiri este şi ti11ereţea tnlLti 11ou
regini citadirl. On1L1l tuiei p1ecultt1ri î11cearcă o tean1ă adâncă î11
faţa spectacol t1l t1i t111or a sen1er1ea fet1on1e11e, de ca re i1t1-l leagă
nici Llll rapo11 i11ti111. Ri11Lll şi DLn1ărea aLt văzt1t ·111ulte tril1t1r1
ger111a11ice de pildă. la Strasbottrg stabilindt1-se î11 in1ediata
"'
apropiere a tn1or cetă~ ro111a11e părăsite. 111 Creta, ct1ceritorii att
ridicat Llll sat pe rtti11ele oraşelor i11cendiate C11ossos şi Gt1111ia .
"
h1 precultt1ra occide11tală„ ordi11ele că] Ltgăreşti de la CI L111y „
Pren1011tre şi ordintd be11edicti11 î11deosebi„ s-au stabi1it st1b cerul
liber, prect1n1 cavaleri1. Cei di11tâi care at1 ridicat cor1strt1cţii î11
oraşele gotice au fost fra11cisca11ii şi don1i11ica11ii . Tocn1ai pri11 ei
s-a trezit la viaţă 11oul suflet citadi11 . Nu-i aşa că î11 co11strt1cţiile
Jor, în Î11treaga a1tă fra11cisca11ă„ n1ai vede111 î11că i11sLt1 si11gL1ratic
v1 brâ11d de o caldă 111e1a11col1e şi de tn1 fior aproape n1istic 111 faţa
not1tăţ-ii„ a izbuc11irii, a trezirii„ încă acceptată î11 n1od obsct1r
de cei n1t1lţi . Abia dacă" ei î11drăzr1eat1 să-l dezbrace 1)e ţăran
de veşn1i11tele st1tleteşti. Inainte de iezuiţi 11t1 se cunoştea viaţa
de fii11ţă trezită„ 111atură„ st1perioară„ viaţa orăşea11ulL1i autentic.
Do111i11aţia absolută a satului ast1pra oraştd Lti r1e oferă u11 si111bol
pri11 toţi acei frt111taşi ai tL1tt1ror Cl1ltt1rilor ti11ere car~ nu cunosc
încă oraşL1l, ş1 îşi au ct1rtea la palate '"'a111btt1ante''. ln Egipt„ în
 III
~ -----------
perioada I111perittlui vecl1i, ce11t/t~l nd111inistrativ foarte populat se
regăsea la „„Z1dt1l ·--Jt)'"~ iar 11 1a1 apoi la Me111phis, lângă te111plt1l
lui P11tal1: reşedir1 t...,ie farao11ilor se scl1i111bă însă neîncetat, ca î11
B~bilo11ul sL1111eria11 şi în ltnperittl caroli11gian 1. Din a11ul 11 OQ„
i111păraţi1 cl1i11ezi di11 di11astia Ciu îşi aveau palatele de reşedi11ţă
la Lol1-) -' a11g" Ho-nan-ftt de astăzi: acest oraş nt1 a devenit î11să
rcşed111ţă stabilă decât prin ant1l 700. n10111ent ce coresptn1de ctt
secoltt1 al XVI-iea et1ropean.
Se11tin1e11tul legătt1rii cu păn1â11tt1l„ al plantei cos111ice„ 11t1
~-a cxpri111at 11icăieri CLt atâta putere ca în aceste vechi oraşe
111111uscule" abia vizibile la câte o răspâ11tie„ saL1 î11 jt1rt11 Ltnei
pieţe, castel ori sanctt1ar. Acu1n pute111 vedea clar că fieca re stil
111Jrc este în sine o pla11tă. Coloa11a dotică„ p1ra111ida eg1ptea11ă „
catedrala gotică SLn1t 11işte lăstari ce răsar di11 pă111ânt„ 111~te fi i11 ţc
~11c destir1t1lt1i î11 afara fii11tei trezite. Coloa11a ionică, co11strt1ctiile
~ ~

eg1pte11e di11 perioada I111periLtltu de Mijloc, arh1tectttra barocă

su11t fiinţe trezite perfecte, libere şi sigt1 te de ele„ care se spirijină
pc Jcest pă111ânt . Fii11ţa izolată de pote11ţele peisajtllui„ retezată„
cJ să sptu1e111 astfel, di11 acesta d'2 ~1a\~1jLll pe care calcă, slăbeşte
pc n1ăst1ră ce se11zaţiile şi i11t „~~~e11ţa se întăresc. On1t1l ~'se
spiritualizează."„ ~„se eliberează", se apropie iarăşi 111ai 111ult de
starea de 11on1ad„ nt1111a1 că el are 111a1 pt1ţi11 spaţ1L1 şi căldură .
".\)Jirit11/ .. este .for111a specţ(ic citad111ă a fii11ţei tre=ite inte-
/1g,E! JJfe . Spi ritttal i za11dL1-se pt1ţi11 câte pt1ţi11„ toate a 1tel e rel igi1 le,
ştiinţele ajt111g să se î11străi11eze de peisaj„ sttnt de neînţeles pentru
iobagul legat de glie. Odată ct1 c1vtlizaţia începe ş1 senilitatea.
Vecl1ile rădăci11i ale fii11ţei se t1st1că în n1asa de piatră a oraşelor.
Spiritt1I liber - ce ct1vâ11t fatidic - pare o flacără strălt1citoare
c<lre se ridică î11 aer„ tn1de se stinge nL1n1aidecât.

Noul li111baJ al 11oi1 ct1lturi citadine se identifică foa1te

repede cu cel al cttlturit î11 ge11eral Este lovit sattil ct1 întreaga lui
popLtlaţie ţărăne~scă: aceasta nt1 1nai înţelege„ este obstruată„ îşi
pierde pt1terea. lntreaga istorie a stilult1i atitentic s-a desfăşt1rat
pe sce11a oraşelor. NL1n1ai destinul oraşelor„ şi exc1t1siv experienţa

1. Ed. Meyer: ( ie.\·chicl1te lles / l ltertun1.\·„ I„ p. 188.

l I2
locuitorilor lui, se adresează privirii prin logica for111elor vizibile.
Goticttl cel n1ai vccl1i, care î11că ger111i11a î11 peisaj, stL1dia
casa ţără11cască, gospodăria şi u11eltele acesteia . Stilttl Re11aşterii
creşte î11să excl t1si v î11 oraşLtl re11asce11tist „ baroct1l în oraşttl
baroc, fără a n1a1 ptu1e la socoteală coloa11a cori11tică şi rococottl,
care st1nt 11işte prodt1se citadi11e la scară giga11tică Di11 aceste
oraşe, pri11 peisa.i n1ai răzbat poate cateva raze slabe, clar satt1I 11L1
n1a1 este nici n1ăcar capabil d'e creaţia cea 111ai neî11se11111ată . El
tace şi îşi î11toarce ochii 111 altă parte. lt1 ese11ţă, ţăra11ttl şi casa ltti
au răn1as şi 111ai ră111â11 îr1că gotice. SatL1I ele11ic ş1-a păst ·at st1lt1l
geo111etri__c, satt1l egiptea11 aute11tic aparţi11e ln1~1erit1lt1i Vec n:
lt1ai11te de orice, „„fizio11on1ia oraşe1or expr1111ă isî ()„ ·ia ~
H

aproape că n11111ează istoria st1fletească a ctiltt1rii î11săşi h1l~i i

străvccl1ile orăşele gotice, ase111e11ea celor di11 oricare ct1ltL1ră p.-r
111itivă, aproape pierdt1te î11 peisaj: case ţără11eşt1 Încă at1tentice,
111gl1esuite Ltna lângă alta la adăpostL1l t111t1i <:astei sat1 sa11ctt1ar,
c8 re, co11servâ11dt1-şi totL1şi for111a inte111ă, se tra11sforn1ă î11 case
de oraş din si111plL1l 111otiv că spaţit1I ce le î11co11joară 11u este
prodt1st1l Lu1ei pajişti sau al tn1ui câ111p, ci al caselor vecine.
Popoarele pr1111itive de cttltt1ră au devc11it Î11cet-î11cet popoare de
orăşe11i„ dând astfel oraşt1lt1i o in1agi11e specific cl1i11eză, hn1dt1să,
apolli111că, fat1stică şi o fizio110111ie aran1eea11ă saL1 s1r1a11ă, ionică
sau etruscă„ gern1a11ă, e11gleză saL1 fra11ceză De11t11111rile, s1111ple
nun1e prect1n1 Gra11ada„ Ve11eţ1a„ NC1111berg evocă 11t1111aidecat o
1111agine fixă„ căci oraşele respective su11t loct1I de 11aştere a
tot ceea ce o CL1ltt1ră a prodt1s de fapt: religie„ a1tă, ştiinţă.
Crt1ciadele sLu1t fiicele spiritt1ale ale castelelor fettdale şi ale
n1ă11ăstirtlor rt1stice: refor111a , proge11itt1ră citadi11ă, este fiica
str5zi1or îngt1ste şi a caselor î11alte. Marile epopei ce evocă
sflngele pc care Îl câ11tă~ aparţi11 palatelor şi cnstelelor„ dar dran1a
în care viaţa tre:::.ită se a11alizează pe si11e este poezie citadi11ă~ î11
\ 1re111c ce ron1anL1l spiritt1lt1i l!/1/Jerat care artu1că o privire ast1pra ·
î11tregii Lt111a11ităţi presL1pu11e existe11ţa n1etropolei . Exceptâ11d
câ11tectll popt1lar at1te11tic, există doar o lirică citadi11ă~ iar dacă
facenl abstractie de ~~etet113"' attă .tflrfincască~ nLl există decât
~

pictt1ră şi arl1itectură citadi11ă, care„ de l1 ltfcl ~ at1 o istorie rapidă

ŞI SCLlltă.
lată şi gra11dilocve11tt1l li111baj for111al al n1arilor figuri
î11ttltcl1ipate în piatră, pe care co111t1nităţile oraşelor, nun1ai ochi
 .
l • -

şi nu111ai sp1r1t„ I-alt transferat i11 câ111ptil lor vizttal„ î11 opoziţie
cu lt111ba_1t1I n1ai pLtţi11 so11or al peisajulL1i ! Silt1eta 1narilor oraşe„
(U acoperişt1rilc tor având o pt1zde1ie de l10111t1ri„ ct1 tt1n1uri şi
ctqJole ce se profileaZ<1 pe cer ! Un lin1baj ase111e11ea celui pe care
îl descoperi 111 di11tr-o pri vi re„ î11dreptândt1-11e către Nf1111berg sau
Flore11ţa„ Dan1asc sat1 l\1oscova„ Beijing sat1 Be11ares ! Şi igi10-
r311ţ<l 11oastră în ce priveşte spiritul oraşttlt1i antic„ 3Je cărei
i111agi11i profilâ11dt1-sc pe orizo11tul de la n1iazăz1 11t1 11e stn1t
ct1nosct1te„ ca şi i111agi11ca I t1i î11 an1iaza î11sorită„ pe vre111e ct1
ceaţă, din1i11eaţa sat1 111 nopţile înstelate ! Păie11je11işul de străzi ,
drepte sat1 cotite„ casele sc11nde sat1 î11alte„ 1u111i11oasc satt î11-
ttu1ecatc„ toate c11 \Jederea către stradă„ di11 oraşele occidentale,
Jle căror porţi Cll grilaj ' "î11torc spatele" străzi1or dir1 oraşele
Orie11ttllt1i~ spi1itt1l p1eţelor şi al fu11dătt1rilor~ al locttr11or î111-
}Jrej111tute satt al por~lor„ al ta11tâ11ilor sau al n1ont1n1er1telor~ al
bisericilor, te111plelor şi 111oscheilor al a111fiteatrelor şi al gărilor,
al bazarelor ş1 al pri111ăriilor: după aceea fobt1rgt1rile, vilele„
casele de raport ce se ridică între grăn1ezi de gttnoaie şi loct1ri
vira11e„ ca11iere aristocratice sat1 sărace„ St1bL1ra di11 a11tica Ro111ă
sa u fobt1rgul Sai11t-Gcr111ai11 dir1 Paris, vect1ea Baia şi n1oder11a
Nisa, n11cile i111agi11i citad111e ale oraşelor Rotl1e111bl1rg şi Bruges
şi n1area de case di11 Bab11011, Tc11ocl1titla11, Ro111a„ Lo11dra : toate
acestea att o istorie„ sunt o istorie. St1rvi11e î11să ttn 111are eve-
nin1ent politic ... şi fizio11on1ia tn1ui oraş capătă alte trăsături .
Parisul Bot1rbo11ilor a lt1at u11 chip diferit î11 ti111pt1l lt1i Napoleo11„
cn şi BerlinLtl stătt11eţelor ger111a11e sttb Bis111ark . Pe lâ11gă ele
însă spiritt1I şi 111odtt1 de viaţă ţărănesc att ră111as îr1 contir1uare
i11erte, 11e111
"'
t1l ,tu111ite, iritate.
h1 vre111t1rile cele 111ai îndepă1tate 1111111ai i111agir1ea
r11rr1/ă don1i11ă cân1pt1l vizL1al al 0111•1lt1i . Ea pietrifică sufletul
on1e11esc şi îl ia ct1 si11e. Acelaşi tact 111ăsoară n1odurile de a si111ţi
ale 0111t1lt1i şi frcan1ătt1l pădt1rilor. Fata"' t1111blettll„ costt1n1t1l
sttnt ~'"î11rădăci11ate ' î11 pajişti şi î11 desişt11i. C't1 acoperişt1rile lt1i
1

tacitt1111e„ ase111ă11ătoare colinelor din jt1r, ct1 coloanele de ft1111

~

ridicâ11dt1-sc seara di11 ho111uri, ct1 făntâni1e„ ogrăzile, vitele sale„

satul este con~plet pierdt1t, ct1ibărit î11 peisaj . Peisajt1l co1!fir111ă
satul şi îi reînalţă i111agi11ea ce 11t1 va fi sfidată decât de oraşt1l di11
perioadele tarzii. Silueta oraşL1lt1i contrazice co11tt1rurile naturii .
f.:a 11eagă ît1 î11tregi111e natura . Oraşul vrea să se deosebească de
I I ..+
11atL1ră„ să o depăşească . h1tâi fro11toa11ele asct1ţite„ cupolele ba-
roce„ coan1ele„ acoperişt1ri1~ ţugL1iate r1-at1 r1ici o î11rudire cu
11att1ra şi 11ici 11t1 o caută. 111 fine„ 111etropola giga11tică'I oraş11/
C<J11ce1J11t ca o /11111e fără altă lun1e ase111ă11ătoare care să-i stea
alătttri, i11cepe opera destrt1ct1vă a in1agi11ii rt1rale. Odi11ioară
oraşttl s-a sacrificat pe11trt1 acestă in1agine„ astăzi el vrea să şi-o
î11sL1şească. Act1111 oraşu) tra11sfor111ă dru111t1rile e>...ter1 )are î11
străzi„ pădurile şi pajiştile î11 parct1ri„ coli11ele n1ai î11alte ~ l pt1ncte
de observare„ şi în acelaşi ti111p'I el creează î11ătu1trt1 o i1att1ră
a11iticială : Fâ11tâ11ile înloct1iesc izvoarele„ pclt1zelc. bazi11ele
"
ş1 gardt1rile vii înlocuiesc i111aşt1r1le'I l1eleşteele şi tL1fişurtle. ln
sat acoperişt1rile de pa)e 111ai at1 fon11a tuior coline. t1liţa n1ai · -
sean1ă11ă ct1 LUl şa11ţ. 111 oraş î11să„ defileele străzilor pietrt1ite'I
lungi„ st1praî11ălţate„ înţesate de o pttzderie 111ulticoloră şi de zgo-
111ote ci t1date„ se descl1id şi oferă adăpost t1nor oan1e11i pe care
nici un organis111 di11 11att1ră 11u se aştepta să-i î11tâ1nească vreo-
rlat~ . Costt1111ele şi cl1iar feţele lor arată de parcă ar fi proiectate
pc t111 ft1ndal de piatră . Zitta„ străzile stu1t î11st1tleţite de ct1lori şi
de stu1etc nefireşti~ 11oaptea„ lt1n1i11a ltu1ii este eclipsată de o ltu111-
11ă diferită „ a11ificială. Ţăra11t11 ră111â11e perplex pe i)avaj, CLt o
figură prostită~ 11eînţelegâ11d 111111ic„ la rândt1-i 11eîr1ţeles de 11i-
111c11i „ dcstttl de potr1 Vtt ca perso11aj de con1ed1 e„ · 11eî11ţelegâ11d
Cl1n1l1ra11a111arilor 111etropole co11ţi11e totttşi pJi11e„ ca şi a ILti .
De aici dect1rge o conseci11ţă 111ai in1porta11tă decât toate
celelalte„ a11t1n1e că î11treaga istorie politică şi eco110111ică nt1
poate fi Î11ţe1easă decât dacă ad111iten1 că oraştil„ care se separă
din ce în ce 111a1 111tllt de sat„ pâ11ă ce îl st1rcJasează ct1 tott1l„ do-
b511deşte ca racterttl tn1ui orga11i s111 cc deter111111ă n1ersL11 şi se11st1I
istoriei superioare î11 genere: isf<Jria 111111Jersală este istoria
oraşell>r.
Fără a n1ai vorbi de 111e11talitaiea et1clidia11ă a a11t1cilor„
la care se11tin1e11tt1l de fiinţă şi co11ceptttl de stat se asociatt cu
ideea de exte11sie n1111i111ă şi„ pri11 L1r111are„ nt1 î11cetau să se
ide11tifice di11 ce î11 ce 111ai 111t1lt ct1 zidurile de piatră ale polist1lt1i
ct1tare sat1 cL1tare, fiecare di11 celelalte cultt1ri adt1ce de î11dată pe
scenă t111 tip de or(1ş caţJ1tală . Aceasta este„ aşa ct1n1 sin1pton1at1c
o arată şi 11t1n1ele„ oraşt11 al cărt1i spirit don1i11ă satt1l pri11 n1etode,
scopt1ri şi acte politico-eco110111ice. Sattil şi loct1ito1ii lui devi11
i11strt1n1er1tul şi obiectul acestt1i spirit director. Ei 11u î11ţeleg„ dar
 I 15
nici nl1 i11treabă despre ce este vorba. lt1 toate ţările CL1ltt1rilor
tarzii„ n1arile partide„ revolL1ţiile„ spiritt1I cezaric, de111ocraţia,
parla111e11ttd SLUlt forn1e prir1 care sp1ritt1I capitalei dictează
ţăra11t1lt1i ceea· ce trebuie să-şi dorească şi„ eventu;iL pentrt1 ce
trebt1ie să n1oară . Fort1n1L1I a11tic, presa occide11tală n1ode111ă st1nt
nişte 111ijloace ale pL1terii spiritl1ale absolt1te, aflate Î11 111âi11ile
condttcătorilor di11 capitală Att111ci„ orice 0111 de la ţară care înţe­
lege ce este î11 ge11eral politica„ şi care se sin1te î11 stare să 1t1pte„
e111igrează Ja oraş„ fără să-şi transfere aici corptll'I dar„ cu sigu-
ranţă. tra11sferâ11dt1-şi aici gândirea . Regitu1ile rurale at1 tui SL1tlet
şi o opinie publică in 111ăsttra 111 care acestea stu1t n1ereu dictate şi
i111pL1sc de oraş }Jri11 discttrstil politic şi prin JJresă. Egipttll este
Tl1eba. <Jr/Jis terrar11111 este Ro111a, lslan1t1l este Bagdad, Fra11ţa
este Paris. Ti11eretea oricărei CLtltLtri are o istorie a cărei sce11ă
~

este co11st1tL11tă di11tr-o 111ulţin1e de pu11cte ce11trale şi pa1tict1lare

ale peisajL1lt1i. No111ele egipte11e„ triburile di11 epoca 11on1erică„
con1!tatele şi oraşele gotice libere ati făt1rit cel puţi11 o zi de isto-
ric. h1cet-Î11cet„ politica se co11centrează într-tn1 foa1te 111ic 11tn11ăr
ele capitale. î11 t1111p ce toate celelalte oraşe 11u n1ai co11servă decat
"
un s1n1Ltlacrt1 de viaţă politică 111 această privinţă aton1isn1ul
lu1111i a11t1ce„ diVlzată în oraşe-state„ 11t1 s-a deosebit 11iciodată
prin 111111ic De la războitil pelope11ez1ac 11t1n1ai Ate11a şi Sparta at1
n1a1 tăct1t o politică proprie. Celelalte cetăţi egee11e depi11deau
pur şi s1n1plu de politica ln1eia sat1 alteia di11 cele doL1ă n1etropole„
"
11efii11d deci vorba la pri111ele de o politică proprie reală. ln fi11e'I
"
ln Ron1a fo1l1n1ul este si11gL1ra scenă a istoriei antice lt1 ciL1da
b~1t31iilor dtase de Cezar î11 Galia„ a n1ăcelt1rilor d111 Macedo11ia şi
a luptelor ptu10te de A11to11iu Î11 Egipt. tot ceea ce se î11tâ111plă î11
aceste ţări nu ca1)ătă LUl sens rlecat i11.fit11cţie ele Ro111a

Orice istorie reală î11cepe pr111 co11stituirea aristocra~ei şi

a clerului ca ordi11e pri 111are şi }Jri11 ascensi u11ea acestor ordine
JJCstc clasa ţără11ească. Opoziţia 111arii şi n1icii 11obilin1i„ a regelt1i
şi vasalilor~ a pLtterii laice şi ecleziastice„ este for111a de ba2<1 a
oricărei politici a grec11or î11 epoca l10111erică, a vecl1ilor chinezi şi
a goplor~ pâ11ă î11 zitta câ11d oraşL1l, b11rgl1e:::ia sa11 cel de al
1reilea orrlin, au bt1lversat stiltd în istotie. Sensul istoriei se
I lo
co11ce11t1ează însă i11tegral 'I exclusiv, în cele două ordine şi î11
conşti i nţa că ele st111t st1ficie11te lor însele. 7aran11/ este aistoric.
Satul lui se situează î11 afara istoriei universale, a cărei evolt1ţie
de ansa111blu a trecut sub tăcere„ de la războiul troian până la
Mithridate, de la în1păra~i saxoni până la pri111ul război 111ondial'I
viaţa acestor 111111uscule puncte din pe1saj'I devastate la o adică„
apăsate sub greutatea bi rurilor„ dar păstrându-şi intactă 111e11-
talitatea specifică .
Ţăranul este 0111ul eten1„ independent de orice cultt1ră
care îşi are cuibul î11 oraşe. El o devansează şi îi st1praV1eţt1ieşte'I
se î11n1ulţeşte obscur ge11era~e după generaţie'I 111ărginindu-se la
oct1paţ11le şi la resursele lui de şerb legat de glie'! suflet 111ist1c„
î11ţelegere searbădă „ prizonier al vteţii practice, soroc şi izvor
n1eret1 11esecat al sângelui care circulă pr111 istoria t1ni versală a
oraşelor .
For111ele politice şi practicile econo111ice„ dog111ele credin-
ţe1 '1 instru111entele, şt1111ţa'I arta„ toate crea~ile cultt1rii citadine'!
su11t fi11al111ente acceptate de ţăran cu neîncredere şi ezit~re„ dar
fără a schi111ba vreodată ceva di11 felul său de a fi . ln 111od
111a11ifest'I ,tăra11ul occide11tal a 111ers astfel înaintea tuturor 111arilor
doctri11e co11c1liarc, începând cu 111arele conciliu de la Latran şi
pâ11ă la co11cilitd de la Trento'I la fel cu111 a ad111is şi realizările
tel111icc ale 111aşin1sn1ului„ şi Revoluţia fra11ceză. Totuşi el a
răn1as ceea ce a fost şi chiar ceea ce ft1sese î11ainte de Carol
cel Mare. Zeit lt1i su11t a11teriori tuturor religiilor superioare.
Ehbera~-1 de tira11ia 111arilor oraşe„ şi el se va întoarce 1111pertur-
babi1 la starea 11att1rală pri111ară . Adevărata lui et1că 'I adevărata
ltu 111etafizică'I pe care 11ici w1 sava11t de la oraş 11u le-a co11siderat
de11111e de ate11ţ1 e„ se situează în afara istoriei religioase sat1
spiritt1ale: ele 11u au nici un fel de istorie.
Oraşt1l este spirit„ iar oraşul n1are este „„spitit liber".
Bt1rgl1ezia, · ordi11 al spiritului„ î11cepe să devi11ă conştientă de
fii11ţa ei specifică , revoltându-se î111potriva puterii „'feudale" ...
a sângelui şi a tradi~ ei . Ea face tronurile să se prăbt1şească şi
li111itează vechile drepturi î11 nu1nele raţiunii şi îndeosebi al
_„poporului"„ pnn care„ de acun1 î11ai11te„ ea înţelege exclusiv
poporul de la oraşe. Detnocraţia este fortna politică ce i1npune
ţăranului concep~a despre lu1ne a oraşului . Spiritu) citadin re-
forn1ează nlarea religie a trecutului, şi alături de vechea religie a
 I 17
ordi11elor„ ptu1e o religie bt1rgl1c ~1 ~1 ştii11ţei libere . Oraşt1I do-
111i11ă istoria eco110111iei prai lJ tl<}Ctnrea valorilor rurale orig111are,
1111pos1 btl de separat cie viaţa şi de gândi rea ţărănească „ cu
cv11cept11/ ele ba11 111depe11dent de b11n11ri. Denu111irea originară
ş1 rL1rală a co111erţt1lui ctt bt1nt1ri este aceea de schi111b . Chiar şi în
scl1in1bt1rile contra n1etal preţios 11u se î11trevede 111ci o "'gândire
111011ctară '' care să stea la baza operaţiei „ 11ici o valoare abstractă
a ob1ectult1i legată de o n1ări111e fictivă sau de u11 111etal preţios,
~vand apoi drept scop 111ăs11rnren '""celeilalte" 11t1n1ite "'n1arfă ".
Carava11ele 110111aZJlor şi ale vikingilor 111ergeau odi11ioară de la o
aşezare rt1rală la alta „ ceea ce î11se11111a schin1b de prăzi de război .
Sch1111bt1rile d111 perioadele târzii se fac între două oraşe şi
111 sca n111ă ··ba11i ,,. Iată ce defi 11eşte pe 11egt1stori i ha11seati ci şi
vcneţ1e111 , poste1ior1 c111ciadelor„ pe norn1anzi. anteriori acestor
cruciade~ sat1„ 111ai degrabă „ pe n1arinarii 111arilor colo11izări, pe
naV1gator1I a11tici din perioada 111iceniană. Oraşul î11sean1nă 11t1
nt1111a i SRi rit, ci şi ba11i .
"
h1cepe o 11ot1ă epocă attn1ci c[n1d expansi u11ea ora ştii Lti
este atat de an1plă î11cât el 11t1 111a1 este nevoit să Ittpte î111potri va
satt1lui „ a ţăra11t1lt1i „ a cavalerilor· Î11 acest tin1p zor1ele 1l1rale şi
ord111ele pr1111are se apără ct1 disperare de d1ctatt1ra citadină„
dictatură spirituală a raţio11alis111ult1i „ politică a de111ocraţiei „ a
econon1iei ba11t1lt1i . Ntu11ărul oraşelor ce pot fi istoriceşte co11si-
derate deţu1ătoare ale u11ui rol co11ducător este deja foarte redus.
Este de re111arcat difere11ţa proftn1dă„ sufletească îr1ai11te de toate,
i11tre oraş11/ 111are şi oraş11/ 111ic„ cel de al doilea ct1 11tn11ele lt1i
foarte s1111pto111atic de oraş d. .e ţară, târg„ deve11ind o ~1a1te di11
pe1sa.1 care 11t1 111ai co11tează. h1 aceste orăşele, deosebirea n1eret1
licitată di11tre sătean şi orăşea11 se şterge totuşi prin dista11ţa care
îi separă d111 not1 pe a111ândoi de oraş . Maliţia burghezt1lt1i de ţară
şi i11telige11ţa 111arel t1i citad111 stu1t dot1ă extren1e ale fii11ţei trezite
intclige11te care ntt ad111it nici tn1 fel de co111pro111is. Se observă
că ntt 111ai este vorba de nt1111ărt1l „ ci de spiritul loct1itorilor. De
ase111e11ea „ este li111pede că fi ecare oraş 111are a co11servat p1in
cotloa11ele ttnor străduţe„ ca şi la ţară „ nişte fragn1et1te de t1111ani-
tatc răn1ase aproape rt1rale şi care între~n 4.' peste stradă '' nişte
relaţii aproape săteşti . O pira1111dă de orga11is111e„ dit1 ce î11 ce n1ai
111arcate de stig111atele citadine„ ridicându-se prin aceşti oa111e11i
aproape rurali , în straturi din ce în ce n1ai sub~ri „ atinge la vâtf
I I8
u11 nt1111ăr şi n1ai rcstrâ11s de n1ari citadi11i at1te11t1ci , care st1nt
ac'1sfl oritrnde le stnit î11depli11ite condiţiile psil1icc.
Astfel„ co11ceptt1l de ba11 ajt111ge la o con1pletă abstracti-
zare. El 11u 111ai serveşte la î11ţelegerea relaţiilor econon1icc, ci
supt111c desfacerea 111ătft1rilor prlJpriei lt1i cvolt1ţii BanLtl 11u n1ai
per111ite evalt1area obiectelor i11tre ele„ ci 11u111ai rf7JJl>rtate la ci
Relapa ct1 pă111â11tul şi ct1 0111t1I legat de pă111ant se şterge con1-
plet„ pentrt1 că gâ11di rea eco11on1ică a oraşelor do111inat1te 11u ţi11e
deloc sean1a de ea . Astăzi , la fii11ta •
trezită di11 elitCl econo111ică
activă„ ba11til a deve111t o forţă pt1r spiritt1ală pentru carL nietaltLI
este o s1111plă repreze11tare: el îi ţine sub tt1tela sa pe fl~ 8 1ciari
aşa ct1n1 îi ţi11ea odi11ioară pă111a11tt1I pe ţăra11i Există o ~g{r1dire
4

111011etară „,_ aşa ct1n1 există o ga11dire n1aten1atică sau o gâ1 1Cl re
J ll r1 d t că .

Pă111â11tt1l este î11să o realitate a naturii „ pe câtă vren1 c

ba11ttl este ll11 a1tificitll abstract ~ o sin1plă categor1c a raţi ­
ltn11 , prect1n1 ''" vi1tt1tea „, raţ1011alişti1or. Rezultă de aici că orice
eco11on1ie origi11ară , deci nec1tadi11ă „ depi11de de forţele cos1111ce
ale pan1ântttlt1i , ale clin1ei , ale rasei : în co11seci11ţă , ea este
lin1itată şi~ 111 opoziţie Cll ba11t1L o pt1ră forn1ă eco110111ică
lnău11trul fii11tei trezite ct1 rază vi11t1ală de actiune î11 realitate tot
~ ~

atfit de redt1să ca ş1 o 111ărin1e di11 n1ate111atică sat1 logică . La fel

cun1 nt1 e\.ista o privire eficientă ast1pra realităţii , ceea ce 11e
în1piedică să co11strt1in1 tot atatca geon1etrii 11011-euc1idie11e câte
an1 vrea , tot la fel 11ici în cco11on1ia instituită de 111arile oraşe nt1
se a1lă 11i111ic care să 11e ln1pi cdicc să î11111tllp111 '" ba11ii ", să-1
4

co11cc1)e111 într-o a11t1n1e 111ăsură sub alte aspecte 111011etarc, fără

ca aceste operaţit111i să aibă ceva co111t1n ct1 creşterea rclativ·ă
a valorii aurt1îui sau cu \laloarea reală 111 ge11cral. Nu există
nici 111ăst1ră ~ nici bt111 concret ctt care să fie con1parată valoarea
JJră zi i de război 1tiate de Pon1pci din Egipt . Pentru 01nt1l
î11 ipostază de ::c>lJ11 oikc>11c>111ik<>11 (~ml>\' ()ll\:(.)Vl)~LlKl)V) ba11t1I
a deve111t o for111ă a fii11ţci trezite active care 11u-şi regăseşte
nici o rădăci11ă î11 fii11ţă . De aici extraordi11ara ltti putere
asupra oricărei civilizaţii i11cip1e11te, care„ la î'nceputt1ri , este o
rlic1at11ră l71Jsl>l11tă a „/Ja1111/11i ·· avâ11d o forn1ă diferită în fiecare
ct1ltură . Tot de aici vi11e lipsa de consistenţă a ~'"bantllL1i" , care
îl poate t:1ce să-şi piardă pt1terea şi se11sL1l „ ca î11 tin1pt1I lt1i
 I 19
Diocleţia11 , pentnt a-l radia t )\3° lin gâ11direa unei civiliza~i
ulterioare şi pentrt1 a co11feri tui 11ou loc valorilor or1gi11are ale
păn1ântL1l L1i .
"
lt1 sfărşit„ apare 111area 1netropolă, oraşu1111ondial , extra-
ordinar si111bol şi receptacttl al spiritului eliberat integral , punct
ce11tral u11de se conce11trează, în cele din unnă, întregul curs
al istoriei u11iversale. Aceste oraşe gigantice şi foarte pu~n
11u111eroase izgonesc şi ucid„ pri11 conceptL1I de provincie, 111 toate
civillzaţ1ile„ peisajul întreg care a fost spa~ul 111atem al culturii .
.A.stăzi totul este provi11cie: satul, oraşul 111ic sau 111are, cu excep-
ţia a două sau a trei locuri . Mai n1ult decât 11obili şi burghezi '\
decât oan1e11i h beri şi sclavi" decât greci şi barbari, decât drept-
credi11cioşi şi 11ecredincioşi „ 11u 111ai există decât pro11inciali şi
l<J c111tori ai capitalei.
Cele t11ai vecl1i capitale aL1 fost Babilonul şi, îr1 Egipt,
Theba di11 perioada In1perit11 ui Nou. Lu111ea n1i11oică din
"
Creta „ î11 ciL1da străluc1r1i ei „ apar~11e provir1c1ei eg1pte11e. ln
ant1cl1itate„ pri111t1l exe111pl u de capitală a fost Alexandria„ care a
depreciat di11tr-o dată vect1ea Eladă , li111itâ11d-o la ra11gul de
pt o \~ncic Nici Ron1a „ 11ici ~a rt:·1g.i11a t1L1 de n1Ltlt populată„ 11ici
B1 za11ţlil 11t1 au depăşit-o . 111 l11dia„ oraşele gigantice Udjei11 „
Ka11a11dj şi 111ai "ales Patalipt1tra eraLt bi11e ctu1oscute pâ11ă 1n
China ş1 Java . h1 Occide11t se ctu1oaşte re11tu11ele lege11dar al
"
Bagdadultti şi al Gra11ade1. ln Mexic se pare că oraşul Ux111al"
înten1eiat î11 a11L1l q)Q„ a fost pri111a capitală a i111periului Maya,
deve11i11d provi11cie dt1pă victoria 111etropolelor toltece Tezcuco şi
Te11ocl1ti tl a11 .
Nu trebttie să uită111 pri 111a orig111e a cuvâ11tul ui ţJro-
1 ·i11cia : la Ron1a el dese11111a starea politico-Juridică a Siciliei „ a
cărei înfra11gere si11gL1ră a coborât t1n peisaj al culturii do111i11ante
la ra11gt11 de obiect absolut. De aici încolo, ea este, con1parativ ct1
Ron1a „ tui oraş de provi11cie. Exact 111 acelaşi spirit, Madridul
HabsbL1rgilor şi Ro111a papală aL1 fost , în secolLil al XVII-iea 111a1i
oraşe do111i11a11te pe care 111etropolele Londra şi Paris le-au adus
la rangLtl de „„provi11cii ,, pe la sfărşitu1 secolttltti al XVIII-iea .
,.\sce11s1tu1ea New York-t1lui 1a ra11gttl de n1etro1)olă Î11 ur111a
războit1lt1i de secesitu1e di11 1861-65 este, poate„ î11 ultin1ul secol,
cve11in1e11tul cel 111ai î11cărcat de co11seci11te.
„
 -
120

Colosul de piatră nu111it l.'111etropolă"'„ apare la sfârşitul

evolu~ei fiecărei ct1lturi 111ajore. El devine stăJJât1 pe 0111td de
cultură , căruia satu) i-a 111odelat st1fletul, şi face dir1 el propneta-
tea crea~a„ i11stru111enttll şi final111e11te victi111a I ui . Această 111asă
de piatră este oraşttl abso/11t. EJ desfăşoară în câ111pul vizual al
och1ult1i un1an o grandioasă i111agine a fru111t1seţii„ care i11glo-
bează întreaga si111bolistică st1perioară a 111or~i în '"'D vca utul',
desăvârşit. Un 111ile11iu de istorie a stiltdui a transfor111at .Hatra
l11sutle~tă a arl1itecturii gotice î11 n1atcr1a i11e1tă a acestt1i i111pc..· it1
de111onic de piatră. ·
Metropola este i'n i'ntregin1e spirit. Casele ei 11u 11c 111~1
tri111it cu gâ11dul către bătrâ11a casă ţărănească„ unde câ11dva s-,
11ăsct1t cultura„ aşa ctu11 stau lucrunle cu edificiile io11ice sau
baroce Locuinţele oraşelor nu 111ai sunt deloc nişte refugii pentru
Vesta„ JanL1s„ penaţ-1 şi lari„ c1 si111p1e adăposturi ce sunt create 11u
de sâ11ge„ ci de oporttu1ită~„ 11u de senti111ent„ ci de spiritul eco-
110111ic î11treprinzător. Atâta vre111e cât căn1i11ul a ră111as„ î11 se11s
pios, ce11trt1l real se111nificativ al unei fa111ilii„ 11u a dispărut î11că
ulti111a legătură cu sattJl. De îndată ce această legătură s-a rupt„
de Î11dată ce 111asa locatarilor din diverse stabili111ente de cazare
î11cepe să rătăcească de sub ttn acoperiş sub altul, în această
111are do111estică , precu111 vâ11ăto1ii şi păstorii di11 preistorie„ edu-
caţia i11telectuală a 110111adului ia sfârşit. El vede î11 oraş o lu111e„
cl1iar /11111ea. N11111ai oraş11l 1r1 ansa111b/11 111ai păstrează se111nifi-
ca~a de l1abitaclt1 u111a11. Casele ce îl con1ptu1 stn1t nişte ato111i.
i\cu111" oraşele 111ai vechi di11 al căror 11ucleu gotic,
alcătuit di11tr-o catedrală„ o pri111ărie şi nişte case cu coa111ele ce
debordat1 peste stradă„ s-a dezvoltat„ î11 perioada barocă„ o
ce11tt1ră 111ai bine co11turată şi n1ai spi ritt1alizată de case
aristocratice„ de palate şi de biserici cu portice care înco11joară
ttn11urile şi porţile - aceste oraşe î11cep să se reverse din toate
părţile în 111ase i11fo1111e de spatii locative şi în alte clădiri
utilitare„ care îşi înti11d te11taculele spre spaţittl gol din jur şi„ prin
reco11strt1cţii şi d.e111olări, distrug ve11erabila fizio110111ie a fru-
n1oaselor vre111uri de odinioară . Orici11e observă din înăl ti111ea ~

tu1ui tuni această 111are de locui11ţe - istorie pietrificată a unt1i

 121
organis111 - ştie exact unde stărşeşte creşterea organică şi unde
i11cepe aglo111erarea a11orga11ică, deci neli1nitată, depăşind toate
01izonturile. Tot acum apare un fenomen artistic şi matematic
co111plet străin de ţăran, acela al bucuriei pur spirituale a creaţiei
oportu11e: oraşz1/ c11 arhitecti1r·ă citadină, care, în toate civi-
liza~ile, are drept scop fonna de eşichier, simbol al absenţei
sufletului . Sunt acele careuri regulate de case care i-au" uin1it pe
Herodot în Babilon şi pe spanioli la Tenochtitlan. 111 lumea
a11tică" seria oraşelor ''abstracte" începe c.u Thurioi, pe care
Hippoda111os din Milet l-a ''trasat" în anul 441 . Apoi vine Priene,
t111de 1nodelt1I eşichierului ignoră total111ente emo~a planurilor de
bază" Rhodos, Alexandria, oraşe in1periale de provincie. La
J rhitec~i 111usul111ani co11strucţia n1etodică începe la Bagdad din
a11t1I 762" iar, un secol 111ai târziu, cu uriaşul oraş Sa111arra" pe
Tigrt1 1. În lu1nea europeano-americană, primul mare exe111plu
este planul Washingtont1lui ( 1791 ). Fără îndoială că metropolele
cl1i11eze di11 ti111pul di11astiei Han, ca şi cele hinduse din dinastia
Maurya" au avut aceleaşi fonne geometrice. Metropolele civili-
zaţiei europen~ şi a111er1ca11r st1nt departe de a fi atins piscul
evoluţiei lor. I11trevăd ti111pt1l câ11d - după anul 200 - se vor
co11strui citadele urbane pentrtt zece sau douăzeci de tnilioane de
SL1flete„ ocupând por~t1ni i111ense de peisaj şi cu edificii pe lângă
care cele 111ai 111ari de acu111 vor părea nişte grote liliputane~
î11trevăd şi idei econo111ice care ni s-ar părea acu111 o nebunie.
Chiar şi sub acest ulti111 aspect al fiinţei, idealul formal
al anticului ră111âne di111ensiunea corporală : în titnp ce giganti-
cele oraşe 111odeme traduc toată aspira~a noastră către infinit"
acoperind tui vast peisaj cu foburguri şi cu cartiere de vile, cu
111a1i reţele de con1unicaţii foarte di verse ce 111erg în toate
direc~ile şi cu artere largi şi regulate care trec pe deasupra şi pe
dedesubtul pă111ântt1lui î11 cattierele foarte înghesuite~ oraşul antic

t. Ca forl1n1urile in1periale şi ruinele de la Luxor şi Karnak, Sa1narra

11i se înfăţişează î11 nişte proporţii a111erica11e. Oraşul se întinde pe
33 k111 de-a lu11gul Tigrului. Palatul Balkuwara, pe care califul
Mutawakkil l-a co11struit pentru unul din fii, for111ează un patrulater
cu perin1etrul de 1250 111 . O n1oschee uriaşă 111ăsoară 260x 180 111.
(Schwarg: /)ie ~· l/Jhl1S.\'illenresiden= .~'an1arra , 1910 ~ Herzfeld: J-lus-
.v,rabu11?,e11 vr>11 l\'amarra, 1912).
 •

122
aute11tic întotdeaWla caută, în loc să se extindă'\ să se conde11se=e
intr-o reţea deasă de străzi înguste, · exclui.â11d posibilitatea
oricărui transport rapid, atât de perfec~onat totuşi pe şoselele
ro111ane din exterior, dar evitând locuirea în suburbii cărora caută
chiar să nu le ofere condi~i de an1enajare. So111a in sensul strict
al cuvânttdui, oraşul antic, chiar 111etropolă, vrea 111ereu să ră111-
âr1ă un corp restrâns şi rotunjit În sine. Sinoicis111ul antichităţii
ti1npurii„ care a atras peste tot spre oraşe populaţia rurală„ creând
astfel prin1ul tip de polis„ se repetă la stărşit sub o fonnă absurdă
- fiecare doreşte să locuiască în centrul oraşului'\ în miezul lui cel
1na1 der1s„ de frică să r1u se si111tă aJtceva decât orăşea11. Toate
"'
aceste oraşe sunt cit)', oraşe interioare, 11in1ic altceva. ln locu)
zonelor periferice„ noul... sinoicisn1 antic creează /11111ea etajelor de
s1.1s„ a suprapt1nerilo_r. ln ciuda construc~i1or colosale ale î1npăra-
~lor„ în anul 74 Ro111a avea doar ridicula suprafaţă de nouăspre­
1
zece kiJon1etri şi jtnnătate . Acest lucru obligă respectivul corp
să se extindă 11eîncetat î11 înăl~n1e şi nt1 Î11 st1prafaţă. Având o
faţadă de trei n1et1i pe cinci~ „ casele de loct1it din Ro111a„ în
fai111oasa l11sula Feliculae, se ridicau la î11ălti111i î11că necunosct1te
9

î11 Occident şi care nu se văd astăzi decât î11 câteva oraşe an1eri-
ca11e. Pe Capitoliu„ în ti111pul lui yespasian·', înălţi111ea acoperişu-
1ilor atinsese deja vârful colinei . ln aceste 111agnifice ·oraşe 111asive
do11111ea o n1izerie atroce„ o depravare a tt1turor 111oravurilor„
frăn1ântâ11d deja„ îr1 n1ansarde şi după frontoane, în subsoluri şi î11 •

gangt1ri'I aluatul noult1i on1 pri1nitiv. Lucrurile nu au stat altfel

11ici la Bagdad, Babilon„ Te11ochtitla11„ iar astăzi la Lo11dra şi la
Berlin. Diodor relatea7..ă istoria unui faraon detronat care a loct1it
ta Ro111a, într-un aparta111ent sordid de la un etaj situat undeva
foarte sus„ Într-o clădi re oarecare.

I. Friedlănder: .\'ilte11.s!.esc/1ic/1/e 1?<>1ns'I

p. 5. Con1parati aceste din1en-
siuni Cll cele ale Sa111arrei„ departe însă de a fi tot atât de popt1lată.
tv1arile oraşe din anticl1itatea ti111pt1rie co11struite pe păn1ânt arab 11u
111ai sunt a11tice Î11 acest sens. Periferia l1orticolă a Antiohiei era
vestită î11 tot Orienttd.
2. Oraştll pe care lulia11 Apostatt1 al Egiptului„ A1nenopl1is IV, îl
construieşte la Teii el An1arna avea străzi ce atingeau 45 111 î11
lăţin1e( Borcl1ardt: 'lei /.\·cl1r~fl .f iir lJt1ulvese11, LXVI „ 5 24 ).
3. Pol1ln1a1111: .·li1s . tlterli1111 u11tl <ie~e11\1.>arl„ 1910„ p.211 şi t1rn1 .
 123
Nici 111izeria, nici constrângerea„ nici chiar cunoaşterea
·clară a acestei evoluţii absurde 11-au putut slăbi însă fenotnenului
torţa de atrac~e. Roata destinului se rostogoleşte către sfârşit,
ceea ce casa ţărănească sugerează pentru conglomeratul urban,
sufletul pentn1 inteligenţă „ sângele pentru piatră . Nu degeaba
ireversibilitatea este principala caracteristică a "'timpului" .
.El înai11tează„ dar nu dă niciodată înapoi . Cândva ţărănia a dat
naştere pieţei, oraşului patriarhal„ hrănindu-le cu partea cea mai
btu1ă din sângele ei. Astăzi, oraşul uriaş, nesă~os, suge sevele
zonelor rurale„ cerându-le necontenit noi valuri de oameni pe
care-i devoră„ până când el însuşi 1noare golit de sânge într-un
pt1stiu nelocuit. 01icine se prăbuşeşte într-o bună zi în această
fru111useţe păcătoasă a ulti111ei 111inuni din toată istoria, 11u va mai
scăpa de aici 11iciodată . Popoarele originare se pot desprinde de
pă111ânt pentru a 111igra spre depărtări . Non1adul intelectual nu
111ai poate s-o facă . Nostalgia 111arelui oraş este poate cea n1ai
pt1te111ică . Fiecare oraş 111are este patria no111adismului inte-
lectual„ în tin1p ce satul din apropriere îi este complet străin.
No111adul i11telectual preferă să 111oară pe stradă decât să se
î11toarcă la ţară . Nici dezgustul provocat de această strălucire
artificială „ sau oboseala produsă de lu111inile 111ulticolore, ori acel
taedi11111 l Jifae care final111ente pune stă1Jâ11ire pe orice citadin,
11l1-l n1ai pot deter111ina să se elibereze. Oraşul îl ur1năreşte pe
n1u11te ca şi pe 1nalul n1ării . Satul i-a ieşit din i11imă şi , de aceea,
11u-I va 111ai regăsi niciodată .
Ceea ce-l face pe cetăţea11ul 1netropolei incapabil să
trăiască ait1rea„ exceptând acest tărân1 artificial, este regresia
tactului cos111ic al fiinţei lui„ în tin1p ce tensiunea fiinţei lui trezite
devine„ pe zi ce trece, 111ai prin1ejdioasă . Să nu uită1n că partea
a11i111ală a 111icrocos111osul ui - fii11ţa trezită - se adaugă fiinţei
vegetale şi 11u invers. Tact şi tensiune„ sânge şi spirit, destin şi
cauzalitate stau între cele două ca şi câmpurile înflorite şi oraşul
î11cren1enit, ca şi fiinţa care depinde de cel din un11ă . Tensiunea
lipsită de tactul cos1nic ce o însufleţeşte este drun1ul către neant.
Or„ civiliza~a este te11siur1e şi ni1nic n1ai 111ult. Capetele de
expresie ale oan1enilor civiliza~ de rang înalt sunt do111inate de
te11siu11ea cea 111ai acută. Inteligenţa este, î~ inod exc1usiv,
capacitatea de î11ţelegere cea 111ai tensionată . 111 toate culturile
aceste capete de expresie reprezintă tipul "ultimului 0111''.
 -

12.t
Con1paraţi-le cu chipul ţăranului atunci câ11d el îşi face pe
11eaşteptate apariţia î11 111ijlocul ft1111icarului de pe 111arile bule-
varde. De la sfidarea ţăra11ului (care este ironie„ fineţe î1111ăscută„
i11stinct bazat pe sesizarea tactului cosn1ic, ca la toate ani111alele),
dru111ul care traversează spiritul citadin pe11tru a ajunge la
inteligenţa cosmopolită (deja acest cuvânt traduce de 111inune,
chiar prin sonoritatea lui, di111i11uarea fondului cos111ic) poate fi
regresia co11sta11tă a destinului în faţa afin11ării 11estăvilite a
11evoii de cauzalitate. Inteligenţa este substitutul experienţei i11-
co11ştiente de viaţă„ exerci~ul n1agistral al unei gâ11diri scheletice
şi descărnate. Feţele inteligente sea111ănă între ele la toate popoa-
rele. Chiar şi trăsăturile rasiale dispar de pe ele. Cu cât fiinţa
resi111te 11ecesitatea şi evidenţa„ cu atât ea se co111place În dorinţa
de ""a lă111uri" totul şi, în aceeaşi 111ăsură, fii11ţa trezită işi poto-
leşte tea111a de cauzaliate. De aici identificarea, prin i11ter1nediul .
0111ului, a ştiinţei cu de111onstra~a~ de aici şi substituirea 111itului
religios cu 111itul cauzalită~i ori cu teoriile ştii11ţifice~ tot de aici şi
11oţiu11ea abstractă a banultti„ considerat o cauzalitate pură a
vieţii eco110111ice„ î11 opozi~e cu schi111burile co~11erciale rurale
"' ..... . . .
care 111sean111a tact şi nu s1ste111 te11s1onat.
Si11gura for111ă de recreare specifică 111etropolei care cu-
11oaşte te11siunea i11telectt1ală„ este destinderea„ "distracţia „,. Jocu)
a11te11tic, bucuria de a trăi, plăcerea , beţia sunt copiii tactului
cos111ic„ a căror natură nu 111ai este înţeleasă. Din1potrivă,
alte111anţa dintre activitatea practică foarte intensă a gândirii şi
creti11is111t1l conştie11t opLas acesteia ~ alte111a11ţa dintre te11siunea •

spiritului şi te11siunea corpult1i a11gajat în practicarea sportului şi,

de aici„ tensiunea se11sibilă a c.'plăcerii'' şi te11siu11ea spirituală a
'""e111oţiei""„ a joctilui şi a jocu1ilor de 11oroc~ substituirea logicii
pure a 111uncii de toate zilele cu 111istica degustată în inod
co11ştient - toate acestea su11t feno111e11e ce se întâlnesc î11 111etro-
pole1e tt1turor civiliz.a~ilor. Cinematograftd„ expresionis111ul,
teosofia, 111eciurile de box, da11surile negre, pocherul, cursele de
cai - toate acestea se regăsesc la Ro111a, iar in viitor cercetătorii
ar trebui să-şi Îndrepte privirile spre metropolele arabe, hinduse,
cl1ir1eze. Ca să nu dă1n decât un singur exen1plu, să citin1
Ka111asutra şi von1 vedea care sunt oa111enii care s-au bucurat de
ase111enea de budis111~ vo111 privi atunci cu totul altfel luptele de
gladiatori din palatele cretane. Fără îndoială că ele au la bază wi
 125
ct1lt„ dar deast1pra acestui ct1lt plt1teşte un parfun1 ase111ănător cu
cel e\.alJt di11 ct1ltul citadi11~ la n1odă„ al zeiţei Isis î11 apropiere de
f 1rct1s n1axi111t1s.
Sc11ti111e11tul crescând de dezrădăcinare a fiintei„ starea
~

de l cns1 u11e crescândă a iii 11ţei trezite„ a tJ drept co11seci11ţă tdtitnă

ttn te11on1e11 pregătit î11del t1ng„ in surdi11ă„ care se 1nanifestă brusc
ln lt1111i11a clară a istoriei pe11trt1 a ptn1e capăt spectacolt1lui:
,.,t)rilitatea 0111i.1/11i ci\Ji/i=at. Feno111enul nL1 poate fi î11ţeles pe
baza tn1or cat1ze fiziologice„ aşa cu111 încearcă, de pildă„ în inod
l.'utid1a11„ ştii11ţa 111oden1ă . El in1plică în 111od absolt1t o cotitură
111ef(!fi=ică spre 111oa1te. 0111tt1 actttal al 1netropolelor nt1 111ai \JJ„ea
~a trăiască î11 postură de tip sat1 de colectivitate: acest lucru ar fi
p<)sil)il 11t1n1ai ca i11divid. h1 acest organis111 co/ecttv a dispărut
tcan1a de 111oa1te. Tea111a proft111dă şi obscură ce-l stăpâ11eşte pe
ţ~r~11, ideea dispariţiei fu111i1iei şi a nu111elui lui şi-au pierdut
înţelest1l. Rudă apropiată a lt1111ii lătmtrice vizibile„ continL1itatea
lcgătttrilor de sânge nL1 111ai este si111~tă ca o datorie" ca o
condiţie ult1n1ă a fiinţei~ ca o fatalitate. Copiii lipsesc nu 11u111ai
pe11trt1 că 11aşterea lor devine i111posibilă„ ci şi pe11tru că inteli-
genţa e~tren1 de ava11sată 11u n1ai găseşte raţitu1i pentru propria
e'i ste11ţă . Pătrtu1deţi î11 st1tletuJ u11ui ţăran fixat de la ~rigini pe
n1ovila ltu de păn1â11t, sat1 pe bucă~ca de pă111ânt obţinută de el,
ca să se ataşeze de ea CLl tot sâ11gele. Aici el pri11de rădăci11i ca
11epot al străbu11ilor 1t1i sau ca străbunic al nepoţilor care vor
ve11i. Casa /11i" proprietatea lz1i„ însea111nă pentrt1 el 11L1 11u111ai o
posesiL111e reciprocă trecătoare a corptdui şi a bunurilor pentru o
perioadă a11tu11e de ti111p„ ci şi legătura lăuntrică durabilă ctt ttn
ţi11t1t eter11 şi ct1 u11 sâ11ge \l'eşr1ic . Nu111ai astfel„ printr-o stabilita-
te in se11s n1istic„ perioadele i111po1tante ciclice, ză1nislirea„ naşte­
rea şi 111oa1tea" dobândesc un far111ec 1netafizic ce-şi află expresia
si111bolică 111 111oravurile şi în religiile tutt1ror popttla~ilor ruraJe
sede11tare. Pentru Hulti111u1 0111" toate acestea sunt i11existente. 111
fan1iliile vechi„ la vecl1ile popoare şi în vechile culturi, inteligenţa
şi sterilitatea 11u .-11ai sunt legate î11tre ele nu 11u111ai pentru că în
i11teriorttl fiecărui 111icrocos111os individual tensiu11ea exagerată a
păr~i a11i111ale a vieţii devoră partea vegetală, ci şi pentru că
fii11ţa trezită se depri11de să ordo11eze fiinţa În 111anieră cat1zală.
Expresia si111pto111atică de instinct 11atural nu dese111nează la
i11telectt1al 11t1111ai o cw1oaştere cal1zală~ ci şi o valoare ce îşi are
126
locul pot1ivit în perimetrul altor n~ită~. Marea cotitură apare
exact în 1110111entul când gândirea vulgară a unei popula~i foarte
civilizate descoperă "'ra~unile'' pentru existenţa copiilor. Natura
ignoră aceste ra~uni . Oriunde există viaţă reală„ domneşte o
logică organică internă, un dat i1npersonal„ un instinct„ care sunt
absolut independente de lanţul (nexus) cauzal, nelăsându-se în-
trezărite în procesul vital. Nu111ărut · n1are de naşteri la popula~ile
aborige11e este un .feno111e11 nat11ral„ pe care nimeni nu se
gâ11deşte să înten1eieze existenţa şi„ cu atât 111ai 111ult„ foloasele
sata i11conve11ientele. Acolo unde în proble111ele vitale i11tervine
ra~unea„ viaţa însăşi devine o proble1nă. Aici începe, restric~a
ştii11~fică a 11u1nărului de naşteri, pe care Polybiu o deplâ11gea
d~ja ca o fatalitate a Greciei~ aceasta însă se practica de n1ult
tin1p Î11 111arile oraşe„ iar în vremea romanilor a luat propor~i
Î11spăin1â11tătoare„ 111ai întâi explicabile prin n1izeria 111aterială„
dar in1ediat după aceea 11e111aiînte111eindu-se pe nin1ic. Alegerea
"tovarăşei de viaţă" (ţăranul„ ca otice on1 origi11ar„ o alege pe
111a111a cc>/Jiilor /11i) începe deci să devină o proble111ă spirituală„
ln l11dia budistă ca şi la Babilon„ la Ro111a ca şi în oraşele
111ode1ne. Mariajul a la Ibsen apare ca Ho con1t1nitate superioară
a spiritelor''„ î11 care cei doi so~ sunt "liberi',, luaţi ca inteligenţe, .
adică eliberaţi de i1npulsul vegetativ al sângelui care încearcă să
se reproducă . G. B. Shaw îndrăzneşte să afim1e 1 Hcă fe111eia nu se
poate en1ancipa fără a-şi repudia fe111i11itatea„ datoria faţă de
soţ, · faţă de copii, faţă de societate, faţă de lege, faţă de I urnea
î11treagă, 111ai puţin faţă de ea însăşi" . Fe111eia originară, nevasta
ţăra11ului„ este 111a111ă. Toată voca~a, către care ea năzuieşte di11
copilărie, se concentrează în acest cuvâ11t. Fe111eia care naşte în
zilele noastre, soţia din teatrul lui Ibsen, tovarăşa de viaţă„ este
eroi11a u11ei întregi literaturi ,.. cosn1op0Jite de la dran1a nordică
pâ11ă la ro111anul parizia11. ln loc de copii, ea are conflicte st1fle-
teşti„ 111ariajul ei este o chestiune de artistă„ aici fiind vorba de
~'î11ţelegerea reciprocă,, . Este total indiferent dacă o doamnă an1e-:
ricană găseşte procrearea i11suficient justificată pentru că este
obligată să piardă un sezon, o pariziancă penttu că îi este frică să
11t1 fie părăsită de a111ant, o eroină a lui Ibsen deoarece ea
4
'apar~ne nu111ai ei însăşi" . Toate trei sunt propriile lor stăpâ11e şi

1. G.B. Shaw. /3reviar !hsen, p. 57.

 127
t('~1tc st1nt sterile. h1tah1i111 acelaşi fapt ce se leagă de aceleaşi
··ra11u11i ,, la Alexandria ca şi la Ro1na şi„ fireşte„ în orice altă
c;ocictJte civiliz.ată„ n1ai înainte de toate în cea în care a apărt1t
Buddha, şi peste tot în elenis111 şi în veacul al XIX-iea„ în tin1pul
lt1i .Lao-tze şi al lui Charvaka„ găsin1 o etică pentru fiinţele
111tchge11te fără copii şi o literatură bazată pe conflictele lăuntrice
:-tle tuior personaje precu111 Nora şi Nana.
Fan1ilia 11u111eroasă„ al cărui tablou putea fi încă schiţat
( 'li \:e11craţie de Goethe în Werther„ devine o realitate provin-

cială . Tatăl ttnei fa111ilii nu111eroase dintr-un 1nare oraş este o

c~ ricatt1ră „ aşa cun1 lbse11 nu a 0111is să-l creioneze în Co111edia
"''''(>r11/11i.
această treaptă
Pe a tutt1ror ~ivilizaţiilor începe etapa
n1t1lt1sectllară a depopulării alan11ante. lntreaga pira111idă a un1a-
11ităţii capabile de ct1ltură se prăbuşeşte chiar de la vârf: 111ai întâi
111etropola (oraşt11 n1ondial ), apoi oraşele obişnuite de provincie
şi. î11 sfârşit, satt11 care 111ai întârzie câteva n101nente depopularea
pri11 exodul constant şi nelimitat al celor mai buni oameni ai săi .
Până la t1n11ă ntt n1a1 ră111âne decât sângele pritnitiv, dar golit de
elen1e11tele fectmde şi săr1ătoase. Reapare tip11/_fe/lah11/11i .
Dacă există vreo probă că legile cauza1ită~i nu au ni111ic
de a face CLl istoria~ ea poate fi găsită în prea vestitul "'declin
JI a11ticl1ită~i .,, petrecut ct1 111ult î11ainte de invazia tribt1rilor
gern1a11ice 1 . ln1periul ro111a11 se bucură de pacea deplină, este
bogat, cunoaşte o înaltă dezvoltare„ este bine organizat~ de la
Nerva la Marc At1reliu„ el a aVt1t un şir de suverani cu111 nt1 au
111ai fost î11 nici o altă civilizaţie întemeiată pe ceza1is111. Totuşi
populaţia descreşte rapid şi 111asiv, în ciuda legii disperate a
lt1i August în sprijinul căsătoriei şi al copiilor„ /ex 1na1'"itandis
ordi11ib11s„ care a exercitat ast1pra societă~i ro111ane o ac~une
n1ai deco11certantă decât î11frângerea lui Varus„ în ciuda adopţi­
tu1ilor n1asive şi a stabilirii neî11trerupte a soldaţilor barbari care
•
să populeze regiunile devenite pustii şi în ciuda enonne1or
facilită~ 111ateriale instituite de Nerva şi Traian pentru a creşte
copiii părin~lor săraci . Italia, apoi Africa de nord şi Galia, în
cele di11 u1111ă Spania, care, în vren1ea pri111ilor î111păra~ , avea

1. Cf. pentru ceea ce l1r111ează„ de111011straţiile lui Meyer„ /\./.

.\~chr~/ien., 191 O„ p. 145 şi urn1.
 128
populaţia cea 111ai de11să din i1nperi u, se depopulează, devin
pt1stii. Fai111oasa vorbă a lui Pliniu„ si111pto111atic repetată de
econo1111a politică - latifi1ndia per·didere lta/ian1, jan1 vero et
pro\ incias - confundă începutul şi sfârşitul acestei evoluţii:
1

11iciodată niarea proprietate rurală nu ar fi căpătat o ase1nenea

exte11sie dacă ţărăni1nea nu ar fi fost înainte înghiţită de oraşe şi
dacă ea nt1„ ar fi sacrificat deja„ cel puţin lăuntric satul şi
agricultt1ra . 111 fi11e, edictul lui Pertinax din l 93 pune î11 lu111ină o
stare de luciuri înfricoşătoare: în Italia şi în provincii oricine
pt1tea I ua î11 stăpâni re pătnânttll nelocuit~ pentru a obţi11e dreptul
de proprietar asupra lui era de ajuns să-l cultive. Istoricilor 11u le
ră111âne decât să arunce o privire atentă asupra altor civilizaţii
pe11tru a co11stata peste tot acelaşi feno111en . Pe fundalt1l eve-
11in1e11telor di11 epoca l111periului Nou al farao11ilor egipte11i, 111ai
ales în vre111ea celei de a XIX-a di11astii, se descoperă t1rn1ele
foarte clare ale unei drastice depopulări. Construirea u11ui oraş
prect1111 Teii el A111a111a„ unde An1enophis al IV-iea a dorit să
aibă străzi cu o lăţi1ne de 4) de 111etri„ ar fi de 11ei111aginat
Î11 co11diţiile tn1ei 111asive popt1lări a vechiult1i Egipt~ la fel stă­
teau trebL1rile şi di11 prici11a 11e11orocitelor războaie de apărare
i111potriva loc.popoarelor 111ării" ale căror a111bi~i cuceritoare erau
pe atL111ci cu siguranţă 111ai periculoase pentru Egipt decât cele
ale ger111anilor di11 secolt1l IV e.n.: î11 fine„ la fel stăteat1 IL1crurile
din pricina i11filtrării co11stante a libie11ilor în Delta Nilului,
de tinde tuiul di11 capii lor exact ca şi Odoacrt1 în a11t1I
-l76 d. Cl1. - a luat co111anda î11tregului Egipt în anul 945 î. Ch.
Acelaşi fe1101nen poate fi intuit şi în isto1ia politică a budis1nului
după î111păratul Aşoka . Dispari~a totală a popula~ei 1naya la
1

foarte pu~11 tin1p după cucetirea spaniolă şi "cotropirea" 111arilor

oraşe părăsite de către pădurile virgi11e nu dovedesc nun1ai
violenţa ct1cerito1ilor„ care acolo ar fi fost lipsită de efecte în faţa
u11or oa111eni ai u11ei culturi tinere şi fecunde, ci şi o extincţie
i11te111ă î11cepută neî11doieh1ic de 111tdtă vre111e. Dacă ne î11toarcen1
privirile spre propria noastră civiliza~e„ von1 vedea că i111ensa
"
I. I n China secolului I l l - deci în perioada chi11eză „„conte111porană""
cu At1gustus ! - aven1 ct1noşti11ţă că s-au lt1at 111ăsuri pe11tru creşterea
nu111ărului populaţiei. Von Rosthor11: /)a.\· .\·<1:iale / ,eben <-Ier
( 'hi11ese11„ 1919, p. 164 şi ur111 . •
•
 •

129
n1ajoritate
. , nu a fost extern1inată de
a fa111iliilor 11obile din Franta
revoluţia de la 1789„ ci faptul că ele s-au stins după 1815~ în
:\11glia şi ~ n1ai 111Ltlt chiar„ în Statele Unite„ "sinuciderea rasei",
J)e care Roosevelt a stig111atizat-o În celebra lui carte„ a fost de
111u1t i11trodusă ca o institu~e de mare stil„ toc1nai de elita popu-
laţiei i1111grate de n1ultă vre1ne din est.
De aceea găsi111 în toate civilizaţiile, oraşe provinciale
aba11do11ate şi, la stărşitLtl evoluţiei, oraşe gigantice pustii„ î11 a
căror 111asă de piatră trăieşte un popor de fellahi„ ase111enea
oan1enilor epocii de piatră în peşteri şi în colibele lor de crengi .
San1arra a fost abando11ată din secolul al X-lea: Patalipt1tra„
reşedinţa Iui Aşoka era„ în anul 636, când a fost vizitată de
călătorul chi11ez Hsiuen Tzia11g„ un deşert înfricoşător de case
părăsite: probabil că 111ulte oraşe 1naya erau nelocuite din timpul
lt1i Cortes. De la Polybiu ne-a rămas w1 lung şir de descrieri
ale celebrelor oraşe antice1 ale căror rânduri de case pustii se
prăbt1şeaL1 lent, î11 vre111e ce în fonnn şi în gy1nnasiu111 păşteau
t t1r111ele~ iar an1fiteatrele erau acoperite cu· cultt1ri de grâne de
Lt11de 111ai scoteau capetele statuile lui Hen11es. "'ln secolul V „
Ron1a avea populaţia u11ui sat„ dar palatele i111periale erau încă
I ocL1i b1 Ie.
"
111 acest fel ia sfârşit istoria oraşului . Trecând de la piaţa
de n1ă rft1ri la oraşul de cultură şi de aici la tnetropolă, el sacrifică
sâ11gele şi sufletul creatorilor lui pentru o evoluţie grandioasă şi
pentru înflorirea ulti111ă - spiritul civilizaţiei - şi totul se încheie
ct1 sin uci der~a sa.

Dacă pri111ăvara se111nifică apariţia oraşului în geografia

rL1rală „ toa11111a se111nifică lupta oraşului contra zonelor rurale„ iar
civiliza~a este victoria prin care oraşul se desparte de păn1ânt şi
se sinucide. Dezrădăci11ată, n1oartă pentru cosmos, irevocabil
căzută sub do111inaţia pietrei şi a spiritult1i„ civilizaţia dezvoltă un
li111baj fonnal care reproduce toate trăsăturile naturii ei: ele nu
sur1t trăsăturile unui proces de devenire, ci ale unui lucru devenit,

I. Strabon„ Pausanias, Dio11 Hrisoston1ul, Avianus etc. Cf. Meyer -

~/. ,...,·cr~/ie11 „ p. 164 şi ur111.
13()
Î11cheiat, indubitabil susceptibil de schi111b-are„ dar nu şi de
dezvoltare. De aceea't ea are doar cauz.alitate_fără destin şi o
extensie fără direc~e vie. Rezultă că 01ice li111baj fon11al al tinei
ctllturi este„ ca şi istoria evoluţiei sale„ legat de ţara de origine~
orice fo1111ă de civilizaţie însă este peste tot la ea acasă şi, de
i11dată ce apare, devine apanajul unei extensii 11eli111itate. Sigur că
de aceea oraşele hanseatice aveau antrepozite în stil gotic În
Rusia septentrională„ iar spaniolii alt constn1it oraşe baroce în
A111erica de Sud: este î11să i1nposibil ca un capitol atât de mic„
fie el şi de isto1~ie a sti/11/11i gotic, să se dendeze în afara Europei
occide11tale„ pentrt1 că oan1e11ii de cultură din altă parte nu pot
dezvolta 111ai 111ult şi nici 111ăcar nu pot să-şi însuşească stilul
tragediei a11tice sau al teatrului elisabetan, arta fugii„ religia lui
Lt1tl1er sau cultul lui Orpheu. Dimpotrivă, creaţiile alexandrine
sat1 ro111antice apar~n tt1turor orăşenilor„ fără excep~e. Odată cu
ro111a11tis111ul începe la noi ceea ce Goethe, cu clarviziunea lui
lătu1trică, 11u111ea literatura cos111ică„ literatură cos111opolită şi
directoare„ în faţa căreia o literatură provincială legată de pă­
n1â11t 11t1 are efect„ neputându-se dezvolta decât anevoie. Statul
ve11e~a11 sat1 al lui Frederic cel Mare„ Parlan1entul e11glez,
aşa ct1111 se vede di11 realitate şi din docu111ente, nu se pot repeta,
dar î11 orice ca111panie din Africa sau Asia se pot · "introduce,.,
'"'co11stitu~i 111oderne',„ tot aşa cu111 au fost constituite polisuri
a11tice în Nun1idia sau în Bretania. Nu scrierea hieroglifică,
ci scrierea literală, născocire tehnică a civilizaţiei egiptene 1 , a
căpătat o întrebuinţare ge11erală . Tot la fel, nu adevăratele li1nbi
de cttltttră precu111 dialectul atic al lui Sophocle sau ger111ana lui
Luther pot fi orit1nde învăţate„ ci acea koine ele11istică, araba,
babiloniana„ engleza, izvorâte din practica zilnică a 111etropolelor.
lată de ce oraşele n1ode111e ale tuturor civiliza~ilor poartă tot-
deauna pecetea unifom1ită~i. Mergeţi unde vre~ şi ve~ întâlni
n1ereu Berlinul, Londra, New York-ul : atunci când un roman
pleca în călătorie, el putea întâlni la Pal111yra„ Trier, Ti111gad şi în
oraşele elenistice de la Indus până la lacul Aral , colonade, pieţe
şi te111ple îtnpodobite cu statui în stil rotnan. Ceea ce se
răspândeşte nu este stilul„ ci gustul, nu este 1norala autentică , ci

I. Dt1pă descoperirea lui Setlt, cf. Rob. Eisler - /)ie keniliscl1en

11 ·ei /1i11.\·c/1ri.fi e11 der l lvk.\'<J.\"~ei
. I, 1919.
 13 I
atitudi11ile, nu este costu111ul, ci n1oda W1ui popor. Astfel este
posibil ca popoarele îndepărtate să accepte nu nu1nai c.'cuceririle
pere11e" ale unei culturi ase1nănăoare, ci să le şi propage în
co11ti11uare î11tr-o 111anieră proprie. Tărâ111uri ase1nănătoare ale
'"'"civiliza~ei clarului de lună„ sunt reprezentate de Chi11a 111eri-
dio11ală şi de Japonia, dar acestea nu au fost ''sinoizate" decât
după di11astia Han î11 a11ul 220: Java a răspândit civili:za~a
bral1111a11ică'I iar Cartagina şi-a i111pru111utat for1nele culturale di11
Babilo11.
Atâtea for111e ale unei fiinţe trezite extre111e, nelegată şi
11estingl1erită de 11ici o forţă cos111ică, pur spirituală, pur extensi-
vă, şi a cărei forţă de extensie este atât de 1nare încât iradierea
efen1eră şi ulti111ă se răspândeşte pe aproape întregul pă1nânt.
1~oate că există frag111e11te fon11ale de civili:za~e chineză în co11-
strucţiile sca11dinave de le111n, poate că există unită~ de 111ăst1ră
babilo11ie11e în Pacific, 111011ezi antice în Africa australă„ inflt1ente ,
~_sipte11e şi l1i11duse î11 Peru.
"
h1 ti n1p ce această este11si une depăşeşte toate frontierele,
n1eta11101foza for111ei interioare„ realizată î11 pr~porţii grandioase'\
î11găduie distingerea a trei faze: dezagregarea culturii, cultul
exclusiv a) for111elor de civiliza~e şi cristalizarea. Pe11tru noi, evo-
lt1ţia s-a realizat d~ja prin încoronarea acestei opere viguroase, o
111isitu1e specifică poate să aibă atât Ger111ania cât şi ulti111a
"
na~tu1e din Occide11t. ln acest stadiu, toate proble111ele vie~i„
apolli11ică , n1agică, faustică, sunt studiate · şi reduse la ultin1a
ipostază a ct111oaşterii sau a ignora11ţei . Are loc o 1nai 111are Juptă
pe11trt1 idei. Ulti111a„ idee a civiliza~ei însăşi, este în linii 111ari
for111ulată 'I la fel cu111 teh11ica şi econo111ia att fost desăvârşite În
"
iJJOsta-:::a lor de proble111e. Incepe acum 111area şi decisiva activi-
tate de supri111are a tutt1ror 11ecesităţilor, ca şi activitatea de
aplicare a acestor fon11e 1a fiinţa întreagă a pla11etei. Odată cu
î11cl1eierea acestei activită~ şi cu definirea civilizaţiei, o daţă
pe11trt1 totdeauna, în fond şi î11 for111ă, începe fixarea forn1ei . ln
cultt1ră stilul este p11/s11/ rea/i-:::ării. Atunci se naşte, dacă pute111
spLu1e astfel„ stilul civil izaţiei, expresia /11cn1/11i Încheiat. "ln
Egipt şi î11deosebi în China, el a ajuns la o n1are petfecţiune care
se î111pli11eşte în toate 111anifestările lăuntrice ale unei vie~„ de
acun1 încolo invariabilă lătmtric, de la cere111onial şi expresia
feţelor până la for111ele artistic.e cele 111ai delicate şi 111ai rafir1ate.
 132
Despre istorie„ în sensul i111pulsurilor către idealuri for111ale„ nici
11u poate fi vorba: o en1oţie exterioară„ facilă şi constantă„ va
extrage 111ereu din limbajul for111al, dat o dată pentru totdeauna„
..\11ici probletne şi solu~i de ordin estetic. "ln aceasta constă toată
fai111oasa "'istorie" a picturii chino-japoneze şi a arhitecturii i11-
die11e. La fel cu111 această istorie aparentă se deosebeşte de istoria
adevărată a stilului gotic„ tot aşa şi cavalerul cruciat diferă de
111andari11ul chinez„ precun1 ordin11/ În devenire diferă de ordi1111/
devenit. Pri111ul este istorie, .al doilea a do111i11at-o î11 ur111ă ct1 111ai
111ultă vre111e. A111 constatat d~ja că istoria acestor civilizaţii
este a11arenţă„ la fel cu111 înfăţişarea 111arilor oraşe se sch1111bă
co11sta11t fără ca ele să devină ceva diferit.
Ce dispare şi ce ră1nâne ? Dintr-o pură întâ111plare
popoarele ge1111anice„ sub presiunea hunilor„ au ocupat provin-
ciile ro111a11e, frâ11gâ11d astfel evoluţia finală a statului 'cl1i11ez"'
4

al anticl1ităţii . Popoarele tnării"„ îndreptându-se spre lun1ea

44

vechit1lui Egipt prin năvăliri absolut identice„ începând cu a11ul

1400 î. Ch , n-au reuşit decât să ia în stăpânire i11sula Creta .
....

h1tovărăşite ct1 flotele vikingilor„ expediţiile gern1anilor către

•
coastele Libiei şi Feniciei s-au soldat cu eşecuri„ la fel ca şi
expediţiile hunilor spre China. Astfel, antichitatea oferă L1nicul
~xen1plt1 de civilizaţie al cărei curs s-a frânt în plină 111aturitate.
h1 ci t1da acestui fapt„ ger111anii 11u au distrus decât fon11ele de
st1prafaţă ale civilizaţiei a11tice„ înlocuindu-le cu for111ele vii ale
propriei prectdturi. ''Eternul,, strat de profunzi111e nu a fost atins
de ei . Ascuns, voalat în întregin1e într-un lin1baj for111al nou„ el
răn1âne fo11dul î11tregii istorii ce ur111ează şi 111ai subzistă şi azi î11
sudul Franţei~ î11 sudul Italiei, în 11ordt1l Spaniei„ pri11 vesti-
gii serioase. ln aceste ţări există o nua11ţă de religie catolică
populară ce vi11e di11 anticl1itatea ti111purie„ şi care se deosebeşte
clar de catol1cisn1ul bisericesc, o stratificare superioară caracte-
"
ristică Et1ropei occidentale. 111 festivităţile ecleziastice din sudul
Italiei se 111ai întâh1esc şi astăzi ră111ăşiţe de cult antice sat1 cl1iar
a11terioare antichităţii şi pretutindeni şi divinităţi ( sfi11ţi) a căror
adora~e relevă „ dincolo de nun1ele lor catolic, o concepţie antică.
Dar, în acest punct„ apare un alt elen1ent Cll o sen1n1fi-
caţie aparte: 11e aflăm dintr-odată în faţa proble111elor rasiale.
 . '

2. Popoare, rase. li111hi

7
"
h1 secolul al X IX-lea"I tabloul ştiinţelor istorice este
pr~judiciat de o repreze11tare ce vine de la ro1nantici sau, cel
puţ111 „ desăvârşită de ei : ideea de ''poJJOa re'' „ aşa cutn o întâlnim
111 vorbirea entuziastă a eticii. ln1ediat ce o religie„ o artă oma-
111entală sau arhitectonică"' sau cl1iar un in1periu ori o 111are
n1igraţie„ apar undeva„ într-un ti111p n1ai îndepărtat, savantul se
î11treabă 11u111aidecât în aceşti tern1eni: Cu111 se ntn11ea popon1/
care a prodL1s acest fe110111en ? Modul de a pune î11trebarea
este caracteristic spiritului eL1ropea11 occidental în alcătuirea sa
actuală „ î11să el este di11 toate pttnctele de vedere atât de deplasat
111cât i111agi11ea evocată pri11 inter111editt1 său"I având în vedere
111ersul eve11i111e11tel or„ este în 111od obligatori LI greşită . '°'Poporul'" „
co11siderat ca for111ă originară absolută prin care oan1enii sunt
istoriceşte activi„ patria cea dintâi„ vatra originară~ .111igra~ile
~~popoarelor'
1

iată în ce se reflectă 111area 111obilitate conferită

-

co11ceptelor de naţiune î11 1789 şi de popor în 18 I 3 ~ în ttltin1ă

a11aliză, an1bele dt1c până la co11ştiinţa puritană engleză despre
i11divid. Fără îndoială , având în vedere faptul că ter111enul ascun-
de Llll 111are patos„ critica lasă ct1 dragă i11i111ă să-i scape analiza
co11ceptului . CJ1iar savanţii perspicace dese111nează sub acest
11t1111e sute de lt1cruri con1plet diferite fără a-şi da sea111a şi astfel
11oţitu1ea de '° popor.,, devi11e o preti11să 111ărin1e distinctă pe care se
4

ftu1da111e11tează toată istoria. Deşi 11in1ic ntt este 111ai puţin clar şi
111ai străi11 pentru g~11direa greacă şi chi11eză , istoria universală
este azi ~1e11tru noi sinoni111ă cu istoria popoarelor. Toate cele-
lalte„ cultLtră, lin1bă ~ artă ~ religie, su11t create de popoare. Statul
ir1sL1şi este for111a unui popor.
Trebltie să pulveriză111"1 acl1111 şi aici„ acest concept ro-
n1a11tic. Di11 era glaciară „ cei care locuiesc pă111ântt1l sunt oa111e-
11ii şi 11t1 popoarele.,,. Destinul lor este determinat de faptul că„
44

i11tâi şi-ntâi , succesiunea fizică a părinţilor şi a copiilor„ rudenia

de sânge, fo1111ează colectivităţi 11aturale care arată tendinţa clară
134
de înrădăci11are într-un peisaj. Chiar şi existenţa triburilor no-
111ade i111plică şi conţine n1işcarea lor Într-un. cadrt1 deli111itat şi
într-un anu111e fel . De aceea ne este dată o din1e11si u11e a duratei
cos111ico-vegetale a vie~i, cea de existenţă . Eu nu111esc acest
lucru rasă. Triburi, clant1ri, sexe, fa111ilii„ toate dese11111ează reali-
tatea legată de sânge, care prin generaţii„ continuă î11crucişarea
"" . . . " . . ~

111tr-t1n pe1saJ 111a1 1nt1ns sau 111a1 restrans.

Oa111enii respectivi 111ai posedă însă şi di111ensit1nea
n1icrocos111ică ani111ală a vietii„ aceea a fii11tei trezite„ a senzoriali-
~ ~

tă ţii şi a î11ţelegerii: for111a în care fii11ţa trezită a u11uia intră în

rapo1t cu a altuia este nu111ită de 111ine li111bă. La început aceasta
11t1 este ni111ic altceva decât o expresie inconştientă a viului„
percepută set1sibil„ dar care se dezvoltă puţin câte puţin pri11tr-o
tehnică a co111unicării co11ştiente, bazată pe un asenti111ent una-
11in1 al se111nificatiilor
" ~
se111nelor.
ln cele din u1111ă„ fiecare rasă este Lm 111are corp u11ic şi
tn1itar„ iar fiecare li111bă - forn1a de activitate a z1nei i111portante
fii11ţe trezite ce reuneşte n1ul~ i11divizi . Niciodată 11u vo111 ajt1nge
să rezolvăn1 aceste două e11ig111e dacă 11u le vo111 trata î111preună,
con1parândt1-le î11 per111anenţă.
Istoria u111anitătii
, evoluate 11u va fi însă nicicând
. întelea-
~

să, dacă va fi uitat fapttd că 0111t1l este element al u11ei rase şi po-
sesor al u11ei li111bi„ sau că el provine di11tr-o u11itate socială ba-
zată pe rt1de11ie sau este integrat î11tr-o u11itate de conştiinţă, că î11
co11secinţă fii11ţa şi fiinţa trezită au desti11ele lor particulare. Pe de
altă pa1te, originea„ dezvoltarea şi durata laturii rasiale şi a
laturii li11gvistice sunt abso/111 il'1dependente t1nele de altele în
cazul acelei"aşi populaţii . Rasa este u11 lucn1 ce ţine de cos111ic şi
de psil1ic. lntr-u11 anL1111e fel „ ea are periodicitate, iar lău11tric
st1feră intlue11ţa unor it11po1tante raporturi astrono111ice. Li111bile
sunt for111a~uni cauzale„ care ac~onea.ză datorită polarită~i
111ijloacelor specifice lor. Noi vorbi111 de instincte rasiale şi
de spiritul unei li111 bi. Ele st1nt deci două /11111i diferite. De rasă
~n se1nnifica~ile profttnde ale ct1vi11telor timp şi nostalgie, iar
de li111bă cele a1e ctt\'intelor spaţiu şi nelinişte. Până azi toate
acestea at1fost desen1nate alandala prin co11ceptul de Hpopor".
Există cleci .fl11x11ri ale flintei şi co111bi11aţii ale ~fiinţei
tre=ite. Pri111cle at1 o fizio11on1ie, secu11dele se bazează pe
un siste111 . Rasa „ văzttiă 111 co11textuJ ltu11ii înconjurătoare„ este
 135
si.11teza tuturor 111ărcilor corporale„ în 1năsura în care ele există
pe11trt1 i111presia se11sibilă a fii11ţei trezite. Aici trebuie să re-
n1arcă111 că ttn corp se dezvoltă şi se desăvârşeşte, din .copilărie
pa11ă la bătrâneţe„ îr1 for111a i111plicată de genetica sa care îi este
proprie lău11tric, dar„ făcâ11d î11 acelaşi ti111p abstrac~e de for1na
sa. pe care corpul 11u î11cetează s~ şi-o scl1i111be. Din copil„ În
realitate 11u ră111â11e în bărbat ni111ic altceva decât' se11sttl vit1 al
ti1nţei lt1i : di11 copilul care a fost 11u se rnai poate recu11oaşte decât
ceea ce 11e î11făţişează î11 lu111e fii11ţa trezită . Deşi „ pe11trt1 0111ul
superior in1presia de rasă se reduce aproape in Întregi111e la
i111agi11ea care apare î11 tn1iverst1l ltn11inos al ochilor, rasa fiind
aşadar ese11ţiaJ111et1te Ull ansa111blu de lllărci lli=ibi/e: totuşi
pe11tru el există şi nişte i111portante ren1iniscenţe de caracter non-
optice„ prect1111 111irosul, glasttrile ani1nalelor şi, înainte de toate,
lin1bajt1I tn11a11. Di111potrivă „ · pentrt1 ani111alele superioare, este
111 afara i11doielii faptttl că i111presia reciprocă de rasă nu
este absolt1t deloc don1i11ată de vedere. Mirosttl este 111ult 1nai
i n1po1tant: la aceasta se adaugă 11işte categorii de senza~i ce
scapă co111plet ctmoaşterii u111ane. Rezultă că o pla11tă„ întrucât
ea p<>sedă fii11ţă , posedă şi rasă , lucru foarte bine ştiut de
pla11tatori şi de grădinari. Nu111ai ani111alele trăiesc i111presia de
rasă . Mă si111t totdeauna 111işcat, prin1ăvara„ câ11d văd plantele
i11tlo1ite care 11ăzt1iesc spre fectu1dare şi co11cep~e„ fără a se putea
atrage tn1a pe alta pri11 atribt1tele vizuale ale florilor„ neputând
11ici 111ăcar să se zărească „ reduse fiind la postura de a se lăsa
pradă a11in1alelor pentru care aceste culori şi pa1fu1nuri există în
exclusivitate.
Nun1esc li111bă activitatea liberă a întregului 111icrocos-
n1os trezit„ Î11 111ăsura -î11 care ea expri111ă ceva pentr11 ceilalţi .
Pla11tele nu posedă 11ici fiinţă tre:iită , nici e111o~i , deci nu posedă
11ici 1i111bă . Par~al „ fii11ţa trezită a organis111elor ani111ale este un
li111baj „ i1eavând 11ici · o i111porta11ţ-ă faptul că sensu.I actelor
i11di \'Îdttale trebuie să fie sau să ntt fie un li111baj, sau că scopul
co11ştient ori inco11ştient al acţiunii ~ste orientat în cu totul altă
direcţie. Desigt1r că un pău11 ştie că ·" vorbeşte'" când îşi etaleaz.ă
coada în eva11tai„ î11să u11 pui de pisică · jucându-se cu un ghen1 ne
·I.vorbeşte „, inconştient despre gingăşia - 1nişcărilor sale. Oricine ia ·
cttnoştinţă de aceste 111işcări„ indiferent dacă pisicuţa se ştie
 -

observată sau nu. lncepe111 să "vorbi111" î11 111od co11ştient de tot

ceea ce se petrece, de tot ceea ce se face. „

Rezultă astfel o difere11ţă considerabilă î11tre categoriile

specifice de li111bi . Există litnba care este doar o expresie a lz1111ii„
a cărei necesitate internă rezidă în nostalgia oricărei vie~ de a se
realiza Î11aintea 111artorilor„ de a-şi n1ărturisi sieşi fiinţa „ există şi
lin1ba care vrea să se facă inţe/easă prin fiinţe deter111ina1e.
Există aşadar limbi de expresie şi li111bi de co1111111icare. Pri111ele
presupu11 doar o fii11ţă trezită, sect1ndele o co111bina~e a fii11ţei
trezite. A înţelege î11sea11111ă a răspunde prin sin1ţtd se111antic
propriu i111presiei făcute de un se111n. A te face înţeles„ „„a susţine
o conversa~e"„ a vorbi unui ''tt1'', însea111nă a prest1ptu1e în acest
"'lu„, tui si111ţ se111antic corespw1zător si11elui propriu. Li111ba de
expresie î11 faţa tn1or martori dovedeşte doar existe11ţa unui eL1.
Lin1ba de con1t1nicare presupt1ne tn1 tu . Etil este subiectul vorbi-
tor, iar a do11a persoa11ă - ttt - este cel care trebuie să înţeleagă
lin1bajt1I etdui . Pentru un 0111 pri111itiv l:.ln arbore„ o piatră„ un nor
pot fi u11 tu. Toate divinită~le sunt tu. ln basn1 toate lucn1rile pot
st1s~ne o conversaţie ct1 on1ul . Ajunge doar să ne observă111„ î11
n1on1entele de 111ânie şi exaltare poetică„ pentru a ne da sea111a că
şi astăzi orice lucru poate deveni pentru noi t111 . tt1. La urn1a
t1r111ei„ fiecare 0111 care gândeşte vorbeşte cu el însuşi ca şi ct1
un tt1. Nu111ai în contact cu un tu se trezeşte conştii11ţa tu1t1i eu.
""Eu „„ însea11111ă deci fapttd că există o punte pentna trecerea în
altă fiintă .
~

Este ct1 neputinţă de trasat o linie de de111arcaţie riguroa-

să între o li111bă de expresie artistică sat1 religioasă şi o li111bă de
co111t111icare pt1ră . Acest lucru este adevărat în special cu referire
la culturile superioare şi la dezvoltarea particulară a do111e11iiJor
torn1ale. Pe de o parte„ 11in1eni nu poate vorbi fără a pune î11
li111baj un accent revelator care adesea 11u este cunoscut de
vorbitor şi care, î11 toate cazurile, nu serveşte la co111t1nicare. Pe
de altă pa1te„ cu11oaşte111 întreaga operă În care poetul vrea „„să
spt111ă ,, ce s-ar fi putut spune la fel sau chiar 111ai bine printr-un
strigăt ~ tot astfel, un tablou vrea să povăţuiască, să inde11111e, să
co11vertească prin conţinutul lui - în orice biserică 01todoxă,
greacă, şirurile de in1agini fom1ează un riguros canon, având
.drept scop expres să-l deter1nine pe privitor să vadă clar
adevărurile religioase despre care o carte nu-i spune nimic.
 137
C.Jt J\ tarile lt1i Hoga11t1 î11loct1iesc predicile de Ja amvon şi, până la
LU 1113. rugăc1u11ea. acest li111baj imediat adresat lt1i Dumnezeu,
care poate„ de ase111er1ea„ să fie înlocuit prin exercitarea unei
Jc~u11i cultice, a cărei li111bă se înţelege. Cearta teoretică asupra
ţclLdui artei se bazează pe principiul că o limbă de expresie
artistică nu trebuie să fie o limbă de con1unicare, iar apariţia
sacerdo~ului se înte1neiază pe convingerea că numai preotul
cL1noaşte limba în care omul poate comunica cu Dumnezeu.
Toate curentele fiinţei au o 1narcă istorică, iar toate co1n-
bi11a~ile fiinţei trezite au o 111arcă religioasă. Ceea ce se confinnă
pri11 fiecare li111bă for111ală religioasă sau artistică autentice şi
ceea ce relevă pretutindeni istoria scrisului - scrisul este un
lln1baj verbal pentru ochi - are, fără îndoială, i111portanţă şi
pe11tru ge11eza lin1bii vorbite de om în ge11eral. Cuvintele
originare') despre a căror structură nu avem nici cea tnai mică
i11forn1a~e, aveau, cu siguranţă, şi o nuanţă cultică. Rasa se află
i11să într-o conexiune corespondentă cu tot ceea ce nu1nin1 viaţă,
socotită o luptă pent1u putere, ct1 istoria, soc9tită tm destin, cu
ceea ce astăzi nu111i111 }JO]itică. Este, poate, o îndrămeală prea
n1are dacă vren1 să bănui111 ceva ase1nănător unui instinct politic
în tendinţa unei l)lante agăţătoare spre a11u111ite locuri de unde ea
înlă11ţuie un copac, triu1nfă asupra reziste11ţei ltii şi sfârşeşte prin
a-l înăbuşi, ridicâ11du-se n1ai sus decât vârful acestuia. Este
risca11t să bă11ui111 un insti11ct religios în cântecul unei ciocârlii în
zbor. E sigur însă că schi111bările fii11ţei şi ale fiinţei trezite,
schi111bările de tact şi de tensiune pornesc de aici în şir neîntre-
rt1pt pentn1 a ajunge la formele politice şi religioase desăvârşite
ale tinei civilizatii 1nodeme.
" >

In fi11e„ aici se află ct1eia a două no~uni remarcabile, pe

care cercetarea etnologică le-a descoperit în locuri total diferite
de JJe pă111ânt, -având de altfel o întrebuinţare destul de lin1itată,
dar -ca re au trecut pe nesi111ţite în prirr1 planul ştiinţific: toten1ul şi
tabz/11/. Cu cât ele devin 111âi enigmatice şi arnbigue, cu atât n1ai
i11t1lt si111ţi111 cu111 se apropie de fut1da1nentele ultime ale vieţii şi
11t1 i1tir11ai de cele ale 0111cnirii pri111itive. Din examinarea ştiinţifi­
că rezttltă o se111nificaţ1e specit1că a celor două : tote111ul şi tabuul
clesen1i1ează sensurile ulti111e ale fiinţei şi ale fii11ţei trezite, desti-
11ttl şi cauzalitatea „ rasa şi lit11ba, tin1pul şi spa~u1, nostalgia şi
i1e1irliştea„ tacttll şi tensitu1ea, politica şi religia. Latura tote1nică
 138
a vieţii .este vegetativă şi aparţine tuturor fii11ţelor, latura tabt1
este ani 111 a li că şi presupune 111 i şea rea Ii beră a fii tl ţei î11 l un1 e Noi
1Josedă111 orga11ele toten1ice ale circulaţiei sa11gui11e şi a1e per-
pett1ării speciei„ dar şi organele de si111ţ şi siste111ul 11ervos care
aparţi11 tabultlui. Tot ceea ce se relevă prin toten1 ar~ o fizi-
011on1ie„ tot ceea ce se re1evă prin tabu are un siste111 . ln toten1
rezidă sc11tin1e11tttl co111un fiinţelor care aparţin aceluiaşi curent a1
exister1ţei. El 11u poate fi 11ici îndepărtat„ nici supri1nat„ pentru că
este tu1 .fa11t ce are Ltn sens in1a11ent. Tot ceea ce este tabii se
caracterizează prin co111binaţii ale fiinţei trezite şi poate fi învăţat
şi tra11s111utat, prin aceasta deve11ind chiar W1 secret păstrat de
serviciile de cu1t„ de şcolile de filosofie, ca şi de breslele de a1tişti„
ca re posedă tan ge11 de li 111 baj ezoteric 1.
Ntn11ai fii11ţa poate fi gândită în afara fiinţei trezite, nu şi
fii11ta trezită î11 afara fii11tei. Rezultă că există fiinte rasiale rară
~ ~ ~

lin1bă proprie„ dar 11u există li111bă în afara rasei. De aceea tot ce
este rasial are o expresie proprie, independe11tă de orice fii11ţă
.trezită„ aparţinând în egală 111ăsură ani111ale1or şi plantelor'\ dar
acest lucru 11t1 este desti11at 111artorilor„ ci există pur şi sin1pltt:
fizio110111ia. DesigL1r, ea se deosebeşte de li111ba de exprin1are ce
co11stă î11 variaţia activă a expresiei . Di111potri vă'I în ~rice lin1bă
ct1 se111nificaţii profunde'\ 11tn11ită limbă vie, pe lângă latura tabu
care se învaţă , există o caracteristică rasială absolt1t i111posibil de
î11văţat'I care 111oare odată cu reprezentan~i acele li111bi: ea rezidă
î11 111elodie„ rit111 şi accent, î11 culoare„ întona~e şi fluenţa
pro11u11ţării„ î11 practica lingvistică şi în gestica însoţitoare. ln
co11seci11ţă„ trebuie să deosebi111 li111ba de li111baj. Cea dintâi este
ln sine o 111asă a111orfă de setnne„ cel de al doilea este activitatea
ce se îndepli11eşte prin inter111ediul acestor se1nne2 . Cât1d nu 111ai
pute111 î11ţelege şi vedea ne111ijlocit cu111 se vorbeşte o litnbă„

I. Este evident că şi a11t1n1ite fapte toten1ice percepute de fii11ţa trezită

au căpătat ttn se11s tabi1: tot la fel'I n1ulte fapte ale vieţii sexuale 11e
tn11plu de o neli11işte profundă, pentrtt că ele scapă co11ştiinţei .
2. Wilheln1 de Ht1n1boldt (l rher clie 1rer.,·chielle1-1J1eit ele.,· 111e11-
scl1/iche11 ~\/Jrachbc1ue.,·) a afir111at cel di11tâi că o li111bă nu este un lu-
cru „ ci o activitate. „'Dacă luă111 cuvâ11tt1l în se11s restrâns'\ puten1 zice
fără îndoială că nu exi.\·lă 11ici limb(/. 11ici SJJiril„ ci on1ul este cel care
vorbeşte şi tot 0111tll este cel care acţio11ează spiritual'".
 139
Cln1oaşten1 scheletul şi 11u corpul. Aceasta este situa~a lin1bilor
st1111eria11ă, gotică„ sanscrită şi a tuturor celorlalte li111bi pe care
le-a111 descifrat doar din texte şi inscripţii şi, pe drept cuvânt, le
11un1in1 lin1bi 111oarte, deoarece colectivitătile un1ane care s-au
~

for111at 111 interiort1l lor att dispărut . Ave111 puţi11e 1nfor111a~i

despre valoarea fonetică a silabelor şi despre sensul ct1vintelor
latine di11 epoca lui Augustus, dar nu şti111 deloc ct1n1 un discurs
al lt1i Cicero răsu11a de la tribună: şti111 şi 111ai puţi11 des1Jre felul
ctn11 îşi citeat1 verst1rile Hesiod şi Sapho şi cu111 decurgeau
d1sct1ţi1le Într-o piaţă di11 Atena . Dacă latina a fost reah11ente vor-
bită di11 not1 prin goti că „ aceasta î1111Jn1n1utâ11d totuşi de la pri111a
ur1el e l L1crt1ri noi „ 11t1 ne 1nai pute111 face azi vreo idee despre rit-
111 tll şi i11to11aţia pront1nţării „ dar strt1ctura latinei gotice a t1zurpat
repede vocabt1larul şi si11taxa. Latina t1111aniştilor') contrară spiri-
ttil ui gotic, ce trebuia să le pen11ită să vorbească prectn11 Cicero„
nLt a fost o reî11viere a li111bii . Pute111 aprecia întreaga i111portanţă
a di111e11situ1ii rasiale a li111bajului dacă pune111 alături ger111ana
I
lui Nietzscl1e şi Mo111111sen, franceza ltti Diderot şi Napoleon şi
dacă von1 observa că Lessing şi Voltaire stn1t 111ai aproape tuiul
de alttll pri11 L1zt1I li11gvistic decât Lessi11g şi Holderlei11.
La fel stau lt1crt1rile şi cu lin1bajul expresiv cel n1ai
in1po1ta11t. atta . Latura tabu„ adică ansan1blu1 for111elor„ regulilor
şi co11ve11ţiile„ stilL1l în n1ăsura 111 care el desen1nează t1n an-
san1blt1 de procedee co11sacrate„ 111aterialuJ ce se poate repartiza
vocabt1larttlui şi si11taxei„ reprezintă chiar lin1ba ce poate fi
111văţată . Ea este îr1văţată şi trans111isă prin practică în 111arile
şcoli de pictt1ră „ prin tradiţiile arhitecturale, în general pri11
teJ111ici 111a11uale strict e~ care su11t de do111enit.tl evidenţei pentru
orice a rtă at1te11tică , scoptd acesteia, dintotdeat1na, este stă­
pâ111 rea u11ui li111baJ deten11inat, vit1 şi activ exact în epoca
respectivă „ pe11tru că şi aici există li111bi vii şi li1nbi 111oarte.
L1111bajul torn1al al tu1ei arte nu poate fi nu111it viu decât dacă toţi
a1tiştii la Ltrl loc ttzează de el ca de o li111bă 111atemă co111u11ă, se
A

servesc de el fără a se gândi la ele111e11tele constituente. ln acest

se11s, stilttl gotic era o li111bă 111oartă în secolul XVI „ iar stiltd
rococo pe la a11td 1800. Con1para~ siguranţa absolută cu care
se exprin1ă ar11 itecţii şi 111uzicienii di11 veact11ile al XVII-iea şi
al X V 111-1 ea c t1 bolboroseli Ie t111 ui Beetl1ove11, CLt cunoşti11ţel e
h11gvistice agonisite ct1 grett, prir1 efo1tt1ri , de atttodidacţi„ de
140
Schinkel şi Schadow, cu lucrul de 111â11tuială al prerafaeliţilor şi
neogoticilor şi , in stărşit, cu scâncetele disperate ale artiştilor
co11te1nporan1 .
'"'Vorbirea,, u11ei li1nbi a forn1elor a1tistice, aşa cu111 se
întâlneşte în opere, lasă să se recunoască dirnensiunea tote-
111ică, rasa individualită~lor artistice nu mai puţin decât generaţii
întregi de a .rtişti . Creatorii te111plului doric din Italia tneridională
şi din Sicilia şi cei ai gotictdui în cără111idă din Gern1ania de 11ord
aparţineat1 u11ei rase pute111ice, la fel ca şi r11uzicienii germani de
la Schutz la Bach. Tot de di1nensiunea tote111ică ţine şi intlt1enţa
ciclurilor cos111ice„ a căror i111portanţă„ pentru fonnele isto1iei a
a1tei , poate fi abia bănuită şi nu va fi niciodată confir111ată i11
detalit1: la fel şi epocile creatoare ale perioadelor din prin1ăvara
ct1ltu1ilor şi de beţie a iubirii, care deter111ină forţa expresivă a
for111elor„ adânci111ea de co11cepere a operelor luate individual ca
ş1 a artelor în ansa111blu, sunt co111plet independente de n1âna
sigură a artistului Marii it1bitori ai fortnei se depistează prin J)fO-
funzin1ea neliniştii cos111ice sau prin lipsa caracteristicilor rasiale:
adevăratul artist nt1 este însă aservit for111ei şi se recunoaşte prin
n1area abtu1de11ţă a trăsătutilor de sânge sau prin lipsa de disci-
plir1ă Se înţelege că există o diferenţă între istoria artiştilor şi cea
a stilt1rilor. Li111ba u11ei arte poate fi tra11sferată dintr-o ţară î11
alta , dar nu şi 111ăiestri a 11ecesară pentru a o vorbi .
O rasă are rădăci11i. Rasa şi peisajul stu1t legate între ele.
O plantă prinde rădăcini într-u11 loc şi tot acolo 111oare. Fără
î11doială"' nt1 este absurd să cau~ patria unei rase, dar ar trebui
ştit1t că acolo u11de se află această patrie persistă şi o rasă cu
trăsături fizice şi psihice esenţiaJe. Dacă r1u le găs1111 acolo, 11L1
le von1 găsi nicăieri O rasă 11u e111igret=lză . Oamenii e111igrează :
s-au 11ăscut astfel genera~i, 111ereu î11 alte peisaje. Peisajtd capătă
o forţă secretă asupra con~nutului \'egetativ al genera~ilor~ iar,
în cele din ur111ă„ expresia caracterelor rasiale se modifică de sus
până jos, expresia veche dispare şi apare alta 11ot1ă. Nu e11glezii şi
gern1anii au e1111grat în A111erica~ e111igra11~i au venit a1c1 ca
englezi şi germani~ ca yankei, ei au deja dcscenden~ şi r1u n1ai
este de 111ult un tnister că pământul ind1e11ilor şi-a exercitat
puterea asupra lor~ genera~e după genera~e ei sea111ănă parcă„
111ai 111ult cu populaţia indigenă exten11inată Gould şi Baxter au
arătat că albii din toate triburile, indienii şi negrii au ajuns
 1-l I
a~>roapc la acelaşi di111e11siuni coiporale şi la acelaşi timp de
dezvoltare„ de altn1interi imigranţii irlandezi foarte tineri (având
ttn timp de dezvoltare foarte lung) suferă şi ei influenţa peisajului
adoptiv. Boas a arătat cu111 copiii născuţi în Atnerica din evrei
s1cll1e11i ct1 cap alungit„ ca şi din evrei germani cu cap rotood, au
.d~Ja aceeaşi for111ă a captllui. Toate acestea sunt valabile oriunde
şi ar trebui să înden1ne pe istoricii 1nigraţiilor la cea mai mare
prudenţă: nt1 se cw1osc decât 11u1nele câtorva triburi ce au
e111igrat şi n1odeste reminiscenţe de litnbă„ ca în cazul preistoriei
antice a da11aidelor„ etn1scilor„ pelasgilor, aheilor, dorienilor. Nu
<.i1spune111 de informaţii despre rasa acestor '~popoare". Triburile
care at1 pătru11s î11 ţătile dir1 sudul Europei sub numele de goţi,
lo11gobarzi „ vandali au fost la început„ fără îndoială, o rasă pentru
"
si11e. 111 perioada Renaşterii, ei au fost complet asi1nilaţi de
clen1e11tele rasiale de pe pă111â11tul provensal, castilian sat1 toscan.
Lucrurile nu stau la fel în JJrivinţa limbii . Patria unei
lin1bi însea111nă nt1mai locul întâ1nplător al formării ei, care nu se
află î11 nici un raport cu for111a ei internă. T[ecând de la un trib la
altul, li111bi1e e1nigrează şi se continuă. Inaintea en1igrării ele
s-au scl1in1bat 111 aşa fel încât nu vor admite alte schin1bări
frecve11te de li111bt1 la rasele din perioadele îndepă1tat~. Să mai
repetă111 că 11t1 1i111ba vorbită „ ci 111asa for111ală este însuşită,
la fel cu111 populaţiile pri111itive iau 11econtenit în posesie tnotive
otna111e11tale pentru a le folosi cu o perfectă siguranţă ca ele-
111e11te ale propriei li111bi - adesea în u1111a unei veritabile
persecL1ţii religioase - este suficient ca altul să-i fie superior, să
existe senti111entul unei supe1iorităţi practice a limbii acestuia. Să
Ltr111ări111 schi111bările lingvistice la 11onnanzi ce apar n1ereu ca
li111bă dife1ită „ în Non11andia, în Anglia, în Sicilta, în jurul
Bizanţului„ fiind de fiecare dată gata să se reîtmoiască în contact
·ct1 altele. Respectul faţă de limba inatemă, ct1 lntreaga greutate
111orală legată de acest termen„ care duc necontenit şi la cor1-
f1untări lingvtstice înverşunate, este o cara.cteristică a suflett1lui
occidental din perioada târzie, pu~n cunoscută de otntd din alte
culturi şi con1plet necunoscută de omul primitiv. Or, pretutindeni
acest suflet este presupus i111plicit de istoricii noştri, acest fapt
condt1când la o mulţime de concluzii false asupra i1nportanţei
izvoarelor lingvistice în istoria ''popoarelor". Să ne gândin1 la
reconstituirea ''en1igra~ei dorice" prin răspândirea tllterioară a
dialectelor greceşti . Rezultă deci că 11u111ai 11u111ele de locuri„
11t1111ele de persoa11e„ insc1ip~ile„ dialectele şi, în general, latura
li11gvistică 11u autorizeaz.ă 11ici o concluzie asupra evolu~ei co11-
ţi11t1tul ui rasial al t1nor populaţii . Niciodată nu puten1 şti de la
prin1a vedere dacă 11u111ele unui popor dese111nează un corpus
l111gvistic sau o co111po11entă rasială, dacă se referă la a111bele sau
la 11ici ltt1a: trebuie î11să adăugat că nu111ele de popoare şi cl1iar
11u111ele de ţări i11clud desti11ele proprii.

Casa este expresia cea 111ai pt1ră a rasei„ exister1tă î11

ge11eral . Di11 clipa când 0111ul devenit sede11tar 11u se n1ai
n1ulţt1n1eşte cu llll adăpost, ci îşi construieşte o locui11ţă stabilă,
această expresie există şi face difere11ţierea raselor u111a11e din
istoria universală proprit1 zisă în sânul rasei 4.4.0111'' ce aparţi11e
in1aginii cos111ice biologice: la randu-Je„ ele reprezintă curente de
existe11ţă cu o i111portanţă de ordin psihic 111t1lt n1ai 111are. Forn1a
originară a casei este absolut se11zorială şi vegetală . Nu 111ai şti111
11in1ic despre ea. Ca şi cochilia de nat1tilus„ ca şi stupttl„ ca şi
cu1btil păsărilor, ea are o evtdenţă a interiorului~ toate trăsătt1rile
111oravt1rilor originare„ for111a de existenţă„ de viaţă conjugală şi
fan1i lială„ de orga11izare„ se reflectă în pJa11ul casei şi în princi-
lJalele î11căperi : vestibul„ terasă„ sală de ospeţe„ căn1i11, gineceu„
atrit1111, curte. Este de ajt111s să co111pară111 dispunerea î11căperilor
î11tr-o casă ro111ană şi într-o veche casă saxonă pentru a sesiza că
sutletti1 acestor oa111eni este u11tt1 şi acelaşi ct1 sufletul casei .
Istoria a1telor 11u ar trebui niciodată să îşi reve11dice
acest do111eniu. Considerarea structurii locuinţei ca parte a arhi-
tectttrii este o eroare. For111a ei s-a născut din obiceiurile ar1110-
11ioase„ nici un arhitect nu s-a gândit vreodată să confunde
repattizarea încăperilor î11tr-o casă de locuit cu cea a unei cate-
drale. i\ceastă li111ită in1portantă a artei ~ scăpat savan~lor, în
ciuda observaţiei întâ111plătoare a lui Dehio 1, după care vechea
casă ger111anică de len1n nu are ni111ic în co1nu11 cu 111area
arl1itectură ce a t11111at şi a cărei geneză trebt1ie căutată în cu
tott1l altă pa1te. De aceea„ contint1ă să existe o confuzie 111etodică
---··-- - - - - -- --- __ ,

I. ( ie.,·c/1 ici e ller lle 11lscl1e11 A: u; 1.\'f, I 919, p. 14 şi urn1.

 143
pe care estetica a sesizat-o des1gt1r., fără s-o î11ţeleagă . Dit1 toate
epocile preistorice şi vecl1i„ estetica adu11ă„ tară d1~ccr11ăn1â11t„
Lu1elte„ ar111e„ ceran1ică „ tesături „ 111or111i11te„ case„ 1nd1fere11t de
~

forn1a şi de on1a111entica lor. Ea nu stă î11 picioare decât pr111

istoria organică a picturii„ a sculpturii şi a arl1itecturii „ adică a
<lttelor particulare desăvârşite în si11e. Aici există î11să o separare
11etă între doLtă 11ni1,ers11ri --- cel al expri111ării strfletului şi cel al
li111baj11/11i expresiv cc se adresează ocl1iului . Ca şi for111ele
ft1nda111e11tale con1plet inco11ştiente„ adică for111ele de Lfolosinţă a
vaselor„ an11elor„ î111brăcă111i11tei şi uneltelor„ casa aparţine di-
111ensiL111ii toten1ice. Forn1ele respective nu se caracterizează prin
gust~ ci pri11 n1odul de a lupta„ de a locui„ de a 111unci. Fiecare
scau11 este copia tu1ei atitudi11i corporale de 11atură rasială :
fiecare toa1tă de vas prelt1ngeşte braţul î11 111işcare: di111potrivă „
pictL1ra şi sct1lptura cas11ică î11 len1n„ î111brăcă111111tea î111podobită„.....

decorarea ar111e1or şi a u11eltelor aparţi11 latt1rii tabt'.1 a vieţii . ln

aceste n1odele şi 111oti ve') î11 ce-l priveşte pe pri111iti v'I se ascunde şi
o putere 111agică. Ne su11t cu11osct1te Jan1e1e săbiilor vechilor ger-
111a11i 0111a111e11tate în stil oriental şi oraşele 111iceniene ce ct1ltivat1
atta n11noică . Astfel '\ prin politică şi religie se deosebesc sâ11gele
şi se11sibilitatea, rasa ş1 lin1ba.
Pri11 un11are') 11u există o istorie universală a locui11ţei şi a
rasel<Jr'I care ar trebui tratate cu 111ijloace total diferite de ale
istoriei a1telor. lată tuia din cele 111ai presante î11datoriri ale
"
ştiinţei viitorult1i . ln raport cu epocile descrise în toate tratatele
de istorie a a1tei„ casa ţărănească este '"'"veşnică „ „ precu111 ţăranul
î11sL1şi . Ea se situează Î11 afara culturii şi deci în afara istoriei
Ltn1a11ităţii superioare„ ignoră li111itele de spaţit1 şi de tin1p şi se
co11servă î11 11u111ele ideii „ ră111â11ând intactă în ciuda tuturor
vicisitt1di11ilor arl1itecturii„ care 1111 poate să se Îl11plinească În
ea, ci pri11 ea. Vechea colibă italică rotundă este aproape iden-
tică ct1 cea di11 epoca in1perială . For111a dreptunghiulară a casei
1

ro111ane'I se111n al existe11ţei celei de a doua rase') se î11tâlneşte la

Po111pei şi chiar la palatele i111periale de pe Palatin. Din Orient
s-at1 adus tot felul de podoabe şi de stiluri„ dar nici un ron1an nu
s-ar fi gâ11dit să in1ite„ de pildă„ o casă siriană . Fom1a sălii de
ospeţe a caselor din Tiry11s şi Mycene„ ca şi for111a vechii case

I. \V . Altn1ann: /)ie italische11 J?i111llbl1ute11, 1906.

•
 -
144
ţărăneşti di11 Grecia descrise de Galenus, nu au 111a1 fost atinse de
111aeştrii arhitecţi din oraşele elenistice. Casa sa .,onă ş1 ca!>a
francă şi-au conservat înfăţişarea esenţială în trecerea de la ferma
campestră la casa burgheză din vecl1ile oraşe libere in1periale
şi la casele aristocratice din secolul al XVIII-iea ~ st1lunle
gotic, Renaştere„ baroc şi Empire trec cu lejeritate peste acestea
şi re-creează îr1 n1anieră proprie faţada şi toate î11căperile~ de
la pivniţă până la pod, fără a stânjeni sufletul casei. La
fel stau lucrurile cu formele de mobilier care ar trebui atent
"
diferen~ate psihologic de lucrătura aplicată de artist. In par-
ticular, dezvoltarea tipuri lor de reşedinţe nord-europene, până la
acele vestite cluburi„ constituie un fragment de istorie a rasei şi
11u de istorie a stilt1lui. de e"\cn1plt1 Orice alt indiciu poate
prodt1ce iluzii asupra destinului unei rase: nu1nele etrusc găsit la
popoarele 1'11ării, învinse de Ra111ses al 111-Jea„ inscripţia enigma-
tică de pe insula Lemnos, picturile 1nurale dit1 111ormintele etrusce
nu îndreptăţesc nici o concluzie sigură legată de asemănările
fizice dintre aceşti oan1eni. Dacă, aproape de finele epocii pietrei,
î11ti11sa regiune de la estul Carpa~lor a înregistrat apariţia şi
durata unei oman1entici de tnare i111portanţă, nu este r11ai pu~n
adevărat că acolo o rasă a putut lua locul alteia. Dacă în Europa
occidentală, de la Traian la Clovis, n-a1n întâlni decât ceramică,
t1-a111 avea nici cea mai mică bănuială despre evenimentele
di11 ti111pul 11ăvălirilor barbare. Apari~a unei case în formă
ovală în regiune Mării Egee , a altei case ovale foarte bizare în
1

Rhodesia 2 , fai111oasa corespondenţă dintre casa ţărănească

saxonă şi casa din Libia şi Kabylia, relevă un fragment de istorie
a rasei. Ornamentaţia se răspândeşte atunci când o populaţie o
î11corporează în li1nbajul formelor proprii~ o fonnă de casă nu
~'creşte'' decât îtnpreună cu o rasă. Când ornamentul disp,1re, se
scl1in1bă doar un lin1baj. Când dispare un tip de casă, o rasă se
stinge.

t. Bulle: Orcl1omenos„ p. 26 şi
ur111.: Noack: ()va/haus und JJafast in
!-:.reia„ p. 53 şi ur111. Planurile de case di11 regiu11ea egeeano-asiatică
ce se 111ai pot întâlni şi într-o epocă târzie„ vor introduce probabil ttn
pic de ordine î11 legătură cu starea populaţiei di11 epoca prei storică,
re111i11iscenţele de 1i 111bă ne1)utâ·nd s-o facă .
2 . .\ lec/1e\ 'al. R l1<Jlle.\·i!I, Londra, 1906.
 145
De aici rezultă necesitate corectării istoriei artelor. In
dezvoltarea ei istorică trebuie, de asemenea, ca latura rasială să
fie cu atenţie separată de limba propriu zisă. La începutul
culturii, deasupra satului ţărănesc şi caselor sale cu caracteristici
rasiale„ se ridică două forme puternice de rang superior: castelele
"
şi catedralele. ln ele, diferenţa dintre totem şi tabu, nostalgie şi
~11goasă, sânge şi spirit, se dezvoltă într-o simbolistică puternică.
111 ipost~z.ă de sediu al unor genera~i succesive, vechiul castel
egiptean„ chinez, antic, meridional arab, occidental, se apropie de
casa ţărănească. Ca in1ita~e sau copie a vieţii, a procreării şi a
n1ortii
•
reale„ ambele rămân în afara istoriei artei. Istoria castele-
lor ge1mane este pur şi sitnplu o istorie rasială fragmentară.
Este adevărat că vechea ornamentică Îndrăzneşte să le 1narcheze
pe a111ândouă pentru a înfru1nuseţa dincoace ansamblul lemnă­
riei„ dincolo portalul sau casa scărilor, dar ea poate fi preferată
u11eia sau alteia, sau poate lipsi cu totul. Niciodată nu a existat
t111 raport lăuntric necesar între corpul clădirii şi oman1entică.
Din contră, catedrala nu are ornamente, ea este chiar un
orna111ent. Istoria ei, la fel ca şi istoria tetnplului doric şi a
tt1turor celorlalte vechi edificii de cult, se confundă cu istoria
stilultti gotic ~ 11i111eni n-a re1narcat aici în vreun fel că arhitectura
st1ictă, care nu este nin1ic altceva decât o ornamentică pt1ră de
specie st1perioară„ se restrânge exclusiv la edificiile de cult. Aşa
se întâtnplă cu toate vechile culturi, despre a căror artă ave1n
incă o noţiune generală . Toate fonnele arhitecturale frumoase pe
care 1e ad111iră111 la Gelnhausen, la Goslar sau la Wartburg, sunt
î111pru1nutate din arhitectura catedralelor, rămânând decorative şi
în afara oricărei 11ecesităţi interne. Un castel, o sabie, ţJ11 vas
de argil~„ pot re11unţa la decoraţie fără a-şi pierde înţelesul sau
for111a . Intr-o catedrală sau un templu-piramidă dtn Egipt, aşa
ceva nl1 poate fi conceput.
111 acest fel se deosebeşte edificiul care are stil de cel
unde a fost p1ls 1,1n stil. "ln 111ănăstire sau în catedrală piatra este
cea care posedă _o f~rmă pe care o î1nprumută şi oamenilor de
sub acoperişul lor. In casa ţărănească şi în castelul cavaleresc,
vigoarea vitală a ţăranului ori a cavalerului constituie ea însăşi
cadrul: 0111ul„ iar nt1 piatra, sunt aici pe prin1ul loc„ şi dacă acu1n
trebuie să vorbi111 de 01nan1e11tică, ea va consta în forma
111<>rav11.rilor şi a obiceii1rilor, riguroasă, vegeta.tă, neclintită .
'
1~6

lată care ar fi diferenţa între stilul viu şi stilul încren1enit. lnsă,

aşa cu111 puterea acestei fonne vii devine sacer~ota1ă, generând
un tip de călugăr cavaler, în perioada vedică precu111 şi în cea
gotică, tot aşa li111ba s._fâ11tă a fonnelor romano-gotice se pre-
valează de tot ceea ce are legătură ct1 viaţa n1ondenă : costun1e,
a1111e„ locuinţe„ unelte, stilizându-le la suprafaţă . Istoria artei n-ar
trebt1i să-şi facă iluzii referitor la lu111ea aceasta, de care este
străină: ea este sz1prafaţa. ~
Ni111ic nou nu se adaugă vechilor oraşe. Intre casele cu
specific rasial, care acu111 se înşiră de-a lungul străzilor„ con-
servâ11d fidel în interior compartin1entarea şi n1oravurile casei
ţărăneşti, zace o 111â11ă de edificii de ctllt care a11 stil. Dincolo de
aceasta„ ele sunt incontestabil sedi11/ istoriei artei„ reflectându-şi
for111a î11 pieţe„ faţade, spaţii interioare. Degeaba sunt transfor-
111ate castelele î11 palate citadine sau case aristocratice, iar
palatele î11 săli de întrunire„ burse sau pri111ării„ nici unele nt1 at1
stil„ fii11d doar receptacol şi reprezentant al acestuia . Burghezia
auter1tică 11u 111ai cultivă for111ele plastice 111etafizice ale religiei
vechi . Ea co11tinuă oma111entul, dar 11u şi edifici11/ ca or11an1ent.
De acL1111 înainte, îr1 oraşul ajuns la 111aturitate, istoria artei se
ra111ifică î11 istoria artelor speciale. I111aginea, statuia„ casa sunt
11işte obiecte particulare unde este aplicat stilul. Şi biserica
sea111ănă act1111 cu o casă . O catedrală gotică este orna1nentu1
înst1şi„ o biserică barocă cu portic este un corp de clădire acoperit
cL1 oma111ente. Ceea ce a fost elaborat prin stilul ionic .şi i)rin
barocttl secolului al XVI-iea a fost desăvârşit de ordinul corintic
şi de rococo. Actn11 casa şi oma111entica s-au despăr~t definitiv şi
irevocabil~ chiar capodoperele ce se pot nu111ăra printre bisericile
şi 111ănăstirile din secolttl al XVlll-lea nu alungă itnpresia că tot
ce este artă a devenit 111011den, adică decorativ. Odată cu 111oda
E111pire„ stiltil devine gust, iar„ prin sfârşitul arl1itectt1rii") el se
transferă în indt1stria de artă ln acest fel „ li111bajul expresiv
0111a111ental şi ~ î111preW1ă cu el, istoria attelor, se î11cheie. Casa
ţără11ească îşi continuă existenţa în for111a sa rasială 11escl1i111bată .

Dacă face111 abstrac~e de expresivitatea casei , 11e von1 da

îndată sea111a de e11on11a difict1ltate ce survine în de111erstil de
apro·ftu1darr a naturii rasiale. NL1 este vorba de 11atura 111tc111ă. de
suflet ~ ci se11ti 111c11tele 11oastre vorbesc despre ele destt11 de l1111pe-
dr D~ la pri111a pri vi re„ noi î11ţelege111 cu to~i ce este Ltn 0111 de
r~să h1să dt1pă care sen)11al111ente sensibilitatea şi ochiul 11ostru
pot oare recunoaşte şi deosebi rasele între ele ? Fără îndoială„ o
rasă relevă o fizionon1ie~ la fel cttm clasificarea li111bilor relevă un
s1ste111. Dar câte lucruri nu pot fi pierdute din vedere ! Câte nu
dispar pe11tru totdeatu1a odată cu moartea sau cu descon1pune-
rea ! Oare câte 11t1 ne dezvălt1ie un schelet„ unicul lucru pe care,
1n cel n1ai fericit caz, îl ave111 de la on1ul preistoriei ? Aproape
totul se co11centrează în el. Cercetarea ştiin~fică a preistoriei
arată că~ di11 dorir1ta
. „ de a se descifra lt1c1uri incredibile într-un
fi·agn1ent de 111axilar sau de hu111erus„ totul se face Cll aceeaşi
11aivă precipitare. Ajtu1ge î11să să ne gândi111 la o groapă co111ună
di11 11ordt1l Franţei„ î11 care şti111 că au fost înmonnântaţi oatneni
de toate rasele„ albi şi 11egri, ţărani şi orăşeni, tineri şi maturi.
Dacă posteritatea nu poate afla acest I ucru din vreo sursă„ este
sigur că adevărul 11t1 va fi descoperit în t1rma t1nor cercetări
~11tropologice. Deci peste o ţară este foarte posibil să fi trecut
eve11i111e11te rasiale viole11te fără ca antropologii să poată descope-
ri 11ici cel 111ai n1ic lucru„ luându·-se după resturile de schelete din
111or111i11te. Deci" înair1te de orice~ expresia rasei se află în corpul
vi11„ 11t1 î11 structt1ra părţilor~ ci în n1işcarea lor, nu în craniu, ci pe
figură . Câte expresii rasiale posibile există astăzi, chiar şi pentru
cel care are si111ţL1ri foa1te ascuţite ? Ce n11 putern noi înţelege sau
vedea ? Ce defecte au„ în general„ organele noastre de si1nţ, spre
deosebi re de cele ale antnnitor specii de ar1i111ale ?
Ştiin'ţa şi-a uşurat 1nisit1nea în ti111pul daiwinis111ului. De
câtă platitt1di11e„ gret1tate î11 111işcări„ concepte tnecanice se izbeş­
te ea ! Da1winis111ttl co11tine , 111ai întâi o sea1nă de caracteristici
se11sibi1e grosiere, î11 111ăst1ra î11 care ele se pot desprinde din
caracteristicile anato111ice relevate prin disecţia cadavrelor. Nu
este vorba deloc despre observaţii asupra corpului aflat în viaţă.
Apoi, 11u SLtnt cercetate decât trăsăturile care atrag atenţia unt1i
ocl1i extren1 de rafinat atât cât pot fi ele 111ăs11rate şi i11ventariate.
"
Aici decicle n1icrocos111osL1l, t1t1 sin1ţul rit111ului . I11 analiza lin1bii
î 11 calitate de caracter disti11ctiv ni111e11i 11u se gândeşte că există
rase on1eneşti ce se deosebesc după fe1td de a vorbi şi nu după
strL1ctura gra111aticală a li111bii, care este doar frag1ne11t anato1nic
148
şi sisten1. Nu s-a înţeles încă faptul că studiul acestor rase
''orbitoa1„e ar putea fi unul din cele n1ai in1portante obiective ale
ştiinţei . ln realitate„ în calitate de cunoscători ai oa111enilor, ştim
ct1 to~i din experienţa cotidiană că felul de a vorbi este una din
caracteristicile rasiale cele nlai sen1nificative ale oan1enilor
"'
actuali. ln acest sens, fiecare cunoaşte un n1are nu111ăr de situaţii.
La Alexandria„ se vorbea aceeaşi li1nbă greacă„ î11să într-o
n1a11ieră rasială foarte diferită. Lucrul acesta poate ,.. fi şi act1111
constatat în n1odul în care sunt scrise textele. In A111erica de
Nord, băştinaşii vorbesc neîndoios, într-o 1nanieră identică, fie că
este vorba de engleză„ germană sau chiar de idio1nurile a111erindi-
ene. Ce trăsătură rasială'I reflectată în peisaj, există în vorbirea
evreilor din Europa de răsărit şi în vorbirea rusească a ruşilor ?
Ce trăsătură rasială de sânge există în vorbirea tuturor evreilor
care vorbesc '""limbile n1ateme" din Europa„ comune independent
de ţinuturile locuite de băştinaşii care îi găzduiesc ? Ce raporturi
pa1ticulare există aici între fonetică, accentuare şi sintaxa frazei ?
Ştiinţa n-a descoperit încă faptul că rasele diferă aşa cu111
diferă pla11tele ce au pri11s rădăcini într-un loc şi ani111alele aflate
î11 co11ti11t1ă 111işcare„ că din1ensiunea 111icrocosn1ică a vie~i pro-
duce apa1iţia unui nou grup de trăsături deter111inante pentru
11atura a11imală. Oa111enii de ştiinţă nu văd că "'rasele un1ane„
stu1t„ la râ11dul lor„ ceva co111plet diferit În sân11/ rasei 11nitare
11un1ită '""0111„. Ei vorbesc despre adaptare şi ereditate„ alternând„
pri11tr-o înlănţuire cauzală 111oartă a unor caractere superficiale, o
realitate ce constitt1ie o expresie a sângelui şi a influenţei pă-
111ântului natal asupra sâ11gelui„ enig1ne ce nu pot fi văzute, nici
n1ăsurate„ ci doar si111ţite şi trăite ne111ijlocit.
Savan~i 11-au căzut nici 111ăcar de acord asupra i111-
po1ta11ţei ce ar trebui acordată acestor caractere superficiale.
Blu111enbach a difere11ţiat rasele după fom1a craniului„ Friedrich
Muler„ un ger111an pur„ după păr şi structt1ra lin1bilor„ Topinard„
francez at1tentic„ după culoarea părului şi confor111aţia nastdui„
Httxley, englez autentic„ după înclina~ile sportive ... Ulti111ul ar fi
foatte opo1tun„ luat ca atare, dar un ct1noscător de cai i-ar putea
sptu1e că o tern1i11ologie ştiinţifică nu exprin1ă calită ţi1e rasiale.
Toate aceste "111andate de arestare rasiale" sunt la fe1 de lipsite de
valoare ca şi cun1 un age11t de poli~e ar încerca să cunoască
oa111enii di11 punct de vedere teoretic.
 149
_Evide11t că nu se poate reprezenta aici ceea ce este haotic
111 expresia de ansamblu a corpului on1enesc. Independent de
n1iros„ care pet1tru chinez, de exe111plu, constituie un se111n dis-
tinctiv al rasei„ şi de auz, care relevă în 111od sensibil diferet1ţele
profunde din li111baj„ cântecul şi n1ai cu sea111ă râsul, două lucruri
care nu sunt accesibile nici unei metode ştiin~fice„ aspectul
i111aginilor vizuale prezintă o bogă~e de detalii confuze dar
vizibile concret şi„ ca să 11e expri111ă111 astfel„ sensibile per1tru o
vedere 111ai profundă„ dar i111posibil de redus la sub un nu111ăr
restrâ11s de perspective. Toate aceste dimensiuni şi trăsături ale
i111aginilor sunt independe11te unele de altele şi au propria lor
istorie. Există cazuri când structura oaselor şi fon11a craniului se
111odifică .... co111plet„ fără a i111plica vreo 111odificare a 111usculaturii
faciale. ln una şi aceeaşi fa111ilie„ fraţii şi surorile pot avea,
aproape toţi„ aceleaşi se111ne distinctive„ revelate de Blt1n1enbach,
Muler şi Huxley laolaltă . Cu toate acestea„ expresia conţinutului
rasial viu este con1pJet identică la to~„ pentru oricare observator.
Şi tnai frecventă este identitatea de structură fizică a corpului în
111 uite cazuri de di fere11ţe n1anifeste ale expresiei vii . Este
suficient să ne aduce111 a111ir1te diferenta „ enon11ă dintre o rasă de
ţăra11i autentici„ precu111 frizienii sau breto11ii, şi rasele de orăşeni
autentici 1. La energiile sângelui„ care 11u încetează să-şi pună
an1pre11ta„ ti111p de secole„ prin aceleaşi trăsături corporale -
4
'lrăsături de fa111ilie" - şi pt1terile pă111ântului - 'tiparul " - se
4

n1ai adaugă tainica forţă cos111ică a tactului co111un unor

colectivităţi . Ce 11u111i111 11oi devieri de concepţie intraute-
ri11ă reprezintă doar un detaliu r1ese111nificativ„ legat de nişte
pr111cipii plastice profunde şi puternice ale tuturor ele1nentelor
rasiale. Câţi soţi bătrâni 11u ajung 11işte adevărate sosii după o
i11del Lu1gată viaţă în co111un - iată o experienţă accesibilă
fiecăruia di11 noi , chiar dacă o analiză ştiinţifică ar dovedi ,,
44

co11tra1ul. Niciodată nu se poate exagera prea nlult forţa plastică

I. Ar trebtli să se întreprindă studii de fizionon1ie privitoare la n1a-

sivele bustt1r1 ro111ane„ de-a dreptul n1stice„ la portretele din goticul
pri111itiv şi di11 Re11aştere„ deja n1a11ifest citadi11e, şi „ ctt atât n1ai 111ult,
la celebrele portrete engleze din secolul al XVI Ii-lea. Marile galerii
ale înaintaşilor cttprind o cantitate 11elin1itată de 111aterie cu astfel de
sttbiecte.
150
a tactului viu, a vigurosului i111puls lău11tric de pcrfccţ1011are a
propriei i1nagini . Spre deosebire de gustul petfect co11ştie11t a!
orăşe11ilor n1aturi pentru fru111useţea spiritt1ală a individului"
se11ti111e11tul fru111useţii rasiale este trăit ct1 o vigoare extra-
ordinară de oa111e11ii originari" lucrt1 de care ei nt1 su11t î11să
conştien~. U11 atare sentirnent este însă 111odelator de rasă. Fără
î11doială "' el a gravat„ î11 tiptil război11icului sau al eroului di11
tri bt1rile 110111ade„ 111arca unui ideal corporal di11 ce i11 ce 111ai
pt1r: astfel, 11-ar fi deloc un nonse11s dacă a111 vorbi de 1111agi11ea
rasială a 11on11a11dt1lui sau a ostrogotului: este„ î11 întregi111e şi
caztil vechii i1obili111i„ care se percepe foarte 111·ult, î11 si11ea ei „·ca
o tu1itate: într-o atare 1nanieră„ ea ajunge să-şi plăs111uiască
tota1n1er1te i11conştie11t tn1 ideal c.orporal. Spiritu1 de fa111ilie şi ca-
n1araderia disciplir1ează rasele. Nobili111ea franceză şi nobili111ea
păn1â11tea11ă di11 Prt1sia constituie nişte rase aute11tice. Toc111ai în
acest fel a aju11s la 111att1ritate tipul de evreu european„ be-
11eficii11d ~ (ie-a ltu1gtd 111ilenarei lui vieţ"i de f~hetou, de o i111e11să
e11ergie a rasei~ astfel„ a lt1at 111ereu naştere o JJOpula~e rasială„ de
î11dată ce, î11cercată fti11d de desti11, a strâ11s legăturile sufleteşti.
i\colo tinde există u11 ideal rasial „ aşa cun1 s-a întân1plat î11
fiecare ctlltt1ră anterioară„ de la casta cavalerilor diri perioadele
vedică, l10111erică sau 111edievală ti111purie (Stauffe11-1i ), 11ostalgia
clasei stăpânitoare pe11trt1 acest ideal, voi11ţa de a fi aşa şi nu
altfel , a făcut ca respectivul ideal să ajtu1gă să se realizeze, în
cele di11 un11ă„ co111plet independent de alegerea soţiilor. La acest
lt1crt1 se 111ai adaugă consideraţii de ordi1111t11neric de care nt1 s-a
ţi11t1t st1ficient sea111a. f~iecare 0111 \'ÎU de astăzi are d~ja u11 n1ilio11
de stră1r1oşi către anul 1300 şi un 111iliard către a11ul 1OOO.
Aceasta însea11111ă că fiecare ger111a11 viu este rudă de sânge cu
fiecare eL1ropean din vre111ea cruciadelor. Aşadar, pe n1ăsură ce
se restrâ11g li111itele peisajului , înrudirea se 111ultipl1că însutit şi
î11111iit„ în aşa fel încât populaţia ttnei ţări sublin1ează intr-o z1nică
~fa111i/ie pe parcursul a dot1ăzeci de ge11eraţii~ la fel ct1n1 alegerea
şi glasul sa11gelui: crescătoare de-a lungul generaţiilor„ illlplică o
apropiere 11eco11tenită între oa111enii de aceeaşi rasă„ făcâ11d şi
(iestăca11d căsătorii şi do111inând ptin puterea şi diplon1aţia obsta-
colelor pe care le constituie 111oravurile, se ajtn1ge la 11ent1n1ărate
11aşteri care î111pli11esc it1co11ştie11t ''oir1ţc1 rasei .
 151
Tot î11 prin1ul rând„ în părţile încren1enite trebuie să se
cxprin1e şi caracteristicile vegetative ale rasei„ "'fi=ionon1ia si-
r11aţ1ei"', i11depe11de11t de 111işcarea a ceea ce este mobil, adică tot
ce 1111 deosebeşte corpul viu de cadavrt1l ani1nalt1lui. Fără
î11doială că există tn1 pic de ase111ănare între silueta unui stejar
verde„ a tu1ui plop 111editera11ean şi a 0111ului - "sct1rt şi îndesat„
„~Io11gili11' ,„ '"'" sfrijit„,. La fel „ linia dorsală a unui dro111ader şi pielea
tn1t1i tigrt1 sau a u11ei zebre su11t caractere rasiale vegetale. Tot de
ele ţi11e şi acţiw1ea de 111işcare. ca şi de circulaţie, realizată de
11att1ră as11pra~fiinţelor şi c1i~fii11ţele. Un 111esteacăn sat1 un frasin
tâ11ăr care se î11doaie sub bătaia vântului„ un stejar cu frunza în
dezordi11e„ păsările ce zboară li11iştite sau rătăcesc de colo-colo
speriate în zbt1ciL1111ul f urtu11ii . toate ţin de pa1tea vegetală a
rasei . Cărei din1e11s1tu1i îi apar~n caracterele /11ptei di11tre sânge
şi pă111â11t pe11trt1 for111a inten1ă a speciei u111ane sau ani111ale
„„tra11spla11tate'' ? Cât de 111ulte for1ne 111entale, 1norale şi do-
111estice există aici ?
ln1ediat ce se ia î11 sea111ă in1presia eleinentului pur
a11in1aI rezt1ltă de aici o cu totul altă i111agine. Dacă ne a1ninti111
diferc11ţa dintre fii11ţa vegetală şi fiinţa a11i111ală trezită, este vorba
de faptt1l că cos111icul şi 111icrocos111icul for111ează u11 tot liber în
n1işcări dar 11u de însăşi fiinţa trezită şi de lin1bajt1l ei . For111ând
astfel un 111icrocos111os în raport cu 111acrocos111osul, viaţa şi acti-
vitatea acestL1i organis111 au o expresie proprie, slujindu-se par~al
de organe ale fiir1ţei trezite~ odată ct1 nlobilitatea„ această expre-
sie dispare î11 cea 111ai 111are patte, ca la corali .
Dacă expresia rasială specifică a unei plante co11stă în
ftzio110111ia situaţiei „ expresia ani111alului rezidă în fi=.iono111ia
111işcării„ adică î11 for111a 111işcării acestuia„ chiar în deprinderile
de n1işcare şi î11 for111a n1e1nbrelor lui, atât cât ele reprezintă
se11st1l 111işcării . Un ani111al ce doar111e nu relevă 111are lucru din
expresia rasei~ un a11i111a1 n1ort„ ale cărui păr~ con1ponente sunt
cercetate ştii11ţific de vreu11 savant, ne relevă şi 111ai pu~11~ struc-
tL1ra oaselor t111ui a11i111al ve1trebrat n11 relevă nin1ic. De aceea,
a1ticttlaţiile vertrebratelor sunt 111ai expresive decât oasele, de
aceea 111en1brele exterioare stu1t cl1iar sursa expresiei „ spre deose-
bire de oasele cran1Lllui - doar 111axilartd face excepţie, pentru că„
pri11 structura sa, arată specificul nutriţiei ar1i111alelor, în vre111e
ce l1ră111rea unei plante este u11 feno111en pur nat11ral~ tot de
152
aceea„ scheletul insectelor, care le înveleşte corpul, este 111ai
~xpresiv decât scheletul păsărilor, care are doar rol de sus~nere.
lndeosebi organele protofitului ~xtem concentrează î11 ele, cu o
vigoare sporită, expresia rasei. ln ce priveşte fom1a şi culoarea
11u este vorba de ochi în sine, ci de privire, de expresia chip11/11i~ •

gura„ prin deprinderea de a vorbi„ reprezintă şi expresia actului

de înţelegere. NL1 craniul în ge11eral, ci „„capul", cu liniile con-
turate nu111ai de cama~e„ a devenit partea cea 111ai caracteristică
pentru dimensiunea vegetală a vieţii. Să ne gândim cu ce scop
cttltivăn1 aici orhidee şi trandafiri, iar acolo creştem cai sau câini
şi ct1 ce scop am vrea să educăm cel mai bine o rasă un1ană.
Trebuie să spunen1 din nou că această fiziono111ie rezultă nu111ai
şi nu111ai din expresia 111işcării şi nu din fom1ele plastice ale
părţilor vizibile. Dacă înţelegen1 din pri111a privire expresia rasi-
ală a unt1i on1 în repaus, acest lucru este posibil datorită ochiului
care deja sesizează în 111en1hre 111işcarea ce le caracterizează .
Apare11ţele rasiale efective ale unt1i bizon, ale unui păstrăv, ale
unui vultur i111perial nu se pot explica prin inventarierea liniilor
de contur şi a din1e11siunilor~ ea n-ar fi exercitat niciodată asupra
a1tiştilor plastici o forţă de atrac~e atât de 1nare dacă 111isterul ra-
sei nu s-ar releva 111ai Întâi prin s1ifletz1l operei de artă, şi nu prin
i111itarea unei imagini văzute de artist. Trebuie să vedem şi să
si111~n1 văzând cât de multă energie vitală se concentrează în cap
ş1 î11 ceafă, vorbeşte prin ochiul cu reflexe roşii, prin cornul scurt
şi gros, prin pliscul vulturul şi prin profilul capului unei păsări de
pradă, li111baj imposibil de co111unicat printr-o li111bă verbală
raţio11ală şi expri1nabil pentru alţii doar prin limbajul artistic.
Caracterele cele 111ai 1narcante ale celor 111ai nobile specii
de a11in1ale ne aduc deja foarte aproape de conceptul de rasă ce a
creat în interiorul tipului u111an diferenţe 1nai 111ari decât la plante
sau la ani111ale„ de ordin spiritual şi„ din această cat1ză „ mai puţin
accesibile 111ijloacelor de cercetare ştiinţifică . Caracteristicile
grosiere ale scheletului nu mai au, în general, o se111nificaţie de
sine stătătoare. Retzius, tnort în 1860, a pus deja capăt credi-
bilităţii ideilor lui Blun1enbach, care susţinea că ar exista o
corespondenţă între rasă şi confor111aţia craniului, iar J. Ranke
a concluzionat astfel : ''Ceea ce înseamnă , în ansamblul ei,
0111enirea prin referinţă la diferitele forme ale craniult1i , este
reprezentat la sca ră redt1să de fiecare t rib, adeseori chiar de
 153
fiecare co111unitate a tinui trib: o unitate de forme craniene care
co11ciliaul extre1nele prin forn1e intennediare graduale până
la i11finit'' 1 . Fără îndoială că nu se pot revela acu111 fom1ele
ftu1da111entale ideale„ dar i1u trebt1ie ascuns că ele sunt de ordin .
ideal şi că, în ciuda tutt1ror 111etodelor de apreciere obiectivă„
gustttl este cel care trasează aici lin1itele reale şi procedează la
1n1părţi11 şi deosebi1i . Mai in1portante decât toate te11tativele de
descoperi re ale tu1ui p1i11cipi tt de clasificare este fapttd că,
inătn1trtll rasei u111a11e tu1itare" toate for111ele există din perioadele
geologice cele 1nai îndepărtate, fără a va1ia considerabil,
dar întâlni11du-se fără excep~e chiar î11 cadrul aceleiaşi fan1ilii .
Si11gurul rezultat ştii11ţific sigur este observaţia lui Ranke" con-
fo1111 căreia î11 clasificarea fom1elor craniene în serii ce prezi11tă o
tra11zi~e„ indicii 111edi1 stabili~ nu sunt o marcă a "rasei'' şi a
pci saj t1l t1 t .
De fapt, expresia rasială a unui cap 01nenesc este în
ge11eral conciliabilă cu otice for111ă imaginabilă de craniu. Nu
oasele sunt dete1minante, ci cama~a, privirea, fiziono111ia. De la
ro111antici încoace se vorbeşte de o rasă indo-gern1anică . Există
î11să oare cranii ariene şi cranii sen1itice ? Se pot distinge craniile
celţilor de ale francilor, sau nu111ai ale burilor de ale cafrilor ? Iar
dacă 11u, ce fel de istorie a raselor a fost cu putinţă să se deruleze
pe pă111ânt fără a ne lăsa nici o n1ărturie - ni111ic altceva decât
cranii ? Printr-un exen1plt1 frapant se poate arăta cât st1nt de
i11di fere11te toate acestea fa tă de c.eea ce nt1n1i 111 noi rasă la
"
oa111enii sL1perio1i~ este suficient să privi111 oa111enii cu pregnante
deosebiri rasiale printr-un aparat Rontgen şi să ne i111agi11ă111 şi
11oi î11 această postură. V0111 avea astfel o i111presie ridicolă
văzâ11d cu111 „'rasa ,, se eclipsează brusc şi total sub ac~unea
radiatiilor.
"
Putint1l
„ se111nificat1v în structt1ra oaselor - nu trebuie re-
11t1nţat la repetarea acestui lucru - este o consecinţă a peisajului
ş1 o funcţiune a sângelui . Elliot S111ith în Egipt şi von Luschan î11
Creta au cercetat o cantitate substan~ală de 1naterial dezgropat
din 111orn1inte~ din epoca de piatră până astăzi . De la ~'popoarele
n1ării" - 111ileniul li î. Ch. - până la arabi şi turci, aceste regiuni
au fost străbătl1te fără Încetare de 1nereu alte şi alte torente

1. J. Ranke - /)er 1'fe11.\·cl1, 1912, II, p. 205.

154
t1111a11e, dar alcătuirea generală a scheletului a ră111as aceeaş1.
St1b aspecttal ca111aţiei "„rasa" a depăş~t î11tr-u11 fel reperele
scl1eletice per111a11e11te specifice u11ui loc. ln regiunile alpine sunt
astăzi aşezate '""popoare" ger111a11ice, ro111anice şi slave de origini
foarte diferite, dar este suficie11t să art1nca111 o privire înapoi
pe11tru a descoperi aici 111ereu alte tribt1ri, pri11tre care etrt1scii şi
htu1ii: strt1ctura osoasă s-a transfor111at i11 for111ele u111a11e„ foa1te
puţi11„ ră111â11â11d aproape aceeaşi „ cl1ia r dacă t111ele tri bt1ri s-at1
deplasat spre regiu11i de câ111pie. De aceea„ fain1oasele descoperiri
de scl1elete preistorice, de la 0111ul di11 Neandertl1a1 până la Ho1110
t\t1rig11ace11sis 11t1 aduc 11ici o dovadă in spriji11ul raselor şi a
111igraţiilor " rasiale'' ale 01nult1i pri111itiv. Dacă face111 abstracţie
4

de a11tn11ite co11cluzii legate de for111a 111axilarelor şi de 111odt1l de

l1ră11ire„ ele exprin1ă pt1r şi si111plu for111a funda111entală a pei-
sajult1i„ aşa ct1111 se 111ai poate vedea şi astăzi .
.Aceeaşi forţă 111isterioasă a peisaJultti„ se poate vedea î11
fiecare fii11ţă vie de îndată ce se descoperă t111 i11dicit1 i11depende11t
de n1etodele grosiere di11 secolul da1w111isn1ului . Ro111a11ii at1 adt1s
vita-de-vie di11 st1d în zo11a Ri11talt1i, iar aceasta nu s-a scl1i111bat
~

vizibil „ adică di11 pt111ct de vedere botanic. Dar începând de actu11

""rasa „ se deter111i11ă pri11 alte 111ijloace. Există o difere11ţă legată
de pă111â11t 11u r1t1111ai între vinu) de sud şi vi11ul din 11ord, vi11ul din
zo11a Ri11ului şi acela di11 zona Mosellei, ci pentru fiecare sitt1aţie
separată, pe11trt1 fiecare deal în parte. Aceeaşi re111arcă este
valabilă pe11trt1 fiecare soi pur de frt1cte, pe11trt1 ceai şi pe11tru ·
tL1ttn1. "'" Aro111a ,„ aceasta„ produs autentic al peisajult1i„ aparţine
caracterelor 11e111ăst1rabile dar cu atât 111ai se111nificative ale tinei
rase pt1re. Rasele t1111a11e diferă i11tre ele, spiritual vorbi11d„ abso-
lt1t la fel ca şi vi11t1rile pure. U11t1I şi acelaşi ele111e11t'I descoperit
pri11 cel 111ai delicat gust sau cea 111ai dulce aro1nă prezente î11
fiecare for111ă„ îi ttneşte sub toate ct1lturile superioare„ în Toscana
pe etrusci ct1 oan1e11ii Rer1aşterii„ de-a lt1ngtt1 Tigrultti pe st1-
n1erie11ii a11tdui 3000 ctt perşii anultti 500 şi cu alţi perşi ai epocii
isla111ice.
Toate aceste lucruri sunt i11accesibile savantului care
111ăsoară şi câ11tăreşte. ele există pentrt1 senti111ent, care le vede de
pri111a dată ct1 sigt1ra11ţă„ dar 11u există pentrt1 analiza ştiinţifică .
De aici trag deci co11clt1zia că rasa. prect1111 ti111pttl şi desti11ul,
reprezintă ceva decisiv pe11tru toate proble111ele vitale, ceva
 . '
• -- ·- ...... · - - · .... „ __

,_lu1osct1t dl' 10p 111 111od clar ş1 d1st111ct„ dacă 11u 111a1 vre111 să fie
sesi 1.1 i '"'11 i11tc1cct _ aşadar pri11 a11aliz.ă şi clasificare„ a(cstea
fi111(i 111~tc n1ctode aride. Rasa _ t1111J'lll d"·": i n .: , t ult inseparabile.
Odată ce ele sunt abordate de gâ11d1rea şt1111J1lica„ ~t1vâ11tul ti111p
capătă ser1sul de di111e11si une„ ct1vâ11tul destin sensul de lanţ
caLtz.al şi rasă . lată de ce vede111 cL1n1 tn·1 sc11t1111e11t foarte sigur se
scl1i111bă Într-o confL1zie ·111extr1cab1lă de caracteristică total
tiiferite şi divergente„ care se întrepătrttnd fără nici o regulă„ în
co11forn1itate cu peisajele„ epocile„ culturile şi triburile. Unele
se cra111po11eaz.ă 111Llltă vre111e„ ct1 încăpăţânare„ de un trib„ per-
pett1â11du-se aici„ altele se furişează ca u111brele unor nori peste
câte o popttla~e„ dar cea 111ai 111are parte sunt ca duhurile locului
ca re pt1n stapan1 re pe 011c1ne atata vr~111e cat acesta ra1nane
..,,, "' • • • "" A. "" """

acolo. U11ele se exclud iar altele se cat1tă. O clasificare a raselor

- a111biţia tt1tt1ror etnologilor - este cu neputinţă . O si111plă
te11tati vă î11 acest se11s contrazice deja natura rasei„ şi orice
sisten1atizare schen1atică î11 general i111agi11abilă este o falsificare
"
i11evitabilă şi o greşită î11ţel~ere a proble11lei . ln opoziţie cu
lin1ba„ rasa este pe aloct1ri nesisten1atică _ ln cele din urmă,
fiecare fii11ţă î11 pa1te şi fiecare 1110111ent al fii11ţei au o rasă
proprie. De aceea„ u11icul 111ijloc de aprofundare a din1ensiunii
toten11cc a vieţii 11u este nicidecu111 clasificarea, ci tactul
fizio110111i c.

10

Cel care vrea să studieze o li111bă în esenta ei lasă ~

deoparte toate cercetările savante în don1eniul lexicului şi ob-

servă ct1111 Llll va11ător vorbeşte cu câinele lui . Câinele ur111ăreşte
degetul arătător„ ascultă cu atenţie sunetu] vorbelor şi apoi
sct1tură capt1l : nt1 înţelege această formă de li111baj un1an. După
aceea„ pe11trt1 a arăta 111aniera în care el îl înţelege, face câteva
saltt1ri „ se opreşte şi sch elălăie : '"'spt1ne" o propoziţie pe litnba lui ,
adresând o întrebare p1i11 care doreşte să ştie dacă face ceea ce a
vrt1t să-i spt1nă stăpânt1l. Expri111ată tot pe li111ba câinească vine
~poi bt1curia, dacă înţelege că a avut dreptate. Exact la fel caută
să se înţeleagă şi doi oa111eni care nu vorbesc aceeaşi lin1bă .
Câ11d un preot de ţară explică ceva unei ţără11ci , el o p1iveşte
drept în ochi şi , i11voluntar, pune în gesturi tot ceea ce ea nu
156
poate înţelege din maniera clericală de exprimare. Li111bile
vorbite astăzi nu pot duce la con1unicare decât dacă sunt puse în
legătură cu alte specii de li111baj. P1in ele însele acestea nu s-au
putut folosi nicăieri eficient.
Or, câ11d un câine vrea ceva el dă din coadă„ aşteptând să
vadă dacă stăpânul este destul de prost încât să nu înţeleagă acest
lin1baj, atât de limpede şi de expresiv. Câinele îl completează
pri11tr-w1 li111.baj so11or, schelălăind„
•
apoi dă utl exetnplu de lin1baj
gestttal. Acu111 01nul se dovedeşte a fi un i1nbecil - el n-a învăţat
să vorbească la tel .
În sfârşit, se întâmplă ·ceva de-a dreptul remarcabil .
Attu1ci când câi11ele a făcut uz de toate mijloacele pentru a
Î11ţelege diferitele litnbi ale stăpânului, e1 s-a aşezat dintr-o dată
Î11 faţa acestuia, pri vindu-1 pătrttnzător în ochi. Acu111 se petrece
u11 lucrt1 foaite 1111sterios: Eu şi Tu intră în contact in1ediat.
"'PriV1rea', se eliberează de li111itele flintei
„ trezite. Fiinta
') se înte-
')
lege fără 11ic1 u11 fel de se1nn. Atunci câinele se preschimbă î11
cunoscător de oan1eni care priveşte preopinentul drept în ochi,
î11ţelegându-t astfel, di11colo de lin1baj, pe st1biectul vorbitor.
Mai vorbi111 ş1 astăzi cu toţii această h111bă „ fără se 11e
dă111 sea111a. Copilul vorbeşte cu 111ult înainte de a fi învăţat
pr1 n1ele cuVInte„ iar oa111enii n1a11 îi vorbesc fără să se gândească
î11 vreur1 fel la î11ţelesuJ obişnuit al cuvintelor. Aceste lin1bi se
repartizează pe fa111ilii şi att dialecte proprii: ele se pot învăţa , se
pot însuşi sat1 uita : r1e sunt indispensabile pe11tru că lin1ba vorbită
11u 11e-ar servi Ja ni1nic, dacă vreodată ne-a111 hotărâ s-o folosi111
11t1n1ai pe ea, fără a o co111pleta p1i11 secvet1ţe sonore şi gesturi .
Chiar şi scrierea - limba ce vorbeşte ochittlt1i - ar fi aproape
ininteligibilă prin li111bajul gestual care serveşte ca punctuaţie.
Eroarea funda111entală a lingvisticii constă în confuzia
di11tre li111bă în general şi li111ba vorbită de oa111eni, nu în teorie,
ci şi în activitatea practică de cercetare. Astfel lingviştii sunt
111arcaţ1 de ig11orarea totală a 111ul~111ii nestărşite a categoriilor de
li111baje folosite la tot pasul, atât de ani111ale cât şi de oame11i.
Do111eniul lingvistic este cu mult 111ai vast decât au putut re111arca
toţi li11gviştii laolaltă şi, dependentă înc~ şi astăzi , li111ba vorbită
ocupă aici t111 loc 111ult prea n1odest. ln ce priveşte "originile
h111bii 0111e11eşti" proble111a a fost pusă greşit. Li111ba vorbită, căci
despre ea este vorba, ceea ce nu este deloc acelaşi 1t1crt1, nu are
 157
îr1 general o origine"\ în sei1sul înţeles de noi aici.. Ea nt1 este nici
ceva origi11ar, 11ici ceva t111ic. l111portanţa capitală <;ei s-a acordat
Î11tr-u11 anu111e 1noment al isto1iei un1ane n-ar trebui să creeze
vreo a1uzie legată de locul ei în istoria generală a fiinţei libere în
111işcări . Este cert că nu ave111 dreptul de a iniţia o lingvistică
concepută de şi prin 01n.
Şi ideea despre un '"'început al li111bajului ani111al„„ este
greşită. Atât de strâns este legată vorbirea de fiinţa vie de natură
a11i111ală - spre deosebire de plante - încât r1u ne este pen11is să
co11sideră111 drept 111ute nişte fiinţe unicelulare lipsite de orice
orga11e de si111ţ. A fi un 111icrocos111os în 1nacrocosmos şi a putea
co1nunica cu alţli este unul şi acelaşi lucru. Este absurd să
vorbi111 despre începuturile 1in1bajului in cadr11/ isto1iei fiinţe­
lor de 11atură a11in1ală . Este de do·n1eniul evide11tei că fiintele
~ ,
111icrocos111ice există ca o p/11ralitate . A ne gândi la alte
J)Osibi1ităţi însea111nă că vrem să ne a111uză111 . Visurile datWiniste
despre generaţia prin1itivă şi pri1nul cuplu ar trebLti lăsate in
sea111a celor care au gt1stul eternităţii ce începe ieri . Roiurile,
L111de este 111eret1 viti u11 senti111ent inte1ior a1 lui '""noi ''„ sunt de
ase111enea trezite şi tind să stabilească între ele relaţii ale fiinţei
trezite.
Fiinţa trezită este o activitate în extensie„ î11 Întindere, o
activitate arbitrară. lată prin ce se deosebesc n1işcările t1nui
n1icrocos111os de 111obilitatea de tip 111ecanic a unei plante şi„ toto-
dată „ de ani111ale şi de oa111eni„ în măsttra în care ei st1nt plante,
adică se află În starea de so11111 vegetativ. Să observă111 ani111alele
î11 activitatea lor de nutriţie, procreare~ apărare"\ atac: o parte a
acestei activităti constă de obicei îr1 sesizarea 1nacrocos111osului
~

prin si111ţuri, fie că este vorba de senzaţia nediferenţiată a fiinţelor

tu1icelulare~ sau de se11zatiile vizuale fu111izate de un ochi foarte
~

pe1fecţio11at . Se constată aici o clară voinţă de receptare a

i111presiilor, pe care o 11tn11i1n orier1tare. De la bt1n început, la
aceasta se adaugă voinţa de a prod11ce in1presii as11pra altora,
pe care vre111 să-i seduce111, să-i înspăi111ântăn1, să-i vână111 . Nu-
n1in1 acest luc1u expresie şi prin ea ne este dat lin1baji1/ ca
acfi\1ita1e a ~fii11ţei tre=ite de nat111„ă anin1ală. De atunci nu a
st1rve111t nici un principiu 11ou. Li111bajul n1onden al civilizaţiilor .
st1perioare 11u este altceva decât dezvoltarea până la rafina111entul
extre111 a posibilităţilor deja conţinute în î11tregii11e în realitatea
 ..

158
in1presiei„ pe care organis1nele unicelulare vor s-o exercite u11Ltl
asupra celuilalt.
Dar acest fapt se întemeiaz.ă pe senti111entul originar al
11eliniştii . Fiinţa trezită disecă cosn1icul în elen1ente şi întinde un
spa~u între ceea ce a despăr~t şi a înstrăinat . A te si111~ singttr
este pri1na impresie a trezirii zilnice. De aici instinctul originar
de a ne apropia unul de altul în această I u1ne străină„ de a fi
siguri de proxi111itatea sensibilă a celuilalt„ de a căuta o legătt1ră
conştientă cu el. Existenţa unui ''tu" eliberează de neli11iştea de a
fi singur. Descope1·irea lz1i tz1„ prin izolarea ca alt sine„ diferit
organic şi psihic de lu111ea alterită~i1 este un i111portant mo111ent
din istoria prin1itivă a animalului. ln acest fel există anin1ale.
Este suficient să observăm 111ult timp la n1icroscop lun1ea
111inusculă dintr-o picătură de apă pentru a ne convinge că des-
coperirea /11i 111 şi, În consecinţă , a /11i e11 a avut deja loc aici
sL1b cea 111ai si111plă for111ă i111aginabilă. Aceste fiinţe nu cunosc
11u111ai alteritatea„ ci şi alte fiinţe tot atât de 111ici ca şi ele: ele nu
au decât fiinţă trezită şi deci rela~i specifice fiinţei trezite„ ceea
ce 11t1 î11sea11111ă nu111ai expresie ci şi existenţa ele1nentară a unei
li111/Ji a expresiei.
Să 11e a111inti1n acu111 difere11ţa dintre două 1nari grupL1ri
de li111bi . O li111bă a expresiei îl ia pe celălalt drept 111a1tor şi nu
urn1ăreşte decât să facă o impresie asupra lui: o li111bă a con1u-
11icării îl ia drept interlocutor şi aşteaptă de la el un răspuns . A
1Î1ţelege î11sea11111ă a pri111i i111presii având un sentin1ent propriu al
se111nifica~ei : pe acest act se înte111eiază efectul produs de cea
111ai evoluată dintre lin1bile expresiei L1111ane: a1ta . A se inţelege ,
1

a întreţine un dialog, însea111nă a presupune în celălalt acelaşi

se11ti111e11t
. al se111nificatiei
„ ca î11 tine însuti, . Nu111in1 111oti1; ele-
111e11tL1I u11ei lin1bi de expresie vorbite în faţa u11ui n1~11or
Stăpâ11irea n1otivelor se află la baza oricărei tel1nici de expresie.
Pe de altă parte„ se 11u111eşte se111n i111presia produsă î11 scopul
î11ţelegerii ~ el este ele111entul oricărei tehnici de co1ntu1icare, cazul
cel 111ai i111portant fiind li111ba vorbită de oa111eni _
,.,
1. Arta este co111plet forn1ată la anin1ale. ln 111ăsura în care~ prin
analogie„ este accesibilă 0111ult1i„ ea constă î11tr-o 111işcare ritn1ică
(dans) şi o alcătuire de sunete (cântec). Dar i n1presia artistică asupra
a ni111alelor este departe de a fi astfel epuizată .
 • 159
.~stăzi abia dacă ne reprezentăn1 î11tinderea celor două
u111 verst1r1 lingvistice în fiinţa trezită u111ană . De lin1ba expresivă
((' se 111a11ifestă prett1tindeni„ di11 ti1npurile foarte vechi„ cu
cicpli11a solcn111itate religioasă a tabu-ului, ~n ur111ătoarele : 11u
nt1n1ai 0111an1e11tica greoaie şi austeră care se confundă, la
origi11e„ ct1 co11ceptul de artă absolută, care face din orice obiect
pietrificat Llll ptntător de expresie, ci şi cere111onialul sole111n„ ale
cărt1i for111t11e ct1prind î11treaga viaţă publică şi chiar domestică „
1

ca şi "'lin1ba costu111u1t1i ", adică a î111brăcăn1intei, a tatt1ajului, a

podoabelor, care at1 o se111nifica~e 11nitară. Sava11ţii secolult1i
t rect1t s-at1 străduit î11 zadar să de111onstreze că î111brăcămintea
vine di11 se11tin1e11tul de pudoare sau din ra~u11i ce ţin de u11ele
ocazii . Ea este con1prehe11sibilă 11u111ai ca 111ijloc al u11ei li111bi de
expresie şi î11tr-o n1a11ieră cu atât 111ai 111ăreaţă î11 toate civiliza-
ţiile st1perioare cl1iar şi astăzi . Nu ne răn1âne decât să ne a111intin1
111oda care don1i11ă viaţa şi 111anifestările pt1blice„ î111brăcă111intea
t radi ţio11ală la toate festivităţi le şi actele i111portante ale vieţii„
difere11ţierile i11tre costt1111t1I de societate„ de logodnă„ de doliu„
uni f01111a 111i litară şi î11se11111ele ecleziastice. Ne pute111 gâ11di
la ordi11e şi decoraţii, la n1itră şi to11sură„ la peruci şi la toiege„
la fhrdt1ri~ i11elc~ frizuri „ la toată arta voluntară de a etala şi
de 3 n1asca„ la costt1n1ele n1a11dari11ilor şi ale se11atorilor„ ale
odaliscelor şi ale că1t1găriţelor~ la ctntea lt1i Nero„ Aladin şi
1Vlo11teztn11a„ ca să 11t1 n1ai vorbi111 despre detaliile costtn11tdt1i
popt1lar ori de li111bajul florilor„ ctdorilor şi al pietrelor preţioase.
Lin1bajt1l religiei 11t1are11evoie de cuvi11te„ căci toate acestea s11„1t
religie.
Lin1bile de co111unicaţie„ la care participă toate speciile
de in1presii se11sibile„ în ge11eral conceptibile, au dezvoltat încet-
Încet„ pe11trt1 0111ul culturilor superioare, trei se111ne predo-
h1i11a11te: in1agi11ea„ st1netu1 şi gestul ~ care~ î11 li111biJe scrise ale
civilizaţiei occidentale, s-au co11centrat unitar în literă, ct1vânt şi
pl111ctt1a ţie .
- · „„ -- -- „· ~ - ·~~------- --·--„_„ ______ _
„
1. In Evanghelia după Luca„ I O, 4-„ lstts spu11e celor 70 de discipoli pe
care îi trintite în oraşe : ~~şi să nu daţi nin1ănt1i bt1nă ziua în drt1n1~ '.
Ceretnonia salutultti în aer liber este atât de con1plexă Încât cei
grăbiţi sunt obligaţi să renunţe . Cf. A. Bertholet: 1...:ulturx.\·cJ1ic/11e
lsra~•/.,·„ 1919„ p. 162.
_________________________,_
160
Pe parcursu] acestei îndelungi evolu~i se realizează în
sfărşit eliberarea li111bii de forn1a vorbită. Nu există evenin1ent
de o i111portanţă n1ai n1are în istoria lingvisticii . La origine'\ fără
î11doială că toate 1notivele şi toate sen1nele au apărut din
necesită~ de mo111ent şi au fost destinate doar unor acte speciale
ale fiinţei trezite. Setnnifica~a reală ~ sitn~ţă şi deci voită, este
aceeaşi . Setnnul este n1işcare şi 11u 111obil. lndată ce un n1aterial
fix de se111ne întâlneşte un donator viu de setnne, acela se
schi111bă . Nu numai activitatea se eliberează de mijloacele sale, ci
şi 111ijloc1tl de sen1n~ftcar·e . Nu nu1nai că unitatea celor dot1ă
încetează să fie evidentă , ci ea devine i111posibilă . Sentin1entul
sen1nificaţiei este viu şi , ca tot ce este legat de destin şi de ti1np,
nu are loc decât o dată şi nu se mai repetă nicicând. Nici Ltn
senin, oricât de cunoscttt sau de obişnuit ar fi, nu a repetat
vreodată cu exactitate aceeaşi se111nificaţie în aceeaşi formă .
Tărâ111ul se111ne1or pietrificate este tn1 de\ enit absolut şi o
1

î11ti11dere pttră ~ n,L1 un organis111'1 ci un siste111 ce posedă logica sa

ca11::.ală fJroprie ~ î11 co1nbina~a fiinţei trezite a două orga11is111e
vii este inclusă şi opoziţia ireductibilă dintre spaţiu şi tin1p, dintre
sânge şi spirit.
Materialul fix de sen1ne şi de 111otive cu pretinsă
se111nifica~e fixă trebt1ie să fie w1 obiect de studiu şi de exerciţiu
dacă doreşte să participe la co111w1itatea fiinţei trezite căreia îi
aparţine. Li111bii eliberate de vorbire îi aparţine necesar111ente
concept11I de şcoală. Ea este pe deplin fom1a~ la ani111alele
superioare şi "I în fiecare religie închisă în sine, în fiecare artă , în
fiecare societate„ este cor1diţia necesară pentru a deveni realmente
un credincios"' un a1tist sau un on1 bine educat. Pornind de aici
11u 111ai există fro11tiere rigide pentru nici o con1unitate. Sunten1
obligaţi să ne cunoaşten1 limba, adică principiile credinţei„ ,
111orala şi regulile ei, pentru a fi tne111bri ai acesteia. Set1tin1entele
şi bunăvoinţa nu mai duc în paradis dacă se contrapun
catolic1sn1ului. Cultura însea111nă o structurare în profunzin1e a
tuturor problemelor i111portante ale limbii formale î11 toate do-
111e11iile, aşa cu111 nu s-a n1ai făcut vreodată . Pentru fiecare dintre
cei care îi apar~n, ea constă aşadar într-o cultură personală -
religioasă, n1orală, socială , artistică - de fapt o educa~e şi o
discipli11ă a vie~i care u111ple viaţa în întregime. De aceea, în
toate artele 111ajore, în 111arile biserici„ n1istere şi ordine, în înalta
 161
societate a clasel.or aristocratice, se ajunge la o măiestrie a
for111elor care relevă nişte 111iracole ale omenirii şi care sfărşeşte
prin a se stărâ1na de piscul aspira~ilor. Termenul care'I în toate
culturile, denun1eşte această pulverizare, indiferent dacă este
pronunţat sau nu, este întoarcerea la natură. Această măiestrie se
extinde şi la litnba vorbită: alături de societatea rafinată din
tin1pu1 tiranilor greci şi al trubadurilor, alături de fugile lui Bach
şi de vasele pictate ale lui Exekias, există arta oratorică ateniană
şi conversa~a francezii~ amândouă fiind nişte conven~i rigide,
î11delung elaborate, ca toate celelalte arte, fiecare din ele presu-
ptu1ând un lung şi r1eîntrerupt exerci~u.
Din pu11ct de vedere 111etafizic, nu putem exagera prea
111tt1t se111nifica~a oferită de această separare de lin1ba pie-
trificată, devenită . Obice1~1I cotidian de a comunica prin forme
fixe, ca şi do1nina~a în a11san1blu a fiinţei trezite chiar prin aceste
for111e a.tlate în curs de constituire, nu sunt atunci sesizate ca
atare, dar există pur şi simplt1: este necesar ca ele să fie î11ţelese
î11 sensul cel n1ai propriu al cuvântului, pentn1 că ele ajung la
destituirea din ce În ce n1ai pregnantă, în interiorul fiinţei trezite,
a înţelegerii prin senzaţii . O vorbire originară este sensibilă prin
înţelegere~ uzu] unei li1nbi necesită o percepere a n1ijlocului
lingvistic cz1nosc11t şi apoi o înţelegere a inten~ei ce i-a fost
at1ibt1ită de această dată . Fondul oricărui proces de educaţie
şcolară co11stă„ conforn1 celor de mai sus, în achiziţionarea de
c1111oş1111ţe . Fiecare biserică ne spune, în tenneni clari şi explici~,
că 11u se11ti111entul, ci cunoştinţa de sine duce la mântuire. Fiecare
doct1ină estetică autentică se bazează pe .cunoştinţa fonnelor, pe
A.

care individul r1u le inve11tează, ci doar le învaţă. ''lnţelegerea",

i11teJectul, este ştiinţa concepută ca fiinţă vie. Aceasta înseamnă o
înstrăinare absolută de sânge, de rasă, de timp~ înseamnă opo-
ziţia dintre limba pietrificată şi sângele care curge, sau istoria în
devenire care genereazj idealtlri ce n.eagă absolutul, eternul,
u11iversalt1l - idealuri ale bisericilor şi şcolilor.
Rezultatul final constă în caracterul incomplet al tuturor
lin1bilor şi în contradic~a constantă dintre uzanţe şi scopul
11ecesar dorit de lin1ba vorbită. Se poate sptme că n1inciuna a
apărut pe lume p1in separarea limbii de vorbire. Sen1nele sunt
fixe, dar se111nifica~ile lor nu st1nt astfel; iată ce este n1ai întâi
perceput, apoi ştiut şi, în cele din t1nnă , pretins. Dintotdealllla
162
experie11ţa a arătat că a111 vrut să spune111 ceva iar cuvintele au
~"refuzat să spttnă acel ceva, că 11e-a111 expri111at . exact şi a111 fost
n
....

greşit înţeleşi. ln cele di11 urn1ă apare arta, atât de răspândită la

ani111ale„ la pisici de exe111plu, care constă în „'întrebuinţarea
diplon1at1că a cuvintelor pentru a ascunde gândurile„. Nu se spu-
ne tot, se vorbeşte co1nplet altfel, pentru a spune puţine lucruri se
face apel la fon11ule, sau la entuziasn1 pentru a nu spune chiar
11i111ic. Sat1 111ai bine, este in1itat li111bajul altuia. Sfrânciogul
(lani11s col/11rio) i111ită trilul păsărilor câ11tătoare pentru a le
î11şela . Există aici un şiretlic foane cunoscut al vânătorului, care
presupune n1otive şi se111ne fixe, ca şi in1itaţia vechilor stiluri În
a1tă sau falsificarea u11ei se111năturî. Toate aceste caractere,
î11tâh1ite atât î11 atitudi11e şi în jocul fiziono111ic ca şi în scriere şi
î11 pronu11ţare, se regăsesc în li111bajul fiecărei religii„ al fiecărei
a1te„ al fiecărei societă~i . Este de aju11s să a111inti111 noţiunile
de li11găL1„ credi11cios, eretic'.' jargo11ul e11glezilor (cant), sensul
SL1bî11ţeles al cuvintelor diplo111a~lor, iezuiţilor„ con1edian~lor,
n1ăştile şi abilitatea pe care le etalează În relaţiile lor oa111enii
i11struiţi şi, în sfârşit, pictura actuală„ unde 11in1ic nu este
pL1r şi care„ la fiecare expoziţie„ 11e pune sub ochi, î11tr-o for111ă
expresivă, toate for111ele de 111inciună ce se pot în general
co11cepe .....
lntr-o li111bă î11 care te bâlbâi nu poţi fi diplo1nat. Dar
pri11 iscusi11ţă îţi asu111i riscul de a crea un nou 111ijloc din relaţia
di11tre 111ijloc şi se11111ificaţie. Astfel apare spiritualul 111eşteşug al
joc11/11i de cuvinte. Printre cei care-l cultivă se află alexandrinii şi
ron1a11ticii - în poezia lirică Theocrit şi Bre11tano, în 111uzică
Reger, î11 religie Kirkegaard.
Li111ba şi adevă1?.1/ sjâ1·şesc prin a se exc/11de 1• Tocn1ai
prin aceasta, în epoca li111bilor pietrificate, acel tip de cunoscător
de oa111eni , care aparţlne în întregin1e rasei şi ştie ce trebuie
reţ111ut de la un subiect vorbitor, ajunge la 111are cinste. A citi cu
răceală î11 ochii oa111e11ilor, a recu11oaşte pe vorbitor dincolo de

I. „~Neadevăr există în orice forn1ă, .....cl1iar şi în cea care este cel 111ai
bi11e perceputăn, a spus Goethe. I n sisten1ele filosofice, i11tenţia
filosoft1Jui nu se î11văluie 11ici în cuvintele scrise de el, nici în
înţelegerea cititorult1i, 11ici în el î11suşi, fii11dcă dezvoltarea ideatică se
bazează pe se11111ificaţi i verbale.
 I 63
lln1bajul Lllllti discurs în public sau al unei dizertaţii filosofice„
ln1111a dincolo de rt1găc1u11e, ra11gul social di11colo de bun si111ţ, şi
toate acestea dintr-o dată, pe loc" cL1 evidenţa a tot ceea ce este
cos111ic, iată ce lipseşte 0111ului tabu nealterat care„ cel puţin,
crede într-o li111bă. Un preot care este î11 acelaşi tin1p diplon1at nu
po~te fi un preot pur. Un 111oralist cu st1uctura Jui Kant nu este
ruc1odată un cunoscător al on1t1lui.
Cel care 111i11te pri11 hn1ba vorbită se trădează prin
lin1bajul gestt1a1„ la care r1ici nu se gâ11deşte. Cel care linguşeşte
prin gestt1ri se trădeaz.ă pri11 to11. Acest lucru se petrece toc111ai
pe11trt1 că li111ba pietrificată separă 111ijloacele de inten~i„ pentru
cfl. 111 ochii unui cu11oscător, ea nu-şi atinge 11iciodată scopul.
C~u11oscătorul citeşte pri11tre rânduri şi înţelege on1ul in1ediat ce-i
vede n1ersul sat1 scrisul. Cu cât o con1uniune psihică este
ljtn1trică şi profundă, cu atât 111ai 111ult ea vrea să renunţe„ din
Jcest 111otiv, la se11111„ la unitate prin fii11ţa trezită. O adevărată
apropiere sufletească se înţelege fără pre~ n1ttlte cuvinte„ iar
credi11ţa pură este tăcută . Sin1bolul cel 111ai pt1r al înţelegerii„
incă do111i11at de li111bă„ este o perecl1e de ţărani bătrâni
aşeza~ seara 111 faţa gospodăriei şi stând de vorbă Între ei În
til111ă. Fiecare ştie ce ga11deşte şi ce si111te celălalt . Din această
î11ţelegere reciprocă ceva coboară pâ11ă în adânci111ile istoriei
origi11are a oricărei vieţi ce se desăvârşeşte prin 111işcări libere„
cl1iar di11colo de existe11ţa colectivă a lu111ii a11in1ale superioare.
Pe11tru câteva 1110111ente„ acu111 se ajunge aproape la eliberarea de
„ trezită .
fii11ta

I1

Dintre toate se111nele pietrificate nici unul 11-a ajt1ns niai

bogat în co11secinţe decât a.cela pe care în stadiul actual îl nu111i111
~'"cuvânt,,. El aparţi11e„ desigur, istoriei aute11tice a limbajului
L1n1a11. Ideea u11ei I.I.Origini a li111bii vorbite'', aşa cu111 este trat~tă
şi studiată În 111od ct1rent„ cu toate consecinţele c~ decurg de aici„
este la fel de absurdă ca şi cea a unui 1non1ent i11i~al al li111bii în
ge11ere. Aceasta 11t1 are nici un î11ceput i111aginabil pentru că este
dată î11 acelaşi ti111p cu 11atura 111icrocos111osului ·în care este
co11ţint1tă „ iar cea dintâi pentn1 că presupune deja nişte li111bi de
co111unicare co111plete, ct1 o fon11ă în continuă dezvoltare având
 16~

in1portanţa Wlor caracteristici particulare care ajung ~oarte Î11cet

la o preponderenţă . Aceeaşi greşeală se întâlneşte în teorii total
opuse, ca la Wundt şi Jespersen 1 ~ ei studiaz1i vorbi rea cu cuvinte,
ca pe ceva nou şi independent în raport cu sine, ajungând astfel„
în inod necesar, la o interpretare absolut falsă . Aceasta reprezintă
însă o ra1nificare tardivă, o ultimă înn1ugurire pe trunchiul unor
li111bi fonetice, şi nicidecun1 o mlădiţă fragedă .
"
In realitate, o limbă vorbită pură este totaln1ente inexis-
tentă . Pe lângă materialul încremenit: accente, tact„ mimică,
. pentru a vorbi este necesară util~zarea altor categorii de limbi şi
111ai diferite, n1ult mai originale, care au fost însă "acoperite" prin
uz de limbajul curent. lnainte de orice„ trebuie să fim foarte
atenti să nu confundăm domeniul limbilor vorbite actuaJe„ având
9

o structură extrem de con1plicată , o unitate internă şi o istorie

unitară. Fiecare limbă vorbită este cunoscută sub aspecte foarte
diferite, având W1 destin prop1'"i11 în cadrul istoriei generale. Nu
există r1ici o percepţie sensibilă care să rămână absolut indiferen-
tă pentru istoria practicii lingvistice. Trebuie făcută o deosebire
serioasă Între aspectul fonetic şi cel vorbit~ prin1L1I este familiar şi
111ultor specii de animale, chiar dintre cele 111ai sin1ple: al doilea„
este adevărat, incumbă nişte diferenţe de principiu doar In
privinţa unor trăsături speciale, dar cu atât n1ai semnificative. In
plus, în fiecare limbaj fonetic animal se poţ clar distinge elemente
expresive (~pete ale ani111alelor în rut) ca şi semne ale comu-
nicaţiei (ţipete de avertisn1ent). Desigur, acesta este şi cazul unor
cuvinte foarte vechi ~ a apărut însă astfel lin1ba vorbită având rol
~ .
de limbă de expresie sau de comunicare ? ln etapele foarte înde-
părtate, a fost ea relativ independentă de întregul lin1baj vizual
(i111agine, gest) ? La aceste întrebări nt1 există răspuns pentru că
nu ave111 nici o no~une despre formele primordiale, anterioare
cuvântului propriu zis. Ştiinţa este foarte naivă dacă pretinde că
poate obţine concluzii despre originea cuvintelor din ceea ce
astăzi numim limbile vechi, care sunt doar forme itnperfecte ale
~

etapelor lingvistice târzii. ln aceste limbi cuvântul este un mijloc

fixat de foarte mult timp, foarte evoluat şi incontestabil, dar cu
siguranţă că nµ este cazul să vorbim aici despre "origine''.

I. Acesta spune că li111ba s-a despri11s din poezie, din dans şi n1ai ales
di11 dragoste. (Progre.\:\~ in language, 1894, p. 35 7).
 165
Sen111ul care a oferit neî11doielnic limbilor vorbite ul-
terior posibilitatea de a se elibera de li111bajul fonetic anin1al în
~er1eral este nz11nele: pri11 el eu înţeleg o fonnă fonetică ce, î11
tn1iversul î11conjurător, are mer1irea de a caracte1iza ceva per-
cept1t ca fiinţă vie„ care a devenit nz1men prin acordarea unui
r1un1e. Orice reflecţie este superflttă dacă intentionea711 să
tiezvălt1ie 111odalitatea în care au fost cre..ate prin1ele 11ume. Nici o
li111bă 0111enească ~ încă accesibilă astăzi „ nu ne oferă nici un
pt111ct de sprijin. "ln opozi~e cu ştiinţa modernă însă, eu consider
hotărâtor tocn1ai acest lucru: n1eta111orfoza profundă a sufletului
este în realitate tui caracter al rasei„ aici„ chiar sub ochii noştri şi
11t1 o si111plă vibra~e a laringelui„ sau o categorie aparte de
fo1101ogie„ ori ttn _criteriu psihologic oarecare„ dacă totuşi lucruri
de acest gen se petrec î11 general: nu este vorba nici de o gradare
a capacităţii de expresie a mijloacelor existente, ca de exemplu
pLtnerea cuvintelor în fraze (Her1n. Paul) 1. Odată cu apariţia
11t1n1elui lu111ea se vede din altă perspectivă. Dacă vorbirea a
apărut în ge11eral din cauza angoasei„ a unei spaime insondabile
incercate î11 faţa realită~i fiinţei trezite - de altfel o spaitnă ce
în1pi11ge Lu1elc spre altele toate fiinţele„ vrând să facă vizibilă
proxi111itatea celuilalt pri11 1nărturia unor in1presii - acum apare o
puten1ică diferenţiere. Pentru a ne exprima astfel, cuvântul 11e
plnle îr1 contact cu sens11/ fiinţei trezite şi cu s11rsa neliniştii
cosn1ice. Nt1 11u111ai că lu111ea are o existenţă, în ea se sin1te şi un
n1ister. Dincolo de toate li111bile de expresie şi de con1unicare, noi
dă111 11u111e la ceea ce este enign1atic. Un ani111al nu cunoaşte nici
o enigi11ă . Nu pute111 i11sista prea 111ult asupra caracterului solemn
şi venerabil al acţului originar de numire. Nu1nele nu trebuie
rostit totdeauna„ el trebuie ţi11ut ascuns pentru că închide în el o
putere pri111ejdioasă . Prin ni1111e este ani1/ată distanţa dintre
istoria =ilnică de ordin fi=ic a anima/11/iti şi 1netafi=ica om11/i1i.
Aceasta a fost marea cotitură a istoriei sufletului omenesc. De

I. Co111plexe fonetice până la nivelul propoziţiilor sunt cunoscute şi

de câini . Dacă„ în Australia„ câinele di11go a redevenit din anin1al
don1estic anin1al sălbatic„ el a trect1t totodată de la lătratul câinelui la
urletul lupului~ ne puten1~ probabi1„ îngădui să i11terpretăn1 acest fapt
ca o tranziţie către se111ne fonetice n1t1lt 111ai simplificate„ dar acest
lt1cru nu are ni111ic co111u11 cu "'cuvi11tele".
• 166
obicei„ teoria cunoaşterii aşează litnba alăttari de gâ11d1re: acest
1tacru nu este nefunda111entat dacă se vizează nu111ai li1nbiJc î11că
accesibile astăzi. Dar eu cred că se poate 1nerge 111ult 111ai adânc
în fondul problen1ei: odată cu nun1ele a apărut religia deter-
11·1inată propriu ,..zisă„ în contextul unei spaitne religioase generale
şi fără fon11ă. ln acest sens, religia vrea să senmifice gdr1dire
religioasă. Ea este noua fon11ă a înţelegerii creatoare eliberate de
se11za~e. Printr-o se1nnificativă turnură„ noi spunem: ua reflecta
ast1pra unui lucrt1". Prin Înţelegerea obiectelor numite, di11colo
de senza~i, o lume s11perioară este în curs de for111are având o
si111bolică lin1pede în rela~e cu pozi~a capului, perceput de 0111
ca sediu al gându1ilor, adeseori cu o claritate dureroasă . Această
lt1n1e î111pru111ută sentimentului originar al neliniştii un scop şi o
viziune ast1pra unei eliberări. De gândirea religioasă originară a
ră111as dependentă întreaga gândirea . filosofică, savantă, ştiintifică
,
din epocile târzii, ·până la cele din ur1nă funda111ente ale sale.
C'ele dintâi nu1ne trebuie concepute ca nişte elemente
co111plet izolate În materialul de se111ne pe care-l co111portă
li111bile fonetice şi gest11/, superior evolt1ate. Noi 11u 111ai ave111
11ici o reprezentare despre bogă~a şi potenţialul expresiv ale
acestor li111bi: de când li111bile vorbit~ au tăcut să depindă de ele
toate 111ijloacele 11u s-a conti11uat dezvoltarea decât în rela~e cu
vorbirea . Un lucru era însă deja sigl1r când, odată cu apari~a
1

11u111elor, att început răsturnarea şi spiritualizarea tehnicii co-

111u11icării: do111inaţia ochi ului asupra celorlalte sin1ţuri. 0111ul se
trezise într-un spaţiu lu111inos„ experienţa profunzi111ii consta în
orie11tarea vederii către sursele de lu111ină şi _ către obiectele opace,
ctt rezistenţă la lun1ină~ 0111ul îşi si111ţea eul ca u11 pw1ct aflat în

I. Lin1bajele gestt1ale actuale (Dellbrilck: (irundji"agen der l\/Jrach-

./i>rsc/1u11g, p. 49 şi t1r111. ctt o tri111itere la cartea lui Jorio despre
gesturile napolitanilor) presupun, toate, existe11ta li111bii vorbite şi
depind co111plet de siste111ul ei ideatic. De ex. li111bajul dezvoltat de
an1erindieni pentn1 a se putea î11ţelege di11 trib î11 trib„ în ciuda
n1arii diversităţi şi a variabilităţii idio111urilor locale ( Wundt: 1·(J/ker
J~,~vc/1(>/<JJ.?,ie, I, p. 212, spune că pri11 inter111ediul acestui lin1baj se
poate expri111a t1r111ătoarea frază con1plicată: „'"Nişte soldaţi albi sub
condt1cerea t1nt1i ofiţer superior„ dar cu inteligenţă 111ediocră, au luat
prizonieri pe i11dienii MescaJero"')~ apoi să nu uită111 111i111ica actorilor.
 167
11 li iIocul u111 versului l t1111 inos„ în centrul I ui . Alteman„ta dintre
v1L1bd şi in'.-izibil do111i11ă î11 111od absolut înţelegerea origi11ii
celor dintâi 11u111e. Oare prin1ele n11mina erau nişte obiecte din
ln1iversul lun1inos, si111~te„ înţelese, observate prin efecte, dar
care 1111 se ~·edea11 ? Fără îndoială că seginentul lingvistic al
11t1111elor a sufetit o transforn1are rapidă şi radicală„ ca orice lucru
"'
care a făcut epocă în procesul deve11irii istorice. lntregul univers
I t1n1i11os„ unde fiecare obiect se caracterizează prin situare şi
dL1rată î11 spa~tJ„ a fost foarte repede desemnat prin nenumărate
dc11t1111iri„ fixâ11du-se astfel în 111en1orie~ aceasta î111preună cu
t r11si t111ile existe11te între cauză şi efect, obiect şi însuşire, obiect
ş1 ct1. Ceea ce astăzi 11u111im n1e111orie este capacitatea conservării
tn scoptil înţelegerii a ceea ce a fost n1t1nit prin intem1ediul
nurnrlor. Dincolo de tărâ111ul obiectelor percepute vizual„ apare
~lt don1e11iu„ n1ai spiritualizat„ al denu111irilor, care în1parte cu
pr1111ul i11suşirea logică de a fi pur extensiv„ ordonat polar şi
dt)111i11at de p1i11cipiul cuzalită~i . Toate fom1ele gramaticale apă­
rt1te n1ult 111ai târziu„ precun1 cazurile„ pronumele„ prepozi~ile„
au t1n sens cauzal sau local„ în raport cu unită~le numite .
.-\djecti vele şi cl1iar verbele pot apărea frecvent î11 situa~i con-
tc~tL1ale opuse: adeseori„ precu111 în li1nba triburilor Ewe studiată
de Westennann„ acelaşi cuvânt pronunţat la început într-un n1od
n1ajor sau 111i11or, dese111nează de exe111plu 111are şi 111ic„ departe
şi aproape„ pasiv şi activ. Mai târziu, această re1niniscenţă a
lin1bajului gestual se resoarbe în întregime în fom1a vorbită~ cum
11e puten1 da sea111a din greacă : 111acros (~La.Kpo~) şi mieros
(~LtKpos) sat1 din rostirea sunetului U în denu111irile egiptene
pe11trt1 st1feri11ţă . For111a de gâ11dire antitetică este aceea care
pleacă de la dublete verbale opuse şi fundan1entează întreaga
logică a11orga11ică, făcând din fiecare descoperire ştiin~fică o
111işcare de antiteze conceptuale~ printre ele„ antiteza existentă
î11tre o opi11ie veche„ socotită greşită, şi o opinie nouă„ socotită
adevă rată„ este preponderentă .
Cea"de a doua niare cotitură a.re loc odată cu apariţia
g ra111aticii . ln tin1p ce propozi~a ia Jocul substantivului, grupuri-
le de cuvinte ~n locul se111nului verbal, reflexia devine deter111i-
11antă pri11 caracterul de fiinţă trezită u1nană, reflec~a este gândi-
rea exprin1ată prin relaţii verbale, î11 ur111a căreia este perceput
ceva pe11tru care nu există o denun1ire. Este inutil să ne întrebă111
dacă li1nbile de comunicare conţineau deja "propoziţii'' reale
i11a111te de apari~a numelor pure. Este adevărat că propoziţia, în
se11sul act11a/ al termenului, s-a dezvoltat în condiţii aparte şi în
perioade anume în interiond li111bilor, dar acest fapt nt1 pre-
supwie 111ai puţin existenţa numelor. Mai întâi, la apariţia lor, a
survenit o cotitură în spirit care a tăcut posibile propoziţiile ca
rela~i ale gândirii. De altn1interi, trebuie admis că Jin1bajele
11everbale, foarte dezvoltate prin acţiunea unei continue utilizări,
ata suferit o transformare repetată a caracteristicilor în forme
verbale„ acestea fiind încorporate într-o schemă determinată -
for111a originară a tuturor limbilor actuale. Edificiul intern al
tutt1ror li1nbilor \'Orbite se bazeaz.ă deci pe structuri mult mai
vechi„ iar dezvoltarea ulterioară nu depinde de vocabular şi de
istoria acestuia. Procesul a fost ir1vers.
Odată cu sintaxa„ gruptd originar al n11melor particulare
se schin1bă într-un siste111 de c11Vinte al căror caracter nu 111a1
este deten11inat de semnificaţia proprie„ ci de se1nnifica~a gr~111a­
ticală . Nu1nele se manifestă ca o not1tate„ suficientă sieşi. Dar
I

felt1rile de cuvinte apar ca ele111ente co111pone11te ale propoziţiilor:

atunci afluează în cantitate abundentă conţint1tt1l fiinţei trezite,
care, astfel desen1nat, cere o reprezentare în universul cuvi11telor,
până ce "totul" devine într-un mod anume lU1 cuvânt propriu
reflectării .
De atunci propoziţia este elementul determinant. Noi
vorbi111 în propoziţii nu în cuvinte. Definirea acestora a fost
întrepri11să de nenu111ărate ori, dar 11u a fost niciodată încwiunată
de st1cces. După F. N. Fink for111area cuvintelor este o activitate
a11alitică, iar fonnarea propoziţiilor este o activitate sintetică a
spiritului~ prima ar preceda-o pe a doua. Fink arată că realitatea,
aşa cum este percepută, este şi foarte diferit înţeleasă şi că
cuvintele pot fi definite di11 puncte de vedere foarte diferite 1•
După definiţia ~bişnuită, propozi~a este însă expresia lingvistică
a unui gând~ după Hen11 . Paul - un si1nbol ce uneşte o
pluralitate de reprezentări în sufletul unui subiect vorbitor. Toate
aceste definiţii se contrazic. Mi se pare d-'!. dreptul in1posibil să
detennini natura unei fraze dt1pă con~nut. ln practica lingvistică
noi numi111, pur şi si111plu, propoziţii z1nităţile mecanice relativ
· - - - -·- - - - -- - - -
I. /)ie 11ai11Jt(vpe11 tle.\· „~/Jrat,,-.J1ba1.1s„ 191 O.
 169
111ari, iar cuvinte unită~le relativ mici. Semnifica~a legilor
gratnaticale nu merge n1ai departe. Vorbirea curentă nu mai este
un 111ecanisn1 şi nu se supune legilor ci tactului. Deci există deja
o caracteristică rasială în modalitatea în care concepem în
propozi~i ceea ce trebuie con1unicat. Propoziţile lui Tacit şi ale
I ui Napoleon nu sunt la fel cu cele aJe lui Cicero şi ale lui
Nietzsche. Englezii divizează 111ateria sintactică altfel decât
gern1anii . Nu reprezentările şi gândurile, ci gândirea, modul de
viaţă, sângele, determină în comunităţile lingvistice pritnitive
~11ticc, chineze, occidentale, delimitarea specifică a păr~lor de
propoziţie şi deci raportul mecanic al cuvântului cu propozi~a .
L1111ita dintre gramatică şi sintaxă ar trebui trasată acolo oode
111ecanica limbii încetează şi unde începe vorbirea organică,
3dică uzul li11gvistic„ deprinderea, fi=ionomia modului în care se
exp111nă un om. Cealaltă frontieră se situează aco1o trr1de
strt1ctura n1ecanică a cuvântului se transferă în factori organici
tie fonologie şi de pro11unţie. După pronunţarea grupului en-
glezesc th - trăsătură rasială a peisajului - se recunosc adesea şi
copii i111igranţilor. Nu1nai ceea ce este intermediar între cele două
lin1ite, ''/i111ba" ~ are t1n sistem„ este un mijloc tehnic şi, în
cor1secinţă, este inve11tat, corectat, schimbat, folosit~ p~ontmţarea
şi expnn1area ţin de rasă. Noi recunoaşten1 o persoană cunoscută
fără a o vedea, nun1ai după felul cum pronunţă cuvintele. La fel,
şi 0111ul ce aparţine altei rase ar putea vorbi o germană perfectă
Ma1ile n1utaţii fonetice precun1 cele din vecl1ea germană di11
petioada caroli11gia11ă şi a germanei 111ai noi din perioada gotică
târzie sunt geografic li111itate şi nu ating decât vorbirea, nu însă şi
for111a internă a pro1Joziţiei şi a cuvântului. ·
Aşa cum a111 spus, cuvintele sw1t unităţile mecanice

'
relativ inici ale propozitiei . Poate că gândirea unei colectivităţi
tn11ane nu are ni111ic 111ai specific decât 1nodalitatea de a alcătui
unită~ . Pentru uri negru bantu un lucru văzut aparţine mai întâi
tinui nu1năr foarte mare de categorii logice. Cuvâr1tul ce de-
se11111ează acel lucru se va comp1me deci dintr-o rădăcină şi un
~nt1n1it 11u1năr de prefixe n1onosilabice. Dacă negrul bantu
vorbeşte despre o femeie pe un câmp, cuvântul folosit va fi de
exe111p1 li: vi u-si11gtlr-n1a re-bătrâ11-fcn1ei esc-afară-0111 ~ acest cu-
vânt are şapte silabe care expri1nă un act unic de co11cel1ţie,
' \ '

st1l1t1 l ~1 toarte ciudat pentru no1. E'1stj l1n1b1 in care cuvântul

q 11 uape că se co11ftn1dă ct1 propoziţia .
Operată pas cu pas, substituirea gesturilor gra111at1calc
cu gestt1ri1e corporale şi sonore este deci decisivă în formarea
propoz1pc1 . dar ea 11u a fost încă desăvârşită. nu există li111bi vor-
bite pure. Activitatea prin care se 1nanifestă cuvântul, 1nereu 1nai
st1btilă prin vorbire, constă în trezirea stării de sen1nificare prin
n1ijlocirea sonorită~i verbale~ la rându-i, starea de comunicare
provoacă , prin combinaţii verbale, noi sentimente de relaţie. Prin
şcoala învăţării limbajului, noi ne exercităn1 capacitatea de
inţelegere î11 formă abreviată şi indicativă atât a obiectelor şi
legăturilor din Ltniversul vizual cât şi a obiectelor şi relaţiilor
logice ce su11t abstrase de aici . Cuvintele sunt doar nu111ite şi nu
Întrebuinţate în confom1itate cu definiţia lor pentru că auditoriul
trebuie să simtă ce vrem · să spunem. Nu există altă vorbire şi
toc111ai de aceea, î11 înţelegerea vorbirii actuale, gesturile şi tonul
aL1 un rol nlult mai in1portant decât cel ad111is în general.
Ulti111ul 111are ever1iment istoric prin care formarea lin1bii
vorbite a atins~ ca să zicen1 astfel, perfecţiunea a fost apari~a
verbult1i . El presupune deja un grad foarte înalt de abstractizare:
substantivele sunt cuvinte ce pW1 în evidenţă în unive~sul vizual
obiecte delin1itate sensibil - "Invizibilul" este de ase111enea
deli1nitat - dar deli1nitat şi prin reflecţie ~ verbele însă desemnează
tip1tri de variaţie care nu sunt văzute, ci abstrase din n1obilitatea
in1ensă a universului lu111inos prin neglijarea caracterelor particu-
lare ale unui caz izolat~ sau, mai degrabă „ produse conceptual. O
'"'"piatră care cade'' este la origine o unitate de i1npresie. Mai întâi
at11 separat aici mişcarea de mobil , apoi an1 delimitat verbul ''a
cădea " ca specie de n1işcare abstrasă din nun1eroase altele având
nenu111ărate 1nomente tranzitorii - a se scufunda„ a plana, a se
prăbuşi , a aluneca . - Diferenţa nu este "văzută " ci "cunosct1tă " .
La anu1nite anin1ale ne putem, fără îndoială , r~rezenta nişte
"
se11111e substantivale, dar nu nişte semne verbale. Intre a fugi şi a
alerga, a zbura şi a fi dus de vânt, diferenţa depăşeşte cu 111ult
capacitatea vizuală pentru a putea fi întrezărită de altcineva
decât de un subiect trezit ce are deprinderea cuvântului . Ea
presupune o nletafizică . Gra~e "gândirii cu verbe" viaţa devine
de acum înainte accesibilă reflec~ei . De Ja i1npresia vie asupra
fiinţei trezite, de la devenire - limbajul gestual in1ită foarte
 I7 l
firesc ceea ce rămâne în sine intact - fără a ne da seama„ am
<;cp:1 • :1t ct'c;i ce se 111anifestă doar o dată, adică viaţa însăşi, iar
1 '')tul a fost 1r1tcgrat ca efect al unei cauze (vântul suflă, fulgeră,
1.

ţ~1ranul ară) într-un siste111 de semne prin mijlocirea unor simple

dL~nt1n11r1 e\:te11sive. Este necesar să coborâm până la problema
de fond a deosebirilor încren1enite dintre subiect şi predicat, activ
~1 pasi v„ prezent şi perfect, pentru a vedea cutn intelectul ia acutn
"
i11 posesie sensurile şi dezani111ă realitatea. In domeniul substan-
ti 'v·al este posibil să considerăm obiectul gândirii (reprezentare)
Ll11 clecalc al obiectult1i vizual: în don1eniul verbului„ ceva anor-
.r?.n11ic a fnloc11it ceva organic. Faptul trăit, adică perceput de noi
ca t1n ce precis în acest 11101nent„ devine durata concepută ca o
1i1s11şire a ceea ce este percep11t: în gândirea ''verbală" acest
lucrt1 se nun1eşte percepţia dură. Acest lucru ''este". Astfel se
forn1ează până la urn1ă categoriile gândirii„ ierarhizate în confor-
n1itate cu ceea ce este natural şi cu ceea ce nu este natural„ adică
"
nt1 ţine de natura lucrului. In acest fel apare timpul ca dimensi-
tu1e„ destinul drept cauză, viaţa ca mecanişm chimic sau psihic~
astfel apare şi still gâ11dirii 111ate111atice, juridice, dogmatice.
~ .

ln aceasta constă dualismul ce ni se pare inseparabil de

11att1ra u111ană, dar care nu este, totuşi„ decât o expresie a do-
111inării fiinţei sale trezite„ exercitate prin li1nba vorbită. Acest
1nijloc de comunicare î11tre eu şi tu, graţie perfecţionării continue,
face din înţelegerea ani1nală a senzaţiei un gând exprimat în
ct1vinte„ care tutelează senzaţia . A specula înseamnă a comunica
cu sine prin semnificaţii verbale. Respectiva activitate este
totalmente imposibilă în orice alt ger1 de li1nbă; ea caracterizează
deprinderile de viaţă a unor clase întregi de oameni odată cu
desăvârşirea limbii vorbite. Dacă este imposibil să conciliem
adevărul cu cuvâ11tul rostit pentru că o limbă în1pietrită şi ne-
î11st1tleţită s-a separat de vqrbire, acest lucru se aplică fatalmente
siste1nului de semne format din cuvinte. Gândirea abstractă
constă în folosirea unui eşafodaj verbal finit în schema căruia se
restrânge materia infinită a vieţii. Conceptele omoară fiinţa şi
falsifică fiinţa. trezită. Odinioară , în primăvara istoriei lingvistice,
câ11d cunoaşterea căt1ta încă să se afim1e în detrimentul senzaţiei,
această "111eca11izare" 11u avea itnportanţă pentru viaţă. Din fiinţa
care altădată gândea, astăzi omul a devenit o fiinţă gândito.are;
idealul tutt1ror sisten1elor de gândire este supunerea definitivă şi
172
integrală a vie~i prin domina~a spiritului. Aceasta se produce în
teorie, pentru că din realitate nu se adn1ite decât ce este cunoscut
iar realul este condanmat, fiind doar aparenţă şi iluzie a sin1-
ţt1rilor. Aceste lucruri se produc în practică, în timp ce glasul
sâng~Jui este condamnat la tăcere prin intennediul ptincipiilor
etice generale 1.
A111â11două, logica şi. etica, sw1t sistetne de adevăruri ab-
solute şi eterne în raport cu spiritul şi, din acest 1notiv, a1nândouă
sunt nişte sisteme de erori în raport cu istoria. Pe tărâmul
gândurilor, zadarnic ochiul interior triumfă necondiţionat asupra
lu1nii din afară: fără să existe tărâmul faptelor'I credinţa în
adevărurile eterne este o jalnică şi absurdă co1nedie ce se joacă în
inin~le câtorva indivizi . Nu pot exista î11 nici un fel siste1ne de
gândire adevărată'\ pe11tru că nici un se111n nu poate înloct1i
realitatea . Gânditorii profunzi şi probi au ajuns totdeauna la con-
cluzia că orice cunoaştere este di11ainte deter111inată prin torrna
specifică„ şi că niciodată nu se poate ajunge la ceea ce dau de
înţeles cuVlntele, exceptând iarăşi tehnica, unde conceptele sunt
111ijloace şi nu scopu1i în sine. Acest ig11orabin111s corespunde cu
judecăţile tuturor l11ţelep~,lor autentici, după care principiile
abstracte ale vieţii nu pot fi îr1cetăţenite decât ca nişe idiotis111e~
î11 ciuda folosirii lor cotidiene, viaţa îşi continuă cursul, aşa cuiu
s-a întâ111plat întotdeat1na . Final111ente rasa este 111ai puten1ică
decât li111ba ~ de aceea 'I dintre atâţia 111ari gânditori au exercitat o
i11flue11ţă asupra vie~i 11u111ai aceia care au fost personalităţi şi nu
cei care au făurit doar nişte sisteme instabile.

12

Confortu celor spuse, istoria internă a litnbilor vorbite

.....

prezi11tă până acu111 trei faze. 111 prima fază , cele dintâi nu111e se
111anifestă în sânul unor limbi de co111u11icare foarte dezvoltate,
î11să r1onverbale, ca di111ensiuni aJe noii înţelegeri specifice.

1. Pe de-a î11tregul adevărată este doar tehnica pe11tru că aici

cuvintele co11stituie nutnai cheia realităţii, iar propoziţiile se schin1bă
în ceea ce ele su11t de fapt - 11u su11t deloc .; "adevărate'" , dar sunt
eficace. O ipoteză teh11ică nu recla111ă dreptul de a fi jt1stă„ ci nu111ai
ttti Iizabi 1ă .
 173
Lun1ea se trezeşte ca un n1iste1'". Incepe gândirea religioasă . ln
faza a doua„ o li111bă de co111unicare încheiată se stră111ută pu~n
câte puţi11 în ''aiori gramaticale. Gestul Stl transfor111ă în
propoziţie care schi1nbă nun1ele în cuvinte. ln acelaşi tin1p,
propoziţia devine nlarea şcoală a î11ţelegerii vizavi de se11zaţie, iar
se11tin1entul semnifica~ilor, totdeawia n1ai fin~ provoacă o
debordantă bogăţie flexionară, legată mai întâi de substantiv şi
de verb, adică de cuvântul spaţial şi de cuvântul tetnporal. Acesta
este apogeul gran1aticii, care ar putea fi, p1'"obabil, fixat - cu o
111are prudenţă - cu două 111ile11ii 'i11a1nte de cultura Egiptului şi a
Babilo11ului. Faza a treia este 111arcată de o restrângere rapidă a
flexiunii„ prin substituirea gramaticii propriu zise ct1 si11taxa.
Spiritualizarea fiinţei trezite tn11ane este atât de înaintată încât nu
n1ai este 11ecesară materializarea cuvintelor prin flexiu11e~ iar în
loctil u11ei păduri virgine de for111e verbale poate să se exprin1e
sigură şi liberă prin aluzii abia marcate în practica lingvistică cea
n1ai sobră (particule gra111aticale, locul cuvi11telor, ritm). "In
corltact ct1 vorbirea pri11 cuvinte cunoaşterea ajunge să do1nine
fii11ţa trezită ~ ea este azi în curs de a se elibera de constrângerea
111eca11is111ult1i lingvistic sensibil î11 favoarea unei pure 111ecanici a
spiritului . Nu si111ţurile, ci spiritele intră în contact.
Cea de a treia fază a istoriei li11gvistice ce se de1ulează în
si11e în imaginea cosmică biologică 1 şi care apar~11e deci 011111/11i
ca tip intervi11e în istoria culturilor superioare care i1nprin1ă o
cotitură neaşteptată destinului li1nbilor vorbite, gra~e unei "li1nbi
de la distanţă" în întregin1e nouă (scrierea) şi graţie forţei ei
111te111e.
Către a11ul .3000 î. Ch. li111ba egipteană scrisă era deja în
ct1rs de dezagregare gramaticală rapidă ~ sun1eriana era, de
asen1e11ea„ în faza care în e111e-sal (litnba femeilor) se nu111eşte
lin1bă literară . Chineza sctisă „ ce fom1ează de foarte multă vre1ne
o lin1bă aparte, opusă tuturor lin1bilor curente din lumea chineză,
este„ după cu1n o dovedesc cele 111ai vechi texte cwioscute, atât de
lipsită de caracteristici flexionare încât doar recent s-a putut
co11stata că, totuşi , cândva existase o flexiune. Sistemul lingvistic
i11do-et1ropean ne este cunoscut doar în faza completei decadenţe.
Di11 cazurile gra111aticale ale vechii li1nbi vedice, di11 jurul anului

I. Cf. p. 7 şi llTlll.
174
1500 î. Ch.„ nu s-au conservat decât nişte n11c1 fr3g.111t~tnc 111
li111bile antichităţii, 111ai tinere cu un n1ile111l:1. 0111 epoc~1 l ui
Alexandru cel Mare, declinarea a pierdut bătălia, iar cor1Juga1ea
-- întreaga diateză pasivă în limba elenistică curentă. Limbile
occidentale s-au 111odificat în acelaşi sens, cu toate că ele stu1t de
cea 1nai diversă provenienţă cu putinţă: limbile gem1an1ce au
rezttltat din raporturi sociale primitive„ limbile ro1nanice din
raporturile unei civilizaţii superioare~ cazurile, cu excep~a u11t11a„
at1 dispărut în lirr1bile romanice, iar în engleză din perioada
Reforn1ei ele nu 1nai există. Germana curentă a pierdut definitiv
genitivu) de la începutul secolttlui al XIX-iea şi este pe cale să
re11tu1te la dativ. Nu111ai cel care va încerca să traducă ~"de-a-
~

11dăratelea" o bucată de proză dificilă şi încărcată în sensuri, din

Tacit sau Mo111111sen de pildă„ va scrie într-o lin1bă foarte veche
şi cu o bogată flexiune şi nu111ai acela va avea dovada că tehnica
sen1nelor s-a refugiat î11tre ti111p într-o tehnică a gândirii. Aceasta
11u are r1evoie, ca să spunen1 astfel, de se1nne prescurtate şi
saturate de semnificaţii decât doar pentru aluzii înţelese exclusiv
de ir1i~a~i co111unităţii lingvistice respective. Pe de altă parte,
toată activitatea 11oastră de traducere este doar transcrierea unor
stadii lingvistice 111ai recente. De aceea, un europe~n din Occi-
de11t este foarte departe de înţelegerea căr~lor sacre ale chinezi-
lor„ ca şi de înţelegerea oricărei alte limbi de cultură, a logosu/11i
şi arhe-1.1/11i greceşti (A.oyoc; şi apx11), a limbilor sanscrite atman
şi brahman„ care se referă la o concepţie cosmică în care trebuie
să fi fost educa~ vorbitorii lor pentru a-i înţelege semnele.
Capitolele acestea, ceJe ma1 importante din istoria ex-
ten1ă a li111bii, sunt aproape pierdute pentru noi. Pritnăvara ei se
pierde în negura epocii primitive~ de acea facem remarca
ur111ătoare : trebuie să ne reprezentăm "omenirea" de atunci sub
fon11a unor cete mi11uscule care se pierd în vastitatea spaţiului. O
111eta111orfoză sufletească se manifestă doar atunci când contactul
reciproc devine o regulă şi în ceJe din unnă o evidenţă. Tocmai
din acest n1otiv este indubitabil că respectivul contact a fost întâi
căutat„ apoi reglementat şi consfinţit pri11 intermediul li!llbii.
Fiinţa trezită individuală devi11e mai tensionată, mai spirituală„
i11ai prudentă nun1ai st1b in1presia păn1ântului plin de oameni,
culti vă şi ordonează limba vorbită, astfel încât apari~a gramaticii
poate fi în legătură cu caracten1l rasial al numărului mare.
 175
\.ici un sisten1 ~1 ~1111at1'2al nu ~ -a 111a1 n1ar11festat de
~

· ' ' d rh: 1 nu 111ai există decat specii 1101 tiespr111se d111 trw1ch1ul

e.\1ste11t. Nu ştim nin1ic despre aceste li111b1 or1g111are la propriz1,

despre strt1ctt1ra ş1 despre accentul lor. Cu cât putem privi n1ai
dLtJarte ul trect1t . Llt atat pl1ten1 observa sisteme lingvistice
complet încheiate„ folosite de toată lumea ca nişte lucruri în
întregin1e fireşti şi i11văţate de fiecare copil. Că vreodată lucrurile
ar fi putut sta altfel . că î11tr-o zi vom resimţi poate un puternic
fi o r la auztd acestor stranii şi 111isterioase limbi - situaţie în care
s-at1 a·tlat şi se află î11că scrierile di11 epocile istorice - iată un
I ucru ce nu 111i se pare den111 de crezare. Şi totuşi , ar trebtti să
ţ111cn1 sea111a că limbile vorbite au fost odată un privilegiu de
clasă î11tr-tu1 t1nivers cu 111oduri de co111unicare nonverbală, lll1
~l.'\.'1 ct pjst1 at ct1 st răş111c1e. Nu111eroase exemple arată că o
asen1enea aplecare există : franceza ca lin1bă diplomatică „ latina
ca ltn1bă savantă. sanscrita ca li111bă clericală . Este orgoliul
1ned1tlc)r ras1ale care cor1servă ll111bajele în cercurile lor„ fără a fi
1 11ţclcsc tic alp1. O h1nbă a tuturor este vulgară . ~' A avea dreptul
de a vorbi cui va" este u11 privilegiu sau o insolenţă . Uzanţa li1nbii
scrise la oa1nenii i11struiţi şi dispreţul pentru vorbirea dialectală
sunt 111ărturii ale orgoliult1i de burghez autentic. Nu111ai noi trăin1
într-o c1viliz.aţie unde copiii i11 yaţă scrierea cu aceeaşi naturaleţe
(J ş1 111ersul i11 două p1c1oare. h1 cultunle de demult scrierea era

o artă rară , inaccesibilă multora. Eu sunt convins că odată

I ucrttrile au stat la fel şi cu li1nba vorbită . .
Răstin1pul istoriei lin1b11 este extraordinar de scurt. Aici
Ltrl secol î11sea111nă deja mult. Aş a111inti li1nbajul gestual al
indienilor din America de Nord„ care era necesar pentru că
rapida schi111bare a dialectelor excludea orice altă fonnă de
înţelegere i11tertribală De asen1er1ea„ pute111 co1npara şi inscrip~a
descoperită în foru111 (î11 jurul anului 500) cu latina 1ui Plaut
(anu) 200) şi cu limba lui Cicero. Dacă se admite că cele 1nai
vechi te\.te vedice stu1t seri se îr1 limba din jurul anului 1200
i11ainte de Cristos„ stadiul în care se află această lin1bă în ju1ul
anului 2000 poate să fi fost con1plet diferit, încât nici wi
specialist in indo-et1ropear1ă . ct1 toată metoda lui deductivă ,
sa Illt fie în stare n1c1 111ăcar să-l bănuiască pe departe. Dar
111işcarea allegro devine lento în momentul când scrierea, limbă a
duratei„ intervine fixând şi paralizând sistemele în 1nomente de
r -

176
dezvoltare foarte diferite. Faptul că posedăm doar fragmente
di11 litnbile scrise este toc111ai cauza pentru care această evolu~e
este pentru noi neclară. Din universul lingvistic egiptean şi
babilo11ian ne-au parvenit documente originale datând din jurul
antdui 3000, dar cele mai vechi fragmente indo-europene sunt
copii, al căror stadiu de lin1bă este inuit mai timpuriu decât
continutul
„ lor.
Toate acestea au determinat evolu~a gran1aticii şi a
''ocabularului într-o manieră foarte diversă . Gran1atica se leagă
de spirit, vocabularul de obiecte şi de locuri. O varia~e internă
naturală se bazează numai pe sisten1ul gramatical. Din contră„
fundamentele psihologice ale uzanţelor lingvistice arată că, în
ci uda varia~ilor de pronunţare„ structura fonetică internă şi
tnecanică rămâne ct1 atât 111ai solidă, căci pe ea se bazează
11att1ra de11u111irilor. Marile ja111ilii lingvistice s11nt si1nple fa111ilii
gran1aticale~ ct1vinte]e sunt într-un fel dezrădăcinate„ trecând de
la o fa11lilie Ja alta. Tratarea gra111aticii ş1 a vocabularult1i ca
t111itate este eroarea fundan1entală a lingviştilor~ î11 frunte cu indo-
ger111aniştii. Vocabulant1 se111iclasic al chi111iei (vezi antichi-
tatea), vocabularul diplo111atic fra11cez, vocabularul englez al
curselor de cai, au fost adoptate de toate limbile modeme. Dacă
an1 vrea să vorbim aici de cuvir1te străine, ar trebui să luăn1 în
co11siderare şi cea 111ai n1are parte a "rădăcirulor" din limbile
vechi. Toate numele se leagă de lucrurile pe care le desemnează
"
şi le î1nprun1ută istoria. ln greacă„ denumirile de metale sunt de
origi11e st~ăină, iar cuvintele precu111 'taupc;, xi'trov, ot voc;„ sunt
se1nitice. ln textele hitite de la Bog11azkoi se găsesc det1u111iri de
ntu11ere indiene, ajunse aici în expresii tehnice legate de creşterea
cailor. Termenii din ad1ninistra~a romană au pătrt1ns 1nasiv în
Orientul grec2 „ termenii gen11ani au pătruns în Rusia după Petru
cel l\1are şi tennenii arabi în n1ate1natica, cl1in1ia şi astronotnia
Occide11tului Normanzii, ei înşi şi gem1ani„ au inundat engleza
"
cu cuvinte franceze. In regir11ul bancar din domeniul lingvistic
gen11anic există o puzderie de expresii italiene~ într-un grad şi
111ai n1are„ expresiile trebuie să fi en1igrat tnasiv dir1tr-o ti111bă îr1
alta odată cu agricultt1ra, creşterea vitelor, rnetaleJe, am1ele, şi,

1. Paul Je11sen: !')'i t:i111gel'1 tler .tJrcus.\'. ~ ·1 k<uie111ie, 19 J q . p 36 7 ş1 urn1

2. L.. Han: l?l>n1 21ntl J?rnna11isn1us in1 griec/1 .. rri1nisc/1e11 f )stcn ., 1906
 177
î11 ge11eral, cu fiecare meşteşug, cu activită~le de schi111b şi cu
toate relaţiile juridice ale triburilor~ la fel şi mat~rialul lingvistic
al denu111irilor geografice este luat totdeauna îi-1 posesie de limba .
do111i11antă„ aşa că toponi11iele greceşti sunt în mare parte cariene,
iar nu111ele gern1ane în mare parte celtice. Putem spune fără a
exagera.: cu cât un cuvânt indo-european este mai răspândit, cu
atât el este de dată 111ai recentă şi„ 1nai probabil, de origine
străină. Desigur că nu1nele cele n1ai vechi Sllllt lll1 patri111onit1
păstrat cu rigoare. Latina şi greaca au în co111un nume în
totalitate recente. Sau chiar cuvintele telefon, gaz, automobil,
apar~n oare tnaterialului lingvistic al poporului "originar" ?
.L\dmiţând că c.'cuvintele originare" ariene sunt în propor~e de trei
pătri111i din egipteana şi din babiloniana mileniului al treilea
î. Ch.„ în sanscrită nu se 111ai poate percepe nin1ic din ele după un
secol de evoltt~e fără scriere„ ca şi nenu1năratele în1prun1uturi
lexicale di11 latină care au devenit greu recognoscibile în ger-
111a11ă. Sufixul ette din Henriette este etrusc.~ câte sufixe "ariene
pL1re" sau "'se111itice pl1re" pot fi de origine străină imposibil de
deter111i11at cu precizie? Cu111 se pot explica ase111ănările frapante
di11tre 111uJte cuvinte din li111biJe australe şi cele indo-europene ?
Siste111ul i11do-et1ropean este cu certitudine cel n1ai tânăr
şi„ deci„ cel 111ai spiritual. Li111bile derivate din el stăpânesc astăzi
pă111ântul, dar oare siste111ul exista ca edificiu gra111atical specific,
î11 ge11ere„ act1111 3000 de ani ? Se ştie că acu111 este ad111isă ca
probabilă o forr11ă unică ce a servit drept punct de plecare pentru
li111bile ariene„ se111itice şi han1itice. Cele 111ai vechi frag111ente
scrise în l1indusă fixează poate stadiul lingvistic din jurul anului
700. Numele de persoane şi de divinită~ apar însă în acelaşi tin1p
cu cavalerii„ inuit 111ai devre111e în Siria şi Pa.iesti11a „ iar cei care
1

le-att creat sunt 11eîndoielnic întâi n1ercenari, apoi conducători 2 .

Să 11e a111inti111 efecttd produs odinioară de ar111ele de foc ale
spa11iolilor asupra 111exica11ilor. Aceşti vikingi ai continentelor,
pri1nii cavaleri - oa111e11i care au crescut odată cu cavaleria şi cu
caii şi pentn1 care Jegendele cu centauri n1ai reflectă încă
i111presia de frică pe care o inspirau - au devenit în jurul anului
1600 dt1pă ce parcurseseră toate câ111piile nordului ca nişte aven-

I. Ed. Meyer: (ie.\·c/1icl1te lles ~/lltert1Jms~ I„ 2° ed., § 455. 465.

2. Vezi capitolul ur111ător.
178
turieri~ au adus cu ,..ei oare aici li111ba şi universu.I divinită~lor
cavalerilor indici ? ln acelaşi ti1np - au a.dus şi. sentitnentul de
castă şi idealul de viaţă al rasei ariene? După cele spuse adinea-
uri despre rasă, acest lucru ar explica, în afara "n1igra~ei '' wiui
'"'popor originar", idealul de rasă în teritoriile unde se vorbeşte
ariana. Cavalerii crucia~ nu au fondat state diferite în Orient: de
alt111interi„ ele au apărut exact în acelaşi loc precum, cu 2500 de
ani 111ai devre111e, eroii care au purtat nun1ele de Mitanni .
Sau mai degrabă siste1nul nu 111ai era, în jurul anului
300, decât tui dialect neînsenmat al unei limbi dispărute ?
Fa111ilia lin1bilor rornanice domnea peste toate mările pe la anu)
"
1600 după naşterea lui Cristos. ln anu) 400 înainte de Cristos
"li111ba originară" de pe Tibru exista pe o suprafaţă de ci11cizeci
de 111ile pătrate. Este cert că in1aginea geografică a_fa1niliilor de
li111bi înrudite gran1atical era încă foarte pestriţă în jurul anului
4000. Grupul sen1itico-han1itico-arian abia dacă dobândea o itn-
portanţă mai 1nare în acea vreme, dacă el o fi fost cândva unitar.
Pe parct1rs întâlnim rămăşiţe ale unor vechi familii li11gvistice
care au apar~nut cu siguranţă cândva tmor sisten1e foarte răs­
pâ11dite: etrusca„ basca„ sun1eriana„ ligurica~ şi un~le lin1bi vechi
din Asia Mică se nu111ără printre ele. ln arhivele de la ~aghazkoi
au fost până acu1n inventariate opt litnbi noi care se foloseau pe
la ar1ul 1OOO înainte de Cristos. Dată fiind perioada de schimbare
de attmci, ariana a putut forma, către anul 2000, o unitate cu
lin1bile pe care astăzi nu 111ai sunte1n în stare să le distingem.

13

Scrierea este o formă de limbă total nouă~ ea sen1nifică o

scl1imbare co111pletă a relaţiilor fiinţei trezite umane, pentru că
eliberea=ă de constrângerea pre=er1tz1/i1i. Limbile care operează
cu imagini ce dese1nnează obiecte sunt n1ult n1ai vechi, probabil
n1ai vechi decât toate cuvintele~ aici in1aginea nu desemnează
ne111ijlocit un obiect vizual, ci, întâi şi-ntâi un cuvânt, ceva
abstras din senzaţie. lată un pri1n da.r şi unic exemplu al unei
li111bi ce resimte necesitatea existenţei unui gând finit, dar care nu
îl vehictdează.
Scrierea presupune deci o gramatică pe deplin dez-
voltată, căci activitatea care constă în citit şi scris este infinit mai
 .I

179
abstractă decât vorbitul şi ascultatul. .~ citi î11scamnă a 11r111ări o
i111agine scrisă m1ând senti111ent11/ se11111ţ(icaţiei s11netelor-
c1winte care ii aparţin. Scrierea con~ne se1nr1e pe11tru a detenni-
na alte se11me şi nu nişte obiecte. Trebuie ca sensul gra1natical să
fie con1pletat de o înţelegere n1on1entană.
Cuvântul apar~ne 0111ului în general, scrierea aparp11e
exclusiv 0111ului de cultură. ln opozipe GU lin1ba vorbită ea este
co11di~onată de toate destinele politice şi religioase nu nuinai ale
istoriei cosn1ice luate în patte, ci parte cu parte. Toate scrierile
apar în culturi partic11/are, condi~onate istoric şi ''na~onal'',
11t1111ărându-se printre cele mai profunde sin1boluri ale lor. Noi
resin1~111 lipsa totală a unei istorii complete a scrierii, iar o
psihologie a fo11nelor şi a n1etamorfozelor acesteia nu a fost 1lici
111ăcar încercată. Sc1--ierea este marele simbol al depărtării, nu
11tn11ai al vastităţii, ci şi al duratei, al viitorului, al voinţei de
eternitate. A vorbi şi a fi înţeles sunt posibile doar prin proxi-
n1itate şi în prezent, dar prin scriere se poate vorbi unor oa1neni
pe care 11u i-ai văzut niciodată ori care.nu s-au născut încă, iar
vocea u11ui 01n poate fi auzită la multe secole după moarte.
Scrierea este una din pritnele 111ărci ale vocaţiei istorice. Toc111ai
de aceea, 11i111ic nu este n1ai caracteristic pentru o cultură decât
atitudinea ei interr1ă faţă de scriere. Dacă ştim atât de puţin
despre li111ba comună indo-europeană , este nu1nai di11 pricina
faptului că două dintre culturile cele tnai vechi unde on1ul s-a
sl t1jit de scriere - indiană şi antică - prin vocaţia lor aistorică ,
11-aL1 creat nici u.11 sisten1 propriu de scriere, nici n1ăcar nu au
receptat scrierile străine înainte de perioada lor târzie. Efectiv,
Î11treaga artă literară antică a fost creată doar pentru ureche. Se
citea aşa cum se vorbea~ noi citin1 cu toţii "ca din carte", prin
co111para~e, neajungând din acest n1otiv la tm stil complet al
prozei în înţeles atic, din pricina veşrlicei oscilaţii dintre imaginea
grafică şi SLtnetul cuvintelor. Din1potrivă, în cultura arabă fiecare
religie şi-a dezvoltat o sc1iere proprie, care s-a conservat chiar
dacă s-a schi111bat lin1ba : durata căr~lor şi a doctri11elor sacre
este i11separabilă de scriere ca si1nbol al duratei. Cele mai vechi
n1ărturii de scriere literală s-au păstrat în sistemele grafice sud
arab1ce, fără îndoială deosebindu-se între ele după sectele
n1i11ee11e şi sabeene care t1rcă poate până în secolul X înainte de
Cristos. Evreii mar1deer1i şi n1aniheişti din BalJilon vorbeau ara-
 -

180
orientală dar fiecare avea scrierea proprie. Din perioada
111aica
abbasidă araba devine preponderentă, dar creştinii şi evreii conti-
11uă s-o folosească apelând la sisten1ele proprii de scriere. lsla111ul
a răspândit pretutindeni printre credincioşi scrierea arabă, in-
diferent dacă ei vorbeau setnita, ariana„ n1ongola sau idio111uri
11egre 1. Cutu111a scrie1ii a dus pretutindeni la apari~a inevitabilă
a diferenţelor di11tre li111ba scrisă şi lin1ba curentă . Li111ba scrisă
aplică sin1bolistica duratei la un stadiu gra111atical propriu„ care
nt1 cedează decât lent şi anevoie transfon1lărilor din li111ba
cure11tă"' ce reprezintă deci totdeauna un stadiu 1nai recent. Nu
există doar o koine elenistică (Kotv11) ci două , iar dista11ţa
2

in1ensă ce separă latina scrisă de latina \'orbită din epoca in1-

perială este atestată suficient de structt1ra p1in1elor li111bi ro111a-
11ice. Ct1 cât o civilizatie este n1ai veche„ cu atât 111ai n1arcată este
~

diferenţa „ precun1 distanţa care separă astăzi chi11eza scrisă de

dialectul kua11chua vorbit de chinezii i11strui~ din nord. De fapt
11t1 n1ai este vorba de două dialecte, ci de dot1ă lin1bi co111plet
străi11e tuia de cealaltă .
Se observă ai ci urn1ătorul fapt : în cel mai înalt grad"
scrierea este o afacere de clasă şi un privilegiu al clerult1i.
Ţără111111ea nt1 are istorie şi deci n11 are nici scriere . Există î11să
şi o pro11u11ţată antipatie de rasă co11tra scrierii . Aceasta î111i pare
să aibă o foa1te 111are i111porta11ţă pentru grafologie: cu cât u11
.. ...,," . ...,
scr11tor are rasa, cu atat 1na1 suveran trateaza structura oman1e11-
tală a sen111elor grafice, introducând i111agini lineare foarte per-
so11ale. Doar on1ul tabu conservă în scriere u11 anu111e respect
pe11trt1 for111ele proprii ale se111nelor, şi tnereu, involuntar„ caută
să le repete. lată difere11ţa între 0111ul de acţiune care fac~ istoria
şi sava11tul care doar o co11se111nează şi o "eternizează„ . 111 toate
cultL1rile scrierea se află î11 proprietatea clerului, în rândurile
cărt1ia stu1t i11cluşi şi poepi şi învăţa~i . Nobili111ea dispreţuieşte
scrierea. Ea porunceşte să se scrie. Această activitate a avut din-
totdeau11a ceva spiritual şi clerical. Adevărurile devin ate1nporale

1. Lidzbarski : 1)'it: u11ge11. Beri. . lkalle111ie, l 916, p. 1218. Docu-

n1entaţie foarte bogată există în M. Mieses: /)ie (ieset: e lle.\· .~·c11r!fi ­
p,e.\·chichte, 1919.
2. P. Kretsch111er„ in (;erke ,VrJrllen , 1~·i11leitu11J!, in clie .4/ter/111ns·-
H 'i.\·se11.\·chc~/i " I, p. 551 .
 181
pr111 scriere şi 11u prin cuvântul vorbit. Aceasta este şi antiteza
di11tre castel şi catedrală: ce trebuie să dureze - faptele sau ade-
~ vă ruJ ? Docutnentul păstrează faptele„ scrierea sacră păstrează
adevărurile. Ceea ce într-o parte co11stituie cronicile şi arhivele„
î11 cealaltă parte sunt 111anualul şi biblioteca. De aceea„ pe lângă
edificiul de cult 111ai există ceva care nt1 este decorat cu
0111a1ne11te„ ci care este 01·nan1ent11/ Îns11şi - şi an11n1e, cartea.
Istoria artei tuturor epocilor pri11taniere ar trebui să pună în faţă
scrierea iar scrierea cursivă mai inuit chiar decât scrierea
oma111entală. Ceea ce este gotic, ca şi ceea ce este 111agic„ se
rect1noaşte aici în toată puritatea . Nici un on1a1nent nu posedă
i11terioritatea u11ei fon11e literale ori a unei pagini scrise. Ara-
bescltl 11u apare 11icăieri 111ai perfect decât în 111axin1ele coranice
de pe pereţii n1oscheilor. Marea artă a iniţialei „ arhitectonica
pagina~ei„ plastica legării cărţilor !... Un Coran în scriere sufită
arc~ la fiecare pagină, efectul unei tapiserii 111urale. O evanghelie
gotică este ca o catedrală 1ninusculă . Este reprezentativ faptul că
a1ta antică a î11fru111useţat tot ce a atins„ cu excepţia scrierii şi a
111a11t1scriselor. Există aici o ură pe11tru durată „ u11 di spreţ al
tel1nicii care este înainte de orice 111ai inuit decât o tel111ică . Nici
î11 Grecia„ 11ici î11 India nu există o artă a inscripţiilor 111onumen-
tale ca în Egipt şi r1i111e11i nu pare să se fi gândit la faptul că o filă
n1a11uscrisă a lui Platon era o relicvă şi că pe Acropole, de pildă „
s-ar fi pqtt1t păstra u11 preţios exe111plar din dra111ele lui Sophocle.
· 111 timp ce oraşul se ridică deasupra satului „ burghezia se
alătt1ră 11obilin1ii şi clerult1i „ iar spiritul citadin prinde puteri„
scrierea, din vestitoare a gloriei 11obiliare şi a adevărurilor eterne,
trece la rolul de i11stru111ent î11 con1erţ, afaceri şi ştii11ţă. Primul
rol 11u fusese ad111is de cultt1ra indiană şi de cultura antică , ci ele
doar autorizaseră i111portarea celui de al doilea ~ scrierea literală
s-a i111pus" cu înceti11itontl„ ca instru111ent vulgar al activităţii
cotidiene. 111 acelaşi ti111p şi cu aceeaşi semnificaţie„ introducerea
seninelor fonetice Î11 China, pe la anuJ 800 înainte de Cristos„
şi cu deosebire inve11tarea tipartilui în Occident„ în secolul al
XV-iea „ au făcut ca si111bolul dt1ratei şi al depărtării _ să seA

î11tărească până la extre111 prin regula numărult1i mare. ln fine,

civiliza"ţiile au făcut un u1ti111 pas pentru a conferi scrierii o for111ă
oportună . Aşa cu111 a111 spus, inventarea scrierii literale în
civiliza~a egipteană, în jurul a.nutui 2000. î. Ch., a fost o pură
182
111ovaţie tehnică: î11 acelaşi sens Li Si, ca11celarul di11 perioada
i111perială chineză Hconten1porană '' cu Augt1stus„ a i11trodus Î11
anul 227 scrierea unitară chineză~ în sfârşit, la 11oi a apărut o
11ouă specie de scriere, lucru recunoscut de pu~ni oa111eni în
adevărata lui însemnătate. Faptul că scrierea literală egipteană
11u reprezintă nicidecun1 o fază ultimă şi încheiată este de-
n1011strat de inventarea stenografiei, egala alfabetului, care nu
este doar o scriere prescurtată„ ci reprezintă depăşirea scrierii
literale printr-un nou principiu de co111unicare, ext.re111 de
abstract. Este posibil ca for111ele grafice ale acestt1i siste1n să
î11locuiască totaln1ente alfabetul în secolele um1ătoare.

14
"'
lncepâ11d de acu111, pute111 îndrăzt1i oare să scrie111 o
111orfologie a litnbilor de cultură ? Este cert faptul că până astăzi
ştiinţa 11ici n1ăcar n-a descoperit proble1na. Li1nbile de cultură
sunt Jin1bile 0111ului istoric. Destinul lor nu se împlineşte în spa-
~ile de tin1p biologic„ ci urn1ează dezvoltarea organică a curente-
lor vitale strict delj111itate. Lin1bile de cz1/t11ră si1nt li111b1 istorice.
Acest lucru însea111nă 111ai întâi că nu există eveni111ent istoric
şi nici instituţie politică care să nu fie concon1itent detern1i-
11ate şi de spiritul lin1bii folosite şi care, la rându-le să nu ac~one­
ze asupra spiritului şi fon11elor acestei li111bi . Co11strucţia frazei
lati11e este şi o consecinţă a bătăliilor ron1ane care au revendicat
toată gândirea populară pentru ad111inistrarea învinşilor. Lipsa
11on11eJor fixe di11 proza gen11ană poartă şi astăzi a1nprenta
Războiului de treizeci de ani, iar vechea dogn1ati că creştină ar fi
avut o fom1ă diferită, dacă scrierile vechi nu ar fi fost în între-
gi·n1e în greacă, ci şi în siriană, precu111 cele ale n1andeenilor.
Aceasta ar vrea să spună că, 111ai 111ult„ istoria universală este
gt1ve111ată de existenţa scrierii ca 111ijloc de fnţeleger·e prop1"i1J. al
isto1Aiei„ î11tr-o 111ăsură de care inclusiv oan1e11ii de ştiinţă abia
dacă au habar. Statul„ în sens superior, are la bază t1egoţul cu
docu111ente~ stilul oricărei politici este în 111od absolt1t deter111inat
de se111nificaţia dată docu1nentelor, arhivelor„ se11111ătu rilor, pu-
blicităţii î11 gândirea politico-istorică a untti popor. Lupta pe11tru
st1pren1aţia legii este o Juptă dusă per1tru sau contra dreptului
scris: constituţiile î11locuiesc puterea 111aterială prin redacta rea
 183
unor paragrafe şi ridică aceste pagini scrise la rangul de
Jdevărate ar1ne. Vorbirea şi tin1pul prezent, scrierea şi durata
~ unt co11exe„ iar înţelegerea orală şi experienţa practică , scrierea
ş1 gândirea teoretică nt1 sunt mai prejos. La această antiteză se
poate adăuga cea 111ai 111are parte din istoria politicii interne a
tL1turor perioadel'or târzii . Eve11i1nentele în perpetuă schi111bare
co11trazic scrierea„ adevăr11rile 1/1să o fac să progreseze: aceasta
este a11titeza dintre două partide„ existente într-o fonnă oarecare
î11 istoria u11iversală „ î11 ti111pul 111arilor crize ale tuturor culturilor.
U11Ltl este ancorat în realitate, celălalt îi opune o teorie~ toate
revolu~ile i111po1ta11te presupu11 o literatură .
Grupul lin1bilor occide11tale de cultură se manifestă în
secolul al X-lea . Organis111ele lingvistice existente, adică dialec-
tele ger111a11ice şi ro111anice şi „ alături de ,.. ele„ latina bisericească „
se dezvoltă în fonna li111bilor scrise. In dezvoltarea germanei „
e11glezei, francezei „ italienei „ spa11iolei de la 900 la 1900 trebuie
să existe o trăsătură co111ună , precu111 în istoria lin1bilor elenice şi ·
italice„ inclusiv a li111bii etrusce„ de la l I 00 la epoca i111perială .
Dar ce se co11centrează exclusiv î11tre frontierele geografice ale
c11/t11rii„i11depende11t de do111eniile de expansiune ale fa111iliilor de
lin1bi şi ale raselor ? Care sw1t 111odificările con1une li111bî1or ele-
11istice şi latinei de după anul 300, în pronu11ţare, întrebuinţarea
cuvi11telor„ 111etrică „ gra111atică , stilistică ? Care sunt co111une
gern1a11ei şi italienei începând de la anul l OOO„ dar nu şi italienei
şi ro111â11ei ? Proble111ele de acest gen nu au fost niciodată nie-
todic exan1inate.
La trezire, fiecare cultură găseşte 11işte lin1bi 1î1stice,
li111bi de Ia ţară , necitadine„ "de-a pururea,., pedestre, abia venind
î11 contact cu eveni111entele istoriei 111ajore, totdeauna ca dialecte
nesc1ise, chiar şi în perioadele târzii şi în epocile de civilizape,
suferi11d prefaceri lente şi insesizabile. Peste ele se construieşte
acL1n1 li111ba a două clase don1inante, ca u11 prin1 fenotnen rela-
ţi o11al al fii11ţei trezite, care este cultura. Aici , în 111ediuJ nobiliar
şi clerical „ li111bile devin li111bi de cultură , arta vorbirii aparţine
castel1t/11i, li111ba aparţine catedralei: astfel, la începutul evo-
lupei , vegetalul se separă de ani1nal „ destinul di111ensiunii vii de
destint1l di111ensiunii 111oa1te„ destinul dimensiunii organice de cel
al di111ensiunii n1ecanice a înţelegerii . Dimet1siunea toten1ică
afi1111 ă iar di111ensit1nea tabu neagă sângele şi timpul. Acolo se
 -

184
află peste tot„ de ti111puriu, limbile de cultură încre111e11ite a căror
sacralitate este garantată de invariabilitate, sisten1e temporale
111oarte de foarte 111ult tin1p, străine de viaţă şi parali~nt de
artificiale„ având un vocabular fix şi strict c2nservat, condi~e
necesară în fon11ularea adevărurilor eterne. ln acest fel s-au
pietrificat ca li111bă religioasă vedica veche iar ca li111bă savantă
sa11scrita veche. Egipteana din l111periul Vechi a fost mereu
păstrată ca limbă de cult, astfel încât în I111periul Nou formulele
sacrale în Egipt erau Ja fel de pt1~n înţelese C!l şi Can11en SaJiare
sat1 câ11tarea arvalilor în epoca lui August 1 . In .Preistoria culturii
arabe„ babilonia11a„ ebraica şi li111ba Avestei au dispărut si111ultan
di11 vorbirea ct1rentă - probabil în secolul II î. Ch. -„ dar tocmai
de aceea ele au fost opuse„ în cărţile sacre ale caldeenilor, evrei-
lor şi perşilor, ara1neenei şi li111bii pehlvi . Aceeaşi se11mifica~e o
aveat1 Jatina gotică pentru biserică, latina u111a11iştilor pentru
ştii11ţa din perioada barocă, slava bisericească în Rusia şi, fără
î11doială, su111eriana în Babilon.
Di111potrivă, practica vorbirii şi-a stabilit do111iciliul în
castele şi palate. Aici s-at1 fon11at lin1bile vii de cultură . A vorbi
î11sea11111ă o deprindere'I o disciplină a lin1bii„ bunul gust în pro-
11u11ţare şi î11 topică, tacttll delicat î11 alegerea cuvintelor şi 111odul
de expri111are. Toate acestea sunt o caracteristică de rasă şi nu se
î11vaţă î11 chiliile călugărilor şi în cabinetele oa111enilor de ştiinţă,
ci în societatea 111anierată şi î11 co11tact cu un 111odel viu. Ca o
caracteristică a clasei„ î11 111ediile 11obiliare s-au fom1at li111ba lui
Ho111er„ ca şi vechea franceză a crt1c1adelor şi ger1nana tin1purie
a Stauffenilor„ toate izvorâte di11 t1za11tele lin1bilor rustice. Dacă
~

se ad111ite că 111arii poeţi ri)1t:1 scalzii şi trubadurii„ au fost

creatorii acestora'I 11-ar trebt11 ~~' u1tă111 că ei au fost educati" cu
prioritate inclusiv in plan /111gl·1.,·11c pentru această 111isit1ne şi
11un1ai la şcoala claselor sociale î11 interiorul cărora se n1işcau .
Faptul atât de in1portant prin care o cultură devine 1najoră este
opera unei rase, nt1 este o operă de cabi11et.
Cultt1ra lingvistică a clerului porneşte de la cercetarea
conceptelor şi a concluziilor. Ea se străduieşte să împingă până
la extre111 forţa cuvintelor şi a construc~ilor sintactice: astfel se

I. T ocn1ai acest fapt 111ă deter111i 11ă să cred că etrusca a jt1cat, şi n1ai
târziu î11că, t111 rol i111portant î11 colegiile preoţilor ro1nani.
 185
ren1arcă neîncetat o deosebire crescândă între uzanţele lingvistice
scolastice şi curtene~ raţionale şi sociale: dincolo. de orice fronti-
ere li11gvistice există ceva con1un în 111odul de exprimare a lui
Ploti11 şi To1na d" Aquino„ în Vede şi în Mishna. Aici se află
punctul de plecare al oricărei limbi savante mature~ în Occident,
fie că ea se numeşte germană, engleză sau franceză„ limba nu s-a
despărţit de ulti1nele ră111ăşi ţe provenind din latina scolasticii~
aşadar lucrurile stau la fel în cazul oricărei metodici a expresiilor
tehnice sau a construc~ilor sintactice specifice dizertaţiilor.
Antiteza dintre 1nodurile de înţelegere ale lt1n1ii de rând şi cele
ştiinţifice se continuă până la 1nijlocul perioadei târzii. Centrul de
gravitaţie în do111eniul li111bii franceze se situează indiscutabil de
partea rasei, adică în vorbirea de la Versailles şi din saloanele
pariziene. Aici a fost transplantată preţiozitatea din ciclul roma-
11elor 1ui Arthur, ridicată la rangul de co11versaţie la n1odă în tot
Occidentul - arta clasică de a vorbi. ln ce· priveşte filosofia
greacă „ cea 111ai 111are înct1rcătură provine tot din faptul că (iia-
lectul ionic atic se constituise integral la curţile tirar1ilor şi în
syn1posioane. Mai târziu a fost aproape imposibil să se vorbească
despre silogis111 în Jin1ba Jui Alcibiade. Pe de altă parte proza
ge1111ană nu şi-a aflat încă echilibrul în perioada hotărâtoare a
barocult1i ~ ea oscilează până astăzi, stilistic privind lucrurile,
între topica franceză şi topica latină - topica de la curte şi topi-
ca savantă - vizâ11d astfel atât elega11ţa cât şi exactitatea î11
exprin1are. Gra~e şi originilor lingvistice - amvonul sat1 şcoala
sava11tă - „ dar şi îndeletnicirii lor - preceptori în castele sau ln
curţile 111icilor nobili - clasicii noştri au ret1şit desigt1r să creeze
u11 stil propriu ce poate fi chiar imitat: ei n-au avut succes însă în
crearea unei proze specific gen11ane, care să constituie un 1nodel
pentru toată lumea.
Acestor litnbi de "clasă" oraşul le-a alăturat o a treia şi
t1lti111ă li111bă„ cea a burgheziei„ limba scrisă propju-zisă, ra~o-
11ală„ oportună„ proză î11 înţel~suJ cel 1nai strict al cuvântu.lui. Ea
oscilează cu uşurinţă între maniera socială distinsă şi modul
savant de exprin1are„ este atentă la inovaţiile sintactice şi la
ter111er1i1 la 1nodă, pe de o parte, se agaţă ct1 încăpăţânare de
conceptele existente~ pe de altă parte. Dar în fondul cel mai
aclânc ea este de natură econon1ică. "In 111od absolt1t, limba este
si111tită ca înse111n de clasă în fata
~ , eternei vorbiri aistorice a
186
"poporului " de care s-au slujit Luther şi încă vreo câţiva spre
111area ne111ulţumire a unor contemporani delicaţi . Odată cu vic-
toria definitivă a oraşului, li1nbile citadine le-au absorbit atât pe
"
cele ale societăţilor aristocratice cât şi pe cele savante. ln zonele
superioare ale populaţiei cosmopolite citadine se dezvoltă o koine
( Kot v11) unifonnă, inteligentă, practică, intolerantă faţă de dia-
lecte şi de poezie, caracteristică a simbolisticii oricărei civilizaţii,
t1n fel de n1ecanică exactă , rece, capabilă să redea gestul redus la
n1inin1. Aceste ultime litnbi apatride pot fi în!elese de orice
11egustor sau l1amal, ca şi greaca din Cartagina sau de la Oxus,
chineza din Java, engleza din Shanghai~ pentru a le înţelege,
4.4.a rta vorbirii „, nu 1nai are nici o importanţă . Vreţi să ştiţi cine
este cu adevărat creator ? Nu este spiritul unei rase ori al unei
religii, ci , pur şi si1nplu, spiritul economiei .

3. Popoare primitive, popoare de cultură,

popoare de felahi

15
"
In sfârşit, acutn putem, cu o prudenţă extremă, să
abordă111 foa1te strâns co11ceptul de "popor" şi să. introducem
ordine în acest haos de fo1111e etnice„ haos pe care cercetarea
istorică 111odemă l-a a111plificat. Nu există cuvânt la fel de
frecvent î11trebuinţat, dar, totodată, atât de neglijat de critică ~ nu
există alt termen care să aibă neapărată r1evoie de critica cea 1nai
severă . Chiar şi istoricii cei tnai avizaţi„ după ce s-au străduit,
până la un pu11ct, să clarifice într-o oarecare măsură problema,
îşi continuă cercetă.rile băgând în aceeaşi oală concepte precun1
popoare„ rase, co111unităţi lingvistice. Când găsesc un nutne de
popor, nu111aidecât fac din el o expresie lingvistică . Câr1d des-
coperă o inscrip~e formată din trei cuvinte, cred că au găsit un
complexiLs rasial . Orice "rădăcini" care sugerează o anumită
corespondenţă îi detem1ină să zărească în depărtare un popor
pritnitiv sau o patrie pri111it1 vă abia tnijind. Naţionalis1nul mo-
dem a deten11inat o creştere şi mai pro11unţată a "1nod11lui de
gândire în un_ităţi etnice".
 •

.I

187
Elenii„ dorienii„ spartanii st1nt oare nişte popoare ? Sau
celţ-i1„ galii„ se11011ii ? Dacă ron1anii erau un popor„ ce au fost
oare latinii ? Şi ce unitate se subînţelege câ11d se vorbeşte despre
etrusci intre celelalte populaţii din Italia cu 400 de ani înainte de
Cristos ? Nu s-a 1ners până la a le face "na~onalitatea" depen-
dentă de structura Jimbii, ca şi în cazul bascilor sau al traci1or ?
Ce concept etnic prest1pune termenul de american, de elveţian, de
evreu sau de bur ? Sângele, limba, credinţa, modul de guver-
nare„ peisajul "- - detem1ină toate aceste noţiuni laolaltă conceptul
de popor ? In general, înrudirea lingvistică şi de sânge se
co11stată nun1ai pe cale ştiinţifică. Individul nu este în nici fel
co11ştient de ea. Indo-europeanul nu este nimic altceva decât un
concept sava11t şi filologic. Tentativa lui Alexandru cel Mare de a
realiz.a o fuziune între greci şi perşi a eşt1at în întregime, în tin1p
ce 11oi resi1nţin1 abia astăzi ponderea co111unităţii existente între
e11glezi şi germani. Din contră, poporul este un complex11s a
cărui conştiinţă o ave111. Să ţinen1 seama de uzanţele lingvistice
obiş11uite. Fiecare se referă cu entuziasm„ ca la propriul
"'popor" 1, la co1nw1itatea care îi este lăuntric cea mai apropiată şi
fiecare aparţine 111ultor con1tmităţi . Apoi el încearcă să aplice
acest concept lin1itat, legat de un eveniment personal, la aso-
cia~ile cele 111ai eterogene. Pentru Cezar arvemii erau o civitas,
pentru noi cl1i11ezii sunt o "na~une„. De aceea, nu grecii ci ate-
nienii au fost un popor şi numai unii dintre ei, precum Socrate,
s-au si111ţit eleni ii1ainte de toate. De aceea, şi dintre doi fraţi,
u11ul se poate nu1ni elveţian iar celălalt, cu aceeaşi î11dreptăţire,
ger111an. Aici nu e v~rba de concepte ştiinţifice, ci de fapte
istorice. Poporul este o con1u11itate de oa1neni care se silnt un
întreg. Acest senti111e11t se poate stinge, numele fiecărei familii
îi1 parte poate subzista, dar poporul încetează să mai existe.
Si)arta11ii se sin1ţeau un popor în acest sens, ca "dorienii" proba-
bil pe la 1100, dar desigur nu la anul 400. Cruciaţii deveniseră
u11 autentic popor prin jură1nântul de la Clem1ont, n1ormonii prin

-·
I. Senti111e11t11l este atât de răspândit că n1t111citorii din n1arile oraşe .
îşi spt111 popor, exclt1zând astfel burgl1ezia cu care nu si111t nici o ·
"
legătt1ră co111ună. In 1789 11ici burghezie 11u a acţionat altfel.
 -
.J

188
1
alungarea lor din statul Missouri în mamertinii, 1nerce-
1839 ,
narii lui Agatl1ocle, prin nevoia de a avea ut1 refugiu. Principiul
generator al unui popor era oare diferit la iacobini şi hicsoşi ?
Câte popoare pot apărea din escorta unei căpetenii sau dintr-o
bandă de fugari ? O astfel de asociere poate schimba rasa, ca în
cazul osmanlâilor apăruţi în Asia Mică sub nun1ele de mongoli .
Ea poate duce şi la schi1nbarea limbii, ca în cazul nonnanzilor
din Sicilia, ori a numelor, ca în cazul aheilor sau danaizilor. Un
popor există ca atare atâta timp cât durează sentimentul de
con1 unitate.
Trebuie să deosebim destinul popoarelor de destinul
nu1nelor lor. Acestea sunt deseori singurele documente ce ne
rămân ~ putetn lega în vreun fel nu1nele de istoria, descendenţa,
limba sau numai de identitatea reprezentanţilor acestora ?
Sin1plificarea raporturile dintre cele două este încă o eroare
ştii11ţifică , practică şi nu teoretică, aşa cum se întâmplă şi cu
nun1ele actuale de persoană . Avem oare cât de cât idee despre
11u111ărul posibilităţilor existente ? Actul acordării nun1elui are o
infi11ită i111portanţă în vechile colectivităţi . Graţie numelui o
grupare u111a11ă ia cunoşt111ţă de specificul ei cu un soi de 111ândrie
sacră ~ nun1ele de cult trebuie alăturate numelor de războinici,
unele găsindu-se în ţară sau fiind moştenite~ nun1ele genealogic
poate fi schi111bat cu nun1ele unui erou ca în cazul osmanlâilor ~ în
fi11e„ el poate genera oriw1de nume străine în număr nelin1itat,
dar care nu sunt cunoscute sau fan1iliare decât unei păr~ de
co1nunitari etrlici . Dacă ne-au parvenit n11n1ai astfel de 11un1e,
aproape că se poate spune că orice legătură cu reprezentanţii lor
duce în inod necesar la o eroare. Fără îndoială sacre, numele de
franci, alamani, saxoni au înlocuit în 1nare parte numele existente
în vre1nea bătăliei lui Varus. Dacă n-a1n şti acest lucru, am fi
fost demult convinşi că se petrecuse o respingere sau o suprin1are
a raselor mai vechi de către noii invadatori . Denun1iri]e de
ro111ani şi quiriţi , spartani şi laceden1onieni, cartaginezi şi puni
coexistau, astfel încât se putea admite două popoare. Nu von1 şti
niciodată în ce relaţie se aflau numele de pelasgi, ahei şi danaizi
şi nici pe ce realităţi se baza această relaţie. Chiar da. că n-ar fi

l. Ed. Meyer: l lr.\]Jrung i111li ( ieschichte ller Afor111011en, 19 I 2, p. 128

.
ŞI UT111.
 189
existat decât aceste ct1vinte, savan~i ar fi tăcut de 111ult tin1p din
fiecare un popor cu lin1ba şi rasele lui specifice. Nu s-a legat oare
toponimul Doris de invazia dorică ? Câte popoare au putut să-şi
revendice şi să adopte numele de la un peisaj ? Situa~a poate fi
aceeaşi în cazul prusacilor de azi, dar şi al par~lor, evreilor şi
tLtrcilor„ şi inversă în cazul Burgundiei şi Nonnandiei . Denu-
n1irea de eleni a apărut î11 jurul anului 650 şi deci nu poate fi
legată de vreo migra~e. Lore11a şi-a luat nun1ele de la un prinţ
neî11se111nat„ de alt111i11teri consecutiv u11or certuri succesorale şi
11L1 u11or itnigrări de populaţie. La Paris ne1nţli erau numiţi
gern1a11i în 1814'1 pn1saci în 1870 şi friţi în 1917: în alte timpuri
î11 spatele acestor nu111e s-ar fi descoperit trei popoare diferite
Et1ropenii din Occident sunt nu111iţl î11 Orient franci, iar evreit
spanioli„ consecinţă a unor în1prejurări istorice: oare ce concluzii
~r fi tras un filolog exc/1.1siv din aceste denutniri ?
Este i111posibi1 de întrezărit rezt1ltatele la care vor ajunge
savantii„ anului 3000 dacă vor continua să lucreze ct1 rneto-
dele actuale'I folosindu-se de nu111ele, frag1nentele lingvistice şi
conceptele de patrie pri1nitivă şi de 111igraţie. Cavalerii teutoru
di11 secolul al Xiii-lea îi alungaseră pe prusacii păgâni ~ în 1870
acest popor 1nigrator apare deodată la porţile Parisului. Sub
presiunea goţilor, ron1anii au en1igrat de pe Tibru pe Dunărea
i11ferioară~ ori, mai 111ult, o (Jarte a lor a ajuns oare până în
Polonia unde se vorbea latină î11 Dietă ? Carol cel Mare i-a bătut
pe saxoni pe râul Weser'I iar aceştia au emigrat apoi În regillllea
Dresdei ~ în acest timp hanovrezii, originari de pe Tamisa,
Lu1de îşi aveau locul de baştină p1i111itiv confor111 cu de11u111irea
lor di11astică„ au pus stăpânire pe ţară . "ln loc să scrie istoria
popoarelor„ istoricii au scris o istorie a nutnelor~ numele au însă
propriul destin şi, nu 111ai mult decât acestea, limbile„ cu toate
111igraţiile" tra11sfo11nările'I victoriile şi înfrângerile„ nu aduc
11ici cea 111ai 111ică dovadă despre existenţa popoarelor cărora
le apar~11 . Aceasta este o eroare fundan1entală, î11deosebi a
filologiei indo-europene. Dacă există o 1nigraţie a numelor din
Palati11at şi Calabria în epoca istorică, dacă ebraica a fost
transferată ~in Palestina la Varşovia , persana de pe Tigru în
India, ce se mai poate spune atunci despre istoria denumirii de
etrusci şi despre aşa zisa i11scripţie "tyrseniană'' din insula .
Le111nos ? Sau poate că francezii au fom1at vreodată un popor
190
pritnitiv în con1un cu negrii din Haiti, aşa cun1 ar dovedi-o limba
lor, care este aceeaşi ? ln regiu11ea cuprinsă între Budapesta şi
Constantinopol se vorbesc azi două limbi mongolice, una
sen1itică, două antice şi trei slave şi aceste comuhită~ lingvistice
au toate sentimentul că fonnează nişte popoare. 1 Dacă am dori să
construin1 o istorie a n1igra~ilor bazată pe această realitate, ar
rezulta un produs strar1iu prin n1etode ciudate. Doriana
este nun1ele u11ui dialect despre care nu şti1n nimic altceva.
Fără îndoială, câteva dialecte s-au răspândit cu repeziciune
2
potnind de la el, dar acest fapt nu dovedeşte deloc nici ex-
pansiunea şi nicj măcar existenţa unui neam omenesc corespo11-
de11t.

16

Actun ne aflăn1 în faţa conceptului favorit al gândirii

istorice 111odeme. l111ediat ce un istori<~ din zilele noastre
întâlneşte un popor care a realizat ceva" el se crede, ca să zicen1
aşa, obligat să răspundă la întrebarea: "De unde vine acesta ?"
Este o convenţie ca w1 popor să vină de undeva şi să aibă o patrie
p1i111itivă. Este aproape injurios să adn1item că el se află totodată
şi ·pe vatra strătnoşească şi în locul ce acutn îi este patrie.
Migraţia este 111otivul legendar favorit al omenirii primitive, dar
aplicarea ei în cercetarea ştiin~fică a degenerat într-o l!latlÎe. Au
i111igrat chinezii în China sau egiptenii în Egipt ? Intrebarea
aceasta nu se plllle, ci ne mulţumi111 să ne întrebăm: când şi de
tinde ? Preferăm să îi aducem pe setni~ din Scandinavia şi pe
arieni din Ca11aan decât să abandonă111 conceptul de patrie
pri n1 i ti vă.
Or, mobilitatea tuturor popula~ilor vechi este o realitate
111ai presus de orice îndoială. Problen1a libiană ascunde un secret
"
1. 111 Macedonia, sârbii, bulgarii şi grecii au înte111eiat şcoli creştine
în secolul al XIX-iea pentru populaţia ce era ostilă turcilor. Când din
î11tâ111plare sârba se î11văţa în vreu11 sat, generaţia ur111ătoare se
co111punea din sârbi fa11atici . Puterea actuală a '""natiunilor" este deci
consecinţa ne111ijlocită a politicii şcolare precedente.
2. "'ln legătură cu scepticis111ul tui Belocl1 relativ la preti11sa t11igraţie
dorică cf. (iriech. (iesch1cte , I, 2. cap. VIII.
 191
de acest fel. Libienii sau stră111oşii lor vorbeau hamitica, dar fizic
ei aveau o talie înaltă, erau blonzi cu ochi albaştri, aşa cu1n îi
i11făţişează vechile reliefuti egipte11e, şi proveneau fără doar şi
poate din Europa de nord 1. ln Asia Mică există cel puţin trei
straturi succesive de migratori începâ11d cu anul 1300 î. Ch. Ele
se pot pune in reJaţie cu incursiunile nordicelor "popoare ale
n1ării" spre Egi1Jt~ fapte asemănătoare sunt atestate despre lumea
111ex1cană . Noi nu şti111 Însă 11i111ic despre 11atura acestor mişcări~
despre 111igraţiile pe care istoricul modem şi le imaginează cu
plăcere şi după care populaţii bine conturate ar parcurge ţările
precum nişte corpuri 1nasive„ s-ar retrage şi s-ar lupta între ele
pentru ca până la uimă să se stabilească undeva, nici nu poate fi
vorba. Nu tnigraţii1e ci reprezentările ce ni le facem deşpre ele
11e-at1 deforn1at vizitu1ile asttpra naturii popoarelor. ln sens
n1oden1 popoarele nu e111igrează , iar cele care într-o bună zi
e111igrează au 11evoie de un 11t1111e f oa1te pn1dent şi nu peste tot au
parte de unul singur. l\1otivul acestor tnigraţii, repetat i)ână la
istovire, este şi el gătmos şi de111r1 ne secolul al XTX-Jea: nevoile
111ateriale. Foatnea i-ar fi împi11s la cu totul alte încercări , dar cu
sigL1ranţă că ea nu a fost 111otivul 1najor care i-a deter111inat pe
oan1e11ii de rasă să-şi părăsească cuibul - deşi ea este motivul
cel 111ai frecvent menţionat atunci când aceste hoarde 111igratoare
se izbeau de un obstacol 111ilitar. Fără nici o îndoială că în aceşti
oa111eni fruşti şi rudin1entari se 1na11ifesta 11evoia n1icrocos1nică
originară de inişcare într-un spaţiu vast, venind din adâncurile
sufletului ca o nevoie de aventură, ca terneritate, ca trăsătură
a destinului„ ca î11clinare către don1inare şi prădăciune, ca o
lt1n1i11oasă nostalgie a acţiunii , o nostalgie a bucuriei 111asacrului
şi a n1orţii eroice pe care noi nu suntetn capabili să ni le
reprezentă111~ deseo1i aceasta trebt1ia să fie o ceartă între

1. Cf. Mel1lis: J)er Berbe1:/i"l1ge (Arcl1iv fur Antl1ropologie, 39, pag.

249 şi ur111 .) care furnizează şi i1lfor111aţii despre înrudirea dintre
ceran1ica di11 nordul Ger111aniei şi di11 T\1auritania şi cl1iar a n1ai
n1ultor nu111e de rât1ri şi de 111unţi . 'Jechile piran1ide din vestul Africii
sunt strâ11s înrudite, pe de o parte ct1 111or111i11tele nordice ale 11unilor,
pe de altă parte cu 111orn1intele regale di11 Imperiul Vechi din Egipt.
(A se vedea şi câteva clişee î11: L. Frobe11ius: Der Kleinajjrikani.\'che
(jrabben , 1916)
 -

192
con1patrioţi şi o fugă dinaintea răzbwiării celui mai puternic, dar
întotdeauna o dovadă de virilitate şi vigoare. Acest lucru era
contagios. Laş era oricine lâncezea pe păn1ânturile sale. Oare
cruciaţii„ exploratorii lui Cortes şi ai lui Pizarro şi, mai aproape
de noi„ vânătorii aventurieri din Far West SWlt animati
~ , de
necesitatea de a trăi ? ln istorie, atunci când o hoardă biruitoare
iru111pe într-o regiune întinsă, co11form regulii generale ea este
purtată într-acolo de glasul sângelui, de chemarea nostalgică a
unui destin 1năreţ, de eroismul oa111enilor de rasă autentici .
Trebuie să cur1oaşten1 însă şi situaţia di11 ţările străbătu­
te. Acolo condiţiile s-au schin1bat continuu, iar această schimba-
re nu depindea de spiritul migratorilor, ci din ce în ce mai 111ult
de 11atura populaţiei sedentare, care„ finaln1ente, era superioară
11ume1ic. Este li111pede că, în spaţiile aproape nelocuite, o simplă
capittilare a celui 111ai slab era posibilă şi obişnuită.
Totuşi în situaţiile în care ulterior populaţia sporeşte, va
fi vorba de o dizlocare a celui n1ai sJab, obligat la apărare sau la
cticerirea unui ţinut nou. Spa~ul devine deja prea restrâns. Nu
există trib care să poată vieţui fără o continuă vigilenţă şi fără o
pregătire suspicioasă pentru rezistenţă . Necesitatea dură a
războiului îi disciplinează pe oa111eni. Popoarele n1erg către o
1năreţie lăuntrică„ în contact şi la întâlnirea cu alte popoar~.
Arn1ele devi11 anne contra oamenilor şi nu contra ani111alelor. ln
fi11e, Sl1rvine o for111ă de migraţie despre care poate fi vorba
nun1ai în epoca istorică : nişte cete non1ade se 111işcă într-o
regiune în totalitate locuită, unde populaţia 1najoritară răn1âne
sedentară şi este păstrată ca parte i11tegrantă a ceea ce a fost
cucerit~ î11vi11gătorii sunt inferiori 11u111ericeşte şi se văd puşi în
faţa wior situaţii co111plet noi . Popoarele cu o organizare internă
111ai puternică se suprapun peste populaţii n1ult mai nu1neroase,
dar informe~ transfonnarea ulterioară a popoarelor, a limbilor, a
raselor, depinde de detalii foarte co111plicate. Din cercetările
fw1da111entale ale lui Beloch 1 şi Dellbriick2 ştim că toate
popoarele 1nigratoare erau foarte pu~n numeroase în raport cu
populaţiile sedentare - dar oare au fost migratori de acest fel
perşii lui Cyrus, n1an1ertinii şi cruciaţii„ ca şi ostrogoţii şi

t. !.>ie /levii/kerung tlie griecl1isch rijmische11 lfle/t, 1886.

2. ( ieschichle der l\.riegku11sl„ 1900.
 193
-~popoarele 111ării ,, din inscripţiile egiptene ? Câteva inii de
război11ici viguroşi şi superiori indigeni1or prin voinţa lor de a fi
şi 11u de a suferi un destin... Ei nu iau în stăp~nire ţinuturi
locuibile, ci o ţară locuită: raporturile dintre cele două populaţii
devin astfel o problemă de clase, migraţia o expediţie n1ilitară iar
sede11taris111ul o acţiune politică . Iată deci că izbânzile unor 111ici
t1upe de războinici co111portă r1işte efecte precu1n răspândirea
11tn11elor ş1 a li1nbi1 învingătorilor care apar în perspectiva
istorică, foarte uşor, drept n1igraţia propriu zisă , o 4'n1igraţie a
popoarelor": de aici se iveşte întrebarea : "'Cine sau ce poate
aşadar să en1igreze ?"
Este n11mele unui peisaj, al unui loc sau o i111agine
asociativă - 11u111ele unui erou pe care-l poartă şi ur1naşii - cel
care se răspândeşte„ se sti11ge di11colo, dar este adoptat dincoace
de o populaţie con1plet diferită , căreia acest nU:me îi poate fi chiar •
atribuit~ trece acest nu111e concon1itent de la loc la oa111eni şi se
deplasează cu ei„ sau i11vers ? Ca să se facă înţeleşi ·este adoptată
li111ba î11vingătorilor ori a învinşilor, sau este vorba de o a treia
li111bă ? Subjugă cetele linei căpetenii ţări întregi şi se înmulţesc
î11soţindu-se cu fe111ei răpite ? Sau ocupan~i sunt o t1;1pă
oca=ională de aventurieri de provenienţă foarte diversă ? Sau o
pop1.1/aţie cu fe1nei şi copii, precum filistenii, care, exact ca şi
triburiJe ger111aruce 111ai târziu şi altundeva, au trecut în Egipt în
jt1rul anului 1200 î. Ch. în n1icile lor care trase de boi de-a
lt111gul coastelor Feniciei ?1 Acestea 11e 1nai obligă să ne punen1
î11trebarea ttnnătoare: este îngăduit să legăn1 destinul limbilor şi
al ·11u111elor de ceJ al popoarelor şi al raselor ? LJn unic răspuns
este posibil: NU, categoric nt1.
Printre ~"popoarele 111ării" care n-au contenit să atace
Egiptul î11 secolul al XIII-iea„ apar nu1r1ele danaizilor şi aheilor,
dar la Hon1er a111ândouă sunt denun1iri aproape 111itice: se n1ai
relevă apoi nu1nele de Lukka, 1nai târziu pus în legătură cu
Lycia, dar locuitorii acesteia se 11u1neau tramiJi~ în fine, nt1111ele
etrt1scilor„ sarzilor şi siculilor, dar nu rezultă de tlicăieri că acei
Turscha vorbeau etrusca târzie şi ni111ic referitor la proporţiile
corporale ase1nănătoare cu ale locuitorilor Italiei ce purtau

1. Ra111ses 111'1 învi11găton1l lor't le-a reprodus cortegiile pe relieft1rile

de la Medi11et Habott ( W . M. Miil1er: .'1sien u11tl Eur<>JJt1, p. 366).
194
aceleaşi dent1n1iri~ chiar dacă aceste rezL1ltate ar pute.a ll „i. 1: ~ ,
sigure, ni111ic nu ne-ar autoriza să vorbim despre ''unul şi acelaşi
popor ". Presupunând că inscrip~a din i11sula. Lc111n('" l'<..t c
etruscă şi că etrusca este indo-europeană" consec111ţelc (L _,
decurge de aici ar avea o oarecare valoare pentru istoria limbilor"
dar absolut nici una pentru istoria raselor. Roma este un oraş
etrusc. Este oare acest lt1cru indiferent pentru szifletzll poport1lut
ro111an ? Sunt romanii indoeuropeni pentru că din întâ111plare
vorbeau un dialect latin ? Etnografii cunosc o rasă alpină şi o
rasă mediteraneeană, în sud şi în nord ei găsind o asemănare
corporală frapantă între libieni şi gennanii septentrionali .
Filologii ştiu că bascii sttnt o rămăşiţă - ·dovedită prin limbă - a
Ltnei popula~i ''pre-indo-europene", iberice. Cele două opinii se
excl Ltd . Erat1 ''eleni „ înte111eietorii cetă~lor Mycene şi Tyrins ?
La fel de bine ne-a111 putea întreba dacă ostrogoţii erau gem1ani .
Mă1tu1isesc că astfel de întrebări î1ni sunt ininteligibile.
Pentru n1ine '-'poporul" este o Zlnitate de sziflet. Toate
n1arile evenimente ale istoriei n-au fost propriu zis opera popoa-
relor„ ci ele a11 ge11erat i'ntâi aceste popoare. Orice ac~une pro-
dt1ce o scl1i111bare î11 sufletul actorului . Este posibilă o polarizare
în jurul unui 11u111e celebru, dar existenţa ca popor şi nu ca gloată
dă rezonanţă acestui nu111e fără condi~onarea prin evenimente
111ari . Prin destinele anterioare de n1igratori, go~i şi osmanlâii au
devenit ceea ce ulterior i-a făcut cunoscuti. , "Americanii" nu sunt
i111igran~ europeni ~ numele dat de geograful florentin A1nerigo
Vespucci desemnează acu1n 1nai întâi un continent" dar, pe
deasupra„ un popor autentic care îşi datorează caracterul aparte
răsturnării psihologice de la 1775 şi n1ai cu sea111ă războiului de
secesiune din 1861- 1865.
Cuvântul popor nu are alt con~nut. Nici unitatea de
li111bă , nici aceea a descendenţei psihice nu stmt hotărâtoare.
Ceea ce deosebeşte un popor de o popula~e, ceea ce îl scoate din
această stare, căci el asi111ilează ulterior ''populaţii" , este totdea-
una realitatea lăuntrică a lui '-'noi''. Cu cât acest sentiment este
1nai profund, cu atât mai viguroasă este forţa vitală a asocierii .
Există popoare energice, apatice, nestatornice, imperturbabile.
Ele îşi pot schin1ba litnba, rasa, nu111ele, . ţara~ atâta vreme cât
sufletul lor persistă, ele se adaptează lăw1tric oan1enilor de orice
origine şi îi transfor1nă . Numele de ron1an desemnează un popor
 •

195
in epoca lui Hannibal„ dar în epoca lui Traian nu mai de-
se111ncază decât o popula~e.
Dacă ne însuşin1 cu îndreptă~re atât conceptul de
popoare cât şi cel de rase, prin acestea nu înţelegem nicidecum
conceptul curent de rasă în sens darwinist. Să nu ajungen1
să creden1 că popoarele sunt unitare datorită unei si111ple
descendenţe corporale co1nune, şi nici că ele ar fi JJutut să-şi
co11serve aceste caractere 111ai i11ult de zece genera~i . Nu se poate
repeta prea 111ult faptul că originea fiziologică există nu1nai
pe11t1~u ştiinţă şi niciodată pent1u conştiinţa unui popor„ că nici un
popor 11u s-a entuzias1nat vreodată pentru acest ideal de "sânge
pt1r" . Expresia '"'a avea rasă ', nu dese111nează ceva 1naterial, ci
altceva care ţine de universal şi de dirijat„ de orientare„ o ar111onie
perceptttă a destinului „ un n1ers şi o alură egale în fiinţa istorică .
Di11 diuirmonia acestui tact totaln1ente 1netafizic apare ura de
rasă care nu este 111ai puţin puternică între francezi şi gen11ani
decât î11tre ge1111ani şi evrei şi din acelaşi itnpuls apare„ pe de altă
pa1te„ dragostea reală dintre bărbat şi fetneie„ care este înrudită
ct1 tira . CeJ ce nu are rasă nu cu11oaşte această dragoste
periculoasă. Dacă o patte a omenirii care vorbeşte astăzi lin1bi
i11do-europene este foarte aproape de un anun1e ideal de rasă „ aici
trebt1ie văzut u11 indiciu al fortei „ 111etafizice a acestui ideal
acţio11â11d ca putere ordonatoare„ dar în nici un caz existenţa unui
„„popor prin1itiv'' după gustul savan~lor . Efectiv„ este de o n1are
in1portanţă faptul ca un ideal să nu influenţeze niciodată
popula~a în a11sa111blul ei„ ci de preferinţă elen1entul războinic şi
î11deosebi nobleţea autentică, aşadar dintre oamenii care trăiesc
cu toţii î11tr-o Ju111e a faptelor, sub presiunea devenirii istorice„
doar pe oamenii destinult1i care vor şi care îndrămesc: acestea în
ciuda 1:1ptului că accesul în ordinul seniorilor, 111ai 'ales în
ti111pt1rile vechi„ nt1-i dădea nici o bătaie de cap unui străi11 de
rasă ct1 o înaltă ţinută exterioară şi lăuntrică şi că fe111eile erau
alese după "rasa', lor şi, desigur, după descendenţă . I111ediat după
aceea„ cu111 se inai poate observa şi azi„ cei care 111ai au cât de cât
trăsături rasiale sunt adevărate naturi de preoţi şi de savanţi,
1

deşi probabil ei sunt strâns înrudiţi , consanguinar, cu ceilalţi. O

I. De aceea ei au inve11tat expresia nobleţe spirituală, care este t1n

11onsens.
196
tnentalitate puternică egucă şi maturizează corpul, făcându-l să
devină o operă de artă . ln mijlocul t1nui an1estec de triburi italice
ctt origini diverse, ro1nanii formează o rasă strict unitară , nici
et1uscă, nici latină , nici "antică'' În general, ci specific romană .
1

Dacă există vreun lucru în care putem vedea aievea forţa unui
ant1n1it popor, acesta este reprezentat de busturile romane din
ulti1na perioadă republicană .
Dau aici şi exen·1plul perşilor. Exemplul celor mai mari ·
erori , provocate in1plicit de reprezentările savante ale no~unilor
de popor, li1nbă şi rasă . Aici aflăm explica~a ulti111ă şi p0ate
deci sivă a cunoaşterii foarte precare, chiar şi în zilele noastre, a
orga11is111ului culturii arabe. Persana este o limbă ariană, deci
<.<.perşi i .„ sunt un popor "indo-european". P1in urmare, istoria ş1
religia persană sunt nişte teme ale filologiei "iraniene".
"
ln pri111ul rând: Este persana o limbă din aceeaşi
categoric cu hi11dusa, provenită dintr-o limbă prin1itivă comună,
s a11 1111111ai 11n dialect hindi1s ? Şapte sute de ani de istorie
1i11gvistică orală despart vechiul dialect vedic qe textele indice şi
111 scri pţi il e din epoca lui Darius de Behistun. Distanţa dintre
lat111a lt1i Tacit şi fra11cez.a J11ră111intelor de la Strasbo11rg (842)
11u este n1ai n1are. Ori') din inscripţiile de la Amama şi din
arhivele de la Boghaz-Koi, cunoaşten1 astăzi nu111eroase nun1e
„'ariene" de persoane şi de zeităţi , în Siria şi în Palestina. Ele
datează de pe la n1ijlocul miJeniului 11. î. Ch. „ deci din epoca
epopeilor vedice. Ed. Meyer face totuşi remarca importantă că
aceste nt1111e sunt indice şi nu persane, şi aceeaşi remarcă este
valabilă pentru denu111irile de numere recent descoperite. Nu este
deloc vorba de perşi şi cu atât 1nai puţin de un - 'popor în sensttl
acceptat de istoricii noştri ". Eroii indici, ale căror cavalcade eratt
îndreptate către vest, au însemnat o adevărată putere ptin an11ele
lor pre~oase, caii lor înşeuaţi şi nevoia de acţiw1e, pretutindeni în
agonizânda lume babiloniană .

I. Deşi tocn1ai Ro111a i-a eliberat - ca regulă generală„ e vorba de

oa111eni i co111plet străini de nea1i1 - dându-le drept de cetăţenie„
cenzorul Appius Claudius a ad111is pe fiii foştilor sclavi în Senat încă
di11 anul 31 O.
2. l ei t.\·cl1r. ; : verg I. „~/Jracl~(or.\'clrung , 42„ p. 26: Cele tnai vecl1i
n1ărturii datate în Ji111ba iraniană.
 197
De la anul 600„ în această lu111e apare micul peisaj al
Persiei cu o popuJa~e de ţăra11i barbari„ dar politiceşte unită .
Herodot povesteşte că doar trei di11 acele triburi erau de
11aţtonaJitate persană . Li111ba cavalerilor l1induşi s-a conservat
oare în acei 111un~ iar "Persia" este ni1n1e/e ţării care a fost dat şi
JJoporultai ? l\1ezii „ cu care ei se asemă11au n1ult„ purtau de
3sen1e11ea nt1n1ele unei ţări unde clasa războinicilor ~ ajuns, în
L1rn1a uno1 111ar1 succese politice, să se si111tă unitară . ln arhivele
asiriene ale lui Sargon şi ale unnaşilor săi (700)„ alături de
de11u1niri geografice neariene se întâlnesc nun1eroase nume
Hariene" de persoane'! în general nu1ne de conducători ~ Dar Tiglat
Pileser IV (745- 727) nu111eşte poporul acesta „'oa111enii cu părul
neg1u", . ''Poporul persan.,. al lui Cyrus şi Darius nu s-a putut
1

constitt1i decât plecând de aici„ din oa111eni de diverse origini„ dar

ct1 u11 puternic senti111ent de unitate. Atunci când însă „ cu două
secole 111ai târziu, 111acedonie11ii le-au spulberat do111ina~a„ şi-au
111ai contj11uat "perşii ,„ existe11ţa lor generală sub această
for111ă ') 111 anul 900„ 111ai exista î11 Italia un veritabil popor
lo111bard ? Este cert că 111area răspâ11dire a limbii oficiale persane
şi a câtorva niii de tineri persani în i111ensul dotneniu 1nilitar şi
ad111inistrativ ft1sese acceptată demult în popor, impunând ca
reprezentativă pentru 11u111ele de persan o clasă sttperioară ce se
si111ţea politiceşte unitară „ dar ai cărei stră111oşi nu puteau să fie
persani decât într-u11 nun1ăr foarte mic. Dar, nu există 1năcar o
singură ţară care să se poată nun1i teatrul istoriei persane. Ceea
ce se î11tâ111plă de la Da ri t1s la Alexandru se derulează când la
i-1ord de Mesopota111ia, deci în mediul unei populaţii vorbitoare de
ara111eeană, când în vecl1iul Sinear, în tot cazul nu în Persia~ unde
so111ptuoasele edificii începute de Xerxes nu au fost nici tnăcar
ter111i11ate. Parţii erau un trib 111ongol care adoptase un dialect
persan, încercând să încan1eze în 111ij1ocul acestei popula~i un
se11ti111e11t na~onal persa11.
Mai trebuie să 111enţionăm aici, alături de limba şi de
rasa persanilor, şi problen1a religiei persane2 . Ştiinţa a tratat-o de
j L1steţe î11 conexi w1e cu celelalte două şi deci n1ereu în relaţie cu
h1dia . Religia acestor vikingi continentali nu era înrudită cu

1. Ed. Meyer. loc. cit. „ .P· 1 şi ur111.

2. Cf. pentru ceea ce ur111ează cap. III din prezenta carte.
198
religia vedică ci identică cu ea, aşa cu111 o dovedeşte dualisn1ul
divinităţilor iytithra-Varuna şi lndra-Nasatya în textele de la
Boghaz-Koi . ln sâ11ul acestei religii conservate în· lu111ea babilo-
11ia11ă apare acun1 Zoroastru, refor111ator ieşit din clasele de jos.
Se ştie că el 11u era persan. Ceea ce el a creat - şi eu sper să mai
evidenţiez încă o dată - este o transpunere a religiei vedice în
forn1ele „g ândirii cos111ice ara111eene, unde se pregătea deja le11t
apariţia religiozităţii n-iagice. Daei,as, divinităţi din vechea cre-
di11ţă i11dia11ă„ devin der11onii din credinţa semită şi djin la
arabi . Jahve şi Belzebut se află în raporturi identice ca şi Ahura
Mazda şi Ahri111an în această religie de ţăra11i pe de-a
î11tregul aran1eeană , apărută ca o consecinţă a unui sentin1ent
cos111ic dualist. Ed. Meyer' a descris foarte bine diferenţa dintre
co11cepţiile despre lu111e la indieni şi la '" '"iranieni", dar nu a văzut
originea acestei diferenţe pentru că a plecat de la o ipoteză falsă .
Zo1·oastr11 este 11n personaj analog profeţilor /11i Israel care au
tra11sfor111at, de ase111enea, si111ultan credinţa ·poporului 111ozaic şi
ca11aanea11. Este o realitate tipică aceea că întreaga escatologie
este Ltn bt1n co111un al religiilor persană şi ebraică ~ textele A·vestei
at1 fost scrise în epoca parţilor, la origine în ara111eeană şi 11u111ai
după aceea traduse în pel1levi .
2
·
Tot î11 ti111pul parţilor s-a petrecut atât la perşi cât şi la
evrei o profundă schin1bare lăuntrică ce deter111ină conceptul de
11aţie nu 11u111ai după apartenenţa la un anu1ne trib, ci şi după
adevăratul senti111e11t religios. U11 evreu care trecea la religia lui
Mazda devenea persan toc1r1ai fn 11r1na acestz1i act~ un persan ce
devenea creştin aparţinea "poporului" nestorian. Populaţia foarte
densă di11 nordul Mesopota111iei - patria 1nan1ă a culturii arabe -
este o naţte 1n parte evreiasca, 1n parte persar1a, 1ntr-un sens care
•" • v1'. """"

nL1 are ni111ic de a face cu rasa şi foarte puţin cu li111ba. Deja în

vre111ea naşterii lui Isus, '~necredincios" era ce) care nu aparţinea
11ici perşilor, nici evreilor.
Această naţie no11ă este "poporul persan'' din Imperiul
sassa11id. De aceea limba pehlevi şi ebraica încetează conco-
111itent să mai fie folosite şi ara1naica devine lin1ba n1atemă a

I. (iesc/1. li. .il/etertun1s § 59 şi t1r111.

2. Ai1dreas şi Wackernagel : l\fachrichten ,fer (iotting, <lesellsc/1. tl.
11 ·,,,„,·e11scl1l~/i e11, 1911„ p. I şi ur111.
 199
celor două co1nunităti , . Dacă vren1 să i11trebt1111ta111 ter111enii
~
de
ar1a11ş1 se111it, vo1n spune că perşii erau arieni~ dar nt1 erau un
-~popor"' , î11 vre111ea scrierilor de la A111a111a: popor fără rasă în
ti 111pul 1ui Da ti us~ co111 unitate rel igi oa să ctt desce11der1ţă se111iti că
ir1 epoca sassanizilor. Nu există nici un popor pritnitiv persan
care să se fi desprins dintr-o ra1nură ariană, nici o istorie
ge11erală a perşilor.: din pricina existenţei celor trei istorii diferite
ce î11dreptăţesc de fapt nun1ai anutnite raporturi lingvistice nu
pt1te111 atribui perşilor un cadru geografic unitar.

17

i\stfel a1n ajuns„ în sfârşit, la funda111entarea unei

11101jologii a popoare/01~. De când îi cunoaştetn esenţa, putern
totodată descoperi şi o ordine i11temă în cursul etnologic al isto-
riei . Popoarele nu sunt unită~ lingvistice, politice sau zoologice„
ci u11ită~ psihice. Nu111ai dacă iau ca bază acest asenti111e11t„ voi
distinge acu111 popl1are anterioare, conten1porane şi posterioare
11nei c11/t11ri. O realitate resi111~tă 111ereu ca o profunzitne este
aceea că popoarele de cultură au o pregnanţă 111ai 111are decât
celelalte. Pe cele care le-au precedat le nu111esc popoare prin1iti-
\ 1e. Asocie1ile de oa111eni , efetnere şi eterogene, care se for111ează

şi dispar fără o regulă cogt1oscibilă în dina111ica lucrurilor„

sfărşesc prin a presi111ţi o cultură latentă, ca în timpurile preho-
n1erice, precreştine, gem1anice vecl1i„ concentrate în straturi
î11tregi cu o structură din ce în ce 1nai distinctă reunind populaţia
î11 grupuri şi colectivită~ a căror substanţă umană abia dacă
variază . Prin sticcesiunea unor astfel de stratu1i s-a trecut de la .
ci111bri şi teutoni la 1narco111ani şi goţi, pentru a se ajunge la
fra11ci" longobarzi şi saxoni. Popoare primitive sunt evreii şi
perşii di11 perioada seleucidă , "popoarele 111ării" din perioada
111iceniană „ c.'clanurile" egiptene din timpul lui Menes. Succesorii
cultt1rii st1nt popoare de fellahi„ între care egiptenii din epoca
ron1a11ă sunt exen1plul cel 111ai celebru.
"
ln secolul al X-lea sufletul faustic se trezeşte dintr-o
rlată şi se 111anifestă în nenun1ărate forn1e. Alături de 01nament şi
de arhitectură „ printre aceste forme apare o formă etnică net
deli111itată . Din fon11ele etnice ale i1npe1iului carolingian: saxonj,
şvabi„ franci , vizigoţi , longobarzi , s-au născut dintr-o dată
200
ger111anii, francezii„ spaniolii, italienii. Până în zilele noastre„ în
111od conştient sat1 inconştient„ toţi istoricii au co11siderat aceste
popoare de cultt1ră ca elemente otiginare având o existenţă în
sine'I iar cultura au tratat-o ca sectmdară, doar ca un produs al
acestor popoare. Indienii'\ grecii„ ro111anii, germanii au trecut
drept nişte u111tăţi creatoare absolute în istorie. Cultura greacă a
fost opera elenilor, deci ar trebui ca ei să fi existat ca atare cu
111ult 111ai devre111e, prin urmare să fi itnigrat. Orice altă
reprezet1tare a creatorului şi a creaţiei ar părea de neconceput.
Eu cor1sider o descoperire ·hotărâtoare faptul că din
eve11i111ente precedente rezultă o consecinţă i11versă . Trebuie
afi r111at cu toată energia: culturile 111ajore reprezintă ceva pe de-a
î11tregt1l original. ce a ieşit la suprafaţă din adâncin1ile i11sonda-
bile ale gândirii . Din co11tră, popoarele p1izoniere ale unor culttui
sLu1t - prin fon11a i11te111ă, prin n1anifestarea 1or in ar1sa111blu -
operele acestor cultt1ri iar nu autorii lor. For111ele în care gn1pul
tn11an îşi prin1eşte consistenţa şi structura ca un ce 111aterial„
posedă t1n stil şi o istorie a stiltdui„ precum genurile artistice şi
111odalităţile de gândire. Poporul atenian nu este ni111ic altceva
decât te111plul doric, cel englez ni111ic altceva decât fizica 1110-
der11ă„ adică w1 sin1bol. Există popoare de stil apollir1ic, fat1stic,
111agic. Nu "'arabii" au creat cultura arabă. Dimpotrivă, cultura
n1agică ce î11cepe în ti111purile lui Cristos a generat ca ulti1nă
n1are crea~e etnică popotuJ arab care reprezintă„ ca şi cel evreu
şi cel persan, o co1nu11itate de credinţă, con1unitatea lsla111ului~
istoria universală este istoria n1arilor culturi. Popoarele st1nt doar
for111ele si111bolice î11 care on1ul aflat în interiorul acestor culturi
îşi î111plineşte propriul destin.
"'
ln fiecare di11 aceste culturi„ 111exica11ă sau chineză„
indiar1ă sau egipteană, i11diferent dacă pt1te111 afla sau 11u, tin grup
de n1ari popoare ale z1r111ia şi ace/11iaşi stil, ce apare la începutul
pri111ăverii, for111â11d stări (sociale) şi repreze11tând isto1ia„ îşi
duce pe tot parcursul evoluţiei propria fom1ă către un scop.
Aceste popoare diferă extrem de n1ult tmul de altul. Ne pare
i111posibilă reprezentarea unei opoziţii puternice î11tre atenieni
şi spartani, gennani şi francezi, Tsin şi Tsu: întreaga istorie
n1ilitară arată că ura dir1tre naţit1ni este tnijlocul cel n1ai r1obil de
a pu11e în practică decizii istorice~ dar, de îndată ce aven1 de-a
face cu un popor străin de cultură, se stâ1neşte pretuti11dei1i w1
 201
se11t1111e11t i11vi11cibil de i11rud11c µ')1h1 \.·ă. iar co11ccptul de barbar
dese11111ează pe on1ti1care1111 ~parţtlll' laL11ll11c u11ci cultu1i„ fiind
la feJ de bine cunoscut de popoarele „„cla11urilor"? egiptene, de
I u111ea politică chineză ca şi de antichitate. Energia fon11elor este
atât de puternică încât ea pune stăpânire pe popoarele vecine
asupra cărora îşi lasă a111prenta„ astfel au fost cartaginezii„ un
popor de stil sen1iantic în istoria romană, apoi ruşii, popor de
stil sen1ioccidental î11 istoria lui de la Ecaterina a li-a până la
că de rea ~mperi ului ţari st.
ln stilul unei culturi popoarele se numesc naţi11ni, iar
acest ter111en le distinge d~ja de popoarele anterioare şi ulterioare
acelei culturi . Nu nun1ai un viguros sentiment al I ui ~'noi" u11eşte
lău11tric aceste n1ari colectivităti„ „ cele rnai se1nnificative dintre
toate. Naţi11nea se fi1ndan1entea=.ă pe o idee . Fluxurile de
existenţă colectivă se află într-un raport foarte profund cu
desti11ul şi ti111pul istoric„ raport ce diferă în funcţie de fiecare caz
pa1ticular şi deten11ină o rela~e etnică de rasă, lirnbă, ţară, stat,
religie. Stilul istoriei chineze se deosebeşte de stilul istoriei
antice„ ca şi sufletul vechilor cl1inezi de sutletttl anticilor.
Cât despre viaţa popoarelor pri111itive şi a popoaretor de
felal1i„ ea se prezintă ca o creştere şi o descreştere a fo1111elor
geologice atât de des invocate, o devenire haotică îr1 al cărui
proces se petrec. 111ulte lt1cruri fără scop sau durată precisă şi
t111de, într-un se11s proft1nd~ totul se stărşeşte pentru că nu se 111ai
î11tân1plă ni111ic. Numai popoarele istorice, adică cele care au o
cxiste11ţă participati~ă la istoria 11niversală~ sunt şi naţiuni.
Trebuie bi11e înţeles ce vrea să spur1ă acest lt1cru. Ostrogo~i au
fost ptutătorii unui 111are desti11„ deşi totuşi, lăt1ntric, intern, ei nu
~1 veat1 istorie. Bătăliile şi aşezările lor 11t1 se bazau pe o necesitate
ş1 d111 acest 111otiv erau episodice. Sfârşitul lor este lipsit de
sc111nificaţie. Oa111e11ii care trăiau la Mycene şi Tyrins în jurul
~11t1lt1i 1500 î. Ch. n11 e1~az1 i'ncă o na~une, iar în Creta 1ninoică
ci deja nz1 11101 era11 o 11a~u11e. Tiberiu a fost ultin1ul suveran
' ..., . . . ..., ....,
care a 1ncercat sa perpetueze 1stor1ceşte o naţ111ne ro111ana„ sa o
sa/1 e=e pet1tru istorie. Nu111ăru) de genera~i care au constituit
1

popo111l 1nezilor, aheilor sau hunilor„ fonnele de co111tu1itate în

care au trăit genera~ile care 1e-au precedat şi le-au urinat sunt
1111posibil de stabilit şi nu depind de nici o regtllă Durata de viaţă
a L111e1 naţiuni este î11să deter1l1inată , la fel ca ş1 cursul şi rit1nt1l îr1
care se realizează istoria sa. Nu1nărul de genera~i de la începutul
di11astiei Ciu pâ11ă la guven1area lui Shi Hoang Ti „ de la
eve11in1entele legendare presupuse a se fi petrecut la Troia până
la do111nia lui Octavian August„ de la perioada thinită până la
XVII-a dinastie egipteană, este aproape acelaşi . Perioada târzie a
culturilor, de la Solon la Alexandru cel Mare„ de la Luther la .....

Napoleon, cuprinde în jur de zece generaţii, nu mai mult. ln

astfel de răgazuri se împlinesc destinele autenticelor popoare de
cultură , deci ale celor din istoria universală în general. Romanii„
arabii, prusacii, sunt naţiuni din perioade târzii . Câte generaţii
avuseseră deja ginta Fabiilor şi ginta Juniilor până la bătălia de
la Cannae?
De asen1enea, naţiW1ile SW1t şi popoarele veritabile
co11st1î1ctoare de oraşe . Ele au apărut odată cu fortăreţele, au
crescut odată cu oraşele pentru a atinge apogeul conştiinţei cos- •

111ice şi al vocaţiei lor şi se sting în oraşele cosmopolite. Fiecare

i111agine citadină cu personalitate are şi un caracter naţional.
Satul în întregi1ne rasial nu îJ posedă încă, oraşul cosmopolit deja
ntt-1 111ai are. Această trăsătură esenţială pune într-o anumită
lu111ină întreaga viaţă publică a unei naţiuni şi îşi lasă amprenta
asupra celei 1nai modeste expresii a acesteia, însă nu va fi
concepută niciodată cu suficientă forţă, independenţă şi sing11/a-
ritate . Dacă între sufletele din două culturi există o separare
completă ce nu va îngădui niciodată omului din Occident să
înţeleagă în întregime pe indian şi pe chinez, această separare
există chiar n1ai accentuat între natiunile mature. Natiunile nu . se
~ ~

înţeleg 111ai bine decât indivizii . Fiecare o înţelege pe cealaltă

11u111ai prin inten11ediul imaginii pe care şi-a făurit-o şi foarte
puţini cunoscători pătrund mai adânc în această problen1atică .
Faţă de egipteni, ar trebui ca toate popoarele antice să se simtă
înrudite şi unite~ între ele nu s-au înţeles niciodată . Există vreo
opoziţie 111ai tranşantă decât între spiritul atenian şi spiritul
sparta11? Filosofia, fie gennană, franceză sau engleză, nu datează
de la Leibniz, Descartes şi Bacon~ ea exista deja de la scolastică :
la fel, în fizica şi chimia 1nodemă , alegerea şt 1nodalităţile
experimentale şi ipotezele, relaţiile reciproce şi sen1nificaţia lor
pentru progres, ca şi scopul cercetării diferă sensibil la fiecare
11aţiw1e. Spiritul pios gen11an şi spiritul pios francez, 111orala
engleză şi morala spaniolă, obiceiurile engleze şi obiceiurile
 203
ger111ane sunt atât de departe unele de altele aşa cum fondul de
adâncin1e al oricărei naţiuni străine rămâne, pentru omu) mediu
şi deci pentru opinia publică naţională, o ete"'mă enigmă şi sursa
erorilor constante şi încărcate de consecinţe. In perioada imperia-
lă romană, oamenii au început să se înţeleagă peste tot, dar
tocmai din acest motiv nu mai era nimic de înţeles în oraşele
antice. Odată cu posibilitatea acestei comunicări generale, ome-
11irea de atunci încetase să mai trăiască în ipostază de naţiune,
1/1cetând astfel să mai fie în istorie.
Tocmai din cauza acestor evenimente profunde este
in1posibil ca un popor întreg să fie totodată şi un popor de
ct1ltură, o naţiune. La popoarele primitive, fiecare om în parte
avea un sentiment constant .al dependenţei etnice. Trezirea unei
naţi Ltni la conştiinţa de sine se împlineşte„ fără excepţie, treptat,
111ai ales într-o clasă anu1ne, al cărei suflet este cel mai puternic,
do111inându-le pe toate celelalte prin forţa lui vitală . Fiecare
11aţiz1ne este repre=entată În fa_ţa istoriei de o minoritate. La
inceput perioadei veronale, nobilimea este primăvara unde se
co11servă caracterul naţional de mare stil, inconştient, dar cu atât
n1ai pute111ic resi111ţit în tactul său cosmic. "Noi" însean1nă clasa
cavalerilor, ca şi c.'feudalitatea'' egipteană din jurul ant1lui 2700,
dar şi cea indiană şi chineză din jurul anului 1200. Eroii lui
Ho111er. sunt descendentii , lui Danaos. Baronii normanzi sunt
A11glia . Ducele Saint-Simon care n1ai avea încă o picătură din
vechiul sânge al francilor avea şi obiceiul să spună că "întreaga
Fra11ţă era întrunită în anticameră" şi a fost un timp când Ron1a
şi senatul nu erau literalmente altceva. Odată cu dezvoltarea
oraşelor, burghezia devine reprezentanta na~uni şi, concotnitent
ct1 spiritualitatea în creştere, ea reprezintă conştiin_ţa naţională
preluată de la nobilime şi pe care o duce la desăvârşire. Mediile
individuale sunt cele care mereu, necurmat, printr-o gradare
nesfărşită„ trăiesc, sin1t, acţionează şi ~tiu să moară În nz1mele
poporului„ dar aceste medii se n1ăresc. ln secolul al XVIll-lea a
apărut conceptz1/ occidental de naţitme care pretinde şi, după
î1nprejurări, revendică energic să fie reprezentată de toată lumea
"
fără excepţie. In realitate, aşa cum se ştie, emigranţii erau la fel
de convinşi ca şi iacobinii că sunt poporul, adică reprezentanţii
naţiunii franceze. Un popor de cultură care se confundă cu "to~"
11u există . Acest lucru este posibil numai la popoarele primitive şi
 „

204
la popoarele de fellahi„ cu o existentă lipsită de profunzime şi de
se11111ificaţie istorică . Atâta \t1·en1e cât u11 popor este naţiune„
atâta cât el î1nplineşte destinul unei 11aţiuni , înlăuntrul lui există o
entitate care-l reprezintă şi făureşte istoria în numele tuturor.

18

Naţiunile antice„ în confom1itate cu sufletul static eucli-

dia11 propriu culturii lor„ sunt unităţile corporale cele mai n1ici pe
care ni le putem irnagina. Nu aheii şi ionienii sunt naţiuni, ci
den1osul din fiecare oraş în parte, o comunitate de oa1neni n1aturi
li111itată juridic, deci şi naţional delimitată, în partea superioară
1

de tipul eroului iar în partea inferioară de tipul sclavului .

Si11oicisn1ul, acest vechi şi enign1atic fenon1en de factură chinez.ă ,
constând î11 faptul că locuitorii unui sat îşi părăsesc aşezarea
pentru a 111igra la oraş, este 11101nentul când r1aţiunea antică
ajur1să la conştiinţa de sine se constituie ca atare. Mai mult,
pute1n un11ări progresul acestei forme naţionale din ti1npurile
ho111erice2 până î11 epoca marii coloniz.ări . Este absolut corespon-
dentă cu sin1bolul originar antic: fiecare popor era un corp vizibil
ce p11tea fi c1.1prins dintr-o privire„ un soma ( crroµcx) care neagă
cu francl1eţe c.011ceptul de spaţiu geografic.
Ce i111portanţă are pentru istoria antichităţii f~ptul că
etruscii di11 Italia sunt identici din punct de vedere fizic sau
lingvistic cu cei care poartă acelaşi nume între "popoarele
111ării " ? Există vreun raport oarecare între populaţiile pelasgice
şi danaizi anterior lui Homer şi care tnai târziu au purtat numele
de dorieni şi eleni ? Dacă, în jurul anului 1100„ au existat, po~te,
un popor doric sau un popor etrusc prin1iţiv, n-a existat oare
niciodată o naţizlne dorică sau efnlscă. In Toscana ca şi în
Peloponez nu au existat decât oraşe-state, nişte pz1ncte naţionale,
care, în epoca 111arii coloniz1iri, se pi1tea11 n1ultiplica, dar nzl se
"
1. Sclavul nu aparţine naţiunii. l11corporarea în ar111ată a celor
care nu erau cetăţeni ai oraşului, inevitabilă în vren1urile caduce, a
fost totdeauna considerată„ din acest tnotiv, o subminare a gândirii
11atio11ale.
~

2. /liallc1 trădează deja tendinţa către ttn popor de inici proporţii ,

cl1iar 111inuscul.
 . 205
p11tea11 extinde pri11 aşezări coloniale. Războaiele etrusce ale
ron1a11ilor se pu1tau 111ereu contra W1ei ' sau mai multor cetă~~
r1ici perşii„ 11ici cartagi11ezii n-au întâlnit în calea_ lor alt gen de
""na~une". Expresia ''grecii şi romanii" pe care o folosim încă din
secolul al XVI.TI-lea este complet falsă. Un "popor" grec, în
sensul pe care îl dăm aici, este o neînţelegere~ grecii nu au cunos-
ct1t niciodată acest cuvânt. Numele de eleni care apare pe la anul
6)0 nu desen1nează un popor„ ci totalitatea oamenilor de cultură
antici„ s11n1a unor naţiuni 1 în opoziţie cu barbarii~ romanii, nişte
orăşeni autentici„ n-au putut să-şi "conceapă" imperiul altfel
decât sub forma nenumăratelor ptmcte naţionale, civitates, în
care fuseseră absorbite inclusiv juridic toate popoarele primiti\ e 1

din i111periu. Când această formă de sentiment na~onal dispare,

se î11cheie concomitent şi istoria antichităţii.
Una din sarcinile cele 1nai grele ale istoriei de mâine va
co11sta în ur111ărirea modului
. în care, în tările n1editeraneeene
~

orie11tale, generaţie după ger1eraţie, naţiunile antichită~i târzii se

sti11g pe nesi1nţite, în timp ce sentimentul naţional magic va
dobândi din ce în ce 111ai 111 uită putere.
O 11a~une de stil n1agic este o con1unitate confesională, o
asociere a tuturor celor care cunosc calea mântuirii şi care sunt
t1niţi lăw1tric prin idjn1a acestei credinţe. Apar~neai unei na-
ţiuni antice bucurâ11du-te de dreptul de cetăţean, uneia 1nagice
pri11tr-tm act sacra111ental, îi apar~i na~unii iudaice prin circum-
ciziune, celei 1nandeene sau creştine printr-un gen foarte precis
de botez. Cetăţeanul unui oraş străin reprezintă pentru un popor
Jntic ceea ce pentru un popor n1agic reprezintă necredinciosul.
Ctt el nt1 este posibilă nici cotnuniunea, nici unirea prin căsă­
torie: acest exclusivis111 naţional merge atât de departe încât în
Palestina, alături de un dialect iudeo-aramaic s-a dezvoltat încă
ur1ul creştino-ara111aic2 . Dacă o naţiune faustică nu este legată în
n1od 11ecesar printr-o confesiune, ci mai degrabă printr-o anume

1. Să ne gâ11di111 aşadar că nici Platon, nici Aristotel nu-şi puteau

reprezenta poporul ideal altfel decât sub forn1a polisului. Este normal
însă ca gânditorii din secolul al XVIII-iea să vadă î11 " antici" nişte
11aţi u11i precun1 Sl1aftesbury şi Montesquieu~ noi ar trebui să vedem
puţin n1ai departe decât ei.
2. N. Finck: /)ie .Sprach.'\·tiimme tles f{rdkrei.\·es', 1915, p. 29.
206
religiozitate~ dacă o naţiune antică nu posedă în general raporturi
exclusive cu nişte cttlte particulare, naţiz1nea magică se con-
. fi1ndă În totalitate c11 noţi11nea de biserică. N_a~unea antică este
legată lău11tric de un oraş, cea occidentală de un teritoriu, cea
arabă nu cunoaşte însă nici patrie, nici limpă maternă. Expresia
unică a se11timentului ei cosmic este pur şi simplu scrierea şi
fiecare "'11aţiune"„ încă de la apariţie, îşi dezvoltă o scriere
proprie. Toc111ai din acest n1otiv, sentimentul na~onal magic, în
se11sul deplin al cuvântului, este atât de lăuntric şi de solid încât
produce asupra noastră, oameni faustici care deplângem la el
absenţa unei patrii , un efect misterios şi puţin liniştitor. Coezi~
unea tacită şi evidentă , care se mai manifestă încă şi astăzi, de
exe111pl u, la evrei , a pătruns în dreptul roman "'clasic" (care este
o operă a aran1eenilor) sub numele de persoană juridică 1 ceea ce
11u spune altceva decât că este în cauză comunitatea n1agică .
Diaspora era o persoană jutidică avani la lettre .
Anterioare acestei evoluţii , popoarele primitive erau în
111ajoritatea nişte co111ur1ităţi tribale ce cuprindeau îndeosebi , pe
la începutul 111ilet1itdu I î. Ch.: n1ineenii sud-arabici, al căror
11t1n1e dispare către anul 100 î. Ch.: caldeenii„ apăruţi tot către
anul IOOO ca gtup tribal de li111bă ara maică, care au dominat de
la 625 la 630 lun1ea babiloniană : israeliţii dinaintea exilului 2 şi
perşii lut Cyrus. Fonna aceasta este atât de puternic resimţită
î11cât co111unităţile sacerdotale ce se dezvoltă pretutindeni de la
i\lexandru încoace conservă numele triburilor dispărute sau ficti-
ve. Evreii şi sabeenii sud-arabici îi nun1esc leviţi , n1ezii şi perşii -
111agi (după un trib tned dispărut), adepţii religiei neobabiloniene
- caldeeni (tot după o comunitate tribală dispărută). Aici însă,
ca în toate celelalte culturi, energia sentimentului comunităţii
11aţionale a triuinfat total asupra vechiului sisten1 de organizare a
popoarelor pritnitive. Fără nici o îndoială , la fel cum la pop11/z1s
ro111an1ls existau grupuri etnice cu o descendenţă diversă şi aşa
ct1111 11aţiunea franceză i-a absorbit pe francii calieni, pe indigenii
ro111anizaţi şi pe vechii celţi, tot aşa şi naţiunea magică nu mai

1. Fără îndoială către sfârşitul veacului al Il-lea d. Cl1.

2. Gn1pare fără consiste11ţă de triburi edotnite ce for111au atunci,
în1preună cu 111oab4ţii , a111alekiţii~ is111aeliţii şi alţii, o populaţie relativ
0111ogenă de li111bă ebraică .
 207
rect1noaşte desce11de11ţa drept tu1caracter distinctiv. Ea s-a stră­
duit 111ultă vre111e s-o î11vi11gă, dar tribt1l a conti11uat să joace un
rol 111are la evreii din timpul n1acabeilor şi la prin1ii succesori ai
I ui Maho111ed: la popoarele complet 1naturizate din această cultu-
ră, precun1 evreii taln1udici, ea nu 111ai are nici o se111nificaţie.
Ci11e apar~ne credinţei , apar~ne naţiunii, şi ad1niterea oricărui
alt criterit1 ar fi fost un sacrilegiu. Prinţul din Adia bena 1 a trecut
la iudaisn1 din1preună cu tot poporul, în prin1ele ti111pu1i a1e
creşti11ismului . Astfel aceştia au fost încorpora~ în naţi11nea
evreiască . La fel s-au petrecut lucrurile şi cu nobilimea din
.~n11enia, cu triburile caucaziene care au trecut în nun1ăr 111are la
i udaisn1, ca şi cu beduinii din Arabia până îr1 sudul extren1 şi
"
cl1iar cu triburile africa11e până la lacul Ciad. lncă o dovadă ne
este oferită de evreii negri di11 Abisinia, nu111i~ falaşi . Senti1nen-
tul unitătii
„ nationale
„ nu este vizibil zdruncinat nici chiar de astfel
de diferenţe rasiale. Este cert că între ei evreii se pot deosebi la
pri111a vedere de rasele con11Jlet diferite, că, în ghetourile din
Europa răsăriteană, se recunosc fără greutate şi "triburile", aşa
cu111 sUI1t n1entio11ate
„ în f/echi11l Testan1ent. Aceasta nu consti-
tuie o trăsătură distinctă a naţi11nii . După von Eckert2 tipul de
evreu din Europa occidentală este îndeobşte răspândit printre tri-
bt1rile nonebraice din Caucaz. După Weissenberg3, acesta este
î11să aproape inexistent printre evreii cu capul alungit din sudul
Arabiei . Capetele sabeenilor reprezentate pe 111or111intele din
sudul Arabiei înfăpşează un tip u111an, pare-se aproape ro1nan
sau ge1111anic~ de acolo provin, cel pupn după naşterea lui Iisus
Cristos, evreii converti p de n1i si onari.
Această absorb~e a popoarelor prin1itive, organizate în
triburi„ de către napunile 111agice ale perşilor, evreilor, n1andeeni-
lor„ creştinilor şi ale altora„ a trebuit să se săvârşească la scară
î11tinsă . Am ren1arcat deja faptul hotărâtor că, cu mult înainte de
î11ceputul erei creşti11e, perşii formau chiar o con1unitate religioa-
să şi este cert că nun1ărul lor a crescut considerabil prin trecerea
la religia mazdeeană. A dispărut atunci religia babiloniană -
adeppi ei au devenit par~al "evrei", par~al "perşi" - de aici a

I. La sud de Wa11see. Capitala este Arbela, vecl1e patrie a zeiţei lştar .

2 • .·lrchiv ./iir .·l11tl1r(>jJ<J/fJgie, voi. 19.
3. I.ei t.,·cl1r~/l ./iir 1~·tl11'1<>f<Jg ie, 1919.
2t)8
apărut însă şi o religie astrală no11ă prin natura sa internă şi înve-
cinată cu cea ebraică şi cea persană. Ea poartă nun1ele caldeilor
şi deci credincioşii ei for1nează o autentică na~une de 1in1bă ara-
n1aică. Dir1 această popula~e ara111eeană de r1a~onalitate caldeo-
iudeo-persa11ă au ieşit Ta/1n11d11/ babilonian, gnoza şi religia ltti
Mani„ iar în epoca isla1nică, după ce ea a trecut aproape în ·
întregime la 11aţionalitatea arabă„ sufis111ul şi Shia (şiiţii).
Văzută de Ja Edessa, popula~a lu111ii a11tice apare şi ea,
de acu111 înainte, ca o naţiune de sti1 1nagic: "'grecii" de 1in1bă
orientală reprezintă în totalitate pe adere11ţii cultelor sincretiste
ttniţi pri11 idjn1a caracteristică religiozităţii antice târzii . Nu 111ai
există acele cetăti-11atiu11i
, , elenice_ ci 11u1nai o co111w1itate de
credi11cioşi, ~'adoratorii de 111istere„„ care venerează un fel de
Jahve ori Allah sub 11u111ele de Helios„ Jupiter, Mithra, theos
11phistos (Scoc; u<p1cr-roc;). Ele11is111ul dese11111ează„ i11 întregul
Orient, un solid concept religios corespunzător exclusiv realităţii
de la acea dată. Senti111entul polisi1/11i era aproape stins„ iar o
na~une 111agică nu are nevoie de nici o patrie~ de nici o unitate de
descende11ţă . Ele11isi11ul din l111periul seleucid căuta d~ja partiza11i
în Turkestan şi lndt1stan fiind înrudit ca for111ă i11ten1ă ct1
parsis1nul şi iudaistnul din diaspora . Aran1eeanul Porphirit1s, elev
al lui Plotin„ a î11cercat 111ai târziu să organizeze elenis111ul pe
baze sacerdotale, după exe111plul biseticilor creştine şi persa11e"
iar î1npăratul Iulian Apostatul l-a ridicat la rangul de biserică de
stat. Actul săvârşit în acest fel nu era nu111ai religios ci, î11ainte de
toate„ natio11a1. Dacă un evreu aducea sacrificii lui Sol sau lui
~

Apollo, el devei1ea grec. Astfel A111n1onios Sakkas (111. 242)„

111agistrL1l lui Pietin şi, probabil, al lui Origen, a trecut "de la
creştini la greci "~ la feJ şi Porphirius, care, ca şi juristul ro111an
Ulpian 1„ era un fenician din Tyr„ ce 111ai întâi purtase nun1ele
Malkous 2 . În astfel de cazuri, juriştii şi funcţionarii iau nu111e
lati11eşti, filosofii iau nun1e greceşti. Aceste lucruri sunt suficiente
astăzi istoricilor şi teologilor, vrăjiţi de 111etoda filologică„ pe11tru
a-i trata pe greci şi ron1ani î11 se11sul vechilor cetăţi-na~un·i
antice. Dar câţi cetăţeni ai Alexandriei au fost greci doar în sens
•

1. /)ige.\·te, 50, 51.

2. Gefke1r J)e :'l usgan,v, li. griec/1 , r<')miscf1e11 l /eille11iu111.\'„ 1920„
p. 57.
 209
111agic '? Plotin şi Diophante nLt au fost oare, după toate probab1-
htăţiJe„ evrei sau ca1deeni prin naştere ?
De ase111ei1ea„ de la î11ceput creştinii s-at1 ·si111pt o naţiune
de stil 111agic„ iar ceilalţi, "'"grecii" (~'păgânii") ş1 evreii nu-i con-
cepeau nici ei altfel. Aceştia cor1siderau„ perfect logic„ desprinde-
rea de it1dais111 drept un act de trădare„ dar ce1 dintâi considerau
proprit11 lor proze11t1s111 î11treprins în oraşele antice drept o
Cl1cerire. Creştinii îi r1un1eau ta ethr1e (-ra~ se,„11) pe credincioşii
J]tor biserici Atunci câ11d 1nonofizi~i şi 11estorienii s-au despăr~t
de ortodocşi„ odată cu acele biserici at1 apărut şi nişte na~uni noi.
DLtpă 1450, 11estor1enii aL1 fost guve111aţi de n1arsha111011n care
era totodată principe şi pat1iarl1 al poporului„ şi adopta exact
aceeaşi pozi~e faţă de sultan ca şi acel resh ebraic de odiriioară
faţă de perşi Această conştiinţă naţională origi11ară dintr-un
sent1111e11t cos111ic foa1te precis„ îr1 conseci11ţă cu o existe11ţă
C\~de11tă~ tlll poate fi trecută sub tăcere atunci când luă111 î11
co11siderare persecuţiile ltlterioare ale creştinilor. Statu] 111agic
este indisolubil legat de conceptul de ortodoxie. c·'alifatul„ na-
tiL1nea„ bisenca fon11ează o unitate i11temă . Adiabena a trecut la
~

it1daisn1 ca stat„ Osroene în 200 de la elenis111 la creştinis111,

Ar111enia î11 secolul al VI-lea de la biserica greacă la biserica
n1onofizită . Ideea despri11să din fiecare din aceste conversiuni este
că stattll se identifică cu co111unitatea ortodoxă considerată ca
persoană juridică . Când creştinii trăiesc în statul islan1ic,
nestorienii în statul persan, evreii î11 statul biza11tin„ în postură de
11ecredincioşi ei nu apar~n acestui stat~ fiind prin un11are obiect
al Jurisdicţiei proprii. Când 11u111ărul sau n1isit111ea lor a111enir1ţâ
supravieţt1irea ide11tităţii di11tre stat şi bisenca ortodoxă, per-
sect1tarea lor devine o datorie naţio11a1ă. De aceea, în l111periuJ
persan 111ai Intâ1 vor fi persecutaţi ortodocşii (''grecii") iar apoi
11esto1ienii. ln calitate de calif - do111in11s et de11s -- Diocletian ~

legase ct1ltul păgân de statalitatea itnperiului şi se simţea stă-

pâ11ul abolut al ac·estor credi11cioşi„ deci nu se 111ai putea sustrage
i11datori rii de a op111na a doua biserică. Constantin a înlocuit
·'adevărata,, bise1ică" şi deci in acelaşi tin1p r1aţionalitatea
l111perit1lui bizantin. lncepând din acea zi, nu1nele de grec trece
pe 11es1111ţite î11 do111eniuJ naţiunii creştine, care-l rect1noştea pe
in1părat, stăpâ11 al credir1cioşilor„ şi care-1 reprezenta în n1arilc
concilii . De aici incertitudinea ce planează ast1pra i111aginii
210
istorice a ltnperiului bizantin, organizat ca imperiu antic în jurul
anului 290, câtă vreme el fusese de la început un stat naţional
111agic care apoi (după 312) şi-a schimbat naţiunea fără să-şi
schin1be numele. Plecând de la numele de greci, mai întâi pă.gâ­
nistnul ca naţiune i-a combătut pe creştini , iar apoi creştinismul
ca naţiune a combătut Islan1ul . Apărându-se de acesta„ de na-
ţiunea ''arabă'~ , naţionalitatea s-a degajat din ce în ce n1ai clar şi
astfel grecii de azi sunt o formă de cultură tnagică dezvoltată ini-
ţial prin biserica creştină, apoi prin li1nba. de cult a acestei bise-
1ici, în stărşit prin nun1ele acestei biserici . Ca un apelativ pentru
unitatea naţională, Islamul a in1pus numele arabilor din patria lui
T\1ahomed. Identificarea "arabilor" cu triburile beduinilor din
deşert este o eroare. Noua naţiune, cu suflet energic şi pasionat, a
fost creată prin consensitl noii credinţe. Ea reprezintă doar
naţiunea creştină, ebraică şi persană, o unitate a raselor dintr-o
si11gură patrie. Aşadar ea nu a mai "emigrat", ci, din contră, prin
fonn.idabila ei ospitalitate, a pritnit în interiorul comunităţii cea
rnai mare parte din vechile naţiuni n1agice. La sfârşitul 1nilet1iu-
lui I toate aceste naţiuni au trecut la stadiul de popoare de fellahi~
de atunci, sub această formă au trăit popoarele creştine din
Peninsula Balcanică sub dominaţia otomană, parsii din· India şi
evreii din Europa occidentală. Naţiunile faustice capătă tră.sături
din ce î11 ce mai distincte de la Othon cel Mare încoace şi absorb •

foarte repede popoarele primitive din perioada carolingiană . 1

Către anul 1OOO, co1nunităţile umane importante se simt deja

germani, italieni, spanioli sau francezi, în timp ce strămoşii
acestora, cu cel mult şase generaţii în urmă, nu se simţiseră
deloc, în adâncul sufletului lor, franci, longobarzi sau vizigoţi .
Ca şi arhitectura gotică şi calculul infinitezimal, forma
etnică a acestei culturi presupune o tendinţă. către infinit, în
sensul spaţial şi temporal al cuvântului . Sentimentul naţional este

1. Sunt convins că naţiunile din spaţiul cl1inez apărute în nu1năr nlare

pe cursttl tnijlociu al fluviului Huang-ho în epoca Ciu, ca şi clant1rile
egiptene din Imperiul Vecl1i, fiecare cu o capitală şi o religie proprie,
care î11că 111ai purta.u războaie religioase în vremea ron1anilor, ca
for111ă internă erau 111ai degrabă înrudite cu popoarele occidentale
decât cu cele antice sau de cultură arabă. Totuşi, aceste probleme nici
i11ăcar n-au atras atenţia istoricilor noştri .
 211
legat î11tâi de un orizont geografic ca.re, pentru un timp atât de
lt1depărtat şi pentru mijloacele de con1unicare de care dispunea,
trebuie considerat fără precedent şi fără egal în oricare altă cultu-
ră. Patria considerată ca depărtare spaţială, căreia persoaneJe
fizice abia dacă îi zăresc vreodată graniţele, pentru apărarea
cărora acestea sunt totuşi gata să moară , patria aceasta nu va
putea fi nicicând înţeleasă în profunzimea ei şimbolică şi în toată
n1ăreţia ei de oan1enii unei culturi străine. In general , naţiunea
n1a.gică nu posedă o patrie pământească în a,cest sens. Patria
naţiWlii antice este doar un punct lit1de oatnenii se apropie unii de
al~i . Dacă, din epoca gotică a existat realmente ceva unde
oan1enii din valea râului Adige şi din castelele lituaniene a.le ordi-
nelor cavalereşti se simţeau ca membrii 11nei singure comunităţi ,
este de-a dreptul imposibil să ne itnaginăm acelaşi lucn1 despre
vechii chinezi sau egipteni în cea mai tranşantă opozi~e cu
ro111anii sau atenienii W1de toţi membrii demosului erau, ca să
spune111 ~stfel , sub supravegherea co11sta11tă a celorlalţi .
ln sens temporal, patosul depărtă1ii este şi n1ai ptitemic.
El a pus înaintea ideii de patrie, consecinţă a existenţei naţionale,
altă idee, iniţial generatoare a naţiwlilor faustice în general :
ideea dinastică . Popoarele sunt comunităţi istorice care nu se
si111t legate prin loc sau prin consens, ci prin istorie; acum apare
ca sin1bol vizibil : casa domnitoare care întruchipează destinul
co111un. Si1nbolul
•
dinastic avea cu totul alt sens pentru egipteni şi
pe11tru chinezi . Aici di11astia semnifică timp, în măsura în care el
acţionează sau are voinţă . Ceea ce popoarele respective fuseseră
sau voiau să fie se întrezărea într-o casă dinastică particulară.
Sen1nificaţia dinastiei era atât de profund resimţită încât josnicia
câte unui regent nu putea să clatine sentin1entul, căci era vorba
de o idee nu de o persoană . Din cauza acestei idei se î11tâ1npla ca
mii de persoane să înfrunte din convingere moartea pentru o
ceartă privitoare la succesiu11e. Pentn1 ochii anticilor istoria
antichitătii
, era o înlăntuire
, de momente că.lăuzite de hazard.
Pe11tru 01nu1 n1agic istoria magică era realizarea progresivă a
unt1i plan voit de Dtimnezeu care se derula, prin mijlocir~a
popoarelor şi contactele dintre ele, între creaţie şi distrugere. In
ochii noştri istoria faustică este o mare şi tmică voinţă călăt1zită
de o logică conştientă, îr1 îndeplinirea căreia naţiunile SW1t
cor1duse şi reprezentate de suverani. Ea este o trăsătură a rasei
212
care t1u poate fi explicată . Cum s-a văzut, mulţumită acestui
senti111ent, fidelitatea feudală a goticultti„ loialitatea barocult1i şi
sentin1entul 11aţional di11 secolul al X IX-iea, al cărui caracter
nedinastic 11u este decât aparent, se întorc la fide1itatea soldaţilor
gen11a11i din perioada 111igraţi1lor. Nu trebuie să ne înşelăm
asupra adâncin1ii şi i1npo1tanţe1 acestor senti111ente, atunci cârid
avem obiecţii î11 lcgătt1ră cu nenumăratele jură1ninte încălcate de
vasali şi de popoare„ ca şi faţă de spectacolul platitudinilor
perpetue de la curte sau al servil1sn1ului vulgar Toate manie
simboluri sui1t mentale şi pot fi înţelese doar în forn1a lor st1pen-
oară . Viaţa __ privată a W1Ui papă nu are nimic a face cu ideea de
papalitate. ln epoca for111ării 11a~unilor, oare nu este căderea lui
Henric Leoninul o 111ărturie a vigorii cu care suveranul de seamă
si111ţea încarnată în el soarta poporului "său" ? El reprezintă
poporul î11 faţa istoriei şi trebuie, eventual„ să-şi sacrifice onoarea
pentn1 el.
Toate naţiunile occidentale sunt de origine dinastică.
SL1tlett1l popoarelor :J11111itive carolingiene se oglindea încă în
arhitectura romanică şi ,gotică veche. Nu există un gotic francez
şi Ltt1 gotic gen11a11„ c1 u11 gotic franc-salian„ franc-renan, suab, şi
la fel u11 io1nanic vizigotic ce uneşte sudul Franţei şi nordul
Spaniei , ca şi unul lo111bard şi saxon. Peste romanic şi gotic se
situează o 111inoritate de oan1eni de rasă care intuiesc o misiune
istorică 111ăreaţă în apartenenţa la o na~une. De la ei pornesc
cruciadele„ în care există realmente cavaleri gennani şi cavaleri
francezi. Un caracter al popoarelor faustice este conştiinţa
direc~ei lor în istori~. Această direcţie este legată de succesiunea
dinastică. Idealul de rasă este absolut de natură genealogică.
Sub acest aspect, teoriile darwiniste ale eredităţii şi descendenţei
sunt aproape o caricatură a heraldicii gotice~ universtd-istorie, î11
a cărui in1agine fiecare trăieşte singur, nu cuprinde numai
genealogia fan1iliilor fn particz1/ar, tnai cu sea111ă a familiilor
donmitoare„ ci genealogia popoarelor ca fon11ă fundamentală a
acestei istorii. Trebuie să privim lucrurile de foarte aproape
pentru a ne da seama că principiul genealogic fat1stic, cu con-
ceptele e1ninan1ente istorice ale titlurilor ereditare şi ale purită~i
sânge] ui, sunt la fel de străine în Egipt şi în Chi11a ca şi pentru
nobili111ea ro111ană sau pentru ln1periul bizantin. Din contră, fără
ideea aceasta n-ar putea fi co11cepute aici nici ţărăni1nea noastră,
 213
11ici patriciatul oraşelor. Conceptul savant de popor, pe care l-am
a11alizat n1ai înainte, derivă cu deosebire din sentin1entul genea-
logic al e1Joc1i gotice. Ideea unui arbore genealogic al popoarelor
este o consecinţă a orgoliului italienilor de a se considera moşte-
11itoni ron1anilor şi al gennanilor de a-şi reclama vechii strămoşi
gen11anic1, acest lucru este complet diferit de credinţa antică în
originea ate111porală a eroilor şi zeilor. De când, în 1789, litnba
n1atemă s-a adăugat la principiul dinastic, ideea s-a transforn1at
finaln1ente în genealogia c.'rasei arie11e" simţită ca tm ce profund,
a11exând poporul prin1iti v indo-e\}ropean, care la origine fusese
doar o pt1ră ficţit1ne savantă . ln cursul acestei transformări
cuvântul rasă a devenit pur şj sin1plu sinonim cu destinul.
Nu c.'raselen din Occident au cr,.eat marile naţiu11i pentru
sin1plt11 fapt că ele a11 re=11/tat de aici. ln epoca n1a1 îndepărtată ,
precu111 cea a carolingienilor nu exista nici măcar una. Idealul de
clasă al cavalerilor, activ în se11suri diferite în Gem1ania, Anglia,
Franţa ş1 Spania, a provocat şi a dus la triu1nf ceea ce naţiunile
part1ct1lare de astăzi trăiesc şi percep sub numele de rasă. ln
aceasta se află, aşa cum s-a spus„ co11ceptele istorice şi deci
co111plet străine de antichitate a1e pu1ităţii sângelui şi 111oştertirii
titlurilor. Aşa cun1 sângele fa1nilie1 do111nitoare î11truchipează
destinul şi existenţa oricărei naţ]tmi„ şi siste1nul politic baroc a
avttt o strt1ct:ură pur genealogică iar cea n1ai 111are parte a
crizelor i111portante sub for1na războaielor de succesiune Chiar şi
dezastrtd napoleonian, care a dat altă structură politică lun1ii
vren1e de un secol, s-a realizat în aşa fel încât un aventurier a
î11drămit să dea la o parte sâ11gele vechilor dinastii ~ toc111ai
această ofe11si vă cont1 a unui si111 bol a conferit defensivei
co11sacrarea istorică . Toate acele popoare erau re=11/tati1/ unor
destine dinastice. Existenţa poporului portughez şi a unui stat
portughez în Brazilia este rezultatul căsătoriei contelui Henric de
Burgundia în 1095. Existenţa elveţ]enilor şi a olandezilor este
rezultatul unei răscoale contra casei de Habsburg. Existenţa
Lorenei, ca ntnne de ţară ş1 nu ca nu111e de popor, este rezultatul
faptului că Lothar al U-lea nu a avut 1noştenitori .
Ideea de imperit1 a făcut să se contopească în naţiunea
germană o mulţ1n1e de popoare pritnitive din perioada carolingi-
ană . Gern1ania şi Imperiul sunt concepte inseparabile. Declinul
Staufen-ilor înseamnă înlocuirea unei n1ari dinastii cu o n1ână de
214
alte dinastii mici şi foarte 111ici~ chiar la începutul barocului, el a
dezbi11at naţiunea ger111ană de stil gotic') tocn1ai în 111on1entul
câ11d, în oraşele dominante - Paris, Madrid, .Londra, Viena -
conştiinţa naţională se ridicase cu o treaptă mai sus. Dacă, de
exemplu, Războiul de treizeci de ani n-a distrus Germania, ci,
di111potrivă, i-a confin11at şi i-a subliniat decăderea, de multă
vre1ne consun1ată, chiar prin fapttil că a existat în această formă
disperată, s-a petrecut 11un1ai deoarece căderea Hohenstaufen-ilor
trebuia să ajrn1gă la ulti1na consecinţă. Nu există altă dovadă mai
convi11gătoare pe11tn1 a demonstra că naţiunile faustice sunt
unităţi dinastice. Salienii şi Staufen-ii au mai creat, împreună cu
ro111anii, longobarzii şi normanzii, cel puţi11 ideal„ naţiunea
italiană , care ritl poate fi legată de Imperiu decât dincolo de
epoca ro1nană . Dacă aici ca şi aiurea, violenţa străină a provocat
rezistenţa burgheziei care a divizat primele două ordine atrăgând
nobilimea către Iruperi tt şi bi serica spre oraşe: dacă în lupta
dintre gibelini şi ghelfi nobilin1ea şi-a pierdut repede importanţa,
î11 vren1e ce papalitatea a ajuns la supre111a~a politică gra~e .
oraşelor antidinastice: îr1 sfărşit, dacă a 111ai rătnas doar un
an1estec de state 111i11uscule şi prădalnice prin care ~'politica
Renaşterii" se va co1nporta faţă de politica de înaltă clasă a go-
ticului in1perial cu aceeaşi ostilitate arătată de Milano faţă de
voinţa împăratului Barbarossa: nu este mai puţin adevărat că
idealul de una Italia, căruia Dante i-a sacrificat titma vieţii lui,
este o creaţie pur dinastică a n1arilor împăraţi gem1ani . Cu
orizontul istoric al patriciatului din oraşe„ Renaşterea a deturnat
cât a putut naţiunea de la împlinirea acestei idei şi în toată
perioada barocă a coborât ţara la ra11gul de obiect al politicii
di11astice străine. Senti1nentul gotic a fost trezit abia în 1830 de
romantism, de altminteri cu toată gret1tatea ut1ei puteri politice.
Poporul francez a fost unificat de regii lui care i-au
detenninat să fuzioneze pe franci şi pe vizigoţi. El s-a simţit unic
şi unitar prima oară la Bouvines, în 1214. Un exemplu realmente
si111bolic l-a dat, pri11 opera sa, casa de Habsburg care, dintr-o
populaţie nelegată prin vreo rasă ') limbă sau tradiţie, a dat la
iveală naţiunea austriacă aducând drept prin1e şi ultime dovezi
protecţia acordată Mariei Tereza ş1 lupta contra lui Napoleon.
Istoria politică a penoadei barocttlui este esenţial111ente istoria
caselor de Bourbon şi de Habsburg. Succesul repurtat de
 21 5
Wettiner în locul ghelfilor explică de ce „„sa~a " este situată în
a11td 800 pe n1alurile Wesserului iar astăzi pe cele ale Saalei.
Evenin1entele dinastice şi , în ultin1ă instanţă , acpunea lui
Napoleon explică de ce ju1nătate din Bavaria a participat la
istoria Austriei şi de ce statul bavarez se compune în mare parte
di11 franci şi din sua bi.
Ultin1a na~une din Occident este Prusia, opera di11astiei
de Hohenzollem„ aşa cum ro111anii au fost opera ultin1ă a
sentin1entului antic al polisi1/11i, iar arabii opera unui consens
religios. Tâ11ăra naţiu11e a căpătat legitimitate la Fehrbellin, iar la
Rosbach ea a ieşit învi11gătoare pentru Germania. Cu infailibila
lui intui~e a istoriei, Goethe a spus despre drama lui Lessing
Minna von Barnheln1 că ea este prin1ul poein ge1111an cu un
conţinut specific naţional. Altă mărturie, extrem de profundă
despre certitudinea dinastică a popoarelor occidentale, este faptul
că acu111 Gem1ania îşi regăseşte dintr-o dată li111ba poeziei .
Căderea imperiului Staufen-ilor a pus capăt şi literaturii germane
în stil gotic. Operele presărate de-a lungul secolelor următoare,
perioada apogeului tuturor literaturilor naţionale la vest de
Germania, nu-şi 111erită deloc acest nu111e. Odată cu victoria lui
Frederic al ll-lea începe o nouă poezie: de la Lessing la Hebbel,
de la Rosbach la Sedan. Tentativele de atunci de reîn11odare
a firului prin legarea conştientă întâi de francezi, apoi de
Shakespeare şi de cântecul popular şi în sffirşit de poezia tnedie-
vală prin romantici, a provocat cel puţin o apariţie singulară a
unei istorii a artei cotnpuse aproape integral din fragmente
geniale, fără a fi atins vreodată un scop real.
La stărşitul secolului al XVIII-iea are loc o retnarcabilă
cotitură spirituală prin care c9nştiinţa naţională caută să se elibe-
reze de principiul dinastic. In aparenţă, aşa stătuseră anterior
lucrurile în Anglia . Mulţi se vor gândi la Magna Charta din
1215 ~ alţii nu vor ascunde că toc1nai recunoaşterea naţiunii prin
reprezentantul ei a dat sentimentului dinastic un caracter de
evidentă profunzin1e şi de rafinan1ent de care naţiunile de pe
continent au fost foarte departe. Dacă englezul modem este insul
cel 1nai conservator de pe părnânt fără să pară astfel şi dacă, în
consecinţă, politica lui rezolvă atâtea probleme necesare prin tact
specific naţional şi prin tăcere în locul palavrelor, deci dacă
aceasta a avut până acun1 cele mai n1ari succese, raţiunea stă îr1
216
•
faptul că sentiment11/ ·dinastic s-a eliberat repede de expresia
puterii 1nonarhice. .-
Din contră„ Revoluţia franceză nu înseamnă în acest sens
nimic altceva decât Llll succes al rationalisn1ului . Ea a eliberat în
~

111ai mică 1năsură naţiunea decât conceptul de naţiune. Rasele

occidentale au spiritul dinastic în sânge„ de aceea ele co11trariază
spiritul în ger1eral . O dinastie reprezi11tă istoria, ea este î11car-
t1area istotiei unei ţări, în titnp ce spiritul este i11temporal şi
aistoric Toate ideile revoluţiilor sunt "eterne" şi "adevărate'' .
Drepturile universale ale 0111ului, libertatea şi egalitatea ·nu sunt
fapte, ci literatură şi abstracţiuni . Toate acestea sunt de esenţă
rept1blicană : sigur este faptul că încă o 111inoritate a încercat să
i11troducă î11 nu111ele tuturor noul tdeal în universul faptelor.
Această 111inoritate devine o forţă, dar pe seama idealului . Ea nu
a înlocuit efectiv decât devoţiunea senti111entală : şi anutne, prin
patnot1s111ul persuasiv al secolului al XIX-iea ~ printr-w1 naţiona­
lism civilizat„posibil doar î11 cultura noastră şi în mod inconştient
dit1astic, chiar şi în Franţa până astăzi~ prin conceptul de pcztrie
ca unitate dinastică, n1anifestat mai întâi prin ridicarea Spaniei şi
a Prusiei contra lui Napoleon, apoi în războaiele de independenţă
dinastică ale Gern1aniei şi Italiei. Antiteza dintre rasă şi limbaj,
di11tre sâ11ge şi spirit explică antiteza 111odemă dintre genealogie
şi idealtd litnbii 111ateme în egală 1năsură specifică Occidentult1i.
111 cele două ţări existau entuziaşti care credeau că pot să înlocu-
iască puterea unificatoare a ideii i111pe1iale sau regale prin î1nbi-
11area dintre republică şi poezie. Exista aici un pic de "reîn-
toarcere de la istorie la natură .'' Războaiele de succesiune vor fi
î11locuite de războaiele lingvistice prin care o naţiune î11cearcă să
se i111pună unor g1upuri ce provin din altă lin1bă şi , prin um1are,
cu na~or1alitate proprie. Acela care nu vede însă conceptul raţio­
nalist de naţiune ca unitate lingvistică, făcând abstracţie de senti-
111entul dinastic, nu mai este capabil să-l înlocuiască mai 111u1t
decât ar putea un grec elenist să suprin1e conştiinţa po/is11/11i sau
t1n evreu 1nodem să abolească lăuntric co11ceptul naţional de
idjn1a. "Litnba 111atemă" este deja un produs al istoriei dinastice.
Fără capeţieni nu ar fi existat limbă franceză ci un cliaJect franco-
ro111anic în nord şi altul provensal în sud~ li111ba literară italiană
este un 111erit al îtnpăraţi1or gern1ani, mai su seamă a lui Frederic
al IJ-lea. Naţiunile 1nodeme sunt n1ai întâi populaţiile vechilor
 217
rcg1tu1i dinastice. Totodată cel de al doilea concept de 11aţiune,
naţitn1ea considerată unitate de limbă scrisă, a distrus naţiunea
at1striacă în cursul secolului al XIX-iea, creând· poate naţiunea
an1ericană . De atunci, în toate ţările există două părţi ce .
reprezintă naţiunea în sensuri contrare: ca unitate dinastică şi
istorică şi ca unitate spirituală - partea ce revine rasei şi pattea
ce revine li111bii ~ aceste consideraţii anticipează deja problen1ele
ce vor fi tratate în capitol ul IV.

19
~ .
lntr-o ţară 111ai puţin urbanizată nobilin1ea reprezintă
11aţiunea în sens superior. J1jstorică şi ''veşnică", ţărăni1nea era
popor inainte de apariţia culturii~ ea rămâne popor primitiv prin
nun1eroase trăsătu1i esenţiale şi supravieţuieşte formei naţionale.
Ca toate simbolurile 111ari ale cultt1rii, "naţiunea" este o propri-
etate i11temă a câto1va oan1eni, puţini la număr. Naţiunea începe
să se trezească odată ct1 a1ta şi filosofia. Totuşi se întâlneşte ceva
corespunzător cu diferenţa dintre creator, cunoscător şi profan„
tie că este vorba de po/is11l antic sau de consensul ebraic, sau de
u11 popor occidenţal. Când naţiunea se ridică c·u entuzias111 ca să
lupte pentru onoarea şi libertatea ei, totdeauna o 1nino1itate
c...entuzias1nează„ 1nulţi111ea în sensul propriu al cuvântului.
Popon1l se trezeşte - iată o expresie care înseam.nă mai mult
decât o 111etaforă . Nun1ai acum se manifestă cu adevărat fiinţa
"'
trezită a Totalităţii , a Intregului. Toţi aceşti indivizi care, mai
ieri, în de111ersul lor, dovedeau un sentiment colectiv care se
referea doar la fan1ilie„ ·ia profesie şi poate la locul natal, au
devenit acun1 pe neaşteptate şi mai presus de orice oameru ai
1)opon1lui lor. Sentimentul şi gândirea, eu) lor şi deci acel "eJ"
exi stet1t în ei s-a transformat până în străfunduri: el a devenit
istoric. Atunci înst1şi ţăranul aistoric devine un metnbru al
naţiunii . Pentru el începe o perioadă în care trăieşte istoria şi nu
se 111ulţu1neşte doar s-o vadă scurgându-se pe lângă el.
Alături de o 1ninoritate care are o istorie şi care trăieşte
interior senti111entul 11aţional, sin1ţindu-se reprezentată prin na-
~une şi vrâr1d s-o conducă, în oraşele cosn1opolite trăieşte a doua
111inoritate, cea a oan1e11ilor i11temporali, aistorici, oameru de
litere„ oan1eni ai raţiunilor şi ai cauzelor, dar 11u ai destinului.
218
,i\ceştia se sin1t lăuntric străini de sâ11ge şi de existenţă - î11
î11tregi111e fiinţe trezite gânditoare - ce 11u 111ai găsesc 11ici un
co11ţi11t1t „„rezo11abil„ în conceptul de naţiune. Ei nt1-i n1ai apar~n
Î11 realitate„ căci popoarele de cultură su11t for111e ale curentelor
existenţiale„ î11 vre111e ce cos111opolitis111ul este o si111plă con1bina-
ţi e de „„inteligenţe „„ trezite. Acesta nutreşte ură contra d~stinul ui „
î11ai11te de toate contra istoriei ca expresie a destinult1i . Tot ce
este naţio11al şi rasial sub acest aspect nu găseşte 11ici t1n lin1baj
de expresie„ ră111â11ând stângaci şi 11efericit până la fatalisn1 vizavi
de orice exigenţe ale gândirii . Cos111opolitis111i1/ este literat11ră şi
va răn1â11e pute111ic î11 argu111entaţie şi foarte slab î11 apărarea
respectivei argu111entaţii„ 11u prin 111ijlocirea noilor argu111ente„ ci
pri11 111ijlocirea sâ11gelui .
Toc111ai de aceea„ această 111inoritate ct1 111ult superioară
spiritt1al luptă cu ar111ele spiritului având dreptul s-o facă „ pentrt1
că 111etropolele înstrăinate su11t spirit pur şi „ în sine„ deja o
proprietate co111ună a civilizaţiei . Cos111opoliţii nativi şi partizanii
e11tt1zaşti ai păcii 111011diale şi ai reconcilierii popoarelor - în
Cl1i11a î111păraţilor luptători'! în India budistă„ în ele11isn1 şi astăzi
- sunt stăpânii spiriti1ali ai popoarelor de fellahi . PANEM ET
CIRCENSES 1111 este decât a do11a~for111i1/ă a pac!fis11111/11i. U11
elen1e11t a11tinatio11al a existat 111ereu în istoria tuturor culturilor„
~

fie că 11oi ave111 cunoştinţă de el'I fie că nu. Gândirea pt1ră care se
propune pe sine drept scop a ră111as totdeat1na străină de viaţă şi
deci ostilă istoriei„ paşnică, fără rasă . Să ne aduce111 an1i11te de
un1a11isn1 şi clasicis111, de sofiştii atenieni„ de Buddha şi de
Lao-Tze, ca să nu 1nai vorbi111 ni111ic despre 111arii apărători ai
co11cepţiilor sacerdotale şi filosofice„ despre dispreţul lor păti111aş
pe11tru orice an1biţie na~o11ală . Oricât de diferite st1nt aceste
cazuri„ î11 toate senti111entul cos111ic al rasei„ se11st1I realită­
ţilor politice şi deci naţionale - RIGHT OR WRONG, MY
COUNTRY ! -, hotărârea de a fi subiectul şi nu obiectul evoluţi­
ei istorice - a treia posibilitate nu există ! -„ pe scurt voinţa de
pt1tere„ sunt do111i11ate de o tendinţă ai cărei autori sunt adesea
oan1eni fără insti11cte originare, deci cu atât n1ai 111ult a11chiloza~
î11 logică şi si111~ndu-se în largul lor nu111ai î11 lu111ea adevărurilor
abstracte, a idealutilor şi a utopiilor„ oa111eni livreşti care cred că
pot î11locui realitatea cu logica„ puterea faptelor cu justi~a
teoretică „ desti11ul cu ra~unea . Toate acestea î.ncep cu oa111enii

•
 219
\-C'şnic 11eli11iştiţi care fug de realitate şi se retrag în 111ănăstiri, în
biblioteci şi î11 con1unităp şpirituale, pent1u a declan1a indiferenţa
tJţă de istoria tu1iversală. ln fiecare cultt1ră toate acestea stărşesc
odată cu apostolii păcii universale. Istoric privind lucrurile,
tiecare popor produce a110111alii de acest gen. Chipurile acestora
for111ează d~ja grupuri fiziono111ice apa1te. Ei ocupă un loc
i111po1ta11t în "'istoria spi1itului'', o lungă suită de nu111e celebre
pre11un1ărându-se pri11tre ei. Din punct de vedere al istoriei reale,
· ~apostolii păcii ttniversale" au o valoare redusă.
Printre eve11i111e11tele di11 lu111ea înconjurătoare, destir1ul
tuiei 11a ~ u11i depinde de 111ăsura î11 ca re rasa reuşeşte să facă acest
fcnon1e11 i11eficace di11 pt1nct de vedere istoric. Poate acu111 vo111
pt1tea de111011stra că, î11 universul politic chi11ez, în anul 250
i. Cl1 ., i111periul Tsin a obpnut victoria finală pentr!-1 că na~u11ea
s-a eliberat si11gură de sub influenţele taoiste. ln orice caz,
poport1l ron1an a triu111fat asupra restului antichită~i pentru că, în
scopt1l 111enţinerii politicii sale'\ a ştiut să distrugă instinctele
fel al1 i Ior de tip el e11i sti c.
O 11atit111e este o u111a11itate fixată într-o for111ă vie.
~

Rezt1ltatt1l obîş11uit al teoriilor reforn1atorilor uni versa li este o

111asă infor111ă şi c/eci aistorică . Top refor111atorii universali şi
cetăţe11ii lun1ii reprezintă idealurilor felahilor, fie că o ştit1 ori nu .
.~~11cces11/ lor se111nifică ~fapt11/ că naţi11nea a ~fost detronată din
ce11tr11/ istoriei, dar n11 in favoarea păcii 1tniversa/e, ci in
fm:oareo altor idea/11ri. Pacea universală este de fiecare dată o
l1otărâre u11ilaterală . Pentru împărapi cu prerogative 111ilitare şi
pe11tru regii ""111ilitari"' gern1ani PAX ROMANA a avt1t o singură
sen111ificaţie : să facă dintr-o populaţie an1ortă, 11u1nărând sute de
111ilioane de loct1itori„ obiectLd voinţei de putere a tuior n1ici
ba11de de război11ici . Această pace i-a costat pe pacifişti sacrificii
care eclipsează bătălia de la Cannae. LL1111ile babilo11iană„
chi11eză'I indiană, egiptea11ă au trecut de la un cuceritor la altul şi
at1 plătit lt1pta ct1 propriul sânge. Acesta a fost preţul păcii.
Attu1ci când 111ongolii at1 cucerit, în 140 l ., Mesopota111ia ei au
ridicat un 111onun1ent al triu111ft1lui din craniile a o sută de n1ii de
loct1itori care 11u se apăraseră. Neîndoielnic„ 111oartea naţiu11ilor
ridică deasupra istoriei o lu111e" de fellal1i spirituali„ aparţinând
defi111tiv civilizaţiei„ "'eterni". ln privinţa faptelor, aceştia se
î11torc la o stare naturală oscilând între suferinţa îndelungată şi
 •

CAPITOLUL III

PROBLEME ALE ClJLTURD ARABE

1. Pseudomorfozele
„ istorice

I
"
'
Intr-lm strat de rocă sunt ferecate cristalele unui
.
mineral.
h1 el se fonneatii fante şi fisuri ; apa se prelinge şi spală
î11cet-încet cristalele, din care nu lasă decât formele goale. Mai
târziu survin feHomene vulcanice ce cutremură muntele, mase de
i11aterie topită străbat straturile de rocă, se solidifică şi apoi se
cristalizează . Ea nu poate însă cristaliza în forme proprii,
obligată fiind să umple formele deja existente, rezultând astfel
fo1me falsificate, cristale a căror structură internă contrazice
aspectul extern, o 'larietate de rocă cu o aparenţă fonnală străină .
Specialiştii în n1ineralogie numesc acest fenomen pseudomor-
foză . .
Eu consider pse11domorfoză istorică acele cazuri în care
o cultură anterioară străină acoperă solul cu atâta vigoare încât
î111piedică respiraţia unei culturi mai tinere. Aceasta din urmă nu
ajt1nge„ în propriul ei do1neniu„ să-şi dezvolte formele originale
de expresie, şi nici n1ăcar la înflorirea deplină a conştiinţei de
sine. Tot ceea ce provine din profunzimile unei mentalită~ primă­
văratice se reva.rsă în formele libere ale unei \1eti
, străine. Senti-
n1entele juvenile se pietrifică în opere bătrânicioase şi, în locul
avântului spre înăl~tni al unei forţe vegetative independente,
singură seva urii hrăneşte ra1nurile gigantice împotriva forţei
îndepărtate. ·
Acesta este cazul culturii arabe. Preistoria ei zace în
întregime în domeniu) culturii babiloniene foarte vechi, care, de
două milenii , cădea pradă unor cuceriri succesive. "Perioada ei
111erovingiană" este marcată de dictatura unui minuscul grup

„
222
et11ic persan , popor pri111itiv ca şi ostrogoţii, a căror do1ninaţie
bicente11ară„ abia băgată în seamă, presupune o i111e11să oboseală
a acestei I un1i de felahi . De pe la anul 300 î. (h. se produce o
i111portantă trezire a tinerelor populaţii din această I un1e de li111bă
ara111aică, situată între Sinai şi Zagros:?.
O nouă relape a omului cu Du111nezeu, sentiment cosn1ic
co111plet nou, ca şi în ti111pu1 războiului troian şi al în1păra~lor
saxo11i, cuptinde toate religiile existente„ fie că poartă numele lui
AJ1ura Mazda„ Baal sau Jahve~ este sti1nulată pretutindeni n1area
creaţie, dar chiar în acest n1on1ent şi într-o manieră ce ne
î11gădt1ie să 11e gâ11din1 la o conexiune internă - căci puterea
persa11ă se baza pe nişte condipi psihice care tocmai ajungeau la
înfl orire - chiar în acel 1non1ent deci, au apărut n1acedonienii„ o
nouă bandă de aventttrieri asen1ănătoare cu precedentele, care la
Babilo11 au fost luaţi în sea111ă ~ un strat subţire de civilizaţie anti-
că se aşterne peste ţară pâ11ă pe 111alurile h1dului şi în Turkestan.
Este adevărat că regatele Diadohilor ar fi putut deveni pe
11esin1ţite nişte state în spirit prearabic. Regatul seleucizilor care
acoperea toc111ai zona lingvistică ara111eeană dădea astfel de
sen1ne î11 jurul anului 200. După bătălia de la Pydna „ el a fost
î11să i11tegrat puţin câte pu~11 în acel ln1perit1111 antic, · şi supus
deci puten1icei influe11ţe a unui spirit al cărt1i centru gravitaţional
era situat foa1te departe. Aici se pregăteşte pseudo1norfoza.
Sub aspect geografic şi istoric, cultura 111agică se află
chiar în ce11tru) grupului culturilor superioare, singura care
aju11ge aproape 13 toate celelalte î11 spaţiu şi tin1p. De aceea,
co11struirea edificiului istoric al i111agini1 cosn1ice a acestei culturi
~epi11de de condiţia ur111ătoare : cunoaşterea formei interne
falsificate de fon11a externă . Or, toc111ai o atare cu11oaştere ne-a
lipsit până .acu111 din cauza prejudecă~lor filologice şi teologice
şi ~ 111ai 111ult, a fragtnentarismului ştiinţelor speciale 111odeme. De
111ultă vre111e, prin obiect, concepţie, 111etodă, ştiinţa occidentală e
divizată într-o mulţi111e de specialităţi a căror separare absurdă a

1. El 11un1ăra 111ai pt1ţi11 de o suti111e di11 populaţia in1periului .

2. Trebuie să ren1arcă111 că ţara de origine a culturii babilo11ie11e~ ve-
cl1it1l Sinear„ nu are nici t111 fel de i111portanţă în ce_. priveşte eveni-
111entele ulterioare. Pentru cultt1ra arabă i11tră la socoteală nt1111a1
regiunea situată al nord, dar nu şi la sud de Babilon.
 223
sta11.1e11it până şi ide11tificarea 111arilor proble111e. Dacă există
vTeL111 don1e11iu unde '"'" specializarea"' a devenit o fatalitate, acesta
este cel al problemelor din lun1ea arabă . Istoricii propriu zişi îşi
111ărgineau demersurile la zona filologiei clasice: la est„ orizontul
"
lor se oprea la frontierele lingvistice ale antichităţii . ln conse-
ci11ţă „ ei 11u au întrezărit deloc unitatea profundă de dezvoltare„
di11coace şi dincolo de această li111ită „ care psihic 11u a existat
niciodată . Rezultatul a fost acea perspectivă numită antichitate-
Ev· 111ediu- ti111puri 111odeme, lin1itată şi schematizată de 11=11/
li11?)·'istic greco-latit1 . Axl1111 '1 Saba„ de asemenea Imperiul sassa-
11id nu erau accesibile cu11oscătorilor lin1bilor vechi care se
li111itau la ~'texte": de aceea, ele nu sunt deloc prezente în istorie.
Istoricii literari „ în egală n1ăsură filologi „ confundau spiritul lim-
bii Cll cel al operelor. Ce era scris în greacă sau doar conservat
pe teritoriul ara111eean a fost i11clus de aceştia într-o literatură
„„greacă târzie"„ căreia i-a fost repartizată apoi o perioadă pro-
prie. Textele scrise î11 alte li111bi 11-au coincis cu specialitatea lor
şi, în consecinţă , au fost atribuite în bloc„ cu totul artificial,
istoriei altor literaturi. Toc111ai aici găsi111 dovada cea 111ai con-
vi11gătoare în favoarea tezei disparităţii necesare între istoria unei
literaturi şi li111ba în care ea este scrisă 1 . Nu există un grup închis
de literaturi naţionale n1agice cu spirit unitar„ ci scrise 1n n1ai
11111/te lin1bi printre care şi li111bile antice. O naţiune de stil n1agic
tllt are li111bă 1natemă . Există o literatură naţională talmudică„
n1aniheistă , nestoriană , islamică şi chiar neopitagoreică , dar nu
există u11a eleni că sau ebraică .
Teologia a divizat don1eniul în specialităţi strict delimi-
tate după confesiu11ile e111Aopene occidentale: la rândul ei , teolo-
gia creşti11ă a fost şi încă este deter111i11antă la est de "frontiera
filologică " . Zoroastris111ul din India a î11căput în n1âinile filologiei
iraniene. Sub pretextul că textele Avestei nu fuseseră încă conce-
pute„ ci doar propăvăduite într-un dialect arian, indologia a con-
siderat această serioasă proble111ă drept o chestiune . secundară , ~

tar teologia creştină a lăsat-o să-i scape con1plet din vedere. In

sfârşit„ pentru istoria iudaismului tal111udic - căci filologia

I. O teză care este şi ea i111portantă în literaturile occide11tale: litera-

tura gern1ană este scrisă î11 parte î11 latină„ iar literatura e11gleză în
parte în franceză.
224
ebraică constituie sing11ra specialitate cu cercetări asupra
Vechi11/11i Testan1ent - nu s-a fixat încă nici o specialitate. In
consecinţă , în toate n1arile istorii ale religiilor pe care eu le ct1-
nosc, unde sunt tratate inclusiv religiile negre prim1tive -- pentru
că există şi o specialitate etnologică - şi toate sectele indiene,
Talmudill, zic eu, a fost complet 11itat. lată o prefaţă savantă a
celei mai importante probleme puse în faţa ştiinţei de astăzi .

Lumea romană din epoca imperială a presi1nţit neîndo-

ielnic situaţia . Scriitorii ulteriori au gâffiit sub povara depopulării
şi în vidul spiritual al Africii, Spaniei, Galiei şi, mai ales, al regi-
unilor rasiale antice: Italia şi Grecia. Sunt, de regulă, exceptate
de la această viziune a disperării provinciile aparţinătoare lumii
1nagice. Siria avea o populaţie destul de densă şi înflorea admi-
rabil, ca şi Mesopotamia parţilor, prin sânge şi pnn sttflet.
Caracterul predon1inant al tână.rului Orient era sensibilitatea
îndreptată către toţi~ el trebuia totodată să sfărşească prin
accederea la expresia politică . Războaiele civile dintre Marius şi
Sylla, Cezar şi Pompei , Antoniu şi Octavian sunt, din acest
unghi , un fragment de istorie de prim plan, după care apare din
ce în ce mai limpede voinţa Orientului care caută să se emanci-
peze faţă de Occident pentru a deveni aistoric: lumea trezită care
se eliberează de o lume de felahi . Mutarea capitalei la Bizanţ a
fost un n1are act si1nbolic. Diocleţian alesese Nicomedia, Cezar
se gândise la Alexandria sau la Ilion~ în orice caz, ar fi fost mai
bine să se gândească la Antiohia. Acest act s-a săvârşit însă cu
trei secole n1ai târziu; era în secolele hotărâtoare ale primei
perioade magice.
Pseudomorfoza începe la Actium - aici ar fi treb11it să
fnvingă Antoni11. Nzl lupta finală contra romanisinului şi ele-
nismului a fost aici pe rol, această bătălie fusese deja câştigată la
Can11ae şi la Zama de Hannibal al cănii destin tragic l-a pus în
postura de a lupta nu pentru patria sa, ci pentru elenism. La
Actium cultura arabă născândă se întâlnea cu cultura grizonată a
antichităţii. Era vorba de spiritul apollinic sau de spiritul magic,
de zei sau de Dumnezeu, de principat sat1 de califat. Victoria lui
Ar1toniu ar fi eliberat sufletul 111agic: înfrângerea lut a acoperit
 225
pc1sajt1I ct1 li11ţolitll scorţos al epoc11 in1per1ale Rezultatul ar fi
putut sen1ă11a ctt bătălia de la Po1t1ers satt de la Tours din 732,
c5nd _ dacă arabii ar fi î11vi11s~ ar fi tra11şfor111at '" 'Fra11kistant1I'. în
califatul de nord-vest . L1111ba, religia, societatea arabă ar fi
co11st1tt1Jt u11 strat i11dige11 do111111a11t„ oraşe gigantice prect1n1
Granada ş1 Kairl1a11 s-ar fi co11strt1it pe Loara şi pe Rin„ iat
scntin1e11tti1 gotic ar fi fost constrâ11s să se exprin1e în for111ele„ de
111tiltă vren1e î11cren1enite, ale 111oscl1eei şi arabescult1i „ şi în locul
1111st1c11 ger111a11e an1 fi avt1t de a face ct1 o specie de st1fisnl. Dacă
toate acestea s-ar fi realizat î11 Arabia„ ar fi treb-t1it ca popt1laţia
s1r1 a11ă şi persa11ă să prodt1că tul Ca rol !\Ila rtel ca re să se 1uptc cu
\ 'litl1r1date, BrL1tus . şi \assius sat1 ct1 .t\11tonit1 şi ~ di11colo de
aceste căpete111i , cu Ro111a î11săşi
_;\ltă pseudon1orfoză este cea săvârşită nt1 den1t1lt st1b
ochii noştri 111 Rt1sia lt1i Petrt1 cel Mare. Lege11delc eroice rt1se
di11 câ11tecele by1ie11e ajtn1g la apogeLt ct1 : cicltll legendelor
1'1cv1c11c ale ţartrlt1i Vladi111ir ( 1000)· ş1 ale n1esei sale rotLu1de şi
cu c1~ot1l popular ·Ilia Mt1ro111 Difere11ţa i11con1er1surabilă di11tre
1

sufletttl rus ş1 st1flett1l fat1stic e dată d~ja de cea existe11tă între

aceste ca11tece şi ""co11ten1pora11e1e', lor, lege11dele ltti . Artl1ur,
Ern1a11aric şi Nibelu11gilor, î11 for111a pe care ele au lt1at-o Î11
/lilt/IJnr11(/slietl şi U1n/1/1nr1/ie{/ Perioada n1erovi11giană rusă
lnccpe când ţart1l lva11 al III-iea zdrobeşte do111ina~a tătară în
l-l8() ş1 se co11ti11t1ă ct1 t1lti11111 Rt1r1c1 şi cu pri111ii Ron1anovi'I
pâ11ă la Petrt1 cel Mare ( 1680-172) ). Ea corespt1nde exact ct1
perioada ce se î11tinde de la Clovis ( 481-511) pâ11ă la bătălia de
la Testr1 (()87)„ pri11 C<1rc caroli11gie11ii dobândesc efectiv pt1terea .
Eu sfătt1icsc pe toată lu111ea să citească istoria frar1ci1or aparţi­
nând cro111cart1lt1i Gregoirc de Tot1rs (până î11 59 I), şi să con1pa-
re capitolele de aici ctt cele corespo11dente di11 patriarhul
Ka1 an1si, ct1 deoseb11 e cele care tratează despre Ivan cel
Groaznic, Boris Godtu1ov ş1 Şt1iski NL1 există o sin11litudine prea
n1nrc Perioada 111oscovită a n1arilor Bojar1 şi a patriarhilor, când
un vechi pattid rt1s se afla î11 1ttptă perpett1ă cu si111patizan~i
Ctlltt1ri1 occide11tale, co11t111t1ă ct1 fo11darea Petersburgt1lt1i în 1703
psct1don101toza ce a obligat st1flett1I pri111iti v rus să i11tre în

I . \V ol ner: f ·111 ersuc/11111„1!. e11 iiher lli e 1'olk.\'C/ >i/.; tler <ir(>S.\'rus.\·en ..
1879
for111c străi11e„ î11tâi aparţinând baroct1lt1i „ apoi secoltilu1 IL1111111ilor
şi . 111 sfârşit , secolului al XIX-iea . Petrt1 ·cel Mare a devenit o
fatalitate penttu spiritt1l rt1s. l111agi11a~-vă pe ··co11ten1porant1I "' ltti
Carol cel Mare. realizând 111etodic ş1 ct1 toată energia ceea ce
Carol Martei în1piedicase câ11dva pri11 birt1i11ţa sa „ adică don1i-
naţia spiritului 111auro-bizantin. Exista posibilitatea de a trata
lt1111ea rusă în 111anieră carolingia11ă sat1 î11 111anieră seleucictă ,
adică ori în 111aniera vecl1ilor rt1şi" ori a '"'occidentalilor"„ iar
Ron1a11ovii s-au decis pe11tru cea di11 t1rn1ă. Selet1cizii voiat1 să
vadă î11 jur eleni şi ntt arabi .
Ţarisn1ul prin1itiv al Moscovei este t1nica for111ă „ co11-
for111ă i11că şi astăzi cu spiritt1I rt1s : el a fost î11să falsificat
de Petersbt1rg„ care l-a tra11sfor111at l11tr-o forn1ă di11astică
occ1de11tală . Mişcarea î11dreptată către st1dul s._fanr. către Bizanţ
ş 1 lert1salin1„ profu11d a11corată în sufletul 01todocşilor. a fost
tra11sfor111ată î11tr-o diplo111a~e n1011denă cu privirile îndreptate
spre Occide11t. Incendierii Moscovei. act sin1bolic gra11dios al
unt1i popor pri111itiv„ în care vorbeşte o t1ră n1acabeică în1potriva
a tot cc este străi11 şi heterodox„ îi t1r111ează i11trarea lui Alcxa11dru
în Paris, Sfă11ta Alia11ţă şi loctil î11 co11ce1tt1I n1arilor pttteri
occidc11tale O 111entalitate etnică . destinată î11că să trăiască fără
istorie„ vren1e de ge11eraţii„ a fost CLt forţa î111pinsă î11tr-o istorie
a 1tificială şi falsă, al cărei spirit 11u pt1tea fi nici 111ăcar î11ţeles de
spiritttl rt1sesc prin1itiv. Au fost i111portate artele şi şti111ţele unei
perioade târzii. „'lu111i11ile''„ etica socială „ n1aterialisn1t1l 111etropo-
lita11„ deş1 î11 această pe1ioadă preistorică religia este si11gt1ra
lin1bă î11 care oa111enii se 111ai pot înţelege şi î11ţeleg lun1ea . O
erupţie de oraşe î11 stil străi11 izbt1c11eşte acolo ca râia care-l
cuprinde pe n1ujict1I origi11ar di11 stepa rusă . Acestea erau false„
în1potriva naturii şi 11everosin1ile până la ultin1a clădire din
centru . ~' Petersburg este oraşttl cel 111ai abstract şi cel 111ai arti-
ficial „'„ re111arcă Dostoievski . Oricât de petersbt1rgl1ez era, el avea
se11ti111e11ttJI că oraşul va dispărea într-o di111i11eaţă odată CLt
ceţt1rile 111ocirloase. La fel ~ incredibile spectre„ zăceat1 şi orgoli-
oasele cetăţi elenistice" presărate pe câ111pia loct1ită de ţăra11i1
aran1een1 . Tot aşa le-a văzut şi list1s î11 Galileea . i.\celaş1 a fost
se11t1111entul apostolttlt1i Petrt1 la vederea Ro111ei 1111periale
De atunci „ în tot ceea ce a apărut în jt1rt1l Petersburgtilui ~
spiritt1l rt1s aL1tentic a si111ţit 11t1n1ai otravă şi 111incit1nă . De attu1ci ~
 227
i 111potri va Et1ropei este 111anifestată o ură realtnente apocaliptică.
-- Et1ropa" insen1na tot ceea ce nt1 era rusesc„ chiar Ro1na şi
:\tc11a, la fel cu111 pe11tru oa111e11ii culturii magice
,....
vechiul Babilon
şi Egiptul erau a11tice„ păgâne„ diavoleşti. ln 1863, Aksakov îi
scria lui Dostoievski : '" 'Cea dintâi condi~e pentru a elibera
se11t1111e11tul etnic n1s este să urăşti Petersburgul din toată ini1na
şi din tot st1tlett1I „. Moscova este oraşul sfânt„ Petersburgul este
"
al lt1i Satai1a. lntr-o legendă foarte răspândită în popor, Petru cel
Mare apare ca un Antichrist. Exact acelaşi li111baj se întâlneşte în
toate Apocalipse/e pset1don1orfozei ara111eene, de la cartea lui
Daniel şi a lui Enoh„ în ti1npul n1acabeilor„ până la Apocalipsa
1ui Ioan, la Baruh ş1 la cartea a IV-a a lui Ezdra, după
distrt1gerea lerusal1I11ti1ui . contra lui Antioh„ Antichristul : contra
Ro111ei, ct1rtezana Babilonului : contra oraşelor din Occident, cu
spi rittil şi pon1pa lor: contra întregii culturi a antichităţii . Tot
ceea ce apare aici este fals şi n1t1rdar: societatea coruptă, artele
rafi11ate„ clasele sociale„ statul străin şi diplo111a~a , jurisprudenţa
şi ad111i11istraţia sa , u1mări ale civilizaţiei . Nu există opozi~e mai
111a re decât aceea îr1tre 11il1ilis111t1l rus şi cel occidental „ î11tre cel
it1deo-c reştin şi cel antic tardiv: t1nt1l este ură î111potriva străinilor
care otrăvesc cultt1ra abia născândă În interiotul peisajului„ celă­
lalt este dezgust faţă de propria cultt1ră care la apogeu este
fa stidioasă . Se11ti111e11tul religios foarte profund al cosmosLilui ,
ilt1111i11area st1bită , frisonul neliniştii î11 faţa fiinţei trezite ce va
ve11i , clarvizitu1ea ce 111erge până la durere şi la sfârşitt1l istoriei ,
toate se a111estecă În aceste dot1ă pseudo111orfoze. " Astăzi top fac
speculaţii pe stradă sau în pieţele publice vorbir1d de credinţă "',
sptu1e odată Dostoievski . Acelaşi lucru s-ar fi putut spune altă
dată la lerusalin1 sat1 la Edessa . Tinetii ruşi dinainte de război ,
111L1rdari„ palizi „ e1notivi„ ghe111uip ptin colţuri şi totdeauna preo-
cupaţi de n1etafizică , privind totul cu ochii credinciosului, chiar
şi câ11d conversaţia se puita aparent despre dreptul la vot, chimie
sau fe1nei savante~ aşa erau evreii şi vechii creştini din oraşele
ele11istice„ aceia pe care" ro111anii îi priveau cu atâta ironie,
dezgust şi teatnă secretă . ln Rusia ţaristă 11u exista burghezie, nu
ex1stat111ici chiar clase autentice„ ci doar ţărani şi '"'"seniori',„ ca şi
în regatul francilor. 4'Societatea'' era un lucru suficie11t sieşi, un
produs al literaturii occidentale, ceva străin şi vinovat. Nu exista
11ici t1n fel de ora şe ruseşti . Moscova era un palat - Kren1lin - în
228
jl1rL1l cărt1ia se î11ti11dea o piaţă l111aşă . Oraşul aparent, care
pătrt1nde şi se stabileşte in această piaţă. ca şi toate celelalte
oraşe· care· acoperă pă111â11tul btu1ei Man1e RL1sia„ există doar di11
pr1c111a ct1rţi1„ a ad111in1straţiei şi a negustor1lor: ceea ce trăieşte
î11 ele este: la vâr( o literatură î11camată „ '"'i11teltghe11~a „.• cu
proble111ele şi ct1 dile111ele ei livreşti . la bază „ tui popor de ţă ra11i
dezrădăci11aţ1, CLI toată jalea„ neliniştea şi n1izcria î111părtăşite de
Dostoievski . ctt ·11ostalgia conti11uă a stepei 11esfârşite şi ctt tira
a111a111ică Î111pot1iva lt1n1ii în1pietrite„ în1bătrâ11ite. tu1de i:-a atras
,;\11ticl1rist . Moscova 11t1111ai are deloc stiflet î11 ea . Societatea era
de spirit occ1de11tal„
,.. dar poporul de jos târa după el st1fletul
ţă ră11esc lt1trc cele dot1ă 1un1i 11L1 exista înţelegere„ i11tern1edia r
sau ie1tare. · Vre~ să -i Î11ţelegeţi pe cei doi n1ari avocaţi şi pe
V1ct1111cle acestei pset1don101foze ') Presuptu1eţi că Dostoievski era
un ţăran , tar Tolstoi Llll 0111 din Înalta societate de la oraş . Ur1ul
11-~ pt1tt1t 111ciodată să se elibereze lătu1tric de peisaj , celălalt r1u
l-a găsit 111ciodată , î11 cit1da efo1tt1rilor disperate.
Tolstoi este R11sia trec11t11/11i. DostcJie1„sk1 este R11sia
\ iit<>r11/11i Ct1 tot sL1fletul lt1i „ Tolstoi este legat de Occident. EI
1

este 111arele avocat al IL1i Petru cel Mare„ chiar şi att1nci câ11d îl
11eagă . Negaţia I t1i este î11totdeatu1a o 11egaţie occidentală . Ş1
gl1iloti11a a fost copilt1l legitin1 al Versailles-t1lui . Ura sa puten1i-
că act1ză Et1ropa de care el î11st1şi 11t1 se poate elibera . El o Ltrăşte
în si11e şi se t1răşte pc si11e. i\stfel. Tolstoi devine pări11tele
bolşevis111ttlui . Toată nept1ti11ţa acestL1i spirit şi a revoluţiei ~~ sale,,
din 1017 vorbeşte di11 aceste sce11e posttn11e: ~' Lt1111ina străluceşte
Î11 111ijloct1l te11ebrelor". Dostoievski nu cu11oaşte acestă ură . El a
surpri11s tot esen~alul ct1 o dragoste la fel de pătin1aşă : "Et1 a111
doltă patrii : Rusia şi Europa .,, Pe11tru el„ toate cele dinainte nu
111ai aveat1 11ici o putere reală : 11ici spiritul ltti Petrlt cel Mare.
11ici revolt1ţia . Di11 viitorul să11, ca dintr-o depă1tare i111ensă ,
pri vi rea sa le depăşeşte. St1flett1I îi este apocaliptic, 11ostalgic.
disperat„ dar sigur de acest viitor. ~' Vreau să plec î11 Europa „,_ îi
sptu1e Ivan Kara111azov fratelui său Alioşa„ ~~eu ştiu că ea 11u este
decât tu1 cin1itir, dar ştiu că este un ci111itir foa1te drag, cel 111ai
drag di11 toate. Acolo sunt îngropaţi 111or~ dragi „ fiecare piatră de
pe n1or111i11te vorbeşte despre o viaţă trecută atat de pasiona11tă
pri11 propria ei luptă , pri11 propria ei co11ştiinţă, încât eu, care o
ctn1osc dinainte, 111ă voi prosterna pentru a î111bră~şa aceste
 229
pietre şi pentru a plâ11ge pe ele.„, Din loc în loc„ Tolstoi se
dovedeşte o n1are i11tehgenţă. ~ '"'"lu1ni11ată'' şi l.~sociab1lă„„ . Tot ce
vede i11 jt1rL1l lui ia forn1a târzie„ cosn1opolită şi· occidentală„ a
unei proble111e. Dostoievski nt1 ştie deloc ce însea111nă o proble-
111ă ..~ceasta este un eveni111e11t di11 n1teriorul civilizaţiei europe-
ne. El se atlă la 111ijloc între Petru cel Mare şi bolşevisn1 .
Păn1â11tul rttsesc 11-a fost presi111~t de nici unt1I . Ceea ce ei
con1l1at va trit1n1fa di11 11ot1 cl1iar pri11 for111a în care ei co111bat .
.i.\ceasta nu este o apocalipsă„ c1 o opoziţie spirituală Ura co11tra
proprietă~1 este de ordi11 econon11c„ tira contra societăţii 11u iese
din etica socială„ ura co11tra statului este o teorie politică . De aici
"
pute111ica lu1 i11fluenţă ast1pra Occidentttlui . lntr-u11 fel „ el se află
111 desce11de11ţa lui Marx„ lbse11 şi Zoia . Operele lui 11u stu1t nişte
evangl1elii„ ci literatt1ră spiritt1ală târzie. Dostoie\ ski 11u apar~11e
1

111111ănt1i . in Jfară de filiaţia apostolilor creşti11i prin1itivi . l11teli-

ge11ţa rL1să a acL1zat „„den1011ii " lui de co11servatorisn1 . Dostoievski
insă nt1 vede deloc i11 aceasta Ltn conflict . PentrLt el nu există
nici o diferenţă i11tre co11servatoris111 şi revoluţie : an1bele SLtnt
occ1der1talc. U11 st1flet ctt o astfel de strt1ctt1ră este i11difere11t la tot
ce ţi11c de social. Lucrt1r1le di11 lt1n1ea aceasta î1 par atât de
nei11se11111ate î11cât 11t1 acordă 11ici o in1portanţă an1eliorării lor.
Nici o religie at1te11tică 11u vrea să reforn1eze ltu11ea faptelor. Ca
toţi rt1şii pr11111t1vi. Dostoievski nu re111arcă acest lticru. Ei trăiesc
în altă lt1n1e. î11tr-o lt1111e 111etafizică situată dincolo de lun1ea
aceasta . Ce at1 de a face chint1rile t1nt1i st1tlet cu con1t1nis111ul ?
O religie ajtu1să la problen1e sociale î11cetează să 111ai fie o religie.
Dostoievski trăieşte însă în realitatea unei crea~i religioase
i111i11ente şi in1ediate. Alioşa al său scapă i11teligenţei oricărei
critici literare„ chiar şi rt1se: Cristu1 său, pe care n-a încetat să
dorească să-l scrie„ ar fi devenit o at1tentică evanghelie, precu1n
cele ale creştir1is111ult1i prin1ar: el ct1iar se situează în totalitate în
afara oricăror for111e literare a11tice sau it1daice: Tolstoi este însă
Ltn n1aestrt1 al ron1a11ult1i occidental care„ aşa cu111 este el„ în
căn1aşa ţărănească, răn1âr1e un 0111 de societate - 11ici" t1nt1I nt1 va
ati11ge, cl1iar pe departe„ creapa lui Anna Karenina. h1ceputul şi
sfărşitt1l se regăsesc aici deopotrivă : di11 el, succesorul lui
Petrt1 cel Mare„ îşi face apari~a bolşevis111ul. El nt1 reprezintă
co11trarL1l , ci doar consecinţa ultit11ă a spiritului lui Petru, un1i-
lirea extre111ă a 111etafizicii prin social, deci, pur şi si111plu, o nouă
230
for111ă de pset1do111orfoză . Dacă î11te111eierea Petersburgului a fost
prin1ul act al Antichristului„ autodistr11gerea societăţii for111ate
pri11 inter111edit1l PetersbL1rgului este al doilea: ·acesta trebuie să
t1e se11tin1e11tul lăuntric al ţărăni111ii . Bolşevicii nu stn1t popor11I „
11ici n1ăcar o pa1te a poporul11i _ Ei SLUlt stratttl cel n1ai adâ11c al
" societăţii '', străini „ occidentali ca şi ea„ dar 11erectu1oscuţi de
Jceasta şi „ pri11 t1r111are'I pli111 de ură faţă de cei inferiori lor.
Toate acestea vi11 di11 111etropola civilizată : politica socială „
progresttl , i11telige11ţa„ î11treaga literatL1ră rt1să„ 111ai î11tâi ro111anti -
că ş1 apoi econo111ică „ ce se entt1ziasn1ează pentrt1 libertate şi re-
forn1e . Toţi Hcititorii n ei aparţin ~~societă~i ''. Rt1sul adevărat este
di scipo1t1l ltti Dostoievski, deşi 11t1-l citeşte pe11tr11 că11t1 ştie nici
1118car să citească . El î11st1şi este u11 fragn1ent din Dostoievski.
Dacă bol şevicii , care văd în Cristos tn1 ca111arad„ u11 sin1p1u
revo1t1ţio11ar social , 11-ar fi avut tn1 spirit atât de Î11gt1st„ ar fi
rectu1osct1t în Dostoievski tui veritabil dt1şn1 a11 . Ntt tira faţă de
i11teligenţ3 a dat po11dere acestei revolt1~i Poporttl a fost cel care„
_ fără 11ră„ doar pri11 it1sti11ctt1l tă111ăduitor al bolii, a distrus lt1111ea
occide11tală 'I pri11 pleava ei„ pentrt1 a o îr1apoia apoi lt1n1ii de origi-
ne. Nt1111ai poport1l de la ţ"ară năzLtieşte către o for111ă vi.e proprie„
o religie proprie„ o istorie proprie î11 viitor_ Creşti11is111t1l lui
Tol stoi este o 11eii1ţelegere. El vorbea de Cristos şi se gândea la
!\1arx. Mile11it1l t1r111ător aparţi11e creşti11is111L1lui lt1i Dostoievski .

3
.....

ln afara pseudon1orfozei „ dar ct.1 atât n1ai e11ergic - pute-

rea spirituală a anticl1ităţii îşi restrânge aria - se 111a11ifestă toate
forn1ele L1t1ei aL1tentice perioade cavalereşti : scol astică „ 111ist i că „
fet1dalis111„ poezie curteană „ e11tuzias111t1I cruciaţilor, toate acestea
at1 existat în pri111ele secole ale CL1lturii arabe: trebuie doar să
ştin1 să le găsi111 . Chiar şi dtt}Jă Septimiu Sever non1inal att n1ai
existat legi tuii„ dar î11 Orient ele se asen1ă11at1 cu ar111ata t1nui
dltce. Ftu1ctio11arii
„ " ') dar în realitate ei se află î11 fieful
sunt 11u111iti„
ur1ui co11te. ln ti111p ce în apus titlul de în1părat revine unor
căpete11ii barbare„ Orientul se transfor111ă Într-un prin1 califat
~are se asea111ănă ui111itor cu statul fel1dal din goticLil de 111ijloc.
h1 regatul sassanid„ la Hat1ran~ î11 SL1dti1 Arabiei„ începe o
perioadă cavalerească autentică . Un rege din Saba ~ Sha111ir
 231
JL1harisl1„ este 111101talizat pru1 isprăvile eroice„ precL1111 Roland
şi regele A1tht1r„ în lege11dele arab"e„ care-l înfăţişează tăcât1d
expediţii din Persia până în Chi11a . ln pri111ul n1ileniu precreştin,
1

i111periul Maa11 sttpravieţL1ieşte alături de cel a1 israeliţilor„ iar

restt1rll e I tu pot fi co111parate cu l\1ycene şi Tyrins: u1111ele îi pot
fi urn1ărite ()ană în in.i111a Africii . Tot ceea ce este acu111
2

î11tloritor în st1dul Arabiei şi chiar În 111asivele 111t111toase ale

..\bisi11iei coi11cide cu ~)erioada feudală" . La i\xt1111„ î11 pri111a
perioadă creştină , as1stăn1 la apariţia ur1or castele i111pu11ătoare şi
~ t111or 111or)11i11te regale con1parabile cu cei 111ai 111ari 111onohţi
din lt1n1e_. . lt1 ur111a regilor vir1e o r1obilin1e feudală for111ată din
co11ţi (/\a1/) şi di11 gt1ve111atori (Kabir)„ vasali CLt o fidelitate
deseori î11doieh1ică „ ale căror n1ari do111enii restrâng di11 ce în ce
n1ai 111t1lt pt1terea dinastică .a regilor. l11ter111i11abilele războaie
it1deo-creştine î11tre ,t\rabia de sud şi regatul Axtu11 ) au un
caracter cavaleresc şi se rezolvă frecve11t prin ce1turi particulare„
angajate
.._
. . dir1 castelele lor de către baro11i . La Saba don1nesc
Han1da111ţi1 _ n1a1 târz1t1 deve11iţi creşti11i . Dttpă ei vine regattll
creştin de la .~ '\L1n1 „ aliat al Ron1ei„ care se înti11de, către anul
3()()„ de la Nilt1l .i\lb pâ11ă pe coasta Son1aliei şi în Golfttl Persic~
acesta îi lnfrâ11ge pe hin1jariţii evrei în a11ul 525 .<' Aici a avut loc„

I. Schiele: /)ie J?eliJ!,ÎfJl7 in (iescl1ichte u11d <iegenu ·art„ I„ 647 .

2. Bent. JJ1e l)'acrecl ( 'i(v r~f· 111e 1 ~·111i(JfJia11s (Londra„ 1893 ). Pagi11ile
1.14 şi urn1ătoarele descriu n1inele de la Jeha„ ale căror inscripţii de
tip sud-arabic sunt localizate de Gedser între secolele VI I şi V î. Ch.
D. H M iii Ier: l~ii1:1!. er u11ll ,\'c/1 I lisser .)'ull<lrl1/Jie11s„ 18 79.
3. Grin1n1e: .\ l<>h<1111111ell„ p.26 şi urn1 .
-t. I )eu/sche . lk.,· 11111e.\~fJe<liti<n1 „ 1913. voi. li.
5. Un foarte vechi dt1.1n1 Het11ic ~„ por11eşte din Persia„ trece pri11
st r~\n1tori le Orn1uz şi Bab-el-Mandeb şi ajttnge î11 Abisinia şi în vaJea
Nilului prin sudul Arabiei . Istoriceşte el este n1ai in1portant decât
drun1ul din nord„ prin istn1ul de St1ez.
6. In acest capitol Speng ler face deosebire între .Jucle11/un1 şi ./iilli.,·ch
pe de o parte ş i .f uclaisn1us şi ./ul/{1isch pe de altă parte. An1 încercat să
redau acea stă deosebire în franceză prin eFrein1e şi evreu (/t.tiverie et
.I"~/) ş i prin iucll1isn1 şi 1ulll1ic. Prin pri111ele dot1ă cuvinte s-ar da de
î nţe l es că e vorba de evrei în ge11eral„ iar tiltin1ele dot1ă privesc evreii
,

la rvtarib, î11 a11t1I 5-l2"' congresul principilor„ tu)de Biza11ţt1I şi

Persia au tri111is a111basadori. Se 111ai pot vedea şi astăzi_ zăcâ11d
pe pă111â11t"' rui11e 11t1111eroa~e ale tuior castele in1pt111ătoare, despre
ca re 111al10111edani i au putut crede că fuseseră co11st ruite de îngeri . .
Castelul __di11 Gon1da11 era o fortăreaţă de dot1ăzeci de etaJe 1 .
111 in1per1tJI sassa111d do111nea ordi11ea feudală a dinastiei
Di11ka11: stră1t1citoarea curte a acestor '"'"în1păraţi saxoni" ni
OrientulL1i vecl1i a ajt1ns„ sub toate aspectele„ 111odelt1l î111păraţ1lor
biza11ti11i de după Diocle~an . Cu 111ult după aceea, la reşedi11ţa
lor di11 Bagdad"' de curând înălţată"' Abbassizi1 t1u au avt1t nin1ic
n1a1 bt1r1 de făct1t decât să in1ite idealul sassan1d aJ vietii 111ărete
~ ~

de cu1te La curţ-ile Ghassa11izilor şi Lah111izilor di11 r1ordul

,.\rabiei se dezvoltă o veritabilă poezie ct11tea11ă a trubadttrilor"'
iar poeţ1i-cavaleri au dobândit glorie în epoca patristică '"'"pri11
ct1vânt„ larice şi sabie·" . Pri11tre ei se afla şi tn1 evret1„ Sa111t1el„
se11ior al castelt1lt1i din El Ablaq, care"' pentru cinci platoşe
preţioase"' a rezistat asediult1i regelt1i din El Hira . Acestei lirici„
2

l11tlor1toare n1a1 târzitt.. î11deosebi î11 Spa11ia dt1pă 80(), nu i se

poate co11trapt1ne decat u11 ro111a11tis111 a1 cărt1i raport cu vecl1ea
a11ă arabă este absolut acelaşi . ca î11tre Uhland şi E1che11dorff pe
de o parte şi Walther vo11 der Vogelweide pe de altă parte.
Lt1111ea aceasta tâ11ără di11 pri111ele secole după 11aşterea
lui list1s Cristos n-a fost deloc luată î11 sea111ă de filologi şi de
teologii zilelor 11oastre. 1-lipnotiza~ de stadiul de dezvoltare al
Ron1ei la sfârşitul republicii şi 111 ~poca in1perială „ ei văd acolo
doar eve11in1e11te pri111itive şi"' î11 orice caz„ insignifia11te Trt1pele
parţilor î11dreptândt1-se călare contra legiunilor ro111ane„ fără co11- „

te11i re„ erau 11işte 111azdeeni cuprinşi de e11tuzias111ul cavaleresc.

O atn1osferă ~e cruci~dă cuprindea ar111atele acestora Exact
aceasta ar fi deve111t creştinis111ul dacă n-ar fi căzut 111 întregi111e
st1b pecetea pset1do111orfozei . Nti atn1osfera ar fi lipsit acolo.
Tertulia11 vorbea de 111i/itia
,... C'hristi„ iar sacra111entul se 11un1ea
jt1ră111â11t st1b drapel . 111 ca111paniiJe de persect1tare a păgânilor ce

şi Iudeea după Jalnrutl. Deosebirea nu este însă tot tin1pul uşor

observabilă . (Nota trad. fr . .\I. '/i1:errJ11/) .
1. Gri n1n1e„ p. -t3 . Reprodt1cerea uriaşei ruine de la Gon1da11„ p. 81 .
Reconstrucţie în: I >e 11 /scl1t.: . l k.\11111e:(ţ >etli Ii rn1 , voi. 11.
2. Brockeln1ar1n. ( ie... ·c/1. <-I. llrt1h . I.iteratur ~ p. 34.
 233
au avL1t loc t1lterior„ Cristos era eroul pentru care se 111tra î11
lt1ptă .
dar câteodată„ î11locul cavalerilor şi al co11ţilor creşt1111 „ al
castelelor şi al expediţiilor pt11tate dincol9 de frontierele Ro111ei „
apăreau lega~ ro111ani„ lagăre şi exect1ţii. ln ciuda tuturor acestor
I ucrL1ri „ î11 anul I 15~ sub Traian„ a izbucnit 11u un război î111ţ)Otri­
va parţilor ci o adevărată cruciadă evreiască„ attmci când pent111
a răzbtn1a distrt1gerea Jert1salin1t1lt1i„ fttsese n1asacrată toată
popL1laţia de 11ecredi11c1oşi ("greacă..,) din Cipru„ eval t1ată„ să
zicen1„ la 240 000 de oan1er11. Nisibis a fost atunci apărat de evrei
"
î11tr-1111 aseditt celebru. Behcostd Adiabene era un stat evreti. 111
toate războaiele parţilor şi ale perşilor contra Ro111ei , cele care au
lttptat ln prin1a linie at1 fost 111iliţiile cavalereşti şi ţărăneşti ale
evreilor din Mesopota111ia .
Nici cl1iar Biza11ţt1l 11u s-a ptttut sustrage totaJ111ente de
st1b inflt1e11ţa spiritului feudal arab„ ceea ce a dus la naşterea t1nt1i
veritabil regi111 fet1da1 „ st1b t1n strat de for1r1e ad111inistrative antice
t3rzii. î11deosebi îr1 ce11trul Asiei Mici . Acolo existau pL1temice
fa111ili1 de vasali a căror fidelitate era pt1ţin sigură, toate nt1trind
J111biţia de a ptu1e n1â11a pe tro11ttl biza11tin. '"' St1bordo11aţi la
i11cept1t capitalei , pe care 11t1 o pt1teat1 abandona fără per11Jisitu1ea
in1păratt1lt1i „ aceşti 11obili s-at1 stabilit 111ai târzit1 pe vastele
don1e11i1 di11 provincie ş1 „ din secolttl IV„ au fonnat acolo o clasă
adevărată a aristocra~ei provincia1e" care a sfârşit pri11 a
reve11dica pentru si11e o ar1t1n1ită independenţă faţă de pt1terea
1n1perială "'.
1

"
h1 n1ai pt1ţin de dot1ă secole '" '"ar111ata ro111ar1ă ,, 1~edevei1i-
se„ di11tr-o ar111ată 111ode111ă„ o ar111ată de cavaleri . ln ur111a
n1ăst1rilor SeveriJor2 „ în a11til 200 legiunea ro111ană a dispărt1t . În
:ipt1s„ ea a dege11erat în t1oarde ~ în răsărit „ în secolLtl IV, ea a dat
naştere tu1ei ca valerii târzii~ dar autentice. Ten11er1ul de cavaler1e
a fost deja folosit de 1V10111111sen„ dar fără să-i sesizeze înse111năta-
~

tea .., Tâ11ărt1t nobil pri111ea o edt1ca~e foarte îngrijită Î!l 111aterie
de luptă i11dividt1ală „ călare, cu arcul , cu lancea. lt11păratul
GalienL1s„ priete11 ct1 Ploti11 şi constnictor al vestitei Porta Nigra,
t111ul di11 eveni111e11tele cele 1nai i111portante şi 111ai nefericite dir1
- - - - - - - - --- - - -
I. Roth: ,)'(>:::ia/ u11cl A.-u/1111:11,e.vc/1. li. /1.v::.<111/. l?eiches„p. 15.
2. Dellbriick · (ie.\·cic/1 . li. A."riegkunsl „ 11„ 222.
3. ( i<!.\lllntneite .\'chr~ /ie11„ IV, .5 32.
23-l
epoca in1per1ală, a constituit, în 260, di11 ger111a11i şi di11 111at1ri„
tui fel de cavalerie care a deve11it garda lui de corp. Este caracte-
ristic faptul că vecl1ile divinităţi ale cetăţii dispa~ di11 religia ar-
111atelor ro111a11e cedâ11d locul zeităţilor ger111a11ice ale erois111t1lt1i
perso11al„ care ajung în frtu1te sub nun1ele de l\1arte şi de
HercL1le . Acei palatini ai lui Diocleţia11 nu î11locL1iesc pretorie11ii
1

desfii11ţaţi de Septin1iu Sever„ în vre111e ce co111itatenses, 111iliţia

i11 ansan1blu„ stn1t divizate it11111111eri, în ''steaguri '~. Tactica este
asen1ă11ătoarc ctt a oricărei perioade prin1itive, adică se spriji11ă
pe 111â11dria provocată de bravura perso11ală . Atactil se desfăşt1ra
sttb forn1a detaşan1e11telor ger111anice dispt1se î11 pătrat, în „'"cap de
111istreţ"' . Sttb Justi11ian, siste111ul corespu11zător n1ercenarilor pe-
deştri ai ltti Carol Qt1i11tttl este ide11tic ca for111ă : aceştia erau
"'\

a11gajaţi de co11dottieri- dt1pă n1etoda lui Fotu1dsberg„ for111âi1d

nişte con1pa11ii . Can1pa11ia de la Nars este descrisă de Procopit1s·)
exact ca n1arile cuceriri ale lui Walle11stein .
Tot î11 aceste prin1e secole apar co11con1itent o adn1ira-
b!lă scolastică şi o 111istică de sti1 111agic ctt don1ic11it1 stabil î11
cel ebrele llllÎversită~ de pe întregttl teritorit1 aran1eean : t1niversi-
tăţil e persa11e dir1 Ctesiphot1„ Resair1 şi Djondisabt1r„ t1niversităţile
iudaice di11 St1ra„ Nel1ardea şi Pon1badita „ tn1iversităţile altor
"r1a ţiLu1i " de la Edessa ~ Nis1bi s şi l\.i1111esri11. Acestea su11t cele
111ai in1porta11te loct1ri de başti11ă ale tuiei astro110111ii „ filosofii„
chin1ii şi 111edici11e î11floritoare„ dar spre aptis acest fenon1e11 este
alterat de pset1do11101foză . La i\lexa11dria şi la Beirut„ tot ce este
de or1g111e n1agică trece î11 forn1ele filosofiei greceşti şi ale
.1ur1sprt1de11ţei ron1a11e: tott1l este scris î11 li111bile antice„ conde11sat
î11 forn1e literare străi11e, de n1ttltă vren1e desuete„ falsificate de
gândirea în1bătrâ11ită a tinei civilizaţii ct1 o structură total diferi-
tă . i\tLn1ci „ şi 11t1 odată CLl lsla111ul „ începe ştii11ţa arabă . Dar cu111
filologii 11oştri 11-at1 pt1s 111 ILn11ină decât ceea ce apărt1se la
,L\lexa11dria şi .>\11tiol1ia într-o forn1ă a11tică tardi vă „ cu111 11ici
111ăcar n-at1 bă11t1it bogăţia inept1izabiJă a prin1ei perioade arabe
ş i a ce11trelor sale veritabile„ ştii11ţifice şi de conştii11ţă , au putt1t
acredita opir1ia absurdă că '" '" arabii ,, au fost epigo11ii spi rituaJi a1

1. Von Don1as.z ewski : I )1e l?el(e. i rn1 lles J?r"in1iscl1en ! leeres„ p. 40

2. hucce llltrii„ Dellbritck li„ p. 534.
J . I?ii: ho i 11 I .1!. '>
!i I or „ I V „ 26.
 -
__, )-
'") }

---
;llll h.: '11 Llţl I Ir· . ~.-,1l1tatc ,
tot ceea ce văztit de la Edcssa - pare a
tl rociul sp1r1tt1lui antic târzit1 dincolo de frontiere1c filologiei
111ode111e este doar reflexL1I vechii i11teriorităti arabe . ..\stfel abor-
~

dăn1 pset1don101foza religiei 111agice.

Religia a11tică trăieşte pri11tr-o n1are 111ulţi111e de c11/te

ţJl1rtic11/are „ care„ sub for111e specifi<:e„ SLtnt fireşti şi evidente
pc11tru on1t1I apolli11ic„ con1plet î11cl1is î11 esenţa lui faţă de on1tll
altor ct1ltt1ri . De î11dată ce s-at111ăsct1t cL11tele di11 această fan1ihe„
e:\ista deja o ct1ltură a11tică . De i11dată ce 11atura lor s-a scl1in1bat„
"
î11 epoca ro111a11ă târzie, suflettll acestei cultt1ri a t11t1rit . ln afara
peisa.1L1lt1i a11tic„ aceste ct1lte 11t1 at1 fost 11iciodată pt1re şi vii
Di vi11t1I este totdeau11a le,e.at tle 1111 loc a1111111e „ se restrâ11ge la
acel loc ,~cest lucrt1 estr co11for111 ct1 senti111entt1l cosn1ic static şi
euclidia11 . Relaţia on1tilt11 ct1 d1vi11itatea ia for111a tn1t1i cttlt legat
de acest loc şi a cărt1i scn1nificaţie se găseşte 111 i111agir1ea actt1lt1i
ritual şi nt1 lt1 î11ţelesul dogn1atic asctu1s al acesttti act. \t1n1
populaţia este diVlzată î11 11e11t1111ărate con1u11ităţi naţio11ale
n1inusct1le„ con1plet independe11te tuia de cealaltă, 1111 \lo/1111111/, ci
"
tloar 1111111ăr11/ lor pt1tea să crească . h1 cadrul religiei a11tice
aceasta este si11gura for111ă de creştere„ exclttzând totaln1e11te
orice ge11 de 111isio11ar1sn1 . Practicarea acestor culte 11t1 i111plică şi
apa11ene11ţa la ele - 11t1 există „'parol1ii" a11tice. Câ11d„ n1ai târzitt„
ga11di rea aten1a11ă va ad1111te ct1ltele şi divinită~le cele n1ai
răspânclite„ 11t1 111ai este vorba de religie. ci de o filosofie restrâ11să
la nişte idei particLllare şi fără cea n1ai n1ică i11tlt1er1ţă ast1pra
se11tin1e11~ult1i 11aţio11al„ adică asupra polis11/11i.
h1 opoziţie tra11şa11tă ct1 religia a11tică este for111a vizibilă
a religiei 111agice„ Biserica, con1tn1itatea credincioşilor ortodocşi„
care nt1 CL111oaşte 11ici t111 fel de patrie sat1 de fro11tiere terestre.
Divi11ităţii n1agice îi poate fi aplicat acest cuvâ11t al lt1i Iisus:
" Unde doi satt trei se adt111ă 111 11t1n1ele n1eu, eu su11t pri11tre ei".
Este eVlde11t că pe11trt1 fiecare credincios poate exista doar
Dun111ezet1I adevărt1lt1i şi al bu11ătăţii„ iar zeii altora st1nt
111i11c111oşi şi răi . Relaţia dn1tre Dt1n111ezet1 ş1 0111 se află in
1
11t1
C)\pres1c„ ci î11 forţa n1isterioasă . î11 caracterul n1ag1c al anun11tor
acte si111bolice~ pentru ca aceste acte să fie eficiente trebt1ie sj
le cu11oaşten1 exact fo1111a ş1 se11st1l „ prin un11are ele trebt11e
practicate ca atare. Ctu1oaşterea acestor sensuri este o pro-
prietate a bisericii„ ea este însăşi biserica socotită o con1u111-
tate de cu11oscători „ de iniţia ţi . .t\stfel ce11trt1l de greutate al ori-
că rci religii n1agice 11L1 stă în ctilt„ ci într-o doctri11ă , în
C<J11fesi1111e
Atât cât a durat 111e11talitatea a11tică „ pset1don1orfoza a
constat 111 tra11sferul tutt1ror bi serici lor oner1tale î11 cultele de stil
occidental. Aceasta este latura esenţială a sincretis111ult1i . Rel1g1a
persa11ă a fost î11trodt1să ca llll cult î11chi11at lui Mithra„ religiile
caldeo-s1rie11e at1 trecltt î11 ctlltele divi111tătilor astrale sat1 ale ltti
~

Baal (Jt1piter Dolicl1enus„ Sabazios. Sol invictt1s„ Atargat1s).

iuda1sn1tll sttb for111a u11u1 cttlt î11cl1i11at lui Jal1ve„ căci con1tu1i-
tăţdc eg1pter1e di11 perioada ptole111aică 11t1 pot fi nu111ite altfel :
2

creştir11s111L1l pri111ar însuşi a fost t1n cttlt dedicat lt1i lisL1s„ aşa
ct1n1 se vede lin1pede d111 epistolele apostolttlt1i Pavel sau din ca-
tacon1bcle ron1a11e Toate aceste ct1lte au î11depărtat con1plet pe
cele ale zeilor t1rba111 pur a11tici şi „ can1 de la Hadr1an î11coace at1
avut prete11ţia zada1n1că şi zgo111otoasă de a fi revelaţia tu1ei cre-
d111ţe tn1ice şi adevărate„ căci Isis se 11u111eşte deor11111 dear11111q11e
.facies 1111ţfor111is . Ele stu1t 11t1 n1ai puţi11 ptutătoare ale carac-
tertiltti lt1c1l1lt1i pa1tict11ar antic„ n1ări11du-şi astfel 11un1ărul la

I. Ei nu sunt Însă ""inexistenţi'~ . N-a111 înţelege nin1ic din sentin1entt11

cosn1ic n1agic dacă an1 da expresiei ""adevăratul Dun1nezeu „„ o sen1ni-
ficaţ1e dinan1ică faustică . Co111baterea idolatriei presupune o realitate
neîndoielnică a idolilor şi a de111onilor. Profeţii lui Israel nu se gân-
diseră să nege cultele lut Baal La fel„ Mitl1ra şi Isis pentru prin1ii
creştini , Jehova pentn1 creştinul Marcia11„ Iisus pentru n1aniheişti
erau puteri diabolice„ dar foarte reale. „ Să nu credeţi în ele„, este o
4

expresia lipsită de se11s pentru sensibilitatea 111ag1că„ ce nu poate

însen1na decât un singur lucru : să 11u vă allresaf1 lor. Dt1pă o expresie
de n1ult tin1p curentă„ re111arcăn1 aici nu nu111ai t11onoteisn1, ci şi un
henoteis111
2. Schlire: (ie.,·chicl1te ,/e.,·./ii<./iscl1e11 I ·f>ll~e.,· i1n ~ei/(1/ter .fesu ('hri.\'li,
111„ p. 199. Wendland: /)ie l1elle11istich-ron1i.\'cJ1e l\.ultur„ p. 192.
 237
111fin1t . fiecare con1t1nitate există pentru sine şi este li·n1itată local~
toate ten1plele, cataco111bele şi că111inele dedicate lui IVlithra,
capelele don1estice sunt locuii de cult de care divi11itatea nu este
c\.pres legată, ci doar pri11 senti111ent~ cu toate acestea, în 111odul
c.ie ve11erare 11t1 este stingherită prezenţa sentin1entului cos111ic.
Cultele a11tice pltteau fi practicate în orice nu111ăr dorea lu111ea de
atln1c1 ~ cât priveşte pe cele din urtnă, ni111eni nu })Utea aparţine
decrit 11111tia sit1g11r. La pri111ele n1isionaris111ul este de rtecon-
cepttt, la celelalte acesta este evident, iar sensul practicilor reli-
~1oase se Î11scr1e clar În latura doctrinară.
~·

Odată ct1 exti11cţia sufletului apollinic şi ct1 înflorirea

suflett1lt1i 111agic începâ11d din secolul al Ii-lea, raportt1l se
inversează. Co11diţia i)set1don101fozei subzistă, dar acu111 cultele
apt1sene se tran._~for111ă i11tr-o 11011ă Biserică orientală. Din stn11a
cultelor pa1ticL1lare se 11aşte con1tn1itatea celor care cred în divi11i-
t~1p ş1 în practici„ dttpă exe111plul parsis111ului şi al iudais111ului
Liezvoltâ11du-se ca 11aţi une 111agică un 11ou aticis111 . Di11 for111a
riguros fixată 111 actul particular„ în sacr1fici! şi în 1nistere„ rezultă
un ge11 de dog111ă bazată pe sensul ple11ar al acestor acte. Cultele
respect1 ve se pot reprezenta reciproc'I la drept vorbind le. nefiind
exercitate, dar existân(i posibilitatea tinei '"'aderenţe la ele"'. Fără
ca i11111e11i să se indoiască de i111po1ta11ţa acestei schin1băr1 din
ll1l 1i11itatea locală a apăr111 div111itatea pre=.entă 1n acel !op.
Oricât de ,111i11uţioase ar fi studiile despre si11cretisn1e„ de
câteva zeci de a11i ele relevă pt1ţi11 din trăsătura funda111entală a
1

dezvoltării lui - î11tâi şi-11tâi tra11sfor111area bisericilor orie11tale în

culte occ1dentale„ apoi'I printr-o tendinţă inversă„ apari~a bisericii
ct1ltice. Este i111posibil să cunoaşte111 altfel istoria creşti11is111ului
pri111itiv. Lupta între culte1e ltti Cristos şi Mitl1ra ca divinităţi de
cttlt la Ron1a ia, 111ai depa1te de Antiohia~ fom1a luptei dintre
biserica persa11ă şi biserica creşti11ă. Cel 111ai greu război dus de
creşti111sn1 . dttpă ce chiar el supo1tase ac~unea pseudon101fozei„
orie11tâ11dL1-ş1 îri consecinţă spre Occident cursul dezvoltării
spi ritt1ale, ntt a avt1t real111ente ca obiect religia antică pe care
Jbia dacă o 111ai putea percepe, căci cultele publice 111uriseră

I. Ca t1rn1are'I sincretisn1ul apare ca u11 a111estec an1orf al tttturor

religiilor in1aginabile. Nin1ic n1ai fals. For111area lui 111erge n1ai întâi
din apus către răsărit~ apoi di11 răsărit către apus.
de n1ult tin1p 11e111aiavâ11d 11ici o i11tlue11ţă asupra st1fletelor.
păgânis111ul şi aticisn1ul„ ca biserică no11ă şi p11ter11ică erau
"
con1bătL1te deşi apăruseră din acelaşi spirit ca .şi creşti11is111ttl . ln
cele di11 ur111ă„ în estul l111periului 11t1 exista 11tu11ai u11a„ ci două
biserici de cult~ dacă u11a era alcătuită nu111ai din co111tu1ităti ~

creştir1e„ con1Ltn1tăţile din cealaltă venerat1 conştie11t sub n1ii de

nt1111e tn1ul şi acelaşi principi t1 di vi11.
S-a vorbit n1t1lt despre tolera11ţa anticilor. Poate că
tolera11ţa unei religii se ct1noaşte cel 111ai bine la lin1ita ei de
tolera11ţă: astfel de lin1ite ex1stat1 şi pentru vecl1ile ct1lte ale
cetăţii . Dacă aceste ct1lte existaseră şi fuseseră practicate în
nu111ăr 111are„ se11111ificaţia lor proprit1 zisă 11u avea 11evo1e„ Î11
ge11eral„ de 11ici o tolera11ţă . Este probabil că fiecare respecta
forn1a ele ct1lt a celt1ilalt. Orici11e 11t1 dădea ct1rs acestei respect
pri11 ct1vâ11t şi pri11 act„ prect1111 n1t1lţi filosofi şi adepţi ai religiilor
stră111e„ i11văţase să perceapă 111ăst1ra toleranţei a11tice. Persect1ţia
reciprocă di11tre bisericile 111agicc prest1pu11e altceva„ total diferit~
este vorba aici de datoria l1e11oteistă fată de adevărata credi11tă ce
~ ~

interzice rectu1oaşterea celei false. ('11/tele antice au tolerat

pri11tre ele ct1lttil ltu list1s. Biserica ele c11/t era obligată să co111-
bată biserica lui list1s. Toate n1arile persect1ţii creşti11e„ pentru
care persect1ţiile t1lterioare ale păgâ11ilor sunt 11işte corespo11de11te
exacte„ au apă1ut di11 acest ct1lt şi 11u di11 stattll l.~ron1an"' „ 11efiind
politice dacat î11 111ăst1ra î11 care biserica de cult repreze11ta în
acelaşi ti111p 11aţit111ea şi patria . Se va re111arca faptt1I că„ sub
111asca adorării î111părattllui, se ascu11d dot1ă obiceit1ri religioase:
in oraşele a11tice occide11tale„ cu Ron1a î11 frt1nte„ se dezvoltă
ctdtttl pa1tictdar al ltti clil 11s„ ca expresie L1ltin1ă a se11ti111e11tului
1

cuclidia11„ care adn1ite trecerea jt1ridică şi al)OÎ sacrală a acelt1i

SlJ1J1a al cetăţea11L1lt1i î11 cel al lt1i Dt1n111ezeu: î11 Orie11t„ a apărt1t
o co11fesitu1e a în1păratt1lui ca 111â11tuitor şi 0111-Dun111ezeu„ ca
!\1esia al tt1tt1ror si11cretiştilor„ confesiune ce a ret111it şi biserica
pr111tr-o for111ă 11aţio11ală supren1ă . Sacrificit11 adt1s î111păratt1lui
este cel 111ai î11alt sacra111e111 al acestei biserici: el corespttnde în
n1od absolt1t cu botezul creşti11 şi astfel este înţeleasă i11flt1e11ţa
si111bolică pe care o aveatt î1111)li11irea sat1 reft1zul acestor acte 111
perioadele de persecuţie . Toate bisericile aveat1 sacran1e11te pro-
prii : oaspeţele sacre prect1n1 libaţiile lui Hao111a la perşi„ paştele
evreilor„ ci11a creşti11ilor„ sacra111e11tele ase111ănătoare ale lt1i Attis
 239
şi !\ l1thra. r1tL1alurile baptisn1ale ale 111a11deenilor„ ale creştinilor„
ale adoratorilor lui Isis şi ai C'ybelei . A111 putea astfel co11sidera
cultele pa1t1cularc. bisericile păgâr1e„ aproape 11işte secte sau
urchne: astfel a111 obţi11e explicaţia luptelor de factură scolastică
d1nt re ele ş1 pt ozelitisn1L1I lor reciproc.
Toate n1isterele a11tice pure„ precu111 cele de la Eleusis
sau cele create de pitagoreici în jt1rul a11t1lui 5()0 Îll oraşele di11
sudt11 Italiei „ stu1t legate de u11 loc şi dese11111ate pri11tr-un
cve11i111e11t sin1bolic. 111 cadrul pset1don1orfozei „ ele 11t1 surit
depe11de11te de loc„ putâ11d fi celebrate peste tot tu1de se reu11esc
11işte iniţiaţi : de acun1 încolo„ ele au drept scop extazul 111istic şi
ascetisn1ul: cei legaţi de locul celebrării se co11stitt1ie în ordi11e
care practică aceste n1istere. Co111u11itatea 11eopitagoreicilor„
fo11dată î11 a11ul 50 d. Cl1.„ este Î11rt1dită î11deaproape cu ese11ie11ii
evrei„ 11efii11d 1111111c altceva decat o şcoală filosofică a11tică : ea
este tn1 ordi11 pur 111011al1al„ de altfel 11u si11gt1ra care a11ticipează
idealt1rile asce~lor creşti111 şi ale derVIşilor 1slan1ici în cadrul
si11cret1sn1ttlui . Această biserică păgâ11ă îşi are asceţii , sfi11ţi1 „
profeţii „ 111iracolele ei . cărţile ei sfi11te şi revelaţiile ei . Are loc o
1

re111arcabilă cotitt1ră„ care abia dacă a fost studiată , î11 priv111ţa

sen111ifica~ei şi a i111agi11ii zeilor î11 cadrt1I cttltt1lui . Cel n1ai n1are
succesor al lt1i Ploti11„ Ja111blikos„ a ajt111s, î11 jt1rt1I anult1i 300„ să
schiţeze„ pe11trt1 această biserică ortodoxă „ pt1ten1ict1l siste111
de teologie ortodoxă şi o ierarl1ie sacerdotală prevăzt1tă cu tn1
ritt1al foa1te rigt1ros„ iar discipolt1l săL1 Julia11 şi-a co11sacrat şi
fi11aln1e11te şi-a sacrificat î11treaga viaţă pe11trt1 institt1irea acestei
biserici î11trt1 eten1itate2 . El a vrut chiar să î11ten1eieze n1ănăstiri
pe11trt1 111ediatori de a111be sexe, ca şi o pe11ite11ţă bisericească . U11
pute111ic e11tt1ziasn1„ n1ergâ11d pâ11ă la n1a1tiraj , care a st1prav1eţt1it
11\t1lt tin1p dt1pă n1oa1tea în1păratult1i , st1sţi11e acest travalitt
1n1ens. Există i11scripţii ce 11t1 pot fi tradt1se decât prin forn1"Lila :
·· Există tui si11gur Dt1n111ezet1 şi Jt1lia11 este profetul său '"'·) . h1că
zece a11i şi această
"
biserică ar fi dever1it u11 fapt istoric de dt1rată
indelt111gată h1 fi11e„ creştinis111ttl a 111oştenit câte ceva din pt1terea

I. J. Geffckcn : I )<!r .· l 11.\i..! a11J~ l/C.\' orie( h-r/in1isc/1e11 f /cic/e11/111ns

("-\ 'I

1920, p . 197 şi llftll .

:!. Geffcken „ p. 13 1 ş1 urn1 .
J. Geffcken„ p. 292„ nota 1-t.9 .
2-+<)
acesteia„ dar şi din fonnele şi con~nutu1 ei„ st1b n1t1lte aspecte
in1porta11te. Nu pute111 face afin11a~a strictă că biserica ro111a11ă
şi-a î11suş1t structura statală a i 111peri lll ui ro111a11. Consta11ti 11 cel
Mare a fost autorul si11odului de la Niceea şi îr1 acelaşi ti111p
pontifex 111axi11111s. Fra~i creştini zeloşi l-au ridicat la rangul de
di,;11s dedicâ11du-i cultul prestabilit. Sf Augustin a î11drăznit să
for111uleze te111eraru1 aforisn1 că religia existase î11ai11tea apari ţi ei
creştinis111ului în for1na sa antică .

Dacă vre1n să cunoaşte1n iudais111tt1 în general, de la

Cyrus la Titus trebuie 111ereu a111intite trei lucruri, fără îndoială
ctn1osct1te de filologi şi teologi„ cel puţin î11 parte, dar 11elt1ate în
sean1ă in diferitele lor aprecieri : evreii sunt o '""na~une fără
teritor1u„„ un conse11s„ într-o lu111e co111pusă exclz1si\J di11 naţi11ni
di11 aceeaşi fa111i/ie. Fără îndoială că lerusalin1ul este o Mekka„
tu1 centru sacru,„ dar nici patria şi nici centr11/ spir1t11al al
poport1lt1i evreu. 111 fi11e, evreii nu răn1ân un fe110111en izolat dacât
atâta t1111p cât sunt trataţi a priori ca atare î11 istoria tn1iversală .
Desigttr că evreii di11 diaspora„ î11 opozi~e cu '"'israeliţii"''
di11ai11te de exil - CL1111„ de altfel„ a re111arcat Hugo Winckler -
stn1t un popor dintr-o categorie cu totul nouă, dar ei nu stint
singurii . Lu111ea ara111eeană începea pe atunci să se î111partă într-
tn1 11t1n1ăr foarte n1are de popoare ase111ă11ătoare„ î11tre care perşii
şi calde11 „ care tră1at1 to~ în aceeaşi regiune„ dar tott1şi separaţi
1

disti11ct u11ii de al~i şi care„ poate„ din acel n10111ent„ î111pinseseră

lun1ea arabă pură în ghetot1.
Pti111ele vestitoare ale st1fletult1i r1ou sunt religiile pro-
.fetice care apar având o grandioasă interioritate„ în jurul anult1i
700„ dar care se cioc11esc de obiceiurile populare pri111itive şi de
şefi de trib î11dărătnici. Şi ele sunt un feno111en general ara111eea11.
Cu cât n1ă gândesc 111ai 111ult la A111os, Isaia, lere111ia şi a1)oi la
ZoroastrLt„ ct1 atât 111ai 111ult ei î111i par n1de apropiate. Ceea ce 111i
se pare că-i desparte nu este noua credinţă„ ci ceea ce ei con1bat:
t111ii luptă contra vechii religii israelite sălbatice„ care, în rea-
"
1. I nainte de perşC 11un1ele de caldei desen111a şi un grup rasial deve-
nit n1ai târziu o con1unitate religioasă .
 241
I 1tJtc„ este tu1 n1ănw1cl1i întreg de religii caracterizate pnn
cred111ţa î11 pietrele sacre şi în arbori„ prin nenumăraţii zei locali„
la Da11„ Bethel, Hebro11, Siche1n, Beersheba, ·Gilgal„ prin un
Jahve (sau Elohin1) 1 al cărui 11u1ne dese1nnează o n1ulţi111e de
1111111111a pe de-a întregul eterogene, prin un cult al străn1oşitor şi
al sacrifici1lor tn11ane„ pri11 dansuri ale dervişilor şi o prostituţie
sacră „ printr-un a111estec de tradi~i obscure despre Moise şi
,~bral1an1 şi prin nun1eroase ob1ce1t1ri şi legende ale lu111ii
babtlo111e11e târzii„ pietrificate de 111ult t1111p ş1 reduse la for111e
rurale în Ca11aan~ ceilaJ~ luptă contra acelei vechi credinţe ve-
dice, a eroilor şi a vikingilor„ care, desi.~ttr, era degenerată şi ea,
fi111d nevoie de o reche111are la realitate prin adorarea necontenită
J bot1l t1i sacru şi prin creşterea acesttua. Zarathustra a trăit
către a11ul ()00„ cel n1ai 111tilt ti111p în 111izer1e, persecutat ~i
neî11ţeles · a n1urit bătra11 intr-t1n război contra necred1nc1oşilor ,
co11te111porar1 al nefer1citului leren11a, cere a fost tirât de poporul
său d1r1 cat1za profeţiilor„ a1uncat îr1 te1n.niţă de rege„ târât în
Egipt de diaspora după catastrofă şi 1nasacrat în această ţară . Et1
creli deci că această n1are epocă a prodt1s o a treia religie
p rotetică .
Este plauzibilă
p1est1punerea că relig1a „„caldeea11ă „ cu
pe1 spicac1tatea ei astrono1111că, cu bogăpa internă care îi ia prin
surpri11dere pe toţi cei care o cercetează, a apărut tot în această
epocă, datorită tu1or perso11alită~ creatoare . .de talia unt1i Isaia şi
a răn1ăş1ţelor vecl1ii rehg11 bab1lo11iene'. ln anul 1000„ ca şi
israeliţii, caldeii erau u11 grtip rasial de li111bă ara111aică la sud de
Sinear. Lin1ba 111atemă a lt1i Iisus a fost ntn11ită până act1r11
- - - ·- - · - - - - - - -
I. ,!\. Bertl1olet: Kurl111y,escl1icl1te !.vraels„ 1919„ p. 253 şi urn1 .
2. După \\/ . Jackson : .\'orf>as ter„ 1901.
3 . Religia caldeea11ă este '"'"creatura'" istoriei religiilor„ ca şi religia
tal111udică . Istoricii acordă Întreaga atenţie religiei babilonie11e reflec-
tată apoi de religia ca ldeeană . Metoda aceasta de apreciere exclude
dintru început orice înţelegere a problen1ei. Fără vreo deosebire de
principiu„ docun1e11tele sunt răspâi1dite î11 toate cărţile prjvitoare
la religia asiro-babiionia11~ (1-L Zin1n1ern: !)ie A·eili11sc/1rilten 1111<-I
clas a/ 1e I est L11ne11 t I I: G nnkel: .)'c/1 ( >J!/1111ţ. t111<f ( ,harr,·: M Jastrow„
c·. E1ez0J d ~ etc .. )„ ori , 111'1 i degrahft, se presupune că sunt cunoscute„
ctt de ţJ1ld~·f la Bousset· I l l1lt/lf/Jf'r'l1/,>1ne ller ( itlf ),\ 'i s, '907.
caldeea11ă . 111 epoca Seleucizilor„ acest 11L1111e desen111eaZ<1 o
con1tu1itate religioasă foarte răspâ11dită'I iar î11 pa1ticular pe
preoţii acestei con1tu1ităţi . Religia caldeea11ă este·o religie astrală„
aşa ct1n1 11-a fost religia babilo11ia11ă î11ai11te de Han1t1rappi . Ea
reprez111tă tuia di11 cele 111ai profu11de i11terpretări ale spaţit1lui
cosn1ic n1agic - Kiş111et-ul este aici pe depli11 stăpâ11itor -· şi de
aceea ca stă la baL1 specL11aţiilor islan1ice şi it1daice de n1ai târ-
ziu. Di11 ea s-a for111at 1 (şi 11u di11 cultL1ra babilo11iană)'I î11cepa11d
cu secolLtl Vll'I astro1101111a ca ştii11ţă exactă~ adică Llll fel de
te/111ică (/e obseri are sace rdotală de o L1in1itoare perspicacitate.
1

Ea a î11locuit săptăn1â11a lu11ară babilo11ia11ă pri11 săptă­

n1511a pla11ctară. Figt1ra cea 111ai popt1lară a vechii religii a fost
lştar„ zeiţă a vieţii şi fect111dităţii: act1111 ea este o pla11et~ .
Taln1uz„ zeu al vegetatiei
~ . care 111oare„ devi11e o stea fi,ă ln
sf~rşit „ astfel se î11trevcde se11t1111e11tt1l he11oteist Pe11tru 111arele
Nabt1codo11osor„ Mardt1k este u11ict1l şi adevărattil zet1 al 111ilci ş1
îndL1rării , iar Nabu„ vechea zeitate din Borsippa, este fitil său şi
n1esagert1l ce-i vizitează pe oa111e11i . V re111e de t111 secol regt i
caldee111 au co11dus IL1111ea ((125-.530)'1 fii11d 111 acelaşi ti111p ş1 ves-
titorii 11oii religii . CL1 111âi11ile lor ei at1 adt1s ţigle pe11trt1 co11strt1-
i rea ten1plclor. De la Nabt1codo11osor'I co11te111pora11 ct·1 profetttl
leren1ia„ ne-a 111ai ră111as şi rt1găciLn1ea către Marduk spt1să la
i11coro11are. Pri11 proft111zi111e şi puritate'\ ea stă alătL1ri de cele 111ai
til1111oase frag111e11te di11 poezia profetică israelită . Psaln1ii calde-
e11i~ l11rt1d1ţi totodată ct1 psal111ii ebraici„ ctn1osc păcatt1l de care
on1ul 11t1 are ct111oşti11ţă şi suferi11ţa ce poate fi detun1ată pri11 po-
căi11ţă ş1 n1ă1turisire în faţa u11t1i Dt111111ezeu 111â11iat. Este aceeaşi
credi11ţă î11 111ilostivirea divi11ă care a găsit o expresie cu adevărat
creşti11ă î11 i11scripţiile din te111plul lui Baal de la Paln1yra 2.
F011dul doctri11ei profetice este deja 111agic. există 11r1
si11g11r Dun111ezet1 ca pri11cipiu al bi11elt1i„ i11diferent că el se

- -------
I. Studiile lui Bezold arată clar că ştiinţa caldeeană însean1nă
ceva con1plet not1 faţă de tentativele babi Ioniene: . lstrr>110111ic.
I /in11ne/scl1a11 unll . lslrl1llel1re hei <len IJl1hil<n1ier11„ I 911„ p. 17 şi
urn1ătoarele . Rezultatele acestei ştiinţe au fost dezvoltate de învăţaţi
antici izolaţi„ dt1pă n1etode proprii„ adică sub for111a unei n1ate111atici
aplicate în care nu este exprin1at nici un sentin1ent al depărtării .
2. J. Hehn: I(\ ·n111e11 u . ( iehele a11 .·\ f llrlluk'I 1905.
 243
11L1111eşte Jahve„ ,~l1ura-Mazda sat1 Marduk-Baal: celelalte diVI-
nităţi stu1t nept1ti11cioasc sat1 111alefice. De acest Du111nezeu se
leagă spera11ţa· n1esia11ică„ foa1te 11etă la Isaia„ dar care răzbate
pretuti11deni dintr-o 11ecesitate inten1ă în secolele ur111ătoare.
.-\ceasta este gâ11di rea 111agică ft1nda111e11tală: ea î11globeaZ<1
ipoteza tuiei lupte istorice u11iversale î11tre Bi11e şi Rău: puterea
Răt1lt1i va fi resin1ţită 111 perioada 111edie. dar victoria finală
, .J fi a Binelt1i î11 zit1a Jttdecă~i de apoi. .~ceastă co111po11entă
n1oralistă a istoriei u11iversale este con1u11ă perşilor . calde1Jor şi
evreilor. Dar odată ct1 ea 11oţiu11ea de popor legat de te1itoriu
incepc să dispară şi se pregăteşte apari~a na~u11ilor n1agice fără
patrie sau frontiere ,~pare 11oţiu11ea de popor ales' „ dar este evi-
de11t că oa111enii de rasă pute111ică„ cu 111arile case do111nitoare î11
fru11te. rcspi11g lătn1tric aceste idei ca fii11d prea spirituale şi fac
să se ren1arce pri11 profe~ vecl1ea şi vigt1roasa credinţă a rasei .
Dt1pă cercetările lt1i Ct1111ont„ religia perşilor era politeistă şi
1g11ora sacran1e11tul Hoo1110„ 11efiind deloc religia lui Zoroastru.
i\ceeaş1 ren1arcă se aplică la cea 111ai 111are parte di11 regii
lsraelult1i şi„ dt1pă toate probabilităţile„ la t1ltin1ttl rege caldeean„
\;abo11ed, care a pt1tt1t să fie răstt1111at de Cyrt1s ct1 ajutorul
propriult1i popor, tocn1ai di11 cat1L1 11egării religiei lui Mardt1k .
C1 rct1111c1zitu1ea şi sărbătoarea caldeea11ă a sabatului„ considerate
drept sacren1ente it1da1ce„ st1nt 111ai î11tâi cuceriri ale exilulu1.
Tott1şi robia î11 Babilon crease o difere11ţă enor111ă între
C\Tei şi perşi. 11t1 11u111ai privitor la adevărt1rile t1Jti111e ale
fiintei trezite pioase, ci şi la toate realită~le vie~i şi deci şi la
sc11ti111e11tele foarte proftu1de despre această viaţă . Cei care
credeatt î11 Ja11ve 011 a\ 111 drept11/ de a se î11toarce acasă „ iar cei
1

care le-011 a11tori=ot acest drept at1 fost credincioşii lt1i Al1ura-
\!lazda . Dir1 doLtă 111ici grupări rasiale„ care„ cu dottă secole
Înai nte„ aveaL1 poate acelaşi ntu11ăr de bărbaţi capabili să poarte
ar111e. tu1a a pus stăpâ11ire pe ltn11e~ î11 tin1p ce Dar1us traversa
Dtinărea la 11ord„ pttterca lt1i se î11ti11dea î11 sL1d dincolo de .Arabia

I. C"aldei i şi perşii nu aveat1 nevoie să o dovedească„ ei învi11seseră

lun1ea prin Dun1nezeul lor, dar evreii erau obligaţi să se cran1poneze
de l i t eratură . care de atunci a fost adusă ca dovadă teoretică în lipsa
unei dovezi efecti·ve ..~cest r>atrin1oniu specific î şi datorează originea„
i n ultin1ă analiză. dispreţului de sine o an1eninţare neco11tenită .
 244
• orientală până în insula Sokotra lângă coasta So111ahei
1
Cea-.

laltă grupare t1u prezenta nici o in1porta11ţă pentru politica

stră111ilor.
lată ce a făcut din una din aceste religii o religie de
seniori„ iar di11 cealaltă o religie de sclavi. Citi~-1 pe lere111ia şi
apoi n1area inscrip~e a lt1i Darius de la Behistun - ce orgoliu
ad111irabil al regelui pentru Dun1nezeul său învingător !
Câtă disperare în ra~tmile ce slujesc profe~lor evrei să salveze
in1aginea Du1nnezeului lor ! Aici„ în robie„ unde victoriile persa-
ne deschid ochii tuturor evreilor asupra doctri11ei lui Zoroastru„
profetis111ul pur iudaic al lui An1os„ Osea„. Isaia„ lere1111a„ se
tra11sfor111ă în profetism apocaliptic al celui de al doilea ls~ia'I al
lui Ezechiel şi Zaharia. Toate noile viziuni despre Dun1nezeu
î11trupat'I Satana„ arhangheli„ cele şapte ceruri„ purgatoriu'!
st1nt concepţii persane venite din sentin1enti1/ cos111ic co1111111.
"
ln Isaia'! 41 'I îl veden1 cl1iar pe Cyrus sărbătorit ca u11 Mesia .
Oare 111arele at1tor al celui de al doilea Isaia s-a inspirat dintr-un
discipol al lui Zoroastru ? Se poate ca perşii înşişi să fi si111ţit
înrudirea inten1ă dintre cele două doctrine şi din acest n1otiv să-i
fi tri111is pe evrei înapoi în ţara lor ? Este sigur că an1ândouă
popoarele at1 împărtăşit reprezentările populare despre 11atura
uiti111ă a lt1cru1ilor'I că au si111ţit şi expri111at aceeaşi ură î111potr1va
11ecredincioşilor din vechea religie babiloniană şi din religia
antică în general î111potriva tuturor religiilor străine„ dar nu unul
în1potriva altuia.
Trebuie însă reconsiderată "'i'ntoarcerea din Babilon"
pon1ind cl1iar de la Babilon. Marea n1ajoritate a rasei era în
realitate co111plet străină de această idee„ nead1niţând-o decât ca
idee'! ca vis: 111ul~n1e fon11ată indubitabil di11 ţăra11i şi di11
111eşteşugari activi „ cu o nobili1ne rurală în curs de apari~e ce
stătea liniştită pe proprietăţile ei„ co11d11să de ztn pri11cipe
propri11„ acel resl1 Galuta cu reşedit1ţa la Nehardea . Cei care
2

t. G laser: I)er . lheS.\111 ier i11 . r rl1hi e11 lll1ll . l./iAi k<l ~ I 895 ~ p. 124. Glaser
este convins că acolo se vor găsi i11scripţii ct1neiforn1e foarte intere-
sa11te în abisinia11ă„ pehlevi şi persană .
2. Acest '"rege al destră111ării"„ era u11 perso11aj distins şi pt1ternic din
punct de vedere politic în regatul persan: el a dispărut doar odată cu
apariţia lsla111ului.
 245
s-au i11tors in patrie au fost i11 11u111ăr 111ic" o 111inoritate de
î11căpăţâ11aţi zeloşi . Ei erau î11 jur de 40 OOO î111preună cu fe111eile
şi copii şi nu puteau să reprezi11te 11ici a zecea„ nici chiar a
douăsprezecea parte di11 totalul popula~ei . Cel care confundă
desti11ul acestor colonizatori cu iudais111ul î11 gener~l 1 va fi
incapabil să pătru11dă se111nificaţia 111ai adâncă a evenin1entelor
Ltlterioare. Micl1ţa colonie evreiască m-'ea o viaţă spirit11ală
aparte, respectată, dar nicăieri i111părtăşită de naţi1Lnea ln
l 111.c,· a111b/11. ln răsărit înflorea literatt1ra apocaliptică„ n1agnifică

n1oşte111toare a literaturii profetice. Aici îşi · aflase sălaşul o

aute11tică poezie populară di11 care s-a păstrat o capodoperă „
( "'a rtea /11i lov·, î11 spirit total111e11te islan1ic şi 11icidecu111 iudaic2 :
in acelaşi ti111p, î11 toate literaturile di11 lu111ea 4.'arabă„ s-au
răspândit n1otivele unui 111are nu111ăr de poveşti şi legende între
"
care Juditl1„ Tobit„ Achikar. ln ludeea era cunoscută Legea ~
spiritttl ta1111udic apare 111ai întâi 1a Ezechiel~ şi, de pe la anul
4)0, este î11ca111at de doctorii legii (soferin1)„ î11 frunte cu Ezdra.
D111 J()O la 200 Î . Cl1. „ grt1parea Tanai111 a explicat Tora şi a
dezvoltat apoi Misl1na. Nici apariţia lui Iisus„ nici distrugerea
ten1pllilt1i 11u a î11trert1pt aceste speculaţii abstracte. lerusali111ttl a
deve11it l\1ekka ortodocşilor de rit strict~ tot aşa Coran11/ a
deve111t tui cod"', la care"' pu~11 câte pt1ţin„ a fost i11tegrată o
întreagă istorie vecl1e ct1 111otive caldeo-persanc, dar sub for111ă
"
fariseică . 111 acest 111ediu nu se găsea loc pentru o artă 111odemă"!
"
pe1~t~t1 yoezie şi ştii11ţ~. lntreaga ş~iinţă as~r~no111ică"' n1edic_ală ~ ~i
JL1r1d1ca a Ta/11111d11/111 este exclusiv de or1g111e 111esopota1111a11a·.

1. Confuzie con1ună teologiilor creştină şi iudaică. Ele nu se deose-

besc u11a de alta decât prin interpretările tăcute literaturii israelite„
orientată ulterior pe o direcţie it1daică: pri111a se bazează pe eva11-
ghelii „ cealaltă pe 1·a111ruci.
2. Un savant fariseu a defor111at-o ulterior, i 11serând capitolele 3 2-3 7.
3„ Cap. 40 şi t1rn1 .
4. Dacă ipoteza t1nt1i profetis111 caldeean„ alături de cel al lui Isaia şi
Zoroastru„ este exactă„ acestei religii astrale„ tâ11ără. strlil1.\· î11ruclită şi
" c<>11ten11J<Jr<111ă „„ şi nu religiei babilonie11e îi datorează ( ie11e:a afir-
n1aţi i le ren1arcabi 1 de prof1n1de despre creaţia cos111osult1i„ tot aşa cun1
viziunile asupra sfârşitt1lui 1t1n1ii se datorează religiei persane.
5. S. Funk : /)ie 1~·11tstel1u11.i!. lles 1·c1/tnulls„ 1919„ p. 106.
Probabil că acolo a început~ di11ai11te de exil, for111area sectelor
caldee11c„ persa11e„ ittdaice„ dezvoltâ11dt1-se de la încept1tt1r1le
cttltt1rii n1agice pâ11ă la î11te111eierea inarilor reţigii şi ajtu1gâ11d la
apoget1 pri 11 doctrina l t1i Mani . Legea şi „ profeţii" a ceas ta este
44

clţfere11ţa 1/1tre /11(/eea şi Mesopota111ia. ln teologia persa11ă ttlte-

rioară şi în toate celelalte teologii 111agice„ cele dot1ă direcţii s-au
i11tah1it, 11efii11d separate ca loc decât aici. Deciziile lert1sali111t1lui
eraL1 rect1nosct1te peste tot„ dar proble111a co11stă 111 ce 111ăst1ră ele
erat1 asct1ltate. Galileea d~ja de\1e11ise st1spectă far1sc1lor . 111
Babilonia 11ici tui rabi11 11u avea dreptt1I să fie t111s. Marelui
Gan1aheL Î11văţătort1l apostolult1i Pavel „ Îi este atr1bt11tă gloria de
a-şi fi i111pt1s ordo11anţele tt1turor evreilor '"'cl1iar ş1 111 străi11ătate"' .
Viaţa i11depe11de11tă a Egiptult1i este atestat~ de doct1111entele
descoperite rece11t la E1epl1a11ti11a şi .A.ssua11 1. h1 a11t11 170„ 011ias
cere regelt1i aL1torizaţia de a ridica t1n ten1plt1 "'dt1pă di111e11siu11ile
celui di11 lerusali111„,: el lşi justifică cererea pri11 ete111a discordie
ex1ste11tă i11tre co111u11ităţi di11 prici11a 11L1111eroaselor ten1ple care
ex1stal1 î11 afara legii .
Este 11ecesar să t:1ce111 Î11că o ren1arcă . \a şi zoroas-
trisn1t1l în l11dia„ Îl1daisn1ul s-a dezvoltat d111 perioada exilt1lt1i„
spor1r1d la i11fi11it 111int1sct1lele grupări tribale pr111 co11vertire şi
scl11111băr1 de co11fesitn1e. Este si11g11ra.for111ă <le c11cerire lte care
llisp1111e o 11aţi1111e .fără teritor!11, pri11 11r111are . firească ş1
e''i(/e111ă JJe11tr11 religiile 111agice . 111 11ord„ iudaisn1t1I va depăşi î11
ct1râ11d statt1I evret1 Adiabe11e„ ava11sâ11d pâ11ă î11 Caucaz: î11 sud„
probabil „ pâ11ă î11 golfttl Persic„ aproape de Saba: î11 apt1s„ el a
hotărât soarta ~~lexa11driei „ Cyre11ei şi Ciprt1lt1i. Ad111i11istraţia
Egiptt1lt1i şi politica regatult1i parţilor se aflau î11 cca n1ai 111are
pa 1te îr1 111âi11i le evrei lor.
/Vlişcarea aceasta por11eşte 1111111e1 şi 1111111ai d111
lv/es<Jpota111ia . Sp1 ritL1l ei 11u vi11e d111 lal11111cl„ ci di11 Apocalipsă.
La lert1sali111, legea pu11e 11eîncetat 1101 restricţii Î11 faţa 11ecredi11-
cioşilor . Nt1 este st1ficie11tă re11tn1ţarca la co11ve1tiri . Nu 111ai este
ingădt1it 11ici n1ăcar să ai pr111tre străbt111i vreu11 păgâ11. U11
far1set1 işi per111ite să-i strige regelt1i Hyrka11, preţt1it î11 ge11eral
( 135-1 ()() )„ că trebuie să rentn1ţe la prerogativele sacerdotale
pe11trt1 că n1an1a 1t1i s-a aflat odată sub i11fl tienţa 11ecredi11-

I. E Sachau:. lrt1n1<1i.,·che />l1/~vr11.\· 1111tl ().\'/l'(fkl1<111s1~·/e_/{11111ne„ 1911 .

 247
c1t)~ilor
1
Este vorba de aceeaşi închidere„ care apare şi la pri111a
con1l1111tate__ creşt111ă di11 lt1deea„ ca opozi~e în faţa 111isionaris111t1-
lu1 păgan. h1 011e11t„ 11in1eni 11-ar fi avt1t de unul singur ideea de a
111terptu1e o ase111e11ea barieră~ ea ar veni întru totul în
co11tradicţie ct1 no~tu1ea de 11aţiu11e 111agică . De aici rezultă însă
.\· 11ţJeril)ritatea s11irit11ală a Orie11t11/11i 1i1depărtat. Sir1edriul di11
lcrusalin1 se bt1cura zada111ic de o autoritate religioasă i11co11tes-
tabilă , căci„ di11 ptu1ct de vedere politic şi istoric~ resh Ga1t1ta
avea o pt1tere total diferită . Acest lucrt1 este uitat de teologia
creşti11ă, dar şi de cea evreiască. Dt1pă câte ştiu"\ 11i111e11i 11-a
considerat i n1po1ta11t acest fapt„ atâta ti 111p cât persect1ţi ile I ui
.-\nt1oht1s Ep1fa11ul 11t1 vizau î11 ge11eral l.l.iudais111t1I''„ ci ludeea~
aceasta dt1cc la o cu11oaştere şi 111ai aproftu1dată a problen1ei .
Distrt1gerea lert1sal1n1t1ltn a afectat doar o foarte n1ică
pZlt1C a 11aţlllllÎI, ava11d, politic ŞI S/Jlriflt{I/, O i111porta11ţă ŞÎ IJIGi
1111că Nu este adevărat că poporul evreu a trăit de att1nci
·~ctispcrsat ,, 111 lt1n1e. De secole şi tlLI si11gur„ el trăia în1pret111ă ct1
poporul persa11 şi ct1 altele„ î11t r-o forn1ă ce 11u era legată de nici o
ţară . Nu 111ai î11ţelege111 11i1111c di11 in1presia acestt1i război lăsată
asttpra it1dais111ului propit1 zis, „care, Î11 lt1deea„ era socotit ş1
2
tratat ca o cl1estitu1e sectu1dară . h1 străftu1dt1rile st1flett1lt1i a fost
presin1tită victoria păgâ11ilor şi căderea sa11ctuartilt1i : crt1ciada
din I 15 a l11sen111at o răzbtn1are foarte aspră„ dar aceasta privea
doar idealttl evreiesc şi 11u pc cel 1t1daic. '"'Sionisn1t1l„ de att1nci „
ca şi sio11isn1tll di11 tin1ptII ltu C'yrus şi cel de azi „ era lt1at î11
serios nt1111ai de o 111i11oritate foa1te restrânsă şi li111itată spiritual.
Dacă lr1frâ11gerea ar fi fost resin1~tă ca o "pierdere a patriei"„ aşa
ct1111 ne place s-o repreze11tă111 î11 111entalitatea noastră de occide11-
tali, rect1cerirea ar fi fost de o st1tă de ori posibilă de la Marc
...\urelit1 î11coace. Ea ve11ea î11să î11 co11tradictie cu senti111entul
~

naţional 111agic. For111a ideală de 11aţi u11e era '"'si11agoga „ un pur n

conse11s„ ca şi vechea „'biserică vizibilă" a catolicilor„ ca şi

lsla111t1I : această for111ă 11-a fost reali=ată Ît1 1Î1tregi111e de la
1i1cep111„ ci 11L1n1ai dt1pă dist1ugerea Iudeii şi a spiritului tribal
legat de ea .

1. Josephe : . l111icl1illlf i „ 13„ I O.

2. Aşa
cun1 astăzi Biserica catolică abia dacă sesizează distrugerea
Vaticanului .
248
Războiul î111păratului Vespasian Indreptat 11u111a1 î111po-
triva Iudeii„ era o eliberare a it1dais111t1lt1i . h1 ce priveşte populaţia
de pe acest teritotiu liliputan„ războiul a dus 111ai i11tai la dispari-
~a prete11~ei că ludeea este o naţiune propriu zisă şi că sµiri-
tualitatea ei firavă se identifică cu cea a ansa111bltl1ui .
Ga11direa speculativă savantă, scolatică şi 111istică a universi-
tăţilor d1t1 Orier1t a rei11trat îr1 drepturi . Marele jurist Kama „
co11te111poran ct1 Ulpian şi PaJJinian„ a elaborat pri1nul cod civil la
"
Lu1iversitatea d111 Nehardea. ln al doilea rând, războ1t1l lt1i
Ves1)as1a11 a salvat acea religie de pericolele pseudo111orfozei „
căreia i-a căzut \~cti111ă creştinis111ul '"'conte111poran'". CL1 două
st1te de ani i11ai11te de Cristos exista o literatură ebraică se111i-
ele111stică Ec/e::.ia,s111/ lt1i Solo111011 (Kol1eleth) '
cor1tine
„
acce11te
d111 gandirca ltti Pyro11. Ur111ează pildele lui Solo111on„ cele dottă
căt ţ1 ale 111acabe1lo1 „ Theodos1t1„ epistola lt11 .~r1steas şi altele„
există şi frag111ente prect1n1 senti11ţele lui l\,1e11a11dru„ unqe este
1111pos1bil de precizat ele111entele greceşti ş1 cele ebraice. 111 1()0
existat1 preo~ i111pottanp care con1l)ăteau t eligia ebraică pri11
sp1ritt1I ele11istic„ iar 111ai târziL1 regi, ca Hyrka11 şi Herodit1„ care
3cţio11at1 chiar pri11 111iJloace pol1t1ce. Per1colt1I acesta a 1t1nt
sfa1 ş1t 11tn11a1decat
....
şi defi11iti v odată ct1 a11t1i 7C) .
lr1 ti111pui ltti listts, la lerusali111 existat1 trei tendir1ţe„ care
pot fi 11·1 genere considerate ara111ee11e : fariseii, saducl1e1i şi
"
eseenii. 111 ciuda 1nco11sister1ţei conceptelor şi a denu1111rilor. a
n1ari1 d1verge11ţe de opinii la savan~1 creştin1 şi evrei„ totuşi se pot
sptn1e t1r111ătoarele . pr1111a te11dinţă se 111a111festă cu o 111are
actsratetc î11 it1da1snl.. a doua î11 caldeisnt, a treia în elenis111 1.
~

Eseea11ă este apari~a cultului tl1onast1c al lui Mithra, în estt1I

Asiei I\1ici~ fa1iseic, siste111ti1 ltu Porphirit1 î11 biserica de cult:
deşi for111ează cl1iar la lerusalin1 un cerc restrâ11s de oa111et1i
disti11şi„ sadt1cl1eii - co111paraţi de Iosif cu epicureicii -- prin
accentele apocaliptice şi escatologice~ prin ase111ă11area spiritt1a1ă
ct1 Dostoievski în această perioadă prin1ăvăratică „ su11t în ger1eraJ
aran1ee11i . Pentrt1 farisei„ ei însean1nă acelaşi ltacru ca şi 111istica
J)er1trt1 scolastică„ St~ Ioan pentrt1 Sf Pavel„ Bz111de11esh pentru
'

I. ln Sc11iele: /)i c J?eliţ.i<n1 i11 <it:\·ch1ch1c unll <;e~e11lrt1r1 "' Iii„ 812„
ultin1eh! două au nu1ne inverse~ ceea ce nu schin1bă cu nin1ic chest1u-
nea în discutie.
„
 249
I l,1u/1,/a(/ la perşi . Apocalipsa este populară şi„ pri11 111ulte
tr{ls{lturi , ea reprezintă proprietatea sufletească co111u11ă a întregii
lt1n11 aran1ee11e. Far1seis111ul tah11t1dic şi avestic .este exclusiv, şi
tinde să se separe cât n1ai drastic posibil de toate celelalte religii
Ceea ce are cel n1ai 111ult i111po1tanţă 11u este 11ici credinţa„ 11ti
stn1t 11ic1 viziunile„ ci ritul rigt1ros ce trebuie învăţat şi re~nut„ ln
aşa fel î11cât, prir1 respectul fată de acesta„ profanul care nt1
ct111oaşte legea 11u poate 11icidecun1 să devină u11 0111 pios.
La lerusali111„ esee11ii apar ca un ordi11 111011ahal ase111ă­
nător 11eopitagoreicilor. Î11 se11s larg. ei aveat1 căr.ţi secrete 1„ fii11d
repreze11ta11~i pseudon101fozei ~ de aceea„ odată cu a11Lil 70, ei
dispar con1plet din it1dais111~ î11 acelaşi ti111p literatura creştină
este pt1r greacă„ 111a1 ales pentrt1 că evreii elenistici, cei 111ai 111ulţi
atlaţi Î11 apL1s. părăseau it1da1s111til care se retrăgea către răsărit„
fiind pt1ţ1n cate pt1ţi11 absorbiţi de creşt111isn1 .
,4ţJocalipsa. ca for111ă de expresie a on1ult1i t1rban„ dar şi
antit1rba11„ dispare i11 ct1râ11d dn1 cadrul si11agogii„ dt1pă ce i11că
o dată, st1b i11lpresia catastrofei„ avusese o t1i111itoare î11tlorire.
Ca11d s-a adeverit că doctrina ltu Iisus nu va fi o refor111ă a
1udaisn1t1lt1i" ci o 11ot1ă religie, şi că a11ttl 100 a adus fon11ttla
cotidia11ă a blesten1tilt1i i111potriva ittdeo-creştinilor„ Apocalipsa a
trect1t„ pe11trt1 pt1~11ul tin1p ce îi n1ai ră111ânea de trăit"' În 11oua
religie.

Ele111e11ttd i11co111parabil, pri11 care creştinis111ul tâ11ăr se

ridică deasupra tt1tl1rqr religiilor di11 această perioadă veronală,
este figura 1t1i Iisus. 111 toate operele n1ajore ale acelor a11i nu
există 11i111ic care să-i stea alături . Toţi cei care citeat1 pe attanci
isto11a pati111ilor sale, înţelegând cât de recetit se petrect1se ea :
t1lti 111 Lll dn1111 la Ierusal i 111, talti 111a ci11ă î11spăi n1â11tată, cea stil
dezt1ădejdii din grădi11a Ghethsen1ani şi n1oartea ţ1e cruce - toţi
aceştia trebt1ia să sin1tă vidul tt1tt1ror lege11delor şi î11tâ111plări1or
sacrale ale lui 1\1itl1ra„ Attis şi Osi1is.

·---·-----
t. Bousset: J?eliJ!.i<>n ci. ./u(l .. p. 532„ Baruc11. IV. - Ezdra„ originalul
. l/JfJcl1l11Jsc:i ltu Ioan
250
Aici 11u n1a1 era 11ici un fel de filosofie. Afor1sn1elr ~J l,
di11 care 111ulte î11că persistau cuvânt cu cuvâ11t în n1c11h.H i. 1
î11soţitorilor„ cl1iar la o vârstă îna_intată„ sunt cele ale unui copil
aflat î11 111ijlocul U11ei lt1n1i străine„ î11târziate şi bolnave. Nici
co11sideraţii sociale" 11ici problen1e, nici speculaţii ... Ca o 1nsul5
paş11ică şi bi11ecuvâ11tată, viaţa acestor pescari şi n1eşteşugari se
desfăşoară liniştit pe lacul Ghenizaret„ î11 plină do111nie a lui
Tiberiu" departe de orice istorie universală„ fără să aibă habar de
şica11ele realităţii , în ti111p ce în jur strălucesc societă~le
ele11istice„ cu teatrele şi te111plele lor„ rafinata societate din apus şi
plăcerile zgo111otoase ale vulgului„ coho1tele ro111a11e şi filosofia
greacă . · Atunci când prietenii şi însoţitorii î111bătrâniseră şi fratele
osâ11ditt1lui prezida cercul di11 lerusalin1„ din cuvintele şi di11
î11tâ111plările vii încă peste tot în 111icile co111unităţi„ s-a cizelat o
i111agi11e biografică de o stăşietoare interioritate, care a produs o
forn1ă co111poziţio11ală proprie, fără ceva si1nilar nici î11 cultura
a11tică „ 11ici în cea arabă : Evanghelia. Creştinis111ul este unica re-
ligie di11 istoria universală î11 care un destin on1enesc din prezen-
tul i111ediat a fost tra11sfor111at î11 si111bol şi î11 pu11ct central al
î11tregii creaţii .
O ne111aiîntâlt1ită agitaţie, ase111ănătoare cu cea cunos-
cută de lt1111ea ger111anică î11 jt1rul a11ului I OOO" a zguduit atunci
peisajului aran1eean. Sufletul 111agic se trezea. Ceea ce era doar
u11 presenti111ent î11 religiile profetice, ceea ce s-a manifestat prin
caractere 111etafizice în epoca lui Alexandru„ toate acestea se
ln1plineat1 act1111 . Cu o putere indicibilă„ această împlinire trezea
se11ti111e11ttil originar al neliniştii . Este în ordinea 111isterelor
t1ltin1e ale u111anităţii, a vieţii libere în ge11eral şi a mişcărilor ei „
ca apariţia eului şi neliniştea cos111ică să fie unul şi acelaşi lucru.
Faptul că în faţa unui nlicrocos111os se deschide un nlacrocos111os,
in1ens„ atotputernic, un abis al fiinţei şi al 111işcării , străin şi
şiroi11d de lu111ină„ obligă n1icul eu ti111id şi solitar să se întoarcă
î11 si11e. O nelinişte în faţa propriei fiinţe trezite, precu111 cea care
îi i11vadează câteodată pe copii „ iată ceea ce nici un 01n 1natur nu
poate cunoaşte încă o dată nici î11 ceasurile cele 111ai întunecate
ale vieţi) . Neliniştea 111or~i se răspândeşte şi ea în zorii noii
Cltlturi . [11 zorii conştiinţei cos111ice 111agice, şovăielnică , nesigură ,
sceptică în privi11ţa ei însăşi , · o privire nouă se îndrepta spre
stărşitul apropiat al lu111ii . Este privirea di11tâi, prin care fiecare
 251
ctiltt1ră , pâ11ă astăzi , a.1t111ge la conşt1111ţa de s111e. un fior al
revelaţiilor„ al 111isterelor, al vizit1nilor t1lt1111e asupra ten1eiult1i
st1pre111 al I ucruri lor a cuprins toate st1fletele profu11de. LL1111ea
credea că 11t1 va n1ai trăi decât 111 i111agir1i apocaliptice. Realitatea
~c schin1bă doar 111 aparenţă . Erau povestite 111isterios vizit1ni
stra11ii şi î1ispăi111â11tătoare„ realcătuite la întân1plare„ citite din
c~i rţi obscure şi co11ft1ze„ î11ţelese r1u111aidecât cu o certituqine
ljtu1trică in1ediată . Dintr-o co111tu1itate î11 alta„ di11 sat î11 sat„
circt1lat1 sc1ie1i despre care era i111posibil de stabilit dacă
;1parţi11eau tn1ei religii ar1t1111ei . Ele au 11uanţe persa11e„ caldeene,
ebraice„ dar receptaseră tot ceea ce i111presio11a atunci sufletele.
('jrţile cano11ice st1nt 11aţionale„ iar apocalipsele - internaţionale
111 se11sul literal al ter111ent1lui . Ele existau fără a părea că sunt
:,cr1se de cineva . C'o11~11t1tul lor vag era expri111~t astăzi într-un
111od„ iar n1âi11e î11 alt n1od„ ct1 totul diferit. ln acelaşi ti111p,
acestea 11t1 st1nt ct1r1in1ic111ai prejos decât "'"poezia''_:! Ele sea111ănă
cu statt1ile înfricoşătoare de deasupra pottaltdui catedralelor
ron1a11ice ft·anceze„ care 11t1 111ai sunt "a1tă ''„ ci nelinişte pietri-
ficată . Orici11e putea avea, ştire despre îngerii şi de111onii aceia,
despre î11ălţările la cer şi coborârile î11 i11fe111„ despre fii11ţe divine„
0111tll originar şi al doilea Ada111, despre Mântuitorul zilelor din
ur111ă „ Dtn1111ezeul î11trupat„ viaţa veş11ică şi Judecata de apoi . În
3

oraşele străi11e şi în reşedinţele clert1lt1i superior de origine strict

- · - · · - -- · - -- ·

I. Astfel de exen1ple sunt .\ -t1sse11crhucl1 despre care vorbeşte

f-> \Vendland (I l el/e11 . rij111 . "-ullur„ p. 177 şi urn1ătoarele)„ ""litt1rgl1ia
lui Mithra"' (editată de Dietrich) ~ scrierile ern1etice (editate de
R~1tzenstein ), Pildele lui Solon1on„ Faptele Apostolilor Ton1a şi Petru„
I >i.,·t is ,')<J/Jhi,1 etc. „ ce presupu11e o literatură şi n1ai vecl1e„ dintre anii
lt>C> î. Ch. şi 200 d. Ch.
2. Precun1 1·isul u11ui <Jn1 cL1r<.1J~l1i<J.\' de Dostoievski .
3. Astăzi puten1 an1nca o privi re hotărâtoare asupra universului re-
prezentărilor n1agice pri111itive„ graţie
,..
descoperirii n1anuscriselor de
la Turfa11„ aflate la Berli11 din 1903. ln ft11e„ ele înlătură„ din ştii11ţa şi
Îndeosebi din judecăţile noastre„ falsa preponderenţă a 111ateriei occi-
dentale şi ele11istice sporite prin descoperirile papin1surilor egiptene,
n1odificâ11d toate opiniile acceptate până astăzi . Acu111„ Orientul au-
tentic şi aproape i11tact işi afir111ă valoarea prin toate apocalipsele„
in1nurile„ liturg hiile, cărţile despre creaţ ie„ perşi „ n1a11deeni„ i11ani-
-- -
1 "...,

persa11ă ori ebraică'I se co11stata existenţa practică a tu1or doctri11e

deosebite care erau şi obiecte de disptită : di11coace„ Îtl popor„ nt1
exista 11ici o religie ·anu111e" c1 o religie generală„ 111agică„ ce
copleşea sufletele„ fixată î11 viziw1i şi i111agini ale tuturor
origi11ilor posibile. Judecata de apoi era foarte aproape. Lun1ea o •

aştepta . Se ştia că L1r111a să se întâ111ple curâ11d, căci despre ea

vorbiseră toate revela~ile. S-au ridicat profe~1. Oa111e11ii se
retu1eau Î11 co111unităţi şi În cercuri n1eret1 11oi'I convi11şi că" de
att1nci î11colo aveau cunoştinţă despre religia firească sau că o
descoperiseră pe cea adevărată In 111ijloct1l acestei tensiu111„
di11tre cele n1a1 puternice„ în creştere an dL1pă an„ foarte aproape
de 11aşterea lt1i list1s„ alături de 11ent1111ăratele secte şi co111t1nităţi„
a a~)ărt1t şi religia 111a11deeană a salvării„ a1 cărei înte111eietori şi
orig1111 11u se ctu1osc. Se pare că i11 ciuda ttrii co11tra iudais111ultu
din lert1sali111 şi ale prefer111ţelor ce11e pe11tru concep~ile persa11e
bazate pe ideea n1â11tuirii „ ea cr<l foarte aproape de credinţa
populară a evreilor sir1e11i . Frag111e11te apar~nâ11d literaturii n1ira-
culoase apar acu111 u11t1l după altul. Prett1tindeni se întâlneşte
" El „. „ Fi t1l 0111ul tti „ Mâ11tuitorul coborât î11 i11fem'I ca re trebuie
"
salvat„ dar care este ţi11ta tt1tt1ror spera11ţelor ln cartea lt1i Ioan ~
Dt111111ezcu Tată I vorbeşte„ drept ş1 în pi ci oa re„ î11 Iăcaştd pe1fecţ1 -
ttnu scăldat în ltn111r1ă „ Ftt1lu1 11ăscut d111 El : 4.' Fiule„ fii n1esagerul
.......

Meu„ dt1-te î11 ln1părăţ1a întu11ericL1lu1„ tn1de 11u străluceşte 111c1 o

rază de lun1ină ~" FiLtl se ridică 111 picioare spunâ11d: l.~Tată al
..,, .. ..., .., " „ . , ., """" . ••'°""'-"""' _...,, .
111areţ1 e1, ce pacat ani savarştt ca sa n1a tr1n11ţl 111 1n1paraţ1a
t1111brelor ?,, Şi la sfă rşit : .„A111 fost co11cept1t fără păcat „ nin1ic 11u
a lipsit di 11 nli 11e". 1

heişt1 ş 1 secte nenun1ărate Nun1ai aici se va putea realn1ente plasa

c reşt1nisn1ul pr1n1it1v„ aici îşi are el originea internă . (Cf. H. Li.iders:
.\'1c1: 1111<1!.<!ll ,/er l~c:r/111c: . lkl1llen11e „ 1914 şi R Re1tzenstein: /)1<.:
1r<1111.\chc l·:rli>SUl7'f.!.~ <
e11111 \ :,., er1 un1 „ 192 I ).
J. Litzbarski . I Ja.\· .fr>h<11111e.\lJ11cl1 ller .\ ft111Lll1er „ cap. 6()~ W. Bousset.
I la111Jt/Jr<>hle1ne ller ( i11os1s„ 1907 ~ Reitzet1stein: I )l1s 1nt111llăi.\·c/1e
/Juch Lle ,· I /err11 llcr ( ir/jsse ( 1919)" o apocalipsă conten1pora11ă cu
cele n1a1 vechi evangl1el ii . Asupra textelor lui Mesia„ despre coborâ-
rea în Infern şi cântecele fun ebre~ a se vedea Litzbarski: \ ll117(/ii1sche
J,1 /111)!JC11 ( l 920) şi ( 'c 1rlet1 111(Jr/ilr>r la Retzenstein: /)c1s 1rani.
/:.rlri.,·u11(e,.,·1n},. ·' ·1eriun1" n1ai ales p . 43 şi urn1 .
 _,"),.. 3
Toatc trăsăturile 111a ri lor I l'li ~11 profet h:c . intregul teza tir
al for111elor ş1 viziLu1ilor cele n1ai profunde, :idLnlJtc de atur1ci 111
.·1/J<>calipsă„ co11st1tt1ie aici o bază co111u11ă . '.\1c1 Lttl ~unu 11u a
pătrt111s 111 această Iu1~1e subterană n1ag1că · d111 gândi rea ş1 din
scnti111e11tele a11ticilor. lt1ceputurile 11oii religii au dispărut desigur
pcntrti totdeau11a . O figură istorică 111andeear1ă apare î11să într-o
I un1irlă ct1ceritoare„ tragică prir1 voinţa şi îr1 declinul ei ca însuşi
Iisus: acesta este loa11 Botezătorul '. Foarte pt1ţi11 evreu„ stăpânit
de o pt1te111ică ură„ exact ca vechii rltşi contra Petersburgultu„
ura î11drcptată contra spiritultti lert1sahn1ului, el predica sfărşitttl
IL1111ii şi ve11irea apropiată a ILH Ba111asha„ fiul 0111t1lt1i„ care n11
llll7i este acel Mesia naţio11al 11ro111is evreilor, ci adzLcăto1·11/
.l<>c11/11i Cl>s111ic al c1111oaşterii ndevăr11/11i. list1s 111erse la el şi
2

licver1i Ltt1t1l di11 discipoli ţ. ,L\ vea treizeci de ani când a si111ţit că
s-a trezit. Gâ11direa apocaliptică„ î11 special cea 111andeeană, i-a
cupri11s de att1nci întreaga co11ştiinţă. Cealaltă lu111e care îl
i11conjoară, realitatea istorică î11 speţă„ 11u este decât o aparenţă
pe11trt1 el„ străi11ă şi 11ese1n11ificativă . 1\1area lui cettitudine este
fjpttti că ~'"el „, va ve11i î11 ct1râ11d şi va pLu1e capăt acestei realită~
llLtzorii ~ tocn1ai această ce1titL1dine îl face să fie vizionar, ca şi

- - -- -·----·
I. Cf Re1tzenstein„ p. 124 şi literatura indicată aici .
~

2. ln \°<n1i ·1 es/a1ne111„ care a ct1noscut variantele definitive în spiritul

gcîndirii occidentale„ religia n1andeea11ă şi sectele de credincioşi ale
Jui Ioan Botez.ătorul nu sunt inc1t1se. De altfel„ tot ce vine di11 Orient„
este ascuns aici în adâncuri. Dar„ pe deasupra„ există o sensibilă
ostilitate între con1unitatea iohanică„ foarte răspândită în acel tin1p„ şi
cei dintâi creştini . (l~ <.11Jtele lt/Jr>slr>lilr>r~ cp. 18-19. Cf. Dibelius: /)ie
. \ '<>Jl .f<Jl1t11111e.\· lle111 '/{iu/er) Mandeenii au
11rchri.,·1/1che f 'hcrlie/i.:r111u.1..
.

negat n1ai târziu creşt1nis111ul la fel de brutal ca şi 1udaisn1ul. Pentru

ei Iisus nu era adevăratul Mesia~ în apocalipsa 1or despre "'Don1nuJ
n1ăreţiei' ~„ ei conti11uă să vestească apariţia lui Enoh .
3. După Reitze11stein (/ >t1s l~uch \'r>n1 I ferr11 ller ( irlisse„ p. 65)„ la
lerusalin1 el a fost condan1nat ca ucenic al lui loan. după Litzbarski
( Mand. Literatur„ 1920„ XVI) şi Zin1111ern ('ieitscl1r. li. IJ. ,\ /(ny,e11/.
<iesellscl1lţ/i„ 1920„ p. 429)„ expresia Iisus din Nazareth sau Naza-
r1 neanul„ raportată ulterior la Na?..areth de con1unitatea creştină
( l\:latei„ 2~ 23 cu un citat in1proprit1)„ exprin1ă apartene11ţa la u11 ordin
n1andeean .
111aestrul săt1 loa11. Pâ11ă astăzi ~ cele n1a1 vechi eva11ghelii ad111ise
în NoL1I Testa111e11t reflectă perioada respectivă „ când el era
co11şt1ent că nu este decât u11 profet.
1
"
111 viaţă există însă ttn 1110111ent când presenti111entttl„ apoi
ce1titt1di11ea pute111ică se abat chiar asupra ta: Tu Însuţi eşti toate
acestea. La început acest secret abia dacă a fost 111ărturisit sieşi „
apoi prietenilor şi înso~torilor celor 111ai apropiaţi„ care„ de
ntu11ci, at1 î111~1ărtăşit laolaltă cu El vestea î111bt1curătoare ct1 o
discre~e deplină„ până în ziua când'I în stărşit„ au Îndrămit să o
a11tu1ţc public'I în faţa lu111ii întregi„ prin călătoria fatală la lerusa-
Jin1 . Dacă ceva gara11ta perfecta puritate şi sinceritate a gâ11dt1-
rilor Lui , este î11doiala ct1 care se întreba dacă nu era cu1nva
ob1ecttd unei ilt1zij „ îndoială ce nu a contenit să-1 stăşie şi despre
care apostolii lui relatează 111ai târzit1 cu toată francheţea . El
revi11e î11 ţara L,ui . Tot sattd îi iese în î11tân1pinare. Consătenii îl
rect1nosc pe fiul dulgherului „ care şi-a lăsat deoparte 111eseria.
To~ stu1t ct1p1inşi de indigi1are. Fa111ilia, 111an1a„ nt1111eroşii fraţi
şi suror1 st1nt copleşi~ de ruşine şi vor să-1 oprească . Attu1ci~
sin1ţi11d aţintite asupră-1 nu111ai priviri cu11oscL1te„ devi11e cor1fuz
ş1 pt1terile 111agice îl părăsesc ( Marct1„ 6 ). h1 grădina Ghetse111ani
li c11inuie Îndoiala îr1 legătt1ră cu n1isiunea Lui 2 în ghearele
'1

cL1111plitei ten1~ri pe11trt1 viitor, iar pe crt1ce a n1ai fost at1zit

strigâ11d că Dt1111nezeu l-a J)ărăsit în durerea Sa.
Cl1iar şi î11 aceste ceast1ri st1pre111e„ el trăia 11tn11ai ct1
in1agi11ea t111u1 u11i vers apocaliptic. Niciodată 11-a văzt1t altă
realitate î11 jurtal Lt1i . Ceea ce ro111anii din gărzile care îl păzeau
co11siderau drept realitate, pe11tru El era obiectul unei ui111iri
bezn1etice„ o fa11to111ă ce se putea topi pe neaşteJJtate. Avea t1n
st1tlet ca11did şi pur prove11it di11tr-tu1 peisaj 11ecitadi11. Viaţa ora-
şelor„ spiritt1l„ în sens citadi11'1 îi erau· co111plet străine. A văzt1t El
î11 realitate lerusalin1td pe ju111ătate antic, tinde a intrat ca Fiu al
0111ult1i„ şi a înţeles oare natura istoriei ? Tot ce este ser1z.a~o-
11al î11 tilti111ele zile„ i111pactul eveni111ente1or şi al adevărurilor"
...
I. De exen1plu Marcu„ 6 şi
8„ 27 şi urn1ătoarele . ln nici o altă religie
nu s-au păstrat nişte frânturi de inforn1aţii atât de fidele despre 11aş­
terea Sa.
2. Cf. Marcu I„ 35 şi ur111ătoarele„ când El se scoală noaptea şi catttă
un loc tai11ic să se roage.
 255
latfln1rea di11tre cele două lu111i care nu se vor înţelege în veci nu
f~ „~ . lnlnă oare că El 11·a ştiut deloc cei se va întâ1npla.
"
..\stfel a străbătt1t ţara î11 apoteoza vestirii Noii ln1părăţii„
, t~1r această ţară era Palestina. Se 11ăsct1se în imperiul antic şi
t 1~i1a sub privirile it1daisn1ului din lerusalin1~ in1ediat ce în su-
tlctt1I Lui s-a trezit co11ştiinţa viziunii şi senti111entul misit1nii,
u1ta11dt1-se jur î111prejl1r~ s-a izbit de realitatea statului ro111an şi a
fariseisn1L1lt1i . Caracterul de pri111ă in1portanţă şi constant al
tutt1ror prect1vântă1i1or Sale este con1baterea acestui ideal pietri-
ficat ş1 îngt1st„ cu LUl dezgttst î111părtăşit de to~ 111andeenii şi de
ţăranii ewei di11 î11depă1tatt1l Orient. Are oroare faţă de toate
forn1ulele raţio11ale„ preze11tate ca unică posibilitate de mântt1ire.
('ta toate acestea, alt gen de pietate îi contesta dreptul la
convi11gere cu o logică de rabin.
Aici 11t1111ai legea se ridică î111potriva profe~lor. Când
i 11să Ii sus a fost co11dt1s înai11tea I t1i Pi lat„ /11111ea faptelor şi lz1-
111en l1del'ăr11rilor s-a1.1 1"n_,f1;1t1tat 11e111ijlocit şi ireconciliabil, cu
t) lin1pezi111e terifiantă şi ctt o forţă si111bolică fără egal în întreaga

istorie t1n1versală. Sc1z1tu1ea ce se află la baza oricărei fiinţe vii şi

libere_ de la obârşiile ei, prin î11suşi faptul că există„ că este fiinţă
şi fi111ţă trezită„ ia aici for111a u11ei tragedii u111ane în cel 1nai înalt
grad cc se poate in1ag111a. Celebra î11trebare din Noltl Testa111en1
care are rasă„ co11ţit1e 1"t1treaga se111n~ficaţie a istoriei, validitatea
exclL1sivă a faptelor, rar1gt1l şi starea socială în veşnic război,
atotpute111icia st1ccesult1i şi orgoliul unei 111ari bogă~i. La aceasta
nu gt1ra lui list1s„ ci se11ti111e11tul 111t1t a răspuns prin altă întrebare
ftu1da111e11tală a oricărei religii : Ce este realitatea ? Pent1u Pi lat
această realitate era tott1I: pe11trt1 Iisus„ nin1ic. Pentru religiozita-
tea at1te11tică este i111posibil să răspundă diferit în faţa istoriei şi a
forţelor sale: ea 11u poate judeca altfel viata activă, dar„ dacă
tottaşi o face„ încetează să 111a1 fie religie şi cade singură sub
i11tlue11ţa Aspiritt1lt1i istoric.
/111ţJărăţia 111ea 11z1 este din această lz1111e - ulti111ul
CLtvâ11t 11t1 este susceptibil de 11ici o interpretare~ dt1pă acesta to~
trebt1ie să aprecieze direcţia ce le-a fost l1ărăzită din naştere şi de
la r1att1ră . Fiinţa slujită de fiinţa trezită sau fiinţa trezită ce
st1pune fiinţa~ tactul sau tensiunea, sângele sau spiritul, istoria
sat1 11att1ra't politica sat1 religia, cunosc doar alternative„ dar riici
o co11ciliere si11ceră. Un 0111 de stat poate fi profund religios„ un
 .I

25()
0111 pios poate n1ur1 pe11tru patne„ dar a111andoi trebuie să ştie de
care parte se află '111 realitate. P0Jiticia11ul înnăscut are dreptate
câ11d dispreţuieşte, di11 n1ijlocul u11t1i 11oian de tapte, consideraţiile
ascetice ale ideologului sau 111oralistului. U11 suvera11 care vrea să
corecteze religia„ 01ientând-o spre scopuri politice concrete„ este
tn1 nebtn1. Şi credinciosul are dreptate când socoteşte toate
a111biţiile şi succesele din lu111ea istorică drept nişte păcate şi nişte
lt1cru1i efe111ere. U11 111oralist care predică adevărul„ dreptatea,
i)acea~ reco11cilierea lu111ii reale„ este tot u11 nebun. Nici o religie
n-a scl11n1bat vreodată lu111ea„ dar nici un fapt n-a putut vreodată
reft1ta religia . Nt1 există 11ici o pt111te de legătură î11tre timpul
t1r1e11tat şi ete111itatea ate111porală„ î11tre 111ersul istoriei şi existe11ţa
1n orc.i111ea cos1111că divi11ă, î11 a cărei strt1ctt1ră \,"supu11ere'' este
cuv'111ttal ce traduce stadiul extre111 al cat1zalitătii . ~4ceasta este
~

\c.'11n1~(l~caf1e 11/1i111ă a 111<J111e11t11/11i de con._fi;111tare d111tre Pilaf şi

/1s11s . 111 tn1ul, desti11t1l era repreze11tat de lu111ea istoriei, căci
.....

r 0111a11ul l-a tri111is la crt1cificare pe galileea11. 111 celălalt Ro111a„

era resin1ţită ca obiect al da111nării, iar crucea deve11ea chezăşia
răsct1111părării. Aceasta era „'voi11ţa lui Du111nezeu"'.
1

Religia este 111eta.f<=ică şi ni1nic altcel·a: C'REDO QUIA

...\BS URDUM . Iar 111etafiz1ca explicată„ de111onstrată sau preti11s
den1011strată, este s1111plă filosofie sau erttdi~e. Vorbesc aici de
111etafiz1ca trăită - lncor1ceptibilul identificat cu certitudinea„
St1pra11att1ral tll ide11tificat ct1 ever1i111e11tuJ. Viaţa într-o Iun1e
ireală„ dar adevărată. Iisus n-a trăit 11ici un 1110111ent altfel. El n-a
fost 11icidecu111 un predicator al 111oralei A vedea în etică scopul
religiei i11sea11111ă a o Î11ţelege greşit Aceasta 111iroase a veac
XIX„ a ilt1111i111s111„ a filistir1is111 tu11anist. A-i at1ibt1i ltti Iisus 11işte
i11tentii sociale î11sean111ă o blasfe111ie. Aforisn1ele Lui 111orale
~

ocaz1or1ale„ dacă totuşi acestea su11t cl1iar ale Lt1i„ servesc pur şi
si111plu pet1tru edificare. Ele 11u i11clud 111ci o doctri11ă not1ă .
1Joctr1na Lui consta 11tn11ai î11 vestirea lt1crurilor ulti111e„ ale
căror 1111agini îl copleşeat1 111ereu: in1i11enţa u11ei vârste noi„ a
dot1a ve11ire a lui Mesia„ jt1decata de apoi, un Cer nou şi u11
- · -- ·
J. Metoda din această carte este istorică. Ea adn1ite deci ca _tai >I
n1etoda opusă . Din1potrivă„ n1etoda religioasă se recu11oaşte pe sine î11
n1od uecesar ca lulevăr<1tc'J„ considerâ11du-le ./aJ.,·e pe ce1e1a1te. Din
aceast~i dilen1ă nu puten1 1eş!.
 257
El 11-a avt1t 11iciodată altă co11cepţie religioasă şi
1
P:i1113nt 11ot1
111c1 o epocă cu o adevărată di111ens1t1ne lăuntiică nu posedă în
general altă co11cepţie Rel(~_ia este dir1 loc În loc n1etafi=ică,
11/1er1<>r11n1e, fii11tă trezită în care 111ărtu1isirea
~ . sensurilor nt1
dezvăltne tiecat plantil anterior: religia însea11111ă viaţa în şi
î111pret111ă cu st1prase11sibi1ul: aici unde forţa acestei fiinţe trezite
lipseşte, căci lipseşte _ chiar forţa de a crede în ea" aici şi religia
<ljLu1ge la tn1 sfârşit. ln1părăţia Mea 11u este di11 această lu111e -
orci11e a ca11tărit toată i111po1tanţa acestei certitudini poate
1nţelege de tn1u1 singttr cele 111ai profu11de aforis111e ale lui Iisus.
"un1a1 epocile târzii, citadine" incapabile de atare vizit1ni" at1
aplicat În \'laţa exterioară tn1 rest de religiozitate~ înlocuind
religia prin se11tin1ente şi aspiraţii 0111e11eşti„ 111etafizica pri11
predica 111orală ş1 etica soc1a1ă . La Iisus, î11tâlni111 toc111ai
contrariul '' Daţ1 Cezart1lt1i ce-i al Cezantlt1i„„ adică st1puneţi-vă
lun111 faptice„ răbdaţi„ st1feriţi şi 11t1 111ă întrebaţi dacă pt1terea
acestei lt1n1i este ""jt1stă"" . Nu111a1 111â!1tt1irea suflettiluP are
1111po1tanţă "' Priviţi tloarea câ111tJL1lui " „ adică 11t1 vă î11gr1joraţi din
1

cJttza IJ<J~gi7ţiei sa11 a Sl7răl·1ei. An1â11două î11cătt1şează sufletele

cu gr1.J i Ie acestei l u111 i "'Trebtti e să-i sJ t1jeşt1 or1 l t1i Dt1111ezet1 ori
ltu \ la111111011a ··
1
!Vlan1111011a insean111ă a1c1 1r11reaga re3htate
..\ voi să ptti î11 evide11til 111ăreţia acestor aforisn1e i11sean111ă
sttpcrtic1alitate ş1 laşitate . l11tre strădania pe11trt1 a te în1bogăţi şi
străda11ia pe11trt1 co11fortul social al "'lttttu·or„„ list1s nt1 sin1te în
ge11cral 111c1 o diferc11ţă Faptt1l că a tren1urat î11 faţa bogă~e1 şi
-- -- -·--------
I. De aceea l\1arcu„ 13„ inspirându-se dintr-un docun1ent n1ai vechi„
este poate exen1plul cel rna1 p11r pentru co11versaţiile .lilnice ale ltu
ltsus. Pavel citează încă una ( 1. Tes. 4„ 15-17) care lipseşte di11
evangheli 1. Ele ne sunt furnizate de Papias„ care„ către 140„ a n1ai
putut să le culeagă din bogăţia tradiţiilor orale Astfel ~ un nunlăr
considerab1.J de 111forn1aţ11„ neglijate de cercetători --· care se lasă
do111111aţi de to11ul evangheliilor - sunt scoase la iveală. Puti11ul răn1as
din opera lui Papias este de ajuns pentru a arăta co11ţinutul aţ1oca­
hpt1c al conversaţii lor zi Ini ce ale lt1i Iisus. Tonul real al co11versaţiei
se regăseşte în ~'1arcu„ 13„ nu în l)reclict1 ,/e /le 1nu11le Dar curand
doctrina lui Iisus s-a transforn1at într-o doctrina llt?.\JJre Iisus ş1 ton1uJ
respectiv a trecut de ta conversaţii la descrierea apariţiei Lui. Sub
acest aspect nun1aL in1aginea evanghelii1or este obligatoritt falsă.
")_)-g
co1r1unitatea pri1111tivă a Ierusalimului„ care era un ordin precis şi
11L1 tui club socialist„ a co11dan1nat proprietatea, i111plică cea n1ai
n1are opoziţie în general conceptibilă contra oricărei ~'"opinii
sociale": 11u pentru că situaţia exterioară însea111nă totul „ ci
.toc1nai pentru că nu însean1nă ni111ic, 11u di11 dragoste absolută „ ci
di11 dispreţ absolut pentru plăcerile din lun1ea aceasta„ astfel de
co11vi11geri 11u trebuie să prindă viaţă . Cu siguranţă, trebuie să
existe ceva înaintea căruia orice fericire pă111ântească dispare în
11eant. Aceasta este şi deosebirea dintre Tolstoi şi Dostoievski .
Citadin şi occidental , Tolstoi a văzut în Iisus doar un n1oralist cu
tentă socială şi, ase111enea întregului Occident civilinlt care poate
11t1n1ai să î111partă , 11u să şi renunţe, el a redus creştinisrnul
pri111itiv la i111portanţa unei 111işcări sociale revolu~onare" fii11d de
alt111interi „ lipsit de forţă 111etafizică . Dostoievski, care era sărac„
dar î11 a11t1n1ite ceasuri aproape u11 stănt„ 11u s-a gândit nicicând la
refor111e sociale - ce ar fi avt1t de câştigat sufletul din desfiinţarea
pro1Jrietă~i ?

Pri11tre prietenii şi discipolii pe care cu1nplitul dezno-

dăn1â11t al drt1111ult1i la lerusali111 îi pustiise lăuntric„ după câteva
zile s-a răspândit vestea învierii şi reapari~ei Lui . Oan1enii
ge11eraţiilor posterioare nu at1 putut 11icicând retrăi sen1nifica~a
acestui feno111en pentru astfel de suflete şi într-un astfel de
1110111ent. Acu111 se î111plinea aşteptarea din toate apocalipsele
acestei perioade 111agice vero11ale: la sfărşitul actualului Aion„ se
va ridica Mâr1tt1itorul răscu111părat„ notd Ada111 „ Saoshyar1t„
Enoh„ Bamasha„ sau oricare ar fi nun1ele ce i se dă "Lui" şi
reprezentările ce ni le facem despre '" 'El n, în î111pără~a lu111inoasă
a Tatălui Viitorul profetinlt, noua vârstă a '"'î111pără~ei lui
Du111nezeu „, au dobândit astfel o actualitate ne111ijlocită . Lu111ea
se afla în n10111entul hotărâtor al istoriei 111ântuirii. Certitudinea
respectivă a transforn1at co111plet orizontul acestt1i mediu
restrâns. Doctrina '" 'Sa'' „ aşa cum s-a plămădit ·din fi rea Lui
blândă şi nobilă , senti111ent lăuntric al raporturilor dintre om şi
Du11mezeu şi, în general„ un sens al tin1pului exprimat integral
prin cuvântul Iubire: doctrina aceasta a trecut pe ulti111ul plan„
cedând locul unei doctrine despr·e El. Sub denutnirea de "Cel
 .J

lnviat di11 Morţi"''„ chiar î11tr-un cadru de apocal1p~a , n1aestrul

celei di11 t1r1nă a lt1at o înfăţişare 11ouă„ de alt111i11ter1 predo111inan-
tă ş1 defi11it1vă . l111aginea viitorului s-a transfor111at însă 111 acest
fel î11 in1agi11ea tuiei a111intiri. lată u11 lucru deten11inant şi fără
egal î11 î11tregul ui1ivers al gândirii 111agice: i11trarea î11 vastul
orizo11t istoric ·al u11ei realităţi trăite în sine ! Evreii„ între care
tâ11ărt1l Pavel„ şi 111andee11ii, între care discipolii lui Ioan
Botezăton1l„ L-au co111bătut ct1 111tdtă ardoare. Pentru ei era
'iorba de u11 fals Mesia„ despre care vorbiseră câ11dva vechile
texte persa11e 1 . Pe11tru aceştia„ ~'El ' , încă nu ve11ise~ pentru acea
"
con1tn1itate n1ică el trăise deja 11egreşit. Ei 11 văzuseră şi trăiseră
laolaltă cu El. Trebuie să ne tra11spunen1 în întregi111e într-o
asen1enea .stare spirituală pentru a-i înţelege superioritatea
ne111aiîntâh1ită într-o astfel de epocă. Fragt11e11t dintr-u11 prezent
se11sibil în locul unei viziu11i 11esigure şi î11depărtate„ certitudine
izbăvitoare î11 locul u11ei aşteptări 11eli11iştite. Desti11ul unui 0111 a
fost in1pă1tăşit Î11 locul u11ei lege11de. l11tr-adevăr era anunţată
'"' vestea cea bună „,.
Dar cui ? Din pri111ele zile s-a pus astfel problema
hotărâtoare pe11tru .î11tregu1 destin al noii revela~i . Iisus şi
priete11ii erat1 evrei după naştere„ dar ei nu aparţineau teritoriului
1t1daic La Ierusali111 era aşteptat acel Mesia din vechile texte
sacre„ care trebuia să vi11ă Jlltn1ai pe11trt1 poporul evreu„ perceput
ln ser1sul con1tu1ităţii tribale din acel ti111p. Dar toate celelalte
ţi11t1turi aran1eet1e aşteptau pe Mânt11itor11/ /11111ii „ izbăvitoru] şi
Fit11 01rtulL1i din toate cărţile apocaliptice," fie ele scrise în ebrai-
că„ persa11ă„ caldeeai1ă sau 111a11deeană . lntr-un caz 111oa1tea şi
2

î11vierea lui Iisus nu erau decât u11 eveni111ent de in1portanţă loca-

lă ~ î11 celălalt „ ele inse11111au o răsc1uce de ·i111portanţă cos111ică .
Deşi peste tot î11 a1te părţi„ evreii deve11iseră o na~une 111agică

I. Iisus însuşi nu ig11ora acest fapt : t\1at.„ 24„ 5 şi 11.

2. Cuvântul tv1esia (Cristos) este un vechi ct1vânt ebraic„ cuvintele
Do1nn (Kupto~„ llivu.\·) şi __Mântuitor ( crol!ll~„ Asklepios) sunt de
origine aran1aică orie11tală. ln cadru) pseudon1orfozei„ Cristos devi11e
11un1ele„ iar Mântuitorul titlul lt1i listis: Don1n şi Mâ11tuitor î11să erau
·în prealabil titluri din culttd i111perial elenistic: aici se află î11tregul · · -·
destin al creştinis111ului di11 Occide11t. ( Cf. Reitzenstein: /)as iran.
J·:rlr>s.-,\ ~vst „ p. 132„ notă).
260
apatridă şi fără o desce11denţă L1t1itară „
la lert1salin1 i11că se făcea
caz de o co11cepţ1e rasială tri bală . Ntt era vorba de o ~~1111situ1e
evreiască „, sau de o ~'111isiune păgână ,, „ dualisn1ul era 111ult n1ai
"
profund. Cuvâ.11tul nlisiw1e are aici două înţelesuri diferite. 111
î11ţeles iudaic„ acesta nu avea nevoie de un prozelitis111 prop1u-zis:
di11 contră„ prozelit1sn1ul contrazicea ideea de 111isionaris111.
C'o11ceptele de rasă şi de 111isionarisn1 se exclt1d unul pe altt1l.
Poportil ales"\ şi î11 special preo~i„ aveatt să se co1n:i!1gă pLtr şi
sin1plu că făgădui11ţa devenise acu111 un fapt î111plinit h1 cel de al
doil ea caz însă „ ideea de na~une, 111agică bazată pe un consens,
in1plica .faptul că resurecţia adevărului con1plet şi definitiv şi„
graţie co11set1s11/11i asupra lui„ consecutiv şi ca te111ei al adevă­
ratei naţi11ni „ erau 111şte date care apoi trebuiau exti11se pâ11ă la
a bsorbţia tuturor datelor n1ai vechi şi in1perfecte. '"" Păstorul şi
tt1r111a sa" era for111ttla noii nati11ni cos111ice . Natiunea Mântt1ito-
• 9

rt1lt1i era identică cu 0111enirea . Când privir11 panoran1a preistoriei

acestei culturi Înţelege111 că proble111ele sinoadelor apostolice
erata deja rezolvate de fapt cu )00 de a11i î11air1te : evreii de după
1

e\il „ excepţie făcând t1L1111ai cerctil Încl1is al lttdeii „ procedaseră

ca perşii , ca Ideii şi toţi ceilalţi în cea 111ai 111are 111ăsură „ făcând
prozelitis111 pri11tre necredi11cioşi „ din Turkestan până în Africa
centrală „ fără a ~ne sea111a de patrie sau rasă . Nici o contraversă
privitoare la acest st1biect . Această con1unitate nu avea deloc cu-
11oştinţă de alte procedee. Ea însăşi era rezultatt1l efectiv al 11nei
existet1te. t1atiot1ale
. ce consta in inti11dere. Vecl1ile texte ebraice
erau u11 tezaur păstrat cu egois111„ iar rab111ii îşi rezervau dreptul
Justei lor i11terpretări - Ha/ac/10 . Literatura apocaliptică se situa
la cealaltă extre111ă : scrisă pentru a trezi ·toate sufletele„ rară
excep~e„ ea se afla la dispozi~a tuturor interpretărilor personale.
Concep~a ce o aveau despre aceasta cei 111ai vechi parti-
za111 era atestată p1in stabilirea lor la lerusali111„ ca -o co111ttnitate
î11cl1egată, şi votau î11 te111plt1. Pe11tru aceşti oan1eni si111pli„ între
care şi fra~i Lui„ care ·111ai întâi l-au renegat„ şi Marna
~ .
Lui„ care
apoi credea î11 Fiul crucificat-„ tradiţia iudaică î11că era 111ai
puternică decât spiritul apocaliptic. lr1ten~a lor de a-i convinge
pe evrei a eşuat~ în ciuda convertirii iniţiale a fariseilor înşişi ~ ei

t. / (1JJ/e/e tl/J<Jsf<>lil<Jr„
1
15 ~Gal.„ 2.
2. / /aJJfe/e t.1/J<>sl<>lilf>r„ l „ 14„ cf. Marcu 6.
 ... 261
au ră111as Ln1a di11• 11u111eroasele secte evreieşti al căror rezultat„
'" '"\011fes1tn1ea ltii . ~ Petru'' . ar pt1tea probabil să pretindă că nu111ai
ei su11t cei adevăraţi, în vren1e ce sinedrilll sptu1ea că aceştia erat1
r~ I ş1i repreze11ta1iţi ai evrei lor .
1

Destinul · ulti111 al acestui 111ediu 2 a căzL1t în uitare„ sub

1nflue11ţa exercitată foarte repede de noua doctrină apocaliptică în
înt rc<sttl Ln1ivers al se11tin1entelor şi al gândirii n1agice. Dintre
li1scipolii Ltlteriori a1 lui Iisus, n1u1~ aveau reah11ente ser1ti111ente
pt1r n1ag!ce şi se eliberaseră co111plet de sttb tutela spiritului
1:1riseic. ln tăcere„ ctt n1tdt înai11te de Pavel „ ei rezolvaseră pro-
blcn1a n1isionaris111tdt1i . Nu puteau deloc trăi fără să facă profe~i
ş1 se adtu1aL1 peste tot„ de la Tigrt1 până la Tibru'\ în 111ici cercuri
t111de figttra ltti list1s se baza pe toate co11cepţiile in1aginabile„ pe
111ulp111ea viz1Ln1ilor ş1 doctrir1elor d~ja existente . De aici a
3

rezt1ltat al doilea dualis111 „ con~11ut şi în ct1vi11tele 111isio11a-

risn1LtlL1i păgâ11 şi ebraic„ care a dobândit o î11se111nătate 111ult 111ai
111are decât controversa rezolvată a11terior între iudei şi restul
lt1n1ii : lisL1s trăise în Galileea . Doctrina despre Iisus trebuia ori-
entată spre a.pt1s sau răsărit ? Ca tn1 ctrlt al lui Iisus sau ca ordit1
"
al 111âr1tt1irii ·) 111 co11tact foarte strâns ct1 biserica persană sat1 ct1
biserica sincretistă „ care„ 111 acea vre111e„ erau a111â11dot1ă în ct1rs
de for111a re ?
Această proble111ă a fost rezolvată de Sf Pavel, prin1a
111are perso11alitate a noii 1111şcări„ care avea nu nt1n1ai sin1ţul

- - -· - -- - - - - - - - - - -
I. Matei apără acest punct de vedere în faţa lui Luca. Este singt,ra
evanghelie unde se întâlneşte cuvântul eccle.\·ic1 (biserică)„ dese111nâ11d
pe t1lle\'{t1«1f ii e\ 'rei „ î11 opoziţie ct1 n1t1lţi111ea care nu voia să audă
chen1area lui Iisus. Spiritul n1isionar se n1ai întâlneşte doar la Isaia.
"
..\ici con1unitatea sen1nifică un ordin ebraic i11ter11. (l11dreptările l 8,
15-20 st1nt total111ente incon1patibile cu o extensie ge11erală) .
:!. rY1ai târziu el s-a î111părţit în secte„ între care ebioniţii şi exaiţii (cu
un text sacru bizar - 1~·1.rt1i . Cf. Boltsset: //au1JtfJt<>hlen1e ller ( i11<>.\·is„
p. 154.)
J. ln !·<11>1ele tl/><Jsl<>lil<>r şi
în toate epistolele Sf. Pavel sunt atacate
aceste secte~ n-a existat nici o religie sau filosofie a11tică târzie sau
aran1eeană care să nt1 dezvolte din ea tn1 fel de sectă a lt1i Iisus.
Istoria pati nii lor lui Cristos risca nu 11t1n1a.i să devină 11ucleul t111ei 11oi
credinţe ci o parte integrantă a religiilor d~ja existe11te.
262
adevărt1lui~ ci şi al faptelor. Ca tânăr rabin al apt1st1lui şi discipol
al tn1uia di11 celebrele Tanai111 "1 el îi ur111ărise pe creşti11i ca pe o
sectă inte111ă evreiască . După un act de trezi re"! de altfel foarte
frecve11te pe atunci, s-a întors către 111icile .con1t1nităti de cult din
apLts„ făcâ11d din ele o biserică după 111odelul liti. Ir1cepând din
acel n10111e11t„ biserica de cult păgân şi cea de cult creştin s-aL1
dezvoltat î11tr-un rit111 identic, aflându-se într-o strânsă interacti- „
lllle, pâ11ă î11 t i111purile lui Ja111blicos şi Ata11asie (a111â11doi către
antt1 310). Un11ărind acest scop i111portar1t„ el avea un dispr~ţ
ab1a disi111t1lat pentrt1 co111tn1itatea lt1i Iisus din lerusali111 . h1
lV011/ Testa111e11t 11t1 există 11i111ic 111ai 111i11t1~os decât începutul
Epistolei ltn către galate11i : el şi-a desfăşt1rat activitate4 pri11 forţa
"
bra ţelor şi pti11 erudi~a ştiin~fică ce îi plăcea . 111 sfârşit , după
paisprezece ai1i , 111erge la lerusali111 pe11trt1 a s1nulge vechilor
tovarăşi ai lui list1s, 111izând pe superioritatea lt1i spirituală„ pe
succesttl şi f)e i11depe11denţa lt1i ~ n1ă1turia că lt1crarea lui
personală co11ţir1e adevărata î11văţătt1ră . Petru şi ai săi , străini de
tot ce era poziti v„ n-au sesizat in1po1tanţa acestei Întrepri11deri :
Î11cepâr1d de atu11ci co111u11itatea pri111itivă a deve11it st1pertlt1ă .
Pavel era rabi11ic ir1 spirit şi apocaliptic în set1ti111ente. El
"
rectu1oştea iudais111ul, dar nu111ai ca preistorie . ln conse~i11ţă, de
acL1n1 î11colo au existat dot1ă religii 111agice bazate pe aceeaşi
ca11e sfâ11tă - ~-rechi11/ Testan1ent. Ca1tea continea „ însă o dublă
Halasha: prin1a î11 sensul Ta/11111d11/11i „ dezvoltată prin Tanai111 la
lerusalin1 din anul 300 î. Ch. A doua, Î11te111eiată de Pavel şi
desăvârşită de sfinţii Părin~ ai Bisericii în sensul evangheliilor.
Cât priveşte bogă~a apocaliptică cu pro111isiw1ile ei 111esianice la
1

111odă pe atLu1ci„ el a co11ce11trat-o î11 certit11dinea 111â11t11irii„

1. El le-a cunoscut cu exactitate. Mai n1ulte intuiţii proftu1d lău11trice

ce vi11 de la el ar fi de neco11ceput fără in1presiile 111esia11is111ului
persan şi n1a11deea11, de ex. în: Ron1a11i 7„ 22-24: I Corinteni„ 15-26:
Efeseni 5„ 6 şi ur111ătoarele cu u11 citat de origine persană :
Reitzenstein: f )l1s irln1 . 1~·r/ijs. - .\ ~vsl . „ p. 6 ·ŞÎ 133 şi ur111ătoarele .
Aceasta nu dovedeşte Î11să 11i111ic despre fan1i liarizarea lui Pavel cu
lileraturl1 persano-111a11deeană . Istorisirile ei erat1 răspândi te în acel
tin1p ca lege11dele şi poveştile popt1lare Ja 11oi . Le auzeai povestite di11
copilărie, ele făceau parte di11 vorbirea zilnică . Ni111e11i nu ştia cât d.e
adâ11că era influenta lor .
•
 263
.i ~J cu111 i se revelase 1111111ai /11i, fără 111ijlocitor, pe dru111ul
l)~1111ascttlt1i: „lis11s este Mânt11iton1/ şi Pavel este pro._fet11/
l „111 „_ i11tregt1I cor1ţi11ut al revela~ei se află aici . Nu există o
asen1ă11are 111ai 111are cu Mahon1ed. Cei doi nu se deosebesc nici
pri11 genul de revela~e, 11ici prin conştiinţa profetică, nici prin
co11seci11ţele pe care le trag în 11u111ele dreptului exclusiv şi al
adevărulL1i absolut al propriilor interpretări .
Odată cu Pavel apare citadin11/ şi totodată l.4inte1igenţa"
in acele 111edii . Ceilal~ . cl1iar dacă cunoşteau A11tiol1ia şi
lert1sali111t1l . 11-at1 î11ţeles vreodată 11atura unor asen1enea oraşe.
Viaţa lor era legată de pă1nânt , rurală , nu111ai suflet şi sin1~re.
Acolo apărea un. spirit în stare să se 111ăsoare cu n1arile oraşe de
factL1ră a11tică, spirit care nu putea trăi decât în oraşe, care nu
avea nici înţelegere nici respect pentru lu1nea de la ţară . L-ar fi
înţeles pe Pl1ilo11, dar pe Petru nu. Pavel a văzut cel dintâi o
ţJrolJ/e111ă în experienţa învierii şi viziunea senină a apostolilor
rt1rali se transforn1a î11 111intea lui într-o controversă de principii
spirituale. Câtă diferenţă efectivă î11tre zbucit1n1ul lui C.ristos din
Grădi11a Ghethse111a11i şi ceasul revela~ei lui Pavel pe drun1ul
Da111asct1lt1i : copil şi bărbat„ nelinişte sufletească şi decizie
spirituală„ st1pu11ere î11 faţa 111or~i şi hotărâre de a schin1ba
pa1tida ~ Mai întâi„ el a văzt1t în 11oua sectă ebraică o pr,1111ejdie
pentru doctri11a fariseică de la len1salin1~ deodată însă a înţeles că
11azari11e11ii „„aveau dreptate„, - cuvi11te de 11econceput în gura lui
list1s: acun1 le apără cauza în faţa iudaismului, ridicând-o la
ra11gt1l de 111ăreţie spirit11ală, în ti111p ce pâ11ă atunci ea înse11111a-
se doar cu11oşti11ţa u11ui eveni111ent. Cu o 111ăreţie spirituală - oare
aceasta 11u înse111na apropierea total inconştientă de cele interzise
de celelalte forţe spiritua)e se111nificative existente în acea vreme:
ora~ele din Occident ? ln a111bianţa apocaliptică pură nu există
~„spirit" . Vechii înso~tori ai lui Iisus nu-l puteau înţelege în nici
un fel. A trebuit să-l privească cu nelinişte şi tristeţe pe Pavel
care venise să le vorbească . Imaginea vie a lui Iisus, pe care
Pavel 11L1-I văzuse î11 realitate niciodată„ pălea în lu1ni11a puternică
a conceptelor şi forn1ulelor. De atunci, din amintirile pioase a
ieşit t111 siste111 de învăţătt1ră . Pavel însă avea un simţ foarte exact
al adevăratei pat1ii a gândurilor lui . Şi-a orientat toate actele de
n1isio11a1is111 către apus."în general neacordând aten~e răsăritului .
N11 a părăsit niciodată '
teritori11/ stat11/11i antic. De ce a 1ners el
26.+
la Ron1a şi Corint ş1 nu la Edessa ş1 C'tesiphon ? Şi de ce 1nere11
1i1 oraşe şi 11iciodată di11 sat 1i1 sat ?
"
Pavel a fost cauza acestei evolutii a lucrurilor.
N11111ai
~

lnai11tea energiei lui pragn1atice set1t1n1entele tuturor celorlalţi nu

111ai aveau in1portanţă. ln acest fel a fost. hotărâtă tendinţa cita-
di11ă şi occidentala a vechii biserici Ulterior~ ultin1ii păgâni au
fost 11t1n1iţi pagani satt oa111er1i de la ţară. U11 pericol ne111aiauzit
era 1111ir1ent - el 11-a fost îndepărtat decât de tinereţea şi de forţa
e1en1e11tară a creştinis111ului în devenire~ oraşele cos111opolite
antice îşi întinseseră braţele lor de fellahi peste el, lăsând un11e
foa1te clare. Cât de departe sunte111 de natura lui Iisus care trăise
î11tr-o depli11ă unire ctt universul rural şi cu ţăranii ! El nt1
1en1arcase în vretu1 fel pseudon1orfoza Î11 sâ11ul căreia se 11ăscuse
ş1 nt1 pt11ta i11suflet11ici cea 111ai 1111că um1ă a el. Dar acunt. peste
nt1111a1 o ge11era~e„ câ11d poate Ma111a Lui 111a1 era î11 Viaţă~ ceea
cc se 11ăsct1se prin 111oa1tea Lt~i devenise deja Lin centrt1 al voi11ţci
creatoare de pseudo111orfoză . 111 curând oraşele antice at1 deve11it
l1111ca sce11ă a dezvoltării ct1ltelor şi dogn1ele. lnspre răsărit
con1t1nitatea s~ exti11dea doar pe furiş, pe11tru a nu fi observată . 1
~

ln Jttrt1l a11ttlt1i 100„ existau d~ja creşti11i di11colo de Tigru„ dar

preze11ţa şi co11vi11gerile lor au fost aproape inexiste11te pe11tru
cvolutia tllterioară a b1ser1c1i .
~

Din cercurile foarte apropiate lui Pavel a apărut după

aceea şi a doua creaţie care a detern1inat ese11ţ1aln1e11te 11ot1a
biserică . Existenţa eva11gl1eli1lor î11tr-atât perso11alitatea şi
istoria lui Jist1s 11ecesitau o for111ă literară - se datorează actit1nii ~

tu1ei persoane particulare· Marcu~. Ceea ce Pavel şi Marcu

- - - - - ·-----·---
I. Prin1a n1is1une î11 Orient abia dacă este studiată şi greu de redat în
detaliu„ A se vedea: Sachatt: ( 'J1rrn11k \'<J11 • lrhelă~ 1915 şi · /)ie :i11s-

hreit1111.1!. "''-'"' <'J1risle11tu111s 111. l.\·ie11„ în .A..bl1and1. d. preuss. Akad. d.

\V1ss ~ 1919: Harnack : .\/1s.\·irJ11 u. . l11sshreilL111<~ tles ('/1ri.,·1e11tu11.,· ~ .li~
p. l l 7 Şi UTtll.
2. Disputele 111ult prea scolastice ale savanţilor noştri despre un pri111
Mnrcu„ o st1rsă a Celor Douăsprezece etc.„ on1it ceea ce este nou şi
1)rinc1pa1. l~\ 1a11J~l1clil1 llu1><l .\ft1rcu este J'rin1<1 ct1rle a creşti11i!·•m11/11i~
ca are un pla11 ş1 este u11itară . N1ci o carte asen1ănătoare n-a fost
rezultatul unei evoluţii naturale~ ci opera u11u1 0111 anun1e: aceasta este
o carte de 1111ponanţă istorică .
 265
'..!{1~1 seră era tradi~a 11eschi111bată a con1unită~lor -E\1angeli11111-
~u1tă de povestiri auriculare ce treceau din gură în gt1ră„ baz.ate
pe scl1en1e i111precise şi i11signifiante„ în ara1naică şi greacă„ dar
f?lr5 vreo co111pozi~e a11u111e. Că într-o zi din ele vor ieşi 11işte
că rt1 i 111po1tante era I ucru sigt1r: dacă ele ar fi ieşit din spiritul
lt1n1ii u11de trăise Iisus şi„ în general„ din spiritul oriental, ar fi
fost„ fireşte„ o culegere canonică a aforis111elor Lui„ întregită În
sinoade„ siste111atizate şi co111entate şi„ în plus„ aug111entate ct1 o
apocalipsă a lui Iisus avand î11 ce11tru a doL1a venire a lui Mesia .
Co11diţiile 11ecesare at1 fost co111plet anulate de Evangl1elia lui
Marcu" scrisă în jt1rttl anului 65" si111ultan cu Epistolele aposto-
lt1lt1i Pavel„ a111bele în lin1ba greacă. Autorul„ care nu bănuia
111c1dect1111 Întreaga i111portanţă opt1scttlttlt1i său„ a devenit astfel
tlna d111 persor1alită~le cele 111ai î11se11111ate nu nu111ai ale creşti­
n1 sn1t1l t1i„ ci şi ale cuJturii arabe în ge11eral. Toate 111cercările n1ai
vccl1i aL1 dispărut. At1 supravieţuit ca surse despre viaţa lui
f ristos doar cărţile avâr1d for111ă de evanghelie. Este evide11t că„
de 3Ct1111 î11colo„ ct1vâ11tt1l "'"Eva11geliu111" dese111nează o for111ă în
loctil LtnL1i co11~nt1t literar. Originea cărţii vi11e din dori11ţa n1e-
cliilor literare pau1inice care 11t1 at1ziseră niciodată vorb111d despre
Iisus pc vretn1t1l di11 î11soţitorii ltit -- este o i111agine apocc1/1ptică
(I '·1e ţii, "'ă=11tă ele la dis ta11tă: experie11ţa este înloct1ită de
naraţitu1e„ atât de s1111plă şi de si11ceră încât tendinţa apocaliptică
nici 11t1 este re111arcată . Dar totuşi ea for111ează baza . Aceasta 11t1
1

este o relatare„ ci o doctr1nă despre Iisus, care constituie 111ateria

co11cepţiilor pat11inice. Pri111a carte creşti11ă reztdtă din opera
Sf Pavel, dar opera si11gură nt1 poate fi concepută fără ca1te şi
fără st1ccesor1.
Act1111 apare tu1 lt1crt1 pe care apostolul Pavel„ Ltn ferve11t
spirit scolastic„ 11t1-l dorise 11iciodată„ dar il provocase în n1od
1nevitab1l prii1 01~e11tarea activită~i lu1 : bis~ricc1 de c11/t a
11aţ11111i1 creştine. h1 ti111p ce con1t1n1tatea si11cretistă , în n1ăsura
111 cai e era conştientă de s111e„ făcea să fuzioneze r1enLn11ăratele
ct1lte citadine a11tice şi cLtlte 111ag1ce noi ~ printr-ur1 cult supre111„

1. Mai cu însea11111ă 1~·va11~{}.l1e/ia la propiu. După el începe scrier~a

părţilor : Luca şi Matei~ to11t1I narativ trece la cel legendar şi sfârşeşte„
dincolo de l :/Jisl<>lt1 ciitre evrei şi J~°i'llt1?,l1elic1 dt1pă Ioan" cu tonul
101nancsc. aşa cun1 se vede din epistolele lui Petru şi Iacob.
266
ea co11feră acestui mecanis111 o fonnă henoteistă~ cultul lui Iisus
di11 cele 111ai vechi co1nunită~ apusene, a fost anal1Z1lt şi
in1bogăţit până la apari~a "unei 1nultitudini de culte„ constituite
Îlltr-o 111anieră analoagă . 1 ln jurul naşterii lui Iisus, despre care
discipolii nu au ştiut 11in1ic, s-a fon11at o istorie a copilăriei Lui .
La Marcu ea încă apare. Este adevărat că în vechea apocalipsă
persa11ă„ ~5aoshJ;ant, 111ântuitorul zilelor din ur111ă trebuia să se
11ască di11tr-o fecioară~ n1itul cel nou din apus avea o cu totul altă
se11111ificaţie şi i111ense consecinţe. Acu111 în don1enitt1 pseudon1or-
fozei „ alături de Iisus ca Fiu şi chiar di11colo de el„ s-a ridicat
figura Maicii lt1i Du11111ezeu, de ase111enea un destin 0111et1esc, cu
o forţă captiva11tă îr1cât a depăşit 11enun1ăratele fecioare şi 111a111e
11ăscătoa re din si ncreti s111: Isis, Tanit, C'ybel e, Den1eter şi toate
111isterele 11aşterii şi ale suferinţei„ sfârşind prin a le absorbi .
DLtpă lreneu, ea este Eva noii 0111eniri . 01ige11 îi apără eterna
virgi11itate. Ea este cea care va 111ântui la propriu lu111ea ză111isli11-
du-I pe Dun.l,11ezeul Mântuitor. Maria Theotokos, zăn1islitoarea
de Du11111ezeu„ a fost 111area contradicţie a creştinilor dincolo de
frontierele antichităţii : dog111ele apărute di11 această reprezentare
at1 dat fi11aln1ente prilejul 111onofiziţilor şi nestorie11ilor de a se
despr111de pe11tru a restabili religia pură a lui Iisus. Când însă
cultura faustică s-a trezit„ a avut nevoie de w1 n1are si111bol
pe11tru a-şi fixa sensibil sentin1entul originar al tin1pului infinit, al
istoriei şi al succesiunii ge11eraţiilor : ea a aşezat în cet1trt1I
creşti11is111ului ger111ano-catolic din perioada gotică pe 111ater
c/olorosa 1n /oc1.1/ Mânt11itor11/11i şi al ca/\JOJ?1/11i L11i şi vre111e de
secole de înflori re lăuntrică'\ această figură fe111inină a fost chir1-
tese11ţa sentin1entului cos111ic faustic şi ţelul întregii poezii, a1te şi
pietăţi . Până azi 'I în cultul şi îr1 rugăcit111ile bisericii catolice, 111ai
cu sean1ă î11 sin1~rea credincioşilor, Iisus se află pe locul secund,
dt1pă Madon11a .
2

I. Dacă folosin1 cuvâ11tul "'-catolic" Î11 sensul foarte vechi (ca la

lgnatius din S111yrna) unde dese111nează toată co111unitatea ca sun1,1 a ~

co111unitătilor
„ de cult„ cele două biserici sunt „„catolice„„. In răsărit„
acest cuvânt nu are nici un sens. Biserica nestoriană nu n1ai este o
sun1ă a bisericii zoroastrice„ ci o unitate 111agică .
2. Ed. Meyer l :r""'/Jru11y, Ul7ll ,., 1,~fat1?,e lles ( 'hriste11tun1s, 1921 „ p. 77 şi
Uflll .
 267
---------------------· - ---
.t\.lăturl de cultul Mariei at1 apărut unele culte ale
sfi11~lor„ al căror nu1năr a depăşit sigur cultele divinităţilor locale
a11tice: .câ11d biserica păgână s-a stins„ biserica creştină a putut
absorbi tot fondul cultelor locale sub fonna adorării sfintilor.
„
Pavel şi Marcu au n1ai luat încă o hotărâre„ a cărei in1-
po1tanţă 11u poate fi exagerată. Era o consecinţă a 1nisiunii lor -
de a fi făcut din li111ba greacă li111ba bisericii şi a căr~lor sfinte,
î11cepând cu pri111a evanghelie, cea care probabil nt1 se situa chiar
la origini. O literatură sacră 1n li1nba greacă -- gândiţi-vă la tot
ceea ce i111plică acest fapt ! Biserica lui Cristos a fost artificial
despăr~tă de originea ei psihică şi legată de o origine savantă„
dar străină de ea. Contactul cu 1nentalitatea etnică a peisajului
111atem aran1eean s-a pierdut. Pornind de aici, cele două biserici
de cult aveau aceeaşi lin1bă, aceeaşi tradi~e ştiinţifică„ aceleaşi
biblioteci în aceleaşi şcoli. Literaturile aran1aice 111ult 111ai vechi
di11 Orient„ propriu "zis 111agice„ scrise şi gândite în lin1ba lui
Iisus şi a ucenicilor săi„ îşi pierdeau astfel utilitatea în viaţa
bisericească . Nu n1ai puteau fi citite, nu 1nai erau un11ărite„
sfârşind în uitare. Textele sacre persane şi ebraice au fost scrise
zada111ic în avestică şi ebraică„ deoarece li111ba autorilor şi a
interpreţilor'I a tt1tt1ror apocalipselor din care a răsărit doctrina
lui Iisus ca şi doctri11a despre Iisus„ în sfărşit„ li111ba savanţilor
din toate u11iversităţile Mesopota1niei„ toate nu au fost mai pt1ţin
11işte 1i111bi ara111aice. Toate acestea au fost apoi pierdute din
vedere„ locul fiind lt1at de Platon şi Aristotel'I greşit înţeleşi de
scolastica a111belor biserici de cult, în strădania co111ună spre un
tel
•
unic .
Cel care a făcut ulti111ii paşi în această direcţie este
egalul lui Pavel în privinţa capacităţilor organizatorice„ superior
acestuia prin forţa plastică spirituală, dar depatte de a poseda
acelaşi . si111ţ al posibilită~lor şi al rea!ităţii şi ale cărui grandioase
intenţii, aşadar, au eşuat: Marcion . In opera apostolului Pavel el
1

vedea numai funda111er1tele creării adevăratei religii a Mântuito-

rului, cu toate consecintele , ei. Sesiza nonsensul ascuns în certuri-
le dintre ~reştini şi evrei care se luptau fără tnenajamente, fiecare
revendicând proprietatea aceleiaşi Scripturi, mai ales după

1. Aprox. între 85-155. A se vedea astăzi Har11ack„ Marcion: Das

.k'va11gel iurn VfJm ~fremlle11 ( r(J/ I., 1921. . .
268
ca11011ul eb1~aic. Astăzi ni se pare de neînţeles ct1111 au pt1tt1t
n1erge astfel lucrurile vre111e de un secol. Gândi~-vă la se111nifi-
caţia textLllui sacru pe11tru fiecare religie 111agică. Marcio11 vedea
aici toc111ai ~~conjuraţia î111potriva adevărttlui" şi tn1 pericol
in1i11e11t~ conforn1 Învăţăturii voite de Iisus şi neînfăptuite încă
după inten~ile Lui . Profetul Pavel a declarat 1'ech111/ Testa111ent
i111pli11it şi clesă\Jârşit . Marcion„ î11te111eietor de religie„ l-a
declarat clepăşit şi ieşit di'! 11=. El vrea să st1pri111e ulti111ele re111i-
11iscente ale iudais111ului . 111 toată viata lui'! i-a con1bătut nt1n1ai
~ ~

pe evrei . Ca orice autentic î11te111eietor de religie'I ca în fiecare

epocă fătaritoare de religie'! ca Zoroastrt1 şi profe~i lui lsrael'I
ca grecii lt1i Ho111er şi ger111anii converti~ la creştinisn1'1
el a tra11s111L1tat vechile zeităti• în forte •
1
111alefice . lehova'I ca
Dt1n111ezet1 creator~ este pri11cipi ul ''just" şi 1i1 co11secir1ţă ră11'!. .
list1s î11ca111â11du-I pe Du11111ezeul Mântuitor î11 această creaţie
este pr111c1piul "~străin " şi deci bun. Senti111e11tul ftu1da111e11tal
111ag1c„ în special persan„ este recog11oscibil de-a dreptul.
rY'larc1011 era originar din Si11ope„ vechea capitală a regatului lt1i
l\1itl1ridate„ a cărt1i religie era d~ja dese11111ată pri11 11u111ele
regilor Aici apăruse odi11ioară culttd lt1i Mitl1ra .
"'
h1să altă carte sfântă aparţi11ea 11oii doctri11e: ULegea şi
profe~i '': ca11onică pâ11ă atu11ci pe11tru întreaga creşti11ătate era
Biblia D1111111e:;e11/111 evreilot·'I căreia sinedriul de la Jab11a Îi
dădt1se for111a defi11itivă . Deci creşti11ii aveau î11 111âini o carte
diabolică . Marcio11 îi optu1ea Biblia Du11111ezeului Mâ11tt1itor„
care„ de alt111i11te1i este alcătt1ită în acelaşi n1od ca ş1 scrierile
care c1rcl1lat1 pâ11ă att1nci în co111u11ită~ ca si111pJe cărţi lă111t1ri­
toare fără o valoare ca11011ică recu11oscută 3 : î11 loct1I Thor·ei „ el
aducea 1.1nica ş1 adevărata Eva11gl1elie pe care o dădt1se la iveală
di11 eva11gl1eliile în diferite versit1ni „ toate dăt1nătoare şi false după

1. Harnack„ loc. cit. „ p. 156 şi urni . şi M. Bonwetsch: <;r1111llris.\· ,1.

I )<>.P.,11u:11,e.cscl11cl1te„ J919„ p . ..J.5 şi urnl.
2. Una dintre ideile cele n1ai profunde ale întregii istorii a religiilor„
n1ercu neînţeleasă de credinciosul obişnt1it„ este identitatea niar-
c ioni stă dintre ~j ust şi rău: în acest sens trebuie văzută opoziţia
'l'I

dintre legea 1 ·echi ului 1·est{.1n1e11 t şi cuvântt1l eva11ghel ic al .\<>ului

'/ csl t1111e111
3. Către anul 150. Cf. Harnack„ loc. cit.~ p. 32 şi urni
 269
părerea lui. i11 locul profeţilor lui Israel„ el ptu1ea Epistolele
.~/: J.>m,el. 11nic11/ pro__fet al /11i Cristos .
Pri11 acestea„ Marcio11 devi11e adevăratul creator al
.\'011/11i Testa111e11t. De aceea trebuie să adt1ce111 act1111 î11 discuţie
~· figtara acestt1i 11ecu11oscut e11ig111atic„ îr1rudit cu el„ care a scris
Cll pt1ţi11 înair1te Eva11gl1elia " după stă11ttd Ioan"". Procedâ11d aşa„
4

el 11-a voit r1ici să at1gn1e11teze'I 11ici să î11locuiască evangheliile

11r<J11r111 :1se„ dar a creat„ î11 depli11ă cunoşti11ţă„ spre deosebire de
\la rcLt.. ceva cu tot tal 11ot1„ 1i11ci1a „l·arte sfântă, . a literaturii
crcşt111e„ C."ora1111/ noii rehgti 1• c~a1tea acesta dovedeşte că noua
religie era si111ţită ca t111 lt1crt1 desăvârşit şi durabil. Ideea
sfărşitt1lt1i lt1111ii de care este pli11ă î11treaga doctri11ă a lui Iisus,
in1părtăşită de Pavel şi Marcu„ trece pe ulti111Lil pla11 la 4'loan „, şi
!\1arcio11. ,~pocaiipsa a luat sffirşit şi î11cepe 111istica. Materia ei
n-o co11stitt1ie 11ici doctri11a lui list1s„ nici doctrina lui Pavel des-
pre ltst1s„ ci e11ig111a U11iversL1lt1i „ a criptei cos111ice. Nu este vorba
deloc despre Eva11gl1elie: 11u figura Mâ11tuitorului „ ci principiul
LogosulLu este se11sL1I ş1 ce11trt1I istoriei . Istoria copilului Iisus
este iarăşi respi11să„ u11 Dun111ezeu 11u se 11aşte„ el există şi 111erge
ct1 chip 0111e11esc pe pă111â11t . .i\cest Du11111ezet1 este o tri11itate:
Du111nezet1„ Dul1t1l lui Dtu1111ezet1 şi ruvâ11tul lt1i Du111r1ezeu.
„-\ceastă ca 1te sfăntă a creşti11i sn1 til Lll stră vecl1i co11ţ1ne'I pentrt.1
pr1111a oară„ proble111a st1bsta11ţei 111agice„ care a do111inat î11
excl t1si vitate veact1l t1r111ător şi a ajtu1s să sci11deze religia î11 trei
bi serici ~ biserica aflată cel 111a1 aproape de rezolvarea proble111ei
a fost cl1iar cea rectu1osct1tă ca adevărată... de Orie11tt1l nestoria11„
ceea ce co11stituie deja tui 111are indiciu. 111 ciL1da„ sau di11 cauza
ct1vâ11tttl ui grecesc Logos„ E.vanghelia 1t1i loa11 este cea 111ai
<Jrie111a/ă c/i11tre e\Ja11ghelii şi trebt1ie adăugat c. ă list1s n-apare
111cidecu111 ca tri1111s al ultin1ei şi depli11ei revela ţii. El este al
- -- - - - - -- - - - - -- -
I . Despre conceptele coranice ale Logostilui„ a se vedea n1ai departe .
.t\ici „ ca şi la rv1arcu„ nu este i111portant să şti111 care au fost izvoarele„
ci cun1 a putut apărea ideea con1plet nouă a unei cărţi asen1ănătoare
-e anticipează planul 111arcionist al u11ei Biblii creştine „ tăcând-o î11
eneral posibilă . Cartea presttpune o n1are 111işcare spirituală (la est
: .i\sia Mică) care abia dacă a auzit de iudeo-creşti11i şi este străină
~ gândirea pauli11ică occidentală : noi nu-i cunoaşte111 nici originile„
11ci n1etodele.
270
doilea 111esager. ~·a 111ai veni 1t1că 11n11/ ( 14" 16-26~ 15" 26 ).
Aceasta este uin1itoarea doctrină care îl vesteşte pe Iisus însuşi„
ceea ce co11stituie trăsătura decisivă a n1isterioasei cărti. „ Aici se
trădează subit credi11ţa Orientului 111agic. Dacă Logosul nu este'I
attn1ci 11ici Dul1ul Stănt 1 11u va putea ve11i ( 16. 7)'1 dar între cele
dot1ă se află ttlti111ul Aion„ i111periul lui Ahri111an (I 4. 30).
Biserica supusă spiritului pat1li11ic a co111bătut 111ultă vre111e
eva11gl1elia lui loa11„ 11erecu11oscâ11d-o decât după ce„ pri11tr-o
i11terpretare pauli11ică, îi fusese esto111pat vagul con~nut doctri-
11ar~ caracter de altfel izbitor, Situatia reală a acestei doctrine
~

este i11ţeleasă de noi datorită n1işcării 111ontaniste bazate pe o

tr3 diţi e orală care (către anul 16() în Asia Mică) anunţa apari~a
DLtl1ultu Sffn1t Î11 Mo11ta11t1s
.... .
şi sfârşitul lu111ii. Mo11taniştii au avut
u11 succes nen1"aiat1zit . ln Ca11agi11a ei îl convertiseră pe Tertulian
i11 a11ul '2()7 . 111 a11ul 245 l\1a11i , care cunoştea foarte bine cu-
re11tele creşti11is111t1IL1i orie11tal~ 'I a respi11s în 111area lui operă
religioa să pe Iisus cel pat11inic şi 0111e11esc, declarându-l un
den1011'1 recLn1oscâ11d Logostll di11 Evanghelia lui Ioan ca fiind
adevăratt1l list1s ~ Ma11i s-a 11u111it pe sine Dt1ht1l Sfânt al lui Ioan.
"
h1 Cartag111a„ ,.t\ugt1sti11 devine 111a11iheist şi 11u degeaba cele două
n1işcări at1 fuzionat ct1 111işcarea lui Marcion.
Dacă 11e întoarcen1 la Marcio11„ descoperi111 că el a
pus î11 practică ideea lui ~' Ioan "" şi a creat o Biblie creşti11ă .
.Act1n1" aproape bătrâ11„ câ11d co111u11ităţile extre111 orientale se
î11depă1tează cu groază de el~~ fondează o biserică proprie a
!\1â11tuitortil ui 4 „ avâ11d o strt1ctură ideală ~ Din I 50 pâ11ă în I 90,
ea este o fortă „ ~ 11un1ai în secolul ur1nător biserica 1nai veche a
ret1şit să îi coboare pe 111arcioni~ la ra11gul Linei secte, deşi ei s-au
bt1curat pâ11ă foarte târziu de o considerabilă înse111nătate, în
Orie11t pâ11ă î11 Turkesta11: fi11al111e11te ei au fuzionat~ cu 1nani-

1. Vohu n1ano„ spiritul Adevărului„ sttb for111a din Sa<J.,·h~vant .

2. El cunoştea, ca şi ""Ioan''„ pe Bardesanes şi a11san1blul faptelor lt1i
Ton1a.
3. Harnack" p. 24. Ruptt1ra cu bisericile existente avusese loc în anul
144 la Ron1a.
4. Harnack, p. l 81 şi urn1 . .
5. Ca toate religiile n1agice ~i aveau o scriptt1ră proprie care s-a apro-
piat n1ereu de scrierile n1a11il1eiste.
 271
l1eiştii„ ceea ce ve11ea di11tr-o caracteristică a senti111entult1i lor
fur1da111ental .
Totuşi„ actul 111ăreţ pri11 care sentin1ent plenar al
superiorităţii îl făcuse să-şi SL1besti111eze forţa de co11servare a
tradi~ei„ 11u a fost steril. Ca predecesor al lui Pavel, ca succesor
al lui Atanasie„ el a salvat creşti11is111t1l intr-ui1 n10111ent câ11d era
an1eninţat cu destră111area . ln1porta11ţa acestor idei nu a fost
pr~judiciată dacă cristalizarea creştinisn1ult1i nu s-a realizat prin
ele. ci î111potri va lor. Vecl1ea biserică catolică„ adică biserica
ţJse11do11101:fo=ei„ 11u-şi datorează 111area dezvoltare„ începută î11
anul 190'1 decât reziste11ţei în1potriva biseri~ii lui Marcion de la
care a n1oştenit însă întreaga organizare. ln plus„ ea a înlocuit
Biblia lt1i Marcion ct1 alta„ având o structură perfect ide11tică:
eva11gheliile şi epistolele apostolice pe care le-a reunit ulterior
"
î11tr-o ur1itate„ pri11 Lege şi profeţi. 111 sîarşit'I după ce a l1otărât
ast1pra concepţiei iudaice„ unind cele două Testa111ente 'I a co111-
bătut a treia operă a lui 1\1arc1on„ doctrina n1â11tuirii„ iniţiind
co11stituirea tinei teologii proprii„ avâ11d la bază propria ei punere
a proble111elor.
Evolt1ţia s-a desăvârşit exclusiv pe păn1â11ttd a11tichităţii ~
astfel biserica ridicată î111potriva lui Marcion, contra negării
iudaisn1ttlui şi pe11trt1 evreii Ta/11111d11/z1i„ cu centrul de gravita~e
spirituală 111 Mesopota111ia şi în w1iversită~le de acolo, înse111na
doar u11 sin1plt1 crâ111pei din păgânis111ul elenistic. Distrugerea
IerLtsal i 111 ul t1i era un eveni n1e11t-l i111ită ce nu putea fi surn1ontat,
î11 Ln1iversL1I faptelor„ de nici o forţă spirituală . Fiinţa trezită,
religia şi lin1ba su11t 111t1lt 111ai preze11te lăuntric în separarea
totală dintre lin1ba greacă a pseudo111otfozei şi li1nba ara111aică a
peisajului pur arab~ după anul 70 ele nu au dus la apariţia a două
zo11e deosebite î11 dezvoltarea religiei magice. La hotarele
occidentale ale ti11erei culturi„ bise1ica de cult păgân„ biserica lui
list1s pe care Pavel o transferase aici„ şi evrein1ea de lin1bă greacă
î11 felul llti Pl1ilo11, erau„ din pu11ct de vedere lingvistic şi literar„
atât de întrepătrt1nse încât t1lti111a a intrat sub influenţa creştinis­
n1l1l ui î11cepâ11d cu secolul I ~ creşti11ii, î111preună cu grecii, au
"
fău1it o pri111ă filosofie co11111nă. In regiunea lingvistică aran1eea-
11ă, de la Oronte la Tigru„ evreii şi perşii, acu111 cu toţii creatori,
prin Ta/11111d şi Avesta'I ai unei teologii şi scolastici riguroase„ se
atlat1 î11tr-o strânsă interac~une; cele două teologii au exercitat,
-'7„- .
di11 . secolul al IV-iea„ cea 111ni p11te1·nică inj111enţă aîltprn
creş1i11is11111/11i ele li111bă a1~a111aică„ op11s pse11do1i101:fo!ei „ până
ce aceasţa s-a separat st1b for111a bisericii nestoriene. · ·
11'1 această parte a Orie11ttdui„ diferenfa„ firească la toate
tii11ţele trezite„ dintre concepţia i11tuitivă şi co11cepţia li11gvistică„
di11tre si n1ţuri şi scriere„ s-a dezvoltat î11 co11secinţă pri11 111etode
111istice şi scolastice pur arabe. f e11itudinea apocalipsei, gi1oza
specifică secolului I„ cea pe care voia să o confere Iisus' „ intuiţia
şi se11ti111entele profetice. vi11 de la prorocii lui Israel. di11 Gathas şi
sufis111~ ele 111ai sunt recog11oscibile la Spi11oza. 1a Baalshen1:! --
tui Mesia po1011ez - şi la Mi rza Ali Moha111ed - entuziast
fo11dator al sectei babiştilor (executat la Tehera11 î11 1850). Altă
ce1titudit1e„ 11t1111ită ţJa1·adosis„ este 111etoda explicării ad littera111
proprie Ta/11111{/11/11i„ cea 111 care Pavel este 111aestrul absolt1r"\ şi
caracterizează toate operele avestice t1lterioare„ ca şi dialectica
11estoria11ă şi i11treaga teologie isla111ică .
1

Pe de altă pa1te„ pseudo11101foz.1 este u11 don1e11it1 perfect

tn1ita.r_ atat pentru co11vi11gerea n1ag1că a credi11ciost1l t1i (pistis)
cât ş1 pe11trt1 co11ştii11ţa lătu1trică a 111etafizic1a11t1lt1i (g„1osis ).~ Î11
for111ă occide11tală credi11ţa 111agică a fost exprin1ată„ la creştini,
de lri11et1 şi 111ai ales de Te1tt1lia11. Acel credo c111ia abs1.1rd11111 al
ulti1t1t1l t1i este cl1i11tese11ţa ce1t1tt1di11ii religioase. O corespo11denţă
păgâ11ă găsin1 î11 t~„1ea(/ele 1ui Ploti11 şi ~ Î11 Sţ)ecial„ în cartea lui
Porpl1i ri u i11t1tt1lată Despre ii·1 toarcerea s1~f7e111/11i la D111nne=e1/·.
-· -------
I. l\1atei„ l l . 25 şi t1rn1 . ~ în plus: Ed Meyer: [ ·r .\1>r. u . . l1?( li. ( 'hrisl .
p. 286 şi urn1.„ unde este descrisă gnom veche orientală„ deci î11tr-o
for111ă nealte rată .
2. Vezi n1a1 departe.
3. Exen1plu frapant în Galate11i„ -4„ 2-l--2-i .
4. Loofs: .\ .eslr>ril111t1„ 1905. p. 165 şi t1r111 .
5. Cea n1ai bună expunere ast1pra dezvoltării î11 râ11dul 111aselor a
ideilor con1une celor dot1ă biserici o găsin1 la Winde1ba11d:
<ieschic/1te llcr l'/1i /<JS<JfJl1ie, 1900„ p. 177 şi ur111 . Există o expunere
asupra istoriei dogn1atice a bisericii creştine în Harnack„ /)r_'~«.rne11-
(~eschicle . l 914~ o istorie î11trt1tot11I corespo11dentă a '""dog111elor bise-
ricii păgâne„„ este oferită inco11ştie11t î11 /Jer „ lu.\:~ang lles .',!.riecJ1. riim.
I l eiclile11lu111s. de Geffcken ( J920).
6. Geffcken, p. 69.
 273
--------·- ------------------
\ 1.1111 g311d1tor1 ai scolast1ci1 păgâne ad1nit totodată Tatăl (11i1s)"
F·1ul ~1 fiinţa 111tern1ediară„ la fel ct1 ceea ce Plot1n văzuse îr1
Logos„ fi ttl n1a1 n1are şi al doilea Du111nezeu·. Doctrina extazultti,
~ î11gerilor şi a de111onilor" a celor două substanţe psihice, le era
fa111iliară tt1turor: Plotin ca şi Origen" a111â11doi discipoli ai
Jcel uiaşi 111aestru" a rată că scolastica pseudo111otfozei co11stă în
dezvoltarea, pri11 i11ten11ediul textelor lui Plato11 şi Aristotel, deci
pr111tr-tu1 siste111 de ctu1oaştere total diferit" a conceptelor şi a
idei lor 111agice.
("011cepti.1/ ce constitz1.ie n11cle11/ propriii =is al Întregii
1
gi111(/iri a pse11do11101:fo=ei este Logos111 „ si111bol specific în
pr~ctica şi î11 dezvoltarea acesteia. Despre o i11fluenţă a gândirii
:111t1ce "greceşti"' 11ici nu pt1tea fi vorba: 11-a existat ni111eni î11 acel
t1111p în a cărt11 dispozi~e spiritt1ală să încapă r1oţiu11ea de Logos
\ c11111d de la Heraclit sat1 de Ja stoici „ nici chiar pe departe.
\1ăreţia n1agică de care se poate vorbi, ct1 un rol deten11inant în
repreze11tările persane şi caldee11e ale Duhult1i şi Ct1vântului lt1i
Dt111111ezel1 ca şi în doctrinele evreieşti Rt1ach şi Men1ra„ nu
~-~1 dezvoltat n1a1 n1ttlt în teologule .._.. evolt1ate de la Alexa11dria .
Jlr111 (ioctri11a Logosttlt1i~ o forn1t1lă a11t1că~ trecâ11d pi·1n Pl1ilo11
~i l:\·a11'"e,helia ltai loa11, a cărei influenţă de 11eşters asupra
OccidentLtlt1i se exercită în don1r11it1I scolastic, a devenit t1u doar
t111 ele111e11t al i11isticii creşti11e~ ci„ final111ente„ o dog111ă 2 . Era
ineVltabil. Dogn1a celor do11ă b1ser1c1 corespt1nde î11 î11treg1111e„ ca
ele111e11t ştii11tific, ct1 expunerea religioasă , pe de o parte pr111
~tiltttra sincretistă„ pe de aJta„ prin cultele Ma1iei şi ale sfinţilor.
l111potriva an1be1or, dog111ă şi cult„ se11tin1e11tul oriental a reacţi-
011at i11că di11 secolt1l al IV-iea
C„a i111ag111e. istoria acestor idei şi concepte se repetă î11
istoria :1rhitectt1r1i 111ag1ce. \ for111a. fi111da111e11ta/ă a pse11do111or-
(cJ=e1 este bt1:i/icc1: aceasta era deja cur1oscută înainte de creşti­
nisn1 ~ de eviei1 di11 Occident şi de sectele elenistice caldee11e. Aşa
cun1 l.,ogostd di11 Evanghelia lui loa11 este ttn concept 111agic
elen1e11tar st1b for111ă a11t1că, ba.zilica este t1n spa~u 111ag1c ai cărei
•
1)ereti i11ter1or1 se asea111ă11ă ct1 pla11urile exterioare ale corpului

1. „L\ se vedea cap. urn1ător

2. H~rnack : f )<J~111e11g<!.\cl11cl11e „ p. 165.
3. ;\se vedea voi. I„ cap. 111.
274
te111plulLti antic„ un edificiu al cultului interiorizat. Fonna ar-
l1itecturală pur orientală este c11pola, n1oscheea, care fusese
co11strt1ită desigt1r înainte de cele tnai vechi biserici creştine" fiind
înglobată î11 ten1plele persane şi caldeene, în sinagogile di11
Mesopota111ia şi, probabil, în templele din Saba. Tentativele de
co11ciliere dintre apus şi răsărit, începând cu conciliile din
perioada bizantină , sunt sin1bolizate de în for111a 1nixtă a bazilicii
ct1 ct1polă . Totodată "\ în acest fragn1ent de arhitectură religioasă
este exprin1ată şi schi111barea survenită odată cu Atanasie şi
Constantin, ulti inii 111a ri apărători ai creştinism ului . Unul a creat
solida dog111ă occidentală şi ordinele călugăreşti"\ în 111âinile
cărora a î11căput pu~n câte pu~11 doctri11a rigidă a wriversităţilor~
celălalt a fo11dat statul şi na~unea creşti11ă , căruia i s-a dat în cele
di11 Ltnnă 11tu11ele grecesc: bazi1ica cu cupolă este sin1bolul
arl1itectonic al acestei dezvoltări .

2. Sufletul magic

.A.şa cu111 se dezvălt1ie conştiinţei trezite a on1ului 111agic"I

lu111ea posedă un ar1t1me caracter extensiv ce ar putea fi catalogat
drept criptologie„ oricât de dificilă ar fi pentru occidentali desco-
peri rea, î11 zestrea lexicografică , a W1UI cuvânt care să slujească
pentn1 expri111area senstdui '"'spaţiultti '' 1nagic, cel puţin aluziv. "In
se111nificaţia celor două culturi ~ ''spa~u" are două înţelesuri total
diferite. Lun1ea văzută ca o criptă diferă atât de lu111ea văzută ca
depărtare"\ cu elanul ei pasionat către profunzin1e, cât şi de lt1111ea
antică văzută ca su111ă a unor obiecte corporale. Siste111ul coper-
nic1an„ în care Pământul este W1 corp ceresc rătă cit pri11tre atâtea
altele„ trebuie să pară gândirii arabe den1ent şi f1ivol. Biserica
occidentală avea perfectă dreptate să se opună unei concepţii
ireconciliabile cu sentin1entul cosmic al lui Cristos. Astro11omia
criptolog1că a caldeilor, pe care perşii„ evreii „ oa111enii pseudo-
111orfozei şi ai Islamului, o găseau perfect firească şi convingătoa­
re„ nu a fost accesibilă decât câtorva greci autentici„ care au luat
cunoştinţă de ea nu111ai după ce at1 dat o interpretare diferită
 275
fu11dan1e11tăr11 e1 spa~ale . Tensiunea dintre macrocostnos şi mi-
crocos1r1os„ identică la fiinţa trezită, ajunge„ în i111aginea despre
cosmos a fiecărei culturi la no1 antiteze„ cu semnificatie „ simboli-
că Fiecare senzaţie sau proces intelectiv, fiecare credinţă sau
ştii11ţă sunt guvernate de o antiteză originară, care, tot transfor-
1_11ându-se în acţiuni individuale„ devine totuşi expresia totalităţii 1•
l11 a11t1ct1itate se cunoştea antiteza dintre n1aterie şi forn1ă, în
Occident antiteza forţei şi a 111asei dominantă pentru fiecare
fi111ţă trezită: dincolo tensiunea se pierde în minuscul şi În parti-
cular„ "di11coace„ ea se descarcă în directii „ de actiune„
„ în li11ii de
forţă ln cripta cos111ică'I ea subzistă sprijinindu-se pe oscilaţiile
L111ei lupte nehotărâte şi se ridică până la dualismul originar,
"sen11tic", u111plând uni versul 111agic cu mii de forme„ care totuşi
sunt acele~şi . Lun11na străluceşte în criptă şi se apără de tenebre
<Ioan„ I„ 5 ). A111ândouă st1nt substanţe 111agice. Sus şi jos'I cerul şi
pă111ântul se mişcă prin forţe 111ateriale contrarii. Opoziţiile set1si-
bilităţii originare se an1estecă cu cele ale inteligenţei speculative
şi discursive: binele şi răul „ Du1nnezeu şi Satana. Pentru autorul
E\ ·ar1ghe /iei ( loa11 )'I ca şi pentrtt 111usuln1a11uJ pur, 111oartea nu
este sfărşitul vieţii, ci o realitate substan~ală„ o forţă coordo11ată
şi a111bele îşi dispută posesia omului
Mult n1ai i111portantă decât toate acestea pare antite=a
rli11tre SJJ1rit şi sz!flet - în ebraică nlach şi nephesh„ în persană
a/111 şi 11n1an, în ma11deeană mon11hn1ed şi gyan, în greacă
pne11n1a şi pS)lCf1e - 1na11ifestată întâi prin sentimentul fu11da111e11-
tal al religiilor profetice, traversând apoi toate apocalipsele,
fon11â11d şi orientând î11 cele din un11ă toate concepţiile despre
lt1111e ale culturii trezite: la Philon, Pavel şi Plot1n'I Ja gnostici ş1
la 111andee11i„ la Sf .A..ugustin şi În Avesta în lsla111 şi cabală.
1

Se11stil pti111itiv al lui 111L"zch este vâ11t, nephesh este respiraţia,

răst1flarea ~ Nep/1esJ1 este totdeauna înn1dit într-un fel ct1 corpul

• I. După o expresie a lui L. Frobenttts: l)aideun1c1 ~ 1920, p. 92.

2. Chiar şi pietrele n1011uare de pe 111orn1inte evreilor'! sabeenilor şi
1nahon1edanilor se nun1esc 11e1Jl1e.\·l1. ! ndiscutabil că ele sunt si111bolt1ri
~11 '""inăJţăriin. De aceasta se leagă i111ensele stele de pe casele din
..\xun1 (sec I-II d Ch. )„ deci cele d1n r11area epocă a pri111elor religii
n1ag ice. Stela uriaş{\„ dărân1ată de n1ult tin1p„ este cel n1ai n1are bloc
1

de JJiatrf.1 cttnoscut î 11 general în istoria artelor, 111a1 niare decât toate

276
şi ct1 pă111ântt1I, CLt ce este i11ferior~ cu răt1I şi ctt tenebrele. ,

Te11di11ta„ ILti este ~ Lsă urce''. R11acl1 este de reso1tul ltai Dun111ezet1~
al lt1111ii tra11sce11de11te„ al Ju111inii . Pogorându-se ast1pra on1ului,
el li 111duce erois111 (Sa111son), n1ânie sacră (Ilie)„ ilu111i11area
1
judecătorului când pronu11ţă o sentinţă (SoJ0111011) şi toate ge-
11t1rile de devina~e şi de extaz. El se revarsă 2 asupra on1ttlui. De
la Isaia„ Mesia este î11can1area acestui r11ach ( 11„2 ). Dtipă Pl1ilo11
şi teologia isla111ică ~ de la 11aştere oa111e11ii se Îrnpart i11 sufleteşti
şi spirituali (''aleşii " este o expresie autentică a criptei cos111ice ş1
a Kiş111et-ului). To~ fiii lui Iacob sunt spirituali . Pentru Sf Pavel
(Cor.„ I„ 1.5) se11su1 învierii se află în antiteza dintre corpul
st1fletesc şi corpul spiritual ~ care este„ la el ca şi la Philon şi î11
apocalipsa lui Barucl1„ sinoni11r) cu antiteza dintre cer şi pă111ânt„
lt1n1i11ă şi î11tu11eric. Pe11tru el„ Mâ11tuitoruJ este spiritul (pne11111a)
celest-t. 111 Evanghelia IL1i loa11 el se co11fundă ca Logos cu
lt1111ina : la 11eoplato11icieni, apare în ipostaza de 1111s sau de
l jr1itate totală, î11 confor111itate cu uzanţa li11gvistică antică„ în
opoziţie cu p~1'sis~ . Sf Pavel şi Philo11„ dt1pă logica '"<.anticl1i-
tăp1 „', adică a apltstllt1i „ au ide11tificat spiritul şi can·1ea cu bi11ele
ş1 r'ătd . Sf. Augusti11„ care era 111a11iheist„" opu11ea celor dot1ă ca
răt1 11att1ral„ confor111 logicii persano-orier1tale„ pe Dt1n111ezet1 ca
ln1ict1I bi11e şi înte111eiază astfel, sub aceeaşi for111ă„ teoria gra~ei„
i11depende11tă de el la n1al10111eda11i.
"
h1 proft1nzi111e sufletele sunt ceva izolat„ iar pne1.1111a este
µrett1ti11de11i acelaşi . 0111ul posedă un suflet„ dar spiritul lun1i11ii
şi al bi11elt1i doar participă: divn1ul coboară în el de st1s„ u11i11d
astfel toate particLtlarităţile de aici cu Unicul superior. Se11tin1e11-
tt1I elen1e11tar care do111i11ă în i11tregi111e credinţa şi convi11gerile

obeliscurile egiptene (/Jeutscl1e . l xun1 - r~·x1Jellili<>11, vo1. 2„ p. 28 şi

urnl. ).
I. Baza întregii spect1laţii şi a practicii juridice n1agice.
2. Isaia 32„ 15~ IV Ezdra 14„ 39 : Fapte 2.
J . Vezi nota de la pag. 29·1.
4. Bousset: A) ·r1<>.\' <~/1ri.\'l r>.\·„ l 42.
5. Windelband: <i escl1.ici11e ,./ J>hi /,,,,.r>J>l1ie„ 1900„ p. 189 şi urn1.
Windelband-Bonhăffer : (iesch. li. L111tik. J>hil. 19 12„ p. 328: Geffchen
IJcr . l u.\:~c11 1J; li. J!,riec/1. rlin1 . I leille11f1,1111s. 1920„ p. 5 I şi urn1 _ ·
6. Jodl: ( iesc/7. li. 1~·1/1ik „ I„ p . 58 .
 277
on1l1IL1i 111agic este ceva lt11ic ce deosebeşte de toate celelalte 11u
11t1n1ai co11cepţia despre I t1111e„ ci şi orice religie 111agică în esenţa
c1 cca 111ai adâncă. Aşa ctn11 a111 arătat„ această cultură era nu111ai
şi nL1n1ai cultL1ra ce11trală 111 se11st1I propriu al cuvântt1lt1i. Ea ar fi
pt1tt1t să-şi in1pru111t1te 111ajoritatea for111elor şi a ideilor di11 alte
culturi: faptt1I că n-a făcut-o„ răn1a11â11d la faza in1portantă a
deZ\/Oltări1 propr1e1 forn1e i11te111e„ Î11 pofida solicitărilor ş1 a
ofc1telor di11 afară„ este suficie11t pe11tru a dovedi profu11zi111ea
111sl1r111011tabilă a diferentei. „ Abia dacă a at1tori7.at i11troducerea
câtorva dent1111iri din tezaurt1I religios babilonian şi egiptean:
(Ultt1ra a11tică şi i11dia11ă, sau 111ai cttrând n1oştenirea civiliza~ei
lor clc11isn1ul şi bt1dis111t1I at1 esto111pat expresia până la pseudo-
111orfoză„ dar 11u i-at1 ati11s ese11ţa . Toate religiile din cultura
n1~gică„ de la operele lui Isaia şi Zoroastrt1 până la lsla111„
forn1ează o petfectă unitate i11te111ă cu senti111enttil cos111ic~ nt1
1H1111J1 că religia avestică nu 11e î11făţişează nici o un11ă de senti-
n1e11te Ha11tice·"„ ci doar denu1niri„ i111agini şi for111e externe: prin
urn1are„ 11ici creşti11is111t1I ger111a110-catolic din Occide11t 11-a pt1tut
1Jr11111 11ici o vibraţie de senti111e11t cos111ic din această religie a lui
I 1sus„ pe11tru că a 111oşte11it de aici î11tregul bagaj de for111u]e şi
.
r1 t ll rt .
"'
h1 ti111p ce 0111ttl faL1stic este 1111 e11, o putere redt1să la ea
lnsăşi care decide î11 t1ltin1ă insta11ţă ast1pra infi11itult1i: î11 ti111p ce
on1t1I apolli11ic" ca t111 corp (so111a) pri11tre altele" stă în picioare
st111gher 111 n1ijlocul acestora~ 0111ul 111agic„ cu existe11ţă spirituală„
este doar o pa1>te di 11rr-1111 11011s p11e 11111aric (spiritual) ca re se
pogoară di11 î11alturi asupra tutt1ror ad~pţi1or„ ră111ânând ide11tic
cu si11c Însuşi . Ca trup şi SL1flet„ el îşi apar~ne sieşi~ î11 el răn1â11e
tott1şi ceva străin şi st1perior„ o alteritate, de aceea" cu toate
co11vi11gerile şi cu11oşti11ţele lui„ el se si111te doar participa11t la Ln1
co11se11s" care exclt1de greşeala ca en1a11aţie a divi11ului„ dar
C'\cl ltde totodată şi orice posibilitate a eului de a înte111eia valori .
:\devărul său este diferit de al 11ostru. Toate 111odalitătile „ 11oastre
de Clt11oaştere bazate pe o j11decată personală proprie su11t
pe11trl1 el aberaţie şi orbire„ iar reztdtatele ei ştii11ţifice sunt o
operă a răt1ltn care a rătăcit spiritul înşelândt1-I asupra naturii ş1
prcdest111ăr11 sale. lată t1lt1111a e11ig111ă" 111disolubilă pe11trt1 11oi„ a
gandirii 111agice situată î11 u11iversul criptologic: i111posibilitatea
tu1ui et1 gânditor~ care crede şi ştie„ este condiţia reprezentărilor
278
fundamentale ale tuturor religiilor 111agice. ln vreme ce omul
antic îşi înfruntă zeii ca t1n corp aflat ~n faţa altor corpuri„ în
vre111e ce eul voluntarist faustic simte acţionând pretutindeni în
i111ensul univers eul atotputernic al divinităţii„ totodată faustic şi
voluntarist, divinitatea magică este o forţă enigmatică şi vagă din
înalturi„ care se mânie după voia ei sau î1nparte graţia, coboară
î11 întuneric sau înalţă sufletul în lun1ină . Chiar şi gândirea
cu voinţă proprie este un nonsens, căci "Voinţa" şi ''Gândirea"
sunt deja în om nişte efecte ale divinităţii . Din acest sentiment
originar de nezdru11cinat din care toate convertirile, speculaţiile„
revela~ile pot schin1ba numai expresia, dar nu şi genul, a ţâşnit
în n1od necesar ideea mediatorului divin„ a Celui care preschimbă
această situatie , din chin în fericire. Ideea aceasta rezumă
toate religiile 111agice„ separându-le de ideea tuturor celorlalte
culturi .
"
In planul gândirii 111agice„ ideea Logosului în sens foarte
larg este corespondentul exact al i111presiei n1agice a luminii în
cripta de unde a fost extras. Ea semnifică faptul că spirittd
divi11ităţ1i ~ "ct1vântuJ" ei ca reprezentare a lun1inii şi mesager al
bi11elui„ se detaşează de divinitatea ir1accesibilă şi intră în relaţie
cLt fiir1ţa t1111ană ca s-o înalţe, s-o î111plinească şi s-o izbăvească .
Diferer1~erea celor trei substanţe care nu-şi contrazic unitatea
existenţei în gândirea religioasă ') a fost deja cunoscută de reli-
giile profetice. Sufletul lui Ahura Mazda şiroind de lumină este
Cuvântul (Jasht 13" 31) şi duhul lui sfănt (spenta n1ainyzt) se
î11treţine" în unul din cele 1nai vechi Gatl1as„ cu spiritul răului
(anga1Aa 111ainJ'll„ Jasna „ 45„ 2). Aceeaşi reprezentare se află la
baza întregii literatuti ebraice vechi . Ideea s-a dezvoltat în acest
fel la caldei : deosebirea dintre Du111nezeu şi cuvâ11tul său,
opozi~a di11tre Marduk şi Nabu, apar apoi cu toată forţa în
apocalipsele aran1aice, răn1ânând 111ereu trezită şi creatoare~ de
aici „ prin Philon şi Ioan„ Marcion şi Maria, ea a trecut în
doctrinele tal111udice, iar apoi în căr~Je cabalistice ale lui
Jezirah şi Sohar, în co11ciliile şi literatura patristică, în Avesta
ultetioară şi„ î11 stărşit , î11 lslan1, unde Mohamed a devenit
î11cet-încet Logos, conft1ndându-se , st1b for111a 111istică actuală a
1

----------
I ~ M Horte11: /)1e relig. ( iecla11k:eni1·elt llcs / '(J /ke.\· im l1e11tige11 /.\·ll11n„
1917 p. 381 şi ur111.: ideea de Logos a fost transferată de şiiţi Ia Ali .
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __........_„,_ _
279
lui Moha111ed cel viu din religia populară, cu figura lui Cristos.
Reprezentarea este atât de evidentă pentru 01nul 1nagic încât a
tl~urat cl1iar şi concepţia isla111ică strict 111onoteistă~ alături de
Allal1 ca şi Cuvânt al lui Du111nezeu (Kalimah) apare spiritul
sfă11t (nth) şi „~lu1111na ltu Maho111ed".
"
ln religia populară„ întâia lu111ină a creaţiei lu111ii este
I u111ina I ui Mahon1ed„ plăsn1uită sub for111ă de păun de "'sidef
1

alb „,„ î11făşurat în văluri. -La 111andeeni însă păunul este 111esagerul
IL1i Du11111ezeu şi st1tletul primitiv ~ pe vechile sarcofage creşti11e„
el sin1boliza r1e111urirea. Sideful strălucitor ilu1ni11ează întunecoa-
sa casă a trupt1lui „ fii11d spiritul ce a intrat în oame11i, conceput
ca substanţă la mandeeni ca şi în istoria apostolică a lui To1na.3
Jezidr-t „ care adorau Logosul sub forma păunului şi a luminii, au
conservat după Druzi „ în for111a cea 111ai pură „ vechea concepţie
persană asupra tri11ită~i substa11~ale.
Astfel „ ideea Logosului este totdeauna redusă la i111pre-
sia lun1i11ii de tu1de îl abstrăsese cw1oaşterea intelectivă 1nagică.
L1.1111ea 01111.1/z1i 111agic se scaldă intr-o atn1osjeră de bas111.
5

Diavolul şi spiritele re1e îl a111eninţă pe on1, î11gerii şi zânele

îl protejează . Există a111ulete şi talis1nane„ locuri , sălaşe şi
fiinţe 111isterioase, se111ne grafice tainice„ pecetea lui Solotnon şi
piatra filosofală . Peste toate trece lu111ina criptologică aflată
n1ereL1 SLtb an1e11i11ţarea de a fi înghi~tă de o 11oapte spectrală .
Cel care consideră bizară această bogăţie de in1aginj trebuie să
reflecteze„ să se gândească la faptul că Iisus trăieşte aici ş1 că
doctrinele Sale nu pot fi înţelese decât aşa . Apocalipsele sunt

I. Wolff: :\ful1an1n1etit1ni„\·cl1e 1~·sc/1alf>l<Jgie 3„ 2 şi ur111.

2. /~\'a11g/1e!it1 lui Ioan după 111andeeni„ cap. 75 .
3. Usener: 1 ·r>rtrăgc 11. .11i~f\·at:e „ p. 217 .
4. "Credincioşii diavolult1i în Arn1enia: M . Horten: J)er 1Vei1e (Jri-
1
'

ent , 1918. Denu111irea de „~ Credincioşii diavolului'' vine de la faptul

că ei nu-l recunosc pe Satana ca fiinţă vie şi , prin ur111are„ deduc din
Logos chiar şi pri11cipiul răului prin nişte reprezentări foarte co1npli-
cate. Proble111a îi preocupă şi pe evreii inflt1enţaţi de doctrinele
persa11e foarte vecl1i . Se va re111arca diferenţa între Sa111. 24„ J şi
Cron. 21, l .
5. M. Horten: lfJC. cit. , p. XXI. Această carte este cea n1ai bună intro-
ducere în religia Isla111u1tti , foarte diferită de doctri11a oficială.
28()
doar o analiză spectrală dusă la o extre111ă violenţă tragică.
Dir1
c~1tea lt1i Enoch s-a văzut cu111 apar palatele de cristal acolo
u11de locuieşte Du1!111ezet1, 111u11~i de pietre pre~oase şi te111niţa
stelelor căzătoare. ln întregi1ne fabuloase sunt şi acele tn1iversuri
de reprezentări en1o~onale ale 111andeenilor, iar 111ai târziu ale
gnosticilor şi 111aniheiştilor, sisten1ul lui Origen şi in1aginile
Bt111dehesh-tilui persan: când epoca n1arilor viziuni a devenit
revolută ~ reprezentările au trect1t în poezia n1arilor legende sacre
şi a 11el1un1ăratelor ro111a11e religioase, din care 11e sunt cunoscute
eva11gheliile creştine despre prt111cul Iisus, faptele lui To111a şi ale
ltti Pset1do-Cle1nent îndreptate î111potriva apostolului Pavel.
E\.1stă o poveste a celor treizeci de arginţi ai lt1i luda bătu~ de
:\ vraan1 şi tui basn1 a1 ~ ~peşterii de argi11t '' tn1de se odihnesc,
ada11c î11gropate st1b Golgota, co111oriJe raiu1t1i şi ose111intele lui
1
:\dJn1 . Poen1ul lt1i Dante este doar poezie, dar di11colo totul este
realitate, l t1111e reală unică tinde se vieţuieşte în 111od co11tinut1.
O astfel de i111presie este extre111 de departe de oa111enii trăitori în
i11teriortii şi în1preună ct1 i1naginea cos1nică dina111ică~ nefiindu-le
accesibilă . Dacă do1in1 să şti111 îndeaproape cât de străină
11c este tt1turor viaţa lt1i list1s - ctn1oaştere dureroasă pe11tru creş­
t111t1I occide11tal care ar vrea să-şi lege ve11era~a de el -- şi cun1 ea
11u poate fi retrăită Ja propriu decât de t1n r11usuln1an pios, nu ne
răn1a11e decât să ne cufundă111 î11 fabuloasa in1agine cosn1ică ce
este şi a I t1i . N u111ai atu11ci vo111 şti cât de pu~ne I ucruri a
î111prtn11t1tat creştir1is111ul faustic din bogăţia bisericii pseudo111or-
fisn1tJlt1i. respecti.v: ni111ic di11 sentin1er1tul cos111ic„ p11ţin din
for111a 111te111ă şi 11111 lte concepte şi i 111agini .

Proble111atica spaţiL1lt1i este t1r111ată de prob1e111atica

t1111pt1lui sutlett1lui 111ag1c. Odată în plt1s„ nu ave111 de a face r11ci
cu ataşa111e11tul apollinic la u11 prezent punctifor111 ş1 nici
- îndeosebi - cu elar1ttl faustic progresiv către un scop infinit
î11depărtat . Aici fii11ţa are cu totul alt tact şi pe11tru fiinţa trezită
rezt1ltă alt set1s al tin1ptdt1i ca antino111ie a spa~ului n1agic. C'eea

I . Baun1stark : / ) 1e c /1r1st/1cl1e11 /Ji 1erL1t urc11 lle.\· (Jri e111., „ I„ p. 64.

 281
cc acestei CLtlturi si111te 111ai presus, începând cu profe~i şi
0111L1l
\_·u califii „ nu este goa11a 11eoprită a ti111pult1i care nu îngăduie
i11toarcerea vret1nei clipe, ci un început şi un sfărşit al ~'acestor
z1le„, irevocabile şi în care fiinţa un1ană„ de la origini „ ocupă un
loc deter111i11at. Această transcendenţă se numeşte Kişmet. Atât
spa~ til cos111ic, cât şi ti111pul cosmic sunt criptologice: de aici
rczL1ltă o realitate lăuntrică pur 111agică : faptul că toate azt "11n
t i111p '', de la veni rea Mântuitortil ui , al căror ceas era scris în
textele vechi până în cele 111ai 111ici detalii cotidiene~ JJrin
con1paraţie, graba faustică pare ininteligibilă şi absurdă . La fel
st1nt şi ft1ndamentele vechii astrologii magice şi mai ales
caldeene. Şi aceasta presupune că totul este scris în stele şi că
111ersul„ ştiinţific calculat, al planetelor î11găduie nişte concluzii
asupra 111ersului lucrurilor pe păn1ânt 1 . Oracolul antic dădea
răspt1ns Ltnei întrebări anutne care putea să-l înfricoşeze pe otnu1
Jpolli11ic: fom1a lucrurilor viitpare şi n1odul în care ele vor veni .
....

lntrebarea criptologică este urn1ătoarea . când se va întâmpla ?

Toate apocalipsele, trăirile lui Iisus„ tea111a Lui din grădina
Gl1etl1se111a11i şi 111area n1işcare ce a ur111at după n1oartea Sa sunt
de 11eînţeles „ dacă nu stmt rezolvate îritrebările originare ale
fii11ţe1 111ag1ce şi condiţia ei. Apariţia astrologiei şi în apus, unde
a înlocuit treptat oracolul, nu este se111nul care să estompeze
dispariţia suflett1lui antic. Nin1e11i nu trădează mai clar stadiul
i11ter111ediar decât Tacit„ a cărui concepţie confuză despre lu111e
don1i11ă co111plet concepţia asupra istoriei: ca ro111an autentic,
Tacit acceptă 111ai întâi puterea vechilor divinită~ ale cetă~i ~
după aceea, ca orăşean cos111opolit inteligent, consideră , fără
ecl1i voc, credinţa în acţiunea acestor zei drept o superstiţie: în
stă rşit ca stoic -- Stoa era atw1ci un constituent spiritual 111agic -
el vo rbeşte de cele şapte pla11ete care guvernează destinul

l. Observă ri le babilo111e11e ale cen1lu1 nu au tăcut deosebirea clară

intre elen1entele astronon1ice şi atn1osferice, considerând, de pildă„
nişte "'tenebren t1orii care întunecau lt1na. De fiecare dată, irna.~inea
cerului nu servea c/ecâf ca „\·i1JJ(Jr f al devinaţiei, precu111 altundeva
cred inta 111 anin1alele sacrificate . Caldeii voiau însă să calcttleze
~

anticipat tll tşcarea reală a stelelor. Acun1 astrologia presupu11e o

. ' ...,
astronon11e at1tent1ca.
282
111uritorilor. Astfel, în secolele un11ătoare„ însuşi ti1111Jttl des-
tinului, adică ti1npul criptologic„ văzt1t c~ substar1ţă li111itată a
celor două părţi şi'I în consecinţă, accesibil ochiului intetior, a
fost fw1damentat în mistica persană sub numele de Znlan, fiind
111ai presus d~ lumina divinită~i, tmde el conduce lupta dintre
Bine şi Rău . In Persia, zrvanisn1ul a fost religie de stat între anii
438 şi 454.
"
ln ultimă analiză, în scripturi , de credinţa în astre de-
pinde şi faptul că cultura arabă a devenit o cultură a erei or, peri-
odizată„ adică a unor cronologizări ce încep cu un eveniment ce a
fost un act al Destinului, resimţit ca atare într-un mod cu totul
special. Cea dintâi şi cea mai in1portantă a fost epoca arameeană
care a debutat în jurul anului 300, cu o creştere a tensiunii apo-
caliptice, sttb denumirea de '"'eră seleucidă" . Au urmat mai multe
epoci, printre care epoca sabeeană către anul 115 î. Ch., al cărui
început nu se cw1oaşte~ eJJoca lui Diocleţian~ epoca ebraică a
Creaţiei„ inaugurată de sinedriu în anul 346 d. Ch. ~ epoca
1

persană începând cu venirea ultimtdui Sassanid în anul 632 şi

Hegira, care a pus capăt celei anterioare ~ în Siria şi Mesopota-
111ia„ ~·era seleucidă ". Toate "erele" stabilite dincolo de acest teri-
toriu sunt sitnple imita~i„ ca de pildă cronologia lui Varron ab
z1rbe condita, a marcioni.ţiilor începând cu ruptura maestrului lor
ecleziastic în anul 144 şi era creştină începând cu naşterea lui
Iisus (introdusă puţin după anul 500).
Istoria universală este imaginea universului viu unde
01nul apare prin naştere şi de care este legat prin strămoşi şi
posteritate, ca un fir într-o ţesătură~ el caută să înţeleagă acest
univers pornind de ]a sentimet1tul cosmic. ltnaginea despre istoric
a omului antic se concei1trează în jurul prezentului pur. Ea
conţine o fiinţă dar nu conţine o devenire proprie, planul înde-
părtat, care o lirnitează şi o desăvârşeşte, este 1nitul aten1poral,
elaborat în vârsta de aur. Deşi fiinţa aceasta este o absolt1tă
confuzie de puncte culminante şi de decadenţă, de izbânzi şi de

l. B. Cohn: /)ie /1nja11gsepocl1e des ./ud Kale11ders in l~'itzungen

"'
J>reu.~·sischer . lkademie, 1914. In acea vre111e, fireşte că datorită astro-
110111iei caldeene~ data prin1ei zile a Creaţiei a fost dedusă pornind de
la o eclipsă de soare.
 283
-·1- ------------------------
nt'1 angcr1 . tui hazard orb„ o veşnică schimbare, ea rămâne totuşi
111t'r L'U aceeaşi ir1 toate schi111bările, fără direc~ e, fără scop şi fără
··1 1111p ··. Se11tin1entul criptologic are nevoie de o istorie per-
ceptibilă„ cu început şi sfă !·şit cosmic care s11nt totodată
i11cep11t11/ şi s._fârşit11/ omenirii„ actele unei divinită~ cu putere
n1agică: între cele două, el plasează, întemniţând-o în criptă
pentru o durată predetern1i11ată, lupta lutninii împotriva tene-
brelor, a îngerilor şi a lui Jazatas contra lui Ahriman, Satana,
lblis„ luptă î11 care este in1plicat on1ul laolaltă cu spiritul şi c11
sL1fletul lui . Cripta de acl11n poate fi dărâ1nat2' de Dumnezeu şi
î11locuită cu o not1ă creaţie. Reprezentările persano-caldeene şi
Jpocalipsele ne îngăduie să ne aruncăn1 privirile asupra lUlui şir
de aioni asen1ănăto1i, iar Iisus„ în1preună cu întregul său timp,
aştepta stărşitul Aionului curent . De aici rezultă viziunea
1

istorică asupra tirr,pului dat, aşa cun1 se mai îr1tâlneşte în chip

ti rcsc la 111usulmanii actuali. '"'Concep~a cosmică a poporului se
i 111parte naturaln1ente în trei părţi mari : creaţia , evoluţia şi
stărş1tt1I 1L1n1ii. Pentru 111usuln1a11uJ cu sentiment n1oral atât de
profund, esenţială î11 evoluţia lumii este istoria rnântuirii şi calea
vie~i n1orale'I rezu1nate prin cuvântul via_ţă on1enească. Aceasta
ajtu1ge la stărşitul lutnii ce include sancţionarea istoriei tnorale a
· ··n 2 ·-
Olllefllfl l .
Fiinţa u111ană 111agicăextrage însă din sentimentul
acest11i tin1p şi din percep~a vizuală a acest11i spa~u o pietate
unică„ incontestabil.ă , ce poate fi numită, în aceeaşi măsură,
criptologică„ o supunere involz1ntt11"ă care, în general, nu cunoaş­
te u11 eu spirituaJ, dar simte în nous-ul spiritual pătrtms în corpul
a11i1nat tm reflex pur al lumi11ii divine. Cuvântul arab ce traduce
acest senti111ent este ''lsla111 ", supunere~ "Islatn" însă era şi modul
constant de sin1ţire a lui Iisus şi a oricărei personalităţi religioase
0

geniale ce s-a 111anifestat în această cultură . Pietatea antică este

\.,.'

I. Ti111pul total î11 viziqnea persa11ă cuprinâe 12 OOO de ani. Pentru

parsii de astăzi a11ul 1920 este_a11ul 11 550.
2„ M. Ho11en: Die re/igiij.,·e (ict fankenlvelt des f/o{ţes im heutigen
Islam, p. XXVI.
 .I

284
1
cu totul altceva „ iar pietatea Sfintei Tereza„ a lui Luther ori a lui
Pascal 11L1 ar niai fi nin1ic dacă a111 face abstractie de eul care
~

doreşte să se afinne înai11tea infinitului divin„ să se prosterneze în

faţa lui sau să se contopească cu el. Sacramentul faustic originar
al pe11itenţei presupune o voinţă puternică şi liberă care se
do111ină pe sine. ~'Islamul '' este însă neputinţa făţişă a unui eu,
ca p11tere liberă în faţa divinită~i . Orice tentativă de afim1are a
propriei inten~i, sau„ pur ş1 sin1plu, a unei păreri opuse ac~unii
lui Dun1nezeu, este "masijan„ adică nu numai o voinţă negativă
ci şi o dovadă că puterea tenebrelor şi a răului a pus stăpanire pe
0111 şi a alungat divinul din el. Fiinţa trezită magică este doar tn1
teatr11„ o scenă a luptei dintre cele două puteri şi nu un exen1plu
"
de putere în sine. Inlăuntrul acestei categorii de fenomene
cos111ice nu 111ai există cauze şi efecte separate şi îndeosebi nu
111ai există nex11s (înlănţuire) cauzal(ă). dina111ic(ă), ce guver-
11ează u11iversul: în co11secinţă„ nu 111ai există nici o legătură
11ecesară între păcat şi pedeapsă, r1ic1 un drept la răsplată, nici o
Hdreptate" ca în vechiul Israel. Pietatea autentică a acestei culturi
dispreţuieşte toate aceste lucruri„ ptmându-le 1nult n1ai prejos.
Legile 11aturii nu au nici un dat i111uabil pe care Du111nezeu să
11t1-I poată suprin1a, ci reprezintă, ca să spunem aşa, starea
obiş11uită a ac~unii suverane a l~i Du11111ezeu, tără vreo necesita-
te internă - logică şi faustică. ln întreaga criptă cos111ică există
doar o sing11ră cauză ce se află ne1nijlocit la baza tuturor efecte-
lor vizibile: î11săşi divinitatea care nu trebuie să-şi justifice actele.
Chiar retlec~a asupra acestor justificări este un păcat.
Din acest sentin1ent fundamental rezultă ideea pur
nlagică a gra~ei. Ea stă la baza tuturor sacramentelor acestei
culturi„ înainte de toate la baza sacra111entul ui 111agic originar al
botezului, formând o antiteză profund lăuntrică cu penitenţa în
sens faustic. Penitenţa presupune voinţa unui eu, graţia 11u
cunoaşte deloc aşa ceva. Este n1arele 111erit al lui Augustin„
anu111e acela de a fi dezvoltat cu o logică in1placabilă ideea pur
isla111ică - logică şi concentrată - că sufletul faustic a î11cercat pe
toate căile„ de Ja Pelagius încoace, să răstoarne certitudinea,

l. Există o lacu11ă în cercetările noastre în sensttl că dispune111 de o

serie de lucrări despre religia antică şi , î11 special, despre zeităţile şi
cultele ei. dar nici una despre religiozitatea antică şi istoria ei.
 285
at1todistrugerea ~ acesta a găsit
fr1.z.Jnd de fiecare dată'I într-o
adâncă ş1 tainică inco111prel1es1Lu1e a 1d~ilor luj Augusti11„
e'presia propr1e1 co11ştiinţe despre Dun1nezeu. ln realitate,
S r ...\L1gL1st111 este ulti111ul 111a re gânditor al vechii scolastici arabe
1
'.?1 11i111ic 111ai 111ult decât un spirit occide11tal . El n-a fost numai
1nar1iheist„ ci şi-a păstrat şi trăsăturile de creşti11 ~ îi descoperi111
,:ele 111a1 apropiate rude pr111tre teologii persa11i ai A\ estei 1

recente, cu tezat1rul doctrinar asupra gra~ei sfinţilor şi păcatului

abso1ut Pentru el gra~a este inspirarea unei s11bstanţe divine
1n ~ ubstat1ţa un1a11ă şi totodată spirit (pne11n1a) substan~al .
2

I )1 vinitatea reflectă ~ 0111ul prin1eşte substanţa dar nu o şi

dobândeşte. La Sf. Augustin~ ca şi la Spinoza], conceptul de forţă

Lste într-adevăr sorocul în1plinirii antichităţii creştine„ ulti111ul şi

L·t.:' I n1ai 111are gânditor„ practician spiritual şi tribun popular. De aici
t rL'buie plecat pe11tn1 a-l înţelege . Ce s-a spus despre el ttlterior este
.dt :1 problen1ă . Spiritul lui sintetic întrunea cultura arabă„ autoritatea
~cleL.1ast1că şi episcopală „ 111istica cea n1ai profu11dă şi nu putea fi
nicicu111 continuat de ei„ fii11dcă trăiau în alte în1prejurări„ având în
\cdcre alte îndatoriri practice'"'. (Er11st Troeltsch:. Ju~u.\·/i11 clie cl1ristl.
. lntik(! u11ll lll1s .\/ittell.1//f.!r, 1915„ p. 7). Forţa lui'I ca şi cea a lt1i
·r ~rtulian. vine de la faptul că operele lui nu fuseseră traduse î11
latină„ ci gândite în această Jin1bă sacră de biserica occidentală . Acest
fapt îi scoate pe a111â11doi î11 afara gândirii ara111eene. Cf. ceea ce
precede* 7.
2. /11.\jJ/ratirJ hr>nl1e \'(J/'unla/is (ele crJrr. el ?,ral. 3). „1.Bună voinţăn şi
„rea voinţă"'' sunt două substanţe opuse î11 acest dualis111. Din contră„
pentru Pelagius ll vrea este o activitate fără însuşiri n1orale. Dacă
cineva vrea nun1ai să ia iniţial i11suşirea de a fi bt1n sau rău, graţia lui
Dun1nezeu constă în jJ().\·s ihililas utri11sque JJartis - libertatea de a
vrea aceasta sau aceea. Grigore I a dat o interpretare faustică doctri-
nei Sf. Augustin„ învăţâ11du-ne că Dt1111nezeu a reprobat anu111iţi oa-
n1en1 deoarece ştia dinainte că erau răuvoitori .
3. La Spinoza se întâlnesc toate ele111entele n1etafizicii n1agice„ în
ciuda tt1turor eforttirilor depuse de acesta pentru a substitui î11
universul repreze11tărilor arabe şi ebraice ale n1aeştrilor săi spanioli,
îndeosebi ale lui Moise Mai111onides„ reprezentările occidentale ale
vechiultu baroc. Pentru el spiritul un1an individual 11u reprezintă un
et1, ci nun1ai un 111od al unuia dintre atributele lui Dun1nezet1,
co,i!_ 1tal io sau JJ11eumc1. El protestează în1potriva unor repreze11tări ca
 286
~---------------------------------------_,_
este abse11t şi la a1nândoi proble1na 1ibertăţii nu priveşte
_______ _
nz1ma1
ei1/ şi voinţl1 /11i, ci şi partea din spiritul generic pogorât î11 0111
precum şi raporturile lui cu ceilal~. f„iinţa magică trezită este
scena luptei dintre cele două substanţe cosmice: lt1mina şi
tenebrele. Vecl1ii gânditori faustici , precun1 Duns Scotus şi
Occam, văd în fiinţa trezită dinan1ică chiar o luptă între cele
două forţe ale eului: voinţa şi ct1noaşterea . Astfel, punerea
1

problemei lui Augustin duce la o schimbare, la început insesi-

zabilă „ dar pe care el n-ar fi conceput-o niciodată : A vrea şi a
gâ11di sunt sau nu nişte forţe libere ? Dacă chestiur1ea este
rezolvată după voinţă, un lucru este sigur: eul individual t rebuie
să conducă ş 1 r1u să s11porte această luptă . Gra~a faustică este
izbânda \lOin ţei şi nu o categorie de substanţă . "Dumnezeu, spune
confesitmea de la Westminster î11 1646, după r1epătnmsa
inspiraţie venită din propria voinţă a dat porunca prin care el
oferă ori refuzii mila sa după cu1n şi cui voieşte, pentru a-1 pune
deasupra celorlal~ oameni". Cealaltă conceppe, după care ideea
de graţie e_xclude orice voinţă personală şi orice cauză, cu o
si11gură excepţj e : se co11'l'ite un păcat chiar şi întrebând pe ce
. ~~

su-feră un 01i1, ceste expri111ată în tmul din cele n1ai vig.uroase

poe111e din istoria 1t11nfi„ apărut în interiorul preculturii arabe, de
o 111ăre~e fără egal îrl toată această ctiltură : Cartea lui Jov •
2

Ptietenii lui Iov caută să afle păcatul săvârşit, pentru că sen.su!

ulti111 al 01icărei suferinţe în intenond criptei 6Bsn1ice le este
inaccesibil - ca şi n1ajorităţii oamenilor din această cultură sat1
din oricare alta şi deci şi cititotilor sau analiştilor act11ali ai
cărţii - -/din lipsă, de profunzime metafizică . Nun1ai eroul si11gt1r

„„Voi11ţa lui Dun1nezet1". Du111nezeul lui este sub.îtanţă 11ură„ iar în

locul cat1zalităţii noastre di11an1ice din ur1ivers eJ descoperă doar
logica acestei C<Jgitali<J divine. rŢoate acestea Se tnai Întâlnesc la
_J

Porfiriu„ î11 Talmutl şi la lslan1 şi - cât de straniu ! - la nişte gânditori

occidentali ca Leibniz şi Goethe. (Wind.e lban.d: Allg. (iesch. <i. J>hil.
in K.11/tur tl. (]egenwart„ I, V, p. 484).
i. "'Bine" este aici o apreciere ~)a valorii şi nu o st1bstanţă.
1
2. Apariţia ei corespt1nde cu perioada carolingiană. Există în occi-
dentul caroli11gian u11 poem de o ase111e11ea i111portantă ? Nu ştim„ dar
o posibilitatea este susţinută de opere ca Volt1spa. Muspilli„ Heli~d ......
şi filosofia l11i Duns Scotus. l -
_j
 287
luptă pc11t rt1 perfecţiur1e. pentru lsla111ul (supunere) pur„ devenind
astfel ui11ca figt1ră tragi că posibilă pe care n1oduJ magic de a
1
s1n1ţ1 o poate aşeza lâr1gă Faust

10

Pentru fiinta trezită a fiecărei culturi există două căi

~

posibile de cunoaştere, dt1pă cum senza~a intt1itivă străbate

111tcl1genţa disct1rsivă sat1 invers. Spinoza numeşte i11tui~a
n1ag1că an1or inte/lect11alis: sufiştii conten1poraru din Asia
ce11trală o 11umesc 111ahlv ( ex.'tincţia în Dumnezeu). Ea se poate
ridica până la extazul 111agic de care a avut parte nu o dată Plotin
ş1 num·ai o dată discipolul său Porfiriu„ la bătrâneţe. Cealaltă
cale - dialectica rabinică - apare la Spinoza ca o n1etodă
geo111etrică şi„ în general, la filosofii târzii arabi şi evrei -
Ka/aa111 . Cele două 111etode se bazează însă pe faptul că nu există
LU1 et1 ir1d1vidual magic„ ci un spirit (pne11ma) unic existent
în acelaşi tin1p la to~ aleşii, care este, de asemenea, Adevărul.
'.\Ju s-a i11sistat prea i11tllt ast1pra fa1Jtului că idjma„ cor1ceptul
ft1nda111ental ce rezultă de aici, e mai 111ult decât un concept„ căci
el poate deveni o experienţă de o forţă emoţionantă~ orice
con1unitate n1agică ce se fondează pe el se distinge astfel de
oricare alta din celelalte culturi . "Comunitatea mistică a
lslan1ului se întinde din luinea acesta în lumea de dincolo~ ea
trece dincolo de mormânt ct1prinzând pe musulmanii morţi ai
generaţiilor de dinainte şi chiar pe cei drepţi din generaţiile
preisla1nice. Musulmanul simte că fonnează cu toţi aceştia o
ut1itate. Ei îl ajută iar cel viu poate şi el să le sporească fericirea
adăugând la ea propnile merite ." Este exact acelaşi fenomen pe
2

care atât creştinii cât şi sincretiştii pseudomorfici l-au cunoscut

sub nu111ele de polis ş1 civitas„ cuvinte care odinioară desemnau
o sun1ă de corpuri iar acum uri consens al participan~lor.
Cea n1ai celebră este civitas Dei a Sf Augustin: ea nu este un
stat antic, 11u este nici o biserică apuseană, ci este asemenea
con1u11ităţii lui Mithra, a lslamului, asernenea maniheismului

1. Lucrul afir111at de n1ultă vren1e: /Jertholet I\.ulturgeschichte

JL\raels„ p.242, este u11 exen1plu.
2. Horte11„ loc. cit., p. XII.
288
ş1 parsis111ului, totalitatea credincioşilor„ a prea·fericiţ1lor şi a
îngerilor. Cu111 comunitatea se întemeiază prin consens, ea este
111failibilă sub toate aspectele spirituale. "Poporul meu nu va
putea niciodată să fie unanin1 în greşeală" „ a spus Mohamed.
E\.act acelaşi lucru se subînţelege prin cetatea lui Dun111ezeu la
Sf. Augustin . Nu este şi nici nu poate fi vorba la el de un eu
papal infailibil (sau nu are importanţă ce fel de instanţă) pentru a
deterr11ir1a adevărurile dogmatice: aceasta ar pulveriza no~unea
111agică de consens. Aici rezidă adevărul general al acestei
cLilturi care nu priveşte nu111ai dog111a„ ci şi dreptul şi politica
î11 general : co111unitatea islamică cuprinde, ca şi la Porphiriu şi
i\ugustin, Într·eaga criptă cosn1ică, lutnea de aici şi lumea
de dincolo ~ pe ortodocşi ca şi îngerii şi duht1rile: în această
con1unitate statul fon11ează doar o 11nitate de n1ai mică in1-
por1anţă a 21nivers11/11i vi=ibil„ activitatea acestuia fiind deci
regle111entată de ansa111blu. Ca t1r111are, o separare a politicii
de religie este teoretic itnposibilă şi fără sens în universul
111agic~ în acelaşi timp, lupta dintre biserică şi stat este, fie şi
teoretic, 11ecesară şi neîngrădită în cultura occidentală . Dreptul
laic şi dreptul canonic sunt absolut identice î11 cultt1ra n·1agică.
Alături de îtnpăratul Bizanţului se află patriarhul„ alături de
şahul Persiei este Zarathustrote1na„ alături de resh Gal uta la
evrei se află Gaon-ul, alături de califi la arabi stă Shikh-ul şi
lsla111ul, în acelaşi timp capi şi slujitori . Nici cea 111ai mică
î11rudire cu raportul specific gotic dintre împărat şi papă, şi
cu atât 111ai puţin antichitatea, nu sugerau nici cea mai n1ică
idee despre aşa ceva . Pentru întâia oară, intruziunea magică
a statului în con1unitatea credincioşilor a fost realizată de
Diocleţian, iar Constantin a desăvârşit-o. An1 arătat deja că
statul, Biserica şi 11aţiunea formează o unitate spi1ituală, ceea
ce reprezintă
"
exact latura consensului ortodox vizibilă la cei
vii . ln calitate de capi ·ai ortodocşilor, adică ai tuturor drept-
credincioşilor„ î111păraţii au o datorie evidentă (faţă de această
pa1te a co1nunităţii 1nagice pe care Dun111ezeu le-a încredinţ('.lt-o) :
datori a de a conduce conciliile pentru a înfăptui consens11/ celor
~emati
„ . ·
 28<)

1I
...
h1 afara ccJ11sens11/11i există l11să şi alt adevăr revelat,
--cuvâ11tul ltu Du11111ezet1n„ Înţeles i11tr-tu1 se11s foarte precis„ pur
n1agic" la fel de departe de gândirea antică şi de cea occidentală
şi din această cauză„ sursă a r1e11u111ărate neînţelegeri . Cartea
~fantă u11de acesta este î11făţişat, dar tinde a fost totodată pecetll!it
i)rtt1 scriptt1ra stă11tă" este obiectul tuturor religiilor n1agic~ . ln
1

~1ce<lstă repreze11tare se î11trepătrund trei cor1ce1)te 111agice" fiecare

(i1n ele ridicâ11d cele 111ai 111ari difict1ltăţi pentrtJ că trăsăturile lor
separate şi unitare totodată ră111â11 u1accesibile si111ţult1i nostru
religios~ 111 cit1da 11eî11cetatelor iluzii pe care a111 vrea să
111 le t:1ce111: [)11111r1e-::,e11, D11h11/ /11i D1111111e:::e11, C1n'dnt11/ /11i
I )1111111e=e11. Specificarea di11 prologttl Ev·ar1gheliei lui Ioan : '~La
începttt a fost Cuva11tttl şi Ct1vâ11tt1l era la Dtu11nezet1 ş1
Dun111ezett era Cuvâ11tul'', a fost expri111ată cu 111t1lt ti111p înainte
c;i t111 lt1c1i.1 foarte firesc î11 re~)rezentă1ile persa11e despre ~penta
.\ /{1i1~' ·11 - dtd1 sfânt al lt1i Ahura Mazda„ diferit de el şi tott1şi una
t~-u el , opt1s dttl1til t1i ră til u1 ( Angra Mai11yu) -- ca şi reprezentări te
... ~ "' . .
lui J c1/111 /\.-/01111,- precu111 u1 11oţ1u111le ebraice şi caldeene
corespo11dente: ea co11stituie ptn1ctul central în toate con-
troversele di11 secolele IV şi V ast1pra naturii lui Cristos, asupra
substa11ţe1 Lt1i : Î11să şi '"'Adevărt1l'' este o s11bstanţc1 pentru
3

~a11ch rea 111agică„ iar 111incil1na şi greşeala sunt o substanţă

sectu1dă . Este vorba de acelaşi dualis111 ontologic ca şi în lupta
dintre ltu11ină ş1 î11tu11er1c'I viaţă şi r11oarte„ bine şi rău. Ca
-- . - -----·--
I. Abia dacă este 11ccesar să n1e11ţionăn1 că„ în toate religiile
Occide11tuJui gern1anic, Biblia se află î11tr-un rat.lort co111plet diferit
faJă de credinţă. îndeosebi în raport strict istoric de ll<>cument: are
puţ1n5 in1J.'Ort<~nţă dacă era socotită inspirată sau 11u şi deci în afara
oric3rei i nter~Jret{tri critice. Un raport a11alog există între gâ11direa
chineză şi răr!ile cano11ice
2. Identificat de Mani ctt Lc~osttl din Eva11ghelia lt1i loa11. („f. şi
Jasht, 13. 3 I~ tinde s11fletul strălucitor al lui ,l\h11ra Mazda e cuvântt1l.
.3. Astfel ~ Evanghelia iui 1oan foloseşte ~1este tot l1le1!1eit1 pentru
,t\dc\ ar: cosuiologia pers111ă clru.'J. ( l\1inciur1ă) pe11tru Al1rin1an:
;tdl"-r;ea ,\h1 iu1an <.•pare {hcpt slujit<)r al lut l/ru('l. ·
290
st1bstanţă, Adevărul este identic atât cu Du1nnezet1, cât şi în
Duhul Sfâ11t, cu Cuvântul. Nu111a1 astfel pot fi înţelese aforis111e
cu o setnnificaţie integral substanpală ca: "Eu sunt Adevărul şi
Viaţa" sau "Cuvântul Meu este Adevărul" . Este şi singura
modalitate de a concepe cu ce ochi privea Cartea sfăntă 0111ul
religios din această cultură~ el află atei Adevărul invizibil ajuns
în stadiul ontologic vizibil, exact ca în acest pasaj din Ioan I, 14:
„„Cuvântul se tăcu trup şi trăi printre noi". După Jasna, Avesta ar
fi coborât din cer, iar Talmudzll spune că Moise a primit Thor{t
de la Du1nnezeu carte cu carte. O revela~e 111agică este un
fenotnen tnistic prin care Cuvântul cel veşnic şi increat ai
divinităpi - sau D11mne=e11/ CzNânt - intră în om pentru a lua
p~in eJ for111a „'revelată ,, sensibilă a sunetelor şi mai su sean1 ă
a literelor. Koran însea111nă "citire'' . "lntr-o viziune celestă
Moha111ed a văzut suluri de hârtie secrete pe care le putea
descifra „~î11 nun1ele Domnului""' în ciuda faptului că nu ştia să
1
citească . Aceasta este fom1a de revela~e„ de fapt o regtdă în
această cultură„ şi nu chiar o excep~e în altele ~:? ea s-a maturizat
însă nu111ai de la Cyrus încoace. Profe~i vechiului Israel şi,
desigL1r, Zoroastru, văd şi aud în ti111pul extazului nişte lucru1i pe
care le răspândesc după aceea. Dez1terono11111/ ''a fost găsit în
te111pl t1 „ î11 a11ul 26 1, drept pentru care a fost co11siderat carte de
înţelepc1W1e a străn1oşilor. Prin1ul exemplu de "Coran" este, de
alt111interi în deplină cur1oştinţă de cauză, cartea lui Ezechie1 ,
prin1ită şi "111âncată" (cap. 3) de autor într-o viziune intelectuală .
Se exprin1ă aici„ într-o fonnă foarte rudimentară, ceea ce mai
târziu va înse11111a fundamentul no~unii şi al fom1ei în toată
literatura apocaliptică. Dar încet-încet, o astfel de concep~e în
fon11ă sz1bstanţială devine una din condiţiile fiecărei cărţi

1. Surata„ 96„ cf. 80„ 11 şi 85 „ 21, unde, în altă viziune„ se spu11e.

~~ Acesta este un Coran 111agnific pe o tăbliţă ascunsă"'"' Cea 111ai bu11ă
interpretare a tuturor acestora se găseşte la Ed. Meyer: ( ie~\~c/11chte
cler ;\lorm<Jnen, p. 70 şi urn1 .
2. Anticii dobâ11deau puterea de a prevesti inconştient viitorul într-o
stare de extremă criză nervoasă. Nici una din aceste viziuni nu este
literară. Cărtile
, sibilinice antice care nu au 11i111ic co1nun cu cărtile
,
creştine ulterioare cu acelaşi nu111e nu vor să fie ni111ic altceva decât o
culegere de oracole.
 291
canonice. Ideea tablelor legii pnrnite de Moise pe n1untele Sinai
~iatcază din perioada de dt1pă exod. Ulterior această origine a fost
Jcceptată pentru toată Thora„ de pildă : din perioada nlaccabe-
ilor„ pentru majoritatea scrierilor din J'echi11/ Testament. De la
~1nodul de la Jabna (în anul 90 d . C'h.) întreaga operă trece drept
„ inspirată " i11 sens literal . Aceeaşi evolu~e s-a produs, în
intregin1e„ în religia persană până la canonizarea Avestei în
secolul III ~ acelaşi concept al inspira~e1 apare în a doua viziune a
lui Hcrn1as„ în apocalipse„ în Scripturile gnostice„ caldeene şi
.• 1..lllliL~nc. fiind final mente o bază firească pentru neopitagoreici
şi neoplatonicieni care au trecut sub tăcere operele maeştrilor.
1 , „,,,,,este expresia tehnică ce desemnează întregul scrieri] or
considerate inspirate de o religie. Din 200 d. Ch. au devenit ca-
. )t 'n i ~,c culegerea de scrieri ermetice şi corpusul oracolelor
caldee11e„ cel din um1ă fiind cartea sacră a neoplatonicienilor,
s111gt1rt1I lăsat să supravieţuiască de '""părintele bisericii" Proclus'I
~ iupj 1 ·111u!11 de Platon.
Tânăra religie a lui Iisus a recunoscut la origine, ca şi
Jj st1s î11st1şi, canonicitatea scrierilor ebraice. Primele evanghelii
nu pret111d în nici un fel că sunt '"'Cuvântul'' lui Dumnezeu în
fonnă sensibilă .
Eva11ghe/ia /11i Ioan este prin1a Script11ră
, 1 ·t·ş111u1 ce 111ar1ifestă in 111od expres o intenţie coranică~ de la
autorul e1 11ecu11oscut datează în general ideea necesităţii şi
posibilităţii unui Coran creştin . Dificila problemă de a stabili
dac{l r1ot1a religie trebuia s-o rupă cu cei care credeau în Cristos
este ehpri111ată cu o necesitate lăuntncă în problema recunoaşterii
~c 11ptt11ilor ebraice ca încarnări ale Adevărului i1nic~ problen1a a
fost r1egată 1111plicit de Ioan~ explicit de Marcion~ dar adn1isă fără
explicaţii de Părinţii Bisericii
De această concep~e despre natt1ra Cărţii sfinte se leagă
î11 întreg1111e identitatea, complet străină de l11odul nostru de a
gâ11d1„ di11tre expresiile ~'Dumnezeu vorbeşte" şi ''Scriptura
spLu1e" . Ea an1inteşte de o inie de ori de trăsăturile legendare ale
celei ""O rnie şi una de r10~1~ '', unde însuşi Du1nnezeu este
pecetlt1it î11 litere şi cuvi11te care pot fi descifrate de cel ales şi
tra11spt1se prin puterea lui în revela~e a Adevărului . Ca şi
111spira~a, inte11Jretarea este un fe1101nen ce are W1 sens n1istic
asct1rts ( f\1arcu, I„ :22). De aici ve11era~a cu care se păstrează
aceste cărţi cir preţ, ct1 <~are st1r1t CClt1servate decora~tmi le lor,
292
total111e11te no11-antice„ uzând de toate mijloacele ti11erei arte
111agice: 111ventarea unor sisten1e de scriere 111ereu 11oi avea darul
să î11chidă ln ele„ după părerea celor care le foloseau, Adevărul
pogorât di11 cer.
Ut1 atare Cora11 are, p11n natură, o justeţe absolută„ fiind
deci i111uabil şi nesusceptibil de vreo schi111bare. De aceea s-a
for111at obiceiul interpolărilor ascunse ce aveau scopul de a pu11e
textele în acord cu convingerile zilei . Digestele lui JL1stinian sunt
o capodoperă de acest feL Dar„ pe lâ11gă toate scrienle biblice„
lucrt1r1le stat1 indubitabil la fel cu Gathas şi Avesta ş1 cl1iar cu
operele pe att1nci actuale ale lui Plato11, i\ristotel şi ale altor
at1torită~ ale teologiei păgâne. Şi mai in1portantă este ipoteza,
adn11să de toate religiile 111agice„ a tinei Revelaţii tainice sau a
tn1e1 se111111ficaţ11 secrete a Scripturii„ neatestate documentar„ dar .
păstrată în n1e111ona aleşilor şt trans1111să oral. După co11cepţia
eb ra1că „ pe 111u11tele Sinai Moise ar fi pri111it, pe lângă Legea
scrisă„ şi o Thora orală secretă a cărei scriere era interzisă .
1

„„ Dt111111ezeu a prevăzut, se spt1ne in Taln1z1d, că va ve11i odată

vren1ea când păgan11 vor I ua în stăpâni rea Tl1ora şi vor spune lui
Israel. Şi 11oi st1nten1 fiii Jui Du111nezeu. Atunci Do111nul va zice:
Ntn11ai ci11e î111i cunoaşte tainele este fiul 111eu. Dar care sunt
tai11ele lui Du111nezeu '? Învăţătura orală'' 2 . În fom1a general
accesibilă , Tr1/1111,di1/ conţine aşadar nun1ai o parte d1n i11forn1aţia
religioasă : la fel stăteau lucrurile cu textele creşti11is111ului
prin1it1v. Adeseori s-a ren1arcat că Marcu nu vorbeşte despre
ispitirea şi despre învierea lui Cristos decât în n1od aluziv: tot la
fel„ loa11 fa ce nu111ai aluzii la doctr111a Duhu1tti Sfâ11t şi negl ijează
cu desăvârşi re i11stitt1i rea C111ei cea de Tair1ă 3 . I11iţiatul ştia despre
ce era vorba iar profanul nt1 avea nevoie să o ştie. Ulte1ior„ a
existat o adevărată „'disciplină a arcanelor'' care i111punea
creştinilor să păstreze tăcerea asupra botezului, a rugăciu11ii
paternoster şi a Cinei cea de Taină , ca şi asupra altor practici,
î11 faţa heterodocşilor. La caldei „ 11eopitago1eici„ cinici „ gnostici„
dar 111ai cu seamă la sectele ebraice şi isla111ice, acest ezoteris111 a

1. IV~ Ezdra„ 14: S. Funk· /)ie l'~11/.\·tel17.111g tles 1aln1ulls„ p. l 7:

Hirsch: l\.r>m111e11t. =u /~"x:(>ll„ 21„ 2.
2. Funk„ loc. cit., p.86.
"
3. ln acest sens, Ed. Meyer: l lr.\/Jrung unt/ ,1lnfăa11J{ d es ( ."hrist": p. 95 .
 293
lt1at într -atat proporţt1i11cât doctrinele lor au rămas în mare parte
nccu11oscut~. Ast1pra ct1vântt1lui, din care nu s-a conservat decât
spiritul, exista ttn consens al tăcet·ii pentru simplul fapt că
„„ştiinţa „. 1ne111brilor sectan~ era o certitudine. Noi suntem racuţi
să vorb1n1, datorită fiinţei supre111e, cu insistenţă şi limpezitne,
astn11ându-ne astfel riscul de a înţelege greşit doctrinele magice
di11 cauza confuziei între ce a fost spus şi ce ex1stă, între sensu)
ct1vâ11tult1i profan şi setnnificaţia lui proprie. Creştinis1ntd gotic
11L1 avea o doctrină ezote1ică şi de aceea el 1nanifesta o neîncre-
dere îndoită faţă de Ta/111z1d, în care nu a văzut cu îndre}Jtăţire
decât partea anterioară a doctrinei ebraice
Ş1 cabala este pur tnagică, ea descoperă un înţeles
ascuns în 11un1ere, în fonrk ~l literelor, în puncte şi linii, fiind în
111od necesar la fel de veche ca şi Cuvântul în gei1ereal, pogorât
d111 ceruri ca st1bsta11ţă . Doctrina esoterică a Creaţiei lumii„
dedusă din douăzeci şi două de litere ale alfabetului ebraic, ca şi
cea a ca1ului în1părătesc în viziunea lui Ezech1el, au fost deJa
atestate· î11 perioada 111accabeilor. Ele sunt înrudite de aproape cu
interpretarea alegorică a textelor. Toate tratatele despre Mist1na„
toţi Păr111ţii Bise1ic1i, toţi filosofii di11 Alexandria abwidă în aşa
ceva ~ după această 111etodă~ la Alexandria s-au studiat toate
111itu1ile antice şi chiar Platon, făcandu-se co111paraţii cti profeţii
evrei, Moise fii11d nu111it pe atunci 1\1usaios.
Si11gura 1netodă strict ştiinţifică, autoriL1tă de un Coran
illlllabil pentru studierea dezvoltării istorice şi pentru exr)rin1area
feluritelor păreri este con1entariul. Fiindcă "cuvâ11ttll" tu1ei
at1torităţi 11u poate fi corectat din pu11ct de vedere teoretic, ci doar
poate fi interpretat altfel. Niciodată AJexandria 11-ar fi spus că
Plator1 se înşela, dar îl ~'interpretan . Aceasta se întâ111plă şi cu
fon11ele strict savante din Halacha, care are o fom1ă literară de
co111entarit1-îndreptar al tuttiror literatt1rilor religioase„ filosofice
şi ştiinţifice din acea cultură . La înden1nul gnosticilor Părinţii
Bisericii au tra11sforn1at con1entariile literare în Biblie~ Avesra a
deter111inat foarte curând apariţia co111entariului pehlevic al
Zendei, iar canonul ebraic - comentariul Midrashe~ juriştii
„„ro111a11i'', către anul 200, ca şi filosofii antichităţii "târzii", adică
scolastica bisericii de cult în devenire. au um1at şi ei aceeaşi cale
-- apocalipsa pe care respectiva biserică o interpreta necontenit de
la Posidonios şi Tin1e11 a1 lt1i Platon. Mishna este un tnare şi w1ic
294
co111entariu al Thorei . Când însă co111entariile cele 111ai vechi
deveniseră ele însele nişte autorităţi îr1 111aterie, iar cărţile lor
nişte Corane, s-au scris comentarii ale comentarii1or, precun1 în
Occidei1t ultimul platonician, Sitnplikos, în Orient amorei1 care
au adăugat Gamara la Mishna, iar în Bizanţ, scriitorii care au
reunit digestele în co11stituţii imperiale.
Metoda, ce vrea să adt1că în n1od fictiv fiecare aforism la
o inspiraţie anterioară in1ediată, şi-a găsit acurateţea for111ală î11
teologia taln1udică şi islan1ică . O Halacha sau un Hadith 1101 r1u
su11t valabile decât în măsura în care, printr-un şir neîntrerupt de
mă rturii , pot fi aduse la Moise sau la Mahon1ed . La Ierusalir11
1

fom1ula sole1nnă a acestei filiaţii era um1ătoar~a : ''Jur pe capttl

111eu ! Astfel a1n învăţat de la magiştrii mei "2 . In Zenda n1enţio­
narea şirului de mărturii este o regttlă„ Ireneu şi-a justificat astfel
teologia spunând că , prin Potycarp„ ea ajW1ge până la
con1unitatea creştină prin1itivă . ln vechea literatură creştină,
for111a de Halacha apare atât de evident încât 11ici măcar n-a fost
ren1arcată ca atare. Făcând abstrac~e de apel t1l constant la Lege
şi la Profe~ „ în titlurile celor patru evanghelii ( "după l\1arcu,')
se 111et1ţionează obligatoriu un 111artor pentru" ca învăţătura
111aestrului să aibă autoritate prin ct1vintele lui 3 . In acest fel este
stabilită legătura până la Adevărul întrupat în Iisus şi nu se poate
prea mult exagera realismul structurării intelectuale în imaginea
cosn1ică pe care ne-o dau un Augustin sau un Ieronin1. Or„ în
cele de n1ai sus întâlnin1 şi obişnuinţa „ răspândită în ger1ere din
ti1npu1ile lui Alexandru, de a dese11ma că rţile religioase şi filo-

"
1. In Occident, Platon, Aristo'tel şi îndeosebi Pitagora „ au fost trataţi,
î11 sensul acesta„ drept nişte profeţi . Tot ce ajungea până la ei avea
reputaţi a de a fi adevăr. De aceea, şin1l neîntrerupt de învăţători a
avut 111ereu n1ultă însen1nătate şi s-a depus 1nai i11ult efort ca să fie
întocn1it sau inve11tat decât pe11tru î11săşi istoria doctrinei.
2. Frotner: /)er 7almud , p 190.
3. Astăzi face111 con.ftizie între autor şi autoritate. Gândirea arabă
ig11oră conceptul de proprietate spiritu al ă. Ar fi un nonsens şi o blas- ·
fe n1ie căci ex istă nurnai un spirit (/Jt1e11n1<1) divin care alege individ1t1
ca să- i fie izvor şi it1terpret. Acesta nu este „'autor" decât în 111ăsura
respectivă„ fi e că scrie sau nu ceea ce a prin1it. 1~·va11gl1elia t1up{"i
,1l/arcu L'11ctiîeşte: Marcu g(irantea=ii adevărul inesaj ului.
 295
---------------------------------------------------
so ti c prin nu111ele lui E11och, Solomon„ Ezdra, Hermes, Pitagora
<.:
etc . avâ11du-se astfel garanţia surselor adevărului divin, anume:
i1cctca cJre odată au prevestit "'întruparea Cuvântului". Suntem
incă în posesia wiui tnare 11umăr de apocalipse ce poartă numele
lt1i Bart1cl1„ care altădată era ide11tificat cu Zoroastru şi abia dacă
11c n1a1 putem face o idee vagă despre număntl cărţiJor care
circulau sub nun1ele lui Aristotel şi Pitagora. "Teologia lui
.\rist~tel " era una din ce]e n1a1 influente cărţi ale neoplatonisn1u-
I u1. ln fine" aici se întâlneşte condi~a metafizică a stilului şi
se111nifica~a profundă a citatului~ cel din unnă se bucura de
uzanţe si 1ni la re la Pă rir1~i Bisericii, rabirli , fii osofii ·'greci" şi j u-
r1 ştii "romani „~ consecinţele au fost, pe de o parte, legea citării a
lut Valer1tinia11 al Iii-lea, pe de altă parte, separarea apocrifelor -
co11cept fLI.ndamental prin care se indica o diferenţă de si1bstanţă
1n corvt1I Scripturilor -- de canoanele ebraic şi creştin

12
•

Având la bază aceste cercetări, vom putea scrie î11 viitor

o istorie a fa111iliilor de religii n1agice. Ea ar oferi o unitate
spintuală şi evolutivă i11extricabilă . Să nu ajungem a crede că
von1 putea înţelege realn1ente o religie anutne făcând abstracţie
de celelalte. Apariţia, dezvoltarea şi organizarea internă a acestor
religii cuprinde perioada dintre anii O şi 500. Ea corespW1de cu
exactitate evoluţiei ascendente, în Occident, de la mişcarea de la
Cluny la Reformă . Un schimb de elemente substanţiale sub
forma unei înfloriri abtmdente şi confuze, ce se n1aturizează, se
preschin1bă„ se substituie reciproc, circulă, se integrează, intră în
interacţiune, acoperă aceste secole, fără a se putea vorbi de o
dependenţă oarecare în raport cu un sistem sau altul. Sunt
schin1bate nu1nai fom1ele de redactare căci, în fond, este vorba de
o tnentalitate unică ce se exprimă pe sine fără încetare în toate
li111bi1e di11 acest univers religios.
"
ln întinsul impetiu al "fellahilor" babilonieni din vechime
trăiesc nişte popoare tinere. Aici totul se găseşte în faza
"
pregătirilor. Intâiul presentiment se trezeşte în ju1ul at1ului
700 î. Ch. în religiile profetice persane, ebraice şi caldeene.
O in1agine a creării 1urnii se conturează clar în linii generale, aşa
ct1n1 ulterior va apărea Ia începutul Thorei~ astfel nostalgia
cosn1ică dobândeşte un de spriji11„ o direc~e, un scop. Mai
pu11ct
târziu s-a resi111~t intuiţia a ceva î11că obscur şi vag„ dar cti
ce1titudi11ea foarte adâncă a venirii i1ninente. De acutn înainte
.1un1ea va trăi cu priyirile î11dreptate într-acolo„ având senti111entul
. . .
t1ne1 JlllSI Ul11.
Al doilea val se ridică rapid odată cu curentele apo-
caliptice„ începând de la anul 300. Acum se trezeşte sentir11entul
cosn1ic 1nagic„ făurindu-şi o n1etafizică a lucruriJor ti1ti111e i11
i111agini puternice înte111eiate deja pe si111bolul originar a1 ct1ltur1i
viitoare - si111bolul criptei. Reprezentarea viziW1ilor te1ibile ale
sfârşitulL1i lun1ii „ judecata de apoi, învierea n1orţilor, raitd şi
iadul, şi deci a ma1ii idei a 1nântuirii, în a cărei istorie desti11t1I
lun1ii şi cel al u111anită~i su11t tina, apar peste tot fără să se
JJOată atribui crearea lor unei ţări sat1 unui popor ar1u111e„
„~î11veş111a11tate"' fiind cu sce11e„ figt1ri şi nun1e străine . Dintr-o
dată capătă releva11ţă figt1ra lui ~esia . Este povestită ispitirea
Mâ11tt1itorult1i de către Satana. ln acelaşi ti111p însă se face
1

si111ţită în surdină o angoasă profundă şi în continuă creştere îr1

faţa ce1titudi11ii i111inente„ foarte apropiată, î11 faţa acelui 1110111ent
al devenirii care va adt1ce 111ai 111t1lt decât trecutu1. Ti111pttl
111ag1c~ I.I.ceasul ", supu11erea criptologică in1pri111ă vieţii un 11ou
tact iar r1otiunii de destin un nou co11tinut.
~ „ Deodată" oan1e11ii
adoptă o atitudine co111plet diferită în faţa divinită~i . ln i11scrip~a
sole111nă de la 111area bazilică din Pal111yra, considerată 111ult ti111p
creştină, Baal este 11u111it cel bt1n, cel 111ilostiv„ cel blâ11d: acest
se11tin1e11t răzbeşte până în Arabia de sud, odată cu cultttl lui
Ral1111ar1 ~ el debordează în psal111ii caldeeni şi în doctrina despre
Zoroastru„ t1in1istd lui Dun1r1ezeu, care a înlocuit doctrina
lui Zoroastn1 înst1şi: îi bulversează şi pe evreii din perioada
n1accabeilor care au fost n1artorii apa riţiei n1ajorităţ·ii psal1nilor,
ase111enea tutu ror celorlalte co111unităţi ale lu111ii antice şi indiene
uitate de t11Liltă vre111e.
Cea de a treia zguduire s-a petrecut în tin1pul lui Cezar„
dttcân(i la apari~a 111arilor religii ale 111ântuirii. Cu acestea începe
a111iaza cultu1ii 1nagice. Ceea ce a um1at, vren1e de uri secol saLt
doL1ă, ajunge la o înă lţi1ne a experienţei religioase i1nposibil de
c!cpăşit, dar ş1 i1r1pos1bil de supo1tat 1nai n1t.1 lt ti111p. O astfel de

1. După ! ·e11<J1,/a<I 19 „ l .. Zoroastru este cel ispit it.

 297
t'211s1 une, vec111ă cu distrugerea„ a fost cunoscută sufletului gotic„
\/edic şi tt1tt1ror ceJorlalte nun1ai o singură dată, în zorii pri-
n1ăverii lor.
Acu111„ în 111edi1le ortodoxe, persane, n1andeene„ ebraice
şi crcşt111e„ ca şi în cadrul pseudon1orfozei occidentale„ nin1eni
Jltele decât ordinele cavalerilor indici„ antici„ occidentali se naşte
111Jrele n1it. ln această ct1ltt1ră nu se 111ai pot separa t1nele de
altele 11aţiunea„ statul şi biserica„ dreptul divin şi dreptul laic„ iar
ero1sn1t1l cavaleresc 11u se 111ai poate deosebi clar de erois1nul
religios. Profetu) se confundă ct1 războir1icul iar istoria unui 111are
n1Jtti r devine o epopee 11a~onală. Puterile lu111inii şi ale întu-
nericul ui „ fiinţele fabuloase, îngerii şi den1onii „ Satana şi spiritele
benefice se I uptă î11tre ele. Natura întreagă este un teatru de
opcraţitu1i„ de la î11ceputul lt1111ii şi până la distn.1gerea ei .
Mai jos. î11 lu111ea 0111enească„ au loc t)ăţanii şi suf~rinţe ale
prevestitorilor, ale eroilor religioşi şi ale n1arti1ilor. ln sensul
acestei ct1ltt1r1„ fiecare 11a~une posedă propriile legende eroice.
Răsăritul a făcut di11 viata profetului persan un poe111 epic cu
apare11ţe grandioase. La naştere„ râsul lui Zoroastru a răsunat
de-a lu11gL1l şi de-a lattd cerurilor şi natura întreagă i-a fost ecou.
•
La istoria pati111ilor lui Iisus neîncetat an1plificată - epopee
prl>pri11--:.isit a naţi11r1ii creştine - Apust1l a adăugat povestirile
care se leagă de copilăria Lui şi care desăvârşesc un î11treg gen
literar. Prect1111 istoriile occidentale despre eroii crucia~„ figura
Născătoarei de Du111nezeu şi Faptele apostolilor devin nucleul cel
n1ai i111po1ta11t al te111plelor ron1a11e occidentale (Faptele lui
To111a„ Pseudocle111enti11ele) care, în secolul al Ii-lea„ apar pret.u-
"
ti11de11i de la Ni1 până Ja Tibru. ln .f laggada ebraică şi în
Targz1111e11 sunt reu11ite povestiri despre Saul, David, patriarl1i şi
111arii Tanai111„ precu111 Jahuda şi Akiba 1~ i111aginaţia ir1epuizabilă
a epocii atacă de asen1enea toate te111ele accesibile privitoare la
legendele cttltului şi la ron1a11ele înten1eietorilor din antichitatea
tarzie (vie~le lui Pitagora, Her111es„ Apo11onios din Tyane).
Mişcarea dispare la fi11ele secolului aJ Ii-lea. Perioada de
i11flo1ire a poeziei epice s-a încl1eiat„ 111istica şi analiza dogn1atică
încep să ocLtpe gândirea religioasă . Not1a biserică îşi tra11sformă
doctrir1ele î11 siste111e teologice. Erois111ul cedea ză locul scolasti-

J. M. J. Ben Gorio11: /)ie ,\'age11 <.Ier J utle11. 1913.

298
cii, poezia cedează în faţa gândirii, vizionarul Şi căutătorul în faţa
preotului . Vechea scolastică ce se înch·eie în jurul anului 200
(corespWlzând epocii occidentale de la 1200) cup1inde toată
gnoza în sensul cel mai larg şi tnarea literatură vizionară : autorul
Evangheliei lui Joan, Valentin, Bar Daisan şi Marcion, apologeţii
şi vechii Părinţi până la Ireneu şi Tertualian, ultimii Tanaim
până la cel ce a desăvârşit Mishna, r"abinul Jehuda, neopitagorei-
cii şi em1eticii din Alexandria . In Occident, toate acestea
corespWld cu şcoala de la Chartres, Anseln1us din Canterbury,
Ioachim al Florelor, Bernard de Clairvaux şi Hugo de Saint-
Victor. Scolastica superioară începe cu neoplatonisn1ul, Clement
şi 01igen, primii amoreeni şi autorii Avestei noi, sub Ardeshir
(226-24 l) şi Shapur I, îndeosebi marele preot mazdeean
Tanvasar. Concomitent, din sentimentul pios de tip rural începe
să se desprindă o religiozitate superioară, subzistând. încă într-o
atmosferă apocaliptică ~ de acum ea se men~ne aproape neschim-
bată„ sub diferite denumiri, până la felahismul din perioada turcă,
în vreme ce în lu1nea urbană superioară şi mai spirituală, comu-
nită~le p~rsane, ebraice şi creştine trec în cea islamică.
Incetul cu încetul se i111pun marile biserici. Cel mai
i111portant evenin1ent religios din secolul al Ii-lea a fost hotărârea
ca doctrina lui Iisus să nu influenţeze în nici un fel iudaismul, ci
din ea va lt1a naştere o nouă biserică orientată -spre apus„ în vre-
1ne ce iudaisn1ul, fără a-şi pierde forţa interioară, se întoarce spre
răsărit . Secolul al ill-lea apar~ne marilor construcţii teologice
teoretice. Se realizase acomodarea la realitatea istorică. Srarşitul
lumii este foarte îndepărtat - apare o dogmatică pentru a explica
noua imagine costnică . Apariţia scolasticii superioare presupune
credinta„ în durata doctrinelor ce urmează să fie fundamentate.
Când ne aruncăn1 ochii asupra acestor fut1damentări , '

ren1arcăm că peisajul matern arameean îşi dezvoltă formele în

"
trei direcţii . In răsărit, religia lui Zoroastru din epoca ahemenidă
şi rămăşiţele literaturii sacre derivate din ea form ează biserica
mazdeeană cu o severă ierarhie şi un ritual minuţios, cu sacra-
mente, mesă şi confesiWle (patet) . Aşa cum s-a spus, Tanvasar a
început să adune şi să claseze noua Avesta~ ca în Talmudul
contemporan, sub Shapur I la ea s-au adăugat textele profane cu
conţinut n1edical, juridic şi astronomic. Sistemul a fost desăvârşit
sub domnia lui Shapur ~ al II-iea (309-379) de superiorul
 '
299
bisericesc Mahraspand, evident fiind, în ce priveşte cultura
arabă" că un co111entariu în limba pehlevi, Zenda, trebuie să i se
adauge în curând. Noua Avesta este o culegere canonică de cărţi
d1fer1te„ ca şi Biblia ebraică şi creştină~ aflăm astfel că printre
nasks (21 la origine), pierdute însă de pe atunci, se numărau
o Evanghelie a lui Zoroastru, istoria convertirii lui Vishtaspa,
o geneză, un cod juridic şi o genealogie cu numele tuturor
suveranilor de la Facerea lun1ii până la regii Persiei în vreme ce,
fapt caracteristic, Vendidad, după Geldner "Leviticul perşilor",
.
s-a conservat "1n "1ntregin1e.
Un fondator de religie apare în anul 242: acesta este
Ma11i, care respinge doctrinele "fără Mântuitor" ale evreilor şi
··grecilor"~ el a reunit toate religiile magice în una din cele mai
\1guroase creaţii teologice din toate timpurile, ceea ce i-a atras,
în 276„ din parţea preoţilor mazdeeni, condamnarea la moarte
pr111 răstignire. lnannat cu întreaga ştiinţă a vremii şi datorită
tatălui său care şi-a părăsit ulterior familia pentru a se alătura
tuior ordine mandeene, el a îngemăr1at ideile fundan1er1tale
J)e caldeenilor şi perşilor ct1 cele ale creştinismul orienta] (cf
Evanghelia după Ioan), ceea ce se încercase anterior 1 prin gnoza
creştino-persană a lui Bar Gaisan, fără inten~a de a fonda o
biserică. El acordă importanţă conceptelor mistice din Logosul
Iui Ioan„ identificându-le cu Vohz1 Manu persan„ lui Zoroastru
din legenda avestică şi lui Buddha din textele ulterioare conside-

I. Doctrina pe care se bazează Evangl1elia lui Ioan a devenit ct1noscu-

tă prin tradiţia orală . Tot la fel, Bar Daisan ( m. 254) şi Faptele
Apostoli lor de T9111a„ origi11are din acest mediu, sunt departe de
doctri11a Sf. Pavel: la Mani acest lucru se traduce printr-o ostilitate
violentă 111ergând până la a-1 nun1i pe Iisus cel istoric un detnon al
răului . Să ne îndreptăm privirile spre creştinismul aproape subtera11
di11 Orient, neobservat de biserica pseudon1orfică de limbă greacă,
scăpâ11d astfel până acum istoriei bisericeşti. Marcion şi Montan sunt
originari ş1 ei din estul Asiei Mici~ acolo s-a plămădit cartea lui
Naaseniens, persană în conţinut, dar în1bogăţită ulterior cu elemente
ebraice şi creştine~ 1nai la est„ poate la mănăstirea lui Matei de la
Mosul, în 340, Aphrahat a scris 11işte epistole bizare care nu au lăsat
nici o urn1ă în dezvoltarea creştinismt1lui occidental, la lri11eu şi
.~tanasie . Jstoria creştinis111ului nestorian începe efectiv în secolt1l II.

'
 .I

J()()

râ11dL1-le e111a11aţi1 divine: se vesteşte pe si11e inst1şi drept l_)arac/et

(Sfântttl Duh) veni11d din Evanghelia după Ioan şi din Saost1ya11t „
la perşi . Aşa cu111 şti111 azi„ În ur111a săpăturilor de la Turfan.
u11de s-au găsit şi frag111ente din operele lui Mani considerate
pierdute până atunci „ li111ba ecleziastică a nlazdeenilor„ 111andee-
11ilor ş1 11estorienilor„ independent de lin1bile vorbite de fiecare î11
pa1te„ er~ pehlevi . .
ln aptis şi în li111ba greacă 1 fiecare din cele două biserici
de CLtlt dezvoltă o teologie nu nu111ai înrudită„ ci ide11tică în n1are
111ăsură . Fuzionarea teologică începe în titnpul lt1i Mani : religia
ara111eo-caldeeană a Soarelui şi cultul ara111eo-persa11 al ltti
Mithra se contopesc într-t111 siste1n unde Jan1blikos devine 111arele
'"'" Părinte al Bisericii" către anul 300„ conte111poran cu Atanasie„
dar şi ct1 Diocleţian care în anul 295 ridică pe Mithra la rangtil
de Dun111ezeu henoteist al i111periult1i . Preo~i lt1i nu diferă cu
11i111ic de preoţii creşti11i „ cel pu~n din ptn1ct de vedere sufletesc.
Procltts~ şi el u11 autentic părinte al bisericii„ are în vis vedenii
lt1111i11oase asupra unt1i pasaj di11tr-tu1 text dificil : el voia să vadă
distruse toate cărţile filosofilor„ cu excep~a lui Ti111ez1 a lui
Plato11 şi a cărpi oracolelor caldeene„ co11siderate de el canonice.
l11111t1rile llti„ 111ă1turiile de ascetis111 ale unui ere111it pur„ i111ploră
soarele şi al~ zei ajutători să-l ferească de duhurile rele.
Hierokles a scris pentrt1 01todocşii con1unităţii neopitagoreice un
breviar 111oral care trebt1ie studiat în detaliu pentru a observa că
11u este creştin . Epsicopul Synesios trece de la Biserica neo-
platoniciană la Biserica creştină ca superior„ fără să fie conve1tit.
El a păstrat propria teologie„ neschitnbând decât nun1ele.
Neoplator1icia11ul Asklepiade a pt1tut purcede la scrierea unei
"
i111po1tante lt1cră1i despre egalitatea tuturor teologiilor. ln acelaşi
' fel„ există evanghelii şi viep ale sfin~lor„ atât la păgâ11i cât şi la
creştini. Apollo11ios a scris viaţa ltti Pitagora, Marinos viaţa lt1i
Proclt1s„ Da111askios viata lui lsidor: 11u există nici o diferentă
~ ~

intre aceste căr~„ ce încep şi se tern1ină pri11tr-o rugăciune, şi

faptele n1artirilor creştini . Porfirit• nu111eşte credinţa „ it1birea,
speranţa ş1 adevărul cele patru ele111e11te divine.

I. Căci cărţile în lati11ă, de exen1plt1 ale lui At1gustin şi Tertulia11„

n-au avut nici o i11fluenţă câ11d 11u at1 fost traduse în greacă. Cl1iar la
Ron1a„ greaca era li111ba propriu zisă a bisericii .
 3(>I
Intre b1scr1cile di11 apllS şi d111 răsărit se dezvoltă către
st1d, pon1111d di11 Edessa. bt serica taln1udică ("'"sinagoga ,,) de
hn1bă ara111aică literară . lt1deo-creşti11ii (ebio11i~i şi elkesai~i „ de
pildă )„ 111a11deenii şi caldee11ii nt1 erau îr1 stare să răspundă
acestor 111ari acte fu11da111e11tale dacă biserica lui Mani nu este
co11s1derată ca tn1 co11stitt1ent 11ou al religiei caldeene. Ei s-au
desco111pt1s 111 secte 11e11un1ărate ce au vegetat î11 u111bra 111arilor
biserici„ dizolvându-se î11 colecţivităţi„ precu111 ulti111ii n1arcioniţi
ş1 111011tanişt1 î11 111a11iheisn1. ln a11ul 300„ pe lângă bisericile
pflgilt1ă„ creşti11ă „ persană „ ebraică şi n1aniheistă „ nu n1ai există
n1c1 o religie n1agică i111portantă .

13
"
lt1 jt1rt1l anului 200 „ odată cu scolastica superioară„ se
n1anifestă te11dinta de a ide11tifica co111L1nitatea vi=ibilă a ere-
~

dincioşilor„ din ce în ce 111ai strict organizată„ ct1 organisn1ul

B1scr1cii Conseci11tă „ 11ecesară a senti111entttlt1i cosn1ic al 0111ului
111Jg1c„ acesta „ pe de o parte~ aju11ge să-i transfor111e pe suvera11i
ln califi „ care guvernează îndeosebi credincioşii şi nu teritoriile:
prin t1r111are, ortodoxia este concepută ca o condiţie a naţio11ali­
tăţii reale„ persecuţia religiilor neadevărate ca o datorie: războiu)
stă11t al lslan1ttlui este la fel de vechi ca şi această cultură „
ocL1pa11d„ î11 î11tregi111e aproape„ pri111ele secole ale istoriei sale. Pe
de altă parte„ 0111ul 111agic a pus sub jurisdic~e şi adn1inistraţie
proprie pe heterodocşii care su11t doar tolera~ în stat„ î11cepând să
statomi cească Iocui rea în ghetouri .
La început„ cl1iar î11 111ijlocul peisajult1i ara111eean, la
Osroene„ creştinis111ul a devenit religie de stat„ în jurul a11ului
~

2() () h1 226„ 111azdeis111ul regatului sassanid, iar sub Aurelian

(111 .275) şi n1ai ales Diocleţian (295)„ si11cretis111ul rezu111at în
cultLtl i111perial Divus, al Soarelui şi al lui Mithra, au devenit
"
religii oficiale î11 ln1periul ron1an In1păratul Constantin trece la
creşti11is111 în a11ul 3 12„ regele Am1e11iei, lrdat, în 321 , regele
"
Georgiei„ Mirian, câţiva ani 111ai târziu. 111 sud, Saba trebt1ie să
fi trecut la creştinisn1 di11 secol t1l al 111-lea, Axu111 din secol ul al
I V-i ea~ dar concon11tent regatul hi111Jarilor devine ebraic iar
1111pă ratul Iulian î11cearcă î11că o dată să redea bisericii păgâne
vec11ea do111inatie.
„
302
Toate acestea îşi n1ai găsesc o antiteză în sânul tuturor
religiilor din această cultură'I în expansiunea 1nonahis111ulu1
caracterizat prin o negare radicală a statului, a istoriei ş1 a
realităţii în general. Lupta dintre fiinţă şi fiinţa trezită, deci dintre
politică şi religie, dintre istorie şi natură, nu poate să se resoarbă
integral în fom1a. bisericii magice şi în identitatea dintre stat şi
naţiune. Rasa străbate efectiv viaţa acestor creaţii spirituale şi
triumfă asupra divinului, tocmai pentru că a îngăduit lun1escul.
Nu este însă vorba aici de lupta dintre biserică şi stat, ca în
pe1ioada gotică; de aceea lupta izbucneşte, în interiorul naţiunii,
între pioşenia lumească şi pioşenia ascetică. O religie magică se
adresează exclusiv scânteii divine„ pneuma din om„ pe care o
împărtăşeşte laolaltă cu comunitatea spiritelor drept credincioase
şi preafericite. Restul din om se află în puterea răului şi a
întunericului. Divinul, care nu este, ca să zicem aşa, un eu ci un
oaspete, trebuie să domnească în el ca să îl domine, să-1 subjuge
"
şi să-l distrugă pe celălalt. ln această cultură ascetul nu este
nu111ai adevăratu] preot - precun1 la ruşi, u11de preotul lumesc nu
se bucură niciodată de o consideraţie reală, având drept"ul să se
căsătorească -- ci'I în general„ on1ul cu adevărat pios. ln afara
1nonahismului, este i1nposibil să fie împlinite rigorile religiei: de
aceea comunităţile de penitenţi„ sihăstria şi mănăstirile au acces
de timpuriu la rangul pe care, din raţiuni 1neta:fizice„ nt1-l puteau
avea nici în India, nici în China, fără a n1ai vorbi de Occident
unde ordinele călugăreşti erau active şi luptătoare, prin urmare
dinamice 1 • De aceea, în cultura arabă oamenii nu sunt împărţiţi
în ordine "lumeşti" şi 111onahale, cu 111oduri de viaţă con1plet
diferite şi cu posibilităţi egale de a împljni poruncile credinţei .
Fiecare on1 pios este un fel de călugăr.- Intre lume şi mănăstire
nu există nici o opoziţie, ci doar o diferenţă graduală. Bisericile
şi ordinele magice sunt nişte comunităţi 01nogene, ce se deose-
besc numai prin numărul membrilor. Comunitatea lui Petru este
un ordin, cea a lui Pavel o biserică, iar comunitatea lui Mithra
este chiar prea mare pentru prima şi prea mică pentru a·doua.

1. .Călt1găn1l faustic îşi supune voinţa rea, cel 111agic - substanţa rea
din el. Nt1n1ai ulti111ul este dualist.
2. Regulile taltnudice asupra curăţe11iei şi hranei n1erg 1nult 111ai
departe ît1 viţa cotidiană decât regula Sf. Benedict, de pildă.
 303
Fiecare religie 1nagică este ea Însăşi 11n ordin~
eşaloa11ele şi treptele ascetisn1ului se in1pun nun1ai în func~e
de slăbiciunile fiinţei omeneşti, dar sunt îngăduite, precum
la marcionişti şi maniheişti (electi z1nd auditores). lată de ce,
îr1 realitate„ este doar suma, ordin11/ tut11ror ordinelor, care
for111ează cercuri din ce în ce mai restrânse şi mai riguroase,
pa11ă la eremit„ derviş şi anahoret: aceştia nu mai au nimic
I un1esc şi fiinţa trezită aparpne deci în întregime spiritului
(pne11111a) . Dacă se face abstrac~e de religiile profetice, unde
se11timentul apocaliptic a dat naştere unor comunită~ sub formă
de ordine din ce 'in ce mai numeroase, eremi~i, misionarii şi
ordinele celor două biserici occidentale fiind acelea care, în cele
din t11111ă „ s-au deosebit doar prin numele divinită~i invocate.
Toate propăvăduiesc postul„ rugă.ciunea„ celibatul şi sărăcia. Este
toarte greu de spus care din cele două biserici avea un caracter
ascetic mai pronunţat în anul 300. Călugărul neoplatonician
Serapion merge în pustie unde studiază doar imnurile orfice.
După W1 vis, Damaskios se retrage într-o mizeră grotă, unde se
roagă nu111ai Cybelei . Şcolile de filosofie sunt doar ordine
1

ascetice: neopitagoreicii se învecineză cu esenienii evrei~ ordinul

autentic, cultul lui Mithra, nu îngăduie decât bărbaţilor accesul
la iniţiere şi la legăn1inte~· împăratul Iulian Apostatul voia să
ridice mănăstiri păgâne. Mandeismul pare să fi fost o grupare de
con1UI1ităţi de ordin diferit cu alte rigori, între ele aflându-se şi
con1unitatea lui Ioan Botezătorul. Monahismul creştin nu începe
cu Pachonius (320), care a construit numai cea dintâi mănăstire,
ci cu comunitatea primitivă din Ierusali1n. Evanghelia după
\1atei 2 şi aproape î11 întregime Faptele apostolilor sunt mărturii
ale unei gândiri strict ascetice. Sf Pavel nu a îndrăznit să
contrazică niciodată în mod expres acest ascetism. Bisericile din
Persia şi nestorienii au continuat să dezvolte idealurile ascetismu-
lui i11onahal, iar lslatnul a sfârşit prin a şi le însuşi în mare
n1ăsură. Astăzi, pietatea orientală este exclusiv dotninată de ordi-
nele şi frăţiile musulmane. Evreii au urmat o ev9luţie identică, de

I. As111us, Damaskios (Philos. Bibi., 125, 1911 ). Anahoreţii creştini

su11t 11/teriori celor păgâni : Reitzenstein: Oes· Atanasius Werk iiber
. ' '

Lia„,, Lebe11 lles / 111to11iits (Sitz. Heid, Ak. , 1914, VIII, 12.)
2. Pâ11ă la porunca 19, 13, urn1ată ad litteran-1 de Orige11.
 30.+
la carienii din secolul al Vlll-lea pâ11ă la l1assizii din secolul al
XVIII-iea, di11 Polonia.
"
h1 secolul al II-iea creşti1lis111ul era doar un ordin exti11s
prin puterea publică ce depăşea cu 111ult nu1nărul 111embrilor: el
ia dintr-o dată, începând din secolul al III-iea (cca 250) o
an1ploare ne111aipo111enită. Este epoca în care dispar ulti1nele
ct1lte a11tice urbane„ 1111 doar in . faţa bise1"icii" creştir1e in
v_fer1sivă, ci şi a celei păgâne in c11rs de apariţie. ln 241, se î11-
cl1eie activitatea fraţilor Arvali la Ro111a: in 265 la Oly111pia apar
ulti111ele i11scripţii de cult. Cu111ulul de funcţii sacerdotale foa1te
diferite devir1e în acest ti1np un obicei 1, în sensul că ni111eni nu se
111a1 si111te firesc decât î11 i11teriorul riturilor din aceeaşi religie.
Religia aceasta se n1anifestă pri11 prozelitis111 şi se răspândeşte cu
111ult peste gra11iţele teritoriului rasial greco-ro111an. Totuşi„ î11
a11ul 300, biserica creştină era singt1ra ce se răspândise î11 î11-
treaga zonă arabă: toc111ai de aici a reieşit 11ecesitatea opc)ziţie1
i11te111e care 11u s-a 111ai bazat pe d1spoziţ1a sp1r1tuală a indivizilor„
ci pe spiritul unor peisaje anu1111te~ care au aJWlS„ în consecinţă şi
pe11trL1 totdeauna, să divizeze creştinis111ul în 111ai 111ulte religii .
Contro·versa asi1pra nat1.1rii /11i Cristos este te111a în
jurt1l căreia se desfăşoară această luptă . Este vorba de proble111e-
le as11pra sz1bstanţei ce constituie şi te111a teologiilor n1agice,
tratate de toate absolut în aceeaşi for111ă şi în acelaşi sens.
Scolastica neoplatoniciană, Porfiriu, Ja111blikos, şi 111ai cu sea111ă
Proclt1s au tratat aceste proble111e î11 co11fon11itate ct1 conce~)~ile
occidentale şi în strânsă legătură cu gândirea Jui Philon şi chiar a
Sf Pavel. Raporturile di11tre U11u originar, Nous, Logos, Tată şi
Tri111isuJ lui Du11111ezeu sunt analizate sub aspectul substan~al.
Este vorba de iradiere, diyiziune sau penetra~e ? Trirutatea este
în acelaşi ti111p Unitate ? In Orie11t„ u11de conceptele Evangheliei
lui Ioan şi gnoza bardesaniană dezvăluie altă abordare a proble-
n1elor~ „1.părin~i" Avestei sunt preocupa~ de raporturile lui Al1ura
Mazda ct1 sfâ11tt1l spirit (Spenta Mainyt1) şi 11att1ra lui Vohu
Ma110: toc111ai în perioada sinoadelor hotărâtoare„ de la Efes şi de
la (~alcedo11ia„ victoria pasageră a zrvanis111tdui (438-457)~ cu
st1pre111apa curentului cosn1ic divin (=1van ca ti111p istoric) despre

1. Wisso\W: J?eliţ.i(>J1 iu1tl A:u!tur <ler l?i>111er~ p. 493: Geffecke„ p. 4

şi 144 .
•
 305
)ubstanţa di vi11ă, 111archea:ză
apogeul llllei lupte dogmatice. ln
cele din um1ă Islamul a reluat întreaga probletnă a luptei
dogn1atice, încercând încă o dată să o rezolve punând-o în relaţie
ct1 r1atura lui Mahon1ed şi cu Coranul. Chestiunea există de când
există şi o on1enire cu religiozitate 1nagică, aşa cum sunt date în
gândirea faustică, problemele occidentale specifice ale voinţei în
locul problen1aticii substanţei. Nu este nevoie să fie căutate, ele
există de îndată ce gândirea începe să devină activă în cultura
respectivă. Acestea constituie fom1a fundamentală a gândirii ce
se manifestă în toate demersurile, chiar şi când nu este căutată,
• • ,.,. """ ...., • ""1111

111 c1 111aca r 1ntrezanta.

Cele trei soluţii ale creştinismului, predetenninate de
peisajul estului, vestului şi sudului, există de la început, date fiind
deja direcţiile principale ale gnozei, la Bardesan, Basilide şi
Valentin de pildă. Toate de întâlnesc la Edessa. Acolo străzile at1
răsunat la strigătele de luptă ale nestorienilor contra învingăto­
rilor din sinodul de la Efes, iar mai târziu nlonofiziţii au cerut cu
strigăte de Et<; Scoc; ca episcopul lbas să fie aruncat în mijlocul
fiarelor.
Atanasie for111ulase acestă importantă proble1nă exclusiv
î11 spirit pseudo1norfic, apropiindu-se mult de contemporanul său,
"
păgâ11ul Jan1blikos. l111potriva lui Arius ce vedea în Cristos un
se111izet1 - ase111ănător cu Tatăl nun1ai prin natură - el argumen-
ta că Tatăl şi Fiul sunt din aceeaşi substanţă (Sco't11~) divină
care în Cristos a luat W1 corp (soma) uman. "Cuvântul s-a tăcut
trup". Această fom1ulă occidentală se datorează unor fapte intui-
tive ale bisericii de c11/t, aşa cum înţelegerea fUvintelor depinde
de vederea constantă a corpurilor plastice. ln acest Occident
iubitor de i111agini ~ unde Jamblikos tocmai îşi scrisese cartea
despre statuile zeilor, în care divinul este prezentat substan~al şi
produce 111iracole1, alături de raportul abstract al Treimii, există
111ereu raportul acţiunii umane sensibile dintre Mamă şi Fiu,
tocn1ai ceea ce nu se poate separa de gândirea lui Atanasie.
Problema propriu zisă se pune prin recunoaşterea egali-
tăţii substan~ale dintre Tată şi Fiu: este vorba de prezenţa isto-

1. De asen1enea, în curând ''a începe să se fundan1e11teze n1etafizic

adorarea creştină a icoanelor şi apariţia in1aginilor Mariei şi ale
sfint1lor
„ care fac ini11uni.

•
)06
rică a fiului î11suşi, aşa cu111 trebuia să o co11ceapă dt1alis111t1I
"
111agic. 111 cripta cos111ică avea111 de a face ct1 substanţa divină ş1
cu substanţa lun1ească, iar în 0111 cu participarea la spiritul
(pne11n1a) divin şi sufletul individual preschi111bat în came''
4
c.

î11tr-un anu111e fel. Ce s-a întân1plat în cazul lui Cristos ?

Este hotărâtor faptul, o consecinţă a bătăliei de la
Actiu111, că lupta va fi purtată în lin1ba greacă şi pe tărân1ul
pseL1don1orfozei, fiind de resortul c.'califilor'' Bise1icii occidentale.
l111părattil Constantin convocase şi condusese cânqva sinodul de
la Niceea„ tmde doctri11a lui Atanasie a triu111fat. ln Orie11tul de
li111bă şi de gândire ara111aică„ aceste eveni111ente abia dacă erau
ur111ărite„ aşa cu111 o arată epistolele lui Aphrahat. Ni111e11i nu
IL1pta pentru ceea fusese, în sine, solu~o11at de 111t1lt ti111p.
Ruptura di11tre Orient şi Occident, consecinţă a sinodului de la
Efes (43 1), desparte două naţiitni creştine„ cea repreze11tată de
c.c.biserica persană ,, şi cea reprezentată de 'biserica greacă ''„ ceea
4

ce 11u făcea decât să confinne în fond deosebirea origi11ară di11tre

cele dot1ă 111od11ri de gândire co111plet separate pri11 peisaj.
Nestor1e11ii şi î11tregul Orient vedeau î11 Cristos pe al doilea
Ada111, trin1isul lui Du111nezeu din tin1pul ulti111ului Aio11 . Fecioa-
ra Maria a ză111islit un 0111 în substanţă (ph~i·sis) u111ană şi creată,
care este loc11ită de substa11ta divină increată . Occidentul vede î11
>

Fecioara Maria pe n1a111a i1n11i D11111ne:::e11. Substanţele divină şi

un1ană for111ează în corpul ei (persana în sens antic) o unitate
(11L1111ită de Chirii cvrotc; ) . Atunci când sinodul de la Efes a re-
1

cLu1oscut-o pe 'Născătoarea de Du111nezeu", î11 oraşul celebrei

4

Diana a fost o veritabilă orgie antică 2 .

I. Nestorieni i au protestat î n1potriva Mariei '/ J1er>t r>kos ( născă­

toare de Du111nezeu
,..,
), opu11ându-i pe Cristos tl1eo1>l1<Jros (purtător de
Dun1nezeu ). I n acelaşi ti111p, protestul arată diferenţa profundă dintre
o religiozitate care iubeşte i111aginile şi u11a ico11oclastă.
2. Reţi11eţi problen1atica ""occide11tală"" a substanţei în cărţile con-
ten1porane ale lui Proclus„ ce vorbesc de un Zeus dublu, de trein1e
rraT11p, ouva~Ltc;„ vollcrtc;'I care sunt totodată vo11-rov etc„.: Zeller„
l'hi/(>S. Lf. (lr1ecl1e11, V, p. 857 şi ur111. un veritabil Ave Maria este
in111ul lui Proclus către Atena ( Hyn1n VI I „ Eudocea Aug. rel. A.
Ludwig, 1897).

•
 307
Deja ar1ter1or î11să„ sirianul Apollinaris tăcuse cunoscută
co11cepţia "n1eridior1ală'' : î11 Cristos cel viu nu exista numai
o persoană, ci şi o singură substanţă. Neamestecându-se cu
substanţa u1nană, substanţa divină s-a transformat (nu este
acea Kpaoic; afirmată de Grigore din Nazianz împotriva lui
.i\.pollinaris~ această concepţie monofizită se poate cel 1nai bine
expri111a prin co11cepte spizoniste: o aceeaşi substanţă în altă 1110-
dalitate, iată un fapt definitotiu). După sinodul de la Calcedonia
(45 l )"' unde Occidentul şi-a impus încă o dată concepţia, Cristos
a fost numit de monofiziti, ''idolul cu două fete"., Nu numai că ei
au fost îndepărtaţi din biserică, dar în Palestina şi Egipt au avut
loc revolte înverşunate. Atunci când, în timpul lui Justinian,
trt1pele persane au înaintat spre Nil, ele au fost salutate ca
eliberatoare ale 111onofizitilor.
,
Sensul ulti1n al acestei lupte disperate unde, vreme de un
secol~ 11u este vorba de concepte savante, ci de sufletul Llllui
peisaj care vota să fie liber in locuitorii l11i, era rel1.1area ach1/ui
)._~~( Pavel. A trebuit să se transforme integral în inima celor două
11a~uni nou apărute, lăsând deoparte toate trăsăturile n1eschine
pur dog111atice: se va vedea acum că orientarea creştinisn1ului
către Occidentul grec şi legăturile spirituale cu biserica păgână
CL1l111inează în faptu] că suveranul din Occident devine şi capul
creştinis111ului în genere. Pentn1 împăratul Constantin era evident
că cele î11ten1eiate de Sf Pavel în interiorul pseudomorfozei erau
creştinisn1~ iudeo-creştinii de orientare petrinică (cf apostolul
Pettu) erau o sectă eretică~ cât despre creştinii orientali de nuanţă
„'iohanică" (cf evanghelistul Ioan), el nici măcar nu-i ia în
sea111ă. Când spiritul pseudo111orfic şi-a definitivat dogi11ele, în
confonnitate cu n1entalitate sa proprie, în cele trei sinoade
decisive de la Niceea, Efes şi Calcedonia, lumea pur arabă s-a
ridicat cu o forţă ele111entară, trasând graniţele dintre ea şi acest
spirit. Sfârşitul pritnăverii arabe corespunde cu divizarea defi-
11itivă a creştinismului în trei religii care iau simbolic numele lui
Pavel, Petru şi Ioan, nici una neputând fi considerată pură şi
adevărată fără a face concesii prejudecăţilor istorice şi teologice.
Ele rei)rezint}l concomitent trei na~uni în peisajtd rasial al
11aţiur1ilo1 precedente greacă, ebraică şi persa11ă, slttjindu-se de
li111bile de cult î1npru111utate de la acestea : greacă, aramaica şi
pehlevi .
308

14

După sinodul de la Niceea„ Biserica orientală şi-a creat o

instituţie episcopală proprie„ având în frwite pe katholiko~-ul din
Ctesiphon, cu sinoade, liturghie şi drept canonic separate. In 486,
ea a admis canonicitatea doctrinei nestoriene, rupând astfel orice
"
legătură cu Bizanţul. Incepând de acum, mazdeenii, 1naniheiştii
şi nestorienii au un destin comun a cărui origine se regăsea deja
"
în gno? lui Bar Daisan. In Biserica meridională monofizită,
reapare spi rit11I comunităţii primitive, 1uând o nouă amploare:
prin monoteismul îngust şi spiritul iconoclast„ acesta este cel mai
aproape de iudaismul talmudic„ devenind datorită lui punctul de
plecare al lslan1ului , ceea ce presupune deja strigătul de luptă al
111onofiziţilor: etc; 8aoc; . Biserica occidentală va rămâne legată
1

de destinul l1nperiul~i roman, adică de al bisericii de cult deve-

nite biserică de stat. lncetul cu încetul , ea a absorbit credincioşii
bisericii păgâne. De atunci importanţa nu n1ai rezidă în bise-
rică pur şi sin1plu„ căci lsla111ul aproape că a nimicit-o, ci în
întâ1nplarea care a făcut ca popoarele tinere din noua cultură
occidentală să prin1ească sistemul creştin al bisericii ca baz1i
2

pentru o nouă creaţie~ de altminteri„ sistemul a fost adoptat în

fom1a latină din Occidentul extre111„ fără nici un sens„ nici măcar
pe11tru biserica greacă . Atunci Roma era un oraş grec, iar latina
exista mai degrabă în Africa ori în Galia.
Eleme11tul propriu naţiunii magice - fiinţa constând în
extensie - fusese activ de la început .. Toate aceste biserici tăceau
prozelitism cu insistenţă şi cu mare succes. Numai în secolele
când sfârşitul lu111ii fusese dat uitării , când dogn1atica fusese
fundamentată pentru o existenţă îndelungată î11 această criptă
cos111ică şi când tnănunchiul de religii magice se clarificase
·pentru totdeauna în raport cu problen1atica substanţei, extensia a
luat ritmul pasionat care deosebeşte această cultură de toate
celelalte şi care a găsit în expansiunea Islamului un ultim
exen1plu dintre cele n1ai impunătoare, dar nicidecum singulare.

1.1.;a ilaha ii J·lllah.

2. La fel se întâmplă cu ruşii, păstrători ai cotnorii ascunse până
acu111.
 JU9
~reologii şi istoricii Occidentului dau acestui fapt gra11dios o
1111agine de-a dreptul falsă . Privirea le este hipnotizată de ţările
111editeraneene şi întrezăresc doar orie11tarea spre Occident care
se î1npacă cu schema antichitate-Ev Mediu-tin1puri 111odeme~
chiar în această schemă iau în sean1ă doar pretinsul creştinis111
unitar care, după ei, într-un 1non1ent anume, ar trece de la fom1a
grecească la forn1a latinească, după care segmentul grec le scapă
di11 vedere.
Dar înaintea lui (şi ecoul in1ens al acestui feno111en n-a
fost niciodată ren1arcat sau în genere recunoscut ca operă
ele 111isionarism), biserica păgână a atras la cultele sincretiste
cea 111ai 111are parte a popula~ei nord-africane, hispanice, galice,
britanice şi~ a celei situate de-a lungul frontierei renane şi
da11L1biene. ln epoca lui Constantin, din religia druidică, întâlnjtă
de Cezar în Galia, mai supravieţuiau pu~ne lucruri. Asimilarea
zeilor i11dige11i locali cu nu111ele n1arilor divinită~ (magice) ale
bisericii de cult, îndeosebi Mithra-Sol-Jupiter, are un caracter de
prozelitisn1 î11că din secolul al Il-lea~ la fel stau lucrurile cu
extensia cunoscută mai târziu de cultul îtnpăratului . Misiunea
creştină 11u s-ar fi bucurat de atâta succes dacă n-ar fi fost
precedată pe aceste căi de altă biserică de cult, o rudă apropiată .
/\ceastă n1isiune nu se li1nita numai la barbari . Chiar şi în se-
colul al V-lea„ misionarul Asklepiodot a convertit oraşul carian
,.\frodisia de la creşti11ism la păgânism .
Aşa cum s-a spus") evreii au orientat o misiune gran-
dioasă către sud şi est. Prin sudul Arabiei, ei au pătruns până în
i11in1a Africii, probabil cu puţin înainte sau după naşterea lui
C1istos; în est, încă din secolul al n-lea se pot eviden~a unne în
Cl1ina~ în nord, regatul kazarilor, cu capitala la Astrahan, a
trecut n1ai târziu la iudaisn1. De aici, tnongolii de religie ebraică
aLt pătruns până î11 ini111a Gern1aniei, unde„ în 955, au fost
"
î11vinşi , î111preună ct1 ungurii, la Lechfeld. In anul l OOO, savanpi
evrei din universităţile hispa110-maure au cerut împăratului
Bizanţului protec~e pentru an1basadorul lor ce mergea să-i cer-
ceteze pe kazari ca să afle dacă nu sunt cumva um1aşii triburilor
pierdute ale lui Israel.
Mazdeeni şi 111aniheişti plecaţi de pe fluviul Tigru au
traversat ltnperiile roman şi chinez până la frontierele cele
111ai îndepărtate. "In calitate de cult al Iui Mithra, parsisn1ul
J) ()
s-a răspâ11d1t pâ11ă în Marea Brita11ie~ către anul 400'1 religia
n1a11il1eistă devenise o pri111ejdie pe11tru creştinisn1ul grec: secte
111aniheiste mai existau încă în epoca cruciadelor, în sudul
Franţei~ concomitent, cele dot1ă religii ajunseseră în răsătit până
la Shantung~ un11ărind traiectul Marelui Zid chinezesc sau marea
i11scripţie în n1ai multe limbi de la Kara Balgassun't s~ anw1ţă
i11trodt1cerea confesiunii n1a11iheiste în regatul uigur. ln China
centrală există te111ple închinate focului, iar cuvinte persane apar
di11 anul 700 în astrologia chineză.
Pretutindeni cele trei religii at1 ur111at aceste trasee. Când
bi serica din Occide11t 1-·a convertit p_e regele franc Clovis în anul
406, n1isiur1ea bisericii orie11tale ajunsese deja până în Ceylon şi
î11 gan1izoa11ele chineze de la extretnitatea vestică a Marelui Zid:
iar n1isitu1ea bisericii. 111eridionale aJu11sese î11 regatul Axu111~
când Ger111a11ia a fost convertită de Bonifaciu în 718'1 n1isionarii
nestorieni erau aproape de cucerirea peisajului n1aten1 chinez.
~ ~

h1 638, ei at1 intrat în Sl1a11tung. ltnpăratul Gaodsung (651-687)

a ridicat biserici în toate provinciile: în 750 se predica religia
creştină în palatul i111perial„ î11 78 l, co11fon11 unei inscripţii chi110-
a ra111ee11e, co11servată până azi pe u11 n1ont1111e11t co111e111orati v din
Si11ga11fu, '"'întreaga Chină era înţesată de palate ale Concordiei''.
Este însă extre111 de se111nificativ faptul că fidelii confucia-
nis111u1ui, totuşi nişte experţi în n1aterie de religie„ i-au considerat
pe nestorieni„ 111azdeeni şi manil1eişti drept partiza11i ai unei reli-
gii ''persane" u11ice't Ja fel ca popula~iJe din provinciile romane
1

apusene care nu făceau clar deosebirea între Mithra şi Iisus.

Jsla11111/ treb11ie considerat expresia p11ritană a tz1t11ror
religiilor 111agice precedente ~ el s-a 111anifestat 11un1ai st1b forma
tinei noi religii„ de resorttd bisericii 111eridionale şi al iudaistnttlui
tal111udic. Enigi11a st1ccesul ui său fabulos s-ar explica pri11 acest
sens adânc 111ai n1ult decât prin furia lui războinică. Deşi, din ra-
ţiuni politice„ a practicat o toleranţă surprinzătoare - ulti1nul 111a-
re dogn1atic al bisericii greceşti, Ioan Da111aschinul, era şi trezo-
rier al califului sub nu111ele de Al Mansor - isla1111s1nul a absorbit
foarte repede şi aproape complet iudais111ul şi mazdeis111u1 , ca şi
bisericile dit1 sud şi din est. Jesujabh III „ khatolikos al Seleuciei,
se plângea că , din 11101nentul apari~ei Islan1ult1i, zeci de mii
- ----
I. Her111a1111 : ("J1i11e.\'i,\'cl1e (iescl1icl1te, l 912„ p. 77 .
 3I l
de creşt111i au fost convertiţi~ ş1 în Africa de 11ord„ patria Sf
-\ugusti11„ întreaga populaţie a înge11u11chiat î11 faţa lui Maho1ned.
\1at10111ed a n1urit î11 ()32. ln 641 toate teritoriile aflate sub u1tlu-
'I

e11ţa n1onofiziţilor şi r1estorie11ilqr, deci ale Ta/11111d11fl11 şi Avestei„

erau proprietate a lsla111ului . 111 717'1 acesta se afla la por~le
~onstantinopolului„ biserica însăşi fiind a111eninţată cu dispariţia.
Ii1că d111 a11t1l 628„ o rudă a lui Mal10111ed îi adusese daruri
înipăratului Cl1inei~ „rai Tst1ng, obţinât1d autorizarea de a face
n1isio11arisn1 î11 această ţară . Di11 a11ul 700 la Sl1antung existat1
111oscl1e1„ i3r în a11ul 720 arabii stabiliti• de 111ai 111tlltă vre111e în
sudtd Fra11ţei au p1i111it ordi11 de la Dan1asc să cucerească regatt1l
fra11cilor. Două secole 111ai târziu„ când în Occident luase naştere
o 11ouă religie din ră111ăşiţele vechii biserici apuse11e„ lslan1ul
aJu11sese yâ11ă În SL1dan şi în i11sula Java .
lt1să lslan1Ltl 11u este decât un frag111ent din istoria
religioasă extert1ă. Istoria 111te111ă a religiei 111agice s-a desăvârşit
odată ct1 Justi11ia11 ~ iar cea a religiei faustice odată cu Carol
QL1ir1tul şi conciliu) de la Trento. Orice privire îndreptată asupra
Ln1ei cărţi de istorie a religiei r1e ajută să află111 că "creştinis111ul"
a cu11oscL1t do11ă perioade de 111are de=voltare a gândirii: de la
() la 500 î11 Orie11t„ de la 1OOO la 1500 î11 Occident 1. Ori acestea
SL111t c/011ă pri111ăver1 a do11ă c11/t11ri„ ce cuprind şi evoluţia reli-
gioasă a for111elor necreştine care le apar~n. Deşi se spune
adesea„ Justinian 11-a pus capăt filosofiei a11tice prin închiderea
L111iversitătii
•
din Atena î11 529~ această filosofie nu 111ai exista de
secole Cu patruzeci de ani înainte de 11aşterea I ui Maho111ed„ el a
lncl1eiat teologia bisericii păgâne şi prin închiderea şcolilor din
:\.11tiol11a ş1 Alexa11dria (ceea ce uită111 să adăt1gă111)~ teologia
creşti11ă. Doctrina a fost ten11inată„ la fel cutn în Occident acest
lucru s-a î11tâ111plat după concili Ltl de la Trento în 1564 şi după
co11fes1u11ea de la At1gsburg î11 1530. Oraşul şi spiritul au pus
capăt forţei creatoare religioase. Taln111d11/ este ter111inat î11 500„
iar î11 529 î11 Persia„ retor111a 1ui Mazdak„ care nu este lipsită de
ase111ă11ări cu a11abaptiştii din Occident~ (prin condan111area vieţii
co11jugale şi a proprietăţii laice)„ susţinută de regele Kobad I
in1potr1va puterii ecleziastice ş1 contra nobili111li, a fost înăbuşită

1. O a treia perioadă ~'conten1porană"" va urn1a î11 lttn1ea rusă„ către

pri111a jun1ătate a t11ile11ittlui urn1ător.
Jl2
î11 sâ11gc de Cl1osru Nushirvan care a statornicit definitiv doctrina
a vestică.

3. Pitagora, Mahomed, Cromwel/

15

Noi numi111 religie fiinţa trezită a unui om viu în 1no-

mentul când ea don1ină fiinţa, o dirijează, o neagă şi chiar o dis-
truge. Viaţa raselor şi tactul ei instinctiv se reduc, se micşorează
la vederea lun1ii extensive„ a întinderii, a tensiunii şi a luminii ~
tin1p11/ cedeccă În favoarea spa_ţizLl11i . Nostalgia vegetală a
î111pl ir1i ri i am uţeşte„ iar sentimentul ani malic originar al neliniştii
în faţa fi111ţei ce se sfărşeşte„ în faţa dezorientării şi a mor~i, îşi
face apari~a . Se11timentele originare ale religiei nu sunt ura şi
iubirea„ ci tea1na şi iubirea. Ura este pentru frică ceea ce timpul
este pentn1 spa~u, sângele pentn1 ochi, tactul pentru tensiune,
erois111ul pentru sfinţenie. Este vorba şi de deosebirea existentă
între iubire în sens rasial şi iubire în sens religios.
"
Orice religie se înrudeşte cu lumina. lntinderea este
percepută şi sub aspect religios ca lu111e vizuală, pornind de la eu
ca focar de lun11nă. Auzul şi pipăitul se subordonează vederii iar
invi=ibi/11/, ale cărei efecte sensibile sunt resi1n~te, devine chinte-
senţa demonicului . Tot ceea ce desemnăm prin cuvinte precum
divinitate, revela~e, izbăvire, supunere„ constituie într-un anume
fel un ele1nent. al universului lun1inat. Pentru 01n, moartea este
ceva vazut ş1 cunoscut prin vaz, tar 1n perspectt va morţt1 naşterea
""' • • ..... • """ • t•

este un al doilea mister: an1ândouă limitează vizual cosmosul

sin1ţit ca viaţă a unui corp în spaţiul I u1ninos.
Există o tea111ă profut1dă, cunoscută şi de animale, în
~faţa libertăţii n1icrocosmosului în spaţiu, în faţa spa.ţiului însuşi
şi a potenţialităţii acestuia, în faţa morţii~ există şi altă teamă
i11spirată de fluxul costnic al vieţii, de viaţă, de timpul orientat
ireversibil. Prima ne pennite să intuin1 neclar că libertatea în
î11ti11dere este o nouă categorie de dependenţă, 1nai profundă
decât libertatea plantei Ea îl face pe individul care îşi cunoaşte
slăbici unea să caute apropierea ş1 legătura cu ceilalţi. Neliniştea
 313
te face să vorbeşti , de aceea fiecare religie este un gen de lin1baj.
Din 11eliniştea în faţa spa~ului, a întinderii, apar acele numina
{1/e 11niversului nat11ral şi cz1ltele închinate =ei/or. Din frica
de tin1p apar acele numina ale vieţii, rasei, statului, ce co11verg
î11 c11/tz1/ străn1oşilor. Este diferenţa dintre tabu şi toten1, căci
şi tote1nicul apare totdeauna sub fom1ă religioasă , provenind
dintr-o tea111ă sacră de ceea ce se sustrage cunoaşterii şi rămâne
străi11 pentru totdeauna.
Religia superioară are nevoie de tensiunea trezită contra
puterilor sângelui şi ale fiinţei , care stau mereu la pândă în
Jda11curi ca să recucerească dreptul foarte vechi asupra părţii
111a1 tinere a viului: ''~ egheaţi şi ruga~-vă ca să nu căde~ în
7

ispită ',. Izbăvirea este totuşi un cuvânt fundamental al oricărei

"'
religii şi un deziderat etern al oricărei fiinţe trezite. ln acest sens
general, aproape antireligios, are semnifica~e apelul ardent
pentru fiinţa eliberată de neliniştile şi de grijile fiinţei trezite,
pentru a de=an1orsa tensiz1nea, pentru a elibera conştiinţa şi a o
s111ulge din si11gurătatea eului în univers, din necesitatea i11-
flexibilă a oricărei firi şi din perspectiva oricărei fiinţe asupra
li111itei inviolabile, vârsta, 111oartea.
Chiar şi so11mul este izbăvitor. Moartea însăşi este soră
cu so111nul . Vinul 1nalefic şi beţia îndepărtează asprin1ea tensiuni-
lor spirituale; la fel şi dansul, artă dionisiacă, ş.i cu totul alte
fon11e de beţie şi exaltare. Aceasta reprezintă o fugă a fiinţei
trezite cu ajutorul fiinţei , al cosmicului, al lui " El", o fi1gă a
spaţiz1/z1i În timp. Dar deasupra acestora, mai sus, se situează
dotninarea specific religioasă a neliniştii , chiar prin cz1noaşterea
intelectivă. Tensiunea dintre macrocosmos şi 1nicrocosmos de-
vine ceva iubit, plăcut, în care te po~ cufunda în întregin1e.1 Noi
nu111i1n acest lucru credinţă: prin ea începe viaţa spirituală a
0111ului în general .
Există numai un demers intelectiv cauzal, fie că este pur
ori pra.etic, fie că este abstras sau nu din senzaţie. Este de-a
dreptul imposibil să facen1 deosebirea dintre inteligibilitate şi
cauzalitate: cei doi termeni exprimă acelaşi lucru. Când ceva este
„'real'' pentn1 noi , vede111 şi gândim sub formă cauzală aşa cum

1. ""Cel care îl iubeşte pe Du111nezeu cu u11 suflet arzător se preschi111-

bă în Du111nezeu"'(Bernard de Clairvaux).
314
trăim şi cunoaştem noi înşine şi ac~unea noastră, ca lucrt1
originar. Postulatul cauzalită~i nu diferă însă în logica religioasă
numai de la un caz la altul, ci şi în logica anorganică a omului în
general. Un lucru este atribuit unei cauze anume şi după un
moment este atribuit altei cauze total diferite. Fiecare specie a
gândirii are pentru oricare din domeniile de aplicare un "sistem"
"
propriu. ln viaţa de toate zilele nu se întâmplă nici~dată ca
acelaşi nexus cauzal să fie gândit de două ori identic. In fizica
tnodemă există ipoteze de lucru, adică sisteme cauzale, aplicate
una alături de cealaltă, dar care în parte se exclud reciproc,
precum reprezentările electrodinamice şi termodinamice. Aceasta
nu contrazice sensul gândirii, căci ''înţelegem" mereu, atâta vre-
me cât durează fiinţa trezită, sub forma actelor singulare care
î1npru111ută fiecăruia propria turnură cauzală . Părerea după care
lun1ea întreagă , considerată ca natură în rela~e cu o fiinţă trezită ,
se supune unui lanţ cauzal unic nu se poate aplica prin gândirea
noastră care cuprinde totdeauna numai concepte şi structuri
particulare. Ea rămâne o credinţă, este credinţa pur şi simplu,
pentru că pe ea se întemeiază intelec~a cosmică religioasă ce
adtnite, peste tot unde remarcă ceva„ nişte numina considerate
trecătoare pentru evenimentele întâmplătoare la care nu se va
111ai gândi nicicând, ele nefiind durabile pentru cele ce rezidă în
izvoare, pietre~ coline, stele, deci în locuri determinate, sau
pentru cele care pot fi omniprezente, precum divinită~le cerului,
războiului, înţelepciunii . Aceste numina nu sunt limitate decât în •
cadrul fiecărui act particular de gândire. Ceea ce astăzi este
atributul unui Dumnezeu, mâine este chiar un Dumnezeu. Al~i
sunt când o pluralitate, când o persoană, când un element inde-
terminat. Există (forme) invizible şi (principii) neinteligibile care
pot fie să apară, fie să devină inteligibile celui ales. Destinul este
în India (rta) şi în antichitate (aiµapµav11) o cauză primă 1
situată deasupra zeită~lor reprezentabile plastic~ destinul magic
~ste însă un efect al f?umnezeult1i unic, suprem şi aplastic.
ln şirul de cauze, gândirea religioasă revine mereu la deosebirea
unor ierarhii de valoare şi de rang ce merg până la fiinţe şi

1. Pentru gândirea religioasă destinul este totdeauna o n1ărime cauza-

lă. De aceea, teoria cunoaşterii nu înregistrează destinul decât ca
ter1ne11 obscur. Nu este realn1ente cunoscut pentru că 11u. este gândit.
 315
--------------------------------------------------
principii supre111e ce sunt cauze prime "domnitoare". Supllllere
este cuvântul prin care se deosebeşte rangul tuturor ,.. sisteme-
lor cauzale valorizatoare, care este cel mai e~ins. In opoz)ţie,
de111ersul intelectiv este chiar ştiinţa care, în principiu, face
abstractie de deosebirea ierarhică dintre cauze. Ceea ce desco-
'.t

peră aceasta nu este supunerea ci legea.

" "
lnţelegerea lucrurilor este izbăvitoare. ln complexitatea
sensibilă şi ideală pe care a descoperit-o, credinţa constrânge
neliniştea cosmică să cedeze. Dumnezeu este refugiul omului
dinaintea destinului pe care-l poate simţi şi trăi , dar nu-l poate
gândi, reprezenta, numi~ el dispare imediat ce inteligenţa
"critică" - discz1rsivă - fiică a fricii, acumulează cauze după
cauze„ adică le aranjează în serii optice perceptibile pentru ochiul
extern şi intern, şi numai atunci. Tragedia omului superior este
că puternica lui voinţă de înţelegere se află constant în contra-
dic~e cu fiinţa existenţială. Ea nu-l mai ajută să trăiască, nici nu
111ai poate fi predominantă~ astfel, totdeauna se constată o lacună
i11 toate situaţiile importante. "Nu poţi spune că eşti liber decât
dacă simţi momentul condiţionării . Când îndrămeşti să spui că
eşti condjţionat, te simţi liber" (Goethe).
ln lu111ea înconjurătoare orice lucru se constată, adică
este fixat : on1ul inteligent ţine secretul în propriile mâini, fie o
fon11ulă magică atotputernică, precum odinioară, fie o formulă
111atematică, precum astăzi . Un sentiment de triumf însoţeşte şi
azi orice experiment în domeniul ştiinţelor naturii, prin care se
constată ceva despre intenţiile şi puterile Dumnezeului ceresc, ale
spiritelor aerului, ale demonilor campeştri sau despre n11mina
ştiinţelor naturii (nucleele atomice, viteza luminii, gravitaţia),
sau, 1nai inuit, despre acele numina abstrase din gândirea pre-
ocupată de propria itnagine (conceptul, categoria, raţiunea). Se
constată, adică se introduce ceva în 'închisoarea" unui sistem
invatiabil de relaţii Ccluzale. Experienţa însă, extinsă în acest sens
ucigaş şi încrernenit, integral diferită de experienţa vie şi de
cunoaşterea oan1enilor, are loc în două feluri: ca teorie sau ca
tehnică, vorbind sub aspect religios, ca mit sau ca cult, după
cutn credinciosul vrea să deschidă sau să farteze secretele '.t

w1iversulu1 înconjurător. Amândouă pot apărea din ~frică sau

din ii1bire. Există un 111it al fricii, precun1 mitul mozaic şi
n1itt1rile pri111itive î11 general, c:a şi ttn 111it al iubirii, precu1n cel al
316
creşti11is111ului primitiv şi al n11st1c11 gotice„ aşa cu111 există o
tel1nică a incantaţiei defensive şi o tehnică a incanta~ei adoratoa-
re Fără îndoială că tot aici se află şi diferenţa foarte adâncă
dintre sacrificiu şi rugăciune 1 : astfel se deosebeşte on1enirea
primitivă de omenirea superior evoluată . Religiozitatea este o
trăsătură sufletească, dar religia este un talent. "Teoria „ reclamă
înzestrarea de vizionar care nu se întâlneşte la toată lumea„ căci
pu~ni sunt perspicace şi luminaţi . Ea însean1nă conten1pla~e
cos111ică în sensul foarte origina] al cuvântului „ contemplarea
cos111osului pentru a vedea dacă putem descoperi aici acţiunea
puterilor tnisterioase sau dacă, prin spiritul citadin mai rece şi nu
prin tean1ă şi prin dragoste, ci prin curio=i late „ a1n descoperi aici
doar scena forţelor bauite pe legi . Tainele tabu-ului şi ale tote-
111ttlt1i sunt contemplate cu credinţă în zei şi credinţă sufletească,
dar în teoriile fizicii şi ale biologiei ele sunt descoperite prin
calcule. „'Tehnica" presupune darul spiritual de a alunga şi de a
conjura. Teoreticianul este un vizionar critic„ practicianul este
preot„ i11ventatorul este profet.
Modalitatea„ unde se concentrează integra] forţa spiri-
tuală "I este însăforn1a realului abstras din viziune prin limbaj şi a
cărui chintesenţă nu se deschide spre fiecare fiinţă trezită : li1nita
concepzttă„ legea comi1nicabilă„ denumirea, nun1ărul. De aceea„
orice conjurare a divinităţii se bazează pe cunoaşterea nutnelui
adevărat, pe în1plinirea riturilor şi a sacramentelor, cunoscute
doar de învăţat şi puse la dispoziţia lui, în fon11a prescrisă exactă
şi prin î11trebuinţarea cuvintelor exacte. Nu este numai cazul
111agiei prin1itive, dar şi al oricărei tehnici concrete şi„ n1ai mult,
al întregii medicine. De aceea„ matematica este ceva sacru care
apare de regulă în mediile religioase (Pitagora, Descartes,
Pascal) iar n1istica numerelor sacre (3, 7, 12) un element esenţial
2
al oricărei religii ~ tot de aceea„ ornamentul şi forma lui supremă

· I. An1ândouă se deosebesc prin for111a internă . Un sacrificiu oferit de

Socrate este o rugăciune lăuntrică. Sacrificiul antic trebuie în general
conceput ca <) rugăciune in formă cor1Jorală . "Oraţia jaculatorie„,
a u11ui cri111inal este în realitate un sacrificiu la care-l constrânge
neliniştea.
2. acest sens, filosofia nu diferă câtuşi de puţi11 de si111pla credinţă
Î11
populară rustică . E de aju11s să 11e gândin1 la tabelul categoriilor lui
 317
d111 arlutectura religioasă au w1 ""ce„, 11u111eric în forn1ă sensibilă .
SLu1t forme fixe, coercitive, 111otive expresive sau senine de co111u-
n1care prin care microcos1nosul este în !aport cu 111acrocos-
111osul , în cadrul u11iversului fiir1ţei trezite. ln tehnica sacerdotală
acestea se nu111esc porLu1ci , î11 tehnica ştiinţifică se nu1nesc legi .
..\111bele sunt denu111iri şi nu111ere, dar 0111ul primitiv n-ar vedea
nici o diferenţă între puterea 111agică prin care preotu) din satul
s[lL1 poru.11ceşte den1onilor şi cea prin care tehnicianul civilizaţiei
a c ţionează n1aşinile.
Pri111ul şi poate unicul rezultat al voinţei un1ane de a
intclege este credinţa~ ''eu cred" este n1arele cuvânt ce se opune
nch111ştii 111etafizice şi totodată o 111ărturisire de iubire. Cerceta-
rea şi studiul culn1inează prin ilutninarea subită şi prin calculul
reL1şit : orice senzaţie şi concepţie însă nu au sens decât dacă
c\.1 stă certitudinea interioară a ''ceva" care este,.,, distinct şi
44

străin , exact în for111a certitudinii itnplicate în lanţul de la cauză

la efect. Supre111ul bine spiritual cunoscut de 0111 în ipostaza de
fiinţă gâ11ditoare căl~uzită de li111baj este deci credinţa ten1einică,
dobândită pâ11ă la un11ă de el, în ceva sn1uls din ghearele
tin1pl1lu1 ş1 ale destinului, abstrasă prin conte111plaţie şi de-
~cn111ată printr-un nu1năr sau un nu1ne. Natura ultirnă a acestui
„„ce'' ră1nâne totuşi obscură . Este atinsă astfel logica secretă a
universului, sau ea este doar o închipuire? Toate luptele on1ului
care gâ11deşte, toate suferinţele, toată neliniştea lui speculativă ~u
ca scop acestă nouă îndoială care poate deveni disperare. ln •
specL1laţiile lui, are nevoie de credinţă în ceva susceptibil de a fi
atins jinaln1ente cu gândul, credinţă într-un final analitic ce nu
lasă loc pe11tru nici o unnă de n1ister. Trebuie ca toate colţurile şi
abisurile lurnii contemplate să fie luminate - nimic altceva nu-l
. " .
n1a1 poate 1nantu1 ...
Acu111 credinţa trece în Ştiinţă„ ieşită din neîncredere,
sau, ceea ce este mai adevărat, î11 credinţa într-o astfel de ştiinţă .
,.\ceastă fom1ă de cunoaştere intelectivă depinde în mod absolut
de cealaltă „ mai târzie, 1nai artificială, mai problematizată . Tre-
buie să adăt1găm că teoria religioasă - viziunea credinciosului -
aj11nge la o practică sacerdotală ~ invers, teoria ştiinţifică se

1'a nt cu ale lor 3x4 unităţi „ Ja 111etoda Jui Hegel sau la triadele lui
Jan1blikos.
1i8
separă pri11 ea însăşi de practică, de cunoaşterea tehnică a vteţii
cotidiene. Credinţa temeinică izvorâtă din iluminări, revelaţii,
viziuni profunde şi neaşteptate, poate renunţa la cercetarea critică
Cunoaşterea critică presupune credinţa că n1etodele ei conduc
exact la rezultatul căutat, nu la imagini 11oi, ci la ''realitate".
Istoria ne învaţă însă că pierzând nădejdea în credinţă ajungen1 la
ştiinţă, iar când ne pierdern încrederea în ştiinţă ne î11toarce1n la
credinţă după o perioadă de optimism critic. Cu cât ştiinţa
teoretică se eliberea.ză de credinţă, cu atât ea tinde să se eli1nine.
Ce 111ai rămâne este act1m pur şi si111plu experienţă tehnică.
Credinţa 01iginară obscură recunoaşte sursele superioare
ale adevărului prin care lucrurile pe care speculaţia nu le-ar fi
rezolvat niciodată devin rnanifeste şi, ca să zice111 aşa, deschise
tuturor: cuvinte profetice, vise, oracole, scrieri sacre, voct ale
divi111tăţii. Dirnpotrivă, spiritul critic vrea şi crede că nu-şi dato-
rează decât lui însuşi toate cunoştinţele. Nu numai că nu are
încredere în alte adevăruri„ dar nici nu le recunoaşte ca posibile.
Pentru acesta este adevărat nun1ai ceea ce este demonstrat
ştii11~fic. Ctu1oaşterea critică pt1ră îşi extrage mijloacele dir1 ea
însăşi, dar s-a î11ţeles repede că ea presuptme în special esenţialul
rezultatelor. De on1nib11s di1bitandztn1 este un proiect imposibil
de realizat. Uităm că activitatea de cercetare critică trebuie
funda111entată pe o n1etodă care poate doar aparent să se înscrie
pe o direc~e critică~ în realitate, de fiecare dată ea este co-nsecuti-
vă r1aturii gândirii , astfel încât rezultatul cercetării este determi-
1

nat de 1netoda care abordează şi pătrunlie fiinţa trezită. Credinţa

î11tr-o ştiinţă necondiţionată caracterizează numai enonna naivi-
tate a epocilor raţionaliste. O teorie ştiin~fică nu este altceva
decât o dogn1ă ce a precedat-o istoriceşte în altă fonnă. Nu1nai
viaţa trage foloase de âici sub forma unei tehnici căreia teoria îi
oferă cheia succesului. A111 spus deja că nu "'îndreptăţirea'' , ci
aplicabilitatea hotărăşte valoarea unei ipoteze de lucru: cunoştin­
ţele
. din altă categorie„ adevărurile în sensul optimist al cuvântt1-

1. Şi gândirea prin1itivă şi
cea cultivată, apoi cea chineză, india11ă,
a11tică, n1agică, occidentală şi î11 cele din urn1ă chiar ger111ană„ engle-
ză şi franceză este aici diferit constitl1ită: finaltnente 11u există nici
111ăcar doi oa111en1 care să aibă exact aceleaşi 111etode.
 319
lLu ~11u pot în general rezulta d1ntr-o cu11oaştere ştiinţifica pL1ră ~
care presupune meret1 o opirue asupra căreia se poate răsfrânge
activitatea critică a11a/itică· ştiinţa barocă este o realizare pro-
gresivă a i1naginii cosmice religioase a goticului .
Rezultatul credinţei şi al ştiinţei, al neliniştii ş1 al curiozi-
tă~i „ nu este expetienţa de viaţă „ ci cunoaşterea naturii . Universul
1stor1c este negat expres şi de una şi de cealaltă . Misterul fiinţei
trezite este însă dublu: ochiul interior distinge două imagini de
ordin cauzal„ roade ale neJi11işti1 : ''lumea exterioară '' şi , ca
pa11dant„ "'1un1ea interioară " . Fiecare îşi are propriile probleme:
fiinţa trezită acţionează nu111ai în propriul domeniu. "Nu1nenul se
11un1eşte într-o parte Dun1nezeu, în cealaltă suflet. In rapott cu
lu111ea ~ inteligc11ţa critică transformă în 1nări1ni mecanice divi-
11ităţile i11tuite prin credinţă„ fără a le modifica totuşi esenţa :
111ate1ie şi fo1n1ă , lu111ină şi întttneric, forţă şi masă~ ea analizează
in1aginea nlentală a credir1ţei originare a sufletului , în acelaşi fel
şi cu acelaşi rezultat pr·edeter111inat. Fizica interiorului se nu-
111eşte psihologie sistetnatică şi descoperă în on1: ca ştiinţă antică
părţile sufletttlui ca entitate concretă ( vouc;, 8uµoc;, Erct8uµia):
ca ştiinţă 1nagică „ s11bstanţe psi/1ice (n1ah, nephesh)~ ca ştiinţă
faustică , forţe psihice (gândire„ sentin1ent, voinţă) . Aceste ima-
gi111 sunt studiate prin reflecţie religioasă, prin teamă şi iubire, în
rela~ile lor cauzale cu păcatul , expierea, gra~a, conştiinţa, răs­
plata şi pedeapsa.
Misterul fiinţei ajunge la o,.. eroare fatală de îndată ce
credinţa şi ştiinţa se întorc spre el. In loc să ajungă la cos1nic,
aflat complat în afara posibilităţilor fiinţei trezite active, este
analizată pri11 sin1ţuri e111oţia corpului din imaginea universului
vizual, iar prin logică imaginea abstrasă ca un complex mecanic
cauzal. Dar viaţa reală se lasă dirijată, nu cunoscută. Numai
intempora/11/ este adevărat. Adevărurile sunt dincolo de istorie şi
de viaţă ~ în prin1t1l caz există însă o corespondenţă absolută între
critică, intenţia critică şi logica internă a obiectului vizat~ în al
doilea caz, nu. Deosebirea dintre credinţă şi ştiinţă, ori dintre
frică şi curiozitate, oii dintre revelaţie şi critică, nu este aşadar
cea din unnă . Ştiinţa este doar o formă tardivă a credinţei .
Dar credinţa şi viaţa, iubirea originară şi tea1na tainică de
lt1n1e şi iubirea originară şi ura tairucă dintre sexe, cunoaşterea
logicii anorganice şi senti1nentul logicii organice, cauzele şi
320
destinele - iată cea mai profundă dintre toate antitezele. Ceea ce
este aici hotărâtor : nu să ştii ce categorie - religioasă sau
critică - trebuie abordată „ ci dacă eşti gânditor - nu are
i111portanţă de care - sau om de acţiitne.
"
In domeniul acţiunii, fiinţa trezită nu prinde puteri decât
devenind tehnică. Chiar şi cunoaşterea religioasă înseamnă
putere, iar cauz-4lităţile nu sunt create nu111ai pentru a fi constata-
te, ci şi pentru a ne folosi de ele. Oricine cunoaşte raportul
111isterios dintre !11acrocosmos şi n1icrocos1nos îl poate şi stăpâni „
fie că a avut o revelaţie„ fie că şi l-a însuşit prin observarea
lucrurilor. Astfel, adevăratul om-tabu este şi n1agician şi in1-
plorator al divinităţii . El vrea să constrângă divinitatea prin
sacrificiu şi rtigăciune~ exercită riturile şi sacra111entele„ pentru că
ele su11t cauze ale unor efecte ineluctabile şi treb1tie să slujească
tuturor celor care le cunosc. Citeşte în stele şi în cărţile sfinte: are
î11 puterea lui spirituală raportul cau=al dintre păcat şi expiere„
re111uşcare şi ispăşire, sacrificiu şi graţie, un raport )ntemporal ce
nu se supune nici unei categorii de întâmplare. Inlănţuirea de
cauze divine şi de consecinţe a făcut din el o sursă de forţe
111istenoase şi„ prin urinare„ o cauză a noilor efecte, în legătură
cu care trebuie crezut pentru a participa la ele.
Vom înţelege„ din acest punct de vedere'! ceea ce dăduse
aproape total uitării lutnea europeana-americană : ultimul sens al
eticii religioase„ al 1noralei. Pretutindeni unde ea este puternică şi
autentică , se constituie un co1nportan1ent sen1nificativ al actelor
şi exerciţiilor ritz1ale„ după expresia lui lgna~u de Loyola un
perpetuu exe1--citi11m spirituale„ n1ai cu s~amă În faţa divinităţii
ce trebuia astfel satisfăcută şi conjurată . ln fo11d există o cauză şi
un scop, chiar şi în cazurile cele 111ai rafinate ale ant1mitor filosofi
care au inventat o "tnorală pentru sine", care astfel are şi un scop
perceput în profunzime„ ce poate fi apreciat numai de unii . Există
doar o n1orală cau=ală, adică o tehnică morală pe un fundal de
metafizică pioasă.
Morala este o cauzalitate conştientă şi organizată a unui
comporta1nent individual , făcând abstracţie de toate particulari-
tă~le din viaţa reală şi de caracter, ceva etern valabil pentru to~,
deci atemporală şi ostilă faţă de timp şi chiar din această cau:ză
'"'adevă rată " . Chiar dacă omenirea n-ar fi existat, 1norala ar fi fost
adevărată şi valabilă -- în acest fel s-a exprin1at deja în realitate
 321
ltJµ_1ca et1co-a11organică a lun1ii considerate ca un siste111. Nicio-
d„1tj n-ar exista un consens cu ceea ce dezvoltă şi perfecţionează
1~1or1a . Spa~ul neagă timpul: adevăr~ta 111orală este absolută,
etc111ă, d~săvârşită şi 111ereu aceeaşi. ln fo11d ea co11ţine 111ereu
ceva ce 11eagă viaţa„ un fel de abstine11ţă„ de renunţare, de
dezi11teres ce 111erge până la extaz, pâr1ă la 111oarte. Acest lucru se
expri111ă in lin1baj : n1orala religioasă conţi11e i11terdic~i„ nu
porunci. Chiar când pare că afir111ă„ tabt1-ul este o stnnă de
re11u11ţări. Pentn1 a r1e elibera din unjverst1I faptelor„ a fugi de
posibilităţile desti11ttlui„ a considera rasa ît1 si11e ca un inamic
perpetuu ce stă la pândă, este necesar t111 s1stcn1 rigid„ doctrina
şi practica. Nici un act nu trebuie lăsat la voia î11tâ111plării„
a instinctului, adică la voia in1pulsurilor sângelui. Trebuie
ca11tărite cauzele şi consecinţele şi ~'executaten în confon11itate cu
ordi11ele. Tensiunea extre111ă a fiinţei trezite este necesară pe11tru
a 11u cădea 111ereu î11 păcat. Mai î11tâi abstinenţa de la tot ce
aparţi11e sângelui: dragoste, căsătorie. Dragostea şi ura dintre
oa111eni sunt cos111ice şi 11egative: dragostea sexuală se află la
extren1a opusă it1birii ate1nporale şi fricii de Du111nezet1 aparţi-
11a11d păcatului originar care a dus la alungarea lui Ada111 din
paradis şi la î111povărarea 0111enirii cu păcatul ereditar. Naşterea
şi 111oa1tea li111itează viaţa corporală în spaţiu. Pentru că este
vorba de corporal, pr1111a devine un păcat iar a doua o expiere.
Forn1tda religiei orfice era ur111ătoarea : L<n ~la-cr11-~ta, corpul Ja
a11tici') un 111or111ânt ! Eschil şi Pindar concepeau fiinţa drept u11
păcat . Sfi11~i di11 toate ctilturile văd în ea o greşeală care trebuie
plătită pri11 ascetis111 sau prin dezlănţuirea orgiastică cu care se
î1111.1deşte. Malefice sunt un11ătoarele: activitatea circL1111scrisă de
istorie„ acţitu1e':l, erois111ul, bucuria de a lt1pta, victoria şi jafu~ile.
Este pus în nlişcare tactul fii11ţei cos1nice, iar b~tăile sa]e acoperă
şi tttlbură conten1plarea spirituală şi gândirea. ln general lu111ea,
adică ltu11ea istorică , este o infatnie. Ea lt1ptă în loc să renunţe şi
igi1oră ideea de sacrificiu. Discipl1nează ~devărul prin faptă. Se
st1strage gândirii cauzale un11ând instinctele. De aceea sac1ificiul
· Sl1pre111 pe care-l poate î111plini 0111ul spititual este jertfirea acestei
lu111i fie şi l)ttterilor naturii . Fiecare faJJfă n1orală este 11n
crâ1111Jei clin acest sacrifici11. O yiaţă niorală este u11 lanţ neîntre-
rt1pt de sacrificii ase111ă11ătoare. Inainte de toate sacrificiu) n1iJei:
0111ul JJL1te1nic lăuntric îşi sac1ifică superioritatea })entru cel 11epu-
 322
ti11cios. Cel ce co111păti111eşte t1cide ceva în el. Să nu aju11ge111
însă să confundăn1 111ila„ în sensul religios subli111, cu inco11siste11-
ta dispozi~e sufletească a i11stilui vulgar„ care nu poate să se
do111i11e, dar 111ai ales cu senti111enti1I rasial al cavalerilor·, care
î11 general nu este o 111orală a raţiunilor şi a po1uncilor„ ci un
obicei ev'idet1t de a se difere11ţia, generat de tactul inconştient al
u11ei vieţi de erois111 disciplinat. Ceea ce î11 epocile civilizate se
11un1eşte etică socială 11u are nin1ic de a face cu religia, iar
existe11ţa nu face decât să de1nonstreze slăbiciunea şi vidul
religiozităţii de u11de a dispărut toată forţa certitudinii 111etafizice
_ şi, odată cu ea, condi~a 111oralei autentice a tăriei religioase şi a
re11u11tării . Nt1 r1e ră111â11e decât să vede111 difere11ta dintre Pascal
~ >

şi Stua1t Mill . Etica socială este nu111ai o politică practică. Ca

orice prodt1s tardiv, ea provine din acelaşi univers istoric, unde„
la apoget1l tuturor epocilor prin1ăvăratice„ c11t11111a apare drept
generozitate şi spirit cavaleresc al epocilor de n1are forţă co111pa-
rativ cu acelea pe care viaţa „ istoria şi desti11ul nu le-au favorizat ~
î11 111ediile superioare de azi, care au tact şi disciplină „ ea este
11un1ită Hge11tle111a11like" sau "Ansta11d"„ având deci la polul opus
11L1 păcatLd „ ci vulgaritatea . Revi11e aşadar antiteza dintre catedra-
lă şi cast~lul fortăreaţă . Această 111or.alitate 11u caută ra~uni sau
port111ci . 111 general 11u pu11e proble111e. Ea se află în sânge - este
vorba de acelaşi sin1ţ al tactului - şi nu se te111e de ispăşire şi de
răzbu11are, ci de dispreţ şi î11 special de dispreţu) de sine. Nu este
o 111oralitate dezinteresată ci, din co11tră„ decurge di11 i11teresul
foarte co111plex al unei perso11aJităţi puternice. Aceasta toc111ai
pe11tru că ea revendică şi o 1năreţie i11terioară aflată , prin pietate,
exclt1siv î11 aceleaşi epoci pri111ăvăratice~ slujitorii ei sanctificaţi
precL1n1 Francisc di11 Assisi şi Ben1ard de Clairvaux au trăit
spiritLtalitatea renunţării „ bucu1ia sacrificiului de sine"I o caritas
eterată „ fără sânge, ate111porală „ aistor1că „ în care tea111a de
cos111os a devenjt integral iubire pură şi i111aculată , culn1e a 1110-
ralei cat1zale de care perioadele târzii nu st1nt î11 general capabile.
Ca să fii stăpân al propriului sânge, trebue 111ai întâi să-l
ai . De aceea„ nu există călugări de înaltă clasă decât în epocile
cavalereşti şi războinice ~ si111bolul supre111 al victoriei totale a
spaţiului asupra ti1npului este războinicul devenit ascet şi nu
visătorul î1111ăscut sau cel sărac cu duht1l, l1ărăzit de la natură
călugăriei „ nici 1năcar învăţatul care urzeşt~ în cl1ilia lui un
 323
siste111 111oral. Deci să nu fi111 ipocri~ -- ceea ce azi 11L1111in1
n1orală„ ittbire 111ăsurată a aproapelui şi activitate n1oralizatoare„
satt practica unei carităţi cu gâ11dul ascLu1s de a cuceri puterea
politică„ 11u are nici un sens cayaleresc de un rang anun1e î11
co111paraţie cu cel de odinioară. lncă o dată : o n1are 111orală nu
există decât în perspectiva 111orţii, inspirate de tea111a faţă de
raţit111ile şi co11secinţele 111etafizice conţi11L1te ple11ar de fiinţa
trezită„ pri11tr-o iubire triL1111fală a vieţii, prin conştiinţa cuprinde-
rii i11eluctabile într-Lin siste111 cauzal de co111anda111ente sacre şi
de finalităţi„ siste111 ce trebt1ie ve11erat ca adevărat şi care te
acaparează î11 î11tregin1e sau la care renunţi î11 întregi111e. O
te11siu11e co11sta11tă„ o supraveghere şi o cercetare de sine„ înso~nd
practica n1orală ce este o artă îr1 vecinătatea căreia lun1ea istoriei
se prăbt1şeşte î11 gol . Trebuie să fii erou sau sfânt. Calea de
111ijloc 11t1 însean1nă înţelepciu11e, ci banalitate.

16

Dacă ar exista doar adevărttri izolate„ doar fluxuri de

tii11ţare„ o istorie a adevărt1lt1i ar fi in1posibilă . Dacă ar exista o
feligie ttnică„ veşnic cea justă, istoria religiei ar fi de neconceput.
hi zadar însă„ latura 111icrocosn1ică a vietii individuale s-a
~

dezvoltat pâ11ă la li111ita posibilităţilor, căci ea ră111âne totuşi

per111a11ent legată de viaţa î11 deveni re, precu111 pielea de ca111e„
fre111ătâ11d de tactLil sâ11gelui şi vorbind 111ereu despre instinctele
asct111se ale fii11ţei or1e11tate cos111ic. Rasa do111ină şi for111ează în
exclt1s1VItate concepţiile Ti111pul înghite spa~ul - acesta este
desti11ttl fiecărl1i 1110111e11t de trezire.
Totuşi'I există ''adevăruri eterne',. Fiecare 0111 posedă o
n1t1lţin1e„ atât cât este pt1s în ipostaza de a gâ11di„ într-t1n univers
al gâ11dirii care fixează invariabil aceste adevăruri , adică
'"'"a ct1n1 'I'„ î11 clipa când el gândeşte sau câ11d aceste adevăruri se
agaţă de vâ1furiJe de fier a~e principiilor şi ale consecinţelor'I ale
cal1zelor şi a1e efectelor. ln respectiva ordine nin1ic nu poate
ră111â11e pe loc aşa cu1n crede el„ ci ridică eul trezit şi 1u111ea
acestttia. An11011ia „sttpravieţuieşte, dar ea are o isto11e ca tota-
litate şi ca fapt . l11tre ele„ absolutttl şi relativul sunt precurn
secţi tu1ea transversală şi sec~ tu1ea lo11gitudi11ală î11tr-un şir de
ge11era~i : Îr1 ultin1ul caz se face abstracţie de spaţit1 '1 111 aJ doilea
324
de ti111p. Cel ce gândeşte sisten1atic ră111âne prizo11ier î11 ordi11ea
cauzală a unui 1no111ent. Cel care priveşte din W1ghi fiz1onon1ic
sL1ccesi u11ea de situaţii ct1noaşte de W1ul singur sct1i 111 ba rea
co11sta11tă a ceea ce este adevărat .
"
Intregul univers perisabil este nun1ai o parabolă acest
lucru este real şi în legătură cu adevărurile eterne, de îndată ce se
urn1ăreşte parcursul istoric, llllde ele circt1lă f~recate în in1aginea
cosn1ică a generaţiilor prezente şi trecute. 111 răsti111pt1I vie~i,
pcntrtt fiecare 0111 eten1ă şi adevărată este nu111ai o an11111e religie:
cca care i-a fost l1ărăzită de destin În coordonatele spapale şi
te111porale ale 11aşterii lui . Prin ea sunt percept1te şi se fom1ează
111tt1iţiile şi convingerile din ti111pul vieţii . El pne la cuvinte şi la
forn1c. ticş1 Ic i11ţelege 111ereu altfel. Adevărurile eten1e există în
t1n1versul 11att1rii , căci î11 tu11verst1I istoriei există o fii11tă în ete111ă
~

schi 111 ba re.

() 111lJ1:fologie a istoriei religioase este, di11 acest 111otiv,
o problen1ă ce poate fi 1)usă doar de spiritttl fat1stic şi decisă
nun1ai î11 stadiul său actual de evolutie. Fiind dată necesitatea. el
;

trebt1ie să î11cerce să se abstragă total di11 convingerile proprii

pc11trt1 a înţelege desfăşurarea tuturor celorlalte în n1od egal
pcrccpL1te ca străi11e. Ce dificultate ! Cel care va face de111ersttl
solL1ţ1011ării trebt1ie să aibă forţă şi 11t1 r1t1n1ai pentru a si111ula că
aba11do11ează adevărt1rile ce dect1rg din cu11oaşterea personală a
cos111osului„ cl1iar dacă ele n-ar exista decât ca o însu111are de
co11cepte şi de 111etode, ci ar do111ina real111ente siste111ul prop1iu,
pâr1ă î11 cele 111ai 111ici a111ănunte„ ct1 perspicacitatea fiziono111istu-
1tu . Şi cl1iar atu11ci„ va fi în general posibilă exprin1area Într-o
lin1bă t111ică„ ale cărei structuri şi spirit co11ţin efectiv întreaga
111ctafizică secretă a culturii, cunoştinţele tra11s111isibile despre
adevărurile oa111enilor care vorbesc li111baje diferite?
Din n1ileniile vârstelor î11depărtate răzbate tun1ultul hao-
tic al popula~ilor pri111itive„ încren1enit în circun1sta11ţe r1eclare a
căror apăsătoare enig111ă răn1â11e constantă „ fără ca 11i111e11i să o
"
clarifice. ln raport cu acestea, fericit anin1alul care se trezeşte„
dar care nu gândeşte ! U11 anin1al nu tre111ură decât î11 faţa pri-
111ejdii}or i11dividualizate„ însă prin1itivul tre111ură î11 faţa întregit
lu111i . 111 el şi î11 afara lui toate celelalte ră111ân obscure şi inexpli-
ca bi Ie. Ba11al ul şi de1110111 eul st1nt Iegate i11extri ca bi l şi situate în
afa ra ori cărei reguli. lese 111 ltu11i11ă un senti111e11t religios sfielnic
 325
111111up0~ . t?tc311d cu atât 111ai puţin necesară aluzia la o religie
.1 ~ redi11ţe1. Căci , de la fo1111a aceasta ele111entară de nelinişte

(<.>~nucă nici o cale 11t1 duce la iubirea inteligentă . Fiecare piatră

pe c~rc caiet „ fiecare u11ealtă lt1ată în n1â11ă , fiecare gânganie ce .· '
trece bazâi11d„ l1rana„ casa, te111peratura pot fi de111onice~ dar nu . ... .
poţi crede i11 pute1ile care stat1 1a pândă decât în n1ăsura în care
te tcn1i sat1 ai 11evoie de ele. Doar atât şi este de ajun~·. _ Nu po~
1t1bi decat ceea ce crezi că are o existenţă d11rabilă. lltbirea pre- .'
supLu1e ideea tuiei ordi11i cosn1ice fer111e. Ştiinţa occide11tală şi-a
făcL1t 111Ltlt rău punâ11d ord111e î11 observaţiile particulare prove-
11i11d de pe toate co11t111entclc. aranjândt1-le în aşa zise stadii care
''" t1rcă .„ de la credinta in 11cn1t1ri rea sufletelor sau de la orice alt
~

î11ceput pâ11ă la credi11ţa personală a învăţatului . Din nefericire,

ca a proiectat sche111a valorilor unei religii particulare, dar
chinezii şi grecii ar fi tăcut ct1 totul altfel. Aceste stadii st1ccesive
care presuptu1 o dezvoltare de a11sa111blu orientată către ttn scop
general ntt există . Universul l1aotic al 0111ului pri111itiv, apărut de
tiecare dată di11 11eînţelegerea tu1t1i 111on1ent particular fiind totuşi
Î11cărcat de se11st1ri „ este 111ereu ceva viu, perfect şi desăvârşit în
si11e, adeseori probâ11d o repede şi fre111ătătoare profunzin1e
a presenti111e11tult1i 111etafizic. Ea include totdeau11a un sisten1
şi pL1ţi11ă in1porta11ţă are dacă este parţial dedus din viziunea
u11i versului l u111i11os sau este total indepe11de11t. O astfel de i1na-
gi11e ~~Oli progresează n Şi„ lllaÎ 111Ult„ ea Oli este O Însu111are exactă
de elen1ente individuale ce pot fi luate şi con1parate după vrere,
i11depe11dent de ti111p, de ţară şi de popor, cu111 se procedează
in n1od obişnuit . Din1potrivă , ele for111ează o /11111e de religii
cJrga11ice ce au avut, pe întregul pă1nânt, 111oduri proprii şi
extren1 de caracteristice de naştere, de 111aturizare, de extensie şi
de n1oa1te„ astfel încât o perfectă specificitate în structură „ stil ,
epocă şi durată trăieşte î11 ultin1ele lor zone. Religiile cttlturilor
superioare nLt SLmt 111ai dezvoltate decât cele de altădată „ ci
diferite de acestea. Ele· apar în lu111ină cu 111ai 111ultă li111pezi111e şi
sLn1t 111a1 spirituale„ dar 11u cunosc si111bolica religioasă a întregii
vieţi cotidie11e. Religiozitatea pri 111iti vă pătrunde peste tot, reli -
gii le pa1ticttlare târzii sunt u11iversuri for111ale desăvârşite în sine.
Cu atât n1ai enig111at!ce sunt .şi preistoriile 111a1ilor cul-
turi, pri111itive î11că, dar anticipând din ce în ce 111ai clar şi
111a11ifestâ11d o direc~e deter111i11ată . Toc111ai aceste preistorii ar
trebL1i
...
cercetate şi cotnparate, căci ele cuprind 1nai 111ulte secole.
ln ce for111ăse pregăteşte viitorul ? Aşa cun1 am văzut„ preistoria
n1agică a produs stilul religiei profetice care a ajuns la apocalip-
se. Pe ce se înte111eiază acestă for111ă, în profunzin1e, ce este exact
111 11atura acestei culturi ? De ce, de pildă, preistoria 111ycenia11ă
este în totalitate ocupată de reprezentări ale divi11ităţilor sub
for111ă a11i111a1ieră ? Nu zeii războiului sunt înfăţişaţi î11 n1arile
1

săli dreptu11ghit1lare ale palatelor 111yce11iene~ aici cultul sufletelor

şi al stră111oşilor ajunge Ja o fază gra11dioasă, atestată până şi azi
în 11101111inte~ su11t puterile adorate în clasele de jos„ în colibele
ţără11eşti. Zeii antropon1orfici i111portanţi din religia apollinică, ce
t rebu1e să fi fost creaţi în jurul a11ului I I 00 printr-o violentă
ră stu111are religioasă, poartă peste tot un11ele unui trecut obscur.
i\b1a dacă există una-două figuri care să 11u trădeze originea prin
st1pra11un1e„ atribute sau n1ituri revelatoare de transsubstanţiere.
La Hon1er„ Hera are 111ereu ochi de vacă„ Zeus apare în cl1ip de
tat1r„ iar Poseido11 di11 lege11da thelpusiană sub înfăţişare de cal.
Apollo aju11ge nun1e]e a nenu111ărate 1111111ina prin1itive~ odi11ioară
el era lup ( Lykeios) ca şi Marte la ro111ani„ berbec (Kameios)„
peşte ( Delpl1i11os), şarpe (Apollo pithic de la Delpl1i ). Tot ca
şarpe apar Zeus l\1elic11io î11 111or111intele din Atica„ AskJepios„
Er111yile„ cl1iar şi la Eschil (E111u. 126 ). Şarpele sacru de pe

I. Care civilizaţie superioară din Creta este un ava11post al gândirii

egiptene ? Nun1eroasele divinităţi locale şi tribale din epoca thinită
(înainte de anul 3000) ce reprezentau 11işte 11un1i11l1 anin1aliere parti-
culare„ aveat1 11eîndoielnic o sen111ificatie „ cu totul diferită . Divinitatea
preistoriei egiptene are spirite particulare (A..<1) şi suflete 1ndividuale
ascunse în a11i111ale (hai) care stau la pândă, fii11d cu atât n1ai
nun1eroase şi n1ai puter11ice: Bastet se află î11 pisici, Secl1111et în lei,
Hathor în vaci, Mut în păsările de pradă . De aceea„ f...."a are forn1ă
un1ană„ iar în i111aginile zeilor el se ascunde„ ca să spunen1 aşa„ după
capetele a11in1alelor ~ aceasta conferă celei n1ai vecl1i in1agini cosn1ice
o descendenţă ce stârneşte cea n1ai cun1plită nelinişte . Puterile supre-
n1e se n1ânie pe oa111eni„ chiar şi după 111oarte, şi nu pot fi caln1ate
decât prin cele 111ai 111ari sacrificii . Unirea Egiptului de Jos şi a
Egiptultli de Sus a fost atunci reprezentată prin adoraţia con1ună a
şoin1ului Horus„ care îşi are pri111ul f...."t1 în farao11ul do11111itor. (Cf. Ed.
l\r1eyer: ( iesc/1 i c/11 e li. ,.,111 erl11n1s„ I .. § 182 şi urn1.)
 '
327
-\cropole era Erichtonios. ln Arcadia, pe vre111ea lui Pausanias
i11că se n1ai vedea o i111agine a zeiţei Demeter cu cap de ca) în
tc111plt1l de la Pl1igalia~ A1te111is Kallisto din Arcadia apare î11
cl·1ip de ursoaică, iar preotesele zeiţei Arte111is Braurinica din
1\.tena se 111ai 11u111eau şi arktoi . Dionysos, când taur, când ţap, şi
Pa11, au păstrat tnereu câte ceva din universul ani1nalier. Ca şi
SL1flett1I corporal la egipteni (bai), Psyche este pasărea paradisu-
l Lli ~ astfel î11cepe suita nenu111ăratelor for111e se111ia11i111aliere„ pre-
. '.·'
cttt11 sirenele şi centaurii„ care abundă pt1r şi si111plu în itnaginea
prin1ară a 11aturii antice.
Dar trăsăturile religiei pri111itive din perioada 111erovi11-
giană a11ticipează oare forn1idabilul avânt al goticului ? Faptul
că„ î11 aparenţă, a111ândouă sunt aceeaşi religie, ''creştinis1nul", nu
dovedeşte 11i111ic în ce priveşte deosebirea totală de adânci111e.
TrebL1ie să î11ţelege111 bi11e că pri111itivis111ul religiei 11u rezidă de
fapt În n1ateria doctrinară şi ritualică, ci în 111entalitatea oan1eni-
"
lor care le asi111ilează, si111t, vorbesc şi gândesc prin ele. I11văţatul
trebuie să se obişnuiască cu ideea că creştinisn1ul i11agic, cel din
Biserica occide11tală, este o dublă expresie a pietăţii pri111itive')
indeosebi î11tre a11ii 500 şi 900 î11 Occide11tul ger111a110-celtic şi
chiar in zilele 11oastre în Rusia . Ct1111 s-a reflectat însă lu111ea în
aceste capete ~'convettiten ? Ce gândire reală şi ce repeze11tări se
i11tâl11esc - lăsând la o pa1te câţiva clerici de şcoală bizantină - în
aceste ceren1onii şi dogine ? Episcopttl Grigore di11 Tours, care
probează totuşi cea 111ai înaltă stare spirituală din ge11eraţia lui,
celebra câ11dva î11 aceşti ter111eni pulberea răzuită de pe piatra de
111or111ânt a unui sfânt: ''O„ leac ceresc„ ce eşti 111ai bun decât
reţetele tt1turor 111edicilor ! Care cureţi n1ăruntaiele precu111
ese11ţa de sca1110111ină, care cureţi conştiinţa de toate petele !n Nu
n1oa1tea I ui I ist1s, văzută ca o si111plă cri111ă, îl t1111ple de 111ânie„ ci
î11vierea îi apare la fel de obscură ca u11 act tau111aturgic atletic,
ceea ce îi co11feră lui Mesia reputaţia legiti111ă a unui 111are n1agi-
cia11 şi deci a Ltnui adevărat Mâ11tuitor. EJ nu presi111te î11 nici un
fel că ist~ria păti111irilor eristice are o se111nificaţie 1nistică . 1
111 Rusia') hotărârile "Si11odului celor O Sută de Cinuri "„
î11 anul 1551 , sunt 111ărturia celei 111ai pri111itive credulităţi .

I. Bernottlli : I )ie /lei liy,e11 cler j I er<>vinxer ( 1900) ne oferă o bt111ă

expunere asupra acestei religii prin1itive.
328
Tăierea bărbii şi ţinerea greşită a crucii erau păcate de 111oa1te.
Ele su11t o injurie a de1nonilor. 4.'Sinodul Jui Antichr1st „._ 111 1667,
a co11dt1s la n1area n1işcare sectară Raskel, pentru că de atu11c1
se1n11ul crt1cii trebuia făcut cu trei degete în loc de două „ iar
11un1ele Mâ11tuito1ului trebuia pronunţat Iisus în loc de Isus„ ceea
ce i-a tăcut pe ortodocşii de rit vecl1i să piardă virtuţile
n1ij1oace1or 111agice asupra de1nonilor. Tott1şi, acest efect al fticii
r1u î11sean111ă foarte n1uJt„ 11ici chiar esen~alul De ce„ în perioada
111erovi11giană „ 11t1 descoperi111 11ici cea 111ai uşoară un11ă di11
fervoarea şi neliniştea n1etafizică în faţa 111orţii ., de care
apocahpsele preistoriei 111agice su11t pli11e„ ca şi preistoria rusă ,
sora celei di11tâi„ în epoca Sfăntultn sinod ( 1721-1917) ? Ce a
co11dt1s„ începând de la Petru cel Mare, toate sectele 111artire ale
raskohenilor la celibat, la sărăcie, la cerşetorie, la n1t1tilări
volL1ntare, la cele 111ai î11fricoşătoare forn1e de ascet1sn1 care att
în1pi11s n1ii de oa111e11i„ î11 secoltil al XVII-iea, să-şi dea de bună
voie foc di11 pasiune' religioasă ? De ce perioada francă pare atât
de n10Jatică şi de superficială în con1para~e cu doctrina
„1. ŞIL1ţilor„, despre acei HCl1ristussiens„ tuşi„ ră111aşi pâr1ă azi în
11t1111ăr de şapte: sau chiar în co111paraţie cu ~l.duhoborzii " , cu a
lor „„Carte a Vie~i ,, pe care o folosesc î11 loc de Bibhe şi despre
care se presupune că include psaln1i1 trans111işi ora] de Iisus
·· scopşilor'', ct1 î11spăi111ântătoarele porunci 111utilatoare„ lucruri
fără de care Tolstoi, nihilis111ul şi revolu~ile politice ar fi de
nclnţeles ? Este adevărat oare că nu1nai ara111eenii şi fltşii au
1

ge11it1 religios ? Ce trebuie să aşteptă111 de la viitoarea Rt1sie,

toc111ai acu111 când, î11 secolul decisiv„ obstacolul ortodoxiei
sa va11te a fost sfărâ111at ? ·
l
16

Ca şi norii şi vânturile„ religiile pri111itive au ceva situat

î11 afara patriotis111t1lui. Sufletele 111aselor populare pri1nitive s-au
co11de11sat„ repede şi întân1plător, într-o fiinţă: întâ111plător este

1. Kattenbuscl1 : I~ el1rhuch li. vrgl. Ă~<Jl~/c...·si(Jnk. I„ 1892, p. 234

ş 1 urn1 N. P. Miliukov: .\'ki:-:~e ru.\:\·1scl1er A." ultur?,esc/1. ) 90 I . II,
p. 1O-+ şi urn1 .
 329
~1 Ioctal co111b111ap i lor fi 111ţei trcZJte rezultate din nelinişte
co-
l l)cş1toa re şi din spirit de apărare . Caracterul sedentar sat1
nugrator, i11stabil sau din contră„ nu are nin1ic de a face cu o
se11111ifica~e 111ai profundă
O profundă trăsătură teritorială desparte culturile st1peri-
oare existe11te. Există aici un peisaj 111atern al tuturor for111e1or
de expresie, la fel cu111 oraşul„ te111plt1l„ pira111ida„ catedrala„
t rcbuie să-şi î111plinească istoria„ acolo u11de încolţise ideea lor~
tot la fel'I şi 111area rel~gie din epoca pri111ară se leagă„ prin toate
rădăci11ile ·fiinţei„ de pă111ântttl de ttnde s-a ridicat in1aginea ei
cos111ică . Zada111ic au et11igrat 111ai târziu riturile şi fon11ulele
sacre 111t1lt 111ai departe„ dezvoltarea i11temă nu ră111âne tnai puţin
legată de locul de naştere. Este total in1posibil să regăsi111 cl1iar şi
cca 111ai Ltşoară t1n11ă de dezvoltare a cultelor citadine antice în
Galia: la fel„ este i111posibil ca o doctri11ă dog111atică a creşti-
111sn1t1lt1i fat1stic să se realizeze în America . Ceea ce se despatte
de Jara de origine devine rigid şi se usucă.
De fiecare dată„ î11cept1tuJ sean1ănă cu un strigăt ne-
aşteptat . Zt1111zett1I st1rd al fricii şi al retractilită~i se transfon11ă
deodată lntr-o trezire pttră şi ferventă care„ plecând de la
păn1a11tul n1ate111. î11flori11d absolut ca o plantă„ cuprinde şi con-
cepe di11tr-o privire proftu1zi111ea universului lutninos. Oriunde
este activ î11 ge11eral tn1 se11s al retlec~ei despre sine„ "vede111 şi
salt1tăn1 .în această tra11sfor111are o renaştere lăunt1ică . ln acelaşi
1110111e11t~ 11iciodată 111ai devre111e'I fără a se repeta cu aceeaşi forţă
şi profu11zi111e„ s-ar putea vorbi despre acelaşi n1are cure11t care
străbate toate spiritele alese ale acest11i ti111p„ care face să dispară
orice tean1ă faţă de o iubire jubilândă şi să apară pe neaşteptate
i11vizibilt1l„ î11tr-o transfigurare n1etafizică .
Acu111 fiecare ct1ltură îşi realizează si111bolul originar.
Fiecare are proprittl 111od de a it1bi „ nu111it celest ori 111etafizic'I
prin care conten1plă„ cuprinde sau asi111ilea.ză divinul, dar care
răn1â11e pentrt1 to~ ceilal~ inaccesibil şi inco111prehensibil. Este
ca şi cu111 o peşteră 1tu11inoasă ar fi aplecată peste ltn11e, precu111
î11 ochii lu1 list1s şi ai îr1so~to1ilor Lui: sau ca şi cun1 111ica
11oastră pla11etă dispare î11tr-o pt1zderie de stele„ aşa cu111 si111ţea
G1ordano Bruno~ satt ca şi cun1 orficii şi-ar fi asi111ilat corporalul
zeificâ11dt1-l : sau precu1n spititul lui Plotin se topeşte în henoză
prin e>...1az ctt spi1itt11 ltti Dun111ezeu: sau ct1111 sffintul Be1nard se
.„
330
ide11t1fică, în Unio 1111'stica„ CLt actiur1ea divinitătii i11finite -
r ~ ~

Jvâ11tul în profur1zin1e al sufletult1i se supu11e totdeauna si111bo-

lului originar aparţinâ11d exc/11siv acestei culturi şi 11u alteia .
ln cea de a cincea di11astie egipteană (2680-2540)„ ulteri-
oară constructorilor 1narilor piran1ide„ cultul şoi1nului Horus„ al
cărt1i Ka sălăşluia în faraonul do111nitor„ a pălit. Cultele locale
n1ai vechi„ chiar şi profunda religie a lui Thout la Hen11opolis„ aL1
trecut pe ulti111u1 pla11 . Apare religia solară a lui Re (Ra).
Di11 palatul lui orientat cu faţada către apus„ fiecare farao11
construieşte alături de piran1idă un sanctuar al lui Re (Ra):
pi ra111ida este w1 si111bol al vieţii orientate„ de la naştere până
la can1era n1ortuară„ sanctuarul este simbolul tnăretiei eterne a ~

11aturii . Tin1pt1l şi spaţiul„ fiinţa şi fiinţa trezită„ desti11ul şi sacra

caL1zalitate se î11fru11tă în aceste două co11strucţii giga11tice 111ai
n1L1lt decât î11 oricare altă cultură . Un drun1 acoperit urcă spre
cele dot1ă: VJzitatorul lui Re este co11dus prin reliefuri descnptive
spre î11ţelegerea pL1teri1 divine a soarelui exercitată asupra lu111ii
vegetale şi ani111ale şi asupra ciclului a11oti111purilor. Nici un fel
de repreze11tări ale zeilor„ 11ici un te111plu„ doar u11 altar de ala-
bastrt1 în1podobeşte 111a rea terasă pe Ln1de farao11ul trece câ11d
111ijesc zorile') apărâ11d d111 pe11u111bră şi do111inâ11d priveliştea „
pentru a saluta pe 111arele zeu ce se ridică din Răsărit . 1

Această i11terioritate prin1ară ia totdeauna naştere î11 pei-

saje 11011-urba11e„ în sate, colibe„ sa11ctuare, n1ănăstiri singuratice
şi sil1ăstrii : acolo se fon11ează n1area con1wiitate a fii11ţei trezite„
J aleşilor spi1itului„ care despa1te lăuntric de 111arele flux al
fii11ţei„ de eroi şi de cavaleri~ o întreagă lu111e. Cele două ordi11e
pri111are„ clerul şi nobili111ea„ vizio11arisn1ul din catedrale şi acti-
visn1ul ce vi11e din castele„ asceza şi iubirea„ extazul şi indivi-
dL1alis111L1l „ îşi încep de aici istoria propriu zisă . Zadarnic este
califul şi co11ducător laic al credi11cioşilor „ zadan1ic aduce sacri-
ficii farao11ul î11 cele două sanctuare„ zada111ic au ridicat regii
ger111anici catedrale peste 111or111i11tele străn1oşilor„ nin1ic r1u poate
î11depă1ta prăpastia ~l.a11titetică"" a spaţiului şi a tin1pului, care se

I. Borcl1ardt: Rel1eili?,tun1 <le.\· .\ 'ei1·r>.,·erre„ voi. I„ 1905 Faraonul nu

n1ai este încarnarea divi11itătii„ nen1aifi1nd 11ici n1ăcar fiul lui Ra„ ca
'
în teologi a l111periului de Mijloc: în ciuda n1ăreţiei păn1ânteşti „ el este
acu1n un n1ic slujitor în faţa lui Du11111ezett.
 .J

331
---~.~----·----·-----..... -----------
i~l \.:ta acu111 i11tre cele două ordi11e. Istoria religioasă şi istoria
t H 1 1 1t1că„
istoria adevărulL1i şi istoria eveni1nentelor stu1t i111posibil
de Ln1ificat. Schis111a se 111sint1ează între catedrale şi castele ca să
se co11ti11t1e în oraşele ce se extind 11eî11cetat~ sub for111a antitezei
d111tre ştii11ţă şi econo111ie, ca să se desăvarşească în ulti111ele
stadii de istoricitate„în lupta dirrtre spirit şi \l()lc11ţă politică.
Cele două,.. istorii se duelează însj i11 1110111entclc de apo-
get1 ale 0111enirii . ln realitate„ ţărănin1ea ră111a11c aistor1cj Ea 11t1
n1ai î11telege 11ici organizarea statului~ 111c1 dog111atica Pute1111ca
religie pri111itivă a sfinţilor a dus la apar1ţ1a scolasticii în oraşele
de altădată~ ca şi a 111isticii: î11 confuzia crescândă a străduţelor şi
a pieţelor s-au 11ăscut Refor111a„ filosofia şi erudiţia laică„ iar în
111asa de piatră a 111arilor oraşe din ~pocite târzii s-au născt1t raţi-
011alis111ul şi spiritul 11ereligios. ln afara acestor spaţii„ cre-
di11ţa ţăra11ttlt1i este '"'"veş11icăn„ ră111ânând nescl1in1bată . Ţăranul
egiptea11 11t1 înţelegea ni111ic din acel Re. El îi auzea 11u111ele„ dar
r1tt se abătea de la pioşenia lui „ şi în ti111p ce o pa1te i111pozantă a
istoriei religioase se petrecea 111 oraşe~ zeită~le ani111ale din epoca
thi11ită îşi reluau puten1ica relaţie cu religia fellahilor~ în ti111pul
cele de a XXVI-a dinastii Ţărar1ul italic se ruga în epoca lui
..\t1gust (aşa cu111 o făct1se cu 111ult înainte Ho111er) cu111 o 111ai
t:1ce şi azi . De11u111iri şi for111t11e„ religii întregi care se 111aturi-
zaseră şi 111uriseră „ au pătruns ....
din oraşe pâ11ă la el„ schirnbând
111tlexitu1ea ct1vintelor lt1i . Inţelesul a ră111as însă veşnic acelaşi .
Ţăra11t1l francez trăieşte î11că î11 perioada n1erovingiană : Freya
sau Maria„ drL1izii sat1 călt1gării do111inicani„ Ron1a sat1 Geneva„
ni111ic 11t1 ajtu1ge la i11in1a sa de credincios.
Şi în oraşe există însă o succesiune de stratt1ri sociale
popt1lare. Dincolo de religia pri111itivă a groazei, există o religie
popt1lară a oa111e11ilor de rând~ în străfu11dul oraşelor şi al provin-
ciei . Ct1 cât se dezvoltă n1ai 111t1lt o cultură , precu111 în I111periul
de Mijloc„ î11 perioadele bral1111anică„ presocratică„ preco11fuciană
şi barocă, ct1 atât 111ai 111ult se strânge cerctll î11 jurul celor pentru
care adevărttrile ulti111e ale epocii sunt o prioritate reală şi nu nu-
111ai nişte 11t1111e şi nişte secvenţe sonore. CâJi oa111eni înţelegeat1
atu11ci pe Socrate„ AL1gustin sau Pascal ? ln don1eniuJ religiei,
ierarl1ia u111a11ă se cor1stituie ~ de ase1nenea~ din ce îr1 ce 111ai rapid„.
ca să se desăvârşească odată cu sfârşitul culttuii şi să se nărtue
i11cet de atunci î11colo.
 .J

332
lt1 Egipt şi în Babilon,
"
încep în anul 3000 cure11tele v1ta-
le a două 111ari religii . h1 Egipt„ ît1 ti111pul URefor111ei ,, care a t1r-
111at după Imperiul Vechi , 111onoteismul solar s-a constituit într-o
solidă religie a preo~lor şi a învăţa~lor. Toţi zeii şi toate zeiţele
vecl1i - pe care ţăranii şi oamenii de rând continuau să le adore
co11fo1111 se111r1ifica~ei lor originare - sunt de-acun1 încarnări şi
slujitori ai u11icului Ra: chiar şi religia originală de la
Hen11opolis se i11tegrează sistemului cos111ologic al 111arelui Ra:
dizertaţiile teologice conciliază pe zeul Ptah din Men1phis cu
1

pri11cipiul prin1ar abstract al Creaţiei, ct1 dog111a . Este la fel ca în

tin1ptll lui Justinian şi al lui Carol Quintul: spiritul citadin a
deve11it 111ai puternic decât sufletul peisajului: forţa plastică a
prin1ei perioade s-a epuizat: doctrina este desăvârşită lăuntric,
fii11d de atunci, 111ai degrabă '\ distrusă decât rafi11ată , di11 consi-
"'
derente de ordin raţional lncepe filosofia . Sub aspect dogi11atic,
l111periul de Mijloc are tot atât de puţină in1portanţă ca şi epoca
barocului .
Di11 anul 1500'1 încep trei n1ari istorii ale religiei - n1ai
i11tâi religia vedică î11 Ptu1djab, apoi cea cl1i11eză pe Ht1a11g-ho şi ,
în fi11e„ religia a11tică î11 11ordttl Mării Egee. La fel de clară apare
i111agi11ea cosn1ică a lt1111ii antice, cu si111bolt1I originar al corpttlui
111ate1ial i11dividual, dar la fel de greu 11e pute111 închipui în
detaliu n1area religie antică pri111itivă . Greşeala se află î11 cântu-
rile l10111erice, care 111ai 111ult paralizează cw1oaşterea decât o
st1sţi11 . Not1l ideal al divinită~i , predestinat acestei culturi, este
corpul u111a11 expus în lu111ină, eroul ca inter111ediar între 0111 şi
Dun111ezeu: cel puţi11 aşa o dovedeşte Iliada. Fie că acest corp
era tra11sfigt1rat apo1linic sau risipit dionisiac î11 toate cele patru
vâr1turi , îr1 toate cazurile e1 reprezenta for111a fw1dan1entală a
fi ecărei fii11ţe. Corpul (so111a) ca ideal al î11tinderii, cos111osul ca
sun1ă de corpuri individuale, 44.Fiinţa n"' 'U11u" ca înti11dere în sine,
4

Logosul ca ordo11are a Fiinţei î11 u11i versul lt1111inos, toate acestea

se oglindeau în 111ari viziuni întrezărite de 0111ul sacerdotal , prin
toată puterea unei noi religii .
Poezia l10111erică era însă legată de o ordine unică . Din
cele două universuri - 11obili111ea şi clerul'\ tabu-ul şi tote111ul'I

I. Ern1ann: 1~·111 I Je11k111c1/ 111etnJJhist1cher '/l1erJl o;?.ie„ Ber, Beri. Ak1d.,

1911 „ p . 916.
 333
cro1sn1ul şi sfi11ţenia " doar u11ul si11gur este vilt. Nu nun1ai că nu-l
Î11ţelege. dar îl şi dispreţt1ieşte pe celă1alt . Ca şi în Edde"' supren1a
glorie a n1uritorilor este cu11oaşterea cutu111elor nobilia.re. Dacă
ga11ditor1i „„barocului " antic„ de la Xenophon la Platon, au găsit
r.lr3n1Ltl religiei antice deşert şi profan, nu au făcut-o fără inotive~
ih. ,r111nd de la aceleiaşi sentin1ente" ulterior teologia şi filosofia
Occidentului au studiat eposul eroic ger111anic, dar şi poemele lui
Gottfried di11 Strasbourg, Wolfra1n von Eschenbach şi Walter
vo11 der Vogelweide. Dacă epopeile hon1erice nu s-au pierdut
prccu111 gestele eroice culese î11 ti111pul lui Carol cel Mare"' acest
f3pt se explică nu111ai pe11tru că ntţ exi stă un ordin clerical antic
disciplinat şi „ în consecinţă " spiritualitatea citadină ulterioară a
fost don1inată de o literatură cavalerească şi nereligioa4()ă _
Doctri11ele originale ale acestei religii care" pentru a-l contrazice
poate pe Hon1er. este legată de 111ai vechiul nt1111e al lui Orpheu~
11L1 at1 fost scrise niciodată .
Totuşi ele au existat cândva şi cine poate oare şti ce se
ascLu1dea dinco1o de figurile lui Calchas şi Tiresias ? La înce-
pL1tt1I acestei CL1lturi a avut loc o pL1temică zguduire„ de la Marea
Egee pâ11ă i11 Etrt1ria: Iliada 11u oferă 111ai 111t1lte i11for111aţii despre
aceasta "' aşa cu111 Cântec11/ Nibeli1ngilor şi Cântarea /1.1i Roland
11u oferă 111ai inuite infor111api despre n1istica şi fervoarea lui
loacl1i111 al Florelor, despre Sf Francisc şi cruciade, sau despre
acea profundă ardoare din Dies ir·ae a lui Thon1as de Celano~
care poate că a stârnit hohote de râs la curple din secolul al
Xiii-lea. Trebuia să existe 111ari personalită~ care să dea atUI1ci o
11ouă orie11tare viziunii asupra cos111osului , o nouă forn1ă de
111i stică şi 111etafizică , dar noi nu şti111 ni111ic despre ele şi nun1ai
trăsăturile lor vesele, lu111inoase, uşuratice, au pătruns în cânte-
cele din sălile de petrecere ale cavalerilor. '' Războiul Troiei" a
fost o ceartă sau o cruciadă ? Ce însea111nă Elena ? Chiar şi
cucerirea lerusalin1ului s-. a bazat pe o co11cep~e spirituală şi pe o
concepţi~ laică .
ln poezia nobilă ho111erică Dionysos şi Demeter nu sunt
co11sidera~ zei sacerdotali . Chiar şi la Hesiod, un păstor din

I. Aceasta şi datorită faptului că ei aparţin totodată şi ţără11i111ii

veşnice~ ceea ce a făcut ca aceşti zei să st1pravieţ11iască in1aginilor
olin1pice.
334
Askra„ care cântă şi face spccttlaţii asupra credinţei lui populare„
ideile pure ale trecutult1i 11u trebuie căt1tate 111ai 111ult decât la
pantofarul Jacob Boh111e. Aceasta este o dificultate de ord111 se-
cu11d. ~'i 111area J'"e/igie din vechi1ne era proprietatea 11n11i ordin,
nefii11d nici accesibilă, nici i11teligibilă maselor: mistica di11 prin1a
perioadă a goticului se restrâ11gea„ la fel , la u11 n1ic cerc de aleşi„
era pecetluită de latină„ iar caracterul greoi al co11ceptelor şi al
in1agi111lor şi existenţa sa 11u erau în general cu11oscute cu clarita-
te nici de ţărani„ nici de 11obili . De aceea, cercetările arheologice„
i11dubitabil esenţiale pe11tru cultele rurale antice„ nu ne îngăduie
să aflăn1 ceva despre această religie primară„ tot aşa cu111 o
bise1ică sătească 11-ar putea să ne ofere i11forn1aţii despre pări11-
tele Abelard sau despre Bonaventura.
l11contestabil„ schi] şi Pi11dar au suferit influe11ţa u11ei
n1ari tradiţii clericale~ ei îi aveau în spate pe pitagoreici care
aduseseră ct1ltuJ zeiţei De111eter, dezvăluind astfel unde trebL1ie
căutat centrul acestei 111itologii ~ 111ai devre111e se situează 1nis-
terele de la lettsis şi refor111a orfică dir1 seco1ul al Vii -lea : î11
sfărşit „ fragn1entele di11 Pherekides şi pi111e11ides„ 11/ti111ii şi 1111
pri111ii dogn1aticie11i ai Lt11ei teologii foatte vecl11. Hcs1od ş1 Solo11
CLtnoşteau ideea păcatului ereditar ce cade asL1pra copiilor şi
a 11epoţilor şi, în plus„ doctrina, de asen1er1ea apolli11ică, a
hybrisului . Platon însă „ orfic şi deci adversar al concepţiilor
l10111erice despre viaţă, descrie î11 Phaidon doctri11e foarte vechi
despre infen1 şi judecata 111orţilor. Cunoaşte111 en1oţlonanta
for111ulă orfică ce 11eagă n11sterele î11 opoziţia cu afirn1area
Agonului , născută neîndoielnic în jurul anului 1100 ca protest al
fiinţei trezite contra fii11ţei : sort1a se111a - înfloritorul corp a11tic
este t111 111orn1ânt ! Aici acesta 11u t11ai este se11sibil „ 1111 se 111ai
si111te pe sine: în rapott cu disc.iplina, forţa ş1 111işcarea„ el se
c1111oaşte şi se ct1tren1ură di11 cauza a ceea ce î11ţelege. Acu111
î11cepe ascetis111ttl antic ce caută eliberarea de fiinţa corporală
euclidiană prin rituri şi expieri severe, chiar prin n1oarte vo-
1untară . Cuvintele filosofilor presocratici despre Ho111er nu sunt
deloc î11ţelese : ei nu vorbeau ca nişte raţio11alişti, ci ca nişte
asceţi „ pentru că ei crescuseră ca 11i şte ~„ conte111pora11i '' ai I ui
Descartes şi Leib11iz„ în tradiţia strictă a 111arii religii orfice,
co11servată î11 şcolile se111in1011al1ale ale acestor gâ11dito1i„ in
t1111bra vecl1ilor şi fai111oaselor sar1ctuare„ la fel de fide1 ca şi
 335
~colast1ca gotică î11 u11iversităţile clericale din perioada barocă.
De la si11uciderea I Lti En1pedocle se poate n1erge pe drun1 drept -
i11ai11te către stoicii ro111ani, în um1ă către "'Orfeun.
Din aceste ulti n1e trăsătt1ri se desprinde efectiv o schiţă
lun1i11oasă a vechii religii antice. La fel cu111 toată fervoarea
goticilor s-a îndreptat către regina cerului, Maria, Fecioară şi
Man1ă, tot aşa atunci a apărut o ct1nună de nlituri„ i111agini şi
for111e î11 jurul lui Den1eter roditoarea, în jurul zeiţelor Gaia
<Geea) şi Persephona, ln junii lui Dionysos cel fecund: culte
l1to111ce şi falice„ sărbători şi n1istere ale naşterii şi 111orţii . Toate
apar~neau, de ase111e11ea, gândirii antice, deci gândirii legate de
corporal. Religia apollinică adora corpul, cea orfică îl respingea,
cea a IL11 De111eter celebra 1no111entele genezei : ză111islirea şi
naşterea . Exista o 111istică ce venera cu tin1iditate niisterele vieţii„
in doctr111e„ si111boluri şi dansuri : pe deasupra, în i111ediata veci-
11ătate, se află atitudinea orgiastică„ pentru că cheltuirea energiei
corporale este la fel de profund înrudită cu asceza ca şi
prostituţia sacră cu celibatul~ an1ândouă neagă ti111pul . Fom1ula
apolli11jcă : "'"111apoi" din faţa hybrisului - este răsturnată aici .
Dista11ţa 11u este luată în co11sidera~e„ ci supri111ată . Oricine trăia
acest lucru î11 sine î11sL1şi ~din 111uritor devenea zeu', . Atunci
4

trebuia să fi existat 111ari sfi11~ şi vizionari care depăşeau figurile

I ui Heraclit şi Empedoc1e„ în 111ăsura în care aceştia erau
deasupra predicatorilor a111bulanţi cinici şi stoici . Lucruri ase111ă-
11ătoare 11u s"-au n1ai întân1plat fără contribu~a unor personalită~
de re11un1e. ln vre111ea când cftoturile lL1i Ulise şi Ahile se auzeau
pretuti11deni„ î11 Jocurile de cult celebre exista o doctrină i111-
po1tantă şi severă , o 111istică şi o scolastică ce se bucurau de un
regi111 şcolar dezvoltat şi de o tradi~e orală secretă, ca în India .
Dar toate acestea au dispărut iar ruinele răn1ase abia dacă ne 111ai
dezvăluie câte ceva di11 existenta trecută.
~

Dacă dă111 totah11ente la o parte poezia cavalerească şi

cultele populare„ este posibil încă să facen1 câteva constatări
actuaJe despre această religie a antichităţii. Trebuie însă evitată o
a treia greşeală ~ paralelis111ul între religia "'greacă " şi religia
„' ro111a11ă ". O atare alăturare nu există.
Ro111a este doar until din nenun1ărate1e oraşe antice din
perioada n1arii colonizări , co11struită de etrusci şi cu o religie
reî11noită sub dinastia etruscă di11 secol ul al V I-l ea î. Ch. Este
336
foarte posibil ca grupul zeilor capitolini : Jupiter, Junona, Miner-
va, Quirinus din --~religia lui Nu1na", să aibă unele legături cu
cultul fa111ilial al Tarquiniilor, zeiţa Minerva fiind incontestabil
i111itată după Palas Atena . Nu avein dreptul să comparătn nun1ai
1

ct1ltele din acest oraş cu cele din oraşele independente de limbă

greacă din aceeaşi epocă, de exe111plu Sparta sau Teba, care
cultLtral 11t1 erau n1ai pu~n bogate şi 111ai pu~11 nua11ţate în
gâ11dire Puţi11eJe caracteristici elenice generale ce le află1n de
aici st111t o trăsătură italică în general. Când sus~ne111 că religia
""ro111a11j ., 11t1 a cunoscut 111itul, spre" deosebire de cetă~le-state
greceşti de u11de şti111 noi aceasta ? ln general „ n-a111 şti ni111ic
despre 111area lege11dă a zeilor din vechi111e dacă ne-an1 li111ita la
cale11dartil sărbătorilor şi la cultele publice din cetă~le greceşti
111dcpendc11tc. nu 1nai 111tt1t decât ne-ar ajt1ta conciliul de la Efes
să presin1ţin1 ceva despre pietatea "eristică sau o liturgt1ie refor-
111ată despre 111istica franciscană . ln cultul oficial din Laconia.
Menelaos şi Elena nt1 erau 111ai 111ult decât nişte zei ai tn1or
arbori Mitul antic îşi are obârşia într-un tin1p când 11t1 existat1
î11că polisuri ct1 sărbătorile
,.. şi cu organizarea lor, nu exista 111c1
Atena, 11ici Ro111a. ln general , el nu are ni111ic de a face cu
îr1datoririle şi cu intenţiile religioase, care sunt pur raţio11ale: mai
puţin decât oriunde, în antichitate 111ituJ şi cultt11 nu s-at1 aflat Î11
co11tact Mitul nt1 este o creatie ce ,tine de do111e11iul culturii
~

ele11ice„ el nu este ''grecesc'„ „ ci s-a născut„ ca şi istoria pruncult1i

Iisus şi legenda Stăr1tului Graal„ în 111ediile i11spirate din regiuni
foarte puţi11 întinse~ reprezentarea Oli111pului, de pildă, este
originară di11 Tesalia: de aici, acesta a devenit un "bun'' intrat în
posesia t11ti1ror oa111enilor i11strt1i~ , din Cipru până în Etruria şi
deci şi la Ro111a . Pictura etruscă lasă să se înţeleagă că el era
"
I. Wissowa: J?eli~i<J11 u. Kultus Jer Riin1er„ p. 41 . ln ce priveşte re-
ligia etruscă şi 111ăreaţa ei se111nificaţie pe11tru toată Italia, deci şi
pentru o prin1ă jun1ătate a peisajului antic„ vo111 face aceeaşi ren1arcă
precu111 la religia tal111t1dică . Ea se află î11 afara celor două filologii
"'"clasice'l'I, această raţi1111e fiind de ajt1ns pentn1 eli111i11area con1pletă
În raport cu religiile arhaică şi doriană„ cu care for111eaz.ă o unitate
istorică şi spirituală„ aşa cu111 o dovedesc n1or111intele„ te111plele şi
n1iturile ei .
 337
cu11oscut de toţi„ prin un11are Tarquinii şi curtea lor îl cw1oscuse-
ră de ase111enea. Se poate con1bina locuţi·unea «"a crede" în acest
111it» cu toate reprezentările dorite~ aceste reprezentări vor avea
valoare pentru romanii din perioada regilor ca şi ]Jentru to~
locuitorii din Tegeea şi Corcyra.
Cele două imagini complet diferite„ fabricate de ştii11ţa
111odemă„ nu sunt rezultatul faptelor, ci al metodei, care dincoace
( Mon11nsen) pleacă de la calendarul sărbătorilor şi al cultelor
citadine, dincolo de la literatură. Este suficient să aplicăm ce-
tăţilor greceşti 111etoda "latină" care ajunge la imaginea din
Wissowa, pentru a mai accepta una perfect identică (cea a
~'sărbătorilor greceşti" a lui Nilsson, de exemplu).
Gândiţi-vă la acestea şi toată imaginea internă a religiei
antice vă va apărea perfect înaintea ochilor. Grandioasa legendă
prit11ăvăratică a zeilor din secolul al XI-iea cu atmosfera ei de
bL1curie şi de tristeţe ne a1ninteşte de Ghethsemani, de moartea
lui Baider, de Sf Francisc, fiind din loc în loc o "teorie'', adică o
viziune, o imagine cosmică a ochiului lăuntric„ ieşită din trezirea
ferventă a tuturor cercurilor alese aflate foarte departe de lumea
cavalerilor1. Religiile citadine cu n1ult mai târzii sunt însă
exclusiv o tehnică, un cult, ele nu dezvăluie decât o latură, de
alt111interi foarte diferită , a pietăţii antice. Stmt la fel de departe
de 111iturile majore ca şi de credinţa populară~ nu sunt preocupate
nici de i11etafizică " nici de etică„ ci nu111ai de împlinirea actelor
rituale sacre: şi 'ţ în sfărşit, alegerea cultelor în cetă~le indeper1-
dente, în opoziţie cu 111itttl, îşi are frecvent originea în ctdtele
fan1iliale şi ancestrale fortuite ale unor 1nari fa111ilii, care au făcut
dintr-un un patron sfăntul lor şi aceasta nicidecurn dintr-o
cor\cep~e cosinică unitară: tot la fel , î11 perioada gotică , unor
astiel de patroni le erat1 rezervate festivită~ şi onoruri. Aşa şi
Lupercaliile ron1ane se ţineau în ci11stea zeului campestru
f'aunus'ţ fiind un privilegiu al Quinctiilor şi Fabiilor.

l. Este totaln1ente indiferent dacă Dio11ysos a fost „'î111pru111utat''ţ din

Tracia, Apollo din Asia Mică, iar Afrodita din Fenicia~ faptul că din
111ii de 111otive eterogene n-a fost ales decât u11 nu111ăr redus, perceput
şi tra11sfor111at î11tr-o inag11ifică tinitate„ are se1n11ificaţia u11ei 11oi
c reaţi i totale, aşa cun1 cultul Mariei a fost o creaţie a goticului, deşi
toate ele111e11tele au fost luate atu11ci din Orient.
338
Religia chineză„ a cărei n1are epocă "~gotică'~ se întinde
î11tre anji 1300 şi l OOO şi cuprinde apogeul dinastiei Ciu„ trebuie
stL1diată cu cea 111ai i11are p1udenţă . ln perspectiva unei adânci111i
gău11oase şi a u11ui entuzias111 pedant al gânditorilor chinezi„ din
stirpea lui C'onfucit1s şi a lt1i Lao-tse„ care se născuseră toţi
111 ''-·vechi11/ regi 111" politic„ pa re îndeobşte foarte î11drăzneaţă
afir111area existenţei unei mistici şi a unei 111itologii de 111are stil la
î11cepL1t~ dar ele totuşi au existat. Desigur, aceşti 111ari citadi11i
excesiv de ra~onalişti nu vorbesc 111ai n1ult decât a făcL1t-o
Ho111er despre Calchas„ dar din cu totul alte 111otive. Ce a111 111ai
şti despre se11ti111entul pios al goticilor„ dacă toate operele sale ar
fi fost ce11zurate de spiritul puritan şi ra~onalist al lui Locke,
Rot1sseau şi Wolfe ? Şi totuşi„ acest sfărşit confucianist al ~
Ln1iversului lău11tric al chinezilor este considerat un încept1t„
attu1ci câ11d si11cretis111ul din ti111pul dinastiei Han nu se nu111eşte
religie chi11eză . 1
Co11trar ipotezei general acceptate„ astăzi şti111 că în
vecl1ea Cl1ină exista un cler puten1ic. ~ Şti111 că în textele Shuki11g
s-at1 co11topit frag111ente dir1 vechile cânturi eroice şi 11Jituri
despre zei„ trans111ise î11 fo1111ă raţionalistă~ la fel„ Chouli„ Ngili şi
Sl1t1ki11g„ ne-ar oferi 111ulte aspecte revelatorii „ dacă ar fi exan1i-
nate cu convi11gerea că ar trebui să co11ţină lucruri 111ult n1ai
profLu1de ce n-ar fi putut fi îr1ţelese de Confucius şi de cei
ase111enea lui . At11 auzit vorbindt1-se despre culte htonice şi falice„
în pri111a perioadă a dinastiei Ciu„ de un spirit orgiastic sac1u
unde cultul zeilor era însotit de dansuri extatice colective„ de
~

reprezenta11ţii de 111i111ică sau de dialoguri între zeu şi preoteasffe,

de u11de, probabil, a apărut teatn1l ct1inez„ la fel ca î11 Grecia. 3 ln
sfârşit , pute111 ghici r11oti vui pe11tru care 111area abundenţă de
di vi11ităţi şi de 111ituri din vechea Chină a fost absorbită de
111itologia di11 epoca i1nperială. Nu 11u111ai toţi împăraţii legendari„
dar şi cea 111ai 111are patte din figL1rile de sean1ă din dinastiile Hia

1. La de Groot, [ ·11 i versi.\·n1it.\' ( 1918 )„ unde sisten1ele tao ist „ confucia-

nist şi budist sunt efectiv şi evident tratate drept religii aJe Cl1inei.
Este ca şi cun1 an1 vrea să dată111 religia antică a lui Caracalla.
2. Conrady în Vasiliev: /)ie 1~·rsch/ie.\·su11g (~hina.\· ( 1909): B .
Schindler: /)as J>rie.\·terli1n1 i111 lllte11 ( '/1i11a, I„ 1919
3. Co11rady: ( 'hina, p. 516.
 339
ş1 Sl1ang înainte de anul 1400„ în pofida tuturor cronologiilor şi
cr011icilor„ sunt doar 11atură transfor111ată în istorie. Gem1enul
acestor transfonnări se regăseşte în pos1bilită! ile proft1nde ale
tuturor cultt1rilor. Cultul stră111oşilor î11cearcă niereu să anexeze
spirite din natură . To~ eroii 1ui Hon~er. ca ş1 \ 1i11os„ Tezeu„
Ron1ulus, sunt zei ce au devenit regi . hi \,:ech1ul Hcl1a11d saxon,
Ch ri stus este pe cale să devină şi el rege \ L1r1 J este regi 11a
încoronată a ceruitu . Este n1an1era supren1ă . t('t.tl 1nconşt1cnt:i i11
ca re oa111eni i de rasă îşi aduc ci.nsti rea . ceea L' C l'')t c n1a rf' pcnt ru
ei trebttie să aibă rasă, să fie pute1111c, st1veran străbun a 11enu-
n1ărate genera~i . Ur1 cler puternic ştie să distrt1gă foarte repede
această 111itologie a ti111pului, dar ea s-a 1111pus pe ju111ătate în
a11tichitate şi integral în China„ exact în 111ăsura în care dispărea
elen1entuJ clerical. Foştii zei sunt acu111 în1păra~i „ principii,
n1i11iştrii şi ctutenii lor: feno111enele natt1rale sunt considerate acte
ale suveranilor iar revoltele populare tenon1ene sociale. Ni111ic
nt1 do111i11a 111ai 111ult voinţa confucianiştilor : ei întâlniseră
n1itul care putea asi111ila neli111itat tendinţele lor t11oralizatoare„
11e111airă111ânându-le decât să şteargă L1r111ele n1itului originar al
11atL1r11.
"
h1 ocl1ii fiinţei trezite chineze, cerul şi pă111ânttll eraL1
două jt1mătăţi ale 111acrocos111osului, fără a se afla în opoziţie„
fiecare reflectând-o pe cealaltă . In1aginea este lipsită în acelaşi
ti111p de dua1isn1ul 111agic şi de unitatea faustică a forţei eficiente.
Devenirea se n1anifestă prin interacţiunea liberă a celor două
pri11cipii, ) 'an şi J:in„ ce sunt 1nai degrabă periodice decât polare.
ln consecinţă î11 0111 există două suflete: principiului )lin îi cores-
ptu1de klvei„ terestrt1„ întu11ecos, rece" care se destramă odată cu
co1vt1l: se11 este sufletul st1perior" lun1inos„ durabil . 1 În afara
on1ului există încă o cantitate foarte 1nare de suflete din an1bele
specii. Oştiri de spirite u111plu aerul „ apa şi pă111ântul: totul este
populat şi pL1s în 1nişcare de hvei şi sen. Viaţa naturii şi viaţa
oan1enilor constă realn1ente şi integral în jocul dintre aceste
t1nităţi . Prudenţa, fericirea „ forţa , virtutea depind de relaţia ctt
---·---------
' 1. Această repreze11tare diferă esenţialn1ente de dualitatea egiptea11ă a
ltii !\.a spiritual şi a părăsirii paradisului hc1i şi încă 111ai 111ult de cele
două substanţe psihice 111agice.
 „ · ._ -„ . ..
. . .I

·. 340
-------------- ---...- -- ------
ele. Asceza şi spiritul orgi astic: obiceiul cav'a leresc hiao ce reco-
111~11dă oan1eniior aleşi să ră zbune ofensa adttsă w1u1 stră111oş„
îndreptând-o asupra posterităţii ofensatorultu cl11ar şi după secole
şi să nu accepte supravieţui rea în caz de înfrângere~ în fine'\
1norala raţională a principiului yen „ consecinţă a cunoaşterii con-
fon11e cu judecata raţionalistă: toate acestea sunt reztiltatele
reprezentării forţelor şi potenţialităţii sutleţelor Iovei şi sen.
Totul se rezun1ă în cuvântul tao . ln om, lupta di11tre .J'an
şi .l'it1 este tao (calea) vieţii lui ~ 111işcarea oştirilor de spirite din
„ exterior este tao din natură . Lu111ea posedă un tao în nlăsura
în care posedă un tact„ un ritn1 „ o periodicitate. · Ea posedă
' li „ tensiunea„ în n1ăsura în care de aici se deduc raporturi
desăvârşite" pentru activitatea practică ulterioară . Ti1npul „ des-
ti11ul „ direcţia , rasa, istoria„ toate acestea„ contemplate într-o lar-
gă perspectivă cosmică în epoca pri111ei dinastii Ciu" sunt conţi-
11ute numai în cuvântul tao . Cu el se înrudeşte şi calea străbătută
de farao11 până la sanctuarul lui„ şi patosul faustic al celei de a
treia di111ensiuni~ totuşi tao este departe de do111i11area naturii prin
111ijloace tehnice. Parcul chinezesc se abţine de la perspectiva
en·ergică . El a şea ză orizonturile unul după altul şi invită la
plin1bare în loc să traseze un capăt„ o li111ită . c.c.Catedrala'' chineză
din perioada ti111purie, edificiu nun1it pi-Jiang„ cu potecile ce duc
pri11 portaluri şi tufişuri „ pe scări „ poduri cu arcade şi Jocuri
deschise, nu are înfă ţişarea inexorabilă a pira111idei egiptene„ 11ici
avântul în profunzi111e al goticului .
Câ11d Alexandru cel Mare şi-a făcut apariţia pe l11dus ~
pietatea celor trei culturi se topise deja de 111ult t1111~• i n forn1ele
aistorice ale unui taois111, budis111 şi stoicisn1 în sens larg. Pu~n
după aceea iese la iveală grupul religiilor 111agice î11 regiunea cu-
prinsă între fluviul lnd şi spaţiul anti chită~i ~ aproape i11 aceeaşi „
perioadă a î11ceput istoria religioasă a triburilor Maya ş1 Inka ~
pierdută pe11tru totdeau11a . După un 111ile11iu„ când totul se
încheiase„ tot aici apare pe teritoriul atât de pu~n pro111iţător al
regatului franc, într-o 1nanieră de-a dreptul surprinzătoare„ având
o ascensiune abruptă „ creştinisn1ul gennano-catolic. Şi aici
lucrurile stat1 la fel : zadarnic vine din Orient repertoriul co111plet

1. O . Franke: ,\'tudie11 =ur (iescl1icl1te lle.\· f::.(>1~/i1=i anischen /)rJgma.\·,

1920„ p. 202.
 341
. t ~ dc11u11111ilor şial r1tu1ilor„ zadarnic sunt împru111utate 111ii
~1 11111 de trăsături specifice di11 sensibilitatea getmanică şi
celtică - religia gotică este ceva con1plet nou şi de necor1ceput în
proft1nzi111ile ei cele n1ai intin1e, care nu aparţin oricăror oameni,
i11cat cercetarea conexiunilor cu suprafaţa istorică este un joc
lipsit de sens.
U11i versul 111itic edificat de acu111 încolo de acest suflet
tâ11ăr în jurttl lui însuşi, ttrlitatea de forţă, de voinţă şi de direcţie,
privită pri11 si111bolul originar al infinitului„ imensă îr1clinaţie
per1trt1 acţiunea la distanţă , abisuri de groază şi de fericire care se
deschid pe neaşteptate, erau lucruri totaln1ente fireşti pentru
aleşii acestei religiozităţi primare în aşa fel încât nu au observat
nicicun1 distanţa dintre ei şi el , ~ând să-l "cun~ască" în unitatea
sa. Ei trăiau în acest univers. ln ochii noştri însă, separaţi de
stră111oşii noştri prin treizeci de generaţii , lumea aceasta apare
atât de străină şi de o putere excesivă încât nu încercăm să
inţelege111 decât elernentele particulare„ pierzând astfel din vedere
a11sa1nbl ul indivizibil.
"
ln divinitatea ancestrală „ pă1in~i noştri au simţit forţa
î11săşi, acţiunea eternă , grandioasă şi 0111niprezentă , sacra cauza-
litate ce abia dacă putea lua o for111ă sensibilă pentn1 ochiul tru-
~

pese. Intreaga nostalgie a acestei rase ti11ere, dorinţă integrală a

unei inin1i cu bătăi puternice de a se supune cu toată umilinţa
se111r1ificaţiei sângeliti şi-a găsit expresia în figura Fecioarei şi
Maicii Maria, a cărei încoronare celestă a devenit unul din
n1otivele cele 111ai vechi ale artei gotice - figură luminoasă pe
fo110 alb, albastru şi auriu„ în 111ijlocul oştirilor cereşti ale îngeri-
lor. Ea se apleacă asupra pruncului abia născut: sin1te tăişul
sabiei în ini111ă~ în picioare în faţa crucii, ea sprijină trupul fiului
n1ort. De la răscrucea dintre tnilenii Pierre Damien şi Bernard de
Clairvat1x i-au instituit un cult: a apărut sărbătoarea Concep~ei
ln1aculate care a înăltat-o deodată din rândul oan1enilor muritori
~

in w1iversul lu111inii.
Universul purită~i, a) lu1ninii şi al fru111use~i spirituale
ar fi fost greu de conceput fără prezenţa ei, inseparabilă şi
totodată una din culmile goticului, una din operele insondabile
"
ale acestuia, astăzi dată uitării poate chiar inten~onat. In timp ce
ea tronează în înalturi, zâtnbitoare în frumuseţea şi în blândeţea
ei , alt univers se profilează în planul îndepărtat : pretutindeni, în
342
r1atură şi printre oa111eni, există viaţă, mizeria cloceşte, răul
roade, distruge, seduce: acesta este i1nperiul Diavolului. El tra-
versează Creaţia întreagă, fiind pretutindeni la pândă. O am1ată
de spiriduşi , de strigoi - rătăcitori nocturni - şi de vrăjitoare, de
vârcolaci bântuie împrejur cl1iar sub chip omenesc. Nimeni nu
ştie dacă un copil, îndată ce depăşeşte vremea gânguritului, nu
este un agent al diavolului . O nelinişte înspăimântătoare, care n-a
existat probabil ca atare decât în Egiptul pri1nitiv, apasă asupra
0111ului putâ11d în orice 1noment să-l anmce în prăpastie. Exista o
n1agie neagră , ritualuri diabolice şi sabaturi ale vrăjitoarelor,
eli xire 1nagice şi conjuraţii, sărbători nocturne pe vârfurile
n1u11p.lor. Prinţul infemtdui cu rudele lui - mama şi bunica,
fii11dcă el nu are dreptul la soţie şi copii, profanând prin prezenţa
lui taina căsătoriei - cu îngerii căzuţi şi alţi cumpliţi însoţitori~
prinţul acesta este una din cele 111ai grandioase creaţii din
î11treaga 1sto1ie a religiilor, abia bănuit în acel Loki ... germanic.
ln1aginile groteşti prevăzute cu coan1e„ gheare şi copite de cal se
for1naseră integral î11 misterele dra111atice din secolul al Xi-lea~
acestea do111ină pretutindeni in1aginaţia a1tist1 că fiind i1nposibil
de separat de pictura gotică până la Durer şi Grunewald.
Diavolul este blesten1at, rău, perfid„ dar totuşi , până la um1ă,
păcălit de puterile lu111inii . El şi prăsila lui SLU1t caraghioşi,
difor111i, perfizi, ne1naiauzit de extravaganţi , încarnare a l1oho-
tL1lui de râs infernal, opus surâsului transfigurat al reginei cereşti ~
dar„ în acelaşi timp, şi un1orului cos111ic faustic, opus durerii
păcătosului pocăit.
Nu se poate exagera ponderea şi forţa acestei itnagini, ca
şi credinţa profundă în ea . Mitul Mariei şi mitul diavolului au
luat naştere î1npreună, neputând fi concepute unul fără altul.
Necredinţa în cele două este un păcat mortal . Există un cult al
Mariei, constând în rugăciWli, şi un cult al diavolului, constând
î11 co11jurări şi exorcizări . 0111ul merge continuu deasupra unei
prăpăstii acoperite de un văl sub~re. Viaţa în această lu1ne este o
luptă perpetuă şi disperată cu diavolul, unde fiecare, ca 1nembru
al bisericii luptătoare, trebuie să lovească, să pareze, să se
"
do vedească un adevărat cavaler al credintei , . ln înaltu1i, triumfă-
~

toare în slava ei, Biserica îngerilor şi a sfin~lor stă de veghe. In

această luptă , gra~a divină acţionează ca o păvază. Maria este
J)rotectoarea în a cărei poală te ~1oţi reft1gia, dar şi arbitrul care
 343
ln1pa1te recotnpensele. Fiecare di11 cele două lun1i îşi are legende-
le, arta, scolastica şi 111istica ei . Chiar şi diavolul poate face
n1111tu11. Ceea ce nu apare în nici o religie primitivă este culoarea
si111bolică . Madonnei îi aparţin albul şi albastrul, iar diavolului
negrul, pucioasa şi roşul. Sfinţii şi îngerii plutesc în eter, diavolii
ţopăie şi se poticnesc, iar vrăjitoarele şuieră în noapte. Cele două
laolaltă, lt1n1ina şi bezt1a, iubirea şi groaza, do1nină a1ta gotică
cu o indescriptibilă forţă interioară. Acestea nu sunt nin1ic tnai
111ult decât in1aginaţie ''-artistică''. F~ecare om ştia lumea popu-
lată de oştiri de îngeri şi de diavoli. Ingerii strălucind de lumină ,
la Fra Angelico şi la 111aeştrii renani, şi cu chipuri crispa.te pe
po1talurile 111arilor catedrale„ un1plu realmente toată atmosfera .
Erat1 văzuţi„ prezenţa Je era simţită peste tot. Astăzi noi nu mai
ştin1 ce este un init, căci acesta nu este o reprezentare con1odă de
estet, ci w1 crân1pei de realitate foarte corporală, ce n1işcă
întreaga fiinţă trezită şi cutre111ură fiinţa până în n1ăruntaie.
Aceste fiinţe ne înconjoară din toate părţile. Ele se întrezăresc
fără a fi privite. Lun1ea credea în ei cu o credinţă sensibilă , iar
orice idee legată de o dovadă concretă era socotită o blasfemie.
Ceea ce astăzi 11oi 11u111i111 1111t, cu entuzias111 de literaţi pentru
coloristica gotică, este alexandrinis111 şi 11itnic mai inuit. Lu1nea
11L1 '"'jubila" „ căci di11colo de toate acestea se ascunde tnoartea .
1

Diavolul lua în stăpânire sufletul omenesc„ atrăgându-l

către erezie, prostituţie şi n1agie. Războiul se purta împotriva lui
pe acest pă111ânt, prin 1nijlocirea focului şi a sabiei, ca, de altfel,
şi în1potriva oamet1ilor care i se închinaseră. Este foarte uşor să
dedt1cen1 toate acestea din cultura acelor veacuri, dar în afara
teribilei realităţi din întregul gotic nu ar 111ai răn1âne decât
ron1antisn1ul. Imnurile de iubire feiventă care urcau către Maria
erau însoţite de fumurile nenumăratelor ruguri. Alături de cate-
drală se ridica spânzurătoarea şi se sfărâmau mădularele cu
roata . Atunci fiecare trăia cu conştiinţa W1UÎ imens pericol, nu al

"'
1. I n antichitate lucrurile stăteau tot aşa. Pe11tru inteligenţa elenistică,
figurile ho111erice erau doar literatură, i111aginaţie, 111otive artistice: în
epoca lui Plato11 ele 11u 111ai erau considerate altceva. Dar pe la anul
I I 00„ oan1e11ii î11ge11ucheau în faţa înfricoşătoarei realităţi a lui
Den1eter şi Dionysos.
...

344
călăului„ ci al infernului. Mii şi 111ii de vrăjitoare erau convi11se că
apar~neau iadului. Ele se denunţau singure„ cereau să fie
absolvite„ îşi expiau călătoriile nocturne şi pactele cu diavolul
printr-o iubire pură pentru adevăr . Inchizitorii au aşezat n1esele
de tortură cu lacrin1i în ochi„ din milă pentn1 cei tortura~, ca să
le salveze sufletul. Acesta este tnitul gotic din care au ieşit
crucjadele, catedralele„ pictura şi 111istica de o 111are forţă lăuntri­
că . lt1 un1bra lui înflorea sentin1entuJ gotic al fericirii" a cărui
profunzitne nu tnai poate fi concepută de noi .
"
In perioada carolingiană nu se ştia încă nin1ic despre
'
toate acestea . In prima lui ordonanţă saxonă„ din anul 787„ Carol
cel Mare prevăzuse pedepse pentru sanc~onarea vechii credinţe
gen11anice în vârcolaci şi strigoi (strigae )~ şi în anul I020 ea este
co11dan1nată ca o greşeală de decretul lui Burkard de Wonns,
care însă a trecut doar în fon11ă atenuată în decret11.n1 Gratiani,
111 1140. Cezar de Heisterbach era deja foarte familiarizat cu
le<-_senda despre diavol ~ în legenda az1~ea„ ea este la fel de reală şi
de eficie11tă ca şi legenda Mariei. ln 1233„ când se construia
bolta interioară a catedralelor de la Mayc1LZa şi Spira, apare bula
1'l>X in Ra111a care a ca11onizat credinţa în diavol şi în vrăjitoare.
Era la pu~n tin1p după 4'i1nnul soarelui" al lui Francisc din
i\ssisi„ î11 vre111ea câ11d franciscanii, prin rugăciuni înflăcărate,
î11genuncheau înaintea Mariei şi-i răspândeau cultul„ iar domini-
canii se înarn1au pentru lupta contra diavolului prin inchiziţie.
Iubirea celestă îşi găsise centrul în această figură unică tocmai
pentru faptul că dragostea terestră era înrudită cu diavolului .
Femeia este păcatul - astfel si111ţeau 111a1ii asce~„ tot aşa cum
gândiseră antichitatea, China şi India . Diavolul don1neşte doar
prin fen1eie„ vrăjitoarea fii11d cea care răspândeşte păcatele
n1ortale. To111a d' Aquino a dezvoltat înspăimântătoarea doctrină
a lui inc1lbz1s şi s11ccz1b11.s. Mistici profW1zi precun1 Bonaventura,
Albert cel Mare şi Duns Scotus au construit întreaga metafizică
a diavolului .
Renaşterea a considerat credinţa viguroasă a goticului ca
o conditie constantă a senti111entu1ui cosmic. Dacă Vasari atri-
~

buie lui C:i111abue şi lui Giotto g1oria de a fi avut cei dintâi ideea
să revină la modelul natu1ii, aceasta era neîndoielnic natura
gotică, spiritualizată prin oştirile de îngeri şi de diavoli răs­
pâ11dite î1nprejt1r în lt1111ină ca o eten1ă an1eninţare. lr11ita~a
 345
natt1ri1 t1rn1ărea
st1fletul şi nu învelişul superficial al acesteia .
Deci să 11t1 susţi11e111 legenda unei reînnoiri a '"'antichităţii" .
Re11aşterea „ rinascita„ înse111na atunci ascensiunea goticului
i11cepând din anul 1000 1, noul sentin1ent cosn1ic ja11stic, noua
experie11ţă a eului în infir1it. Că tot atunci câteva spirite se puteau
e11tuzias111a pentru antichitate, aşa cu111 era concepută în acea
vren1e„ ţi11ea de gt1st şi ni111ic 111ai 111ult. Miturile ar1tichităţii erau
st1b1ecte de conversaţie şi 111aterie alegorică : prin 111antia lor
tra11spare11tă se vedea 1111tul real „ gotic„ nu 1nai puţin clar. Când a
apărut Savonarola„ toate aceste fleacuri legate de a11tichitate au
dispărut di11 viaţa Florenţei . Toţi au lucrat cu convingere pentru
biserică : Raphael era cel mai interiorizat dintre toţi pictorii de
Madonne: o credinţă puternică î11 fiinţa diabolică „ în eliberarea
~cestei fii11ţe de către sfinţi , stă la baza întregii arte şi a
tutt1ror cărţilor respective: şi toţi, fără excepţie, pictori , arhitecţi ,
u111a11işti „ chiar dacă în fiecare zi aveau pe buze nu111ele Jui
Cicero~ Virgiliu, Venus, Apollo, considerat! arderea vrăjitoarelor
foarte firească şi purtau a1nulete contra diavolului . Cărţil e ltti
Marsili us Ficinus st1nt pli11e de dizerţaţii savante despre diavol şi
vrăjitoare . Fra11cesco delia Mira11dola a scris într-o lati11ă elegan-
tă t111 dialog i11titulat '"'"Vrăjitoarea ',„ pe11tru a prever1i i11telige11ţele
rafi11ate ast1pra pericolelor u11ui asen1enea 111ediu. ln acest ti111p
Leo11ardo colabora„ ca a treia persoa11ă „ la Sf Ana , co111pusă la
Ro111a î11 a11ul 1487, la apogettl Renaşterii şi î11 cel 111ai veridic
n1 e d1t1 un1a11ist latin„ 1.1.('iocanttl vrăjitorilor„' . Era acesta n1arele
111it al Re11aşteri i fără de care 11t1 se înţelege vigoarea 111ăreaţă ,
pur gotică, a 111işcării antigotice. Oa11lenii care 11-ar fi si111ţit
diavolul lâr1gă ei n-ar fi pt1tut crea nici "'Divina Co111111edia", nici
frescele qe la Orvieto„ nici plafo11ul CapeJei Sixti11e.
111 pla11ul î11depă rtat al 1nitului creştea senti111entul a ceea
ce era CLt adevărat sufletul faustic. U11 eu pierdut în infinit ~ forţă
paite cu patte„ dar o forţă neputi11cioasă în raport cu infinitatea
tu1or forţe 111ai 111ari ~ pa1te cu parte voi11ţă „ dar pli11ă de nelinişte
pe11trt1 libertatea ei . Problen1a libertă~i de voi11ţă 11u a fost nicio-
dJtă scotocită cu 111ai 111ultă 11elinişte în profunzin1e. Celelalte

I. Este rezultatul pozitiv al cărţii lt1i Btardach: l?ejiJrrn ă. l?enaştere.

11111, 111i., ·111 ( I 918 ).
346
culturi 11u au cunoscut-o deloc. O supw1ere 111agică era cu
sigL1ranţă imposibilă„ pentru că aici nu exista un "'El „,, nici o
pa1te a unui spirit general care gândea, ci un eu particular care
lupta pentru afinnare„ fiecare litnitare a libertăţii fii11d consi-
derată un lanţ pe care îl târa după el în viaţă„ făcând din acesta
u11 111ort viu. Dar oare astfel stăteau lucrurile ? De ce ? Din cr
n1oti v?
Din această cunoaştere s-a ivit o conştiinţă ne111ai-
întâlnită a păcatului ce străbate veacurile ca o plângere disperată
Catedralele urcă n1ereu„ în rugăciune„ către cer„ bolţile gotict1lu1
par o î111preunare a 111âinilor~ abia dacă„ din ferestruicile de SLts, o
lun1ină de n1ângâiere scânteiază în întuneci1nea lungilor naosuri
Frânturile corale taie respiraţia„ in1nurile în latină cântă gc-
ntu1chii zdreliţi şi flagelările în chiliile întunecoase. On1ul 111agic
găsise cripta cos111ică strâ111tă iar cerul aproape~ aici cerul este la
o depărtare infinită~ nici o n1ână de ajutor nu pare să se întindă
din înaltul acestor spaţii„ iar lun1ea diabolică înconjoară ct1
sarcas111 eul rătăcit. Este ceea ce dusese nlistica la dorinta ar-
~

de11tă a defor111ării prin creatură„ sau„ cu111 spunea Henric Seuse„

eliberarea de sine şi de toate 1ucn1rile (111aestrul Eckart),
pasivitatea eului (Teologia gen11ană). Alături de această mistică,
o gândire speculativă fără sfârşit se agaţă de conceptele ce se
reduc di11 ce în ce 111ai niult la noţiuni savante pentru a demonstra
cauzele lucrutilor~ în sfârşit, a răsunat şi apelul general către
graţie„ dar 11u către graţia n1agică ce cobora ca substanţă„ ci
către gra~a faustică ce descătuşa Voinţa .
Drept11/ la voinţă liberă este„ în ulti111ă analiză, unicul
dar obţinut din cer de sufletul faustic prin rugăciunile sale. Cele
şapte sacra111ente gotice în care Peter Lo111bardul simţea o
u11itate„ dog111atizate în 1215 la co11ciliul de la Latran„ aşezate de
To111a d„ Aquino pe un fundament 1111stic„ nu reprezintă decât
această 111L1lţun1ire. Ele însoţesc sufletul individual de la naştere
la n1oarte protejându-l contra puterilor diabolice care caută să se
cuibărească în voinţă. A te sorti diavolului înseamnă a-i jertfi
voinţa personală. Pe pământ, Biserica luptătoare este co111u-
11itatea vizibilă a celor cărora îtn~Jărtăşirea sacran1entelor le-a
conferit graţia de a putea să aibă voi11ţă . Certitudinea de a fi liber
este garantată prin sacra111e11tul altarului , care ia acu1n o cu totul
altă sen111ificaţie Miracolul transst1bstanţierii sacre îndeplinit
 347
zih11c în 111âi11ile preotului, sfănta cu111inecătură luată î11 111arile
altare ale catedralelor, u11de credi11cioşii si1nţeau prezenţa celui
care se sacrificase cândva pentru a garanta alor săi libertatea de
\:oinţă - toate acestea creează o at111osferă despre care nu ne 111ai
puten1 face astăzi 11ici o idee: drept recunoşti11ţă" în 1264 a fost
instituită principala sărbătoare a bisericii catohce - sărbătoarea
Sfi11telor Sacra111ente.
Sacra111ent11/ pe11itenţei, specific faustic, duce şi 111ai de-
"
pa11e. l111preună cu 111itul Mariei şi al diavolului, el reprezi11tă a
treia n1are creaţie a goticului, fiind acela care conferă pri111elor
dot1ă profu11zin1e şi se111nificaţie~ acest sacra1nent relevă tainele
ultin1e ale sufletului culturii faustice, deosebindu-l astfel de toate
celelalte. Ptin sacra111entul 1nagic originar al botezului, 01nul se
i11corporase în 111arele conse11s: 111arele şi 11nic11/ "'°El al sp1 iitului
n

divi11 îşi pri111eşte

"
locul i1npu11ând" orice s-ar întâ111pla" datorită
supunerii. ln penitenţa faustică se regăseşte însă ideea de
persor1a/itate . Nu este exactă afin11aţia că ea a fost descoperită
de Renaştere. 1 Aceasta i-a conferit doar o for111 ă strălucitoare şi
sL1perficială" astfel î11cât faptul poate fi re111arcat nu111aidecât de
oricare cercetător . Apariţia ideii datează din epoca gotică'I fiind
atributL11 cel 111ai 111tin1 al acesteia„ for111ând cu spiritul gotic unul
şi acelaşi lucru. Pe11itenţa nu este î111pli11ită de fiecare decât
pe11trt1 sine. Nun1ai individul poate scor111oni în propria con-
ştii11ţă . Nt1n1ai el si11gur se pocăieşte în faţa infinitului, nu111ai el
poate l11ţelege şi ct1prinde trecutul personal în confesare'\
expri111â11du-l 111 ct1vi11te La fel. absolvirea de păcate„ izbăvirea,
eliberarea de et1 î11 vederea în1plinirii unor noi acte respo11sabile,
se petrece doar la 111odul individttal. Botezul este con1p1et in1-
"
perso11a1 . 11 pri111eşti per1tru că eşti 11n otn, nu pentru că eşti un
a1111111e 0111 . Ideea de pe11itenţă presupune însă că fiecare act îşi
datorează valoarea specifică nu111ai celui ce-1 săvârşeşte. Iată deci
ce deosebeşte tragedia occide11tală de cea a11tică, chineză şi
indiană~ iată ce a orie11tat dreptul nostn1 penal, din ce în ce 111ai

1. Nici n1ăcar re-descoperită .

Suflett1l antic privit ca un corp ani111at
era O unitate COlllplet i11depe11de11tă printre altele de acelaşi fel. . . ::c·.'
Fat1stic1tl este un pu11ct central în Univers, al cărui st1flet cuprinde
10111/. Oe. J)ersonalitate (individualitate) însea111nă 11on-partict1lar, „.
deci unic ". •. . .. . „
 J

11et„ către cel vi11ovat şi nt1 către faptă. IL1crt1 ce face ca toate co11-
ceptele 11oastre etice funda111e11tale să derive di11 actL1I u1di vtdual
şi nu d111 atitudi11ea tipică. Responsabilitate fat1stică i11 loc de
sL1pLu1ere 111agică„ voinţă individt1ală Î11 loc de co11se11s„ eliberare
111 loc de rese11111are - aceasta este difere11ţa di11tre cel n1ai activ şi
cel n1ai pasiv di11tre toate sacra111e11tele. care se redttce la deo-
sebirea dintre cripta cos111ică şi dina111ica i11fir1itt1lt1i Botezul este
i11depli111t„ pe11ite11ţa este î111pli11ită de fiecare î11 si11e i11st1şi .
Cercetarea co11şti11cioasă a proprit1IL1i trect1t este totodată cea n1ai
vect1e 111ă1tt1rie şi o 111are şcoală pentrtt se11s11/ istoric al 0111L1lt1i
fat1stic. Nt1 există altă ct1ltură t111de viaţa proprie a fiecărui 0111
trăitor să aibă pentru el„ trăsătură ct1 trăsătt1ră şi din si111ţul
datoriei „ atâta î11sen111ătate„ doar pe11trL1 că el are de dat socoteală
prin cuvi11te. Dacă cercetarea istoriei şi biografia caracterizează
de la Î11cept1t spiritul occide11tal„ dacă„ î11 fond„ an1ândot1ă stn1t
doar Llll exan1e11 de co11ştii11ţă şi o co11fesare„ dacă fii11ţa este
orientată ct1 bt111ă ştii11ţă şi î11 relaţie co11ştie11tă pe tn1 ft111dal
1stor1c, aşa ct1n1 111n1eni 11L1 a crezt1t că e posibil şi suportabil în
11ici o altă pa1te„ dacă „ î11 prin1t1l rând„ noi stu1te111 obiş11L1iţi să
abordă111 istoria di11 perspectiva n1ile11iilor„ 11u ca rapsozii şi
barz11 a11tici şi cl1i11ezi. ci ca .J11decă1ori - CLI for111ula aproape
sacran1e11tală „.a î11ţelege totLll î11sean111ă a L1ita totL1I "' care se
g111ceşte în ftu1dal -- toate at1 la origi11e sacra111e11ttll bisericii
gotice„ o co11sta11tă ce eliberează eul prin cercetarea istorică şi
jL1stiticare. Fiecare co11fesare este o at1tobiografie. Eliberarea ve-
ritabilă a vointei 11e este atât de 11ecesară î11cât refuzul absolvirii
~

de păcate dt1ce la de211ădejde„ respectiv la si11t1cidere. NL1111ai ce]

care presin1te fericirea u11ei astfel de iertări lăLu1trice va î11ţelege
vecl1i ul ter111e11 sac ra111e11t1.1111 res111~'?,e111i 11111 „ sacran1e11ttil resusci-
tării . al reî11vierii .
1

---- - - - -·
I. De aceea. sacran1entul a co11ferit preoţi lor occidentali o putere ne-
1nai întâlnită . Ei pr1111esc spovedania„ absolvind persoane În nun1ele
Infinitului . Fără ei viaţa nu ar n1ai fi suportabilă . Ideea penitenţei
oh/1.P.,af(>rii, fixată definitiv în 1215 este. ca şi prin1ele cărţi despre po-
căinţă ( Poenitentiale )„ de origine engleză . Tocn1ai aici a apărut ideea
Concepţiei l111aculate. precun1 şi illeel1 de papalitate într-o vren1e
când la Ron1a era tratată ca o pură cl1estiune de putere şi de rang. O
dovadă că creştinisn1ul gotic este independent de creştinisn1ul n1agic
 Dacă sutlett.11 este aba11do11at i11 această l1otărâre foarte
gravă „ ceva va ră111a11e 11erezolvat, apăsa11dL1-1 ca Ln1 11or veş11ic .
Probabil că 11ici o altă religie i11stitL1ită 11l1 a adus atâta fericire î11
"
ILUllC h1treaga fervoare şi iubire celestă a gotict1lui se bazează pe
ce1titt1di11ea tuiei totale expieri şi rede111pţiu111 pr111 V1t1Lttea
co11ferită preotl1l t1i . l11ce1titt1di11ea rezultată di11 decăderea acestt1i
sacran1e11t a tăct1t s[l pălească , odată ct1 profl111da bt1ct1rie de a
trăi a got1ct1lt1i , şi lt1n1ea lun1i11oasă a Mariei„ iar lun1ea ~iavoltt­
lui a răn1as si11gt1ră Î11 111tu11ecata ei on111ipreze11ţă . h1 loctil
fericirii , care este„ pe11trt1 totdeaL111a„ cu 11ept1tinţă de ati11s, apare
er<Jis11111/ protesta11t„ dar n1ai ales pt1rita11„ care co11ti11t1ă lt1pta
tără spera11ţă de pe pozitii pierdt1te. - ~ ro11fesiunea at1rict1lară 11u
ar fi trebt1it să fie 11iciodată răpită oa111e11ilor'"„ 11ota Goetl1e. O
gravitate apăsătoare se răspa11di deast1pra ţărilor de u11de ea
liispărL1se CL1tt1111ele, vestin1e11taţia„ arta „ gâ11direa at1 în1prun1L1-
tJt ct1loarea 11optatică a si11gt1rtIIL11 111it care 111ai SLtpravieţuia .
~1n1ic 11t1 este 111ai pt1ţi11 lt1111i11os decât doctri11a lt1i Ka11t.
~~ Fiecare este propriul său preot"': această co11vi11gere poate fi
Jpărată 111 111ăst1ra î11 care conţi11e î11datoriri dar 11t1 şi dreptt1ri .
Ni111e11i nt1 se co11fesează ct1 ce1titL1di11ea i11terioară că va fi
absolvit. De aceea„ ete111a frictitn1e„ •
co11stâ11d î11 eliberarea ct1
orice preţ a SL1tlett1lui de trect1t„ a desfigurat toate for111ele Sl1pe-
rioare de con1tu1icare„ transfor111â11d î11 ţările protesta11te n1t1zica„
pictt1ra„ poezia „ literatt1ra epistolară„ filosofia an1vonultJi„ di11
instrun1e11te de repreze11tare î11 i11strt1111e11te de act1zare personală „
de n1ărtt1r1s1re şi de co11fesare fără lin1ite. Cl1iar şi î11 ţările
catolice„ la Paris 111ai ales„ î11doiala faţă de sacran1e11tul pe11itenţei
a tra11sfor111at a1ta î11 psil1ologie. Perspectiva ast1pra lu111ii dădea
"
i11apoi î11 faţa a11alizei fără sfărşit a propriilor sin1ţă111i11te . 111 loct1l
11esfârşirii au fost cl1e111aţi, ca preoţi şi judecători„ co11ten1pora11ii
ş1 posteritatea. A1ta origi11ală care deosebeşte pe u11 Goetl1e de tul
Da11te„ pe tu1 Re111bra11dt de u11 Micl1elangelo„ este tn1 st1cceda11eu
al sacra111e11tul tti pe11ite11ţei şi astfel ace~stă cultură aj Ln1ge la
1
n1ijlocul perioadei sale târzii .

este faptul că idei1e detern1i11ante ale prin1ttlui au gern1inat în locurile

cele n1ai îndepărtate de cel de al doilea„ dincolo de 1111periul francilor.
1. Diferenţa i111ensă di11tre sufletul faustic şi sufletul rus se trădează în
câteva sunete ale vorbirii . Nun1ele rus al cerului este '?/eh<>„ cu o ne-
350

18
"
ln toate culturi'le Reformă însea1nnă: întoarcerea religiei
la ideea pu11tăţii originare, aşa cum s-a manifestat ea în marile
secole de început. Mişcarea aceasta este nelipsită în toate
cultt1rile„ fie că avem cunoştinţă de aşa ceva, ca în Egipt„ sau că

gaţ1e (11). Occide11talul ridică ochii, rusul şi-i îndreaptă către orizont„
privind în jur. Ar trebui deci să caracteriză111 elantt1 către adâncin1e„
spunâ11d că acesta există : acolo„ o pasiune a pătrunderii din toate sen-
suri le in spatiul ,
i11finit: aici, o exteriorizare "a sinelt1i până ce ""El'"' a
deve11it în 0111 identic cu stepa 11esfârşită. In acest fel î11ţeleg ruşii
cuvt11tele 0111 şi frate„ căci în on1enire ei văd tot o cân1pie nesfârşită.
Rttşi i astrono111i ? Ei nu văd 11icidecu111 stelele pentru că văd doar
A

orizontul. I n loc de boltă cerească ei spttn coastă cerească„ ce undeva

forn1eaz.ă„ în1preu11ă cu câ111pia„ orizontul îndepărtat. Din perspectivă
psihică, siste1nul coper11ician este ridicol pentru ei, oricât de bine
funda111entat este acesta sub aspect n1aten1atic. „1.Destin „„ sună ca o
fanfară„ s11c(1hc1 zdrobeşte. Nu există '""eu" st1b acest cer scund. HToţi
sunt responsabili de toate""'. '""El""' este responsabil de ""El"'' în această
câ111pie înti11să la nesfârşit : este senti111e11tul n1etafizic ce se află la
baza întregii opere a lui Dostoievski. De aceea„ Ivan Kara111azov este
considerat crin1inal în ciuda faptului că altcineva a co111is 0111oruL
Crin1inalul este cel ne.fericit - aceasta este negaţia absolută a respon-
sabilităţii perso11ale fa11stice. Mistica n1să t1t1 are ni111ic din fervoarea
gotică spre înălţin1i„ di11 Re111bra11dt şi din Beethove11 care se poate
înălţa până la bucuria ce i11vadează cerul. Aici Du111nezeu nu este
profunzin1ea azurie a î11ălţi111ilor. lt1birea 1nistică rusă este iubirea
pentn1 stepă„ ittbirea de frate care nutreşte aceeaşi pasiune, peste tot
pe păn1ânt„ tt1bire a u11or biete fii11ţe oropsite care se calcă pe ele î11se-
le în picioare„ iubire pentn1 pla11te„ dar niciodată pentru păsări „ nori
şi stele.
1 ·r1(/a rusească„ voinţa noastră„ se111nifică înai11te de toate
lipsa de constrângere, libertatea„ nu libertatea JJentru„ ci libertatea (.1
ceva„ adică, înainte de toate, indepe11denţa de a acţiona perso11al.
Libertatea de voinţă apare ca o ipostază în c<.1re nu pon1nceşte nici u11
alt ·'" El",, în care deci te poţi dărui capriciului perso11al. Geist, spirit„
spir1tus se tradt1c în rusă prin cuvântul t!uc/1 . Ce creştinis111 rezultă
din acest sent1111ent cosn1ic ?
 351
u 1g.11oră111"1 ca î11 China. Aceasta înseam11ă că oraşul şi odată cu
ci spiritul burghez se eliberează pu~11 câte puţin cţ.e sufletul
µc1sajului "I vin în întâ111pinarea plenitudinii lor reexaminând în
rapo1t cu sine gândirea şi sensibilitatea în stadiile lor originare„
11ccitadine. Dacă, în cultu1ile 111agică şi faustică , 111işcarea ajunge
la divizarea în religii noi „ acest fapt este o ·problemă de Destin
care 11t1 este itnplicată prin conceptul de mişcare refon11atoare. Se
ştie că, î11 ti111pul lui Carol Quintul„ Luther aproape că a eşuat în
tc11tativa de a refor111a întreaga biserică a Occidentului .
Ca toti refon11atorii din toate cultu1ile, Lutl1er n-a fost
~

prin1ul„ ci 11/ti1111.1/ dintr-o l11ngă serie care cuprinde atât mari

asceţi de spirit rural can1pestru .cât şi 111ari conştiinţe ecleziastice
citadine. ·Refon11a însea111nă desăvârşirea şi testan1e11tul goti-
c11/11i. Corul lui Luther "Eine feste 81,rg„ nu apar~11e liricii
b1se1iceşti a barocttlui . ln el răsună încă latina subli111ă din Dies
1rae. Este ulti111ul cântec al den1onului bisericii 111ilitante: '"LAr fi
lun1ea pli11ă de diavoli ... Ca to~ refom1atorii care s-au ridicat
n

după ant1l l OOO„ el nu co1nbătea biserica pentru că era prea

exigentă "! ci pentru că era prea pu~n exigentă . Marele curent
porneşte de la Cluny şi, continuând cu Arnold de Brescia'I care
cerea întoarcerea Bisericii Ja sărăcia apostolică şi era ars pe rug
în 1155"1 cu loachi111 al Florelor care foloseşte cel dintâi termenul
r~fo111are , cu acele spi1"it11ales ale ordinului franciscan„ cu
Jacopo da Todi„ revolu~onar şi poet al motivului stabat mater„
pe care 111oartea tinerei soţii 1-a transforn1at din cavaler în ascet şi
care voia să-l răstoarne pe Bonifaciu a] VITl-lea pentru că nu
ad111inistra Biserica destul de sever, curentu] acesta ajunge la
Wiclif, Hus'I Savonarola"I Luther"! Karlstadt, Zwingli, Calvin şi
Loyola. Top voiau să desăvârşească lăuntric creştinis111ul gotic şi
nu să-l don1ine. Este exact la fel la Marcion şi Atanasie, la 111ono-
fiziţi şi nesto1ie11i , care, în sinoadele de la Efes şi Calcedo11ia 1, au
vrut să purifice doctrina şi s-o readucă la origi11i . Tot la fel „ ve-
chii orfici di11 sec. VII î. Ch. erau ulti111ii şi nu pritnii dintr-un şir

I. Şi la fel cu111 o biserică refor111ată separatistă transfor111ă î11 n1od

necesar biserica 111an1ă„
tot astfel a existat şi o contrarefor1nă ma;;ică.
/11 llecretu111 (1ela„\·ii (500 d. Cl1., Rotna), chiar şi Clement din
Alexa11dria~ Tertulia11 şi Lactanţiu au fost declaraţi eretici: la fel şi
Origen în si11odul din Bi zanţ „ 543 .
„>)_
-"') .J

cc trebuia să fi inceput i11 JUrtd a11t1lt1i I ()00 şi care„ ca ş1 desă­

varş1rea religiei ltu Re (Ra) la sfărşitt1l ln1periult1i Vecl1i - sau
goticul egiptean ·- î11sea11111ă tn1 sfărşit şi 11t1 tn1 110L1 î11cepL1t.
E'act 111 acelaşi fel a avut loc o refor111are a religiei vedice„ către
secolt1I al X-lea„ pe care se înten1eiează epoca brah111a11ică târzie:
în secolt1I al IX-iea trebuie să fi existat o perioadă corespo11de11tă
ln istoria religioasă a C'hi11ei .
Oricare ar ti fost celelalte difere11te , di11tre refor111ele reli-
.g1oase
.... din diverse cL1ltt1ri„ toate voiaL1 să readt1că cred1nta „ . ce
se rătăcise prea 111t1lt î11 tu11versul istoric„ î11 l.l.vren1el11ic1e"'. 111
i111păr4:iţ1a 11att1r1i„ a tii11ţci trezite pt1re şi a spaţit1lt11 aten1poral
pur gu"e111ate de cat1zalitate: reforn1ele t1r111ăreat1 proscrierea ei
din lun1ea ec9no111ică ( " "bogăţie"') pe11trt1 a o i11trodt1ce în t111iver-
sul şt11nţifi c ( l. ·sărăcie.. ). î11depă11area din n1ediile patricie11e şi
c3v3Jercşti aşa ct1n1 relevă , de ase111e11ea. Re11aşterca şi t1n1a11is-
111t1I pentrt1 a o proiecta î11 n1cdiile spir1tt1ale şi ascetice şi, î11 fi-
11c~ lt1crt1 in1po11a11t dar şi i111posibil, altn1garea a111biţ1e1 politice a
oan1e11ilor de rasă î11veş111ântaţ1 î11 suta11e„ pe11trt1 a-i oferi în n1od
cc11 în1părăţia sacrei cat1zalităti. care 11t1 este dit1 această lt1111e .
.A.ttu1c1 î11 Occide11t · şi sitt1aţia era 3ceeaş1 şi În celelalte
cttltur1 · 3cel corp11s c/1ristia1111111 al poport1lt1i a fost despărţit î11
trei ord111e: stat11s politic11s, ecc/eesiast1c11s, t>eco1101111c11s (bt1r-
ghcz1a ): ct1111 gâ11di rea ve11ea î11să din oraşe şi 11t1 di11 castele sat1
din sate, la pri111t1l ordi11 s-aLt raliat dregătorii şi jt1decătorii„ la cel
(ie al doilea oa111e11ii de ştii11ţă , i11 ti111p ce ţăranii at1 fost Ltitaţi .
Di11 acest ptn1ct de vedere se î11ţelege că a11titeza Re11aşterii şi
Refor111ei este o a11tite::.ă a claselor şi 11icidect1111 o difere11ţiere a
sent1111e11tt1lt1i cos111ic„ precun1 î11tre Re11aştere şi gotic. Gt1sttll
cu 11ea11 şi spi ritLtl 111ă11ăsti resc s-a Ll tra11sterat la oraş, trez111du-se
aici t111t1I În faţa ·celtnlalt · la Florenţa t:1n1il1a de Medici ş1
S~vonarola „ î11 Elada „ dit1 secolele VIII-VII „ fan1iliile don111itoare
ale polistdui Ln1de„ Î11 cele di11 t1r111ă „ at1 fost tra11scrise şi câ11tt1rile
ho111erice care circt1lat1 oral '\ ca de altfel„ şi câ11turile orfice, scrise
tot act1111 . A1tiştii Renaşterii şi tn11a11iştii stu1t ur111aşii legitin1i ai
trtlbadt1rilor şi ai poeţilor ct11te11i~ aceeaşi li11ie ce 111erge de la
.A.11101d de Brescia ta Lt1tl1er n1erge şi de la Bertra11 de Bom şi
Pcire Cardi11al la Ariosto„ trecâ11d prin Petrarca „ . Castelt1l a de-
ve111t casă de oraş„ iar cavalert1I - patr1c1a11. h1treaga n1işcare se
leag{i de i)alate î11 n1 ăst1ra î11 care ele at1 ş1 ct1rţ1 ~ ea se restrâr1ge
 353
la do111enii de expresie specifice pentru o societate aleasă~ era
veselă precu111 Ho111er, pentru că era curteană - problen1ele sunt
de prost gust„ Dante şi Michelangelo au simţit cu îndreptăţire că
ele 11u erau pentru ei - şi trece Alpii pentru a pătrunde la curţile
11ordice„ nu pentru că ea e~a o concepţie despre lume„ ci pentru că
reprezenta un gust nou. In cadrul ''Renaşterii 11ordice,, - nişte
oraşe ha11seatice - tonttl rafinat al patriciar1ului italian a înlocuit
pt1r şi si111plu to11ul cavalerilor francezi.
Ulti1nii reforn1atori„ precu111 Savonarola şi Luther„ erau
l11să şi nişte călugări citadini. Acest lucru îi deosebeşte în profun-
zi111e de un loachin1 al Florelor şi de un Bernard de Clairvaux.
Ascetisn1ul lor urban şi spiritual face trecerea de la schituriJe din
văile liniştite la sălile de studiu ale învăţa~lor din perioada ba-
rocă . Experienţa n1istică a lui Luther de unde a ieşit doctrina lui
Jtistificată 11u se asea111ănă cu cea a Sf Bernard care vedea în
jt1rL1-i pădt1ri şi coline„ deasupra 1101i şi stele„ ci cu a unt1i 0111
ca re priveşte pri11 ferestre î11guste pe străduţe, ziduri şi coa111e de
acoperiş. Nattira vastă, pli11ă de pre~enţa lt1i Du11111ezeu„ este de-
prute„ dincolo de zidurile oraşului. In interiorul zidurilor întărite
"
trăieşte spiritul liber„ abstras din peisaj . l!1 i11teriorul fiinţei trezite
c1tadi11e„ î11conjurată de ziduri de piatră„ senzaţia şi act1 vitatea
i11telectivă s-au separat cu ostilitate„ iar 111istica citadină a
t1lti111ilor refortnatori este pur intelectivă„ nonvizuală: este o
tra11sfigurare a conceptelor, ce face să pălească fom1ele colorate
ale vccl1i I or 111ituri .
Chiar aceasta este raţiunea pentru ~are, în fond şi în
realitate„ ea este treaba puţinor oa111eni . N-a conservat ni111ic din
bogăţia sensibilă care O(ii11ioară oferea un punct de sprijin chiar
şi celui n1ai 111izerabil dintre oa111eni. Actul brutal al lt1i Luther
este o decizie pur spirituală . I\lu degeaba el a fost tdtin1ul 111are
gâ11ditor scolastic di11 şcoala lui Occan1. 1 i\. eliberat co111plet
perso11alitatea faustică: între ea şi infinit dispare personalitatea
i11ter111edia ră a preotttl Lti . Actn11 această personalitate este foarte
s111gt1ră : redusă la ea î11săşi , devi11e proprtttl preot şi judecător.
Poportll i11să poate doar să sin1tă, dar nu să ş1 înţeleagă virtutea
eliberatoare. El a salt1tat ct.i entuziastn ruptura dintre îndatoririle
----------------
1. Boehtner· / ,u1/1er 1n1 l.ichter ller ,1 1e11re11 f t'<)rsc/11111?,, 1918„ p. 54 şi
li I 111.
354
vizibile~ înlocuirea lor cu îndatoriri 1nai riguroase şi mai
spiritualizate îi ră1nâne însă de neînţeles. Francisc din Assisi a
dat n1ult şi a primit puţin, reformatorii citadini au luat mult şi au
î11apoiat prea puţin celei 111ai n1ari părţi dintre oameni.
Sfănta cauzalitate a sacramentului penitenţei a fost înlo-
cuită la Luther p1in experienţa mistică a justificării interioare,
"11t1111ai ptin credinţă" . Prin acest fapt el este foarte aproape de
Be1nard de Clairvaux: întreaga viaţă este o penitenţă, adică o
asceză spirituală neîntreruptă în comparaţie cu asceza vizibilă în
lucrarea exterioară. Justificarea interioară a fost înteleasă de
~

a111ândoi ca un miracol divin: transfom1ându-se, omul îl transfor-

n1ă şi pe Du1nnezeu. Ceea ce însă nici o mistică pur spirituală nu
poate înlocui este acel Tu din afară, din natura liberă. Atnândoi
at1 î11de111nat: Tu trebuie de asemenea să crezi că Dumnezeu te-a
ie1tat: dar unul a înălţat această credinţă _la ştiinţă prin puterea
preotult1i, iar celălalt a coborât-o până la îndoială, la disperare.
,~cest 111ic eu, abstras din cos1nic„ închis într-o existenţă anun1e,
si11gur î11 cea 1nai teribilă dintre setnnificaţii , avea nevoie de
apropierea unui puternic Tu, cu atât 111ai tnult cu cât spiritul este
n1ai slab. Aici se află semnificaţia u1timă a preotult1i occidental
care„ di11 anul 1215„ s-a deosebit de restul oa111e11ilor prin sacra-
111entul hirotorlisirii şi character indelebilis: 111â11a prin care chiar
şi cel 111ai n1izerabil îl putea atinge pe Du111nezeu. Această legă­
tură vi:::ibilă cu i11fi.11itul a fost distrusă de protestantism. Spiritele
viguroase au recucerit-o după aceea, dar cei slabi au pierdut-o
î11cet-încet. Bernard care a reuşit pentru sine miracolul interior
nu voia să răpească altora calea mai blândă; nun1ai pentru
sufletul lui lu1ninos lu1nea Mariei era pretutindeni, în natura vie„
în proxi1nitate, în veşnicul ajutor. Luther, care s-a cunoscut doar
pe sine dar nu şi pe oameni „ a pus în locul slăbiciunii reale
erois111ul subiectiv. Pentru el viaţa era o luptă disperată contra
diavolului şi el cerea ca fiecare să ducă această luptă. Fiecare
însă răn1ânea singur în I upta sa.
Refor111a a îndepărtat latura lutninoasă şi consolatoare a
111itului gotic: cultul Mariei ") venerarea sfin~lor, relicveJe, in1agi-
11ile„ pelerinajele, sacrificiul misei. Mitul diavol ui ui şi al vrăjitori­
ei a supravieţuit, pentru că el era încarnarea şi c(ţuza nlizeriei
interioare care atinge de att1nci încoace apogetd. Botezul era, cel
puţin pentru Luther„ o exorcizare, sacrarnentul veritabil pentru
 355
izgo11irea diavolltlui . De aici a rezultat o n1are literatt1ră a
n1itult11 diavolului'I care este pur protestantă . 1 Din bogăţia de
ct1lori a goticului a Sl1pravieţuit negrul'I iar dintre arte 111uzica'I în
special 111uzica de orgă . Dar în locul universului 111itic al lutninii,
a cărei proximitate consolatoare este indispensabilă credinţei
popttlare, se iveşte acu111'1 din adânci111i an1uţite de n1ultă vre111e,
Ltn crâ111pei de veche 111itologie gen11anică . O apariţie atât de
tai11ică încât adevărata se111nificaţie a fost co111plet ignora-
tă Prea pt1ţin se spt1ne câ11d se vorbeşte de legendele şi de
obiceiu1ile populare: există o n1itologie adevărată şi un cult
adevărat ascunse în credinţa fennă în pitici, spiriduşi'I şti111e'I
spirite ale casei'I strigoi, ca şi în rituri, sacrificii şi exorcis111e
practicate cu groaz.ă de sacru. Cel puţin în Ger111ania, legen-
da s-a substituit cultult1i Mariei'I pe nesin1ţite~ de atunci Frau
Holde se nu111eşte Maria şi acolo unde odinioară apărea un sfânt
act1n1 îşi face apariţia credinciosul Eckart. La poporul englez a
rezultat t1n lucru care a prin1it„ 111ai den1ult'I denutnirea de
feti ŞÎ Sll1 bi bl ÎC.
Ceea ce i-a lipsit lui Luther - eternă fatalitate pentru
Gcr111ania - era perspectiva asupra faptelor şi forţa organizătii
practice. El nu şi-a sisten1atizat clar nici doctrina„ nici n-a
orie11tat această 111are 111işcare pri11 fixarea unui scop deten11inat.
Aceste dot1ă lucru1i au fost opera exclusivă a 111arelui lui succe-
"
sor Calvi11. 111 ti111p ce 111işcarea luterană îşi continua rătăcirile
fără cap în Europa centrală„ la Geneva Calvin considera do111ina-
ţia ei tu1 punct de plecare în supunerea raţională a lun1ii prin sis-
ten1ul desăvârşit cu rigoare a] protestantis111ului . De aceea nutnai
el si11gur devine o forţă 111ondială. De aceea„ lupta hotărâtoare
)11tre 5piritele lui Calvi11 şi Loyola a do111inat con1plet, după
n1oartea 111are1 an11ada spaniole„ politica 111ondială,.. în sisten1ul
statelor baroce şi I upta pe11tru do111inaţia pe mare. ln tin1p ce în
EL1ropa ce11trală „ Refor1na şi Contrarefon11a îşi disputau tm
oră şel i111perial sau câteva neînsen1nate cantoane elveţiene„ în
Ca11ada„ la gurile Ga11gelt1i, în colonia Capului pe Mississippi,
pri11tre francezi, spa11ioli , et1glezi şi olandezi„ se luau nişte decizii
în ca re se î11frJntat1 aceşti doi tnari organizatori ai religiei
occidentale din perioada târzie.

I . M Osbor11· / )ic 1·e 1,!fi:/.\'/1/eralur l les /6 .Ja/1rhu11l lerl.\'( 1893).

356

19

Forţa plastică spirituală a perioadei târzii 11u începe

odată cu ea„ ci după Refon11ă . Marea ei realizare este libertatea
ştiinţei . Pentru Luther erudiţia era încă absolut o a11cila
tl1eologiae . Calvin a detenninat arderea pe rug a n1edicului liber
cugetător Semet Gâ11direa prin1elor perioade egiptene„ vedice„
orfice~ considera că vocaţia ei era confin11area credinţei pr111
cercetarea critică . ,t\.tunci când aceasta nu reuşea era din cauză
că n1etoda critică era falsă . Pentru ea ştiinţa era justificarea şi nt1
respi 11gerea credi11ţei . .
Acu111 însă forţa critică a spiritului citadin devine atât de
t11are încât ea nu 111ai confinnă , ci exan1inează . Sun1a adevăruri­
lor despre credinţă receptate prin inteligenţă şi nu prin ini1nă
devi11e pri111ul obiect pur al activităţii discursive a spiritului . Este
ceea ce deosebeşte scolastica pri1năvăratică de veritabila filosofie
a barocLtlLti „ ca„ de altfel , şi gândirea neoplatoniciană de cea isla-
n1ică „ gâ11direa vedică de cea brah111anică „ gândirea orfică de cea
presocratică~ cauzalitatea profană, ca să spune111 astfel„ a vieţii
u111a11e„ a w1iversului înconjurător, a cunoaşterii , devine o pro-
"
ble111ă . 111 acest sens filosofia egipteană a I111periului de Mijloc a
n1ăsurat valoarea vieţii~ poate că filosofia chineză târzie -
preconfuciană - (aproxin1ativ de la 800 la 500 î. Ch.) despre care
si11gura carte„ atribtută lui Kuan-tse, 111ort în 645, ne oferă o idee
neclară , era î11rudită cu ea . Ur111e totuşi infi1ne 11e fac să creden1
că proble111ele episten1ologice şi biologice se aflau în centrul
acestei filosofii pure şi originale, în întregi1ne dispărută în Chi11a.
"
In cadrul filosofiei baroce, ştii11ţele naturii sunt total
i11dependente. Nici o altă cultură nu oferă ceva asemănător. Este
adevărat că ea a fost de la început nu o slujitoare a teologiei„ ci
slztjitoarea voinţei tehnice de putere: din acest unic 1noti\l„ ea
are o orientare 1natematică şi experimentală, fii11d de la u11 cap la
altul o 111ecanică practică. Cun1 ea este parte cu pa1te r11ai întâi
tehnică şi numai după aceea teorie„ trebuie să fie la fel de veche
ca şi 0111ul faustic în general . Lucrări tehnic~„ de o uin1itoare
forţă co111binatorie, apar deja către anul 1000. lncă din secolul al
Xfll-lea„ Robert Grosseteste tratase deja spaţiul ca o funcţie a
lu111inii . Petrus Peregri11us a scris îr1 1289 o dizertaţie despre
 357
n1agi1etis111, fu11da111entată exper1111ental„ cea 111ai bună care a
văzut lun1i11a inainte de Gilbert la 1600: Roger Baco11„ elevul
a111bilor„ a dezvoltat o teorie fizică a cu11oaşterii „ ca fw1da111e11t al
e\.pe1i111e11teJor lui teh11ice Dar î11drăzi1eala în descoperirea
con1plexelor di11a111ice 111erge 111ult n1ai departe. Siste111ul lui
Copernic este anunţat î11tr-un n1a11uscris din 1322 şi„ câteva
dece11ii 111ai târzit1, ea a fost dezvoltată 111ate111atic de discipolii lui
Occa111 la Paris: Burida11„ Albert de Saxa„ Nicolaus Orcs111t1s„ ·
1
a11ticipâ11d 111eca11ica lui Galilei . Să nu ne iluzio11ă111 cun1va
asupra tendir1ţelo-r ultin1e ce stau la baza tuturor descoperirilor:
vizit111ea pură 11u avea nevoie de experin1ente„ dar si111bolul
faL1stic al 111aşinii „ care ducea î11că di11 secolul al Xii-lea la
construc~i n1eca11ice„ tăcâ11d din p erpet1111111 111obile ideea pro-
n1eteică a spiritult1i occide11tal „ 11-a putut renunţa la ele lpote::a
de /11cr11 este 111ere11 JJri111a, cl1iar dacă ea 11-are nici un se11s în
nici o altă cultură . TrebL1ie să fini pătru11şi de ideea că deducerea
oricăror cu11oşti11ţe din raportt1ri naturale, î11 n1od practic şi
in1ediat, este foatte departe de oan1e11i , cu excepţia fausticilor şi a
celor care„ precun1 japo11ezii, evreii şi ruşii, trăiesc st1b n1agia
spirituală a civilizaţiei faustice. Caracterul di11a1111c al in1ag111ii
11oastre cos111ice co11ţi11e deja ipoteza de lucrtt. Pentru călugării
4
spect1lati vi teoria vine nu111ai după aceea, ca şi 'conte111plaţia „„
veritabilă . Acest lucru se petrece pe nesi111ţite„ co11te111plaţia
apărând di11 pasiu11ea tehnică, ce conduce acun1 la co11cepţia pt1r
faustică a lt1i Dun1nezeu văzut ca n1are 111aşinist căruia îi stă în
puteri tot ce ei nici nu î11drăzt1esc să vrea î11 neputinţa lor Pe
11esi111tite"I de la w1 secol la altul„ lu111ea lui Du111nezeu sean1ă11ă
~

111ai n1ult cu un perpetz11J.n1 111obile. Şi atunci când" tot pe

11esi111ţite"I în perspectiva asupra 11aturii în1bogăţită din ce î11 ce
111a1 n1ult pri11 experi111entare şi experienţă telmică, 111itul gotic a
i11trat î11 u111bră, conceptele ipotezelor de lucru au făcut să apară
la clerici, î11cepând cu epoca lui Galilei, acele n11111ina ale ştii11ţe­
lor 11aturii clatificate prin cunoaştere critică~ forţele de atracţie şi
respi11gere„ gravitaţia„ viteza lu111in11, î11 sfărşit 'electricitatea" ce
4

a introdus în in1aginea electrodi11a111ică a lu111ii, p;in încorporarea

altor for111e de energie, au generat un fel de n1onoteisn1 fizic.

1. M . Bau111gartner: (iescl1ic/1te cler l)l11/(J.\'<JJJl1ie ele.\· ;\/itle/a/1,.: rs„

1915 . pp. 425 şi ur111., 571 şi urn1 ., 620 şi urn1 .
J58
For1nulele se edifică pe concepte, pentru a le conferi un caracter
intuitiv 111itic. Numerele înseşi sunt tehnică„ resortu1ile şi şurubt1-
rile~ ur1 n1ister cos111ic dezvăluit. Fizica antică şi toate celelalte nu
aveau neyoie de nun1ere, pentru că ele nu se an1biţionau să obţină
puterea. Intre matematica pură a lui Pitagora şi a lui Platon şi
fizica lui Democrit şi Aristotel ntt este nici cea mai n1ică relape.
Aşa cun1 antichitatea a văzut un hybris în revolta 1ui
Pro111eteu contra zeilor şi barocul a sin1pt diavolul în 1naşină~
Spiritul infernal revelase on1ului n1isterul pentru a lua în stă­
pânire 111ecanis1nele cosn1ice„ judecând astfel el însuşi rolul de
Du111nezeu. De aceea, la toate naturile pur sacerdotale care tră­
iesc integral pe tărâmul spiritului neaşteptând ni111ic de la această
~'lt1n1e',, dar 111ai întâi la filosofii idealiştii„ clasici„ un1anişti„ la
Kar1t" la Nietzsche cl1iar, s-a instalat o tăcere osti1ă fată „ de
tehnică.
Fiecare sisten1 filosofie implică un protest critic faţă de
viziunea necritică a perioadei precedente. Această critică însă,
având un spirit sigur de superioritatea lui~ ajunge şi credinţă, ge-
11erâ11d unica 111are operă religioasă ce este un produs al perioadei
târzii„ al oricărei perioadei târzii: puritanisn111/.
El apare în ar111ata lui Cro111well şi a lndependenplor săi
plecând la luptă cu Biblia în 111ână şi intonând psal111i~ la pitago-
reici prin 111orala severă şi amară„ care a distrus vesela cetate
Sybaris atârnându-i de gât pentru totdeau11a renumele de oraş al
pierzaniei~ în annata pri111ilor califi" care a subjugat nu numai
state„ ci şi suflete. Paradisz1/ pier·d11t al lui Milton„ n1ai 111ulte
s1Lrate ale Coran11/11i şi puţinul care ne-a t11ai ră1nas din doctrina
pitagoreică„ toate acestea sw1t unul şi acelaşi lucru: entuzias111ul
unui spirit co111un„ ardoarea rece„ rr1istica t1scată, extazul pedant.
Dar„ pentru a doua oară, de aici se degajă o pietate neînfrânată .
Ardoarea tra.nscendentă căreia oraşul 111are este capabil să-i dea
naştere prin dominarea absolută a sufletului w1ui peisaj, s-a co11-
centrat aici ca şi cum ar exista temerea ca ea să nt1 fie artificială
şi trecătoare„ în consecinţă nerăbdătoare, 11eiertătoare„ 11en1iloasă.
Pt1rita11isn1ul din Occident şi din toate culturile este lipsit de
surâsul transfigurat al reJigi ilor tutttror epocilor prir1taniere. Nu
se pătntncie de r11on1entele de bucurie adâncă de viaţă„ de u111or.
Din fericirea cal1nă ce îr1111ugureşte trecver1t în istoriile despre
prtu1cul Ii st1s~ la epoc.a n1agi că veror1ală sat1 la Grigore de
 .J

359
;\Jazianz„ nin1ic nu a trecut în si1ratele Coranului~ nimic din
seninătatea lu111inoasă a cânturilor Sf. Francisc nu se regăseşte la
Milto11 O austeritate 111ortală domneşte la spiritele janseniste de
la Port-Royal şi 1n adunările capetelor rotunde, înveş111ântate în
11egru, care au distrus în câ~va ani acea old 111erry England a lut
Sl1akespeare, ea insă1i un Sybaris. Războiul cu diavolul, a cărui
preze11ţă coq1orală o si111ţe~111 cu to~i„ a început nu1nai acun1 să
exaspereze şi să î11tunece. ln secolul al XVll-lea a fost ars mai
bi11e de t1n tnilion de vrăjitoare, r1u nt1rnai în nordul protestant şi
î11 sudul catolic„ ci şi în A111erica sau India . Doctrina 111orală a
lslan1ului (fikh) este„ prin raţionalismul ei dur, la fel de tristă şi
de a111ară„ ca şi cea a catehisn1ului de la Westn1inster din 1643
saL1 etica janse11iştilor (Augustinus de Jansens în 1640) - căci şi
î11 1111periul ltti Loyola exista o tnişcare puritană, izvorând dintr-o
11ecesitate i11te1nă. Religia este o 111etafizică trăită„ dar nici soboa-
rele sfi11ţilor, ctu11 spuneau l11depe11den~i, nici pitagoreicii, nici
inso~torii lui Mal10111ed„ nu o trăiau pri11 simţuri„ ci mai întâi la
n1odul co11ceptual. Parshava „ care a înte111eiat pe Gange în anul
6()0 1. Cl1. secta ' 'eliberaţilor"~ propovăduia ca şi ceilalţi puritani
ai ti111pLtlL1i că nu se ajunge la n1ântuire prin sacrificii şi rituri„ ci
nt1111ai prin cWloaşterea identităţii lt1i Atman şi Brahn1a11. Un
spirit alegoric„ neînfrânat dar u„scat~ a înlocuit viziunile gotice din
î11treaga literatură puritană . In fiinţa trezită a acestor asceţi
co11ceptul este u11ica putere adevărată. Ca şi Maestrul Eckart,
Pascal luptă pentru concepte şi nu pentru forme. Vrăjitoarele
sw1t arse pentru că au fost dovedite ca atare şi nu pentru că au
fost văzt1te zburând noaptea: juriştii preotestanţi aplicau Cioca-
11L1l dezexorc1zării, al don1inicanilor, pentru că el era făurit din
co11cepte. Pri111ele Madonne gotice s-au revelat celor care se ru-
gau, dar 11i111e11i nu a văzut Madonna lui Bernini . Ele există
per1tru că SWlt dovedite, iar lun1ea se entuzias1nea·ză pentru acest
ge11 de existe11ţă . Milton„ n1arele secretar de stat al lui Cron1well,
î111popoţo11ează aceste concepte cu i111agini , iar Bunyan a inventat
t111 ir1treg n1it co11ceptual căruia i-a 1mprin1at o acţiune etico-
alegorică: încă un pas şi ne trezi111 în faţa lui Kant„ î11 a cărui
etică conceptuală ideea de diavol a sfârşit prin a lua fon11a
RăulL1i absolut.
Trebuie să ne eliberăn1 de imaginea superficială a istoriei
şi să trece111 dincolo de litnitele artificiale, in1puse de tnetodele
360
ştiinţelor specializate din Occide11t„ pentru a ne da sea111a că
Pitagora, Maho111ed, Cro111lvell mcarnea=ă cele trei c11/t1,Lri 1n
. . .
11na ş1 aceeaşi 1111şcare.
Pitagora ntt era deloc filosof După cele spuse de filosofii
presocratici „ e1 era un sfânt, profet şi înte1neietor al unei ligi
fa11atice şi religioase care şi-a i111pus adevărurile în lu111ea din jur
"
l)r111 toate 111ijloacele politice şi 11111itare. ln distrugerea cetăţii
Sybaris de către ("roto11a, fapt care nu a supravieţuit cu siguranţă
în 111e111oria istorică decât ca o cul111e a unui violent război
religios, se revarsă aceeaşi ură ca şi cea prtn care Carol I al
.A.11glici şi veselii ltu cavaleri voiau 11i111icirea întregii gândiri laice
şi nu doar a ur1ei î11văţături greşite . U11 nlit purifica11t şi co11soli-
dat co11ceptt1al dădea aleşilor ligii pitagoreice convingerea că vor
aJLt11ge la n1â11tuire inai11tea tuturor. Tăbliţele de aur găsite la
Tl1t1rioi şi Petellia„ care se puneau î11 n1âna celor iniţia~, recon-
fi rn1au gara11ţla zeilor: fericit şi binect1vântat eşti tu, cel iniţiat,
căci 11t1 111ai eşti u11 111uritor, ci tn1 zeu. Este aceeaşi co11vingere pe
care o lt1at1 d111 t<>ran toţi cei care luptau în războaiele sfinte
co11tra 11ecredi 11cioşilor -- '"'Monahisn1ttl islan1ic este ră zboiul
1eligios spt1ne Llll hadit/1 al profettilui - şi care îngăduie şi
11
,

arn1u11i de bronz a ltli Cro111wel1 să-i sfărâ111e pe '" 'filistenii şi

an1aleciţi1 " din an11ata regală la Marsto11 Moor şi la Naseby.
lsla111ul este la feJ de puţin o religie a deşertului ca şi
credi11ţa lui Z\vi11gli o religie a 111unţilor . Mişcarea puritană care
a dus la n1aturizarea lu111ii 111agice a ve11it de Ja un 0111 al Mekkăi
"
şi 11t1 de la u11 111011ofizit sat1 de la un evreu. In nordul arab
ex1stat1 statele creşti11e ale ghassanizilor şi lal1111izilor, iar îr1 sudul
sabeea11 aveau loc războaie religioase î11tre Axu111 şi regatul
sassanid La congresul principiilor de la Marib (542), nu a fost
î11găduită pa1ticiparea păgâ11ilor şi curând după aceea sudul arab
a căzut st1b do111i11aţia persană„ adică 111a zdeeană . Mekka era o
i11suliţă de vechi păgânis111 arab în 111ijloctll unei lun1i ebraice şi
creştine, t1n 111ic fragn1ent i111pregnat de mult timp de ideile
111arilor religii inagice. Puţinele ele111ente din acest păgânisn1
pătrunse în Coran att .fost ulterior expurgate prin co111entariile
stu1nite î11 spi rit siriano-111esopota111ia11. Aproape că lsla111ul nu
pcate fi o religie decât î11 111ă"sura în care acelaşi lucn t s-ar putea
spune despre lt1teranis111. 111 realitate, el este co11ti11uatorul
n1ardor religi·i a11terioare. Nici expansi unea lt1i ~ aşa ct1111 se crede
 361
--·- --------------------------
111a1 n1ereu, nu este tnigraţia unor popoare provenite din
Pe111nsula Arabiei " ci „ dimpotrivă, un asalt al ci edincioşilor en-
tuziaşti ce antrenează, ca un şuvoi de lavă, creştini , evrei şi
111azdeeni„ ajungând în curând sa domine sub numele de fanatici
111usulmani. Cuceritorii Spaniei erau nişte berberi, compatrioţi ai
lui Augustin, iar cei care au înaintat până la Oxus erau perşi din
Irak. lnan1icii de ien deV111 luptătorii înfoca~ de n1âine. Cei mai
n1ulti din '"'arabii,, care, în 717, au atacat Bizantul, se născuseră
> I'\ ,

creştini . In anul 650, literatura bizantină se stinge dintr-o dată,1

fără ca nimeni să-şi dea sean1a până azi de înţelesul profund al
acestui eveniment: respectiva literatură se continuă în literatu1a
arabă„ suflettil culturii magice găsindu-şi până la urmă o expresie
veritabilă în Islam. Prin aceasta cultura magică a devenit
real1nente c.'arabă n, eliberâr1du-se definitiv de pseudomotfoză.
Spi1ittil iconoclast condus de Islam, pregătit îndelung de mono-
fiziţi şi evrei , trece şi prin Bizanţ, w1de si1i ar1ul Leo11 al Ill-lea
(7 17-74 1) a izbutit să înfrângă această n1işcare (JUritană a
sectelor islan1ice şi creştine~ în 650 seci.a paulicienilor iar mai
tâ rziu secta bogon1ililor.
Marile personaje din anturajul lui Mahon1ed„ precum
Abu Beker şi On1ar, sunt absolut înrudite cu conducătorii
puritani ai revoluţiei engleze„ John Pym şi Hampden ~ această
ase111ăna re de sentin1ente şi de tonus ar fi şi mai mare cu condiţia
ca noi să fim infortnaţi asupra hanefiţilor„ puritani arabi
anteriori , conte1nporani cu Mahomed. To~ aveat1 conştiinţa unei
111ari n1isiur1i „ care-i făcea să dispreţuiască viaţa şi bogă~a~ senti-
n1entul predestinări i le clădea certitudinea că erau aleşii lt1i
Dun1nezeu. Măreţul elan biblic, parlamentele şi taberele inde-
pe11denţilor, care„ până în secolul al XIX-lea.) determinaseră
sup ravieţuirea în inai n~1ulte familii engleze a credinţei într-o des-
ce11denţă engl eză di11 cele zece triburi ale lui Israel, popor sfânt
desti11at să conducă ltu11ea, acest elan a dotninat de ase1nenea
e111igra~a spre America„ începută în anul 1620 de pă1inţiî
1)el erini~ prin el s-a creat ceea ce astăzi este îngăduit să fie numit
religia an1ericană şi a disciplinat lipsa de jenă politică ce mai
ca racteri zează Anglia şi astăzi , bazate în Întregime pe certitudi-
nea religioasă a predestină rii . Cl1iar şi pitagoreicii - lucru

I. K run1111bacl1er: 1J.i=c1nt. /„ iteraturJ!;e.\·chichte, p. 12.

362
11e111aiîntâlnit în istoria religioasă a antichităţii - au pus mâna pe
puterea politică în scopuri religioase, încercând să impună prele-
varea puritanismului în fiecare cetate. Pretutindeni în altă parte,
existau culte aparte, unde fiecare lăsa celorlalte o întreagă liber-
tate în practicarea religiei ~ nu1nai aici se întâlneşte o comunitate
de sfinţi a cărei energie practică o depăşeşte pe cea a vechilor
orfici , tot aşa cum entuziastnul războinic al independenţilor
depăşea entuzias1nu1 războaielor religioase ale Reformei.
Puritanismul ascunde deja raţionalismul ce se manifestă
pretutindeni, după câteva generaţii entuziaste şi care iau în stă­
pânire puterea. Este distanţa de la Cromwell la Hume. Nu este
vorba de oraş în general, nici de metropole, ci de câteva oraşe
răzleţe şi puţine la număr, devenite teatrul istoriei spiritului ~
Atena lui Socrate, Bagdadul abbassizilor, Londra şi Parisul
secolului al XVITI-lea. ''Lumină" este cuvântul ce desemnează
a ceastă petioadă , soarele tnijeşte - dar ce element se mişcă oare
pe cerul conştiinţei critice?
Rationalistn înseamnă credintă e.xc/z1sivă în rezultatele
~ ~

ct111oaşterii critice, prin urmare ale ''inteligenţei" . Faptul că o

epocă pri 111ăvăratică a rostit acel credo qztia abs11rd11n1 se ba-
zează pe certitudinea că universul naturii se constituie în primul
râ11d prin re11nirea dintre inteligibil şi neinteligibil: este natura
pi ctată de Giotto, cea în care se cufundau n1isticii, cea în care
inteligenţa poate pătrunde tot atât de adânc cât îngăduie divinita-
tea. Acu111 o caltnă detaşare dă naştere conceptului de iraţional ,
ceea ce şi-a pierdut valoarea chiar prin caracterul de neinteligibil.
Acest co11cept poate fi dispreţuit făţiş, ca o superstiţie, sau în
secret, ca un sistem metafizic~ numai intelecţia asigurată prin
cunoaşterea critică are o valoare. Mjsterele nu reprezintă nin1ic
altceva decât nişte dovezi ale ignoranţei . Noua religie ne111isteri-
oasă se numeşte, în dezvoltarea n1axi1nă a posibilităţilor, înţe­
lepciune, crocptcx~ preotul ei este filosoful iar credinciosul ornul
instruit. Vechea religie rămâne indi spensabilă doar pei1tru nect1-
noscători , spune Aristotel, iar Confucius şi Gotamo Buddha,
1

Lessing şi Voltaire au afirmat acelaşi lucru. In toate culturile are

loc o întoarcere la natură , nu la natura trăită, c1 la o natură
probată prin cunoaştere şi accesibilă r1u1nai ei, dar inexistentă

1. Af etafi=ica, XI, 8, p. I 074, b I.

 363
1)ent1u ţăran~ această 11atură nu-l cutre111ură pe on1„ ci îl aruncă
in braţele senti1nentelor. Religie naturală, religie ra~onală, de-
1sn1: acestea nu sunt metafizică trăită, ci conceperea unei n1ecani-
ci„ ceea ce Confucius numeşte ''legile cerului" iar elenismul
nun1eşte Tyche. Altădată filosofia era slujitoarea unei religiozi-
tăti a lutnii de dincolo, acu1n lun1ea simte că filosofia trebuie să
~

fie o ştiinţă, 111ai ales o critică a cunoaşterii şi o critică a valorii.

Fără îndoială că se vede cu111 şi de această dată ea este doar o
dogn1atică di111inuată, o credinţă într-o ştiinţă ce ar l1rea să fie
ştiinţă pură . Sunt brodate noi sisteme pe baze sigure în aparenţă,
dar care, în definitiv„ nu fac decât să-l înlocuiască pe Dun1nezeu
prin Forţă şi Eternitate„ prin Conservarea energiei. lntregul ra~o-
11alisn1 antic presupune Olimpul„ întregul raponalism occidental
presupu11e sacra111entele. De aceea filosofia aceasta pluteşte„
ezitantă, între religie şi ştiinţa specialiştilor„ prin·1ind de fiecare
dată o definipe diferită, după care autorul ei mai are în el ceva de
preot şi de vizionar, sau este pt1r şi simplu un specialist ş1 un
tehnician al gânditii.
"'Conceppa asupra .- 1u111ii" este cuvântul ce sl tajeşte la
traducerea w1ei fiinţe trezite de tÎJ) ilun1inist, care„ călăuzită de
inteligenţa critică, scor111oneşte într-un uni vers l u111inos fără zei,
acuzându-i de falsitate sensurile de îndată ce "simtul con1un', se
~

izbeşte de ceva ce nu poate fi cunoscut. Mitul de odinioară, cea

111ai adevărată dintre realităp, este acum supus de metodele
evhemerismului, curent filosofie boteuit după numele învăţatului
de pe la a11ul 300 î. Ch., ce sus~nea că divinită~le antice erau
doar oa1neni care altădată demonstraseră merite deosebite. Acest
...
procedeu caracterizează într-o formă oarecare orice perioadă
l.'ltu11i11ată". Evhetnerismul - interpretarea infemtilui ca o re-
n1uşcare a conştiinţei, a diavolului ca o dorinţă malefică şi a lui
DL1111nezeu ca frun1usete a naturii. Evhemerisr11ul„ de asetnenea -
~ .

înlocuirea pe pietrele to1nbale, în Atica„ în jurul anului 400, a

u11ei zei te nu111ite De1nos cu zei ta citadină Atena - de altfel foarte
~ ~

apropiată de zeiţa Ra~une la iacobini -~ sau susbstituirea lui

Zeus cu Daimonul socr~tic şi cu conceptul de vouc; al altor
gânditori din acel ti1np. ln loc de Shang-ti, Confucius vorbeşte
despre ' ·cer'' pentru că 11u crede decât în legile naturii. Un act
evhemerist ne1naiîntâlnit este "culegerea" şi "clasificarea'' scrieri-
lor canonice in China de către confucianişti„ o veritabilă demola-
364
-----~.-.-.,,c••_.,„_,. 1 •~ llWl!lt.1 f """•o:l'l!ll -·-.-~~ .__...........,......,..,. , .,.......,Ma..!t ·~~~,.,..~-- - -•••,..., am

re a tuturor operelor religioase vechi şi o falsificare ra~c,nalistă a

ceea ce a 111ai supravieţuit din ele. Dacă ar fi fost posibil, presu-
puşii filosofi ilun1inişti ai secolului al VIJI-lea ar fi făcut acelaşi
Hserviciun 111oştenirii gotice. 1 Confucius aparţi11e în lntregi1ne
secolului al XVIII-iea chi11ez. Lao-tse care îl dispreţuieşte se
plasează î11 centrul taoisn1ului, n1işcare care face să apară„ unele
după altele„ trăsăturile protestante„ puritane şi pietiste~ atnândouă
sffirşesc prin răspândirea unei viziuni cos111ice practice pe
fundal ul u11ei intui ~i cosmice 111ecanici ste. Cuvântul tao şi-a
111odificat, de ase111enea„ se111nificaţia fundan1entală in ti111pu1
toan111ei culturii chineze'\ într-un sens 111ecanic de alt111i11teri ,
precun1 cuvântul logos în istoria spirituală a antichităţii, de la
Heraclit la Posidonios şi cuvântul forţă de la Galilei până astăzi .
Ceea ce odinioară fusese nun1it 1nit şi cult de mare stil este nun1it
de această religie de intelectuali Nat11ră şi ~Tirt11te, însă natura
este un 111ecanis111 raţiona] iar ~"irt11tea o ştiinţă. Nici Confucius„
Buddha, Socrate şi Rousseau nu au fost de altă părere. Despre
rugăciune ş1 viaţa de după moarte Confucius re~ne puţine
lucruri„ iar despre revelaţie 111ai 11i1nic. Cei care sunt preocupa~
n1t1lt de sacrificii ş1 de cult sunt ignoraţi şi nerezo11abili . Se ştie
că Gota1no Buddha şi cor1te111poranul lui, Mahavira„ fondatorttl
jai111s111ult1i, a111â11doi origi11ari din lu111ea politică a Gangelui
inferior, sitt1ată la est de zo11a de cultură brahmanică„ 11-au adn1is
nici conceptul de Du111nezeu, nici 1nitul, nici cultul. Totul este
absorbit 111 religia ulterioară ce-i poartă nun1ele, de fapt o religie
a felahilor. Dar una din 1deile cu siguranţă autentice despre
„'geneza cauzalăn este derivarea st1ferinţei din ignora11ţă„ adică
din ignorarea ~'celor patru adevăruri nobile''. Iată tm caz de
raţ1onalis111 pur. Pentru el'I Nirvana este o disolt1~e pur spintt1ală
şi corespunde„ întru totul şi pentn1 tot. autarkiei şi euden1onis111ul
stoicilor. Este vorba de starea fii11ţei trezite i11telectt1aliste pe11tru
care fiinta r1u 111ai există
>

Pentru literatura din această pe1ioadă rrtarele ideal este

înţelepciur1ea . Din motive ra~onale, înţeleptul se întoarce la

1. Califi precun1 Al-Main1ottn (813-833) ş1ulti111ii01nn11azi

ar fi avut
în cazuri sin1ilare exact aceeaşi părere despre lslan1 . Atunci exista la
Bagdad un club unde creştini, evrei„ n1ustlln1ani şt atet ţ1neal1 dezba-
teri , fiind interzis să te re,1endici di11 spirittil !Jil>lie1 sau al ( r>ra11u/u1.
1
 365
11att1ră„ la Fe111~y ş1 la Er111e11011ville„ 111 grădinile atice ş1 î11
pădL1rile i11dice~
....
este n1a11iera cea 111ai spiritt1ală de a fi 111e-
tropolita11. Inţeleptul este on1ul de 111ediu oportu11. Asceza lui
~011stă î11 dispreţttl total pe11tru lu111e„ in favoarea 111editaţiei.
lnţelepciur1ea din epoca lu111inilor nt1 va fi 11iciodată dăunătoarea
pentru co111oditate. Pe fundalt1l n1arii 111ito1ogii„ 111orala a fost
n1ereu tui sacrificiu„ ttn cult ce ducea pâ11ă la asceza cea 111ai
severă„ cl1iar pâ11ă la 111oarte. Pe fu11daluJ înţelepcit111ii „ vittutea
este t1n fel de bucurie secretă „ un egois111 foarte rafinat„ foarte
sp1ritt1al : astfel 111oralistt1l devi11e„ dincolo de religia autentică„ un
t1listin. Bt1ddha„ Confucius„ Rousseau sunt arhi-filisti11i în ciuda
i11tregi1 11obleţi a gâ11di1ii lor şi ît1 zadar a111 vrea 11oi să depăşin1
în pedanterie înţelepciunea vie~i lui Socrate.
Se poate spune că acestei scolastici a ra~u11ii tunane
să11ătoase îi aparţine, di11tr-o 11ecesitate i11temă, o 111istică raţiona ­
listă a litcra~lor. Rapo11alis111ul occide11tal este de origine engleză
şi v111e din puritanisn1: de la Locke vine întregul raţionalis111
et1ropea11 . El a avt1t adversari îndeosebi în Ger111ania„ în rândt1l
pietiştilor (de la anul 1700„ confreria lt1i Hern1hL1t„ Spe11er şi
Fra11cke„ în Wurte111berg Ceti11ger): 111 Anglia adversari i-au fost
111etodiştii ( 1738„ Wesley "'trezit'>' de adepţii lui Hermht1t) Ai ci
găsi111 aceeaşi difere11ţă ca şi între Luther şi Calvin: aceştia s-au
orga11izat Cltrând î11tr-o 111işcare de a111ploare 111011dială , î11 tin1p
ce ceilalţi s-au pierdut î11 co11frerii î11 Europa centrală. Pietişti i
isla111ici se regăsesc în s1ifis111 care 11t1 este de origi11e „'persa11ă "„
ci ge11eral ara111eea11ă : în secolul al Vlll-lea acesta se răspâ11deşte
din Siria în î11treaga lu111e arabă . Pietişti sau 111etodişti sunt laicii
l1i11duşi care au predicat„ cu puţin înainte de Buddha„ eliberarea
dir1 cercLtl vital (sansara) pierzându-se în egalitatea dintre
Bral1111an şi At111an ~ la fel „ Lao-tse şi partizanii lui şi„ în ciuda
ra~o11alisn1ull1i „ călugării cerşetori şi predicatorii a111bulanţi la
cinici„ ca şi pedagogii stoici „ ecleziaştii de cabinet şi părinţii
co11fesori ele11istici Există gradaţii posibile până la viziunea
1

ra~ o11al1 stă „ al cărui exe111plu clasic este Swede11borg: la stoici şi

la sufişti ea a ge11erat o î11treagă lu111e religioasă i111aginară ş1
pregăteşt e tra11sfo1111area budis111ului în Mahayana . Ca se111nifi -
caţ1e originară „ evoluţia budis111ului şi a taois111ului este foarte
- -------------
I. Ge rck e~ Norden: 1~·1 11 /ei t ung 111 llie. lltcrtun1.\·u·isse11.\·cha_/i „ II „ p.2 10
366
aproape de evoluţia metodiştilor din A111erica: nu întâ111plător
a111bele au ajuns la înflorirea deplină pe Gangele inferior şi la sud
de Yang-tse-kiang, adică în cele tnai recente colonii ale celor
două culturi .

20

La două secole după puritanism, concepţia n1ecar1icistă

asupra lumii ajunge la apogeu. Ea este adevărata religie a acestui
ti111p. Chiar şi cei care cred cu convingere că sunt religioşi în
sens vec~1i „ că "'cred în Dumnezeu", nu fac decât să se iluzioneze
în ce priveşte lumea unde se reflectă fiinţa lor trezită . "ln intelecţia
lor„ a devă rurile religioase ră111ân totdeauna nişte adevăru11
1necan1ce şi , cel n1ai frecvent, doar practica lingvistică învăluie
într-o rlua11ţă n1istică natura văzută cu ochii 0111ului de ştiinţă .
Cultura este totdeauna sinonimă cu forţa plastică religioasă .
Fiecare n1are cultură începe printr-o teină grandioasă ce apare
din peisajul non-urban, dezvoltând cu accente tnultiple în oraşe
artele şi n1odu1ile de a gândi şi care se stinge în oraşele cosmopo-
lite într-un final tnaterialist. Dar şi ulti111ele accente 111en~n strict
tonalitatea de ansamblu. E 'ustă un materialism chinez„ antic,
arab„ occidental, care, în fiecare caz particular este nu111ai abun-
denţa mistică originară„ concepută mecanic şi făcând abstracţie
de orice yiziune şi de orice experienţă \/le.
In acest sens Yang Ciu încheie raţionalismul confucia-
nist. Sistemul lui Lokayata continuă să dispreţuiască lumea
neînsufleţită, trăsătură comună cu G·otamo Buddha, Mahavira şi
ceilalţi pietişti ai tin1pului, aşa cum acelaşi dispreţ se conti11uă în
ateis111ul doctrinei Sankhya. Socrate este în egală 1năsură n1oşte­
nitorul sofiştilor ca şi strămoşul predicatotilor ambulanţi cinici şi
al scepticismului lui Pyrrhon. Totdeauna spiritul metropolei pri-
veşte cu superioritate, de sus, cu dispreţ, fiinţa trezită ce cunoaşte
şi admite încă misterele~ pentru iraţional spiritul metropolei este
definitiv închis. Oa1nenii goticului tresăreau înfioraţi la fiecare
pas făcut către insondabilul ce le apărea în adevărurile doctrinare
care nu le i111puneau decât veneraţie. Dar astăzi, catolicul însuşi
si111te în doctri11ă doar tn1 sisten1 care a rezolvat e11i,gn1ele cosn10-
sul l1i . Miracolul îi apare, ca să ne expri111ăm astfel, ca tm feno-
n1en fizic st1perior~ iar ur1 episcop englez crede în posibilitatea că
 367
forţa electrică şi forţa unei rugăciuni derivă dintr-un sitem u11itar
al naturii. Aceasta este credinţa exclusivă în forţă şi materie,
cl1iar atu11ci când ne sluji1n de cuvinte precum Dumnezeu şi lun1e
sau Provtdenţă şi 0111.
Tot atât de independent este şi materialismul faustic în
se11s restrâns„ acela în care concepţia tehnică despre lume a ajuns
la perfecţiune. Este lun1ea întreagă concepută ca un sistem
di11a111ic„ aplicat în inod exact, 111aten1atic„ accesibil experienţei
până la cauzele ultime şi reductibil la numere îr1 aşa fel încât să
poată fi do1ni11at de 0111. Iată ce deosebeşte această reîntoarcere la
11atură de orice altceva. Ştiinţa este ~rirtzite era şi credinţa lui
Buddha, Confucius şi Socrate. Ştiinţa este p1Jtere nu are sens
decât în li1nitele civilizatiei euro-americane. Reîntoarcerea la
~

11atură însea111nă supri111area tuturor forţelor intercalate între

i11teligenţa practică şi natură. Peste tot în altă parte materialismul
s-a 111ulţu111it să constate„ J)rin intuiţie sau concept, unităţile în
apare11ţă si111ple prin care jocul cauzal explică totul fără a lăsa să
supravieţuiască nici un rest de mister, readucând astfel suprana-
turalul la igi1oranţă. Marele mit intelectual al energiei şi al n1asei
este însă„ pe deasupra, o ipote=ă de /11c1?1 nen1aiîntâlnită. Pecetea
pe care o pune asupra naturii este posibilitatea aplicării sale.
Ele111entul destinului este aici 1necanizat sub nu1nele de evoluţie,
dezvoltare, progres, fiind plasat în centrul sistemului~ voinţa este
tu1 proces proteic şi toate teoriile moniste, darwiniste sau
pozitiviste se ridică la nivelul unei morale oportuniste care este-la
fel de clară pentru 0111ul de afaceri an1erican„ pentru politicianul
e11glez şi pentrt1 filistinul progresist gern1an, care în fond este
doar caricatura intelectuală a justificării prin credinţă.
Materialisn1ul ar fi neîmplinit dacă nu ar simţi nevoia
eliberării constante de tensiunea spirituală, a demersului către
senti111entalisn1ul n1istic, a exercitării unui cult oarecare pentru a
se descărca lăuntric, pentru a se bucura de farmecele iraţionalu­
lt11 „ ale no11-eul ui , ale bizareriilor şi, dac.ă .trebuie, a·le prostiei
crase. Aceasta apare cu 111ai n1ultă claritate, în epoca lui Mang
Tse de exen1plu (372-289)„ iar prin1ele fraternităţi budiste au şi
ele„ în sens ase1nănător, caracteristici foarte i1nportante din ele-
"
11is111. In anul 312 a fost inventat la Alexandria, de poeţii savanţi
de genul lui Calli111ah, cultul lui Serapis ce a fost aureolat cu o
legendă artificială. Cultul zeiţei Isis din Roma republicană nu se
368
poate confu11da cu cultul ulterior din epoca i111perială, r11c1 cu
religia foarte severă a lui Isis di11 Egipt. Era o petrecere
religioasă a lu111ii bune care nu scăpa prileju] fie al unor persiflări
în public, fie al unor scandaluri '\ ceea ce a dus la închiderea
edificiult1i de cult de patru ori , Între anii 59 şi 48. Astrologia
caldeeană era pe atunci o 111odă, la fel de departe de credinţa pur
at1tică î11 oracole ca şi de credinţa 111agică în puterea "'ceasult1i''.
Exista o "'delăsare'' : lt1n1ea îşi făcea il t1zii sau se 111ulţu1nea să-i
epateze pe alţii ~ la această iluzionare se adăugau nenu111ăraţii
şa rl at ani şi profeţi 111inci11oşi care străbăteau oraşele încercând~
pri11 rituri p~etenţioase, să-i co11vi11gă pe sen1idocţi de o renaştere
religi oasă . 111 lu111ea euro-a111erica11ă din zilele noastre toate
acestea îşi afl ă coresponcie11tul î11 şarlatanis111ul ocult şi teozofist„
in şti i11 ţa creştit1ă a111eri cană „ în falsul budis111 de salon, în
i11dustria rel igioasă practicată în Ger1nania n1ai 111ult decât în
i\ 11glia , prin i11ter111edit1l atitudi11ilor gotice„ a11tice târzii şi
taoiste'I î111pru111utate de toate sectele ce au u11 cult. Pretutindeni
i11tâl11in1 jocul pur şt sin1plu„ ct1 n1ituri în care 11i111eni nu crede„
gt1stt1l pt1r şi si111plu al cttltelor cu care s-ar fi dorit să fie un1plut
propri t1l vid i11terior. Adevărata credinţă este credinţa în aton1i şi
î 11 cifre'\ care, pentru a fi supo1tată i11ai n1ult ti111p, are nevoie de
jo11gle1ii . Materialis111ul este plat şi cu111secade, jocul de-a religia
este plat şi neci11stit: în general aceste posibilităţi se 111anifestă ca
o 11ouă tendintă autentică ar1untată 111odest de fiinta trezită
'I ~ ~

civilizată care final111e11te iese la lu111ină .

Ceea ce un11ează este a do11a religio=itate'I aşa cu111 o
11u111esc eu. Ea apare î11 toate civilizaţiile de îndată ce ele au ajW1s
la depli11a 111att1ritate şi trec încet în faza a1 storică 1)et1tru care
spa~ile de tin1p nu 111ai at1 nici o se111nificaţie. Rezultă de aici că
lu111ea occide11tală este încă depa1te de acest stadiu„ la distanţă de
n1ai 111ulte generaţii . A doua religiozitate este pandantul cezaris-
111ult1i 'I co11stituentuJ politic definitiv a] civilizaţiilor târzii . Ea este
sesizabilă în a11ticl1itate începând în n1are d,e la Octavian August,
ia r î11 Cl1ina aproxi111ativ de la epoca lui Shi Hoang Ti . .An1bele
feno111e11e st1nt lipsite de forţa creatoare elen1entară a culturii an-
terioare. Măreţia lor rezidă '\ acolo, î 11 pietatea profu11dă ce u111ple
fiinţa trezită - Herodot îi nun1ea pe egipte11i oamenii cei 1nai
pioşi de pe pă111ânt şi aceeaşi i111presie o tac astăzi asupra occi-
de11tal1lor Ctii11a , India şi Isla111ttl - , aici 'I prin violenţa dezlănţt1ită
\
 369
a t111or fapte extraordinare„ operele acestei pietăţi sunt însă la fel
de pL1ţ111 origi11ale ca şi formele Imperiului roman. Nimic nu se
co11stn1ieşte~ 11ici o idee nu se dezvoltă, dar s-ar spune că din pei-
saj se desprinde un nor ce face ~ă apară .forme vechi nesigure la
î11ceput, apoi din ce în ce mai limpezi. A doua religiozitate con-
ţine i11ateria cel~ dintâi, veche şi autentică„ dar trăită şi exprimată
ln 111od diferit. lntâi se rătăceşte ra~onalis1nul„ apoi apar fon11ele
di11 ti111purile vechi, în stărşit î11tregul univers al religiei prin1itive
care cedase la 111arile fon11e ale vechii credinţe, care se i1npune
iar cu putere într-un sincretism de natură populară„ de care nu
este scutită nici o cultură ajunsă în acest stadiu.
Orice filosofie a lu1ninilor porneşte de la un opti111isn1
intelectt1al fără margini, totdeauna legat de tipul 111etrop0Jita-
11ului: ea aJw1ge la scept1cisn1ul absolut. Fjinţa trezită suverană,
pe care un zid de natură u1nană a izolat-o de natura vie ş1 de
pă111ântul de sub picioare„ nu adn1ite ni111ic în afara ei. Ea îşi
exercită cunoaşterea critică asupra lumii de reprezentări, abstra-
să din existenta cotidiană a sin1turilor„
~ , iar acest de1ners critic
dL1rează pâ11ă ce lu111ea ia fon11a finală cea 111ai rafinată , ea însăşi
o for111ă a fo1111ei, adică ni111ic. Posibilitătile fizicii ca intelectie
~ ~

critică a cos111osului, sunt astfel epuizate şi foa1nea de 1netafiz1că

se a11u11ţă din nou. A doua religiozitate nu se naşte î11să din nevo-
ia de petrecere a ti1npului în 111ediile de litera~ saturate de cărţi,
11ici dintr-o nevoie a spiritult1i, ci este o credinţă naivă a n1aselor,
..., • ""' ""' „ • • • ""'
11eaşteptata ş1 spontana„ 1ntr-o reconst1tu1re 1111t1ca oarecare a
realtilui~ pe11tru această credinţă toate ra~unile detnonstra~ei
înce~1 să fie un joc de ct1vinte, ceva sărăcăcios şi plictisitor, şi
totodată o nevoie nai vă a i11i111ii de a răspunde cu tu11ilinţă
n1ittdui printr-un cult. f'orn1ele celor două nu pot fi niciodată
prevăzute~ nici arbitrar alese. Ele apar din ele însele, răn1ânând
foarte departe de noi 1 1„eoriile lui Co111te şi Spe11cer, 1nateria-
lis111ttl, 111onis1nul şi dafWlnismul care treziseră pasiunea celor
111ai alese spirite ale secolului al XIX-iea, sunt deja acun1 o
co11cep~e pro\incială despre lume.
-- ------·-- - - - · - - - -
I. Dacă există astăzi ce\'a care să ne determine să intui111 aceste for1ne
care au condus evident spre unele elen1e11te ale creşti nisn1ului gotic,
acesta nu este gt1stu1 literar al speculaţiilor despre India şi Chi11a din
perioada târzie, ci, de ex., ascestisn1ul şi sectele asen1ă11ătoare.
 370
Filosofia antică îşi epuizase te111ele cu 250 de ani înainte
de 11aşterea lui Cristos. De act1111 încolo HŞtiinţa „, nu 111ai este u11
don1eniu ce-şi adânceşte şi-şi 111ăreşte constant con~nutul„ ci
'
credinţa devenită habitudine a acestei ştiinţe, credinţă care
continuă" să-şi tragă forţa de convingere din adaptarea vechilor
n1etode. ln epoca lt1i Socrate raţionalisn1ul era religia literaţiJor.
Deast1pra l t1i se situa filosofia savantă, dedesubt "st1perstiţiile"
n1aselor. Acu111 filosofia se dezvoltă deveni11d . religiozitate
spi ritt1ală„ si11cretis111ul popular trece în religiozitate concretă ct1
te11di11ţe absolut identice iar credinţa - în 111ituri, pietatea având,
de alt111inte1i, un curs ascendent şi nu invers. Filosofia are 111ulte
I ucrL1ri de pri111it şi puţine de dat. Stoicii porniseră de la
111aterialisn1ul sofiştilor şi al cinicilor şi explicaseră toate n1iturile
prin alegorie„ dar de la Cleanthes (232) a apă1i.1t rugăciunea de
111asă adresată lui Zeus' „ u11t1I di11 cele 111ai fru111oase frag111ente
"
ale celei de a dot1a religiozită~ antice. ln ti111pul Ju1 Sulla exista
t111 stoicisn1„ pe alocuri religios, pentru î11alta societate„ şi o
credir1ţă JJopulară sincretistă care reunea cultele frigiene„ siriene,
cgipterte„ şi 11e11u111ăratele 111istere a11tice aproape t1itate în acea
vre111e: acestea corespundeat1 exact fie cu dezvoltarea î11ţelepciu­
nii lt1111i11ate a lui Bttddha„ ce se scindase î11 Hinayana î11văţa~lor
şi î11 Mal1ayar1a 111t1l~n1ii„ fie î11 raportul di11tre con1ucianis111ul
didactic şi taois111 devenit foarte repede rezervorul sincretismului
chi11ez.
Odată CLl l'pozitivistul „, Me11g-tse (372-289) începe in1e-
diat o pt1te1nică n1işcare î11 alchi111ie„ astrologie şi ocultis111.
Celebra controversă legată de faptul dacă această n1işcare a
adus elen1ente noi sau a deter111inat nu111ai reapari~a vecl1ilor
valori ale 111iturilor cl1ineze este deja foarte veche, dar o soluţie se
poate da aru11când o privire asupra elenisn1ului . Acest sincretis111
apare ~~si111ultan'' î11 antichitate„ India„ China şi în isla111is111ul
popL1lar. Este pretuti11deni legat de teorii le ra~onaltste - Stoa„
Lao-tse„ Buddha - fii11d î11cărcat de n1otive rurale, pri1111t1ve
şi exotice, de toate felurile i111aginabile. Si11cretisn1ul antic
ce trebt1ie clar deosebit de pseudo111orfoza 111agică t1lterioară ,
din a11ul 200 Î . Cl1 „ a ltiat î11 stăpânire 111otive orfice, egiptene
şi siriene~ si11cretisn1ul cr1inez a adoptat„ î11 anul 67 d. Ch.,

1. \'on Arnin1, .~'Inic. \'el .. /i·a).!,1n., 537.

•

371
l\1ahayana" fom1a "populară a budisn1ului indian„ atribuind~ de
altfel, n1ai 111ultă forţă scrierilor sfi11te considerate drept n1ijloace
n1agice şi chipurilor lui Buddl1a co11s1deratc drCJli fct1şt1r1 „ pc11tru
că erau străine. Doctrina or1g11l.11~ a 1tu l . ~lt)-t~r dispare subit
La începutul dinastiei Ha11 t ~t it 1 Ch .) l)~t 1r tle de se11„ ce erau
reprezentări 1norale„ SL111t 111ctJ11101fozate in fiinţe bw1e. Zeii
vâ11tului, 11orilor" tunetttlu1 ş1 pion işi fac din 11ou apari~a. Cultele
de 111asă primesc dre1)t de cetăţenie şi slujesc la exorcizar~a
geniilor rele prin inter111ed1ul zeilor. ;.\tunci a luat naştere n1itul
lL1i Panku" desigur dintr-un concept funda1nental al filosofiei
preconfL1c1ene„ principiu pri1nar de unde îşi trag originea î111-
• păra~i 1nitici chinezi . Se cunoaşte evolu~a ase111ănătoare a
1
co11ceptul ui de 1ogos.
Teoria şi practica coi11pottan1ei1tu1ui, predicate de
Buddha„ au la origine oboseala cosmică şi dezgustul intelectual,
dar nici un raport ct1 problen1ele religioase: însă de la începutul
ei)ocii i1nperiale indiene„ pe la anul 250 î. Ch., Bttddha devenise
deja o figură de zeu şezând, iar în locul teotiei despre Nirvana ,
111teligibilă nun1ai pentru savanţi, au apărut din ce în ce 111ai
n1ulte teorii accesibile despre Cer, Infern şi Mântuire, în1p1umu-
tate poat~ parţial şi ele din străinătate, 111ai ales din apocalipsele
persane. lncă din epoca lui Aşoka existau douăzeci ş1 opt de secte
budiste. Credi11ţa în 111ântuire după Mahayana şi-a aflat prin1ul
111are profet în poetul savant Asvagosha (50 î. Ch. )„ iar în
persoana lui Nagandshuna ( 150 d. Ch.) un veri ~abil exect1tor
testan1entar. Dar alături de acestea se observă o revenire a nlasei
con1pacte de 111ituri i11diene p1i1nitive. Religiile lt1i Vishnu şi
Shiva erau deja clar constituite în anul 300 î. Ch., de alt1ninteri
îr1 fon11ă sincretistă, astfel încât legendele lui Krishna şi Ra111a au
fost de atunci transferate la Vishnu. Acelaşi feno111en se observă
în Noul l111periu egiptea~, unde An1on din Teba constituie centrul
· t1nui sicrctis111 \liguros. ln Arabia Abbassizilor, religia populară .
cu reprezentarea pre-i11fe1ntdui, infernului , Judecăţii, Caabei
·-··-----
l. /,11-.-..-h1 ('iu-tsiu de l..ju-pt1-wei (237 î.Cl1 ., epoca i111per1ală chi11eză)
este pri111ul n1onun1e11t al si11crctisn1ului care îşi rej;ăseşte for111a
scrisă in ope1a rituală !..i-ki ce dateaz.ă din epoca dit1astiei Ha11 (R.
SchindJer: /)a.v !Jie.\·/er/11111 Î>'1 c1ll<!n <'hi11t.1. I'> •o. 93) .
372
cereşti, Logosului, a lui Mahomed„ a zânelor„ a sfi11ţ1lor şi a
ge11iilor, împinge islan1isn1ul primitiv tocn1ai pe ultimul plan.1
Astfel de epoci mai cunosc câteva mari spirite, precum
Senecca„ preceptorul lui Nero, şi egalul lui PseJJos filosoful .:!~
educator al principilor şi politician al Bizanţului cezaric~ su11t„ de
ase111enea, cunoscuţi stoicul Marc Aureliu şi budistul Aşoka, ei
înşişi î1npăraţi~ în sfârşit, faraonul Amenofis al IV-iea„ a cărui
3

sen1nificativă tentativă de a fonda o religie a fost cor1siderată de

puternicul cler al lui Amon o erezie, pe care a dejucat-o, pericol
care, desigur, l-a ameninţat şi pe Aşoka, venind din partea
brah111anilor.
Tocn1ai cezarisn1ul a provocat însă un cult al în1păratu- .
lui în in1periile chinez şi roman, care a condensat sincretisn1u! .
Este absurd să 11e imagină1n că veneraţia chinezilor pentru
î111păratul cel viu este un fragi11ent de religie veche. Nu a existat
11ici un î111părat pe toată durata culturii chineze. Şefii statului se
nu111eau Wang„ regi, iar Meng-tse a scris cu nun1ai un secol
i11ainte de biruinţa definitivă a Augustului chinez această frază
co11cepută în întregi111e în spiritul secolului al XIX-iea : ~' Poporul
este elen1entul cel n1ai i111portant al ţării: după el vin zeii folosi-
tori ai pă111ântului şi recoltelor: cel n1ai puţin important dintre
toţi este suvera11ul ". Fără îndoială, n1itologia în1păraţil or
originari este 111ai î11tâi o invenţie a lui Confucius şi a epocii lui,
lt1â11d fo1111a dreptului public şi a eticii sociale printr-o inten~e
raţionalistă~ după aceea, cel dintâi cezar a î111prun1utat din acest
111it denumirea şi conceptul cultului . Ridicarea oamenilor la
rangul de zei este o întoarcere la perioada prin1itivă când eroii
deveneau zei ~ exact ca pri111ii eroi şi î111păraţi ai lui Ho111er, ceea
ce este o trăsătură sin1pto111atică pentru aproape toate religiile din

1. M . Horten: /)ie religiij,\·e ( ieda11kenv. elt des 1'o/kes im J1ei1ligen

1

Islam. 1917 .
2. De la l O18 la 1078. Cf. Dietrich: 1J„v~a11t1niscl1e ( 'harakterkijJ~/e„
1909, p. 63 .
3. Atnândoi s-au co111plăcut la bătrâneţe, dttpă războaie lu11gi şi grele,
într-o pietate dulceagă şi ostenită, ră111ânând î11să departe de religiile
111ai precise. Privit dog111atic, Aşoka nt1 era deloc budist„ el a înţel es
doar aceste curente„ luându„·le sub protecţie . Hillebrandt: . llt i11lle11„
p. 143.
 373
al doilea stadiu. lnsuşi Confucius a fost ridicat la rangul de zeu
printr-u11 cult oficial în anul 57 d. Ch. Atunci Buddha era zeu de
111ult ti111p. Al Ghazali„ care a ajutat la perfecţionarea „'celei de a
doua religiozită~ ,. a lu111ii isla111ice, în I050, este o fiinţă divină
îr1 credinţa poptdară şi unul di11 sfinţii şi din patronii cei n1ai
iubiţi . h1 şcolile filosofice ale antichităţii exista un cult al lt1i
Plato11 şi al ltti Epicur, în ti111p ce Alexandru Macedon era
co11siderat u11 descendent al lui Heracles„ iar Cezar al lui Ve11t1s~
s-a ajuns fără înconjur la cultul Div11s „ în care apar repreze11tă1i
orfice foarte vechi şi culte fan1iliale, aşa cu1n în cultul chinez al
ILti Hoang-Ti reapare un frag1nent din cea mai veche n1itologie
chi11eză .
Odată cu aceste două culte in1periale încep d~ja tentati-
vele care fu111izează celei de a dotta religii nişte organizaţii bine
deli111itate ce se pot nu111i co111unităţi, secte, ordine, biserici, dar
sL1nt î11totdeauna repetări încre111enite ale u11or for111e vii din
trecut„ con1portându-se în raport cu ele precu1n casta în raport cu
clasele sociale.
Ceva din aceste lucruti se regăseşte în refor111a lui
i\t1gust„ care a făcut să renască artificial cultele urbane dispărute
de 111ult ti111p, precu111 riturile fraţilor Arvali ~ dar aceste co111uni-
tă~ însea111nă î11tâi 111isterele religiilor elenistice şi apoi chiar
cultul I Lti Mitl1ra în 111ăsura în care el nt1 trebuie socotit printre
religiile n1agice, a căror continuitate co111tu1itară a fost întreruptă
ulterior de declinul anticl1ităţii . Corespondente le sunt statele
teocratice consolidate de regii-preoţi din Theba, din Egiptul se-
colului al XI-iea î. Ch., ca şi bisericile taoiste din perioada Han ~
î11deosebi cea fondată de C'iang Lui: aceasta a provocat în anul
184 d. Ch. înspăin1ântătoarea răscoală a turbanelor galbene,
a111inti11d astfel de revoltele religioase din provinciile romane dtn
epoca i111perială: această răscoală a pustiit teritorii întinse,
pricinuind totodată căderea dinastiei Han. 1 Şi bisericile ascetice
ale taois111ului, cu caracterul lor încre1nertit şi cu n1itologia lor
feroce„ îşi găsesc un pandant perfect în "'statele" n1onahaJe aJe
Bizanţult1i târziu, precun1 n1ănăstirea Studio11 şi uniunea de
n1ănăstiri din Athos înfii11ţată în anul I 00"' in1ediat după epoca
in1perială şi cât se poate de budistă .

I. De Groot: ( -'11ivc.?r.\ 'i.\'1ni1s„ 1918.

374
ln sfârşit, din această religiozitate secundă apar religiile
.fellahice~ în care opoziţia dintre pietatea metropolitană şi pieta-
tea provi11cială a dispărt1t tot aşa prccu111 cea dintre cultura pri-
n1itivă şi cultura 111ajoră. Conceptul de popoare de felahi 11e înva-
ţă ce însea11111ă acest Jucru. Religia a devenit cu desăvârşire aisto-
rică: acolo tmde câteva decenii aveau odinioară semnificatia , unei
epoci„ secole î11tregi încetează acun1 să n1ai aibă vreo se111n1fica-
11c„ iar fluxul şi refluxul schi111bărilor st1perficiaJe doveciesc doar
că fonna internă este definitivă şi desăvârşită. Pu~nă in1portanţă
are apatiţia, in anul 1200, în China, a unei variante a polit1c11
co11tt1c1et1c considerate drept confucianisn1 al lui C'iu: puţi11ă
i111porta11ţă au data şi succesul (sau reversul) pe care acestea le
at1: puţină i111portanţă are taptul că În India budis111ul, devenit de
n1t1ltă vre111e <) religie politeistă populară„ dispare 111 faţa neo-
brah111anis111L1lui, al cărt1i teolog de prin1ă 111ărin1e, Sa11kara, trăia
în ant1l 800, pu~nă in1portanţă are şi data la care acesta ti ece în
fine la teoria indt1istă a lui Brah111a, Vishnu şi Shiva: ceea ce
întâlni ni lJeste tot, este n1eret1 u11 nu111ăr mic de oan1e11i extre111 de
spirituali, st1periori, absolt1ta111ente 'sfârşi~", precun1 bral1111anii
4

di11 h1dia„ 111ar~dar1111i din China şi preoţii egipteni care l-au ui1nit
~)e HP,rodot. l11săşi rehgia felahică este î11să pr1n1itivă J)arte cu
pa1te„ aşa cu111 su11t cttltele ani111a1iere (fin ti111pul celei de a
~X X V l-a dinastii egi pte11e, religia de stat din Ch111a, apă rută din
budis111, di11 taois111 şi din co11fL1cia11isn1, lsla111ul di11 Orie11tul
actual şi, se i1rea poate, de ase111er1ea, religia aztecilor„ cunoscută
de Co1tez şi care trebuie să se fi îndepă11at 111ult de religia
rafinată a triburilor 111aya.

21

lt1dais111ul c.e dateaZ:1 de la Je11uda ben Halevi este şi el o

religie fe!al-iic2 Ca şi n1aestrLd lui is!a111ic şi e·1 priveşte filosofia
ştiir1ţifică cu un scepticistn absolut, asigt1rândt1-i, în .K11=t11 i 4

( 1140), ca rol ex<:lusiv, slujirea teologiei ortodoxe. Acest fapt

corespt1ncle integral cotitt1rii de la Stoa Jlle(lie la Stoa n1i11oră din
epoca 1n1})erială şi dispaPţiei gândi1ii spect!lative chineze î11
ti111pttl liinastiei occide11tale Han Şi 111ai ,:aracte1istic este însă
Moise Mai111011ides care~ ~11 ~u1t1l I 17 >, a ach.tnat ·1r1tr-o 1nare
lncr arc aS(."t11flr1ătoarc Ctl '1cel Li--f\.i ctli11ez, intreaga 111aterie a
 375
i udais111ul ui considerând-o fi11ită şi 111oartă, fără a se î11treba
câtt1şi de puţin dacă păr~le co111ponente 1nai aveau vreun sens.
1

Nici î11 acel tin1p, nici altcândva, iudaismul 11u a avut o specifici-
tate i11 istoria religiei, dar el pare astfel când este p1ivit în stadiul
creat de ·cultura occidentală pe tere11 propriti. Faptul că denu111i-
rea· ebraică desen1nează 11eîncetat altceva, fără ca reprezenta11~i
săi să-şi dea sea111a, 11t1 deschid 1nai 111\1lt perspectiva unei
i11depe11de11ţe~ acest I ucru se repetă pas cu pas în parsis111.
"
ln '"~i1erioada lor 1nero\ri11gia11ă', (de la 500 la O), amân-
două se dezvoltă trecât1Li di11 asociatii , tribale în natiuni de stil
~

n1agic lipsite de teritorii„ fără unitate rasială„ având ghetoul drept

l1abitat încă di11 acea epocă~ ghetoul a răn1as acelaşi„ până la
parsiştii ?i11 Bo111bay şi la evreii din Brooklin.
111 epoca vero11a1ă (aproape de la O la 500) acest consens
i11depe11dent de teritoriu se extinde de Ia Shantung pâ11ă în Spa-
11ia. Era perioada cavalerilor ebraici şi perioada înfloririi ''gotice"
a forţei plastice religioase: apocalipsele ulterioare, Mishna, creş­
t1111sn1ul prin1itiv care s-a Lizat î11cepând doar cu Traian şi
Hadrian, sunt operele acestei naţi uni. Se ştie că atunci 8vreii erau
ţăra11i , n1eşteşugari şi 111ici târgoveţi. Marile afaceri financiare
eratt î11 i11âinile egipte11ilor, grecilor~ ro111anilor, adică ale ''ce]or
vecl1i · ~ .
"
ln anul 500 începe barocul evreiesc care de obicei apare~
111 ochii sava11ţilor occidentali„ î11tr-o n1anieră inco1npletă, în in1a-
gi11ea apogeului culturii span.iole. Ca şi consensz1/ persan, islamic
şi biza11ti11„ cel al evreilor se află într-o fiinţă trezită citadină şi
spiritL1ală, guven1ând de act1111 încolo for111ele economice şi
ştii11ţifice orăşeneşti . Tarragone, Toledo şi Granada sunt princi-
palele 111ari oraşe ale evreilor. Evreii for111ează o pa1te înse111nată
a î11altei societă~ n1at1re. Fo1111ele lor desăvârşite, spiritz1/ lor,
cavalerii lor au fost obiectul ad111iraţiei nobilin1ii gotice a
cruciadelor~ care a î11cercat să-i in1ite~ dar diplomaţia„ arta 1ni-
litară şi ad111inistraţia statelor 111aure 11L1 se 111ai pot concepe fără
ari stocraţia ebraică ce 11L1 a cedat deloc st1b aspect rasial în faţa
aristocra~ei isla111ice. Aşa cu111 altădată„ în Arabia exista o

I. Fro111er: f)er 1'aln1ucl„ p. 217 . „'"Vaca roşie'' şi ritualul u11gerii re-

gilor evrei su11t studiate aici cu aceeaşi solen1nitate ca şi cele 111ai
in1portante dispoziţii di11 dreptttl privat.
376
poezie de curte, acun1 există o literatură superioară şi o ştiinţă
î11aintată . Atunci când Alfons al X-lea al Castiliei a fost, în anul
1250, niartor la scrierea unei noi lucrări universale 1 sub îndn1-
111area rabir1ului Isaac ben Said Hassan, aceasta nu era o operă a
gândi1ii faustice, ci a gânditii magice. Inversul nu s-a produs
decât î11cepând cu Nicolaus Cusanus. Totuşi în Spania şi Maroc
consens11/ ebra1c era foatte puţin activ, ne1naiavând o semnifica-
ţi e l ai că, ci nu111ai o sen1nifica~e ecleziastică. El 111ai cuprindea şi
o n1işcare ~)utitană care respingea Talmz1d11/ şi dorea întoarcerea
la Thora pură. Co1nt1nitatea carienilor, după niulte altele care au
precedat-o, a a.părut în anul 760 în Siria septentrională, în acelaşi
ţi11ut t1nde„ cu un secol 111ai devre1ne, paulicienii iconoclaşti
creşti r1i , iar puţii1 n1ai târz1u ~ sufisn1ul isla111ic, îşi avuseseră
originea~ t rei ori entări 111agice asupra cărora nimeni nu se înşeală
î11 p rivinţa înrudirii inte1ne. Ca şi purita11ii din toate cele1alte
CL1ltt1ri , carienii aLt fost con1bătt1ţi în acelaşi ti111p de ortodocşi şi
de raţio11alişti . Libelele rabinice şi-au făcut apariţia de la
Cordova pâ11ă la Fez şi până în sudul Arabiei şi Persia. Dar tot
at u11ci a a1)ărut C3 produs al '" '"sufisi11ult1i evreu,,~ an1intind uneori
de Swedenborg, lucrarea principală a n1isticii ra~ onaliste, cartea
lt1i Jezi rah, ale cărei reprezentări cabalistice fundatnet1tale se în-
tâl11esc la fel de bine cu si111bolistica bizantină a i111aginilor şi cu
111agia conten1porană a '"'creştinis1nului de ordin secund" grecesc,
ca şi cu religia populară a lsla111ului .
O situatie cu totul nouă s-a creat Ja răscrucea dintre
~

111ilenii, di11 întâ111plare„ făcând ca partea cea 111ai occidentală a

consensz1!11i să fie de resortu] tinerei culturi occidentale. Ca şi
parsii, bizantinii şi musulma11ii , evreii deveniseră cetăţeni ai n1a-
rilor oraşe, fiind deja civilizaţi . Lu111ea gern1ano-ro111anică trăia
în peisajul non-urban şi în jurul 111ănăstirilor şi pieţelor abia dacă
se î11firipau nişte aşez.ări al căror suflet propriu trebuia să dispară
doar pe parcursul câtorva generaţii. Unii aproape că deveniseră
nişte felahi „ ceilalţi erau încă nişte popoare prin1itive. Evreul nu
înţelegea interioritatea gotică, castelul şi catedrala ~ creştinu] nu
înţelegea i11teligenţa superioară " cinică aproape, nici "gândirea
fi11ar1ci ară " desăvârşită . Mai puţin decât conştiinţa unei diferenţe
rasiale şi 111a1 111ult decât lipsa unei "si1n ultaneităţi'~ îşi făceau loc
- ·- ·-------~
· --- ·-
I . Strunz: ( iescl1icl1te ller /\ „L1t1.1rivis.\'e,,·cl1a._/l in1 ;\fittela/ter „ p.89.
 377
ura şi dispreţul. Consens11/ evreilor construia pretutindeni, în
interiorul cân1piei şi oraşelor de provincie, ghetouri caracteristice
sţ1ir1ttilt1i n1etropolitan - gl1etouri prol~are. Străduţa evreiască a
precedat cu o 111ie de ani oraşul gotic. ~n ti111pul lui Iisus, exact în
acest stadiu se aflau oraşele ron,ane presărate printre satele din
regiunile lactdui Ghenizaret.
Na~unile ti11ere erau însă legate fern1 de pă111ânt şi de
ideea de patrie~ consens11/ ateritorial a cărt1i integritate era
co11cepută 'I de 1ne111brii lui , ca o tendinţă total inconştientă'\
n1etafizică'I ca o expresie a senti111entului cos111ic 111agic i111ediat,
cv11sens11/ acesta le părea ceva r1e111aiî11tâlnit şi 11einteligibil.
:~tu11ci a apărut legenda jidovului rătăcitor. Era prea 111ult ca un
călugăr scoţian să vină într-o 111ănăstire lombardă , aducând cu el
Ltn senti111e11t patriotic viguros: dar când un rabin din Mayenza„
tu1de în anul IOOO era cea n1ai i111portantă şcoală taln1t1dică din
Occide11t, sau altul din Salemo, n1ergea la Cairo'I Basra sau
1\ lerw, în fiecare glletou el se si111ţea ca acasă . Această coeziune
1

tacită co11ţinea şi ideea de 11a~unea 111agic. ă ~ e<l reprezenta în

a celaşi ti111p statul , biserica şi poporul, exact ca !n elen1s111ul,
pars1s111ttl şi islan1is111ul de atunci, fapt ce nu era cunoscut în
Occident. Spi11oza şi Uriel Akosta sunt n1e111bri ai acest11i stat
care avea t1n drept propriu şi o viaţă publică nesesizate de
creşti11i şi care se uita cu dispreţ la popoarele din jur unde eJ era
111usafir si111~ndu-Je ca un fel de ţară străină: expulzarea acestui
stat ar fi fost un adevărat proces de înaltă trădare, un feno111en ale
cărLti se111nificaţti 111ai adânci n-ar fi fost în general înţelese de
popoarele occidentale: gânditorul cel 111ai i111portant al hassizilor
orie11tali, Senior Sal111a11, a fost predat" în 1799, de partida rabi-
11i că adversă guvernului de Ja Petersburg, exact ca un stat străin .
Iudaismul din Europa occidentală pierduse co111plet
legătL1ra ct1 păt11â11tul , existentă însă în Spania maură . Nici un
ţăra11 11u se 111ai nu111a ră printre 111e111brii săi . Cel n1ai mic ghetou,
oricat de 111izerabil, este un crân1pei de oraş 111are, iar Joct1itorii
săi se î111part în caste, precun1 cei din rigidele ţări India şi China
- rabi11ii sunt bral1111anii şi n1ar1darinii din ghetou - şi într-o 111asă
de kuli , dotaţi cu o inteligenţă civilizată, rece, superioară şi cu
un si111ţ neruşinat al afacerilor. Acesta însă nu reprezintă un
fe110111en specific decât pentru un orizont istoric lin1itat. Toate
t1aţ111nile 111agi ce se află î11 acest stadiu încă din perioada
378
cruciadelor. 111 India parsii au exact aceeaşi putere co111ercială
prectu11 evreii î11 lu111ea euro-a111eric?11ă şi precu111 ar111e11ii şi
grecii în Europa orientală şi de sud. ln toate celelalte civiliza~i
fenon1e11ul se repetă de îndată ce-şi face apariţia î11 state 111ai
ti11ere: de exemplu chinezii din California - ei sunt veritabilul
obiect al uantisen1itisn1ului" american - şi cei din Java sau din
Singapore„ co111ercianpi indieni din Africa orientală„ da1 şi ro- 4

111ani i din vechea /11n1e arabă, unde situa~a era tocn1ai inversă.
'"'Evreii" de atunci erau ron1anii, iar ura apocaliptică a aran1e-
e11ilor contra Jor este consanguină cu antise1nitis1nul europe11ilor
din Occident. Un autentic pogron1 a avut loc în anul 88, când, la
Ln1 se111n al lui Mithridate„ populapa exasperată din Asia Mică a
111asacrat într-o singură zi l 00 OOO de negustori rotnani.
Acestor contradicţii li se adaugă şi cea legată de rasă„ ce
trece de la dispreţ la ură în aceeaşi 111ăsură în care cultura
occidentală se apropie ea însăşi de ci vilizaţie„ iar „'diferenţa de
varstă" expri111ată în 111odul de viaţă şi în supretna~a inteligenţei
devi11e n1ai puţin aparentă. Această opoziţie nu are ni111ic co111un
cu a11titeza î111pru111utată din li11gvistică şi expri1nată prin clişeele
ridicole de se111iţi şi arie11i . Pe11tru noi„ '"'"arie11ii" din Persia şi din
Ar111e11ia nu se deosebesc pri11 ni111ic de evrei„ iar în Europa
111eridională şi în Balcani abia dacă există o deosebire corporală
î11tre locuitorii creştini şi evrei . Ca toate napunile din cultura
arabă'\ evreii su11t rezultatul unei 111isi1,1ni enorme înregistrând
111odificări constante până în epoca cruciadelor, prin convertiri şi
abjL1rări în 111asă . O parte a evreilor orientali prezintă aceeaşi
tipologie fizică cu creştinii di11 Caucaz, alta se asean1ă11ă cu
tătarii di11 sudul Rusiei, iar o n1are parte a evreilor din Occident
se asea111ănă cu n1aurii din Africa de nord. Din co11tră„ opoziţia
di11tre idea/1.1/ rasial din perioada gotică, ce a exercitat o acţiune
de disciplinare şi tipul evreult1i sefard, for111at în gh.etouri]e
occidentale printr-o disciplină fizică î11 nişte condiţii externe
foarte dure„ fără îndoială sub i111periul seducţiei peisajului şi a
popoarelor gazdă „ apărându-se 111etafizic î111potriva lor„ îndeosebi
dttpă ce această parte a naţiur1ii devenise u11 univers aparte prin
~)ierderea li111bii arabe. Senti111e11tul se 111a11ifestă cu o proft1ndă
specificitate de a111bele părţi având cu atât 111ai 111ultă ·forţă cu cât
individul are rasă. Nu111ai lipsa de rasă la oa111enii de spirit„
filosofi, doctrinari, utopişti îi face să nu î11ţeleagă această
 379
--------------~~---------------------------------------
i11so11dabilă ură 111etafiz1că î11 care tactul diferit al celor două
cure11te existenţiale apare ca o diso11a11ţă insuportabilă„ ură ce
poate deveni tragică pentru an1bele~ ea a don1inat ş! cultura
i r1dia11ă pri11 opozi~a dintre hindusul de rasă şi ci11dra. ln timpul
goticului . opozi~a este profunc religioasă vizâ11d cu pr1or1tate
cv11se11s11! ca religie: ea a devenit 111ate1ialistă doar la îr1cepL1tttl
c1vilizaţ1ei occidentale vizând din1ens1Lu1ea spirituală şi co111erci-
ală. dintr-o dată co111parabilă cu di111ensiu11ea religioasă.
Faptul„ care î11să a exercitat i11tluenţa separatoare cea
111a1 profundă şi exasperantă„ este toci11ai cel al cărui caracter
trJg1c a fost cel 111ai puţ111 înţeles~ î11 ti111p ce 0111L1l occide11tal„ de
la î111păraţii saxoni până astăzi„ retrăieşte istoria în sensul cel 111ai
sc11111ificati v şi cu o co11ştiinţă tară egal î11 altă cttltură„ consens11/
evTeilor a î11cetat să 111ai aibă o istorie. Proble111ele att fost
rezolvate. for111a 1nte111ă desăvârşită a deve11it invariabilă: ca şi în
cazul lslan1t1lui„ al bisericii greceşti şi al parsilor„ secolele 11u 111ai
au 11ic1 o se11111ificaţte: de aceea„ cel care este lăuntric legat de
acest cor1sens este i11capabil să înţeleagă pasiu11ea Cll care oa-
n1e11ii fat1stici retrăiesc 1110111e11tele decisive dir1 ~ storia şi desti11ul
lor„ co11ce11trate î11 câţi va a11i„ precL1111 î11cept1tLtl crt1ciadelo1 ~
Refor111a„ Revolt1ţia fra11ceză, războaiele de indepe11denţă şi toate
cot1tL1rile di11 fiir1ţa fiecărui popor î11 pa1te ! Occidentalul are totul
Î11 spate„ la o dista11ţă de treizeci de generaţii. Istoria stilului
n1ajor trece„ pe lângă el, fără a-l atinge, epocile ur111ează una
dLtpă alta„ 0111ul se schi111bă di11 cap până î11 picioare în fiecare
secol, î11 ti111p ce î11 gl1etot1 totul ră111â11e cah11„ la fel ca în sufletul
tl1tL1ror loct1itori1or lt1i. Chiar câ11d evrett1 se consideră n1er11bru
al poporult1i gazdă şi paiticiţ)ă la desti11ul acestt1ia , cun1 s-a
întâ111plat în 1914 î11 n1ajoritatea ţărilor, în realitate el nu trăieşte
acest eve11i111e11t ca pe propriul desti11, însă ia parte la el
jt1decâ11du-1 ca u11 observator interesat, se11111ifi~aţia ult1111ă a
l L1ptei ră111â11â11dt1-i di11 acest 111oti v r1eî11ţeleasă. 111 Războiul de
treizeci de ani a existat u11 ge11era1 de cavalerie evreu - el a fost .
înn1or111ântat Î11 vechiLtl ci111itir evreiesc di11 Praga -- dar cu111 i se
î11făţişau lui oare ideile 1ui Luther şi Loyola ? Ce idee şi-au făcL1t
biza11tinii. rt1de apro1Jiate ale evreilor„ despre crt1ciade ? Acestea
aparţn1 r1ecesită~lor tragice ale istoriei Sltpetioare care constau î11
ct1rentele vitale ale culturilor 111d1vidt1ale~ aceste lucruri s-at1
repetat fi·ecvent. Ron1at1ii„ µe atunci un popor bătrâ11~ n-au pt1tt1t
380
niciodată Înţelege, începând cu procesul lui Iisus şi cu răscoala
lt1i Bar Kochiba, ce aveau în vedere evreii, iar lun1ea euro-
an1ericană şi-a demonstrat totala neputinţă de a înţelege ceea ce
s-a întân1plat de la revoluţiile felahice din Turcia ( 1907) şi din
China ( 1911 ). Cum gândirea şi viaţa interioară, radical deosebite
şi„ prin unnare, şi idealul politic şi ideea de suverar1itate - a
califatului pe de o parte şi cea de Tien Tse pe de altă parte - au
ră111as de nepătruns pentru euro-americani, ei neputând judeca
111ersul evenin1entelor şi i111agina o predeterminare a lor. Omul
ur1e1 culturi străine poate fi spectator şi deci un istoric ca re să
descrie trecutul, dar niciodată politician, adică un om care sin1te
viitorul acţionând în el. Dacă nu are puterea concretă de a
acţiona în fom1ele culturii proprii şi de a dispreţui sau de a
do111ina fortnele străine, aşa cum au făcut neîndoielnic romanii în
Orientul tânăr şi Disraeli în Anglia, el se sin1te dezannat 'in faţa
ever1i111entelor. Ron1anii şi grecii duceau mereu cu ei, prin
i11termediul gândirii, condiţiile vitale ale polisului în mijlocul
eveni111entelor străine. Europeanul modem vede pretutindeni
destine străine datorită conceptelor de constituţie, parlament,
de111ocraţie, care nu reprezintă ni111ic altceva decât părţi din
civilizaţia faustică, răspândită pe toate mările şi continentele cu
sentin1entu1 fut1ciar al 01nului n1agic, chiar când este fern1
co11vins de caracterul occidental al gândirii lui .
Cu111 orice consens magic este străin de păn1ânt şi
11edeli111itat geografic, el vede, în ciuda vrerii sale„ în toate luptele
pentru ideile jazistice de patrie, limbă maternă, dinastie, n1onar-
hie, constituţie, o întoarcere de la fon11e lăuntrice absolut străine
şi, în consecinţă, plictisitoare şi absurde, la for1ne co111patibile cu
natura sa ~ în cuvântul ~'internaţional'' care poate să entuziasn1eze,
se înţelege exact nat11ra consens1t!1ti ateritorial nelin1itat, fie că
este vorba de socialis111, pacifisn1 sau capitalism . Dacă pentru
de111ocraţia europeano-an1ericană luptele constituţionale şi revo-
luţiile însea111nă un 111ers către un ideal, pentru co11sensul magic -
fără a avea cunoştinţă câtuşi de puţin - acestea reprezir1tă
distrugerea a tot ce este în afara lui . Chiar şi când puterea
consens11/11i este zdruncinată la el acasă , şi când viaţa poporului
gazdă exercită asupra acestuia o atracţie exterioară 1nergând
până la patriotismul real, adepţii lui 11u un11ăresc niciodată n1ai
pt1ţin ţelt11i l e cotnparabile cu cele caracteristice natztrii naţiu11ii
 381
11'1agice. De aceea, el poate fi den1ocrat î11 Gern1ar1ia şi i111peria-
list în Anglia, cu1n ar fi Parisul în India. Exact aceeaşi eroare
este co1nisă de europenii din Occide11t care văd în J11r1ii T11rci şi
în chinezii refom1işti 11işte rude spirituale„ adică nişte "constituţi­
onalişti ,, . On1ul realn1ente ir1terio1izat oare nu aft r111ă „ în fond')
chiar şi atunci când distruge ? Cel străin de această interioritate
oare nu 11eagă chiar şi atu11ci când vrea să construiască ? Ceea ce
ct1ltt1ra occidentală a distrus ît1 colonii prin reforme în stil pro-
priu este inepuizabil prir1 gândire„ iar ac~ur1ea iudais111ului este la
tel de destructivă oriunde se exercită . Senti111entul că această
11eîr1ţelegere reciprocă este necesară duce la o ură înspăi1nâ11tă­
toare„ a11corată adâ11c în sânge~ ea se leagă de însen1ne sitnbolice ·
prect1111 rasă " mod de viaţă , profesiune" li111bă şi de fiecare dată ')
pâ11ă astăzi „ a erodat„ a pustiit şi a dus păr~le a~ate în conflict la
izbt1cni ri sângeroase. 1
Mai întâi , acesta este cazttl religiozită~i în ltunea fat1s-
tică „ ce se simte an1e11inţată" detestată „ erodată pe asct1ns de o
111etafiz1că străină de ea . Câte nt1 s-au petrecut de la refonna lui
Hugo de Cluny" de la Sf Be1nard şi conciliul de la Latran
( 1215 ), iar apoi de la Lt1ther, Calvin şi pt1ritanis111 pâ11ă în epoca
.„lun1inilor''„ în fiinţa 11oastr? trezită, în ti111p ce religia ebraică nu
n1ai are de1nult istorie ?! ln cadrul consens11/11i vest-european,
Joseph Caro a retopit pe11tru a doua oară ') în 1565, în Schulcnan
Art1ch, aceeaşi n1aterie precu111 odinioară Mai111onides, dar acest
lL1cru s-ar fi putut întâ111pla î11 1400 sau în 1800, sau chiar deloc.
Ct1 o fixitate specifică lsla111ului actual şi creştinismului bizantin
dt1pă cruciade„ dar şi spiritului chinez sau egiptean târzit1„
tott1I ră111âne fon11ulă şi identitate, interdic~i ali111entare" porte-
bo11he11r pe veş111inte„ fi lactere" 111ătă11ii ~ de asen1e11ea, cazuistica
tah11L1dică exercită de secole aceeaşi influenţă, sub aceeaşi for111ă „
la 80111bay asupra f 'endidad-ului iar la Cairo asupra Corani1/11i.
La fel şi 111istica it1daică„ un s1ifisn1 p11r, este neschi111bată de la
cruciade: tot la fel şi tnistica isla111ică : în ultimele secole ea a mai
produs trei sfinţi în sensul sufis111ului oriental„ cart"' nu pot fi
recunoscuţi ca atare decât printr-o perspectivă asupra fom1e1or

l. Este î11deosebi cazul ordinului lui Mithridate, la care trebuie

adăugate pogro111ul din Cipru şi furia boşelvică a evreilor~ letonilor şi
a altor popoare co11tra Rt1siei ţariste .
382
cultt1rii occidentale Spinoza care gâ11deşte pnn substa11ţe şi nu
pri11 for111e~ într-un sisten1 dualist par~al 111agic~ este absolut
con1parab1l cu ulti111i1 epigoni ai filosofiei isla1111ce, ca Mttrtada şi
Shirazi. El aplică întregul li111baj conceptual al baroct1lt1i
occidental din jurul lui, cufundându-se până la iluzia de sine în
n1odalită~le de reprezentare: tot ceea ce depăşeşte sttprafaţa
st1tlett1lu1„ descende11ţa 1ui du1 Mai111on1des ş1 A vice11na şi 111etoda
taln1ud1că 111ore geo111etricl)„ ră111â11 absolt1t intacte. ln Baalshe111„
fo11dator al sectei hassizilor „ 11ăscut în Volhynia în l 698„ era un
at1ter1tic Mesia ce se ridicase străbătând lumea ghetoului polonez,
tn1de predica şi făcea 111int1ni, cu el neputând fi cotnparat decât
creşti11isn1ttl p1i111itiv . Mişcarea, apărută din cele 111ai vechi
1

ct1re11te ale tuiei 111istic1 111ag1ce cabalistice şi care a ct1pr1t1s cea

111ai 111are parte a evreilor din est„ des1gur o 1111şcare grandioasă
î11 istoria relîgioasă a cttltt1ri1 arabe, s-a petrect1t În n1ijlocL1l wiei
popttlaţii 111ajoritare diferite, trecând aproape r1eobservată . Lupta
i)acifistă a IL1i Baalshe111 co11tra fariseilor 7(1/11111d11!11i de atunci şi
pe11tru tu1 Du111nezeu i 111ancnt în Iun1e'I figt1ra 1ui ase111ă1 iătoa re
cu cea a ltti Cristos„ lege11da stttfoasă brodată în jt1rt1J ILn şi al
discipol ilor, toate aparţi11 u11tn spirit pttr 111agic„ care 11ouă ~
et1rope11i di11 Occide11t'I 11e este la feJ de străin ca şi creşti111s111ttl
prin1it1v. Dialectica ideilor di11 căr~le l1assid1ce'I ca şi ritualttl
legat de eJe'I tllt st111t i11telig1bile tn1ui 0111 din afara co111t1njtăţii
evreieşti . Câ11d se e111oţio11ează proft111d în rectilegere, Lu111 cad în
extaz„ iar ceilalţi da11sează precu111 dervişii isla111ici .2 Doctr1na
pri111ară a ILti Baalsl1e111 a fost contint1ată de unttl din apostoli sub
de11t1111irea de saddikis111„ iar credinţa în aceşti sfin~ (Sadd1k-i) pe
care Dt1n111ezeu îi tri111itea t1nu1 dttpă altul pe pă1nânt J)e11tru a
adt1ce n1ântt1irea doar prin si111pla lor preze11ţă~ an1i11teşte şi de
n1ahdisn1t1l 1sla1111c şi, 111ai 111ult" de doctrir1a şiită a i111a1111lor în
care se reft1giase „'lu1111na profett1Jui" Alt discipol„ Sa10111on
Ma1111011" de la care 11e-a parve11it o re111arcabi1ă at1tobiografie, a
ajL1ns de la Baalsl1e111 la l<.ant, a cărui gâr1dire abstractă a
exercitat o putere de atrac~e ne111aiîntâlnită asupra spiritelor
Tn/1111,tdz1/11i. Al treilea este Otto Wei11inger" al cărui dt.1alism

I. P. Levertoff: /)ie re/1Aiii.,·e /)e11k\1 ;eise cler ( '/1c1.,·sitlin1„ 1919'1 p. t 25

ş1 urn1 . ~ M. Bttber: /)ie f ,e,1!,en<le ele.'-• /Iaa/.\·chern „ 1907.
2. Levertoff, p. 136.
 383
111oral este o concepţie pur n1agică şi a cărui moarte, în unna
tu1ui zbuc1u111 sufletesc care l-a detenninat să trăiască -în mod
111agic î11tre bine şi rău, este unul din momentele sublime ale
religiozităţii foarte târzii. Un rus poate trăi ceva asemănător,
1

lucru de care atât anticii cât şi oamenii faustici nu sunt capabili.

Prin "lu1ninile" din secolul al XVIII-iea şi cultura occi-
de11tală a deve11it 111etropolitană şi intelectuală şi, în co11secinţă,
accesibilă ir1teligenţei consens11l1li. Transmutarea într-o pe1ioadă
care„ î11 ce priveşte curentt1l existenţial„ lăuntric den1ult epuizat„
al 1udaisn1ului sefard„ aparţine unui trecut îndepărtat, dar care
totuşi trebuia să trezească în el un sentiment identic În iposta=ă
critică şi negatoare, această transn1utare a exercitat fataln1ente o
111tluenţă sedt1cătoare, a introdus în marea mişcare a popoarelor
gazdă co111plexul istoriceşte desăvârşit şi incapabil de orice dez-
voltare orga11ică „ 1-a zdn1ncinat, l-a decomprin1at„ 1-a descompus
şi l-a poluat în profunzi111e. Pentrt1 spiritul faustic '"'lun1inile"
î11se111nau un pas înai11te pe calea destinului propriu, printre
ruine„ desigur„ dar, în fond „ într-o rnodalitate afirmativă. Pentru
iL1daisn1 ele st1nt o acţiune distructivă şi nimic 1nai t11ult, o
dărân1are a ceva străi11 şi de 11eînţeles . Apoi„ foarte frecvent ne
atlăn1 î11 faţa u11ui spectacol dat de parsi în India, de chinezi şi
japor1ezi î11tr-o colectivitate creştină şi de a111ericanii 111odemi în
Cl11t1a : acestea sunt '"'lun1inile" î111pinse până la cinisn1 şi la cel
n1ai brt1tal ateis111 în faţa unei religii străine în titnp ce uzanţele
de felal1i ale cona~o11alilor ră111â11 co1np1et intacte. Există socia-
li şti evrei care în exterior co111bat cu convingere orice religie, dar
care co11servă te111ători „ pentru ei înşişi, i11terdicţiile ali111entare şi
ritt1alu1 niătă11iilor şi a] filacterelor. Mai frecventă este ruptura
inte111ă reală cu consens11/ în ipostază de co111plex al credinţei ,
spectacol observat şi la stude11~i indieni ce au prin1it o educa~e
tu1iversitară î11 Anglia lui Locke şi Mill, şi care apoi privesc cu
acelaşi dispreţ cinic atât convingerile indienilor cât şi cele ale
e11glezilor şi a căror desco111punere internă trebuie să fie cauza
propriei lor distrugeri . Din epoca napoleoniană, vechiul consens •

ctVJlizat s-a an1estecat în 111od contradictoriu cu noua "societate,,

occidentală civilizată a oraşelor, î111pru111utând de aici 1netodele
ecor10111ice şi ştiinţifice preponderente în epocă. Exact la fel a

I. O. Wei11inger: l ascJ1enhuch„ 19 19, n1ai ales pagi11ile 19 şi urn1.

 18.+
procedat„ după câteva genera~i, inteligenţa japoneză, de ase1ne-
nea foarte bătrână„ poate şi cu n1ai 111ult succes. Un alt exemplu
îl constituie cartaginezii, epigoni ai civiliza~ei babiloniene, atraşi
de cultura antică în stadiul etrusco-doric„ care au sucon1bat 1
i11tegral în ele11is1n, ajunşi la o artă încheiată, încre111enită'I ca şi
religia, de altfel„ dar cu 111ult superiori în afaceri grecilor şi
ro111a11ilor, care„ din acest 111otiv„ îi urau foarte 111ult.
Aceasta nu din cauză că sistetnele 111etafizice din cele
două CLtlturi s-ar fi apropiat 111ai n1t1lt - lt1cru de-a dreptul
i111posibil - ci pe11trL1 că ele ntt 111ai joacă, de an1bele păr~'I nici
tu1 rol în i11tetiger1ţa dezrădăci11ată a elitei„ încât această na~W1e
111agică se expu11e pericolului dispari~ei odată cu ghetoul şi
religia. Ea a pierdut orice coezittne intemă'I nen1aisubzistând
decât 111 rela~e ct1 chestit1nile practice. Avansul pe care îl avea
vecl1ea co11cep~e econo111ică a gândirii 111agice din1inuează: abia
dacă ea n1ai există î11 raport cu a111erica11ii„ astfel dispărând şi
t1ltin1t1l 111ij1oc efic~e11t de 111e11~11ere a conse11s11/11i desco111pus
odată ct1 peisajt1J. ln ziua când 111etodele civilizate ale oraşelor
cos111opolite et1ro-a111erica11e vor aju11ge la deplina 111atu1itate„
desti11ul it1daisn1Lt1ui se va desăvârşi cel puţ111 în cadru] acestei
I t11111 , I u111ea rusă constituind o proble111ă aparte.
lsJa111t1l este ct1 picioarele pe pă1nânt . El a absorbit
aproape î11 întregi111e co11sens11/ persan'I i udaic'I nestorian şi nlo-
nofizit. Restul napu11ii bizantine„ actualii greci„ se află de aseme-
nea î11 propria lor ţară . Restul parsilor di11 India trăieşte în 111ijlo-
ct1l u11or fon11e încre111e11ite ale unei ci viliza~i şi 111ai v~chi„ şi n1ai
fclahice„ asigurândt1-se astfel de propriile pozi~i. lr1să partea
el1ro-a111erica11ă a conse11s11/z1i iudaic, care a atras 111ajoritatea
celorlalte părp„ legându-le de propritd destin'I a intrat apoi în
a11gre11ajele unei civiliza~i tinere„ nefiind legată de vreun teri-
toriu„ după ce vre111e de secole s-a închis salvându-se În gl1etou.
Astfel fărân1iţat„ conser1sul vi11e în întân1pinarea disoluţiei totale.
Dar acest destin nt1 este asumat în cadrul culturii faustice„ ci în
• cadrul culturii 111agice.

- - · · - - - -- --·-
I. Marina lor din epoca ro111a11ă era 111ai degrabă al1tică decât
feniciană'I statttl era organizat ca un polis„ iar li111ba greacă era î11
genere răsp,\ndită 11rintre oan1cnii de cultt1ră„ ase111enea lui Hannibal.
 1
CAPITOLUL IV

STATlJL

1. Problema ordinelor: nobilimea şi clerul

Un mister insondabil al fluctuatiilor

„ "
cosmice, nun1ite de
11oi Viaţă„ este împărţirea în două sexe. ln curentele existenţiale
ale lu111ii vegetale legate de sol, întâlnin1 deja acest efort îndreptat
spre separare, aşa cum ne-o arată simbolul înfloririi : ceva ce este
existenţă ş1 ceva ce o conservă. Ani-malele sunt libere„ Slll1t nişte
n1ici lu111i în 1nijlocul uneia n1ari · cosn1ic organizată ca micro-
cosn1os şi opusă n1acrocos1nost1lui . Aici dualismul direc~ilor se
111a11ifestă în cursul istoriei ani111ale„ de altfel cu o hotărâre ce
creşte neconter1it„ într·-tin dualis111 de esenţă : 1nasculul şi feineia.
Fen1ela este 111ai aproape de cosmic. Ea este mai adânc
legată de sol, iar intrarea ei în n1arile curente ciclice este imedia-
tă . Masculul are n1ai 111ultă libertate, de asen1enea o animalitate a
111işcării, chiar şi î11 sentitnentele şi inteligenţa lui: el este mai
trezit şi 111a1 tensionat.
Bărbatul trăieşte destinul şi 1r1ţelege cauzalitatea, logica
devenitulL1i după cauză şi efect. Fe111eia însă este destinul„
este tin1pul~ este logica organică a devenirii însăşi . Tocmai
din acest 111otiv principiul cauzalităţii îi este veşnic străin . De
fiecare dată când omul a încercat să conceapă destinul, totdeauna
a sin1ţit ce\ a fe111inin în acesta : Moirele, Parcele sau Nomele.
1

Zettl supre111 nu este ~iiciodată destinul însuşi, dar el înlocuieşte

sau condt1ce acest desti11 - ca bărbattd pe femeie. "In epocile

I. Ace&t capitol a fost apoi publicat sub for111ă de broştiră separată şi

îns<)ţ it de o i11troducere. Broşt1ra atinsese un tiraj de l l OOO din 1927.
386
pri1111t1ve femeia este şi profetesă, nu pentru că ea cunoaşte
viitorul, ci pe11tru că ea este acest viitor. Preotul nu face decât
pe interpretul, dar femeia este un oracol. Timpul însuşi vorbeşte
"
tn ea . ,..
Bărbatul face istoria, femeia este istoria. lntr-Wl mod
111isterios descoperim o dublă semnificaţie a oricărui fenomen
viu: există u11 flux cos111ic în sine,. iar apoi există totuşi şi o
succesiune a 1nicrocosn1osurilor Însele„ ce cuprinde în ea acest
tlt1x„ îl apără şi îl conservă . A 'doua " istorie este istoria
4

n1asculină propriu zisă , istoria politică şi socială~ ea are n1ai

t11ultă conştiinţă , libertate„ 111işcare. Ea îşi întinde rădăcinile la
începutL1rile lu111ii ani111ale şi dobândeşte în curentele vitale ale
cttlturilor 111ajore fon11a sitnbolică şi istorică supremă . Feminină
este pri111a istorie ac11/t11rală a sz1ccesi11nii generaţiilor, care
este veşnică , n1ate111ă , vegetală (planta î11săşi are totdeaWla ceva
fe111111111): cea care 11u variază niciodată şi care parcurge„
w1iforn1ă şi tăcută , existenţa tuturor speciilor u111ane şi anin1ale,
di11 toate culturile particulare efemere. O privire retrospectivă
arată că ea este sinonin1ă cu viaţa însăşi. Ea are propriile ei lupte
şi tragedii Fe111eia cucereşte victoria în patul î111perecherii La
azteci - ro111anii cu1tt1rii 111exicane - fe111eia care năştea era
salutată ca Ltn viteaz războinic ~ când se întâ1npla să moară în
ti111pul 11aşterii , ea era î11111on11ântată prin oficierea aceloraşi
sacra111ente ca şi eroii căzuţi pe câ111pul de bătaie. Veşnica
politică a fen1eii este cucerirea bărbatului, prin care ea ~1oate fi
t11a111ă de copii şi , în consecinţă istorie, destin" viitor. Proftmda ei
diplo1naţie şi strategia ei vicleană vizează mereu pe tatăl copiilor
ei . Bărbatul însă , pe care greutatea 11aturii lui l-a tăcut pă1taş la
cealaltă istorie, vrea să-l aibă 111oştenitor pe fiul l11i, ca repre-
zentant al sângelui şi tradiţiei lui istorice.
Există acu1n, în bărbat şi fe1neie, o luptă de putere a
celor do1Lă categorii de istorie . Fe111eia este viguroasă, fiind în
întregi111e ceea ce este de fapt, ea văzând bărbatul şi copii doar în
"
raport cu vocaţia ei . 111 natura bărbatului există o anu111e disensi-
~ne. Femeia nu poate 11ici să înţeleagă, nici să ad1nită acest
lucru, concepându-l ca o a111eninţare şi o violare a ceea ce are ea
111ai sfânt. Este n1isteriosul război origi11ar dintre sexe ce durează
de când există sexe: tăcut, Înverşunat„ fără î111păcare sau îndura-
re. Există aici şi politică, bătălii , alianţe,• contracte, trădări. Ura
 387
şi iubirea„ senti111ente rasiale apărute din adâ11curiJe r1ostalgiei
cos111ice„ ale se11ti111e11tului originar al direc~ei„ do1nnesc între
sexe ş1 111a1 curnplit decât între bărbat şi femeie în plantd
celeilalte istorii. Există o lirică de dragoste şi o lirică de război,
dansuri de dragoste şi dansuri războinice„ ca şi două feluri de
tragedii: Othello şi Macbeth: în lumea politică însă nin1ic nu
ajunge la abisurile insondabile ale răzbunării unor Clytemnestra
sau Kri111hilda .
De aceea femeia urăşte această istorie politică a băr­
baţilor„ neînţelegând-o vreodată şi despre care ştie doar că îi
răpeşte copiii. Ce însean1nă pentru ea o bătălie victorioasă
care anihilează biruinţa a n1ii de naşteri ? Istoria bărbatuJui
îşi oferă ca sacrificiu istoria femeii~ există un eroism fen1ini11 care
Îşi sacrifică fiii din orgoliu (Caterina Sforza pe zidurile de la
ln1ola)~ eterna politică a femeii „ tnisterioasă şi la fel de veche
ca şi lun1ea ani111ală„ este distragerea bărbatului de la politica
lui ca să-1 încătuşeze î11 întregi111e prin lJOlitica ei, o politică
vegetală a succesiunii genera~ilor, vrând să-l lege de ea. Şi,
cu toate acestea„ în cealaltă istorie totul se face doar pent1u
apărarea şi conservarea acestei eterne istorii a genera~ilor şi a
n1orţii„ căreia i s-ar pt1tea da orice denumire a111 vrea: pentru
casă şi că111in„ pentru fen1eie şi copil„ pe11tru rasă, popor şi viitor.
Lupta dintre bărbat şi fe111eie are totdeauna loc din cauza sân-
gelui, din cauza fen1eii . Pentn1 fen1eie, ca ti111p, există o istorie
politică.
Fe1neia de rasă sin1te acest lucru chiar şi când nu-l ştie. ·
Ea este desti11ul şi joacă rol de destin. Totul începe prin lt1pta
di11tre doi bărba~ pentru posesiunea ei (Ele11a la greci't Can11e11 în
tragedia 0111011in1ă , Ecaterina a li-a, Napoleon şi Desiree Clary,
care a sfârşit prin a-l atrage pe Bemadotte în tabăra ina1nică),
luptă care do1nină istotia genurilor animale în întregime: ea
sfărşeşte prin puterea ei de tnamă., so~e, amantă, influenţând
destinul i111periilor: Hallgerd di11 Nialsaga în poezia nordică ,
regina Bruncl1aut la fra11ci, Marozia care a ales bărba~ pentru
Sfăntul Scaun după vrerea sa. Bărbatul urcă în istoria lui până
când ia î11 propriile rr1âi11i viitorul unei ţări: apoi vine o fe111eie
care îl obligă
.
să-i cadă în genunchi~ sub acest aspect popea.rele şi ~

statele se pot rui11a, dar ea răn1âne învir1gătoare în istoria ei. 111

388
fond„ ambi~a politică a femeii de rasă nu are niciodată alt scop. 1
Istoria are deci lUl dublu sens sacru. Ea este cosmică sau politică.
Ea este existenta, sau conse1Vă existenta. , Există două feluri de
destin„ două feluri de război„ două feluri de tragedie: specia
p1-1blică şi specia privată. Nimic nu poate face să dispară această
antiteză . De la origini ea se bazează pe natura microcosmosului
anin1al , care este în acelaşi timp ceva cosn1ic. Se 111anifestă în
toate situa~ile importante sub forma unui co11tlict al îndatoririlor,
conflict ce există doar pentru bărbat„ dar nu şi pentru femei e~
pe parcursul culturilor majore el nu dispare, ci se adânceşt e
co11stant. Există o viaţă publică şi o viaţă privată„ un,.. drept public
şi un drept privat, culte comune şi culte domestice. ln calitate de
ordin„ existenţa este "în formă n pentru una din aceste istorii ~ în
calitate de stirpe ea este în curs ca o a doua istorie. Este vechea
deosebi re făcută de germani între "partea spadei" şi ~'jumătatea
fusuJu1 vorbind de o rubedenie de sânge. Această dublă sen1ni-
„)

fica~ e a tin1pului orientat îşi află suprema expresie în ideile de

stat şi de fan1ilie .
"
ln n1ateria vie men1brii de fa111ilie sunt ceea ce este fon11a
casei în 111ateria 111oartă. Să survină o schin1bare în structura şi
sen1 r1i fica~a exi stenţei fa1niliale că şi planul casei va fi cu totul
altul. Habitatului antic îi corespundea fan1ilia agnatică (având
aceeaşi stirpe patemă) în stil antic care avea în sisten1ele juridice
ale oraşelor elenice un caracter mai pronunţat decât în dreptul
ron1an posterior2 . Ea se bazează integral pe starea prezentă, pe •
acel hic et n1,1nc et1clidian, aşa cum polisul era conceput ca o
SL1111ă de corpuri actt1aln1ente prezente. Aşadar înrudirea de
sânge, pentru ea, nu este nici necesară„ nici " sufi cientă , ci
încetează la li1nita patria potestas „ li1nita '"'casei
1
ln sine, 111a111a
' .

nu este agnatic înrudită cu copii de acel aşi sâ11ge c t1 ea. Nu111ai î11

1. Fen1eia care 11u poate sau nu vrea să aibă copii este lipsi tă de rasă:
ea 11u 111ai e.vte istorie„ ci vrea să facă de tina singură istorie n1asct1li-
11ă, s-o i111ite. Invers„ di11tr-o raţiu11e profu11dă senti111entul antipolitic
al fi losofilor, doctri11ari lor şi entuziaştilor un1anitari este desen1nat
pri11 epitetul ''-fen1eie cu111secade". Ei vor să schi 111onosească cealaltă
istorie„ a fen1eii, deşi su11t incapabili s-o facă.
2. Mitteis: l?eichsrecht io1d l,',>lksrecl1t„ 18Q 1, p.61 .
 389
n1ăsura î11 care familia se află sub tL1tela de patria postestas a
soţldui în viaţă, ea este sora agnatică a copiilor ei . Din contră,
1

conset1si1/11i îi corespunde fan1ilia cognatică n1agică (în ebraică

111ishpc1Sf1a)„ pretuti11deni reprezentată prin comunitatea de sânge
patern şi 111atem„ posedând w1 '"'spritn„ un consens în miniatură,
dar neavând un co11ducător anur11e . Este caracteristic pentru
2

extinc~a sufletult1i antic şi pentru naşterea sufletului 111agic faptul

că ~'dreptul,, ro111a11 din epoca i111perială a trecut treptat de la
agnaţie la cognaţie. Mai există câteva novele ale lui Justinian
( 118, 127) ce ftLnda1nentează o nouă regle1nentare a dreptului
succesoral pornind de la victoria ideii magice a familiei.
Pe de altă parte, asistăm la fluxul n1aselor un1ane ce se
perindă tot făcând istorie. Cu cât tactul comun al acestor gene-
rJţii succesive este pur„ prof11nd, viguros, evident în sine„ cu atât
aceste ger1eraţii aL1 ~'sânge„ şi rasă. Din infinitatea tuturor se
degajă unităţi înst1fleţite„ grupuri ce se si111t un ansan1blu în
acelaşi val existenţial şi 11u co111unităţi spirituale precum ordinele
religioase„ ghildele a1tistice şi şcolile savante„ ca.re sunt unite ptin
aceleaşi adevăn1ri„ ci asociaţiile de sânge în n1ijlocul vieţii în
l t1ptă .
Acestea st1nt curente existentiale "în formăn„ ca să ne
~ ~

serVÎI11 de llll tern1e11 sporti V foarte profund. "Jn fonnă n Se spune

despre ltn câ111p de curse unde caii cu articula~i sigure sar
î11tr-tu1 frun1os elan peste lesele de răchită alergând apoi pe
~

iJă111ânt cu aceeaşi bătaie de copite. "In forn1ă" sunt luptătorii „

boxerii, fotbaliştii, a căror n1ână (sau picior !) e~ecută cu uşurin­
ţă şi pregnanţă n1işcările cele 1nai riscante. "In fon11ă', este o
peri oa dă a rti sti că pentru ca re t ra di ţi~ este 1a fel de firească
prect1n1 contrapunctu) penttu Bach. "In fom1ă" este o armată
precu111 cea a lL1i Napoleo11 la Austerlitz şi a lui Moltke la Sedan.

1. Sol111r /11sititlirJ11en, 1911 „ p.614.

2. Pe acest principiu se bazeazăconceptul di11astic al lu111ii arabe (la
On1n1iazi„ Co11111e11i„ Sassa11izi )„ gret1 de înţeles pentru 11oi. Când un
uzurpator cucerea tro11ul„ se căsătorea cu o fe111eie oarecare, n1en1bră
a con1t111ităţii de sânge, ş i astfel dinastia se continua. Ideal nu este
nicidecun1 vorba de o succesiune legală la tro11. Cf. şi J. Welhausen:
h.'in ((emeimvesen (Jh11e ()/Jrigkeil„ 1900.
390
Tot ce s-a realizat în istoria universală, î11 război ca şi prin conti-
nuarea războiului cu 111ijloace spirituale numite de noi politică,
orice diplomaţie eficace, orice tactică, orice strategie'I cele ale
statelor, ordinelor şi partidelor~ toate acestea emană din unităţi
vii aflate "în formăn.
Cuvântul ce traduce această specie rasială de e.ducaţie
este discipli11a, bz1na creştere, în opoziţie cu instrucţia care
fundamentează co111unităţile de fiinţe trezite prin egalitatea ru-
crurilor ce sunt învătate, sau crezute. Pentru instructie , trebuie
legi, pentru disciplină tactul constant şi asentitnentul general al
111edi ului unde se face integrarea prin sentimente şi prin viaţă:
vezi educaţia n1ănăstitii şi educaţia pajilor în prin1a perioadă
gotică . Toate for1neJe de calitate ale unei societăţi'I fiecare cere-
111011ial, su11t tactul materializat al unei specii de existenţă. Pentru
a fi stăpâ11 aici, trebuie să ai tact. Aceasta pentru că ele stmt i11ai
instinctive şi 1nai aproape de cosmic, astfel că fen1eile se obiş-
11uiesc 111ai repede cu forn1ele dintr-un 111ediu nou. Fe1neile cu
profunzi111e se 111işcă, după câţiva ani, cu o siguranţă pe1fectă
într-un 111ediu elevat„ dar ele nu n1ai recad prea repede în stadiul
iniţial. Bărbatul se schi111bă 111ai greu, pentru că el este t11ai trezit.
Proletarul nu va fi niciodată un aristocrat perfect, aristocratul
niciodată un proletar perfect. Numai fiii lor vor avea tactul
11oului n1ediu.
Cu cât fon11a este n1ai profundă, cu atât ea este n1ai
riguroasă şi 111ai refractară . Pentru cine nL1-i apar~ne„ ea pare
sclavie. Cel care îi apar~ne o do111ină cu o uşt1rinţă şi cu o liber-
tate perfecte. Prinţul de Ligne era, la fel ca şi Mozart, stăpânul şi
11u sclavul formei ~ acest lucru este adevărat despre fiecare aristo-
crat de viţă, despre fiecare om de stat'I despre fiecare conducător
de a1111ată.
De aceea" în toate culturile superioare există o ţărănime
care este rasa în general şi o societate care revendică pentru ea
dreptul de a fi ''în forn1ă"„ în calitate de grup de clase sau de
ordine, i11dubitabil mai artificială şi mai efe1neră. Istoria acestor
clase şi ordine este însă istoria 11.nive1'"sală la nivelul de p11tere
s11pren1ă. N'"1mai în raport cu ea ţărăriin1ea apare ca aistorică .
Istoria 1ntegrală a 111arelui stil din cele şase n1i1enii de până acu1n
nu s-a (ferulat î11 flltxurile vitale ale cultu1ilor supenoare decât
pentru faptul că aceste cu1tt1ri au centrul creator în orliine/e
 391
sc>ciale, pentru că ele au o disciplină'I pentru că ele au fost
disciplinate în desăvârşirea lor. O ctdtură este o n1entalitate ce
ajL111ge să se expri111e în forn1e sin1bolice, dar acestea sunt fonne
vii aflate î11 evoluţie, chiar şi cele artistice, despre care nu am luat
cunoşti11ţă decât extrăgându-le din istoria artei~ ele constau în
existe11ţa n1a1 intensă a indivizilor ş1 a grupurilor, în ceea ce noi
a111 denu111it cu precizie ""existenţa în fonnă '' şi care reprezintă
cL1ltL1ra doar lJrin această treaptă for111ativă .
Există ceva 111ăreţ şi unic în lun1ea organică, singurul loc
unde 0111t1l se ridică deasupra forţelor naturii„ devenind el însuşi
tn1 creator. Ca rasă„ el este încă o crea~e a naturii~ aici este dis-
cipli11at: ca ordin însă el se disciplinează singur, ca şi rasele
11obile ani111ale şi vegetale de care s-a înconjurat~ aceasta este
fără îndoială cultura în sens suprem şi ultim . Cultură şi clasă
sLu1t tern1eni interşanjabili„ care apar şi 111or ca o 11nitate . Puieţii
speciilor viticole, arboncole şi floricole selecţionate, puii cailor
pur sânge sunt cultura~ exact în acelaşi sens apare cultura umană
selecţio11ată , ca expresie a unei existenţe care şi-a dăruit singură
o fon11ă 1najoră.
Toc111ai din acest 111otiv în fiecare cultură există un
viguros senti111ent ce arată că cineva apar~ne ori nu acelei cul-
turi. Conceptul de barbar la antici, de necredincios la arabi
(a111/1aare:: sau ghia11r), de ci11dra la l1induşi diferă zadarnic unul
de altul prin logică~ la î11ceput ele nu exprin1ă 11ici ură, nici
dispreţ„ ci , în tactul existenţei. cor1stată o diferenţă care„ în toate
cl1estiu11ile profur1de, trage o linie de de111arca~e insun11ontabilă .
Acest ter111en extre111 de clar şi de precis a fost esto111pat în India
de te1111enul "a patra castă „, despre care şti111 azi că, în realitate,
n-a existat niciodată . 1 Codul lui Manu cu celebrt~le lui dispozi~i
asupra trata111entului aplicat pentru ci11dra ce en1ană de la fellahii
i11strui~ din India, caracterizează, prin antite.ză, prezu1nţiosul
ideal brah111anic fără a ţine cont de realitatea existentă juridic sau
n1ăcar accesibilă. Nici conceptul de 111uncitor vulgar activ la filo-
sofii di11 a11ticlutatea târzie nu trebuie să fie foarte diferit. Pentru
11oi rezultă deci, pe de o parte„ o neînţelegere a regimului castelor

1. R. Fick: /)ie srY::ia/e ( 1/ielleru11g im n<Jrdo.'-•fliche11 lndien zu

l~ullll/1{1.\· .%'ei t ( 1897., p. 20 l ). K. Hil1ebra11dt: .1l lt-l11tlien ( 1899, p. 82):
392
considerat ca un fe11on1en specific hindus, pe de altă parte, o
opinie p~ofund falsă despre atitudinea anticilor faţă de n1uncă.
ln toate. cazurile, este vorba de reziduurile neluate în
considerare în viaţa interioară a unei culturi şi de simbolistica ei~
prin acestea se face apriotic abstracţie la fiecare repartizare
se11111ificativă de ceea ce în Extremul Orient se numeşte aproape
şi astăzi 011tcast. Conceptul gotic de cor~its christianun1 se
afir111ă expres nein1plicând consensul iudaic. In mediul de cultură
arabă, naţiW1ile iudaică, arabă, creştină şi îndeosebi islamică
tolerează doar necredincioşii, lăsând~-le, de altfel cu dispreţ, o
ad111inistraţie şi o jurisdicţie proprii. ln antichitate, în situaţia de
011tca~~t nu sunt nu111ai barbarii, ci, într-un anume sens, sclavii
înşişi ~ îndeosebi restt1rile suprapopulaţiei, precu1n penestes în
Tesaha şi iloţii în Sparta ~ al căror tratan1ei1t din parte stăpânilor
a111i11teşte con1porta111e11tLII şi atitudinea non11anzilor î11 Anglia
"
anglo-saxonă şi ale cavalerilor teutoni în răsăritul slav. In legea
lui Manu apar, ca nişte clase de ci11dra, nu111e de popoare vechi
di11 ''colo11iile" de pe Gangele i11ferior„ printre care Magadha
(co11for111 cu aceste lucruri, tot atât de bine ca şi împăratul
Aşoka„ al cărui bu111c Cia11dragL1pta avea o 01ig111e foarte umilă,
Buddha pare să fi fost un ci11dra)~ altele sunt nu111e de ocupa~i,
ceea ce ne aduce a111inte, în Occident ca şi aiurea, că a11u1nite
profesii erau oi1tcast~ astfel sunt, de exen1plu, cerşetorii (ordin
social la Ho1ner ! )„ fierarii, cântăreţii şi acei şon1eri de pro-
fesie, cărora caritatea bisericii şi generozitatea pioasă a laicilor
co11stituiau o educa~e con1unitară obiş11t1ită în ti111pul prin1ei
perioade gotice.
"
In stărşit, casta este un ter1nen care se foloseşte 111ai
puţin, de care deci nu se face abuz. In Egiptul l1nperiului Vechi
şi de Mijloc nu at1 existat caste precu111 î11 lndia prebudistă şi în
Cl1ina anterioară dinastiei Han . Ele a1Jar nu111ai în epocile foarte
târzii, dar atw1ci în toate culturile. "lncepâ11d cu a douăzeci şi W1a
dinastie (către anul 1100), Egiptul î11cape când în 111âinile caste-
lor sacerdotale din Teba, când în cele ale castelor războinice din
Libia~ cristalizarea n-a încetat apoi să progreseze până în epoca
lui Herodot, care, considerând situaţia din timpul său ca specific
egipteană , i-·a dat o interpretare la fel de falsă precu111 cea pe care
"
o atribui111 astăzi Indiei . Intre ordi11 şi castă este acee~i
diferenţă ca şi Îr1tre c 1Llt11rt1 cea 111ai ·vecl1e şi cil„ili=aţia cea 111ai
 393
f{Îr:;ie. Prin asce11si unea primelor ordi11e, nobilin1ea şi clerul, se
dezvoltă cultura~ în caste se expri1nă felahisn1ul definitiv. Ordinul
este cel mai viu dintre toate, având ca împlini re cultura, ''forn1a
amprentei care se dezvoltă în vi11 "~ caste este desăvârşirea abso-
lută, ti111pul împlinirii considerat un trecut necondiţionat.
Marile ordine diferă, de ase1nenea, integral de asociaţiile
profesionale, ca de exe111plu artişti'I funcţionari, ineşteşugari,
care sunt reuniţi în corporaţii prin tradiţiile tehnice şi spirituale
a1e 1neseriei~ ei sunt cu deosebire nişte simbolz1ri ln carne şi
oase, a căror fiinţă integrală posedă un sens simbolic confom1 cu
î11tăţişarea, atitudi11ea şi 111odul de gândire. De altn1interi, în
sânul fiecărei culturi, ţărănimea este un fragment pur de natură şi
de vegetaţie'\ deci o expresie in1personală'\ în ti111p ce nobili111e şi
clerul rezultă dintr-o disciplină superioară sau dintr-o instrucţie
superioară„ fii11d deci expresia unei c11/t1,1ri 1n mtregin1e perso-
11ale care respinge„ prin superioritatea forn1ei, nu nun1a1 pe
l1arbari„ pe ci11dra, ci de acu111 î11colo„ şi pe toţi cei care nu fac
parte din ordin şi care sunt conside!aţi nişte rezidut1ri, nu111iţi de
11obili ~'poporn, iar de preoţi laici. In felahism se pietrifică sti/11/
personalităţii şi devine u11 tip de castă , perpetuat după aceea i11-
variabil peste secole. Dacă în cultura vie, rasa se opune ordinului
precun1 i111perso11alul se opune persoanei, în perioadele felahice
111asa şi casta, kuli şi brah111anul sau 1nandarinul, se opun la fel
CL1111 itifo„71111/ se op11ne fot·111a/11/11.i. For111a vie a devenit o fon11u-
lă ce posedă şi un stil, dar iu1 stil încre1nenit, stilul pietrificat al
castei, Ln1 11t1 ştiu ce foarte rafinat, foa1te distins, foarte spiritual,
ce se si111te i11fi11it su1Jerior oa111enilor di11tr-o cultură în devenire~
abia 11e puten1 in1agina cu ce se1neţie aruncă un mandarin 01i un
brah111an o privire chspreţuitoare asupra gândirii şi activităţii
et1rope11e şi cu ce dispreţ radical au trebuit să se uite preoţii
egipteni la n1usafiri r1recun1 Pitagora sau Plator1~ ea însă par-
curge in1pasibilă toate veacurile cu n1ândria bizantină a unui
suflet ce a lăsat, de foa1te n1ult ti1np~ î11 un11ă toate problen1ele şi
toate enign1ele.

2
"
111 pe1ioada carolingiariă distingem valeţii„ oatnenii li-
beri şi 11obilii. Ierarhie pri111itivă ba zată doar pe fapte ale vieţii
394
exterioare ! lntr-un poe111 de Freidank, intitulat ''Modestia'', des-
pre pri111a perioadă gotică pute111 citi :

D11n1ne=e11 a creat vieti:

•
Ţărani, cavaleri, preoţi.

Ierarhie a unei culturi superioare care tocn1ai începe să

se trezească. ''Etola şi spada" se opun de altfel plugului'\ aşa cun1
ordi11ele preti11d că se opun restului lun1ii, din afara lor, a căror
existe11ţă este doar un fapt fără altă se111nificaţte 1nai profundă .
Dista11ţa internă"> sensibilă'\ este atât de plină de destin şi atât de
izbitoare încât 11ici o inteligenţă 11u ne poate face s-o străbatem.
Ura ţâşneşte di11 sate, flacăra dispreţului radiază din castele. Nici
proprietatea, 11ici puterea'\"
nici profesiile n-au despicat această
prăpastie î11tre "'"vieţi,,_ ln general, ea nu poate fi logic fundamen-·
tată . Este de natt1ră 1netafizică .
. Mai târziu apare cu oraşul (deci şi 111ai târziu decât ea)
/J11rgJ1e:=1a, „„a treia staren. Şi burghezul aruncă o privire dispre-
ţtutoare către ţără11i111ea care îl î11conjoară, tăcută'\ neschi111bată 'I
st1po11â11cl 1stor1a, ţără111111e î11 faţa căreia el se s1n1te n1a1 trezit şi
111a1 ltber, prin ur111are 111ai avansat pe dru111ul culturii . El dispre-
ţuieşte şi ordir1ele origi11are„ '"'ere~ i şi popii ,', căs:i acestea se aflau
spiritual dedesupt„ iar istoriceşte în ur111a lui . 111 faţa celor două
ord111e origu1are, burghezul este un rezidttu, ca şi ţăranul„ un on1
lr1 afara ordinelor. Ţăra11ul abia dacă 111ai contează în gândirea
celor "privilegiaţi ". Burghezul contează , dar ca antiteză pe
ultin1ul plan . El este ele111e11tul prin care ceilalţi devin co11ştienţi
de î11se11111ătatea lor di11colo de orice proble111e practice. Dacă
lucrurile stau aşa în toate culturile„ sub o fon11ă perfect identică
şi dacă n1ersul istoriei se realizează peste tot în ş1 cu opoziţia
acestor grupuri"> în aşa fel î11cât perioadele pri111itive sunt 1narcate
de războaie ţărăneşti bazate pe i11stinct, epocile târzii ale revolu-
ţiilor burgheze fundan1entate spiritual (sin1bolistica culturilor
pa1t1culare fii11d cât se poate de divergentă), va trebui căutat
se11sul acestui fapt în ulti111ele fu11dan1ente ale vieţii .
Există o idee ce condiţionează cele două ordine originare
şi 1111111ai pe ele. Ea le dă vigurosul senti111ent al unui rang acor-
dat de Dt1î11nezeu„ care deci scapă oricărei critici, rang ce impune 1
ca o datorie respectul şi co11ştiinţa de sine, dar şi autodisciplina
 395
cea n1ai severă şi adesea chiar 111oa1tea„ a111belor ordine ideea le
co11feră st1pe1ioritatea istorică „ far111ecul sufletesc care nt1 p1 est1-
pw1e ci chiar generează pt1terea. Oa111enii care apar~11 acestor
ordi11e 11u nt1111ai CLI numele, ci l~untric„ sunt realn1ente diferiti, de
ceilalţi: viaţa acestora se bazează par~al pe o den1nitate si111boli-
că opusă celei ţărăneşti şi burgheze. Ea nu este dată nu111ai
pe11trt1 a fi trăită"I ci şi pe11tru a avea o se111nificaţie. Sttnt cele
două di111e11siu11i ale oricărei vie~ libere î11 n1işcări ce aju11ge să
se expri111e în cadrul celor două ordine„ din care 11na este 1111111ai
e„-ristenţă, cealaltă este n11111ai existenţă tre=ită
Oricare nobili111e este u11 si111bol viu al ti111p1,/11i„ oncare
cler este un si111bol viu al spaţi11/11i . Destin şi sacră cauzalitatea„
istorie şi natură„ când şi unde„ rasă şi li111bă„ viaţă sexuală şi
VJaţă reflexivă : toate acestea îşi află aici expresia cea 111ai î11altă.
Nobilin1ea trăieşte într-o lt1111e a realită~lor„ preotttl într-o lu111e a
adevărt1riJor: pri111a este cu11oscătoare"\ celălalt este învăţat„
11obili111ea este una actor„ preotul este un gânditor. Senti111entul
cosn1ic al aristocratului este tact părticică" cu pă1ticică„ cel al
preotului se derulează 11t1n1ai ca te11siw1e l11tre epocile lui Carol
cel Mare şi Co11rad al Ii-lea, î11 c11rentu1 existenţei s-a plă111ădit
ceva in1posibil de explicat„ dar care trebt1ie sesizat pei1trt1 a
înţelege apari~a noii culturi . Nobilii şi preo~i existau de foa1te
n1L1ltă vre111e~ nobili111ea ş1 clerul î11 adevăratul sens al cuvântului
ş1 ct1 întreaga greutate si111bolică 11u există decat acu111 şi pentrt1
pL1ţi11 vre111e . Forţa acestei sin1bolistici este atât de 111are încat ea
1

şterge de la î11ceput orice deosebi re ce vine din peisaje„ popoare

"
şi lin1bi. ln toate ţările, din Irlanda până în Calabria„ clend
gotic constituie o 111are şi u11ică co111u11itate. Cavalerii antici în
fa ţa Troiei şi cavalerii gotici în faţa !erusali111ult1i dau fiecare

I. Uşurinţa cu care boşelvici i 1-uş i au radiat cele patn1 preti11se ordi11e

ale lui Petru cel Mare - nobi hn1ea„ negustorii„ 111ica burghezie„ ţără­
n1n1ea - dovedeşte că aceste ordi11e erau doar o pură in1itaţie şi o
practică adn1inistrat1vă„ dar fără nici o si111bolică i111posibil de 11in1icit
JJrin violenţă. Ele corespund deosebirilor exterioare ce se făceau după
ranguri Ş! proprietăţi în regatele vizigote şi france şi în epoca 111ice-
n1ană. cun1 d.edt1cen1 după vechile pn11ide din !!1atll1. Nobili111ea ş1
clerul autentice ruse se vor forn1a 1nai târziu.
39u ""'_,.,.,....,,. . _____
" ...........

-
-
-
~
1n1presia tinei n1ari fa111ilii. Vechile cla11ur1 egipte11e ş1 statele
feudale din ti1npul pri111ei dinastii Ciu apar din această raţii1ne _
î11 raport cu ordinele, ca nişte figuri incolore petfect identice cu
Burgundia şi Lotaringia sub Staufen. La începutul şi la sfârşitul
Lu1e1 culturi există cos1nopolitis1n, pe de o parte pentru că puterea
si111bolică a ordinelor se ridică întâi deasupra na~t1nilor, pe de
altă parte pentru că 111asele infon11e se prăbuşesc la um1ă
dedesuptul acestor na~uni.
St1b aspect ideal, cele două ordine se exclud. Antiteza
or1gi11ară dintre co~111ic şi n1icrocosn1ic ce guvernează toate fiin-
ţele care se n1işcă liber În spa~u este„ de ase111enea„ sursa dttblei
lor existe11ţe. Fiecare este posibil şi necesar nu111ai prin celălalt.
Lun1ea l10111erică î111prăştie o tăcere ostilă asupra lu111ii orfice·
şt1111 de la filosofii presocratici că Rrin1a era pentru a doua un
"
obiect al furiei şi al dispreţului. ln perioada gotică spiritele
refor111atoare au barat dru111ul către înflăcărarea stăntă a firilor
de tip Re11aştere: statul şi biserica nu au ajuns niciodată la un
co111pro111is iar această opozi~e s-a n1anifestat în lupta dintre
in1perit1 şi papalitate la o altitudine ce nu era posibilă decât
pe11t ru nişte oa 111 e11i faustici .
"
lntr-adevăr, 11obili111ea este ordin11/ propriii =is„ chi11te-
senţa rasei şi a s311gelui„ tm curent existen~al în for111ă desăvâr­
şită . Exact de aceea nobili111ea este o ţără11i111e superioară. Până
în 1250, ur111ătoarea for111ulă era general valabilă în Occident:
'"'"Oricine ară di111ineaţa„ seara se îndreaptă călare către locul de
tLunir„. La fel era şi obiceiul cavalerilor de a se căsători cu fiice
"
de ţăran. ln opoziţie cu catedrala, castelu] a apărut pe drun1ul ce
trece pri11 apropierea c'!sei ţărăneşti traversând proprietă~le rt1ra-
le ale 11obili111ii france. ln saga islandeză se vorbeşte despre ferrne
asediate şi luate ct1 asalt precu111 castelele. Nobili şi ţărani„ ir1
i11tregi111e vegetali şi instir1ctuali, adânc înrădăci11a~ î11 pă111â11tul
11atal ~ ei cresc î11 arborele ge11ealogic L1nde discipli11ează şi se
discipli11ează . Prin con1paraţie„ clerul este co11/r{10rllin11/ la pro-
p1iu„ ordinul 11ega~ei„ situat î11 afara rasei„ 111depende11ta faţă de
pă111ânt„ fiinţa trezită liberă, ate111porală şi aistorică . ln fiecare
sat, di11 epoca de piatră până la apogettl culturii„ în ti111pul
fiecărei generaţii de ţărani, se ''joacăn o istorie universală în
111iniatură . Aici sw1t fa1nilii în loc de popoare„ fen11e în loc de .
ţări „ dar se1nnificaţia finală a scoptdtii luptei este a ceeaşi ·
 397
co11servarea sângelui, succesiunea genera~ilor„ cos111icul, fe111eia„
puterea. Macbet/1 şi Regele lear pot trece şi d!ept nişte tragedii
săteşti - iată o dovadă de trag1s111 autet1tic. ln toate culturile,
11obilin1ea şi ţără11in1ea apar sub for111ă de gen11r1„ iar cuvântL1I
care le dese111nează este .legat în toate li1nbile de nu111ele celor
doLtă sexe prin care viaţa se înn1ulţeşte„ are o istorie şi face
istorie. C'u111 fe111eia este isto11e„ rangt1l interior al ge11eraţiilor de
!5rani şi de 11obili este deter111inat pri11 forţa rasială şi pri11 gradul
de desti11 al fen1eilor lor. De aici se111nificatia , foarte adâr1că a
faptttlt1i că istoria ur1iversală este cu atât 1nai aute11tică şi 111ai
111arcată de rase„ încât ea deter111i11ă trecerea şi integrarea n1ai
pro11unţată a cursului vie~i pt1blice în viaţa privată a 111arilor
ge11era~i î11 partictilar. Aici se află pri11cipit1l dinastic„ dar şi
conceptul de personalitate istorică. Destinele unor state întregi
depi11d de destinu] privat al unor persoane„ care ia 111şte di111e11si-
Ln1i fantastice. Istoria Atenei din secol t1l al V-lea este î11 n1are
patte istoria Alc111eo11izilor, istoria Ro111ei este istoria câtorva
ge11era~i precu111 gin~le Fabia şi Claudia. Istoria politică a ba-
rocL1lui este„ în 111are, identică ct1 u1111ările politicii caselor de
Habsburg şi Bourbon, iar crizele iau act1111 for111a căsăto1iilor şi a
războaielor de succesiu11e la tron. Istoria celei de a doua căsătorii
a ltti Napoleon cupri11de de ase111enea incendierea Moscovei şi
bătălia de la Leipzig. Istoria papalită~i până în secolt1l al XVIII-
iea este istoria câtorva genera~i de nobili care nutreau a111bi~i
pe11trt1 tiara papală ca să înte111eieze o succesiune familială. Dar
acest adevăr priveşte şi pe de11111itarii bizantini sau pe primii
n1i11işt1i englezi„ aşa cu111 arată istoria fa111iliei Cecile şi a câtorva
di11tre foarte nu111eroşii conducători ai 111arilor revolu~i .
Toate acestea stn1t negate de cler şi de filosofie„ în n1ăst1-
ra în care ea este clericală . Ordinul fiinţei trezite pure şi al adevă­
rL1rilor eterne este orientat î111potriva ti111pului „ î111potriva rasei „
în1potriva genului î11 toate accepţiile lui . Bărbatul , în ipostază de
ţăra11 sau de cavaler„ se întoarce către fe111eie„ în ipostază de
destin„ bărbatul î11 ipostază de preot îşi întoarce faţa de la ea.
Nobili111ea este 111ereu pândită de 1iscul de a face viaţa publică să
dispară În viaţ-a privată „ orientâ11d cure11tul principal al existenţei
spre 111atca 111ai îngustă a flt1xului stră111oşilor şi strănepo~lor.
Preotul at1tentic 11u ad111ite viaţa privată ca regulă generală„ nici
sexul , 11ici '"'că snicia ". Pe11tru 0111ul de ra să există 11u111ai 111oa1tea
 398
fără n1oştenitori, care este n1oartea adevărată şi înspăi111ântătoa­
re. Aceste lucruri se desprind la fel de bine din saga islandeză şi
din ctlltul ancestral al chinezilor. Cel care continuă să" trăiască în
copii şi nepo~ 11u 1noare niciodată în întregi111e. lnsă pentru
preotul adevărat există principiul tnedia vita in 111orte s11m11s care
prevalează : 111oşte11itorul este de ordin spiritual şi î11depărtează
rostul fe111eii . Fon11ele fenon1e11ale pretutindeni repetate ale celui
(fe al doilea ordin sunt: celibatul„ 111ănăstirea„ lupta contra sexua-
lită~i dusă până la castrare„ dispreţul pentru sexualitate exprin1at
în sp1 ritul orgiastic ori î11 prostitu~a sacră„ sau În u111ilirea siste-
111atică a vietii sext1ale până la această defini tie obscenă a căsăto­
riei la Kant . Întreaga antichitate a recuno~cut legea după care
1
11i111eni nu se naşte şi nu 111oare în ten1enos. Nu trebuie ca ate111-
poralul să intre în contact ct1 tin1ptd . Pentru preot este cu putinţă
să recunoască logic 111arile n1on1ente ale concep~ei ş1 naşterii şi
să le ci11stească pri11 sacra111ente„ dar îi este interzis să le trăiască .
Nobili111ea este ceva„ clerul se111ntfică ceva . Şi prin
aceasta el pare co11trarul a tot ce este destin„ rasă„ ordin. Ct1 săli­
le, tu111urile„ zidt1rile şi şanţurile lui de apărare, castelul vorbeşte
despre o fii11ţă aflată în tluctt1aţ1e de pt1tere. Catedrala„ cu bol~le,
stâlpii şi naosul ei , este î11 parte o se111nificaţie, dar îndeosebi un
0111an1ent. Fiecare cler vecl1i s-a dezvoltat având o atitudine
n1agnific de i111pozantă, unde fiecare trăsătură, de la privire şi
sLu1etul vocii pâ11ă la costu111 şi la 111ers„ este un oma111ent: aici
viaţa pa1t1culară ş1 chiar cea lăuntrică dispare ca 11eese11ţ1a1ă~ î11
tin1p ce, la polul opus, o aristocra~e 111atură precu111 nobili111ea
fra11ceză din secolul al XVI II-iea„ etalează o viaţă perfectă . Dacă
gâ11direa gotic.ă a extras din ideea de preot acel c/1aracter
•
ir1clelebilis„ după care ideea este indestructibilă şi total indepen-
dentă în de1nnitatea faţă de cursul vieţii reprezenta11ţilor e1 într-
t111 L1nivers istoric„ şi această axio111ă este i111plicit valabilă pentru
oricare cler„ aşadar şi pentru toate filosofiile extinse, î11 se11sul de
şcoli . Când un preot are rasă, viaţa sa exterioară este ca un ţăran„
cavaler sau pri11ţ. Papii şi cardinalii dit1 epoca ·gotică erau se11iori
- - - - - - - -·---·----
t. Se face un contract î11tre două persoane î11 vederea oosesiei reci-
proce, care se realizează prin folosi rea rec iprocă a propri etăţilor lor
sexuale.
 399
feL1dali şi conducători de annată„ vânători şi amorezi, care făceau
o politică a far11iliei . Printre brahtnanii "barocult1i'' prebudist„
e'1stau n1ari latifundiari„ abaţi traşi la patru ace, curteni, risipi-
tori „ gastrono111i ~ perioada veche a făcut cu precizie deosebirea
1

Intre cler şi ideea de personalitate, ceea ce se află într-o totală

cor1tradicţ-ie cu natura nobilin1ii . Numai în ''epoca luminilor''
preotul este judecat după vtaţa lui particulară , nu pentru că
exista o viziune 1nai clară despre ea" ci pentru că se pierduse
ideea ei .
Nobilul este on111/-istorie „ preotul on1z1/-11atz1ră. Istoria
de 111are stil a fost totdeaw1a expresia şi reacţia unei con1unită~
de 11ob1li, iar importanţa internă a evenin1entelor se determină
prin tactul acestui curent esenţial. De aceea, bătălia de la Cannae
are o 111are i1npo1tanţă , iar bătăliile duse de împăraţii ron1ani din
antichitatea târzie nu au nici una. Apariţia unei primăveri cult~­
rale înregistrează de regulă şi apariţia unei nobili1ni primare. ln
prinţ este perceput pri111z1s inter pares, drept pentru care el este
privit cu 11eîncredere„ căci o rasă viguroasă nu are nevoie de un
0111 n1 a re ~ valoarea lui este chiar pusă în discuţie şi de aceea
războaiele vasalilor sunt f orn1a cea 111ai înaltă în care se reali -
:zează istoria veronală a unei culturi . Nobili111ea are de-acum
, este turnată în
Înainte destintil culturii în 111âini . Acu1n existenta
for111e cu o forţă plastică tăct1tă„ deci cu atât 111ai energică , tactul
sâ11gelui se dezvoltă ş1 se consolidează pent111 Întregz1/ viitor.
Pe11tru fiecare prin1ăvară culturală ascensiunea creatoare către o
for111ă vie înseamnă exact ceea ce pz1terea tradiţiei este pentn1
perioadele târzii'\ îndeosebi vechea şi solida disciplină, tactul
sigur al unei astfel de vigori încât supravieţuieşte 111or~i genera-
~ilor vecl1i, neîncetând să cuprindă în cercul ei u111an şi existen-
ţial fluxuril e pe care le trage din adâncuri . Nu ne puten1 îndoi că
istoria epocilor ulterioare se află, prin formă, tact şi ti1np, deja în
stadiul vi1tual„ în fluxul pri111elor generaţii, în inod irevocabil.
Măreţia izbânzilor ~i se 111ăsoară exact după puterea tradiţiei
inoculate în sânge. In politică lucrurile stau la fel ca în fiecare
attă i11ajoră 111atură . Succesele presupun că existenţa este
total111ente în fon11ă„ că fondul i111portant de experienţe foarte

I. Gledenberg: I )ie /Jel1re cler ( /1a11 ishade11 „ 1915 „ O.5.

1
400
vechi a devenit instinct şi i111puls, la fel de inco11ştient şi de
evide11t. Nu există altă 111odalitate de do111inatie: on1ul cu ade-
~

vărat 111are este stăpân al vi1torulu1 sau mai inuit decât o întâ111-
plare„ pentru că acţio11ează în această for1nă şi pnn ea, sau
pe11tr11 că el a devenit W1 actor al ei~ pentru că el este destinul sau
are u11 desti11. lată ce deosebeşte arta necesară de arta superfluă
ş1 JJO/itica istoriceşte necesară de cea care este s11per._fl11ă.
Oa111enii din popor (adică ansa111bltd celor fără tradiţii) lJOt
aju11ge la putere îr1 cel 111ai 111are număr posibil„ sau chiar să
dcv111ă singuri clasa conducătoare: la origine, ei pot fi posedaţi de
111arele elan al tradiţiei ce fon11ează atitudinea lor spirituală şi
practică ce le reglează 111etoda„ nefiind nin1ic altceva decât tactul
dobâ11dit den1 t1lt de genera ţii succesive.
Cât priveşte civilizaţia - veritabilă întoarcere la natură -
ea î11sca11111ă ext111cţia nobiliinii„ văzt1tă nu nu111ai ca stirpe (ceea
cc are 111a1 puţină in1portanţă)„ ci şi ca tradiţie vie: ea înseainnă
st1bstitt1irea inteligenţei cauzale cu tactul destinului . De atunci,
nobili111ea 11u 111ai este decât un epitet: este exact ceea ce face din
istoria civili2'1tă o istorie de suprafaţă, orientată către ţeluri
disparate şi i111ediate: prin ur111are„ ea d,evine infon11ă în cosn1os„
SL1pusă hazardtil ui ce vi11e de la oa111e11ii 111ari„ lipsită de securita-
te i11ten1ă, de alură, de sen1nifica~e. Odată ct1 ceza1isn1ul„ istoria
se î11toarce la faza aistorică, la tactul prin1iti v al epocilor stră­
vecl1i şi la luptele, la fel de lungi şi de i11signifiante, pentru putere
n1atcrială, care 11u 111ai aduc altceva decât o deosebire superfici-
ală între perioada î1npăraţilor 111ilitari romani din secolul 111 (sau
cele Hşaisprezece'' state di11 China de la 265 la 420) şi eveni111en-
tele care se produc în efectivul de vânat dintr-o pădure.
De aici rezultă că istoria autentică n11 este "istoria
cttlturii", intinsă î11 sens a11tipolitic, aşa cu111 consideră filosofii şi
ideologii tuturor civilizaţiilor de început şi care este exact sensul
preferat astăzi~ tocn1ai invers„ ea co11stituie istoria rasială, n1i-
litară, diplo111at1că„ destinul curentelor existen~ale sub fonna
bărbatului şi a fen1eii„ a sexelor„ popoarelor, ordinelor, statelor
care vor să se · apere...
şi să se î111blânzească reciproc în vârtejul
111arilor realită~ . Jn sens s11pren1, politica este viaţa, iar \Jiaţă
este politica. Orice 0111, fie că vrea sau nu, este participant la
acest fenon1en al :luptei, ca subiect sat1 ca obiect: el nu găseşte
tui 111ediu î11 CLdtură. Desigur, î111părăţ-ia spi1itttlt1i n11 este din
 .+O I
Jccastă I unie, dar ea o supL1ne aşa cu111 fii11ţa trezită supune
ll1nia. ca este posibilă doar ca 11egaţie constantă a realită~i, care
se află aici în ciuda spi1itului. Rasa se poate lipsi de litnbă, dar
rosti rea într-o anun1e li1nbă este deja o expresie a rasei şi la fel
~tau lucrt1rile cu tot ce se petrece în istoria spiritului (existenţa
generală a acesteia este deja dovedită prin puterea sângelui
Jsupra se11zaţiilor şi a ct1noaşterii ir1telective), pentrt1 toate re-
ligiile, toate a1tele, toate filosofiile, pentru că ele sunt o fiin!ă
tre21tă activă î11 for111ă, pentru că întreaga lor dezvoltare, întreaga
sin1bolist1că, toate pasiunile lor su11t î11că o expresie a sângelui ce
scaldă aceste for111e în ex1ste11ţa trezită a tuturor genera~ilor
:)Uccesive. U11 erou 11u are nevoie să 1)resin1tă nimic din această
lt1n1e secundă~ el este par~al ":aţă, dar un stănt nu poate ucide
ciecât prin n1ij1ocirea celei n1ai riguroase asceze viaţa din el
pc11trt1 a răn1âne singur cu spiritul lui, iar fon11a necesară pentn1
a face aşa ceva este tot Viaţa . Eroul dispreţuieşte 111oartea, iar
sftlntul dis1)reţL1ieşte viaţa . Dar. precu1n înaintea eroisrni1lui
n1artlor asceţi ş1 n1art1rilor, pietatea n1ajorită~1 este din aceea
despre care Biblia zice. '"'"Te vo1 sct1tpa cu gt1ra 111ea pentn1 că tu
nu eşti 11ic1 frig„ 11ici căldttră "~ vede111 că şi în religie 111ăreţia
p1 est1ptu1e rasă„ presupune o viaţă vigt1roasă unde există ceva de
stăpâ11it ~ restt1l este pură filosofie.
Aşadar„ 11obilin1ea în se11sul istoriei universale este ir1finit
SLlpcrioară î11 rapo1t cu ceea ce ad111it perioadele tardive şi
con1ode~ efectiv ea 11t1 este o î11su111a re de titluri 'I dreptt1ri şi cere-
n1onii'I ci o posesit1t1e i11te11oară greu de obţinut, greu de păstrat
şi care'\ cand este î11ţeleasă, pare de111nă de sacnficiuJ unei vie~
î11tregi . O ta111ilie veche 11t1 însea111nă nun1ai un şir de stră111oşi
<1101 toţi ave111 străn1oşi )„ ci nişte stră111oşi care at1 trăit vren1e de
gc11eraţ~i pe ct1l111iJe istoriei şi care nL1 nu111ai că aveau„ ci şi erat1
dest111 ltl sa11gele for„ de-a lu11gt1l llflel expe11et1ţe t11U)tiseculare,
for111a istoriei a fost disciplinată pâ11ă la perfec~une. Cu111 istoria
in se11s laudativ lncepe ct1 o cultură , este u11 ai11uza111ent pur
dacă„ de pildă" fa111ilia \olonna voia să-şi în1p1ngă ongin1le până
111 epoca ro111a11ă Exista î11să o se11111ificaţie atunci când, în
.
Bi za11tul târzit1, dcscer1dentii fa111iliei 1t1i Co11stant1n cel Mare se
~

bL1curat1 de co11sideraţie~ salt a:,tă21 c.ând î11 Statele Unite origin~a

ln1c1 fan1dii urcă par1ă ia in1igranţii din 1620, CLl ' 111ayflower". ln
4

re81itate, 11t1bilit11e1 ant~cii Începe de la războiul troian, nt1 de la

Myce11e, iar 11obili111ea occide11tală începe în petioada gotică„ 11u
în pe1ioada francilor sau a goţilor, 11u în Anglia sub stăpânirea
11orn1a11zilor ori odată cu saxo11ii . Nu111ai începând de atu11ci
există o isto1ie şi deci poate exista„ î11 locul nobililor ş1 eroilor„ o
11obili111e origi11ară cu rang sin1bolic. Ceea ce la început se ntunea
tact cosn1ic îşi găseşte î11 nobilin1e perfec~unea . Tot ce„ i11 peri-
oadele 111att1re„ se 11un1eşte tact diplon1atic şi social„ i11clL1zâ11d o
priVlrc strategică şi practică „ privirea colecţio11arului de obiecte
de preţ şi a ct1noscătorult1i de oan1eni „ i11 ge11ere tot ceea ce 11t1 se
l11vaţă„ ci se posedă„ tot ceea ce trezeşte altora o gelozie 11epu-
tincioasă„ o i11vidie incapabilă şi care dirijează ca for111ă n1erstil
eveni111e11telor ~ totttl este nu111ai tui caz patticular al securităţii
cos111ice şi 011irice, care ajLu1ge să se expri111e î11 se11sL1l de zbor al
t1nui stol de păsări şi î11 n1işcările 111ăsL1rate ale cailor de rasă .
Preotttl se 1/1cor1)oară de lun1ea 11atL1rală a cărei i111agine
o aproft111dcază pri11 re__flecţie . Nobilul trăieşte î11 tuii verstd istoric
pc care-l aproftu1dea~1 111od~ficâ11d11-i in1aginea. Cei doi se
dezvoltă intr-o 111are traditie„ î11să traditia unuia rezultă di11
~ ~

111str11cţie , iar a celt1ilalt di11 cliscipli11ă. ,l\ceasta este o difere11ţă

capitală î11tre cele două ordine şi de aceea 11u111ai nobili111ea este
u11 ordi11 real „ în ti1np ce clerul pare un ordin prin opoziţia
extre111ă faţă de celălalt . Disciplina, educaţia aleasă„ se extind de
la sânge şi trec de la tată la fiL1. Instrucţia î11să prest1pwie ge11iu şi
de aceea Llll cler aute11tic este pt1temic şi totdeau11a o ~„colec~e"
de ge11ii i11dividt1ale -- o con1tu1itate de fiinţe trezite - , i11de-
pe11de11t de origine î11 se11sul rasial,.. al ter111ent1lui şi pri11 aceasta şi
o negare a tin1pt1lt1i şi a istoriei . h1rudire spirituală şi înrt1dire de
sâ11ge -- î11cercaţi să aprofu11daţi diferenţa dintre ac~şti doi
tern1e11i . Un cler ereditar este o co11tradictie în sine. 111 lt1dia
~

vedică el se baza pe faptul că exista o a doL1a 11obili111e care

rezerva dreptL1rile sacerdotale ge11iilor prove11ite di11 râ11dul ei : î11
altă pa1te î11să celibatul ar fi pus capăt acestei î111pietări . Preotul
î11 0111 -- fie că acest 0111 este sau nu u11 nobil - se11111ifică u11 pt1nct
"'
ce11tral al sfi11tei cauzalităţi în spaţiul cosn1ic. l11săşi pt1terea
sacerdotală este de 11atură cauz.ală , este efectu) unor cauze
superioare„ ac~onând la rându-i ca o cauză. Preotul este„ î11
î11ti11derea ate111porală di11tre existe11ţa laică trezită şi 111isterul
t1ltin1, LU1 111ediator. Clerul din toate culturile este deter111iriăt
astfel „ dată fiind se111nificaţia sa pri11 si111bol ttl pri111ar. Sufletul
 -1-03
:1ntic ncJgă spa~t1l„ 11eava11d astfel 11evoie de 111ediator: de aici
111oartea î11 ger111e11ul ordi11ului sacerdotal antic. 0111ul fat1stic se
găseşte i11a1ntea infinitului şi ni111ic nu-1 protejează de forţa
opresivă a acestei viziu11i~ de aceea clerul gotic s-a ridicat până la
1dl''CJ papalită~i . ··
Dot1ă viziuni ale lun1ii„ două 111odalităti de circL1latie a
~ ~

sâ ngelui Î11 ve11e şi ale legării strâ11se a gândirii de ex1ste11ţă ş1 de

·~1ptc cot1d1c11e: final111e11te î11 fiecare cL1ltL1ră st1perioară au apărt1t
c1oua s1ste111e n1orale„ fiecare privind la celălalt de st1s: cutun1a
nobilă şi asceza spirituală„ ce îşi reproşează reciproc caracterul
1nonde11 sat1 sclavia . S-a arătat deja că pri111a este o fiică a
castel Lll t1i tar cea de a dot1a a n1ănăsti rii şi a catedralei „ că una
Jpare din e'iste11ţa plenară î11 n1ijloct1I ct1re11tult1i istoriei iar
~'CJlaltă în e~teriort1l acestui CL1rent„ într-o existe11ţă pură trezită„
in 111ijlocul tuiei 11aturi pline de Dt111111ezeu. Perioadele posterioare
nu repn n1c1 o idee despre viole11ţa acestor i111presii originare.
Scnti n1enttd n1011denită~i şi se11ti111entul sp1ritt1alităţii progre-
sează la fiecare dâ11d Lll1 ic/ea/ 111orol <Jrdi1111/11i„ care t1L& este
acccs1btl decat n1e111brilor fiecărt1ia ş1 11L1111ai după o lt1ngă ş1
ri .~uroasă d1sc1pli11ă . Marele CL1re11t existenţial lşi si111te t1n1tatea
111 taţJ rcstult1i 1u111ii ~ i11 care sângele curge ler1eş şi fără tact:
1nnrel1 con1tu1itate a ştii11ţei trezite ştie că forn1ează o u11itate în
r~1po11 cu restt1I neini~aţilor. Este vorba de ar111ata eroilor şi de
con1 tu1itatea sfi11ti Ior
~

Marele n1erit al IL1i Nietzsche este că totdeat1na a re-

1
ct1nosct1t această dublă natttră a întregii 111ora!e . Pri11 co11ceptele
cte 111orală a se11ior1lor şi n1orală a sclavilor„ el n-a caracterizat
c';Jct faptele, izolâ11d prea n1t1lt '"'creşt in1s1nt1l ": dar ft1r1dan1e11tt1I
tutu ror consideraţiilor sale este clar şi solid · IJ11n şi ră11 (11111i/)
s 111 11 ~ le<Jseh1ri caracteristice 11ohi/11/111, bi11e ş 1 ră11 s11nt dis-
1111cţii .fac11te ele pre<>t. Btn1 ş1 prost„ co11cepte toten1ice ce există
i11ccpâ11d cu prin1ele colectivităţ1 şi clant1ri pri111itive„ 11u de-
sen1nează 111 şte cor1vi11geri „ c1 11işte oan1er1i î11 totalitatea existe11ţei
lor vii. Cei bt1n1 stn1t cei puten1ic1 „ cei boga~, cei fericiţi .
Bttn insean111ă pt1te111ic„ ct1rajos, de viţă 11obilă, ca, de altfel„ în
uza11ţele li11gvist1ce ale tt1tt1ror prin1ăverilor ct1ltt1rale. Proşt1,
 .J

~-----------------------------------------------~---
ticăloşi, 111izerabili, vulgari în sensul vechi sunt cei 11eputi11cioş1,
cei săraci, cei nefenci~, cei laşi, cei 1neschini, copiii ni111ă11u1,
ct1111 se spunea în vechiul Egipt. Bi11e şi rău„ concepte tabu,
judecă 0111ul din perspectiva sensibilităţii şi a inteligenţei lui„ deci
după convingerea tre=ită şi după acţiunile conştiente . Să aduci
ati11gere cutu111ei iubirii în sens rasial este un gest vulgar: să te
st1stragi de la porw1ca iubirii prin biserică este rău . Cutu111a
distinsă este rezultatul total inconştiet1t al unei d1sciplirle lungi şi
co11stante. Ea se învaţă din î111prejur~ri şi nu din cărţi. Ea este un
tact sensibil şi nt1 un concept. Auton1orala însă este un cod,
divizat 11un1ai de principii şi consecinţe, deci susceptibil de a fi
i11văţat şi expresie a u11ei convingeri.
Prin1a este istorică, parte cu parte, şi ad111ite toate deose-
bi rile de ra11g şi toate privilegiile ca pe un dat efectiv. Onoarea
este totdeau11a onoarea ordinului, o 011oare a întregii 0111e11iri
fii11d i11existe11tă . Duelul nu este per111is 0111ului care nu este liber.
Fie el bedui11, san1urai sau corsican„ ţăran, 111uncitor, 0111 al legii
sau tâlhar„ fiecare 0111 are conceptele proprii obligatorii despre
011oare, fidelitate, curaj, răzbu11are„ ce 11t1 sunt aplicabile la 11ici
Llll alt n1od de viaţă . Fiecare viaţă posedă cutu111a sa, fiind
in1posibil să fie altfel co11cepută. Şi copiii o au deja atu11ci ca11d
se Joacă . Ei îşi dau sea111a i111ediat, ceea ce este conve11abil.
Nin1e11i 11u a dat aceste reguli, dar ele sunt prezente aici . Ele apar
di11 ~' Noi ,, î11tr-un mod co111plet inconştient, din acest ''Noi" care
"
s-a fon11at pri11 tactul unitar al 111ediului. ln această privinţă„ de
ase111e11ea, fiecare existentă , .
este "în for111ă',_ Orice n1ultin1e
adu11ată pe stradă dintr-o ra~une oarecare are pe 1110111e11t şi
cutt1111a ei: cel care nu sin1te cu evidenţă 111 sine (''a ur111a" este
deja un ter111en prea raţional) este prost şi vulgar„ 11eaparţinând
respectivei mulţi111i . Ignoranţii şi copiii au un sentin1e11t al ei ele
o ui111itoare fineţe. Copiii at1 de îrivăţat şi u11 catel1isn1 al lor.
Ei realizează experin1entul Bi11elui şi al Răului, care stu1t i111puse
şi 11L1 n1ai puţin evidente. Cutun1a nu este cea adevărată, ci aceea
care există. Ea a crescut, este în11ăscută, sensibilă, are o logică
organică . Di111potri vă , 111orala nu este niciodată realitate - altfel
toată lu111ea ar fi sfântă -„ ci o eternă exigenţă suspendată
deasupra conştiinţei tt1turor oa111enilor, independent de orice dife-
re11tieri
, di11 viata, reală sau din istorie. De aceea orice 111orală este
~

11egativă, orice cut11111ă este afinnativă L„ prin1ul caz, cel nlai

 405
prost lt1cru este lipsa de ot1oare„ în al doilea supren1ul Bine este
lipsa păcat11/11i .
Conceptul funda1nental al oricărei cutu111e vii este
011oarea . Ea i111plică restul: fidelitate„ un1ilitate„ bravură„ valoare,
stăpânire de si11e„ hotărâre Ot1oarea este o chestiune de sânge, nu
de î11ţelegere. Nu reflectezi„ salt 111ai degrabă eşti deja dezo11orat.
Pentru viaţă „ tin1p, istorie a pierde onoarea însean1nă a fi 11i111icit.
Ot1oarea ordinului„ a fan1ilie1, a bărbatului şi a fe111eii, a na~unii
şi a patriei „ onoarea ţăranului„ a soldatului„ chiar a banditului :
onoarea aceasta se111nifică faptul că viaţa unei persoane are o
anu111ită valoare„ că ea posedă un rang istoric„ o distanţă, o
11obleţe. Ea apar~ne t1mpului-direc~e„ aşa cun1 păcatul apar~ne
spa~ului ate111poral. Să ai onoarea în sânge este aproape sinonin1
cu a avea rasă . Opustd onoarei st1nt thersiţii„ sufletele rnocirloa-
se„ plebea : '" Calcă-n1ă îr1 picioare, dar lasă-111ă să trăiesc" .
4

Acceptarea unei injurii„ uitarea unei înfrânge1i„ gen1eteJe de

dL1rere în faţa duşn1anului - toate acestea swit semnele unei vie~
ce 11u 111ai are valoare„ devenită superfll1ă, prin um1are total
diferită de n1orala clericală ce 11u se agaţă de viaţă, într-atât de
de11111ă de dispreţ a devenit aceasta, care face chiar abstracţie de
viaţă şi deci de onoare î11 general: an1 spus deja că fiecare faptă
n1orală este„ în se11sul ei cel 111ai profund„ u11 frag111ent de asceză
şi o 11101tificare a fiinţei . Tocn1ai prin aceasta ea se plasează în
afara vieţii şi a universului istoric.

Trebuie să anticipă111 aici asupra unui lucru care dă cel

dir1tâi istoriei universale bogă~a de colorit şi profunzitnea
si111bolică a evenin1entelor, mai ales în epocile târzii ale 111arilor
culturi şi ale civilizaţiilor incipiente. Ordinele pri111are„ nobili111ea
şi clerul„ sunt expresia cea 111ai p11ră a celor două aspecte de
viaţă „ dar care nu este singura . Foarte devreme, în epoca primi- ·
tivă ~ apar şi se conturează în fom1e preli111inare diverse alte
curente existen~ale şi alte co111bi11aţii ale existenţei trezite, în care
s1111bolisn1uJ ti111pt1lui şi spaţiul ajung la o expresie vie şi care
11u111ai Îll a11sa111blu for111ează întreaga bogăţie a ceea ce numi111
organi::.are s ocială sa11 societate.
.+06
Clerul este 111icrocos1nic şi ani111al, nobilin1ea este cos-
n1ică şi vegetală~ de aici adâncile ei legături cu pă111ântu1. Ea
i11săşi este o pla11tă, solid înrădăcinată în păn1ânt, sedentară, şi
prin aceasta ţărănească în cel 111ai înalt grad. Din această specie
situată cos111ic s-a născut ideea de proprietate care este„ ca
atare, con1plet străină de microcos111osul a cărui 111işcare este
liberă în spa~u. Proprietatea este un sentin1ei1t origi11ar şi nu un
concept, ea aparţine titnpului„ istoriei„ destinului'! nu spa~ului şi
cauzalităţii . Ea nu poate fi funda111entată dar există . l.'A avea''
1

î11cepe c11 planta şi se continuă în istoria 0111ului superior exact

aşa cu111 acesta are î11 el o di111ensiune vegetală şi rasială . De
aceea proptietatea în sens propriu este totdeauna o proprietate
pă111itntească, iar insti11ctul ce transfo1111ă agoniseala în pă­
n1â11turi şi bunt1ri i111obiliare este totdeauna înse11111ul on1ului
11ăscut di11 plă111adă bună . Pla11ta posedă pă111ântul unde ea
pri11de rădăci11ă ~. Aceasta este proprietatea ei „ pe care o apără cu
disperare de-a lungul întregii sale existenţe în1potriva ger111enilor
străini „ a pla11telor veci11e 111ult 111ai puternice, a naturii întregi .
Tot astfel pasărea apără cuibul u11de cloceşte. Luptele cele 111ai
î 11\/erştu1ate pe11trt1 proprietate 11t1 au loc în epocile târzii ale
ct1lttnilor 111ajore î11tre cei bogaţi şi cei săraci pe11tru vreun bun
111obil'I ci aici „ la începuturile lun1ii vegetale. Oricine si111te în
n1ijlocul unei păduri bătălia tăcută ce se dă în jur pentru soare'I zi
şi 11oapte„ fără răgaz„ va fi cuprins de un fior î11 faţa proftmzi111ii
acestui instinct„ aproape ide11tic ct1 viaţa . Există aici o luptă de
111ai n1ulţi ani „ obstinată „ înverşttnată ~ o rezistenţă disperată a
celt1i slab co11tra celL1i tare~ ce durează până la înfrângerea
invi11gătorul t1i însuşi ~ tragedii cu111 11u se văd decât î11 ti111pu1
Ln11a11ităţii prin1are„ atunci când o vecl1e fan tilie de viţă nobilă

„
I. ln schin1b'I ea poate fi respinsă„ cun1 s-a văzut destul de des în filo-
sofia ch ineză„ antică„ hindt1să şi occidentală: dar aceste refutaţii nu-i
distrug e x istenţa .
2. Mai recentă şi cu o forţă sin1bolică n1ai 111ică este posesiunea
de h 1111 11r1 111<>hile: obiecte„ ali111e11te„ unelte„ arn1e„ foarte răspândită
şi î n lun1ea an1n1ală ~ din1potri vă_ cuibul păsări1 este o proprietate
vege ta lă .
 407
c-......istă pri11 ba11i î11 sensul literal al cuvâ11tului Geld.
1
Luptele
ulterioare vizibile ce se desfăşoară în n10111entele din perioadele
târzii at1 CLl totul altă sen1nifica~e~ căci aici, în at1nosfera de
con1Lu1is111 general, nu este vorba de ele111entul trăit„ ci de con-
cepttll de proprietate ca 111ijloc pur 111aterial. Negarea proprietăţii
nu este t1iciodată un instinct de rasă - din contră - ci protesttd
doctri11ar al fiinţei trezite pur spirituale~ citadină „ dezrădăcinată ~
care 11eagă vegetalul , prin sfinţi„ filosofi„ idealişti „ fie că se
11tu11esc Mol1-Ti„ Zeno11 sau Marx: anahoretul 111onahal şi socia-
listL1l savant resping proptietatea din aceeaşi raţiz1ne ~ oamenii de
rasă o apără dir1 acelaşi senti111ent. Acestea sunt aici realităţile şi
adevărurile aflate în opozi~e. ~' Proprietatea este un furtn: ce
î11sean111ă acest I ucru dacă nu repetarea exactă „ sub forn1a cea
111ai 111ateria1istă cu puti11ţă , a acestei vechi idei : "La ce bun ca
on1L1l să cucerească 1Ln11ea î11treagă dacă sufletul IL1i suferă din
această pricină ?" Odată cu proprietatea„ preotul renunţă la ceva
periculos şi străin„ iar nobilul renunţă chiar la persoana lui .
Por11ind de aici~ vede111 dezvoltarea t1lterioară a untti
dt1blt1 sentin1e11t al proprietăţii : m 7erea ca p1.1tere şi cwerea ca
µradă . La 0111ul de rasă originar„ a111â11două se situează i111ediat
t111a în aproprierea celeilalte. Fiecare beduin şi fi·ecare viking le
văd pe a111ândot1ă î11 acelaşi ti111p . Eroul 111ării este totdeauna ş1
LU1 pirat~ fiecare război are drept scop posesiunea„ 111ai înainte de
orice posesiu11ea pă111ântului: 11u este decât un pas de la cavaler
....
l. I ntr-un sens foarte i111portant„ proprietatea, apăn1tă
si111tiltan cu
bunurile ~ există n1ai puţin î11 raport cu o persoa11ă anu111e decât cu
generaţia urn1ătoare căreia îi aparţine . Acest lucru se vede preg11a11t
în fiecare discordie din o fa111ilie de ţăra11i sau o casă pri11ciară : de
fiecare dată stăpânul de n1on1ent are posesia nt1111ai în 11u111ele fa-
n1iliei . De aici tea111a de a n1uri fără n1oşte11itor . J>r<JJJrietalea e.\·te şi
1111 si111h<JI al ti1111Ju/1,1i~ drept pentru care ea se î11rudeşte proft111d cu
căsătoria ce este o puter11ică si111ulta11eitate vegetală a 11aşterii şi o
posesie reciprocă a două persoa11e„ si111ultaneitate şi posesie final111en-
te reflectate şi pri11 si111ilitt1di11ea crescândă a trăsăturilor fizio110111ice.
( Cuvâ11tul ger111a11 Geld dese111nează eti111ologic Vl1lr>area il1
.<J..e11eral. expri111ată şi în verbt1l ?,eltel1 = a avea valoare. Se11sul re-
strâns de valoare "'"eco110111ică" şi 111ai specializat de valoare ""111one-
tară este de dată rece11tă . Nota trad. fr .: M. Tazerout).
n „.„.. ·.... •
„,,. ~-l ';', ,
.+08
la cavalerul prădător„ de la aventurier la cuceritor şi la rege„
cazuti precLu11 nor111andt1I Rttrik în Rt1sia şi n1ai 111ul~ pira~ ahei
sat1 etrusci î11 ti111pul lui Hon1er. AlătL1r1 de viguroasa şi fireasca
dorinţă de luptă, de putere~ de fe111ei, alături de exploziile
11eî11frâ11ate de ferici re, de durere, de 111ânie şi de dragoste în toată
poezia epică îr1tâlnin1 bucuria puternică a 1ui '"'a avea,, Când
LJl1yse debarcă î11 patrie. inventariază 111ai Întâi co111orile de pe
corabie, iar 111 saga isla11deză când ţăranii HJa1111ar şi Oelvarod
văd că pa1te11erul nu 111a1 are bw1t1r1 pe corabie„ re11u11ţă in1edi?t
ln dt1el . este o nebtn1ie să te baţi di11 orgolit1 şi pentru onoare. ln
epopeea eroică h111dusă„ lupta şi setea de a prăda vite sw1t si11oni-
111e, iar "col orii ştii "' grec.i di11 secol ul al X-lea erat1„ 111ai î11tâi,
111şte ta~har1 precu111 nor111anzii . Pe 111are, o corabie este o pradă
btn1ă ş1 111n11c 111ai 111t1lt. Certt1ri1e di11tre cavalerii di11 st1dul Ara-
biei ş1 persa11i î11 a11ul 200 d. Cl1. şi ră::/Joarele partic11/are dintre
baro11i1 prove11sah î11 I 2t)0 (care erati doar prădăciuni de VJte)
precedă stărşitul e1Jocii feudale 111arcată de n1ari războaie având
ca scop ct1ce1irea de ţări şi de oan1en1. Toate acestea au luat
sfărşit pr111 dicipli11area ct1ltt1rii superioare 11obile şi prin aducerea
e1 ln forn1ă, Î11 vren1e ce preotttl şi filosofttl o dispreţt1iat1.
Pe n1ăst1ră ce ct1ltt1ra se dezvoltă „ aceste intrigi se afi r111ă
ş1 111tră 111 coliz1tn1e. /sto1„ia llJr l7proape că este istoria 11niver-
sa/ă. Di11 se11ti111entul puterii au apărut c11cerirea, politica ş1
(/rept11/, d111 se11ti111e11tul prădăcitu1ii co111erţ11/, econo111ia şi
banii Dreptt1l este proprietatea celui pute111ic. Dreptul lui este
dreptttl tt1tt1ror. Banul este ar111a cea 111ai pt1temică a industria-
şului. Dato11tă lui„ acesta st1pune I un1ea. Econotnicul doreşte u11
stat slab care să-i servească interesele„ politict1I cere i11tegra-
rea vieţii econo111ice îr1 cot11petenţele statult1i : Ada111 S111ith şi
Friedr1cl1 List , capitahs111 şi socialis111 . Există în toate cttltt1rile, la
Î11cept1t„ o 11obi li111e razboi11ică şi o 11obi h111e cotnercială„ apoi o
11obil1n1e a păn1â11tulu1 ş1 o 11obilin1e a banului şi„ în sfărşit„ o
strategie 111ilitară şi eco1101111că şi o luptă r1ecur111ată î11tre puterea
ba11ult11 şi pt1terea dreptului . . .
Pe de altă pa1te, c/er11/ şi savc1nţii se separă . A111bele
părţi t11111ăresc adevărt1l în locL1l realită~i~ a111â11două sunt re-
so1tisar1te ale spaţit1l111 şi se situează de paitea tabu a vieţii . Frica
de 111oa1te nt1 se află 11t1111ai la origi11ea tutt1ror religiilor~ ci ş1 a
filosofiei şi a ştii11ţelor naturii . Dar ca1.1zalităţii sacrei se opL111e
 409
cat1zalitatea profană . Profan înseamnă noua antinomie a religio-
stJlui care a ad111is ştiinţa doar ca auxiliar. Profană este întreaga
inteligenţă critică târzie„ spiritul, metodele şi scopurile ei . Nici
teologia târzie nu face excepţie de aici, dar ştiinţa din toate
ct1lturile se 1nişcă totuşi în formele clericale precedente„ dovedind
astfel că ea a apărut di11 contradic~e, că este şi că răn1âne depen-
de11tă î11 toate şi pentru toate de imaginea originară . De aceea,
şt11nţa antică se dezvoltă în co111unităţile de cult de stil orfic,
prcct1111 şcoala din Milet„ liga pitagoreică , şcolile medicale din
Crotona şi insula Kos, şcolile atice precun1 Acaden1ia, Peripatos
şi Stoa ~ to~ n1aeştrii lor apar~n tipului de preot sacrificial şi de
vizio11ar, până la şcolile juridice ron1ane ale sabinienilor şi procu-
lteni1or. Arabă este în ştiinţă şi cartea sfăntă, canonul, precun1
cel al 14( Ptole111eos (A/111agesta) pentru ştiinţele naturii, al lui
lbn Si11a pentru 111edicină „ pe11tru filosofie corpusul lui "Aristo-
tel ,. ct1 111ai 111ulte frag111ente apocrife şi, pe lângă ele, mai multe
citate din legi şi 111etode, 111ajoritatea nescrise„ ca şi comentariul
ca fon11ă de progres al gândirii, şcolile su~1erioare ca fundaţii re-
ligioase (111edersas) „ ce asigură profesorilor şi auditoriului câte o
chilie„ o pe11siune ali111entară şi îmbrăcăminte şi şcolile ştiin~fice
considerate 11işte fră~i . Mai ales în ţările protestante, lumea sa-
vantă din Occident are forn1a bisericii catolice .. Tranzi~a dintre
ordi11ele savante ale epocii gotice şi şcolile sin1ilare din secolul al
XIX-iea„ precu111 cele ale lui Hegel„ Kant şi şcoala istoristă , dar
şi 111ai n1ulte colegii engleze„ este realizată de n1aurinici şi
bolandişti în Franţa„ care au don1inat şi par~a1 au pus" bazele
tn1or discipline auxiliare ale istoriei începând din 1650. ln toate
şti i nţele speciale„ inclusiv 1nedicina şi filosofia de catedră , există
o ierarhie con1pletă cu şefii de şcoală„ gradele şi den11lită~le ei ~­
doctorattd îl consacră pe preot -, sacramentele şi conciliile ci .
Co11ceptt1I de laic se păstrează rigid iar sacerdoţiul general al
credincioşilor este con1bătut cu înverşunare sub fom1a ştiinţei
populare 11t1n1ită ştiinţă darwinistă . Limba savantă era la început
lati11a„ a stăzi S··au dezvoltat peste tot limbaje speciale, în dome-
11ittl radioacti Vltă~i sau al dreptului obliga~ilor ele nu n1ai sunt
i11teligib11P decat pent ru cei care au primit o ini~ere superioară .
Există î1.[e111e1etori de secte„ prectu11 n1ai 1nu)ţi discipoli ai lui
Kant sau Hegel ~ există o n1isiooe printre necredincioşi , precun1 a
n1 or1i ştiJor: există eretici ca Schopenhauer şi Nietzsche~ există
•
~10

111area excon1t1nicare şi, ca index, conspiraţia tăcerii~ există ade-

vă1uri eterne precu111 î1npărţirea obiectelor dreptului în persoane
şi lucruri„ dogn1e 1)recu1n cea a 111asei şi energiei şi teoria ere-
dităţii ., un ritual al citării operelor dreptei credinţe şi o specie de
ca11011izare ştiinţifică. 1
Să adaugă111 că tipul savantului occidental care a aju11s
la apogeu în secol t1l al X IX-iea - în acelaşi ti111p cu tipul preotu-
lui a coborât la ni vei ul cel 111ai de jos - a adus ca111era de
lucru, chilie a călugărului profan, ca şi dorinţa acestui călugăr„
la o 111are perfecţiune: dorinţa de sărăcie„ con1binată în fon11a
LLnt1i dispreţ sincer pentru bunăstare şi avere pentru ocupaţiile co-
111erciale şi pe11tru orice utilizare a rezultatelor ştiinţifice în
scopul obţinerii unor bani, castitate 111ergând până la dezvoltarea
celibatului 0111ului de ştiinţă„ al cărui 1nodel şi punct cul111inant
este Kant, supunere mergând până la sacrificiul pentru punctul
de vedere al unei şcoli . Să adăugăn1, în fine„ un fel de ascetis111,
rezo11anţă profană a ascezei gotice„ care aproape că a ajuns să
st1bestin1eze întreaga viaţă publică şi toate fon11ele din lu111ea
bu11ă : puţi11ă disciplină şi prea 111ultă instrucţie. Acolo unde nobi-
lin1ea„ chiar în derivaţiile ei târzii - judecători, proprietari de pă-
111a11turi şi ofiţeri - încearcă încă o bucurie firească prin co11tinui-
tatea rasei„ a proprietăţii şi a onoarei, ascetul cel nou vede doar o
bagatelă în co111paraţie cu posesia unor cunoştinţe ştiinţifice pure
şi cu continuarea unei 1netode sau cu o cunoaştere de la distanţă
a n1eschinăriilor vietii. Dacă savantu] de azi nu 111ai este străin de
~

lu111e şi pune adesea, cu o mare inteligenţă~ ştiinţa în serviciul

tehnicii şi al afacerilor financiare, nu este acesta oare un sen1n
că tipul pur este în declin şi, în consecinţă, 1narea epocă a
opti111is111ului i11telectual , a cărui expresie vie este el, aparţine
deja trecutului ?
Din toate acestea rezultă o arhitectură naturală a ordi-
11elor care, prin dezvoltarea şi efectele ei, constituie structura
funda111entală a curentului vital î11 fiecare cultură. Nici o decizie

I. După n1oarte„ ereticii sunt privaţi de fericirea eter11ă a consen1nării

în 111anualele şcolare şi aruncaţi în purgatoriul notelor n1arginale, de
unde apoi ei urcă„ purificaţi de 111terces1u11ea ortodoxă, în paradisul
paragrafelor.
•
 411
nu poate 11ici să creeze„ 11ici să schi111be acest edificiu. Revoluţi ile
îl vor schin1ba 11u111ai dacă su11t for111e ale dezvoltării şi rezultatt11
u11ei voinţe aparte: se11111ificaţia cos111ică ulti1nă nu aJunge cl1iar
la conştiinţa on1ului activ şi ganditor~ căci rădăcinile ei profunde
se află în existenţa umană „ fiind„ prin urmare„ evidente. Cuvintele
de ordine şi raţiunile pentru care luptă această latură a istoriei ,
detaşată socialn1ente de teorie„ de care este în realitate insepara-
bilă ~ sunt nespecifice doar la suprafaţă . Nobilin1ea şi c/en1/ apar
la început pe un loc liber„ şi reprezintă simbolistica pură a exis-
tenţei şi a existenţei trezite„ a timpului şi a spa~ului : din practica
prădăciunilor şi din speculaţie apare apoi un dublu tip cu o
sin1bolistică de n1ai 111ică itnportanţă ce accede la supremaţie !n
perioadele târzii şi citadine sub forma econon1iei şi a ştiinţei . ln
cele două curente existenţiale ideile de destin şi de cauzalitate se
dezvoltă până la capăt într-o 1nanieră indiscretă şi ostilă tradiţiei :
apar forţe pe care o ostilitate de moarte le separă de idealurile
obişnuite ale eroismului şi sfinţeniei : banii şi spirit11/. Pet1tru
prin1ele ele înseamnă ceea ce sufletul oraşului este pentru sufletul
satult1i . De atunci „ proprietatea se nu1neşte bogăţie şi i11tuiţia
cos111ică ştii11ţă : destin profan şi caL1zalitate profană . Dar ştiinţa Şi
11obili111ea sunt încâ o contradictie. , Nobilin1ea nici nu de111on-
strează „ nici nu caută„ ci ea este . Acel de on1nibz1s dz1bitand11m
este lipsit de distincţie burgheză, dar, pe de altă parte, contrazice
şi senti111entul fundam~tal al clerului care atribuie inteligenţei
critice un rol auxiliar. ln plus„ aici economia pură se loveşte de o
111orală ascetică ce dispreţuieşte câştigurile băneşti „ aşa cu111 le
dispreţui eşte şi nobili1nea aute11tică stabilă pe don1eniile ei . Chiar
şi vechea nob!li111e comercială este, de cele 1nai multe ori , distru-
să , ca de exemplu în oraşele hanseatice, la V e11e~a şi Genova„
pentru că nu vrea şi nici nu poate, prin tradiţi ~, să participe la
forn1ele naive ale 1narelui con1erţ de tip citadin. In fine, econo111ia
şi ştiinţa chiar se ~uşmănesc reciproc„ repetând, prin lupta dintre
bani şi cunoaştere, di11tre tejghea şi bibliotecă, liberalisn1ul afa-
cerist şi liberalis111ul doctrinar, vechea şi 1narea ostilitate dintre
ac~une şi contemplaţie„ dintre castel şi catedrală . Respectiva
organi zare se repetă sub o for1nă oarecare în edificiul fiecărei
culturi, tăcând astfel posibilă , chiar şi în don1eniul social, o 111or-
fologie co111parată .
41 2
Complet în afara procesului constituirii ordinelor, pretu-
tindetli se întâlnesc clase profesionale de 1neşteşugari, func~o­
nari , artişti şi muncitori, care urcă, de pildă, până la ghildele fie-
rarilor (China), scribilor (Egipt) şi cântăre~lor (antichitate), până
în epoca primitivă, devenind câteodată, din cauza diviziuni'· prin
profesie, dusă până la suprimarea connubi11m-ului , nişte veritabi-
le grupuri etnice, precum Falasha în Abisinia şi mai multe clase
1

de ciitdra e11un1erate în Codi,/ liti Manit . Divizarea lor se ba-

zea:ză pe capacităţi tehnice pure şi, ca atare, nu pe simbolistica
timpului şi a spa~ului ~ tradi~a lor se tnărgineşte la tehnică, nu la
cutume şi la coduri morale proprii„ cum se întâlnesc în mod
absolut în economie şi în ştiinţă . Ofiţerii şi judecătorii sunt ordine
pentru că s-au desprins din nobilime, func~onarii reprezintă o
profesie: sentimentul onoarei şi conştiinţa morală se leagă,
într-un caz de ordine, în celălalt de operă . Oricât de slab, primul
con~ne W1 elen1ent sin1bolic ce lipseşte celei de a doua. De aici
acest nu ştiu ce străin, fără reguli, adesea dispreţuitor, ce se
leagă„ de pildă, de meseria de călău, de con1ediant şi de cântăreţ
a111bulant, sau de reputa~a artistului plastic în antichitate. Aceste
clase şi ghilde sunt deosebite în societate, unde caută protec~a
altor ordine (sau a llllor patroni şi Maecena particulari)~ ele nu se
pot însă integra celor din urmă, cum vedem din războaiele
corporatiste din vechile oraşe şi din instinctele şi obiceiurile
socialmente ostile ale tuturor categoriilor de artişti .

O istorie a ordinelor, care, în principiu, trebuie să facă

abstrac~e de clasele profesionale, este aşadar un studiu metafizic
al umanită~i superioare, în măsura în care speciile de viaţă în
fluctua~e o ridică la o simbolistică înaltă, specii în şi prin care se
realizează istoria culturilor.
Tipul clar marcat al ţăranului este, la Început, ceva nou.
În perioada carolingiană şi în Rusia ţaristă a perioadei "Mir",2

l. Evreii negri sunt aproape toti fierari.

2. Orice ar zice socialiştii şi panslaviştii entuziaşti, acel ''Mir'' total-
mente primitiv este ulterior anullti 1600 şi a fost suprimat pe la 1861.
 413
ex1staL1 oan1e11i liberi şi vale~, care cultivau pământtd fără să fie
ţtlrani . Nu111ai prin senti1nentul unei profunde diferenţe de esenţă
privind celelalte două ~'vieţi" simbolice (ca să a1nintim spusele lui
Freidank) această viaţă devine un ordin, ordin11/ nutritiv în
sensul depli11 al cuvântului, adică rădăcina 111arii plante nun1ite
Cultură" ce şi-a înfipt adânc fibrele în păn1ântul 1natem, atrăgând
pe tăcute dar activ toate sevele, pentru a le pon1pa către trunchi
până la vârf, scoţându-le astfel în lumir1a istoriei. El serveşte for-
111e1e superioare nu nu111ai prin hrana s111ulsă din pământ„ dar şi
prin alt produs al Pă1nântului Ma111ă" prin sângele propriu, care,
di11 sate„ se revarsă prin secole în ordi11ele superioare, luându-le
fon11a şi conservând viaţa . Denurnirea tehnică a ordinului este
şerbia care s-a dezvoltat În Occident între 1000 şi 1400 şi în
• acelaşi ti111p în toate celelalte ţări. (Ra~lU1ile acestei denumiri pot
fi ceea ce se doreşte În imaginea superficială a istoriei).
llo~i spartani îi apar~n , la fel şi clientela din Roma, care, din
47 l, a generat plebea r11stică, adică un ordin de ţărani liberi.
Este uimitoare intensitatea acestui efort îndreptat spre fonna
si111bolică În pseudo111orfoza Orientului roman din antichitatea
târzie, când regin1ul de castă din principatul fondat de Augustus„
cu diferenţierea func~onarilor în senatori şi cavaleri, evoluează
de-a-ndăratelea, până se in1pune„ peste tot în anul 300, în
localităţile dominate de senti1nentul cos111ic 111agic, iar în anul
1300 pri111ul ordin 4'gotic" şi prin aceasta regatul sassanid. 1 Din
func~onarii administrativi ai unei civilii.api superioare a apărut o
mică nobili1n~, decurioni, cavaleri rurali şi patricieni din o·raşe; ei
răspund, cu averea şi capul lor de impozitele datorate seniorului
(regim feudal în desco111punere), iar pozipa lor devine încet-încet
ereditară, exact ca în Egipt sub a V-a dinastie, ca în prin1ele
secole ale dinastiei Ciu, când Y-Wang (934-909) a trebuit deja
să abandoneze supunerea unor vasali care numeau con~ şi
guvernatori după bunul lor plac, ca în timpul cruciadelor._La fel,
ordinul ofiţerilor şi al solda~lor devine ereditar (îndatorirea feu-

"
Aici păn1ântul este JJr<JJJrietate ob~"tea.\·că, iar sătenii se inentin atât
cât e posibil ca să facă fată creşterii in1pozitelor prin cultivarea pă­
n1â11tului.
I. Brentano: B.,vzantit1iscl1e l- ~o/k\wirtsch~ft„ 1917„ p.15.
414
dală a suitei n1ilitare)„ act ce este ulterior legiferat de Diocle~an .
l11dividul este puternic încorporat în ordit1 (co„·pori adnexz1s)
principiul extinzâd la toate profesiunile ca obliga~e corporaţivă„
precun1 în epoca gotică şi în prima perioadă egipteană . lnsă„
înainte de toate, o necesitate inten1ă deten11ină apari~a „ din eco-
no111ia antică târzie având sclavi şi lati.fi1ndia„ a colo11atului
1

ereditar al in icilor fer111ieri„ în vre1ne ce districtele econo1nice

devin fiefuri administrative„ ale căror suzerani trebuie să strângă
1111pozitele şi să alin1enteze contingentele 111ilitare.2 Între 250
şi 300„ colonul este legat de glie prin lege (glebae adsrript11s) ~
pri11 aceasta se ajzLnge la deosebirea dintre seniorii fe11dali şi
vasali, 3 deoseb1re ce caracteri=ea=ă ordinele i'nsele .
Nob1lin1ea şi clerul sunt posibilită~ ce apar în fiecare
cultură nouă . Excepţiile neîndoielnice se bazează pe o evidentă •
lipsă a tradi~ei. Şti111 azi că în China a existat un veritabil ordi11
clerical şi „ pe11tru început„ ipoteza unui ordin al clerului în religia
orfică din secolul al Xi-lea î. Ch.„ existenţă de altfel reperabilă
prin personaje epice precu1n Calchas şi Tires1as„ este de ase111e-
nea evidentă . La fel evolu~a statului ''feudal" egipteap presu-
pu11e_. o nobili111e pri111itivă începând cu a treia dinastie. h1 ce pri-
veşte forma şi vigoarea prin care ordir1ele se realizează ş1 intervin
apoi în istoria ulterioară„ o creează„ o reprezintă şi chiar o sin1bo-
lizează pri11 desti11ele proprii„ ele sunt depe11dente de simbolul ori-
ginar aflat la baza fiecărei culturi şi a întregului limbaj for111al.
Nobili111ea„ în intregi1ne vegetală„ are peste tot pu11ctul
de plecare„ originea„ în realitatea de ţară percepută ca proprietate
de care este solid ancorată "pri11 naştere', . Pretuti11deni ea î111bra-

1. Sclavul antic dispare î11 aceste secole în n1od sponta11„ ceea ce con-
stitt1ie unt1l din cele 111ai clare se111ne ale extinctiei senti111entului an-
9

tic al cost11osului şi deci şi al econon1ie1.

2. Din autoritate proprie Beliz.arie a î11ar111at 7000 de cavaleri pentru
războit1l cu goţii . Acest lucru putea fi făcut doar de un nu111ăr foarte
n1ic de principi gern1a11i sub Carol Quintul .
3„ Pohla111nn: l?ijmiscl1e Kt1is·er:eit„ în: J~fli1?,k-Harlz1n?,s 111e/t-
g e.,·cl1ichte,
,..
L, p. 600 şi t1r111 .
4. In ciuda teoriei opuse a lui Ed. Meyer: (iesc/1ichte lles .4 ltertun1s„
I ~ § 243 .

..
'
 .I

41 5
că forn1a funda1nentală a ja111i/1ei ur1de se exprimă şi ~„cealaltă n
istorie„ a fen1eii„ apărând prin voinţa duratei„ a sângelui, drept un
111are si111bol al ti1npului şi al istoriei. Se va vedea că pritnii înalţi
fu11c~o11ari al statului vasal, bazat pe încrederea personală, pretu-
tindeni, în China 1 sau în Egipt, ca şi în antichitate sau îr1 Occi-
dent, de la 111areşal (î11 chineză se111a), şan1belan (chen), până la
guven1ator (1nan) şi conte (peh ), dau naştere 1nai întâi la ofiţeri şi
de11111itari feudali„ străduindu-se apoi să-i lege ereditar de pă-
111â11t, astfel ajungându-se fi11al111er1te la origi11ea fan1iliilor nobile.
Voinţa faustică de infi11it se exprin1ă prin principiul
ge11ealogic care, oricât de bizar ar părea„ aparţine doar acestei
culturi„ dar care pătrunde şi transfor111ă, până în străfunduri„ toa-
te fon11ele istorice, n1ai înainte de toate organizarea statală însăşi .
Sensul istoric, prin care parcă s-ar dori să se afle prin secole
destinele propriului sânge şi să se obţină o atestare docz1n1entară
a datei de 11aştere şi a origi11i1 stră111oşilor: organizarea scrupu-
loasă a arborelui genealogic pri11 care se poate realiza legătura
dintre proprietatea actuală şi succesiunile prin căsătorie„ încheia-
tă poate cu ci11ci sute de a11i î11ainte. Co11ceptele p11rităţii sânge-
/11i , ale pairilor şi ale 111ezalianţei : toate acestea însea111nă voinţă
de direcţie în nestărşi rea te111porală , voinţă care poate ajunge
11L1111ai pri11 nobili111ea egipteană la o fom1ă ase111ănătoare, dar cu
n1L1lt 111ai slabă . .
Di111potrivă , nobili111ea de stil antic este exclusiv orienta-
tă spre starea 1110111enta11ă a fa111iliei agnatice şi„ după aceea, spre
o ge11ealogie 111itică ce nu relevă nici cel n1ai mic sens istonc, ci
pur şi si111plu nevoia, co111plet indiferentă la verosimilitatea istori-
că, a unui n1agnific arriere-plan pentru acel hic et n11nc al celor
vii . De aici naivitatea, altfel neinteligibilă , cu care individul
priveşte înapoi spre bunici , precur11 Tezeu şi Heracle, ca să

I. Treptele ierarl1iei chineze sunt date de Scl1indler: Da.\· l'riestertum

1111 lTlter ( '/1i11a, p. 61 şi ur111 ~ treptele perfect corespondente la egip-
teni„ de Ed. Meyer: (iescJ1icte des .' 1/tertums, I, § 222: treptele ierar-
hice biz.antine se găsesc î1111<>/itia llig11itatun1, în parte origi11ară de la
"'
ct1rtea Sassa11izilor. In polisurile antice, unele vechi titluri functionă-
„
reşti indică funcţii de curte (Kolakretes, /Jrytanes. crJnsu/es). A se
vedea infra. ·
 416
co11tureze W1 arbore genealogic fantastic„ sau mai n1ulte, ca
Alexandru~ la fel" uşurinţa cu care fan1iliile ron1ane puteau intro-
duce nişte pretinşi strămoşi, falsificând familiile romane puteau
introduce nişte pretinşi strămoşi, falsificând listele consulare mai
"
vechi. Jn cortegiile funerare ale nobilimii romane se vedeau şi
111ăşti de ceară ale 111arilor strămoşi, dar se urmărea numai
11u111ărul şi rezonanţa nu111elor celebre şi nicidecun1 legătura
genealogică a acestora cu prezentul. Cutuma caracterizează în
general întreaga nobilin1e antică ce fonnează„ ca şi nobilimea
gotică„ o Wlitate structurală şi spirituală internă din Etruria până
În Asia Mică . Pe ea se fundan1enteaz.ă puterea ce o posedau încă
de la 'inceputul perioadei târzii„ în toate oraşele„ asociaţiile de
fa1111lii cor1stituite în ordi11e" acele phyles „phrt1tries şi triburi care
aveau tn1 cult sacru al prezentului şi al combina~ilor actuale de
fa111il1c. 1>recun1 cele trei phyles dorice, cele patru ph}·/es ionice şi
cele trei triburi etrusce" ce apar ....
În vechea Romă sub nun1ele de
Tities„ Ran1nes şi Luceres. ln JJ'ede, sufletele ''ta~lor" şi ale
"'"111a111elor„ nu aveau dreptul la cultul sufletelor decât pentru trei
ge11era~i apropiate şi trei ge11era~i îndepărtate~ ele dispăreau
1

apoi În trect1t~ nici cultul antic al sufletului nu a 111ers vreodată

111ai departe: acest fapt se află în opozi~e extremă cu cultul
stră111oşilor la chinezi şi la egipteni„ care nu se tennina" ideal, ni-
~1odată „ conservând fa111~lia însăşi„ dincolo de moartea tn1pească"
i11 institu~i detem1inate. ln China de azi n1ai trăieşte încă wi duce
Kt1ng considerat descende11t al lui Confucius~ la fel şi unii
descenden~ ai lui Lao-tse„ Ciang-lu şi ai altora. Nu este vorba de
tui arbore genealogic 1nai ra111ificat~ linia, tao (calea) fiinţei „ este
î11 aparenţă continuată şi prin adop~e, care Încorporează psil1ic
pe cel <tdoptat în familie prin c.onstrângerea la cultul stră111oşilor
ca şi pri11 alte n1ijloace
O irepresibilă bucurie de a trăi străbate veacurile de
înflorire ale acestui ordin atât de autentic, care este pas cu pas
direcţie„ destin şi rasă . Femeia, pentru că este istorie, şi lupta,
pentru că .face istorie, se află nemijlocit în centrul gândirii şi
acţiunii. Poeziei scal7jJor nordici şi poeziei de curte a Sudului le
„
corespt1nd vechile cântece de dragoste ale lui Shi-King pe care
-·------- - - - - -- - - -- -
I. Hardy: lntlische l?eliJ!,lt>J7.\~e.\'Chich1 e. p.26.
 417
cavalerii chinezi 1 le recitau în Pi-yung, şcoală de educaţie mili-
tară '\ sau Hiao: la fel stau lucrurile cu solemnităţile publice ale
tirului cu arcul, totaln1ente în spiritul vechiului agon antic şi al
tu1nirilor gotice şi persano-bizantine, încetăţenite şi în această
„„zonă " hon1erică a vietii chinezilor.
~

La polul opus se află latura orfică ce exprimă prin stilul

clenilui experienţa spaţială a unei culturi. Această experi enţă
răspu11de categoriei euclidiene de întindere antică , dacă clerul în-
voi uează__ atei de 1a începuturile unui ordin la o sun1ă de funcţii
urba11e. ln locul clerului ereditar al începuturilor, ulterior natura
conceptului tao specific chinezească nu admite decât clase profe-
sionale de preoţi, experţi în scripturi şi maeştri ai oracolelor, care
co111pletează prin rituri prescrise actele de cult ale autorităţilor şi
ale capilor de fan11lie. Nun1ai în acord cu sentimentul cosmic
hindus ce se pierde în depărtări incomensurabile" ordinul cle1i cal
devine o a doua nobilime: aceasta, prin imensa ei putere şi prin
1nterven~a în ansan1blµl vieţii, se interpune între popor şt lun1ea
i11extncabilă a zeilor. In sfârşit~ este vorba de o expresie a senti-
n1entt1lt1i criptei '\ dacă preotul veritabil în stil 111agic este călugă­
rul şi anahoretul a căror putere creşte neîncetat, în tin1p ce clerul
secular îşi pierde din ce în ce 1nai inuit semnificaţia simbolică .
Di111potrivă „ clerul faustic, care în 900 nu avea nici o
sen1nificaţie şi nici o demnitate profundă„ se ridică printr-un salt
rapid la rolul imens de mediator~ el se aşează ideal între întreaga
0111eni re şi 111acrocosn1osul tensionat cu tot patosttl celei de a
treia din1ensitmi ~ este exclus din istorie prin celibat şi din timp
pri11 character indelebilis şi culminează în papalitate, care repre-
zintă cel 111ai mare simbol conceptibil al spaţiului di11amic sacru.
Acest si111bol nu anuleaz.ă deloc ideea protestantă a sacerdo~ului
general al credincioşilor, ci doar o transferă dintr-Wl pWlct şi de
la o persoană în inin1a fiecărui credincios în parte.
Contradictia existentă în fiecare microcosmos între fiintă
~ ~

şi fiinţa trezită pune totodată, dintr-o necesitate internă, cele două

ordine unul împotriva celuilalt. Timpul vrea să integreze spaţiul ,

1. M. Granet: ( "<>utumes matrin1onia/es de la ( 'J1i ne antiqi1e. 'f" <>u11g

J't1(j„ 1912„ p. 5 17 Şi U f 111.
.+ t 8
iar spaţiul - timpul. Puterea clericală şi puterea laică sunt
111ări1ni atât de diferite ca ordin şi ca tendinţă încât concilierea şi ,
pt1r şi si111plu„ apropierea lor par in1posibile. Această luptă nu a
ajuns însă în toate culturile la o explozie de1nnă de istoria
L1niversală : în China r1obilin1ea îşi asigurase preponderenţa graţie
~011ceptului tao„ în India clerul - graţie spaţiului mereu nedefinit.
ln interiorul culturii arabe„ integrarea co1nplexului lu111esc şi
vizibil al credi11cioşilor ortodocşi î11 111arele consens spiritual este
dată 11e111ijlocit odată cu se11ti111entul cos111ic n1agic şi„ prin un11a-
re„ şi unitatea statului laic şi a statului spiritual, a dreptului şi a
autorităţii . Acest lucru 11u a în1piedicat fricţiunile dintre cele
două ordine: în irnperiul sassanid s-a ajuns la conflicte sângeroa-
se între nobili111ea Dinka şi partida rnagilor şi chiar la asasinarea
câtorva capi: în Bizanţ întregul secol V este plin de lupte duse
î11tre puterea i111perială şi cler„ lupte care au avut 111ereu în planul
doi discordia di11tre 111onofiziţi şi nestorieni ~ 1 aceste lupte n11 au
pus î11să ]11 discuţie rapottul dintre cele două ordine.
In antichitate„ care s-a îndepărtat tot tin1pul de ideea
infi11itul ui „ ti111pul se reducea la prezent, întinderea la corpul
i11dividual concret„ iar ordinele 111arii sitnbolistici deveniseră „
drept t1r111are„ atât de r1ese111nificati ve„ încât nu 111ai puteau fi
co11siderate o forţă independentă în raport cu oraşul-stat -
expresie a si111bolului originar antic în cea 1nai puternică fonnă
in1aginabilă . Di11 contră„ în istoria societăţii egiptene, unde · un
gra11dios elan spre profunzin1e tinde cu o forţă egală spre
depărtarea ten1porală şi depărtarea spaţială, se poate ur111ări
lt1pta constantă a celor două ordine şi a si111bolisticii lor până la
felahis111ul târziu. Trecerea de la a patra la a cincea dinastie se
co111bină şi cu o victorie deosebită a senti1nentului cos111ic al
cleiului aspra senti111entului cosn1ic al cavalerilor: din corp şi din
reprezentant al divinităţii, faraonul devine slujitorul acesteia„ în
tin1p ce sanctuarul ILti Ra depăşeşte în n1ăreţie arhitectonică şi în
forţă de si111bolizare te111plul funerar al suveranului . l111ediat după
pri111ii 111ari îtnpăraţi , Imperiul Nou este de îndată n1artorul
atotputerniciei politice a clerului lui An1on la Teba„ apoi iarăşi
invers„ revoluţia regelui eretic An1enophis al IV-lea, cu o '
1. Un ~xen1p1u de astfel de lupte este viaţa lui Ioan Hrisoston1ul.
\. . .
4' . -~ l
 419
co111ponentă politică foarte clară„ până ce istoria lun1ii egiptene,
după lupte inten11inabile între casta războinicilor şi casta cle-
rului, se încheie prin dominaţia străină .
Lupta dintre două simboluri la fel de puten1ice a fost
orientată în cultura faustică într-un spirit aproape înrudit cu cel
egiptean„ dar cu o pasiune încă şi n1ai tnare: ea nu duce la
întreziirirea unei posibilităţi de pacificare între stat şi biserică , In
goticul cel 1nai vechi„ decât doar sub fonna unui annistiţiu . In
respectiva luptă se exprimă caracterul condiţionat al fiinţei trezite
ce ar vrea să elibereze fiinţa, dar totuşi nu o poate face. Sensurile
au nevoie de sânge, dar sângele nu are nevoie de sensuri . Răz­
boiul aparţine lu1nii temporale şi istorice (nu este spirituală
decât lz1pta cz1 argz1n1entele, disc11ţia) ~ o biserică luptătoare
trece din în1părăţia adevărurilor în î1npărăţia realităţilor„ din
î111părăţia lui Isus în cea a lui Pilat: ea constituie un eletnent al
istoriei rasiale, depinzând în rnod absolut de forţa plastică a
laturii politice a vieţii ~ luptă cu spada şi cu tunul, cu otrava şi cu
pun1nalul, cu con1pţia şi cu trădarea, cu toate mijloacele specifi-
ce oricărei lupte partinice din epoca feudală până la democraţia
111odernă ~ ea sacrifică principii de credinţă pentru avantaje
lu111eşti, aliindu-se cu ereticii şi cu păgânii împotriva forţelor
ortodoxe. Papalitatea ca idee are o istorie pentru sine, însă inde-
pendent de ea papii din secolele VI şi VII erau nişte guvernatori
bizantini de origine siriană şi greacă, apoi nişte forţe agrariene
având trupe fon11ate din ţărani şerbi: în sfărşit„ patrimoniul
Sfântului Petru a devenit la începuturile goticului un fel de ducat
î11 111âinile 111arilor fa111ilii nobiliare din Campa11ia, care numeau
papii pe rând, în frunte cu Colonna, Orsini, Savelli, Frangipani,
până ce şi aici a devenit do1ninant regimul feuda] generalizat în
Occident„ iar Sfântul Scaun al lui Petru a ajuns să fie conferit
fa111iliilor de baroni ron1ani, astfel încât noul papă trebuia să con-
fir1ne drepturile vasalilor lui, ca orice rege german sau francez.
Conţii de Tusculu111 au nun1it în anul l 032 un puşti de doi-
sprezece ani în den1nitatea de papă . Opt sute de turnuri de castele
s-au ridicat atunci pe teritoriul Oraşului Etern, între şi pe ruinele
"
a11tice. In anul 1045„ trei papi se retrăseseră la Vatican~ la Latran
şi la Santa Maria Maggiore„ unde erau apăraţi de nobilii vasali.
Pe deasupra, de acun1 încolo oraştll are un suflet propriu,
care n1ai întâi se separă de sufletul peisajului, apoi devine egalul
 420
acestuia„ ca în final să se străduiască să-l oprime şi să-l înăbuşe.
Această evoluţie se î1nplineşte însă sub specia vieţii„ aparţinând
deci isto1iei ordinelor. Abia dacă viaţa urbană a apărut ca ata.re,
abia dacă populaţia acestor mici oaze a dezvoltat un spirit
con1unitar care simte că propria viaţă este diferită de viaţa din
afară , că farmecul libertăţii personale începe să aibă un efect şi
să atragă fără încetare noi curente existenţiale între zidurile
oraşului . Există aici un fel de pasiune de a fi orăşean şi de a
propaga viaţa citadină . Din această pasiune şi nu din raţiuni
1nateriale a apărut febra din perioada aşezăn1intelor antice pe
care o identificăm încă prin termenul de colonizare. Ea este entu-
ziasmul creator al omului de la oraş, care începând cu secolul al
X-lea din antichitate şi ''simultan„ în celelalte culturi„ constrânge
neîncetat alte generaţii să intre în cercul unei vieţi noi„ entuziasm
ce face să apară pentru prima dată în istoria omenirii ideea
libertăţii . Originea acestei libertăţi nu este politică şi, cu atât mai
puţin„ abstractă„ dar ea exprimă faptul că viaţa vegetală legată de
păn1ânt se sfârşeşte între zidurile oraşului şi că legăturile ce
străbat întreaga viaţă rustică sunt de acum tăiate. Natura ei este
deci întotdeauna ceva negativ. Ea slobozeşte„ eliberează , apără~
totdeauna ne eliberăm de ceva. Oraşul este expresia acestei li-
bertăţi ~ spiritul citadin este inteligenţă devenită liberă : tot ceea ce
posteritatea a trăit sub numele de libertate în 1nişcările spirituale,
sociale şi naţionale îşi trage originea din această singură, unică
raţiz1ne prin1ară a eliberării noastre de pământ.
Oraşul este însă 111ai vechi decât '"'burghezul". Mai întâi
el atrage clasele profesionale care se situează în afara constituirii
si111bolice a ordinelor~ acestea pnmesc aici o formă corporativă,
dar apoi ordinele primare precu111 aici o forn1ă corporativă, dar
apoi ordinele primare precum mica nobilime, îşi 1nută castelele la
periferie, sau precu1n franciscanii mănăstirile, fără a implica prin
aceasta o schimbare internă notabilă. Nu numai Roma papilor, ci
toate oraşele italiene ale timpului erau pline de fort~reţe din ale
căror turnuri se lichidau încăierările de stradă . Intr-o pânză
celebră din Sienna, datând din secolul al XIV-iea"' turnurile se
' ridică precun1 coşurile uzinelor în jurul pieţelor~ palatul florentin
renascentist nu este doar un urmaş al curţilor nobile provensale
prin viaţa 1nagnifică de acolo, ci prin faţada rustică este şi un
derivat al castelelor întărite gotice pe care cavalerii francezi şi
 421
ger111ani 1e construiau de 111ultă vre111e pe înălţimi. Puţin câte
puţI11 apare o viaţă nouă . De la 1250 la 1450„ în tot Occidentul,
fan11l1tlc i111igrate în oraşe se cor1stituie în patriciat în rapo1t cu
corpora~ile„ detaşâ11du-se cl1iar prin aceasta de nobili111ea rurală~
acelaşi caz s-a constatat în China, î11 Egipt şi în In1periul
b1za11tin„ doar pornind de la acest punct de vedere vo111 înţelege
rostul celor rnai vechi federaţii din oraşele antice -- cele din
EtrL1r1a„ poate şi ce1e di11 Latiu111„ şi uni unea sacră a oraşelor
coloniale cu patria 111a111ă : nu polisul ca atare„ ci patriciatul din
ph_1 les şi pl1ratr1es care este reprezenta11tul eveni1nentelor în
1

polisuri . Polis1ll originar se ident!fică c11 nobili111ea, cu111 a fost

cazul Ro111ei din anul 471 şi„ constant„ al Spartei ca şi al oraşelor
di11 Etru11a. Această nobili111e se regăseşte la originea sinoicis111u-
l ui şi a for111ării oraşului-stat„ în toate celelalte cultu1i„ deosebirea
di11tre 11obili111ea rt1rală şi orăşe11ească este complet lipsită de
in1porta11ţă Îr1 ce priveşte diferenţa viguroasă ş1 profu11dă dintre
11obilin1e în ge11eral ş1 restul lu111ii .
Burghezia apare 111ai î11tâi din contradicţia de principiu
di11tre oraş şi sat„ contradicţie ce se face si111ţită la ~'fa1nilii şi
corpo1aţii."„ oricât de ascuţite ar fi de altfel rivalităţile lor,
n1a11ifestâr1d Ltnitate în faţa 11obili111ii de viţă şi a statului feuda) în
general, ca şi în faţa regi111ului feudal al bisericii. Conceptul de
al treilel1 ordin, de tiers etat, pentru a folosi termenul celebru al
Revoluţiei franceze„ este o unitate sin1plă de contradicţie, drept
ur111are i1nposibil de deten11i11at în substanţa specifică„ fără
ct1tu1ne şi sin1bolistică proprii„ căci societatea distinsă burgheză
i111ită 111an1erele nobili111ii„ iar pietatea citadină imită pietatea
clerului originar~ ideea că viaţa nu trebuie să slujească unui scop
practic, ci întâi de toate şi din tot sufletului să fie expresia si1nbo-
listicii tin1pului şi a spaţiului, şi că nu are dreptul să pretindă în
acest fel un rang înalt, această idee îtnpinge cu precizie raţiunea
citadină către o contradicţie exasperată. Această raţiune„ în al
cărei do111eniu se înscrie întreaga literatură politică a perioadelor
târzii, procedează la o nouă organizare a ordinelor pe o bază
citadină„ organizare ce este iniţial o teorie, dar care sfârşeşte, da-
torită raţion~lis111ului atotputernic, prin a deveni o practică şi
cl1iar o practică sângeroasă a revoluţiilor. Nobilimea şi clerul'I
atât cât ele 111ai există, apar într-un fel exagerat ca ordine privi-
legiate, ceea ce îr1seamnă i111plicit că pretenţia lor la privilegii
422
este anacronică şi lipsită de sens din punctul de vedere a)
dreptului raţional şi natural. De acun1 înainte centrtd lor se
situează în oraşele capitală (concept foarte i111portant al
perioadelor târzii): numai atunci începe dezvoltarea for111elor
artistocratice ale deosebirii care in1pune respect aşa cu111 se vede„
de pildă , în portretele lui Reynolds şi Lawrence. Acestora li se
opun forţele spirituale ale oraşului devenite do1ninante: eco11omia
şi ştiinţa„ care„ cu 1nasa 111eseriaşi lor'I a func~onarilor şi a 111unci-
torilor, dau senzapa că fom1ează o partidă încă neo111ogenă, dar
mereu o unitate, imediat ce vine vorba de a lupta pentru 1i bertate„
adică pentru independenţa orăşeanului faţă de 111arile si1nboluri
ale trecutului şi pentru drepturile ce decurg de aic1. Toţi repre-
zintă partide ale celui de al treilea ordin ce nu contează prin rang,
ci prin 11u1nărul de n1e1nbri - uli berali ,, într-un fel , în toate
perioadele târzii din toate culturile, adică eliberaţi de forţele
interne ale vieţii non-citadine: econo111ia este liberă să câştige
bani , ştii11ţa este liberă să facă cercetări critice~ libertăţile pri11
care spiritul are cuvântul î11 cărţi şi adunări pentru luarea tuturor
deciziilor in1portante (de111ocraţie) în ti111p ce banul culege toate
avantajele (plutocraţie), ceea ce însea111nă că sfărşitul nu va adu-
ce Victoria ideilor, ci a capitalului . Şi aici însă se 111ai întâlneşte
opozi~a dintre adevăruri şi realităţi, aşa cun1 se dezvoltă ea în
viata citadină .
~

Protestând î1npotriva si111bolurilor foarte vechi ale viepi

legate de pă111ânt, oraşul opune de acun1 nobilin1ii de viţă con-
ceptele de nobleţe a banului şi de nobleţe spirituală~ prin1ul di11
aceste co11cepte nu însean111ă o revendicare pur şi simplu, ci un
fapt cu atât 111ai eficace~ al doilea este un adevăr şi ni1nic 111ai
111ult, care oferă ochilor un spectacol îndoielnic. Orice perioadă
târzie are o posteritate autentică ce continuă dezvoltarea printr-o
nobilime origi11ară (nobi1i111ea cruciadelor este un tennen rigu-
ros), în care un enorm fragi11ent de istorie va deveni formă şi tact„
frecvent anihilată interior în contact cu n1arile curţi . Aşa apare
în secolul al IV-iea, prin introducerea 1narilor fa111ilii plebee
în calitate de conscr·ipti în senatul ron1an fon11at din /Jatres „
nobili111ea (nobilitas) existând în postură de ....nobilime agrariană
de functionari
„ în sânul ordinului senatorial. lntr-o 111anieră ase-
nlănătoare s-a constituit în Ro111a papală nobilitnea ''nepotistă'' :
în 1650 abia dacă existau cincizeci de ·fa1nilii cu un arbore
 423
ge11ealogic 1nai vechi de trei sute de ani . In statele meridionale
ale Uniunii~ începând cu perioada barocă târzie, se dezvoltă o
aristocraţie a colonilor care a fost distrusă în perioada războiului
de secesiune din 1861~1865 de forta financiară a statelor din
>

11ord. Marea aristocraţie comercială de felul familiilor Fugger„

Welser~ Medici şi 111arile case de Veneţia şi de Genova~ la care
trebt1ie adăugat î11tregul patriciat al oraşelor con1erciale elenice
incepând cu anul 800, a avut totdeauna ceva nobil: rasă, tradiţie,
bune obiceiuri şi instinctul firesc de a restabili legătura cu pă-
111ântul ~ ob~nând proprietă~ agricole (fără a dispreţui, de altfel,
vechea casă-1na111ă din oraş, considerată ca un succedaneu).
Noua 11obilin1e a banului, a negustorilor şi a speculanţilor se
ter1n1nă prin invadarea , prin sufocarea nobili111ii de viţă, graţie
gustttlui, rapid însuşit, pentru formele distinse (la Roma eq11ites
după prin1ul război punic„ în Franţa nobilimea lui Ludovic al
XI V-lea )~ ea o face să se clatine şi o corupe, în vreme ce
1

~ La1istocraţia', spitituală a epocii "lu1ninilor" o acoperă de dis-

preţ. Confucienji au stabilit originea vechiului concept chi11ez shi
î11 cutun1a nobiliară a virtuţii spirituale, iar din Pi-Yung, loc de
desfăşurare a turnirurilor cavalereşti, a făcut o ''şcoală de dispute
spirituale" ~ un Lyceun1 tocn1ai pe gustul secolului al XVTII-lea.
Sfârşitul perioadei târzii din fiecare cultură este martorul
încheierii 111ai n1ult ori 1nai puţin violente a istoriei ordinelor.
Este victoria si111plei voinţe de a trăi în libertate fără legătură cu
111arile si111boluri lin1itative ale culturii, pe care omenirea, de
acu111 încolo integral do1ninată de oraş, nu le poate nici înţelege,
11ici suferi . Regi111ul financiar determină dispariţia valorilor
i111obiliare fixe„ iar gând~rea critică ştiin~fică face să dispară
orice Ltn11ă de spirit pios. De ase111enea, emanciparea ţăranului
este parţial o victorie asupra ordinelor simbolice~ ţăranul s-a
eliberat de povara şerbiei„ dar cade pradă puterii banului care, de
acu111 încolo, transfon11ă pământul în obiect al tranzacţiilor
n1obiliare. La noi, respectiva emancipare a avut loc în secolul al
XVIII-iea~ în Bizanţ în anul 470 prin nomos georgikos a legisla-
torului Leon al III-iea, care duce la dispariţia lentă a colonatului~

1. Men1oriile ducelt1i de Saint Sin1on arată foarte bine această evolu-

,tie.
424
la Ro111a„ în legătură cu apari~a plebei în anul 471 . ln Sparta„
Pausanias făcuse zadarnice eforturi de a-i elibera pe iloţi _
Plebea este a treia stare recz1noscută ca z1nitate consti-
t11tivă, fiind reprezentată prin tribuni inviolabili, nişte oameni de
încredere şi nu nişte funcponari . Evenimentul din anul 471 , care
1

a înlocuit prin patru triburi citadine (districte) cele trei foste

triburi ale nobilimii etrusce (fapt care pennite să se înţeleagă
n1ulte lucruri ce au un11at), a fost nun1ai o eliberare a „tăranilor;!„
A

sau„ n1ai degrabă, o organizare a negustorilor . In calitatea ei de

3

al treilea ordin plebea poate fi definită numai negativ, ca un

rezidutt: ei îi aparţine tot ceea ce nzt era nobilime pă111ânteană
sau n1.1 poseda n1ari fttncpi clericale. ln1aginea e1 este la fel de
confuză ca şi imaginea stării a treia în 1789. Ea se men~ne doar
î11 ur111a protestelor sale. Era formată din negustori , 111eseriaşi,
salariap, scriitori. Casa Claudia cuprinde fan1ilii de patricieni,
dar şi fa111ilii de plebei„ prin urmare 111ari a,.grarieni şi ţărani bo-
ga~ (precu111 familia Claudius Marcellus). ln intenorul oraşului­
stat plebea reprezenta ceea ce era în statt1l baroc occidental
ţărăni111ea ltnită ci1 b11rghe:;ia„ atunci când ele protestau în câte
9 adunare corporativă împot riva atotputerniciei vreunui principe.
ln afara politicii, adică în societate, plebea în opozi~e ct1
nobilimea şi cu clerul este în general inexistentă„ divizându-se
in1ediat în profesii particulare cu interese total divergente. Ea este
un partid„ reprezentând ca atare un sens al oraşului .
Situa~a s-a clarificat şi 111ai mult pri11 succesul repurtat
i111ediat după aceea de nobili111ea pământeană„ adăugâ11d la cele
patru triburi orăşeneşti ce reprezentau propriu zis burghezia,
banul şi spiritul, şaisprezece triburi rustice botezate după fan1i-
liile prin care căpătau preponderenţă absolută. Numai în timpul
111arilor bătălii dintre ordine„ după războiu) cu sa1nni~i, în epoca
lui Alexandru, ce corespunde întocn1ai cu Revoluţia franceză,
încheiată pri11 lex Hortensia din 287, conceptul de ordin a fost

t. Acesta corespt111de cu secolul al XVII-iea occidental.

2. K . J. Neu111ann: /)ie <lr1.1ndherrscha_fl ci. riim. f?epuh/ik: Ed. Meyer
f\~lei11e l~ cl1r~ffien ~ p. 351 şi t1rn1 .
1

3. A. Rosenberg: ~">'tuiclie11 ;1,1r J~nstel1un~ llcr />/ebs (ller111. XL VIII„

] 913 „ p. 359 ŞÎ Uflll . ) .
jur1d1\..' dcsfi111tat.
„ 1a1 1~tor1a s1111bohcă a ord111elor s-a i11cl1e1at
/'ll /Jea (/e,·111e pop11/11.,· rc>111a1111s ct1 aceeaşi î11dreptăţ1re ct, care n
1

1re1a stare s-a const1tt11t ca 11aţit1ne î11 l 78Q _ Ceea ce s-a petrect1t
inccp~nd cu această dată, in toate ct1ltt1rile. î11 n1atene de lt1pte
sociale, este ceva radical d1fcr1t.
~obll 1111ca din t oat c epocii c pr111ta111ere a rcpreze11tat
01d1nul în sc11sul <)riginar al Ct1\at1tulu1. istor1a i11trupatfl. rasa
~i 1un~~1 la suprcn1t1I 111 vei cic putere. \lerLtl 1 s-a opt1s ca t111 co11-
t 1 aord111„ sptn1â11d 111ercu NU c~11d 11obilin1ea sptu1ea DA„ ptu1â11d
.1 st tel î11 relief cealaltă pa1te a vieţii printr-Ln1 sin1bol 111ajor
.\1 treilea ordin. lipsit de t1111tate inte111ă „ aşa ct1111 tocn1ai
a111 văzt1t . era LUl non-ord111. rcpreze11tand protestt1l st1b for111ă de
ordin co11tra 11att11ii ordn1ult1i . de altfel 11t1 co11tra tuior a11t1111e
orchne. ci co11tra for111e1 s1111bolice a Vle~i 111 ge11eral. El respu1ge
tl)~lte difere11tele ce 11t1 se jt1st1fică pri11 raţitn1e sau pr111 t1tihtate:
tt)tuşi sen1nifică ceva ctt o totală claritate ca ordi11„ el este \ 'iaţa
l.,/( u /J 11it opttsă V1 eţ1 i rL1 ra Ie, este Ii /Je rtn tea opt1să î11cătt1şă ri i
\ ·{l zt1t pr111 propriile 111ijloace. el 11t1 este n1cidect1111 răn1ăş1ţa de
Iunie cc parc a fi di11 ptn1ctt1l de vedere al ordi11elor prin1are.
8urgl1ezia arc lin11te ~ ea aparţine ct1ltt1rii : î11 se11s lat1dativ„ ea
i111brflpşcaL1 pe toţi cei care îi aparţin sub de11t1n1irea de popor,
ţJ<Jp11/11s„ (/e111c>s. i11care111tegreaL1şi11obili111ea şi clert1l . ba11ul
~ 1 spi ritul „ n1eşteşL1gt1r1le şi n1tn1ca salariată„ ca părţi con1po11e11te
d1 ferite
C1vil1zat1a găseşte acest co11cept gata făct1t„ distrt1-
gandt1-l pr111 co11ceptul celtu de al patrulea ordi11„ 111asele , ce res-
pinge di11 pri11cipit1 ct1ltt1ra şi forn1ele ei orga11ice. !\!lasa este
inforn1alt1l absolttt_ care t1rn1ăreşte ct1 ură orice categorie de
forn1e„ toate di sti11cţi i Ic de ra11g, proprietatea co11stituită„ şti i11ţa
co11stituită. Este 11oul 110111adisn1 al oraşelor t111iversale, pe11tru
care sclavii şi barbarii a11ticl1ităţii „ ci11dra di11 l11dia„ tot ce este
u111a11 . forn1ează în egalfl 111ăst1ră tui nt1 ştit1 ce flota11t separat
total de origi11i„ care 11t1-ş1 111ai rectu1oaşte trecutLil şi 11l1 111ai are
nici tui viitor. Al patrulea ordin devi11e astfel expresia istoriei ce
~J l111ge Ia 11on-i st orie. Ma sa este sfâ rşitti l . 11eantt11 radi ca 1.

•
 2. Statul şi istoria

6
"'
ln interiorul universului„ istoriei, unde sunten1 o tra111ă
vie şi unde senzaţiile şi inteligenţa noastră se supun constant sen-
ti1nentelor„ fluctuaţiile cosn1ice ne apar sub numele de realitate şi
viaţă reală„ ca nişte curente existenţiale În formă corporală .
Purtând 111arca direcţiei, aceste curente pot fi diferit concepute:
cât priveşte n1işcarea satt cât priveşte caracterul lor de sz1bstanţă
i'n 111işcare . Prin1a se 11un1eşte istorie'\ celelalte fa111ilie„ stirpe'I
ordin, popor ~ dar fiecare nu este posibilă şi 11u există decât prin
celelalte. Nu există decât o istorie a ceva. Dacă vorbi111 de istoria
n1arilor culturi„ 11aţiu11ea va fi substa11ţa în n1işcare . Statul,
statzts„ se111nifică repausul. Receptăn1 in1presia statului când pro-
iectăn1 pentru sine fom1a unei existenţe care se scurge ca
111işcare'I ca extensie„ ca întindere într-o persistenţă ate111porală şi
care face abstracţie totală de direcţie şi de destin . Statul este
istoria considerată un n101nent de oprire„ istoria este statul
considerat un fluviu care curge. Statul real este fizionomia lll1ei
unităti de existentă istorică~ nu111ai statul construit de teoreticieni
> >

este un s1sten1 .
O mişcare are o ~forn1ă„ substanţa n1işcată este În formă
sau„ ca să folosi1n un nou ter1nen sportiv semnificativ: o substan-
ţă 111işcată desăvârşită are o constituţie perfectă. Expresia se
aplică unui cal de curse sau unui atlet„ ca şi unei annate sau unui
popor. Fonna abstractă a curentului vital al lll1ui popor este
constituţia lui în raport cu lupta dusă în şi cu istoria. Ea nu poate
fi dedusă raţional decât în foarte inică parte. Nici o constituţie
reală nu este perfectă'\ când este luată în considerare pei1trt1
sine şi redusă la un sisten1 pe hârtie. Ceea ce nu este scris în
constituţii, indescriptibilul„ obişnuitul , si111ţirea„ eVldenţa„ don1ină
în aşa fel încât - lucru neînţeles de teoreticieni - o descriere a
stattdui sat1 un docu111ent constitutional nt1 oferă nici cea mai
9

111ică idee despre ceea ce fundame11tează realitatea vie a U11ui stat

ca for1nă esenţială , îr1 aşa fel î11cât unitatea existenţei este
p1erdt1tă pentru istorie când ea \TC~ să surpr111da (U -.,L'J H )/.JtJtc
n1işcarea acestei unită~ î11tr-o Constituţie scr1să
Casa pa1ticulară este cea 111a1 1n1(J t<lr poporul cea
n1a1 n1are unitate din curentul 1storie1 De altn1111ter1_ popoarele
. . . . . . .
,,,,, "" . .
pr11n1t1ve sunt supuse unei m1şcan a1sto11ce 1n sens sL1pcr1or„ im-
petuoasă sau de lungă respira~e„ dar îară caracter organic şi fără
se111nificaţii 111ai adânci . Totuşi popoarele pnn11t1 ve se află în
1nişcare de la început până la sfârşit" astfel încât la o examinare
rapidă ele par total infon11e. Din contră „ popoarele de fellahi sunt
obiecte pietrificate într-o 1nişcare ce vine din afară , care se
exercită prin lovituri întân1plătoare şi lipsite de sens. Prin1elor le
aparţine acel „„status" din perioada myceniană„ thinită, din timpul
dinastiei Shang în China aproape până la mutarea acesteia la Yin
111 1400 ~ imperiul franc al lui Carol cel Mare. in1periul vizigot al
lui Eurich şi Rusia lui Petru cel Mare„ forme politice ce dovedesc
lt11eori o uluitoare capacitate de acţiooe, dar încă ~ră o sim-
bolistică ~ fără necesitate~ ultin1elor le aparţin imperiile roman,
chu1ez şi altele" a căror fom1ă nu n1ai posedă nici o substanţă
. ...,
expresiva .
"
Intre cele două se află î11să istoria culturilor superioare.
LJ11 popor ce are un stil cultural, prin urn1are un popor istoric, se
11un1eşte naţiz1ne . Atâta cât trăieşte şi luptă , o naţiun~ are un stat,
11u nu111ai ca stare a 111işcării" ci„ mai întâi, ca Idee. ln sensul cel
111ai elen1entar al cuvântult1i„ statul poate fi la fel de bătrân ca şi
viaţa în genera]" aflată în 111işcare liberă în spaţiu„ astfel încât
stolurile şi tun11ele„ chiar genurile foarte simple de animale„ au o
~ "constituţie', anumită care la furnici , albine, ooii peşti „ păsări
n1igratoare şi castori ati11ge o perfecţiune ui1nitoare: dacă este un
stat de rnare stil, vârsta lui este totdeauna vârsta celor două ordi-
11e - nobilimea şi clerul şi nu mai mult. Ele se nasc odată cu o
cultură şi mor împreWlă cu ea„ destinele lor fiind în 1nare n1ăsură
ide11tice. Cultura este existenta natiunilor sub formă de state.
' '
Un popor este ""în formă'' ca stat, o casă ca fainii ie. Aşa
cun1 atn văzut, aceasta deosebeşte istoria politică de istoria cos-
n1ică„ viaţa publică de viaţa privată, res publica de res privata .
.4n1ândoz1ă sunt si1nboluri ale îngrijorării, ale neliniştii . Fe1neia
este istone universală . Ea are grijă să dea sângelui durată prin
zăn1isli re şi naştere. Ma111a cu copilul la sân este 111arele sin1bol
al vieţii cos111ice. Din acest plli1ct de vedere, bărbatul şi femeia
SLUlt "'î11 for111ă , . ptin căsătorie . Bărbatul l11să .face 1storia'I care
este o lttptă 11esfârşită pentrLt co11servarea celeilalte vieţ1. Gr1J11
111ate111e i se ada Ligă grija pate111ă . · Bă rbatLtl ct1 a rn1a 111 n1â11ă
este alt 111are si111bol al voi11ţei de durată U11 popor ""în con-
stitL1ţic'I, este la origi11e Ltn grLtp de război111ci. con1tu11tatea foa11c
profu11dă resin1ţită a dispon1bilităţii război11ice. Statul este treaba
bărbaţilor. este grijă pe11trt1 co11scrvarea a toate. i11clt1siv auto-
co11servarea psihică 11t11111tă onoare şi respect de si11e: este victoria
rept11tată ast1pra ofensc1'1 prevederea pericolelor şi'I î11a111te de
orice. ofensiva
~ .
pr<?p„rit1 zisă. firească şi evide11tă pentrt1 orice viaţă
in ascens1 tuie.
Dacă viaţa întreagă ar fi 1111 si11._P)1r ct1rent ex1ste11ţial
u111forn1. ct1vi11tele popor. stat . război. politică'I co11stitt1ţie 11e-ar fi
rjn1as nect111osct1te /)1,·ersita1er1 ctc111ă şi gra11dioasă a vieţii ce
sporeşte la C\.tre111 forţa plastică a culturilor este tt11 dat istoric
absolut . cu toate consrc111tclc . . v·cgctJlă există 11un1a1 în
lui \ '13ta ~

13po11 cu viaţa 3111111ala. ("ele două ordine pri111are se cond1ţio-

nca.u1 reciproc. la ~fel şi 1111 ţJ<>JJOr 1111 este o realitate '. decât in
/'( 7ţJ<>rt c11 a/1e pers<>a11e. ·respectiva realitate co11stând î11 opoziţii
fireşti şt 111elt1ctabile. în atac ş1 111 apărare. î11 ct1rst1I ostilităţilor şi
ln război Război Lll este creatort1l tt1tL1ror It1crL1rilor in1po1ta11te.
Tot ceea ce are se11s î11 ct1re11tt1l Vleţii a apărut din victorii şi din
I 11 frângeri
Un popor forn1caZ<1 istoria atâta ti n1p cât este Ît1 co11sti-
t uţ1 e. este co11stitt1it . El trăieşte o istorie i11te111ă ce o tra11sferă i11
starea în care {/e\:i11e si11gurt1I ci creator şi, pe lâ11gă aceasta'I o
istoric e:\.te111ă care co11stă i11 creaţie. Ca state, popoa__rele stu1t
deci torţele propr1t1 zise ale oricărei evolt1ţii L1nia11e. ln lt1111ea
1stor1că 11u e.x.1stă 11in1ic deast1pra lor. Ele s1.11,1t destn1ul.
Res 1J11blica„ viaţa pt1bltcă „ „ partea spadei., d111 ct1re11ttll
4

ex1ste11ţe1 L1111a11e, este i11vizibilă î11 realitate. f\loge11t1l vede doar

oa111enii. 11t1 şi î11lăr1ţt1irea lor inte111ă . Acest lt1crt1. di11 cor1tră, se
află î11 adâ11cul ct1re11tt1lt1i vital'I fii11d n1ai 111t1lt sin1tit „ decât
lnteles. Tot la fel'I r1oi 11u ''ede111 real111e11te fa111ilia'I ci 11u111ai
~

câţiva oa111eni, a căror tu1ire o ct1noaşten1 şi o sesiză111 î11tr-un

se11s totah11ente deter111i11at de o experienţă i11temă . Pentru fiecare
di11 aceste fon11e există î11să tui cerc de resortisar1ti„ care alcătuiesc
o tn1itate vie _prin aceeaşi constitu~e a existenţei externe şi
111te111e. For111a în care se revarsă valul existen~al se 11u111eşte
J
'''"''"1. dacă apare i11voltu1tar p1in tactul şi 111ersul ei„ de care
1t 1Jnl ctu1oşt1nţ[l dt1pă Jccca Ea se nun1eşte clrept dacă este stabi-
l1t~1 deliberat ş11111pt1s3 spre rectn1oaşteretutt1ror.
Drci)tul este for111a ,·oită a existe11ţei, având puţină in1-
po11a11ţă dacă aceasta este rectu1oscută î11tr-o 111anieră afectivă
~au i11st111ct1vă (drept 11escris„ drept cutu111ier„ eq11i1J·)„ sau abstra-
~ă . dedt1să , prin reflecţie„ aprofundată şi aşezată în sisten1 (lege).
Ş1 L111a ş1 cealaltă su11t doL1ă fapte juridice cu si111bolică te111pora-
lă . dot1ă fel uri de grijă „ de precat1ţie„ de prevedere. Di11 această
d1 fer e11ţă de grad rezultă d~Ja faptul că noi sunte111 conştienţi de
l'\1ster1ţa 11eccsară î11 î11tregul curs al istoriei reale a dottă ge11uri
de drept ce se opLUl u11t1l altuia î11 inod ostil : dreptul patriarhal„ al
trad1ţ1c1 „ drept pate11tat„ 111oşte11it„ ct1ltivat„ garantat„ sănătos
pe11trt1 că a ex1stat dintotdeau11a„ cu or1g111e în expe1ier1ţa sâ11ge-
l u1 ş1 gara11tâ11d î11 co11seci11ţă succest1I : dreptt1I ra~o11al.. natural
~1 L1111 versat t1111a11„ este i111agi11at„ proiectat. rezultat din reflec~e„
1,111l1dit deci ct1 n1aten1at1ca„ probabil pt1ţi11 ava11tajos„ dar "justn.
ln cele doLtă , a11titeza dintre Vlaţa rt1rală şi viaţa citadi11ă„ dintre
C\.perie11ţa vie şi experie11ţa ştiinţifică , se 111ăreşte până atinge
vărft.tl exasperării rcvolL1ţ1011are, tu1de se ajL111ge la ttn drept ce
e~te elaborat pe11trt1 a sfărâ111a dreptul vechi ce r1u vrea să cedeze.
U11 drept i111pus de o con1tu11tate se111nifică o datorie
pc11trt1 fiecare cetăţean~ 11efii11d l11să o dovadă a p111erii lt1i .
D1111potrivă„ este o proble111ă de destin să şti111 cine şi pentru cine
Îl in1pt1ne. Există st1biecte şi obiecte de drept„ deşi fiecare este u11
obiect al legii„ ceea ce este de alt111interi adevărat cu referire la
dreptttl i11te111 al__ fa111iliilor„ corporaţiilor„ ordinelor şi statelor, în
111od i11disti11ct. lr1 11t1111ele stattilt1i, î11 postt1ra de st1biect supre111
<li dreptttlui existe11t î11 realitatea istorică „ se 111ai adaugă lnsă Ltn
drept exte111 1111pus ct1 ostilitate stră111ilor pe pr1n1ul ţir1e dreptul
civil„ de la al doilea tratatele de pace h1 toate cazurile însă
dreptt1l celtti n1a1 puten1ic· este şi dreptLt1 celt1i 111ai slab. A avea
dreptttl este o expresie de pt1tere. Este ttn fapt istoric confin11at î11
fiecare 111on1ent, dar 11erecunoscut î11 don1en1t1l Adevărului, care
r111 este di11 această lun1e. Fiinţa şi fiinţa trezită„ desti11ul şi cau-
zalitatea 11L1 se conciliază î11 co11ceptul de drept. Distincţia
111orală di11tre dreptate şi 11edreptate aparţine 111oralei clericale
şi ideologice a B111elu1 şi a Răului~ deosebirea ierarhică dit1tre
co11cesorii şi concesionarii llrept11/11i ţine de n1orala rasială a
~30

conceptelor de bun şi rău . Un ideal de dreptate abstractă bâ11ttue

n1ir1~le şi se află pe buzele tuturor oamenilor al căror spirit este
nobil şi puternic dar al căror sânge este slab, în toate religiile. în
toate filosofiile. Lumea istoriei reale nu cunoaşte decât s11cces11/
ce face din dreptul celui mai tare dreptul tuturor. El trece ne111ilos
peste idealuri şi dacă vreodată vreun om sau popor va renunţa
din spirit de dreptate la puterea de n1otnent„ se asigură neîndoios
de ob~nerea gloriei teoretice în a doua lu111e a ideilor şi a
adevărurilor, dar este de ase1nenea sigur că va ve111 n1 0 111e11tul
când va sucomba în faţa altei forţe vitale„ care înţelege n1a1 banc
decât el realitătile.
,
Atât timp cât puterea istorică ră1nâne supenoară faţă de
unităţile ce i se integrează şi i se subordonează" aşa cu1n se află
foarte des statul şi ordinele în raport cu fan1iliile şi cu clasele
profesionale„ sau 111ai degrabă capul de fa111ilie în raport ct1
copiii , există printre cei n1ai slabi un drept just posibil ce emană
din mâinile atotputernice ale celor care nu sunt partizanii lui .
Ordinele si111t rar, iar statele aproape niciodată o putere de acest
rang situându-se deasupra lor şi deci aici dotnneşte nemijlocit
forţa dreptului celui 1nai puternic„ aşa cu111 se vede în tratatele
t111ilaterale şi„ chiar 111ai bine, în interpretarea lor şi în co11soli-
darea un11ărită de învingător . Este ceea ce deosebeşte dreptul
intern de dreptul extern al unită~lor istorice vii . La primul
prevalează voinţa de itnpar~alitate şi de justiţie prin arbitraj„ în
ciuda n1ari1or iluzii asupra gradului de in1parţialitate reală
con~nută în cele 111ai bune coduri din istorie, inclusiv în cele
autointitulate civile, dând astfel de înţeles că lin sing11r ordi11 le-a
creat în virtutea stiprema~ei sale.1 Dreptul intern este rezu1tatu1
unei gândiri 1ogice şi cauzale stricte, orier1tată către adevăr .
toc1nai de aceea validitatea lui depinde în orice mon1ent de
puterea n1aterială a autorului, de un ordin sau de un stat.
Conco111itent„ o revolu~e poate nit11ici această putere şi " totodată ,
puterea legilor. Ele rămân adevărate, dar nu mai sunt reale. Din
contră„ dreptul extern„ ca toate tratatele de pace, este în esenţă

1. De aceea, ele resping dreptul nobilin1ii şi al clerului, apărând

dreptul ban11lui şi al spiritului„ luând deschis apărarea proprietăţii
n1obiliare contra proprietăţii in1obiliare.
 431
111creu real„ dar niciodată adevărat (o realitate adesea înspăimân­
tătoare) şi nt1 are deloc pretenţii de justiţie. Este de ajuns ca să fie
eficace. Ceea ce vorbeşte aici este viaţa ce nu are vreo logică
cauzală şi 111orală „ ci o logică organică cu atât mai imperioasă .
Viaţa si11gi,ră vrea să aibă validitate, simţind cu o certitudine
internă ce trebuie în acest scop„ în vederea căruia ea "simte" ce
este just pentru ea şi deci şi pentru alţii . Această logică apare în
fiecare familie, 111ai cu seamă în vechile case ţărăneşti de rasă
aL1tentică„ imediat ce autoritatea se clatină şi alt cap vrea să
hotărască asupra a ''ceea ce este". Ea apare în fiecare stat
i111ediat ce un partid oarecare este stăpân pe situaţie. Toate
epocile feudale sunt don1inate de luptele dintre suzerani şi vasali
pe11tru ''dreptul la drept''. Lupta respectivă ia sfărşit în antichitate
aproape peste tot prin triumful absolut al primului ordin„ care
s111ulge dreptul legislativ regalităţii pentru a face din ea obiectul
propriei jurisdic~i„ aşa cun1 probează în inod cert originea
şi rolul arhonţilor Atenei şi ale eforilor Spartei ~ pe pământul
Occidentului ea a avut un srarşit vren1e/nic în Franţa de la
constituirea Stărilor generale în 1302„ un final definitiv în Anglia
u11de„ în 1215„ baronii normanzi şi clerul superior au impus prin
forţă Magna Charta, sursă a suveranităţii efective a Parlamen-
tului . Din această ra~une„ vechiul drept al ordinului notl}1and a
ră111as în vigoare într-o forn1ă durabilă în această ţară . ln sens
•
invers„ apărarea slabei puteri in1periale în Gennania contra pre-
tenţiilor 111arilor seniori feudali , s-a ajutat împotriva vechilor
coduri ger111ane ale landurilor de dreptul roman al lui Justinian
1
ca drept al unei puteri centrale absolute.
Constituţia lui Drakon, acea patrios politeia (rca'tptos
n:o Attcta) a olig arhilor, era promulgată de nobilime, la fel ca
legea„ p ur patriciană, a celor Douăsprezece Table~ amândot1ă
erau deja profund orientate în spiritul antichităţii târzii dominate
de forţa oraşului şi a banului , dar dirijate contra acestora ~ prin
un11are„ au fost curând înlocuite de un drept de tipul tiers-etat,

l . Efortt1l corespunzător „
care a tentat absolutismul familiei Stuart să
i ntroducă dreptul ro111an în AngJia„ a fost 111ai întâi dej ucat de j uristul
p uritan Coke (111ort în 1634 )„ ceea ce dovedeşte din nou că spiritul
ttnui cod de legi este totdeauna spiritt1l unui partid
~ .12
- - -
un drept al „~altora" (al lt11 Solo11 ş1 a tr1btu1ill11 lJoporulu1 J , ·'· "
nt1 era 111ai pu~n tui drept al ordi11t1l t11 LttptJ celor dot1ă ordin~
prin1are pe11tru dreptul de a legifera u111plc toat[l 1::;tt)t 1~1 occiden-.
tală, de la vechea gâlceavă gotică pe11trt1 suprcn1ap „1 drcptultti
laic sau a dreptului ca11011ic, pa11ă la co11troversa incă neinchc1ată
11ici astăzi asupra căsătoriei civile. Lttptele const1tuponalc de la
1

tinele secolult1i al XVIII-iea 11t1 se11111ifică oare şi faptul cj a treia

stare care, dt1pă celebra ren1arcă a lt1i Sie~:es di11 178<). ''"11t1 era
n1n1ic şi ptttea fi totttl'' ~ a lttat , În nt1n1ele tt1turor, puterea legisla-
tivă in propriile 111âi11i pe11trt1 a realiza o leg1slapc bt1rgl1cză .
exact î11 acelaşi se11s În care cca gotică fusese o legislaţie 11obi1i-
ară ? Locttl tinde dreptul apare, aşa ct1111 an1 văzt1t . la 111odul cel
n1a i direct ca o opr1111are a pt1ter1i. este legislaţia i11te111apo11ală a
tratatelor de pace: despre acest drept al popoarelo1 l\1irabcat1
sptn1ea că era dreptul celor tari a căror co11servare este in1pt1să
celor slabi . O 111are pa1te di11 l1otărârile istorice ale 0111e11irii este
fi\.ată 111 dreptt11 de acest fe1 El este co11stitt1ţia i11 care istoria
con1bati vă n1erge ina111te„ atâta ti111p cât ea 11u se î11toarce la
for111a origi11ară a lt1pte1 arn1ate, a cărei co11ti11L1arc sp111tu:l15 .
politică , este efecttil 111te11ţio11al al fiecărtti tratat în Vlgoare. Dacă
politica este u11 război dt1s prin alte 111ijloace. '" '"dreptttl la drept',
este trofetil pa1tidt1l t1i învn1gător .
•
7

Prin urn1are, este clar că î11 pa1tea st1perioară. a istoriei

există doL1ă n1ar1 for111e vitale care se IL1ptă pe11trt1 st1pren1aţie :
Ordi11Ltl şi Statt1l. a111belE' curer1te de existe11ţă avâ11d o for111ă
111te111ă şi o forn1ă si111bolică
,, . a111bele decise să facă din dest111ttl
propriu desti11t1I tt1tt1ror lnţeJes lău11tric ş1 dacă se i11depă1tează
co111plet de co11cepţ1a vt1lgară de popor. eco11on1ie" societate şi
politica, acesta este se11st1I opoziţiei di11tre g1n·ernarea socială
ş1 „<s1rver11area politică 1/1 istorie Nun1ai câ11d 1111jeşte o 111are
ct1ltt1ră ideile sociale ş1 po11t1ce se separă . î11 pri111L1l rând î11
cadrul fe11on1entt1t1i statal fetida) crepuscttlar„ tu1de din1e11siunea
------ - - - ------ --- -
"'
1. Indeosebi î11 ceea ce priveşte ciivorţt1l.. unde donlnesc nen1ijlocit,
una a lături de cealaltă„ concepţia politică şi concepţia ec1eziastică .
 433
~octală este reprezcr1tata de ~uzeran ş1 vasal , iar din1ensiunea
politică de n1onarh şi 11aţi tn1r \ .rchlle forţe sociale„ nobili111ea şi
clerul„ ca şi forţa ulter1oară a bar1ului şi a spiritului , ca şi aso-
cia~ile profesionale ale 111eşteşugarilor„ func~onarilor şi 111u11cito-
rilor, a căror pLttere sporeşte co11siderabil î11 oraşele aflate î11 pli- .
11ă dezvoltare„ doreau s~1 subordo11eze„ fiecare pe11tru sine„ ideea
de stat tn1t11 ideal„ satt n1a1 frec~'ent „ interesului propriei clase:
astfel se an1plifică„ de la con1u11itatea 11aţională până la conştii11ţa
fiecărui i11divid„ o lttptă pentn1 lin1itele şi pentrtt drepturile a111bi-
l<.1r_ lttptă al cărui rezultat ex1re111 este de a face una din cele două
111ăr1111i i11strt1111e11tul absolt1t al celeilalte.
1
"
h1 toate cazurile„ statul este î11să for111a ce deter111ină
situaţia externă , î11 aşa fel încât relaţiile istorice între popoare nzt
s 1111111ic i<>clată de r1at11ră socială, ci politică. Din contră„ situaţia
politică 111temă este î11 aşa fel guvernată de antitezele dintre
ordine„ încât tactica socială şi tactica politică par la pritna vedere
i11separabile, iar cele dottă concepte sunt chiar identice în gân-
direa oan1enilor care co11fundă idealul propriu al ordi11ului, de

I. Fără a le înţelege „ preopinenţii in1pertinenţi au 11t1111it aceste forn1e

-- nept1ti neioase „, _ „„Statul gărzi lor de noapte englez'" şi atotputernicu]
"
'"'stat pn1sac al cazăr111i1or"". I n China şi în Grecia la teoreticienii poli-
tici se regăsesc de ase111enea denu111iri a11aloge: O. Francke l\'tudie11
::.ur ( i escl1ichte lles k<n?/i1c1c111i.\·cl1e11 /)(>j!,n1as„ 1920, p. 211 şi t1r111.: R.
von Pohln1ann : (iescl1ichte ller .\.(J::.it.1/e11 / /raJ.!.e u11d lles 1)'r>=ialismus i11
,/cr l11111ke11 lf ·elt .. 1912. Din contră„ gustul politic al t111ui WiJheln1 de
Hun1boldt" de ex. „ clasicistul ce opune statul i11dividului„ ţine de
istoria literară şi nicidecu111 de istoria politică. EJ nt1 prevede deloc
capacitatea vitală a statului în lun1ea politică reală„ ci existe11ţa pri-
vată în sine, fără a se î11treba dacă un ideal ase111ănător ar putea doar
exista o clipă „ din cauza situaţiei externe trecute sub tăcere . Este o
eroare ideologică radicală să faci abstracţie totală" în faţa vieţii
private şi a structurii interne a unui stat ce se raportează integral la
ea„ de pt1terea exter11ă a acestui stat care co11diţio11ează î11 realitate
ltbertatea plastică internă . De exe111plt1„ diferenţa dintre revoluţia
franceză şi revoluţia ger111a11ă este că u11a a do1ni11at de la început
. . ...,, . . . . . ..., ........

s1tuaţ1a externa şi ţJr111 11rmare s1tuaţ1a interna, aşa cu111 nu s-a 111-
tâ111plat în cazul revolt1ţiei gern1a11e. De atu11ci, ulti1na a părut de la
pri 111a abordare o farsă .
434
exe111plu al ordinului burghez„ cu realit~tea istorică„ fiind deci
incapabili să gândească politica "externă . ln lupta externă'\ w1 stat
caută să se alieze cu alte state. ln lupta internă el se 111ărgineşte
111ereu la alianţe cu nişte ordine~ astfel tirania antică din secolul
V I se bazează pe unitatea dintre gândirea politică şi interesele
celei de a treia stări contra oligarhiei ordinelor pri111are„ în vre111e
ce Revolutia franceză devenise inevitabilă
~ . din ziua cand le t1ers „
adică spiritul şi banul„ au părăsit coroana care le apăra şi au
trect1t de partea pri111elor două ordine (de la pri111a adunare a
reprezentanţilor„ 1787.). De aici deosebirea„ i11spirată de un senti-
111e11t foa1te jt1st, între istoria statelor şi istoria clase1or„ 1 î11tre
istoria politică sau ~'orizontală" şi istoria socială sau "vertica lă " „
între război şi revoluţie: considerarea spintt1lt1i istoriei interne
drept spirit al 1sto1iei în general este însă o 111are eroare a teoreti-
cienilor 111odemi . Istoria 11niversală este o istorie politică şi aşa
va fi totdeauna . Constitutia , inten1ă a unei natiuni, are totdeauna
şi pretutindeni scopul de a fi ''în constituţie.,, pentru lupta externă,
fie ea 111ilitară'I diplo1natică sau eco1101nică . Cel care o tratează ca
u11 ideal ş1 ca u11 scop în sine ruinează corpul naţiunii prin
activitatea lt1i . Pe de altă parte„ ţine de tactul politic intern al unei
clase conducătoare, fie ea prin1ul sau a] patrulea ordin, să 111ani-
pt1leze contradic~ile dintre ordine, în aşa fel încât forţele şi ideile
11aţiL1ni1 să nu stagneze în lupta de partid„ iar înalta trădare să nu
apară drept o 11/ti111a ratio .
Acu111 este limpede că statz1/ şi prin111/ ordin în postură
de for111e vii sunt înrt1dite până în străft1ndt1ri, 11u nun1ai prin
si111bolistica ti111pului şi a preocupărilor'\ prin relaţii le co111une cu
rasa„ ct1 realitatea succesiunii genera~ilor, ct1 fan1ilia şi deci cu
i11stinctele ele111entare ale întregii ţărăr1i111i "' pe care se bazează în
ulti111ul râ11d fiecare stat şi orice nobiii1i1e durabilă„ nu nu111ai
pri11 rela~a lor cu pământtd, cu loct1l natal, cu 111oştenirea sau cu
patria ( importanţa acesteia între naţiunile de cultură 1nagică este
d1si111uJată nutnai pentru că legătura lor distinctivă este ortodo-
xia)„ ci „ înainte de orice, în practica n1ajoră din 111ed1ul realităţi­
lor istorice„ în unitatea organică a tactului şi a instinctelor„ în

1. Care nu este deloc identică cu istoria econon1ică în sensul n1ateria-

lis111ului istoric. Pe11trt1 cele de n1ai s11s vezi infra.
 ~~~~------------------~~------------~~~--
d J~)lon1apc, în ctu1oaşterea oan1enilor, î11 arta de a conduce, î11
vo1 n ţa bărbătească de conserva re şi de expansiune a puterii ca re,
111 cµoca pri111itivă . face ca 11obihn1ea şi poporul să co111pară în
Jcccaş1 adur1are n11ht~ră~ în stărşit„ în se11sul onoarei şi a1 curaju-
I u1, astfel Î11cât, până î11 ti111purile cele 111ai îndepărtate, statul cel
111ai pute111ic a fost acela u11de r1obili111ea sau tradiţia creată de
ea, se pu11eau i11tegral î11 servici ul treburilor publice generale, ca
î11 cazul ate111enilor la Sparta, al cartaginezilor la Ron1a„ a.I acelui
Tsu tao1st în statul cl1i11ez Tsi11.
Diferenta este că 11obili111ea constituită în ordi11 închis nu
~

vede, ca toate ordi11ele, restul 11aţiunii decât în rapo1t cu ea

Insăşi „ 11evra11d să exercite puterea decât î11 acest sens, în ti111p ce
statul este„ vorbi11d la 111odul ideal, grija pe11tru to~, dar care nu
se îngrijeşte de 11obili111e decât după aceea. O 11obili111e autentică
şi veche se idet1tifică insă c11 s tat1J./ şi se îngrijeşte de toţi ca de
proprietatea sa. Aici se văd îndatoririle ce1e 111ai alese de care
aceasta ia cu11oştinţă la nlodul cel inai proftu1d. Ea sitnte că
deţi11e LU1 priv'i/egi11 în11ăscut a) datoriei„ considerând serviciile in
arn1ată şi adn1i11istra~e ca pe o profesiune.
Cu totul alta este diferenţa dintre ideea de stat şi celelalte
ordi11e„ toate lăuntric situate, ca atare, departe de stat şi care„
po111i11d de la viaţa lor particulară„ îşi făuresc un idea) de stat ne-
născt1t din spiritul istoriei reale şi al puterii politice, 111anifestând
cl1iar di11 acest 111otiv an1bitia de a se n·un1i social. De alt111interi
~

sitt1aţia î11 această luptă„ în perioadele prin1itive~ este urn1ătoarea :

pur şi sin1plu statului, ca realitate istorică~ i se opune comunita-
tea ecleziastică Î'n scopul realizării idealurilor religioase ~ în
vre111e ce în perioadele târzii, aici se 111ai adaugă şi idealul
a._facerilor din via ţa eco110111ică liberă, şi idealurile l1topice ale
visătorilor şi exaltaţilor ce tind către realizarea unor abstracţiuni
oarecare.
Realitatea istorică 11u cunoaşte însă ideal uri, ci nu111ai
fapte. Nu exi stă adevăruri„ există numai realităţi. Nu există raţi­
u11i „ justiţie, conciliere~ scopuri : există numai fapte. Cel care nu
le în ţelege poate scri"e cărţi de politică dar trebt1ie să înceteze
să n1aifacă politică. 111 lun1ea reală nu există state edificate după
idealuri , ci doar state organice - nin1ic altceva decât nişte popoa-
re t răind 'în for111ă"' . Fără îndoială : ''în fon11ă îşi lasă amprenta
pe ceea ce se dezvoltă în viu", fiind vorba de amprenta sângelui
l
•
•

436
şi a tactului unei existe11ţe, co111plet instinctivă şi i11voluntartl .
este dezvoltată fie prin taler1tt1I bărbaţilor de stat î11 d1recţiJ „~scri­
să '' în sânge, fie de idealişti în direcţia convingerilor lor, adică 1i1
neant.
Problema destinului, pentru statele existente în realitate
şi nu i111aginate în 111inte, nu este legată de rolul şi de organizarea
lor idealistă „ ci de autoritatea inte111ă nlenţinută 111u1t ti111p prin
chiar încrederea adversarilor î11 capacitatea lor de 111uncă şi nu
pri11 n1ijloace 1nateriale. Problen1ele hotărâtoare 1111 rezidă în
eşafodaje consti tuţionale, ci în organizarea unui guvern care să
lt1creze bine: nu în repartizarea unor dreptt1ri politice după nişte
principii '"~jt1ste" care în general nu su11t 11in1ic altceva decât
reprezentarea reve11dicărllor _1ust1ficate ale 111111i ordin, dar în
tactul laborios al a11sa111blt1lui (111tn1ca sau travaliul fiind şi aici
inţelese î11 se11s sportiv: galopt1l puternic a1 unui cal spre ţintă
î11sea111nă tui trava1it1 al n1uşchilor şi al nervilor). tact ce atrage
pr111 el înst1ş1 111arile tale11tc i11 cercul sjlL in sf5rş1t . 11u i11tr-o 1110-
rală străi11ă de lu111e„ c1 în co11sta11ţa „ s1gura11ţa şi superioritatea
co11duitei politice. Cu cât toate acestea st1nt 111ai evidente, cu atât
n1ai pt1ţi11 se vorbeşte despre ele, ct1 atât n1a1 SLlS vor fi rangt1l,
capacitatea de acţiune î11 isto1ie ş1 " în consecinţă „ desti11u] unei
11atiuni
'
. Caracterul dinastic sat1 suveranitatea unui stat sunt un
si111bol viu de prin·1 ordin. ,i\ceasta deosebeşte s11biectele şi
obiectele de eveni111entele politice nu nu111ai în istoria internă, dar
şi " lucru inuit 111ai i111portant„ în istoria exte111ă . Forţa guvernelor,
expri111ată prin deosebirea clară di11tre cei doi factori „ este seninul
11eechivoc al forţei vitale a unei unităţi politice, într-un asemenea
n1od încât zdruncinarea autorităţii existente, de pildă" de către
partizanii unui ideal constituţio11a] opus" nu face aproape nicio-
dată din aceşti partizani subiectul politicii interne, ci aproape
totdeauna face din întreaga naţiune obiectul unei politici străine,
foarte frecvent în toate tin1purile.
Din această cauză , în orice stat să11ătos litera constituţiei
scrise are o itnportanţă n1ai n1ică decât uzanţa "constituţiei" vii
în sensul si)ortiv al cuvântult1i, adică aJ constituţiei dezvoltate
pri11 experienţa tin1pului , a situaţiilor, şi î11deosebi ptin calităţile
rasiale ale naţiunii, într-o manieră total111ente spontană şi neaş­
teptată . Cu cât n1ai puternică este dezvoltarea fonnei nafl1rale a
corpului statului , cu atât 111ai sigură va fi activitatea lui în orice

•
 437
~~----------------------------~---------------
'\ l t 11eprevăzută ~
uapc ceea ce face, la urma urmei, con1plet i11dife-
r cnt3 problen1a de a şti dacă guverr1atorul real poartă titlul de

r cge„ 111inistru~ şef de partid'I sau nu are, în general, nici un raport

deter111i11abil cu statul~ ca Cecil Rhodes în Africa de Sud. Nobili-

111ea (r1obilitas) ro111ană, lideră a politicii din perioada celor trei
"
războaie punice, era co111plet inexistentă în dreptul public. In
toate cazurile însă „ statul se reduce la o minoritate de bărba~ de
stat care reprezintă restul naţiunii în frământările istoriei .
De aceea, trebuie să îndrăznim s-o spunetn fără reţinere :
11u există decât state ale ordinelor„ state în care un ordin anumit
gl.rvernea=ă . Să nu-l confundăm cu statul corporativ, căruia
pa1ticularuJ nu-i aparţine decât în virtutea apartenenţei la un
ordin. Acest ulti111 caz se întâlneşte în polisul străvechi „ în statele
11or111ande din Anglia şi Silicia„ dar şi în Franţa Constituţiei de la
J 7Q I şi în Rusia Sovietică . Pri111ul caz„ di111potrivă , exprin1ă o

experie11ţă istorică generală, dt1pă care un strat social unic este

totdeau11a punctul de plecare aJ guvernări i politice„ indiferent
dacă este constitutional oii nu. Totdeauna o 111inoritate radicală
~

reprezintă te11dinţa istorică universală î11tr-un stat„ iar în sânul

acesteia altă 111inoritate 111ai mult sau 111ai puţin închisă ţine în
n1aini direcţia efectivă î11 virtutea capacităţilor ei şi adesea în
co11tradic~e destul de 11etă cu spiritul constitu~ei . Dacă face1n
abstrac~e de perioadele inter1nediare revolu~onare şi de statele
i111periale„ excepţii care confin11ă regula şi când. indivizi şi gru-
puri fortuite iau puterea în n1âini„ pur şi sitnplu prin 1nijloace
111ateriale şi deseori fără a avea vreo aptitudine, se va vedea că
111inoritatea din interio1îtl 1tn11i ordin a fost cea care guvernează
prin tradi~e~ această 111inoritate se întâlneşte cel mai frecvent în
rândurile nobilin1ii , fom1â11d sub numele de gentry stilul par-
la111entar englez, sub r1umele de nobilitas politica romană din
tin1pul războaielor punice, ca nobili1ne comercială diplo1naţia
Veneţiei„ ca nobili111e barocă de educaţie iezuită diplon1a~a
cL1riei ro111ane 1. Talentul politic apare şi într-o 1ninoritate închisă

t. I11altele de111nităţi ecleziastice erau conferite în acel timp exclusiv

nobili111ii et1rope11e care se slujea de calităţile politice ale sângel11i.
Din această şcoală ecleziastică au ieşit oameni de stat precum
Richeliet1„ Mazarin şi Talleyrand.
~38
_ ....,.. . ----·---- - -
din ord111ul clerical , 111ai exact in biserica rornană, dar şi în
Egipt şi" în India şi„ chiar 111ai 111ult„ în Biza11ţ şt în itnperiul sa-
ssanid. ln sens invers, el este o raritate în rândurile stării a treia„
care nu fom1ează o unitate Vie„ ca de exe111plu plebea ron1ană din
secol ul 111 con1pusă dintr-o pătură de negustori, i n 1nedi iIe
fra11ceze jundic constituite după 1789. tale11t garantat aici ca ir1
toate celelalte cazuri de un n1ediu închis de pract1cier1i de aceeaşi
specie„ care se co111pletează tot ti111pul conservând în interior
su111a totală a tradi~ilor şi a experie11ţelor politice 11escrise.
Acesta este siste111ul de orga11izare a statelor reale diferit
de cele apărute pe hârtie sau în creierele profesorale ale unora .
Nu există stat 111ai bun" adevărat" just„ care să se poată programa
şi realiza într-o zi . Orice stat ce s-a 111anifestat în istorie 11u există
decât o singură dată şi se schi111bă pe nesi111~te în fiecare n10-
111e11t, chiar şi sub crusta unei constitu~i foarte rigid fixate prin
lege. De aceea„ cuvintele republică„ absolutis111„ de111ocra~e au în
fiecare caz particular o· se111nificaţ1e diferită„ devenind frazeologi-
ce 1n1ediat ce su11t folosite ca nişte co11cepte fi'\C , aşa cun1 fac de
regulă filosofii şi ideologii . O istor1e politică 11u este un siste111„ ci
o fiz10110111ie. Ea nu trebuie să arate CUITI "'urnanitatea n progre-
sează î11cet înspre cucerirea drepturilor ei eter11e - libertate„ ega-
litate şi dezvoltarea statt1l ui celui 111ai înţelept şi 111ai just„ ci să
descrie unităţile politice existc11te î11 realitate î11 lumea faptelor„
arătâ11d cu111 ele apar„ se 111aturizează şi se ofilesc„ fără ca
"
vreodată să fie altceva decât viată reală î11 fon11ă. ln acest sens
~

î11cercă111 noi s-o facen1 aici.

Istoria de n1are stil îr1cepe în fiecare cultură cu statul

feudal „ care nu este statul în sensul viitor al cuvântului, ci
organizarea vie~i în ansamblu raportată la un ordin. Floarea cea
111ai aleasă a pă111ântului „ rasa în sens ideal„ îşi edifică acu111 o
1erarl1ie„ 111ergând de la si111plii cavaleri pâ11ă la pri11111s inter
pares, la suzeranul pairilor. Această operă de edificare are
loc concon1ite11t cu construirea 111arilor catedrale şi a pira-
rnidelor: aici piatra, acolo sângele su11t ridicate la rangul de
si111boJ : aici se111nificaţia„ acolo existenţa. Ideea regi111ului feudal
don1inantă în toate culturile pritnăvăratice este tranzi ţia dintre
 439
rapo1tul ten1poral 011gu1ar, pur practic şi real„ al de~11ătorilor
pt1teni şi al Sltpuşilor (care i-at1 ales sat1 care au fost supuşi)
şi raportttl de drept privat„ deci proft1nd sitnbolic„ al st1zeranului
şi vasalilor. Aceste rapo1turi se află nu111ai în cutu111a nobi-
liară„ în 011oare şi fidelitate„ provocând cele n1ai dure conflicte
î11tre ataşa111enttJI faţă de senior şi ataşa111entul faţă de propriL1l
căn1i11 . Căderea lui Henric Leoninttl este unul din exe111plele
tragice.
~„Statul', nL1 există acu111 decât în virtutea unor lin1ite sta-
bilite de relaţia feudală~ el îşi i11ăreşte don1eniul prin introducerea
ttnor vasali străini în această rela~e . Serviciul şi sarcinile
se11iorulu1 „ la origine perso11ale şi li111itate în ti111p „ devin foa1te
cL1rând t1n fief dt1rabil ce trebuie conferit la fiecare noLtă inves-
titt1ră (din anul I OOO Occidentul se prevala de principtltl: „'Nici
un do111enit1 fără senior")„ care ajunge ereditar în Gern1ania pri11
legea feudală a ltti Conrad al Ii-lea din 28 n1ai 1037. Astfel
st1pt1ş1 seniorului„ altădată în relaţie nen1ijlocită cu el , sunt
i11ter111ediaţi pri11 lege. Ei nu 1nai su11t de acu111 încolo supuşi lui
decât pentru că st1nt supuşii unui vasal al regelui. Viguroasele
le<-sături sociale ale ordinului asigură î11să coeziunea, care şi în
aceste condi~i se poate nu111i stat .
Conceptele de putere şi de pradă apar acun1 într-o
în1binare clasică . Atunci când, în l 066„ cavalerii nom1anzi
co11duşi de ducele Wilhel111~ au cucerit Anglia~ tot păn1ântul a
devenit proprietatea regelui şi feuda lui, aşa cu111 este no111inal
şi astăzi . Bucurie de a1Jtentic viking de "a avea" şi grija lui
Ulysse alătt1rându-se pena~lor şi 11umărându-şi întâi comorile !
Din acest si111ţ al ct1ceritorilor înţelep~ pentru pradă a apărut
contabilitatea atât de ad111irată a vechilor ctdturi, ca şi regin1ul
lor ad111inistrativ· fu11ctio11ăresc. Trebuie bine tăct1tă deosebi-
~

rea dintre aceşti. funcţionari şi deţinătorii ftmcpilor i111portante

de îr1credere care se 11asc dintr-o 111isiune personală~ ei sunt
clerici sat1 secretari „ 11u n1inisteriabi/i sau 1niniştri (ceea ce, de
altfel „ însea111nă servitor), căci acun1 sw1t deser11naţi servitorii
ser11orului. Ft1t1cţia pură de socotitor şi de grămătic este o
expresie a grijii ce se ,dezvoltă~ deci exact în aceeaşi măsură ca şi
pri11c1piul di11astic. De aceea. ea a ct1nosct1t ele la început în
Egiptul l111periului Vechi o dezvoltare lJi111itoare 1 Vechiul stat
fu11c~onăresc chinez, descris în Ciz1-li„ este atât de vast şi de
co1nplicat încât au apărut îndoieli cu privire la aute11ticitatea
acestei cărţi:!, dar spiritul şi destinaţia sa corespund co111plet
adn1inistraţiei lui Diocleţian, care, din formele unui regim fiscal
gigantic„ a făcut să apară o organizare feudală a ordi11elor. Lipsa
unui astfel de stat în antichitate este 111a11ifestă. Pâr1ă î11 uJti111ele
1110111ente„ regiinul financiar antic 11u s-a departajat 111ciodată
de principiul carpe die111. Lipsa de griji , acea a11tarke1a a
stoicilor, a fost ridicată la rangul de principiu. Nici cei n1ai buni
cămătari nu fac excepţie, precu111 acel Et1bulos din Atena , în
350„ care calcula excedentele econo111ice pentn1 a le distribt1i
cetătenilor .
~

La cealaltă extremă se află socotitorii vikingi ai ve-

chi ului Occident„ a căror administraţie financiară din statele
nor111ande a pus bazele econo1niei financiare faustice, astăzi
răspândită în întreaga lurne. De la nlasa dispusă în fon11ă de
eşichier î11 Ca1nera Conturilor a lui Robert Diabolicul al
No11nandiei ( l 028-1035), se trage numele 111inistrului de finanţe
englez (execheq11er) şi cuvântul cec. Tot de aici au apărut
cuvintele cont„ control „ chitanţă, înregistrare. ~ De aici punerea în
traistă a Angliei prin aservirea ne1niloasă a anglo-saxonilor„ ca şi
statul nonnand din Sicilia aşa cu111 l-a găsit Frederic al Ii-lea de
Hohe11staufen, nefiind î11să creat de constitutia de la Melfi
~

( 123 I), opera lui cea 111ai personală, ci prin 111etodele ştiinţei
financiare arabe, deci prin o ştiinţă a unei civilizaţii superioare„
cu singura excepţie că ea a fost adusă de Frederic la perfecţiune.
Din Sicilia, 111etodele şi tem1enii tehnicii financiare au trecut la
negustorii lo111abarzi care le-au introdus în toate centrele co111er-
ciale şi administrative ale Occidentului .

t. Ed. Meyer: (le.\·c/1. d. /1/tertun1.\'„ I„ § 244.

""
2. CJ1iar şi de către gândirea critică cl1ineză . ln sens invers„ cf.
Schindler: J)as J>riestertum im alte11 China„ I„ p. 61 ş1 ur111. -
Conrady: (~hi11a„ p. 533.
3. ('<JfnJJoti1s. contrarotulus (a doua foaie păstrată pentru verificare),
quittancia. rec<Jrtlatum .
..... '
 Dar asce11s1tn1ea ş1 căderea reg1111ult11 fet1dal aproape
"'
că se ating. ln to1t1l întlor1rii pt1terii ordi11elor origi.narc se
agită viitoarele 11aţiuni şi O(iată ct1 ele ideea de stat propriu
ils Opoz1~a dintre puterea 11obili111ii şi puterea clericilor, apoi
d1nt1 c coroa11ă şi vasali, este n1eret1 întreruptă de opoziţia dintre
poporul ger111a11 şi poport1l francez (deja sub Othon cel Mare) sat1
di11tre gern1ani şi italieni (ceea ce a divizat ordinele în ghelfi şi
_:_1hcl11H ş1 a 111111icit i111periul ge1111an)„ sa\1 dintre englezi şi
fra11cez1 (de t111de do111i11a~a e11gleză asupra vestului Franţei).
Tott1şi, co11tradicţiile au fost n1ascate de 111arile decizii interne ale
~tatului feudal, care ig11oră ideea de na~u11e. Anglia era î111părţită
ln (-,() . „ I~ felide ce at1 fost î11scrise în Don1esdC1J' Book în 1084,
l.l cJre se fac referiri şi astăzi, iar puterea centrală rapid
organ1zat5 cerea jL1răn1âr1t de credinţă chiar şi de la vasalii
pairilor: ct1 toate acestea, di11 1215 s-a i111pus Magna Charta care
a tra11sferat puterea reală de la rege la vasalii din Parla1nent
(Gra11zii şi clerul au fost retu1iţi în Ca111era Sttperioară, repre-
ze11ta11~i proveniţi din genii) ' şi patricienii în Camera Inferioară):
„Parlan1e11tt1I a dever1it de attu1ci sir11bolul evolutiei 11atio11ale.
~ .
111 Fra11ţa'I baro11ii uniţi ct1 clertd şi cu oraşele au i111pus în
1302 convocarea Stărilor Ge11erale: prin privilegitll general de
1~ Saragosa'I di11 1283„ regatul Aragonului aproape că devine o
republică nobiliară guve111ată de Cortesuri~ şi în Gen11ania, cu
câteva decenii n1ai înainte„ un grup de n1ari vasali at1 deter111inat
regalitatea să depindă de sufragiul lor î11 calitate de principi
electori .
Ideea feudalităţii şi-a găsit expresia cea 111ai grandioasă,
11t1 nu111ai în Occidei1t'I ci î11 general în toate culturile, în l t1pta
di11tre l111periu şi papalitate„ luptă care a făcut să se oglindească
scopul ei ultin1 111 tra11sfor111area lLunii întregi într-o federa~e
feL1dală in1ensă : aici cele dottă forte au frate11lizat atât de 111ult cu
~

1dealul încat căderea reg1111ului feudal le-a făct1t să decadă nun1ai

-· decât din adevărata lor grandoare.
Ideea unui suveran având ca resort întregul univers
istoric şi ca destin soarta întregii un1anităţi se 111a11ifesta atunci
pentru a treia oară: pri111a dată se manifestase prin conceperea
faraonult1i ca HortJS~ apoi în 111ăreaţa reprezentare chi11eză a
suveranltlui l\1ijloctduL. al cărui i111perit1 este tien-hia, adică tot
 ceea ce se află sub cer ~ în fine, în pnn1ăvara gotică~ atw1c1 ca11d
Otho11 cel Mare, în 962, a conceput, dintr-un profund sentiment
111istic şi dintr-o nostalgie a infinitului istoric şi spaţial ce străbă­
tea întreaga lume, ideea sfăntului Imperiu roman de naţionalitate
ger1nanică. Papa Nicolae I încă prizonier al ideilor Sf Augustin,
111agice deci„ visa la W1 stat papal al lui Dumnezeu, ce trebuia să
fie deasupra principiilor din această lu1ne„ chiar înainte, la 860:
şi după I059~ Grigore al Vii-lea a folosit toată puterea sa
ele1nentară de natură faustică să realizeze o do111inaţie papală a
lumii în fom1ele unei confederaţii feudale universale, regii fiind
vasali . Este adevărat, papalitatea însăşi fom1a în interiorul
in1periului micul stat feudal din Can1pania, ale cărui familii
nobiliare aveau drepturi elective, transfon11ând foarte curând
într-wi fel de oligarhie nobiliară colegiul cardinalilor investit în
"
l 059 cu alegerea papilor. ln afară însă, Grigore al Vii-lea a
ajz1ns să exercite suveranitatea asupra statelor normande din
Anglia şi Sicilia, an1ândouă înten1eiate sub protecţia lui, iar
coroana i111perială era conferită de el precun1 odinioară tiara
papală de Othon cel Mare. Dar Henric al Vl-lea Staufen a reuşit
dttpă câţiva ani să realizeze contrariul~ Richard lnin1ă de Leu
î11suşi i-a dat jură111ântul de fidelitate pentru Anglia, aşa că el era
aproape să realizeze In1periul universal când cel mai niare dintre
toţi papii, lnocenţiu al Iii-lea (1198-1216) a ~cut, pentru un
tin1p~ o realitate din suveranitatea asupra lun1ii . ln 1213 Anglia
devine feuda papei ~ Aragonul, Leon, Portugalia, Dane111arca,
Polonia„ U11garia„ Ar1nenia„ ln1periul latin care toc1nai ·fusese
înte111eiat în Bizanţ, au venit după aceea. La 111oartea lui a
început decadenţa chiar în sânul bisericii, de altfel provocată de
voinţa 111arilor prelaţi de a restrânge puterea papală printr-o
reprezentare a ordinelor„ căci prin investitură papa devenise şi

I. „„Pentru suveranul Mijlocului 11u există n1n11c Străin" (Kung-

\' ang). „„Cen1I nu vorbeşte„ el îşi vesteşte gâ11durile printr-t1n
0111 ~"" (Tung-Cit1ng-shu). Neî111plinirea îndatoririlor sale influenţează
, . întregul cos111os şi duce la ano111alii în natură. (0. Fra11cke: lur
( ie.\·cl1ichte de KrJn_fu=. /Jogmas. 1920, p. 212 şi ur111. şi 244 şi urn1.).
Această trăsătură 111istică universală este co111plet străină gâ11dirii
politice a Indiei şi a antichităţii .
 443
~1zcranul lor.1 -Ideea superiorită~1 ~n~i ~~nciliu general asupra
papei nu este de origine religioasă, ci a apărut întâi dintr-un pnn-
cipi u fetida I :\ceastă te11dinţă este identică cu cea caracteristică
granzilor prin Magna Charta. La conciliile de la Constanţa (din
1-l l 4) ş1 de la Baset (din 1431 )'I s-a încercat pentru ultima oară
transfor111area bisericii'! prin latura ei mondenă, într-o confedera-
t1e fet1dală a clerului'! ceea ce ar fi substituit nobili1nea ro111ană cu
'
o oligarhie a cardi11alilor ca reprezentantă a întregului cler din
Occident. Dar concep~a feudală cedase de mult timp în faţa ideii
statale a baronilor ron1ani'I care au limitat lupta electorală la
cercul foarte 111ic al regiunii romane, plasând astfel puterea abso-
1ută ln afara orga11is111ului bisericii: ei au ieşit victorioşi'! după ce
ln1periul devenise deja dinainte'! precum Egiptul şi China„ doar o
tunbră respectabilă .
Co111parativ cu dinamica imensă a acestor evenin1ente,
regi111ul fetida) al antichităpi se dezagregă lent, static, aproape
fără zgo111ot'I în aşa fel încât faptttl se cunoaşte doar din urmele
acestei tra11zi~i. ln epoca 110111encă„ ce poate fi azi cuprinsă
di11tr-o privire„ fiecare localitate avea un bazileu, care, desigur„
odinioară era un reprezentant al feudalită~i, căci din personajul
Agamemnon răzbate încă o stare socială prin care un senior intra
î11 campanie pe do111enii întinse, însopt de pairii săi . Aici însă„
destră111area puterii feudale are loc în raport cu fom1area cetă~i­
stat„ a entită~i politice punctifon11e. Rezultă că funcţiile eredita-
re ale curţii„ cele de archai şi ti111ai, de p1ytanes, arhon~ şi,
poate„ de pretor ro111an, 2 sunt toate de natură urbană şi că, în

1. Să nu uită111 că in1ense1e proprietăţi fu11ciare ale bisericii deveni-

seră fiefuri ereditare ale episcopilor şi arhiepiscopilor„ care nu doreat1
în nici u11 fel să autorizeze pe papă să i11teivi11ă ca st1zera11 al lor.
2. După căderea tira11ilor din jurul anului 500, cei doi rege11ţi ai
patriciatului ro111an poartă titlttl de JJraetor sau de .iudex:, dar tocn1ai
acest lucru face să 111i se pară că pretorii urcă„ dincolo de tiranie şi de
oligarl1ia ce o precedă„ până la regalitatea at1tentică, având astfel„ ca
de111nitari de curte, aceeaşi obârşie ca ducii şi conţii (JJrae-itrJr
I /eer-"1·art, la Atena /)O/emarh, iar pentru conte cf. al/. f)i11J?,?,ra_/:
J~'rhirchter„ la Atena arcl1r)11). Cuvântul consi1/ (din 366) este un ar-
haisn1 pur„ nefiind deci o creaţie nouă, ci doar resuscitarea 11nui titlu
_ _ _ _ _ _ _ _ _ ,... •"I"· ...
,,_~-----

co11sec111tă ,
9
n1ar11e fan11li1 se dezvoltă doar n1d1vifil1al î11 co111ita-
tele lor„ ca î11 Egipt„ China ş1 Occident. însă în contact foarte
strâns îri oraşe„ unde îşi arogă încet-încet nişte drepturi regale„
pâ11ă ce casa do111nitoare nu a 111ai putut păstra decât ce nu i se
pt1tea lua, fiind vorba de dreptul divin: titlul pe care-l avea !n
cere111oniile sacrificiale. Aici se află originea lui rex sacror11111. ln
lJasajele târzii ale epopeilor ho111erice (î11cepând ct1 anul 80t) ),
nobilii su11t cei care îl i11vită pe rege la adunări şi chiar cei care-l
"
revocă . 111 realitate, î11 Odiseea adevărttl 111ai este cu11oscut
"
nt1111ai di11 ceea ce se vorbeşte în legende. ln realitate, lthaca este
Lln oraş gt1ven1at de oligart1i . 1 Ca şi patriciatul ro111an originar
slir1 con11ţlile curiilor„ spattanii at1 apărut din nişte relaţii fet1dale.2
h1 f:>J1idities 111ai transpare . încă o re111iniscenţă di11 caractert1l
deschis al ct1rţl1 , dar p.t1tcrea regală la Ror11a (şi la Ate11a)„ ca şi
la Sparta „ decăzuse până la den1nitatea aparentă de rege al
sacritic1ilor„ re<;ti spa11an1 putâ11d fi arunca~ În închisoare şi
re\iocaţi de efort Spc'-.'1 ti c ul acestor sitt1aţii 11e obligă să ad111iten1
cf'i . în )()0„ Ron1a atlat :1 "ub t1ra11ia 1tu Tarqt11t1it1s fusese prece-
dată de o perioadă de sup1 c111apc oligarhică ~ această ipoteză este
co11fir111ată de trad1pa 111dL1b1tabtl at1te11t1că a i11terregnt1lt1i „ pe
care sfatul 11obililor d1J1 Se11at îl i111punea cu de la sine putere
pâ11ă când avea iar plăcerea să aleagă u11 rege.
Aic1„ ca peste tot„ a existat o perioadă câ11d regitnt1I
fet1dal era pe cale de desco111pln1ere, dar când viitorul stat 11u era
i11că desăvârşit„ iar 11aţitu1ea nt1 era încă c.'în fon11ă n. Criză
teribilă ce se n1a11ifestă prett1tu1deni ca interregn, constituind
"
lin1ita di11tre co1ifederaţia ~fe11dală şi stat11/ ba::at pe ordi11e. ln
Egipt„ regi111ul feudal ajt1nsese la o dezvoltare plenară către
n11jlocul celei de a V-a di11ast1i . Faraonul Aosi a fost tocn1ai cel

(consilier al regelui ?) pe care n1entalitatea oligarhică îl înlăturase

fără dubii .
I. Beloch : (ir1ech. <ie.,·chichle „ I„ l , p. 214 şi t1rn1 .
A

2. In cea 111ai bună perioadă din secolul al Vl-lea„ nun1ăn1l bărbaţilor

apţi de luptă dat de Sparta era de circa 4000 la o popu1aţie totală de
aproape 300 OOO de iloţi şi perieci . (Ed. Meyer: ( iesc/1. li. . l lt. 111 „ ~
264 ). Aproape aceeaşi densitate trebuia să aibă atunci fa111iliile ron1a-
ne în raport ct1 clienţii şi cu latinii . -
care a conferit„ bucată ctJ bucată„ dreptun dinastice vasalilor: la
acest:l s-at1 adăt1gat bogatele fetide ecleziastice ce erau scutite de
1111pt>z1tc, exact ca 111 per1oada gotică, devenind treptat proprieta-
tea pern1a11er1tă a noi lor te111ple. 1 Odată cu dinastia a V-a (în
, "'1() ). perioada ~~stat1fe111ană ,, ia sfărşit. Sub domnia lipsită de
Jutor1tate a dir1ast1ei a VI-a„ principii (1pati) şi co111i~i (hetio)
dcv111 111depende11ţi: toate 111ari le func~i au devenit ereditare şi
111~cr1pţiile fu11erare scot di11 ce în ce tnai 111ult î11 evidenţă
orgolit1I vecl1ii nobili1ni . Cât priveşte ce au pretins a fi dinastiile a
\ "li-a şi a VIII-a, istoricii egipteni de 111ai târziu ascund cincizeci
de a11i de totală anarhie şi de lupte încâlcite duse de principi
pc11tru do111enii şi pe11tru titlul de faraon.:? În Cl1ina, 1-Wang
( t> .~-l-00(>) era d~ja constrâns de 111arii vasali să dea ca feude toate
ţ111t1tt1rile cucerite„ distribui11du-le vasalilor n1ai 111ici după bunt1l
"
plac al pri111ilor. ln 842„ Li-Wa11g era obligat să fugă î111preună
cu t1rn1aşt1l la tron„ lăsând grija continuării ad111inistra~ei i111-
pcr1 ului î11 sea111a a doi pri11cipi străini de dinastie. Cu acest
1ntcrreg11 i11cepe decăderea dinastiei Ciu, iar nu111ele de î111părat
dl'cade şi el la un si111plu titlu or1orific„ lipsit de se11111iftca~e . Este
,·( ) f csponde11tttl perioadei fără În1părat, care în Ger111a111a începe

111 1254 şi care„ în 1400„ sub Wenzel, a ajuns la stadiul cel n1a1 ·
de jos cttnoscut În general de puterea in1perială „ î11 acelaşi ti1np
ctt rcg1111ul în stil renasce11tist al condotierilor şi al tira11ilor din
oraşe şi ctt decăderea totală a puterii papale. După n1oartea lui
8011ifacit1 al Vlll-lea, care„ î11 1302, resuscitase î11că o dată
puterea fet1dală a papilor prin bula sa Una111 sar1cta111 şi care apoi
căzt1se prizonier în 111âinile fra.ncezilor„ papalitatea a petrecut un
secol în exil ~ anarhie şi 11eputinţă„ î11 vre111e ce în secolul un11ător
11obili111ea 11or111andă din Anglia a fost în 111are parte 11i1nicită în
l t1ptele pentrr1 tro11 di11tre casele de La11caster şi York .

Respectiva răsturnare însea111nă \Jictoria stat11/11i as11pra

orcli1111/11i. Regi111ul feudal se baza pe sentin1entul că toţi există

I. Ed. Meyer: ( i e.\·cl1. d. . l lterf. , § 264 şi 26 7 şi urn1 .

2. Ed. Meyer: ( ie.\·c/1 . li. : l!terl. , I 264 şi 267 şi ur111.
446
gra~e u11ei ' vieţi ,, trăite cu o at1l1111e sc111nificaţ1e Dest111ele sa11-
4

gel l1i 11obiliar constituiau întregul conţinut al 1stor1e1. Se iveşte

acu111 u11 senti111ent nou : existenţa a incă 11n11i /11cr11 căruia şi
nobilin1ea i se supune„ de alt111interi de co111w1 acord cu restul
1u111ii„ ordine sau bresle şi ghilde. Lucrul acesta este intangibil,
este o idee. De la o concepţie prin care evenin1entele erau
co11siderate releva11te pe11tru dreptul privat, fără restricţie„ se
trece la o co11cep~e bazată pe u11 drept public. Chiar când statul
de drept public aparţine încă nobili111ii, aşa cu1n este pretutinde11i
cazul, aproape fără excepţie„ chiar şi când tranziţia relaţiilor
fet1dale la statt1I ordi11elor relevă doar puţine 111odificări externe,
iar ideea e.x.1ste11ţe1 11L1 11L1n1a1 a i11dator1rilor„ ci şi a drepturilor în
afara ordinelor originare este co111plet ignorată„ sentimentul a
devc11it tott1şi altceva . iar co11ştiinţa că viaţa pe cul111ile istoriei
este dată pe11trL1 a fi trăită cedează celeilalte conştiinţe că
viata contine sarcini de re:::olvat. Distanta este foarte netă câ11d
~ ~ ~

con1pară111 politica lui Rainald von Dassel (mort la 1 167), unuJ

di11 cei 111ai n1ari bărbaţi de stat gen11ani di11 toate tin1purile, cu
cea a î111păratului Carol al IV-iea (n1ort la 1378), ori n1ai degra-
bă tranziţia corespunzătoare di11tre then1is (perioada cavalerească
a antichităţii) şi dike (perioada î11tloririi polisului ).1 Themis
con~ne nu1nai o revet1dicare a dreptului, iar dike conţine şi o
probi en1ati că .
Gândi rea politică originară este n1ereu legată„ cu
o evidenţă ce 1nerge pâ11ă în lu111ea ani1nală, de conceptul de
personalitate a conducătoru1t1i . Starea aceasta se înfăţişează
într-un n1od evident la orice 111ultin1e însufletită în toate situa-
, >

ţiile hotărâtoare, aşa cu111 o dovedesc orice adunare spontană

sau orice pe1icol imediat. Aceste 111ulţimi sunt unităţi sensibile,
dar oarbe. Ele sunt "în fonnă" pentru evenimentele presante
nu111ai aflându-se în 111âinile unui şef care se ridică din 111ijlocul
lor ~ acesta, tan1an di11 pricina w1ităţii senti111entelor, devine
i111ediat capul 111ulţi111ii la care întâlneşte o supunere absolută .
Acest lticru se repetă la 111arile unităţi vii în formare pe care le
nt1111i111 popoare, doar că cu mai n1ultă încetineală şi se1nnificaţie~

1. V. El1re111burg: /)ie Rechtidee i1n jriihen <iriecl1entz11n„ 1921, p. 65

şi u r111.
 447
nun1a1 un n1are s1n1bol îl înlocuieşte î11 culturile superioare„
salt, in 111od artificial. cateodată „ alte 111odalităti „ de a fi ""î11
for111ă ,', în aşa fel i11cât există o supravieţuire efectivă sub 111asca
acestor fon11e: aproape 111ereL1 o do111inaţie personală„ a unui
sfetnic al regelui sau a u11ui conducător de partid: fiecare răs­
t u111are revoluţionară î11registrează revenirea acestui stadiu
pr11111t1v.
.~cest fapt cos111ic se con1bi11ă ct1 u11a din caracteristicile
cele n1a1 i11teriorizate ale oricărei vieţi orientate, cu voinţa de
s11ccesi11ne ant1nţată pri11 fiecare rasă viguroasă cu o putere ele-
111e11tară _ obligându-l chiar pe şeftd de 111on1e11t„ adeseori î11tr-u11
111od co111plet i11conştie11t „ să-şi afir111e rangul pentru durata
existenţei personale„ sau„ dincolo de aceasta„ pentru sâ11gele ce
co11tinuă să circule în copii şi 11epoţi . Aceeaşi trăsătură de
profu11zin1e„ vegetală aproape î11 întregi111e„ ani111ă fiecare grup de
adepţi care vede în durata sângelui conducătorului î11 egală
n1ăsură gara11ţia reprezentătii si111bolice a duratei proprii . Acest
senti111ent originar se n1anifestă cu îndreptăţire în revoluţii cu
to;ită forţa şi contrar tuturor principiilor: de aceea Franţa de la
18()0 a văzut 111 Napoleo11 şi în succesiw1ea sarcinii lui con1-
ple111e11tul veritabil al Revoi uţiei franceze. Teoreticie11ii care,
prect1111 Rousseau şi Marx„ pleacă de la idealuri conceptuale în
loct11 adevărurilor legate de sânge, n-au întrezărit extraordinara
pLttere co11ţinută de acest univers istoric, considerând un11ările
acestuia drept reacţionare şi de111ne de a fi respinse: ele însă
există ct1 o forţă şi o energie pe care nici chiar si111bolistica
ct1lturilor st1perioare nu le poate do1nina decât te111porar şi arti-
ficial . aşa cu111 o arată trecerea atribuţiilor elective în antichitate
În 111âi11ile
,.. câtor.va fa111ilii „ ca şi nepotisn1ul papilor din perioada
barocă . ln spatele realităţii ce-şi alege liber comandan1entele şi în
spatele 1naxi1nei ce atribuie pri111ul loc celui 111ai 111erituos,
se ascunde aproape totdeau11a rivalitatea celor puten1ici care
î111piedică în fapt şi nu î11 principiu o succesiune revendicată de
fiecare î11 secret pentru fan1ilia lui . Pe această atnbiţie devenită
creatoare se fundan1entează for1nele de guvernare ale oligarhiei
a11t1ce.
Cele două ansan1bluri dau conceptul de dinastie. El este
ft1nda111entat atât de profu11d în cosmos şi legat atât de strâns de
toate realităţil e vieţii isto1ice„ încât ideile politice din toate
culturile sunt va1"iaţi11ni ale acesti1i princ1p111 11nic, de la
afir111a~a pasionată a sufletului faustic până la 11ega~a categor1cf1
a sufletului antic. Maturizarea ideii statale se leagă însă de dez-
"
voltarea oraşelor. ln locul castelului şi al palatului, re=ide11ţa
devine centrul istoriei" aici senti111entul exercitării puterii (the111is)
trece în se11ti111entul de g11Ver11are (dike ). Legăturile feudale sunt
acu1n lăuntric do111i11ate de 11aţiune" chiar şi în însăşi conştiir1ţa
prin1t1lui ordin. AcL1111 realitate 11udă a guvernului se ridică la
rangL1l sin1bolic de s11Veranitate .
Astfel" prin căderea regi111ttlui feudal„ istoria faustică
devi11e o istorie dinastică. Din 111icile centre ce sunt rezidentele ~

fa111iliilor princiare" unde ele îşi l.'au originea" (ca să folosi1n un

ter111en care a111inteşte ogorul" planta şi proprietatea)„ începe
forn1area naţiLn1ilor strict organizate co11for111 ordinelor„ dar î11
a~a fel î11cât statul condi~onează existe11ţa ordir1elor. Principiul
genealogic care este don1inant în fa111iliile feudale şi în cele ţă­
ră11eşti, expresie a senti111entului depărtării şi a voinţei de istorie,
a deve11it atât de puternic î11cât" dincolo de legăturile puten1ice
de lin1bă şi teritoriu, for111area naţiunilor depinde de destinul
caselor do111nitoare~ dispozi~ile succesorale ca lege salică, cartele
de drepturi î11 care se reciteşte istoria sâ11gelui" căsătoriile sat1
decesele despart sau fac să se contopească popula~i întregi . De
aceea di11astiile Jorenă sau burgundă nu s-au fonnat până ce
acele na~t1ni încă gen11ane nt1 s-au dezvoltat . Soarta fa111i1iei
Hol1e11staufen" vre111e de secole„ a făcut di11 coroa11a in1perială în
Ger111a11ia şi Italia şi„ prin 11r111are„ din 11aţiunea ur1itară gem1ană
şi 1talia11ă„ obiectul u11ei profu11de 11ostalgii„ în vre111e ce casa de
Habsburg a deter111inat apari~a u11ei naţiuni a11striece şi 1111
ger111ane.
"
Intr-un n1od cu totul diferit s-a fom1at principiul dinastic
rezultat din sentin1entul criptic al culturii arabe. Principi11/ antic'\
succesor legiti111 al tiraniilor şi tribu11ilor, este incarnarea de1110-
sului. Aşa cu111 Janus este uşa, Vesta este că111inul„ Cezarul este
poporul. Ulti111a crea~e a religiei orfice. Di111potrivă„ niagici sunt
Do111in11s et De11s" şahztl care a participat la focul ceresc (acela
din hvareno în in1periul sassanid n1azdeean şi al coroanei cu
raze„ aureola păgână şi creştină a Bizanţului), foc ale ~1rui raze
îJ î11conjoară şi-l fac pii1~r;, felix et invict11s~ acestea Sllllt titlurile
 449
otic1alc dt1pă î111păratt1I Con1111odus. 1 Î11 secolul 111„ în Biz.a11ţ„
prin tiptil suvera11ului s-a î1npli11it aceeaşi tranzi~e ca şi în statul
Jd111i11istrat1v a1 lt1i ,~ugltstus spre statul feudal retrospectiv al lui
Diocle~a11 . -.„Opera 11ot1ă„ începută de At1relian şi Probus,
i11făpttntă pe 1uine de Diocle~a11 şi Constantin, este deja destul de
departe de antichitate şi de pri11cipat ca şi i111periul lui Carol cel
Mare „,~ Suveranul 111agic do11111eşte asupra păr~i vizibile a
( .,,,1se11s11/11i general al credincioşilor 01todocşi care este totodată
biserica, statul şi 11a~u11ea„ descrise de Atigustin în a sa CilJitas
/)ei: st1vera11ul occide11tal este 111onarh în lu111ea isto1Aică~ poporul
î1 este st1pus pentru că 1-a fost dat de Dt1n111ezeu„ îr1 n1aterie de
cr cd111ţă el îr1suşi fiind supus al reprezentantului terestrt1 al lui
Dun1nezeu sat1 supus al propriei conştiinţe. Este elen1e11tul ce
separă puterea statului de puterea bisericii, acest mare conflict
faustic î11tre ti111p şi spa~tJ . Când în anul 800 papa l-a îr1coronat
pc in1păr~t, el şi-a ales u11 11ou stăpan pentru a-şi putea spori
pt1tcrea . l111păratt1l Biza11ţult1i„ î11 co11fon11itate ct1 senti111entul
cosn11c n1agic, era propritd său stăpân, chiar şi în do111eniul
spiritt1al~ î11 n1aterie relig1oasă„ cel al fra11cilor era propriul lui .
se11,itor„ iar î11 111ate1ie 111onde11ă ... poate ... braţul său . Ca idee,
papalitatea nu poate apărea decât prin separarea de califat„ căci
califatul co11ţi11e papalitatea.
Toc111ai de aceea alegerea suveranului 111agic nu poate fi
fi,ată prit1tr-o lege a S\1ccesiunii genealogice~ ea e111ană din con-
se11s11/ con1u11ită~i de sâr~ge don1nitor, consens prin care vorbeşte
şi îşi dese11111ează alesul. 111 550„ când a 1nurit Theodosiu„ una din
rudele lui„ călugăriţa Pulcl1eria, a înti11s fon11al n1âna bătrâ11uJui
se11ator Markia11os pentrt1 a asigura 1„ prin adn1iterea acestui 0111
de stat in relaţia fa111ilială, succesiunea la tron şi„ prin ea,
contint1itatea „„dinastiei ". Un astfe1 de gest, ca şi o sun1ă de acte

I. F. C'unlont: .\ f.v.\·ter1e11 tles .\ litl1rt1„ 191 O„ p. 74 şi t1rn1. Guvernarea

sassanidă a trecut către ant1l 300 de la regin1t1l fet1dal la statul ordi-
nelor„ în ceren1onial„ strategie n1ilitară a· cavalerilor„ ad111inistraţie şi
îndeosebi în stilul suverant1Jui . Cf A. Christense11: /, ·1~·n11Jire <ies
.\'t.1sst1111tles. lt! 11e1.11Jle. / '/'..'llll. lt1 c<>ur ( C'openl1aga„ 1907).
2„ Ed. Meyer: J.:lei11e .\ cl1r~/te11„ p. 146.
1

„
3. l(ru111bacl1er: !~v=a11I. l.itt'rolu1)!.'1.\'Cl1icl1te. p. 918.
--~---------------------------------8--,----------·~~-
asen1ănătoare, au fost considerate şi in casele sassanidă ş1
abbasidă drept un semn divin.
I'

In China, gândirea imperială a celei mai vechi perioade

Ciu legate solid de regin1ul feudal a devenit repede în vis, în care
se oglindea cu o limpezime crescândă întregul cosn1os anterior
sub forma a trei dinastii şi a unui şir de împăra~ legendari încă şi
mai vechi 1 . Pentru dinastiile din sistemul politic în curs de
maturizare, în care titlul de Wang (rege) sfârşeşte printr-o uzanţă
generală, s-au formulat reglementări stricte ale succesiunii la
tron: legitimitatea total străină ~entru asun1area perioadei mai
vechi devine un factor de putere- care, ca în Occidentul baroc,
găseşte în stingerea unor arbori genealogici, în adop~uni ş1 în
111ezaliante motivele numeroaselor războaie de succesiune.3 Tot
~

un principiu de legitimate explică desigur faptul bizar comis de

faraonii dinastiei a Xll-a, prin care ia sfârşit perioada târzie şi
care d·uce la încoronarea fiilor încă din timpul vie~i faraonilor: 4
înrudi rea internă a celor trei idei dinastice este şi dovada unei
înrudiri ontologice dintre celei trei culturi .

1. Ceea ce proiectează o vie lutnină asupra acestei imagini este faptul

că posteritatea dinastiilor Hia şi Shang ce s-a pretins a fi fost răstur­
nate do111nea î11 statele Ki şi Sung în toată perioada Ciu. (Scl1indler:
/)as J>riestertum im a/ten (~hina , I, p. 39). Acest lucru probează nlai
întâi că i111aginea i111periului s-a reflectat de pe o poziţie anterioară,
poate cl1iar conte111porană cu puterea acesl<>r state, dar 111ai ales că
dinastia nu nlai este aici din1ensiunea fan1iliară nouă, căci ea
presupune un concept de familie complet diferit de al nostru. Pute111
face cotnparaţie cu acea ficţiune după care regele german, totdeauna
ales pe pă111ânt francez şi încoronat la capela lui Carol cel Mare, era
considerat drept "'franc", ceea ce în alte circun1sta11ţe ar fi condus la
ideea u11ei dinastii france n1ergând de la Carol cel Mare la Conradin.
( Von At11ira: (]erm. Rechl, în ( irunllri.\:\· de Her111ann Paul, III, p.
147 „ notă) . De la raţionalistnul confucianist„ din această i111agine s-a
tăcut un funda111ent al unei teorii politice, utilizată ulterior de cezari.
2. O. Francke: l~'tullien :ur Gescl1ichte d. Konfu:. d<>gmas„ p. 247„
25 l .
3. Un exen1plu tipic este uniunea personală a statelor Ki şi Tsing,
co11siderată ilegală de Franke, p. 251 .
4. Ed. Meyer: Kleines ,S'chriften, p. 146.
 451
Este nevoie de o profundă înţelegere a limbajului fo11nal
politic din prima perioadă a antichită~i pentru a afla că lucrurile
~u evoluat într-o manieră perfect identică, această evolu~e in-
el t1zâ11d nu nun1ai transferul legăturii feudale de sânge către
statul ordinelor„ ci chiar principiul dinastic. Fiinţa antică a spus
Î11să " nu" la tot ceea ce a proiectat în timp şi spa~u~ în lumea
4

istorică reală ea s-a înconjurat totodată de opere cu un caracter

defe11siv„ fapt care nu împiedică totuşi presupunerea î11gustă şi
aridă că ele vor să se ferească de ceva. Risipirea dionisiacă şi
11ega~a orfică a corpului includ, tocmai sub această formă
protestatară, idealul apollinic al perfecţiunii corporale.
Suveranitatea individului şi voinţa ereditară din cele mai
vechi regi1nuri ale regilor sunt nişte date neechivoce,1 devenite
î11să problematice din anul 800, cun1 deducem din rolul jucat de
Telen1ah în cele 1nai vechi părţi din Odiseea. Titlul de rege es!e
adesea purtat de mari vasali şi de cei n1ai distinşi dintre nobili. ln
Sparta şi în Lycia sunt doi, în legendara cetate a faecienilor, ca şi
în n1ulte alte oraşe există şi ~nai mul~. Sciziunea dintre sarcini şi
de11mităţi vine după aceea. ln sfârşit, regalitatea însăşi devine o
sarcină conferită de nobili111e„ la început desigur în vechea familie
regală„ ca în Sparta, unde eforii nu se supun nici unei reglen1en-
tări electorale în postură de reprezentan~ ai primului ordin~ şi la
Corint fa111ilia regală Bakchiades suprimă regula eredităţii în
anul 760, nu111ind de fiecare dată din rândurile ei un prytan cu
sânge regesc. Marile sarcini„ la început ereditare şi ele, devin
funcţii pe viaţă, apoi vre1nelnice, în cele din unnă se reduc la un
an~ în acest fel, o pluralitate de deţinători implică şi o schimbare
regulată la con1andă„ ceea ce a provocat, după cum se ştie,
pierderea bătăliei de la Cannae. Funcţiile anuale, de la dictatura
anuală etruscă până la eforii dorici, întâlnite şi la Heracleea şi
2

Messena, se leagă puternic de natura polisului, ajungând apoi la

deplina înflorire în 650, tocmai în momentul când, în statul

1. G. Busolt: Griech. ,\'taat\·kunde„ 1920, p. 319 şi urm. Dacă în lS'taat

u. (iesellscl1a_ftder(iriechen, 1910, p. 53, U. von Willamowitzcon-
testă regalitatea patriarl1ală., este pentru că ignoră distanta enormă,
dezvăluită prin <Jdi._\·eea, î11tre situaţia din sec. VIII şi din sec. X.
2. A. Rosen·berg: f)er .S'taat der a/ten ltaliker, 1913, p. 75 şi urrn.
-+52
------------------·--- - -----
ordi11elor occide11tale„ către sfârşitul secolt1lu1 al X V-lea„ pl1terea
dinastică ereditară era asigurată de Ma\.a111ilian 1 şi de politica
1

lui conjugală (opusă revendicărilor electorale ale prit1~lor elec-

tori)„ de Ferdina11d de Arago11'1 de Henr1c al VII-iea Tudor şi de
Ludovic al X 1-lea în Franta. 1'

Pri11 reducerea accentuată la hic et 11z1nc„ co11co1111tent

clerul deve11ise î11să„ din ordi11ul e111brionar„ o pură însu111are de
sarci11i politice: î11 loc să for111eze centrul LU1Lll regi111 politic care
să ti11dă di11 toate părţile către w1 orizo11t îndepărtat„ reşedinţa
regelui 110111eric Î11chide cercul n1agic pâ11ă la identificarea
statt1lui cu oraşul. Nobilin1ea şi patriciatul astfel se confundă„
precun1 reprezet1tarea vecl1ilor oraşe„ chiar în perioada gotică'\ în
Parlan1e11tul e11glez şi în Stă1ile Ge11erale franceze: este exclusiv
o afacere a patricie11ilor„ pute111icul stat a'11tic al ·ordinelor apă­
rând real111ente şi 11t1 ideal„ ca u11 stat pur al nobilin1ii fără rege.
,~ceastă for111ă strict apolli11ică a polisului î11 dezvoltare se
11un1eşte oligarhie .
La sfârşitt1l celor dot1ă perioade pr111ta11iere se ajunge
astfel la o antiteză î11tre pr111c1pit1l ge11ealog1c faustic şi principiul
oligarl1ic apollinic„ dot1ă specii de drept politic„ de dike, una
reprezentată de inco111e11surabilttl se11ti111ent al depărtării, urcând
pri11tr-o proft1ndă tradi~e doctn11entară în trecut şi vizând viitorul
cel 111ai î11depă1tat prin aceeaşi voi11ţă de durată„ consacrând
prezentul acţiu11ii politice î11 spa~ul vast prin căsătorii dinastice
calcL1latc şi p1i11 politica pur faustică, dina111ică„ contrapunctică,

I. De ase1nenea„ cele două 111ari asociaţii din Bizanţ erau 11işte partide
crle orl/111<.:lor. nt1111ite total eronat „1.partide ale circuluin. Acei Albaştri
şi Verzi „ originari din l)'iria„ se nun1eau llen1rJ11i si aveau consiliile lor.
Circul era„ ca în 1789 Palatul regal'I doar locul n1a11ifestăriJor publice„
în spatele lui fiind adt1nările ordinelor din Senat. Când Anastasie I a
făcut să predon1ine doctrina n1onofizită , în 520„ Verzii au cântat
in1nuri ortodoxe ce au durat zile întregi „ forţându-l pe în1părat la
an1endări onorabile. Aceste acte îşi găsesc corespondentul occidental
În partidele parizie11e de sub \,'cei trei Henric„"'„ î11 1580„ în ghelfii şi
gibelinii florentini sub Savonarola şi îndeosebi în facţiunile revoluţia-
~

nare din Ron1a st1b papa Et1geniu al IV-iea. lnfrângerea răscoalei de

la Niceea din 532 de către Justinian se ter111ină deci cu fundan1enta-
rea absolutis111t1lui politic opt1s ordinelor.
 453
nun1ită dip/01naţie: cealaltă, integral corporalizată, statuară şi
l11111tată de a11terkeia„ la prezentul şi la proximitatea cele mai
~t r1cte. neagă fără ezitare tot ceea ce fiinţa occidentală afinnă.
Atat statul dinastic, cât şi oraşul-stat presz1pz1n existenţa
oraşLtlui, dar în · ţi111p ce sediile guvernelor vest-europene sunt
adesea departe de ·a· reprezenta oraşele cele mai mari din ţară, ci
doar un centru de for.ţă _în câtnpul tensiunilor politice, unde
fiecare evenin1ent, oriuri~e~ · s-ar 'produce, înfioreazj sensibil
ansa111blul, viata antică se„·contFactă din ce în ce mai inuit,
~ ~

ajw1gând astfel la· feno111enuf ·:gf:ot~sc al sinoicisn1ului. culn1ea

voinţei fon11ale euclidie11e în lu111ea··'."politică. Este imposibilă o
astfel de reprezentare a statului - doar o na~une an1ortă în unna
in1ploziei, o 111asă integral corporală~ am putea chiar s-o vedem,
s-o privi111 dintr-o singură ocheadă. "In acelaşi timp, tendinţele
fc1ustice se expri111ă prin restrângerea treptată a nu1nărului de
ce11tre di11astice: Maxi111ilian I vedea deja ivindu-se la orizont o
n1onarl1ie u11iversală ge11ealogică garantată chiar de casa lui, în
tin1p ce lu111ea antică se dispersează în nenumărate puncte mi-
11uscule: de îndată ce se 111a11ifestă, ele intră în raport de
distrugere reciprocă aproape o 11ecesitate logică a on1ului antic
şi expresia cea 111ai pură de a11tarkeea.
1

Sinoicis111ul, aşadar fundarea polisului propriu zis, este

exc/11sil-' o operă a nobili111ii care reprezenta 11u111ai pentru ea
statul ordi11elor a11tice, punându-l deci pe acesta în fon11ă printr-o
fuziune a nobilin1ii pă111ântene şi a patriciatului, fuziune care
CLtprindea deja clasele profesionale, dar unde ţărănin1ea, în sensul
ordinelor occidentale, nu putea ocupa nici un loc. Concentrarea
puterii 11obiliare într-un pw1ct unic a sfărâtnat regalitatea din
perioada feudală.
Pornind de la aceste considera~i, este î11găduit să în-
cercă111, cu toate rezervele, o schiţă a istoriei vechi a Ro111ei .
Sinoicis111ul ron1an, concentrarea locală de familii nobile bine

,..
I. Rezttltă de aici u11 dublu concept al colonizării . In ti1np ce regii
Prusiei, de ex .„ chen1au în ţările lor coloni, precum protestanţii din
Salzburg şi refugiaţii francezi, Gelon di11 Syiracusa a adus cu forţa la
Syracusa populaţia u11or oraşe întregi în anul 480, Syracusa devenind
dintr-o dată pri111ul n1are oraş al a11tichităţii .
454
răspândite, este identic cu fondarea Ro1nei„ acţiune etruscă ce
trimite probabil la începutul secolului al Vll-lea„ 1 dar cu n1ultă
vre111e înainte au existat două aşezări, pe Palatin şi Quirinal în
faţa castelului regal al Capitoliului. Primei aşezări îi va aparţine
foarte vechea zeiţă Diva Rumina , ca şi familia etruscă Run1a :
2 3

celeilalte, zeul Quirinus pater. De aici numele dublu de romani şi

de quiriţi şi cele două categorii ale clerului : Salieni şi Luperci,
··care se leagă de cele două coline. Aşa cum cele trei familii tribale
Ramnes„ Tities şi Luceres au pătruns desigur în toate localităţile
etrusce, ele trebuie să fi existat pe ici„ pe colo, ceea ce explică„
după încheierea sinoicis111ului, numărul de şase al centuriilor
cavalerilor, tribunilor militari şi vestalelor din nobilimea superi-
oară ~ p.e de altă parte insă şi cei doi pretori sau consuli erau deja„
de tin1puriu, adjuncţi ai regelui în calitate de reprezentanţi ai
11obilin1ii , din1inuâ11dt1-i câte puţin influenţa . De la anul 600,
~'constituţia „„ ro111anilor trebuie să fi fost o puternică oligarhie"
patres„ având în frunte o regalitate de formă ~ de aici rezultă din
nou că vechea ipoteză a alungării regilor, şi ipotez.a mai nouă, a
decăderii treptate a puterii regale, rezistă î111preună: căci una are
legătură cu căderea tiraniei lui Tarquinius, care s-a ridicat, ca
111âi mereu în secolul al Vl-lea, î111potriva oligarhiei, precu1n
Pisistrate la Atena: cealaltă se raportează la destrămarea lentă a
puterii feudale şi, s-ar putea spune„ a regalităţii din epoca ho-
111erică înainte de '"fundarea „, polisului prin statul ordinelor. Criza
era atunci marcată poate de apariţia preoţilor, precum în altă
parte de cea a arhonţilor şi a eforilor.
Polisul este riguros nobiliar precum statul ordinelor în
Occident (în cel din urmă, inclusiv clerul superior şi reprezen-
tanţii oraşelor) . Restul cetăţenilor este în a11tichitate pur şi simplu

1. Di11 acea epocă datează acei Lecitl1es greci găsiţi în tnortnintele de

pe Esquilin.
2. Wissowa: l?eligion tfer Ron1er. p. 242.
3. W . Schulze: Z ur (ie.,,c/1icl1Le lateinischer E„igennamen„ p. 379 şi
ur111 .
4. Este şiceea ce ne spune raportul di11tre JJont((ex n1aximus şi rex
sacr<)rum. Ca şi cei trei n1ai .Fla111i11ii„ ul ti t11ul aparţine regalităţii ~
preoţii şi vestalele aparţin r1obili111ii .
 455
LUl obiect .. . al grijii politice, în consecinţă, al nepăsării politice.
Ct1vâ11tL1I de ordi11e al acestei oligarhii 111ai este carpe die111, cun1
dccla111ă destul de clar cânturile lui Theognis şi ale cretanuui
Hybrias ~ acest cuvâ11t de ordine don1neşte: î11 econo111ia finan-
ciară „ care a ră111as până în perioadele cele tnai recente ale
311tichită~i un brigandaj 1nai 111ult sau 111ai pu~n anarhic pentru
proct1rarea unor n1ijloace de 111on1ent„ de la pirate1ia organizată
lic Polycrate co11tra propriilor supuşi până la proscrierile t1iu1nvi-
r1lor ro111ani ~ în legislaţie„ inclusiv edictele anuale ale pretorilor
r on1ar11 „ care vizează cu o tenacitate fără pereche 111omentul
prezent ~ în fine, în cutun1a răspândită neîncetat ce constă în a da ·
curs celor 111ai i111portante sarcini militare, juridice şi adn1inistra-
ti ve ... un soi de cult închinat lui Tyche, zeiţa clipei prezente.
Nu există nici un fel de excepţii la acest mod de a fi l. 'în
for111ă '' şi, prin un11are„ de a si1nţi şi de a gândi . Ca şi dorienii " şi
111acedonienii, etruscii sunt dominaţi de el. Dacă Alexandru
l\1acedon şi succesorii lui au acoperit o 1nare parte din Orient cu
oraşe elenistice„ ei au făcut-o într-o 111anieră cotnplet inconştien­
tă , şi pentru că erau total incapabili să-şi reprezinte altă fon11ă de
organizare politică . Antiohia trebuia să fie Siria iar Alexandria
Egiptul. "lntr-adevăr, sub Ptole111ei „ ca şi 111ai târziu sub cezari„ nu
11L1n1ai juridic ci şi efectiv Egiptul era un polis de propor~i
in1e11se ~ devenită felahică de foarte 111ult ti111p, zona rurală, lipsită
de oraşe„ se întindea„ cu vechea ei tehnică administrativă, ca o
fro11tieră la porţile ţătii . 1Jnpe1iul rotnan nu ·este nimic altceva
1

decât ultin1a şi cea mai 111are cetate-stat a antichită~i, ridicată pe

baza unt1i sinoicisn1 gigantic. Orato1ul Aristide, din ti1npul lui
Marc Aureliu„ putea să aibă dreptate în discursul său despre
Ro111a : " Ro1na a rezun1at lun1ea în nutnele 11ni1i oraş. Oricare ar
fi locul unde te-ai născut, răn1âi totuşi un locuitor al acestui
oraş". Chiar şi popula~a supusă„ triburile nomade din deşert şi
loct1itorii n1icilor văi 1nontar1e„ este constituită în civi tates . Titus
Livius gândea absolut în forn1ele statului-cetate, iar Tacitus
1gi1ora în general existenţa unei istorii a provinciilor. Pompei era
pierdut în anul 49 când a dat înapoi în faţa lui Cezar şi a predat

I. Acest lucru se vede clar î11 Wilcken: ( iruntl~iige cler Pap__vruskunde,

1912, p. 1 Şi Uflll .
~56

Ro111a care nu avea ip1portanţă 111ilitară„ pentru a-şi crea o baz.ă

de opera~u11i în est. ln ochii clasei stăpânitoare„ el trădase astfel
statul . Roma era totul pentru ea. 1
Prin însăşi ideea lor„ aceste oraşe-state erau imposibil de
extins: putea creşte nu111ărul lor, dar nu şi întinderea . Este
i11exact să veden1 în trecerea de la clientela ro1na11ă la plebea cu
drept de vot şi în crearea triburilor rustice o apari~e a gândirii
politice. Se produce aici acelaşi 1t1cru ca în Atica : întreaga viaţă
statală„ res p11b/ica„ se 1nărgineşte ulterior„ ca şi înainte, la un
pu11ct u11ic„ care este agora sau foru111ul ron1an. Zadarnic se
acorda dreptul de cetăţenie unui nun1ăr cât n1ai 111are posibil de
locuitori îndepărta~„ italienilor din tin1pul lui Hannibal şi mai
târziu lun1ii întregi~ pentru exercitarea politică a acestui drept era
11ecesară p1~e=enţa personală î11 foru111 . Nu nu111ai legal„ ci şi
efect1 v cea n1ai 111are parte a cetăţe11i1or ră111âne lipsită de
influenţă în treburile politice.:? Pentru ei„ dreptul civil înseamnă
pur şi si111plt1 servicit1l obligatoriu şi juisarea de dreptul privat
urban.3 Chiar şi pe11tru cetăţenii care venea Li la Ron1a„ puterea
- - - - - -- -- - -
I. Ed. Meyer: ( 'esărs ,\ f <>11t1rcl1ie „ 1918„ p. 308 .
2. P1utarh şi Appia11 descriu 111asele de cetăţeni un1bJâ11d pe toate
drt1n1urile Italiei pentru a veni la Ro111a să voteze legile lui Tiberit1s
Gracchus. Di11 descrierile lor rezultă că o astfel de 111t1lţi111e nta 111ai
fusese văzută niciodată: n1ai repede decât dt1pă actele de violenţă
contra ltai Octavia11, Gracchus a î11trezărit decli11ul, pentru că această
n1ulţin1e s-a întors acasă, fii11d i111posibil să se n1ai adune a dot1a oară.
În tin1pul lui Cicero„ con1iţiile constau adeseori într-o dezbatere
st1sţinută de o n1ână de politicieni fără ca 11in1eni să 111ai participe:
niciodată însă ntt i-a venit ideea vreunt1i ro111an să transfere scrutinul
la don1iciliul persoa11elor cu drept de vot„ nici 111ăcar în privinţa popu-
laţiei italice ce lupta pe11tru drepturile ei civile (90 î. Cl1. )„ într-atât
era de puternic senti111entul polisului.
A

3. ln statele dinastice din Occide11t„ dreptul privat era valabil JJe

lerilr,riul l<Jr„ prin t1r111are pentru toţi cei care se aflau acolo„ tăcând
abstracţie de naţionalitate. Di111potrivă, în oraşul-stat„ validitatea
dreptultti privat al persoanelor particulare este întâi de toate o con-
secinţă a dreptului de cetăţean . Din această rafit1ne„ civita.\· se111nifică
i11finit 111ai 111ult decât 11ationalitatea n1odernă„ căci fără ea 0111ul este
~

lipsit de drepturi şi i11existe11t ca persoană.

polit 1că crJ linu tata de un al doilea .\111(>1c1s111 art!/ll litl. cc ~-a
realizat 11u111a1 ulterior cJ t1r111arc a c111a11cipării ţărăni111ii - într-o
nlodalitate conlplet 111conşt 1er1tă„ desigt1r ct1 scoptil 111e11~nerii
riguroase a 1dc11 de polt s 1101 cetăţc111 SlUlt inscr1ş1. făca11d
abstr act1c•
de nun1ărt1l lor . i11tr-tu1 nu111ă1 foa11c 1111c de tr1bur1 „
după /ex J11/ia în opt trrburi „ fiind din acest n1ot1v 111ereu în
r n1nor1taţe î11 con1i~1 î11 raport ct1 vecl1ea burghezie.
ln 111od absolut aceastj bt1rgl1cz1e era percept1tă ca tu1
C(> rp . llll so111a . Cel care nu-i aparţine este hps1t de dreptt1ri „ este
J1c,stis . Zeii şi eroii st111t plasaţi deasupra„ sclavLtl „ care'I după
-\ristotel abia este susceptibil de 11t1111ele de 0111, dedesubtttl
acestei su111c de pcrsoa11e Cât despre pa1t1ct1lar„ el este =0011
/llJlitiko11 ( ~ r.ît)\' rtl)Attt1'l)\') Î11tr-u11 sens i11 carc'I pentru 1101 care
~a11din1 şi trăi111 cu sentin1e11tul depărtăr11, ar părea o chintese11ţă
a sclaviei : el 11L1 există decât în virtutea aparte11e11ţei la un
polis ant1111e. Ca ur111are a acestLn senti111ent euclidia11, nob1lin1ea
văzt1tă ca uri so111n i11chis era î11tâ1 identică ct1 polistd „ cu
111enptu1ea că 111ar1ajul di11tre patricieni şi plebei era î11că interzis
pri11 dreptul Celor Douăsprezece Table şi că în Sparta o veche
c utun1ă îi obliga pe eforii care î11cepeat1 să-şi exercite funcţia să
declare război iloţilor. Rapo11t1l se i11versează fără schin1barea
~cnsL1r1lor„ îndată cc dt1pă o revolt1ţie den1osul devine identic cu
clJsa 11e-11obilă. La fel ca î11 111terior, î11 exterior so111a politic este
la baza tt1turor eveni111e11telor pe tot parcursul istoriei antice.
Sute de astfel de state 111i11uscule se aflau la pândă„ fiecare„
eco110111ic şi politic„ cât 111ai închis î11 sine, arţăgos, gata, la cel
111ai 111ic 111oti v, să i11tre î11 lt1pta al cărei scop nu era extinderea
propriului stat„ ci nin1icirea străinilor : cetatea este distrusă,
cetăţe11ii stu1t ucişi sau vâ11dt1ţ1 ca sclavi exact cu111 o revolu~e se
tern1ină cu n1oa1tea sau cu st1rghiunul celor învi11şi~ cu î11suşirea
"
btu1urilor acestora de partida î11vingătoare. 111 lun1ea occidentală '\
starea inten1atională nor111ală este o retea strâ11să de relatii
> > >

dipl on1atice ce pot fi întrerupte de războaie. Dreptul popoarelor

antice presupune războiul ca o stare firească , întreruptă din
\Te111e î11 vre1ne de tratatele de pace, o declaraţie de război
restabileşte aici situaţia politică nom1ală ~ nu111ai aşa se explică
tratatele de pace de 40 sau de 50 de ani 'I spondai'I precu111
ccJcbrttl tratat al IL1i Nikias di11 a11Ltl 421 , destinat doar să asig ure
o ga ranţi e de 1110111ent.
-i58
Cele două fon11e de stat şi st1lt1r1le politice corespo11de11te
SL111t garantate prin sfărşitul perioadei primăvăratice. Gândi rea
politică a t1it1111fat ast1pra relaţiilor feudale, fiind î11să repreze11ta-
tă de ordine, şi 11un1ai su111a acestora ge11erează existenţa politică
. ..
a 11a ,t1 un11.

10

O cotitură decisivă are loc la î11ceputul perioadei târzi1.

câ11d oraşul şi satul îşi n1enţine echilibrt1l iar forţele at1tentice ale
ora ştll u1 „ banul ş1 spiritul „ au deve11it atat de i n1portante încat
sunt si111ţite ca un no11-ordin în raport ct1 ordinele pri111are. Este
1110111entt1l când gândirea politică se ridică deasupra ordinelor
pentr11 a le 1/1/oc11i cu conceptul de naţiune.
Statt1l îşi arogă drepturi în se11st1l relaţiilor feudale şi al
statt1lt1i ordi11elor. ln acest not1 stat ordinele nu există decât în
vi1tutea statalităţii şi nu invers. Situaţia era însă de aşa natură
i11cât gt1ve111tll naţiunii guve111ate se afim1ă nun1ai când şi în
111ăsura în care această naţiune era organizată în ordine. Naţiunii
îi aparţi11e toată lun1ea, ordir1elor le aparţ111e doar o elită şi nun1ai
această ~lită era luată în considerare din punct de vedere politic.
lnsă cu cât statu] se apropie 111ai n1ult de fon11a pură„ cu
atât el devine abso/11t„ eliberat îndeosebi de orice alt ideal fom1al ,
şi cu atât 111ai 111ult conceptu] de naţiune iese biruitor asupra celui
de ordin: vine un 111oment când naţiunea ca atare este guven1ată „
î11 vre111e ce ordinele 111ai dese111nează doar nişte diferenţe sociale.
Contra acestei evoluţii care aparţine 11nor necesităţii c1llt11rale.
. fiinlf ine\Jifrrbili7 şi irevocabilă„ vechile pt1teri se 1idică încă o
dată : nobil i111ea şi clerul. Pentru ele totul este în joc: eroi s111 t1I şi
sfinţe11ia „ vechiul drept, rangurile„ sângele~ oare... la ce se optu1c
pt1r1ctul lor de vedere?
l ,upta ordinelor pri111are contra puterii politice ia 111
Occident for111a _fror1dei : î11 antichitate, câ11d nici o dinastie 11u
reprezer1ta viitorul şi când nun1ai nobilin1ea avea o existenţă poli-
tică „ se for111el1::.t1 ceva dir1astic care î11camează gândirea politică
şi care„ SJ)fijir1indt1-se pe partea naţiunii străină de ordine, o adu-
ce JJe aceasta
„ chiar la putere. Iată îr1 ce constă nlisiut1ea tiraniei.
ln 1ntoarcerea sta111/i1i ordir1elor către stat11l abso/111,
care 11L1 î11găcJuie ca ni111ic să 111ai supravieţuiască decât în raport
 459
cu L'L d111astiile occide11tale ca şi cele din Egipt şi China au
chcn1 at 111 ajutor 11011-ordi11ul „ ~~poporttJ '' „ rec11noscdnd11-I astfel
ca p111ere politică. Aici se ascunde sen1nifica~a luptei contra
frondei iar forţele 111etropolei puteau să vadă în ea, în primul
rât1d„ un avantaj pentru ele. Suveranul don1neşte act1n1 în nun1ele
stat11/11i„ al grijii pentru toţi„ co111bătând nobili111ea pentru că
aceasta yrea să 111en~nă ordinul ca factor politic.
ln polis însă„ unde statul constă exclusiv în for111ă„
nefiind încan1at ereditar de ttn conducător„ nevoia de a institui
11011-ordinul în gândirea politică a dat naştere tiraniei„ î11 care o
fan1ilie sau o fracţiune a 11obili111ii îşi arogă si11gure rolul dinastic
fără de care o acţiu11e a stării a treia ar fi i111posibilă. Istoricii
a11ticl1ită~i târzii 11u au 111ai perceput sensul acestu~ feno111en„
n1ărginindu-se la latu1ile exterioare ale vie~i private. ln realitate
t1 ra11ia este stat11/„ fiind co111bătută de oligarhie în nu1ne]e
ordi11ului. De aceea ea se sprijină pe ţărani şi pe burghezi: acest
IL1cru se î11tâ111pla la i\te11a î11 )80 ptin partidele diacrenilor şi
paralie11ilor. Din acelaşi 111otiv„ ea a sus~nut ct1ltele dionisiac şi
orfic î11 detrin1entul cultului apollinic~ în Atica, Pisistrate a
facilitat răspâ11direa cultului 1L1i Dio11ysos prir1tre ţărani: 1 î11
acelaşi tin1p la Sikyo11, Kleistl1e11es interzice recitarea câ11tu1ilor
2
l10111erice~ la Ro111a„ fără î11doială st1b Tarquinii „ a fost introdusă
trei111ea divi11ă : De111eter (Ceres)„ Dio11ysos şi Kore. 3 Te111pltt1 lor
este co11sacrat în 483 de Septi111ius Cassius„ care 111oare curâ11d
dL1pă aceea î11cercând să restabilească tirania. Te111plt1l zeiţei
Ceres era sanctuarul plebei şi al capilor ei„ edilii„ care erau
oan1e11ii de Îr1credere înainte de apariţia tribu11ilor.4 Precu111
pri11ţii baroculLti occidental„ tiranii erau liberali î11tr-un sens
n1ag11ific şi nu puteau fi altfel 11ici dtipă aceea, sub don1ina~a

1. Gercke-Norde11: 1~·i11/ei/u11g in llie .·llterlu111it'i.\'.\', 11„ p. 202.

2. ,.,Busolt: (irieclr (ieschichle„ li„ p. 346.
3. Intre frondă şi tiranie„ pe de o parte, şi purita11isn1, pe de lată parte„
e.xistă aceeaşiînrudire profundă (aceeaşi epocă ce apare în don1eniul
politic în locul don1enit1lui rehgios) ca între Reforn1ă şi statul or-
dinelor, naţio11alisn1 şi revoluţie burgl1eză, '"'a doua religiozitate" şi
cezar1s111.
4. G. Wisso\Na: J?eligir>l'1 der Rijn1er, p. 297 .
·,
..i60
stăr11 a treia . Dar atLu1c1„ 111 a11tict1itate se auzea spu11a11du -:'ll ~ . 1

1
banul î1 face pe 0111„ xp11a1 av11p Tirania din seco1t1I al \/ l-lca
a dus la ulti111ele ei co11seci11ţe ideea de polis ş1 a creat "":onccptul
politic de b11rghe=ie, de polites „ de ci1,is„ care„ prin adi~une.
for111ează„ .independent de ordine" so111a oraşului-stat Dt1pă
aceea. câ11d burgJ1ezia a triu111fat din 11ot1.. ca L1rn1are a te11dinţci
antice către n10111e11tul preze11t„ i11 tin1pt1l tira11iei te11di11ţa c[ltre
dt1rată fii11d ten1ută şi detestată. co11ccptttl de bt1rghez1e avea
o existenţă te111einică iar cei care nt1 erat1 patricieni învăţaseră să
se sin1tă u11 ordir1 în raport ct1 restul lu111ii . Ei deveniseră t1n
partid politic (cuvântt1l den1ocr ~1pc in sens specific antic do-
b5 ndeşte acL1n1 u11 co11ţi11ut greu de scn1nifica~i )" pregătindu-se
dt1pă aceea 11t1 nu111ai să vi11ă !11 aJuton1l statului„ ci , ca nobili111ea
de altă ciat3 . să .fie stnt11/. l11cepe să nt1111ere... banii precu111
capetele, căci irit eresul ~)ent rt1 bani şi st1fragiL11 tu1iversal sunt
deopotrivă JllŞtc arn1c Jlc bt1rgl1ez1c1 ~ 11obiJin1ea nu nt1n1ără„ c1
pune i11 val oa re„ ca votează pri11 ordi11e. Aşa cu111 statul absol t1t a
3părut dit1 fro11dă şi di11 pri111a tira11ie" tot el ia sfârşit pri11
"
Revoi t1ţia france~i şi pri11 a doua tiranie. ln această Jt1ptă
secundă " deja dcfc11si vă . di11astia 111sistă şi se plasează alătt1ri de
ordi11cle prin1are pentrt1 a prot~1a gândirea politică contra tu1e1
11oi suve1~a11ităţi „ cea a ordinului bt1rghez.
l11tre fro11dă ş1 revolt1ţie se plasează şi istoria l111per1ult1i
de Mijloc î11 Egipt~ a X 11-a di11astie (2000- I 788 )„ în frunte ct1
/\111enen1het I şi Sesostris 1„ a fo11dat statt1I absolut luptând aprig
contra baronilor. Pri1nul suveran, spt111e t1n celebru poe111 al
tin1pului, a scăpat cu 111are gret1tate unei conjura~i de curte.
Biografia lui Sint1het2 ne arată că după n1oartea acestt1ia, se
profila a111e11inţarea u11ei revoluţii „ care a fost 111ai Întâi tăinuită ~
al treilea suvera11 a fost asasi11at de de111nitarii de la palat.
h1sc1 ip ~ ile de pe 111or111ântul de fa111ilie al contelt1i Hne111hotep ne
per111it să afl ă111 că oraşele deveniseră bogate şi aproape indepen-
de11te" î11tre ele având loc războaie . Cu siguranţă că acestea nu
erau 1nai 111ici decât oraşele a11tice din vren1ea războaielor cu
perşii . Pe acestea şi pe câ~va 111ari aristocra~ ră111aşi fideli s-a

•
l . Belocl1: ( ir iecl1. (ie.\·c/1 .„ I" I„ p. 354.
2. Ed. Meyer: ( icsc/1. tl. . I !teri. ~ I. § 281 şi 280 şi t1rn1 .
 461
,l'f lJlnit dinastia : Scsostr1s a) Iii-lea (1887-1850) a putut ~ în fine,
.J "up11nh„' dcfin1t1\· nobilin1ea feudală . După această dată 11-a
111J1 c'1~t ~1t
dccat o 11obtl1111e de curte şi un stat unitar al den1ni-
t;lrtlor„ e'cn1plar organizat~ dar deja se fac auzite plângeri ce
r j sLtnă prccun1 cele ale ducelui de Saint Simon tăcând cunoscut
că oa111e1111 disti11ş1 au căzut în 111izerie şi Hcopiii 11i111ănui" ajung
la 1a11gur1 şi la 011oruri . 1 Începe den1ocra~a şi se pregăteşte
111arca revolt1ţie socială a hicsoşilor .
h1 Chitia„ acestei stări de lucruri îi corespunde epoca
\ 1ing-Ciu (sau Pa„ 685-591 ). Protectorii de origine princiară
· c.\crcită o putere 11efondată pe legi, dar efectivă asupra lumii
· politice căzute într-o sălbatică anarhie: ei convoacă congresu)
pr111c1pilor pe11tru stabilirea ordinii şi rectu1oaşterea anu1111tor
µr111cipii politice„ cl1en1â11d î11 faţa congresului pe ~~suvera11ul
\lijlocului " di11 casa Citi„ deve11it total111ente i11signifiant. Pn111ul
dl11tre aceşti protectori a fost Hoang din Tsi (111. în 645) care a
co11vocat co11grest1J 111 a11t11 65() şi a scris despre Confucius că
~~lvase Cl1i11a de la î11toarcerea la barbarie. Ca şi cel de tiran,
11un1ele de Mi11g-Cit1 dcve11ise după aceea o injurie„ per1tru că
n1111eni 11t1 n1ai voia să vadă î11 el decat o putere fără drepturi :
aceşti n1ari diplo1 11aţ1 stn1t î11să „ fără nici o îndoială „ un ele111ent
oµoza11t ce se îngrijea exclusiv de problemele statului şi ale
viitorului istoric„ respingând ordi11ele vechi şi sprijinindu-se pe
"
cei ti11eri , pe spirit şi pe bani . ln rarele docu111ente chineze ce se
CL111osc până actu11 11e vorbeşte o înaltă cultură . Unii erau
scriitori„ alţi1 au încredinţat filosofilor sarcini de 111iniştri . Este
pt1ţi11 in1porta11t da că 111ă gâ11desc la Richelieu„ Wallenstein sau
Periandru: ceea ce 111i se revelează nu111aidecât î111preună
ct1 aceştia era ~'poport1l ', ca putere politică . :! At1tentică 111ora1ă
ba rocă şi diplo111a~e de înaltă clas~ . Ideea de stat absolut a
prevalat î11 faţa statt1l t1i ordi11elor.
Aici se vede strâ11sa înrudire cu epoca Frondei feudale.
Attn1ci coroa11a Franţei nu 111ai convocase Stările generale din
------- -- -- - ---
1• .A... Ern1an: /)ie .\ fl1l111l1'<>rle ernes t1eJ?,.,v'J>lische11 l'r<J/Jhele11 (Sitz.
Preuss. Akad.„ 1919 „ p. 804 şi urn1.)
2. S. Plath: l 'c1~/a.\·.,·-i1n}!_ unll I 'er/u ·t1/tu11~ ( 'J1i11a.\' (Abh . Miincl1. Akad.
1864~ p. 97).
I() 14„ dLtpă ce acestea se" dovediseră SL1per1oare forţelor reunite
ale statLtlui şi burgl1eziei . ln A11gl1a„ dit1 I~) '8 Carol I încearcă de
ase111e11ea să guve111eze fără Parla111ent hi Ger111a11ia , Războittl
de treizeci de a11i„ ce trebuia totodată să decidă„ total111e11te
i11depe11de11t de sen1nifica~a sa religioasă„ pe de o parte î11tre
pt1terea i111perială şi 111area frondă a principilor electori. pe de
altă pa1te î11tre pri11cipii n1ărL111ţi şi 111ica fro11dă a ordinelor
locale„ a izbuc11it pe11trt1 că în I() 18 ordinele di11 Boe111ia au
detronat fan1ilia de Habsbt1rg a cărei putere a fost apoi„ î11 162()_
nin1icită de tu1 teribil trtbL111a1 cri111ina1. Ce11trLil politicii 111011diale
era attu1c1 î11 .)pa11ia„ tn1de. odată ct1 cultt1ra socială În ge11eral a
apărt1t şi stilt1l diplon1ape1 baroce. n1ai ales la cabinetul lui Filip
al Ii-lea„ şi tn1de prir1cip1ul d111ast1c în care se concretiza statul
absolut î11 opoziţie ct1 cortest1rile a aju11s la cea 111ai gra11dioasă
forn1ă în 1Ltpta în1potriva casei de Bourbo11 Tentativa ct1prinderii.
111cl Ltsi v a i\11gli ei. din p ttnct de vedere ge11ea logi c„ In si sten1 Ltl
spa11iol eşuase SL1b Filip al 11-lea. pe11trt1 că n1oşte11itorttl pre-
supL1s al tro11ult1i 11u se căsătorise cu prinţesa Maria a A11gliei .
.~cun1„ sub Filip al IV-iea , apare din nou ideea tinei 111011arl1ii
t1niversale ct1pr111zâ11d toate 111ăr1le şi ţările, 11u nt1111a1 1111periul
n1istic al gotict1lu1 pr1111ar, Sfă11ttll In1perit1 ro111ano-ger111a11ic„ ci
şi idcalLil co11cret al u11ei don1i11aţii tu1iversale pri11 casa de
Habsburg. Aceasta„ po111ind de la Madrid„ trebt1ia să se bazeze
pe posesit111ea reală a Indiei şi a An1ericii şi pe pt1terea banult1i ce
î11cepea să se facă si111ţită . Fan1ilia Stua11 a î11cercat atu11ci să-şi
î11tărească poziţia a111e11i11ţată t1r111ări11d căsătoria succesort1lt1i la
tro11 CLl o infa11tă de Spania : la Madrid a fost î11să preferată ali-
a11ţa cu propria linie colaterală de la Vie11a , Iacob I întorcândt1-se
astfel - tot degeaba - către partea adversă a Bot1rbonilor„ propL1-
nâ11du-le o alianţă prin căsătorie . Eşecttl acestei politici fan1ilial e
a contribt1it 111ai n1ult decât toate celelalte la î111binarea t111şcării
purita11e şi a frondei e11gleze într-o 111are revolt1ţie.
Ca şi î11 Clti11a ''conten1pora11ă „', în ce priveşte 111arile
decizii„ i11şişi de~11ătorii tro11ult1i trec co111plet pe t1lti111ul pla11,
eclipsaţi de a11u111i~ oa111eni de stat ce ţin î11 111â11ă zeci de ani
desti11ul ltn11ii occidentale. Co11tele Olivarez la Madrid şi an1ba-
sado1ul spaniol la Viena, Onate, erau atu11ci cele 111ai pute111ice
personalităţi din Europa ~ ei îl aveau 111 faţă ca apărător a] ideii
i111periale pe Wallenstei11„ ca apărător al ideii de stat absolut în
Franţa pe R1chelietL 111ai târziL1 ur111ând Mazarin i11 Fra11ţa„
c·ro111well 111 A11glia . Olde11ba111cveldt în Olanda, Oxe11stien1a în
Suedia Nt1111ai odată CL1 Mareic Elector reapare t111 n1onarh
avand sen1111ficatt3 •
lllllll Olll dr Stat
\V'alle11stei11 incepe„ făr5 a şt1.. de acolo de unde se
opriseră Hol1enstaL1fenii . ln 125() _ după n1oartea lui Frederic al
II-iea . 111 1111periu puterea ord111elor devenise absolută~ contra
acestora ş1 pc11t1l1 tui stat n1011arh1c absolt1t intervi11e el „ stabih11d
Ltn con1a11dan1e11t de pr1n1 ordin . Dacă el ar fi fost uri n1ai bun
d1plo111at„ n1ai lin1pede„ dar îndeosebi 111ai hotărât (fără a da îna-
poi in faţa deciziilor) ~ dacă ar fi recunoscut, precun1 Richeheu,
necesitatea de a adt1ce. CLl prioritate~ persoana n1onarhului sub
propria i11flt1~nţă„ ar fi reuşit probabil să-i rt1ineze pe principii
l111per1ului . ln pri11cipi el a văzut 11işte rebeli ce trebuiau
deposedaţi şi ale căror bttnuri trebuiat1 confiscate~ iar la apogeul
puterii ~ la sfârşitt1l ant1IL1i 1629„ când Ger111ania se afla sub
don1ir1atia•
ar111atelor sale„ el a dat de înteles
•
într-o convorbire că
i111păratul trebt11e sfl fie stăpâ11ul in1periLdui precun1 regii Franţei
ş1 ai Spa11iei . Arn1ata sa , care „'"se hrănea singură ~,~ răn1ânând
pri11 propria forţă 111depe11de11tă faţă de ordi11e„ era pentru întâia
oară în Ger111a11ia o ar111ată in1perială c;u o sen1nifica~e euro-
pcJnă : i11 co111paraţie ct1 ea, ar111ata frondei condusă de Tilly era
11eî11sen111ată pe11tn1 că reprezenta liga . Când în 1628 Wallenstein
aju11ge î11ai11tea zidLtrilor Stralsundului pentru a înfăptui ideea
L111ei pt1ter1 11avale l1absburgice pe Baltica„ de unde se putea lua
prin sL1rpri11dere sisten1ul Bourbo11ilor (î11 acelaşi ti111p Richelieu
asedia La Rocl1el1e ctt un succes 111ai notabil), abia dacă
ostilităţile dintre liga pri11cipiilor şi e1 111ai puteau fi eludate. El a
fost abse11t de Ja Dieta de 1a Ratisbo11na din 1630, pentru că,
după cun1 zicea ~ arn1ata sa trebuie să ajungă curând la Paris .
.~ceasta a fost cea 111ai gravă greşeală politică a vieţii lt1i„ căci
act1n1 fror1da pri11cipi lor electori a tri u111fat asupra în1păratului
a111cr1111ţa11d să -l î11locL1iască ctt Ludovic al Xiii-lea, ob~nând
de1111sia forţată a ge11eralului . Astfel , în Ger111ania puterea centra-
lă a lăsat să -i scape din 111âini ar111ata fără a înţelege consecinţa
acestui fapt . De acu111 încolo 111area Frondă gen11ană va fi
s usţi11 t1tă de Ricl1eliet1 pentrt1 a face să se clatine pozi~ile spa-
niole în Ger111ania„ în vre111e ce Olivarez, pe de altă parte, şi
\Valle11stei11 revenit î 11 frttntea ar111atei s-au aliat cu partida
 ord111elor din Franţa trecând apoi la ofensivă sub reg111a-111an1ă ş1
Gaston d "Orlea11s. Puterea
,.. in1periaJă însă a lăsat să treacă acest
1110111ent i111portant. ln an1bele cazuri cardi11al ul ş1-a co11servat
"
supre111a~a . ln 1632 el a deter111inat condan111area ttlt1111ult1i
Mont111orency şi i-a făcut pe pri11cipii electori ger111ani să se
"
alieze fă~ş cu Franţa . lncepând din acest 111on1ent„ WaIJenstein.
ale cărui ţeltui erau neclare, s-a opus di11 ce în ce n1ai 111ult ide11
spa11iolilor pe care credea că-i poate îndepărta de 1111per1u.
apropii11du-se astfel sponta11 de ordi11e (ca 111areşalul Tttrenne î11
Fra11ta). " Este cotitz1ra decisivă in istoria 11/terioară a Ger-
~

111aniei. lntâi de toate, î11frângerea aceasta a tăcut 1111pos1 btl t111

stat n1onarhic absolut. Asasinarea lui Walle11stein î11 1()34 n-a
pt1tut schi111ba n1111ic, căci nu s-a găsit 11in1eni pentru a-l înlocui .
"
l111prejurările deveniseră atunci cu siguranţă favorabile
î11că o dată„ per1tru că î11 1640 izbuc11ea în Spania.,.. Fra11ţa şi
i\11glia lupta decisivă dintre pt1terea politică şi ordi11e. h1 aproape
toate provi11ciile cortesurile s-au ridicat î111potriva lui Olivarez.
Po1tugalia"' şi odată cu ea India şi Africa, au fost pierdute pe11tru
totdeau11a: Neapole şi Catalonia 11-au putut fi st1pt1se di11 nou
"
decât după n1ai 111t1l ~ a11i . h1 A11gl ia - la fel ca î11 vre111ea Răz-
boi ului de treizeci de a11i - I upta co11stituţi 011ală di11tre regalitate
şi genii) ', care do111i11a C'an1era i11ferioară, trebuie atent separată
de latura religioasă a revoluţiei , în ciuda profundei î11trepătru11-
deri dintre cele două te11di11ţe politice şi religioase. Reziste11ţa
crescândă faţă de Cro111well toc111ai în clasele de jos„ ceea ce l-a
în1pi11s la o dictatură 111ilitară î111potriva voi11ţei sale'I după aceea
popularitatea restauraţiei'\ au dovedit î11 ce 111ăsură căderea
regalită~i depăşea toate certt1rile religioase şi era provocată de
i11teresele ordi11elor.
De la execuţia lt1i Carol l'I la Paris s-a ajuns de asen1enea
la o revoluţie care a forţat fan1ilia regală să fugă . Au fost ridicate
baricade şi Republica a fost proclan1ată în 1649. Dacă ş1
\ cardi11alul de Retz ar fi fost alt Cro111well , pattida ordinelor ar fi
tri u111fat neîndoieh1ic asupra lt1i Mazarir1. Rezol va rea acestei
I n1ari crize occide11tale este î11să deter1111nată de greutatea şi de
destinul u11ui nun1ăr redus de personalită~~ de aceea'\ ea a ajuns
la o for111ă posibilă .nl1111ai în Anglia~ fro11da reprezentată î11
Parla111ent aservind statul şi regalitatea orier1tărilo1 ei, pu11ând
defi11itiv bazele acestei stări de lucruri pri11 '' revoluţia glotioasă ''
de l~ I {)88, astfel i11cJt ~1 az1 111a~ supravieţuiesc
eJe111ente i111por-
t ~111tc din fostul stat no~·n1a11d h1 Fra11ţa şi în Spa11ia victoria
regahtă~i era deplină . lt1 Gern1a11ia, pacea de la Westfalia a
i111pt1s 111ar11 fronde a pr111cip1lor electori co11tra î111părattllui
un reg1111 de tip e11glcz. 1~r n1ic11 fro11de co11tra principilor locali
un reg1n1 de tip fra11ccz lt1 ln1pcr1u don111esc ordi11ele„ iar~ î11 ce
priveşte resortt1rile acestora„ don111eşte dinastia . De atunci,
l111µeriul se afla î11 sitL1aţia regalită~i engleze: tui nun1e î11co11jt1rat
cie ··restt1ri"' de fast spa11iol prove11ite din baroct1I prin1ar~ ca şi
l~111il11le do11111itoarc din aristocraţia engleZ<1. a11un11ţi principi aL1
urn1at ex.en1pltil Par1st1Jui„ absolt1tisn1t1l lor de 111ică a111ploare
dcve11i11d repreze11tantul stilistic al Versailles-t1lt1i'I di11 pt1nct de
,·cderc politic şi social Tot aşa a fost decisă„ co11co111ite11t„ ş1
victoria casei de Bot1rbo11 ast1pra casei de Habsburg'\ ceea ce d~ja
se co11sfi!1ţise pttblic 111 I (1~q pri11 tratatt11 Piri11eilor.
h1 această epocă s-a desăvârşit statul in1plicat ca posibi-
l 1tate î11 e:\1ste11ţa fiecfirei ct1lturi„ aJut1gâ11du-se la 111şte for111e
politice al căror 11ivel n-a 111ai pt1tt1t fi depăşit de atu11c1„ dar care
nu pLttea să dt1reze 111t11tă vrc111c. Câ11d Frederic cel Mare se
stabileşte la Sa11s-Souc1. un vâ11t autt1n1r1al suflă deja pri11 epocă .
Este epoca î11 care a11clc speciale at111g t1lti111a„ cea 111ai delicată şi
cca 111a1 sp1r1tt1ală 111atL1r1tate~ alătt1ri de oratorii din Agora
ate111a11ă'I de Zet1x.is ş1 Pra\:iteles„ alătt1ri de filigra11ele diplon1aţiei
de cabinet„ de n1l1zica lui Bacl1 şi Moza11
Cl1iar şi accastfl politică de cabinet devi11e o 111are a1tă„ o
juisare artistică pe11trt1 cei care pt1seseră 111âna pc ea„ prodigioasă
prin fi11eţe şi cle<sanţă . politicoasă „ rafi11ată "' ct1 o i11flL1enţă e"'tra-
ordinară la dista11ţă„ act1n1 câ11d Rusia„ coloriiile 11ord-an1ericane„
când chiar şi statele i11die11e se strădt1iesc deja să ia decizii „ î11
toate celelalte ptu1cte ale pă111â11tt1lui 'I pri11 si111pla in1porta11ţă a
unor co111binaţii sttrpri11zătoarc. Joc cu o reglen1entare strictă
pri11 scr1sor1 descl1ise şi co11tide11ţe secrete„ alianţe şi co11grese în
interi ort1l tu1 tti si sten1 de gu ve111e ca re era dese111nat de atunci cu
un tcrn1cn sen111ificativ de co11cert al pt1terilor, pli11 de 11ob/eţe şi
de sţJirit ~ pe11tru a face apel la frazeologia tin1pult1i, u11 soi de
conservare în for111ele istoriei, aşa cu111 11in1eni nu a putt1t nicio-
dată in13gina în 11ici o altă parte.
111 lu111ea occide11tală a cărei sferă de i11flt1enţă este deja
sinon1111ă cu st1prafaţ<l păn1ântL1lui, perioada statului absolutist
--~- ·-------......, ... ~ 'I ..... _ _ _ _ _ _

abia dacă în1brăţişează ttn secol şi ju111ătate„ de la I ()00 câ11d

Bourbonii trit1111fă asupra Habsburgilor pri11 pacea co11sfi11~tă de
tratatul Piri11eilor, şi când fa111ilia Stua1t se întoarce în Anglia.
pâ11ă la războaiele de coaliţie co11tra Revolu~ei franceze în care
Lo11dra triun1fă asupra Pa1isului„ sau chiar până la Congresul de
la Viena u11de vechea diplo111aţie a sângelui şi 11u a bantdui va da
ltnnii un ulti111 n1are concert. Aceasta corespunde cu epoca lt1i
Pericle„ i11ter111ediară î11tre pri111a şi a doua tiranie„ şi cu perioada
Cit1n-tsiu, „~pri111ăvară şi toan1nă"„ 11un1e dat de chinezi răs­
ti111pt1lt1i cuprins între protectori şi ~„statele luptătoare" .
"
h1 această ultin1ă perioadă de politică superioară in
tor111e tradi~onale care este eficientă la distanţă„ punctele ct1h111-
11ante se caracterizează pri11 exti11c~a rapidă şi succesivă a celor
dot1ă li11ii dinastice habsburgice şi prin conce11trarea eve11i111ente-
lor diplo111aticc şi 111ilitare în ~t1rt1I succesiunii la tronul Spaniei î11
J 71 O şi al At1strie1 in 176() De asen1e11ea, acesta este apogeul
pri11cipit1lui ge11ealogic Bella gerant a/ii, t11 ~felix A11stria n11be -
era efectiv co11ti11uarea războit1lt1i cu alte 111ijloacc. Cuvâ11tul a
fost rostit odată referitor la l\lla\.1111iltan I„ î11să principiul a ajuns
{ioar astăzi la ultin1ele co11secinte. •
Războaiele fro11dei se tra11sfor-
n1ă î11 războaie de st1cces1 lUle decise î11 cabinetele diplon1atice şi
dL1se cavalereşte cu ar111ate 1111ci ş1 dt1pă reguli stricte. Este vorba
- - - -· -- - - - -
I. Cei cincizeci de ani depărtare dintre aceste puncte critice„ perioadă
ce se detaşează într-o n1a11ieră netă specifică în structura clară a isto-
riei barocului ce poate fi recunoscută şi din suita celor trei războaie
punice„ ne den1onstrează din nou că fluctuaţiile cosn1ice în forn1ele
vieţii un1ane pe suprafaţa unei n1ici pla11ete nu sunt ceva care să
supravieţuiască pentru sine„ ci în arn1onie l?rofundă cu incon1ensu-
rabila fiinţă în n1işcare a întregului Univers. lntr-o cărticică ren1arca-
bi lă i nti tu lată lll e "'"ri e~ ..... u11d ( ;e ist e.\'J>ert r>llen 1n7 I 'iii kerl ehen unll
1'erkiinll(<J,1111.S!, lle.\' nachslen li 'e/tkrie}!.eS„ apăn1tă în 1896„ R. Mewes
constata asen1ă11area •dintre perioadele de războaie ş1 perioadele
creşterii ten1peraturii„ a activităţii solare şi anun1ite n1işcări ale pla11e-
telor„ situând apoi izbucnirea ulterioară a unui n1are război între 191 O
şi 1920. Aceste corelaţii asen1ănătoare altor câtorva n1ii ce se situează
sub capacitatea noastră de percepţie ascund un 1111ster pe care ar
trebui să-l onorăn1 cu atenţia noastră în loc să-l n1act1lăn1 cu explica-
rea cauzelor sau cu fantasn1agorii n1istice.
dL' 111o~te111rc~1 Ln1e1 Jt1n1ătăţ1 a lt1111ii pe care poht1ca de aha11ţc a
~~~1bsburgilor a consolidat-o. StatLtl are i11că forn1e solide~ nobili-
111ea este loială: devenită 11obili 111e de cu1te şi adn1i111strati vă. ea
duce războaie1e pentrlt succesiunea la tron şi organizează ad111i-
nistratia . ,i\.lături de Franta lui Ludovic al XIV-iea„ în Prusia se
~ ~

dezvoltă o capodoperă a organizării politice. Calea ce duce de la

lupta \1arelt1i Elector î111potriva ordi11elor„ în 1660„ la 111oartea
lui Frederic cel l\1are„ care l-a pri111it pe Mirabeau În 1786„ Cll
trei ani î11ai11te de luarea Bastiliei„ este exact aceeaşi şi duce la
crearea tn1ui stat ce este„ precu111 statt1l francez„ opus sub toate
aspectel~ co11stituţiei e11gleze a lucrt11ilor.
h1 ln1perit1 altele su11t în1prejurările„ faţă de A11glia„ tinde
fro11da ieşise victorioasă„ iar 11a~unea nu acceptase absolutis111ul„
c1 o guve111are a ordi11elor. Se constată î11să o enon11ă diferenţă
dată de t:1ptt1I că existenţa i11sttlară 111locuia aici cea n1ai n1are
pa1te a politicii preventive a statt1lt1i . şi că pri111L1I ordin co11ducă­
tor. pa1r11 di11 Can1era st1perioară şi ge11t1)-'.. îşi bazata actele pe
111ăreţia A11gliei ca pe tui scop eVldent. în ti111p ce în I111periu
clasa de st1s a pri11cipilor locali (co11stitt1i11d Can1era superioară a
Dietei de la Rat1sbo1111a) se strădL1ia să ridice la ra11gul de
"popoare „. fragn1e11tele fo1tu1te de 11aţi tuie supuse st1veranită~i lor
şi să delin1iţeze ~'-pat1iile"'' tărâ111iţate pe neaşteptate într-o stare de
dezordine. 111 locul orizontult1i Ltniversal din epoca gotică se de-
pLn1eat1 străda11ii pe11tru crearea u11ui orizont pro\~11cial prin acti-
\ ltatea ga11dirii. Chiar şi ideea de 11aţiune se prăb.uşeşte într-un
tărân1 al visului~ î11 cealaltă lu111e a li111bii şi nu a rasei, a cau-
~11ită~i şi 11L1 a dest1nttlui . De aici a 1ezultat reprezentarea şi, în
cele di11 t1r111ă„ realitatea u11L1i popor de poeţi şi de gânditori care
şi-a fo11dat o republică î11 î111părăţia 11ebti1oasă a poeziei şi a
filosofiei şi care sfărşeşte prin a crede că politica constă în
tdealis111ul scrisului, al lecturii şi al ct1vâ11tului„ nu în acţit1ne şi
decizie: î11 acest fel„ ea este co11fundată şi astăzi ct1 expresia
se11ti111e11telor
,.. şi a opiniilor.
111 Anglia, statul era abolit în fapt pri11 victoria reputată
de gentl)' şi prin declaraţia drepttnilor din 1689. Parlamentul îl
adusese pe tro11 1)e Will1el111 de Ora11ia î111piedicâr1d 111ai târziu pe
George I şi 11 să abdice„ de alt111interi a111bii îr1 i11teresul ordine-
lor. Cuvâ11tttl stare, co111pletan1ente 1Jzual stib Tudor•~ iese din
c1 rcttla~e, 111 aşa tTtăsttră î11cât su11t 1n1i1osibil de tradus astăzi în
~68

e11gleză spusele lui Ludovic al XIV-iea : „'"Statul stu1t et1H, sat1 ale
lui Frederic cel Mare: „'Eu sunt cel dintâi slujitor al statt1lu1
n1et1',. Di111potri vă„ cuvântul socief) ·capătă aici drept de cetăţe111e
pentru a spune că toată 11aţiu11ea este î11 for111ă în cadrt1l ordi11elor
şi 11u al statului, cuvânt adoptat di11tr-o eroare caracteristică de
Rousseau şi î11 ge11eral de naţionaliştii de pe co11ti11e11t__ pe11tru a .
alin1e11ta tira celei de a treia stări co11tra autorită~i . ln A11glia 1

auto1itatea este însă foarte pute111ic n1arcată de cuvântul g1n er11 1

C'.?.overn111ent), fiind incl11să î11 acesta. După George I nucleul

acestuia este cupri11s î11 cabi11et„ co11stituţional i11existe11t ş1 co11si-
derat co111isia guver11a11tă„ î11 speţă, a fracţitu1ii 11obiliare co11du-
cătoare. Absolut1sn1ul există„ dar este t1nul al reprezentării ordi-
nelor. C'o11ceptt1l de les-n1ajestate este tra11sferat Parlan1e11tului,
aşa ct1111 caractert1I i11v1olabil al regilor ron1a11i a fost trect1t la
tr1bt111ii poporult1i . La fel „ aici se regăseşte pr111c1p1ttl ge11ealogic„
dar acesta se exprin1ă prin relaţiile fa111iliale di11 sânul înalt~i
11obilin1i„ relatii care influentează situatia din Parlan1ent. h1
~ ~ ~

interesul fa111iliei Cecil, Salisbt1ry a propus î11 I 002 ca succesor

pe 11epott1l să Lt Balfour î11 1octtl I ui Cl1a111 berlain. Facţi u11i le
nobiliare fl)J) ' şi lt'/1(«: se separă di11 ce î11 ce n1a1 net şi foa11e
frecve11t 111 aceeaşi fa111ilie„ dL1pă ct1111 predo111i11ă pu11ctul de
vedere al puterii sau al acaparării de avuţie„ după cu111 valoarea
st1perioară este legată de proprietatea in1obiliară sau de ba11i„
2

ceea ce„ di11 secolul al XVIII-iea deter111i11ă apariţia, î11 rândurile

111arii burgl1ezii, a co11ceptelor de respectable şi ~fasl1ionable ca
dot1ă co11cepte opuse celt1i de ge11tle111a11 . Grija statului pentru
toţi este î11locuită eACIL1~iv de i11teresul ordi11elor prir1 care i11di-
vidLtl poate să reci a n1c Ii be1tatea (aceasta este 1i be1tatea e11gle-
zească )„ dar existenţa i11stllară şi stn1ctt1ra societăţii (socief) ') au
creat 11işte rapottt1r1 cărora „ la t1r111a t1r111ei „ le aparţi11e (con-
ceptul in1po11a11t într-o dictatură a ordi11elor) oricare 0111 ce-şi

- ------ ·- ---- - -

1. Cf. lucrarea n1ea J•re11.\·senlun1u11ll 1\ r>::ialisn1us, p . 31 şi urn1 .

1

2. l ,a11llell (TJ1cl ./i1J1llccl i11/ere.,·1 (J . Hatschel: 1~·11J.?,lische 1 ·e1~/{1.\:\·unj!,s­

.1!.e.\·c/1icl1te, 1913, p. 582 şi urn1. ) . R . Walpole„ organizatort1I par-
tidului u·l1ig (În 171~) avea obiceiul de a nun1i pe secretantl de stat
Townshend ~„firn1a'' care a condus fără re s tr1cţ11 din 1760 cu ~~pa­
troni , ~ diferiti .
~
 -.
469
r~~ăseştc 111teresele repreze11tate în tuiul din cele două partide
11ol)il1arc
.-\ceastă pcrs1stc11tă a for111ei ulti111e, foa1te profundă şi
111att1ră, orig111ară di11 se11tin1e11tt1l istoric al 0111ului occidental,
L~ste 11ect1noscută î11 a11ticl1itatc. Tira11ia dispare. De111osL11 creat
de politica secolult1i al \ ' 1-lea ca o sun1ă a tuturor bărbaţilor
aparţi11ători tn1t1i polis, pr111 n1işcări neregulate în sântd nobili111ii
ş1 i11 afara ei i11iţiază o lt1ptă 11aţională şi internaţională î11 care
cele dot1fl pa_1tide cat1tă să se lichideze prir1 inter111edit1l lui . Câ11d
p1tagoreici1 at1 distrt1s Sybaris î11 ) 11, îr1 ti111pul pri111ei tiranii , a
J\ltt loc prin1ul eve11in1e11t de acest ger1 care a zgudt1it lu111ea
Jnt1că 111 totalitate. Cl1iar şi îndepărtatul Milet a purtat doliu
dt1pă cetatea dispărt1tă . Att111ci era atât de obişnuită exter111i11area
unui polis satt a tu1t1î partid, î11cât se for111ează cutu111e şi n1etode
precise cc coresptu1d 111odelttlt1i tratatelor de pace occidentale din
baroct1l târziti: a şti dacă loct1itorii trebuie ucişi sau vâ11duţi ca
•
sclavi, dacă loct1i11ţele trebt1ie rase la păn1ânt sau în1părţite ca
pradă Aici se regăseşte voinţa de absolutis111, pretutindeni de la
războaiele CLl perşii„ la Ro111a, la Spatta şi la i\tena~ din1ensiunile
,·oit reduse di11 ptn1ct de vedere politic ale polisulL11" ca şi scu1ta
durată , ·011ă a ftu1cţiilor ş1 a scopurilor sale fac 1n1posibilă l1otă­
r~rea cl;.iră care să stabilească '" '"ci11e va fi statt1l"'. Fiecărui
1

111aestrt1 al diplo111aţ1ei occide11tale de cabinet, saturat de tradiţie,

i se opLu1e aici u11 dileta11t, diletantisn1 ce 11L1 se bazează pe
abse11ţa fo1tt1ită a perso11alităţilor (acestea existau), ci nu111ai pe
forn1ele politice. Calea L1r111ată de aceste fon11e de la prin1a la a
dot1a ti ra11ie este evide11tă„ şi corespLu1de în întregi111e tuturor
perioadelor târzii, dar stilul specific a11tichităţii este lipsa de
organizare" l1azardul , şi 11ici 11u pt1tea fi altfel într-o viaţă legată ·
de n10111e11tttl preze11t . ~
Exen1pl Lll cel n1ai se11111ificati v 11e este oferit de evol uţla
Ron1e1 i11 secol ul V „ evol t1~e co11troversată î11că şi astăzi, pentru
că se caută o co11stanţă ce nu poate exista aici, ca de altfel în
toate statele a11tice. Să adăugă111 că această evoluţie este tratată
ca tn1 lucru foa1te pri111itiv, î11 ti111p ce î11 realitate î11 oraşul
Tarqt1iniilor trebuie să fi existat situa~i foarte co111plexe, iar

l. R. von Pohln1an11: ( iriechi.,·che ( iescl1ichte„ 1914, p. 223-245 .

-i 70
Ro111a prin1itivă trebuie să urce către o epocă mult n1ai veche.
Situa~a era co1nplet nese111nificativă în raport cu epoca 1ui
· Cezar„ dar nu avea caractere arhaice. Cun1 însă tradi~a scrisă
lipsea (ca de altfel peste tot, cu excepţia Atenei), gustul literar a
co111pletat această lacună începând cu războaiele pun1ce pr111
poezie şi „ cun1 nu ne putem aştepta la <lltceva de la epoca
elenis111ului, prin arhaisn1ul idilic~ nu trebuie decât să ne a1nintin1
de Cincinatus. Şiinţa niodemă nu nlai crede în aceste po veşti „ dar
ea ră1nâne sub i111presia 111odei ce le-a scornit şi conftn1dă această
n1odă cu împrejurările istorice, cu atât niai 111ult ct1 c~t tratcaZc;1
istoria greacă şi istoria ro111ană ca două lunii separate. lar u11
prost obicei o detcn11ină să identifice începutul istoriei ct1 înce-
puttil cunoşterii certe a acesteia . Cu 500 de ani înainte de Cristos
situapa ntt era cu ni111ic 111ai pr~jos faţă de epoca lui Ho111er.
Ron1a se afla sub Tarqu111ii , fii11d, aşa cu111 o dovedeşte lungi111ea
zidurilor"' cel 111ai ·111are oraş al Italiei alătt1ri de Capua şi 111ai
n1are decât Atena lui Te111istocle. 1 Un oraş care î11cheie tratate
con1erciale cu Cartagi11a nt1 este 11icidecu111 o co111unitate ţă­
rănească . De aici se desprinde însă ideea că populapa celor patru
triburi urba11e în jurul anului 4 7 l este foa1te densă„ 1nai

I. Ed. Meyer: (ie.•.-ch. ci. . lltert., § 809. Dacă

latina n-a devenit lin1bă
Iiterară decât foarte târzitl„ după Alexandru cel Mare„ singt1ra conclu-
zie valabilă este că sub Tarqui11ii folosirea lin1bilor greacă ş1 etrt1scă
era ge11erală„ ceea ce se î11ţelege de la sine într-un oraş de o asen1enea
111ărin1e şi într-o atare situaţie, oraş ce avea relaţii cu Cartagi11a„
dt1câ11d războaie în co111un cu Kytne şi folosind tezaurul Massalia la
Delphi : oraş al cărt1i sisten1 de 111ăsurare a greutăţilor şi a lungin1ilor
este doric„ regin1ul 111ilitar este sicilian„ şi unde se afla o 111are colonie
de străi11i. Titus Livit1s ( IX„ 36) ren1arcă după docun1e11tele vechi că
C<)piii ron1ani erau încă educaţi în lin1ba etruscă în junii anului 300„
ca ş i 111ai târziu în li111ba greacă . Vechea forn1ă Ulixes pentru Odyseu
dovedeşte că eposul eroic al lui Hon1er era aici nu nun1ai cunoscut„ ci
şi popular. Propoziţiile din legea Celor douăsprezece Table corespund
celor de la Gortyn„ Creta„ nu nun1ai prin conţinut tacestea erau con-
ten1pora11e ), dar şi prin stil ~ coresponde11ţa este atât de 111are încât
patricienii ro111ani însărci11aţi cu aplicarea legii trebuia să vorbească
greaca juridică î11tr-o 111anieră curentă .
 471
nu111croasă poate decat a celor şaisprezece triburi rustice Ia un
loc„ 11ese11111ificativc î11 privi11ţa spaţiului ocupat.
Marele succes al nobili111ii pământene, ce rezidă în căde­
rea t1 ra11iei „ CLl ce1titudine foarte populară, şi în instituirea unei
at1torită~ ser1ator1ale nelin1itate, a fost din nou pulverizat în 471
de tui şir de evenin1e11te violente: înlocuirea tribunilor fan1iliali cu
cele patru districte urbane: reprezentarea acestora prin tribuni
care erau sac.rosancţi, posedâ11d deci un drept regal ce nu era
co11ferit nici uneia din funcţiile adn1inistrative nobiliare: în fine„
eliberarea ,tăranilor săraci di11 conditia , de clientelă a nobili111ii.
Instituţia tribu11ilor este opera cea n1ai inspirată a acestui
·secol şi deci a polisului antic î11 ge11eral. Ea este tirania ridicată
la rang11/ de parte integrantă a Constit11ţiei„ alături de funcţiile
"
oligarhice ce subzistă neî11trerupt. 111 acest fel revoluţia socială
incepe însă şi în cadrul fon11elor legale: în tin1p ce peste tot în
alte părţi ea se dezlănţuia pri11 n1işcări violet1te, aici devine o
I uptă dt1să in fort1111 î11 general în li111itele controverselor oratorice
şi ale buletinult1i de vot. Nu era nevoie să fie chen1at la putere
vretu1 t1 ra11„ pe11tru că ti ra11ii erat1 deja preze11ţi . Tribunul era în
posesia tu1or drepturi de 111ajestate~ fără 11ici u11 drept co11ferit de
ft111cţie„ putâ11d exercita îr1 virtutea inviolabilităţii nişte atribu~i
revoluţionare„ in1posibil de conceput în oricare alt polis fără lupte
de stradă . Această creatie , este rodul hazardului„ însă 11ici un alt
'

l1azard 11L1 a concurat în acelaşi grad la ridicarea Ro111ei . Nu111a1

aici trecerea de la pri111a la a doua tira11ie„ precu111 ş1 evoluţia
posterioară bătăliei de la Zan1a, s-au î11făptuit fără catastrofe,
deşi 11t1 fără tulburări . Tribu11ii sunt puntea dintre Tarquinii şi
cezari . Legea Horte11sia di11 a11ul 287 le conferă. atotputernicie: ~

trib11nat1t! este o a do11a tiranie s11b for111ă constit11ţională. . In

secolul al doilea tribunii i-au arestat pe co11suli şi pe cenzori .
Fraţii Graccl1i erau tribu11i~ Cezar era 111oşte11itorul unui tribunat
perpett1L1„ iar în tin1pul principatului lui August această de11111i-
tate este at1ibutul esenţial„ t111ic, care îi conferă drepturile de
111aJestate.
Criza di11 471 a fost generală în antichitate şi viza oligar-
hia care 111ai voia şi acu111 să co111a11de în rândurile de1nosului
creat de tirar1ie„ în rândurile totalită~i cetăţe11ilor. Opoziţia oli-
garhici nu se înfăţişa prect1n1 cea a unui ordin faţă de o grupare
exte1ioară„ ca în ti111pul lt1i Hesiod, ci prec11111 a i1n11i partidfaţă
 lle n/1 /J{1r11 ( / 111 CJlirul l1t1u1 stat absolt1t1st . co11s1derat ca dat
absolut . LJ ..\te11a. i11 anul -lX7. at1 avt1t loc i11lătt1rarea arhontilor
"
~

ş1 transferarea drcpturllcH· lor către consilit1I strategilor. 111 461„

1

~ avut loc căderea ~ll l'l lpagului ce corespundea se11atult1i ro111an .

lt1 Siciha, aflată Î11 1cL1pc directă cu Ro111a, de111ocraţia a triu111-
fat î11 47 l la i\kragas„ i11 -l<)" Ia Syract1sa„ î11 4(11 la Rl1egio11 ş1
"
Messa11a h1 Spa1ta. regii Klco111e11es ( 488) şi Pat1sa11ias ( 470) at1
î11cercat zada1111c s{l-i elibereze pe ilop (Î11 li111ba ron1a11ilor
c1ie11~i) şi să co11fere astfel regalităţii î11săşi„ faţă de oligarhia
eforilor'\ se11111ifica~a tribt1natului ro111an. Aici lipsea efectiv
popt1laţia unui oraş co111ercial care oferă tinei astfel de n1işcări
nişte cor1ducători şi o pondere~ acest lt1crt1 a dus la eşecttl defi11i -
tiv al n1arii revolte a iloţilor, î11 a11t1I 4{)4 „ fapt ce a servit probabil
la , confecţ1011area lege11dei ro111a11e despre emigrarea plebei pe
111 -~111telc sacrtL
"
lntr-u11 polis„ nobili111ea pă111â11teană şi patriciatul urba11
se confu11dă (este'\ cu111 s-a văzt1t„ scopt1I sinoicis111 t11 ui )„ ntt însă
şi bt1rghezii şi ţăranii . Aceştia fon11ează î11 lt1pta co11tra oligarhiei
t111 pa11ic.i u11ic. n1a1 ales de111ocratic ~ clar dacă se face abstracţie
de această IL1ptă, ele co11stitt1ie rl<>11ă partide.- Este ceea ce se
observă î11 cursul ur111ătoarei crize, câ11d, î11 450 „ patriciatt1I
ro111a11 caută să-ş1 restabilească puterea ca partid. .A.stfel trebt1ie
.
î11teleasă i11stitt1tia dece111vir11or, care a deter111i11at căderea tti-
~

bu11ilor: legea celor Dottăsprezece Table ce i11terzicea co11n11bi11111

şi c o111111erci11111 pe11trt1 plebea ce toc111ai parve11ise la o existe11ţă
politică : i11tâi de toate„ ftu1darea n1icilor triburi rustice tn1dc
i11tlt1enţa vecl1ilor fa111ilii era predon1ina11tă , 11t1 11un1ai de drept ci
şi de fapt , şi care î11 co111iţiile triburilor adăugate de acu111 î11colo
la vect1iJe co111iţii ale c~11tt1riilor aveau 111ajoritatea absolută a
st1frag1ilor: 16 contra 4. ln acest fel bt1rghezia era deposedată de
drepturi de către ţără11i 111e, ceea ce era desigt1r o 111a11evră a
pa1t1dei patricie11ilor, care'\ printr-u11 atac co111tu1 a făcut eficie11tă
tira ţărar1ului faţă de eco110111ia de tip capitalist a oraşului, ură
î111pă1tăşită şi de patricie11i .

I I. Măst1ra (o uzurpare a ad111inistraţiei prin forţa arntată populară)

I corespunde instituţiei tr1bu11ilor consulari la Ron1a în urn1a răscoalei
arn1atei din anul 438
 473
„ Reac~a 11l1 a întârziat deloc, fiir1d recognoscibilă în
nu111ărt1I de zece al tr1bt111ilor care au t1r111at după retragerea
dece111V1rilor. 1 acest C\c111n1c11t 11t1 se poate însă despărţi de
cfo1tt1r1le lut S~) \lacl1t1S ~)Cfltrtt restabilirea tiraniei (4J9), de .
instituirea untu 111are nt1111ăr de tr1bt1ni co11sular1 În loct1I functi- •
onar1lor ci v1h ( 438), ca ş1 de legea Canulei a d111 445 care a
r1d1cat iarăşi interdicţia de clJt1r111bi11111 între patnc1e11i şi plebei
~u încape indoială c:l attn1ci existau la Ron1a, în râ11du-
rilc patr1c1c11llor ş1 ale plcbetlor, nişte facţ1tu11 ce voiat1 să at111gă
pr111c1p1ul fundalnental al polist1lui rotnan„ polaritatea di11tre
sc11at şi tribtn1i, ş1 s:l i11depă11czr dt1pă caz tn1a di11 cele două
puteri : această forn1ă a fost lnt r-atat o ret1şită i11cât n-a 111a1 fost
111c1odată pusă se11os sub se11111ul întrebăr11 Prin accesul plebei la
funcţia st1pre111ă i11 stat , acces 1n1pL1s pr111 forţa ar111elor în JJC),
I upta 1a o tL1n1ură total diferită~ se poate spu11e că în poritica
1nte111ă secolLtl al V-lea este secolul luptei pe11trt1 legalizarea t1ra-
n1ei : de att1nci polaritatea este rect111oscută, iar pa1t1dele nu 111ai
I uptă pe11trt1 supr1111are„ ci pe11trt1 ob~nerea fu11cţiilor i111po1tar1te .
..-.\cesta este obiectL1I revolt1tiei în vre111ea războiului cu sa111nitii .
~ ~

ln a11L1l 287 plebea obţi11e accesttl la toate funcţiile, iar proptu1e-

1 tle tribL1nitor agreate de ea dobândesc nici 111ai n1ult 11ic1 111a1
puţi11 decât pt1tere de lege: pe de altă parte„ senatt1l are de acu111
încolo posibilttatea practică de a provoca i11terpunerea cel puţin a
llllt1ia d111tre tribu11i„ de exe111plu prin corupţie„ şi de a revoca
astfel pLtterea acelei instituţii . L11pta celor doztă con1petenţe
"
a
dezvoltat se11tin1e11tul juridic rafinat al ro111anilor. ln ti111p ce în
alte părţi deciziile se luau prin lovituri de pu111n şi de bâtă (ceea
cc din pu11ct de vedere teh11ic se nu111eşte cheirocraţie), în secolul
al IV-iea„ epoca clasică a dreptului public ro111an„ se for111a
obiceiul lttptelor rivale prin forţa conceptelor şi a interpretărilor
ş1 cea n1ai 111ică di vergenţă î11 conţinutL1l unei legi putea decide
asL1pra acestor co11troverse.

I. După B. Niese Istoricii n1oderni at1 poate dreptate să arate că

decen1v1ratul a fost iniţial conceput ca o funcţie tra11zitorie: probJen1a
este însă să î nţelegen1 cu ce intenţii se an1esteca partidul creat de
acesta în noua regJen1entare a fu11cţiilor: l1cel1.\·tă JJrr>hle1nă a trebuit
să producă criza.
-t74
Prin echilibn1l d111tre senat şi tribunat, Ron1a este tul caz
si11gular î11 antichitate. Pretuti11deni ait1rea„ do111inant 11u era
echilibrt1l puterilor, ci do111nea alternativa, mai ales dintre
oligarhie şi ohlocra~e. Existau chiar şi polisul absolut şi na~unea
identică cu el, dar nu existau fom1e interne solide. Victoria unui
pa1tid atrăgea ruinarea tuturor i11stitu~ilor celorlal~ şi în 111od
obişnuit nin1ic nu era onorabil sau oportun dacă nu se ridica
"
deasupra luptei cotidiene lndrămesc să spun, Sparta exista în
for111ă senatorială , iar Atena în for111ă tribunică : alternativa se
cristalizase la începutul războiului peloponesiac din 431 într-o
opinie atât de fern1ă încât era posibilă doar o rezolvare prin
solutii radicale.
~ "
111 acest fel „ viitorul Ro111ei era asigurat. Aceasta era
si11gurul stat în care pasiunea politică viza persoanele şi nu
institttţiile, singurul care a fost te1neinic în fon11ă (Senat11s po-
p11/11sq11e Ro111an11s îr1sea11111ă Senat şi Trib11nat şi repreztntă
for111a de bro11z pe care 11ici un alt pattid i1u va 111ai îndrăzni să o
atace) în tin1p ce toate celelalte dovedesc încă o dată că , prin li-
n1itele dezvoltării puterii lor în sânul lu111ii politice antice, poli-
tica inten1ă există nu111ai pe11tru a face posibilă politica externă .

II
"
ln 1110111entul acesta, când cultura este pe cale să devi11ă
ci vilizaţie„ 11on-ordinul participă decisiv la eveni111ente, ac~onând
de alt111interi pentru pri111a dată ca putere independentă . Sub
tiranie şi fro11dă , statul îl che111ase în ajutor în1potriva ordinelor
propriu zise şi 111ai întâi el a î11văţat, în acest fel , să se si111tă o
forţă . Acu111 foloseşte această forţă in propri11/ interes , ca ordin
al l ibertăţii opus celorlalte: el vede în statul absolut, în coroană,
î11 puterea i11stituţio11ală ~ aliaţii fireşti ai ordinelor pri111are şi
ulti111ii reprezentanţi veritabili ai tradiţiei siinbolice. Prin aceasta
pri111a tiranie se distinge de a doua tiranie„ fronda de revoluţia
burgheL1, Cro111well de Robespierre.
Statttl şi n1arile sacrificii cerute de la fiecare persoană
particulară sunt considerate de gâr1di rea citadi11ă drept o povară,
aşa ct1n1 acu111 încep să fie considerate o povară artele baroce şi
tot aşa cu111 devii clasic sau ro111antic, adică slab ca fon11ă sau
fără for111ă~ din 1770 literatura ger111a11ă este o revolu~e unică ,
 ._i75
intrepr111să de personalităţi puternice, contra poeZ1et stricte~
--n1nţa î11 forn1ă pentrt1 ceva" a î11tregii 11a~uni produce un efect
1n~L1po1tabil pentru că individul nL1 n1ai este lăuntric în forn1ă. Un
I ucrt1 este adevărat î11 legătură cu cutu111a, altul este adevărat în
relaţie cu artele şi cu gândirea filosofică„ altul este adevărat
indeosebi î11 rela~e cu politica. Caracteristica oricărei revoluţii
burgl1eze-i ce pare a se 11aşte exclusiv î11 111etropolă„ este lipsa de
înţelegere pe11trt1 vechile si111boluri care sunt acun1 î11locuite de
interesele 111ateriale„ acestea co11stituind pur şi si111plu dorinţa
ga11d1torilor şi a refor111atori lor et1tuziaşti de a-şi vedea realizate
co11ceptele. ~u n1ai are valoare decât ceea ce se poate justifica în
faţa raţi u11i 1: î11să fără superioritatea w1ei for111e ce este di11 loc în
loc activă în 111a11ieră si111bolică„ prin un11are 111etafizică, viaţa
nap Ltni i îşi pierde capacitatea de afi r111are în cadrul curentelor
c'.1ste11ţe1 istorice. Urn1ăriţi te11tativele disperate ale guvernului
fra11cez de a n1e11~ne ţara î11 for111ă-i te11tati ve î11treprinse sub
111ărgi111tul rege Ludovic al XVI-iea de un 11u111ăr foarte inic de
oa111eni capabili şi prevăzători„ după cc situaţia d~11ai11te se înră­
Lnăţise serios la 111oartea lui Vergennes în 1787. ln ur111a n1orţii
acestui diplon1at, Fra11ţa a fost 111ulţi ani separată de co111bi11a~ile
politice ale Europei : î11 acelaşi ti111p't refor111a grandioasă ce
fttsese realizată de coroană în pofida tt1turor rezistenţelor„ 111ai
ales refo1111a ge11erală a adn1i11istrapei aşezată pe baze din ce în
ce n1ai libere şi independente răn1âne co111plet ineficace pentru că
11eglije11ţa statului a pus dintr-o dată pe pri111ul pla11 chestiunea
puterii ordinelor. 1 U11 război european se apropia cu o 11ecesitate

1. A . Wahl: 1·r>rJ.!,e.\·chic/1/e cler.fra:ii\·iscl1e11 /?evo/u/ir>11, val. II, 1907„

este singt1n1l studiu efectuat de pe poziţiile istoriei universale. Toţi
francezii„ chiat şi cei 111ai 111oderni precun1 Aulard şi Sorel, analizează
lucrurile din unghiul u11ui partid oarecare. A vorbi despre cauzele
econon1ice ale revo luţiei este un nonse11s n1aterialist. Cl1iar şi ţăranii
(care de altfel 11-au fost deloc pron1otorii revoluţiei) se aflau într-o
s ituaţie n1ai bună faţă de 111ajoritatea ţărilor europene. Din contră,
catastrofa începe în rândurile oa111enilor instruiţi ai tutur<>r ordinelor,
în n1area nobili111e şi cler un pic n1ai devren1e decât în 111area burgl1e-
zie, pentrtt că desfăşt1rarea pri111ei Adunări a Notabilităţilor din 1787
den1onstrase posibilitatea reorganizării radicale a forn1ei de gt1vernă-
111ânt în confor111itate cu dorintele ordi11elor.
~
i11exora bilă , ca şi cu un secol 111ai devre111e sau n1ai târziu, război
ce a ILtat apoi a111ploare sub for111a războaielor Revolu~ei , însă
11i111e111 nu 111ai era atent la situatia
„ externă . Ca ordine, nobilin1ea
s-a gândit rareori ~ iar burghezia nu s-a gândit niciodată la politi-
ca externă ~ nin1eni nt1 se întreabă dacă sub o nouă forn1ă statul se
va 111ai putea î11 ge11eral n1enţ111e printre celelalte state europene~
toate preocupările se lin1itează la necesitatea de a şti dacă el va
ga ra11ta ~~drepturiJe''.
Bt1rgl1ez1a însă , ordi11tal „„hbertă~i " citadine„ oricât de
putc1111c i-at răn1â11e se11tin1c11tt1I de ord111 pe parcursul n1a1
n1ultor ge11eraţii , senti111e11t ce s-a propagat î11 Europa occiden-
tală , chiar di11colo de Revoluţia din Ma1tie: această burghezie nu
era deloc stăpână tot t1111pul pe actele ei, căci în fiecare situa~e
.., ""' • ""' J'\• .., • • • ""

cr1t1ca parea 111a1 1nta1 ca respectiva unitate era negativa,

11eavând o existenţă reală decât i11 111on1e11tele de rezistenţă în1po-
triva a altceva. ( Tiers-Etat ş1 opoziţia sunt aproape identice):
pretuti11deni însă unde aceasta trebuia să procedeze la o acţiune
co11strt1ctivă proprie, interesele grupt1rilor pa1ticulare erau foarte
diverge11te. Toată lu111ea voia ... să se elibereze de ceva~ spiriful
î11să voia statul , ca realizare a '"'justi~ei ", situat în opoziţie cu
forţa realităţii istorice, ori chiar ca realizare a drepturilor genera-
le ale on1tilt11 sau a libertăţii critice opuse religiei do111inate:
banul reclan1a cale liberă pentru SL1ccesuJ în afaceri. Existau
destui oa111eni care doreau pacea„ renunţarea la măreţia istorică ,
sau respectarea nu111eroaselor tradiţii şi la concretizările acestora,
în n1ediul cărora trăiau fizic şi psihic. De acutn la acestea se
adaugă un ele111et1t ce 11u se manifestase în luptele purtate de
fro11dă , deci î 11 ti111pul revoluţiei e11gleze şi al pri111ei tiranii antice,
da r repreze11tâ11d actual111e11te o forţă: cei dese111naţi în toate
civili zaţi iJe prin vocabule pi:ecum prostin1e, 111ojici, drojdia socie-
tăţi i, ten11eni fără echivoc. ln 111arile oraşe care acun1 se conduc
singure ( ct1n1 o den1onstrează întregul secol al XIX-iea, 1 n1ediile
rurale erau cel 111t1lt chemate să ia poziţie după ce evenimentele
se încheiaseră) se adwiă o niasă de dezrădăcinaţi situată în afara

1. Cl1iar şi revoluţia , foarte prov i ncială„ din n1artie în Ger111a11ia era o

c11estiune pur citadi11ă„ t11otiv pentru care ea s-a derulat antrenând
JJărţi extre111 de 111ici ale populaţiei .
 477
oricăror relaţii sociale. Ea nu se sin1te ataşată nici de vreun
ordi11„ 11ici de vreo asociaţie profesională ... 11ici 111ăcar în adâncul
t11in1ii de clasă muncitoare veritabilă„ deşi este constrânsă să
n1 t111cească : i11sti11cti v~ această 111asă cuprinde 1nen1brii tuturor
ordi11elor şi claselor„ ţăra111 dezrădăcinaţi, proletari intelectuali,
con1ercian~ ruinaţi„ cu prioritate nobili degeneraţi„ cun1 a arătat­
o cu o claritate redt1tabilă epoca lu1 Catili11a . Puterea acestora le
depăşeşte cu 111ult nun1ărul. Ei se întâlnesc peste tot : 1nereu în
preajn1a luării n1arilor decizii„ gata de otice şi fără nici un respect
pe11trt1 vreo organizaţie„ nici chiar pentru organizaţiile propriului
partid Ei sunt cei dintâi care in1pri111ă evenin1entelor forţa
distrt1ctivă ce deosebeşte Revoluţia franceză de Revoluţia engleză
şi a doua ti ra111 e de p r1 n1a . C Ll o veri ta bi I ă nel ini şte„ burghezia se
apără de această 111ulţi111e de care se vrea delimitată strict
(Napoleo11 Îşi datorează ascensiunea unui astfel de act de
apărare„ di11 13 venden1iaire)„ î11să nu se poate trasa o linie de
de111arcaţte în răbt1fuirea faptelor ~ prett1t1ndeni unde burghezia
face uz i111potr1va orga11izaţiilor precedente de forţa ei de pro-
pulsare relativ slabă în raport cu nu111ărul„ slabă pentru că în fie-
w
care n10111ent este tn JOC unitatea interna„ aceasta masa a patruns
"' • ' - wf .,,,,.

î11 i11teriorul ei şi chiar în frunte, hotărând cea dintâi succesele şi„

pe11trt1 o foarte 111are parte, ştiind de cele mai multe ori să păstre­
ze pe11tru sine poziţia cucerită: adesea„ gra~e sprijinului ideal al
filosofilor interesa~ de caracterul abstract al acesteia„ sau spriji-
11t1lu1 n1aterial al potentaţilor financiari care a făcut ca pri111ejdiile
să se abată nu asupra ei, ci a clerului şi nobili111ii .
Această epocă 111ai dă de înţeles că, pentru pri111a oară,
adevărurile abstracte caută să in1p1eteze ltn11ea real1tă~lor.
Oraşele capitale at1 deve11it atât de 111ari iar orăşenii atât de in1-
portan~ prin influenţa lor asupra fiinţei trezite din oricare ca1ltură
(această inj71lenţă se n11n1eşte opinie pz1blică)„ încât resurseJe
sâ11gelt1i şi ale tradiţiei„ care este înnăscută„ si1nt că li se clatină
poziţiile considerate până aici intangibile. Să 11u uităm că tocn1ai
statul barocului şi polisul absolut„ în ulti1nul stadiu al perfec~unii
lor fo1111ale, su11t de la un capăt la altul expresia vie a unei rase şi
că istoria concretizată sub această forn1ă posedă tactul petfect al
acestei rase. Dacă aici există o teorie politică, ea este extrasă din
fapte, în faţa 1năreţiei cărora teoria se î11cli11ă . Ideea de stat
sfârşise p1i11 te111perarea sângelui primelor ordine, punâ11dt1-l în
•
478
slujba ei, în întregi1ne, fără un11ăr1. Absol L1t ... aceasta însean111ă
că 111arele curent existe11ţiaJ îr1 iţJosta=ă de 1111itate este În fon11ă ~
posedând o categorie de tact ş1 de 111st111ct ~ fie că apare sub fon11a
tactului diplomatic sau strategic„ fie ca o cutumă deosebită sau
ca gust rafinat în artă şi gândi re.
"
ln contradicţie cu această realitate n1ajoră, astăzi se
răspândeşte raţionalis111ul„ o con111nitate de existenţă tre=ită a
oa111eni/or instn1iţi, a căror religie constă î11 cunoaşterea critică
şi ale căror 1111111ina 11t1 su11t divinităţile ci conceptele. Acu111
influenţa cărţilor şi a cu11oşt111ţelor generale asupra politicii este
în creştere„ în China lui Lao-tse, în Atena sofiştilor ca şi în
tin1pul lui Mo11tesquieu~ opinia publică for111ată de aceştia stă în
calea d1plo111aţ1e1 sub chipul grandorii politice de o specie cu
tott1I 110L1ă. Ar fi o ipotcz1 absurdă să adn1ite111 că Pisistrate, sau
Richeliet1, sau cl1iar ("'ron1\\icll ar fi lt1at decizii intlue11tate de
~

s1ste111e abstracte, căci aşa stau lucrurile 11t1111ai de la triu111ful

ra tio11alis111ul ui î11coace.
~

Fără îndoială că rolul conceptelor in1portante ale civili-

zaţiei este foa1te diferit de co11ţinutul şi de structura lor î11 cadrul
ideologiilor sava11te. ....Efectele tn1ui adevăr su11t totdeauna foarte
diferite de te11di11ţă . h1 lu111ea reală adevărurile sunt doar 11işte
111ijloace în 111ăsura în care don1i11ă spi ritele„ deter111inând în
co11secinţă acţiu11i . Nu profu11zimea, justeţea„ nici măcar logica,
ci eficacitatea adevărurilor decid i111portanţa lor istorică. Este
co111plet 11ei111porta11t dacă ele sunt bine înţelese sau dacă lu111ea
este în ge11eral incapa.bilă să le înţeleagă. Această indiferenţă se
expritnă î11 c1tvinte clişee. Ceea ce au însemnat pentru religiile
di11 vechi111e cele câteva si111boluri devenite experienţă vie,
precun1 Sfântul Morn1ânt pentru cruciaţi„ sau 111ai degrabă
substa11ţa lui Cristos în perioada conciliilor de la Niceea, este
înlocuit act1111 de cele două sau trei cuvinte sonore de care se
e11tuziasn1ează orice revoluţie din epocile civilizate. Nu111ai
clişeele verbale sunt realităţi . Restul sisten1elor filosofi ce sau
etico-sociale 11u co11tează pentru istorie. Cu funcţie de clişee însă
ele sunt, vre111e de circa două secole, forţe de pri111 rang dove-
di11du-se 1nai pt1temice decât tactul sângelui care începe să
secătttiască în universul pietrificat al 1narilor oraşe . Dar spiritul
critic ... nu este decât una di11 cele două tendinţe ce decurg din
111asa co11fuză a 11on-ordinttlu1. Alătu ri de conceptele abstracte
~·---------~~~~~~~~~~~----------------~~~
Jpa re ba11ul abstract . L'l 1bei at (ic valorile pri111ordiale ale pă-
111â11t td L1i~ alătt1r1 de can1era de lucrL1 a filosofilor apare„ ca putere
politică „ tejgl1eaua . A111ândouă su11t lău11tric înrudite şi 1nsepara-
b1le. Vecl1ea opozi~e dintre cler şi 11obili111e supravieţuieşte în
for111ă citadi11ă î11 n1edi u1 burgl1ez CLl o rigoare ase111ănătoare.
Banul „ ca realitate pt1ră, 11i se relevă absolut superior adevăruri­
lor ideale existente„ aşa ctn11 a111 spus„ 11un1ai sub for111ă de clişee
verbale„ ca instrt1111c11tc ale lt111111 reale. Dacă pri11 de111ocraţie
î11ţelege111 for111a pri11 care J'iers-1.:·1at ca atare voia să o in1pri111e
vieţii publice în a11sa111blu„ v~ trebui să adăugăn1 că de111ocra~a
şi plutocraţia sw1t sino11i111e. h1 raport unele cu altele„ ele sunt la
fel ca dori11ţa ctt realitatea„ teoria cu practica'\ cunoaşterea cu
succest1L U11 fapt tragi-co111ic în lupta disperată pe care
refor111atorii şi teoreticienii libertă~i o duc în1potriva influenţei
banilor este că toc111ai această luptă sus~ne banul. De idealurile
11011-ordii1ului st1nt ataşate şi respectul pentru 11u111erele n1ari (aşa
ct1n1 e expri111at el în co11ceptele de egalitate pentru to~ „ de drept
11atural şi apoi î11 principiul sufragiului w1i versal) ca şi libertatea
de opi11ie şi, 111ai î11tâi„ libertatea presei . Acestea sunt idealuri, dar
i11 realitate libertatea opi11iei pt1blice necesită pregătirea acestei
opi11ii , ceea ce însea11111ă ba11i , libertatea presei i111plică posesia
Jcesteia„ care este tot o cl1estiune de bani , sufragiul universal pre-
supu11e agitaţia electorală, depe11de11tă de dorinţele sponsoriţor .
Reprezentan~i ideilor sesizează doar una dintre di111ensiu11i ,
reprezenta11~i fina11ţei lucrează punând-o în valoare pe cealaltă .
Toate co11ceptele liberalis111ului şi ale socialis111ului au fost iniţial
pt1se î11 circulaţie cu ajutorul ba11ilor şi î11 interesul acestora .
\ 1lişcarea populară a lt1i Tiberius Graccl1us a fost posibilă 11u111ai
cu spriji11u·1 n1arilor bogătaşi„ ec111ites, luând sfârşit in1ediat ce
aceştia at1 avut asigurată acea parte a legilor profitabilă pentru
ei„ aceştia retrăgândl1-se cl1iar atunci din 111i şcare. Cezar şi
C'rassus at1 fi11anţat 111işcarea catilinară orientând-o co11tra sena-
tului î11 loc s-o di1ijeze contra celor avuţi . Din 1700'1 în Anglia,
politicie11ii i111porta11ţi constată ~~că la bursă se operează cu
alegerile ca şi cu valorile şi că preţul unui -v·ot este la fel de bine
cu11oscut ca şi preţul u11ei bt1căţi de păn1ânt. „ 1 Când la Paris a
- ·-- - -- -
I. J. Hatscheck · !·:11.1!.I. ' "!J~/a.\'S Ul1J!,.\'gesc/1. „ p. 588 .
480
----------------------------
a_JL111s vestea de la \\iraterloo, ctirsul re11telor a scăzut 1Jcob11111
distruseseră vecl1ile legături de sâ11ge„ a11t1c1pa11d astfel ba11ul ~
acu111 el reapare ş1 ia în 111âi111 co11ducerea ţări1 Nu e\.1stă1

n11şcare proletară, nici n1ăcar con1Ln1istă care„ fără vreo câţiva

co11dL1cători ide:1lişti să-ş1 dea sean1a„ să 11u acpo11ezc Ît1 i11tcrcst1I
ban Lll ui „ Î11 di rec ţi a voită de el ş1 atâta ti n1 p cât a cest Hlt eres
o cere.2 Spiritul propu11e„ ba11ul d1spLu1e: aceasta este orga111 za rea
tt1turor Jărtlor u11de cultt1ra se sfărşeşte„ din n1on1e11tul î11 care
n1etropola do111ină restul lt1n1ii . La ur111a L1r111e1 „ acest fapt nu este
6 111_Jt1sti~e co11tra spiritului „ pe11tru că el triun1fă astfel î11dcoscb1
în u11iverstil acţevărurilor, a] cărţilor şi al idealt1rilor„ 11efii11d d111
această lu111e. h1tr-o civilizaţie incipie11tă co11ceptele devi11 sacre„
dar ba11ul" triun1tă asupra lor î11 Î111părăţ1a /111 , căci ci nt1 aparţine
decât acestei
...
I u111i .
h1 lu111ea politică occide11tală, doar î11 Anglia cele dot1ă
laturi ale politicii burgheze„ cea ideală şi cea reală „ au făcL1t epo-
că . Nu111ai aici Tiers-Etat 11u a fost 11e\·oit să lupte î111potriva u11ui
stat absolutist pe11trt1 a-l d1st rugc ~1 :1 t econstrL11 pe rui11ele ltit o
don1111aţie prop1ie: aceasta ~ - J lh „·,1,ltJt ln for111ele VIgt1roase ale
prin1ului ordi11 L1nde pol1t1c:1 111 1 • ,~' ' ' '' ~ale era d~ja co11stitt1ită„
avâ11d pri11tre 111etode o tal.·11. i :111c de vcchi1e tradi~i care„
co11for111 proptii lor interese nu ~ 1 ll tl'~ fi n1a1 bu11ă . Acolo şi-a
stabilit do111icilit1l parlan1c11tar1s111ul Jutc11tic şi profL1nd origit1al „
el presupu11e o ex1ste11ţă inst1lar3 in locul statului ş1 obiceit1r1
11obiliare î11 locLtl celor burgl1cze ş1 „ in plL1s„ î111preJLtrarea că
aceste forn1e at1 apărut Î11că i11 epoca înfloririi barocului care
co11ţine n1t1zica î11 sine. Stilul parla111e11tar este perfect identic cu

I. Chiar şi în tin1pul Terorii în centrt1l Parisului se afla stabilin1entul

doctontlui Belhon1n1e„ unde reprezentanţii n1arii nobilitni be11chetu-
iau şi dansau„ răn1ânând în afara oricărei prin1ejdii atâta cat puteau
conta pe forţa nun1erică a iacobinilor (G . Lenotre: l'ar1.,· re\·<,fuli<>1111-
aire, p. 409).
2. Marea n1işcare ce se serveşte de frazeologia lut Marx a detern1inat
depe11denţa atât a antrepenorilor de n1uncitori lor, cât şi a an1belor
categorii de jocuri le de bursă .

. '
 481
sti 1Ltl diplo111aţiei de cabinet~ secretu) succeselor sale rezidă în
l 't 1g111ea t11 1tide111ocratică

La fel. frazeologia ra~onalistă a apărut pe pământ englez

i11 strâ11să legătu1 ă CLl pr111c1piile doctrinei de la Manchester.
Hu111e a fost 111aest1ul I ui Ada111 S111ith. Liberi}' se111nifică evident
"
libe1tatea spiritului şi a afacerilor. In Anglia opoZt~a dintre
politica realistă şi exaltarea pentn1 adevărurile abstracte este
1111posibllă, aşa CL1111 î11 Fra11ţa lui Ludovic al XVI-iea ea era
inevttabilă . Mai târziu, Edn1ond Burke dădea lui T\tlirabeat1
urn1ătoarea replică: "Noi 11u ne recla111ă111 libertăţile ca dreptt1ri
ale 0111ului„ ci ca drepturi ale englezilor''. Franţa a primit din
.L\.nglia toate ideile re\1oluţionare, aşa cu111 a împru111utat stilul
n1onarhiei absolute~ an1belor Franta „ le-a dat o forn1ă strălucitoa-
re şi irezistibilă„ exen1plară cu inuit peste graniţele co11ti11e11tului„
dar nu a înţeles r1in1ic despre punerea lor î11 practică . Utilizarea
frazeologiei bt1rgheze~ pentrt.1 asigurarea succesului politic
presupune o privire de expert asupra clasei SUJJerioare pentrLt
constitL1irea spirituală a clasei ce va ajt1nge la guvernare fără a şti
să guverneze„ drept penttu care aceasta s-a format în Anglia: la
fel stat.1 lt1crt1riJe CLt inevitabila Lttilizare a banilor în politică„ nu
i11 sensul coruperii pcrso11ahtă~lor de ra11g înalt, ~pecifică stilult1i
spaniol sau ve11eţ1an „ ci în se11sul pregătirii forţelor den1ocratice
Aici „ i11 secolttl al XVIII-iea„ banul care a influentat siste111atic
~

111a1 i11tâi alegerile parla111entare„ iar după aceea rezolutiile

~ >

Can1erei inferioare;' deter111ină descoperirea, odată cu idea1til

-- - - - --
I .Cele două partide î~i în1ping tradiţiile şi cutu111ele până in anul
I t)80
2. De asen1enea„ în Anglia, raţio11al isn1ul etic ş1 pol 11 ic e~te un
produs ni celuj de al treilea ordin (/ier.\· (Jrllre ) - Priestley„ Paley,
Paine„ Godwi11„ de unde stârijeneala în faţa gl1sttilu1 rafi11at al lui
Sh~lftcsbury'.
3. c· L1ncelarul EşichieruluL Pell1ant, SllCCeson11 1t1i Wa1pole„ ren1itea
la încheierea fiecărei sesit1ni . prin secretarul său„ n1en1brilor Ca111ere1
1nfr-11oare„ cinci până la opt s11te de lire sterline„ pentru valoarea ser-
vici t lor adt1se de ei guver11ului„ adică partidului av/1iJ!.. Secretarul
p<irt 1du l tn Dodit1t~t.011 scria 1a l 741 despre <:tctivitatea parla111entară:
. „1'-~1n 1 participat niciodată la o dezbatere ce se pt1tea evita şi n-a111
•)icrdut n1c1 un vot la care anl plitllt ?na pa ,1e .. \n1 acceptat nun1eroase
-+82
libe11ăţii presei „ şi a faptului că presa slt1Jeşte pe cel care o deţ111r
Ea nu an1plifică „ ci produce '" '"opinia publică" .
la 11n loc cele două lucruri sunt considerate a fi liberale„
adică libere de orice oprelişti ale vie~i legate de pă111ânt, chiar
dacă aceste oprelişti se nun1esc drepturi, fonne sat1 sentin1ente.
Spi1itul este liber pentru tot felul de afinna~i critice„ banul este
1iber pe11tru tot felul de afaceri . An1bele sunt însă 111exorabll
orientate către direc~a unui ordin ce nu recunoaşte n1c1 o
suveranitate statală deasupra lui . Spi ntul şi banul „ anorga11ice
ct1111 su11t, nu doresc un stat ca fon11ă organică pentru o
sin1bolistică ce itnpune respect, ci ca o institu~e ce serveşte un
scop . Este factorul ce le deosebeşte de forţele fro11dei„ ce at1
apărat nu111ai i11odul gotic de a trăi în for111ă în1potriva 111odtdui
baroc, sp1ntul feudal contra absolutisn1ului şi care„ silite acun1 să "'
se apere„ abia dacă 111ai pot să se deosebească de acesta . 111
.t\11glia i11să "' n1işcarea frondistă a '"'"dez.arn1at'' nu nu111ai statul„ în
luptă făţişă , t:i şi llers-Etat pri11tr-o superioritate i11temă : de
aceea ea a atins starea unică de ,„a fi i11 . for111ă"" den1ocratică ce
11u a fost co11strt1ită sau i111itată , ci n1aturizată şi dezvoltată„
expresie a unei vecl1i rase şi a t1nui tact 11eî11trerupt şi sigur care
ştie să iasă din î11curcătură prin toate 111ijloacele nou apărute î11
t1n1p . Din acest 111otiv, Par1a111e11tul englez a decis participarea la
ră zboaiele de succesiune purtate de statele absolutiste, văzând în
ele nişte războaie econo111ice cu o finalitate econon1ică .
Neîncrederea este atât de 111a re în rândurile non-
ordinul ui inforn1 lăw1tric, încât acesta este 111ereu gata să-şi apere
libertatea (eliberarea de orice for111ă) printr-o dictatură nesupusă
vreunei regtdi . şi deci ostilă oricărui orgar1is111„ dar care toc111ai
prin activitatea n1ecanic1stă se apropie de gustul pentru spirit şi
pentru ba11i ~ trebuie să ne gândi111 la n1aşi11a politică franceză al
cărei eşafodaj a fost creat de Robespierre şi desăvârşit de
Napoleo11. Dictatura ce serveşte idealurile u11ui ordi11 a fost dorită
de Rousseau, Sai11t-Si111on, Rodbertus şi Lassalle„ ca şi de

raţiuni ce 111ă puteau convinge, dar niciodată vreuna care să-111i

influenţeze sufragiul. "'"'
 -i.&3
1dcolog1i antichităţii di11 secolul al IV-iea, Xenophon în
( ·,·ropedia ş1 lsocratc î11 Nikokles. 1
"
h1 celebra frază a lui Robespierre: „„Guvernul Revoluţ1e1
este despot1sn1ul libertăţii contra tiraniei" este expri111ată şi tearna
Jdancă a oricărei n1ulţin1i care nu se sin1te sigură şi "în fonnă" în
faţa eve111111entelor n1ajore. O trupă a cărei discipJină se clatină
cedează de bL1nă voie în fata unor lideri de 111on1ent„ conferind11-Je
7

o pLttere in1posibil de obţinut de şefii legitimi„ nici ca an1ploare,

nici ca ese11ţă„ dar care n-ar putea fi tolerată dacă ar fi 1egiti 111ă .
...\ceastă situaţie„ transpusă la scară 111are„ este caracteristică
începutLtlui oricărei civilizaţii. N1111ic nu caracterizează tnai bine
c{lderea fo1111elor politice decât ascensi11nea forţelor in._for111e pe
care le pute111 nt1111i„ luându-ne după cazul cel 1nai celebnt"
110110/eonis111 Cu câtă perfecţiune" într-adevăr" nt1 se leagă
existe11fa ltu Richelieu ş1 a lui Wallenstein de tradiţie neclintită a
vren1ii lor ! Câtă aspiraţie către fon11e în Revoluţia engleză,
tocn1ai sub 111asca dezordinii externe ! Aici întâlni111 con:rariul.
Fro11da luptă JJe11t111 forn1ă'I statul absolutist luptă in for111ă 'I
bL1rgl1ezia co11tra for111ei . Prăbuşirea unei orga11iz.a~i peri inate nu
este noL1ă. Ea a fost trăită şi de Cro111well şi de capii pri111ei
t1ra11ii . Dar i111portant este că" în spatele ruinelor for111ei vizibile,
nu există nici o altă for111ă inVIzibilă~ nici Robespierre„ nici
Bonaparte n-o 111ai găsesc nici în ei, nici în jurul lor, fapt ce
co11stituie baza evidentă a fiecărei transfor111ări noi~ însea111nă că
in locul t1nui guvern de 111are tradi~e şi cu 111are experienţă
apariţia unui regin1 guvernat de hazard devine inevitabilă ~
viitorul acestuia nt1 111ai este garantat de însuşirile unei 111inorită~
îr1delur1g for111ate„ ci depinde integral de apariţia întâ1nplătoare a
unui st1ccesor de calibrLL .. lată ce caracterizează această cotitură
a istoriei dând acelo1 state care ştiu să conserve tradi~ile n1ai
n1t1lt decât altele o i111ensă st1perioritate de-a lungul genera~ilor.
Pr1111a tira11ie adusese polisul la desăvârşire cu ajutorul
clasei plebee~ tot J)lebca a dist1us polisul cu ajutorul celei de a

I. Că un atare ideal de guvernare personală se111nifică real111e11te aici

dictatură în interesul idea1urilor bt1rgheze şi raţionaliste, iată ce
den1onstrează opoziţia cu idealul strict politic al polist1lt1i de care se
leagă„ dt1pă fsocrate, blesten1u1 nen1uririi.
~84

doua tiranii . Odată cu revolu~a burgheză din secolul al IV-iea el

este ni111icit şi ca idee„ chiar dacă n1ai supravieţuieşte ca
tnstituţie, ca l1abitud1ne sau ca 111strun1ent al fiecărei puteri .
01nul antic 11u a î11cetat niciodată să gândească ş1 să trăiască
politic în fon11a acestui polis„ pentru 111ul~n1e ne1nafiind î11să un
s1n1bol cinstit cu o tea111ă sacrală, aşa cun1 nici 111011arhia
occidentală de drept divin nu 111ai fusese dispusă ~'să facă dinastia
sa cea 111ai veche dinastie din Europan, după Napoleon.
"
h1 acea stă revolu~e„ ca şi în antichitate„ regăsi111 11un1ai
solu~i 1110111enta11e de i111porta11ţă locală ~ aşa cu111 arcul n1agnific
descris de Revolu~a fra11ceză se încordează la asaltul Bastiliei şi
se desti11de la Waterloo: sce11ele su11t cu atât 111ai neliniştitoare cu
cât se11ti111e11tul fu11da111ental euclidian al acestei culturi nu face
posibilă decât apari~a câtorva fricţiu111 de partid totaln1ente
corporale şi î11 loct1l i11tegrării fu11c~onale '! învinşilor de către în-
Vlt1gători 11u111ai t11n11c1rea acestora dintâi . 111 Corcyra în 427 şi în
Argos î11 3 70 localnicii au fost 111asacraţi în n1asă . La Leontinoi
î11 422 clasa inferioară a fost alu11gată di11 oraş şi cuceritorii s-au
aliat cu sclavii „ până în zit1a când„ de tea111a unei revenjri a celor
izgo11iţi, au părăsit oraşul retrăgâ11du-se la Syracusa. Cei scăpaţi
di11 sute de astfel de î11căierări inundau străzile oraşelor antice,
ft11nizau n1erce11ari ar111atelor celei de a doua tir?nii şi a1ne11inţau
securitatea dru111t1rilor şi a căilor de naviga~e. In propunerile de
1)ace ale diadohilor şi 111ai târziu ale ro111anilor apare 111ereu
schi111bul unor păr~ de popula~e alungată . A doua tiranie se
sprijinea şi ea pe acte de felt1l acesta. Dionysos I (405-367) şi-a
asigurat do111inaţia Syracuse1 a cărei înaltă societate era, înainte
dar şi alături de cea a 1\ticii , nucleul culturii elenice celei 111ai
n1ature (cu111 a fost reprezentată 111 ~' Pe!şii '', trilogia lui Eschil , în
anul 470~ execuţia î11 111asă a oa111e11ilor de cultură şi confisca-
rea tuturor bunurilor acestora). Apot acesta a proc-.~dat la o orga-
11izare cu totul nouă a popula~ei„ la n1 velu1 de sus, acordâr1dt1-le
partiza11ilor lui 111ari proprietă~ „ la nivelul de jos, pen11iţând
pătru11derea unor n1ase de sclavi în ordinul burghez: ca şi în alte
1

1 Diotior„ XIV, 7. Scena se repetă în J 17 când ,t\gathocles„ pe atunci

olar~ a asn1uţit asupra celor din strat11rile Sl1perioare ale populaţiei
ba11dele sai~ de s,1lariaţi şi de scla,1i După n1asacn1„ '"'popon1l
 ~85

p..1rp _ intre aceşti sclavi au fost î111părţite soţiile şi fiicele celor din
populaţia ni111icită . Pe11tru antichitate 111ai este caracteristic faptul
că revolt1ţ1ile de acest tip autorizează doar creşterea în număr nu
ş1 în an1ploare. Ele au aparenţe cantitative, dar fiecare se
dezvoltă nu111ai pentrt.1 sine şi sub un singur aspect, într-un singur
loc etc .~ astfel încât sin1ultaneitatea tuturor le-ar da an1plitud1nea
Lu1ui fe11on1en general care să facă epocă. Acelaşi lucru este
adevărat î11 legătură ct1 napoleonisn1ul„ odată cu care lll1 regi111
fără fon11ă se ridică pentru pri111a oară deasupra 111ecanisn1u]u1
oraşului-stat fără a se putea elibera lăuntric în întregime. El se
spriji11ă pe armată ce începe să se si1ntă o ditnensiune politică
i11dependentă î11 raport cu r1aţiunea degenerată în formă. Aceasta
este şi scurta cale de la Robespierre la Bonaparte~ odată cu căde­
rea iacobinilor centrul de gravitaţie se i11ută din ad111inistraţia
civilă în 111âinile generalilor atnbiţioşi . Acest lucru arată în ce
111ăsură spiritul cel nou a pătruns în toate statele din Occident„
fii11d vorba„ dincolo de cariera lui Bernadotte şi a lui Wellington,
de istoria proclan1aţiei "Către poporul 1neu" din 1813 ~ aici este
pusă în disct1ţie co11tinuitatea di11astiei prusace de către militari în
cazul î11 care regele nu se l1otăra pe11tru o ruptură cu Napoleon.
A doua tiranie se anunţă deci şi prin atitudinea de abro-
gare a fom1ei inten1e a polisltlui, atitudine adoptată de Alcibiade
şi Lysandru la sfârşitul războiului peloponesiac faţă de an11ata
cetăţii . Pri111ul exercita din anul 411, în ciuda faptului că fusese
exilat„ 11ea vând deci vreo funcţie şi î111potriva voinţei cetăţii, o
do111inaţie efectivă asupra flotei ateniene~ al doilea„ care nu era
cl1iar spartan, se si111ţea co111plet indep~dent la con1anda unei
an11ate care i se supunea lui personal. ln anul 408 lupta dintre
cele dot1ă puteri a evoluat într-o luptă dintre doi oa111erli pentru
do111inaţia 1u111ii politice egeene. Curând după aceea„ Denys din
1

Syracusa„ prin fon11area pri1nei 111ari a11nate de n1eserie, a dat

războiului antic o nol1ă forn1ă, exe111plară atât pentru diadohi cât

oraşului epurat"' se reuneşte şi conferă dictatura "salvatorului purei şi

adevăratei libertăţi". Di odor „ XI X, p. 6 şi t1rn1.: despre întreaga
1
n1işcare~ cf. Busolt: (irrech. 1\ taatsku11de„ p. 395 şi urn1. şi Pohltnann:
( ie.,·c/1. tl ,\'f>:. //rai!, C~ I „ p. 416 şi urn1 .
l. Ed. Meyer: ( re.\·ch. d . .tl lt. „ IV, § 626„ 630.
ş1 pentru ron1a11i . El a introdt1s totodată 111aşinile de război şi
art1ncătoarele de proiectile. De atttnci'I spiritul an11atei este o
1

putere politică pentru sine~ a se şti în ce 111ăsură stattil este

stăpânul sau instrun1entul 111ilitarilor săi este o chestiune foarte
senoasă . Faptul că i11tre 390 şi 367. gt1ve111ul Romei~ este co11dus
în exclusivitate de o co111isie n1ilitară· relevă <lestu] de h111pede o
1

politică patticularistă a ar111ate1. Se cunoaşte că Alex.andru, acel

ro111a11tic al celei de a doua tiranii, a căzt1t din ce în ce 1nai 111ult
stib do111i11aţia crescândă a voi11ţei soldaţilor şi generalilor săi,
care 11u nu111ai că l-au obligat să se retragă din lr1dia, dar aL1
dispus evident şi asupra succes1u11ii sale.
Acest lucrt1 ţine de natura 11apoleonis111ului, Ja fel şi ex-
ti11derea don11naţiei JJersonale asupra domeniilor al căror carac-
ter tu11tar nu este nici de natură na~ona1ă, nici de natură juridică„
c1 pur şi si111plu de 11atură 111ilitară şi teh11ico-ad111inistrativă . Res-
pectiva exte11s1e este însă ireco11cll1abilă faţă de natt1ra polisului .
Statul a11t1c este ~nict1l nest1sceptibil de ext111dere organică: de
aceea ~ ct1ceririle di11 vren1ea celei de a doua tira11ii ajung la
.i11xtap11nerea celor dot1ă unităţi politice: polisttl şi teritoriul din
posesia lui'I deci coeziu11ea ră111âne la discreţia întâ111plăt1i şi a
a111e111nţă11lor de tot felul . Astfel apare i111aginea lu1nii greco-
ro111ane~ re111arcabi-lă şi încă neînţeleasă în se111n1ficaţiile ei de
profunzi111e: o centură de teritorii lin1itrofe în interiorul căreia
forfotesc o n1ul~n1e de polisuri de care se leagă î11 exclusivitate
concepttd de stat proprit1 zis, res p11blica. Teatrt1l întregii politici
reale se află în centrul acestor state st1verane~ pentru fiecare în

1. H. Delbriick : <ie.\·cl1ic/1/e llcr A."rieJ!,sku11sl ( 1908)~ I„ p . 142.

2. ~\n u l 111orţii lui Denys~ ceea ce nu survine probabil întâ111plător.
3. Trei până la şase trihu11i m1/ill1res cr>11sulari J>f>lcslale în Jocul
consulilor Exact în acest ti111p'I ca urt11are a introdt1cerii soldei şi a
duratei 111ar1 a serv1cit1lui 111ilitar în cadrul legiunilor„ a trebuit să
apară o clasă veritabilă de soldaţi profesionişti „ care ţinea în 111âi11i
alegerea centt1rionilor şi detern1ina spiritul tn1pelor. Este co111pJet fals
să se n1ai vorbească şi azi de co11scripţia ţăranilor~ fără a ţine sean1a
că cele patru 111ari tribt1ri urbane ft1r11izau o parte însen111ată a
efectivelor a căror influe11ţă le depăşea 11un1ăntl. Chiar şi descrierea
arhaizantă a lui Titus Livius şi a altora a rată ce influenţă au exercitat
asociaţiile per111ane11te asupra luptelor de partid.
 <
.J87
pa11c i11tr-un pu11ct anunut h1strt1111c11tuJ sau obiectul lor este pt1r
ş1 s1111plt1 or/J1s terra1·11111 _ o expresie foarte caracteristică Cor1-
ceptt1l ron1a11 de (putere oficială dictatorială du1colo de
i111per111111
şa11ţurile cetăţii ş1 care dispare 1111ediat ce trece 111ai de1)arte de
ţJ<J111eri11111) şj de provincia„ opuse conceptt1lu1 de res p11b/ica„
corespu11de tu1ui se11t1111e11t ge11eral antic ce 11t1 recwioaşte decât
corpLd oraşulL1i ca stat şi ca SL1biect politic ş1 care "'în afară~' 11t1
vede obiecte decat i11 raiJ011 cu acest scop. Denys ~„a Î11co11jltrat
cu Ull ca111p de rui11e politice„, oraşul Syract1sa co11struit ca o
fo1tăreaţă . î11ti11zâ11du-ş1 sfera de inflt1e11ţă politică asupra Italiei
ş1 a coastei daln1ate pâ11ă În 11ordul Adriaticii unde el avea î11
posesie A11co11a şi Hatria ( Adria) la gurile Padul ui . Planu) i11vers
;t fost realizat de Filip al Macedoniei după 111odelul 111aestruJui
săt1 laso11 di11 Phereea„ asasinat în a11ul 370: transferarea
ce11trului de gravitaţie în teritoriul li111itrof„ adică„ practic„ în
;trn1ată şi exercitarea de aici a unei supren1aţi1 asupra Jun1ii
t?le111ce. ,~stfel Macedo111a s-a î11ti11s pa11ă la Du11ăre„ iar după
n1oartea lt1i Alexa11dru ei i s-au adăugat regatele seleucizilor ş1
Jlc Ptolen1eilor ce au fost fiecare guvernate dintr-un polis:
"
.-\11t1ohia ş1 Alexa11dria ~ 111etodele ad111111istra~ei a11tică . ln acelaşi
t1111p„ Ro111a Î11săşi a orga11izat (din 326 până aproxin1ativ î11 265)
regatul Italiei ce11trale ca un stat ta111pon„ fortificându-l di11 toate
părple pr111tr-un siste111 de colonii „ de alianţe şi de con1unită~ de
drept lati11. Apoi, î11cepând di11 237„ Ha111ilcar Barca a cucerit
regatul Spaniei pentru Ca1tagi11a, care exista de foarte 111ult tin1p
În for111e a11tice~ C'aius Flan1i11ius a cucerit valea fluviului Pad
pe11tru Ro111a „ î11cepând din 225 şi„ în stărşit„ Cezar a cucerit
Galia . Pe acest fu11da111ent se sprijină 111ai întâi luptele de tip
11apoleo11ia11 ale diadohilor di11 Orient, apoi cele din Occident
di11tre Sc1pio şi Hannibal, în egală n1ăsură cu originea în polis şi,
ln fine„ cele ale triun1virilor cezarici ce se bazau pe su111a tuturor
teritoriilor lin1itrofe şi pe i11stru111entele acestora, cu scopul de a fi
~~cele di11tâi la Ron1a"

12

La Ro1na„ fericita şi puternica formă politică a vren1ii

atinsă î11 a11ul 340 a fost revoluţia socială îngrădită în limite con-
stituţionale. Un fe110111e11 napoleonian precu111 ce11zorul Appius
-iss
Claud1us, în anul 31 O, care a co11strL11t pr1n1u1 apedu":t '?1 \ · 1~1
,l\ppia„ do111inând Ron1a aproape ca un t1rJi1~ a eşuat fo~1tll'
repede în încercarea lui de a anihila ţărănimea prin 111area 111asă a
orăşenilor şi de a orienta astfel politica într-u11 sens tn1i]ateral„ ca
la Atena . Acesta era scopul urmărit de el pri11 admiterea în senat
a fiilor de sclavi„ organizând centuriile după averile băneşti şi 11u
după proprietăţile i111obiliare„ repartizând sclaVli eliberaţi şi pe
1

cei tără avere îr1 toate triburile tinde era necesar şi pos1b1l să-i pu-
11ă în 111inoritate pe ţăranii care veneau foatte rar la oraş .Aceşti
oan1e11i lipsiţi de pământ au fost deja reportaţi de t1n11ătorii
ceI1zori la cele patru 111ari triburi urbane Non-ordinul î11suş1
co11dus de o 111inoritate de fa111i Iii bine văzute„ a recunoscut că
scopt1l acelei refo1111e 11u 111ai consta„ aşa cu111 se spunea„ în
distrugerea„ ci în cucerirea organis111ului ad111inistrativ senatorial.
Până la t1n11ă acesta a ob~nt1t cu forţa accesul la toate fl1nc~1le şi
pr111 legea Oguh1ia din anul 300 la funcţttle politice 1111portante
de sacerdoţi„ pontifi ş1 augL1ri„ iar pri11 revo1ta din anul 287
validitatea juridică a plebiscitelor chiar şi fără co11si111ţăn1ântul
senatului.
Rezultatt1l practic rtl acestei i111şcări libertine era exact
co11trarul a ceea ce ar fi aşteptat ideologii (care nu existau la
Ron1a ). Marele succes a câştigat un scop prin protestele 11on-
ordi11uJ t1i şi„ în co11secir1ţă, forţa 111otrice de Ia acela care„
abstrac~e tăcând de opozi~e~ era politiceşte un neant. Aici, din
a11ul 287 „ fo1111a de stat slujea ca instrun1ent politic într-o lun1e
t111de nu contau cu adevărat decât 111arile state-tan1pon Ro1na „
Ca1tagina„ Macedonia„ Siria şi Egiptul~ ca obiect al '"'dreptunlor
populare", e1 nu se •11ai afla în pericol şi tocmai pe aceasta se
baza ascensiu11ea populară„ ~ingt1ra ce ră111ânea în forn1ă .
Pe de o parte, în râ11duri1c plebei a111orfe, de foarte 111ult
ti111p cu instinctele rasiale zdruncinate de penetrarea 111asivă a
sclaVIlor eliberaţi„:! se c011stituise u11 strat superior ·caracterizat

1. Care„ după K. J. Netu11a1111, aju11~~e până Ja n1arele ce11zor.

"'
2„ In confor1nitate ct1 dreptul ro111an„ sclavtil eliberat pr1n1ea„ de ./actrJ,
drept de ce1ăţenie cu u11ele n11ci restricţii: cun1 sclavii erau origi11ari
di11 toate ţările 111editera11ee11e şi îndeosebi din Răsărit, et deter111inau
co11ce11trarea în cele patru triburi urbane a unei 11nense t11ulţin1i de
 -t89
• •
1
: 11 capacităţi
practice 11otabtlc„ pr111 ra11g ş1 bogăţie„ care a
ltLL1011at cu stratt1l superior ce-i corespu11dea in râ11dur1le pa-
l r1c1att1l tu ..\st fel _ se dezvoltă î11tr-un cadrt1 restrâ11s o rasă
VIguroasfl . Clt ob1cc1ur1 vtabile cieosebite şi u11 vast orizo11t pohtic„
ln 1ntcr1orul cărtua se co11centrează şi se trans111itc ereditar î11tre-
~ul fond al e'perienţelor gt1vc111a111c11tale, strategice şi diplo111at1-
cl' co11s1derate de co11dt1cători1 statt1I u1 u11ica lor profesie
~lticcvată ordinului şi totodată un privilegiu tradi~onal, educând
pl~ urn1aşi nt1n1ai î11 vederea a1tei de a conduce în limitele unei
t 1 aditii
•
e\.tren1 de n1â11dre de si11e . .Această 11obilirns, inexistentă
1n drcptt1l public, găseşte î11 se11at u11 i11strun1e11t co11stitu~onal
care la origi11e repreze11tase i11teresele patriciatului„ deci ale no-
biltn11i '"hon1erice"'„ dar î11 care„ de la niijlocul secolului al IV-iea„
vccl1ii co11suli (în acelaşi tin1p st1verani şi generali) for111ează î11
calitate de 111e111bri pe viaţă u11 cerc alcătuit din n1ari capacită~
cc co11duceau adunarea şi„ prin ea„ statul. A111basadorJI lui
P~'rrhus vedea deja î11 se11att1l ro111an„ dit1 279 „ tui fel de consiliu
dr coroană: it1 cele din Ltr111ă s-a văzttt CL1111 senatul a acordat
ltt lt1ri de pri11ceps şi de clar1ssi11111s u11t1i grup redus de fruntaşi
,1lc căror ra11gt1ri„ pt1tere şi at1tudi11e 11u erau 111ai prejos decât ale
suvera11ilor diadohi . 1

- -- - - - - - - ------- -- -- - -- -- - -- -
de1:rădăcinaţ1„ străin i de toate aspiraţiile vechiului sâ11ge ro111an„ şi
care i-at1 di stn1s repede atunci când au putut să se in1pună 11u111eric„
după n1işcarea Gracchilor
I. De la sfârşitul secolului al I V-iea„ 11<Jh1/1/!1s se dezvoltă într-un cerc
inchis de fa1nilii care aveau sau pretindeau că au consuli printre siră-
111oşi Cu cât se ţinea n1ai n1t11t la această co11diţie strictă cu atât 111a1
frecventă era falsificarea vechilor liste co11sulare pentru ~\;legitin1area„„
fan1iliilor de rasă şi de tale11t la o ascensiune. O pri1nă culn1e a
acestor falsificări de-a drept1Jl „~revoluţionare"„ are loc în epoca lui Ap.
C'laudi us. când l~sta a fos t confecţionată de un fiu de sclav„ edilul
Cn. Flavius (În această epocă au fost inve11tate şi supra11u1nele regilor
ron1ani după fan1ili1le plebee): a doua ct1l111e a fost atinsă în tin1pul
b<~1t31iei de ja Pydna~ în 168 ~ când don1i11aţia 11obilin1ii (11(Jhilitc1s) a
i nccput să ia fo r111e cezarice ( E. Kor11e111ann: f)er 11r1esterk<Jdex i 11
ller J?e,'.!,ia. 19 12„ p. 56 şi urrn.). D111 200 de co11st1li dintre anii 232 şi
1.13. 150 aparţine1u la 26 de fan1il ii , iar din clipa când rasa era
-+90
Apare u11 guvern, aşa cu111 111c1 u11 111are stat nu a n1ai
avut î11 11ici o altă cultură şi o tradiţie care nu are sea111ă11 . tott1l
existe11t cel 111ult în co11diţii foarte diferite în Ve11eţia şi în cur1a
papală din perioada barocă. Nu se întâlneşte aici 11ici o teorie.
asen1eni cel~i ce a ucis Atena„ 11ici un provincialisn1 care a
acoperit„ până la ur111ă'I cu dispreţ cetatea Spartei„ ct o practică
de 111are stil. Dacă do111i11atia, ro111ană este un feno111e11 cu totul
si11gular, prodigios„ în cadrul istoriei universale„ acest fapt nu se
datorează „'"poporului ro111a11''„ care În sine este o 111aterie brută ca
orice alt popor„ ci acelei clase care a pus-o în for111ă 111enţinând-o
cu sau în1potriva voinţei sale, astfel încât acest cure11t existenţial,
care„ în 340„ abia dacă avea '·o i111portanţă 1nedie în Italia„ a atras
treptat î11 .. . patul ei î11treaga istorie a anticl1ităţii„ făcând din
tdtin1a perioadă a sa o perioadă ro111ană.
Desăvârşirea ' . tactului săt1 politic este den1onstrată de
'
111icul cerc ca re 11u se bt1ct1ra de nici un fel de drept pt1blic şi prin
111a11evrarea u11or fo1111e den1ocratice create de revolutie •
a cărei
valoare„ ca peste tot ~ se 111ăsoară pr111 rezttltate. Ceea ce putea fi
periculos în co11ţ111ut~I lor. 1111cti1at ce ele se pu11eau î11 ftmcţiune
co11ft1zia celor două pL1ter1 ce se exclt1d - este exact ceea ce a
,,„
fost tratat tăcere cu o perfectă n1ăiestrie„ î11cât decizia a ră111as
n1ereu î11 sean1a experienţei superioare iar poporul a ră111as 111ereu
convi11s că el î11suşi a deter111111at această decizie, dâ11du-i un sens.
s·11cces11/ po1J11/ar in totalitate e111ina111et1te istoric, acesta este
111isterul respectivei politici în ge11eral î11 toate perioadele de acest
fel, a1tă î11 care regi111ul ron1a11este11eegalat pâ11<l astăzi .
Pe de altă parte 'i11să„ î11 ciuda tutt1ror, rezultatul revolu-
ţiei a fost e111anciparea han11/11i don1111ant de acu111 încolo în
con1iţii pri11 centurii . Cuvântul pop11/11s devine acun1„ di11 ce î11 ce
n1ai n1ult„ u11 i11stru111ent î11 n1âinile celor foarte avt1ti, fiind ~

11ecesară întreaga superioritate tactică a 111ed1ilor co11ducătoare

pe11tru a cultiva o co11trapondere a plebei (plebs) şi pe11tru a
pregăti real111ente prin cei 31 de tribuni rurali o reprezentare a
proprietăţii ţărăneşti într-o ipostază de conduită aristocratică, de
aici fii11d exclusă 111area 111asă a populaţiei urbane Aşa se explică

epui zată ş i
nt1 se 111ai ţin e atât de 111ult la for111ă ca atare ~ hr>n10 n(>v11s„
precu111 Caton şi Cicero, dev111e o raritate
'1 1 'dui L'lll't gJc 111 care at1 fost di11 nou respinse regle111enta r1le lui
\·µpiu~ Claudius ,.\1ia11ţa firească dintre 111arii bogătaşi şi 111ase,
aşa cun1 s-a infăptuit ttlterior sub Gracchi şi Maritts„ pentru a
~pul bera tradiţia de sânge„ ceea ce a pregătit n1ai cu sea111ă şi
revoluţia gcr111a11ă din 1918, a fost zădărnicită 111ai 111ulte gene-
' api la ra11d Bt1rgl1ezie şi ţărăniine„ bani şi proprietăţi rt1rale, se
aflau în ecl1ilibrt1 prin organisn1e separate: ele erau co11centrate şi
cticie11te pri11 ideea de stat încarnată în 11obilitas„ până în
111on1entt1I cand for111a inte1nă a fost scindată pnn separarea ostilă
~ te11dinţelor . Pri111ul război ptmic a fost t1n război con1ercial
or1c11tat î111potriva i11tereselor ţărăni111ii , ceea ce n1otivează
decizia propusă î11 264 în con1iţiile centuriate de consulul Appius
Clat1dit1s„ succesor al 111arelt1i ce11zor. Di111potrivă, cucerirea văi i
r>~dt1lt1i d111 a11ul 225 servea i11teresele tăra11ilor, fii11d hotărâtă î11
~

co111iţiile tribale de tribt1nul C. Fla111i11it1s„ prin1ul cezar veritabil

al Ro111ci „ care a construit Via Flami11ia şi C'ircus FJan1inius.
Tocn1ai pentrt1 că a ur111at o astfel de politică„ în calitate de
ce11zor, î11 anul 220 el a interzis senatorilor co111ertt1I , ct1 bani „
făcâ11d co11co111ite11t accesibile pe11tru plebe ce11tt1riile ca\1alereşt1
ale vecl1ii 11oblli111i ~ acest lt1crt1 a î11se111nat un profit real pentru
noua 11obil1111e fi11anciară apărt1tă dt1pă J)ri111~1l război pu11ic: în
cit1da voi11ţci lui~ C. Flan1i11it1s a deve11it creatoru] t111ei ~finanţe
s11perioare orgat1i=ate ca ordin po/1tic„ în speţă eq11ites„ care
dt1pă u11 secol a pus capăt 111arii epoci a nobili111ii (nobilitas) .
"
lncepând di11 acest 1110111ent (victoria asupra lui Han11ibal„ când a
pierit Flan1i11ius)„ şi pentru guve1nan~ ba11ul devine ultin1ul
111ijloc de conti11uare a politicii „ ulti111a politică de stat reală
exi ste11tă î11 anti cl1itate.
C'â11d Scip!or1ii şi partizanii lor nu au 111ai avut puterea
co11dt1cătoare, 11u a 111ai existat decât o politică pri vată a unor
indivizi izolaţi care îşi L1r111ăreau interesele prin toate 111ijloac.ele
şi pe11trt1 care orbis terrar11111 era o pradă involuntară . Dacă
Pol ybi Lts„ ca re aparţinea acesttti n1edi u„ a văzut în FI a 111i11i us un
den1agog~ şi cauza tt1turor relelor în epoca Gracchilor„ el s-a
î11şelat total ast1pra ir1tenţiilor„ dar şi asupra efectelor. Ca şi Cato
cel Bătrân care„ prii1 zelul săt1 orb„ de cap al ţărănin1ii„ l-a
răsturnat pe n1arele Scipio din pricina politicii lui 111ondiale, şi
"
Flan1inius a obţn1ut contrariul a c~ea ce şi-a propus. ln locul
• -l02
- - -·- - -- - -- \ ' .,.,._."'t~- _...,............-·./16.:<'t-'lo. „ „~ . "I~....... .._.,.. - · - · - -

do111i11aţ1ei ScltlgC}UÎde rasă. CI llltrOdllCCa OOlllHlapa balllllUL 1J 1

ba11td a distrus ordi11ultu ţără11in1i1 i11 n1ai puţi11 de trei generaţ11.
Dacă în desti11ele popoarelor a11tice faptul că Ron1a a
fost singurul oraş-stat care a don1i11at revoluţia socială f5ră a
avea de suferit î11 solida ei co11stitL1tie
„ este un l1azard de 11ecrezut
î11 Occide11t'I cu for111ele ge11calogice i11ten1e1ate pe ete1111tatc ~'
fost aproape un 1111racol faptt1l că o revolt1pe violentă a 1zbt1c1111
î11tr-un loc u11ic, la Paris. Nt1 forta, ci slăbiciunea absolL1tisn1ult11
~

fra11cez a tăcut să explodeze ideile engleze în1binate CLl dinan1ica

ba11t1lt1i, dând o for111ă vie frazeologiei ra~onaliste, a a111estecat
vi1tt1tea ct1 teroarea, libertatea ct1 despotis111L1I, reacţio11â11d şi
pri11 111icile ft11tu11i di11 183() şi 1848 ca ş1 pri11 11ostalgia
catastrofică a socialiştilor ' Î11 A11glia chiar„ unde don1111apa
11obilin1ii 11u era absoltttă c.a ln Fra11ţa, câţiva adepţi ai lt1i Fox şi
Shcrida11 aL1 salutat fără rezerve ideile Revolutiei fra11ceze (ele ~

I. Chiar şi în Franţa . unde nob1lin1ea de robă îşi bătea joc făţiş de

guvern. în Parlan1ent„ şi sn1ulgea nepedepsită de pe ziduri ordinele
regelui pentru a afişa în Jocul lor deciziile proprii ( R Holt1.n1ann
i ' /Aa1r::/;:1sche 1·cr/i1ss1111J!.·\1!.L''·ch1ch1e, 191 O. p. 153 L acolo u11de ~·se
dădeau ordine şi n1n1en1 nu se supunea„ unde se făceau legi şi nin1eni
nu le punea i n practică " (A \Vah 1· 1·<ny,e,·ch ichi e ller _/i a11:. /? e\ '<>I 11- 4

11011, l, p. 29 ): unde n1area finanţă putea să-l răstoarne pe Turgot şi pe

toţi aceia care prin planuri le lor reforn1atoare„ o deranjau: unde

oan1enii instruiţi „ principii, nobilii „ clerul superior şi ofiţerii de frunte
erau atinşi de anglon1a11ie„ aplaudând orice fel de opoziţie : chiar şi
acolo nu s-ar fi întân1plat nin1ic dacă nu s-ar fi î11n1ănunchiat o
n1ulţin1e de evenin1ente: obiceiul ofiţerilor de a participa la luptele
republ ica11ilor din An1erica î n1potriva coroane1 engleze: înfrângerea
d1plon1atică din Olanda (27 octon1brie 1787 L în n10111entul când
guvernul pregătea o reforn1ă gra ndioasă„ ş1 constanta schin1bare ,..
a
n1iniştrilor sub presiunea unor factori iresponsabili . ln in1periul
britanic pierderea colonii lor an1er1cane era consec1 nţa tentativelor
111cdiilor superioare l<Jrie.,·„ în acord cu George al II 1-lea„ evident
pentru întărirea autorităţii regale în interes propriu. Acest partid avea
în colo1eii un n1are nun1ăr de partiza11i regalişti „ n1ai ales în sud. care,
luptând de partea englezilor, au hotărât de la bătălia de la Can1den
ca„ după victoria rebelilor„ să cn1igreze în n1ajoritate în Canada,
ră1nasă fidelă regelui .
•

493
"'' Ju in intregi111e de or1g111e er1gleL1): se vorbea despre sufragiul
1
u111 versa I şi despre refor111a parlan1entară„ iar acest lucru a fost
~uticie11t pcntrtt a detern1ina cele două partide de sub conducerea
\ tJHll \t/11\!.
•
cel n1ai tâ11ăr Pitt„ să ia tnăsurile cele 111ai radicale ce
,tu zădă1111c1t toate tentativele care ar fi adus atingere regimului
nobiliar 111 t~voarea celei de a treia stări (Tiers-Etat). Nobilitnea
engleză a dezlă11ţt1it războiul de douăzeci de ani î111potriva
Fra11ţe1 ptn1a11d în 1111şcare toate n1011arhiile el1rope11e pentru a
ter111i11a„ î11 fine„ la Water]oo„ nu cu l111periul„ ci ct1 Revoluţia
care îndrămise să introdLtcă într-un mod total111ente 11aiv în
practica politică părerile particttlare ale filosofilor englezi şi să
co11fere astfel celei de a treia stăt·i co111plet an101fc o poz1ţ1e cu
co11seci11ţe previzibile r1u 11un1ai î11 saloa11ele pariziene„ ci„ cu atât
111a1 n1L1lt~ în Ca111era i11ferioară engleză . 2

Ceea ce atunci se nu111ea opozi~e însen111a atitudinea 111a-

nitestată de Lu1ul di11 partidele 11obiliare, în ti111p cc altul se afla la
gt1ve111are. Aici ea nt1 î11sen111a„ precu111 î11 restt1l co11tinentt1lui,
c.xerciţit1l u11ei critici profesio11ale asupra tinei 111L1nci care pu11e î11
cvider1ţă con1pete11ţa altora ~ ci î11cerca rea efectivă de a co11strâ11ge
în forn1ă acti VItatea guve111an1e11tală pe care era 111 fiecare
n10111e11t capabilă să şi-o asu111e. ,'\ceastă opoziţie ale cărei
co11diţii sociale erau con1plet igt1orate servea 11en1ijlocit ca 111odel
aspiraţiilor oan1e11ilor i11struiţi din Fra11ţa ş1 di11 alte părţi„ unde a
devenit o do111i11aţie a celei de a treia stări sub ochii dinastiei ')
don1i11aţie ale cărei consecinţe îndepărtate 11u puteau fi re-
preze11tate cu toată claritatea 11ecesară . De la Mo11tesqt1ieu
"
I. ln 1793„ 306 n1e111bri ai Ca111erei inferioare au fost aleşi în total de
I 00 de persoane. Circun1scripţia electorală a bătrânului Pitt„ 01d11a111~
era alcătuită di11tr-o fern1ă ce dădea doi deputaţi.
2. Din J 832„ printr-o serie de reforn1e pn1dente~ burghezia a fost
deter1ninată "''' C<Jll1h<>re::.e cu ea, însă sub dirijare constantă şi n1ai
. ce era sursă de tinere talente. Den1ocratia
ales în cadn1l traditiei , se
realiza în aşa fel încât guvernul răn1ânea strict în forn1ă„ de altfel în
vechile ti-pare aristocratice„ acordând 111ereu fiecăruia, dt1pă opţiunea
proprie„ libertatea de a face politică. Tranziţia aceasta spre o
societate netără-nească
•
don1inată de interese co111erciale este cea n1ai
n1are realiz4re a politicii inter11e a secolului al XlX-lea.
lncoacc i11st1tuţiile e11gleze at1 fost elogiate ct1 un entuzias111 de
nel11ţeles„ cu toate că aceste state 11u erau 11işte i11stilc. 11ercaliL.'Înd
deci co11diţia ese11ţială a evoluţiei e11gleze. Reah11e11te Anglia nu a
fost un 111odel decât sub u11 anu111e aspect. Când burghezia ur111a
să tra11sforn1e iarăşi statt1l absolutist într-un stat al ordinelor. ea
va i11tâlt1i acolo o or~a111zare ce 11u era altceva Neî11doieh1ic că
'-

11lll11ai 119bili111ea gu\·c111a„ deci cel pt1ţi11 aceasta 11t1 era coroa11a .
111 epocă„ rezultatul a fost forn1a fundan1entală a statelor
co11t111c11tale la incept1tt1I c1Vlliza~ei„ adică l.\.111011arh1a co11stituţio­
nală a cărei variantă extre111ă pare a fi republica „ în sensul în
n

care 11oi î11ţelegc111 act1n1 acest ter111en. Trebuie tenninat cu

flecăreala doctri11arilor ce ga11dcsc 111 categorii aten1porale„ deci
străine de realitate şi pe11trt1 care rept1blica este o for111ă î11 si11e .
..\nglia 11u n1ai posedă o co11stituţie in sensul co11tinental al
cuvâ11ttt1t1i „ căci 1dealt1l republican al secolult1i al XIX-iea nu are
11i111ic con1tn1 ct1 res p1.1blica a11tică„ ori chiar cu Ve11eţia sat1 ct1
v·ecl1ile cantoa11c clveţie11c . Ceea ce nu111i111 republică este o
11egaf1e ce presupune cfl ceea cc a fost 11cgat este î11 n1od constant
posibil di11tr-o 11ecesitatc 111tc111ă Ea î11sean1nă abse11ţa 111011arhiei
ln for111cle î111prt1n1t1tatc de la 111011arl11c. Se11tin1e11tt1I ge11ealogic
la 0111t1I din Occide11t are o forţă extraordinară: el se recw1oaşte
v111ovat de 111i11ciu11ă 111 ase111e11ea n1ăsură incât toată atitt1dinea
sa politică este deter111i11ată de senti111e11tul "
dinastic„ chiar şi
atLu1ci câ11d di11astia a î11cetat să existe. 111 ea se întruchipează
istoria. căci viaţa aistorică 11u este posibilă pe11tru noi . Există şi o
111are difere11ţă dttpă care 0111ul antic igi1oră principiul di11astic„ în
general străi11 de se11ti111e11tt1l ft111dan1ental al fiinţei sale~ satt ca
111telectt1alu1 occide11tal după perioada raţio11alistă şi care doar de
două secole caută să ttcidă î11 el acest duş111a11 secret al tutt1ror
co11stitutiilor siste111atice şi a11organice, î11 fond ni111ic altceva
şi 111 plus vlăstare ale fricii şi 11ei11crederii. Co11ceptul urban de
libertate (a fi liber faţă de ceva) se reduce la o sen1nificaţie
si111pl1st a11tidi11astică : iar exaltarea rept1blicană se afir111ă 11u111ai
pri11 acest se11ti111e11t.
De 11att1ra µl1ei astfel de 11egaţii ţine inevitabil şi pre-
po11dcre11ţa teoriei . 111 tin11) ce dinast1a şi diplo111aţia care îi este
âpro1)iată lăl1ntric păst rează vecl1ea tradiţie~ tactul„ în dreptul
co11stituţio11al acestora le coresptu1d siste111ele„ cărţile şi co11-
ceptele ce clobâ11desc o prepondere1rţă de 11eco11ceput în Anglia„
unde n1111ic 11egat1\ s;tu dcfen~1v nu este specific gt1vc111ăr11 1\:u
degeaba ct1ltura faL1st1că este o cultur[l a scr1st1lt11 ş1 a lectur11
Cartea tipărită este tu1 s1111bol al 111fi111tult11 ten1poral ş1 „ pe lâ11gă
ca„ presa este u11 si111bol al i11finitult1i spaţial. Co1nparativ cu
forţa şi cu tira11ia extraordinare ale acestor si111bolu__ri„ civilizaţia
chineză pare a fi aproape o civilizaţie 11escrisă. h1 constitt1ţii
literatura se optu1e ctu1oaşter11 oan1er1ilor şi a lucrt1rilor, lin1ba se
upune rasei. dreptul abstract tradiţiei glorioase. fără să se intrebe
c11h.:-va dac{l 11apt111ea 111a1 este capabilă de 111uncă şi este 111 forn1ă
în şuvo1L1l cve111n1e11telor. l\1irabeat1 a IL1ptat co111plet si11gur şi în
zadar în1potriva Lu1ei adu11ă1i ~'"care confunda politica CLl un
ron1a11,,: Constituţia franceză di11 179 I şi constitu~ile ger111ane
chn 1848 şi l C) IC) 11u 11t1n1ai că sLn1t cele n1ai doctrinare co11stituţi1
ale vren1ii 11oastre„ ci aproape singurele co11stitu~i ce re"fuză să
vadă desti11ul lun1ii reale„ crezâ11d că astfel l-au respins. 111 locul
ncprevăzt1tulL1i„ al 11azardului„ venind de 1a perso11alită~le pu-
te1111ce şi de la 1111pre_JL1rări, do11111eşte caL1zalitatea„ ate111poralul„
lucrt1l just„ î11lă11ţt1irea i11telige11tă „ 111eret1 aceeaşi , a cauzelor şi a
efectelor. Este caracteristic faptul c.: tu1 text co11stituţional 11u
rccL111oaşte ba11t1l ca putere politică Toate co11ţi11 11un1ai teorie
..,
pL1ra .
Acest dezacord 11u poate fi st1pr1111at din natura 111onar-
h1e1 co11stitt1~011ale Există aici o opoziţie tranşa11tă între realitate
ş1 gâ11dire„ n1t1ncă şi ct111oaştere critică„ iar fric~unea reciprocă
constă în ceea ce pc11trt1 intelige11ţa 111edie pare politică internă.
D~că facc111 abstracţie de Ger111a11ia prt1sacă şi de At1stria" tu1de
C:\.istase la î11ceput o co11stitt1ţ1e„ dar care 11-a exercitat o prea n1a-
re i11flt1e11ţă relativ la tradiţia politică„ practicile guven1a111e11tale
s-at1 conservat 11L1n1ai î11 A11glia „ toate avâ11d acelaşi filo11 . Aici
rasa s-a afirn1at 111 faţa principit1lt1i . Se îr1ţelegea că politica
reală „ adică aceea exclt1siv orientată către st1ccesul în istorie„ se
baza pe disciplină şi nt1 pe i11strt1cţie. Nu o prejudecată
aristocratică„ c1 u11 tapt cosn1ic se 111anifestă cu n1ult 111ai n1t1ltă
ltn1pezin1c la crescătorii e11glezi de cai pur-sânge decât în toate
s1ste111ele fi1osofice din lun1e. l11struc~a poate rafina disciplina,
dar 11-0 poate înlocui . Astfel„ î11alta societate et1gleză „ şcoala de la
Eton, Balliol College di11 Oxford" toate devin nişte locuri unde se
forn1 ează politicie11i cu o severitate ce nLt are sea111ă11 decât îr1
µregătirea ofiţerilor prt1sac1 ~ şcohlc de i11iţiaţi dot11ină tactLll
•

?
se.cret al lucrurilor„ ca şi evolt1~a silenţioasă a opiniilor ş1 ideilor. ·
de Ltnde decurge„ din 1832„ ansan1blul principiilor revoluţio11arc
burgheze pe deasupra existenţei dirijate de ele„ fără a ex1sta
pericolul de a scăpa frâiele di11 propriile n1âi111 El are rrai11111_i!.
flexibilitatea şi stăpâ111rea de si11e a t1nt1~ corv t1111an călărir1d ttn
cal de curse„ si111te apropierea victoriei. 111 sean1a 111ar1lor pn11c1-
pii a fost lăsată grija de a 111obiliza n1asele„ pentru că se ştia că
aceste principii puteau fi puse în 111işcare de bani: în locul 111eto-
dclor brt1tale din secolt1I al X VI 11-lea von1 întâlni 111etode 111ai de-
1icate dar 11t1 111ai puţin eficace dintre care cea n1ai si111p1ă constă
i11 suportarea cheltuielilor unor alegeri. Co11stitu~ile doctn11arc
de J)e contine11t at1 surprins doar o latură a lu1nii de111ocratice.
Din1potrivă„ acolo u11de 11u exista constitt1ţie„ dar lun1ea se afla
''"î11 co11stitt1ţie"„ această realitate a fost stuvrinsă în întreg1111e.
Pe co11tine11t 11t1 a dispărut senti111entul obscur al tt1turor
acestor lucruri. Pentrt1 statul baroc absolt1tist exista o forn1ă cla-
ră : pentrd n1011arhia constitu~onală existat• doar co111pron1ist1ri
inco11stante„ iar pattidele conservatoare şi liberale nu se distin-
gcaLt„ prectn11 în A11glia L1lterioară lui Canning„ după 111etodele de
gt1ve111are experi111entate de n1ultă vre111e'I aplicate una (iupă alta,
ci dttpă se11sul pe care doreau să-1 dea n1odificărilor co11stituţ10-
11ale„ adică dttpă· tradiţie şi teorie. Trebt1ia oare ca dinastia să se
pt111ă 111 slt1jba Parla111e11tt1lui sau Parla111entul în serviciul
di11astiei ? Aceasta era cl1estit111ea litigioasă ce făcea ca scopul
ti11al al politicii exten1e să fie dat uitării . Co111ponenta '"'spaniolă„.
ş1 con1po11enta " "et1gleză '' (greşit înţeleasă) a oricărei co11stitt1~1
nu s-au dezvoltat şi 11ici 11t1 puteau s-o facă î1npreună 'I aşa încât'I
111 secolt11 al XIX-lea„ serVJci ttl diplo111atic extern şi ac1ivitatea
parlan1e11tară at1 apt1cat-o î11 două direcţii co111plet diferite„
ră n1â 11â1 1d , J)fÎn 111ctodă şi pri11 sentin1enttd ft1nda111er1tal'I co111plet
străi 11e tma de alta şi di spreţt1indu-se reciproc. Viaţa era lezată~
j e11ată tiind de o ton11ă care 11u se dezvoltase sponta11. După
eve11in1entele din Ther111idor, Franţa a căzut pradă Bursei„ te111-
perată din tin11J în ti111p de venirea la pt1tere a unei dictaturi 111ili-
tare· 1800„ 1815, 1871 , ! q 18. ln opera î11făptu1tă de Bisn1ark„ de
11att1ră di11astică prir1 trăsăturile ei funda111e11tale~ cu o latt1ră
parlan1e11tară obedientă, fric~u11ile interne devin atât de pt1te1111ce
111cât consu111ă toată e11ergia politică şi , finaln1ente, din I<) 1(1~
deterio rează orga11is111ul însuşi . Ca şi ad111i11istraţia„ arn1ata avea
 497
propria ei istorie şi o 111are tradiţie de la Friedricl1 Wilhehl~ I
i11coace. Aici se· regăseşte 01igi11ea socialis111t1lui co11s1derat o
111odalitate politică de a fi în for111ă„ opt1să radical n1odalităţii
engleze„ î11să o perfectă expresie a w1ei rase vigt1roase • Ofiţerii ş1 1

ftu1cţionarii erau perfect educaţi, însă îndatorirea de a fom1a t11)ul

µolitic corespunzător 11t1 era cunoscută„ la 11ivel super1or politica
fi 111d "ad111i 11i st rată.,, „ iar Ia 11i vei i11feri or ept1i zâ11du-se î11 ce11.t1r1
disperate: astfel a1111ata şi adn1i11istraţia au devenit„ În cele di11
ur111ă„ 11işte scopuri î11 s111e„ după ce„ odată cu B1s1nark„ dispărl1se
0111ul pe11tru care acestea puteau co11stitu1 nişte n1ij1oace„ cl1iar şi
fară colaborarea tinei clase de politicieni de viţă ce nt1 se putea
for111a decât cu ajt1torul unei tradiţii. Câ11d„ până la stărşitul pri-
n1t.1lt.1i război 111011dial suprastructura a dispărut , partidele politice
for111ate prin opoziţie . au fost singurele ce au supravieţuit „
deter111i11ând coborârea bruscă a activităţii gt1ve111an1entale la t1n
nivel 11ccur1oscut până la acea dată în statele civilizate.
Partan1entaris111ul n1erge astăzi pe dru111ul totalei de-
căderi . A fost o continuare a revolL1ţiei bt1rgheze cu alte 111ijloace„
revolutia „ celei de a treia stări din J 78Q turnată în fonne
legislative şi î111binată "
cu ele111e11tul advers, di11astia, a111bele t1nite
pe11trt1 guvernare. lntr-adevăr, orice luptă electorală r11odemă
este LUl război civil purtat ct1 ajutorul buletinelor de vot şi al
tt1tL1ror n1ijloacelor de agitaţie pri11 discursuri şi prin scris ~ fiecare
şef in1portant al t111L1i partid este u11 gen de Napoleon burghez.
For111a respectivă „ creată pe11tru a dura„ care aparţi11e exclusiv
ct1ltu1ii occide11tale„ absurdă şi i111posibilă în toate celelalte cul-
tttri, relevă încă o tendinţă înspre infinit, previziunea 2 şi clar-
viziunea în istorie„ ca şi voinţa de planifica1~e a viitor11/11i
1l1clepărtgt după pri11c1p1ile burgl1eze actuale
ln ci uda tutttror acestor lucruri , parla111entaris111ul nu
este o cul111e„ precu111 polisul ideal şi statu] absolutist baroc, ci o
scl1rtă tra11zi~e„ asen1ăr1ătoare îndeosebi cu cea din perioada

I. J). 40 şi UT11l.
:' •r<.'llSSl'lllllJ11 UJJ(/ ,','r>:tllli.\·111u.\ ·„
l. -\ ; J.. ir lJ lJ u1stituţiei tribt.n1i lc;r· la Ron1a este rodul unui hazard or·b
"
al e L ~H -111 consecinte benefice n-au fost bănttite de 11i111e11i. 111 ser1s
"
· cont 1ar . co nst i t u ţ i ile occidentale sunt 111atur g â ndite şi exact î'ntoc111ite
1 n St:'nsul efectelor„ fie că acest calcul este just sau fa1!'.
-t98
târzie„ cu formele ei organice„ cu perioada de sei1ilitate a n1arilor
i11dividualităţi„ î11 sânul unei lun1i care şi-a pierdut fom1a . El
conţine un rest de stil rafinat baroc, precu111 casele şi 111obilierul
din pri111a jumătate a secolului a1 XIX-iea . Cutuma parla111entară
aparţi11e rococo-ului englez şi şi-a pierdut pregnanţa, nen1ai-
fondându-se pe ereditate, ci„ din contră, fiind artificial i111itată şi
devenită o afacere de bunăvoinţă. Doar î11 scurtele perioade de
entuziasn1 ale î11ceputului ea se caracteriza printr-o un1bră de
profu11zin1e şi de durabilitate pentru că tocn1ai ieşise victorioasă
şi din respect pentru propriul ordin exista o datorie de a conserva
bunele n1aniere ale învinsului . A cruta o fon11ă chiar atw1ci când
~

se opune avantajelor proprii - nun1ai pe această înţelegere se

bazează şansa parla111entaris111ului : prin fapt11/ că este atinsă, ea
este e..fectiv don1inată. Non-ordinul se î111parte„ la rândul său, în
grupt1ri de i11terese fireşti: patosul rezistenţei în vi11gătorul ui şi
î11vinsului ajunge la un sfârşit. ln1ediat ce fon11a 11u n1ai exercită
forţa de atracţie a unui ideal nou„ pentru care lu111ea nu ezită să
se urce pe baricade'I apar şi 111ijloace extraparla111entare de
at111gere a scopuri lot „ în afara votului: printre ele se nu111ără
ba11ii „ pres1u11ea eco110111ică şi„ în special"' greva: 11ic1 111asele di11
111arile oraşe„ 11ici perso11al ităţ1 le 1)uter11icc nt1 nutresc Ltn respect
adevărat pentrt1 această for111ă lipsită de proftn1zi111e şi de trecut:
i111ediat descoperi111 că ea este t111 1111111ai o fon11ă, ci devine deja o
111ască şi o aparenţă . Odată cu î11ccputul secolului al XX-iea
parla111e11tarisn1ul„ chiar cel englez, se apropie cu paşi repezi de
rolul jucat de el î11suşi pentru regalitate. Devt11e un spe~acol i111-
presio11ant pentru 1nulţi111ea de ortodocşi „ pe câtă vre1ne centrul
de gravita~e al politicii 111ajore„ transn1is juridic de la coroană
către reprezentarea populară„ trece de acu111 efectiv în n1ediul
ptivat„ punându-se la dispozi~a unor persoane particulare.
Această evolu~e aproape că s-a încheiat odată cu primul război
111ondial. După do111ina~a lui Lloyd George nici un drt1n1 nu n1ai
duce înapoi la parl,_a1nentarisn1, nici de la napoleonisn1 la partida
111ilitară franceză . ln ce priveşte America, ce a existat până acu111
izolată , fiind 111ai degrabă o regiune decât un stat , de la i11trarea
în războiul mondial„ existenţa juxtapusă a unui preşedinte şi a
unui congres, preluată dintr-o teorie a lt1i rvtontesquieLt, a devenit
insuportabilă ~ în cazul llilOr pencole reale, ea ·va lăsa loctil t1nor
 499
----- . --- ~ ~ · -~--

forţe infom1e, precun1 de foarte 111ult tin1p avem infon11a~i despre

.\n1erica de Sud şi despre Mexic.

13

h1tră111 astfel î11 perioada de gigantice încleştări în care

ne atlă111 astăzi. Trecerea de la napoleonism la ce=arisn1„ fază
evolutivă ge11erală ce cuprinde cel puţin două secole ce se
evidenţiază în toate culturile. Chinezii le numesc Cian-kuo,
perioada Statelor războinice (480-230 = antichitate 300-50 cu
aproxin1aţle).
1

La început se pot număra şapte 1nari puteri, care se

a11gajează. întâi neprogra1nat, apoi cu o viziune din ce în ce n1ai
li111pede a rezultatului final, într-o suită densă ·de războaie şi de
revoluţij extraordinare. După un secol, n1ai apar cinci asemenea
puteri . ln anul 441 suveranul din dinastia Ciu devine pensionar al
statului "'ducelui oriental", iar restul tării care
"
îi rămânea astfel în
~

posesie se pierde în istoria mai îndepărtată . In acelaşi tin1p începe

rapida ascensiune a "statului ro1nan" al Chinei, în nord-vestul
afilosofic„ 2 care îşi extinde influenţa la vest şi la sud asupra
regiunilor Tibet şi Yunan„ încercuind celelalte state printr-un arc
i111ens.. Nucleul părţii adverse este fom1at de regatul Tsu în
sudul taoist„ 3 de unde civilizaţia chineză pătrunde încet în ţinutul
situat di11colo de 111arele fluviu. Se regăseşte efectiv aici aceeaşi
opoziţie ca între ro111ani şi eleni: la primii o dură şi clară voinţă

1. Foarte puţine lucrări vest-europene tratează despre istoria vechii

Cl1ine: rezultă că în literatura chi11eză există u11 nu111ăr foarte n1are de
n1ateriale relative la această perioadă ce corespunde exact cu perioada
actuală prin nu111eroase paralelisme~ nu posedăm însă n1ăcar o
singură lucrare care să trateze serios din punct de vedere politic
cl1estiu11ea în discutie~ •
de ex., Hiibotter: l 1us de11 l_)lii11en der
l\.ăm1~fe11de11 J?eiche , 1912: Pito11: 7'he .~'ix Creat ('hancell<Jrs of7:\·in.
('/1ina l?ev., XIII„ p. 102, 255, 355, XlV, p. 3~ Ed. Cl1avannes:
.\ Jem<Jire /1istoriqi1e de ,.\'e ma t.,·ien, 1895 şi urm.: Pfitzmaier: l~'itz.
ll 'ie11 . .·1kad., XLIII, 1863 (Tsin), XLIV (Tsu): Tscheppe: His·toire du
t"<~vaume tle Ou ( 1895), <.le ( „it1 ( 1903).
2. Astăzi aproxi111ativ provi11cia Sl1e11zi.
3. Pe cursul mijlociu al fluviului Yang-tze.
500
-de putere,
------ la ceilalţi
_ _ _ _ w.._.,_.. . T . . . .. „p~

o aplecare către visare ş1 refonne sociale.

· -.W fi" - ' - " -. . - . - . . _,,., .....,... _ _ _ _

Di11 368 până în 320 (per1oadă ce În antichitate aproape

corespunde cu al doilea război punic), încleştarea se exprin1ă
într-o luptă neintreruptă a întregii lun11 chineze, cu aj·utorul unor
an11ate nun1eroase recrutate graţie tensiunii extreme ce venea din
n1t1Iţi1nea populaţiei. ~'Aliaţii„ ale căror ţări erau de zece ori mai
n1ari decât Tsin, chemau zadarnic sub arme un milion de
oa111e11i: Tsin avea 1nereu pregătite alte rezerve. De la început
pâ11ă la sfârşit un 111ilion de oan1eni au căzut în lupte'', scria
Se Ma Tsie11. Su Tsi, întâi cancelar în Tsin„ apoi devenit partiz.a11
al Societăţii naţiunilor (hohts11ng) şi trecut în tabăra adversă„ a
reuşit să încl1ege două 111ari coaliţii (333 şi 321 ), care însă au
clacat„ dir1 lipsa unită~i interne„ de la prin1ele bătălii . Marele lui
adversar, cancelarul Ciang-Y, i111perialist hotărât„ era gata să
supu11ă, î11 ar1ul 311 , aproape voluntar lun1ea politică chi11eză „
"
câ11d o schi111bare de tron i-a dejucat con1binaţiile. ln 294 încep
ca111pa11iile lt1i Pe Ki 1 Sub i111presia victoriei lui, regele din
Tsi11 ia, î11 at1ul 288, titltil i111peria1 tnistic din epoca legendară„
ceea ce dezvăluie pretenţia lui la guvernarea lumii~ imediat el
este i111itat de suveranul din Tsi , situat la est. 2 In acest fel
îr1cepe o recrttdescenţă a bătăliilor hotărât9are. Nun1ărul statelor
i11depender1te scade din ce Ît1 ce nlai mult. ln 255 dispare şi statul
tn1de se născuse Confucius, Lu, iar î11 249 se înregistrează sfârşi-
"
tLll d111ast1ei Ciu. ln 246, marele Wang Ceng, în vârstă de numai
l 3 ani„ devi11e împăratul Chinei şi , sus~nut de cancelarul Lui
Shi , un Maece11a chinez, l angajează bătălia finală în care

1. Biografia 13 a lui Se Ma Tsie11. Atât cât pute111 judeca după rapoar-

tele traduse„ pregătirea şi conducerea ca111paniilor lui„ îndrăzneala
operaţiu11ilor, prin care el presează adversarul pe câmpul unde îl
poate învinge, ca şi desfăşurarea cu totul nouă a fiecărei bătălii în
parte, fac din Pe Ki u11ul di11 cele n1ai 111ari genii n1il1tare ale tuturor
tin1purilor„ 111eritâ11d indubitabil să fie studiat de un spec1al1st. Din
aceeaşi epocă 1nai datea:ză opera lui Sun-Tse despre război , cu o
considerabilă i11flt1enţă : Giles: 5;un-1:,·e (>11 the „4rt of· ii ·a r (1910).
2. Astăzi Sl1a11g-Tung şi Pet-Sl1i-Li.
3. Piton: ! Ji u J>uh 1r·e1h (C„hina l?e\·iel1'„ XIII, p. 365 şi ur111. ).
 501
-----------------· - -----------
advcrsarL1l ultim„ regatul Tsu„ îndrămeşte să pornească cea din
un11ă ofensivă în 241. "'In 221 „ ca unic suveran real„ el a luat titlul
de Sl1i (August). Acesta este începutul epocii imperiale chineze.
Nici o perioadă nu demonstrează atât de limpede ca
aceea a Statelor războinice alternativa istoriei universale: marea
"
~forn1ă sait marile puteri separatiste. ln aceeaşi măsură în care
na~tmile încetează să 1nai fie politiceşte în constitt1~e, cresc şi
posibilităţile persoar1ei particulare energice care vrea să fie politic
creatoare„ să ia în posesie puterea cu orice preţ şi să devină prin
po11derea personalităţii ei o parte di11 destinul popoarelor şi a)
Ltnor culturi întregi. Prin fonnă, evenimentele au devenit necondi-
"
ţionale. In locul tradiţiei sigure ce poate renunţa la geniu, pentru
că ea însăşi este o forţă cosmică ajunsă la potenţial suprem, se
i 111ptme de acun1 înainte hazardu) iscat de marii oameni ai
realităţilor . Hazardul ascensiunii lor aduce într-o singură zi un
popor slab precu1n 111acedonienii în fruntea evenimentelor, iar
hazardtil n1orţii lor poate numaidecât precipita în haos lumea şi
organizarea 'personală" stabi1ă, aşa cum se vede după moartea
4

lui Cezar.
Acest lucru fusese deja cunoscut în perioadele critice de
tranziţie. Epoca Frondei, epoca Ming-Ciu, ca şi cea a primei
tiranii, când lumea nu era în ·fom1ă„ ci lupta pentru for1nă, a adus
în pri1-i1 plan o serie de nlari figuri care depăşeau complet
cerintele unei functii oficiale. Cotitura de la cultură la civilizatie
> > >

realizează pentru a doua oară acest lucru prin napoleonism.

•
Odată cu el„ ce angajează ti1npul în afara formei istorice
absolute, se străvede adevărata înflorire a marilor personalităp,
care a ajuns aproape de noi odată cu primul război mondial. In
antichitate, toate acestea s-au petrecut în timpul lui ·Hannibal,
care„ în numele elenismului căruia lăuntric îi apar~nea, a început
lupta contra Romei, dar a pierit în lupta aceasta, pentru că
Orientul elenistic, antic în î11tregime, a înţeles prea târziu sau n-a
înteJes deloc sensul n1omentului. Odată cu moartea lui debutează
>

n1ăreaţa suită de oameni de seamă începând cu Scipionii şi care,

prin Aemilius Pa.ulus, Flaminius, Catoni, fra~i Gracchi, prin
Marius şi Sulla, va merge până la Pqmpei, Cezar şi Augustus.
Neînţelegerea la care s-a ajuns de obicei prin tratarea laturii .
politice a istoriei chineze a făcut ca astfel de oameni să se
numească sofişti. Ei chiar erau astfel, dar nun1ai în sensul
1

în care romanii de primă mărime contemporani cu ei erau

nişte stoici„ după ce primiseră învăţătura filosofică şi retorică
a Orientului grec. Cu to~i au fost oratori disciplinaţi şi au
scris ocazional despre filosofie: Cezar şi Brutus„ Cato şi Cicero~
nu1nai că ei n-au scris ca nişte filosofi de meserie„ ci bazându-se
pe o cutumă deosebită şi din pricina acelui otiu111 c11111 dignitate
al lor. Făcând abstracţie de aceste speculaţii, ei stăpâneau reali-
tatea atât pe cân1pul de luptă cât şi în politica majoră~ exact la fel
stat1 1ucrurile în cazul cancelarilor de stat Ciant I şi Su Tsin, 2
pe11tn1 diplon1aţia redutabilă, în cazul lui Fan Sui„ care 1-a răs­
turnat pe generalul Pe Ki~ tot aşa pentru legislatorului Wei-Tang
din Tsin, pentru Maecena primului în1părat Lu-Shi etc ..
Cultura îmbinase toate fortele cu forn1ă strictă . Acun1
~

ele sunt separate şi '-'-natura„'„ adică cosmicul„ îşi reia irnediat

drepturile. Oricare ar fi se11su1 pe care idealiştii şi teoreticienii ar
doti să-1 lege de această cotitură a istoriei„ care merge de la
statul absolutist până la con1unitatea de popoare ... luptătoare ...
din oricare civilizaţie incipientă, cotitura din lun1ea reală
se111nifică trecerea de la guvernare„ În stilul şi tactul unei tradiţii

1. Dacă„ î11 textele cl1ineze„ această expresie ar trebui să aibă un sens

apropiat de cel î11ţeles prosteşte de traducători„ s-ar dovedi doar că
înţelegerea proble1nelor politice„ în perioada Chinei i111periale, ar fi
dispărut la fel de rapid ca în l111periul ro111an ... pentrt1 că autorii nu le
n1ai trăiau. Se n1a tsien cel atât de ad1nirat este în fond nun1ai un
co1npilator„ aproape de gustul lui Plutarh, căruia îi corespunde şi în
tin1p. Apogeul inteligenţei istorice JJre.\'UJJUne (J ex1Jerienţă de aceeaşi
\' G/(>t1re şi trebuie să fie situat în epoca Statelor războinice, aşa ctn11 la
noi el începe în sec. XIX.
2. Ca 111ajoritatea oa1nenilor de stat de atunci, amândoi fuseseră au-
ditori ai lui Kwei-Ku pe care cunoaşterea oa111enilor, percepţia
prof11ndă a posibilităţilor istorice şi stăpânirea tehnicii diplomatice la
111odă (""arta verticalei şi a orizontalei") ni-l înfăţişează ca pe una din
personalităţile cele 111ai irrlluente ale tin1pului. După el„ o i111portanţă
analoagă îi revine filosofult1i şi teoreticianului războiului Sun-Tse„ pe
care tocmai l-am n1enţionat şi care a fost, 111ai cu sean1ă, profesorul
cancelarului Li-Si.
 503
stricte, la pri11cipiul sic i'olo, sic jubeo al dictaturii personale ne-
l1n1itate. Maxi111ul formei simbolice suprapersonale se ~o~undă
cu apogeul perioadelor tardive„ în China către anul 600, în
a11tichitate în perioada dintre Sulla şi Pompei, iar la noi va fi
ati11s şi poate deja depăşit în secolul viitor. Marile conflicte
1nte1naţionale Sllllt pretutindeni in1pregnate de lupte politice,
revoluţii de o specie alar111antă, care servesc (fie că se ştie şi se
vrea sau nu) fără excepţie unor probleme imperialiste de politică
cxte111ă„ care„ la un11a ur111ei, sunt strict personale: scopul teo-
retic al acestor lupte ntt are nici o importanţă istorică şi nici nu e
11evoie să ştin1 sub ce lozinci au izbucnit revoluţiile chineză şi
arabă din epocă, sau dacă ele n-au fost prezidate de vreuna din
acele lozi11ci . Nici una din nenumăratele revoluţii ale epocii, care
devin din ce î11 ce n1ai 111ult nişte explozii oarbe ale 111arilor mase
populare t1rbane de dezrădăcinaţi, n-a atins vreodată şi nici n-a
pL1tt1t ati11ge vrettn scop . Ră111âne o singură realitate istorică:
aboli rea rapidă a fon11elor vechi cu scopul de a pregăti calea
pentru ptttcrile de 11atură cezarică .
Acelaşi lt1cru este însă adevărat şi despre războaiele în
care arn1atele şi tactic.a 111ilitară devi11 treptat nt1 opera epocii„
ci n11.1locesc afir1narea unor anun1e co11ducători absolutişti al
căror ge11iu adeseori nu este cu11oscut suficient„ sau este Clllloscut
' '
11t1n1ai Ltlterior şi di11 întâ111plare. 111 anul 300 existat• an11ate
ron1ar1e, dLtpă a11t1l l 00 n-au 111ai existat decât arn1ate ale lui
!Vlarit1s„ Sulla, Cezar şi Octavian, ulti1nul fiind condus de
arn1ată, for111ată din vetera11ii lui Cezar. Astfel î11să n1etodele
strategice, 111ijloacele şi scopurile lor iau nişte forme complet
diferite, naturaliste, înfricoşătoare. Nu n1ai este vorba, ca în
secolul XVII, de dueluri cavalereşti, precum cele din parcul
T1iano11„ cu reguli precise, arătând când un protagonist trebuie să
se declare ept1izat„ ce dovezi de maxi111ă forţă combativă trebuie
să aducă şi î11 ce condi~i învingătorul are dreptul să se impună ca
0111 de ar111e. Acestea sunt nişte lupte atletice duse de oameni
ft1rioşi ct1 toate mijloacele, cu unghiile şi cu dinţii, până la
Înfi·ângerea şi desfiinţarea fizică a u11uia din adversari şi la
exploatarea fără limite a succesului . Pri111ul exemplu sen1nificativ
al acestei întoarceri la natură ne este dat de armatele Revolutiei ,
fra11ceze şi de Napoleon, care înlocuiesc 1nanevreJe artistice ale
t1r1or corpuri 111ici de t1upe cu asaltt1l 111asi v, fără a ţine seaina de
 50-+
pierderi„ pttlverizând astfel întreaga strategie rafinată a rococo-
ultti Desfăşurarea pe câtnpul de luptă a forţei n1uscu1are a unui
popor„ întrucât acest lucru se petrece prin aplicarea sefV1ciult1i
n1ilitar obligatoriu, era o idee cotnplet străn1ă de epoca lt1i
Frederic cel Mare.
La fel„ în toate culturile„ tehnica războiului a tJr111at.
şovăielnic, tehnica 111eşteşugarilor, până ce, la începutul fiecărei
civiliza~i, să ia cornplet conducerea, să pună cu insolenţă î11
slttJba ei toate posibilită~le 111ecanice„ să inaugureze„ don1er11i
con1plet noi din necesită~ 111ilitare, însă totodată să îndepărteze
în acest fel„ în i11are 111ăsură, erois111tl1 personal al on1ult1i
de iasă, etosu) nobiliar şi sp1r1tul rafinat al perioadei tardive
"
ln a11ticl1itate, când natt1ra polisului făcea in1posibile ar111atele
111asive (î11 raport cu n1ici1nea tttturor for111elor antice„ chiar şi în
tactică, efectivele de la Car1nae, Philippi şi Actiu111 sunt de-a
dreptul enor111e), a doua tirar1ie a introdt1s tehnica bazată pe
n1ecanică „ iar pri11 Denys din Syracusa, a făct1t acest lt1crt1
nt1n1aidecât şi într-o .n1ăst1ră co11s1derabiJă. 1 J\It1n1ai actn11 devin
posibile asediile„ precu111 cele ale Rhodosului în 305, Syracuse1
î11 213„ Ca1tagi11ei în 146 şi Alesiei în 52, asedii î11 care este
rectu1osct1tă conco111ite11t şi i111portanţa crescâ11dă ~ rJp1d1tăpi„
cl11ar şi IJentru strategia antică : dir1 aceleaşi raţ1Ln11 o leg1l111e
ron1ană, a cărei structură este i11i~al o creaţie efectivă a ciVJ-
lizaţiei elenistice„ produce efectul tinei 111aşini în faţa ar111atelor
ate11iene şi spartane din secolul al V-lea . Acestora le răsptu1d„ î11
r11111a ~"conte1npora11ă"„ începând din 474„ folosirea fientlui
pe11trt1 fabricarea an11elor de tot felul„ iar din 450 înlocuirea
cavaleriei tişoare, 1111itată de 111011goli , ct1 care grele de lt1ptă„
odată cu progrest1l grandios şi neaşteptat al operaţi tu11 lor de
2
asalt. Ap1ecarea ft1ndan1et1tal il a 0111ului c1viliz.at către vitez.1„

- - --
t. Co11siderabilă con1parativ cu restul tel1nicii antice. con1plet ne-
sen1nificativă„ î11 vren1e ce, raportată la tehnica asiria11ă şi chinezit, ea
nu pare toc111ai atât de i111portantă .
2. (' artca socialistului MoJ1 Ti d111 acea epocă tratează î11 partea î11tâi
despre frater11itatea universală~ în a doua despre artileria de asalt„
stran1e atestare a opoziţiej di ntre ad~văn1ri şi realităţi. V. Forke în

l ( ),., O\'t af .~ls<!l1r. ~ VI! I.. I-li rthnu 111 n1er.

 505
n1obilitate şi acţiuni de 111asă„ s-a combinat în cele din urmă în
lun1ea euro-an1erica11ă cu voinţa faustică de dominare a naturii ~
s-a ajuns la modalită~ dinamice considerate încă nişte extrava-
ganţe pe vremea lui Frederic cel Mare, dar care, alături de tehni-
ca industrială şi comercială, capătă ceva de-a dreptul firesc. Na-
poleon a făcut din artilerie o artilerie demontabilă, conferindu-i o
111are 111obilitate, aşa cun1 a topit n1asiva armată a Revolu~ei
lntr-un sistem de corpuri independente ce puteau fi rapid mo-
bilizate: deja la Wagram şi în faţa Moscovei„ el a ridicat efectul
pt1r fizic până la un tir rapid şi la un foc de şarjă real A doua
fază ne este oferită (un fapt foarte caracteristic) de războiul civil
a111er1can din 1861-65, care, în ce priveşte forţa trupelor, a
depăşit pentru prin1a oară cu 1nult ordinul de mărime din epoca
lut Napoleon: 1 atunci au fost n1ai întâi experimentate căile ferate
pc11trt1 deplasarea t1nui nun1ăr 111asiv de trupe, telegraful electric
pe11tru serviciile de inforn1a~i, pentru blocadă o flotă de vase cu
aburi 1nen~nută luni de zile pe mare~ apoi au fost inventate
cuirasatele, torpiloarele, artileria de câmp şi tunurile foarte grele
cu o bătaie foarte niare.2
După preludiu] di11 războiul ruso-japonez, al treilea sta-
diu este 111arcat 3 de războiul mondial„ tmde s-au folosit arme
aeriene şi sub111ar1ne„ te111poul inve11~ilor ajungând la o nouă
ar111ă, prin care probabil volu111ul„ nu însă şi intensitatea 1nijloa-
celor întrebuinţate, a ati11s punctul culminant. Pe consumul de
forţe se bazează deci peste tot în epocă rapiditatea deciziilor. De
la începutul perioadei chineze Cian Kuo, avem de a face cu
distrugerea totală a statului Wu (472), care n-ar fi fost pos·ibilă,
ctt toate cutun1ele cavalereşti ale perioadei precedente Ciun Tsiu:

'•
I. Mai bine de t1n 111ilion şi jun1ătate de oan1eni dintr-o populaţie de
20 de n1iljoane nun1a1 în statele din nord.
2. N un1ărul ui de sarci11i co111plet noi trebuie să fie adăugate şi
constn1cţiile rapide de dru111uri şi poduri: podul de la Cl1attanooga„
destinat trecerii trupelor cu ar111a111ent greu„ n1ăsoară 240 111 în lungi-
nle şi 3<) n1 în î11ălţi111e şi a fost co11struit în 4 zile şi jun1ătate.
„ 3. Japonia 1nodernă aparţi11e, de asernenea„ civilizaţiei occidentale, ca
şi Ca11ag1na "~111odernă" din antll 300 î. Cl1.„ care apartine civilizatiei
,
. .
~

antice.
5()()

'.\:apoleo11 a depăşit cu 111ult, odată cu pacea de la Ca111po

For111io„ convenienţele secolului al XVJil-lea, iar după bătălia de
la At1sterlitz avea obiceiul de a exploata succesele 111i1itare„
11eţinând în general sean1a de alte li111ite decât de cele 111ateriale.
Ulti111ul pas'I posibil încă'I este tăcut prin tratatt1l de la Versailles„
pri11 care 11u se niai acceptă un tratat definitiv„ lăsând deschisă
posibilitatea de a pune noi co11diţii fiecărei transforn1ări 11ou
st1rvenite în situaţia reală. Aceeaşi evoluţie este probată de
succesiunea celor trei războaie pu11ice. Ideea de a rade de pe faţa
pă111â11tult1i una dintre 1nariJe puteri „ idee cunoscută tuturor prin
Cat/1agine111 esse delenda111, î11 sensu] total prozaic dat de Cato.
11u i-a venit în gând învingătorului de la Zan1a„ dar i-ar fi părut
ltti Lysandru după triu111ful asupra Ate11ei, în ciuda obiceiurilor
frt1ste ale polisurilor antice'I un act de blasfe111ie îndreptat î111po-
tri va tL1turor zeilor.
Perioada Statelor război11ice î11cepe în a11ticl1itate în a11ul
30 I., cu bătălia de la lpsus, prin care a fost stabilită tri11itatea
n1arilor puteri orientale'! şi cu victoria ro111ană obţinută la
Se11tinL1111 (295) asupra etn1scilor şi san111iţilor, care a creat în
vest, pe lâ11gă Cartagina, o 11ouă 111are putere localizată îr1 Italia
ce11trală. i\taşa111entul a11ticilor pentru pri11cipiul hic et 1111nc a
făcut după aceea ca Ro111a, fără a fi observată„ să cucerească :
sudul Italiei î11 ur111a războiului aventuros în1potriva lui Pyrrhus„
111area în pri111ul război în1potriva Cartaginei, nordul celtic gra~e
ILli r . Fla111i11ius: Hanibal însuşi a ră111as r1eînţeles, el„ poate
si11gurul 0111 al vre111ii care, chiar şi printre ro111ani, a prevăzut cu
claritate 111ersul eve11i111entelor. La Za111a„ iar nu mai târziu la
Magi1esia şi la Pydna, au fost înfi·â11te forţele elenistice ale
Răsăritului . Era total vană atitt1dinea n1arelt1i Scipio, care") cu o
veritabilă neli11işte pentru desti11ul de care trebuia să aibă parte
t111 polis„ asupra căruia apăsau datoriile legate d~ stăpâ11i rea
lu111ii, a încercat să evite orice cucerire ulterioară. 111 zadar cei
apropiaţi lui au declarat război Macedoniei contra voinţei
tuturor, ct1 singurul scop de a putea abandona Răsăritul fără 11ici
un per1coJ . l111perialis111ul este rezultattll atât de 11ecesar al
fiecărei civiliza~i„ incât ia tm popor de guler, obligându-l să
accepte rolul de stăpân atu11ci când acesta refuz.ă să-l joace.
l111pe1i ul ro11ran n11 a fost ct1cerit, orbis terrar11n1 s-a condensat
în această for111ă , obligând pe ro111a11i să-~i cJea acest nl1111e.
 507
- - - - - -...__~ < ---
~~•.-wJW:'îil..,....,.._,..-,•.,.

·\ceasta reprezintă ceva specific antichită~i . ln ti111p ce statele

cl1111eze şi-au 111ai apărat ulti111a ră111ăşiţă de independentă în
războaie lnverşu11ate, Ro111a, după anul 146, a transfor1n ~1t î11
provincii 111asa de ţări orientale nu111ai pentru că nu existau alte
111ijloacc de a evita anarhia. Şi aceasta avea, de ase111enea, drept
co11seci11ţă faptL1l că fon11a internă a Romei, ulti1na ce încă rămă­
~cse in picioare~ s-a disociat sub această presiune de revoltele
(jraccl1ilor. NL1 este u11 bu11 exe111plt1 faptul că lupta finală pentru
1111per1 u î11 general nt1 se 111ai derL1lează aici între state, ci între
partidele Lu1ui oraş~ fonna polisului 11t1 autoriza însă altă solu~e.
Ceea ce odinioară fusese 11u111it Sparta sau Atena ,.. astăzi se
chea111ă partidul Opti111aţilor sa.u pattidul popular. ln titnpul
revolu~ei Gracchilor„ precedată în anul 134 de pri111a răscoală a
sclavilor, tânărul Scipio a fost asasinat în secret„ iar Cait1s
Graccl·1us 0111orât î11 public: ei sunt prin1ul princeps şi pr1111ul
tribtu1 î11 ipostaza de poli politici ale tinei lu111i ce şi-a pierdut
for111a. Dacă 111aseJe urbane din Ron1a au trans1nis pentru întâia
oară în I 04„ într-o n1anieră ilegală şi revoluţionară „ un i111periu
Ltnei persoa11e particulare (Marius)„ se111nifica~a 111ai profundă a
acestL1i spectacol este co111parabilă cu luarea titlult1i de î111păratul
111itic î11 China„ în anul 288 : soluţia inevitabilă a acelei perioade„
cezaris111t1I„ se co11turează la orizont.
Moştenitorul tribunilor este Marius care„ ca şi aceştia ,
u11eşte popL1laţia CLl 111area finanţă şi„ în 87„ dă lovitura de graţie
vecl1ii 11obili111i "\ făcâ11d-o să se confunde cu 111asele~ 1noştenitorul
lLti pri11ceps este Sulla care~ îr1 82" a ni111icit ptin proscrierile lui
clasa n1arilor oa111e11i ct1 ba11i. lncepând de atu11ci, u1ti111ele
decizii se î11deplinesc rapid, precu111 în China după venirea lui
Wa11g-Ceng. Princeps-ul Porr1pei şi tribW1ul Cezar (tribun prin
atitt1dine şi nu prin fu11cţie) 111ai reprezintă 11işte partide„ dar ei
şi-ati în1părţit,.. lu111ea pentrt1 prin1a dată la Lucea, de co111t1n acord
CLl Crassus. 111 bătălia de la Philippi„ unde 1noştenitorii luptau
contra asasir1ilor lt1i Cezar, 11u 111ai existau decât nişte grupări~ la
ActiLn11 1l1ai existatJ doar persoane particulare. Astfel, şi pe
această cale s-a ajuns Ja cezaris111 .
Evolt1~a corespo11dentă în cadrul lumii arabe are drept
ba.ză„ î11 loct1l polistdui corporal, consensul magic în tor111ă„ în şi
pr111 care faptele se realizează„ excluzând într-un ase111enea grad
separarea te11dinţelor politice şi religioase încât chiar şi ela11td
I

508
citadin şi burghez către libertate, care inaugurează acun1„ de
asemenea, perioada statelor războinice„ apare sub un veşn1ânt
ortodox, din acest motiv, până acum„ fiind abia sesizabil.1 . Este
voinţa eliberării de califat, care fusese odinioară fondat de
Sassanizi şi, incitat fiind de acest model„ de Diocleţian„ î11
fortnele unui stat feudal. De la Justinian şi Chosru Nushirwan„
califatul a avut de înfruntat asaltul Frondei„ când„ alături de capii
bisericii greceşti şi mazdeene, nobilin1ea persano-1nazdeeană„ cu
deosebire în Irak, nobili1nea greacă, n1ai ales în Asia Mică „ şi
111area nobili111e an11eană, îtnpărţită între cele două 1nari religii „
ajung în frunte. Absolutismul„ la care aproape că s-a ajuns în
secolul al VII-iea„ s-a prăbuşit brusc după aceea sub atacurile
Islamului care„ la începuturile sale politice, era strict aristocra-
tic. Văzute din acest unghi„ cele câteva familii arabe2 „ care deţin
pretutindeni î11 111ână frâiele puterii „ for111ează foarte curând în
ţinuturile cucerite o nobilin1e superioară de rasă viguroasă şi cu
w1 i111ens orgoliu„ care a coborât dinastia isla111ică la rangul
di11astiei engleze "contemporane". Războiul civil dintre Othn1an
şi A li (656-661) este expresia unei autentice fronde„ fiind purtat
exclL1siv pe11tru interesele celor două clanuri şi ale clienţilor
acestora . Tories şi lvhigs islatnici din secolul al VIJI-lea fac
si11g11ri 1narea politică , ase111e11ea celor din secolul al XVITI-lea
englez: coteriile şi certurile de fa111ilie sunt n1ai i111portante pentru
istoria vren1ii decât toate evenimentele din casa don1nitoare a
On1111iazilor (661-750).
Odată cu căderea acestei dinastii senine şi I u111inoase, cu
reşedinţa la Da111asc, deci în Siria ara111aică occidentală (şi 1110-
11ofizită) ~ se întrezăreşte iarăşi centtul firesc de gravita ţi e al
culturii arabe: acesta este regiunea ara111eeană din răsă rit,

1. Asupra lun1ii arabe nu ave111 î11că studii serioase şi profunde st1b

aspect istoric politico-social, ca asupra lun1ii cl1i11eze. Face ex cepţi e
doar evoluţia părţii occide11tale pâ11ă în epoca lui Diocleţian. parte
considerată pâ nă acu111 aparţinătoare antichităţii .
2. Ele sunt în nu111ăr de câteva 111ii şi , pe t1r111ele prin1ilor cuceritori.
se răspândesc din Tunisia până în Turkestan„ forn1ând peste tot şi
in1ediat u11 ordin încl1is în &ine în 111ediul noilor deţi11ători ai puterii:
nu se poate vorbi de o '"111 i graţie sau de o invazie arabă" .
 509
odinioară punctul de sprijin al Sassanizilor, iar acu1n al Abbasi-
zilor: aceştia, de forn1a~e persană sau arabă, de religie mazdeică,
11estoria11ă sau isla111ică, reprezintă mereu una şi aceeaşi linie
evolutivă, ră111ânând tot tin1pul ttn n1odel pentru Siria şi pentru
Bizanţ . De la l'-ufa porneşte n1işcarea ce duce la ruină On1miazii
şi 'v'echi11/ lor regih1: 1111şcarea al cărei răsunet n-a fost niciodată
ct1noscut î11 întregin1e până astăzi are caracten1/ 11nei revol11ţii
sociale, îndreptată contra ordinelor primare şi contra tradiţiei
1
s11perioare TÎ'I general. Aceasta începe printre Mavali„ mica
bt1rgl1ezie de la răsărit, întorcându-se cu o exasperată ostilitate
ln1potriva arabilor, 11u în postura lor de apărători ai Isla111ului, ci
ln aceea de nobili111e nouă . Mavali, aproape to~ foşti 111azdeeni
care tocn1ai se convertiseră, luau lsla111ul mai în serios decât
arabii înşişi, care reprezentat1, pe deasupra, un ideal de ordine.
Deja în ar111ata lui Ali, kharidji~i, în totalitate den1ocratici şi
putitani, se separaseră : apare acun1 în 1nediile lor pri111a îtnbinare
dintre regin1ul fanatic al sectelor şi iacobinism. Apare acolo nt1
11u111ai 111işcarea şiită, ci şi cel 111ai vechi gem1en al Shuran1iei
co111uniste, ale cărei 01igini t1rcă până la Mazdak şi, n1ai târziu,
sttb Babak~ stârneşte răscoale teribile. Abbasizilor nu le plăceau
deloc răsculatii lui Kufa~ 11u111ai datorită r11arii lor abilităti
? ~

diplon1atice ei au fost în general adn11şi ca ofiţeri„ putând, în fine,

să se socotească 111oştenitori (aproape ca Napoleon) ai revolu-
ţiei iradiate în întregul Orient. După Victorie, ei au construit
Bagdadul, not1l Ctesiphon resuscitat şi 111onumentul înfrângerii
spiritttlui feudal arab: această p1i111ă 111etropolă a civilizapei
ti11ere devi11e„ de la 800 la 1500, teatrul evenin1entelor ce duc de
la 11apoleonis111 la cezarisn1„ de la califat la s11ltanat~ la Bagdad„
ca şi î11 Biza11ţ, este posibil acun1 tipul n1agic de putere
i11for111ală . Gâ11di~-vă aşadar că şi în lun1ea arabă de111ocra~a
este tui 1deal de ordine al orăşenilor şi o expresie a voinţei lor de
a se elibera de vechile legături cu ţara„ fie că ea reprezintă
deşertLll sau pă111ântul arabil. Negarea tradi~ei califilor îtnbracă
un 111are 11t1111ăr de for111e„ putâ11d renunţa complet la libera cuge-
tare şi la cot1stitu~e în sens occidental. Spirit11I 111agic şi banii

I. J. Wel 1hausen: /)ct.\' l1rahiscl1e J?.eich unll .\'ei11 l~'tur:, 1902, p. 309 şi
llftll
 •

510
111agic1 s1111t „liberi ·· 1/11r-1111 111<J(/ C<>111p/et cl~ferit. Mo11ah1s111u)
biza11t1n este liberal pâ11ă la revoltă'\ 11t1 11u111ai î111potriva curţii şi
a 11ob1lin11i„ ci şi î111potriva pL1ter1i clerului superior„ co11stitt1it
deja înainte de sinodul de la Niceea„ corelativ cu ierarhia gotică .
C onse11sul crcdinci oşi Ior ortodocşi „ „„r1orodul "„ în ac cep ţi unea cca
111ai î11drăzi1eaţă„ este in egală 111ăs11ră o expresie a voi11ţei I u1
Dt111111ezeu ( RoL1sseau ar fi spus: a 11atu1ii )„ liber fii11d de toate
poverile sâ11gelt1i . Mon1entul bi11ecunoscut când abatele Teodor
di11 Stt1dio11 denunţa supunerea faţă de în1păratul Leo11 al V-lea„
î11 813, are se111nificaţia unei căderi a Basti1iei În for111e 111agice.
1

Puţi11 du~1ă aceea începe răscoala paulicie11ilor foarte pioşi„ iar în

pla11 social radicali neî111păcaţi: ei au constituit u11 stat proprit1
d111colo de Mu11ţii Taurus„ au trecut prin foc şi sabie toată Asia
\1 1ică„ au î11vi11s ar111atele i111periale ur1a după alta şi 11-au pt1tut fi
bătuţi decât î11 a11ul 874. Aceasta corespunde întrutotul cu
n1işcarea religioasă „co111t1nistă" Shura1111a'I la est de Tign1„ până
4

la Merv„ al cărt1i co11ducător„ Babak„ a 111urit abia după o 1uptă

de doLtăzeci de ani 2 (817-837) şi cu 111işcarea 1'.l1ar111atelor la vest
( 800-004 )„ ale cărei co11seci11ţe s-at1 resin1ţit î11 Arabia prin toate
oraşele si rie11e„ propagâ11d revoi u~a pâ11ă î11 păr~Je Persiei .
EA.ista t1 î11să co11co111ite11t ş1 tot fel til de for111e n1ascate î11 Iupta
politică a partidelor . .~tt111ci câ11d 11i se spune că ar111ata bizantină
era ico11oclastă şi că„ pri11 ur111are„ o partidă 111ilitară se opw1ea
tuiei pa1tide 111onal1ale favorabi1e in1agi11ilor sfinte'I în secolu]
ico11oclaştilor pasiunea religioasă apare st1bit î11tr-o lu111ină cu
totul 11ouă: î11ţelege111 astfel că sfârşitul crizei î11 843" prin
î11frâ11gerea definitivă a iconoclaştilor şi 1i1 acelaşi ti111p a politicii
.
n1011al1ale libera1e„"' avea se111nificatia w1ei restauratii
celei di11 1815. ~ 111 sfărşit" î11 această perioadă izbucneşte şi
'
î11 sensul

l11spăin1ântătoarea revoltă a sclavtlor din Irak„ i11in1a do111eniului

_ _ _ 4_„_ _ _ _ __
-------- -- -
I. K. Dietrich: l~v::.(1111. (~hl1rt1cler1"ii1~/e" p. 54: „'"Pentrt1 că tu vrei să ai
un răspuns de la noi„ iată-l pe acesta: Sf. Pavel a spus: Du111nezeu i-a
instituit pe u11ii apostoli ai Bisericii Sale„ iar pe alţii profeţi: el n-a
. sţJus î11să nin1ic despre în1păraţi. Noi nu von1 accepta nici cl1iar dacă
un î11ger ne va portlnci„ cu atât 111ai n1ult, că tu eşti acela .„„
2. Huart: ( iescl1icl1le <Ier .1raher„ 1914„ I~ p. 299
3. I<..run1bacher: l~i 1-::a11I. /,i/eral111~~c„t;c/i „ p 9()9
 5 1l
.\bbassizilor, ce aru11că o lu1ni11ă neaşteptată asupra unui şir
i11treg de fe110111e11e sociale diferite despre care istoria vulgară nu
pon1e11eşte 111111ic. 1.\h ~ Ltn Spartact1s al lsla111ului„ a înte111eiat în
Xoq , la st1d de Bagdad, cu o n1asă de fugari, un veritabil stat ne-
grti. el ş1-a co11struit o reşedinţă „ Mucl1tara") extinzându-şi puterea
pa11ă î11 i11i111a ~ Arabiei şi a Persiei „ tu1de triburi întregi i-au
deve111t aliate. h1 871 , Bassora (Basra), prin1ul port di11 lu111ea
islan1ică „ cu aproape un 111ilio11 de locuitori, a fost cucerit, prădat
şi i11ce11diat : acest stat al sclavilor a fost 11i111icit 11t1111ai î11 883.
i.\stfel „ for111ele statale sassa11ido-bizanti11e sunt lent sub-
111111ate şi î11 locul vecl1ilor tradiţii ale î11al~l~r de11111itari şi ale
11obilln1ii de curte este pusă puterea absolută , personală„ necondi-
.tio11ată , a tuior veleităti fo1tuite: sz1/tat1at11/. Aceasta este for111a
~

specific arabă ce apare î11 acelaşi ti111p in Bizanţ şi Bagdad„ şi

care progresează„ de la î11cept1tt1rile 11apoleo11isn1ului în anul 800,
pa11ă la desăvârşirea cezarisn1ului turcesc pri11 selgiucizi Î11ce-
pâ11d cu anul I 050 . For111a este pur 111agică: ea aparţine n11111ai
l7cestei c11/t11ri şi 1111 poate fi inţeleasă decât 111 condiţiile de
pro._fl.111:=i111e ale s1if/et11/11i să11. Califatul"> chintese11ţa tactului şi a
stiltalt1i politic, ca să nu spLu1e111 cosn1ic„ nu este supri111at, căci
calift11 este sacru î11 calitate de repreze11ta11t al lui Du111nezet1 şi
reclu1osct1t pri11 co11se11sul oa111e11ilor autorizaţi: toată puterea
este î11să asociată cu co11ceptul de cezarisn1„ exact cu111 Po111pei şi
.A.t1gL1st au revendicat efectiv, iar Sulla şi Cezar 110111inal, această
pt1tere, lt1ând-o di11 vechile for111e co11stitu~onale ron1ane. Califu-
I u1 i1 revi11e fir1aJn1e11te aceeaşi cantitate de pt1tere ca şi senatului
~

şi con1iţiilor, sub Tiberiu de exe111plu. h1treaga bogă~e a fiinţei

ca for111ă superioară pri11 drept„ ţi11ută şi cutu111e") fusese odinioară
tn1 sin1bol. Acu111 ea a deve11it u11 înveJiş - cel al regi111ului
infor111 pur n1aterial.
"
h1 acest fel alături de Mil1ail al 111-lea (842-857) se află
Bardas„ iar alătt1ri de Co11sta11tin al VII-iea (012-959)"' Ro111anos
J1t1111it co-i111perator. Î11 86 7„ o figură 11apoleoniană„ Basileios,
1

un fost grăjdar, îl răstoan1ă pe Bardas şi înte111eiază di11astia

1. Pe11tn1 ceea ce urn1ează cf. : Kn1111bacher, p. 969-990 ~ apoi C .

Neun1ann: /)i e 1i ·e1t.\·/e//1111?, t,/e.\· /~v:a11t. l?ei cJ1e.\' vr>r cl e11 Kreu::ii?,e11~
1894") p.21 şi ur n1.
512 ~

n1ilitară a armenilor (până în I081 ), în timpul căreia, cel mai

frecvent, generalii guvernau în locul împăraţilor~ e vorba de
oa111eni ai forţei precutn Romanos, Nikephoros şi Bardas Fokas
Dintre ei cel mai mare este Ioan Tzimiskes, în armeană KiurZan
(969-976 ). La Bagdad, tLtrcii au jucat rolul armenilor. Unul din
capii lor a pri111it de la califul Al-Watik, în 842~ pentru prin1a
dată, titlul de sultan. Di11 anul 862, pretorienii turci exercită o
tt1telă asupra suveranilor iar, în 945, califul abbasid a fost redus
fon11al la o ·demnitate ecleziastică de Ahmed, fondatorul dinastiei
"
sultanilor Bujid. Incepând din acest 111oment, între cele două
1netropole se escaladează o luptă tără menajamente dusă de
puternice fan1ilii din provincie pentru puterea supremă . Dacă
dinspre partea creştină îndeosebi Basileios al TI-lea luptă împotri-
va n1ar11or latifundiari, lupta aceasta nu are, once s-ar spune,
se111nificaţia unei legiti111ităţi sociale. Este doar un act de apărare
al deţi11ătorului 1nomentan al puterii în1potriva posibililor preten-
denţi , act foarte asemănător~ din acest motiv, cu proscrierile lut
SL1lla şi ale t1iu1nvirilor. Jtunătate din Asia Mică aparţinea lui
Dt1kas, Fokas şi Scleros. Cancelarul Basileios care putea plăti o
ar111ată cu averea lui fabuloasă fusese deja con1parat de foarte
1

111L1lt tin1p cu Crassus~ adevărata epocă i1npenală nu începe însă

decât cu turcii selgiuciz1. Căpetenia lor, Togrullbek~ a cucerit
2

Irakul în 1043, Ar111enia î11 1049„ iar in 1055 1-a constrâns pe

calif să-i transmită ereditar sultanatul . Fiul său Alp-Arslan a
cucerit Siria, iar în ur111a bătăliei de la Mantzikert~ din I071 ,
Asia Mică răsăriteană . Restul Imperiului bi2'2ntin este, după
aceea, lipsit de sen1nifica~e pent1u viitorul destin al imperiului
turco-arab. "
ln ~gipt perioada corespondentă se ascunde sub numele
hi cso~il or. Jntre a douăsprezecea ş1 a optsprezecea dinastie sunt
două secole3 care încep cu decăderea Vechii1/11i r e g1111 ajuns la

J. Kru111bacl1er, p.993.
2o Cl1iar şi ge11eralul Ma11iakes, care a fost proclan1at îtnpărat de ar-
n1ată în Sicilia şi care a 111urit î11 anul I 043 1nărşălui11d spre B izanţ,
trebuie să fi fost turc.
3. 1785- 15 80. Cf. pe11tru ceea ce t1r111ează Eduard Meyer: ( i esc/1. tl.
.1llt., I, § 298 şi ur111 . \\leil l: I.a .fi11 Llu 1\ 1r~ven e1111Jir e ezyJ.Jfie11„ 1918
 513
apogeu sub Sesostris al III-iea ~ la sfărşitul acestuia începe ep.oca
ln1periului Nou. Statistica dinastiilor lasă deja să se între,radă
o catastrofă . Pe listele regilor„ nun1ele se succed şi chiar se
juxtapun foarte aproape unele de altele: uzurpatori cu origine
foarte obscură, generali, personaje cu titluri bizare, care uneori
11-au do111nit decât câteva zile. Egiptul se divizează într-o
111ul~111e de popoare şi de regiuni administrative efe111ere. Odată
cu pri111ul rege din a XIII-a dinastie, nu s-au tnai citit coteie
creşterii Nilului la Semne: odată cu succesorul său, apar mai
inuite documente la Kahun~ din acest mon1ent papirusul de la
Leyde11ous trasează un tablou al t11arii revolu~i sociale. După
1

Că Ed. Meyer are dreptate contra lui Petrie ( 1670 de ani)„ grosi111ea
straturilor descoperite prin săpătt1ri şi te111poul evoluţiei stilului, cl1iar
şi la Minos, au den1onstrat-o de n1ultă vre1ne~ acest ·lucru se confir1nă
şi prin co111paraţie cu capitolele corespondente di11 alte culturi.
I . Er111ann: 1\ IaJ111H-'<>rte,.. ei nes ăJ!,.,VJJI. J>rrJJJ!1eten. ~~'it~. J>reuss. :'lkatl..
1919~ p. 804 şi urn1 .: '"'"l11alţii de111nitari sut1t supri111aţi, ţara este pri-
vată de instituţia regală de o 111ână de de111enţi„ iar sfetnicii fostului
stat fac ten1enele u11or parveniţi~ ad111i11i straţia nu 111ai fu11cţionează„
actele sunt distn1se, toate distincţiile sociale supri111ate„ tribunalele au
căzuţ în 111âinile prosti111ii . Ordi11ele st1perioare sunt înfp111etate şi în
:z;dre'nţe~
. copiii lor sunt sfărân1aţi de pietrele zidurilor, 111u111iile sunt
.

s111ulse din 111or111inte: ca11aliile se î111bogăţesc şi se ·î111păunează în

palate cu tur1nele şi cu corăbiile ce le răpiseră posesorilor legali~ foştii
'
sclavi dau to11ul iar străinii ~bucură ,
di11 i11in1ă:
.
. Tâlhăria şi 0111orurile
su11t atotstăpânitoare „ oraşele st111t pustiite! · edificiile pt1blice cad
pradă focttlui. Recoltele scad„ 11i111eni nu se 111ai gândeşte la pt1ritatea
111oravurilor„ naşterile st111t rare: oa111enii ar putea dispărea de pe pă-
111~11t !'" Acesta este tabloul unei 111ari revoluţii urbane târzii, a11aloagă
. _ C?U revoluţiile ele11istice şi cu cele din 1789 şi 187 l de la Paris. Masă
cos111opoli tă, i11stru111ent involuntar al atnbiţiilor căpete11ii1or care fac
să li se prăbt1şească la picioare orice răn1ăşiţă de organizare„ vrând să
..
vadă !urnea dril .afară cupri11să de l1aos pentru că acesta se află î11 ei.
Aceste tentative ci11ice şi disperate e111ană de la străi11i precutn l1icso-
şi 1 sau turcii „ ori·de la sclavi precu111 cei ai lui Spartacus sau Ali ~ este
tJJj J ; · •• revendicată îur1pă1ţi.rca proprietăţii precu111 la Syracusa„ ori în t1un1ele
· ~ ·· ~~·· tn1e1 cărţi ptirtate C\l si1l~P.~ecu111 cea a 1ui Marx: toate aceste lucruri
sunt st1pert1ciale Este total i11diferent dacă vo111 ct1noaşte cli:Şeele
514
căderea guvernului şi după victoria n1aselor se succed revolu~i
n1ilitare şi ascensiuni ale ostaşilor an1biţioşi. Acun1 apare ca1n de
la 1680, denumirea de 4."dement" privitoare la hicsoşi „ 1 servind
istoricilor Imperiului Nou ce au ignorat sensurile epocii sau n-au
vrut să le înţeleagă, pentru a ascunde ruşinea acelor ani . Fără
11ici o îndoială , hicsoşii au jucat rolul armenilor în Bizanţ~
destinul ci111brilor şi teutonilor n-ar fi fost altul dacă ar fi repurtat
victorii asupra lui Marius şi a legiunilor completate cu drojdia
111etropolei„ dacă ar fi sporit cu 1nasa lor u1nană 1nereu î1nprospă­
tată ar111atele triun1virilor şi, în fine„ i-ar fi înlocuit poate pe
aceştia cu propriile lor căpetenii . Este complet indiferent dacă
ştin1 de unde veneau şi care era formaţia lor„ dacă erau gărzi de
corp„ sclavi răsculaţi„ iacobini sau triburi cu totul străine. Ceea
ce are in1portanţă este rolul jucat de ei în lun1ea egipteană vreme
de u11 secol. Ei at1 sfărşit prin a avea un stat şi o reşedinţă„
Auris2 „ în delta orientală . Una din căpetenii„ Chian„ care, în locul
11u111elui de faraon şi-a luat denun1iri de-a dreptul revoluţionare
precun1 '"'a111basador al ţărilor" sau "'prinţ al tinerei oştiri"' (titlt1ri
la fel de revoluţio11are ca şi cele de 'cons11/ sine co/lega,, şi
4

~'"dictator perpet1111s n din epoca i111perială )„ bărbat ase111ă11ător

poate cu loar1 Tzin1iskes, poruncea în î11tregul Egipt„ tăcându-şi
nt1111ele cu11oscut pâ11ă în Creta şi pe Eufrat. După el începe însă

verbale în tin1p ce sunt sfărân1ate uşile şi capetele. Distrugerea este

singurul cezarisn1 adevărat iar cezarisn1ul este unicul rezultat. Oraşul
n1ondiaL n1onstru ce îngl1ite satul„ a pus în n1işcare pe aceşti oan1eni
dezrădăci11aţi şi fără viitor: ei n1or distn1gând.
I. Papirusul vorbeşte despre '"'arcaşii din afară.,,. Erat1 trupe de 111erce-
11ari barbari în care se transforn1ase tânăra ar111ată egipteană.
2. O privire asupra statului negru din Irak şi asupra te11tat1velor ~'"con­
te111porane"'„ ale lui Spartacus, Sertorius„ Sextus Pon1pe1us este de
ajuns pentru a intui 11u111ărul şanselor. Weill ad111ite că : l 785-1765
este decadenţa in1periului~ t1n uzurpator (general), 1765-1755„ o 111ul-
ţi111e de ~'"ereţi" 111ărunţi total indepe11de11ţi în deltă: 1675-1633, lupte
pentru u11itate„ purtate î11deosebi de prinţii de la Teba cu cortegiile
neîncetat crescătoare de suvera11i i ndependenţi „ între care hicsoşii :
163 3 ~ victoria l1icsoş1lor şi înfrângerea tebanilor: 1591-1571„ victoria
definitivă a tebanilor.
 5 15
-lupta
·- ------------------ -------
tuturor clanurilor pentru i111periu'I luptă din care învingă­
toare a ieşit dinastia tebană în1preună cu A111osis.
La noi'I epoca Statelor războinice a început cu Napuleon
"
ş1 cu n1ăsurile de austeritate. ln mintea lui încolţise mai întâi
ideea unei dominaţii n1ilitare şi in acelaşi tin1p populare a lumii„
ceva co111plet diferit de i1nperiul lui Carol Quintul precum şi de
1111peri ul colonial englez din acea vrerne. Dacă secol ul al XJX-lea
a fost sărac în 111ari războaie (şi în revolu~i) şi dacă cele n1ai
111ari crize au fost rezolvate pe căi diplo1natice în congrese„ acest
Jt1cru este exact pentru că secolul XIX este preocupat de
pregătirea pentru război, consta11tă şi atât de a111plă încât tean1a
de consecintele războaielor a dus n1ereu la amânarea în ulti1na
~

clipă a deciziei definitive şi la înlocuirea războiului cu lupta

politică . Acest secol este secolul unor uriaşe armate regulate şi al
serviciului 111ilitar obligatoriu. Sunte111 încă prea aproape de el
~)e11tru a si111~ fiorii acestui spectacol, fără egal în istoria
tu1iversală. De la Napoleon încoace există constant sute de inii şi ,
finaln1ente„ 111ilioane de oa111eni gata de inarş, există flote
pL1te1nice 111oden1izate în porturi la fiecare zece ani . Este un
război fără război„ u11 război ce supralicitează prin an11an1ent şi
pregătire 111ilitară, un război al 11un1erelor n1ari, al rit111ului şi al
tel111icii . Diplo111a~i nu 111ai negociază de la o curte la alta, ci de
la LU1 cartier general la altul . Cu cât detensionarea va fi 111ai inuit
ti111p a111ânată" cu atât 111ai cun1plite vor fi mijloacele şi mai
i11st1portabilă creşterea tensiu11ii. Fon11a statelor războinice în
pri111ul lor secolul de ex·istenţă este faustică şi dinamică, dar
aceasta s-a încheiat odată cu descărcarea de forţe din prirnul
război 111011dial . Pri11 recrutările din aceşti patru ani, principiu
origi11ar dit1 timpul Revolu~ei franceze, revolu~e ce revine din
ti111p în timp în această fon11ă , principiul servici11lui 1nilitar
ge11eral şi al 111ijloaceJor tactice care derivă de aici a fost depăşit. 1
h1 locul annatelor pen11ane11te vor apărea de acu111 treptat
ar111atele de 111eserie„ alcătuite din voluntari entuziaşti: în loc de
n1ilioane, sute de milioane" iată ce va face ca acest al doilea secol
să devină W1 veritabil secol al ~tatelor războinice. Pur şi sin1plu,

- - - - - - - - - - - -·
1. Mobilizarea generală poate st1prav ieţt1i ca idee ali1nentată de entu-
zias n1 ~ ca transpt1nere în realitate„ ea nu va n1ai avea viaţă nicicând.
 5 I<>
--------~-----------------------------------------
existenta , acestor armate nu este un succedaneu al războiului .
Ele se află î11 această stare de război şi îl doresc. Peste două
genera~i, voinţa l~r va fi 111ai putemi,.c~ decât a tuturor celor care
_vor dori liniştea. ln aceste războaie pentru. cucerirea .lun1ii întregi
· ~; yor fi angajate continente, vor fi i111plicate India„ China~ · t\fri.ca qe ~/'.r','(;~:-·
Sud„ Rusia, lslan1ul. Tehnici şi tactici noi vor fi angajate/ Linele
î111potriva altora. Marilarcentre de putere ale lu111ii vor dispu11e de
statele 111ici, de teritoriul" de econo111ia şi de populaţia acestora
după bunul lor plac: toate acestea vor fi 11u111ai nişte provincii„
nişte obiecte şi nişte n1ijloace în vederea unui scop: destintd lor
~u va avea nici o i111portanţă pentru 111ersul general al lucrurilor.
h1 pti~ni ani, an1 învăţat să dă1n o n1ică aten~e unor eve11imente
.. care" înainte de război~ · ar fi putut ridica sub an11e lu111ea î11-
,, 1

treagă. Cine se. 111ai gândeşte astăzi se1ios la 111ilioanele de

oan1eni care 111or î11 Rusia ?
Faptul că printre aceste catastrofe însângerate şi oribile
strigătul· de pate şi de reco11ciliere al p_ppoarelor 11u încetează să
răsu11e pe pă111ânt este în ase111enea 111ăstţră necesar încât el este
u11 fu11dal şi un ecou al eveni111entelor grandioase: trebuie să-i
adn1iten1 răsunetul cl1iar acolo tinde nin1ic nu~l atestă„ ca în
Egiptul din epoca hicsoşilor„ în Bizanţ ş«~µ la Bagdad. Pute111
aprecia dezideratele cu111 vo111 vrea„ dar a~·. trebui să ave111 curajt1I
să aprecie111 lucrttrile aşa cu111 su11t. Acest «:t1raj îl caracterizează
pe 0111ul de rasă„ prin a cărui existe11ţă· tr-ăieşte n11111ai istoria .
Câ11d trebuie să fie 111ăreaţă„ viaţa ~sfe" duiă .. Ea n11 îngăduie
clecât alegerea între victorie şi înfrângere, nu î11tre răzb.<;>i şi pace:
sacrificiile victoriei aparţin victoriei„ căci ceea ·ce antrenează
alături de evenin1e11te la111entaţii şi zel nu este ni111ic altceva decât
literatură„ literatură scrisă, gândită, tră ită . Adevărurile gol goluţe
se pierd în vâltoarea faptelor.
lsto1ia nL1 a încetat niciodată să fie conştiei1tă de aceste
"
a11ga.1an1ente. ln lu111ea cl1i11eză„ Hang-sui a încercat dej1, ct1 535
de
...
a11i î11ai11te de 11aşterea lt11 Cristos„ să fo11deze o ligă a păcii .
ln epoca Statelor războ1r1ice„ in1periahs111ului (/ienheng) i se
opt1nea„ î11 special î11 ţinuturile di11 sud„ de pe cut sul tluvittlui
r·a11g-Tse~ ideea de Soc1cta1e a Naţiunilor (hol1tsz1ng) Aceasta a
st.1co111bat de la î11ceput, ca toate juI11ătă~le de 111ăsură care
î111pied1că 111erst1l ge11eral al ll1cru1ilor, dispărând i11a1nte chiar de
victoria t1o rdl1l t1~. i\n1 beJ e idei at1 fost însă îndreptate in1potriva
 517
gustL1lL1i a11tipolitic al taoiştilor care, în acele veacuri cumplite,
<lll î11treprins o ~~dezar111are', spirituală, jucând astfel rolt1I pur
111ater1al de a fi folosiţi de alţii şi pentru al~i în luarea 111arilor
decizii . Şi politicienii ro111a111 au încercat o dată să reducă lumea
la u11 sisten1 de putere de acelaşi ordin care ar fi trebuit să zădăr-
11icească viitoarele războaie„ într-atât de departe se afla spiritul
·· · de·previziLn1e al anticilor: era în vre111ea când ro111anii au rent1nţat
I~ ideea încorporării 01ie11tult1i„ după înfrângerea lui Ha11ibal.
Rezultatul :'J _fost atât de descurajant încât partidul celui 111ai
ta11ăr di11tre Ss~P~~ni a i111brăţişat i111perialismul radical pentru a
pLtne capăt haos·t:1fui„ deşi căpete11ia acestui partid a prevăzut clar
desti11t1l Ron1ei care era Î11 cel 111ai înalt grad incapabilă de orice
orga11izare. Calea de la Alexandrt1 la · Cezar este 11eechi vocă şi
i11elt1ctabilă şi orice n1are putere din fiecare cultură a fost con-
strâ11să să o străbată, fie că a vrut-o şi a ştiut-o , fie că nu.
"
h1 faţa dt1rită~i faptelor nu există nici o scăpare. Confe-
ri11ţa pe11trt1 pace de la Haga din 1907 a fost preludiul războit1lui
111011dial, iar cea de la Washi11gto11 din 1921 va fi prelt1diul unor
noi războaie. Istoria acestui ti111p r1u 111ai este ur1 joc al spiritulL1i
111 for111e atractive pe11tru tui plus sau un n1inus, de unde te poţi
retrage în orice 1110111er:it. Unica 111orală ce autorizează . acu111
pentrtt 11oi logica lucrurilor este aceea a unui alpini.st care
escaladează o stâncă abruptă . Un n1on1ent de slăbiciune şi totu]
s-a stărşit . Astăzi toată filosofia 11u este 11i111ic altceva . decât o
abdicare şi o ·prăbuşire lăuntrică, o speranţă laşă de a evita
realităţile pri1i 1i1i.stîca . Nici pe vre111ea ro111anilor ea nu era
altceva. Tacit povesteşte . '
1
cu111 fain1osul Musonius Rufus încerca
să acţio11eze asupra legiunilor, care în anul 70 se aflau la porţile
Ron1ei „ ţi11â11d ~iscursuri despre binefacerile păcii şi relele
ră zboi ult1j ,_ş( cu·n1 abja a putut să scape de furia lor. Generalul
,~vidiL1s Cass·it1s 'tl\ ·h'u\\iea pe în1păratttl Marc Aureliu o bătrână
doan1nă cL1n1secad~~ rct'fi.rbsbfiei .
( Ceea ce 11aţiu11ile secolt1lui XX păstrează î11că din vechea
}. Şi~fl1.a~·ea tradiţia · ~ •ai fi ·1 în~~-~ft>t111ă .istorică„ experienţa. -intrată î11
. , , s~n~l! .\--' i:;apătă astf~l· '01forţă nea·stiinuită. Pietatea creatoare, sau,
1 1
, ·, prn'ţpu - ~ o sp une · c~ mai multă profunzime, un tact străvechi al
11 ! , . I li •

. ' : !
. ..
; . ii ,' (.), I
.. ~

...
518
ti111purilor i111en1oriale ce-şi co11t111uă ac~unea pl.astică în voinţă
supravieţuieşte la 11oi nu111ai în fon11e mai vechi decât Napoleon
şi Revoluţia"' 1 fiind nişte organe şi nu nişte siste111e. Orice
re111iniscenţă a acestor for1ne, oricât de n1odestă, conservată în
cxi stenţa vreunei 1ninorită~ izolate, va ajunge destLtl de repede la
o valoare inco111ensurabilă, producând nişte efecte istorice incre-
dibile în aceste 1110111ente. Traditiile
„ unei vechi 111onarl1ii"' ale u11ei
vechi 11obili111i„ ale unei vechi societă~ distinse„ 11u111ai să fie
destul de sănătoase pentru a ~ne la distanţă afaceris111ul şi ideolo-
gia "' să aibă sin1ţu1 onoarei„ al dezinteresului şi al disciplinei„
se11ti111entul autentic al u11ei 111ar1 111isiuni"' aşadar nişte calită~ de
rasă - supunerea„ si111ţul datoriei şi al sacrificit1lui - pot deve11i
11t1cJeul care va întări iarăşi ct1rentul esenţial al untti popor,
făcâ11dt1-I să suprav1eţt1iască şi să ancoreze pe ţărn1ul viitorului .
,~ fi „ î11 constitutie', însean111ă totul. Noi aven1 de a face cu
4

„
vre111uri1e cele 111ai grele ct1noscute în istoria unei cu1turi . Ultin1a
rasă în for111ă"' ulti111a tra11sptn1ere a faptelor î11 realitatea vie„
t1lti111a căpetei1ie ct1 aceste două lucruri î11 spate vor ajt1nge
î11vi11gătoare la ţelt1l final.

14

Nu111esc cezaris111 acea 111odalitate de guvernare care, î11

ciuda tuturor for111elor de drept pt1blic„ este încă lipsit de for111ă în
11atura inte111ă . Este pu~n i111portant că August la Ro111a,
Hoha11g-Ti în China, A111osis în Egipt„ Alp Arslan la Bagdad„ îşi
apă~ă _pozi~a i11vocând. 11u~1e -~trăve~h!. Spiri_tul vechilor for111e a
n1un1„- de aceea toate 1nst1tutJ1le,
, oncat
. de bine s-ar fi conservat,
sunt de atunci lipsite de greutate şi de influenţă. Nu 111ai are
i111portanţă decât puterea personală absolută„ exercitată de Cezar„
sau în locul lui'I de altcineva capabil de acest lucru. Este vorba de
î11toarcerea u11ei 1u111i„ desăvârşită ca for111ă" la J)ri111itivisn1"' la

I. De acestea ţi11e şi Constituţia an1erica11ă: nu111ai acest lucru explică

respectt1I ren1arcab1l al a111ericanilor pentn1 Fra11ţa„ chiar şi când sesi-
zează clar lactu1ele.
2. Cezar a văzut acest lucn1 cu claritate: \"i/1il e.\:\·e ren1 J>uhlicam.
t.1/Jelll1!1<>11e1n 111<Jc/<J s111e CfJl1Jr>re llC s1>ecie (Sttetoniu„ ('e:{tr„ 77).
 '

519
L·osn11c1tatea a1stor1că . Perioade biologice iau din nou locul
epoci Ior ist ori ce.
La î11ceput, acolo ur1de civilizaţia ajunge la n1aturitate
deplH1ă (astăzi), apare 111iracolul VIeţii cos111opolite, 111arele si111-
bol de piatră al lipsei de for111ă, in1ens„ 1nagnific, în orgolioasă
expa11siu11e. Ea absoarbe i111po1tante curente de existenţă din
zonele rurale„ 111ase de oa111eni ce trec una în alta ca bătaia
vantul ui „ foş11i11d precun1 nisipul ce se 111i şcă între două stânci .
,i\1c1, spi1itt1l şi banul îşi celebrează victoria lor deplină. Ochiul
0111e11esc n-a zărit pe lun1e 11i111ic 111ai st1btil şi 111ai a1tificial, o
fa11tasn1agorie neverosi1111lă ce aproape că depăşeşte posibilităţile
plastice ale cos111osului . După aceea„ realitatea crudă reapare în
11en1ăsurata ei nuditate. Tactul cosn1ic etern a supus definitiv
te11siu11ile spirituale tnultiseculare. Ba11ul a triu111fat sub forma
dcn1ocraţiei . A fost o vre111e când singur sau aproape singur el
decidea politica. De îndată ce a stărâ111at vechile organis111e
culturale„ el deten11ină apariţia di11 neant a unei noi forţe, atot-
pL1te111ică„ n1ergâ11d pâ11ă la pri111ele rădăcini ale întregii deveniri :
"
oan1e11ii CLt structură
"
cezarică . ln ei, atotputernicia banului se
a11ea11tizează . /11 ~fiecare c11/t11ră,epoca i111peria/ă Însea111nă
.~fârşit11/ politicii sp1rir11/11i şi a ban11/11i. Forţele vitale, instincte-
le p11111are vegetative ale întregii vieţi, puterea necun11ată a
corpt1lt1i se întorc la vecl1iul Jor poten~al. Reapare rasa, pură şi
irezistibilă - sL1ccesL1l celui 111ai puternic, iar restul 11u înseamnă
decât pradă . Rasa ia î11 111âini guvernarea lumii, iar tărân1ul
cărţilor şi al proble111aticilor de tot felLtl secătuieşte şi cade în
uitare. De atu11ci, destinL1l eroic al stilului preistoric redevine
posibil „ 11efiind eston1pat de cauzalitate în faţa conştiinţei . Nu
C\.tstă r11ci o difere11ţă i11te111ă între viaţa lui Septi111iu Sever şi a
lt1i Galiet1L1s saL1 a lui Alaric şi Odoacru. Ran1ses„ Traian, Vu Ti
aparţi11 fluxL1r1lor şi refluxt1rilor consta11te ale ciclurilor aistorice.
De la debutt1l perioadei in1periale nu 111ai există proble-
111 e politice. Sur1t adaptate s1tua~ile şi forţele deja existente.
Şi roa1e de sâ11ge înroşiseră străzile tutt1ror oraşelor cos111opolite
i11 CJ)OCa Statelor războinice pentru transpunerea în realitate a
Lu1or n1a1i adevăruri ale den1ocraţiei şi pentru cucerirea drepturi-
lor fără de care viaţa nu pare să 111erite efortul de a fi trăită.
Act1n1 aceste drepturi s11nt cucerite, însă nepoţii nu vor să 111ai
facă apel la ele, fi e şi st1b a111e11inţarea pedepsei . După nt1111ai o
 ..
.. ,
520 ~

sută de ani„ istoricii înşişi nu vor n1ai înţelege n1c1 ei vechile

contradic~i. Din vremea lui Cezar, oa1nenii oneşti abia dacă 111ai
luat1 parte la alegeri. 1 Marele Tiberit1 îşi otrăvise existenţa pentru
că oa111enii cei 111ai capabili ai vren1ii se ab~11eau de la orice
po~itic~. Nero nu-i 111ai putea obliga pe cavaleri să vină la Ro111a
nici chiar prin an1eninţări ca să-şi exercite drepturile. Acesta este
sfârşitul 111arii politici„ care odinioară fusese un substitut al
războiului prin cele 111ai spirituale 1nijloace, dar care cedează
actuif -locuir't~zboi-ul tti ·de ori ce ·fel..
1
1
'oe
• \~ .~~.(\.\.i·' ·.J.:... aceea Mo1n111sen„ '.:! î1Î:\ urma totalei necunoaşteri a
Setl~t1ificaţii lor vre111ii „ Întrepri11de O S~~oasă . ~a111a:liză ·a '""diarhiei ,,
create de Augustus, studiind î111părţirea puterii între princeps şi
: ·i: se11at. Ctt un secol n1ai devre1ne„ această practică ar fi fost destul
de realistă„ dar toc111ai de aceea ea nu-i trecuse prin 111inte nici
t1nt1i 0111 al ti111pului. Acu111 nu însea111nă decât tentativa unei
perso11alităţi slabe care„ pri11 cele 111ai si111plc for111ule, voia să ia
tn1 lt1crt1 drept altceva„ în ciuda unor realităţi incontestabile.
Cezar a văzut lucrurile aşa cu111 erau, organizându-şi autoritatea
în confor111itate ct1 nişte puncte de vedere practice~ lipsite de orice
se11ti111entalisn1. Legislaţia din t1lti111ele luni se ocupa doar de
dispoziţii tra11zitorii„ nici una nefiind adoptată pentru inuită
vre111e Toc111ai acest lucru este 111ereu dat uitării . Cezar era un
foarte profund cunoscător al lucrurilor pentru a şti dinai11te, în
preajn1a expediţiei contra par~lor, cun1 vor evolua acestea„ ca să
vrea să le stabilizeze în for111ă definitivă. Augustus„ ca şi Po111pei
l11ai11tea lui, 11u dor11i11a partida care-l sus~nea„ ci era exclusiv
depe11dent de ea şi de n1aniera ei de a vedea lucrurile. Principatul

1. I n di scursul pentru Sext1 us, Cicero arată că la plebjs_fl.~te erau cinci

oan1en1 din fiecare trib care aparţineau în realitate al.t.~~· • Aceşti cinci
oan1e111 11u se aflau acolo decât pentru a fi cun1pă.raţi de deţinătorii
puterii . Trecuseră abia 50 de ani de când itali~i:i .~e .sacrificaseră în
n1asă toc111ai pentn1 acest drept. .·
2. Lucru 1en1arcabil„ de asen1e11ea„ cu1n spune şi Ed. Meyer în ca-
podopera sa despre '""tvlo11arh1a lt1i Cezar", singura lucrare despre
epocă ce ~e poate preti11de a fi o lucrare despre un 0111 de stat (ş1 cl1iar
n1ai î11ai11te„ pri11 dizertaţiile asupra î111păratului At1gt1stus, Kieine
.~'chr1/ie11 ~ p. 441 şi t1rn1 ).
 521
'-'a for111ă nt1 a fost invenţia lui„ ci punerea doctrinară în practică
a u11ui ideal p~rtinic anacronic, ce fusese proiectat de altă fan-
toşă : Cicero. ln 13 ianuarie 27 „ când Augustus a redat puterea
politică '" 'senatului şi poporului roman"„ şi-a păstrat pentru el pre-
rogativele de tribw1: era efectiv singura secvenţă a realităţii poli-
tice vizibile atunci: tribunul .era succesorul legitim al tiranilor„ iar
i11 anul 122 Caius Graccl1us conferise titlului un continut le- ~

gislativ lin1itat, nu ca la oricare altă funcpe„ li111itată doar prin

capacităţile personale ale celui care o deţinea. De la aceasta„ prin
Marius şi Cezar, se ajunge în linie dreaptă la tânărul Nero„
atunci el când se opunea intenţiilor man1ei sale Agrippina .
Din1potrivă„ începând din acest mon1ent„ princeps era o 111ască„
t1n rang„ poaţe un fapt social„ dar cu siguranţă deja niai 111ult un
fapt politic. In teoria lui Cicero conceptul era înconjurat de un
ni111b de glorie„ fiind deja împl~it de el cu conceptul de div11s. 2
La polul opus„ "'colaborarea" senatului cu poporul era un
cere111onial arhaic golit de viaţă, ca şi riturile fraţilor Arvali„ de
ase111enea restabilite de Augustus. Ma1ile partide din epoca
Gracchilor se transfor111a-seră d~ 111ultă vre1ne în facţiuni parti-
za11e ale lui Cezar sau Po111pei . ln cele din urn1ă, de o parte se
alesese puterea absolută infor111ă, "'faptul " în toată brutalitatea
lui'I "'cezarul" sau oricine era capabil să-l influenţeze„ de cealaltă
JJarte o 111ână de ideologi 111ărginiţi care îşi ascundeau nemulţu­
n1irea în spatele unei filosofii„ căreia căutau să-i asigure triun1ful
prin conjurapi. La Ron1a aceştia erau stoicii, iar în China confu-
c1a11iştii . Nu111ai acu111 se poate înţelege ce voia să fie fai111osul
'" ~111are rug"„ ordonat î11 anul 212 î. Ch. de acel Augustus chinez„
care„ ulterior, în i1naginaţia literaţilor, a căpătat a1nploarea unei
înspă i 111ântătoare barbarii . Cezar însă a fost dat pradă nior~i 3 de

1. /)e re JJuhlica di11 anul 54 erau nişte n1e111orii destinate lui Po111pei .
"
2. 111 1'isul lui „~·cipi lJ„ VI, 26, unde se face aluzie la u11 zeu care gu-
vernează astfel statul. Quam l1u11c n1unun1 ille JJr inceps <.leu.\·.
3. Brutt1s avea perfectă dreptate când rostea lângă sicriu nt1111ele lut
Cicero~ iar At1tonit1 când îl 111enţio11a ca autor n1oral al cri111ei . ~'Li­
bertate'„ nu însea111nă nin1ic altceva decât oligarl1ia câtorva fan1ilii „
căci 111ase1e erau de 111ult obosite de drepturile lor. Se înţelege de la
si11e că î11 s~1atele faptelor, alături de spirit erau banii, n1arii bogătaşi
522
entuziasn1ul stoicilor pentru un ideal devenit i111posibil: î11 111ediile
stoice, cultul lui Cato şi Brutus era opus cultului închinat lui
divz1s: în senat filosofii nu încetau să deplângă dispariţia „„liber-
tăţii ,, şi să organizeze conjuraţii precu111 cea a lui Pison din 65„
fapt care, la 111oartea lui Nero, aproape că a111intea de situaţia din
tin1pul lui Suita. Din acea vre1ne, senatul nu n1ai era decât t111 soi
de club 11obiliar. Din aceste 111otive Nero a ordonat executarea
stoicului Paetus Thrasea şi a lui Vespasianus Helvidius Priscus:
din aceleaşi 1notive lucrarea istorică a lui Cre111utius Cordus„
unde Brutus era celebrat ca ulti1nul dintre adevăraţii ron1ani , era
căL1tată în toată Ron1a ca să fie arsă . Era ltn act de legiti111ă
apărare a statului contra unei ideologii oarbe, ca şi în cazurile lt1i
Cro111we11 şi Robespierre: exact în aceeaşi situaţie se aflau cezarii
Chi11ei faţă de şcoala lui Confuc1t1s, ei care altădată zt1grăviseră
idealt1l u11ei organizaţii politice„ dar care acu111 nt1 111ai puteau
supo1ta realităţile. "Marele rug„ despre care a111 vorbit nu în-
sea111nă altceva decât distrugerea unei părţi a literaturii politico-
filosofice şi sup1in1area catedrelor de învăţă1nânt şi a organiza-
ţiilor secrete. ln cele două i111perii această defensivă a durat un
1

secol ~ apoi a dispărut chiar şi an1intirea pasiwiilor politice de

pattid şi cele două filosofii (Ze11011 şi ConfL1cius) deve11iră 111er1-
talitatea do111i11antă a pe1ioadei in1periale 111ature.2 Acu111 ltn11ea
era însă teatrttl tragicelor istorii de fa111ilie ce înlocuiesc istoria
de stat, precu111 cele ale caselor Iulia Claudia sau Shi-Hoang-ti
(deja în anul 206 Î . Ch.) care au distrus istoria politică : la fel şi
cele din care se degajă umbrele su111bre ale destinelor regi11ei
egiptene Hatschepsut şi ale fra~lor ei ( 1501-144 7). Este L1lti111ul
pas către etapa definitivă. Odată cu pacea 111ondială (pacea

ron1ani , care„ prin ve11irea cezarisn1ului „ întrevedeau sfâ rş it u l 111a ri i

Ior pt1teri .
1. Din contră , era st1sţinut taoisn1ul pentru că predica re nu11 ţarea la
"
orice politică . '" ' I11conjt1raţi-n1ă cu burghezi durdulii'', spunea Cezar în
piesa I ui Shakespeare.
2. Tacit nu o 111ai înţe legea . El îi detesta pe prin1ii cezari„ pentru că se
apărau ct1 toate 111ijloacele 1n1agi11abil e contra unei opoziţii sl11garnice
(din propriul /rJr a11turaj), care a î ncetat să existe după do111nia lui
Traia n
 „... fllttW'o""....._.#>O ...._.., „....... . .. . „,„. #'#'fllf
5L3
,„y....,·.- -
, - . ·' - ~ 'C'I,._~.~-~·... llW'lllll" „,....,.,..,„ . - ~..,...a-:· ~ ......
~ ~- .ia. ........ # .... « ·"*'~"....,..

JJiJ / i 1ici1 la nivei i'na/t) ~'partea spadei n bate în retragere cedând

loct11 ~„păr~i fusului ": nu 111ai există decât istorie privată, destine
pri vate„ a111bi~i personale" începând cu 1nicile şicane în g,enul
tclahilor ş1 1nergând până la certurile cumplite ale cezarilor
P'--"11tru posesia privată a /11111ii . Războaiele din perioada păcii
111ond1ale sunt războaiele private cele 111ai teribile, depăşind orice
\.·ontlicte i11terstatale pentru că sunt infonne.
Pacea 111ondială care a do111nit de atâtea ori i111p1ică
' rc11unţarea personală la război a celei mai 1nari majorită~ , iar
l) r111 aceasta chiar şi cons11nţă111ântul nemărturisit al respectivei
111a.Jorităţi de a cădea pradă altora, care n11 at1 renunţat. Se începe
,
cu dori11ţa unei reconcilieri generale, den1olatoare a statelor, şi se
sfârşeşte cu faptul că ni1neni nu 111işcă un pai când nenorocirea îl
loveşte nt1111ai pe vecin. Deja sub Marc Aureliu, fiecare oraş" fie-
care regiune, se gândea nun1ai la sine, iar activitatea suveranului
era o afacere privată ca n1ulte altele. Cei care trăiau departe de
Ro111a erau la fel de indifere11~ faţă de el, de solda~i şi ţelurile
lt1i, ca şi faţă de intenţiile ar111atelor ger111ane ina1nice. Pe a ceastă
bază JJsihică se dezvoltă a doua 111entalitate de viking. „' Fii 11ţa în
forn1ă „, trece de la na puni la ba11dele înam1ate şi la gn1purile de
ave11turieri, fie că ei se nu111esc î111păra~ , generali renega~ sau
regi barbari , pentrt1 că popt1laţia nu e ni1nic altceva decât o parte
con1ponentă a peisajului . Există o înrudire profundă între eroii
preistoriei 111icenie11e şi î111păra~i tnilitari ron1ani , între Menes şi
poate Ra111ses al 11-lea. ln 11un1ele gem1anicilor vor fi invocate
spiritele lt1i Alaric şi Teodoric, al cărui pri111 presenti1nent îl
ave111 deja datorită persoanei lui Cecil Rhodes ~ şi călăii de rasă
străi11ă di11 preistoria rusă" de la Gingis Han la Troţki , între care
se i11terpu11e ţari sn1ul lui Petru cel Mare, 11u sunt de fapt foarte
di feriţi de 11enu111ăra~i pretendenp din republicile sud-an1ericane
tu1de luptele private at1 luat locul , de foarte inuit ti111p, bogatei
perioade for111ale a barocului spaniol.
Odată cu desăvârşirea statului, istoria superioară cade în
adorn1i re. 0 111ul redevine plantă , legat fiind de glia tăcută şi
perenă . Satttl aten1poral şi ţăranul „'etern" nasc copii şi ''s1nulg"
grâ11e păn1ântt1lui 111ate1n, 111ulpme sârguincioasă şi cumpătaţă
peste capetele căreia 111onnăie furtWla î111păra~lor 111ilitari. ln
ce11trul ţă rii zac pur ş1 si111plu vechile n1etropole, cadre vide ale
u11ui suflet stins u11de vine încet să se cuibărească o omenire
aistorică. Lu111ea trăieşte
de pe o zi pe alta n1ulţumindu-se cu o
ferici re si111plă „ parci111onioasă„ şi înar111ându-se cu răbdare.
Mulţimile SW1t călcate în picioare de cuceritori care luptă pentru
putere şi pentru bogăţiile acestei lunii, dar supravieţuitorii umplu
golurile cu o fecunditate primitivă şi continuă să sufere~ în timp
ce în straturile superioare se poate triu111fa sau sucomba în eterna
schin1bare, în straturile superioare se poate triun1fa sau sucomba
î11 eterna schi111bare„ în straturile de jos lu111ea se roagă , se roagă
cu acea 111are cucernicie caracteristică celei de a doua religiozi-
tăti care a sum1ontat n1ereu toate îndoielile. Acolo, dar nu111ai
'
acolo„ în suflete, pacea n1ondială a devenit o realitate: e pacea lui
Du11111ezeu, tihna călugărilor încărunţiţi şi a anahoreţilor. Prin
rese111narea î11 faţa suferinţei„ ea a stân1it profunda constatare că
on1ul istoric 11u învată'
să cunoască adevătul nici într-un 1nileniu
de dezvoltare. Nu111ai la finele istoriei niajore reapare existenţa
trezită, sănătoasă şi calmă . Este un spectacol subli1n în in1pasibi-
litatea sa„ indiferent şi subli111 ca şi 1nişcarea stelelor~ rotaţia
Pă1nântului „ alternanţa dintre 111are şi uscat„ dintre gheţurile
veş11ice şi pădurile virgine de pe suprafaţa terestră. Fie că ne
bucură111 sau ne 11ecăji111„ acest fapt este prezent.

3. Filosofia politicii

15

Asupra conceptului de politică s-a consumat mai multă

energie intelectuală decât nierită . Cu atât mai puţin a fost
înţeleasă şi cercetată adevărata politică . Marii bărbaţi de stat au
obiceiul de a acţiona pe loc„ printr-un si111ţ sigur al realită~i .
Acţiune atât de evidentă la ei încât posibilitatea reflectării asupra
acestor concepte fundan1entale generale nu se potriveşte deloc
cu spiritul lor, presupunând că respectivele concepte există în
general . Ei ştiu dintotdeauna ce au de făcut. O teorie a acestei
acţiuni nu ar răspunde nici geniului şi nici gustul lor. Gânditorii
de profesie, care aveau privirile aţintite asupra realităţilor create
de oa111e11i „ se situau lăuntric atât de departe de această acţiune,
încât se pierdeau în speculaţii abstracte, de preferi11ţă asupra
 525
unor for111e 111itice precum Justiţie„ Virtute„ Libertate, stabilind
astfel o 111ăsură confon11 cu evenin1entuJ istoric din trecut şi mai
cu sea111ă di11 viitor. Speculaţiile îi făceau să uite în cele din urmă
in1porta11ţa conceptelor pure ş1 ei ajW1geau să se convingă că
politica avea scopul de a regla cursul lutnii după o reţetă ideală.
Cun1 o idealizare asen1ănătoare nu s-a mai făcut nicăieri , acţiu-
11ea politică le-a pă rut atât de firavă faţă de gândirea abstractă
încât ei purtau dispute livreşti pentru a afla dacă există în general
LU1 ~'"ge11i !1 al acţt u11i i ~ , .
ln1potriva acestei 111etodologii„ noi încercăn1 să propu-
nen1 ai ci ~ î11 locul unui siste111 ideologic, o fi=ionon1ie a politicii,
aşa cun1 s-a realizat ea în cursul istoriei generale şi nu cun1 ar fi
trebuit să se realizeze. Scopul nostru este pătrunderea semnifica-
ţiei uJtin1e a 111arilor eveni111ente, de "a le vedea ", de a le simţi
sensul sin1bolic şi de a le parafraza. Planul refom1atorilor lumii
11u are ni111ic de a face cu realitatea istorică . 1
Noi 11u111in1 istorie curentele de existentă un1ană de
~

l11dată ce le luă111 î11 considerare ca 111işcare : fa111ilie, popor,

ordi11„ 11aţi une„ i111ediat ce aici re1narcă111 ceva aflat în mişcare.
Politica este 111oda1itatea prin care această existenţă dina_ mică se
afi r111ă , se dezvoltă , tri u111fă asupra altor curente vitale. lntreaga
\'iaţă este politică prin fiecare din trăsăturile ei instinctive„ până
î11 cea n1ai intin1ă fibră . Ceea ce nu1nim astăzi energie vitală
(vitalitate), acel 'EI " care este în noi, care vrea să înainteze şi să
4

urce cu orice preţ„ elanul nostru orb, cosmic, nostalgic, spre

afir111area puterii, care ră111âne legat de păn1â11t„ de 'patrie", în
4

n1od vegetati v„ rasial „ existenţă orientată şi nevoie de acţiune,

este viaţă politică ~ pretutindeni la oa111enii superiori „ aceasta se
află î11 căutarea 111arilor decizii pentru a fi destin sau pentru a

I. „„ In1periile trec„ un vers bun răn1âne", spunea Hu111boldt cu ocazia

bătăliei de la Waterloo. Personalitatea lui Napoleon a n1odelat însă cu
anticipaţi e istoria secolelor ur111ătoare . Versurile bune servesc t1un1ai
la predarea literaturii. Platon este etern ..'. pentru filologi, dar
Napoleon exercită asu1Jra 11rJastră. a luturr>r o influenţă inter11ă„
asupra ar111atelor şi statelor noastre, asupra opiniei publice şi întregii
noastre vieţ i pol itice: cu atât 111ai 111ult noi suntem 1nai puţin
conşti e11ţi de aceasta.
526
- - - - - - - - - - -· - ·
- - - - - - - - - - - - -
suporta u11 desti11. Nu se poate decât să creşti sa1.1 să slăbeşti„ a
treia posibilitate nu există.
De aceea nobilin1ea, ca expresie a unei rase viguroase,
este ordinul politic propriu-zis şi nu instrucţia„ ci disciplina este
n1odalitatea pur politică a educaţiei. Fiecare 1nare politician„ cen-
tru de putere în curentul deve11irii, are ceva nobil în senti111entul
vocaţiei şi î11 structura i11terioară. Din contră, orice 111icrocosn1os
şi orice Hspirit" este nepolitic şi de aceea orice politică programa-
tică şi orice ideologie au ceva sacerdotal. Cei n1ai buni diplomaţi
sunt copiii atunci când se joacă sau doresc să aibă ceva . Aici
tra11spare în individul izolat acel '"'El'' cosn1ic încătuşat care îşi
croieşte i111ediat drum cu o siguranţă somnan1bulică . Măiestria
pri111ilor a11i nu se învaţă„ ci este uitată atunci când ei ajung la
vârsta trezită a adolescenţei. Exact din acest 111otiv„ printre
oan1enii 111aturi bărbatul de stat este o raritate.
Curentele existenţiale pe tărâ111ul wiei culturi superioare,
î11 şi p1i11tre care există o n1are politică„ sunt posibile nun1ai la
plural . Un popor este real 11t1111ai în raport cu alte popoare.
Rapo1tul 11att1ral„ rasial„ care există î11tre ele, este„ toc111ai di11
acest n1otiv, războiul . Este un fapt ce 11u poate fi 111odificat de
adevăruri . Războitil este politica pri111ară a oricărei fiinţe vii„ în
senst1l că lupta şi viaţa sunt, în fond, identice„ iar fiinţa se stinge
11u111ai atunci când se stinge voinţa de a lupta . Vechii ger111ani
traduceau acest lucru prin cuvintele orr11sta şi orlog„ care
însea11111ă gravitate şi destit1 î11 opoziţie cu glu111ă şi joc ~ diferenţă
de grad şi nu de esenţă . Dacă toată politica la nivel înalt tinde să
înlocuiască sabia prin ar111e spiritt1ale şi dacă a111biţia 0111ului de
stat, în faza de apogeu a tuturor culturilor, constă în a face
războit1I aproape superflut1„ înrudirea originară dintre diplo111a~e
şi atta 111i!itară nt1 supravieţuieşte Jnai puţi11 . Ele au caracteristici
de ltiptă „ aceeaşi tactică, aceeaşi vicler1ie război11ică" nevoia de
forţe 111ateriale în subtext pentru a conferi greutate opera~tu1ilor~
şi scopul ră111â11e de asen1enea acelaşi : dezvoltarea, pe socoteala
altora„ a propriei unităţi vitale (ordinul sau naţiunea) . Fiecare
tentativă de st1pri111are a ele111entult1i rasial reuşeşte doar să-l
tra11sfere î11 alt don1eniu: în loc de două partide e vorba de două
ţări, sat1, dacă voinţa de a creşte a dispărt1t şi de aici, de două
fracţiu11i de aventt1rieri cărora restul populaţiei Ji se supun de
bt1nă voie.
 527
111 fiecare război di11tre două forţe vitale trebuie să se ştie
care va gt1ve111a î11tregul. Totdeauna viaţa, niciodată W1 sistem,
vreo lege satt vreur1 progra111„ i111pri111ă tactul în curentul de-
ver1iri1 . 1 A fi nucleul activ, 111ediul de ac~une al unei 111ul~1ni„ a
ridica fon11a lăuntrică a propriei persoane la forma t1nor popoare
şi a Ltnor epoci întregi, a avea hege111onia în istorie pentru a
aduce poporul sau fa111ilia proprii şi ţelu1ile acestora în fruntea
eve11in1e11telor: acesta este ela11ul irezistibil şi abia conştient al
oricărui ir1divid ce are o vocatie , istorică . Există nu111ai o istorie
µersonală şi deci~ de ase111enea„ nun1ai o politică personală.
Lt1pta oa111enilor şi 11u a principiilor, a trăsăturilor rasiale şi nu a
idealurilor, pentn1 exercitarea puterii„ este alfa şi omega în
politică : chiar şi revoluţiile nu fac excepţie„ căci "suveranitatea
poporult11 ,, se11111ifică doar că at1toritatea don1nitoare a luat titlul
de căpetenie popttlară î11 locLtl titlului de rege. Metoda de guver-
11are abia dacă se 111odifică , iar situaţia guvernelor nu se 111odifică
deloc. Cl1iar şi pacea 111ondială, oricât de frecventă a fost,
11iciodată 11-a fost altceva decât sclavia unei u111anităţi întregi sub
don111i a unui 111ic 11u111ăr de naturi foatte hotărâte să do111ine.
U11t1l di11 elen1entele puterii executive este în1părţirea
(î11că de la a11i111ale) a u11ei u11ităţi vii în subiecţi şi obiecte ale
gt1ve111ăr1i . Este atât de evidentă încât structura internă a fiecărei
Ln1ităţi -n1asă nu se pierde nici un n10111ent„ chiar şi în crizele cele
111a1 g rave precL1n1 cea din 1789. Dispare nu111ai deţinătoru) pute-
rii , dar 11t1 şi ft111 cţia : dacă „ în cursul eveni111entelor„ un popor
pierde reali11e11te orice posibilitate de a guverna şi rătăceşte tără
vretu1 plan a11un1e„ acest lucru se111nifică doar că guve111area s-a
transferat în afară şi că el a devenit, ca o llnitate de ansan1blzl,
LU1 obiect.
Nu există popoare înzestrate politic. Există nun1ai po-
poare ten1ei11ic plasate în 111âinile unei n1inorităţi conducătoare şi
care se si111t astfel „'în bu11ă constituţie''. Ca popor„ englezii sunt
şi ei l1 psiţ1 de judecată şi tot atât de li111itaţi şi de puţin practici î11
trebt1rile politice ca 01icare altă naţiune~ ei posedă însă o tradiţie
a 1i1crederii în pofida oricărei înclinaţii spre dezbaterile publice.

1. Acesta este sensul principiului engl ez nJen 11<Jf measures care este,
la propriu„ secretul o ricărei pol iti ci de sttcces.
 •
.I
528
Diferenţa constă doar în faptul că englezul este obiectul unei
guvemăti uzând de foa1te vechi obiceiuri aducătoare de succes,
guvernare pentru care el votează pentru că îi cunoaşte avantajele
din experienţă. De la acest vot care din exterior pare o cunoaştere
inteligentă, el n1ai are doar un pas de făcut pentru a se convinge
că guvernarea depinde de voinţa lui" deşi, în sens contrar„ aceasta
poate fi o guvernare ce să-! convingă tot timpul„ din ra~uni
teht1ice, de această opinie. In Anglia clasa conducătoare şi-a
cultivat scoputile şi metodele totalmente independent de ""popor""
lucrâ11d cu (î11) o constitu~e nescrisă ale cărei subtilităţi'\ apărute
din practică, totalmente neteoretice, sunt la fel de obscure şi
neinteligibile pentru neiniţiaţi . Curajul unei ar111ate depinde însă
de încrederea în co111anda11ti: încredere înseamnă renuntarea
~ ~

voluntară la critică . Ofiţerii sunt cei care pot face nişte laşi din
eroi şi nişte eroi din laşi. Adevărul acesta este valabil relativ la
ar1nate„ popoare şi ordine sociale sub aspect partinic. Geniz1l
politic al z1nei 11111/ţimi nit constă decât În Încrederea În cond11-
cători . Geniul trebuie î11să dobândit, trebuie să se 111aturizeze
încet„ să fie fortificat prin succese şi să devină o tradi~e. Lipsa de
calită~ a conducătorilor pare celor guve111aţi un senti111ent de
securitate precară ~ ea apare sub forn1a criticii calculate, inter-
puse„ suficientă pentru a scoate u11 popor din forn1ă.

16

Cun1 trebuie făcută politica ? 0111ul de stat înnăscut este

înai11te de toate un cw1oscător al oa111enilor, al situa~ilor şi al
lucrurilor. El are o "privire" ct1prinzătoare, surprinzând limitele
posibilită~lor fără a ezita„ fără a se lăsa influenţat. Cunoscătorul
de cai percepe dintr-o singtlră privire rezistenţa anin1a1ului ştiind
ce şanse va avea în cursă. Judecătorul aruncă o privire asupra
adversarului şi evaluează rezultatul partidei. A acţiona cu
exactitate fără "a şti" , a avea o 111ână sigură pentru a lăsa sau a
strânge frâiele când trebuie fără a fi nevoie să-ţi dai sean1a de
asta ~ iată tocn1a1 inversul tale11tului teoreticianului . Tactul tainic
al î11tregii deveniri, în el şi în proc.esele isto1ice, este unul şi
acelaşi lucru. Ele se presin1t„ existând w1ele pentru altele. Omul
cL1 s1n1ţul realită~i nu-şi asun1ă r1iciodată riscul de a face politică
se11tin1entală sau progratnatică . El nu crede în cuvinte mari.
 529
lntrebarea Jui Pilat este n1ereu pe buzele lui. Adevărur~le ?
On1u1 de stat înnăscut se situează dincolo de adevăr şi de
neadevăr . Nu confundă logica evenimentelor cu logica sis-
ten1elor. "'Adevăru1ile" (sau '"'erorile"„ ceea ce aici este acelaşi
1ucru) intră pentru el la socoteală numai în calitate de curente
spi1ituale, în perspectiva efectelor„ cărora le percepe intensitatea,
dL1rata şi direcţia, contabilizându-le pentru destinele puterii
exercitate de el. Există convingeri care-i sunt dragi„ asigurătoare,
dar ca persoană particulară~ atâta vre111e cât este activ„ nici un
politician de rang nu se simte dependent de ele. "'On1ul de
acţiune este totdeauna fără conştiinţă~ conştiinţă are numai omul
conte111plativ" (Goethe). Acesta este adevărul despre Sulla şi
Robespierre, ca şi despre Bis111ark şi Pitt. Marii papi şi şefii de
partid englezi„ când trebuiau să do1nine situaţia, urmau aceleaşi
· pri11cipii ca şi CL1cer1torii şi revoluţionarii dintotdeauna. Extrageţi
din acţiz1n1/e lui l11ocenţiu al III-iea, care aproape că a adus
Biserica la do111inaţia universală , principiile funda1nentale şi veţi
obţine un catehisn1 al succesului, ce reprezintă extrema opoziţie
faţă de orice 111orală religioasă: în afara ei n-ar fi existat însă nici
Biserica, nici coloniile engleze, nici avuţiile an1ericanilor, nici
tritn11ful revoluţiilor, în fine, nici un stat~ nici un partid şi, în
general, nici un popor într-o situaţie respectabilă . ~''iaţa nu are
conştiinţă precun1 individul.
De aici necesitatea de a înţelege tin1pul pentru care te
11aşti . Cel care nu hănuieşte ·şi nici nu concepe forţele ascunse,
care nu si111te in el vreo înrudire cu ele„ înrudire care să-l împingă
i11ai11te pe o cale i111posibil de i111itat pri11 concepte~ cel care crede
î11 superficialitate„ în opinia publică, î11 cuvinte n1ari şi în idealu-
rile zile1, nu este pe 111ăsura evenin1entelor. Acestea î1 suptm do-
111ina~e1 lor şi nt1 invers. Nu trebt1ie să p1ivin1 înapoi pentru a in-
teroga trecutul asupra 1năsurii propriilor noastre fapte„ nu trebuie
să ne nrqncăn1 ochii„ nici 1năcar pieziş, asupra vreunui sistem oa-
recare ! ln unele perioade precun1 a noastră sau cea a Gracchilor
exi stă două ·felttri de idealism fatal . idealismul reac~unii şi idea-
li s111t1l den1ocra~ei . Unul î111părtăşeşte credinţa în reversibilitatea
istoz iei„ c ~Iăl att î11tr-u11 ţel i111plicat de istorie. Căt despre nereuşi­
ta ollli,gatorie p1i11 care a111beie apasă na~w1ea, asupra destinelor
căreia îs1 exercită pt1terea, puţin itnportă dacă va fi sacrificata
• ; 1

~)e111rt1 o an1intire sau pe11trL1 tu1 concept. Omul de stat verjtabil

„
 este istoria în persoană, pentru care voinţa personală este criteriu
·· de orientare iar logica organică înseamnă caracter.
Bărbatul de stat de rang superior trebuie să fie şi llll
educator în sensul major, nu ca reprezentant al unei morale sau
docttine, ci un model de activitate. Se ştie că nici o religie nu a
schimbat stilul existenţei . Ea a pătruns fiinţa trezită, omul
spiritz1al, a aruncat o nouă lumină asupra lumii de dincolo, a
creat o fericire imensă prin puterea umilinţei, a renunţării şi a
resemnării până la moarte~ ea nu are nici o influenţă asupra
puterilor vieţii. Influenţa creatoare asupra omului viu, educativă
şi nu instructivă, transformă tipuri de ordine sociale şi de popoare
întregi, fiind exercitată numai de marile personalităţi, prin acel
'"'"El„ şi prin rasă, ce reprezintă forţa cosmică încătuşată în ea.
Fapte nu sunt Adevărul„ Binele, Sublin1ul, ci Ron1anul, Pu-
ritanttl„ Prusacul . Sentimentul onoarei, al datoriei, disciplina, ·
hotărârea nu se învată din cărti. Acestea sunt tre=ite la existenta
~ ~ "
dina111ică de un model viu. Un astfel de lucru a făcut din
Friedricl1 Wilheln1 I cel mai rnare educator al tuturor timpurilor,
a cărui influenţă personală„ fom1atoare de rasă, nu va dispărea în
şirul generaţiilor . Ceea ce deosebeşte pe bărbatul de stat autentic
de politicianul pur, de jucătorul satisfăcut de joc, de norocosul
ajuns pe culmile istoriei, de avar şi de an1biţios, de avocaţii
idealurilor„ este că poate cere sacrificii ce îi sunt şi acordate„
pentru că senti1ner1tul că el este necesar tin1pului şi naţiunii este
î111părtăşit de 111ii de oa1neni~ el îi transformă până în adâncul
ini111ii, tăcându-i capabili de acţiune, de care oamenii nu ar fi în
stare în absenta lui .
"
Ele111er1tul cel mai important nu este însă acţiunea, ci
pz1terea de a con1anda. Nun1ai în acest fel individul se depăşeşte
pe sine devenind pW1ctul cet1tral al unei /11n1i active. Există o
111anieră de a con1anda ce transfor111ă ascultarea în habitudine
111ândră , liberă şi distinsă, pe care Napoleon, de pildă, nz1 o

,..
I. I 11 fine„ lucrul acesta este valabil şi despre biserici„ co111plet diferite
de religii „ în special de ele111entele lt1111ii reale, aşadar politice şi nere-
1igi oase î u caract~~risticile activităţii de co11ducere. Nt1 predicile„ ci
111artirii creşti11i au cucerit lu111ea, dar puterea n1artirilor nu se dato-
rează doctrinei„ ci Fiului 01nului n1ort pe cnice.
 531
-stăpân
------------------------------------------------
ea . O reminiscenţă de sentin1ent subaltern îl împiedicase să
formeze oan1eni în loc de mecanis1ne de înregistrare, să guvt~me­
ze prin personalită~ în loc de decrete~ de aceea el nu a înţeles
tactul foarte rafinat al conducerii şi, prin unnare, el s-a mărginit
să facă singur tot ceea ce era decisiv, căzând încet victimă
disproporţiei dintre îndatoririle funcţiei şi limitele capacităţilor
Limane. Cel care posedă, precum Cezar sau Frederic cel Mare,
darul suprern şi definitiv al umanităţii desăvârşite, simte, în seara
w1ei bătălii când operaţiunile se precipită spre finalul dorit„ spre
victoria decisivă pentru soarta expediţiei„ sau chiar în ceasul când
o ultimă semnătură încheie o epocă istorică , un uimitor sentin1ent
al puterii ce rămâne mereu enigmatică pentru omul adevărurilor.
Există momente care marchează şi apogeul tmor curente cos-
111ice, când un om simte că se confundă cu destintd şi cu centrul
lumii. „. când simte că personalitatea devine aproape învelişul
..
1stone1 vt1toare.
Prima îndatorire este următoarea :„ să faci singur ceva~ a
doua, mai pu~n aparentă, dar mai importa11tă, cu mai t !1ultă
greutate prin efectele îndepărtate: crearea i1nei tradiţii, aducerea
altora în postura de a continua opera„ tactul şi spiritul iniţiato­
rului~ declanşarea unui curent de activitate unitară care, ca să se
"
111enţină în fom1ă, nu mai are nevoie de prezenţa iniţiatorului . In
acest n1od, bărbatul de stat se ridică la un stadiu care, fără îndo-
ială „ a fost considerat de esenţă divină în antichitate. El devine
creatorul unei vieţi noi, strămoşul spiritual al unei rase tinere.
pupă câţiva ani , el însuşi dispare ca persoană în acest curent.
Insă o minoritate adusă la viaţă de el - altă fiinţă dintr-o specie
ciudată - îl înlocuieşte într-un t1n1p nedeterminat. Un ele1nent
cos111.tc: sufletul unei clase dominante, poate fi generat de un
indi vid„ devenind fii11ţa ereditară, inducând efecte de durată în
întreaga istone. I\1arele bărbat de stat este o rantate. Apariţia
sau triun·1ful lui, precoce sau tardive ... toate acestea sunt hazard.
Prin golul lăsat în urr11a 111orţii lor în fluxul devenirii, adesea oa-
111enii 111ari distrug 111ai mult decât au constrL1it. A crea o tradiţie
însea1nnă a elimina hazardul. Pnn traditie , se formează o medie
superioară pe care viiton1l contează cu îndreptă~ re - nu tm
Ce7..ar, cj ttn senat, 11u u11 Napoleon~ ci un incomparabil cor:J
ofiţeresc. O tradi~e puten1ică atrage din toate părţile talentele
şi realizează ma1i Sl1ccese cu talente mici. E.st.e exact ce se
',_,.......,
}
J

- -„- - - - - --- -------- - „ „ ... „... --~----

i11făptuieşte prin şcol ile de pictură din Italia ş1 Olanda ş1 , nu 111ai

,...

puţin, pri11 am1ata prusacă şi prin diplon1aţia curiei ro1nane. ln

con1para~e cu Friedrich Wilheln1 I, una din 111arile slăbiciuni ale
lui Bisn1ark„ care desigur că a ştiut să acţioneze dar nu a creat o
tradiţie„ este faptul că, alături de corpul de ofiţeri al lui Moltke,
11t1 a pus bazele unei rase corespunzătoare de politicieni care să
se identifice cu statul lui şi să deschidă neîncetat uşa oa111enilor
de sea111ă veni ţi de jos şi să-i integreze definitiv în tactul acţi ­
u11i lor lor. Cun1 acel lucru nu s-a întân1plat„ în Jocul unei clase
co11ducătoare apărute dintr-o singură n1işcare„ nu rămâne decât o
adunătură de capete care dezam1ează în faţa neprevăzutului . Dar
câ11d acest lucru reuşeşete, se naşte 11n "popor siNeran ", iată
singurul sens demn de un popor şi posibil î11 lu111ea reală : 111ino-
ritate disciplinată la un nivel superior„ care se co111pletează pe
si11e, înzestrată cu o tradi~e sigură, maturizată printr-o îndelungă
experienţă, care ştie să atragă fiecare talent în sfera sa şi să
profite de pe un11a lui , fiind din acest 1notiv annonizată cu restul
11aţiu11ii unde guvernează. O astfel de n1inoritate se transformă
lent în rasă autentică„ chiar dacă într-o zi a fost un partid ~ ea va
decide cu sigt1ranţă asupra sângelui şi nu asupra cunoaşterii .
Tocn1ai de aceea, totul se petrece aici "spontan',„ nefiind nevoie
de ge11ii. Aceasta însea111nă„ dacă îndrămi111 s-o spune111, înloc11-
irea 111arilor politicieni czt marea politică .
Dar ce este politica ? Arta posibilului ~ un vechi co11cept
despre care s-a spus aproape tot ce era de spus. Grădinarul poate
obţine o plantă din să111ânţă şi apoi să înnobileze trunchiul. El
poate sti111ula sau lăsa să se irosească disponibilită~le ascunse ale
plantei, creşterea şi aspectul ei, florile şi fructele. Vigoarea şi
toată soarta plantei depind de aprecierea posibilităţilor şi deci" a
necesită~lor ei ~ cu alte cuvinte e vorba de an1eliorarea ei . In
puterea grădinarului nu stau însă fom1a fundan1e11tală şi direcţia
existenţei, fazele„ rapiditatea şi durata existenţei vegetale, ~'legea
111a11ifestării" plantei . Aceasta trebuie să le îndeplinească cu de la
si11e putere sau să 111oară ~ aceleaşi lucruri se petrec şi cu 111area
plantă nun1ită ''cultură,, şi cu curentele existenţiale ale ge11era-
ţii1or de oarneni înglobate în universul fom1elor politice. Un mare
bărbat de stat este grădinarul poporului .
Fiecare om activ s-a născut într-un ti1np şi pentru un
tin1p . Cercul posibilităţilor lz1i este astfel determinat. Pentru
 533
bt1111c1 şi 11epoţi altceva a fost dat - adică exact ceea ce este un
scop pe11t1u w1ii şi o datorie pentru alţii. Cercul 111ai este li111itat
de personalităţi şi de însuşirile poporului, de situaţie şi de oame-
1111 cu care ele trebuie să lucreze. Ceea ce-l caracterizează pe
politicianul de rasă este faptul că rareori trebuie să facă sacrificii
pentrt1 că s-ar iluziona în priVInţa li111itelor, însă el nu uită nimic
din ce este realizabil. De aceea (nu o vom 111ai repeta referitor la
ge1111ani ), el nu confundă 11iciodată ce ar trebui să fie cu ce va fi.
For111ele fw1dan1entale ale statului şi ale vieţii politice, direc~a şi
starea dezvoltării lor sttnt date pe coordonatele unui timp şi" deci,
cu r1eputinţă de schin1bat. Toate succesele politice se realizează
odată cu ele şi nu contra lor. Fără îndoială că iubitorii de idealuri
"
politice nu aduc decât neantul. In creierele lor ei sunt în n1od
ciudat liberi, dar eşafodajele conceptuale bazate precar pe înţe­
lepciune, justiţie, libertate, egalitate, sunt, la urma urmei, n1ereu
aceleaşi, luând-o nlereu de la început. Cel ce do111ină realităţile se
n1ulţun1eşte să conducă în linişte ce-i este dat absolut 11u111ai lui.
Aceasta pare puţi11 lucru, dar totuşi de aici începe libertatea în
se11s superior. Este vorba de trăsături nemse111nate„ de ulti1na
preSÎLlne, cea 111ai COllSta11tă, asupra car111uitorului„ de abilitate
faţă de ezitările cele 111ai delicate ale indivizilor şi popoarelor.
Politica însea111nă viziunea clară a liniilor directoare irevocabile
ş1 111anevra sigură a faptului 1111ic, personal„ care„ în resortul lor,
pot să facă dintr-o fatalitate in1inentă un succes hotărâtor.
Secretul tuturor victoriilor constă în organizarea părţii invizibile.
Oricine este de acord ct1 această idee„ poate„ chiar reprezentând
î11vinsul , să triu111fe precu111 Talleyrand la Viena. Cezar, a cărui
situaţie era aproape disperată nu cu nlult timp înainte, la Lucea a
subordonat pe nesi111ţite scopurilor lui puterea lui Pompei„ pe
care astfel l-a şi în111om1ântat~ există însă o lin1ită periculoasă a
posibiltllui care 11-a fost niciodată violată de tactul perfect al
n1a1ilor politicieni din perioada barocă„ în tin1p ce privilegiul
ideologilor este constant stânjenit de aceştia. Există în istorie
cotitt1ri de care cw1oscătorii se lasă un i11oment conduşi pentru a
11u pierde do111inaţia . Fiecare situaţie are li111ita ei de elasticitate
asupra căreia 11u ne pute111 face iluzii pentrt1 nimic în lun1e.
O revoluţie care explodează de111onstrează totdeaWla o lipsă de
tact politic atât la liderii politici aflaţi la conducere cât şi la
adversarii lor.
534
Ceea ce este necesar trebuie făcut la tin1p, adică atâta
cât un dat este sortit să asigure încrederea în autorităţi, nefiind
un sacrificiu obligatoriu care să arate slăbiciune şi să trezească
dispreţ. Formele politice sunt forme vii care evoluează inexorabil
într-o directie , detem1inată. Lun1ea încetează să mai fie "în
fonnă" când se doreşte împiedicarea sensului acestei evoluţii sau
devierea ei spre unui ideal. Nu nobilimea spartană, ci nobilin1ea
"
ro111ană (nobilitas) poseda acest tact. ln secolele ascensiunii
den1ocraţiei„ înainte de 1789 în Franţa şi de 1918 în Gen11ania„
s-a ajuns totdeauna la un moment fatal~ atunci era prea târziu să
se conceapă o reformă necesară, ea fiind respinsă cu o energie
i111placabilă, pentru că atrăgea, drept sacrificiu, destrămarea sta-
tului . Cel care nu vede însă la timp prima necesitate cu atât mai
111ult nu o va recunoaşte pe următoarea. Mai devreme sau mai
târziu„ se poate s-o apuci pe dru111ul lui Canossa„ fapt ce decide
pentru popoare întregi chestiunea dacă ulterior vor avea un desti11
"
sau vor sttporta destinul altora. ln perioadele când democraţia
este în regres se repetă aceeaşi eroare de voinţă : conservarea unui
ideal al zilei de ieri. Este pericolul care an1eninţă secolul XX.
Pe orice cărare a cezarisn1ului se întâlneşte un Cato
Influenţa asupra 111etodelor politice„ exercitată chiar şi de
un on1 de stat ce deţine o poziţie extraordinar de puternică, este
foarte restrânsă~ un om de stat se distinge în n1od serios dacă
nu-şi face iluzii asupra tuturor acestor lucruri. Datoria lui este de
a lucra cu şi în fom1a istorică prezentă~ numai teoreticianul se
exaltează de născocirea unor forme mai apropiate de ideal.
Dar, pentru "'a fi în fom1ă '' din punct de vedere politic condiţia
esenţială este pe1fecta stăpânire a celor nJai 111oderne mijloace.
Nu exis~ă alegere. f\,1ijloacele şi inetodele aparţin forn1ei interne a
tu1ui ti111p şi stu1t date de ti111p. Cel care se rătă<..:eşte„ care conferă
gustt1r1lor şi se11i1111entelor Ju1 !)Utere asupra tact11lui, pierde di11
vedere realitătile. ~'lericoiul ce a 1nenintă o aristocratie este co11-
, > >

serv~rea unor 111ijloace, iar pericolul ce ameninţă o de1nocra~e

este cortfuzia dii1tre fo11nt1le şi fon11e. Mijloacele actuale valabile
î11că pent111 ani btmi sunt mijioacele pariamentare: alegerile şi
presa. Oricine poate crede ce vrea - să le cinstească sau să le
dispret.uiască - dar trebuie să le ia Î11 stăpânire. Bach şi Mozart
eraL1 111aeştri ai 111ijloacelor n1uzicale ale vre111ii lor. Aceasta este
caractetistica 01icărt1i ger1 de 111ă1estrie. Lucrurile nu stau altfel
 535
111 politică . Dar fonna exterioară vizibilă pentru toţi desigur că
r1u este cea în discuţie, ci doar un înveliş. De aceea ea se poate
scl1in1ba fără ca nimic să se schimbe în natura evenimentelor,
poate să se reducă la concepte şi la texte constituţionale fără să
vină în atingere cu realitatea: ambiţiile tuturor revoluţionarilor ş1
ale tuturor doctrinarilor se epuizează prin intervenţia în jocul
drepturilor, al principiilor şi al libertăţilor din zona superficială a
istoriei . Bărbatul de stat ştie că lărgirea dreptului de vot în relaţie
cu tehnica ateniană, ron1ană, iacobină, americană şi , de acum
încolo„ gen11ană de organizare a alegerilor, este totalmente acci-
de11tală . Litera co11stituţiei engleze este lipsită de importanţă rela-
tiv la faptul că este aplicată de o inică pătură de familii distinse,
astfel că Eduard VII era ministru] ministrului lui . "'ln ceea ce
priveşte presa modernă„ unui exaltat îi este pennis să se mulţu-
111ească văzându-se „,1iber" din punct de vedere co11stituţional :
adevărat,µl cunoscător vrea nun1ai să ştie la dispoziţia cui se află .
In fine„ politica este fo1111a în care se împlineşte istoria
unei naţiuni printre celelalte naţiuni . Marea artă constă în a
n1en~11e lăuntric î11 fon11ă 11aţiunea proprie pentru evenimentele
di11 afară . Aici„ nu numai privitor la popoare„ state şi ordine
sociale„ ci şi la unităţile vii de orice fel, inclusiv tum1ele de
a11in1ale cele 111ai ele111entare şi corpurile individuale, se remarcă
un raport natural între politica internă şi politica externă, raport
în care prin1a există exc/1,siv penf171 a doua şi nil invers.
De111ocratul autentic o consideră de obicei pe pritna un scop în
si11e, diplomatul mediu nu se gândeşte decât la a doua. Tocmai
di11 acest 1notiv succesele an1bilor rămân suspendate în aer.
Resortul în care 111aestrul în politică se arată cel 111ai bun este,
fără îndoială , tactica reforn1elor interne„ activitatea econon1ică şi
socială „ abilitatea cu care ştie să se an11onizeze cu gustul zilei şi,
in acelaşi tin1p„ să dea eficacitate formei publice în ansamblu„
''drepturilor" şi ''libertă~lor" ~ se mai vede în educarea sentin1en-
telor fără care este i111posibil ca un popor să răn1ână "în constitu-
ţie" „ adică să aibă încredere şi respect pentru conducători, ca şi
senti111entul propriei puteri şi, dacă trebuie, bucurie şi entuzias111.
Toate acestea nu acced la o valoare decât în perspectiva faptului
fundan1ental al istoriei n1ajore, după care un popor nu este singur
pe lu111e, iar viitorul lui se hotărăşte printr-un ra.port de energie
cu alte popoare şi puteri , nu pri11tr-o organizare de unul singur.
 536
~ .
C'u111 însă privirea insului vulgar nu 111erge atât de departe, 111ino-
ritatea conducătoare trebuie să posede această perspectivă pentru .
ceilal~„ o 111inoritate în care bărbatul de stat găseşte n1a1 întâi
instrun1entul care îi pen11ite să-şi ducă la îndeplinire inten~ile. 1

17

Politica prin1ară a tuturor culturilor se bazează pe datele

solide care reprezintă forţele directoare. Existenţa totală are loc
riguros îritr-o formă patriarhală şi simbolică~ legăturile cu pă-
111ântul 11atal sunt atât de puternice„ rela~a feudală şi statul
fo11dat pe ordine sunt încă ceva atât de evident pentru viaţa pe
care o delin1itează„ încât politica din epocile homerică ş1 gotică
actioneazil
„ li111itat în cadrul for111elor date în mod absolut. Aceste
fo1111e se 111odifică, pentru a vorbi astfel, în n1od spontan. Ni111eni
11u are o conştiinţă clară că politica are acolo t1n rol, chiar când e
vorba de răsturnarea unei 111onarhii sau de înrobirea unei no-
bili1ni. Există ntu11ai o politică a ordinelor sociale, a în1păratului,
a papilor şi a vasalilor. Sângele, rasa se 111anifestă prin activită~
i11sti11c1:i ve, subco11ştient„ căci chiar şi preotul care face politică
.'... actionează
„ acu111 ca un on1 de rasă. '-'Probletnele" de stat nu sunt
.. încă trezite. Autoritatea şi ordinele p11mare, 1u111ea ton11ală
pri111itivă în întregin1e, sunt date de Du111nezeu„ iar minorităţile
organice, jacţi11nile, r1u se luptă decât cu această condiţie.
Natura fac~u11ii constă în faptul că ea nu concepe deloc ideea
unei 111odificări ra~onale a orga11izării lucrurilor. Ea tinde să
ajungă la u11 ra11g în cadrul acestei organizări, să acapareze
• pt1terea, ca tot ce este orga11ic într-o lume organică. Facţiunile

,.,
1. ln realitate, 11-ar trebt1i deloc să fie nevoie să an1inti111 că aceste
• • • • „ ........ • • • • ""' „ • "
pr1nc1p11 11t1 aparţin unei guvernart ar1stocrat1ce„ ci guver11ar11 1n ge-
neral. Nici u11 condt1cător al 111aselor care are genit1 nu îşi vede altfel
rolt1l„ nici Clean, nici Robespierre, nici Leni11. Cel ce se si111te într-
adevăr con1isar al popon1lt1i şi t1u rege11t al celor ca1e nu ştit1 ce vor
nu va putea fi stăpân la el acasă nici rnăcar o zi. Proble111a este să
ştin1 dacă n1arii conducători de n1are poptilaritate îş1 îndepli11esc
funcţia pe11tn1 ei salt pentn1 alţii: asupra acestui subiect s-ar putea
spune 111ulte lucruri .
 537
slu1t grupuri între care afinităţile de familie l onoarea, fidelitatea„
alia11ţele Linei i11teriorităţi aproape 111istice joacă un rol, i ~1eile
abstracte fiind foarte departe de ele. Aşa sunt facţiunile din epo-
cile l101nerică şi gotică : Tele111ah şi baronii din lthaca, Albaştrii
şi \ ' erzti sub Justinian, ghelfii ş1 gibelinii, casele de Lancaster şi
de)' ork, protestanţii, 1 hughenoţii, ca şi forţele active ale Frondei
şi ale pri111ei tiranii. Cartea lui Machiaveli este în întregime
concept1tă în acest spirit.
Se ajunge la o cotitură de îndată ce 111etropola îrnpreună
cu 11on-ordinul„ burghezia, ia puterea. Acum, di11 contră, forn1a
politică se ridică la sen1nificaţia de obiect al luptei, de problemă.
Până atunci „ ea se 1naturizase, acum trebuie fundamentată. Poli-
tica se .... trezeşte: nu nu111ai că este concepută, ci redusă la con-
cepte. ln1pot~va sângelui şi tradiţiei se ridică forţele spiritului şi
ale banului . ln locul organicului vine organizatul, În /oci1/ ordi-
1111/11i, partid11/. Un pattid nt1 este un organisn1 rasial, ci o aduna-

re de capete şi, prin urn1are„ superior pnn spint ordinelor vechi,

aşa cu111 ele îi sunt superioare prin instinct. Partidul este duş111a­
nul de 111oarte al oricărei î111părţiri organice în 01dine, a căror
s1111plă existe11ţă vine în contradicţie cu natura lt1i . Exact din
această cauză conceptul de partid este n1ereu legat de cel de ega-
li tale, fapt absolut 11egativ„ dizolvant, social111ente nivelator. Nu
111a1 sunt recLu1oscute idealurile ordi11elor, 2 ci nu1nai intereselor
profesionale. De ele este legat şi conceptul negativ de libertate,
partide/e~fiind 11nfenon1en p11r citadin. Eliberând cotnplet oraşul
de sat„ politica ordinelor cedează peste tot În faţa politicii de par-
tid, fie că sunte111 conştienţi sau 11u, în Egipt la sfărşitul In1periu-
lui de Mijloc„ în Chiria în epoca Ştatelor războinice, la Bagdad şi
î11 Biza11ţ în ti111pu1 _ Abassizilor. ln capitalele din Occident se for-
111ează partide de stil parla111entar: în oraşele-state din antichitate
partide de forun1„ în acelaşi tin1p, partidele de stil 111agic ne sunt
ct1noscute prin n1avali şi călugării lui Theodor din Studion. 3

I. La origine„ uniunea di11tre 19 principi şi oraşele libere ( 1529).

2. De aceea„ pe tărân1t1l egalităţii burgheze„ avt1ţia bănească ia i111e-
diat locul titlurilor ereditare.
3. Cf \Vellhausen : /)1e relig . JJ<>lit. ()/JJJ<JsitirJ11s1>arteie11 im alte11
lslatn ( 190 l)
538
Totdeauna non-ordinul, unitatea ce protestează contra
naturii ordinului în general, minoritatea ei conducătoare ("inte-
lectualii şi cei bogaţi") se remarcă în fenomenul apariţiei partidu-
lui, cu un program, cu un ţel insesizabil însă definit şi cu negarea
a tot ceea ce nu se poate înţelege raţional. De aceea, În fond nit
există decât un singur partid, cel al burgheziei, al liberalilor:
acesta este perfect conştient de locul ocupat. El se identifică cu
'"'poporul". Adversarii, în primul rând ordinele autentice, "ereţii
şi habotnicii", sunt duşmanii şi "trădătorii poporului": propria
opinie este ''vocea poporului'', vocea inculcată prin toate
1nijloacele propagandistice ale politicii de partid, prin elocinţa
pieţei publice şi presa din Occident, cu scopul de a fi după aceea
politic reprezentată.
Ordinele pr_in1are sunt nobilimea şi clerul. Partidul
prin1ar este partidul banului şi al spiritului, liberalii din marile
oraşe. Aici îşi găsesc, în toate culturile, justificarea temeinică
nişte concepte precum aristocraţia şi democra~a. Aristocratic
este dispreţul pentru spiritul citadin, democratic este dispre-
ţul pentru ţăran, ura împotriva satului . Este caracteristica ce
1

deosebeşte politica ordinelor de politica de partid, rasa de

spirit, creşterea de construcţie. Aristocratică este cultura îm-
plinită, democratică este civilizaţia urbană incipientă, p_ână ce
această antiteză se dezvoltă în cezarisn1. Tot atât de sigur cum
nobilimea este ordinul, în timp ce "a treia stare" nu va ajunge
niciodată să se aşeze în formă în acelaşi mod, tot aşa de sigur
nobilimea nu va ajunge să se simtă, dacă nu să se organizeze, ca
un partid.
Ea nu este liberă să renunte. Toate constitutiile
~ , modeme
neagă ordinele şi sunt construite pe partide ca fonne fundamenta-
le incontestabile ale politicii . Secolul al XIX-iea şi totodată
secolul al ill-lea î . Ch. sunt apogeul politicii de partid. Dimensiu-
nea democratică obligă la formarea unor partide adverse, în

1. O trăsătură esenţială a democraţiei engleze şi a1nericane este faptul

că a determinat dispariţia ţărăni1nii în Anglia, iar în An1erica aceasta
nu existase înainte. "The farn1er" este sufleteşte un om de la periferie
"
care practic face din agricultură o industrie. In loct1l satelor nu se
întâJnesc decât fragn1ente de oraş 111are.
 J
________ „ - 539
vreme ce odinioară (încă în secolul al XVill-lea ! ) a treia stare
se constituise ca ordin după modelul nobilimii, iar astăzi se
dezvoltă după macheta liberală, carcasa de protecţie a partidului
conservator, 1 absolut dominat de forma liberală, îmburghezit
fără a fi burghez, constrâns la o tactică ale cărei mijloace şi
111etode sunt exclusiv determinate de liberalism. Şansa lui constă
doar într-o mai bună manevrare a acestor mijloace decât
adversarul,2 dacă nu va sucomba: în firea adâncă a ordinului stă
ir1să neînţelegerea situa~ei şi lupta împotriva formei şi nu a
duşmanului: apelul la mijloace extreme care au subminat, Ja
începutul fiecărei civiliza~i, politica internă a unor state întregi,
lăsându-le fără apărare în faţa inamicului extern. Obligaţia
1111pusă fiecărui partid de a avea o aparenţă burgheză 1nerge până
la caricatură imediat ce, dedesuptul straturilor orăşeneşti de
i11strui~ şi de înavu~~ ' restul popula~ei se organizează, de
ase111enea„ în partide. De exen1plu marxismul, teoretic o negare a
burgheziei, este, în postură partinică, prin atitudine şi prin
conducători, burghez din creştet până în tălpi. Există un conflict
pen11anent între voinţa ce reiese în mod necesar din politica de
partid şi deci din orice constitu~e (amândouă exclusiv liberale) şi
care, cinstit, nu se poate numi decât război civil, pe de o parte: pe
de altă parte, atitudinea care este arborată obligatoriu şi care
este„ în orice caz, necesară pentru obţinerea în acest timp a unui
succes de durată . Atitudinea unui partid al nobilimii într-un
parlament este la fel de falsă lăuntric ca şi a unui partid proletar.
Singură burghezia este aici la ea acasă.
La Roma, de la instituirea tribunilor, în 471, până la
recunoaşterea puterii lor legislative depline, prin revoluţia din
f 87, patricienii şi plebeii au luptat, în linii mari, ca nişte ordine.
lncepând de atunci, respectiva opoziţie mai are doar o
sen1nifica~e genealogică, dezvoltându-se din partide care s-ar

l„ Pe deasupra se dezvoltă, oriunde tnai există o opozitie JJo/itică

î11tre cele două ordine pritnare, ca în Egipt, India şi Occident, un
partid clerical: el este forn1at nu de religie, ci de biserică„ nu de
credincioşi, ci de preoţi .
2. Trăsăturile rasiale nlai numeroase îi dau şanse de succes .
. .
5-1-() '
putea nt1n1i foarte bine liberale şi conservatoare: pop11/11s care
"
dă to11ul în forum şi nobilitas care dă tonul în senat. In 287,
poporul s-a tra11sfo1111at din co11siliu de fa111ilie al vechilor case
don111itoare 111 consiliu de stat al aristocratiei „ din ad111inistratie.
~

Poport1l se î11vecinează cu con1iţiile prin centuriile deten11i11ate

după pri11cipi ul cenzitar şi cu grupul 111arilor posesori de ba11i ~
eq11ites. Nobilitas se învecinează cu co111iţiil„e prin triburile în
care influe11ţa ţără1~in1ii este preponderentă . 111 acest se11s„ este
suficient să ne gâ11di111 la fraţii Graccl1i şi la Marius'I de o parte'I
şi la C Fla111ini us„ de cealaltă parte: vo111 scruta astfel 111ai bine
istoria pe11tru a distinge poziţia integral 111odificată a consulilor şi
a t1ibu11ilor. Ei nt1 1nai reprezi11tă pe oan1enii de încredere 11t1111iţi
de pri111ul şi de al treilea ordi11, a căror atitudine se deter111ină
astfel „ ci reprezi11tă (şi trec la) partide. Există consuli '"'liberali"
precL1111 Cato cel Bătrân şi tribuni '"'conservatori" precum
Octavia11„ duş111anul lui Tib. Graccl1us. Cele două partide îşi
prezintă candidaţii în alegeri şi caută să le asigure st1ccesul prin
toate 111ijloacele posibile aparţinând propagandei de111agogice~
câ11d ba11ii 11u aveau succes î11 alegeri„ aveau aproape 111ereu u11
succes apreciabil la cei aleşi .
111 .t\nglia tories şi lvhigs se constituiseră şi ei în partide
la î11cept1tt1l ~ecolult1i al XIX-iea„ pa1tide în1burghezite î11 for111ă „
care'I î11 literă au adoptat progra111ul liberal prin care au convi11s„
ca peste tot„ şi au 111ulţu111it opi11ia publică. Prin această volută
n1agistrală realizată î11 ti111p„ a fost evitată fonnarea unui partid
ostil ordi11elor„ precu111 cel din Franţa anului 1789. Men1brii
C'an1erei i11ferioare deve11i ră di11 n1esageri ai clasei co11ducătoare
reprezentanţii popon1lui de care dep1ndeat1 de acu111 financiar:
at1toritatea a ră111as în acelaşi 111âi11i„ iar opoziţia de partid, pentru
care cuvi11tele liberal şi co11servator se preze11tau de la si11e dt1pă
1830„ se înte111eia pe un dozaj în locul unei alternative. Tot î11

I. l)lehs coresptinde celei de „~l, treia slărt" din secolul ai XVIII-iea

(burghezi şi ţărani) „ JJ<JfJu/us - n1arilor "'n1ase„„ urbane di11 secolul al
XIX-iea. Difere11ţa este 111arcată prin atitudinea faţă de sclavii elibe-
raţi „ cea 111ai n1are parte neavând origine italică, pe care JJ!ebs (ca or-
din) a î11cercat să-i în1p1ngă î11cât111ai puţi11e triburi posibil, în vre111e
ce J><>Jn.1/us ca partid le îngădui e repede să joace un rol hotărâtor .
 541
ace1aş1 a11i literatura libertină a ~'tinerei Germanii" a trect1t la
se11ti111e11te de partid„ u11 partid organizat în America în ti111pul
preşedintelui Jackson ca adversar al partidului republican - par-
tidul den1ocrat - care a recunoscut ca formă favorabilă şi nece-
sară principiul după care alegerile sunt o afacere negustoreasă şi
1

toate func~ile de stat se cuvin ca pradă învingătorului.

For111a 111inorităţii conducătoare se dezvoltă însă prin
1recerea de la ordin la partid, inevitabil prin facţiitni formate
1/1 )111111 1.1 nor individ11alităţi. Sfârşitul detnocra~ei şi trecerea ei
la cezaris111 se exprin1ă deci acum în sensul că dispari~a celei
di11tâi 11u i11fluenţează, de IJildă, liberalistnul partidului celei de a
treia stări„ ci partidul î11suş1 ca for111ă politică. Opinia" ţelul
poporului, idealurile abstracte ale oricărei politici autentice de
partid se destra111ă şi lasă locul politicii personale, liberei voinţe
de putere a t1nei 111i11orită~ de oa111eni de rasă. Un ordin social are
111sti11cte, u11 partid are un progra111, o facţiune are un stăpân :
acesta este drutnu1 ur111at de patriciat şi de plebe, prin optin1ates
(aristocra~e) şi pop1.1/11s, pâ11ă la partizanii lui Po111pei şi ai lui
Cezar. Perioada veritabilei politici de partid cuprinde abia două
secole„ după pri111ul război 111011dial fiind deja„ la noi, pe calea
decli11ului total. Faptul că„ punându-se de co111un acord în 111od
i11stincti v„ întreaga 111asă de alegători dă mandat w1or oan1eni să-i
reprezi11te i11teresele, cu111 se spw1e 11aiv în toate constitt1~ile, nu
era posibil decât î11 pri111a 111işcare şi presupune inexistenţa unor
baze de orga11izare a u11or gruputi detenninate. Aceasta a fost
sitt1aţia şi în 1789„ iar în Gern1ania în 1848.

I. Într-o tăcere absolută„ Biserica catolică trece în acelaşi ti111p de la

politica ordinelor la politica de partid, cu o siguranţă strategică ce 11u
"
a fost pe deplin recunoscută . I n secoltil al XVI Ii-lea ea fusese absolut
aristocratică„ pri11 stilt1I diplon1atic„ pri11 concesionarea funcţiilor
in1portante şi prin spiritul oan1enilor ei superiori. Să ne a111inti111 de
tipul abatelui şi al 111arilor locţiitori ecleziastici care deve11eau 111i-
niştrii şi a111basadori„ precu111 tânărul cardinal de Rohan. Acun1, în
n1od foarte ~„liberal'"„ locul originii este luat de sentin1ent„ locul
gustului de puterea de 111u11că„ iar n1arile 111ijloace ale de1nocraţiei -
presa„ alegerile„ banii - su11t 111anipulate cu o abilitate ce a fost rareori
atinsă şi nicăieri depăşită de liberalis111ul propriu zis.
542
Existenţa unei adunări se Jeagă însă imediat de fonnarea
unor unităţi tactice, a căror solidaritate se bazează pe voinţa de
afirmare a poziţiei dominante odată cucerite; pentru nimic în
lume acestea nu se consideră altceva decât purtătorul de cuvânt
al alegătorilor, pe care însă îi supW1 prin toate mijloacele pentru
a le face să le servească ţelurile. O orientare organizată în popor
a devenit deja instn1mentul organizaţiei, continuând să meargă
irezistibil pe acelaşi drun1 până ce organizaţia devine, la rândul
ei , instrumentul conducătorilor. Voinţa de putere este mai puter-
nică decât toate teoriile. La început programu) determină apariţia
orientării şi a aparatului acesteia; apoi ele slUlt apărate de
deţinători din pricina puterii şi a prăzii, cum se procedeai:ă peste
tot azi când în toate ţările mii de persoane trăiesc de pe unna
partidelor şi a împărţirii funcţiilor şi profiturilor; până la urmă
progran1ul este uitat iar organizaţia lucreai:ă numai pentru ea.
Bătrânul Scipio şi Qu. Flaminius mai puteau fi auziţi
vorbind despre prietenii care îi însoţesc la război, dar tână­
rul Scipio şi-a constituit o cohors amicorum, desigur primul
exemplu de facţilUle orpanizată ce apoi este activă şi înaintea
justiţiei şi î11 alegeri. La origini totalmente patriarhal şi
aristocratic, raportul dintre patron şi clienţi se dezvoltă identic
într-o comunitate de interese pe o bază pur materială; dinainte
de Cezar există tratate scrise între candidaţi şi alegători, cu
indicarea exactă a sumelor de plată şi a serviciilor ce trebuia
făcute. Pe de altă parte, la fel ca în America actuală, 2 se
fonneai:ă cluburi şi societăţi electorale ale oamenilor de rând
(trib1,/es) din triburi având ca scop temperarea sau incitarea

1. Pentru cele ce urn1ează, cf. M . Gelzer: Die Nobilităt der romi.,·chen

J?epi1hlik„ 19 I 2, p. 43 şi urm. şi A. Rosenberg: l fnterschunge11 :ur
romi..\·cJ1en (~e11t11rienver./as·~~ung, 1911, p. 62 şi urm.
2. Toată lun1ea cunoaşte Tammany Hali din New York, dar situatia
este aproape identică în toate ţările guvernate de partide. Acel "cau-
cus" (adunare locală electivă) american ce repartizează funcf iile de
stat între membrii săi, ale căror nume le impune masei de alegători, a
fost introdus în Anglia sub nutnele de ."f\/ational liberal rederation de
Chan1berlain, iar în Germania este în curs de dezvoltare accelerată
din 1918.
 J
543
alegătorilor în circumscripţiile lor, cu scopul de a negocia ca de
la putere la putere afacerile electorale cu marii conducători, pre-
cursori ai lui Cezar. Aceste practici nu SWlt Wl eşec al
democraţiei, ci semnificaţia şi rezultatul final necesar; plângerile
idealiştilor, străini de această lume, stârnite de speranţele înşelate
sunt caracterizate doar de orbirea şi interdependenţa lăuntrică
dintre spirit şi bani.
Teoria politico-socială nu este decât un piedestal, dar w1
piedestal necesar politicii de partid. Ilustra suită de politicieni de
la Rousseau până,.. la Marx are un corespondent în sofişti, de la
Platon la Zenon. In China, trăsăturile fundamentale ale doctrine-
lor corespondente pot fi relevate în literatura confucianistă şi tao-
"
istă~ este suficient să-l numim pe socialistul Moh-ti. In literatura
bizantină şi arabă din perioada abbasidă, unde radicalismul apa-
re totdeauna sub o formă ortodoxă strictă, aceste elemente capătă
o largă răspândire, acţionând ca un resort în toate mediile sociale
din secolul al IX-iea; în Egipt şi în India, existenţa lor este
demonstrată de spiritul evenimentelor din timpul lui Buddha şi al
hicsoşilor. Nu au nevoie de o formă literară - ele se răspândesc
la fel de bine pe cale orală, prin predicare şi propagandă, în secte
şi asociaţii„ aşa cum s-au generalizat la sfârşitul mişcărilor
puritane„
.
deci în cadrul islamismului şi al puritanismului anglo-
atnencan.
Sunt aceste doctrine "adevărate" sau "false" ? Nu vom
înceta să repetăm că problema este lipsită de sens pentru lumea
istoriei politice. ''Refutarea" marxismului, de pildă, este de do-
meniul discuţiilor academice sau al dezbaterilor publice, unde
fiecare are dreptate şi toţi ceilalţi nu au. Ceea ce are importanţă
este să ştin1 dacă ele sunt eficace, de când şi pentru cât timp
credinţa , ca forţă ce a1neliorează realitatea după un sistem logic,
este în general o putere pe care politica poate conta. Marile
concepte generale: libertate, drept, umanitate, progres, sunt
sacre. Ne aflăm într-o epocă de încredere nelimitată în atot-
puternicia raţiunii . Marile teorii sunt nişte evanghelii. Forţa de
convingere nu se bazează pe argumente, căci masa unui partid
nu posedă nici energia critică, nici distanţa necesară pentru a le
exan1ina în mod serios, ci pe consacrarea sacramentală a frazeo-
logiei acestor teorii. Fără îndoială, această seducţie se restrânge
la populaţia 1narilor oraşe şi la epoca raţionalis1nului „ "religia
544
literaţilor', Ea nu are nici o influenţă asupra ţăranilor„ iar asupra
n1aselor di11 oraşe are inf1ue11ţă doar în anu111ite perioade„ dar ş1
atunci o i11flue11tă, ase111ănătoare cu o nouă revelatie. , Lu111ea se
converteşte„ se ataşează cu fervoare de cuvinte şi de profe~i ei: se
lasă n1artirizată pe baricade, pe câ1npurile de luptă, în spânzu-
rători~ ea vede cu111 i se deschide înainte W1 d;ncolo politic şi
social, iar critica rece pare vulgară, profană şi nun1ai bună de a fi
• V

SL1pr1 n1ata .
Cărţi precu111 Contract11/ social şi Manifest11/ co1111lnist
devi11 astfel nişte 111ij1oace de forţă de prin1ă mărin1e în tnâinile
oar11enilor puten1ici care s-au ridicat în interiorul partidului
şi care ştiu să deter111ine apariţia şi să exploateze convingerile
111aselor.
Totodată „ idealu1ile acestea abstracte au o putere ce nu
depăşeşte durata a două secole - secolele politicii de partid. La
u1111a t1n11ei ele nu pot fi date deoparte, dar sunt plicticoase.
Rot1sseau plictiseşte de 111ult ti111p„ Marx nt1 va întârzia să-şi
plictisească partizanii . Se va ajunge nu nu1nai la abandonarea
w1or atare teorii , dar şi a credinţei în teorii în ge11eral şi deci a
opti111is111ului e11tuziast al secolultti al XVlll-lea, câ11d se credea '

în re111edierea insuficienţei -faptelor pri11 aplicarea w1or co11cepte.

Când PJato11„ Aristotel şi conte111pora11ii lor au definit şi au
co111b1nat speciile co11stitu~onale antice, pentru a ob~11e cea 1nai
î11ţeleaptă şi 111ai bună variantă „ Iu111ea întreagă a cedat la
i11iţtativa lor şi toc1nai Platon a dt1s la prăbuşire oraşul Siracuza
vrând să-l organizeze după t1n principiu ideologic.1 De ase111enea „
111ă duce gândul că statele din sudul Chinei au fost scoase din
fon11ă de experin1e11te filosofice de acelaşi gen, căzând astfel
victin1e i111perialis1nul ui din Tsin 2 1acobinii fa11at1ci, partizani ai
li be1tăţii şi ai egal ităţii , de la Di rectorat au îtnpins Fra11ţa , pentru
totdeauna, sub don1ina~a alternativă a am1atei şi a bursei, iar
fi ecare revoluţi e soci alistă croieşte dru111 pentn1 capitalisn1 . Când

I. Asupra istoriei acestei tragice experie11ţe , cf. Ed. Meyer: <iesc/1icl1-

1e cies .:1 llerl ums „ V„ § C)8 7 şi t1rn1.
2. "'" Planurile St<:1telor războ i ni ce"" „ <·1 u J-1 / \·i11./an lu şi biografii lt1i ._)'u
1na 1s1en su11t pli11e de exen1ple de uzurpare a · 'înţelepciu111i"" politJce
de către n1 aeştri i diverselor şcol i.
 545
î11să Cicero a scr1s pentru Pompei cartea sa Rep1,blil 1„ iar
Salustius cele două interpelări ale lui Cezar, nimeni nu ie-a
acordat aten~e. Şi la Tiberiu Gracchus se va descoperi poate
vreo influenţă a acelui stoic entuziast, Blosius, care, apoi, a
co111is .o cri1nă după ce îl dusese la pieire şi pe Aristoniekos din
Pergam; 1 în ultimul secol î.Ch. teoriile au devenit însă o temă
didactică depăşită, de atunci încolo nemaifiind vorba decât de
putere.
La noi nin1eni nu trebuie să-şi facă iluzii asupra
sfârşitului perioadei teoriilor. Marile sisteme ale liberalismului şi
socialisn1ului au apărut în totalitate între 1750 şi 1850. Teoria
Iui Marx este aproape centenară, răn1ânând ultima în viaţă.
Lăuntric~ concep~a n1aterialistă despre istoric înseamnă conse-
cinţa extre111ă a ra~onalis1nului„ prin unnare un sfârşit. La fel
cun1 credinţa în drepturile omului - teoria lui Rousseau - s-a
pierdut odată cu anul 1848, şi credi11ţa în Marx a murit oJată cu
războiul 111ondial. Cel care compară sacrificiLd dus până la
n1oa1te„ indus cie ideile ltti Rousseau în ti1npul Revolu~ei france-
ze~ cu atitudinea socialiştilor din 1918, obliga~ să conserve o
co11vi11gere pe care nu o 111ai aveau, înai11tea şi la partizanii lor,
11u din cauza unei idei, ci din cauza puterii care depinde de ea:
acela vede conturându-se şi calea mai îndepărtată de-a lungul
căreia va eşua final1nente fiecare program, pentru că nu mai
serveşte decât la bararea drumului către lupta pentru putere.
Credinţa î11 acest progra1n i-a caracterizat pe birnici~ pentru
nepo~ ea este doar o dovadă de provincialism. Pe locul ei astăzi
î11~olţeşte deja o rellgiozitate nouă şi rescrrmată, ce se ridică din
n1izeriile sufleteşti ş1 di11 fră111â11tările de conştiinţă, care renunţă
la ftu1darea unui nou dincolo, caută n1istend în lecui conceptelor
tranşante şi va sfârş1 prin a-l găsi în profunzin1ile celei de a doua
religiozităţi.

1. Asupra ideii sale „'Statul soarelt1i" , forn1at din sclavi şi din zilieri„
cf. Pauly-Wissowa, !?ea/. linc:vcl., 2„ 961. La fel„ regele revolttţionar
Kleo111enes l l I din Sparta (235), era ir1fll1e11ţat de stoicul Sphairos.
"
lnţelegenl de ce senatul rornan a expulzat de mai tntllte ori ''filosofii
şi retorii", adică politicie11ii„ fa11taşti şi agitatori de profesie.
546

18

Aceasta este una din laturi, latura verbală a realităţii

majore numită Democraţie. Rămâne de analizat cealaltă, care
este decisivă, latura rasială . Democraţia ar fi rămas în nlinte şi
pe hârtie, dacă printre adepţii ei n-ar fi existat autentice firi de
stăpân„ pentru care poporul era doar un obiect iar idealurile un
111ijloc„ care ră1nâneau inconştiente în majoritatea tin1pului .
Toate metodele den1agogice, chiar şi cele mai greu de conceput,
(demagogie identică lăuntric cu diplomaţia vechiului regin1, mai
puţin atunci când se bazează pe mase în loc de principi şi amba-
sadori, pe opinii, sentimente şi veleită ţi confJ ze î 11 Ioct spiritelor
de elită , orchestră de alătnuri în locul \1ecl1ii n1uzici ca111e1 4tle), au
fost create de de111ocraţii oneşti, dar practici, care tdterior le-au
făcut cunoscute partidelor tradiţionale de care aparţine<1 "t.
Ceea ce ct• siguranţă marchează dru1nul den1ocraţiei este
faptul că autorii constituţiilor populare n-au prevăzut vreodată
efectul real al eşafodajului lor: fondatorul constituţiei ' serviene"
la Ro111a nu 111ai puţin decât adunarea naţională la Paris. Cu111
toate aceste forine nu sunt organice, precum regitnul feudal „
ci sistematice şi bazate pe reprezentări abstracte aparţinând
dreptului şi justiţiei şi nu pe o cunoaştere profundă a oamenilor şi
a lucrurilor, există o prăpastie între spiritul legilor şi obiceiurile
practice ce se dezvoltă netulburate, sub tutela acestor legi, pentru
a fi adaptate tactului vieţii reale sau pentru a se îndepărta de ea.
Prioritară este experienţa şi nu1nai. la stărşitul întregii evol ufii „
căci din ea se învaţă că drepturile poporului şi influenţarea
poporului sunt două lucruri diferite. Cu cât dreptul de vot
• • I'\ • .A V

este rna1 extins, cu atat mai restransa este puterea unut grup
electoral.
La început, numai domeniul pur aparţi11e spiritului unei
democraţii . Nu există nimic n1ai nobil şi mai pur decât şedinţa
din noaptea de 4 august 1789 şi jurământul Je1l de paz1n1e, sat1
chiar sentimentele ce animau parlamentul de la Frankfutt la
biserica Sf Paul, când se delibera, cu puterea în inână, asupra
adevărunlor generale până ce au fost reunite puterile reale, când
"'
visătorii au fost îndepărta ţi . Irt etirând se, antmţă altă d1n1ens1une
specifică fiecărei de1nocraţii, pentrt1 a an11nti că nt1 se poate face
 '
547
uz de drepturile constituţionale decât dacă dispui de bani. 1
Faptul că un drept la vot redă aproape ce gândeşte un idealist
presupune că nu există direcţie programată ce acţionează asupra
alegătorilor în interesul ei şi în măsura în care dispune de bani.
De îndată ce această direcţie există, alegerea nu mai are decât
se111nificaţia unei cenzuri pe care mulţimea o aplică organizaţiilor
particulare, asupra fonnării cărora ajunge să nu mai exercite nici
o influenţă. Astfel, dreptul ideal al constituţiilor din Occident,
drept al n1aselor de a-şi desemna liber reprezentanţii, rămâne pu-
~ă teorie, căci fiecare organizaţie evoluată se autoperfecţionează.
111 fine, un senti111ent se iluminează~ confom, acestuia dreptul de
sufragiu universal nu conţine nici un drept real, nici chiar acela
de a alege Între do1.1ă partide, pentru că instituţiile juridice care
cresc pe terenul lui don1ină prin bani toate n11jloacelc spirituale
ale cuvântului şi ale scrisului şi, în consecinţă, dirijează după
placul lor opinia indivizilor despre partide~ pe de altă parte,
dispu11ând de funcţii, autoritate şi legi, educă un grup de adep~
11econdiţional1„ grupul ce constituie un ''caucus", care îndep'1rtea-
z.1 toate celelalte grupuri, făcându-le să ajun5ă la o oboseală
electoral? i111posibil de evitat chiar şi în 111arile crize.
In aparenţă, există o tnare diferenţă î11tre democraţia par-
lan1entară din Occident şi cea egipteană, chineză , arabă, care ig-
noră ideea de alegeri generale. Pentru noi acun1, masa, electora-
lă ca atare este l.'în fon11ă „ exact în acelaşi sens precum înainte,
ca societate a supuşilor, respectiv: obiect11/ un11i s11biect~ sau ca
la Bagdad sau Bizanţ, ca sectă sau ca societate a călugărilor,
sau, altfel, ca an11tită conducătoare, societate secretă sau stat în
stat. Ca totdealll1a libertatea este pur negativă. Ea constă în
11egarea ttadiţiei : dinastie, oligarhie sau califat~ puterea executivă

I. Vechea de111ocraţie a proiectelor constituţionale opt11111ste, care

aproape că n1erge de la Lincoln la Bis1nark şi la Gladstone, este co11-
strâ11să st.1 _facă experi111eJ1te~ de111ocraţia târzie a parlan1entaris1nului
n1atu1 rezultă din această experienţă. Acolo s-au separat definitiv, sub
forrnă de casierie de partid sau de ideal de partid, realităţile de ade-
văruri . Sigur că din ca11za banilor parla111entarul autentic se si1nte în
afara depender1tei pe care o in1pl1că concepţia naivă a alegătorultii
sau a ales11lui.
 '
-...-~~~,..,._.,...,.......,-. ,,.,.,..,.. • • tM'l.r.~ ft~"'~"".....,..~_. ..... ~,......_..~.., ,,.. .._„, • ;;a. K ,,... Iii#'~ t • •1• -.._..,_.-. ...,.,

trece însf1 i111cdiat şi ncrestri c1 iv în n 1i1111?te ioilvI a t1tor1taţJ . şefi

de partide, dictatori „ pretendenţi la putere„ profeţi şi adepţii
acestora, faţă de care 111ulţi1nea continuă să fie necondiţionat l,1 n
obiect. I.I.Dreptul poporului la liberă dispunere" este o frază poli-
1

ticioasă ~ de fapt, cu fiecare drept la sufragiu universal (anorga-

nic)„ votul în genera] nu-şi niai pierde sernnificaţia originară . Cu
cât extincţia politică a grupărilor organice, rezultate din ordi11e
sociale şi profesii , va fi mai accentuată„ cu atât n1ai confuză şi
1nai dezn1oştenită va fi tnasa de alegători şi cu atât 111ai 111ult va
cădea 11econditionat
, în mâinile noilor forte: , comitetele directoare
ale partidelor„ care dictează după voinţa lor mulţimii prin toate
111ijloacele de constrângere spirituală„ care duc între ele lupta
pentru do111inaţie cu n1etode ce, în cele din urină, nu vor fi
sesizate, nici înţelese de n1ulţime„ care ridică î111potriva ei opinia
publică, pur şi simplu ca o arn1ată creată de ele. De aceea, cu
certitudine u11 curent irezistibil va îtnpinge orice de111ocraţie pe
calea către propria suprin1are.2
Drepturile fundan1entale ale unui popor antic (den1os,
pop11/11s) vizează ocuparea înaltelor funcţii în stat şi jurispru-
, . { Pe11tru aceasta trebuia să fii "'în fon11ă " în foru111„ într-o
de11ta

I. Dacă ea se sin1te eliberată în pofida acestora, se dovedeşte încă o

dată că există o profu11dă
i11con1patibilitate între spiritul 111etropolita11
şi tradiţia orga11ică„ în vre111e ce între activitatea acestui spirit şi
faptul de a fi guvernat de ba11i 11u există nici o relaţie internă.
2. Constituţia ger1na11ă din 1918„ apărută deci în pragul de111ocraţiei
Î11 rey,re.,·, conţine cu toată naivitatea o dictatură a partidelor, care
şi-au arogat toate drepturile, fără a avea o responsabilitate serioasă
fată de persoane. Un ecl1ivoc pe 111ăsură şi o 1istă a Reich-ului le
, A

garanta capacitatea de a se con1pleta singt1re. In locul drepturilor

„„popontlui"„ co11ţinute în constituţia din 1848, nu n1ai răn1 ân decât
drepturile partidelor, ceea ce ascunde, st1b o nuanţă de ca11doare„
cezaris111ul i111plicit al acestor organizaţii . Neî11doielnic„ î11 acest sens„
. ..., . . . ,... . """ ..
este orientata const1tut1a cea n1a1 1na1ntata a vren111 noastre: ea 11e
~

îngăduie să cu11oaşte111 deja finalul : î11că nişte retuşuri n1inin1e şi se

vor conferi i11divizilor puteri 11eli111itate.
3. Di11 co11tră„ puterea legislativă se leagă de o funcţi e . Chiar câ11d
adoptarea sau respi ngerea este rezetvată unei adunări„ legea se dato-
reaZ:1 nun1ai i n iţi ativei de111nitan1lui „ de pildă un tribun. Pretentiil, e
111ar11eră de-a dreptL1l euclidiană : toţi adunaţi într-un punct ca o
111asă corporal prezentă : aici erai obiectul unei propagande în stil
a11tic„ făcută 111ai ales cu 111ijloace corporale„ i111ediate„ sensibile„
CLI o retorică ce acţiona netnijlocit asupra tz1t11ror z1rechilor şi a
t11t11ror ochilor, care se servea de 111ijloace parţial dispreţuite şi
abia suportabile pentru noi: lacrimi studiate, veş1ninte sffişiate„ 1
laude neruşinate adresate alegătorilor prezenţi, in1postură extra-
vagantă faţă de adversari„ fundal pennanent de întorsături ului-
toare şi de cadenţe sonore ce nu puteau să se producă decât în
acest loc şi exclusiv cu acest scop: cu jocuri şi cu daruri, amenin-
ţări şi lovituri„ î11ainte de toate cu bani . Cunoaştem începuturile
din Atena anilor 400, 2 sîarşitul din Ro111a lui Cezar şi a lui
Cicero„ unde proporţiile devin înspăin1ântătoare. Şi aici e ca
peste tot: din nun1ire a reprezentanţilor ordinelor, alegerile au
devenit o luptă între candidaţii unor partide. Arena este cucerită
pri11 ofensiva banilor, cu o forţă aflată în creştere considerabilă
după bătălia de la Za111a. "Pe n1ăst1ră ce bogăţia sporea, pu-
tându-se concentra în 1nâinile câtorva, orice luptă pentru putere
politică se putea transfom1a într-o problen1ă de bani". Totul este
3

spL1s pri11 aceste cuvinte. Totuşi , într-un sens n1ai profund este
greşit să se vorbească de corupţie . Nu este vorba de o corupţie a
t11oravurilor, ci de 111oravurile însele„ n1oravuri ale democratiei >

111ature, care iau ase111enea fom1e dintr-o necesitate a destinului .

Cenzorul Appius Claudius, prin 31 O, evident un autentic elenist
şi un ideolog al constituţiilor (ideologi nu întâlnim decât în
a11turajul d-11ei Roland) desigur că pe parcursul refonnelor sale

legislative ale 111ulţi111ii, care-i sunt adesea sugerate de deţinătorii

puterii„ se exprin1ă în rezultatul alegerii de111nitarilor„ cu111 pute111 de-
dt1ce din perioada Graccl1ilor.
I. Ci ncuage11arul Cez.ar 111ai trebuia să joace con1edia aceasta în faţa
soldaţilor, pe Rubicon„ fiindcă îi obişnuise cu acest joc când voia să
obţină ceva de la ei. Aceasta corespunde "'vocii de piept a con-
vingerii" ce se face auzită în adunările de azi.
2. Oan1eni de tipul lui Kleon au existat evide11t şi în Sparta şi la
Ron1a în ti111pul tribunilor consulari.
3. Gel zer: \ 'ohilităt, p. 94. Alături de ( e:ar a lui Ed. Meyer, această
1

carte conţi ne cea 111ai cuprinzătoare perspectivă ast1pra 111etodelor

folosite de den1ocratia ron1ană.
>
~50

s-a gândit n1ereu la dreptul de vot şi nu la arta de a face alegeri~

„1ccste drepturi pregătesc doar calea respectivei arte. Rasa apare
111 contextul acestei arte, dobândind foarte repede o mare măies-
"
trie. lntr-o dictatură a banului, operaţiunile băneşti nu pot fi
co11si derate decadente.
De când se realiza sub fonna alegerilor populare, cariera
de111r1itarului roman necesita un capital, ceea ce făcea din politi-
1,. · 1a11 lU1 debitor către propriul său anturaj. Aceasta era îndeosebi
situaţia edililor„ când se tăceau exagerări, în raport cu predeceso-
rii, prin jocuri publice, pentru a obţine ulterior sus!inerea
spectatorilor. Sulla a eşuat în prin1a intrigă de la pretură pentru
că n t 1 fusese edil. Trebuia apoi să apari în fiecare zi în forum în
111ijloct1l t1nui alai strălucitor pentru a flata mulţi1nea celor ce
le\'e11eau acolo. O lege interzicea să îţi constitui o suită prin mij-
loace băneşti , dar obligaţia bărbaţilor iluştri de a face avansuri,
de a reco111a11da pentru den1nităţi şi în1părţirea foloaselor, de a
lua apărarea în justiţie, îi obliga, la rândul lor, pe clienţi să-i
Însoţească şi să le facă vizite zilnice~ toate acPstea costau scu1np.
Po111pe1 era patronul unei Ju111ătăţi a I u1ni) ~ de la ţăranii din
Pice11ia şi până la regii Orientului, el îi repreze11ta şi-i proteja pe
toţi ~ era capitalul lui politic„ pe care-l putea mobil1z.c.1 contra
î111pru111uturilor lui Crassus şi contra '"'largheţei aurite"' arătate
către to~ a111biţioş1i de cuceritotul Galileei. Se dădeau prânzuri
1
2
î11 cinstea alegătorilor din circumscripţii, . se rezervau locun gra-
tuite la luptele de gladiatori, sau, cum proceda J'1ilon, se
tri111iteau bani direct alegătoiilor. Este ceea ce Cicero nun1eşte:
c.„respectarea moravurilor părinţilor noştri n . Capitalul electoral
căpăta J)roporţii americane urcând fi·ecvent la sute de milioane de
sester~ . La a eg~rile din anul 54, indicele de interes a urcat de la
1

4 la 8o/o, penti-u că cea 1nai mdre parte a banilor lichizi, a căror

n1asă era er1on11ă la Roma, era plasată îr1 agitaţia electorală. Ca
edi l, Cezar cheltuise o surr1ă atât de substantială
, î11cât Crassus a
fost obligat să depună o garanţie de 20 de 1n1lioane pe11tru a
obţi11e de la creditori per111isiunea de a pleca în provincie~ de la

1. /;1aurari: în acest scop„ Cicero l-a recomandat lui Cezar pe priete-

nul lui, Trebatius.
2. l'rihut111'1 a<} prl 111tli11un1 vrJcare, Cicero„ J>ro /'t„fi1rena, 12.
I
I
 .I 551
alegerea marelui pontif, el îşi extinsese pentru a doua oară atât de
111ult creditul încât adversarul său Catulus a putut să-i ofere bani
pentru a se retrage, căci ar fi fost pierdut în caz de înfrângere.
Dar cucerirea şi exploatarea galilor, întreprinse de Cezar şi din
această raţiune, l-au făcut omul cel mai bogat din lume~ acun1, în
realitate, bătălia de la Pharsala era deja câştigată de el, 1 precum
Cecil Rhodes, căci Cezar a cucerit toate aceste 1niliarde de
dragul puterii şi nu de dragul avu~ei, precu111 Verres şi, în fond,
ca şi Crassus, 111are financiar pentru care politica era o ocupape
subiacentă . Cezar a înţeles că , pe tărâmul den1ocrapei, drepturile
constituţionale nu înseanmă nin1ic fără bani, ci totul prin bani .
Când Po1npei mai visa că ar putea face ca legiunile să răsară ca
din păn1 ânt, Cezar le constituise deja de foarte mult ti1np cu
ajutorul banilor. Gă si se toate aceste metode gata pregătire, le-a
luat în stăpânire, dar nu s-a identificat cu ele~ să nu uităm că , din
jurul anului 150, partidele polatizate în jurul principilor se
destramă în col1orte personale, refăcându-se în jurul oan1enilor
care um1ăreau un scop politic anume şi care se pricepeau la lupta
ar111ată a vremii.
Pentru aceasta, pe lângă bani, trebuie o influenţă asupra
tribt1nale1or. Cum în antichitate adunările populare nu serveau
decât pentru a vota şi nu pentru a delibera, procedura dezba-
terilor la tribuna din forum este o forn1ă a l11ptei dintre partide
şi o şcoală propriu zisă de elocinţă politică. Politicianul tânăr îşi
ir1cepea ca1iera aducând o acuzape contra unei mari personalită~

1. Acestea sunt inilia.rdele de sesterţi care i-au trecut de atu11ci prin

n1â11ă. Ofra11dele te111plelor galice vâ11dute de el în Italia au provocat
o scădere a valorii aurului. Regele Ptolen1eu şi-a pJătit recu11oaşterea
111ai întâi de către Potnpei şi Cezar în valoare de 144 de n1ilioane, iar
a doua oară de către Gabinus î11 valoare de 240 de inilioane. Const1lul
Ae1nilius Pat1lus a fost cun1părat cu 36 de tnilioane în anul 50, iar
Curio cu 60 de 111ilioane. Se pot trage concluzii în legătură cu averea
atât de invidiată de apropiaţii lui. Cu ocazia triumfului din anul 46, el
a dat 24. OOO de sesterţi fiecăruia dintre soldaţii ar111atei lui care depă­
şea 100.OOO de oan1eni ~ ofiţerii şi generalii au prinut sutne n1ult mai
A

n1ari. In ciuda tt1turor acestor cheltuieli, dt1pă moartea sa tezaurul sta-

tt1l11i a fost suficient pe11tn1 a-i oferi lt1i Antoniu o si tuaţie liniştitoare .
552
şi„ dacă era posibil, nin1icea„ precum tânărul Crassus la 19 ani
1

pe celebrul Papirius Garbo, prieten al Gracchilor„ care trecuse

n1ai târziu în rândurile optin1aţilor. Din aceleaşi n1otiv Cato a
fost acuzat de 44 de ori şi n1ereu absolvit de vină. Chestiunile
legate de drept treceau, în acest proces toc1nai pe ultimul plan.2
Situaţia judecătorilor din partid„ nun1ărul patronilor şi mulţimea
partiza11ilor sunt detem1inate„ iar nun1ărul 111artorilor serveşte
propriu zis numai la reliefarea puterii politice şi financiare a
"
acuzatorilor. lntreaga elocinţă a lui Cicero îndreptată în1potriva
lui Verres ţinteşte să-i convingă pe judecători, sub 111asca unui
strălucit patos n1oral, că era în interesul ordin11/i1i lor să-l
condan·1ne pe acest personaj . Confonn concepţiei generale„ în
a11tichitate se în_ţelege de la sine că locul în tribunal trebuie să
slujească interesele private şi cele de partid. La Atena„ acuzatorii
den1ocraţi aveau obiceiul ca la sfârşitul discursurilor să le
a111intească juraţilor populari că achitarea unui acuzat bogat
i111plica riscul pierderii su1nelor plătite pentru preze11ţa lor la
proces.·ţ Marea putere a senatului se bazează în parte pe faptul că
ocuparea locurilor în toate tribunalele depunea în 111âinile
acestuia soarta fiecărui cetăţean~ comparativ cu aceasta se poate
aprecia efectul legii Gracchilor din a11ul 122, ce a detenninat
tribunalele să treacă la ordinul cavalerilor, aru11când astfel

I. Gelzer„ p. 68.
2. De cele 111ai 111ulte ori este vorba de escrocl1erie şi de corupţie. Ctu11
acestea s~ confundau atunci cu politica„ iar jt1decătorii şi acuzatorii
con1iseseră exact aceleaşi acte şi toată lu111ea o şti a„ dibăcia co11sta în
rostir~a „ sub forn1a u11ei co111edii de 111oravuri bi11e jt1cate, a unui
discurs de partid ale cărui scopuri erau î11ţelese cu adevărat numai de
in iţi aţi Totul corespunde de-a dreptul cu 111oravurile parla111e11tare
n1oderne. ""Poporuln ar fi foarte 111irat dacă i-ar vedea pe adversarii
din diverse partide stând la o şuetă după ce s-au î11jurat î11 şedinţă
(pe11tru ocl1ii presei) în discursuri pline de violenţă . Să tnai at11inti111
şi cazurile când un partid apără cu tărie un proiect de lege dt1pă ce„
de c"C~nvenienţă cu adversarul, se asigurase de inacceptabilitatea lui.
La Ro111a nu judecata avea i t11portanţă: în prealabil era de ajuns ca
act1zatul să părăsească de bună voie oraşul~ renunţând astfel să urmă­
rească lupta dintre partide şi intrigile pentru o funcţie .
3. V . P6hl111ann: Griech. (1e.\·chichte„ 1914„ p. 236 ş i urn1.
 553
11obili111e~(nobilitas) , adică pe înalţii de1nnitari, în mâinile 111arii
fi11anţe. 111 anul 83, în acelaşi timp cu proscrierea n1arilor avu~i
1

băneşti , Sulla a redat senatului tribunalele, ca arme politice, se

înţelege, iar lupta finală dintre deţinătorii puterii îşi află expresia
şi în schimbarea pennanentă, prin alegeri, a judecătorilor.
Dar în vre111e ce antichitatea, având în frunte foru1nul
ro111an, concentra n1asele populare într-un corp vizibil şi restrâns,
pentru a le obliga să-şi folosească drepturile după voia puterii ,
politica euro-americană "'contemporană" a creat cu aj1Jton1/
presei un câmp de forţă care şi-a extins pe tot pământul reţeaua
de tensiuni spirituale şi financiare unde fiecare este prins fără s-o
ştie, În aşa fel încât i11dividul trebuie să gândească , să vrea şi să
acţioneze ca şi cu111 de la distanţă o personalitate conducătoare îl
consideră„ undeva, profitabil pentru scopurile ei . Dina111ică faţă
de statică „ sentiment cos111ic faustic fată de sentiment cosmic
~

apollinic~ patos al celei de a treia din1ensiuni faţă de prezent pur

se11sibil. Nu se vorbeşte de la 0111 la on1~ presa, co111binată cu
agenţiile de ştiri, ţine fiinţa trezită a popoarelor şi continente
î11tregi sub focul deschis al principiilor'I asurzindu-le cu clişee
verbale, cu puncte de vedere, cu evenin1ente, cu se11tin1ente, zi de
zi , an de an, astfel încât fiecare eu devine o si1nplă funcţie a unui
fon11idabil x spiritual. Banul nu-şi urmea.ză dru111ul politic ca
n1etal ce trece din 1nână în 1nână. El nu se transforn1ă nici în
jocuri, nici În vin. Banul este transformat în putere, determinând
prin nu111ăr intensitatea agitaţiei politice.
Praful de puşcă şi tiparul sunt inseparabile, ambele fiind
i11ventate în epoca goticului superior, ambele fiind adică puse în
funcţiune de gândirea tehnică germană ca două instrun1ente
i111portante ale tacticii faustice la distanţă . La începutul perioadei
tardive, Reforma a fost martoră la prin1ele pan1flete şi la prin1ele
tunuri de câmp, iar la începutul civilizaţiei , Revoluţia franceză -
la prin1ul asalt al broşurilor în to_?mna lui 1788 şi la pri1nul
foc 111asiv de artilerie la Val111y. ln acest fel cuvântul tipărit,
n1ultiplicat în proporţii de 1nasă şi răspândit pe suprafeţe

I. Astfel, în strâmbuJ. proces din anul 93~ Rutilius Rufus putea fi con-
dan1nat pentn1 că în calitate de gt1vernator se opusese~ din simţul da-
toriei„ abuzurilor dir1 societatea fern1ierilor.
55-l
nelin1itate„ are, în mâinile celor care ştiu să-l n1anevreze,
"'
forta unei annate redutabile. ln Franta anului 1788 era încă
~ ~

vorba de expresia originară a convingerilor particulare„ dar în

Anglia i1npresionarea sisten1atică a cititorilor era pe cale să se
producă . Pri111ul exe1nplu itnportant este războiul declarat de
Londra prin inter111ediu1 articolelor„ al pa111fletelor şi al 1ne-
1no1iilor apocrife pe teritotiul Franţei contra lui Napoleon .
Ziarele răzleţe din ''epoca lu1ninilor'' se transfor111ă în „'presă "„
pnn acest ter111en fiind acoperite de un anonimat si111ptomatic. 1
C'a111pania de presă apare din necesitatea de a continL1a (sau
de a pregăti) războiul prin alte tnijloace: strategia bătăliilor în
avanpostt1ri'I a 1nanevrelor înşelătoare„ a atacurilor neprevăzute
şi a ofensivei deschise s-a dezvoltat în ase111enea 1năsură
în secolul al XIX-iea încât un război se putea pierde î11ainte de
a se fi tras 111ăcar un foc de ar111ă - pentru că între tin1p presa
îl câştigase.
Astăzi st1portăn1 într-atât'> fără a opt1ne rezi stenţă, influ-
enţele acestei a1tilcrii spirituale încât aproape 11imeni nu parcurge
distanţa lăuntrică , pentru ca să-şi îngăduie să vadă li111pede
caracterul for111idabil al acestui feno111en . Sub o î11fă~şare pur
de111ocratică, voinţa de putere, şi-a desăvârşit capodopera flatând „
chiar şi astăzi, sentimentul libertăţii obiectelor prin cel 111ai n1are
sclavaj ce a existat vreodată . Simţu] burghezului liberal este
111ândr·z1 că a abolit cenzura, ulti111ul i111pedi111ent'I în ti111p ce
dictatorul presei (Northcliffe ! ) ţine annata de sclavi a cititorilor
sub ~iciul art1colelor de fond, al ştirilor telegrafice şi al ilustra~i­
lor. lt1 ce priveşte viaţa spiritz1ală a maselor popz1/are, den10-
craţia a Înlocz1it În totalitate cărţile prin =iare. Cartea, a cărei
bogăţie de puncte de vedere obliga gândirea la selecţie şi la
critică, nu 1nai este un apanaj real decât în nişte 111edii foarte
restrânse. Poporul citeşte un sing11r ziar, al "său"„ care pătrunde
zilnic prin t11ilioa11e de exen1plare în toate casele, închide spiritele
î11 cercul ltli dis-d~-din1ineaţă, făcându-te să uite cărţile datorită
„„st1plimentelor" sau, dacă îngăduie să-i treacă cutare sau cutare
caite pe dinaintea ochilor„ îi î11depărtează efectul printr-o critică
făcută anticipat.

t. Este ca şi cun1 s-ar ţine iso11ul "'artileriei".

 ' 555
Ce este adevărat ? Pentru 111ulţime, ceea ce citeşte şi
î11ţelege de fiecare dată. Dacă un biet amărât stă pe undeva
adu11ând argun1ente pentru a arăta ''adevărul", acesta va rămâne
adevărul săz1 . Celălalt„ adevărul public de moment, care singur
are î11se1nnătate î11 lu111ea reală a faptelor şi a reuşitelor, este •
astăzi un produs al presei . Este adevărat numai ce vrea presa.
Liderii e1 produc, tra11sfon11ă şi schimbă adevărurile. Trei
săptă111âni de acţiuni de presă şi lumea întreagă a ajuns să
cur1oască adevărul. Adevărurile sale sunt irefutabile atâta vreme
1

cât există bani pentru a le repeta fără întrerupere. Retorica antică

se bizuia şi pe i111presionare, nu pe conţinut (Shakespeare a arătat
cu 111ăiestrie, în oraţia funebră a lui Antoniu, despre ce era
vorba)~ ea se mărginea însă la auditoriul prezent. Dinamica
presei vrea nişte efecte de d11rată. Trebuie ca ea să ţină mereii
spiritele sub presiW1e. Raţiunile sale Sllllt refutate i1nediat ~e
puterea financiară superioară rezidă în raţiuni advers~, acestea
fiind mai frecvent expuse ochilor şi urechilor tuturor. ln acelaşi
n10111ent, acul 111agnetizat al opiniei se întoarce spre polul n1ai
puternic. Fiecare se convinge pe loc de noul adevăr. Dintr-odată
lu111ea pare să se fi trezit dintr-o greşeală .
De presa politică este legată nevoia învăţăinântului şco­
lar generaliz.at, care lipseşte cu desăvârşire în antichitate. El
co11ţine o dori11ţă foarte puternică, co111pletamente insti11ctivă, de
a dirija 111asele, ca obiecte ale politicii de partid, prin i11tem1ediul
forţei exercitate de presă . Idealistul din vechea den1ocraţie vede
aici ''lun1i11a" fără nici un gând ascuns~ se mai întâlnesc şi azi
WlÎI nevinovaţi, pe ici, pe colo, care exultă la ideea libertăţii
presei, dar toc1nai aceasta croieşte drumul viitorilor cezari ai

1. Pe11tru ge11eraţiile ur111ătoare exe111plul cel tnai grăitor va fi pro-

blen1a '"'responsabilităţii" războiului, adică chestiunea de a afla cine,
prin forţa presei şi a telegrafiei din î11treaga lu1ne, posedă forţa nece-
sară pentru "a co11fecţiona" opinia lumii în legătură cu adevărul de
care are nevoie în scopuri politice şi pentru a-1 menţine atât cât e ne-
voie. O cl1estiune total diferită pe care nu111ai gertnanii o confundă cu
cea dintâi, constă în a deter111ina, printr-o n1anieră pur ştiinţifică, pe
aceia care, în vara lt1i 1914, aveau interesul să producă un eveniment
despre care deja se scrisese o întreagă literatură .
55b ~
- -UIC'.CZZ:U ,,.,,.._ -----

preSt5i 111011d1ale. Or1cu1e a î11văţat să citească va cădea sub

tirania ei şi, de la visul de a dispune de sine, democraţia de mâine
va trece în puterea celor care se supun cuvântului tipărit şi care
vor dispune de popoare în n1od absolut.
Astăzi se duc lupte pentru a smulge această annă din
1nâinile adversarului. La începuturile naive ale jurnalismului,
acesta suferea interdicţiile cenzurii prin care reprezentanţii tra-
diţiei se apărau pe ei~ totodată burghezia striga că libertatea
spiritului este în pericol. Acun1 masele urmează în tăcere această
cale, căci ele au cucerit definitiv respectiva libertate~ în planul
îndepă1tat însă noile forţe luptă între ele, invizibile, curnpărând
presa. Fără ca cititorul să-şi dea sea1na, ziarele îşi schimbă
directorii şi, odată cu ei, chiar pe cititori înşişi. 1 Şi aici triumfă
banul, obligând spiritele libere să intre în serviciul lui. Nici un
dresor nu ţine n1ai bine haita în mână . Asmuţiţi poporul care
citeşte ziare şi el se va revărsa revoltat pe stradă, se va năpusti
spre ţinta indicată, va a111eninţa şi va face ţăndări ferestrele.
Faceţi un se111n statului n1ajor al presei şi poporul se va linişti şi
se va întoarce la ale sale. Astăzi presa este o annată dotată cu tot
felul de artne fabricate cu grijă, având jurnaliştii drept ofiţeri şi
cititorii drept soldaţi . Dar şi aici lucrurile stau la fel ca în cazul
tt1turor annatelor: soldatul se supune orbeşte iar schimbările
pr1vind fi11alitatea războit1lt1i şi strategia se realizează fără ştirea
Iui. Cititorul nu ştie niciodată ceea ce se vrea de la el şi nici nu
trebuie să o ştie: nu trebuie să ştie nici măcar rolul pe care-l va
juca. Nu există batjocură mai înspăin1ântătoare decât libertatea
gândirii. Altădată nu exista dreptul de a gândi liber, astăzi acest
drept există, dar nu 111ai poate fi exercitat. Vrem nun1ai să

1. Ca a11ticipare a războiului
t11ondial, presa di11 toate fările a fost
fina11ciar adusă sub co111anda Londrei şi a Parisului, iar popoarele
care depi11deau de ea reduse, ca atare, la o riguroasă sclavie a spiri-
tu lui. Cu cât i11ai 111ult for111a internă a unei natiuni
' este den1ocratică,
cu atât n1ai uşor ea suco111bează co111plet în fata acestei pri111ejdii. Este
stilul secolului XX. Un den1ocrat din garda vecl1e nu ar cere azi
libertate JJe11tru presă, ci eliberarea 11oas1ră de don1inaţia presei: dar
între tin1p '°"conducătorii" s-au transforn1at î11 "parve11ifi" obligaţi să­
şi asigure poziţia în faţa 111aselor.
 557
ga11di111 la ceea ce trebuie să voi111 şi acest lucru este considerat
Ii be1tate de gândi re.
Altă di111ensiune a acestei libertăti
, tardive: fiecăruia îi
este per111is să spW1ă ce vrea~ presa însă este liberă să ia sau nu la
cu11oştinţă. Ea poate conda111na la moarte fiecare "adevăr"
refuz.ând să-l divulge lu111ii'I îngrozitoare cenzură a tăcerii a cărei
atotputen1icie este cu atât 111ai deplină cu cât 111asa înrobită a
cititorilor de ziare nu-şi dă nicicum sean1a de existenţa ei. Ca şi
1

•
111 toate chinurile facerii cezaris1nului„ ceea ce îşi face aici
apari~a este un crân1pei din vechea libertate dispărută . Arcul
devenirii este gata să se închidă . Cu1n voinţa de expresie a
goticului pri1nar se 111anifestă încă o dată în construcţiile din
beton an11at, dar cu răceală, dominată„ civilizată„ aici se
regăseşte voinţa puterii de fier a bisericii gotice, care îşi anunţă
lucrarea asupra spiritelor (ca "libertate a democraţiei"). Vremea
~ ~cărţii '' este absorbită de predica gotică şi de presa 1nodemă .
Cărţile sunt o expresie ~ersonală, dar predica şi ziarul se supun
L111ui scop i111personal. ln istoria t1niversală perioada scolasticii
oferă u11icul exen1plu de disciplină spirituală care în nici o ţară
11-a deten11i11at apariţia nici unei cărţi„ a nici unui discurs, a nici
Ltnei co11cepţii care să contrazică unitatea voită. Aceasta este o
di11a111ică spirituală . Antichitatea'I India„ China ar fi aruncat
asupra acestt1i spectacol o privire plină de indignare. Trăsătura
aceasta revine însă toc111ai ca W1 eveniment necesar al libe-
ralis1nului euro-an1erican„ aşa cum îl Îl}ţelegea Robespierre:
"'despotis1nul libettăţii în1potriva tiraniei". In locul arderii pe rug
- tăcerea . Dictatura liderilor de partide se sprijină pe dictatura
presei . Pri11 barii se um1ăreşte sn1ulgerca şi adt1cerea în serviciul
ina111icului a unor ar1nate de cititori şi a unor popoare Întregi.
Aici ele nu vor 1nai înţelege decât ceea ce tr·ebt1ie să ştie şi o
voinţă superioară organizează pentru ei i111aginea noii lumi. Nu
n1ai este nevoie„ aşa cum făceau principii barocullti, ca supuşii să
fie obligaţi la serviciul 111ilitar. Loviturile de bici ale articolelor
de presă „ ale ziarelor, ale ilustraţiilor - Northcliffe ! - sunt
suficiei1te pentru asct1~rea spiritelor, până ce sunt ce11,1te an11e

1. !\!tarelui rug cl1inezesc unde erau arse cărţile nu-i stă 11i111ic alături .
558
iar conducătorii lor sunt constrânşi chiar la lupta la care ei voia11
să fie constrânşi .
Este sfărşitul de111ocraţiei. Dacă demonstraţia decide
totul în universul adevărurilor„ sz1cces11/ are putere de decizie în
lu1nea reală. Succes î11seanmă triumful unui curent existentia1 ,
asupra altora . Viaţa a triutl}fat: visurile refonnatorilor au devenit
instru111entele stăpânilor. ln democraţia perioadei târzii, rasa
apare şi aserveşte idealurile sau le precipită spre prăpastie în
hohote de râs. Aceasta a fost situa~a în Teba egipteană , la
Ro111a~ în Cl1ina~ în nici o altă civilizaţie însă voinţa de putere nu
ia o fon11ă inexorabilă . Gândirea, şi prin ea acţiunea 1r,aselor,
sunt ţinute sub o presiune de fier. Nu111ai din acest motiv suntem
cititori satt alegători , deci ne aflăn1 într-o dublă sclavie în vren1e
ce partidele devi11 facţiuni docile ale câtorva indivizi asupra
cărora cezaris111ul îşi arut1că deja pri111ele u111bre. c~ şi
regalitatea e11gleză în secolul al XIX-iea"! în secolul al j(X-lea
parla111e11tele devi11 puţin câte puţi11 un spectacol feeric şi vid.
Acolo era vorba de sceptru şi de coroană, di11coace de drepturile
popt1lare târâte în faţa n1ulţ:i111ii în n1are potnpă, respectate cu
atât 111ai 111ultă sc1upulozitate cu cât senmificaţ:ia lor este mai
îngustă. Din acest 111otiv vicleani1/ Augustus n-a pierdut nici un
prilej ca sffi subli11ieze uzanţele libertăţii ro1nane consacrate în
vechi111e. lncepând de acu111 însă puterea se transferă de la
parla111ente către 111ediile private~ la fel, alegerile decad irezistibil
la 11ivelul unei con1edii, atât la noi cât şi la ro111ani. Banul le
n1ijloceşte organizarea în interesul celor care îl posedă, 1 iar
scrutinul devine un joc de conveniet1ţă care se exercită ca
libertate de a dispune a poporului. Dacă, la î11ceput„ un vot era o
revolz1ţie i'n for111e legitin1e„ fonna aceasta s-a stins ast~zi, iar
oa111enii îşi ''vor alege" din nou destinul cu 1nijloacele origi11are

I. lată ce explică n1istert1l tutt1ror partidelor radicale: toţi sunt săraci

şi deci „ obligatoriu~ sunt 11işte i11stru111ente ale puterii fina11ciare : la
Ro111a equites„ astăzi jocurile de bursă . Teoretic ei a111eninţă capitalul„
dar distrug practic tradiţia în interesul bursei„ în loc s-o distrugă pe
aceasta. Aşa stăteau lucrurile în epoca Gracchilor ca şi azi în toate
ţările . Jtn11ătate din capii 1naselor„ şi odată cu ei întregul partid, por fi
cun1păraţ i cu ba11i '\ cu fu11cţii şi cu asocjerea în afaceri.
 559
ale lt1ptelor sângeroase„ atunci când politica susţinută prin bani
va deveni insuportabilă.
Prin bani, democraţia se distruge singură, după ce banul
a distrus spiritul. Dar pentru că toate speranţele de a ameliora
vreodată realitatea prin ideile vreunui Zenon sau Marx s-au
volatilizat ca nişte vise, iar pe ţărâmul realităţilor voinţa de
putere n11 se poate sprijini decât pe alta (o 1nare experienţă din
perioada Statelor războinice din China)„ se ajunge la trezirea
unei profunde nostalgii pentru tot ce mai trăieşte sub chjpul
vechilor tradiţii nobile. Lumea este obosită până la dezgust de
econo111ia bazată pe bani. Este nutrită speranţa unei oarecari
rede111pţiw1i, este aşteptat un tonus autentic al onoarei şi al va-
lorilor cavalereşti, al unei nobleţi interioare, al unei dezinteresări
şi al unui sentiment al datoriei. ft„tunci votn vedea n1ijind vremea
ce va trezi din adâncuri forţele forn1ale ale sângelui, înlocuit de
raţionalismul din 1narile oraşe. Tot ce s-a acu1nulat sub formă de
tradiţie dinastică, de veche nobleţe pentru viitor, de cutumă
superioară ce se înalţă deasupra banului~ tot ce este viguros în
sine şi detnn de a fi, după vorbele lui Frederic cel Mare, t1n
setvitor al stattilui „ printr-un efort dur, dezinteresat, plin de
preocupări, prin posesia unor puteri nelin1itate~ tot ce eu a111 opus
1
capitalis1nului sub nun1ele de socialistn: toate acestea vor deveni
pe neaşteptate locul de polarizare a unor formidabile energii
vitale. Cezaris1nul creşte pe terenul detnocraţiei, dar rădăcinile
acestuia coboară adânc în abisurile sângelui şi ale tradiţiei .
Cezarul antic îşi datorează autoritatea instituţiei t1ibunilor, dar
are propria den1nitate şi deci o durată a lui în calitate de
princeps. Şi aici sufletul gotic primitiv se trezeşte a doua oară :
spiritul ordinului cavalerilor va don1ina spiritul vikingului însetat
de prăzi. Când totuşi chiar viitorii deţinători ai puteriî vor lt1a în
stăpâ11ire lun1ea ca pe o proprietate personală , fiindcă n1area
forn1ă politică a culturii este pentru totdeauna sfărâmată, puterea
lor r1eli1nitată şi info11nă va i11clude, cu toate acestea, ca o
datorie, grija neobosită pentru această lun1e, fapt contrar tuturor
intereselor din perioada capitalistă şi ca.re reclamă un sentiment
superior al onoarei şi o conştiinţă a datoriei . De aici va pomi

1. Cf. l're·u._\~senlum unei .S'cJzialis1n11s„ p. 41 şi ur111 .

560 J

precis lupta finală dintre de111ocra~e şi cezans111't dintre forţele

conducătoare ale unui capitalism dictatorial şi voinţa de organi-
zare p11r politică a cezarilor. Pentru a înţelege această ulti1nă
bătălie dintre econo1nie şi politică, prin care politica îşi recuce-
reşte i111periul, trebuie să aruncăm o privire asupra fizionon1iei
. . . .
istone1 economice.
 (, .~PITOLlJL V

l rNIVERSUL FORMAL AL VIETll

, ECONOMICE

1. Rolul banilor

Punctul de vedere de la care trebuie să plecăm pentru a

putea î11ţelege istoria econo111ică a culturilor superioare nu tre-
buie căutat pe terenul econo111iei propriu zise. Gândirea şi practi-
L'J cconon1ică sunt o /at11ră a vie~i, puse într-o falsă 1un1ină de
i11dată ce ele sui1t considerate 11işte specii vii în sine. Locul unde
acest punct de vedere se întâh1eşte cel 111ai pu~n este însă tărâmul
t.~co11on11ei 111011diale actt1ale„ care„ de 150 de ani, a luat u11 avânt
fa11tast1c, perictdos şi, final111ente, aproape disperat, avânt exclu-
siv occ1de11tal şi dina1111c„ care nu are nin11c universal un1an.
Ceea ce noi nu111i111 astăzi econo1nie natională nu se
~

hJzc~~; decât pe nişte ipoteze specific engleze. Maşinis1nul,

„1bsolut 11ect111oscut î11 toate celelalte culturi, constituie puncttd
Lc11tral„ ca şi cu111 ar fi evidenţa însăşi, guvernând în n1od absolut
co11ccpţia despre econotnie şi pretinsele legi ce derivă de aici,
fără ca ni111eni să fie conştient de aceasta. Creditul, în forn1a
1)a11iculară rezultată din raportul de tip englez dintre con1erţul
111011dial şi i11dustria exportatoare într-o ţară neagricolă„ serveşte
ca bază î11 definirea conceptelor de capital, valoare, preţ, bunuri,
cJ re se aplică apoi fără nimic altceva celorlalte stadii culturale şi
n1edii vii . Poziţia 111sulară a Angliei a deten11inat în toate teoriile
eco11on1ice concepţia politică şi raporturile ei ct1 economia.
For1datorii acestei i111agi11i econo111ice sunt David Hu111e 1 şi Adan1
S111ith:?. Tot ceea ce s-a scris ulterior„ despre sau contra lor,

I. }'1>/i11cc1/ / J1.\·cr>Ur\·e .\ ·„ 1752.

2. Fain1oasa /11t1u11:' · din l 776.
••

562
pentru a-i depăşi, presupune totdeauna în mod inconştient bazele
critice şi metodele sistemelor lor. Este cazul lui Carey şi List, ca
şi al Iui Fourier şi Lassalle. Cât despre Karl Marx, cel mai de
sea111ă adversar al lui Adam Smith, are puţină importanţă că
î111potriva lui se exprimă proteste publice, câtă vreme noi înşine
•
sunten1 prizonieri ai w1iversului _de reprezentări ale capitalismului
englez: el primeşte aprobare chjar prin aceste proteste şi , printr-o
1nanieră de calcul diferit, nu facem decât să detumă111 avantajul
obiectelor pentru a-l conferi subiecţilor săi .
Subiectul discuţiilor de la Sn1ith până la Marx constă ,
pur şi simplu, în analiza de unul singur a gândirii economice a
i1nei sing11re culturi şi într-o si11gi1ră fază de dezvoltare. Analiză
raţionalistă de la cap la coadă„ plecată deci de la n1aterie şi de la
detenninările et„ de la nevoi şi 11ecesităţi , îr1 loc să pornească de
la si~fletz1/ generaţiilor, al ordinelor, al popoarelor şi de la puterea
lor de plasticizare. Ei consideră omul doar un accesoriu al unei
situaţii„ ignorând totul despre n1arile personalităţi şi despre voinţa
plastică istorică a grupurilor particulare şi generale, care, în rea-
litatea economică„ văd n1ijloace şi nu scopuri. Analiza aceasta
consideră viaţa econo111ică un lucru susceptibil de a fi explicat
exclusiv prin jocul cauzelor şi efectelor vizibile, ca un si111plu
n1ecanis111 suficient sieşi şi situat finalmente într-un raport cauzal
oarecare ctt 111ediile politice şi religioase„ de ase111enea văzute Îtl
sine. Pentru că a11aliza 11u este istorică, ci siste111atică„ ea acre-
ditează validitatea atemporală a conceptelor şi a regulilor sale şi
a111biţia voinţei de a propune o singură 111etodă exactă a conduitei
econo111ice. De aceea, pretutindeni unde adevărurile ei se izbesc
de fapte, concepţia a suferit un fiasco total „ aşa cu111 veden1 din
profeţiile teoreticienilor burghezi despre războiul nlondial şi î 11
1

fW1da111entarea econo1niei sovietice de către teoreticieni i prole-

ta1iatul.
Nu există deci econo111ie naţional ă, dacă prin aceasta se
înţelege o 1norfologie a latz1rii econo1111ce a vieţii , 111a1 ales a
vieţii culturilor superioare cu aspectele lor forn1al e„ 01nogcne în

l. Toţi
oa111e11ii de şti inţă erau de părere că ur111ă ril eecono111ice ale
nlobilizării generale ar in1pu11e o încetare a ostil ităţilor după câteva
'"" " .
....,,
sapta111an1.
 ' 563
stadiile de dezvoltare'\ în tempo şi în durată, legate de un stil
economic. Econon1ia nu are un sistem, ci o fizionomie. Pentru a
sonda sistemul fonnei sale interne, a s1if/etilllli său, trebuie să
avem tact fizionomic. Pentru a avea succes, trebuie să fim nişte
cu11oscători, aşa cun1 există cunoscători de oa111eni şi cunoscători
de cai~ deci nu 111ai este nevoie de o C.'ştiinţă ", aşa cu111 călăreţul
nu are nevoie de I.I.ştiinţa', zoologiei. Calitatea de cunoscător 11u
poate fi însă trezită printr-o perspectivă de sin1patie asupra
istoriei~ perspectiva aceasta trebuie să faciliteze pres~ m~rea
instinctelor rasiale ascunse, care ac~onează totodată în subiectul
econon1ic activ pentru transfom1area simbolică a situa~ei externe
(l.'n1ateria" econo111ică, 11ecesitatea) în conformitate cu st1fletul
lăuntric al subiectului. Oricare viaţă econo111ică este expresia
1111ei vieţi psihice .
Aceasta este o concep~e econo111ică nouă, gen11a·nă „
{/inco/o de capitalis111 şi de socia/is111, ieşite an1ândouă din
1

prozaicele raţionan1ente burgheze din secolul al XVfil-lea, ce nu

se doreau ni1n1c altceva decât o analiză matetiaJă (şi apoi o
construcţie) a econo111iei la suprafaţă . Tot ceea ce an1 învăţat
până acum este nu111ai o pregătire. Ca şi gândirea juridică, gân-
direa econo111ică se află încă în stadiul preliminar al dezvoltării
sale propriu-zise care astăzi„ ca şi în epoca elenistico-ron1ană, nzt
1i1cepe decât at11nci când arta şi filosofia a11 devenit z1n trecz1t
irevocabil.
Schiţa ce urmează nu are alt scop decât să arunce o
privire fugară asupra posibilităţilor existente mon1entan.
Econon1ia şi politica sunt laturile unei e~stenţe dinamice
vii~ 11u ale existenţei trezite„ nu a1e spiritului . In amândouă se
relevă tactul fluxului cosn1ic prizonier în succesiW1ea generaţiilor
de indivizi. Ele n11 t11l, ci s11nt istorie. Amândouă aparţin rasei
şi nt1 lin1bii, cu tensit1nile ei spa~alo-cat!zale, precum cele
religioase şi ştiin~fice; ele ţintesc amândouă împreună realităţile
şi nu adevărurile. Ex.istă destine politice şi econon1ice, aşa cum
în toate doct1inele religioase şi ştiin~fice există o înlănţuire
ate111porală de cau=e şi efecte.

1. For111ula aceasta este î11suşi crezt1l progran1ului l1itlerist, care îşi

datorează întreaga ideologiei hJi Os-wald Spengler, fără a-l menţiona.
 '

Aşadar viaţa posedă un mod politic şi un n1od ecor1onlic

de a fi "'"în fon11ă „ pentru istorie. Două n1odalităţi de a fi ca re se
sL1prapun, se susţin şi se con1bat„ dar politica deţine aici pr1111t1I
loc. Viaţa cere să se conserve şi să se impună, sau 111ai degra~ă
ea vrea se devină 111ai puternică cu scopul de a se in1pune. ln
constituirea econo111iei, curentele fiinţei nu ·există decât pentru ele
i11sele. în constituirea politicii ele există doar pentru raportul lor
cu celelalte. Prin aceasta nu se constată nici o diferentă •
între cea
111ai s 1n1plă plantă unicelulară şi grupurile de fiinţe anin1ale ş1
L1111ane cele 111ai evoluate şi rnai libere în mişcările lor prin spaţiu
.~ se hrăni şi a se I upta : diferenţa de grad dintre cele două latun
ale Vleţii r1e este dată de raportul lor cu ~oartea . Nu există
opoziţie 111ai n1are decât cea dintre t11oartea prin infon1etare şi
111oartea eroică. Di11 pL111ct de vedere eco11on1ic„ viaţa este an1e-
n111ţată , degradată. 1iljl>sită pri11 foan1e „ în ser1sul cel n1ai larg,
care totodată i111plică i111posibilitatea de a ajunge la \,;goarea
deplinei înfloriri_„ in1plică reducerea spaţiului vital„ obscuran-
t1sn1ul „ apăsarea, nu nu111ai pericolul i111ediat. Popoare întregi au
pierdut forţa el~stică a rasei di11 cauza mizeriei epuizante a 1110-
dul ui de vtaţă . Jn acest caz se n1oare de ceva şi nu pentru ceva.
Politica sacrifică oa111e11ii pentru un scop: ei cad luptând pentru o
idee'! econon1ia îi aduce doar la pieire. Ră:=boiztl creea:=ă, foa111ea
ni111iceşte tol1te /11cr1.1ri/e 111c1ri. Actn11 viaţa este suprin1ată prin
111oarte„ adesea pâ11ă la forţa irezistibilă a cărei unică existenţă
î11sea11111ă deja \'Îctoria ~ în celălalt caz foa111ea trezeşte acel soi de
frică detestabilă, vulgară, co1nplet lipsită de 111etafizică, sub care
este strivit subit tu1i versul de for111e superioare ale unei culturi şi
î11cepe Iupta pură pent1u existenţă a bestiei u111ane.
A111 vorbit deja despre dubla semnifica~e a oricărei
istorii, aşa cu1n se manifestă în opozi~a dintre bărbat şi femeie.
Există o istorie privată - succesiunea biologică a genera~ilor,
punerea 1/1 scenă a ''vie~i în spa~u"„ dar există şi o istorie
publică - apărarea şi garantarea acestei · puneri în for111ă poli~
tică : este antiteza existen~ală între 'jun1ătatea fusului n şi ''partea
4

spadei ". Ele îşi găsesc expresia în ideile despre familie şi stat, dar
şi î11 fom1a originară a casei , unde uşa, lanus, protejează spiritele
bune ale patului nup~al (Geniits şi Jztno 'in fiecare veche locuinţă
ro111anăJ. De atunci „ istona econo111ie1 se adaugă la istoria
privată a fa111iliei . Nu se poate separa forţa de durata unei vieţi
 565
:ntlo11toare: tot aşa, hrana nu se poate separa de misterul
"
~~i1111slirii şi al concepţiei. ln existenţa familiilor ţărăneşti de rasă
\ iguroasă„ care cresc„ sănătoase şi fertile, din glia lor, această
1nlă11ţL1ire apare ca fiind cea mai pură. Şi la fel cum în imaginea
corpului organul sexual este legat de cel circulator„ tot astfel în
celălalt sens„ mediul casei formea72 căminul sacru, Vesta.
Toc1nai din această cauză , istoria econon1ică semnifică
ct1 totttl altceva decât isto1ia politică. Aici„ destinele măreţe şi
tu1ice se situează pe pri111ul plan~ neîndoios, ele se împlinesc în
for111ele care încheagă o epocă „ dar fiecare este pentru sine strict
personal. Dincolo, ca î11 istoria fa1niliei„ este vorba de 111ersul
evolt1tiv al li111baj11/11i jor111al, iar tot ce este unic şi personal este
Ltn desti11 pa1ticular de 111ică i111portanţă ~ se ia în considerare doar
tor111a fu11da111entală a 111ilioane de cazuri. Totuşi econornia este
nu111ai piedestalul fiecărei existenţe având o oarecare importanţă .
Ceea ce este pur şi si1nplu semnificativ pentru indivizi dar şi
pe11tru popoare nu constă în faptul de a fi în constitu~e„ bine
11ră11it şi f~rtil , ci pentr11 ce eşti . Cu cât 0111ul evoluează pe scara
istoriei, cu atât voinţa lui politică şi religioasă depăşeşte ca
si111bolistică interioară şi ca forţă de expresie tot ceea ce viaţa
econon1ică co11ţine ca atare în fonnă şi proft1nzin1e. Numai când
i11cepe refluxul lu111ii for111ale în totalitate, la apari~a unei civi-
liza~i 'I trăsăturile 111odului specific de viaţă apar de urgenţă în
toată goliciunea lor~ acesta este momentul când este despuiat
de pudoarea sa găw1osul aforisn1 despre ''foame şi dragoste",
considerate cele două resorturi ale existenţei: acolo unde nu
voi11ţa de pt1tere ca datorie, ci beţia numărului 1nare, plăcerea şi
con1oditatea„ pane111 et circenses, care devin sensul vieţii şi unde
politica 111ajoră este st1bstituită de politica econo111ică privită ca
scop în si11e„ acolo se petrece aşa ceva.
Pentru că econo111ia aparţine laturii rasiale a vieţii , poli-
tica ei constă într-o cutumă şi aspect moral, aceasta deosebind
11obilimea de cler, realităţile de adevăruri . Precu111 fiecare ordin
politic~ fiecare categorie profesională are un sentin1ent evident a
ceea ce este bun şi prost şi nu al Binelui şi al Răului . Cel care
nu-l are 11u este onorabil, ci vulgar. De asemenea, onoarea ocupă
aici un loc central şi separă prin fler convenie11ţele iar prin tact
oa111enii activi sub aspect economic, 111editaţia religioasă şi
conceptul fundatnental al păcatului . Există o onoare profesională
506
foarte bine precizată p1i11tre negustori, artişti, ţărani, cu o subtilă
gradare şi„ totuşi, lll1a nu 111ai puţin precisă la patronul de
n1agazin„ exportator, bancher, antreprenor, la mineri, marinari,
ingineri şi chiar, aşa cum fiecare ştie„ la tâlhari şi cerşetori, atâta
cât se sin1t o clasă profesională. Nimeni nu a impus şi nici nu a
scris aceste cutun1e, dar ele există~ ca toate cutumele specifice
Ltnui ordin, ele sunt dife1ite pretutindeni şi în orice timp dar nu
sunt de fiecare dată obligatorii decât în cadn1l grupurilor
participante. Alături de virtuţile nob1liare: fidelitatea„ bravura,
spi ritLtl cavaleresc şi camaraderia„ care nu sunt străine de 11ici o
asociaţie protesiona1ă, se pot retnarca nişte categorii n1tuitive net
delimitate, privitoare la valoarea morală a muncii, a succesului,
a zelultti„ şi Lm sentiment uimitor al distanţei. Le posedăn1 fără a
le ctmoaşte prea 111ult (numai violarea unei cutume face ca ea să
ne devină conştientă), total111e11te în opoziţie cu comandamentele
rehgioase„ ate111porale şi valabile pentru toţi„ dar în calitate de
idealuri nerealizate vreodată şi care trebuie învăţate pentru a le
cLu1oaşte şi pentru a le putea ur111a.
Conceptele fundan1entale ascetice şi religioase ale "de-
zi11teresării ,, , ale ''i111aculatult1i" nu au nici o se111nificatie în viata
> >

eco110111ică. Pe11tru sfântul adevărat econo1nia în general este un

păcat şi nu singurul capabil să stârnească interese şi dorinţe de
1

î111bogăţire sau invidia celor săraci. Expresia "floarea câ111pului"

este un adevăr absolut pentru firile profund religioase şi filo-:-
sofice. Ele stmt, cu întreaga profimzin1e a fiinţei lor, în afara
econon1iei, a politicii şi a realităţilor "acestei lun1i". Aceasta se
învaţă şi din tin1pul lui Iisus şi din cel al Sf Bernard, dar şi din
sentin1entul ftmdan1ental al ruşilor de azi, ca şi din r11odul de
viaţă al tmt1i Dioge11e sau al unui Kant. De aceea„ se optează
pentru săracie şi cerşetorie voluntară, sau se acceptă refugiul în
chiliile călugărilor ori în bibliotecile savanţilor. Acţiunea econo-
n1ică ntt se vede n;ciodată în religie sau în filoso·fie, ci totdeauna

1. „„.\ 'cgotium (prin acesta înţelegem orice fel de activitate eco1101nică')

pe11tru că afacerile propriu zise se nutnesc cl;n1mercium) negat <Jtii1m
neque q·u aerit veram qi1ietem. qi1ae est dei1s''„ se poate citi în
/)ecretun1 (]ratia11i.
 567
i11orgarlismul politic al unei biserici sau în organisn1ul social al
w1ei şcoli teoretice. Este n1ereu un compromis cu "această lume"
şi un semn al voinţei de putere.
1

Ceea ce s-ar putea nun1i viaţa economică a unei plar1te se

realizează în ea şi pri11 ea„ fără ca ea însăşi să fie aJtceva decât
teatrul şi obiectul involuntar al unui evenitnent natural. Pe
această bază invariabilă, ce ţi11e de vegetal şi de vis„ se fondează
chiar '"'economia" corpului u1nan, cu o existenţă separată şi
involuntară sub forma organelor de circulaţie. Dar în corpul
ani1nal aflat în 1nişcare liberă în spaţiu, fiinţa se asociază cu
fii11ţa trezită, cu senzaţia i11teligentă şi, prin aceasta, cu obligaţia
de a veghea în deplină independenţă la conservarea vieţii. Aici
începe tea111a specifică vie~i, ce ajunge la tatonare') miros"
spionare, pândă, prin sin1ţuri di11 ce în ce 111ai subtile" iar apoi
la n1işcare în spaţiL1" la căutare, strângere de provizii, urmărire„

1. În întrebarea lui Pi lat se expri111ă„ de ase111enea„ raportul dintre

econon1ie şi ştiinţă . 0111ul religios va căuta în zadar„ cu catel1is1nt1l în
n1ână„ să corecteze acţit1nea t11ediult1i politic. Ulti111ul îşi continuă
drt1n1ul fără a crâcni„ lăsândt1-l singur cu gândurile sale. Sfâ11tul nt1
are de ales: sau să se adapteze - şi att111ci devine tin de11111itar clerical
lipsit de conştii11ţă - sau să fugă din lu111e şi să se refugieze la schit„
respectiv în lu111ea de dincolo. Aceasta însă se repetă, şi tlU fără Ull
con1ic de situaţie, în cadrul spiritualităţii citadine. Aici, filosoful ar
vrea ca, după ce a stabilit un sisten1 etico-social înţesat de virtute
abstractă şi care este„ fără tăgadă„ singurul exact„ să lin1pezească
viaţa econo111ică arătâ11d cu111 trebuie să se cotnporte ea şi ce scopuri
trebuie ur111ărite. Spectacolul este t11ereu acelaşi„ fie că siste111ul este
liberal„ anarl1ist sau socialist, provenind fie de la Plato11, de la
Prot1dl1on sau de la Marx . Dar şi econo111ia îşi t1r111ează în tin1p
drun1ul său fără să crâcnească, lăsâ11d gânditorii să aleagă intre
retragere, prin care să-şi reverse pe hârtie la111entaţiile despre lu111ea
aceasta, şi acţiu11ea politică unde se vor face de râs prin teoriile lor
s<:1u le vor da dracului pe11tru a cuceri un loc de frunte în politica
econom1ca.-
.
568
prefăcătorie, furt~ acte ca acestea ajung la anumite
specii, precum castorii„ furnicile, albinele„ numeroase păsări şi
carnivore, la primele stadii ale unei tehnici economice care presu-
pune reflecţie, adică o anumită inteligenţă abstrasă din senzaţie .
Omul este 01n la propriu în măsura în care inteligenţa lui s-a
eliberat de senzaţie şi câ11d intervine prin gâ11direa creatoare î11
rela~ile dintre n1icrocosn1os şi 1nacrocosmos. Viclenia fen1eilor
în raporturile cu bărbaţii şi răutatea ţăranilor în ob~nerea unor
ava11taje infi111e sunt încă pe de-a întregul de natură anin1ală .
.l\111ândouă nu se deosebesc cu ni1nic de şiretenia unei vulpi şi
scon11onesc cu o singură privire inteligentă tot secretul victi1nei
Jor~ dar pe deasupra acestei răută~ există o gândire economică
ce cultivă păn1ântul„ îngrijeşte vitele„ transfom1ă„ tra11splantează„
scl1i111bă lucrurile şi 1nve11tează 111ii de unelte şi de n1etode pentru
ridicarea nivelului de trai şi pentru a transfonna dependenţa de
lun1ea Înconjurătoare într-o do111inaţie asupra ei . Aceasta este
baza tuturor culturilor. Rasa se slujeşte de o gândire economică
ce poate deveni atât de puternică încât ea se îndepărtează de sco-
pt1ri„ constru1eşte teorii abstracte şi se pierde în rătăciri utopice.
Orice viaţă econo111ică superioară apare în co11tact cu o
ţără11i111e şi pe desupra ei . Ţărănin1ea singură nu presupune nin1ic
altceva. 1 Ea este, ca să spunen1 aşa„ rasa în sine, vegetală şi
aistorică, producând şi consun1ând totul singură, aruncând către
restul lu1nii o privire care dă de înţeles că toate celelalte subiecte
econo1nice par secundare şi de1nne de dispreţ Ori iată că acestei
eco11on1ii prod11ctive 1 se opu11e o specie c11ceritoare de econo-
111ie~ care se serveşte de prima ca de un obiect„ din care îşi face
hrană„ o face tributară sau o jefuieşte. La început, politica şi co-
111erţld sW1t absot11t inseparabile, ambele do111inatoare„ personale,
răzbc11n1ce, it1setate de pt1tere şi de pradă„ ceea ce le asociază o
cu totul altă viziune despre lu111e (viziune care nu trece dincolo de
această lun1e, ci coboară deasupra n1asei sale nlişcătoare şi
confuze) ce se expri111ă cu o claritate suficientă în alegerea leului,
-----·-- - -
1. La fel stau lucrurile cu bandele no111ade de vânători şi crescători de
vite, dar funda111entele econon1ice ale culturilor s11perioare s11nt tot-
deauna formate de o categorie t1111ană puternic ataşată de păn1ânt şi
care hrăneşte şi reprezintă forn1ele econo1111ce superioare.
 569
ursului„ a vulturului, a şoi111ului ca ani111ale heraldice. Războiul
originar este totdeau11a şi w1 război de tâl11ari, iar con1erţul
originar este foarte strâns înrudit cu jaful şi cu pirateria. Saga
islandeză povesteşte că vikingii promiteau adeseori populaţiei o
pace economică de două săptămâni pentru a face co111erţ, după
care puneau din nou n1âna pe arme şi începeau să jefuiască.
Politica şi co111erţul î11 fom1ă dezvoltată (arta de a realiza
faţă de adversar un succes 111aterial prin 111ijlocirea unei superio-
rită~ spirituale) sunt a111ândouă un succedaneu al războiului dus •

cu alte 111ijloace. Toată diplo111aţia este o diplo1naţie de afaceri şi

toate afacerile sunt de natură diplo111atică~ an1ândouă se spriji11ă
pe o CL111oaştere aprofundată şi pe tactul fizio110111ic. Spiritul în-
treprinzător al 111arilor r1avigatori, pe care-l întâlni111 la fenicie11i,
etrusci, 11orn1anzi, vene~e11i, hanseatici~ cel al n1arilor experţi
ba11cari precu111 Fugger şi Medici~ n1arii fina11ciari, precu111
Crassus şi n1agnaţii 111inelor şi ai trusturilor de astăzi, au nevoie
pe11tru a reuşi de geniul strategic al generalilor. Orgoliul ':asei
străn1oşeşti, 111oşte11irea paten1ă„ tradiţiile de fa111ilie se fon11ează
ş1 aici şi acolo î11 acelaşi fel: 'n1arile forn1e" sunt do111enii ce au
4

istoria lor„ 1 iar Polycrate„ Solon, Lorenzo de Medici„ Jurge11

\Vullenweber nu sunt 11icidecu111 singurele exe111ple de a111biţie
politică ce s-a dezvoltat pe ambi~a de con1erciant.
Principii şi oa111enii de stat autentici vor să do1nnească„
c.iar 0111ul de afaceri aute11tic nu cere decât să fie bogat: acu1n
eco110111ia acaparatoare se deosebeşte ca n1ijloc şi ca scop.2 Se
poate căt1ta prada pentru putere şi pt1terea pentru pradă . Chiar ş1
111arii suvera11i„ precun1 Hoang ti„ Tiberiu sau Frederi c al ll-lea
doresc să fie "bogaţi în ţ1 11t1turi şi în st1puş1 „, dar cu co11şti i11ţa
u11ei îndatoriri stJperioare. Este revendicată î11 deplină cunoştinţă
de catiză „ ca u11 lt1cru ce vine de la sine„ toată bogă~a acestei
.
I

l. Undersl1aft î n piesa .\ f lyor !Jt1rbara a lui Shaw este o figură de

autentic n1aestru î11 acest don1eniu.
. ("a n1ţjloc de ~~uver11are„ ea se 11u111eşte ec<J11<>n11e /i11anciară .
2„
f nt reaga naţiune este acun1 0Liectt1l unu1 tr1bt1t colectat sub forn1ă de
in1pozite şi de taxe van1ale, a căror folosire trebt1ie să servească nu
nun1ai la î111bu11ătăţirea t1ivelult11 de viaţă al ind1vizilor. ci să şi ga-
ranteze situ~iia i st<)ri că ş i să si10rt~at,că forţa na.ţiuni1.
 570
lu1ni şi se poate duce o viaţă de lux orbitor şi chiar de risipă„
precu111 Napoleon, Cecil Rhodes şi'\ de ase1nenea, senatul roman
din secolul al Iii-lea, chiar dacă conceptul de proprietate privată
abia este cunoscut în sensul literal al cuvântului .
Cei care vizează nun1ai nişte avantaje pur econo1nice„
precun1 cartaginezii în vremea românilor şi„ într-o măsură mult
111ai 111are'I a111ericanii de astăzi , aceştia sunt incapabili să gân-
dească ase111e11ea unor politicieni pt1ri . Acesta va fi totdeauna
• exploatat şi înşelat în îtnprejurările hotărâtoare ale politicii n1a-
jore, cun1 ne arată exe111plul lui Wilson, îndeosebi când lipsa de
instinct politic al on1ului de stat este înlocuită cu opi111i niorale.
De aceea 111arile asocia~i econon1ice di11 zilele 11oastre, precu111
patronatele şi si11dicatele 111uncitoreşti . acun1ulează grl ,eală după
greşeală atunci când nu-şi găsesc ca şef tu1 politic1c:t11 ,~, t1tentic
care... se serveşte de ele. Gândirea eco110111ică şi gândirea
politică„ î11 ciuda 111ari1 ar111onii for111ale„ ră111ân radical deosebite
prin orientare şi , deci, prin toate particularităţile tactice. Marile
st1ccese 1 în afaceri trezesc un sentiment neînfrânat de putere
p11blică. lată,.... o subdo111inantă i111posibil de disin1ulat î1 1 cuvântul
· I.I.Capital" ! I11să nuanţa şi orie11tarea voinţei , ca şi aprecierea
situa~ilor şi a lucrL1rilor se schi111bă astfel doar la indivizi . Nu111ai
dLtpă ce ai încetat să-~ percepi întreprinderea ca lucru privat şi să
vezi în ea un si111plu n1ij1oc pentru a acu111ula bunuri poţi între-
vedea cu111 să devii 0111 de stat din antreprenor. A fost cazul lui
Cecil Rhodes. Invers însă , oa111enii din lu111ea politică îşi asu111ă
riscul de a-şi cobori voinţa şi gândirea de la sarcinile istorice la
si111pla grijă pentru 1nodul de viaţă privat. Atunci nobilul devi11e
cavaler prădal11ic. Se vede cun1 apar acei principi„ tniniştri,
persoane populare şi eroi ai revoluţiilor, al căror zel se topeşte în
si11ecurele din ţara tuturor posibilită~lor şi în acun1ularea de
bogăpi uriaşe. Abia dacă există o diferenţă între Versailles şi
clubul iacobinilor„ între antreprenori şi liderii 111uncitorilor, între
gL1vematorii ruşi şi bolşevici~ î11 de111ocraţia ajunsă la n1aturitate,
politica ~'ariviştilor', se identifică 11u nu1nai cu afacerile, ci şi cu
speculapile cele mai respingătoa,re ale marii finanţe.

,,.
1. In senst1l cel n1ai larg_care înse111nează totodată şi accesul n1t1nci-
.
torilor„ jur11aliştilor şi oan1e111lor de ştiinţă într-un post de conducere.
 ' 571
Dar toc111ai în aceste preocupări 111ajore se relevă
evolt1ţia secretă a Ln1ei n1ari culturi . La început„ se observă
ordi11ele pri1nare ale cleru)ui şi nobili111ii cu si111bolistica spaţiului
ş1 a tin1pului proprie lor. ln acest fel, într-o societate am1onioasă,
viaţa politică şi experienţa religioasă îşi au locul lor bine fixat„
reprezentanţi legiti111i şi scopuri ce reies din realităţi şi din
adevăruri. ln adâncurile acestei societăţi viaţa econo1111că işi
ur111ează calea„ inco11ştient şi sigur. Apoi„ curentul existenţial se
i11fundă în zidurile de piatră ale Oraşului şi de atunci banii şi
spiritul iau con1anda în istorie. Eroismul şi sfinţenia, cu greµtatea
lor si111bolică de fe1101nene prin1itive, se rarefiază şi se retrag în
cercuri ,...strâ111te. Loctd lor este luat de o rece lin1pezi1ne bur-
gl1eză. ln fond„ concluzia unui siste111 şi încheierea unei afaceri
11ecesită unul şi aceleaşi gen de inteligenţă specializată . Separate
de abia pri11 rangul lor si111bolic„ viaţa politică şi econo111ică"
cunoaşterea religioasă şi ştiinţifică se întrepătrund„ se ating şi se
a111estecă. Curentul existenţial îşi pierde fonna strictă şi bogată
în 111işcarea 111ar1lor oraşe. Trăsături econo111ice ele111entare ies la
sL1prafaţă şi continuă jocul ct1 re1ninisce11ţe politice forn1ale, aşa
ctu11 ştii11ţa suverană îşi însuşeşte conco111itent religia ca obiect al
ei. Un spitit critic şi 111oralizator se suprapune peste o viaţă
politico-econo1nică suficientă sieşi . Dar din această viaţă„ în locul
unor ordine desco111puse„ au apărut până la urn1ă nişte curente
vitale aparte de o autentică vigoare politică şi religioasă„ care
devin destinul ansa111blult1i.
De aici rezultă 111orfologia istoriei econon1ice. Există o
econo111ie origina1·ă a omului care„ ca şi econon1ia plantei şi a
a11i111alului are o for111ă variabilă de-a lungul perioadelor biolo-
gice. Ea do111ină în î11tregin1e epoca pri111itivă şi se perpetuează
î11tre şi în culturile superioare fără o regulă recognosciJilă, foarte
!ncet şi confuz. Se 111anifestă interes pentru an1111ale şi plante, ele
fii11d recreate prin don1esticire, cultivare, încrucişare'\ însăn·1ânţa­
re: sunt utilizate focul şi 111etalele, proprietăţile naturii neînsuflep-
te su11t folosite pentru an1eliorarea 111odului de viaţă prin proce-
dee tel1nice. Toate acestea sw1t pătnmse de cutt1111e şi de semnifi-
caţii politico-religioase, fără ca aici să se poată face distincpa
î11tre totem şi tab11 , între foa111e, nelinişte psihică„ dragoste
sexuală, a1tă, război, rituri sacrificiale„ credinţă şi experienţă.
572
Cu totul diferită„
prin concepte şi evoluţie, este istoria
econo111iei din c11/tz1rile majore cu o fon11ă strictă şi litnite
precise ale te111poului şi duratei, fiecare cultură având un stil
econo1nic propriu. Econo111ia zonelor necitadine este caracteris-
tică regimului feudal. Odată cu apariţia oraşelor care ocârn1t1iesc
statul„ începe şi econo111ia urbană a banului„ pe care înflorirea
civiliza~ei o ridică la rangul de dictatură a banului, în ace1aşi
ti111p .cu de111ocraţia cos1110-politică . Fiecare cultură dezvoltă
t111iversL1l ei fon11al independent. Banul corporal în stil apollinic
( n1011eda bătt1tă) este departe şi el de banul relaţional faustic şt
di11a111ic (operaţiile de credit), aşa cu111 polisul este departe de
statul lui Carol Quintul. Viaţa econo111ică se dezvoltă însă în
pira111idă ca şi viaţa socială. Subsolul satului conţine o situaţie
total111ente prin1itivă pe care cultura a atins-o cu greu . Econon1i z~
urbană ulterioară, care este deja realizarea unei n1inorităţi hotă­
râte, oferă 111ereu o perspectivă dispreţuitoare asupra eco11on1ie1
anacronice ce continuă să vegeteze în jutul e1 şi să privească
cu u11 ocl1i sfidător şi invidios stilul spiritualizat di11 interiorul
"
zidurilor. 111 sfârşit, oraşul cos111opolit pune bazele unei econo111ii
n1ondiale (civilizată) cu originea în grupuri restrânse doar la
câteva cer1tre de difuzare şi care acaparează ce 111ai răn1âne sub
for111ă de eco110111ie provi11cială, în ti111p ce în regiunile mai
pL1ţi11 accesibile adesea este încă stăpână cutu111a prin excelen-
ţă pri111itivă (~'patriarhală") . Pe 1năsură ce oraşele se dezvoltă,
cursul vietii devine n1ereu 111ai artificial„ 1nai delicat, n1ai
~

con1plicat. Mu11citorul 111etropolei, in Roma l111perială" la Bagdad

SL1b Harun-al-Rashid sau î11 Berlinul de astăzi, ia drept evidente
n1ulte lucruri ce îi par ţăranului bogat de pe cân1piile îndepărtate
un lux şi o nebunie, dar această evide11ţă este greu de ati11s
şi greu de cucerit~ în toate culturile cuantu111u] n1uncii creşte în
propor~i nebănuite, dezvoltându-se astfel la începutul fiecărei
civilizatii o viată econo111ică inte11să cu tensit1ni întotdeauna
~ ~

exagerate, 111ere~ ai11eninţată şi nicăieri capabilă să se 1nen~nă

111ai 111ult titnp. 111 cele din un11ă se ajunge la o situa~e i11er~ală
de durată - un amestec straniu de caracteristici extre111 de rafina-
te şi altele, total pri111iti ve, situa~e întâlnită de greci în Egipt şi de
noi în India şi î11 China de astăzi„ atunci când ea nu dispare sub
presiunea subterană a unei culturi tinere, precun1 în antichitate în
epoca lui Diocle~an . ·
 •

573
h1 privinţa respectivei 111işcări econo1nice oan1enii sunt în
forn1ă î11 postură de clasă econo111ică, la fel cu111 în privinţa
1stor1ei w1iversale ei sunt un ordin politic. Fiecare individ are o
pozi~e econon1ică in cadnLI organi:::ării economice, aşa cum el
are un rol oarecare şi în cadrul societăţii . Cele două genuri de
resorturi reclan1ă si111ultan, sensibilitatea, gândirea şi comporta-
111e11tul IL1i O viată , vrea să existe~ să î11se11111e ceva dincolo de
J ceastă cxi stenţă : confuzia co11ceptuală a fost 'ln cele din ur111ă
sporită de faptul că ~ astăzi ca şi î11 epoca ele11istică, panidele
politice au îr1nobilat într-u11 oarecare fel anu1111te grupări econo-
1111ce, al căror 111od de viaţă voiau să-l influenţeze în cl1ip pozitiv~
ridicâ11du-le la ra11gul t111t1i ordi11 politic, cu111 a făcut Marx ct1
111 u11citori i i11dustri a Ii .
Pri111ul ordi11 aute11tic este 11obili111ea . Di11 ea apar ofiţerii
ş1 jt1decătorii şi tot ce are legătL1ră Cll î11altele de111nităţi guverna-
n1entale şi ad111i11istrative. Acestea sunt fon11e ale ordinului cu o
a11L1111ită se11111ificaţie. La fel, î11 legătură cu clerul se află oa111enii
de ştiinţă 1 care posedă un fel de distanţă nobilă foarte tnarcată .
Odată Clt castelele şi cu catedralele se desăvârşeşte 111area sin1-
bolisti că . A treia stare este deja u11 11011-ordin, W1 reziduu, tn1
co11glo111erat co11fuz şi 111ultiplu ce i11sea111nă ca atare pu~n, cu
excepţia 1110111ei1telor protestatare politice, conjerind11-şi î11 con-
seci11ţă o se11111ificaţie pri11 crearea unui partid. Ai u11 ser1ti111e11t a1
co11ştii11ţei de sine 11u pe11tru că eşti burghez„ ci pentru că '-'eşti
liberal n şi 11u pentru că repre=inţi 111are lucn1 pri11 persoana ta „
ci datorită apartenenţei JJri11tr-o convi11gere. Slăbiciunea W1ei
n1aniere de a fi în for111ă socială face cu atât 111ai vizibilă prezenţa
ele111e11tu1ui econo111ic caracteristic profesiilor, ghildelor şi "sindi-
catelor'' burg11eze. Cel puţin în oraşe, on1ul se defineşte prin ceea
ce-i asigură trai ul .
Prin1ul şi aproape unicul ele111ent originar în econo111ie
este ţăra11ul , 2 specie de vtaţă pr·oductivă absolută, cea di11tâi care

I. De asen1e11ea„ n1edicii„ care î11 perioadele pri111itive su11t i111posibil

de separat de preoţi şi de n1agicie11i.
"'
2. Aici se 11un1ără păstorii„ pescarii şi vânătorii . In plus, între aceştia
şi n1i ner1 există o relaţie stranie şi foarte profundă, cu111 atlă111 din
înrudirea di11tre lege11dele şi ritt1rile vechi . Metalele nt1 sunt' sn1ulse
 574
le face posibile pe toate celelalte. Chiar şi ordinele primare îşi
bazează 111odul de trai, în epoca veche, exclusiv pe vânătoare,
creşterea vitelor şi proprietatea asupra pământului~ nobilimea şi
. clerul din perioadele târzii nu cunosc încă decât această unică
posibilitate de a se îmbogăţi cu eleganţă. Posibilitatea opusă este
n1odalitatea oferită de comerţ, intermediară„ spoliatoare, având
1

o putere grandioasă în raport cu numărul n1ic şi foarte devren1e

indispensabilă , parazitism rafinat, în întregitne neproductiv şi, în
co11secinţă, no111ad şi străin de zonele rurale"t ~'liber„ „ emancipat
cl1iar şi psihic de cutu1nel~ şi de uzanţele pământului, viaţă ce se
hrăneşte cu viaţa altora . lntre cele două se dezvoltă acum o a
treia specie economică, econo111ia de fabricaţie ba=ată pe
te/1nică, ce înfloreşte prin nenu111ărate tneserii, fabrici şi profesii,
ce transto r111ă reflecţia despre natură în activitatea aplicată crea-
toare, or1oarea şi conştiinţa ei constând în randament.2 Cel n1ai
vechi atelier se regăseşte până în preistorie şi , în acelaşi timp,
in1aginea primară , cu abundenţa ei de legende, rituri şi intuiţii
obscure, sunt cuptoarele care, ca urmare a despăr~ri i semeţe de
ţărăni1ne şi a fricii cvasi-religioase„ cvasi-terorizante inspirate de
ele„ au devenit adesea veritabili poli ai unor grupări populare cu
o rasă proprie„ precu1n Falasha din Abisinia.3
"
111 regi111urile econo111ice de producţie, de fabricaţie şi de
i11tern1ediere, există„ ca î11 tot ce ţine de politică şi de viaţă în ge-
neral, s11biecţi şi obiecte de cond11cere"t deci grupuri întregi care
aranjează , decid, organizează , invet1tează, şi altele ce at1 doar un
rol de execu~e. Diferenţa de rang poate fi mascată sau abia

adâncurilor diferit de grâul s111uls gliei şi de vânatul răpit pădurii.

Pentru n1iner, de ase1nenea„ 111etalele trăiesc şi cresc.
1. De la navigaţia prei storică la atacerile de bursă ale oraştilui cos1110-
politic. Toate co111u11icaţii le fluviale„ rutiere şi feroviare fac parte din
... .
aceasta catego11e
2. Din această econoî11ie apare ş i industria de 1r1aşini cu tipul pur
occide11tal al i11ventatorului şi i11gi11erului şi„ practic, o 111are parte a
agriculturii i11oder11e, după exe111plul An1ericii.
3. „J\stăzi, industria 1ninieră şi n1etalt1rgică su11t însoţite de un fel de
se11tin1e11t 111ai disti11s decât cet si1nilar pentn1 industria cl1i111ică şi
e l ectrică r21 con ţi11e 11obl eţea cea i11ai vecl1e a tehnicii şi conservă un
rest de n1ister cultual.
 575
se11sibilă, avansarea i1nposibilă sau evidentă„ de111nitatea 111uncii
1

aproape la fel, cu tranzi~i lente sau radical diferite. Tradi~a şi

legea„ talentul şi averea, densitatea popula~ei„ stadiul de cultură
şi situa~a econo111ică gestionează opozi~a respectivă„ dar ea
există „ este dată în viaiă ca atare şi ră111â11e invariabilă. Cu toate
acestea„ econo111ic \lorbind„ n1.1 există o "clasă 1111111citoare ": ea
este i11ve11tia
'
teoreticienilor care aveau în f1tă '
situatia
'
n1uncitori-·
lor uzi11ali din A11glia, ţară industrializată aproape fără ţăra11i şi
aflată tocmai într-o epocă de tranzi~e: apoi schen1a a fost extir1să
la toate culturile di11 toate ti111purile, până ce politicienii au tăcut
"
di11 ea un instru111e11t pentru înfiinţarea unor partide. In realitate„
există u11 nu111ăr incalculabil de activităţi pur sclavagiste în
ateliere şi prăvălii, î11 birouri şi cabi11ete, pe şosele, în 111i11e„ pe
câ111puri şi ogoare. Muncile de socotitor"' hamal, curier, tă1etor de
piatră , croitor„ supravegl1etor su11t adesea lipsite de ceea ce dă
de11111itatc şi atracţie vieţii „ cu111 se regăsesc ele în i11delet11ic1 rile
de ofiţer şi de sava11t în feudalis111, sau în reuşitele personale
~le ingi11erulL1i„ ad111i11istratorului şi co111erciantului în capitalisn1.
I11tre ele"' toate aceste situaţii sunt î11să in1posibil de co111parat
unele cu altele. Spiritul şi dificultatea unei 111unci, situaţia în sat
sau în oraşele 111ari, i111portanţa şi tensiunea generată de o funcţie
îi fac să trăiască pe argat, pe funcţionarul de .bancă, pe şofer şt
pe calfa croitorului în u11i versuri econo111ice total diferite: î11
pri111til râ11d„ politicie11ii de partid din petioadele târzii„ o repet„
su11t aceia care„ prin clişee verbale, îi unesc în acţiuni de protest
ca să se servească de 1nasivitatea lor. Ditnpotrivă , sclavul antic
este un concept de drept public, care deci n11 există pentru
corpul politic al polisului a11tic, în tin1p ce el poate fi, din punct
de vedere econon1ic, w1 ţăran"' un meşteşugar, chiar şi u11

I. Până la şerbie şi sclavie„ deşi sclavia nu era prea des, de pildă în

Orientul n1odern şi în Ro111a la vernl1e"' econo111ic vorbind„ 11in1ic
altceva decât o for111ă de contract de 111uncă obligatorie„ abia se11sibil„
făcând abstracţie de obligaţie . Angajatul liber trăieşte adesea într-o
dependenţă 111ai dură şi se bt1cură de un respect 111ai n1ic„ tar dreptul
de a dent1nţa forn1al contracttll este, în n1u1te cazuri, absolut fără nici
o sen1nificaţie practică.
576
administrator sau un mare comerciant ce posedă o avere in1ensă
(pec11/i11m)„ palate şi oraşe şi o liotă de st1bordonap„ printre care
există şi oameni 'liberi". Vom vedea mai departe, tăcând
4

abstracpe de această situaţie, ceea ce este Încă specific epocii

" ..
ron1ane tarziJ.

3
"
Inflorirea fiecărei pri1năveri culturale este însoptă de o
puternică viaţă econo111ică aflată în fonnă. Popula~a duce
1

o viaţă tota1 rL1stică, la ţară. Pentru ea nu există experienţa

oraşului Ceea ce se desprinde din sat, din castel, din palat, din
n1ănăstire, din te111plu, ntt este un oraş, ci o piaţă, s1n1pJt1 loc de
intersectare a i11tereselor rurale„ ce au î11 acelaşi ti111p şi evident
un anu111it sens religios şi politic„ fără să se poată vorbi despre o
viaţă separată . Locuitotii, chiar şi 111eşteşugarii şi negustorii,
si1111 efectiv ca nişte ţărani şi acţionează totod2tă ca atare, într-o
....
111ar11 era oarecare.
C.eea ce se detaşeaz1 dintr-o viaţă unde fiecare consu111ă
şi produce sunt b11n11rile, iar circula~a de btmuri este cuvântul ce
dese111nează orice con1erţ pri111itiv, fie că individttl vine de depa1te
sau se 111işcă în inte11orul satului şi chiar al fe1111ei . Un btm este
legat pri11 firele delicate ale 11atu1ii sale„ prin szifletztl său, de
Vlaţa celui care l-a prodL1s sau îl consu111ă . Un ţăran îşi duce vaca
'"'lui „, la târg„ o fe1neie îşi strânge bijuteriile 4'ei" în cufăr. Oa111e-
11i i sur1t "'a vu~" iar cuvâ11tul poses1z1ne ajunge până la originile
vegetale ale proprietăţii„ odată cu care nu111ai această e)'~istenţă şi
r1u alta a crescut din rădăcini . ln această epocă "'schi111b"
sen111ifică tul evet1i1rr;nt pti11 care nişte bunuri trec dir1tr-ttn 111ediu
VJLI {r1 1ltt1I. Ele StJnt preţuite pri11 inter111ec/i11l vieţii ca o inăsură

- -- - -
1. ('u1103şten1 ac0st lucru cu exactitate de la î11cept.1turile culturilor
egiptea1!a şi gotică ş1, ?11 tiui] n1ar1~ di11 Cl11na şi din anticl1itate. Î11 ce
priveste f'seu(lon11n1;',:a t!C(:n<>n1 ică a culttirii arabe„ începâ11d cu
1-Iadri<-ln s~' se11111alează o decădere i11tert1ă a cconon11ei financiare
anti te civiiiL.Jte: acc:1sta aju11ge la o ci rculâţie ele bunt1ri cu totul pri-
n1itivă, ati11să în ti111pul do111111ei tui Diocleţia11~ după care în Orient
se puate vc>rb1 de l11ceputt1l econon1iei inagice propriu zise.
 577
de 11101nent„ instabilă, intuitivă, simţită. Nu există nici concept de
valoare, nici un b11n ce să servească drept măsură generală.
Chiar şi aurul şi monezile nu sunt nimic altceva decât bunuri ce
iş1 datort}ază valoarea ra1ităţii şi rezistenţei lor.
1

ln tactul şi n1ersul acestei circula~i a bunurilor, ne-

gustorul intervine nu1nai ca intermediar. 2 Pe piaţă, econo111ia
acaparatoare şi econo111ia productivă se ciocnesc una de cealaltă~
cl1iar în locul unde ancorează flotele şi caravanele descarcă ,
co111erţul nu se dezvoltă decât ca organ de co1nunicare rurală .
3

1. Nici piesele de ara111ă provenite din 111orn1intele italice din vil/a

11<>\'ll trin1iţând la pri111a parte a epocii 11on1erice ( Willers: ( ieschichte

li. rijn1. A.. u1~/er1Jrăy, u11g, p. 18), 11ici vecl1ile 111011ezi cl1ineze din bronz
sub forn1a veş111111telor de fen1eie (pu )„ de secure, de inele sau de cu-
ţ1 te (lsien, Conrady~ ('/1i11l1, p. 504)„ nu sunt bani, ci si111boluri ale
unor bunuri„ suficient de clare. Monedele bătute ca înse1nne de suve-
ranitate de guvernele din pri111a perioadă gotică, sugerând i111itarea
celor din a11ticl1itate„ intervi11 în viata „ econo111ică doar ca bunuri . o
piesă de aur are valoarea unei vaci şi nu invers.
2. De aceea el t1u este, de cele 111ai 111ulte ori, un fit1 al satultai închis
în si11e, ci are aici aparenţele unui străin, indiferent şi lipsit de spri-
jin. Un astfel de rol au jucat fenicienii în pri1na parte a antichităţii,
ro111anii din Orie11t în tin1pul lui Mitl1ridate„ evreii şi, alături de ei, bi-
zantinii„ perşii şi arn1e11ii în Occide11tuJ gotic, arabii î11 Sudan„ in-
die11ii în Africa orientală şi europenii 111oderni,.. di11 Occident î11 Rusia.
3. Prin urn1are„ într-o proporţie foarte inică . Intrucat atunci con1erţul
exterior era o ave11tură şi preocupa in1agi11aţia, există obiceiul de a-l
supraestitna peste n1ăsură . '"'Marii" stăpâ11i ai con1erţului \'eneţian şi
ai Ha11sei„ în 1300, abia dacă erau egalii n1aeştrilor artizani, 111ai bine
văzuţi. Tra11zactiile fa111il1ilor de Medici şi Fugger „ di11 1400, cores-
fJU11deau abia cu afacerile de azi ale u11ui 111agazin dintr-t1n orăşel.
Cele 111ai 111ari vase de con1erţ, la care lua î11 general parte un grup de
negustori„ erau departe de şalupele fluviale di11 zilele noastre, 11efă­
câ11d poate decât o călătorie 111are pe an. Celebrul export englezesc de
l ână„ obiectul principal al co111erţului 11anseatic, ct1pri11dea„ î11 1270„
pe tot a 111tl , o cantitate je-abia egală cu încărcătura a două tre11uri
111oderne de 111arfă (Son1bart: J)er ntotler11e (~apitalism ·u._\'„ I, p. 270 şi
Uflll . ).
578
Este ~'eterna" formă a economiei ce supravieţuieşte şi azi cu tipul
ei total preistoric de colportaj, în ţările unde există pu~ne oraşe,
chiar pe străduţele pu~n accesibile de la periferie, unde se
formează inici grupuri de negustori ambulan~, ca şi în economia
don1estică a oamenilor de ştiinţă, a funcţionarilor şi, în genera)„ a
oa111erlilor neîncorpora~ activ în viaţa economică a 1narilor oraşe.
Odată cu sufletul oraşului se trezeşte la viaţă un cu totul
alt inod de existenţă . linediat ce piaţa a devenit oraş , nu mai
există, pur şi simplu, centre de gravitaţie pentru circulaţia de bu-
nuri într-un peisaj pur rural, ci un al doilea univers din interiontl
zidurilor oraşelor„ pentn1 care viaţa productivă absolută „„din
afară " este doar un instrument şi un obiect~ de aic1 apare alt
curent ce începe să circule. Elementul decisiv este um1ătorul : ·
"
orăşeanul pur n11 este productiv în sensul păn1ântesc originar. Ii
lipseşte legătura internă cu pă1nântul „ ca şi cu bunltr11 e ce îi trec
pri11tre mâini . El nu trăieşte cu acestea, ci le priveşte din afară şi
nu111ai în raport cu modul lor de viaţă .
Astfel bunurile devin 111arfă„ schi111bul ajunge tranzacţie,
iar gândirea 1/1 b11r1111~; este s11bstit1,1ită de gândirea 1n bani.
An1ândouă dau naştere de acun1 unui x cu exte11sie
pur spaţială, creâ11d lin1ite abstrase din obiectele eco110111ice
vizibile, tot aşa cu111 gândirea 1nate111atică abstrage ceva din
universul î11conjurător conceput 1necanic, iar acest abstract11n1
nu111it ban corespur1de cu precizie altui abstract11n1 nu111it
11u111ăr . An1bele sunt total111e11te anorganice. ln1aginea econo-
1

1n1că se reduce exclusiv la cantităp , tăcând abstracpe de calitate,

ce reprezintă desigur caracterul esenpal al bunurilor. Pentru
,tăranul de stil vechi„ întâi de toate vaca ''lui" este o fiintă , cali-
tativă şi nun1ai după aceea un bun de schitnb~ pentru concepţia
eco110111ică a orăşeanului autentic există doar o valoare bănească
abstrasă Sl1b fom1a fo1tuită a unei vaci„ valoare ce se poate
oricând transpune luând, de exen1plu, fonna unui bilet de ba11că .
"
ln acelaşi ti111p, tehnicianul pur nu vede într-o cascadă cel ebră un
fenon1en natural fără egal„ ci o cantitate pură de energie
neutilizată .

I. Cf. vot. I„ cap. I.

 •

579
O eroare a tuturor teoriilor financiare t11odeme este
faptul că ele pleacă de la semnele valorii _sau chiar de la materia
111ijloacelor de plată„ în loc să plece de la fonna gândirii
econo111ice.1 Banul este însă o categorie a gândirii, precu1n
nL1111ărul şi dreptul. Există o gândire financiară asupra lun1ii
i11conjurătoare, aşa cun1 există o gândire juridică, n1atematică ,
tehnică . Din experienţa sensibilă a unei case pot fi trase concluzii
total diferite după cu111 casa este examinată cu spiritul unui
negustor„ al unui judecător sau al unui inginer şi după cum ea
este esti1nată prin raportare la un bilanţ„ la o controversă juridică
sau la un pericol de prăbuşire. Dar gândirea cea mai apropiată de
gândirea financiară este n1aten1atica . A gândi ca 01n de afaceri
i11sean1nă a face calcule_ Valoarea banului este o valoare nume-
2
rică 111ăst1rată printr-o unitate de scont. Această exactă "valoare
în sine" „ ca nu111ă r în sine, a fost n1ai întâi produsul gândirii
urbane„ al 0111ului dezrădăcinat . Pentru tăran
'
există doar valori
pasagere„ percepute relativ la el, puse de el din câ11d în când în
procesul de schi111b. Ceea ce acesta nu poate sau nu vrea să
posede 11u are pentru el 4.'nici o valoare". Numai în iinaginea
economică a orăşeanului pur există valori obiective şi categorii
de valoare ce subzistă ca ele111ente ale gândirii„ independent de
nevoile lui personale şi valabile ideal pentru to~„ deşi î11 realitate
fiecare are propriul sisten1 de valori şi o mul~me de subvalori de
o 111are diversitate~ aceste valori şi subvalori personale îi servesc
drept indice în n~ăsurarea v~l?rilor pie~i (preţ) socotite acum
scu111pe sau acces1b1le pe piaţa .·

I. Marca şi dolarul nu 111ai sunt ""bani", aşa cu111 n1etrul şi gran1ul nu

n1ai su11t forţe . /Jucăţi/e de argint su11t valori ale lucrurilor. Aceasta
pe11tru ca a111 ig11orat fizica antică şi n-a111 confundat gravitaţia
cu gret1tăţile de plun1b„ aşa ct1n1 n-an1 tăcut-o şi n-o face111 încă
bazâ11du-ne pe 111ate111atica a11tică„ în ce priveşte nun1ărul şi n1ări1nea,
şi prin in1itarea 111onedelor antice pentn1 argint şi piesele de argint.
2. De aceea„ reciproc„ pute111 nu111i s1ste1nul n1etr1c (cm, g) o n1onedă:
efect.iv toate 111ăsurile de argi11t îşi au originea în greutatea fizică a
n1etalelor continute.
,
3. La fel toate teoriile despre valoare, înainte de a fi obiective derivă
di11tr-tu1 principitl subiectiv„ i111posibil să fie altfel. Cea a lui Marx, de
p il dă" defi neşte ~ ",1al oarea'' cu111 o cere i11teresu·1 111t1ncitorului 111anual,
580
In ti111p ce vechiul om con1pară bunurile şi nu doar cu
ajutorul inteligenţei sale, orăşeanul perioadelor târzii calcu/ea=ă
valoarea 111ărfii după o măsură necalitativă fixată o dată pentru
totdeauna. Acum aurul nu mai constituie o măsură pentru vacă„
ci vaca este o măsură pentru aur„ iar rezultatul se expriină printr-
w1 nun1ăr abstract - preţul. Dacă şi cu111 acest etalon găseşte o
expresie si111bolică într-un se111n de valoare (precu1n nun1ărui
scris„ pronunţat„ reprezentat este si1nbolul unei categorii nu111e-
rice)„ acestea depind de stilul economic al culturilor particulare„
care produc fiecare în parte o specie diferită de bani. Aceasta
există nun1ai ca o consecinţă a existe11ţei unei popula~i urbane
care gândeşte economic prin ea~ la rândul ei„ ea deter111ină dacă
se111nul de valoare serveşte în acelaşi ti111p n1ijlocul de plată „
precu111 n1oneda antică de metal pre~os şi poate greutăţile babi-
lonie11e de argint. Din contră„ debe11e11/ egiptean„ a1 a111ă brută
câ11tărită în livre„ este o nlăsură de scl1i111b, nu însă şi L111 se1nn
sau n1ijloc de plată: biletul de bancă occidental şi biletul chinez
~„conte111pora11" su11t un 111ijloc, dar nu şi o 111ăsură: cât despre
1

rolt1l jucat de n1onedele de 1netal preţios în universul nost11,1

econon1ic„ ne face111„ de regulă„ nun1ai iluzii: ele sunt o 111a1fă ce
in1ită practicile antice şi posedă din această cauză w1 c1Lrs„
n1ăsurat pri11 valoarea contabilă a creditelor.
Pr111 acest 111od de a gândi„ posesi11nea legată de Viaţă şi
de pă111ânt devine o av1Lţie esenţial111ente n1obilă şi calitativ 11ede-
ter111inată : ea nu constă în lucruri, ci este ''plasată„ în bunuri .
Considerată î11 sine„ ea reprezintă un cuantu111 pur numeric al
valorii băneşti . 2
Ca sediu al acestei gândiri„ oraşul devine piaţa financiară
(piaţa banului) şi elen1entul valoric central precutn şi un flux de

î11tr-o n1anieră prin care inve11tatorul şi organizaton1l apar a1c1 ca

lips1ţ1 de valoare. Dar ar fi inutil să spunen1 că aceste teorii st1n.t
greş ite . Pentru adepţii lor toate su11t exacte„ iar pentn1 adversari sunt
toate greşite„ calitatea de adept sau de adversar nu se stabileşte prin
raţio11a111e11te, ci prin viaţă
1. Pri111ul~ introdus î11 foarte 111ică t11ăsură, ia sfârşitul secolului al
XVIII-iea„ prin ba11ca Angliei. al doilea în epoca statelor războinice.
2. Vo1n co111para ~'ct1antu111ur„ averii cti „'-voltu11ul'" bun11rilor.
 581
valori băneşti ce însep să pătnmdă, să spiritualizeze şi să domine
fluxul de bunuri. ln acest fel„ din organ, n1unciton1/ devine
s·1ăpân1.1/ vieţii economice . A gândi prin intennediul banilor
se111nifică totdeauna„ într-un anume fel„ o gândire de negustor, de
0111 de afaceri. Gândire ce presupune economia productivă ru-

rală„ fii11d deci î11 pri111ul rând mereu acaparatoare, căci a treia
posibilitate nu există. Cuvinte ca indust1ie, câştig, specula~e, fac
alL1zie la W1 avantaj sn1uls prin viclenie„ ca un curs de schimb,
datorită unor lucruri ce ajung la consun1atori. Ele desemnează o
pradă inte/ect11ală„ un jaf„ din care cauză nu se pot aplica la
fosta ţărăni111e. Trebuie să ne transpunen1 în întregime în spiritul
şi în viziunea econo111ică a orăşeanului autentic. Acesta n11
/11c rea=ă pentn1 nevoi, ci pentn1 vân=are, "pentru bani".
Concepţia co1nercială pătrunde încet-încet în fiecare gen de acti-
vitate. Lău11tric legat de con1erţul cu bunuri , omul de la ţară era
co11co1111tent furnizor şi beneficiar„ iar negustorii din vechile pieţe
11u făceau nici ei excep~e. Odată cu co1nerţul n1ijlocit de bani
între producător şi consu111ator, ca între două entită~ izolate,
apare hal treilea'" ele111ent 1 a cărui gândire guvernează în curând
lu111ea afacerilor. El îl constrânge pe pri111ul să-i facă oferte, iar
pe al doilea să-i solicite co111enzi~ 111tem1edierea ajW1ge W1 tnono-
pol şi ~poi ese11ţa vieţii eco110111ice, forţându-i pe ceilalţi doi să fie
î11 for111ă î11 interesul ei, să producă 111ărfuri după socotelile ei şi
să le cun1pere sub presiunea ofertelor ei.
Cel care stăpâneşte această gândire este stăpânul
ba11ului. În toate cL1lturile evoluţia urmează acelaşi drum. În
2

discursL1I contra negustorilor de grâne, Lysias constată că spe-

cula11ţii di11 Pireu răspândeau câteodată zvo11ul naufragiului flotei
co111erc1ale, cu scopul de a stân1i o panică profitabilă pentru ei.
"
Tot astfel şi zvonul u11ui război . ln perioada elenistico-ron1ană,
li111itarea culturilor sau ordonarea opririi i1nporturilor deveniseră
"
practici foatte răspândite, în scopul creşterii preţurilor. In Egipt,

I. A se înţelege : inter111ediarul dintre producători şi consu111atori

(Tazerout ).
2. Până la piraţii 111oder11i~ care negociau aranjan1entele şi jucau cu
·'"banur ~ -n1arfă un joc de noroc„ descris de Zoia în celebrt1l său ron1a11.
582
opera~ile de virament din I111periul Nou 11u erau cu nin1ic 1nai
1

prejos decât opera~ile bancare din Occident„ făcând posibilă in-

termedierea de grâu în stil american. Kleomenes, administratorul
financiar al lui Alexandru cel Mare în Egipt, putea să acapareze,
pri11 cun1părare pe credit„ toate proviziile de grâti„ ceea ce a
provocat ulterior o foa1nete în Grecia, aducând profituri conside-
rabile. Cel care în econo111ie gândeşte altfel devine„ chiar din
acest 1notiv„ obiectul specula~ilor financiare ale marilor orăşeni .
Stilu] respectiv nu întârzie să ia în stăpânire fiinţa trezită a
întregii popula~i urbane şi, în concluzie, a tuturor celor care au
cu adevărat o importanţă în orientarea istoriei econon1iei. Ţăran
şi burghez nu constituie nu1nai diferenţa dintre sat şi oraş„ ci şi
dintre bunuri şi bani. Strălucita cultură de la cur~le princiare
ho111erice sau provensale reprezintă ceva ce a apărut şi s-a
dezvoltat odată cu 0111ul, cun1 încă se 1nai vede până azi în viaţa
de pe anun1ite do111enii ale unor vechi fainii ii : cea niai rafinată
ct1ltură a burgheziei este un lucru ce vine din afară„ care se poate
plăti . Orice econo111ie superior dezvoltată este o econor11ie urba-
2

11ă . Econo111ia 111ondială - a tuturor civilizatiilor - ar trebui să se

~

11u111ească econon1ia oraşului 111ondial. Destinele„ i11clusiv cele

eco110111ice„ se decid nun1ai rareori şi în pu~ne privinţe pe pieţele
fi11anciare;~ 1a Babilon„ Teba„ Ro1na„ la Bizanţ şi Bagdad„ la
Londra, New York, Berlin şi Paris. Restul însea11mă economie
provincială , delin1itată prin n1ici cercuri derizorii, fără a fi conşti­
entă de caracterul exti11s al dependenţei sale. Finaln1ente, banul a
devenit fonna de energie spirituală unde se rezun1ă şi se concen-
trează voinţa de don1ina~e, forţa şi plasticitatea politică, socială ,
tel1nică, ştiin~fică, nostalgia unei vie~ la scară n1are. Sl1aw are

- -
I . C'f. Preisigke: ( iir r>lA.iese11 im p,riechischen /1e?,ÎJJfen „ 1910. For111ele
con1erciale ale vren1ii ati11seseră deja acelaşi 11ivel sub dit1astia a
X Vil l-a.
"
2. ldea1ttl burg hez al libertăţii nu este ,..
altceva. In teorie, şi deci în
co nstitt1ţi i, poţ i fi liber i.11 pri11cipit1. In viaţa privată reală de la oraş,
poţi fi i11depende11t nu111ai datorită banilor.
3. Care în al te c11lturi a r ·pt1tea fi nun1ite şi pieţe de bt1rsă„ c11 condiţia
ca prin bt1rsă să se înţeleagă rJ1y, a11ul gâ11llirii unei econon1ii fi11ancia-
re perfecte.
I
 583
perfectă dreptate: ~"Respectul pe care-l avem în general pentru
bani . este singura realitate ce dă speranţe civiliza~ei noastre ...
banii şi viaţa swit două 1ucruri inseparabile... banii swit viaţa." 1
Civilizatia, semnifică deci stadiul de dezvoltare al unei culturi în
care tradi~a şi personalitatea şi-au pierdut valoarea imediată şi
w1de trebuie ca fiecare idee să fie mai întâi regândită în bani
înainte de a putea fi realizată. La început, erai bogat pentru că
erai puternic. Acu111 eşti puternic pentru că ai bani. Banul este
prin1ul care aduce spiritt1I pe tron. Democra~a este identitatea
absolută dintre ba11i şi puterea politică.
O luptă disperată traversează istoria economiei în fiecare
cultură şi ajunge, gra~e tradiţiei rasiale, să lupte contra spiritului
banului, având rădăcinjle adânc înfipte în pă111ântul ce reprezintă
s1~fle t11/ acelei rase. Răscoalele ţărăneşti de la începutul fiecărei
perioade târzii (700-500 în antichitate, 1450-1650 la noi,
sfârşitul l111peritllui Vechi în Egipt) se111nifică p1in1a răzvrătire a
sângelui î111pot1iva ba11ului care, din oraşele ce cuceresc puterea„
îşi înti11de braţul asupra pă111ântului. Avertis111entul baronului de
Stein: ~'Cel care transfon11ă pă111ântul într-un bu11 1nobil îl
preface în pulbere" i11dică pericolul ce an1eninţă fiecare cultură ~
câ11d batiul ne poate ataca proprietatea asupra pă111ântului, el se
fofilează în însăşi gândirea ţăranilor şi a nobilin1ii: pă111âr1tul
111oştenit, care s-a 111ărit odată cu fa111ilia, este exclusiv plasat în
fo11dul fw1ciar şi este 1nobil doar pentru sine.2 Banul un11ăreşte să
transfor111e toate lucrurile î11 bunuri 111obile. Econon1ia 1nondială
este econo1nia valorilor abstracte, îndepărtate de păn1ânt prin
gândire, sub fon11ă lichidă , care a devenit o stare de fapt. De la
3

I. Prefata
, la .\la/(Jr
. /Ji1rbara.
2. Fern1ierul (~'farn1er„ ,) este 0111ttl legat nun1ai printr-o relaţie JJrt1cti-
cii de bucata I ui de pă111â11t .
3. Intensitatea crescâ11dă a acestei gândiri apare în in1aginea eco-
non1i că 1.JreJJI <> l1cun1ulare a ml1sei băneşti exi.\'fente , în î11tregi111e
abstractă şi i111agi11ară, neavând ni111ic co111un cu rezerva vizibilă de
aur în calitate de 111arfă. "'Maras111ul pieţelor financiare" de exe111plu,
este ltn fenon1en pur spiritual, ce se derulează în 111inţile unt1i nu111ăr
foarte n1ic de oa111eni. Di11 acest 111otiv, energia crescătoare a gândirii
fi11anciare trezeşte în toate culturile se11ti111entuJ unei "'scăderi a
584
Hannibal încoace„ gândirea financiară antică a preschimbat oraşe
î11tregi în bani şi populaţii întregi în sclavi , deci tot în bani„ care
vin la Ron1a din toate părţile pentru a acţiona aici ca o putere.
Gândirea financiară faustică "deschide„ continente întregi„
descătuşează energiile hidraulice ale unor uriaşe bazine fluviale,
forţa fizică a populaţiei din regiuni vaste, exploatează zăcăn1inte
carbonifere, pădt1ri virgine, legi ale naturii, transfor111ândt1-le în
resurse financia re plasate în alte părţi sub for111a presei, a
alegerilor, a bugetelor şi a an11atelor, cu scopul de a realiza
proiecte de do111inaţie. Valori noi continuă să apară 11eîncetat din
n1ateria cosmică încă indiferentă la afaceri - "'spiritele son1no-
lente ale aurului ,, - după for111ula lui Jol1n Gabriel Bork111an ~ cât
priveşte lucn1rile ce nu depi11d de acesta - iată o problen1ă ce 11u
prezintă 1111portanţă econo1nică .

Pe lângă 111odalitatea specifică de a gâ11di fina11ciar,

fiecare cultură posedă, în egală 111ăsură , un si111bol propriu al ba-
11ului prin care dă o exp_resie concretă principiului valorizilr11 în
in1aginea economică . Materializare a gândirii prin senînificaţie,
sin1bolul acesta este absolut identic cu cifrele, figurile şi alte
si111bolt1ri 1naten1atice pronunţate, scrise, desenate pentru auz şi

valorii banului", în n1are 111ăsură, de pildă, la Salon şi pâ11ă la

A

Alexa11dru, îndeosebi în raport ct1 u11itatea de scont. 111 realitate, uni-

tăţi le de \aloare co111ercială au deve11it nişte artificii ce nu pot fi con1-
parate cu valori!e prin1are trăite de eco110111ia ţărănească . Are puţină
in1porta11ţă cu ce nu111ere se operează în tezaurul federaţiei atice aflat
la Delos ( 454 ), în tratatele de pace cartagi11eze di11 241 şi 201 şi „ după
aceea„ în e\1aluarea prăzilor lui Po111pei din ant1l 64 şi dacă î11 câteva
dece11ii vo111 trece de la t11iliardele încă necunoscute în 1850 dar cu
totul fa111il1are astăzi„ la bilioane. Nu există nici un indiciu care să
îngădt1ie, spre exel11plu„ co111paraţia unui tala11t în at1t1l 430 şi in a11ul
30: ca şi vitele sau grânele„ ba11ii au co11tinuat să-şi 111odifice ntt nu-
111ai valoarea r1t1n1erică, ci şi se1nnificaţia în cadrul econo111iei urba11e
aflate în progres continuu. Singurul fapt persistent: 111asa 111onetară,
ce 11u se poate confunda ct1 rezerva de devize valorice şi de tnijloace
de plată, este u11 a/ter ego al gândirii.
 585
pe11tru văz: există aici un do111eniu bogat şi profund ce răinâne
aproape neexplorat. Problen1ele fundatnentale încă nu au fost
pt1se cu exactitate. De aceea, şi azi este i111posi bilă parafrazarea
ideii despre bani ce stă la baza schin1burilor în natură şi a
a11dosa111entelor egiptene„ a regi1nului bancar babilonian„ a con-
tabilttă~i chi11eze şi a capitalului evreiesc„ a capitalis111ului
parsilor, grecilor şi arabilor după Harun-al-Rasl1id. Ră111âne
posibilă nun1ai o paralelă între banul apollinic şi banul faustic,
1l1tre ban ca mări111e şi ban ca~fi1ncţie. 1
0111ul a11tichită~i vedea, tot econon1ic~ lun1ea înconjură­
toare ca o su111ă de corpuri care îşi schin1bă Jocul„ călătoresc„ se
grăbesc„ se ciocnesc„ se distrug, precu111 corptirile naturale des-
crise de Democrit. Pentru el 0111uJ este un corp printre corpt1ri.
Su111ă a tuturor corpurilor„ polisu] este un corp de ordin superior.
Toate nevoile vitale se con1pun din nevoi corporale. Deci banul
reprezintă tot u11 corp, aşa cu111 o statuie a lut Apollo reprezintă
"
di vi11itatea . In anul 650„ concon1itent cu corpul de piatră al
te111plului doric şi cu statuia cu toate laturile libere şi realizată în
î11tregi111e„ a apărut şi 111oneda ca greutate 111etalică având o for-
n1ă clar 111arcată. ~- a/oarea considerată o n1ări111e exista deja de
7

foa1te 111ult tin1p, fiind tot atât de veche ca şi cultura în ge11eral .

La Ho111er, talantul însea1nnă o cantitate inică de obiecte de aur
şi de bijt1terii ctt o greutate total deten11inată. Pe scutul lui Ahile
erau reprezentaţi udoi talan~,, şi , în epoca romană, uzanţa de a
• " • • • „ "" ..,,,,

expr1111a greutatea 1n rec1p1ente cu aur ş1 argint era 1nca

generală.
2

lnventarea corpului 111onetar în for1nă clasică este un lt1-

cru atât de grozav„ căruia 11u i-am înţeles încă în nici un fel
sen111ificaţia profundă, pur antică. Noi o consideră111 una din
fai111oasele ''cuceriri ale u111anităţij"_ De atunci, prettrtindeni s-a
bătut 1nonedă, aşa cu111 peste tot se vedeau statui în picioare de-a
lu11gul drt1n1urilor şi în pieţele publice. lată până unde merge
pt.1terea noastră. Noi pt1te1n face aceeaşi figură, dar nu-i putem
da aceeaşi senmificaţie econon1ică . Moneda sub forn1ă de ban
este un fenon1en pur a11tic posibil nu111ai într-un 111ediu de g~ndire

J• Cf. vol. I, cap. I.

2. Friedlă11der: Rorn. ,_~'ittengeschic/1ie'J IV, 1921, p. 30 I .
 586
i11tegral euclidian: în acest 111ediu ea a dirijat şi a for111at întreaga
·viaţă econo1nică. Conceptel.e de venit, avere, datorie„ capital at1,
în oraşele antice, un sens total diferit de cel de la noi, pentru că
prin aceasta nL1 se înţelegea o forţă economică cu un focar de
iradiere„ ci o su111ă de obiecte de valoare aflate într-o singură
n1â11ă . Totdeauna averea este o re=er1Jă de bani licl11zi ce se
111odifică pri11 adăugarea sau scăderea de. . obiecte de valoare~
~

11eavâ11d 11in1ic îr1 cotnun cu bunurile i111obiliare. h1 gâ11direa

a11tică cele două sunt co111plet separate. Creditttl constă În
în1prtn11t1tul de ba11i lichizi„ aşteptându-se ca debitorul să-l
Î11apoieze ca atare. Catilina era sărac pentru că„ în cit1da
bunurilor lui„ 1 el nu găsea pe nin1eni care să catadicsească să-i
Î11credi11ţezc ba11i licl1izi pentru scopttrile politice: datoriile
enor111e ale politicienilor ro-111ani nu erau gara11tate ~ ·r111 bunuri
in1obiliare corespunzătoare„ ci pri11 ~coµuri îndreptate spre o
provincie ale cărei valori 111obiliare se puteat1 exploatd .2 Nun1ai
pri11 gâr1direa financiară corporală se va ajw1ge la Î11ţelegerea
unei serii de fe110111e11e„ precun1 executarea n1asivă a bogătaşilor
sub a doua tiranie şi proscripţiile ro111ane ce vizau acapararea
celei 111ai 111ari părţi di11 111asa 111011etară aflată î11 circu1aţ1e„ sat1,
n1ai 111ult, co11topirea tezaurelor te111pltdui de la Delpl1i înfăpttJită
de cei di11 Pl1ocida îr1 războiul sfânt, a tezaurelor a1tistice la
Cori11t de Mu111111it1s, a Ltlti111elor ofrande ron1ane de Cezar şi
greceşti de Sulla saL1 din Asia Mică de Brutt1s şi Cassius„ fuziu11i

1. Sallt1stius: ('atili11a, 35, 3.

2. Dificultatea întâ111pi11ată de oa111enii din antichitate în încercarea
de a-şi reprezenta schi111bul de lucrt1ri 11edelin1itate corporaJ din toate
părţile, precu111 bunurile in1obiliare„ este atestată de bornele de piatră
(opot) de pe cân1purile grecilor„ ele trebuind să re1>re:i11te ipotetic
acele câ111puri şi, de ase111enea, de /Jer aes el Ii hra, care sen1nifică„ în
actele de cu111părare la ro111ani,... , că se prin1eşte o glie contra unei
n1011ezi în prezenţa n1artorilor. ln co11secinţă„ nu a existat 11icicând u11
con1erţ real cu bunuri şi cu atât 111ai puţin ceva care să an1intească
preţurile curente la noi în n1aterie de bt1nuri in1obile. U11 raport
constant î11tre valoarea păn1â11tult1i şi a banilor era i111posibil de con-
ceput pentru gâ11d1red a11tic3: la fel şi cel difitre valoarea artistică şi
cea băttească . Produsele spirituale~ necorporale deci„ prect1n1 piesele
de teatru sau frescele„ nu aveau~ î11 general ~ nici o valoare econon1ică .
 ....
587
făcute fără nici o referire la valoarea artistică„ pentru că era
nevoie de obiecte preţioase, de metale şi de fildeş. Statuile şi
1

vasele arătate în ti111pul procesiunilor triu111fale„ în ochii

spectatorilor înse111nau bani lichizi~ Mommsen a vrut să încerce
să detem1i11e locul bătăliilor lui Varus după 111onezile dezgro-
2

pate„ pentru că veteranii ro111ani purtau asupra lor întreaga avere

de n1etale preţioase. Bogăţia antică nu este o avere constând în
bLn1uri„ ci o gră111adă de bani; o piaţă financiară antică nu este un
centrLt de credit ca pieţele bursiere din zilele noastre sau di~1 Teba
egipteană~ ci un oraş unde a fost strânsă o parte considerabilă din
banii lichizi existen~ în toată lun1ea . Putem presupune că în
epoca lui Cezar„ n1ai 111ult de ju111ătate din aurul antichităţii se
găsea în orice 1no111e11t la Ron1a.
Când însă iu111ea antică intrase în petioada don1inaţiei
absolute a banului„ cu puţin după epoca lui Hannibal, masa
11att1ral lin1itată de 111etale preţioase şi de opere de artă de 111are
valoare era depa1te de a fi suficierită, ca resort de putt-1e al
aceleiaşi lun1i antice, pe11tru acoperirea nevnilor de monedă
curentă~ de aici a rezultat o veritabilă penurie şi o cursă pentru
găsi rea de noi corpuri tra11sfor111abile în 111onedă. Atunci atenţia
se î11dreaptă spre sclavi care era altă specie corporală„ nu o
persoană„ ci w1 lucru„ putând fi deci concepută în bani . Nun1ai
î11cepând din acest 1110111ent sclavul antic dobândeşte un caracter
specific î11 istoria econo111ică generală . Proprietatea în n1oneda
s-a extins asu1)ra obiectelor vii; astfel a putut fi observată apariţia
n1aterialt1lt1i un1an, pe lâ11gă 111aterialul metalic al regiunilor
~ ~explorate'„ econon1ic„ prin abuzurile guvernatorilor şi ale gene-
ralilor dever1iţi fer111ic1i . Asistăn1 la apariţia unei categorii bizare

- · --- -
I. Din epoca lui Augt1stus , n-a n1ai fost posibil să ne rătnână prea
inuite opere de artă antică în n1etal preţios şi în bronz. Cl1iar şi
atenianul cel 111ai cultiva.t avea o gândire co111p1et aistorică pentru a fi
interesat să cruţe o statuie de aur sau de fildeş din si1nplu1 i11otiv că
aceasta aparţinea lui Phidias. Ne vom an1inti că în celebrul bust al
Atenei părţile de aur erau 111obile, ptitând fi îndepărtate din când î11
câ11d pentru a fi recântărite . Utilizarea eco1101nică a statuii era deci
aprioric stabilită.
2. ( ie.\·atnLe .\'chr~jlen, IV, p. 200 şi urn1.
588
de 111onedă dublă. Sclavul are wi curs necunoscut de bunurile
i111obiliare. El serveşte la acumularea unor mari averi lichide ş1
11u111ai ca urmare a acestui fapt apar acele in1ense tunne de sclavi
din epoca ro1nană „ imposibil de justificat prin alte raţiuni. Atâta
vre111e cât nu erau întreţinuţi decât sclavii necesari pentru n1ica
industrie„ nu111ărul lor era restrâns, putându-se acoperi uşor din
1
prăzile de război şi din sclavia pentru datorii. Nun1ai în secolul
al VI-lea în insula Chios a început importul de sclavi cumpăraţi
(Argyronetes). Diferenţa dintre sclavi şi salariaţii„ mult n1ai
11u111eroşi era în prin1ul rând de natură juridico-politică şi nu
eco1101nică . Cu111 econo111ia antică este statică şi nu di11a111ică ş1
ignoră exploatarea 1netodică a surselor de energie„ sclavii din
epoca ro1na11ă nu existau pentru a fi exploataţi, dar, de bine, de
rău , li se dădeau ocupaţii pentru a putea aduna la un loc un cât
111ai 111are nu111ăr cu putinţă . Erau preferaţi sclavii de lux în
exercitarea unor treburi specializate, pentru că ei reprezentau o
valoare 111a1 1nare„ 11ecostând în acelaşi tin1p prea scu111p ~ ei erau
î11chiriaţi , aşa cun·1 se dădeau împrun1ut bani lichizi~ erau lăsaţi
să lucreze pe propria socoteală, astfel încât puteau să se
în1bogăţească ~ li se oferea cu rabat 111u11că Ia liber, toate acestea
pe11tru a acopeti , cel pL1ţi11, cheltuielile de întreţi11ere ale acestui
~

capital , sclavtil .~ C~a n1ai n1are parte nu putea fi ocupată la

ra11dan1ent 111axin1. lşi î11deplineau sarcinile prin si111pla prezenţă,
p recu111 o rezervă de ba111 pe ca re o deţineau şi a cărei cantitate
11u era legată de li1n1tele naturale ale cantităţii de aur existente
att1nc1. Astfel , cu siguranţă„ nevoia de sclavi depăşea orice 111ă-

I. Este total absurd să se creadă că sclavii „ chiar la .Atena sau în

Egi11a, ar fi constituit vreodată pâ11ă la o trein1e din popul aţie .
Di111potrivă , începâ11d din a11ul 400, revoluţiile presupu11 un nun1ăr de
oan1eni liberi şi săraci cu n1ult superior nu111ărului de sclavi.
2. Este opusul traficului nostru cu negri din epoca barocă„ ce re-
prezintă t111 sfalliu ţJrelim111ar a inlilt."•triei maşiniste~ orga11izarea unei
e11ergii '" "vii'„ prin care s-a ajuns„ în fi11e„ de la on1 la cărbune"
nesesizâ11du-se i111oralitatea pri111u]uj procedeu decât când al doilea se
î11cetăţen1se Văzutâ di11 acest unghi„ victoria nordiştilor în războiul
civil din 1865 î11sean111ă tritn11ful econon1ic al energiei concentrate a
cărbunelui 3supr1 energiei s1111ple a 111uşcl1i lor.
 589
sL1ră şi dincolo de războaiele purtate cu scopul unic de a lua ca
pradă sclavi„ se ajungea la o vânătoare de sclavi întreprinsă de
a11treprenori privap pe toate coastele Mediteranei (vânătoare
tolerată la Ron1a) şi la o nouă modalitate de a face avere:
gL1vematorii extorcau populaţia unor regiuni întregi, vâ11zând-o
apoi ca sclavi pentru datorii . Pe piaţa din Delos erau vânduţi
două 111ii de sclaVI î11tr-o zi . Când Cezar a debarcat în Britania„
la Rotna dezilt1zia provocată de sărăcia în at1r a populape1 fusese
con1pensată de speranţa Lmei prăzi bogate în sclavi. Pentru gân-
direa antică, era vorba de una şi aceeaşi operaţie de transfon11are
î11 111onedă, fie că pe atunci la Corint se distn1geau statuile, fie că
locL1itorii erau vându~ pe o piaţă ca sclavi: în an1bele cazuri
fL1seseră tra11sfon11ate î11 bani nişte obiecte corporale.
La extre111a cealaltă a acestei gândiri se află si111bolul
ba11t1lL1i faustic, al banului ca fu11cţie, ca forţă, a că1ui valoare nu
constă în sin1pla lui existenţă , ci în acpunea lui. Noul stil al
acestei ga11di1i eco11omice apare deja în 111aniera în care nor-
111anzii, îr1 anul l OOO, şi-azi organi=at ca pz1tere econon1ică pră­
zile î11 pă111ânt şi în oa111eni. Con1paraţi valoarea pur contabilă
1

d111 co11tab1litatea tinută de ducii Jor, de t111de 11e-au venit cuvin-

~

tele cec, co11t, co11trol, 2 CLI 4 'tala11ţii de atu_,, co11te111porani din

Iliada şi veţi ajw1ge nu111aidecât la conceptul de credit n1odem,
ce rezultă din încrederea în forţa şi în durata unei direcţii econo-
111ice„ fiind identică aproape cu ideea noastră despre bani.
Metoda financiară respectivă„ transferată de Roger al Ii-lea
în regatul no11nand din Sicilia, a fost dezvoltată în 1230 de
Friedrich al Ii-lea Hohenstat1fen într-un siste1n grandios a cărui
dina111ică depăşeşte cu nlult 111odelu1 şi care a făcut din acest
în1părat ' pri111a putere capitalistă din lun1e".3 În timp ce fra-
4

"
t. l11n1direa cu ad111i11istraţia egipteană din Itnperiul Vechi şi cu cea
chineză din prin1a perioadă Ciu nu este de nebăgat în sean1ă .
2. (~Ieri ci acestor can1ere de cont sunt prototipul fu11cţionarilor
n1oderni de ba11că (Î11 engleză : clerk).
3. Ha1npe: !Jeuf.\·cJ1e l\.aiserp,eschicl1te, p. 246. Leonardo„ Pisa110 al
cărui l ,iber / lhaci „ scris în 1202, a făcut autoritate î11 calculul co-
111erc1al n1ultă vren1e, până după Re11aştere: pe lângă sisten1ul cifrelor
arabe„ au fost introdt1se şi nu111erele i1egative pe11tru a expri111a
590
ten11zarea gândirii 111aten1atice cu voinţa de putere regală
pătru11dea din N6n11andia în Franţa, fiind aplicată în 1066 în
proporţii considerabile în A11glia cucerită (no111inal, pă111ântul
Angliei este încă şi azi don1eniu regal)„ ea era in1itată în Sicilia
de republicile urbane italiene pe care co11ducătorii lor patricie111
le aduc în curând de la economia comunală la nivelul propriilor
tratate de co111erţ şi, deci, de la gândirea negustorească la co11-
ta bilitatea specifică întregii lu111i occidentale. Pu~n 111ai târzi LL
practica siciliană a fost adoptată şi de cavalerii teuto11i şi de
dinastia de Aragon„ ceea ce probabil n-a răn1as fără influenţă
asui)ra co11tabilită~i exe111plare a Spaniei din ti111pt1l lui Filip al
Ii-lea şi a Pn1siei din ti111pul lui Friedrich Wilhel111 I.
1-lotărâtoare pe11tru econon1ia occidentală a fost însă
i11ve11ţia lui Fra Luca Pacioli, î11 1494, adică dubla contabilitate,
„„co11ten1pora11ă n cu 111onezile antice de la 650. ~'Este una din cele
n1ai 111ari ,_inve11~i ale spiritului u111an'', spunea Goethe în Wilhe/111
lvfeister. ln adevăr, autorul ei poate sta fără tean1ă alături de con-
te111pora11ii lui Colu111b şi Copen1ic. Calculul co11tu1ilor îl dato-
ră111 11on11a11zilor, contabilitatea o datoră111 lon1barzilor. Triburile
gern1a11ice at1 creat cele c/011ă opere juridice gotice, di11tre toate
cele n1ai pro111iţătoare: 11ostalgia acestor triburi pe11tru 111ările
Îndepărtate a fost deter111i11a11tă în cazul celor do11ă descoperir1
ale A111ericii . „'Dubla contabilitate a apărut din acelaşi ~pirit ca şi
sisten1ele 1ui Galilei şi Newto11... slujindu-se de aceleaşi instru-
n1ente„ ea organizează fenon1enele într-un sisten1 artistic şi se
poate spune că este pri111ul cosmos edificat pe principiuJ gândirii
111ecanice. Dubla contabilitate explorează cos111osul lumii econo-
111ice după aceeaşi 111etodă„ de care ulterior se vor servi 111arii
astronon1i în explorarea cos111osului universului înstelat.„ dubla
co11tabilitate se bazează pe ide~a funda111entală, adusă până la
ultin1ele co11seci11ţe„ că toate fenomenele nu pot fi sesizate decât
ca11titati \/~ 1.
Dubla contabilitate este o anali=ă p1.1r spaţială a
·valorii, raportată la z1n siste111 de coordonate al căror p11nct
---- - · · - - · - - - - - - - - - - - · - - · - - - --···--- -·-
noţiunea cantitativă J)ebct„ şi aceste inovaţii fiind încurajate de
n1arele 11011 ~nstat1fe11.
I. Sornbart: /)er n1rJc/er11e Ka1>ita/1.\'n1u.\·„ II, p. 119.
 591
1111ţ1a/ este '"fir111a" . Moneda antică .nu
pem1isese decât un calcul
Jritn1etic cu valori-111ări111i. Pitagora şi Descartes se află din nou
faţă în faţă. Se poate vorbi de i11tegrarea unei întreprinderi şi în
economie„ ca şi în ştiinţă: curba grafică este acelaşi 111ijloc
aL1xiliar vizualizat. Ca şi cos111osul lui De111ocrit„ lu111ea econon1i-
că a11tică se divide după 111aterie şi ~forn1ă . O nlaterie sub for111ă
de 111onedă reprezintă n1işcarea econo111ică„ şi î1npi11ge 11ecesită­
ţile-111ări1111 avâ11d acelaşi cuantt1111 valoric spre do111e11iul unde
vor fi uti1izate. Lu111ea noastr·ă econo111ică se în1parte după forţă
şi 111asă. U11 câ111p de forţă dat de tensiuni financiare se află în
spaţitt şi conferă fiecărui obiect, independent de genul său, o
valoare de efect 1 pozitivă sau negativă, reprezentată printr-un
111scris î11 registru. "Q11od non est i11 libris, non est in 11111ndo ".
Dar sin1bolul ba11tdui, co11ceput aici ca o funcţie şi care si11,<s11r
are dreptt1l de a se co111para ct1 n1oneda a11tică, 11u este un î11scris
l11tr-o ca1te„ 11ici o can1bie de scl1i111b„ un cec sau un bilet de
ba11că„ ci actz1/ pri11 care ~fi1ncţia este reali=ată prin scris şi deci
hârtia de valoare„ în sens foarte larg'I ntt poate fi decât o si111plă
111ărt1rrie istorică .
Alături î11să de aceste efecte co111erciale, pri11 ad111iraţia
rigidă pe11tru a11ticl1itate, Occidentul a bătut n1onede„ 11u 11un1ai
ca î11se11111 al suveranităţii ci cu convingerea că ele su11t o dovadă
a ba11 ului coresp u11zâ11d î11 realitate cu gândi rea econon1i că .
Astfel, în epoca gotică au fost adoptate dreptul ro111a11„ care iden-
tifică IL1crurile cu 111ări111i corporale, şi 111ate111atica euclidiană
care era co11struită pe conceptul nu111ărului-111ărin1e. S-a întâ111-
plat deci ca dezvoltarea acestor trei universuri fon11ale spirituale
să nu se î111plinească pri11tr-o exteriorizare şi o înflorire, precu111
111uzica faustică„ ci s11b for111a 11nei e111ancipări progr·esive a
co11re1Jt11/11i de 111ărin1e. Maten1atica îşi ati11sese deja ţelt1riJe la
sfărşitt1! barocului . ~ Ştii11ţele juridice ignoră şi astăzi adevăratele
proble111e, dar î11 acest secol a fost pusă exige11ţa congrue11ţei
--- - - - - - - - - - -- -
I. Strâns înrudit cu in1aginea noastră despre 11atura electricităţii este
fenon1enul de clearin~, unde starea pozitivă sau negativă a 111ai
n1ultor firn1e (centre de tensit1ne) se soldează cu un act de gândire
unde situaţia reală este î11registrată în catastife. Cf. voi. I, cap. VI.
2. Cf. vol. I„ cap. I.
592 „
i11teme dintre gândirea econo111ică şi gândirea juridică, ceea ce la
juriştii romani venea de la sine~ la fel şi cunoaşterea în egală
111ăsură a amândurora. Conceptul de ban sin1bolizat de 111onedă
cadrează perfect cu spiritul dreRtului real antic: la noi lucrurile
"'
nL1 stau astfel nici pe departe. lntreaga noastră viaţă nu are o
dispoziţie statică şi stoică„ ci una dinan1ică : de aceea, forţele,
ra11da111entul , rela~ile, capacităţile (talentul organizatoric„ spiritul
i11ve11tiv, creditul„ ideile, 111etodele„ sursele de energie) reprezintă
cse11ţialul , î11 locul existenţei si111ple a lucrurilor corporale.
A şada r„ gândirea realistă L'roma11ă" a juriştilor noştri este„ din
acest 111otiv„ la fel de străină de viaţă ca şi o teorie fi11anciară care
are, co11ştie11t sau nu„ punctL1l de pornire î11 existenţa 1nonedei.
Ca11titatea de 1nonedă „ care„ prin in1itarea antichităţii„ n-a încetat
să crească până la izbucnirea pri1nului război 111ondial„ şi-a creat
î11tr-adevăr un rol„ depa1te de dn1111ul firesc„ care nu are ptin
11i111ic a face cu for111a i11temă a econo111iei niode1ne„ cu proble-
111ele şi scopurile ei . Chiar dacă , în ur111a războiului„ ar fi dispă­
rut definitiv din circulaţie, această dispari~ e n-ar fi sc.hi111bat
. . I
1111111 C.
Di11 nefericire„ econo111ia na~onală 1node1nă a apărut în
epoca clasicis111ului, când nt1 nun1ai statuile, vasele şi dra1nele
,...
I. I n cultura noastră„creditul unei ţări se bazează pe capacitatea de
efort eco110111ic şi pe organizarea politică ce conferă operaţiu11ilor
fina11ciare şi î11scrisurilor co11tabile caracterul unei reale creări a
bant1lui .~ aceasta 11u pri11 ca11titatea de aur înn1agazinată undeva.
Rezervele de at1r au ajuns la rangul de indice de credit nun1ai în ur111a
superstiţiilor din antichitate„ pentru că sporirea lor nu depinde de
voinţă„ ci de putere. lv1onedele cure11te sunt î11să rnt11~/ă„ cu un cu~s
raportat la creditul ţării - (cu cât creditul este 111ai slab„ cu atât aurt1l
urcă pâ nă când 11u n1ai poate fi obţinut decât contra altr>r n1ărfuri : au-
rul se 111ăsoară deci, ca orice n1arfă, cu unitatea de co11t şi nu invers,
cun1 dă de g,â11dit expresia: valoare î11 aur) - servi11d ca 111ijloc pentru
"'
plăţi reduse, putâ11d fi ocazional î11locuit prin ti111bre. ln Egipt, t1i1de
gândirea fi11a11ciară prezi11tă ase111ănări ui111itoare cu cea occidentală,
ln1periul Nou nu a cunosct1t ceva ase111ă11ător n1onedei. Mandatul
scris era singur st1ficient iar din 650 până la elenizarea Egiptului prin
îr1te111eierea Alexandriei„ 111onedele a11tice intrate în ţară erau în
ge11eral tăiate în bt1căţi şi evaluate ca marfă după greutatea lor.
 593
rigide treceau drept singura a1tă adevărată„ ci şi n1onedele bine
bătute treceau drept singurii bani adevăra~. Ceea ce Wedgwood
se an1biţiona să facă prin 1768„ cu reliefurile şi cu ceştile lui în
11uanţe delicate„ era în fond şi an1bi~a Jui Adam Sn1ith şi ~ teoriei
lui despre valoare„ din aceeaşi epocă : era dorită prezenţa pură a
n1ări111ilor concrete. Confuzia dintre ban şi 111onedă corespunde
cu exactitate actului de 111ăsurare a valorii unui lucru prin canti-
tatea de 111u11că depusă . Acu111 '"'111unca" nu 111ai este o acţizlne în
interiorttl tinei lun1i active, nu este actil1itatea diversificată la
i11finit în confor111itate cu rangul intern, cu intensitatea şi am-
ploarea, acţionând în 111edii 111ereu diferite„ inăsurate ca un câmp
electric„ fără a putea fi delin1itată. Re=11/tat11/ reprezintă într-o
n1anieră 111aterială„ caracten1/ re=idzlal al 11111ncii. ceva concret
în care 11i111ic re1narcabil nu apare, dacă nu cumva acesta este
volu1nul.
Econon1ia civilizaţiei euro-an1ericane este construită, cu
totul contrar„ pe o muncă ce se caracterizează numai prin din1en-
situ1ea internă„ aşa cun1 n-a fost vreodată cazul în China sau în
Egipt„ ca să nt1 1nai vorbi111 de antichitate. î'+Ju degeaba trăin1
i11tr-o lu111e a dina111icii econo111ice: tnunca particularilor nu se
adiţionează în 111anieră euclidiană, ci se află într-o relaţie funcţi­
onală . Mtmca pur execzltivă„ singura cunoscută de Marx, nu este
11i111ic altceva decât funcţia unei activităţi inventive, ordonatoare,
organizatorice„ care„ 111ai întâi, îi conferă celeilalte un sens„ o
valoare relativă şi o posibilitate generală de realizare. Econon1ia
n1ondială în întregi111e, după inventarea 1naşinii cu aburi, este
opera u11ui nun1ăr foarte inic de intelecte superioare, fără a căror
n1u11că de î11alt nivel tot restul n-ar exista ~ n1unca aceasta este
gândire creatoare şi nu un ''quantum"~ 1 contravaloarea ei nu se
regăseşte într-un nu111ăr de 1nonede, ci în bar1i, bani faustici mai
ales„ care 11u sttnt bătt1ţl , ci concepztţi ca ztn centnt de ac_ţiztne
po111ind de la o viaţă a cărei dimensiune internă dă gândirii
sen1nifica~a wiei realităţi . Gândirea financiară produce banul:
acesta este secretul economiei rnondiale. Când un organizator în
stil 111are scrie un 111ilion pe o hârtie, acest milion există, căci
personalitatea lui„ ca un centru economic, garantează o creştere

1. Deci i11existe11t până acu111 î11 dreptul nostru real.

corespu11zătoare a forţei
econon1ice din do111eniul săt1. Aceasta şi
11i 111ic altceva se11111ifică pentru 11oi cuvântt1I credit. Toate n1011e-
dele din lu111e nu ar fi de ajuns pentru a co11feri actiVItă~i 111u11c1-
torului u11 se11s şi deci o valoare bănească„ dacă pr111 fai111oasa
~"expropriere a expropriatorilor'' capacităţile superioare ar fi î11-
depă1tate de la opera lor„ devenind_ astfel 11eînsufleţite. fără
voi11ţă . 11işte î11velişuri fără con~nut . 111 acest sens, Mar.x„ ca şi
:.\da111 S111ith„ este u11 clasic şi t1n vlăstar autentic al gâr1dirii
_Juridice ron1a11e: el 11u vede fu11cţia„ ci 11u111ai 111ărin1ea ·fi11ită . El
ar vrea să separe 111ijloacele de producţie de cele al căror spirit 11t1
tra11sfor111ă în fabrică o gră111adă de fiare şi de zidărie decât prin
111ve11tarea unor n1etode„ prin organizarea tu1or uzine capabile de
r~111da111ent „ prin acapararea unor pieţe de desfacere„ n1ijloace
'-·,11 c I1psesc când forţele lor nu găsesc spaţit1 de 111a11ife<;tare
1

Cel care vrea să dea o teorie n1odemă asui)ra 111u11cii

t rcbt1ie să se gâ11dească te111einic la princ1p1 uJ funda111e11tal al
întregii vteţi : orice 111od de viaţă include subiec~ ş1 obiecte„ a
căror diferer1tă este cu atât 111ai 111arcată cu cât viata are 111ai
~ ~

111ult sens şi for111ă . Fiecare curent al existe11ţei este alcătuit

dintr-o 111i11oritate de şefi şi di11tr-o 111ajoritate pt1ten1ică de subor-
do11aţi , (/eci .fiecare tip (/e eco110111ie se caracteri-:.ea-:.ă pri,-1tr-o
1111111că ele C(>t1d11cere şi ·o 1111111că de e~Yec11ţie. La Marx şi la
ideologii eticii sociale în general„ ~'perspectiva broaştei n 11u pu11e
î11 evide11ţă decât acest ulti111 ge11 de 111uncă „ 111eschi11ă şi 111asivă „
care însă 11u există decât în virtutea celei di11tâi , iar spiritul di11
acest u11ivers al n1uncii 11u poate fi sesizat decât pornind de la
pren1isele aflate la cel 111ai înalt 11ivel. Nt1 n1ecanicul„ ci inve11ta-
torul n1aşi11ii cu abur are un rol decisiv. Ceea ce are i111porta11ţă
este gândirea.
La fel „ există subiecţi şi obiecte ale gâ11dirii pri11
inter111ediul banilor: cei care îi produc şi-i dirijează î11 virtutea

I. Să presupunen1 că n1uncitorii iau drun1ul uzinelor. Ei nu vor

schin1ba aici nin1ic. Sau„ n1ai degrabă„ sunt i11capabili de aşa ceva„ şt
totul se prăbuşeşte : ori dacă nu„ sunt capabili de câte ceva şi att1nci ei
înşişi vor deveni antreprenori care se vor gândi doar ct1n1 să-şi
consolideze puterea. Nici o teorie nu va înlătura această realitate ~
viata este făcută astfel .
~
 595
pcrso11alită~i lor şi cei care se conservă datorită
lor. Banii de stil
faustic sunt forţa abstrasă din dina111ica econo111ică de stil
fat1stic: depir1de de destint1l individual (de latura econo111ică a
dest111ului individului viu) dacă o parte a acestei forţe este
reprezentată prin din1ensiunea internă a existenţei sa1e'I sat1 dacă
î11 faţa forţei resJJective se află doar o n1asă de indivizi.

Cuvâ11tul Capital desen1nează centrul acestei gândiri ~ nt1

sL1n1a acestor valori„ ci ceea ce le n1enţine În 111işcare ca atare.
Cap1talis111ul începe să existe odată cu tnarile oraşe ale unei civi-
lizaţii„ redt1cându-se la Ltn cerc foarte inic al ce!or care reprezintă
existe11ţa respectivă prin personalitatea şi inţeligenţa lor. Opusul
cap1talis111ului este econon1ia provincială . lntâi„ don1ina~a ab-
solttt~1 a banilor îr1 111011edă asupra vieţii antice„ chiar şi asupra
d1111cnsiLn1i1 politice ce a prodt1s acest capital static„ a<pop~J11„
"pt111ctL1l de plecare',„ care„ prin existenţa lui atrage 111ereu 11oi
111ase pri11tr-L1n fel de 111agnetis111. Şi iarăşi„ n1ai întâi do111ina~a
valor1lor co11tabile"I al căror siste111 abstract este eliberat„ astfel
zicâ11d, de personalitate pri11 dubla contabilitate şi continuă să
acţioneze prin dina111ica inte1nă proprie„ generatoare a capitalis-
n1t1lt1i 111oden1„ al cărui câ111p de forţă cuprinde întregul pă1nânt. 1
Sub influenţa capitalului din antichitate, viaţa econotni-
că ia fo1111a unui curent de aur ce curge din provincii către Ron1a
şi viceversa„ în căutare de dotnenii neîncetat noi„ ale căror
bogăţii î11 aur prelucrat nu au fost încă "'exploatate'„. Brutus şi

....
I. ln " în calitate de centre de credit„ băncile devin o fartă
conseci11tă„
,
econon1ică dllpă 1770„ interve11ind pentn1 pri111a oară în politică la
Congresul de la Viena. Până atunci„ ba11cl1erii se ocupau îndeosebi
cu afaceri de scl1in1b. Băncile cl1ineze şi cl1iar cele egiptene at1 altă
sen1nificaţie„ în tin1p ce băncile din a11tichitate, chiar î11 Ron1a
i 111perială„ ar fi trebuit n1ai degrabă să se chen1e case ele ba11i. Ele
depoz1t2u ba11ii lichizi reztlltaţi di11 i111pozite şi dădeat1 cu î111pn1111ut
bani licl1izi contra ran1bt1rs: astfel şi ten1plele„ pri11 rezerva de n1etal
preţios. deveneat1 'I.bănci'„_ De-a lungt1l secolelor, ten1plul din insula
Delos a î111pn1n111tat cu 1O~~ dobândă.
596
Cassius dirijau aurul din ten1plele Asiei Mici, în lungi caravane
de catâri, de pe câ1npul de bătaie de la Philippi (pute111 vedea
astfel ce operaţii econon1ice putea genera jaful după o bătălie):
Caius Gracchus remarcă deja că amforele pline cu vin ce plecau
de la Ron1a în provincii se întorceau la Roma pline cu aur.
Atracţia exercitată asupra ron1anilor de proviziile de aur ale unor
popoare străine corespunde celei exercitate asupra noastră de
cărbune„ care„ în se111nificaţia 111ai profundă„ nt1 n1ai este deloc un
„'lt1cru"„ ci un tezaur energetic.
Există însă şi o corespondenţă între aplecarea antichităţii
către proxi111itate şi prezent şi, pe de altă parte, coexistenţa
irlea/11/11i eccJ110111ic al az1tarhiei alătt1ri de cel al polisului . ln
a11tichitate, aton1izării politice trebuia să-i corespundă atomiza-
rea eco110111ică . Fiecare din acele 111i11uscule unităti„ v1i voia să
a.ibă un curent econon1ic propriu şi co111plet închis în sine,
independent de toate celelalte şi atât cât se p11tea vedea c11 ocl1ii.
La extren1a cealaltă„ observăm ctun se for1nează conceptul occi-
de11tal de firn1ă, centru de forţă total i111personal şi necorporal
pri11 concepţie, a cărei acţiune iradiază în toate direcţiile spre
i11fi11it: l.'patro11ul n, prin capacitatea de a gâ11di sub i111peri ul ba-
11ilor, nt1 reprezintă întreaga ei capacitate, dar posedă şi cond11ce
u11 n1ic cos111os, adică îl don1ină prin puterea lui . Dualitatea
firmă-patron ar fi fost i111posibil de reprezentat prin gândirea
anti chită „tii. 1
De aceea, cultura occidentală şi cultura antică semnifică
u11 111axi111u111 şi un mini111u111 de organi::are „ ce lipseşte ct1 de-
săvârşire 0111ului din antichitate„ chiar şi sub fon11ă de concept.
Eco1101nia financiară înseamnă provizorattil ridicat la ra11gul de
regulă: la Atena şi la Roma'I burghezii boga~ se ocupau ctt
ecl1iparea navelor de război~ puterea politică a edilului ro111an şi
datoriile lui se bazează nu nu111ai pe faptul că el organiza şi
realiza jocuri, drt1111u1i şi edificii, ci le şi plătea , rezervându-şi 'I de

"
1. In perioada goticului târziu co11ceptul de fir1nă se forn1ase deja sub
nu111ele de ralia sau 11eg<Jliatio, i111posibil de tradus î11 vreo lin1bă a
anti chităţii . La ro111a11i 11e?,rJtiun1 se111nifică un eveni111e11t concret ("'a
face o afacere" şi nu "a avea o afacere").
 597
altfel~ dreptul de a da ulterior banii înapoi jefuind provincia.
\J1111eni nu se gândea la sursele de venit decât atunci când simţea
11evoia, revendicându-le fără nici un spirit de prevedere, în
co11fon11itate cu nevoile mon1entane, astfel încât ele puteau
secătui. Jefuirea tezaurelor propriilor temple, prădarea pe mare a
corăbiilor propriului oraş, confiscarea bunurilor propriilor ce-
tăte11i erau n1etode financiare cotidiene. Dacă răn1â11ea ceva„ se
~

distribL1ia cetăţe11ilor, procedet1 aplicat„ de exe111plu„ de renu1nitul

EubLtlos la Ate11a. 1 Nu exista 11ici un buget şi nici altceva care să
se111e11e cu o politică econo111i că. ''Activitatea econo111i că" din
provinciile ro111ane era tui brigandaj oficial şi privat, practicat de
se11atori şi de oa111enii cu bani, fără ca ni1ne1Li să se întrebe dacă
ş1 în ce fel valorile astfel sustrase ar putea fi înlocuite. Niciodată
a11t1cii 11u s-au gâ11dit la o dezvo]tare 1netodică a vieţii · eco-
no111ice, ci 11u111ai la un rezultat n1ot11entan, la un cua11tu1n ·.·.
accesibil de bani. lichizi~ fără vechiul Egipt, Ro111a i111perială ar fi
fost pierdută: acolo„ din fericire„ exista o civiliza~e care, de
LU1 n1ileniu„ nu se gândea la nin1ic altceva decât cun1 să-şi
orgar1izeze econo111ia. Ro111anii nici n-au înţeles w1 ase111enea stil
viu„ rlici n-au putut să-l i1nite"' 2 dar hazardul care a tăcut să se
scurgă spre Ro111a o 111i11ă inepuizabilă de bani„ exact pentru cei
care do111inau politic o lu111e de felahi, a făcut inutilă şi ridicarea
prescripţiilor la rangul de c11t11n1ă. Ultitna din aceste operaţii
fi11anciare a fost 111asacrul din anul 43„ cu puţin înainte de
transfor111area Egiptului în provi11cie. 3 Masa de aur ce fusese
adusă din Asia Mică de Brutus şi Cassius şi care înse11u1a o
ar111ată„ p1in ur111are do111i11aţia asupra lu111ii„ a făcut 11ecesară de
cealaltă parte, proscrierea a 2000 dintre cei 111ai bogaţi locuitori
ai Italiei„ ale căror capete au fost aduse î11 saci în foru111 pentru a
se pri111i recon1pensele pron1ise. Nu inai erau cruţaţi nici propriii
pări11ţi , copii şi bătrâni, oameni care nu se ocupaseră vreodată de
~Jolitică, dar care posedau un tezaur de bani lichizi . Rezultatul
cruţării lor ar fi fost prea subţire.

I. Pohln1an11: <iriecl1. (ie,\·chichte„ 1914, p. 216 şi ur111 .

2. Gerke Norden : J~'inleitu11„P., i11 llie i 1/tertumi-viss., III, p. 291.
3. Kro111ayer„ î11 !fartmal'1n.\' ri)mische (ieschichte, p. 150.
598
Odată cu dispari~a sentin1entului cos111ic antic„ în pritna
pa1te a epocii i111periale„ s-a stins însă şi acest 111od de gândire
fi11a11ciară. Piesele nionetare redev·in nişte b11n11ri, pe11trt1 că
on1t1l se î11toarce la stilul de viaţă ţărănesc„ 1 fapt ce explică„ dt1pă

I. Ron1anii erau evreii acelui tin1p Din contră, evreii erau atunci
ţf1ra11i„ n1eşteşugari„ n1ici con1ercianţi tcf. Pârva11: I )ie .\'at1011a/1tiil
Llcr A.-t11.~/leu/e in r<'in1i.„;c/1e11 A.eiserreicl1„ l 909: Mon1111sen: l?iin1iscl1e
( ;e.,·chichte„ V, p. 417), adică ei exersau profesiunile ,...
care î11 epoca
gotică au devenit <>hiectu/ afacerilor lor con1erciale. ln aceeaşi situa-
ţie se află „„europeni i „, de astăzi în raport cu n1şi i „ care prin viaţa lă­
untrică totaln1ente n11stică văd În gândi rea dependentă de bani un
JJâcal. (Cf. pelerinul din . l::,1/11/ tic 11<>llJJf<: al 1ui Gorki şi întreaga
gândire a lui Tolstoi). Aici, ca ş1 în Siria din vren1ea lui Iisus„ există
două u11iversuri econon11ce opuse: o lun1e superioară„ străină„ civili-
zată, venită din Apus, căreia îi aparţine drojdia întregului boşelv1s111
occidental„ străin de Rusia„ di11 pr11111i ani a1 revoluţ1e1 „ ş1 o lu111e
necitadină„ ce trăieşte profund doar printre bunt111, ce nu contează,
dar care ar vrea să-şi scl1i n1be nevoile in1ediate. Trebuie ca noi să
concepen1 clişeele verbale exterioare drept o voce prii. care rusul
sin1plu„ în _Întregin1e preocupat de sufletul lui, este deter111inat să
înţeleagă voi11ţa lui Dun1nezeu. La naşi„ n1arxisn1ul se bazează pe o
neînţelegere ferventă. Viaţa econon1ică superioară a epocii lu1 Petru
cel Mare a fost sttportată„ dar nici n-a fost construită„ nici recunos-
cută. Rusul nu con1bate capitalul„ dar nici nu-l Î11/eleJ?,e . Cel care ştie
să-l citească pe Dostoievski presin1te acolo o un1a11itate tânără„ pentru
care Încl1ht1111i111.1 e:ri.\·tă„ ci există nun1ai bunurile Jegate de o existe11-
!ă a cărei pondere nu este de 11atură econon1ică. Angoasa plusvalo-
„1.

rii„„„ care a în1pins JJe n1ulţi oa111eni la si11t1cidcre înai11te de p1in1ul

război n1ondia!„ este o 111a.r:că literară i11acceptabilă„ disin1ulând reali-
tatea că a câştiga ba11i este o blasfe111ie pentn1 gândirea econon1ică
11ecitadi11ă„ un JJăct.11 pentn1 religia n1sească a viitorului . La fel cun1
decad oraşele ţariste şi cun1 oa111e11ii contint1ă să trăiască aici ca î11
nişte sate, sub învelişul exter11 al boşelvisn1ult1i care gândeşte în stil
citadi11 şi dispare rapid„ tot aşa ei s-at1 eliberat de i:.cono111ia occiden-
tală. Ura apocaliptică (ce anin1a„ de ase111enea„ iudais111t1l si111plu
contra Ron1ci în vren1ea lui Iisus) nu viza Petersburgul ca oraş„ ci un
sediu al unei puteri politice de stil occidental„ dar şi un centrt1 al
gandir1i pri11 intern1ediul lJanilor occidentali„ care a otrăvit viaţa î11
 599
d011u11a lt1i Hadr1a11, sct1rgerea rapidă a aurului către Orientul
c'trc111, fe110111e11ce11u poate fi î11ţeles 11ici azi . Viaţa eco110111ică
~ub forn1a tu1ui flux de aur fusese eclipsată de ascensiunea unei
culturi tinere, şi de aceea şi sclavul a încetat să n1ai înse111ne
bani Dispariţia at1n1lui este înso~tă de eliberarea n1asivă a
~clavilor, pe care nici tu1a din nu111eroasele legi i111periale de la
...\ugustus încoace 11-a putut-o opri~ sub Diocleţian , al cărui
cclebrt1 tarif n1axin1al 11u se n1ai raportează în general la o
econo111ie fi11a11ciară , ci reprezi11tă o regle111entare a schi111b11/11i
( /(! /J1111L1ri, t1pt1I de sclav a11tic a dispărut .

2. Maşina

Tel1111ca este la fel de veche ca şi viaţa În ge11eral care se

n11şcă liber î11 spaţiu . ln 11atura văzută de 11oi, r1u111ai lun1ea
vegetală este lU1 teatru de desfăşurare a eve11in1e11telor teh11ice.
Cl1iar prin faptul că se 111işcă, a11i111alul are totodată o teh111că a
n1işcării pentrt1 a se co11serva şi a se apăra .
Relaţia prin1ară dintre u11 n1icrocos111os trezit şi 111a-
crocos111osL1l său„ ~~nat11ra"', constă î11 tato11area pri11 si111ţuri care,
de la sin1pla i111presie senzorială se ridică la o ji1decată a
si111ţt1rilor şi acţio11ează astfel î11 111anieră critică'! '"'izolantă',, sau„
ceea ce î11sean111ă acelaşi I ucru, ca anali=ă cauzală. Co11statările

întregul ei"\ în1pingând-o pe o cale greşită . Spiritul rusesc profund

detern1ină astăzi apariţia u11ei terţe forn1e de creştinisn1 n1agic„ 1i psit
încă de preot şi înten1eiat pe l~\·t111?,l1elia c!U/Jtl Joa11, infinit n1ai
aproape de creştinisn1ttl n1agic decât de cel faustic, bazat deci
pe o sin1bolică nouă a hr>le~ului şi care, departe de Ro111a şi de
Wittcn1berg, priveşte dincolo de Biza11ţ către lerusalin1'1 cu presenti-
111entul cruciadelor viitoare. Această preocupare e.rc/usivli îţ va putea
face pe rus să accepte iarăşi econon1ia occidentală, aşa cun1 creştinis­
n1ul pri n1itiv acceptase econon1ia ro111ană, iar creştinisn1ul gotic eco-
non1ia iudaică„ dar nu va n1ai participa lăuntric la această eco110111ie.
600
se completează printr-un sistem, cel n1ai desăvârşit cu putinţă„
for111at din ~xperienţele (''mărci") cele mai originale, iar această
n1etodă involuntară prin care te sin1ţi ca acasă în lu111ea aceasta„
a ajuns, la nun1eroase ani1nale, la o bogăţie experin1e11tală
uitnitoare„ nedepăşită de nici o 1nodalitate umană de cunoaştere a
naturii. Fiinţa trezită originară este 111ereu o fiinţă trezită În
acţiztne, depatte de tot ceea ce constituie o si111plă „„teorie',~ aşa
stau lucrurile cu neînse111nata tehnică zilnică prin care se
act1111ulează neintenţionat experienţă, în contact cu lucrurile„ i'n
calitatea lor de l11cn1ri n1oarte, neînsufleţite. Este deosebirea
di11tre cu1t şi n1it, căci în acest stadiu nu există nici o graniţă între
religios ~i profan. Orice fiinţă trezită este religie.
111 istorie, cotitura decisivă a vieţii superioare a avut loc
când constatarea naturii (pentru a te orienta după ea) a trecut la
o co11solidare a ei pent1î1 a o 111odifica intenţionat. Prin aceasta
tehnica devine într-un oarecare fel suverană iar experienţa
originară instinctivă trece într-o ştiinţă originală despre care
avem o --'co11ştiinţă" clară. Gândirea este e1na11cipată de senz.aţie,
epocă al cărei început se datorează în pri111tll rând li111baj1,tl11i
l'cJrbit. Eliberând li111bajul de vorbire, în lin1bile de co111unicare
se creează w1 tezaur de senme ce sunt 1nai 111ult decât 111ărci,
îndeosebi n1t111e con1binate cu un sentin1ent se1nantic, prin care
0111ul supune tnisterul n1t1nenal11/11i (divinităţi sau forţe ale na-
turii„ aceasta are 1nai puţină i111portanţă), ca şi n1tn1ere (fonnule,
legi foarte si111ple) prin care forma internă a realului este abstrasă
din sensi bi Iul întâtnplător.
Astfel, din siste1nul de semne ia naştere o teorie, o
i1nagine ce se detaşează de tehnica zilnică (indiferent dacă este
vorba de o tehnică civilizată sau de începuturile ei prin1itive), ca
un fragn1ent de fiinţă trezită inactivă, dar care, în sens invers, n-a
produs această teht1ică . Se "ştie" ceea ce se vrea, dar pentru a
dobândi ştiinţa au fost necesare 111ulte eveni1nente, iar asupra
caracterului acestei ~'ştiinţe" nu trebuie să ne facen1 iluzii. Prin
experienţa nun1erelor, omul poate dirija n1isterul după cum Vrea,
dar aceasta nu însea111nă că el a şi descoperit acest mister.
I111agi11ea 111agicianului 111odem (spirit co1nbinativ înzestrat cu
resorturi şi semne care-l ajută să declanşeze dintr-o dată, printr-o
mişcare din deget, nişte n1irifice efecte despre natura cărora nu
ave111 nici cea 111ai inică idee) este si111bolul tehnicii u1nane în
 601
ge11eral. l111aginea universului lun1inos care ne înconjoară, dez-
voltată prin cunoaştere critică, prin analiză„ în sisteme teoretice,
ele î11sele o 1111agine„ nu reprezintă nin1ic altceva decât respectivul
spirit combinatoriu prin care anun1ite lucruri sunt 111arcate în aşa
fel încât printr-o lejeră abordare ele produc cu siguranţă anumite
efecte. Misterul nu păstrează nimic din această greutate stri-
vitoare. 1 Totuşi , prin tehnica respectivă fiinţa trezită exercită o
in1ixtiune violentă în universul faptelor. Viaţa se serveşte de
gândire ca de o cheie 111agică ~ la apogeul a nu1neroase civtlizapi ,
î11 111arile lor oraşe, vine Ja urmă wi mo111ent când critica tehnică
oboseşte să n1ai răn1ână în serviciul viep1, erijându-se într-tm
t 1ra11 al ei . Cultura occidentală actuală suferă precis din cauza
orgiei acestei gândiri dezlănţuite până la proporpi realn1ente
tragice.
A fost observată şi consernnată evolu~a naturii . S-a
i11ceput pnn a o in1ita gra~e wior mijloace şi metode ce utilizează
legile tactului cosn1ic. Omul îndrămeşte să se joace cu divi11ita-
tea : se înţelege de ce cei dintâi fabrican~ şi cuno~cători ai acestor
lucruri artificiale (căci arta a apărut ca antinomie a natilrii),
i11deosebi aura1ii , au fost considerap de ceilalp nişte fiinţe foarte
stranii , respectate cu tean1ă sau abhorate. Există un tezaur îmbo-
gă~t neîncetat de inve11pi realizate frecvent, apoi uitate„ in1itate,
evitate, corectate, oferind până la urmă unor continente întregi
Ltn arsenal evident de instrumente, precum focul, prelucrarea me-
talelor, wieltele, armele„ plugul şi corăpiile, construcpa de case,
creşterea vitelor şi cultiv·area solului . lnainte de orice, metalele
exercită asupra 0111ttlui pri1nitiv o înspăin1ântătoarea atrac~e
n1istică . Drt1muri co111erciale foarte vechi se aştern de-a lungul
zăcă111intelor de 111inerale, păstrate în secret în întreaga exi stenţă
a ţării ocupate: dincolo de mările străbătute în lung şi în lat, dar

l . '"·Exactitatea„ cunoşti11ţelor fizicii„ adică

aplicabilitatea lor ca
inter1Jretare, ce n-a fost î11că dez1ninţită de nici un feno111en până î11
prezent, este co111plet independentă de valoarea lor tel1nică. O teorie
sură Ja sută greşită şi î11 sine co11tradictorie poate fi în practică 111ai
preţioasă decât o teorie " 'exactă" şi profundă: este mult ti1np de când
fizica se fereşte să facă uz de cuvi11te greşite referitor tocn1ai la aceste
i111agi11i, limitându-se 11un1ai la forn1tlle .
602
pe aceste căi, s-au răspândit ulterior cultele şi oma111entele~ i111a-
ginaţia nu se poate elibera de nu1ne fabuloase precu1n Insulele de
staniu şi Ţările de aur. Comerţul originar este con1erţul cu
111etale~ astfel , econo111ia producătoare şi econo1nia prelucrătoare
at1 fost asfixiate de a treia fonnă„ străină şi aventuroasă„ care
circulă în 111od liber peste 111ări şi ţări .
Tehnica culturilor superioare se sprijină acu111 pe această
bază „ în din1ensiu11ea„ ct1loarea şi intensitatea acestora expr1 -
n1ându-se sufletul întreg al fiinţelor evoluate. Se înţelege aproape
de la si11e că on1ul antichitătii„ dat fiind senti111entul ltti et1clidian
't

despre lun1ea înco11jurătoare„ este chiar ostil faţă de ideea de

teh11ică . Dacă prin teh11ică a11tică î11ţelegen1 o oareca1 e l1otărârc
111ai fer111ă de a depăşi practicile banale cii rl perioada . 11icen1ană „
însean1nă că teh11ica antică nu existfl . T . 11·~111ele su11L 111-(te bărci
1

111a1 111ari„ catapultele şi balistele înlocuiesc braţel e şi pu111nii „

r1eputând să se co111pare cu 1naşinile de război asiriene -l>i cl1ineze~
cat despre Heron şi despre alţi oan1eni de felul său „ VOlll spune că
capriciile 11u constituie i11venţii . Lipseşte sen1nificaţia internă ,
ele111entul destinului de 1110111e11t„ 11ecesitatea profundă . Pe ici „ pe
colo„ oa111enii se JLJcau cu cunoştinţele - şi de ce nu '? - venite
r1eîndoielnic di11 01ient~ dar ni111eni nu arăta considera~e pentru
ele şi „ 111ai ales„ ni111eni 11u se gândea să le introducă efectiv în
plastica vieţii .
Tehnica faustică este un lucru total111ente diferit: din
prin1ele 1110111e11te ale goticului ea înţelege natura cu tot patosul
celei de ai treia di111ensiuni„ pentru a o do111ina. Aici şi nu1nai aici
î111binarea î11tre ştiinţă şi aplicarea ei este evidentă . 2 De prima

I. Tot ceea ce relatează Diels în cartea sa . lnlike 'f'ecl111i/\ este un

copleşitor neant. Dacă dă111 deoparte tot ce aparţine civilizaţie i babilo-
niene, precun1 cadranele solare şi clepsidrele„ sau pri111ei epoci arabe,
precu111 chin1ia şi orologiul 111iracolelor din Gaza„ sau ceea ce„ ci-
tâ11du-l cl1iar pe autor„ ar fi o ittjurie în orice altă cultură, precun1, de
pildă, câteva tipuri de încuietori , din tel1nica ai1tică nu va ră111âne 1nai
tllllllC .
2. Cultura cl1ineză a facilitat, de aseme nea~ aproape toate des-
coperirile c." occidentale" (busola, telescopul , tiparul, praful de puşcă„
hârtia„ porţel a11ttl)„ dar chi11ezt1l sn1ulge aceste taine 1\aturii prin
 603
L1ată. teoria este ipore:::l1 ele /11c111 . Ca şi divinitatea lui Aristotel,
sava11tul a11tic ' 'co11ten1plă ,.. ca alchi111ist„ savantul arab cat1tă să
descopere 111i)loc~I 111~g!c~ piatra ~losofală„.. prin care, .făr~
~~re11tate „ se iau 111 stapa111 re con1on1e 11atun1 ~ şavantu1 occ1-
de11tal vrea să dirijeze lun1ea dur•ă voi11ţa lui.
l11ven~ile şi descoperirile fat1stice reprezintă ceva w1ic.
FaL1stlcL11 are o putere ele1nentară de voinţă, o forţă luminoasă a
viziL1nii „ o gâ11dire practică şi energică precun1 oţelul , care
trebt1ie să pară î11fricoşătoare şi ininteligibile pentru oricine le
priveşte di11 perspectiva unei ctilturi străine~ noi a ve111 însă toate
"'
3cestea îr1 sânge. lntreaga noastră cultură are un suflet al
descoperirilor. A descoperi ceea ce nz1 se vede, a aduce acest
lucrLt în tu1iversul luminos al ochiului interior {Jentru a-l lua în
posesie a co11stitt1it din p1in1a zi pasit1nea cea 1nai tenace. Toate
111arile inven~i s-au 111aturizat lent în profi1nzi111e, au fost anun-
ţate de spirite profetice şi experi111entate de ele înainte de a apărea
ca o r1ecesitate a destinului. Toate erau deja foarte aproape de
specLdaţii1e fericite ale pri111ilor călugări ai goticului .:! Acun1 ori
niciodată se revelează 01iginea religioasă a întregii gâ11di1i
tel111i ce. i\ceşti ferve11ţi in ve11tatori ca re„ în chilii Ie 111ănăsti ti I c~r,
l lisp11ta1,.1 tainele dun111ezeieşti prin rugăciune şi post, si111ţeau în
• Jceastă luptă un servici11 di1;in. Chiar aici s-a născut personajul
FaLtst„ sin1bol 111ăreţ a] unei culturi de inventatori. Scientia
experin1entalis, prin1a defini~e dată de Roger Bacon ştiinţelor
11aturii„ violenta interogare a naturii prin intermediul arcurilor şi
şuruburilor a declanşat ceea ce astăzi sunt câ1npurile presărate
CLl coşt1r1 de uzine şi cu tl1muri de extrac~e, "reztdtate" ce ni se
aşte111 sub ochi . De ase111enea însă, pe11tn1 to~ există pericolul
specific fa t1stic„ acela de a vedea că diavolul pune n1âna la

persuasit1ne„ 11u prin vi olenţă . Fără î11doială, el cu11oaşte avantajele

ştiinţe i şi face uz de ea ~ dar 11u 111erge 111ai departe prin exploatare.
t. Ace laşi spirit deosel)eşte concept1il de afaceri la evrei, perşi,
arn1e11i, greci„ arabi. de cel al popoarelor occidentale.
2. Albettus Magnt1s continuă să răn1ână în legendă ca t1n t11are
111agician. Roger Bacon a reflectat asupra 111aşinii cu abur„ vapontlui
cu abur şi ::tvionult1i. (f . Strun-z: <1e.\·ch. li. /\ ratun,viss. im J\.fittelalter„
191 o ~ p. 88 ).
604 •

treabă„ pentru a-i antrena în spirit spre piscul unde le-a pron11s că
vor avea toată puterea asupra păn1ântului. Iată ce înseamnă
gândul acelor ciudaţi dotninicani, ca Petrus Peregrinus, care
crede că perpetz1un1 mobile ar însemna să smulgi lui Dumnezeu
atotputernicia. Ei au fost neîncetat victin1ele acelei ambi~i: au
s111uls tainele divinităţii pentru a fi ei înşişi dunmezei . Au iscodit
legile tactului cos111ic pentru a le viola„ creând astfel ideea de
niafină„ ideea unui cos111os 111ai mic care se supune nu111ai voinţei
u111ane. Ei au depăşit însă în acest fel lin1ita delicată w1de„ pe11trt1
pioşenia adoratoare a celorlalţi începe păcatul, şi au 1nurit di11
pricina acestui păcat„ de la Bacon până la Giordano Bruno.
Maşina este diabolică: sentimentul acesta n-a încetat niciodată să
se însotească cu credinta autentică .
~ ~

Pasiunea inventivă se relevă de la arhitectur2 gotică (pe

care o von1 co111para cu sărăcia fon11ală voită a arhitectt1rii do-
rice) până la toată tnuzica noastră, în ansan1blul ei. Apar tiparul
şt ar111ele cu bătaie lungă . După Columb şi Coperni c um1ează
1

telescopt1l, inicroscopul„ elen1entele chimice şi, în cele din t1rmă ._

n1ulţin1ea enon11ă de procedee tehnice din perioada barocului.
Apoi , odată cu raţio11alisn1ul, vine invenţia 171aşinii c11
c1b11ri„ care răstoan1ă totul şi transformă imaginea econo1niei de
jos pâ11ă stis. Până atunci natura tăcuse servicii, acun1 ea este ·
pusă la jug ca 11n sclav şi, ca o ironie, n1unca ei se 1năsoară î11
cai-putere. De la forţa musculară a negrilor plasată în exploataţii
organizate s-a trecut la rezeIVele organice ale scoarţei terestre,
u11de forţa VIe a n11leniilor se află înn1agazi11ată în cărbune, iar
astăzi aten~a se fixează asupra naturii a11organice„ a cărei forţă
hidraulică este deja utilizată pentru a completa cărbunele. Cu
n1ilioanele şi n1iliardele de cai-putere, cifra populaţiei urcă la u11
nivel ce n-a fost considerat posibil vreodată în nici o cultură .
Această creştere este un prod11s al n1ccyinism11lili care cere să fie
slujit şi dirijat, pentru ca, în schi111b, să sporească însutit forţele
fiecărui individ. Din cauza maşinii, viaţa on1t1lui devine preţioa-

1. Focul grecesc era folosit doar pentru a ilu1nina şi a aprinde: acun1 ,

din contră„ tensiunea gazelor explozive este transfor111C\tă în energie
de 111işcare. Cel care co111pară cu seriozitate cele două lucruri nu
înţelege spiritul tel1nicii occidentale.
 605
să . M11ncă devine cel mai important termen al reflecţiei etice. In
secolt1l al XVIII-iea acest cuvânt îşi pierde în toate limbile
11uanţele dispreţuitoare. Maşina lucreaz.ă şi forţeaz.ă on1ul să
colaboreze. lntreaga cultură a decăzut într-un stadiu de activitate
ce face să tre111ure tot pă111ântul .
Ceea ce se dezvoltă acum numai în cursul unui secol este
Ltn spectacol de o ase1nenea n1ăre~e încât oamenii altei culturi
viitoare, având alt suflet şi alte pasiuni„ vor ajunge să se întrebe
dacă întreaga natură n-a fost zguduită din temelii. De asen1enea,
odi11ioară'> politica depăşise lin1itele oraşelor şi ale popoarelor:
eco1101111a u111ană intervenise în profunzin1e în destinele plantelor
şi ale anin1alelor, dar acest lucru nu atingea decât viaţa„ dispă­
rând la rându-i. Din1potrivă, teh11ica va lăsa um1e despre existen-
ţa ei câr1d toate celelaJte se vor fi stins şi îngropat. Această pasi-
Lu1e faustică a schimbat in1aginea suprafeţei globului pământesc.
Acest sentiment vital , al cărui elan către depărtare şi
îr1ălţi111i se înrudeşte profund cu sentimentul gotic, este exact cel
expri111at în n1onologurile lui Faust de Goethe, la începuturile
111aşinii cu aburi. Sufletul în1bătat vrea să survoleze spa~ul şi
ti111pt1l. O 11espusă 11ostalgie îl î111pinge spre depărtări infinite.
Pri11 ea ar vrea să se elibereze de condi~a pă111â11tească, să se
piardă în i11fi11it, ~ă abandoneze legăturile corporale şi să se n1işte
În spaţiul cos111ic printre stele. Ceea ce la început fremăta în fer-
voarea ardentă către înăl~n1i a Sf Bernard, ceea ce Griinewald şi
Ren1brandt au imaginat în planurile îndepărtate şi Beethoven în
su11etele eterate din ultin1ele cvartete„ este ceea ce revine şi azi în
be~a spirituală a acestui dens şir de invenţii. ·De aici toate
n1ijloacele de co1nunicaţie fantastice care străbat lu111ea în câteva
zile, traversează oceanele pe oraşe plutitoare, pătrunde prin
111asivele 111untoase, fac ravagii în labirinturi subterane, trec de la
vechea n1aşină cu abt1r, ale cărei posibilităţi sunt depăşite
den1ult, la 111aşir1a cu ardere internă, ridicându-se în cele din
ttr111ă de pe şosele şi de pe şine în văzduh. De aceea cuvântul
pronunţat este trimis instantaneu peste tnări~ de aceea asistăn1 la
recorduri de dimensiune: hangare uriaşe pentru maşini uriaşe,
11a ve şi poduri înspăin1ântătoa re, zgârie-11ori ~ forţe fabuloase
ascultă printr-o simplă apăsare de buton de o 111ână de copil~
t1zine de oţel şi de sticlă care vibrează, trepidează, gen1 şi uride
606
11işte minusculi homunculi se plin1bă ca nişte stăpâni absoluţi
si1nţi11du-se„ în definitiv„ deasupra naturii .
Şi forn1a acestor 111aşini este inu111ană„ ascetică„ 111istică„
şi ezoterică. Ele înconjoară pă1nântul cu o reţea infinită de forţe
subtile„ de curenţi şi de tensiuni . Corpul lor este din ce în ce mai
spiritual şi disin1ulat. Aceste roţi, aceşti cilindri şi aceste resorturi
s-at1 destins. Tot ceea ce este in1portant la o 111aşin:l este„ ascu11s
î11ău11tru. On1ul a si111ţit diavolul în 111aşină şi nu a greşit . 111 ochii
L111ui credincios 1naşina însea111nă detronarea lui Du11111ezeu. Ea
pu11e î11 n1âna 0111ului cauzele sacre„ iar acesta o pu11e în t11işcare
pe tăctite„ irezistibil„ cu un soi de 01nniscie11ţă profetică .

Niciodată 111icrocos111osul nu s-a sin1ţit superior n1acro-

cosn1ost1lui. Există aici nişte 111ici fiinţe vii„ care, pri11 forţa lor
'
spirituală, au făct1t ca 11011-a11i111atul să depindă de ele. Nin1ic nu
pare să egaleze tri un1ful acesta ce a reuşit nun1ai într-o sing11ră
cultură şi poate doar pentru câteva secole.
Tocn1ai astfel î11să 0111ul faustic a devc11it sclav11/ pro-
priei opere. Sta11dardele şi dispo11ibilităţile 111odult1i său de viaţă
su11t constrâ11se de 111aşi11ă pe un drun1 unde nu se poatr nici opri
nici să dea î11apoi. Ţărant1l, 111eşteşugarul şi chiar 11egustorul par
di11tr-o dată nişte accesorii, având în vedere cele trei tipuri pe
care de=voltarea n1ayinis111i1/z1i le-a atras pe traiectoria sa: an-
treprenon1/, ingine1î1l şi 11111nciton1/ ind11strial. Dintr-o ra1nură
a1tizanală de-a dreptul n1inusculă - econo111ia prelucrătoare - a
apărut, in această c11/t11ră şi n11 În alta, arborele gigantic ce-şi
proiectează u111bra ast1pra tuturor profesiunilor: economia 111on-
clială şi indz1s11~ia l1Jaşinistă. l'Aaşina îi forţează pe antreprenor
1

I. Marx are n\1lltă dreptate: 111aşi11a este u11a din realizările cele n1ai
an1biţioase ale burxl1e:iei. Dar el„ a cărui gândire 11-a putut sparge ca-
drele n1agice aie sche111ei a11ticl1itate-Ev Mediu-tin1puri 111oder11e„ n-a
observat că <le\·ti11ul maşinii tle1Ji11de de burgl1ezia di11tr-o si11gură
cultură. Atât cât ea do11111eşte pe pă111â11t„ fiecare non-europea11 caută
să pătn111dă secretul acestei ar111e î 11spăi111ântătoare„ dar lăuntric el o
respinge tott1şi, - japo11ezul şi i11dia11ul„ ca şi rusul şi arabul. Este
 607
şi pe n1uncitorul industrial să i se supună. An1ândoi nu sunt
stăpâ11ii~"' ci sclavii 111aşinii„ care abia începe să-şi desfăşoare
diabolica putere secretă. Dacă însă teoria socialistă actuală a
vrut să vadă 11u111ai ra11da111entul n1uncitorului revendicând doar
pe11tru si11e cuvântul 111u11că, 1nu11ca aceasta n-a fost posibilă
decât pri11 ra11da111entul suveran şi decisiv al patror1atului. Ter111e-
11ul celebru de forţă a braţelor ce ar deter111ina oprirea tuturor
roţilor este o idee falsă. A opri - da„ dar ni111e11i nu are nevoie,
pe11tru aceasta„ să fie mt1ncitor. A me11ţine în mişcare - nti.
i\dn1i11istratorul şi organizatorul sunt cei care constituie nuclettl
in1periului attificial şi co111plicat al 111aşinii. Gândirea are per-
siste11tă~
„ nu 111âna de lucru. Pentru conservarea acestui edificiu
periclitat î11 conti11uu, toc111ai din acest 111otiv există î11că o figură
şi n1ai i111portantă decât întreaga energie a proprietarilor de
î11treprinderi care fac să răsară oraşe din pă111ânt şi schi111bă
aspectul peisajului, ·figură uitată de obicei în discuţiile politice -
cea a inginen1/11i~ a savantului pontif al 111aşinii . Nu nu111ai
progresLil, ci şi existenţa indt1striei depinde de existe11ţa sutelor
de 111ii de creiere discipli11ate cu rigoare, care stăpânesc şi
deter111i11ă ava11sarea continuă a tehnicii. Vorbind la propriu,
i11gi11erul este stăpânul şi destinul tăct1t al 1naşinii. Potenţial ~
gâ11direa lui este ceea ce 111aşina însea111nă în n1od real. Din punct
de vedere pur 1naterial~ ave111 te111eri pentru epuizarea zăcăn1inte­
lor de cărbune. Atâta ti111p cât există pionieri de 111arcă ai teh11i-
cii„ nu există un pericol de acest fel. Aşa ar sta lucrurile nu111ai
dacă această ar111ată de specialişti nu ar 1nai avea viitor, ei a
căror 111uncă intelectuală for111ează o unitate internă cu munca
111aşinilor - abia atunci industria ar trebui să dispară în pofida

profund înrădăcinat în natura st1fletului 111agic faptt1l că evreul„ în ca-

litate de antreprenor şi de inginer, renunţă la creaţia propriu zisă a
111aşinii şi trece de partea co111ercială a ft111daţiei sale. Dar şi rusul pri-
veşte cu aceeaşi frică şi aceeaşi ură tirania angrenajelor„ a firelor
electrice şi a şi11elor şi , ct1 toate că azi sau 111âi11e şi el se va st1pune
11ecesităţilor 111aşinilor, va veni o zi când tot el va .\'CCJate toate
ace.\·tea di11 mintea lui şi a celor din .fur„ pentru a pune pe bazele ei o
lu111e total diferită„ u11de nici ur111ă 11u va 111ai fi din această tel1nică
diabolică.
 609
Dictatura banului progreseaz.ă şi se apropie de un
apogeu firesc„ în civilizaţia faustică precum şi în toate celelalte.
Atunci se întân1plă un lucru ce nu poate fi înţeles decât de cel
care a sondat natura banului . D:lcă ar fi un lucru concret, exis-
te11ţa lui ar fi eternă : cum acesta este o formă a gândirii, se
s 11nge de Îndată c e univers11/ economic a fost gândit până la
capăt, iar asta se întân1plă î11 absenţa substanţei . El a invadat
viaţa dir1 spaţiul rural şi a pus pă1nântul în mişcare~ a
transfonnat afacerile oricărui artizanat ~ astăzi pătrunde ca un
î11vingător în industrie pentru a face, de asemenea, o pradă din
n1w1ca productivă a antreprenorilor, inginerilor şi muncitorilor.
Maşina şi armata ei de oameni, adevărata stăpână a secolului,
este în pericolul de a cădea sub dominaţia unei puteri şi mai
n1ari . Şi banul ajunge la capătul reuşitelor sale şi ultin1a luptă
î11cepe„ um1ând să dea civilizaţiei forma finală : lupta dintre ban
. "
ş 1 sange.

Revenirea spiritului itnperial sfărâ1nă dictatura ba11ului

şi ar111a sa politică - democraţia . După un lung triumf, economia
111arilor oraşe şi interesele lor, ce au surclasat forţa plastică a
politicii„ latura politică a vieţii nu va fi mai puţin puternică .
Spada va învinge banul, voinţa seniorului va supune iarăşi voinţa
piratului . Dacă nun1i111 capitalism aceste forţe ale banului 1 şi
dacă, dincolo de toate interesele de clasă, socialismul este voinţa
de a face să se nască o puternică organizare politico-economică,
un sistem al grijii şi al datoriei superioare, ce consolideaz.ă

aceasta grandioasă a unt1i nutnăr n1ic de oameni de rasă„ tari ca fierul

şi dotaţi cu o i11teligenţă ~xtraordinară, unde sitnplul orăşean este
i11capabil să vadă clar şi să î11teleagă, determină apariţia unei lupte
si111ple de interese între patronat şi socialis1nul uvrier ce este o i n-
căierare superficială lipsită de semnificaţie. Mişcarea 111uncitore~1"<:~1
nu este altceva decât ceea ce conducătorii fac din ea„ iar ura contra
proprietarilor 111â i11ii de lucn1 de factură indt1strială i-a pus de n1ultă
vre111e î11 serviciul bursei. Con1unismul practic şi "lupta de clasă'",
deve11ită astăzi o frazeologie anacronică şi neautentică, nu sunt nimic
altceva decât sluj itorii siguri ai 1narelui capital, care se pricepe de
~ V • •

n11nune sa-1 exploateze.

1. Ceea ce se relevă şi în politica de interese a partidelor munci-
toreşt i„ căci ele nu vor să don1ine, ci să posede valori băneşti .
610
ansa111blul pentru lupta purtată între bani şi ordinea de drept.
Forţele eco110111ice private doresc să-şi croiască dru1n pentru
cucerirea n1arilor avu~i . Nici o legislaţie nu le va nlai sta în cale.
Ele vor să dea legi în interesul lor şi se servesc„ în această
acţiu11e„ de instru111entul creat chiar de ele: den1ocraţia~ partidul
pe care-l plătesc . Pentru a para acest asalt„ justiţia are nevoie de
o tradiţie superioară „ de a111biţie şi de fa111ilii puternice care să nu
găsească satisfacţie în acu111ularea de bogăţi i„ ci î11 î11datoririle
autorităţii publice, dincolo de toate avantajele financiare. O
p1.1tere n11 poate fi distn1să de 11n principii1, ci 1111n1ai de altă
p11tere „ dar nu există nici o putere care să se î111potrivească
banului . Banul nu va fi do111inat decât de sângele de rasă şi va fi
supri111at de acesta . ~~iaţa este pri111ul şi Ltlti111ul cure11t„ tluxt1l
cos111ic în for111ă 1111crocos111ică . Viata este real itatea lu111ii
~ ~

istorice. ln faţa tactului irezistibil al succes1u11ii ge11era ţi ilor~ tot

ceea ce fii11ta trezită a creat în w1iversurile ei spiritL1ale ajunge la
dispariţie . ln istorie este vorba de viaţă, 111ere11 şi e_yc/11siv de
viaţă, de rasă, de victoria voinţei de p11tere, n11 de voinţa pentr11
ade,,ăr, pent1'11 invenţii sa11 pent111 bani. Istoria 11niversală este
trib1111a/11/ 1111iversal: ea a dat totdeau11a vieţii„ n1ai puten1ică ,
n1ai deplină„ 111ai sigură de si11e, dreptul la existe11ţă , care 11u
trebuie să fie nu111ai un drept al fiinţei trezite~ ea a sac1i ficat
n1ereu adevărul şi dreptatea pe11tru putere şi rasă , conda11111ând la
n1oa1te pe oa111enii şi popoarele care aveau 111ai n1ult ataşan1e11t
pe11trt1 ade\'ăruri decât pentru fapte, pe11tn1 justiţie 111ai 111ult
decât pentru putere. Astfel„ dra111a unei culturi superioare, toată
lu111ea 111inunată a divinităţiilor, artelor, gâ11durilor, bătăliilo r„
oraşelor se ter111ină prin actele ele111entare ale sângelui ete1n, care
este, î111preună cu talazul cos111ic în veşnică 111işcare, u11ul şi
acelaşi lucru. Fii11ţa trezită deplină , de o 111are bogă~e plastică,
decade iarăşi pe tăcute î11 slt1jba fiinţei „ aşa cun1 dedt1ce111 din
istoria i111periilor chi11ez ş1 ron1an ~ ti111pul triu111tă asupra spa-
ţiului şi , pe această pla11etă , cursul său inexorabil zăgăzuieşte
hazardul efe111er nu111it cultur3 î11 hazardul nu111it 0111, fon11ă în
care hazardul nu111it viaţă ~ ct1rg c tui 111on1ent, î11 titnp ce, în
orizontul Ju1ninos al ochilor 11oştr1, orizonturile flt1ide ale istoriei
terestre şi ale istoriei planetei ră111â11 î11 ur111 ă .
Noi î11să, pe care un desti11 11e-a j)lasat în această cultură ,
î11 acest n1on1ent al deveni rii , când banul îşi ce1ebrează ultin1ele
 611
\ 1ctor11, iar in1perial1s111L1I , 111oşte111torul acestt1ia, se apropie Jent
dar irezistibil _ orie11tarea vo111ţe1 şi a datoriei 11oastre este trasată
tocn1a1 din această cau~1 într-un cerc circu111scris strâmt, orien-
tare fără care 11ici nu n1erită să trăieşti . Nu ave111 libertatea de a
<ll cg c pu11ctul Ltnde von1 ajunge, ci aceea de a face ce este necesar
~Ju 11i n1ic. O proble111ă suscitată de o 11ecesitate istorică trebuie
să se rezolve cu individt1l sau Î111potriva lui .

D11c 1,1t 1t fata ,„o/ente111, nolenten1 tral111nt.

 : <
•

..

Cuvântul traducătorului

La capătul unui travaliu susţinut , ce i111plică destule

r1 scl1r1 , se )111pW1e o mărturie a traducătorului~ cel pu~n una de
bun si111ţ . Intâi că este pr1111a operă de n1are întindere şi de n1are
fJ1111ă abordată de 111ine în postura de traducător şi transpusă
după o n1u11că de i1u1nai un an şi jun1ătate. Subliniez deci fără
talsă 111odestie tenacitatea 11ecesară pentru a duce la bun sfârşit
"
LU1 ase111e11ea de111ers. ln al doilea rând, printre riscurile asu111ate
atat de editor, cât şi de traducător, trebuie 111enţio11at .. . păcatul de
a tradl1ce Declin11/ O ccide11t11/11i după o versiune în litnba
fra11ceză şi 11u in li111ba ger111ană , limbă în care, fireşte, Oswald
Spe11gler şi-a scris opera .
Asun1area acestLti risc s-a întân11Jlat din mai 111ulte
cauze, î11 111ajor1tate subiective. Printre ele, dorinţa editorului,
co11f Ln1i v. dr Dt1111itn1 Otovescu de la catedra de filosofie a
Facultăţii de Litere şi Istorie a Universităţii din Craiova, care a
p11ut să ofere publict1lt1i de la 11oi, îndeosebi celui universitar,
µri111a \ 'ers11111e postbelică integrală in româneşte a unei capo-
dopere a filosofiei culturii„ de la a cărei apariţie au trecut însă
peste şapte decenii .
Faptul că această versiune ron1ânească integrală apare
atât de târziu îşi găseşte, fără îndoială, o explica~e plauzibilă în
realitatea că o carte a unui filosof idealist gem1an a cărui gândire
a influenţat ~ totuşi neintenţionat, doctrina na~onal-socialistă din
Gen11ania anilor 3 0~ n-ar fi putut apărea în perioada con1unis-
c.
"
111ului . ln Franţa traducerea a apărut în 1931-1933, M . Tazerout,
autorul ei, menţionând că a realizat versiunea în limba lui
Voltaire după o studiere, timp de opt ani, a operei lui Oswald
Spengler. De aceea, examinând calităţile intrinseci ale textului
fra11cez, an1 acordat credit traducătorului Tazerout. Apoi, în
Ro111ânia acestor ani şi nlai cu seamă în centrele culturale din
sud, există puţini traducători din limba gern1ană dispuşi să
accepte un efort de o asemenea anvergură . Iată de ce aici se regă­
seşte, crede111 noi„ a doua pricină, nu mai puţin subiectivă, a
ol4
„„trădării ,, original ului. Sigur că ne ast1111ăn1 această lipsă ct1
strângere de inimă„ având în 111inte spusele lui C. Noica„ co11for111
cărora cine nu ştie gem1ană şi greacă nu se poate '"'apuca" de
filosofie.
Dar„ î11 fine„ ne încu1netăn1 să arL1ncă111 totuşi 111ănuşa
traducătorilor de li111bă ger111a11ă şi să spu11e111 că an1 realizat o
versiLtne perfectibilă„ fără discuţie„ cu regretul perpetttu de a 11L1
cu11oaşte lin1ba ger111ană„ însă neocolind te11taţia orgolioasă„ e
drept, de a da această versilll1e în litnba ro111ână a u11ei opere ce-
lebre. Oricu111„ aceasta vine târziu, valoarea cărţii fiind acun1 n1ai
n1ult de domeniul istoriei filosofiei decât al actualitătii „ ideilor„
deşi acestea sunt nu de puţine ori seducătoare ş1 chiar fascinante
pentru un 11espec1alist„ sau profunde„ originale şi con1petente
pe11tru un spirit specializat în filosofia culturii şi î11 111orfologia
. . .
1stor1e1.
De aici reiese una din 11ecesitătile realiză1ii acestei
~

traduceri, anutne: includerea ei în bibliografiile pentru studenţii

şi cercetătorii în dotneniu, cunoaşterea în detaliu a unei lucrări ce
a influenţat i11clusiv gândirea filosofică a lui Lucian Blaga.
Nei11sistând asupra altor 111otive strict perso11ale care 111-att
deten11inat să prin1esc oferta editorului„ să mai spun că, oricât de
criticabilă ar fi prezenta versiune, noi aşteptă111, în special din
partea eve11tualilor critici„ iniţiativa realizării altei versi'Jn! supe-
rioare direct după origi11alul ge1111an. Tot răul spre bine ! 111 ceea
ce ne priveşte, şi noi do1i111 să î111bw1ătăţi111 actuala versiune
printr-o viitoare ediţie care să nu 111ai fie grevată nici de alte
lact1ne, în primul rând de abset1ţa W10r note explicative de subsol
pe11tru lă111uri rea 111ultor noţiuni şi infon11aţii a căror percepţie
este astăzi greoaie din varii motive: apoi să un11ări111, se înţelege„
elin1inarea inexactităJilor şi a inadvertenţelor pri11 co111pararea
specializată ct1 originalul gen11an~ 111ai ales a llllor pasaje 111ai
dificile sat1 i11ai co11fuze. Cât despre bibliografia lucrării, risipită
î11 notele de subsol, ea respectă întoc1nai sursele indicate de
Oswald Spengler„. păstrând în versiooea ron1ânească atât titlurile
În li111ba ge1111a11ă„ cât şi datele privitoare la edi~ile consultate de
at1tor îr1 tin1ptd elaborării lucrării~ aceasta pentru că o presupusă
actttalizare a bibliografiei este, după opinia noastră, oneroasă şi
cro11ofagă„ căci 111ulte din lucrările menţionate de Spengler nu
su11t, cu siguranţă, nici astăzi traduse în româneşte.
 615
.\cestea tii11d zise, se subînţelege că traducătorul îşi
ast1111ă toate celelalte eve11tuale erori, de această dată personale,
con1ise fără voie, îndeosebi sub presiunea timpului scurt de
realizare a preze11tei versiuni, şi că este gata să revadă textul în
vederea altei edi~i'I dacă posibilităţile 1nateriale vor îngădui
l11tr-Ln1 ti1np rezo11abil acest de111ers. Cât despre proprietatea, pre-
cizia şi acurateţea ter111e11ilor de specialitate filosofică, aici răs­
pLu1derea revine în egală n1ăsură traducătorului, redactorului şi
editorului , acesta di11 un11ă fiind , de fapt, girantul de specialitate.

IOAN LASCU
"
 Ecouri ale concepţiei lui Spengler în
filosofia românească interbelică

Publicată în anul
1917, lucrarea lui Spengler -
Untergang des Abend/andes - a produs un larg şi îndelungat
ecou în n1ediile intelectuale ale spiritualităţii europene. Ideile
susţinute de gânditorul german ( 1880-1936), din unghiul de
vedere al morfologiei istorice, îşi au originea în tradiţia culturală
şi politică a ţării sale, exprimarea lor beneficiind de spiritul
siste111atic şi de incontestabila erudiţie a autorului. Ca şi cartea
lui Houston Stewart Chamberlaine - Die Grundlagen des
.\ '/,/Y-ten Jahrh11ndert (Principiile ft1ndamentale ale sec. al XIX-
/ea, 2 voi. , 1898), scrierea lui Oswald Spengler a cunoscut mai
n1ulte reeditări şi a fost tradusă în mai n1ulte limbi, fiind, pe tot
parcursul veacului al XX-iea, un reper bibliografic indispensabil
în do1neniile filosofiei culturii, filosofiei istoriei, sociologiei şi
i sto ri ografi ei .
Prin conţinutul şi sensul profeţiilor avansate de autor,
Declin11/ Occidentu/iii a stârnit un enorm interes în deceniul al
treilea al veacului nostru, bucurându-se de un răsunător succes.
Anumiţi autori, precum Nikolai Berdiaev, şi-au însuşit teoria lui
Oswald Spengler despre natura organică a culturilor, despre
destin şi decadenţa culturii occidentale. Influenţa lui Spengler
este semnificativă pe tărâmul filosofiei culturii, domeniu în care
gândirea sa se afin11ă prin remarcabile analize originale.
Tezele şi explicaţiile formulate de Spengler au fost
apreciate şi elogiate, dar şi combătute„ dezbătute critic ori con-
testate vehement. După cum ne informează traducătorul ediţiei
franceze, M. Tazerout, numai acesta a parcurs, până îr1 anul
193 l., peste 0 sută de materiale critice savante pro sau contra lui
44

Spengler"„ fără a fi mulţumit de calitatea vreuneia dintre ele.

Atitudinea critică şi respingerea punctelor de vedere avansate de
gânditorul gennan ocupă, se pare, o pondere mai însemnată
în ansan1blul re,acţiilor declanşate de apariţia Declinu/1Ji
Occidentului (titlul cărţii a fost stabilit în 1912 şi definitivat
618
manuscrisul în 1914, după trei ani de strădanii, apoi revăzut şi
co1npletat până în primăvara anului 1917). Cert este că, prin
asemenea lucrare, O. Spengler a intrat în circuitul dezbaterilor
teoretice ale epocii sale, fiind socotit llllul dintre cei mai mari
gânditori contemporani. Concepţia sa este expusă şi evaluată în
nun1eroasele căr~ , tratate, manuale şi dic~onare.
Vederile politice ale lui Spengler, aşa cum reies din
lucrarea amintită , cât şi din alte scrieri ulterioare (1934 ), au fost
considerate de unii cercetători ca fiind compatibile cu cele ale
mişcării hitleriste sau inspiratoare ale acesteia. Pentru anun1iţi
analişti, nu1nele lui Spengler se identifică cu trăsăturil e tipice ale
teoreticianului curentului naţional-socialist din Gem1ania, iar·
pentru alţii el reprezintă o figură i nc"'nc;ecventă c; rebelă a
respectivei mişcări politice. Dincolo ciP 1r rPrieril e ext~ ,.;~ 0 despre
rolul social-politic al teoriei spenglertene ş1 trăsăturile sale ten-
denţioase, trebuie recunoscut scopul ştiinţific al raţior ~ mentului
ur111ărit de autor şi nu sensul complet deturnat de ideologia
nazistă , care„ în genere, şi-a apropriat idei şi formule teoretice de
care pron1otorii lor au fost cornplet străini în privinţ:-' f111alităţii
atribuite de 111işcarea naţional-socialistă germană.
Criticii lui Spengler sunt numeroşi , în rândul acestora
înscriindu-se personalităţi de marcă ale vremii din Gennania,
Franţa, Anglia etc. Printre cei care s-au ocupat de examinarea
ideilor cuprinse în Declinul Occidentuliti se numără Th.
Haering„ Karl Schuck, Paul Bartl1, Ludwig Stein, P. Fauconnet,
Lucie11 Febre, Paul Krumm, B. Zweiniger, N. Berdiaev ş. a. , de
pe poziţii adverse sau încurajatoare. ln lucrarea A Sttldy of
History1 ( 1934), celebrul istoriograf englez Arnold Toynbee şi -a
exprin1at în mod repetat dezacordul faţă de concepţia organici stă
şi fatalistă a lui Spengler, deşi prin afinnarea ideii discontinuităţii
111orfologice a culturilor, prin încercarea de a î11făptui o mare
sinteză a istoriei universale şi prin succesul operei sale
(ase1nănător cu cel al lui Spengler), Toynbee a fost calificat de
către Lucien Febre - în studiul său De 5pengler a Toynbee
( 1936) - drept un "Spengler britanic".

*
* *
 619
La noi în ţară, opera lui Spengler sau unele dintre ideile
sale au constituit obiect de reflecţie şi dezbatere pentru gânditori,
precum C. Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu, Ion Petrovici,
Si111ion Mehedinţi, Nicolae Bagdasar, Eugeniu Speranţia, Eugen
Lovinescu, Tudor Vianu, Petre Andrei, Lucian Blaga ş.a.
Problen1ele desprinse din lucrarea filozofului gennan şi analizate
de autorii ron1âni , îr1 perioada interbelică , privesc, în special,
relaţia cultură-civilizaţie„ destinul civiliz.aţiei umane, şi implicit„
te111a crizei culturii .
Cartea lui Spengler aparţine îndeosebi domeniului
gândirii filosofice, dar nu lipsesc nici tentativele de valorificare a
concepţiei sale pe terenul creaţiei sociologice. Aşa , de exetnplu,
Eugeniu Speranţia îi co11sacră un studiu aparte în cunoscuta sa
lucrare lntrod11cere in sociologie ( 1944)„ autorul român
încadrându-l ca un moment de referinţă în istoria concepţiilor
sociologice, deşi recunoaşte că gândirea lui Spengler nu a adus
„„o prea accentuată schimbare de direc.,tive" în ştiinţa sociologică.
Demnă de interes este, însă, paralela pe care o face
Speranţia între lucrarea lui Spengler şi cea a lui Chamber1aine,
deoarece ne ajută să înţelegem filiaţia de idei a celor 'loi
gânditori gennani, precum şi specificul contribuţiilor autorului
Declinu/11i Occidentului. "'Sub multe raporturi - notează filo-
soful şi sociologul nostru - ea aminteşte scrierea principală a lui
H. St. Chamberlaine, prin originalitatea sa (care apare şi mai în-
drămeaţă), prin bogăţia materialului folosit (care, de asemenea,
depăşeşte măsurile lui Chamberlaine), printr-o anumită tonalitate
de expresie, printr-un anumit avânt ideologic, care, la Spengler,
merge până la un fel de prestanţă profetică şi, în fine, şi prin
conţinutul sau sensul concepţiilor. Simţul preciziunii ştiinţifice,
rigoarea unei argun1entări logice sau scrupulul unei documentări
îngrijite sunt mai puţin afirmate la Spengler decât la
Chamberlaine, îr1 schimb: multiplicitatea perspectivelor, amploa-
rea, calităţile unei subtilităţi filozofice ale lui Spengler depăşesc
cu. mult pe ale celuilalt. Cartea lui Chamberlaine este magistrală,
captivantă şi poate 1nai convingătoare, pe când <<Untergang des
Abendlandes>> e mai mult surprinzătoare şi deschizătoare de
otizonturi neşteptate. De altfel, pledoaria lui Spengler e ades
sprijî11ită mai mult pe sugestii, pe intui~i supralogice, pe afinită~
de ordin afectiv sau pe w1 substrat metaforic. Chamberlaine este
620
un spirit pozitiv, deşi nici afinna~ile sale nu rămân întotdeauna
în „picioare (aceasta pentru că concluziile sale par a fi pe de-a
întregul elaborate înaintea argu1nentelor, iar argumentele sunt cu
n1are dibăcie şi inteligenţă răscolite şi stoarse în vederea temei
prestabilite). Spengler e, din contra, un spirit de structură
mistică . Fondul veritabil ştiinţific (în sensul care se referă la
ştiinţele exacte, pozitive) al pregătirii lui Spengler apare ca foarte
dubios, ea ţine mai mult de canoanele poeziei decât de logica
riguroasă inductivă sau deductivă . De aceea, aportul lui Spengler
în sociologia ştiin~fică e destul de lin1itat şi, în cea 1nai mare
1

parte„ contestat de către sociologii cei mai acreditaţi. " 1

Analiza lui E. Speranţia priveşte în mod p r~ponderent
concepţia organicistă a lui Spengler. Acesta susţine c~ ţJatrimo­
ni uJ spiritua] al unui popor reprezi11tă un ansa1nblu unitar, o
individualitate distinctă „ care are o viaţă şi W1 desti11 propriu. La
baza culturii popoarelor istorice se află c.'rasa", care îi in1primă
spiritul specific şi care, la rândul ei, este riguros detern1inată de
111ediul geografic local. De aici reiese şi concluzia lui S!1engler că
nu există continuitate între culturi~ că fiecare îşi are un destin
inconfundabil, exprimat printr-un anumit-stil ori simboluri aspe-
cifice. Aceasta îl va face pe E . Speranţia să aprecieze că„ în legă­
tură cu "'biologia culturilor"„ Spengler ocupă w1 Joc ana]og cu
cel pe care îl deţine între naturalişti Hugo de V ries„ cu a sa teorie
asupra mutaţiilor ( 1901-1903 ), a111bii susţinând teza discontinui-
tă~i 111orfologice.
Gânditorul nostru a sesizat influenţele biologiei
darwiniste, resimţite de concep~a lui Spengler -- mai atenuat în
Declin11/ Occidentuliti „ dar mai accentuat într-o scriere din 1933
(Jahre der Entscheid11ng) - care vede în luptă şi în război
i111perative ale instinctului vital„ iar în poporul german un popor
cu virtup superioare, destinat să regenereze întreaga Europă, prin
supunerea celor mai multe popoare ale continentului (inclusiv cel
ro111â11), ca şi a altora "colorate", din colonii .2 Asemenea credinţă

1. E. SţJeranţia„ lntr(>clucere i11 sociologie. ](Jmul I. Js·toria C(Jn -

ce1Jfiil<Jr S<Jciologice, Ediţia a doua„ revăzută şi adăugită, f.1. 'I Casa
Şcoalelor'I f.a .'I p. 222-223.
2. Jbiclem, p. 225-226.
 621
era 111ai veche, fiind anterior formulată pe terenul sociologiei
biologice ori antroposociologiei. Teoria raselor fusese inaugurată
de Arthur de Gobineau în celebrul său Ese11 as11pra inegalităţii
raselor ( 1853-1855) şi sus~nută . apoi, în diferite ţări, de gândi-
tori precum L. Gumplovicz (Lupta raselor, 1883), M. Vaccaro
(L11pta pentrlt existenţă şi efectele sale as11pra unianităţii,
1886 ), GL1stav Ratzenhofer ( 1898), Otto Ammon ( 1895), H. St.
Chan1berlain ( 1898), J. Novikov ( 1899), Vacher de Lapouge
(Arian11/, 1899) ş. a . De asemenea, teoria organicistă s-a afirmat
111 a doua ju111ătate a secolult1i al XIX-iea. Asociată evolu~onis­
n1ului, respectiva teorie - ce ase1nuia societate cu organisn1ul
u111an şi ani111al - a stat la baza lucrării Principii de sociologie
( l 877), a filozofului englez Herbert Spencer. Din teoria organi-
cistă s-a desprins teoria raselor, care, în varianta exacerbată a
doctrinei hitle1iste şi în urma transpunerii ei în practică, s-a ajuns
la declanşarea celui de-al doilea război 1nondia1, soldat cu circa
50 111ilioa11e de 111orti.
~

Alături de P. P. Negulescu, P. Andrei, M. Ralea ş.a .,

Tudor Vianu a respins rolul factorului rasial în condi~onarea satt
deter111inarea culturii, precu111 şi doctrinele rasiste, apreciindu-le
drept ~'si111ple afin11a~i de credinţă" şi argumentând, cu ajutorul
unor date ale ştiinţelor, că :
I) nu există rase stabile:
2) aceleaşi rase produc culturi diferite~
3) î11 cultu1i unitare se pot distinge 111ai n1ulte tipuri de rase~
4) 11u există inegalitate între rase, rase "bune" şi rase "rele",
inferioare şi superioare, capabile sau incapabile de cultură.
Gânditorul ro111ân consideră (Filozofia c11/t11rii, 1944)
că în problema cercetării culturii trebuie respinsă contribu~a
teoriei raselor şi precizează că va renunţa chiar la folosirea
noţitmi1 de ''rasă", în favoarea celei de "na~onalitate" (socotind
nationalitatea
, ca una dintre cele trei conditii
, materiale ale cultu-
rii, care contribuie la configurarea specificului cultural al unei
culturi). 1 Totodată, Vianu stabileşte adevărul în privinţa con-
cep~ei lui H. Taine, de111onstrând că nu e de factură rasistă, aşa

l. Vezi T. Via11u, 1~'tudii ile .Jfilozojia culturii, Bucureşti, Editura

En1i11escu, 1982„ p. 238-247.
 622
•
cum a fost receptată de anumiţi cercetători, întrucât respectivul
autor francez nu face altceva decât să afirme că rasele contribuie
la d~erminarea formelor speciale ale culturii (fără a le deosebi
după criteriul capacităţii sau incapacităţii de creaţie culturală).
De cercetarea operei lui O. Spengler s-a ocupat, în mod
repetat, şi Nicolae Bagdasar, în lucrări precum: Filosofia Con-
temporană a Istoriei (1930), Din problemele culturii e11ropene
( 1931 ), Teoreticieni ai civilizaţiei (1969). Preocupările gândito-
rului român privesc, într-o manieră critică, modul în care a înţe­
les Spengler raporturile dintre cultură şi civilizaţie, caracteris-
ticile Occidentului, influenţa lui Spengler asupra lui Berdi&ev etc.
Un interes special, conjugat cu o atitudine critică
incisivă la adresa lui Spengler, i-a acordat în scrierile sale„ pe
spaţii întinse, şi C. Rădulescu-Motru . Contribuţiile filosofului
român se derulează în contextul analizei pe care o face problemei
raportului dintre cultură şi civilizaţie, a celei referitoare la criza
culturii europene şi a rolului social-cultural al ţ)ersonalităţii
umane, '! problemei relaţiei dintre creaţie şi vocaţie.
In lucrarea Vocaţia. Factor hotărâtor În c11/tura popoa-
relor ( 1932), Rădulescu-Motru face precizarea că teza prezentă­
rii prin opoziţie a culturii şi civilizaţiei este specifică spiritualită­
ţii gennane, ea fiind mai întâi observată în cadrul literaturii
romantice, iar, mai apoi, primul care i-a dat un '"'veşmânt
filosofie" a fost H. St. Chamberlaine (filosof englez, natt1ralizat
german). După opinia gânditorului nostru, această teză a devenit
pentru mulţi autori de mai târziu o "dogmă indiscutabilă", iar
Spengler, Keyserling şi Berdiaev "fac din ea baza întregii lor
filosofii". De notat că lui Chamberlaine, Rădulescu-Motru i-a
consacrat un articol în Noua Revistă Română, intitulat Filosofia
lui Cl1anzberlaine asupra raselor ( 1900).
La H . St. Chamberlaine, antinomia cultură-civilizaţie,
explicit prezentată, se justifică prin modul în care interpretează
geneza şi conţinutul celor două noţiuni . Astfel, în optica sa„
cuJtura desemnează o realitate imuabilă, ca şi "rasa" 1 care i-a dat
__ ___ -- - - -
...

l „ t~oţîune de ra.\~ă
. r1u a avut neapărat, în litnbajul sec. XIX ori în
pri111a jumătqte a veacului al XX-iea, sensul atribuit în mod strict
de teoriile rasiste pure. Analizele concrete ale diverşilor autori,
 \

623
11aştere~ ea este expresia imediată a simţirii, modul de a fi al
~'rasei", sintetizând trăsăturile intrinseci ale sufletului lUlui popor,
"
obiectivate în creaţii specifice. In schimb, civilizaţia modernă
.este alcătuită din elemente materiale, îi lipseşte nota originalităţii
şi, de aceea, are W1 caracter uni versat, fiind asimilabilă de către
toate societăţile. Eugen Lovinescu remarcă faptul că, în cultură,
H. St. Cha111berlaine înglobează "toate formele artei, ale filoso-
fiei, ale adevăratei ştiinţe, cu înţeles pur speculativ şi creator, ale
nloralei şi religiei, pe când în <<civilizaţie>> nu introduce decât
fenomenele vieţii colective, a organizaţiei economico-sociale şi a
statului". 1 Cultura îi apare ca fiind rezultatul acţiunii conjugate a
doi factori : personalitate umană şi mediul etnic.
Raporturile cultură-civilizaţie nu sunt univoce, căci ,
după cum observa Chan1berlai11e, o civilizaţie înaintată ca aceea
a romanilor sau a chinezilor, nu a produs o cultură la fel de
evoluată. Părerea sa este că numai grecii au realizat, în antichita-
te„ o cultură şi o civilizaţie armonioase, iar, în perioada modernă,
această performanţă este atribuită doar germanilor. Deosebirea
dintre ei reiese din faptul că, la primii, a precumpănit, iniţial„
cultura, pe când, la cei din urn1ă, a predominat civilizaţia,
cultura germană luând, 1nai ales, forma artei.
Unele dintre ideile lui Chamberlaine, a cărui concepţie în
problema raportului cultură-civilizaţie este tipică pentru spiritua-
litatea germană din acea vreme, au fost preluate de O. Spengler
şi alţi gânditori ai epocii, inclusiv din filosofia românească,
printre care se numără şi C. Rădulescu-Motru (la începutul sec.
al XX-iea, în prima fază a elaborării concepţiei sale).
Relaţia antagonică dintre cultură şi civilizaţie se spriji-
nea„ în esenţă, pe credinţa că valorile tradiţionale (arta, literatu-
ra, mitul, religia, filosofia etc.) alcătuiesc domeniul culturii
(reprezentând matricea sufletească a unui popor, individualitatea
sa, fiind inimitabilă), iar civilizaţia cuprinde elementele de ordin

i11c1usivi ron1âni (A. D . Xenopol, T. Vianu, Rădulescu-Motru ş.a. ), ne

dezvăluie n1ai degrabă accepţia de grup etnic, popor, naţiune, de
con1unitate u111ană„ distinctă teritorial şi istoric.
l. E. Lovinescu„ Istoria civilizaţiei române n1<Jden1e„ vot. III,
B uct1reşti , Editura "'Ancora", 1925, p. 8.
624
economic, tehnic, ştiinţific şi politic (care sunt de circulaţie
universală)~ una e spirituală, alta e materială. Pentru Spengler,
cultura e un ansa1nblu de simboluri". 'Religia - scria el - este
44 4

esenţa oricărei culturi, iar absenţa religiei este esenţa oricărei

civilizaţii" (voi. I, p. 492). Cultura apuseană se identifică cu
înseşi "conceptele originare înnăscute ale spiritului occidental"
( vo1. I, p. 573).
Ideea contradicţiei dintre cultură şi civilizaţie a fiinţat,
într-un fel sau altul, şi în registrul ideologic al curentelor
jLmi1nist, sămănătorist, gând~rist, la noi circulând, îndeobşte„ sub
denumirea de teoria "formelor fără fond".
Caracteristic, însă , pentru majoritatea cugetâtorilor
ron1âni - cu excepţia lui Rădulescu-Motru (care, iniţial, a
î111brăţişat teza opoziţiei) şi a lui L. Blaga (care a insistat asupra
ele1ne11telor distincte) - este sublinierea legăturilor dintre cultură
şi civilizaţie, denunţarea teoriilor care instituiau o contradicţie
artificială între cei doi termeni şi respingerea concepţiei lui
Spengler, care susţinea că civilizaţia succede ctdturii, fiind
sen1nul decadentei
"' „ acesteia.
In a doua etapă a gândirii lui C. Rădulescu-Motn1 - care
începe odată cu publicarea lucrării Personalisn1iJ/ energetic
( l 927), fiind marcată de personalitatea sa creatoare - filozoful
respinge fără rezerve ideia antinomiei dintre cultură şi civilizaţie,
deoarece ''falsifică cu anticipaţie înţelegerea vieţii culturale, din
ale cărei fapte ar trebui să verificăm natura creaţiei spiritului." 1
Aşa cum am văzut, după aprecierea lui Rădulescu­
Motru, la baza întregii filosofii a lui Spengler, Keyserling şi
Berdiaev se află teza antagonismului dintre . cultură şi civilizaţie:
"'Pentru câte-şi trei - scria gânditorul român - civilizaţia este
111oartea spiritualităţii, pe când cultura este viaţa ! Se înţelege de
la sir1e că, })fÎn ~ceastă teorie, rolul func~unii creatoare este ca şi
durru1ez.eiesc'1. 2 In contrast cu gânditorii an1inti~, care identificau
culttira cu viaţa, cu progresul pe calea originalită~i şi civilizaţia
cu declinul spiritualităţii şi sterilitatea (ipoteze care îi detenni11au

1. C. Rădulescu-Motru, ~"ocaţia . Factor 110/ărâtor â1 cultura popoa-

relor„ ·Bucureşti, Casa Şcoalelor „ 1932„ p. 65.
2c!bitlern, p. 64.
 625
sfl L'IL1~1czc ctiltura ş1.l111plicit„ să conda111ne civiliza~a, să
i111partJ pl)J)Oarelc i11 "ct1lte şi civilizate")„ Rădulescu-Motru
1nccJt c~1 ~~1 dea conceptelor o definiţie riguroasă, sprijinindu-se
pc cercetarea proble111ei rapo1tului dintre tradiţie şi inovaţie.
Astfel, afir111ă el „ î11 prodt1cerea unei opere culturale îr1tâlnin1 doi
factori de 111arcă · tuiul , · ~perso11al„ inve11tiv"„ care joacă un 111are
rol În a11fl . ~1 altul ·~colcct1v, trad1ţio11al ", care are un rol n1ajor î11
ştlltl ţă şi tel111i că , i 11 111st1tu~i Ie juri di ce şi religioase. A111bi i
factori su11t preze11ţi în toate ra111t1rile culturii, iar deosebirea
d111tre e1 este apare11t~ in realitate ei coexistând în orice creaţie :
"1\;u este n1c1 <J l)pcrj cultu1ala_ care s5 poată fi atribL11tă exclusi\'
trad1pe1 sat1 ex.clus1v 111ven~e1. Cel n1ult sunt opere în care
invc11tia. sau traditia
~ . . s5 tic. tnia sat1 alta„ 111ai caracteristică" . '
Dup{1 0µ1111a I Lll ( '. RădLilcsct1-Motru, teoria antago -
11isn1ul ui este co11struită pe dot1ă eroii pri11cipale:
a) separarea abuzivă a elen1c11tulu1 1nve11t1v de cel tradiţional, a.
operelor de 111ve11ţie de cele tradiţ1011ale, neacceptată din capul
t ocLll ui de gânditorul ron1â11 ~
b) afir111aţ1a Că „ atLU1CÎ ca11d dot11ină invenţia„ ave111 epoci de
cultL1ră propr1u-z1să. iar, câ11d aceasta este redusă, ne atlăn1 îr1
perioada de c1vilizaţ1e .
Soluţia filosofului ron1âr1, oferită în replică la ceea ce
SL1sţi11ea î11 ese11ţă teoria spengleria11ă, co11sta în ideea că starea
11at1fr{1/ă î11 dezvoltarea popoarelor ar fi civilizaţia , deoarece
co11st1tu1e Hfo11dt1l pern1a11ent pe care se ridică în 111od vre111elnic
epocile de ct1ltL1ră' ', care ~'"111erge încet, dar sigur„ într-o continuă
ascensitu1e'' De notat că gânditond nostru a situat cultttra, sub
aspect ge11et1c„ i11 ur111a civilizaţiei~ păstrând ideea de succesiW1e,
dar î11 ordi11ea inversă cele preze11tate de Spengler. El susţinea că
civilizaţia precedă ct1ltura în sensul că , la începutu1ile istoriei
sale„ on1t1l a prodt1s 111ai î11tâi i11stru111ente 111ateriale„ prin
intern1edit1l cărora şi-a putut co11strt1i propriul săt1 111ediu de
Vlaţă , trebuinţele spi ritttale ve11ind ulterior. Rădulescu-Motrt1
afir111ă posibilitatea fiinţării si111ultane a culturii şi civiliza~ei,
coex1ste11ţa lor fLu1c~onală şi scopt1l co111un„ 111e11ţionând cazul
socictă ti lor dezvoltate istoric.
~

----
1. Jhitle1n ~ p. 6 7 ş i 68.
u2o
Referindu-se la concepţiile lui Chamberlaine şi Spengler„
h.eyserling şi Berdiaev„ cugetătorul nostru remarcă faptul că
aceştia, deşi nu şi-au precizat tem1enii, nu au ezitat să discute şi
să adopte o teorie. Nici unul dintre ei - relevă C. Rădulescu­
Motru - r1u a fost în stare să lămurească ce anu1ne face ca opera
de cultu ră să se deosebească de '-'alta civilizată ", ''ca re e originea
SLtperbă a uneia şi originea u1nilă a celeilalte~'„ pentru a justifica
a11tagor1isn1ul lor.
Respingând ideea opoziţiei di11tre cultură şi civiliza ţi e, în
111od expres poziţia adoptată de C . Rădul escu-Motru în lucrarea
sa di;1 19().4 ( C11/tz1ra ro 111ână şi politicianisn1zLI), unde afin11a că
bw1urile 111ateriale ale civilizaţiei de î1nprun1ut poartă a1nprenta
deprecieri i \ alorice (111ai cu seamă în cazul decalajelor dintre so-
1

ci etă ţi ), E. Lovinescu s-a simţit dator să sublinieze că : ''~.>rumul

de la cttltură la civil1zatie , nu e ireversibil : deve11ind ~onditiile
,
VI eţii noastre, aceste bunuri materiale intră în depri Jeri şi se
~Jrefa c cu tir11pul, pri~1 adaptare la unitatea noa stră te111pera111en-
tală , în valori sufl eteşti ~ cu alte cuvinte, civiliza ţia se transfor1nă
"111 cultura"' ... ,, )
Eugen Lovinescu 2 sesizat disti11c~a di11trp H . St.
Cha111berlaine, care făcea dir1 cultură şi ci viliza~e forn1e apropia ~·
te sau chiar si111ultane, ş1 O. Sper1gler, care le prezenta„ în n1od
fatal , ca fiind succesive (distincţie re111arcată, mai târziu~ şi de L. ·
Blaga).
Expri111ându-şi dezacordul cu ideea opozi~e; dintre
ct1ltură şi civilizaţie, Ion Petrovici considera sorgintea acesteia în
fapttll neînţelegerii corecte a ter111eniJor. Pentru filozoful româ11,
"~Civilizaţia este un fel de expansit1ne exterioară a c11lturii, un fel
de co111pletare şi iie încoro11are a ei'".:! Spre deosebire de alţi ana-
lişti ai fif(>blen1ei, ei reliefează şi 'aspectele spirituale ale civiliza-
4

ţi ei '', găsind cte cuvi inţă că toctnai neglijarea lor i-a împins pe
u11i1 autori să afirn1e rela~a de opozi~e. Ion Petrovici a sus~nut
că ci vil1 zaţia şi cultura reprezintă "n1ai degrabă un tot, w1 întreg,

I. P. l„O\.'Înesc11~ J.,·t<Jria civili:t1ţie1 rr•mâ.ne n1odc1;1e, Bucureşti„

Editura Şti]r1ţifică~ l ~7 :! (prin1a tdiţie: l 924, voi. I~ 1925„ voi. II şi
III), p. 371
2. fon PetrO\lici„ Dea.\'l lJJrc1 =bi1cii1mului „ Bt1cureşti, 1932„ p. 201.
 627
co11diţionându-şi reciproc progresul". O 111anieră relativ ase111ă-
11ătoare de abordare a proble111ei raportului dintre cultură şi civi-
lizaţie intâh11111 şi la N. Bagdasar„ care„ din alte unghiuri de ve-
dere, prezintă si111ilitudi11i cu concepţia lui C. Rădulescu-Motru.
Mărtu1isind că nu vede r1ici o ratiWle în atitudinea
~

µolen1ică faţă de civiliza~e„ T . Vianu evidenţiază că : "Ci vilizaţia

nLt este o entitate care s-ar opt1ne culturii , este numai unul dintre
aspectele ei . Nu trebuie să dori111 distrugerea civilizaţi ei „ pentru a
ob ţ111e ct1ltura ~ trebuie cel 111ult să dori111 co111pletarea ei ... ''. 1
Pe11tru el „ civiliza~a e o cultură afectată exclusiv scopurilor
tel1r1ico-eco110111ice. De ase111enea, Si111ion Mehedinţi „ fa ţă de alţi
ganditori străi11i şi cluar ron1â11i „ care au atribuit civilizaţiei un
se11s peiorativ, a valorizat-o teoretic şi social „ subliniind rolul ei
11ecesar în realizarea progresului ur11an. "ln contrast cu 1norfologta
1 sto1i că a lui Spengler, el socoteşte cultura şi civilizaţi a ca fiind
i11separabile şi si111ultane„ argu111entând că însăşi viaţa reprezintă
Ln1itatea latt1rii n1ateriale şi spirituale a on1ului . După el , viaţa
0111eni ri i prezintă două aspecte: ''unul teluric - civili=aţia„ adică
tel1nica n1aterială : altul ceresc (în senst1l de înalt - n.. ns.„ D.O.) -
c 11/t11rn saL1 su111a tL1tt1ror produselor 0111eneşti „ prin care 0111ul
caută să intre în echilib1u cât 111ai deplin cu restul creaţiuni i,
adică cu 111ediul social , şi „ în genere") ct1 unjversul 111oral care îl
cuprinde". 2
Fără a institui o opoziţie profundă între cultură şi civi-
liza~e~ cun1 a fost, pe nedrept, suspectat (I.M. Popescu), Lt1cian
Blaga a reliefat, în li111bajul propriu siste1nului său filosofie„ pe
de o parte, legătura acestora ("pecetea stilistică "), iar„ de pe altă
parte, ele111entul de diferenţiere în plan ontic: ''Cultura răspunde
existenţei u111ane întru 111ister 3i revelare, iar civiliza~e
întru autoconservare şi securitate." Pri111a înglobeaz.ă creaţiile

1. Tudor Vianu„ //i losojia culturii „ Bucureşti„ Editura '"'Publico111",

1944„ p. 28 .
2. Sin1ion Mehedinţi„ C<Jord<Jnate etnografice. C ivili=aţia şi cultura
1 1

(I filolel1t1ica !>.~·ihotehnica), Bucureşti, Cultura Naţională, 1930,

p. 56.
3. Lucian Blaga, ( ie11e=a n1eta_forei şi se11.\·ul culturii, Bucureşti, 193 7„
p. 110.
628
spirituale„ iar cea de-a doua este identificată cu creaţiile
111ateriale.
Filosoful nostru a adoptat o atitudine critică lipsită de
111e11ajan1ente la adresa concep~ei IL1i Spengler„ din a cărui
a11grenaj 11u a în1bră~şat„ după cutn ni se destăinuie„ decât o
t1nică sugestie fertilă : "'aceea cu privire la viziunea spa~ală
specifică unei anu111e ct1lturi. "
1

Ca1tea lui Spengler - sen111ificativ intitulală Declin11/

(Jccident1.1/11i - a apărt1t î11 Gen11ania într-un 1110111e11t î11 care 11t1
se î11cheiase pri111ul război n1ondial. iar se11tin1entul cie 11eîncre-
dere în capacitatea oa111e11ilor de a-ş1 decide viitorul dobâ11dea
co11ota~i sceptice şi pesi111iste Difictiltatea rezolvării practice a
1)roble111elor postbelice ale con1tu11t5p1 curope11e„ n1arcată de
criza de perspectivă istorică „ va adăuga pe p1a11t11 dezbaterilor de
filosofia cLlltt1rii 11oi te111c. cun1 ~r fi l ' C';l ~ cr1zc1 culturii sau a
desti 11til ui c1V1liza11 e1 t1n1anc
~
~

lt1 V1z1unea lui I\ . Bagdasar„ criza ctiltt1rii conte111pora11e

era u11 fei1on1e11 fi resc„ făcând pa tte di11 111să şi evoluţia ei şi o
defi11ea pri11 conflictul pern1a11e11t dir1trc v3Jor1, prin lupta dintre
ştii11ţele 111ai 11oi şi cele n1ai vechi„ p1i11 calitatea ii1ferioară a pro-
duselor spirituale. El 1nanifesta un crez opti1nist„ 11eavând nici o
î11doială că, 111 fo11d„ l.'criza î11 care 11e atlă111 va fi biruit~ şi că n1a-
rea epocă a culturii 111oden1e 11u se află la capătul dezvoltării ei .n:!
"
lntr-o vastă lucrare, intitulată Destinz1/ 0111er1irii (4 vol.„
l 938-1946 : voi. V postt1111„ 1971 ), P. P. Negulescu co11stată neli-
r1iştea şi îngrijorarea sădire în sufletul oa111enilor de ever1i111entele
a11ilor interbelici, a11alizează aspectele psihologice şi n1orale ale
crizei"' factorii progresului şi teoriile despre progres„ tezele rasiste
etc.„ îndoindL1-se că tablottl întunecat a1 11oului ev n1ediu„
zugrăvit de scriittJrul gen11an Ludwig Bat1er, va lJutea fi realizat,
ca şi "'desµotis111ul odios", regi111 ce ar favoriza evul descris de
autorul 111e11ţ1011at _.~ Filozoful ro111â11 a criticat pesi111is1nul şi
-- -- - - - - - -- - - -- - -- --
1. lden1 , /,"'i111/t1 isl<n ·1c1.1„ Cluj-Napoca„ Editura '""Dacia'"'„ 1977„ p. 208.
2. Nicolae Bagdasar„ J)in JJr<>IJ/en1e/e culturii e·ur<JJJene„ Bucureşti,
Societatea Ron1ană de Fi tozofie„ 19 '~ I .. p. '3-7 7.
3. f'. P. Ncg,ti! esc n ~ f)e.\·Ji11ul „nnenir1i„ voi. IL. Bucureşti„ 1939,
p. 12 1-122.
 629
~t('L~~l de decade11ţă
Î11talnite în lucrările Jui J. J. Rousseau,
-\ ~choµe11t1auer şi Fr. Nietzsche„ respingând atacurile lansate la
~H.iresa 1deu de progres de neoton11stul J. Maritain şi de
O Spe11gler. De asen1e11ea„ s-a pronunţat în1potriva lui H.
\ tassis, care solicita î11toarcerea la catolicis1n, ca solu~e a ieşirii
din criză„ şi a lui Julie11 Benda„ care învinuia intelectualitatea de
decadenta culturii .
~

La rândttl său, C. Rădulescu-Motru s-a î111potrivit„ încă

din decen1t1l al treilea al veacult1i nostru„ tonului pesin1ist al con-
ci uz11lor ltu O. Spengler şi H. Keyserling, confor111 cărora 111odi-
ficarca bazei culturii europene aducea după sine un stărşit inexo-
rabil El aprecia„ di111potrivă„ că aceasta se111nifica ~'renaşterea
pentru o viaţă nouă 1„ deşi o acuza, în spiritul lor„ şi 1111preună cu
"l

alţi gâ11ditor1 ron1â11i„ de intelectualis111 t1nilateral.

Di11 expu11erea succi11tă 2 a punctelor de vedere„ forn1ulate
de gâ11ditorii 111enţio11aţi la apariţia teoriilor lui Spengler, reiese
că acestea din ur111ă au avut un ecou larg în filozofia ro111ânească
di11 prin1a jun1ătate a veacult1i al X X-lea (ecou prelungit şi în de-
ce11iile ur111ătoare) . Totodată„ pt1te111 re111arca faptul că răsptu1stJ­
rile lor 11u se rezt1111ă la o si111plă reacţie sau doar la adoptarea
pron1ptă a unei anu111ite atitudini„ ci, în 111ajoritatea cazurilor„ au-
torii ron1â11i au creat, la rândul lor, concepţii personale„ prin care
au contribuit la dezvoltarea filosofiei culturii în ţara noastră şi la
s111cronizarea ei cu 111arile te111e de dezbatere ale spiritualităţii
europene.

DUMITRU OTOVESCU

-- ___ ,•.,,„.,.... ..
_._:
·
- .<II „. „ -

1. C. Rădulescu-Motru„ l'er.\'(Jna/1smul enerxetic„ Bucureşti, Editura

Casei Şcoalelor„ 1927~ p. 214.
2. Proble111ele raportului cultură-civilizaţie, tradiţie-i11ovaţie„ criza
culturii„ destinul civilizaţiei etc sunt tratate pe larg în lucrările
noastre: ( ·uit urii. JJer.\·<n1c1/itate..vr,ca/ie„ Craiova„ Scrisul Ron1ânesc„
1990~ p. 126 şi cont. ~ 1\'r>ci<>l<JJ!,ia culturii r<Jn1â11eşti (Geneză şi
devenire. !82 1- 194-4), Craiova, Scristtl Ro111ânesc„ 1992„ p. 124 şi
cont.
 TABLA DE MATERII

I11t roducere ........................................... „ „... .. :.

.• • • . . . . . •.• „ • ..•..••..•.••...•.••......••.............•.•

('a pitoi ul I - Origine şi peisaj

l. Cosmos11/ şi microcosn1osz1/, § i-5 .................... „.......... I 1
2. Gn1pi1/ Clllturi/or superioare, § 6- 11 .......................... 31
3. Relaţiile intercz1/turale, § 12-19 ............... 67 „ .................... .

Capitol ul II - Oraşe şi popoare

l . Siifletz1l oraş1Ll11i„ § 1-6 ............................. 104
„ ......... .... ......•.. . ... .

2. Popoare „ rase „ li f!Ibi , § 7- 14 ........ 13 3

„ ... .. ..............................

3. Popoare primitive, popoare de cz1/tură„ popoare de

fe /ahi, § 15- 19 ......... .............. ..... .... .......... ..... ........ .. ... ... ....... ... ... 186

Capitolul lll - Problemele culturii arabe

l Psei1don1orfo=ele istorice„ § 1- 7 ...................................... 221
2. Sujlet11/ magic,§ 8- 14 ............................................................ 274
3. Pitagora, Mahomed, Cromwell, § 15- 21 ................... 312

Capitolul IV - Statul
1. Proble1na ordi11elor: nobilimea şi clernl, § 1- 5 .... 385
2. Statz1/ şi istoria, § 6- 14 ...................................... 426 „ ............ ... .

3. Filosofia /Jo/iticii„ § 15- 18 ..................................... 524 „ ..... ... . ..

Capitolul V -- Universul formal al vieţii ecopomice

1. Ro/z1l banilor, § 1-5 ................................................................. 561
2. Maşina, § 6-8 .............................................................................. 599

Cuvântul traducătorult.1i ................................................................................. 613

Ecouri ale co11cep~ei lui Spengler în filosofia
"
ron1aneasca.., inter
. be1·1ca. . . .. .„ ... „ „.. ........................ 6 17
„ .. ...... .. . .. ... „ ...... .. ... . ........ .. ..
 Dacă nu se va lua în discuţie cu prioritate postulatul
fundamental al "morfologiei istorice""\ Spengler nu va putea fi
înţeles ( ... ).
, Problema care se pune constă în faptul de a şti dacă 111ai
există o "cultură occidentală", adică europeană , dacă ea 111ai
durează sau dacă şi-a trăit existenţa . Dacă ea r1u 111ai există ,
atunci "Civilizaţia'' în sens spenglerian îşi găseşte astiel o
strălucită co11firmare şi, prin urn1are, ~'decli11ul Occidentului" a
sunat într-adevăr, după declinul Ro111e1 acestea fiind două
feno1nene ~"on1oloage'' sau analoage. Puţir1 contează ' că acesta
este declinul capitalis111ului de tip burgţ1ez, al statului democratic
sau al oligarhiei bancare, al Bisericii catolice sau protestante"\ al
gândirii filosofi ce sau ştiinţifice etc.... Pentrt1 Spe11glE~r, el
rei)rezintă non-continuitatea istoriei şi 11in1ic 111ai n1ult, adică u11
pri11cip1u al istoriei ce se opw1e principiltlt1i cten1ităţi i

M. T AZEROtr ,, l ()33

Editura BELADI