•

'
\
'

Anul I. Nr. 11. februarie 1936

'
• '

„ 'I
•

„
•

r Apar odată pe lună.

•
Director: TRAIAN BRĂILEANU,
I
nrofesor de Sociologie la Universitatea din Cernăuţi.
•

CUPRINSUL -

ARTICOLE

I. Andre Joussain : Răsturnarea forţelor.

l'.\ II. Dan Rădulescu : .
Problema spiritualităţii ca problemă
de temelie a sociologiei dinamice.
�e Traian Brăil�anu :. Imperativele morale în viaţa eco- -
nomică.
•

'

I I .
REDACŢIA: Cernăuţi, str. General Berthelot 5.
l
ADMINISTRAŢIA (Profesor Constantin ZoppaJ :
Cernăuţi, str. Balt1nester 15.
.
•

�bonamentul pentru 1 an . Lei 60 . • •

Exem piarul . . . . . •
, •5 . • . • • •
,

'
•

Tipografia Mitropolitul Silvestru, Cernăuţi.

'

•
www.dacoro111anica.ro
Fiecare număr va avea cel putin 32 pagini.
Manuscrisele nu se înapoiază.
'

www.dacoromanica.ro
ANUL I. Nr. 11 februarie 1936

Insemnări Sociologice
Director: TRAIAN BRĂILEANU,
profesor de Sociologie la Unif7ersiiatea di1i Cernăuţi.

Răsturnarea forţelor
1. Legea acţiunii şi reacţiunii sociale.
Omul pasionat se avtntă lesne dincolo de ţintl. Pasiunile
capului, astfel numite pentroci no merg niciodată firi stăptnire
de sine nici fărl calcul, ca avari\ia şi ambitia, no scapi nici
ele de sob această lege ; co attl mai vîrtos se tnttmplă aşa co
privire Ja pasiunile inimii, reacţiuni spontane şi adeseori oarbe
ale sentimentului: ele implici totdeauna, mai ales în massele
impulsive şi lipsite de spirit critic, neră.bdarea rezultatului ş:
exagerarea succesului.
Chiar aceeaş nerăbdare, aceeaş tnverşonare caracterizeazil
revoluţiile pop':llare. FAptoiri ale pasiunilor violente, ele ascoltl
de legile obişnuite ale pasiunilor. Dar cum ordinea socială este
prin firea ei un echilibra de forţ'31 orice actiune împinsă prea
tare tntr'nn sens este nrmatâ mai cortnd sau mai ttrziu de o
acţiune tn sens contrariu : orice revoluţie violentă provoacă la
sftrşit o reacţiune. Dopă revolu\ia englezi din 1640 care răs­
torni monarhia, reacţiunea din 1660 o restabili. Dopi revoluţia
din 1789 care fiica la fel, o restauraţie aidoma se tnfAptoi tn
1814 şi 1815. Insoş mersol revoluţiilor este supus acelniaş ritm i
dopă anarhia Parlamentului Lung, dictatura lui Cromwell ; după
anarhia din 1789, dictatura Comitetului mtntnirii publice ; dopi
tirania jacobină, rea<'\ionea de Thermidor; dopă anarhia DireC•'
toratalai, dictatura lui Bonaparte. Şi revoluţia rusă din 1917 ne
prezintă cam aceleaşi faze: dopă instituirea sovietelor de mun­
citori şi solda\i cari tşi numeau diriguitorii şi şefii, restabilirea
vechei ierarhii; dopă monopolul comercial al Statului, reacţiunea
liberală a nouei economii politice (nep-ul) etc.
Se vede că ispita ce-i ademeneşte pe uneltitorii de revo­
lo\ii sl profite de foloasele dobtndite pentru a ctştiga altele,
obligaţiunea tn care se giseşte noua ctrmaire .de a ceda onor
cereri noai sau tnci aesatisfăcute ale masselor ameninţaţi fiind
dealtcum să-şi vadl sclztnd numirnl partizanilor, tendinţa; foarte

www.dacoromanica.ro
 -2-

poternică la parvenili, de a aboza de o potere pentro care ei

no sont de loc obişnoiţi nici pregătiţi, ameteala soccesolni aşa
de natorală la oameni an, tn ordinea politică, efecte asemănă­
toare celor ce rezoltă pentru o armată vjctorioasl dintr'o tn­
deplrtare de bazele ei ; şi pe de altă parte actele governoloi fie
că sont impose prin necesitatea de a dobort împotrivirile sao de
a satisface gosturi şi ambiţii, prin stăroinţele propriilor săi par­
tizani sau prin nevoi provenite din împrejurări străine voinţei
sale şi a lor, tngădoe fără doar şi poate brotalităti şi sttngăcii
cari sporesc numărai nemolţomiţilor; to aşa chip el partid ol de
la potere se găseşte tn sitoatia onei na\ioni a cărei egemonie
este din ce tn ce mai ameninţată de o coaliţie cresctndă de
naţiuni rivale sao to acea a unoi popor coceritor în masora ce
creşte numărai sao puterea popoarelor subjogate şi cari no i se
sopon dectt prin constrtngere. Cam s'a tnttmplat adeseori to
istorie, izbtnda se istoveşte pentro a se transforma to tnfrtngere
printr'o roptoră d4' echilibra care deplasează forţele. Ceeace s'a
prodos pentro imperial roman dopă o dominaţione de mai molte
secole, pentro Anglia la sflrşitol războioloi de o sotă de ani,
pentru Franta co războaele lui Napoleon, pentru Germania to
timpul războioloi din 1914-1918, sra prodas deasemenea sob
revoluţia franceză şi tn alte revoluţii cari s o armat-o.
Această răstornar� a rolorilor care face dia tnvinsol de ieri
învingătorul de mtine izvoreşte din mai multe cauze.
lnttia este o consecinţă directă a victoriei, co attt mai pro­
nonţatl co cit victoria este ea tnsăş mai deslvtrşită. Invingătorol,
îndată ce nu mai tnttlneşte împotrivire, mai slltbeşle tn veghierea
sa, to timp ce tnvinsol, to prada amlrltcionii tnfrtngerii, viseazâ
revanşa sa şi o preglteşte tn tăcere. Cel puţin, tnvîngltorol e
dispos a-şi subpreţoi adversarul pe ctnd tnvinsol no poate co­
mite aceeaş eroare. lnsft11it tnfrtngerea e, Ja arma armei, mai
instr�ctivă dectt izbtnda. A\liat a se perfecţiona pentru a se
ridica la tnltlţimea celui ce l-a bătut, tnvinsol treboe să reflec­
teze asopra pricinilor înfrlngerii sale sao asapra elementelor de
superioritate ale părţii doşmane: el este astfel tmpins a tntre­
bointa mijloacele prin cari doşmanol şi-a cîştigat soccesele. Eo­
ropa, \inată longl vreme to şah de revoluţia franceză şi învinsă
de Napoleon 1-lea, şi-a asigorat victoria adoptînd metodele de
războia ale Revolnţiei şi ale Imperioloi, sistemul nationii armate
şi, pentru a ajonge acolo, reforme politice şi sociale to stare să
dea fieclroi ins motive personale de a se bate. Japooia, umilită de

www.dacoromanica.ro
 -
3 -

Statele-Unite, a intrat tn şcoala popoarelor civilizate pentro a se

pune tn starea de a le rezista tn viitor. La egalitate de vitejie
şi inteligentă, timpol lucrează pentro cel mai slab. Şi ceea ce-i
adevărat tn ordinea militară e adeviiral şi to ordinea politică.
Dominaţi şi sobjugaţi de către jacobini sub Convenţie, moderaţii şi
regaliştii an sftrşit prin a-şi tnsoşi metodele adversarului: inoo­
dtnd cloborile şi sectionile pentro a-şi asigura acolo l a urma
urmelor majoritatea sao a dobîndi acolo o infloentl covtrşitoare
şi recorgtnd la rîndol lor l a răsmeriţă tn luna Vendemiaire, apoi
doctndu·se tn massii la urne tn loc de a se abţine şi trimittnd
astfel tn adouări o majoritate ostilă Directoratului nevoit pentru
a se mentine de a recurge la lovitura de Stat din 18 Fructidor.
A dona caozl de considerat este o consecinţă indirectă a
victoriei : tendinţa ce o are t.aviogătorol de a tnmulti succesele
sale. O armată care se depărteazii din ce tn ce mai mult de
baza sa de operaţiuni slăbeşte prin necesitatea de a-şi asigura
comunicaţiile şi de a tntAri poziţiile cucerite, şi dacA nu ia
această precaotiane, ea este sortită 1nfrîngerii. Astfel Napoleon
ar fi putut flră tndoialA ţinea piept aliatilor tn 1814 dacA ar fi
avut sob mtnii, tn Franţa, toate garnizoanele, tot materialul, toate
proviziunile ce le împrăştiase tn toată Europa pentru a-şi men­
\inea dominatiunea, dar chiar amploarea operaţiunilor sale a
cauzat pierzarea sa. Pentru aceeaş ratiune Anglia s'a văzul obli­
gată a se supune voinţei dominioanelor sale cari reclamau o
autonomie din ce tn ce mai largi, apoi voinţei Irlandei, armtnd
·se vede ca sA cttpitaleze tnaintea Egipelulai sau Indiei. Prea pa·
ternică pentru fiecare to parte, ea a sftrşil prin a se găsi prea
slabii pentru toţi l a un loc şi ea nu putea concentra fortele sale
contra onaia fără a. procura celorlalti posibilitatea de a profita
de tncarcălnrile sale pentru a formula noui prelentii. Partidul
ce pune mlna pe putere tn urma unei revolotii violente se gă­
seşte, prin logica lucrurilor, tntr'o situaţie destul de asemlnă­
loare. Insuşi succesul siiu are ca efect de a-i smulge o parte din
puterea sa şi de 1t·i provoca tmpotriviri.
El ti sustrage mai tnttiu forte. Revoluţia flc11tA, nu mai e
nevoie de revolutionari ; trAdarea sAvtrşitA, nu mai e nevoie de
triidAtor. Co ctt partidul la putere a dat mai moltii satisfacţie
dorintelor masselor pe cari s'a sprijinit, cu atît mai poţinA ne·
voie an massele de el: ele tind spre ingratitudine şi indiferent!
de tndată ce vAd el ceeace a fost dobtndit prin revoluţie poate
să se menţină flră ea. Ctnd ţăranii francezi ao potol gtndi că

www.dacoromanica.ro
 .(.
•

- -

tntoarcerea la abnznrile vechinlni regim era imposibilă, ei an

tncetat a se teme de restabilirea regalităţii. Desguslaţi de recbi­
zitiile şi de despotismul revoluţionar ei an aclamat pe Bonaparte,
desgnsta�i de Conscripţie şi de concentrarea drepturilor tntr'o
•

singură mtnl, ei an acceptat pe Ludovic al XVllI-lea. Jn orice

stare de lucruri, serviciile aduse conteazd mal puţin decit mo­
tivele prezente de nemulţumire.
Simţind că massele ti re:z.istA san că-i scapA, partidul la
potere simte nevoia de a no admite tn funcţiunile publice dectt
oameni devotaţi Joi şi el o va face cu attt mai mnlt ca ctt va
simţi poporul mai indiferent sau mai duşmănos. Dar tot aşa, el
atriboe mai multi. importanţi. opiniunii politice dectt competinţei
şi rezervă prea mnlt loc incapabililor cari n'ao alt merit dectt
zelul pentru partid. Prin asta el ridică tmpotriva sa an nomlr
mereu crescînd de oameni capabili ale cl.ror talente a refuzat
să le tntrebninţeze penlrucă ti bAnnia de duşmănie san de rl·
ceală sau numai pentrncă credea că partizanii săi cei mai tnfll·
căraţi trebuiau să fie primii serviţi. Pasiunea sa partizană ii tm­
piedică să faci. ceeace tlco Bonaparte cu tnceperea Consula­
tolni săn, ctnd otiliztnd fără distincţie regalişti, moderaţi şi ja­
cobini, după capacităţile şi competinţa lor, tl_rl a le cere alt
lucru dectt ascultare şi zel pentru binele public, el raliă fncelul
cu tncetol la guvernămtntul său pe molţi dintre aceia ale căror
opinii i-ar fi tmpins a-l combate. In sftrşit hotărtrea loatl de a
refuza orice favoare şi chiar orioe dreptate celor bănaiţi de osti·
lilate sau nepăsare şi de a acorda totul partizanjlor zeloşi att\A
pe mulţi a simola an zel ce nn-1 an şi de a uscnnde adevăratele
lor sentimente: rezoltl de aici că mulţi din aceia pe cari ctr­
muirea crede că se poate bizui sunt gata de dezertare tn cazul
ctnd sitnatia s'ar schimba. lnsftrşit, fapt este, că celor mai mulţi
le place mai bine să fie ciocan dectt nicovală şi ei sunt tot­
deaona dispoşi a trece de partea celoi mai lare. Succesul revo­
lutionarilor sporeşte tn măsori ce se afirmă, dar chiar din această
pricini scade co o viteză accelerată ctnd a tncepnt a slăbi. La
Viena, dopă tnfrtngerea social-democraţilor răsvrltiţi, dobortţi de
Dolfnss, mii de oameni se tnscriseră tn Frontul Patriotic cari ar
fi aderat la Partidul. democrat dacă acesta ar fi fost tnvingător.
Intr'o bancă din Viena ca an nomlr de 500 funcţionari, 400 so­
cial-democraţi puri se convertiră la cauza guvernamentală fi pa­
triotică de tndatA ce aceasta fu victorioasă.
De altminteri reacţiunea tncepntă se accentueazl inevitabil

www.dacoromanica.ro
 -5-

aşa cam acţiunea ce o provoacă a făcat-o ea tnsaş. Sentimen·

tele şi pasiunile noastre o.dală nlsoate se tntretin şi se intensi­
fici prin jocal imaginaţiei noRstre şi cursul gtndorilor noastre :
pasiunile revolo�ionare san contrarevoluţionare ascultă de aceeaş
lege. Este deci normal ca mişcarea de sltnga si se accentueze
pe mlsnra succeselor sale şi ea o face ca ctt interesele şi pa­
siunile pe cari Je satisface sao le migoleşte co nădejdi sunt msi
numeroase dectt acelea pe cari le jigneşte san neliniştette. Dar
ctnd balanta s'a rlstarnat şi cîad interesele jignite biroesc asupra
intereselor satisfăcute, şi motivele de teaml asupra celor de
sperantl, e inevitabil no numai ca o reacţiune să se producă,
dar şi ca ea sl meargl inlensificîndu-se. Dool cazuri se pot
atunci produce : saa că partidele revolotionare dindu-şi seama
de inutilitatea anei rezistente capitoleazl şi tn acelaş timp
•

partidele reacţionare se decid a jertfi ceea ce treboe jertfit,

unii şi alţii fiind acuma destul de laminaţi prin experientă, şi tn
acest caz !'Ocietatea ajunge l a un echilibra relativ; san mişcarea
de reactiune provoacă o tntoartere ofensivă a revoluţiei, ea
tnsaş mai mnlt sao mai potin înaintată; ctnd această tntoarcere
a fost tmpinsl la extrem, o nouă reacţiune urmează; . ctnd ştie
si se modere�e, starea de echilibru relativ se stabileşte. Revo­
lotia engleză din 1640 a fost armată, dupl resttturarea monar­
hiei din 1660, de o reattione absolutistl care ajunge Ia panelul
sin extrem co Iacob al 11-lea şi provoacă atonei o întoarcere
ofensivi a liberalismalei cu revolutia din 1688 care, ţinută tn
limite tnţelepte, ajunse la o stabilitate relativă. Revoluţia din
1789, to culmea teroarei, ajanse l a reactiunea thermidorianl,
ormatl ea tnsaş de întoarcerea ofensivă din 18 froctidor; şi
această întoarcere la teroare provoacl reactinnea liberală din
18 brumar. Io Rnsia, reactionii liberale a oep-ului i-a urmat o
întoarcere ofensivă a Revolatiei tnsemnată prin masacrai sau
deportarea ţlranilor înstăriţi (KoJacii) şi prin industrializarea
ogoarelor. O nooă reactinne liberală s'a ivit în nrml, dealtminteri
tocă destul de nelămurită.

2. Front naţional şi front comun în Fran ta .

Ceeace s'a petrecat în Franta tn cursol ani1or 1934-1935

se llmureşte la lamina acestei legi a răstornlrii fortelor. ln 1934
,
tntr adevlr, partidele avansate ao atins pnnctol 1ie limitl al ofen­
sivei lor şi roptura de echilibra se produce în avantajul parti­
delor de ordine.

www.dacoromanica.ro
 - 6 --

' Ioviog!tori to alegerile

•
din 1932 finanţate de Staviskyt
sprijiniţi de puterea ocultă a Francmasoneriei şi de grupările
internaţionale revolotionare sau financiare, stăptoi ai sufragiului
universal prin coalitia lor şi prin influenţa prefecţilor, radicalii
şi socialiştii au exagerat succesul lor. Deja to 1924, anal din
ziarele partid oloi, „le Qoolidien'', anunţase fără ocol ori progra­
mul lor: „Noi vrem puterea, noi o vrem imediat, noi o vrem
tntreagă". Puterea pentru „cartelai celor de stinga" tnseamnl
tnainle de toate repartizarea locurilor şi tmplirtirea profiturilor.
Fanctioni, sinecure, despăgubiri, călătorii pe cheltuiala repoblicei
sub formă de misiuni sau stadii tn străinătate sau tn coloniit
onoruri şi decoraţiuni foră din ce tn ce mai mail rezervate par­
tizanilor; valoarea, capacitatea, competin\a, merital, cinstea,
zeiai pentru binele public nu cumpeneau nimic. O lame întreagă
de nevoiaşi, bogaţi sau săraci, dar nesăţjoşi în trebuinţele lor
de bani, se năpusti asupra tezaoroloi public şi subt an pretext
sau altoi tşi făcu din el parte largă. Se ruină prin impozite
excesive industria şi comerţul ; se sărăcirA particularii prin con­
fiscarea venitorilor şi spoliaţionea moştenirilor; no fa cruţat nici
chiar tăranol pas tn imposibilitate de a-şi vinde produsele gos­
podăriei la un pret suficient de răsplătitor prin legi absurde şi
reglementări vamale cari tmbogă\eau străinătatea în paguba ţării
pentru cel mai mare folos al politicianilor şi oamenilor de afa­
,ceri putin scropoloşi. Şi cam, ca toate acestea, prada nu părea
destul de mare pentru a multami toate poftele, se organiză ex­
crocheria sub controlai Statului, şi economia publică fo metodic
jefuită de hoţi de profesie cari lăsau să cadă o parte din su­
mele deturnate tu cassele partidului radical sau -to buzunarele
parlamentarilor carlelişti şi francmasoni. Afacerea Stavisky des­
vălui jocul şi răscoala din 6 Februarie 1934 unde publicul com·
pas to majoritate din foşti combalitnti ma.nifestă împotriva mi­
nisterului Daladier co strigătele de „jos hotii !" marcă panelul
de limită al ofensivei celor de sltnga.
Rezistenţa tmpolriva acestei ofensive era, drept vorbind,
tncepută de mult timp, dar pînă'n 6 Februarie ea fusese opera
unei elite restrtnse şi clarvăzătoare. Povăţuită de experientă, ea
adoptase pentru mîntuirea ţării aceleaşi metode pe cari franc­
masoneria şi cartelul le tnlrebaintaseră pentru ruina ei : propa­
gandă prin ziare şi prin cărţi, prin conrerinţe şi discuţii poblicet
asociaţiuni şi ligi, sfaturi secrete ale şefilor, utilizare a
istoriei Franţei predată aşa ca să restabilească adevărul şi sl

www.dacoromanica.ro
 -7-

distrugă prejadecăţile tntreţinale co grijă prin manualele oficiale,

aceasta fa opera întreprinsă de către cei mai buni cetlfeni cu
o tnfllclrare, slăroinfl şi tocăplţinare care trebuie sl-şi găsească
tnsftrşil răsplata. Toţi oamenii de valoare, pe cari maffia şi
acoliţii ei ti tnlătaraseră dela fancţianile tnalte şi toţi aceia cari,
parvenind acolo, nu pataseră servi ţara aşa cam ar fi vrut,
pentrucă o vointă răaflcătoare paraliza slrădainfele lor, se gră­
biră să adere la grapările cari tşi propuneau de a reacfiona şi
sporirii considerabil forţa lor. Indignarea provocată prin scan­
dalul Stavisky fu ocazia unei manifestaţii fărl precedent unde
toate gruplrile cari vroiau minloirea ţării se găsiră anite tn
aceeaş voinlă de liberare şi tndreplare nafională.
Progresai celor de slîoga, ca o mare în creştere care ame­
ninţă să tnece total, atinsese panelul său extrem. ReO.uxal tn­
cepea. Valorile succesive ce partidele avansate aruncară pentra
a încerca să recucerească terenul perdat însemnară de fiecare
dală o dare tnapoi.
Prima fa manifestarea din 12 Februarie: şase zile dopă
masacrai din piaţa Concordiei, radical-socialiştii, comuniştii, as­
caJttnd de covtntol de ordine al francmasoneriei şi de directi­
vele ministrului de interne Albert Sarraat se grupară tnlr'un
„front coman'' co o iuţeală şi o unitate cari dovedeau că tnte­
legerea era asigurată de lungă vreme. Grevă a fonctionarilor
înainte de toate, deşi un anamil număr de locrllori a urmat
mişcarea, riposta lor la manifestaţia din 6 Februarie tndreptată
contra ttlharilor no putea să purceadă la conducătorii săi, dectl
din dorinţa de a salva pe complicii lai Stavisky, de a tmpiedica
acţiunea justiţiei şi de a menţinea abuzurile. Cum manifestanţii
no pateao să arate fără a se ruşina adevărata raţiona a atitu­
dinii lor, ei erao nevoiţi să găsească un pretext: acesta fu „apă­
rarea libertlţilor individuale pe care nimenea nu le ameninţa şi
·t

ea consista tn a etola Internaţionala, a sili un anumit

•
număr
de muncitori să părăsească lucrai şi a conslrtnge comercianţii
să închidă prăvăliile. La Perigoeux, ande locoesc eu, primarul
invitase, prin afişe, pe cetăţeni să lase manifestatia „să se des­
făşoare în linişte şi demnitate" ; prefectul privi rtztnd la defilarea
frontului comun clnttnd nAceasta e revoluţia care înaintează",·
şi to timp ce jandarmi deveniti protectorii desordinei, tojurao
co jumătate de glas nemulţumiţi de rolul ciudat ce li se impu­
nea, elevi dela şcoala profesională, tnvlţaţi de cllre unii di a
maeştrii lor, veneau sub ferestrele liceului să boidoiască pe

www.dacoromanica.ro
 -8-

profesorii cari refazao sl facă grevă şi să cînte lnternattonala,

sob ferestrele clasei mele, trattndo-ml de „reacţionar" de "fas­
cist" şi chiar de „camelot do roi•. Eo na aparţineam de fapt
nici anoi partid şi no mA ocopasem niciodatl de politică, dar
tntr'o conferinlă ţinotli la teatral manicipal, eu denunţasem, mai
bine de a n an înaintea afacerii Stavisky, „repablica camarazilor"
ca fiind şi „o repoblicl de hoţi" şi acoma mii hoidaiaa spre a
mii pedepsi pentro vina de a fi fost prea bon profet.
Al doilea val de asalt fo clderea cabinetalai Doomergoe.
A dona zi dopli 6 F3broarie, fasese necesar de a se face apel la
concursol onai om sttnd lnafara şi deasapra partidelor, şi ni­
menea, mai mail decît on fost preşedinte de Repoblicli pe care
firea sa bltndl îl făcuse popolar, na plrea mai calificat pentro
acest rol. Mai clarvlzltor şi mai energic Doomergoe ar fi potol
face ceeace vroia: bonul simţ prescria constitoirea anoi minister
extra· parlamentar compus din oameni competinţi şi integri, ca­
pabili de a face luminii în afacerea Stavisky, de a adoce pe toţi
calpabilii înaintea tribunalelor şi· de a proceda la sa primarea
abozorilor. Inconştient poate ·de ceeace potea îndrăzni, trecot
dintr'odatA dela o izolare Jiniştit!i la ctrma Statului, Doomergoe,
fost francmason, fost politician de stînga, soferind, ca parlamen­
tar, o deformatie profesional! de care era nepotincios sA se
desbare, comise o greşea.IA de neiertat : aceea de a chema tn
ministerul slia no namai parlamentari, dar parlamentari aparţi­
nînd partidoloi compromis tn acel scandal. De atonei dreptatea
făgldoitl co voce tare, fa tnAboşitl. Minister şi comisiune de
anchetă parlamentară, justiţie şi poliţie tşi dlidură toatli silinţa
tn acest scop. Cel poţin, Doamergae tncercl o reformă de Stat,
pe care toatl lomea o simţia necesară. Maffia radicali, sociali­
zantă şi masonică tl răstorni. Clzot dela patere, fostol preşe­
·

dinte se plînge el ar fi fost paralizat de către poteri ocalte. To­

tuşi no attrnase decît de dînsal de a stăptni locrarile, Franc­
masoneria care, a doua zi dopă 6 Febraarie, mola pripit arhi­
vele sale pe cari le ponea în sigoranţA la Bruxelles era la dis­
creţia sa, dacă ar fi tndrăznit. Al treilea val de asalt fu căderea
ministeroloi Flandin căzat pe chestionea „puterilor depline"
considerate de el necesare pentro restabilirea finanţelor. Şi acest
val tnsemnl o dare înapoi. Cei de sttnga neputincioşi de a relaa
paterea dopă căderea lui Doomergoe, n'o reloarl nici dopă cea
a lui Flandin. Io faţa unui deficit de vreo cincisprezece miliarde
care creştea la cadenţa ooui miliard şase sote de milioane pe
•

www.d
•

a " man1ca.ro
coro
 - 9 -

lună, trebui fără îndoială, dopă zădarnice codiri, să se acorde

poteri depline lni Laval, care pregăti decretele-legi. Acesta fn
•

atonoi al patrulea val de asalt, manifestatia din 14 Iulie 1935

pentru care frontul comun mobiljză toate trapele sale: oricare
ar fi Cost nomlrnl manifestanţilor socotit la o jumătate milion
de către ziarul Humantt4 sau le Populaire� donă sao trei sate
de mii de către alte ziare, cincizeci de mii scăzîndo-se numărul
de femei şi copii, de către Action Francaise, această desfăşurare
-
impresionantă de forte no tmpiedică decretele-legi.
Al cincilea val se deslănţoi sob formă de răscoale la Brest
şi Toulon onde se produseră acte de violenţă şi de jaf. El n'.a
izbntit. Dinaintea hulei publice care urmă această tentativă, presa
avansată trebui ea însaş să desavoeze aproape în întregime miş­
carea şi sl arunce vina asupra onor oameni rări căpătîin veniţi
din străinătate şi prin cari lncrătorii ş i micii funcţionari roseseră
manevra\i.
Un al şaselea val de asalt Co desprins la Limoges de către
partidele de desordine co ocazia unei reuniuni de membri ai
unei ligi patriotice Crucile de foc, cari,. atacaţi, se apărară. An
Cost acolo morli şi răniţi. Partidele carteliste ale CamArei încer­
cară în zădar să profite de aceasta pentru a obţine desfiintarea
ligilor ş1 căderea ministerului Lava).
ln toate chipurile, o înfrîngere după alta : dela 6 Februarie,
limita ofensivei celor de stînga era atinsă. şi toate încercările
făcnte de atonei încolo aduceau dovada. Partidul de desordine no
mai era reclamant, ci în apărare. Mai moile ministere de sttnga,
tn ajunul lui 6 Febrnarie, trebuiseră să demisioneze tnaintea ma­
nifestaţiilor de stradă, cn toate el no fuseseră pase în minoritate
de către parlament. La 6 Februarie, Cartelol trebuise să renunte
a exercita puterea. 12 Februarie 1934 no fusese dectt o ripostă,
14 folie 1935, o maniresta\ie neputincioasă, răscoalele din Brest
�i Toulon un efort zădarnic pentru a obline abrogarea decretelor
legi. In acelaş timp şi din toate păr\ile, partidele de ordine Ioan
ofensiva. O mişcare vastă se întindea în toată ţara şi .ostroa­
vele de rezistenţă" cari se creaseră se tnti,ndeao fâră încetare şi
ti ofereau pnncte sigure de sprijin. Francmasonii cari inundau
cabinetul Laval 1) trebuiau ei tnşişi să arunce lest. D-1 Mario
Roostan, ministru al educaţiei, se văzu obligul de a rope co

1) Articolul ne·a fost trimis tn 16 Ianuarie, înainte de clderea iUYer·

nalui laval (N. R.).

www.dacoromanica.ro
 - 10-

sindicatal institutorilor antipalrioţi şi d-l Marcel Regnier, ministru

de Finanţe, co sindictttele amploaiatilor de Contribuţii, ruptură
mai mult aparentă dectt reală fără îndoială, dar care no este
mai puţin on semn al timpurilor.
Un eveniment extern isprăvi de a răsturna situaţia tn pro­
fitai partidului reconstrocţiei şi al ordinei. Frontal comun, cio­
ttnd a exploata dorinta de pace a iării, to acelaş t!mp cu dra·
gostea sa pentru libertate, organizase to diferite rtnduri în toată
\ara manifestatiuni „contra fascismului şi a războiului". Atacai
proiectat de Italia contra Abisiniei îl pase brasc în opoziţie cu
el tnsoş. Dorinţa de a răsturna regimul politic instituit în Italia
şi de a se rl'lsbona împotriva Joi Mussolini care distrusese franc­
masoneria italiană, îl mină într'adev l'lr a cere contra Italiei
sancţiuni cari nu puteau fi luate fără a deslăn�oi on războia
european. Teama de războia din care-şi făcuse o armă se în­
toarce în contra lui şi forţa ce o dobtndise de aci îşi schimbă
ctmpal.
In acelaş timp, se accentua ofensiva partidelor de îndrep­
tare naţională. Diferitele ligi patriotice no Jnct tasară de a-şi
desfăşura activitatea şi de a-şi manifesta poterea La mobilizarea
Frontului comun din 14 Iulie 1935 răspunsese cea a Crucilor de
foc a cărei ordine şi disciplină forl'l aclamate de moltime. Doul'l
luni mai ttrziu, 80.000 de ai lor se reuneau pentru a comemora
victoria de la Marna.
Federaţia Natională a Cantribuabililor ducea în acelaş timp
o campanie pentru a lua camerei deputaţilor orice iniţiativă to ·

materie de cheltaeli, pentru a coostrtnge Statal să suprime si·

necarele şi oficiile costisitoare şi inutile şi ea era destul de pu­
ternică pentru a ţinea, tn mai mul te puncte ale teritoriului, fiscul
în loc. Ţăranii, la rtndol lor, se puneau to mişcare: ei mani­
fest�u contra unui „etatism socializant" care ti ruina, cereau un
moratoriu pentru impozite. Contra internaţionalismului socialist
şi m�sonic; contra parazitismului şi exploatării politicianilor şi a
escrocilor se răsvrăteşte încetai cu încetul Franţa cinstită mun­
citoare şi patriotă.
In total, locruri le se prezintă astfel. Cei ce vreau menţi­
nerea abuzurilor şi cei ce visează o răsturnare socială foc cauză
comanl'l: fie că-şi propun de a lăsa să dăinuiască în profitai lor
desordinea prezentă sau de a o agrava ptnă la revotoiia sociall'l,
ei totdeauna desordinea o reprezintă. In fata lor se ridică cei
ce vreau suprimarea abuzurilor, restabilirea finanţelor, încrederea
tn forţă. Ei reprezintă reconstrucţia şi ordinea.

www.dacoromanica.ro
 - 11 -

Aşa fiind, la o ' r a actuală, no mai pol dăinui tn Franţa dectl

două partide: partidul ordioei şi partidul desordinei.
Partidul ordinei cuprinde tot ce este mai sănătos to na­
ţiune - pe cei ce vreau un gavern cinstit. El numără tn rtodo­
rile sale şi tn fruntea sa oameni cari an oferit viaţa lor pentru
Franţa. Partidul desordinei se recrutează printre uneltitorii de
revolntie cari aşteaptă totul dela o răsturnare socială şi printre
profitorii regimului preocupaţi numai şi numai de a menţinea
abnznrile cari ii îmbogăţesc. El trateazi'l db „fascişti" pe acei
cari cer pedepsi rea tălharilor.
Cine va birui tn acest conflict care pane astăzi Franţa
tntr'o stare latentă de războia civil?
Aceasta e taina viitornlni, dar raţiontnd dopă analogiile
istoriei, se poate presupune că partidul ordinei va învinge.
Andre Joussain,
(Trad. V. Brăileanu) Doctor în Jitere, laureat al Institutului Franţei,
prof. agregat de filosofie la liceul din Perlgueux.

Problema spiritualităţii ca problemă de

temelie a sociologiei dinamice*)
In nnmăml trecut al lnsemnărilor sociologice a m formulat
-ctleva adeviiruri ca caracter de evidenţii postulativii. Sii rea­
mintim două din ele.
1. Organizarea unei colectivităţi reprezintă o încercare de
. a soluţiona problema dublă a existenţei componentelor ei indi­
viduale şi a persistenţei, adică a dă.inuirii colectivităţii tn timp.
Ca ctt organismul social rezolvă mai complect aceste două pro­
bleme, ca attt organizaţia e mai bană.
2. Structura şi funcţionarea unui organism social sunt de­
terminate de spiritualitatea predominantă a componentelor in­
dividuale ale colectivităţii organizate.
Condiţiunile economice de cari ţine socoteală şi pe cari
pnne atîta preţ materialismul istoric, na snnt altceva de cit pro·
bleme de existenţă şi activitate cari se pan spiritualităţii unei
anumite naţiuni sau epoci, probleme pe cari această spirituali·
tale le poate rezolva mai bine sau mai răa sau poate să na le
rezolve de loc.

*) Extras din .Essai d'une dynamique sociale•, tn preparaţie.

www.dacoromanica.ro
 - 12 -

Spiritualitatea joctnd un rol attt de capital tn organizarea

şi dAinuirea oricArei colectivitAţi uman�, se impune, ca probleme
de temelie, sA examinAm nrmAtoarele douA teme: 1. Să definim
cit mal precis contlnutul noţiunii de „spiritualitate• ; 2. Este
posibil ca un om sau o grupare pr.ocentual puţin numeroasă, să
poatlJ. modifica spiritualitatea unei naţiuni şi prin aceasta sd.
modifice adînc şi durabil structura şi funcţionarea unut întreg
organism de stat? .
E inutil sA subliniem lnsemnAtatea capital! a celei de· a
dona probleme. Dar cum ea no poate fi solntionată şi lnteleasA
cum trebuie dectt prin rezolvarea celei dinlti, cititorul va fi
nevoit sA nrmAreascl o .analiză destul de aridă a temelor psi­
chologice cari stau l a baza primei probleme
•

Dela tncepn� apare evident că pentru problema pe care <>

trat!m aci, nu ce ştie şi cum gtndeşte raţional nn individ ne

interesează, cicum lucreaz4., cum reacţionează el spontan, in.
calitate de component individual al organismului social.
lntrebarea care se impune imediat ca o consecinţă logică
cari sunt factorii
a acestei atitudini se precizează atonei astfel :

cari în flecare moment determină activitatea fiecărui individ

uman ?
Attt examenul obiectiv, ctt şi introspecţionea fiecăruia ne
aratl că aceşti factori sunt: obiceiurile, nevoia organică (foame,
sete, etc.). instinctele şi sentimentele. La.am tnşirat, precum vom
vedea, tn ordinea poterii lor cresctnde ca resorturi motoare ale
acţiunii umane 1).
Dacă vom examina mai atent, vom vedea că determinanta
care de3llnţnie arcul voinţei, direc\ia şi intensitatea efortnloi, e
tn totdeauna starea afectivd. corespunzătoare dorinţei pe care
ne·o deşteaptă impolsol satisfacerii obiceioloi, nevoiei organice,
a sentimentolni care ne stăptneşte în acel moment.
Predominanţa alternativă a uneia sau alteia dintre dorinţe]&
mai toldeanna multiple to conştiin�ă, precum şi variaţia continuă
şi complexă a intensităţii lor, răpesc orice caracter de .automa­
lisÎn mecanic chiar activităţii de toate zilele a celui mai puţin
'Complex dintre oameni.
E absolut neceear să pAtrundem tn cunoştinţa ceva mai
intim! a celor patru categorii de factori de acţiune: obiceiul,
nevoia organic!, instinctul şi sentimentul.
1) Lucrul e valabil de altminteri şi pentru animalele superioare.
•

www.dacoro111anica,10
 - 13 -

Din panel de vedere fiziologic, fiecăreia dintre ele îi cores­

pund an omite detalii slroclorale ale sislemnloi nervos: nevoilor
-organice şi instinctelor le corespund dispozitive şi conexări ce·
lulare tnăscote şi moştenite ca şi însăşi forma şi stroclora cor­
poloi, variind to jurai onor forme medii de prototip.
Deosebirile tntre nevoile organice şi instincte sool de donă
categorii : primele lucrează tntr'nn ritm mult mai frecvent, pe
cîod cele din nrmă, instinctele, nomai sporadic, pottnd eventual
să se stingă şi să dispară definitiv; pe de altă parte, ca inten­
sitate de afecte şi efort de voio\A, instinctele soot, de obiceiu,
co mail superioare nevoilor.
Atil noele ctt şi altele se impoo cooştiin\ei noastre prin
afectele respective, prin dorinţele pe cari le deşteaptă to noi.
Rolnl gtodirii raţionale se mărgineşte, tn toate cazurile, Ja acela
de a găsi mijloacele de a satisface aceste dorinţe, evittnd la
maximum orice efecte neplăcote cari s'ar potea ivi tn operaţia
de satisfacere a dorinţei corespunzătoare.
Prin introspecţione personală, fiecare poale verifica valabi­
litatea absolot generală a acestor adevărori elementare ale
psichologiei.
*
* *

Să trecem acom Ia definiţia psicho-fiziologicA a obiceiuloi

şi la r�gimul afectiv corelat acestuia.
Obiceiol corespoode noei modificări superficiale, co caracter
de permanentă, a sistemului nervos central : el creeazl corelaţii
noi, netnăscote, to sistemol nervos central. Această modificare
se realizează prin repetarea constantă a onei aoomite activităţi
fizice san psihice, care, Ja tocepot, e conştientă şi vrută, dar
c are, co timpul, pe mă.soră ce deformarea nervoasă se stabileşte,
tinde să ia caracterul onoi aotomalism: la o anumită incitaţie,
răspundem automat co aceeaş ac\ione. Dopă cam există obice­
iori coresponzînd ac\innilor fizice, există şi obiceiori to meca­
nismul psihic raponal. Ele an acelaş substrat structural. Din
panel de vedere psihic afectiv, obiceiul de orice categorie se
manifestă prinlr'on impuls de a face aşa cam ne e obiceiul şi
printr'on afect pozitiv - plăcere - ctnd urmăm acestui impuls
şi negativ - neplăcere -, cînd suntem împiedecaţi a ne urma
obiceiul. Prin existenta acestor afecte, obiceiurile tind sii impună
ra\ionii să caute mijloacele de a le da satisfactie.
SA considerăm acum marile sentimente: ura, mtodria,
teama etc„ co diferitele lor variante şi aspecte. Fiecare din ele .

www.dacoromanica.ro
 - 14 -

corespunde onor detşlii de organizare şi corelaţie ale sistemolai

nervos, attt central cit şi inferior, de o amploare şi o comple­
xitate corn n'o întîlnim la niciona din categoriile precedente:
dispozitivele organice cari corespond sentimentelor sont ortodoite
astfel ca să zgodoie şi să mobilizeze tn serviciol lor, întregol
orgJtnism atunci ctod sunt des1ănţoite tn plină activitate. Io ;aţa
afectolai lor tnghiaţă şi amuţesc toate celela1le : marile senti­
mente predominante ţngenonchie şi stăpinesc toate celelalte im­
pulsuri, instincte şi nevoi organice, orictt de puternice. Caracte­
ristica - şi to acelaş timp origina poterii lor - stă în mobili­
zarea în favorol lor a torentuloi sanguin, prin legălorile directe
pe cari le an ca inima şi aparatul circolator. 1).
Aceste notioni odată samar pase Ja panel - şi cerem
iertare cititorului că am fost obligaţi neapărat s'o facem pentro
înţelegerea celor ce urmează. -, patern porcede la caracterizarea
generalii a mobilelor activităţii omane, clasifictndo-Je to mod
logic şi consecvent.
Io scurgArea timpu]oi, majoritatea acţionilor omane se re­
zomă - ltt oamenii de rtnd -, la satisfacţia impnlsurilor co­
responzăloare nevoilor şi obiceiurilor şi din cind în clnd a
instinctelor.
·

Ar.easta e viaţa ,,de toate zilele11 cenoşie, fără relief, fără

bocarii şi dureri, fărl personalitate şi - caracteristic ! - fărd
istoric to memoria individului tnsuş: chiar pentru indivizii mai
inferiori, linia mare, directiva de viaţă e definită totdeauna de
an sentiment predominant, de o pasiune. Şi tot attt de carac­
teristic este că noi na trăim cu adevărat intens şi conştient.
dectt attta ctt suntem sub Rtăptnirea onor puternice sentimente.
Namai aceste fixează datele „memorabile", icoanele vii înscrise
tn arhiva amintirilor. No vom intra tn explicaţia psihofiziologică
a faploloi, ci ne mărginim la constatarea generală pe care fie­
care o. poate confirma din proprie experienţă.
Dintre toate sentimentele. cel care lasă urmele cele mai
adinci şi durabile este Io genere iubirea. Abia în armă vin, tn
ordine descrescîndă a efectelor, mtndria, teama şi ora.
Poate el na e lipsit de interes pentru intuirea acestor ab­
slractioni psihologice să dAm an exemplu sugestiv, din viaiă, care
să ilustreze succesiunea şi ierarchia intensitătii afectelor de di­
ferite categorii : on om citeşte o carte pasionantă, dar e nevoit

1) Aci, în aceastli observaţie perfect justă a poporului, stil explicaţia că

acesta pune sediul sentimentelor în inimi.

www.dacoromanica.ro
 - lf> -

să-şi lntrerupă citirea pentru a-şi satisface foamea. Cind să se

aşeze la masă iată că li vine o vizită care. îi satisface vanitatea
sao curiozitatea. ! uitat de masă. Noul afect intensiv a făcut să
.
tacă cel dintti. Dar un incendiu izbucneşte tn acel moment ş i
omul nostru foge fără să mai tină seama de sentimentul care t l
stăptnea cu u n moment tnainte. Ctod casa e to flăcări, află tnsă
co spaimă că unul din copiii iubiti se allă tolăontru: biruind
.
·frica morţii se aruncă în flăcări spre a-l salva.
*

Credem că după cele de mai sos propoziţia următoare are

cauzele acţiunilor in­
u n continot precis pentru fiecare cititor:
dividuale din fiecare moment sunt afectele predominante în
acele momente. La temelia acestor afecte stau fie obiceiuri, fie
necesităti organice, fie instincte sau sentimente. Acestea din urmi'!
sunt cele mai puternice, iar ordinea tn care le-am înşiruit este
şi a�eea a intensitătii cresctnde a afectelor posibile şi a ie-
·
rarhiei lor.
O a doua propozitie, care no mai are nevoie de lămuriri
suplimentare, dati'l fiind evidenta ei, este determi­
următoarea:
nante pentru structura şi activitatea socială sunt obiceiurile
- de glodire şi de actione şi sentimentele.
-

*
•

Cu aceste lămuriri prealabile, ne-am apropiat oarecum de

soJutia primei probleme, acea a definirii spiritualităţii : se dove­
deşte că la temelia spiritualităţii stă afectivul.
Pentru a face un pas mai departe , trebuie să lămurim re­
laţi ile dintre afectiv, temperamental, cognitional şi ratio nal.
Ce însemnează „temperament" --- nervos, sanguin, bilios,
etc.? Temperamentul este tn legătură cu tonicitatea (intensitatea
acţiunii) diferitelor activităţi ale sistemului nervos şi e condi­
ţionat de o predominantrt fiziologică congenitală a onor anumit&
detalii ale structurii nervoasd şi ale secreţiunilor homorale.
Temperamentul ca atare neavind nimic de a face cu spirituali­
tatea - o aceeaşi spiritualitate fiind compatibili'! cu orice tempe­
rament--, na ne vom ocupa c n această problem! care iese din
cadrul preocupărilor noastre. Nn tot astfel stă lacrnl an ca­
racterul.
Analiza amănunţită ca şi etimologia. cuvtntalui ne arată ln
perfect acord că tntelegem prin caracter ansambl .I proprietăţilor
specifice ale unui individ privit din punct de vedere social·

www.dacoromanica.ro
 -- 16 ·-

Oaracteral defineşte felul specific şi caracteristic tn care fiecare

individ reactioneazl tn diferitele tmprejnrări ale vieţii.
Fără a intra tn amănunte distingem to caracter două pllrti
co totul deosebite : part ea temperamentală, tnăscotă, moş'tenită,
şi partea spirituală, nonă, creatii prin educaţie.
Foodnl distinctiv al caracterelor tl formează înainte de
toate predominanţa constantă a onor anumite sentimente asupra
celorlalte şi prin aceasta rolol caracternloi indivizilor componeoti
ai noei societiiţi apare de o importanţă de prjmol ordin.
Sii mai facem an pas şi suntem aproape de definiţia noastră
Ne rămtne numai să stabilim relaţiile dintre afecte, cunoaştere
şi gtndirea raţionalii.
Ele se pot defini prin donă propoziţii, a căror valabilitate
generală e mai conveoab1l să şi-o verifice. oricine prin aotoanaliză.
1. Sforţarea de glodire raţională are totdeauna drept ori­
gină an scop bine definit, pe care tl fixează o dorinţă. Gtndirea
raţională e deci on instrument to slujba afectivului.
2. O mare parte din conoştintele, amintirile, ideile noastre
sunt, mai mult sau mai putin, nuaotate afectiv iar unele idei
sont chiar foarte strtns legate de marile sentimente. Existenta
acestor idei cari devin ţinte abstracte de activitate, de un interes
totdeauna transcendent ioteresnlui şi vieţii individuale determină
activitatea socialii voitd şi potentatt'J a individului. In ele se
aflii izvorai totoror progreselor şi tnoirilor tn toate domeniile.
Acom patern de6ni spiritualitatea · „ea este
unui individ:
ansamblul de proprietăţi spirituale specifice, cari determtnd în
fiecare moment şi împrejurare activitatea lui sociald".
Astfel definită notionea are an caracter complex, dar destnl
de bine precizat. Distingem, tn spiritualitatea astfel definită, trei
categorii de factori bine diferenţiaţi: 1. Obiceiurile (inclusiv da­
tinele acceptate nejudecat). 2. Ideile de cari sunt legate senti­
mentele predominante. (Vom designa ansamblul lor cu un termen
.

scurt şi cuprinzător: Idealitatea, şi to fine 3. Elementele de co,

noaştere utilizate de individ tn activitatea lui socialii, sau mai
pe scort· cunoştinţele social eficiente.
Odată spiritualitatea individoloi, - considerat ca element
a l gropului social, - bine definită, putem trece fării greutate la
definirea sptritaalltăfll anul grup social 1).
.

1) Se evită Intenţionat definirea naturii .grupului• : naţiune, clasl, casU,

partid etc.

www.dacoromanica.ro
 - 17 -

Enanţflm apodictic - propoziţia a vtn d an caracter de evi­

d�nţfl care nu mai necesită explicaţii : un grup social se de­
-

fineşte şi apare ca existent prin spiritualitatea concordantă a

componentelor sale indivi4uale. El se exteriorizează priu con­
cordanţa activităţii componentelor şi se caracterizează psicbic
prin sentimentul de solidaritate intre elementele lai.
Nu toate categoriile de componente ale spiritaalităţii indi­
viduale contribaesc în aceiaş măsară la stabilirea spiritaalităţii
de grop. Determinanta esenţială a existenţei şi coherenţei gro­
pului e idealitatea de grup, în sensal în care am definit-o mai
sus. Abia în al doilea rtnd intervine concordanţa obiceiarilor.
Ctt despre "cunoştinţele
'
aocial eficiente", ele nu sunt nece3are
pcntra existenţa gra pnlo i , ci pentra eficienţa lai socialfl.
Din cele de mai sas se deduce ca an corolar evident o r ·
mătoarea propozitie de o jnconlestab ilă valabilitate :
coherenţa
şi pu1 erea unul grup social e determinată exclusiv de uni­
tatea şi intensitatea idealităţii tui. Eficienţa lai - în sensal
creării de organizaţiani bone şi durabile - depinde de cali­
tatea elementelor de canoaştere şi a directivelor de acţiane de
· care dispune.
Cele de mai sus sant valabile pentru orice categorie de
" gra p " social- asociaţie, clasă, castă, partid etc , ptnă la naţiane
sau grop de naţionaUtăţi tn simbioză.
*

Acum suntem to măsară să rezolvâm fără di.6.caltate pro·

blema de temelie pe -care ne-am pas-o la incepatul acestui sta­
dia. O vom despărţi însă tn două, după cam, implicit, este des­
părţită tnsăşi tnlrebarea iniţială.
Este posibil ca un om singur să creeze o spiritualitate
nouă, de grup şi, prin aceasta, un grup social eficient ?
Da I Dacă este tn stare să creeze o idealitate nonă şi să o
adacă la o intensitate şi anitate saficientă ta safletele compo­
nentelor gropalai . Dar crearea anei idealităti noai, tosemneazfl,
precam am văzat, conexarea intimă dintre anumite idei şi unul
sau mai multe din marile sentimente, cretnd astfel o serie de
dominante to linia de activitate socială a i n divizilor.
Vom vedea mai ttrzio condiţiile reoşitei. Deocamdatâ tn
limitele pe cari ni le impane cadrai acestai articol, trebaie,
pentra a controla valabilitatea raţionamentaloi de mai sas, să
comparăm concloziile Jai ca datele de fapt pe cari n i le oferă
istoria şi actaalilalea. Ele ne dovedesc concordant câ an mare
•

www.dacoromanica.ro
 - 18 -

inspirat poale crea o idealitate nonă şi poale s'o facl sl se

deştepte şi srt se intensifice mai tnttiu tntr'un grup mic, prezen­
ttnd anumite caractere specifice de rezonanţii.
Acum, a dona parte a temei Este posibil ca un grup pro­
:

centual puţin numeros sd schimbe spiritualitatea unei mari

mase? Istoria ne aratl că grapele coherente de o idealitate uni­
tard şl potenţată ao fost capabile să modifice durabil spifituali­
tatea maselor, imprimînda-Je ideali tatea lor cea nour. şi realiztnd
prin aceasta o modificare durabilă a organizaţiei şi a funcţionării
colectivitătilor umane.
Analiza mecanismului intim al acestor procese de impor­
tanţă primordială pentru evoluţia şi progresul colectivităţilor
umane, va face obiectai unni studiu viitor.
Dan Rădulescu,
profesor la Universitatea din Cluj.

Imperativele morale în viaţa economică

I.

In geneza, istorică şi logică, a Statului conditia fundacnen ·

tală este existenta unui grop social închegat to temeiul unei

ideologii comune care cup�inde : cooştiinta înrudirii de stnge,
interpretarea identică a lumii împrejmuitoare (credinţe religioase,
practici privtnd dobtodirea mijloacelor de sabsistentă etc.), r�s­
pectarea ierarhiei sociale pornind dela ierarhia vlrstelor şi
a sexelor, RBtfel că, to sftrşit, acest grop s(l reprezinte o uni­
tate ctl se poate de perfectă fl:lţă de alte gropuri sociale. Na
orice izolare a unui grop faţă de celelalte dă naştere Statului,
c i abia cind începe lupta pentru spaţiul geografic necesar exis­
tenţei gropului şi ctnd „roirea" na mai e posibili din cauza în­
gustării spaţiului, aşa crt conflictele între gropuri na pot fi tnlă­
torate şi ·grapa rile tn luptă sunt împinse să organizeze coope­
rarea membrilor săi în vederea apărării şi atacului. Această or­
gani zare, politică, se desfăşoară acuma tntr'o
direcţie opasrt
„roirii", avtnd anume tendinţa de a prinde tntr'o unitate mai
la?gA. toate unităţile sociale „înrudite" tnlreolaltă, cari şi-an pA.­
strat conştiinţa originii comune, recanosctnda-se prin graiul co·
man, tradiţiile şi credinţele comune ca făctnd parte dit.1 aceeaş
comQnitate - oposă altor comunităţi ,,de alt neam şi de
1altA. lege".

www.dacoro111anica,10
 - 19 -

Aşa vedem tn Egipet, în Grecia şi Italia organizînda-se mai

totiiu „cetăţile", cari cuprind gropuri familiale păstrtnd amintirea
anei descendente comune directe, iar apoi incepotari de aliante
1�tre cetălile de aceeaş nnationalitate" impotriva „barbarilor",
adică a unor oameni cari vorbesc aliă limbă şi se închină .la
alli zei. Din laptele aceste au rezultat netncetate prefaceri, su­
prapuneri, amestecuri şi despărtiri de gropari sociale, totaşa
neîncetate prefaceri �interne" tn vederea închegării solidarităţii,
a omogeneitătii gropului pentru a-i spori pulerell de rezistentă
sau paterea de expansiune.
Totdeauna deci ţinta gropaloi social tu luptă ca altele va
fi de a ajunge la o uni tate ctt se poate de deslvlrşită, de a
tnlătura tnăuntrol grapuJui toate conflictele între părtile sate
componente. �rupul initial tn care ideologia comună exclude
orice conflict intern, rămine prototipul tuturor unităţilor născute
din nevoia de a lărgi comuni tatea. Această imagi11e a comuni·
lăţii perfecte, sustinotă de conştiinta morală a membrilor ei ş i
1btărită prin tradiţie, credinte religioase şi prin „legi" edictale de
condocălorii grupolui, de bătrtnii intelepti, de patriarhii şi pă­
rintii cari ao grija tmplinirii IPgilor de către toţi, rămtne „idea­
lol" oricrtrei organizaţii sociale menite să asigore perpetuarea
. gropolni, mai ales cînd existenta lui e ameninţată ..de duşmani
din afară.
Notăm deci că Statul se naşte, şi din panel de vedere is­
toric şi logic, din această năzuinţă a grap11rilor sociale omane
de a·şi păstra unitatea, indivi duttlitatea. fată de gropuri strdlne,
adică de alt neam oi altă lege. Linia pe care se desfăşoară în-
•

chegarea Statului îşi are tncepotol în comaaitatea morală per-

fecta, reprezentată prin grupul familial, şi tinde spre un termen
final Jnsemnat prin grupul cel mai larg tn care conştiinţa ori­
ginii comune poate forma baza noei soJidarităii interne îodrep­
tatil tn1polriva celor de alt neam. Acest tern1en final e repre­
zentat prin naţiune.
Ceea ce numim naţiune se defineşte prin m�mentol istoric
a.I raportorilor între gruporile sociale. Astfel Aten ienii reprezintă
_
o naţiune fată de Lacedemonieni, Tebani, Macedoneni etc., dai'
Grecii sont o natione faţă de ,,barbari". Totaşa Germanii erao
divizaţi tnlr'o 1nolţime de naţioni, pînă ce opozitia faţă de Ro­
mani trezi „conştiinta lor natională„.
Din cele spuse rezultă că orice Stat este national, adicl
treboe să se tntemeieze pe an substrat omogen din ponct de

www.dacoromanica.ro
 - 20 -

vedere biologic şi ideologic, dar nu orice naţione trebae să fie

organizată tntr'on Stat. Naiiunea coprinde nomai posibilităţi de
tnchegare şi lărgire a unui Stat, - cînd împotriva ei se ridică
altă naţiune. S'ar părea că Statal nu treboe să fie naţional, d.
ex. imperial Roman sau imperiile coloniale moderne. Aceste or­
ganizaţii politice se nasc prin suprap onerea onei naţioni cuceri­
toare, imperialiste, peste naţiuni sobjagate, cari, cîtă vreme nu
sunt asimilate şi îşi păstrează încă poterea de rezistentă şi con­
ştiinţa unităţii lor faţă de cnceritor, ::;unt tn stare de răi.boia
permanent faţă de stăptnii lor. Transformarea sclavajului ;indivi·
dual to servitudine colectivă nu schimbă esenţa St1ttolui. care
n u poate fi dectt naţional. Ceea ce se vede din tendinţa impe­
riilor de a deveni State prin asimilarea celor ,_snpuşi, prin ten­
dinţa de a distrage i ndividoalitatea naţianilor supuse. Imperiul
roman a atins tn această privinţă, într'un moment dat, limita
extremă a paterii de asimilare, conoscotă in istorie. Ievaziile
barbarilor, dec&.denţa, biologică şi ideologică, a naţiunii domi­
nante, ao distras unitatea naţională a imperiului roman. Eorop°':
se fărâmiţează iarăş in naţiuni cari, la rîndul lor, năi.oesc să se
organizeze tn State, tn comnnilăţi omogene, in temeiul „con·
ştiinţei naţionale", a ideologiei co�one. Procesai acesta de con­
stituire de State naţionale omogene, după imaginea comunităţii
morale perfecte, care, istoric şi logic, formează „idealul" spre­
care se tndreaptă toată străduinţa individuală şi colectivă a oa­
menilor, încă no e terminat tn Europa. Se dau încli lapte aprige
tntre na ţiunile eoropene, asemănătoare Joptelor ce se dădeau
Intre cetătile greceşti. Lăsăm la o parte obiectivele acestor lapte
colonii, revendicări teritoriale în Europa, conflicte economice
etc.). Ne proponem să lămorim aci· numai problema politicei
„interne" ale Statelor eoropene, problema mişcărilor sociale cari
aa împiedicat şi impiedică tocă tnfăptoirea de Staţe cari să se
apropie · de idealul comonităţii perfecte, aşa corn a descris-o
Platon tn Repoblica sa.

li.
Vorbind de o comunitate „ideală", asta no înseamnă să n o
tinem searna de natura omenească. Omoi no este înger, conflicte
Intre indivizi sont totdeauna posibile : conO.icte tntre soţi, între
părinti şi copi.i, tntre locoitorii unai sat, tntre patroni şi man·
citori etc. Dar pentra ca o comunitate tn loptă cu alte comuni·
tăţi, deci an Stat, să dăinuiască, să-şi păstreze unitatea, aceste

www.dacoromanica.ro
 - 21 -

coofticte trebuesc rezolvite to aşa fel toctt ele să•

no slăbească
poterea comunităţii sporind tn acelaş timp pe cea a comunită-
ţilor străine. Conflictele interne deci o'an voie să ia aspectul şi
caracterul uooi războiu civil în care părţile combatante s4 fie
aţiţate la luptă şi susţinute de agenţi al unor comunităţi
„strdine". Luptele şi rivalităţile inăontrol comunităţii, deşi păgu­
bitoare totdeaooa ctod depăşesc anumite limite, no schimbă totnş
stroclura ei, dacă nu snnt de9prinse şi tntretinute prin amestecul
unor comunităţi străine, co tendinţa de a distruge solidaritatea
interni a comnoititii deci de a o desfiinţa. Aceste antagonisme
interne deci, pentru ca să no atingă şi să nu ştirbeasci fiinţa
comunităţii, trebne să rămtnă în limitele unor conflicte interin­
dividuale, rivalităţi intre şefi, tntre generaţii etc. Io anumite
conditioni ele pot lua proporţii mari, zgndnind tot Stalul, de
pildi lupta tntre Cesar şi Pompeins. Acest conflict no primej­
duia, to constelaţia „internaţională" de atunci, existenţa 8tatului
roman, ci era un duel tnlre doi oameni politici fiecare oAzniod
a deve11i slăptn al lmperinlni ajans, prin evoluţia sa, l a punctul
de a na putea fi gnveroat dectt de nu "monarh".
Evolutia dela Cetate la lmpărdţle a trecut prin ftJze inter­
mediare caracterizate prin schimbările constituţiei romane, ale
formelor de gnvernamint, tocepînd ca regalitatea protoistoricl,
trectnd la republica aristocratică, apoi la democraţie (prin eman­
ciparea progresivi a plebeilor) şi ajuogtnd to sfirşit, dopă des­
fiintarea tuturor Statelor strlioe tastare să opună rezistenţă, l a
forma de6nilivă : l a monarhia militari şi birocratică. lmpotrjva
tuturor teoriilor politice cari susţin o schimbare ciclică a for­
melor de gnvernamint (Aristotel), san o oscilaţie dela liberla!e l a
constrîngere în j-nrul nani punct optim de echilibra (Pareto ),
monarhia militari- birocratici se �enţine to Apos pină în se­
colul IV d. Hr., tn Răsărit ptnă to secolul XV d. Hr. Dăinuirea
lmpe1·iulni biz!lntin prin mai bine de o mie de ani, fârâ schim­
barea formei de guvernamtnt desminte toate teoriile evoluţioniste
cari afirmă că această schimbare e necesară şi determinatâ de
forţe imanente societăţii, de procese intracomunitare desprinse
de circulaţia elitelor san de lnpta tntr.e clasele sociale, de creş­
tereit volamnlni san a densitiţii sociale etc.
Noi am afirmat şi afirmăm, no to mod dogmatic ci tn forma
noei ipoteze ce trebueşte verificată prin datele istoriei, că schim­
barea formelor de guvernamînt (san tn general schimbarea struc­
turii sociale) depinde de raportul Statului cn celelalte State

www.dacoromanica.ro
 - 22 -

străine sao tn general de raportai societăţii cu mediul). Proce­

sele politice interne cari duc l a schimbarea formelor de gover­
namtnt tşi dobtodesc înţelesul şi semnificaţia numai din
„con­
stelaţia iolernationa1ă", prin natura cootactoloi lotre comunită­
ţile politice.
Ca ilustrare clasică poate servi istoria Grecilor, care dace
şi ea dela Cetate la monarhia macedoneitnă şi apoi, dopă �i prin
domioaţiooea romană, la monarhia bizantină, cam şi istoria Ro­
manilor care prezintă aceleaşi faze.
Dar mai interesantă ne pare verificarea ipotezei prin pro­
cesele ce s'ao .iesfăşurat dopă fărâmiţarea Imperiului roman
tntr'o mare mulţime de State, mai bine zis de domnii, cari la
toceput ne amintesc înjghebările politice protoistorice, trectnd
upoi la forma mai precisă a Statului ierarhizat, şi aviod to tim­
pur;te noastre tendinta de a se organiza ca imperii dopă tipul
celui bizantin. Unii teoreticieni sunt dispuşi să creadă că Statele
dictatoriale de azi se vor întoarce la democraţie, dopă o lege
naturală ; noi sasţioem că fascismul şi hitlerismul ao creiat o
formă defioiti vă de organizaţie a Statelor europene, spre care
oăzoesc toate naţiunile formate pe teritorial imperiului roman
apusean, chiar dela zămisli1·ea lor. O întoarcere Ia forma aşazisă
democratică, sau o prăbuşire spre stioga extremă co instituirea
„dictaturii proletariatului" ar fi co putin�ă numai tn arma unui
.

războiu nenorocit, care Je�ar deschide unor „agen�i străini" dra-

mul spre destrămarea acestor State naţionale, acestor comunităţi
ctl se poate de perfecte, adică impermeabile fată de orice în·
cercare a Statelor străine de a deslăntui to interiorul lor lople
de partide susţinute de străinătate, de agen\ii diferitelor „loter­
na\ionale". In ipoteza deci cil Statul nu poate fi dectt naţional,
el fiind expresia niizuintei unui grop social omogen de a·şi do­
btndi, păstra şi spori fiinţa proprie faţă de alte grupuri „stră­
ine", noi vom analiza fazele principale prin cari ao trecut na­
·
ţinnile europene, dela desfacerea lmperioloi roman ptnă la
consolidarea Statelor naţionale, reprezentate to forma lor defi­
nitivă prin Italia şi Germania.
•

11 r.
lnttia natiooe care a ajuns la organizarea onoi Stat naţional
a fost cea elină. Imperial bizantin, la început tncA pâstrtnd
limba oficială latinl"l şi considerîndo-se no numai to drept dar şi
obligat să restabilească unitatea Imperiului, s'a transformat to-

www.dacoromanica.ro
 - 23 -

tr'nn Stat naţional eJin, tnlătortnd toate inflaeaţele ce i-ar fi

potol ştirbi unitatea. El prinse tn hotarele sale întreaga naiione
· elină, plămădită prin dominaţia macedoneană şi apoi cea romani
tntr'on aluat omogen. Importanl este eă notăm că substratul
omaa to Imperiul bizantin era închegat tntr'o unitate printr'o
conştiinţă naţională puternică, susţinută şi nutrită netncetat de
cun oaşterea trecutului, de orgoliul superiorităţii culturii eline
faţă de toate celelalte naţiuni şi tn primul rînd fa�ă de Romani.
ln clipa ce se puse problema conducerii bisericii creştine, Grecii
an refuzat să accepte primatul episcopatului roman, organiztn­
du-şi biserica lor naţională. Prin acest fapt fu tnl ăturată pri­
mejdia nnui vecinic amestec a l unei puteri spirituale din afara
hotarelor Statului. Pe de altă parte barbarii, de alt neam şi altă
lege, lungă vreme n'avură posibilitatea să infl uenţeze, tnlr'nn fel
sau alto], ideologia elină, fie prin propagandă religioasă san prin
răsptndirea de idei revoluţionare, ridicînd pe cei săraci împo­
triva celor bogaţi etc. Io acest feJ se explică stabilitale!l struc­
turii Staln1oi bizantin.
Io Apos, dopă cotropire!l barbară, tnttiu u n substrat social
amorf şi haotic, care tnsă limpezindu-se lăsă să se tntrevadă
contururile onor noui naţiuni. Ori, ta faţa acestei tendinţe de ·
diferenţiere şi consolidare de unităţi sociale „autonome", con­
tinuă tendinţa de păstrare a unităţii Imperiului, deci de consti­
tuire a unor puteri supra- sau internaţionale.
Inttia putere care tncercă această restabilire a unităţii Im­
periului a fost Biserica romană. Organizaţia ei unitară, rigid
ierarhizată, pregătirea tot mai temeinică a clerului, păstrarea
limbei latine tn colt şi ca limbă oficială în adminis traţie, ti în­
lesni Bisericii să punl stăptnire spirituală asupra tuturor natiu­
nilor intrate tn raza ei de influentă. Fărâmiţarea şi instabilitatea
orgt1nizaiii1or politice precum şi ascendentul spiritual al clerolui
colt asupra onor pop oare inculte, soperstiţioase şi prin afectivi­
tatea lor neatinsă de scepticism raţional predispuse la religiozi­
tate şi supunere fată de reprezenl!lnţii puterii divine, toate aceste
elemente ti tngădoiră Bisericii romane să se glodească la tnte­
meierea unei teocraţii care să ţină sabt ascultare pe toţi „domnii"'
mari şi mărunţi. Aplictnd principial „divide et impera", politica
papală se puse în calea consolidării de State naţionale, mai ales
ctnd aceste no se puneau necondilionat ln slujba Bisericii. Lup ·
tele cari s'au dat împotriva „interna�·� 11alei catolice" din partea
naţiunilor europene sunt cunoscute, şi Principele Joi Machiave!Ji

www.dacoro111anica,10
 - 24 -

ne arată cam Papii an şlint să zldăroicească toate tncercările

de unire politică a Italienilor> co ajutorul „Statelor catolice•,
Spania şi Franta.
Dar regii Angliei şi o mare parte din principii germani au
rupt legăturile cu Roma, pentru a scăpa, to politica internă, de
neîntreruptele uneltiri ale unei puteri străine. Hăzboaele crtocene
ce au armat acestor ,,reforme religioase", fiecă e vorba de răz­
boae civile (to Franta de pildă) san .între State (războiul de 30
de ani) oe arată · ce potere interoatiooală formidabilă se opunea
eoosolidări i Statelor nationale, dat fiind că un Stat naţional fără
biserică natională e lipsit de suportul cel mai puternic al soli­
darităţii interne.
A dooa „internaţională" e reprezentată prin nobilimea feo­
dală, care intră to concnreolă ca biserica romană. Şi ea oâzui
spre o organizare unitară şi ierarhizată. Dar opozitia bisericii pe
deoparte şi rivalităţile între principi pe de altă parte zădărnici
restabilirea unităţii imperiolui dopă modelul roman, mai ales că
diferenţierea naţională no le togădoi nobililor să se constitue
tntr'o unitate omogenă, tntr'o „oa\inoe". Nu lipsesc tendinţe tn
această direcţie : limbă comună (cea franceză), conubiu netn­
.grădit de consideraţii naţionale etc. Principii tşi tmpart teritorial
Eoropei dopă interesele lor familiale (dinastice) fără privire Ja
nationalitatea supuşilor. lnănntrul nobilimii avem o circulaţie
liberă peste toate hotarele naţionale. Prinţul Eugen de Savoia
devine general austriac, Descartes, francez şi catolic, ia servicii
tn armate străine din punct de vedere naţional şi fAră a consi­
dera dacă ·aceste armate luptă pentru catolici sau protestanţi.
Doar războaele tmpotriva necredincioşilor că mai împing la în­
ceput la o tn(elegere tntre principi, dar to general ele no tm­
piedicl rivalităţile şi războirile între principii creştini, pentru
dobtndirea şi păstrarea de domnii, ceea ce canoaştem todeajans
din ist�ria noastră naţională. Ieznitismal internaţional al bisericii
tşi găseşte pendantol tn „machiavelismul" nobilimii. A treia
„internaţională" se iveşte ca ascensiunea burgheziei şi tendinţa
ei de a Ina local clernlni şi al nobilimii tn condacerea Europei.
Născută t11 Anglia, această mişcare trece to Franţa, provoacă
aci stngeroasa revoluţie din 1789 tn care nobilimea şi clerul se
prăbuşesc făctnd loc burgheziei. De aci înainte începe aciinnea
sistematică a internaţionalei burgheze organizată tn francmaso­
nerie. Pretutindeni se formează nuclee
revoluţionare, agentii
burghezi cutreeră toatd Europa şi snbminează poziţiunile bisericii

www.dacoromanica.ro
 - 25 -

şi ale nobilimii. Machiavelismul aristocratiei e tolocuit prin „libe­

ralismul" burghez. Lipsa unei limbi comune e tnlocoitA. prin po­
liglotismol comerciantoloi. lnvă\area limbilor europene a râmas
ca an postu1at al internaţionalei burgheze pentru consolidarea
stăptnirii ei to Europa. La noi de pildă, tn şcolile secondare,
elevii tnvaţ.ă patra limbi pentru a deveni „europeni" - ptnă la
elaborarea noei limbi comerciale interoationale (esperanto sau
volapOk). A patra „internaţională" este cea jidovească. Libera­
lismul burghez e înlocuit prin „comunism". AeeastA. internaţio­
nală are însă. on aspect specific, deoarece se sprijină pe o orga­
nizaţie cimentată prin secole şi susţinută de fanatismul religios
al teocraţiei iudaice. NăscotA. tn Franţa, alături şi pe ltngă inter­
naţionala borghezA, ea s'a râsptndit apoi to Anglia şi Germania
şi a deslă.nţoit dopă războiul mondial o serie de revoloti;, dintre
cari cea din Rusia a izbutit' pe deplin, ridictod la stApînire pe
agentii comunismului iudaic. De Ilici ea nâzoeşte a sorpa teme­
liile Statelor europene pentra a opri consolidarea lor ln State
naţionale, adica to unităţi omogene impermeabile fată de orie&
„internaţională", care să le distrogA. fiinţa. Ji„rancmasoneria şi
prin ea Societatea Naţiunilor an intrat to miinile interna\ionalei
jidoveşti, care tinde să joace tn Europa rolul ce l-a avut p&
vremuri biserica romană, apoi nobilimea şi ln urmă burghezimea.
Ori, to cursul acestor lapte pentru egemonie Intre diferitei&
„internaţionale" ş i chiar prin aceste lapte s'a structurat tot mai
mail substratul uman to Europa tn direcţia închegării de „naţiuni• „
adică a unor unităţi omogene din toate punctele de vedere.
avtnd ca bază conştiinta originii comune şi o „! deologie" car&
no togădoe individului să se desprindă de comunitate, sâ calc&
normele morale, religioase ş i politice menite să asigure dAinoirea
comunităţii. lndividot e oprit a activa to „internationale" şi
treboe să-şi îndrepte toate străduinţele spre tnflptoirea 'i tntl­
rirea solidarităţii interne. AceastA. tnchidere a comunităţilor na­
lionale, realizat!l tn Italia şi Germania, na toseamnA tnsA o i!olar&
şi o duşmănie fş ţ!l de alte comunită\i, deci, cam ar vrea unii
sA aratP, o primejduire a păcii, ·ci e singurul mijloc de pacift­
care a Europei printr'o înţelegere tntre na\ioni, unde niciuna
din ele nu are şi no poate avea pretenţii de cuceriri şi de ex­
pansiune teritorială to Europa, dat fiind că orice tnglobare de
elemente eterogene neasimilabile tn corpul naţiunii proprii trebo&
sa. produci. tolborAri Ş'i revoluţii interne precum şi rAzboae externe.
Problen1a timpurilor noastre este deci desAvtrşirea omoge ...

www.dacoromanica.ro
 - 26 -

neităţii în StatvJ naţional, prin asimilarea sau eliminarea elemen­

telor eterogene. E singura cale pentro a to făptui „pacea eterni".
Dacă to tratatol lui Kant despre Pacea eternă tnlocoim ter­
menol săo de „republică" prin termenul de ,,Stat naţional",
dobindim cea mai clară rezolvire a problemei. Inlăturarea ame­
stecoloi străinătăţii în politica internă, devenită realitate prin
tnchiderea Statului naţional şi eliminarea elementelor eterogene
dinăantrol său, deschide dramol spre o înţelegere reală şi dura­
bilă între naţiuni.

IV.
Sosţinem deci că transformările politice în Eoropa, îndeosebi
schi mbările formelor de guvernAmtnt, se datoresc ciocnirii door
forţe s.ociale de direcţie opusă. Una merge pe linia menţinerii
unităţii Eoropei aşa cum se înfăptuise to impe.riul roman, alta
porneşte dela zămislirea noailor naţiuni mergtnd în direcţia de­
săvîrşirii fiinţei. lor. Procesele cari se desfăşoară se complică şi
prin faptul că şi înăuntrul fiecărei naţiuni acţionează forţe cen­
tripete cari se tncrucişează cu forţele cari tind a menţine oni­
tatea Europei prin oprirea consolidării naţionilor. Adică „inter­
naţionalele" st1nt forţe centripete din panel de vedere european,
centri fuge cînd trec prin cîinpol naţiunilor şi considerate din
punct de vedere al evoluţiei naţionale. Sunt teoreticeni dar şi
oameni politici practici cari observînd acţiunea forţelor tn joc
le confundă, nepottnd distinge direcţia lor. Astfel unii susţin că
forţele centripete neuropene" contriboesc la consolidarea natio­
nală, pe . cînd forţele centripete naţionale sunt o primejduire
pentru unitatea naţiunii, deoarece provoacă „torburări interne",
sunt „tinpotriva ordinei de Stat". Ei confundă aci reacţiunea
forţelor centripete naţionale împotriva acţiunii centrifuge ale
•

forţelor europene (internaţionale), cari însă din panel de vedere

al unităţii Europei (dopă modelul roman) sunt centripete (deci
„conservatoare"). Această reacţiune treboe să tulbure ordinea
internă actuală tntr'on Stat naţional tn formare, a cărai ordine
actuală din panel de vedere naţional e desordine şi anarhie,
adică îl sopune stăptnirii „ internationalei ". de orice fel ar fi.
Fortele centripete naţionale trebue să sfarme orice fel de.
particularism, fie individual sau colectiv, care to constelaţia
internaţională europeană dace în mod necesar la servitudine na­
tională, deoarece pa.rticolarismol e născut şi sosţinot de forţele
internaţionalelor. Laptele de partid împing la alianţe de partid

www.dacoromanica.ro
 - 27 -

interna\ionale : catolicii co catolicii, proletarii co proletarii, bur­

ghezii cu burghezi, aristocratii co aristocrati etc. Dacă înăuntrul
natinnii există particularisme, tendinta c�tre unirea natiunli
(tendinţâ născută din firea ei) trebae sâ producă o organizaţie
deasupra particolarismelor, o elitd naţionald imună fală de
acţin11ea fortelor internaţionale. Procesul care a dus la închegarea
Imperiului bizantin începe dela punctul ctnd tnceteazli roirile
• comonitătilor greceşti şi ctnd to Grecia se formeazii o plitoră
intercomooitară, deci o pătară „in ternatională" din punct de ve­
dere al particalarismnloi cetăţilor Greceşti .
Poeţii (Homer), filosofii („sofiştii") pregătesc disoluţia ide­
ologică a cetătilor, iar Filip, regele Macedoniei, încearcă prima
unire politică a Grecilor, după ce încercârile Spartei şi Atenei
dăduseră greş. Io cursul acestor prefaceri cetăţile greceşti snnt
btntnjte de lapte de partide şi revolotii, "democraţii" vnntndo·se
tn slujba Atenei, iar „bligarhii" to slojba Spartei. La noi s'an
dat lupte asemănătoare tn preaj ma Unirii, şi astiizi încâ par­
ticolarismele regionale produc efecte similare. Pe alt plan tnsli
se desfăşoarâ la noi laptele de partid subt inOnenţa „interna­
ţionalelor" europene, cam pe alt plan stau laptele interne gre­
ceşti subt influenta politicei externe a Romanilor şi subt presiunea
Turcilor, iar azi sabt înrîurirea politicei franceze, engleze şi
italiene.
Mişcarea de dreapta a început în Europa odată ca trezirea
conştii ntei nationale şi se caracterizează prin formarea onor elit�
legate de subst]atnl „ naţional", etnic, şi refr&clară faţă de orice
influenţă străină. Poeţi, gtoditori, oameni politici, „naţionalişti ",
deci de „dreapta", s'au ivit pretutindeni în sinul naţiunilor.
Aceste elite ao paralizat actiunea internaţionalelor şi ao prins tn
-cimpoi lor de atracţie si pe cei ce lucrau, multi fărâ să ştie,
în folosul paterilor antinationale. Aşa preoţii, aristocraţii, bur­
ghezii, ao fost „naţionalizaţi", tot mai mult legaţi de mulţimea
condusă, în primai rînd cei ce erau de aceeaş origine etnică,
.dar şi multi de obtrşie „străină".
Ultimol alac împotriva corentoloi naţionalist to Europa,
care tinde spre o structurare definitivă a naţiunilor şi la stabi­
lirea unui echilibra între naţiuni, tl încearcă acum Jidanii. Punînd
stăptnire pe Rusia ei şi-an dobîndit o bază de operaţiune şi
•

caută să provoace turbarări, revolotii şi războae pentru a-şi

institui dominaţionea tn Earopa şi, cum speră el, asupra întregii
lumi.

www.dacoromanica.ro
 - 28 -

Atacnl lor se va prlbuşi aşa cum s'an prăbuşit toate tn­

cerclrile celorlalte· „internaţionale". Clei dacă tnaintarea spre
„dreapta" va snferi tn Europa noele oscilaţii şi opriri, de izbînda
finalii nu se mai tndoeşte nimeni, Ultima internaţională, cea
jidovească, va fi înăbuşită şi strivitl prin consolidarea Statelor
naţionale şi stabilirea de raportori „normale", deci pacinice prin
norme de drept internaţional (în adevăratul tnţeles al cnvtntulni)
între ele.
V.
Dacii perspeciivele pentru viitor se aratl, mai ales tn teorie,
destul de liniştitoare, sitnaţia internii dela noi se prezintă tnsă
extrem de îngrijorătoare. La noi internaţionala jidovească şi-a
organizat o bază de operaţie, şi-a concentrat forte formidabile
şi a reuşit sl opreascl pentru o clipă, cu ajntornl unor partide
intrate tn jocul forţel or internaţionale dirijate de jidani, lnain­
tarea victorioasă a naţionalismului. Dar lovitura făţişă a Jida­
nilor a desvălnit dintr'ode.tă toate planurile lor şi a trezit re­
acţiunea puternică a tntregei naţiuni, Adevlrat este el elita bur­
gheză deabia ieşită de subt aripele liberalismului inlernaiional
francmasonic a capitulat co deslvtrşire tn fata astLltnlni como·
.
nismnlui indaic astfel el Statul nostro a ajuns să fie condus de
oculta francmasonicii nnitl cu oahalul jidovesc comunist. Dar no
mai puţin adevărat este că luptele de partide s'au ridicat acuma
pe alt plan, tntrnctt ele n u s e mai dau numai tntre şefii de par­
tide tn vederea acaparării poterii, ci ian tot mai mult aspectul
11nei lnpte între cele doul naţiuni : cea romtnl şi cea jido­
vească, cea dinttiu co obiectivul de a· şi crea o elită naţională
ferită de influenţe internaţionale, „enropizante'', a donA. penvn
a subjuga o natinne, a o deposeda şi a o exploata flrămittnd-o
1n familii de iobagi şi robi, avtnd astfel, pe lîngă Rusia, ln stă·
ptnire o noul ţară ale cărei bogăţii să le tnlesnească tnaintarea
spre bolş-evizarea şi cucerirea tntregei Enrope,
Mişcarea de dreapta, pornind acum la contraatac, trebne
să-şi organizeze toate forţele şi, mai ales1 sl pretnttmpine orice
slăbire a forţelor naţionaliste prin "ideologia'' vechei elite, care
continuă a flutura formalele „Jiberalismnloi şi democraţiei", ca
şi onm ar fi vorba să se dea lupta tmpotriva unei aristocraţii
privilegiate şi tmpotriva nnni cler dnşmiinos burgheziei franoma­
-sonice ,; ateiste, deci „reacţionar''. Aceste a�eraţii anacronice
şi absurde an tocă, din nefericire, infloenţl asupra mulţimii �are
crede că „dreapta" tnseamnă o tngrldire a libertAtilor indivi- .

www.dacoromanica.ro
 - 29 -

duale, o tncAtoşare a iniţiativei particulare, mai ales to domenial

economic. Toţi „afaceriştii ", politicienii venali şi corupţi dar şi
mulii oameni detreabă ered că „Statal legionar" va înăbuşi şi
lnfrlnge egoismul, libera concurenţi., va zădărnici ascensione1:4
individoalA to domenial economic, adici tmbogiţirea celor ce au
aptitudini pentru comerţ, industrie, speculaţiuni bancare etc. Şi
atunci ei preferi regimul „liberal şi democraliC41 subt cara înflo­
resc toate afacerile posibile şi imposibile, ei preferă si meargA
şi mai spre sttnga, de teama nnni regim de constrîngere şi de
control al „hoţilor". Ei se tem de prea multd morald ln do­
menial economic, de prea multi cinste şi legalitate, de procurori
prea severi şi de pnvcării prea primitoare. Să vedem cam stan
locrnrile. Poate că vom reuşi să-i liniştim tnlrocttva pe aceşti
prea timizi cetăţeni, fArA să le putem făgidni deplini libertate
to desfâşnrarea talentelor şi virtuţilor lor specifice.

VI.
•

lncleştatA tn lupta împotriva aristocraţiei şi clernlfli, bur­

ghezia apuseană, cea franceză tnttiu, a apelat la toţi cei asupriţi
şi exploataţi deaceste donă stări privilegiate sA se oneasci.
„Burghezi din toate ţi.rile uniţi-vi I" Libertate, egalitate, frater­
nitate pentru toată lumea ; omoi e născut liber ; religia e super­
stiţie şi e menită sA înlesnească clerului să exploateze mulţimea,
prestigiul aristocraţilor e lntemeiat pe minciună, ei sunt oameni
ca noi şi sunt nişte paraziţi cari trăesc din manca mnlpmii.
Aşadar : revoluţie tmpotriva stărilor privilegiate ; peste hotarele
Stalelor, peste legăturile bisericii trebue sA se unească toţi bur­
ghezii pentru a răsturna tiranii şi oligarhia.
Libertatea aceasta netngrădită înseamnă tasă pentru burghez
libertate to afaceri, aşa cam pentru aristocrat ea înseamnă li­
bertate de a se bate cu oricine. pentru filosof libertate de a gtndi
şi de a critica pe oricine. Liberalismul deci înseamnă iezuitism
sau machiavelism - economic. Bnrgheznl liberal vrea libertate
ca să poată bate concurenţa, oriunde şi faţă de oricine fără de­
osebire de neam, lege, stare socială etc. Pe scurt: ajacerlle sunt
afaceri I In Statele unde liberalii an pas mtna pe potere, aface­
rile au Inflorit tntr'un chip nemaipomenit. Statal a fost 'considerat
ca nn răa necesar ; el avea menirea să apere buzunarele „econo­
miştilor" burghezi de o prea mare tndrAzneală a bandiţilor ordi·
oari, dar nicidecum să lmpiedice libera desfăşaral'e a concurenţei.
Politica externă era pasă tot tn slujba desvoltării vieţii econo-
•

www.dacoromanica.ro
 - 30 -

mice : export şi import, materii prime etc. Ne patern lesne ima­

gina, chiar fărl să cetim istoria, ce efecte potea să aibă acest
regim tntr'un Stat care no poate satisface egoismol feroce al
unei elite composă din această specie de oameni. Domnezeu,
nationea, dreptatea, mila, sant notiani carj n'ao semnificatie
economică, comercială, deci n11 intră tn ideologia liberală. Doar
cunosctnd ei că alti oameni cred tn aceste Jacrari, ei vor simala
religiozitate, nationalism, moralitate etc„ pentru a ctştiga clienti
şi a înşela mai lesne mulţimea. Liberalul perfect, liberalul de
elită chemat să gaver11eze tn Statal borghez şi democrat este
prin definitie deslegat de orice obligatie fată de biserică, naţione,
morală etc. Toate relaţiile sale co semenii sAi şi co p oterile
sopraindividuale vor lua forma contractalai, a transacţionij co­
merciale. Căsătoria e an contract care se încheie şi se desface
dopă voie, dar considertndo-se co strictetă interesele economice
ale părţilor şi ale copiilor ; femeia poate fi de orice neam, no mai
să fie bogalli ; asociatul tn afaceri poate fi de orice neam şi lege,
numai •să fie ratinat to speculaţiuni şi să prezinte o garanţie din
panel de vedere economic. Afacerile particolare pot păgubi
Statal, biserica, şcoala - numai să fie rentabile ; astfel politi­
cianol, banchernl şi speculantul liberal, fie antisemit saa filo­
semit, se va asocia co jidani, chinezi, englezi etc. pentru a
exploata pădurile Statuloi, ale fo11duloi bisericesc, pentro a con·
strai biserici şi oniversităti, pentru a ruina pe on concorent de
orice neam şi lege. Afacerile na cunosc, pentro liberalul de elită,
nici patrie, nici natie, nici religie, nici familie, nici moralii -
el se îmbogăţeşte prin toate mijloacele posibile. Poterea politică,
smolsă din mtinile aristocraţiei, ale elitei politice militare, ii ser·
veşte liberalnlui pentru a înlătura primejdia puşcăriei. Liberalo!
face de toate : ştiinţă experimentală, sociologie monografică,
filosofie - numai să fie rentabilă. El no atinge probleme cari
l-ar putea păgubi : de pildă problema nationalistă no e o pro­
blemă sociologică, deoarece soluţionarea ei împinge l a conclozii
antidemocratice. antisemite şi anliegalitariste. Scandalorile politice
(Skoda, Cagero etc.) nu sont subiecte pentro sociologie, no snnt
fenomene sociale „interesante", tn schimb sttna, nunta tirănească
etc , prezintă interes sociologic extraordinar, colosal şi mondial.
Edocaiia tineretolni sobt regimnl borghez liberal are tn vodere
formarea liberaloloi de elitA - abil, îndrăzneţ, deştept, stăptn
pe mijloacele de a bate concorenta. Tiner�tal „l iberal" se orga­
nizează după pilda celor bătrtni to bande pentru a fora creioane
•

www.dacoromanica.ro
 - 31 -

şi maşini de scris, pentru a se organ iza mai tlrz'o tn cluburi

"politice" cari pradă Statal. Deaceea şcoala liberală opreşte
tineretalai să construiască biserici, tl opreşte să lnveţe a munci
fără plată tn taberele de mancă, să tnveţe a dispreţui pe cei ce
nao tndrăgit străinii", pe cei ce văd tn Statul naţional o co­
munitate morală înainte de toate, an grop familial care copri ode
pe toţi cei de u11 neam şi de o lege. In această comunitate
individul se naşte, creşte şi se desvoltă - dar trebue să se
poarte astfel ca nicio faptă a sa să no păgubească puterea co­
munităţii faţă de altă comunitate strlină. Deci : egoismul său se •

poate desfăşura tnăontral comunităţii, tn concurenţă liberă ca

ceilalţi membri ai comuni tăţii, dar niciodată aliitari de străini în
paguba „fraţilor" săi. „Aproapele" naţiona1istolai romtn este fra­
tele săa romîn, pe care trebue să-l iubească, să-l ajute. Ca aceşti
fraţi tmpreonă el treboe să lapte împotriva duşmanilor pentru
apărarea patriei. Ca ostaş el trebue să-şi iubească şi să-şi ajate
camarazii, ca sot el îşi iubeşte soţia de oarece e romîncâ şi e
mamă de romtni, ca părinte tşi i ubeşte copiii, viitori ostaşi şi
viitoare mame de ostaşi. El e creştin : tşi va iubi şi va ierta pe
inimicii săi, aşa cam zice evanghelia, dar na pe duşmani (hostes),
pe cei ce·i sunt ix&pof dar no noA.eµtot. Astfel şi tn viata econo­
mică noua ordine social4 spre care năzueşte dr�apta naţionalistă
trebae
•
să imponl observarea normelor morale, religioase şi
politice pe care se sprijini\ anitalea sociali perfectă reprezentalâ
prin Statal naţional. Cel ce păgob�'şte Statal, fie ca totalitate sau
în anal din membrii sli, in folosul anei comanităţi strâine adicl
tn asociaţie cu un străin, înlesnindu-i acestuia şi prin el comu­
nităţii sale îmbogăţirea şi sl!lbind astfel comunitatea proprie, este :
imoral, păciitoş şi trâdător. Moraliştii trehoe sii· l expună dispre·
talui public, preoţii trebue să-l afarisească, conducătorii Statului
treboe să-l împuşte ca pe an nemernic tl'ădător, ca pe un ostaş
dezertor în timp de luptă.
Ridicarea hidrei comuniste iudaice · împotriva nafiunilor
creştine co pretenţia de a le stăptni şi exploata a izvortt din
sporirea paterii comunităţii jidoveşti tn care imperativele morale ,
religioase şi, acama tn armă, şi politice, na i-a fngădait şi nu-i
tngădaesc individului nici cea mai netnsemnată deviere dela
normele instituite pentru păstrarea solidarităţii. Niciun Jidan no
se va alia ca an străin pentru a păgubi pe alt Jidan, niciun
Jidan nu va scrie la an ziar care atacă interesele iidoveşti :
religioase,· economice, po litice. Jn schimb găsim creştini şi Ro-

www.dacoromanica.ro
 •

- 32 -

mtni cari scrin la ziare j idoveşti cari atacă religia, morala şi

politica romtnească. Şi sont ticăloşi crescoti tn ideologia burgheză­
liberală, tn ideologia francmasonii internaţională „eoropeanl"
cari no se sfiesc a lopta alători de agentii internaţionalei a patra
pentru dărtmarea Statolni naţional, pentro distragerea comuni·
tl\ii morale romtneşti.
Mihai Eminescu n'.i rost antisemit, n'a rost antigerman,
•

antirrancez - n'a fost xenofob - dar a fost „naţionalist", şi

c a naţionalist văztnd la noi aplicarea principiului liberal „afa­
cerile sunt afaceri", văztnd corn francmasonii noştri dis trog
neamol românesc aliiodo·se co străi nii veniţi to ţară ca duşmani
(hostes) pentro a prăda şi pentro a trăi ca domni din sudoarea
bâştioaşilor a scris oemoritoarele versori ce prevestesc ideo­
logia naţiooalisll prin care se va tnchega comonitatea romt­
oească indestructibilă şi impermeabil.li faţă de orice influenţă
strlină tn orice domeniu de activitate.
Exponerile noastre no sunt dectt interpretarea discursivă,
raţionali. a celor patra versori to cari genialul poet a tornat
toată doctrina naţionalistă :
Cine-a iudrăgit străinii
Mînca-i·ar inima ctinii,
Minca-i· ar casa pustia
Şi neamul nemernicia.
De aci treboe să pornească cercetările sociologice pentru
a IAmori problema Statuloi naţional, pentru a tnţelege şi explica
transformi.rile sociale, revoluţiile, rlzb oaele, schimbările formelor
de guvemămtot cari an tmpios spre tnchegarea şi consolidarea
naţiunilor europene tmpotriva "internaţionalelor".

VII.

Un scurt epilog. Se găsesc tocă azi apărători ai liberalis­

mului şi, la noi, se ceartă donă partide fiecare din ele susţintod
că reprezintă liberalismul autentic, care, aşa se afirmi., a creat
Statal modern romtn. Dar to acelaş fel se poate ari.ta că bise­
rica şi aristocraţia an creiat Statal, ou nomai pe al nostru ci to
general tn Europa, atîl biserica apnseaol cît şi cea ortodoxă.
Dar Statal şi-a dobtndit fiinţa prin naţionalizarea progresivă a
bisericii şi a aristocraţiei şi, tn sfirşit, şi a burgheziei. Deci
Statul s'a format to lopta oa\iooii Jmpotriva bisericii, aristocraţiei
şi burgheziei - cari aveau no caracter internaţional, tu teorie
universalist, tn realitate l a început mediteran (cnprinztod noi-

www.dacoromanica.ro
 - 33 -

versnl reprezentat prin imperial roma11), apoi european (după

ivirea Mahomelanilor), tu sflrşit mondial (ou exclnderea Chinei,
Japoniei şi a popoarelor sălbalece). Ceea ce tnseamni ci Statal
pentrn a deveni Stal a trebuit să tnvingă cele patru internaţio­
nale : clericalismnl, feodalismnl şi Jiheralismol şi să- şi creeze o
eliti politici nalională legată, biologic şi ideologic, de mulţimea
gnvernatA, constituind co ea tmpreonA o comunitate morală, cea
mai largă posibilă, namilă naţiune. Acest proces de nalionalizare
a elitelor tncl nu e terminat şi to Statele nalionale moderne se •

glsesc tocă armele aceslor „internationale". Astfel tn Germania

există o probleml catolică, iar problema irlandezi tşi are ori­
ginile tn antagonismul tntre catolicismul international şi biserica
anglicani natională. John Locke tn „Scrisorile despre toleranţă"
admite Ja cetăţenie pe jidani, mahometani şi chiar pe pigtoi�
dar exclude pe catolici şi ateişti, deoarece catolicii atirnind de
o autoritate in afara Statului primejduesc liniştea şi libertatea
cetăţenească, iar ateiştii, fii ndcă negtnd pe Dnmnezeu neagă şi
·

revelatia. Pe de altă parte Franţa oscilează într'nn moment is­

toric tntre catolicism şi protestantism, dar catolicismul tnvinge
(convertirea lui Enric IV} şi, tn nrml, Hughenoţii sunt extermi­
nati. Se poate constata tnsl că biserica romani trebue si faci
concesiuni naţionalismului şi clerul catolic se recrateazl to fie­
care tari din băştinaşi. Dacă tn rizboinl de 80 de ani Europa
se diviză tn donă tabere : noa eatolici şi una protestantă, flrl
privire la naţionalitate, tn războiul mondial ea se divizi tn ta­
bere constituite din aliante naţionale fără privire la confesiunea
religioasă. ln tabăra Germanilor stau alături de catolici, protes­
tanţi, ortodocşi (BuJgarii), mahometani, iar tn cea a Aliaţilor
toate confesiunile şi religiile lumii.
Ori, tn Rusia s'a observat, tn timpul răzhoinloi, persistenţa
inte�naţionalei aristocratice (mnlţi ofiteri snperiori din armata
rusă tşi păstraseră conştiinţa originii lor germane) precn� şi a
internaţionalei burgheze liberale, care pregătia revoluţia tmpotriva
absolotismoloi şi a aristocratiei privilegiate.
Fiecare Stat national tn formare tşi are istoria sa propri&t
fie el e vorba de procesul de tnfrtngere a particularismului fle
de cel al tnlltnririi inflnentelor internaţionale. Astfel şi Statul
nostro naţional, trectnd prin aceste faze, se gAsea tn preajma.
rlzboinloi toci tn procesul de nationalizare a bnrgheziei liberale.
Dela Eminescu tncoace nationalizarea fi.case progrese, dar tncl
no 11e tnfăptuise o convertire totali, o schimbare adînc! a ideo-

www.dacoromanica.ro
 - 34 -

logiei internaţionaliste. „Naţionalismol" liberal păstra tocă acel

caracter de mercantilism, de formală menită sl împingă massele
l«t acţione pentro liberarea fraţilor lor, acţiune care pentru li­
berali însemna însă posibili tatea de cocerire a unor provincii
bogate şi cu largi perspective de exploatare economică. „Ardea­
lul fără Ardeleni ! " să fi exclamat un şef liberal - iată apli­
carea ideologiei liberalismului internaţjonal la un caz concret şi
dovada că o parte a burgheziei noastre tnota tocă to apele "in­
ternaţionalei" născute din revoluţia franceză. Şi chiar după
Unire această ideologie nu cedă. Incepu anume lupta todtrjită
tntre burghezia liberală din Vechiul Regat şi cea din Ardeal (tn
Bucovina şi Basarabia liberalii din Vechiul Regat nu tnttlnirl ·
mare rezistenţă) pentru cucerirea puterii tu vederea exploată.ri i
economice (bănci to primul rtnd şi co o silii de administraţie). Io
această luptă ambele părţi îşi istoviră forţele : Brătienii şi Maniu
au fost scoşi din arena politică, iar clmpul rămase deschis pentru
desllnţoirea celei mai deşan,ate demagogii şi pentru ascensiunea
„stingii", a „ioternationalei" comuniste jidoveşti.
A m mai avut prilejul să arăt că ivirea acestei ultime inter­
naţionale se datoreşte nnei contigente istorice, Imperiul roman
nepotind digera această na,ione semită, ci sfărmîndo· i nomai
organizaţia politică a împrăştiat· o to toată lumea, iar rrtnturile
s'au menţinut to ghetto-uri, izolate de lomea creştină, păstrînd
tnsă 6U toată vitregia vremurilor legături tnlreolaltl, legători
cari deveniră tot mai lesnicioase tn măsură ce mijloacele de
comunicaţie se 'perfec,ionară. ln limporile moderne Jidanii se
organizară tntr'o comunitate internaţională, ajungînd tn sfirşit
să-şi creeze şi un centru politic, un început de Stat national.
In istoria Statelor creştine ei intervin mai îotliu alături de intep
lectualii creştini cari susţin cauza toleranţei religioase, a libertăţii
de gtndire. Spinoza este exemplul cel mai ilustru. Dar nici eJ,
nici Lo.cke nu se gîndeao la posibilitatea ca Jidanii să devie
miniştri şi lorzi, păstrtndu-şi naţionalitatea, com nici burghezia
francezi, care-i emancipă tn revoluţia 1789, nu putea să
din
conceapă că Jidanii vor avea pretenţia, rămîntod Jidattl solidari
cu Jidanii din toată lumea, să gaverneze Fran\a. Dealtminteri
şi Friedrich Engels, german plin, îi considera pe tovarăşii săi
jidani socialişti ca germani de confesiune mozaică, iar, corn dopă
teoria marxistă şi liberală religia n'are nicio importanţă, aceşti
tovarăşi păreau ca totul inofensivi. Abia Eugen Dilhring, socialist
şi el, arătă problema internaţionalei jidoveşti tn mişcarea socia-

www.dacoromanica.ro
 - 3f> -

'listă germană. Dtihri ng, mare savant şi netndaplecat duşman al

Jidanilor, este precarsorul mişcării socialismului naţional tn
Germania care înfâptui împăcarea Intre clasele sociale ca ten­
dinţa de naţionalizare completă a elitei germane.
Na negăm deci faptul că cele trei internaţionale : biserica
aristocraţia şi burghezia au înlesnit tnâuntrul naţiunilor tnche­
garea anitâ\ilor destrămtnd şi sfărmînd, tn concarenţâ reciprocă
prin răscolirea masselor, particalarismele interne. Aşa de p1ldâ
cam pe vremuri poetii, sofiştii, istoricii tHerodot, Tocidide) şi
principii „internaţionali", distruserâ unitatea cetăţilor, aşa biserica
romană, filosofia scolastică etc. înlesniră unificarea tn politica
franceză. Tot astfel la noi ortodoxismul, istoria (cronicarii), poeţii
şi literatii �niră naţiunea înaintea oricărei uniri politice ; totaşa
liberalismul înlesni participarea la politici\ a burgheziei ardelene
şi conspiraţia ei ca bnrghezia din Vechiul regat peste hotarele
politice cari divizan naţiunea.
Problema este însă ca aceste procese sâ se oprească exact
la Jimita tras ll de interesele naţiunii, astfel ca Jegâtarile repre­
zentanţilor noei clase conducâtoare, născute de ideologia inter­
naţional!\, ca semenii lor aparţintnd altor naiiuni, fie că e vorba
de preoţi, aristocra�i, barghezi, ţărani sau muncitori, să fie rnpte
tn clipa ce unitatea naţiunii e desăvîrşilă.
Aslfel la Jidani proselitismnl religios e oprit, cum şi tre·
cerea lor la altă confesiune e supnsâ unui control sever. Niciun
rabin nu va tncerca să converteascl mulţimea creştină la iu­
daism, dar nici misionarismnl creştin no va avea succese între
jidani. Ceeace înseamnă că religia lor e naţională şi naţionalistă,
s'a oprit exact la hotarele naţiunii lor. Totaşa to domeniul eco­
nomic, totaşa tn noua lor tnjghebare politică in Pal�stina.
Din această canzâ ir1ternaţionala lor e cea mai primej­
dioasă pentru naţiunile creştine şi pentru pacea lumii. Ei fiind
inasimilabili şi profittnd tncă în unele ţări de ideologia interna­
\ională a elitelor politice tntretin spiritnl revolaţionar, răscolind
massele împotriva claselor conducătoare naţionale sau pe cale
de naţionalizare ca tendinţa de a-şi institui dominafiunea lor
naţional.a asapra onor naţiuni străine fă ră considerarea hotarelor
acelor naţiuni.
•

Rusia este na exemplu care ar merita o cercetare sociolo­

.gicll, monografică, specială, dar nu pornind dela satul rosese, ci
dela Statul rosese, organizat dopă modelul despotiilor orientale.
Acest stadiu ne-ar lămuri asupra tnfăţişării ce ar avea Europa

www.dacoromanica.ro
 - 36 -

tn cazai ctnd planurile internationalei jidoveşti ar

reoşi. Socio­
logia aposeanl dl prea puţini atenţie şi importanţi acestei in­
ternaţionale. Dar conflictol italo·abisiniao a tncepat sA desvlloe
şi Aposoloi existenţa şi actionea ei primejdioasă. In lopta ce se
dl tn Franţa tntre „stînga" şi „dreapta" a intervenit, tn sprijinol
„sttngei", toatl jidovimea lomii, cam de altfel politica Angliei e
tmpiosA tot de Jidani spre o ac\ione împotriva Italiei. Interna­
ţionala jidoveascA tncearcA deci a tnhlma pentru atingerea obie-
•

ctivelor ei cele mai puternice douA natiuni ale lomii � Anglia

şi Franţa. SA ne imaginăm : Anglia, Franţa şi Mica lnţelegere
nApustindo-se, asupra Italiei, Rosia ţinînd tn şah Germania, ptnl
ce cele trei puteri se vor potea întoarce tmpolriva acesteia pen­
tru a deschide, dopl strivirea regimuloi nalional· socialist, dramul
comunismoloi iudaic !
Ori, dreapta trieşt� şi se tntireşte tn toate ţările şi va
tlia firele internaţionalei jidoveşti exact la granitele naţionilor,
Şi atonei se va pune tn toată amploarea ei problema viitoroloi
naţionii jidoveşti, dar no pentru naţiunile creştine, cj pentru
Jidani, cari vor treboi sl o stodieze, fie dopl metoda monogra­
fici sau dopl o altl metodl mai abstractă, şi sl-i glseascl o
grabnică deslegare.
Traian Brăileanu

Din lipsi de spaliu Revista cărţilor şi revistelor rlmtne

pentru n-rol viitor (12).

Nomlrol ce vine (12) va adoce un stadiu al d-lui Gaston

Richard, Preşedinte de onoare al Institutului Internaţional, de
Sociologie, tratînd despre : Sociologia comparat4 a popoare/or
latine din America dopă operele lui Venturlno.
Io acest studiu, scris pentru „lnsemnări sociologice" e
exposA to mod magistral pentru tnttiaş datl problema unităţii fi
solidarităţii „lnmii latine" tn toate aspectele ei : coltorale, eco­
nomice şi politice.

www.dacoromanica.ro
 •

' r

- •

•
'

I
•

I
•

'

www.dacoro111amca.ro