Tagliavini, Carlo, Originile limbilor neolatine,

!"#$%&'()#&*+,"-.),/&0+1#-2#&34".!-#5678#9)#(,/
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977,
pp. 279-337.
&
 l ii.i
I
278 ADSTRATURILE §I STIPEITSTRATURILE
.Íil
XIzII, Amsterdam, 1943 precum si articolul concis al aceluiaçi artot ltalianismos, in ELH, d-{
Ir (1967), p. 263-305. itit
Pentru elementele franceze din româná a se vedea consideraliile generale ale lui A.
Gneun, Zes mots récents en roumain, ln BSt, XXIX (1929), p. 122-131 (retipárit ln ale .i
tl:i
sale Mélanges linguistiques, I, Paris-Bucureçti, 1936, p' 101-110) 9i volumul lui P. V. HÂNEç,
t',r
I
CAPITOLUL VI
citat la p. 276, cll gi cele trei volume colective: Academia Republicii Populare Româlle,
Contràbulii la istoúa limbii româ.ne liteyare in secolul al XIX-lea, Bucuregti, 7956-7962. 'Íi
:iL LIMBiLE SI DIALECTtrLE NEOLATINE
348 p"r1r, ita.lienismul 1ui I. Heliade Rádulescu, cÍ. C. Tecrr.c.vrNr, Uz framrrtenlo d,i storia il:d
delta lingua runena nel sec. XIX (L'Italianismo di I. H. Rddulesau), ln ,,Europa
Orientale", VI (1926), p. 313- 359 precum §i Paralele i,potetice 9i reale lntre limba ,)
,.».
românã. ;i dialectele italiene, Bucuregti, 1968 (Universitatea din Bucuregti, Cursurile de vará '.t
:l]

§ 63. clasificarea limbilor neolatine. Ín capitolul Iv s-a arátat.cá*letina, 3+9

gi colocviile ;tiintiÍice de limba, literatura, istoria 9i arta poporului român, Limbá, 7) (ln ro- :ii
ti
mâná, cu traducere francezà). t{ nucleul care a generat limbile romanice, continea in sine, in ciuda unei aparente
Existá, insá, ln româná çi elernente italiene introduse direct, çi in special indirect (prin fi
uniÍormitáti,reÉrmenii d.iÍerenlierilor dialectale datorate unor cauze geograficc'
neogreacá, slavá etc.) ; cf. L. GÁr-or, Contu'ibuto alla storia degl,i ital,ianismi d'alla lingua rurnena, til
istorice si iodíale. Expansiunêa latinei din modestul sáu centru de origine de
1n AGI, XXXI (1939), p. 114-131; ln numàr çi mai mare existá elemente italiene§ti in p" Àãi"i.ti"g aI Tibiiiluí, mãifniifil *It_alia çi apolig_?çel teritoriu imens care
dialectul aromân, cf. M. Rurrrnr, L'influsso italiano sul d,ialetúo aromeno, ln,,Cahiers S. Puç- i{
Êt ã Íormat Roõania (v. cap. III), supftpúnereâ sa pe diversele limbi-ale Plpoa-
cariu", I (1952), p. 91-110 çi 318-343. Pentru cuvintele preluate de româná prin intermediul -i relor cucerite (v. cap. IIi treÉulãtá fi creat, incá in secolul al V-lea al erei
limbii ruse, cf. Iucrarea modestá a lui C. v. SeuzBwtrsc:rt, Die russischen Elemenle romani' oàãitr", cind imperiul Roman de Apus a cedat in Íala.presiunii barbare_, dife-
schen und. germanischen (Jrcprungs im Rumd.niscken, in /áf-RS, II (1895), p. 193-214' iar pen- ,ã"t. r.*io"rle cànsiderabile care s-ãu accentuat çi mafmult atunci cind le§á-
tm extrem de numeroasele elemente romanice, mai ales franceze, introduse in rusá, este su{i- :-{
ií;Tl"'pãiiiiãÁ"§;";ã;i;i"*ti,r" ."." reuneau diieritele pár!i.ale Imperiu-lui
cient sá trimitem la excelenta ]ucrare a romanistului maghiar L. GÁr-or, Sloua romanshogo au sláb'it si au dispárut. Reg.iunile romanizate au tráit, timp de ciieva secole,
proishoid,enija a tussho*t jazyhe lCtvrnte de origine romanicá in limba rusá], Moskva, 1958, -t relâtiv unã de alta, jn
relativ izólate urrà in cadrul diverselor organizári statale
statale barbare
balbare
unde se gáseçte çi toatá bibliograÍia precedentá. [*] iiEI (@int multiple cauzele formárii limbilor romanice
Faptul cá influenfa culturii occidentale a pátruns ln acelagi timp prin dilerifi interme- l. ài ate^Fiférentieqi+r progresive.
d.iari in !árile române, in secolul al XIX-lea, ingreuiazá adesea determinarea provenienlei
imediate a multor cuvinte româneçti de origine romanicá, ce pot fi la íel de bine adaptàri
lta Ni6Í-o tlmbá nu se gáseçte vreodatá lntr-un echiiibru Perfect stabil' Càiar
ale unor cuvinte latine, italiene sau Íranceze., cf. asupra acestei probleme N. A. Unsu, Zr
a".-J'"ü'i"iãi"i" i""oã""ã itrai"ã (influenle de adstra^te 9i superstrate çi
reactii ale substratului), chiar dacá o limbá se gáse§te complet izolatá, ea suferà
probtàme d.e l'étymologiedesnéologismesd.uroumain, inReuLing., X(1965), p. 53-59çi volumul
t Íenomene de transformare mai muit sau mai putin rapide, datorate unor cauze
aceluiagi anlor Forrnarca termi,nologiei çriinliJice rornâneçli, Bucureçti, 1962, clt 9i articoiul
'Y rrl'
m
interne, unor tendinle fonetice, morÍologice, sintáctice care ii modificá
lui A. Gneun, Et,imohgie multiplà, la p. 67 -77 din volumul sít stud,ii d,e lingaisticã genc' treptat aspectul initial.
ralã. Yaviantà noud,, Btcareçti, 1960. [**]
lÍ
tr:
H
lí
1l
d

l,
Fi!
B
É
r:l
 28l
LIMBILE §I DIALECTELE NEOLATINE CLASIFICAREA LIMBILOR NEOLATINE
280
EI a -iuat in consideratie numai acele limbi
filologice decit lingvistice'
çi pile forle-centrifuge din rezultantele cárora;-.- r,"gt" armonia nqillumi lin-
àeolãTine care ,,r"oo"li, ãm.r..a.. o ,rJiiiá comparatã' a litnbilor
-!t"i?tã"' liierará. Neinteresin-ãu-l
.gvistice 4go-latiqe.
-*FilôIogia Díez, tã l1 Graniatica
romanicà, asa cum s-a arátat in cap. I, este (gi mai ales a fost in diaiectologia, .in a se servi numai de cele mai impor-
romanicc,aminteste oo". a".
prima perioadá a istoriei sale) o discipliná cu caracter predominant medievistic: ;"" ;;;i;;;i" úi
"ilritaiea-de Íot'"tice' Chiar dacá eI a inláturat
naçterea gi afirmarea individuaiitátii limbilor neolatine au avut intr-adevár loc tante dialect" ;i ',,,*ii erau considerate "coruperi" ale limbii 9i
t"
t!ttl
i€'p-Iin eímããiu-Dàiãüliütô cã-fr"ütAm nAÇiãüa.liãã-cú Àuficieniá exactitate conceplia eronatá p,tt' t'iã àialectele
.àãif..ii"l. dialecte..neolatine eriu evõtu1ii paralele' ,a
cellê-iflãiÍõhJ-âtestári ale fiecáreiã dintre varietáfile romanice (v. cap. VII), rlacá a intuit, corect, in maioritatea cazurilor, decit
t'n-'i trebuie sá ne limitám a examina monumentele scrise, care, tocmai ãatoritá fel de vechi ca limbile iH;;,;;Jü "àru"a. si litLrare, criteriile filologice
w'
rt:
i persistenlei tradiliei culturale latine in Occident, slnt posterioare formárii
acestor varietáli neolatine ca limbi familiare si vorbite. Reconstruirea aspec-
dialecte ridicate r" .t"'i"i"j'ãe*tiãti"alionaie limbi
il determinau. sá dea ;'i';i"ià'sr;ri.iã'ã.àtôr vázut
t: manifestaserà in
:"._. cá' tocmai in dome-
insá
unei literaturi'
ffi
S-a
tului vorbit (cônsiderabil diferit de cel scris) al fiecárei limbi romanicê in
perio_ada.originilor nu este uneori posibilá nici cu ajutorul metodei comparativ-
istorice (§
scristi care dáduserá
iiiii Iàà?"r.,, ã ãt*Íli" à ; il' pi i;; íu*
"Ã.tãit
i"ãrà .rüãàiebre Saggi t'adini ("Swdtfledi" If
: ffiJ l.t

sá *l:::
1).
çi a inceicat {;
.Archivio Glottologicosffiít"""y'Trsãf-"H ll^':,'^"'i:tt"t*lTXi,",
in cap-itoiut urmátor vom examina prqblgma cronologicá a celor mai vechi
atestari in scris ale limbilor neolatine. âàt:i:i:-r"J'.":";T';;'#'il;i-i ã;áiJi.
.,*ãiâün"'*te'
;i r.tor. sd'
s3' trebuiau
fixeze
t"á
ãã-rea hmffiiii áiãiãctõiàTíõtãffiã si v p;7i1ã ;;il; Deolaüne
,,n-rri qrttn ,r" graiuri
-^-.+t uriui.grup^de care' àupá
duoa párei'ea
Darerea LrÇuurd
1".{-
meze o unltate,., .,.,ii*doàá''iiãi'"ri'*t-;t;;'',*::^" ffi)Úr;ri"'.Í]
Ascor-r a reunit sub acest. "T-" t"lti#*pk""
astázi de o parte crite-
e: se serveste numai de criteriul nlcl cu atit
afinitálii eeu€aiogice [§ 1). Acesta a fost cel mai mare merit al lingvisticii de care nu formau nici o unitate geogratrca' "*TÍtrilT§ffiffi,
*^i pu1ln, n
mai ^rrrin o ,n*are politicá, si
unitate notiticá. anume gt4tgglilglsaule .4E-k*19Ê*l,-:q+-
5i anume
p. ipee-putul secolului al XIX-lg,brt àtelei-5tiinfe lingvistice care s-a afirmat
UL
+ffi i,ü;;; õ u (1831-1908)
;il; 3.â*l1l;1, fd.. ?,:'"? :',a'i:ll;i;; i ;iSürNrrrpn
ínainte, inspectorul Ç".;#";JtH;t- cnnrsiiaN
tr ei a ni mâ í ss z

observase inrudirea #i;; ;;;; ãt'"ú;'a ú volumui sâu Die rornan'ischen

s@arátatcumlimbiIeneolatine,datoritámaiiiIor Tlol,ksrnwnd,attrn i" s*íil,iâl, cã*, I s7o, iar in eoocaprecedentá apáruserá compa-
Aúqtar}d datoritá faptului cá latina este p limhê çunoscutá ;i pástratá, ratii intreromansá í;;;;''"';;;';; a"op^tt"'ladinadolomiticá 9iÍriulaná'pe
reprezintá idealul unui gr,,@je.\Inrudirea unora dintre j. r,. ri^"un, í aIz êrc. t' ).'op-êia rui )

acesfChm-blií1ie ele, ca si descendenta comunã?liilã-tiná, au fost lntrevázute à::i,lá'H,'#iffi Éií;ã;ffií,,' h at ;

rlretodologic' un mare
cu multe secole inainte áe na;terea iingvisticii istorice, ihiar dacá uneori cu Ascort a replgge4tat'út;,1; tp;cial din"punct de vederes-a bazat.pe prezenfa
Drosres. pentru st^;iti$it"iàã'íi"ã"lJti.a
- ladiná, eI
-
erori de perspectivá (§ 2).
i;"t;::;tffii " T",,1,*-
Jr"l," ;;;;?"; ionetice q9{".1:cl:'
- l:
IÍu -rnai
Dar una este a afirma si a demonstra çtiinlific cà douá sau mai multe limbi
351 sint inrudite genealogic çi'alta este a se ôtrfiii o clasificaie exactá a lor. Citá caracterizeazá si te dii;:rü;" á1. iiái";ite ^ei
inc_onjurátoare. ^?i."

VremeSecred.éacahãrbáesteunfeld.eorganism@üm- i#,3:iÍ#fu t#HHü,-H"'í.1§lm*'m*m.m.Uff:".t'i[

bilor_se poate face cu acelea5i criterii folosite si ln stiintele naturii pentru plante
si animále. s-a const+*it ,rri f.l d. arbore n.rr.rúi. dio .rr". dintr-un tiunchi anl mâl
éomun lttimtã-,'"anfj! se despárteau c"iteva àmuri (üã6iGII-ii.?), .rr" iil"';l"l;lirj;iis:9;r
la rindufffirzau in ramúri secundare. Dar, aça ciH-ã-m"ffitãí (§ s),
'mecanic, /vil' !r
rr4j*!gur*l.EuàáJ'+r- r§ 19.)
criteriul arborelui genealogic, prea simplist çi prea a fost treptat
inlocuit, mai ales datoritá experienlelor fàcute pe teritoriul romanic, cu un roã"aa .j
tuurauud ir qrrtrç
uncle vorruL.lr
varietáli "Pl'l',qTgTi^
dialectale din Fran. áo sud-est
tà de "rrá-pqr si din val
var clAosta
cl'Aosta
1 --9i ^r.+ r^ r:^r^^.^rô
atit de dialectele
nou criteriu bazat pe observalia cà inovaliile lingvistice se propagá ln formá in Piemont care prezintà caracteristici comuilli si se deosebesc
:-r^'.^-,r^-+ôi l.Áinpi
ladinei
iÀpotriva independenlei
de- unde. Agadar, nu un trunchi din care pleacà ramurile priniipate care se
s,rrbimpart ln ramuri secundare etc., ci diveise cercuri care, ileclnã din centre
;:ffi,j]il;, ;;nceze.
ul5.'."i. cu toate cá

diferite, se intersecteazá- ca undele produse de pietricele-aruncate in apa (r) g1y6pp prrrno B.rnrorol4pr clin pergine [Provincia Trento], intr-o lucrare ineditá din
ladine
liniçtitá. 1763 (pástratá Ia Biblioteca itt";*i"r r"tà*;;á"ti* -a:q Il'.tbI1:It'-i:?:P'?t-"J"i"te rH. HÀILER a
centrale (mai ales cete din n;iã;àl;ià, c""i"t"t" <lialectelor din Grigioni. J.
1 EhTED-ERÍcuDtBz, cums-aaràtatla §3, distingea numai çase lim§i"pqgla. publicat in 1832 ln ,,zeitscnriit ããJãátái"ã"aã"ms" din Innsbruck
(Vrr' p' 93-16s) lucratea
line (taliána gi valqha'r(: româna), care f ormàu sectiunga orientalá,rpont_gghçg?
: sa Vetsuch einev Pavallele at)'tLà"1*i""-íwiiaartun in Enneberg u1a Gr{'!1'
in Tirotr' d'ann in
Storia della ,'questíonelad'ina"'
fispiniola, cáre Íormau secliuneJ-occi{e{_aiá çi,provensala çi frúc.ezá],õáre Engad,i.n und d.er romaunr"nlr"#*'iiCr""iã"aii.Ct. C.-Brmrsrr]
Firenze, 1937, p. r ç.o.; e."iiííí,"í'uiii:t-íàalt"t_d.i rnnsbrwch (otto e Nouecento)'in,,Atti
d'et'
formau sectiunea nord-occidentalá. Drrz, care a foit mai alesfilolo§ (lí sensul
cel mai coirplet al cuvintului),.-a stabilit aceastá clasificare mai *üti pe baze V Congresso taâino,'1966" IIdine, 1967, p. 24-37'
 282 LIMBILE §I DIALECTELE T\EOLATINE
CLASIFICAREA LIMBILOR NEOLATINE qo,

ca unitate lingvisticá s-au ridicat mai mulfi lingvigti (c. Barrrsrr, c. sarvro*r
, tot , aia
etc.),
cu aurontate
cu3 impotriva unitálii franco_provensale s_a pronuntat (G. Scuorz, 1929, G. Grucrre, 1937, 1960, FronnNle SÃooaNu,
i. Ionpax, 1964), cu sarda (S. Por, 1946) tzr.
1958,
PAUL i\{EyER, principiul stabilit de Aicor,r s-a impus in aidra
domeniului neolatin. $i
construirea unei unitáli lingvistice independente in slnul familiei
neoratine
rezútatete oblinutá àe sÃ"iü'^;#iaratá a
f*"T^1**i-:^":'-l*Tbil
Iimbilor romanice, dar poat. sa ;r;;ú.;..ri;;ffi;i".ti#fib;.;
-ãÁ]i..
de+uudrEe{ntre difêritete varietáli
p$],ú-exp, in Einführung ".àÍrt-iú.
in das Stwdium d,er romaniscken Sbyach_
lí_Herdelberg, 19203, p. 17,-distinge in familia de limbi neálafine
rl pe care le enurnerá, urmi,d ordinea geograficá,-ãê 1ãrásárit spr".-
jl

,tr
;idente tadina saú retoromanS [a fel ; $il;;;"i
l

Galo-romanicá
çt A#;"4]ãffi;L'i;"íá*t *l
l*i tf_ pÀnror.r a nterm eã-i-a'á r" trã-í i riiãi a ii ro* a.,a, Catalala
vJ/l":,.i.-
c
:J ibllitl_ge
i
v. §s Os)
y, tr sarda
çi saro.a ls 67).f1anco-provensala
(§ o/,1. rranco_provensala. nu se bucurá,
in*sçhimb, dupá t,r
Ibero-romanicá
-J:X_r,t7,pxa, deã poáigiê_r-indep-.rnapnirSâi,ii;iãi.i..ii*iü íi sint intru \1
ifil:"1::,'l'.1:?1":.!it*X3t 1.,.,I"*ply, Tq T1i puliná individualilate decit
:3u dalmata ? Ráspuns.l tt ;;'"-.i; t;ir"n;;i';i, ;;;iê f;;ffi à;tá defi_
ladina (2) G. I. Ascotr, Sull'idioma
i_1ll:, jlnl*lif
3 ",insí de-abia in
[u,gg
c uy.9y11ry, i91r9
-il c ei9f..ra p,ãi"ã.,ã ãin 8 70
friulano e sultra sua afJdni,tà coll,a l,ingua aalaca (sicl\, Schizzo
storico-Jilologico, Udine, Vendrame, 1846 (lncrarea scrisá de marele Iingvist din Gorizia, pe clnd
ú i, i x t iiiffihf;;:r";*ani chett.
1
(tjráritá e00
^s
1 tiliií o
_
avea ceva mai mult dq i,6 ani, a fost apoi renegatá de lnsuçi autorul ei, deçi conline çi unele obsor-
""
Mwyd,.qríen), n^egase posibilitatea s
valii juste) ; I. IonneN, DielecJele italiene d.e sutl si limba yomânà, ln ,,Arhiva", XXX (1923),
Ileolatrne (r'. § 4). "n*i.i"rifi.ari absolut stiintificc a-t diaiectelor p. sslso,'i+a- rcs, tát-sat. Xxxr lrsz+1, p.zo)-226i xxxrrÍ çoía1, p.s zo, ttt'-tsá; ,',i,
XXXIV (1927\, p. 11-22; XXXV (1928), p. 13-30, 181-204 (lucrare excelentá.mai {qs pen-
,,,.Sll11rdi.^11!_b"?á*," Ascorr, pe-s.riterii-fincyjstice. pe convergenta si
ca tru comparaliile si[tactice qi stilistice, dar care nu demonstreazá teza unei mai mari afínitáti
or\-ergenla tenomenelor- fonetice, morfologice etc., reusim
iimite nete intre limbi inrudite genealogicl o u*iia-rú"ia"i iu greu sitrasám lntre româná çi dialectele din Italia meridionalà) ; G. ALEssro, Concord,iznze lessi,cri,li tra i. di,aletti,
vumeni e quelli oalabresi, in ,,Annali della Facoltà di Lettere e Filosofiâ dell'Università'di.Éâr1"r,
E"ià.r,ta .. v,
llJ_,::,:nt_intre timbi .u r,,,' .;;;;i;' **id;b_ii ã;;.";;i, ; timp ce I,(195{),p.3-53 (darv.recenzüleluiM.SALÀ,tnStCLing,VII(1956);p.311-314çiReaLing"
I (1956), p. 147-150) ; A. Vrcru, Linba poporanà rcmânã. ;i dialectul sicilian, Blaj, 1904;
aceleiagi familii, trecerea lntre diferitete vaíietá1i aiár".- P. InoerB, Id,entitate rotacizantd, ronáno-siciliand,, in ,,Codrul Cosminului" X-XII
Ii:"l"tliol_"litltoila
rare esre, rn cea mar mare parte a cazurilor, insesizabilá. p. 576-596 (gi cf. çi asupra acestei probleme G. Arrssro, Sul rotitcismo rotneno-siciliano, in
(19{0),
Mai mult,
+.@e+ a
_demonstrat ca. in to. sa s"-voibeascá de ,,liniil, a. a.rrffi#l ,,Studii Italiene", VIII (1941), p.77-31, çi C.Tecr.revrNr, ln,,Rivista dlAlbania", IV (19{3)
p. 115); Siculo-Valachi,ca, ln BCSFZSdo, III (1955), p.286-297; IÍ. Lüorxr, Sprachlàahe
#*g*+§_t-f+q3.S.e, trebuie sá se vorbeascá
cum s-a aràtat (§-9), nici fenomenere fonetic-e
maia"gm Beziehungen der apulischen Dialehíe zum Rumã,nischen, ln RERou,.. III-IV
p.130-146. Oprivire criticá asupra incercárilor de.apropiere lntre italianá si româná
(1957),
çi.morfologice ffiimportante
l: *l.T:l:.çj.liili
Ítca
de grani!á in toate cazurite.'Ace."çt à1fi.or-iJ.-de'a clasi_
çtiinJific limbile gi iliáléóleié néôtâtinêlapáre atunci cind vrem sà stabilim
in conferinfa lui C. Taer-revrNr la Cursurile de varà ale Universitálii ,,Buêuresti" (Sinaia,
1967, publicatá ln româná çi francezá) in volumul Paralele i/oletiôe pi reale ôntre limba
româ.nd gi dialecíele ital'iene, Btcrreçti, 1968;R. Huss, Verglei,chende Lautlehre d,e/ lumd.nisôheh
rmportante puncte de contact intre douá unità1i din lumea romanicá. Dialehte und d,es Gashonisch * Pyrend.ischen, Hermannstadt, I91O (extras din Archiv des
:e]e Tal
Lercetarea Vereins Íür siebenbürgische Landeskunde XXXVI, 1); G. Scuor-2, Rurniinisch und, Spanisek,
este adeseori zadarnicá, chiai dacá Ia ea au tiudit multi cercetátori.
Dacá examinàm româna, care datoritá izolárii sar" geografic" Eine aergleichende Darstellung d,er Eigeníiimlichheiten beider Spraahen, Leipzig, t929 (v. çi recen-
istorice.a rámas separatá de lumea neolatiná occiãenifla 9i ãrrÀu.ot.to. I zia lui §r. Peçce, in Dacorom., VI (1929-1930), p. 458-461); G. Gruoroe, Concordances
Jre din punct de linguistiques entre le roumain et les Pafleys d,e la zone plrénnéenne, Cluj, 1937; Coinc,id,ances,. con-
çi
1

v9d9re lingvistic un aspect deosebit, dacá wern sá vedem cord,ances entre le Rouma,in et d,'autres lamgues roruanes, in Langue el Lilt., I (1940-1,941),
cu care dintre rimbile i p. 157-182, continuat in româná cu titlul Coincid.enle çi concordanle ôntre românà ,si alte timbi
çi dialectele neolatine din occideni prezintá concordante mai numeroase, ob- I rornanice, II, 1n Dacorom., X (1941), p. 58-67 çi din nou in francezá cu primul titlu, III, tn
servãm argati cercetátori rcoÀ in eviden!á concordanle cinJcu una, cind
l Langue et Litt., II (19a3), p. 20-66; IV, in aceeaçi revistá, IV (19a8), p. 12-37 i çi in sftrgit
cualtadintrelimbile
-c_a
neolatine", occidentare: cu radina (friurana: c. t.Ar"o",
1
reluat, mulli ani mai tlrziu 1n: G. Grucr-Ba.-I. Srl.N, Concord,anle lexiaale ôntue gra,iuri ibero-
ro*nane ;i române;ti. in Cercetãyi de linguisticd,, V (1960), p. 57-66 si in francezá Concord,ances
1846), cu dialectele italiene meridionale (I. IonnaN, ISZ|_I.9ZA, lexicales entre les patois,ibéroromans el loilntains,in ReuLing, V (1961), p,43-49; in aceeasi
G.
ÀrEssto, 1954, H. T üor-xq. 1957) in spàcial cu siciliana (A. Vrcru, problemà, cf. çi FronrNla SÀorexu, PazaJel,e l,ex'tcale ôntre l,imba rcrnânã, gi limbile ibeyo-romanice,irr
çi
1906, P. fnoa*, t941, tg55), cu provensaU Omagiu I.Iordan, Btctreçti, 1958, p.765-770; I. IoRDÀN, El, ruwano y el espafr.ol,, areas late-
1n. Uuss, r,iôj,'"..i spaniota rales d.e lalatinid,ad,, in Dos eshtd,ios d,e lingüísti.ca rcmán,ica, Montevideo, 1964. Pentru raporturile A/\
dintie româná gi sardá (in cea mai mare parte Íenomene de consenare, dar gi inovalii comune) , UU
/
 m I
ALECTELE NEOLATINE
Fig. 20. Stadiul actual ráspindirii limbilor romanice in Europa (dupá W, v.
a1
Wenrsvp.o, Die Entstekung d,er romanisahen Sprachen, Halle, 1939, harta 1)
355 Aceastá diviziune prezintá, inevitabil, unele defecte. Dalmata, de exemplu,
este pusá in grupul italo-romanic çi este deci coordonatá cu italiana, la fel ca
ladina çi sarda. Este lnsá cert, cum vom vedea mai departe (§ 65), cá
dalmata prezintá multe puncte de contact, reale sau aparente, cu itaüana
(cu dialêctele italiene meridionale gi in special cu acelea din Abruzzi çi Àpulia,
dupá M. BnRrou, cu ladina, dupá C. Mrnro) ; dalmata reprezintá mai degrabá
o continuare a romanitálii orientale ;i, fiind net distinctá de româná, concordá
foarte bine, in privinlalnulto; trásáturi esentiale, cu româna çi cu elementele
latine din albanezá. D-àIm4tdpoate fi consideratá'deci ca o punte.de.Içgátura
intre"halçAno--r-o-manicáÉ.i italo-romauicá, ca ;i catalana, cattl*tIêçi incadratá
ií galo-iomaãiCá"Ipiôüén§áH), marcheazá tr'ecerea cátre ibero-rdmr"icí 1ae
aceea in tabloul de la p. 283, dalmata este unitá cu o acoladá cu balcano-
romanica çi cu alta cu limbile italo-romanice, iar catalana, cu o acoladá, cu
limbile galo-romanice çi cu alta cu limbile ibero-romanice).
356 Recunoasterea independenlei absolute sau relative a unor varietáti
romanice .d trdirr", ..átrl"rr*' sau sarâa, are mai ales o valoare pi".ti"h
çi ínseamná cà o asemenea varietate romanicá are o individualitáte care
permite sá fie consideratá drept ,,unitate independentá", in domeniul
neolatin sau coordonatá altora, in sistemul general aI varietálilor foarte inru-
dite intre ele, avind toate aceeagi origine. Tranzifia dintre un grup ,si altul este
insá, in cele mai multe cazuri, treptatá. Intre italo-romanicá çi gãlo-romanícá
apare grupul de dialecte galoiÍaliçq; acestea desi aparlin sistemului lingvistic
ltalian, dacá nu pentru altceva cel pulin pentru raliuni istorico-culturale,
S. Pon, iü*ania e Sard,egna; yap\ovti tingwisltri, conferinfá linutá la Roma ln 1946 dar pu-
"f.
blicatá, postum, in 1966 i" p. 542-ss:- din volumul Recuei.l posthwm d.e linguistiqwi et
d'ialectologie (: ÁPhil., IV (1966)).
R,OMÂNA 285
formeazâ o punte intre italo-romanicà gi galo-romaaicá, çi chiar,_ datoritá
unor caracteiistici importante, concordá poate mai mult cu aceasta din urmá.
Dealtfel çi diferenla dintre ,,limbá" çi ,,dialect" este o problemà de tip
practic, nu çtiinlific, consecin!á a unor factori istorici ;i politici. Dacá
iniine, sá preóupunem, Republicâ San Marino ar publica un decret- prin care
limba nalionalí çi oficialá pe teritoriul statului sáu minuscul ar fi, de la data
r, graiul local, dialectul romaniol din San Marino ar putea sá deviná, practic,
o ,,limbá oficialá", dar n-ar inceta din cauza aceasta sá aparliná familiei de
graiuri emiliano-romaniole, o parte a dialectelor galo-italice. DgsÂ-rár--fi
existat mptiy-e is*tarr-c-ç-§Ltr-aditü".lile"raee-Sçç*g19-g3[g-eg*féçgt-."+m
. neerlan-
"ããôffia""áa.-â.
,LcZ;-t *ffi nali.d"dã, ai" fii"ãt d; ;"d.õ};.iffimti.l
putea fi consideratá;i azi un dialect algeqr4an-e-i-,dç j.gs_.Naturú-lglgrvin aici
ànsideialii de ordií politiclare.só i.r,i*úi aupa. Sota. Uq*""erapl.uEãi-ts l
important este cel a1 aça-zisei limbi moldovene;ti (y.§_q4-, '-;-*1s-e-1{gr-tg /
cà inoldôv-enêasca, pãõtià;óaã9i A;õáôe çi-dincolô í!ffi o Ç
".ii"títá
romanicà paralelá, -dAf _1:d_i}-*:r-?*ffia;:õãIiõtuíâãâ;:ift;êffiíi;ãl-ãr trebui \
sá se considere limbi _LcJleliç-e lqÉS"p_Sg4glg_.9.9*â-*.tu. +qgl"e*T.g*"1Lq" " !i \
istióiomân4-õtrÍi, Tüstinóãü-ôããtí--ffiiãf*üriii*
"H-*--]i,^./
§ 64. Româna. Ín teritoriul pe care l-am numit balcano-romanic sau
romanic-oriental, o singurá varietite neolatiná a ajuns piná la noi' româna (3).
Denumirea de balcano-romanicá se aplicá in, totalitate românei, numai dacá
se admite ;i ipoteza reimigràrii (v. sfirçitul acestui paragraf). Resturi ale roma-
nicei orienialã sau mai biie zis àle latinitalii balcánicJ se gásesc çi in eleme1- 357
tele latine din albanezá, neogreacá (çi, in másurá mai micá, din limbile slave
meridionale, cum s-a arátat la § § 38 çi 39) . §i dalmata, despre care se va vorbi
ta § 65, reprezintá poate continuarea latinei orientale, dar, formind extremi-
tatea apuseaná a acesteia çi fiind geografic mai apropiatá de Italia, are.
rnulte puncte de contact cu italo-romanica.
Sá ne oprim acum deci asupra singurei limhi romanice pástrate in rásáritul
'Europei, ti anume asupra românei.
:i
,]
lJ Român a se imparte in patru dialecte principale:
l. Daarotnâna; vorbitá pe teritoriul României de astázi, in Basarabia
,l çi intr-o parte din Bucovina, aparlinlnd in timpul çi dupà cel de-al doilea.
I
(s) Cei
I care considerá motrd,oaeneasca drept unitate independentá admit evident existenfa
a douá ]imbi romanice orientale. Se ajunge astJel, treptat, çi Ia recunoaçterea indepen-
denlei românei propriu-zise (dacoromâna) fa!à de aromânà, meglenoromânà çi istro-
românà;A. Gn,qua vorbea nu de una sau de douá limbi romanice orientaie, ci chiar de
cinci. [À. GRÀuR insá revi.q,q,.dj11d dleptate lui S. Puçcarr-u,.çi.sub-liniazá, astázi, unitatga._
limbii române. t.n'recdnziJ iá.-c-oru.ie.nliy lp4i.ole-.rl.cl,o-elí-iirmwLVattld-ei*caiúcru Menro- i
TEÀNU {Bucureçti, 1975), ,,É_oman;à,rit"iareri,'ix,'-i976, 21i'p.*3, aiáta cà dia.tectete româ-
nesti sud-dunárêrie au,,ia bazá aceeaçi iimbá, româna comurá", gi cá,.,,1n cursul timpului
diíeren!íerea dintre ele nu s-a adincit". N. Edit. vers. rom.]
 l{()XIÂr\-A
2B(i LlNIllll.L SI DIAI-ECTELIi NEOI-r\TtNil

358 rázboi mondial (a) la LlIiSS, ca çi intr-o parte din Banatul care apartine intre ele, pe maiul sting al Dunárii (Molclova, \ralahia,'fransilvani:r, llanat, .15,t)

Iugoslaviei, in citeva sate din Brdgaria ;i din Ungaria, lingá granita româ- Eucovina, Basarabia) ;i cioar in micá parte pe maluL drept (Dobrogea ;i ,,
ncascá. Ea se imparte in mai rnulte r.,arietáli dialectale, nu prea diferentiate parte a Banatului iugoslar,). Limba literará româná se bazeaztà pc varietatc:r
_-,,,Pr',
({) 1n Basarabia, carc, clil secoiul al Xl\'-lea piná Ia inceputul secoiului a1 XIX-lea, a din 1812, Basarabia a fost anexa.tír Ilusici ;i a Íàrnas sub imperiul rus piná in iaruarie 1918
íormat partea nord-orientalá a prilcipatului .Moldovei, se vorbesc dialecte dacoromâne de tip cind, clupá prirnul rázboi mondial, s-a unit cu Ronâria. Dincolo de Àíis_tr!à-care din 1918 a Iorrnat
moldovenesc, intrucit PI+_tu!_ru_s31ÇheuàÃgsÀi4á-liselisticã- Iirin pacea dc la I3ucure;ti
grauiia intrc România çi Uriune:i So..'ieticá, rámireau incà zcci de mii de români, care, din 1924
;ru lácut parte din ltepubiica Autonomá Sovieticá Socialistá Moldoveneascá cu capitalâ lir
Tiraspcl, legatá de Ucraina Sovieticir. Din august 1940 (;i apoi o scurtá perioadá ln timlul cclui
dãra] doilea rázboi rnotdial) Basarabia a Íost despá4itá de Rornâli.a si a inceput sá {acãr partc clil
MOIIAVSIiÀJA S S aceastà Republicá (al càrci nume oÍjcia1 este actnt l[oldaushaja Souetshaja Socialistióeskaja Iles'ptr-
R *
0 25 50 75 ,00 km
bliha'1 . Dela circa 600 000 cle tocuitorl, citi avea
- fárá Ilasarabi a ir 1924 (dirtrc care numai 30'r|
mol<loveni), aceastá republ:icá, dupã. includerea !:inuturilor basaraberre, a ajuns Ia peste 3 000 000
dclocuitori (ciintrecarc 65)! rnolãoveni). Conform recensámintului ciin 1959, numiirul celor cart'
vorlesc molclovetrcasca ar fi pulin mai m.are de douá milioane douá sute de rnii r1e fersoilt.r.
ilintre c;rre 1 887 000 in lt.5i.S. Iloidor.cneascá, 24? 000 in Ilepublica Ucrairreanà çi 61 000 irt
.ltepubiic;r Feclcrativir Rusãr. Ciriar il perioada 1812- 1918, in anii cei mai importanti pcntr u'i
lorntarca lintbii romàne lrterare, litrba roinâná din Basara.bia nu a urnlat intru totul u\ulrj.iJl
:r(r'tcr.rrlrr')'rrncipurLlclrrrnàrcnc,acli,itlial(omarlrad( nrdi lirziu. inBrsarairtasccontinu,. -,'
so Ioloseascà (maii alcs i» publicaliile religioase) caracterele chirilice ruseçti, care, in Iiorrirrti:i.i
Íuscscrir irrlocuite cu arlÍalretul iatir, incepincl tlin a doua jumàtate a secolului a1 XIX lca. Nuattie\
,liurbii era, atci, Littbà rnofuloueneascít çi iu ttwbcí, româneascd.. I{i;carea separatistá, cel putin clir, ;'
punct 11e vcrlcre lingvislic, s-a acccntuat o<latá cu Íormarea Republicii }iloldovencçti in 1924, ;

ila.r trritoriul Lr:rlirs clr,<iincolo tlc Nistru a {ácut ca a.ceast:i miçcare sá fie neitsemnat:r Nu act- ,

lasi lucru s.a intinrplat tlupãr ccl cic-al rloiir:a ràzbci monclial. Iingvistica sovieticá sustirrc acurn ',
+'ir. li,m.ba noLd.otttt,nscti (;rrlicir Jinrba vorbitá 5i s^crisri in ltepubiica Sovieticà Socialistá lioltlovc- ,

1r(rirs(i'r) csto uu idiorrr i1l(1ol)oudcrrl ckr româuà.. It Vuc,denie u rotnanshoe jazltha:nanie (l\Iosliv;r, '
1954 x) clc -V[. \r. Sttr;rcvsxr., rlauual cie lrtrgr.r:;trc:i
- clrc a rámas rnlrltá vretr]e srngurul
rorrirrrici'r lolol;itin Llt)ivcrsiti.tiic sovictico - iirnbile ronurrice sirtt clasilicatc 1l 11 gruirurt:
sprrrrrollu, portughczà, cat;rlurri-r, lrancczri., provctrsalir, rotorolnart;'r, italtalrir, sarciii, rorninii,
rrrolrlrrvcucasr:ii çi d;tlm:rtir. Vodem clcci cit iII tiI)1P cc lrzutco-provcns;rlL nu cstt' cottsii:lcrati
Iutitilto tutononrir, ntoklor.errcasca oite recrrnoscul,:i ca lirlltà intlcpcndcntit. .1,a il;rg. 3Ír
r:itirrr: ,,I-imblr rlolclovcnt:ascir dt: pc i.critrrrittl U.R.S.S. reprozintá linir:r litcratá si vorllitir .i uaj()-
Íiiir.rii popnialici tlin Rcpublica Soviouci Socialistá -N{oldovcncascá si de aserDenea t'le [roldo-
vcrii <lirr rlislrictul liirovogracl;i rlin rrltc localiti"rti alc Iteputrlicii Sovietice Socialisi:c Ucraincnt.
.Nrrrlii.rrrl nroirlovrxrjkrr cstc cle cca 2000000, dintre ca.re 2-50000 in Jicpublica llcraineanà.
irr [];rsa.ralria, i1 scq;|tl al XIX-lc;r 5i m:ri alos rlupil 1905, lirnba molrlor.cncascã. a avui o iitera-
tut,r cu al[al)oL 1rs cl:rr cu o ortografic rornàuizati-i. ()Llatll cu lotrtt;ttcn, iu i924, a ltcpubiicii Àuto-
\ Yà \! '. 1,4ú' \_ nonrc Sor.ict.içe Soci:riistc Molclovcnesti, Iintba moldovr:ncirsci"r clirr bazittul Nistrului, in vechile
E\
*-à \1. \a \uelqorod-. .qrrlrcrnii llorsorr çi Poclol, s â clezvoltatcaljmbi iitorari gi nirlionalir a l{cpublicii, tc:curgind la
Y -bnostrovshii resursc proprii çi la eiementele lexicale datoratc pro3resului sociai çi raPorturiior cu popoarele
vcciuc (ru.s ;i ucrainean) ...". Ín articotui dedicat ltclrublicii Moklovcnelti, il volumul al
XX\II-tI-]ca al Marii Jincicloperlii Sovictice (Bol§aja Souetsha-ia EncihLopad,ija) (1955) existá
o sec{iune clcclicatá acestei m;ldeushi.j jazyh (lirnba moldoveneascá) in care se spune cá molclo-
,**, \ velleasoa ,,cste o limbá romanlcá care face parte, imprcuná cu româna, din grupul limbilor
rorlanice orientale" gi se adaugá:,,Lirnba rnoldovôneascá este extraordinar cle a.propiatir de
rlialectul rrrolclovenesc al limbii rórnâne care se vorbeçte in NIoldova (Itepubiica Populará Itomânà)
:\:
)--§ j
<liníre Prut;i Carpafi".|.in volumul de studii YoProsy mold,auskogo jazyhoznani.ia, lProbleme de
lingvisticá mold,oreneasôál publicat de Academia de §tiinle a Uniunii Sovietice (\[oskva, 1953),
R.A.Bunecor.,inartioolirisáu
R. A. Bunecor.. in artioolul sáu Mold,aushii iaztth sred,i rowanshih ,ia:yhoa lLímba
Mold,aushijiazyhsred,irowanshihja:yhoa moldoveneascá
[Limbamoldoveneascã.\
intre limbile romanicel, p. t}l-154, dupà ce aÍirmá (p. 12i) cá,,1imba moldoveneascá.P.1tti"."
íárá rezerye limbitor romanice: structura gÍamaticalà çi {ondul lexical fundamental al limbii rnoi-
,

dovenesti sint romanice", adaugá (p. L26) : ,,Dar dacâlimba ronàná çi limba moldoveneascá prezintá
multe concordanle, Íormincl gr"p de limbi romanice (aga cum Íranceza 9i provensala formeazá
galo-romanica, spaniola, cataT{ta, "" portugheza çi galiciana {ormeazá ibero-romanica), aceasta nn
inseamná cá fiecàre din aceste limbi nu are particuiaritálile sale individuale". Insá atunci cind
vrea sá citeze aceste particularitáli, se márgineçte sá dea citeva cuvinte a cáror arie estc intreaga
Fic 27. Republica Sovieticá Socialistá Moldoveneascá in granitele sale politicc actuale (dupá Molciová i.storicá iar iiteva sint cunoscute si in alte regiuni româneçti (ca ciolan etc.). F-ste intc-
The l.Vorld Atlas2, Moscow, i967, harta 2l: Uhrainian SSR and. Mold,ouian SSR) resant c1e observat cá acelasi R. A. Boo.lçor. in volumul sát Liíeraturnye jazyhi i jazlthoayc
 2BB LIMBiLE SI DIALECTELE NEOLATINI]
din n4untcnia, dal' sint scriitôri, chiar clasici, care nu dispretuiesc Íolosirea
unor caractcristici dialectale moldovene;ti;
}60 2. Macedororuâ.na sar aromána, vorbitá de aromâni (culovaiahi sau zinzari
sau ;i aromirni) rásplndili aproape peste tot in Peninsula Balcanicà (in Grecia,
16L mai ales in Tesaiia gi Epir, in numár de circa 150 000; in Albania, mai ales in
Fi,g. 22. Provinciile istorice a1e României çi impárlirea in judele inaintea ceiui
de-a1 doilea rázboi mondial (dupá Mi,cwl Àtlas Lingui.síic Român, I)
.slili ILinrbile literare çi stiiurile limbilor], Moskva, 1-967 ,bazat in intregime pe materiale neolatine"
tlcçi vorbeçte in mai multe rinduri de Iimba literará româuà, nu Íace nici o aluzie la ,,moldovc- 1
neascá".NiciV.F. §r§uantv,instud.iulsáu Rowanshiejazyhijugo-uostotnoj\o/op))inacionat'ilvi \
.7azyh MoldaushoT SSJ? fl-imbile romanice din Europa de sud-est çi limba naliolalá a Republiõii /
Sov.ictice Socialrstc Moldoveneçti], in VJa,1952, nr. J. p. 80-106 lcare a fost considerat ;tit dc I
rmloÍtarrl" incit a Iost tradus in moldoveneascá de O. ÕrneleNu, Limbilr tomaniíe din Sud-Eilul I
Europej li limba macionalã a.R..S.S. Mold.oaexe§t', Ki§ináu, 1960) nu aduce altá probà in privinta i,
independenfei limbii moidovenegti Ía!à de româná, decit intrarea unui numár mai rêdus, in i
secolul al XIX-Ica, de neologisme culte din iimbile occidentale. in ceea ce priveste literatçra l,
,,tnolcloveneascà", se includ alit scriitorii d,in Moldova de la.sud cle Prut, cit ",si cei'de la nordul \
I)nttulrri, in aça Íe1 incit scriitori íoarte cunosculi cum sint Creangá, Eminescu etc., ar fi, ca sà J
zitrt:nr a;a., anrbivalenfi çi ar Íace parte atit din literatura româná clt çi din aceea ,,mol<love neascâ"
-/
Âct,st lr:cru rezultà çi din antologia Proza mold,ouenjasÀri (Ki§inàu, 19-54) sub ingrijirea lui
.l'. IiltrÜln1ux, P. PonrNoy çi A. Kozuɧrú,..cit ç1 din studiul asupra lexicului çi stilisticii mol-
rltrvcttosti allui N. I{onr-,i.rJlnu, Stüdiw aswpra sistemej lehsicalemoldouenedt' d,in ani.j 1570*X590,
Iiiirrrràrt, 1964, carc, tlupll crrnr rczultá din subtitlu (Kontribwci.jaluj Ion Krjangà 9i a altor
slitrtlor' l«. uu.loril,iharia stilist,ihã a uohabula,ru,lulj hantemporan ) se bazeazá mai ales pe limba 1ui
IouOrcarrllii,. [)r:trltÍol,arr;rlizirrrlccarlai recerrtásinlezágrmaticaláaasa-zisei,,Iimbimõldovenegti.,
rlc itrrtrlitrt N (i. li('Rr,À11^Nr I)c (:rrc l-arm cita.t mai sus (JVIoldatsh.ij jazyh, it Jazyhi narod,ot
.s.S,§À', l. ltttl.,,tt'tt'l', ishit ldl;J,/r/, M(,skvír, 19(r(r, p. 528-561), cea mai amplá gramaticá descrip-
lirir it rtrlr;lli lirtrlrr lhtrts it lirttltli ntoldrnut.iusltà li.ltt,ar'àhonttntporanà, l.Yntrod,ucere,Jonetihà,
ROMÂNA 289
Myzegê, in numár de circa 65 000; in Iugoslavia, mai ales in l\{acedonia, in
cca 100 000 gi in Bulgaria, ráspindili in multe sate,
;uiU-nitotiei, in numár de (5);
in numár de cca 40 000
3. MeglenoronTâ,n& s1u meglen,itd. (nume necunoscut- meglenoromânilor 362
ingiçi, carã in schimb içi spun u'Ía§i), voibítá de citeva mii de persoane in zona
<ienord-est a Salonicuiui, in jurul oràseiuiuilrlanta, gi de grupuri de emigranli
in Dobrogea çi in Asia Micá 16)) ;
tehsi.hotol,ija, morJotog.ija, II. sintahsa, Ki§ináu, 1956 -1959) çi pinà Ei interesantul 9i
din multó aspecté rJlárosrl Kurs d,e gramatih,T istorikà a limb'íj mold'oueneil', Xiéináu, 1964
(aceste ultimà douá lgcrári sint redaciate de ,,colective" de cercetàtori), citind de asemenea
producfia literará ciin R.S.S. Nlolloveneascá çi urmárind revista Íilologicá Limba §i literatttra
-moldooànjo:h,i.
(Ki5ináu, 1958 ;.u.1, m-am convins din ce in ce mai mult de ceea cc am aíirm.t
la Congiesul àe romanisticá de la Florenfa din 1956: pretinsa ,,1imbá moldoveneasc:1." nu
este cle"Íapt clecit româna literará, scrisá cu un alfabet rusesc u§or modiÍicat (adicá in chirilice
moclerne, àiferite de chirilicele vechi din paleoslavà, folosite timp de mai multe secole de toti
românii), cu unele concesii in favoarea unor Íorme dialectaie moldoveneçti, cunoscnte dealtíel
(rnar.áútd, in loc de
çi in iníeriorul granitelor României, care se recluc in Íond 1a: 1) .i itr loc de !
margine, teáik ín loc de tegi.te ., hur ie it loc de curge etc., dar aceastá variantá íoneticá poatc {i
datàratá çi Íaptului cá ai{ãbetu1 rusesc, spre deosebire d.e cel din paleoslar'á, nu are. nici o iiterà
pentru a iepràzenta pe f. De Íapt, I{oniÀr1a.nu, in schi}a pe care am citat-o mai sus asupra
iimbii moldovenegti, Ia p. 532 ipune cá africata d/ este redatá in ortograÍia modcrnir cu litera
1;Z)a, ja inlocdediitongul eaisarã in locde searã;drjaptd.in.loc.de dreaftd;).;é inlocdeea
mi 1aã ex. gré in loc d,e gõa ; pré in loc c1e prea ) ; 3) -iet in loc de -iat (aPropiet in loc de aqvo|ial
s'a hthciet in 1oc de s'a íicheiai) : 4\ ), (: í) tn loc de i dupá z çt ! (zyle in loc de zile ; sd. lye it loc
desàlieetc.) çiÍormepopulare'deviitorcudinlocdeuei, ainlocdeua, casi unclecuvinter1eori-
gine rusá çi ucraineaná.
- Rezultá cleci cá aceastá nouá limbà iiterará moldoveneascá nu a acceptat in intregime
diarlectul vorbit dc poporul tlin rcgiune, dialcct care prezintá si "lte fenomelc Íonetice, crrnoscute
dealtÍel çi in atte paili ale ttomàniei, ca cle exemplu palatalizarea iabialelor si a rtentalelor
(cf. G. úorceuo, bi"'Diotrht, clcy Buhouina und Bessarabiens, Leipzig, 1904 çi v- aici ceva ma1
àepartr,, lanota j4), ci folosegte o Íormá mai mult sau mai pulin hibridir de limbá literarà româná
cu un colorit <lialectal moldovenesc. Considerind cá Jiecare naliune suveraná çi independentá
âre dreptul de a-çi alege idiomul nalional pe careiL considerá potrivit, credeur cá s-ar Íi putut
í(,arte Line sá se aleagà drept irJiom national si ca iimbà literarà Sraiul d" I-tp ,,tnol,lovenest"
d(. pc lcritoflul I(.5.S. Molrlovcnestl sarr clin capirala CttrsinÍu. tn Ielul. a-cesta s ar Ii proccllat
ca in Marele Ducat cle Luxemburg;, rnult mai mic ca teritoÍiu, care, aláturi de Íra[cezá çi germaná
â introdus ca limbá oficialá çi iLtzeburgisch, adicá o varietate a Íranconei din Moselie (l'Iosel'
freinhisch ). f)ar nimànui nu-i irece prin õap, in Luxemburg sau in alte pár!i, sá spuná cà este vorba
dc o nouãr lirnbà germanicà diÍeritá in grupul dialecteior germane'
Pentrn intrea-"ga problemà a limbii-moldoveneçti, cf. Il. Lozov,A.N, La linguistiqut tottntainc
de 1952à1954,tu2R'ph, LXXI (1955), p.399-402çiC. T.r.crravrNt, Unanttoualingwalettcrari.a
yomanza? It Mold.auo, in ,,Atti delfirIII Congresso Internazionale di Studiromanzi (Firenzc,
3*8 aprilie 1956)", Firenze, 1959, r'o1. II, p. I, p. 445-452 si mai pe larg: K rlnrrurNN, Rzmà-
\
: il'i,i'à j;"";;"",1,h' l;';;;;,,1i'"r,| ti,,'à:"íi'ii"a*r,,í'ii'i,iin' ( or,l ,og"*anntc motd,auiscttc
sDvrhc und Literatur).7n ZRPh. LXXXI (1056), p. I0Z:156.
,'..-*à,omjn'StudiulingUi\li,,Bucurcçri,
1932 (gi tot acolo intreaga bibliografie precedentá). Existá si douá dicfionare etimologice aroLnine :
G. Pascu, Dictionnaiye-étymalo{ique niacéd.o-youtna'in, I. Les éléwents latins et romatts, Bucureçti,
1925, II. Les éléments grics, twct, slaues, albanais, germaniques, h3ngrois, méologisttes, créal,ions
immétl,i.atcs, obscurs, }íctreçti, 1925 gi in special T. Plr'enlcr, Dictionarul dialactwlui atomôn
general si eíimologic, Bucure?ti, 1963;.a se vedea acum çi analiza structuralá a aromânei de
M. C,c.nrcru-M.A,nro1eeNu, Fono-morJolo3ic atamánd. Stadiu d,e dialcctologie struclurald, fltcu-
reçti,1968.
' ta) Cf., in special, Ts. C-rproaN, Meglenoromânii, I. Isíoria si graittl lor, Bucureçti, 1925;
ll. Li,teratura populard, la Meglenoromázi, Bucureçti, 1928; III. Dicl'ionar meglenoromân, lStct-
re§ti,1935.
 2Íl() l.l l\4 ltll.lt $l I)lAI-laCTIlI_I.l NIaOI_A-I'ltNtl
4. Isl,royom,iirrn, yç»:bi.tá dc cca I-500 de persoane, aproape
toate biling'e,
írr Istri:r, intr-un tcritoriu í9art1mi9 in jurur muntetui utia, nu departEdé
-tiiume (itjeka), care a apartinut Itaiiei inire 19lB si 1945 (z).
Fig.. 23- Ráspindirea dialectelor aromân (macedoromân) çi meglenoromân in peninsula llal-
canicá (dupá Matrroa cerecru MenrolnlNu, cowpend,ii ã,e d,iaiectologie romíind, (nord,- si syd-
d,unàreand), Bucure;ti, 1975, harta 35, cu unele coimptetári
.Ct.,ln special,§. Puçcenru (in colaborare cu I\{, Banrorr, A. Berurovrcr qi A. BvseN),
^ -r:, istrolomâne,
Stud'ii l. Texte, Bugurgli, 1906 (Analele Acad. Române, S. II, T. Xi\rUI, l,Ie.ro_
riile sectiunii Literare, p. 1]1-182); rÍ. rntroduceve, Gramaticd,, caracteyizarea dialectului
'istrormân, Bucureçti, L926; ril. BibliogtaJie cviticà, Lisíele lui Bartoli, Tefie ined.ite, Note,Glo-
saze, Bucuresti, 1929 çi citeva adaosuri italiene la bibliografia dialectului istroromân din volu-
mul al III-lea 1a c. Tecr,ra.vrxt, stRuw, IV (i930), p. 178 ç.u.). Noi texte istroromâne culese
irt 1932._!933 a publicat Tn. CeNrorurn, Texte'isÍroronâne, Éucureçti, 1959. Dintre studiile mai
recente trebuie sá amintim:
§,.F1one, Despre stad,iul actual al istroromânei. Contributia geogra-
fiei linguistice la chest'iunea stabi,liri,i poz,iÍ'ie,i gra,iuriloristvoromâne Jalà, de d,acoromô,nà, tÁ l;inrj,;at,
ly \L962), p. 135- 170; E. Prrxovtct, Elementele sud.-slaue oyieniaíe ale istrorowâ.nei si broblema
lcritoriului de Jonnare a l,imbii române, in Cercetd,ri d,e lingoi,sticà, XiI (1967), p. ll_ Zi. ôi-bior*
cu populafiil-e slave dc dialect croat Õakavo a determinat importante mjdificári in dialectul
rstroromân. In ceea ce privegte sistemul fonematic, cÍ. E. Prrnovrct, Le tnodàle serbo-croate d,u
systàme phonémat'ique istro-roumazm, in ,,Phonologie der Gegenwart. vortràge und Diskussionen
ROMÂNA 29\
L,.
' (r .
,/- í.Lr)alrzr;oa
>--;1
.:
N-_
:In::::
=.-:
24. Aria actualÍ a dialectului istroronrân (clupá S. Ptscarir,.[-iw'b«.
.Fi,g.
ronxínií, harta 20, cu unelc rnodificiLri si complt:tári) (saiclc istroromânc sirit
reprczentate printr-un punct si sublinialc) ({'1.
(*) Satclc istroromâne poart;i nunele rlialcctale istrororriutc foiosilc irt zona respecti.ri"-
La rorcl de Muntele Mare (cr. UóIi:1, it. Monte }laggiore) vcrlcur izolat sa.tul care ln dii:-
loctul local se lumeçte Jeiàni, in a'oatâ Zrjune, in italianà Sci«nc. Loç:alticii spur in istro,
rottàttit Susíiéuila. sat Swgíiéuila, in croatá Suínjeuica ;i irr italiiurãr Su.sgrutuizza (tlar BlnT ori.
írr SFll, \IIII (1901), p. 523 dà ;i o Íormir italianá Frascati.l. Satelc:rcostci corriune, toatr
locuite de istroromâni, se aÍlá la o rlepártare mal micri de 6 lint clc cerlru: 1a tord, I-etai
(cr. Lelaj) (de Íapt Letãi), (Bexrott, lac. cit., dádea çi Lcíatta),1;r surl-vest cle acesta Gyàdi,ttc
(in croatá Graclínje, ín italianá Gradigtte sar çi Castellania). La sud-cst rle ccntrul comunei.
1a a,proximativ 1,5 km jumátate, se gáse;te satul Nd.sclo (dupá Iorna localii istrorornâná),
numit in croaÍá, Noua I/as gi in ilaliatá Villanoua. Incá mai Ia. sucl se gáseste Suçód.mt.
al càrni rume oficial era, di11 1922, tot Swcod,rtt, in timp r:e mai inainte era cunoscut
italienilor din regiune cu numele de Frass'ineío: croatii rruruesc álcest sat Jesenouih. 'Iot la
sud, dar ceva mai spre apus, la 2 km de centru, se gáscitc sal:u7 Coslercaani, ín croatá
Iiosíréan (in itaiianà Costerciani) çi chiar aláturi Rrdo (prorru;rtat de istrorornâni çi
Bàrdo, Bírd,o), a1 cárui nume oÍicial italian era Brian'i (pcnlru cá locuitorii se autonumeau
briani), dar care era cunoscut italieuilor cliu Istriil cu numelc rlc Collc San Giorgio. Cevamai
la nord de Briani se gáse;te satul Grobnic, al cãrrui nurne italian c.ra ()rabcnico (dupá Benrorr,
loô. ait., era cunoscut si cu numele d,e Auell,ino), iar nunrele croat este Gromnik. Pe hartá,
ittre Gyobenico çi Grad,igne, este indicat toponimul Câyntl.,í; n11 este vorba insà cie un sat,
ci <loar de un grup de 4 Íamilii, toate avind nurnele de Íam1lie Cârnelii, care vorbeau
istroromâna. CÍ. S. Pugcanru, Studii istrorontâ,na, II, p. 39).
 292 t,I]\{]]II,I] St ])IAI-ECTEI,E N]]OLATINE
f.u ioalr: r';.i riilt.rcrrlr,lc dinilc r.olr: 1a1ru di-qlgg!.,r, sint atit de mari
i(r.5 irrt'ir .sr lrr,l i,,r,'l, Fíãlãjliiiliinrrrf;rs;en-"-iil?iTt,,
clt'rrrerrtc.krr stniirrc asimil:rtt' in 1cxic), vaqêq]
1mã*flnstfircarza
zintá totusi
i-êc;
1,:r_l§Lrcr_r:au!nt(,(liu(,s,,Íl:ú()r'"írzà rnovalrrlor prororomíne. j*l Ele provin din
1:usLtcr-rcuu.t t r t r <:r r-t ;lú1 1!;1.! » itzá inovat.iilor
1 < <,:
l)('r t();l(t:l Ilr (iil(: sLrillilosll r()n)ant.lor se Êascau Incà utttit intr-o regiune mai
lrrrll slLu rrrrri pulin vastá, dinainte de inceputui dispersiunii care urma sá-i
ltlrrci-r irr.regiuni ilrclcpártate unele de alteie, din },Iacedonia piná in Transilvania,
<lin tiollul Salonicului piná in Istria. Una din sarcinile principale pe carc si
it'-au propus cercetátorii români este aceea de a reconstrüi, hr irásáiurile saÍe
firndamentale, protoromâna (s). Fárá a intra ín amánunte, enumerám princi-
lraicie fcnomene care pot fi atribuite protoromânci, cri atit mai mult-cu cit
1»'oblcma plotorománá nu a_rg numai imporranià íilolocicá, ci 5i istoricá, p.nrrrL
rezolvarea complicatei probleme a originii românilor sau, 'mai bine zi:, a.
locului de formare a limbii române. [**l
inainte insá de a lua in consiclerà1ié fenomenele care pot fi atribuite pro-
toromânei, trebuie sá examinám accle caracteristici care provin dintr-o-pe-
rioadá anterioará si care pot Íi atribuite latinei balcanice.
Pentru a reconstrui aceste caracteristici, mai mult decit cele citeva elemente
cpigrafice, sint utile confruntàrile cu dahnara- (§ 65) si cu eiemenrele larine
din at3ng+-l§ 3E.1. Latina balcanicà ,mpii, .^'qi..^ -ãi-rr.,á." prrr. n !íahno). Nu ar fi exclüs
,rt'"*.ti"t ,t'. i*tern. Phonologie-Tagung in Wien...hgg." J. Hamn, Graz-Mrien-Kcjin, 19ó7.
p.262-272 (si in recla.ctare romilneascá l,todeLul sírbocroal al sistemuhti fonematic.istrot.owârt. io
t trc(ldyt d, linprt'liLd. XttJ r1968;. p.3-11,. in ccea ceprirestcsr.rcmul \-crbal, cl. (,. J- iiLE-
xtrovt, l;unc|f slau.'iattshíh glagol'nth Prislaaoh u Islvoyumynshorz [Functiile prcÍixelor verh:r.ie
slave in istroromânà], in ,,Voprosy slar'. Jazykosnanija", I\. (1959), p. 34-72-. Cí. si X{. Antonv
-l4t'RRf,\. I (tlrai aspccl attd Aychi-asD,ct iil lst,o-runtenion. in,,La linguistique'. l9ó9. l.
p. 59-90. In{luenfele din cein ce mai mari ale croatei asupra istroromâuei, in caclrul ulci poputa.tii
rlc multá vreme bilingvá, au lost puse in luminá in citeva lucrári merituoasc :rie tinàruiui iomanisl
croat August KoveÕsc, dintrc care vom amintj: Nolcs sur lcs formes d.c cas cu ,islrorountain, in
SlIrAZ, ){III._XIV (1962), p. 75-84; Notres tle lex'icologic'istyoroumainc. Sru. la rlisforitiotr. dt:s
mols ancictts et lcur remplaccmellt per des lnols croates, in Slnlz, XV--XVI (1963), 1;. .i- 39;
Qu.eltlucs influences cyoates d,ans la ntorl>hosyntate istroroumaine , in StIlÁ2, XXI-XXII (l96ii),
p. 57 *75; Certaines modiJications gramtnaticales at sétruant,iques des ,,quanti,tati.t's" ct ,,c1uat.itaí.iJs"
islrorount.aúts d.u.es à l'.inflwence croate, it StRÁ2, XXIII (1967), p. 195-210 si in spccial Oàsrr-
uatioms sur les inJluences craates dans la grammaire istvoroumaine in frumoasa revistã. irancczir
,,La linguistique", 196E, I, p.79-115 çi in special volumul Dcscricraa islroyourâ.yr:i qt:tualc,
Bucuresti,1971.
(s) Este Íiresc ca, adrnitindu-se
inrlepen<lenta limbii moldovenesti fafá clc rorrráuà
(v. mai sus nota 4), sá se considere ,,independente" si cele trei mari r.ariotãti dialectaie
din sudul Dunárii. Aceasta este concluzia extremá la care au ajuns citir.a lingviçti români.
Cf. Ar,. Gnaun, Stwdii, d,e lin.gtisticã, generalà, Bucureçti, 1955, p. 11,2-.127 "s\ ,,Dialectetr,,
li.nt.bi.i yomâ.ne, ln Zl?, V (1956), nr. 4, p. 66-69 [v. nota 3, p.28-51. Pe :rccstc bazc
I. CrtlnrNtr, Cuntdispareolimbà: isírotomâna, Bucurcçti, 1957, consiclcráistrorôlnânacao,,limb;l.,
apartc. I)ar nu tofi llngviçtii români sitt de acord; cL Ar. Rosrrrt, Lirúrí sau dialecíi, in
S,t(:f,int, f){ (1958), p. 101-102; v. 9i R. TononaN, Cu priui,rt l« o problewã de liuguisticti ín
di.scrllic: lirnbà ;i. díalccl, in Cercctàri dc linguisticd, I (1956), p. 91-101 çi in special R. CÂzACU,
,'lulLtttv rJ'u.n.c colxtroucrse linguistique: langue ou dialecte, (Le problàme de l« classiJicat,ion dt:s
irliottttts t'ttttrrt.tts farlés att Srul du Danube), in Rccucil d'éttd,es roruattes publiécs à I'occasion att
l-\-ànrt Oougràs intcyn. tlc Linguistique Romane, Bucarest, 1959, p. 13-29.
(o) 1'r. ',, s1:r:ci;rl
S. Po;cennr, Zuy Rehottstruhlion des (trrwmà.nischen,in,,Prinzipienfragen
rlcr rolturrrischcn Sprachrvisscnschaft", BeiheÍt XX\rI, 7 din ZRPh (1910), p. 17-75, tradus in
1r;trt<'r:zii, srrlr t.illul ljsstti rlt: réconslruction du Rottmain prirniti.f, il volumul S. Iruscanru"
l'al.ud.(s l( litrllr.ristirlr.u' rou»tainc, Cluj, 1937, p. 64- 120.
I{OMÂ)iA ,oa
latinei occidentale, ia transformareal,tti é, i in e, dar nu a pa{lçip4 la transfor-
.-,2;frnar.a lui o. i7 in n 1v. § aQ). Astfci rímda tlãllãneZíca si dalmafa, prezintà
i ú,1,"" rraramenr direrit al Jui ó si r?. !_umai in silabà inchisà, in timp ce
lTf,d alte
,r
t.U/,iiríbiroma@iacorsicaneiu1tramontane,ca5iacitorva
' dialectr foarte conservâtoare din Itaiia meridionalá) prezintá un tratament
unic. De ex.:lat. flõre(m) >rom. fl,oare (pl. floti); lat. *sõnlnu (in 1oc de
sõmnn,) > rom. somtl, dalm. salnll,o; )at. honõre(rn)>alb. nder; dar lat.
alb. fwrki; lat. púlaere(m,) >rom' pwl,bere, dalm. pwlaro,
-alb. >rom. furcd.,
Jú,rca
plwhul (in timp ce in italianà avemforca çipolaere cu o ca infiore-çionor_e,
<ieodrece cuvintele^italiene, ca si cele din cea mai mare parte a celorlalte limbi
Íornanice, provin din forme latine popuiare cu o). Pulineie excePlii, ca eutú,m'- 366
(10),
flxt, ( i ) > rom. toatnnã., r'ü,bew ( m ) > róm. roib etc., explicate in diverse feluri
indicá probabil inceputul unei inovalii care, plgcin( din centrul Romaniei,
n-a reúsit sá se impuná in regiunile orientale (11). Altá trásáturà ce po_ate .fi
atriiruitá latinei baicanice este reducerea grupurilor -cl- iry[í.- ;i -cs- íx,) in
-ps-. deoãiõõê-ãiãfrnn lapi paralel in evoluiia eleÍfrãn-Tê'lõr*latinfm-ãi-Gcir:
-iIfrãtu"".ra, incare -cr )-1i- §i -cs- > -Ísh-l-,fç); de ex. l'itcta >Íor.;..ll,t?tã,
alb. lwftê. Çi dalmata àre gu,a?to 17at. octo, dar aici evolulia nu este absolut
sigurá, intrucit exemplui esie sporadic (cf . in schimb lat. ttect'ine ) dalm'
sá fie vorba in guat>to,,opt" de influenla,numeralului
precedent se\tem ) rlalm. sli,)típto \12) ' coxt > rom. coapsã,, alb. kofshi.l*l
?robabii se datoreazá unei adaptári a latinei balcanice, ca\72àtá de substrat"
çi pcrzi{ia encliticá a determinatlv'alt:í ille ('illw ) , care a dus in româná ia arti-
óularea encliticá, fratrc(m ) illu >.fratcle, hottto 'il,lw ;,onxx'tl, iÍt timp ce in
limbilc romanicc occidcntalt articoiul precedá numele. Prezenla unui articol
enclitic, in albanczá çi in buigará Íacc din acest fenomen o interesantá carac'
tcristicá a icliomuriioi balcanicc; nu putem sá dám insá acestei particularitáli
o irnportan{i"r pr(::r mare, cum au fácut unii autori (13).
]tovirlr,' tot dintr-o epocá anterioarà protoromânei formarea viitorului
tu vat'bul z,r/o, (t'om. aoí.u, ;i,rltít. se,;u cínt&-ao;u) care este, in parte, õffiilã-Ôü*'
7rffi crrnsrruc,il.. arc corGpoirãin1e in cclclalte iimbi balca-
(\_ í 1,,;.. (c[. rrrxrgr. .l)e],ru vcr ypúqo sau ]à ypútpur; sirbocr. lr,or:rt f isali sut
1- :- ^-,:^1: -^-_ri^ cuvinte
jiso-óit,; 1rulg.-1lr.§a-§la,; alb. do shlarnaj). Çi in-lexic existá uulte ^._,,i_+^ r^r:__
lati-up- --.,
tro)
(1r)
Cf ( I'ugcrnrtr, \n'ZR]'h, xxvllI (1904), p. 688-690.
CI. S. l'LscarrlU, LocuL linrb'ii, vowâne íntre lintbile vontanice, Bucureçti, l9Z0' p. 75-26
(si iu Lradueere fturrcczà in rolunrul citar É'lrrdrs tl, lirguislique rountattt. p 2El.
(r'2)
CI. \\'. Mrvrn-Lür:nn, Rumànisch untl, Romanisclt, Bucureqti, 1930, p 2. (in I'Iem.
SLt(. Lit. Àcacl.I{our. s..3-a, vol. V (1930-1931)); asupra evoluliei duble a grupulur'ct-in
tlcrncutele latire rtin albanczà (lúcla) lxtftt, dar direcÍulm)> drejt) cÍ. cel mai recent E. Çeno1,
in Ilculing., VII (1962), p. 165 ç.u. 9i H. Benró, ,4lbani,sch, Romanisclt und' Romrinisclt, it
..Çr,tliiujak'. I (195ó), p. l-1ó.
(rr) CL C. TAGLr^vrNr, Swlla quest'ione d,ella pospos'izione d,ell'articctlct' \n Dacorom., \I!-
,(1924\, p. 515-522: sá se observe cá acea coresponden!á intre articolul masc. sing. -le çr 1at.
i.llt (Jratc.-le) este probabil iluzorie, deoarece sedatoreçte, mai degrabá, asimilárii vocalei -e de
ciitre substantivele de declinarea a III-a, clecit unei derir.ári directe din lat. illc.
í14) Prezenla, in r.egliotá. a construcriei bwle uemd.ur ,,va vinde" nu este suficientá pentru a.
dovedi existenfa unui viitor cu uolo, deoarece ar putea Íi vorba intr-adevái de o construcfie
volitivá (,,vrea sá vinclá"), cu atit mai mult cu cit dalmata derivà forma mai obiçnuitá dc viitor
din viitorul anterior latin (hantwota < camlaaero), ci. X{. B.tnrorr, Das Dabrtatische, §§ 482
.1i 534.
 :ll )1 I ll\llill I sl l,li\l l.( II:t.1. \ll:Ot_.\l tNI ti ( ):\4 i\ N r\ 295

3(17 rrt.t:urrosr:u1 t: ronranict: occi<lcntalc. S. Pu;c,tnru(15) enumárà circa mànir pc dc o partc si rnacedoromâná ;i mcglertoromâná pc clc altá parte;
.l 20 carc sc at 111
SCSc i (deci cca" 607o din íntregul lcxic latin trebuic sà prcsupunem prezenta unei etape iiltermediare coÍIune, deoarece
pirstrat'fir (:r),
vidcnt, rezultatele sint provizorii, deoarece lcxicul clerir.area Liíts, dz in maôedorornâná din ri,;i, propusá dc O. DrNsuslÁwu
roma-nic este departe de a fi cunoscut in intregimcl cercetàrii mai aprofundate nu este verosimilá (22). O altá problemá incá nerezolvatá si iegatá dc palata-
aie d.ialectelor
dialectelor itaiiene,
itaiiene. Íranceze, r,or permite
Íranceze. ladine etc. r,or nerm.ife reducerea
reárr acestui \\zarea velarelor este alterarea labiaielor, fenomen care nu este preroraân si
procent (i6) (dar vor rárnine intotdeauna destul de mülte cuvinte latine atestate doart,'probabiJ rici protoromân, cu toatc cá.i.9i ale-rà<ià+iaile-i+lprotoromàni.
1:p"i,in româná si.altele numai in româná si albane? sâu in român:r si. tt,, /T)inlrr, í"norrcnclc pe care Ie putem co:rsidclar/protoro:ninciom enumcr.i
alalmatá sr absente din celelalte limbi romanice occidentale).
v' rlp",-s!,r.tl
4U ----*--._-
.{11trtttsíormarca I > 4-in-süa[f,--ue cr.tnEuêliil lgi in urtc]e cazuri si j::
sit:rh5- ãiceflTuafã;-"e er . -atnus ) -áttt); aceasl á lranslormare lonrticà i
,.\"L

fcrst pusá de cátre unii in legáturá cu transformarea a ):, ô., in silabá neaccentuaÍ-:L
din albanezá: Dar, deoarece in aibauezá imprumuturile din itaiianá il transíolrnir
pe d neaccentuat ia /, iar cronologia fenomcnelor fonetice române;ti ne arath
cá reducerea lui a in d trebuie sá fie, in tnorl cert, irosterioará cáderii lui -r,*
si -/l- intcrr-ocaiici, jar acest fenomen poate sá fie independent in românir r:nl
sí ir, alhanezá (24). hr orice caz, prezcnta unei rrocalenedistincte, corespunzii-
ioar-e voca.lei române;ti ã, in alitanezá ;i in bulgará ar putea sí sc rlãtrrrezc'
iQ§partial drlmara (v. § ô.5) prt,zinti vt'l;ut.trt.
a prororomana ar Il pasn-ãL vclarcl(, rntactt, sr ciL ,kt,, Íic inaintea unei vocale, fie a unei consoarr 3{i9
ecl lin românà-ar fi independentá de aceea clin r:elelaitc lirnl,i i es. ruanrr (m ) > nrind, 1arom. lrárld, mr[:lr'rr.
R SKOK afirmá cá ..nalata.liz.arca româ.ná a rvrrf
,,palatalizarca românã avut lr,r'
)or: ,lrr',ti
riulxi. il!'t1ttt, )slrotonl. il10,j'tTlv47nt?1t ( ilt ) . - ct1il?. l{( casla 1l-anslol-mar( . car, ;l;
entrelor latinitátii orienta]ó" (Is) si cã ,,palatalizarca români-i t,irc toresponrlcnit,in :tll,rLrrczir, cst<: foar-te veche; ea estr, desi51ur, anterioará rotacis-
,,. Post-slavà, adicà a avut loc dupá secolul al \,rtrI'-lea"'Íior. 4."".1i cgr1stltarr:ar6
to" o l*pgltanfá deosebit^a çi pentru lingvistica clav:r (20), clcaltícl incJcpr.nrlt.ura nruJ!1i,_r1r*o_a1çe i|- ç,cl_s,ltrai_-vcchi,.tex-tet;++É'$:êeiÊ{:airot"ÉistuiLr:::§ -87);Fási'.r
paiatalizárii române fafh. ãe aceea àcciclentalà nu este neverosimilá,'clcoa1ri.r,
íorrrcr ca. lírã. -.:. lott,tt ,,li:lti(' (l'salíi.rca Schciani., 148, (;) l'r'1,in I
carc cs[r:
fenomenul palatalizárii este unul dintlc cele mai gencrarc Ícnomeni, poatt, dcterrninat dc un urai vcchi rr, ;i <It:oarecc'in acerste tcxtr: gásiu num:ri fortnt'
;i
produce acelea;i rezultate, pe_teritorii diíerite, la*distanf:idesecolc.ixl^Estç ca g'rht, { granu.(ru), .[ríu.<-.[rcnn.(rn,) r:tc. r:u disparitia lui -'n-, prin n:rza1i-
insá normal sá admirem cá palatalizarea vrlart.lor a avut ro<.in t,pt,r:a zare (clcci niciodatá -r-, in accstc putinc cazuri spcci{itc in c:rrc z a
l,r.,,tr,-
româná; rámine decj tot prõÜlema c'xplicárii rezultzrtelor diÍcrite ãin cl,',.,,.t,- dispárut dupá ce a nazalizat vocala) (26r. Vcc-birnca 19§t"l 1runllq_Lg3ti1!á{ia
si din íaptul cà elcmentele slave nu sint atinsc_(de c-x. r'. slav ran.a > ratr.ii
.
si nu *rttüf ; numai 4 -uvrntc,-conídr'ratr' ir gt tit'r;rl tl, or 1'1,,. slavi, plt'zintrr
-.":*<---i..
os) loru1 limbii yomâna..., p. 31 s.u. (traduccrca Írarrcczi-r, p.
(ra) 5-", putea 31).
. cita multe &vinte consitleratc rà.rnàrçite liitinc pístratc nunrai in rorpirrii accastà translormarc; acestea sint slitr,ri. ;!{1,í4. jtrpirt .si.sttinlirtd;,ic uceea unii
çi despre care cercetáriie ulterioare au demonstra.t cá cxistà si in altc icritorii. in afarar t)<: ulbtnti cercetátori români s-au stráduit sfíúpirrgi originca slavr"r a acestor cuvinte,
l-< alo.ina ,,stup"), care arc o paralclir iu scrrsul conscr\íl1.or ,,alvcirrc,, (,,stup,,) irr Jadina
ciolomiticã, amintim pe attlcg (latri iti.trtg, mamti uitrc:grÍ ) -: uiit-i.cu.(nl.)', circ' sc crc(iea
izolat in.româná gi. tn sardã. (1ogutl. bídrigu) çi care' rlo ía.pt i1 .üb;rnezir isr) C).DExsusrttxu,Histoiredclalangucralullqtlt.e,I,Paris, 1901,p.215.
"-rísi,'rinçi
(uithur) 9i in unele <lialectc calabreze (ui,triha), cf..(r. f'acrrlvrNl, t/itlicus, (:z) ç'1. 5. Pugcenru,
,,Mélanges clr, Jà1nS, XI (190a), p. 16E Zur llchonstrwhliott dcs liynuniinisclien --."
linguistique et de littérature romanes oÍIerts à 1\1. rtoqrrcs", r,ol. ItI (},aris, 1g5z:), p.255-264 p. 44 s.u. (ln traducerea {rancezá c\L., p. 94 ;.u.); T. Plpertecl, in C.5, I (1924), p. 203 5.u.;
çi arom. :ntulicare ,,verstiimmcln'' (,,a ciunti,') -._ muticus (REW 5757), pentru 'cJre existá o .4.. Rosrrrr, Recherches sur le PhonáLiquc dtr roumain au Xl,'I-e siàclc, Pitrjs, 1926, p. 1Oti.
paralelá in 1,919ta septentrionalá sntodagar; v. G. B. I,rurcnrxr, inOmaglu hti Iorgu lordau, r23) Cf. O. DENsusrANU, Histoi.re d.e la langue rownaitte,II, Paris, 19i4. s.u.,
1,. iU.
B uculegt.i, I 95E. p. 6b7 - 6lO. t:a) 1y. 14rvro-Lünrc, Grund,r., I2, p. 1047.
(1?,
cÍ. \\-. MsvBn-Lürunr, Rumcinisçit, rromanisçrt, Árbanesisch, it MRtut, r (1914), (e5) Cf. E.
Geurrrscroc, in ZRPh, XLVIII (1928), p. 480; K. Sru»r.cro, Linguistú1uc
8: j:l (l ^in special- p. 12 ç.u.) , S. Iru;canru, Locut li,mbii ronrâme ..., p. 25 çi Dacoront., balhanique, Paris, 1930, p. 125;4. Iiosrrrr, Dcsl)le rolrl.á,in BalhE., Xl (1967), p. 69-70(rcprti-
i- (,927- 1928). p. 420.
,1.
dus in noua edi{ie intr-un singur volum a lsíoriei limbi,irotnâ.ne, IJucurestj, 19ô8, p. 610-611
(18' P. SK.K, Zur
Chronologie d.e, Palatalisicrwl?g uon c, g, qu, gu, uor e, i, y, i, im Balhan_ çi bibliograÍia citatá acolo, Ei a se vedea aceeasi.l.s/. lb.rott.,p. ?44-246\. lmpotrivaorigrnii
latcin, i.n Z RPh, XL\II (19261, p. 345 410 1v. in spãciat p. 4ó9). ,,balcanice" a fonemelor d din românà ;i I tlin albanczà se pronunt:i si E. Prrnovrcr, l)espre
(10) P. sxon, Zwut Barhanlàt.itt,
]Jr, i, zRpi, t çdso1, p. +e+-szz (Íragmentul citat este uniwnilclingutslice (LtmbilebalcanicegiltmbilcL'csl-tuTofe?7e),1Í\Slaroyoril., XI\.(1967),p.5--11.
la p' 511). rs6' Cf. A. Pnocorovtcr, Desfre nazalizare si rolacisnt, in ,.Ana1ele Academiei Române,
1:o' ar- G.f\{av;tt, La pronwnzi.a tlclla ci latúra nci riJlessi slau.i merid.ionalz, in lG1, ](^XI\,-
(1930),
seria If, Tom. XXX (1908), Memoriile Sectiunii Litera.rc", p.265-306 (si v. in special p.289
P 1.._ 18; A. Gnt», Della f'alatalizzazi.one d,i k taíino iutertocalico nel d.ia.letto ueneitano, §.u.); G. \Ã'rrcexn, Der Schuund. aolx -n- d.nvch Nasalierung, in /U,11?S, XI (1904), p. 18E ç.u.;
1n 1D, IX (1933), p nj-ng (si in aceste rlouá articole, citatele din bibliografia slavisticá P. SKox, Á ptopos du ttasalistne cl d,u rh,otac'i-çwe rouma'ino-a.lbarals, irr ,.Arhiv za arbanasku
respectivá). slainu, jezik i etnologiju", U (1924), p. 325-34tJ (çi bibliografia ci.tatà acolo).
 LtMBtl-h Sl Dl^l.L( ILLL \hUl..'\l lt\l:'

370 dincl cliÍerite explicalii, czrrc. shrt insà pu{in convi;gátoare(27). ExPlica(ia cea
mai cvidcntá cstc- c:r acestc:r sint inir-adcvltr t.:lcmcntc s1ave, dar intrate intr-o
ef;Oç;r-foartc vechc, cincl transform:rrci- alt > ht era inc'a operantá. [*]
íÀf'íT ir',rlr-.forttrart'a lui -1- intervocali-!,-lil]-l:.j!L9!JútJ-'d->fu--8!k=>-
Lb/,Ç í nsíor-
---ffin.r ic gàseqti: nuinai in clcimcntclc iatinc.;i t:stc clcci pre-slar'à^(r'. sl. gol,qb >
rom. X,tiutnt,';i rru ,,go,ri,l,.; : t.rrr.ol,rgia Ít'rromcnclor ne arata insá cà aceastá
transíórmare estc, nàtural,'mai receltá 6ecit aceca.a lui ll >l' (si in daco-
rom. ) i) <leoarece ilia dí fentcie ;i nyynlgt rtl
4. Iál dc ex. &qtta --> a. ü (in toate dialectele) :

fTran áttà ain sarda logudo-

ling
rezit (quattwor ) battoro ; Littgwa > ltutha ).^Dtr condiliiie sint rlestul de dife-
rfie (cúqrtc > rom. crrrcr, fatir do sard,. hinthc; sa.ngttiu.e ) rom. sínge, f.a\á de
128)).
sard.
._ sarnbant
(-,) S i--gc,tpru. iID&cot.otil., \'II (193 l- 1933), p. 455 s.u. si Limba romând, I, Bucureçti,
940. p. 2t36. Itczumincl pc ,c.,.t: stínà ": r' sl' slar ,,cãstra, tlit"rsori'm" ; st'àpin ,t" +sãmetatta
-< sL' slopau
1

,,rlonrinus" ; julzín -<. t. sl. itt.patt ,.nrrruelc unci Íunctii publice"; :Yi!lt":^^:.sl p' 238
(slov., bulg.,'cá][, p<>1. smetanul. I'eirtru slind, IJENSUSIÁNÚ, GS, I (1923-1924)' 9'u '
ic3in,icatiunclcnicntiranic ,rtr7,,,,tu,.(lcYrte'', c.Í A-4ghüni-síAn'1)aluõi-stdnetc)'Darcu'intul
,oirân.,." nu Íi clcspàrçii ãã slor . slarr .,tirlà cls ot': ceb slcítt "cort"' sirbocr' sÍa, "colibà'
l)oat.e '
áitcrenç:r dc gcn nu este ur obstacot (cI. bulg. lebed,,lettádá" > rom'
cirtrani cle pástori..iar 'l:..\Rta,
-Tlbontortt»uinz-çcl-te 5ludten, Sarajevo' 1919' p .9J a
propus '<
Irttiu)ri1 ; penlru sld\in
*isrrl,rrrri". t'rnrá oblrnrrtà, prirr nrctatczr . 'tn laza *hospil«nus. dc la,iospes t:ll, )ti^:.:.'-::):
Dd'ttrt)lt fr"frio al ttutnr taillttttt. Gct'ire l92-, p j2l' not'r' consrd('ri cu unelc rczcrve cr
(<1ar impotriva acestet
âccst cuvint ar derir,a O" lo .r,n"t" lui Stelan cet trilare, regele tTngarici
ipotezc cÍ. C. 'lÀGLIAvINI, ,i,'"nno"r., XII (1928), p 2l'i) :. intrucit cu-vintrl existà
in slava
veche, in bulgarir, sirbocroatá çi a intrat çi in neogreaciL Ei in albanezá' are o-,aric strict
bal-
IÍL\1924) ' p' 6Ob
car)jc?i si poâtc tr c.piicat toarii üine clin slava ; 'ptnttu'iuf)í]., L)tuctss' Dacoron '
§.u , a propus u,
*g1,purii, pornincl de la glosa' 1únr1 'xoíl-ropct. yflq' , '9d'ápq 1<ovíc'
6ar din notive istorice si ..rtu.arel iii.cl ro.ba de nrimele unei iuncfii publice, este
mai probabilá
o tlcrir.are din slavà, ct la. aai:, ac"st cuvirlt nu se explicá in mod satisfàcátor
in cadrul limbilor
slave (r'. A. Rosrrrr, 1' liôf f - 1932), p. 162 ç u i ; pentru smínlínii' explicafiile de
la *mat-
tartcr ((iucm,., Dacoront.,"5. ri trózzt, p ^;ôr ç " i =''t' il" lo *m&nlana din manttts (Pu;catru'
cuf inte
Dacoro,L., lIf, 38ó) .i.t pr"o-o.iit*ialá. iu atara c1e aceasta, arlmitinci cá toate
cele
-patru slave'
in limbile
ronâncçti ar Ii dc originc latinà, al trcbui sá se explice .dc cc' trecindcare sfaYa lechc ii
ár s-ar íi tralsformat in alz-li nu ar li íost rec]at cu vocalelc nazale pe problema rámint-
citeva din limbile slave *o.l"i.",'í" ca de cxempiu poloneza' le prezintá ,Deci-
rrerczolvatá. Il. prrnor.rcr, íàti,, ii'irrtot lrottàaoiLiL d,cs éíéments slaues ?, in ReuLing' Xl
(19661 p 313-321 a emis ipoteza cà acesle patru cu\-inte âu putut íi imprumutate
rlin sl;n-à
laLinc'
inca clrn cpoca larirrci t,,fqi* =l cá ar fi sufcrit ac.lcaçi translormàri,ca §i <uvirrlclc perioaclá Íoartc
Accst lucrlr insá ar iâce aa'.or"iàu.ar" conta.ctcle cu slavii ca datind dintr-o imprumuturi'
veche, ceca ce nu este.o"tii-.t-ã" izvoarele istoricc çi nici nu rezultá din
alte
Este apoi diíerit cazul.ttui curlint (slíncd) care de obicei sc arlaugá la aceastá
serie: cleoarcce
citat ntai
forlna atestatá mai timpuriu este st'incà, nu se incadre;rzá in cazurile pe care ltr-am anctril;
sus. in carc an > ín. Pentru-tmte aceste cuvinte cÍ A Ros]lrf'I'
sur quelques emprunls
du Rouncain au Slaue mérldiiial et au ltlagltar, in Romanoslat" xvl (1968)'
p 19-22
Rumdrtisclt
(28)Cí. \ r, urv.*-I-t,irl,-'nu*.anirrti,'nomani'sclt, Albanesi'sch,"'., 1 11-§.1'
p. 3; lf. i. Wecrrp, Histo,ische Laullehre tlcs Sard'isahen' Hallc'" 1941' §
496
'uncl llomani-soh,...,
care provjne dintr-urt
I)e la lat. tulg. cinqtte (; hiniue ) sarda are himbe' dar tomãtta cinai'
hinke ct pierderea elementului táUiát 't Iabiovelarei qa pierdere :"," 'L11" ]n-"1;rmâná
;i in
urmiitoarcle cazurl: cqle;';;r1;t; (cale): cínd ,: quandn ltando); ntei <neqw' lnche) "
(ín )cet < (in )qtt )elu(i (n) etc C{ çi-R L On the Rumanian and' Sartl'inian
iíir.1 |outu;p' PoP' Romania t
Tlcetentctlt o.í Latin qo LLa'-g"^,-úrl , Lvt-tt (1953), p 487-489 §i S'
-

Surtlagna; rapporti tinguistici' (ci1at la n p

.2), -56.1-563' din româná
Nu putetn {i de acord à"l.tt" vád iirjabializarea çi sardá ni§te "rámá§i}e
"t
,..-...,.,,,,r-r,," í\' pÍc^À-r tipali.uott.içíi.ca e Intloeutoheo, Romai 1940, § i20)'
ROÀ1.A,NA .) tt'/

ettÍ conditiq!êlê_d-9-plgzg4a in siiaba urmá-

toare a $t -a i(
\ CU ial, -a) dc c-t. sc«r,i < sera; soor(
\rom trece peste alte fenomene protoromâne, ca I lf voc.) )1,
I lui vz- este, dupá mul{i .

neagá orice raport istoric lntre fenomenul român;i cel albanez. [**] Fapt este <:iL
rnacedoromâna çi meglenoromâna nu cunosc rotacismul; cele mai rrechi tcxtc
româneçti (.'. ss SZ) prezintá in schimb rotacismul (Codiceie Voronetr:au,
Psaltirca Scheianá, textele din Codiceie Sturzan etc.), dar acest iucru sc clato-
rcazà faptului cá ele provin din Transilvania de nord, unde rotacismul ap:Lrr'
piná astázi ca fenomen dialectal, in Maramure; ;i la molii din rcgiunea l,i Lrn-
lilor Apuseni, in orice caz, chiar consiclerat ca fenomen dialectai, rotacislnul
trebuie sá fie anterior introducerii cuvintelor slave çi maghiare, deolrrt'r:c
acestea nu partiei nsformare
(33)), fcnonlcn
§i pentru lalterarea la ,,palatalizarea labiaielor"
deschisá chestiunea dacá acest proces s-â clcsÍàgurat intlel;t:tt-
, rámine
clent in
clacoromâná sau dacà estc', din punct de vedere gcnctic, comllrl cu
aceia;i íéno ile.-Ir-apt-este .cá astitzi
intilnim transforrnarea labialelor in cea rnai mâ?êaarte clin teritoriul dacoto-
mân (Moldova, Bucovina, Basarabia, partea rásáriteanà :r X{unteniei ;i aproalrc
toatá Transilvania), dqi in condilii diferite pe un teritoriu atit de vlr.st; in
unele locuri, pronun{are? alteratá a iabialelor este (sau era) o caractcristicà
a vortririi íemeilor (3'1). In meglenoromâná existá un dublu tr-âtanctlt; .tici
Iabialele pot fi modificate sau intacte; Íormele cu iabiale modificate sint rnai
numeroasc'; este insá imposibil sá considerám cà formelc cu labialele intacte
sint datorate influenlei dacoromâne (35), ci mai probabil este sá admitern un
{rr) çi. ,. lonnlx, DiJtongarca lui e
çi o accenl.uqli ín. po:il.'iilr -ã, -e, Ia.§i, 1921 (a sc
vc<lca çi irnlrortanta recenzie a lui S. PugcARtc, Dacoront., I (1920- l9zl), p. 377-39ô).
(3r')
S. I'rrlclnrrt, Zur Rehonstrtthtion desIJvvumànisch..., p.38g.u. (pi in traclucerea Irarcczã
citatá, 1r. ti6 ç.u.) çi Dacorom., IV (1926- 1927), p. 1375 s.u.
(31)
Cf. s. PuscÀRru, Stwd,i.i, istrotomâmc..., vol. lI, p.72çi 317;N. JoKL, IF, XLT\' í1926),
p. 50. V. si Â. J'trr-orÃ, La. na,salisation ct lr yothacisme (sic!) rTaus lcs laugu.cs roltrltuin( cl
alba.naisc, Brrcarcst, 1925 (çi rccenzia lui S. Pu;canru Dacorow., IV (1926-.. 1..9271, 1t. 137E
s.u.). A se veclea çi articolul lui IJ. Sxox citat la p.295,nota 26, volumul lui lloso,TI cirrc va
íi citat lrr not:L 32 1i S. 1'ulclnlu, Limba ruuúnà, 7I, Bucure;ti, 1959, p. 250-25.1.
(:z) A. ll,,s,rr'r
l , I:tudc sur k rhotacisne en t,ourtain, Pa.rís, 1924, p. 54.
(rr) CI. W. MEyLR-Lirllriti,
Palatalizarea. labial.clor, in Dacnrotr.,1I (1921- 1922), p. 1 1!r;
D.MACRL^,]'alata.li;art:alahiolcl.orínliwbayom.ânã,inDacorotn.,IX(1936-1939),p.92-160.
(34)
CI. C. T Moiti.fi.ca,zioni d.el. linguaggio nella pa|laía. dallc donut, in voluurul
,,Studi in onorc ^cLlA\rrNr,
di Àlfreclo ll'rombctti", Milano, 1938, p. 87-l4Z (si problema palatalizi-rrii
labialelor in r('rnlrnir la p. 94*102); R. Ja. \\rLr-p, Molda.uski.r gouorlt Õcrnouiclu,i oblusti :
Iionsottcrrtli:»t IDia)ectclc nroldovcnesti clin regiuuca Ccrnáu]i: consonantismul], Iii§irrcr', t96.1,
p.14-79.
(35)
Cum creclea Ts. Caprrrx. l,Iepluroromânii.... voi. I, 126.
 r!
298 LIMBILE §I DIALECTELE NEOLATINE ROIIÂNA 299

depalatalizare (36). fstroromâna nu cunoaçte fenomenul, deoarece ale macedoromânilor Dunárii (41). Dar aceastá teorie este greu
in hordul 373
-__ forme depectus
proces
372 ca > kl,'ept, care pot sá inducá in eroare pe un observator super- de suslinut (42). Pentru alfi autori, ca.A. BvHÂN (43), A. RosEru (aa) §i
ficial, sint datorate cu totul altei cauze (47). Macedoromâna este singurui dia- Tlr. Cairoeu (45), fenomenul ar fi indôpendent in üferiteÍe dialecte çi de dath
lect in, -care alterarea labialelor este gene@ {ao)
recentá. l*] Dupà párerea noastrá, protoromâna avea labialele intacte, dar
tendinla spre palatalizare trebuie sá fi existat, dacá nu ln protoromâná, ln vreuna
si pentru A. PnocopovJcr (40) fenomenul este protoromân, chiar dacá nu s-a dintre limbile de substrat, sau, cum pare mai verosimil, de adstrat, cu atit
dezvoltat in mod uniform in protoromâná. Dupá alli autori, alterarea labia- mai mult cu cit româna prezintá, piná astázi, datoritá unei influenle slave, o
Ielor, existentá sporadic in dacoromâná, ar fi datoratá unor migrári mai recente opozitie intre Íoneme palatale ;i nepalatale (46).
Printre caracteristicile morfoloeice se Doate obseiva vocâtivu-lui

-.J Crôíutrrndo l dativ primeçte apoi, in

-./_-
lara doÍ.mioí\.i
orâ'r

BrstP-\'\'\.kmt
r

narea unor fapte precum: concordanlelecu albaneza, care nu pot-Íi datorate

numai influenlei substratului @*dintr-o anumitá
perioadá de simbiozá; caracterul bulgar (çi numai in mai micã parte sirb)
aL elementelor vechi sláté din rômâná (elementele slave nordice, de exemplu
rutene, sint toate mai recente); lipsa_elemente,lq1g-e,q4ppgc_q lechi (v. § 57) etc.
Fi,g. 25. Aria palatalizáriilabialelor pe teritoriul lingvistic dacoromân (dupá Puçc.lnru, Limba N atural, chestiun ea a devenrt' m diTffi ffiiif*dráfaln
romÁ.nà, I, harta 6). Linia continuá (care in original este de culoare roçie) indicá zonele in politic. CerceJátorii români nu nêagã p@n!a in sudul Dunárii, dar admit
care p inilial dín pi,oior este mentinut intact (ín afara acestei linii apar Í.orme ca h'iéor, çi existenla und-õêntrE]q viaiá rómaná in nordul Dunárii; astfel se confirmá
ph'ióor, h'd§or); linia punctatá (care in harta originalá a lui Puçcariu este de culoare ,,teoiia continuitáfii",_-çarg_EÍs . ÉóiÍiôtÕrii gcolii istorice ardelene d" 374
verde) incercuieste regiunile in care p íni!íal din piept este intact; in aÍara acestei linii
existá Íorme de tipul h'ept, ph'ept. Linia intreruptá (care ln original este albastrá)
"'-
ia sfirçitul ilec-õIulüiãÍXVÍÍI-lea (ltiãúiSãcrill,Trll;D, *te-sulfinutá de toti
indicá zonele in care m inilial din miercur'i este intact (in afara liniei existá íorme de tipul istoricii români. Dintre filologii români numai ArpxeNonu PnrrrpptoB (1859-
ã,erc.ur'i, mü,eraura). Se observà cá nici liniile 1 çi 2, care degi privesc acelaçi fonem in pozilie
inifialá, nu coincid perfect çi cá existà regiuni (de ex., intre Orada 9i Arad) unde se spune (nr) 6""..1. este párerea istoricului român D. Oxcrur (in revista ,,Convorbiri Literare",
picior dar h'e/í, pÍecurr. çi alte regiuni, de ex., pe la Buzáu unde apar h'iéor, d,ar. fiept. XIX (1885), p. 589) impàrtá9itá de fiiologii M. Gasrsn (Chrestomathie Roumaine, Leipzig,
1891, vol. I, p. CX) gi O. DensusraNv (Histoire de l,a langue rournaine, vol. I, p. 314),
(az) 61. 1r. ClrrDÁN ln revista ,,Junimea Lúerarva", XÍV (1925), p.275.
(rs)6. 3yH6N, ln J\IRS, III (1896), p. 18.
(u) n. Ro""rrt, Recherches sur la phonrátique d,u Roumain au XVI-e siàcte, Paris, 1926,
p. 133..
i36) C{. A. Pnocorovrcr, Dacorom., VI (1929-1930), p. 417 ç.u. (ns) 1". 6o"rooN, Aromânii,: Dialecíul aromân ..., p. 309.
(rz) 61. 5. Pugc.e.nru, Stud,ii islyoyomâne ...,vol. II, §57. (m)
(sa)
6 i" vedea aceastá problemá tucráriie lui E. PBrnovicr citate la p. 255, n. 108.
ln
ç1. 1'r. Ce.Êro.lN, Àromânii: Dialectul. arpmâ,n ..., p. 292 ç.i. (Á6bis) V. capitolul Notd, asupraaocatiuulwi românesc ]a p. 25-31 din volumul iui A. Nrcu-
(ae)
5. psç"ap1v, Zur Rehonstruhtion d,es tlnumànischen..., p. 39 ç.u. (trad. |ratcezáp.79 r-x,scu, Inddaid,ualitatea limbii rcmâ.ne ôntre li.mbi,le romam'ice, Bucuresti, 1965 çi .bibliografia
ç.u.); Dacorom., IV (1926-1927\, p. 1309: Limba românà, II, p. 234 s.u. discutatá in mod critic din acest volum. C{. I. CorreNu, MorJclogia numelu'i ín protorond,nã
(ro) a. p*o"onovrcr,
ReaFil, II (1928), p. 181. (româna aomunà), Bucureçti, 1969.
 300 LIMBILE SI DIALECTELE NEOLATINE DALMATA 301

o
unor resturi Sursele de douá feluri: , con-
st recunosc cá locul de formare al limbii lma
stabilit in
rn speclal din l(ag
special cea orn Ragusa,
cercetátori (Ive, Bartoli) Aceste
a teri
la
d: care s-au .su netá gi croatá),
ce contribuie la a da românei un aspect particular, o individualitate sui-generis, inlelor noastre asupra materialelor, tem
este caracterul diferit al influenlelor de adstrat çi de superstrat,(t,.§ 60). dalmatei: unul de nord, constituit
§l unul cle sud. constrtllrt .lÉ
bogate in ceea ce prive;te v Veglia.
§ 6s.
. Sá examinám citeva cara ici ale dalmatei.
U)ln c""u ce priveste v;ca átia
noastre
iar vocalele
tiv la Àntivari (Bar), sau cel pulin piná la Càttaro (Kotor), spre sud. i5.1!gllqii

Dalmalia indicind mai ales oraçele Zara

Antivari
in Quarnero, ln sec. XVI,
ni, procuror venetian
afirmaexistenlaunui,,idiompropriu,careseaseamánácu:uncal,mone...'t (48) casa.í
.teta. <
tata. (vegl. _lq,lla, se
ta a reu;it sá reziste in acele teritorii in care existenla ii transformá in c in silabá deschisá: d.ik < déce(m) çi h ia ià slâta
vel, s1 anume ln inchisá: Íiar < férru(m),' lat. vulg. g (õ) se transfôrúá in à in silabá
deschisá: Íuk < fõcw(w,) çi in gra in silabá inchisá, de.-ex. naat < ^.
çi dinspre sgd, mai pufin, nõcte(rn). Lat. vukif e [ai. clas. e, í) se transfonná inl ü in sita-bá
De aceea a albanezei. dar trunderea tot mai puternicá a limbii deschisá: halna I cêna! paira q ldraffinchisá:
ve*ete, limba dalmatá a ajuns
izolate si chiar-i[ ácestea cu 'i:i%;,ifr1?tríJ$;"'fi ;,"'#í":k'1#"H#h:[il-?1,J1*'*11Í,,u
37s in aE,, in silabá desúisá: nefaEt1nefõte(m); krag.hIcrü,ce(rnjjfuq-
plu, cá la Zara (Zadar) dalmata s-a stins foarte curind, in timp ce Ia Ragusa
"@coreipunzind iat.'clás.,í ísalnno < *sõlncffi
(Dubrovnik), care nu a fost subordonatá direct Republicii Veneliei decit
pentru scurt tÍmp (1205-1358), bucurindu-de, deci, de o pozilie de indepen- vutg. p (lat. clas.
den!á cu totul deosebitá, dalmata s-a stiripppre^sfirçitul secolului aI XV-lea. consobrinu (m) çi lnrln
In sfirgit, intr-o arie izolat i clas. ú,) evolueazá In ol 1n
inchisá:
simpli pástraserá in vorbire dalmata piná prin secolul trecut. Q!!!49!cunoscá-
tgt=ü-irúetl*gL€t" (AnÍoria-JglgA,-zis Burbur) Ê -sdtffi;;tãã-i" dalmatei este de inova consonan
(ez) p"a11a mai multe amánunte, cf. articolul obiectiv
çi Íoarte inÍormat al lui M. Fnrpo- lui
wÀcNER, Über die Sprache und Heimat der Rwmiinen'in ihrer Frühzeit, in ZRPV, LIV (1934), çi formele citate mai sus,
---r "-';"--t
p. 641-715 gi bibliografia de acolo. A se vedea çi cele1alte indicalii bibliografice de 1a sflrçitul diH, naintea c y p, ve prezintá palatalele i çi § (rí chiar
acestui capitol. Vezi çi articolul 1ui V. ARvrNrr, D'ie Entstehung d,er rum. Sprache und d,es yum. çi inaintea urmasilor lu i u, probá evidentá a existenlei unui ai precedent):
Volhes in Lichte d.e/ jungster Forschung, 1n ISI/S, CCIV (1967), p. t-25.
Ga\ ço1*on" este unul dintre numele ,,argoului" ln ItaJia, cf. R. Be,ccBrrr-pot-t, Saggio U:'^-"J. C.
di una bi'bliografia d,ei gerghi italiani, Padova, i953, p. 205 §i F. AGENo, in IlV, XII (1960), .
p.9sj, _KõNrcEs, Veglia mai olasz nyelujárdsafActualul dialect itaiian din Veglia], Buda-
1933 (,Í,LRBud,apest,3); X. H. Muran, [)niersuchungen zur óahaasíina deí Inset Krh
p. 125. ( Veglia ), Leipzig, 1928.
 I,ADINÁ, 303
342 LIMBILE §I DIALECTELE NEOLÁ.TINE

din Apulia erau de origine iliricá) inainte ca venelia sá devinl stápina

vióain,<aicinu(m); óenh<cinque; óol<cúl,ot.(m). Pa! - aceasta este o çi-cá.,
fazá ulterioará â dalmatei nordiõe, deoarece documentele dalmatice meridio- Ãaririi.ii, coloniile *ilit"r. si máifurile care se indreptau spre Iliria plecau
majori-
nale çi cele mai vechi imprumuturi intrate in sirbocroatá ale-st1 prezenla ài" itrfi" meridionalá. Rezultatele lui Bantorr au fo§t acceptate de
velaréi: in documentele manuscrise, gásim anck'idere ,,a ucide" (Ragusa, taiea cercetátorilor italieni çi stráini; cu toate acestea CrBrr'mxte MBnr-o, in
1364), bachiti ,,bacili" , pl. (Ragusa, 1348) etc. ; cf . in sirbocroata dialectalá din cliverse scrieri, s-a opus acestei teorii çi a lncercat sá demonstreze cá
Dahíalia ptakir ,,pláôere", himak ,,plogni!9." etc.). ^Lipsegte cu desàvirçire ãcalismul si mai alds consonantismul din dalmatà (vegliotá) concordá
Íenomenul Àonorizárli surdelor intervocalice (fenomen foarte important pentru r""i áãgirUa'cu ladina. Atit Banror.r clt çi Mphr,o admit contactele strinse cu
distingerea elementelor dalmate din sirbocroatá de elementele mai moderne'
_
iã*a"i dar, ln timp ce Benrbrr vede in dalmatá un membru din aceapa-r.te a
venetõ;la Ragusa: kolpijerla ,,plapumá" este, evident, un element,. dalmat, Hã*á"í.i pá "rr" tl o numeçte- ,,apenino-balc-ani3" çi care. leagá italiana
centro-meridionalá cu româna, MBnio considerá dalmata un inel al lanfului
cf. vegl. koplirta, in timp ce kwueita,,covertá_(a navei)", careseintllnegte in
croati din Àrbe, este un-imprumut posterior din ven. couerta). ;;;; reuni ladina çi româna. Z. MulleÕló observá cá dalmata concordà
";
ã" ro*a", aproape dxclusiv in elemenie conservatoare çi cá inovafiile
." printr'o'aderentá la sistemele lingvistice ale sirbocroatei 9i venetei;
in """fi"aári. inclinat sá atiibuie dalmatei o pozilie cu totul autonomá ln cadrul
-à!ã,
Romaniei.
imediat á este numele unui
adiná r'e t o,r o,m a n
orren

mn '(curnnat, lemn).
ln morfologie se observá prezenf a lat. mene2 matlg in funclie de acuzativ
'i^ At pronumelui"de persoana I singulár @fffi{çi persistenla compara- ,to
l--'/tiv:ullrí tmaior -> rhauro. La vert, s-au pástrat, ca i-nfõmânà--5i-hr-ftãflêTâ,
','>{' ln
elté sí termenul care desem
ffi -ur. -wor <ffié ; -ar <'-e6' -ro <@) -er <@ea.
-z@i;fl (v. § a3). ããfõreferá termenul z

i,',X"3Erff "y,:;:,;;,,Wf,,":f!:;:,4;I retica ;i se vorbeçte pe un

in ragusaná (constituesco etc./. Fenomenul morfologic cel mai
- áI doil.* irumai
/f,\important din.dalma-tá este insá absenÍa viitotului perifrastic de tipul canlaze
\JUh.aôeaJ),. § 51) §i folosirea, in lolul lui, a formelor de viitor anterior iatin de
377 {;píàantaaero > ht:l_4f;*il'folósit ãeT. GÃfriílscHac çi d"ÀF. SurÚn-n' í1,
--€itrã1) are çi sens delondilional (,,a; cintaÍ'), dar acest lucru poate fi-dato_rat Ladina se imparte in trei varietáfi: apntsiâna, cehtíah çi rádílteanê,
conveígen1éi cu evolulia lat. caniaaavam (cÍ. Benrorr, Dal'm., §§ 482-484).
Ín rezumat: deçi cuno,stinlele.noastre .asuPra dalmatei sint incomptrete, a"rp- xpansiüíii altor varietáli dialectale
neolatiíe sau a unor graiuri din alte familii.
prin intermediul surselor directe ;i ind-irect-e, p-uleT sá colstalám cá^lexicll 'l&arietatea aDuseaná curr,rturle-glaiurile romanice din cantouÍ Griglo$i (fr'
3e. distinge printr-un conservatorism deosebit. al elementului-lqlin Sjnl-de- (Iad. Surselva,
rernarcat in n Grison§-Srm. Graubünden) (EIveJ
g.*.'É,i"a"à. oberiand), §"tfpt"i"a EA' §Gãva s1.u Q\chun central'
Eã"". úiii"tuti"a""1, É"eáai"r@EngiadJna, serm. Engadil)- ;.ruetubst
, asa cum pare, palata- iliai rásáritean din ãcããiã:Çiliàtatq_esle-Íom.al-aslaz!*dq Val Monasto'o

çi multe quanle de sens Uell ':êcu-

ilõíãa aceãê coi;cidente êleiahal§t-lu româna çi cu albaneza, adícá cu unii continue a dialectelor
Romania orientaH,ffiã-rrno Benrori\. §§ .9 çi 11), cel mai mare
a

cercetátor al acestei Éí6i, alãTrrcêfÕã Àonstreze cá dalmata are raporturi

foarte strlnse cu italiana meridionalá 9i in special cu dialectele din zona (v;T3'I:
Abruzzi-Apulia, care din punct de vedere geo§raÍic au o pozilie veciná-, peste Confederatia
Adriaticá,^cu teritoriul Dalmaliei. Dupá párerea lui, acest rezultat ar fi intá- ffiiã-unitará datoritá co
:

rit de Íaptul cá in amindouá regiuniie sê gàse;te un substrat iliric (mesapii Ianturr muntoase rnalte o.

),
:i

Í
i:;
'1
304 LIMBILE SI DIALECTELE NEOLATINE 305
T,ADINA

381
Iü Y arietalea centralá'este
ne sint: Fassa,

centra

dupá catastroÍa-naturalá din 1963)'

-/ ' *""*
tisiPq!.a ""'^"*-* - , c@
"ri."tâlá ".t
cu coqeli|ol5l)+ináJ,â Trieste çi ilIuggia. erau odi-
gralurl (tergestln
graiuri
ile. g,raiurt (tergestin
{tergesrln 9i m'rgli-
mugli-
|; c-â suprapus
t"ai"., dai venetís-a peste vechile
crlnrâmrs neste vechrle çi
?I Y.lu§ll:
"i6ía ."r,ri.tt l1
:;;\-};lR?.Á "-, p"úi."t
.saô:Çffiá 'I; ia frieite
i,i91. c.arte d:
ô carte gill:g:' t:
de diãIoguri, in vechiul dialect
"^:'.1',*,u^1"11"i
nea de de-a
àflá o zoná lar
(o mare parte din
s-a arátat trei !i; in zonele
ln Ladina nu
Fig. 26. Ària de ráspindire a ladinei occidentale (drpá, Dicziunaú Ii:ffi@arecteledin
F"'"r,ir"1, din cifeva v.a,i-at9,c"".t:l*"'Jt:'l:,.!u:t-it
rwmantsch-grisckun, cu unele reduceri) ü; itã;sú;,.Íàr
"àd) lombardá. Pe de altá parte,
ril""t" ;r;;ú;;-; traíziçie intre ladiná ei di Fassa aratá o treceie tot
ãál;i""*J'.iiiüü";ffi;r.Ji"" [ã"ii"ra ái" v"t
mai Duternicá càtre arãi..t"f. a" tip trentin
(adicá-de-tip veneto-lombard)
il;"ü;í-dt-ÉÉ;*;, r"' semi_tadinái.a), 9i vai di cembra, prevalent tren-
cultural comun (intrucit Coira' (Chur), centru administrativ çi religios al tiná. De asemenea Piavei gi á afluenlilor sái, dialectele din Agor-
Grigionilor, a fost foarte curind germanizatá) gi pentru cá regiunea Grigioni ".íãã
este lmpárfitá, din punct de vedere religios, in douá grupuri: protestanli gi
catolici, se folc'qcsc in prezent in sásepropunáinultimiiani.Dealtfel,problemaconstituiriiuneilimbiliterareçiadministrative
este cituçi.depufinnouá;
pale (soprasilvanà si engadiná) unitare pentru cei aproape ã0.ôoó á"" retoromani din Grigioni.nu. lui H Monr"
ca a Íost dezbátutá iasfirçitlui'secoloioitt""ot(cÍ.ln speciál articolul iucid al cu titlul
õ**,í"rntiii* i1nn urtirií"u"iri í" a",ir,tãtiichen sihweiz, Bern, 1888, republica.t
(so) 6. or-.."
a piebiscitului nalional elvelian din 20 februatie 1938 a Íost recunoscutá, t:)u Çntnrhaoçtrcit i.n ,ari""iíi'§ri.rir, ,,Ar= Dichtung und Sprache der Romanen", vol l'
cu o majoritate zdrobitoare (mai mult de 901" dintre cei care au votat), calitatea de ,,limbá
'-":;ri{T;i;;:;,'";;;;,-;';;;-'áb- R;,,iát't, putin pina-acum'^:'f T'-9:::-"e menline
rt.ey

'"t
pt"pt"ã*á"fã'solrasiitanei r" ã"igià"ii ácciáentali-çí a engadinezei in Engadina' ca doi
nalionalá". diatectului retoromâtr ,,romanaio", dar nu çi aceea de ,,iimbá oficialá". Articolul dezvoltá ca limbi
116 din noua constitulie prevede: ,,Das Deutsche, Franzôsische, Italienische und Rátoromanische oilastri ai retoromanei, i" r."'.a-*%1r"gá l, o limbá'unitaràl amindouá se sint {olosite nu
sind die Nationalsprachen der Schweiz. AIs Amtssprachen des Bundes Sililà.'il, i""#*]"iir'11;;;;;";, i, to|rtiraltt" cu maioritate retoromaná.
;;;;-;"i;ã"'"ir.i vuietáti'-Gopiasitvaná, sottositvaná, dialectul din surmeir.,. engadina de
rverden das Deutsche, Franzôsisúe und ltalienische erklârt". Se face astfel deosebire lntre
enc si ensaítina <te ios): r. .iãiir" À"aii, pentru predareâ retoromanei atit ca Limbà matcrnà.
,,timbá narionalá" (Nationalsprache) çi ,,limbá oficialà" (Àmtssprache); tn timp ce toate legile,
documentele oficiale etc., trebuie sá fie redactate ln cele trei iimbi (germaná, francezá çi ita- :ilJi i]"rffi#.i.ar'rã'irri"i'rà"túi-." {i"'a.ra cursuri diíerire, unut in soprasilvaná çi unul
apãrá timba mateÍná (retoromaná) impotriva
iianá), nu s-a considerat necesar sá se extindà acest privilegiu çi asupra retoromanei, poate i,i";g.ãã,i,ã." pilà.;t lIrg"- ;*rrtscir,,, care principate (Lia
pentru cá retoromanii reprezintá de-abia 1o/o din populafia elvefianá (48.862 ln 1950); dacá
!1
p;ri;;i;i;i;";i*,xii," rçiãr"ãã""-ã"táte cu titrul in cete douá varietáti steht-das
Rumantsoha-Ligi.a Aomontsoüi. pãti" problemele actuale' cf A'
t Baun' Wo Riitoro'
ún cetátean elvelian de limbá retoromaná se adreseazá autoritálilor centraJe (federale), trebuie juridic' G' R GTBRB' D'ie Rechtsstel'lung
sá Íoloseascá una din cele trei limbi oficiale, eI poate insá Íolosi retoromana ln relaliile cu aute- :i manische heute?, Bern, 195j;í -ri';i.; ientru aspe^ctul
ritáfile cantonale din Grigioni. Articolul 116 din Constitulie vorbe;te de,,retoromaná" ln general,
,t
tles Rd,lovomanischen in d,ev Schweiz, Winterthur, 1956'
(ar) ir6" ultimul sat ladin central, Presenaio, §i primul sat ladin oriental sau friulan, Forni
çi d.eoarece lipseçte, cum s-a arátat, o limbá unitará, iÍrterpretaÍea este Íoarte largá, Dintre ]
dia.lectele retoromane, aveau o tradifie literará soprasilvana çi engadina (cu cele douà varie- Avoltri, se gáseçte o insulá de limbá germanà, Sappada'
"14a1ça.1r,
tá!i, de norrl gi de sud), adicá tocmai dialecteie din zonele periferice de apus çi iásárit ale j:
Gz) 6. Dialoghi piaceuoli in d,ialelto oevnaaotro tviestino colla aetsione italiana,
ãaiçi", fatá numele lui.Mainati' a fost publicatá de E Scnerz-
l1l
domeniului ladiir, attt de diferite lntre ele lnclt, chiar dacá lnlelegerea reciprocá nu este exclusá, ,i:
Trieste, Marenigh, laia 1o
in orice caz, ea este Íoarte grea. Dialectele din zona centralá (Sottoselva çi Surmeir),care ar *i*,''* "3"á àialetto triestino, Trieste' Balestra' 1891)'
tit6i Avanzi àelt'antico
fi uçor lntelese atlt de sopraailvani clt çi de engadinezi, aveau o tradilie literarà;Í,prea reôentá :;
ç1. a. I{ErLMÂNN, La parlata di Moena nei suoi rapporti con-F'iemnte^e_con Fassa,
(sa)
çi prea modestá pentru a se puteâ impune ca limbá literará comuná, a§a cum s-a lncercat
1.:

Bologna, 1955: As?etíi, ptobl,emi'e aómpiti delta linguistica trentina' Bologna' 1962'
t!
r§',

.-
''r*

i$

ti
l§
 -!
306 LIMBILE §I DIALECTELE NEOLATIN1i ],ADINA
307

dino,Zoldanoçi.Cadoremarcheazáotrecerelentádelaladinásprevenetà(54).382
§ Asemenea pozilie.intermediará au gi unele varietáli ladiniaanie din partea
(.
de apus a provinciei rrento si anume dialectele din váile Sole si Non. Admi-
tind, aga cum a.fácut G. I. Ascou, cá in toate aceste cazuri ar fi o suprapunere
a douá straturi diferite cronologic, unul ladin, mai vechi, si altui mai nou
/'e lombard sau venet, nu se pot explica toate dificultátilel chiar Ascorr
§
U c2 era. constrins. sá.impartá dialectelê de tranzi{ie in douà grupuri, unul
mai mult ladin çi celáIalt mai mult venet sau lombard. Atit Ãsôr,r'.ii ;;
romanistul austriac Tnrooon Ganrurn (1843-1925), cercetátor consacrJt .

al ladinei, considerau cele trei grupuri ladine ca treí insule rámase dintr-o
unitate mãi veche, ast[z.i Canro Berrrsrr, in 1910, a negat exis_
tcnla unei adevárate unitáli -dispárütá]
ladine çi a afirmat cá ,,nu existâ... disãontinui-
tate intre varietátile l-ldine çi italieáe, ci o zonà de tranzilie care variazá d.e
la fonem Ia foneá" tutr. gaifl5ff-çl-ã ã"r""rtat teoria in nurneroase scrieri
o
ulterioare (56). §i canro saliroNr, intr-o celebrá prelegere : Lad,,inia çi ltalia tsz»
,
a negat-in_dependenla ladinei, suscitind diferitã rea"clii mai ales'din partea
'Ó
civelianá (58). Dintre toli cercetátorii care s-au opus ilnitálii ladine, céI mai
o invergunat a fost cenr.ó Barrrsrr: el nu numai cá neagá existentá unei uni-
O
táli lingvistice ladine in sinul familiei romanice, dar nu ãd*it. nic'i o anumitá
o
o

o
iii::1l?':ff f l,:l"q#ül#Gff üiÉüi'ffi
drrecfpÍn intermediul varietálilor lombardo-ladine, de
urrgronr slRT-Iegate
dialectele din Lombardia; dialectete,regiunilor centràH
tl;i'"f"#Í,,,
;i rásáriteaná a, fi i.,
,cE
schimb continuarea directá a dialecÍelor venete. El G. penou rssl
u usdü .d mulfumit sá_afirme existen!_a unei lnrudiri mai strinse a iadinei cu italiana;
s-3
x:d aproximativ la acelea;i concluzii ajuns çi M. Banror.r (60). si noi am lncer-
_a
cat sá demonstrám (6r)-cá ladina, deçi prezintã o unitate care nu poate fi tágá-
ao duitá, est_e strins legatá de italiana ãe sus çi cá aria multor .oüirrt. caracte-
fi
N ristice ladine coboará mult mai la sud decit se credea. Aceste rezultate au
.$ fost confirmate de cercetárile sistematice asupra lexicului dialecteior ladino-
: (ra) 61' G' B. Ppr,r,rcnrNÍ,_osseruazioni sur aonfine d,er Ladino centvare,
rn stMtvorg. r
(1953), 9. 127-154 çi Schizzo /onetico d,ei, dialetti. agôrd.ini.. Contributo otto ooioriinrio d,ei d,ialetti
tli transiúone fra il Ladino dotomitico atesino e it veieb. in AIV. cxrrr 1to:l-tóiii,p.zsl-szq.
r55' C. BArrrsrt, Lingue e d,ialetti
d.el Tyentino, ln ,,pro cultura,., I (1910), p. 17g.
\t6' Este suficient sá amintim-'
Questioni li.ngu'istiche ladline: le premesse stoTiihe del,l'wnione
!ing:i1s!ic!_3!:-Cione-d.olomiti.ca..tn À.S-F.r;2, lt çOZZ1, p. 106-135;
'5"U" jriiirà- i",ità tad,ina,
12l9r,XXII,-XXIII, (t929), p. 409-444; L'Ascoli.-e la questione tad,i.ia, 1Ã Áea, XXti
(1929), p.
Ijircnze, -1-51; Popoli e lingue narl'Átto Ad,ige, Firenze, 1.'93L; storia a"tío guiJ1oni haho,
1937.
\É G7) RJL, L (tgt7\. p. 4t-78.
in .spàciar R.- von Pr.aurl, Rd,torornanisch und, rtarieniscrz, in ,,Neue ziircher zet-
tung"llt'-.cf.-
din 24 çi 25 maí 7917 §i J. JuD, Ist d,as Bünd,newomanische eine itaii,enischi Mund,art?,
ln ,,Bündnerisches Monatsblatt", din 79L7, p. 129_ L43.
',,^1', 2yt_?":rl: :yi Ladini, in volumul -N"tt,etto Adige.,, Firenze, t921, p. 39-57.
\,60) GSLI, LXIX (1917), p. 389; LXXII (1918), p. 121.
\6r/ c. TecrrevrNt, Ir
d'iaretto der comerico, in ArchRom., x
(1926), p. 1-200; It diateilo
del L^iuinall,ongo, Bolzano, 1934 (extras drn AAA, xxx\rII-I
ris:sl, p. lirailo; ixrx (1934),
p.
.53-720, 634-779., xxx (1935), p. 343-364\; studi. tiiguistíiiuàii"_riiitii,-íl"wuori
tributi alla conosaenza d.el d.iatetío del. comàrico, venezia, tl{l ê11.^1s aii Àti, Ciill[4z_tsll1,
"on-
p. 853-884; CrII (1e43-1944), p. 33-67: 18ir-21ii 287-3s0).

,:
i

.i'i.
 l-
308 LIMBILE SI DIALECTELE NEOLATINE
i%.nrua 309
venete çi veneto-alpine fácute in ultimele trei decenii de mulli studenli ai
Institutului de lingvisticá de Ia Universitatea din Padova. Regretatul Alli lingvigti elvelieni, ca J.A.KoB Ju» çi Wer-rnen voN WÁRTBURG, par sá
lingvist elvelian Caspan Purr, eI insusi avind ca limbá maternà retoromana admitá de asemenea mai multe contacte intre ladiná çi galo-romanicá decit
intre ladiná si italo-romanicá (64). E posibil ca ei sá fi fost induçi in eroare de
;i unul dintre,cei mai buni cunoscátori ale varietáfilor ladine din Qrigioni, un fragment ãin Ascor.r, care afirma tá ,,lrdio", asa cum astázi. ádmite oricine,
Ácria: ,,Eir tscherts svilups da suns sun caracteristiJs per il rumantsch.-Scha
nus lain perô gnir con qualchosa da positiv, da absôlutamaing rumantsch, nu este mai pulin galo-romaná decit franceza sau pedemontana
schi ans chattaina davant la diffiicultà cha gnanc'ün svilup fonetic caracte-
(65).
sau lombard2í' par, evident, Ascorr vorbeçte in acest fragment despre
ristic per il _rumantsch non as preschainta sainza excepziun sün tuot il ter- o comunitate de sdbstrat celtic çi foloseçte termenul ,,galo-roman" intr-un
ritori dalla fontana del Rhein anteriur fin al flüm Ison2o..." si era constrins sens mai Iarg declt acela al termenului ,,galo-romanic" la lingvigtii de
sá admitá cá: ,,a dar quaista individualità contribuescha forsa piü co l_a fuorÀa astázi (çi pentru care v. § 69) ; el se referà numai la idiomurile
dels pleds placitum,,cuvint"l la tscherna [: care au evoluat pe un teritoriu care, din punct de vedere lingvistic, a fost 385
LNtq<
(62).
scelta] da quaists, cioà
galic, aücá celtic; deci, alàturi de francezá, eI citeazá piemonteza çi tom-
iI vocabolarií' Dacá pe de o parte ceea ce admite Purr este semnificativ
(gi anume cá nu existá fenomene fonetice care sá caracterizeze in mod suficient barda, care àlnt desigur dialecte galo-italice, dar, incontestabil, italiene. Con-
ladina in comparâtie cu italiana), pe de altà parte, se poate obiecta cá inrud.irile tactele ladinei cu galo-romanica nu sint mai numeroase decit acelea ale dialec-
iingvistice se stabilesc mai ales pe baza unór concorãanle fonetice si gramati- elor galo-italice cu salo-romanica ici ladine care
caié pre:ise, in timp ce lexicul aie o importan!á relativá, putind fi riço? impru- sá fie datorate unor
mutat. Pe de altá parte insá, procentul mare de cuvinte cõnsiderate piná aãum
ca fiind caracteristice ladinei occidentale (çi respectiv centrale çi-orientale) lL<-CAne{nx); u
'faptului analogá din francezá (chi,en, ckeaal,). Din punctul de vedere
384 falá de teritoriile limitrofe este datorat çi cá dialectele italiene dô
s-us, vecine din punct de vedere geogra{ic, fuscierá piná acum pulin cercetalc al extensiunii geog
din punctul de vedere aI lexicului; pe másurà ce sõ inainteazá ci ôercetárile
sistematice, se observá mai bine cum anumite cuvinte din aria consideratá
iadiná coboará mult mai la sud.
Intr-una din scrierile sale mai recente, Purr párea sá admitá cá unele Grigioni,tste dovedit çi de prezen!ã acestúi fenomen, inEngadina, in cele mai
caracteristici fonetice gi morfologice retoromanice prezintá mai multe concor- vechi imprumuturi alemanice (helveto-germane); de ex. la Bravougn (Bergün)
danfe cu galo-romanica declt cu italo-romanica. Publiclnd o conferintá a sa óanta 1 alem. ckante ,,die Kanne" . Câ f.aza mai veche a fost ha, o dovedeste
linuiá ta ã1 II-Iea Congres de lingvisticá romanicá (63), el scria: ,,Retiunea So- toponimia..Ín bogatul'material din opera lui A. Künrrn, Die romanischen dnd.
praselva 1-a menlinut totuçi pe -s final la anumite substantive neutre latine, deutschen Ortlichkei,tsnam,en des Kantons Graubünd,$ns, Heidelberg, 1926,nl
ca pectus, tempus: pez, temps, careamintesc v. fr. piz çitems. §i dacá dintre se gãsegte nici un exemplu vechi de transformare ca ) óa in Engadina.
reprez-enta1t,tii primelor poezii neolatine, unul dintre cei mai vechi, aproape
In ladina centralá a-oare oalatalizarez lui ca si sa in âDroâDe intreap
acum 900 de ani, vorbea despre contradictiile interne cintind: ,,No suy állegres palatálizarea se i@
ni iratz", un soprasilvan dê astázi ar putea sá deviná ecoul coleg-ului -sáu S*Rb'ôtâ*F@ffi
S.,Tomaso (dar nu ta Cencenighe) de-a lungul vàii Cordevole çi Ia Fálcade
provensal spunlnd: valea riului Biois; piná la Lorenzago, Lozzo,
çi Caviola in valea Lozzo, Domegge çi Calalzo
(dar nu Ia Tai) in Cadore (6?). Cã fenomenr{ qqfe-1çlg!!y-1
,,Yeu sun ni leghers ni vilaus i,
mla acum
Ni fetg ardents ni schelentaus".
I (ca) prt it
(Nu sint nici vesel, nici mlnios ir 'W. v.
r.'Wanrsunc
Wanrsunc
der romanisçhen Sprachrdume, Bern, 19502, p. 147 §-u.,
Dde Ausglied,erung
ladinámai degrabá
considerá unitatea la.rliná rlesrabá ca fiind ,,negativ-pasivá"
ç.
..nesativ-oasivá." decit
.ie
Nici foarte cald, nici inghefat.) ;l ,,activá", iar ln discursul inaugural 1a cel de-al VII-lea Congres de lingvisiicá romanicà
j tlc.la Barcelona (1953), (citat la bibliografia de la sfirçitul capito)ului1 spune: ,.Le rétoroman
(oz) qxr ne consiste qu en dialectes extrêmement divergents sera difÍicile à classer; je laisse volon-
1yo5 Rumantsch, quatler con/erenzas t,gnüd,as 'in Áuost f913 a Zuoz in occasion del cwors xl lrcrs ce soucr, avec tant d'autres à Ia nouvelle génération de romanistes" (p. 37-38).
acade,mic de uacanzas, in IS.R.R, XXIX (1915), p. 153-200 (gi separat, St. Murezzan, 1914), i,l (,as)
p. 180-181 (28-29 din extras).
AGr, xI (1890), p. Ix.
\66) AGI, I (1873), p. 70.
PÍrLT, InpronteGrigioni, lnRLingR, VII (1931),p. 101-118; asevedeainspecial
p. _1.-,,_t ilr r0?) Cf. G. B. Perr.rcnNÍ, StMtvolg, I (1953), p.
103. Pástrarea lui -s la nominativul adjectivelor masculine cu Íunclie de nume predicativ . 145. Dealtfel gi Ia graniça lombardo-
Iadiná, alterarea lui c g lnaintea Iui a-se iniinde'ddstul de mult spre sudl cf. 'C. Ser,vrour,
(nu de atribu-t) e-ste_ desigur o caracteristicá a soprasilvanei (çi numai a acestei varietáti â ladi- . çi
nei), de ex. il, tschiel serein ,,cerul senin", dar i,l tschiel, ei sereins,,cerul este senin,,; il lrau urd
$ La-rxso.luzione palatina d,i k gi g nelle Al,pi lombarde, tn S-FÃ, VIII (1899), p. 1-33
çi a se
,,cimpia- verde", dr il prau ei uerd,s ,,clmpía este verd.e", ilg um ei naschius libers j,omul s-u
u'*il ve.rlea ln special reexaminarea c-on;tiincioàsá a problemei de cátre I{. 'Scnúro, übar diá pala-
talisi,erung uon C, G oor A im Romanischen (Zàr sprachl.iahen Stellung Oberitaiiens), in VoxR,
nãscut liber". XV, 2 .(1956), p. 53-80.
ilil
il|
l'Iil
fll
,§l
rl i
.l.
i#
 310 LIMBILE §I DIALECTELE NEOLATINE I,.ADINA 311

zona Oltradige Bolzanino gásín hgtal,, atCsJaljnc1 din 139À iar in valea Funes, cvolutia a > e din ladina centralá este provocatá de lungirea vocalei ;i, in
Kasten <
Castellum. La Luson 5i la Stelvio se §ã!ê§ôTórme de tipul Kwn- consecintá, ea are loc numai in anumite caz;r:ri, atunci cind aceastá tendin!à
PefscÇleffiFAAím. in franceLá, in schimb, p"al"t"lirare., degi pàsierioarí nu a fost lmpiedicatá. Din aspectul fonetic aI cuvintelor ladine trecute ln
introducerii celor mai vechi elemente Írancone (care prezintá fenomenul, cÍ.
1Karl,; dialectele gerÍnane din Alto Adige çi din toponimia zonei actualmente de
Charl,es <marha etc.), este anterioará transformárii l:ui aw
marche
in o (cÍ. de ex. cawsa), deci probabil a avut loc intre secolele VI si VIII.
chose 1 Iimbá germaná rezultá cá evolulia lui a }a a trebuie sá fi avut loc in la-
Astfêl cronologia diferitá ní ne pôrmite sá considerám cá palatalizarealui ca tiina centralá destul de tirziu, çi anünie--eãtTe-SdÉ94f.âl*.Xy{.-IiA.*D-frF:a."
^^-
386 ;i ga reprezintí un fenomen com-un ladinei francezei;- este vorba de o ã*iói
-óiiçe
iêsàttfá- óiõnotôsiôá-intfê ínôvalia fonêiicá francezá çi c,ea t1di3á.
çi
evol,ufie paralelá care a avut loc independent in douá perioade diferite.
O altá*uresrmr"rsã*a.naloeie"-Íoneúicá -íntre ladiná si ealô=romanicá ar fi
;; de ex. alt(e)rw(m) > soprasilv. auter, e
.; cf. fr. autre, dar it. altro. ca> ia
Cit despre francezá, Nynop (68) crede cá velarizarea lui I a inceput
spre sÍirsitul epocii galo-romane iar Errsr RrcnTÉã-rffiTTã5ffie incepütul
evolufiei' intre^ secol"ele III çi V. Ín ladiná, in schimb, evoluliâ trebuie sá §i Tgggg{ê§g*nátate are concordanla, :jir.rtre f{lhu{f3gggaá i"
fie mult mai recentá. Ea lioseste cu e c a ce-piív eItã,nár-ue a ?ruõüil or cô ri so anã:F7,-ã e-?Í. -IãT. aa e ( m ) c l,

"

dar it. ckiaae.'tra

care astázi pentru cl,aue(m) ezl
tirziu çi cele mai vechi texte aie lombarde si l,enete o{erá incá
cu otr

centro-m
datat 1566, nu se gáseste nici o formá cu l, > w, degi, astázi, dialectul din
Livinallongo prezintá exclusiv forme cu a, iar fenomenul este ráspindit çi **N#r" ümitat la citeva
mai Ia sud, dê-a lungul váii Cordevole (?2). Nu existá deci nici o 1egáturá Íenomene fonetice care sint dintre cele mai ca-
cronologicá intre velarizarea lui I din f.rancezá ;i aceea din ladina racteristice pentru ladiná, pentru a evidenlia faptul cá ele nu au o genezá
occidentalá çi centralá. comuná cu galo-romanica; acolo unde existá o concordan!á in evolulie,
Nici_transformarea.lui a in e care, dupá cum se çtie, este una din trá- aceasta ,rot loc in mod diferit gi in epoci deosebíte-,-r'
sáturile cele mai caracteristice ale francezei (n. § 71) çi, desigur, foarte veche "
(chiar dacá nu din secolul al Vl-lea, cum considerá ELrsE RrcnrBn (1865- -romanicei. inainte de a vorbi de italiana
1943), deoarece este posterioará palatalizárii lui ca. çi ga, despre care § 67. §arda, Ín r 388

s-a vorbit mai sus), nu poalg avea,nici_ o legáturá cronologicá cu transíor- propriu-zrsá,
.".,'...u
putem ia dintre vaiiêTã-,tilãlingvistice coordonatc
rea lui-Cja-a-care*s cu lratlalla sl anume ra
marea wd'lu*ÍÊiiÍ.0"rÀ\Il;lddrÍli
ta;:rtr:o*narta*diu*,teritpiifl"kidin §1 mai
si m al
1. á. Canro Bartrsrr, in La aocal,e a ton'ica nel, Ladino (zst
çliur dacá uneori poate fi vorba numai de o graÍie Tatinizantâ.
d, (ur;)
91. 1y. v. WÀRTBüRG, Die Ausgliedcrung d,er ramanischen Sprachrd,ume, Bern, 19502,
p. 20*31 çi harta nr. 3, de la sflrçitul volumülui; G. B. PrrrBcntNr, StMlVolg, i (1953),
p. 132, observá cá pástrarea lui -s care, dupà párerea lui WenrBuac, ajunge plná in Apenini,
tus) Gramnaiye historique de la langue Jrançaise, I, p. 343.
deçi in aparilii sporadice in Íaza moderná ,,eferá o distincfie intre Italia septentrionalà, care
zur Geschiahte dey Romanismen, }Jalle, 1934, p. 114 ç.u.
\6e) Beitlã,Be
De ex. awru(m) > Ay; Paucu(m) > fiah; altu(m) > *autw> dt. CÍ. A. Scnonre,
(?0) aparline Romaniei occidentale, çi Itaiia'c,:ntro-meridionalá ca.Íe este o pute din Romania orr-
Lawtlahre d,er Mundart aon Müstadr, Zúrich, 1938, § 31. entalá,- dm nu marcheazá desigur o diferenliere veche lntre ladiná çi italiana de nord". Dealt-
(?r) Íel qi romanistul american Cr. s. LeoNeno jr. incheie un articol, ln care incearcá sá scoatá
CÍ. BÀrrrsrt, AAA, X]i'll (1927), p. 171.
1?z) Pe teritoriul belunez I este deseori refácut sub inÍluenÍa unui , anterior, cf. G. B. rqr-r.n- ln eviden!á unele concordanle intre ladinà çi trancezá (Proto-Rhaeto-Romance and Frenah,
cntxt. StMlVolg, I (1953;, p. I16. in Latrguage, XL.(1964), p. 23-32), cu o rezervá: "In conclusion it is clear that the Rhaeto-
tn). in AÁA, r (1906),
ii. roo-toa çi rr (1907), p. 18-69, 337*3s8. Romance dialects are quite closely related to each other as against Rumanian, Italian or Ib-e-
\?a) ln ID ,II (1926). p. 50-64. rian: but whether are not closely retated to the Gallo-Italian dialects is still an open question",
 372 LIMBILE §I DIALECTEI,E NEOLATINI SARDÂ 313

S.ardinia, exceptind $.ighero, insulá de lim!" çalalaaá-!), Carloforfe ;i G0[stcÀ

Cãiffif T'i,insüedialàciãlã-grJôenofu ãr'Bf -_ ffian,u,", ffiDiotnrt, ,or-rrrd,
Sarda are o fizionomie....si-o..,iadivjdualiáaáe**ps**ê*oa\e-Moi.-{aG*"sá fie,
F'Fi..fi zono Annton,
§so"rr", iJ o.io

%ruou' ffiurutou, stÍ' Zo-

:Dioleclc W Orupuri din Aenndrgeniu,
ácorpirlunczc &§9 Ltrzulei çi Fonni

lnc trul in regiunea Logudoro; § zrrt r."r/,t .ute

qlpi (CamPidano); Àtinorio
,!r o'
ric),

fost Í
t
\' e
1875- 1919)
dialectului logTdõ?êZI-
q#'l
q C. Coccia ta
390 *WaitÍêtãtreã-heridionalá,
"-r*-.--=.--.. r
care cuprinde regiunea aflatá la sud-est de
togúaoõ-,-?!Aãõffi-1ã=Nüoro (aceàstá varietate este denumitá de unii Q
lingvisti {sa) nuorezá); C. lt'lorr,
f\
la Bonorva, care cuprinde regiunea de la sud-est A. Orosei
de
i\
c) r cu centrul la
Difeiéã I*Se observá ac.
tip
\
\ç
(rz) 6.trU"1ot Aighero, pe
coasta apuseaná a Sardiniei, a Íost anexat la domeniile aragoneze
in 1353 iar populalia sardà ;i gcnovezir care s-au ridicat impotriva Aragonului au fost kJ
expulzafi pulin dupá aceea.
Alghero, care astází are peste 25 000 de tocuitori, 1§i pástreazà lncá dialectul catalan cu
citeva caracteristici arhaice çi cu mai multe inovafii. Locuítorii vorbesc lnsá tofi italiana çi §. q
worbesc sau cel pulin lnfeleg dialectele sarde din satele vecine. CÍ. P. E. GuÀRNERto, Il dialetto
catalano d,i Alghero, in AGI,IX (1886), p.261-364; H. KupN, El d.ialecto d.e Alguér y te
sn posición en la historia d.e la lengwa catalana, kt AOR, V (1932), p. t21-157 çi VII (1934), V
p. {1 * 130; P. Scauu, Alghero e la Catalogna. Saggio di Síoria e d,i Letteratura popol'are algherese,
Caglixi, 19642.
(?8)
c
Cf. G. Boruolronr, L'antico genooese e le isole li,nguisticke sard,o-corse, tn ID, IY
(1928). p. 1-60 çi 130-149. \r rns.s.pietroS C. S. Eld a
(20.)
M. B,lnrorr., Un po' d,i Sard,o, in ,,Archeografo triestino", XXIX (1903), p. 131. 4;\ C- Cotbonoru
(80)
Cf. M. L. Wecxpn, La lingua sard.a. Storia, sPirito, Íolma, Berna, 1950, p. 47. Cà
(er) 1r,4.a.WacNBa, Lalinguasãtda...,p.54, rroteaàá inmod just: ,,aceastà «sarr]áilustrá» lns; ântioco §aa-
este ln realitate o limbà care nu se vorbegte nicáieri çi constituie un adevárat compromis care
= 'a+.
nu poate fi nici mácar considerat reusit. Se aJirmá cá « sarda ilustrá » este limba «Sienei sarde»,
adicá din Bonorva, dar nici acest lucru nu este exact; de Íapt este vorba de o logudorezá
de tip nordic... çi cu un lexic ln mare parte convenfional. Aceastá limbá artificialá nu este
numai aceea a aga-ziçilor muíos, cí çi aceea a poelilor culli sau popuiari din regiunea Logudoro". p.
(8!) G. C.a.rupus, Fonelica del, dialeíto l,ogwdorese, Torino, 1901. Fig. 28. Harta lingvisticá a Sardiniei (dupá G. BorrrclroNr, RLingR, Íl (1926), 262\
(§) Cf. M.
Prrre.u, 1l dialetto d,i Nuào: il pià schíetio dei parlari naolatini, Bologna,
Pàtron, 1956 (v. recenzia lui M. L. \MecNpx., h h.F, LXIX (1957), p. 459-466). Nuoreza sc
deosebeçte mai ales prin fenomeue de conservare çi prin arhaisme.
 314 LiMBILE SI DIAI,ECTELE NEOLA:I'INE SAR.DA aí x

á rnult cu dialectele care. cum se va vedea feminine se term

ã[-deTvoltat pe un substrat
I
asernánàtor cu
asernánátor ..jt ffid€T-lt-. §ZZl. Dialectul galuric çi cel sasarez sr.:
iü cel
in oclusivá
l
I x. i @od.)
cleosebesc prin mai multe inoyaÍii; de ex. @od.).-se transformá. in.oclusivá
se transformá
palatalá G), *i devine fr, ca ii italianá, grupurile cl,.".gl, Pl, bl,,.fl se sín't'
plificá, le1e de plural cad etc. Pare deci
i,Ufi.a, dôlinentele justificatá opinia
opinia acelor
^acelor
iercetátori care sepalá aceste dialecte de sarda propriu-zisá, co.ns.iderindu-trrr
un apendice al diaiectelor italiene continentale, chiar _dacá condiliile actualt
sint iezultatul unui proces istoric (in gpeqiql al.,vechilor raporturi cu Pisa)

me
o sl 1,t, IE S-A la § a9 (pilu < Píl,u (rn ), bukt
Frarea lui Ia ex. |a/n ua, 'iügw(rr) > ywgw etc.). Se
'1ar inaintea vocalelor oalatalc in
sl ln
núce (rn) ) nwke.
' Si e'inaintea iui e, a se pástra ça íonem velar in vechea logudqrczá,
iat nuorez Si din Dunctul de vedere al lexicului. sarda este foarte conservatoare: ?o,
(<1e ex. géneru-.ggfure, Ci?g{e etó. [in care g : rom., it. 8r])- WAGNER observà cátõi' ,=,dralectele dln centrul rnsulel, asa cum se vorbesc
textele se pástreazá in regiunile }.truoro çi Bitti, reprezintá atit in ]exic cit çi in foneticá, ader,á-
in dialectele ijn :ampidanezá;@"
campidanezá; rata sardá, cu foarte puline elemente spaniole". C_l1_toilt"e cá le><tçgUiççãreia-_
a teritori hramaye, hrdcp-ffi. claue(m) ). prus, dintre varietáli'le neoiatine nu este perÍect gi compiet cunoscut ;i cá, deci,
afirmafia cá un anumit element latin se gáseçte numaí intr-o limbá sau
numai intr-un dialect romanic are o valoare provizorie, EXLa, in situalia actualá
a cunogtinlelor noastre, pástreazá in lexicul sáu citqyj!-§gvhle-Iatine-abserüe
rezultatul unei tendinle din toate celelalte iimbiffiva exemple: sa doruo
,ca@e
cült-)l camp. yub a,, coamá" < iuba ; \og. porhaww,,mistre!" 1 porcus { aper ;
' Si evolutia grupului gtl > 1't1t. amilteçte pe cea diq Io \Z-g!"> log. hitto ,,la timp" l citius; log. koyuare ,,a se cásátorí" <coniwgare elc.
mn' fl e gásesc
G=a çi in dialectele itaiiene de sud, care au multe puncte de contact cu sarda, Tot in lexiç_ppar concordante interesante cu ntalá, de ex
1

asa cum a arátat ftggap5 {ao). lat.-§cíie> rorr,. §ti. iõg: ?sffile-Gn ceTefãT1ê i romanice se continuã
' o altá trásáturá arhaicà a dialectelor mai conservatoare din centrui. sapere); lat. pertwndére > rom. . pertwngere,,a gáuri" etc
r insulei este oástrarea surd.elor intervocalice; probabil pástrarea surdelor cum rezultá chiar din aceste
inter\'oCaiice^ffide-ràspinditá,iarsonorízarea, rea unor cuvinte
care apare ln multe varietáli dialectale-, este o inóvalie independentá de mai aprofundate ;i noi cercetári permit atestarea unor cuvinté care
sonoriáarea din Italia de nord, din Gatia çi din Spania. rornâná çi in alte zone
se credea cá se lirniteazá la sardá çi rornàná zone deosebit de
Articolul hotárit este sal, sa, pl. sos, sas (formá veche assaa, -a, -os, -as) conservatoare ale Romaniei. De ex. aítrícus ,,tatá vitreg" nu se pástreazá
rrumai in rom. uitreg ;í in sard. 1og. bídri,gw, nuor. bídriku, camp. bírdict r1'
çi c f ipsos, ipsas, deo.sebindu-sc dcci
in general provin din i.l'l,w(m) gallur. bítri,kw, sasar. bíd.r'iggw, cum se credea piná de curind, ci se gásegte çi .,1

,r de-G1ãlãltê-ãífícoÍe-hTã-rTfri rómanice, care

(v. § 51). in unele varietàli calabreze din provincia Cosenza (aítrika);i in unele dialecte \
' conservatoare din Lucania meridionalá (bitrika) ca gi in alb. t'itkur sau titk \l\l
(sr) 61. 11. L. WecNBn, La questione d,et posto da assegnare al gallurese e al sassavese, in (in dialect tosc gi in coloniile albaneze din Sicilia(E6)). !i

CN, .ILI (19a3), p. ?43-267 çi tbt acolo lntreaga bibliograÍie precedentá'

t85' V. D. 296. toLa 28.
r8o) G. houlrs, Sprachliche Berührtrngen zuischen Sardini,en und. Süd,itali,en, i[ ,,Donurrt
Natalicium Jaberg,,, zt;"t, 1g3l , p. zs-7s: (trad. spaniolà in Ronr-rs, Estud'ios sobre geo'
gralia li,ngü,ísti,ca ite ltalia, Granada, 1952, p. 163-264).
M. L. Wrcuen, Gli elcmenti dcl lessico satdo. in Átch.SlSqrdo,III (t907). p. 371.
:*]
(88)
Cf. C. TAGLrÀ\-INr, Vitricus,....v. nota 16. Un prim studiu modest asupia curintelor
latine (literele A-C) pástrate inuúài h sardá a publicat G. PoRRU, 't'oci latine Zoniuuate solo
enl Sardo, in ,,Studi ital. di Filologia Classica", XIX (1942), p. 105-124.
 ITÀLI,ANA 317
LII{BrLE §r DTALECTELE NEOLATINE
316-111,,
tWttt-ft{,y;[i Peninsula Italicá reprezintá o entitate geograficà bine delimiiatá, cáreia, cu 394
Si din punctui de vedere a] elementelor datorate toatá policromia varietálilor dialectale, ii corespunde o unitate lingvisticá.

:i:'iji,g,x
ür-;üi io--r,,
í,'j:ítn.t"?33i'i0..
;i-"r",;i de;r*"À *n'oitrãgo1i (s52-553)' se P'Lt :á 1t:'"t1"*[
fl;
Futem, in mare, afirma cá au micá importan!á insulele gi peninsulele de
trimbi diíerite(er).

à;;i";; t*t natura sá inflúen1ez: i"",:?o:l*l' litt?;,ffi' (or) ç"1" mai numeroase
erau, din 1918 piná in 1945, insulele slavoÍone care, conform recen-
sámintului din 1931, numárau 389 219 persoane (dintre care 292 876 vorbeau slovenasi 96 342
toate cleqlentele terrr]Í.tr'Lr' " '' " -
italienei sau provrn ornTtina vulsàrá (v'. § sB)
F
C+S*!É*F# croata). Granitelede rásáritalelta.lieidãdupáattioiiearázboimond.ial excluzind intreaga Istrie,
au micçorat Íoarte mult numárul vorbitorilor slavi, çi au dus in acelaçi timp, pe mulli vorbitori
de italianà dincolo de Írontierá. Astázi se poate spuDe cá vorbitorii slavi din Italia sint repre-
zentati numai de mica zoná lingvisticá sirbocroatá din Acquaviva Collecroce, San Feiice Siavo
çi Montemitro in Molise, de dialectele slovene de tip uhaic din val di Resia (udine), de dia-
lectele slovene clin valea superioará a rlurilor Torre çi Natisone, din Isonzo de sus gi din zona
Goriziei, precum çi a minoritáliior slovene din Trieste çi din imprejurimi. De 1a celetalte colonii
sirbocroate din Italia de sud rámin numai urme in toponimie çi putine elemente lexicale,
cí. G. RoIrLrs, Ignote colonie slaae sulle coste d,el Gargàno, in Cercetàr,i de Linguisticà, III (1958),
Supl., p. 409-413.
pátruns incet §i castiliana'
i"i,r'r'"r"'Tiil"ii"."Íià"^,'à"r ãütl'i aã ãceasta a
Pátrun«lerile de iimbá germaná in teritoriul italiân sint douá: cea mai importantá este repre-
zertatá de Alto Adige [ln germ. südtirol] (de la Brennero la Salorno) ; a doua este cea din -val
tâij""r..'r"-;;"t.;i;ãiri ;;""i'-il Sa-ssari qi din Galiura' Piná in-126+ spa-
Canale, de-a lungul riului Fella (Udine). Insulele lingvistice germafle se gàsesc in general ln
din Sardinia
;i;i";i;.i ii*t" "ri.irrã'i"-i.iú""rtà
9i 9loti. Mulli autori
ca
au
spaniola çi catalana,t
Álpi çi in zona prealpiná din Val d'Aosta pinà in Carnia. Enumerúdu-le dã la vest
#i; ü ii*tii" ,pr"iáia il ."t"f""á. Estã normal deci
cum nu apar in alte/'
lqre_-elt, avem: insulele lingvistice din Monte Rosa (in Val Lesa lGressoney, Issime gi Gabi],
sáfi tásat cele mai r"'póttá"1ã-;;; i" .sardinia'
din varsesia fAlagna, Rima S. Giuseppe, Rimella] çi din vaJle Ânzasca [Macugnaga]). Aôestetrãl
colonii din Alpii de vest vortresc diaiecte de tip ualois, iar strámoçii loõuitoritor áe-aici au venit
timp.'çimaipulin//
rrárti din itrri", ,oi'r!;'d.;;ilft;"'pãniãi. mãi'puçin. rlin oberlandul Bernei tn secolete XII-XIrI. Alt grup de colonii germane se gáseçte la sud
í;id;'"ü. §:;,'ri J dJ' í. rrri' ü'"à'i,çüg';t' 'puúle çi.çael4ue§')-s=au
r at e num r
de cumpá1a apelor din Âlpi, dar in aÍara granifelor politice ale Italiei, pe versãnlii sudici ai
muntelui sempione (Gondo çi sempione) çi Ia Bosco in valmaggia (cantonul Ticino). o con-
.ul".*"t!!rlóúIe "iããíãGp"'*
çg1elst
@êntru
t
"!'-§i+Jã'Lt a
a
tinuarc a acestui grup o constituiau çi germanii din Ornavasso çi ain Val Formazza.
1 irr^r"giorril" *rrrtor§ffi rn Trentino existá colonii germâne de mócheni, in Alto Perginese çi in insula germaná, mai
. d.,.*.,",,r.,",.t!"" ffiüiãffiffiü.Yl "-@umái veche, din Luserna. intr-un tirip s-a vorbit limba gãrmaná çi iníavarone, Terragriolo, Folgaría.
çi Vallarsa din Trentino de sud, in continuarea geograÍicá a insulei aloglote din Tiedici Comuni
{in provincia verona (care este, astázi, in continuá scádere; g"*ara mai este vie numai la.

are lat. JebTe@) 1freba. ,,Ga- 1:;"ül?':':iliffi Giazza). §i mai mult in diminuue, poate chiar pe caJe de dispaiilie, slnt diâlectele germane din
Sette Comuni din provincia Vicená (la Asiago-, incá de la lnceputul secolului trecit, germana
\ãi;"àil;;ãáíí, g;;;h*;;"-g'àoa'*
dàt.J",a*ããíir""á.i
din Campidúo piná Ia,Nucro (< cat'
cra pe.cale de disparilie). Dialectele din Tredici Comuni din provincia Verona çi din Sette
Lomunr drn provincia vicenza sint numite, datorità unei íalse tradifii istorice, ,,cimbre", cind,
roafa" se numeste (> log'
elaaell,\, dar nu ript.í"íiãiã"iii'íái" d'irecte din'gr" lat' caryophy.llum
abundá in
de fapt, este vorba de dialecte de tip bavaro-austriac, asa cum a doveáit incá din'i816 cardinalutr
bologn'z Gaspare MrzzoreNtr çi mai tlrziu J. À. ScnilElren. Mai spre rásárit existátreiinsule
(cataiane çi spánioré)
Trt";;;;,;;";.- í;;óüri."-C""i"tae iberice.
de êx'-camp'
Iingvistice mai mici in Friuli: Sappada (actualmente in provincia Ée[uno, dar aparfintnd d1n
soecial in terminolo;ã rd-i;i;itàJi.i çi bisiricii, ( cat. séw-(<§u§§i'.rutot'
sede(m) );
punct de vedere istoric la Carnia), Sàuris çi Timàu.
sa'séw ,,catedrala" In Piemont, existá douá zone de penêtrafie lingvisticá: una Íranco-provensalá, cu centrul
Y"tr'i",,i"a"ràiài,1"i"r^t.iiwe; in mare pàrte, ;i termi- Aosta, çi cealaltá provensalá, cu centrú Torre'pellicã (v. §§ 70-71).
tróna ,,amvon,, . ."í."'tíi"à" Li.. éitát"ná
in
este,
influenla italienei, care .- In Italia de sud çi in Siciiia existá çi dialecte albaneze. Cea úai nordicá dintre coloniile
íãiá?r"' p...oitoroi.*i*pã;i";;; a fost sardá ait'aneze din ltalia meridionalá este Vilia Badessa, 1n comuna Rosciano (provincia Pescara)
creçte din ce in ce ;;iã;ü ;ai ales in centrele urbane(eo)' care este §i cea mai recentá (numai din 17 44) ; ea a lost tormatá de colonisti ven:iti de la Pikernion",
nu departe de S-anti Quaranta. Diferitá este provenienla coloniilor albaneze din Molise (provincia
Lampobasso: MontecilJone, Campomarino, portocanr.one, Ururi, Santa Croce dj Malliano)
c"'t: am de- çi
§ 68. Italiana. Partea principalá .cljn zona
lingvisticá Pe, din extremitatea nordicá a provinciei Foggia: chieuti, iasalvecchio di pugria.
óupa acásIe
este constituitá, cum este!i normal-' de italianá' cglonii, inaintind spre sud tnliinim un lntins in care existá foarte puliie colonii albaneze
(urecr, rn provrncia Avellino; Barile "puii,
"rrrrlilã'itããi"*r"i.j çi Maschito in prov. Potenza). Izolate sint çi coloniile alba-
Roccaforzata Ín provincia Taianto. Foarte numeroa." .r.ii àpo; coloniile
g. WecNrn, La Lingua sarda, .,.,p. 190 ç.u., observá cá, adeseori' ln partea de sud 1,1'^"_:1" Y*31o. çi
arpaneze^drn
(as) calabria, mai ales ln provincia cosenza (San Giorgio Albanese, sin Demetrio
l^tárt"a' in'tim-P ce' ln nord' li corespunde un cuvint
1y1.
u, t-orone, spezzano Albanese etc). Ín Sicilia, in sflrçit,
a insulei se Íoloseçte de unde prin existà Pianá degli Albanesi (fostá piana
spaniol; campid. le§lu,,rttt, ãir""t""tP'' i"ilittií'!" rinaiut sâu din Íranconul lail'
"rriríã"Jã'ig'i"- Sfin-
dei Greci), Contessa Entellina
çi Santa Crisiina Geia; atte sate albaneze din Calabria si Sicilia
< sp'leo (dela Joed'us)'
iátermediul pÍov. tait"t"" tr])'"",i',i, à;;g';;'';;ii" g,toi1<
Laudele sint astázi italienizate 1n ceea ie privegte limba. Coloniile a.lbaneze se datoreazá unor
áp'gàzos); este.vorba' in ultimá
tilorsenumescrncampid. gr"iõ;t"é';;.i;,?1,irtog cái diferite (tn timp ce ln italianá
istmice diÍerite. Primul nucieu ddalbanezi, condusde Demetrio Reres, a venit
h ftaüa"i""iíà"iã
in secolul
Hffi;;;;;;;'i;;i J."í"iiiii" sauitium care ajunge
piin
ne
ptov' $ouà
joia)'
al XV-lea, ln urma iuvitafiei rui Atfonso r de Àragón, pentru a-l ajuta pe r"g"
i,l cârlabriS; drept rásplatá pentru aceste servicii reg^ere aragorLezÍ-a donat in.a irát ç" o revoltá
a treia fili;rá, anume
?lit--i*rxpti"ir-o iÍer!'s nrste.teritotti in Calabria ultva. Fiii lui Demetrio Reies au trecut insá 14{g iui Demetrio
§i
(so) cf. N. L. W.ro*en, Oie'Tesaanaisci-ital.ienischen sprachlichen EinJtüsse dm sarilinien, tn Sicilia unde au
b ArahRom, XVI (1932), P. 135-148'
 I
l
3'18 LIMBILE §I DIALECTELE NEOT-ATINE ITÀI,IANA 3i9

395 Italiana este vorbitá in interiorul granilelor actualei Republici Itaiiene

iar, in afara granilelor ei politice:
1) fn §.enupl,.x_1gr=14:i".o''Pa' ; .
ó) in Elveliã-Ítãilaná (formatà din intregul Canton Ticino çi din cele
patru vái: Calança, Mesocco sau Mesolcina, Bregaglia çi Poschiavo din Can-
tonul Grigioni (ss) ' il
c) ia&E{iÊáL{care aparline Politic Fran}ei, din 1769) roar ' 1
d)*'ffr-regiunile din Venezia Giulia si din Istria, trecute dupá al doilea 1
(eb)
râzboí monáial la Iugosiavia ;
396 'fle) in principalele õrage de pe coasta dalmatá (e6) ' d
de un anumit numár de locuitori din regiunea Nisei (cedatá Franlei xliltfi
in 1860) çi mai ales in Principatul Monaco (v. § 69);
g) ca limbá de culturá in insula Mai!s-.llv. § 59);
á)'de ,to-".ogi italieni stabilili m*ioíãIe colonii (e?) si in stráinátate,
i.)

mai ales acolo unde formeazá nuclee compacte (v. § a1). , '»2à))
Lásind la o parte, in interiorul granilelor politice ale ltaliei, graiurile :
de tip ladin (§ 0O) 9i sard (§ 67), pe care le-am considerat ca fiind ,,coordo- ví/24
nate" tipului italian (;i de asemenea dalmata, care s-a stins, dar care era
vôrbitá in regiuni care nu intrá in granilele politice ale Italieideastázi),
1
%;t%
putem distinge in zona lingvisticá italianá trei mari subdiviziuni dialectale:
1. dialecte te!9!s-d+;I94
2. dialecte Õ6-tro:
3. dialecte toscane (incluzind aici S1 dialectele din Corsica).

fondat primele colonii (Contessa Entellina, Mezzoiuso, Palazzo Aclriano). ln 1948 s-a sárbátorit
ln Sicilia a1 V-lea centenar aI lntemeierii coloniilor albaneze printr'o serie de ceremonii carc s-au
incheiat lntr-un Colocviu International de Studii À1baneze.
Dialecte gr€cesti se vorbesc in Italia ln douá grupuri de insulile lingvistice: un ÉíÍup este §. )
format de localitáfiie Bova, Condofuri, Palizzi, Roccaforte çi Roghudi din Provincia Reggio l§\:
Caiabria; celálaIt, mult mai mare, se gàsegte 1n erra d'Otranto, la sud de Lecce (CaJimera,
Sternatía, Zollino etc.). Greaca este mai vie aici declt ln Calabria. La aceste dialecte çi 1a proble-
mele lor ne-am referit in § 20.
O altà insulá Iingvisticá este reprezentatá de Alghero, in Sardinia, unde se vorbeçte
catalana (\'. § 67).
Din in 1945, au fácut parte din Italia çi mici insule lingvistice române din Istria,
1919 piná
in localitátile Valdarsa gi Casteinuovo d'Istria, pentru care v. § 64.
(e2) Dialectul vorbit la S. Marino qste romaniol, ca
çi cel din localitálile invecinate (çi nu
marchigian, cum afirmá unii lingviçti care nu 1l cunosc in mod direct). Italíana este
limbá o{icialá. H t r,r'curol,i ll'r,), Í:rttk\)-l'rt^'ensolú (l:- l'r'),
g" r615çs1" italiana, ca limbá de culturá çi ca limbá oficialá a statuiui (a treia limbá a
(es).
Y/2.!.À çp1n1an,i 1ç 1 Lli Ootzaria(+A)
Confederaliei Helvetice) ; dialectele loca1e slnt de trp lombard; cÍ. C. SlrvroNr, Lingue e d,ialetti. ffil lorlmrt
d.ella Svizzera ltàIiana, 1n .i?JZ, XL (1907), p. I79-736. | | lloilt,inli (R.)
(sl) pialsqlsls corsicane sint de tip toscan. Limba oficialá ln Corsica este lnsá franceza. O
fl aern,tnú ('l' -tedcschi ) Linlilc tolilirc Prch?lic? (llJq)
insulá de limbà genovezá este Bonifacio; limba neogreacá se vortreçte Ia Crgese. -.-,-
(ss) ir ia1sie1sl Istriei se vorbesc dialecte slave (slovene E
çi croate); ln oraçele de pe coastá strnri t's,)
-?- - l-itnilc ditl?ttile !'riilciPdte
se vorbesc veneta (Parenzo, Pola etc.) çi istriana (Dignano, Rovigno etc.). Majoritatea ita- ll Atttonezrt 1A1 .,,...,...- I -;nitc iiil(tlilc secuilldr.
iienilor din oragele istriene çi din insulele trecute la Iugoslavia au preferat sá emigreze 1n ltalia. Nl orenca 10) .
(0€)
Mai ales Zara (sirbocr. Zadar), care a apartinut çi politic Italiei din 1919 plná tn 1945.
Dar atit din Zadar, c1t si din celeialte orage dalmate (Sebenico, Spalato etc.), vorbitorii italieni Fig. 29. Limbi çi dialecte in Italia (dupá C. Menr-o, Lingue e d'ialetti d'Itali.a,
in mare parte au emigrat çi s-au stabilit pe teritodul Itahei.
(s?)
§i in coloniile pierdute dupá al doiiea rázboi mondial. Italima mai serveçte incá in Milano, 1937, p. {)
Libia, drept ,,lingua Íranca" lntre europeni si arabi. Pentru unele aspecte a1e limbii italiene dín
Íostele colonii, c{. S. Dr GrÀcoMo, La l,ingwa itatriana dn Somalia, in LN, XXIV (1963), p
1t6-l?2. il
i.
;
*,
:i
;l
?i
:!'
âl
&:
15

f.i
4:
1*;
g'l

)
 324 LIMBILE §I DIALECTELE NEOLATINE TTALIANA 321

Prin d.ialecte de nord, sau septentrional,e inlelegem dialectele galo-italice,
veneta çi istriana. Cum s-a arátat la § 66, de acest grup se apropie cel rnai
., rnult ladina.
r Unii lingv§ti separá dialectele galo-italice de venetá, dar SarvroNr,
I Mrnr.o, BBntoNt çi allii le-au unit intr-un singur grup cu o valoare generalá
: trnârê, intrucit nu existà suficiente ratiuni pentru a le despárli net. Principalele
'r caracteristici datoritá càrora dialectele septentrionale se deosebesc de dia-
, lectele centro-meridionale gi toscane sint -comune in galo-italicá si venetá
il (de ex. -simplificarea consoane-Ig{gllgg!"si {-ubfe, sonorizareê, çqfdçl-oj _iqtçr
T vocalice,*T?ãhsÍorniarea lui cl, in i, { etc.).
Dialectele galo-italice cuprind patru zone, deosebite considerabii intre
ele:
a) dialecte piemonteze;
á) dialecte lombarde;
c) dialecte ligure;
d) dialecte emiliano-romaniole.
398 Numele de ,,galo-italice" a lost dat acestor dialecte de cátre BrnNen-
DINo BroNDarr,r gi a fost acceptat de Ascorr çi de dialectologii moderni,
cu toate cá poate da naçtere la unele conÍuzii. Substratul gaiic existá ;i
in ladiná, ;i de asemenea, ln afara ltaliei, in francezá, franco-provensalá
;i provensalá.
Dintre caracteristicile generale ale dialectelor italiene de nord, menfio'
nám urmátoarele:
l
a) c çi g inaintea vocalelor palatale e, i devir, sibilante in toatá italiana
de nord, dlnd aceleaçi rezultate ca çí t! çi d.!: cirnicetn > bol. tzemza.,.
ven. símezei Á--1
5) transformarea grupuluí in piemontezá evolueazâ la ,it, ca in
ct,,f care
francezâ (de ex. l,acte ) ldiü,\tu{ timp ce ln lombardá, I $rovenit din c
prin faza f,) transformá dentala in i; vom avea atunci laó ,,lipte" , faó ,,fapt"
etc. [cf. sp. l.eche, kecho] (v. § 24).
in ce priveçte vocalismul, dialectele CalS;úalicq au citeva caracteristici
importante: in primul rind transfonnarea l'a > eal care are loc ín conditii
i cafe nu slnt identice peste tot. Lásind la o parktiírxíormarea a > e condifià-
ill
i natá de o palatalá aláturatá (de ex., la Bormio, gl,eó,,ghea!á",Ieó ,,lapte"),
*-4a:
observám cá in Emilia a liber sau urmat de I sau z f consoaná devine intot- ,i
deauna 17 (de ex., la Bologna, tale>tã1,, sal,e) sâ.1, arcu(rn) > ãrk etc.). í
Aceste condifii devin mai stricte in dialectele romaniole, uude gásim chiar ";
e (inchis), dintr-un originar a'e8). Dar procesul de palatalizare are
àaràcteridtici proprii in diferite regiuni: astfel la Modena a urmat de o nazalá f
dintr-o altá sila6à rámine intact (de ex. katnpana, rana) in timp ce la Bo:-/
logna avem çi in acest caz a. > rí (de ex. hampã.na, rãna). A.ceastá evolulie, care
arã, cum s-a arátat Ia § 66, o istorie complet diferitá de aceea dintr-o anumitá
parte a ladinei centrale, nu este caracteristicà numai dialectelor galo-italice,
ãi alunge, prin intermediul dialectelor galo-picelg, L1 Marche çi inainteazá
de-a lungu[ coastei Adriaticii piná in Abrrtzzo; din Marche se extinde apoi 399
spre vest"piná in Umbria (Gub6io, Città di Castello) gi pátrunde in'Toscaãa,
in zona aretino-chianaiolá (ee).
Sint c:Onsidesa+e;tqgeneral, ca-filn{ jauzate de substratul celtic transÍor-
máril{ w> ü çi õ > ó lv. § 24) :Iã general se poate spune cá acest fenomen
Te-nÍalfrÍestãfiipiê@íiezá, Iigurá çi l,ornbardá, dar lipse;te, in cele mai multe
cazuri, in emiliano-ionaniolá. Existá insá zone lonbarde care prezir,tâ w1ír,
fBormio Çí loatá VatlêUinã de sus, Sottoceneri,. Onsernone, parte din Malcan-
tone;i dií Val Capriasca), tot a;a cum qxls!á 9i.o.insulá unde -se. pl:gnull!.á
ci in'pliná zoná êmilianá, in Apeninii Modenezi (in jurul satului Sêstola).
intr-o parte din zona piemontezã, si anume in Monferrato, ü se transformá
chiar in a. Teritoriul care prezintá õ>ô coincid", i1-li*i mari, cu acela care
prezintá ú' >ü;ditt in Monférrato apare ü (sau_i < ü) dar nu se cunoaste o,
iãrparmi6iana-çipiacentina prezintá d dar nu-l cunosc pe ai.
O caracteristicá generalá a celor mai multe dintre áialectelg galo-itaiice /
(cu excáp,tia ligurei)%ste vocalelor rinate,(cu ereêqfa",K\fa . .-j
Piemonteza si, "áa.r."
mai' iérde
vocalêle neãccentuátê, mai ales. pe cele,pro-tonic9, in !imp- c-e {:parifia
-vocalel,or-pesttggle-g3s-le- cqtmrná:gi.:::lo.rnbatd,e-i; Aceastá:-hrà§-átttrã- é-ailc'
teristicá êSié"üíããüi ôâuiele importante ale aspectului fonetic rljferit al dia-
lectelor galo-italice, in comparalie cu celelalte graiuri italiene, deoarece, a;a
cum se intimplá in francezá, datoritá dispariliei vocalelor atone se fotmeazá.
grupuri consônantice care, mai tirziu, §e reduc: de ex. din Lat. ile-excítare
provine it. d,estare ,,atrezi"; forma emilianá veche trebuie sá fi Íost *d'ezd.àr,
àar, dupá cáderea vocalei protonice, se ajunge la-d,zd,à1, care. in Bologna de
-devine
_se ajungg la dsaud,
*ilesatd
§dàr; delã dissapíd,us, prir^
astázi,
séaad, çr apoi la- óaail, care este forma actualá din Botrogna (ln timp ce
parmigiana arc d.sàaed,).
Foarte ráspinditá in dialectele galo-italice este metafonia provocatá de
-0, -l finali (dêci mai veche declt amuçirea acestui -i final) ; 3;tÍel in Bologna
apare fldwr ,,floare", pl. flwr (dintr-un anterior *fiori)', in Val Vigezzo plu-
ralnl lui hamp este hçmp.
(os)
91. pa. ScnúRR, Nuoai contributi allo stud,io dei dialetti rcmagnoli, In RIL, LXXXIX
(1956), p. l2l-145,313-333, 455-475, 663-692,fa §§ 6-8, unde transformarea 4 >, este
lucadratá ln sistemul fonetic al diftongárii vocalelor tonice.
(se)
F. Scnünn, ln lucrarea citatá ia nota precedentá çi ln alte lucràri anterioare, considerá
cà este vorba de o ,,iradiafie din Romagna".

ii
 -ã: :. :ly:.ll!d vocarelor palatalizate ,ii,
ii,
\
pa re sp or aãi; l;
ài J' #ii
. à t"r,:i j
ili # "iffi',-
t,ii,,,?,l
; r,nii i,j ^ln 2dralt'ctul
Stabiliíüêar'oe-aleror-finale, irr-.e.ãui ,roare parte
a teritoriuiui
, '-1 o caracteristicá a diaiecieroi oporifiã'ãr
,tá.."n",
_ i: i;
iirr"i" .â*]n,'rir"úi" 'enet.
"orJ-ilàri"r.
o'parte, çi cu radina pe de artã p"ii"l li,-, ,i" 'icentin-pado.=n-pol.;;""o.r1"i.
-e -o cad tlucá n in-ruvinterá, pã."-.ii""- Ín ,"ne1iana'fuo# ;i numai
iàista çr in pierderea pronumeror pooer_
sonale subiect (si mai ales a lu'i ,*\";,formelc 1;i'r (dc ex.'Ia infinitivele verbãlor), _o (si_e) iu s*fixei, _oi, _io,, _sv,
-c çi dupá
íolosesc forme óbrice tonice. f, locut iort se
-iâana Ilai irecventá este cãtrerea vocareror'iinuà=ir, '"""""rÇirri""á"';i _t€t..
tnihil" dico in loc de 1..*rir"-r"u""â"iir1, ven. tni aigo
"r"t,içi"ru..*ele *"i
' v^!v!v bau'o.@ tr 1 aies in
bgo dico)). ure l.san trevjzaná gi in feltrino-belunezá.
pronumeror'subiect se uà-s_ l
treazá neaccentuate, ." ó irtàrii.
,ioi,u-"r"iãíi.,^ril;;j"!Ii""
(ven. li te d.izi ( la fsau t trl -li" "d;;;;i" -r.ouô1o., ,,";1;Y,.#tl.-lT
trudzil pr.a asrazr fl,ll::c'tor
le. tg in sirabá descrrisà; ín timp ce ia sc pàs_
(chlar proparoriton, de ex. p1'égora),1.ro
se pàstreazà nrinai
Aceastá intárire (caie amintéçt. ,ir"il.rn. i, rextele vechi si p.in 'secárui-
;r-xi{ I;' tinde sà i. t.rnlto.nie
Lru'rJrvrrir in o, iar
ez rt.oi je d.is) este mai er-identá
çi mai completá in'criarecteiã âriiJr.'';; g*.. i,,'aiài.'air';r;i;gr" ,. in io^ (.siota,. níora, -* Év
pentru indicativul prezent, o.o"j"g"*i"-a*e --..-' s'r uvr! e.xistã, ).Tji1:,
{- t'âstra"rea vocaleior in süabá "irà1ií"ro ).
tipuf :- slab accentuará cu tendin{à de deschiciere
rne deg
a deg_i_a
to.s uqili!
de,,r, de ex:venê,r. sfiaigi,-
sen«y(,.cenLtsá" et.c. ; iü;ü: ;;"0'i;,::ff;.,, ktíttkaya,
tetdi d'i-t te ?
noe ?
Toate aceste carac_teristici aie dialecteior
19 at, d.iz _ve,ete, spre deosebire de cere
galo-itatice. 5e referá la vocarisrn
Ie apropie mai murt de toscaná i
*p o €!h. (< dzan <*dizdfi)n i,r, áár-oli.r".tàiài' .u."
dzi q* dizí)
) ?;;]*, "í".t"""r,i-ã.p..,
;r'à..ià. iimba literará,
?9".: ii ,.(.
LaKr I dizen
'g,:_,
,o i' galo-itaiice. decit de diarectele
âizn_i' t,dEr ? Dar in ceea ce oriveçte consonantismul
In a dera orima persoanà singular (me a d.eg, rue a celc din diaiecterc eai.,-itaiice: .o,ro.irãião _tendi,lere sint asemánátoare cr.r
r-edem o reduiere, in. pozi{ie #";;;i;á,. - !>otr etc.) trebr-lie sá pirrá Ia eiinrinarcalacestora (r > d
iuia"lo,. rri"i""i"ii." pã"r. ,i ajungà
analogie, s-a extins si li a pronum,
"
)ií, care, pri, < > ,,.,i"i{ iâ:àà,'6 ;;^= íi\,inet. trora,
áí,m':,ru:*
peisoana i"piriri'.çr dé_aici
"
"tu:
ra *i":'
pers'oana a trl_a
l,aÍtorare ,,a tucra.. etc
rnaÍea iui ); ieduce;.;;o;;;i,"tor
ca' ci, ge, gi ín sibilantc f ãzo); transfor_
<lutie-(v.
' ilT:t,.I"'# Tl' f in,*ii i,r:, rd..l n o,,, o, linii-ã-pa.t" din vicentiná, Írevizanà si
be'tturnezà, ca si ín diarectere venetoràdine,
" ":
1

,e si ri: caetwm );, sieto, si,ú:-;s;;;;;i;;^iil tiorrrio.Ão..;i;;;ir;;-à.*ài.il

,".;-H;11'Tlj,:i.lialectegarà-itari."'à"tir"".i*Yt,;.
(§anfraterà, {1.*.
in Siclia de i;;ã;';,';;r;);*)'>
-ve"vvvt'l \r* rvu
F;;; çiâ.m".tna, r,ri_ rlen,ca)_. ' ó- vç ÉolúbuubulryL, zen2io,
*^.,1.-}^1rT-lÍ^ji,Ejn1
.
cosia. Sperlinea,
cosia, Snerrinpa Novarl . ,-__,
r"t"r;l;ii,i,-n[l Rt'duse i' prezeut,ra. un
golÍur Poricasiro: desnre_ f1f*::"1,i:,er'jil."r"
originea acestor colonri s-a 1"rü
1i" -mic teritoriu, datoritá pátrunderii venetei (gi
irl par-te si a unor dialec{-e slave).
discutat murt. pánerea sint-áialectele istriene, vorbite aslàzi la
cea mai demnà ae incieaere?s;;;;;]; .;;._"
,i,rn. §^iuio*rl-àupà o"n" L",isl:,'I)ignano ;i i" ."t"[;l;'i;iÊ;."r*, Ga,csano çi Sissano. Eie
coloniite lombardo-sicule ar ;; prezrntà
$!!{-ai"'
r."r.rí,ã.áii'^ãpã.àJrH
;i
caiacterisrici p.cvenere arhaice (ca diftongàrile
r> ii.à'i ex. aaigo
N"";;;, de-;i este sigür cá multe mai -: ,treo, selmi:o q *mice(rnl l )i; ,,i;ã". '§ ' ío;l; Ittartt,(m.1,
ales din zona de munte.a_.provinciei
raente (dintre care unele.çi ]i§ure) ele_ touna <lüna etc.\ care.nu pot fí "t..-rL"
.""iiit]rii la formarea a-cestor colonii (r0o). consid*rí" ira;rr",;;.;;i;".ài." Axro- 4fi2
; ""
Diaiectere trentine .irit ii, rpá.i"rãá'iipiã-urrd, xrc' -[vr (185r- t937) originar di;.R;;k."]'.r."
I 40i f Diaiecteie venete ," pot i-fiaiii l;: '* '""'
cu murte infruente
---i. \.enete. a fost la sÍirçitur secorurui
trecut cel mai diiigcnr ceicetàror ar aces'ror'a*rlgtã1;;à.;;ü;Ji:;li"o,
,,r"-
à) vene{ian; drno-venetá"' dar concordantele inrre istràná
b) veronezi mai mare parte, concordanie t" pà.t."rà"'i,.ro. çi radinã .i;t-ã; irp,, i,, ...
,
i r / vicentin-padovan-polezan; paralele, iar dintr" ."rn.tá.a" -uiã.üi." f"no*ene latine ii nu ino_
i rí ) trevizan;
'aIii Cu istriana
comun (ror
'.
ladinei, nici unuÍ nu este
ü ey' feltrin-belunez;
tlot)
l//)triestin si
çi veneto-giulian.
veneto_giulian.
I
ç5iu, dacà ]insvictii sint de acord in a co,sicrera-istriana
siria si clacá aproape toü resping teoria Iu i un ..diarect prevenet..crin
rloo' A ivÊ .rãã cia o rami I ica t ic perilericà a radinei
se vedea biblioc 'se pâre cà numai Menlo a rámas {avorabir ,"".,"i
*r'","à".rd
,-jllr,1^u_? l",sfirgitul capitolului. Ín afara teritoriutu .. sprijinà
,{istásicotoniit intre dalmatá çi ladiná (v § p'i" i"t*à"ã*ii.t"á"Lrl, air"iá ipoteza unári"raporturi
*"iiffi;i" ;#
strinse
I T,i?"#x';,i1i:::::.:i,',i Ç,:i:::':iiilir;#';Hu,"."l,
i:fii:i,xJà'tff:',:1"'ixç:*,:1*"itil"::1iii"y1iir':ü;il1ãi,:'siJT,""'i:'3:i:,lx
liTJ,.'";'i:ilx:Y:,,'"1:;:i';: pozlçra exactá a istrienei. Dupá-65) párerea ro*";Ga;l;;;"go"u, eiii*'s*ààiià ce priveste
reni línsà Càn:ajorc r, và..;rij'-ri'§irià"á',ii:i"ilT',L'i:','J"Tff:iT,,.".J:l#j: Bl;ril: austdac EBERHARD KneNzuevlrr istriana iá.*urotorri
ffi.i:r:,,"f,ij:,1; cel al dalmatei peste care s-a suprapus mai.. ;";-;; substrat iriro-romanic asemánàtor cu
intii
si G. vrDossr ( Attr porte ortentati'rt.iiatia"i;,i;;;', friulana §i apoi veneta. Dupà M. Banrorr
;;;;';;;ri;it*,riiài1uíffii),i , rr,,io1
 'l

324 LIMBILE §I DIALECTELE NEOLATINE ITALIÀNA 325

D1.á indr.ptám din Romagna
,beçte -neun
Íncá
spre sud, dupá Cattolica, unde se vor- 403
dialect detip net romaniol, dupá ce am trecut de promon-
toriul Gabicce, ne gásim lã pesaro in Marche.
cu toate cá diarectele marchigiene formeazá, cum vom vedea imediat,
o parte din dialectele centro-meridionale, piná Ia Esino, in
apropierea Anconei,
gásim dialecte oe care unii re numesc
404 ;ene",in care este incá evident ,,àetauro-pisaurine',- iai alfii ,,garo-pi-
substratít certic ;i care constituie o continuare
directá a graiurilor romaniore (cf. § rg). Aici, pe coasta Adriaticei
si in
e síratiJicazioni lingui,stiche in Istri,a, Torino, 1945, p.65) trebuie respinsà atTtteza,,ladinitálii,.
c,it.§i cea a ,,daln:aticitáfii" istrienei, care ar Íi ,, tip a.
sine státàtor in sistemui diarecteror
italiene.
P. SKox a inceput tn 1943 sã numeascá aceste dialecte .islro-yonan,ice;M.
.. Dreuovró nu numai
cà a acceptat aceastá denumire, care contine rn sine germenii
unei ,,petitio principii,,, <rar ajunge
sá afirme cá este vorba de ,,un limbaj deosebit care-ru poate
fi lncadrat in sistemul altor limbi
neoiatine" (M. DeaNovló, Auuiamenlo allo studio det dialétto d.i Roaigno d'Istria,-
Gramrnatica,
Testi, Gl,ossar'io, Zagreb, 1954, p.6). Aceeaçi tezà se gáseste, mai mult
sau mai purin clar
expusá, 1n alte douá lucrãri, excelente pentru alte aspecte, ale aceluiagi
artor (Re*narques sur
le systàne phonologique d'e |istvo-roman, m asr, xrvrir (1952), p. 79-s3, çi Istroronanshe
Stud.ije, h,,Rad Jugostavenske Akademije Znanosti i Umjetnosti.,, CCCIII (1956),
(v. mai ales p. 62). S-a arátat (s 64) cá, pentru arte raliuni decit cere
p. 51_118
çtiinfitice, se incearcá
sá se considere moldoveneasca, care este un d.ialect dacoromân, drept o iimbá romanicá
independentã, cá, pornind de la asemenea principii, s-ar íi putut ajunge ra-. cinci
]imbi romanice
orientale, cum a fácut A. Gnaun [v. p. 2g5, n. 3]. DiÍtongarea bãgatà din istrianá pare
fi un {enomen recent, iar consonantismul are un cilacteÍ net italian septentrionar (c/; a"
i,
cl> g,Pl> pi etc.' sonorizarea surderor intervocalice; pulinele exempie de consoane surcre
rámase ca atare pot sá se datoreze unor contacte cu rlalmata
furme ale unui strat mai vechi],
dar ln cea mai mare parte se expl-icá in diverse Íeluri; dealtÍel toate argumentele
au fost discutate
de Bartoli ;i vidossi). in general chiar in urma venetizáriirncepute incá
:'_-1,:h* din secolul ar
XIV-Iea, istriana apare ca un grai italian septentrionar de tip arhaic. pentru a
ne convinge
de acest ]ucru este suÍicient sá citám citevâ versuri culese de Batu»nr si
reproduse in manualul
lui DreNovró (p. 74):

La meia d,wona uo pierso la ruha !

Duolo el lóund,i la la ua sirkand,o,
al mard,i la la truüe douta rula,
al mierhute la la aa guuarnando,
al. zuobia la ga piétana la stupa.
al aenere la la ua ruholand,o,
al sabo la sa honsa la su tiesla. Fig. 30. Aria dialectelor istriene (dupá Drerovtó, Aariamento atto stud,io d,er
d,umàntga nu sa /ila, ha zi liesia. d,ialetío d,i Rouigno d'Istria, p. 10, cu unete modiÍicári)

DealtÍel M. Dna^-ovré recunoâFte cá, datà fiind a.bsenfa absorutá a texteror vechi,
,,istriana
interiorul peninsulei, dialectele galo-picene constituie un fel de punte intre
poate astázi sá pará un dialect speciar de tip venet" (AIV, olalectele nord-italiene gi cele centro-meridionale
(102).
cxxfi (1963-1964), p. 383). Tot
DpeNovró, ln lucrarea sa Der rissico i'strdoío ; Dialectele centro-meridiottatel@tt
$t ,,omagiu tui Ar. Rosefti", Bucureçti, 1965, exceptia dialectelor toscane, pentru care
p 157), recunoaçte:,,Din pácateacestidiom a fost pulin sturliat pr,á acum gi nu v.!:sst Ç.u.) rormeazá, atit daioiita exténsiuriii*g"eá"{rãir..
1ncà pozilia sa". Çi art romanist çoat, zalko Mur.yeõrà, in recenzia rà origini delre
este clará ãiiiii,í*árului de
lingue neolatine (ln revistaLinguist'ica din Ljubrjana, vr (196{), p. a,

95-100), nu pare a acceptâ dovedeçte, printÍe altele, cá faimoasa.linie Spezia-Rimini, asupra cáreia
aceastá tezá (ne bismo saas,im dali prauo), d,ai nici nu o combate intru lrr ..110"."O""-1:ra
totul ,,7ar se rad,i o rnsistà atita w. von'wenrnuÃc (La posizione della.tingua_i,tali""l", ei"ili, lri+2,*f,.
problemu hoji joÉ nije d'o hvaja istaáen" z+y, nr a
fd,eoarece estevorbadã oprobremã. il Iost, cu?n ar pàrea sà creadà autorul, ã adeváratá
,,bariirà"; cf. dealtfel c. Tacr.ravfivr, in voru-
care nu a Íost studiatá in profunzime]. í
ü
mu1 nriscelaneu Le Marche, Milano, i966, p. 107
ç.í.
,§

ê-;

i
,ti
*'l
t;
:i
âi
fii
,§l
 )q2
ITALIANA

vorbitori, cel-nai mare nucleu al Italiei 'dialectale' Acestea se pot impár{i

irf trei rnari varietáli:
a J marchipianá-umbrá-romanescá ;
' 1,,') abt'azzízá-p'tgliezá de nord-molisaná-campaná-Iucaná ;
c/ salentiná ;i calabro-siculá.

'Pisr 532 $4 ssi Toate aceste dialecte, deçi de o lnare varietate, prezintá mai multe
5lí caracteristici comune, dintre care unele, de la Esino inspre sud,.,pot fi atri-
542 845
s{o 5{4 "li ú"it. ptàU.til substratului italic, ca, de exemplu, tl*ltigtr-"-1f11"...*4?,y':,
aro
qi tranii-oriirÁre.a vni -:, il.fi.. de
522 osiena .:1"' a

5§4"""':::i
550 553
551 i.' tet
""556
.
571 512 .: 564
57{
"

( '':#' "' ;à --in

Volsci.

stabiii
i.rt".io.ul acestei mari zone de dialecte centro-meridionale se pot
mai multe diferen{ieri minore. O caracteristicá a secliunii marchi-
6il
.:
'1 .
$e gir"à**U.o-romanescá eite absenfa_ sinc.retismului .vocalic (ráspindit rnai
-? > g -çi rezultatul. lui-rí > -9.
6ó5

6s4
618
ia srrd) çi distincliadintrerezultateiêlui:õ-,
I elo pxísda citeva 'trásáturi fonetice, rnorfologice ;i iexicale de tip net meri-
tsl""".- ffi6
dionãi caie nu ajung mai sus de o linie idealá, éare de Ia sud de Ancona, de pe
,.' ,ii '.., 666
tármul Adriaticéi, a"junge piná ia Roma, pe 1ármul tirenian. Figura 31 ne aratá
.'i l àiteva din acestá isog"los-e, luate in cõmparalie cu altele, care deosel)esc
ós2....i
dialectele de nord de cele centro-meridionale (nr' 1-7)'
1.,.j il
- É. á. altá parte insâ, existá alte isgglose care leagá.Italia de nord cu
15
li [-14'1ô \r^'^-q .r3
Roma, p.i., puite, de nord a regiunii Marche çi Umbria (urmind, adicá'
ãpro-"i*ãti", 'drumurile antice Flam-inia çi Salaria) lásind ia o parte Toscana.
S'-a arátat putin mai sus, in legáturá cu trecerea lui a la a (transformare
.ui", ."*'r-, rpor, in Ítalia ãe nord continuá con_difiiq galo-romanice),
Fig. a1e teritoriului iingvistic italian (dupá G. RoELFS, La struttura
patrorra.r". acesiei ávolulii fonetice, prin Umbria, piná in Toscana (Atezzo).
- 31. Citeva isoglose
linguistica del,l'Italia, Leipzig, 1937' harÍa 2\ õáit. f'tr*inia gi Salaria,' foarte frecventate chiar. in- epoca romaná, au awut
1. Limita sudicá a tlpulaí ort'iga (ortica) ,,urzicá" {-"- > -S-) apoi o deosebitá importan!á in timpul perioadei doúinaliei .papale, fiind
2. sal (saie) ,,sare" (cáderea lui -a) fiincipaiele artere d'intre Roma gi tãritoiiiie dependente politic de ea care
3. ,, ,, aaue'i (caPel1i) ,,Pár" (-P- > -u-\ ie gáseau mai Ia nord (ro4).
4. sPala (sPal7a) ,,wmtu" (-ll- > J-)
5. ,, ,, ilér, slar (sellaio) ,,çe1ar" (cáderea vocalei protonice) Figura 32 ne aratá citeva din aceste isoglose; se. observá,.printre altele,
6. Pô (Pane) ,,Piine" cum iermentl adesso,,acum" l< ad ,ipsum ltenpus ) sau ad i.d ipsunr, (tem-
;i zonei gaio-romanice, sj-extinde spre Roma
7. ,, ,, incô, incir (oggt) 'astázi" íis ) t, caracteristic Italiei de rrord
8. Limita nordicá a tiptlti ;ferraru (Íabbro)
,,{ierar" i"tilá'tirl" áe teritoriu care unneazá apróximativ cáiie FlaminiaItalia
9i Salaria,
10.
.frate (f:atello),,Ísate"
femmina (donna),,{emeiei'
it;i"á ;;ütá Toscana in care se spune ot/d ,,àc,rÍr,'t (< kora) çi meri-
11. Jigliomo (mio Íig1io) ,,fiul meu" dionalá cv lnQ ,,acum" (1 modo).
lz. tene le spalle larghe (hale spalle larghe) ,,are umeri la!i"
13. rossa (coscia),,coapsá" (ros) 6. 14r*to, Fonol,ogia d.et d,.ialatto ài, Sova, Pisa, 1920, p' 132'
lu cimice (la cimicel ,,p'logni1a" xIX
ç1. 3. H. Hai-r_, The papal stetes ,in ltalian Linguistic Hi,story, hr Language,
14, (roa)
15. fagu 6aggJo) ,íag"
16. mondone (montole) ,,berbec" (-nt- > -nd-) (i9a3). p. 1.25-140.
t7. d,ienti (denti),,din!i" (metaÍonezà)
18. acitu \aceto) ,,oiet" (metaÍonezá)
Numerele sínt cele din ancheta ,4fS.
 200
LIMBILE SI DIALECTELE NEOLATINE
ITALIANA 329

lzae lflge trsr O pozifie cu totul specialá are dialectul din Roma; influenla toscaná
foarte'timpurie (105), divôrsele evenimente istorice, care au depopuiat in mai 408
utl multe rinduri oraçuI troo), si imigraliile care au urmat au fácut ca vechiul
dialect roman autohton, despre care putem sá ne Íacem o idee studiind
ai
^420
L432 ,--" textele antice (107), sá fie treptat inghilit de o nouá varietate, formatá din
'::ilili;; .À 444
toscaná suprapusá pe un substrat romanesc. Iar prestigiul çi importanla
í Capitalei dupá 1870 au ráspindit, treptat, aceastá ,,romanescá" nouá in tot
Liliul,, unde piná acum citiva ani supraviefuiau, ;i, ln parte, mai supra-
vietuiesc çi astázi, in mediul rural roman, dialecte coexistente cu ceea ce a
fost romanesca autohtoná (108).
''íst
5220
O caracteristicá foarte importantá a dialectelor italiene centro-meridionale
e dezvoltarea metaÍoniei, care se prezintá in <iouá tipuri principale. Unul,
o5{Í
/ 5381 \ pe care-l putem numi ,,napoletan", lnchide vocalele é (<e,í) çi ó (<0,
,ú,) in i
o 5{2
o
1'rul, â) çi a clnd vocalele finale atone sint (sau au fost) -í çí -'ia; in aceleaçi
condilii vocalele tonice é, (< ã) çi Ó (< õ) formeazá diÍerili diftongi. Celálalt
551
o l 557
^
558
tip de metafonie, numit ,,ciociaresc" sau ,,arpinat", concordá cu tipul na-
o
poletan in ceea ce prive;te tratamentul vocalelor inchise, dar se deosebeçte
553

i7i 5!2

5J5 i dp acesta prin faptul cá nu reduce vocalele deschise (, ( la diftongi, ci

Iá vocaleie inchise (, ó. MetaÍonia italianá centro-meridionalá se deosebeçte
..'.1

deci considerabil de cea din Italia de nord, cà112àtá numai de vocala

paiatalá -a Íinal. Fenomen ia origine numai fonetic, atit in Italia de nord
clt çi in Italia centro-meridionalá, mai ales dupá disparilia sa^u reducerea
vocalelor finale, meta{onia a càpátat valoare morfologicá. In timp ce,
in Itaiia de nord, fiind cauzatá numai de -ã, metafonia ajunge in morfo-
ot,, Dnil Iogie sá opuná, la masculine, singularul piuralului (tipul bologn. fidyr,
6{6
pt. Jiur, pe care l-am citat mai sus), in italiana centro-meridionalá ea
tr 656 seiveste foarte rar ca opozilie de numár, indicind, in cele mai multe caz:urí,
...ill-.. oem o6Ê8
o opozilie de gen (de ex. Ischia: spusa ,,sol, -i" Ía!á de spQse ,,solie, -i";rwsse
i
ozu i '''" ,,ro9u,-ii", rtípssa,,roçie,-ii"). Foarte ráspinditá este ;i transformarea -ll-)
ft 70t
Curinle cu s?frni.f ici{id
i'"........... o7,1 -d.d- (salr -d,d,-), care apare gi in sardá (v. § 2t),
ora, adesso fÀls.c. /jJ, In Àbruzzi, dialectele din regiunea Aquilei continná, aproape fárá deo-
A adesso o ora X qui sebiri, caracteristicile grupului marchigiano-umbro=romanesc. Nu gàsim incá,
A asséía) E oc' in aceste dialecte, sincretismul vocalic caracteristic graiurilor meridionale.
I4 schimb, pulin mai la sud, in dialectele abÍvzzeze din provinciile Pescara,
Chieti çi Teramo, ca çi in dialectele din Molise, intilnim transÍormarea
vocalelor din silabele slab accentuate in vocala de timbru a. Dealtfel, ass3s13 409
Fi'g' 32. citevâ isoglose are teritoriurui ringvistic itaiian (dupá R. A. (ror)
HALL Jr., Language,
xlx (1943)' p. 13r). in afará de semnere"gratice liirungÀirii, pátrate."i-.*.*il ,,1."611" sá ne Í'erim de ideea cá toscanizuea a fost un fenomen care a avut loc
in Iegendá pentru .acum,,, isoglosele expricare ln clteva decenii, datoritá influenlei acelor toscani pe care papii din timpul Renaçterii, çi mai
mari indicá: ales Leon X, i-au chemat ln jurul 1or. Nu pentru cá aceastá imigrafie nu ar fi avut importantá,
"ot"t""prú-dt"re
A tipul srvacciaro in ooozitie- cu ceniciai-(u)oto ,,vinzátor de zdrente,,, propriu I ci pentru cá ea a constituit numai un episod", B. Mtcr.ronrrr, Dialetto e lingua nazi,onale a Roma,
*I:.,,Il,termeni ráspindili i. rtrri" oe sud'(áÍ. dís. iiri" rlll*'-^''' ' Prw},rru Toscanei, gi
ín ,,Capitolium", Luglio, 1932 çi RLingR, IX (1933), p. 370*382.
D tlpur rora, in oDozitie cu tosc..f(u)o.r.i,,alará".9i it. msid jori, Jora (cÍ. AIS, harta J56) (roG)
La íntoarcerea papilor de la Avignon, Roma numára numai 17 000 de locuitori; in
g ,.,.11 sonaro já1á .d.e. asino ,.mágár.. (cÍ. AIS. harta JJô) :
1523,.avea 60 000, dar, dupá jefuirea Romei, tur 1527, 33 000.
'r-' tlpul dipanatoio si alteie asemánltoare ÍeÍlá de arcoraio, âípo ; (r0?)
CÍ. 1n special conEtiincioasa cercetare lingvisticá a lui C. ilIBnr-o, Vicend,e stor'iche d,ella
1507). ,,virtelniÍá;. (cf. Ars, harta lingua di Roma, I. Dalle origini aI sec. XV, ia ID, Y (1929), P. 172-201; 11. Le Strataganze
Linia intreruptá indicá granifele istorice a1e statului Papal. Numerele sint cele din ancheta lrs. d.'Aworc d,i Cv. Castelletti (sea. XVI ), ibidem, VII (1931), p. 115-137. Cf. çi F. A. Ucorrrtr,
Contributo allo stud,io d,ell'antico yomanesco, ir ArchRom, XVI (1932), p. 21-50.
(ros)
Cf. culegerea I dialetti di Roma e d,el Lazio editatá di La Società Filologica
Romana, Roma. I920 ç.u.
 IT.{i-]ÀNA rD1
330 LIMBILE §I DIALECTELE NEOLATINE

estetrásátura care uneste aceste dialecte cu cele din Apulia de nord, Basilicata occidentâle, mai conservatoare, care nu cunosc metafonia ;i dialecte orien-
(Lucania) ;i Campanià taie, de tip mai recent ii cu diftongi metafotici (in general gto < ri çi ie
Varietatea cea mai indepártatá a dialectelor meridionaie este formatá < ã datorilá finalelor originare -ú sí -í tttz\). Dialectele siciliene, in com-
de grupul calabro-sicul; in acest grup se incadreazá gi dialectul din Apulia au un caracter relativ modern,
parafie cu celelalte dialecte meridionale, (lra).
de sud, si anume grupul dialectal, deosebit considerabil de ce1 din Apulia de - care a fost explicat in diíerite feluri
iapt
nord, care se extinde de-a lungul Peninsulei Salentine, mai la sud de o linie Dacá din Italia-de nord coborim spre sud, de-alungul tármului tirenian,
care leagá Taranto de Brindisi. gásim dialecte de tranzilie intre ligurá gi toscaná in _dialectele din I unigiana .- -
Caracteristica principalácomuná acestor dialecte (incluzind Siciiia) inferioará, intre Magra, mare gi Frigido. Caracterele toscane devin din ce 411
este,in afará de absenla vocalelor de timtrru o (care ln Calabria ajung in ce mai evidente pe másurá ce'se coboarà spre sud. . .

numai la nord de linia Cetraro-Bisignano-Mélissa), transformarea lui g (< Pu{in mai spre rásárit, se gásesc çi dialecte de. tranzilie intre emilianà
ê, i) si a lui a (< o, ú) in i çi respectiv z (tipul: kandila 1 cand.éla; sule, §i toscaná. §i aici deci, ca çi pe coasta adriaticá, intre dialectele gâlo-italice
suli < sol,e(m)).
si dialectele imediat apropiaté spre sud nu existá salturi brulte ca in zona
ientralá, unde ianlul munlilor Apenini marcheazá Sranita dintre galo-italicá
Ín
cea mai mare parte a regiunii (in Calabria, la sucl de linia Amantea-
;i toscanà.
Scigiiano-Crotone çi intr-o parte din Salento) nu existá nici asimilarea grll-
purilor nxb > nom, tod, > nn (cf, § 18). 'Dial,ectele loscane se pot impárli in patru zone:
mult in dialectele din extremitatea
Fenomenul care impresioneazá cel mai a) centralá sau ÍIorentinà;
sudicá a Italiei este diferenfa dintre dialecteie din Apulia de nord (de la á,) occidentaiá (Pisa, Lucca, Pistoia);
Foggla in nord piná la grinâisi in sud), catacterizate piin bogáfia gi vaiieta- c) senezâ (Siena);
tea diftongilor metafonici, gi cele din Apulia de sud (salentine, pe care d) aretino-chianaiolá (Arezzo çi Valdi).
Rtsuzzo (10e) Ie numeste lecce-gallipoli-olrantine). Aici nu se rnai gásesc Dialectele toscane au o deosebità importan!á atit Pentru caracterul lor
t,ocale de timbru a, a. rltt se mai transformá in e sub influenla lui i (diaX. profund conservator, cit çi pentru Íaptul cá unul dintre ele, cel florentin,
Francavilla hai, dar tarant. lieja ,,cheie"), apare un aspect diferit al meta- stá Ia baza limbii literare italiene.
foniei etc. §i in dialectele calabreze se observá un salt considerabil, trecincl
de linia Nicastro-CatalzaÍo; 1a sud de aceastá linie dispar ciliva diftongi (nz) 6. p1ç"111o, ln opera citatá ta nota pÍecedentá, propune urmátoarea clasificare a gra-
in silabá inchisá accentuatá (ossw fa!á, de possu mai Ia nord, lettw {a\á de liettu irrrilor siciliene:
etc"), m,b çi nd. nu mai sint'asimilate iai in lexic nu se mai gásesc cuvinte
palermitaná
de tip arhaic, ràspindite in Calabria de nord, incit avem impresia eronatá Sicilianá occidentalá trapanezá
cá ne gásim in prezenta unei latinitáli mai recente. Este cert cá pentru o agrigentiná centro-occidentalá
mare parte din aceste diferenle intre dialectele din Apulia de nord gi de sud graiurile din Madonie
sau intre cele din Calabria de nord gi de sud, cauza trebuie cáutatá in ceDtrâ1á nisenno-ennezá
substratui diferit, italic la nord ;i grec la sud, precum gi in mediul politico- agrigentiná orientalá
cultural al citorva secole din evul mediu (bizantin la sud, loígobard Sicilianá centro-orientalá. graiurile din sud-est
Ia nord) (r1o).
orientalá
graiurile din uor<l-est
410 Cit despre diâlectele siciliene, uniformitatea lor relativá este mai catanezá-siracuzaná
messinezá
mutrt iiuzoiie. Groncro PICCrrro (111, a propus diviziunea: dialecte
(u3)
,,Cà dialectul sicilian, ln totalitatea sa, dovedeçte caracteristici mult mai moderne decit
{rÚ$/ FR. Rtrl.zzo, Il d,'ialetto a|ulo-salentino d'i Fyancauilla Fonlana, Martina granca, 1912, celelalte dialecte .meridionale de pe continent esto un fapt evident, care nu este neEJat de
p. 3.
nimeni (RohlÍs, Pagliaro, Alessio). Rámine lncá vie polemica asupra cauzelor âcestei ciudate
írtn) Cf. Rrnezzo, loc.
cit.; Rorrrs, La styutturalingwistica d,ett'Itali,a, Lipsia, 1937, p. l7 situalii. Datá fiind pozifia ei insulará - accentuatá de atltea secole de separalie politicá, mai
lntli sub vandali, apoi sub bizantini; arabi çi aragonezi - Sicilia, care a fost pe deasupÍa priúa din
ç.u.§i C. Metr.o, in ,,Gnida d'Italia clel Touring Club Ita1iano", Italia }leridionaie, III, IIilano, coloniile romane (241 l.e.n.), ar trebui fárá tndoialà sà aibá un dialect de tip arhaic, sau mai arhaic
1928, p. 67, se gindeste 1a substratul grec, nu antic, ci mai degrabá bizantin meclieval. Pentru
discutia problemei generale (care se léagá de cea a oontinuitáfii sau a noncontinuitátii elementului declt regiunile vecine din Italia peninsulará.'. " (G. BoNratrp, Il, problema del Si,oiliano, ín
grec in Italia meridionalá), v. § 20. O. Panr.e.ucàr,t, Swi dial,etti romanzi e romanicid,el Salento, BCSFLSi7., I (1953), p. 45), Despre problema ,,reromanizãrii" Siciliei dupá eliberarea insulei
MIL, X){y (XVI din seria III, fasc. III) (1953), p. 93- 198, insistá in schimb asupra caracteru- de càtre arabi s-a vorbit la § 21. A se vedea çi in nota 70 de la § 21 trimiterile la iucrárile lui
Iui.arhaic conservator de tip dialectal salentin; el observá chiar (p. 97): ,,Dialectele romanice Borrexre, care se glndeçte la infiuenle galo-rómanice. In timp ce Ronr-rs.este lnclinat sá dea
vorbite in Terra d'Otranto, çi mai alés 1n partea peri{ericá (acolo unde Rohl{s conslderá cá existá multá importan!á eiementului galo-italic importat de colônii din nord (de la care, cum s-a âràtât,
dovezi evidente ale unei duble romanizàri.sau italienizári)r prezintá caracteristici care 1e pot au mai rámas incá vii unele dialecte), BoxreNtp se glndeÇte la influenle ga1ô-romanice transal-
situa printre dialectele romanice cele mai conservatoare çi mãi putin expuse la inovaçii' pine; cf. articolul sáu Il Siciliano e i, d,ialetti, dell'Italia settentvionale, in BCSFLSic, IY (1956),
{lir) C. Prccrrro, La alassiJicazione delle p,arlate siciliàne e ti m.leuÍonisi in Sicilia, in ,,Arch.
.
p. 296-309; de asemenea a se vedea studiul mai recent al iui Ronr"rs, Correnti e straíi della
Storico per la Sicilia Orientale", s. I\r, a. III (1950), p.5-34. i,om,anità in Sicilia, tn BCSFLSí;., IX (1965), p. 74- 105.

i
i

I
 \

332 LIMBILE §I DIALECTELE NEOLATINE ITALIANA

JJJ

Ca o caracteristicá_ Seneralá a dialectelor toscane se poate aminti trans-

formarea ri > i; celelaite dialecte, atit nordice cit -gi '.e.riio-meridionale, populare çi visa o limbá italianá aulicà de tipul cetei a provensalilor (v.
il reduc .pe.ri la r, de ex. 7at. area ) tosc. aia (in alté pirç aro), -loriii > § 78), un idiom care sá nu fie nici unul din graiurile Italiei. AceÀte dialecte, dtrpá
tosc- -aio..(in__alle párli -aro). E',ste de remarcat absenia inetaf'óniei, caie párerea lui, pentru un motiv sau altul, nu erau potrivite pentru a fi ridicaie
lipsegte çi in limba literará. La Frorenta,_in.Mugeno, r; t"ld;;;çi* üãr:
la rangul de limbá literará, ;i cu atit mai pulin ior.^n" (cap. XIII din prima
delsa existá transformarea velarelor surde inteiv*áfi* raiine in consoane carte a lucrárii De aul,gari el,oqwentia are, in codicele vatican si rrirrulria.r, titlrrt
. constrictive sibilante, inaintea vocalelor palatale, .o.".pr.rr1.rd ocluzivelor ,, Quod in quolibet iáiomatá sunt ariqua turpia, sed prà ceteris tuscum
412 medio-p_a1at.a1.9 din timba literará (ta eenà n rci'ai-tã i;;;:. ggnt" i"lái e-qt turpissimum (116)). Dar de la teorie la practicá, adeseori diferenla este
(r14). Trebuie
de §çnte)
-l'a cercetátori, ."ma.caiá aspiralia 1,,gorgi"")'r"i'r, ítiiu"itaãÀ destul de mare; Dante, care se opunea in teorie folosirii toscanei, a scris
mulli pe sau pe nediept, roÉõt.Jtotúi
^drept zoná-mai redusà, aspiralia etr"rc 1v. rirsi'
g ro1, intr-o florentiná moderatá çi a contribuit astlel mai mult dectt oricare alt
cáreia ii corespunde, intr-o lui -l- gi'7-" italian la ridicarea acestui dialect la rangul de limbá literará a intregii ltalii.
Dialectele aretino-chianaiole rnarcheazá trecerea de la dialectele de tip
net toscan la cele_de tip umbric; transformarea a < ri (Arezzo) i"ái.i-ã Pentru a demonstra câ Ia baza italienei literare stá dialectul florentin, 413
trásáturá netoscaná. ar fi suficiente clteva consideralii cu caracter fonetic si morfologic (pe lingá
altele cu caracter nu strict lingvistic) çi anume:
De dialectele toscane sint strins legate dialectele din Corsica, impárfite
.(,ir^ O.din.tatina.vulgará (respectiv .< e, í çí o, din latina ciasjcá,
in ,it
i v. §.| ae),
r
douá secliuni, ale cáror teritorii sin"t separate intre ele-áe-ian{ul ,irrrrrto,
care stràbate insula de la nord-vest la suã-est (se numeçte in general f
infalalú.ít, l,', sÀ7'sau.a unui-grupformat din consoaná r palatalí
r. lsau consoaná f velará, se inchid, in Íiorentiná (çi deci in limba iiterará)
,,cis-
montan" dialectul din.nord-est.si ,,ultramontan" cel din iud-vesT). ol"rá.t"r
ultramontan (,,pomg1!i.nc de sudí') { | respectrv Ia i çi a, in-timp..ce in- celelarte varietá}í diaiectale, chiar toscane,
_amintegte caracteristicile dialectelor sarde,
'
pástrind pe,i çí-ri distincfi de a-.gi.d,,transÍormind p ;i 9;de ex. fam-iglia ( lat. vulg. *famçlia,lat. clas.
pe il 7i l.! in QQ; acesi \[raryin
'[<lat. vulg.*mçscla(t),lat.tirzierníscrilat;aince (lat. vul§. famitia;ndschia
dralect pástreazá mai-multe vestigii ale condiliilor pfiUtive áin insulá care açnci'(t),lat.
au fost mai tirziu r_adical schimbáte de penetralia'toscanà. Àttari dialectele uínctti pugno l lat. vulg. *iggnu, lat. clas. p,ü.gnw(rn) .1.. rirír-
\ctas.
:-o:-:i:ir.l mai,ales cele cismontane, care oiupá cea mai mare parte a
1i de trp net {..In.textele-antice toscane (dar nu florentine) gásim in schimb forme ca
rnsulel, srnt toscan: ele reprezintà structura toscaná ãrhaicá. Lst?I:et\e ,,veselá" (it. stoaiglie.)... (sec. XIII,
Ricordi di Matasala di Spinello
senese) ; ma_rayel,l.te ,,minuná!ii". (it. meraxiglie)
; ltense -,,a invins,, (ít.^ ainse)
- r&*ba-titsrara-ital.ia+á', "'ear.e.-.sia*jormat. in-.secolele-Xrrlsi.-Xrv-are la
ba-zi toscana,,de fapt dialectur florentin (". etc. (sec. XIII, Conti di antichi cavalieri- (aietin)) trrrii.
çi s ssj. Anumit"'tu.rru cu ca-
racter geografic çi istoric au fácut ca limba-popularà 2. Trecerea L.oi.-ri- la -i-, ca in.area_ (o4o) > aia; morio(r) > mwoio;
toscaná sá prevaleze
âsupra ceiorlalte graiuri din care inctfoeau sá se afirme tn diferite -arius) -aio; paria ..).paia etc. (ue). La Lucca I secundar'aí,ú". Z;, áá
.peninsulá,
regiuni, dar mai ales ratiuni- cu caracter literar, 5i indeosebi piestisiul celor ex. ghiagl,,ia ,,prundiç" (< glarea), mangiatogl,ia trzotl mangiatoia
,,ies\e,, etc.,
S,Ie_t*r13ri scriitori din secolul al Xl!-lea (narrte, petrarca sfB";aãêd"Í-ãi,
deterrriiiiatdominalia.ei ab:_oJúp: ([o)
stie cíÕante a.,ea, céi ptÍ* pãirti" ç61.t dacá titlurile sint mult posterioare textului, formularea acestui tilu este intere-
poezie, un ideal lingvistic diferit, §gEl irázuia la formarea unei r'orurl itàrene, santá:.Dante.incepe_capitglul cu cuvintele: ,,post hoc veniamus ad Tuscos, qri, propie.
a*enti"*
suam infroniti, titulum sibi vulgaris iüustris aÍrogare videntur...,,.
care sá ia ceea ce era mai bun din fondul comun al tuturor graiuriloí (rrr) gril Íi1o1ogi
itaiieni numesc aceastà transformare Íoneticá ,,anaionezá,,; astfel, de
exemplu, A. cestBr,r,eNr, Nuoui resti Fiorentini del Dugento, Fireaze,'rôsz-,
(ru) (voi. r, p. 21) ,,transÍormarea hí e tonic ln i inaintea lui zr- palatal dín o defineste
"ãi"
ni, I pir^t^r,
--
Guiduccio
,,Cea mai veche márturie a spirantizàrii
lui I intervocalic dateazá din 1427. \ln oarecâre
di Guiduccio Guiducci da Spicchio (Empoli) rçi aecrara fiopit"iitih" r" fà1a tuncçio- transformarea lui o tonic tn-z,lnaintea luín { g,,çi adaugã_(p. 2_5) cá ser"iil"1!tá n + verará ;
Prato, Pistoia, Lucca, pisa, Votterra çi sporadic Ía si"rã f"]"oJir.=á;h.;;g;1.t";;;ele ia Ftorenfa,
narilor doe t1
.39qt1u.ii sc'ie d.ànoscenà,,ce ne dan-no... ...ftutasci .'..r;" li;;í;";r1..
nosce ... ta l{üI intilnim un exemplu de sz in loc de c
ta uia del Lipseçte insá ln toate celelalte zone ale-Italiei cenho-meridiona.le. cu e, o).
çi la,siena (dodisci)... La Florenfa çi la ("t) E..MoNecr, Crestotnazia itatia*a
Siena I intervocalic s-a transJormát.tn í aup_1 sftrçitul éecolutui .r xIIi-r"í toãirte ae se"otut dei primi secoti aon !^rospeíto grammaticale e glossario.
al XVI-lea, probabil in timpul secolului al XiV-lea. La Cortona, spirantizareáii a avuf Nuova edizione riveduta e aumentata da F. Arese, noma-'cit_tá ai ô.ii"iià,'-iôs5,
dupà stirsrtul secorului al XV-lea" (A. cesr=r,raN\ Nuoti resíi Fiuenti*d d,eltocDugento, ae-auia rindul 50 çi N. 155 rindurile,25 çi r59 ; L. IIrRscH, Lauile_hre a", »taentiiii'itrrnâi\orn,N. 37,
Firenze,.1952, vol. I, p. 3l); dar cu 60 de ani mai inainte, in 1364, Ílorentinul p. 21, citeazá formele conseglio, faneglia, someglia, stoueglie, arr*rglio, ttss,
Ruberto di Guido orirgoir, ;niono, ,rrgio,
õemildr scÍta asceto, crosce,.chuoscere etc. (casrerr.ewt, op. cit., p. 161). Diferit este cazul lui f
meschia etc. pi I-a p.^41: gtogne, pongire, pontoi onto etc]pástrareJrri ,
in
din j; ln general I provine dir-ect din sj,' puiem sá ne glndim insá la -;- i"tur"o".lic care s-a
vechea pistoizà, cÍ. -J. Dowr:rr.r BnuNrn, The phonotogy """;.i;;;Sunoscuta
the pistojese olàuit-,'yatti^or",
çl
sonorizat ln -f- çi care a dat drci pe -!- (.d,u-eaento> ã,usento2 d,usento). 189{, p. 30 (care citeazá Íormete ad,onqua, ponto etc. -of
"'" çt, aií Cío a" iiiáíài cííi,
htre ô < é çi coiespinzitd it. sa (i ) , cãnstá mai aies tn'iaptul cá ar doleà fonem
^^.^ l{:f!"
sle ..,rrr, Trans_formarea ri> i.se fnl]-neçt9 sau se infilnea çi in Umbria çi lntr_ô
^s.*j"r--cl-4-.cÀ-srElrÁNr,
"i.1.parte
rntotdeauna tung; existá,§, ast{el o diÍeren}à Íonematicà sensibilà intri la É7na (:1a cena) í'area deua )id.uzione diii intevuocatico a ! neil,Iraria mediana,din
in
çi lallç.na (: la scena). lcr, xxXV (1950), p. 141-166,
, .t,,0, [Ase-vedea,acum,HERBERr J.tzzo,Tuscan and,Etruscan.The problemoÍlinguistic (120) cf' s. Ptaan,
pentnr transformarea r!) gl,i, caracteisticá zonei luccheze, xrr
Fonetico del d.iatetto rucchese in AGI, (1g90-1g92), p. 107-r34
substlarurn influence in aemtlat ltat7, ÍJilersity oÍ Toronto p;"".;19ii. _ Ií-Lãi. .)".". ,o_.1.
,. p. ttO, § 57):' ' --
(iar
 334 LIMBILE §I DIALECTELE NEOLATINE
in timp ce la Pisa rezultatul regulat este r, ca çi ln alte párti ale Italiei
(cf. toponirrele Melora, Por.toro etc.) (121).
\ 3. Desinenta -iamo de la prima persoaná plural a prezentului indicativ
)al tuturor conjugárilor. In latiná cele patru conjugáà aveau terminalii
.- .ldistincte (-arnws, -àmus, -ímus, -ímus) care se pástreazá bine in româná (unde
414/ existá: a) cíntdm,b) auém, c) trimítem, d) awztm). In limbiie ibero-romanice
(rle s-au redus la trei, deoarece conjugarea a treia a trecut in mare parte Ia
a doua si in mãsurá mai micá la a patra (de ex. sp. ama.rna§, tenernos, finimos). !
In Írancezá existá o uniformizarê ca in italianà hterarà çi gásirn i" ioui" j
conjugárile -ons (aimons, leceüoyts, rê%dotus). §i in italiana vãche se gàsesc i
insá trei forme distincle: -arno (cantamo ), -erno tpotemo, averno) çí -imo- (ud.i- t
mo). Ín secolul al XIII-lea este frecveítá in Tôscana Íolosireã'luí -amo la\
conjugarea intii, gi mai mult folosirea Iui -elno la conjugarea a doua (çi a treia) i
çi a lui -imo,\a a patra (numitá in general a treia in itatianá). Dai inovafiá
-iamo, care uniformizeazá toate conjugárile, incepe sá se ráspindeascá gi rámine
singura desinenfá. Aceastá inovalie,;care pornêçte de Ia hlorenla sâu poate
din lmprejurimile Florenlei, provine probabil din forma sia.mo, care derivá
dintr-un ]at. vulg. *siamus in loc de simws, format pe baza lui *siarn, *sias,
*siat (in loc de sim, sis, sit) 1722).
. . 4. Desinen,ta -Q,i de la prima persoaná singular a condilionalului prezent
(tip amerei, aorrei, d.ormirei). Tn trancezá. condilionalul este format âe in{i-
nitivul verbului la care se adaugá imperfectul auxiliarului habere (cantare
habebam 1 v. chanteyeie, mod. ckánterais). ln italianá, in Ioc de imperfêct rl:ar,
condilionalul prezent are la bazá perfectul lttí habere (lat. vulg. *hebwi in
loc-de kabwi,). Deci: *cantare kebuit > canterebbe. Dar Ia primã persoaná,
de la un *cantare hebwi ne-am a;tepta la canterebbi çi nu la canterei.- Formele
de tip-ul cilntelebbi sint destul de frecvente in zona dialectului aretin (Guit-.
tone d'Arezzo foloseçte chiar forme ca,impetrerebôi etc.). Forma cu -e; este
anaiogicá ;i se naçte din proportia:
te?tuemrto, temeste: temeremmo, temereste : temei : x
in care , este exprimat prin temerei Í2a\.
(1r1) CÍ. S. Prpnr, Fonetica d.el diatetto pisano, 1.n AGI, l1'IÍ (1890-1892), p. 137_ 160 (iar
pentru transÍormarea -r!- > -r-, v. p. 146, § 59).
izil -r*o, -imo se pástreazá in toísecolul al XIII-lea: mult mai rar este -amo, cel prlin
la Florenfa ; inovatia -iamo rt este anterioará antepenultimului deceniu al secolului al XIIÍ-lea.
La Siena primul exemplu este din 1262 cÍ. A. C-qsrrueNr, Nuoai Testi Fierentitti..., vol. I,
p. 139 ç.u. ; Studi di Jilol. ital., XYI (19587, p. 91. -
(rrs) p"tirSri ale tipului cu imperÍectul ( cantare habebam se intllnesc
) in ltalia (atlt in nord
cit gi tn sud) in {orme de conditionale de tipul it. cantaví,a. Ele apar çi ln iimba literará veche,
unde slnt probabil importate din Sicilia, datoritá inÍluenlei li5ab-ii eql§e çi literar9...-9i.ci§ene
(c{. A. ScnrrrmNt, Influssi d.ei, dialetti centro-meyid,ionali sul loicano e sulla lingua letteraria, in
1D, v 11929), p. 1-31).
(12a)
Forma -ái se poate explica çi fárá proporfia analogicá citatà ln text, si anume prin simpla
redueere ebbi,2 ei, care se mai intllneçte in ita"liana veche (Dante, Inf., I,28, are ei posalo in
Ioc de ,,ebbi posato"); Íorme corespunzátoare celor toscane, d,e la cantare habui sat hebui
existá çi ln Itaiia de nord, de ex. in yeneto aantara,ae, me piazeraue (aláturi de a cantaría, ne
pi,azaria etc.),bologn. cantaréu,Jaréu etc.gideci,lnultimaa\a112á.,prezenta acestui condifional
ar putea sà nu fie o adeváratá cuacteristicá toscanà.
TTALIANA 335
Nu sint ugor de stabilit caracteristicile generale aie itaiienei (125), datá 4tr5
Íiind varietatea italienei dialectale. Dacá ne limitám la i.taliana comuná,
adicá la iimba nafionalá, scrisá çi vorbitá, am putea sá indicám citeva trá-
sãturi care o limbi romanice:
deosebesc de celelalte
1. Absenla vocalelor palatalizate (ô, il.) çí a celor cu timbru a (126).
1
2. Absenla metafoniei (127).
3. Pástrarea ,1*51trlui vocalelor finale ;i disparilia tuturor consoanelor
finale din latiná; in felul acesta toate cuvintele italieneçti se terminá in vo-
(128).
câ1á
4. Prezenta consoanelor lungi gi dubie (geminate) aláturi de cons<lane 416
simple; intre consoanele simple ;i duble existá opozitie fonologicá (de ex.
fato ,,destrn" - fatto ,,{apt, fácut" ; cntl,o ,,cobor" - cal,lo ,,bâLáturá" ; ano
.1
! (125)
Dante numea italiana ,,lingua del sà"; ,,DeÍinifia era, in Íond, exactá, pentru timpurile
I acelea. Dar astázi limbile literare in care se aÍirmá prin si stnt mai multe: italiana, spaniola, por-.
I tugheza, catalana çi de asemenea engadineza. Astfel incit si nu constituiê citu;i de pulin o carac-
Íeristicá « de necon{undat », cum s-ar spune astázi, a limbii noastre nationale" (M. Brnrorr,
Caralteri fond,anentali della li,ngua naziomale itali,ana e delle lingue sorelle, in,,Miscellanea de1la
Facoltà cli Lêttere e Filosofia" fdeil' Università di Torino], I, Torino, 1936, p. 69).
Mpyrn-Lüsxr, Italien,ischle Gyammati,h, Leipzig, 1890, p. 1, cáutind o trásáturá lingvisticá
distinctivá comuná pentru toatá sau pentru o mare parte a Peninsulei (çi nu numai pentru limba
literará), mai ales ln opozifie cu galo-romanica, se opreçte 1a l5ap§-fp1p13rga cl->-ahi. tsl'p-
roLl, oP. cit., p. 94, cred.e cá, deçi vorbeçte de cl, 1\[rvon-Lüexe se referea taTZ Jlj,'ããJce este
insá arbitrar: cl> hj poate caracteriza o mate parte a domeniului italián (in ita"liaha de nord
in general se merge mai departe çi se ajunge la á, de ex. clamare > it. ch,iamaye, dar it. de nord
éamar, íaláde galo-romanicá çi ladiná, care menlin pe cl intact), dar nu Íatá de româná care pre-
zintà aceeaçi transformare a grupului cl ca çiitaliana (clamare> chema; claues che.ie etc.),
Itaiiana reduce 1a 7 (adicá !) çi pe I din grupurile bl, pl, Í1, in timp ce româna, in aceste grupuri,
pástreazá intact pe I (cI. if. fiore, piombo, Íalá de rom. floare , plwrnb) . Bl^nrorr, in lucrarea citatá,
examineazá unele caracteristici ale iimbii italiene pe baza unot criterii geograÍico-lingvistice çi
trage concluzia cá italiana este limba romanicá cea mai bogatá in ceea ce priveçte pástÍarea unor
vechi faze latine (,,romane") çi cea mai sáracá in inovalii neolatine (,,romanice").
(12G) Este o caracteristicá a intregii toscane; vocalele rnodiÍicate ó si t? apar numai in unele
diaJecte galo-italice; vocalele neaccentuate neutre apar iotr-o mare parte din dialectele meridio-
na1e. Vocalele palatahzate ( ô,ri ) m se lntilnesc insá nici in româná, nici in spaniolà, nici ln portu-
ghezá (cel putin nu ln limba literará); spaniola nu cunoaste nici vocalele neaccentuate neutre.
(rzz) 1v1s1r16nia este provocatá, in diaiectele din Italia d e nord, de -?:- ln dialectele
; din Italia
centro-meridiona.lá, de -ã, -r.í. MetaÍonia se lntllneçte, deçi in condilii diÍerite, ln aproape toate
idiomurile neolatine. Ea lipseçte insá âstázi din limba literarà çi din toate dialectele toscane;
dr texteie vechi din Toscana de rásárit gi din Umbria de nord prezintá o {ormá de metafonie
redusá, pe care Cestor-r-ax1 Nuoui Testi Fírentini. del Dugento, ..., vo1. I, p. 21, o defineçte
,,transÍormarea lui I ln i ciud ln siiaba Íinalá se gáseste u a sau un z,' transformarea lui ó ln a
cind in silaba linalà se gáseçte un r sau un a (exemple: uiro (-w ) , uiri falá de aera, aere ; coluri Íalá
de colere". Dupá cum se vede, metafonia care apare in Umbria 9i fu:tr-o parte a Toscanei este de
tip centro-meridional çi nu italian septentrional, A se vedea çi lucrárile 1ui Fn. Scnünn citate la
p. 188, nota 52.
trza) 5i ,""ra1u este o caracteristicá a graiurilor toscane; se çtie cá, in Toscana, la cuvintele
care se terminá in consoaná (toate fiind de origine stráiná) se adaugá un -e epitetic, de ex. cuvin-
te\e cogàac, la.pis, aermut etc. slnt pronunlate coguacche, lapdsse, ttermutte.
 \
í
I
336 LIMBILE SI DIALECTELE NEOLATIN]|
PROVENSALA (§I GASCONA) 337

N anno pala ,,lopatá"

,,anus"
bttttto ,,urit" etc.
,,arr".;
(12e)). - pal,l,a ,,minge., ; bruto ,,brutal,. * literará a limbii italiene ca limbá nalionalá a contribuit fárá indoialá ;i la
5. Pozitia liberá a accentului; el atinge orice silabá, producind astfel unele evolulii convergente ale dialectelor câre, dealtfel, incá ab origine, etatt
cuvinte oxitone, paroxitone, proparoxitone-etc.(r30). reunite prin strinse legáturi de rudenie'
6. Bogália aproape infinitá a derivárilor sufixale.
7. Libertatea considerabilá a sintaxei frazei. § 69. Prgv-enqala (çi gascona). Sátrecemmai departe, spre apus, lagrupul
p. à..i-am'numit @à aóord cu toli lingvigtii moderni)
gal'o-r ornani c'Çi
S-a vàzut in acest paragraf cá in vastul teritoriu italo-rornanic, existá trei repetá acelea;i probleme generale pe care le-am vàzut in cazul italo-roma-
àici se
varietáli pe care le_-am considerat leg-at-e de itali?ná: rla.lmata, ladina sarda.
çi
Dar aça cum existá o trecere insesizábilá intre diÍeritele tipuri de dialecte ot,
care le-am clasificat drept italiene, tot aça nu existà nici-un salt brusc int'rc tice çi diaiectale se pot distinge? Nurnai si anume, Íranceza (langue
ladiná.;i italiena.de nord, nici intre sardá çi itariana centro-meridionalá, nici
intre dalmatà ;i italianá.
Dacá este adevárat cá, in domeniul romanic, nu apar niciodatá salturi çi
cá o clasificare absolut çtiinlifi-cá a dialectelor romaniie este imposibill trsri
4ll7 trebuje sá amintim cá itálianâ de tip toscan a fost, de secole, limbà fiterará nri tt-pTõGnsala, fie cá este consideratá printre ümbile ibero-romanice, reprezintá,
numai a tuturor vorbitorilor diverselor dialecte care formeazá Ita1ia dialectalá, in ôrice caz, tÍecerea fireascá de la galo-romanicá la ibero-romanicá, asa cum
dar ;i a celor ce vorbeau sarda si a multora dintre ladini (cel putin a friula- dalmata marcheazâ trecerea de la balcano-romanicá la italo-romanicá.
nilor, care, fiind circa o jumátaté de milion, rú a..i".iãii *"i'""*lÃri-àã.It Este inutil sá ne propunem, din nou, criterii metodologice çi solulionarea
Iadinii occidentali gi centrali, luafi impreuná). Aceastá unitate in folosirea
unor.probleme generale privind clasificarea dialectelor romanice, pe care, de
{14) Opozitia dintre colsoane simple geminate este in general corelatá mai multe ori, le-am ]uat in disculie in acest capitol, íárá a putea da solulii
cu opozi}ia 6intre
çi
vocalele scute çi.lungi:.in fato, a este lung iar l este scurt (simpru), rn timp cê iriJatio, a este scurt clare. Aceleaii rezerve pe care le-am manifestat pentru alte zone lomanice 418
iffi, Iun8. Dar simlul lingvistic.al italienilor, chiar çi al celoi culfi, respictá mai mult opozilia sint valabile, evident, ;i pentru Galo-Romania, ale cárei diviziuni interne se
dintre c.onsoane !i..rl. p" cea dintre- vocale, desigur gi datoritá iirituerilel tradiliei ortog"rafice.
Sistemul de opozilii dintre consoanefe scurte çi lungi are lnsá, in itatianá, clteva,,cásufe -goale,,, Íac mai mult din necesitatea subiectivá de clasificare sau din rafiuni de ordin
deoarece unele Íoneme aoa.r numai iungi (2, á, §, l;, n)
çi un singur tore- .p.r" numai scurt practic declt pentru a corespunde unei realitáli obiective.
(j, adicá s sonor).
(r:o) n""..16 Mergind din Italia spre apus, urmind tármul liguric, gásim zona p r o a e n'
s al, a i. Aici granila politicá actualá dintre Italia çi Franla coincide, aproxi-
caracteristicà este importantá mai ales ln raport cu Íranceza (nu fatá de spa-
niolá çi româná car€ prezintá, in general, aceeaçi situalie ca itàiana). Totuçi pàzilia accentului
este, ln toate limbile romanice, aceeasi ca in latiná (cu schimbáriló care au àrut loc ln latina mativ, cu granila lingvisticà. La Ventimiglia, Iocalitate de grani!á italianá,
vulgará). Numai cá italiana a pástrat intactá structura cuvlntului, ln timp ce franceza a redus
considerabil toate cuvintele fáclnd, practic, sá cadá toate silabele care uimau dupá accentul
se vorbe$te un dialect net liguric. La Nisa, cifiva kilometri mai spre vest, se
(132) '
tonic; in felul acesta toate cuvintele Íranceze au ajuns oxitone. Aceastà pástrue a structurii vorbeste un dialect provensal, ln care insá nu lipsesc inÍluenle italienesti
cuvlntului latin çi aceastá libertate a accentului permite italienei sá asimileze oriclnd cuvinte Menton, prima localitate Írancezá pe linia Genova-Marsilia, are un dialect de
culte Iatineçti fárá sá le schimbe pozitia accentulúi, ceea ce Íranceza nu poate Íace (de ex. it.
àgile, dar fr. agile, cuvint cult provenind ün lat. agilis\. tranzilie intre provensalá çi galo-itaiicá (iar prin ceea ce are din provensalá,
aparline mai degrabá grupului alpin, ca çi dialectele provensale din Piemont),
...,lrt] Í-" mod.just F. BnuNor, H!"tgt
criticind obseroaliile lui P. MEvER qi G. !d,e
la langueJrançai,se,paris,1905 ç.u., vol. I, p. 300,
Panrs tn õe plve§te o impá4ire pr"à ,r"ta lntre fran-
cezá çi provensalá (... il n'y a pas deux Frances), tmpotriva acest-ei ,,muàire imaginaire.,, re-
ií timp ce Monaco este (sau mai bine zis era) o veche insulá lingvisticá ligurá{raai.
marcá: ,,si on admet les principes de M. P. Meyer, ce n'est pas seulement entre Ie Íiançais et le Coincidenfa dintre granifa politicá, granifa geograficá çi granifa lingvisticá
p.rovençal que Ia barriêre s'abaisse, c'est entre tous les pailers romans de l,ouest. Du coté des tiispare dacá, párásind !ármul, urmám lanlul alpin. Intre provensalá çi ligurá
Alpes, e.ntre le domaine italien et 1e domaine Írançais, h tánsition se Íait par les parlers italiens de (si mai la norã intre provensalá çi piemontezá), ca ii intre franco-provensalá
Ia.Írontiàre, si voisinsduprovençal; du côte des Éy'rénées, entreie domaire espágnor et français,
elle-se Íait par le.gascon. Tout'le domaine du rcman continental, exceptioriÍa"ite du roumâi1, si piemontezá mai spre nord-est, 7\1pii nu marcheazá o grani!á lingvisticá.
ne forme dorc qu'une mêsf9, au sein de laquele iI est chimérique re pius souvent de vouroir Àcêsta este unul dintie exemplele invócate cel maí Írecvent de cátre lingviçti,
tracer des démarcations". II. Scsucnenor ôonfirma principiile -"*pr.é in prelegerea citatá lâ pentru a demonstra cá gtanifele geografice foarte nete (lanfuri de munti sau
§6lncomunicmeasasprachaerwandtschaJt,in,,sitz.a.k.'preusi.Àkaa.'d.wiss.i, 19ú.w.v.wenr.-
BURG,.ln prelegerea de deschidere a celui de-al VII-iea Congres internalional de lingvisticà ($2) CÍ. M. B.a.nror-r, La posizione del dialeüto nizzardo rispetto al, proaenzale, all'italiano c
romanicá, Pe care am citat-o, prevede o viitoare clasificre sinironicá a üábitor romaniõe care,
lásind de o.parte româna çi Íránceza, le va opune tuturor celorlalte limbi neolatine: al, Jranceze, ln ,,Rivista Ingauna e Intemelia. Bollettino della R. Deputazione di Storia Patria
,,El1e éta-
Dtrra proDablement.un groupe méditerranéen comprenãnt l,italien, l,occitan, 1e sarde, le catalan,
per la Í.iguria", VII (1941), p. 1{7-200.
I espagnol et ]e portugais, à moins que ce dernier ne soit aussi mis à part, avec la désignatiol r1e
(133)
Cf. G. B. ANDREWS, Il dialetto ili Mentone, in quanío egli lramezzi id,eologicamente tra
groupe atlantique..." (p. 37).
il prouenzale e it tigure, 1n AGI, Xll ( 1890 - 1892), p. 97 - 106 ; R. Anverrren, Etud,es sur le parler
d,a Monoco, Thàse de Paris, Monaco, 1967. .